p smi 1 A nouăsprezecea litera a alfabetului limbii române. 2 Sunet corespunzător literei p (1), consoană oclusivă bilabială surdă. 3 Semn grafic pentru p (2).
pa1 i [At: GALACTION, O. A. I, 122 / E: ger pa, mg pâ] Termen de salut folosit la despărţire de către copii şi în vorbirea cu copiii sau. familiar, între adulţi Si: la revedere! salutare! (reg) servus! pa2 pp vz pe paar sn vz pahar paar nici v vz paharnici
pac1 i [At: CARAGIALE, O. XIV, ap. DLR / V: paca, paci / E: fo] (Are) Cuvânt care redă: 1 Zgomotul produs de o loviură puternică. 2 Ciocnirea unor obiecte tari. 3 Sunetul căderii unui obiect tare sau greu.
4	Declanşarea unei arme de foc Vz poc. 5 (îf paca) Ţăcănitul roţilor de tren Vz tac. 6 Rapiditatea, caracterul brusc şi neaşteptat al unei mişcări, al unei acţiuni, al unei întâmplări etc.
pac2 su [At: ALECSANDRI, ap. DLR / V: poc / PI: -uri / E: ger Pack, it pacco, fr pacque, mag pakk] (Reg; udp „de“ ,,cu“) 1 Pachet. 2 Ghem.
3	(Spc) Pachet de tutun Si: paclă (1). 4 (Trs; îf poc) Pungă de hârtie. paca i vz pac1 pacampăr s vz pocumpăr
pace [At: PSALT. HUR. 124/3 / PI: paci şi (îvr) ~a / E: ml pax,pacis\
1	sf (îoc război) Stare de bună înţelegere între state, popoare, populaţii, fără conflicte armate sau războaie. 2 sf (Ilav) Cu (bună) ~ Fără vărsare de sânge Si: liniştit, paşnic. 3 5/’(îvr) Siguranţă. 4 sf (In legătură cu verbe ca „a cere“, „a face“, „a încheiak‘) Tratat de încheiere a unui conflict armat.
5	a/(îs) Sol de ~ Trimis al uneia dintre părţile beligerante pentru a cere sau a duce tratative în vederea încetării războiului. 6 sf (îs) Lada păcii Ladă în care. în templele evreişti, se păstrau tablele cu legile lui Moise şi toiagul lui Aron Si: chivotul legii. 1 ,v/'(Ioc ceartă, neînţelegere, vrajba) Stare lipsită de tulburări Si: armonie, împăciuire, înţelegere, (rar) concordie. 8 sf '(îs) Judecătorie de ~ (sau de ocol) Primă treaptă în ierarhia judiciară din trecut, cu atribuţii limitate. 9 sf (îs) Judecător de ~ (sau de ocol, reg, om de ~) Magistrat care conducea o judecătorie de pace (8) Si: pacient (7). 10 şf (îlv) A se (sau a-şi) face (bună) ~ (cu cineva) A se împăca. 11 sf(te) A cădea (sau, înv, a veni) la ~ A ajunge la o înţelegere Si: a cădea la învoială, a se învoi. 12 sf (Ic) A strica (cu cineva) A rupe relaţiile de prietenie cu cineva. 13 (îe) O mie de ani ~ Formulă familiară de salut. 14 ^/‘Linişte sufletească. 15 ş/'Odihnă. 16 5/Lipsă de zgomot şi de mişcare Si: calm, linişte. tăcere. 17 sf (îs) Eterna ~ Totală nemişcare presupusă a fi existat înainte de crearea Universului. 18 sf(îlav) în (sau. rar cu) (bună) ~ în linişte. 19 sf(îe) A da (cuiva) (bună) ~ sau a lăsa (pe cineva) în ~ (sau în -a lui) A nu deranja pe cineva. 20 sf(îe) Dă-i ~ ! Nu te sinchisi. 21 sf (t ae) Asta e ! 22 sf (Reg; îe) A nu avea ~ de cineva A fi chinuit de cineva. 23 sf(Reg; îe) A sta pe ~ A sta nemişcat. 24-25 sf (Ca formulă de despărţire; îe) Mergi (sau du-te, umblă, rămâi, (înv) pasă etc.) în (sau cu) ~ (Mergi sau) rămâi cu bine. 26 sf (îe) A se da la - A se linişti. 27 sf (îe) Fii pe (sau, rar, în) - Fii liniştit, căci totul
se va rezolva! 28 sf(Reg; îe) ~bună! Formulă de salut folosită mai ales !a despărţire. 29-30 sf (Bis; îe) ~ vouă! Formulă (de salut sau) de binecuvântare. 31 sf(Bis) Odihnă de veci a omului după moarte Si: (rar) pacificare. 32 av (Reg) Bine. 33 av (Pop; şîs ~ bană) Nimic. 34 sf (te) (E) ~de (sau. rar, cu) cineva (sau ceva) S-a terminat cu cineva sau ceva.
35	sf (Pop; îs) Şi ~ bună Gata.
pace a sf[ At: ŞIO II,, 279 / V: paicea, patea / PI: -de şi (reg) păcele / E: tc paga] 1 (înv) Parte de la genunchi în jos a piciorului la animalele cu blană. 2 (Pex) Blană prelucrată, de calitatea a doua, de pe picioarele unor animale cu blană. 3 (Pex) Căptuşeală confecţionată din pacea (2).
4	(Dob; mpl) Mâncare asemănătoare cu piftia, preparată din picioare de viţel sau de miel. mai rar din burtă de vacă, din pasăre etc., cu adaos de ouă şi oţet sau usturoi. 5 (Olt; îf pacele) Căpăţână de oaie umplută cu usturoi şi ardei copt. 6 (înv; Trs) Cusur.
paceager\e sf [At: ŞIO II j, 279 / V: ~ceg~ / PI: ~i i! E: paceagiu + -erie] (înv) 1 îndeletnicire a paceagiului. 2 (Csc) Diferite feluri de pacele (2).
paceagiu sm [At: MAG. IST. II, 177/13 / PI: ~\i / E: tc pagaci] (înv)
1-2 Persoană care (prepara sau) vindea pacele (2). pacearâs, ~â smf a vz paceariz pacearât, smf a vz paceariz
paceariz, ~ci smf a [At: CADE / V: -râs, ~rât} ~enz, păcer~ / PI: -/.
/ E: srb pacariz „stricăciune14. ,,pagubă“] 1-2 (Ban şi Olt) (Persoană) care are un defect fizic. 3-4 (Ban; Olt) (Persoană) urâtă. 5-8 (Copil sau om) mic de statură, vioi, poznaş, obraznic.
paceaură sf[At: I. GOLESCU. ap. ŞEZ. XVIII. 146 / V: (reg) ~avur sin, ~avură, panc~, pancevu~, panciu~, păc~, (înv) pasa~ I PI: ~re / E: tc pagavra, 11 gr Ttarţccffodpa, 7taT^aovpa] 1 (Reg) Cârpă de şters praful, de spălat vasele, podelele etc. 2-4 (Dep) Femeie (proastă) (urâtă sau) murdară. 5-6 Femeie (prefăcută sau) rea de gură. 7-8 Femeie (vulgară sau) destrăbălată. paceavwr sm vz paceaură paceavură sf vz paceaură
pacefăcător sm [At: CORESI. TETR., ap. DLR / PI: ~n / E: pace + făcător] (înv) Pacificator. pacefic, ~ă a vz pacific pacegehe sf vz paceagerie pacenz, ~ă smf, a vz paceariz pace să sf\ z pacisă pacesiu s vz pacişă paceşă sf vz pacişă paceşti sfp vz pacheşă pacfon sn vz pacfong pacfond sn vz pacfong
pacfong sn [At: BULETIN. G. (1840), 299 / V: pacfon, ~nd, pakto-, (reg) ba~, ~nt. paf mi / PI: ~uri / E: ger Packfong, fr pacfung] 1 Aliaj de cupru, nichel, zinc. care imită argintul, utilizat mai ales la fabricarea
PACFONT
tacâmurilor. 2 (Reg; îf pacfont) Alamă. 3-4 (Reg; lpl) Obiecte din pacfong (1-2).
pacfont sn vz pacfong
pachebot sn [At: I. GOLESCU. C. / V: (înv) -ă sf/ PI: ~itri şi (înv) -e l E: frpaquebot cf eg pachet-bocii] Navă maritimă mare care transporta mai ales călători. pachebotâ sf vz pachebot
pacher sn [At: LTR2 / S şi: -cker / PI: -re / E: ger Packer, rs imicep, fr packer] Dispozitiv pentru închiderea etanşă a spaţiilor inelare dintre pereţii găurii de sondă şi diferitele elemente tubulare introduse în aceasta.
pacheşcă sf[At: PANN, ap. CONTRIBUŢII. I. 41 / V: -ştă, paceşti, pataşci sfp, pate- / PI: -şti i E: rs uoatidkkh] (Mol; lpl) Bretea pentru pantalonii bărbăteşti. pacheştă sfvz pacheşcă
pachet [At: PETROVICI, P. 148/3 / V: (reg)păc~,poc~/ PI: -e şi (îrg) -uri / E: îrpaquet, gerPacket, mgpaket] 1 sn Grup de obiecte de acelaşi fel strânse şi legate la un loc sau înfăşurate într-o învelitoare de protecţie, pentru a se putea păstra sau transporta mai uşor Si: legătură, (reg) pac2.
2	sn (Spc) Teanc. 3 sn (Pex) Obiect împachetat în hârtie, carton etc.. împreună cu ambalajul. 4 snp (Prc) Ambalaj de hârtie, carton etc. în care se păstrează diverse obiecte. 5 sn (Ecn; îs) ~ de (sau cu) acţiuni Număr de acţiuni emise de o anumită societate şi aflate în posesia unui acţionar. 6 sn (Rar; îs) ~ de lemne Stivă de lemne Vz stânjen. 7 av (Pe lângă verbe ca „a trimite44, „a trece44, „a zvârli*4) în mod silit Vz ramburs. 8 sn Ansamblu de piese identice, suprapuse sau alăturate şi legate între ele pentru a forma o singură piesă, utilizabilă într-un sistem tehnic. 9 sn (Reg) Ogor mărginit de patru drumuri care se întretaie. 10 sn (Gig) Succesiune de straturi cu aproximativ aceleaşi caractere litologice, dar deosebite din anumite puncte de vedere de rocile din pat1.
pacheţel sn [At: CARAGIALE, O. II, 98 / PI: -le / E: pachet + -el] 1-8 (Şhp) Pachet (1-4) (mic). 9 (Prc) Pungă de hârtie Si: (reg) paclă (2). pachiderm sn vz pahiderm pachidermie sf vz pahidermie pachimeningită sf vz pahimeningită
pachioană sf[At: I. CR. VI, 315 / PI: -ne / E: net] (Reg; dep) Femeie proastă.
pachionţ a [At: ALR II, 899 / E: cf chiomp] (Reg) Saşiu. pachistanez, ~ă smf a vz pakistanez
paci1 sm [At: CV 1952. nr. 1. 36 / PI: ? / E: net] (Olt) Par1 (1). paci2 i vz pac1 pacică sfvz pască
pacient, -a [At: CUCIURAN. D. 11/12/ V: (înv) -hnte, pati~, patiente / P: -ci-ent / PI: -nti, -e / E: lat paciens, -ntis, frpatient, ger Patient] 1 smf Persoană bolnavă care se găseşte în tratamentul unui medic. 2 smf (înv) Persoană supusă unui supliciu. 3 a (Asr; d. oameni) Care are sau manifestă răbdare Si: calm. îngăduitor, răbdător. 4 a (Pex; înv; d. acţiuni) Care este făcut cu răbdare Si: perseverent, stăruitor. 5 a (Reg; d. oameni) Căruia îi place liniştea şi buna înţelegere între oameni Si: paşnic. 6 a (Pex) împăciuitor. 7 sm (Buc) Judecător de pace (9).
pacienta, vi [At: CADE / P: -ci-en- / Pzi: -tez / E: fr patienter] (Frr) A fi răbdător.
pacientă sf [At: HEL1ADE, 0.1,231 / P: -ci-en- /V: (înv) -iwţă,paţi~ ! PI: -te / E: lat patientia, fr patience] (Asr) 1 Răbdare. 2 îngăduinţă. pacieşele sf}? vz pacişele pacieşi sfp vz pacişă
pacific, ~ă a [At: VĂCĂRESCUL, IST. 282 / V: (înv) pacef- / PI: -ici, -ice / E: lat pacificus, fr pacifique] (înv) 1 a Paşnic2. 2 a (Pex) Care exprimă linişte sufletească, blândeţe. 3-4 sm. a (înv; Ggf; îs) Mare -ă sau ocean - (Ocean) cu ape liniştite, situat între Asia. Australia. America şi Antarctica. 5-6 sn, a (Rar; îs) Locomotivă -ă Locomotivă cu viteză mare, folosită la trenurile de călători. 7 a Care tinde spre un acord de soluţionare pe cale paşnică2 a conflictelor.
pacifica i7 [At: CR (1846). 23’/30 / Pzi: pacific / E: cdp fr pacifier] 1 A restabili pacea. 2 (C. i. conflicte, certuri, neînţelegeri) A pune capăt. 3 (Rar) A restabili liniştea sufletească a celui chinuit de păcate. 4 (Rar) A atenua durerea fizică. 5 A potoli.
pacificare sf[At: NEGULICI / PI: -cari / E: pacifica] 1 Restabilire a păcii Si: (înv) pacijicaţie (1), păceluire (1), pâciuire (1), păciuilire (1).
2	Trecere treptată spre o viaţă paşnică2 (2) Si: (înv) pacificatie (2), păceluire (2), păciuire (2), păciuilire (2). 3 înlăturare a neînţelegerilor, a conflictelor, a dezordini Si: aplanare, (înv) pacificatie (3),păceluire (3). păciuire (3), păciuilire (3). 4 (Rar) împăcare cu cineva cu care s-a aflat în conflict Si: (înv) pacificatie (4), păceluire (4). păciuire (4). păciuilire (4). 5 (Fig; rar) Linişte de veci a omului după moarte Si: odihnă de veci, pace.
pacificat, ~ă a [At: DEX / PI: -aţi, -e / E: pacifica] 1 (D. teritorii, colectivităţi) în care s-a restabilit pacea. 2 Care nu mai are neînţelegeri.
3	împăcat. 4 Liniştit.
pacificator, ~oare smf, a [At: NEGULICI / PI: -i, -oare / E: fr pacificoteur] 1-4 (Persoană) care pacifică (1-2).
pacificatie .v/'[At: AR (1829), 1281 /12 / V: -iurte / PI: (rar) -ii / E: fi pacification, lat pacificatio, -onis] (înv) Pacificare (1-4). pacificaţiwne sfvz pacificaţie
pacifism sn [At: CADE / E: fr pacifisme] 1 Atitudine de pacifist. 2 Propovăduire a politicii de pace. 3 Curent politic ai cărui reprezentanţi se pronunţă împotriva oricăror războaie, condamnându-le indiferent de conţinutul lor politic.
pacifist, ~ă [At: CADE / PI: -işti, -e / E: fr pacifiste] 1-2 smf a (Adept) al pacifismului (3). 3 smf (Pex) Umanitarist. 4-5 smf a (Persoană) care doreşte pacea. 6-8 ă Care ţine de pacifism (1-3). 9-11 a Care se referă la pacifism (1-3). 12 a Care are ca scop menţinerea păcii. pacimte smf ă vz pacient pachnţă sfvz pacientă
pacilă sf[At: BUGNARIU, N. 262/63 / PI: -le / E: net] (Trs) Femeie scundă şi slabă.
pacin sm [At: ALR II, 27 / A şi: pacin / PI: -i / E: ger Patschen] (Reg; mpl) Papuc de casă făcut din cârpă sau din lână. pacinaţismp [At: FILIMON, O. II. 32 / E: latpacinatae] (înv) Pecenegi. pacinic, ~ă a vz paşnic2 pacinicie sfvz păcinicie
pacioc1 sn [At: ŞEZ. III, 83 / PI: -oace / E: ucr, rs namca) (Reg) 1 Pachet
(1)	de tutun. 2 (Prc) Tutun Vz pască.
pacioc2 s [At: DL / PI: net / E: cf ger Patschokieren] Prim strat de var aplicat direct pe tencuială sau pe glet. pacioşă sfvz pacişă pac'isă sfvz pacişă
pacişă sf [At: I. IONESCU, C. 154/23 / V: (înv) ~cesă, -isc, (reg) -cesiu smn, -ceşă. -ieşi sfp, -ioşă, -\ţă, -iwci sp, -insă, păcişi sp, păcesi sfp, păc'iş smn,păc\şe sfp,păciuşe sfp i A şi: paci- / PI: -şi, -se IE: ucr im^ocn] (Pop; mpl; şls csc) Fire de in sau de cânepă de calitate inferioară, care rămân în piepteni în timpul operaţiei de pieptănare a fuiorului ieşit din ragilă Si: (reg) ccdţi.
pacişele sfp [At: SBIERA. F. S. 88 / V: -ieşele, ~iucele, păchiuşel sn, păcişale, păc-, păciuşea sf pătieş~ / E: pacişă + -ele] 1-2 (Reg; shp) Pacişă (puţină) Si: (reg) câlţişori. păşunele. paciţă sf vz pacişă paciuci sp vz pacişă paciucele sfp vz pacişele paciu'i v vz păciui
pacinli sfi [At: VLAHUŢĂ, D. 278 / V: ~e sf / S şi: patchouli / E: fr patchouli] 1 Plantă erbacee labiată din regiunile tropicale, din care se extrage 1111 ulei eteric cu parfum puternic (Pogostemon patchouly). 2 (Pex) Parfum fabricat din uleiul extras din frunzele de pacinli (1). pac iul ie sfvz paciuli paci uşă sf vz pacişă
870
PAGANISM
packsn [At: LTR2 / PI: -uri / E: frpack] (Ggf) Porţiune a unei banchize provenite în urma sfărâmării acesteia datorită furtunii.
paclă sf [At: VICIU, GL. 103 / V: paglă / PI: -le / E: mg pakli] (Reg; udp „de4‘) 1 Pachet (3) de tutun, de ţigări, de bumbac. 2 (Trs) Pacheţel
(9). 3 (Lpl) Chibrituri. paclişi v vz pâcliş paclomă sfvz plapumă pac miez sn vz pecmez
pacoste sf[At: MOXA, 352/19 / PI: ~ şi (rar) -oşti / E: siv nâKocrb] 1 Ceea ce provoacă cuiva mari neplăceri, necazuri, suferinţe Si: belea, năpastă, nenorocire. (îrg) nafaca, (reg) păcostenie. 2 Situaţie în care se află cel asupra căruia s-a abătut o năpastă. 3 (îe) A lăsa (pe cineva sau ceva) în ~ A nu se mai ocupa de cineva sau de ceva. 4 (Cer) Fiinţă care provoacă cuiva tot felul de neplăceri Vz belea, năpastă. 5 (îvr) Neînţelegere. 6 (înv) Abatere de la o normă religioasă Si: greşeală, păcat2, vină. 7 (înv; îlav) Cu ~ în mod nedrept. 8 (Pop; îe) Este ~Nu se cuvine.
pacostnic, a [At: ŢICHINDEAL, F. 403/27 / PI: ~ic/, ~ice / E: siv nAKOCThNHK’h] 1-3 (înv) Care aduce pacoste (1-2,4). 4-5 Păgubitor (2,4).
pacotilă sf [At: KOGĂLNICEANU. ap. CONTRIBUŢII. L 81 / E: fr pacotille] (Frm) Marfă de calitate inferioară.
pact1 sn [At: NEGULICI / PI: ~e şi (înv) -uri / E: fr pacte, lat pactum, ger Pakt] 1 înţelegere scrisă între două părţi Si: convenţie, învoială, legământ. 2 (Pex) Contract. 3 (Jur; rar; îs) ~ fundamental Constituţie a unui stat. 4 (Jur; rar; îs) ~ constituţional înţelegere dintre cetăţenii unei ţări de a respecta stipulaţiile constituţiei. 5 (Jur; îs) ~ succesoral înţelegere prin care una dintre părţi se obligă să cedeze celeilalte o parte din drepturile sale de moştenire. 6 Tratat internaţional, bilateral sau multilateral, cu caracter solemn, privind relaţii politice între state. încheiate în special în scopul menţinerii păcii sau al colaborării strânse între semnatari.
pact2 sn [At: ALR II, 3637/2 / V: paht / PI:	/	E: ger Paht] (Buc;
Ban) Arendă.
pacta vi [At: BARCIANU / Pzi: -tez / E: pact1] (Trs) A pactiza (2). pactiza vi [At: BĂLCESCU, ap. GHICA, A. 253 / Pzi: ~zcz / E: fr pactiser] (Udp ,,cu“) 1 A se înţelege cu cineva. 2 (Spc) A face cauză comună cu un adversar, trădând interesele propriei comunităţi Si: (reg) a pacta.
pactizare sf [Ai: PAS, Z. III, 237 / E: pactiza] 1 înţelegere cu cineva.
2	Trădare a intereselor propriei comunităţi, prin aderarea la cauza unui adversar. 3-7 încheiere a unui pact1 (1-5). 8 (Pex) întâlnire paşnică cu inamicul, pe front.
pactol s [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 152 / PI: net / E: net] (Reg) Râu mic.
pacui vt [At: I. CR. II, 40 / Pzi: ~zsc / E: pac2, cdp ger packen] (Buc)
1	A împacheta. 2 (Pex) A aşeza.
pacusti vi [At: TE AH A, C. N. 248 / Pzi: -tesc / E: pacoste] (Trs) A i se întâmpla cuiva ceva rău Si: a păgubi.
padău sn [At: GLOSAR REG. / PI: podie / E: padoc css] (Reg) Ocol pentru vite.
padela vi [At: DN2 / Pzi: -lez / E: padelă, cdp ger paddeln, eg paddle] (Rar) A vâsli cu ajutorul padelelor.
padelă sf[At: LTR2 / PI: -le / E: ger Paddel] Vâslă de formă specială, cu una sau cu două pale, folosită la canoe sau la caiac pentru înaintare rapidă pe apă.
pad'i i [At: NEGRUZZI, S. I, 37 / E: rs nom\ (înv; Mol; are) Cuvânt cu care se îndemnau la mers caii înhămaţi la căruţă. padie sfvz padină padimă sfvz padină
padiment sn [At: KLEIN. D. 177 / PI: ~e / E: mg pâdimentom, pâdimentum] 1 (Reg) Pardoseală de scânduri, la casă. 2 (Reg) Fund al scocului la moară.
padină sf[At: I. IONESCU. M. 22 / A şi: padină /V: -imă, ~ie,păd~ / PI: -ni, -ne, (reg) păidini / E: bg m^mm] 1 Loc aproape plan sau uşor scobit, acoperit cu iarbă, pe vârful unui munte sau al unui deal, între doi
munţi sau două dealuri, pe coastă ori la poalele muntelui sau dealului Vz plai, platou. zăpodie. 2 Mică depresiune circulară sau alungită, formată de obicei pe loess Si: crov. 3 (Reg) Ogor între două răzoare. 4 (Reg) Teren umed. mlăştinos, mocirlos. 5 (Reg) Jgheab la moară. 6 (Mun) Spărtură naturală la un lemn retezat. 7 (Bot; reg) Molid (Pic ea excelsa).
padiş ss [At: ŞEZ. V, 115 / V: -ă sf/ E: net] (Mol; Buc; csc) Rugi mici de zmeură, merişoare, afine, încărcaţi de fructe.
padişah sm [At: R. POPESCU. ap. CM I, 230 /V: (înv) pati~ / PI: -hi / E: tc padişah, fr padishak] 1 Titlu purtat în trecut de monarh în unele ţări din Orientul Apropiat şi Mijlociu. 2 Persoană care poartă titlul de padişah (1) Vz sultan. 3 (îs) ~ sultan Şahinşah. padişă sfvz padiş padişte sfvz pajişte padlagină sfvz pătlagină
padleţ sm [At: SCL 1969. 131 / PI: -ţi / E: rs no4Aei}] (Rsm) Om ticălos. padnoşcă sf [At: CIHAC. II. 237 /V: patn~, pod~ / PI: -şte, (rar) -şti / E: rs no4Homca] (Mol) 1 Scară la un vehicul. 2 Curea de elastic cusută la marginea ghetrei sau a pantalonului şi petrecută pe sub talpă, pentru a ţine pantalonii întinşi pe picior sau pentru a fixa pintenii. 3 (îf patnoşcă) Gaică ce strânge la spate o haină.
padoc sn [At: ENC. VET. 24 / PI: -uri / E: fr paddock, eg paddok] 1 Loc îngrădit într-o păşune, rezervat pentru unele animale domestice. 2 Teren împrejmuit şi amenajat în mod special, în apropierea grajdurilor sau a coteţelor, destinat întreţinerii şi mişcării animalelor domestice în aer liber Vz ocol. 3 (Spc) Loc îngrădit lângă boxa unui cal de curse sau lângă un hipodrom, unde sunt lăsaţi în libertate sau plimbaţi caii. înainte de alergări. padri pp vz pedri padruped sn, a vz patruped
paduană sf [At: BRĂTESCU-VOINEŞTI, P. 175 / P: -du-a- / PI: -ne / E: Padua + -ană] Găină de rasă originară din Padova. padzerh sn vz panzehru paesagiu sn vz peisaj
paf i [At: BOLINTINEANU. O. 372 / E: fo. cf ger pqff „încremenit, înmărmurit4*, fr paf „beat. lovit44] 1 (îcr pif. puf, poc) Cuvânt care imită zgomotul produs de o apăsare puternică, de o lovitură, de o pocnitură etc.
2-3 (Fam; îe) A rămâne (sau a face pe cineva să rămână) ~ (A rămâne sau) a face pe cineva să rămână uimit peste măsură. 4 (Fam; îe) A face ~ (pe cineva) A uimi pe cineva.
paf noduri snp [At: DDRF / E: ger Backnudeln „tăiţei la cuptor44] (Ban) Prăjitură de casă făcută din aluat. pafont sn vz pacfong
pafta sf [At: BUL. COM. IST. IV, 68 / V: (reg) pahta / PI: -ale / E: tc pafta] 1 (Mpl) încheietoare ornamentală la haine, la cingători etc., executată din metal sau din alte materiale, uneori bătută cu pietre preţioase.
2	(Pex) Cingătoare alcătuită din plăci de metal legate între ele cu lănţişoare sau fixate între ele cu ţinte. 3 Dispozitiv metalic de închidere a unei cărţi, cutii etc. 4 (îrg) încuietoare la uşă. 5 (îrg) Balama. 6 Piesă simplă din tablă de oţel folosită la fixarea cablurilor pe zidurile clădirilor. pag1 sm vz paj
Pag2>P&gă [At: BIBLIA (1688), 608 Vl 9 / V: (îrg) peag, (reg) peg! PI: pagi, page / E: siv *!rbrh] 1 a (D. culoarea cailor; pex, d. alte animale) Negru sau roşcat cu pete albe Vz bălţat, pătat, pestriţ, tărcat. 2 sm Cal pag (1). 3 a (Mol; d. gâşte) Cu penajul jumătate de culoare albă şi jumătate de culoare neagră. 4 a (Olt; d. oameni; îf peg) Cu pete de culoare închisă pe faţă.
pagaie sf[At: DN2 / PI: -gai / E: fi pagaie] Vâslă scurtă cu o singură pală, care se manevrează cu ambele mâini, fără a o sprijini de ambarcaţie.
pagalau am [At: T. PAPAHAGL M. 228 / PI: -ai / E: pag2 + -alău] (Mar; d. berbeci) Care are lână roşcată.
paganism sns [At: STAMATI, D. / V: -mzm l E: frpaganisme] (Frm) Păgânism.
871
PAGANIZA
paganiza vt [At: SCRIB AN, D. / Pzi: -zcz / E: îipaganiser] (Frr) A păgâni za. pagamzm sn vz paganism paghină sf vz pagină
pagina vt [At: BARCIANU, V. / Pzi: -mz / E: pagină cdp fr pagi ne r] 1 (C. i. pagini) A numerota. 2 (C. i. materiale tipografice culese în şpalturi) A aranja în pagini pentru a obţine forma definitivă a lucrării care se tipăreşte. 3 (C. i. fie materiale tipografice neculese încă, fie periodice; fşa) A schiţa cu anticipaţie, înainte de culegere, locul în pagină al fiecărui material. 4 A include un material în pagina unui periodic Si: a insera.
pagiimre sf [At: DDRF / PI: ~//ăn / E: pagina] 1 Numerotare. 2 Aranjare în pagini a materialelor tipografice pentru a obţine forma definitivă a lucrării care se tipăreşte Si: paginat1 (2), paginatură (2), paginaţie (3).
3	Schiţare făcută cu anticipaţie, înainte de culegere, a locului în pagină al fiecărui articol Si: paginat1 (3),paginatură (3),paginaţie (4). 4 Includere a unui material în pagina unui periodic Si: paginat1 (4).
paginat1 sn [At: DLR / PI: (nob) -uri / E: pagina] 1 Numerotare. 2-4 Paginare (2-4).
paginat2, -ă a [At: DDRF / PI: -aţi, -e / E: pagina] 1 (D. un text) Numerotat2.2 (D. un material tipografic) Inclus în pagina unei publicaţii.
paginator, ~oare smf [At: PETICĂ, O. 302 / PI: -i, -oare ! E: pagina + -tor] Muncitor tipograf calificat care face paginaţia.
paginatură sf[At: ODOBESCU. S. I, 355 / PI: -ri / E: pagina + -tură] (înv) 1 Paginaţie (2). 2-3 Paginare (2-3). 4 Paginaţie (5).
paginaţie sf [At: BARCIANU / V: (înv) -inne / PI: -ii / E: fx paginotion] 1 Numerotare. 2 Şir de numere succesive care reprezintă numerotarea paginilor Si: (înv) paginatură (1). 3-4 Paginare (2-3). 5 Mod în care se face paginarea (2) Si: (înv) paginatură (4). 6 Secţie într-o tipografie unde se execută paginarea (2). pagi naţiune sfv z paginaţie
pagină sf[At: AŞEZ. 69/25 / V: (rar) ~ne, (înv) paghi~ / PI: -ni, (rar) -ne I E: lat pagina, ger Pagina] 1 Fiecare dintre cele două feţe ale unei foi de hârtie dintr-o carte, dintr-un caiet, ziar, registru etc. Si:faţă. 2 (îlav) A pune în ~ A pagina (2). 3 (Bot; rar) Fiecare dintre cele două feţe ale unei frunze. 4 Text al unei pagini (1). 5 (Pex) Fragment dintr-o scriere sau din ansamblul unei opere mai mari. 6 (Pgn) Scriere. 7-9 (Fig) (Moment) (eveniment sau) fapt demn de reţinut. 10 (Fig) Dată importantă. 11 (Fig) Episod însemnat din viaţa unui om. pagine sf vz pagină pagiră sfvz pajură pagire sf vz pajură pagirn sm vz panţir pagişte sfvz pajişte pa.giu sm vz paj paglă sf vz paclă
pagodă sf [At: LEON ASACHI, B. 88/1 / PI: -de ! E: fr pagode] 1 Templu la unele popoare din Orient, compus din mai multe etaje care se retrag succesiv, dând edificiului o formă piramidală. 2 (îdt) Idol adorat într-o pogodă (1). 3 (Rar) Bibelou chinezesc sau japonez de porţelan, reprezentând o figura grotească cu capul mobil. pagon s [At: SCL 1959,405 / PI: net / E: rs noroH] (Rsm; rar) Epolet. pâguhă sf [At: CORESI, L. 470/2 / PI: -be, (reg) păgubi / E: siv 1 Pierdere materială adusă cuiva sau suferită de cineva. 2 Stricăciune care provoacă o pierdere Si: daună. 3 (Pex) Neajuns5. 4 (Pex) Necaz. 5 (Pex) Nenorocire. 6 (îe) ~n ciuperci ! Nu este o pierdere importantă. 7 (îlav) In ~ Fără folos material Si: în pierdere. 8 (Reg; îlav) Pe ~ba Iui Riscând.
9	(îlav) A da (pe cineva) de ~ A păgubi pe cineva. 10 (îe) A fluiera, a vorbi, a sufla etc, a ~ A fluiera, a vorbi etc. manifestându-şi părerea de rău. surprinderea pentru o pierdere suferită, sau nedumerirea în faţa unei anumite situaţii. 11 (în superstiţii; îe) E rău de ~ E semn rău. 12 (îe) A scoate, a plăti, a întoarce --ba A plăti preţul pierderii suferite de cineva sau pricinuite cuiva. 13 (înv) Risipă. 14 (Fig) Pierdere a calităţii unui lucru.
15	(Fig) Prejudiciu moral. 16 (îlpp) în ~ba (cuiva sau a ceva) Ştirbind
calitatea, prestigiul, autoritatea etc. cuiva sau a ceva. 17 (Reg; îe) E ~ că... (sau de...) E păcat că s-a întâmplat... 18 (Reg; îe) E ~să... E păcat dacă se întâmplă...
pagubnic, -ă a [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 72v/28 / PI: -ici, -ice
i	E: siv narwfEhNHirb] (înv) 1 Vătămător. 2 (Fig) Care aduce prejudicii morale.
pagur sm [At: DER / PI: -i / E: fr pagure] 1 (Lpl) Crustacee decapode marine al căror abdomen moale este adăpostit într-o cochilie goală de gasteropode. 2 (Şls) Crustaceu din grupul pagurilor (1).
paha sfa [At: GCR II, 172/8 / V: piha, puha / E: net] (îrg; euf; în superstiţii) Drac.
pahar sn [At: PSALT. HUR. 871 / V: (îrg) păh~, (înv) păghaî, păhariu, peh~, (reg) paar, par, păar,păr, poh~ / PI: -e, (reg) -uri / E: mg pahar, pohar, srb pehar] 1 Mic vas de sticlă, de material plastic, de metal etc., de diferite forme şi mărimi, din care se bea apă sau alte lichide Si: cupă. pocal, potir, (reg) mesei. 2 (Reg; îe) A bea dintr-un ~ (cu cineva) A fi intim cu cineva. 3 (îae) A fi prieten cu cineva. 4 (îae) A fi de aceeaşi teapă cu cineva. 5 (Udp „de“ sau ,,cu“) Conţinut al unui pahar (1). 6 (Reg; îs) ~ dulce (sau de dar) Conţinut al unui pahar (1) de vin sau de ţuică, de obicei îndulcit cu miere, care se oferă oaspeţilor la nuntă, când aceştia dăruiesc bani mirilor. 7 (Pex; îas) Obicei de a oferi un pahar (6). 8 (îlav) La un ~de (sau cu vin) în timp ce se bea împreună cu alţii. 9 (Pex; îal) La chef. 10 (Fig) Necaz. 11 (îls) -ul morţii (sau. rar, mortal) Moarte. 12 (îe) A bea (sau a primi) ~ul morţii (ori de moarte) A muri. 13 (Bis; înv) Har. 14 (Trs; Mar) Cană. 15 (Pop) Ventuză de sticlă în care se face vid cu spirt şi cu o flacără şi se aplică strâns pe spinarea bolnavilor. în scopuri curative. 16 (Reg) Lingură de lemn, cu coada foarte scurtă, cu care se bea apă din izvoare Vz căuş, scafă. 17 (Reg) Măsură cu care se ia vama la moară. 18 (Mol; Buc) Sticlă de lampă. 19 (Pop; pan) Caliciu al florii Vz cupă. 20 (Reg; lpl; art.) Dans popular nedefinit mai de aproape. 21 (Reg; lpl; art.) Melodie după care se dansează paharele (20). paharnec, ~ă smf vz paharnic
paharnic, ~ă sm [At: PALIA (1581), 162/7 / V: (îrg) păh~, (înv) -nec / PI: -ici, -ice / E: pahar + -nic] 1 (Rar) Titlu dat în Evul Mediu. în ţările române, boierului care avea grijă de băutura domnului, iar la ospeţe sau în împrejurări deosebite îl servea pe domn. gustând băutura înaintea acestuia pentru a se convinge că nu este otrăvită. 2 (Rar) Boier care avea titlul de paharnic (1) Si: (reg) ceaşnic Vz cupar. 3 (îs) Vel (sau mare) -ori marele - mare, -ul cel mare Dregător de curte cu atribuţii speciale la ospeţele domneşti Si: şeful paharnicilor. 4 Titlu dat boierului care strângea, de obicei la oraş, dările de pe vinul vândut. 5 Persoană care avea titlul de paharnic (4). 6 (îrg; pgn) Persoană care toarnă băutura în pahare, la ospeţe, nunţi etc. paharniceasă sfvz păhărniceasă paharnicul sm vz păhărnicel pahă sfvz palhă2
pahibă sf [At: IORGA. S. D. XVII, 17 / PI: -be i E: cf hibă] (Reg) Cusur. pahiderm snm [At: J. CIHAC, I. N. 15/26 / V: packi~, paşi~ i PI: ~~t\ -i / E: lat pachyderma, fr pachyderme] 1 Denumire generică dată animalelor masive cu piele groasă şi cu păr puţin, ca elefantul, hipopotamul, rinocerul, porcul, care fac parte din diferite categorii taxonomice. 2 (Rar; dep) Epitet pentru o persoană obraznică.
pahiderime sf [At: BIANU, D. S. / V: pach-! PI: ~i/ / E: fr pachydermie j (Med; rar) Elefantiazis.
pahiglosle sf [At: DEX - S / PI: -ii / E: fr pachyglossie] (Med) îngroşare anormală a limbii. pahimemnge sni [At: DER / E: fr pachymeninge] (Atm) Duramater. pahimeningită sf [At: BIANU, D. S. / V: pach~ / PI: -te i E: fr pachymeningite] (Med) Meningită a pahimeningelui.
pahipleurită sf [At: DN2 / P: -ple-u- ! PI: -te I E: fr pachypleurite] (Med) îngroşare şi alipire a foiţelor pleurei, ca urinare a unui proces inflamator cronic.
872
PAIEJINE
pahui s [At: BORZA, D. 59 / Pi: ~i/ / E: net] (Bot; reg) Garoafă (Dianthus caryophyllus).
palmă sf[At: V. ROM. iunie 1960, 67 / PI: ~ne / E: cf bahnă] (Reg) Noroi1.
pahonţ, ~oanţă [At: FILIMON, O. II, 181 / V: (reg) poh~ / PI: ~i, -oanţe / E: cf rs iicxornuci; „infanterist**] (Pop) 1-2 sm (Soldat sau) cărăuş din armata ţaristă. 3 sm (îdt) Birjar de origine rasă. 4 smf Epitet depreciativ pentru o persoană grosolană, necioplită sau murdară. pahorniţă sfv z podhorniţă paht sn vz pact2 pahta sf vz pafta
pahui vr [At: LEXIC REG. 105 / Pzi: 3 -este ! E: net] (Buc; d. ochi) A se împăienjeni.
pahuiac s [At: LEXIC REG. 105 / P: ~hu-iac / PI: net / E: păhui1 + -ac] 1-2 (Buc) Băţ (mare).
pahuialăsf[ At: LEXIC REG. 105 / P: -hu-ia- / E: pahui + -eală] (Buc) înceţoşare a ochilor.
pahuişte i/[At: TEAHA. C. N. 249 / E: păhui1 + -iste] (Trs) 1 Pădure tânără de păhui1. 2 Copaci tineri, drepţi şi înalţi.
pahwţă sf[At: COMAN. GL. i PI: -ţe i E: paha + -iţa] 1-2 (Reg; şhp) Palhă2 (mică).
pai1 sn [At: PALIA (1581). 126/18 / V: (reg) ~e sn / PI:	(reg) ~uri
I	E: ml palea] 1 Tip de tulpină simplă, subţire, tubulară. în general neramificată, cu intemodurile lipsite de măduvă, caracteristic pentru cereale şi pentru alte plante din familia gramineelor. 2 (Lpl) Grămadă de tulpini uscate de graminee rămase după treierat, având diferite utilizări. 3 (Rar; îs) Ţigară cu - Ţigară cu filtru. 4 (Pop; d. grâu; îlav) In mî Care nu a fost secerat sau treierat. 5 (D. cereale; îe) A da în ~ A începe să le crească tulpina. 6 (Ie) A-şi aprinde ~e-n cap A-şi atrage nemulţumirea cuiva. 7 (îe) A pune ~e pe (sau peste) foc sau a stinge focul cu ~e A aţâţa pe cineva deja nervos. 8 (îae) A înrăutăţi o situaţie deja dificilă. 9 (Fig; d. sentimente; îe) Arde focu-n ~e ude A mocni fără a se manifesta. 10-11 (îs) Foc de - (Entuziasm trecător sau) pasiune trecătoare. 12 (îe) A întemeia (ceva) pe ~e A clădi ceva pe temelii nesigure. 13 (îe) A nu ridica un ~ de jos A nu face absolut nimic. 14 (D. oameni; îe) A nu se pricepe să împartă un ~ la doi boi sau a nu şti să încurce două a fi bun de ~e A nu fi bun de nimic. 15 (îs) Om (sau. rar, soţ, tată etc.) de ~e Persoană lipsită de personalitate, de valoare, de caracter pe care cineva o foloseşte drept paravan, pentru a-şi atinge scopul. 16-17 (Fam; îs) Văduvă (sau rai') văduv de ~e (Soţie sau) soţ care a rămas puţin timp fără soţ, respectiv, fără soţie. 18 (Reg; îe) A fugi ca tăunul cu ~ul A fugi foarte repede. 19 (Reg; îe) Fân ori ~e? Bine sau rău? 20 (îe) Al cu ~e, ăl cu fân! Se spune, ironic, unui ostaş care nu ştie să ţină cadenţa în mers într-un grup, de parcă nu ar şti care este piciorul drept şi care cel stâng. 21 (Pop; îe) La --e! Strigăt cu care se gonesc câinii. 22 (Pex; d. oameni; îae) Se spune ironic, oamenilor care cască sau chicotesc. 23 (îae) Se spune cuiva pentru a-1 determina să tacă sau să stea de-o parte. 24 Fragment de pai1 (1) sau tub subţire dintr-un material plastic, cu care se sorb unele băuturi. 25 (Pex; cu determinări care indică planta) Tulpină a unor plante nepăioase. 26 (Pan; şîs ~ de chibrit) Băţ de chibrit. 27 (Mol; îcs) De-a ~ul Joc de copii în care jucătorii stau aşezaţi în cerc şi aşteaptă cu mâinile la spate paiul1
(1)	pe care unul dintre ei îl poartă pe la fiecare. 28 (Ast; reg; îs) ~ele ţiganului (sau ţiganilor, lui năiiăşu) ori cărui (sau cărarea, caleă, drumul) de ~e (sau cu -ele) ori cărarea (sau drumul) -elor ori calea (sau drumul) ţiganului cu -e Calea Lactee. 29 (Reg; şîs ~ lung) Plantă din familia pirului (Carex canescens). 30 (Bot; Mun) Flori-de-paie (Helichrysum brae.te.atum).
pai2 sn [At: DR. I, 416 / E: net] (Reg) 1 Lână nouă, măruntă, care le creşte oilor primăvara. înainte de a fi tunse. 2 Grăsime de pe lâna oilor.
paia1 sf [At: LET. III, 201/11 / PI: ~ide / E: tc pâye] 1 Funcţie înaltă în Imperiul Otoman. 2 Titlu onorific dat, în ierarhia boierească din ţările române, boierilor care nu aveau slujbă de stat Si: (îvr) paielâc (1).
3	Persoană care avea titlul de paia (2) Si: (îvr) paielâc (2) Cf maz.il. 4 (îrg; îe) A da '-ele (cuiva) A măguli pe cineva. 5 (îae) A îngădui cuiva prea multe.
paia2 sf [At: CV 1951, nr. 9-10. 47 / A: net / PI: ~ide / E: net] (Mun) Piatră lată folosită de copii la anumite jocuri. paiajân sm vz păianjen painjen sm vz păianjen paiandru sm vz paiantă paiangăn sm vz păianjen paiangănd sm vz păienjenel pavăngen sm vz păianjen paiăiigin sm vz păianjen paiangină sfvz păianjen paiangind sm vz păienjenel paianginos, -oasă a vz păinjinos păianjen sm vz păianjen paianjemş sn vz păienjeniş paianjin sm vz păianjen paidnjine sm vz păianjen paiant sn vz paiantă
paiantă sf [At: IORGA, S. D. XXI, 416 / V: (reg) paiant sn, ~ndru sm, -ient sn, ~kntâ I PI: -te, -iente i E: tc payanda ..proptea, suport**] 1 Fiecare dintre piesele de lemn. rotunde sau fasonate, care proptesc stâlpii caselor ţărăneşti Si: cliezaş. 2 Sistem de construcţie a pereţilor unor case. constând dintr-un schelet de lemn ale cărui spaţii goale sunt umplute sau acoperite cu diferite materiale, împletituri de nuiele tencuite cu lut. chirpici etc. 3 (Prc) Material care umple sau acoperă scheletul de lemn de paiantă
(2). 4 (Pex) Perete construit prin paiantă (2). 5 (Reg; îf paiant) Cui lung şi gros, cu floarea mare, pentru fixarea căpriorilor sau a grinzilor. 6 (Pan; reg) Cartilagiu al nasului. paianţ sm vz paiaţă paiaţ sm vz paiaţă
paiaţarlac sn [At: ULIERU. C. 71 / PI: -uri / E: de la paiaţărie] 1-4 Paiaţărie (1-4). 5 (Fig) Fleac.
paiaţă sf[At: CR (1830). 1081 /37 / V: (înv) paiaţ sm, ~anţ sm i PI: -ţe / E: rs mm}, fr paillasse, ger Paiazze] 1 Personaj comic în reprezentaţiile de circ, la diferite serbări populare etc. Si: clovn, măscărici. saltimbanc.
2	Bufon. 3 Epitet depreciativ pentru un om neserios, ridicol etc. 4 Păpuşă îmbrăcată ca o paiaţă (1-2).
paiaţărie ş/‘[At: CODRU-DRĂGUŞANU, C. 242 / V: (înv) ~ţer~ / PI: ~i/ / E: paiaţă + -arie] 1-4 (Artă sau) meserie de paiaţă (1-2) Si: bufonerie. clovnerie, (rar) paiăţarlâic (1-4). 5 (Pex; dep) Reprezentaţie scenică lipsită de valoare. 6-7 (Fig) Purtare sau atitudine (neserioasă sau) caraghioasă. paiaţene sfvz paiaţărie
paie sm [At: HERODOT (1645), 38 / V: (înv) ~ciu, păic, peic / A şi: paie I PI: -ici / E: tc peyk] 1 Soldat din garda personală a sultanului sau a domnitorilor ţărilor române. 2 Soldat din garda unui suveran. 3 (Pex) Sol.
paică av vz parcă1 paicea sfvz pacea paiciu sm vz paie paidantă sf vz paiantă paidaş sn vz păitaş
paidda sf [At: DEX - S / P: pa-i-de-ia / E: gr 7wci5eia\ Concepţie educativă în Grecia antică ce urmărea cultivarea spiritului uman prin filozofie şi ştiinţă.
paidos [At: URICARIUL, IV. 402 / A şi: pai- / E: tc paydos] (înv) 1 .y Repaus după muncă. 2 i Exclamaţie care reprezintă un semnal de încetare a lucrului.
paiduşcă sf[At: PÎRVESCU. C. 48 / PI: II E: bg na&ayuiKa] 1 (Cor: Dob; art.) învârtită (2). 2 (Dob; art.) Melodie după care se execută învârtită (1). paie sn vz pai1 paiejân sm vz păianjen paiejine sm vz păianjen
873
PAIELÂC
paielâc sn [At: URICARIUL, VIII. 137 / P: pa-ie- I PI: -uri / E: paia1 + -lăc] 1-2 (îvr) Paia1 (2-3). paiengin s/n vz păianjen paiengine s/n vz păianjen paienjen s/n vz păianjen păienjeniş sn vz păienjeniş paienjin sm vz păianjen paienjine sm vz păianjen patent sn vz paiantă
paientă vt [At: CHEST. II, 124/22 /V: (cscj) păienţi / P: pa-ien- / Pzi: -tez / E: paiantă] (Olt) A construi din paiantă (3). paientă sfvz paiantă paiercic sn vz paieric
paieric sn [At: ALEXI, W. / V: (rar) ~rcic / Aşi: -nc / P: pa-ie- / E: siv nAKphHHirh] Semn grafic în scrierea chirilică, de obicei fără valoare fonetică, pus după consoană, pentru a înlocui ierul mic (l) sau ierul mare (ii) în poziţie neintensă.
paieş sm [At: TEAHA. C. N. 249 / P: pa-ieş / PI:	/ E: pai1 + -«.>■]
(Reg) Persoană care se ocupă cu strânsul paielor1. în timpul treieratului.
paiet sn [At: DN2 /' P: pa-iet i PI: -e / E: fr paillet] Dispozitiv pentru astuparea provizorie, din exterior, a spărturilor mici produse în bordajul unei nave. sub linia de plutire.
paietă sf [At ARDELEANU, V. P. 35 / P: pa-ie- / PI: -te IE: frpaillette] (Mpl) Mică piesă rotundă, din foi metalice, sticlă subţire, celofan etc., cu o gaura la mijloc, cusută sau lipită pe haine, pe stofe etc.. obţinându-se astfel un anumit efect de strălucire, care înfrumuseţează obiectul. în special la lumina de seară Si: (pop) fluture, paijăn sm vz păianjen
pailăghen s [At: RÎND. JUD. 231/12 / PI: net / E: ger Beilagen] (îvr) Anexă la un document.
paing [At: DOSOFTEI. V. S. noiembrie 114720 / P: pa-ing I PI:	igi,
(2)	-uri / E: siv */Mi«wn»] 1 sm Păianjen. 2 sn (Pex; lpl) Păienjeniş. painganţă sfvz paingăriţă pawgăn sm vz păianjen
paingănţă sf [At. BARONZI, L. 140 / V: ~gar~,păi~ / P: pa-i/i- / PI: -ţe / E: paing + -clriţd] (Reg) Plantă din familia scaietelui. nedefinită mai îndeaproape. pauigăn sm vz: păianjen
paingânăraie sf[At: PAMFILE. CR. 112 / P: pu-in~ / E: paingân + -ăraie] (Reg; csc) Păienjeniş. pamgen s/n vz păianjen paingeniş sn vz păienjeniş paingin sm vz păianjen paingine sm vz păianjen painginel sm vz păienjenel paingim v vz păienjeni painjen sm vz păianjen painjenel sm vz păienjenel painjeni v vz păienjeni painjemre sfvz păienjenire painjemş sn vz păienjeniş painjenit, ~ă a vz păienjenit pamjigă sfvz păianjen painjin s/n vz păianjen pamjină sfvz păianjen pamjine sm vz păianjen painjim v vz păienjeni painjiiiiş sn vz păienjeniş painjimty -ă a vz păienjenit painjinos, ~oasă a vz păinjinos
paiol sn [At: CV 1950. nr. 5, 29 / P: pa-iol! PI: ~oale / E: rs naăoA] Pardoseală de lemn, linoleum, material plastic etc. care acoperă faţa
interioară a navelor, împiedicând contactul direct dintre încărcătura din magazii şi podea sau protejând mărfurile de umezire.
paion s/i [At: NICA. L. VAM. / P: pa-io/i / PI: -oane i E: fr paillan] (Rar) 1-2 (Con sau) cilindru de paie1 care serveşte ca ambalaj de protecţie pentru sticle. 3 Unealtă nedefinită mai îndeaproape folosită la descărcatul vapoarelor.
paipanele sfp [At. CIAUŞANU. GL. / E: cf paipanog] (Olt) Papainoage. paipanoagă sf vz papainog1 paipanog sn vz papainog1
pair sm [At: BUDAI-DELEANU. Ţ. 355 / V: (rar) par l P: per şi (rar) pa-ir l S şi: per / PI: -i! E: fr pairJ1 Titlu purtat de marii vasali ai regelui în Franţa şi în Anglia, în epoca feudală. 2 Titlu purtat între anii 1814-1848 de membrii uneia dintre cele două camere legislative din Franţa. 3 Titlu purtat în prezent de membrii Camerei Lorzilor din Anglia. 4-6 Persoană având titlul de pair (1-3).
paireasă ^/’[At: NEGULICI / P: per~ şi (rar) pa-ir~ / PI: ~ese / E: fr paiesse] (Frm; îvr) 1-3 Soţie de pair (4-6).
pairie sf[At: CALENDAR (1861). 79/24 / P: pe~ / S şi: peerie / E: fr pairie] (îdt) 1-3 Demnitate de pair (1-3). 4-6 (Rar; csc) Totalitate a pairilor (1-3). 7 Feudă de care era legată demnitatea de pair (1).
pais sn [At: ARVINTE, TERM. 91 /V: paiţ / PI: ~uri / E: rtr paes] (Piu) 1 Mişcare de deplasare a unui buştean, într-o anumită direcţie, cu ţapina. fără a-1 rostogoli. 2 Bucată de lemn pusă sub ţapină pentru a ridica un buştean. 3 Ţapină cu vârful în sus. paisagiu sn vz peisaj
paisac sm [At: GHEŢIE, R. M. / V: ~sâc, păisac / E: net] (Mpp; Trs) Furuncul. paisac sm vz paisăc paispee nc, sm vz paisprezece paispei nc, sm vz paisprezece paispie nc, sm vz paisprezece paisprece nc, sm vz paisprezece paisprecela, ~cea no vz paisprezecelea
paisprezece [At: COD. VOR. 92/20 / V: patrus~, (reg) ~pce, ~pci, ~pie, -rece, ~rizce, ~işpce, ~işpe,pasprâz~, patrusprăz~, patruspre~ / E: patru1 + spre + zece] 1 nc Număr care în numărătoare are locul între treisprezece şi cincisprezece. 2 no Al paisprezecelea, a paisprezecea. 3-4 sm Semn grafic care reprezintă numărul paisprezece (1-2). 5 sm Desen, figură în forma semnului paisprezece (3). 6 nd (îcs) Câte - Arată gruparea elementelor unei mulţimi în submulţimi cu paisprezece membri. 7 na (îcs) De - ori Arată reiterarea unei acţiuni de un număr de paisprezece ori.
paisprezecelea, -zecea [At: COD. VOR. 90/5 / V: patrusprezecil-, (reg) -recelea, (înv) patrasprăzeac~, patrasprezeac~, patrusprăzeacele, patrusprăzecil~,patnispre~ / E: paisprezece + -lea] (Precedat de art. „al“, ,,a“) 1-2 no, a (Număr) care se află între al treisprezecelea şi al cincisprezecelea. 3 sm Semn grafic care reprezintă numărul al paisprezecelea (1). paisprizece nc, sm vz paisprezece paiş sn vz păiş
paişpce nc, sm vz paisprezece paiş pe nc, sm vz paisprezece paişte sfvz păişte
paită sf [At: LB / PI: -te / E: net] (Trs) 1 Covată pentru frământat pâinea.
2	Scândură pe care se împarte aluatul înainte de a fi pus la copt. paiţ s/n vz pais
paivan sn [At: LB / V: păi~,poi~ I PI: -ne, -uri / E: srb pajvan] (Reg)
1	Funie pentru priponit sau împiedicat animalele la păscut Si: pripo/i. 2 (Pgn) Funie. 3 Ţăruş de care se leagă frânghia de priponit vitele la păscut Si: pripon.
paj sm [At: ŞINCAI. HR. III, 1 18/14/ V: (înv. 1) pagiu, pag / PI: (1) -i / E: îi- page, ger Page] 1 (în orânduirea feudală. în Europa apuseană) Tânăr nobil aflat în serviciul unui senior, al unui rege, al unui pricipe etc. pentru a învăţa meşteşugul armelor şi pentru a se deprinde cu manierele
874
PAL ANCĂ1
de la ciute. 2 (în sec. XIX şi începutul sec. XX) Copil de casă. 3 (înv) Pieptănătură feminină cu breton, asemănătoare cu cea a pajilor (1-2).
pajă sf[At: ALR II, 3305/386 / PI: ? / E: ns cf palhcr] 1 (Buc) Clin la
o	mânecă de cămaşă Vz palhă2. 2 (Reg) Bucată de pământ. pajără sf vz pajură pdjăre sf vz pajură pajeră sfv z pajură paj ere sfvz pajură pdjeşte sf vz pajişte
pajimă sf [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II. 144 / A: net / PI: ~me / E: net] (Reg) Cobiliţă. pajiră sf vz pajură
păjişte sf [At: PSALT. HUR. 63717 / V: (înv) pagi-, -jeş-, (reg) piidi-, pajoş-,pdjuş~, pivâşcă, parâş-, pari-, pavi-, pîa~, poarâş- / PI: -ti, (înv) pajişti / G-D: -tii, (înv, 1-3) -tiei / E: siv nauiMînre] 1 Teren acoperit cu vegetaţie ierboasă perenă, măruntă şi deasă, folosită ca nutreţ Si: (reg) pajişti ne (1). 2 (Prc) Vegetaţie ierboasă care acoperă pajiştea (1) Si: (reg) pajiştine (2). 3 (înv; după verbe ca „a zidi14, „a face44, „a ridica44; îlav) Din ~ De la început. 4 (Trs; Moi) Cantitate de pământ cât se poate lua dintr-o dată cu hârleţul. 5 (înv) Fond dominant al unei picturi, al unei ţesături etc. Si: câmp. 6 (Piu; Mol; Buc) Ţărm drept al unui râu. unde pot fi ancorate plutele.
pajiştine sf[At: ALR I, 1980/231 / PI: -ni / E: pajişte + -ină] (Reg) 1-2 Pajişte (1-2). pajnic s vz paşnic pajor s vz pajură pajoră sfvz pajură pajore sf vz pajură pajoşte sf vz pajişte
pajură sf [At: URICARIUL. XI, 275/11 / V: (reg) pagiră, pagire, ~jără, -jăre, -jere, -jiră, -jor sm, ~joră, ~jore, -re, (nob) pazăre / PI: -ri, (înv) -re, (reg) pajuri / E: ucr naxtepa „fiinţă lacomă, nesăţioasă'4] 1 (Şîc —imperială, —împărătească, —mare, ~-de-munte) Pasăre răpitoare de zi, din familia acoilidelor. mai mică decât vulturul, dar mult mai puternică şi mai iute în mişcări decât acesta, cu gheare lungi şi ascuţite, cu ciocul masiv şi tăios, cu privirea ageră şi cruntă, care se hrăneşte numai cu carne proaspăt sfâşiată Si: acvilă, iepurar, (reg) acirch hoală. ortanuligăie, vultan. vultur, zgriptor, zgripţoroaică (Acptila chrysaetor). 2 (Şîc ~-de-eâmp) Acvilă imperială (Ac/uilă heliaca). 3-4 Două specii de acvilide de dimensiuni mai mici. cele mai întâlnite în ţara noastră (Aquila pomarina şi pennata). 5 (îc) —porumbacă Acvilă cu pene pestriţe (Ac/nila fasciata). 6 (îc) ~-de-stepă Acvilă care trăieşte în stepă (Aquilla nipalensis orientalis). 7 (îc) ~-de-mare Vultur-pescar (Pătidion heliaetus). 8 (Reg) Barză (Ciconia). 9 (Reg) Pasăre de noapte, nedefinită mai îndeaproape.
