OZ 'au/ 2o.S5'7 G. Mihăilă DICŢIONAR . * AL LIMBII ROMÂNE VECHI (sfîrşitul sec. X —începutul sec. XVI) Editura enciclopedică română Bucureşti • 197,4 ABREVIERI FOLOSITE I. CUVINTE a. = an acuz. = acuzativ adj. = adjectiv adj. pos. = adjectiv posesiv adv. = adverb alb. = albaneză art. = articol artic. = articulat aug. = august avest. =® avestică bg. = bulgară cap. = capitol cca = circa ceh. = cehă com. = comună cum. = cuman ă dat. = dativ dial. = dialect dim. = diminutiv doc. = document et. nec. = etimologie necunoscută ex. = exemplu f. = filă fasc. == fasciculă fig. = figurat gen. = genitiv germ. = germană gr. = greacă gr. biz. = greacă bizantină hidron. = hidronim ind. = indicativ inf. = infinitiv instr. = instrumental împr. = împrumut înv. = învechit jud. = judeţ lat. = latină lat. pop. = latină populară 1. c. = loco citato (în locul citat) loc. = locativ magh. = maghiară mbg. = mediobulgară mgerm. = medioger-mană mss. = manuscris munt. = muntean neartic. = nearticulat ngr. = neogreacă n. n. = nota noastră nom. = nominativ part. trec. = participiu trecut pers. = nume de persoană pl. = plural pol. = poloneză prep. = prepoziţie 9 ABREVIERI FOLOSITE prez. = prezent pron. = pronume pron. pers. = pronume personal resp. = respectiv rom. = română rus. = rusă săs. = dialectul săsesc ser. = sîrbocroată s.f. = substantiv feminin sg. = singular sîrb. = sîrbă sl. = slavă slavon. = slavonă sl. com. = slavă comună s.m. = substantiv masculin s.n. = substantiv neutru subst. = substantiv suf. = sufix s.v. = sub voce (la cu-vîntul...) top. = toponim turc. = turcă ucr. = ucraineană v. = vezi vb. = verb v.gr. = vechea greacă viit. = viitdr voc. = vocativ v.ind. = vechea indiană v.pol. = vechea polonă v.rus. = vechea rusă v.sl. = vechea slavă II. PERIODICE AAR = Analele Academiei Române AfslPh = Archiv fur slavische Philologie AUB = Analele Universităţii Bucureşti BOR = Biserica Ortodoxă Română CL = Cercetări de lingvistică LR = Limba română RfiSEE = R6vue des £tudes sud-est europeenes RfîSl = R^vue des ^tudes slaves Rsl = Romanoslavica SCIV = Studii şi cercetări de istorie veche SCL = Studii şi cercetări lingvistice STUDIU INTRODUCTIV 1. ÎNCEPUTURILE SCRIERII PE TERITORIUL ROMÂNIEI Pe teritoriul ţării noastre s-au succedat, din antichitate pînă la sfîrşitul evului mediu, mai multe feluri de scriere şi limbi de cultură. Cele mai vechi inscripţii în limba greacă descoperite în Dobrogea datează din sec. VI î.e.n. şi continuă pe o lungă perioadă de timp, pînă în sec. VII e.n.1, iar rudimente de scriere cu litere greceşti (probabil, în limba dacilor) apar în Dacia, la Sarmizegetusa, în timpul lui Burebista (cca 82—44 î.e.n.) sau curînd după aceea, în tot cazul cu mult înainte de cucerirea romană 2. Cît priveşte scrierea cu litere latine în limba dacilor, ea este atestată, printre altele, de inscripţia Decebalus per Scorilo „Decebal, fiul lui Scorilo” de pe marele vas de cult descoperit la Grădiştea Muncelului, datînd din ajunul cuceririi Daciei de către romani (101—107 e.n.) 3. Că la curtea viteazului rege dac (87—106 e. n.) începuse să se scrie şi în limba latină, o ştim din informaţia transmisă de Dio Cassius, potrivit 1 Vezi: D. M. Pippidi, Contribuţii la istoria veche a României, ed. a Il-a, Bucureşti, 1967, p. 26. 2 Vezi: Istoria României, I, Bucureşti, Ed. Academiei, 1960, p. 327 (paragraf redactat de acad. C. Daicoviciu); H, Daicoviciu, Dacii, ed. rev. şi compl., Bucureşti, 1972, p. 285—289; idem. Dacia de la Burebista la cucerirea romană, Cluj, 1972, p. 224—231. 3 Inscripţia a fost descoperită şi interpretată în 1954 de acad. C. Daicoviciu şi colaboratorii săi; vezi Istoria României, I, p. 329; I. I. Russu, Limba traco-dacilor, ed. a Il-a, Bucureşti, 1967, p. 121; H. Daicoviciu, Dacia..., p. 232. O ştire recentă semnalează „o inscripţie cu litere latine făcută pe un fragment de vas tipic dacic, datat la sfîrşitul secolului I î.e.n.", descoperită la Ocniţa — Vîlcea (Buridava) de către colectivul profesorului D. Berciu. Aceasta ar fi, deci, anterioară cu circa un secol celei de la Grădiştea Muncelului („Scînteia", 18 aug. 1972, p. 2). 11 STUDIU INTRODUCTIV căruia Decebal a trimis împăratului Domiţian nişte soli cu o scrisoare, desigur în latină, în anul 89 După cum se ştie, odată cu ocuparea Daciei de către romani, limba şi scrierea latină pătrund masiv în noua provincie, pe teritoriul căreia s-au păstrat circa 3000 de inscripţii latine din perioada romanizării oficiale (106-271 e.n.), două chiar din sec. IV, alături de cele peste 1500 din Moesia Inferioară (care cuprindea şi Dobrogea), datînd din sec. I— IV e.n.2, şi de numeroase inscripţii greceşti3. Cea mai tîrzie inscripţie latină din Scythia Minor (satul Lazu, Ijud. Constanţa,) este atribuită, în cercetările recente, secolelor VI—VII *. Evident, cunoaşterea scrisului de către strămoşii poporului român, dacii şi, mai ales, coloniştii romani — a căror limbă s-a generalizat pe teritoriul Daciei şi, parţial, la sudul Dunării, transformîndu-se ulterior în limba română5, — reprezintă implicit începuturile culturii poporului român. în afară de inscripţiile obişnuite, o serie de monumente figurate şi obiecte de scris (stili) descoperite în Dacia, precum şi cîteva epitafuri versificate, nu lipsite de valoare literară, sînt o dovadă a răspîndirii scrierii în cercuri mai largi, cel puţin în oraşele mari6. 1 Dio Cassius, Istoria romană, LXVII, 7 (scrisă începînd cu anul 229), în Izvoare privind istoria României, I, Bucureşti, Ed. Academiei, 1964, p. 684 — 685; vezi Istoria României, I, p. 298 — 299, 327 (C. Daicoviciu). 2 Vezi: H. Mihăescu, Limba latină în provinciile dunărene ale Imperiului Roman, Bucureşti, 1960, p. 29—44; S. Stati, Limba latină în inscripţiile din Dacia şi Scythia Minor, Bucureşti, 1961. 3 Totalul inscripţiillor greceşti şi latine din cetăţile dobrogene de pe litoral se ridică la circa 1500; vezi D. M. Pippidi, Contribuţii..., p. 25. 4 Vezi: R. Vulpe — I. Barnea, Din istoria Dobrogei, voi. II. Romanii la Dunărea de Jos, Bucureşti, 1968, p. 463—464. 5 Vezi, acum în urmă: Acad. Al. Rosetti, Istoria limbii române, de la origini pînă în secolul al XVII-lea, Bucureşti, 1968, p. 77 — 199 (bibliografia, p. 43—51); Istoria limbii române, voi. I, Limba latină, red. resp. acad. Al. Graur, Bucureşti, Ed. Academiei, 1965; voi. II, red. resp. prof. I. Coteanu, 1969 (ambele volume cu o bogată bibliografie). 6 Vezi detalii la Mihail Macrea, Viaţa în Dacia romană, Bucureşti, 1969, p. 338 — 345. Vezi, de asemenea, pentru scrierea latină în Ţările Române, din antichitate pînă la mijlocul sec. XIX: S. Jako şi R. Manolescu, Scrierea latină în evul mediu, Bucureşti, 1971, p. 113 — 153. STUDIU INTRODUCTIV 12 Dar retragerea stăpînirii oficiale romane în anul 271 şi perindarea, timp de mai multe secole, a popoarelor migratoare au făcut imposibilă continuarea scrierii latine, dezvoltarea unei culturi scrise, bază a oricărei activităţi intelectuale mai înalte. în acest răstimp, sînt semnalate, sporadic, pe teritoriul României, inscripţii în alte limbi, ale popoarelor migratoare, cum sînt cea runică vizigotă de pe colanul din tezaurul de la Pietroasa (jud. Buzău), datînd probabil din anii 376—380 x, inscripţiile runice şi greceşti de pe unele obiecte din tezaurul de la Sînnicolaul-Mare (jud. Timiş)., atribuit sec. IX—XI (prima jumătate) 2, sau cele, de asemenea runice, într-o limbă necunoscută, descoperite în bisericuţele de la Murfatlar (jud. Constanţa), din sec. X—XI3. 2. PĂTRUNDEREA SCRIERII SLAVE LA NORDUL DUNĂRII. SLAVONA ROMÂNEASCĂ în sec. X pătrunde pe teritoriul României o nouă scriere, cea slavă, parţial glagolitică, creată de Constantin-Chiril, în jurul anului 863, dar mai ales chirilică, realizată de ucenicii săi şi ai lui Metodie, în Bulgaria, după anul 885. Extinderea funcţiilor slavonei ca limbă de cultură la nordul Dunării s-a efectuat însă mai tîrziu, după organizarea statelor feudale româneşti, în prima jumătate a sec. XIV, prin unirea cnezatelor şi voievodatelor anterioare (cele mai vechi atestări se referă la începutul sec. X, dar astfel de formaţii au existat şi mai înainte). Această pătrundere a scrierii slave în sec. X este dovedită atît de datele istorice şi epigrafice, cît şi de extinderea liturghiei în limba slavă 1 Vezi: M. Isbăşescu, Inscripţia de pe colanul din tezaurul de la Pietroasa, „Revista de filologie romanică şi germanică", I, 1957, p. 107 — 133. 2 M. Mavrodinov, Le tresor protobulgare de Nagyszentmiklos, „Arch. Hung.", XXIX, Budapest, 1943; Istoria României, I, p. 762 — 763, 773. 3 Vezi, acum în urmă: I. Barnea şi Şt. Ştefănescu, Din istoria Dobrogei, voi. III. Bizantini, români şi bulgari la Dunărea de Jos, Bucureşti, 1971, p. 180-233. 13 STUDIU INTRODUCTIV veche (ulterior, slavonă) la români. Pe scurt, aceste dovezi sînt următoarele: a) în prima jumătate a sec. X se mai aflau pe teritoriul ţării noastre, alături de români, care formau populaţia majoritară, şi slavi, urmaşi ai triburilor ce migraseră spre sudul Dunării însec. VI—VII. Astfel, referindu-se la această epocă, notarul anonim al regelui Bela menţionează în Transilvania pe „Blasii et Sclavii", dintre care unii erau conduşi de „dux eorum Geleou” (în apropierea Clujului)x. Independent de acest izvor, dar mai nebulos, noBecTB BpeMeHHbix JieT vorbeşte de asemenea, sub a. 893, de bojioxh h cjioBtHH în aceleaşi regiuni, la venirea ungurilor 2. Aceste formaţii pre-statale se aflau, evident, în strînse legături politice cu primul stat bulgar organizat la sudul Dunării 3, ceea ce a favorizat extinderea şi folosirea pe acest teritoriu a limbii slave vechi scrise, ca limbă a cultului religios. b) în ultimul timp, s-au descoperit pe teritoriul României o serie de inscripţii chirilice (parţial şi glagolitice) apar-ţinînd sec. X—XI: Inscripţia chirilică dobrogeană din anul 943 — cea mai veche datată —, descoperită în localitatea Mircea-Vodă (jud. Constanţa)4, Inscripţiile de la Murfatlar (acelaşi judeţ)5, precum şi cele fragmentare, găsite la Bucov, lîngă Ploieşti6, la Garvăn şi Niculiţel, jud. Tulcea 7. 1 Anonymi Gesta Hungarorum (scrisă pe la 1150), cap. XXV, în Izvoarele istoriei românilor, voi. I, trad. de G. Popa-Lisseanu, Bucureşti, 1934, p. 44, 95; vezi Şt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, voi. I, ed. II, Cluj, 1972, p. 24-32. 2 Ed. D. S. Lihaciov, partea I, Moscova-Leningrad, 1950, p. 21, 217. 3 Vezi, acum în urmă. Constantin C. Giurescu şi Dinu C. Giurescu, Istoria românilor, Bucureşti, 1971, p. 180—192; Atlas istoric, coordonator prof. univ. Şt. Pascu, Bucureşti, EDP, 1971, harta 48c: Primul stat bulgar (sec. VII-X). 4 Vezi: D. P. Bogdan, flodpydotcaHCKax uadnucb 943 e., Rsl, I, 1958, p. 88 — 104 (cu bibliografia anterioară). 5 Vezi, acum în urmă, volumul nostru Contribuţii la istoria culturii şi literaturii române vechi, Bucureşti, 1972, p. 78 — 103 (cu bibliografie). 6 Vezi: Mariă Chişvaşi—Comşa, Săpăturile de la Bucov, „Materiale şi cercetări arheologice", VI, 1959, p. 576 — 578; Aceeaşi, Contribuţii la cunoaşterea culturii străromâne în lumina săpăturilor de la Bucov, SCIV, X, 1959, p. 80-99. 7 Vezi: Istoria României, II, red. resp. acad. A. Oţetea, Bucureşti, Ed. Academiei, 1962, p. 182. STUDIU INTRODUCTIV 14 c) Liturghia slavă s-a răspîndit pe teritoriul României la sfîrşitul sec. IX şi în sec. X, în condiţiile politice arătate mai sus. Astfel, unul din izvoarele narative post-chirilo-metodiene, A doua viaţă a lui Nautn, menţionează că unii din ucenicii întemeietorilor scrierii slave s-au răspîndit după moartea lui Metodie (a. 885) şi în „Dacia”: „Ta>KJ pjcejujf cf Oku no fllhiH’cYh» [=/BrcTio], a okki no h h ce3d cAaeucmoe, Moscova, 1963, p. 230—272. 2 Vezi justificarea termenului de manuscrise slavo-române şi, mai larg, texte slavo-române, resp. documente slavo-române, la Ioan Bogdan, Scrieri alese. Bucureşti, 1968, p. 491—492 (studiul Cîteva manuscripte slavo-române din Biblioteca imperială de la Viena, 1889). 3 K eonpocy ..p. 59. * Cu prilejul prezentării comunicării noastre KnuMCHOCAaexHCKoe eAuxnue na pyMuncKuu AumepamypHbiu x3bix (Jlexcuxa) la cel de al V-lea Congres internaţional al slaviştilor (Sofia, 1963), prof. Iv. Gălăbov ne-a atras, pe bună dreptate, atenţia asupra faptului că mediobulgara nu este o redacţie asemănătoare celorlalte, ci o continuare directă a limbii slave vechi (bulgare vechi) scrise, pe aceeaşi bază populară, evident, cu unele râmîneri în urmă faţă de limba vorbită (vezi Rsl, IX, 1963, p. 23—41; CAaenHCKa $uaoaozux, t. VII, Sofia, 1965, p. 344—347). 6 Nu însă şi de cea croată. * Vezi schema în volumul nostru Studii de lexicologie şi istorie a lingvisticii româneşti, Bucureşti, EDP, 1973, p. 119. 17 STUDIU INTRODUCTIV — cronici, învăţăturile lui Neagoe Basarăb, documente, inscripţii, însemnări, prefeţe, postfeţe etc. — trebuie să avem în vedere şi „substratul popular românesc”. Această schemă, după cum spune N. I. Tolstoi, „e aplicabilă într-o anumită măsură tuturor perioadelor istoriei limbii slavone, dar cel mai bine oglindeşte situaţia din sec. XIV — XVI”1. Afirmaţia este valabilă, după părerea noastră, nu numai în general, ci şi cu privire concretă asupra slavonei româneşti, cel mai bine reprezentată de texte aparţinînd sec. XIV — XVI. 3. TEXTE SLAVONE COPIATE ŞI TIPĂRITE ÎN ŢĂRILE ROMÂNE De la bun început, se cuvine să facem o distincţie netă între textele slavone copiate sau tipărite în Ţările Române după manuscrise şi tipărituri de cele mai multe ori medio-bulgare, dar şi sîrbe şi ruso-ucrainene, şi textele originale în slavonă, scrise de români (uneori de slavi stabiliţi în Ţările Române şi influenţaţi ipso facto de limba populară românească). Cît priveşte primele, este suficient să arătăm că numai în Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România se păstrează în prezent peste 800 de manuscrise slave din sec. XII—XIX, cele mai multe fiind copiate în Ţările Române în sec. XV, XVI şi în prima jumătate a sec. XVII. Alte cîteva sute se află în biblioteci publice şi mănăstireşti din ţară şi din străinătate (Moscova, Leningrad} Kiev, Lvov, Sofia, Belgrad, Muntele Athos, Viena, Munchen, Oxford ş.a.), precum şi la persoane particulare, descrierea lor fiind o sar- 1 K eonpocy..., p. 58. Spre deosebire de N. I. Tolstoi, am reprezentat pe schemă altfel locul mediobulgarei, am introdus „substratul popular românesc" şi am marcat prezenţa slavonei ceho-morave, ce e drept, cunoscută numai pînă în sec. XII (cu o încercare de „reînviere" la mijlocul sec. XIV). STUDIU INTRODUCTIV 18 cină actuală a slaviştilor români Lăsînd la o parte cîteva manuscrise celebre aduse în trecut din ţările slave în România — cum sînt Evangheliarul de la Putna (slavon ruso-ucrainean, sec. XIII—XIV), Octoihul de la Caransebeş (mediobulgar, sec. XIII—XIV), Psaltirea cu tîlc a lui Branko Mladenovic (slavon sîrb, 1346), Sbornicul lui Gherman (mediobulgar, 1359) şi altele 2 — sau Teiraevanghelul copiat de egumenul 1 Vezi: A. I. Iaţimirski, C.naanHCKue u pyccKue pyKonucu pyMbmcKux 6u&AUomeK, St. Pb., 1905; P. P. Panaitescu, Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei R.P.R. [= Republicii Socialiste România], voi. I, Bucureşti, Ed. Academiei, 1959, nr. 1 — 300; voi. II, nr. 301 — 600, text dactilografiat la B.A.R., în curs de pregătire pentru tipar, cu contribuţia Dalilei Aramă şi a autorului acestor rînduri; voi. III, nr. 601—802, text parţial dactilografiat (nr. 601—720), parţial în fişe la B.A.R., Cabinetul de manuscrise şi carte rară (nr. 721—802); Victor Brătu-lescu, Miniaturi şi manuscrise din Muzeul de artă religioasă, Bucureşti, 1939 (în prezent, manuscrisele semnalate aici se află la Muzeul de artă al R. S. România); E. Turdeanu, Manuscrise slave din timpul lui Ştefan cel Mare, „Cercetări literare", V, 1943, p. 99—240; Repertoriul monumentelor şi obiectelor de artă din timpul lui Ştefan cel Mare, sub redacţia prof. M. Berza, Bucureşti, Ed. Academiei, 1958, p. 361—441 (Miniaturi şi manuscrise); Paulin Popescu, Manuscrise slavone din mînăstirea Putna, „Biserica Ortodoxă Română", LXXX, 1962, nr. 1-2, 7-8, p. 105-145, 688-711; I. Iufu, Manuscrise slave in bibliotecile din Transilvania şi Banat, Rsl, VIII, 1963, p. 451—468; Zlatca Iuffu, Manuscrisele slave din biblioteca şi muzeul mănăstirii Dragomirna, Rsl, XIII, 1966, p. 189—202; Elena Linţa, Cele mai vechi manuscrise slave din ţara noastră, Rsl, XVIII, 1972, p. 245 — 264 + 14 pl., ş.a. Manuscrisele slavo-române din bibliotecile străine sînt semnalate doar parţial în lucrări independente: Ioan Bogdan, Cîteva manuscripte slavo-române din Biblioteca imperială de la Viena (1889), în Scrieri alese, p. 491—511; Idem, Manuscripte slavo-române în Kiev (1891), ibidem, p. 517 — 523; St. Romanski, B/iaxo-6bJizapcKU ptKonucu e JIbeoecKama yHueepcumemcKa 6u6jiuomtKa, „riepHOflHHecKO cimcaHHe”, LXXI, 1911, p. 587—610; I. Bianu, Documente de artă românească din manuscripte vechi. Fasc. 1. Evanghelia slavo-greacă scrisă la mînăstirea Neamţului din Moldova de Gavriil monahul la 1429, Bucureşti, 1922; E. Turdeanu, Din vechile schimburi culturale dintre românişi iugoslavi, „Cercetări literare", III, 1939, p. 141 — 218; idem, Legăturile romîneşti cu mănăstirile Hilan-dar şi SJÎntul Pavel de la Muntele Athos, ibidem, IV, 1940, p. 60 — 113, ş.a. Manuscrise din colecţii particulare au semnalat recent Paul Mihail şi Zamfira Mihail, Manuscrise slave În colecţii din Moldova (I), Rsl, XVIII, 1972, p. 265-319. 2 Vezi: E. Kaiu2niacki, Monumenta linguae paleoslovenicae, t. I. Evangeliarium Putnanum, Vindobonae et Teschen, 1888; Gr. Nandriş, 19 STUDIU INTRODUCTIV sîrb Nicodim, fondatorul mănăstirilor Vodiţa şi Tismana, în slavona sîrbă, la 1404—1405 (cel mai vechi manuscris datat, cunoscut pînă astăzi, copiat în Ţările Române)1, trebuie subliniat că şcolilor româneşti de copişti, începînd cu cea de la mănăstirea Neamţ, fondată şi strălucit ilustrată de Gavriil Uric (monahul), în prima jumătate a sec. XV 2, le datorăm conservarea în excelente versiuni mediobulgare, parţial şi slavone sîrbe, a unei mari părţi a literaturii religioase bizantino-slave, începînd cu Psaltirea (ebraică la origine), Tetraevanghelul, Apostolul, Liturghia şi terminând cu operele părinţilor bisericii şi ale scriitorilor ecleziastici de mai tîrziu, bizantini şi slavi. Nu este cazul să facem aici o inventariere a acestora, nici măcar a celor mai vechi copii slavo-române, dar nu putem să nu subliniem că, într-o serie de cazuri, cele mai vechi şi mai bune — sau printre cele mai vechi şi mai bune — copii ale literaturii bulgare şi sîrbe medievale — uneori unicele — se găsesc în manuscrise slavo-române. Iată cîteva exemple: Aspectele verbale în Evangheliarul slav de la Putna (sec. XIII—XIV), extras din „Codrul Cosminului", I, 1924; P. A. Sîrcu, KapaHCeQeutCKuu oxmo-ux emopou noAoeunu XIII eena, St. Pb., 1906 (C6. OPHC, Tom LXXXII, No. 1); Al. Odobescu, Despre unele manuscripte şi cărţi tipărite, ajlate în mănăstirea Bistriţa (1861), în Opere, II, Bucureşti, Ed. Academiei, 1967, p. 114 — 128; Fr. Miklosich, Psaltir s tumacenjem pisan 1346 za Branka Mladenovica, „Starine”, IV, 1872, p. 29—64; V. Jagid, Psalterium Bononiense, Viena-Berlin-Petersburg, 1907 (dă în note variante din această Psaltire; vezi şi: Appendices..., VI. De psalterio serbico, anno MCCCXLVI scripto, hodie Bucurestino, p. 830—838; pl. XVIII —XIX); G. Mihăilă, Din legăturile lui Fr. Miklosich cu A. I. Odobescu, B. P. Hasdeu şi Ioan Bogdan, Rsl, XII, 1965, p. 235 — 239; I. Iufu, Sbornicul lui Gherman (1359), „Ortodoxia”, Bucureşti, XII, 1960, nr. 2, p. 253 — 279; Kliment Ohridski, Ct6pam cmunenux. Tom irbpBH. O6pa60THJiH E. Cr. AHreJioB, K. M., KyeB, Xp. Koaob, Sofia, 1970, p. 238—286; Dora Ivanova-Mir-ceva, Uoan Etoapx Bb/teapcxu. Cjioea. Tom ni>pBH, Sofia, 1971 (se editează opere — unele inedite — ale celor doi autori după Sbornicul lui Gherman). 1 Vezi: Ion-Radu Mircea, Cel mai vechi manuscris miniat din Ţara Românească: Tetraevanghelul popii Nicodim (1404 — 1405), Rsl, XIII, 1966, p. 203-221. 2 Vezi: E. Turdeanu, Les lettres slaves en Moldavie: le moine Gabriel du monastire de Neamţu (1424 —1449), extras din RES1, XXVII, 1951, p. 267 — 278; Ion-Radu Mircea, Conlribution â la vie et l'oeuvre de Gavriil Vrie, extras din RfLSEE, VI, 1968, nr. 4, p. 573 — 594. STUDIU INTRODUCTIV 20 a) Cea mai veche copie datată a Vieţii lui Chirii Filozoful (varianta scurtă, scrisă pe baza celei complete, probabil în sec. XIII) se păstrează în manuscrisul lui Gavriil monahul, terminat la 23 septembrie 1439 (B.A.R., mss. slav 134)1. b) Două dintre cele mai vechi şi mai bune copii ale scrierii Despre litere a călugărului Hrabr se păstrează în manuscrise slavo-române din sec. XVI (mss. 116 din Biblioteca fostei Academii Teologice din Kiev — azi la Biblioteca Academiei de Ştiinţe a R.S.S. Ucrainene — scris în Moldova, între 1554—1561, de diacul Roman şi de călugărul Isaia, viitor episcop de Rădăuţi, şi manuscrisul moldovenesc de la Hilandar nr. 482) 2. c) Opt din cele 12 scrieri ale lui Eftimie al Tîrnovei au fost publicate de E. Kaluzniacki după copii slavo-române din sec. XV — XVI şi numai patru după alte copii3. La aceste opt se adaugă acum a noua, Panegiricul împăraţilor Constantin şi Elena, dată la iveală după cel mai vechi manuscris, al ieromonahului Iacov de la Putna, terminat de copiat la 20 mai 1474 (Bibi. măn. Putna, nr. 571/11)4. d) Redacţia prescurtată a Expunerii pe înţeles despre litere, scrisă de Constantin Kosteneţki, a fost editată de V. Ja-gid după două manuscrise slavo-române, unul de la sfîrşitul sec. XV — începutul sec. XVI, iar al doilea din anii 1554— 1561 (vezi mai sus, sub „b”)5. 1 Vezi: B. St. Anghelov, H3 cmapoma âbAeapcKa, pycKa u cpt&cxa Aumepamypa, [I], Sofia, 1958, p. 36—44; Contribuţii..., p. 26—31. 2 Nr. 8 şi 10 în ediţia lui K. Kuev, Vepnopu3etf Xpaâbp, Sofia, 1967; vezi Contribuţii..., p. 37—42. 3 Werhe des Patriarchen von Bulgarien Euthymius (1375—1393), nach den besten Hanschriften herausgegeben, von Emil Kaluzniacki, Wien, 1901; vezi E. Turdeanu, La HttSrature bulgare du XIVe siecle et sa diffusion dans Ies Pays Roumains, Paris, 1947, p. 67—139. 4 Cea mai veche copie a « Panegiricului împăraţilor Constantin şi Elena» de Eftimie al Tîrnovei în cadrul tradiţiei slavo-române, publicată de autorul acestor rînduri în voi. TbpnoecKa KUUMCoem ukoao, Sofia, 1974, p. 161—177. Râmîn doar trei scrisori — cunoscute şi ele în manuscrise slavo-române — editate de E. Kaluăniacki după manuscrise slavone sîrbe. * V. Jagid, PaccyMcdemn lOiKHocAaeHHCKOu u pyccKou cmapuubi o uepuoe-HOCAaemiCKOM x3biKe, în HccAedoemun no pyccxoMy ft3biKy, I, St. Pb., 1885 — 1895, p. 517—553; vezi: E. Turdeanu, La litterature.., p. 158; Contribuţii..., p. 43—46. 21 STUDIU INTRODUCTIV e) Cronica bulgară anonimă (1296—1413) s-a păstrat în-tr-un unic manuscris slavo-român din 1554—1561 (vezi mai sus, sub „b”), fiind publicată de Ioan Bogdan în 1891 1. f) Una din cele mai vechi şi mai preţioase copii ale laconicului lui Ştefan Dusan este cea scrisă între 1449—1480, provenită de la mănăstirea Bistriţa (Oltenia) şi păstrată azi la Muzeul istoric din Moscova 2. g) Traducerea slavonă a Cronicii lui Simeon Magistrul şi Logofătul (sau Metafrastul), efectuată probabil în sec. XIV, s-a păstrat într-un unic manuscris, copiat în Moldova, în 1637, şi conservat astăzi la Biblioteca publică „Saltîkov-Şcedrin” din Leningrad (editat în 1905 şi retipărit în 1971) 3. Aceste exemple şi altele care ar mai putea fi citate sînt o dovadă elocventă a faptului că copiile slavo-române ocupă un loc important în întreaga tradiţie slavonă şi în conservarea limbii literare mediobulgare, în special în forma ei post-eftimiană, cu anumite elemente de codificare, perpetuate în Ţările Romîne timp de mai multe secole. Lucrul a fost posibil tocmai datorită faptului că pentru copiştii români ea nu era o limbă vie, şi aceştia transpuneau în copiile lor textele mediobulgare tale-quale, fără nici o intervenţie de ordin fonetic, gramatical sau lexical (excepţie făcînd eventualele greşeli). „Nu cunoaştem texte mai stabile decît manuscrisele religioase şi, în parte, laice slavo-române, rămase aproape fără modificări, sub formă de copii pe un interval de trei secole — scria, în 1906, A. I. Iaţimirski — şi texte mai puţin stabile decît documentele de tot felul, scrise în cancelariile 1 Ein Beitrag zur bulgarischen und serbischen Geschichtschreibung, AfslPh, XIII, 1891, 4, p. 481—543 (vezi Scrieri alese, p. 255—269). 2 Vezi: Zakonih cara Stejana Dusana 1349 i 1354. Izdao i preveo N. Radojiid, Belgrad, 1960; Contribuţii..., p. 270—271. 3 CuMeorn Memacfipacma u Jlozotpema Cnucanue Mupa om 6bimun u Jlemoemx, co6pan om pa3jiuwbix jiemonuceif, St. Pb., 1905 (ediţie îngrijită de A. A. Kunik, V. G. Vasilievski şi V. I. Sreznevski); Die Chronik des Symeons Metaphrastes und Logothetes. Nachdruck der slavischen Obersetzung in der Ausgabe von V. I. Sreznevskij, mit einer Einleitung von Robert Zett, Wilhelm Fink Verlag, Miinchen, 1971. STUDIU INTRODUCTIV 22 româneşti sau de persoane particulare" 1 (despre acestea vezi mai jos). Tradiţia limbii slavone, în forma ei mediobulgară, iar apoi şi ruso-ucraineană (în sec. XVII), a fost întărită odată cu apariţia tipografiilor în Ţările Române, în 1508, la numai 18 ani după tipărirea primei cărţi cu litere chirilice la Cracovia. De la Liturghierul lui Macarie (Tîrgovişte, 1508) pînă în 1828 au apărut în Ţările Române, alături de numeroasele cărţi româneşti, peste o sută de cărţi slavone şi bilingve, slavo-române (cîteva chiar slavo-româno-greceşti), dintre care menţionăm: Octoihul (Tîrgovişte, 1510), Evangheliarul (Tîrgovişte, 1512), Molitvenicul (Tîrgovişte, 1545), Evangheliarul (Sibiu, 1546), Evangheliarul slavo-român (Sibiu, 1551—■ 1553), Triodul-Penticostar (Tîrgovişte, 1558), Mineiul de praznice (Sbornic, Braşov, 1569), Psaltirea slavo-română şi cea slavonă (Braşov, 1577), Sbornicul (Sas-Sebeş, 1580), Tetraevanghelul (Bucureşti, 1582), Molitvenicul (Cîmpulung, 1635), Psaltirea şi Ceaslovul (Govora, 1638), Antologhionul (Cîmpulung, 1643), Imitaţia lui Hristos (KHHra o A'st no-AP«k TROpfHYf flHaCTacYa KpH(A\)KOKH(M)j MHTpono(AH)TJ Mw(<\)Aa(K)cKa(r)], descoperit de A. I. Iaţimirski în manuscrisul nr. 14 din „KohaphrkhK HnKOJiaeBCKHH ckht b Bec-capa6HH” (a doua jumătate a sec. XVII) 4. g) .Cu unele rezerve, putem include aici scrierile originale şi prefeţele lui Petru Movilă, cărturar moldovean, devenit mitropolit al Kievului şi Haliciului, aparţinînd, în 1 Vezi, acum în urmă: P. Rusev — A. Davidov, rpuzopuu IţaM-G.tax e PyMbHUH u e cmapama pyMbHCKa Aumepamypa, Sofia, 1966. 2 Textul a fost identificat şi publicat de A. I. Iaţimirski, în /fa caobhhckux pyKonuceu, p. 63—66, 71—73; vezi E. Turdeanu, L'activiti littiraire en Moldavie de 1504 ă 1552,' extras din „Revue des ^tudes roumaines", IX—X, 1965, p. 105 — 106; G. Ivaşcu, op. cit., 1, p. 71. 3 Vezi: A. I. Iaţimirski, M3 cAaenncKuxpyKonuceu. Texcmu u 3aMem-ku („yneHbie 3anncKn Hmii. M0CK0BCK0r0 yHHBepcHTeTa. Orţxcn hcto-pHKo-4>HJionorHHecKHâ", BbinycK 24, Moscova, 1899), p. 61—62, (159—160; Idem, CnaenHCKue u pyccme pyKonucu..., p. 425—428; P. P. Panaitescu, Manuscrisele slave..., I, p. 278. O parte din moaştele acestui sfînt, comemorat la 23 mai (cca a. 820; vezi Lexicon linguae palaeoslovenicae, II, fasc. 18, Praga, 1968, p. 217 — 218), se păstrau la Tîrgovişte; aşadar, nu e de mirare că s-a putut alcătui un nou imn aici, inclus după slujbă şi sinaxar în manuscrisul citat. 4 H3 CAaenHCKUx pyKonuceu..., p. 62 — 63; vezi E. Turdeanu, Le m&tro-polite Anastase Crimca et son oeuvre litUraire et artistique (1608—1629), extras din RES1, XXIX, 1952, p. 54—70. Pentru aspectul artistic al creaţiei sale, vezi acum în urmă: Dr. G. Popescu-Vîlcea, Anastasie Crimca, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1972. STUDIU INTRODUCTIV 30 acelaşi timp, în mod evident, şi literaturii ucrainene: Prefaţa la Triodul înflorit (Kiev, 1631), adresată fratelui său Moise Movilă, domnul Moldovei (1630—1631, 1633—1634); Kpfc*rk XpHCTd GnacHTfAA (Kiev, 1632); Mărturisirea ortodoxă (1643; versiunea prescurtată în slavona ucraineană: Kiev, 1645 şi Lvov, 1646: GospaHTc kopotkoh «agKH w apTHK^axi» K-fepw I7pdK©c/\dKHivKd0ortHMfCK©H XpYctVahckoh) şi altele 1. h) Numeroase însemnări pe manuscrie — unele scurte texte literare 2—, prefeţele şi epilogurile tipăriturilor slavo-române menţionate mai sus3. Aşadar, literatura slavo-română, în sensul larg al cuvîn-tului, este destul de bogată şi se întinde pe o lungă perioadă de timp, cel puţin din a doua jumătate a sec. XIV pînă în prima jumătate a sec. XVII. Aceasta era, în linii mari, şi concluzia formulată acum 25 de ani de către unul din cei mai buni cunoscători ai acestei literaturi, S. B. Bernstein, care generaliza astfel concluziile cercetărilor sale şi pe ale predecesorilor săi: „De la începutul sec. XV, Ţara Românească (şi Moldova — n.n.) devine (devin) unul din principalele centre ale culturii şi ştiinţei de carte în Balcani (mai exact spus, în Europa de sud-est — n.n.). Aici se copiază un mare număr de texte religioase şi laice, se crează în limba slavonă scrieri originale, printre care se numără opere literare remarcabile, cum sînt învăţăturile lui Neagoe Basarab 1 Vezi: S. Golubev, KueecKuu MumponoAum Ilemp Moeu.w u eeo cnod-6U3KHUKU, I —II, Kiev, 1883 — 1898; P. P. Panaitescu, L’inJluetice de Pierre Mogila, archevique de Kiev, dans Ies Principaute's Rountaines, extras din „M^langes de l'Ecole Roumaine en France", V, 1926; idem, Contribuţii la istoria culturii româneşti, Bucureşti, 1971, p. 575 — 595 ; D. P. Bogdan, Les Enseignements de Pierre Movilă adresses ă son jrere Moise Movilă, „Cyrillomethodianum", I, Thessalonique, 1971, p. 1 — 25; Două scrieri literare ale lui Petru Movilă adresate compatrioţilor săi, în Contribuţii..., p. 183 — 228. 2 Vezi, de exemplu, cele tipărite, acum în urmă, în catalogul citat al lui P. P. Panaitescu, cele din Evangheliile de la Homor (1473) şi Yoroneţ (1550), publicate de Ioan Bogdan (Scrieri alese, p. 527 — 536), cea a episcopului Macarie la Sintagma lui Matei Vlastaris (1556), reprodusă în Contribuţii..., p. 282—283, şi altele. . 3 Reproduse de I. Bianu, N. Hodoş şi D. Simonescu, în BRV, I-IV. 31 STUDIU INTRODUCTIV către fiul său Theodosie... O mare dezvoltare capătă limba cancelariei, în legătură cu dezvoltarea rapidă a oraşelor, a comerţului, a marilor latifundii mănăstireşti şi boiereşti" l. 5. CERCETĂRI ASUPRA VOCABULARULUI SLAVONEI ROMÂNEŞTI Pe lîngă studiul grafiei, foneticii, morfologiei şi sintaxei slavonei româneşti — cu tot caracterul ei complex şi contradictoriu, mergînd pentru documente pînă la distingerea a două subtipuri, muntean şi moldovean —, vocabularul a atras de timpuriu atenţia cercetătorilor. încă primul editor şi cercetător al documentelor slavo-române, Iuri Venelin 2, a însoţit fiecare text publicat în ale sale Bjiaxo-SoJirapcKHe hjîh flaKo-cJlaBjracKHe rpaMOTbi (St. Pb., 1840) 3 de comentarii istorice, onomastice, toponimice şi lexico-etimologice, deosebit de bogate şi aprofundate pentru vremea aceea, referitoare la termenii specifici slavonei româneşti: bulgarisme, sîrbisme, împrumuturi greceşti, maghiare, cuvinte româneşti etc. Iată cîteva exemple: „KonpHHe-Ha-6yMa»cHafl TKaHB, oco6eHHoii flo6poTH”; „cHpMtHH - meJi-KOBtie 6arpaHo-noJlocaTfcie (aup(iaxâiva)”, „BHpvrJiy6oKoe pti6-Hoe MecTO, oTflaBaBmeeca Ha OTKyn”; „nepnHpt-HcnopneHHoe Ha3BaHHe rpenecKOH mohctbi (Cmeprcopov...)” (doc. nr. 1 [1374]); „Kd/u-BOJiomcKoe cjiobo: floJîHHa; vallis no JlaT.” (doc. nr. 24, 1 sept. 1531) etc. In 1865, B. P. Hasdeu remarca în introducerea la „Arhiva istorică a României”: „Unicul mijloc autentic de a studia limba română în formele sale pînă la jumătatea secolului XVI (acum putem spune: pînă la 1521—n.n.) sunt cri-soavele slave, în cari străbunii noştri furişau totdeauna cîte 1 Pa3btcKaHun e o6/iacmu SotieapcKou ucmopmecKoă duaAeKmojioeuu, I. flibiK ea.taiucKux epaMom XIV—XV eexoe, Moscova—Leningrad, 1948, p. 22. 2 Vezi Tamara Bajcura, lOpiu IeaHoeuu Beue/iiu, Bratislava, 1968. 3 Ediţie postumă, pregătită în anii 1830 — 1831. STUDIU INTRODUCTIV 32 un cuvînt român, mai cu seamă reproducînd numile proprie personali sau locali" (voi. I, p. 2). într-adevăr, acestui aspect, ca şi specificului vocabularului slavonei româneşti în ansamblu, i-au acordat atenţie, într-o măsură mai mare sau mai mică, aproape toţi editorii de texte slavo-române şi cercetătorii limbii slavone din Ţările Române, care au urmat după I. Venelin: Fr. Miklosich, B. P. Hasdeu, E. Kaluzniacki, L. Miletici, Gh. Ghibănescu, P. A. Sîrcu, I. Bogdan, A. I. Iaţimirski, I. Bărbulescu, St. Nicolaescu, M. Costăchescu, N. Iorga, V. Iaroşenko, Gr. Nandriş, Şt. Ciobanu, P. P. Panaitescu, Margareta Ştefănescu-Serghi, D. P. Bogdan, S. B. Bernstein, J. Macurek, Valeria Costăchel, I. C. Chiţimia, P. Olteanu, Lucia Djamo şi alţiix. O parte din materialul românesc furnizat de documentele slavo-române a fost utilizat în lucrările fundamentale de istoria limbii române ale lui Ov. Densusianu2, Al. Rosetti3 şi în alte studii4. Semnificativ pentru luarea în consideraţie a lexicului slavonei româneşti este faptul că Fr. Miklosich a inclus în Lexicon palaeoslovenico-graeco-latinum (Viena, 1862—1865) o serie de cuvinte extrase, în special, din documentele slavo-române editate de I. Verelin. Iată cîteva exemple, reproduse de marele slavist din aceste surse: „gaMTi, m. banus. Per. 56.8. Gram. 19. rmhkh ~ Gram. 162(...) rum. bHHTe h T^xnaxa cJiaBflHCKa rmc-MeHocT..., în care un capitol tratează chestiuni lingvistice, fonetice şi gramaticale 2. Mai amănunţit, L. Miletici revine asupra limbii documentelor în partea a doua a acestei lucrări, intitulată Hobm Bjiaxo-6uirapcKH rpaMoin ot Epa-ujob, adăugind şi un paragraf (Particularităţi lexicale, p. 146—152), în care relevă o serie de cuvinte slave rare, sîr-bisme, precum şi o serie de cuvinte specifice documentelor slavo-române, ca de exemplu: anoKrtHcapH, EdH-rSBdT, Kp-hTKf-aj (bîrfele), sap/RUJ, sape kto, stKt (= BMijjf) kjtxh, etc.3 La începutul secolului nostru (1904), slavistul rus P. A. Lavrov extrage o serie de cuvinte rare sau specifice româneşti, printre care KHiTTapK, cnaTap\, KdTdX'H, K»v'pTanu (= curteni, derivat de la curte) —la care trebuie adăugat Kpf-AHhMtpi (derivat de la a credinţa) — şi altele, într-un glosar special, anexat ediţiei învăţăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie4. Aproape în acelaşi timp, reluînd şi completînd publicarea documentelor braşovene, fondatorul slavisticii româneşti, Ioan Bogdan, arăta, în Introducerea la volumul I din Documente privitoare la relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul şi cu Ţara Ungurească în sec. XV şi XVI (1413—1508) că, din punct de vedere lexical, limba acestor documente se 1 întreg glosarul cuprinde 21 de pagini (p. 238—258). 2 Extras din CBHY, IX, 1893. 3 Extras din CEHy, XIII, 1896. Asupra cercetărilor lui Miletici, inclusiv asupra unor deficienţe de editare şi interpretare, vezi S. B. Bernstein, PasbiCKmuH... I, p. 26—39. Despre D. Agura, vezi N. Răduică, Un bulgare roumanophile, ami de Creangă et d'Eminescu, „Etudes balcaniques", VIII, 1972, nr. 3, p. 86—89. 4 Cjtoea HamsameAbHbie...'. Glosar, p. XXIX—XXXVII (cf. şi observaţiile lexicale din studiul introductiv, p .X —XII: e citat lap. XI). 35 STUDIU INTRODUCTIV caracterizează, în raport cu mediobulgara din sec. XII— XIV, printr-un număr mai mare de elemente bizantine şi neogreceşti, printr-o serie de cuvinte de origine turcă, maghiară, săsească şi, mai ales, prin cuvinte româneşti. Referindu-se la cercetarea lui Miletici, ale cărui rezultate le accepta în linii mari, din acest punct de vedere, I. Bogdan promitea că va reveni cu un studiu lingvistic mai amplu, după apariţia volumului al doilea 1, care însă n-a mai văzut lumina tiparului. în schimb, chiar în acest volum, autorul dădea un indice de cuvinte rare, mai ales neslave, în particular, româneşti, precum şi cele întrebuinţate cu un înţeles deosebit faţă de cel consemnat în dicţionare (vezi p. LXXX). în acest indice de 15 pagini (p. 382—396) sînt explicate cuvinte ca arKMTHHd „piele de miel”, anoKAKcaph „sol” (< ngr. drcoicpiad-pioţ), dpMdWh, EdNT», KtMHHTv, APdKgA, nopTdpli, TgKd, i(HCTf CtC., cu precizarea, de cele mai multe ori, şi a etimologiei. Dacă aici cuvintele româneşti propriu-zise erau amestecate cu celelalte, în următoarea mare colecţie, Documentele lui Ştefan cel Mare (voi. I—II, Bucureşti, 1913), Ioan Bogdan separa cuvintele sl^ve de cele româneşti şi de formele gramaticale specifice limbii noastre (voi. II, p. 595—611), preci-zînd: „Pentru explicarea aşezămintelor vechi, am dat o întindere decsebită notelor ce însoţesc fiecare dccument şi indicelor de cuvinte slave şi rcmâneşti (sull. n. — G.M.J, a căror inteipretare, din punctul.de vedere al înţelesului şi originii lor, este de cea mai mare utilitate pentru istoria vechiului drept român" (vel. I, p. XIII). Atrag atenţia, prinţi e altele, cuvinte de origine polonă (BdBortHd, EHCKgrrk, roAAii), ucraineană (ehamvO, cuvinte cu sens special, de fapt, românizate (a^a, a^a, aha = deal, rpTw\o = gîrlă, npHndCTv = pripas, vită de pripas etc.), cuvinte româneşti de origine latină: dgpdph, EgKdTd, Egwp etc., ori chiar de origine slavă, dar remânizate, avînd teiminaţii rcmâneşti: Efdmijj'fc (fem. articulat), sdXHd (fem.), rup<\d, rpiiAd (fem.) etc. O importanţă deosebită o are evidenţierea, pentru prima dată într-o astfel 1 Documente..., voi. I, Bucureşti, 1905, p. XXXIII (Scrieri alese, p. 230-231). STUDIU INTRODUCTIV 36 de publicaţie, a formelor gramaticale româneşti (forme artil culate de substantive, genitiv-dative sg., forme de plura-la nom. şi gen-dat.), menite a face cunoscute unele particularităţi morfologice ale limbii române înainte de sec. XVI, dar şi caracterul sui generis al slavonei româneşti, mînuită mai ales de dieci români, care întîmpinau unele dificultăţi în exprimarea corectă în această limbă şi introduceau vrînd-nevrînd românisme, alături de unii dieci slavi (ucraineni) x, folosiţi mai ales la actele externe (referitoare la relaţiile cu regii poloni şi principii lituanieni). Făcînd o caracterizare generală a limbii acestor documente, pe care o defineşte ca „rusă", în sensul general al cuvîntului (adică slavă răsăriteană; noi am zice azi, mai degrabă, slavonă ruso-ucraineană — căci prezenţa elementelor mediobulgare este evidentă în documentele interne, mai ales în cele mănăstireşti—, cu elemente populare), I. Bogdan atrage atenţia asupra faptului că cele externe „prezintă multe elemente poloneze (inclusiv lexicale — n.n.), explicabile prin conţinutul lor şi prin influenţa plenipotenţiarilor polonezi asupra alcătuirii lor. Unele au fost scrise chiar în provincii poloneze..." 2 Cît priveşte elementele ucrainene populare, acestea „apar atît în documentele interne, cît şi în cele externe", fiind „cu atît mai numeroase, cu cît limba se îndepărtează mai mult de modelele mai vechi ale cancelariei lituano-ruse" 3. Preţioase glosare, cuprinzînd „toate cuvintele rare (mai ales, verbe, substantive şi adjective compuse), cuvinte străine şi românisme", pe care cronicarii moldoveni din sec. XVI, Macarie, Eftimie şi Azarie, „le-au împrumutat 1 Cf., în acest sens, şi observaţiile lui O. Markov, în recenzia publicată în „Slavia", VII, 1928-1929, p. 396-403. 2 Vber die Sprache der ăltesten moldauischen Urkunden (1908), reprodus în traducere românească (Despre limba celor mai vechi documente moldoveneşti) în Scrieri alese, p. 570. Cf. şi mai departe: Actele omagiale ale voievozilor şi boierilor, ca şi tratatele cu regii polonezi şi principii lituanieni conţin multe cuvinte, expresii sau fraze întregi poloneze, redate de pisarii moldoveni, după dictarea plenipotenţiarilor regali, aşa cum erau pronunţate" (p. 574). 3 Ibidem, p. 570. 37 STUDIU INTRODUCTIV din Manasses şi alte izvoare nepaleoslovenice", a dat Ioan Bogdan în cadrul studiilor sale introductive la două din ediţiile sale fundamentale: Vechile cronice moldoveneşti pînă la Ureche (Bucureşti, 1891, p. 97—102) şi Letopiseţul lui Azarie (Bucureşti, 1909, p. 36—40) „Acestea — spune slavistul bucureştean — sau nu se găsesc de fel în celelalte manuscripte vechi slavone, sau se întîlnesc foarte rar. Mai toate lipsesc în Lexiconul paleoslovenico-greco-latin al lui Miklosich şi deci lista noastră va sluji drept o completare necesară a acestuia pentru înţelegerea textului" cronicilor celor trei cărturari2. Iată cîteva cuvinte inexistente la Miklosich şi extrase de I. Bogdan din cronicile primilor doi autori: ardptHKd „turcoaică", gfsntpk „fără pene" (din Manasses), KdTdjfh „vătaf", rp'hAo®V’‘vfHr|1 „îngîmfat", A®KfOHfcjpfHTk „cu turnuri bune" (din Man.), AOEpo^cT'ff „noroc, parte bună", AP<*nk „soldat, pedestru, dorobanţ" (< pol. drab), a©^-Kd-rh „galben" (se regăseşte şi în Cronica anonimă bulgară, şi în Povestirea despre Draculea voievod), 3anaAKHKK „vîntul de apus", hpoh „erou" (din Man.), khkhocii „lebădă" (din. Man.), ©CTpoKpTkX11 ».cu vîrfuri ascuţite" (din Man.), xKm-fc sau 3A4toak>ehkti „iubitor de aur"), CMfc-piHOMAAPfr „smerenie, cumpătare" (după CMtpfHOM^AP^)» 1 Reproduse în Scrieri alese, p. 340 — 345, respectiv p. 445—448. 4 Ibidem, p. 340. 3 Ibidem, p. 340 — 345. STUDIU INTRODUCTIV 38 Tpoy’AO'WKH’fe, adv. „cu osteneală, cu silinţă" (cf. la Miklosich Tp>^A«A»siiH'K şi la Macarie <\iosoT,)>yANte, adv.)1. „Rămîn, cu toate acestea — adaugă Bogdan—, o sumă de cuvinte pe care Azarie nu le-a găsit nici în Macarie, nici în Manasses; acestea sau le-a împrumutat din literatura slavă bisericească pe care o cunoştea, sau le-a compus singur, ceea ce e mai puţin probabil. Unele se află în Lexiconul paleoslovenico-greco-latin al lui Miklosich; altele însă, destul de numeroase, lipsesc dintr-însul". în continuare, el dă „lista celor mai interesante, întrucît se întîlnesc foarte rar sau nu se întîlnesc de loc în textele cunoscute şi studiate pînă acum de lexicografii slavi". Iată cîteva exemple (toate absente la Miklosich): eohctko „luptă, război", kicmock-k „cu ochi veseli", r/UKonocrpH>KfN'fj „tunderea capului, tonsură", v|ton?4-BfHTi „cîinos" (cf. la Mikl. nicor/idK'k „cu cap de cîine, ko-voK£(paX,oi;); dAdMduHHTi „neamţ, german", awtopti „luteran" ş.a.2 Aşadar, în studierea vocabularului acestor trei scriitori trebuie să se pornească de la cunoaşterea aprofundată a lexicului traducerii mediobulgare a Cronicii universale a lui Constantin Manasses, căreia I. Bogdan i-a întocmit un Glosar complet, în ediţia sa tipărită între 1902—1909 şi difuzată postum3. Cuprinzînd 232 de pagini (p. 225—456) — mai mult decît textul însuşi al cronicii — acest glosar slavon mediobulgar-grec (cuvintele din originalul bizantin) - român cuprinde, după un calcul aproximativ ce l-am întreprins, cca 6500 de cuvinte (inclusiv toate numele proprii), dintre care — aşa cum semnalează I. Bogdan — un număr destul de mare, şi anume cca 1400 (respectiv, cca 930 apelative şi 470 nume proprii şi clerivate ale lor), lipsesc din Lexiconul lui Miklosich (în Glosarul lui I. Bogdan sînt marcate printr-un asterisc)4. Iată cîteva exemple, luate din primele două 1 Ibidem, p. 445 — 446. 2 Ibidem, p. 446—448. 3 Cronica lui Constantin Manasses. Traducere mediobulgară... Text şi glosar, Bucureşti, 1922. Din păcate, retipărirea recentă (Die slavischen Manasses Chronik, Munchen, W. Fink Verlag, 1965, cu o introducere de Joh. Schropfer) nu cuprinde şi glosarul. 4 Prof. D.P. Bogdan dăduse cifra de peste 1000 (I. Bogdan în circuitul slavisticii europene, „Studii", XVIII, 1965, nr. 2, p. 8). 39 STUDIU INTRODUCTIV litere: *aE/ns.ii{N'ii, adj. de măr, al mărului, pfiXov:~MHa a«-EfoTa, 103; "‘aiponapfHTi, adj. ce zboară prin aer, depoP&rr|(;, 6; *KaKhCK'h, adj. băbesc, ypaâSog, 126.v. ErtA^HHa; *EAAAHNa f. palavră: pl. acuz. EA/aAHN-k KaKOKTii Eas'kCK'WA, 126, etc1. Contemporanul lui I. Bogdan, A. I. Iaţimirski — care a adus o contribuţie deosebită la editarea şi studierea textelor slavo-române — s-a ocupat, printre altele, de stilul şi de vocabularul acestora, în special în următoarele lucrări2: IÎ3 AUHzmcmmecKux u naJieozpa$mecKux na6/nodenuu md CAC16HHCKUMU nadmcxMU pyMbincKozo npoucxootcdeHun3, BaAaui-CKue zpaMombi e naAeozpacfimecKOM u dunAOMammecKOM omno-uieHuxx*, MoAdaecKue zpaMombi...5, CAaemcme zpaMomu 6pa-tuoecKoeo apxuea...6 — care se leagă de studiul introductiv la publicaţia postumă de documente a lui P. A. Sîrcu 7 —, şi %3biK cAaemcKux zpaM0mM0AdaecK0z0 npoucxooKdenun 8. Astfel, slavistul rus face observaţii asupra formulelor stabile ale scrisorilor şi asupra unor cuvinte de origine neslavă, ca de ex. Kgprfp.wiijep — miprapo, St. Pb., 1909 (Lucrările menţionate în notele 3, 4, 5, 6, 8 nu ne-au fost accesibile la Bucureşti le; cităm după autorii menţionaţi în nota 2 de mai sus. STUDIU INTRODUCTIV 40 preponderenţă vizibilă a trăsăturilor galiţiano-volîniene şi a unor forme şi grafii mediobulgare. în documentele mai vechi e puternică influenţa polono-bielorusă, în cele mai noi — cea populară românească" x. Printre meritele acestei din urmă lucrări, se menţionează 2 delimitarea clară a diferenţelor lingvistice dintre documentele moldovene interne şi cele externe, constatîndu-se la primele o influenţă mai accentuată a limbii române vorbite de logofeţi şi pisari, care «gînieau româneşte şi-şi exprimau ideile în slavoneşte»3. La documentele adresate polonezilor, Iaţimirski remarca, pe bună dreptate, puternica influenţă polonă, căci acestea erau scrise de pisari speciali, şi dădea, de altfel, prima listă de peste 80 de polonisme lexicale4. La începutul celui de-al doilea deceniu al secolului nostru, istoricul ieşean Gh. Ghibănescu publică un Slovar slavo-român, însumînd 74 de pagini, respectiv aproape 1400 de cuvinte (după un calcul aproximativ), extrase din documente slavo-moldoveneşti5. în cuvîntul Cătră cetitori, publicat în fruntea părţii a Il-a din voi. III al Ispisoacelor şi zapiselor, autorul precizează: „...Am crezut util a da cetitorilor (...) un mic glosar de cuvinte slavone, pentru înţelegerea mai de aproape a cancelariei moldoveneşti între 1400— 1672, a înrîuririlor literare la cari au fost supuşi diacii timpului şi a sluji de început unei lucrări mai mari de lexicografie slavo-română pentru toate textele actelor ieşite din cancelaria Moldovei" (subl. n.). O asemenea lucrare s-ar putea face — 1 MojtdaecKue epaMomu... p. 180. (Aproximativ la fel, în ultima lucrare citată, p. 1; vezi S. B. Bernstein, op. cit., p. 224; M. Mitu, op. cit., p. 167). 2 M. Mitu, aH. cit,, p. 167 — 169. 3 A.I. Iaţimirski, op. cit., p. 21 (subl. n.); reprodus de Şt. Ciobanu (op. cit., p. 5) şi de M. Mitu (op. cit., p. 168). Comentind pe larg această parte a lucrării slavistului rus, Şt. Ciobanu citează el însuşi noi exemple de românisme în textul documentelor (op. cit., p. 7 — 11). 4 Studiul acestora a fost reluat şi aprofundat de M. Mitu şi Olga Stoi-covici (vezi mai jos). * Apărut ca anexă la Ispisoace şi zapise, voi. III, partea a Il-a, Iaşi, 1912, cu paginaţie aparte; IV + 74 p., precum şi separat, purtînd data 1911. 41 STUDIU INTRODUCTIV arată mai departe autorul — şi pentru Muntenia, bogăţia lexicală a celor două grupe de documente ducîndu-1 în mod firesc la concluzia: „Ce proporţie va lua un lexicon slavon scos din atîtea şi atîtea documente date de cancelarie pentru toate interesele ţării (...)!‘‘ (p. IV). Căutînd a desprinde unele trăsături generale ale limbii actelor slavo-moldoveneşti din sec. XV—XVII, în particular, ale lexicului, autorul subliniază în Predoslovia glosarului atît influenţa limbii române (asuprenie, asupreală, nepot etc.), cît şi cea neogreacă, decurgînd şi din relaţiile directe cu grecii (MdpToypHcaTH == a mărturisi, comis etc.), turcească (agă, divan etc.) şi maghiară (ehm(aobKd (< magh. mâzsa), aojk-hhkh „pături" etc. (cuvintele citate sînt din primul document slavo-român păstrat, acela al lui Vladislav pentru mănăstirea Vodiţa, 1374, p. 38). De altfel, P. P. Panaitescu s-a pronunţat de mai multe ori asupra problemelor de principiu ale studierii limbii documentelor şi textelor slavo-române, subliniind atît caracterul ei compozit, cît şi locul important pe care-1 ocupă elementele lexicale româneşti. „Limba acestor hrisoave şi cronici — scria el în 1928 — ^ nu este chiar limba mediobulgară în Ţara Românească, sau cea ruteană în Moldova, e adesea rezultatul unei contopiri: în Ţara Românească influenţe sîrbeşti şi bulgăreşti, în Moldova, rutene, polone şi mediobulgare, şi în plus, în ambele Principate, influenţa limbii româneşti vorbite. Această limbăm/specială şi această literatură merită să fie studiate STUDIU INTRODUCTIV 44 pentru ele însăşi" 1. Şi într-un articol publicat cu 30 de ani mai tîrziu: „Cercetarea vechilor documente slave din Moldova şi Ţara Românească este de cel mai mare interes pentru dicţionarul limbii române, nu numai în privinţa românismelor strecurate în textele slave, ci şi pentru numele instituţiilor, nume slavone, care erau adoptate şi de români" 2. Limba documentelor slavo-române, în particular lexicul, a constituit una din preocupările istoricului şi paleografului D. P. Bogdan. Astfel, în Diplomatica slavo-română din sece? lele XIV şi XV (Bucureşti, 1938), la caracterele interne ale actelor se ia în consideraţie şi limba acestora (p. 59 şi urm.), problemele de terminologie fiind tratate şi în alte părţi ale lucrării. în mod special, autorul alcătuieşte un indice — Elementele de seamă din terminologia slavă (58 de termeni, care au strictă legătură cu diplomatica: rocnoAapK, jKSruHTi, KHHra, /\hctt» = X'PHCokSa'k etc.)3. în colecţiile sale de documente, Acte moldoveneşti dinainte de Ştefan cel Mare (Bucureşti, 1938) şi Acte moldoveneşti din anii 1426—1502 (Bucureşti, 1947), prof. D. P. Bogdan întocmeşte primele indice complete de cuvinte. Remarcăm, de pildă, în volumul din urmă, astfel de cuvinte ca: ropoA^ „cetate" (forma slavă răsăriteană), jko^a*. ahct-k, 0>khbjth (Ka (< magh. măzsa, rom. majă), naiua (< rom. vamă, din magh. văm) ş.a. c) Denumiri pentru oraş, locuinţă, loc: KapaujTv, sapoun», ivpaiUTv (< magh. văros şi rom. oraş), AdKaujii (< magh. lakăs, rom. lăcaş), caAaujTv (< magh. szălăsz, rom. sălaş) ş.a. d) Verbe: EaimK4TH (< magh. bântani, rom. a bîntui), KMTOKaTH (< magh. kolteni, rom. a cheltui) ş.a. 6) Aşadar, „în studierea limbii documentelor muntene, trebuie să avem în vedere faptul că tradiţiile stilului de cancelarie s-au format în prezenţa mai multor influenţe, iar în sec. XIV—XV normele acestei limbi erau foarte instabile. în unul şi acelaşi document pot fi întîlnite fermele ceh mai contradictorii, nelegate din punct de vedere genetic“ (p. 240 —subl. n.). Extrase din diverse părţi ale monografiei profesorului S.B. Bernstein — e drept, cu unele mici amendamente — unele, din aceste concluzii diferă, în parte, de cele pe care le trage autorul însuşi la sfîrşitul cărţii sale (p. 363—366) şi pe care le prefigurează în diverse capitole. Aceste concluzii au fost analizate critic de autorul acestor rînduri, în 1956, 1 Vezi glosarul lui I. Bogdan la Documente ... (1905), p. 382 — 396. 49 STUDIU INTRODUCTIV şi de acad. Al. Rosetti, în 1961 şi nu considerăm necesar să mai revenim asupra lor. Însfîrşit, în ultimii ani, o serie de cercetători — I.C. Chiţimia, I. D. Negrescu, Lucia Djamo-Diaconiţă, Olga Stoicovici, Maria Osman-Zavera, Elena Linţa, Mihai Mitu, Dan Horia Mazilu, Crina Decusară-Bocşan ş.a. — au trecut la un studiu mai aprofundat al vocabularului documentelor şi al textelor slavo-române, pe grupe onomasiologice sau după origine, în cadrul unei preocupări mai largi privind toate aspectele slavonei româneşti 2. 