10	(Mtp) Pasăre uriaşă, cu înfăţişări variate, de obicei fioroase, înzestrată cu puteri supranaturale. 11 Figură simbolică reprezentând o pajură (1) sau un vultur cu unul sau două capete, de obicei cu aripile întinse, care serveşte ca semn convenţional distinctiv pe stemele, steagurile, peceţile sau monedele unor ţări. 12 Stemă reprezentând pajura (11). 13 (înv; îe) A merge înainte ca ~ra nemţească A înainta fără întrerupere. 14 Una dintre cele două feţe ale unei monede, pe care este imprimată stema ţării Vz revers. 15 (Mun) Graniţă. pajure sf vz pajură pajuşte sfvz pajişte
pakistanez, ~ă [At: DLR / V: pachi- / PI:	~e / E: Pakistan + -ez]
1-2 smf a (Persoană) care face parte din populaţia de bază a Pakistanului. 3-4 smf. a (Persoană) care este originară din Pakistan. 5 smp Popor care locuieşte în Pakistan. 6-7 a Care aparţine (Pakistanului sau) pakistanezilor (5). 8-9 a Privitor (la Pakistan sau) la pakistanezi (5). paktong sn vz pacfong pal1 s vz pală1
pal2 sn [At: DEX - S / PI: -uri / E: p(lacă) + Aglomerată din) + /(eran)] Material lemnos sub formă de placă obţinut prin presarea de aşchii de lemn în combinaţie cu diferiţi lianţi.
pal3, pală a [At: EMINESCU. O. IV. 18 / PI: -i, -e I E: fr pâle] 1-5 (Asr) Palid (1-3,5-6). 6 (D. momente ale zilei) Cu insuficientă luminozitate Vz întunecat, mohorât. 1 (D. ochi) Cu o privire ştearsă, inexpresivă. 8 (Fig; rar; d. sunete) Lipsit de intensitate.
palabră sf[At: IORDAN, L. R. A. 481 / PI: -re / E: fi palabre] (Frm) Palavră.
pala-buhă sf[At: ŞEZ. III, 84 / PI: -he / E: cf buhă] (Buc) 1 (Orn) Bufniţă (Bubo bubo). 2 (Dep) Femeie nepieptănată.
palacindă sf[At: AETHIOPICA, 35713 / PI: -de / E: ngr no&Xa.Kiq, ăi5og] (Grî) Concubină.
paladm sm [At: I. GOLESCU, C. / PI: -ni / E: îipaladin] 1 Nobil slujitor la palatul unor regi din apusul Europei. 2 (Pex) Cavaler rătăcitor din Evul Mediu, în continuă căutare de aventuri eroice Vz palatin2. 3 (Fig) Bărbat curajos. însufleţit de sentimente cavalereşti.
paladiu1 sn [At: ASACHI. S. L. I, 129 /' V: (înv) -m i PI: -ii / E: lat palladium, îi palladium] 1 Statuie a zeiţei Pallas Atena, considerată, în antichitate, protectoare a cetăţenilor. 2 (Fig; asr) Ceea ce serveşte ca mijloc de apărare Si: chezăşie, garanţie.
paladiu2 sni [At: STAMATI, D. / E: fr palladium] Metal alb-cenuşiu. lucios, foarte maleabil, din familia platinei, folosit drept catalizator în unele reacţii sau ca înlocuitor ai platinei la fabricarea unor instrumente de precizie, a unor obiecte de artă etc. paladium sn vz paladiu1
paladizăie sf [At: LTR2 / PI: -zari / E: paladiu2] Operaţie de depunere, de obicei prin procedee electrolitice, a unui strat subţire de paladiu2 pe suprafeţe metalice.
palafită sf [At: HASDEU. I. C. 1.230 / PI: -te / E: îi palafitte] Locuinţă lacustră din epoca neolitică, construită pe piloţi sau pe un podium susţinut de pari. palagină sfvz pătlagină palamar1 sm vz pălămar1 palamai2 sn vz pălămar2 palamidă sf vz pălămidă1
palamojdii sfp [At: RĂDULESCU-CODIN / E: net] (Mun) Palavre. palan1 sn [At: CADE / V: ~c ! PI: -e, -uri i E: fr palan, palane, it palanco] (Mm) 1 Utilaj de ridicare manuală sau mecanică, format din doi sau mai mzulţi scripeţi în jurul cărora sunt înfăşurate cabluri, frânghii sau lanţuri Vz macam. mulfă. paştică. 2 (Spc; îf palane) Macara folosită în marină Vz higă. palan2 sn vz palancă1 palane1 sn vz palan1 palane2 sn vz palancă2
palancă1 [At: HERODOT (1645). 493 /V: (îrg) ~ngă, (reg) ba-,palan sn, palane sn, ~ng sn, —nt sn, pălan sn, pălanc sn, păi- sn, păland sn, pălane snp, pălang sn, pălangă, pălant sn, pălanc sn, pălanc sn ! Pi: -lănci / E: tc palanka, pn palanka, mg palânk] 1 sf (Asr) Palisadă. 2 sf (Pex) Loc întărit pentru apărare, construit de obicei din lemn şi pământ Si: cetate. 3 av Lungit la pământ. 4 av (îe) A da (sau a face ceva) ~ la pământ A culca la pământ Si: a doborî. 5 sf(Reg; spc) Pădure doborâtă de vânt Si: (reg) plavie. picătură. 6 i/(Trs; pan; îf pălane) Parte bătută cu scânduri la pridvor. 7 ^/‘(Prc; \î pălanc) Scândură. 8 sf( Reg; îf pălang) Par în care se pun oalele la uscat. 9 sf (Olt) Loc pe lângă casă împrejmuit cu scânduri groase, aşezate puţin înclinat. în care se adăpostesc iarna oile sau caprele. 10 sf (Reg) Construcţie rudimentară de adăpostit oile şi caprele. 11 ş/ (Reg) Adăpost rudimentar pentru vite. făcut în câmp sau la munte din doi stâlpi înfipţi în pământ, care susţin prăjini peste care se pun paie, frunziş sau stuf. 12 ^/(Olt) Plasă în prelungirea acoperişului casei, pentru a-1 adăposti de intemperii. 13 sf (Olt) Şopron lipit de o clădire.
14	sf (Olt) Şopron deschis. 15 sf( Reg; îf palangă) Acoperământ de lemn care adăposteşte cuptorul construit afară din casă. 16 i/(Trs) Acoperământ
875
PALANCA2
al unui gard sau al unei porţi. 17 i/(Ban) Fiecare dintre parii groşi din care se fac garduri sau pe care se împletesc nuiele la casele ai căror pereţi sunt făcuţi din gard de nuiele. 18 sf (Reg) Fiecare dintre bârnele pe care se urcă butucii în vagoane. 19 sf(Reg) Rangă pe care se urcă trunchiurile la joagăr. 20 sf(Reg) Punte a stavilei. 21 5/'(Reg) Postată. 22 sf(Reg) Epitet pentru un cal slab sau rău.
palanca2 [At: DAME, T0 / PI: -lănci, -nce, pălăriei / E: ucr naAjnma] (Mol) 1 sf Turtă. din făină de porumb, coaptă în spuză. 2 (îe) A fi ~ A fi foarte beat.
palancelsn [At: ABC MAR. / PI: -le / E: palane1 + -el] 1-4 (Mm; şhp) Palane1 (1-2) (mic).
palanchin [At: NICOLAU, P. 58/16 / PI: -e, -uri, (rar) -i / E: fr palanquin] (Asr) Lectică. palaneţ sn [At: CADE / V: pălăniţă sf/ PI: -e / E: ucr naAJnnnjx] (Trs)
1	Turtă făcută din aluat de pâine, coaptă pe vatră sau pe plită, uneori umplută cu brânză, cu urdă. cu magiun etc. Si: (reg) langălău, grăbitei.
2	(Pex) Pâine nedospită şi prost coaptă.
palaneţe spl [At: BULET. GRĂD. BOT. V, nr 3-4, 56 / E: net] (Bot; Trs) Ruşi-de-toamnă (Căllistephus ehinensis), palang sn vz palancă1 palangă sf vz palancă1 palaniţă sf vz balanţă paiant1 sn vz palanca1 paiant2 sn vz pălant1 palanţă sfv z balanţă palanţie sf vz balanţă
palas sn [At: VINEA, L. I, 122 / S şi: Palace / PI: -uri / E: fr palace] (Frm) Mare hotel de lux.
palască1 sf [At: KLEIN. D. 149 / V: -aşcă, -atcă, ~loţcă, păl~, pălaţcă / PI: pălăşti l E: mg palaszk] (Trs; Ban) Ploscă în care se ţine băutura. palască2 sf vz palască1
palaşcă1 sf [At: ŞIO II,. 93 / V: -ască, păl~, pălea- / PI: pălăşti, pălăşci, -şte / E: tc palaska, ngr TvaXăcxa] (îrg) 1 Cartuşieră. 2 (Pex) Geantă care se poartă la şold. 3 (Reg) Pungă pentru tutun. palaşcă2 sf vz palască1
paht1 sn [At: CORESI. EV. 524 / V: (îvp)păl~, (înv) ~tă sf, -at, -leaţ, (reg) -iută sf / PI: -e, (îvp) -uri / E: ngr naXăzi, lat palatium, pn palac, siv hamta, tiomta] 1 Clădire somptuoasă care serveşte ca reşedinţă unui suveran, unei personalităţi, unei autorităţi, unei instituţii etc. 2 (Pgn) Clădire mare. luxoasă. 3 Suveran împreună cu anturajul său.
palat2 sn [At: I. NAT. 48 / E: lat palatum] 1 (Şîs ~ tare, - dur) Perete superior al cavităţii bucale. în formă de boltă, alcătuit din apofizele palatine1 ale celor două maxilare superioare, precum şi din oasele palatine1. acoperite de o mucoasă groasă Si: cerul-gurii, (înv) pătraţi. 2 (îs) ~ moale sau vălul -ului Porţiune musculară care continuă, în partea posterioară a cavităţii bucale, palatul2 (1) Si: văl palatin1. 3 (îs) ~ artificial Mulaj al palatului2 (1-2). folosit în fonetica experimentală pentru a se vedea suprafaţa atinsă de limbă la pronunţarea unui sunet.
palatal, -ă a [At: BARCIANU / PI: -i, -e / E: fr palatal] 1-3 (Atm) Relativ la palat2 (1-3) Si: palatin1 (1-3). 4-6 Care aparţine palatului2 (1-3) Si: pedatin1 (4-6). 7 Din regiunea palatului2 Si: palatin1 (7). 8 (Fon) Care se produce în regiunea palatului2 Si: palatin1 (8). (înv) palatina!1 (1).
9	(Spc; d. sunete) Care se articulează prin atingerea sau prin apropierea dosului limbii de palat2 Si: palatin1 (9), (înv) palatina!1 (2). 10 Care conţine sunete a căror articulaţie se face în regiunea palatului2 Si: palatin1
(10). (înv) palatinaI1 (3). 11- (D. timbrul sunetelor) Care este propriu sunetelor articulate în regiunea palatului2 Si: palatin1 (11). (înv) palatina!1 (4).
palataliza vt [At: CADE / Pzi: -z.ez / E: frpalataliser] (Fon) A modifica
o	consoană oarecare într-o consoană palatală (8-11), mutându-i locul de articulaţie în regiunea palatului2 Si: a muia.
palatalizare sf [At: PUŞCARIU. L. R. I. 249 / PI: ~zări / E: palataliza] (Fon) Modificare fonetică prin care o consoană devine palatală (8-11) Si: muiere-.
palatalizat, ~ă a [At: CONTRIBUŢII. 1,10 / PI: -aţi, -e / E: palataliza] (Fon; d. consoane) Care a suferit fenomenul palatalizarii Si: moale1, muiat2, paiaţă sfvz palat1
palatinl, a [At: KRETZULESCU, A. 107/22 / PI: -1, -e / E: fr palatin] (Atm) 1-11 Palatal (1-11). 12 (îs) Vălul - Vălul palatului2 (2).
palatin2, -ă [At: ŞINCAI, HR. I, 390/37 / PI: -i, -e / E: fr palatin] 1 sm Titlu dat, în orânduirea feudală, unui mare demnitar care îndeplinea anumite funcţii la curtea sau la palatul1 unui mare senior. 2 sm Principe posesor al unui palatinat. 3 sm Guvernator al unei provincii în Germania sau în Polonia. 4 sm Vicerege Î11 Ungaria. 5-8 sm Persoană care avea titlul de palatin (1-4). 9-12 ă Care aparţine unui palatin2 (5-8). 13-16 a Privitor la un palatin2 (5-8). 17 ă Care ţine de un palatinat (5). 18-19 sn, a (Rasă de porci) originară din palatinatul Podoliei, cu greutate mare Si: podolian.
palatinat1, -d a [At: HELIADE. O. II, 374 / PI: -i, -e / E: palatin1 + -ăl] 1-4 (înv; d. sunete) Palatal (8-11).
palatinal2, -a a [At: ALEXI, W. / PI: -i, -e / E: palatin2 + -al] (Rar) 1-4 Referitor la palatin2 (1-4). 5-8 Al palatinului2 (5-8).
palatinat sn [At: CR (1830) 1 102/44 / PI: -uri, -e l E: fr palatinat] 1-4 Demnitate de palatin2 (1-4). 5 Provincie guvernată de un palatin2 (3). 6 (Pex) Populaţie a unui palatinat (5).
palatină sf[At: VALIAN. V. / PI: -ne / E: îr palatine] (Rar) 1-2 Etolă sau pelerină femeiască scurtă de blană, care se poartă la gât şi pe umeri.
palatită sf [At: DN3 / PI: -te i E: frpalatite] (Med) Inflamaţie a cerului gurii.
palatogramă sf [At: PUŞCARIU, L. R. I. 59 / PI: -me / E: fr palatogramme] (Fon) Reprezentare grafică a suprafeţei palatului2 atinse de limbă în timpul emiterii unui sunet. palat sn vz palat
palaţandră sf[At: CIHAC. II. 239 / V: ~ţon~ / PI: -re l E: net] (Rar) Prostituată. palaţcă sf vz palască1 palaţondră sfvz palaţandră
palaurdi vt [At: ŞEZ. V. 116 / V: pălău~, părlăudi / Pzi: -dese / E: cf rrm pale „îndărăt**; hau orde „vino aici“] (Reg; îe) A o ~ A fugi pe furiş Si: a o şterge, a o tuli. a spăla putina, pălăvatic, -ă a vz pălăvatic palavra v vz pălăvri palavrageală sfvz pălăvrăgeală palavragi v vz pălăvrăgi
palavragioaică sf [At: DDRF / PI: -ice / E: palavragiu + -oaieăi] Femeie care spune palavre Si: flecară, guralivă, limbută.
palavragiu sm [At: POLIZU / PI: -ii! E: tc palavrau] Persoană care spune palavre Si: flecar, limbut, guraliv, (reg) pălăvatic, pălăvrăgit2. păilăvrăgitură, (fam) farfara, moftangiu.
palavră sfŢAt: VALIAN. V. / V: ~abră / PI: -re / E: tc palavra, ngr TtaXâfipQt] (Fam; mpl) Vorbă lipsită de seriozitate sau de temei Si: fleac, minciună, (fam) balivernă. braşoăvă. (grî. rar) mateologhie.
pală1 sf[At: LB / V: pal sn, ~lie / PI: -le, (reg) pele / E: cf alb pale] 1 Cantitate de iarbă sau de păioase care se taie dintr-o singură tragere cu coasa. 2 Cantitate de fân. de paie etc. care se poate lua o dată cu furca.
3	(Pex) Grămadă mică de fân. de iarbă, de paie etc. Si: (reg) palhă1.4 (Pex; 110b) Furcă pentru fân. pentru paie etc. 5 (Pex) Strat. 6 (Pex) Fâşie. 7 (Pex) Val. 8 (Pex) Undă. 9 Semifabricat în forma de bandă sau de panglică, obţinut după ce fibrele au fost pieptănate şi înfăşurate pe bobine. în cruce. pală2 sf [At: HELIADE. O. I. 233 / PI: -le t E: tc pala] (înv) Paloş. pală3 sf [At: LM / PI: -le / E: ger Pale] 1 (îvr) Lopată. 2 (Spc) Lopată de scos pâinea din cuptor. 3 (Pex) Sapă.
pală4 .s/[At: ABC MAR. / PI: -le / E: ii pale] Organ al unei elice de avion, de vapor etc. sau al unui rotor de maşină hidraulică, pneumatică
876
PALEOGEN
sau eoliană, ca o aripă, încastrat sau articulat, la unul din capete, în butucul elicei sau al rotorului, având rolul de a asigura transferul de energie de la rotor la mediul fluid în care se roteşte, sau invers Si: paletă.
pală5 A/[At: PANN, P. V. II. 99/8 / PI: ~le / E: cf paliu3] (îrg; mpl; în legătură cu verbe ca „a avea“, „a apuca") Capriciu.
pală6 sf[At: ŞEZ. I, 282 / PI: -le / E: cf păli] (Reg; îe) A-i păzi ~la (cuiva) A pândi pe cineva.
pală7 ş/'[At: DN2 / PI: ~le / E: lat palia] Veşmânt dintr-o bucată de pânză dreptunghiulară pe care o puneau, peste rochie, femeile romane. palăliă sf vz palhă1
pale sn [At: CR (1846). 32*/26 / PI: -uri i E: it palco] (Itî) 1 Loc mai ridicat într-o sală de spectacole, destinat spectatorilor. 2 (Prc) Lojă. 3 Eşafod.
palcă1 sf[At: CREANGĂ, O. 140 / PI: -ce / E: rs rmAKa] (Mol; mpl)
1	Nuia. 2 Lovitură dată cu varga. palcă2 sf v z opalcă
păleai, ~ă a [At: DN3 / P: -le-al l PI: ~/\ -e / E: fr palleal] (Zlg) 1 Al paliumului. 2 De palium.
paleantrop sm [At: DN1 / P: -le-an- ! PI: -i! E: lat Palaeoanthropus] (Pal) Om fosil din pleistocenul mediu.
palearctic, -ă a [At: LINŢIA, P. III, 5 / P: -le-arc- / PI: -ici, -ice / E: îr palearctique] 1-3 (Care corespunde) (aparţine sau) este specific Europei şi părţii nordice şi temperate a Asiei. paleativ, -ă a, sn vz paliativ paleaţ sn vz palat1 pahei sn vz palici
pahe1 sfi [At: DM / E: îr palee] Element intermediar de susţinere a unui pod de lemn sau a unui cintru, cu rolul de a transmite către fundaţie sarcinile cu care este încărcat podul sau cintrul.
pahe2 sfi [At: LTR2 / E: net] înveliş floral al plantelor graminee, alcătuit din două frunzişoare care se află pe axa spiculeţului. palegorisi v vz parigorisi
pahlă sf[At: DLR / PI: -le / E:nct] (Reg) Om prost. paleo- [At: DN3 / P: -le-o- / E: fr paleo-] Element prim de compunere savantă cu sensul „vechi“.
paleoantropolog, -ă smf[At: DN'1 / P: -le-o-an- i PI: ~ogi. ~oge / E: fr paleoanthropologue] Specialist în paleoantropologie.
paleoantropologic, -ă a [At: DEX - S / P: -le-o-an- / PI: -ici, -ice / E: fr paleoanthropologique] 1 Care aparţine paleoantropologiei. 2 Referitor la paleoantropologie. 3 Specific paleoantropologiei. 4 De paleoantropologie.
paleoantropologie sf [At: DN2 / P: -le-o-an- / PI: (rar) -ii / E: fr paleoanthropoligie] Parte a antropologiei care studiază omul fosil, preistoric.
paleoarheologic, ~ă a [At: DEX - S / P: -le-o-ar-he-o-1 PI: -ici, -ice f E: frpaleoarcheologique] 1 Care aparţine paleoarheologiei. 2 Referitor la paleoarheologie. 3 Specific paleoarheologiei. 4 De paleoarheologie.
paleoarheologie sf[At: DNJ / P: -le-o-ar-he-o- / PI: (rar) ~i/ / E: fr paleoarcheologie] Arheologie a preistoriei.
paleoastronaut sm [At: DEX - S / P: -le-o-as- / PI: ~u// / E: paleo- + astronaut] Fiinţă despre care unele documente atestă că ar fi călătorit cu vehicule ce aveau atribute tehnice proprii aeronavelor şi astronavelor.
paleoastronautic, ~ă [At: DEX - S / P: ~le-o-as- / Pi: -ici. -ice / E: fr paleoastronautique] 1 a/Cerce tare a celor mai vechi informaţii despre preocupări astronautice. 2 a Care aparţine paleoastronauticii (1). 3 a Referitor la paleoastronautică (1). 4 a Specific paleoastronauticii (1). 5 a De paleoastronautică (1).
paleobiogeografie sf [At: DNJ / PI: (rar) ~i/ IE: fr paleobiogeographie] Disciplină care studiază fauna şi flora din trecutul geologic al Pământului.
paleobiologic, -ă a [At: DEX - S / P: -le-o-bi-o- / PI: -ici, -ice / E: fr paleobiologique] 1 Care aparţine paleobiologiei. 2 Referitor la paleobiologie. 3 Specific paleobiologiei. 4 De paleobiologie.
paleobiologie sf [At: DN~’ / P: -le-o-bi-o- ! PI: (rar) ~i/ / E: fr paleobiologie] Ramură a biologiei care studiază organismele fosile animale şi vegetale Vz paleontologie.
paleobotanic, -ă a [At: DN3 / P: -le-o- / PI: -ici. -ice I E: fr paleobotanique] 1 Care aparţine paleobotanicii Si: (rar) paleofitologic
(1). 2 Referitor la paleobotanică Si: (rar) paleofitologic (2). 3 Specific paleobotanicii Si: (rar) paleofitologic (3). 4 De paleobotanică Si: (rar) paleofitologic (4).
paleobotanică sf[At: LTR2 / P: -le-o- / E: îr paleobotanique] Parte a paleontologiei care se ocupă cu studierea plantelor fosile şi cu modul lor de evoluţie în decursul timpului geologic Si: paleontologie vegetală. paleofitologie.
paleobotanist, -ă smf [At: DN3 / P: -le-o- i PI: -işti, -e / E: fr paleobotanişte] Specialist în paleobotanică.
paleoctn, -a [At: LTR2 / P: -le-o- / PI: -i, -e ! E: fr paleocene] 1-2 a Care aparţine primei epoci (a paleogenului (3) sau) a eocenului. 3-4 a Care se referă la (paleogen (3) sau) la eocen. 5-6 sn Primă epocă (a paleogenului (3) sau) a eocenului, caracterizată prin apariţia unor noi asociaţii de foraminifere şi prin dezvoltarea rapidă a mamiferelor placentare. 7-8 sn Serie de straturi geologice din paleocen (5-6).
paleoclimat sn [At: DNJ / PI: -e l E: fr paleoclimat] Climă a vechilor epoci geologice Si: paleoclimă.
paleoclimatic, ~ă a [At: DN~" / PI: -ici. -ice / E: îr paleoclimatique] 1 Referitor la paleoclimat. 2 Care ţine de paleoclimat.
paleoclimatologie sf [At: LTR2 / P: -le-o- / PI: (rar) -\i / E: fr paleoclimatologie] Studiu al variaţiilor climei în decursul perioadelor geologice trecute. în diferitele etape ale dezvoltării pământului.
paleoclimă sf [At DER / P: -le-o- / PI: -me / E: paleo- + climă] Climă din trecutul geologic al pământului, studiată indirect pe baza distribuţiei geografice a solurilor, a fosilelor de plante şi animale, a formaţiunilor geologice, precum şi pe baza unor trăsături ale reliefului.
paleocreştin, —ă a [At: DN1 / P: -le-o- / PI: -i. -e / E: paleo- + creştin] Vechi creştin.
pale ode ndr ologi e sf[ At: DN' / PI: (rar) ~i/ / E: îr paleodendrologie] Ramură a paleobotanicii care se ocupă cu studiu) plantelor lemnoase fosile.
paleoecologic, -a a [At: DEX2 / P: -ie-o-e- i PI: -ici. -ice I E: fr paleoecologique] 1 Care aparţine paleoecologiei. 2 Referitor la paleoecologie. 3 Specific paleoecologiei. 4 De paleoecologie.
paleoecologie 5/'[At: DN0 / P: ~le-o-e-! PI: (rai') ~i/ / E: îr paleoecologie] Ramură a paleontologiei care studiază condiţiile de viaţă ale plantelor şi animalelor din trecut.
paleoetnolog, ~ă smf [At DN2 / P: -le-o-et- ! PI: -ogi, -oge / E: fr paleoethnologue] Specialist în paleoetnologie.
paleoetnologic, ~ă a [At: DN3 / P: -le-o-et- / PI: -ici, -ice ! E: fr paleoethnologique] 1 Care aparţine paleoetnologiei. 2 Referitor la paleoetnologie.
paleoetnologie sf [At: DN2 / P: -le-o-et- / PI: (rar) -ii / E: fr paleoethnologie] Ştiinţă care studiază popoarele azi dispărute.
paleofitografie sf [At: DN3 / P: -le-o- / PI: (rar) -ii t E: fr paleophytografie] Ramură a paleontologiei care se ocupă cu studiul morfologiei plantelor fosile.
paleofitolog, -ă smf [At: DN3 / P: -le-o- / PI: -ogi. -oge l E: fr paleophytologique] Specialist în paleofitologie.
paleofitologic, ~ă a [At: DN3 / P: -le-o- / PI: -ici. -ice / E: fr paleophytologique] (Rar) 1-4 Paleobotanic (1-4).
paleofitologie sf [At: DN2 / P: -le-o- l E: fr paleophytologie] Paleobotanică.
paleogen, ~ă [At: DM / P: -le-o- / PI: -i, -e / E: fr paleogene] 1 a Care aparţine paleogenului (3). 2 a Care se referă la paleogen (3). 3 sn Primă perioadă a neozoicului. caracterizată printr-o floră în care predomină fanerogamele dicotiledonate şi monocotiledonate şi printr-o faună variată Si: numulitic. 4 sn Serie de straturi geologice din paleogen (3).
877
PALEOGENET1CĂ
paleogenetică sf [At: DN3 / P: ~Ie-o- / PI: (rar) ~ici / E: fr pale oge netique] Studiul genetic al fosilelor.
paleogeofizic, -ă a [At: DEX - S / P: -le-o- l PI: -ici, -ice / E: fr paleogeophysiqueJ 1 Care aparţine paleogeofizicii. 2 Referitor la paleogeofizică. 3 Specific paleogeofizicii. 4 De paleogeofizică.
paleogeofizică sf [At: DN2 / P: -le-o-ge-o- / PI: (rai*) -ici / E: fr paleogeophysique] Ştiinţă care studiază legile şi modificările fenomenelor geofizice.
pale o geograf ic, -ă a [At: DN3 / P: -le-o-ge-o- / PI: -ici, -ice / E: fr paleogeographique] 1 Care aparţine paleogeografiei. 2 Referitor la paleogeografie. 3 Specific paleogeografiei. 4 De paleogeografie.
paleogeografie sf [At: LTR2 / P: -le-o-ge-o- / PI: (rar) -ii / E: fr pale oge ographie] Ramură a geologiei care are ca obiect studierea şi reprezentarea pe hartă a condiţiilor fizicogeografice care au existat în diferite epoci ale istoriei geologice a pământului.
paleograf,~ă sm [At: I. GOLESCU. C. / P: -le-o- l PI: ~/\ ~e / E: fr paleographe] Specialist în paleografie.
paleografie, ~ă a [At: BOLLIAC, O. 281 / P: ~le-o- / PI: -ici, -ice i E: fr paleographique] 1 Care se referă la paleografie. 2 Care aparţine paleografiei. 3 De paleografie.
paleografie sf [At: VALIAN, V. / P: -le-o- / PI: (rar) ~i/' / E: fr paleographie] Ştiinţă auxiliară a istoriei, care se ocupă cu descifrarea corectă, cu datarea şi cu stabilirea autenticităţii documentelor vechi.
paleolitic, ~ă [At: ODOBESCU. S. II, 421 / P: -le-o- / PI: -ici, -ice / E: îr paleolithique] 1 a Care aparţine paleoliticului (3). 2 a Care se referă la paleolitic (3). 3 sn Cea mai veche fază din istoria omenirii, care începe
0	dată cu apariţia omului, cuprinzând primele etape ale orânduirii comunei primitive. 4 sn Serie de straturi geologice din paleolitic (3).
paleolog, ~ă smf [At: I. GOLESCU, C. / P: -le-o- / PI: -ogi, -oge / E: fr paleologii e] (Rar) Persoană care se ocupă cu studiul limbilor vechi.
paleontolog, -ă smf [At: DM / P: -le-on- / PI: -ogi, -oge / E: fr paleontologue] Specialist în paleontologie.
paleontologic, ~ă a [At: BARASCH. M. II, 16/19 / P: -le-on- / PI: -ici, -ice / E: ir paleontologique] 1 Care aparţine paleontologiei. 2 Care se referă la paleontologie. 3 Care datează din timpurile geologice. 4 Care este specific timpurilor geologice.
paleontologie sf [At: NEGULICI / P: -le-on- / PI: (rar) ~i/ / E: fr paleontologie] 1 Ştiinţă care se ocupă cu studiul complex al organismelor animale şi vegetale fosile, care au populat pământul în timpurile geologice.
2	(îs) ~ vegetală Paleobotanică. 3 (îs) ~ animala Paleozoologie.
paleopatologic, -a a [At: DN3 / P: -le-o- / PI: -ici. -ice / E: fr paleopathologique} 1 Care aparţine paleopatologiei. 2 Referitor la paleopatologic. 3 Specific paleopatologiei. 4 De paleopatologic.
paleopatologie sf [At: DN3 / P: -le-o- / PI: (rar) ~i/ / E: fr paleopathologie] Ramură a patologiei care studiază bolile vieţuitoarelor fosile.
paleopedologic, -ă a [At: DEX2 / P: -le-o- / PI: -ici, -ice / E: fr paleopedologique] 1 Care aparţine paleopedologiei. 2 Referitor la paleopedoîogie. 3 Specific paleopedologiei. 4 De paleopedologie.
paleopedologie sf [At: DEX2 / P: -le-o- / PI: (rar) ~i/ / E: fr paleopedologie] Ramură a pedologiei care studiază solurile formate în pleistocen sau mai vechi. paleoslav, ~ă [At: BĂRCIANU / P: -le-o- / PI: -i, ~e / E: paleo + slav]
1	a Care se referă la limba veche slavă. 2 a Care este scris în limba veche slavă. 3 i/Limbă veche slavă. 4 smf Persoană care aparţine celor mai vechi popoare slave.
paleosol sn [At: DEX - S / P: -le-o- / PI: -uri / E: îr paleosol] Sol format în condiţiile de climă şi vegetaţie din trecutul geologic al Pământului.
paleoteriu sm [At: ALEXI. W. /V: ~ww, (sst) palest- / P: -le-o-te-ri-u / PI: -ii 1 E: îr paleotherium] Animal mamifer fosil erbivor, din prima jumătate a erei terţiare, asemănător cu tapirul. paleoterium sm vz paleoteriu
paleozoic, ~ă [At: MEHEDINŢI. G. F. 7 / P: -le-o-zo-ic / PI: -ici, -ice / E: îrpaleozoique] 1 a Care aparţine paleozoicului (3). 2 a Care se referă la paleozoic (3). 3 sn A doua eră geologică, a cărei floră se caracterizează prin prezenţa talofitelor. prin predominanţa criptogamelor vasculare şi prin apariţia gimnospermelor şi în a cărei faună se întâlnesc toate grupele de nevertebrate şi primele vertebrate. 4 sn Grupă de straturi geologice din paleozoic (3).
paleozoolog, ~ă smf [At. DN3 / P: -le-o-zo-o- / PI: -ogi, -oge / E: ger Paleozoolog] Specialist în paleozoologie.
paleozoologie, ~ă a [At: DN3 / P: -le-o-zo-o- / PI: -ici. -ice / E: fr paleozoologique] 1 Care aparţine paleozoologiei. 2 Referitor la paleozoologie. 3 Specific paleozoologiei. 4 De paleozoologie.
paleozoologie sf [At: LTR2 / P: ~le-o-zo-o- / PI: (rar) ~i? / E: fr paleozoologie] Parte a paleontologiei care studiază animalele fosile Si: paleontologie animală.
paler1 sm [At: LB / V: -fier, -lir, pălea/iu, păi-', pa tir i A şi: paler ! PI: -ri / E: mg palier, ger Palier] 1-2 (Trs) Contramaistru (zidar sau) dulgher. 3-4 (Arhitect sau) conducător de şantier. 5 (Reg) Cantonier. 6 (Buc) Caporal.
paiet2 sns [At: IORGA, S. D. VIII. 3 / E: srb paler] (înv) Praf de puşcă. palesteriu sm vz paleoteriu palestinean, -ci smf o vz palestinian
palestinian, ~ă [At: DRLU / V: ~nean i P: -ni-an / PI: -ie/ii, -iene i E: Palestina + -ean] 1-4 smf, a (Persoană) care (face parte din populaţia de bază a Palestinei sau) este originară de acolo. 5 smp Popor din Palestina. 6-7 a Care aparţine (Palestinei sau) palestinienilor (5). 8-9 a Privitor (la Palestina sau) la palestinieni (5).
palestră ^/’[At: CANTEMIR, IST. 196 / PI: -re / E: lat palaestra] 1-2 (Aut) (Şcoală sau) loc în care tinerii erau pregătiţi în domeniul educaţiei fizice, al luptelor etc. 3 (Pgn) Şcoală. 4 (Ant) Loc special amenajat pentru exerciţii corporale de gimnastică, de luptă etc. 5 (Pex) Exerciţii corporale. 6 Armă de luptă asemănătoare cu arbaleta.
palestric, ~ă a [At: DRLU / PI: -ici, -ice / E: îr palestrique] 1-4 Care aparţine palestrei (1-4). 5-8 Privitor la palestră (1-4).
paletă sf [Ai: NEGULICI / PI: -te / E: fr palette] 1 Placă de lemn. de metal etc.. cu o deschizătură pentru a putea fi ţinută cu mâna, pe care pictorii îşi aşază şi îşi amestecă culorile. 2 (Fig) Gamă cromatică specifică unui pictor sau unei picturi Si: colorit, cromatică. 3 (Pex) Măiestrie artistică a pictorului Si: pastă. 4 (Pgn) Măiestrie artistică. 5 Piesă plată de forme variate, folosită ca unealtă de presat, de netezit, de făţuit etc. sau la diferite mecanisme şi instrumente. 6 (Prc) Pala4. 7 Lopăţică rotundă sau ovală de lemn, acoperită cu cauciuc sau cu plută, cu care este lovită mingea la tenisul de masă Vz rachetă. 8 Bucată de carton sau placă, transparentă şi colorată, de material plastic, celuloid etc.. fixată deasupra parbrizului, în interiorul maşinii, care protejează pe conducător de razele soarelui.
paletizare sf [At: DN3 / PI: -zări / E: fr palettisation] (Mm) Manipulare şi transportare a mărfurilor cu ajutorul unor platforme speciale. paletă sf vz pălită
paleucă sf[At: PASCA. GL. / PI: -uci / E: ucr noAiBKa (dai noAeyxa)] (Trs) Mâncare preparată din pâine uscată sau din mămăligă unsă cu ulei şi muiată în apă calda.
palhă1 sf[At: GHEŢIE, R. M. / V: ~lăhă / PI: -he, -huri, pălhi / E: net] (Reg) Pală1 (3).
palhă2 sf [At KLEIN. D. / V: ~lvă, pahă,pavă / PI: -he / E: mg pâlha] (Reg) Petic de forma unui pătrat sau a unui romb pus la răscroiala de la subsoara cămăşilor ţărăneşti, pentru a le da lărgime Si: (reg) pălăcrinţ Vz clin.
pali s/ns [At: DN ' / E: îr pali] Limbă veche, indo-europeană. folosită astăzi ca limbă liturgică budistă şi ca limbă de cultură în India. Sri Lanka. Birmania. Thailanda. paliac sn vz paliag
paliag sn [At: DEX - S / V: ~ac / E: ger Paliag] Aliaj de paladiu şi argint, inoxidabil, rezistent, folosit în stomatologie.
878
PALIU2
paiiafw, ~ă [At: NEGULICI / V: ~lea~ / P: -îi-a- I PI:	-e (înv)
~uri / E: îx palliatif] 1-2 av/, c/ (Medicament) care ameliorează sau înlătură simptomele unei boli pentru 1111 timp scurt, care are un efect aparent, fără să suprime cauza bolii. 3-4 sn, a (Fig; mpl) (Soluţie, măsură) care rezolvă temporar sau aparent o situaţie dificilă.
palicdj'sm [At: BOLLIAC, O. 145 / PI: -/ / E: ngr naXiKOCpi] 1 Voluntar grec în războiul pentru independenţă al Greciei din 1821. 2 (Pex) Bărbat voinic, viteaz.
palici sn [At: CIHAC, II, 273 / V: -u, ~leci / PI: ~uri / E: cf srb polic] (Mol; Buc) 1-8 (Şhp) Păhăruţ (1-8). paliciu sn vz palici palicriseri sm vz paracliser
palid, ~ă a [At: ASACHI, S. L. II, 13/ PI: -iz.i, ~e / E: lat pallidus, it pallido] 1 (D. faţă sau d. părţi ale feţei) Care este fără culoare Si: livid, (asr) pal2 (1). 2 (Pex; d. oameni) Cu obrazul fără culoare Si: livid, (asr) pal2 (2). 3 (D. lumină sau d. corpuri de iluminat) Care răspândeşte o lumină slabă Si: (asr) pal2 (3). 4 Care este fără strălucire Si: pălit2, stins. 5 (D. culori) Care este puţin intens Si: estompat, spălăcit, şters, (asr) pal2 (4). 6 (D. obiecte, fiinţe etc.) Care are o culoare puţin intensă Si: pal2 (5). 7 (Fig) Lipsit de vigoare. 8 (Fig) Searbăd.
paliditate i/[At: ROM. LIT. 2981 /36 / PI: -taţi. / E: palid + -itate] 1-6 însuşire de a fi palid (1-6) Si: paloare (1-6). 7 Aspect al unei persoane care are faţa palidă (1) Si: paloare (7). (pop) gălbejeală. gălbeneală.
pahe1 sf [At: PALIA (1581). 3/14 / A şi: palie / PI: ~i / / E: ngr mxlcciâ j (Bis; înv) Carte care conţine Vechiul Testament. palie2 sf vz pală1
palier1 sn [At: ENC. TEHN. I. 284 / P: -li-er / PI:	/ E: fr palier] 1
Organ de maşina care serveşte la rezemarea şi la ghidarea unui arbore sau a unei osii şi care permite o mişcare de rotaţie sau de oscilaţie a acestora Si: lagăr. 2 Platformă orizontală amenajată pe parcursul scării interioare a unei clădiri, care permite accesul în apartamentele unui etaj şi care serveşte ca loc de odihnă pentru cei care folosesc scara Si: odihnă. (îvr) podest, podestru. 3 Porţiune orizontală din traseul unei căi ferate sau al unui drum. palie/'2 sm vz paler1
paligori vt [At: BUL. FIL. IV. 109 / Pzi: -resc / E: dxx paligorie] (Arg) A ocârî. paligorie sfvz parigorie paligorisi v vz parigorisi
palilahe sf [Al: DN2 / PI: (rar) ~i/ / E: fr palilalie] Tulburare a vorbirii care constă în repetarea involuntară a unuia sau a mai multor cuvinte dintr-o frază. palimar1 sm vz. pălămar1 palimai'2 sn vz pălămar2 palimar* sn vz, pălimai'1
palimargiu sn [At: CIHAC. II, 240 / V: -ina~ / PI: ~i/ / E: palimaiJ + -gin] (înv) Băţ cu fitil la vârf. pentru aprins felinarele.
palimă A'/‘[At: COMAN. GL. / A: net / PI: ? / E: net] (Reg; îe) Nici ~ Nici vorbă.
palimpsest sn [At: GHEŢIE, R. M. / PI: -e/ E: fr palimpseste] Pergament pe care s-a şters sau s-a ras scrierea iniţială, pentru a putea fi utilizat din nou. şi pe care de obicei se mai pot citi urmele vechiului text. palinargiu sn vz palimargiu
palincă1 sf[At: LB / V: păl~ / A şi: pal~ / PI: ~nci / E: mg pâlinka. ucr naAHHKa] (Trs; Ban) 1 Rachiu. 2 (Prc) Ţuică. 3-4 Cantitate de rachiu sau de ţuică dintr-un pahar, dintr-o cinzeacă etc.
palincă2 sf [At: I. CR. III, 378 / V: păl~ / PI: -nci / E: cf palancă2] (Mol) 1 Mămăligă mică şi moale. 2 (îf palincă) Turtă făcută din făină de porumb învelită în foi de porumb şi coaptă în vatră, sub cenuşă Si: (reg) bulcă, sfârleică. palincuţă sfvz pălincuţă
palindrom sn [At: DN2 / PI: -uri / E: fx palindrome] 1-2 Grup de cuvinte sau cuvânt care poate fi citit de Ia stânga la dreapta şi de la dreapta la
stânga fără să-şi piardă sensul. 3 (Pex) Joc distractiv constând în găsirea unui cuvânt care. citit normal sau invers, fie să aibă acelaşi înţeles, fie să dea 1111 cuvânt cu alt sens. 4 Vers care se poate citi şi de la sfârşit către început fără să-şi piardă sensul.
palingeneză sf[Al: DM / PI: -z.e l E: cf fr palinge'nesie] Fenomen de formare a magmei prin topirea unor roci preexistente, ca gnaise. şisturi, graniţe etc.
palingenezie, a [At: DN2 / PI: -ici, -ice / E: îx palingenesique] 1 Referitor la palingeneză. 2 Care aparţine palingenezei. 3 De palingeneză.
palingenezie sf[At: BARCIANU / PI: (rar) ~i/ / E: îx palingenesie] 1 Concepţie metafizică, strâns legată de teoria ciclului istoric, care susţine renaşterea, învierea periodică a tuturor fiinţelor Si: metempsihoză, reîncarnare, trans mi graţie. 2 (Fig) înnoire morală.
palinodic, ~ă a [At: DN2 / PI: -ici, -ice / E: îx pali nodique] (Rar) 1 De palinodie. 2 Care retractează cele spuse. 3 Care îşi schimbă părerea.
palinodie sf [At: CANTEMIR. IST. 42 / PI: ~i/ / E: îx palinodie] (Rar) 1-2 Operă literară sau discurs în care autorul retractează idei şi sentimente exprimate anterior. 3 (Pex) Schimbare de părere Si: retractare.
palinodist sm 1 At: DN2 / PI: -\sti / E: îx pali nod iste] (Rar) Autor de palinodii.
palinologic, -ă a [At: DNJ / PI: -ici, -ice / E: fr palynologîque] (Bot) 1 Care aparţine palinologiei. 2 Referitor la palinologie. 3 Specific palinologiei. 4 De palinologie.
palinologie sf[At: DER / PI: (rar) ~i/ / E: îx palinologie] Ramură a botanicii care studiază polenul şi sporii.
palipaş sm [At: BĂCESCU. P. 42 / PI: -i / E: net] (Iht; reg) Zglăvoacă (Cottus gobio), pahr sm vz paleiJ
pahrie sf [At: CHESARIE. M. ianuarie (1779), IV/19 / V: /w/~ / PI: -ii / E: ngr naXippoia] (înv; mpl) 1 Maree. 2 Reflux.
palisa vt [At: LTR2 / Pzi: -sez / E: îx paiisser] (C. i. ramurile pomilor fructiferi) A lega de un suport, de un spalier, pentru a împiedica ruperea ramurilor în caz de furtună sau pentru a le da o anumită formă.
palisadă sf [At: BĂLCESCU. M. V. 132 / PI: -de / E: fr palissade] 1 Element de fortificaţie, folosit în amenajările defensive mai vechi, alcătuit din pari groşi şi lungi, bătuţi în pământ, legaţi între ei cu scânduri, frânghii etc. şi având între spaţii împletituri de nuiele, uneori şi umplutură de pământ bătut Si: (asr) palancă1 Vz pampet. 2 (Bot) Mod de aşezare a unor celule alungite, cilindrice sau prismatice, care stau una lângă alta. perpendiculare pe suprafaţa organului. 3 (Bot) Celule aşezate în palisadă (2).
palisadic, -a a [At: DER III. 644 / PI: -ici, -ice / E: îx palissadique] (Bot) 1-2 în felul palisadei (2-3). 3-4 De palisadă (2-3). palisa] sn [At: DER / PI: -e / E: fr palissage] Palisare. pedisandru sm [At: DRĂGHICEANU. C. 114 / PI: -ri / E: îxpalissandre] (Bot) 1 Arbore exotic cu lemn tare. de culoare neagră-violetă, cu miros plăcut, din care se fac mobile (Jacaranda obtusifolia). 2 (Prc) Lemn de palisandru (1).
palisme A/[At: LTR2 / PI: -sări / E: palisa] Legare a ramurilor pomilor fructiferi de un suport, de un spalier, pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a le da o anumită formă Si: palisaj. pahsă sf[At: A II. 12 / PI: ~se / E: pală1] (Reg) Pală1 de fân. palisâcreri sm vz paracliser
paliţă sf [At: VARLAAM. C. 76 / V: (îrg) -leţă ! PI: -ţe / E: siv haahua | 1 (Trs) Par1. 2 (Trs) Nuia. 3 (Trs) Băţ. 4 (Reg) Epitet dat unui om foarte înalt şi subţire. 5 (Reg) Nărav.
paliu1 sns [At: MAIOR, I. B. 33/26 / V: -m (S şi: pallium) / P: -li-u / E: lat pallium] (Ltm) 1 Ornament sacerdotal de lână albă pe care sunt brodate cruci negre, purtat în jurul gâtului de papă şi de înalţii prelaţi catolici. 2 Mantie regească. 3 Mantie purtată de vechii regi şi adoptată de romani.
palm2, ~\e [At: VISSARION, ap. SCL 1969, 132 / V: pamii, ~ie / PI: ~i/ / E: net] (Mun; Olt) 1 a (D. picioare; pex; d. oameni sau animale)
879
PALIU3
Schilod. 2 a Paralizat. 3 a Şchiop. 4 av Şontâc. 5 a (D. ochi; pex; d. oameni) Saşiu. 6 av Strâmb.
paliu3, ~ie a [At: SCRIB AN. D. / V: pamu, ~ie / PI: ~i/ / E: cf pală5] (Mun; Olt) 1 Nebun. 2 Prost.
paliu4, ~\e a [At: CHIRIŢESCU, GR. 252 / PI: ~i/ / E: cf pală2] (Mun) Viteaz.
palium1 sn [At: DEX - S / PI: ~uri / E: lat. fr pallium] (Zlg) Manta. palium2 sus vz paliu1 palivan sm vz pehlivan
pahz s [At: N. COSTIN. ap. LET. II, 36/33 / PI: net / E: net] (îvr) Apoplexie.
palm sm [At: ODOBESCU, ap. CADE / PI:	/	E:	cf	palme, ger Palme,
cf palmă1] (Rar) Palmier.
palmac smn [At: CAT. MAN. II. 231 / V: parm~ / PI: -aci, ~ace / E: tcpamak, ctm palmă1] Veche unitate de măsură pentru lungime, folosită mai ales în Moldova, egală cu 3,484 cm şi echivalând aproximativ cu a opta parte dintr-o palmă1 (50).
palmacee sfi [At: LTR2 / E: lat palmaceae] 1 (Lpl) Familie de plante monocotiledonate, având ca reprezentant tipic palmierul. 2 (Şls) Plantă din această familie.
palm ar,	a [At: DN2 / PI:	-e / E: fr palmaire] (Rar) 1 Care aparţine
palmei1. 2 Din regiunea palmei1.
palmares sn [At: CONTEMP. 1956, nr. 483, 2/5 / PI: -uri / E: fr palmares] 1 Listă a succeselor sau a victoriilor sportive, artistice etc.. obţinute de cineva. 2 Totalitate a unor succese sau victorii obţinute de cineva.
palmul, ~ă a [At: MN (1836), 89‘/9 i V: (înv) păl~ / Pi: -aţi, / E: fr palme] 1 (D. frunzele simple sau foliolele unei frunze compuse) Care are marginile cu crestături adânci şi cu ieşituri dispuse ca degetele răsfirate ale unei palme1 (1) Si: (rar) digitat,palmiform. 2 (D. picioarele păsărilor înotătoare sau ale unor animale acvatice sau semiacvatice) Cu degetele împreunate printr-o membrană.
palmatifid, ~ă a [At: DN3 / PI: ~izi. -e / E: fr palmatifide] (Bot) Cu lobi de forma degetelor de la mână.
palmatură sf [At: DN2 / Pi: -ri / E: fr palmature] (Rar) Malformaţie care constă în reunirea printr-o pieliţă a degetelor mâinii ia om.
palmă1 sf [At: (a. 1550-1580) GCR I, 7/13 / PI: -me, (pop) palmi / E: ml palma] 1 Parte interioară a mâinii, de la încheietura cu antebraţul până la vârful degetelor. 2-3 (îljv) Ca în ~ (Care are suprafaţa) fără asperităţi. neted(ă). 4-5 (îal; d. capul omului) (Care este) chel. 6-7 (Reg; îal) (Care nu există) deloc. 8-9 (Reg; îal) (Care nu există) nicăieri. 10-11 (îal) (Care este) foarte bine. 12-13 (îal) (Care se face) în cele mai mici amănunte. 14-15 (îal) (Care se face) cu mare uşurinţă. 16-17 (îal) (Care este) clar.
18	(Rar; îlav) Ca din ~ Pe nevăzute. 19 (îlav) Bătând din ~me sau cât ai bate din (ori în) ~me Foarte repede. 20 (Rar; îae) Câtuşi de puţin. 21 (îlv) A bate din (sau în) ~me A aplauda. 22 (îe) A ţine sau a duce, a purta, (înv) a căuta (pe cineva ca) pe (sau ca în) ~ (sau ~me) A îngriji foarte bine pe cineva. 23 (îae) A răsfăţa pe cineva. 24 (îe) A bate ~ma cu cineva A da mâna cu cineva. 25 (îae) A ajunge la o înţelegere cu cineva. 26 (îe) A avea (pe cineva sau ceva) în (sau ca în) ~ A avea pe cineva sau ceva la discreţia sa. 27 (îe) A cădea în ~ma cuiva A ajunge în puterea cuiva. 28 (îe) A juca (pe cineva) pe ~ A dispune de cineva după bunul plac. 29 (Rar; îe) A fi în ~ A fi la îndemână. 30 (îe) Cu ~ma sau cu ~mele Cu braţele. 31 (îe) A fi greu la ~*sau a avea '-grea A lovi tare pe cineva.