1 Vezi recenzia noastră şi articolul acad. Al. Rosetti, menţionate mai sus. 2 I.C. Chitimia, Histoire et semantique de deux termes slaves: iioaboa'v el 110B031 chez Ies Slaves et chez Ies Roumains, „Slavia", XIX, 1950, p. 349— 362; Lucia Djamo-Diaconiţă, Terminologia economică şi comercială din documentele slavo-române din secolele XIV—XV, „Analele Universităţii Bucureşti", Seria ştiinţe sociale, Filologie, anul IX, 1960, 18, p. 363 — 390; Aceeaşi, Terminologia comercială a documentelor slavo-române din secolul al XlV-lea şi al XV-lea (Termeni pentru produse de import), „Analele Universităţii Bucureşti", Seria ştiinţe sociale, Filologie, an. X, 1961,. 23, p. 581 — 618; I.D. Negrescu, Limba slavă veche, Bucureşti, 1961 (Glosar slavo-român, p. 289—457, în care sînt incluse şi cuvinte aparţinînd slavonei româneşti); Lucia Djamo şi Olga Stoicovici, Din terminologia socială a documentelor slavo-moldoveneşti din sec. al XlV-lea şi al XV-lea, Rsl, VI, 1962, p. 61 — 92; Lucia Djamo, Contribuţii la studiul lexicului documentelor slavo-române, Rsl, VIII, 1963, p. 137 — 156; Mihai Mitu, Termeni de origine polonă în documentele slavo-moldoveneşti. I. 1388—1517, ibidem, p. 155 — 224; Lucia Djamo, Olga Stoicovici, Maria Osman, Elena Linţa, Mihai Mitu, XapaKmepm nepmu na KHuytCHOCAaenHCKu eiuK, pyMbcxa pedamuH (XIV-XVI e.), Rsl, IX, 1963, p. 132-160 (Cap. IV: Jlexcu-Ka); Lucia Djamo-Diaconiţă, Din terminologia comercială a documentelor slavo-române din secolul al XV-lea (Termeni pentru produse de export), AUB, Seria şt. soc., Filologie, an. XIII, 1964, p. 233 — 246; Aceeaşi, Terminologia militară în cronicile slavo-române şi în învăţăturile lui Neagoe Basarab, ibidem, an. XIV, 1965, p. 263 — 282; J. Macurek, A influenţat actul ceh de cancelarie documentele moldoveneşti în a doua jumătate a secolului al XV-lea? „Studii", t. 21, 1968, nr. 1, p. 3 — 20 (Dacă există vreo influenţă cehă, apoi ea s-a exercitat prin intermediu polon);Lucia Djamo-Diaconită, Elemente lexicale de origine italiană în limba documentelor slavo-române (sec. XIV-XVI)), SCL, XXI, 1970, nr. 5, p. 577- — 582; Aceeaşi, Limba documentelor slavo-române emise în Ţara Românească în sec. al. XlV-lea şi al XV-lea, Bucureşti, 1971, Cap. XIII. Lexicul (p. 325 — 379); Olga Stoicovici, Limba documentelor moldoveneşti de la sjîrşilul sec. al XlV-lea şi din prima jumătate a sec. al XV-lea. Teză de •STUDIU INTRODUCTIV 50 6. PARTICULARITĂŢILE LEXICALE ALE DOCUMENTELOR SLAVO-ROMÂNE. CUVINTE ROMÂNEŞTI ATESTATE PÎNĂ ÎN 1520 Dintre lucrările semnate de autorii citaţi mai sus, se cuvine să subliniem în mod deosebit contribuţia adusă de cele trei teze de doctorat recente, consacrate slavonei din Ţările .Române şi semnate de Lucia Djamo-Diaconiţă—Limba documentelor slavo-române emise în Ţara Românească în sec. XIV şi XV (susţinută în 1968 şi publicată la Editura Academiei, în 1971), Olga Stoicovici — Limba documentelor moldoveneşti de la sfîrşitul sec. al XlV-lea şi din prima jumătate a sec. al XV-lea (susţinută în 1971), şi Dan Horia Mazilu— ■Opera umanistului român Udrişte Năsturel în contextul relaţiilor culturale româno-slave (susţinută în 1972) 1. În prima monografie citată — singura publicată deocamdată integral —, Lucia Djamo-Diaconiţă studiază limba a ■467 de documente slavo-române interne şi externe originale, ■dintre care numai 159 (respectiv, 34%) au scriptorii menţionaţi, fiind în multe cazuri sigur români: Alb, Albul, Patru, Radu, Radul, Standul, Tatul, Vîlcul, Oprea, 0[a]ncea; în alte cazuri, cînd numele sînt calendaristice sau de origine slavă, purtătorii lor pot fi atît români (cum se constată cel mai adesea, în urma studierii limbii documentelor respective), cît şi slavi (bulgari sau sîrbi): de pildă, un Stan sau Staico se dovedesc a fi fost români (p. 17—18); uneori, documentele sau scrisorile au fost redactate de logofeţi, vornici, de diverşi boieri şi negustori români; s-au păstrat scrisori şi doctorat, Bucureşti, 1970 (dactilogr.). Cap. V. Lexicul (p. 278 — 327) şi Cap. VI. Elemente româneşti (p. 328—394); Dan Horia Mazilu, Opera umanistului român Udrişte Năsturel în contextul relaţiilor culturale româno-slave. Teză de doctorat, Bucureşti, 1971 (dactilogr.). Cap. III. Limba scrierilor slavone... 4. Lexicul (p. 388 — 512); Crina Decusară-Bocşan, Lexicul «Letopiseţului de cînd s-a început Ţara Moldovei» (în manuscris). 1 Întrucît slavona lui Udrişte Năsturel, ca şi, în genere, cea a documentelor din prima jumătate a sec. XVII reprezintă o fază mult posteri-oară epocii care ne interesează aici, nu ne vom opri în cele ce urmează asupra acestei lucrări. 51 STUDIU INTRODUCTIV acte semnate de mitropoliţi, călugări (unii, ca Nicodim, erau sîrbi) şi preoţi. Aşadar, conchide autoarea, „slavona ca limbă de vehiculare a culturii medievale în Ţara Românească (ca. de altfel, şi în Moldova) era folosită de oameni de profesie, care erau români sau de origine slavă, angajaţi de cancelarie, de unii reprezentanţi ai clasei feudale, precum şi de unii negustori" (p. 19). Deşi, pentru studierea grafiei, foneticii şi gramaticii documentelor, pentru identificarea elementelor limbii vii şi a celor cărturăreşti, perpetuate prin tradiţie, ni se pare de cea mai mare importanţă să se facă distincţia între documentele scrise în cea mai mare parte de români, pe de o parte, de cele redactate de bulgari sau sîrbi, pe de altă parte, credem că pentru aprecierea vocabularului, în special a cuvintelor româneşti incluse în documente — fie ca apelative, fie ca nume de persoane, toponime sau hidronime —, ca şi a împrumuturilor din maghiară, germană, neogreacă şi turcă, acest lucru este mai puţin important. într-adevăr, chiar dacă grămăticul era slav de origine (în Moldova, el putea fi ucrainean), adesea conţinutul documentelor era dictat de domn, de marele logofăt sau de alte persoane oficiale ori interesate în emiterea actului. Vocabularul compozit al acestor documente reflectă acea koine „slavonă românească", utilizată cu precădere în scris şi, uneori, oral în tratativele cu reprezentanţii altor ţări, în primul rînd slave. Astfel, Lucia Djamo-Diaconiţă distinge în vocabularul documentelor slavone din Ţara Românească (1374—1500) următoarele straturi lexicale (p. 325—376): I. Cuvinte aparţinînd fondului slav comun, în formă me- diobulgară, care de multe ori nu diferă de cea slavă veche (bulgară veche): kokk©a<», nmjja, hKaKa, Koposa etc. III. Cuvinte specific ucrainene: rmrtd, nacnsa, KpkHHU,a, aha^> jw©XHrta etc- IV. Cuvinte de origine poloneză2: kpoak, naHTv, a\oi;k, pos-HkiH, KmHf etc., inclusiv cuvinte pătrunse în ucraineană: paAa, iUtCTk etc.; tot aici intră unele latinisme asimilate de limba polonă literară: KAHiţAHph, MaHcxaTk etc. 1 Vezi, dintre lucrările recente: Radu Flora, Din relaţiile sîrbo-romăne, Panciova, 1964 (cu o bogată bibliografie), şi Relaţiile sîrbo-romăne. Noi contribuţii, Panciova, 1968. 2 Vezi şi Mihai Mitu, Termeni de origine polonă în documentele slavo-moldoveneşti. I. 1388-1517, Rsl, VIII, 1963, p. 155-224. 53 STUDIU INTRODUCTIV V. Cuvinte de origine maghiară: khpok, Ţapii etc. VI. Cuvinte de origine neogreacă: cna-rapk, noKMcapk, ko-mhctv, BHCTtpHHK’k (formă „slavizată" faţă de BHCTHiapii, utilizată în Ţara Românească) etc. VII. Cuvinte provenite din alte limbi: Kairrap (< turc. kan-tar), ASKdT'k (italian sau mediolatin) etc. VIII. Cuvinte româneşti (p. 328—394; cuvintele extrase din acest capitol sînt incluse în Dicţionarul de mai jos). Evident, în documentele slavo-române sînt consemnate numeroase nume de persoană, toponime şi hidronime româneşti, care au atras, după cum am văzut, de mult atenţia cercetătorilor. Situaţia lor însă nu este uniformă. Astfel, numele de persoană calendaristice, cele de origine slavă sau împrumutate din alte limbi, toponimele şi hidronimele fără „formă internă" românească, transparentă pot fi relevante pentru fonetica şi gramatica istorică a limbii române \mimai dacă apar românizate sub aspect fonetic, în forme gramaticale sau cu sufixe româneşti. Acelea însă dintre ele care aveau (şi au) o „formă internă" transparentă, provenind de la apelative ce circulau (şi circulă astăzi) ca atare în limba română prezintă un interes deosebit şi pentru istoria vocabularului românesc comun. De regulă, astfel de nume de persoană nu se „traduceau" în documentele slavone. Cu toate acestea, cînd diacul ştia bine limba slavonă sau făcea un efort deosebit, le „traducea" şi pe acestea. Astfel, de exemplu, numele boierului KaaaH1 KpfiţTi „Cazan Creţ", menţionat ca atare pentru prima dată într-un document muntenesc din 1451, aug. 1, este tradus într-un document precedent, din 1450, ian. 2: KasaH Kiv-ApaBH. Aceeaşi este situaţia toponimelor şi a hidronimelor româneşti „cu formă internă" transparentă, care fie erau redate ca atare, fie erau traduse. Aşa, de pildă, într-un document moldovenesc din 1448, iulie 15, KpikHHiţa KSkoew (sic!) traduce numele satului Fîntîna Cucului, astăzi Cuca, în jud.. Galaţi *. Evident, însă, că pe lingviştii care caută atestări 1 Vezi Cost. D. II 324, 336; Iordan, Top. 396; Judeţele României Socialiste, Bucureşti, EP, 1969, p. 253 (harta), 261 (Abrevierile se dau mai jos). •STUDIU INTRODUCTIV 54 ■de cuvinte româneşti în epoca dinaintea primelor texte în limba naţională — mai precis, înainte de 1521, data primei scrisori păstrate, aceea a lui Neacşu din Cîmpulung1 — îi interesează celelalte cazuri, de tipul 4>MHrbJHk] fÎAE0K> (instr. sg.) „cu sora sa Alba" (1487, mart. 8; Şt. I 301), top. nA4HHH4 a©phai Aak» „muntele Fio- 71 APRILIE rile Albe" (1506, iun. 4; DRH, B, II 98; vezi şi Dens. 395, 396; Ştef. 616, 617, 618). DA, 1582. — Lat. albuş, -a, -um. ALBIE, s.f.: top. cfAHijit ^,-bAHHo fL\EYa „selistea lui Delea, Albia" (1443, iun. 20; Cost. D. II 160; Gl. 125; M. 338, 378). DA, 1682. — Lat. alveus. ALBIN, -Ă, adj. „alburiu, alb“: hidron. 4,0 SIaehmh (gen. sg.) „pînă la Albina" ; {Iaehhîw (instr. sg.) „(pe) Albina" ; [Aa]-ehhj „Albina" (1428, sept.3; Cost. D.I 224; Gl. 231); Ha Aaehhh (loc. sg.) „pe Albina" (1484, mai 13; Şt. I 278); Ha Kpiijf flAB-hiifio „la obîrşia Albînei" (1519, iun. 27; Cost. Ştefăniţă, 472). Este vorba despre pîrîul numit azi Albîia sau Albuia (fost jud. Roman; vezi Cost. D. II 249; Şt. I 280, II 545). DA, albin, -ă: albină „numele unei vaci cu părul alb" (S. FI. Marian, 1911). —Alb -f- suf. -in (ă). AMAR, -Ă, adj.: top. &A\ap8A „Amarul" (sat; 1430, sept. 16; DRH, B, I 128; Gl. 125; Rosetti, 451; Ţ.R. 284; Nişcov ş.a. 31); top. timpa „Amara" (1451, aug. 1; DRH, B, I 182; Gl. 125; Ţ.R., 290; Nişcov ş.a. 31). DA, Cod. Vor. — Lat. amarus, -a, -um. AMNARIU, s.n.: sa fahh aAwapto pa^T wth k „pentru un amnariu de foc" (Cat. 1508, sept. 10, Gl. 26; Rsl, IX 155). DA, 1704. Probabil, a-\- mînariu (< mină + suf. -arm; vezi alte explicaţii la: Candrea-Dens. 1123; Cioranescu, 252). ANINIŞ, s.n. „pădure de anini (arini)": top. {Ihhhhujiv „Aniniş" (sat; < cca 1392>; DRH, B, I 40; Gl. 125; Rosetti, 458), DA, 1699. —Anin + suf. -iş. ANINOS, -OASĂ = ARINOS, -OASĂ, adj. „nisipos": top. flHHHoca „Anino [a]sa“ (1437, aug. 13; DRH, B.I 150; Dens. 395; Ţ.R. 288; Nişcov ş.a. 34). DA, arinos, 1835; arină apare şi în forma anină în Ps. Sch. —Anină (= arină) 4-suf. -os (despre posibilitatea ca Arinoasa să provină de la arină „nisip", şi nu de la anin, arin, vezi Iordan, Top. 50). APRILIE, s.m.: anpHAÎt • r- „aprilie, 3" (1480, apr. 3; DRH, 3, I 277; Ţ.R. 364); Avfecfua anoHAYf „luna aprilie" (1502, ARBURE 72 apr. 30, DRH, B, II, 42); Kt, w>Te h wiOAOTGopiţa Xphctoko, ap-X'i'epfs IlHKOAae „iar tu, părinte şi făcător de minuni al lui Hristos, arhiereu Nicolae" (1500, ian 31 ; DRH, B, I 487; Ţ.R. 361). DA, Cod. Vor.—Din slavon. apjfHfpiH. ARMAS, s.m.: >K8naH ©TOHKa ap; Bogdan, D. 91; Rsl, IX 153; Ţ.R. 363); BaA'fc ap H* npocTkiui hh 6AHM acnps hhkoa\8 „şi tu, vameşe, să nu ierţi nici un aspru nimănui" (1505, ian. 20; DRH, B, II 71). DA, 1604. — Din slavon. acnpH, pl. (sg. acnpa < gr. biz. ucfTtpov < lat. [nummusJasper). ASTARIU, s.n. „un fel de pînză groasă pentru căptuşeală": 3a acTapio „pentru astariu" (Cat. 1508, nov. 23). DA, 1672. — Din turc. astar. AURARIU, s.m.: crtSs-fe Hawtiug GTamiK>rt8 a8papw „slugii noastre Stanciul aurariu" (poate fi la dat. sg. slavon; 1484, mai 29; Şt. I 285, II 606; Gl. 27; Rsl, IX 153). DA, 1870. ■— Aur -f- suf. - ariu. B BABĂ, s.f.: top. nrtiHHH[>] 30Kf ct hj Basf „muntele [care] se cheamă la Babe“ {1520, iun. 9; DRH, B, II 375). DA, 1620. — Din v. sl. gikj. BACI, s.m.: pers. & a k/Ucii.-... BdMK „iar aceştia sînt românii:.... Baci“ (< 1293—1302 >; doc. de la Ştefan Uros I; Hurm. I 2, 797); EdiWA „Baciul" (1488, apr. 4; Şt, I 342; Dens. 396; DA, s.v.; Gl. 126). DA, < 1293—130'2 > (nume propriu de român, în doc. sîrbesc citat, după Hasdeu, EM).—Et. nec. (vezi discuţia la Cioranescu, 585). BADE, s.m.: pers. Em^ „Badea" (< 1428 >; DRH, B, I 113; Ţ.R. 283); EdA'fc ILtontcKSrth „Badea Plopescul" (1436, sept. 8; Cost. D.I 484; Gl. 187; M. 339); EiA* Hwthh „Badea Ciutin" (1445, aug. 7; DRH, B, I 173; Gl. 231; vezi şi Ştef. 627, 633); E; Hasdeu, Dusan, 104, 180); Eartdirk ivt ©TpumEd „Balan de la Strîmba" (1431, apr. 30; Cost. D.I 315; Dens. 395, Ştef. 625; Gl. 127; Rosetti, 453); r a* Ediuini „unde este Balan" BALTĂ 74 (1436, iun. 13; Cost. D.I 444; Ştef. 625). DA, 1837.— Băl -f suf. -an. BALTĂ, s.f.: h ndKH noKSnHUUE wt IlafcSA KaATa Eiica „şi iarăşi au cumpărat de la Paul balta toată" (1505, iun. 15; DRH, B, II 79). DA, Ps. Sch.— Probabil, autohton, traco-dac (cf. top. trac Di-baltum, alb. balte; vezi Mihăilă, SCL, XXIV, 1973, nr. 1, p. 65—66, cu bibliogr.). BAN1 (titlu), s.m.: Pa^yATi KaH „Radul ban" (1409, mai 11; DRH, B, I 76; vezi Şt. Ştefănescu, Bănia în Ţara Românească, Bucureşti, 1965, p. 46; Gl. 28, 128: ex. din 1482, 1494); hh apA\awH,... hh K4HH „nici armaşi,... nici bani" (1505, mart. 27; DRH, B, II 97); >K8nan EapegA EaHSA „jupan Barbul banul" (<1511 >, iul. 10; DRH, B, II 183); cum... Datko ban (1511, aug. 17, doc. de la Vlad cel Tî-năr; Hurm. XV1, 213 = Jako—Manol., nr. 34, p. 28). DA, 1643.—Din magh. băn. BAN 2 (monedă), s.m.: .r. eahh „3 bani" ; eah „ban" (1413, aug. 6; Bogdan, D. 4; Ţ.R. 365); he a\8 ce 4,acT hh eahii ca» „nu i se dă nici un ban" (< 1482—1496 >; Bogdan, D. 197; Gl. 28; Ţ.R. 365). DA, 7635.—Din ban 1 (N. Iorga, Negoţul si meşteşugurile în trecutul românesc, Bucureşti, 1907, p. 207; Tamăs, 91). ’ BARBĂ, s.f.: pers. Baps-h ©TaHii „Barbă Stan" (1436, dec. 498; Cost. D.I 498; Gl. 129). DA, 1646. —Lat. barba. BĂDICĂ, s.m.: pers. Ea^HKa h eh ^Ert'feA'KK’ cu „Badica şi cu familia sa" (1462, sept.; Cost. Şt.2, 11); E-hAHKa ch Afu,aA\H ch „Bădica cu copiii săi" (1512, iul. 30; DRH, B, II 220). DA, C. Negruzzi. — Bade + suf. -ică. BĂLAN, v. BALAN. BĂLAUR = BALAUR, s.m.: pers. EiuuSp bea rtoroijsET „Balaur mare logofăt" (1517, iun. 9; DRH, B, II 294). DA, 1643. — Cuvînt autohton, traco-dac, din aceeaşi rădăcină cu bală „monstru" (cf. alb. bolle, dial. gheg bullar; Rosetti, 265; ILR, II 328; Russu, 133—134). 75 BERBECE BĂLĂRIE, s.f.: top. E^ATkpYra no H-fejKAOs „Bălăriia pe Neajlov"; nortOKiiMi... wt EiiATkpYf „jumătate... din Bălărie" (sat; 1519, sept. 16; DRH, B, II 360). DA, 1852. —Bîlă „buruiană" -f- suf. - ărie. BĂLŢAT, -Ă, adj.: top. Brttij;au,H „Bălţaţi" (1426; Cost. D.I 182; Gl. 128; M. 334); Eatji,4U,h (sat; 1483, dec. 3; DRH, B, I 306; Ţ.R. 297). DA, 1688. — Part. trec. de la vb. a [îmjbălţa (< bal/ „legătură"). BĂNEASĂ, s.f.: wt chhoeh E^H-kctKH (adj. pos. pl., care presupune subst. E;KHtca „băneasa") „de la fiii băneasei" (1496, apr. 14; DRH, B, 1 430; Gl. 221; Ţ.R. 274). DA, 1646. — Ban + suf. -easă. BĂRBAT, s.m.: pers. E^pe^t „Bărbat" (1471, dec. 12; DRH, B, I 233; Gl. 129; vezi şi Dens. 396; Constantinescu, DOR, 196). DA, Cod. Vor.—Lat. barbatus. BĂRBOS, adj.: pers. ©ana BapEoch „Oana Bărbos" (1418, ian. 15; Cost. D. 127; Ştef. 625; Gl. 129; Rosetti, 453); CAy[ra] Haun* EapEOCgAi» „sluga noastră Bărbosul" (< cca 1424—1425 >, sept. 4; D. Bogdan, A. mold. 19; Rosetti, 453); top. BtiPEoiiiVh „Bărboşii" (1436, aug. 20; Cost. D.I 475; M. 333); EtiPeoujh „Bărboşi" (1455, aug. 23; Cost. D.I 553; M. 341). DA, 1682. — Barbă + suf. -os. BĂŞICUŢĂ, s.f.: top. Ftouhk!5u,ti. „Băşicuţă" (1517, nov. 22; DRH, B, II 321). DA, 1848. — Băşică -f suf. -uţă. BEA (A), vb.: Hah kajujkum (3Iiikoa\ kmko npaeo pemiiuh E’k; c-h -fc eo h ct, a hi c-h f „Sau, în limba română, cum vei zice corect bea (s-fe) ? Cu -fc (ea) şi acesta, nu cu i (e)“ (Constantin Kosteneţki, Expunere pe înţeles despre litere, [cca 1418], mss. din sec. XV; Contr. 43, cu bibliogr.). DA, Cod. Vor. — Lat. bibcrc. BERBECE, s.m.: pers. Raiia BtpE-fcMf „Vana [= Oana] Berbece" (1443, mai 30; Cost. D.I 144; Gl. 130; Rosetti, 448; M. 378). DA, 1588. — Lat. pop. berbecem (—verve.r, -ecem). BIRĂU 76 BIRĂU, s.m.: nrnuET roenoACTK© a\h ehp^is h Schm CTap-wja\ BpauiiECKHA\ „scrie domnia mea birăului şi tuturor bă-trînilor din Braşov" (1470 sau 1476, febr. 18; Şt. II 338, 606); ndH ehp*8 wt Epaiuoi) „pan birău al Braşovului" (1477; Bogdan, D. 133; Ţ.R. 343). DA, 1660.—Din magh. bir o. BIRCIU, s.m. „birar, perceptor": Kp-hCT-b ehpmhSa „Cîr-stea birciul"; Kp-kCT-fc ehpmh>p©^ „lui Cîrstea birciul" (1489, aug. 3; DRH, B.I 350; Ţ.R. 275). DA,—.—Din slavon, rom. EHphMHH ([, dec. 1; DRH, B.I 129; Ţ.R. 281); /HtipTh, A04KH Ep-hcaHoKa (adj. pos., care presupune numele Ep-hC^Ht) „Măriei, fiicei Bîrsanului" (1495, mart. 15; Şt. II 76). DA, 1852 (Oiţă bîrsană, în Mioriţa).— Bîrsa + suf. -ean. BÎRTVEALĂ = BÎRFEALĂ, BÎRFĂ, s.f.: eh, mo cte KtpoKaAH HHjf Kp-KTKfAt „voi, care le-aţi crezut bîrtvele[le]“ (< cca 1482 >; Bogdan, D. 187, 385; Gl. 247; Ţ.R. 368). DA, ante 1633. — Bîrtvi, azi bîrfi (< bg. 6pwnen) + suf. -eală. BLID, s.n.: pers. flHAPfHKa Baha „Andreica Blid"(750S, ma^t. 24; Cost. Bogdan, 248; Gl. 131). DA, 1574.—Din v.sl. eawat»- BLIDARIU, s.m. „cel care face blide": ceahuie 2Koyp>Kj EAHAap'k (gen. sg.) „seliştea lui Jurj blidariul" (1459, ian. 13; Şt. I 27, II 606; Ştef. 629; Gl. 221; Rsl, IX 154). DA, 1901. — Blid suf. -ariu. 77 BOŞTINAR BLÎND, -Ă, adj.: pers. Poamh E/rkH,s,$rt „Roman Blîndul“ (1519, iun; Cost. Ştefăniţă, 134; Gl. 131). DA, Cod. Vor. — Lat. blandus. BOB, s.m. şi n.: pers. Bobeaţi wt Giipara „Bobul din Sărata" (< 1482 —1496 > ; Bogdan, D. 207; Gl. 131; Ţ.R. 280, 291). DA, 7555. —Din v.sl. *bobh (bg. 606). BOBOU, s.n.: „bobov" [= bobou] (1421, nov. 21; Bogdan, D. 11, 383; Gl. 221); np©A4K4TH cko» to^pora», h c8kh4, h nA4THo, h K0K0K „să-şi vîndă marfa lor: şi postavuri, şi pînză, şi bobov [= bobou]'' (1458, mart. 13; Şt. II 261, 606). DA, sec. XVI. — Din magh. guba (cu asimilare regresivă). BOGASIU, s.n.: 34 Kor4cnv „pentru bogasiu" (Cat. 1508, dec. 24). DA, 1588.—Din turc. bogasy. BOIAR, BOIER, s.m.: Christian porkolab, noster boyar „Christian pîrcălabul, boiar[ul] nostru" (1475, aug 4; Bogdan, D. 322); predicti boieri noştri ,,boieri[i] noştri sus-zişi" (1481, nov. 16; Bogdan, D. 338 = Jako-Manol. nr. 24b, p. 21); boyeris nostris (3 ori), boyerorum nostrorum (2 ori; 1499; Şt. II 435, 436, 438, 439, 441); ab eodem boiero Barb [de Cralyewa] (1499, febr. 15, scrisoare din Orăştie; Hurm. XV1, 150). DA, 1581. — Din slavon, koah* pHHT», pl. EOi\iap(. BOLDIŞ, adv. şi adj.: pers Eoaahuj „Danciul Boldiş" (1517, dec. 26; Cost. Ştefăniţă, 84; Gl. 132). DA, sfîrşitul sec. XIX. — Bold + suf. -iş. BOLOVAN, s.m.: pers. Eoaok4h A4a „Bolovan Lai" (1501, dec. 15; DRH, B, II 28-1 vezi şi Ghib. 4). DA, 7577. — Din v. sl. * bolvam (< * bblvam, cf. bg. EoAean, rus. 6oAean etc., probabil de origine turcică; vezi Vasmer, I 101—102; BER, I 29). BOOREAN, v. BUOREAN. BOŞTINAR, v. VOŞTINAR. BOU 78 BOU, s.m.: top. CTapH im4hhhh... Cops im h E$y/\ „vechi munţi... Sorbele şi Boul" (1470, iul. 28; DRH, B, I 231; Gl. 132; Ţ.R. 285); pers. Ktpa naHa APar<>u,‘ Ec&ta a^Phh^ (gen. sg.) „credinţa panului Dragoşe Boul vornicul" (1487, oct. 8; Cost. Şt.2, 7); Eo&w abophhkj (1487, oct. 9; Şt. I 308; Ştef. 616). DA, 1577. — Lat. bos,-vem (> *bovum). BRAD, s.m.: Ha m,hh Rpar\ 3H4MfHaH „la un brad însemnat" (1490, nov. 26; Şt. 1 439, II 606; Gl. 32; Rosetti, 451). DA, C. Negruzzi. — Cuvînt autohton, traco-dac (cf. alb. bredh). BRADEL, dim. de la brad: pers. flţHjfo EpaAfak (< cca 1348>; Hasdeu, Duăan, 91, 180; Dragomir, Vlahii, 150, 159). DA,- .— Brad + suf. -el. BRANIŞTE, s.f.: wt waiutH KpaHHiţiH (fem. rom., gen. sg. slavon) „din braniştea noastră" (1454, ian. 1; Cost. D. II 501); tot4 Bpamnirfe (fem. rom., nom. sg.) moh ; DRH, B, I 466; Dens. 397; Gl. 133); KartUripH wa Epa^fT „călugării de la [mănăstirea] Bradet" (1506, mai 14; DRH, B, II 96). DA, sec. XVI. — Brad + suf. -et. 79 BUCATĂ BRĂDULEŢ, s.m.: 4,0 EpiA^fiţ »pînă la brăduleţ" (1491, oct. 26; Şt. I 488, II 606). DA, 1866. — Brad -f- suf. -uleţ. BRĂNIŞT(E)AR, s.m. „slujitor însărcinat cu paza braniştei domneşti": pers. a<> MOCTd ^ParoAMpa EpdHHijjfcpfKd (pron. pos., care presupune numele BpdHHUJ-fep'k) „pînă la podul lui Dragomir Braniştear" (1400, aug. 4; Cost. D.I 41); hh (AHh EpaHHijj-fepTv „nici un braniştear" (1454, ian. 1; Cost. D. II 501; M. 376); EpaHHUJdpn „branistari", nom. pl. (1467, ian. 15; DRH, B, I 224; Rsl, IX 154; Ţ.R. 361). DA, 1662. — Branişte -f- suf. -ar. BRÎNDUŞE, s.g.: pers. Eptihasuji, HfnOjTd JKgp>Kd Hlfua-Hgrtd „Brînduşe, nepoata lui Jurj Şecanul" (< 1494 >; Şt. II 38; Gl. 133). DA, Anon. Car. — Et. nec. (Vezi discuţia la Cioranescu, 1105). BRÎNDZĂ = BRÎNZĂ, s.f .: pers. şi top. iţp-hKWK h c noncw 13 Ep'hHSH „biserică cu popă la Brîndză" (1490, mart. 15; Şt. I 407, 414: numele satului vine de la numele proprietarului, probabil negustorul „Nicolaus Brinsa de Sereto", menţionat la 20 febr. 1477; Gl. 231). DA, 1588 (într-un document raguzan din 1356—1381 apare brenţe = caseus valachicus, citat după Hasdeu, Ctiv. den bătr.,1, supl. XXVIII). — Probabil, autohton, traco-dac, eventual, înrudit cu rînză (vezi: Rosetti, 273; ILR, II 354; cf. rezervele şi alte ipoteze la Cioranescu, 1146). BRUMARIU, s.m. „luna octombrie sau noiembrie": pers. ia»** ndcHKd Hd HAvfe EpgMdpfKd nacnua (adj. pos., care presupune subst. EpgMdp») „o prisacă, anume prisaca Brumarul [lui]" (1447, febr. 11; Cost. D. II 281; Gl. 240). DA, Cod. Sturdz. — Brumă -f- suf. -ariu. BRUSTUR, sim.: top. £ahh iwottdCTHp TtîpEdTSrtOK, ijjo e-fe Tintp HAMHSfT EpgcTSpn „o mănăstire a Turbatului, care acuma se numeşte Brusturi" (= Brusturii Neamţului; 1518, dec. 26; Cost. Ştefăniţă 85, 91). DA, 1866. — Et. nec. BUCATĂ, s.f *ah8 EgKdTS (acuz. sg.) „o bucată de pămînt" (1452, sept. 7; Cost. D. II 410; Gl. 221; Rsl, BUCIUM 80 IX 156; M. 370); 7 Ek'KaTJ cptepo „o bucată de argint" (< cca. 1462—1463 >; Bogdan, D. 298; Rsl, IX 156); x'OTap toh ESKaTH (gen. sg.) 3Ea\ah „hotarul acelei bucăţi de pă-mînt" (1489, mart. 13; Şt. I 373, II 606; vezi şi Dens. 396). DA, 7580. — Lat. buccata. BUCIUM, s.n.: pers. naHb Hwiih „pan Ion Bu- cium" (1456, < iul.—sept.>; Cost. D. II 798; Gl. 134); wt nana Es4gA\a (gen. sg.) „de la panul Bucium" (< 1480 —1484>, sept. 17; Şt. II 369; vezi şi Dens. 396). DA, 7577. — Lat. bucinum (vezi Candrea — Dens. 193). BUCŞE = BUCŞĂ, BUCEA, s.f.: pers. Eskiue iihtapwA "Bucşe pitariul" (1489, apr. 25; DRH, B, I 345; Ţ.R. 279). DA, 1588. — Lat. buccella (în Moldova s-a suprapus, probabil, ucr. âyKiua; cf.V. Arvinte, în Omagiu lui Al. Rosetti, Bucureşti, 1965, p. 19-24). BUJOR, s.m.: hidron. Egwop „Bujor" (pîrîu: de 2 ori, 1490, ian. 9; Şt. I 385, 386). DLR, 1704. —Din bg. oovcyp. BULBOACĂ, s.f.: oy EoyAsoaxii „la bulboacă" (1428, sept. 3; Cost. D.I 224; Gl. 135; M. 370); iiaA eSasoks (acuz. sg.) „pe bulbo[a]că“ (1499, nov. 20; Şt. II 148, 606). DA, Dosof-tei. — Cuvînt de origine onomat. (cf. bulboană, bulbuc). BUN, -Ă, adj.: pers. a ct BiUch:... EoyHk „iar aceştia sînt românii: ... Bun" (3 ori; < 1222-—722S>, doc. de la Ştefan Nemanja; Hurm. I2, 775; Dragomir, Vlahii, 150); EgiiHAop h mecthtean „bunilor şi cinstiţilor" (< cca 1482— 1492>, scrisoare a boierului Dragomir Udrişte; Bogdan, D. 294; Gl. 33; Rosetti, 468; Ţ.R. 301); hidron. wt gCTHa EaAfH Egiif 8 ropiit h R;; Bogdan, D. 298, 167, 386; Gl. 36). DA, Şincai, Hron.—Din v. pol. kamcha (sec. XV—XVII; cuvînt de origine chineză, pătruns în polonă din turcă; vezi Şăineanu, II, 2, 27; Berneker, I 477; Bruckner, 215; Vasmer, I 514; M. Mitu, în Rsl, VIII, 1963, p. 199). CAPRĂ, s.f.: top. n®ArtH A,8epobh KdnpHMg (adj. pos. la acuz. sg., care presupune subst. Karipa) „lîngă Dumbrava Caprei" (1425, ian. 30; Cost. D.I. 168; Gl. 234). DA, 1581. — Lat. capra. CARÎMB, s.m.: pers. /\,par8ui KdpmMKg „Draguş Carîm-bu" (1497, ian. 22; Şt. II 99; Gl. 139). DA, 1866. — Cuvînt probabil autohton, traco-dac (vezi C. Poghirc, în ILR, II 329). CĂCĂRADZĂ = CĂCĂREAZĂ, s.f.: pers. ÎKgp/Ka K-kKTv-pasfc „alui Jurj Căcăradză" (1487, mart. 8; Şt. I 301, 302; Gl. 137). DA, 1704. — Căcări (a se) + suf. -ea(d)ză. CĂLDĂRUŞĂ, s.f.: hidron. K-MA'kpBUid „Căldăruşa" (1492, nov. 24; Şt. I 510; Gl. 137). DA, 1648. — Căldare -f- suf. -uşă. CĂLUGĂR, s.m.: top. „Călugărul" (1428, sept. 10; DRH, B, I 115; Gl. 138; Rosetti, 451; Ţ.R. 285); 83 CĂRARE top. KTut[oy]rhpH „Călugări" (originalul are KiuVWkpH; 1428, apr. 15; Cost. D.I 206; Ştef. 623; Gl. 138; M. 341); ck KdAsriipH „cu călugăr [i]“ (1459, mai 20; Şt. 130; vezi şi Ghib. 26); fiyrtpmţa. CĂMARĂ, s.f.: 3a KdAupii „pentru camară" (Cat. 1508, sept 1; Gl. 36). DA, 1643. — Din slavon. KdAupa (< gr. koi-Hăpa) sau, poate, moştenit din lat. cam(m)ara (; Bogdan, D. 56, 386; Dens. 395; Rsl, IX 153; Ţ.R. 361; vezi şi Ghib. 30; Ştef. 617). DA, Anon. Car.— Cămară + suf. -aş (cf. magh. kamards). CĂPĂSTRU, s.n.: 3a x. ktjiectph „pentru 3 căpestri"; 3a tAHH K'unvCTpr „pentru un căpăstru" (Cat. 1508, dec. 13, 1509, apr. [18]; Gl. 38; Rsl, IX 154). DA, 1646. —Lat. capistrum. CĂPĂŢÎNĂ, s.f.: top. E hnh^kHa Khca „Căpătîna toată" (munte; 1505, dec. 10; DRH, B, II 88; Gl. 139). DA, Anon. Car.—Derivat de la cap (cf. Cioranescu, 1408). CĂPĂŢÎROS, -OASĂ = CĂPĂŢÎNOS, -OASĂ, adj.: hidron. noHHJKE scth n©T©na Ktn'KU.TvpoacH „mai jos de gura pinului Căpăţîroasi [i]" (1503, sept. 13; Şt. II 228; Ştef. 624; Gl. 139). DA, Anon. Car.; 1704. — Căpălînă + suf. -os. CĂRARE, s.f.: top. K*pap-b „Cărarea" (sat; 1436, iun. 25; DRH, B,I 138; Gl. 139; Ţ.R. 289); aoph cn;i K-hpappe CĂRĂMIDĂ 84 KpfEfHHKgrt „pînă spre cărarre[a] Crevenicul" (1519, iun. 28; DRH, B, II 350). DA, Anon. Car.—Lat. carraria. CĂRĂMIDĂ, s.f.: 3a KapawH(A) „pentru caramid[ă]" (Cat. 1508, dec. 18). DA, 1649.-—Din slavon. KipaA\HAa, gr. biz. K8pa|xl5a. CĂSCA (A), vb.: pers. (nume compus) Kaumsapa „Caşte-vara" (< cca 1318>; Bogdan, Milutin 161). DA, 1574.— Lat. pop. * casco, -are (< v. gr. %&ctkco; Puşcariu, 306; Candrea—Dens. 282; Cioranescu, 1506). CĂŞĂRIE, s.f. „clădire sau parte a stînei în care se face caşul, brînza sau caşcavalul": KaiuapTa rocnoACKa „caşaria domnească" (1498, iul. 19; DRH, B, I 464;j Gl. 222; Ţ.R. 362). DA, 1670. — Caş -f- suf. -arie. CĂŞCIOARĂ = CĂSCIOARĂ, s.f.: top. ce/ihijie h[; Bogdan, D. 255, 396; Gl. 40; Rsl, IX 153; Ţ.R. 360). DA, Alecsandri. — Cenuşă + suf. -ar. CERET, s.n. „pădure de ceri" (Quercus Cerris): no me-PEtYh „prin ceretii" (1400, aug. 4; Cost. D.I 41; Gl. 40); MEpfc mepete „prin cerete" (< cca 1495, iun. >; Şt. II 63, 609). DA, Anon. Car. — Cer 2 + suf. -et. CEST, CEASTĂ = ACEST, ACEASTĂ, pron. mect oypHK'k „cesturic" (1431, apr? 30; Cost. D. 135; Gl. 40; Rsl, IX 157; M. 391); 4Ect oypHK-K „cest uric" (1437, iun. 30; Cost. D.I 520). DA, 7577; [N. 1521: acest],—Variantă (cu afereză) a lui acest < lat. * eccum istum. 85 CHIVĂRĂ CETATE, s.f.: hidron. «y Hitiumobti IIotokk „la Pîrîul Ceteţelor"; ropfc ILmuoAţi» „mai sus de Pîrîul Cetăţelor" (cele două forme de adj. posesive presupun subst. Hfr£u,ertf, „Ceteţele, Cetăţe", pl.; 1411, apr. 14; Cost. D.I 81; Gl. 239). DA, Cod. Vor. — Lat. civitas, -tatem. CETĂŢEA, s.f.: top. noA HtT'UVte „sub Cetăţea" (1455, aug. 15; Cost. D. II 543; Gl. 142); Ha KpaH IIo/i-bHH ’I'kttk-„la marginea Poienii Ceătăţ61i[i]“ (1503, oct. 6; Cost. Şt. 260; Gl. 142). DA, 1825. — Cetate + suf. -ea. CHEIE, s.f. (unul din sensuri) „vale între două stînci, strâmtoare": top. Aa ha\ ict 8 K-feta norto&HHd „să le fie în Cheia jumătate" (sat în jud. Vîlcea; 1517, oct. 30; DRH, B, II 312). DA, 1650. — Lat. clavis. CHELCIUG, CHELCIG = CHELŞUG „cheltuială", s.n.: Eor 3Hdf c KOrtHKO «Mior ctohmti h 43-k iVEAfBH „Dumnezeu ştie cu cît chelciug stau şi eu aici" (< cca 1432—1437>) Bogdan, D. 253, 386; Ţ.R. 342; vezi şi Gl. 41: ex. din 1441— 1463); a a hh noA\o?KHT£ c-k kmihpom (instr. sg.) „să ne ajutaţi cu chelcig" (<1459—1460>; Bogdan, D. 100). DA, 1581.— Din magh. koltseg. CHEOTOARE, s.f.: sa KtWTOpH wt cbhao,,pentru cheotori de mătase" (Cat. 1508, dec. 22; Gl. 41; Rsl, IX 154;). DA, 1688. — [înJcheia -f- suf. - etoare. CHEZAŞ, s.m.: wh ch (ct nocraKHA Kf3^111 „el şi-a pus chezăş" (< 7495—1508> ; Panait. Sibiu, 20; Gl. 41; cf. Bogdan, D. 386: K{3tui,h). DA, 1646. — Din magh. kezes. CHINAVARIU = CHINOVAR, s.n. „cinabru": 3a khh4-Edp» „pentru chinavariu" (Cat. 1508, sept. 1). DA, 1829.—■ Din slavon. KHHasapa, n. gr. Kivv&Papi. CHIVĂRĂ, s.f.: 3a fAHOKHBTipr (acuz. sg.) „pentru o chivără" (Cat. 1509, febr. 12). DA, Anon. Car. — Et. nec. (Cf. v. rus. KHKtpi, atestat prima dată la mitropolitul Chiprian, 1378, dar neexplicat; vezi Vasmer, I 559). CIMBRU 86 CIMBRU, s.m.: pers. HHMEp-h (nom. sg. cu terminaţia slavizată) h c-k (corectat de editor din ct) MfrtfeAT»» „Cim-br[u] şi cu familia" (1462, sept.; Cost. Şt.2, 11). DA, Anon. Car. — Din v. sl. * c§brb (cf. rus. Ma6op, alături de ser. cubar < *cgbn) < gr. QunPpoi; (vezi: Berneker, I 160; Vasmer, III 297; Cioranescu, 1909). CINGĂTOARE, s.f.: sa-T- MHHrhropH „pentru 5 cingători" (Cat. 1508, dec. 22; Gl. 42; Rsl, IX 155). DA, 1582.— Cinge + suf. -ătoare. CIOARĂ, s.f.: pers. wt Hoapii „de la Cioară" ; fiokaohh Hoap-K cB-fcTOA\8 iwoHdtTHps „de „a închinat Cioară sfintei mănăstiri" (1511, mart. 22; DRH, B, II 176). DA, 1645. — Cuvînt, probabil, de origine onomatopeică sau autohton (cf. alb. sorre; vezi Rosetti, 263, 268; ILR, II 339; Cioranescu, 1948). CIOAREC, s.m.: top. iMdHHHS ijjo cf boejt HoaptugA „muntele care se cheamă Cioarecul [în jud. Argeş]" (1505, dec. 10; DRH, B, II 88). DA, 1760. — Et. nec. (Vezi discuţia în DA, s.v., şi la Cioranescu, 1948). CIOCHINĂ, s.f.: „capătul dindărăt al şelei; cîrlig": pers. 'loKHHd iHdrtdH „Ciochina Malai" (1507, febr. 28; Cost. Bogdan, 98; vezi Constantinescu, DOR, 239). DA, 1791. — Probabil, derivat din cioacă (DA, s.v.). CIOCÎRLIE, s.f.: pers. [,Io]kp'kaYa (gen. sg. slavon) „a lui [Cio]cîrlie“ (1468, sept. 24; Şt. I 131; Gl. 143); Ho-KupAHt, 'loxivprtTe „Ciocîrlie" (1469, oct. 20; 1470, mai 28; Şt. I 139; Dens. 396; Stef. 632); jKSnan 'loKpivATf „jupan Ciocîrlie" (< 1512—1513 >, iul. 23; DRH, B, II 209). DA, 1825. — Cuvînt de origine onomatopeică; cf. ciocîrlan. CISTE = CINSTE, s.f.: iiohehu hh BdA\ hi (ct >wcTf, hh KpdAio „căci nici vouă nu vă face ciste, nici craiului" (< 1474» Bogdan, D. 132, 396; Gl. 43; împr. 159—160). DA, Ps. Sch.—Din v.sl. mrctii. CIUBĂR, s.n.: sa jahh m^Ep-k (nom.-acuz. sg. slavizat) „pentru ciub [ă]r“ (Cat. 1509, apr. 25). DA, 1581. — Din - 87 CÎRJE bg. neSbp sau (şi) magh. csobor (< v. sl.* cbbbTo; vezi: Kniezsa, 144—145; Vasmer, III 285—286). CIUCUR, s.m.: pers. HiokSp „Ciucur" (1510, iul. 28; DRH, B, II 164; Gl. 144). DA, Anon. Car. — Et. nec. (Vezi discuţia la Cioranescu, 2073). CIUNG, -Ă, adj. şi subst. (unul din sensuri) „copac uscat": top. Ha AwruAiii i(io Hd 'ItSHrox- (loc. pl.) „la movila de la Ciungi" na HwHrox „la Ciungi" (1400, aug. 4; Cost. D.I 41; Gl. 233; M. 358). DA, 1648. — Et. nec. (Vezi discuţia la Cioranescu, 2087). CIUNT, -Ă, adj. si subst.: pers. Koctj Hiohtsa „Coste Ciuntul „(1492, nov. 24; Şt. I 509; Ştef. 616; Gl. 145). DA, 1643. — Probabil, o modificare a lui ciung (DA). CIUR, s.n.: 3d eahk MSpv' „pentru un ciuru" (Cat. 1508, sept. 22; Gl. 43; Rsl, IX 154). DA, Anon. Car. — Lat. tribrmn. CIZMĂ, s.f.: MH3A\f, pl. „cizme" (Cat. 1508, aug. 25; Gl. 44). DA, 1688. — Din magh. csizma. CÎMPEAN,-Ă (-EANCĂ), adj. şi subst.: pers. H^r I m-nAH „Neag Cîmpean" (1456; Cost. D. II 798; Gl. 138; M. 386). DA, 1700—1712. — Cîmp + suf. -ean. CÎRCIMAR, CÎRCIUMAR, s.m.: top. 8 KphMHiUdpn „la Cîrcimari" (sat, 1509, iul. 9; DRH, B. II 135); 8 KphWMd-PH „la Cîrciumari" (1513, mart. 9; DRH, B, II 236); 8 Kph-MioMdpY „la Cîrciumari" (1515, mart. 16; DRH, B, II 269). DA, 1652. — Cîrci(u)mă -f- suf. -ar. CÎRJE, s.f.: pers. IIIdHApS Kp-UKE „Şandru Cîrje" (1495, ian. 11; Şt. I 43; Ştef. 626; Gl. 140); per suum nobilem Lu-cam Kirsza (1517, dec. 2; Cost. Ştefăniţă, 502; la fel: 1518, mart. 9; ibid. 508); oratorem suum Kirsza ( < 1517>; bid. 519). DA, 1746. — Din slavon. KpH>Ka. C1RLAN 88 CÎRLAN, s.m. top. wa Kp'hrtdHU (acuz. pl. slavizat) „la Cîrlani" (sat; 1429, febr. 10; Cost. D. I 248; Gl. 232); Kp-h-aahh „Cîrlani" (localit.; 1470, mai 7; St. I 148; Dens. 396; Gl. 140). DA, 1688. — Et. nec. CÎRLIG, s.m.: top [Khp]AHrii „ [Cîrjlig" (1389, sept. 4; DRH, B, I 28, completat după o copie slavonă; Gl. 140); pers. Kp-krtHr rpawaTHK „Cîrlig gramaticul" (1484, mart. 9; DRH, B, I 309). DA, 1588. — Et. nec. CÎRLIGAT, -Ă, part. trec. de la vb. (a) cîrliga: top. wt Kp-MHraToio (instr. sg., în loc de gen. slavon) „de la Cîr-ligata" (1409, ian. 28; Cost. D. I 65; Ştef. 125; Gl. 232); Kp-h/iHranT „Cîrligati" (sat; 1513, < mart. >9; DRH, B, II 236). DA, 1719. — De la cîrlig. CÎRLIGĂTURĂ, s.f.: top. hîthph cea4 wa Kp-hAHr^TSpA (loc. sg.) „patru sate la Cîrligătură" (1426, aug. 12; Cost. D.I 178; Gl. 232); nactua wa h hipAHriiTgpH (loc. sg.) „prisacă la Cîrligătură" (1431, iun. 15; Cost. D. I 317; Gl. 232; M. 382; vezi şi Ştef. 625, 626). DA, 1719.—Cîrliga -f- suf. -ăiură. CÎRN, -Ă, adj. : pers. shskobî AIh,V8A4 Kp-wiSrta (gen. sg.) „nepoţii lui Mihul Cîmul" (1494, mart. 11; Şt. II 34; Ştef. 616; Gl. 232); a*>PH A® Ust KpivHSAgH „pînă la Drumul Cîr-nului“ (1519, iun. 28; DRH, B, II 350) DA, 1620. — Din v. sl. *krbii-b (slavon. Kp-hHTi, bg. Kbpn, Kpbu). CÎRPIT, part. trec. şi supin, resp. s.n. de la vb. (a) cîrpi: pers. wt Gt4hmwa, chhti Kp’KnHTăAOB (adj. pos., care presupune subst. Kp-KiiHT^d) „de la Stanciul, fiul lui Cîrpitul" (1500, dec. 13; DRH, B, I 494; Gl. 232); sa kptvHHt na-ng(H) „pentru cîrpit papuci" (Cat. 1509, mart.5; Gl. 38). DA, 1574. —Din v. sl. *krbpiti (bg. Kbpnn). CLĂDIT, -Ă, part. trec. de la vb. (a) clădi: top. Ka-k-Ahthh „Clăditeei" (munte, gen. sg. rom.; 1515, dec. 15; Cost. Bogdan, 391, cf. 395 ; Gl. 152). DA, Ps. Hurm.—Din V. Sl. K,\aCTH, KA4A*. 8<) COMIŞEL CLEIU, s.n.: aa kmk „pentru cleiu" (Cat. 1509, febr. 12—Tocii.; Bogdan: ckaîw). DA, 1700—1712. — Din v.sl. '■'kblcjb (bg. K/teii). CLIUCEAK = CLUCER, s.m.: GTaHiKMaK KrtwwjpsA „Sta-nislav cliuccarul" (1490, iul. 26; DRH, B, I 362; Ţ.R. 275—276). DA, 1610. — Din slavon. nnio'iapk. CLOCOTICI, s.m. „1. arbustul Staphylca pinnatci; 2. sunătoare (Rhinavthus alpinus)" şi poate = clocotiş, s.n. „clocot, val, cascadă" (vezi Iordan, Top. 505): top. g Kaokothmh „la Clocotici" (munte; 1519, < ian.-aug. > 10; DRH, B, II 336). DA, 1866 (sensul 2); Vlahttţă (clocotiş). — Clocoti -f- suf. -ici (-<$)■ COASTA, s.f. top. wlinna PdAOCrtdKOKd G\'nrk Koct^ „ocina lui Radoslav Supt Co[a]stă" (1463, nov. 12; DRH, B, 1 207; Gl. 203; Rosetti, -155); IîoacTa (munte; 1502, mart. 9; DRH, B, II 35; Gl. 45). DA, Ps. Sch. — Lat. costa. COFTERIE, s.f. „stofă preţioasă": 3a Ko^Tfpm „pentru cofteric" (Cat. 1509, apr. 3; Gl. 45). DA, 1536.—Din turc. kujlcri. COMARNIC, s.n.: top. KoAupHHKgrt „Comarnicul" (munte; 1501, sept. 1; DRH, B, II 26). DA, Cod. Vor. —Din bg. KOMapmtx (*KOMapa [= Ka.uapa < ngr. Ka^iăpa] + suf. iiiik ; cf. Berncker, I 555—556). COMIS, s.m.: i; kpa nana JKjjpjkh KOAUicgna (gen. sg.) „credinţa panului Jurjca comisul" (1453, ian. 26; Cost. D. II 446; Gl. 222; j\I. 336); Nag komis (1468, iul. 17; Hurm. XV1, 67 = Şt. II 299); Petrica ... comiss (1499, Şt. II 435, nr. 1, 441).DA, 1620. —Din slavon. KOAUic’h ( .— Comis + suf. -ci. COPACI(U) COPACI(U) = COPAC, s.m.: pers. ctCTpHWHMf.u ny /Hh-XiiHrtaius h Konamo (dat. sg.) „nepoţilor lor de soră Mihăilaş şi Copaciu" (1491, febr. 26; Şt. I 458; Dens. 396). DA, 7625.— Cuvînt autohton, traco-dac (cf. alb. kopaţ „ciot, buturugă"; ILR, II 340; Russu, 150—151). COPĂCEL, s.m.: top. Kon^MEA „Copăcel" (sat; 1473, mai 17; DRH, B, I 238; Ţ.R. 274); KHHorpaA wt x°TilP Hohtimeas „via din hotarul Copăcelu[lui]“ (sat; 1496, apr. 14; DRH, B, I 430; Ţ.R. 274, 288); KorrKMfA (sat; 1496, aug. 1; DRH, B, I 434; Dens. 397; Gl. 147). DA, 1680. — Copaci(it) + suf. -el. COPIL, s.m.: pers. KonHAii „Copil" (nume de român, <1318 >; Bogdan, Milutin, 161). DA, 1597.—Et. nec. (răspîndit din română în limbile vecine: DA, s.v.; Cioranescu, 2383, cu bibliogr.; Al. Niculescu, în „Analele Universităţii Bucureşti", Seria şt. soc., Filologie, 7, 1956, p. 37—47). CORB, s.m.: top. Kopeh wt Km\eh „Corbi [i] de Piatră" (sat; 1456, apr. 15; DRH, B, I 196; Dens. 396, 397; Gl. 147; Ţ.R. 292); KopEgA „Corbul" (sat; <1512—1513>, iul. 23; DRH, B, II 209). DA, Ps. Sch. — Lat. corvus. CORN x, s.m. „arborele Cornusmas": top. KophTh „Cornii" (sat; 1428, apr. 28; Cost. D. I 209; Ştef. 623; Gl. 147; M. 337); hidron. IIotokk Kophhaopk „Pîrîul Cornilor" (1487, mart. 6; Şt. I 297; Dens. 396; Gl. 184). DA, Anon. Car.] 1705. —Lat. corniis. CORN 2, s.n. (unul din sensuri) „colţ, margine": top. Kop-HgA &>KoroB „Cornul lui Ujog" (sat; 1436, iun. 25; DRH, B, I 138; Gl. 148; Ţ.R. 286); na Kopns no IIpax'OBd „la Cor-nu pe Prahova" (sat; <1514, iul. 23 — 1516, oct. 31 >; DRH, B, II 252); wt n.uHHHg ijj© ce 3ob£t Kwpheae „din muntele ce se numeşte Co[a]rnele" (1487, nov. 27; DRH, B, I 334; Gl. 147; Ţ.R. 293, 298; l-am inclus aici, presupunînd că e pl. de la corn 2, şi nu de la coarnă). DA, Ps. Sc/i. — Lat. cor nu. 91 CRĂCIUN CORNET, s.n. „pădure de corni": top. KHiuf kphehhe Kophjt „mai sus de crivina Cornet [ului]" (< 7572—75/3 >, iul. 23; DRH, B, II 210); ch"feT0A\8 MOHdCTHpg ivt Kophît „sfintei mănăstiri de la Cornet" (1516, nov.; DRH, B, II 287; Gl. 147). DA, 1825, — Corn1 + suf. -et. CORNEŢEL, CORNĂŢEL, s.n. „pădurice de corni": top. KopH*4M „Comăţel", KopHXiţfdgrt „Cornătelul" (sat; 1492, oct. 9; DRH, B, I 374; Dens. 397; Gl.' 147; Ţ.R. 286); KopHfuM „Cometei" (sat; <1496—1508 >, apr. 8; DRH, B, I 429); s KopHfUfA „la Corneţel" (< 1514, sept. — 1515, oct.>; DRH, B, II 256; asupra formării toponimicului vezi Iordan, Top. 338—339). DA, —.— Cornet -f- suf. -el. COŞ, s.n.: A^a K©<\a... c-kc Koiugpt „două căruţe... cu co-şure" (< 1504 sau 7507>; Bogdan, D. 219; Gl. 222). DA, Ps. Sc/i. — Din. v. sl. noiiih. CRAC, s.m.: top. npaugn Gksptmop „Cracul Scurtelor", KpdKgA flfgpAfB „Cracul Leurdei", KpdKgrt ', iun. 19; DRH, B, I 99; Gl. 149; Ţ. R. 275, 291); pers. GTaHd Kpfiţgrtd (gen. sg.) „a lui Stan Creţul" (1443, iun. 20; Cost.D. II 160; Gl. 149; M. 388); I?j3-h Kp^-k „Cazan Creţ" = Kd3»H K-hAPa&H (1451, aug. 1, resp. 1450, ian. 2; DRH, B, I 182, 176, 537; Gl. 149); Kasan Kpeuyvt „Cazan Creţul" (1453, aug. 2; DRH, B, I 192; Ţ. R. 275, 282; vezi şi Dens. 396; Ştef. 616, 618); h th, Koauhe Kp{-4* (voc. sg.) „şi tu, Comane Creţe" (1505, iul. 18; DRH, B, II 84). DĂ, 1688 (Rosetti, 452: Kpti^rth „Creţul", 1330; doc. de la măn. Decani — Iugoslavia). — Et. nec. (Vezi discuţia la Cioranescu, 2564). CREŢESC, adj.: top. KpfiţeijjH im flprmu „Creţeşti pe Argeş" (sat; 1510, mai 27; DRH, B, II 157). DA, t. I, partea II, fasc. XII, 1939: măr creţesc (fără citate). — Creţ + suf. -esc. CRÎNG, s.n.: hidron. a» 8c*rTf U0T0Kd Kp'kwm (gen. sg.) „pînă la gura PîrîuluiCrîng[ului]" (< cca 1495, ian. >; Şt. II 63; Gl. 239) ; top. IIpdKo g Kp^HrgA fihpgrtgH „drept la Crîngul Vărului" (1505, dec. 10; DRH, B, II 89). DA, 1688. — Din mbg. timpuriu kngb (v. sl. Kp^r-h). CROITOR, s.m.: KpoHTop-h „Mihail croitor[ul]“ (1448, iul. 27; Cost. D. II 342; Gl. 48; Rsl, IX 154; M. 375); KoHKd kpohtopwa „Coica croitoriul" (1516, nov. 3; DRH, B, II 286). DA, 1648.— Croi + suf. -Hor. CRUCE, s.f.: top. wmhhs wt KptjMHrtt /\,parocrtaE[d] „ocina de la Crucile lui Dragoslav" (1504, Pun. 15; Gl. 150). DA, 1581.—Lat. crux, -cem. CUHNE, CUHNIE, s.f. „bucătărie": pers GOahj Ktspx „Oana Cuhne" (1482; Şt. I 265; Gl. 150); 3d ho:+;£ kfahkh iid KgXHHf „pentru cuţite mari la cuhnie" (Cat. 1508, sept. 6). CUR DA, 1785. — Din ucr. xyxnn şi magii. înv. kuhnya (= kojiy-Jia; Kniezsa, 671). CUI, s.n.: sa kv-i „pentru cuc", pl. (Cat. 1508, sept. 1; Rsl, IX 154). DA, începutul scc. XVII (Scris. Bistriţa). — Lat. cunens. CULME, s.m.: im k©\maui (loc. sg.) „pc culme", a° ko/a-a\h (gen. sg.) „pînă la culmc" (1475, mai 7; Şt. I 206,207, II 607; Ştef. 630 ; Gl. 222 ; Rsl, IX 155). DA, cca 1660—1670 (Lcx. slavo-român).—Lat. culmcn. CUMĂTRĂ, s.f.: hidron. npdKo a°PH 8 KgAwrpa h no KtiAwrpa 83 „drept pînă la Cumătră şi pe Cumătră în jos" ; top. ii nditn ,\a Mg tct na AvkeT© pfK©AvfcA\ KgAVhTpa, fAiui npoA sa ko,v(iih^h „şi iarăşi să-i fie la locul zis Cumătră xin vad de moară" (1517, nov. 22; DRH, B, II 321). DA, Cod. Sfurdz.— Lat. commater. CUMNAT, -A, s.m. şi f.: k\-a\h4t „cumnat" (1469, iun. 2S; DRH, B, I 227; Gl. 49); nan IlfTpauiKO, K8A\HdT*k tro „pan Petraşco, cumnat[ul] său" (1470, iun. 5; |Şt. I 152; II 607; Rosetti, 451); ii ksammts cm Graiig (dat. sg.) „şi cumnatului] său, Stan" (1472, iul. 28; DRH, B, I 237; Rsl, IX 156; Ţ.R. 363); KgAUidT h\", JKgpwa „cumnat [ul] lor, Juvjea" (1507, febr. 22; Cost. Bogdan, 70). DA, 1643. —Lat. cognatus, -a. CUMPĂNĂ, s.f.: sa K\\\\n-wif „pentru cumpăne" (Cat. 1509, febr. 12; Gl. 49). DA, 1646. — Lat. campana (>*cîmpănă> cumpănă; intermediul slavon. K*noH4 nu se justifică; vezi, totuşi, Cioranescu, 2674). CUR, s.n.: top. (hotarele munţilor) g IKpaf, g KspgA II’kiWKHTSAOK „la Pîrae, la Curul Pămîntului" (la curul pâ-mînUtlui „foarte departe", DA, I, II 1004; 1517, iul. 10; DRH, B, II 300). DA, Anon. Car.; Le.v. Mars.—Lat. culus. CURMĂTURĂ CURMĂTURA, s.f. „depresiune": top. y KSp.wktjjp’k „la Curmătură" (1517, iul. 10; DRH, B, II 300). I)A, Avon. Car. —Curma + suf. -ătură. CURMEZIŞ, adv., adj. şi s.n.: top. mint wt Ktîp.wfsniii „ogoare din Curmeziş" (150S, dcc. 23; DRH, B, II I33; Gl. 49). DA, Cod. Vor. — Derivat de la vb. (a) curma. CURPINEL, subst. dim. de la curpcn, s.m. şi n. „1. lujer. 2. arbustul Clcmatis VHalba" : top. s KtţpiiiniErt,, la Curpi-nel" (azi satul Curpcn, j. Gorj; 1512, aug. 6; DRII, B, II 225). DA,—. — Curpcn + suf. -ci. CURSURĂ, s.f. (unul din sensuri) „curgere a apei, curent": no KtS,WhTpa 83 aoPH t> KSSpcypa Gaokeawk ii wt GrtOEf, no Kgpejîp-k, a°PH S fldKtîrt KocdmiwK „pe Cumătră (hi-dron.) în jos, pînă la cursura Slovelor şi de la Slove, pe cursură, pînă la Lacul lui Cosain" (1517, nov. 22; DRH, B, II 321). DA, 1688.— Lat. cursura. CURTE, s.f.: top. IIISuj.HdH wt KgpTf „Şuşman de la Curte" (sat, probabil Curtişoara de azi, în jud. Gorj, corn. Bumheşti-Jiu; 1485, apr. 5; DRH, Bl 313, 542; (ii. 151); KgpTfc IÎ; DRH, B, I 444); Kspth-uiopg (acuz. sg.) „Curtişo[a]ra" (sat; 1502, mai 3; DRH, B, II 43; Gl. 151). DA, 1870.—Curte -f- suf. -işoară. 95 DIJMA CUT, s.n. „(Bucov. şi Mold.) parte de sat": noEHUit -roro Kg-(forma rom. artic., la gen. ucr.) „mai sus de cutul acela" {1468, sept. 24; Şt. I 130,11 607; Gl. 50). DA, 1695.— Din ucr. icym. D DĂLOG = DÎRLOG, s.m.: sa A^orn (acuz. pl. slavizat) „pentru dălogi" (Cat. 1508, dec. 13; Gl. 247). DA mss., 1645, 1646. —Kt. nec. DE, prep.: în top. compus BaHA«<|iTH „Vaideeştii" (sat; 1498, iul. 19; DRH, B, I 469); fiaHA^H „Vaideei" (sat), llrtaioA JîaHAffHrtop „Plaiul Vaideeilor" (1504, iun. 15; DRH, B, II 59; Gl. 187; despre formarea acestor toponime vezi Iordan, Top. 325, 412). DA, Cod. Vor., Ps. Sch. [Ar. 1521 ].— Lat. dc. DEAL, s.n.: a«PH 8 a^^S^h „pînă în vîrful dealului" (1514, aug.3; DRH, B, II 254). DA mss., Ps. Sch.— Din v. sl. a^t* „parte" (bg. dnn „parte; deal, culme"). DEOCHIAT, -Ă, adj. = part. trec. de la vb. (a) dcocliia: top. oy ^ovfKpaK-k] wt AfwKranii >>la Dumbrava de la Deo-cliiaţi" (1463, apr. 15; Şt. I 73—74; Gl. 152). DA mss. 1688. — Derivat din deochi. DIJMAR, s.m. AHWiuapi (nom. pl. slavon) „dijmari" (1464, oct. 2S; DRH, B, I 216; Ţ.R. 316; cf. şi Rsl, IX 157: 1482); hm AHHJiWapn „nici dijmari" (1501, mai 24; DRH, B, II 15). DA mss., 1742.—Dijmă -f- suf. -ar. DIJMĂ, s.f .: wt ahwa'h (acuz. pl. slavon) „din dijme" (1428, sept. 10; DRH, B,I 116; T.R. 365); wt AH/KAţa „din dijmă" (1480, ian. 18; DRH, B, I 274; Ţ.R. 366). DA mss., 1581. — Din magh. dezsma. DÎMB 96 DÎMB, s.n.: np-k3 A,tmS\e$a, 8 IItiKBph „peste Dîmbul, la Pacuri" ; npaKo ts /\,-hA\Efc!A n wt ^t^wesa npaKo koa Topran^A rtHCHU,iKH „drept la Dîmbul şi de la Dîmbul drept lîngă Gorganul Vulpii" (1517, nov. 22; DRH, B, II 321). DA mss., 1645. — Din magh. domb. DOAMNĂ, s.f.: top. oy 3akh:khii-^h wt/\,cvaA\na „în Zdvi-jinţii de la Doamna" (munte, pe Bistriţa, mai sus de Piatra; 1462, sept.; Cost. Şt.2, 10, 14—15); a* fl/IoniAa /\o- [a\]h£K4 (adj. pos., care presupune subst. ^o[a]iWia „Do[a]m-na") „pînă la Movila Doamnei" (1479, mart. 9; Şt. 1 221, cf. 222; Gl. 238). DA mss., Ps. Sch.— Lat. domina. DOLOFAN, -Ă, adj.: pers. /y,0A0^aH cnaTap „Dolofan spătar" (1481, iun.; DRH, B, I 286; Gl. 153). DA mss., 1801. — Et. nec. DOMNESC, -EASCĂ, adj.: top. /\,0AMifitin „Domneşti" (sat; 1472, iul. 16; DRH, B, I 236; Gl. 153; Ţ. R. 310). DA mss., 1581 .—Domn + suf. -esc. DOS, s.n. (unul din sensuri) „loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns": top. c nAaHHtig Aocjja /Hop^h „cu muntele Dosul Mogăi" (1519, 10; DRH, B, II 336); 8 A«c Phamihk „în dos [ul] Rîmnicului [rîul Rîmnicu-Sărat]" (1519, iul. 9; DRH, B, II 352). DA mss., cca 1635; ante 1647.—Lat. dossum ( = dorsum). DRAC, s.m.; DRACULEA: pers. Illustris princips Wlad filius condam Drakwl waywode (1452, febr. 6, doc. de la Ioan de Hunedoara; Hurm. XV1, 37); Dracul wayvoda [= Vlad Ţepeş] (1459, apr. 2, scrisoare de la Dan voievod; Bogdan, D. 324 = Hurm. XV \ 50); KaKo r smhhha HaiUTv BpV,KTiA\aUJ... To3H paEOTa 8'IHHHA HCTHHa Hag'lfll WT „cele ce a făcut Dracule[a], vrăjmaşul nostru ... Acest lucru l-a făcut, învăţat cu adevărat de dracul [în text: dracule]" (1459, apr. 5; joc de cuvinte—nota lui Bogdan, D. 101, 102, 384 ; Gl. 154; Ţ. R. 364); Dracul (de 2 ori; 1460, mart. 2, scrisoare de la Dan voievod; Bogdan, D. 326 = Hurm XV x, 53) ; Wladislaus Dragwlya, vaivoda partium Transalpinarum (1475, 97 DVORNICEL aug. 4; Bogdan, D. 323); Nos Ladislaus Dragkwlya, vai-voda partium Transalpinensium (1475, oct. 13; Bogdan, D. 323 = Hurm. XV1, 86); Ladislaus Drakulya (1476, ; Bogdan, D. 324 = Hurm. XV \ 94). DA mss., Cod. Vor. — Lat. draco. Draculea < drac + suf. -idea. DRAG, -Ă, adj.: pers. comes Iacobus Dragul (Vissegrad, 1376; Hurm. I2, 231); Draag et Balk voyvodas (1388; Hurm. I2, 315); AparSrt „Dragul" (1469, iun. 28; DRH, B, I 227; Gl. 154; Ţ. R. 280); wt /^parijrt „de la Dragul" (1509, iul. 9; DRH, B, II 135). DA mss., Cod. Vor. —Din v. sl. APar"H, -o, -A. DRĂGUŢ, -Ă, adj.: pers. cectpm\k h\' ffiaprH h... A,pars- u,h (dat. sg.) „surorilor lor, Margăi şi ... Draguţi[i]‘‘ (1502, mart. 13; Şt. II 201; cf. Ştef. 625). DA mss., Anon Car. •— Drag (ă) -j- suf. -ui (ă). DULAMĂ, s.f.: 3d AgAaMy (acuz. sg.) AShaolu romscvV' „pentru dulama [lui] Miloş voivoda" (Cat. 1508, nov. 23; Gl. 222). DA mss., 1536.—Din turc. dolama; cf. bg. doAaMa, ser. dolama (Şăineanu, II, 1, 163—164). DULCE, adj.; pers. nan dHittGaA^VA'iE „pan Limba-dulce" (1433, iun. 4; Cost. D. II 650; Gl. 171; M. 348). DA mss., Cod. Vor., Ps. Sch.—Lat. dulcis (-em), -e. DUMBRAVĂ, s. f.: pers. IInan /^gA\EpaKa „Ivan Dumbrava" (1483, sept. 23; Şt. I 272; Gl. 155); top. •IjpivCHHET wt ASHKpaKg (acuz. sg.) ,,Frăsinet[ul] de Dunbravă" (1502, sept. 12; DRH, B, II 52). DA mss., Ps. Sch.—Din v. sl. a^~ Epa&a. DUMBRĂVIŢĂ, s. f.: top. A8‘"GP’KEHHKgA( 2KgpîK$ „Dumbrăviţa, unde a fost jude Jurju [Giurgiu]" (1491, nov. 6; Cost. Şt.2, 37). DA mss., 1741.— Dumbravă-\- suf. -iţă. DVORNICEL = VORNICEL, s.m. stpa nana Akophhmi(a) „credinţa panului Şteful dvornicel" (1428, apr. DZEAMĂ 98 22; Cost. D. I 209; Rsl, IX, 153; M. 375; vezi şi Ghib. 14). DA mss., 1729.—Dvornic + suf. -el. DZEAMĂ = ZEAMĂ, s.f.: pers. G3aNa Stiuii „Oana Dzeamă" (1491, oct. 31; Cost. Şt. 156; Rosetti, 456). DA mss., cca 1635. — Lat. zema(<.v. gr. ţsiia] Mihăescu, 56). DZÎRNĂ = ZÎRNĂ, s. f. „plantă erbacee veninoasă, cu fructe în formă de bobiţe negre sau verzi (Solammi nigrum)": pers. StpHiv „Dzîrnă" (1488, oct. 15; Şt. I 355; Gl. 155). DA mss., Odobescu. — Probabil, din v. sl. 3p-hno „boabă, grăunte". C. Poghirc presupune traco-dac. (jrpo-)8iapva (Sur Ies elements de substrat dtc roumain, „Dacoromania", 1, Frei-burg-Munchen, 1973, p. 199). E EL, EA, pl. EI, ELE, pron. pers.: în top. compus Ran-AffH „Yaideei" (sat; 1504, iun. 15; veziDE). DA mss. [neredactat]. [N. 1521]. —■ Lat. illum, illa. F FAG, s. m.: top. IIhcksa ^arg^H „Piscul Fagului" (1519, sept. 16; DRH, B, II 360). DA, 1794.—Lzt.fagtts. FALCE, s.f.: ■o - dypH „Fauri" (sat; 1467, febr. 3; Cost. Şt.2, 24); <£aSpH „Fauri" (1468, febr. 5; Şt. I 126; Ştef. 625); q agp'm „Faurii" (1491, par. 20; Şt. I 463; Ştef. 625); pers. agpgA ch a^^'H ch „Faurul cu copiii săi" (1502, mart. 9; DRH, B, II 36 ; Rsl, IX 153); top <î>a8p‘i'H „Faurii" (sat; 1520, apr. 24; Cost. Ştefăniţă, 191; Gl. 157). DA, 1580. — Lat. faber. FĂGEŢEL, s. n., dim. de la. făget „pădure de fagi": top. «S'h'UUMi,' R-hc (li=y) „Făgetelu tot" (sat; 1475, iun. 1; DRH, B, I 244, 547; Gl, 'l56; Ţ.R. 288); wt sp^x' ytiţEA din vîrful Făgeţel[ului]“ (< 1506>, ian. 21; DRH, B, II 92). DA, 1866. — Făget -f- suf.- el. FĂGULEŢ, s.m.: top a° BpoAa ţtiirfc’Amfc’Afc'H „pînă la Vadul Făguleţului" ; wt BpoAa „de la Vadul Fa- guleţului" (1473, sept. 13; Şt. I 183; Gl. 156, 213). DA, | 11,1, 1934, fără citate.—Fag -f- suf. -ulet. | FĂT, s. m.: pers. <&vtija „Fătul" (1469, iun. 28; DRH, B, I 227; Gl. 157; Ţ. R. 278); <£vrOV/\ (1495, ian. 17; Şt. II 53; Ştef. 616; Gl. 157). DA, Ps. Sch.—Lat. fetus. FĂUREL, s.m.: top. 4'uoypEH „Făurei" (sat; 1459, sept. 3 Şt. I 35; Gl. 157). DA, 1907—1914.—Faur suf. -el. FĂUROAIS1E = FĂUROAIE , s.f. „soţia faurului (a lui Faur)" ; pers. > top. <£rhypoau'fe „Făuroanea" (sat ; 1455, aug. 15; Cost. D. II 543; vezi explicaţia la p. 546 si la Iordan, Top. 226, 403 ; Rosetti, 459). DA,—’. Faur+sui. oane (~>-oaie). FECIOR 100 FECIOR, s.m.: pers. fflipKo fqopK „Marco Fecior" (< cca 1348>; Hasdeu, Dusan, 91, 180; Dragomir, Vlahii, 150). DA, Cod. Vor.—Derivat din *fet (>făt; Cioranescu, 3302; Al. Graur, Etimologii româneşti, Bucureşti, Ed. Academiei, 1963, p. 93—94; ILR, II, 140).’ ’ FETIŢĂ, s.f.: pers. cectph H)f ‘Ş’feTHua h H-kra „surorile lor, Fetiţa şi Neaga" (1506, mai 22; Cost. Bogdan, 44; Gl. 157). DA, C. Negruzzi. — Feată (>fată) + suf. -iţă. FEVRUARIE, s.m.: A\-fcc£i;ii ijseKpgdpTi „luna fevruarie" (1502, febr. 25; DRH, B, II 33; vezi şi Ghib. 67). DA, 1894.—Din slavon, sîrb. ^ebp^phS. FIASTRU, s.m. „fiu vitreg": c-h ckimoeh a\s h ct. #nra-ctph ch „cu fiii şi cu fiiastri [i] săi" (1471, dec. 12; DRH, B, I 233; Gl. 57; Rsl, IX 156; Ţ.R. 363). DA, Necnlce.— Lat. filiaster. FIIN, -Ă = FIN, -Ă, s.m. şi f.: Hd ASUig 4^'hhwa' (dat. pl. slavon) e* „pentru sufletul fiin[ilor] ei" (<1480>\ Bogdan, D. 158, 394; Gl. 223; Rsl, IX 156; Ţ. R. 363). DA, 1620. — Lat. *filianus (Candrea—Dens. 601). FIR, s.n.: ai Wn-TiiptAE „Fintirele" (1439, iul. 30; Cost. D. I 52); (I>fcjHTwp/ţ\A! „Fintîrele" (1446, iul. 20; Cost. D. II 270); UHTKip'feAH „Fîntîreli" (1454, dec. 8; Cost. D. II 517; Gl. 156 ; Rosetti, 458; M. 332, 341); uHTiiip'feA£ „Fîntirele" (1470, apr. 1; Şt. I 145; Ştef. 625); «J^HTMurbAE (1493, iun. 15; DRH, B, 101 FRÎNC I 386; Dens. 397; Gl. 1456; Ţ. R. 293, 298). DA, Ps. Sch. — Lat. fontana. FÎNTÎNEA, s.f.: top. Ha fiaA-b <&KHTiiH-kA-fceH „la Valea Fîntîneleei" (1506, mai 14, DRH, B, II 96). DA, 1835. — Fîntînă + suf. -ea. FÎNTÎNIŢĂ, s.f.: top. Ad ^uiitwhhhe „la Fîntînite" (1471, oct. 24; Şt. I 164; Gl. 70). DA, 1892.—Fîntînă + suf. -iţă. FLĂMÎND, -Ă, adj.: hidron. rpTiAa ^a'kamohshaopti „Gîr-la Flămîndzilor" (1448, iul. 15; Cost. D. II 324; Gl. 161; Rosetti, 454; M. 338). DA, 1561. — Cuvînt moştenit probabil din latină (cf. James >foame; vezi discuţia la: Cioranescu, 3419; Rosetti, 189; ILR, II 117). FLOARE, s.f.; top. nAdHHHd $aophae flAKf „muntele Florile Albe" (1506, iun. 4; DRH, B, II 98). DA, 1620. — Lat. flos, florem. FLOC, s.n. şi m. „smoc de păr, de lînă sau de mătase": top. 4>a©™ „Floci" (= Piua Petrii; 1467, ian. 15; DRH, B, I 224; Dens. 396; Gl. 158). DA, 1588. — Lat. floccus. FOALE, s.n.: pers. a^th Iţfcijrk «SoaAt, 8hskob£ IţlfjjsaHd HKpdK8 „ca să le fie la Frăsinet[ul] de Dunbravă" (sat; 1502, sept. 2; DRH, B, II 52); top. «Sp-K-CHHfTgA K-hC „Frăsinetul tot" (1504, iun. 15; DRH, B, II 59). DA, 1537. — Lat. fraxinetnm. FRÎNC, s. m. „nume generic (dat în trecut) pentru occidentalii neolatini (francezi, italieni)": pers. Hd HA\-fc <$pi,H-k©y „anume Frîncu" (1468, sept. 12; Şt. I 127; Ştef. 617— 618; Gl. 158); «I’phHKgAg (dat. sg.) ch cwhobh a\8 „lui Frîncul cu fiii săi" (1504, iun. 28; DRH, B. II 63); nona p;v\HK8A „po- FRUMOS 102 pa Frîncul" (1505, iun. 15; DRH, B, II 79; Gl. 158). DA, cca 1675 (M. Costin, Let.).— Din gr. biz. şpdyicoq (vezi Cioranescu, 3489). FRUMOS,-OASĂ, FROMOS,-OASĂ, adj. şi s.: liidron. 4,0 osp-KiuTf (probabil, dat. sg. slavon, în loc de gen.) „pînă la obîrşia Fromosu[lui]" (1411, apr. 12; Cost. D. I 81; Gl. 235; Rosetti, 451; M. 343); hidron. na ps-Axoac-fe (loc. sg.) „pe Frumoasa" (1503, febr. 2; Şt. II 215; Gl. 235); im Scth 'I>psawujhuh h na p.$i\\c>u]nivk ceao... h na p8A\oac-k Tpii cfAa „la gura Frumoşiţi[i] şi pe Frumoşiţa un sat ... şi pe Frumoasa trei sate" (1520, aug. 21; Cost. Ştefă-niţă, 242). DA, Cod. Vor. — Lat. formosus, -a, -um. FUND, s.n., (unul din sensuri) „partea cea mai îndepărtată a unui loc": ndeintd oy „prisaca de la Fund" (sat; 1462, sept.; Cost. Şt.2, 10, 21). DA, ante 1647. — Lat. fmidus. FUR, s.m. „hoţ": pers. cfAiitjiE flanca (gen. sg.) „se- liştea lui Laţcu Furul " (1448, iul. 15; Cost. D. II 323; Gl. 235). DA, Cod. Vor.-—-Lat. fur. FURCĂ, s.f.: pers. Martini Fwrka, Laurencium Fwrka, Nicolaum et Martinum Fwrka (familie de nobili români din Hunedoara, 1496\ Hurm. II 2, 375, 376; cf. şi 377, 378); (cu sensul „răspîntie; loc de împreunare a două văi") noîsmi- Af g ifcSPKTi K-hKAEllI^AS fiEpA*... H /^P'KrOHMd BT^Cb, WT ^PK'h ..Poee-nile de la furcă [=jfurca] Bîcleşului Verde [pîrîu] .... şi Drăgoicea toată [sat], de la furcă pînă la gură ... şi Sme- doviţa toată, de la gură pînă la furcă" (, sept. 20; DRH, B, II 242). DA, 1646. — Lat. furca. FURCITURĂ, s.f. „loc de împreunare a două văi": top. ^SPtiiT^pii „Furcitură" (1505, iul 18; DRH, B, II 84). DA, 1888.—Furcă + suf. -itură. G GALBIN,-Ă, GALBEN, -Ă, adj.: pers. nan TdrtEHH „pan Duma Galbin" (1456) Cost. D. I. I 799; Dens. 396; Gl. 160); nany 2Krp>Kt> rartEEiiy (dat. sg.) „panului Jurj Galben" (1460); Cost. Şt. 33; Gl. 160; Rosetti, 458); nrtdNHH'f 3oke ce /Hmh rdrtKEHii h Ee^hkh radEEiin „munţii [care] se cheamă Galbenfi] Mici şi Galben[i] Mari" (1520, iun. 20; DRH, B, II 376). DA, 1773. — Lat. galbinus, -ă, -um. GARD, s.n.: pers. HIjhaps TdpAS (nom. sg.) „ŞandnT Gardu (1488, aug. 17; Şt. I 350; Ştef. 617; Gl. 161; Constantinescu DOR, 280). DA, 1577. — Cuvînt, probabil, autohton, traco-dac (cf. alb. gardh; vezi, acum în urmă, Mihăilă, în SCL, XXII, 1971, nr. 4, p. 363—364, şi XXIV, 1973, nr. 1, p. 64—65, cu bibliogr.). GĂINAR, s.m.: top. riiHHdpH „Găinari" (sat; < 1482— 1496 > ; Dragomir, Sibiu, 25; Gl. 160). DA, Anon. Car.— Găină + suf. -ar. GĂINAŢ, s.n.: pers. r^Hnaiţ „Găinaţ" (1510, mai 27; DRH, B, II 158). DA, 1688. — Lat. gallinacemn. GĂINĂ, s.f.: pers. c-k a(H<*a'H ch „Găină cu co- piii săi" (1507, iun. 20; DRH, B, II 113). DA, 1574.—Lat. gallina. GĂUNOS, -OASĂ, adj.: hidron. r'hoynoca, ivt u'Ep[-hinY]a A o o\'ctha „Găurio [ajsa, de la obîrsie pînă la gură " (1448, iul. 15; Cost. D. II 323, 332; Gl. 161). DA, 1688.—Găun2 „gaură" + suf. -os. GĂURICE, s.f.: pers. nana 2Kgp>Ka r,hoi(rpHiia (gen. sg. slavon) „a panului Jurj Găurice" (1452, dec. 21; 1453, iun. 20; Cost. D. II 426, 473; Dens. 395; GL 235; M. 333). DA, 1704. — Gaură + suf. -ice. GEAMĂR 104 GEAMĂR, -Ă, GEAMĂN, -Ă, adj. şi subst: pers. r/i,e Ekirtii [BjiipETi JKaAMupii (>K=y) „unde a fost [B]arbă Geamîr [= Geamăr]“ (1446, mart. 11; Cost. D. II 251; Gl. 162; Rosetti, 454, 457; M. 332); BapE-h ljUuup'h „Barbă Geamîr [= Geamăr]" (1454, dec. 8; Cost. D. II 517); top. JKa-a\hph „Geamiri" (sat; 1472; ian. 25; Cost. Şt. 77, 80—81; Gl. 168); IJeauhh „Gemeni" (sat; <1512—1513>, iul. 23; Nandriş, 46 = DRH, B, II 211; Gl. 162). DA, 1620. —Lat. geminus, -a, -um. GENUNE, s.f. „apă adîncă; abis": top. E4A\a wt Teh^he „vama de la Genune" (= Cîineni, mai jos de Turnu Roşu, pe Olt; 7475, mart. 28; DRH, B, I 78); emu ivt JKehShe „Genune" (<1421 >, iun. 19;ibid. 98); saAu wt HaA ^eh^he „vama de la Genune" (<1424>, dec. 12; ibid. 110; Gl. 162; Rosetti, 487, 488; cele trei litere, r, >K, q, reprezintă aici pe y (g), care e semnalat mai tîrziu, odată cu intensificarea influenţei sîrbeşti; vezi Ilie Bărbulescu, Fonetica alfabetului cirilic..., Bucureşti, 1904, p. 441; Ţ.R. 53—54); sdA\a na IJehshe „vama de la Genune" (1457, iul. 15; DRH,B. I 248); JJehs-he (1501, mai 24; DRH, B, II 14). DA, Cod. Vor. — Probabil, lat. gyro, gyronem (cf. variantele vechi gerune şi gerure; vezi discuţia la: Candrea — Dens. 924; Cioranescu, 3657; Rosetti, 113, 581). GHINDĂ s. f. : pers. cectph eh, ffi-fepHHa h THHAa „surorile ei, Mărina şi Ghinda" (1497, febr. 5; Cost. Şt. 197; Gl. 162; Constantinescu, DOR, 283). DA, cca 1660—1670. — Lat. glans, -dem. ■ GIOSAN, -Ă = JOSEAN, -Ă, adj.: top. ţlocaNH „Giosani" (sat, 1486, iun. 30; DRH, B, I 319; Gl. 162; Ţ. R. 272). DA, ante 1647.—Gios (jos) -f-suf. -ean. GIURAT = JURAT, s. m. = part. trec. al vb. ginra (jura): pers. ©ana IjbypaTjjA „Oana Giuratul" (1469, febr. 9; Şt. I 134; Gl. 163; Rosetti, 450). DA, 1690. — Lat. ju-rare. 105 GORGAN GÎRBOV, -Ă, adj.: pers. flJaHOHAa rpTvKOKgAa (gen. sg.) „a lui Manoil Gîrbovul“ (1440, apr. 6; Cost. D. II 66; Gl. 235; M. 336); Ktpa ndHd /HaHOHAa rpiiEOKSAa „credinţa panului Manoil Gîrbovul" (1441, sept. 29; D. Bogdan, A. mold. 40); /HdHo[iMd] rpTiEOKii „a lui Mano[il] Gîrbov" (1443, iun, 8; Cost. D. II 156); h JT'p'hKOKBA c-h Af^Aw ch „şi Gîrbovul cu copiii săi". DA, 1688.—Din bg. zţpdae. GÎRLĂ, s. f.: hidron. rp-hAd (s. f. rom., nom. sg.) rt-K-AVKiHSHAOpnb „Gîrla Flămîndzilor" (1448, iul. 15; Cost. D. II 324; Gl. 161); c-k oyeHA\H... rupAaA\n (instr. pl. fem.) „cu toate ... gîrlele" (1455, iun. 6; Cost. D. II 531; Gl. 223); c-h {jchavh... ruprtaMH (1458, apr. 10; Şt. I 8, 607); raKC a<* ha\ ect... rpivAd wt (S)pAosa rnf3A$ „ca să le fie ... gîrla de la Cuibul Vulturului" (1490, apr. 12; DRH, B, I 361: Ţ. R. 363). DA, 1688. — Din bg. ztpno. GLOD, s.n.: top. Ha Taoa „la Glod" (1425, ian. 25; Cost. D. I 169; Gl. 163; M. 387); a» Taoa «.pînă la Glod" (1428, sept. 3; Cost. D. I 224; M. 370); Ha Ta»A8PE »,la Glodure"; wt TAOABPf „de la Glodure" (1494, mart. 11; Şt. II 34, 606; Gl. 236); npocTH na aha «y taoa „drept spre deal la glod" (1495, mart. 15; Şt. II 78; Ştef. 631; vezi şi Ghib. 12); ceao no hauhs IMOASA „satul numit Glodul" (1499, ian. 25; DRH, B, I 472; Gl. 163; Ţ. R. 286); ceao Taoasa kkc „satul Glodul tot“ (1508, iun. 6; DRH, B, II 116). DA, 1710.— Et. nec. (Vezi discuţia la Cioranescu, 3815). GOGOŞAT-Ă, adj.: pers... uurdHE ha Hiwfe:... ToroujdT HEpaT fro 0kha\ ct 'lEA-fcAEtt „ţigani’, anume:... Gogoşat şi fratele său Iachim cu familia" (1487, nov. 1; Şt. I 310; Gl. 165). DA, — . — Gogoaşă (şi cu sensul „bulbul ochiului") -j- suf. -at. GORGAN, s.n.: top. npaso koa |r«pran8A <1hchu,ebh „drept lîngă Gorganul Vulpii" (1517, nov. 22; DRH, B, II 321). DA, 1568. — Cuvînt de origine veche turcică: v. turcic kuryan „Festnng, Burg", cuman ^^««„tumulus" etc. (pătruns şi în rusa vechc: K>yprami „Grabhugel; MorajibuuH xojim" ; vezi: Şăineanu, II, 1, 191; Vasmer, I 698; Iordan, Top. 36). GORGĂNEL 106 GORGĂNEL, s.n.: noKSA* W roprAirk/Hzit „pe unde sînt gorgănelele" {1505, dec. 10; DRH, B, II 88). DA,—.—Gorgan + suf. -el. GRAMATIC = GRĂMĂTIC, s. m. „diac, scriitor într-o cancelarie": a3-h, rpdAUTHKg Gtjii „eu, gramaticu Stan" (1490, ian. 7; DRH, B, I 357; Ţ.R. 276, 361); a3 mcâx, &ŢM-rpa,\\dTHi:g „am scris eu, Standul gramaticu" (1496, iun. 18; DRH, B, I 432; Ţ. R. 276, 361); nou npHHAf c-k K[pii]cTy H e-h APVrn rpa(i\\)aTH(li) „a venit popa cu crucea şi cu alţi gramatici" (Cat. 1509, ian. 6). DA, 1577. — Din slavon. rpa 9; DRH, B, I 236). DA, Odobescu. — Din slavon. rpaAHun, s.n. GREC, GREACĂ, s.m. şi f.: top. wt TpE'iH „din Greci" (sat; 1465, nov. 5; DRH, B, I 221; Gl. 164; Ţ.R. 296); top. Tpt'iH KdAsrEpcKH ,,Greci[i] călugăreşti" (sat; a. 6984 < 1475, sept. 1 — 1476, aug. 31 >; ibid.); pers. cicrpn ero M-h/iHh-h h Bspat h Pp'kKd „surorile lui, Mălină şi Burae şi Greaca (1495, ian. 10; Şt. II 39; Gl. 164; vezi şi Ghib. 13); top. cErta h<) HiUE rpEiHH h GixX'dTkMHH „satele anume Grecii şi Să-hatenii" (1520, mart. 16; DRH, B, II 370). DA, 7577. — Lat. Graecus, Graeca. GREU, GREA, adj.: pers. nana /HiiK/vb rpEKgrta (gen. sg.) „a panului Micle Grevul [= Greul]" (1448, febr. 18; Cost. D. II 300; Rosetti, 456; M. 331): nana ffinK/vb rpEc>\'rid (gen. sg.) „a panului Micle Greul" (1448, febr. 23; Cost. D. II 107 GRUN 506; Gl. 236; M. 388). DA, 1620. — Lat. pop. grevis (din gravis, sub influenţa lui levis). GRIND, s.n. „fîşie de teren de-a lungul malurilor unui rîu sau fluviu": top. h ndK ha\ c8t Kito ce 3oke Tpoana Beahkj h Hea^e „munţii ce se cheamă Groapa Mare şi Nedee" (1520, iun. 9; DRH, B, II 376). DA, 1574. — Cuvînt autohton, tra-co-dac (cf. alb. grofie; Rosetti, [270; ILR, II 342—343; Russu, 170—171). GRUEŢ, s. n.: top, rpMfEu,-]» „Grueţ": khuie FpoyEu/fe (gen. sg.) „mai sus de Grueţ" (deal; 1451, oct. 17; Cost. D. II 403). DA, 1886.—Grui suf. -ei. GRUMADZ = GRUMAZ, s.n.: pers. Iwh rp8<\us „Ion Grumadz" (1499, iul. 12; Şt. II 425; Gl. 165; Constantines-cu, DOR, 289); Johannes Grwmacz (aceeaşi dată; Şt. II 441); nMEAH iuiu rpgA\asa (gen. sg.) CTJpocTd „albinele panului Grumadz starostele" (1520, oct. 6; Cost. Ştefăniţă, 261). DA, 1568. — Cuvînt autohton, traco-dac (cf. alb. gurmas, gru-mas, artic. -zi; vezi Rosetti, 270; ILR, II 343; Russu, 171—172). GRUKT = GRUI, s. n.: H4 koheu rvtjHt (gen. sg.) wt Dld-kobi^h „la capătul grunfului] de la Şacoveţ" (1458, nov. 11; Şt. I 24, II 606—607). DA, 1588. — Et. nec. (vezi discuţia în DA şi la Cioranescu, 3907). GULER 10S GULER, s.n.: 3i ko^tephe pia'i' ri'Atp „pentru cofterie [stofă] la guler" (Cat. 1509, apr. 3; Gl. 62). DA, 1688.— Din magh. galler. GURĂ, s.f.: top. Tgpd JKhatiU,8a8H „Gura Jilţului" (sat; a. 7007 < 1498—1499 > ; DRH, B, I 466; Dens. 397; Ţ. R. 299); p'A'f rypf (gen. sg. slavon) „pentru gură" [„guler, deschizătura de la gît a hainei"]; 3.1 rypf KOHBOAa, sa um-the „pentru gura [= gulerul] voivodului, pentru cusut" (Cat. 1508, sept. 5, dec. 20). DA, Cod. Vor. — Lat. gula. GUREŞ, -Ă, adj.: pers. ryptuuj (acuz. sg. nume de pers.) wt «I'p-Mj.HrtEuiH „Gureş din Frăţileşti" (1467, ian. 15; DRH, B, I 224; Dens. 396); Ghau r©ypEU]h „Sima Gureş" (1495, mart. 17; Şt. II 79; Gl. 165). DA, Slavici. —Gură + suf. -eş. H HAM, s.n.: a*1 a'h KgriHT podTf T- h elju iiekoh jfdMgpt h lyp-biirgpe h TdpiiHiţf „să-mi cumpere roate 10 şi încă nişte ha-mure şi ştreangure şi tarniţe [= şei]" (doc. munt., <1512— 1521 >, iun. 21; Tocii. 243; Gl. 223). DA, M. Costin.—Din magh. ham. HAMALÎC, s.n.: 3J paua-mu' „pentru hamalîcu" (Cat. 1508, aug. 27 şi ulterior, de mai multe ori; Gl. 63). DA, 1835—1838.—Din turc. hamalhk. HÂRTIE = HÎRTIE, s.f.: 3d x^Pthe „pentru hârtie" (Cat. 1508, aug. 25). DA, 1597. — Din slavon. x^P™12 (< ngr. /.apţi). HÎRTOP, v. VÎRTOP. HOLTEI, s.m.: H/mimk>a x'°''T^Ksrt „Nenciul holteiul" (1487, nov. 1; Şt. I 312, II 609; Gl. 65); Hhiiim 109 HUHUREZ XoATtiOii „Ningă holteiul" (H88, apr. 4; Şt. I 342; Ştef. 616). DA, Neculce. — Din ucr. aominmi ( = zyjib-niflit). HOTAR(IU), s.n.: no CTdphJA\H JfOTapE (nom.-acuz. pl. rom) „pc hotare [le] vechi"; a Xotjps (nom. sg. rom.) a<< ict no CT.ipoiHg j^oTapii „iar hotarul să fie pe hotarul vechi" (1473, oct. 14, dec. 9; Şt. 187, 190, II 609; Gl. 65); eahko kt X'otips Ththph1iei|ioa\ „cît este liotaru Titiriceştilor" (1496, aug. 1 ; DRH, B, I 434 ; Ţ. R, 276); hocaja y riAdimwi, iu \'0Td-pt „a trimis în munţi, la hotare" (1520, iun. 9; DRH, B, II, 375); a/ hm ci>T GrpaîKd ckj, kpe iioksae ha\ ect \'otjpk>a „să lc fie Straja toată, pe oriunde îi este hotariul" (1520, sept. 25; DRH, B, II 389). DA, 1646.-—Din magh. hatâr. HOTARNIC, s.m. „persoană (boier) care măsura, hotărnicea moşii": jKgiidH Epaxa a<> mş, ect X’^’rapnm: „jupan Brata să-i fie hotarnic" (1406, nov. 23; DRH, B, I 70; Rsl, IX 157; Ţ. R. 366); x’OTJpmiK u kkja fâaiu JKsaiims (sic!) „iar hotarnic a fost Oana Juliciu" (1453, ian. 26; Cost. D. II 445; M. 386); jfOTjpiniK JKsnan Tapwa „hotarnic jupan Tarcea" (1520, sept. 25; DRH, B, II 3S9). DA, 1800.—Hotar + suf. - IIÎC. HRISOVOL = HRISOVUL, HRISOV, s.n.: Aa mjie kto IIO'IHTET H C'K\'tUIIHT II gTKP'hAHT CHW X'pllCOEC'AK'A POCIIOACTKd AMI „care dacă va cinsti şi va păzi şi va întări hrisovoliul [= hrisovului] acesta al domniei mele" (1505, ian. <20 >; DRH, B, II 72). DA, cca 1650. —Din slavon, ypHcoKo^ATi (< gr. biz. XPUCTopouXoq). HUHUREZ, s.m.: top. ivt A"{j\'spE3 akj a^e „din Huhurez două părţi" (sat; numele provine probabil de la nume de pers., cf. Constantinescu, DOR, 439; 1497, apr. 1; DRH, B, I 447, 550). DA, 1563. — Huhura (a) + suf. -ez. I IAZ, s.n.: hidron. no Pek» 03grtOK[s] (adj. pos., care presupune subst. M3gA „Iazul") „pe Rîul Iazul[ui]“ (1519, iul. 11; DRH, B, II 354). DA, 1588.—Din v. sl. *jazb (slavon. ra3Ti, bg. X3). . IAZER = IEZER, s.n.: hidron eaho ceao, n-KimrtEEijJH, ia M3Epb „un sat, Pînteleeşti, pe Iazer [= probabil, Valea Iaze-rului, în jud. Vaslui şi Galaţi]" (1518, ian, 22; Cost. Ştefăniţă, 27, cf. 30); wt Tgf npsuo p-feKd HIec SA'iP'bfT kt* 03Epi* „de acolo [hotarul], peste Rîul Şes dă în Iazer" (1520, iun. 9; DRH, B, II 376). DA, Ps. Sch.—Din v. sl. «sept*. IEPURE, s.m.: pers. fliapEHKd, Aivmkj 6ngpt (gen. sg. slavon) „Marenca, fiica lui Mihul Epure"; fllHp- aa GnjjpE „fiicei lui Mihul Epure" (1502, mart. 10; D. Bogdan, A. mold.2, 77); a^ ©ngpEB (adj. posesiv, care presupune subst. (Jngpf) „partea lui Epure" (1519, sept. 16; DRH, B, II 359). DA, 1687. — Lat. lepus, leporem. IEŞITOARE, s.f. „privată": 3d kephijh im euihtope „pentru verigi la eşito[a]re" (Cat. 1508, sept. 12; Gl 55). DA, 1643.—Ieşi (a) + suf. -itoare. ILIŞ, s.n. „dijmă din grîne": && he aMo'.'tti totu aioau... iih HrtHiuj (gen. sg.) „să nu dea acei oameni... nici iliş" (1464, mart. 11; Cost. D. II 251; M. 372); iih hahuj „nici iliş" (1447, aug. 22; Cost. D. II 288; M. 372); hh hahui ijioeh he AdBJrtH ndrt\ HHKOrtH „nici iliş să nu ne dea niciodată" (1456, ian. 20; D. Bogdan, A. mold. 46, 61); nu imiiuij (gen. sg.) „nici iliş" (1458, apr. 12; Şt. I 10, II 607; cf. Gl. 66, cu un ex. din 1589; C. C. Giurescu, Despre iliş, RIR, VII, 1937, p. 66). DA, 1448. — Din magh. eles „Nahrungsmittel, Lebensmittel; victuailles" (Tamâs, 457). ILIŞAR, s.m. „cel ce adună ilişul": HrtHinapE (nom. pl. slavon) „ilişari" (1446, mart. 11; Cost. D. II 251; M. 373); 111 ÎNTRE imhiim;h „ilişari" (1458, aug. 31; Şt. I 14, II 607; Rsl, IX 153). DA, 7458.—Iliş -f suf. -ar. IUBIT, v. LIUBIT. IUNIE, s.m.: .ulccrua TwiiTe „luna iiunie" (1472, iun. 12; DRH, B, I 235; Ţ.R. 364; vezi şi Ghib. 26). DA, 1581. — Din slavon, sîrb.moiiim. IZVOR, s.n.: top. H3sopE/\E „Izvo[a]rele" (sat; 1486, iun. 30; DRH, B, I 319; Gl. 168; Ţ.R. 293, 298); wt Gkopsui no MHKops t?3 A® SCT6 HSKopsrtgH „de la Scoruş pe izvor în jos, pînă la gura izvorului" (1519, iul. 9; DRH, B, II 352). DA, Cod. Vor. — Din v. sl. * izvon (bg. loaop). I ÎMPUŢIT,-Ă, adj. = part. trec. de la vb. (a) împuţi: KP'hiiiin’fc iu iwfc iliUnsnHT.1 „fîntîna, anume Ampuţita [= împuţita]" (izvor dc apă sulfuroasă; 1495, ian. 10; Şt. II 39: „ortografic interesantă, în loc de ^ngu,HTJ ", scrie I. Bogdan; Ştef. 652). DA, Ps. Sch.—Pref. în- + vb. (a) puii. ÎN, prep.: ao^e no 411 a^hiis 1Iop-T\1iee;[s] „în jos, pre în valea Ciorîcei" (1499, iul. 13; DRH, B, I 478; Gl. 67; Ţ.R. 368). DA, Ps. Sch., [N. 7527]. —Lat. in. ÎNFUNDĂTURĂ, s.f.: top. *y (loc. sg.) „la înfundătură [= înfundătură]" (1428, sept. 3; Cost. D. 1 224; Gl. 236; Rosetti, 454; M. 370; cît priveşte redarea lui în- prin 1111-, în loc de .f.11-, precizăm că cel mai vechi exemplu este cel de mai sus, de la 1499). DA, 1825.— Înfunda (a) suf. -ătură. ÎNTRE, prep.: top. \'htpe Bch.ve „Untre [= între] Boile" (munte; 1451, iul. DRH, B, I 179; Rsl, IX 157; Ţ.R. 294, 367). DA, Cod. Vor. — Lat. inter. J JDER, s.m.: hah >KAfp, hah /iHcmţa „sau jder, sau vulpe" (< 7422 >; Bogdan, D. 18, 385; Rsl, IX 157; T.R. 367). DA, 1610. — Et. nec. JILIŞTE, s.f. „loc de şedere, locuinţă, aşezare": top. ÎKHAHijrfe (n. sg. rom. artic.) „Jiliştea" (sat, 1492, iul. 9; DRH, B, .I 369; Ţ.R. 290); ck /KHdnijrk wt noAE wt G-hpdTd „cu jiliştea de la cîmp, de la Sărata" (1510, mai 27; DRH, B, II 157). DA mss., 1806 (s.v. velişte1). — Din slavon, whahijji, bg. wcuAuufe- JIREAPĂN, JIRAPĂN = JNEAPĂN, s.m.: top. wt Kphjf JKHp'fen'hH „din vîrful Jireapăn[ului]“; a® ePT*Y JKhpkwAe „unde este Nenciul jiude [=jude]“ (1433, nov. 16; Cost. D. II 594; 955; Dens. 395; Gl. 69; Rosetti, 457); rAf eha >K8Af JKspwg „unde a fost jude Jur-ju [= Giurgiu]" (1491, nov. 6; Cost. Şt.2, 37); tae ekjak JKoyAf fflHjfaHAO Hfrpoy-A „unde a fost jude Mihailo Negrul" (1502, mart. 10; D. Bogdan, A. mold.2, 77; alte ex.: Şt. II 607; Rsl, X 153; vezi si Ghib. 19); Han JK^A^f „Nan judele" (1510, mai 27; DRH, B, II 158). DA, 1409. —Lat. judex. JUDECIE, s.f. „dreptul de a judeca, de a administra un sat ca jude, judicium, judicatus; satul administrat de un jude, terra judicis": TfAuuiritJH, wet mjcth jksa^Ve „Temeşeşti, 113 JUMETATE amîndoufi părţile judecie[i]" (1434, apr. 24); ^ Eo\'A£T-b. HiU'b /fCoyAfiT/ft oypHK'h „să le fie judeciia uric" (1434, oct. 8); /ÎUir-hpIviiH, oR-k jksa*11^ „Jigăreni, amîndouă judecii[le]“ (1439, iul. 2; Bogdan, Ser. 194—195; Cost. D.I 386, 398, II 41; Dens. 395; Gl. 69; M. 374); ea[ho] ceao hj B[ptha] rAf rim h;sae EsA11 h Aptrow, wm jksae'O'haî „un sat pe Bîr-lad, unde a[u] fost jude Buda şi Drăgoi, amîndouă judcciile" (1488, dec. 13; Şt. I 361, II 607; Rsl, IX 156; vezi şi Ghib. 19). DA, 1434. — Judccafa) suf. -ic. JUDEŢ, s.m. şi n. „1. judecată; 2. primul magistrat al unui oraş; 3. judecător; 4. diviziune administrativă": ; Bogdan, D. 247, 385; Ţ.R. 360); jksaeU11 wt PaîK-iiokiv „judeţ [ul] din Rîjnov" (1437, apr. 8 ; Gl. 69); K-hcem >ksae-Hfi\\ (dat. pl. slavon) „tuturor judcţ[ilor]" (< 1481 >, mart. 15; Bogdan, D. 284, 385 = Şt. II 362, 607: scrisoarea lui Ştefan cel Marc către buzoieni; tot aşa trebuie interpretat credem, cisfAt iho^a^E'" h = n] din scrisoarea cu conţinut identic, adresată de Ştefan brăilenilor, ibid. 283, 385 = II 361, 607); [Ep^Ti h HAdAV''] hîsaeu, „[Brata şi Vladul] judeţ" (Nandriş, 46 = DRH, B, II 210). DA, Cod. Vor. — Lat. judi ci iun. JUGAN, s.m. „cal jugănit, castrat": (ahh koii bcahk h \'Sr,.iu... iuctsx" t haii JKjţrdH „un cal mare şi frumos... să fie armăsar sau jugan" (< 1496 >; Bogdan, D, 212; Gl. 69; Rsl, IX 156; Ţ.R. 364). DA, 1647.— Jug + suf. -an. JUMETATE, JUMĂTATE, s.f.: pers. i;-kpa nana /K\'A\fxa-te Hu'mi „credinţa panului Jumetate Ion" (1403, aug. 1; D. Ionescu, Rsl, IV 339); nairk Iivu*K ÎKfcîAUTaTE „pan Ion Jumetate" (1404, aug. 1); nana JK^uETATf Hona „a panului Jiu-metate Ion" (1407, mart. 8); nana Îumiij JKsAVhTdT-fc (gen. sg.) „a panului Ioan Jumătate" (1414, aug. 2; Cost. D.I 56, 104, II 625; Dens. 394, 395; Ştef. 632; Gl. 169; Rosetti, 454, 457—458; M. 387); GOoa JKyAVhTJT-b (gen. sg.) „a lui Oana Jumătate" (1415, iul. 12; Mihail, 6; vezi şi Ghib. 19). DA, 1581. — Cuvînt autohton, traco-dac (cf. alb. gjumese). JUNE 114 JUNE, -Ă, adj.: pers. JKyiu c-b, ash top. iu ddp-râ, rAf eha GDdiiKd „la Larga, unde a fost Oanca" (1493, mart. 5; Cost. Şt.2, 45, 52—53). DA, Ps. Sch.—Lat. largits, -a, rum. LAT, -Ă, adj. şi s.: top. a«PH $ A,p8a\ Ajtsaok (adj. pos., care presupune subst. A; Bogdan, D. 243, 387; GL 224; Ţ.R. 347). DA, 1634. — Din săs. laz (= germ. Lattc; vezi Arvinte, 79—80 şi harta 21). 'LAUR, s.m.: pers. fldoyp-h „Laur" (1443, mart. 6; Cost. II 119; Gl. 170; Constantinescu, DOR, 93; M. 384). DA, 1907. — Lat. laurus. LAZ, s.n.: eah8 E£KdTg 3£a\ah wt x'OTdpa CKotro Toaxeijjhawp, im HAvb toh EgKdTH 3Ea\aii flj3©yA „o bucată de pămînt din hotarul său, al Tomestilor, numită acea bucată de pămînt Lazul" (1497, ian. 22; Şt. II 99; Gl. 170). DA, 1646.— Din v.sl. * lazb (cf. ser. laz, rus. Aa3, ceh. laz etc.; magh. din sl. laz; împr. 26). LĂUDAT,-Ă, part. trec. de la vb. (a) lăuda: pers. wt <îldpnia, JKtjndiimid fi’KSA'iTOKd n wt (lti>A‘,‘T ».de la Maria, ju-paniţa lui Lăudat şi de la Lăudat" (1492, oct. 9; DRH, B, I 375; Dens. 397). DA, Ps. Sch., Cod. Vor. —Lat. laudo, rare. LEAGĂN, s.n.: suehete a\h eahh A-kr’hit a^epti „tocmiţi-mi un leagăn bun" (<1482 >, nov. 20; Bogdan, D. 185, 387; Gl. 71; Rsl, IX 154; Ţ.R. 362). DA, 1643. — Postverbal din (a) legăna. LEAH, s.m.: pers. ckiiiwee rt-b\'c.i,rAd (gen. sg.) „fiii Lea-hul[ui]“ (1495, ian. 22; Şt. II 57; Gl. 237). DA, ante 1647. Din ucr. axx „polonez" (vezi: Bruckner, 289; Vasmer, II 84). LEPĂDAT, -Ă, part. trec. de la vb. (a) lepăda: pers. rtErnwV.T wt HEAaiKM;a „Lepădat din Nedanova" (1511, ian. 10; DRH, B, II 174). DA, Cod. Vor., Ps. Sch. —■ Probabil, lat. /«-/T„l.lapider, jetter despierres â ;2. impersonnel: il tombe des pierres" (Ernout-Meillet, 341; Puşcariu, 936; Cioranescu, 47S9, cu citarea şi a altor ipoteze; vezi si obiecţiile lui Rosetti, 186; ILR, II 117, 159, citînd si alte păreri, preferă, totuşi, pe liquidarc, după E. Herzog, DR, I 220—222, V 483—496, şi Mcyer—Liibke, REW 5076a, deşi Al. Graur scrisese, în LEU 116 Correcticns roumaines au REW, extras din BL, V, 1937, p. 26: „Ies raisons invoquees per M. Spitzer, l.c., contre liquidare sont tres serieuses"; altă ipoteză în DA, s.v.). LEU, s.m. (animal): pers. mm npomeiiH AUirk KA8lup ck dfgrt, Ttpe a^AE wgnaii K^ap Aegns (dat. sg. slavon) „iar a schimbat Manea clucear cu Leul, de a dat jupan Manea lui Leul'1 (1519, sept. 16; DRH, B, II 360; Constantinescu, DOR, 310). DA, Cod. Vor., Ps. Sch. — Lat. leo (< v. gr. Xsov; Puşcariu, 968; DA, s.v.; C. Diculescu, Elementele vechi greceşti din limba română, „Dacoromania", IV, 1, 424—426; Iordan, Top. 384—385: top. Lăunele < lat. leo, leonem, cf. leun, atestat în Psaltirea de la 1697 a lui Viski, după N. Drăganu, Mihail Halici, DR, IV, 1, 116; pot fi astfel respinse rezervele lui Cioranescu, 4799, care afirmă: „lat. leo, prestamo cultural, probabl. del sec. XVII" ; or, îl vedem atestat ca nume de persoană la începutul sec. al XVI-lea). LEUCA, s.f.: Ram 'MOP/bKK flfgKtv „omul vostru, Leucă" (< 1479—1480>; Bogdan, D. 155; Gl. 171; Constantinescu, DOR, 310). DA, Anon. Car. — Cf. bg. neem. LIMBA, s.f.: pers. njfi flH,uEdA«yiubi): pers. î+cgnaii IIItpEdH Awkhtsa „jupan Serban Liubitul" (1418, iun. 22; DRH, B, I 87; Dens. 394—395; Gl. 254; Ţ.R. 282). DA, Cod. Vor., Ps. Sch.—Din v. sl. a^ehth. LIVADA, s.f.: a flsmiH komiko fCT a£a IUfroriig, t”KCd „ca să-i fie la Lungi oricît este partea lui Neagoe, toată" (sat; 1510, iun. 18; DRH, B, II 163); pers. P.iAS‘> dsiirg.A „Radul Lungul" (1519, iul. 9; DRH,. 13, II 352). DA, Ps.Sch. — Lat. longits,-a,-uin. LUNGAN, -A, s.m. si f.: top. [fljsiirdmi ,,[L]ungani[= satul lui Lungu]" (1439, iul. 30; Cost. D. II 52, 58; GL 172). DA mss., ISSI.—Luug -f- suf. -an. Î.UP 118 LUP, s.m.: pers. jKjsndiis (dat. sg.) flgngrt „jupanului Lupul"; jKgndH flgngrt „jupan Lupul" (1490; iul. 26; DRH, B, I 362; Dens. 396; Gl. 172; Ţ.R. 272); pers. EpdB'id h /Isn^ .„Vrabcea şi Lupul" (de2 ori; 1515, iun. 26; DRH, B, II 275). DA mss., 1581. — Lat. lupus. LUPOAIE, LUPOAICE, s.f.: hidron. ao OEp-hUiTd IIoTOKd flgrioH (gen. sg. rom.) „pînă la obîrşia Pîrîului Lupoi[i]“; .AO/vb IIotoxwav dgnoH „în jos pe Pîrîul Lupoi[i]“ (1473, sept. 13; Şt. I 183, 185, Gl. 237); pers. aa\ ekiah A\apToypn „şi la aceasta au fost marturi" (1455, dec. 12; Cost. D. Ii 562; M. 384; vezi şi Dens. 396: ex. din 1464). DLR, Cod. Vor. — Lat. martyr (< v. gr. lictpxup; ILR, II 366). MĂCĂU, s.n. şi m. „1. ciomag; 2. om foarte înalt": pers.-ceahlume /H-h-î-hS finala „seliştea lui Măcău Vlad" (1493, mart. 7; Cost. Şt. 176; Gl. 237); /Hhksaii /H'hK'hg „Micul Măcău" (1497, mart. 14; Gl. 172; cf. Constantinescu, DOR, 443).. DLR, 1767.—Din magh. mankâ. MĂCIUCĂ, s.f.: pers. „Măciucă" (1439. iul. 30; Cost. D. II 52; Gl. 172). DLR, 1682. — Et. nec. (Vezi discuţia la Cioranescu, 4970). MĂDULAR 120 MĂDULAR, s.n.: top. (< pers.) ha\ ect /H-hASAdpTn K'hCH „să le fie Mădularii toţi" (sat; 1501, iun. 21; DRH, B, II 20; cf. Constantinescu, DOR, 318). DLR, Cod. Vor.— Lat. mcdullaris, -c. MĂGURĂ, s.f.: top. Hd /M'hroyp&y (acuz. sg.) /Moui»y-aoe;k h ivt toah... hi /M-hr8p»y IlAonjyAH „la Măgura Moşului şi de aici... la Măgura Plopul" (1411, apr. 11; Cost. D.I 81; Gl. 173—174, 237; M. 337); a\ha\© /Hdrgp-k (gen. sg.) Ed-ceijiice „pe lîngă Magura Baseştilor" (< 1512—1513>, iul. 23; Nandriş 46 = DRH, B, II 210); g fl/I-KrSpa T'kAU,£A\ „la Măgura Viţeilor" (1517, iul. 10; DRH, B, II 300). DLR, cca 1550. — Cuvînt, probabil, autohton, traco-dac (cf. alb. măgulii; vezi Mihăilă, în SCL, XXII, 1971, nr. 4, p. 359; XXIV, 1973, nr. 1, p. 62, cu bibliogr.). MĂGURELE, s.f. pl., diminutiv al lui măgură', top. nHc 8 ffl'hrSp'fcAf „s-a scris la Măgurele" (sat; < 1510, sept. 8 — 7572, ian. >; DRH, B, II 169). DLR, 1908. —Măgură + suf. -ca, pl. -ele. MĂLAI, s.n., „1. mei; 2. mătură (plantă); 3. porumb": pers. 'JoKHHd /UdAdH „Ciochina Malai" (1507, febr. 28; Cost. Bogdan, 98); nan flîdA h uiETpjp „pan Malai şetrar" (1517, dec. 15; Cost. Ştefăniţă, 16). DLR, 1588. — Et. nec. MĂLURELE, s.n., dim. de la mal (pl. maluri): top. ao jfOTdpg E8hei|iom s M'hA8p£A[t] „pînă la hotarul Bunestilor, la Mălurelje]" (< 7506>; ian. 21; DRH, B, II 92; Gl.’ 174, cu data greşită: 1500). DLR: mălurele, < 1506 > (cu trimitere la Gl. 73, unde se face referire la 174).—Maluri -f-suf. -ele. MĂNĂSTIRE, v. MONASTIRE. MĂNUŞĂ, v. MUNUŞE. MĂRGINEAN, -Ă (-CĂ), adj. şi s.m. şi f. „1. mărginaş; 2. locuitor din sudul Transilvaniei, din regiunea limitrofă cu Muntenia": top. ceao iii ha\/î\ flIdpjKHii-fciif (nom. pl. slavon) „sat, anume Marjineni [= Mărgineni; -a; = y]“ (1440, 121 MEDELEAN apr. 6; Const. D. II 65; Gl. 237); flţ'hpyH-feiiTH btiCh „Mărginenii toţi" (sat; 1510, mai 27; DRH, B, II 157). DLR, M. Costin. —Margine + suf. -ean. MĂRTURIE, -ORIE, s.f.: an;K cte HCKdAU A\'pT$pV/Tt (acuz. sg. slavon) „ci aţi cerut marturia" (< cca 1433—1437 >; Bogdan, D. 251, 388: şi alte ex.; Dens. 394); a hj to ect KEAHKd AupTOpl'a „şi la aceasta este martoria cea mare" (1462, apr. 20; Şt. I 52, II 607); j na to ect EErtHKa^ A\apT<>y-pHA „şi la aceasta este marturiia cea mare" (1466, dec.8 ; St. I 115,’ II 607: şi alte ex.; Ştef. 625). DLR, Cod. Vor.— Martur, -or -f- suf. -ie. MĂSCUREL, s.m., dim. al lui mascur: top. e^ho ceao Hi TgTos-fe Ha ha\/5\ /0TiCK$p£H EwiuhTh „un sat pe Tutova, anume Măscurei[i] de Sus" (1507, mart. 22; Cost. Bogdan, 175). DLR, 1876.—Mascur -f- suf. -el. _ MĂSTACHIN, MĂSTEACĂR, MASTECĂN = MESTEACĂN, s.m.: top. /HacTtKupb'rt „Masteacîrul [= Masteacărul]" (sat; 1455, aug. 23; Cost. D. II 553, 955; Gl. 176; Rosetti, 458; M. 332); wt Eaotj ffl'KCTaKHiigrtgH „de la Balta Măsta-chinului"; Ea to /Q-kctek/khsa „Balta Măstecănul" (1473, sept. 13; Şt. I 183, 184,11 608, 610; Ştef. 627; Gl. 128; Rosetti, 455); tpetTk> mjct ceai fflTiCTMKiiipv' „a treia parte din satul Măsteacăru" (1475, iun. 5; D. Bogdan, Patru acte, 251). DLR, 1581.—Lat. mastichimts (vezi Candrea-Dens. 1089). MĂTASĂ, s.f.: pers. /HaT^c-K „Matasă" (1428, iul. 8; Cost. D.I 213 ; Dens. 395; Gl. 176; Rosetti, 453; M. 384). DA, 1588. — Lat. tîrziu metaxa (Kuum „megiaşi[i] dimprejur" (1446, febr. 12; Moldova, 14); ct* A\f>KTdiD,\\H (instr. pl.) „cu mejiaşii [-= megiaşii; >k = y]" (1455, febr. 8; Cost. D. II 525; Rosetti, 458); ck A\E>KHiaujMH „cu mejiiaşii [= megiiaşii]" (1461, aug. 8; Şt. I 45, II 607); gen ckoh wkoahi'h a\ewh/muh „toţi mejiiaşii [= megiiaşii] săi din jur" (1480, apr. 17; Şt. I 239, II 607: şi alte ex.; vezi şi: Dens. 396; Ghib. 32; Ştef. 628; D. Bogdan, A. mold. 27, 29, 61). DLR, N. 1521.—Din magh. megyes. MERTIC, s.n. „1. vas pentru măsurat cereale; 2. plată în natură": a*1 A^X'^AEt EparTa ivt to^\ wehteah a<) 83hauwtii a\epthk „să vină fraţii de la acel lăcaş să ia mertic" (1500, ian. 31; DRH, B, I 487; Ţ.R. 367); 3a-s-a\epth(k) „pentru 6 mertic [e]“; n.K a\epth(>i). h. „iarăşi mertic[e] 8"; 3d A\Ep-thme „pentru mertice" (Cat. 1508, dec. 18; 1509, febr. 20). DLR, 1620. — Din magh. mertek „măsură". MESTEACĂN, v. MĂSTACHIN. MEŞI, s.m. pl. „un fel de încălţăminte fără toc, confecţionată din piele foarte subţire": 3a ni(uj)A\:yH flÎHAo[ui] h a\e(lu) „pentru paşmagi lui Miloş şi meş[i]“ (Cat. 7505, nov. 30; Gl. 76). DLR, 1620.—Din turc. in est (vezi Şăineanu, II, 1, 257). MIC, -Ă, adj.: pers. flÎHKh „Mic" (nume de român, < 1222 ■—1228 >, doc. de la Ştefan Nemanja; Hurm. I2, 775): /lîn-ko^ak „Micul" (< cca 1318 >; Bogdan, Milutin, 161, 163); Etpj Mmd XopdE^d (gen. sg.) „credinţa lui Mic Hor&eţ" (1399, nov. 28; Cost. D.I 23; Gl. 238); Mhkk w[t] /Hoa-khu,h „Mic din Molniţa" (1400, febr. 11; Cost. D. 37); Aîn-KgA bTctThp „Micul vistiiar" (1415, iun. 10; DRH, B, I 81; Ţ.R. 278); pers. fem. d/lHna n GTdiia „Mica şi Stana" (1500, ian. 11; DRH, 1 484; Ţ.R. 291); Hcnp.ENHK /TIhksa „ispravnic Micul" (< 1512, mai 26-—aug. 31 > , a. 7020; DRH, 123 MÎNDZAT B, II 203; alte ex.: Dens. 396; Ştef. 616, 618, 632; Gl. 177; Rosetti, 451, 452, 456). DLR, Ps. Sch.—■ Cuvînt moştenit, probabil, din lat. *micus, -a, -um (< v. gr. jjakoc; ; Candrea-Dens. 1092) sau autohton, traco-dac (cf. pers. Mic-cos; vezi ILR, II 152 şi 332). MIERIU2,-IE, adj. „de culoarea mierii, blond": pers. r^E km a Hkjii /Hi'spYjifA „unde a fost Ivan Mieriul" (< 1495, ian. —mart. >; Şt. II 87; Gl. 177). DLR, 1883.—Miere + suf. -iu. MIJLOC, s.n. (pl. mijloace, mijlocuri şi mijloci, înv.): top. laKO Hi\\ ect /Hhjkaomh ktvCh „ca să le fie Mijloci[i] toţi" (sat; 1504, iun. 28; DRH, B, II 63; asupra toponimului vezi Iordan, Top. 137, 149, 152). DLR, Ps. Hiirm.— Lat. medius locus. MITUTEL,-EA (-ICĂ) = MITITEL, -EA (-ICĂ), adj.: pers. KpdT Ero /Hht^teao^a „fratele său, Mitutelul" (1491, nov. 6; Cost. Şt.2, 37); /Hhtstea$a „Mitutelul" (1508, mart. 25; Cost. Bogdan, 254; Gl. 177). DLR, Cod. Vor. — Probabil derivat din mic. MÎNDRU,-Ă, adj.: pers. eaho ceao... na HAvk /H'hiiapeijih, r^E ekiak Hejh /HwhapS'' „un sat... anume Mîndreşti, unde a fost Ivan Mîndrul" (1502, mart. 13; Şt. II 201; Ştef. 616; Gl. 175). DLR, Ps. Sch. — Din v. sl. au^aptv. MÎNDZ = MÎNZ, s.m.: pers. EEpa nana /HMHSgAa (gen. sg.) „credinţa panului Mîndzul" (1443, mai 28; Cost. D. II 141; Gl. 237); K-kpa ndHa HgJNa /HnHSioAa (gen. sg.) „credinţa panului Ivan Mindziul" (1444, apr. 26; Cost. D. II 203; Dens. 395; Rosetti, 457); HKatia ffihJiisgAi (gen. sg.) „a lui Ivan Mîndzul" (1448, apr. 23; Cost. D. II 314; Rosetti, 456; M. 336); nanii HBa;rk /HwhSSa „pan Ivan Mîndzul" (1448, aug. 22; Cost. D. II 737; Gl. 175, vezi şi Şt. 616). DLR, 1660—1670. — Cuvînt autohton, traco-dac (cf. alb. mes, mezi). MÎNDZAT, -Ă, MÎNZAT, -Ă, adj. şi s. (unul din sensuri) „bărbat necăsătorit": top. „Mînzaţi" (sat, avînd „nu- MÎRŞAV 124: mele de la un străvechi Mînzatul"; 1434, apr. 24; Cost. D.I 386, 389; Gl. 175; Rosetti, 454,457); ceaj im ÂwEdirfe iii DMA „sate pe Liubana, anume Mandzaţi..." (1436, dec. 7; Cost. D.I 498; Ştef. 623; Rosetti, 457, 454: „grafie neconcludentă", 457); pers. IIivTpd /M'hHSiTfc'/U (gen. sg.) „fiica lui Pătru Mîndzatul" ; na HA\-fe flfl-Kii- Sdu/m „un sat, anume Mîndzatii" (1489, ian. 25; St. I 371; Ştef. 623; Gl. 175, 237; Rosetti, 454). DLR, 7742. —Cuvînt autohton, traco-dac, din aceeaşi rădăcină cu mînz (cf. alb. mezat). MÎRŞAV, -Ă, adj. „slab firav": pers. /Hp-hLU'sgA ch 4iH ch „Mîrşavul cu copiii săi" (1502, mart. 9; DRH, B, II 36). DA, 1581.—Din bg. Mbpiuae. MOAŞĂ, s.f. „bunică": a\hcto 3APdKU poahteaio a\h a\oujY (dat. sg.) aioehauh, rocnor-k /HdpVt „multă sănătate maică-mi, mo[a]şi[i] iubite, doamnei Maria" (< 1480, a doua jum. a anului >, scrisoarea lui Basarab cel Tînăr - Ţepeluş către bunica sa; Bogdan, D. 159, 388; vezi nota 3 de la p. 160 şi adresa: PoaTtm» aui axouih, rocno>KAf rocn©ACTBdAM iHapTc „Maică-mi, mo[a]şi[i], doamnei domniei mele Maria", p. 161). DLR, 1581.—Cuvînt autohton, traco-dac (cf. alb. moshe „vîrstă"). MOGHILĂ = MOVILĂ, s.f.: oir t^iid A\orHA*k (nom. sg. rom. neart.) Konmj... a® fflorHAd /\,o[A\]ii£Kd „la o moghilă săpată... pînă la Moghilă Do[am]nei" (1479, mart, 9: Şt. I 221, II 608; I. Bogdan atrage atenţia asupra faptului că documentul „e interesant prin limba foarte necorectă în care e scris", I 223). DLR, Urechc (ante 1647) şi Herodot, trad. 1645. — Din mbg. (începînd cu sec. XII) A\oniAd. MOHORÎT, -Ă, adj.: top. flSo\'opHU,m „Mohoriţii [= Mo-horîţii]" (sat; 1495, ian. 22; Şt. II 59; Gl. 177; cf. Iordan, Top. 318). DLR, cca 1550. — Part. trec. de la vb. (a) mohorî (< mohor). MOLDOVEAN, -Ă, s. şi adj.: ch a\oaa1ve£hh „cu moldoveni[i]“ (< 1431—1433 > sau < 1436—1437 >; 325 MUNCEL Bogdan, D. 67; Gl. 77); pers. cndTdp „Moldovean spatar" (1457, apr. 16; DRH, B, I 198; Gl. 177); /Hoaao-isaHgrt cii A(iţaA\H cu „Moldovanul cu copiii săi" (1501, dec. 15; DRH, B, II 27); Mh\'8a /lîoAAOK'biigA „Mihul Moldoveanul" (1510, mai 27; DRH, B, II 158). DLR, ante 1647; LR, XXII, 66: 1591.—Moldova -f- suf. -ean. MONASTIRE = MĂNĂSTIRE, s.f.: ©ysfc AWHdcrH-fith (gen. sg. fem. rom.) „tot hotarul monastirei" (1463, iul. 13; Cost. Şt. 45; Gl. 248); r^t A\ondCTHp-fe (nom. sg. fem. rom.) EUrtd „unde a fost monastirea" (1466, dec. 8; St. I 113, II 608). DLR, 1602; LR, .XXII, 66: 755/.—Din’slavon. MOiidCTHph (< gr. biz. novaatfipiov). MORARIU, s.m.: top. nAdHHH[d] /MopdpwA „muntele Mo-xariul" (1520, iun.9; DRH, B, II 376; vezi Iordan, Top. 328). DLR, 1702; LR, XXII, 66: cca 1660—1670. — Moară -j- suf. -ar (iu). MORMÎNT, v. MURMÎNT. MORUN, s.m.: £AHd a\mka A\opgn „o majă de morun" (1466, iul. 9; Şt. I 105, II 608). DLR, 1588. — Din bg. Mopyna (< ngr. |iopouva). MOŞ, s.m.: top. (< pers.) Hd ; Bogdan, D. 161 = DRH, B, I 270; Ştef. 618; Gl. 177); npVHAf flJoiu „a venit Moş" (1517, iun. 18J DRH, B, II 298). DLR, Ps. Hurm.—Derivat regresiv de la moaşă. MOVILĂ, v. MOGHILĂ. MUNCEL, MUNTCEL, s.n.: top. ceao oy ©Ad&d hi M^ht-MfA-fc „sat la Slava de pe Muntcel" (1403, aug. 1; D. Ionescu, Rsl, IV 341); cea© ffloynMM „satul Muncel" (1436, iul. 1; Cost. D. I 455; Gl. 178; M. 379); no^Hd ffllgHweAgA „poiana Muncelul"; hidron. a® Il0T0Kd /Hshmeasash (sic) „pînă la Pîrîul Muncelului"; IIotokoav fflgimtAo&OAV (adj. pos., care MUNTE 126 presupune subst. /HgimEA) „pe Pîrîul Muncel[ului]“; wt wEpTiiuTd /Hshmm8/ish „de la obîrşia Muncelului" (1473, sept. 13; Şt. I 183, II 608, 610); ct* schaw no, iul. 23; Nandriş, 46 = DRH, B, II 211; Gl. 17S). DLR, Ps. Hurm., Ps. Sch. — Lat. monumcntum. MUŞAT, -Ă, adj. „frumos": pers. Musatli (nume de român din Hunedoara, 1363; Hurm. I ~, 73); fflSiuaT „Mu-şat" (1451, aug. 5; DRH, B, I 184; Dens. 395, cf. şi 394, 396); dflSiuaT (1481, aug. 16; DRH, B, I 287); /HymiTV,-(dat. sg. slavon) [„lui Muşat" (1482, iul. 13; DRH, B, I 127 NEAMŢ 293; Rosetti, 452); R-fcpj na-u /ÎIoyuMTa (gen. sg.) „credinţa panului Muşat” (1491, nov. 6; Cost. Şt. 2, 37); /MgLUdT ck ae-iţiMH ch „Musat cu copiii săi" (1503, iun. 11; DRH, B, II 56); /Hşiuar (1506, sept. 16; DRH, B, II 106). DLR, 1888.— Probabil, de la *frumuşat (cr. arom. muşat; vezi Cioranescu, 5518, cu bibliogr.; DLR, s.v.). MUŞCEL, s.n. „colină, muncel": top. B[siie4iT]h wt /Ugui-MtA „B[uneşti]i de la Muscel" (1510, aug. 2; DRH, B, II 166); no ffigujwM.vKH „pe capul Muşcel[ului] (1517, nov. 22; DRH, B, II 321). DLR, 1560.—Probabil, variantă fonetică a lui muncel (astfella: Tiktin, DRG, s.v.; Al. Graur, în BL, VII, 1939, 136—137; DLR, s.v.). MUT, -Ă, adj. şi s.m., f.: pers. fllgTSA ck aeu,; Bogdan, D. 298, 388 ; Rsl, IX 154). DLR, cca 1588. — Din medio-lat. nastula, ital. nastro; cf. ngr. văaioo^ov (cuvînt adus, odată cu obiectul, de negustori italieni ;Bogdan, D. 388; Rosetti, 241, cu bibliogr.; Cioranescu, 5624). NADRAG, pl. -Gl, s.m.: ckhto 3a haap^u) fllHdom eohkoa datum în Nemtch „dat în Ne[a]mţ" (1436, iun. 9; Cost. D. II 696 = Jako-Manol., nr. 21b, p. 19); Icrcmias ct Dra-gosclia Ncmczcnscs „Icremia şi Dragoşa de la Ne[a]mţ“ (1499 ; Şt. II 441 ; cf. Iordan, Top. 278—279). DLR, onic 1647. — Din v.sl. *ncmbCb, nemica (slavon. ii-k<\\Mi,h, gen. irk-A\Mţd). NEBURESC, -EASCĂ == NEBUNESC, -EASCÂ, adj.: top. HtGSpfijm „Neburesti" (sat; 1448, iul. 27; Cost. I). II 342,351; Gl. 171; Rosetti, 458). DLR, 1581.— Nebun (nebur) -f- suf. -esc. NEDEIE, s.f. „1. serbare populară în zi de sărbătoare; 2. loc unde se petrece; 3. vîrf de munte": top. ut „Nedeia", NfAto „Nedee", IlfA’k.Ti „Nedeia" (munte; 1520, iun. 9; DRH, B, II 376). DLR, 1645, 1646. — Din slavon, iua^au. NEGRU, NEAGRĂ s.f.: pers. (rkpa naiu Ihrpa (gen. sg). AEopiiHKd „credinţa panului Negr[u] dvornicul" (1403, aug. 1; D. Ionescu, Rsl, IV 339); AJaii-k Ihrptsn „Manca Negrul" (1476, mai 8; DRH, B, I 254; Dens. 396; Ştef. 616, Gl. 180; T.R. 282): top. noA wt Hkrpa „jumătate din Neagra" (sat; 1488, apr. 10; DRH, B, I 336; Gl. 179; Ţ.R. 290); r^f GhJAb itco^A* dflHX'dHAo Ilfrpoi,™ „unde a fost jude Mihailo Negrul" (1491, nov. 6; Cost. Şt.2 37); cwiik T©dAfP<* Hjrpoy-m (gen. sg.) „fiul lui Toader Negrul" (1495, ian. 22; Şt. II 57; Gl. 238); hidron. cm© iji© ci 3©ke UJgiiKd wt Il-krpd „satul care se numeşte Şuica de ia Neagra" (1505, dec. 10; DRH, B, II 88). DLR, 1581. — Lat. niger,-gra, -gmm. NEGUŢĂ1OR1U, s.m.: top. g K^as Iirrgu,-h.T0pwKH (dat. sg. slavon) „la Vadu Neguţătoriu[lui]" (1493, mart. 5; Şt. II 6; Ştef. 629). DLR, 1581. — Neguia (a) -f suf. -clloriu. NEPOT,-OATĂ, s.m . şi f.: h iifn©TK tr© Go/i©- a\wh „Dad şi nepot [ul] său Solomon" (1428, dec. 28; Cost. D. I 230, II 954; Gl. 80; Rsl, IX 156; M. 383); ck tif-n©T©A\Ti (instr. sg.) rr© „cu nepotul său" (1440, oct.; D. Bogdan, A. mold. 31, 63; Gl. 224) ;AdA[a] iiEn©Ty (dat. sg.) ck©eh, 120 NTCf.T iMiiy ttimi nccTf<»iiii:y „a dat nepotului sau, panului Oana postelnicul" ; ivr iiniiny ni kp.iti'ii iun iirnorn (pl. slavon) ,,dintre alţi fraţi ai ei sau nepoţi" (1-153, febr. 8; Cost. 1). II -158; Kosetti, *151 ; M. 3S3); npo,\,dAd roi cc.io iwiotii (dat. sg. fem.) cr.orn Grăim» „a vîndut acel sat nepo[a]ti[i] sale Slanra" (1*180, sept. 11 ; Şt. I 2-H, II 60S; Rsl, IX 156) ;n iifnoTâ fr[o] „ţi nepofajta lui" (1-183, apr. 12; Cost. .Şt.-, 30); Mop'ioAtiirK, ,v,c«>ina ,\p'Krcti*mni ivt H[p'KAiir'K]Tt;p-h. nrnoj-tj IHfpn.i P-hciioriJ „Ciorciolină, fiica lui Drăgoi din C[îrligă]-lură, nepoata lui Şerb Râspopa" (1-193, mart. 26; Şt, II 20, 608: .ţi alte e.\.; vezi şi Dens. 396; Ghib. 38; Rosetti, •151). DLR, /SS7.—Lat. nepos, -Ion. Xepoaiă, fem. de la nepot. NHT1Î1), -A, adj. (unul din sensuri) „fără pâr": pers. irfcpj lip.iTy/K'1'..i IlA\TfAy<^'i:J (n11 j. posesive, care presupun numele lip.iTyA Hrt\TfAV‘') „credinţa lui Braţul Netedul" (1392, mart. 30; Cost. D. 1 ; Bogdan, D. 2%, 389; Ţ.R. 369). I>LR, Cod. 1 or.— Derivat de la nevoie. XLYOIH, s.f.: top. a-U* toii noijiig, sokoiWS Hekom „a dat acea poiană, numită Nevoia" (1499, ian. 9; DRIT, B, I -170; Gl. 180; Ţ. R. 2S9, 362); noniu... Hfi;oi.i „poiana ... Nevoia" (H99, iul. 13; ibid. -i77); noMiu... IHkom (1513, apr.l ; DRH, I’\ 11 2-10). DLR, Vf.Sch., Cod. I'or. — Din v. si. nft;o,\rj. XOlKMYRIIî, NOlîYRlE, s.m. a\(c)hj iiofKpm „luna noevrie" (Cat. f5t\S’, nov. 9); Avkctu.» itof.\\KpVf „luna nocm-vric (1517, nov. 22; DRH, 15, II 322). DLR, 7639 (şi: noe-vrie, 1682). — Din slavon, sirb. iioka\kpiih (< gr. biz. vocn- < lat. Kownibcr). Nl'CET, s.n. „pădure sau livadă de nuci"": top. iu Avfcc-rk. ptK0.wkA\K Hswit „pe locul numit Nucet" (= Cozia: NUOIU-T 1M) ; DRH, B, I 48); II^iE-r „Nucet" (< 1404 — H06>; ibici. 63); .uohjctiips scr.oAuro Ifc.yirr „mănăstirii numite Nucet (= Sf. Gheorghe, în jud. Dîmboviţa; 1501, dec. 15; DRH, B, 11 27). DLR, 7525. — Lat. niicchiw. NUOREŢ = XOUREŢ, s.n.: pers. > top. k-k Ilyu’prus (dat. sg.) „spre Nuorcl" (1454, iau. 1 ; Cost. 1). II 501, 503; Gl. 239; Rosetti, 456). DLR, 1929—193S (înreg. în materialul necartografiat al ALR II). — Nuor (—nour) -f- suf. -ci. o OARE, adv: eifiE ;t;r h ivt h'iea r.apE koaiiiîo ce jtat iu^o-AHtm no t1î\' EAaTa „încă şi de la stupi, oare (scris: varc) cît [= oricît] se va afla pe la acele bălţi" (< 1404—74(76 >•; DRH, B, I 63; Ţ. R. 239); mko iispt i:ai:o ier amicâA n oţ'TSp'K,\iiA poAirrfA rocrio,\CTKa ami „ca oare cum [ = orice] a scris şi a întărit părintele domniei melc" (14 ÎS, iun. ÎS; DRH, B, I 86; Ţ. R. 239); ii Taico^-h. r.apE r,\f ha\Et awih noc-ra-Kiirii eor.M amhiih ,,şi asemenea oare unde [= oriunde] va putea să-şi aşeze mori" (1443, mart. 3; Cost. D. II 120; M. 360); npo tom: BdpE kto u’t Haimiy noAp-h KgAfr napKdAdi; „pentru aceasta, oare cine [= oricine] din boierii noştri va fi pîrcălab" (1446, febr. 19; Cost. D. II 244; M. 391); r.apt koahco npnnae „oare cît [= oricît] pripas" (1456, ian. 20; D. Bogdan, A. mold. 47, 58; alte cx.: Dens. 394, 395; Ţ.R. 239, 240, 368; M. 359, 391). DLR, 1644. — Lat. volei. OBADA, s.f.: Kon-fc u’t Tp"KroKHi|i£... ect KgriHA wr;f-Af :t:fAf3o, Ad ch koket uo^a „Costea din Tîrgovişte ... a cumpărat 20 de obede [— obezi] de fier, ca să-si ferece carele" (< 1496—1507>; Bogdan, D. 241, 382).DLR, cca 1620. — Din v. sl. croat*. 131 OGUNDi OBÎRŞIE, UBÎRŞIE, s.f.: r^E SA^P^eM b-h ©yEpTituYa (nom. sg. fem. rom.) ©/idTHniii „unde dă în ubîrşia Slatinii" (7493, mart. 5; Şt. II 6; vezi şi Ghib. 69); top. a hidron. \'0T, sept. 20; DRH, B, II 242). DLR, Ps. Sch.—Din slavon. ©ThMHHd. OCNĂ, s.f. „mină de sare": top. bhhctpja n«ng ffldKdpVf wt GDkhe „via popii Macarie de la Ocne" (= Ocnele Mari, jud. Vîlcea; 1502, mai 3; DRH, B, II 44); ha\4£t im k-kcIîkuh twa wt HA li-kHEA, A\1vCfua ivyTOAiKpTf „am scris eu, Stanciul Veţel, luna ohtomvrie" (1512, oct. 11; DRH, 13, II 234). DLR, 1639. — Din slavon. oi;toa\kphh. OPĂRIT, -Ă, adj. = part. trec. de la vb. (a) opări: pers. OnapHTo\'A-h „Opăritul" (< 7345>; I-Iasdcu, Dusan, 108, 180; Dragomir, ’\rlaliiiJ 150; Constantincscu, DOR, 338). DLR, 1S06 (opări), 1857 (opărit). — Din v. sl. ■■'opăriţi (bg. onap.n, ser. opăriţi). OPINTEALĂ, s.f.: pers. GTdiM, A1iii:; Bogdan, D. 28, 389; DRH, B, 1 109; Ţ. R. 364); HiiKgAi iincd\' ktv imctoahe.u wpdiug 'I’p'Kromniin „[eu], Nicula, am scris în oraş[uI] de scaun Tîrgovişte" (1431, ian. 30; Bogdan, D. 33; alte ex.: Ţ. R. 365). DLR, A'. 7527. — Din magh. văros. ORĂ ŞAN, -Ă = ORĂŞEAX, -Ă, s. m. şi f.: i|ior;ii iiaath-aii a'.kjto, h ivpdujdHE (nom. pl. slavon) „ca să plăteas- că oricine vamă, şioraşan[ii] (1439, sept. 13; Cost. D. II 59 ; Gl. 225; Rsl, IX 153; M. 377); moAToyaoAVh h np,Krdp£A\-h h E-hCfA» u'p^ujdioA'i'h (dat. pl.) h K-hctMix iisnufAţ’h „şoltuzilor şi pîrgarilor şi orăşan[ilor] şi tuturor negustorilor" (1472, ian. 3; Şt. II 315, 608). DLR, 1581.—Oraş + suf. -ean. ORB, OARBĂ, adj. şi s.: pers. g Gdc Illeneijj, s rahh •MAostKii rocnoACTtd eh ha\ehea\ II'ktps GDpeba „în Sas-Şebeş, la un om al domniei voastre, pe nume Pătru Orbul" (< 1495— .7508 Panait. Sibiul. H8 : GL 182; T. R. 282); top. g) GDfnH 133 PARÎNG „la Orbi" (sat; 7023 < 1514, sept.— 1515, aug. >8; DRH, B, II 256). DLR, Ps. Hurm. — Lat. orbus, -a, -um. OSLUHAR, s. m. „funcţionar domnesc însărcinat cu pedepsirea delincvenţilor faţă de hotărîrile domneşti": n-KOHÎ 8 TO£ CfAO, 8 EdAOCHll£l|lH, A,*1 H£ HAUWT X'OAHTH HH PAOEHH-u,h, hh npHmjiuapH, hh wcA^x'jpH „asemenea, în acest sat, în Balosineşti, să nu aibă a merge, nici globnici, nici pripăşari, nici osluhari" (1453, iul. 8; Cost. D. II 492; Rsl, IX 153); ivcas-X'apf (nom. pl. slavon)„osluhari" (1456, ian. 20; D. Bogdan, A. mold. 47, 63); wcaSx'ahe ndTHT (prez. pers. 3 sg., în loc de pl.) c^aiiA^s 3a© 3.1 pdKOTg /Hjpthhobs „oamenii mei PĂUN 130 păţesc scandal rău pentru afacerea lui Martin" (<1462— 1473 >; Dragomir, 12; Ţ. R. 368); yoh maokIikk haut na-thth (inf. slavon) beahko 3aw h wpn’8 wt rocnoACTiu aui „acel om va păti mare rău şi urgie de la domnia mea“ (1470, iul. 28; DRH,’ B, I 231; Rsl, IX 157; Ţ.R. 368). DLR, 1581. — Lat. pati. PĂUN, s.m.: pers. IlagiigA „Păunul" (1483, dec. 3; DRH, B, II 306; T.R. 278—279); wt IIt^hsa „de la Păunul" (1514, aug. 3; DRH, B, II 254). DLR, 1688. — Lat. pavo, -onem. PĂZITOR, -OARE, s. şi adj.: a*> he ksae n',3tiTopn iihks-AE „să nu fie păzitori [= păzitori] nicăieri" (<1481 >; Bogdan, D. 286, 389; Rsl, IX 154; Ţ.R. 361). DLR, 1574.— Păzi + suf. -itor. PE, v. PRE. PEDUCEL = PĂDUCEL, s.m. „arbustul Cratciegus mo-nogyna şi oxycanlha": top. 8 Kp-uiima IlEAS'fEiUjnoyH >^a ^în-tîna Peducelului" (1436, iun. 13; Cost. D. I 444, 449, II 955; Gl. 156; Rosetti, 454; M. 343). DLR, 1673. — Lat. *pe-dîicellus (= peducuhis; Puşcariu, 1239;Candrea — Dens. 1305; Cioranescu, 6007). PEPERIG = PIPERIG, PIPIRIC, s.m. „om mic, slab şi pipernicit": eahs KP’Mmiţoy, ipo [aî\]30KfT IlfncpnroR[âi] (adj. pos., care presupune numele IlEnEpHr) „o fîntînă, ce se numeşte a lui Peperig" (1473, dec. 9; Şt. I 190; Ştef. 628). DLR, Anon. Car.—Cuvînt expresiv, identic cu pipirig „plantă erbacee: 1. Equisetum hiemale; 2. Scirpus acustris", şi înrudit cu vb. (a se) pipernici (vez discuţia la Cioranescu, 6404). PETEC, s.n.: pers. ITet^k BdE\*ujHH wt flgHTdHH „Petec Ba-buşin din Luciani" (1451, mart. 28; DRH, B, I 178; Gl. 185). DLR, 1648. —Probabil, lat. pittachim (< v. gr. nwxu-kiov ; vezi Walde-Hofmann, II 311; Puşcariu, 1287; Ciora-nescu, 6311). PIATRĂ, s.f.: top. crAi Tpg^Eip'm h Ilrarpa „satele Tru-feştiişi Piatra" (<1400—1418>: DRH, B„ I 53; Gl. 185: 137 PISC Ţ.R. 273, 289); pers. gtpj ndNJ JKgpxid ITiVrpi „credinţa panului Jurj Piatra" (1435, apr. 14; Cost. D. 403; Rosetti, 456; M. 379); HîjspîKd IITatpj „a lui Jurj Piiatra" (1436, iul. 17; Cost. D. I 460; Dens. 395; Rosetti, 456); afcpd tuiu HVaTpu (gen. sg. slavon) „credinţa panului Piatra" (1437, aug. 19; Cost. D. I 530; Gl. 185).’DLR, Ps. Sch., Cod. Vor. —Lat. petra. PICIOR, s.n.: a® hh>k>p Emhkoavs „pînă la picio- rul] Suhardului Mare" (1410, febr. 15; Cost. D. I 75, 77, II 955; Rosetti, 456; M. 370). DLR, Ps. Hurm., Cod. Vor. — Lat. peciolus (vezi ’Walde-Hofmann, II 269; Ernout-Meillet, 491). PIETRICEA, s.f.: top. ct. nddHHiidy, 3®k«a\h GOiung/i B-hci* h IlTfTpHMdivd „cu munţii numiţi Olanul tot si Pietriceaoa" (1519, < ian.—aug. > 10; DRH, B, II 336). DLR, 1682. — Piatră + suf. -icea. ■ PIETROS, -OASĂ, adj.: hidron. [im] rp'kx'okhh['Iî] ,4,oepwk-u,oktv h IIVETpoacH „la obîrşia Dobrovăţului şi a Pietroasi[i]“ (1503, oct. 6; Cost. Şt. 260; Gl. 240); top. IIYfTpodCd „Pietroasa" (doc. mold., 1507, febr. 28; A.V. Sava, Documente..., Bucureşti, 1944, p. 10; Gl. 186). DLR, 1643. — Piatra -f- suf. -os. PINTEN, s.m.: 3d iuht£hh ivt t\tx „pentru penteni [= pinteni] de aramă" (Cat. 1509, ian 25). DLR, Anon. Car.—Din v.s\.*fiştbn& (bg. nemeu, adj. „al călcîiului", cf. nemmiK „pinten la cocoş"). PIROSTIE = PIROSTRIE, s. f.: 3i nHpomif „pentru pirostie" (Cat. 1508, dec. 22). DLR, 1588.—Din ngr. 7ru-pcooxla, bg. nupocmun- PISC, s.n. „1. vîrf ascuţit de munte sau de deal; 2. vîrful de la inima carului; 3. capătul dinainte, încovoiat în sus, al unei luntri": top. (hotarul merge) a® IIhckm (gen. sg.) „pînă la Pisc" (1425, ian. 30; Cost. D.I 168); ivt TOAt a® ÎIhc-i;a „de aici pînă la Pisc" (1427, sept. 14; ibid. 190); wt IIhc- FITAB(IU) 138 CKts Eax'ASH „de la Piscu Bahlui" (1468, sept. 12; Şt. I 127, vezi şi II 608; Ştef. 618; Gl. 186); noitosHiu ctito na Ep’HrtaA'fr Ha HMt IÎHCK»\rrtii „jumătate de sat pe Bîrlad, anume Piscul" (1495', ian. 11; Şt. II 1495; Ştef. 43; vezi şi: Ghib. 41; Rosetti, 456; Rsl, IX 156; M. 387); JIhcksa as Gtpoe „Piscul lu Stroe" (1502, mart. 9; DRH, B, II 35 ; Gl. 186); g IIh-CKgrt IIpdKTiU.prtSH „la Piscul Pravăţului" (1509, iul. 9; DRH, B, II 134). DLR, 7547.—Et. nec. (apropierea de cuvîntul slav *piskb\ rus iiuck „piuit", pol. pisk „fluierat" etc. — vezi Cioranescu, 6400 —nu se justifică semantic; bg. dial. [Novo Selo —Vidin] intcbK „1. loc nearat într-un ogor; 2. capul ascuţit al unui ogor", uuck „loc ascuţit"—înregistrate de: N. Gherov — T. Pancev, flonbJiHemw Ha dbAzapcmn peu-uuK, Plovdiv, 1908, p. 251—252, şiM. St. Mladenov, roeopwn na Hoeo Ce.no, BudimcKo, Sofia, 1969, p. 264 —sînt un împrumut din română, cum precizează ultimul din autorii citaţi). PITAR(IU), s.m.: nan ron\ipwrt „pan Şteful pita- riul" {1476, mai 22; Şt. I 208, II 608; Gl. 87); Bgfcmf mm-pwrt „Bucşe pitariul" (1489, apr. 25; DRH, B, I 345; Ţ.R. 276, 371); iuh ,A,Hiira nHTap „pan Dinga pitar" (1492, nov. 24; Şt. I 510, II 608; vezi şi Ghib. 41); Jwanko pythar (1499, apr. 16; Şt. II 415); Stephanus pytar (1507, dec. 3; Hurm. II2, 555, XV1, 178 = Bogdan, D. 355); Benedictum pitar (1510, oct. 11, doc. de la Vlad cel Tînăr; Hurm. XV1, 206); Valentini pytar, pyttar (1518, dec. 18, doc. de la Neagoe Basarab; Hurm. XV1, 238 = Jako-Manol., nr. 36, p. 29). DLR, 1652.-—Pită + suf. -ar(iu). PITULAT, -Ă, adj. = part. trec. de la vb. (a[sej) pitula: top. IÎHT\,Mau,H wt EswpttAgrt „Pitulati [i] de la Buore-lul" (sat; 1483, iun. 25; DRH, B, I 304; Gl. 187; Ţ.R. 285, 297). DLR, 1563. — De la (a[se]) piti. PÎNTECE, s.n.: pers. nana CDdiu Ilhînrmd (gen. sg. slavon) „a panului Oana Pîntece" (1449, mai 26; Cost. D. II 379; M. 383); naH G3aHa Ilti/HTf^e „pan Oana Pîntece" (1449, iun. 5; 139 PÎRÎU (slavizat?) „pan Vana[= Oana] Pîntici“ (1456, iun. 29; Cost. D. II 791; Rosetti, 454); iun G3ana IIiiIhtemî (1456, ; Cost. D. II 798; Gl. 183; Rosetti, 454). DLR, Ps. Hurm. — Lat. pantex, -icem (mai ales la pl., pantices). PÎRCĂLAB, s.m. „conducător al unei cetăţi, oraş sau (mai tîrziu) sat“: wt tYe3H nptKJddBH „din pricina acelor pîr-calabi" (<1438 ■—1444>; Bogdan, D. 78; 389); râu Kscte nptKirt-s „pan Coste pîrcalab" (1449, iun. 5; Cost. D. II 385; M. 321); nanj IlETpi npiiKd.wK&y (poate fi gen. sg. slavon. ucr. sau nom. rom.) „a panului Petru pîrcalab(u)“ (1449, aug. 3; Cost. D. II 744; Gl. 84; Rosetti, 452); «tuş rocnc>A,cTBd /Hh, npiiKTifUEiS (dat. sg. slavon) reprwtE „unchiului domniei mele, pîrcalab[ul] Gherghina" (<1496—1507>; Bogdan, D. 232, 389; tot acolo forma neromânizată: nopKdUK’K, nifKdiUK-h; la fel, np'hKdA.s-h şi ndpKMiETi, foarte des: Şt. II 608 ; Ştef. 625; D. Bogdan, A. mold.2, 62, 96; vezi şi Ghib. 40). DLR, 1560—1561.