32	(îe) A fi cu sufletul sau cu zilele în ~ (sau în ~me) A fi în mare primejdie. 33 (îae) A fi cu un picior în groapă. 34 (Reg; îe) A(-i) pune ~ma (în spate cuiva) A părtini pe cineva. 35 (îae) A ocroti pe cineva. 36 (îae) A răzgâia pe cineva. 37 (Rar; îe) A face ~ma bici A bate pe cineva. 38 (îe) Când va creşte păr în ~ Niciodată. 39 (îe) A se bate cu ~ma peste gură A regreta cele spuse. 40 (îe) A-l mânca (pe cineva) ~ma (sau ~mele) A simţi dorinţa nestăvilită să bată pe cineva. 41 (în superstiţii; îe) II mănâncă ~ma dreaptă Simte o senzaţie de mâncărime în palma dreaptă, semn că va trebui să dea o sumă de bani. 42 (îe) II mănâncă
~ma stângă Simte o senzaţie de mâncărime în palma stângă, semn că va primi o sumă de bani. 43 (Rar; îe) A căuta peri în ~ A-şi pierde vremea în zadar. 44 (Reg; îe) A vedea pe Sfântul Gheorghe în ~ A scăpa de iarnă. 45 (îcs) De-a ~ma sau -ma furată Joc la priveghi. 46 (îcs) Spin în
-	Joc de copii, care constă în a face un spin să dispară şi să reapară. înfigându-1 în palmă1 (1). 47 Lovitură aplicată cuiva, de obicei peste obraz cu palma1 (1) Si: (rar) pălmită, (pop) leapşă. (reg) cleapşă. 48 (îlv) A lua (pe cineva) în (sau la) ~me A bate pe cineva cu lovituri de palmă (1). 49 (îe) A duce sau a purta (pe cineva) în ~me A bate într-una pe cineva în timpul mersului. 50 Unitate de măsură pentru lungime, folosită în trecut, egală cu aproximativ 25-28 cm, corespunzând distanţei dintre extremitatea degetului celui mare şi a celui mic. bine întinse lateral. 51 (îs) ~ îngenuncheată (sau domnească) Veche unitate de măsură pentru lungime, mai mare cu aproximativ 3 cin decât palma (50). 52 (îe) A scurta de o ~ (pe cineva) A tăia capul cuiva. 53 (Reg; îe) A fi de şapte ~me în piept A fi om voinic. 54 (Reg; îe) A fi de şapte ~me în frunte A fi foarte deştept. 55-56 (Udp ,,de“) (Distanţă sau) suprafaţă foarte mică din ceva. 57 (Reg) Mistrie. 58 Bătător de covoare. 59 (Bot; reg) Limbă (PhyUocactus ackermanni). 60 (Bot; reg; îc) —cu-spini Broască (Opunţiă Ficus indică). 61 (Bot; reg; îc) ~-ma-Sfintei-Mării Mâna-Maicii-Domnului (Anastatica hierochuntica). 62 (Reg; îc) ~ma-Maicii-Domnului Plantă cu frunza în formă de palmă (1), folosită în medicina populară Si: (reg) bujor, iar ba-sar pe lui, limba-cucului. mâna-Maicii-Domnului (Orchis maculata). 63 (Reg; îc) ~ma-pământului Plantă cu frunze palmate, folosită în medicina populară împotriva sifilisului Si:	(reg) ură, limba-cucului.
mâna-Maicii-Domniilui (Gymnadenia conopea). 64 (Bot; reg; îc) ~ma-tâlharului Salată-sălbatică (Lactuca serriola). 65 (Bot; reg; îc) ~ma-voinicului Cinci-degete (Potentilla alba).
palmă2 sf [At: ODOBESCU, S. I, 133 / PI: -me / E: fr palme] (Rar) 1 Ramură de palmier, considerată ca semn al biruinţei. 2 Motiv ornamental în formă de ramură de palmier. 3 (îs) ~mele academice Distincţie în formă de frunză de palmier stilizată, acordată de Academia Franceză oamenilor de ştiinţă şi artiştilor.
palmer sn [At: ENC. AGR. / PI: -e / E: fr palmer] Şurub micrometric (5).
palmeîă sf [At: ENC. AGR. / Pi: -te / E: ir palmette] 1 Motiv ornamental reprezentând o frunză de acant stilizată. 2 Formă dată arborilor fructiferi ale căror ramuri sunt susţinute de spaliere, pentru ca să crească într-un singur plan.
palmar sn [At: DLR / PI: -e / E: palmă1 + -ar] 1-2 Palmieră (1-2). palmier sm [At: ISIS (1859), 21/1 / P: -mi-er / PI: -i / E: fr palmier] 1 (Lpl) Genuri de arbori cu trunchiul drept, neramificat, având în vârf o coroană de frunze penate sau palmate. care cresc în zonele tropicale şi subtropicale şi au o mare importanţă economică. 2 (Şls) Arbore care face parte genul palmierilor (1) Si: (rar) palm. 3 (Bot) Curmal (Phoenix dactylifera). 4 (Bot; îc) ~cu-nuci Cocotier (Cocos nucifera).
palmieră sf [At: PREV. ACCID. 22 IV: (reg) păl~ / PI: ~re ! E: palmă1 + -ieră] 1 Bucată dreptunghiulară de piele groasă care protejează palmele1
(1),	folosită la mânuirea anumitor materiale Si: palmar (1). 2 (Reg) Instrument cu care se netezeşte tencuiala^Si: dreptar, făţuit oare, palmar
(2)	Vz mistrie.
palmiform, ~ă a [At: GRECESCU. FL. 542 / PI: ~/\ ~e / E: fr palmiforme] 1 (Rar) Palmat (1). 2 (D. unele coloane egiptene) Care are capitelul ca un mănunchi de frunze de palmier (2).
palmiped sn [At: NEGULICI / PI: -e ! E: fr palmipede] 1 (Lpl) Grup al păsărilor acvatice cu picioare palmate (2). 2 (Şls) Pasăre care face parte din grupul palmipedelor (1).
palmitat sm [At: MACAROVICI, CHIM. CANT. 539 / Pi: -aţi / E: fr palmitate, ger Palmitat] Sare a acidului palmic.
palmitic a [At: MACAROVICI. CHIM. CANT. 539 / E: frpalmitique] (îs) Acid - Acid gras în stare solidă, de culoare albă. inodor şi insipid,
880
PALUDIC
care-se găseşte în cele mai multe uleiuri şi grăsimi naturale şi care are diverse utilizări în industrie.
palmifmă sf f At: IONESCU-MUSCEL. ŢES. 127 / E: îr palmitine] Substanţă solidă, grasă, obţinută prin combinarea acidului palmic cu glicerina. palnisi v vz planisi1 paloane sfvz păloaie
paloare sf [At: HELIADE. D. J. 139/7 / PI: -ori / E: fr păleur] 1-7 Paliditate (1-7). 8 Culoare ştearsă. palog sn vz polog1
palogrdf sn [At: DM / PI: -e / E: fr palographe] Instrument care înregistrează oscilaţiile verticale şi orizontale ale unei nave.
palogramă sf [At: LTR2 / PI: -me / E: fr palogramme] Curbă de reprezentare a oscilaţiilor unei nave. obţinută cu ajutorul palografului.
palonier sn [At: DM / P: -ni-er ! PI: -e / E: fr palonnier] Mecanism alcătuit dintr-o pârghie articulată cu două pedale la extremităţi, legată prin tije şi cabluri de organul mobil al unui avion, al unei ambarcaţii etc. şi folosit la dirijarea acestora. paloş sn vz paloş
paloş sn [At: NECULCE. L. 26 / V: (reg) -os, ~luş / PI: -e i E: mg pallos] Sabie lată cu două tăişuri, uneori încovoiată la vârf Si: spată. (înv) pală2.
paloşi vi [At: MAT. FOLK. 674 / Pzi: —şese / E: ns cf paloş] (Reg) A vorbi într-una Si: aforfeea. a meliţa1. palotă sfvz poiată
palotie1 şflAt: CREANGĂ, GL. / PI: -ii / E: net] (Mol; Buc) 1 Istorioară hazlie Si: snoavă. 2 Şotie.
palotie2 sf [At: PAMFILE. A. R. 121 / PI: -ii / E: ns cf pală1] (Trs) Mănunchi de fire de grâu Vz oteoş, polog, paloţcă sf vz palască1 palp sm vz palpă
palpa vt [At: BARCIANU / Pzi: -pez / E: fr palper] 1 (C. i. părţi ale corpului) A atinge uşor cu mâna, pentru a determina dimensiunile, modificările de formă şi de consistenţă, sensibilitatea unor ţesături sau organe şi pentru a putea stabili diagnosticul Si: a pipăi. 2 (C. i. suprafaţa unor obiecte) A examina gradul de netezime, cu mâna sau cu palpatorul (2).
palpabil, a [At: STAMATI, D. / PI: -i, -e / E: fr palpable] 1 Care poate fi pipăit Si: (fam) pipăibil, pipăieios. 2 Concret. 3 Evident.
palpabilitate sf [At: CARAGIALE, O. I. 60 / E: fr polpabilite] (Rar)
1-2 însuşire de a fi palpabil (1-2). 3 (Fig) Claritate.
palpare sf[At: DM / PI: -pari / E: palpa] 1 Atingere uşoară cu mâna, pentru a determina dimensiunile, modificările de formă şi de consistenţă, sensibilitatea unor ţesături sau organe şi pentru a putea stabili diagnosticul Si: (rar) palpatie (1). (înv) pipăire. 2 Examinare a suprafeţei unor obiecte, cu mâna sau cu palpatorul Si: (rar) palpatie (2).
palpator sn [At: DN2 / PI: -oare / E: palpa 4- -tor] 1 Element sensibil al unui instrument de măsurat sau de controlat neregularităţile de pe suprafeţele corpurilor solide, de obicei metalice. 2 (Pgn) Instrument cu palpator (1).
palpatie sf [At: BIANU, D. S. / V: (înv) -iune / PI: -ii / E: fr palpation, lat palpatio, -onis] (Rar) 1-2 Palpare (1-2). palpaţiune sf vz palpatie
palpă sf [At: J. CIHAC, I. N. 178/28 / V: palp / Pi: -pe / E: fr palpe] Fiecare dintre cele două organe în formă de apendice, aşezate sub maxilarul inferior al insectelor, care servesc pentru a pipăi alimentele şi pentru a le ţine în gură în timpul mestecatului.
palpebral, ~ă a [At: POLIZU. P. 156/24 / PI: -i, -e / E: îr palpebrale] 1 Care se referă la pleoapă. 2 Care aparţine pleoapei.
palpebratie sf[At: PROT. - POP. N. D. / PI: ~i/ / E: palpebră] (înv) Clipire deasă din ochi, constituind simptomul anumitor boli.
palpebră sf [At: PROT. - POP., N. D. / PI: -re / E: lat palpebra] (înv)
1	Pleoapă. 2 (Pex) Geană.
palpit sn [At: PR. DRAM. 200 / A şi: pal- / PI: (rar) -e / E: pvb palpita] (înv) Palpitaţie.
palpita vi [At: CALENDARIU (1794), 36/38 / Pzi: -it şi -tez f E: fr palpiter] 1-2 (D. inimă) A bate (mai puternic decât e normal, sau) neregulat, din cauza unei emoţii, a unui efort sau a unei boli Si: a zvâcni.
3	(D. oameni) A fi stăpânit de o emoţie puternică. 4 (Pan) A se legăna.
5	(Pan) A tremura. 6 (Pan) A licări. 7 (Fig) A se maifesta cu putere. 8 (Fig) A vibra.
palpitant, -ci a [At: CR (1848). 183/57 / PI: -nţi, -e / E: fr palpitant]
1	(îvr; d. oameni) Care este cuprins de o emoţie puternică, de un viu interes.
2	Care trezeşte un interes viu. puternic Si: captivant, pasionant, palpitare sf[At: NEGULICI / PI: -tari! E: palpita] 1-2 Batere (mai
puternică decât e normal sau) neregulată, din cauza unei emoţii, a unui efort sau a unei boli Si: palpitaţie (1-2). 3 (Rar) Emoţie puternică Si: palpitaţie (3). 4 (Pan) Legănare. 5 (Pan) Tremurare. 6 (Pan) Licărire. 7 (Fig) Manifestare puternică a unui fenomen Si: palpitaţie (7). 8 (Fig) Vibrare.
palpitaţie sf [At: FILIMON. O. I. 135 / V: (înv) -iune / PI: -ii / E: fr palpitation] 1-3 Palpitare (1-3). 4 (Pan) Legănare. 5 (Pan) Tremurare. 6 (Pan) Licărire. 7 (Fig) Palpitare (7). 8 (Fig) Vibrare. palpitaţiune sfvz palpitaţie
palpitător, ~oare a [At: MACEDONSKI, O. I, 75 / PI: -i, -oare / E: palpita + -tor] (Rar) Tremurător.
palpitând, -ă a [At: BOLLIAC, ap. SFC IV, 261 / Pi: -uzi, -e / E: palpita] (Rar) Care palpită (1-3).
palplanşă 6'/’[At: CV 1949. nr 7,31 / PI: -se / E: frpalplanche] Element de construcţie din lemn. oţel sau beton, de forma unei grinzi cu lungime mare. folosit la executarea unor pereţi ce susţin săpăturile, sprijină malurile înalte etc. palten sm vz paltin
paltin sm [At: ST. LEX. 17472 / V: (pop) -ten, (reg) ~/r / PI: -i / E: lat platanus] 1 (Şîc ~-de-munte) Arbore mare, cu frunzele crestate adânc, cu florile mici şi fructele prevăzute cu aripi, având trunchiul din lemn tare, folosit Ia fabricarea mobilei, a unor instrumente muzicale etc. şi care creşte prin pădurile din regiunea montană şi subalpină şi se cultivă uneori prin parcuri, ca plantă ornamentală Si: (reg) mojdrean (Acer pseudoplantus). 2 (Bot; şîc ~-de-eămp) Arţar (Acer platanoides). 3-4 Lemn al paltinului (1-2). paltine sm vz paltin paltir sm vz paltin
palton sn [At: POLIZU /V: (reg) ba~! PI: -oane! E: fr poletot] 1 Haină de iarnă făcută din stofă groasă, care se poartă peste celelalte obiecte de îmbrăcăminte. 2 (Reg) Veston bărbătesc civil. 3 (Reg) Polcă.
paltonaş sn [At: CARAGIALE, O. II. 171 /V: (reg) ba- / PI: ~şe / E: palton + -aş] 1-4 (Şhp) Palton (1-2) (mic). 5-6 (Reg) Scurteicuţă (femeiască). 7 (Reg) Piept al iei. împodobit cu broderii Si: (reg) ciupag.
paltonat, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. III. 85 / PI: -aţi, -e / E: palton + -at] (Nob) Care este îmbrăcat cu palton. palţauă sfvz paltău
paltău sn [At: LB / V: ~ţauă sf, păl~ / PI: -aie / E: mg pălea] 1 (Trs) Par! (1). 2 (Trs) Nuia. 3 (Trs) Băţ. 4 (Trs) Lambă la crucea căruţei. 5 (Reg) Băţ din interiorul ştiubeiului, pe care albinele îşi construiesc faguri Si: (reg) pretce. 6 (Trs) Băţ împodobit cu funde de diferite culori, folosit de staroste la nunţi. 7 (Reg) Cheie de fier cu care se desfac şuruburile la căruţă.
paludă sf [At: CODRU-DRĂGUŞAN. C. 11 / V: ~diu / PI: -de / E: lat palus, -udis] (înv) 1 Baltă. 2 Mlaştină.
paludean, -a a [At: DDRF / V: -dian / P: -de-an / PI: -eeni, -e ! E: îr paludeen] (Rar) Palustru. paludian, ~a a vz paludean
paludic, ~ă [At: ULICERU. C. 61 / PI: -ici, -ice / E: fr paludique] 1-2 smf, a (Persoană) bolnavă sau infectată cu paludism Si: malarie. 3 a Care provine din paludism. 4 a Care se referă la paludism.
881
PALUDISM
paludism sus [At: BABEŞ. O. A. I. 342 / E: fr paludisme] Boală infecţioasă provocată de hematozoar (transmis prin înţepătura ţânţarilor anofeli) Si: friguri {palustre), friguri paludeene, impaludism, malarie. paludiu s vz paludă
paludolog, ~ă smf [At: DN3 / PI: -ogi. -oge / E: drr paludologie] Specialist în paludologie.
paludologie sfs [At: DN3 / PI: (rar) ~i/ / E: fr paludologie] (Med) Malariologie.
paludos, ~oasă a [At: DN3 / PI: ~oşi, -oase / E: lat paludosus, it paludoso] (Liv) Mlăştinos.
paludoîeraple sf[At: DN3 / PI: (rar) ~i/ / E: fr paludotherapie] (Med) Maiarioterapie.
paludrmă ş/’[At: LTR2 / PI: -ne / E: fr paludrine] Preparat farmaceutic care se prezintă sub formă de pulbere albă. cu gust amărui, fără miros, puţin solubilă în apă, folosit împotriva paludismului. palwgă sf i vz pălugă
palură sf [Ai: CHEST. V, 6/75 / A: net / PI: ? / E: net] (Reg) Lână trasă în pieptănuşi.
palustra, ~ă a [At: FONT ANIN, C. 109/18 / PI: -ri, -re I E: fr palustre] (Asr) 1 De baltă. 2 Din regiunea bălţilor. 3 Băltos. 4 (îs) Friguri -re Paludism. 5 (Rar; îs) Locuinţe -re Locuinţe lacustre. paluş sn vz paloş
paluşcâ sf[At: H II. 243 / PI: -şti, -şte / E: net] 1-2 (Dob; şhp) Căţea (1) (mică) Si: paluşchiţd (1-2). 3 Câine mic de casă. 4 (Ast; reg) Stea nedefinită mai îndeaproape.
paluşchită sf [Ai: H II, 252 / PI: ~ţe / E: paluşcă + -iţă] 1-2 (Reg; şhp) Paluşcă (1-2). palută1 sf vz pălută paluta2 sfvz palat1 palvă sf vz palhă2
pddux sus [At: DEX - S / E: pa(rchet) + lux] (Dc) Lac incolor care se aplică pe suprafaţa parchetului.
pama [At: DNJ / Pzi: -mez / E: fr pâmer] (Frr) 1 vi A leşina. 2 vr A se pierde. pamat sn vz pamet1 pamblică sfvz panglică pamhlicuţă sf vz panglicuţă pambhu sn vz pambriu pambrau sn vz pambriu pambria sfvz pambriu
pambriu sn [At: DOC. EC. 372 / V: ~bliu, ~brau, ~ia sfa I PI: -uri / E: net] 1 (înv) Stofă de lână merinos. 2 (Mun) Haină. 3 (Mun) Testemel.
4	(Mun) Năframă. 5 (Reg) Brâu de încins peste mijloc. 6 (Mun; îf pambria) Horă nedefinită mai îndeaproape 7 (Mun; îf pambria) Melodie după care se execută pambria (6).
pamente sf [At: PSALT. HUR. 81712 / V: (îrg) pamet sm, (înv) ~ete, ~min~, ~mite / PI: -nţi / E: siv nAMAtTHK] 1 (înv) Amintire. 2 (Pex) Ceremonie religioasă pentru un mort. 3 (Trs; îf pamet) Necaz.
pameş sn [At: VICIU. S. GL. / PI: -e ! E: net] (Reg) Fiecare dintre cele două părţi ale sacului umplut cu paie sau fân, care se pune pe spatele calului, spre a-1 apăra de rosătura greutăţilor pe care le poartă.
pamet1 sn [At: ANON. CAR. / V: ~măt / PI: ? / E: srb pamet] (Ban; Olt) 1 Pricepere. 2 înţelepciune. pamet2 sm vz pamente pamete sfvz pamente
pamflet sn [At: STAMATI. D. / PI: -e / E: fr pamphlet] 1 Specie literară în versuri sau în proză, în care autorul înfierează anumite tare morale, concepţii retrograde, trăsături de caracter ale unei persoane etc. Si: (înv) paschil, paschindă. 2 (Pgn) Scriere cu caracter satiric.
pamflete [At: ALECSANDRI, T. 1711 / PI: ~ri / E: fr pamphletaire] 1 sm (Şdp) Autor de pamflete Si: pamfletist. 2 a Care are caracter de pamflet.
pamfletăresc, ~ească a [At: STANCU, R. A. II, 163 / PI:	/	E:
pamfletar + -esc] (Rar) 1 Care se referă la pamfletar. 2 De pamfletar.
3	Care este specific pamfletului.
pamfletist sm [At: RUSSO. S. 112 / PI: ~işti / E: pamflet + -ist] Pamfletar (1).
paminte sf vz pamente pamite sfvz pamente pampa sfvz pampas
pampas sn [At: GENILIE, G. 120/29 / V : pampa / E: fr pampa] Câmpie întinsă, acoperită cu ierburi, caracteristică regiunilor cu climă subtropicală şi temperată din America de Sud Si: stepă, pamplicută şf vz panglicuţă pampon sn vz pompon
pampuşcă sf[At: GLOSAR REG. / V: panp~ / PI: ~şte, -şti / E: ucr mMnyuiKa] (Buc) Gogoaşă de mâncat.
pan1- [At: DLR / E: fr pan-, ngr nav\ Element prim de compunere savantă cu sensul: 1 Tot. 2 întreg.
pan2 sm [At: ROSETTI, B. 46 / PI: -/ / E: pn pan] 1 Titlu dat în Evul Mediu nobililor polonezi. 2 Persoană care purta acest titlu Vz magnat.
3	Titlu dat marilor boieri moldoveni. 4 (Mol) Boier care purta acest titlu.
panabrici anp [At: BIANU, D. S. 445 / V: ~avr~ / E: net] (Reg; îs) Mere - Specie de mere, de mărime mijlocie, de culoare galbenă, asemănătoare cu merele pătule. panacadă sfvz panacod
panacagiu sm [At: SCL 1969. 132 / PI: ~i/ / E: cf panacodar] (Rar) Panacod ar. panacee sf vz panaceu
panaceu sn [At: VEISA. I. 172/28 / V: (înv) ~ee sf, ~ch\e sf, ~cie sfi PI: -ee / E: ngr Jtavâtceia, latpanacea, fr panacee] (Alh; Med; înv) Leac despre care se credea că avea puterea să vindece orice boală.
panachidă1 sf [At: CORESI, ap. DHLR II, 547 /V: pânăc~, pin~ / PI: ~de / E: bg nanaKHM, ngr mvaidg, -i5og] Tăbliţă sau plăcuţă de metal, lemn etc.. pe care şcolarii învăţau în trecut scrierea alfabetului. panachidă2 sfvz panachidă panachie sfvz panaceu panacidă sf vz panachidă panacie sfvz panaceu panacoadă sfvz panacod
panacod sn [At: SCRIB AN. D. / V: (reg) ~ot, ~cadă sf, ~oadă sfi PI: ~oade i E: ngr mvaKcovf)] Scândură de anumite dimensiuni, care se acoperă cu o cârpă curată şi pe care se aşază bucăţile de aluat. înainte de a fi introduse în cuptor Si: formă, tipar.
panacodar sm [At: SCRIBAN, D. / V: ~otar / PI:	/ E: panacod +
-ar] Lucrător care duce pâinea la cuptor Si: (rar) panacagiu. panacot sn vz panacod panacotai' sm vz panacodar
panadă sf [At: DN2 / Pi: ~de / E: fr pa nade] (Rar) Supă falsă preparată dintr-o fiertură de pâine, unt şi lapte.
panafrican, ~ă a [At: DN3 / PI: ~i. -e / E: fr panafricain] 1-2 Care se referă la (toată) Africa. 3 Din întreaga Africă.
panafricanism sus [At: DN3 / E: fr panafricanisme] Doctrină care tinde să dezvolte unitatea şi solidaritatea popoarelor africane.
panaghiar sn [At: CUV. D. BĂTR. I. 195/6 / P: ~ghi-ar I PI: ~e / E: panghie + -ar] 1-2 (Taler sau) cutie de metal, de obicei de aur sau argint, împodobite cu încrustaţii artistice, pe care se pund panaghia. 3 Icoana a Maicii Domnului.
panaghie sf[At: (a. 1645) ap. TDRG / V: (înv) -ion sn, ~iu sn / PI: ~i/ / E: siv nâNĂTHa, ngr 7tavayicc] 1 (An.) Sfânta Fecioară. 2 (Pex) Iconiţă cu chipul Fecioarei Maria. 3 (Pex) Iconiţă cu Dumnezeu. Iisus Hristos. purtată de ierarhi pe piept Si: (gre) en gol pion. 4 Ceremonie care se face pentru sfinţirea pâinii în cinstea Maicii Domnului. 5 Parte din pâinea în cinci colţuri care se aşază pe o măsuţă înaintea icoanei Maicii Domnului. 6 Bucată de prescură care se mănâncă în mănăstiri, în prima săptămână
882
PANĂ1
după Paşti Vz anafura. 1 Prescură pe care preotul o ridică de pe masă. în timpul slujbei religioase făcute la patruzeci de zile după înmormântarea cuiva. 8 (îe) A ridica (cuiva) -ia A ucide pe cineva. 9 (îae) A înjura. panaghion sn vz panaghie panagliiu sn vz panaghie
panahidă sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 39715 / V: ~ach~, ~aci~, -nih- / PI: ~de, (reg) ~ize, ~izi / E: siv hâhăxmm, hankxhm- ngr nawoxiţ] 1 Serviciu religios care se face după moartea cuiva, la scoaterea mortului din casă. 2 Parastas (1). 3 (Reg) Colivă. 4 (Mol; Buc) Colac mare care se aduce la biserică.
panaic sm [At: H XVIII, 71 / A: net / Pi: ~ici / E: net] (Bot; reg) Frasin (Fraxinus excelsior).
pana'ir sn [At: DR, V, 216 / Pi: -e I E: tc panayir, bg panair] (Dob; Mun) Târg de ţară anual Si: bâlci, iarmaroc, panaj sn vz panaş
panama1 sf [At: MACEDONSKI, O. III, 96 / PI: -le I E: fr panama] 1 împletitură făcută din paie de Panama. 2 (Pex) Ţesătură care imită împletitura din paie de Panama. 3 Pălărie moale, foarte mlădioasă, împletită din foile unui arbust din America Centrală.
panama2 sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 112, 7/6 / Pi: ~le / E: Panama] 1 Afacere frauduloasă de mari proporţii, în care sunt implicate multe persoane, asemănătoare cu delapidările comise cu ocazia săpării canalului Panama. 2 (Pex) Escrocherie în stil mare.
panamerican, ~ă a [At: CONTEMP. 1949, nr. 164, 12/1 / S şi: pan-american / PI: ~i, -e / E: frpanamericain] 1-2 Care priveşte (toată) America.
panamericamsm sas [At: DN3 / E: fr panamericanisme] Doctrină care tinde să dezvolte o mai strânsă colaborare între statele americane.
panamericanist, ~ă smf, a [At: DN3 / PI: -işti, -e ! E: fr panamericanisîe] 1-2 (Adept) al panamericanismului.
panamez, ~â [At: DEX - S / PI: ~i. -e l E: Panama + -ez] 1-2 smf a (Persoană) care (face parte din populaţia de bază a statului Panama sau) este originară din Panama. 3 smp Locuitori din Panamâ. 4-5 a Care se referă (la panamezi (3) sau) la Panamâ. 6-7 a Care este specific (panamezilor (3) sau) statului Panamâ.
panar s [At: DLR / A: net / PI: net / E: net] (Reg) Floare albă de grădină nedefinită mai îndeaproape. panara sf vz panoramă
panarab, -ă a [At: DEX - S / PI: -i, -e i E: îr panarabe] 1-2 Care se referă (la ansamblul ţărilor de limbă arabă sau) la civilizaţia acestora. panaramă sf vz panoramă
panard, ~ă a [At: ENC. VET. 123 / PI: -rzi, ~e / E: panard] (D. cai) Cu picioarele posterioare strâmbe în afară, din cauza devierii copitei de la poziţia normală. panariciu sn vz panariţiu panaris sn vz panariţiu
panariţiu sn [At: N. LEON. MED. 125 / V: (rar) ~iciu, panaiis / PI: -ii / E: lat panaris, fr panaris] Infecţie localizată la degete, în jurul unghiilor Si: (pop) sugel, sugiu, (reg) păducel (13), puşiţ. panariu sm vz pănar
panaş sn [At: CARAGIALE. O. VI, 389 / V: (pop) ~aj, păn~ / Pi: ~e, -uri ! E: fr panache] 1 Mănunchi de pene1 colorate care împodobea odinioară, în unele ţări, şi astăzi, chipiul sau coiful militarilor Si: (rar) pampon, penaj, penis, surugi. 2 (Pgn) Orice mănunchi de pene1 folosit ca podoabă. 3 Element de decor care constituie un semn distinctiv de nobleţe Vz blazon.
panaşat, ~ă a [At: DM / PI: -aţi, -e / E: fr panache] 1-2 (Rar) împodobit cu un panaş (1-2).
panatenaic, ~ă a [At: DN2 / P: -na-ic / PI: -ici, -ice / E: fr panathendique] (Rar) 1 De panatenee. 2 Care se referă la panatenee.
3	Care aparţine panateneelor.
panatenee sfp [At: DN2 / E: panathenees] Cea mai importanta festivitate religioasă şi politică din Atena antică, celebrată anual sau la patru ani o
dată. în cinstea zeiţei Atena, cu care prilej aveau loc întreceri la alergări, la lupte, la aruncarea cu discul, curse de care, concursuri poetice, muzicale etc.
panaorici a vz panabrici
pană1 sf[At: PSALT. 157 / V: (îrg) pea~ / PI: pene, (reg) -ne, (înv) peni i E: ml pinna] 1 Fiecare dintre formaţiile epidermice cornoase care acoperă corpul păsărilor, servind la protecţia lui şi la zbor, compusă dintr-un cotor pe care, lateral, sunt aşezate simetric fire pufoase. 2 (Rar; îe) Uşor în pene îmbrăcat subţire. 3 (îae) Prost îmbrăcat. 4 (Rar; îe) Smuls de pene Ruşinat. 5 (Rar; îe) A lua (pe cineva) în (sau prin) pene A muştrului. 6 (îe) A se umfla în pene A se lăuda. 7 (Reg) A umbla cu pălăria (sau cu căciula) ~ A ţine pălăria sau căciula pe vârful capului.
8	(Irn; îae) A se fuduli. 9 (Reg; îe) A scăpa ca prin pene A scăpa cu greu dintr-o situaţie complicată, dintr-o primejdie etc. 10 (Reg; îe) A scăpa din pene rele sau a-i da (cuiva) penele cele bune A ajunge să-şi câştige singur existenţa. 11 (îae) A se însănătoşi. 12 (Reg; îe) A scoate pene A ajunge într-o situaţie bună. 13 (îae) A se îmbogăţi. 14 (Reg; îc) Mia-zburătorului Plantă erbacee cu frunze păroase şi cu flori mari, violete sau albe, fără miros (Lunaria annua). 15 (Bot; îae) Ferigă (Struthiopteris officinale). 16 (Bot; îc) ~na-gâştei Specie de muşchi cu tulpina puternică, dreaptă, cu ramuri dispuse regulat formând tufe mari, verzi sau gălbui (Hylocomium triquetrum). 17 (Reg; îc) ~na-cocoşului Plantă din familia liliaceelor (Aspidistra elatior). 18 (Pex; rar) Aripă. 19 (Spc) Aripă, mai ales de gâscă, folosită la măturatul vetrei, la ştersul prafului etc.
20	Smoc de pene1 de ia aripă sau din coada păsărilor, care serveşte la uns foile de plăcintă. 21 (Fig) Pasăre. 22 (Lpl) Fulgi şi penezi), de obicei curăţate de cotoare, folosite la umplerea pernelor, saltelelor etc. 23 (Pex) Aşternut bun de pat, cu perne de puf. 24 (Fig; lpl) Situaţie bună. 25 (Fig; lpl) Comoditate. 26 Pană1 din aripă, mai ales de gâscă, ascuţită şi despicată la vârf, folosită altădată ca ustensilă de scris cu cerneală Si: (îvr) penuş1.
21	(Pgn; lit) Tot ceea ce serveşte ca ustensilă de scris cu cerneală. 28 (Rar) Penel. 29 (Fig) Scriere. 30 (Rar; îe) A avea ~ (frumoasă) A avea scris frumos. 31 (Fig) Stil de a scrie al unui autor. 32 (Fig) Măiestrie de scriitor. 33 (Fig) Artă de a scrie. 34 (Pex) Scriitor. 35 Plută făcută din cotorul unei pene1, folosită pentru a ţine cârligul undiţei la adâncimea voită. 36 (Reg) Nada artificială. 37 Podoabă, făcută din una sau mai multe pene1, care se poartă la pălărie. în păr etc. 38 (Prc) Penaj. 39 (Reg) Floare de grădină sau de câmp, nedefinită mai îndeaproape. 40 (Pex) Podoabă pentru pălărie, purtată mai ales de flăcăi, confecţionată din flori naturale sau artificiale Vz păun. 41 (înv; îs) ~ grecească Floare artificială. 42 (Bot; reg; îc) Pene-fecioreşti(-mierii) sau pene-de-toamnă, pene-de-ale-domneşti Ruşi-de-toamnă (CaUistephus chinensis). 43-44 (Bot; reg; îc) Peană-de-iarnă sau pene-de-iarnă Tufănică (Chrxsanthemum indicum şi sinense). 45 (Bot; reg; îc) Pene-de-mătase Arşinic (Lychnis chalacedonica). 46 (Bot; reg; îc) Peană-de-hohic Drobiţă (Geanisa tinctoria). 47 (Bot; reg; îc) Peană-de-turc (Phyteuma tetramerum Schur). 48 (Bot; reg; îc) ~na-vâzgoiului Păpădie (Taraxacum officinale). 49 (Reg: îc) ~na-leului Plantă nedefinită mai îndeaproape, probabil, gura-leului.
50	(Bot; reg; îc) Mia-soarelui Floarea-soarelui (Helianthus annuus).
51	(Bot; reg; îc) ~na-cucului Garoafă (Dianthus caryophyllus). 52 (Bot; reg; îae) Mierea ursului (Pulmonaria mollissima). 53 (Bot; reg; îc) Peană-crudă Floare-grasă (Sediim spurium). 54 (Bot; reg; îc) Pene-domneşti Canale (împatiens balsamina). 55 (Bot; reg; îc) Muşcată1 (Pelargonium zonale). 56 (Bot; reg; îc) Pene-albe Moşiţel-prost (Matricaria inodora). 57 (Bot; reg; îc) Pene-bătucite Cârciumăreasă (Zinnia elegans). 58 (Bot; Mol) Trestie (Phragmites communis). 59 (Bot; reg) Lemnul-vântului (Syringa josikaea). 60 (Reg) Cunună de spice folosită ca podoabă. 61 (Reg) Pămătuf de busuioc cu care se aghesmuieşte Si: (reg) peniţă. 62 (Reg) Bor al pălăriei. 63 (Trs; Ban) Motiv ornamental în formă de floare pentru broderii, ţesături sau pentru imprimat pe piele Si: (reg) păun. 64 (Reg) Pănuşă (1). 65 (Rar) înotătoare de peşte. 66 (Spt; îs) Categoria - Categorie în care intră boxerii având greutatea corpului între 54 şi 57 kg. 67 Bucată de lemn sau de metal.
883
PANĂ2
de obicei de forma unei prisme triunghiulare, folosită pentru despicarea lemnelor, pentru detaşarea unor bucăţi dintr-un material etc. Si: (reg) ic. nadă1 .penuş1. 68 (Tip) Piesă care se intercalează între matriţele de linotip, pentru a le spaţia. 69 (Reg) Felioară de slănină pentru împănat carnea, când se găteşte. 70 Piesă de lemn sau de metal în formă de prismă, folosită la fixarea sau la înţepenirea unor obiecte sau părţi ale lor. la asamblarea demontabilă a unor organe de maşini, a unor elemente de construcţie etc. 71 Grindă de lemn. de oţel sau de beton armat, aşezată transversal pentru a susţine căpriorii şi învelitoarea acoperişului unei construcţii. 72 (Pop) Bucată de lemn care ridică sau coboară, fixând piatra morii. 73 (Pop) Schimbătoare la plug. 74 Beţişor cu care se răsuceşte frânghia ferăstrăului pentru a întinde pânza Si: codar. (reg) încordător, sucitor. 75 (Reg) Lemn crestat care se fixează pieziş în vârtejul din acoperişul strânii şi de care se prinde căldarea în care fierbe laptele. 76 (Mol; Buc) Cui de lemn de care se atârnă strecuratoarea cu caş. 77 Scândurică pe care se aşază strecurătorile pentru a se scurge caşul. 78 Parte a ciocanului, opusă capului, prelungită şi subţiată spre vârf. 79 Lamă metalică a unor instrumente de tăiat. 80 Tăiş. 81 (Rar; la instrumentele muzicale de suflat) Ancie. 82 Parte turtită a undiţei, opusă cârligului, de care se leagă sfoara. 83 Parte lată de la capătul vâslei, care intră în apă. 84 Parte a cârmei unei nave. care poate fi rotită în jurul unui ax vertical şi asupra căreia se exercită presiunea apei când se schimbă direcţia de mişcare a navei. 85 (Trs; Mar) Fiecare dintre paletele de scândură de la roata morii de apă. 86 (Trs) Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului. 87 (Tip) Lopăţică pentru frecarea şi ungerea literelor cu cerneală. 88 Placă mică de os, de celuloid etc. cu care se ating coardele la unele instrumente muzicale Si: plectru. 89 (Reg) Cordar la cobză. 90 (îs) -na căpăstrului sau ~ de căpăstru Ştreang sau curea cu care se priponeşte calul. 91 (Reg) Şfîchi la bici. 92 (Reg) Crestătură făcută la urechea oii, pentru a o recunoaşte Si: (reg) furculiţă. 93 (Reg) Tăietură în formă de pană1 care se face la diferite procedee de altoire. 94 (îe) A tăia-n ~ (ceva) A despica în curmeziş, oblic, ascuţit. în formă de pană1 (68). 95 (îs) ~ de somn Bucată de carne de somn de la burtă sau de Ia coadă, de obicei sărată. 96 (Reg; îla) Plin ~ Umplut până la refuz Si: doldora, ticsit.
pană2 sf[At: GHICA. S. 400 / PI: pene, (rar) -ne l E: frpanne] 1 (Mrn) Orientare a velelor unei nave cu pânze astfel încât să se opună vântului şi să rămână pe loc. 2 Oprire incidentală a funcţionării unui mecanism, a unui vehicul, a unei instalaţii etc. provocată fie de un deranjament al unui organ al maşinii sau al vehiculului, fie de lipsa unui material de consum sau de întreţinere. 3 (Fam; îe) A lăsa în ~ A pune pe cineva în încurcătură. 4 (îe) A fi (sau a rămâne) în ~ A se afla într-o situaţie materială neplăcută. 5 (îae) A duce lipsă de ceva. 6 (îae) A nu mai avea bani.
panăt sn [At: REV. CRIT. III. 163 / PI: pe/iete / E: pvb pănăta] (Reg) Chin. pane1 i vz bang pane2 sm vz opancă
pane3, ~ă [At: UDRESCU, GL. / PI: -nci, -nce / E: cf panceaur] 1-2 smf, a (Mun) (Om) nebun. 3 a (îe) A umbla ~ A umbla fără rost. 4 a (îae) A bate câmpii.
pancahsm sns [At: DN-1 / E: fr pancalisme] Doctrină filozofică ce subordonează întreaga realitate frumosului.
pancartă j>/‘[At: LM / PI: -e / E: îr pancarte] Bucată dreptunghiulară de carton, pânză, lemn. tablă, pe care este scrisă o lozincă, o înştiinţare etc. Si: placardă. pancă sfvz bancă
panceaur, -ă a [At: LEXIC REG. 37 / V: panuc~, pauc~, pleneeur / PI: -i, -e ! E: ns cf paceaură] (Reg) Zăpăcit. panceaură sfvz paceaură pancevură sf vz paceaură
panchioană ş/'[At: COMAN,GL. / PI: -ne / E: ns cf panchioancă] (Reg) 1 Femeie nebună. 2 Femeie neîndemânatecă. 3 Femeie saşie.
panchioancă .v/‘(At: DLR / PI: -nce / E: cf panchioană] (Reg) Femeie care nu vede bine. panchiţă sf[At: DDRF / PI: -ţe / E: net] Femeie de moravuri uşoare. pancilită af [At: I. CR. II. 134 / A: net / PI: -ţe / E: net] (Reg; d. femei) 1 Fudulă. 2 Gătită.
pancioc sm [At: LEXIC REG. 106 / PI: -oci! E: pane1] (Buc) Papuc de casă. pandură sf vz paceaură pane of sn vz pancovă pancoş sn vz pancovă
pancotă1 sf[At: RĂDULESCU-CODIN, 56 / PI: -te / E: ns cf pane2] (Mun) 1 Om îndărătnic la muncă Vz cântic. 2 Om fără căpătâi. pancotă2 sfvz pancovă pancov sn vz pancovă
pancovă sf [At: KLEIN. D. 394 / V: pancof sn, pancoş smn, ~otă, pancov sn / PI: ~iv / E: mgpânko] (Aci; pop; mpl) 1 (Trs; Ban) Gogoaşă. 2 (Trs; Ban) Minciunică. 3 (Trs; Ban) Uscăţelc. 4 (Reg) Clătită. 5 (Buc; Trs) Colţunaşi. 6 (Reg) Ouă ochiuri. 7 (Reg; îf pancoş) Omletă.
panerati-ast sm [At: DN3 /P: -li-ast / PI: -aşii /E: îr pancratiaste] Atlet care practică pancraţiul.
pancraţiu sn [At: DN-1 / PI: -ii / E: îr pa ncrace] Probă atletica la vechii greci, constând în trântă şi pugilat.
pancreas sn [At: AMFILOHIE. G. F. 28078 / V: (înv) ~at, pancree sf / P: -cre-as / PI: -uri / E: lat pancreas, ngr năjKpeag, îr pancreas, it pancrea(s)] Glandă mixtă, de formă alungită, situată înapoia stomacului, care are legătură cu splina şi cu duodenul Si: (îvr) gâlca folcuţului. pancreat sn vz pancreas pancreatec, -ă a vz pancreatic
pancreatic, ~ă a [At: AMFILOHIE. G. F. 27776 / V: (îvr) -tec / P: -cre-a- / PI: -ici, -ice / E: lat pancreaticus, ngr TiayKpeanKoq, fr pancreatique] 1 Care aparţine pancreasului. 2 Al pancreasului. 3 Privitor la pancreas.
pancreatmă sf' [At: BIANU. D. S. 5 / P: -cre-a- / PI: -ne l E: fr pancreatine] Substanţă extrasă din pancreasul animalelor, folosită în tratamentul tulburărilor intestinale.
pancreatită sf [At: BELEA. P. A. 172 / P: -cre-a- / PI: -te / E: fr pancreatite] Boală manifestată prin inflamaţia acută sau cronică a pancreasului. pancree sfvz pancreas
pancromatic, -ă a [At: DL / PI: -ici, -ice ! E: fr panchromatique] (D. materiale fotografice) Care este sensibil, dar nu în mod egal, la radiaţii luminoase din întregul spectru vizibil.
pancronic, ~ă a [At: DN° / PI: -ici. -ice / E: pan1- + cronic] Valabil pentru orice epocă.
panda smi [At: DEX - S / E: eg panda] Mamifer ierbivor asemănător cu ursul, care are blana neagră cu pete albe şi trăieşte în Himalaia (Ailurus fulgens). pandahuză sf vz pantahuză
pandajmetne sfs [At: DEX — S / PI: (rar) ~i/ / E: îr pandagemetrie] (Gig) Determinare a înclinării şi a direcţiei straturilor geologice din adâncime, în scopul cunoaşterii structurilor geologice. pandaiale sfp vz pandalic
pandahe sf[At: CARAGIALE. S. N. 57 / V: (reg) -laie sfp, -ara. (îvr) -dohe (A şi: -olie), ~nta~ / PI: ~i/ / E: cf Pantelimon] (Pop; mpl) 1 Criză nervoasă Si: (fam) nevrica. 2 (Spc) Criză epileptică Si: (pop) năhadaie. (reg) hachiţă. (îrg) nafaca.
pandalios, ~oasă smf a [At: LEXIC REG. II. 29 / P: -li-os / PI: -oşi, -oase / E: pandalie + -rAvJ (Mun; Olt) 1-2 (Persoană) care are pandalii. 3-4 smf a (Om) furios.
pandant sn [At: DEX2 / PI: -e / E: fr pendant] Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică. pandantif sn vz pandantiv
884
PANERĂ
pandantiv sn [At: ODOBESCU, S. I. 390 / V: (rar) ~i/(PI: şi sm penden~ (PI: şi sm, -ivi) / PI: -e / E: fr pendentif] 1 Bijuterie care se poartă la gât atârnată de un lănţişor sau de o panglicuţă Vz breloc, medalion. 2 Element arhitectural în formă de triunghi curbat, cu vârful în jos, situat în colţurile arcurilor mari care sprijină o cupolă sau o turlă. pandarâ sf vz pandalie
pândea i/[At: CHEST. II, 80/233 / PI: -ele i E: net] (Reg) Lemn fasonat pentru construcţii, cioplit pe două părţi.
pandecte sfp [At: MAIOR. IST. 239/33 / V: -etă / E: lat pandectes, ngr izavSiKTqg, fr pandectes] 1 Culegere de opinii ale juriştilor romani asupra principalelor probleme de drept, publicate în vremea lui Iustinian şi puse de acord în timp cu cerinţele noilor instituţii Vz digeste (1). 2-3 (Pgn) (Lege sau) hotărâre cu caracter de lege. pândei sn vz bandieră
pandelâş sn [At: SEVASTOS, N. 282 / V: ~dil~ / E: ns cf Pândele] (Mun: Mol; art.) 1 Dans popular de tipul brâului. 2 Melodie după care se execută pandelaşul (1). pandelă sf vz bandieră
pândele sfp [At: DLR / E: net] (Reg) Specie de prunc nedefinită mai îndeaproape.
pandemie, -ă a [At: DN2 / PI: -ici, -ice / E: fr pandemique] (D. boli) 1 Care are caracter de pandemie. 2 De pandemie.
pandeniie sf [At. DN / PI: ~i/ / E: fr pandemie] Epidemie care se extinde pe un teritoriu foarte mare. pandemonion sn vz pandemoniu
pandemoniu sn [At: HELIADE, O. I. 239 /V: (gre; îvr) ~ion / PI: ~ii / E: fr pandemonium, ngr JtavSaijiâviov] 1 (Liv) Loc unde domneşte corupţia, dezordinea. 2 Adunare zgomotoasă în care se complotează, se pun la cale fapte reprobabile. 3 (îdt) Capitală imaginară a Infernului. 4 Consiliu al demonilor. panderă sf vz bandieră pandespăne sn vz pandişpan pandeşpane sn vz pandişpan pandetă sfvz pandecte pandieră sfvz bandieră pandihş sn vz pânde laş
pandişpan sn [At: MUMULEANU. C. 147/19 / V: (îvr) -desparte, ~deşpane / PI: -uri, -e / E: ngr na\iEanăvx\ Prăjitură pufoasă din făină, ouă şi zahăr. în părţi egale, cu adaos de diferite substanţe aromatice. pandilică sf vz, panglică
pandit sm [At: DEX2 / FI: -iii / E: fr pandit] Titlu dat învăţaţilor brahmani din India. pandlică sf vz panglică pandlicea sfvz panglicea pandocrator sn vz pantocrator pandolie sfvz pandalie pandor sm vz pandur
pandoră sf [At: DEX - S / PI: -re / E: frpandore] Instrument muzical cu coarde, asemănător cu lăuta, folosit în sec. XVI-XVII.
pandosi vr [At: BUGNARIU, N. 262/121 / Pzi: -sesc i E: net] (Trs) A se duce în lume, astfel încât să i se piardă urma.
pandosit, ~ă a [At: BUGNARIU,N. 262/121 /PI: -iţi,-e/E: pandosi]
1	(Trs; d. oameni) Prăpădit. 2 (Reg; d. plante) Pipernicit. pandul sn vz pendul
pandur sm [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~dor / PI: -i i E: srb pandur, mg pandur] 1 Soldat care făcea parte dintr-unul din corpurile armatei habsburgice din sec. XVIII. 2 (Pex) Soldat din sec. XIX care făcea parte din oastea pământeană neregulată a Ţării Româneşti. 3 (Spc) Soldat din armata lui Tudor Vladimirescu. 4 (Pgn) Ostaş. 5 Militar din divizia „Tudor Vladimirescir. 6 (Mun) Luptător în revoluţia de la 1848. 7 (îvp) Haiduc.
8-9 (Trs; iuz) (Agent de poliţie sau) jandarm. 10 (Reg) Persoană care are sarcina de a păzi şi de a întreţine un drum Vz picher.
panduresc, ~ească [At: C. PETRESCU, A. R. 44 / PI: -eşti / E: pandur + -«d 1-4 a Care aparţine pandurilor (3-4,6-7). 5-8 a Privitor la panduri (3-4,6-7). 9-12 a De panduri (3-4,6-7). 13 sfs (Alt.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 14 sfs (Art.) Melodie după care se execută pandureasca (13).
pandurime sf [At: BOLLIAC, O. 151 / PI: (rar) -mi/ E: pandur + -ime]
1-7	(Csc) Mulţime de panduri (1-7). 8 (Spc) Armata a lui Tudor Vladimirescu.
panduroaică sf [At: BOLLIAC, 0.138/ PI: -ice / E: pandur + -oaicci] (Nob) 1-6 Soţie de pandur (1-6). 7 (Pex) Femeie aprigă şi vitează ca un pandur.
pane1 ai [At: S. MARIN. C. B. 1 19 / S şi: pane / E: fr pane] (D. carne, caşcaval etc.) Prăjit în grăsime, după ce a fost dat prin făină, ou şi pesmet. pane2 sf vz pangea panegerist, -ă smf vz panegirist paneghiric, -ă sn, a vz panegiric
panegiri vt [At: CODRU-DRĂGUŞANU. C. 12 / Pzi: -resc / E: drr panegiric] (îvr) 1-2 A panegiriza (1-2).
panegiric, —a [At: MARCOVICI. C. 61/14 /' V: (înv) -glii-, ~nghi~ i PI: -ice l E: ngr navqyupiKâq, fr panegyrique] 1 a (înv; d. discursuri, aprecieri etc.) Elogios. 2 sn Discurs public. îndeosebi la vechii greci şi la romani, pentru elogierea unei personalităţi de seamă contemporane oratorului, pentru preamărirea faptelor eroice ale precursorilor etc. 3-4 sn (Pex) Laudă (exagerată).
panegiricesc, ~ească a [At: POLIZU / PI: -eşti / E: panegiric + -esc] (îvr; d. discursuri, aprecieri) Elogios.
panegirist, ~ă smf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) -genst / PI: -işti / E: fr partegyrişte] 1 Persoană care face un panegiric (2). 2-3 Persoană care aduce laude (exagerate) la adresa cuiva sau a ceva.
panegiriza vt [At: CODRU-DRĂGUŞANU. C. 237 / Pzi: ~<:ez / E: ngr navriyvpi^co] (îvr) 1-2 A elogia pe cineva sau ceva (în mod excesiv) Si: (îvr) a panegiri (1-2).
panel sn [At: CV 1949, nr. 9. 28 / PI: -e, -uri / E: ger Paneel] Placă alcătuită dintr-un miez de şipci. de scânduri înguste, de fâşii de lemn. de talaş, acoperit şi încleiat pe ambele feţe cu un strat de furnir.
panelenic, -a a [At: OŢETEA. T. V. 117 / S şi: -nhelle- / PI: -ici, -ice / E: fr pa nhelle nique] (Rar) 1-4 Panelenistic (1-4).
panelenism sn [At: FILIMON. O. I, 281 / PI: (rar) -e / E: fr panhellenisme] Concepţie politică preconizând unirea tuturor populaţiilor elenice într-un singur stat.
panelenist, -ă [At: SCRIBAN. D. / PI: -işti, -e i E: panelenism] 1-2 smf a (Adept) al panelenismuîui. 3-5 a Panelenistic (2-4).
panelenistic, -ă a [At: LOVINESCU. C. VI, 83 / PI: -ici, -ice / E: pan1 + elenistic] 1 Care ţine de panelenism Si: (rar) panelenic (1).
2-3	Privitor (la panelenism sau) la panelenişti (1) Si: (rar) panelenic (2-3). panelenist (3-4). 4 Care cuprinde toate populaţiile elenice Si: (rar) panelenic (5). panelenist (6).
paner1 sn [At: GCR II, 89/3 / V: (îrg) ~ă sf, (înv) -nir, pân—, pinără sf pin~ / PI: -e, (îvr. sm) -i / E: ngr Ttavâpi, it paniera, lat panarium]
1	Obiect de diferite forme, făcut dintr-o împletitură de nuiele, de papură, de rafie etc., de obicei mai mic decât coşul, care serveşte la transportarea sau la depozitarea unor obiecte, mai ales a unor alimente Si: (fir) panier (2).
2	(Reg) Traistă de pus merindele pentru drum. 3 (Reg) Leasă de nuiele care se foloseşte la pescuit. 4 (Mol) Trăsură uşoară cu coşul făcut din nuiele.
panet2 sn vz panier
panerar sm [At: BARCIANU / V: (înv) păn~ / PI: -ri / E: paner1 + -ar] (Rar) Persoană care face panere1 (1-2).
paneraş sn [At: DRĂGHICI, R. 105/18 ! V\: -e ! E: paner1 + -cw] 1-4 (Şhp) Paner1 (1-2) (mic). 5 (Rar) Lumânare subţire şi lungă, de 2-3 metri, împletită ca nuielele de la paner1 (1). 6-7 (Mol; şhp) Paner1 (4) (mic). paneră sf vz paner1
885
PANEUROPEAN
paneuropean, -ă a [At: DEX - S / P: -e~u- / PI: -eni, -ene / E: eg paneuropean] Din toate ţările Europei.
panevglieme sf[At: FILIMON, 0.1,101 / PI: ~i/ / E: ngr nxzvevyâveia] (Grî) Termen reverenţios cu care se adresa cineva unui boier.
panfob'ie sf [At: DN2 / PI: ~i/ / E: fr panphobie] (Med) Teamă morbidă faţă de orice lucru, care apare ca simptom al anumitor boli mintale Si: (rar) pantofobie. pangal sn vz pangar
panganet sn [At: DIONISIE, C. 177 / V: pângăn~ / PI: -uri / E: mg panganet] (înv; Trs) Baionetă.
pangar sn [At: POLIZU / V: (rar) -al / PI: -e / E: ngr 7tayxâpi] 1 Masă sau tejghea la care se vând lumânările în biserică. 2 Vânzare a lumânărilor în biserică. 3 Venit realizat de biserică din pangar (2).
pangea sf[At: CIHAC, II, 603 /V: ~«e / PI: -de / E: tc pancar] (Bot; Mol) 1 Sfeclă {Beta vulgaris) Si: pangică (1). 2 (Şîc sfeclă-'-, sfeclă-~eîe) Sfeclă roşie (Beta rubra) Si: pangică (2).
pangeneză sfs [At: DEX - S / E: fr pangenese] Teorie evoluţionistă care susţine transmiterea, prin ereditate, a tuturor însuşirilor dobândite.
pangerrnanic, ~ă [At: DEX - S / PI: -ici, -ice ! E: fr pangermanique] 1-2 smf a (Adept) al pangermanismului Si: pangermanist.
pangermanism sns [At: CADE /V: (rar) -izm / E: frpangermanisme] Concepţie politică preconizând unirea tuturor populaţiilor de origine germană într-un singur stat.
pangermanist, ~ă [At: BARIŢIU, P. A. II. 169 / PI: -işti, -e / E: fr pangermaniste] 1-2 smf a (Persoană) care susţine pangermanismul.
3	a Care aparţine pangermanismului. 4 a Privitor la pangermanism. pangermamzm sn vz pangermanism
panghl vi [At: BUL. FIL. IV, 103. 107 / Pzi: -ghesc / E: rrm pândo] (Arg) A fura.
pangică ^/[At: BORZA, D. 30 / PI: -ici, -de l E: pangea css] (Bot; reg) 1-2 Pangea (1-2). pangin sm vz păianjen
panglicar sm [Al: EMINESCU, O. I, 150 / PI: -i / E. panglică + -ar] 1-2 (Iuz) Persoană care (fabrica sau) vindea panglici. 3 Artist de circ care făcea scamatorii cu panglci Si: boscar, scamator. 4 (Fam; fig) Şarlatan.
panglică sf [At: IORGA, S. D. XII, 45 /V: (reg) pambl~, ~ndl~, ~nti~, ~ntli~, păncl~, pănti~, păntl~, plambi, planti~ (A şi: -tică), plantigă, plănti~,plânti~,plenti~ IA şi: -lică / PI: -ici, (pop) -ice / E: mg pântlika]
1	Fâşie subţire şi îngustă de ţesătură de bumbac, de mătase, de catifea etc. folosită mai ales ca podoabă Si: (reg) banta, cordea, petea, primă, salbă, sârmă, top. 2 (îe) A scoate -ci pe nas A inventa. 3 Bandă dintr-un material textil special impregnată pe una din părţi cu cerneală şi rulată pe un mosor special, folosită la maşina de scris şi la diverse aparate înregistratoare. 4 (Pgn) Fâşie. 5 (Teh) Obiect flexibil de metal sau din alt material, cu grosime şi lăţime mici în raport cu lungimea Si: bandă. 6 Instrument pentru măsurarea directă a distanţelor, confecţionat dintr-o bandă de oţel lungă, de obicei, de 50 m, şi lată de cca 15 mm, cu două inele de alamă la capete, care servesc la întinderea ei Vz ruletă. 1 (Ban; îf pantli-, planii-) Şiret de ghete. 8 (Zlg; pop) Tenie ('Taenia). 9 (Bot; reg; lpl) Iarbă-albă (Phalaris arundinacea). 10 (Olt) Basma subţire.
panglicăhe sf[At: DDRF / PI: ~i/ / E: panglicar + -ie] 1-2 (Fabrică sau) prăvălie de panglici (1). 3 (Csc) Cantitate mare de panglici. 4 Sorturi de panglici. 5-6 Scamatorie (cu panglici). 7 (Fam; fig) Şarlatanie. 8 (Fam; fig) Intrigă.
panglicea sf [At: BARONZI, L. 95 / V: planticde / PI: -de / E: panglică + -ea] 1-8 (Reg; şhp) Panglicuţă (1-8).
panglicuţă sf [At: BARIŢIU, P. A. Iî, 48 / V: păn~, (reg) pambl~, pa mpl-, pantei- / PI: -ţe / E: panglică + -uţă] 1-8 (Şhp) Panglică (1,
3-5) (mică) Si: (reg) panglicea (1-8). 9 (Bot) Iarbă-albă (Phalaris arundinacea).
pangohn sm [At: CADE / PI: -i / E: fr pangolin] Gen de mamifere tropicale din ordinul edentatelor care au corpul şi coada acoperite cu solzi
comoşi, printre care sunt presărate fire răzleţe de păr. şi care se hrănesc cu insecte (Manis).
panic, -ă [At: VĂCĂRESCU. IST. 268 / E: ngr izaviKQq, îipanique]
1	a (înv; d. spaimă; frică etc.) Care se produce brusc, intens şi de obicei fără motiv. 2 a/Spaimă subită şi violentă. în general neîntemeiată şi având de obicei caracter colectiv. 3 sf (te) A intra în -ă A se nelinişti în cel mai înalt grad.
panicai'd, -ă smf, a [At: SFC II, 122 / PI: -rz.i, -e / E: fr paniquard] 1-4 (Prt) (Persoană) care se lasă cuprinsă de panică (şi-i influenţează şi pe alţii, răspândind panică).
panicat, ~ă ă [At: DEX2 / PI: -aţi, -e / E: frpanique] (Liv) Care este cuprins de panică (1).
panicul sn [At: J. CIHAC, I. M. 282/8 / V: (înv) ~lă sf ~\cură sf/ PI: -e / E: lat panicula, fr panicule] (Bot) Inflorescenţă formată dintr-un ciorchine compus, ale cărui ramuri secundare sunt şi ele ramificate şi poartă spiculeţe sau capitule.
paniculat, -ă a [At: GRECESCU, FL. 131 / PI: -aţi, ~e / E: fr panicule] (Bot) 1 (D. plante) Care are florile în panicul. 2 (D. inflorescenţe) Care are formă de panicul. paniculă sf vz panicul pamcură sfvz panicul
panier sn [At: CR (1848), 21 V71 / V: (rar) -ner / P: -ni-er / PI: -e / E: fr panier] 1 Jupon cu balene care serveşte pentru a ţine fusta înfoiată pe şolduri. 2 (Pex) Rochie cu un astfel de jupon. 3 (Frr) Paner1 (1).
panifica vt [At: DM / Pzi: pamfic I E: fr panifier] (C. i. făina) A transforma în pâine, cornuri, chifle etc.
panificabil, a [At: SCÎNTEIA, 1953, nr. 2752 / PI:	/ E: fr
panifiable] (D. cereale, făină) Care poate servi ca materie primă pentru fabricarea pâinii, cornuri lor, chiflelor etc.
panificare sf [At: DN2 / PI: (rar) -cari / E: panifica] Proces de transformare a fainei de grâu şi de secară în pâine, în produse de franzelărie etc. Si: (rar) panificaţie.
panificaţie sf [At: CADE / V: (rar) -iune / PI: -ii / E: fr panification] Panificare. panificaţiune sfvz panificaţie
panighir sn [At: GÂLDI, M. PHAN. 217 / PI: -uri / E: ngr TwevrjŢvpîg] (Grc; îvr) Târg. panighiric, ~ă sn, a vz panegiric paniliidă sf vz panahidă pan'ir sn vz paner1
panislamic, -ă a [At: DEX- / PI: -ici, -ice / E: frpanislamique] 1 Care aparţine panislamismului. 2 Referitor la panislamism. 3 Specific panislamismului. 4 De panislamism.
panislamism sn [At: DN2 i PI: (rar) -e l E: frpanislamisme] Concepţie politico-religioasă de la sfârşitul sec. XIX, larg răspândită în Orient, care propovăduia unirea tuturor popoarelor de religie islamică.
paniţă sf [At: IORGA, S. D. XV, 85 / PI: -ţe / E: pn pannica] 1 Termen de politeţe cu care cineva se adresa fiicei sau soţiei unui pan2. 2 (Pex; înv; Mol) Boieroaică. paniu1, ~\e a vz paliu2 paniu2, ~\e ă vz paliu3 panjan sm vz păianjen panjămţă sfvz păienjeniţă panjen sm vz păianjen panjene sm vz păianjen panjin sm vz păianjen panjine sm vz păianjen
panlinsm sns [At: LOVINESCU, C. VIL 63 / E: pan1- + lirism] (Nob) Lirism integral.
panlogism sns [At: DN2 / E: fr panologisme] Doctrină idealist-obiectivă potrivit căreia tot ce este real este integral inteligibil şi poate fi construit după legile proprii ale spiritului.