—Din magh. porkolăb (< mgerm. burcgrăve [> Burggraf]; vezi Cioranescu, 6411). PIRGAR, s.m. „fiecare din cei doisprezece membri ai sfatului administrativ al unui oraş": npoumtuE np'hr.ipf.u (dat. pl. slavon, cu valoare de genitiv) BpdimvECKWiiv „rugămintea pîrgar[ilor] Braşovului" (1413, aug. 6; Bogdan, D. 3; 391: aceasta este ortografia obişnuită); np'hrjpbj (nom. pl. slavon) wt Edim „pîrgarii din Baia" (1453, ian. 26; Cost. D. II 445; M. 374); niiprdpo.u (dat. pl.) Ep<:uiivkckha\ (<1474— 1476 >; Bogdan, D. 123, 391: tot acolo şi alte ex.; Gl. 225; vezi alteex.: Şt. II 608; Ştef. 625). DLR, cca 1563.—Din magh. polgâr (< mgerm. burgâri [>Biirger]] vezi Cioranescu, 6416). PÎRÎŞ, -Ă, s.m. şi f: d eh rj cte seechah EE3 in^mm (gen. sg.) „iar voi l-aţi spînzurat fără pîriş [=pîrîş; fără ca cineva să-l fi pîrît]" ( ; Bogdan, D. 217, 391; Gl. 225). DLR, cca 1563. — Pîrî -f- suf.-w. PÎRÎU, PÂRĂU, s.n.: iu Ep-H30Tt:... h tow iiotoks H A® pTdp Kpd4[w]H0s h a® 8cth Toro ndpoBd (gen. sg. slavon, cu terminaţia -ău redată prin -ov) s„pe fpîrâmll si ^ PÎRL1T 140 pîrîu pînă la hotarul lui Crăciun şi pînă la gura acelui pârău" (1466, dec. 8; Şt. I 113 şi nota 2, II 608); top. IIiiPTiBa rec „Pîrîul tot" (sat; 1494, mart. 16; DRH, B, I 402; Gl. 184; Ţ.R. 287); IkphSA bec „Pîrîul tot" (acelaşi sat; 1508, sept. 10; DRH, B, II 126); top. 8 H'kpae „la Pîrae" (1517, iul. 10; DRH, B, II 300). DLR, 1577. — Cuvînt autohton, traco-dac (trac. para „ravin, torrent, ruisseau, riviere", în Longino-para; cf. alb. pernia; vezi: VI. Georgiev, în Omagiu lui Al. Rosetti, Bucureşti, 1965, p. 288—290; Mihăilă, în SCL, XXIV, 1973, nr. 1,’p. 63, cu bibliogr.). PÎRLIT, -Ă, adj. = part. trec. de la vb. (a) pîrli: pers. Hp-MHTgA h Uetpv CTpaTopiiHUH „Pîrlitul şi Petru stratomici [=postelnici]“; IIptAHT^’A CTpaTopiiHK „Pîrlitul stratornic" (1478, apr. 3, iun. 3; DRH, B, I 261, 263; Ştef. 616; Gl. 184; Ţ.R. 279). DLR, Anon. Car.—Din bg. mpnn. PLAI, s.n.: top. ITajioa Ejhaeehaop „Plaiul Vaideeilor" (1504, iun. 15; DRH, B, II 59; Gl. 187); h wt T8ia naaw-pfAE h aShmhae „şi de aici plaiurele şi luncile"; h ckc Ehccai riAarapE „şi cu toate plaiure[le]“ (1514, dec. 14; DRH, B, II 265); top. IIajwa Khw>ka8aok „Plaiul Chiojdului" ; ITaica ,A,8A'H-tpok „Plaiul lui Dumitru" (1517, iul. 10; ibid. 300). DLR, 1652.—Din v. sl.*plam (cf. slovac, ceh. plăii, ser. plana, bg. nnaH-una; vezi Mihăilă, în SCL, XXIII, 1972, nr. 1, p. 80—81). PLOP, s.m.: top. na /H'hrSps IlAon»yAh „la Măgura Plopul" (1411, apr. 11; vezi măgură; Rsl, IX 155). DLR, 1704.— Lat. popiilus. PLOPŞOR, s.m.: top. •’p- p^cKp k a^ IlAonuJop, a wt ILioniuop H£PA18P; Bogdan, D. 187, 390: şi alte ex.; Rsl, IX 154; Ţ.R. 362); iuh A8kj flpsspf, nopTdpn GoyqaK- CKÎH... A, dec. 1; DRH, B, I 126; Ţ.R. 293); pers. IIo/?iHd GTdH „Poiana Stan" = GTdH II«AfeHJ „Stan Poliana" (de 2 ori; 1448, sept. 22; Cost. D. II 362; Gl. 188; M. 347); odn Xepauh npoA^ toâ CEAd H notând „pan Herman a vîndut acele sate şi poiana" (1468, sept. 24; Şt. I 130; alte ex.: Şt. II 608; Ghib. 43; Gl. 188; Rosetti, 455; Ţ. R. 362); noEEHHAE 8 $8PKiv EvMEmg/ig fifPA* „poenile [scris: poeenile] de la furca Bîcleşului Verde" (<1513 >, sept. 20; DRH, B, II 242); top. PsriTSpd flora hh „Ruptura Poiani[i]“ (1519, iul. 9; ibid, 352). DLR, 1642.—Din v. sl. *fioljana (slavon, norttaitd, bg. nOA.mia). ' POIENIŢĂ, s.f.: top. ao IIoEHHita ToAfpfyiEAt „pînă la Poe-niţa Todereştilor" (1473, sept. 13; Şt. I 184; Gl. 188). DLR, 1650. —Poiană -f- suf. -iţă. pornsc 142 POPESC, -EASCĂ, adj.: top. IIoiieiiiii „Popeşti" (sat ; 1425, ian. 30; Cost. D. I 168; Cil. 1S9); cmi... ii.i n.wk f\paroTEi|iH ii Ilonnjm „sate ... anume Dragoteşti şi Popeşti" (1508, febr. 16; Cost. Bogdan, 205). DLR, 1652. — J’opă suf. -r.sr. PORC, s.m.: pers. irkpa nana IIkjiia ric.pi;i (gen. sg.) ; Bogdan, D. 115, 319; Rsl, IX 153); vA<-pa nana (Ife'KhJ flpiîtîpfKa, noprap-k (gen. sg.) G8>iancKoro „credinţa panului Luca Arbure, portariufl] Sucevei" (1486, sept. 14; Şt. I 290, cf. şi II 608); A,HAMiTpi5 noprap „Dimitru portar" (1494, iun. 5; DRH, B, I 407; Ţ.R. 360); n-kpa naiu SlpuspE, noprapa (gen. sg.) Gs>jaKCKoro „credinţa panului Arbure, portar[ul] Sucevei" (1518, apr. 23; Cost. Ştefăniţă, 67; vezi şi Ghib. 45). DLR, încep. scc. XVII. — Poartă -f- suf. -ar(in). PORTIŞOARĂ, s.f.: top. ivt 8 IIopTHUJoapa „din jos de la Portişoara" ; nat; 8 HopTHUioap-h „iarăşi la Portişoarâ" (75/7, iul. 10; DRH, B, II 300). DLR, —.— Poartă -f- suf. 143 PRĂDALICĂ PORUMB, s.m. „porumbel (pasăre)" : top. (< pers.) IIopsAVEgA, d ivt IIopsiHGfcîn A®PH A® Ap^ctopckh „pînă la Porumbul, iar dela Porumbul pînă la Drumul Dîrstorului" {<1514—1519>, dec. 13; DRH, B, II 261). DLR, Ps. Hurm, Ps. Sch. — Lat. -palumbus. POSTELNIC, s.m.: Paschko postelnig (1468, iul. 10; Şt. II 299 = Hurm. XV1, 67); Marcha postelriwkwl (1511, aug. 17, doc. de la Vlad cel Tînăr; Hurm. XV1, 213 = Jako-Manol., nr. 34, p. 28); a o /KUimcthp PdA\'A nocTtrtHHKjjAgH „pînă la Mănăstirea lui Radul postelnicului" (1515, apr. 13; DRH, B, II 270). DLR, 1563. — Din slavon. nocTfAMiHick. POTÎRNICHER, v. PĂTURNICHER. POTROPOP = PROTOPOP, s.m.: /Q'hpgiu’Kd KN-ferHH’fe HgdHd noTponona „Măruşca, cneaghina lui Ivan potropop" (1499, nov. 17; D. Bogdan, Patru acte, 257); /l,d- HHAd noTponond (gen. sg.) „nepoţii lui Danii potropop[ul]“ (formă populară rom., cu metateză; 1516, dec. 10; Cost. Bogdan, 405). DLR, 1642.—Din slavon. npoTonon-k (şi npo- Tonoru „hotarul pre Obrejiuţă pînă la apa Jiului" [1514, dec. 14; DRH, B, II 265). DLR, Ps. Hurm. [N. 1521J. Lat. per. PREUTESC, -EASCĂ = PREOŢESC, PREOŢESC, -EASCĂ, adj.: top. IIpf8T£i|JH „Preuteşti" (sat, probabil Preoţeşti, jud. Vîlcea, 1502, mai 3; DRH, B, II 44). DLR, 1581 (preuţesc).-—Preut (preot) suf. -esc. PRIBEAG, s.m.: illos pribagos; dictos pribagos (1460, iun. 4, doc. de la Vlad Ţepeş; D. Bogdan 320); toh cg npT-Et3H (nom. pl. slavon) h c/iSri rocnoAMiia aui KpjA-fe h a\oh „aceştia sînt pribegi şi slugi ai domnului meu craiul şi ai mei" (< 1472>; Bogdan, D. 110); TH3H npiiKE3n (nom. pl. slavon) „acei pribegi" (< cca 1475—1476>; ibid. 120, 390: şi alte ex.). DLR, 1620.—Din slavon, np-fes-bni (Românizarea cuvîntului este dovedită de trecerea lui -fe în n şi de utilizarea lui în documentul latin). PRIPĂŞAR, s.m. „dregător domnesc care încasa gloabele pentru vitele de pripas": npHnaujiipE (nom. pl. slavon) „pri-paşar[i]“ (1438, aug. 18; D. Bogdan, A. mold. 20, 65); a T4KO>K «V T-bX" C(AA\ M HA^WTTi X'°AHTH IIH PAOEHHKM, UH npHnauiape, hh HAHiuapE „şi asemenea, în aceste sate să nu aibă a merge nici globnicii, nici pripaşar[ii], nici ilişarii" (1446, mart. 11; Cost. D. II 251; M. 376); hh npwiaiuapH „nici pripaşari[i]“ (1447, aug. 22; Cost. D. II 288; M. 376); hh npHn'huiapn „nici pripăşari[i]“ (1453, iul. 8; Cost. D. II 492; Gl. 92; Rsl, IX 153; M. 376; vezi alte ex.: Şt. II 608). DLR, 1821. — Pripas -}- suf. -ar. PRISLOP, PRESLOP, s.n. „trecătoare îngustă între munţi": top. nAaHHHA... IIpHCAon „muntele... Prislop" (1451, iul.; DRH, B, I 179); IIptCAoniîA „Preslopul" (munte, 1502, mart. 9; DRH, B, II 35; Gl. 190); h nax A'* ha\ ect naaHHHS na-pHu,afA\ar© IIpHCAongA „şi iarăşi să le fie muntele numit Prislopul" (1506, mai 14; DRH, B, II 95); iMafuMiia] 3©K©Aur© IIpHCaonSA „muntele numit Prislopul" (1507, iun. 20; ibid. 113). DLR, 1737.-—Din v. sl. *presîopb (bg. npnc.ion, npe- 145 PUŞCAR c.ion; vezi: Iordan, Top. 529; E. Petrovici, Studii dc dia-Iccîologic şi toponimic, Bucureşti, 1970, p. 225—236). PROTOPOP, v. POTROPOP. PRUN, s.m.: top. AvfecTd wt ntScTHiiH nomt>Kf lipind (gen. sg.) „locurile din pustie mai jos de Prun" (sat; 1436, iun. 13; Cost. D. I 444; Gl. 225; Rsl, IX 155; M. 339). DLR, Anon. Car., Le.v. Mars., Glosar dc plante cca 1705.—Lat. prunus. PRUND, s.n.: top. JIpShaSa k-kc „Prundul tot" (1506, apr. 12; DRH, B, II 94; Gl. 191). DLR, 1600—1630.— Din v. sl. *prodb (cf. ser. prud; vezi. împr. 98—99). PUI, s.m.: pers. IISwa „Puiul" (1453, aug. 2; DRH, B, I 192; Ţ.R. 279); CAi$raA\ h, nov. 21; DRH, B, I 332; Ţ.R. 371); /5dH nymKap8/t „Dan puşcarul" (< 1487, nov. 21 — 1494 >; DRH, B, I 333; Ţ.R. 276). DR, ante 1647. — Puşcă + suf. -ar. 11(. Pl'TRIÎD, -A, adj.: pers. Iî.vi,\ IISTiifASa „Ylad I’nlrodul" (1505, iul. 2; Cosi. Bogdan, 23; (II. 192); /\o'ii;a Ta-To\’Aa IfSTptAJ (gen. sg.) „fiica lui Talul Putred" (i31 <\) na tAHii asii 3iia.uen.in „hotarul... de-a lungul stîlpilor lui Rasul pînă la un stejar înseninat" (1494, mart. I I ; St. II 3-!; Ştef. 610). DLR, 1620. — Lat. radere. ' R A CHITA, s.f.: hidron. rtai;i>A ckc P'wnmiMf „Lacul cu Răchiţile" (de 2 ori; 1517, nov. 22; DRH, 15, II 321). DLR, 16-15.— Din mbg. (începînd cu sec. XII) pajura. RACHITIŞ, s.n.: top. Pv.’iiTiiiii „Răchitis" (sat; 1452, dec. 21; Cost. D. II 432; M. 3S2); DLR, A mm. Car.— Răchită -f- suf. -iş. RASPÎXTIE, s.f.: Ta 'itptc tot# A^PorfS na p-Kc)rrKirrYii (loc. sg. slavon; întregit de I. Bogdan) „apoi pe acest drum 'la răs'pîntie" (; Şt. II 63, 608). DLR, Ps. Hurm. — Din v. sl. pacn >)• RASPOPA, s.m.: pers. Jllfpna P'kcncna (poate fi la nom. sg.) „a lui Şerb Râspopa" (de 2 ori; 1493, inart. 26; Şt. II 26, 27; Gl. 240;. DLR, 1471. — Pref. ră%- ~ popă. u-Tiiri) 147 REPEDE RĂTUND,-Ă = ROTUND, -Ă, adj.: pers. wSnan P-ktsh-A$a „jupan Rătundul" (< 1476>; Bogdan, D. 97; Dens. 396; Ştef. 616; Gl. 194; Ţ.R. 279); A^a lMOE-feK4 fu ha\e Pti-tShaSa h /V,pdroAwp „doi oameni, anume Rătundul şi Drago-mir" (< 1480 >; Bogdan, D. 164; Rosetti, 454); top. P-hrSHAd „Rătunda" (1517, iul. 10; DRH, B, II 300). DLR, 1645. — Lat. pop. retundus, -a, -um (, iul. 23; DRH, B, II 210). DLR, Ps. Sch.— Lat. rapide, adv. (Cf. Maria Iliescu şi Liliana Macarie, în ILR, II 104: „în latina dunăreană au fost cunoscute adverbele bene, limpide şi rapide, ca şi forte". Avînd în vedere identitatea dintre adverb si adjectiv în limba română, este mai puţin adecvată explicaţia prin adj. lat. rapidus, -a, -um, cum apare la: Al. Graur, Corrections..., p. 34; DLRM, 710; Cioranescu, 7149; I. Fischer, în ILR, II 162, sau * rapidis, -e, adj., la Puşcariu, 1455). RÎPĂ 148 RÎPĂ, s.f.: c>y pHnn (pl.) wt Ed; Hurm. II3, 251); wt P'hSa EtpEdT „din Rîul Bărbat" (satul Rîu Bărbat din jud. Hunedoara; 1520, un. 9; DRH, B, II 375). DLR, Ps. Hurm. — Lat. rivus. RÎUŞOR, s.n.: top. knezij de Rywsor (în Hunedoara, 7435, nov. 20; Holban-Sacerd., nr. 3, p. 5); P-huioptîrt „Rîuşo-rul" (sat, în com. Mîndra, lîngă Făgăraş; 1473, mai 17; DRH, B, I 238; Ţ.R. 287); Nicolaus de Rywsor (în Hunedoara, H96; Hurm. II 2, 377; cf. Suciu, II 91). DLR, Anon. Car. —Rîu + suf. -(u)şor. ROATĂ, s.f.: ‘"H KiSnHT poari wt ko/u •'y'- „să-mi cum- pere 10 roate de căruţă" (< 1512—1521 >, iun. 21; Tocii. 243). DLR, Ps. Sch.— Lat. roia. ROŞU, ROŞIU, ROŞIE, adj.: top. Poiuia IJLkpkeuokj „Roşia lui Ştărbeţ" (sat; 1465, nov. 5; DRH, B, I 221; Ţ.R. 291); pers. a» TfEt, Kp-HCTO PomoS [Poimy] „ţie, Cîrsteo Roşu"; KpTvCTt Pouiog „lui Cîrstea Roşu" (<1477>; Bogdan, D. 131 şi nota 1, 134; Ştef. 617; Gl. 195);KpcT-fc PouuTijrt „Cîrstea Roşiul" (< 1484—1485>; Bogdan, D, 291; Ştef. 616; Ţ.R. 282). DLR, 1581.—Lat. rosexis, -a, -um. ROTUND, v. RĂTUND. RUGINĂ, RUGIRĂ, s.f.: hidron. PgyHHd „Rugina" (pîrîu; 1490, ian. 7; DRH, B, I 356; Gl. 195; Ţ.R. 289); pers. Ghau PoywHpT*, PSJKHp-K „Sima Rujiră [= Rugiră < Rugină]" (1495, febr. 5; Şt. II 71 = Cost. Şt. 197, 198; Ştef. 629; Rosetti, 458); oyHgKOiw Ghmh Ps>khph (gen. sg. slavon) „nepoţilor lui Sima Rujiră[= Rugiră]" (1505, febr.; Cost. Bogdan, 9) ; hidron. wt rAf H3; Bogdan, D. 295, 391; Gl. 226; Rsl,'IX 154; Ţ.R. 362). DLR, 7557.— Lat. saccits. SAD, s.n. „plantaţie de pomi; vie sădită de curînd": cdAtiPE/U „sadurele" (1514, dec. 14; DRH, B, II 265). DLR, 1581.—Din v. si. cdAtv- SALCE, s.f.: pers. şi top. d a\m tjkoîkaepe h wt imc eca\kj H nOTKTiPAHrtH Crtgs-fc HdUIEA\iS ToA\H GdA'IE, CKlIlg HBdUIKJ TpHKOAECKgA’., TOf np^APE'lEHOE CEMV IU HrtdH-t III HA\-fc g Gj/UIE „iar noi de asemenea şi de la noi am dat şi am întărit slugii noastre Toma Salce, fiul lui Ivaşco Tricolescul, acel sus zis sat pe Ialan, anume la Salce" (1495, febr. 4; Şt. II 69; G1. 196—197); top. d wt ILioniuop hepa^uisa a« Gd.-.ME, d wt GdfUie nptKO Kiv epiiA® „Şi de la Plopşor ţermuraşul pînă la Salce, iar de la Salce drept la deal" (1519, iul. 11; DRH, B, II 354). DLR, Ps. Sch. — Lat. salix, -icem. SĂCURE = SECURE, s.f.: 3j TonoptipE 3d c^khpe [=cd-k^pe] „pentru toporîşte de sacure" (Cat. 1509, ian. 20). DLR, Ps. Sch., Ps. Hurm. — Lat. securis, -cm. SĂPAT, -Ă, adj. = part. trec. de vb. (a) săpa: hidron. G^iutHa „Săpatul" (gîrlă şi baltă, probabil Săpata, jud. Ialomiţa; < 1404—1406>; DRH, B, I 63; Dens. 394; Ro- 151 SCULĂ setti, 451; Ţ.R. 274, 287); wt GiindTSrt „de la Săpatul" (aceeaşi; 1501, mai 24; DRH, B, II 15); h fmk a; Bogdan, D. 207; Gl. 196; Ţ.R. 291); hidron. ct-AHipf... wa G-hpaTa „selişte... pe Sărata" (1484, mai 14; Şt. I 282; Gl. 196); hidron. noKHUJE sctYe GtpaTH „mai sus de gura Sărati[i]"; c-h Giip.TOto (instr. sg.) „cu Sărata" (1487, oct. 12; Şt. I 516; Ştef. 630, vezi şi 626); top. wt G-hpiTJ „de la Sărata" (sat; de 2 ori, 1510, mai 27; DRH, B, 157). DLR, Cod. Vor. — Lat. salare. ■ SĂTCEL, s.n.: top. wt G-ut^iea „din Sătcel" (sat; 1480, ian. 18; DRH, B, I 273; Gl. 197; Rosetti, 450; Ţ.R., 273); 8 G-vrliert£ „în Sătcele" (= Săcele, lîngă Braşov; < 1482— 1496>; Bogdan, D. 199; Gl. 197; Ţ.R. 273, 298). DLR, 1618. — Sat -j- suf. -icel. SCÎNDURĂ, s.f.: cktsHAVPH 3a ivAPi* h 3J ctoaoke „scîn-duri pentru pat şi pentru scaune" ; naK eaho CK-hAS(p) PUH Tp-hn£(3) „iarăşi o scî[n]dur[ă] pentru masă" (Cat. 1508, aug. 27; 1509,’ mart. 1; Gl. 98 ; Rsl, IX 154). DLR, 1582.— Lat. scandula. SCORUŞ, s.m. „arborele Sorbus domestica": top. a® Gkopsuu, h wt Gkopsui no H3Kopg #3 aoaS „pînă la Scoruş, şi de la Scoruş pe izvor în jos" (1519, iul. 9; DRH, B, II 352). DLR, 1806.—Din scoruşă. SCULĂ, s.f. „1. obiect de preţ, giuvaer; 2. unealtă, instrument": AP^rs ck8ae cp'hGp-hHY „alte scule de argint" (< 1481, sept.— dec. >; Bogdan, D. 167, 392); c$ 83t- SCUMP 152 a[h] HfKOH cksae aokpo wr iţpiiKBS „au luat nişte scule bune din biserică" (< cca 1482—1492 >; ibid. 296, 392); Kztj-cthx’ 4*° cfA\ KgnHA ckjjae „Catastih de scule, ce am cumpărat" (Cat. 1508, 25 aug.). DLR, 7557.—Et. nec. SCUMP,-Ă, adj.: top., resp. pers. hj BfppH KoiifUTj IIcA/ţvHTv GK8A\noKux' (adj. posesiv, care presupune pers. Gksawi) „la capătul de sus al Poienilor Scump[ului]“ (1429, iun. 17; Cost. D.I 280; Gl. 240); /Hh\'; Dragomir, 72; Rsl, IX 156). DLR, Ps. Hurm., Ps. Sch.—-Lat. scutmn. SEC, SEACĂ, adj.: top. GtKd „Seaca" (sat; 1436, iun. 25; DRH, B, I 138; Gl. 198; Ţ.R. 291); hidron. > top. Ekh BSjkwp h a\E/KH GfrKd „jumătate din satul Hăndreşti, între Bujor şi între Seaca" (1490, ian. 9; Şt. I 386; Ştef. 630); top. cea4 no ha\eh8 JKmwEA'fe... h Gb;a „satele, anume Jimblea... şi Seaca" (1501, mai 24; DRH, B, I 14). DA mss. 1643.—Lat. siccus, -a, -um. 153 SELIŞTE SECARĂ, SĂ CARĂ, s.f.: pers. GiiKdpi» „Săcară", Hivn G-KKap-K „Ion Săcară", Iwiia (gen. sg.) GiKapni „a lui Ion Secară" (1479, mart. 9; 1486, sept. 14; 1487, ian. 12; St. I 220, 290, 292; Dens. 396; Ştef. 632; Gl. 198; Rosetti, 448); pers. Greapa „Secara" (din Rîsnov; < 1482—1487 >; Bogdan, D. 192; Dens. 395; Ştef. 626; Gl. 192; Ţ.R. 291); E-fcpa n:m G^api*. „credinţa panului Secară" (1487, oct. 8; 1491, nov. 6; Cost. Şt.2, 7, 37). DA mss., 1588.—Lat. secale. SECIU, s.n. „păşune pe un loc despădurit": aj ha\ tcr 8 Poro?KHHS ABd c'kwpe, a^nh h ropKH „să le fie în Rogojina [sat, jud. Vîlcea] două seciure, cel de jos si cel de sus" (1501, iun. 21; DRH, B, II 20). DLR, 1704. — Din bg. ceu. SECUI, s.m.: c^kSh „sacui" (pl.; < 1460 >; Bogdan, D. 102; Ţ.R. 366); t'i'£3h ceksh, ipo cg iioulmh „acei secui, care au plecat" (< 1476>; Bogdan, D. 126; Ştef. 626; Gl. 100; Ţ.R. 344); top. ivt Giksh iu /Khiin> „vama de la Se- cui pe Jiu" (1508, sept. 7; DRH, B, II 122). DA mss., Anon. Car.—Din magh. szekely. ; SECURE, v. SĂCURE. . SELIŞTE, s.f. „locul pe care este sau a fost aşezat un f sat, vatra satului": Ba\'iiHna ctaHipa (nom.-acuz. fem. rom., în loc de neutrul slavon) „seliştea Bahnei" (1385, oct. 3; DRH, B, I 20; Ţ.R. 329); ta* £ct TaTJpcKJA ceaiuija „unde este seliştea tătărască" (1436, iul. 17; Cost. D.I 459, M. 344); EAiia ceaH-jjj „o seliştea" (1488, ap. 5; Şt. I 345, II 603); Salistsia (1496), Zelestye sive Grossdorf, Zelyestye, Ze-lystye (1507; Sălişte, lîngă Sibiu; Suciu, II 105: numit în-tr-un doc. din 1383 „Magna Villa Walachikalis"); kene-zius vester, Demetrius de Selesthe (acelaşi sat; 1510, iul. 5; Hurm. XV1, 203); 30CT.prtd TOTa cfAHi|ia „a rămas seliştea aceea" (1488, apr. 6; Şt. I 347, 603: şi alte ex.; vezi şi Ghib. 55); top. CTiC GfaHurb EeaH 10; DRH, B, II 336). DLR, 1574.—Din v. sl. c£ah'4i£, s.n. SFAT 154 SFAT, v. SVAT. SFÎNT, v. SVÎNT. SINGUR,-A, adj.: pers. GHHkroypk „Singur" (< 7222— 7225>, doc. de la Ştefan Nemanja; Hurm. I2, 775; Dragomir, Vlahii, 19, 150). DLR, Ps. Sch., Cod. Vor. —Lat. sin-gulus, -a, -um. SÎRB, s.m.: pers. Gtmikio Gp^eo^a „Stancio Sîrbul" {1418, iun. 22; DRH, B, I 87; Dens. 394—395; Gl. 197; Ţ.R. 282); jKSnan TjtSa Gp-keSa „jupan Tatul Sîrbul" (1428, sept. 10; DRH, B, I 116; Rosetti, 451); top. Qiuujh h KbJTEUiTH... h iii ăsEdii-k GptE'iH „Oneşti şi Cîteştii... şi pe Lubana Sîrbii" (sat; nom. pl. rom. artic.; 1436, sept. 19; Cost. D. 488; Ştef. 623; Gl. 197); pers. c-h nanoA\ Gp-k^y-ao[a\] (instr. sg.) „cu panul Sîrbul" (1447, ian. 14; Cost. D. II 273; Gl. 241); Ktpd nana GptESAa (gen. sg.) nocTEA-iiHKd „credinţa panului Sîrbul postelnicul" (1448, iul. 27; M. 336); a© ceahijje Boa^ Gp-kE«\va (gen. sg.) „pînă la seliştea lui Bodea Sîrbul" (1489, mart. 13; Şt. I 374; Dens. 396; Ştef. 617). DLR, 1564. — Din ser. srb. SÎRBESC, -EASCĂ, adj.: pers. nan IItTp:i Gp’kErcKgA „pan Petr[u] Sîrbescul" (1456, < iul. — sept.>; Cost. D. II 799; Gl. 197); Tahim Gp^EEci^rt „Gliga Sîrbescul" (1487, oct. 8; Cost. Şt.2, 6). DLR, 1581.—Sîrb + suf. -esc. SLOBOZI (A), vb.: a<> h\’ wcaoec>3Ht (forma prefixată presupune verbul „românizat", cu 3 în loc de a» caoeo3Ht, la pers. 3 sg. în slavonă) „să-i slobozească" (scrisoare de la boierul Dragomir Udrişte, < cca. 1482—1492 >; Bogdan, D. 297, 389; Ţ.R. 369). DA mss., 1581. — De la slobod. SLOBOZIE, SLOBODZIE, s.f. „1. scutire de dări; 2. sat de colonişti (băştinaşi sau străini) scutit un timp de dări şi de prestaţii": to tTe ak>aT-” iiiokh ha\1îah ivt iuc cao-eosTi© (acuz. sg. slavon) wt 8ch\‘ naujHX' A-iaiinx" h poeot „deci acei oameni... să aibă de la noi slobodzie de toate dările şi iprestatiile noastre" {1456, ian. 20: D. Bogdan„ A. mold. 155 SORĂ 46, 65); a tjkjjk AaaH eca\h caoko3hio crnS A\aHacTHpcnoA\s Ha HA\"b Bopx'HHfipn „şi de asemenea am dat slobozie satului mănăstiresc, anume Borhineşti" ; a th\' aioah. s.ipt i;t« ha\o\'t CA* CfrtHTH *y T0A\ CMO, i IVHH AJ HA\JWT IVT HaC... EEaHKOW CAO-eoshw 3i T- rt-bT iv BtctHOAi Hdujf a^hTe H CA&yJKE-k „iar oamenii ce se vor aşeza în acel sat să aibă de la noi mare slobodzie pentru cinci ani de toate dările şi slujbele către noi" (1458, aug. 31; 1466, mart. 13; Şt. I 14, 95, II 609; Gl. 226; Rsl, IX 154); asH «yen ny aioah hauah ivt Hac caoeosTio „ca toti oamenii lor să aibă de la noi slobodzie" (1467, febr. 3; Cost. Şt.2, 24). DA mss., 1581 [N. 1521]. — Slobod + suf. -ie. SLUGER, v. SULGEAR(IU). SLUJNICA, s.f.: AM®\' 8 rocnoAcTS8 th no >K8naNHH£ HHîk-uia h no ivHg3H caS/Khhk^ (acuz. sg.) a\ow Usm, Ta aohecouje eh-carH 3HrH£ .z H AP8ra CKsaHnia „am dat domniei tale prin jupaniţa Neacşa şi prin slujnica mea Uca de ţi-au adus două perechi de desagi şi alte scule" (scrisoare a boierului Dragomir al lui Manea, < cca 1482 >; Bogdan, D. 267; Ţ.R. 361). DA mss., 1581. — Slujnic -f- suf. -ă. SOC, s.m.: top. M£p£3 3tvT1oaTio Comhawp „peste zăpodiia Socilor" (1492, nov. 24; Şt. I 510, II 609, 611; Ştef. 630; Gl. 217; Rsl, IX 155). DLR, Anon. Car.) 1705.—Lat. sabucus. SOCOTI (A), vb.: TaKo cokotete (imperativ, pers.2 pl.) no-AOE[p]£ A' >khk8£a\8 „deci socotiţi să trăim mai bine"; cokothte £p£ tsphh Hi|i8 ToraH &pa>KA\aiiid „socotiţi că turcii caută pe acel vrăjmaş" (< cca 1475—1476 >; < 1481, sept.—dec.>; Bogdan, D. 125, 167, 392: şi alte ex.). DLR, Cod. Vor., Ps. Sch. — Et. nec. (Vezi discuţia la Cioranescu, 7959). ’ SORĂ, s.f.: pers. ©op,*, A°4Ka A.n«a „Soră, fiica lui Laţco" (1487, oct. 12; Şt. 1516; Ştef. 626; Gl. 199; Rosetti’ 460; cf. Constantinescu, DOR, 373); npTHAE Gopa npEA po-AHTfA rocnoACTKa a\h „a venit Sora în faţa părintelui dom- SORB 156 niei mele" (1502, mart. 9; DRH, B, II 36); np'iHAf IltK-wâ h Gopd „au venit Neacşa şi Sora" (1517, iun. 9; ibid. 294). DLR, 7581. —Lat. soror. SORB, s.m. „arbustul Sorbns torminalis sau Pirus tormi-nalis"; soarbă, s.f. „fructul sorbului": top. T-fcy im3HA\dHTf KgriAi© Hd copoK „iar voi nu le luaţi marfa cu soroc"; copcK nccTJSH\'h.-mo 3d eahh A\fCEii,K „am pus soroc peste o lună" (< 1478— 1484» < 1481 >; Bogdan, D. 176, 285, 392; Ţ.R. 365). DLR, 1581.-—Din slavon. CTipoKTi (Mikl. Lex. 952 are copo-Kt numai din documente slavo-române). SPĂRIET = SPERIAT, -Ă, adj., resp. part. trec. de la vb. (a) spăria, speria: pers. > top. ceao Gn-KpeTgAOKC (adj. pos., care presupune pers. ©m^f-rsA) „satul lui Spă-r[i]etul" (1429, iun. 2; Cost. D. I 269; Gl. 241). DLR, 1581. — Lat. expavere (vezi discuţia lui Cioranescu, 8065). SPĂTAR, s.m. „înalt demnitar, ce purta la festivităţi spata domnească; şef al armatei": K-fepd ndttd AYfiiKiud cnii-TdpA „credinţa panului Dieniş spătar" (7435, mart. 30; Gh. Bogaci, „Studii", XIV, 1961, nr. 6, p. 1503 = Moldova, 3); ndH Td^opii cri'h.Tdp'h „pan Tador spătar" (1436, iun. 15; Cost. D. I 449; Gl. 102); Demetrium zpatar (1436, iul. 16; Bogdan, D. 312 = Hurm. XV1, 22); ndH JTas-k cndTdpgAd (aşa la Cost. D. II 459, pentru cndTdpţfA-h) „jpan Alb spatarul" 157 SPOIT (1453, febr. 8; vezi şi Gl. 226; alte ex. din 1436, 1441, 1443 la D. Bogdan, A. mold. 28, 40, 66 şi A. mold.2, 29, 41, 97); ndH flrtETi cndTdp^A (1460, apr. 13; Cost. Şt. 34; Gl. 102; alte ex.: Şt. II 609; Ştef. 626; Ghib. 57); >KSndH 0ag8 cndTdpS „jupan Albu spataru" (1494, iul. 22; DRH, B, I 410; Ţ.R. 276, 361); Gtpoe cn-vrdps „Stroe spătaru" (1499, ian. 27; DRH, B, I 475; Ţ.R. 276, 361); Bor^dH cn'vrdp'H „Bogdan spătar" (1504, iun. 15; DRH, B, II 61); EorAdH cnvrap „Bogdan spătar" (1505, ian. 20; ibid. 72); Semka spatar (1511, aug. 17, doc. de la Vlad cel Tînăr; Hurm. XV1, 213 = Jako-Manol., nr. 34, p. 28). DLR, cca 1610.—Din slavon, ciuejp-h (< gr. biz. cnaGdpiog; vezi: Mikl. Lex. 871—872; Hwb. 123; Mihăescu, 158—159). SPĂTĂREL, s.m. „boier de rang mic, care păzea ordinea la sate şi avea atribuţii militare în timp de război": CASs-fe HdUJfAţg PoauhS cndTdpfAg (dat. sg.) „slugii noastre Roman spa-tarel" (1472, iun. 5; Şt. I 172, II 609; Gl. 226; Rsl, IX 153). DLR, 1577. — Spătar + suf. -el. SPIN, s.m.: top. tioa wt Giihh 8 ăo&miif „jumătate din Spin în Lovişte" (sat; 1471, dec. 12; DRH, B, I 233; vezi Iordan, Top. 101). DA mss., Ps. Sch.—Lat. spimts. SPINET, s.n. „loc unde cresc mulţi spini": top. a\eto\' wt GnmiETd (gen. sg.) „metohul de la Spinet" (< 1421 >, iun. 19; DRH, B, I 98; Gl. 241). DA mss., 1825. —Spin + suf. -et. SPÎN,-Ă, SPÎR,-Ă, adj. şi subst.: pers. WT PdAOCAdB. h wt BdA'b, ckjhokh GniiHgAOBH (adj. pos., care presupune pers. GniiHijA) „de la Radoslav si de la Badea, fiii lui Spinul" (1503, iun. 11; DRH, B, II 56; Gl. 241); PoMam. GiTEptjAk „Roman Spîrul" (1507, mart. 2; Cost. Bogdan, 131). DA mss., Anon. Car. — Din gr. biz. cmavoţ (înaintea influenţei slave; Rosetti, 232; Cioranescu, 8074; Mihăescu,61). SPOIT, s.n. „faptul de a spoi" = supin de la vb. (a) spoi: 3a cnoHT THncHH h KOTEA „pentru spoit tipsii şi căldare" (Cat. 1509, mart. 27; Gl. 103). DA mss., 1646. — Din bg. cnon. SPRE 158 SPRE, prep.: a^PH cnpf K"hpapp£ KpekeiihkSa „pînă spre că-rarrefa] Crevenicul" (1519, iun. 28; DRH, B, II 350; Gl. 121). DA mss,. Cod. Vor., Ps. Sch.— Lat. super. SPRINTEN,-Ă, adj.: pers. > top. ©fiphhteho- eh (adj. pos., care presupune pers. GnpHtmn) ,,Mirileşti[i] lui Sprinten" (sat); aea GnpHiiTEiioBg „partea lui Sprinten" (1477, iun. 30; DRH, B, I 257; Gl. 238; Ţ.R. 297); wmh-na GnpHimiioKd „ocina lui Sprinten" (H89, sept. 11; DRH, B, I 352; Dens. 396). DLR, 1581.— Din v. sl. * Sbprgtcnb (>bg. cnpemeH)■ STEJAR, s.m.: top. item silvam aliam quercina... quam alio vocabulo Stesary appelant (1515, apr. 1, doc. de la castelanul de Făgăraş; Hurm. XV1, 228). DA mss., Dosoftci (TDRG). — Et. nec. (bg. cmeyicep „par în mijlocul ariei" a dat în rom. dial. steajer, stejcr „idem" şi nu explică sensul lui stejar). STEJEREL, s.m.: top. Gtejkepeh „Stejerei" (sat; 1445, febr. 18; Cost. D. II 212, 955; Gl. 104; M. 341). DA mss., 1866. — Stejar -f- suf. -el. STINGHIE, s.f.: 3a cthhth „pentru stinghi[i]“ (Cat. 1508, dec. 22; Gl. 104; Rsl, IX 155). DA mss., 1645, 1646.— Et. nec. (Vezi discuţia la Cioranescu, 8187; Rosetti, 242). STÎLP, s.m.: top. GrAuiSA IISpKapwACK „Stîlpul Purca-riului" (1517, iul. 10; DRH, B, II 300). DA mss., Ps. Sch. — Din v. sl. cta-mi-h. STÎNĂ, s.f.: top. I’oA-biUd Gt/Khm „Stînă[= Stîna] Mare" (munte; 1451, iul.; DRH, B, I 179; cf. Gl. 103). DA mss., 1560. — Probabil, cuvînt autohton, traco-dac (cf. v. ind. sthănam „loc, aşezare", avest. stâna- „Stand, Stelle, Stall", v. sl. CTdHii „tabără militară"; vezi: ILR, II 356; Mihăilă, în SCL, XXII, 1971, nr. 4, p. 361—362; XXIV, 1973, nr. 1, p. 66, cu bibliogr.). STÎNGACI, -E, adj. (adesea substantivat): pers. nanii GT'MirdM-h „„Ban Ifuri Stînnaci" (1426. aug. 12: Cost. 159 STRÎMB D. I 178; Gl. 201; Rosetti, 454; M. 389); nanii flflnx'dHAO GTtHrdmv „pan Mihailo Stîngaci"; wnpc») GT'hHrdiiSAd (gen. sg.) „aparte de Stîngaciul" (1436, iun. 13; Cost. D. 1 444; Ştef. 616). DA mss., 1825.—Stîng + suf. -aci. STÎRMINOS,-OASĂ, adj. „înclinat, lunecos" (vezi Iordan, Top. 129—130, 376): top. A\-bCT0 Nd ha\a CTpiiAiHHOdCd „un loc, anume Stîrminoasa" (1439, iul. 2; Cost. D. II 41; M. 339); GTp'K.umisdCd „Stîrminuasa" (munte; 1519, < ian.-aug.> 10; DRH, B, II 336). DA mss., 1911. — Stîrmină „coborîş prăpăstios" -ţ- suf. -os. STOLNIC, s.m.; Lluca stolnig (1468, iul. 10 ; Şt. II 299 = Hurm. XV1, 67); Haeti ctoahhkSa „Alb stolnicul" (1492, oct. 9; DRH, B, I 375; Ţ.R. 276); Iwan stolnyk (1511, aug. 17, doc. de la Vlad cel Tînăr; Hurm. XV1, 213 = Jako-Manol., nr. 34, p. 28). DA mss., 1588.—Din slavon, ctoaknhkti. STRIMT, -Ă, adj.: top. Gtpha\t\'a ecc „Strimtul tot" (sat; 1486, apr. 23; DRH, B, I 317; Gl. 203; Ţ.R. 287) ; Gtpha\tsi „Strimtul" (1515, iun. 26; DRH, B, II 275). DA mss., 1574 [N. 1521], —Lat. * strinctus (< strictus, sub influenţa temei prezentului vb. stringere; Puşcariu, 1659; Cioranescu, 8270). STRIMTIŞOR, -OARĂ, adj.: top. GTPHAvrmuopyA Ktc „Strimtişorul tot" (sat; 1486, apr. 23; DRH, B, I 317; Gl. 202; Rosetti, 455; Ţ.R. 288); Gtphavtmuopsa „Strimtişorul" (1515, iun. 26; DRH, B, II 275). DA mss., —. — Strimt + suf. -işor. STRIMTURĂ, s.f.: top. d yoTdp to/H8 A\oHdCTHptKH wt GcTpHA\T8pti (gen. sg.) „iar hotarul acelei mănăstiri de la Strimtură" (1428, dec. 28; Cost. D.II 233, 955; Ştef. 628; Gj. 241; Rosetti, 454; Rsl, IX, 155; M. 331). DA mss., 1581. — Strimt -f- suf. -ură. STRÎMB,-Ă, STRIMB.-Ă, adj.: top. ctAd Hd HAvfe KophTh h Gtph.weYh „satele, anume Cornii şi Strimbii" (1428, apr. 22; Cost. D. 209; Ştef. 623 ; M. 337); BdAdnii wt Gtpma^ea „Balan din Strîmba" (sat; 1431, apr. 31; Cost. D. I 315; Dens. 395; STRUNGA Gl. 202; M. 339). DA mss., l's. llurm.-—Lat. s/ranibiis, -a, -um. STRUNGA, s.f.: top. [im,iiiiiim] wt G-rp^nra A'p-KTfi|iiMo,u „[muntele] de la Strunga Hîrteştilor" (< 1475, sept. 1—1476, aug. 31 >; DRH, B, I 251; Gl. 203; Ţ.R. 289); rmaiimu wt GTpynr-h Xp-hTfi|io,u „muntele dc la Strungă |= Strunga] Hîrteştilor" (< 1481, apr. 21—aug.>; DRH, B, I 342). DA mss., 1673.— Cuvînt autohton, traco-dac (cf. alb. shlruii-gc; vezi Mihăilă, în SCL, XXIV, 1973, nr. 1, p. 67, cu bibliogr.). _ STUPINA, s.f.: awcto ivt CTjmiini (acuz. sg.) „loc de stupină" (1502, mai 3; DRH,B,II 44; GL 226); ,wcto ivt rS.uiis H wt CTtSnuns „loc de arie şi de stupină" (1519, ian. 21 ; DRH, B, II 341). Da mss., 1646. —Slup + suf. -inii. SULGEAR(IU) = SLUGER, s.m. „dregător în Ţara Românească şi în Moldova, însărcinat cu aprovizionarea curţii domneşti şi a armatei": nan ToAop'h cioAHîdpio „pan Todor siuljariu [= siulgeariu; hc=i,i]" (1456, iun. 13; Cost. D. II 583; Gl. 105—106); nancoyrtXîap-t nani „pan Mihul, suljar[ul = sulgearul] nostru" (1475, apr. 14; Cost. Şt.2, 3); Esr-knSrt cSrtyap „Bugheanul sulgear" (1480, no\'. 7; DRH, B,I 287); nan Hp.diixo Tjjpksa CAijyap „pan Ivanco Turcul sulgear" (1488, ian. 9; Şt. I 317, II 609; vezi şi Ghib. 59); n;ynan GfAwa eyAyap „jupan Semca sulgear" (< 1496—1507>; Bogdan, D. 231, 396). DA mss., 1641.— Et. nec. (Vezi discuţia la: Bogdan, D. 393; Cioranescu, 7906. Mikl. Lex. 856 citează cuvîntul numai după documente slavo-române). SUPT = SUB, prep.: top. wmna PdAocAdKOKd Gyrrrh Jfoc-t;f. „ocina lui Radoslav Supt Co[a]stă" (1463, nov. 12; DRH, B, I 207; GL 203). DA mss., Ps. Sch., Cod. Vor.— Lat. subius. SURD,-Ă, adj.: pers. Ggp’AoyA'h „Surdul" (< cca 1348>; Hasdeu, Dusan, 89, 180; Dragomir, Vlahii, 150; Constantinescu, DOR, 379). DA mss., Ps. Sch. —Lat. sur-dus, -a, -um. 161 ŞĂTKAR SURLARIU, s.m. „cîntăreţ din surlă": rtÎHfm IIoyp'ifA coypAdpw/i „Mircea Purcel sudanul" {7495, ian. 17; Şt. II 53, 609; Ştef. 629; Gl. 106—107; Rsl, IX 154). DA mss., 7495. — Surlă + suf. -arin. SUSEAN, -Ă, s.m. şi f. „locuitor din partea de sus a unui sat sau a unui ţinut; (ist.) locuitor al Ţării-de-Sus (Moldova de nord)": top. Hi K)E; Dragomir, 77; Gl. 107). DA mss., Ps. Hurm.—Din v.sl. ceştii (< ChK'kTTi). SVÎNT,-Ă = SFÎNT, -Ă, adj., s.m. şi f.: pers. Eohkj GKTiHTd „Voica Svînta" (7572, mart. 15; DRH, B, II 200). DLR, 7539.—Din v. sl. ceattv, -d. s 9 ŞARPE, s.m.: pers. Kos/wa IUapnE „Cozma Şarpe" (7507, apr. 25; Şt. II 181; Ştef. 625; Gl. 203; 1502, mart. 10; D. Bogdan, A. mold.2, 78); K-fcpa ndHd Ko3(VU IIIapnE „credinţa panului Cozma Şarpe" (1505, febr., Cost. Bogdan, 10); npHHAf wBordH HdtuE MrtKd (sic!) Hd ha\e UlapniM „a venit acest om al nostru, anume Şarpele" (< cca 7577—7527 >; Tocii. 227, cf. Bogdan, D. şi regeşte, 157—158). DLR, Ps. Hurm., Ps. Sch. — Lat. serpens (serpis, -em). ŞĂTRAR, ŞETRAR, s.m. „dregător care avea în pază corturile unei tabere în timp de război": ct» /Ijjkok» uiETPdpiM ŞCHEAU 162 „cu Luca şetrar[ul]“ (1443, mai 14; Cost. II 131; Gl. 107); Wlaykwl satrar (1511, aug. 17, doc. dc la Vlad ccl Tînăr; Hurm. XV1, 213 = Jako-Manol., nr. 34, p. 28). DLR, (?).— Şatră + suf. -ar. ŞCHEAU, pl. ŞCHEI, s.m. „bulgar": top. Illti-bn „Şchei" (sat; 1455, aug. 23; Cost. D. II 553; M. 332); wiish non wt IHntn „popa din Şchei" (= cartierul Şchci din Braşov, < 1474>; Bogdan, D. 262, 396); IIIn-fesA „Scheaul" (sat; 1505, iul. 18; DRH, B, II 84; Gl. 204). DLR, 1620.— Lat. (sec. VI—VII) sclavus, pl. sclavi (< sl. com. slovene). ŞERB, s.m.: pers. Hang h TaTyrtS h HIepeS (dat. sg.) „lui Nan şi Tatul şi Şerb" (1471, ian. 25; DRH, B, I 232; Dens. 386; Rosetti 452); noKtsnmuE wt IIIfpEg „au cumpărat de Ia Şerbu" (1489, iul. 4; DRH, B, 1 348); IIlEpEa Piicno-na (gen. sg.) „a lui Serb Răspopa" (de 2 ori; 1493, mart. 26; Şt. II 26, 27; Ştef. 626; Gl. 240); IIIepGh „Şerb"; nifpE wt HopoK-feHH „Şerb din Voroveni" (<1512—1513>. iul. 23; DRH, B, II 210); jKiînaiiii IIIepeS (dat. sg.) „jupanului Şerb" (1517, iun. 9; ibid. 293); wt EpaTa ea\s LFJepks „dc la fratele său Şerbu" (1519, iul. 9; ibid. 352). DLR, Cod. Vor., Ps. Sch. — Lat. servus. ŞES, s.n. si adj. (f. seasă): hidron. P-feKa IIIec „Riul Ses'' (1520, iun. 9; DRH, B, II 376). DLR, Ps. Sch., Ps. Hurm.— Lat. sessus. ŞINDILĂ = ŞINDRILĂ, s.f.: k/Mhl^e wt ihhiiahaS (acuz. sg.) „cuie de şindilă" (< 1496—1507>\ Bogdan, D, 243; Gl. 227; Ţ.R. 347). DLR, 1496—1507. — Din săs. Schin-del (vezi Ârvinte, 66—69 şi harta 17). ŞIPOT, s.n.: E3tpo wt IflyqTM c% uihiioth (pl. slavon) „lacul de la Ştucia cu şipot[ele]“ (1441, iun. 30; DRH, B, I 164; Gl. 108); top. ciaa na /HmvbTHii-b, iihvke wt HImicte „sate pe Mileatin, mai jos de Şipote" (sat; 1445, febr. 18; Cost. D. II 211—212; M. 342); a© caAMn IUmiiot „pînă la SâtîM" saaat. 15; St. I 420» II 609; Gl. 108]). DLR, 163 ŞTIUBEI(U) 1441. — Din v.sl. * sbpbtb (cu b redat prin i; cf. bg. menom > rom .şopot). ŞOIM, ŞOIUM, s.m.: pers. îKyndH Gt^hm^a IIlotoi\\\M „jupan Stanciul Şoiumul" (1467, ian. 15; DRH, B, I 224; Gl. 204; T.R. 282); hidron. EdA-fe IIIoHiUSASH „Valea Şoimului" (1519, sept. 16; DRH, B, II 360). DLR, 1688. — Din magh. solyom. ŞOLTtJZ, s.m. „(în Moldova) şeful unui oraş (ajutat de 6—12 pîrgari)“: ujoATgsa (gen. sg.) Xt^aIî „a şoltuz[ului] Hîrlea" (< cca 1434> ; Cost. D. II 675; M. 322); ujoat831ii (nom. pl.; 1458, apr. 12; Şt.110, II 609: şi alte ex.); UJOATS3oy (dat. sg.) H K'KC’kAVk IiptrapEAUi EpdUIOBCKbJAVTi „ŞOl-tuz[ului] şi tuturor pîrgarilor Braşovului" (scrisoare a lui Dan pretendentul, < 1459, febr. 17—1460, mart. 2 >; Bogdan, D. 100, 396: o singură dată, în loc de c;*A*n,k ..judeţ"; Gl. 227; Ţ.R. 346). DLR, 1458.—Din pol. szoltys (< germ. Schultheiss). ŞOPÎRLĂ, s.f. : pers. A®™ [/HHX"HHAd] HIonp-hAa „fiica lui [Mihăilă] Şopîrla" (1483, sept.; Şt. I 274; Gl. 204). DLR, 1645. — Cuvînt autohton, traco-dac (cf. alb. shapi; suf. -îrlă). ŞTEADZĂ = ŞTEAZĂ, s.f. „un fel de piuă mică": oy iiiasg( acuz. sg.) EAdWHHOBS „la şteadza lui Vlaşin" (1473, sept. 13 ; Şt. I 183, II 609). DLR, 1570. — Cuvînt, probabil, autohton, traco-dac (cf. alb. shteze „tiefster Raum im Schiff"; Rosetti, 275, cu rezerve, citînd pe G. Weigand, „Balkan-Archiv", III, 215—218). ' ŞTIUBEI(U), ŞTUBEI(U), s.n. „1. stup; 2. trunchi găunos sau scobit, întrebuinţat la păstrarea unor obiecte; 3. trunchi scorburos folosit ca ghizd la fîntînă": top. I|Ik>-eewa IIpa^CER „Ştiubeiul Prajei" (1486, apr. 23; DRH, B, I 317; Gl. 205; Ţ.R. 288); pTdp... cea» Ha HAvfc IJISeehoa na Ea-uiTg „hotarul... satului numit Ştubeiul pe Başeu" (= Şiiubi-eni, jud. Botoşani; 1492, nov. 24; Şt. I 510; Gl. 204); a<* jfOTap IJIseek> „pînă la hotarul Ştubeiuţlui]", 1493, iun. 3 ; ŞTREANG 164 DRH, B, I 384; Gl. 204); ceao IJISgeii Ha Eawnw „satul Ştu-bei pe Başeu" (1503, febr. 2; Şt. II 215; Gl. 204); a<> X'otm-p(a) I|l8Btw „pînă la hotarul Ştubeiu[lui]‘‘ (sat, jud. Mehedinţi; 1508, nov. 11; 1510, nov. 12; 1512, iul. 27; DRH, B, II 129, 171, 215). DLR, 1645. — Et. nec. (Cf. ucr. wmyâ, lumoeo „trunchi de copac", care însă nu este suficient pentru a explica prezenţa cuvîntului pînă în Mehedinţi; asupra răspîndirii acestui toponim vezi Iordan, Top. 361, 552, 559—560). ŞTREANG,s.n.: ijip-bHPSpf „ştreangure" (< 1512—1521 >; v. ,£L4M).DLR, Coresi, ap. CADE.—Din săs. Strâng (vezi Arvinte, 83—86 şi harta 23). T TAUR, s.m.: pers. Uter TagpgA „Neag Taurul" (1475, iul. 15; DRH, B, I 248; Gl. 206; Ţ.R. 280); Ta* eha II-bruiE Tas-pgrt „unde a fost Neagşe Taurul" (1491, oct. 31; Cost. Şt. 156; Gl. 206); TaH-fe Taspgn „Ganea Taurul" (1501, mai 24; DRH,B,II 14). DLR, 1582.—Lat. taurus. TĂLMACI, s.m.: pers. Iwh TaAA\aq „Ion Tălmăci", Îwhs TaAA\amo (dat. sg.) „lui Ion Tălmăci" (1503, sept. 18; Şt. II 500, 609 = Cost. Şt. 255; Gl. 205). DLR, 1645. — Din slavon. TAiiAvaik. TĂLPIG, s.m. (pl. -i) sau n. (pl. -e) „1. pedală la războiul de ţesut; 2. talpă a săniei; 3. încălţăminte rudimentară, alcătuită dintr-o talpă de lemn şi o baretă": pers. cu-Host /^HHPa T'hAnHMîaHgrta, wriOTOKE ToaAtpa, spaTa IIsTpa TtrtnHra (gen. sg.) „fiii lui Dingă Tălpijanul, nepoţii lui Toader, fratele lui Petru Tălpig" (de 2 ori; 1493, mart. 15; Şt. II 18; Gl. 242). DLR, An'on. Car. — Talpă + suf. -ic (>-ig). TĂPŞAN, s.n. (unul din sensuri) „loc mai ridicat în mij- IcoxrM wwrit osurftn"; -ră. sirm/vino, iîki(îhi/WîkJ’iî)1 iR-Iiuj^h „„2 165 TlRGOVEŢ zidari, care au făcut tapşan" (Cat. 1509, apr. 25; Gl. 109). DLR, 1776. — Tăpşi(a') -f- suf. -ean. TĂTAR, -Ă s.m. şi f.: pers. Kp"KCT-k „Cîrstea Tă- tarul" {1418, iun. 22; DRH, B, I 87; Dens. 394—395; Gl. 206; Ţ.R. 282); top. cfrtd.Wh EoAfitiTH h TdTdp'm „satelor Bodestii şi Tatarii" (1472, aug. 19; Şt. I 173; Gl. 206); h Tkrdpd’cu AfUdAui ch „şi Tătara cu copiii săi“ (1512, iul. 3P; DRH, B, II 220). DLR, 1650—1670.—Din tăt. tatar. TEI, s.m.: top. KriMfHHU,d T(»A0K[d] (adj. pos., care presupune subst. Tewa) „Fîntînă Teiul[ui]“ {1517, iul. 10; DRH, B, II 300). DLR, 1645. — Lat. tilia (trecut la declinarea masculină, ca toate numele de arbori; Cioranescu, 8596). TIPAR, s.n. (unul din sensuri) „şablon după care se toarnă diferite obiecte": npocH\'A\o mdHCTopH, A; Tocii. 225, cf. Bogdan, D. şi regeşte, 156; Gl. 110). DLR, 1582.— Din slavon, sîrb. THndpK (< gr. TU7idpiov). TIPSIE, s.f.: Sd TH[n]cHt „pentru ti[p]sie" (Cat. 1509, ian. 20; cf. şi 3d ciioht thiichh h kot(a „pentru spoit tipsii şi căldare"; 1508, dec. 22; 1509, mart. 27). DLR, 1588.— Din bg. mericun < turc. tepsi. TÎLHAR, s.m.: smhiihah ce cg dpi) h Seh/ih cg /ik>ahe h A\Horo A\dp*hX8 nogsEAH „s-au făcut tilhari şi au omorît oameni si multă marfă au furat" (< 1482—74S7>; Bogdan, D. 192, 393; Rsl, IX 157; Ţ.R. 367); top. mpo n0yr T-hrtydptB: (adj. posesiv, care presupune subst. Tt/ippi») „peste Drumul Tîlhar[ilor]“ (1492, nov. 24; Şt. I 510, II 609; Ştef. 630). DLR, 1581. — Et. nec. TÎRGOVEŢ, s.m.: hh KgniţH, hh TtproEtiţH (pl. rom., în loc de pl. slavon, tp'ktokhh „nici negustorii, nici tîrgove-ţi[i]“ {< 1514—7576>; Dragomir, 32; Gl. 109). DLR, 1582. — Din slavon. TP'hroKSuw. tIrgşor 166 TÎRGŞOR, s.m.: top. s Tp-hruiop „la Tîrgşor" (1413, aug. 6, Bogdan, D. 4); Tphrujop-k „în Tîrgşor" (1421, nov. 21; ibid. 11); în Traxor (1424, nov. 10; ibid. 26 = Hurm. XV1, 13 = Jako-Manol., nr. 18, p. 17). DLR, 7652. Tîrg + suf. -şor. TOARTĂ, s.f.: AP'T kotea c-h Top-rt „altă căldarc cu to[a]rtă" (Cat. 1508, dec. 22; Gl. 110; Rsl, IX 154). DLR, 1645. — Lat. i'oria (part. trec. pasiv fem. dc la vb. iorquere). TOCMEALĂ, s.f.: eapE koah cjcoik ivt Ejuii iiavet WTcroy-nHTH wt ckohx' tokiWaa (gen. pl.) „oricînd saşii din Baia se vor abate de la tocmeli[le] lor" (1453, ian. 26; Cost. D. II 445; M. 387); a<) shuhete auip h tok.ueaS (acuz. sg.) „să faceţi pace şi tocme[a]lă (< cca 1476—1477 >; scrisoarc de la Dragomir al lui Manea; Bogdan, D. 263, 393; Ţ.R. 367). DLR, 1560.— Tocmi (a) + suf. -cală. TOPLIŢĂ, s.f. „izvor cu apă caldă": top. Toiiaiihea£ KiiCf c&r JKgnaHg EAdHKgAg n &APW|is „Topliţele toate să fie ale jupanului Vlaicul şi ale lui Udrişte" (sat; 1493, sept. 2; DRH, B, I 392;.ŢR. 294). DLR, Chest. Hasdcu. — Din v.sl. * toplica (bg. mon-Wi/a). TOPORÎŞTE, s.f.: 3a Tonop-Miif 3a cekhpe „pentru topo-rîşte la secure" (Cat. 1509, ian. 20). DLR, 1788.—Din v. sl. * toporisie (bg. monopuuje). TRESTIE, s.f.: top. h naKH a<> ha\ ict TprcTHia, wt yo-Tap nphCKOKSAOB a® X’oTap Kocoee „şi iarăşi să le fie Tre-stiia, din hotarul Pîrscovului pînă în hotarul Cosobei" (= satul Tresiieni, în com. Pîrscov, jud. Buzău; vezi: Iordan, Top. 103; 1519, nov. 29; DRH, B, II 366). DLR, Ps. Sch.—Din v. sl. tp.sct* (variantă a lui tptvCtk; împr. 73). TRESTIOARA, s.f.: top. wt TpfCTHwp-h. „din Trestio[a]-ră" (sat; 1498, DRH, B, I 460); 8 TptCTHwpa „în Tres-tlo[a]ra" (sat; de 2 ori, 7007 < 1498, sept. 1—1499, aug. 31 >, ibid. 466; Dens. 397; cf. Gl. 207). DLR, Co- mmcM. — Tvesftm 4- §®f. -ioară. 167 TURC TRÎMBITAŞ = TRÎMBIŢAŞ, s.m.: nan npnAoui[f] Tp'hAv-ehtjiu[h] „iarăşi au venit trîmbitaş [ii]" (Cat. 1508, dec. 25; Gl. 111; Rsl, IX 154). DLR, 1825. — Trîmbită(-iă) -\-suf. -aş. TUFA, s.f.: \'OTdp... [np-bx'OAHT] T*$4>f „hotarul... [străbate] tufe[le]“ (< 1512 —1513 >, iul. 23; Nandriş, 45 = DRH, B, II 209; Gl. 112). DLR, 1646. — Lat. tufa (vezi: Puşcariu, 1769; Cioranescu, S955; ILR, II 307). TUNS, -Ă, adj. = part. trec. de la vb. (a) tunde,: pers. HJWH CASrkl Hd H.WM ©HA\d T\'HCyA\' H E-hAO(Uj) Xop}KfCKy(rt) H ipt$d(H) Tv'hc^.w,- „slugile noastre, anume Sima Tunsulu şi Băloş Horj eseul şi Ştefan Tunsulu" (1453, iun. 12; Cost. D. II 467; Gl. 208; Rosetti, 450; M. 330); rdKpiiAoy TsucgAg (dat. sg.) „lui Gavril Tunsul", TdKpnn TsHCoy-A „Gavril Tunsul" (1518, ian. 22, Cost. Ştefăniţă, 21, 22). DLR, 1825.— Lat. tondere. TURBAT, -Ă, adj.: part. trec. de la vb. (a) turba: top. TypEduH, TgpEdiţH „Turbaţi", TgpEduTH „Turbaţii" (1441, iun. 30; 1464, oct. 28; 1482, mart. 23; DRH, B, 1164, 216, 289; Dens. 395; Ştef. 623 ; Gl. 208 ; Ţ.R. 297; asupra formării toponimului vezi Iordan, Top. 134, 320); hidron. a® noTOKd ToypedTd (fem.) „pînă la pîrîul Turbata" (1475, mai 7; Şt. I 206; Gl. 208); top. TypEdiţHH k^ch „Turbaţii toţi" (sat, 1513, < mart.> 9 ; DRH, B, II 236); tjiigKOEf TgpEd-TgrtoKH (dat. sg.) „nepoţii Turbatul[ui]" (1518, dec. 26; Cost. Ştefăniţă, 85). DLR, 1581. — Lat. turbare. TURBURE = TULBURE, adj.: pers. Kocte TspEgpt „Coste Turbure" (1460, dec. 5; Şt. I 41; Gl. 208); top. ivt TSpESpt (fem.) uiecth Afrt „din Turburea a sasea parte" (sat; 1502, mart. 9; DRH, B, II 36; Gl. 208). DLR, 1776. — Lat. * turbulus (turbidus), -a, -um (Puşcariu, 1774 ; Cioranescu, 8990). ’ . TURC, s.m.: pers. ndud GHAmvHd TspKgAd (gen. sg.) „a panului Simeon Turcul" (1436, iun. !3;Cost.D.I 445; Gl. 242; M. 336); g-kpd nand GHMfivHd TgpKoyAd „credinţa panului ŢEARĂ 168 Simeon Turcul" (1441, sept. 29; D. Bogdan, A. mold. 40; alte ex.: Ştef. 617); «gnaii ©TEnaH TjspkSa „jupan Stepan Turcul" (1461, febr. 10; DRH,B,I 205; Gl. 208; Ţ.R. 282); TSpKgrt „Turcul" (1510, mai 27; DRH, B, II 158); HcnpaKHHK Gtmii TgpKgA cndTap „ispravnic Stan Turcul spatar" (1517, sept 1; ibid. 307). DLR, ante 1647 [N. 1521], —Turc. turk T 9 ŢEARĂ = ŢARĂ, s.f.: top. a<» ha\ ect wt w'ihhb, hie ce 3oke Iţ'bpa GOaiiEBa „să le fie din ocina ce se cheamă Ţeara lui Oanea" {1515, mai 20; DRH, B, II 271; Gl. 209; Al. Grecu [P. P. Panaitescu], în SCL, I, 1950, nr. 2, p. 242). DLR, Ps. Sch. [N. 1521 ]. — Lat. terra. ŢERMURAŞ = ŢĂRMURAŞ, s.n.: yoTap... wt Hwnujop u,EpA\8paw8A a® GdAME „hotarul... de la Plopşor ţermuraşul pînă la Salce" {1519, iul. 11; DRH, B, II 354). DA mss., —. — Ţermur (ţărmur = ţărm) + suf. -aş. ŢESEALĂ = ŢESALĂ, s.f.: 3a hecem „pentru ţese [a]la [=ţeseală]“; i^ecea-k „ţese[a]lă" (Cat. 1508, oct. 7; 1509, apr. <18>). DLR, 1682.—Din v. sl. *£esalo (bg. necano). ŢINTĂ, s.f.: hhhte h EEpmjii h iţiviyMiH na npo3opfn „ţinte şi verigi şi ţîţîni la fereastră" (Cat. 1508, sept. 1; Gl. 114; Rsl, IX 155). DLR, 1588. —Din v. sl. ij^Ta. ŢÎŢÎNĂ, s.f.: [ţiiiyhHH „ţîţîni" (Cat. 1508, sept. 1; Gl. 113). DLR, 1823.-—Et. nec. (Vezi discuţia la Cioranescu, 8781). ’ ŢOL, s.n. „pătură, velinţă": 3a eahh h©a (scris moa) „pentru un ţol" (Cat. 1509, ian. 27; Gl. 114). DLR, 1620. — Din turc. şui, ngr. zaâXi, -caouXi (vezi Cioranescu, 8792). u ULIU, s.m.: pers. rAf JkSae „unde este jude Uliu" (1448, iul. 15; Cost. D. II 323; M. 381); rAf eha iflHA-fe 4'ahSa „unde a fost Milea Uliul" (acelaşi; 1502, mart. 14; Şt. II 207). DA mss., 1704.—Din magh, olyu, ulil(= olyv; Tamâs, 828). ULM, s.m.: top. cmo noKHUif gCTYf G^paTH na Mit rAf cfc 30KtT OyAxS» „sat mai sus de gura Sărati[i], anume unde se numeşte Ulmii" (1487, oct. 12; Şt. I 516; Ştef. 623; Gl. 210); a® ©ycTTf Stjioaîh OyAA\Hrtvvp „pînă la gura Zăpodii[i] Ulmilor" (1492, nov. 24; Şt. I 510, II 609, 611; Gl. 217— 218; Rsl, IX 155); ivt £aa\h a® Epjhokh „hotarul de la Ulmi pînă în Drumul Branului" (1517, nov. 22; DRH, B, II 321). DA mss., 1709. — Lat. uhnus. UNGHIŞOARĂ, s.f. (unul din sensuri) „un fel de oscior moale care se face în coada ochilor la vite şi acoperă lumina ochilor" : fAHH HdAKdHTg 3dpdAÎ IJl®, *c[t] P^JKHA Hd IVMH fAHH koh 3d Srniuopf „unui jugănar pentru că a vindecat la ochi un cal de u[n]ghişo[a]re" (Cat. 1508, sept. 12; Rsl, IX 156). DA,mss. 1704. — Unghie + suf. -işoară. UNGHIU, s.n.: top. cîao Hd rnwfe OynrwA „sat, anume Unghiul"; OyiiroyA „Ung[hi]ul" (1462, apr. 20; Şt. I 52; Ştef. 617; Gl. 211). DA mss., Cod. Vor. — Lat. angulus. UNGUREAN, s.m. „transilvănean": pers. ndHh ^KoypacTi OyiiroypkiioyAh „pan Jurj Ungureanul" (1409, ian. 28; Cost. D.I 64; Ştef. 617; Gl. 211; M. 336); JKoypjKiv Oyiirgp'k-nc.yAK „Jurj Ungureanul" (1432, iun. 29; Cost. D.I 342; M.336; vezi şi Ghib. 65); top. Oyiirsp-kHH „Ungureni" (satul celui precedent; 1448; sept. 3; Cost. D. II 355 ; Gl. 211). DA mss., 1852. — Ungur + suf. -ean. URECLE, URECLE, URECHIE, URECHE, s.f.: pers. JKjnaiid HfTpd Oi/ptKAt (acuz. sg. == gen. sg.) „pe jupan Petru URir 170 Urecle" (1407, ian. 7); nana IlfTpa OvptKAH (gen. sg.) „a panului Petru Urecle" (1411, sept. 12); nana Oi,'P/?iKa£ IlfTpa „a panului Urecle Petru" (1412, apr. 5); naHa IlfTpa ra'p-kK, sept. 4; D. Bogdan, A. mold. 19, 67: şi alte ex.);©ypHK-k „uric" (1426, mai 26; D. Bogdan, A. mold.2, 21, 98; alte ex.: Şt. II 609). DA mss., Ps. Sch. —Din magh. ordk. URÎT, -Ă, adj. = part. trec. de la vb. (a) urî: pers. «pn-Td, Ao^Ka MdAHiia „Urita [= Urîta], fiica Malii" (1490, ian. 17; Şt. I 390; Ştef. 628); EpdTdHHim GTdimgAOKH Ghau h ©pura „nepoţii (de frate) ai lui Stanciul, Sima şi Urita [= Urîta]" (1502, mart. 14; Şt. II 202); MapfHd h OypiiTd „Marena şi Urîta" ; flîapEHH h &pwth (gen.) ,,Mareni[i] şi Urî-i>n[TnH'<- isi aîmipsi „„Marenifil şi Uriti[[i = Urîtii]"; 171 VAD /HdpfHd h £piiTd „Marena şi Urîta" (de 2.ori, 1517, ian 17; Cost. Bogdan, 418, 419; cf. Constantinescu, DOR, 401). DA mss., Ps. Sch.— Lat. horresco (> urăsc), -ere. URS, s.m: pers. Oypcoy-AK „Ursul" (< cca 1318 >; Bog* dan, Milutin, 161, 163); EorAf OypcoyAORHKTi „Bogde al lui Ursul" (< cca 1348>; Hasdeu, Dusan, 103, 180); top. \'pwn. AEa GnpHHTEHOKg „Urşi, partea lui Sprinten" (sat; 1477, iun. 30; DRH, B, I 257; Gl. 212; Ţ.R. 297); pers. cnss-fc HdWEAuş o'pcS (poate fi dat. sg. slavon sau nom. sg. rom.) „slugii noastre Urs(u)" (1487, oct. 9; Şt. I 308; Gl. 212); top. Gtohk; Hurm. II3, 251). DA mss., ante 1647. — Lat. vadum. VADRĂ, s.f.: no ^c- K£Apf „cîte 200 de vedre" (1500, apr. 26; DRH, B, I 491; Ţ.R. 362). DA mss., 1582. — Din v. sl. EtAPO- VAI, interj.: în top. compus fiaHA«4JH „Vaideeşti" (sat; 1498, iul. 19; vezi DE); EdHA»H „Vaideei" (sat; 1504, iun. 15; DRH, B, II 59); 8 EdHA«H „la Vaideei" (sat; 1519, sept. 16; ibid. 359). DA mss., Ps. Sch. — Creaţie expresivă, cf. lat. vae, gr. pal, alb. vaj etc. (vezi Cioranescu, 9131; bg. eaîi e explicat din turc. vay — BER, I 112). VALE, s.f.: hidron. > top. raKO a<> ha\ ict EdA-k G«... [loc rupt] „ca să le fie Valea..." (1428, sept. 10; P.P. Pa-naitescu, Documentele Ţării Româneşti. I. Documente interne, Bucureşti, 1938, p. 151 = DRH, B, I 115; Gl. 213; T.R. 285); KdA EdA-k Pp-b „vie lîngă Valea Rrea" (1510, sept. 8; ibid. 167); raKO a<> ha\ îct Kotspse wt gCTHd EdAtu Egiif 8 ropHE h EdA-b EgHd EiiCd „ca să le fie Coturuia de la gura Valei Bune în sus şi Valea Bună toată" (1514, aug. 3; ibid. 254); uno rivulo excepto, quem vocant in lingua wolachali Walya Kazylor [= Valea Caselor] (1515, apr. 1, doc. de la castelanul Făgăraşului; Hurm. XV1, 228); wt îjctj EtiMeh IlijpKdpgAgH „de la gura Văiei Pur carului” (1515, apr. 13; ibid. 270). DA mss., Ps. Sch.—Lat. vallis, -em. VAMĂ, s.f.: H/Ti HA\ E3HA\dHTf EdA\;fc (acUZ. Sg.) npdB/Ti „ci să le luaţi vamă dreaptă" (< cca 1418—1420>\ DRH, B, I 85 = Bogdan, D. 6, 383: şi alte ex.); hhko^ ramk Ad hî HiWd^T „să nu aibă nici o vamă" (< 1424, nov. 10 — 1431 > ; DRH, B, I 107 = Bogdan, D. 27); ed/iid nd JJ(-- -----~ X. «. r*--(|«M •»* • m>um TR TTTf 1141) : 173 VERDE Ed.wd KdAdijsdTS „vama de la Calafat" (1502, apr. 30; ibid. 41). DA mss. 1581. — Din magh. văm. VAMEŞ, s.m.: baheuioax (dat. pl.) wt PSkea „vameş [ilor] de la Rucăr" (< 1418—7120>; DRH, B, I 85 = Bogdan, D. 6; 383: şi alte ex.); h hhe, kjauium wt Pskeptv „şi voi, vameşi de la Rucăr" (< 1424, nov. 10 — 1431 >; DRH, B, I 107= Bogdan, D. 27; Ţ.R. 342). DA mss., 1581. — Din magh. vămos. VARĂ, s.f.: pers. (nume compus) KdLUTEKdpd „Caşte-vara" (< 1318>; Bogdan, Milutin, 161). DA mss, Ps. Sch. — Lat. ver. VĂCAR, s.m.: pers. Stephano Vakar (1515, doc. din Caransebeş; Hurm. II3, 232). DA mss., 1645, 1646. — Vacă + suf. -ar. VĂR, s.m.: 8 Kp^Hri>A RhpiîAgH „la Crîngul Vărului" (1505, dec. 10; DRH, B, II 89). DA mss., 1581. — Lat. (consobri-nus) verus. VECIN, -Ă, s.m. şi f., adj. „1. (persoană) care se află alături; 2. (ist.) ţăran aservit stăpînului feudal": wt eemhhex (loc. pl., în loc de gen. pl.) a\oh4Cthp» „de la vecin[ii] mănăstirii" (1482, mart. 23; DRH, B, I 289; Rsl, IX 153; Ţ. R. 360); h ndKH a; Bogdan, D. 195—196, 383; Gl. 228; Rsl, IX 153). DA mss., Ps. Sch., Ps. Hurm. — Lat. vicinus, -a, -um, subst. şi adj. VERDE, adj.: hidron. B-KKAEUJSAg (dat sg.) fifpAE „Bîcle-şul Verde" (de2ori; pîrîu; <1513>, sept. 20; DRH, B, II 242). DA mss., 1582.—Lat. virdis (cviridis; Puşcariu, 1874; Cioranescu, 9213). VERIGA 174 VERIGĂ, s.f.: 3a EEpHijn „pentru verigi" (de 3 ori; Cat. 1508, sept. 1; Gl. 117—118); 3a eephuh Ha fiuHTopf „pentru verigi la eşito[a]re“ (Cat. 1508, sept. 12). DA mss., Cod. Vor. —-Din v. sl. BEpnra. VESTE, s.f.: a; Bogdan, D. 225, 383 = Tocii. 186). DA mss., Cod. Vor. — Din v. sl. K'kCTh. VIEDZURE, s.m.: pers. >top. ETesspTh „Viedzurii" (sat; 1492, nov. 24; Şt. I 510; Gl. 216); RTesssp'i'h „Viedzurii" (sat; 1499, nov. 20; Şt. II 148). DA mss., 1660—1670.— Cuvînt autohton, traco-dac (cf. alb. vjedhulle, vjedlndl). VINĂRICI(U), s.n. „impozit pe vin": wt KHHapHK (k=m) „din vinarici"; wt EHiiapn4 „din vinarici"; h nann hm npHAO-jkhx’ rocnoACTEo a\h ktiCE EHiiapn^hc» wt Ththphmei^h „şi iarăşi le-am dăruit domnia mea întregul vinariciu din Titiriceşti" (1428, sept. 10; 1441, iun. 30; 1496, aug. 1: DRH, B, I 116, 164, 434; Ţ.R. 276, 364); TonoAOE-fcHH e-kch h c-h. KHHapHMEAv „Topoloveni[i] toţi şi cu vinarici[ul]“; h ndKH Aa ha\ ect EHHapH4H rocnoAcTKa a\h „şi iarăşi să le fie vinarici[ul] domniei mele" (1501, dec. 15; 1502 mart. 9; DRH, B, II 27,36). DA mss., 1631. — Vin + suf -arici(u). VISTIAR(IU) = VISTIER, VISTIERNIC, s.m. „mare demnitar, care avea în sarcina sa administraţia financiară a ţării şi păstrarea vistieriei statului":/Haii-fc: HfrpyA KHCTHtapw (nom. sg. rom.) „Manea Negrul vistiiariu" (1484, mart. 9; DRH, B, I 309; Gl. 118); KdAOTii EHCTHiapg (nom. sg. rom.) „Calotă vistiaru" (1502, sept. 12; DRH, B, II 52); cum ... Honvato wizter; Kalota vizter (1511, aug. 17, doc. de la Vlad cel Tînăr; Hurm. XV1, 213= Jako-Manol., nr. 34, p. 28); Opra vizter (1518, dec. 18, doc. de la Neagoe Ba-sarab; Hurm. XV1, 238 = Jako-Manol., nr. 36, p. 29). DA mss., 1783. — Din slavon EHCTHtapk (< gr. biz. pecnăpio; top. eahsj nacHKg na H.wfc EpacTa (nom. sg. rom.) „o prisacă, anume Vrabia" (1483, aug. 17; Şt. I 269; Gl. 217). DA mss., 1645. — Din v. sl. EpaEHH. VRĂJMAŞ,s.m.: WE-kijiaRaT c^\ rocnoACT&o a\h, taco Mpix-A\aiuS (nom. sg. rom.) T-by Ad £CT Epa>KA\aiu rocnoACTKg a\h, a Epaîf:A\auj rocnoACTEi a\h a*1 £CT spa?KA\aujTi EpaiU0E-bH0A\ h ktvceh Sea\ah Bp'hCtiKKoH „făgăduieşte domnia mea că vraj- rsT^^ic^nnfmTI srsi {Îti w^Tsir^isITnnnTI fifrivşîta. fiafp 177 ZA. ş[ul] domniei mele va fi vrajmaş[ul] braşovenilor şi întregii Ţări a Bîrsei“ (scrisoare de la Radu II Pleşuvul, 1421, mai 17; Bogdan, D. 9, 384: şi alte ex.; Gl. 119; Rsl, IX 157; Ţ.R. 277, 366); /^pdKSrtf, Hdtu kptiîktiAUUi ,,Dracule[a], vrăj-maş[ul] nostru" (<1459>, apr. 5; Bogdan, D. 101; Ţ.R. 366) ; Ad CTOHiU 3d tAHO ct» EdUJOH iMHAOCTH npOTHB THA\ Bp<:UI-auuiem (dat. pl.) „să stăm împreună cu domnia voastră împotriva acelor vrajmaşi" (1480, iul. 9; Şt. II 356, 606; Rsl, IX 157). DA mss., Ps. Sch. — Vrajmă (= vrajbă) -f-suf. -aş. VRÎSTAT, -Ă sau VÎRSTAT, -Ă, adj. „vărgat, dungat" = part. trec. de la vb. (a) vrîsta (vîrsta): pers. cuhoee HEdH-Kd Ep-hCTdTd (gen. sg.) „fiii lui Ivanco Vrîstat"; top. ctdd Hd, HiWk... romiiH h EpiiCTduTH „sate, anume... Goestii si Vrîstatii" (1491, ian. 7; Şt. I 445; Ştef. 618, 623; Gl. 243,’ 217). DA, ante 1675 (s.v. învrîsta).—De la vrîstă (vîrstă). VULPAR(IU), s.m. „vînător de vulpi": pers. noEpdTHtm ilîdiie (dat. sg.) Eg/indpgrt „au întors lui Manea Vulparul" (slugă domnească; 1502, iun. 19; DRH, B, II 50; Gl. 217); jKgndHS ffldHE EgAndpg „jupanului Manea Vulpar(u)" ; EgAiiapio „Vulpariu" (1515, mai 20; DRH, B, II 271, 272). DA mss., —. — Vulpe + suf. -ar(iu). VULPE, s.f.: pers. iuuamhhk ÎKoypjKd Eo^driE „nepotul lor Jurja Vulpe" (1495, ian. 22; Şt. II 59; Gl. 217); pers. fiSrtn-b „Vulpea" (1510, mai 27; DRH, B, II 158). DA mss., 1581.—Lat. vulpes. z ZA, s.f.: 3d 3drtf „pentru zale" (Cat. 1509, ian. 25; Gl. 120). DA mss., 1645.—Din gr. biz. ^â|3a (< pers. dzebe; Mihăescu, 115—-116). ZĂNOAGĂ 178 ZĂNOAGĂ, s.f. „depresiune circulară în munţi": top. stihoim „zăno[a]ga“ (munte; 1513, mart. 23; DRH, B, II 239). DA mss., 1667. —Din v. sl. *zanoga (bg. hidron. 3anoza; cf. rus. dial. 3ciHoza „groapă", ceh. zanolia „depresiune în munţi"; vezi BER, I 600). ZĂPODIE, s.f. „vale largă sau platou adăpostit de înălţimi; coastă de deal": top. yoTapTv... wt ndA^ET Eeao-jjjeb) 3dnc>AÎJ (nom. fem. rom.) «y /MHAtTHH, toh 3jnoA'i'(w (instr. sg.) ropn A® ano^haS, ipo ect HA\-fc Et^ouu „hotarul ... de unde cade zapodia lui Beloş în Mileatin, pe această za-podie în sus, pînă la movila care se numeşte a lui Băloş": wt TOA-fe 3 top. H0A0KHHJ WT T0E [70AE IU HAţ’fc 3aVI”IvP0HMH „jumă--tate din acel cîmp, anume al Zlătăronîi [= Zlătăroa-nii]“ (1467, sept. 11; Şt. 1120; Rosetti, 461). DA mss.,—.— Zlătar + suf. -oaiie (= oaie). III. GRAFIA CUVINTELOR ROMÂNEŞTI 9 1. GRAFIA CHIRILICĂ ŞI TRANSCRIEREA ÎN ALFABET LATIN în redarea cu alfabet latin a cuvintelor româneşti, incluse în contexte slavone, pe care le-am tradus în Dicţionarul din paginile precedente, am aplicat transcrierea interpretativă, ţinînd seama de varietatea valorilor fonetice ale unor litere chirilice, aşa cum a arătat încă de mult Ilie Bărbulescu *, de fonetica istorică a limbii române, în special de rezultatele sintetizate pentru sec. XIII —XVI de Ov. Densusianu 2 şi, în ultimele decenii, de acad. Al. Rosetti 3, precum şi de aplicările concrete ale acestei transcrieri în ediţiile recente de texte româneşti din sec. XVI, îngrijite de Viorica Pamfil4, Al. Mareş 5 şi I. Rizescu 6. în prezenţa facsimilelor — ca în cazul acestor ediţii — sau a cuvintelor redate mai întîi cu litere chirilice — ca în Dicţionarul nostru —, precum şi, în genere, în lucrări adresate unui public mai larg, transcriereaL 1 Fonetica alfabetului cirilic în textele române din veacul XVI şi XVIIr (n legătură cit monumentele paleo-, sîrbo-, bulgaro-, ruso- şi româno-slave. Bucureşti, 1904. Cf. şi Andrei Avram, Contribuţii la interpretarea grafiei chirilice şi a primelor texte româneşti, extras din SCL, XV, 1964, fasc. 1 — 5; în ceea ce priveşte dubla valoarea a lui (ea şi e = e), ne asociem observaţiilor critice ale acad. Al. Rosetti, expuse tn Consideraţii asupra foneticii si fonologiei limbii române în secolul al XVI-lea, SCL, XV, 1964, nr. 2, p. 127-133. 2 Histoire de la languc roumaine, t. I, Paris, 1901, p. 389 — 397; t. XX, 1938 (Istoria limbii române, voi. I, Bucureşti, 1961, p. 249 — 254; voi. II, 1961). 3 Istoria limbii române de la origini pînă în secolul al XVII-lea, Bucureşti, 1968, p. 435—584 (ed. I, 1932). Vezi şi: Florica Dimitrescu, Introducere în fonetica istorică a limbii române, Bucureşti, 1967; Em. Vasiliu, Fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, Bucureşti, 196S. 4 Palia de la Orăştie. 1581 — 1582, Bucureşti, Ed. Academiei, 1968, 5 Liturghierul lui Coresi, Bucureşti, Ed. Academiei, 1969. c Pravila ritorului Liicaci, Bucureşti, Ed. Academiei, 1971. GRAFIA CUVINTELOR ROMÂNEŞTI 180 interpretativă ni se pare preferabilă transliterării mecanice {cu păstrarea unor litere chirilice polivalente sau fără echivalent exact în alfabetul latin), utilizată încă în unele ediţii de texte vechi, publicate în ultimii ani1. Iată, în esenţă, echivalenţele aplicate în transcrierea cuvintelor româneşti în repertoriul din paginile precedente: a = a, e = b, r=v, v — g(gh, după e, i), \ = d, f = e, ;k = j, s = dz, 3 = z, h, V = i, k = c (ch, după e, i), A — l, t\\ = m, h = n, o,w = o, n = p, p = r, c = s, t = t, s, y = u, $ = /> X = u, = t- 4 = c(ce, ci), u; = ş, ijj = şt, k = ă, î sau zero, u = î, -b = ea sau e (acolo unde astăzi se pronunţă e şi nu avem siguranţa că în trecut se pronunţa ea), k — iit, a = ia, a = ea, ia, e, = ă, î, = g (ge, gi), 4 = a . După cum se vede din acest tabel, în afară de literele monovalente, există cîteva bi- sau trivalente (ori chiar fără valoare fonetică) şi, invers, acelaşi sunet românesc este redat prin mai multe litere chirilice. Aceasta se explică istoriceşte prin faptul că unele litere vechi chirilice, apărute la sfîrşitul sec. IX în Bulgaria, au căpătat valori noi, cu trecerea timpului, în diverse ţări slave, în funcţie de evoluţia sunetelor pe care le desemnau iniţial, valori ce au fost preluate succesiv în scrierea slavonă din Ţările Române 2. în al doilea rînd, scrierea cuvintelor româneşti cu litere chirilice a fost timp de cîteva secole sporadică — în măsura în care, aşa cum s-a putut vedea în paginile precedente, acestea erau incluse în textele slavone, mai ales în documente —, iar după aceea, începînd cu secolul XVI, n-a existat o preocupare sistematică de simplificare şi codificare a alfabetului chirilic pentru redarea în scris a limbii române. în fond, prima încercare teoretică de simplificare şi de codificare a alfabetului chirilic 1 De exemplu: Varlaam, Cazania (1643). Ediţie îngrijită de J. Byck, Bucureşti, Ed. Academiei, 1965 (nou tiraj al ediţiei din 1943): Telraevan-ghelul tipărit de Coresi. Braşov, 1560 — 1561. Ediţie alcătuită de Florica Dimitrescu, Ed. Academiei, 1963. 2 Asupra particularităţilor grafice ale diverselor redacţii slavone vezi, de exemplu, A.SI. Selişcev, Cmapoc.iaefiiicKuu X3MK, I, Moscova, 1951, p. 80 — 93; pentru mediobulgară, în mod special, vezi K. Mircev, IIcrtio-pimecKa zpaMamuKa Ha Sb.izapcKun e3UK, ed. 2, Sofia, 1963, p. 96 — 143. 181 GRAFIA CUVINTELOR ROMÂNEŞTI conform necesităţilor limbii române a fost întreprinsă de cîţiva cărturari transilvăneni anonimi, care au publicat la Viena, în 1784, broşura Ortografie sau scrisoare dreaptă pentru-folosul şcoalelor neamniceşti (naţionale), relevată de curînd de prof. G. Ţepelea, care precede cu trei ani Observaţiile... lui Ienăchiţă Văcărescu (Viena, 1787) 1. In aceste condiţii, este necesar ca, pe baza materialului lexical înregistrat în repertoriu, să ne oprim, pe scurt, asupra literelor cu valori multiple şi, invers, asupra sunetelor (fonemelor) redate prin mai multe litere, precum şi asupra cazurilor speciale de redare fluctuantă în alfabetul chirilic a unor foneme româneşti. VOCALE d Litera chirilică d redă, de regulă, fonemul a (de ex., „Afumaţi", 1510, Ţ2), dar sînt şi destule cazuri cînd corespunde lui ă (redat în alte locuri prin -k). Iată cîteva exemple, citate în paralel: KpdwwHk „Crăciun" (1414, M)—Kp-MiyHS (dat. sg. slavon) „lui Crăciun" (1472, Ţ), BdpEOCk „Bărbos" (1418, M)—KtiPeoujh „Bărboşi" (1455, M), opdUJJiiî „oraşane" (pl. slavon, 1439, M)—u'p;niiJdHOA\k (dat. pl. slavon) „orăşan[ilor]“ (1472, M),/HdCT’fcKkipijA „Măsteacîrul [-ărul]" (1455, M)—/HiiCT/fiKMpt,' „Măsteacîru[-ăru]“ '(1475, M), Ka/isr-hpH „călugări" (1459, M)—K^Sp^pSa „Călugărul" (1428, Ţ), rpdAHUit „Grădiştea" (1464, Ţ)—rp^A’i'4J‘b „Grădiştea" (1513, Ţ), rujfiipiiHMfrt „pahărnicel" (1490, M)—nv 1 Yezi G. Ţepelea, Studii de istorie şi limbă literară, Bucureşti, 1970, p. 103 — 110. Cu 27 de ani înainte, Diraitrie Eustatievici Braşoveanul, în Gramatica românească (1757) — editată de N.A. Ursu, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1969 — era tributar în problemele ortografiei, în primul rînd, modelului său slavon, Gramatica Iui Meletie Smotriţki (retipărită Ia Rîmni-cul-Vîlcc-a, în 1755): vezi p. XVI şi 12 — 17 ale ediţiei citate. - Aici şi in continuare: Ţ = Ţara Românească; M = Moldova, Tr = Transilvania. GRAFIA CUVINTELOR ROMÂNEŞTI 182 X'kpmwfA „prîhJrnicel" (1437 şi 1490, M), HaAi>pfUf'« „Pădureţelor]" (1498, Ţ)—II/T.ASpf „Pfldure" (1515, T), EpaAf'r „Brndet"(1498—1499, Ţ)—Bp^A'^UfA „Bradăţcl" (1456, M) etc. Grafiile cu a predomină în Moldova, dar se înlîlncsc şi în Ţara Românească, în timp ce grafiile cu ,k, -h apar aproximativ în aceeaşi proporţie în ambele provincii (primo exemple: 1428, Ţ; 1440, M). Cauza acestei fluctuaţii rezidă în caracterul mai deschis al lui a românesc în raport cu ?, bulgăresc (pe care l-am putea transcrie â')1, redat în epoca mediobulgară atît prin -h, cît şi prin -y«, şi în inexistenţa unui fonem apropiat în ucraineană şi rusă, respectiv a unei litere corespunzătoare în scrierea chirilică a acestor limbi2. De cîteva ori, j redă chiar pe î înainte de n şi m: /11an-sjhh „Mrtndzaţi" (1436, M), dar /1îkiii3ji^ii „Mfnzaţi" (1434, M), iÎA\nsu,iiTa ,,.4mpuţita [= împuţita]" (1495, M); accst din urmă exemplu precede cu patru ani prima atestare pe care o cunoaştem a lui .f. cu această valoare, înainte de n (.f-ii „în", 1499, Ţ — vezi mai jos). După i|i, care în slava veche reprezintă consoana compusă moale st’, a poate reda (pseudo)diftongul ea (ca), notat, de regulă, -k: cpamitjia „braniştea" (1495, Ţ) = Epamwrk „braniştea" (1490, M, nom. sg.), i|iasS (acuz. sg. slavon) „ştcrtdză" (1473, M). t Litera t redă, de regulă, pe e (de ex., :«Afp „jder", 1422, Ţ), dar, ca şi în limba slavă veche (şi slavonă), poate reda şi pe c iotat (precedat de i consonantic), la începutul cuvîn-tului sau după vocală: Gn^pt „Zspure" (= /epure, 1502, M), fLUHTOpf „eşito[a]re" (= î’eşitoare, 1508, Ţ); riMim „pocni" (=po/eni, 1409, M), IIofiiHna „Poeniţa" (= Poieniţa, 1473, M). 1 Vocala ă românească este semiinchisă, mai deschisă decit e (Al. Rosetti, Introducere în joneticii, ed. 4, Bucureşti, 1967, p. 67); vocala h bulgărească este semiinchisă, dar mai închisă decit e (St. Stoikov, yaod e Sb.iaapcKama (fionemuKa, ed. 2. Sofia, 1961, p. 80). : Vezi alte consideraţii la Al. Rosetti, Istoria limbii romune (1968), p. 4S8 (cu bibliografia anterioară). 183 GRAFIA CUVINTELOR ROMÂNEŞTI Forma izolată TOK.wEA» (acuz. sg. slavon) „tocme[a]lă“ (14761477, Ţ), în loc de TOKAvfertS sau tokmaa» (cf. toka\aa, gen. pl. slavon, 1453, M), se poate explica prin „slavizarea" cu-vîntului românesc, derivat, de altfel, de la un verb de origine slavă. H, T Litera h redă, de regulă, ca şi i, pe i (de ex., flpcgpHAE „Arsurile", 1451, Ţ), dar apare după p (r) şi în locul lui w sau -h (î): GtpUiUbTh „Strâmbii" (1428, M), dar Gtpma\e,s „Strwnba" (1431, M), Spmu „Urita" (1490, M), £Phth (1517, M), dar Oyp'KTa „Urita", ^pwtHj Jjp'hTd (1517, în acelaşi doc., M). Aşadar, la fel vom interpreta pe h în pună „ripi" (= ripi, 1428, M), pHm» „ripă" (= rîpă, 1491, M). De asemenea, /11hhkk>.u (gen. sg. slavon) „Mmdziul" (1444, M) este egal cu ffluHSSna „Mîndzul" (1448, M). în aceste condiţii, HH^oyHA'vrSp'fe (loc. sg. slavon) „înfundătură" (1428, M) poate fi interpretat la fel: „înfundătură" (vezi mai sus, Împuţita). Litera T apare, ca şi în slavonă, de regulă, înainte de vocală, marcînd, de fapt, şi pe i consonantic: flAsTa „Albna" (1443, M), anpHrti'E „april«e" (1480, 1502, Ţ; cf. însă şi anpH-ahe „apriHe", 1509, Ţ); cu atît mai mult, este scris înaintea lui h: «JiaSplfH „Faurn" (1491, 1520, M). o, vv Cele două litere redau, în esenţă, pe o: iv se întrebuinţează aproape regulat la începutul cuvintelor (GifpKSn „Orbul", 1495—1508, Ţ), iar o în interiorul lor (Uop8A\EgA „Porumbul", 1514—1519, Ţ); această distribuţie reprezintă numai un fapt de grafie, nu şi de fonetică, la fel ca şi în scrierea slavă veche şi slavonă (cele două litere au fost preluate din alfabetul grecesc la sfîrşitul sec. IX, fără a avea valori fonetice diferite). Ambele litere se pot, însă, afla şi în locul diftonului oa, notat în alte cazuri oa. Fluctuaţia se explică prin faptul că GRAFIA CUVINTELOR ROMÂNEŞTI 184 în limbile slave nu există un astfel de diftong şi, deci, nici deprinderea de a-1 marca în scris. Iată cîteva exemple de redare a diftongului oa prin o, dintre care unele însoţite de exemple paralele, în care acesta este notat oa: fliiHHOca „Ani-no[a]sa.“ (1437, Ţ), r-hoyHOca „Găuno/X/sa" (1448, M), Ko-„Co[a]stă" (1463, Ţ) — hoacTa „Coasta" (1502, Ţ), m-noTa (fem. sg.) „nepo/a_/ta" (1483, M)—iienoaTa „nepoata" (1493, 1494, M), iua kSaboks „peste bulbo/’ajcă" (1499, M) — KoV’AKoaK'h „bulboacă (1428, M). în alte cazuri avem numai forme cu diftongul notat: ,i,oaA\Ha „Doamna" (1462, M), fip-K-Toanf „Vîrtoape" (1501 M), *IoapEK8rt „Cioarecul" (1505, Ţ) etc. oy, s, y Grupul de litere oy, respectiv ligatura 8 redau pe u, ca şi în limba slavă veche (maniera a fost preluată din scrierea greacă, în care diftongul oo trecuse în sec. IX la u); acestora li se adaugă în scrierea slavo-română şi y simplu (de ex.: OyHroyp’kHyit'h „C/ng«rean«l", 1409, M; îI/iesati „Albwl", 1415, Ţ; Boyrt „Boui", 1470, Ţ). Cazuri speciale: după m şi ui, care, la origine, redau consoane moi, oy, 8 pot înlocui pe k> (iu — iu): H^ynrox’ (loc. pl.) = Hwuroy „Ciungi" (1400, M, acelaşi doc.), 1JI8-Etwrt „Ştfijubeml" (1492, M), I{I8eew „Ştfijubeiu" (1493, Ţ) = IJIioeewa „Şto'wbeiul" (1486, Ţ). în fine, y poate reda, în rare cazuri, pe î, înainte de n: yiiTpe „între" (1451, Ţ; vezi, mai sus, împuţita). k, iij a, ki în scrierea mediobulgară, cele două litere Tv şi -Ti au ajuns să desemneze acelaşi sunet, provenit fie din a în poziţie intensă, fie din q (notat în slava veche &), sunet pe care l-am putea nota fonetic a1; în plus, în anumite texte, redactate în regiuni în care s-a exercitat influenţa scrierii sîrbeşti (Bulgaria apuseană, Ţara Românească), k putea înlocui pe -k şi, deci, şi pe Or, cum sunetul bulgar ă 185 GRAFIA CUVINTELOR ROMÂNEŞTI (notat atît Tv, cît şi pînă în 1945) se află între ă şi î românesc — primul fiind mai deschis, iar al doilea mai închis —, ambele litere (de fapt, toate trei, dacă adăugăm şi pe k) au ajuns să fie utilizate în Ţările Române în paralel, atît pentru redarea unuia, cît şi a altuia din cele două sunete (foneme) româneşti. Studiind fluctuaţiile utilizării literelor & şi ii într-o serie de texte româneşti din sec. XVI, A. Avram ajunge să afirme că „în perioada apariţiei primelor texte româneşti, cel puţin unele din graiurile dacoromâne nu cunoşteau distincţia fonetică dintre [ă]s\[î], Chiar ad-miţînd existenţa timbrului [î] în graiurile reflectate de textele studiate x, opoziţia /«/: jîj nu apăruse încă (deşi în graiul reflectat de CT [Tetraevanglielul lui Coresi] se produsese posteriorizarea, în anumite condiţii, a lui [i] — fenomen care a contribuit la apariţia unor perechi minimale de tipul rău — rîu în dacoromâna actuală). Prin urmare, literele -k şi x. notează, amîndouă, un singur fonem vocalic, / *cănt>cînt, campus > -'cămp > cîmp). Dar el provine şi din i (+ n), (r) + i (de ex.:in >în, rivus >rîu), prin „posteriorizarea ... lui [i]“, care-şi păstrează acelaşi grad minim de deschidere. în aceste condiţii, fiind de acord cu A. Avram că nu în toate graiurile româneşti se realiza ferm opoziţia între /«/ şi jîj, nu putem conchide însă că acest lucru se poate deduce din studierea fluctuaţiilor graficei—-h3. De aceea, prezentînd cititorilor cuvintele româneşti scrise cu ^ şi Tv, k în grafia chirilică, am preferat să le transcriem conform pronunţării actuale, precizînd, în sprijinul interpretării noastre următoarele: 1) Există numeroase cazuri în care cele trei litere ;k, -k şi k redau, toate, sigur pe ă românesc, în interiorul cuvinte- 1 Codicele Voroneţean, Psaltirea Hurmuzafti, Teiraevanghelul lui Coresi (1560 — 1561), Palia de la Orăşlie şi alte cîteva. 2 Contribuia ..., p. 73. 3 De aceea ni se par cu atît mai neconvingătoare statisticile sale din articolul Grajia chirilică şi problema opoziţiei /ă/ : /£/ în dacoromâna din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea (SCL, XXIX, 1973, nr. 1, p. 7-25). CRAHA CUVINTELOR ROMÂNEŞTI lor: B-hrtdsp „Bălaur" (1517, Ţ), B.TiA-hpTa „Bălăria" = EiuVhpYt „Bălărie" (1519, Ţ, acelaşi document), E<^pEdT „Bărbat" (1471, Ţ), Kiip/TiS „birău" (H70 sau 1476, M; 1477, Ţ), Ka-k-AHteeh „Clăditeei" (1519, M), Kon-r>MEA „Copăccl" (1473,Ţ) = Kon-K'iEA „Copăcel" (1496, Ţ), ‘I phcmiET „Frăsinet" (1502, Ţ) = «Sp'bCiiHETSn „Frăsinetul" (1504, Ţ), IfhpKi^iiiiomti „Pără-ginoşi" (1484, Ţ) = n-KpTiyHHOCijA „Părăginosul" (1502, Ţ), G;k-ndTgA „Săpatul" (1404—1406, Ţ) = G'hnaTgA „Săpatul" (1501, Ţ), Ekpsash „Vărului" (1505, Ţ), K^pap-fc „Cărarea" (1436, Ţ) = K-hpappE „cărarre" (1519, Ţ). Literele şi -k notează pe ă şi la sfîrşitul cuvintelor: E’hUJHKgtţ'h „Băşicuţă" (1517, Ţ), Egs-h „Budză" (1495, M), KgpAVHTSp-h „Curmătură" (1517, Ţ), lIan;K „Ceapă" (1492, Ţ). Tot aşa am interpretat pe BapE'K „Barbă" (1436, M), deşi de foarte multe ori ierul mare sau mic final (--h, -h) nu marchează nici un sunet, ca şi în slavonă (ierurile finale, ca şi cele neintense în interiorul cuvintelor, dispăruseră în diverse limbi slave între sfîrşitul sec. X şi prima jumătate a sec. XIIIl, dar literele respective au continuat să fie scrise prin tradiţie, în rusă pînă în 1918, iar în bulgară pînă în 1945 ;-b marchează şi azi în rusă doar caracterul moale al consoanei precedente): {Iaesati „Albul" (1415, M) = 0a-EgA (1420, Ţ; în astfel de cazuri, consoana finală apare adesea suprascrisă — ceea ce nu e menţionat în unele din ediţiile utilizate şi n-am considerat necesar, avînd în vedere scopurile pe care şi le-a pus lucrarea de faţă, să menţionăm acest fapt decît în rare cazuri, prin redarea ei între paranteze rotunde —, după ea nemafiind scris în mod automat -h, sau k final tradiţional), fliiHHMW'h „Aniniş" (1392, Ţ) etc. în cîteva cazuri chiar, sub aceeaşi influenţă a scrierii slavone, "K sau h pot să nu aibă valoare fonetică, inclusiv şi în interiorul cuvintelor, între consoane (acolo unde, în limbile slave, era aşa-numita poziţie neintensă): GmiKroyph „Singur" (1222—1228, doc. sîrbesc), Ci^p^Ta „Scurta" (1480, Ţ) = ©KgpTa „Scurta" (1520, Ţ). 1 Vezi S.B. Bernstein, Gramatica comparată a limbilor slave. Traducere şi note de G. Mihăilă, Bucureşti, 1965, p. 224 — 227. 187 GRAFIA CUVINTELOR ROMÂNEŞTI 2) între cuvintele înregistrate de noi există cîteva cazuri în care -h şi h notează pe î, ca dovadă că în unele şi aceleaşi cuvinte sau în derivate alternează cu w, în documente moldoveneşti, sub influenţa scrierii slave răsăritene: 3>;kh-t;kheae „Fmtmele" (1493, Ţ), (I>MiTMi-bn'fen „Ffntmelei" (gen. sg. 1506, Ţ), dar «ŞuHThiirfeAE „Fmtmele" (1426 şi 1447, M); /QiiHSduTH „Mmdzaţii" (1489, M) = /Hun3d^H „Mmdzaţii" (1434, M); /Htvhapeijih „Mfndreşti", dar/Muhapsa „Mândrul" (1502, M, acelaşi doc.). în unele cuvinte extrase din documente moldoveneşti am întîlnit pe î notat numai prin ki : „Cîmpean" (1456, M), IIiiIhteme „Pmtece" (1449, 1456, M), <ÎM'KA\bJHSiMop „Flămîndzilor" (1448, M). Aşa stînd lucrurile, nu credem că avem motive să ne îndoim de existenţa lui î, notat fie prin % fie prin ^: a) în cuvinte de origine latină: Ea-khasa „Blmdul" (1519, M; lat. blandus), IlhM’hHT.SAOF, (adj. pos.) „[al] Pămmt[ului]“ (1517, Ţ; lat. pavimentum) etc.; b) în cuvinte de origine slavă: Kptvhim (gen. sg. slavon) „Crmg" (1495, M) = Kp^*Hr8A „Crmgul" (1505, Ţ; mbg. timpuriu krbg, bg. actual Kpbe) etc.; c) în cuvinte de origine autohtonă sau necunoscută: Ep-hii-AŞuje „Brfnduşe" (1494, M), Ep-hHSH (gen. sg. slavon) „Brmd-ză“ (1490, M), KapTiMES „Carimbu" (1497, M) etc.; d) în cuvinte de origine greacă bizantină: fpp-hHKoy „Frm-cu“ (1468, M) = «^pijhksas (dat. sg. slavon) „Frmcul" (1504, Ţ) = <&p;khk8a „Francul" (1505, Ţ). pTij ph j ATij Ah în slava veche (bulgara veche) fonemele r, l (r şi l sila-bice) erau redate prin grupurile de litere pt sau ph, a-k sau Ak1. Dar încă în faza de trecere de la epoca veche bulgară la cea mediobulgară, în majoritatea graiurilor — începînd cu cele răsăritene — r şi l şi-au pierdut caracterul silabic, paralel cu transformarea apendicelui vocalic 1 în vocală propriu-zisă, a, fie înainte, fie după r, l: în majoritatea 1 Vezi, de exemplu, A. Vaillant, Mantiei du vieux slave, t. I, Paris, 1948, p. 32-33. GRAFIA CUVINTELOR ROMÂNEŞTI 188 graiurilor bulgăreşti, mai ales răsăritene, reflexul lui f, / este br, bl, dacă urmează o singură consoană, şi n,, h„ dacă urmează mai multe consoane (precum şi în cuvintele monosilabice) ; în alte graiuri, reflexul este în toate cazurile br, bl sau, invers n, h, ori chiar se păstrează pînă astăzi so-nantele respective r, l1 (r se păstrează în sîrbocroată, în timp ce l a trecut în «•)2. Cuvintele româneşti de origine veche slavă (slavo-bul-gară) prezintă, de regulă, primul reflex, cel mai general, îr, îl, dacă urmează o singură consoană, şi răjrî, dacă urmează două consoane (inconsecvent); de exemplu: bhlog, dîrz, ghici, pilc, stllp; dar îndrăzni, vuslă şi vrîstă, dîxsici şi dristă, cixcimâ şi cvîcimă (crlşmăp. înregistrate în documentele slavo-române în forme românizate, astfel de cuvinte continuă să fie scrise — conform tradiţiei — de cele mai multe ori cu pii, pa, respectiv ai,, ak, dar şi — potrivit pronunţării reale — ^p şi chiar wp, respectiv -ka: Kp-HiitjAd (gen. sg. slavon) „CîrnuV (1494, M) şi KpKHgASH „Cinului" (1519, Ţ), rptEOKgAd (gen. sg. slavon) „Gfrbovul" (1440, 1441, M), rp-KAa „Gîrla" (1448, M), dar rupAiM\H (instr. pl. slavon) „gMe" (1455, 1458, M), Ilpt/w-TgA „PîVlitul" (1478, Ţ), Gp-hEo^A „Szrbul" (1418, Ţ), KpTi-X'gA „vMiul" (1517, Ţ), dar T-tproKEiţH „târgoveţi" (1514—1516, Ţ; lipsesc exemple cu îl). Dintre cazurile fluctuante (vezi mai sus), între exemplele noastre figurează doar lip'hCTdTd (gen. sg. slavon), care poate fi interpretat atît „Vnstat", cît şi „Vfrstat" (1491, M). în formele KpHMHA\apH, KpMiiOAupH, Kp-h'WAupH (1509, 1513, 1515, Ţ), dată fiind marcarea lui i, respectiv iu, între c şi m, credem că mai degrabă trebuie să interpretăm „Corcimari", „Cfrciumari", deşi în primul caz este posibilă şi varianta „Cncimari". in sfîrşit, ep^teeae (1482, Ţ) trebuie interpretat, credem, „bfrtvele" (pl.; singular bzrtveală > bfrfea- 1 Vezi: K. Mircev, op. cit., p. 125 — 128; St. Stoikov, op. cit., p. 132. 2 Vezi, de pildă, S. B. Bernstein, op. cit., p. 244 — 245. 3 Vezi: AI. Rosetti, Istoria limbii române (1968), p. 345 — 340; G. Mihăilă, nota, 28 in cartea: S.B. Bernstein, Gr. comp., p. 295. 189 GRAFIA CUVINTELOR ROMÂNEŞTI lă > b?>fă), căci, deşi după îr sînt două consoane, acestea manifestă tendinţa de reducere la una singură: tv > v. Mai interesant este faptul că această manieră grafică se aplică uneori şi la cuvinte de origine slavă în care grupul zrnu este originar, de ex. Kpv,Kf „Orje“ (1495, M; slavon. KpHJKh), ceea ce dovedeşte „expansiunea" fenomenului (cf. şi: v. sl. KpdCT-krti > rom. crăstei, cristei, cîrstei etc.). în aceste condiţii, nu este de mirare că vom găsi scris p-h pentru îr şi în cuvinte de alte origini: Ep'hc-fcnyA-h. „B?>seanul“ (1429, Ţ), KpiuUHH „CMani" (1470, M), Kp-MHr „Grlig" (1484, Ţ), hj KpTkrtHrATjjp/ţs „la CMigătură" (1426, M), dar hj KkipAHr-h-tSph „la CMigătură" (1431, M), 'Iokp'MTe „CiocMie“(1512— 1513, Ţ), dar HoKiipAYf (1470, M) şi 'îoKupAHl (1469, M), IUo-np-hAd „ŞopMa" (1483, M) etc. Iată şi cîteva exemple cu a-k = ăl (sau îl), în cuvinte care nu sînt de origine slavă: Havthmhlu „Prtftiniş" (1410, M), EAiinanH „Bărtaţi" (1426, M; 1483, M), TA'KX'apH „tfZhari" („tăl-hari"?, 1482—1487, Ţ), dar TivA\'dp£K (adj. pos. slavon) „al Tîftiarilor" („Tnflnarilor" ?, 1492, M)1. •b, a în slava veche, -b (e) marca un fonem ce poate fi notat fonetic ă sau ea (pseudodiftongul ea, cf. v. sl. K-bKi»> rom. veac)2, păstrat ca atare pînă astăzi în unele graiuri bulgare, în toate poziţiile (Rodopi), sau numai în anumite poziţii: în graiurile centrale sau nord-estice — vecine cu teritoriul românesc — reflexul lui -k (e) este 'a (v’ak), cu excepţia cazurilor cînd nu este accentuat (vekove) sau după el urmează consoană moale (vecen), poziţii cînd s-a transformat în e (cele mai vechi exemple sînt din sec. XIII)3. Dar în aceste 1 In esenţă, grafiile pi, pt şi at>, Ak sînt explicate la fel de I. Bărbulescu, Fonetica..., p. 408—432, şi de A. Avram, Contribuţii..., p. 60 — 73; dar consideraţiile despre posibilitatea existenţei în româna veche a lui r, l silabice ni se par, şi la un autor, şi la altul, neconvingătoare. 2 Vezi: A. Vaillant, op. cit., I, p. 28—29; A.M. Selişcev, op. cit., I, p. 129; S.B. Bernstein, op. cit., p. 254—256. 3 Vezi: K. Mircev, op. cit., p. 105 — 109; St. Stoikov, op. cit., p. 124— 125 şi harta nr. 1; în graiurile sud-estice reflexul este peste tot 'a, iar în cele vestice (parţial, sub influenţa graiurilor sîrbeşti) — peste tot e. GRAFIA CUVINTELOR ROMÂNEŞTI 1 90 graiuri, şi 'ii etimologie trece in r în acclcaşi condiţii: pol'tina — poieni, jashi -—jcsli Acelaşi este tratamentul cuvintelor româneşti de origine slavo-bulgară2 şi, mai mult, alternanţa ca ('a) jţc este prezentă şi in elementele latine ale limbii române, în condiţii similare, fiind paralelă alternanţei oa (°rt j//o 3. Dată fiind tradiţia scrierii slave chirilice cu -fc şi în regiunile în care, în anumite condiţii, sunetul corespunzător trecuse la c (acelaşi este cazul şi pentru dialectele sîrbeşti ekavienc, în care c >c în toate poziţiile, precum şi pentru limba rusă), tradiţie transmisă şi in scrierea slavonă din Ţările Române, aflate cîteva secole sul) influenţa cărturărească bulgară, sîrbă şi slavă răsăriteană, este greu să decidem dacă în cuvintele româneşti (de origine slavă sau nu) k marca peste tot (pseudo)diftongul ca (ra) sau, în unele cazuri, reda pe c. Aceasta era concluzia pe care o trăgea, pe bună dreptate, I. Bărbulcscu, în 1904 ‘1. De aceea, în toate cazurile în care astăzi sc pronunţă ca, am transcris pe -k ca atare, dar acolo unde astăzi corespunde lui c, am preferat să transcriem e, lăsînd la latitudinea cititorilor să pronunţe c sau ca (convingerea noastră este că în epoca de care ne ocupăm funcţiona, ca şi astăzi, alternanţa ca/c). Este drept că o grafie dc tipul Ksp-rkmi (1464, Ţ) poate fi interpretată Curlcam, în lumina existenţei formei Ko^praiiu în învăţăturile lui Neagoe Basarab (deşi e posibilă influenţa formei de singular, unde se justifică fonetic: curtean); dar J’p-fc-■iii „Grcci" (1475-—1476, T) alternează cu 1'pfiii „Grcci" (1465, Ţ) în documente contemporane, ambele provenite din Ţara Românească. Iată cîteva exemple, în care 1- arc sigur valoare de 'a (caj: n-fc „bea" (1418, Const. Kosteneţki, citîndu-1 ca exem- 1 Vezi St. Stoikov, op. cit., p. 125 — 120; S.B. Bernctcin, op. cit., p, 256 şi nota 30, p. 295. - Vezi Rosetti, op. ci!., p. 333 — 334. 2 Vezi: Em. Yasiiiu, Fonologia istorica..., p. 65 — 03; M. Sala, in JLR, II. p. 194 — 195. * Foiirtirgn. fl09 —HSilj: vesi si A, Avram. Contribuţii13 — 23. 191 GRAFIA CUVINTELOR ROMÂNEŞTI piu), Kp-kiţa „Creaţă" (1421, Ţ) — dar Kpeu,i$ „slobozie" (1458, M), E^nm „Bur/raţii" (1482, M), dar Eg-3anH „Buzaţi" (1470, M), alături de StAv-h „.Dzeamă" (1491, M), Tpijaus „Grumarfz" (1499, M) etc. Aşadar, de aici nu rezultă că, în Moldova, dz se simplificase la z, ci doar că notarea sa era inconsecventă3. P P Fonemul r (>' apical vibrant) era redat în sec. XVI (în tot cazul, cel mai vechi exemplu înregistrat de noi e din 1510) prin pp şi apărea, cu precădere, în elemente de origine latină, la iniţială sau în poziţie intervocalică: Ppfc „Rrea" (1510, 1516, Ţ), dar şi Pt „Rea" (1516, Ţ), K-kpappt „cărare" (1519, Ţ). Judecind după aceste exemple, grafia 1 Rosetti, 512—513. 3 Vezi I. Bărbulescu, Fonetica..., p. 449—457. 3 Rosetti, 513. 193 GRAFIA CUVINTELOR ROMÂNEŞTI pp este mai veche decit p, întilnit în primele traduceri româneşti nord-transilvănene1. i Sub influenţa normelor grafice mediosîrbe, rareori c ţ (ci) este redat şi prin k, în loc de m: ehimphk (1428, Ţ) = KHHjpHM „vinarici" (1496, Ţ) 2. y, r, % x Litera y este, din punct de vedere grafic, o variantă a lui m (c) şi a apărut în scrierea sîrbească, mai întîi în 1 forma fi, cu valoare de g (sec. XII), apoi şi y, cu valoare i atît de c, cît şi — rar — de g (cel mai vechi exemplu citat | de I. Bărbulescu este din 1551) 3. Cu această din urmă | valoare, a început să fie întrebuinţat în scrierea slavo: română, pentru redarea sunetului românesc g (ge, gi), 1 de pe la mijlocul sec. XV: cel mai vechi exemplu ! cunoscut e JJjAM^pni „Geamîr" (= -ăr, 1454, dec. 8, M), du- | pă care urmează ţUHgHf „Genune" (1457, 1501, Ţ), JJoypdTSrt „Gzuratul" (1469, M), IJocaim „Gi'osani" (1486, Ţ), PgyHHa i „Rugina" (1490, Ţ) ş.a. i Pînă la mijlocul sec. XV şi, parţial, după aceea, , g este redat fie prin r, fie prin q, fie prin m:, tocmai pentru că ij nu era încă „statuat" în scrierea chirilică (limba slavă : veche nu dispunea de fonemul g, şi deci nici alfabetul nu avea o literă corespunzătoare): TtnsHE (1415, Ţ), JKfHgHf (1421, Ţ), ?£hshe (1424, Ţ) = ţlfHgHf „Genune" (1457, Ţ); auxTaiiih „me/iaşi" (= megiaşi, 1446, M), i\\dpjKHHU (gen. sg. slavon) „mar/ine" (= margine, 1452, M), PoyJKHp-h. „Rugiră" (= rugiră = rugină, 1495, M) etc. Aceste exemple din urmă, toate provenite din Moldova, ar putea marca însă şi trecerea lui g la j, prin suprimarea ocluziunii, fenomen specific graiului moldovenesc4. 1 Vezi A. Avram, Contribuţii..., p. 92 — 97. I. Bărbulescu, Fonetica..., p- 426—428, greşeşte, afirmînd că pp nu înseamna decit r consonantic. 2 Vezi şi I. Bărbulescu, Fonetica..., p. 458—460. ! Ibidem, p. 440—448. 4 Vezi Rosetti, p. 515 (cel mai vechi exemplu citat e din 1503). GRAFIA CUVINTELOR ROMÂNEŞTI 194 2. SCRIEREA CU LITERE LATINE A CUVINTELOR ROMÂNEŞTI Dintr-o serie de exemple reproduse în Dicţionar, ca şi din alte surse \ constatăm că s-a scris româneşte cu litere latine — evident, cuvinte izolate — cu mult înainte de a doua jumătate a sec. XVI, cînd apare primul text în limba română integral cu litere latine: Cartea de cîntece (Fragmentul T odor eseu), tipărită probabil la Cluj sau la Oradea, între 1570—15732; cel mai vechi exemplu înregistrat în Dicţionarul nostru este din 1363: Musath (Tr). în cea mai mare măsură, literele alfabetului latin erau adecvate, evident, pentru redarea sunetelor (fonemelor) româneşti. în cîteva cazuri însă, la reproducerea unor foneme specifice limbii române, diecii, români sau de altă origine (saşi, maghiari, polonezi), au recurs la grupuri de litere sau la litere unice, ce redau, de fapt, alte foneme, apropiate printr-o trăsătură sau alta de cele în cauză. Uneori, se simte în mod evident influenţa normelor de scriere germane, maghiare sau poloneze. Iată aceste cazuri din exemplele consemnate în Dicţionar: VOCALE a = î:Tr&xor (= Trîcşor = Tîrgşor, 1424, Ţ). e — ea : Nemch (= Neamţ, 1395, M). i = î : Brinsa (1477, M), Kirsza (1517, 1518, M). y = i,î (după r): woyvoda (1368, Tr, .ş.a.) = voivoda (1417, Ţ), dwornyk (1397, M) = dwornik (1511, Ţ), boyar (1475, Tr), dar boieri (1481, Ţ, etc.), pythar (1499, M), pytar (1507, Ţ) = pitar (1510, Ţ), Stesary (1517, Tr); Rywsor (1435, 1496, Tr). w — u : Rywsor, Drakwl (1452, Tr) = Dracvd (1459, Ţ), Fvtrka (1496, Tr), Grwma.cz (1499, M), Wad'wl (1514— 1516, Banat). 1 Vezi: Dens., p. 389—397; Rosetti, p. 447—463. 2 Vezi Crestomaţie romanică, întocmită sub conducerea acad. Iorgu Iordan, voi. I, Bucureşti, Ed. Academiei, 1962, p. 180 — 181. 195 GRAFIA CUVINTELOR ROMÂNEŞTI CONSOANE ch, tch, cz = ţ :Nemch (1395, M), A’ewtch (1436, M), Nem-czenses (1499, M). ck, k = c : Vornick (1494, Tr) = vornik (1507, T) = dwor-nic (1511, Ţ); Drakwl (1452, Tr) = Dracul (1459, Ţ), Fwrka (1495, Tr), Vakar (1515, Banat). cz = dz : Gnvmacz (1499, M). g — c (influenţă germană): postelnig (1468, M), stolnig (1468, M) = stolnyk (1511, Ţ). s — ş, z (influenţă germană) : Musath (1363, Tr), Rywsor (1435, 1496, Tr), satrar (1511, T); Brinsa (1477, M), Stesary (1515, Tr). st(s), sth — şt : Salistsia (1496, Tr), Zelestye (1507, Tr) ;■ Selesthe (1510, Tr). sz = j : Iiirsza (1517, 1518, M). th, tt = t: Musath. (1363, Tr), pyWxar (1499, M) = pyttar (1518, Ţ), pytar (1507, 1518, Ţ). w = v : woywoda (1368, Tr) = woyvoda (1372, Ţ) = voivoda (1417, Ţ); dvrornyk (1397, M, etc.) = vornik (1507, Ţ); vizter—vizter (1511, Ţ, acelaşi doc.) etc. x(=cs) — cş : Traxor (1424, Ţ). z = s : zpatar (1436, Ţ), Zelestye (1507, Tr) = Selesthe (1510, Tr), wizter (1511, Ţ). IV. STRUCTURA VOCABULARULUI ROMÂNESC PE BAZA CELOR MAI VECHI ATESTĂRI 1. STRUCTURA VOCABULARULUI Dicţionarul din paginile precedente cuprinde 628 de cuvinte româneşti, atestate în documente slavone şi latine medievale, cu precădere din Ţările Române, de la sfîrşitul sec. X pînă în 1520. Aceasta înseamnă de peste 8 ori mai mult decît cele 75 de cuvinte româneşti ale Scrisorii lui Neacşu din Cîmpulung (1521). După iniţială, cele 628 de cuvinte se repartizează astfel: A : 19 1:8 R : 21 B : 61 î : 4 S : 60 C :96 J : 9 S : 13 D : 21 L : 26 T : 23 E : 1 M : 50 T : 6 F : 31 N : 14 U : 11 G : 31 0:14 V : 31 H : 8 P : 65 Z : 5 Total : 628 După origine, aceste cuvinte se grupează astfel (le enumerăm în ordinea aproximativă a vechimii)1: 1) Latine: 207 24 30 59 43 17 2) Autohtone, traco-dace: 3) De origine necunoscută: 4) Vechi slave (populare): 5) Slavone: 6) Bulgare: 1 Puţinele cuvinte cu etimologie multiplă sau probabilă sînt incluse în grupa primului etimon sau a celui presupus, fără o menţiune specială. 197 STRUCTURA VOCABULARULUI ROMÂNESC 7) Sîrbocroate: 1 8) Vechi ruse şi ucrainene: 6 9) Polone: 2 10) Greceşti (bizantine şi neogreceşti): 6 11) Mediolatine sau italiene: 1 12) Turceşti (şi vechi turcice): 11 13) Tătăreşti: 2 14) Maghiare: 26 15) Săseşti: 3 16) Creaţii onomatopeice şi expresive: 5 17) Derivate româneşti: 185 Total: 628 Sau, în ordine descrescîndă: 1) Latine: 207 2) Derivate româneşti: 185 3) Vechi slave (populare): 59 4) Slavone: 43 5) De origine necunoscută: 30 6) Maghiare: 26 7) Autohtone, traco-dace: 24 8) Bulgare: 17 9) Turceşti (şi vechi turcice): 11 10) Greceşti (bizantine şi neogreceşti): 6 11) Vechi ruse şi ucrainene: 6 12) Creaţii onomatopeice şi expresive: . 5 13) Săseşti: 3 14) Polone: 2 15) Tătăreşti: 2 16) Mediolatine sau italiene 1 17) Sîrbocroate: 1 Total: 628 Se observă că cele mai multe cuvinte sînt moştenite din latină (207), cărora li se adaugă elementele autohtone traco-dace, pătrunse în latina daco-moesică (24), în total 231, STRUCTURA VOCABULARULUI ROMANESC 198 ceea ce reprezintă mai mult de o treime din toate cuvintele atestate înaintea primului document românesc datat (1521). Urmează îndată derivatele româneşti (185), care împreună cu creaţiile onomatopeice şi expresive (5) alcătuiesc aproape o altă treime (190) ; adunate cu primele, dau în total 421 de cuvinte, respectiv peste două treimi din cuvintele atestate de la sfîrşitul sec. X pînă la 1520. Restul de aproape o treime (207 cuvinte) se repartizează între cuvintele împrumutate din limbile slave (în total, 128) şi cele pătrunse din alte limbi, inclusiv de origine necunoscută (în total, 79), atestate în documentele slavone şi latine în formă românizată. Pentru a avea însă o imagine mai clară a structurii vocabularului românesc din epoca veche, a ponderii fiecăreia din cele 17 grupe de cuvinte, în măsura în care sînt relevate de documentele slavo- şi latino-române (precum şi de alte cîteva documente slavone şi latine medievale) pînă la 1520, le vom prezenta mai jos într-o clasificare onoma-siologică!. 1) CUVINTE MOŞTENITE DIN LATINĂ2: 207 A. Substantive: 145 a. Omul şi părţile corpului omenesc: •—Omul: bărbat (1411), făt (1469), fecior (1348). — Capul: barbă (1436), faţă (1519), gură (1498—• 1499), limbă (1433), ureclejurechie (1407). — Trunchiul: cur (1517), foaie (1507), pîntece (1449). — Membrele: mădular (1505), picior (1410). b. Familia, raporturi de rudenie: — Rude de sînge: mătuşă (1507), nepot,-oată (1428), soră (1487), văr (1505). 1 Cuvintele polisemantice sînt trecute, de regulă, la sensul de bază. 2 în gruparea lor am ţinut seama de: I. Fischer, Clasijicarea semantică a lexicului latinei dunărene, în ILR, II, p. 129 — 173. Cf. şi lucrarea mai veche a lui W. Domaschke, Der laleinische Wortschatz des Rumănischen, în „XXI — XXV. Jahresb. des Inst. f. rum. Sprache zu Leipzig", 1919, p. 65-173. Aici şi în continuare, menţionăm la fiecare cuvînt, în paranteză, data 199 STRUCTURA VOCABULARULUI ROMÂNESC — Rude prin alianţă: cumătră (1517), cumnat (1469), fiastru (1471), fim (1480). c. Societatea: — Etnonime: grec (1465), rumâr f= rumân] (1489), şclieau (1455). — Categorii şi funcţii sociale: doamnă (1462), jude (1409), judeţ (1431), martorj-ur (1448), şerb (1471), vecin (1482). — Profesii: fattr (1467), fur (1448), păcurar (1505). d. Lumea animală: — Animale domestice (şi părţi ale corpului animalelor, produse animale): berbece (1443), bou (1470), capră (1425), porc (1443), purcel (1495), taur (1475), viţel (1499); corn2 (1436) floc (1467), lapte (1517). — Păsări domestice: găină (1507), pui (1453); găinat (1510). ' — Animale sălbatice: bour (1479), iepure (1502), leu (1519), lup (1490), urs (1318), vtilpe (1495). — Păsări sălbatice: corb (1456), păun (1483), porumb (1514—1519). — Reptile şi insecte: şarpe (1501), purece (1491). e. Lumea vegetală: —Arbori şi arbuşti necultivaţi (şi fructele lor); pădurea: arbure (1471), corn1 (1428), fag (1519), jireapăn (1410), măstachinlmăsteacăn/măsteacăr (1455), paltin (1411), peducel (1436), p>lop (1411), salce (1495), soc (1492), sorb — soarbă (1470), spin (1471), tei (1517), ulm (1487); ghindă (1497); pădure (1515), rime (1486), tufă (1512—1513), frăsinet (1502), nucet (1400). — Legume, pomi fructiferi, cereale: ceapă (1492), prun (1436), secarăjsăcară (1479). — Flori, ierburi: floare (1506), laur (1443). — Ciuperci: burete (1509). f. Obiecte casnice, instrumente, hrană, diverse materii etc.: ac (1508), bucată (1452), bucium (1456), bucşe (1489), căpăstru (1508), cheie (1517), ciur (1508), cui (1508), cumpănă (1509), dzeamă (1491), fir (1508), STRUCTURA VOCABULARULUI ROMÂNESC 200 furcă (1496), marmure (1467), mătasă (1428), păcură (1440), petec (1451), roată (1512—1521), ruginăj-ră (1490), sac (1482—1492), săcure (1509), scîndură (1508), scut (1501—1512), toartă (1508). g. Locuinţă, construcţii, agricultură, industrie etc.: arsură (1451), bae (1520), cărare (1436), cetate (1411), curte (1485), falce (1470), fîntînăj-ră (1426), murmînt (1512—1513), poartă (1470). h. Natura înconjurătoare, relief, ape, spaţiu: — Natura înconjurătoare, relief: coastă (1463), culme (1475), mun(t)cel (1403), munte (1466), parîng (1470), pămînt (1517), piatră (1400—1418), ripă f—rîpă] (1428), şes (1520), ţeară (1515). — Ape: albie (1443), Cursură (1517), genune (1415), lac (1468), rîu (1520), vad (1487), vale (1428), vîlcea (1519). •—Spaţiu: dos (1519), fund (1462), margine (1452), : mijloc (1504), imghiu (1462). i. Corpuri cereşti, timpul: lună (1467), agust (sec. X—XI; 1400), maiti (1509), vară (1318). j. Religie: crăciun (1414), cruce (1504), drac (1452). 1 B. Articole 7: Articol hotărît: (a) lu (1425). C. Adjective: 32 a. Determinări cantitative, după formă şi conţinut: greu (1448), larg (1469), lat (1505),. lung (1510), mic (1222—1228), rătund (1476), scurt (1449), strimt (1486), strimb/strimb (1428). b. Aspect exterior şi interior: frumosjfromos (1411), gras (1455), neted (1392), putred (1505), rece (1493), sec (1436), turbure (1460). c. Culori: alb (1415), galbinj-en (1456), negru (1403), roş(i)u (1465), verde (1513). d. Gust: amar (1430),. dulce (1433). . 201 STRUCTURA VOCABULARULUI ROMÂNESC e. Determinări ale omului (şi, în genere, ale vieţuitoarelor)— fizice, de vîrstă, defecte etc.: flămînd (1448), geamănţ-ăr (1446), june (1510), mut (1520), orb (1495—1508), surd (1348). f. Determinări psihice: blînd (1519), bun (1222—1228), rău (1510). g. Diverse însusiri: repede (1512—1513), singur (1222— 1228). D. Pronume: 2 a. Pronume personal: el — ei (1504). b. Pronume demonstrativ: cest (1431). E. Verbe: 76 a. Atestate la participiul trecut, cu valoare adjectivală (eventual, substantivate): afumat (1510), giurat (1469), lăudat (1492), lepădat (1511), luminat (1448), ras (1494), săpat (1404—1406), sărat (1434), spăr[i]et (1429), tuns (1453), turbat (1441), urit/urît (1490), uscat (1439). b. Atestate la infinitiv (în română sau în slavonă) şi la indicativ prezent: bea (1418), caşte (1318), pati[= păţi; ndThT, n&THm] (1462—Î473). F. Adverbe: 2 Mai (1400), vare[= oare] (1404—1406). G. Prepoziţii: 7 , De (1498), în (1499), între (1451), la (1471), pre (1514), spre (1519), supt (1463). Constatăm, aşadar, că în Dicţionarul nostru sînt cuprinse 207 cuvinte de origine latină, atestate pînă în 1520, de peste trei ori mai multe decît au numărat V. Gr. Chelaru şi Elisabeta Şoşa în Scrisoarea lui Neacşu din Cîmpulung1: 67. 1 Slemenls lexicaux..., anexa 1, p. 1002 — 1006. STRUCTURA VOCABULARULUI ROMÂNESC 202 Dacă luăm în consideraţie faptul că, dintre acestea, numai 13 se regăsesc în repertoriul nostru, observăm că cifra celor mai vechi atestări (pînă în 1521) de cuvinte moştenite din latină se ridică la 261, ceea ce reprezintă 17,67% din totalul de 14.77 de cuvinte de origine latină numărate de C. Dimitriu în 7 texte mari româneşti din sec. XVI şi 3 din sec. XVII1. Cuvintele din Dicţionarul nostru luate izolat reprezintă 14% din cifra de mai sus, ceea ce este destul de mult, avînd în vedere că acestea sînt atestări mai vechi cu cîteva decenii sau secole decît cele cuprinse în marile texte traduse în sec. XVI şi XVII. 2) CUVINTE AUTOHTONE, TRACO-DACE: 24 Dintre cele 24 de cuvinte considerate în Dicţionar ca fiind de origine autohtonă, traco-dacă, 17 se regăsesc în lista de 71 de cuvinte autohtone, comune cu albaneza, stabilite de I. I. Russu2: baltă, bălaur, brad, budzăjbuze, copaciu, gard, groapă, grumadz, mal, măgură, mîndz, moaşă, murg, parău/pîrîu, strungă, şopîrlă, viedzure. Toate acestea — cu excepţia lui copaciu — se regăsesc în lista de 87 de cuvinte autohtone, comune cu albaneza, dată de acad. Al. Rosetti3, listă în care mai sînt cuprinse încă 5 din repertoriul nostru: brîndză (probabil), jumetate/jumătate, mare, mîn(d)zat, şteadză (probabil). Şi unele, şi altele —fără şteadză — sînt incluse în lista de cuvinte autohtone, traco-dace, admise de C. Poghirc4, care ia în consideraţie şi lexeme a căror etimologie este stabilită prin comparaţie cu puţinele atestări traco-dace şi cu datele furnizate de alte limbi vechi indo-europene (în special, balcanice). Din lista noastră apar aici în plus 2 cuvinte: carîmb (probabil), stînă. 1 Apostolul Voroneţean, Psaltirea Voroneţeană, Psaltirea Scheiană; Te-traevanghelul (1561), Liturghierul (1570) şi Cazania a dona (1581) ale Iui Coresi; Cazania lui Varlaam (1643), Pravila Moldovei (1646) şi îndreptarea legii (1652). Vezi C. Dimitriu, Aspecte ale structurii vocabularului limbii române vechi, p. 26—30. 2 Elemente autohtone..., p. 131—216. 3 Kosetti, p. 204-276. * ILR, II, p. 327-356. 203 STRUCTURA VOCABULARULUI ROMÂNESC Iată aceste cuvinte repartizate în grupe onomasiologice1: A. Substantive: 21 a. Omul şi corpul omenesc: moaşă (1480); budzăjbuzc (1492), grumadz (1499). b. Lumea animală: — Animale domestice: mîndz (1443). — Vietăţi sălbatice şi fantastice: balaur (1517), şopîrlă (1483), vicdzure (1492). c. Lumea vegetală: brad (1490), copaciu (1491). d. Natura înconjurătoare: — Relief: groapă (1520), mal (1445), măgură (1411). — Ape: baltă (1505), parăujpîrm (1466). o. Locuinţă, industrie, obiecte, măsuri: carîmb (1497), gard (1488), jumetatejjumătate (1403), şteadză (1473). f. Păstorit: brîndză (1490), stînă (1451), strungă (1475— 1476). B. Adjcctivc: 3 Marc (1490), mîn(d)zat (1434), murg (1462). După cum se poate vedea din listele de mai sus, proporţia atestărilor acestor cuvinte străvechi ale limbii române în documentele anterioare anului 1520 este de-a dreptul impresionantă: în Scrisoarea lui Neacşu din Cîmpulung am găsit un singur cuvînt autohton (marc), iar C. Dimitriu a numărat în cele 10 texte mari din sec. XVI şi XVII, studiate de el, 35 de cuvinte autohtone, comune cu limba albaneză. Aşadar, lista noastră reprezintă două treimi din atestările furnizate ele aceste texte. De altfel, faţă de 71, respectiv 87 de cuvinte comune cu limba albaneză, considerate autohtone de I. I. Russu, respectiv de acad. Al. Rosetti, lista din repertoriul nostru reprezintă circa o treime. Vechimea acestor atestări în documentele slavo- şi latino-române poate constitui un serios punct de sprijin în susţinerea etimologiei lor autohtone. 1 Vezi Russu, p. 104. STRUCTURA VOCABULARULUI ROMÂNESC 204 3) CUVINTE DE ORIGINE NECUNOSCUTĂ1: 30 A. Substantive: 26 a. Omul, profesii: baci (1293—1302), bade (1428), copi (1318), sulgear(iu) (1456), tîlhar (1482—1487). b. Lumea animală: cîrlan (1429), jder (1422). c. Lumea vegetală: brînduşe (1494), brustur (1518), buştean (1483), mălai (1507), rediu (1489), stejar (1515). d. Relief: glod (1425), grun (1458), pisc (1425). e. Obiecte casnice, instrumente, îmbrăcăminte: chivără (1509), cioarec (1505), ciucur (1510), cîrlig (1389), dălog (1508), măciucă (1439), sculă (1481), stinghie (1508), şt(i)ubei(u) (1486), ţîţînă (1508). B. Adjective: 3 Ciung (1400), creţ (1421), dolofan (1481). C. Verbe: 1 Socoti (1475—1476). 4) ÎMPRUMUTURI VECHI SLAVE (POPULARE)2:59 A. Substantive: 49 a. Omul şi părţile corpului omenesc: babă (1520), crac (1520). b. Etnonime: neamţ (1395). c. Păsări: vrabie (1483). d. Lumea vegetală: 1 După cum s-a putut vedea în cadrul Dicţionarului, în cazurile în care s-au formulat mai multe ipoteze privind etimologia, din care nici una nu ni s-a părut satisfăcătoare, am preferat să menţionăm: „etimologie necunoscută*'. 2 Vezi: împr., p. 17 — 217; Criteriile periodizării şi geograjia împrumu- turilor slave în limba română, în cartea noastră Studii de lexicologie şi istorie a lingvisticii româneşti, Bucureşti, EDP, 1973, p. 9—53. Am făcut precizarea din paranteză, întrucît unii cercetători-—de ex., I. Pătruţ (Studii de limba română şi slavistică, Cluj, 1974, p. 117—123)—consideră că prin veche slavă trebuie să înţelegem numai limba scrisă, nu şi corespondenta sa vorbită, ca şi cum prin româna veche am desemna mmieoiM îlâiadfiiMi dim s@©„ XVIn nu si !S>e cea vorbită. 205 STRUCTURA VOCABULARULUI ROMÂNESC — Plante cultivate; locuri cultivate: bob (1482— 1491), cimbru (1462), laz (1497), sad (1514). — Ierburi, arbuşti; pădure: dzîrnă (1488), răchită (1517), trestie (1519); crîng (1495), dumbravă (1483). e. Natura înconjurătoare, relief, ape: — Natura înconjurătoare, relief: bolovan (1501), crc-mene (14^1), deal (1514), grind (1507), luncă (1514), moghilă (1479), plai (1504), poiană (1400), preslopj prislop (1451), prund (1506), răspîntie (1495), vîrh (1517), vîrtop (1493), zănoagă (1513), zăpodie (1425). — Ape: bahnă (1459), iaz (1519), iazer (1518), izvor (1486), obîrsiejubîrsie (1493), sipot (1441), toplită (1493). ’ ’ ' ’ f. Obiecte casnice, instrumente, îmbrăcăminte etc.: blid (1508), cleiu (1509), coş (1504 sau 1507), obadă (1496—1507), penten (1509), stîlp (1517), ţcse[a]lă, (1508), tintă (1508), vadră (pl. vedre, 1500), verigi (1508). ' g. Cuvinte abstracte: ciste (1474), nevoie (1499), svat (1491—1492), veste (1507—1508). B. Adjective: 6 Cîrn (1494), drag (1376), mîndru (3502), scump (1429), sprinten (1477), svînt (1512). C. Verbe: 4 Atestate la participiul trecut, cu valoare adjectivală (şi supin): cîrpit (1500), clădit (1515), liubit (1418), opărit (1348). 5) ÎMPRUMUTURI SLAVONE (CULTE)1: 43 Substantive: 43 a. Ranguri şi funcţii în orînduirea feudală: craiu (1457), voievod a/voivod a (1368), boiarjboier (1475), 1 Vezi Injluenla slavonă in vocabularul limbii române literare, In Studii de lexicologie..., p. 117—135. • STRUCTURA VOCABULARULUI ROMÂNESC 206 cliucear (1490), comis (1453), logofet (1413), postelnic (1468), spatarjspătar (1435), stolnic (1468), vistiar(iu) (1484), visternic (1499), (d)vornic (1397). b. Profesii, stări sociale etc.: birciu (1489), pribeag (1460) tălmăci (1503), tîrgovei (1514—1516). c. Religie: arhiereii (1500), călugăr (1428), calingheriţă [= călugăriţă] (1493), potropop (1499), cîrje (1495), monastire (1463), nedeie (1520). d. Cancelarie: chinavariu (1508), gramatic (1490), hârtie (1508), hrisovol[= hrisovul] (1505). e. Nume de luni: fevruarie (1502), aprilie (1480), iiunie (1472), ohtomvrie (1512), noe(m)vrie (1508). f. Terenuri agricole, aşezări omeneşti, locuinţă: branişte (1454), gradiştejgrădişte (1464), jilişte (1492), selişte (1385), ocină (1491); cărămidă (1508), camară (1508). g. Alţi termeni: aspru (1502), prădalică (1499), soroc (1478—1484), tipar (1517). 6) ÎMPRUMUTURI BULGAREI; 17 A. Substantive: 13 Bujor (1490), ciubăr (probabil, şi din magh.; 1509), comarnic (1501), gîrlă (1448), leucă (probabil; 1479— 1480), livadă (1498), morun (1466), pogon (1502), seciu (1501), tipsie (1509), toporîşte (1509), voinic (1495), zemuic (1504). B. Adjective: 2 Gîrbov (1440), mîrşav (1502). C. Verbe: 2 Atestate la participiul trecut (cu valoare adjectivală) şi la supin: pîrlit (1478), spoit (1509). 1 Vezi Criteriile periodizării..., unde se dă şi bibliografia principalelor studii privind împrumuturile slave în limba română. Cuvintele de origine bulgară sînt împrumuturi mai noi (aproximativ după sec. XII), dar nu totdeauna pot fi separate de cele vechi slave populare (sau vechi bulgare, pînă în sec. XI — începutul sec. XII); uneori faptul că nu sînt atestate in 207 STRUCTURA VOCABULARULUI ROMANESC 7) ÎMPRUMUTURI SÎRBOCROATE: 1 Etnonim (numele poporului respectiv): sîrb (1418). S) ÎMPRUMUTURI VECHI RUSE ŞI UCRAINENE: 6 A. Vechi ruse (slave răsăritene comune): 7 Etnonim (numele poporului respectiv): rus (1507). B. Ucrainene (în nord-eslul ţării): 5 Substantive Cuhn(i)e (şi magh.; 1482), cut (1468), holtei (1487), leah (1495), medelean (1495). 9) ÎMPRUMUTURI POLONEZE: 2 Substantive Camhă (1462—1463), şoltuz (1434). 10) ÎMPRUMUTURI GRECEŞTI1: 6 A. Substantive: 4 Fanariu (1508), frînc (1468), pirostie (1508), za (pl. zale, 1509). B. Adjective: 7 Spînjspîr (1503). C. Verbe: 7 Atestat la participiul trecut: părăsit. 11) ÎMPRUMUTURI MEDIOLATINE SAU ITALIENE: 1 Nastar(e) [=nastur(e)J (1462—1463). 1 Vezi H. Mihăescu, Injlucnţa grecească.., STRUCTURA VOCABULARULUI ROMÂNESC 208 12) ÎMPRUMUTURI TURCEŞTI (ŞI VECHI TURCICE)1: 11 A. Vechi turcice: 7 Gorgan (1517). B. Turceşti: 10 Substantive: 10 a. Etnonim (numele poporului respectiv): turc (1436). b. îmbrăcăminte, stofe: bogasiu (1508), caftan (1509), cofterie (1509), dulamă (1508), meşi (1508), ţol (1509). c. Diverse: astariu (1508), cadie [ = cadiu] (1509), hamalîc (1508). 13) ÎMPRUMUTURI TĂTĂREŞTI : 2 a. Etnonim (numele poporului respectiv): tătar (1418). b. Arme: buzdugan (1446). 14) ÎMPRUMUTURI MAGHIARE 2 : 26 a. Ranguri, funcţii, stări sociale etc.: ban1 (1409), birău (1470—1476), chezăş (1495—1508), măcău (1493), megiaş (1446), pîrcălab (1438—1444), pîrgar (1413), vamă (1418—1420), vameş (1418—1420). b. Etnonim (numele poporului respectiv): sacuijsecui (1460). c. Impozite, dări, danii etc.: chelciug (1432—1437), dijmă (1428), iliş (1446), mertic (1500), uric (1400). d. îmbrăcăminte, harnaşament: nadragi (1508), guler (1509), cizmă (1508), bobou (1421); ham (1512—1521). e. Aşezări omeneşti, teren etc.: dîmb (1517), hotar (1473), ocnă (1502), oraş (1424—1431). f. Păsări de pradă şi de vînătoare: şoi(u)m (1461), idiu (1448). 