886
PANSIONAT
panloglst, ~ă [At: RALEA, S. T. I, 282 / PI: ~işti, -e / E: de la panlogism] 1-2 smf, a (Adept) al panlogismului. 3 a Care se referă la panlogism. 4 a Specific panlogismului.
panmieloftizie sf[At: DER / P: -mi-e / PI: -ii / E: frpanmyelophtisie] (Med) Boală a maduvei osoase hematopoetice, provocată de agenţi fizici, toxici sau infecţioşi, caracterizată prin scăderea până la dispariţie a celulelor care fabrică elementele celulare ale sângelui.
panmixie sf [At: DEX2 / PI: ~ii ! E: eg panmixia] (Big) încrucişare întâmplătoare din punct de vedere genetic între doi indivizi de sex opus.
pannaturism sn [At: RALEA, S. T. III, 35 / PI: (rar) -e / E: pan1- + naturism] Concepţie care susţine că, în afara realităţilor naturii, nu există nimic altceva.
panoftalniie ^/'[At: DN2 / PI: ~i; / E: fr panophtalmie] (Med) Infecţie supuraţi vă acută care cuprinde în întregime ochiul.
panon sm, a [At: ASACHI, S. L. I, 52 / PI:	/ E. drr Panonia] (îvr)
1-4 (Persoană) care (făcea parte din una dintre populaţiile Panoniei sau) era originară de acolo.
panonian, ~ă [At: LTR2 / P: -ni-an / PI: -ieni, -e I E: fr panonien] (Gig) 1 sm Pliocen din bazinul panonic. 2 sm (Prc) Etaj inferior al pliocenului din Europa Orientală. 3 sm Subetaj superior al sarmaţianului.
4-6 sm (Prc) Substraturi geologice din panonian (1-3). 7-9 a Care aparţine panonianului (1-3). 10-12 a Care se referă la panonian (1-3).
panonic, ~ă a [At: XENOPOL, I. R. I, 89 / PI: -ici, ~ice / E: Panonia + -ic] 1 Care aparţine Panoniei. 2 Referitor la Panonia. 3 Originar din Panonia.
panoplie sf[At: ALECSANDRI, T. 1316 / PI: ~i/ / E: fr panoplie] 1 Colecţie de arme aranjate pe un panou. 2 Panou pe care sunt aşezate arme.
3	(Pex) Obiecte care servesc la practicarea unor sporturi, trofee vânătoreşti sau sportive etc.
panoptic sn [At: NEGULICI / V: (liv) -um/ PI: ~ice l E: frpanoptique, ger Panoptikum] 1-2 Sală, de obicei muzeu, construită pentru a se putea cuprinde cu ochii, din oricare punct, întreg teritoriul. 3-5 (Expoziţie) (muzeu sau) colecţie de figuri de ceară Si: (rar) panoramă (10-12). panopticum sn vz panoptic panorama1 sf vz panoramă
panorama2 vt [At: DEX2 / Pzi: -mez / E: eg panoram] (Cig) A realiza un panoramic.
panoramare a/[At: DEX2 / PI: ~mări / E: panorama] (Cig) Realizare a unei panorame.
panoramă sf [At: HELIADE, D. J. 81/26 / V: (înv) ~/wa, (PI: ~a le), (reg) panara (PI: păinăirăli), panar~, pănăr~ / A şi: (înv) panor- / PI: ~me, (pop) -rănii I E: fr panorama, ger Panorama, ngr 7Tav6pajj.cc] 1 Tablou de mari dimensiuni plasat de jur-împrejurul unei încăperi circulare în care spectatorul se află în centru, de unde priveşte imaginile luminate ale tabloului. 2 (Pex) Clădire circulară în care se află un asemenea tablou. 3-4 Vastă privelişte (circulară) din natură, văzută din depărtare sau de la înălţime. 5 (Fig) Privire de ansamblu consacrată unui domeniu, unei probleme etc. Si: frescă. 6 Spectacol de bâlci cu vizionări de panorame (1), cu scamatorii, cu reprezentaţii acrobatice etc. 7 (Pex) Baracă unde se dă un astfel de spectacol. 8 (Fam; îe) A (se) face de — A (se) face de râs. 9 (Fam) Ceartă care atrage pe curioşi Si: (fam) bâlci, teatru. 10-12 (Rar) Panoptic (3-5).
panoramic, ~ă [At: VIANU, A. P. 107 / PI: -ici, -ice / E: fr panoramique] 1-2 ă Care ţine de panoramă (3-4). 3-4 a Privitor la panoramă (3-4). 5-6 a De panoramă (3-4). 7 ă Care are orizont larg. 8 ă (Fig) De ansamblu. 9 ă (îs) Fotografie ~ă Fotografie luată, de obicei, din avion, care cuprinde un peisaj extins. 10 a (îs) Eaxui - Ecran de cinematograf de formă semicirculară, cu lăţimea mult mai mare în raport cu înălţimea. 11 sn (Rar) Privire de ansamblu.
panortodox, ~ă a [At: DM / PI: -ocşi, -e l E: pan1 + ortodox] 1 Privitor la toate bisericile ortodoxe. 2 Al întregii ortodoxii.
panou sn [At: CAMIL PETRESCU, T. III, 9 / PI: -uri / E: frpanneau]
1	Planşă, tăblie de lemn, de tablă, de carton etc., de mărimi variate, pe
care se scriu sau se lipesc lozinci, afişe etc. 2 (îs) ~ de comandă Placă de marmură, de bachelită etc. pe care sunt centralizate toate dispozitivele de comandă ale unei maşini, ale unei uzine, ale unei nave etc. 3 (Mii; şîs ~ de tragere) Ţintă în formă de panou (1), pe care sunt trasate cercuri concentrice şi care este folosită pentru trageri. 4 (Spt) Placă dreptunghiulară din lemn sau din material plastic, pe care este fixat coşul de baschet.
5	Element de construcţie în formă de perete plin sau alcătuit din bare, care are grosimea mică şi e asamblat de obicei cu alte elemente asemănătoare, pentru a forma un sistem tehnic, o construcţie etc. 6 (Min; îs) ~ de exploatăre Porţiune dintr-un câmp de exploatare cuprinsă între două galerii.
panpsihism sn [At: DN2 / PI: (rar) -e / E: fr panpsychisme] Concepţie potrivit căreia toate elementele naturii ar fi însufleţite şi înzestrate cu psihic. panpuşcă sfvz pampuşcă
panromanic, -a ă [At: HEM 1557 / PI: -ici, -ice / E. pan1 + romanic] 1-2 Care se referă (la toate popoarele sau) la toate limbile romanice.
3-4 Care aparţine tuturor (popoarelor sau) limbilor romanice. 5-6 Care este specific tuturor (popoarelor sau) limbilor romanice.
panromânism sn [At: BĂLCESCU, ap. GHICA, A. 554 / PI: (rar; im) -e / E: pan1- + românism] (Rar) Concepţie politică preconizând unirea tuturor românilor într-un singur stat.
pansa vt [At: BRĂTESCU-VOINEŞTI, P. 199 / Pzi: ~sez / E: fr panser]
1	A aplica un pansament (4) Si: a bandaja, (îvp) a obloji. 2 (Mdv; rar) A ţesăla.
pansaj sn [At: ENC. VET. 161 / PI: -e I E: fr pansage] (Mdv; rar) Ţesălare.
pansament sn [At: KRETZULESCU, M. 76/6, 171/14 / V: (înv) pansem~ / PI: -e / E: fr pansement] 1-2 Pansare (1-2). 3 (îlav) A face ~e A pansa (1). 4 Material folosit pentru pansare (1-2). 5 (Spc) Bandaj.
6	(Mdv; rar) Ţesălare.
pansare sf [At: ABC SAN. 7 / PI: -sări / E: pansa] 1 Mijloc de a proteja contra infecţiilor, a traumatismelor etc. o rană, un organ bolnav etc. prin acoperirea lor cu comprese sterile, cu calmante, dezinfectante sau cicatrizante lichide Si: pansament (1). 2 Aplicare a unui pansament (4) Si: pănsăment (2). 3 (Mdv; rar) Ţesălare.
pansat, ~ă a [At: MDA ms / PI: -aţi, -e / E: pansa] 1 (D. oameni) Care a fost tratat prin pansare (1). 2 (D. plăgi) Peste care s-a aplicat un pansament (4).
pansea sf[At: ALECSANDRI, T. 1008 / PI: -de / E: ngr Jtavaig, fr pensee] (Mpl) 1 Plantă erbacee din familia violaceelor cu tulpina mică, simplă sau ramif:cată. cu frunze late. ovale, de culoare verde-închis. cu flori nemirositoare cu cinci petale inegale diferit colorate. în culori foarte variate, cultivată ca plantă decorativă Si: (reg) barba-împăiratului, guşă-găinii, trei-frăţi-pătaţi (Viola Wittrockina). 2 (Bot; şîc -ele-sălbatice) Trei-fraţi-pătaţi (Violă tricolor). 3 Plantă cu tulpina înaltă, cu frunze ovale, lanceolate. cu inflorescenţă ramificată, cu flori de culoare roz (Silene Armeriă). 4 (Bot; Mun; îc) ~ele-boiereşti Zorea (Pharbitis purpurea).
panselxxţă sf [At: GRECESCU. FL. 89 / PI: -ţe / E: pansea + -uţă] 1-8 (Şhp) Pansea (1-4) (mică). 9 (Bot; reg; mpl; şîc ~e-de-câmp) Trei-fraţi-pătaţi (Viola tricolor). 10 (Bot; reg; îs) ~e-de-munte Unghia-păsării (Violă declinată), pansement sn vz pansament
panseu sn [At: CĂLINESCU, S. 370 / PI: -uri / E: fr pensee] (Frm) 1 Maximă. 2 (Im) Părere.
pansexuahsm sn [At: RALEA, S. T. II, 43 / Pr: -xit-a / PI: (rar) -e l E: frpansexualisme] (Flz) Teorie care exagerează în mod nejustificat rolul instinctului sexual în viaţa psihică.
pansinuzită sf [At: DER / PI: -te / E: fr pansinusite] (Med) Inflamaţie a tuturor sinusurilor oaselor craniene Vz sinuzită. pansion sn vz pensie pansiona v vz pensiona pansionar, ~ă smf vz pensionar pansionat sn vz pensionat
887
PANSIONER
pansioner, -a smf pensionar pansiomst,	smf pensionist
pansiv, ~ă a [At: HELIADE. D. J. 36/6 / V: (înv) pen~ i PI: ~i, -e / E: îrpensif] (Frm; asr; irn; d. oameni) Meditativ.
panslav, -a a [At: DEX- / PI:	-e	/ E: fr panslave] 1-2 Care aparţine
(tuturor) popoarelor slave. 3-4 Referitor la (toate) popoarele slave. 5-6 Specific (tuturor) popoarelor slave.
panslavism sns [At: RUSSO. S. 75 / E: îrpanslavisme] Curent politic, apărut în sec. XIX în Rusia, care preconiza unirea într-un singur stat a tuturor popoarelor slave.
panslavist, ~ă [At: CADE / PI: -işti, -e / E: îr panslaviste] 1-2 smf, a (Adept) al panslavismului. 3 a Care este specific panslavismului. 4 a Privitor la panslavism.
pa ns of ie sf [At: NEGULICI / PI: (rar) -ii / E: ngr navocxpia] (îdt) înţelepciune universală.
panstereoramă sf [At: NEGULICI / P: -re-o- / PI: -me i E: fr panstereoramă] (îdt) Reprezentare în mărime naturală şi în relief a unui obiect. panstură sfvz păsîură2 pantacuză sf vz pantahuză
pantagruelic, -a a [At: HOGAŞ. DR. 1,229 / P: -gru~e- / PI: -ici, -ice / E: fr pantagruelique] 1 (Liv; d. poftă, foame) Demn de Pan tagmei Si: colosal, devorant. extraordinar. 2 (D. ospăţuri) Extraordinar de bogat Si: sardanapalic.
pantahuză sf [At: M. I. CARAGIALE. C. 158 / V: (reg) -acuză, ~nda~ / PI:	/ E: ngr mvTa^otkra] (înv) 1 Listă de subscripţie, de obicei în
formă de registru, cu care se strângeau fonduri pentru construirea sau repararea unei biserici, pentru o operă de binefacere etc. 2 Cutie închisă şi sigilată în care se strângeau astfel de fonduri. 3 (îe) A umbla (sau a pleca) cu -a A umbla cu o listă de subscripţie, pentru a strânge fonduri.
4	(îae; dep) A umbla din loc în loc purtând vorbe, minciuni. pantaler sn vz bandulieră pantalie sfvz pandalie
pantalon sm [At: GOLESCU, î. 123 / V: păntăl~ / PI: -ni / E: ngr TtavuaXâvi, îr pantalon] 1 (Mpl) îmbrăcăminte bărbătească purtată peste lenjerie şi care acoperă, de la brâu în jos, corpul şi fiecare dintre membrele inferioare Si: (reg) berneveci, cioareci, ilari, nădragi, şalvari. 2 (Prin sinecdocă) Bărbat. 3 (Şîs ~ de damă) Piesă de îmbrăcăminte ca pantalonii (1), având mici adaptări, purtată de femei. 4 Chiloţi. 5 Izmene. 6 (Teh) Piesă de tablă sau de metal turnat în formă de pantalon (1). goală în interior, folosită la bifurcarea unei conducte. 7 (Teh; îs) -i frecători Dispozitiv la maşina de ţesut, care are rolul de a transporta materia primă spre diferite părţi ale maşinii. 8 (Fam; lpl) Gaură făcută cu tacul în postavul mesei de biliard.
pantalonadă sf [At: CARAGIALE, O. V. 86 / PI: -de / E: fr pantalonnade] (Frm) 1 Comedie burlescă în care apare Pantalone, personaj din comedia delTarte. 2 (Pex) Bufonerie.
pantalonii' sm [At: GHICA. în SCL 1953, 104 / PI: -i I E: pantaloni -ar] 1 (înv; dep) Denumire dată, la începutul sec. XIX. de către boierii reacţionari îmbrăcaţi oriental tinerilor cu idei progresiste, care adoptaseră îmbrăcămintea occidentală Vz bonjurist, duel gin. 2 (Pop; dep) Poreclă dată de ţărani persoanelor care nu poartă iţari, ci pantaloni după moda de la oraş. 3 (Spc) Orăşean. 4 (Rar) Croitor specializat în confecţionarea pantalonilor (1). 5 (Rar) Vânzător de pantaloni (1).
pantalonaş sm [At: BRĂTESCU. O. A. II. 37 / PI: -i! E: pantalon + -aş] (Mpl) 1-8 (Şhp) Pantalon (1, 3-5) (mic). 9 (înv) Obiect de lenjerie femeiască purtat sub rochie, care acoperea fiecare dintre membrele inferioare şi care era împodobit cu volănaşe de dantelă Vz chilot, pantanog, ~oagă a vz pintenog pantaraura av vz pantaura
pantarcă sf[At: BĂCESCU. PĂS. 119 / P1: -rce / E: ucr imirrapm] (Orn; Buc) Bibilică (Niunida meleagris). pantasie sfvz pantazie
pantaura av [At: B ARBU, G. 405 / V: -araura i E: cf pantahuză] (Olt; Mun; îe) A umbla - A umbla toată ziua de colo până colo fără rost.
pantazie 4'/’[At: TDRG / V: ~asi~ / PI: ~i/ / E: ns cf fdntazie] (Bot; Mol) Muşcată1 (Pelargonium).
pantă1 sf[At: I. IONESCU, M. 324 / PI: -te / E: fr pente] 1 Porţiune de teren cu suprafaţa înclinată faţă de planul orizontal, care formează de obicei versanţii unor forme de relief Si: clină, coastă, muchie, povârniş. (îrg) piază. (reg) piezişea. 2-3 (îljv) în - (Care este) înclinat. 4 (îe) A cădea (sau a aluneca) pe (o) ~ A se lăsa antrenat de..., în... 5 (îae) A se îndrepta către... 6 (Gmt) Unghi ascuţit format de o dreaptă sau de un plan. cu o dreaptă orizontală sau cu un plan orizontal. 7 (Gmt) Tangentă trigonometrică a acestui unghi. 8 (Teh) înclinare faţă de orizontală. pantă2 sf vz pată
panteism sn [At: BOLINTINEANU. O. 310 / PI: (nob) -e ! E: fr pantheisme] Concepţie filozofică monistă potrivit căreia divinitatea şi natura sunt identice.
panteist, -ă [At: I. GOLESCU, C. / PI: -işti, -e i E: fr pantheiste] 1-2 smf, a (Adept) al panteismului. 3 Referitor la panteism Si: (rar) panteistic (1). 4 ă Care susţine panteismul Si: (rar) panteistic (2). 5 a (Rar) Care provine din panteism Si: (rar) panteistic (3).
panteistic, ~ă a [At: BENIUC, M. C. I. 189 / PI: -ici, -ice / E: panteist + -/c] 1-3 (Rar) Panteist (1-3).
panteon sn [At: CUGETĂRI, I. 10371 / P: -te-on / PI: (rar) -oane, -uri! E: ir pantheon] 1-2 Monument consacrat memoriei oamenilor iluştri ai unei ţări (în care se află rămăşiţele pământeşti ale acestora). 3 (Pex) Totalitate a oamenilor iluştri dintr-o ţară sau din lume. 4 (Ant) Templu consacrat tuturor zeilor din religia politeistă greacă sau latină. 5-6 (Pex) Totalitate a divinităţilor (unei mitologii sau) ale unei religii politeiste. panter sm vz panteră
panteră sf[At: DRLU / V: (înv) panter sm / PI: -re / E: fr panthere] Animal mamifer carnivor din familia felidelor. cu corpul suplu şi musculos, cu blana gălbuie cu pete negre sau. rar. cu blana neagră, lucioasă, puternic, agil şi feroce, care trăieşte în Africa şi Asia Si: leopard, (înv) pardos1. (îvr) par dai (Felis par dus), pantică sf vz panglică
pantin sm [At: MARIN. F. 268/25 / Pi: -i! E: fr pantin] (înv) Jucăric reprezentând o figură comică ale cărei membre sunt mişcate cu ajutorul unei sfori. pantină sfvz patină2
pantioagă sf[At: DLR / PI: ~a(i^ / E: net] (Reg) Femeie înaltă. pantiş, ~ă a [At: ALR I, 1492/283 / Pi: -i, -e / E: net] (Reg; d. cai) Şarg.
pantlică sf vz panglică pantlicuţă sfvz panglicuţă
pantocrator [At: CUV. D. BĂTR. I, 195/8 / V: (rar) ~ndo~ ! E: ngr TtavTOKpăxcapj 1 Pictură pe cupola de deasupra naosului din bisericile ortodoxe, reprezentând pe Iisus Hristos ca împărat al lumii. 2 (Pex) Cupola de deasupra naosului, unde se află această pictură. 3 (îvr) Icoană reprezentând pictura descrisă mai sus.
pantof sm [At: IORGA. S. D. VIII. 8 / V: (reg) ~flă (PI: -le) sf -fiu / PI: -i / E: ger Pantoffel] 1 încălţăminte de stradă care acoperă laba piciorului până la gleznă Si: papuc. (reg) jumătăţi Vz condur, iminei.
2	(înv; îe) A sta sub ~ul cuiva A fi sub autoritatea cuiva Si: a fi sub papuc!
(3). 3 (Reg) Papuc1 (2). 4 (Bot; reg; îc) ~ul-doamnei Biabornic (Cypripedium calceolus). 5 (Bot; reg; îc) ~ii-doamnei Papucul1 (18)-doamnei (Impatiens roylei).
pantofag, -a a [At: DN2 / PI: -agi, -age / E: îr pantophage] (Rar; d. animale) Omnivor.
pantofagie sf[At: DN2 / Pi: ~i/ / E: fr pantophagie] (Rar) însuşire de a fi omnivor.
pantofai' sm [At: POLIZU / V: (reg) ~flar / PI: -ri / E: pantof + -ar] 1-2 Persoană care (face sau) repară pantofi (1). 3 (Pgn) Cizmar. 4 (Pex) Negustor de încălţăminte.
888
PA PAC IO C AR
pantofăreasă sf\ At: POLIZU / PI: ~cse! E: pantofar + -ea.sa] 1-4 (Rai') Soţie de pantofar (1-4).
pantofâneJ sf [At: POLIZU / PI: ~i/' / E: pantofar + -ie] Meserie a pantofarului.
pantof cine2 sf[ Ai: POLIZU / PI: ~i / / E: pantof + -arie] 1-2 Atelier în care se (confecţionează sau) se repară pantofi (1) ori (pgn) orice fel de încălţăminte Si: cizmărie. 3 (Pex) Magazin în care se vinde încălţăminte.
pantofior sm [At: POLIZU / PI:	/ E: pantof + -ior] 1-4 (Şhp) Pantof
(1,3) (mic). pantof Iar sm vz pantofar pantof Ui sfvz pantof pantoflu sm vz pantof
pantofobie sf [ At: DN2 / PI: ~i/ / E: fr pantophobie] (Rar) Panlobie. pantogrdf sn [At: NEGULICI / PI: ~e / E: fr pantographe] (Teh)
1	Aparat pentru reproducerea unui desen, a unui plan. a unei hărţi etc., la aceeaşi mărime sau la scară diferită de cea a modelului. 2 Dispozitiv instalat pe acoperişul unor vehicule electrice, prin care se realizează un contract electric mobil între firul de contact şi instalaţia electrică montată pe vehicul.
pantogrdf ic, -ă a [At: DEX2 / PI: -ici, -ice l E: fr pantographique] 1 Care aparţine pantografiei. 2 Referitor la pantografie. 3 Specific pantografiei. 4 De pantografie.
pantografie sf [At: DN2 / PI: ~i/ / E: fr pantographie] (Teh) Reproducere a unui desen cu ajutorul pantografului.
pantometru sn [At: NEGULICI / PI: -e / E. îr pantometre] Instrument topografic utilizat pentru măsurarea prin vize scurte a unghiurilor orizontale.
pantomicesc, ~easca a [ At: (a. 1819) URICARIUL. VII. 79 / PI: ~eşti (şi. aj) -este / E: pantomie + -/V^c] 1-6 (îvr) Pantomimic (1-6). pantomie sfvz pantomimă
pantomim, ~ă [At: CR (1834). 341 /26 / V: (pop) -inâ, (îvr) ~oni\e (PI: ~i/) / PI:	-e / E: îr pantomime, ger Pantomime] 1 ^/'Exprimare a ideilor
şi a sentimentelor prin gesturi, inimică, dans. 2 ş/’Ansamblu de gesturi, de mişcări prin care se exprimă idei şi sentimente. 3 sf Gen de reprezentaţie teatrală în care actorii exprimă diverse acţiuni dramatice numai prin pantomimă (1-2). 4 sf Piesă de teatru creată şi jucată în acest gen. 5 sf (Pop; îe) A i se întâmpla (cuiva) o ~mă A avea ghinion. 6 sf (Rar) Baracă unde sc joacă pantomime (3-4). 7-8 smf a (Actor) care exprimă idei şi sentimente numai prin gesturi, mimică, dans.
pantomimic, ~ă a [At: STAMATI, D. / PI: -ici, -ice / E: fr pantomimiciue11-3 De pantomimă (2-4) Si: (îvr) pantomicesc (1-3). 4-5 Ca într-o pantomimă (3-4) Si: (îvr) pantomicesc (4-5). 6 Exprimat prin pantomimă (2) Si: (îvr) pantomicesc (6). pantoimnă sfvz pantomimă
pantopon s [At: BIANU. D. S. / PI: net / E: îr pantopon] (Far) Substanţă extrasă din opiu. care se prezintă ca o pulbere brună, cu gust amar. solubilă în apă. cu acţiune analgezică similară opiului, morfinei etc.
pantrop, ~ă a [ At: DEX2 / PI: ~i. -e / E: eg pantropic] (Big; d. microbi, viruşi) Care se poate localiza în orice parte a organismului.
pantwm sn [At: DN2 / PI: -uri, -e i E: fr pantoum] Specie fixă a poeziei lirice. în care al doilea şi al patrulea vers dintr-un catren formează primul şi al treilea vers din catrenul următor.
panţaroiă sf [At: BV II. 519 / PI: -Ie / E: pn pancerola, it panzeruola] Joc de cărţi care se joacă în trei persoane.
panţâ sf [At: PAŞCA. GL. / PI: -ţe / E: cf ger Panzer] (Reg) Veston de pânză ordinară cu care se îmbracă minerii în timpul lucrului. panţăr sm vz panţir
pan fir sm [At: URECHE, ap. LET. I. 238/36 / V: pangirn, ~ţăr, ~/ur, pănţixr i PI: -i / E: pn pancerz, rs immpjpb, ger Panzer, srb pancir] 1 (îvr) Platoşă. 2 Mercenar dintr-un corp de oaste călare din trecut, însărcinat mai ales cu paza graniţelor, cu transmiterea ştirilor şi cu aducerea la îndeplinire a unor porunci, hotărâri etc. ale autorităţilor. 3 (Pgn; pop) Ostaş.
4	(Mol) Personaj din jocul de copii „de-a mânzulica“. 5 (Reg) Disc mic
de metal, sclipitor, folosit ca ornament la diferite obiecte de îmbrăcăminte femeieşti Vz fluture, paieta, panţoher sn vz panzehru panţwr sm vz pnţir
panţură sf [At: POLIZU / A şi: pan-1 PI: -re i E: cf pantur] (îdt) Femeie uşuratică.
panţuşcă sf[At: UDRESCU. GL. / PI: -nşte / E: panăura css] (Reg) Femeie uşuratică. panuceaur, -ă a vz panceaur
panuniotidl, -a a [At: CONTEMP. 1948. nr. 108. 11/4 / P: -ui-o- ! PI: -i, -e ! E: pan+ unional cdp rs Bcecohoirnă] (Iuz) 1 Care se referă la întreaga Uniune Sovietică. 2 Din tot cuprinsul Uniunii Sovietice.
pdnus sn [At: DEX2 / PI: -e / E: fr pannus] (Med) 1 Vascularizaţie anormală a unei membrane. însoţită de formare de ţesut conjunctiv. 2 Adenită ncsupurată.
pdnzxi sf [At: ALR SN I. h 137/836 / PI: -ze, pânşi / E: cf pânză, păianjen, păuza] (Trs; Olt) Fiecare dintre prăjinile care se leagă împreună la unul dintre capete şi care se aşază pe vârful stogului de fân Si: (reg) pătişă Vz mar lac. păianjen. păuză. pdnzfui sm vz păianjen
panzehru sn [At: CANTEMIR. IST. 307 / V: -nţoher, padzerh I PI: -uri, (sm) -i / E: tc panzehir] (înv) Piatră formată în organele unor animale, considerată de medicii orientali ca un antidot.
pdnzer sn [At: STANCU, R. A. II. 374 / P: -nţer, -ntări / PI: -e / E: ger Panzer] 1 (Rar) Tip de tanc german din cel de-al doilea război mondial.
2	(Pgn; gmr) Tanc.
panzoot'ie j»;/’[At: DER / PI: ~i/ / E: h panzootie] Extindere a unei boli contagioase a animalelor pe teritorii foarte întinse, putând cuprinde ţări şi continente întregi Vz epizootie, paor sm vz paur
paordt sn [At: JAHRESBER. IV, 330 / PI: -e / E: paur + -atj (Reg; sst) Agricultură.
pdoră .v/[At: ALR II. 36 / PI: -re ! E: cf paur] (Ban) Unitate de măsura pentru pământ, egală cu 32 de iugăre. pdore sm vz paur
paos sn [At: DOSOFTEI. ap. GCR 1.264/1 / V: apaos,p:\us, pdiist,pauz / PI: (rar) -uri / E: ml *pausum] 1 (îrg) Repaus. 2 (îrg) Linişte. 3 (Fig) Decădere. 4 (Bis; îvp) Pomană la înmormântări, la parastase etc. care constă în a împărţi colaci, mâncăruri şi, mai ales. băuturi sau apă. 5 (Cer) Ceea ce se dă de pomană cu acest prilej. 6 (îe) A-i mânca (cuiva) ~ul A-i mânca pomana cuiva. 7 (Aut; rar) Jertfă, constând din vin. adusă. în antichitate, morţilor sau zeilor. 8 (îlav) A face ~ A jertfi. 9-11 (Pop) Vin. untdelemn sfinţit sau agheasmă cu care preotul stropeşte mortul. înainte de a-1 îngropa. 12 (îe) A-i face —ul (cuiva) A îndeplini ritualul de stropire a mortului cu vin. cu untdelemn sfinţit sau cu agheasmă. 13 (Trs) Vin sfinţit folosit în ceremonialul cununiei religioase. 14 (Reg) Lumânare specială pentru mort. făcută din ceară curată, de lungimea mortului. în formă de spirală, şi care arde tot timpul cât stă mortul în casă. 15 (Reg) Cuvântare la o înmormântare.
pap sn [At: CARAGIALE. O. II. 137 / PI: (rar) -uri / E: ger Papp] 1 Substanţă preparată din gluten şi utilizată la lipiri rezistente. în special Ia încălţăminte. 2 Material de lipit, preparat în casă din	făină şi	apă	Si:
(pop) cocă. (reg) cir. ciriş. mhit Vz clei, lipici.
papă sms [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / E: fr papa] (Frm) 1 Tată. în raport cu copilul sau cu copiii lui. 2-3 (Rar) Termen familiar folosit de cineva pentru a vorbi cu un bărbat mai în vârstă.
papacioc, -odcci | At: LUC. VI. 449 / V: (fam) ~cincioacd	sf i PI: -oci,
-odee / E: nctl 1 a (Reg; d. oameni) Urât. 2 a (Reg; d. oameni) Urâcios.
3	.v/(Fam; dep; îf papane ioa ca) Epitet pentru o persoană îmbrăcată ridicol.
4	s/n (Reg) Epitet pentru un om şiret şi mucalit. 5 sn (Reg) Rachiu.
6	sn (Reg) Pahar cu rachiu.
papaciocdr sm [At: ARHIVA. XXIV. 72 / PI: -ri / E: papacioc + -ar] (Mol) Om beţiv şi vagabond.
889
PAPACIOCĂRIŢĂ
papaciocăriţă sf [At: SCRIB AN, D. / Pi: -ţe / E: papaciocar + -iţă] (Mol) 1-2 Femeie (care face pe hamalul în piaţă şi) la nevoie, cerşeşte. papaciwfă sf vz papaciupă
papaciupă sf[ At: SCRIB AN, D. / V: ~iifă / PI: -pe / E: cf papacioc, ciufă] 1-2 (Mun; dep) Femeie (urâtă şi) îmbrăcată ridicol. papadea sf vz păpădie papadia sfvz popadie păpădie sfvz păpădie papagai sm vz papagal papagaie sfvz papagal
papagal sm [At: FL. D. (1680), 84v/5 / V: (îrg) -ai, ~aie sf păpăgai, (reg) -lă sf (îvr) ~lo / PI:	/	E.	ngr 7tan(n)ayăX(X)og, it pappagallo,
ger Papagei] 1-3 Păsări arboricole căţărătoare, caracteristice zonelor tropicale, cu ciocul mare şi încovoiat, cu pene felurit şi viu colorate, care, dresate, pot imita vorbirea omului (Ara macao, Psittacus erythacus şi Palaeornis torquata). 4-5 (Fam; îe) A avea ~ A vorbi mult (şi convingător).
6	(Fig) Persoană care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia. 7 (Om; reg; îc) '—ţigănesc Stăncuţă (Coloeus monoedula). 8 (Om; reg; îc) ~-de-brazi Forfecuţă (Loxia). 9 Cleşte cu dinţi, folosit la lucrările de montare sau de reparare a ţevilor. 10 (Olt; îf papagaie) Ciocan pneumatic de abataj. 11 (Reg; îf papagală) Plantă nedefinită mai îndeaproape. papagală sfvz papagal
papagalic, ~ă a [At: SCRIBAN, D. / PI: -ici, -ice / E: papagal + -/c] 1-4 (Rar) Papagalicesc (1-4).
papagalicesc, ~ească a [At: GHEREA, ST. CR. I, 264 / PI: -eşti / E: papagal + -icesc] (Rar) 1-2 (Ca) de papagal (1) Si: (rar) papagalic (1-2).
3	(Pex; dep; d. memorare) Mecanic, fără a gândi Si: (rar) papagalic (3).
4	(Fig; dep) Imitat în mod servil Si: copiat, (rar) papagalic (4). papagaliceşte av [At: VLAHUŢĂ, D. 47 / E: papagal + -iceşte] 1 Ca
papagalul (1). 2 (Pex; dep) în mod mecanic. 3 (Pex; dep) Fără a gândi.
papagalici vt [At: C. GANE, TR. V, 329 / Pzi: -cesc / E: papagal + -ici] (Rar; dep) 1 A reproduce în mod mecanic. 2 A imita în mod servil.
papagalism sn [At: SCRIBAN, D. / PI: -e / E: papagal + -ism] (Rar; dep) Reproducere mecanică, lipsită de judecată.
papagaliţă sf[At: IORDAN, L. R. 186 / PI: -ţe / E: papagal + -iţă] (Rar) 1-3 Femelă a papagalului (1-3). papagalo sm vz papagal
papa ia sfi [At: DN2 / E: it papaia] Plantă tropicală din care se extrage papaina (Carica papaya).
papaină sf[At: MACAROVICI, CH. 638 / PI: -ne / E: fr papaine, ger Papain] (Big) Enzimă extrasă din planta numită papaia, care acţionează asupra proteinelor, desfăcându-le în peptone şi în aminoacizi.
papainog1 sn [At: ISPIRESCU, ap. CADE / V: (reg) paipanoagă sf, paipan~ I PI: -oage i E: ns cf srb panoga ,,ciot“] (Mpl) 1 Fiecare dintre cele două prăjini, prevăzute cu câte un suport pe care se pun picioarele, cu care se umblă la înălţime. în locuri noroioase, prin ape mici etc. Si: cataligă, piciorong. 2-3 (îljv) In ~oage (Care este) în echilibru nestabil.
4	(Reg; îe) A merge (sau a călca, a umbla) în M)age A merge ca şi când ar avea catalige. 5 (Reg; îe) A călca (sau a umbla) în ~oage A-şi da aere.
6	(Reg; îe) A vorbi în M)age A vorbi cu aroganţă, de sus. 7 (Mun; Olt) Proptea.
papainog2 sn [At: CHEST, V. 153/73 / PI: -oage / E: net] (Reg) 1 Pâine făcuta din amidonul obţinut din cartofi raşi, amestecat cu puţină făină.
2	Mâncare ciobănească nedefinită mai îndeaproape.
papal, ~ă a [At: CR (1848). 22/2 / PI: ~i, -e / E: fr papal] 1 Care aparţine papii2 Si: (înv) păpesc (1). (îvr) papicesc (1). 2 Care provine de la papa2 Si: (înv) păpesc (2), (îvr) papicesc (2). 3 Privitor la papă2 Si: (înv) păpesc
(3), (îvr) papicesc (3). 4 De papă2 Si: (înv) păpesc (4). (îvr) papicesc (4).
5	Care reprezintă pe papă2 Si: (înv) păpesc (5). (îvr) papicesc (5). 6 (Pex) Catolic.
papalaie sf vz pălălaie papală sf vz păpălău papalău sm vz păpălău
papalâu sm vz păpălău papalei sm vz păpălău papalete sm vz parpalec
papalitate sfs [At: SCRIBAN, D. / PI: -taţi / E: lat papalitas, -atis] 1 Demnitate de papă2 Si: (rar) păpie. 2 (Pex) Timp cât un papă2 ocupă demnitatea pontificală. 3 Instituţie centrală de conducere religioasă şi politică a bisericii catolice, în fruntea căreia se află papa2 Si: (îrg) papistăşie. (înv) papat. papaludă1 sf vz paparudă1 papaludă2 sf vz păpăludă1 papalugă1 sfvz paparudă1 papalugă2 sf vz paparugă1
papalungă ş/'[At: PANŢU, PL. DR. IV, 839 / PI: -nge / E: cf păpădie, paparudă] (Bot; Trs) 1 Păpădie (Taraxacum officinale). 2 Podbal (Tusilago farfara).
papanaş sm [At: GANE, N. III, 64 / V: (reg) păpăn~, popa~ / E: cf papă1] (Mpl) 1-2 Preparat culinar, (fiert sau) prăjit, făcut din brânză de vacă cu ouă şi făină sau griş Si: (reg) găluştele. 3 Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori mici, alburii sau trandafirii Si: (reg) cercură. chercară. clopoţel, coada-mâţei. cotocei, citlbeceasă, ghiz.dei, iarba-somnului', mâţişor, mâiţucă. mieluşel, mohorel, motocei, păpuşoi, pepenări. pepenea, pepenei, pepeniţă, pepinăriţă. pisici, pufuşor, trifoi. trifoi-iepure.se (Trifolium arvense). papancioacă sf vz papacioc papandecăl sn vz papăndecăl papandeclu sn vz papăndecăl
papandură sf [At: CHEST. II, 262/133 / PI: -ri / E: net] (Reg) Deschizătură în acoperişul unei case, prin care pătrunde lumina şi aerul în pod sau prin care iese fumul.
papapwngă sf [At: BORZA, D. 173 / PI: -ngi / E: cf păpădie, paparudă] (Bot; Trs) Podbal (Tussilago farfara). paparadă sf vz păpăradă
papară sf [At: M. COSTIN. ap. LET. II, 119/15 / V: (reg) păp~, pop~, pup~ I PI: -re, păpări 1E: bg nonapa, ngr Jtandtpa] 1 Mâncare preparată din bucăţi de pâine prăjită sau nu, de obicei presărate cu brânză şi opărite în apă, în supă, în lapte etc. ori puse la cuptor Si: (reg) moieţi, păipăruie3.
2	(îe) A mânca sau a înghiţi (o) ~ sau (cuiva) A mânca bătaie de la cineva. 3 (îae) A fi învins. 4 (îae) A fi aspru certat. 5 (îe) A trage cuiva
o	~ (ca aceea sau ca acele) A bate pe cineva. 6 (îe) A face (pe cineva sau din ceva) ~ A bate pe cineva sau ceva. 7 (îae) A învinge pe cineva sau ceva. 8 (îae) A distruge pe cineva sau ceva. 9 (Reg) A (i se) găti (cuiva)
o	~ sau a (i se) fierbe (cuiva) ~ A i se întinde cuiva o cursă. 10 (îe) A şti păpara cuiva A cunoaşte foarte bine firea aspră a cuiva. 11 (Fig; înv) Bătaie. 12 (Fig; înv) înfrângere. 13 (Reg) Omletă. 14 (Reg) Mâncare făcută din mălai copt, ceapă şi miez de nucă sau sâmburi de dovleac. 15 (Reg; îs) ~ acră Mâncare preparată din slănină şi ceapă fierte cu pastă de făină de grâu. 16 (Reg; îs) ~ domnească Delicatesă. paparec sm vz parpalec papareţ sm vz parpalec paparigă sf vz păpurică paparoană sfvz paparună
paparudă1 sf[At: POGOR. HENR. 231 /V: (reg) babarugă, ~aludă, -alugă, ~ugă, păpălu-, păpălugă, păpăr~, păpărugă / PI: -de / E: bg nenepyga, nenepyra] 1 (Pop) Fată sau femeie care, în vreme de secetă, îşi înfăşoară corpul gol în verdeaţă, cântă şi dansează pe uliţă şi invocă ploaia, fiind stropită cu apă de ţărani Si: (reg) mutoaşcă, păipăruie2. 2-3 (Lpl) (Dans şi) ritual al paparudelor (1). 4 Zi în care are loc jocul şi ritualul paparudelor (1), de obicei, a treia joi după Paşti. 5 (Mtp) Personaj mitologic închipuit ca o femeie îmbrăcată zdrenţuros care. arătându-se în lume, aduce ploaia. 6-7 (Fam; dep) Epitet pentru o femeie (îmbrăcată ridicol sau) fardată exagerat. 8 (Pgn) Persoană caraghioasă.
9	(Reg) Persoană care, la nuntă, se îmbracă caraghios şi înveseleşte nuntaşii cu glume, măscări etc. Vz măscărici. 10 (îrg) Momâie (1). 11 (Pex) Epitet
890
PAPIOTĂ
dat unei persoane care produce frică Si: sperietoare. 12 (Mol; dep; îf păpălugă) Epitet pentru o persoană înaltă şi foarte slaba. 13 (Orn; reg; îf păpălugă) Lipitoare (Caprimulgus europaeus). paparudă2 sf vz paparugă1
paparugă1 v/‘ [At: MARIAN, INS. 107 / V: -alugă, -udă, păparuză, păpăluză, paparudă,păpăr~,pâpărujă (PI: -ji).păparuză, peperuge sfp, pipiliu—, pipirig sm, pipingă, pipirujâ / PI: -ge i E: cf păpăntie1, păpăruţă2, buburuză] (Ent; reg; şîs păipăir- lungăreaţă) Buburuză (Coccinella septempunctata). paparugă2 sf vz paparudă1 paparuie sfvz păpăruie1
paparună .v/'[At: I. GOLESCU, C. / V: -toană,păpăr~ / PI: -ne, -ni / E: ngr nanuapovva. bg mnapyHa] (Bot; reg) 1-2 Mac3 (1,3) (Pcipciver somniferum şi Rhoeos). 3-4 (Lpl) Floare uscată a paparunei (1-2), din care se face ceai. 5-6 Mac(10-ll)-cornut (Glaucium corniculatum şi phoeniceum). 1 Albăstrea (Centaurea cyanus). 8 Rostopască (Chelidonium majus).
papat sns [At: HASDEU, I. V. XIX / E: fr papat] (înv) Papalitate (3). papataci si [At: DLR / E: (Phlebotomus) pappatasi] (îs) Febră - Boală infecţioasă şi contagioasă care se manifestă prin dureri de cap şi musculare, oboseală şi febră, produsă de un virus transmis de insecta Phlebotomus pappatasi.
papaveracee sf [At: BARASCHI, I. N. 186 / PI: (rar, 2) -d / E: fr papaveracees] 1 (Lpl) Familie de plante erbacee, anuale şi perene, cu flori solitare sau grupate în inflorescenţe, cu fructul o capsulă sau o nuculă, folosite ca plante de consum, medicinale sau în tehnică. 2 (Şls) Plantă din familia papaveracee (1). papaverm sn vz papaverină
papavermă sf [At: BIANU, D. S. 533 / V: (rar) papaverm sn / E: fr papaverine, ger Papaverin] Alcaloid extras din opiu sau preparat sintetic, cu diverse utilizări în medicină, datorită acţiunii sale spasmolitice.
papă1 sf [At: ANON. CAR. / PI: (rar) -pe / E: lat pappa] 1 (îvp) Mâncare pentru copii mici făcută din lapte sau apă, cu adaos de făină, de gris etc.
2	(Pgn; în limbajul copiilor) Mâncare. 3 (Bot; reg; îc) ~pa-găinii Păpădie (Taraxacum ojficinale). 4 (Reg; şîs ~ domnească) Delicatesă. 5 (Reg) Mâncare preparată din mălai şi bucăţi de slănină. 6 (Reg) Mâncare preparată din smântână cu unt, îngroşată cu mălai. 7 (Reg) Mâncare, nedefinită mai îndeaproape, preparată din mămăligă. 8 (Reg) Omletă. 9 (Reg) Mâncare ciobănească preparată din caş şi urdă prăjite împreună.
10	(Trs) Mălai amestecat cu apă. care se dă ca hrană puilor mici de găină.
11	(Trs; Ban; şîs -pa puietului) Lăptişor-de-matcă. 12 (Trs) Urdoare. papă2 sm [At: CORESI, EV. 183 / PI: -pi / E: siv /m/m, lat papa] 1-2
Şef (al bisericii romano-catolice şi) al statului Vatican Si: (îvr) papij( 1-2). păpădie sfvz păpădie papal sm vz păpălău păpălău sm vz păpălău papăndec sn vz papăndecăl
papăndecăl sn [At: ALR II. 3666/2 / V: pa pan-, -ec, ~clă sf, ~cli, ~clu, -pândccă sf, păpun~, popândecl / PI: -uri / E: ger Pappendeckel, mg popondekli] 1 (Reg) Carton. 2 Mucava. 3 (Buc; îf papăndecăl) Carton gudronat. papăndeclă sf vz papăndecăl papăndecli sn vz papăndecăl papăradă sfvz păpăradă papară sf vz papură1 papândecă sfvz papăndecăl
papcă sf[At: PASCU. S. 232 / PI: ? / E: net] (Orn; reg) Raţă (Anas). papegioare sfp [At: BORZA, D. 77 / E: net] (Bot; reg) Pupezele (Lcipyrus venius). papei sm vz păpălău papelă sfvz păpălău
papelcă sf [At: ARH. OLT. VI, 108 / PI: -ci / E: net] 1 (Olt) Fată care nu ştie să se îmbrace şi să se comporte în mod corespunzător. 2 (Reg) Femeie neserioasă.
papelcraut s [At: CALENDARIU (1814). 184/23 / PI: net / E: ger Pappelkraut] (Bot; gmî) Nalbă (Malva).
paperină sf[At: BORZA, D. 18 / A: net / PI: -ne / E: ngr Tzanepiva] (Bot; îvr) Scânteiuţă (Anagallis arvensis).
papetar, -a [At: ALEXI. W. / PI: -i, -e / E: drr papetărie] 1-2 sm (Fabricant sau) vânzător de articole de papetărie (2) Si: (îdt) papetier (1-2).
3	a (înv) Care se foloseşte la fabricarea hârtiei.
papetărie sf[At: CADE / V: (rar) -tene / PI: ~i/ / E: îr papetărie] 1-2 (Magazin sau) raion într-o librărie în care se vând caiete, hârtie, creioane, peniţe etc. 3 Articole care se vând într-o papetărie (1-2). 4 (Rar) Fabrică de hârtie. 5 (Rai') Editură. papetene sfvz papetărie
papetier sm [At: ALEXI. W. / P: ~ti-er l PI: -i / E: fr papetier] (îdt) Papetar (1-2). papicaş sn vz papricaş
papicesc, -ească a [At: CR (1832). 831 /33 / PI: -eşti / E: papă2 + -icesc] (îvr) 1-5 Papal (1-5). 6 (Pex) Catolic.
papici smp [At: BORZA, D. 19 / A: net / E: mg pâpics] (Bot; Trs) Dediţel de pădure (Anemone silvestris).
papicuţ sm [At: VINEA, L. II. 306 / PI: -i / E: papa + -icuţ] 1-2 (Rar; şhp) Papa (1) (mic). papie sfvz păpie
papier mâche s [At: DEX2 / P: papie mase / PI: ? / E: papier mâche] Pastă de hârtie amestecată cu ghips sau cu caolin şi cu clei de colofoniu. folosită în confecţionarea unor obiecte decorative şi în sculptură.
papij sm [At: DOSOFTEI. V. S. decembrie 248v/2 / E: siv mnemh, pn pa piez] 1-2 (îvr) Papă2 (1-2).
papilar, -ă a [At: BARCIANU / PI: -i, -e / E: fr papillaire] 1-2 Cu papile (1-2). 3-4 Format din papile (1-2).
pap'ilă a;/’[At: ANTROP. 167/16 / PI: -le / E: lat papilla, fr papille] 1 (Atm) Mică proeminenţă conică a pielii, a unor mucoase sau a feţei interne ori externe a unui organ. 2 (Bot) Mică ridicătură conică pe stigmatul plantelor.
papiliform, -ă a [At: DEX2 / PI: -i. -e / E: fr papillif or me] (Atm; Big) Care are formă de papilă.
papilionaceu, -ee [At: BARASCH, B. 25 / P: -li-o- / PI: -ei, -ee / E: fr papillionace] 1 sf (Lpl) Familie de plante dicotiledonate cu corola asemănătoare unui fluture. 2 sf (Şls) Plantă din această familie. 3 a (D. corola unor plante) Care seamănă cu aripile unui fluture. 4 a (D. plante) Care are o corolă papilionacee (3). papiliotă sf vz papiota
papilom sn [At: DN2 / PI: -oame, -uri / E: îvpapillome] (Med) Tumoare epitelială benignă care se formează pe piele şi pe mucoase.
papilomatos, ~oasă a [At: DEX2 / PI: -oşi, -oase / E: îi papillomateux] (Med) Care are aspect de papilom.
papilomatoză sf [At: DEX2 / PI: -ze / E: fr papillomatose] (Med) Denumire generică pentru afecţiunile cutanate în care apar papiloame.
papilos, ~oasă a [At: GRECESCU. FL. 90, 225 / PI: -oşi, -oase / E: îr papilleux] (Bot) Acoperit cu papile (2). papilotă sfvz papiotă
papină sf[At: GORJAN. H. II. 204/4 / PI: -ne / E: bg nanmui] (Pop) Femeie desfrânată.
papion [At: ENC. VET. / P: -pi-on / PI: (1) -oane, (2) -i / E: îr papi llon]
1	sn Cravată bărbătească înnodată în formă de aripi de fluture. 2 sm (Rar) Rasă de câine pitic cu urechile lungi, clăpăuge. cu părul lung de diferite culori.
papionare sf [At: DEX2 / P: -pi-o- / PI: -nări / E: fr papillonnage] Mişcare în zigzag a drăgilor în canale.
papiotă *v/’[At: ALECSANDRI. T. 1105 / V: (îrg) -ilotă, (înv) -iliotă / P: -pi-o- / PI: -te / E: îr papillote] 1 Sul mic de hârtie pe care femeile
891
PAPIR
îşi răsucesc părul pentru a-1 bucla Vz bigudiu, mor1. 2 Sul mic de hârtie pe care se înfăşoară aţa de cusut. 3 (Pex) Aţă de cusut înfăşurată pe acest sul. împreună cu sulul.
papir sn [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ă sf, ~os (A: net). -ruşe sfp (A: net), păp~, ~ros (A: net). papirus (A: net).piporos (A: net), popiros (A şi: popiros).popiros (A şi: popiros). popiruş (A şi: popiruş). popiruşă sf! PI: -re şi (rar) -uri i E: ger papier, mg papir, papiros] 1 (Reg) Hârtie.
2	Foaie de hârtie scrisă. 3 (Spc) Scrisoare. 4 (Trs) Registru. 5 Foiţa de ţigară. 6 (Trs; Mar) Carton. 7 (Trs; Mar) Mucava. 8 (Trs; lpl; îf papi ruse) Specie de nuci cu coaja foarte subţire. 9 (Bot; înv) Papirus (1) (Cyperus papyrus). 10 (îvr) Papirus (2). pa piră sfvz papir
papiresc, -ească a [At: DLRU / PI: -eşti / E: papir + -esc] (îvr) De hârtie. paping sm vz pipirig1
papirolog sm [At: DN2 / PI: -ogi / E: fr papyrologue] (Rar) Specialist în papirologie.
papirologie, -a a [At: DEX2 / PI: -ici. -ice / E: fr papyrologique] 1 Care aparţine papirologiei. 2 Referitor la papirologie. 3 Specific papirologiei. 4 De papirologie.
papirologie .v/‘[At: DM / PI: (rar) ~i/ / E: fr papyrologie] Ramură auxiliară a ştiinţei istorice care studiază papirusurile, documentele scrise pe pergament, lemn şi alte materiale. papiros sn vz papir
papirotipie sf\ At: DN-1 / PI: ~i/ / E: ns] (Pgr) Foto litografie în care desenul e copiat pe un film de gelatină sensibilă, pe suport de hârtie.
papirus sn [At: CARAGIALE, O. III. 78 / PI: -uri / E: lat papyrus, fr papyrus] 1 Plantă erbacee acvatică, cu tulpina formată din foiţe membranoase, care creşte mai ales în Delta Nilului şi în Africa centrală Si: (îvr) papir (8) (Cyperus papyrus). 2 Material sub formă de foiţă, fabricat din tulpina papirusului (1). pe care se scria în antichitate Si: (îvr) papir (9). 3 Manuscris pe papirus (1). papiruşe sfp vz pcipir
paplsm sn 1 At: BĂLC.ESCU. M. V. 36 / PI: (nob) -e / E: fr papisme] (înv) 1 Supunere la autoritatea papei2. 2 Catolicism.
pcipist, -a smf, a [At: NEGRUZZI. S. I. 347 / PI: -işti, -e IE: fr pa piste ] (Asr) 1-2 Catolic (7-8).
papistaş, ~ă [At: (a. 1650-1675) GCR I. 189/18 /’ V: pop-, (înv) pip-, (reg) -tras, popişi / PI: -i, -e / E: mg păpisto] (îrg; dep) 1 smf Catolic
(8). 2 smf (Reg; dep) Greco-catolic. 3-4 smf(Reg\ îf popi stas) Sas (luteran).
5-6 ava/'(îrg) Ungur (catolic). 7 Av?//'(Rar) Eretic. 8 a Catolic (7). papistaşesc, ->ească a vz papistăşesc
papistăşesc, ~ească a [At: R. POPESCU. ap. CM I. 411 /V: (înv) -tasesc, păp~,pop~ / PI: -eşti / E: papistaş + -esc] (Şdp) 1 (îvr) Catolic (7). 2 (Rar) Eretic.
papistăşeşte av [At: POLIZU / E: papistaş + -este] (Rar) 1 Ca la catolici (7). 2 în felul catolicilor (7).
papistăşi vtr [At: C. CANTACUZINO, ap. CM 1.41/ V: pap- / Pzi: —şese i E: papistaş] 1-2 (îrg) A (se) catoliciza (1-2).
papistaş\e 5/ [At: (a. 1699) GCR I. 238/29 / V: (înv) păp~ / Pi: (rar) ~i/ / E: papistaş + -/V] (îrg; şdp) 1 Papalitate. 2 Catolicism.
papistic, -ă a [At: BARCIANU. V. / PI: -ici, -ice i E: gerpapistisch] (îvr) Catolic (8). papistraş, —a smf, a vz papistaş
papişte.v/'[At: L. ROM. 1959. nr. 2,54 / PI: -ti/ E: papă1 + -iste] (Reg) Om lacom, apucător.
papiţă a [At: SCL 1969. 1 33 / A: net / PI: -te / E: cf pâpa] (Fam; csnp) Mâncăcioasă. paplămă sfvz plapumă
papleagă ,v/'[At: UDRESCU. GL. / PI: -ege / E: cf bleg] (Reg) Femeie proastă.
paplec sm [At: CV 1950. nr. 3. 36 / A: net / PI: -eci / E: net] (Reg)
1	Papuc1 (1). 2 Pantof vechi.
paptin sn vz poplin paploamă sfvz plapumă paplomă sf vz plapumă paplonă sf vz plapumă paplumă sfvz plapumă
papoară sf [At: DR. IX. 430 / PI: ? / E: net] 1-2 (Reg; şdp) Urdoare (mare). •
papolatru, -ă smf [At: DN-1 / PI: -ri, -re / E: fr papolatre] Partizan fervent al papei sau al catolicilor. papară sf vz papură1
paporniţă sf[At: FILIMON. O. I. 186 / V: (reg) pop~ / PI: -ti / E: papură1 + -omită] (Mun) 1 Coş împletit din papură1. 2-3 (Pgn) Coş din nuiele. 4 (Rar) Papură1. 5 Sticlă îmbrăcată cu împletitură de papură1.
paporotnec s [At: BORZA. D. 11 / A: net / PI: net / E: net] (Bot; reg) Obligeană (Acorus calamus). papos sn vz popas
paprica vt [At: ALR I, 733/333 /V: pop- (Pzi şi: pap/ic) / Pzi: -chez l E: paprică] 1-2 (Trs; Mar) A condimenta cu boia de ardei iute.
papricaş sn [At: CODRU-DRĂGUŞANU, C 29 / V; (reg) papie-, pap-, pop~, prăpi~ / A şi: pap- / PI: -uri / E: mg paprikâs] 1 Tocană cu carne, cu multă boia de ardei roşu şi cu galuşti de făină Si: (reg) paprica (4).