1 Vezi: L. Şăineanu, Influenţa orientală..., I—II (1—2); H.F. Wendt, Die tiirhischen Elemente im Rumănischen, Berlin, 1960. 2 ^7^'* T7 Î?V7»> fen 209 STRUCTURA VOCABULARULUI ROMANESC 15) ÎMPRUMUTURI SĂSEŞTI i: 3 Substantive: 3 Lat (1496—1507), şindilă (1496—1507), ştreang (1512— 1521). ’ ’ 16) CREAŢII ONOMATOPEICE ŞI EXPRESIVE: 5 A. Substantive (de origine, probabil, expresivă, onomatopeică): 4 Bulboacă (1428), cioară (sau, poate autohton; 1511), ciocîrlie (1468), peperig (1473). ~ B. Interjecţie: 1 Vai (1498). 17) DERIVATE ROMÂNEŞTI 2: 185 A. Substantive: 140 De la substantive a. „Diferenţiere omonimică": ban2 (monedă; 1413), de la ban 1 (titlu). b. Derivate regresive: moş (1411), scoruş (1519). c. Suf. -ea: cetăţea (1455), fintînea (1506), pietricea (1519). d. Suf. moţional -ă: slujnică (1482). e. Suf. -ică: bădica (1462). f. Suf. -ină (înăl): căpăţînă (1505), ciochină (? — 1507), stupină (1502). g. Suf. -ioară, -işoară: căscioară (1469), curtişoară (1497) h. Suf. moţional -easă: băneasă (1496). 1 Vezi V. Arvinte. Die deutschen Entlehnungen... 2 Vezi: G. Pascu, Sufixele româneşti, Bucureşti, 1916; Al. Graur, Nom d'agent et adjectij en roumain. Paris, 1929; Studii şi materiale privitoare la jormarea cuvintelor în limba română, red. resp. acad. Al. Graur, J. Byck, Mioara Avram, voi. I—VI, Bucureşti, Ed. Academiei, 1959— 1972; Formarea cuvintelor în limba română. Voi. I. Compunerea de Fulvia. Ciobanu şi Finuţa Hasan, Bucureşti, Ed. Academiei 1970; Th. Hristea, Probleme de etimologie. Bucureşti, 1968. STRUCTURA VOCABULARULUI ROMÂNESC 210 i. Suf. -uşă: căldăruşă (1492), munuşe[= mînuşăj (1508), vîlceluşă (1519). j. Suf. -eaţă: fîneaţă (1469). k. Suf. -iţă: dumbrăviţa (1447), fetiţă (1506), fmtîniţă (1471), poeniţă (1473), soriţă (1489). 1. Suf. -uţă: băşicuţă (1517), obrejiuţă (1514). m. Suf. -ic (>-ig): tălpig (1493). n. Suf. -nic: hotarnic (1406), paharnic (1415). o. Suf. -ice: găuvice (1452). p. Suf. -ie: ma[i]storie (1509), mărturie (1433—1437). q. Suf. -ărie: bălărie (1519), căşărie (1498). r. Suf. -oane > -oaie: făuroane (1455), lupoanejlupoaie (1473), zlătăroane (1467). s. Suf. -ărici(u): vinărici(u) (1428). ş. Suf. -oi: răţoi (1487). t. Suf. -el: bradel (1348), brădăţel (1456), buorel (1483), comişel (1507), copăcel (1473), corneţeljcornăţel (1493), curpinel (1512), dvornicel (1428), făgeţel (1475), făurel (1459), gorgănel (1505), măscurel (1507), muscel (probabil, variantă fonetică a lui muntcel; 1510), păhărni-cel (1437), sătcel (1480), spătărel (1472), stejerel (1455); la pl. măgurele (1510—1512), mălurele (1506). ţ. Suf. -an: jugan (1496). u. Suf. -ean: buorean (1454), curtean (1464), moldovean (1431—1433), muntean (1480), orăşan (1439), susean (1436), tmgiirean (1409). v. Suf. -ar(iu): nomina agentis — aurariu (1484), bli-dariu (1459), braniştearIbraniştar (1400), brumar (iu) (1447), cenuşar (1437), cîrci(n)mar (1509), dijmar (1464), găinar (1482—1496), ilişar (1446), morar(iu) (1520), osluhar (1453), păturnicher (1445), pitar (iu) (1476), ploscar (1443), porcar/purcar (1473), portar (iu) (1436), pripaşar (1438), puşcar (1486—1494), surlariu (1495), şatrar (1511), uşar(iu) (1482), vacar (1515), voştinar (1488), vulpar(iu) (1502); nomina instru-menti — brăcinar (1508). w. Suf. -şor: plopşor (1519), rîuşor (1435), tîrgşor 211 STRUCTURA VOCABULARULUI ROMANESC x. Suf. -aş: camaraş (1431), armaş (1456—1459), trîm-biţaş (1508), ţermuraş (1519), vrăjmaş (1421). z. Suf. -iş: aniniş (1392), păltiniş (1410), răchitiş (1452). aa. Suf. -et: bradet (1498—1499), ceret (1400), cornet (1512—1513), spinet (1421). bb. Suf. -ei, -ulei: brăduleţ (1491), făgulcţ (1473), grueţ (1451), nuoreţ (1454). cc. Prefixul răs-: răspopă (1493). dd. Probabil, pref. a- şi suf. -aria: amnariu (1508). De la adjective a. Suf. -ură: strimtură (1428). b. Suf. -ie: slobo(d)zie (1456). c. Suf. -an: lungan (1439). Dc la verbe a. Postverbale: leagăn (1482), oglevdă (1477). b. Suf. -eală: bîr/veală (1482), opinteală (1497), tocmeală (1453). c. Suf. -liră, -ătură, -itură: cîrligătură (1426), curmătură (1517), furcitură (1505), înfundătură (1428), ruptură (1422). d. Suf. -eadză: căcăradză (1487). e. Suf. -ie: judecie (1434). f. Suf. -ătoare, -itoare: cheotoare (1508), cingătoare (1508); ieşitoare (1508). g. Suf. -ici (=iş}): clocotici (1519). h. Suf. -ean: tăpşan (1509). i. Suf. -itor(iu): croitor (1448), neguţătoriu (1493), păzitor (1481). j. Suf. -iş (>-fş): pîrişf >pîrîş] (1503). k. Suf. -ez: huhurez (1497). De la adverbe Suf. -ean: giosan (1486). STRUCTURA VOCABULARULUI ROMÂNESC 212 B. Adjective: 34 De la substantive (sau adjective substantivate) a. Suf. -esc: călugăresc (1496), creţesc (1510), domnesc (1472), neburesc (1448), popesc (1425), preutesc (1502), sirbesc (1456). b. Suf. -aci: stîngaci (1426). c. Suf. -an: balan (1348). d. Suf. -ean: bîrsean (1429), cîmpean (1456), mărginean (1440). e. Suf. -in: albin (1428). f. Suf. -os: aninos (1437), bărbos (1418), căpăţîros (1503), găunos (1448), părăginos (1484), păros (1509), pietros (1503), puturos (1493), stirminos (1439). g. Suf. -eş: gureş (1467). h. Suf. -at: bu(d)zat (1470), gogoşat (1487). i. Suf. -eţ: pădureţ (1498). j. Suf. -iu: mieriu (1495). Dc la adjective a. Suf. -el (?): mitutel (1491). b. Suf. -işor: strimtişor (1486). c. Suf. -at: muşat (din *frumuşatl; 1363). d. Suf. -uţ: drăguţ (1502). e. Variantă (?): ciunt. De la verbe a. Suf. -itor: bîlbntor (1517). b. Suf. -iu: luciu (1409). C. Verbe: 9 De la substantive a. Atestate la participiul trecut: bălţat (1426), mohorît (1495), cîrligat (1409), deochiat (1463), vrîstat sau vîrstat (1491). b. Atestate la prezentul slavon: (a se) nevoi. 213 STRUCTURA VOCABULARULUI ROMÂNESC De la adjective (a) slobozi (1482—1492). De la verbe Atestate la participiul trecut: imputit (1495), pitulat (1483). ’ D. Adverbe: 2 Suf. -iş: boldiş (1517), curmeziş (1508). 2. VECHIMEA ATESTĂRILOR Cel mai vechi document slavon din care am extras exemple sigure de cuvinte româneşti — în afara unei atestări izolate din sec. X—XI (agust, dacă se acceptă interpretarea dată de noi) — datează din anii 1222—1228 şi este scris în Serbia. Urmează alte cîteva documente slavone şi latine pînă la 1374, cînd începe seria bogată a documentelor slavo-române, paralel cu cele latino-române. Aşadar, după cîteva vechi atestări de cuvinte româneşti din sec. X-XIII, avem ceva mai ‘ multe consemnări din primele trei sferturi ale sec. XIV şi apoi din ce în ce mai multe la sfîrşitul acestui secol, în decursul celui de-al XV-lea şi în primele decenii ale sec. XVI. Pentru a avea o imagine mai clară a numărului celor mai vechi atestări în ordine cronologică, vom înşira mai jos cele 628 de cuvinte potrivit primelor atestări: 1) Sec. X—XI: agust (atestat apoi la 1400 şi 1508) — 1. 2) Sec. XIII. Doc. din 1222—1228: bun, mic, singur — 3. 3) Doc. din 1293—1302: baci—1. 4) Sec. XIV. Doc. din 1318: caşte, copil, urs, vară — 4. 5) Doc. din 1348: balan, bradel, fecior, opărit, surd — 5. 6) 1361—1370: maşat (1363), voi(e)voda (1368) — 2. 7) 1371—1380: drag (1376) — 1. . 8) 1381—1390: selişte (1385), cîrlig (1389)—2. 9) 1391—1400: aniniş, neted (1392); nefafmţ (1395); STRUCTURA VOCABULARULUI ROMANESC 214 (d)vornic (1397); branişt(e)ar, ceret, ciung, mai (adv.), nucet, liric, poiană (1400); piatră (1400—1418)1—12. 10) Prima jumătate a sec. XV. 1401—-1410: jumetatej jumătate, mun(t)cel, negru (1403); vare[=oarc], săpat (1404—1406); hotarnic (1406); ureclejurechie (1407); ban1 (titlu), cîrligat, jude, luciu, ungurean (1409), jireapăn, păltiniş, picior (1410) — 15. 11) 1411—-1420: cetate, frumos]fromos, măgură, moş, paltin, plop (1411); ban1 (monedă),logofet,pîrgar, tirgşor (1413); crăciun!crăciun (1414); alb, genune, paharnic (1415); bărbos, bea, liubit, sîrb, tătar (1418); vamă, vameş (1418—1420) —21. 12) 1421—1430: bobou, creţ, spinet, vrajmaşjvrăjmaş (1421), jder, ruptură (1422); oraş (1424—1431); a lu, capră, glod, pisc, popesc, zapodie/zăpodie (1425); bălţat, cîrligătură, fîn-tînăj-ră, stîngaci (1426); albin, bade, bulboacă, călugăr, corn1 (arbore), dijmă, dvornicel, înfundătură, matasă, nepot, -oată, ripă, strimblstrîmb, strimtură, vale, vinărici(u) (1428); bîr--sean, cîrlan, scump, spăr[i]et (1429); amar (1430) — 37. 13) 1431—1440: camaraş, cest, judeţ (1431); moldovean (1431—1433); chelciug (1432—1437); dulce, limbă, (1433); mărturie (1433—1437); judecie, mîn (d)zat, saratjsărat, şoltuz {1434); rîuşor, spatarjspătar (1435); barbă, cărare, corn2, pe-ducel, portar (iu), prun, sec, susean, turc (1436); aninos, ce-mişar, păhărnicel (1437); pripaşar (1438); pîrcalabjpîrcălab (1438—1444); lungan, măciucă, oraşanjorăşan, stîrminos, uscat (1439); gîrbov, mărginean, păcură (1440) — 36. 14) 1441—1450; şipot, turbat (1441); albie, berbece, laur, mîndz, ploscar, şătrarjşetrar (1443); mal, păturnicher, stejerel (1445); buzdugan, geamănj-ăr, iliş, ilişar, megiaş (1446); brumar (iu), dumbrăviţa (1447); croitor, flămînd, fur, găunos, .gîrlă, grea, luminat, martorj-ur, neburesc, uliu (1448); pîntece, scurt (1449)—31. 15) A dona jumătate a sec. XV. 1451—1460: arsură, grueţ, între, petec, preslopjprislop, stînă (1451); bucată, drac, găurice, margine, răchitiş (1452); comis, osluhar, pui, tocmeală, 1 Cuvintele extrase din documente cu data stabilită între două limite 215 STRUCTURA VOCABULARULUI ROMÂNESC tuns (1453); branişte, buor ean, mioreţ (1454); cetatea, fauro, ane, gras, viăstachin/măstecănlmăsteacăr, şcheau (1455); brădăţel, bucium, cîmpean, corb, galbinj-en, sîrbesc, slob (d )zie, slugcar(iu) (1456), armaş (1456—1459); craiu (1457); grun, (1458); bahnă, blidariu, făurel (1459); pribeag, sacuijsecui, turbure (1460) — 41. 16) 1461—1470; bădică, cimbru, doamnă, fund, murg, un- ghiu (1462); camliă, nastar(e) [= nastur(e)], pati [= păţi] (1462—1463); coastă, deochiat, monastire, supt (1463); curtean, dijmar, gradiştejgrădişte (1464); grec, roş(i)u (1465)} morun, munte, parăujpîrîu (1466); faur, floc, gureş, lună, marmure, şoi(u)m, zlătăroane (1467); ciocîrlie, cut, frinc, lac, postelnic, stolnic (1468); căscioară, cumnat, făt, fînaţă, giurat, larg (1469); bou, bu(d )zat, falce, parîng, poartă, sorb — soarbă (1470); birău (1470—1476) — 47. “ 17) 1471—1480: arbure, bărbat, fiastru, fîniîniţă, la, spin, şerb (1471); domnesc, iiunie, spatarel (1472); copăcel, făguleţ, hotar, lupoaneţlupoaie (1473), peperig, poeniţă, porcar)purcar, şteadză, (1473); ciste (1474); boiarjboier, cuhne, făgeţel, taur (1475); socoti, strungă (1475—1476); pitar (iu), rătund (1476); oglendă, sprinten (1477); pîrlit (1478); soroc (1478—1484); buor, moghilă, secarăjsăcară (1479); leucă (1479—1480); aprilie, fiiu, moaşă, muntean, sătcel (1480)—40. 18) 1481—1490: dolofan, păzitor, sculă (1481); bîrtveală, cuhn(i)e, leagăn, slujnică, uşar(iu), vecin (1482); tilnar (1482 —1487); nevoi (a se), sac, slobozi(a) (1482—1492); bob, găinar (1482—1496); buor el, buştean [— buştean], dumbravă, patmlpăun, pitulat, şopîrlă, vrabie (1483); aurariu, părăginos, vistiar(iu) (1484); curte (1485); giosan, izvor, runc, strimt, striyntişor, şti(i)ubei(u) (1486); căcăradză, gogoşat, holtei, răţoi, soră, ulm, vad (1487); puşcar 1487—1494); dzîrnă, gard, voştinar (1488); birciu, bucşe, rediu, rumâr [= rumân], sorită (1489); brad, brîndză, bujor, cliucear, gramatic, lup, mare, ruginăj-ră, uritjurit (1490)—57. 19) 1491—1500: brăduleţ, copaciu, cremene, dzeamă, mitutel, ocină, purece, vrîstat sau virstat (1491); svat (1491—1492); budzăjbuze, căldăruşă, ceapă, ciunt, corneţellcornăţel.jilişte, lăuda, soc, viedzure (1492); caliugheriţă, măcău, neguţătoriu, STRUCTURA VOCABULARULUI ROMANESC 21 fl puturos, răspopii, rece, tăi pip, toplijă, obirşicjubtrşie, vîrlop (1493); brînduşe, cîrn, ras (1494); cirjc, crîng, împuţit, leah, medelean, mieriu, moliorît, părăsit, purcel, răspintic, salcc, sur-lariu, voinic, vulpe (1495); chczăş, orb (1495—1508); băncasă, călugăresc, furcă, jugan (1496); laţ, obadă, şindilă (1496— 3 507); carîmb, cnrlişoară, ghindă, huhurez, laz, opinteală 1497); căşăric, de, livadă, pădureţ, trestioară, vai (1498); brădet-, (ură (149S—1499); grumadz, în, nevoie, potropop, prădalică, islernic, vitei (1499); arhiereu, cîrpit-, mertic, v(c)adră (1500) -79. ' 20) începutul sec. XVI. 1501—1510: bolovan, comarnic, mădular, scciu, şarpe (1501); scut (1501 —1512); aspru, drăguţ, fcvruaric, frăsinct, iepure, minăm, mîrşav, ocnă, pogon, prcutesc, stupină, vulpar(iu) (1502); căpălîros, pietros, pîriş, spînjspîr, tălmăci (1503); cruce, el — ci, mijloc, plai, zcmnic (1504); coş (1504 sau 1507); baltă, căpăţînă, cioarec, furcitură, gorgonel, hrisovol, lat, păcurar, putred, văr (1505); fetiţă,fîn-tînca, floare, mălur.clc, prund (1506); ciochină, comişel,foaie, găină, grind, mălai, mascur el, mătuşă, rus, veste (1507); ac, amnariu, astariu, blid, bogasiu, brăcinar, cămară, căpăstru, cărămidă, chcstoarc, chinvariu, cingătoare, ciur, cizmă, - cui, curmcziş, dălog, dulamă, fanariu, fir, hamalîc, hârtie, icşitoarc, meşi, munuşe, nădrag, noe (m)vrie, pirostie, seîndură, stinghie, toartă, trîmbitaş, ţescfajlă, ţintă, ţîţînă, u[n]ghişo[a]ră, verigă (1508); burete, cadie, caftan, chivără, ciubăr, cîrci(u)mar, cleiu, cofterie, cumpănă, guler, ma[i]storie, maiu(lună), păros, penten, săcure, spoit, tăpşan, tipsie, toporîşte, ţol, za (pl. zale) (1509); afumai, ciucur, creţesc, găinaţ, jtine, lung, măgurele, muscel, (r)rău (1510) — 121. 21) 1511—1520: cioară, lepădat (1511); curpincl, ohtom-vrie,svinl (1512); cornet, mur mint, repede, tufă (1512—1513); ham, roată, ştreang (1512—1521); verde, zănofajgă (1513); deal, luncă, obrejiuţă, porumb, pre, sad (1514); lîrgoveţ (1514 —1516); clădit, pădure, stejar, ţeavă, vacar (1515); bălaur, băşicuţă, bxlbxitor, boldiş, cheie, cumătră, cur, curmătură, cursură, dîmb, gorgan, lapte, pămînt, portişoară, răchită, stîlp, tei, tipar, vîrh (1517); brustur, iazer (1518); bălărie, blind,clocotici, dos, fag, faţă, iaz, leu (animal), pietricea, plopşor, trestie, ter- 217 STRUCTURA VOCABULARULUI ROMANESC mur aş, vîlcea, vîlceluşă, scoruş, spre (1519); babă, bae, crac, groapă, morar (iu), mut, nedeie, rîu, şes (1520)—72. Aşadar, cele mai vechi atestări ale cuvintelor româneşti cuprinse în Dicţionarul nostru se grupează astfel pe secole şi decenii: I. 1) Sec. X—XI: 1 II. Sec. XIII: 4 2) 1222 — 1228 : 3 3) 1293 — 1302 : 1 III. Sec. XIV: 26 4) 1318: 4 5) 1348: 5 6) 1361 — 1370 : 2 7) 1371 — 1380 : 1.. ■ 8) 1381 — 1390 : 2 9) 1391 — 1400 : 12 IV. Prima jumătate a sec. XV : 140 10) 1401 — 1410 : 15 11) 1411 — 1420 : 21 12) 1421 — 1430 : 37 13) 1431 — 1440 : 36 14) 1441 — 1450 : 31 V. A doua jumătate a sec. XV: 264 15) 1541 — 1460 : 41 16) 1461 — 1470 : 47 17) 1471 — 1480 : 40 18) 1481 — 1490 : 57 19) 1491 — 1500 : 79 VI. începutul sec. XVI: 193 20) 1501 — 1510 : 121 21.) 1511 — 1520 : 72 Total : 628 Se observă că, cu mici fluctuaţii, numărul primelor atestări creşte pe măsură ce ne apropiem de secolul XVI şi, evi- STRUCTURA VOCABULARULUI ROMÂNESC dent, odată cu mărirea numărului documentelor şi cu diversificarea lor, cele mai multe cuvinte româneşti fiind furnizate de documentele din cea de a doua jumătate a secolului XV şi din primele două decenii ale secolului XVI. Aşadar, „presiunea" limbii române asupra slavonei ca limbă de cultură, necunoscută de masa largă a vorbitorilor, devine din ce în ce mai puternică, diecii de cancelarie fiind nevoiţi să denumească tot mai des realităţile locale cu cuvinte româneşti. 3. ÎNCHEIERE Cele spuse mai sus confirmă încă o dată, credem, că trecerea de la limbile de cultură internaţionale, slavona şi, în parte, latina, limbi „moarte", neînţelese de marea masă a vorbitorilor, la limba naţională, vie, a poporului român, ca şi a altor popoare europene, a fost un proces pregătit îndelung, care a găsit o ambianţă propice politico-culturală în sec. XVI. De aceea, considerăm că nu am greşit, încercînd în anii din urmă să facem o sinteză a cauzelor apariţiei scrisului românesc în sec. XVI, îmbinînd cu circumspecţie diversele teorii care s-au formulat în ultimul secol cu privire la aceste cauze: 1) evoluţia societăţii româneşti în cele trei provincii — Transilvania, Moldova şi Ţara Românească, dezvoltarea micii boierimi şi a păturilor orăşeneşti, a negustorilor şi meşteşugarilor, care aveau nevoie de un mijloc de comunicare şi de instruire uşor accesibil — limba naţională; 2) curentele de reformă din Europa, răspîndite şi în Transilvania, printre saşi (luteranis-mul) şi unguri (calvinismul), care au impulsionat traducerea cărţilor de cult; 3) diapazonul limitat al folosirii limbii slavone, apanaj al reprezentanţilor bisericii, al marii boierimi, inclusiv al domnilor, şi al diecilor de cancelarie profesionişti, care n-au ajuns niciodată s-o stăpînească la perfecţie şi au întîmpinat întotdeauna dificultăţi în mînuirea ei1. 1 Vezi Contribuţii..., p. 233 — 234, cu indicaţii bibliografice; vezi de asemenea; Gheorghe Chivu—Mariana Costinescu, Bibliografia filologică românească. Secolul al XVI-lea, Bucureşti, Ed. Academiei, 1974. 219 STRUCTURA VOCABULARULUI ROMÂNESC Utilizarea limbii române în scris, concomitent cu pătrunderea tot mai intensă a ideilor umaniste în Ţările Române, în sec. XVI şi XVII, reprezintă una din marile biruinţi culturale şi politice ale poporului român, în lupta sa pentru afirmare naţională şi apărarea drepturilor sale în cadrul Europei sud-estice şi centrale. Poate că noi cercetări vor duce pe specialişti la descoperirea unor texte româneşti anterioare anului 1521, texte pe care le bănuim a fi existat încă la sfîrşitul sec. XV, ca, de exemplu, conceptul jurămîntului omagial al lui Ştefan cel Mare la Colomeia, în 1485, şi scrisorile redactate probabil de preotul român Braţul din Răşinari pentru magistratul oraşului Sibiu, în 14951. Poate că alte descoperiri de manuscrise româneşti vechi vor aduce noi lumini în atît de controversata chestiune a primelor traduceri în limba noastră şi a datării celor dintîi impulsuri în această direcţie 2. Pînă atunci însă, credem că aducem o contribuţie, fie şi parţială, la lărgirea cunoştinţelor noastre despre limba română înainte de acest prag, care părea pînă nu de mult de netrecut: anul 1521. Investigaţiile viitoare, strîngerea unui material mai bogat şi redactarea Dicţionarului slavonei româneşti, ca şi 1 Vezi discuţia la: C. Racoviţă, în jurul ştirilor despre cele mai vechi urme de limbă română, „Rev. ist. română, „X, 1940, p, 376— 379; I. C. Chiţimia, Cele mai vechi urme de limbă românească, „Româno-slavica", I, 1948, p. 117—127; Rosetti, p. 467—469. Dintre lucrările mai vechi privind primele atestări de cuvinte româneşti adăugăm aici: Al. Philippide, Ştiri despre limba românească pînă în sec. XIV, „Bul. Inst. de filologie română ♦Al. Philippide»", II, 1935, p. 1-12 (Strigătul Torna, torna, înregistrat de Theophilaktos Simokattes sub a. 586, este totuşi în latina populară tîrzie; vezi I. Glodariu, în legătură cu „torna, torna, fratre", „Acta Musei Napocensis" I, 1964, p. 483—487, cu bibliografia anterioară; textul e reprodus în Fontes historiae Dacoromanae, II, Bucureşti, Ed. Academiei, 1970, p. 538—539; cf. şi p. 604—605). 2 Vezi, de pildă, articolul circumspect, bine documentat, al lui I. Gheţie, Textele rotacizante şi originile scrisului literar românesc — Chestiuni de metodă, în Studii de limbă literată şi filologie, I, Bucureşti, Ed. Academiei, 1969, p. 189 — 241. De altfel, chiar în voi. II al acestei publicaţii (1972) sînt prezentate două manuscrise din secolul XVI, recent scoase la iveală: o Psaltire de pe la 1573 — 1585 (articolul lui Al. Mareş) şi cunoscutul Manuscris al popii Braţul din 1559—1560 (articolul autorului acestor rlnduri). STRUCTURA VOCABULARULUI ROMÂNESC 220 excerptarea altor surse (mai ales, documente latine, dar şi texte greceşti, germane, maghiare etc.) vor îmbogăţi, sîntem siguri, cunoştinţele noastre despre vocabularul limbii române şi, implicit, despre fonetica şi morfologia ei înainte de sec. XVI1. Lucrarea de faţă nu şi-a propus decît să fie o verigă în lanţul cercetărilor începute acum mai bine de un secol de I. Venelin, Fr. Miklosich şi B. P. Hasdeu, cercetări ce vor continua cu o mai mare intensitate în anii viitori. 1 Studierea acestor două aspecte ar fi depăşit cu mult cadrul propus pentru lucrarea de faţă. De aceea ne îngăduim să trimitem pe cercetătorul interesat la Istoria limbii române (1968) a acad. Al. Rosetti, nu o dată citată în paginile precedente (vezi, în special, p. 448—463 şi bibliografia menţionată acolo). V. ANEXE NOTĂ PRIVIND REPRODUCEREA TEXTELOR Din numeroasele exemple reproduse în paginile Dicţionarului, cititorii au putut constata în ce mod au fost utilizate în documentele slavo- şi latino-române cuvintele româneşti — apelative sau nume proprii provenite de la acestea —, pentru a denumi realităţile locale. Cu toate acestea, întrucît cuvintele citate au fost date în contexte restrînse, pentru a nu încărca prea mult textul, imaginea de ansamblu a documentelor, cu particularităţile lor lingvistice şi diplomatice, este mai greu de obţinut, fără cîteva exemplificări integrale. De aceea am considerat util să reproducem în paginilece urmează — în special, pentru uzul profesorilor şi al tineretului studios—cîteva documente, inscripţii şi fragmente de texte slavo-române, atît pentru a releva românismele ce le conţin — de astă dată, inclusiv toate numele proprii de persoană, toponime şi hidronime (indiferent dacă în limba română sînt sau nu, în acelaşi timp, şi apelative) —, cît şi pentru a da o imagine a slavonei româneşti în totalitatea ei. Documentelor, selectate din toate cele trei Ţări Române, din diverse epoci, pînă la 1521, le-am adăugat cîteva inscripţii, însemnări, epiloguri şi fragmente de texte literar-istorice slavo-române, care, e drept, cuprind mai puţine românisme, dar prezintă un interes mai larg, nu numai lingvistic şi istoric, ci şi literar. în reproducerea textelor — în cea mai mare parte, după originale sau fotocopii — literele suprascrise au fost coborîte în rînd, între paranteze rotunde ( ), fără întregirea prescurtărilor, care poate fi uneori arbitrară, avînd în vedere multiplele variante ale slavonei. în cîteva cazuri sînt utilizate parantezele drepte [ ], pentru completarea unor cuvinte sau litere omise, şterse ori din documente rupte, precum şi pentru unele completări ale noastre, inclusiv pentru transpunerea ANEXE 222 cronologiei vechi în cca actuală (din numărul anilor „de la facerea lumii" se scade 5508, iar pentru lunile septembrie — decembrie, în Ţara Românească— 5509). între paranteze ascuţite < > se reproduc datele unor documente, stabilite de istoricii editori ai acestora. Cuvintele româneşti se tipăresc spaţiat în text, iar în traducerea alăturată sînt date în cursiv. în continuare, reproducem cîteva documente latino-române, în acelaşi scop, al relevării particularităţilor locale, în special a românismelor — apelative sau nume proprii. Spre deosebire de documentele slavone, la acestea prescurtările sînt întregite în mod tacit1. Parantezele drepte şi cele ascuţite au aceeaşi semnificaţie ca şi la documentele slavo-române. Cuvintele româneşti — apelative si nume proprii ■— sînt tipărite în cursiv. La toate documentele şi textele se indică sursa, reproducerile fotografice sau facsimilele şi principalele ediţii. în sfîrşit, în cazurile necesare, se adaugă unele note explicative. 1 Vezi, în acest sens, Jak6-ManoIescu, Album, p. 2. Documentele slnt reproduse după această ediţie, precum şi după: Hurm.; Bogdan, D.; Şt. II. A. DOCUMENTE ŞI TEXTE SLAVO-ROMÂNE a. DOCUMENTE u. ŢARA ROMÂNEASCĂ 1. DOCUMENT DE LA VLADISI.AV (VLAlCU) VOIEVOD I’ENTRU MĂNĂSTIREA VOD1ŢA < 1 J74> f IIoilFUCE J3 K, ICKE KT» Xî Ea" nĂror.'kpiiMii koh’.oa.i lÎAJA"-f.ur.Ti am(c)tiVk ejkie.t. r(c)im K’hcfii lî-T.rpoK/iJ.Wn, i;/iroii3i’.o,ui(x') no iîîkTi.ws iMCTJK.ifuT» t.TiCtjkiith a\oiuctkipk iu Koahuii, kt» iia\a\ KEaimaro m i.roiiociuro lliiAonTa, iiocasiimkt» 'i(c)iuro kt» iiiioiţ'k(x') IIikoahau, n^'irfM:) w(t) r(c)no(,v,)cTKa ami EfjOA'1' *< iiphaoîkeiiTe, a e i;y(p) IIniC0/\iiA\C'K'kA\K -rpi>A^"'t' » toto r.paTTii, c'K3M,\ax”K 11 ncnnca(x'). II eahko r>pkA\A npiiiifCF, iimrk npnAO»:n(x) T£TpoEy(r)AT» OKOP.airh c-h cpfKpo(A\) ii no3Aji|i£ii'K, khahaiihu^ cp(i;ptn-Ti, ciprului c-kc/Tv\ki ciiiEiiH'ihCKa Konpiiiirna EA'ia suria, ri.ir.l'cn w(r) KaA\yw, fAIIKO HPKOKK Tp'k*Eo\'£TK, EMIITpaX'HAT» II 11jp,T>Cf’.HH'k CllpAI kllhl. no cn(X'). ceao Hîiiaoui|iiiii,.t>, cp.oroaiio «’(t) p.ekKKi(X) ,\aiiKor.h ii pjkotk pcmo(a)ckw(x') ii iv(t) koiickki ii no r.-hCfA\fc> wx'aG«r» ; w(t) KocTMia ceaj iu TonoAiiiiu,ii koahiîo k,t»,\/T,(t) k-miam, ii na /\,©ynir/k u’(t) ircAVh iipuuimih A«X'°A'k,:K r(c)no(A)cKhi, 11 p.np-h w(t) cpk'A-iiki tuc-h c-h E-hc-k.wh. ii /\,o\’iiar.h u’(t) GDp kx'oi’.w n.iAHiiKi ao Ilan-ropurra AIoctwim, iiaaujie i;’ Puuap.^, m IloAHna lîEAHKa no a’con(x') CTpaiu(x') c-h opi.Tui'EArh 11 c-h AWiaAaAUi li c-h IţfpoKUfAri» c-h Bax'mmi ceaiiuij. CI1(X'); IU KTxC-fcKK npd3iini:h ctto h p.roiiocii.iro (7ii,v,onYa X'iiaTja-! n((p)nnp-h w(t) a®'"*1 rcno(A)cT?.a ami h ©ynorhi.w» ,\a c/h pa3AJ(c)T nE(p)nnph h ÎTi a^x'okk cuptiuj 11 îTi cupop.h H A\a>t:a r.ecca h îTi iiEAP"Ktli'K rsnmp-h 11 fTî iieapviik x'oasp.ki ii îTi aomcii;i(i:h)-GVa n-hct oycTjp,hp.uk h npHAoMumnu iu p.-hc-kno aI-to w(t) A°-'\a rocno(A)ci:dro. naKU oycTJP.n k rocnoAC-reo ami no c-hP.-kTg. raco no ciup-tTH Kyfp) IlHKOAH.uosrb Aa ii'k(c) iiHKtj rocnoA.apT» p.OAEiih ,\i noc-raKH aaa w\4iT^tr^7iV crDssfvuv cDA^»iVivnivTvvnn /iiSKvtfnnjirYi rvrn rwvrs mrs. f Pentru că eu, cel întru Hristos Dumnezeu binecredin-ciosul voievod Vladislav, din mila lui Dumnezeu domn a toată Ungrovlahia, am binevoit după îndemnul lui Dumnezeu să ridic o mănăstire la Yodiţa în numele marelui şi de Dumnezeu purtătorului Andonie, ascultînd pe cinstitul între călugări Nicodim, de asemenea cu cheltuială şi danie de la domnia mea, iar cu munca lui chir Nicodim şi a fraţilor săi, am zidit şi am zugrăvit. Şi după cît a adus vremea, acum am dăruit un tetraevan-ghel ferecat cu argint şi aurit, o cădelniţă de argint, vase sfinţite de argint, un rînd de odăjdii preoţeşti de mătase, perdele de camhă, cît are nevoie biserica, un epitrahil şi rucaviţe cusute cu fir de argint. După acestea, satul Jidovştiţa, slobod de toate dările şi muncile domneşti şi de oaste şi cu totul ohabă; şi cîte ■ găleţi vor fi de la satul lui Costea pe Topolniţa, şi pe Dunăre venitul domnesc de la opt pescării, şi toată viitoarea de la mijloc cu toate ale ei, şi Dunărea de la Padina Oreahova pînă la Mostiştea de Sus, mergînd spre Răşava [Orşova], şi Yodiţa Mare pe amîndouă părţile , cu nucetul şi cu livezile şi cu Terovătul si cu selistea Bahnei. > > y y t După acestea toate, la fiecare praznic al sfîntului şi de Dumnezeu purtătorului Andonie, o mie de perperi din casa domniei mele şi să se împartă săracilor 300 de perperi, şi 12 burdufuri de brînză şi 12 caşcavale şi o majă de ceară şi 12 postavuri de îmbrăcăminte şi 12 postavuri de încălţăminte şi 12 pături. Acestea toate le aşezăm şi le dăruim în fiecare an din casa domnească. De asemenea, a orînduit domnia mea, după sfat, ca după moartea lui chir Nicodim să nu fie volnic nici un domn să aşeze în acel loc egumen, nici arhiereu, nici nimeni altul, 226 ANi: NE pf'IETH K\'(p) IIhKCAM.WK II KdKO tîCTdKIITK, TilKC*3H r\J AP'h'^'v>TI' ii:ke T.I1M0 mui’uii ii c.i.uii ,\‘i cn nort-irj/TiT’ii CT.ipkMiiiiiii-T». II eiiu iriick aumm i;-KC kKorc> iuctcmiihk.i aj he noTEopHTK iiiik- TOÎKE. lÎTO AH CÂ\ IIOKijCIITK C'l’d nOTEOplITII llilll ll'k’KOE ir(t) Cll(\-), ,sa ro o\'kVetk Tk E-h ii npkli(c)TiiJ fro a\th h ctkih ii keaiikkiii ii lîroiiociiwH sTii,\oiiTe ii 3r\E H Eli r>kii,k, f fla-h, h?kj K h Xa Brj K/rrof5t(jHUH H K,rro'rbCTHKWH h X(c)w- AtOKHKbJH H W/1IIv(a)P'K>KJKHK)H Iw Al H p M d KfAHKIsJH K0JKC>A<1 H r(A)nh, i\\a(c)tYa kS:Y* h K>kY[H]se h a» BfrtYKaaro flflwp(fc), h ^p-kctps rpaAS kabJA\'li npOHSROAfHYtM’h, m(c)twa\T» H C&1STAH(i\\) Cp(a)-UfiMk H A‘;PwKa(\') CAH K'hCf'|(c)tHK1H H BATOlVBpaSHklH H np('k)-|]o(h)t*!HHKJ H Iu(a) K'KC'kAVH ‘ITiCTH Alp^T» HiCTO^H X'pHCOKS(rt) WUoy H A\AJBHhJKg r(CA)tîa AW CTj(p)U8 G0$p0HYw H K’hCt(A\) Bpa- tYu(a\) a\oh cth(p)cku(a\), WKp(-b)ra^vi|iH(x') ct k'k \-pa(A\) ctkjm H JKHKOH .'1/ftAHKI/ft Tp(»)nM Hi A\tCTt, pfKOA^AUi Hgllf(T), I^KO A Aa f(c) A\OHdCTH(p)cKhJH nOCA8UJNH(K) HMfHJ (a\) T*(K{ f(c) H toh npHAO>KH(A) fAHo rpiiAO G m n a T8 (a) . Hhxto w(t) pasoT-HH(k) p(ca)f4 A\H fii HE nCCH^H(T) T^A^ng, HAH f(c) C^(a)u,Tv. HAH BA(a'I') KOH BOAtpYHh, HAfv T*(A\)na A<1 e(c) ROAf(n) A<« BTv3- a\i(t) Ka(.w) w(t) rpirto G/MiaT8(rt). fi w(t) ap^Mx) KAiTa «oro rti3aik) A f(c) 3a 3(A)pa&Ta h 3a a®* r(cA)Ka mh. Xto ah gkj nocHAH(rt) h w iahho(/h) ah bo KAdct, HMa(T) np’f/ftTH bmTko 3AW H wpr’f* w(t) r(cA)Ka mh. H no cmpth r(cA)Ka mh, kiv(p) H3Btpt (t) Tk Eî bkith r(A)Hh fiAauiKOH 3e/HH, w(t) cp(A)MHaaro nAWAa r(cA)Ka mh, hah w(t) CTvPO(a)hh(k) r(CA)sa MH, HAH w(t) HHOnA«(.«)HH(K), Td aifJE noMTvTi(T) H iiohoeih(t) h 8tbptiAh(t) civiH Yphcobn(a) r(cA)sa mh, Tiv(r) Tk Eî a<> noM'KTt(T) h &a Stbpt»ah(t), ai^f ah paso-Ph(t), to TaKOKaaro Pî Bî a<* pa3opH(T) h a<* 8gh£(t) 3A£ h BTi R*(a)||1ÎH Bt(K) H A<> *(c) w(t)a^M{(h) T’bAd H Kpiv[BH Xr/A] H OpACTlfe A<> HMa(T) CK IoVA^ H flpTA H C'K WHfcAW Pe(k)ui[hmh I](oa«, fJKi ptKoum Ha Xa crîca Hdimro kpti(k) fro Ha HH(jf) H [Ha H^], mt f(C) H K*A*(t) kt» KtKH, aMH(H). f Iw /HHpMa BWtBvv(Aa) [/«hao]ctT[a b&Lk t(a)hk]. 231 ANEXE De aceea, astfel porunceşte domnia mea tuturor dregătorilor domniei mele şi către căpeteniile din Dîrstor, oricine va fi, juzilor şi globnicilor, toţi să se ferească de bălţile mănăstireşti. Cine va pescui, să-şi plătească cc-i este venitul, iar altfel nimeni să nu cuteze să facă silă peste zapisul domniei mele, pentru că domnia mea le dă de ohabă, să fie pentru sănătatea şi pentru sufletul domniei mele. Cine le va face silă, măcar şi de un fir de păr, va primi mare rău şi urgie de la domnia mea. Şi după moartea domniei inele, pe cine va alege Domnul Dumnezeu să fie domn al Ţării Româneşti, din rodul inimii mele, sau din rudele domniei mele, sau din alt neam, acela dacă va cinsti şi va înnoi şi va întări acest hrisovul al domniei mele, pe acela Domnul Dumnezeu să-l cinstească şi să-l întărească; iar dacă va nimici şi va risipi, pe unul ca acela Domnul Dumnezeu să-l nimicească şi să-l ucidă aici şi în veacul viitor şi să fie lipsit de trupul şi de sîngelc lui Hristos şi să aibă parte cu Iuda şi cu Arie şi cu iudeii care au strigat asupra lui Hristos mîntuitorul nostru, sîngele lui asupra lor şi asupra copiilor lor, ceea ce este şi va fi în veci, amin. Io[an] Mircea voievod, din mila [lui Dumnezeu domn]. Arh. St. Buc., S. I., nr. 9 (Cozia XV/l); pergament. Facsimile: Sacerdoţeanu-Bogdan, Culegere..., pl. 5. Reprodus, acum în urmă: DRH, B, I, nr. 28, p. 63—65 (cu bibliogr.). Notă: 1 De la acest cuvînt pînă la s*(a1), scris de aceeaşi mînă peste un text răzuit. 3. DOCUMENT DE LA PETRIMAN PENTRU MĂNĂSTIREA COZIA 1425, iulie 17 f fi Ti HA\A wiîd H CHd H CTTO d3,K HjTP'KiUdHh HdfipdKAtM CH AUÎ* npH JKHBOT’k CH H A<*KaMK AtOHdiTHpK» K K Ko3l',ft ipo H.v\a( f K'hCt A\ONdCTHPN>, HK8nd(H) GTdHM!>(rt) H KpTiCTTdHii IlfTpS H XaHo(ui) nSprapii H Bont, KoHU.lv Mn\'aAh H KllO H P d A 8 A h JlopKd H flHApTdUJK H KoHCTd(H)AH(H) H IJI £ d (h) d A 8 Xd(n) ,\k(a)»i H EdAH(N) H /lldTEUiK d a8 F'ondHH H flHTOHÎe ,\ATirhJ h no(n) Grou h Roh- KO w(t) GDKMd H GtK{ K-K HhK£H, H A<1 f(c) Io^AHHK H ApTh(h) H A4 <«8 f C'bnOCTdTK CTdd TP0HU,d. H ndKhi CK-kAtTfAr. jko\tu(h) foA-fe h >K>ynd(H) AlHpMt. f în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh, eu Petriman îmi pregătesc sufletul în timpul vieţii mele şi dau mănăstirii de la Cozia toată averea pe care o am, şi două vii, şi altceva ce se va găsi, puţin, mult, toate să fie ale mănăstirii, ci şi moara să fie toată. Şi acesteia martorii: jupan Albul şi jupan Ivanco şi jupan Standul şi Cîrstian Petru şi Hanoş pîrgar şi Boţea, Conţ Mihal şi Iano şi Radul Porca şi Andriaş şi Constandin şi Ştefan a lu Han David şi Balin şi Mateş a lu Coţani şi Antonie Lungul şi popa Stoia şi Voico de la Ocna şi Stan. S-a scris aceasta în anul 6933 [1425], luna iulie, ziua 17, la sfînta Marina. încă şi după moartea mea, dacă cineva va strica acest zapis, pe acela Dumnezeu să-l nimicească şi să-l ucidă, şi aici, şi în veacul viitor, şi să fie blestemat de Tatăl şi de Fiul şi de Sfîntul Duh şi de cei 318 sfinţi părinţi de la Nicheea şi să fie al lui Iuda şi al lui Arie şi să-i fie împotrivă Sfînta Treime. Şi iarăşi martori: jupan Golea şi jupan Mircea. Arh. St. Buc., S. I., nr. 26 (Cozia); pergament. Fotocopii: B.A.R., XX/23; H. Stahl şi D.P. Bogdan, Manual de paleografie slavo-romănă, Bucureşti, 1936, p. 126—127. , Reprodus, acum în urmă: DRH, B, I, nr. 57, p. 112 —113 (cu bibliogr.). 4. SCRISOARE DE LA GHEORGHE LASCĂR, CĂMĂRAŞUL LUI VLAD DRACUL, CĂTRE PÎRGARII ŞI JUDELE BRAŞOVULUI < c. 1437> f RTi3A»0KAINHh(m) MOH(a\) H BpaTVaAth, naprapw(A\) EpaililVK-ckhh(m) h c*(a)h^, JK(S)naHi» Mkw(k). EpaTia A\oa, 3Ham kh A^sp-fc K4K0 ca\o BEC'kAOKaaf1 c-k RaAtH g TpiiroBHHJJ h npt(A) >K(#)naH42: rh* crt $3fAf hj saina rAaB*, Aa a®A* r«(p)rtK«> CASra, 44 m(S) A<«4A\f kci. /VjJak ca\k CA$ra A\04 fllapTH(H) C &dA\H H CA\h A<>(a) CTv CA$ra A\H Ma(p)THHa xă 4srtopHHH, \â nAaTH Hat(*w); a w(h) a^A* «t* kaa\h, a<» a\h n(#)cTH ■Ai. A\4>K4 iv(r) A\t(A) TTkKMO H IIO(a) H K. TOKa(p) W’(t) JKfA{t3a H a. w(t) OH£(a) H NtlJIO OK{(c). IlHTaAli CAtk Hdf(Al)NHKk/ 3d /Ma(p)-thhj, h XaNiwa: r(A)f *(<0 /Hapth(h)? Ka3a\"K a\h whh: G3cTa /MapTH(H), ak) i(c) s(a)* h wi|Jii A\t(A), A<> n Kgn-b. II(8)cth(x) c-k Xa- Hfuia .T xmh4(a) ^ao(p) h 0. A\a()K) koct*(k), h ca\k Ka3a(A) Xa-h{ui(s) : fl3h ct3H aokhtk(k) a<*Mai) TBoa p-kKa, Aa mhhh i<4(k) 3Haî(ui), a iHa(p)TH(H) i*jo HA\a ro-ro&o, a* A«A* cnfcxw(‘") kt* . AP^rHa ASKa-rH. H a\h A«Af c^gra A\Oa, A<> MH i K^inHA-h 1*10 A\(S) CAlh K<13j(a) W’(t) BCf, A<* c(t)ivhti» 8 XaHeiuoBa kt»ip ^ 4«h(S) iii a (p). A<* e* sartiu- to(x), Aa a<*A« aw(a\)ko(t) AaKfcJKa, c^gra /K(s)naHa 9i(,\)\'Ai, H A«A* KTv A\H-k, a 4J0 f(c) K(8)nHA, a U'(h) CTOH(T) $ Kliip-K XaHfiuoKa H H(H)wfe M{H(8)ujapt 8 p^k-ktop GD(c), ipo a\(8) f(c) fl(H)Ht H A\tXaUIK. GtOHT H4 T03H .T X'AHa(A) $Ao(p), •§ A\a(}K) KOcV^)» ‘«(8) CA\"K m(a) w(t) p-fcKTk CH H HJ CAgpa A\H /Ua(p)TH(H), l|JO l(c) Ka3l(A) 1410 A\(u) t(c) Kh(a) A^'K>K£(h), .3 Xh(a) H $. H HH4K0 Ht(c). H KH A\(o)AM, aKO CTf «WC[a] KpATfa, Aa H8 HA\aA\o no-MHoro pt'iH. JIko uf ijjf Aa a$(a*) CAgra a\h h Aa a\h C'KKfpl a«kht'1i(k), a kh a<» kh HagMH Bk Aa ro cst>Kf-Tf, a<* mh n(»)cTHTf. fl XaH{(uia) A-* CTKCHfTf. a^ a\h a<«kJ A«kht*(k); a<» (K(Tt $Tpt HAH K Ap(#)rH A*^: Hfc HH CH nHCa(rt), A<> W 3(n)<1M0 MH W TW(m). n«He(jK) A^EHTIi(k) KOHR®AH(h) Hf *|K(t) 3drHH«RTH, nOHl(îK) TOAKO t\\(l}) f(c) KTvCHt-Hif, A«PH nOATv <*3h KOEKo(a), A<* qf (H) CH MJf HCKd C&Of, Ai ro 83t; TOPHSH AA Ct Hf SAOCpTiAHTf, nOHf(jK) 3A0 f(c) M©« Cp(A)lţf. H Ek CT» KdMH. [Verso] f C3(t) >K(8)fidHj r^pjr-b fldCKd(p) f IId(p)rdpw(M) BCtAU» $ BpdUJW(R). 237 ANEXE Şi v-am scris, ca să nu ziceţi mîine sau poimîine: Nu ne-ai scris şi nu ştim de asta. Căci avutul voievodului n-are să se piardă, ci va avea numai întîrziere, pînă mă voi duce eu la voievod, ca să ceară ce este al său, să-şi ia. Atunci să nu vă supăraţi, că inima mea este rea. Şi Dumnezeu cu voi. [Verso] f De la jupan Gherghe Lascar f Pîrgarilor tuturor din Braşov. Arh. St. Braşov, nr. 486; hîrtie. Facsimile: I. Bogdan, Album, paleografie, cuprinzînd douăzeci şi şase de facsimile de documente româneşti din sec XV, Bucureşti, 1905, pl. 8. Reprodus în: Bogdan, D., nr. CCXIII, p. 254—257; Tocii., nr. 384, p. 383-384. Note: 1 în loc de Eec-fcA»»AAH. Urmează 8 Bp4Ui«(a) bamh, şterse de pisar. — 2. Albul. — 3 în loc de A®At- — 4 Corectat din ctoh(m) ih. 5. DOCUMENT DE LA RADU CEL FRUMOS VOIEVCD PENTRU RADOSLAV ŞI STANCIUL 1463, noiembrie 12, Bucureşti f /Ma(c)tTa e>kTa Iîv Pa (a) y ah h p^nti RTvCfH BfMAH OvrjSOBrtjrfHCKOH, C>?K Ertd(A) RfAHKOPd KCfKOAt, A^B4(t) p(c)k& a\h cTf noasrt-bNTf CAyrd(w) r(c)Kd H Ah4Jf PaACC/ldKOR£ /MapHHd h Grata Ad A\y cg e-k MtCTC> ckoke Ha(A) wmhhh h hi(a) RTvC£ HAUHlf. K©A\y Ci w(t) HH(x) npHrt\‘MH(T) C'1iA\P'k(t), a IVMH-HH H HMtHl’t Aa f(c) WCTaRtUH(M), A np-fcAJAHKJ A\I>k(a)V HH‘"H Aa Ht(c). H r[(c)ny] mii A^A^f kw(h). Toro paAT h(a\) am* h r(c)E© /MH a<* h(a\) l(c) k-k h Kh OpS/K H HH w(r) KOTO>KE HfnOThKHORfHO, flO pjMH r(c)Ka A\H. Gk£(a)tmT£: >Kyiid(H) ^,paro/«H(p) ak^phh(k), ^tyna(H) AVK<1» jKyna(H) Kaaa(H) GapKo(K), }«yiu(H) GTOHKa Ehhhthao(r), JKyra(H) 4»hmht(p)'u aopo^£(t), Â(a) KtAHKarO KOHKOAf, A^KKf h(a\) t(c) g flJapOTH(n) l|jo h(a\) i(c) CTapa h npaea wi,HHa. H t(c)ko aK(A)f CAţpTTi, a np*k-AaAHKa kti hh(x) A<> ^t(c), h8 a<> f(c) vvMHHa wcTa(K)uiH(A\), a np’hA^AHKa K’K HH(jf) Ad Ht(c). GK-b(A)TtAHr >Kgna(H) /V,Par<>,v,H(p) Mam^), >K$na(H) H-ferof Eopmî(k), ?Kj3na(H) ^parH^i) Gtohko(k), JK8na(H) Ehhth(a) 3>ao-P£(c)k8(a), >KJ3na(H) lip-KK8(A) K£AH(K) AKO(p)hh(k), >K$na(H) GTaHKO Ao(p)^f(T), A<»(h)48(a) komh(c), fiAa(A)cAa(K) cnaTa(p), ,A,8‘WH* TpS n£X'a(p)HH(K), ă (a) K T» CTo(a)hh(k), GTaHKO BH(c)"rHta(p), Ht(r) H PoU)^ CTpaTo(p)KH(ii,). fla-K Gtj(h) rpa.vvaTH(K) nnca(x) # rpa(A) E 8 (k) p t (41), A\(c)iţa anpH(A) K£, K At(T) xSH43. f Iw fiAa(A) KA’tK(Aa) ma(c)tTa kjkYa r(cA)«h. f Din mila lui Dumnezeu, Io[an] Vlad voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei, fiul lui Vlad marele voievod, dă domnia mea această poruncă a domniei mele slugii domniei mele Bîrul cu fiii săi, anume Bucşe pitar iul şi Voico şi Mînea şi Vlad şi Stait şi Voina, şi nepotul său Badea şi vărului primar al lui Bîrul, anume Bucur, ca să le fie la Marotin ce le este ocinăveche şi dreaptă şi Dvorsca toată şi Polovinele, pentu că au cumpărat de la jupaniţa Vladae pentru 400 de aspri. Şi iarăşi lui Stait cu fiii săi să le fie la Marotin ce le este ocină veche şi dreaptă. Şi domnia mea le-am iertat calul. De aceea le-a dat domnia mea să le fie de ocină şi de ohabă lor şi fiilor lor şi nepoţilor lor şi strănepoţilor lor. Şi căruia dintre dînşii i se va întîmpla mai înainte moartea, prădalica la ei să nu fie, ci să fie ocina celor rămaşi, iar prădalica la ei să nu fie. Martorii: jupan Dragomir al lui Manea, jupan Neagoe al lui Borcea, jupan Draghici al lui Stoica, jupan Vintilă Fior eseul, jupan Pîrvul mare dvornic, jupan Staico logofăt, Danciul comis, Vladislav spatar, Dumitru paharnic, Alb stolnic, Staico vistiar, Neag şi Rodea stratornici [postelnici]. Eu, Stan gramatic, am scris în cetatea Bucureşti, luna aprilie 25, în anul 6997 [1489]. Io[an] Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn. B.A.R., CCCXCIX/1; pergament. Reprodus în: DRH, B, I, nr. 216, p. 345 — 346 (cu bibliogr.). 7. DOCUMENT DE LA RADU CEL MARE VOIEVOD PENTRU ORLEA ŞI BALCUL 1505, iulie, 18, Tîrgovişte t /Ha(c)tHU’(a\) kSkHw(ai) Îw Pa(r\)v(rt) KOfKOAJ r’(cA)nh KKCOH iifMAC ^>rpOK/\a\'HHCK«'H, CHK Erta(A) KfAHKiPO ROfKOAf, AaKa(T) r(c)KO a\h CHf riOKfrtiîHHJ r(c)Kj a\h CAgra(A\) r(c)gd a\h, >K8nan8 GDprtt h >KSnaHi> BaAKgAt? KaracH h ck hh(x) cîiokh (c), mko Aa h)/h) f(c) S tlnA^AHt w(t) AP$( HSKfpfTf rn(A)cKa wmhhS, aAH ck(c) ki KOAtpH, Ta Aa h(x) CK$nn(T) QpAt h EjakS(a). hho Aa H-b(c), no pf(>i) r(c)Ba mh. IIh(c) Kh HaCTO(rt) rpa(A) ThprOBHljJS, a«(c) w(a) hi ahk, Kh rtt(T) xSPI. f Iiv Pa(A)vU) KOfKo(Aa), a»a(c)tTa bjkîm r(cA)Hh. f Din mila lui Dumnezeu, Io[an] Radul voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei, fiul lui Vlad marele voievod, dă domnia mea această poruncă a domniei mele slugilor domniei mele, jupan Orlea şi jupan Balcul vătafi şi cu ei fiii lor, ca să le fie la Andolie, de la drumul lui Iasul pe Andolie pînă la Furcitură şi pînă la Şcheaul şi de aici drumul lui Ezdea şi pînă la drumul Latului, pentru că s-a aflat ocină domnească, iar numitele slugi ale domniei mele au dobîndit aceasta cu slujbă dreaptă. De aceea, le-am dat şi domnia mea ca să le fie de ocină şi de ohabă lor şi fiilor lor şi de nimeni neatins, după spusa domniei [mele]1. Şi tu, Comane Creţe şi cu Vladul Gage, să le fiţi hotărnici, deci să alegeţi ocina domnească, dar cu 12 boieri, şi să-i adune Orlea şi Balcul. Şi altfel să nu fie, după spusa domniei mele. S-a scris în cetatea de scaun Tîrgoviste, luna iulie, ziua 18, anul 7017 [1505]. ’ Io[an] Radul voievod, din mila lui Dumnezeu domn. B.A.R., L/14; pergament. Reprodus în: DRH, B, II, nr. 38, p. 84 (cu bibliogr.). Notă: 1 Omis. 8. DOCUMENT DE LA NEAGOE BASARAB VOIEVOD PENTRU MĂNĂSTRIEA JUPANULUI DRĂGHICI 1517, noiembrie 22, Piteşti f ) 4ioNa(c)-th(p$) >KinaHS ^parHMio(K) iv(t) Kphkw(k), iaKo(?Kj ,\& a\8 e(c) CEAO CfK'hptH'l'H BTvCH, cfc(c) Iv(m)h8, KOAHKO A\($) l(c) Ak) w(t) IIivkîjph 8(s) ro(p) ho nS(V) Kona(n) npaso AopH 8 KSM-hTpa, h no KgMTiTpa 8(3) ao(a) a®PH 8 k45 (p)-c8pa Gaokeaw(p), h w(t) Gaoke no K8(p)d>p-K a^Ph 8 A4Ks(a) KocaHHvv(K), h w(t) /laKg(A) Koc4h:uv(k) aoPH 8 Ks-AapE, h w(t) KiUapE no rAa(K) M » (m) me aw (k) npaso 8 A'h,w" k 8 (a), h w(t) A'K('M)G8(rt) npaKO ko(a) ro(p)raH$(A) Ahch-Ue(k) 8(3) ro(p) a^PH S B’kujhkSh'k. H iu(k) a<* mS *(c) na iHk(c)TO, p£KOAVfe(A\) KgA\TvTpa, Eah(h) EPIv(a) 3a KOAfNHU,H H na(K) me(c)to w(t) eah(h) auto(x) ctoa\§ <«c>Na(c)THp$, noii£(>K) A\g c8(t) CTapi h npagt w(K) Aa a\$ c*j(t) kti w(m)h$ H KTi WJfaES K'K K'bKH H HH W’(t) KOro(>K) HfnOTTi(K)nO- sfho« no p((m) r(cA)Ka aw. Gf (jk) CK-k( v)T{ATe no(c)Ta8AH(x) to(ca)ko a\h : >K$na(H) Ba(p)Bg(A) Ka(n), >K$na(H) KaAiv(T) beahkhh ar«(p)hh(k) h >k8-na(n) Xap(K)a(T) kjahkh Aw(r)t|sf(T) h KHCTHra(p) h Pa(A)y(rt) au(m)ho(c)hh(k) H Âparh(M) nt]fa(p)nH(K) 11 Xa( to(p)hhu,h. H a(3) /Moircn CAOBonHcaTf(A), e(>k) Hmt(p)Ta(\*) kh hoke(X) ARopoKi(x) 8 Kapo(iu) IIht{(i|j). H(c) Ce(a\)k4 cg(A)yt(p) IIh(c) /«(c)H4 i:Ol(/H) Ki. «J K Ak(T) x3KS. t lvv Ba(c)pBa rweb(a4), Tpf(K)HO 8 k£k£ ck^ahljje. M(c)iţa argcTg, Kt an£. t aa nnpot w(t) h«a£(3) a(c) K f 8ah(h) /Ho(m)ks, f(c) nas£(rt) £ah(h) ko(h) 8H8(t), m h (3) /H ( a(c) KI f 3a HfTpaKt a(c) r t sa k rancTpf a(c) H f 3a JfaPTHf a(c) K f 3a k KOrta AP'*181® a(c) HH f sa K0K4 p£K£HHKOK a(c) T t sa koph(t) a(c) T f 3a 3aXa(p) a(c) KT f ffl(c)na a\'(r), K3 ah^- f fMHiMf(h) K KH(a), no S KHAO a(c) pk t sa a(c) l f CKTiHA^PH 3a U’A(p)'K H 3a CTOAOKf a(c) KH t sa jif aMaA*K(k) a( c) r f 3a *ah(h) ah(uj)hhk(8) a(c) St t 3a k |oTa a(c) Al t 3a r Aa(K) nAa(t)n© a(c) ? t 3a rpfKfHH aţe) K t 3a KOHlţH a(c) a f fll(c)na cn(n), a a*^» 3a Ka^ap-K. Ţ CKTvHA^pH W(t) AHKO a(c) Mi t na(K) niraspa a(c) K t sa kSi a(c) î t Sa XâM4A*h.K{$) a(c) r t 3a KlpHVH a(c) K f 3a Iţ’Hlţ'KHH a(c) A t 3a KHHaKapw pa(A’f) KaAThpS a(c) K ÎN ANUL 7016 [1508] ţ CATASTIH DE SCULE CE AM CUMPĂRAT P. 1 f Catastih pentru sculele trebuincioase în casă f Luna agust, ziua 25 f Pentru piro[a]c de fier aspri 2 f Unui băiat care a păzit un cal pe drum cizme aspri 25 f Pentru laţi aspri 3 j Pentru 2 taistrc aspri 8 f Pentru hârtie aspri 2 f Pentru 2 care de lemne aspri 58 f Pentru ferecatul unei cişmele aspri 10 f Pentru albie aspri 10 f Pentru zahar aspri 12 f Luna august, ziua 27 t Orz 20 de kile, cîte 6 kila aspri 120 f Pentru hamalîcu aspri 5 f Scînduri pentru pat şi pentru scaune aspri 28 f Pentru hamalîc aspri 3 f Pentru un leagăn aspri 12 f Pentru 2 fote aspri 14 f Pentru 3 coţi de pînză aspri 3 f Pentru piepteni aspri 2 f Pentru aţă aspru 1 f Luna septemvrie, ziua 1, pentru camară | Scînduri de brad aspri 45 f Iarăşi laţi aspri 2 f Pentru cue aspri 5 f Pentru hamaUcti aspri 3 f Pentru verigi aspri 2 f Pentru ţîţîni aspri 4 f Pentru chinavariu pentru cămării aspri 2 38î ANEXE 248 2 t 4 H H T f H KlpngH H Iţ'hlţ'hHH HJ HPO- sopf(n) a(c) rT t na(K) A\dAH HHHTf Ha npo3opi(n) a(c) 8 t h b(0huh Ha Ka.wa(p) a(c) i t 3a K$t w(t) niTaspa a(c) r t 3a nnpot a(c) f f /H(c)na ch(h), r aht*. t 3a 7 KMa ctHO, no n Ko(Aa) a(c) y t h na(K) i KOAd, no of £a(h)h Ko(Aa) a'c) pfi f na(K) *ah(h) Xaca(c), ipo h£ f(c) noA\o3H(A) a(c) k t na(K) ap«koae(a)uh a(c) n f k) a(c) k! waj t kh(a) Ha wmh £Ah(h) ko(h) 3a SrHuiopj a(c) k f 3a KipHyH Ha fiUHTOpf a(c) a flfl(c)iţa CH(n), kb ah^-t sa £mha\i(h), £ah(h) /H$(t) a(c) pi< t sa Xa/«aAT»(K) a(c) f t 3a £A«(h) MSpS a(c) i 249 ANEXE Ţinte şi vergi şi ţîţîni la fereastră Iarăşi ţinte mici la fereastră Şi verigi la camară Pentru cue de laţi Pentru piro[a]e f Luna septemvrie, ziua 3 Pentru 5 care de fîn, cîte 80 carul Şi iarăşi 2 care, cîte 75 un car Iarăşi un „hasas" [?] n, care ne-a ajutat Iarăşi tăietori de lemne f Luna septemvrie, ziua 5 Pentru o furcă de fîn Pentru o teslă Pentru firu, 2 păpuşi, pentru gură f Luna septemvrie, ziua 6 Pentru cuţite mari la cuhnie Pentru chingă de curea peste şa Pentru şapte lacăte Pentru o sticlă Iarăşi altă sticlă Pentru un „bel" [?]12 de săpat Pentru un svredel f Luna septemvrie, ziua 10 Pentru un testemel la iconostas Iarăşi alt testemel, Miloş Iarăşi alt testemel Şi iarăşi copcii şi paşmagi, Dragan Pentru un amnariu de foc Pentru un scaun, ce l-au făcut cu piele f Luna septemvrie, ziua 12 Unui jugănar, pentru că a lecuit la ochi un cal de u[n]ghişo[a]re Pentru verigi la eşito[a]re f Luna septemvrie, ziua 22 Pentru orz, o baniţă Pentru hamalîc Pentru un duru aspri 13 aspri 2 aspri 2 aspri 3 aspri 5 aspri 400 aspri 150 aspri 2 aspri 80 aspri 10 aspri 6 aspri 18 aspri 18 aspri 10 aspri 26 aspri 3 aspru 1 aspri 8 aspru 1 aspri 12 aspri 15 aspri 6 aspri 28 aspru 1 : aspri 25 835 aspri 2 aspru 1 aspri 120 aspri 5 aspri 2 ANEXE 250 dS(c)na CH(n), a an'k. f 34 HfKOf EHAHt 4 (c) £ f mce(c) eh(a)/Hhao(ui) aati>k{(h) »a Hhkh (to)j a(c) s t 3a /HacTHAo a(c) a t flH(c)U,d w(k), 3 AH^> t 3a r KOAa aP'M'o a(c) (c) ** t 3a imha\{(h) y kh(a) a(c) § t 3a a(c) r /H(c)na w(k), ks aht». f sa *ah(h) /Moth(k) a(c) r f 3a *(a)ho poro>KHH« a(c) A f dl(c)iţa w(k), kh ah’k. f sa 14H/Mî(h) a kh(a) a(c) 3 t Âl(c)na w(k), k0 ah*k. t 3a {mhau(h) v k h (a) a(c) gp f3a <*(c) f* t fll(c)lţa H O I K pH l, 0 AH'h. f 3a f4H/Hf ({) )■ K H (a) Ch X4 M iA 1 (K)2 d(c) ăs f dl (c) iţa ho(i), 0T ah^. f 3a f'IHiMf(h)T KH(a) Clk AT*(k)2. f dl(c)iţa ho(*), Kr aht*-t 3a a8<'<*('H8) dlHAo(uj) kohko(a<») <»(c) h f 3a actapw h ckhao a(c) 1 f na(K) (aho A^Ad (m8), ijjo c8 kptuih (ah) kojkî AP<»raHo(K)3 a(c) î dl(c)u,4 HO E K P H f, KS AHT»- t no(T)K<>KaHHf kohh a(c) ht f Al^c)u,a HOfKpHJ, A A'lk. t 3a kh(a)h, n(o) s a(c) t f h 3a xa m d A ’k (K) a(c) fT t 3a na (ui) m am h /Hhao(ui) h a\<(uj) h /\pa- pa(H) mh (3) a\{ a(c) S» t 3j a\o(a\)hh nanSiO' f 3H(r) a(c) h f 3a no(A)K«KaHH( a(c) 3 ANEXE f Luna septemvrie, ziua 30 Pentru nişte ierburi aspri 2 Ce a fost Miloş dator la Nichito[a]e aspri 6 Pentru cerneală aspru 1 f Luna octomvrie, ziua 7 Pentru 3 care de lemne aspri 94 Pentru ţesela şi chefe aspri 3 Pentru hârtie aspri 2 f Luna octomvrie, ziua 17 0 babă, care a îngrijit pe Radul aspri 25 Pentru orz, 10 kile aspri 60 Pentru hamalîc aspri 3 f Luna octomvrie, ziua 26 Pentru o sapă aspri 10 Pentru o rogojină aspri 4 f Luna octomvrie, ziua 28 Pentru orz, 1 kilă aspri 7 f Luna octomvrie, ziua 29 Pentru orz, 10 kile aspri 65 Pentru hamalîcu aspri 3413 f Luna noevrie, ziua 9 Pentru orz, 10 kile, cu hamalîc aspri 66 t Luna noemvrie, ziua 19 Pentru orz, 10 kile, cu hamalîc aspri 66 f Luna noemvrie, ziua 23 Pentru dulama lui Miloş voivoda aspri 9 Pentru astariu şi mătase aspri 5 Iarăşi o dulamă, la care au cîrpit blana, a lui Dragan aspri 10 : f Luna noemvrie, ziua 26 Potcovitul cailor aspri 18 f Luna noemvrie, ziua 30 Pentru orz, kile 50, cîte 6 aspri 300 Şi pentru hamalîc aspri 15 Pentru paşmagi Miloş şi meşi, şi Dra- 45 gan cizme aspri Pentru băieţi papuci, 5 perechi aspri 50 Pentru potcovit aspri 7 ANEXE 252 f ăi r ndHKd(H) a(c) s t 3d JfdKdHt a(c) f 3a {Ah(h) CTp$(r) a(c) H t ffl(c)na ah(k], r aht»- t ckhto sa Ha A PKt no(A) A^^artAH k) na(n) a(c) a âg? t ffl(c)iţa ah(k), Y AH-k. f 3 a APTvKO K KOrtd ac ăA ^ tffl(c)na ah(k), r ah** f 3d r KTkflJCTpH . a(c) ÎY f 3a A'fcAorH a(c) r f 3a ia(h)o d(c) S f 3d |(a)hO ndfJAd(AVS) d(c) ffs t 3d KOJKf Pd(AÎ) K O H E O (A d) d(c) C43 f 3d { mh (h) r "kto ph pd(A'f) a\o(m)hh d(c) ne t 3d "f KOIII8AH d(c) PĂS f 3d cth (h) r h a(c) r f 3d d 4 f â(c) R f 3d KOHLţH d(c) K t 3d KtWTdpH w(t) CKHAO d(c) 4 t 34 3dCT£rH 4(c) K f 34 T4/HHia(H) 4(c) 5 f 34 Iţ-hlţ-hHH H4 KgKE 4(c) 4 f 34 Kgf a(c) K f /H(c)44^ah(k), KĂ AH^ f 4 T A 4 (3) 4Y A4(t), n(o) CM 4 (c)npH, Mh(h) 4(c) xrpAt "f 34 KOTdCHg d(c) KE f 3d TdjJSTTv d(c) K t 34 B4(a\)ks(k) 4(c) A 7 f 34 CKHAO 4(c) A *Aot t 34 34CTirH 4(c) H t 34 KEWTOPH 4(c) d ANEXE f Luna decemvrie, ziua 18 Pentru 60 de laţi mari aspri 15 f Luna decemvrie, ziua 20 Pentru 'gure [gulere] voivod[ului], 28 475 pentru cusut aspri t Luna decemvrie, ziua 22 Pentru o căldare mare aspri 103 Iarăşi altă căldare cu capac aspri 42 Altă căldare cu to[a]rtă aspri 26 Altă căldare cu munuşe aspri 16 Pentru 2 tipsii aspri 26 Pentru un ibric aspri 23 Pentru o nastrap[ă] aspri 28 Pentru pirostie aspri 5 Pentru hamalîc aspru 1 Pentru un fanariu aspri 6 Pentru o plapumă aspri 82 Pentru blana voivod[ului] aspri 297 Pentru 5 cingători la băieţi aspri 85 Pentru 5 cămăşi aspri 136 Pentru stinghii aspri 3 Pentru ace aspri 2 Pentru aţă aspri 2 Pentru cheotori de mătase aspru 1 Pentru copcii aspri 2 Pentru tămîie aspri 2 Pentru ţîţîni la casă aspru 1 Pentru cue aspri 2 f Luna decemvrie, ziua 24 Atlaz 11 coţi, cîte 285 aspri, fac aspri 3135 Pentru bogasiu aspri 25 Pentru tafta aspri 20 40 Pentru bumbac aspri 4 Pentru mătase aspri 4 Pentru copcii aspri 8 Pentru cheotori ■ aspru 1 ANEXE 256 t 34 UIHTHf 4(C) Ml t 34 IlEpHMfVH 4 (c) r t iS aht» po(>k)a(ctbo Xks, A\(c)na a»(k) , K£ Alfh. f 34 C8LEKH - a(c) A t npocH no(n) u rtnaj(<»(A) a<* noxpH(-r) iţpKg 4(c) K f fl4(K) npHHAo(lu) TpivAAEHT 4 (ui) 4(c) M t 34 K*(t) _ _ 4(c) K t ffl(c)ua A»(k), kh aht*- t T4e|ST'K 34 K g M H (m's) H 34 Kp4MHH4(p) 4(c) f 34 I1A4(t)hO 4 (c) A t 34 CKHAO d(c) B t 34 K4(m)k$(k) 4(c) 4 t 34 IIJHTHt B p 4 M H H4 (p) a(c) S t 34 «(A)HO KAg(q) 4(c) 4 f 34 K K g M H (a\ g) 4 (c) fi t ^H(c)H4 rf(n), 4 AHTi. t 34 S CBH [h] 13 4(C) pÂH f 34 fAH(n) ' np4(c) 4(C) el t lR(c)u,d «(h), a Ah^k. t 34 iiokpo(r) ci,a)ao w(t) 3rop© 4(c) C4£ t 34 EAh(h) A-KK8 B0HK0(a) 4(C) sr t 34 HP-KCTH(h) 4(C) 4 f ErOhABAlHHt, A\(c)lţ4 T((h), S AHT» t no(n) npHHAf c-h k(c)tv h ck AP$fH rpa(A\)- TH (m)4 4(C) M t 34 {AH(h) K4B4(a), l*JO C)$ JJMH(a) 4 (c) fH t ffl(c)lţ4 P*(h), H AHT»- f 34 SAH(h) n o k ao (h) 4(c) ST jpf t dl(c)iţa p{(h), t aht*. t 34 {Ah(h) TfKg(ui) 34 H4CTp4(n) 4 (c ) S ^ t dl(c)iţa t((h), k a<^- t 34 A H4gt(K) 4 (c) AS "j" 34 T0n0p’kl41f3iC4KHpt 4 (c) 4 f 34 r T 4 H C T p t a(c) 0 t 34 rp-KHtCn) 4(C) S f 34 T414IH k a(c) A t 3d Kgf w(t) nfT4Bp4 a(c) r t M(c)n4 rt(H), KÎE A^- t 34 niHTfNH w(t) A«(a) a(c) T t 34 fl03A4T£HH£ 4(C) K f na(K) 34 cpispo 4(c) pHH f H (14(k) 34 3i\4(T) d(c) AU f 34 3 4Al W'(t) 3A«A4 4(C) d t 34 pf<\«M(K) a(c) a t 34 AXdCTOpHf ^ a(c) HH t ffl(c)H4 rf(H), K3 t 34 fAH(H) MO (rt) H KgUJgrtt H n ( P H (h) a(c) H f 34 CTPWH a(c) H f ijjo cg H4np4KH(/\) ho(?k)hhi;h kohko(a) d(c) K t AI (c)u,4 ri(H), A A»^* t 34 MITH(p) A\{PTH(k) 34P4AH HCBITH6 d(c) AT t n4(K) fv iWfpTH (k) P4(a) K8(n) d(c) ST t 34 WTdKpd 4(C) 7 f 34 K8{ 4 (c) r ffl(c)nd $(p), K ah^. t H4 K 4 A H f, KTkrd Cj(/«) CT0I3 CTi pfH(3) 4(C) H t 34 rpiiHf(n), II4(k) 34 AP$(0 P4KO(t' 4(C) 3 t 3d fAH(h) CKH[h]h> j 4(C) A\3 t 3d £Ah(h) npd(c) 4(C) H t ffl(c)H4 4&(p), î AHh* t 3d I4HA«(h) A A\#(t) Ok JfaAMA’H (k)5 4(C) \T( t 34 jC d p T H f 4(C) r t 3d KOBd H4 K«(n) d(c) K t H 34 nOKpo(s) nd(K) Hd Kg(n) 4(C) î t 34 C *k p Al d d(c) A t flj(c)n4 $(p), Y A&- t 34 e(A)HO Kh(a) Kpd(ui)HO d(c) K t 34 H H(K) AP^RO d(c) t 3d fAH(H) HKOHOCTd(c) d(c) îi 259 ANEXE ţ Pentru 2 ipingele aspri 9 f Pentru ti[p]sie aspri 4 f Pentru dulama voivod[ului], cusutul blănii aspri 4 f Pentru cuc de laţi aspri 3 t Luna ianuarie, ziua 25 f Pentru penteni de aramă aspri 10 f Pentru aurit aspri 20 f Iarăşi pentru argint aspri 158 f Şi iarăşi pentru aur aspri 45 f Pentru zale pe dedesupt aspru 1 f Pentru curea aspru 1 f Pentru ma[iJstorie aspri 58 f Luna ianuarie, ziua 27 f Pentru un ţol [scris: moa] şi cămăşi şi perinfi ] aspri 50 f Pentru săgeţi aspri 8 f Pentru că au dres tecile voivodului aspri 2 f Luna ianuarie, ziua 30 f Pentru patru mertic[e] pentru flori aspri 14 f Iarăşi 13 mertic[e] pentru cupe aspri 16 f Pentru laţi aspri 5 f Pentru cuc aspri 3 525 9 t Luna februarie, ziua 2 f La cadie [= cadiului], cînd am stat cu căpitanul bărcii aspri 8 f Pentru oală, iarăşi pentru alte lucruri aspri 7 f Pentru un porc aspri 47 f Pentru un purcel aspri 8 f Luna februarie, ziua 5 f Pentru orz, pentru baniţe, cu hamalîc aspri 410 f Pentru hârtie aspri 3 f Pentru ferecatul cupei aspri 2 t Şi pentru capacul iarăşi al cupei aspri 5 f Pentru sîrmă aspri 4 f Luna februarie, ziua 10 f Pentru o kilo de făină aspri 20 t Pentru 8 sarcini de lemne aspri 68 | Pentru un iconostas aspri 50 ANEXE 260 t .niCTPU a(c) (aT) +8UIKI d(c) 1 t 3i KOHf(n) d(c) K xp^K© f 3J IAH(h) T t C T ( M1 (a) ETv KTvCf KptMf 1 Hd P»(K) ^ d(c) f h ni(K) 8 kiah(k) ahtv no(n) sapj(AT) ckjkh h 3d npn(MCT) d(c) H t H 31 Ma(H)pprK pa(AÎ) K*?(t) Hd tţpKS d(c) r t nd(K) HJKOH T)JPU,H Pd(Alf) IţCKITHI d(c) K t H nd(iî) noHf(A) kti(a) t(pah(t) hj ko(a) d(c) 1 t uiipg H cj(h)a4A0(c) pa(A'0 Tpdne(3) d(c) kT t 3J |(a)hO AMd(A\$) 8e(T)Kl WEprhHH(]f) C-K Apg(r) m{u,) d(c) K t na(K) ckh(tw) pd(A’l') P8Kd8H (n) chas^), A A»"*- ^ 34 83A4 34 3/t4T0 4(c) pî 34 CpfBpO 4(c) kY 34 M4CTOpH( 4(c) "o xFpiWS 267 ANEXE t Pentru potcovit cai aspri 13 f 2 zidari, care au făcut tapşan[ul] aspri 12. f Luna maiu, ziua 2 f Pentru coardă [sabie] f Luna maiu, ziua 4 aspri 2341 — Pentru frîu — Pentru aur — Pentru argint — Pentru ma[iJstorie aspri 70 3146 aspri 100 aspri 110 aspri 12 Arh. St. Braşov, nr. 752. Caiet de hîrtie, scris între 25 aug. 1508 — 4 mai 1509, de un om de casă al lui Miloş [Mircea], fiul lui Mihnea cel Rău, care trăia la Braşov, însoţit de boierul Drăgan şi de mai multe slugi. A fost publicat mai întîi, nu tocmai exact, de L. Miletici, în Hoeu eAaxo-Sb/izapcKU apaMOMu om Epautoe, «CoopuuK 3a napodm yMomeope-huh, uayKa u khuskhuho», voi. XIII, Sofia, 1896, p. 33—42, cu un comentariu asupra cuvintelor româneşti (p. 43—44). Urmează ediţia lui I. Bogdan, în Documente şi regeşte... (1902, p. 319— 323), cu explicarea majorităţii termenilor după origini (p. 323 — 328), şi cea din volumul lui Gr. Tocilescu, 534 documente... (1931, p. 469 — 475), exactă (cu păstrarea literelor suprascrise), însoţită de traducere (p. 476— 482). Am luat ca bază această din urmă ediţie, confruntînd-o cu a lui I. Bogdan şi cu explicaţiile lui (cf. şi observaţiile de la p. 150). Avînd în vedere numărul mare de cuvinte româneşti — pe care le-am şi inclus în Dicţionar —, precum şi pe acelea, de diverse origini, ce pot fi concomitent interpretate ca aparţinînd slavonei româneşti şi limbii române de la începutul secolului al XVI-lea, am reprodus aici întregul text, dînd spaţiat toate aceste cuvinte (în traducere ele sînt redate în cursiv). înaintea Scrisorii lui Neacşu din Cîmpulung cu 12 — 13 ani, acest text, cu o sintaxă foarte simplă — dat fiind caracterul său de registru de cheltuieli —, este scris într-o slavonă cu greşeli (mediobulgară populară, cu cîteva elemente ANEXE 268 sîrbeşti), aproape complet românizată, ceea ce-i măreşte valoarea de document al limbii române. Note: 1 Scris pe margine. — 2 Scrise j^aua-vM. — 3 Scris pe margine. — 4 h a ApSrw rpa(M)a- h(h) scris pe margine. — 5 Cele două cuvinte scrise pe margine. — 6 întreg rîndul a fost şters cu cerneală în original. — 7 Scris încă o dată, apoi şters în original. — 8 Scris kimbS(Sk) . — 9 Scris pe margine. — 10 Ar fi trebuit hi [18]. — 11 Rîndul întreg şters cu cerneală în original. — 12 Sensul necunoscut. — 13 La fel. — 14 La fel. p. TRANSILVANIA 1. SCRISOAREA JUDELUI BRAŞOVULUI ŞI A CELOR 12 PÎRGARI CĂTRE VLAD VOIEVOD CĂLUGĂRUL < 1482—1495 > EAr0M(c)TK0(AI<»KH&o(a\8) t(ca)h8 H4UJf(iW) Iw Bk)ho(b) a« •’(c)k8 th ; Ai E-fepj5t(ui) r(c)KiJ TH Kt H3p((M),tpt Cg HdUJt P((m) HCTHHH, Hf C$ HH4K0. H EtL g,wno(>K) A"fe(t) r(c)Eg th. f Binecinstitorului şi de Hristos iubitorului domnului nostru Io[an] Vlad voievod, domnul Ţării Româneşti, din partea judelui Braşovului şi a celor 12 pîrgari, multă sănătate aducem domniei tale. Şi drept aceea dăm ştire domniei tale că trimitem pe Iacov din Rîjnov la domnia ta; să crezi domnia ta ce va spune, căci sînt cuvintele noastre adevărate, nu sînt altfel. Şi Dumnezeu să înmulţească anii domniei tale. Arh. St. Braşov, nr. 202; hîrtie. Reprodus în: Tocii., nr. 463, p. 461; regest în: Bogdan, D. şi regeşte, nr. CLXXXIX, p. 311-312. 2. SCRISOAREA JUDELUI BRAŞOVULUI ŞI A CELOR 12 PÎRGARI CĂTRE NEAGOE BASARAB <1512—1521 > t Brta(r)MHCTHKo(EHK$(a\) H KTv EAa(r)(r) S(a)P4KH£ H 110* KAOHîHHf npHH0CH(/«) r(c)nc>KO th w(t) npHiaTfAH r(c)noBO th, w(t) u(a)hi'hw(t) si np^rr apH. IIoh£>k£ a bj(a\) v 3HjnHf r(c)noKo th 3dpasc>TV' Hl'koaw nauif MKOyndHK EorAdHk, 3HdliU0 MHHHMkl CHMh HJUIHMK oyCH1 AHCTO/Hh ©yCH/Mh ,\OKpMMk ndHOMh, KTO Hd Hh oy3pHTh HAH frO ©yCAbJUJHTk MTgHH, lV>Kf TOTh HCTH-HHbJH CAoyra H EOAtpHHh HdUJk HhKo\'AJ Crt»y>KHAh CTOnOMHRUIHAIh pOAHTfAfAVh HdlUHAVh npdBOIC H KipHOKJ CA«y(>K)G8 H AH*(C) CAoy-JKHTh HdAlk npdKOW H KfpHOlO CAoyWKOIO. T[tMk]2 >Kf MU, BHAtRUlf iro npdROlO H KtpHW CAoy>KKoy A<* Hd(c), WdAOKd-ah (CiWkJ fro wcoBHo» a\a(c)tTk> h aX0AOMk, fMOy H BpdT /Hg dlHXdHAh H KpdT /H»y To-Afpk, n0T0/Mh h A'bTlfH fro h oyH«yMfTO/Hh tro h np-fcoyHoywfTOMh fro H np-kl4JT8ptTOA\h 1 fro Bit KtKhJ gtMHhlf. fl pTdph fA\>y f(c) Hd AAOrHAhl, 410 Hd HSHro(x’), w(t) (lOAH ripOCT-fc Hd fllOAAdKd, WT /HOrhlAhl, l|iO Hd HlOHro(x), n$TfA\k Hd APSrOH MOrhMhl, Hd KOHfHk IţdpHH'b, w(t) TOAt Mfpf(c) Afrtd no M f p f tTh, Td Hd CTdpOH MOrhIAhI, HJO Hd noyTH, w(t) TOAt npO-CTH Hd Hp’hHhJ IIOTOKh, Td no nOTOKi? ropfc A® A\OCTd APK$ndHd flHApTdUJH, Ktpd OTdHHCAdKd P'hTAMndHd, Ktpd j&Ad(A) AKOpNHKd, Ktpd RdHd /\pdrOH, Ktpd IwdHhlUId BHTf3d, Ktpd Ep*hAH Xp-HAOKCKOrO, Ktpd AKOpHHKd, Ktpd IţHBdHd, Ktpd fllHKk Xopdflţh, Ktpd UldHAPO w(t) TSA«PW, Ktpd Xopdflţd KHCTHdpHHKd, Ktpd TdAXdUId CTOAHH [Kd( Ktpd] AlHKh w(t) dJOAHHHH, Ktpd fipdTO\*Ad GTpdKHMd, Ktpd oycn(x) KOAtp:» [/HOAAdKCKHX'h.] ţ Din mila lui Dumnezeu, noi, Io[an] Alexandru voievod domn al Ţării Moldovei, şi fratele domniei mele, jupan Bogdan, facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor bunilor pani, care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că această adevărată slugă şi boier al nostru Nicula a slujit sfîntrăposaţilor noştri părinţi cu dreaptă şi credinciosă slujbă şi astăzi ne slujeşte nouă cu dreaptă şi credincioasă slujbă. De aceea, noi, văzînd dreapta şi credincioasa lui slujbă către noi, l-am miluit cu deosebită milă şi i-am dat în Ţara noastră a Moldovei un sat, Berevo [al lui Berea], uric, cu tot venitul, lui şi fratelui său Mihail şi fratelui său To[aJder, apoi şi copiilor săi şi nepoţilor săi şi strănepoţilor săi şi răs-trănepoţilor săi, în vecii vecilor. Iar hotarul lui este la movila de la Ciungi, din cîmp drept la Moldova, de la movila de la Ciungi, pe drum la altă movilă, la capătul ţarinei, de acolo drept peste deal, pe ceretei, apoi la movila veche de la drum, de acolo drept la Pîrîul Negru, apoi pe pîrîu în sus, pînă la podul lui Dragomir Braniştear[u\], de la acest pod drept la movilă, la marginea dumbrăvii de sus, apoi pe margine, pînă la altă movilă, de acolo drept peste vale pînă la movila de pe deal, iar de acolo drept[...] Moldova în jos, pînă în dreptul movilei de la Ciungi, la margine. Acesta [le este tot hotarul]. Iar pentru aceasta este credinţa mea, a mai sus scrisului Alexandru voievod, şi credinţa fraterni domniei mele, jupan Bogdan, credinţa tuturor boierilor noştri: credinţa lui Dragoş viteazul, credinţa jupanului Andriiaş, credinţa lui Stanisiav Rătîmpan, credinţa iui Viad dvornicul, credinţa panului Dragoi, credinţa lui Ioanăş viteazul, credinţa lui Bîrlea de la Hîrlău, credinţa lui Duma dvornicul, credinţa lui Ţiban, credinţa lui Mic Horaeţ, credinţa lui Şandru de la Tudora, credinţa lui Horaeţ vistiarnicul, credinţa lui Tamaş stolnicul, credinţa lui Mic de la Molniţa, credinţa lui Braţul Stravici, credinţa tuturor boierilor [moldoveni]. 273 ANEXE 274 [fl no] HdUK.M >KHKOTfe, KTO K^'A^Ta r(c)npTi 3fA\AH Moa-A^liCKOH [l|JO EKI (A\S H* nO jPoyUJH(rt) HaUlf 3anHCH H HdlJJjy KtpS Ef3k fro KHIIKJ. fl KTO nOp[pOţ']llJHTa, [t4K0KIv|] ,1, a fCT^] npO-KrtfTt w(t) I'a" Ba” h w(t) npfcii(c)TWt tro astpk h w(t) thT CThîfx) wiÎK rHHK]JHCKKi(x) H ,\d t(c) nOAOEHHKk flpl'H H K)At. fl Ha ROAUIE 0V'TBP'hîKfA)fnVl EfAfAH ICA\kl CAj^SH HK/fi h Kt pa nana /Kioak-tati IwHd h Btpa nana HtrpHHa h Bfcpa naHa GOdHa A^op-HHKd GoMaBKCKoro h Bfcpa nana TpHHKOBa h Bfcpa naHa GHHa Ewp-AHMa h Bfcpa nana Ka4AiauinHKa h Bfcpa naHa GTana nocTJAHHKa h BHCTi'apHHKa h Bfcpa nana H)miHHa h Bfcpa oycH(x') Koiap-h, h biahktij(x), h aua'kj(x). H no HaUltAtfi >KHBOTfc, KOTOpTvlH HAU(t) K'hITH rOCnCv\aph 0\' •HiUJfH 3fA\AH, HAH w(t) A^TJH HaiUH(x), HAH w(t) EpaTlH HaUlH(x), MAH Iv(t) Hauuro IlAfA\fHf, HAH E\’Ah KTO, TO HAMs. UJTOS'KI HI IlOpyilIHAH Hauuro A^h’^- A KTO HAU(t) nopyiJUHTH, TaKOBhlH UITOEKI E'KIA'h npOKAATh w(t) Ta- ET H w(t) np‘l(c)TKJ/\ trO A\?ph H w(t) CTXh H BlpXOBH’hl(X) .Bl. an(c)A-K H w(t) THI CT^Ti w(T)l^h flHKIHCK'Kl(x) H V\’(t) oV’CHX'h CT^Ti H TaKOBTvlH UITOETvl E'KIA'h HC- Ţ Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru voievod, domnul Ţării Moldovei, facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi, că am făcut pentru pomenirea sufletelor străbunilor noştri şi pentru sănătatea noastră şi am dat vama Moldoviţei mănăsitrii Bunei Vestiri a Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, care este pe Moldoviţa, uric, cu tot venitul, în vecii vecilor. Iar pentru aceasta este credinţa domniei noastre, mai sus scrisului Alexandru voievod, şi credinţa panului Stanislav Rotompan şi credinţa panului Mihailaş şi credinţa panulus Giurgea (Jiurjea) şi credinţa panului Jiumetaie Ion şi credinţa panului Negrea şi credinţa panului Oana, vornicul Sucevei, şi credinţa panului Hrincu şi credinţa panului Sin Birlici şTcredinţa panului Vlad de la Şiret şi credinţa panului Spinul şi credinţa panului Vlad dvomicul şi credinţa panului Şan-drişor şi credinţa panului Iaţco şi credinţa panului Stan Preutesc[ul] şi credinţa panului Domocuş stolnicul şi credinţa panului Iliiaş ceaşnicul şi credinţa panului Stan postelnicul şi vistiarnicul şi credinţa panului Iugşa şi credinţa tuturor boierilor, şi mari, şi mici. Iar după viaţa noastră, cine va fi domn în ţara noastră, fie din copiii noştri, fie din fraţii noştri, fie din neamul nostru, sau fie oricine, acela să nu le strice dania noastră. Iar cine o va strica, acela să fie blestemat de Domnul Dumnezeu şi de preacurata lui maică şi de cei 12 sfinţi şi fruntaşi apostoli şi de cei 318 sfinţi părinţi de la Nicheea şi de toţi sfinţii şi acela să fie asemenea lui Iuda Iscarioteanul şi bles- ANEXE 278 AOKfHTk hSfA’k ICKdpYlVThCKOA\\* H npOKMTOMy flpH» H >KHA«KO/HTi, uit© piK/tH Ha XT circa uaiiJEro kpobk lr« hj hh(X) h na maaojp» HXTx. fl Ha noTKfpwfH'ff rtiMii ecM-u H4UJfA\y EHpHOiHV’ Epa- Tb» iioroeiTK» nHcaTH h npHS'bcHTH nfqa(T) Hauia. 0\' GoMa(K), K /\1{(t) x'siţsi. HOe(/M)KpA .HI. / 279 ANEXE tematului Arie şi jidovilor care au strigat asupra lui Hristos mîntuitorul nostru, sîngclc lui asupra lor şi asupra copiilor lor. Iar pentru întărirea acestora, am poruncit credinciosului nostru Bratei logofătul să scrie şi să atîrne pecetea noastră. în Suceava, în anul 6917 [i409], noiembrie 18. Facsimile în: A. Kaluîniacki şi A. Sobolevski, A.tboo.u CHUMKOe c KupuAJioecKux pyKonuceu pyMbiHCKoeo npoucxOMcdenux, Petrograd, 1916 (3HtfUKA0neduH cjiaeancKOU (fiu.io .tocmi. ripu.io.vceitite k etmycKy 4, 2), nr. 115. Originalul (pergament) se păstrează la Muzeul regional Suceava, nr. 1733. Reprodus în: Cost. D.I, nr. 25, p. 72 — 74 (orig. si trad.); D.I.R., veacul XIV-XV. A. Moldova, voi. I (1384-1475), nr. 25, p. 21 (trad.). 3. DOCUMENT DE LA ŞTEFAN AL II-LEA PENTRU POPA IUGA 1434, aprilie 24, Suceava f Ma^tY» E&TfW Kf TOTTi HCTHNNK1 non-K HdUiTi K)rd CAVJKHATi npt>KAf CTOnOMHKUJO/Hr wîjV HdUJfAH' npdKOfO H RtpHO» CAVJKROIO H AHf(<0 CAVJKHTT» HdMT» npdRO H R'bpHO. TtAVK KKOIO AO Hd(c), ?KdAORdAH KCA\H irO WCOKHOK» HdUJfIO A\a(c)tY|0 H nOT-RfpAHAH fCiHH f/MV npdRORtpHOf fPO KKIHCrtl'WfHTf H A<*AH fCMH fMV OV HdUJfH 3fA\AH CfAd Hd HMA B V M oy M t H H, rAf MV f AOM’h, H Hd l’VTOR-k AKt CfAd, TAf f(c) d/ÎHKAA w(t) EdXHV H TAI f(c) EdAdHT» w(t) CtP KI M K d, H tAHO A\tCTO w(t) nVCTHHH lid BdUJH, HH/Kf rpfRAKI EdAHUORbJ, H Hd IIoAPdSt CEAHLpf GOl^AORO. Tof RCf IJJORhl IMY oyPHKTw CTi RCtAVH A^PAOMTi A^T*^ frO H oyHVMdTOAMi fro H Iipd>yHVMdTOA\Tv fro H HpdlJJl'pATOM'K fro H RCf/H(r) poav fro, HfnopvuiiHo hhkoahjki Hd RtKH. (I XOTdpTv TtA\-k CfAO/tTk CK RCtA\H CTdphJA\H pTdpH, KiyA"W H3 RtKd OMHBdAH. Jl X®T,1P'K C f A H l(i H H JloyCTHHH, KOAKO RTkC-MOrV'T’K WWHRdTH A^d CfAd A^UTTi. tl Hd TO f(c) Rtpd HdUlfrO r(c)Rd, KKIUlfnHCilHHdrO ©Tf^dHd ROfROAU, H Rtpd SOiap-K HdlUH(x), Ktpd ndHd fitJAWH H A^TfH fro, Rtpd ndHd IîpTkCTH H A’feTfH frO, Rtpd ndHd KoynMHMd AKOpHHKd, Rtpd ndHd /y,dHd H A'feTtH fro, Rtpd ndHd HCdY-fc H A^TfH fro, Rtpd ndHd OyHKA'bTH h A"bTfH fro, Rtpd ndHd HerpHAd h AtTfH fro, Rtpd n<»Hd IlfTpd XoyAHMd H A'feTfH fro, stpd ndHd GTdHd BpTkAHMd H A^TfH fro, Rtpd ndHd fllHpMd RHCTYdpHHKd, Rtpd ndHd EdHMVAd H KpdTd fro, ndHd Iţlf^Ad, Rtpd ndHd Aaaopd H HpdTd fro, ndHd ©TdHMVAd, Rtpd ndHd /\,V'MhJ Mp-hHOrO, Rtpd ndlld EorAdHd CTOAHHKd, Rtpd ndHd SlAEd MdlHHHKd, Rtpd ndHd ^YfHHUJd Cn'KTdpt H Rtpd BCt(X’) EOiapTv HdUJH(X’) A\OAA4KCKKl(x), H KfAHKhl(X'), H A\dAKl(jf). t Din mila Dumnezeu, noi, Ştefan voievod, domnul Ţării Moldovei, facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că acest adevărat popă al nostru Iuga a slujit mai înainte sfîntrăposatului părintelui nostru cu slujbă dreaptă şi credincioasă, iar astăzi ne slujeşte nouă drept şi credincios. De aceea, noi, văzînd dreapta şi credincioasa lui slujbă către noi, l-am miluit cu deosebita noastră milă şi i-am întărit dreptcredincioasa lui slujire şi i-am dat în ţara noastră satele, anume Buciumeni, unde-i este casa, şi pe Tutova două sate, unde este Miclea din Bahna şi unde este Balan din Strîmba, şi un loc din pustie la Başeu, mai jos de zăgazul lui Baliţă, şi la Podraga seliştea lui Oţel. Toate acestea să-i fie uric, cu tot venitul, lui şi copiilor săi şi nepoţilor săi şi strănepoţilor săi şi răstrănepoţilor săi şi la tot neamul său, nestricat niciodată în veci. Iar hotarul acestor sate, cu toate hotarele vechi, [să fie] pe unde din veac au folosit. Iar hotarul selişti[i] şi al pustiei, cît vor putea să folosească două sate îndestul. Iar pentru aceasta este credinţa domniei noastre, a mai sus scrisului Ştefan voievod, şi credinţa boierilor noştri, credinţa panului Vîlcea şi a copiilor săi, credinţa panului Cîrstea şi a copiilor săi, credinţa panului Cupcici dvornicul, credinţa panului Dan şi a copiilor săi, credinţa panului Isaia şi a copiilor săi, credinţa panului Uncleata şi a copiilor săi, credinţa panului Negrilă şi a copiilor săi, credinţa panului Petru Hudici şi a copiilor săi, credinţa panului Stan Bîrlici şi a copiilor săi, credinţa panului Mircea vistiarnicul, credinţa panului Banciul şi a fratelui său, pan Şteful, credinţa panului Lazor şi a fratelui său, pan Standul, credinţa panului Duma Negrul, credinţa panului Bogdan stolnicul, credinţa panului Alb ceaşnicul, credinţa panului Dieniş spătar[u\] şi credinţa tuturor boierilor noştri moldoveni, şi mari, şi mici. •Vn (v)Hdup ‘awtis* (x)s|.v a ‘3.3(11)09 M pknpo (^)hjj •(^)wîmPH (.'V)\VÎ3 51 H-J-PhJU ^JIIPH H*LH3Ş.3H(JU H HXP9HU ‘4J.I0OJOV HaîOJ^H TlHPtl UWOHdq.8 jtWimPH 3-S.W3 HW3I HV^Vλ jiwoHPoHumirRa (^)\v»a (j\)wo.l î.i.mV>KdjaJ.ou jjmvoa ph y M3>K^V3 OJJ OMHd^-S Pg H 0»^«3PdU OJI pe jtwi HW3} hvpV }>k.vhpb ‘’LVHU^.dM^o h (v)HVdiaa.w\« wsojliti HVP ‘pjhppY ojjmpH ’LVHirMdou îh ’lvvh raaoxm (a)ox ‘turoa ’LXjdja -sh j.g ojom hvh ‘(J()HfnPH Hjxpda (x)m hvh (Jf)HmPH hîj-^V (j.)KI KOAH K©A\g TOP© KgA*T'K [IOTptEH3H4, W>KE CAWES-EA\-K H CAIOKHAH fCiWH H4U1EMS A\A©<«8 p©AHT(AI© H t(ca)h$ MhKJUJS ROtROAt w(t) XSHtA'l’A BCfr4 0\rpTiCK4PO Kp©AERCTK4 H PgKEp-H4T©P'h H HHHAVH, A<* KH EPO r(c)KO H4MTk Kh(a) P©AHTE(a) H t(ca)-NTi, A A\H AA NEr©R$ t(c)k8 R"h CH4 AVfcCT© H CA#P4 H A® H4IJIEPO >KHK©T4, 4 w(h) HEP©R4 p(ca)k4 T4K0JKA* Ai ICTk H4(a\) AP4PH pOAHTfA-K H r(c)HTi A® H4UJEP© JKHROT4 H H>KE 4UJI KgAJTT» nOTpiKHO Hir©R$ r(CA)K8 w(t) H4(c), AXkl AKp©T$, taKO>KS C4A\©A\S p(r)k© A\H, H A*1 CASîKHAW HfrOKiJ r(c)K8 R-bpHl H KOpgHH ©V'PP’k-cko(h) h aa npT/ţ\A\o h a<> cm© hEp©k$ p(c)r8 npYATEAf(/M) np'i'M-TE(a), 4 HEtipY/fcTfAfAVk HEPOR8 r(c)K$ HfnpYtfiT£(A), 4 T4K©>KA* 3EA\A1C p(c)R4 A\H H Ch HEPOKlîA\Tv t(c)k8 3£A\Af(A\) Ai C$ K"k EAHO. H nOKAHCYApfA\1v H TP'kPOKHE^) H R'hC'fcKHAVk A©KPh(a\) AtOAEAVh A4 ECTTk SEAMt H4UI4 WTKOpfHd H CAOKOAH4 H A^EP0K0(a)h4 HE-rORtAX-k p(c)r8 nOKAHC4pE(A\) H TP’kPOKHEAV'k H KTiCtKH(A\) A®‘ bpm(a\) a»ai(KE, T©P© HE A^H — HEK4KOK* H4AOP4 H4(a\) W(t) H4I1IH(X) HtnpY4TEAEH H3HTH HC H4I1IEH 3EA\AH A« 3JA\AH H4UIEPO pOAHTEAt, p(c)h4 MhKIUJ4 KOEKOA^, A*> dropii, K8(a) H4 KOTOpH KOHEU.'K 3fA\AH HAH no W p 4 UI E A\ "k, 4 HEPOK4 p(c)k4 3EA\AA f Din mila lui Dumnezeu, noi, Bogdan voievod, domnul Ţării Moldovei, facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, dacă cuiva îi va fi de trebuinţă, că făgăduim şi am făgăduit iubitului nostru părinte şi domn Ianăş voievod de Huniadia, gubernator al întregii crăii a Ungariei şi al altora, ca să ne fie domnia-sa părinte şi domn, iar noi să fim domniei sale în loc de fiu şi de slugă, cît va fi viaţa noastră, iar el, domnia-sa, de asemenea să ne fie iubit părinte şi domn, cît va fi viaţa noastră; şi dacă-i va fi de trebuinţă domniei sale de noi, noi să stăm pe lîngă domnia sa cu capetele noastre şi cu boierii noştri şi cu toată ţara noastră şi cu toate oştile noastre şi cu tot sfatul nostru bun, pentru binele domniei sale, ca şi pentru al domniei mele, şi să slujim domniei sale cu credinţă şi coroanei ungureşti şi să primim şi să fim prietenilor domniei sale prieteni, iar neprietenilor domniei sale neprieteni, şi de asemenea ţara domniei mele şi cu ţara domniei sale să fie una. Şi solilor, şi tîrgoveţilor şi tuturor oamenilor buni să le fie ţara noastră deschisă şi slobodă şi binevoitoare solilor şi tîrgoveţilor şi tuturor oamenilor buni ai domniei sale, cu tot dreptul. Şi sîntem sub mîna domniei sale, iar domnia sa ne va apăra sub mîna domniei sale şi ne va feri de duşmanii noştri, iar noi asemenea să nu ne căutăm alt părinte şi domn mai bun decît domnia sa. Şi domnia sa să ne fie ocrotitor din toate părţile, asemenea şi ţării noastre. Şi dacă s-ar întîmpla — Doamne, fereşte — vreo împresurare din partea duşmanilor noştri, să ieşim din ţara noastră în ţara părintelui nostru, domnul Ianăş voievod, în Ungaria, în orice margine de ţară sau prin oraşe, ţara domniei sale să ne fie ANEXE 286 Ad i(C) WTAOptHd [Hd](A\)2 nOX«»AHTH H rOAORdTH CA C NdUUHMW BCdA\H BOrt-fepH H CK K'hC'feiMH Crt8rdA\H H CKdpEO/VTh H npiBHBdTK OY 3JAUH HdUJtrO AMOrO P0AHT6rtt H p(c)na MhUUH KOfKOAS no KOAH HdAV-h HdAOKOHO K^TT» [. ..]3. fl Hd TO e(c) Btpd P(c)Kd A\H, B[wUlf]nHCdNNdrO /HH EorAdNd EOjKOAhJ, H K-kpa K’KC’fc'f'K KOiapTx HdUiH(x), H KfAHKKl(X'), H A\dAH()f). fl Hd BOALim ROTBtp>KA(HY( TOA\($) KTiCfA\(S) KKJLLIfHHCdHNOMjţ. npHRtCHXO(A\) HdUlS ntMdTTv K CfA\$ HdU»A\S AHCT$. Hh(c) oy GgVdKt, B-K AtTW xSliHH, A\(c)lţd KA'l'd T AH^-[Pecetea] f IltMdT EwrAdHd ko^oau. I 287 ANEXE deschisă a merge şi a petrece cu toţi boierii noştri şi cu toate slugile şi cu vistieria şi să rămînem în ţara părintelui nostru bun şi domn Ianăş voievod oricît ne va fi nevoie [...] 3. Iar pentru aceasta este credinţa domniei noastre, a mai sus scrisului Bogdan voievod, şi credinţa tuturor boierilor noştri, şi mari, şi mici. Iar pentru mai mare întărire a tuturor mai sus scrise, am atîrnat pecetea noastră la această carte a noastră. Scris în Suceava, în anul 6958 [1450], luna iunie, ziua 5. [Pecetea] f Pecetea lui Bogdan voievod. " Documentul (pergament) se păstrează în Arhiva de stat de la Viena. A fost publicat, cu facsimile, de Ioan Bogdan: Cinci documente istorice slavo-române din Arhiva curţii imperiale de la Viena, extras din A.A.R., seria I, tom. XI, Mem. Secţ, ist., Bucureşti, 1889, p. 27 — 30 şi pl. III; reprodus în: Cost. D. II, nr. 222, p. 755—758. Note: 1 Un alt document cu conţinut similar, dar mai concis, fusese dat din „Tîrgul de Jos" (Roman), la 11 febr. 1450 (Bogdan, op. cit., p. 24— 27 şi pl. II; Cost. D. II, nr. 220, p. 749—752). Este interesant de observat că adjectivul la comparativ „mai bun" este redat acolo prin AOKp'tiHUuro. — 2 Haplografie. — 3 Urmează un pasaj omis de noi. 5. DOCUMENT DE LA ŞTEFAN CEL MARE PENTRU ROMAN SPĂTARUL 1472, iunie 5, Vaslui t /Ha(c)tTi« k>kTk» mm Cti$a(n) K0fK0(A)d, r(c)n(A)p'K 3imah flfl0(A)AdKCK0H, MHHH(M) 3HdA\fHHT0 h(c) Ca(.w) AHCTo(Kf T0-ro dlţlf KOiWS nOTp(EH3Hd K8Af(T), W>Kt np'l'HAf np^(A) HdMH H np^(A) HdiWH H np^A SCHMH HdUIHMH KOAtpH OTdHd, AO^Ki AlHKrt'KoV'iiid AKopnHKd, no CKotio A^^poio koaio, hhkh(a\) Htno-H$>KfHd, d HH npHCHAO&dHd, H A^d oyHgKoy CBOfMg, CAtfSt Hdliii-m(8) POiWdHS endT dpt A)J, Md(CT) fH w(t) H K A "K 8 Ui d H H, Rdpt KOAHKO IVHd AP*h>KdAd. HhO A\K1, EHAtBUJH (H AOEPOK> BOA» H AyMdfo(m) tPO H npa-mSp-feTo(M) fPO H rKCfMS POA^ fro, KTO e8a*(t) HdHEAHWHhlH, HfllOpgUlfHO HHKOAHKf Hd KtKH. 11 X0Td(p) TOK> Md(CT) CfAd w(t) /H H K A Tv8 IU d H H A* *(ct) no CTdpOM# JfOTdpS, K8Ad H3 K-feKd IV>KHKJi1H. fi HJ TO {(Ct) BfAHKd A\ d p T O p T d Cd(/H) r(CA)KO iWH, RHUIJIIH-CdHKJ CTtiJjd(H) KO(KO(A)d, H np1jK'H3AI0EAfHhl( Y) A^TIH r(cA)«d /HH flAf(K)CdHAPd H IlfTpd H KOBpH HdUJHnd(H) C T d H M j$ (a) H chtj, fro, na(H) fllupsa, na(H) fi a a h k 8 a h chk fro, nd(H) na(p)KdAd(E) Xoth(n)ckkih, na(H) Boa^ akophh(k), nd(n) 3EYdpt, na(n) AgKd h na(n) B-kako np-KKdAdEOKf EfAorpa(A)cKhi, na(H) H/ft(r) H na(H) HEdUJKO np'KKdAdEOBf K(aThckm, nd(H) flpEgpf na(p)KaAd(s) HtMfUKKi, nd(H) 4>fT« HoRorpd(A)cKw, nd(H) Ilau/Ko, ni(H) rd(H)r8(p) GO(p)XfHCKKi, nd(H) BiîXT-b, ni(H) Hokki pATf, nd(H) IlfTpH (k), nd(n) Hhko X#ah(m),na(H) HKaujKo Xphhkobh(m), nd(H) fi p -k h m a (h) cniv-Td(p), na(H) IOra RHcrYdpHH(K), nd(n) K)rd nocTfAHH(K), na(H) A»aîK’ Eo(r) mjuihh(k), nd(n) Toau cto(a)hh(k), nd(H) HA-b X8p$ komh(c) f Din mila lui Dumnezeu, noi, Ştefan voievod, domnul Ţării Moldovei, facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, dacă îi va fi cuiva nevoie, că a venit înaintea noastră şi înaintea tuturor boierilor noştri Stana, fiica lui Miclăuş vornicul, de bunăvoia ei, de nimeni nesilită şi nici asuprită, şi a dat nepotului său, slugii noastre Roman spatarel[ui], partea ei din Miclăitşani, vare [oare] cît a stăpînit ea. Deci văzînd noi bunăvoia şi dania ei, pe care a dat-o nepotului său, slugii noastre Roman spatarel[ul], partea ei din satul Miclăuşani, de asemenea şi noi am dat şi am întărit slugii noastre Roman spatarel[ul] acea parte a ei mai sus-zisă din tşatul Miclăuşani, ca să-i fie de la noi uric şi cu tot venitul, ■«lui şi copiilor săi şi nepoţilor săi şi strănepoţilor săi şi ră-strănepoţilor săi şi întregului său neam, cine îi va fi mai aproape, nestricat niciodată în veci. Iar hotarul acelei părţi din Miclăuşani să fie după hotarul vechi, pe unde au folosit din veac. Iar pentru aceasta este martoria cea mare a însăşi domniei mele, mai sus scrisul Ştefan voievod, şi a preaiubiţilor copii ai domniei mele, Alexandru şi Petru, şi a boierilor noştri: pan Standul şi fiul său, pan Mîrza, pan Vlaicul şi fiul său, pan Duma, pîrcălab de Hotin, pan Bodea dvornic, pan Zbiarea, pan Luca si pan Bîlco, pîrcalabi de Cetatea Albă, pan Neag şi pan Ivaşco, pîrcalabi de Chilia, pan Arbure pîrcălab de Neamţ, pan Fete de la Cetatea Nouă, pan Paşco, Pan Gangur de la Orhei, pan Buhtea, pan Ciocîrlie, pan Petric[ă], pan Iaţco Hudici, pan Ivaşco Hrincovici, pan Vrîncean spătar, pan Iuga vistiarnic, pan Iuga postelnic, pan Dajbog ceaşnic, pan Toma stolnic, pan Ilea Huru comis 1 ANEXE 290 H HHKIH «yCbJ HIULIH A\OAA, ianuarie 1, Tîrgovişte f Ila(H) Tphkoah(m) ak«Phh(k) nHiuf(T) A\otH naHfH HfppH-TH H A\OfH A«MUH H/ft(r)uiH H ©yHjy'UTH A\Of H Aîdpj H o\fHVK(v) A\0{4Uy /HhX'OV'HH H /MhCH, TaKOKAfpf 0\'NoyKc>y A\OfA\oy, H KpiT^y A\H HHKOap’K w(t) EaCAV'H H EpdTV A\H ^parCTIi T-kmv lUdHoy(rt) H IIa(lll)KO H iIIhao(iii) H K©3A>d illoKpV' (rt)1, Kpa(T) (k'(rt)TdHo(ls), H K'1»C/R(,u) A\OH(<\\) AlHAH^u) KpdT'l'UAVh. H lipTdTf-Ai(A\). H IV C((a\) AJK1 Rd(‘") KfAaHl'f, d?Kf AC» MHil'klJIIIC'rC* MdCt H|if ecAVH îkh(k), h nd(rt) kavk k-k pbu,M r(cAWy BacapaKi KOtKOAf, Td Mf AP'^h(t) WKOKd(H) Kd(K) A\(h)2 BiT nOp'k«H(rt). Ilpo To(?«) npdliidio Kd(c), Ht 3dBHKdHTf ,HtHf H Ht AHUIHTf A1H T0-Ka(p) 14JOKH 3aTHKAO, HAH TOBd(p) K«y(/\)KO KoyA*(t), HAH CKoyAH-lUH(X'). H IjJOEH Ct fCTt Ht CKapHrt(H) 3d AXOfKS HA\fHTw, A«Koy(A) AM HA\tTf CAUUldTH, dJKt fCAVK >KH(b); dA£ npA^HTf H AXHAoyHTj KOHH H KOBHAH H w(K)lţH H CBHHH H ©yct TOKd(p), Koy(A)KO f^CT). H Td(?«»KA*Pf kh(k), ao KO/vte na(A\) iia(c) (ipTha*(t/. H mhaTh Bk" a-i oyMHO>KH(T) Rd(A\) AtTJ, dAIH(H). IIh(c) g Tp'KPOKHI^t(jf), P«(h) d. ‘ t Pan Tricolici vornicul scriu 3 doamnei mele Negrită şi fiicei mele Neagşa şi nepoatei mele Mara şi nepotului meu Mihuţă şi lui Misea, tot nepot al meu, şi fratelui meu Nicoară din Vaslui şi fratelui meu Dragotă Tămăşanul şi lui Paşco şi lui Miloş şi lui Cozma Mocnii, fratele lui Soltan, şi tuturor fraţilor şi prietenilor mei iubiţi. Şi vă dau de ştire că pînă în ceasul de acum încă sînt în viaţă, şi am căzut în mîinile domnului Basaraba voievod şi mă ţine ferecat, cum mi-a hotărît Dumnezeu. De aceea vă rog, nu mă uitaţi şi nu lăsaţi să mi se piardă avutul, fie vite, cîte vor fi, fie scule. Şi să nu vă certaţi pentru averea mea, cîtă vreme veţi auzi că sînt în viaţă; ci îngrijiţi şi vedeţi cu milă de cai şi de iepe şi de oi şi de porci şi de toate vitele, cîte sînt. De asemenea, nu mă uitaţi nici pe mine, ci varefoarej cum vi se va părea mai bine, aşa să faceţi, ca să nu pier. Şi de asemenea să ştiţi că Soltan, fratele lui Cozma, e viu împreună cu mine, pînă ce ne-a veni ceasul. Şi bunul Dumnezeu să vă înmulţească anii, amin. Scrisă în Tîrgovişte, ianuarie 1. Arh. St. Braşov, nr. 516; hîrtie. Şt. II, nr. CLIX, p. 358—359 (orig. şi trad.; cu bibliogr.); Tocii., nr. 515, p. 533—534 (de unde am transcris textul, întrucît marchează literele suprascrise). ^ Note: 1 în original A\*pkv(a). — 2 Scris deasupra. — 3 în original „scrie". j . * i. 7. DOCUMENT DE LA ŞTEFĂNIŢĂ VOIEVOD PENTRU DRAGOŞ DE LA POARTĂ 1520, iulie 28, Suceava t illii(c)TÎi« KJKÎtw A\hj Gti^j(h) BofBo(Aa), r(c)n(A)p"fc SfAWH /HwAAJBCKOH, 3HJA\fHHT0 MHHH(a\) HC Ch(a\) H4UH(a\) AHCTO(At) ETk-ct{i\\), KTO HI H((a\) KT»3pHTk HAH fro ‘IT^yMH oyCAWUIH(T), W>KI npi'HAf nptAHa.wHH npt a hujha\H A\WAAaKCKUA\H BiviapH na (oi) Kfcp-HK1H KOA-bpH(H) nd(») , NHKm(a\) HfnON*S>KfHk, & HH npHCHAOKi(H), H A^W cbo(o npatoyi* ivthhhs w(t) csotro npasaro gpHKa h hc npHKH-ahTi, ipo w(h) hau(a) w(t) A'teA'i r(cA)k> mki GnjJiaNa BOfRo(AÎ), roaokhhj CfAO w(t) lţTkiif(i|i) na Ep'hAaA’k, hj oycrTf dosoBt, SKl'uj)nba Ma(CT), H w(t) 03fp0 W(t) fl030&a MfTBpVTd iu(ct) oy-H^yKg CEOfa\8> CA>yst NiiufA\8 4,Pjr<:>ujH w(t) n O pT V Hho A\KI BHAtBUJH IPO AOBpOKOAHOI A^lHlf, a Atu tjko(>k) h norspwHAH fCMu CAoyst HJiufA^y .\paroujH w(t) nopTTi toi KTkCf BKlUJfnHCIH IOf nOAOKHHJ CfAO w(t) 1^ n C (lJ|) Ha Bp-KAJA'fej *W «yCTl'f ilo30Kt, BKllllata Ma(CT), H w(t) 03fp0 w(t) A030Kd Mf-TapTkTJd Mj(ct), K4KO A4 fCTi‘ fA\jy Iv(t) Nd(c) JJPHK’ct» B"hCf(m) A0X’0Aw(a\), f.woy h A^Tf(zM) fro h oyH«yiiaT<>(A\) fro h np-feoy-îH8‘Hto(iw) fro h np4m*>p/?\To(A\) tro h KTiCfA\oy poA8 fro, kto ca JA\Oy HSKfpf(t) HJHKAHWhTH, HfflOpglUfHO NHKOAHJKf Hd fifcKW. n X'OTapk toh np-b(A)pfl'fNHOH hoaokhhh cîao w(t) H n«(41) Ha Bp’KAiA-b, hj gcT'i'f Ao3ost, kw(uj)hoh mjcth, ai e(ct) w(t) Ki»cfro YOTjpa n0A0BHHa h no CTjpo/Hg XoTaps no KS^a H3 b*kj WJKHBJAH. rt n.t(K) npHKHVTf, 4jo hau(a) Ha(ui) b*phuh na(n) AoyKa flpsgpf, nopTapk cgMaKCK'l'H, w(t) a^A^ r(CA)sa GTfijsaHa BOfKOAH Hi T.a H0A03HHJ CfAO w(t) IţT»nf(ni) hj Ep'h'UAt, Ha tfCTYf flo-30Rt, BKllUH'ka nOAOKHHa, H IU MfTKpvrOKJ wj(ct) vv(t) 03fpa (wt) AosoBa fipf m a^(a) oy p8kh oyH;>yK8 CKofA\8, CAoysfc HauifAtS 4,paroiun w(t) nopT'h, np*(A) h4/«h h np*(A) HauiHA\H KorapH. fl Ha to f(ct) B-kpa Hauuro r(cA)Ka, BhJuifnncaHHaro, a\ki GTf-iJsaHa 80fK0(AY)j h stpa nptB-h3AioBAfHHaro a\h Bpara llfTpa h etpa f Din mila lui Dumnezeu, noi, Ştefan, voievod, domnul Ţării Moldovei, facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că a venit înaintea noastră şi înaintea boierilor noştri moldoveni credinciosul nostru boier pan Luca Arbure, portar{ul] Sucevei, de bunăvoia sa, nesilit de nimeni, nici asuprit, şi a dat dreapta sa ocină din dreptul său uric şi din privilegiul ce l-a avut de la bunicul domniei mele, Ştefan voievod, jumătate de sat din Ţăpeşti pe Bîrlad, la gura Lozovei, partea de sus, şi din lacul de la Lozova a patra parte nepotului său, slugii noastre Dragoş de la po[a]rtă. De aceea, noi, văzînd dania lui de bunăvoie, noi de asemenea şi de la noi am dat şi am întărit slugii noastre Dragoş de la po[a]rtă această toată jumătate de sat mai sus scrisă, din Ţăpeşti pe Bîrlad, la gura Lozovei, partea de sus, şi din lacul de la Lozova a patra parte, ca să-i fie de la noi uric, cu tot venitul, lui şi copiilor săi şi nepoţilor săi şi strănepoţilor săi şi răstrănepoţilor săi şi întregul său neam, cine i se va alege mai apropiat, nestricat niciodată în veci. Iar hotarul acelei mai înainte spusei jumătăţi de sat din Ţăpeşti pe Bîrlad, la gura Lozovei, partea de sus, să fie din tot hotarul jumătate şi după hotarul vechi, pe unde din veac au folosit. Iar privilegiul ce l-a avut credinciosul nostru pan Luca Arbure, portar[ul] Sucevei, de la bunicul nostru Ştefan voievod asupra acestei jumătăţi de sat din Ţăpeşti pe Bîrlad, la gura Lozovei, jumătatea de sus, şi asupra unei a patra părţi din lacul de la Lozova încă l-a dat în mîinile nepotului său, slugii noastre Dragoş de la po[a]rtă, în faţa noastră şi în faţa boierilor noştri. Iar pentru aceasta este credinţa domniei noastre, a mai sus scrisului, noi Ştefan voievod, şi credinţa preaiubitului ANEXE 296 KWBp’ HiUiH(X'): Ktp4 ridHd Hcaxa, Ktpa nana IIiTpa Ktpd nana IIIaHApa, Btpa nana HtrpHAa, Btpa nana fiacKa, Ktpa nawa FpHHKOBHMd h naHj Ta^as* x*th«kh(X), 8^P4 Kocti h nana Kivhap^ HiAMHKu(jf), Ktpa nana IIiTPHKa h naHa Toa-Afpa H<>Korpa(A)CKH(x)> K^Pa n<1Ha XpaHa cnaTapt, Ktpa nana 6pi,hTa KHCTbpHHKa, Ktpa naua lllapnf nocTiAHHKa, Ktpa naHa OTiKSraHa MauiHHKa, Ktpa naHa GTp-hMd CTOA'HHKa, Ktpa nawa K-fclţMtHd KOiUHCa H Ktpa C>yCH(x) KOtap’ HaOIH(x) A\OAAaKCKkl(]f)j KJAHKKi(y) H AUAkl(x). fi HO HdUJl(Al) JKHBOTt, KTO KoyA*TK r(c)n(A)PT* HJlUfH 3JA4AH, w(t) AtTÎH HauiH(x) hah w(t) Hawtro poAa hah na(K) Eoy(A) Koro Ei H3KJP|(t) r(c)n(A)p*(M) KKITH HdUUH rtlwAAaKCKOH 3tMAH, Th'(t) iiKi «Auy hc nopSujH(A) Hauitro AaaHTa h ntT&p-hXAtHU, dA I KKl fA\S oyTRp’kAH(A) H 8KptnH(A). il Ha KWAUJM KptnOCTK H nOTKp’KJKAfHl’f TOA\tî KTiCfAXoy BbJ-iiimHcaHHOA\c>y K(Atah icamu nauiiAioy KtpHOA\oy naHg ToTpSuiaHtî AorosjsfToy nnca-rH H nwd(T) HauiS npHKtcHTH k eiA\»y AHCToy. IlHca(A) ,Â,î5Awrp$ IIonwKHM’ oy ©oyMaKt, k ato *5kh, At(c)iţa i>yATa kh. 297 ANEXE meu frate Petru şi credinţa boierilor noştri: credinţa panului Isac, credinţa panului Petru dvornic, credinţa panului Şandru, credinţa panului Negrită, credinţa panului Vasco, credinţa panului Hrincovici şi a panului Talabă de la Hotin, credinţa panului Coste şi a panului Condrea de la Neamţ, credinţa panului Petric(a) şi a panului Toader de la Cetatea Nouă, credinţa panului Hrana spatarul, credinţa panului Eremia vistiarnicul, credinţa panului Şarpe postelnicul, credinţa panului Sâcuian ceaşnicul, credinţa panului Stîrcea stolnicul, credinţa panului Cătelean comisul şi credinţa tuturor boierilor noştri moldoveni, mari şi mici. Iar după viaţa noastră, cine va fi domn ţării noastre, dintre copiii noştri sau din neamul nostru sau iarăşi pe cine îl va alege Dumnezeu să fie domn Ţării noastre a Moldovei, acela să nu-i strice dania şi întărirea noastră, ci să i-o întărească şi s-o împuternicească. Iar pentru mai mare putere şi întărire a tuturor celor mai sus scrise, am poruncit credinciosului nostru pan Totmşan logofătul să scrie şi să atîrne pecetea noastră de această carte a noastră. A scris Dumitru Popovici, la Suceava, în anul 7028 [1520], luna iulie 28. B.A.R., 64/12; pergament. Reprodus de: Cost. Ştefăniţă, p. 224—229. b. INSCRIPŢII 1. INSCRIPŢIA DE PE ZIDUL BISERICII DOMNEŞTI DIN CURTEA DE ARGEŞ 1352 [Htv A]-fe(r) xsw§ [h]* ArtKPon(S)rtH nptCTdaH cm KtrtHKU Eacapasa ROHROAa. în anul 6860 [1352], la Cîmpulung, a răposat marele Basaraba voievod. Grafit pe mortar, în interiorul Bisericii Domneşti din Curtea de Argeş (peretele nordic). Reproducere: V. Drăghiceanu, Curtea Domneasca, din Argeş. Note istorice şi arheologice, în „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice", an. X — XVI, 1917 — 1923, fig. 9, p. 16; transcriere şi trad., p. 31. Vezi şi: D. Onciul, Avui morţii marelui Basarab voievod, ibid., p. 101 — 104; H. Stahl şi D. P. Bogdan, Manual de paleografie slavo-romiinâ, Bucureşti, 1936, fig. 4, p. 26. “ ' 2. INSCPRIPŢIA DE PE PIATRA DE MORMÎNT A LUI NICOLAE ALEXANDRU VOIEVOD 1364, noiembrie 16, Cîmpulung rtfl(c)nd HOERpTd .Si. AHK nptCTd-RH CrtS KfAHKÎH H CaMOAPfcXAa, chk RMHKdro Baca pa- EA ROCROA^t R*» A’te(T) *S.W. ’ «r. 6ÎT BtMHaA ia\s naAXAT. în luna noiembrie, ziua 16, a răposat marele şi de sine stăpînitorul domn Io[an] Nicolae Alexandru voievod, fiul marelui Basaraba voievod, în anul 6873 [1364], endiction 3. Veşnica lui pomenire. Piatra de mormînt a lui Nicolae Alexandru voievod, în Biserica Domnească din Cîmpulung. Reproducere: V. Drăghiceanu, Curtea Domnească..., fig. 11, p. 18; H. Stahl — D.P. Bogdan, Manual..., p. 69 — 70. 3. INSCRIPŢIA DE PE PIATRA DE MORMÎNT A LUI ŞTEFAN CEL MARE <1492— 1504>, Mănăstirea Putna f E/\rOM(c)THKhlH .T(a)hI» IlV Gt|4sj(h) R0IB0(a)4, BJKlfltO Kt 3(a)* AU>Kh(t), npfcCT4Ki (c) K"k B'fcMHKJ^) IV'EHTtAi(1W)1 K ATIV x3 Ilpnntrtd Hi K'KCtKw(HX') ka(a)mhkih(;c) h Kru'pwAHMHKiH(x') npd3(A)HHKh, H KTkCt(*v\) npn(A)-KHWH(iW) WU^AV) KMHKKIH(iV\) H CTK|(a\) H KJAH-KbJH(A\) H3BpaHHKIH(A\) A\MHKW(a\) H R-hCt(Av) Hd-PWMHTKIH(a\) CTU(m), npHntKd^ljiTd CM Ch H3BpdH-nmh(a\) 4'rtAto(m), frAd nofT cm nMi'Mfiv, hj^ihuk w(t) ocMdro a»8 ci(n)TKWKpYa A\(c)na. XkOPChYC KV*(p) <î>HAW0Ed AMVHd^d, AlVrW0JTd EKIKLUd(r) AÎHpMd KWfKWA*. I. Hd po>KAKCTKO np(c)TKI/ft EU>i HOfT CM c'fC Pd(A)V» CM, WgpdAOKdHHd .eye „spune!"), fiind o formulă, preluată din imnurile bizantine, a fost inclus de editor între paranteze drepte. 2. POMELNICUL MĂNĂSTIRII BISTRIŢA (început în 1407, copiat şi completat în timpul lai Ştefan cel Mare şi ulterior) F lr H3kKf C/KTK CH. 3d(«<) no Th, BoPAdHd B0fK0A'*. IIoA\-feH"H, rs, rtdU,Kd KOfKOA'*-3r IIoAXt[H~H, rîî, KoCTt KOf&OA*. IIOAtH^H, TH, IlfTpd KOfESA*-IIoAX-bH^H, TH, PoA\dHd KOfKOA*. IToAtt^H, Th, GrfiJsdHd somoA*. II©AVfcH~H, Th, H)rd KOfROA** 3<|(m) nOAX-bH^H, rîj, HpJBOCAdKHdPO POCflOAap-fc flAfâdH- Apa ROfKOA*, HCTHHHdrO KTHTOpd CTKI* WKWTtAH ci*, h spaTa fro EorAana h avtpi h(x) flHacTdcV* h p>k(a)a Ahm; rjK(A)* iMapi;* h a^(P^ flHHa; p>k(a)a i/Hapi* h p>k(a)* fidCHAHC* h pjk(a)* flHdCTaci*. IIoiVvbH'H, Th, HrtYa sof&oA*-IîoAvbiAi, Th, GTf$dH4 KOfKOA* H pJk(a)* fro Al dpi m h cfîd h(x) flrtfgaHAPa H at^P* h(j) 3v flrtfâ^HAPÎA j H AUTipf fro, PJK(a)* GTdH*. Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvîrşirea Sfîntului Duh, s-a început acest pomelnic în anul 6915 [H07J, indictionul 15, crugul soarelui 27, al lunii 18, în Biserica Adormirii preacuratei stăpînei noastre născătoare de Dumnezeu şi pururea fecioarei Maria, cea de la Bistriţa [...]. Aici se pomenesc binecinstitorii domni ai Ţării Moldovlahiei, care sînt aceştia. Pomeneşte, Doamne, pe dreptcredincioşii domni ai ţării acesteia. Pomeneşte, Doamne, pe Bogdan voievod [1359—1365], Pomeneşte, Doamne, pe Laţcu voievod [c.1365—c. 1373]. Pomejneşte, Doamne, pe Costea voievod [c.1373—c. 1375]. Pomeneşte, Doamne, pe Petru voievod [c.1375—c. 1391]. Pomeneşte, Doamne, pe Roman voievod [c.1391— c. 1394], Pomeneşte, Doamne, pe Ştefan voievod [c.1394—c. 1399]. Pomeneşte, Doamne, pe Iuga voievod [1399—1400]. ANEXE 304 IIoA\fcHH, re, Po,ttaHa KoesoA* HrtTauiiKHwa. HOAVfclTH, rfi, IlfTpa KOfKOA*, CHIk *ÎAfgdHAP<» SOfKOA*. rfi, EorAawa aofetoA*. IIoA\'kH''H, Th, flrtfâaHAPa ROf&OA* MdAdro. 3a(M) ifIoiwtHrH, Th, EiîroM(c)THKaro rocnoAapt G-rt^a- H4 SOfKOAKH, h EpaT'i'a fPO, IivdKu(A\), Iw(h) h Kp(c)T-b, H cî(c)tpT fro iHa-pi'd h Gop*./ 4r noM-kH^H, riî, aî2^ pasi» cbohx'k- PaAo^Ai flJSHiiTfcHj BOfKOA* h rocnojK(A)*^ ffa /HapTa; rtfldHOHAh h ro- [wt] iHaHrona cno?K(A)* fro ilHHa; ilBpaa.wa, flNHd, HcaaKa, IdKORa, A\fA\-HCfAfKa, AasHAa- IIoAţ'bH^H, riî, a*2a paEK ckoh(x’): kâtom(c)th-Karo r(A)«a Iw EorAawa KOfKOA-K, ctri GTfiJsdiu KOfKOAW, &H$Kit PaAo^^a K0fS0Au, h chki fro Iwa-Hd, GTfijsaHa, IlfTpaujKa, IlfTpa, AldpLft, i1hh;r, I1hhH3K0-/\ihifa\k KjK'i'e(i«) AU\\’,\aKCKjti [...] fî ato .x.sugl., At(c)nd j(n) .iT., rti BT«(p) BfAH(K), np'l'HAf Grf^dNh KOfKC>Ad, cîîh fio-(r)AdNd KOfBC'AH, Hd HpONd KOfKOAH, Hd A\MCTO, Hd-l3HU,dfA\0{ >\’Pa(c)kIi, i> \ O A IK I 1(1 M, H R’h3A\03W GTJ^dHK KC H HPMm(t) CKH-riTpTv /Ho(/\)AdKCKl'H./ E ATO .xSÎ^gft., k{a) .1., HOKOfKdU) Gl’f-4sd(H) B0fK0(Ad) CdK$(A)CKOKÎ 3J.WAH. K a1j(t) .xîuîs., »o(h) .kk., SAdpHiiiM CTf^dHa KC'tKC'Ad iiSuiKoto 8 KiaTh rpdAS. K a1î(t) .xSufod., k(a) .7. npl'A(T) GTfifrdHk KOiBC>Ad ctR-k r(c)n>«(A)d kiimphnm (îI'aokîm w(t) KTlRd, CfCTpd GfMfHd up-fe [...] R A-kr .xsuînr., re(n) .T., Kh ktopnh(k), KKl(c) K0(h) Hd Ed(c)A«H C'h CHAdA\H Ti>(p)cKdittH H Rh3M0(?K) GtI^h) RCIBo(A)d T«(r)Ad KJKl't» a\a(c)tYi© h iiomijjYm I? Xd, cîîd WHKdro Ed, hjki vv(t) np*)(c)TKiM A*îhi po^KA^mdro cm Hd cu(c)hYi Hdiuf. H np-kAdA« h(x) Eî, HfKtpHH(H) whh ia3HKw, Rh WCTPHK» 4IMd H lldAOUIM TO(r)A<> Kf(3) MHCrtd A\HO?KhCTRO A\H«(r) H 8£Rdl4JfHH KHUJM >KHBH E<(â) MHCAd «HHOSH, HIKt H (lOCMHfHH EhlUId ndKH; H*fc TTvK-A\» IAHHOrO t^CTdBHUJM >KHRd, CHd Gd(K) ndWd. H CTtrORI h(x) H C'h BIAHKHAW CKHI1TPH Rh3MTH GhIUJM, EOAff N((>k)aH .44. CKHriTph. H B"K3BpdTH CM GtI^(h) ROfBO(A)d C'h R'WA-A\H ROM CROHA\H MKO nOE'bAOKOCl(n) B"h HdCTlVAHTH CROH rpd(A) GgMdBCKH, H B’hSHAOUIM fA\S Hd CpM- F.237v (pil) 238v (pl. III) 239r (pl. IV) 241 r (pl.VIII) LETOPISEŢUL DE CÎND S-A ÎNCEPUT, CU VOIA LUI DUMNEZEU, ŢARA MOLDOVEI [...] în anul 6965 [1457], luna aprilie 12, în. marţea mare, a venit Ştefan voievod, fiul lui Bogdan voievod, asupra lui Aron voievod, la locul numit Hreascâ, lîngă Doljeşti, şi a biruit Ştefan voievod, cu ajutorul Iui Dumnezeu, şi a luat schiptrul Moldovei./ în anul 6969 [1461], iulie 5, a lovit cu război Ştefan voievod ţara secuilor. în anul 6970 [1462], iunie 22, au lovit pe Ştefan voievod cu tunul la cetatea Chiliei. In anul 6971 [1463], iulie 5, şi-a luat Ştefan voievod doamnă pe cneaghina Evdochia din Kiev, sora ţarului Semen [...] în anul 6983 [1475), ianuarie 10, marţi, a fost război la Vaslui cu puterile turceşti şi a biruit atunci Ştefan voievod, cu mila lui Dumnezeu şi cu ajutorul lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu celui viu, care s-a născut din preacurata fecioară spre mîntuirea noastră. Şi i-a dat Dumnezeu pe ei, limbi necredincioase, în ascuţişul săbiei şi au căzut atunci mulţime mare nenumărată şi au fost prinşi de vii mulţi fără de număr, care de asemenea au fost tăiaţi; numai pe unul l-au lăsat viu, pe fiul lui Sac paşa. Şi steagurile lor împreună cu schiptrele cele mari au fost luate, mai mult de 40 de schiptre. Iar Ştefan voievod s-a întors cu toţi oştenii ca un purtător de biruinţă în cetatea sa de scaun, Suceava, şi i-au ieşit în întîmpinare ANEXE 310 24 lv (pMX) TIHTt /MHTpOOOrtHTH [h] fjptHf, MOCAljJH CTOf fV(p)(t) BHAHKa JKf H 4,0 A\aAa. H AapoBf .«hoph TorA*» Aaposa kticw EOHCU^’k CBCW H fl©)fK4AfcAlJJf Bl W KUKUJf(A\) [...], y 311 ANEXE mitropoliţii şi preoţii, purtînd în mîini sfînta 241v evanghelie şi slu/jind şi lăudînd pe Dumnezeu (pl.IX) pentru darul cel de sus şi binecuvîntînd pe domn: „Să trăiască domnul!" Şi a fost atunci bucurie între oameni şi la toţi domnii dimprejur şi la toţi creştinii dreptcredincioşi, pentrucă a biruit Domnul limbile păgîne cu mîna robului său Io[an] , Ştefan voievod. Iar Ştefan voievod însuşi a făcut atunci ospăţ mare mitropoliţilor şi vitejilor săi şi tuturor boierilor săi, de la mare pînă la mic. Şi multe daruri a împărţit atunci oştirii sale întregi, lăudînd pe Dumnezeu pentru cele întîmplate [...]. B.A.R., mss. slav nr. 649; 246 f., hîrtie (lipseşte sfîrşitul, şi anume două file din ultimul caiet, al 25-lea; textul se întrerupe la evenimentele din 1507). Copie din sec. al XVI-lea după textul scris, în cea mai mare parte, în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, iar sfîrşitul în timpul lui Bogdan al III-lea (1457 — 1517). Publicat de Ioan Bogdan, în Cronice inedite atingăloare de istoria românilor, Bucureşti, 1895 (studiu, text, traducere şi note, p. 1 — 78 -r XIX planşe, reproducere fotolitografiată); reprodus în: Cronicile slavo-române din sec. XV —XVI, publicate de I. Bogdan. Ediţie revăzută şi. completată de P. P. Panaitescu, Bucureşti, Ed. Academiei, 1959, p. 1—23 (introducere, text şi traducere). O versiune revizuită a traducerii a apărut în: Literatura română veche (1402 — 1647). Introducere, ediţie îngrijită şi note de G. Mihăilă şi Dan Zamfirescu, voi. I, Bucureşti, Ed. Tineretului, 1969, p. 26-41. Aici am reprodus titlul şi două fragmente referitoare la domnia lui Ştefan cel Mare (ff. 237v, 238v —239r, 241r—v, respectiv pl. I, III —IV', VIII—IX din ediţia lui I. Bogdan). Învăţăturile lui neagoe basarab CĂTRE FIUL SĂU THEODOSIE <1520, iunie 15—1521, sept. 15> PARTEA A DOUA. CAPITOLUL VI [Gaoko HdKd3kYh(m), ir(A)a npaBHTH hah noca>K(A)aTH npasHTfAf H C JHOBHKKJ, HAH U'(t)itH HMK CaHii npOTHKA A*A© (.*) h(x). H naKKl, KKJ, CHU A40H H nok(a)o BTk npoTHK'k cKofH. Ghui no(A)BafT’ KdA\K npaKHTi-aa Kauif, frAa xKt Aa AasaTf caujYh(a») noAP^'JKYt /HHwro(/«) npaKHTiA’cTso, hah kohau» x©‘ Uia(t)/euth ctiPo(a)hhu,h kjujh(44) r(c)n(A)pw(A\)? IIoHttKf h>ki i(c) hcthhhu r(c)n(A)ph, Hf no(A)Bam t/HS HAV’kTH CTiPWAHHKKI, HA TKKA\0 npdKU CAO\ThJ. (I CAO\’rt, H>Kf C*(t) n0-CHp0AWCH H flOTPoyAHTH CA X©hja(t) o sa(c) A<»Kpw(/M) h npdBw(At) caoV'>ke©( T,3liK >\\K (t) Kj(a\)? fitA*j [învăţătură a lui Ioan Neagoe voievod către fiii săi şi către alţi] unşi de Dumnezeu, cînd vor cîrmui sau vor aşeza pe dregători şi pe marii boieri, ori le vor lua dregătoria, după faptele lor. Şi iarăşi, voi, fiii mei şi unşii lui Dumnezeu, iată cît am putut şi eu înţelege cum se cuvine domnului să-şi orînduiască dregătorii, cînd vrea să pună pe cineva în dregătorie pe potriva sa. Astfel, se cuvine, dacă vreţi să aşezaţi pe dregătorii voştri în dregătorii, nu după părtinire şi după înrudire, pentru că, dacă unii vor avea o mulţime de rude, sau dacă vor fi unii dintre rudele voastre, atunci să daţi o dregătorie mai mare celor ce vă sînt soţi sau celor care vor/ fi rude ale domniilor-voastre ? Pentru că celui ce este domn adevărat, nu i se cuvine să aibă rude, ci numai slugi drepte. Iar pe slugile care sînt mai sărace şi se vor trudi pentru voi cu slujbă bună şi dreaptă, voi să le daţi înapoi şi să aveţi grijă numai de soţii şi de rudeniile voastre? Sau de vor zice alţii astfel: „Noi sîntem fii de boieri mari, nu se cuvine să ne dai să fim în urma celor săraci! " Dar cînd vor fi o mulţime de rude şi vor fi plini de neomenie şi de josnicie, sau dacă vă vor fi rude şi nevrednici, sau dintre fiii de boieri, chiar dacă părinţii lor au fost buni, iar ei sînt nevrednici/ şi netrebnici, de ce trebuinţă vor fi? Ştii că ANEXE 314 HI flOKAf EKJTH. flrtH Tfc/HH CHpOAldCH, KOH CM fl<»TP$A<*(T) Ck CA$y>KKO(\’ BdCK AK^PBHTH, HKO A<> B'K/MtCTHTl U'(t) T’b(x) CA«\'rk K*K KdUlf AdjjldMYt, B,"K CIldTdpf HAH IU K p ( AH h’md p (; HAH KdTdCH EKITH, H Tt/Hk TrtfAdH-Tf, nOHfîKf {AHHYH H/HdATk npHAtîKk, TEpl...* 315 ANEXE nu te-au uns ei pe tine ca domn, ci te-a uns Dumnezeu, ca să fii drept faţă de toţi. în adevăr, dacă cei de neam mare, sau dintre rudele voastre, sau dintre fiii de boieri, vor fi buni şi destoinici, este bine să fie aceia în dregătorii. Nu am spus că va fi rău, ci e bine să fie aşa, pentru că li se cuvine lor să fie, şi a fost şi mai înainte. însă pe cei săraci care se trudesc cu slujbă -vouă, pe aceştia nu-i puneţi mai prejos de fiii de boieri, ci să fiţi aproape de dînşii, pentru că şi de aceştia veţi avea nevoie cîndva, după cum le va fi cu putinţă cu mîinile lor. Dacă va 28v fi dintre accştia săraci/unul mai bun decît cei de neam marc, sau din rudele voastre, sau din fiii de boieri, să nu daţi locul cel mai de cinste cu părtinire celor nevrednici, ci daţi-1 celui vrednic, chiar dacă este sărac, şi va păzi dregătoria cu cinste. Se cuvine să fie în mai mare cinste cel sărac şi care are cinste, decît cei dintre boieri, dar nedestoinici; cu cinste să fie, sau dintre boieri, sau dintre cei săraci. Dacă vă vor dvorbi [zice] să aşezaţi dintre aceste slugi între lefegiii voştri, între spătari sau între credinceri, sau să fie vătafi, şi pe aceştia să-i cercetaţi, pentru că unii au prilej de... Bibliotcca Naţională „Chirii şi Metodie" din Sofia, mss. slav nr. 313; 311 f., hîrtic (cu multe lacune). Datat, pe baza filigranelor şi a consideraţiilor istorice, între 15 iunie 1520 (data aproape sigură a morţii lui Petru, j fiul lui Neagoe Basarab, menţionat ca mort în cap. III din Partea a doua) ■ şi 15 septembrie 1521 (ziua morţii lui Neagoe Basarab), avîndu-se în vedere că pare a fi chiar exemplarul oficial destinat lui Theodosie. 98 de file, inclusiv cele din care s-a reprodus mai sus, au fost editate de P. A. Lavrov: C.ioaa naKcnamejbnue eoeeoâbi ea.miucKoso Hoama Hmo.i k cbiHy k(a)h cboîh «HpTn H A'feT’t(itt) h(X') kt* hpkvv(k) HfrtiN'hCKaro A\OHaCTHpt, HAf?Kf f(c) XPa(^) CTro KTi3HE(c)Hi'd l i Ba h cnca naiuero I? Xa K At(T) x3H., a CKOfrO r(CA)Ka >\tTd S’ H Hd MfTKP'kTC» T(KA14J({. H CT\6p'hUIH C/5\ A\(c)nrt Itf(n), Â’ A«h, H nOTP$>KAfnT{(/H) /HHCTO-rptuiHtro 0eiv(A)pa. Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvîrşirea Sfîntului Duh, Io[an] Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domnul Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a dat şi s-a scris acest Praxiu şi l-a dăruit întru rugă sieşi şi doamnei sale Maria şi copiilor lor în biserica mănăstirii Neamţ, unde este hramul sfintei înălţări a Domnului Dumnezeului şi mîntuitorului nostru Iisus Hristos, în anul 7008 [1500], iar al domniei sale în anul al 40 şi patrulea curgător. Şi s-a sfîrşit în luna iunie, ziua 14, şi cu truda mult păcătosului Theodor [Mărişescul]. B.A.R., mss. slav 93: Apostol; 284 f., hîrtie. însemnarea copistului la sfîrşit, f. 284v. Fotocopie şi reproducere: Repertoriul monumentelor şi obiectelor de artă din timpul lui Ştefan cel Mare, sub red. prof. M. Berza, Bucureşti, Ed. Academiei, 1958, p. 409—412, fig. 274 (cu bibliografia anterioară). Descrierea manuscrisului şi reproducerea însemnării: P. P. Panaitescu, Manuscrisele slave din Biblioteca Acadcmiei R.P.R., voi. I, Bucureşti, Ed. Academiei, 1959, p. 118 — 119 (cu bibliogr.). 2. EPILOGUL LITURGHIERULUI LUI MACARIE 1508, noiembrie 10, < Tîrgovişte > F.128r 128v f fi-KCABHAUS h nptKrtroiug Epoy «MdSd h Bfi\HMÎf, AdAlilOiWS CTvBpKUJHTH B'KCtKO KiÎPO, HJKf W H£A\K HdMHHdliHlj, TvMIt? CrtdBd H APfcWdSd S'K. atKhj B-kKw(<»). IIoMfUlE CA CYf CTKIA KHHPkl, l’rtMIkJM /WT^'P' pm, noBMtHiEAiK r(c)noAHna IîvPd(A)yrtd BOfKOAt, IA\!JîKf KAAH BtMHdd ndiWATK./ . H CTiBphUIH CA cYd KHHPd noKE/\tHlf,«K KTw Xd Era BÎîiroB'bpHdPO h XortWKHBdp© h Bro(m) XP4™-ampo h nptCBtTrtdro p(c)noA<*pd Ivv rtlHX'Ht b(-AHKdPO BOEBOAW BTiCfA, 3«AMH Ol^rpOMdXTHCKOH K 1I»AV*H4&Y|0, CHh BfrtHKdPO Iw BrtdAd BOeBOAW, BTi nphsoc /vtTo rocnoA(c)T8d (po. TpoyAH JKf CA W CE^MI». C/H’kpfHIH KHKarO r(c)n(A)-poy KKCY» 3eAIA10 OyrpOKAdyYHCKOlO BEAYKdr© Iw fia(c)pa(G) ROHBOAS, n©HE>Kt, A!OSHAlHU,H WUH h np’kg'KSAioEAEHH spaTTf, no keaYmY» h kea’au no c’^w-tpehYic ejkYk» h no 3anoK-kA’ r(cA)H©y K(c)tKnYiO nHC/HfHd Ck EpIiHJA'.H pOt,'Kd/MH. (x) TW'(iV\) a3k /HHw[ro]rptUiHH(X') A\(o)rt’EOy ChTBOPHljf), wÎ;h, kt» Kauif/Hoy CK’kTYmo h kti. KaujfA\oy aiokobii, GpaTYi, aKo cka\k h AiHuro rpfU)H(rt) h/’h A\fcpoy HAH EE3 AUpg HAH EtC MHCAd, W’ÎXh H BTi3AtOBAfHH EpdTYt, a Kkl nOCAtAOyHTH H HE KAkHHTE, A a HE KaKO Aa cf nporn-bea a\a(c)th(r) B£ Ha a\e rp-feLUNH(x). Qto(a\), Wu|h H Epa(T)E, KHM>K£K£(h) HAKh HE Ck(/M) EklAk, a H©y CTiAVk TAEAa(A) KdKO E(c) ©yaBoU) Ekl(rt), Aa, WLţH H Kpa(T)E, dKO CkA\k w(t) H3ko(a) rpEUJH(rt) hah w(t) ceee, a kki Aa pe(m)te: Bora Aa npocTH pasoy eîkYio ik) ce oycTp(a)wHV\ epe q©y\'k w(t) npow[HV] MHp’TonHcu,H, KaKo pekw(ui): I|Io i(c) ea(c)keho, ea(c)keho e(c) a ljjo he, he. fi A■fc(T) k3KH. jr F.175v 176r S-a scris această carte numită Praxiu prin grija lui Dumnezeu şi foarte marea vrere şi ajutor al Fiului şi cu săvîrşirea Sfîntului Duh, lui deci slavă şi putere, cinstită închinăciune Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh, acum şi pururea, în veci, amin. | Am scris această carte numită Praxiu, în zilele binecinstitorului şi de Hristos iubitorului domn a toată Ţara Ungrovlahiei, marele Io[an] Basarab voievod, deoarece, iubiţi părinţi şi preaiubiţi fraţi, după mărirea şi prea marea grijă a lui Dumnezeu şi la porunca domnului meu, marele jupan Preda, fiul marelui jupan Pîrvul vornic, căci a spus robului său să prescrie această dumnezeiască carte, eu mult păcătosul am ascultat pe domnul meu şi am început a scrie această dumnezeiască scriptură, cu mîini de lut. De aceea eu mult păcătosul am făcut îugă, părinţi, către sfinţia voastră şi către dragostea voastră, fraţilor, că dacă am şi greşit mult, sau cu măsură, sau fără măsură ori fără număr, părinţi şi iubiţi fraţi, iar voi urmaţi şi nu blestemaţi, ca nu cumva să se mînie milostivul Dumnezeu pe mine, păcătosul. De aceea, părinţi şi fraţi, om cărturar n-am fost, ci am căutat cum a fost izvodul, aşa că, părinţi şi fraţi, dacă am greşit de la izvod sau de la mine, voi să ziceţi: „Dumnezeu să-l ierte pe robul lui Dumnezeu cutare", iar Domnul Dumnezeu să ierte sufletele voastre, amin. Căci m-am înspăimîntat, fiindcă am aflat de la alţi scriitori, care au spus: „Ceea ce este binecuvîntat, binecuvîntat este, iar ceea ce nu, nu". în anul 7028 [1519], ANEXE I76v A\Ho(r)rpklUHH(x') llH(p)T>vnn(c)u,li A'f-KK ,\p.;roA\T(p). t GlJ KHHTA, HapTll,dHA1H HAU IIpdKCh, HpHACOKÎ ?Kc>V'ri.