2	(Reg; îf popricaş) Friptură de pui Si: (reg) paprică (5). 3 (Mol) Boia de ardei.
papricat, ~ă a [At: MAROIANU. S. 22 / V: pop~ / PI: -aii, -e / E: paprica] (Trs; Mar) 1 Iuţit cu boia de ardei iute. 2 (Pex) Pipărat.
paprică sf[ At: LB / V: pop- /Aşi: -r'ică / PI: -ici, -ice / E: mg paprika] 1 (Trs; şîc ~-verde, ~-roşie) Ardei (Capsicum annuum). 2 (Prc) Fruct comestibil, de culoare roşie, al acestei plante, folosit ca aliment sau condiment. 3 (Trs) Boia de ardei. 4-5 (Mol) Papricaş (1-2).
papşer sn [At: DEX2 / PI: -e / E: ger Pappschere] Foarfece pentru carton şi mucava.
papiiaş, -ă [At: MEHEDINŢI. G. F. 200 / P: -pu-aş / PI: -i ! E: fr papoucis] 1-2 smf, a (Persoană) care face paite din populaţia de rasă neagra a Melaneziei. 3-4 smf a (Persoană) care este originară din Melanezia.
5	smp Populaţie de rasă neagră din Melanezia.
papuc1 sm [At: HERODOT (1645). 1 17 / V: (îvp) păp~, (reg) păpucă sf, pep- l PI: -uci i E: tc papug, mg papucs] 1 încălţăminte uşoară, fără călcâi, care se poartă în casă Si: (reg) pantof (1). paplec (1). 2 (Pgn) încălţăminte uşoară, de vară Si: pantof (3) Vz cipic. 3 (îe) A fi sub ~(u\ cuiva) A se lăsa condus de cineva. 4 (îe) A ţine (sau a pune pe cineva) sub ~ A ţine sau a pune sub ascultare pe cineva. 5 (îe) A o lua (sau a o şterge) la ~ A pleca repede de undeva. 6-7 (îe) A-i da (sau a i se da cuiva) ~ucii (A da pe cineva afară sau) a fi dat afară. 8 (îe) A călca (pe cineva) pe ~ci A supăra pe cineva. 9 (îe) A-şi pierde ~cii A muri. 10 (îe) A lăsa (pe cineva) la M:i A sărăci complet pe cineva. 11 (îe) A11 cu ~ci galbeni A se găsi foarte rar. 12 (îe) A bate (sau a toca) la ~ A cheltui mulţi bani
111	jocuri şi petreceri. 13 (Reg) Gheată. 14-15 (Trs) Bocanc (de armată).
16	(Bot; reg; şîc ~ul-doamnei, ~ul-Maicii-Domnului, păpucul-domnului, păpucul-vinerei) Blabomic (Cypripedium calceolus).
17	(Bot; reg) Ciumăfaie {Datura stramonium). 18 (Bot; îc ~ul-doamnei) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele lungi, cu flori mari de culoare roz-liliachie Si: (reg) pantofii (S)-doamnei, papucas (Impatiens roylei).
19	(Bot; reg; îae) Arăriel (Cynoglossum ojficinale). 20 (Bot; reg; îae) Călţunul-doamnei (Geum rivale). 21 (Bot; reg; îc) -cul-domni-şoarei Planta Impatiens sultani. 22 (Bot; reg; îae; îf papucii-domnişoarei) Canale (Impatiens balsamina). 23 (Bot; reg; îc) ~cul-cucului Ciuboţica-cucului (Primula o/ficinalis). 24 (Bot; reg; îae) Floarea-paştilor (Anemone nemorosa). 25 (Teh) Piesă metalică fixată la capătul inferior al unui pilon, pentru a împiedica strivirea capătului acestuia când este bătut în pământ. 26 (Min; reg) Capăt de jos. acoperit cu fier, al stâlpilor şteampului. 27 (Teh) Palier pentru rezemarea pe capre a cablului purtător al unui funicular. 28 (Reg) Calup la casele ţărăneşti. 29 (Reg) Bucată de lemn triunghiulară care se aşază între acoperiş şi căpriori, pentru a ridica
892
PARA1-
streaşina casei şi pentru a feri pereţii de ploaie. 30 (Olt) Bucata de lemn sau de fier care se adaugă unei grinzi ca umplutură sau ca întări tura. 31 (Teh) Piesă de cupru sau de aluminiu care serveşte la legarea capătului unui conductor electric la bornele unei instalaţii electrice sau ale unui aparat electric. în vederea stabilirii unui contact demontabil. papuc2 sm vz papucă
papucar sm [At: ŢICHINDEAL. F. 115/26 / V: -rin, păp~, păpucariu /'•PI:'—/ / E: papuc1 + -ar] (îrg;) 1 Meseriaş care confecţionează papuci1 (1-2). 2 (Pgn) Cizmar. 3 Vânzător de papuci (1-2). papucariu sm vz papucar
papucaş sm [At: SLAVICI, N. 1.27 / V: (reg) păp~ I PI: ~/ / E: papuc1 + -aş] 1-4 (Şhp) Papuc (1-2) (mic) Si: papuc el (1-4 ),papucior (1-4). 5 (Bot; reg) Papucul-doamnei {Impatiens roylei). 6 (Bot; reg; lpl; îf pâpucaşi. şîc păpucaşi-deşi) Canale (Impatiens balsamina). 1 (Bot; reg; lpl; îf pâpucaşi) Cocoşei (Aconitum soerkianum).
papucă sm [At: I. GOLESCU. C. / V: ~uc, păp~ / E: ngr nannoftq. pbl ctm babacă] (înv) Bunic.
papucăreasă sf[At: POLIZU / PI: ~ese / E: papucar + -easă] (îdt) 1-2 Femeie care (făcea sau) vindea papuci1 (1-2).
papucăne1 sf[At: LM / PI: ~i/ / E: papucar + -ie] (îdt) 1-3 Meserie a papucarului (1-3) Si: (reg) papucătorie (1-3). (îvr) papugire (1-3).
papucăne2 sf [At: DDRF / V: păp~ / PI: ~i/ / E: papuc + -arie] (îdt) 1-2 Atelier în care se (confecţionează sau) se repară papuci1 (1-2). 3 (Pex) Magazin de papuci1 (1-2).
papucătorie sf [Ai: H XVII. 152 / PI: ~i/ / E: papuc + -ătorie] (Reg) 1-3 Papucărie (1-3).
papucul sm [At: ŞIO IIj, 283 / V: (reg) păp~ / PI: ~e/ / E: papuc1 + -el] 1-4 (Shp) Papucaş (1-4). 5 (Ban; Trs; lpl) Ghete pentru copii. 6 (Bot; reg; lpl; îf păpucei) Surguci (Consolida ambigua). 7 (Bot; reg; lpl; îf păpucei) Cocoşei (Aconitum stoerkianum).
papucior sm [At: MAT. FOLK. 210 / PI: ~/7 / E: papuc1 + -ior] (Pop) 1-4 (Shp) Papucaş (1-4). papuger'ie sf [At: DDRF / PI: ~i/ / E: papugiu + -erie] (îvr) înşelătorie. papugire sf[At: (a. 1837) DOC. EC. 694 / PI: ~/7 / E: papugiu] 1-3 (îvr) Papucărie1 (1-3).
papugiu sm [At: (a. 1791) ŞIO IIj, 283 / V: (reg) păp~ ! PI: ~~i/ / E: tc papuggu] 1 (îrg) Cizmar. 2 (Fam; fig) Om de nimic, fără nici un rost. care trăieşte din şiretlicuri Si: (fam) pişicher, potlogar. şarlatan.
papulă sf [At: BIANU, D. S. / PI: ~le / E: lat papula] Leziune superficială a pielii, caracterizată printr-o mică ridicătură roşiatică sau neagră, dură. de mărime variabilă, care apare în unele boli de piele şi în sifilis Si: băşicuţă, coş.
papună sf [At: MOROIANU. S. 61 / PI: -ne / E: net] (Reg) 1 Muma-pădurii. 2 (Pex) Femeie foarte urâtă.
papură1 sf[At: KLEIN, D. 60 / V: (îrg) ~poră, (reg) -pară / PI: (rar) ~/7 / E: ml * papura cf ngr nănvpoq] 1 (Şîc) —de-baltă Plantă acvatică cu tulpina neramificată. înaltă şi subţire, cu flori unisexuate grupate într-un spic compact, cu frunzele îngust-lineare, în formă de uluc în partea inferioară (Txpa angustifolia). 2 Plantă acvatică asemănătoare, cu frunzele lat-lineare. plane în partea inferioară (Typa latifolia) Si: (reg) batea, berbecul, bucşău. culm. spetează, şovar. 3-4 (Prc) Frunze ale papurei* (1-2). (din care se fac rogojini, coşuri etc. sau) care servesc ca material de legat. 5 (Bot; îc) —mică (sau —mititică) Târsă (Typha minima). 6 (Ie) A căuta (sau a găsi cuiva) nod în ~ A căuta să găseşti cuiva defecte cu orice preţ. 7 (Reg; îe) Cât ~în baltă în cantitate foarte mare. 8 (Reg; îe) A avea dinţi de ~ A ameninţa, fără a fi în stare să treacă la fapte. 9 (Pex; îvr) Rogojină. 10 (Pex; rai") Papomiţă. 11 (Bot; reg) Pipirig1 (Holoschoenus vulgaris). 12 (Bot; reg; şîc —de-baltă) Rogoz (Carex). 13 (Bot; reg) Stânjen-galben (Iris pseudocorus). 14 (Bot; reg; îc) —de-câmp (sau
—de-şes) Săghioară (Iris halophita). 15 (Bot; reg; îc) ~-de-rogo]ină Crin-de-baltă (Butomus umbelhitus). 16 (Bot; reg; îc) —flocoasă Mălaiul-cucului (Lusula campestris). 17 (Bot; reg; îc) —roşie Obligeană (Acorus calamus). 18 (Bot; reg; îc) —rotundă Pipirig (Schoenopiectus
lacustris). 19 (Bot; reg; îc) —bună Plantă nedefinită mai îndeaproape. 20 (Bot; reg; îc) —albă Plantă nedefinită mai îndeaproape.
papură2 sf [At: (a. 1726-1733) N. A. BOGDAN. C. M. 160 / PI: ~re i E: net] 1 (înv) Ţesătură cu fir. nedefinită mai îndeaproape. 2 (Nob) Pernă. papuros, ~oasă a vz păpuros
papus sn [At: DEX2 / PI: -uri / E: lat pappus] (Bot) Grupare de perişori la extremitatea superioară a fructului matur la compozite.
par1 sm [At: PSALT. HUR. 7178 / PI: -i / E: ml palus] 1 Lemn potrivit de lung şi de gros. ascuţit sau fasonat la unul dintre capete, folosit, mai ales. ca element de susţinere, de fixare etc. în diferite construcţii rudimentare sau ca pârghie, ca ciomag etc. Si: (reg) măciucă, paci1. palţăui
(1). pălpag Vz stâlp, ţăruş. 2 (Reg; îs) Legatul -rilor Obicei după care fata. în ajunul Crăciunului, leagă cu fir roşu, la întâmplare şi pe întuneric, unul dintre parii1 (1) înfipţi special în curte, pentru ca, după forma parului1 legat, să deducă cum va arăta persoana cu care se va mărita. 3 (Reg; îs) Pus pe ~ Criminal. 4 (Reg; îas) Tâlhar. 5 (Reg; îas) Ocnaş. 6 (Reg; îas) Bătăuş. 7 (îlav) Cu ~rul Cu forţa. 8 (îlav) Cât cioara în ~ (şi apa în ciur) Forate puţin timp. 9 (îe) A sta (sau a şedea, a se simţi) ca cioara în ~ (şi găina în lemne) A se afla într-o situaţie foarte neplăcută. 10 (Reg; îe) A sta ~ (în calea sau în drumul, înaintea cuiva) A sta neclintit, încurcând în acţiune pe cineva sau încercând să-l împiedice. 11 (Reg; îe) A(-i) pune (cuiva) ~rul în (sau la) uşă A împiedica pe cineva să iasă din casă. 12 (Reg; îae) A pune cuiva sechestru pe avere. 13 (Pex; îae) A sărăci pe cineva. 14 (Reg; îe) A pune ~rul în uşă şi mărăcini la fereastră A părăsi locuinţa. 15 (îrg; îe) A bate ~(ul) (în cutare loc) A se stabili într-un anumit loc. 16 (Reg; îe) A pune potcapul în ~ A fugi de la mănăstire. 17 (Reg; îe) A umbla cu ~rul pe sus (sau în spinare) A se ţine numai de certuri. 18 (îe) A-i da (cuiva) cu ~rul în cap A bate foarte tare pe cineva. 19 (Pex; îae) A omori pe cineva în bătaie. 20 (Pex; îae) A împiedica în mod brutal pe cineva să promoveze, să acţioneze etc. 21-22 (îe) Parcă mi-a (sau ţi-a, i-a etc.) dat cu ~ru! în cap Cineva (a primit, pe neaşteptate, o veste neplăcută sau) a fost insultat grav. 23 (îe) A lua (la goana) cu ~rul (pe cineva) A alunga pe cineva. 24 (îe) Parcă a stat (sau s-a ţinut numai) cu ~rul la drum Se spune când cuiva îi merg rău treburile. 25 (Spc; reg) Prăjină ascuţită la capete şi înfiptă în pământ. în jurul căreia se clădesc clăile de grâu sau de fân. 26 (Pex) Claie de grâu sau de fân clădită în jurul unui par (25). 27 (Spc; Trs; şîs ~ de vie) Arac.
28	(îe) Viţa de la ~ nu se delungă Femeia întotdeauna se sprijină pe bărbat. 29 (Spc; reg) Stâlp din mijlocul ariei de treierat cu cai Si: (reg) steajăr. 30 (îe) A (i) se apropia (sau a i se strânge) (cuiva) funia la (sau de) par A îmbătrâni şi a se apropia de moarte. 31 (îae) A se apropia termenul fixat pentru îndeplinirea unei activităţi. 32 (îe; reg) A dezlega funia de la ~ A găsi soluţia cea mai potrivită pentru rezolvarea unei situaţii foarte dificile. 33 (Rar; îs) ~ de telegraf Stâlp de telegraf. 34 Cracă groasă de copac. 35 (Reg; şîs - de oale) Par1 (1) lung şi gros, înfipt în pământ, făcut dintr-un copac mai tânăr, prin tăierea crăcilor aproape de tulpină, astfel ca să se obţină crăcane şi clenci uri de care se atârnă diferite obiecte casnice, mai ales vase. ca să se scurgă, să se usuce etc. Si: (pop) prepeleac.
36	(Reg) Lemn ascuţit la unul dintre capete, cu ajutorul căruia se fac gropile în pământ când se seamănă. în cuiburi, porumbul sau fasolea Si: (reg) chitong. 37 (Reg) Furcă cu reţea pentru pleavă Si: (reg) lingură. 38 Furcă cu coadă lungă pentru aruncat fânul pe claie. 39 (Trs; şîs ~ de legat) Bucată de lemn cu care se răsuceşte funia trecută peste o sarcină de fân, de lemne etc.. pentru a o strânge Si: (reg) ceatlău. 40 (Reg) Fiecare dintre ţăruşii cu 1111 capăt în formă de furcă, pentru tras urzeala. pai2 sm vz pair par3 sn vz pahar
par4, ~d a [At: LTR2 / PI: -re / E: lat par] (D. numere întregi, puteri etc.) Care este divizibil cu numărul 2.
para1- [At: TDRG / E: ngr Jtapă] 1 Element prim de compunere savantă cu semnificaţiile: 1 Foarte. 2 Tare. 3 Puternic. 4 Dincolo de. 5 Mai mult decât. 6 (Dep) Mult. 7 (Dep) Prea numeros.
893
PARA2-
para2- [At: DLR / E: fr para-] Element prim de compunere cu semnificaţiile: 1 Care apără. 2 împotriva.
para3şf[At: NECULCE. L. 382 / V: (reg) păra, părauă / PI: ~ale, (reg) ~auă / E: tc para] 1 (înv) Monedă turcească mică. de argint, care a circulat în ţările române şi a cărei valoare era egală cu a patruzecea parte dintr-un leu (1) nou. 2 (înv) Unitate divizionară monetară românească egală cu a suta parte dintr-un leu (3) vechi. 3 Ban de valoare mică. 4 (Pop; îs) La
o	- cinci Ruleta. 5 (îlav) Până într-o - sau până la (o) - Până la ultimul ban. 6 (îe) A nu avea (nici o) - (chioară sau frântă ori de ac) A nu avea bani. 7 (îae) A fi sărac. 8 (Ie) A şti câte -le face (cineva) A şti că cineva nu preţuieşte prea mult. 9 (Reg; îe) A nu şti (sau a nu vedea) câte -ie face sfanţul A nu preţui ceva sau pe cineva la timpul potrivit. 10 (îe) A nu(-i mai) face (pielea nici) două -le sau a nu plăti două -le ori a nu face -le (sau nici o -chioară) ori (reg) a fi trei de o - A nu avea nici o valoare. 11 (îe) A lega -aua cu zece noduri A fi zgârcit. 12 (Fam; îe) A lua (sau, reg, a apuca) la trei -le (pe cineva) A-i cere socoteală cuiva pentru ceea ce a făcut. 13 (îe) A lua Ia (sau în ) trei -le (pe cineva) A-şi bate joc de cineva. 14 (îe) A face (pe cineva) de trei (sau de două) -le A certa aspru pe cineva. 15 (Fam; îe) Ca o - Fără discuţie Si: (fam) ca un leu. 16 Monedă. 17 (Reg) Bancnotă. 18 (Fam; mpl; lsg csc) Bani. 19 (Pex) Avere. 20 (îe) -Ie bune Bani mulţi. 21 (Fam; îe) A face -le A fi de preţ. 22 (Reg) Model de împletitură de ciorapi, făcută cu andrelele.
para4 vt [At: BARCIANU / V: pâra. i Pzi: -rez / E: fr parer] 1-2 (La scrimă; c. i. o lovitură a adversarului) A evita, răspunzând cu o contralovitură. 3 (Pgn) A face faţă.
parabal sn [At: DEX2 / PI: -uri / E: fr pare-balles] Panou de pe un poligon în care se opresc gloanţele.
parabază sf [At: ANTONESCU, D. / PI: ~z.e / E: fr parabase, ger Parabase] Parte a comediei vechi greceşti situată, de obicei, la începutul piesei, alcătuită dintr-un grup de cântece sau de pasaje recitate şi în care. prin gura corifeului, autorul îşi expunea propriile păreri în legătură cu faptele înfăţişate.
parabdlum sni [At: DN3 / E: ger Parabellum] Pistolet semiautomat, folosit mai ales ca armă de război.
parabil, -ă a [At: DLR / PI:	-e l E: fr parable] 1-2 (Spt; d. lovituri,
goluri etc.) Care poate fi (evitat sau) apărat.
parabiont sn [At: DN3 / P: -bi-ont / PI: -e / E: ger Parbiont] (Big) Organism care trăieşte în parabioză.
parabiotic, -ă a [At: DEX2 / P: -bi~o- / PI: -ici, -ice / E: fr parabiotique] (Med) 1-2 Care aparţine parabiozei (1-2). 3-4 Referitor la parabioză (1-2). 5-6 Specific parabiozei (1-2). 7-8 De parabioză (1-2).
parabioză sf [At: DEX2 / P: ~bi-o~ / PI: -z.e / E: fr parabiose] 1 (Med) Pierdere a conductibilităţii normale a unui nerv. 2 Stare a unui organism aflat la limita de jos a condiţiilor vitale. parabol sn vz parabolă1
parabolă1 sf [At: DRLU / V: (îvr) parâbol su / PI: -le / E: fr parabole, lat parabola] 1 Povestire alegorică cu un cuprins religios sau moral Si: pildă. 2 Producţie literară apropiată, prin structura alegorică, de fabulă.
3	(Pex) Exprimare alegorică Vz alegorie, fabulă, metaforă.
parabolă2 ş/‘[At: SIBINEANU, C. 55/27 / V: (îvr) -le i PI: -le / E: fr parabole, lat parabola] 1 Curbă plană care reprezintă locul geometric al punctelor egal depărtate de un punct fix, numit focar, şi de o dreaptă fixă. numită directoare. 2 (Pex) Grafic având forma unei parabole (1). 3 (Pex) Obiect cu forma unei parabole (1). parabole sfvz parabolă2
parabolic1, ~ă a [At: STAMATI, D. / PI: -ici, -ice / E: lat parabolicus, fr parabiloque] (îdt) 1-3 De parabolă1 (1-3). 4-6 Specific parabolei1 (1-3). 7 Alegoric.
parabolic2, -« a [At: STAMATI, F. 109/22 / PI: -ici, -ice / E: fr parabolique, ger parabolisch] 1 Care are forma unei parabole2 (1) Si: curbat. (îvr) paravolicesc (1). 2-4 Referitor la parabolă2 (1-3) Si: (îvr) paravolicesc (2-4). 5-7 Specific parabolei2 (1-3) Si: (îvr) paravolicesc (5-7).
parabohstic, -ă a [At: GHEREA. ST. CR. II, 123 / PI: -ici, -ice / E: parabolă1 + -istic] (Nob) Alegoric.
paraboloid sm [At: ORESCU, T. 116/8 / PI: -izi / E: îr parabolo'ide] (Mat) Suprafaţă descrisă de o parabolă2 care se deplasează astfel încât planul ei rămâne mereu paralel cu el însuşi, iar vârful ei descrie o altă parabolă2 fixă. conţinută într-un plan perpendicular pe planul parabolei2 mobile.
paraboloidal, -ă a [At: LTR2 / P: -lo-i- / PI: -i, -e / E: frparaboloidul]
1	Care are formă de paraboloid. 2 Ca paraboloidul.
parabuclă sf [At: DEX2 / PI: -le / E: para1- + buclă] (Mm) Parâmă folosită pentru ridicarea unui scondru pe punte.
parabuhe şf[At: DEX2 / PI: -ii / E: fr paraboulie] (Med) Tulburare funcţională la psihopaţi, manifestată prin scăderea activităţii voluntare.
parabutea sf [At: DLR / PI: ? / E: cf bute] (Reg; îlav) De-a — De-a rostogolul.
paracatatichi sf [At: (a. 1797) GÂLDI. M. PHAN. 218 / PI: ? / E: ngr JzapaKcnaGriKT]] (Grî; rar) Depozit în păstrare.
paracazeină sfs [At: DN3 / P: -z.e-i- / PI: -ne / E: fr paraceseine] Produs obţinut prin coagularea cazeinei din lapte.
paracăzător sn [At: LTR2 / PI: -oare ! E: para2- + căzător] (Min) Dispozitiv de siguranţă pentru oprirea din cădere a coliviei ascensorului, în cazul ruperii cablului sau al defectării instalaţiei.
paracenteză sf [At: BIANU, D. S. / PI: -ze / E: fr paracentese] (Med) Puncţie într-o cavitate naturală, în vederea evacuării lichidului conţinut în aceasta.
paracetamol sn [At: DEX2 / PI: -uri / E: fr paracetamol, eg paracetamol] (Dc) Produs farmaceutic cu acţiune analgezică şi antipiretică.
paracheratoză sf'[At: DN3 / PI: (rar) -ze / E: fr parakeratose] (Big) Cheratinizare incompletă a celulelor epiteliale ale stratului cornos al epidermei.
paracherniţă sf [At: BARCIANU, V. / V: (îrg) -rec-, (înv) -esn~, părăc-, părec-, ~cheri~ / PI: -ţe ! E: cf lat parietarius] Plantă erbacee din familia urticaceelor, acoperită cu peri, cu tulpina dreaptă, cu frunzele uşor alungite spre vârf şi cu flori verzui, care creşte prin locuri umbroase şi umede şi care este folosită ca plantă medicinală Si: (reg) grâul-potârnichii, matrice, politrică, urzică-moartă, (înv) parietarie {Parietaria qfficinalis). parachesniţă sf vz paracherniţă
parachinezie sf [At: DN3 / S şi: -kinezie / PI: (rar) -ii / E: fr parakinesie] (Med) Tulburare a funcţiei motorii constând în efectuarea unor mişcări anormale.
parachinisi vt [At: GÂLDI, M. PHAN. 218 / Pzi: -sesc / E: ngr jzapaKivcQ} (înv) 1 A îndemna. 2 A stimula.
parachinisis sn [At: (a. 1793) GÂLDI. M. PHAN. 218 / PI: ? / E: ngr jzapaKiwpiq] (Grî) Imbold.
paracistită sf[At: DN-’ / PI: -te / E: fr paracystite] (Med) Inflamaţie a ţesutului conjunctiv din jurul vezicii urinare.
paracivilizaţie sf [At: DN3 / PI: -ii / E: para2- + civilizaţie] 1 Stare inferioară nivelului de dezvoltare a societăţii modeme. 2 Manifestare ce mimează civilizaţia autentică. paraclază sf[At: DN3 / PI: -ze / E: fr paradase] (Gig) Falie. paraclău sii vz parapleu parachs sn vz paraclis
paraclinic, ~ă a [At: DN3 / PI: -ici, -ice / E: para1- + clinic] Care depăşeşte domeniul clinicului.
paraclis sn [At: PARACLIS (1639), 244 / V: (îvr) -Ies / PI: -e, -uri! E: siv napAKAnch, ngr 7capax^i\cnov] 1-2 (Bisericuţă sau) capelă construită de obicei alături de o biserică mai mare sau în interiorul unei clădiri. 3 (Bis) Slujbă religioasă oficiată în cinstea Fecioarei Maria sau a unui sfânt. 4 (Bis) Rugăciune închinată Fecioarei Maria sau unui sfânt, citită sau cântată la un paraclis (3). 5 (Pex) Carte care cuprinde paraclisuri (3-4). 6 (Reg) Sfeştanie.
894
PARADOSIS
paracliser sm [At: (a. 1838) IORGA, S. D. XIII. 74 / V: (îrg) ~sier, (înv) -star, (reg) palicriseri,palisăcreri,paracliseri / PI:	/ E: paraclis
+ -ar] Persoană însărcinată cu îngrijirea şi paza unei biserici, îndeplinind şi unele servicii la oficierea cultului Si: (pop) ţârcovnic. (reg) crâsnic, făt, pălămar1.
paracliser'iţă sf [At: ARGHEZI, ap. SCL 1969, 134 / PI: -ţe I E: paracliser + -iţă] (Nob) Femeie care îngrijeşte şi păzeşte o biserică, îndeplinind şi unele servicii la oficierea cultului. paraclisiar sm vz paracliser paraclisier sm vz paracliser
paracronism sn [At: DN2 / PI: -e ! E: frparachronisme] (Rar) Eroare care constă în a situa un eveniment mai târziu decât a avut loc în realitate Si: anacronism.
paracuzie sf [At: DNJ / PI: (rar) ~i/ / E: fr paracousie] 1 Hipersensibilitate auditivă. 2 Iluzie auditivă.
parada, vi [At: EMINESCU, N. 105 / Pzi: -dez. / E: fr parader] (Irn) 1 A se arăta ca la paradă. 2 A face caz de ceea ce face ori spune Si: (nob) a părăidui2 Vz afişa, expune, paradaică sf vz paradaisă paradais s vz paradaisă
paradaisă sf [At: DDRF / V:	a,	-ică (PI: părădăici, părădăice),
~dăisană, ~d\ce sfp, -dlde sfp, ~d\ză, părădaică, părădaie, părăd~, părădaşi sfp, părădăi sfp, părădică, piridăici sfp, por oblei sfp, porodaică, porodaie,porodăici sfp,porodeici sfp, porodic sn, porodică, porodiciuri sfp, prăd~, prădaiste sfp / PI: -se / E: ger Paradeis, mg paradiesom] (Bot; Trs) 1 Pătlăgea (4) (Lycopersicum esculentum). 2 Varietate de viţă-de-vie nedefinită mai îndeaproape.
paradă sf [At: (a. 1788) URICARIUL, XIV. 181/1 /V: (îrg) ~die, păradie, (reg) -de, -di, păr~, parade, paradi, parodie, por-, porade, pnidie / PI: -de, (pop) -razi, părăzi, (reg) păraduri / E: ger Parade, fr parade, mg parâde] 1 Festivitate militară la care defilează trupele Si: ceremonie, serbare, (înv) parisie1. 2 Defilare a trupelor cu prilejul unei festivităţi militare. 3 (Pex) Cortegiu solemn. 4-6 (Ila) De ~Care participă la o paradă (1-3). 7 (îal) Festiv. 8 (Fig) Atitudine, comportare etc. ostentativă, prin care cineva încearcă să producă impresie, să atragă atenţia asupra sa. 9-10 (îljv) De ~ (Care se face. este etc.) de formă. 11-12 (îljv) Cu ~ (în mod) ostentativ. 13-14 (îe) A (se) face ~ (de sau cu ceva) A (se) face ceva ostentativ pentru a produce efect Si: a parada (1). 15-16 (îae) A (se) face caz de ceva sau de cineva. 17-18 (La duel. scrimă etc.) Evitare a unei lovituri încercate de adversar (urmată de o contralovitură). paradăisană sf vz paradaisă
paradau s [At: RĂDULESCU-CODIN, L. 56 / V: părăd- / E: cf paradi1] (Olt; Mun; îe) A se alege (ca praful şi) ~1 (de ceva sau de cineva) A nu se alege nimic de ceva sau de cineva Si: a se alege praful, parade sf vz paradă
paradeltă sf [At: DN3 / PI: -te / E: eg paradelta] Porţiune dintr-o deltă care a început să fie erodată.
paradentoză sf [At: DN2 / PI: -ze / E: fr paradentose] Boală degenerativă a ţesuturilor de susţinere şi de fixare a dinţilor, caracterizată prin formarea locală de pungi de puroi cu distrugerea ţesuturilor ligamentare şi a alveolelor dentare, urmată de căderea dinţilor Si: gingivită expulzivă. paradenţiu sn vz paradonţiu
paradi1 [At: UDRESCU, GL. / Pzi: -dese / E: rrm phaldo (Par pharaz)] (Pfm) 1-2 vtr A (se) strica. 3-4 vtr A (se) distruge. 5-6 vr (D. oameni) A se şubrezi (de boală sau) de bătrâneţe. paradi2 sfvz paradă
paradiabet sn [At: DN3 / P: -di-a- / PI: (rar) -uri / E: fr paradiabete] Stare patologică asemănătoare diabetului, dar având alte cauze.
paradiaforiie sf[At: DN3 / P: -di-a- / PI: -li / E: fr paradiaphonie] 1 Trecere nedorită a semnalelor de pe un canal pe altul la sistemele audio cu două sau mai multe canale. 2 (Spc) Percepţie în receptorul unui circuit telefonic a convorbirii dintr-un alt circuit Si: diafonie. paradice sfp vz paradaisă
paradichiu sn [At: IOVESCU, N. 60 / V: ~ciu,pur~ l E: cf paradău] (Mun; Olt; îe) A se alege (praful sau pulberea şi) ~1 (de cineva sau ceva) A nu se alege nimic de cineva sau de ceva Si: a se alege praful, paradiciu sn vz paradichiu paradie sf vz paradă paradigmata sfp vz paradigmă
paradigmatic, -ă a [At: SCL 1955, 46 / PI: -ici, -ice / E: fr paradigmatique] (Grm) 1 Care face parte dintr-o paradigmă. 2 Care are paradigmă. 3 Care are loc în paradigmă.
paradigmă sf[At: CANTEMIR, IST. 269 / V: (grî; rar) -mata sfp i A şi: (înv) paradigmă / E: lat paradigmă, ngr 7KxpâSeiypa] 1 (înv) Exemplu.
2	(înv) Model. 3 (înv) Pildă. 4 (înv) învăţătură. 5 (Grm) Totalitate a formelor unui cuvânt, a unor opoziţii fonologice etc. 6 (Grm) Tablou al formelor unui cuvânt dat ca model pentru flexiunea unei părţi de vorbire sau a unei clase din cadrul unei părţi de vorbire.
paradlre sf [At: MDA ms / PI: -ri / E: paradi1] (Pfm) 1 Stricare. 2 Distrugere. 3-4 Şubrezire a oamenilor (de boală sau) de bătrâneţe Si: (pfm) şubrezit1 (3-4).
paradis sn [At: DRLU /' V: (reg) -iz / Pi: -uri / E: fr paradis, ger Paradies] 1 (Rel) Grădină fabuloasă din cer în care ar fi trăit Adam şi Eva până la săvârşirea păcatului originar şi în care ar ajunge după moarte sufletele oamenilor fără păcare Si: eden, rai. 2 (îc) Măr— Varietate de măr nedefinită mai îndeaproape. 3 (îla) De - Splendid. 4 (Şfg) Peisaj foarte frumos. 5 Loc splendid, care oferă cele mai bune condiţii de trai, de dezvoltare spirituală etc. 6 Ceea ce încântă privirea, sufletul. 7 Fericire supremă. 8 (Trs) Şotron. paradise sfp vz paradaisă paradisiac, ~ă a vz paradiziac
paradiş a [At: DR. V, 99 / PI: -i / E: mg parâdes] (Reg; d. cai; îs) Cal
-	Cal de trăsură.
paradit, ~ă a [At: STANCU, R. A. I. 257 / PI: ~if/,	/ E: paradil]
(Pfm) 1 (D. obiecte) Stricat. 2 (D. obiecte) Distrus. 3-4 (D. oameni) Şubrezit (de boală sau) de bătrâneţe.
paraditură sf [At: DEX / PI: -ri i E: paradi + -tură] (Fam) 1 Obiect stricat. 2 Obiect uzat. 3 Obiect de proasta calitate. paradiz sn vz paradis paradiză sf vz paradaisă
paradiziac, -ă a [At: AR (1830), 222/33 / V: (rar) -isiac, (îvr) ~izic / P: -zi-ac / PI: -aci, -ace / E: fr paradisiaque, ger paradis isc h] 1-2 (Ca) în paradis Si: încântător, minunat, splendid, paradizic, ~ă a vz paradiziac
parados1 sn [At: LTR2 / PI: -uri / E: frparados] (Mii) Parapet de pământ în spatele unei tranşee, care apără pe cei adăpostiţi de loviturile venite din spate. parados2 sn vz paradosis
paradosl [At: (a. 1715) GÂLDI, M. PHAN. 219 / V: ~0jri / Pzi: ~sesc / E: ngr TtocpaSidco] (înv) 1-2 vtr A (se) preda inamicului. 3 vt A înmâna.
4	vr A da. 5 vt (C. i. rezultate obţinute într-un domeniu de activitate, învăţătură, cunoştinţe etc.) A preda. 6 vt (îvr) A îndruma. 7 vr A se informa.
8	vr A se interesa. 9 vt A raporta. 10 vt A relata.
paradosie sf [At: PONTBRIANT, D. / PI: -ii i E: paradosi + -ie] (înv) 1-3 Paradosire (1-3). 4 Dăruire. 5 îndrumare. 6 Informare. 7 Interesare.
8	Raportare. 9 Relatare.
paradosire i/[At: CR (1832). 301 /33 /V: parod~ / PI: -ri / E: paradosi] (înv) 1 Predare la inamic Si: (înv) paradosie {l),paradosit] (1). 2 înmânare a unui bun. a unui obiect Si: (înv) paradosie (2), parados it1 (2). 3 Predare a învăţăturii, cunoştinţelor Si: (înv) paradosie (3), parados it1 (3). 4 Dăruire.
5	îndrumare. 6 Informare. 7 Interesare. 8 Raportare. 9 Relatare. paradosis sn [At: CANTEMIR. IST. 16 / V: parados smn (PI: -i şi -uri)
/ PI: ? / E: ngr izapădocnq] (Grî) 1 Tradiţie. 2 Raport. 3 Capitulare.
4	învăţământ.
895
PARADOSIT1
paradosit1 sn [At: (a. 1803) GÂLDI, M. PHAN. 219 / PI: (rar) -uri / E: paradosi] (înv) 1-3 Paradosire (1-3). 4 Dăruire. 5 îndrumare. 6 Informare. 7 Interesare. 8 Raportare. 9 Relatare.
paradosit2, ~ă a [At: ASACHL S. L. II. 357 / PI: -iţi, -e / E: paradosi] (înv) 1 Predat inamicului. 2 înmânat. 3 (D. cunoştinţe. învăţătură) Predat.
4	Dăruit. 5 îndrumat. 6 Informat. 7 Interesat. 8 Raportat. 9 Relatat. paradox sn [At: CR (1829), 236-/27 / PI: -uri, (înv) -e i E: ngr
Tcapctâoţog, fr paradoxe] 1 Enunţ contradictoriu şi în acelaş timp. demonstrabil Si: (îvr) paradoxie (1). 2 Părere absurdă, contrară unui adevăr unanim recunoscut Si: (îvr) paradoxie (2). 3 (Pex) Enormitate a unei afirmaţii, a unei situaţii etc. Si: (îvr) paradoxie (3). 4 (Pex) Situaţie în care două idei, elemente, fenomene etc., deşi ar trebui să se excludă reciproc, coexistă. 5 (Pex) Ciudăţenie.
paradoxal, ~ă a [At: MARIN, F. 219/10 / PI:	-e / E: fr paradoxal]
1-4 Care (conţine sau) constitue un paradox (1,4). 5-6 Care este contrar (unui adevăr unanim recunoscut ori) bunului-simţ. 7 Care foloseşte paradoxul (1). 8 Care este plin de contradicţii. 9 (Pex) Ciudat. 10 (Pex) Absurd. paradoxi v vz paradosi
paradoxie sf [At: F (1884), 38 / Pî: ~i/' / E: paradox + -ie] 1-3 (îvr) Paradox (1-3). 4 (Pex) Ciudăţenie.
parafă vt [At: HAMANGIU. C. C. 20 / Pzi: -ftz i E: fr parafer] 1 (C. i. acte. documente etc.) A semna prin parafă (4-6). 2 A întări prin semnătură cu parafă (7). 3 A aplica o parafă (4-7). 4 (Spc; c. i. proiecte de tratate ori acorduri internaţionale) A întări prin semnătură prescurtată acordul împuterniciţilor statelor participante. 5 (C. i. registre, dosare) A pecetui cu ceară roşie ca să nu se poată scoate sau adăuga foi Vz sigila, parafare sf [Ai: LEG. EC. PL. 228 / PI: -jări / E: parafa] 1 Semnare prin parafă (4-6). 2 întărire prin semnătură cu parafă (7). 3 Aplicare a unei parafe (4-7). 4 întărire prin semnătură prescurtată a acordului împuterniciţilor statelor participante la un tratat sau acord internaţional.
5	Pecetluire cu ceară roşie a unor registre sau dosare, pentru a nu se putea scoate ori adăuga foi.
parafat,~ă a [At: LM / PI: ~aţi, -e IE: parafa] 1 (D. acte. documente) Prevăzut cu parafă, 2 (D. registre, dosare) Pecetuit cu ceară roşie pentru a nu se putea scoate sau adăuga foi.
parafazie, -ă smf a [At: DN’ / PI: -ici, -ice l E: fr paraphasique] 1-2 (Persoană) care suferă de parafazie.
parafazie 5/'[At: DN3 / P: -zi-e / PI: (rar) ~i/ / E: fr paraphasie] (Med) Tulburare maladivă de vorbire caracterizată prin substituirea şi deformarea cuvintelor.
parafă sf [At: ODOBESCU. S. L 459 / PI: -fe / E: fr paraphe, parafe] 1 (înv) Trăsătură adăugată la o iscălitură spre a o deosebi de altele sau spre a o împodobi. 2 (înv) Iscălitură cu o astfel de trăsătură, pusă. de obicei, pe un act. pe un document, pentru a le întări. 3 (Pex; înv) Linie de ornament. 4 Iscălitură prescurtată, formată din iniţiale. 5-6 Ştampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva, întreg, cu prescurtări sau cu iniţiale. 7 (Pgn) Ştampilă a unei instituţii. parafam sn vz parafernă
parafeniăl, ~a a [At: HAMANGIU, C. C. 58 / PI: -li, -e / E: fr paraphernal] (Jur) 1 Care aparţine parafemei. 2 Care se referă la parafernă Si: extradotal.
parafernă sfŢAt: STAMATI, D. / V: (înv) parafau sn / PI: -ne / E: ngr Tzapaipâpva] (Jur) Avere ce aparţine soţiei căsătorite sub regim dotai, care nu este constituită ca dotă şi asupra căreia soţia îşi păstrează dreptul de administrare şi de folosinţă.
parafilatehe sfs [At: DEX2 / P: -li-e / PI: ~i/‘ / E: para1- + filatelie] Ramură a filatelie! care studiază documente poştale.
parafimoză v/ [At: DN1 / PI: -ze / E: ger Paraphimose, frparaphimosis] (Med) Complicaţie a unei fimoze, în care inelul prepuţia! strangulează glandul la baza.
parafina [At: DM / Pzi: -nez / E: fr paraffiner] 1 vt (C. i. probe de rocă obţinute prin carotaj) A acoperi cu un strat subţire de parafină, pentru
a conserva conţinutul de fluide. 2 vr (D. parafine) A se depune în procesul de producţie a ţiţeiului.
parafinare sf[At: LTR2 / PI: -nări / E: parafina] (Teh) 1 Acoperire cu 1111 strat subţire de parafină, pentru a conserva conţinutul de fluide al probelor de rocă. 2 Depunere a parafinelor în procesul de producţie a ţiţeiului.
parafină sf [At: PONI, CH. 290 / PI: -ne / E: fr paraffine] (Chm) 1 Substanţă solidă, albă şi translucidă, formată dintr-un amestec de hidrocarburi saturate, obţinute la distilarea ţiţeiului sau a cărbunilor, folosită la fabricarea lumânărilor, la impregnarea hârtiei şi a ţesăturilor pentru a le face impermeabile, ca materie primă în industria chimică etc. 2 (Lpl) Alcani.
parafinic, -ă a [At: MACAROVICI, CH. 450 / PI: -ici, -ice / E: parafină + -ic] 1 Care aparţine parafinei. 2 Privitor la parafină. 3 De parafină.
parafinos, -oasă a [At: DM / PI: -osi, -oase / E: fr paraffineux] Care conţine parafină.
parafiză sf [At: DN3 / PI: -ze / E: fr paraphyse] (Bot) Perişor care acoperă organele de reproducere la muşchi1. alge şi ciuperci.
paraflacără sf [At: LTR2 / PI: -lăcări / E: para2- + flacără] (Teh) Piesa metalică pentru protecţia tijei pistonului contra flăcărilor din cilindru la motoarele cu autoaprindere.
paraflow sn [At: DN-"* / S şi: ~ţlau / P: -ţlau / PI: -uri / E: eg paraflow] (Chm) Paragel.
parafoc1 sn [At: MDT / PI: -uri / E: para2- + foc cdp h para-feu] Zid care apără de flăcări o parte mai sensibilă a unui cazan de aburi.
parafoc2 sn [At: DLR / PI: net / E: para1- + foc] (Reg) Culoare galbenă-portocalie folosită la vopsirea lânii şi a ţesăturilor.
parafome sf [At: DN3 / PI: ~i/ / E: fr paraphonie] (Med) Boală care constă în pronunţarea nazalizată a sunetelor.
paraformaldelhdă sf [At: DNJ / PI: -ele / E: frparaformaldehyde] (Chm) Produs de polimerizare al aldehidei formice care. prin încălzire, se transformă Î11 formaldehidă.
parafrastic, -ă a [At: DN2 / PI: -ici, -ice / E: frparaphrastique] (Rar) 1 Care ţine de parafrază. 2 Care constituie o parafrază. 3 Care este redat printr-o parafrază. 4 De parafrază. 5 Cu parafrază. parafraz sn vz parafrază
parafrază vt [At: (a. 1840-1850) CAT. MAN. II, 265 / Pzi: ~zez / E: fr paraphraser] (C. i. un text. o comunicare orală etc.) A exprima prin parafraze Si: (rar) a perifrază.
parafrazare sf [At: IORGA. L. I. 387 / PI: -zări / E: parafraza] Exprimare prin parafraze a unui text, a unei comunicări orale etc.
parafrazat -a a [At: MDA ms / PI: -aţi, -e l E: parafraza] (D. 1111 text.
o	comunicare orală etc.) Exprimat prin parafraze.
parafrază sf [At: DRLU /V: (înv) parafraz sn (S şi: -as; PI: -uri) / Pî: ~ze. / E: fr paraphrase] 1 Exprimare, expunere într-o formulare personală, amplificată, dezvoltată, a ideilor dintr-un text. dintr-o comunicare orală etc. 2-3 (Text scris sau) comunicare orală formulat(ă) prin parafraze (1). 4 (Muz) Piesă instrumentală de virtuozitate care constituie o prelucrare liberă a unei teme muzicale cunoscute.
parafrcnic, -a a [At: DEX2 / PI: -ici, -ice / E: frparaphrenique] (Med) Referitor la parafrenie.
parafreme ,s/[At: DN3 /P: -ni-e / Pi: (rar) ~i/ /E: frparaphrenie] (Med) Boală psihică cu simptome asemănătoare paranoiei şi schizofreniei.
parafucsină sf [At: DN- / PI: -ne l E: fr parafuchsine] (Chm) Colorant extras din fucsină.
parafwlger sn [At: PONI. F. 230 / PI: -e f E: para2- + fulger cf fr parafoudre] 1 (înv) Paratrăsnet. 2 Dispozitiv de protecţie contra supratensiunilor Î11 instalaţiile de telecomunicaţii pe linii aeriene.
parafum sn [At: DN3 / PI. -uri / E: para2- + fum] Dispozitiv aşezat la podurile metalice care traversează liniile de cale ferată pentru a le feri de eroziunea gazelor degajate de locomotivele cu abur.
896
PARALEL
paragangliom sn [At: DN3 / PI: -oame / E: fr paragangliome] (Med) Tumoare alcătuită dintr-un grup de celule desprins din sistemul simpatic embrionar, răspândite în diferite regiuni ale organismului.
paragat sn [At: ANTIPA, P. 318 / PI: -e / E: tc paragat] Unealtă de pescuit marin, alcătuită dintr-un şir de câriige cu nadă. fixate pe un odgon şi folosită, mai ales. la pescuitul calcanului şi al sturionilor.
paragel sn [At: DN3 / PI: -uri /' E: it paragele] (Chm) Produs sintetic obţinut prin condensarea parafinei clorurate cu hidrocarburi aromatice, folosit pentru coborârea punctului de congelare a uleiurilor minerale Si: paraflow. pardgen sn vz paragină
paragencîicy -ă a [At: DNJ / PI: -ici, -ice i E: ger paragenetisch] Referitor la parageneză.
parageneză sf [At: MDT / Pi: -ze / E: fr paragenese] (Zlg) 1 Formare, în aceeaşi epocă, a mai multor minerale asociate. 2 Asociaţie de minerale din zăcăminte, formată în urma unui anumit proces geologic.
parageuzie sf [At: DN3 / P: -ge-u-zi-e / PI: ~i/ / E: fr parageusie] (Med) Alterare a senzaţiei gustative.
paraghie sfs [At: LEXIC REG. 83 / PI: ~i/ / E: net] (Reg) Joc de copii care constă din aruncarea unei pietre pe deasupra apei astfel încât să atingă apa de cât mai multe ori şi să ajungă cât mai departe Si: (reg) părăluţe, paragin sn vz paragină
paragină1 sf[At: (a. 1725) URICARIUL, VII. 16 / V: (înv) -gen sn, paragin snypăragen sn,păr-, (reg) părang-,părăg- / PI: -ni, -ne, (reg) paragini I E: cf mg parrag] 1-2 Pământ (care nu a fost lucrat niciodată sau) care a fost lăsat multă vreme nelucrat, neîngrijit Si: părăgineală, pârloagă, ţelină (îrg) ogor, (reg) părăginitură. 3 Teren neproductiv.
4	Ruină. 5 Construcţie dărăpănată Si: dărăpănătură. 6-7 (Stare de) părăsire a unui teren, a unei construcţii etc. Si: (asr) neîngrijire. paragină2 sfvz păragnină1 paraginos, -oasă a vz părăginos
paraglobină sf [At: DM / PI: -ne i E: fr paraglobine] (Big) Paraglobuiină.
paraglobuhnă sf[At: DN2 / PI: -ne / E: fr paraglobuline] Substanţă proteică din sânge care ajută la formarea fibrinei Si: paraglobină.
paragogă sf [At: GHEŢIE, R. M. / V: (iuz) -goage 1 PI: -ge I E: fr paragoge] 1-2 (Fon; rar) Adăugare (a unui sunet sau) a unei silabe la sfârşitul unui cuvânt Si: (rar) epiteză. paragoăge sfvz paragogă
paragogic, -ă a [At: CADE / PI: -ici, -ice / E: frparagogique] (Fon; rar; d. cuvinte) 1-2 Cu paragogă (1-2). 3-4 Care este format prin paragogă (1-2). 5 (D. sunete sau silabe) Care se adaugă la sfârşitul unui cuvânt. 6-7 Referitor la paragogă (1-2). 8-9 De paragogă (1-2).
paragraf sn [At: (a. 1748) IORGA, S. D. XII, 50 / V: (grî; rar) -os / PI: -e, (îvr) -uri / E: ngr napăypaqxx;, lat paragraphus, frparagraphe\
1	Fiecare dintre subdiviziunile unui capitol dintr-un text de lege. dintr-un tratat, dintr-un statut etc., însoţită adesea de un număr de ordine pus înainte sau de un semn grafic special. 2-3 (Prevedere sau) afirmaţie conţinută într-un paragraf (1) Vz alineat, articol. 4 (Nob) Principiu. 5 (Nob) Regulă.
6	Semn grafic special care se pune pentru a marca începutul unui capitol, al unui articol sau al unui alineat dintr-o lucrare, dintr-un text etc. 7 Pasaj al unei lucrări,despărţit de restul textului printr-un alineat nou şi, uneori, printr-un paragraf (6). 8 Fragment dintr-un text, care prezintă o anumită unitate de gândire sau de compoziţie. 9 (Reg) Motiv ornamental care se coase pe pieptar, deasupra buzunarului. paragrafi sfvz paragraf ie
paragrafe sf [At: (a. 1782) GÂLDI, M. PHAN. 219 / V: paragraf ! PI: ~i/ / E: ngr 7wcpaypa<prf] (Jur; înv) Prescripţie.
paragrafisi vr [At: ALEXI. W. / Pzi: 3 -seşte / E: ngr napaypătpw] (îvr; d. drepturi, prevederi, legi etc.) A se prescrie.
paragrafisire sf [At: ALEXI, W. / PI: -ri / E: paragrafisi] (îvr) Prescriere.
paragrafisit, -ă a [At: HOGAŞ, DR. 1,13/ PI: -iţi, -e / E: paragrafisi] (îvr; d. drepturi, prevederi, legi etc.) Care s-a prescris. paragrafos sn vz paragraf
paragramă sf[At: DN3 / PI: -me / E: fr paragramme] 1 Greşeală de ortografie constând în substituirea unei litere cu alta. 2 Figură de stil constând în pronunţarea echivocă, involuntară sau intenţionată, de obicei a ultimelor sunete dintr-un cuvânt.
paraide sfp [At: PAMFILE, B. 26 / E: para1- + iele] (Reg; îs) Luat din - Paralizie (1). paraistas sn vz parastas
paraimunitate sf [At: DEX / PI: (rar) -taţi / E: para2- + imunitate] Rezistenţă pe care un organism imun faţă de un germen o prezintă şi faţă de un alt germen, cu o structură relativ asemănătoare.
paralactic, -ă a [At: POLIZU / PI: -ici, -ice / E: fr parallactique] 1 Care aparţine paralaxei. 2 Referitor la paralaxă. 3 De paralaxă. 4 (îs) Maşină -ă Ecuatorial.
paralagliie sf[At: (a. 1843) GÂLDI. M. PHAN. 220 / V: pari~ / PI: -ii / E: ngr izapaXXayrţ] (înv) Solfegiu.
paralaghisi vi [At: TDRG / Pzi: -scsc / E: paralaghie + -isi] (înv) A solfegia.
paralahe sf [At: DN3 / P: -li-e / PI: (rar) -ii / E: fr paralalie] (Med) Tulburare a vorbirii care constă în dificultatea de a găsi cuvântul potrivit. paralax sn vz paralaxă
paralaxă sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) -x sn / PI: -xe / E: fr parallaxe, lat parallaxis] 1 (Ast; şîs ~ astronomică, - geocentrică) Unghi sub care se vede. din centrul unui astru, depărtarea dintre centrul pământului şi un observator de pe suprafaţa pământului. 2 (Şîs ~ anuală a stelelor, - astronomică, - stelară) Unghi maxim sub care se vede, dintr-o stea, raza orbitei pământului în jurul soarelui Si: (înv) semiosie. 3 (Gmt) Unghi dintre dreptele care unesc un punct foarte depărtat cu extremităţile unei baze de observare.
paralăc [At: POLIZU / PI: -uri / E: para3 + -lâc] (îrg; csc) 1 sn Mărunţiş.
2	sn (îlav) Cu ~ul sau (reg) la - în cantitate foarte mică. 3 sn (lai) Cu bani puţini. 4 av (îe) A o şterge - A se duce aiurea. 5 sn Bănet.
paralăiiy -ăie a [At: ŞIO I, 277 / PI: -ăi, -ăie / E: tc parali] (înv; d. oameni) Bogat.
paraldelndă sf [At: DN3 / Pi: -de / E: fr paraldehyde] (Chm) Produs de polimerizare al aldehidei acetice, cu acţiune hipnotică.
paraleasă sf [At: (a. 1815) IORGA, S. D. XIX, 59 / V: parai- / PI: -ese / E: net] 1 (Reg) Oală mică. 2 (îrg; csnp) Toartă.
paralel, -ă [At: GHEOGRAFIE, ap. URSU. T. Ş. 250 / V: (înv) ~/i/, -hlo (S şi: -llilo), -lilos / S şi: (înv) -llel / Pî: -i, -e, (rar, sn) -uri / E: lat parallelus, it parallelo, fr parallele, ger Parallele, ngr JtapăXXtjXog] 1 sf(Rar sn şi sm; şîs ~ terestru, - pământesc, - de latitudine) Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele de aceeaşi latitudine de pe suprafaţa pământului şi care rezultă din intersectarea pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorului Vz cerc polar, tropic. 2 sn (Mat) Cerc situat pe o suprafaţă de rotaţie, obţinut prin intersecţia acestei suprafeţe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotaţie. 3 sn (Ast; îs) ~ ceresc Cerc mic al sferei cereşti descris de o stea în mişcarea ei diurnă.
4-5 sf, a (Dreaptă, plan etc.) care are toate punctele 1a aceeaşi distanţă de o dreaptă sau de un plan cu care nu se întretaie, oricât s-ar prelungi.