î(H) lîpfAd KT» CTC>I)'K> A\0!l CTHpS, Ha,)HU,dHA\H BhCTPWHO\% K'U \*p:(a%) CT0A\g iiEKCAH. ÎIohi(>k) Kora ko(c) noKo'v'CH(T) ra n ,hhe(c) hj hho Avk(c)ro w(r) cTio cth xp-Lw), hau Kd^np'h. hah pP.muth(k) hah npc(c}Td maek-., Aa f(c) iipokae(t) w(t) t’hT. U!lfn, HJKf K’h Hh'CJ (h), H Ai * (c) IlpH'lETfH'h CK i(!AOil> H CK ifp.T !i Ch HI1H A\IK'(p)3H, LjlO pKnra(in) h pekoujî iu Ka iiHipas \s, h x' ce npe(tt) ii! crp iiiiih'h) cî\Vv ck cta\s IIekoah. H cj(aO :k^im(h) iipfAa f(c) pt ka’k, a>i ci iih-uitf’r) cTk» iipoKAhiituif. H C1\K 1 tiSIIH CE cTfO KHilP^ U’(k), a(») Kfi, ripacA khh .vh«i)mh(ic) k c i-c(a) K,a- aic>(k), npn npcTono(A) Eaja^'a) /\p- 323 ANEXE Eu, mult păcătosul scritror, diacul Dragomir. 176v Această carte numită Praxiu a dăruit.-u jupanul Preda în sfînta mănăstire numită Bistriţa, în hramul sfîntului Nicolae. Căci daca cineva va îndrăzni s-o ducă în alt loc din acest sfînt hram, sau călugăr, sau gramatic, sau om dc rînd, să fie blestemat de cei 318 părinţi de la Nicheea şi să fie părtaş cu Iuda şi cu Arie şi cu alţi mulţi, care au murmurai şi au strigat neadevăr împotriva lui Dumnezeu, şi să fie pîrît la înfricoşata judecată de simţul Nicolae. . Şi însuşi jupanul Preda a spus să se scrie acest blestem. Şi s-a slîrşit această cai te în luna octomvrie, ziua 26, siîntul mucenic I)iniitri<\ in scaunul Craiovci, in timpul protopopului I'Iadul Duh. B.A.R., mss. slav 2(12: Apostol; 176 f., hirtic. .însemnarea copistului, cu multe greşeli gramaticale, la sfîrşit, f. 175v —176v. Descricrea manuscrisului şi reproducerea însemnării: Panaitescu, Manuscrisele..., 1, p. 295 — 298 (cu bibliogr.). B. DOCUMENTE LATINO-ROMÂNE a. TRANSILVANIA 1. ACT DE ÎMPĂCARE 1388, ianuarie 13, Cristian (jud. Braşov) Autorităţile oraşului şi scaunului Sibiului adeveresc împăcarea încheiată intre românii şi saşii din ţinutul Sibiului. [...] Ex parte castri presentibus Walachis infrascriptis, primo Fladmir [Vladimir], Schuka Petrii, Schercban [Serbau] magnus, Neg Schereb [Neag Şerb], Rodbansch, Thomas et Oldamar Straw, niger Bansch, ex parte ciutatis Kende knez [Cîndea cnez] Lud, diues Neg [Neag], niger Radul, Dauid, Stanbescht, Dravgysch [Draghici], Dragmer Bobusch, ex parte coniitisse de Helta [Cisnădie] Theodir, Juba, Cristian l’haff et filius suus Radul, ex parte communitatis de Helta gros Schramchet Clos et frater suus. Acta sunt hec in Insula Christiana [Cristian] coram iudicibus, eiuibus juratis, senio-ribus et communitati eiuitatis et sedis Cybiniensis [Sibiu] et numita sigillo nobilis viri domini johannisdc Scharffenek, neenon sigillo consulum duium eiuitatis Cybiniensis et sigillo comitalus sedis Cybiniensis, anno Domini M°CCC° LXXXII1', in oetauis Epyphaniarum Domini. Arh. St. Sibiu (arh. bisericii ilin Cristian, nr. 1). Facsimile şi transcriere: Jako — Manol.., nr. 14, p. 12 — 13. Ediţie anlerioarii: Hurm. I 3, p. 280—2SI. . .Aici am reprodus sfîrşitul, unele apar cîteva nume de rumâni. 2. DOCUMENT AL CAPITOLULUI DIN ALBA-IULIA PRIVIND POSESIUNILE FAMILIEI NOBILE ROMÂNEŞTI FURCĂ 1496 Familia nobilii românii. Furcii din Cristur (Hunedoara), pierzîndu-şi, în timpul invaziilor turccşti, vechile sale documente de posesiune în Cristur şi Boş, cerc de la voievodul Transilvaniei sâ constate acestc drepturi pe baza mărturiei nobililor din comitatul Hunedoara. Această cercetare este încredinţată Capitulului din Alba-Iulia, care audiazu mai mulţi nobili români din Hunedoara. Capitulum Ecclcsie Albcnsis Transsiluanc [Alba-Iulia] omnibus christifidclibus presentibus et futuris, presens scrip-tum inspecturis sal u tem in omnium Saluatore, ad univorsorum noticiam harum seric volumaş peruenire, quocl nos literas egregy Stephani dc Thelcg [Tileagd], vicewayuode Trans-siluani inquisitorias, nobis amicabilitcr loquentes et directas, honore quo decuit accepimus in hoc verba Stephanus de Thelegd vicewayuoda Transsiluanus suis reucrendis Capi-tulo Ecclcsie Albcnsis Transsiluanc, amiciciam paratam cum honore, dicitur nobis in personis nobilium Gasparis fily condam Martini Fwrka dc Kcrezthwr [Cristur] ct iilasy ac Laurencij fily condam Nicolai similitcr Fwrka de cădem Kcrezthwr [...]. Pergament, fost între actele familiei Furcii din Cristnrul Ciceului (Cristeştii Ciceului). Reprodus în Hurm II2, p, 375 — 378, de unde am preluat începutul. b. ŢARA ROMÂNEASCĂ 1. SCRISOAREA LUI VLAD ŢEPEŞ CĂTRE BRAŞOVENI 1460, iunie, 4, Cetatea Dîmboviţei [Bucureşti] Domnul Ţării Româneşti roagă pe judele şi pîrgarii Braşovului să trimită în ţară pe boierii pribegi, împreună cu solul său Voicu Dobriţa; dacă nu vor să vi.e, să-i alunge de la dinşii, în faţa lui Voicu. Prudentcs et circumspecţi viri, fratres et amici noştri nobis plurimum honorandi. Quia hune ogregiurm Woyko Dohricha, nostrum specialem consiliarium nobis sincere dilectum, propter illos pribagos et nobis hucusque adver-sarios, qui eundem Woyko ore suo postularunt, duximus ad vos transmittendum, quoniam ipsis dictis ftribagis per omnia de excessibus pepercimus, igitur hortamur p[rudencias] vfestras] diligenter, quatenus dictos pribagos cum prefato nostro liomine Woyko ad nos transmitterc velitis. Si vero ipsi ad nos venire eontempserint, extunc iuxta dicta vestra, prout cum liomine nostro Cristyan conclusistis et expellere sj)opondistis vestri e medio, eosdem expellatis, eo quod requiem habeatis, similiter et nos, quoniam propter ipsos et ipsis similibus non repausare possumus, ne plures rixe et rancores causa ipsorum in noştri medio existant. Sic tamen eosdem expellatis, quod is Woyko noster liomo eosdem videat oculis expulsuros. Ex castro fluvii Dombovicha, feria quarta Quatuor temporum Penthecostes Domini, anno eiusdem millesimo quadringentesimo sexagesimo. Wlaad, vvayvoda parcium Transalpinarum. Arh. St. Braşov, Ediţii: Bogdan, D., nr. CCLXII, p. 320-321; Hurm. XV1, p. 56, 2. SCRISOAREA LUI BASARAB CEL TÎNÂR (ŢEPET.tIŞ) CĂTRE BRAŞOVENI 1481, nov. 16, Bucureşti Domnul Ţării Româneşti trimite în misiune )a braşoveni pe boierul Tudor. Circumspecţi ac prouidi viri, amici nobis sinccre hono-randi. Noueritis boicrum nostrum specialem nominc Thudor in quibusdam certissimis factis nostris circa vest ras amicicias destinare fecimus. Igitur quid quid ex parte noştri verbo-tenus vestre amicicie dixerit, tune petimus ac optamus vest ras amicicias per presentes diligenter quatemis ffideni predict boieri noştri vellitis (!) et dignemi sedulam adhibere, tamquam ab orc proprio nostro prolatis. Datum in Bitkurcst, feria sexta proxima post festum beati Martini episcopi, anno Domini millesimo quadrin-gentesiino octuagesimo primo. llazarab iunior wayvoda parcium regni Transalpinarum. Arh. St. Braşov (arh. oraş Jîraşov, col. Fronins, I, nr. 55). Facsimile şi transcriere: Jako-Man ol., nr. 24b, p. 21, Ediţii anterioare: Bogdan, D. 3J8; Hurm. XV1, 116. i 3. TRATATUL DE ALIANŢĂ AL LUI VLAD CEL TÎNAR CU REGELE UNGARIEI VLADISLAV 1511, august 17, Didrih (Dridu) Domnul Ţării Româneşti reînnoieşte alianţa cu regele Ungariei Via-flislnv şi confirmă privilegiile conicrciale ale braşovenilor. Xos IVlad Dei gracia wayVoda Transalpinus cum cgregys bovaronibus ac nobilibus nostris recognoscimus ct fidem facimus per presentes [...]. [...] Kt nune id semper obseruari debebit et finaliter amicis et fautoribus sacre corone Hungarie semper amici et lautoies esse uolumus, inimici* vero et insidiatorilm* eiusdcm diue corone perpetue inimici et insidiatores esse debebimus et premissa sic omnia obseruari per nos nostrrisque si mul cum bovaronibus, videlicet egregregio (!) Bogdana dwornic Transalpinensi sine indice, Barbury L Hârbul. hano cum fratri eiusdem Perbor [ PîrvulJ, Dancido porcolabo, Dakto hun et Honvato ivizter, Waucha [O ane cu] loitumfelo, Marcha [Xlarcea ] poslelnn'kxd cum fratre suo, Semka spatar ac Kulola vizter, lxvan stolnyk nec non Stephan pylhar ac eciam Radula hano de Mehcdcvehe [Mehedinţi], Kokorra dwomik nec non eciam Wlaykxd sa/rar cum suis fratribus et bona fide nostra christiana nostrorumque boryaronum (!) prenominatorum mediante, promittimus iuramusque per Deum viuum, qui celum et terram creauit ac beatissimain genitricem eius virginem Mariani et sanctam crucem et om nes apostolos atque sanctos et sanctas Dei nec. non per evvangelia eiusdem [...]. Datum in Dedrih, die dominica post asumptionis beate virginis Mărie, Hungarorum patrone confidentissime, anno Domini 1511. Arh. St. Braşov (arh. oraş. Braşov, privilegii, nr. 742). Facsimile şi transcriere: Jak6-Manol., nr. 34, p. 27 — 28. Ediţie anterioară: Hurm. XV1, p. 213 — 214. Părţile omise de noi au fost marcate prin c MOLDOVA 1. SCRISOAREA UNOR BOIERI AI LUI ŞTEFAN CEL MARE CĂTRE BRAŞOVENI 1468, iulie 10 Boieri de frunte ai lui Ştefan cel Mare trimit judelui şi pirgarilor Braşovului o solie prin „fratele lor Iliaş" şi-i roagă să dea crezare cuvintelor acestuia. Salutacionem amicabilcm cum augumento amicicie. Noveritis quod litteras amiciciarum vestrarum plane intel-lcximus ct intensionem amicicie vcstre. Ideo misimus fratrem nostrum uomine Heliam, alias fleliasch. Ideo pctinuis amicicias vestras, ut dignemini sibi fidem crcditivarn adhibcre tanquam nobis, quia sunt vcrba nostra. Datum Soczavie, dic dominica ante fcstum sanctc Margarethe virginis, anno Domini MCCCCLXVI1I. Slanczitl castellanus de Albo Castro, AVlayko castcl-lanus de Chotin, Cioyan, Issaya marchio, Tlioma can-cdaiius, Sberra castellanus, Buchta castellanus de Ky-lya, Lluca siolnig, Jwga thezawrarius, Paschko puslcl-uig, 'l'honia Ginda, Nag kumis, Ncgrylu poharnig et cetera, ct alţi officiales. [Adresa]: Honorabilibus ac circumspectis viris, domino indici ac consulibus de Corona, amicis nobis carissimis. Arh. St.. Braşov (;uli. oraş. Braşov, col. Schucll, II. nr. IX); hirtic. Ediţii; Şt. 11, nr. CXXLV, p. 2'jy —300; Hurm. XV1, p. 07. 2. TRATATUL DE PACE ÎNCHEIAT DE ŞTEI'AN CEI. MARE CU IOAN ALBERT, REGELE POLONIEI 1499, iulie 12, Hirlău Ştefan cel Mare încheie cu Ioan Albert, regele Poloniei, prin mijlocirea fratelui său Vladislav, regele Ungariei, o pace perpetuă, ale cărci condiţi fcint enumerate pe larg, Mitropolitul ţării, episcopii şi toţi boierii sfetnic confirmă prin jurămînt prevederile tratatului. In nomine Domini amen. Nos Joliannes Stcphanus wayvoda, Dei gracia dominus terre Moldaviensis [...]. Et nos Georgius archiepiscopus Szoczaviensis ct terre Moldaviensis, Vassilius episcopus de Romano foro, Ioanisius episcopus Radowecziensis, Johannes Teictivl logoffet, Doma \Vla)'Cowycz porcolab, Boldor supremus judex curic, Hcrnian porkolal), Sthepthul porkolab, Doma Brudttl poikolabj Theodorus et Negrite capitanci Chotimenses, Ieremias et Dragoscha Nemczenses, Sandro porkolab dc Novo Castro, Lucas Arbicr Szoczaviensis, Johannes Gncmacz capitancus Czarnovicicnsis, Ivanko ct Alexius de Orlieow, Constantinus alias Coztha porkolab Sorociensis, Kalno spatharius, Izak wysthernik, Domsa cubicularius, Kozma .Mohila tisifer, Ffronthysth [Frunteş] dapiffcr, Petrica agazonum magister alias comiss, domini consiliarij terre Moldaviensis, cum prefato magnifico domino Johanne Stephano, Dei gracia domino terre Moldaviensis, domino nostro graciosissimo, hic ad presens in Herlow constituti, promisimus ct promit-timus sub fide nostra christiana, simul cum prefato domino nostro graciosissimo, omnia suprascripta in omnibus punctis, articulis et condicionibus supradicto screnissimo domino Johanni Alberto, Dei gracia regi Polonie, et predictis ger-manis sue maiestatis, videlicet illustrissimo principi domino Alexandro, magno duci Littuanie, et domino Sigismundo similitcr duci etc. omnibusque prelatis ct baronibus ct sub-ditis eoi uni omnia firmiter et inviolabiliter tcncrc ct observare, 331 ANEXE sine omni dolo et fraude in fidem premissorum sigilla nostra cum sigillo pendenti magnifici domini nostrj Johannis Ste-phani waywode, domini terre Moldaviensis, presentibus fecimus subappendj. Datum in Herlow anno, die quibus supra etc. Arhivele din Varşovia. Publicat de I. Bogdan: Şt. II, nr. CI.XXVII, p. 435-431, „după original, îiulreptînd cîteva greşeli de lectură [faţă de ediţia anterioară din Hurm. II*, p. 439 — 445] şi dîndu-i o ortografie mai apropiată de cea obişnuită azi în textele latine". Tot acolo (p. *117—435) se publică textul slavon al aceluiaşi tratat. In afară de introducere, am reprodus aici numai partea finală, cu nurnele şi funcţiile boierilor. DICTIONNAIRE DE L’ANCIEN ROUMAIN (Fin du Xe — commencement du XVI' siecle) (R£sum£) Le premier texte en roumain conservi jusqu’â present est, comme on le sait, La leltre de Neacşu de Cîmpulung, qui date â peu pres certai-nement du 29 — 30 juin 1521. Des temoignages indirects signalent l’emploi du roumain gerit des la fin du XY’c siecle, et il n’est point exclu que Ies plus anciennes traductions de textes religieux en roumain de Transylvanie (par exemple, le Psautier) soient antdrieures ă la propagation de la Reforme en cette province (apres 1530). Jusqu’â l'eclaircissement de ce probleme cardinal de l’ancienne cul-ture roumaine, Ies seuls moyens de connaître la langue roumaine avant 1521 nous sont offerts — ainsi que l’a soulignd il y a plus de cent ans B. P. Hasdeu — par des documents, des inscriptions et, en ge'ne'ral, par Ies textes slavons et latins medievaux (et aussi en d’autres langues, telles que le grec, 1'allemand, le hongrois, etc.), textes gerits dans Ies Pays Rou-mains et en dehors, en commenţant sporadiquement du X<= — XI® et surtout du XIII? siecle. Par bonheur, Ies documents slavo-roumains et, en pârtie, ceux latino-roumains du XIV«, du XVe et du ddbut du XVI-sifecle nous offrent une quantitd si grande de mots roumains qu’ils rempla-cent en quelque sorte l’absence de textes compactes et permettent â nous faire une image, soit-elle incomplete, de la langue roumaine d’il y a 500 ou 600 ans. II resulte des recherehes entreprises par B. P. Hasdeu, Ovide Densusianu, A. Rosetti et d’autres linguistes roumains, qu’â cette e'poque-lâ la langue roumaine n’e'tait pas sensiblement diferente de celle qu’on trouve dans Ies textes du XVIe et du XVI Ie siecle. A l’exception de certains formes archaiques, explicables â la lumiere de la phonetique et de la morpho-logie historique, elle ne differe pas trop meme de la langue populaire actuelle: on pourrait dire sans crainte d’erreur, que au XIII« — XVe siecles la langue roumaine s’est approchee dans une grande mesure de son etat actuel, ainsi que se trouvaient dans le meme stade d’evolution et de differenciation â l’egard du latin Ies autres langues romanes. Le present ouvrage s’est propose â exposer dans une forme systema-tique, dans un repertoire alphabetique unique Ies mots roumains attestes dans Ies inscriptions et Ies documents slavons et latins medievaux de la fin du Xe siecle jusqu’â 1520, en tenant compte, dvidemment, de tous Ies reper-toires partiels anterieurs. Auparavant nous avons consideri ne'cessaire dans YElude introductive, qui constitue la Premiere pârtie de l’ouvrage,. de traiter Ies suivants problemes d’histoire culturelle et de presenter Ies resultats des recherches entreprises en ce domaine des la premiere moitie du XIXc siecle jusqu’ă present: 1. Le commencement de l'ecriture sur le territoirc de Roumanie; 2. La pinetration de l'ecriture slave au Nord du RfiSUMfi 334 Danube; 3. Les textes slavons copies et imprimes dans les Pays Roumains; 4. Les textes originaux slavo-roumains; 5. Les recherches sur le vocabulaire du slavon roumain; 6. Les particularites lexic-a Ies des documcnts slavo-roumains. Des mots roumains attestes jusqu'a 1520; 7. La reintroduction de Vecriture latine dans les Pays Roumains. Les mots roumains dans les docu-menis latins; 8. Autres sources de mots roumains avan/ 1521; 9. La structure du Dictionnaire. Voilâ bri6vement les resultats de ces recherches. Sur le territoire de la Roumanie se sont succede, depuis I’Antiquitd jusqu'a la fin du Moyen-Age, plusieurs ecritures et langues de culture. Les inscriptions en ancien grec decouvertes en Dobroudja s’etendent deu Vie siecle av. J. Chr. jusqu’au Vile siecle de notre ere. Sur le territorire de la Dacic on a ecrit en se servant des lettres greques ct latines, probable-jnent cn thraco-dace, des le premier siecle av. J. Chr.. et des indications sur l’utilisation de la langue latine remontent a l’epoque de Decebal (87 — 106 aprâs J. Chr.). Aprfes la conquete de la Dacie pâr les Romains, la langue latine penetre massivement dans la nouvelle provincc et la preuve ce sont les environ 3000 inscriptions latines du IIfi au IV(; siecle, aupres des plus de 1.500 inscriptions de la Moesie inferieure (y compris la Dobroudja). Mais la retrăite de la domination officielle romaine en 271 et l’invasion sur le territoire de la Roumanie des peuples migrateurs ont rendu impos-sible la continuation de l’^criture latine en ces regions, ou sont signalees pourtant dans les si&cles suivants certaines inscriptions en d’autres langues. Au Xe siecle p^nfetre sur le territoire de la Roumanie, premierement en Dobroudja, ensuite au Nord du Danube, l’ecriture slave cyrillique (partiellement aussi glagolytique), grâce â la survivancc ici d’une pârtie des slaves meridionaux, venus de leur patrie primitive (Pologne), vers le Vie— Vile sifeele et assimiles progressivement â la masse du peuple roumain jusqu’au Xle — XII® sifecle, et grâce aussi â certaines relations poli-tiques et religieuses entre le sud et le nord du Danube. Evidemment le d^veloppement de la culture en slavon dans les Pays Roumains a lieu un peu plus tard, en raerae temps que la constitution des etats feodaux au XIV® siecle. Celle-ci est representee premierement par de manuscrits parvenus des pays slaves ou dans leur majeure pârtie copie's en terre roumaine, datant du XI[[^ au X\rILe siecle, ou meme de plus tard (la Bibliothfeque de l’Academie de la Republique Socialiste de Roumanie en possMe plus de 800), dont quelques’uns ont une anciennete et une valeur remarquable: XEvangeliaire de Putna (Xllle —XlVe siecle), YOctoechus de Caransebeş (XIIIe— XlVe s.). la Psautier continente de Branko Mladcnovic (1346), le Sbornic de German (1359), la TetraevangHe de Nicodeme (1404 — 1405), etc.; les manuscrits copies en Pays Roumains comprennant la Vie de Cyrille le Philosophe (breve variante, la plus ancienne copie, 1439), Sur les lettres de Chrabr (XVI s.), les oeuvres d’Euthyme de Târnovo (XVe — XVIe s.), la Chronique bulgare anonyme (XVI0 s ), le Zahonik d’Etienne DuSan (approximativement 1441 — 1480) et autres. A ces manuscrits ainsi qu’â d’autres qui n’ont pas ete nommes ici, on peut ajouter un nombre de plus de cent libres imprimes en slavon dans tous les trois Pays Roumains, des ann6es 1508 — 1828, et, e'videment, les textes originaux slavo-roumains: les inscriptions du Xe au XVIk s. (les plus anciennes; 335 r£sum£ 1’Inscription de Dobroudja de l’annee 943, Ies Inscriptions de Murjatlar du Xe—XIe s.); Ies plus de 7000 documents du XIe au XVIIe s.; Ies chro-niques et Ies textes littiraires du XVe au XVII s. (la Chronique depuis le commencement du Pays Moldave et ses variantes, Ies Chroniques de Macaire, Euthyme et Azarie, Ies Enseignements de Neagoe Basarab ă son Jils The'odose, Ies ecrits de Pierre Mogila, de Udrişte Năsturel, etc.). Tous ces textes slavo-roumains et specialement Ies documents repre-sentent un type distinct du slavon, la redaction roumaine ou le slavon roumain, caracterise par une sensible influence lexicale et, en pârtie, syn-taxique et meme inorphologique de la langue roumaine, car il etait ecrit dans la plus grande pârtie par des roumains (aupres de certains bulgares, serbes et ukrai'niens). Dans la suite, l’auteur presente l’historique des recherches sur le vocabulaire des documents slavo-roumains, specialement sur Ies mots rou-J mains: J. Venelin, Fr. Miklosich, B. P. Hasdeu, L. Miletid, P. A. Lavrov, I. Bogdan, A. I. Jacimirskij, Gh. Ghibănescu, M. Costăchescu, Margareta Ştefănescu(-Serghi), V. Jaroăenko, Gr. Nandriş, P. P. Panaitescu, D. P. Bogdan (specialement Glosarul cuvintelor româneşti din documentele slavo-ro-măne, Bucarest, 1946), S. B. Bernstein (Pa3bicnauua e od/iaemu Go.ieapcKou itcmopunecKOu dua.ieKmo.ioeuu. I. Hiuk eajtaiucKUX epaMom XIV—XVee-, Moscou —Leningrade, 1948), Lucia Djamo-Diaconiţă (Limba documentelor slavo-românc emise în Ţara Românească în sec. XIV ţi XV, Bucarest, 1971), Olga Stoicovici (Limba documentelor slavo-moldoveneşti de la sjîrşitul sec. al XlV-lca şi din prima jumătate a sec. al XV-lea, Bucarest, 1970, texte dactylo) et d’autres. F.n utilisant Ies materiaux recueillis par ces auteurs, ainsi que par Ies historiens de la langue roumaine Ovide Densusianu et A. Rosetti, en Ies verit'iant de nouveau d’aprts Ies dditions de documents et en Ies completant par de nouveaux exemples d’app^latifs et de noms propres (anthroponymes, toponymes et hydronymes), provenus de ceux-ci dans la langue roumaine, l'auteur s’est adresse ^galement â des documents medievaux latino-roumains (le latinaete reintroduit en Transylvanie au XIe s. et dans la Yalachie et la Moldavie au XIIIes.,etant employe au debut par Ies hongrois et Ies saxons, et ensuite aussi par Ies roumains), ainsi qu’aux documents serbes, dont le plus ancien date de 1222—1228. Nous avons ajoute le mot agust, atteste deja dans Ies Inscriptions de Murjatlar du Xn—XIe s. La Deuxieme pârtie de l’ouvrage est constituee par le Dictionnaire de l'ancien roumain (fin du X^—commencement du XYIc s.). Chaque articM comprend: le mol titre, acompagne, si c’est le cas, par le sens, ainsi qu™ par des indications grammaticales, des exemples extraits des documents — tous dates, en partant des plus anciens —, en lettres cyrilliques et en traduction roumaine, respectivement en transposition en alphabet latin des mots roumains, selon la transcription interpretative (entre parantheses on indique aussi Ies sources et Ies r^pertoires anterieurs qui comprennent ces mots); la mention des plus anciennes attestations dans le Dictionnaire de la langue roumaine de 1’Academie Roumaine (anciennce serie, 1913 — 1949, et nouvelle serie, 1965 et suiv., y compris la pârtie en manuscrit), afin de signaler combien se deplace la premiere attestation des mots res- RfeSUMfe 336 pectifs (depuis quelques anndes k des decennies et â des siecles); l’etymologie du mot (avec de brâves indication bibliographique lorsqu'il est necessaire). II va de soi que les mots hdrites du latin, ceux qui sont autochtons, thraco-daces, ainsi que ccux d’origine inconnue sont inclus dans le Dictionnaire indifferemment s’ils se trouvent dans des formes grammaticales roumaines ou slaves; les nots empruntes des lanques slaves et d’autres langues sont reproduits seulement s’ils sont dans des formes grammaticales roumaines ou prdsentent des indices de l’adaptation phonetique roumaine. Ce r^pertoire sera util, nous l’esperons, â tous ceux qui s’occupent de l’histoire de la langue roumaine, surtout du vocabulaire, tant de notre pays que de l’dtranger, romanistes et slavistes, preoccup^s en meme temps du speScifique du slavon roumain. La Troisi&me pârtie, La gvaphic des mots roumains, presente systema-tiquement les problfemes que pose la transcription des mots roumains de l'alphabct cyrillique en alphabet latin, les cas de fluctuation et leur interpretation, â la lumiere des recherches entreprises par I. Bărbulescu, A. Rosetti, A. Avram et d’autres philologues, comme aussi des donnees de la phonetique historiques de la langue roumaine. La transcription interpretative, appliqu^e dans quelques editions recentes de textes roumains (soignees par Viorica Pamfil, A. Mareş, I. Rizescu), accompagnec par les photo-copies des textes, respectivement par la reproduction des mots dans leur graphie originale cyrillique, comme nous avons procede dans le cas present, nous semble prdferable â la transliteration meca-nique, parce qu’elle nous donne la prononciation reelle de l’epoque an-cienne et n’archaise pas inutilement (parfois aussi inexactement) les mots. C’est ici n’.eme qu’on presente les particularites de l’ecriture des mots roumains en lettres latines au XIV<= , XV« et au debut du XYIe siecles, beaucoup avant la parution du premier texte roumain imprime en lettres latines, â Oradea ou Cluj, entre 1570 et 1573 (un Livre de chants, conserve en pârtie): l'utilisation des deux lettres pour rendre un son specifique de la langue roumaine, le recours parfois â. des lettres ayant une valeur phonetique rapprochee etc. Les conclusions lexicales qui se degagent de l’^valuation du Dictionnaire comprenant 62S mots roumains, sont incluses dans la Qua-trieme pârtie, intituMe La structure du vocabulaire roumain d'apres ies plus anciennes attestations. Selon l’origine, les 628 mots sont repartis en 17 grou-pes (que nous dnumerons approximativement dans l’ordre de l’anciennete): 1. Mots herit^s du latin: 207 2. Mots autochtones, thraco-daces: 24 3. Mots d’origine inconnue: 30 4. Emprunts vieux slaves (populaires): 59 5. Emprunts slavons (litt^raires): 43 6. Emprunts bulgares: 17 7. Emprunts serbocroates 1 8. Emprunts russes anciens et ukrai'niens: 6 9. Emprunts polonais: 2 RfeSUMfe 337 10. Emprunts grecs: 11. Emprunts medio-latins ou italiens: 12. Emprunts turcs (et ancien turcs): 13. Emprunts tartares: 14. Emprunts hongrois: 15. Emprunts saxons: 16. Creations onomatopeîques et expressives: 17. Derives roumains: 6 1 n 2 26 3 5 185 Au total 628 On remarquc que la plupart des mots sont herites du latin (207), auxqucls on annexe Ies elements autochtones, thraco-daces, penetrees en latin daco-moesique (24), au total 231, ce qui represente plus d’un tiers de tous Ies mots attestes antericurement au premier texte roumain date (1521). Immediatement apres suivent Ies derivis roumains (185), lesquels constituent, avec Ies creations onomatopeique et expressives (5), presque un autre tiers (190); additione's aux premiers, ils donnent un total de 421 mots — respectivement plus de dcux tiers des mots attestes jusqu’en 1520. Le reste de pres d’un tiers (207 mots) se partage entre Ies mots empruntes des langues slaves (au total 129) et ceux provenus ă’autre s langues, y compris d’origine inconnue (au total, 78), attestes dans des formes roumanisees. Pour avoir une image plus claire de la structure du vocabulaire roumain de haute epoque, du poids du chacun des 17 groupes de mots — dans le mesure ou elles sont relevees par des documents slavons et latins medievaux jusqu’a 1520 —, nous Ies avons presente, en suite, chacune â part dans une classification onomasiologique, et Ies derives roumains selon ieurs suifixcs (la niajorite absolue), prefixes et quelques autres procedes (derives regressifs, „differenciation homonimique"). Dans le paragraphe suivant, Ies 628 mots sont ranges apres l’ancicn-nete de la premiere attestation, par siâcles, par decennies et meme par annees. D'ou resulte la suivante repartition quantitative des premieres attestations: I. 1) Xe-XIe s. : 1 II. XIIIe s. : 4 2) 1222-1228 : 3 3) 1293-1302 :1 III. XIVe s. : 26 4) 1318 : 4 5) 1348 : 5 6) 1361-1370 : 2 7) 1371-1380 : 1 8) 1381-1390 : 2 9) 1391-1400 : 12 IV. La premiere moitie du XVe s. : 139 10) 1401-1410 : 15 11) 1411-1420 : 21 r£sum£ 338 12) 1421-1430 : 37 13) 1431-1440 : 36 14) 1441-1450 : 30 V. Le deuxieme moitie du X1 ’e s. : 264 15) 1451-1460 : 41 16) 1461-1470 : 47 17) 1471-1480 : 40 18) 1481-1490 : 57 19) 1491-1500 : 79 VI. Le debut du XVI s. : 194 20) 1501-1510 : 121 21) 1511 -1520 : 73 Au total : 628 On observe que, avec de petits fluctuations, le nombre des premiâres attestations croit â mesure que nous nous approchons du XVI1' siecle et, evidemment, avec la croissance du nombre des documents et de leur diversi-fication, la plupart des mots roumains etant fournie par des documents provenant de la deuxiăme moitie du XVe siecle ainsi que de deux premieres decennies du XVI siăcle. Ainsi, la pression de la langue roumaine sur le slavon comme langue de culture, inconnue aux larges masses, devient de plus en plus puissante, les lettrds etant obliges a denommer toujours plus frequemment les realites locales par des mots roumains. Dans la Conclusion, on souligne que le passage des langues de culture internationales, Ie slavon et, en pârtie, le latin, langues „morte-", incom-prises par la grande masse du peuple, â la langue naţionale, vivante, du peuple roumain, ainsi qu’â d'autres peuples europeens, a ete un processus longuement prepare, qui a trouv^ un ambiance favorable politique et cul-turelle au X\'I« siecle. C’est pourquoi on peut affirmer, croyons-nous, que l’apparition de l’^criture roumaine au XVIe siecle est due aux trois causes suivantes: 1) l'evolution de la societe roumaine dans les trois provinces — la Transylvanie, la Moldavie et la Valachie, le developpement de la petite noblesse et des couches citadines, des marchands et d’artisans, lesquels avaient besoin d’un moyen de communication et d'instruction facilement accessible — la langue naţionale', 2) les courants reformateurs de l'Europe, propages aussi en Transylvanie par les saxons (le lutheranisme) et par les hongrois (le calvinisme), qui ont stimul^ la traduction des livres religieux; 3) le diapason limite de l’emploi du slavon, apanage des representants de l’eglise, de la grande noblesse, y compris des princes regnants, et des lettres professionels, lesquels ne sont jamais parvenus â le savoir parfaitement et ont rencontrd toujours des difficultes dans son maniement. Peut-etre de nouvelles recherches meneront-elles Ies specialistes â la decouverte de nouveaux textes roumains anterieurs â 1521, textes que nous soupşonnons avoir existe â la fin du XVe sifecle (par exemple le brouillon du serment d’fitienne le Grand, â Colomeia, en 1485, et le lettre redigee 339 RfeSliMfe par un pretre roumain pour la magistrat de la viile de Sibiu, en 1495). Peut-etre que' d'autres decouvcrtes de manuscrits roumains anciens vont-elles apporter de nouvclles lumieres dans la question si controversee des premieres traductions en roumain et â l'^tablissement des premiers impul-sions en cette direction. Mais jusqu’alors, le rtpertoire des mots roumains public dans le present ouvrage apporte, nous l’espdrons, une contribution soit-elle partielle â l’elargissement de nos connaissances sur la langue roumaine avant ce seuil qui semblait naguâre infracnchissable: 1521. Les inves-tigations futures, la reunion des materiaux plus riches et la r^daction du Dictionnaire du slavon roumain, ainsi que le depouillement d’autres sources (documents latins, grecs, allemands, hongrois, etc.) enricheront, nous en sommes sfirs, nos connaissances sur le vocabulaire du roumain et implici-tement de sa phonetique et de sa morphologie antdrieures au XYIe siecle. Le present ouvrage n'est qu’un anneau dans le chaîne des recherches commen-cees il y a plus d’un siecl*' par J. Venelin, F. Miklosich et B. P. Hasdeu, des recherches qui vont continuer avec une plus grande intensite dans l’avenir. CJIOBAPb /ţPEBHEPyMbIHCKOrO «3bIKA (KoHeii X— Hasa.io XVI bb.) ( PenoMe) riepBbifi H3BecTHbift ao chx nop TeKd Ha pyMbiHCKOM fl3biKe — TJucmo H.'tKuty.ia ui KbtMnyAyuea, iiaTHpoBaHHoe Hcc^ezioBaTejiflMH 29—30 hjohh J 521 r. KocseHHMe janHbie CBUAeTe.TbCTBykdt oaHaKO 06 ynoTpe6jieHHH py-MbmcKoro nHCbMeHoro H3biKa yace b koh ue XV b., h mohcho aonycTHTb, hto nepBbie nepeBozibi pe.mirH03Hbix tckctob Ha pyiMbiHCKHH shwk b TpaH-CH-ribBaHHH (HanpHMep, IJcajtmbipb) Morrw B03HHKHyTb eme ao pacripocrpa-HeHHfl pe^opMbi b 3tom npoBHHUHH (nocne 1530 r.). £0 BbiHCHeHHa 3Toro KapxiHHa.nibHoro Bonpoca ijpeBHeM pyMbiHCKoft KyjlbTypbl ezlHHHCTBeHHyiC B03M05KHOCTb IIO 3 H a K O M H T bC H C pVMblHCKHM H3biKOM npejCTaB/iflKDT, KaK noaHepKHyji yace 6onee CTa ;ieT TOMy Ha3aa B. II. Xaiiwey, KHHWHoc^aBKHCKHe h cpeziHeBeKOBbie jiaTHHCKHe rpaMOTw, HaunHCH h apymt TeKCTbi (a Taoce TeKCTbi Ha .apyrHx «3biKax : rpenecKOM, HeMeuKOM, BeHrepcKOM h ap.), HarmcaHHbie b PyMbiHCKHx KHaxecTBax h 3a hx npeaeJiaMH, HanHHaa OTHacTH flawe c X—XI bb., ho oco6chho c XIII b. K cHacTbJO, cjiaBAHO -pyMbiHCKHe h nacTHHHo JiaTHHo-pyMbiHCKHe rpaMOTbi XIV, XV h Hana^a XVI bb. coflepacaT tbk MHoro pyMbiHCKHx c/iob, hto ohh MOryT BOCnOJTHflTb HaCTHMHO OTCyTCTBHe CB«3HblX TeKCTOB H aaH3T B03M05K HOCTb KOHKpeTHO, XOTfl 6bl B 061HHX HepTaX, BblflBHTb o6,ihk py.MblHCKOrO-Hi biKa 500—600 neT TOMy na3aa- Ha ochobc HccxienoBauMfi B. n. Xauiaey, O. /leHcyuiaHy, A. Pocerm h apyrnx pyMbiHCKHX jihhpbhctob mo>kho cae-narb BbiBoa, hto b Ty snoxy pyMbiHCKHÎi jhmk mmctho He ornmancn ot Toro, kotopbiA npencTaeT nepea HaMH b TeKCTax XVI h XVII bb. 3a hckjiio-HenHeM paaa apxaHHHbix <})opM, BnoJiHe oSiHCHHMbix b CBeTe hctophhcckoh 4>o HeTHKH h Mop(j)o.riornH, oh He oneHb OTJiHHaeTCH ot coBpe.MeHnoro Hapoa-iioro «3biKa : mohcho CKa3aTb, ne oiunSaflCb, hto b XIII-XV bb. pyMbiHCKHif H3biK 6bin yace oneHb 6jih30K k c0BpeMeHH0My, Haxojacb na toii ace CTaflHH paiBMTHa h AH^^epeHUHauHH no cpaBHeHHK) c jiaTHHCKOM snbtKOM, KaK h upynie poMaHCKHe shmkh. HacToamaa paSoia CTaBHJia CBoeft uenbio co6paTb b ejiHHbiîi cnewa-JlbHblii C.tooapb pyMbIHCKMe CJÎOBa, H3BIieHeHHbie H3 KHHJKHOCJiaBHHCKHX H jiaTHHCKHX cpeaneBeKOBbix HaanHcefl h rpaMOT c X b. no 1520 r. CaMo coSoft pa3yMeeTcsi, hto 6biJin yHTeHM sce nacTHHHbie cjiobhhkh, cocTaBiieH-Hbie paHee apyrHMH aBiopaMH. Mw cohjih Heo6xoaHMbiM npeanoc.iaTb 3TOMy cjiosapro BcmynumeAbHbiu ittuod, H3.iaK)iunîiCH nepeou 1lacimio khhfh, rae 3aTparHBaroTca CjieaytotuHe Ky^bTypHo-HCTopiiHecKiie Bonpocw h rae H3JiaraiOTCJi pe3y-ibTaTbi npeabinymHx Hcc^ejoBaiiMii, HiiHHiiaa c XIX b. h KOHHaa coBpeMeHHOcrbK) c 1. Hana.io nucbMvuHocmu na meppumopuu Py-Mbmiiu ; 2. ripoiiuKiioeeiiue CAae.HHCKOu nucbMCiiitocmii k cceepy om JJyna.’i ; 3. KmiMciiocAaH.iHCKue meKcmbi, nepsnticamibic ti iianc'uimaiiHbie « Py.ubin- 341 PEJKDME ckux KH.HOtcecmeax; 3. Opueiwajmibie c.wanHo-pyMbincKue meKcmbi; 5. Hc-cnedoectHU.H no AeKcuKe KHU&cmcAaamcKozo H3bixa pyMbiiicKou pedaxiiuu ; 6. JleKcmecxue uepmbi cMMHo-pyMbmcKux zpaMom. PyMbwcKue cAoea, 3aceudeme.ibcmeoeaHHbie do 1520 z. ; 7. Hoebtu nepuod e ynomped.ienuu jiaimtitcKoco nucbMemwso nibim e PyMbwcmx mnotcecmeax. PyMbntcxue CAoea e .tamuncKUX epaMomax; 8. JJpyeue ucmoHmtKu pyMbiHCKux c.ion do 1521 ; 9. CmpyKmypa C.weap.'i. Bicpame pe3yjibTai m Hauiero Hcc.ne- noBaHMfl cboahtch k cirenyiomeMy: Ha TeppHTopHH PyMbiHHH ynoTpe6jiH.nocb c aHTHHHOCTH ao KOHua cpej-HeBeKOBbH HeCKOJlbKO BHflOB nHCbMeHHOCTH H KyJlbTypHblX H3bIKOB. Haa-tiHCH Ha upeBHerpenecKOM H3biice, OTKpbiTbie b /to6pyzDKe, noHBJiHioTCH ib VI b. no h. 3. h noxonm no VII b. h. 3. Ha TeppHTopHH flaKHH nuca/w. sepoflTHO, Ha MecTHOM H3biKe rpewecKHMK h jiaTHHCKHMH 6yKBaMH ywe c I b. no h. 3., a cBeaeHHH 06 HcnoiibiOBaHHH naTHHCKoro »3biKa othochtca k snoxe Heue6a.na (87—106 h. 3.). rToc/ie pHMCKoro 3aBoeBaHHa AaKHH jiaTHHCKHH H3biK riOBceMCCTHO npoHHKaeT b HOByK) npoBHHumo, o "îeM cbh-aeTenbCTByHDT 6o.iee 3000 jiaTHHCKHx HaanHceft II—IV bb. napaiiy c 6o.riee 1500 HaanHceft ht HHXCHeiî Mh3hk (BKHtoHaiomeft h ,Ho6py,ipKy). OflHaKO ynpa3jHenne phmckoK aziMHHHCTpauHH b 271 r. h HaiuecTBne pjwa KOweBbix HapoaoB flBHjiocb cepbe3HbiM npenflTCTBHeM ann aajiHeiiuiero pa3BHTHH jraTHHCKOii nHCbMeHHOCTH na TeppHTopHH PyMbiHHH, rae oanano 3acBH-/leTeJibCTBOBaHO b noc.iejiyiomne Bena HCCKO/JbKO najriHCeH Ha ţtpyrnx mu-Kax. B X b. npoHHKaeT Ha TeppHTopmo PyMbiHHH, cuanaxia b JJoQpyaxy, a noTOM h k ceBepy ot yHaa c.naBflHCKafl mpwuioBCKafi nHCbMeHHOCTb (ot-nacTH h maro/in4ecfcafl) b ycnoBHxx npoKHBaHHa b sthx o6iracTflx Macin joxchbix cnaBHH, nepecejiHBUiHXCH c npapo/WHbi (nojibma) b VI—\ II bb. w riocTeiieiino accHMHJiHpoBaBUJHXca b Macce pyMbiHCKoro Hapoaa b nepnoj jio XI—XII bb., a TaioKe b yc/iOBHHx onpeaeJieHHbix nojiHTHHecKHx h pe/rn-rno3Hbix cBH3eH Mexcuy o6nacTHMn no o6ohm GeperaM JXyHaa. CaMO co6oh pa3yMeeTCH, pa3BHTHe KHHKHOCJiaBjiHCKOH KyjibTypbi b Py-MbiHCKHX KHH5KecTBax naHHHaeTca, co6cTBeHHO roBopa, no3zinee, b nepno.i opraHM3auHH (j)eozia.ibHOH rocyaapcTBeHHOCTH b XIV b. 3Ta KyjibTypa npea-CTaBJieHa, b nepByto onepeab, pyKonHCJiMH, npHBe3enHbiMH H3 c^aBHHCKHx CTpan, a name Bcero cocTaBJieHHbiMH 3aecb b XIII—XVII bb. h «awe no35Ke (TOJibKO BM6jinoTeKa AKaaeMHH CP PyMbiHHH xpaHHT 6onee 800 pyKonn-ceB). HeK0T0pbie H3 hhx oweHb upeBHH h npeacTaBnatoT 6o/ibuiyK> ueHHOCTb, KaK HanpHMep : riynweHCKoe eeanee.we (XIII—XIV bb.), KapaHce6emcKuu OKmoux (XIII—XIV bb.), To.iKoeaa nca.vnbtpb Epamo Mmdenoema (1346 r.), CoopititK repMana (1359 r.), Hemeepoeemee.uie eey.Mena HuKoduMa (1404—■ 1405 r.B) h ap. ; pyKonn.cn, cocTaBneHHbie b PyMbiHCKHX KHH>KecTBax h co-ziep>KamHt/Kumue Kupiu.ia 0uaococ/)ci (KpaTKHH BapnaHT, npeBHefiuiaa ko-nHH 1439 r.), O mwb.ueuex HepHopH3ua Xpaopa (XVI b.), cohhhchhh Ebc[)h-mha TbipHOBCKoro (X\‘—XN'I bb.), 3aKonnuK CTe({)aHa flyiuana (ok. 1449— 1480 r.) h ap. K 3thm h mhothm npyrHM pyKonHCflM c^eayeT floSaBHTb 6o:iee ct.i CTaponenaTHbix c/iaBHHCKHx khht H3 Tpex PyMbiHCKHX KHfl>KecTB, •oTHOcamHxca k 1508—1828 rr., a TaKw:e, 6e3yc.riOBHO, opuetma.ibHbie cAaexHo-pvMbutiKue meKcmbi: iiadnucu X—XVII bb. fapeBHefiuiHe — JJoopydytccKa-i PEÎtOME 342 rndnucb 943 ^., Mypfiam.tapcKue nadnucu X—XI ee.) ; 6onee 7000 epa.uom XIV—XVII bb. ; xpohuku h AumepamypHbie mexcmbi XV—XVII bb. (Jlemo-rti/cb ommojte Hcma.iacb Mo.idaecKan 3eM/t.i h ee BapnaHTbi, xpohuku MaicapH», Eb4>hmhh h A3apHH, HaKasame.ibHue c.noea Hmo.i Eacapaoa k caoe.viy cbwy •Peodocwo, coHHHenHfl Fleipa Mormibi h yapHinTe Hacrypejia « ap.). Bce 3th cjiaexHO-pyMbwcKue meKcmbi h oco6chho CAaertito-pyMbmcKue cpaMombi npeacTaBJiHioT oco6mh THn KHH*HOCJiaBHHCKoro «biKa, T3K Ha3bi-BaeMyro pyMbincKyto pedaKifwo, b Koropofl OTpaîKeHO aOBo.ibHo cHabHoe BJlHHHHe pyMWHCKOrO »3bIKa, B C>6jiaCTH JleKCHKH, CHHTaKCHCa H OTH3CTH MoptJ>oaorHH, HOCKOJibKy aaHHbie TeK'CTbi 6bi/iH HanHcaHbi oo/ibiueu nacrbio pyMbinaMH (Hapauy c 6ojirapaMH, cep6aMH h yKpaHHuaMit). JJaaee aBTop maaraeT hctophk) mywenHH jickchkh c.iaBRHO-pyvbincKnx rpaMOT, B naCTHOCTH pyMblHCKHX CJIOB, OCTaHaBJIHBaflCb Ha paOOTaX H H3-aaHHHx K). BeHeaHHa, <î>p. MmcioiuHna, B. n. Xarnaey, Jl. MHJieTHHa, FI. A. JIaBpoBa, M. Eoraana, A. M. fluHMHpcicoro, T. ruSaHecx-y. M. Koc-TaKecKy, MaprapeTbi IUTe<})aHecKy(-CeprH), B. .flpomeHKo, Fp. HaHapiima, FI. FI. naHamecKy, n. BoraaHa (ocoGewo Glosarul cuvintelor româneşti t/in documentele slavo-române [r.ioccapuu py.MbmcKux c.joh c.iae.ino-pyMbmcKux epa.Mom), Bucureşti, 1946), C. B. BepmuTeHHa (PaibtcKauui n oo.ia-cmu oo.i^apcKoii dua.ieKmo.ioeuu. 1. fl3biK ea.iautcKiix ppa.uom, MocKBa-JleH-Hiirpaa, 1948), JIiomhh /l>KaMO-H.naKOHHua (Limba documentelor slavo-române emise in Ţara Românească in sec■ XIV şi XV c.ian.'ino- pyMbmcKux epaMom Ba.iaxuu XIV— // XV ee.]. Bucureşti 1971), O/ibrii CtoBkobhh (Limba documentelor slavo-moldoveneşti de la sfirşitul secai XlV-lea şi din prima jumătate a sec. al XV-lea [fl3biK C.iatwno-Mo.i-dattcKux epaMom Konua XIV u nepnoii no.weuubt XV bb.] ; Bucureşti, 1970, MaLUHHonwcb) h ap. Mcnoab3y» MaTepHaa, co6paHHbifi sthmh ubtopaMH, a Taioh-e HCTopHKaMH pyMbiHCKoro «3biKa — O. /leHcyiuany h A. Pocerrn, K0T0pbifi 6bia npoBepeH no HCTOWHHKaM h aonoaiieH mobumii npwviepaMH HapHUaTCabHblX H C06cTBeHHblX HMeH (aHTpOnOHHMOB, TOriOHHMOB H TH- apoHHMOB), Bocxoa«uiHx b pyMbiHCKOM jnbiKe k aneajiHTHBaM, aBiop o6pa-thjich TaK^ce k cpeaHeBeKOBbiM jiaTmio-pyMbiHCKHM rpaMOTaM (laTHHb-BHOBb CTaaa ynoTpe6a»Tbca b Ka*iecrBe nncMeHHoro sibiKa b Tpancn.ibBa hhh b XI b., a b BaaaxHH h MojiaaBHH—b XIII b. : BHanaae eto no.ib3C> BaaHCb BeHrpw h caxcoHUbi, a hotom h pyMbiHbi). Oh Bbi6paa Taiere onpe-aeaeHHbie pyMbiHCKHe caoBa H3 p«aa cep6cKHx rpaMOT, apesHefiiuasi H3 ko-Topwx othochtca k 1222—1228 rr., a Tatoxe H3 MypopMe, c yKa3aHHeM 3HaHen» b onpeaeaeHHbix c.iynajix, a TaKwe rpaMMaTHMecKHx homct ; npHMepu H3 rpaMOT — Bce aaTHpoBan-Hbie, HaHHHas c HaH6ojiee apeBHHx — aaiOTCH b KOHTexcTax c KHpH.nnoacKHMH 6yKBaMH h c nepeBoaoM, resp. c HHTepnperaTHBHofl TpaHCKpwmHeft pyMbm-CKHX CJIOB Ha aaTHHCKHH aJltjiaBHT (B CK06KaX yK33blBaK)TCîI TaKJKS HCTOH- hhkh h npeamecTByiouaHe chmckh, coaepxauiHe aaHHbie caoBa); viOT0K0nHîiMH sthx tckctob, resp. c.iob b opHrHHajibHoa khphjiobckom rpa<|)HKe, HB^aercs, no HaineMy MnenH>o, ooiiee nojxoaflujeiî no cpaBHCHHio c MexaHHnecKoiî TpaHCJTHTepauHefi, h6o OHa TOMHee nepe-aaer (j)OHeTHHecKHii o6jihk CTapopyMbiHCKoro «3biKa h He apxan3MpyeT H3JiHUJHe (a HHoraa hctohho) CJiOBa. B 3toh *e Mai th BbiHBJisnoTCH cneuHcjwMecKHe HepTbi HanHcaHHH py-MbiHCKHx cjiob naTHHCKHMH 6yKBaMH b XIV, XV h B HaHa/ie XVI BB., Ha-MHoro paHbiue nepBoro pyMbiHCKoro TeKCTa, HaneHaTaHnoro ji3thhckhmh 6yKBaMH b Opane (Oradea) hjih Kjiywe b 1570—1573 rr. {Fleenas Kimea, coxpaHHBinaHCH TOJibKO m3cthmho) : Hcn0Jib30BaHHe zmyx 6vkb hjih nepeaaMH cneuH(J)HHecKHX pyMbiHCKHX 3ByKOB hjih ynoTpe6jieHHe onpeneneHHbix 6yKB ana nepe/ianH cxoziHbix ((.iohcm h t. a. BbiBonbi no jickchkc aaiOTCH b Henwepniou macini/, 03amaBjienH0H Cmpyn-mypa pyMbwcKoeo c.weapx no dpeeueuuwM ucmovHUKaM. C tomkh 3peHH« npoucxooKdeHua 628 cjiob pacnpeaeji»K)TCfl no )7 rpynnaM (nepeHHCJieHHbiM hh xe b npH6jiH3HTej)bH0M xpoHQJiorHHecKOM noparnce): 1) CioBa, yHacjieaoBaHHbie H3 JiaTHHCKoro »3biKa : 207 2) ABTOXTOHHbie cj)paKO-aaKHhckhc CJiOBa : 24 3) CjioBa HeH3BecTHoro npoHcxoJKfleHHH : 30 4. CrapocJiaBiiHCKHe (napoziHbie) 3aHMCTBOBaHHs : 59 5) KHH*HOCJiaBHCHKHe 3aHMCTBOB3HHfl : 43 6) Cep6cK0X0pBaTCKHe 3aHMCTBOBaHH» : 1 7) EojirapcKHe 3aHMCTBOBaHHH : 17 8) flpeBHepyccKHe h yKpanHCKHc 3aHMCTBOBaHM» :• 6 PE310ME 344 9) riojTbCKHe 3aHMCTBOBaHH« : 2 10) rpenecKHe 3aHMCTBOBaHH« : 6 11) CpeaHejiaTHHCKHe hjih HTajibHHCKHe 3aHMCTB0BaHHH : 1 12) TypeuKHe (h apeBHeTiopcKHe) 3aHMCTBOBaHHH : 11 13) TaTapcKHe 3anMCTBOBaHHH : 1 14) BeHrepcKHe 33HMCTBOBaHHH : 26 15) CaKCOHCKHe 3aHMCTB0B3HHH : 3 16) 3ByKonoiipa3KaTejTbHbie h 3KnpeccHBHbie 06pa30BaHHH : 5 17) PyMbiHCKHe npoH3BoaHbie CJiOBa : 185 MToro: 628 KaK bhuhm, caviyio 6o;ibmyK> rpynny cocTaBJiaiOT c.aoBa, yHacjieaoBaH-Hbie ot AamuHCKoeo snbiKa (207), k K0T0pbiM Mbr MoweM npn*wcjinTb Taoce aamoxmombie rfipaKO-daKUucnue 3JieMeHTbi, npoHHKUiHe b jaKO-MH3HHCKyK> JiaTbiHb (24), HToro 231 cjiobo, mto cocTaBJweT 6onbuie odnoii mpemu Bcex CJTOB, H3BJie4eHHbIX H3 KHHJKHeCJiaBJIHCKHX H CpeflHeBeKOBblX JiaTHHCKHX rpa-mot zio nepBOro pyMbiHCKoro aaTHpoBaHHoro TeKCTa (1521 r.). 3a hhmh CJie-nyiOT pyMbiHCKue npoiaeodubie CAoea (185), K0T0pbie BMecTe c 3eyKonodpa-Mcame.ibHbiMU u OKnpeccueHbiMU oOpaioeaiiu.fiMu (5) cocTaBJiaioT nowrn dpy-eyio mpemb chob (190) ; BMecTe c nepBoft rpynnon ohh cocTaBJiaioT 6onbwe deyx mpemeu Bcex cjiob, H3BecTHbix HaM no rpaMOTaM ao 1520 r. OcraJib-nyio mpemb (207 c.ioa) coCTaBJiaioT CJiOBa, 3aHMCTBOBaHHbie H3 c.we.mcKux (129 c.ioe) h dpyzux jumkob, BKJiKmJi h HeH3BeCTHbie (78 caos), BCTpe'iaeMue b rpaMOTax b pyMbiHH3HpoBaHHbix 4>opMax. )Kejia« aaTb 6o,iee HCHyio KapTHHy CTpyKrypw CTapopyMbiHCKoft JieK-jhkh, yaeJibHoro Beca Kaxmofi H3 17 rpynn cjiob, — b tom o6i.eMe, b ko-TOpOM OHH 3aCBH£ieTejIbCTBOBaHbI B KHH>KHOCJiaBHHCKHX H CpeiJHeBeKOBblX jiaTHHCKiix rpaMOTax jo 1520 rr. —, mm npeacraBHJiH Kaxcuyfo H3 hhx Ha cjieziyiomHX CTpaHHuax no 0H0MacH0Ji0rH4ecKHM rpynnaM, a pyMbiHCKHe npoinBoaHbie cnoBa — no cooTBeTCToyioLUHM cy(j)<})HKcaM (a6coJiK>THoe 6onbLunHCTBo), npetjiHKcaM h apyntM cnocoSaM o6pa30BanHH (perpeccHB-Hbie npoH3B0HHbie, «OMOHHMHHecKaa HHcjxfiepeHUHauHsi»). B CJienyioiueM naparpaKe roaaM. C vhctom JiauHoro KpmepHH CjioBa pacnpeaeJiaioTCsi cjienyiomnM oSpasoM : I. 1) X — XI a. : 1 II. XlIIe. ): 4 2) 1222—1228 rr. : 3 3. 1293—1302 rr. : I III. X/Y/s. : 25 4) 1318 r. : 4 5) 1348 r. : 5 6) 1361 — 1370 rr. : 2 7) 1371 — 1380 rr. : 1 345 PE3IOME 8) J381—1390 rr. : 2 9) 1391—1400 rr. : 12 IV. Ilepean noAoema XY e. : 139 10) 1401—1410 r. : 15 11) 1411—1420 r. : 21 12) 1421—1430 r. : 37 13) 1431—1440 r. : 36 14) 1441—1450 r. : 30 V. Bmopan no/ioenna XY e. : 264 15) 1450—1460 r. : 41 16) 1460—1470 r. : 47 17) 1470—1480 r. : 40 18) 1481—1490 r. : 57 19) 1491—1500 r. : 79 VI. Haw/io XYl e. : 194 20) 1501 —1510 rr. : 121 21) 1511—1510 rr. : 73 MToro : 628. HTax, 3a He6ojitutHMH HCKjnoneHHflMH, nepBoe nosB.neHHe cjiob b rpa\io-xax KOJiHHecTBeHHO B03pacTaer no Mepe npH6jre>KeHHa k XVI b. h, caMO co6om pa3yMeeTc«, no Mepe pocTa HHCJia rpaMOT h hx /iHBepcHcjîHKauHH ; HaH6oJiboiee kojihhcctbo pyMbiHCKHx cjiob npeacraBjieHo b rpaMOTax bto-poB nonoBHHbi XV h nepBbix xiByx flecflTHJieTMH XVI bb. TaKHM 06pa30M, «aaBJieHite» pyMbiHCKoro «bJKa Ha KHH>KHOC.naBjiHCKnfj KaK HHCbMeHHbiH «3bIK, HeH3BeCTHblfl 60JlbUJHHCTBy rOBOpfllUHX, CTaHOBHTCM BCe 60Jiee CHJIb-hwm c TeHeHHeM BpeMeHH : Bce 6ojibine khhhchhkh npn6eraK>T k pyMWHCKHM cnoBaM fl/iH o6o3HaHeHH» pyMbiHCKHX peaJiHft. B 3ax.voHeHm aBTop nouMepKHBaeT, hto nepexou ot v.e'/KziynapojHbix «MepTBblX» nHCbMeHHblX SHblKOB— KHHHCHOCJiaBHHCKOrO H, HaCTHHHO, ,na-THHCKOrO— , HenOHJITHblX 6oXlbUJHHCTBy rOBOpflLUHX, K JKHBOMy HapOflHOMy pyMbiHCKOMy «3biKy, TaK>Ke KaK h k jnbiKaM zipyrHX eBponefiCKHX HapoaoB, 6biji ^JiHTeJibHbiM npoueccoM, KOTopbiR Hauueji 6jiaronpHHTHbie KyjibTypHO-nojiHTHHecKHe ycnoBHJi b XVI b. iiosTOMy mowho yTBepsKuaTb, hto no«-BJieHHe pyMbiHCKoft nHCbMeHHocTH b XV Ib. 06i>snaH0 cJieayfoiuHM (fraKTO-paM : 1) paiBHTHio pyMbiHCKoro o6iuecTBa b Tpex npoBHHUHHx — TpaH-CHJibBaHHH, MojiaaBHH h BajiaxHH, p33bhthk> MeJiKoro 6o«pCTBa h ropoa-ckhx cjioeB—KynuoB h peMecJieHHHKOB, KOTopwe HywiiajiHCb b yaoGHOM cpencTBe oSmecHH» h npocBemeHHH — napodnou snbiKe; 2) pa3JiHHHbie tjjopMbi npoflBJieHHH pe(j)opMaTopcTBa b EBpone h hx pacnpocTpaHeHHe b TpaHCHJlbBaHHH CpeflH CaKCOHUCB (jTK)TepaHH3M) H BeHrpOB (Ka;ibBHHH3M), cnoco6cTBOBaBiuHx nepeBony uepKOBHbix khht ; 3) orpanHHeHHaa c4>epa ynoTpe6JieHH5i KHH/KHocjiaB«ncKoro snbiKa, H3BecTHoro TOJibKO ripeacra-BHTeJiflM uepKBH, KpynHbiM 6o«paM, b tom HHCJie h rocnoaap«M, khh>khh- PE3IOME 346 KaM-np0(()eccH0HanaM, K0T0pbte, BnponeM, HHKOraa He B/iaae.iH hm b co-BepmeHCTBe h ncrîbiTbiBajin 6ojibuine TpyaHOCTH npw ero Hcno-ibioBaHHH. Bo3mo>kho, HOBbie HC/ieaoBaHHa npHBeayT k otkpwthk) pyMbiHCKHx TeKCTOB, HanHcaHHbix no 1521 r., o kotopwx hmciotch KocBeHHbie yKa3aHHa (HanpHMep, nepHOBHK npHcarn CTe(})aHa BejiHKoro b Kojiomch b 1485 r. h nHCbMO, nanHcaHHoe pyMbiHCKHM cbhiuchhhkom jmh CH6HHCKoro Marnc-TpaTa b 1495 r.). Mohcho HaaesTbca, hto apyrHe 0TKpbiTna CTapo-pyMbiH-ckhx pyKonHceii npoJibtoT HOBbifi cbct Ha cnopHbiiî Bonpoc o nepBbix nepe-Boaax Ha pyMbiHCKHfl A3biK h o BbiHBJieHHH nepBbix nonbiTOK b stom Hanpa-B/ieHHH. ilo Tex nop «ce C.ioeapb dpeenepyxibuicKoeo m jmko, HanenaTaHHbiH b HacToauueH KHHre, BHeceT onpeaeaeHHbiH, nycTb h CKpoMHbifi, BKJiaa b HainK •îHaHHH o pyMbiHCKOM asbiKe no 3toh xpoHOJiorHHecKoiî rpaHHUbi, KOTopaa no HenaBHero BpeMeHM Ka3a/iocb Henpeoao;]HMOH : 1521 <\ Byiiymne HCJie.no-BaHHH, o6o6meHne 6onee 6oraToro MarepHajia h cocTaBiieHHe C.ioeaps mu-M:Hoc.iae.o/iorHH no XVI b. HacToaiuaa KHHra snBjtaeTCa jiHuib 3BeHOM b toFi uerw HccjieaoBaHHii, KOTopbie 6wjih HanaTbi oojiee CTa aeT TOMy Ha3aa HD. BeHejiHHbiM, p. MnK.noiiiHHeM h B. n. Xarnaey. 3th MCarieaoBaHHH npnoopeTyT HOBbiw pa3Max b nocaeayioaiHe roabi. CUPRINS Cuvînt înainte................................................ 5 Abrevieri folosite............................................ 8 I. STUDIU INTRODUCTIV ....................................... 10 1. începuturile scrierii pe teritoriul României........... 10 2. Pătrunderea scrierii slave la nordul Dunării. Slavona românească.......................................... 12 3. Texte slavone copiate şi tipărite în Ţările Române .... 17 4. Textele originale slavo-române......................... 23 5. Cercetări asupra vocabularului slavonei româneşti...... 31 Ci. Particularităţile lexicale ale documentelor slavo-române. Cuvinte româneşti atestate pînă în 1520............. 50 7. Reintroducerea scrierii latine în Ţările Române. Cuvinte româneşti în documente latine ...................... 58 S. Alte surse de cuvinte româneşti înainte de 1521........ 62 y. Structura Dicţionarului................................ 64 II. DICŢIONAR AL LIMBII ROMÂNE VECHI ţsiirşitul sec. X — începutul sec. XVI).................. 69 III. GRAFIA CUVINTELOR ROMÂNEŞTI............................ 179 1. Grafia chirilică şi transcrierea în alfabet latin ..... 179 Vocale.............................................. 181 Consoane............................................ 192 2. Scrierea cu litere latine a cuvintelor româneşti....... 194 Vocale.............................................. 194' Consoane............................................ 195 IV. STRUCTURA VOCABULARULUI ROMÂNESC, PE BAZA CELOR MAI VECHI ATESTĂRI............... 196 1. Structura vocabularului................................ 196 1) Cuvinte moştenite din latină: 207.................. 198 2) Cuvinte autohtone, traco-dace: 24............. 202 3) Cuvinte de origine necunoscută: 30................. 204 4) împrumuturi vechi slave (populare): 59 ............ 204 5) împrumuturi slavone (culte): 43.................... 205 6) împrumuturi bulgare: 17 ........................... 206 7) împrumuturi sîrbocroate: 1 ........................ 207 8) împrumuturi vechi ruse şi ucrainene: 6 ............ 207 9) împrumuturi poloneze: 2 ........................... 207 10) împrumuturi greceşti: 6............................ 207 , 11) împrumuturi mediolatine sau italiene: 1........... 207 12) împrumuturi turceşti (şi vechi turcice): 11........ 208 13) împrumuturi tătăreşti: 2........................... 208 14) împrumuturi maghiare: 26 .......................... 208 15) împrumuturi săseşti: 3............................. 209 4 ANEXE 348 16) Creaţii onomatopeice şi expresive: 5.................... 209 17) Derivate româneşti: 185 ................ 209 * 2. Vechimea atestărilor....................................... 213 3. încheiere ................................................... 218 V. ANEXE......................................................... 221 Notă privind reproducerea textelor.............................. 221 A. Documente şi texte slavo-române........................... 224 a. Documente................................................ 224 a. Ţara Românească......................................... 224 p. Transilvania .............................................. 269 y. Moldova ................................................. 272 b. Inscripţii.............................................. 298 c. Texte religioase........................................ 300 1. Pripealele lui Filothei monahul ............ 300 2. Pomelnicul Mănăstirii Bistriţa ........... 302* d. Cronici şi texte literare............................... 30S. 1. Letopiseţul de cînd s-a început Ţara Moldovei.. .. 308» 2. învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie ...................................... 312 e. însemnări de pe manuscrise şi epiloguri de cărţi tipărite................................................ 317 R. Documente latino-române.................................. 324 a. Transilvania......................................... 324 b. Ţara Românească...................................... 326 c. Moldova.............................................. 329 Dictionnairc de l’ancien roumain (fin du X(" — commencement du XVI© siecle) (Resume).................................... 333 CnOBapb zipeBHepyMbiHCKoro nwm (KOHeu X — Hana.no XVI bb.) (Pe3K>Me).......................................... 340 Bun de tipar: 12. 08. 1974 Coli tipar: 22,75 Tiraj: 5400 ex. Tiparul executat sub comanda nr. 1/96 la întreprinderea Poligrafică „13 Decembrie 1918“ Str. Grigore Alexandrescu nr. 89—97 Bucureşti Republica- Socialistă România