6	sf (îs) Legătură (electrică) în - Ansamblu de două sau mai multe conductoare electrice, acumulatoare, pile etc. care au aceeaşi tensiune electrică la borne. 7 a Care există concomitent cu altceva. 8 a Care se produce concomitent şi evoluează în mod similar cu altceva. 9 a Asemănător. 10 av (Udp „cir) Concomitent. 11-13 sf Comparare (a două persoane) (a două opere sau) a două femonene Si: paralelism (1-3). (rar) paralelizare. 14-15 i/(îe) A (se) pune în ~ă (sau în ~) (cu...) A (se) compara. 16 sf(Lit) Variantă compoziţională a portretului care constă în prezentarea simultană a două personaje şi în compararea lor, în scopul sublinierii trăsăturilor specifice fiecărui personaj. 17 sf (Lpl) Aparat de gimnastică fomiat din două bare orizontale şi paralele (5) aşezate ia înălţimi
897
PARALELIPIPED
diferite sau identice pe stâlpi. 18 sf (Şls) Fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat. 19 sf(Pex; lpl) Probă de gimnastică practicată la acest aparat. 20 sn Instrument folosit la trasarea, pe o piesă, a unor distanţe sau a unor linii paralele (4) cu un plan dat. paralelepiped sn vz paralelipiped
paralelipiped sn [At: GHEOM.-TRIGON. 12074 / V: (înv) -lepiped, ~pid, ~lelop~, -Iile-, ~lilepipedon, ~lilopiped / S şi: ~Ilelipiped / PI: -e / E: fr parallelipipede, parallelepipede, it parallelepipedo, ger Parallelepipedon, ngr JtapocXXr}XeÎ7te5og] Prismă ale cărei baze sunt paralelograme şi care are şase feţe. opt vârfuri şi douăsprezece muchii.
paralelipipedic, -ci a [At: COBÎLCESCU, G. 27/6 / PI: -ici, -ice ! E: frparallelipipedique] 1 Care are forma unui paralelipiped. 2 Care seamănă cu un paralelipiped. 3 De paralelipiped. paralelipipid sn vz paralelipiped
paralelism sn [At: HELIADE, PARALELISM / PI: -me / E: fr parallelisme] 1-3 Paralelă (11-13). 4-5 Dezvoltare paralelă (7-8). 6-9 însuşire de a fi paralel (5,7-9) Si: (rar) paralelitate (1-4).
paralelitate sf [At: ORBONAŞ, MEC. 125 / Pî: -taţi / E: paralel + -itate] (Rar) 1-4 Paralelism (6-9).
paraleliza vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~zez / E: fr paralleliser] 1 (C. i. obiecte sau părţi ale unor obiecte) A aşeza paralel (5). 2 (Rai" c. i. persoane, opere literare, fenomene etc.) A compara.
paralelizaj'e ,v/'[At: VIANU, M. 86 / PI: -zări l E: paraleliza] 1 Dispunere paralelă Si: paralelizat1 (1). 2 Comparare.
paralelizat1 sn [At: IONESCU-MUSCEL, ŢES. 89 / E: paraleliza] (Rar)
1	Paralelizare (1). 2 Comparare.
paralelizat2, a [At: IONESCU-MUSCEL. FIL. 145 / PI: -aţi, -e / E: paraleliza] Care este dispus paralel (5).
paralelogram sn [At: CĂLĂTORIE, I. 186v / V: (înv) paralil~, ~lilograma sfp, -lilogramon / S şi: poralle- / PI: -e / E: ger Parallelogramm, fr parallelogramme, ngr napaXXr\X6ypap.p,ov] 1 Patrulater care are laturile opuse paralele şi egale. 2 (îs) -ul forţelor (sau, îvr. puterilor) Regulă şi construcţie grafică cu ajutorul căreia se determină rezultanta a două foile concurente. 3 Obiect, construcţie, teren etc. de forma unui paralelogram (1). paralelopiped sn vz paralelipiped
paraleoaicâ .v/‘[At: I. NEGRUZZI. S. I, 89 / Pî: -ice / E: paraleu + -oaică] (Nob; dep) Femeie care se consideră înzestrată cu calităţi excepţionale. paraleşi sn vz paralizie
paraleu [At: CANTEMIR. IST. 196 / PI: ~e/ / E: para1- + leu] 1-2 sm, a (îcr leu) (Leu) care este deosebit de mare şi de puternic, considerat ca prototip al vitejiei şi curajului. 3 sm (Pex) Fiinţă înzestrată cu însuşiri supranaturale. 4-5 a (Ie) A se face (sau a face pe cineva) leu - A (se) înfuria peste măsură. 6 sm (Dep) Epitet dat unui bărbat care se consideră înzestrat cu calităţi excepţionale.
paralexem sn [At: DN3 / PI: -me. f E: fr paralexeme] (Lin) Formaţie lexicală compusă din două elemente care nu sunt recunoscute ca un singur compus.
paralexematic, ~ă a [At: DN3 / PI: -ici, -ice. i E: frparalexematique] (Lin) 1 De paralexem. 2 Referitor la paralexem.
paralexie sf[At: DN3 / PI: (rar) -ii / E: fr paralexie] (Med) Tulburare a vorbirii constând în citirea deformată a cuvintelor.
paralipomene snp [At: DN ’ / E: fr paralipomenes. it paralipomeni] 1 Cărţi istorice ale Bibliei. 2 Operă care constituie continuarea sau completarea unei opere precedente.
parahe şf[At: PAMFILE. B. 26 / PI: ~i/ / E: ns cf paralizie, paratele] (Reg; îs) Luat din - Paralizie (1). parahj sn vz paralizie parahl, -ă a vz paralel paralilepiped sn vz paralelipiped paralilepipedon sn vz paralelipiped paralilo sfvz paralel
paralilogram sn vz paralelogram paralilograma sfp vz paralelogram paralilogramon sn vz paralelogram paralilopiped sn vz paralelipiped paralilos sf a vz paralel
parahpsă sf[At: DN-' / PI: -se / E: ger Paralipse] Preteriţiune. paraliş sn vz paralizie
paraliterar, ~ă a [At: DEX2 / Pî: -i, -e / E: fr paralitteraire] Al parai iteraturii.
paraliteratură sf [At: DEX2 / PI: -ri / E: fr paralitterature] Scriere considerată la periferia creaţiei literare propriu-zise.
paralitic, -a smf, a [At: IST. AM. 80715 / PI: -ici, -ice ! E: ngr TtapaXvTLKOg, fr paralytique] 1-2 (Om) bolnav de paralizie Si: (pop) damblagiu.
paraliza [At: ASACHI, S. L. II, 82 / V: (înv) -zi / Pzi: ~zez, 3 (înv) paraliza / E: fr paralyser] 1-2 vtir (D. oameni, d. corpul ori d. părţi ale corpului lor) A (se) îmbolnăvi de paralizie Si: (pop) a (se) clamblagi. 3 vtf (C. i. fiinţe sau părţi ale corpului lor) A face să-şi piardă nobilitatea şi sensibilitatea Si: a amorţi, a înţepeni. 4 vtf A electrocuta. 5 vt (C. i. oameni) A face incapabil de a se mişca, de a simţi, de a acţiona, de spaimă, de emoţie etc. Si: a imobiliza, a încremeni. 6 vt (C. i. sentimente, acţiuni) A împiedica să se manifeste Si: a anula, a neutraliza. 7 vt A face să stagneze Si: a opri.
paralizant, -ci a [At: TEODOREANU. M. II. 280 / PI: -nţi, -e / E: fr paralysant] 1 Care face ca un organism, un organ etc. să-şi piardă mobilitatea şi sensibilitatea. 2-4 Care (împiedică) (stânjeneşte sau) neutralizează o manifestare, o acţiune etc.
paralizare i/[At: POLIZU / PI: -zări! E: paraliza] 1 îmbolnăvire de paralizie Si: (pop) damblagire. 2 Pierdere a mobilităţii şi a sensibilităţii Si: amorţire, înţepenire. 3 împiedicare a manifestării unor sentimente, acţiuni Si: anulare, neutralizare. 4 Incapacitate a oamenilor de a se mişca, de a simţi, de a acţiona, datorită spaimei, surprizei, unei emoţii puternice etc. Si: încremenire. 5 (Pex) Electrocutare. 6 (Pex) Stagnare.
paralizat, ~ă a [At: CARAGIALE. O. III, 4 / PI: -aţi, -e / E: paraliza]
1	(D. oameni, d. corpul ori d. părţi ale corpului lor) Bolnav de paralizie Si: (reg) mereu. 2 (D. oameni) Incapabil de a se mişca, de a simţi sau de a acţiona, de spaimă, de emoţie etc. Si: imobilizat, încremenit. 3 (Reg) Nebun.
paralizaţie sf [At: DRĂGHICI. D. 21/26 i V: -iwne I PI: -ii / E: fr paralysation] 1-2 (înv) Paralizie (1-2). paralizaţiune sfvz paralizaţie paraliza sfvz paralizie paralizi v vz paraliza
paralizie sf[At: CALENDARI (1733). 24/14 / V: (înv) ~leşi sn, —/iy, ~/iş, ~zis sn, -ză / PI: ~i/ / E: fr paralysie,paralizie, ngr napăXvong, lat paralysis] 1 Boală care se manifestă prin pierderea totala sau parţială a mobilităţii voluntare şi a sensibilităţii corpului sau a unei părţi a lui, datorită unei leziuni a sistemului nervos central sau periferic Si: apoplexie, (pop) dambla. gută. poceală. (înv) paralizaţie (1), (reg) luat din iele. luat din paralele. luat din parai ie. 2 (îs) ~ infantilă Boală infecţioasă epidemică datorată unui virus specific şi care se manifestă prin febră, tulburări digestive, somnolenţă, dureri în muşchii membrelor şi prin paralizarea membrelor inferioare, care sunt oprite din creştere Si: poliomelită, (înv) paralizaţie (2). 3 (Fig) Imposibilitate de a acţiona. 4 (Fig) Imposibilitate de a se dezvolta. 5 (Fig) încremenire. 6 (Fig) Stagnare. parahzis sn vz paralizie paraloglhzm sn vz paralogism
paralogic, ~ă a [At: DN2 / PI: -ici, -ice / E: fr paralogique] 1 (Rar; d. cuvinte şi d. forma lor) Rezultat prin paralogie. 2 (D. comunicări) Cu paralogie. 3 Referitor la paralogie. 4 De paralogie.
paralogie sf[At: FILIMON, O. I, 378 / PI: ~i/ / E: fr paralogie] (Rar)
1	Transformare analogică a formei unui cuvânt prin apropierea Iui formală
898
PARAPANGELE
de alt cuvânt asemănător. 2 Cuvânt rezultat printr-o astfel de transformare.
3	Enunţ care conţine asemenea cuvinte.
paralogism sn [At: VÎRNAV, F. M. I, 135v/20 / V: (înv) ~gh\zm (PI: -uri) i PI: -e l E: fr paralogisme, paraloghizm, ngr napaXoyiap,6q\ Raţionament fals făcut din ignoranţă, fără intenţia de a induce în eroare.
parului vini [At: CV 1951, nr. 3, 43 / Pzi: 3 -este I E: cf para3] (Mar) A-i merge cuiva bine.
paramagnetic, -a a [At: CIŞMAN. FIZ. II, 394 / PI: ~/c7. ~ice / E: fr paramagnetique] 1 Care prezintă fenomenul de paramagnetism Vz diamagnetic. 2 Care are paramagnetism. 3 Referitor la paramagnetism.
4	De paramagnetism.
paramagnetism sii [At: CIŞMAN. FIZ. II. 402 / PI: -e / E: fr paramagnetisme] Proprietate a unor corpuri sau substanţe de a se magnetiza temporar prin mărirea intensităţii locale a câmpului magnetic.
paraman sn [At: (a. 1877) ap. TDRG / V: perim~ / PI: -e / E: ngr napapavSvag] Bucata de postav pe care este brodată o frază cu conţinut religios, purtată de călugări pe spate, sub rasă. timp de câteva zile după ce intră în tagmă.
parameci s/ni [At: DEX / V: ~m//î / Sg: ~cc / E: fr paramecie) 1 Gen de animale infuzoare de formă oval-alungită. care trăiesc în apele stătătoare dulci (Paramoecium). 2 (Şls) Anima! din genul parameci (1). para mec iu m sn vz parameci
parament sn [At: GHEŢIE, R. M. / PI: -e / E: ger Parament, fr parement] 1 (Rar; csc) Odăjdii bisericeşti. 2 Faţă exterioară, finită, a unei construcţii, a unui element de construcţie, a unui zid etc., acoperită cu blocuri de piatră cioplită şi făţuită sau cu cărămidă specială. 3 Material care îmbracă. în scop ornamental, această faţă.
paramer sn [At: DN3 / PI: -e / E: eg paramere] (Big) Fiecare dintre cele două păiţi simetrice ale unui organism sau organ cu simetrie bilaterală.
parametric, -ă a [At: LTR2 / PI: -ici, -ice! E: îi parametric/ue\ 1 Care ţine de parametru. 2 Referitor Ia parmetru. 3 De parametru.
parametntă sf [At: DN3 / PI: -îe / E: fr parametrite] (Med) Inflamaţie a ţesuturilor din jurul uterului.
parametrium sn [At: DN3 / PI: -uri / E: it parametric>] (Ant) Ţesut conjunctiv care înconjoară uterul.
parametron sn [At: DN3 / PI: -oane / E: fr parametron] Circuit folosit la înregistrarea informaţiilor sau la efectuarea operaţiilor logice în telecomunicaţii sau în cibernetică.
parametru sm [At: STAMATI. D. / PI: ~/7 / E: frparametre] 1 Mărime ale cărei valori permit să se deosebească între ele elementele unei mulţimi.
2	Mărime proprie a unui obiect sau fenomen, care determină caracteristicile lui. în comparaţie cu alt obiect sau fenomen. 3 (Pex) Caracteristică.
paramilitar, -ci a [At: SCRIBAN, D. / PI:	-e / E: fr paramilitaire]
1	(D. formaţii, detaşamente etc.) Care este înarmat în cadrul unei organizaţii politice, spre a sprijini acţiunile acesteia. 2 (D. acţiuni şi manifestări ale oamenilor) Care are un pronunţat caracter militar. 3 (D. acţiuni şi manifestări ale oamenilor) Care susţine militarismul.
paramume sf [Al: DN3 / P: -mi-e / PI: (rar) ~i/ / E: îiparamimie] (Med) Parachinezie constând în neconcordanţa dintre expresia mimică şi trăirea bolnavului.
paramiotome sf [Al: DN3 / PI: (rar) ~i/ / E: fr paramyotonie] (Med) Afecţiune congenitală caracterizată prin contracţii spastice ale părţilor corpului expuse la rece.
paramnezie sf[At: DEX / P: ~zi-e / PI: (rar) ~i/ / E: fr paramnesie] (Med) Tulburare a memoriei care consta în interpretarea unor realităţi abia percepute ca pe nişte amintiri.
paramorfie sf [At: DN3 / P: ~ji-e / PI: ~i/ / E: fr paramorphie] (Med) Anomalie privind forma Si: param orfism.
paramorfism sn [At: DN3 / PI:	E: fr paramorphisme] (Med)
Paramorfie.
paranestezie sf [Al: DN3 / PI: ~i/ / E: ns cf para1 + anestezie] (Med) Anestezie generală.
paramorfoză sf [Al: DN3 / PI: ~ze / E: ger Paramorphose] (Chm) Proces de transformare a structurii corpurilor, cu păstrarea compoziţiei chimice şi a formei exterioare a cristalului iniţial.
paramuzie sf [At: DN3 / P: -zi-e / PI: ~i/ / E: fr paramusie] (Med) Tulburare a posibilităţii de a reproduce tonuri muzicale. parangin sn vz părangină1 parangină sf vz părangină1
parangonajsn [At: V. MOLIN. V. T. 61 / PI: -e i E: fr parcuigonncige] (Tip) Aşezare a unui cuvânt cules cu litere mai mici între cuvinte culese cu un corp de literă mai mare Si: parangonare. parangonare sf [At: DN3 / PI: -nări / E: parangonaj css] Parangonaj. parangoz sm vz marangoz parangu a vz parangun
parangwn a [At: (a. 1726-1733) N. A. BOGDAN. C. M. 159 / V: parangu i E: tc parangon] (înv) Roşu aprins.
pcirammf sm [At: DN3 / PI: ~/ / E: fr paranymphe] (La vechii greci) Prieten al mirelui care mergea alături de el în car.
para nimfa sf [Al: DRLU / A şi: para- / S şi: -infci l PI: ~fe i E: lat paranympha, ngr 7tapavv}i(poq] (Asr) 1 Fată care însoţeşte mireasa la cununie şi care are anumite atribuţii la nuntă Si: domnişoară de onoare.
2	(Fig; pex) însoţitoare.
paranoia sfi [At: ENC. ROM. / E: fr paranoia] 1 Nume generic pentru un grup de boli psihice cronice care se manifestă prin lipsă de logică în gândire, prin idei fixe. prin susceptibilitate, prin orgoliu exagerat, prin mania persecuţiei, prin halucinaţii etc. 2 Boală care face parte din acest grup.
paranoic, ~ă [At: CONTEMP. 1949. nr. 138,6/1 / P: -no-ic ! PI: -ici, -ice / E: paranoia + -ic] 1-2 smf a (Persoană) care suferă de paranoia Si: paranoici (1-2). 3-4 a Care ţine (de paranoia sau) de paranoici. 5-6 Privitor (la paranoia sau) la paranoici.
paranoid, -ci smf, a [At: DN3 / PI: -iz.i, -e / E: ger paranoid. fr paranoide] 1-2 Paranoic (1-2).
paranomie sf [At: R. POPESCU. ap. CM. I. 545 / PI: ~i/ / E: ngr Ttapavop.mzapavopia] (Grî; rar) Ilegalitate. paranplei sn vz parapleu
pcirantehe .y/ [At: DN*' / PI: (rar) ~i/ / E: fr pciranthelie] (Ast) Fenomen optic constând dintr-o pată luminoasă rotundă colorată, cu diametrul aproximativ egal cu al Soarelui, care apare uneori pe cercul parhelic.
parantetic, a [At: DN3 / PI: -ici, -ice / E: ger paranthetisch] 1 Referitor Ia paranteză. 2 Situat între paranteze. parantes sn vz paranteză parantez sn vz paranteză
paranteză sf [Al: (a. 1651) B V I. 189 / V: (înv) (S şi: -renthezis: PI: -uri) sn, -esă, parantez sn,parentez sn, paren~, -renîJiezis sn. parentis sn, parintez sn, pariu-, parintijiş sn / PI: -ze, (îvr) -uri / E: ngr TcapâvBscnq, lat parenthesis, ger Parenthese, fr paranthese] 1 (Şîs ~~ rotundă) Semn de punctuaţie care constă din două arcuri de cerc dispuse cu deschiderea spre textul intercalat, care reprezintă un adaos, o completare, o explicare, o precizare făcută tot de autor. 2 (Şîs ~ dreaptă.
-	franceză) Semn de punctuaţie care constă din două dreptunghiuri cărora îe lipseşte latura lungă situată spre textul intercalat, care reprezintă de obicei un adaos citat din alt text Si: (înv) cuprinzătoare. închizătoare.
3	Paranteză (1-2) în care apare o expresie algebrică, pentru a arăta că operaţia dată se efectuează asupra întregii expresii. 4 (Is) ~ acoladă Paranteză în formă de acoladă folosită în expresiile algebrice, care include parantezele drepte şi rotunde. 5 (Pex) Expresie algebrică situată între paranteze (3-4). 6 Cuvânt, text etc. cuprins în paranteză (1-2). 7 Explicare.
8	Completare. 9 Digresiune. 10 (îlav) în ~în treacăt.
parantiselenă sf[ Al: DN3 / PI: -ne / E: frparantiselene] (Ast) Fenomen similar paranteliei. care se produce în cazul Lunii.
paraoache >y/'[At: H XVII. I 75 / PI: net / E: nctj (Trs) 1 Femeie proastă.
2	Femeie zăpăcită. parapangele sfp vz parpangicci
899
PARAPANGHELOS
parapanghelos i [At: ALECSANDRI. T. 65 / E: net] (Mol; înv) Exclamaţie care marchează: 1 Sfârşitul unei situaţii. 2 Sfârşitul unei acţiuni.
3	Concluzia unei afirmaţii Si: adio, amin.
parapareză sf [At: DN3 / PI: -ze / E: cf gr napă + năpeaig] (Med) Paralizie incompletă a membrelor inferioare. parapd sn vz parapet
parapet sn [At: ASACHI. S. L. I. 223 / V: (reg) ~e/, pir~ / PI: -e l E: fr parapet, ger Parapett] 1 Parte din faţă a lucrărilor de fortificaţie de companie, amenajată sub forma unui mic terasament, din pământul rezultat la săparea lucrărilor, pentru observarea terestră a inamicului şi protejarea luptătorilor contra focului. 2 Perete puţin înalt de piatră, de lemn, de metal etc., care serveşte la îngrădirea teraselor, a podurilor, a marginii unei şosele etc. Vz balustradă, parmac1, parmaclâc. păilimar1, plimb. 3 Perete care mărgineşte puntea superioară a unei nave şi care protejează oamenii, instalaţiile şi obiectele de pe punte contra valurilor. 4 Obstacol artificial aşezat la capătul unei linii ferate. 5 (Reg; îf parapet) Pervaz (4) la fereastră.
parapitec sm [At: DN3 / PI: -eci / E: fr parapitheque] 1 (Lpl) Gen de primate fosile din oligocen. 2 (Şls) Primată din genul parapiteci (1).
paraphsmă sf [At: DEX2 /' PI: -me / E: fr paraplasme] (Big) Structură citoplasmatică temporară care apare în anumite perioade funcţionale ale celulei.
paraphgic, ~ă smf a [At: PARHON, B. 98 / PI: -ici, -ice / E: fr paraplegique] 1-2 (Persoană) care suferă de paraplegie.
paraplegie sf[At: MAN. SĂNĂT. 330/17 / PI: ~i/ / E: fr paraplegie] Boală care se manifestă prin paralizia membrelor inferioare. paraplei sn vz parapleu
parapleu sn [At: LB / V: ~ac/ă« (PI: ~aclaie), ~anplei (PI: -eauă), -ei, -liău (PI: -liauu) ~lie sf(PI: ~i/), ~iou, ~/iu,părăp^,părlăpreu,pralapoi, pralău / PI: -ee,' -eauă I E: mg paraple, fr parapluie] (îrg) Umbrelă.
paraplexie sf [At: DN3 / PI: ~i/ / E: fr paraplexie] Paralizie care nu afectează decât o parte a corpului. parapliău sn vz parapleu paraplie sfvz parapleu paraplou sn vz parapleu paraplui sn vz parapleu
parapodsn [At: DER / PI: -e / E: fr parapode] (Zlg) Apendice decanotor al polichetului, care reprezintă o prelungire laterală a corpului acestuia.
parapon sn [At: GÂLDI, M. PHAN. 220 / V: (îvr) -no! PI: (rar) ~uri, (îvr) -oane I E: ngr Twcpănovov] (Fam) 1 Supărare. 2 Tristeţe. 3 Jale.
4	Necaz.
paraponiseală sf [At: I. NEGRUZZI, S. IV, 274 / PI: -di / E: paraponisi + -eală] (îvr) 1 Supărare. 2 Necaz.
paraponisi [At: (a. 1779) ARH. OLT. IV. 189 / Pzi: -sesc / E: ngr Twcpanovco] (înv) 1 vr A se plânge de cineva. 2 vr A se supăra. 3 vri (Ccd) A se duşmăni.
paraponisire sf [Ai: (a. 1784) CAT. MAN. II, 76 / PI: -ri / E: paraponisi] (înv) 1 Plângere. 2 Supărare. 3 Duşmănire.
paraponisit, -ă a [At: (a. 1810) GÂLDI, M. PHAN. 220 / Pi: -iţi, -e l E: paraponisi] (Fam) 1 Supărat. 2 Dezamăgit. 3 Amărât. 4 Nemulţumit. parapono sn vz parapon
parapsihic, ~ă a [At: DN3 / PI: -ici, -ice / E: it parapsichico. fr parapsychique] Metapsihic.
parapsihologie sf [Ai: DN3 / Pî: -ii / E: îr parapsychologie] Ramură a psihologiei care studiază fenomenele care par a nu intra în ansamblul legilor normale din psihologia actuală, ca telepatia, percepţia extrasenzorială etc. Si: metapsihologie.
pararocâ sf [Ai: DN3 / PI: -ci / E: net] Rocă metamorfică provenită din transformarea rocilor sedimentare.
pararoşu, ~şie a [A.t: I. CR. III, 311 / PI: -şii / E: para1- + roşu] (Mtp; rar) Roşu intens.
parasang sn [At: HERODOT (1645). 296 /V: (înv) părăs~ / PI: -nge, -glie / E: ngr napaaăyyiqg] Veche unitate de măsură a lungimii, echivalentă cu patru mile2 sau cu 3750 de paşi.
parascântd sn [At: MDT / PI: ? / E: para2- + scânteie] (Teh) 1 Dispozitiv montat la locomotive, la cubilouri etc., care reţine particulele solide incandescente, pentru a preveni incendiile. 2 Ecran izolant care previne descărcările electrice sau deteriorările pe care acestea le-ar putea produce.
parascovenie sf [At: NEGRUZZI, S. 1.258 / PI: -ii / E: net] (Fam; şdp; mpl) 1 Nerozie. 2 Absurditate. 3 (Cu sens atenuat) Fleac Si: ciudăţenie.
paraselen sn [At: ŞINCAI, ÎNV. 89 / V: -lin / PI: -e, (îvr, sm) -i / E: fr paraselene, it paraselene] (înv) Cerc luminos în jurul lunii Vz halo. paraselenă sf [At: DN3 / PI: -ne / E: fr paraselene] (Ast) Parantiselenă. parasilabic, -ă a vz parasilabic
parasimă sf [At: COD. VOR. 99/1 / V: păris~ /PI: ? / E: ngr mxpacrrpa] (înv) 1 Stemă. 2 Semn distinctiv.
parasimbioză sf [At: DN3 / PI: -ze / E: fr parasymbiose] Simbioză secundară a unei ciuperci cu un lichen.
parasimpatic a [At: DN2 / PI: -ici, -ice i E: fr parasympathique] (îs) Sistem (nervos) - Una dintre cele două păiţi periferice ale sistemului nervos ne uro vegeta tiv.
parasin sm [At: COTEANU, PL. 14 / V: păr~, părăşin i Pî: -i i E: cf bg ncpyuiMim] (Bot; reg) 1 Tremurătoare (Briza media). 2 (îf părasin) Mălaiui-cucuiui (Lusula pilosa). 3 (îf părăşin) Horşti (Lusula lusuloides).
parasină sf[At: CIHAC, II, 245 / V: părăs~ I PI: ? / E: rs napycmm] (îdt) Pânză groasă.
parasintetic, -ă sn, a [At: SCL 1954, 297 / PI: -ici, -ice / E: fr parasynthetique] 1-2 (Cuvânt, derivat etc.) care este format atât cu un prefix, cât şi cu un sufix.
parasnic sm [At: LEX. MARS. 193, 242 / PI: -ici l E: srb parasnik] (înv) Ţăran.
parasolsn [At: (a. 1778) IORGA, S. N. 125 / V: (îrg) -azol, (reg) -azor, parozol, pălăzol, părăzol, părăzor, părânzor, părizol / PI: -uri, -oale 1 E: ger Parasol, fr parasol] 1 (îrg) Umbrelă de soare. 2 (Pex; îvr) Paraşută
(1). 3 (îvr) Apărătoare împotriva muştelor, a ţânţarilor etc., confecţionată din fâşii subţiri de pânză, din fire de rafie, din şiraguri de mărgele din lemn etc., fixată în partea de sus a tocurilor unei uşi pentru a acoperi întreaga deschidere a uşii şi a permite totodată aerisirea continuă a încăperii. 4 Aripă de avion monoplan aşezată deasupra fuzelajului. parasolar sn [At: LTR2 / Pî: -e / E: para2- + solar cdp fr parasoleil]
1	Apărătoare montată Ia obiectivul aparatului de fotografiat sau de filmat, pentru a împiedica pătrunderea luminii suplimentare în aparat.
2	Apărătoare formată dintr-o placă transparentă, colorată sau opacă, montată în interiorul unui autovehicul, deasupra parbrizului, pentru a proteja pe şofer sau pe cel care stă lângă şofer de lumina directă a soarelui.
parastas sn [At: (a. 1738) BUL. COM. IST. IV. 74 / V: (reg) parais-, -at, -aţ, parâs~, părăistaş, părăs~, părăstaş, perestaş / PI: ~e, -uri l E: siv mpMTâcis, ngr Tcapăaracng] 1 Slujbă religioasă făcută pentru pomenirea morţilor Si: panahidă (2). 2 (Pex) Praznic care se face după
o	astfel de slujbă Si: pomană. 3 (îe) A-i purta (cuiva) --sele A-i dori cuiva moartea. 4 (Reg) Colivă. 5 (Reg) Sumă de bani care se dă unui preot pentru oficierea unui parastas (1). 6 (Pop) Colac dat preotului la oficierea unui parastas (1) sau a unui maslu, ori persoanelor care au luat parte la un parastas. 7 (Trs) Colac folosit la îndeplinirea unor ritualuri de nuntă. 8 (Bot; reg; îc) -sul-popii Salbă-moale (Evonymus europaeus). parastat sn vz parastas parastaţ sn vz parastas
parastiseală ,s/[At: PR. DRAM. 263 / PI: -sdi / E: parastisi + -eală] (îvr) Spectacol.
parastisi vt [At: (a. 1787) GÂLDI, M. PHAN. 220 / V: -tui, părăstui / Pzi: -sesc / E: ngr napaataiva)] (înv) 1 A comunica. 2 A explica. 3 (C. i. piese de teatru) A reprezenta. 4 (C. i. personaje sau roluri din piese de teatru) A interpreta.
parastisire sf [At: (a. 1833) URICARIUL, VII, 226 / PI: -ri / E: parastisi] (îvr) 1 Comunicare. 2 Explicare. 3 Reprezentare a unor piese de teatru.
4	Interpretare a unor roluri. parastui v vz parastisi
900
PARAVAN
paraşiut sn vz paraşută paraşiută sf vz paraşută paraşut sn vz paraşută
paraşuta [At: CÂLINESCU, S. 724 / Pzi: -tez / E: fiparachuter] 1-2 vtr (C. i. oameni sau obiecte) A (se) lansa din avion cu paraşuta. 3 vt (Fig; fam) A fi alungat cu brutalitate de undeva. 4 vr (Fig; fam) A apărea pe neaşteptate undeva.
paraşutare sff At: SCÎNTEIA, 1953, nr. 2807 / PI: -tari / E: paraşuta] 1 Lansare din avion cu paraşuta. 2 (Fig; fam) Alungare cu brutalitate de undeva. 3 (Fig; fam) Apariţie neaşteptată. paraşutat2, -ă a [At: BENIUC, V. CUC. 38 / PI: -aţi, -e / E: paraşuta]
1	Care a fost aruncat din avion cu paraşuta. 2 (Fig; fam) Care a fost alungat cu brutalitate de undeva. 3 (Fig; fam) Care a apărut pe neaşteptate undeva.
paraşută sf [Al. AR (1832), 2722/25 / V: (înv) -şiutsn, -ş iută, paraşut sn / PI: -te / E: frparachute] 1 Dispozitiv în formă de umbrelă cu suprafaţă mare, folosit pentru aterizarea lentă a unui corp lansat de la înălţime, de obicei dintr-un avion în zbor Si: (îvr) parasol (2). 2 (îs) ~ luminoasă Paraşută cu care se lansează spre sol un material pe bază de magneziu, cârc se aprinde în contact cu aerul, luminând puternic terenul de aierizaj, obiectivul de recunoaştere etc. 3 (Fig; arg) Femeie de moravuri uşoare.
paraşutism sn [At: SCÎNTEIA, 1953, nr. 2761 / PI: (nob) -e f E: fr paracliutisme] 1 Ramură sportivă care cuprinde probe de lansare cu paraşuta de la diferite înălţimi. 2 Tehnică a executării unor astfel de lansări.
paraşutist, -ă [At: IORDAN, L. R. A. 183 / PI: -işti, -e / E: fr parachutiste] 1-2 smf, a (Persoană) care s-a specializat în lansările cu paraşuta. 3-5 a (Rar) De (paraşutist (1) sau) de paraşutism (1-2). 6-8 a Caracteristic (paraşutistului (1) sau) paraşutismului (1-2).
paratactic, -ă a [At: IORDAN, STIL. 241 / PI: -ice, -ici / E: fr paratactique] (Grm) 1 (D. raporturi sintactice) Exprimat prin parataxă.
2	(D. fraze, propoziţii, texte etc.) Care alcătuieşte o parataxă. 3 (D. propoziţii sau părţi de propoziţie) Care constituie unul dintre elementele parataxei.
paratalasia sf[At: URSU, T. Ş. 23 / PI: ? / E: ngr itapadaXaaaia] (Grî; rar) Fiord.
parataxă sf [At: IORDAN, STIL. 251 / PI: -xe / E: fr parataxe] Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele componente ale unei propoziţii sau fraze, care constă în simpla lor alăturare, fără ajutorul vreunui cuvânt de legătură Si: juxtapunere.
parataxis s [At: (a. 1715) GÂLDI, M. PHAN. 221 / PI: (pbl) -uri / E: ngr Jtapânaţig] (Grî; udp ,,cu“) 1-2 Ceremonie (deosebită). 3 Alai. paraterisi v vz paratirisi parate si v vz paretisi
parathormon sn [At: DN-5 / PI: -i / E: fr parathormon] (Big) Hormon secretat de glandele paratiroide. paratic, ~ă a vz păratic paratică a vz peratic
paratific, -â a [At: DM / PI: -ici, -ice / E: fr paratyphique] (Med; d. simptome, procese etc.) 1 Care se referă la paratifos. 2 Care ţine de paratifos. 3 (D. microbi, bacili) Care provoacă paratifosul.
paratiflită sf [At: DN3 / PI: -te IE: fr paratyphlite] Flegmon al ţesutului celular al fosei iliace.
paratifoidă a [At: DL / PI: -de / E: fr paratyphoide] (Med; îs) Febră
-	Paratifos.
paratifos sn [At: DL / PI: -uri / E: para1- + tifos] Boală infecţioasă din grupul febrei tifoide, produsă de un bacii specific Si: febră paratifoidă.
paratifoză sf[At: ENC. VET. 640 / S şi: -iplwsă / E: fr paratyphose] (Med. vet) Salmoveloză.
paratirisi vtf a) [At: (a. 1796) GÂLDI, M. PHAN. 221 /V: -terisi, paret— / Pzi: -sesc / E: ngr TtapavripS] (înv) A observa.
paratirisis sn [At: (a. 1809) GÂLDI, M. PHAN. 221 / PI: (rar) -uri / E: ngr napavfipimq] (Grm; îvr) Inspecţie.
paratiroidă sfi af [At: ENC. VET. 9 / PI: -de i E: fr parathyroide] 1-2 (Şîs Glandă -) (Fiecare dintre cele patru glande cu secreţie internă) care sunt situate, două câte două, de o parte şi de alta a glandei tiroide şi care au rol în metabolismul calciului.
paratiroidectomie sf [At: DN3 / P: -ro-i- / PI: ~i/ / E: fr parathyroidectomie] (Med) Ablaţiune chirurgicală a glandelor paratiroide.
paratiroidian, -d a [At: DN3 / P: -ro-i- l PI: -ieni, -iene / E: fr parathyroidien] 1 Care aparţine paratiroide lor. 2 Referitor la paratiroide.
3	Specific paratiroidelor.
paratiroidită sf [At: DNJ / P: -ro-i- / PI: -te / E: fr parathyroidite] (Med) Inflamaţie glandelor paratiroide. paratisi v vz paretisi paratisire sfvz paretisire
paratomr sn [At: UNIVERSUL (1846), 186/37 / Pi:	/	E:	fr
paratonnerre] (Frm; asr) Paratrăsnet.
paratonie sf[At: DN-’ / P: -ni-e / PI: ~i/ / E: fr paratonie] 1 (Med) Tulburare a tonusului muscular, constând în contractarea muşchilor atunci când ar trebui să se relaxeze. 2 (Bot) întârziere a unor mişcări la plante, sub influenţa unor stimuli externi.
paratrăsnet [At: ARDELEANU, U. D. 107 / PI: —/ E: para2- + trăsnet cdp fr paratonnerre] Instalaţie de protecţie a construcţiilor împotriva efectelor produse de loviturile directe de trăsnet Si: (asr) paratoner, (înv) ferifulţ>ei\ feritun, magnet de trăsnet, parafulger, paratunet.
paratrofie sf [At: DN3 / PI: ~i/ / E: gr napă + rpcxpf}] (Big) Formă de parazitism în care energia necesară creşterii unui microorganism este furnizată de gazdă.
paratuberculoză sf [At: DNJ / PI: -ze / E: fr paratuberculose] 1 (Med) Totalitate a tulburărilor observate la unii tuberculoşi. 2 Boală infecţioasă la animalele rumegătoare, provocată de un microb înrudit cu bacilul tuberculozei.
paratunet sn [At: NEGULICI / PI: -e I E: para2- + tunet cdp fr paratonnerre] (înv) Paratrăsnet. parau sn vz pârău
paraulă sf[At: I. CR. VIII, 344 / V: pârăură (A: net) / PI: ? / E: net] 1 (Mun; Olt) Obicei rău. 2 (Reg; îf pârăură) Gând. 3 (Reg; îe) A sta ia ~ (cu cineva) A se considera egal cu cineva.
paraur a [At: ŞEZ. IV, 21 / PI: -i, -e / E: pbl para1- + aur] (Reg; rar; csnp) 1 Ca aurul. 2 De aur.
paravalanşă sf[At: LTR2 / PI: -se / E: fr paravalanche] Construcţie de piatră sau de oeton destinată apărării unei căi de comunicaţie de pe coasta unui munte de avalanşe de zăpadă.
paravalisi vt [At: (a. 1791). GÂLDI, M. PHAN. 221 / Pzi: -sesc / E: ngr mxpapâXXa)] (înv; c. i. texte, registre, socoteli, acte etc.) A confrunta spre a vedea dacă se potrivesc.
paravan sn [At: CUCIURAN, D. 37/19 / V: (reg) ~văn, părăv-, per~ / PI: -e, (înv) -uri / E: frparavent] 1 Perete subţire sau piesă de mobilier alcătuită, de obicei, din unul sau mai multe panouri articulate, acoperite cu placaj, mătase, carton etc. frumos decorate şi care serveşte pentru a despărţi o anumită porţiune dintr-o încăpere. 2-3 (Şfg) Ceea ce serveşte (să protejeze sau) să ascundă. 4 (Fig) Ceea ce maschează. 5 (îdt) Apărătoare de metal care se pune în faţa unei sobe. a unui cămin etc. pentru a feri podeaua de scântei sau de dogoarea focului. 6 (Rar) Parazăpadă
(3). 7 (Rar) Baraj de tablă, cu baza în formă de semicerc, fixat în pământ în faţa stolurilor de lăcuste călătoare. 8-9 (Mol) încăpere mică într-o gospodărie ţărănească, care serveşte de obicei (ca magazie pentru unelte sau) ca adăpost pentru vite ori păsări Vz chiler, poiată, şopron. 10 Cutie din sfoară împletită, pentru prinderea suveicilor la războiul de ţesut Si: plasă.
paravat, ~ă smf, a [At: MINEIUL (1776), 521V17 / PI: -aţi, -e / E: ngr izapafiăvt}g] (Grî) 1-2 (Om) renegat. paravan sn vz paravan
901
PARAVÂNT
paravant sn [At: LTR2 / PI: -uri / E: para2- + vânt cdp fr paravent] Dispozitiv de protecţie împotriva curenţilor de aer. format din şiruri de arbori sau de panouri situate de-a lungul liniilor unei staţii de triaj.
paravenos, -oasă a [At: DN3 / PI: ~oşi, -oase / E: ger paravenos] 1 Care este lângă o venă. 2 Care se face lângă o venă.
paravertebrdl a [At: DN2 / PI: -i, -e / E: fr paravertebral] (îs) Ganglion
-	Fiecare dintre ganglionii simpatici care se află de-a lungul ambelor păiţi ale coloanei vertebrale.
paravlepsi vt [At: (a. 1824). DOC. EC. 317 / Pzi: -sesc / E: ngr TtapapXiuxo] (înv) 1 A trece cu vederea ceva. 2 (C. i. probleme, afaceri) A rezolva.
paravolicesc,-ească a [At: GHEOM.-TRIGON. 1482/5 / PI: -eşti / E: cf ngr KapafioXiKoq] 1-7 (îvr) Parabolic2 (1-7). paraziu sn vz porozău1 paraxân, ~ă a vz paraxin parăxen, -ă a vz paraxin
paraxenie sf [At: BRĂTESCU-VOINEŞTI. P. 270 / PI: -ii / E: ngr mxpaţevicc] (Grr) 1 Ciudăţenie. 2 Capriciu.
paraxial, —ă a [At: DN3 / P: -xi-al! PI: -i, ~ c. ! E: fr paraxiaP^ (D. raze de lumină, puncte) Care este situat în apropierea axei unui sistem optic.
paraxin, -ă [At (a. 1779) GÂLDI. M. PHAN. 221 / V: -axen, -ne, -dxân / PI: -i, -e / E: ngr Ttapăţevog] (Grc; asr) 1 a Ciudat. 2 av (îe) A-i fi (cuiva) ~ A i se părea ciudat. 3 av (îe) A-i veni (cuiva) ~ A nu-i conveni ceva. 4 av (îae) A fi şocat de ceva. 5 sn Capriciu. paraxine sn vz paraxin
parazăpadă sf [At: LTR2 / PI: -pezi / E: para2- + zăpadă] 1-2 (Mpl) (Construcţie de pământ, de zid etc. sau) plantaţie aşezată lângă o şosea sau lângă o cale ferată, pentru a le feri de înzăpezire. 3 (Mpl) Mijloc de reţinere şi repartizare uniformă a zăpezii pe semnături, constituit din panouri de scânduri, din împletituri de nuiele, din plantaţii etc. Si: (rar) paravan (6). 4 Grilaj metalic, montat la marginea streşinii unei clădiri, pentru a opri căderea zăpezii de pe acoperiş.
parazios, ~oasă a [At: ATILA. P. 48 / P: -zi-os / PI: -oşi, -oase / E: net] 1 (Rar) Care conţine nisip fin. 2 Care este acoperit cu nisip fin.
parazit, -ă [At: DRLU / PI: -iţi, -e 1 E: lat parasitus, ger Părăsit, fr părăsite] 1-2 smf, a (Organism animal sau vegetal) care trăieşte şi se hrăneşte pe seama altui organism, de obicei provocându-i boli sau chiar moartea Si: parazitar (1). 3-4 smf a (Fig) (Persoană, clasă socială etc.) care trăieşte din munca altora Si: parazitar (3) Vz profitor, trântor. 5 smf (Ant) Persoană care era invitată la masa unui bogătaş, pentru a-1 amuza.
6-7 smf a (Iuz) (Persoană) care mănâncă întotdeauna la masa altuia Si: parazitar (4). 8 a (Fig) Care este de prisos Si: inutil,parazitar (5). 9 smp (Şîs -iţi electromagnetici) Perturbaţii electromagnetice de origine externă, de tipul zgomotelor, produse în transmisiile radiofonice, de telecomunicaţii etc.. din cauza descărcărilor electrice din atmosferă, a scânteilor de la unele aparate electrice etc. 10 sm (Rar) Fibra secundară pe firul unei gogoşi de mătase.
parazita [At: BELEA. P. A. 162 / Pzi: -tez / E: frparasiter) (Rar) 1 vt (C. i. organisme animale sau vegetale) A infesta. 2 vr A trăi pe un organism ca parazit (1). 3 vt A cauza unui organism o boală. 4 vi (Fig) A trăi din munca altora. 5 vi (Fig) A trăi mâncând mereu la masa altora.
parazitar, -ă a [At: ANGHEL, PR. 110 / PI: -i, -e / E: fr parasitaire]
1	(D. organisme animale sau vegetale) Parazit (2). 2 (D. boli; simptome etc.) Care este cauzat de un parazit (1). 3 (Fig; d. oameni, clase sociale etc.) Parazit (4). 4-5 (Fig) Parazit (7-8).
parazitare sf [At: DN3 / PI: -tari / E: parazita] 1 Infestare. 2 Existenţă pe un organism ca parazit (1). 3 Provocare a unei boli. 4 (Fig) Trai din munca altora. 5 (Fig) Trai mâncând mereu Ia masa altora.
parazitat, -a a [At: MDA ms / PI: -aţi, -e / E: parazita] 1 Infestat. 2 (D. organisme) Căruia i s-a provocat o boală de către un parazit (1). 3 (Fig; d. oameni) Din a cărui muncă trăiesc alţii. 4 (Fig; d. oameni) La a cărui masă mănâncă mereu alte persoane.
parazitemie sf [At: DNJ / P: -mi-e / PI: ~i?‘ / E: fr parasitemie. eg parasit(a)emia] (Med) Prezenţă patologică a unor paraziţi în sânge. paraziţi- vz parazito-
parazitic'id,-ă [At: BIANU, D. S. / PI: -izi, -e / E: frparasiticide] 1-2 sn, a (Substanţă) care are proprietatea de a distruge paraziţii (1) Si: insecticid.
parazitism sn [At: MAN. SĂNĂT. 24/7 / PI: (nob) -e / E: frparasitisme]
1	Relaţie între două organisme de specii diferite, în cadrul căreia unul dintre ele devine, parţial sau în totalitate, mediu necesar de viaţă pentru celălalt. 2 Mod de viaţă specific paraziţilor (1). 3-4 (Fig; d. oameni sau d. clase sociale) Trai ca un parazit (3, 6). 5-6 (Fig) Mod de viaţă al paraziţilor (3, 6).
parazito- [At: DN3 /V: paraziţi- / E: it, fr parasito-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţiile: 1-2 (Referitor la) parazit.
parazit ofob'ie sf [At: DN2 / PI: -ii / E: fr parazitopliobie] (Rar) Teamă bolnăvicioasă de paraziţi (1) Si: microbofobie.
parazitolog, -a sm [At: CONTEMP. 1950, nr. 180,6/5 / PI: -ogi, -oge /' E: fr parasitologue] Specialist în domeniul parazitologiei.
parazitologie sf [At: LTR2 / PI: (rar) ~i/ / E: fr parazitologie] Disciplină care se ocupă cu studierea organismelor parazite şi cu măsurile de prevenire a infestării şi de combatere a paraziţilor (1).
parazitotrop, -ă [At: LTR2 / PI: -i, -e / E: fr parasitotrope] 1-2 sn, a (Substanţă medicamentoasă) care acţionează în mod direct asupra paraziţilor (1) din interiorul unui organism.
parazitoză sf [At: CONTEMP. 1950, nr. 184. 7/5 / PI:	/	E:	fr
parasitose] 1 Infestare a organismului uman sau animal cu paraziţi (1).
2	Boală provocată de paraziţi (1). parazol sn vz parasol parazor sn vz parasol
pară1 [At: PSALT. 224 / V: (reg) pară / PI: (rar) -re, (reg) pâri, peri, pere / E: siv /m/m] 1 ş/’(îvr) Emanaţie puternică. 2 sf (hr) Sul de fum.
3	sf Parte luminoasă, mobilă şi dogoritoare care se înalţă dintr-un corp aprins Sr.flacârâ. 4 sf (Spc) Vâlvătaie. 5 sf(Pex) Dogoare. 6 sf(l\a) De (sau în) ~ Arzător. 7 sf (îal) Roşu aprins, ca para focului. 8-9 sf (\ljv) (Cu) foc şi ~(în mod) înverşunat. 10-11 sf(ta\) (în mod) îndârjit. 12-13 a-/’(îal) (Care este) furios. 14-15 sf(Reg; îal) (Care este) sprinten. 16 sf (îe) A trece (sau a sări) prin foc (sau. rar, prin apă) şi ~ A înfrunta orice primejdie pentru atingerea unui scop. 17 sf (îe) A se face foc şi ~ (de mânie) A se supăra foarte tare Si: a se înfuria. a se mânia. 18 av (Asr; îs) Roşu - Foarte intens. 19 şf(Fig; îvr) Intensitate. 20-21 şf(Fig) Sentiment puternic (şi chinuitor). 22 (Fig) Entuziasm. 23 (Fig) Chin sufletesc. 24 (Fig) Dorinţă chinuitoare Vz foc. 25 (Reg) Trăsnet. 26 (Orn; reg; îc) ~ra-focu!ui Guşă-roşie (Erithacus rubecula rubecula). 27 (Bot; reg; îae) Garofiţe (Dianthus chinesis). 28 (Bot; reg; îae) Arşinic (Lychnis calcedonica). 29 (Reg) Tăiş al toporului.
pară2 sf [At: NECULCE, L. 363 / V: (îrg) pea- / PI: pere / E: ml piro] 1 (Bot) Fruct al părului2, cu partea inferioară sferică, iar cu cea superioară mai îngustă, alungită. 2 (îc) —pădureaţă Fruct al părului2 pădureţ. 3 (Reg; îe) A-i bate (cuiva) perele A-i arăta cu de-amănuntul ce să facă. 4 (îe) A-i pica (sau a-i cădea cuiva) ~ra (mălăiaţă) în gură A obţine ceva fără efort. 5 (îe) Nu plăteşte (nici) o ~putredă Nu face nici doi bani. 6 (Reg; îe) A face (averea) pere-mere A risipi. 7 (Ie) A mânca şi pere pădureţe A mânca orice, de foame mare. 8 (Reg; îcs) De-a perele scuturate Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 9 (Trs; şîc pere-galbene, ~-de-pământ) Cartof (Solanum tuberosum). 10 (Reg; şîc ~-de-brad) Con de brad. 11 (Bot; Trs; îc) ~-de-pământ Oreşinţă (Lathyrus tuberosus). 12 (Bot; reg; îae) Nap (Brassica napus esculenta). 13 (Bot: reg; îc) Pere-iernatice Nap (Helianthus tuberosus). 14 (Bot; reg; îc) Pere-bolânde Bostănei chinezeşti (Thladiantha duh ia). 15 (Bot; reg; îc) Pere-curcubete Tidvă (Lagenaria sinceraria). 16 (Pan) Ciocan la războiul mecanic de ţesut. în formă de pară2 (1). 17 (Pan) întrerupător de lumină, de sonerie etc., în formă de pară2 (1). 18 (Trs) Bec electric. 19 (Spc) Parte de sticlă a becului electric. 20 (Reg) Greutate de cântar. 21 Unealtă pentru
902
PARCHET
îndreptarea, prin lovire, a burlanelor turtite dintr-o coloană în exploatarea petrolieră. 22 (Mpl) Preparate culinare în formă de pară (1). 23-24 (Trs) Sarma (cu păsat). 25-26 (Trs) Perişoară (cu păsat). 27 (Reg; îf peară) Gogoaşă. 28 (Reg) Cap al calului. 29 (Reg; îs) -na gâtului Laringe. parau sn vz pârâu
parâma vt [At: SCRIBAN, D. / P: -mez / E: parâmă] (Mm; Dob) A lega cu parâme.
parâmă sf [At: DDRF / PI: -me / E: tc parima] 1 Cablu textil sau metalic folosit la bordul unei nave. 2 (Pgn) Odgon. parâmărie sf[At: SCRIBAN, D. / PI: (rar) ~i/ / E: parâmă + -arie]
1-2	(Dob; csc) Cantitate mare de parâme (1-2). parânc sm vz părâng1
parâng sm vz părâng1 parângă sf vz părângă parâşcă sf vz pajişte parâşte sf vz pajişte
parbriz sn [At: ARDELEANU, U. D. 172 / PI: -e, -uri i E: fr pare-brise] Apărătoare transparentă din sticlă, contra curenţilor de aer. a prafului etc.. dispusă în partea din faţă a unui vehicul.
parc sn [At: CR (1830). 241 */24 / PI: ~uri / E: fr parc] 1 Suprafaţă de teren întinsă, cu plantaţii, cu alei şi bănci, adesea cu lacuri sau bazine, cu diferite construcţii adecvate, amenajată ca loc public de odihnă şi agrement. 2 (îs) ~ naţional Suprafaţă întinsă de teren, păzită şi îngrijită, în care exploatările de orice fel, silvică, minieră, vânătorească, agricolă etc., sunt oprite, pentru a se păstra neschimbată natura, care conţine exemplare rare. 3 (Şîs ~ de vânătoare) Teren împrejmuit unde vânatul este crescut şi îngrijit pentru reproducţie şi vânătoare Vz rezervaţie.
4	Grădină mare în jurul unei clădiri, cu alei. copaci, adesea cu bazine, chioşcuri etc. 5 Suprafaţă de teren parcelată pentru locuinţe, având numeroase spaţii verzi. 6 (Rar; euf) Cimitir. 7 (Reg) Ţarc al oilor. 8-10 Loc neacoperit şi neîngrădit (de staţionare mai îndelungată a vehiculelor şi) (a animalelor de tracţiune sau) de depozitare a materialelor. 11-13 (Pex) (Vehicule) (cu animalele de tracţiune şi) materiale aflate într-un parc (8-10). 14 (Udp „de“, rar ,,din“) Totalitate a vehiculelor, a maşinilor, a aparatelor etc. unei întreprinderi, ale unei instituţii, ale unei armate etc. 15 (Udp ,,de“) Totalitate a instalaţiilor mecanice de pe un teren de unde se extrage minereu sau unde sunt amenajate sonde. 16 (îs) ~ electric Reţea centrală de distribuire a curentului electric.
parca [At: ALEXI, W. / Pzi: ~c7/ez / E: frparquer] 1 vt (îvr; c. i. animale, prizonieri) A închide temporar într-un ţarc mare, într-o îngrăditură etc.
2-3	vt(a) (C. i. maşini, vehicule) A opri pentru un anumit timp (într-o parcare sau) în alt loc accesibil. 4 (C. i. materiale, utilaje etc.) A depozita într-un parc (10).
parcagiu sm [At: GL (1959), nr. 25.2/3 / PI: ~i/ / E: parca + -giu] (Rar) îngrijitor al unui parc (8-10).
parcaj sn [At: DM / PI: -e / E: fr parcage] 1-2 Parcare (2-3). 3-5 Parching (1-3).
parcai sn vz percal par cală sfvz percal
parcan sn [At: N. COSTIN, ap. LET. I. 110/32 / V: (reg) -nă sfi păream (PI: ~uri). păr~, păr cană sfi păream, pârcan / PI: -e / E: pn parkan, ucr napicaH, mg pârkâny] 1 (Mii) Fortificaţie făcută în trecut din bârne, scânduri etc. Si: zid de apărare. 2 (Reg; îf păreau) Pai*te a podului casei construită rudimentar pe capetele ieşite în afară ale grinzilor. 3 (Reg) Perete despărţitor făcut din scânduri. 4 (Reg) Zid care alcătuieşte temelia casei şi pe care se pun tălpile. 5 (Reg) Gard din scânduri sau din nuiele. 6 (Mar; Buc) Gard al stânii. 7 (Reg) Strungă prin care trec oile la muls. 8 (Reg) Stâlp folosit la diferite construcţii. 9 (Reg) îngrămădire de buşteni aduşi de ape. 10 (Trs) Toc al uşii. 11 (Trs) Toc al ferestrei. 12 (Trs) Pervaz la fereastră. 13 (Reg; îf părcan) Prag la uşă. 14 (Reg) Bucată de scândură subţire din partea de sus a unui cuier, care este puţin ieşită în afară. 15 (Reg) Şipcă aşezată de-a lungul peretelui, în unghiul pe care acesta îl face cu podeaua. 16 (Reg) Fiecare dintre cele două piese care opresc jugul
joagărului să sară din şanţul pe care alunecă Si: (reg) cioacă. 17 (Trs) Ramă la un tablou, la o oglindă etc. 18 (Pex) Chenar. 19 (Reg; îf părcan) Dungă colorată trasă în partea de jos a peretelui casei. 20 (Reg) Ramă a dulapului. 21 (Trs) Şanţ de îmbinare a şindrilei. 22 (Reg) Cuţit special cu care se execută înfloriturile în lemn. 23 (Reg) Unealtă de zidărie nedefinită mai îndeaproape. 24 (Trs; îf părcan) Model de înfloritură în lemn nedefinită mai îndeaproape. 25 (Reg; îf părcan) Cărare printre straturile grădinii. parcană sfvz parcan
parcanie sf [At: PASCU, S. 226 / PI: ~/7 / E: parcan + -ie] (Buc) închidere a unei părţi sau a unui braţ dintr-un râu, spre a putea fi prinşi butucii sau plutele scăpate din grămadă.
parcare sf [At: MIHALE, O. 93 / PI: ~că/7 / E: parca] 1 (îvr) închidere temporară a unor animale sau a unor prizonieri într-un ţarc mare. într-o îngrăditură. 2-3 Oprire pentru un timp a unor maşini, vehicule (într-o parcare sau) în alt loc acesibil Si: parcaj (1-2). 4 Depozitare a unor materiale, utilaje etc. într-un parc (10). 5-7 Parching (1-3).
parcă1 [At: MARCOVICI. C. 8/6 / V: (reg) paică, ~rică i E: pare (Pzi:
3	părea) + că] 1 av Exprimă îndoială. 2 av Exprimă aproximaţie. 3 av Exprimă probabilitate, restrângând sau făcând ipotetică informaţia verbului determinat. 4 av Cam. 5 av (îcn) Nu prea. 6 av Exprimă posibilitatea. 7 c Introduce o propoziţie circumstanţială de mod. 8 c (Rar) Introduce o propoziţie predicativă. 9 c Introduce o construcţie comparativă condiţională Si: ca şi cum.
parcă2 sf [At: NEGULICI / PI: -rce / E: lat parca, îvparque] (Mit; mpl) 1 Fiecare dintre cele trei zeiţe ale destinului oamenilor, reprezentate, în mitologia romană, cu chipul unor femei bătrâne, dintre care una torcea, alta depăna, iar a treia tăia firul vieţii oamenilor Si: ursitoare. 2 (Rar) Personificare a morţii.
parcea sf [At: ANTIPA, P. 237 /V: (înv) păreca / PI: -ele / E: tc pargo] 1 (îvp) Bucată mică din ceva. 2 (Reg) Parcelă (1). 3 (înv) Pachet compus dintr-un număr de obiecte de acelaşi fel strânse împreună pentru a forma, la vânzare, o unitate Vz te stea. 4 (Pes; rar) Carmac.
parcealagiu sm [At: ARHIVA, XXVIII, 74 / PI: ~ii / E: parcea] (Mun) Parlagiu (1). parcei sn vz parcelă
parcela vt [At: BARCIANU / V: (reg) părţăla I Pzi: ~/ez / E: frparceller, geiParzellieren] (C. i. loturi, terenuri, păduri etc.) A împărţi în parcele Si: (reg) a răclui.
parcelar, a [At: PARHON. B. 108 / PI:	-e / E: fr parcellaire]
(Rar) 1-2 (Care este sau) care se face pe porţiuni delimitate.
parcelat'e sf [At: CAMIL PETRESCU, P. 149 / PI: -lari / E: parcela] 1 împărţire în parcele. 2 (Cer) Teren împărţit în parcele. 3 (Cer) Grup de parcele care alcătuiesc un ansamblu aranjat conform unui plan.
parcelat, -ă a [At: ALEXI. W. / PI: -aţi, ~e / E: parcela] (D. terenuri) împărţit în parcele.
parcelator, ~oai'e smf [At: NOM. PROF. 68 / PI: -i, ~oare / E: parcela + -tor] (Rar) Persoană specializată în operaţia de parcelare (1).
parcelă sf [At: BARCIANU /V: (îrg) parţe~, (reg) parcei sn, ~rţal sn, părţală, părţălă, pârţale sfp i PI: ~le / E: îr par celle] 1 Porţiune de teren precis delimitată, destinată unei anumite utilizări Si: (îrg) raclă, (reg) parcea (2). 2 (Buc; îf partal) Suprafaţă de teren de aproximativ douăzeci de ari. 3 (Reg) Loc unde închid ciobanii oile noaptea pentru a îngrăşa pământul.
parcheriza vt [At: DL / Pzi: ~zez / E: fi parkeriser] (C. i. piese de fier sau de fontă) A trata la cald cu o soluţie de fosfat de fier şi de mangan. pentru a acoperi cu un strat protector, anticorosiv.
parcherizai'e sf [At: LTR2 / PI: ~zări / E: parcheriza] (D. piese de fier sau de fontă) Tratare la cald cu o soluţie de fosfat de fier şi de mangan, pentru a acoperi cu un strat protector, anticorosiv.
parchet sf[At: LEON ASACHI. B. 29/27 /V: par- / ?\: -e, (înv) -uri / E: fr parquet] 1 Pardoseală executată prin asamblarea în forme geometrice a unor piese din lemn tare. prelucrate special. 2 (Prc) Fiecare
903
PARCHETA
dintre piesele utilizate la executarea unei astfel de pardoseli. 3 Fiecare dintre suprafeţele delimitate în care este împărţită o pădure, în vederea exploatării ei. 4 (Pex) Suprafaţă delimitată de teren de pe care a fost tăiată
0	parte a pădurii sau pădurea Si: (reg) ciirătură. 5 Instituţie judiciară pe lângă unele instanţe judecătoreşti, cu atribuţia de a exercita acţiunea penală şi de a susţine acuzarea la judecarea proceselor penale. 6 Local în care funcţionează parchetul (5). 7 Funcţionari prin care se exercită atribuţiile parchetului (5).
parcheta vt [At: STAMATI, D. / Pzi: -tez / E: fr parqueter] 1 (C. i. încăperi, camere) A pardosi cu parchet (1). 2 (C. i. terenuri împădurite, păduri) A împărţi în parchete (3).
parchetar sm [At: I. GOLESCU, C. / PI:	/	E:	parchet + -ar] Meseriaş
care se ocupă cu montarea parchetului (1).
parchetat'e sf [At: POLIZU / PI: -tări / E: parcheta] 1 Pardosire cu parchet (1) a unor încăperi. 2 împărţire a unei păduri în parchete (3). parchetat, ~ă a [At: I. IONESCU. D. 413 / PI: -aţi, -e / E: parcheta]
1	(D. camere, încăperi) Pardosit cu parchet (1). 2 (D. păduri) Delimitat în parchete (3).
parchetărie sf[At: SCRIBAN, D. / PI: ~ii / E: parchetar + -ie] (Rar) Meserie a parchetaruiui.
parchimetru sn [At: DN3 / V: parcom~ / PI: -re / E: it parcliimetro] Aparat care înregistrează durata staţionării unui vehicul într-un loc de parcaj.
parching sn [At: CINEMA, 1968, nr. 1, 30 / S şi: -rki- / PI: -uri / E: eg parking] 1-3 (Loc) (teren sau) construcţie special amenajată unde se parchează maşinile Si: parcaj (3-5), parcare (5-7).
parcimonie sf[At: CN 29 / V: (înv) parsi~ / A şi: -onie / PI: ~i/ / E: îy parcimonie, lat parcimonia] (Liv) 1 Economie excesivă şi meschină, legată mai ales de lucrurile mărunte. 2 (Fig) Pondere.
parcimonios, -oasd a [At: KOGĂLNICEANU, ap. CONTRIBUŢII. I. 81 / V: (înv) ~risi~ / P: -ni-os / PI: -oşi, -oase / E: fr parcimonieux] (Liv; d. oameni) 1 Care manifestă parcimonie (1). 2 (Fig) Măsurat2.
parciuhă smf [At: DLR / A: net / PI: ? / E: ucr napniHBKa} (Reg; dep) Evreu.
parcometru sn vz parchimetru parcura v vz parcurge
parcurge vt [At: GHICA, A. 52 / V: (înv) perc~, (esej) -ga / Pzi: parcurg / E: ctm fr parcourir + rom curge] 1 (C. i. spaţii, distanţe etc.) A circula pe toată întinderea, în diverse sensuri, de la un capăt la altul.
2-3	(Pgn) A merge până la capăt. 4-5 (Fig) A privi succesiv şi repede. 6 A citi repede şi superficial. 7 A răsfoi. 8 (Pgn) A citi.
parcurgere sf[At: LOVINESCU, C. IV. 86 / PI: -ri / E: parcurgere] 1-2 Străbatere a unei distanţe de la un capăt la altul Si: parcurs1 (1-2).
3-4	Citire rapidă şi superficială Si: parcurs1 (3-4). 5 Răsfoire. parcurs1 sn [At: DDRF / V: (înv) perc~ / PI: -uri / E: îr parcours] 1-4
Parcurgere (1-4). 5 Răsfoire. 6-7 (Cer) Drum (pe care îl efectuează sau) pe care trebuie să-l efectueze cineva sau ceva pentru a se deplasa de la un punct la altul. 8 (îlav) Pe ~în timpul. 9 (îal) între timp. 10 (îal) în interval. 11 (îlpp) Pe ~sui în limitele. 12 (îal) în decursul.
pacurs2, ~ă a [At: MDA ms / PI: -rşi, -i / E: parcurge] 1 (D. drumuri) Străbătut. 2 (D. cărţi) Citit. 3 (D. cărţi) Răsfoit. parda i vz var da
pardafsn [At: SCRIBAN, D. / Pi: -uri / E: ctm tc padavra + rom perdaf] (Mun; Olt) 1 Scândură subţire, tăiată de la marginea unui buştean Vz lătunoaie. 2-3 (îe) A-i merge ~ul sau a (se) face ~ A (se) distruge. 4 (îe) A face (pe cineva) ~ A certa cu asprime pe cineva. 5 (îae) A bate. 6 (îs) ~ de bătaie Bătaie straşnică. 7 (îs) ~ de somn Somn adânc.
pardal sm [At: GOLESCU. E. 300/13 / PI: -i / E: ngr năpdaXiq] (Zlg; îvr) Panteră (Felis pardus).
pardale sfp [At: UDRESCU, GL. / E: cf pardqf] (Mun; îe) A face (ceva) ~ A nimici.
pardahdă sf [At: DN3 / PI: -de l E: fr pardalide] (Mit; Ant) Piele de panteră purtată de Bachus.
pardesiaş sn [At: C. PETRESCU, R. DR. 206 / P: -si-aş i PI: -e i E: pardesiu + -aş] 1-2 (Şhp) Pardesiu (1) (mic).
pardesiu sn [At: DELAVRANCEA. S. 116 / V: (reg) -disiu / PI: -uri, -ie / E: frpardessus] VObiect de îmbrăcăminte, mai subţire decât paltonul, care se poartă peste îmbrăcămintea obişnuită, de obicei, primăvara şi toamna. 2 (Arg) ~ de scânduri Sicriu. pardisiu sn vz pardesiu
pardon [At: INSTR. D. 1/7 / PI: (rar) -oane / E: ger Pardon, îr pardon] 1-2 sn (înv; cu verbele „a cere“. „a dak\ „a avea“ etc.) Absolvire (de o pedeapsă sau) de o obligaţie. 3 sn Iertare. 4 sn Scuză. 5 i Foiosit ca formulă de politeţe, exprimă scuze. 6 i Cuvânt cu care se cere o permisiune. 7 i Cuvânt cu care se cere îngăduinţa. 8-9 i (Fam; gmţ; îe) ~ cu capul spart Se spune ca răspuns unei persoane care îşi cere scuze după ce (te-a lovit zdravăn sau) ţi-a cauzat un prejudiciu grav. 10 sn (Fam; euf) Cur.
11	sn (Fam; euf) Penis.
pardona vt [At: BARIŢIU, P. A. II, 724 / Pzi: -nez / E: fr pardonner] 1-2 (înv) A scuti (de o pedeapsă sau) de o obligaţie. 3 A graţia. 4 A ierta.
5	A scuza.
pardonabil, ~ă a [At: COSTINESCU / PI: -i, -e / E: fr pardonnable] (Frî) Scuzabil.
pardonare sf[At: LM / PI: -nări / E: pardona] (îvr) 1-2 Scutire (de o pedeapsă sau) de o obligaţie. 3 Graţiere. 4 Iertare. 5 Scuzare.
pardos1 sm [At: MOXA, 362/19 / V: ~oţ, ~duţ / A şi: -os / PI: -oşi / E: siv nApkAOCk, ngr TtâpSog, mg pdrduc] (înv) 1 (Zlg) Panteră (Felis pardus). 2 (Fig) Om curajos. 3-4 (Piele sau) blană de panteră.
pardos2 s [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 237724 / PI: net / E: pvb pardosi] (înv) Pardoseală. pardosea sf vz pardoseală
pardoseală sf [At: (cca 1660-1680) GCR I, 176/26 / V: (rar; Isg) pardosea, (înv)părtăs~, (reg)părdosa- / PI: -di, -de / E: pardosi + -eală]
1	înveliş care acoperă planşeul unei încăperi sau ai unui spaţiu pe care se circulă mai ales cu piciorul, confecţionat din diferite materiale, scândură, mozaic, piatră etc. Si: podea, (înv) pardos2, pardositură. (grî) patos2. (Itî) paviment. 2 (Pex) Pavaj. 3 (Mol) Apărătoare făcută din nuiele, din stuf. din ogrinji etc., care protejează împotriva vântului sau a ploii Si: (reg) dos, zahată. 4 (Reg; csnp; îf părdosală) Căptuşeală la haină.
pardosi vt [At: (a. 1660-1680) GCR I, 176/34 / V: (înv) părtăsi ! Pzi: -sesc / E: net] 1-2 (Udp ,,cu“) (A acoperi sau) a căptuşi cu pardoseală
(1). 3 (Pex) A pava. 4 (Pgn; rar) A acoperi. 5 (Pgn; rar) A căptuşi o haină.
pardosire sf [At: (a. 1827) BV III, 552 / PI: -ri / E: pardosi] 1-2 (Acoperire sau) căptuşire cu pardoseală (1). 3 (Pex) Pavare. 4 (Pgn; rar) Acoperire. 5 (Pgn; rar) Căptuşire a unei haine.
pardosit, -ă a [At: IST. AM. 22713 / PI: ~ir/, -e / E: pardosi] 1 Care are pardoseală (1). 2 (Pgn; rar) Pavat. 3 (Pgn; rar) Acoperit. 4 (D. haine) Căptuşit.
pardositor sm [At: DDRF / PI: -i / E: pardosi + -tor] Meseriaş care execută pardoseli (1).
pardositură sf[At: BUDAI-DELEANU. LEX. / PI: -ri / E: pardosi + -tură] (înv) Pardoseală (1). pardoţ sm vz pardos1 parduţ sm vz pardos1 pare v vz părea1 pareasimi sfp vz păresimi
pareatcă1 [At: TDRG / PI: -ace / E: rs nopjiMa (G nopjuoK)] (îvr)
1	.s/Birocratism. 2 sf Tipic. 3 sf Rutina.. 4 smf Epitet dat unui om birocrat, tipicar. 5 smf(Pex) Epitet dat unei persoane cu obiceiuri şi cu concepţii învechite.
pareatcă2 sf [At: DDRF / Pi: -ace / E: net] (îrg) 1 Cârpă. 2 Zdreanţă. parechamiţă sf vz paracherniţă
paregoric sn [At: CARAGIALE, O. V. 185 / PI: -ice / E: cf paregorie] (Nob) Mângâiere. paregorie sfvz parigorie pardic, -ă a vz parhelic
904
PARFUMIER
parelie sf vz parhelie paremiar sn vz parimiar paremiariu sn vz parimiar partinic sn vz parimic pare mie sfvz parimie
paremiolog, -a sm [At: CADE / P: -mi-o- i PI: -ogi, -oge / E: fr paremiologue] Specialist în paremiologie.
paremiologic, ~ă « [At: CADE / P: -mi-o- i PI: -ici, -ice I E: fr paremiologique] 1-2 Care ţine (de proverbe sau) de studiul lor. 3-4 Privitor (la proverbe sau) la studiul lor. paremiologie sf [At: CADE / P: ~mi-o- / PI: (rar) ~i* / E: fr paremiologie]
1	Disciplină care se ocupă cu culegerea şi studiul proverbelor. 2 (Csc) Totalitate a proverbelor dintr-o limbă.
parenchim sn [At: AMFILOHIE. G. F. 241 v/5 / V: (rar) -ă sf, (înv) -nhim, —nhimă sfi ~nşim / PI: ~el E: it parenchima, fr parenchyme] 1 (Bot) Ţesut vegetal fundamental, moale şi bogat în spaţii intercelulare.
2	(Atm) Ţesut spongios, vascularizat, specific organelor glandulare. parenc/lunatic, ~ă a [At: LTR2 / PI: -ici, -ice / E: parenchim + -atic]
(Rar) 1-6 Parenchimatos (1-6).
parenchimatos, ~oasă a [At: LTR2 / PI: -oşi, -oase I E: fr parenchymateux] 1-2 Care se referă la parenchim (1-2) Si: (rar) parenchimatic (1-2), (înv) parenchimic (1-2). 3-4 Care aparţine parenchimului (1-2) Si: (rar) parenchimatic (3-4), (înv) parenchimic (3-4).
5-6 Caracteristic parenchimului Si: (rar) parenchimatic (5-6), (înv) parenchimic (5-6). parenchima sfvz parenchim
parenchimic, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 5 / PI: -ici, -ice / E: parenchim -l- -/c] (înv) 1-6 Parenchimatos (1-6).
parenetic1, -ă a [At: BARCIANU / PI: -ici, -ice / E: fr parenetique] (Frm) Moralizator.
parenetic2, ~ă a [At: DN3 / PI: -ici, -ice / E: cf fr parrain] 1 Care se referă la naş (1). 2 Al naşului (1). 3 (Fam) Referitor la porecle.
pareneză sf[At: GHEŢIE, R. M. / PI:	/	E:	fr	parenese] (Frm) 1
Discurs moral. 2 îndemn la virtute. 3 Exortaţie. parenhim sn vz parenchim pare nhimă sfvz parenchim parenşim sn vz parenchim parentalia sfp vz parentalii
parentalii sfp [At: ENC. ROM. / V: -ia sfp / E: lat parentalia, fr parentalies] (Ant) Sărbătoare anuală la romani, pentru pomenirea morţilor.
parenteral, ~ă a [At: DL / PI: -i, -e / E: fr parenteral] (D. modul de administrare a medicamentelor) Care se face pe altă cale decât prin tubul digestiv. parentes sn vz paranteză parentesă sfvz paranteză parentez sn vz paranteză parenteză sf vz paranteză parenthesis sn vz paranteză parep sm vz parip paresime sfp vz păresimi paresimi sfp vz păresimi paresimier sn vz păresimier
parestezie sf [At: DER / Pi: -ii / E: fr paresthesie] Tulburare subiectivă de sensibilitate, furnicături, amorţeli, înţepături etc., datorată unor afecţiuni la nivelul nervilor sau al sistemului nervos central. pareş, ~ă a vz paris
paretcar a [At: TDRG / PI: -i / E: pareatcă1 + -ar] (îrg) 1 Tipicar.
2	Birocrat.
pante1 sm [At: TEAHA, C. N. 249 / PI: ~efi / E: par1 + -ete] (Trs) Bârnă.
părete- sm vz perete
paretesis sn vz paretisis
paretirisi v vz paratirisi
paretis sn vz paretisis
paretisă sfvz paretisis
paretisi [At: (a. 1812) GÂLDI, M. PHAN. 221 / V: ~ratesi. -ratisi, -ritisi / Pzi: -sesc I E: ngr 7iocpT\vriGa (aor napaixcb)] (înv) 1 vt (C. i. funcţii, demnităţi) A părăsi. 2 vi A demisiona. 3 vi A abdica.
paretisire sf[At: AR (1829), 2162/17 / V: parat- / E: paretisi] (înv) 1 Părăsire a unei funcţii, demnităţi. 2 Demisie. 3 Abdicare.
paretisis sn [At: ANTIM, P. XXVII, 9 / V: -tesis, -tis, ~tisă sfi -ritis / E: ngr TtapalTfjcng] 1 (înv) Demisie, mai ales dintr-o înaltă funcţie bisericească. 2 (îvr) Oprire a unei activităţi, funcţionări etc.
pareză sf [At: ALEXIS, W. / PI: -ze / E: ger Parese] 1 Lipsă de activitate a unui organ. 2 (Pex) Parezie. 3 (Pgn) Paralizie.
parezie sf[At: ENC. VET. 76 / PI: ~i/ / E: fr paresie] Paralizie uşoară, incompletă, care permite mişcări de amplitudine redusă şi cu forţă diminuată Si: pareză (2). parfanar sm [At: ALR II, 2885/520 / PI: -i! E: net] (Reg) Vagabond. parfe sn [At: L. ROM. 1959, nr. 5,21 /V: -eu / S şi: parafiait / PI: -uri / E: fr parfait] 1-2 îngheţată (de ciocolată) preparată cu frişcă bătută. parfeu sn vz parfe
parfie sf [At: CV 1851, nr. 5,26 / E: net] 1 (Olt) Nărav. 2 (Mun) Cauză. parfum sn [At: AR (1829), 1761 /37 / V: (înv) prof~ / PI: -uri, (rar) -e / E: îi parfum, it profumo] 1 Miros plăcut şi de obicei pătrunzător, emanat mai ales de Hori Si: mireasmă. 2 Miros îmbietor, apetisant răspândit de produsele comestibile Si: aromă. 3 (Rar) Miros. 4 Substanţă aromatică.
5	(Spc) Produs lichid cu miros plăcut obţinut prin amestecarea unor substanţe odorante naturale, de origine vegetală sau animală, ori sintetice. 6 (Pex) Parfum (5) împreună cu ambalajul lui. 7 (Lpl) Soituri de parfum (5). 8 (Fig) Notă specifică. 9 (Fig) Atmosferă caracteristică. 10 (Bot; reg) Petunie {Petunia hyhrida).
parfuma [At: MN (1836), 26/5 / V: (înv) prof- (Pzi: 3 şi: profiumăi) I Pzi: -mez / E: fr parfumer, it profumare] 1 vt A impregna cu un miros plăcut şi pătrunzător Si: a îmbălsăma, a înmiresma, a miresma. 2-3 vtr A(-şi) da cu parfum (5). 4-5 vtr (înv) A (se) înmiresma cu anumite plante plăcut mirositoare. 6 vt (Rar) A aromatiza alimente.
parfumar sm [At: ALAS 22 III, 1931, 4/4 / PI: -i / E: parfum + -ar] 1-4 (Nob) Parfumier (1-4).
parfumare sf[At: PONTBRIANT, D, / V: (înv) prof~ / PI: -mări / E: parfuma] 1 Impregnare cu un miros plăcut şi pătrunzător Si: îmbălsămare, înmiresmare, miresmare. 2 Stropire cu parfum (5). 3 înmiresmare cu anumite plante plăcut mirositoare. 4 Aromatizare a alimentelor.
parfumaşi smp [At: BORZA, D. 43 / E: parfum + -aş] (Bot; reg) Pejimă (Amberboa moschata).
parfumat, ~ă a [At: CR (1848), 122/ 75 / V: (înv) prof~ / Pî: -aţi, -e / E: parfuma] 1 Care miroase frumos Si: (înv) parfumator (1). 2 Care răspândeşte parfum Si: (înv) parfumator (2). 3 Care este impregnat cu parfum Si: îmbălsămat, înmiresmat, miresmat, (înv) parfumator (3), (îvr) miresmător, mirosnic. 4 (D. produse comestibile) Aromat şi plăcut la gust.
parfumator, ~oare [At: DESCR. APE. 31/21 / V: profumăt~, ~mătoriu / PI: -i, -oare / E: parfuma + -tor] 1-3 a (înv) Parfumat. 4 sn Aparat special cu ajutorul căruia se face odorizarea gazelor combustibile. parfumărie sfvz parfumerie
parfumer, ~ă smf [At: DN3 / PI: -i, -e l E: fr parfumeur] 1-4 Parfumier (1-4).
parfumerie sf[At: CR (1848), 121 /9 / V: (înv) -mărie / PI: ~i/ / E: fr parfumerie] 1 (Lpl) Nume generic sub care sunt incluse parfumuri (5), articole de toaletă, cosmetice etc. 2 Artă de a prepara parfumuri (4-5). 3 Industrie a parfumurilor (5). 4-5 Meserie de parfumier (1-2). 6 (Rar) Fabrică de parfumuri (4-5). articole de toaletă, cosmetice etc. 7 Magazin unde se vând parfumuri (5). articole de toaletă, cosmetice.
parfumier sm [At: L. ROM. 1961, nr. 3. 235 / P: -mi-er / PI: -i / E: parfum + -ier] 1-2 Persoană care (fabrică sau) vinde parfumuri (5) Si: (frr) parfumer (1-2), parfumor (1-2), (nob) parfumar (1-2). 3-4 Persoană care (fabrică sau) vinde produse de parfumerie (1) Si: (frr) parfumer (3-4), parfumor (3-4), (nob) parfumar (3-4).
905
PARFUMOR
parfumor sm [At: ŞĂINEANU. D. U. / PI: ~i / E: fr parfumeur] 1-4 (Frm; rar) Parfumier (1-4). par game n sn vz pergament pargaimnt sn vz pergament pargamină sfvz pergament pargamit, -ă a vz pergamut pargamwt, -ă a vz pergamut par haită sfvz prahaiţă
parhal sm [At: CONV. LIT. XV, 205 / V: ~ar l PI: -i / E: cf parhă] (Mol) 1 Om plin de râie Si: râios. 2 (Reg) Râie. 3 (Dep) Evreu. parfiar sm vz par hal
parhă sf[At: DR I, 338 / PI: ? / E: ucr impx] (Mol) 1 Râie. 2 (Dep) Evreu. 3 (Reg; dep) Om murdar şi plin de bube.
par he tic, -ă a [At: LM / V: (înv) pare- / PI: -ici, -ice / E: fr parhelique] 1 Care ţine de parhelie. 2 Referitor la parhelie.
parhelie sf [Ai: ŞINCAI. ÎNV. 89 / V: (înv) pare- / A şi: -helie / PI: ~i/ / E: îvparhelie] Fenomen optic care constă în apariţia în jurul soarelui a unor pete luminoase, rotunde, adesea colorate Si: (îvr) sori or.
parhiu sm [At: RĂDULESCU-CODIN. î. 94 / PI: -ii / E: cf spahiu] (Reg) Spahiu.
pari1- [At: DN4 / E: lat par] Element prim de compunere savantă cu sensul: 1 Divizibil cu 2. 2-3 (Referitor la) pereche. 4 Egal. pari2 sn vz pariu
paria1 smi [At: LEON ASACHI, B. 95/27 / V: (înv) -ah, -at / P: -ri-a / E: fr paria] 1 (In India; în concepţia brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor şi care este lipsită de orice drepturi. 2 (Pex) Clasă socială din care face parte o astfel de persoană. 3 (Fig) Persoană dispreţuită, urgisită, căreia nu i se recunoaşte nici un drept. 4 (Pex) Colectivitate dispreţuită, urgisită.
paria2 vi [At: ALECSANDRI. T. 785 / P: -ri-a / Pzi: -iez / E: fr parier]
1	A stabili, adesea formal, o convenţie prin care fiecare dintre persoanele care susţin lucruri contrare se obligă să plătească o sumă sau o compensaţie de altă natură celui care se va dovedi că are dreptate. 2 A lua parte la o întrecere cu obligaţia de a plăti o sumă sau de a da o altă compensaţie celui care va câştiga. 3 A participa la anumite jocuri de noroc, în special la curse de cai. angajând sume de bani. pariah smi vz paria1
parian sns [At: DN-’ / P: -ri-an / E: fr pariau] Porte lan moale nesmălţuit care imită marmura de Păros, folosit în lucrările de sculptură. pariat smi vz paria1
parie s [At: SCL 1958, 236 / PI: net / E: rs nopim] (Rsî) Perucă. parică av vz parcă1
paricid, -a [At: HELIADE. O. I, 433 / V: (înv) -diu sn, -rucid I P1: -izi, -e / E: frparricide] 1 sn Ucidere a părinţilor de către copii Si: (rar) patricid (1), (îvr) paricidere (1). 2 sn Crimă de paricid (1) Si: (rai*) patricid
(2), (îvr) paricidere (2). 3-4 smf a (Persoană) care şi-a ucis părinţii.
5	a Care se referă la uciderea părinţilor.
paricidere sf[At: STAMATI. D. / V: paruc- / PI: -ri / E: ctm patricid + ucidere] 1-2 (îvr) Paricid (1-2). paricidiu sn vz paricid
paricopitat sn [At: SIMIONESCU. F. R. 37 / PI: -e / E: pari- + copitat]
1	(Lpl) Ordin de mamifere erbivore mari. terestre, cu piciorul adaptat pentru fugă. terminat cu două degete dezvoltate, acoperite cu câte o copită, şi cu două degete mici, reduse. 2 (Şls) Animal care face parte din acest ordin.
pai'ie1 sf [At: KLEIN. D. 395 / PI: ? / E: lat paria, mg paria] (înv) Copie (după un act).
parie2 sf [Ai: LEXIC REG. 71 / PI: ? / E: mg pdrja] (Reg) Pereche. pariere sf[At: DN2 / P: -ri-e- / E: paria2] 1 Stabilire, adesea formală, a unei convenţii prin care fiecare dintre persoanele care susţin lucruri contrare se obligă să plătească o sumă sau o compensaţie de altă natură celui care se va dovedi că are dreptate. 2 Participare la o întrecere cu obligaţia de a plăti o sumă de bani sau de a da o altă compensaţie celui
care va câştiga. 3 Participare la anumite jocuri de noroc, în special la curse de cai. angajând sume de bani. parietal, -ă a [At: KRETZULESCU. A. 101 /4 / V: (înv) -ar / P: ~ri-e-
1	PI: -i, -e / E: fr parietal] 1-2 a (Atm) Care se referă la peretele (unei cavităţi a organismului sau al) unei părţi a lui. 3 a (Atm) Care aparţine peretelui unei cavităţi. 4-5 sn, a (Şîs Os -) (Fiecare dintre cele două oase) care formează partea de mijloc a bolţii cutiei craniene, situate între osul frontal şi osul occipital. 6 a (Rar) Mural.
parie tar, -ă a vz parietal parie tară sf vz parietarie
parietarie sf [At: ŞINCAI. în DR. V, 560 / V: -ră / PI: -ii / E: lat parietaria, parietală, fr parietaire] (Bot; înv) Paracherniţă (Parietaria offlcinalis).
parigină sf [Ai: ALEXI. W. / PI: ? / E: it parigina] (îdt) Soba de fier cu ardere lentă şi continuă.
parigorie sf [At: CANTEMIR, IST. 292 / V: (înv) pali-, -reg- / A şi: -orie / PI: ~i/' / E: ngr napriyopia] 1 (îrg) Mângâiere. 2 (îrg) Consolare.
3	(îlav) în (sau de-o) ~De hatârul cuiva. 4 (îal; pex) De formă. 5 (Mol) Măgulire. 6 Prostie.
parigorisi vt [At: LET. III, 201/20 / V: (înv) paleg-,palig- / Pzi: -ses<■ / E: ngr JtapriyopS] (îvr) 1 A consola. 2 A desfăta. 3 A sfătui. parigorisire sf [At: DDRF / Pi: (rai') -ri i E: parigorisi] (îvr) 1 Consolare.
2	Desfătare. 3 Sfatuire.
parigorisit, -ă a [At: BOLINTINEANU, O. 164 / PI: ~i(/\ -e i E: parigorisi] (îvr) 1 Consolat. 2 împăcat.
parihlă sf[At: LEXIC REG. 106 / PI: -le / E: cf par hă] (Buc) 1 Câine fără stăpân. 2 (Dep) Om rău. parimei sn vz parimie
parimiar sn [At: DRLU / V: (înv) -remiariu, -ier, -ieriu / P: -mi-or ! PI: -e IE: parimie + -ar] Carte bisericească în care se cuprind fragmente din proverbele lui Solomon Si: parimie (5), (îvr) parimie (3).
parimie sn [At: LM / V: părem- I PI: -ice / E: parimie + -ic] (îvr) 1 Proverb. 2 Maximă. 3 Parimiar.
parimicesc, -ească a [At: DRLU / PI: -eşti / E: parimie + -icesc] (îvr) Proverbial.
parimiceşte av [At: DRLU / E: parimie + -este] (îvr) 1 Ca în proverbe.
2	Proverbial.
parimie i/'[At: HERODOT (1645), 351 /V: (înv) părem-, -mei sn, -ină, pâr-! ?\: -ii / E: ngr napoipia] 1 (Asr) Proverb. 2 (Asr) Maximă.
3	Pildă. 4 (Mpl) Fragment din Biblie, în special proverbele lui Solomon. citit seara la diferite slujbe bisericeşti. 5 Parimiar. 6 (Rar; lpl) Formule în versuri la jocurile de copii.
parimier sn vz parimiar parimieriu sn vz parimiar parimină sfvz parimie
parin1 s [At: BIBLIA (1688), 3552/42 / E: ngr nâpivov „construit cu marmură din insula Paros“] (îvr) 1-2 Marmură1 (din insula Păros). parin2 sm vz parâng1 parina v vz parini
parină sf[At: DLR / PI: -ne / E: ucr napmm] (Buc) 1 Arătură făcută toamna pe un ogor. care primăvara se ară din nou. 2 Arătură repetată a unui ogor, înainte de a-1 semăna. parinc sm vz părâng1 parindie sfvz părângă
parineală sf[At: GLOSAR REG. / PI: -eli / E: parini + -eală] (Reg) Dezmiriştire. paring sm vz părâng1
parini vt [At: F (1885), 316 / V: (esej) —na / Pzi: -nesc / E: parină] 1-2 (Buc; c. i. terenuri, ogoare) A ara (a doua oară sau) de mai multe ori înainte de a fi semănat. 3 (Reg; îf parina) A dezmirişti. parintez sn vz paranteză parintezâ sfvz paranteză parintijiş sn vz paranteză
906
PARLEMENT
parior sm [At: DN3 / P: ~ri-or / PI:	/	E: fr parieur] Persoană care
pariază.
parip sm [At: ANON. CAR. / V: (înv) -rep, (reg) -pa sf, pă\p, păr- / A şi: parip / PI: ~i i E: mg paripa] (Trs) 1 (Ioc mârţoagd) Cal tânăr, sprinten şi frumos, folosit, mai ales, pentru călărie Si: bidiviu, telegar. 2 (Pex; reg) Copil mic. 3 (înv) Cal lăturaş, care merge pe lângă cel din ham. 4 Pui de măgar. 5-6 (Şdp) (Cal sau) mânz mic. slab, nedezvoltat Si: mârţoagd.
paripenat, -ă a [At: CADE / V: -pinat / PI: -aţi, -e / E: fr paripenne] (D. frunzele compuse) Cu un număr pereche de foliole dispuse în formă de pană. paripinat, -ă a vz paripenat
parisiehf [At: CANTEMIR, I. I. II. 322 / V: -rusie / PI: -ii / E: ngr napovoia] (înv) 1 Prezenţă. 2 Participare. 3 Paradă. 4 Alai. 5 Fast.
parisie2 sf[At: CANTEMIR, IST. 148 / E: ngr Ttaprjcna] (înv; îlav) In ~ Sincer.
parisilab, -a a [At: BARCIANU. V. / PI: -i, -e l E: ir parisyllabe] (Rar; îoc imparisilab) Parisilabic.
parisilabic, ~ă a [At: BARCIANU. V. / V: (rar) paras-! PI: -ici, -ice / E: fr parisyllabique] (D. substantive, adjective; îoc impari sil abic) A cărui temă păstrează acelaşi număr de silabe în cursul declinării, cel puţin la formele cazuale considerate fundamentale Si: (rar) parisilab. paris imi sfp! vz păresimi paristas sn vz parastas
paris, -ă [At: LB / V: par-! PI: -i, -e ! E: mg paris (alma)] 1-2 sm, a (Reg; şîs Mar -) (Varietate de măr) care are fructe mari, de culoare alhă-verzuie sau roşie-gălbuie. 3-4 s/i, a (Prc) (Fruct) al parisului (1).
parişoşir s/n [At: (a. 1767) IORGA, S. D. XIII. 85 / A: net / PI: -i / E: net] (înv; csnp) Epitrop. paris te sf vz pajişte
paritate sf [At: IORGOVICI. O. 79/14 / PI: -taţi / E: ir pante y lat paritas,
-atis] 1-2 (înv) Egalitate (în drepturi). 3 Egalitate numerică. 4 (Mat) Proprietate a unui număr întrg de a fi divizibil cu doi. 5 (Ecp; fin) Egalitate valorică. paiitis sn vz paretisis paritis'i v vz paretisi
pariu sn [At: C. PETRESCU. I. II. 3 / V: ~ri / PI: -uri / E: fr pari] 1 Convenţie prin care fiecare dintre persoanele care susţin lucruri contrare se obligă să plătească o sumă sau să dea o compensaţie de altă natură celui care se va dovedi că avea dreptate Si: (pop) prinsoare, rămăşag. 2 Joc de noroc, în special la cursele de cai. constând dintr-o miză pe unui sau mai mulţi cai care, în caz de câştig, dă participantului dreptul la o cotă din totalul sumelor mizate de cei care au pierdut. paiizăr sn vz parizer patizen sn vz parizer
panzer sn [At: CONV. LIT. XXXVI. 63 / V: -zar, (fam) -zen / E: ger Pariser] 1 Sortiment de mezel proaspăt din came de vită tocată sub formă de pastă şi din slănină tocată, afumate la cald şi apoi fierte. 2 (Dep) Epitet dat unei persoane grase.
parizian, -ă [At: FL (1838), 681 /1 1 / S şi: -isian / P: -zi-an / PI: -hui, -e / E: fr parisien] 1-4 smf, a (Persoană) care (face parte din populaţia de bază a Parisului sau) este originară de acolo. 5 smp Locuitori ai Parisului. 6-7 a Care aparţine (Parisului sau) parizienilor (5) Si: (nob) parizienesc (1-2). 8-9 a Privitor (la Paris sau) la parizieni (5) Si: (nob) parizienesc (3-4). 10-11 a Specific (Parisului sau) parizienilor (5) Si: (nob) parizienesc (5-6). 12 a Adus din Paris Si: (nob) parizienesc (7).
pariziancă sf[At: CADE / P: -zi-an- / PI: -nce / E: parizian + -că] 1-2 (Rar) Femeie care (locuieşte în Paris sau) este originară de acolo Si: pariziană (1,3).
pariziamsm sn [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 138 / P: -z.i-a- / PI: (nob) -e / E: fr paris ia nisme] (Rar) 1-2 Fel (de a fi sau) de a vorbi propriu parizienilor (1).
parizianiza vt [At: BUL. FIL. II. 225 / P: -zi-a- i Pzi: ~zez / E: fr parisianiser] (Rar) 1-2 A da caracter, aspect parizian (10-11).
parizienesc, -ească a [At: MACEDONSKI. O. III. 38 / P: -zi-e- ! PI: -eşti I E: parizian + -esc] 1-7 (Nob) Parizian (6-12). parizon s [At: ALR II, 4359/250 / PI: net / E: net] (Reg) Şotron. parjă sfvz perjă parjur sm vz sperjur
parkinson sns [At: DEX2 / E: fr parkinson] (Med; şîs) ~ boala lui Parkinson Boală degenerativă a sistemului nervos central caracterizată prin tremurături cu caracter static ale membrelor şi capului şi prin rigiditate musculară.
parkinsomsm sn [At: DN3 / PI: (rar) -e / E: fr parkinsonisme] Denumire generică pentru sindroame asemănătoare cu parkinsonul. parlac1 sn [At: ALR I, 920/750 / PI: -ace / E: net] (Reg) Postată. parlac2 s [At: BORZA. D. 115 / PI: net / E: net] (Bot; Mar) Ţăpoşică (.Nurdus stricta), parlagliie sfvz paralaghie pariagea sf vz pătlăgea pariagică sfvz pătlăgea parlagină1 sfvz părangină parlagină2 sf vz pătlagină2
parlagiu sm [At: BARONZI, L. 116 / PI: ~i/ / E: tc parlaci] 1 Măcelar care se ocupă cu tăierea vitelor de consum, la abator Si: (Mun) parcealagiu.
2	(Fig; rar) Asasin.
parlament sn [At: GHEOGRAFIE. 43r / V: (îvr) -lementl PI: -e, (înv) -uri / E: îrparlement] 1-2 (înv) Adunare (a conducătorilor). 3 (înv) Sfat.
4	Organ legislativ compus din una sau din două camere şi constituit din reprezentanţi ai diferitelor partide politice, aleşi prin votul cetăţenilor.
5	(Pex) Totalitate a deputaţilor care formează parlamentul (4). 6 (Pex) Sesiune de lucru în care se întruneşte parlamentul (4). 7 Clădire în care au loc sesiunile parlamentului (4).
parlamenta vi [At: BĂLCESCU. M. V. 174 / Pzi: -tez I E: fr parlementer] 1 A duce tratative cu duşmanul, în vederea încheierii unui armistiţiu, a păcii, a schimbului de prizonieri etc. 2 (Udp „cir) A duce tratative pentru a ajunge la o înţelegere Si: a negocia, a trata. 3 (Pex; im) A discuta cu cineva despre o anumită chestiune.
parlamentai'1, -ă [At: CR (1830). 181/! / V: (îvr) -Ie/n- / PI: -i, ~e / E: fr parie mentaire] 1-3 a Care aparţine parlamentului (4-6). 4-6 a Privitor la parlament (4-6). 7-9 a Din parlament (4-6). 10-12 a Care are loc în parlament (4-6). 13 a (D. o formă de stat) Cu parlament (4). 14-16 a Conform uzanţelor din parlament (4-6). 17 a (Pex) Care este de o politeţe riguroasă şi rigidă Si: ceremonios, convenţional, protocolar. 18 sf {Fam; ini) Ceartă. 19 smf Membru al parlamentului (4) Si: deputat, senator.
parlamentar2, -ă [At: PIRAMIDA. 16/8 / V: (înv; 1) -riu / PI: -i, -e / E: îr parlamentaire] 1 sm Persoană delegată pentru a duce tratative de armistiţiu, de pace etc. cu inamicul Si: delegat, sol, trimis. 2-4 a Care ţine de acţiunea de a parlamenta (1-3). 5-7 a Privitor la acţiunea de a parlamenta (1-3). 8 a (îs) Steag - Steag alb arborat de o solie.
parlamentare sf [At: POLIZU / PI: -tari / E: parlamenta] 1 Purtare de tratative cu duşmanul. în vederea încheierii unui armistiţiu, a păcii, a schimbului de prizonieri etc. 2 (Udp ,,cu“) Purtare de tratative pentru a ajunge la o înţelegere Si: negociere. 3 Purtare de discuţii în legătură cu
0	anumită chestiune.
parlamentarism sn [At: ŞĂINEANU. D. U. / E: fr parlamentarisme]
1	Sistem de guvernare în statele cu regim parlamentar1 (13). 2 Tactică politică bazată pe utilizarea formelor parlamentare (13) în lupta politică.
parlamentaiiu sm vz parlamentai2
parlando av [At: DN3 / E: it parlando] (Muz; ca indicaţie de execuţie) Vorbind liber, din punct de vedere ritmic.
parlatoriu sn [At: (a. 1836) DOC. EC. 626 / PI: -ii / E: cf parloar] (înv) Cameră unde se primesc vizitatori la internat, la un cămin, la o închisoare etc. Si: vorbitor, (frm) parloar. parlement sn vz parlament
907
PARLEMENT AR
parlementar, -ă a vz parlamentar1
parloar sn [At: VALIAN. V. / PI: -e / E fr parloir] (Frm) Parlatoriu. parlovancă sf [At: H VI, 173 / E: net] (Reg; art.) 1 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută dansul parlovanca (1).
parmac1, -ă [At: (a. 1715) ŞIO II j, 284 / V: (reg) părâmaci, pârm~ / PI: -aci, -ace / E: tc parmak] 1 sm (înv) Grilaj. 2 sm (înv) Balustradă.
3	sm Par1 sau stâlp de susţinere folosit la diverse construcţii deschise, prispe, pridvoare, garduri etc. 4 sm (Reg) Par1 gros care se trece prin urechile hârdăului pentru ca acesta să poată fi transportat de două persoane.
5	sm (Olt) Ciomag mare. 6 sm (Rar) Bastonaş. 7 sf (Reg) Greblă mică aplicată la coasă, ca să aşeze în brazdă grânele sau iarba când se coseşte Si: (reg) hreapcă.
parmac2 sn vz palmac
parmaclâc sn [At: GOLESCU, î. 132 / V: -alâc, (reg) -lic / PI: ~uri / E: tc parmaklik] 1 Construcţie de lemn, de piatră etc. de forma unui perete sau a unui gard scund, folosită pentru a mărgini o altă construcţie, pod. casă etc. sau un element de construcţie, pridvor, balcon, scâră etc. Vz balustradă, parapet, păilimar1, plimb. 2 (Nob) Perete de sticlă colorată, mată, etc. al unei marchize. 3 Gard de leaţuri. 4 Grilaj. 5 (Rar) Fiecare dintre leaţurile, scândurile, barele etc. care formează 1111 gard sau un grilaj.
6	(Reg; îf parmalâc) Pârghie. parmachc sn vz parmaclâc parmagea sf vz pătlăgea parmalâc sn vz parmaclâc parmangele sfp vz pătlăgea parmazan sn vz permezan
parmen [At: COMŞA. N. Z. 48 / V: (reg) -min / Pî: ~i, -e i E: fr parmain (d'or), ger Parmăne] 1-2 sm, a (Şîs Măir - sau ~ auriu) (Măr1) care este originar din Anglia, cu fructele de culoare galbenă-aurie cu dungi carmin. 3-4 sn, a (îas) (Fruct) care aparţine acestei varietăţi de măr1.
parmezan [At: (a. 1754) IORGA, S. D. XII, 67 / V: (înv) -maz~ / PI: -e / E: ger Parmesan, fr parmesan] 1 sn Specialitate italienească de caşcaval mai uscat, care se poate rade mărunt. 2-3 sti, a (Brânză) care este preparată ca 1111 parmezan (1). 4 sn (Pex) Caşcaval uscat. 5 sn (Pex) Caşcaval ras. par imn a vz parmen parnajac sn vz părnăjac
parnas sn [At: DN3 / PI: (rar) ~uri f E: fr parnasse] (Fig) 1 Lăcaş al poeziei. 2 Poezie. 3 Poetică.
parnasian, -ă [At: IONESCU-RION, C. Î00 / P: -si-an / PI: -ieni, -e / E: fr parnassien] 1 a Care aparţine parnasianismului. 2 a Care se referă la parnasianism. 3 a Care este specific parnasianismului. 4-5 a Care (scrie sau) este scris în maniera specifică parnasianismului. 6-7 smf (Reprezentant sau) adept al parnasianismului.
parnasianism sn [At: DN2 / P: -si-a- / E: fr parnassianisme] Curent poetic apărut în Franţa, pe la jumătatea sec. XIX, care transformă poezia într-un joc gratuit, dar savant, de virtuozităţi imagistice şi care cultivă evocarea grandioasă a civilizaţiilor trecute sau a naturii, descrierea strălucirii exterioare a lucrurilor, mai ales a podoabelor rare şi preţioase.
parnasie ş/'[At: POLIZU / PI: -ii / E: lat parnassia] (Bot; rar; şîc ~-de-mlaştini) Şopârliţă-albă (Parnassia palustris).
pamats [At: ALRM SN I, h 225/574 / PI: net / E: mgpârnât ,,cuzinet“] (Reg) 1 Pod al osiei la car. 2 Telegău la car.
parnavel sms [At: BL II, 119 / E: rrmparnave (pil parnavo „prieten14)] (Arg) Copil de ţigan.
parnic1 sn [At: SCL 1969. 135 / PI: -ice / E: rs napHHK] (Mol) Vas mare pentru păstrat vinul. parnic2, -a smf vz partnic
parniu, -ie a [At: L. ROM. 1959. nr. 1. 63 / PI: -ii / E: net] (Reg)
1	Zăpăcit. 2 Capiu. paroc sm vz paroh
parocaş sm [At: KLEIN. D. 395 / PI: -i / E: mg parokâs] (înv; Trs) 1-
2	Peruchier (1-2).
parocă sf [At: KLEIN. D. / V: păr-1 A şi: (nob) parocă / E: mg parâka] (Trs; Ban) Perucă. parochimen sm vz prochimen parocuş sm vz paroh
parod sn [At: DN3 / PI: ? / E: it parodo] 1 Prim cântec al corului. în tragedia greacă, intonat la intrarea în orchestră (1). 2 Fiecare dintre intrările orchestrei dintr-un teatru grec.
parodesc [At: H IX. 389 / PI: -eşti / E: ns cf rod] 1-2 sm, a (Reg; şîs Măir ~) (Măr1) dintr-o specie nedefinită mai îndeaproape. 3-4 sn, a (Fruct) care aparţine acestei specii de măr1.
parodia vt [At: I. GOLESCU, C. / P: -di-a i Pzi: -iez / E: îr parodier] 1-2 (C. i. opere literare, autori etc.) A imita, preluând temele, motivele, mijloacele artistice, (cu intenţii satirice, pentru a demonstra lipsa de valoare sau) pentru a obţine efecte comice Si: (nob) a parodiza (1-2). 3-4 (C. i. vorbirea, aspectul fizic, gesturile cuiva) A imita (în glumă sau) într-o manieră grotească, pentru a-şi bate joc Si: (nob) a parodiza (3-4).
parodiant, -d smf, a [At: TEODORESCU, M. II. 293 / P: -di-anî I PI: -nţi, -e / E: îr parodiant] (Rar) 1-2 (Persoană) care parodiază pe cineva. parodiare sfvz parodiere
parodiat, -ă a [At: MDA ms / PI: -aţi, -e / E: parodia] 1-2 (D. autori, opere) Imitat (cu intenţii satirice, pentru a demonstra lipsa de valoare sau) pentru a obţine efecte comice. 3-4 (D. vorbirea, aspectul fizic, gesturile cuiva) Imitat (în glumă sau) într-o manieră grotească, pentru a-şi bate joc.
parodic, -ă a [At: NEGULICI / PI: -ici, -ice / E: fr parodique] (Rar) 1-6 Parodistic (1-6).
parodie 3;/’ [At: VÎRNAV, F, M. II. 149v/24 / PI: ~i/ / E: fr parodie] 1-2 Imitaţie (neizbutită sau) caricaturală a unui original. 3 (Pex) Bătaie de joc. 4-5 Creaţie literară în care se preiau temele, motivele şi mijloacele artistice ale unei opere literare sau ale unui autor, (cu intenţii satirice, demonstrând lipsa de valoare sau) cu scopul de a obţine efecte comice.
parodiere sf [At: POLIZU / V: (înv) -iare / P: -di~e- / PI: -ri / E: parodia] 1-2 Imitare a unei opere literare, a unui autor, cu preluarea temelor, a motivelor, a mijloacelor artistice, (cu intenţii satirice, demonstrând lipsa de valoare sau) cu scopul de a obţine efecte comice.
3-4 Imitare a vorbirii, a aspectului fizic, a gesturilor cuiva (în glumă sau) într-o manieră grotescă. pentru a-şi bate joc Si: parodizare.
parodist sm [At: I. GOLESCU, C. / PI: -işti / E: frparodiste] (Rar) 1-2 Autor de parodii (4-5).
parodistic, -ă [At: CONTEMP. 1949, nr. 156, 15/4 / PI: -ici, -ice / E: parodie + -istic] 1-2 a Care se referă la parodie (4-5) Si: (rar) parodic (1-2). 3-4 a Care este specific parodiei (4-5) Si: (rar) parodic (3-4). 5-6 a Care aparţine parodiei (4-5) Si: (rar) parodic (5-6). 7 sf Gen literar al parodiei.
parodiza vt [At: F (1872). 225 / Pzi: ~zez / E: parodie + -izu] (Nob) A parodia (1-2).
parodontal, -ă a [At: DN3 / PI: -i, -e l E: it parodontale] (Atm) 1 Al parodonţiului. 2 De parodonţiu. 3 (îs) Ţesut - Ţesut marginal moale, cu formaţiuni fibroase, care înconjoară dintele şi alveola dentară.
parodontită sf [At: DN3 / PI: -te / E: fr parodontite] (Med) Inflamaţie a parodonţiului.
parodontogramă sf [At: DEX2 / PI: -me / E: fr parodontogramme] (Med) Diagramă a datelor obţinute prin parodontometrie.
parodontologie sf [At: DEX2 / P: -gi-e i PI: (rar) ~i/' / E: fr parodontologie] Ramură a medicinii care se ocupă de parodontopatii.
parodontom sn [At: DN3 / PI: -oame / E: fr parodontome] (Med) Tumoare a ţesutului parodontal.
parodontometrie sf [At: DEX2 / P: -tri-e / PI: (rar) ~if / E: fr parodontometrie] (Med) 1 Măsurare a pungilor gingivale, a retracţiei şi mobilităţii dinţilor. 2 Diagramă a datelor obţinute prin parodontometrie (1).
parodontopatie .y/ [At: DN3 / PI: -ii / P: -ti-e / E: fr parodontopathie] (Med) Denumire generică pentru afecţiunile dentare.
908
PAROXITON
parodontoză sfs [At: DN3 / V: paraden~ / PI: -ii / E: îr parodontose. ger Parodontose] (Med) Proces patologic al parodonţiului. constând în retracţia gingiilor şi descoperirea pronunţată a dinţilor.
parodonţiu sn [At: DN3 / P: -ţiu / PI: ~i/ / E: ger Parodontium] (Atm) 1 Complex morfologic funcţional care asigură fixarea dinţilor în osul maxilar. 2 (îs) ~ moale Ţesut marginal moale, cu formaţiuni fibroase, care înconjoară dintele şi alveola dentară. 3 (îs) ~ osos Porţiune osoasă în care sunt săpate alveolele dentare şi pe care se inserează parodonţiul moale. parodosire sfv z paradosire parof sm vz paroh parofial, -ă a vz parohial parof ian, ~ă smfvzparohian parofie sfvz parohie
paroh sm [At: (a. 1786) IORGA, S. D. XIII. 126 / V: (îrg) ~uş, (reg) -of, (îvr) ~oc (A şi: paroc), -ocuş / S şi: ~ocli / PI: ~i / E: lat parochus, ger Parochus, mg parochus] Preot care conduce o parohie.
parohial, ~ă a [At: HELIADE, D. C. 236/14 / V: (îrg) ~ofial I S şi: ~ochial / P: -hi-al / PI: -i, -e / E: lat parochialis, ger Parocliial] 1-5 Care aparţine (parohului sau) parohiei (1-4) Si: (înv) parohialnic (1-5).
6-10 Privitor (la paroh sau) la parohie (1-4) Si: (înv) parohialnic (6-10). 11 (îs) Biserică -ci Biserică în care slujeşte parohul Si: (înv) biserică parohialnică (11). 12 (îs) Casă (sau locuinţă) -ă Clădire, proprietate a bisericii, în care se află locuinţa şi cancelaria parohului.
parohialnic, -ci a [At: FUND. 42/8 / P: -hi-al- / PI: -ici, -ice / E: parohie 4- -alnic] (înv) 1-10 Parohial (1-10). 11 (îs) Biserică -ă Biserică parohială (11).
parohian, -ă smf[At: DRLU / V: (reg) -ofian i S şi: -ochian / P: -hi-an / PI: -ieni, -e / E: lat parochianus, ger Parochian] (îrg) Enoriaş.
parohie sf [Al. ŞINCAI, HR. II, 125/32 / V: (îrg) ~ofie, părăfie, părofie / S şi: -ochie / PI: ~i/ / E: lat parochia, ger Parocliie] 1 Cea mai mică unitate administrativă bisericească. 2 (Pex) Sediu al acestei unităţi. 3 (Pex) Comunitate religioasă creştină care ţine de această unitate administrativă bisericească. 4 (Pex) Biserică dintr-o astfel de unitate Si: (îrg; liv) materă Vz enorie. 5 (Mol; îf parofie) Porţiune de sat în care un grup de flăcăi umblă, la sărbători, cu colindul, cu pluguşorul etc.. rezultată în urma unei împărţiri a teritoriului între grupuri. parohuş sm vz paroh
paroi1 sn [At: I. IONESCU, D. 249 / PI: -uri / E: ucr nap/#, rs impoă]
1	Roi ieşit dintr-un alt roi din aceeaşi vară. 2 (Reg) Roi care n-a roit într-o vară. 3-4 (Mol) Ceară produsă de un paroi1 (1-2). 5 Ceară de naft.
parol2 vi [At: I. IONESCU, M. 380 / Pzi: 3 -este / E: paroi1} A roi a doua oară în aceeaşi vară. paroit sn [At: DDRF / E: paroi2] (Pop) Al doilea roit în aceeaşi vară. parol i vz parolă
parolă [At: M. COSTIN, ap. GÎDEI / V: (frm) parol / PI: -le / E: lat parola, it parola, ger Parole, rs impoAb, îr parole] 1 sf (Asr) Promisiune.
2	5/(Asr) Cuvânt de onoare. 3 (Ila) De ~ (D. oameni) Care se ţine de cuvânt Si: punctual. 4 şf(îlv) A(-i) da (sau a-şi da) (~la de onoare) sau (înv) a(-i) da (ori a pune) ~ A se angaja în mod solemn Si: a făgădui, a promite. 5 sf (Reg; îe) A duce (sau a bate) ~la A cădea la învoială. 6 sf (Reg; îe) A se ţine de ~ sau a(-şi) (ine (ori, înv, a-şi păzi) ~la A se ţine de cuvânt. 7 i (Frm; îf parol) Zău. 8 sf(înv) Vorbă. 9 sf(lnv) Afirmaţie.
10	sf (îlv) A da ~ A ordona. 11 / (La unele jocuri de cărţi; îf parol, şîs pas parol) Pas1 (2). 12 sf (Fam) Sfat. 13 sf (Fam) Discuţie facilă. 14 sf (îe) A sta la o ^ A sta de vorbă. 15 .s/(îae) A flecări. 16 ş/‘(Gms) Lozincă.
17	a/Cuvânt secret, convenţional, folosit de militarii care au anumite misiuni, pentru a fi recunoscuţi de alţi militari cunoscători ai consemnului.
18	sf(\e) A da ~!a (sau ~) A stabili cuvântul secret de recunoaştere. 19 sf (îae) A comunica celor în drept acest cuvânt. 20 sf(tae) A rosti cuvântul secret, de recunoaştere. 21 .$/(Pgn) Cuvânt secret de recunoaştere. 22 sfa (înv) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 23 sfa (înv) Melodie după care se execută dansul parola (22).
paroli smi [At: I. GOLESCU. C. / E: fr paroli, it paroli] (La unele jocuri de cărţi) 1 Dublare a sumei mizate în jocul precedent. 2 Miză realizată în acest fel.
parolist, -ă smf, a [At: VALIAN, V. / PI: -işti, -e / E: parolă + -ist] 1-2 (Fam) (Persoană) care îşi respectă angajamentul luat. paroliţă sf [At: H X, 357 / A: net / PI: -ţe / E: parolă + -iţă] (Reg) Inel. parom sn [At: CONTEMPORANUL. III, 774 / V: por~ / PI: -oame / E: ucr, rs napoM] (Mol; Buc) Pod plutitor Vz bac.
paron a [At: (a. 1713) GÂLDI, M. PHAN. 222 / PI: -i, -e / E: ngr jzapcbv] (Grî) Prezent.
paronichie sf[At: DN3 / P: -chi-e / PI: ~i/ / E: fr paronychie] (Med) Tumefacţie inflamatorie în jurul unghiei.
paronim sn [At: VALIAN, V. / PI: -e / E: fr paronyme] Cuvânt asemănător, ca formă, cu un alt cuvânt, dai* deosebit ca sens şi ca origine de acesta.
paronimic, -ci a [At: PONTBRIANT. D. / PI: -ici, -ice / E: fr paronymique] 1 Care ţine de paronime. 2 Referitor la paronime.
paroniniie sf[At: CADE / PI: ~i/ / E: îr paronymie] 1 însuşire a două sau mai multe cuvinte de a fi paronime. 2 Situaţie în care se află mai multe paronime.
paronomasie sf [At: MOLNAR. RET. 209/2 / V: -azie i PI: ~i/ / E: ngr napovopacria, fr paronomasie] (Rar) Paronomază.
paronomastic, ~ă a [At: CADE / PI: -ici, -ice / E: fr paronomastique] (Rar) 1 Care ţine de paronomază. 2 Privitor la paronomază.
paronomază sf [At: ŞĂINEANU, D. U. / PI: -ze / E: fr paronomase] Figură de stil care constă în asocierea a două cuvinte asemănătoare ca formă, dar deosebite ca înţeles Si: (rar) paronomasie. paronomazie sfvz paronomasie
parore x'ie sf [At: DN-1 / P: -xi-e / Pî: -ii / E: fr parorexie] (Med) Dorinţă patologică de a ingera substanţe necomestibile.
parosie sf[At: ŢICHINDEAL. F. 342/1 / PI: ~iz / E: cf ngr napovaia] (înv; csnp) 1 Cerere. 2 Jalbă. parosism sn vz paroxism
par os mie sf [At: DN-1 / P: -mi-e / PI: ~i/ / E: fr parosmie] (Med) Tulburare olfactivă constând în percepţia falsă a unui miros. paroş, —ă a vz paroşu paroşcă sfvz piroşcă
paroşu, ~şie a [At: GRIGORIU-RIGO. M. P. I, 100 / V: paroş / PI: -şi, -şii / E: pa(ra)1- + roşw] (Olt; rar) Foarte roşu.
parofidă [At: KRETZULESCU, A. 282/24 / V: (îvr) -\tă / PI: -de / E: fr parotide] 1-2 sf, af (Şîs Glandă ~) (Fiecare dintre cele două glande salivare) care sunt aşezate în dosul urechilor, de o parte şi de alta a maxilarului inferior. 3 sf( Rar; îf par otită) Oreion.
parotidectomie ,y/'[At: DN3 / P: -mi-e / PI: -ii / E: fr parotidectomie] (Med) Extirpare chirurgicală a glandei parotide.
parotidian, —ă a [At: POLIZU. P. 79/23 / PÎ: -ieni, -e / E: îr parotidien] (îvr) 1 Care se referă la parotidă (1). 2 Care ţine de parotidă (1). parotid'ită sf [At: LM / Pî: -te / E: fr parotidite] (Şîs ~ epidemică) Oreion. par otită sfvz parotidă
paroxism sn [At: DRLU Î00/28 / V: (înv) -os\- / PI:	(înv)	-uri	/
E: îr paroxysme, ger paroxysmus, it parossismo] 1 Intensitate maximă a simptomelor unei boli Si: acces, criză. 2 (înv) Febră. 3 (înv) Frison. 4 Punct culminant ia care ajunge o senzaţie, un sentiment, o stare, un proces,
o	acţiune în desfăşurare etc. 5 (îlav) (Până) îa ~Cu intensitate maximă.
6	Surescitare extremă.
paroxismic, ~ă a [At: COSTINESCU / PI: -ici, -ice i E: fr paroxysmique] (îvr) Paroxistic (1-2).
paroxistic, —a a [At: ENC. VET. 26 / PI: -ici. -ice / E: frparoxystique] 1-3 Care a ajuns la paroxism (1, 4, 6) Si: extrem, (îvr) paroxismic (1-3).
4-5 (D. boli. simptome) Care (survine brusc sau) atinge un maximum de intensitate Si: (îvr) paroxismic (4-5).
paroxiton, —ă [At: PUŞCARIU. L, R. 1.28 / PI: -i, -e / E: frparoxyton] 1-2 sn, a (Cuvânt, formă gramaticală) care are accentul pe silaba penultimă.
909
PAROXITONIE
3	a (D. modul de accentuare a cuvintelor, rime etc.) Care se caracterizează prin plasarea accentului pe silaba penultimă.
paroxitome sf[At: SCL 1954.87 / PI: ~i/ / E: paroxiton + -ie j 1-2 (Rar) însuşire de a fi paroxiton (1-2). parozol sn vz parasol parpaiăc1 sm, i vz pitpalac par pahe2 sn vz pârpălac
parpalac3 s [At: ŢOPA. C. 221 / PI: ? / E: ns cf ucr iicpcKirmnoAc] (Bot; reg) Săricică {Salsola kaîi). parpalag sn vz pârpălac
parpalec sm [At: LB / V: (reg) papalele, paparec, paparei, -ete, —et, păpăreţ / PI: ~ec7 / E: net] 1 (înv) Vânzător ambulant grec. de covrigi şi plăcinte. 2 (Pex) Negustor de mărunţişuri. 3 (Dep) Grec. 4 (Mol; Mun; dep) Epitet dat unei persoane de la oraş. 5 (Mun; dep; îf papalele) Epitet dat unui om prostănac, bleg. 6 (îdt) Grataragiu. parpalete sm vz parpalec parpaleţ sm vz parpalec
parpahe s [At: GOROVEI, C. 274 / PI: net / E: net] (Pop; euf) Penis. parpandel sm [At: ŞĂINEANU, D. U. / V: (reg) -ngel, -nghel! PI: ~e/ / E: net] 1 (Pop) Copil de ţigan Si: (pop) danci, puradel. 2 (Ban) Făt. parpangel sm vz parpandel parpanghel sm vz parpandel
parpangică sf [At: PAMFILE. A. R. 254 / V: parapangele sfp, părpăngel sm / PI: -gele / E: ns cf arpagic] (Trs) Arpagic. parpariţă sfvz pârpăriţă
parpeleac, -ă a [At: AL LUPULUI, P. G. 13/ PI: ~eci, ~ece / E: ns cf cepeleag, parpalec, părpelatic] (Reg; csnp) Peltic.
parpian sm [At: COTEANU. PL. 29 / V: (înv) ~ien, păr-, per- / P: -pi-an ! PI: -i / E: net] 1 Mică plantă erbacee cu flori dispuse în capitule albe care trăieşte prin locuri usate Si: (reg) floarea-patului, flocoşele, laba-mâţii, lânariţă, mărimea, părălei, siminoc, scânteiuţă-de-munte, sunătoare-de-munle, talpa-pisicii (Antennaria dioica). 2 Plantă erbacee, cu flori în capitule roz (Gnaphaliitm dioicum). 3 (Bot; reg) Flocoşele (Filago arvensis). 4 (Bot; reg) Firicică (Filago germanica), parpien sm vz parpian
parsec1 sm [At: DM / Pî: -eci / E: frparsec] Unitate de lungime folosită în astronomie, care corespunde unei distanţe de la care raza orbitei pământeşti se vede sub un unghi de o secundă şi care este egală cu distanţa parcursă de lumină în 3,26 ani-lumină. parsecz sn vz parsechi
parsechi sn [At: (cca 1700) IORGA. S. D. IV. 69 / V: (îrg) parsec, peha~, (reg) -rşiet, -rşit, păharsec, păr-, părset, pâr-, per- / PI: -uri / E: mg pohârszek] (Trs) 1 Dulap de bucătărie cu uşă de sticlă Si: bufet. 2 (Reg; prc) Parte de jos a dulapului. 3 Şifonier. 4 Poliţă de scânduri. 5 Firidă. parsehn sn vz parasele
parsemat, -ă a [At: LĂCUSTEANU. A. / PI: -aţi, ~e / E: fr parase me] (Frr) Presărat. parasimome sfvz parcimonie parsimonios, -oasă a vz paracimonios
parsism sns [At: DEX / E: fr parsisme] Religie a popoarelor iraniene, întemeiată de Zoroastru Si: zoroastrism. parşemm sn [At: ALEXI. W. / PI: ? / E: fr parchemin] (Frî) Pergament. parşiet sn vz parsechi parşit sn vz parsechi
parşiv, -ă [At: CIHAC. II, 247 / PI: ~i, ~e / E: ucr napuMBHft, rs napiUHBbw} 1-2 a (Asr) (Foarte) murdar. 3 a Scârbos. 4 a Neîngrijit.
5-6 smf, a (Pfm) (Om) care are caracter josnic Si: mârşav, mizerabil, ticălos. 7 a (Reg) Cicălitor. 8-9 smf a (Om) vagabond. 10-11 smf, a (Pfm) (Om) desfrânat. 12-13 a Care exprimă o senzualitate (exagerată şi) vulgară Si: insinuant, provocator.
parşivă/ie sf[At: UDRESCU. GL. / PI: ~i/ / E: parşiv + -ărie] (Mun) Ticăloşie.
parşivenie sf[At: SCRIBAN, D. / PI: -ii / E: parşiv + -enie] 1 (Rai-) Murdărie. 2 (Pfm) Ticăloşie. 3 (Pfm) Neruşinare.
parşivi [At: SCRIBAN. D. / Pzi: -ve^r / E: parşiv] (Rar) 1-2 vtr A (se) murdări. 3 vr A se ticăloşi. 4-5 vtr A (se) deprava. 6 vt A adresa cuiva epitetul de „parşivk\ part i [At: CARAGIALE. O. I. 135 / E: fo] (îcr şart) Cuvânt care redă zgomotul produs de o lovitură dată cu palma.
partac s [At: ALR SN IV, h 1126/172 / PI: net / E: cf parte, partal] (Reg) Bucată. partagiu sn partaj
partaj sn [At: FIS. 244/20 /V: (înv) -agiu / PI: -e / E: fr partage] (Jur) 1-2 Partajare (1-2). 3-4 Act oficial în care se consemnează modul în care a fost efectuată partajarea (1-2).
partaja vt [At: ALEXI, W. / Pzi: -jez / E: fr partager, cf partaj] (Jur; rar) 1-2 A împărţi o avere (la divorţ sau) la moştenire între persoanele îndreptăţite să o stăpânească.
partajabil, -ă a [At: DN3 / PI: ~i, ~e ! E: fr partageable] Care poate fi împărţit.
partajare sf [At: MDA ms / PI: -jări / E: partaja] (Jur) 1-2 Operaţie de împărţire (a unei averi la divorţ sau) a unei moşteniri între persoanele îndreptăţite să o stăpânească Si: împărţeală, partaj (1-2).
partal sn [At: SANDU-ALDEA. U. P. 180 / V: (reg) ~lă sf, păr-, pâr-/ PI: ~e / E: bg impraA] 1-2 (Pop; udp ,,de"‘) Parte (1-2). 3 (Reg; îf partal) Postată. 4 (Reg) Cârd de oi despărţit din turma cea mare. 5-6 (Reg) Parte (51-52). partală sfvz partal partalăş, -ă smf vz partaleş
partaleş, -ă smf [Ai: LB / V: -lăş I PI: -i, -e / E: partal + -eş] (Trs) Părtaş.
partam sn [At: DDRF / PI: -uri / E: ctm parte + hartam] (Mol; Buc) 1-2 Parte (mai mare).
partant, -ă [At: L. ROM. 1959. nr. 2. 89 / PI: -nţi / E: îv paria nt] (Frr) 1 sm/Participant la jocuri sportive. 2 a Care pleacă.
partă1 sf [Ai: ARH. FOLK. VI. 298 / PI: perii, părţi, perte / E: mg parta] 1 (Mar; Ban) Panglică întărită. împodobită cu monede de aur sau de argint ori cu mărgele, care se poartă în păr. legată pe frunte sau la pălărie. 2 (Ban) Salbă de mărgele sau de bani. 3 (Ban) Cingătoare cu mărgele. 4 (Mar) Betelie. 5 (Reg) Fiecare dintre dungile colorate ale unei ţesături, ale unei pături. partă2 sfvz hartă
partău s [At: DLR / PI: net /' E: net] (Reg) Fânaţ. parte sf[At: COD. VOR. 10/5 / PI: părţi, (înv) parii / E: ml pars, -tis] 1 (Csn; udp „de“, ,,din“) Ceea ce se desprinde dintr-un tot, dintr-un ansamblu, dintr-un grup etc.. ca rezultat al unei fragmentări. în raport cu întregul Si: bucată, fragment, porţiune, (pop) partal (1). 2 Cantitate oarecare, nedeterminată precis, din ceva Si: (pop) partal (2). (îrg) părtenie. 3 (înv; îla) In ~Personal. 4 (îlav) In '-'Separat. 5 (îal) Pe rând.
6	(îal; îoc în general) în special. 7 (îal) Parţial1. 8 (îal) Reciproc. 9 (îal) Şi de-o parte şi de alta. 10 (îe) A vorbi în ~ A vorbi făcând abstracţie de unii dintre cei de faţă. 11 (îae) Aparte. 12 (îae) Confidenţial. 13-14 (îlav) In (cea mai) mare ~ sau (îvr) spre cea mai multă ~în foarte mare măsură. 15-16 (îla) (Cea mai) mare '-(din... sau dintre...) Cei mai mulţi din... sau dintre... 17-18 (Pop; îe) A (se) face (în) părţi A (se) rupe în bucăţi. 19-20 (îae) A (se) împărţi. 21-22 (îae) A (se) risipi. 23 (ferî) Atât.... cât şi... 24 (Îcrî) Unii oameni..., alţi oameni... 25 (Îcrî) Unele lucruri.... alte lucruri... 26 Element care intră în structura unui tot. fiind precis delimitat în cadrul lui Si: element constitutiv. 21 Element legat de componenţa, de esenţa, de calitatea unui lucru. 28 (Pex) Compartiment.
29	(Grm; îs) ~ de vorbire (sau. înv. de cuvânt) Fiecare dintre clasele de cuvinte grupate după sensul lor lexical fundamental şi după caracteristicile morfologice şi sintactice. 30-31 (Grm; îs) ~ de propoziţie (Cuvânt sau) grup de cuvinte din alcătuirea unei propoziţii, care poate fi identificat ca unitate sintactică aparte, după funcţia specifică îndeplinită în cadrul
910
PARTENER
propoziţiei. 32 (îe) A lua (sau, îvr. a avea) ~la ceva A participa la ceva.
33	(îae) A contribui la ceva. 34 (îe) A face ~ din... (sau dintre...) A fi unul dintre elementele componente şi principale ale unui tot. 35 (îae) A fi membru al unei grupări, al unei organizaţii etc. 36 (Spc) Porţiune a corpului unui om sau al unui animal care formează de obicei o unitate cu caracteristici proprii în cadrul întregului Vz regiune. 37 (îvr; îs) ~ nobilă Viscere. 38 (Euf; îs) Părţile ruşinoase (sau. rar. naturale) Organe genitale Si: sex. 39 (îvr; euf; îs) Părţile bărbăteşti Organe genitale masculine. 40 (îvr; euf; îs) Părţile femeieşti Organe genitale feminine. 41 (Reg; îs) -a albă Cornee. 42 (Spc) Diviziune a unei lucrări, a unei opere literare, muzicale etc. cu caracteristici bine precizate în cadrul ansamblului Si: secţiune. 43 (Pex) Capitol. 44 (Pex) Pasaj. 45 (Spc; Muz) Ceea ce revine fiecărui interpret sau fiecărui instrument dintr-o partitură muzicală scrisă pentru ansambluri. 46 (Spc; înv) Rol în teatru. 47 (Spc; îvr) Moleculă. 48 (Ggf; îvr) Grad de longitudine. 49 (îvp; lpl) Trăsătură caracteristică Si: particularitate. 50 (Spc) Defect. 51-52 Ceea ce (revine sau) urmează să-i revină cuiva printr-o împărţire, printr-o învoială, dintr-o moştenire etc. Si: drept, (rar) părtăşie, (reg) partal (5-6). 53 (îe) A(-i) face (cuiva) ~ (de... sau din...) sau, înv. a scoate ~ (cuiva) A-i da cuiva ceva ce îi revine de drept. 54 (îae) A-i face rost cuiva de ceva. 55 (îae) A avea în vedere pe cineva cu... 56 (îae) A hărăzi. 57-58 (îe) A (nu) avea ~ A (nu) avea dreptul la... 59-60 (îae) A (nu) primi. 61 (îe) A-şi face ~ (din...) A lua în mod abuziv ceva. 62 (Reg; îe) A căpăta ~(din...) A moşteni. 63 (îe) A-i cuveni (cuiva) A-i da dreptate cuiva. 64 (îe) A(-i) fi (sau a-i veni) (cuiva) ~a (sau. rar, ~) A-i reveni cuiva ceva. 65 (îe) A lua ~a leului (sau, rar, a lupului) Cea mai mare cantitate dintr-un bun. arogată de cel mai puternic în calitate de stăpân. 66 (îae) Cel mai de seamă folos sau câştig dintr-o afacere, dintr-o acţiune realizată în comun, pe care cineva şi le rezervă fără să le merite, prin abuz. 67 (înv; îs) ~a sufletului Mulţumire sufletească. 68 (Pop; îas) Ceea ce pune cineva deoparte. încă din timpul vieţii, cu scopul de a fi folosit la îndeplinirea obiceiurilor şi ritualurilor legate de înmormântare. 69 (îvp) Zestre. 70-71 Contribuţie egală (în bani sau) în muncă la o întreprindere, la o afacere, dând drept la o cotă corespunzătoare din beneficiu. 72 Cotă care revine fiecărui participant. 73 (Pes; iuz; îs) ~a apei (sau a propietăţii) Cotă sau sumă realizată prin vânzarea peştelui pescuit de o echipă de pescari, care revenea proprietarului bălţii din care s-a scos peştele. 74 (Pes; iuz; îs) ~a năvodului Cotă din suma realizată prin vânzarea peştelui pescuit de o echipă de pescari, care revenea proprietarului uneltelor de pescuit. 75 (Pes; iuz; îs) ~a muncii Cotă din suma realizată din vânzarea peştelui pescuit de o echipă de pescari, care revenea membrilor echipei respective, proporţional cu rolul pe care-1 avea fiecare în munca echipei. 76 (Iuz; îs) ~ socială Contribuţie în bani, în unelte etc. pe care o aducea fiecare membru cooperatar la intrarea în cooperativa agricolă de producţie. 77-78 (îljv) In ~ (în mod) proporţional. 79-80 (îal; în sistemul de arendare a pământurilor) (Care se face) în dijmă. 81-82 (îljv) La ~ (în sistemul de retribuire a angajaţilor la un patron) (Care este angajat) cu plata într-o anumită cotă din beneficiul realizat, mai mare decât cel mai ridicat salariu fix. 83 (îs) ~ şi ~ Contribuţie egală în bani sau în muncă la o întreprindere, dând drept la cotă egală de beneficiu. 84 (Trs) Fiecare dintre acţiunilc pe care le deţine cineva la o întreprindere, la o mină etc. 85 (îvr) Obligaţie de îndeplinit. 86-87 (Pop; îe) A (nu) avea ~ A (iiu-)i fi sortit cuiva. în bine sau în rău. 88 (Pop) Destin. 89 (Pex) Şansă. 90 Bucurie. 91 Folos. 92-93 (Pfm; în urări, jurăminte sau imprecaţii; îe) A (nu) avea ~de (sau. înv. cu) cineva A (nu) se bucura de ajutorul, de prietenia, de tovărăşia sau de existenţa cuiva. 94-95 (îae) A (1111) avea fericirea să convieţuiască cu cineva drag. 96 (Pop) Persoană considerată ca fiind predestinată să devină soţ sau soţie cuiva. 97 (Reg; îe) A-şi face pe ~ A face vrăji pentru a-şi afla ursitul. 98 (Pop) Partidă. 99 (Cu sens spaţial) Regiune geografică. 100 (Cu sens spaţial) Loc. 101 (Cu sens spaţial) Ţară. 102 (îla) Din (sau de prin) ~a (sau, rar, părţile) locului Care este din sau de prin regiunea despre care se vorbeşte Si: băştinaş, originar. 103 (îal) Care se află situat în regiunea despre care se vorbeşte. 104-105 (îlav) In (sau din, prin) toate
părţile sau (îrg) de toate părţile ori de toată ~a sau în toate părţile (De) pretutindeni. 106-107 (îal) (în sau) din toate direcţiile. 108 (îlav) în altă ~ Altundeva. 109 (îlav) (Pe) de o ~..., (pe) de altă ~într-un Ioc..., în altul. 110-111 (îal) (Pe) aici..., (pe) dincolo. 112 Veche unitate teritorial-administrativă din epoca feudaiă, care servea la împărţirea pământurilor obştii Si: judecie, unghi. 113 Margine. 114 (Spc) Fiecare dintre cele două laturi, dreapta şi stânga, ale corpului unei fiinţe sau ale unui lucru, ale unui drum etc., ori fiecare dintre feţele sau muchiile unui obiect. 115 (îlav) într-o (sau la o) ~ Pieziş. 116 (îlav) La o (sau într-o) ~La oarecare distanţă. 117 (îal) Deoparte. 118 (îal) Izolat. 119 (îe) A se da la o (sau într-o, de-o) ~ A se da în lături. 120 (îae) A se retrage din calea cuiva. 121 (Pex; îae) A se eschiva. 122 (Cu sens imperativ; îc) La
o	~! Fă loc! 123 (îae) Fereşte-te! 124 (îe) A da Ia o ~ A deplasa în lături pe cineva sau ceva. 125-126 (Fig; îae) A priva pe cineva (de un avantaj sau) de 1111 drept. 127 (îe) A lăsa la o ~ A nu mai face 1111 lucru. 128 (îae) A abandona. 129 (îae) A nu mai vorbi despre... 130 (îe) A pune la (sau de) o ~ A economisi. 131 (îae) A strânge. 132 (Reg; îe) A da într-o ~ A ocoli. 133 (Reg; fam; îe) A pune mai (sau prea) mult într-o (sau de
o,	pe o) ~ sau a fi nea-ntr-o a-I atârna într-o ~ A se îmbăta foarte rău. 134 (Pop; îe) A se pune (sau a o apuca) într-o ~ (ca Uca) A nu asculta, a fi încăpăţânat, a o lua razna. 135 (îe) A fi (cam) într-o (sau pe o) ~ sau (reg) a fi nea-ntr-o ~, a alunea într-o ~, a fi hop, de o ~ A fi nebun. 136 (îs) ~a aceea sau ceea ~ Mal1. 137 (îas) Ţărm. 138 (Fig) Aspect pe care îl ia un anumit lucru Si: latură. 139-140 (îcr c///c/) Direcţie în spaţiu. 141 (Fig) Punct de vedere. 142 (îlav) (Pe) de o ~ (sau. îvp. pe
o	~)..„ (pe) de altă ~(sau, îvp, pe altă ~) într-o privinţă.... în altă privinţă... 143 (îs) Din (sau dinspre. îvp. despre) ~a (cuiva sau a ceva) în ceea ce priveşte pe cineva sau ceva. 144 (îas) Sub aspectul... 145 Tabără. 146 Partidă. 147-148 (îla) Din (sau dinspre) ~a mamei (sau a tatălui) Care face parte din familia (mamei sau) a tatălui. 149 (îs) Din (sau. înv, despre) ~a (cuiva) Î11 numele cuiva. 150 (îas) Trimis de cineva. 151 (îas) De către cineva. 152 (îe) A fi (sau a se declara) de -a cuiva A fi alături de cineva susţinându-1 pe cel în cauza. 153 (îe) A avea de -a A fi susţinut de... 154 (îvp; îe) A trage (pe cineva) în (sau spre) -a sa A face să adere la... 155 (îe) A-i lua sau a(-i) ţine cuiva ~a (sau ~ ori, înv. de ~) A apăra pe cineva. 156 (îae) A susţine. 157 (îae) A favoriza. 158 (Pop; îe) A se arunca (sau a se da) în -a cuiva A semăna cu cineva. 159 Categorie socială, profesională etc. Si: tagmă. 160 (Csc) Reprezentanţi ai uneia dintre aceste categorii Si: breaslă. 161-162 (Pop; îls,îla) ~{a) bărbătească sau (reg) ~a bărbatului (Fiinţă) de sex masculin. 163 (îal) Totalitate a bărbaţilor. 164-165 (îls. îla) ~ femeiască (sau. îrg. muierească) (Fiinţă) de sex feminin. 166-167 (îal) (Totalitate) a femeilor. 168-169 Fiecare (dintre persoanele sau) dintre grupurile de persoane angrenate, interesante într-o acţiune. în special într-o afacere sau într-un proces Vz părtaş. 170-171 (Jur; îs) ~ adversă (sau în proces, litigantâ) Fiecare (dintre persoanele sau) dintre grupurile de persoane care valorifică 1111 drept sau se apără în faţa unui organ de jurisdicţie. împotriva dreptului valorificat de altă (persoană sau) grup de persoane. 172 (Jur; îs) ~ civilă Persoană care, în cadrul procesului penal, exercită acţiunea civilă. 173 (Jur; îs) ~ responsabilă civilmente Persoană care. în cadrul procesului penal, răspunde de pagubele pricinuite prin infracţiunea săvârşită de o altă persoană, aflată sub tutela sa sau pe care o reprezintă. 174 (Jur; îs) ~ vătămată Persoană căreia, prin săvârşirea unei infracţiuni, i s-a cauzat o vătămare, pe care încearcă să o recupereze printr-un proces penal. 175 (Jur; îs) ~ contractantă Fiecare dintre persoanele sau dintre grupurile, statele etc. între care a fost încheiat un contract. 1111 acord etc.
partecipă v vz participa
partener} ~ă smf [At: LĂCUSTEANU. A. 100 / V: (rar) partner l PI: ~/\ ~e ! E: fr partenaire, ger Partner] 1 Fiecare dintre participanţii la o întrecere sportivă, la un joc de cărţi etc.. considerat în raport cu ceilalţi participanţi Si: coechipier. (îvr) partizan. 2 (Pex) Fiecare dintre persoanele care formează un cuplu, 1111 grup. o societate, o asociaţie etc.. considerată în raport cu celelalte persoane ale grupului Si: pereche, tovarăş.
911
PARTENO-
soţ. 3 (Spc) Fiecare dintre cele două persoane, care execută împreună, într-un spectacol, un număr, o scenă etc.. considerată în raport cu cealaltă.
parteno- [At: DN'1 / E: frpartlieno-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1-2 (Referitor la) fecioară.
partenocărpic, -ă a [At: DN3 / PI: -ici, -ice / E: fr parthenocarpique] Care prezintă partenocarpie.
partenocarpie sf[At: DEX / P: -pi-e / PI: ~i/ / E: fr parthe nocarpie] (Big) Fenomen de dezvoltare a ovarului unui organism vegetal fără ca fecundaţia să fi avut loc şi de transformare a ovarului în fruct lipsit de seminţe.
partenofilă sfi a [At: DN3 / PI: -le / E: frparthenophile] 1-2 (Femeie) care prezintă partenofilie.
partenofihe sf f At: DN3 / P: -li-e / PI: -ii / E: frparthe nophilie] (Med) Atracţie homosexuală a femeilor adulte faţă de adolescente.
partenogamie sf[ At: DN1 / P: -mi-e / PI: ~i/ / E: fr parthe no ga mie] (Big) Proces de fuzionare a două nuclee sexuale formate în interiorul aceleiaşi celule.
parte noge netic, -ă a [At: DL / PI: -ici, -ice / E: fr parthe nogenetique] (Big) 1 Care se referă la partenogeneză. 2 Care aparţine partenogenezei.
partenogemză sf [At: MARINESCU. P. A. 67 / PI: -z.e / E: fr parthe noge ne se] (Big) Forma de înmulţire sexuală, la unele animale inferioare şi la unele plante, care constă în dezvoltarea unui nou organism dintr-un ovul nefecundat.
parte noge non sm [At: DN3 / PI: -i / E: fr parthe noge non] (Big) Organism rezultat prin partenogeneză.
parter sn [At: ASACHI, FABULE. 72/17 / PI:	/ E: fr parterre] 1
Parte a unei săli de spectacol situată la nivelul solului şi cuprinsă între scenă şi fundul sălii. 2 Totalitate a spectatorilor care ocupă locurile din această parte a sălii. 3 Totalitate a locurilor situate în această parte a sălii.
4	Parte a unei clădiri situată la nivelului solului, sau foarte puţin deasupra lui. 5 Totalitate a încăperilor din această parte a clădirii. 6 Parte plană dintr-o grădină sau parc, rezervată pentru cultivarea florilor sau a gazonului. parteţiwne sfvz partiţiune partezan, ~ă smf vz partizan
pârtie, ~â a [At: CORNEA. E. I, 28/34 / PI: -ici, -ice / E: parte + -/c] (îvr) Parţial1. particip sn vz participiu
participă vi [At: HELIADE, D. J. 174/25 / V: (rar) ~tecipa / Pzi: particip i E: fr participer, lat participare] (Udp ,,la“) 1 A se implica într-o acţiune Si: a lua pane. 2 A contribui la ceva. 3 A împărtăşi starea de spirit sau sentimentele cuiva.
participant, ~ă smf [At: BARCIANU / PI: ~nţi, -e / E: fr participant] Persoană care prticipă la ceva Si: părtaş.
participare sf [At: ROM. L1T. 3372/30 / PI: -pari / E: participa] 1 Implicare într-o acţiune Si: participaţie (1). 2 Contribuire la ceva Si: participat ie (2). 3 împărtăşire a stării de spirit sau a sentimentelor cuiva Si: participaţie (3), (înv) parisie1, (îvr) părtnicie.
participativ, ~ă a [At: DN1 / PI:	-e / E: îr participatif. it participativo]
1 Care participă afectiv, punându-şi tot sufletul într-o activitate Si: implicat, dedicat. 2 Care manifestă spirit de colaborare. 3 (Pex) Entuziast. 4 Cu caracter de participare.
participaţie sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~mne / PI: -ii i E: fr participation] 1-3 (Asr) Participare (1-3). 4 Implicare într-o întreprindere comercială, investind bani sau alte bunuri materiale. 5 Cotă cu care participă cineva la o întreprindere comercială. participativi ne sf vz participaţie
participial, ~ă a [At: SFC II, 45 / P: -pi-al / PI: -i, -e / E: frparticipial, latparticipialis] 1 Care se referă la un participiu. 2 Care provine dintr-un participiu. 3 Care este exprimat printr-un participiu. 4 (îs) Construcţie -ă Grup sintactic care cuprinde un participiu şi are funcţie de parte de propoziţie dezvoltată.
participiu sn [At: VĂCĂRESCU. GR. 17/5 / V: (înv) ~ip (PI: ~wi), ~iţipie sf ~iţipiu, ~iţipium J PI: -ii / E: lat participium, it participio. ger Partizip, îr participe] (Grai) 1 (înv; şîs ~ trecut) Mod verbal nepersonal şi nepredicativ, care, mai ales sub formă de adjectiv, denumeşte acţiunea suferită de un obiect Si: (înv) împărtăşire, pârtăşire, părtişiv. 2 (înv; îs) ~ prezent Gerunziu. 3 (îvr; îe) A vinde ~uri A da lecţii particulare de gramatică. pârtie olar, ~ă sm, a vz: particular particolarnic, -ă a vz particularnic particohr, -ă sm, a vz particular particul sn vz particulă
particular, ~ă [At: RÎND. JUD. 353/2 / V: (îvp) ~colar, ~cokr, ~ler. (înv) ~e, ~//er/ PI: -i, -e / E: lat particularis, ger Partikular,partikular, it particolare, fr particulier] 1 a Care este propriu unei singure fiinţe, unui singur lucru sau unei singure categorii de fiinţe sau de lucruri, cărora le dă un caracter original şi distinctiv Si: caracteristic, specific. 2 a (Pex) Special. 3 sn (îlav) In ~în mod deosebit. 4 a (îoc general) Care se referă la indivizi izolaţi, care priveşte fiecare caz în parte, fiind apanajul exclusiv al unuia Si: (înv) particularistic (1). particularnic (1), partide, (îvr) părtnicesc. 5 sn (îlav) In ~De către fiecare individ în parte. 6 sn Categorie filozofică a materialismului dialectic, reprezentând o treaptă de generalitate mai mare a singularului în raport cu el însuşi. 7 a (îoc oficial, public) Care are caracter strict personal, neoficial Si: confidenţial, intim, privat, (înv) particularistic (2), particularnic (2). 8 a (îs) Viaţă -răi Viaţă intimă, de familie. 9 sn (îlav) în ~ într-un grup restrâns, separat. 10 sn (îal) în aşa fel încât să nu devină public, oficial, 11 sn (îal) Confidenţial. 12 a (D. bunuri, obiecte etc.) Care aparţine unei persoane fizice. 13 a (D. şcoli) Care nu aparţine statului. 14 a (îs) Lecţie (sau oră) -răi Lecţie pe care un profesor o predă unui elev în afara şcolii. în schimbul unei remuneraţii. 15 a (îs) Profesor - Profesor care predă cuiva lecţii în afara şcolii. 16-17 smf\a (Şîs Elev -) (Elev) care se pregăteşte fără a frecventa cursurile unei şcoli, prezentându-se numai la anumite date pentru a susţine examene. 18 av (îlav) In '-Fără a urma cursurile unei şcoli. 19 sm Persoană care nu deţine o funcţie oficială. 20 sm (Pex) Persoană considerată ca individ, în raport cu statul sau cu o instituţie a statului. 21 sm (Pex) Persoană care nu face parte dintr-un grup social constituit, considerată în raport cu acesta. particulare sm, a vz particular
particularism1 sns [At: ŞĂINEANU / E: fr particularisme] Concepţie ideologică şi politică conform căreia se pretinde autonomia unei provincii, a unei părţi dintr-un stat.
particularism2 sn [At: SCL 1950. 247 / PI: (rar) -e / E: particular + -ism] (Rar) Caracter intim, personal, specific al cuiva sau a ceva.
particularist1,	a [At: VARLAAM - SADOVEANU, 325 / PI: -işti,
-e / E: particular + -/.v/] (Rar) Caracteristic.
particularist2, -â [At: ŞĂINEANU. D. U. / PI: -işti, -e / E: fr particularist] 1-2 smf, a (Adept) al particularismului1. 3 a Care se referă la particularism1. 4 a Care este caracteristic particularismului1.
particularistic, -ă a [At: F (1877), 530 / Pî: -ici, -ice / E: ger Partikularistisch] 1-2 (înv) Particular (4,7).
particularitate sf [At: MN (1836). 121 /10 / PI: -taţi / E: fr pârtie ularite] 1-6 Caracter a ceea ce este particular (1-2, 4, 7, 12-13). 7 Trăsătură caracteristică prin care o persoană, un lucru. 1111 fenomen etc. se deosebeşte de altele de acelaşi fel.
particulariza vrt [At: ALEXI. W. / Pzi: -zez / E: fr particulariser] 1-4 (A deveni sau) a face să devină particular (4, 7) Si: a (se) individualiza.
particularizant, ~â a [At: V. ROM. iulie 1961, 99 / PI: -nţi, —e / E: particulariza + -ant] (Rar) Care individualizează.
particularizare sf [At: MDA ms / PI: -zări i E: particulariza] 1-2 Transformare Î11 obiect cu însuşiri particulare (4, 7). 3 Căpătare a unor particularităţi (7).
particularizai, ~ă a [At: MDA ms / PI: -aţi, -e ! E: particulariza] 1-2 Care are însuşiri particulare (4, 7). 3 Care are particularităţi (6).
912
PARŢIAL2
particularnic, ~ă a [At: LEON ASACHI, B. 10/10 / V: ~colarnic / PI: -ici, ~ice i E: particular + -nic] 1-2 (înv) Particular (4, 7).
particulă i/[At: ŞINCAI. 1.3/5/ V: (înv) particul (PI: -uri) I PI: -le i E: lat particula, fr particule] 1 (Lin) Afix sau alt element invariabil, lipsit de sens. ataşat la un cuvânt. 2 (Lin) Termen generic pentru diverse cuvinte cu corp fonetic redus, mai ales pentru părţi de vorbire neflexibile ca: prepoziţii, conjuncţii, adverbe de afirmaţie şi de negaţie etc. 3 (Lin; Isg) Parte de vorbire care cuprinde diverse cuvinte cu corp fonetic redus, mai ales neflexibile. 4 Cuvânt utilizat înaintea numelor unor boierii, pentru a le preciza poziţia ierarhică. 5 Prepoziţie utilizată înaintea numelui de familie, indicând un titlu de nobleţe. 6 Parte foarte mică de materie Si: părticica. 7 (Fiz; îs) ~ elementară Particulă constitutivă a materiei care îşi conservă individualitatea şi care, în stadiul actual al cunoştinţelor, nu poate fi divizată. particulei', -ă a, sm vz particular pârtieuUcr sm vz particular
partid sn [At: CR (1829). 40V36 / V: (înv) -it (pî: -uri) / PI: ^ ! E: it partita, ngr TtapriSov, fr parti] 1 (înv) Partidă. 2 (Şîs politic) Grupare de oameni uniţi şi organizaţi în vederea realizării unor scopuri generale cu caracter politic. 3 (îs) -e muncitoreşti Partide care reprezintă interesele clasei muncitoare. 4 (Is) Membru de - Persoană care face parte dintr-un partid. 5 (îs) -e istorice Partide care s-au succedat la conducerea ţării noastre până în anul 1945. 6 (îla; iuz) Fără de ~ (D. oameni; în ţările în care clasa muncitoare deţine puterea) Care nu face parte din partidul unic. comunist sau muncitoresc, aflat la putere.
partidă sf[At: AR (1829). 7*/25 / V: (înv) -ită / PI: -de, (îvp) -izi / E: ngr napTÎBa, it partita, fr pârtie] 1 (Udp. ,,de“) Desfăşurare completă a unui joc distractiv sau sportiv, cu toate fazele succesive şi în urma căreia se stabilesc câştigătorii. 2 (Udp ,,de“) întrecere între doi jucători, între doi sportivi. între două echipe etc. 3 (Fam: îe) A pierde Mia A nu reuşi într-o acţiune sau într-o întreprindere. 4 (Fam; îae) A nu mai avea nici o şansă. 5-6 (Asr; şîs ~ de plăcere, -a plăcerii) Petrecere (cu orgii sexuale) organizată în grup. 7 Grup de persoane care susţin şi apără aceleaşi opinii, au aceleaşi năzuinţe etc. Si: grupare, parte, tabără, (înv) partid (1). 8 (îs) Spirit (sau înv. duh) de - Atitudine părtinitoare faţă de un anumit grup.
9	(îas) Solidaritate cu concepţiile unei grupări. 10 (înv; îe) A fi de ~da cuiva A aparţine unui grup. 11 (înv) A lua -da cuiva A fi de partea cuiva.
12	(Rar) Partid (2). 13 (Ctb) Cont. 14 (Ctb; îs) ~ dublă (sau. înv. îndoită) înregistrare şi reflectare în două conturi a unei operaţii economice şi care constă în trecerea aceleiaşi sume atât în debitul unui cont cât şi în creditul altui cont. 15 (Ctb; îs) ~ simplă înregistrare şi reflectare a unei operaţii economice într-un singur cont. 16 Cantitate de mărfuri care formează un lot. vândut sau cumpărat cu ridicata. 17 Proiect de căsătorie. 18 Persoană vizată pentru un astfel de proiect, considerată din punctul de vedere al situaţiei sale sociale sau materiale Si: (pop) parte. 19 Căsătorie. 20 (îe) A se căsători cu cineva pentru a obţine avantaje materiale sau poziţie socială. 21 (Muz) Parte dintr-o compoziţie armonică executată de unul dintre membrii unui ansamblu sau de mai mulţi membri la unison. 22 (îf partită) Veche denumire a suitei. 23 (îs) -de sex Contact sexual considerat ca divertisment şi performanţă, de obicei între persoane necăsătorite.
pârtie .y/*[At: AGÂRBICEANU. L. T. 416 / V: păr- / PI: -ii / E: ger Pârtie. cf mg parti] 1 (Reg) Echipă de muncitori. 2 (Reg) Grup constituit de către oameni. 3 (Trs) Căsătorie.
partifilu sm [At: ARVINTE. TERM. 158 / PI: ? / E: ger Partiefiihrer] (Reg) Şef al unei echipe de lucrători forestieri.
partinic, -ă a [At: IORDAN. L. R. A. 177 / Pi: -ici, -ice i E: rs napTHâHuâ] 1 Care reprezintă interesele unui partid şi luptă pentru realizarea lor. 2 (Spc; iuz) Care reprezintă şi apără interesele partidului clasei muncitoare. 3 (Spc; iuz) Care corespunde cu spiritul, ideologia, programul acestui partid.
partinitate sf [At. CONTEMP. 1949. nr. 164. 9/5 / E: partinic + -itate] 1 Caracteristică principală a unei ideologii, exprimând faptul că reprezintă interesele unui partid şi constituie o armă de luptă pentru
realizarea lor. 2-3 (Spc; iuz) Caracter partinic (2-3) al partidului clasei muncitoare. parfit sn vz partid partită sf vz partidă
partitiv,-a a [At: HELIADE, PARALELISM. II. 57/1 l / PI: ~/\	/
E: fr partitif] 1-2 (Grm; d. părţi de propoziţie, de vorbire, forme flexionare sau construcţii) Care exprimă ideea de (parte dintr-un întreg sau) de întreg din care s-a luat o parte. 3 (D. articole) Care se ataşează la un cuvânt, dându-i sens partitiv.
partitură sf[At: STAMATI. D. / PI: -ri! E: it partitura, ger Partitur] 1 Notaţie care cuprinde toate părţile orchestrale sau vocale ale unei compoziţii muzicale, scrise astfel încât să poată fi urmărite separat sau concomitent Si: (înv) partiţiune (1). 2 (Pex) Compoziţie muzicală Si: (înv) partitiune (2). partiţie1 sfvz partiţiune
partiţie2 sf [At DN3 / P: -ţi-e / PI: ~i/ / E: îr partition ] 1 (Mat; îe) ~ a unei mulţimi Mulţime formată din submulţimi ale unei mulţimi date, disjuncte două câte două şi a căror reuniune este mulţimea dată. 2 (Lin) Clasificare a cuvintelor după flexiune. partiţipie sfvz participiu partiţipiu sn vz participiu partiţipium sn vz participiu
partiţiune sf[At CR (1846). 31112 i V: -ie, (înv) -teţmne I PI: -ni / E: fr partition] 1-2 (înv) Partitură (1-2).
partiu sn [At: DN-' / PI: -uri / E: îr parti] Concepţie de ansamblu a unei lucrări de arhitectura, de pictură, de sculptură sau de decoraţie, privind stabilirea proporţiilor, a destinaţiei lucrării etc.
partizan, ~ă smf [At CUGETĂRI. II, 32' /14 / V: (înv) —nt, -tezan i PI: -i, -e / E: îrpartisan, rs naprrmaii] 1 Persoană care adoptă şi susţine cu convingere o opinie, o teorie, o ideologie. 2 Cel care e de partea cuiva, sprijină pe cineva. luptând alături de el pentru o cauză comună Si: susţinător, (rai') părtaş, (înv) părtean. 3 Persoană care. fără a face parte din forţele armate regulate, participă la lupta populară organizată împotriva unui cotropitor Si: franctiror. 4 (îvr) Partener.
partizanat sn [At: RALEA. S. T. III. 18 / E: partizan + -at] (Rar) 1-9 (Statut) (atitudine sau) activitate de partizan (1-3). partizani, -ă smf vz partizan partner sm vz partener
partnic, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie l55v/22 / V: -mic / PI: -ici, -ice / E: parte + -nic] (înv) 1 smf Părtaş. 2 smf Fiecare dintre persoanele care aparţin unei grupări, unei colectivităţi etc. 3 smf Fiecare dintre cei care sunt adepţii unei idei, ai unei credinţe etc. 4 a Parţial. 5 a (înv; îs) Product - Produs parţial. 6 a Particular. partoş a [At: ALR 1.1552/148 / PI: -i, -e / E: mg pârtos] (Reg) Făţarnic. parturientă sf [At: DN-1 / P: -ri-en- / PI: -te / E: fr parturiente] (Liv) Femeie care naşte. parturiţie sf [At: DEX / PI: ~i/ / E: îr parturition] (Liv) Naştere (1). pai ţăl sn vz parcelă parţelă sf vz parcelă
părţi smp [At: XENOPOL. I. R. I, 92 / E: îr parthes] Populaţie scitică stabilită în vestul Asiei, unde a întemeiat un regat puternic pe Ia anul 260 Î.H.
parţial1, ~ă a [At: (a. 1690) IORGA. S. D. XII, 233 / V: (înv) -liş, -iei, păr- / P: -ti-al! E: lat partialis, fr pârtiei] 1 Care reprezintă numai o parte dintr-un tot Si: (înv) parţialnie (1). 2 Care se efectuează numai în parte Si: (înv)parţialnie (2). 3-4 Care (nu cuprinde sau) nu acoperă întregul sau totalitatea Si: (înv) partnic (3-4). parţialnie (3-4), (îvr) pârtie. 5 (îs) Produs (sau. înv, product) - Fiecare dintre produsele separate ale unei înmulţiri în care înmulţitorul are mai multe cifre şi care. adunate, dau produsul total Si: (înv) product partnic (5). 6 (Rar; îs) Deîmpărtit - Fiecare dintre resturile obţinute ia o împărţire şi care servesc ca un nou deîmpărtit.
parţial2, ~ă a [At: DDRF / P: -ti-al / PI: -i, -e / E: fr parţial] (Rai ) Părtinitor.
913
PARŢIALIŞ
parţialiş a vz parţial1
parţialitate sf [At: MAIOR, I. B. 247/19 / P: ~ţi-a- / PI: (rar) -taţi I E: lat partialitas, -atis. fr partialite] (Rar) Părtinire.
parţialnie, ~ă a [At: CALENDARIU BUDA (1816). 32/20 / P: -ţi-al-/ PI: -ici, -ice / E: parţial1 + -nic] 1-4 (înv) Parţial1 (1-4).
parţiar a [At: HAMANGIU, C. C. 133 / P: -ţi-ar / E: lat partiarius] (Jur; îs; iuz) Colon - Persoană care ia o bucată de pământ în arendă, cu condiţia de a împărţi beneficiul cu proprietarul. parţiel, ~ă a vz parţial1
parţon sn [At: CIAUŞANU, V. 187 / PI: -oane / E: cf porţon] (Olt; Mun) 1 Porţie. 2 Tain. 3 Cantitate de lucruri repartizată, la muncile agricole, fiecărui om. parucic sm vz porucic parucid, ~ă s, a vz paricid parucidere sf vz paricidere
paruhe sf [At: DN3 / P: -li-e / PI: (rar) -ii / E: îr parulie] (Med) Abces gingival, apărut ca o complicaţie a parodontozei.
parură i/[At: HELIADE, D. J. 141 / P: -riiră / PI: -ri / E: frparure]
1	Podoabă. 2 (Spc) Podoabă din flori de lămâiţă şi beteală pe care o pun miresele pe cap. parusie sfvz parisie1
paruş sm [At: H XIV, 21 7 PI: -i I E: net] (Zlg; reg) 1 Şoarece (Mus miisculus). 2 Popândău (Citellus citellus).
paruşcan sm [At: DLR / PI: -i / E: par1 + -uscau] (Reg) Om foarte înalt.
paruzie sf vz parisie1 parvac sm vz pârvac
parveni vi [At: ROMÂNUL (i 857), nr. 2, 23/80 / V: (rar) per~ / Pzi: parvin, (fam) -viu / E: fr parvenir] 1 A obţine fără merite, prin mijloace neoneste, o foarte bună situaţie materială sau socială. 2 A pătrunde într-o pătură socială înaltă Si: (pop) a se ajunge. 3 (Frm) A reuşi să... 4 (D. ştiri, scrisori etc.) A ajunge la destinaţie Si: a sosi. 5 (D. lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spaţiu până la un anumit punct. 6 (D. lumină, zgomote etc.) A se face simţit.
parvenire sf[At: FILIMON, O. I, 121 / V: (rar) per~ / E: parveni] 1 Obţinere fără merite, prin mijloace neoneste, a unei situaţii materiale sau sociale foarte bune. 2 Pătrundere într-o pătură socială înaltă. 3 Ajungere a unei scrisori la destinaţie. 4 Propagare a luminii sau a zgomotului prin spaţiu până la un anumit punct.
parvenit, ~ă [At: ASACHI, S. L. I, 226 / V: (rar) per- I PI: -iţi, -e / E: parveni] 1-4 smf, a (Dep) (Persoană) care a reuşit să parvină (1-2). 5 a (D. scrisori) Care a ajuns la destinaţie. 6 a (D. lumină, sunet) Propagat prin spaţiu până la un anumit punct.
parvenitism sn [At: MACEDONSKI, O. IV, 119 / PI: (nob) / E: parvenit + -ism] 1-2 (Tendinţă sau) dorinţă de a parveni (1-2). 3 Situaţie de parvenit. 4 Atitudine de parvenit.
pas1 i [At: BUL. FIL. V, 192 / E: fr (je) passe] 1 (La diferite jocuri de căiţi) Cuvânt pe care îl rosteşte un jucător pentru a arăta că nu vrea sau nu poate să deschidă jocul. 2 (Şîs ~ parol) Formulă rostită de un jucător care nu vrea sau nu poate să participe la joc în turul respectiv.
pas2 [At: DOSOFTEI, PS. 21/9 / V: (îrg) pas / PI: (1-50) paşi, (51-53) -uri / E: ml passus] 1 sm Mişcare pe care o face un om sau un animal punând un picior înaintea celuilalt, pentru a se deplasa. 2 sm Distanţă efectuată cu asemenea mişcare. 3 sm (Pex) Distanţă mică. 4 sm (Cer) Picior văzut în mişcare. 5 sm (Cer; prc) Talpă a piciorului văzut în mişcare Si: (îrg) păşituri. 6 sm (Fig; îls) ~ înainte Progres. 7 sm (Fig; îls) -înapoi Regres. 8 sm (îlav) -cu (sau, rar, de, înv, la, din) ~(în legătură cu verbe de mişcare) încetul cu încetul. 9 sm (îal) Din aproape în aproape. 10 sm (îal) Rând pe rând. 11 sm (îal) Mereu. 12 sm (îlav) La tot ~ul sau la fiecare
—	La orice mişcare. 13 sm (îal) Pretutindeni. 14 sm (îal) Necontenit. 15 sm (îlav) Nici (un sau, pop, de-un) - Deloc. 16 sm (îrg; îlv) A da - (sau -ul) A merge. 17-18 sm (îlv; îls) (A face) primul (sau cel dintâi, cel întâi) - (A face) începutul. 19-20 sm (îal) (A avea) iniţiativă. 21-24 sm
(îe) A (nu) da (cuiva) - A (nu)-i da cuiva (voie sau) posibilitatea să facă ceva Si: a (nu) permite, a (nu) îngădui. 25-28 sm (îe) A (nu) avea - A (nu) avea (voie sau) posibilitatea să facă ceva. 29 sm (îe) A da (sau a ceda) Mii A se lăsa depăşit de cineva în mers, într-o acţiune etc. 30 sm (Fig) Stadiu. 31 sm (Fig) înaintare. 32 sm (Fig) Acţiune. 33 sm (Fig) Hotărâre. 34 sm Mod de a umbla. 35 sm Mers1. 36 sm (Mii; îs) ~ alergător Mers în fugă. 37 sm (Mii; îs) — de front (sau de defilare) Mers de paradă, cu cadenţă bine marcată. 38 sm (înv; îla) Bun de paşi Care merge repede. 39 sm (îlav) La - sau (rar) în - (ori paşi) sau în ~ul calului în ritm de mers obişnuit. 40 sm (îal) Domol. 41 sm (îe) A se ţine de ~ul cuiva A urmări pe cineva. 42 sm (îe) A ţine -ul (sau, reg, paş) A păstra cadenţa într-un grup organizat. 43 sm (îe) A ţine -ul (sau -) cu cineva ori a fi, a merge etc. în - cu cineva A avea acelaşi mers. ritm, cadenţă etc. cu cineva. 44 sm (îae) A se menţine pe acelaşi plan, la acelaşi nivel cu cineva sau cu ceva. 45 sm (îlv) A da ~ sau a-i da drumul (ori vânt, brânci etc.) -ului (sau la -) A se grăbi. 46 sm (îlv) A-şi iuţi (sau lua) -ul A fugi. 47 sm Mişcare ritmică a picioarelor, caracteristică unui anumit dans. 48 sm Unitate de măsură a lungimii folosită în trecut pentru terenuri, distanţe etc., care variază între patru şi şase palme şi reprezintă distanţa dintre ceie două picioare depărtate în mersul obişnuit al unui om. 49 sm (Pex) Distanţă reprezentată de această unitate de măsură. 50 sm Urmă lăsată de talpa piciorului sau a încălţămintei în mers. 51 smn (înv; îe) A călca (sau a urma, a merge) pe paşii (sau -urile) cuiva A urma exemplul cuiva. 52 sn (Pan) Distanţă între două elemente consecutive identice ale unui sistem tehnic, măsurată în direcţia în care se repetă elementele. 53 sn (îs) ~ de filet sau -ul filetului Distanţă dintre laturile paralele a două spire consecutive, măsurată de-a lungul axei filetului. 54 sn (îrg) Unealtă de lemn în formă de compas, folosită în dulgherie, rotărie, dogărie etc. Si: (îrg) paşnic (5), (reg) păsări.
pas3 sn [At: AR (1829) 79/21 / S şi: pass / PI: ~ uri / E: ger Pass] 1 (îrg) Paşaport. 2 (Reg) Autorizaţie pentru vânzarea-cumpărarea vitelor.
3	Loc mai coborât, de obicei de-a lungul văii unei ape, care permite trecerea peste o creastă sau o culme de munte ori de deal Si: trecătoare, (reg) obârşie Si: chei, defileu.
pas4 sn vz pasă1
pasa vt [At: ODOBESCU, ap. CONTRIBUŢII, I. 121 / Pzi: ~sez / E: fr passer] 1-4 (Frm; fam) (A da sau) a ceda (pe timp limitat). 5 A face să ajungă în mâna cuiva. 6 (C. i. fructe sau legume) A trece prin sită.
7	(Pex) A zdrobi. 8 (Spt; c. i. mingea; fşa) A trimite unui coechipier, pasabil, -ă a [At: HELIADE, în SFC 1,93 / PI: -i, -e / E: fr passable] (Fam) Care este destul de bun, de frumos etc. pentru a fi acceptat sau utilizat Si: mediocru.
pasacalie sf [At: DN2 / S şi: passacaglia i P: -li-e / PI: -ii / E: it passacaglia] 1 Vechi dans spaniol şi italian, cu o mişcare lentă şi gravă, executat pe o temă muzicală cu repetate variaţiuni. 2 Melodie după care se execută pasacalia (1). 3 (Pex) Piesă muzicală instrumentală, în formă de variaţiuni polifonice pe o temă expusă la început, care se execută într-un tempo moderat sau lent şi în măsura de trei timpi. pasachină sfvz paţachină
pasager, ~ă [At: (a. 1847) N. A. BOGDAN, C.M. 155 / V: (înv) ~ajer, (reg) paşaşir, păşuşer / PI: -i, -e / E: fr passager] 1 smf Persoană care este numai în trecere, în cursul unei călătorii, printr-un loc, printr-o localitate etc. 2 sm Persoană care circulă sau călătoreşte folosind 1111 mijloc de transport Î11 comun Si:.călător. 3 sm (Trs; îf paşaşir, păşuşer) Haimana.
4	a (Rar; îoc permanent) Vremelnic. pasagiu sn vz pasaj
pasaj sn [At: FL (1838), 104/2 /V: -agiu / PI: -e, (rar) -ii / E: fr pasage, it passaggio, ger Passage] 1 Fragment dintr-un text scris, dintr-o lucrare literară sau muzicală, citat sau reprodus de cineva. 2 Figură muzicală relizată, în urma dezvoltării unui motiv, dintr-un şir de note scurte, egale, cântate repede şi care face trecerea între diferite teme ale unei piese muzicale. 3 (înv) Deplasare în spaţiu. 4 (înv) Trecere. 5 (înv) Succedare.
6	(Cer; rar) Loc de trecere Si: drum. 7 Spaţiu amenajat între două rânduri
914
PASĂRE
de clădiri sau în interiorul unei clădiri, aşezat de obicei la nivelul străzii, care serveşte pentru trecerea pietonilor sau, rar, a vehiculelor dintr-o stradă în alta, de la un corp la altul etc. 8 Porţiune de stradă cu marcaje speciale, folosită ca loc de traversare pentru pietoni. 9-10 (îs) ~ de nivel (sau ~ denivelat) încrucişare între o cale ferată şi o cale de circulaţie rutieră, amenajată, după importanţa căilor, (la acelaşi nivel sau) la nivele diferite.
11	încrucişare la nivele diferite între două sau mai multe căi de circulaţie rutieră. 12 (Big) Migraţie periodică a păsărilor de la locurile de cuibărit la cele de iernare şi înapoi. 13 (Big) Deplasare a păsărilor sau a unor animale sălbatice, la anumite ore ale zilei, de la locul de odihnă la cel de hrană şi înapoi. 14 (Big; pex) Loc de trecere străbătut în cursul migraţiilor.
15	(Big; îla) De ~ Care este în trecere prin ţara noastră, în perioada migraţiilor. 16 (Big) Stol aflat în deplasare, în migraţie. 17 (Teh; şîs ~ de laminare) Trecere consecutivă a metalelor, a fibrelor textile etc. printre doi sau mai mulţi cilindri metalici, care sunt aşezaţi în laminor la distanţă reglabilă şi se rotesc în sens invers. 18 (Pex) Loc de trecere a acestor metale, fibre textile etc., de dimensiuni diferite, după distanţa la care sunt fixaţi cilindrii. pasajer sm vz pasager pasament sn vz pasmant pasamentariu sm vz pasmanîier
pasametru sn [At: LTR2 / PI: -re / E: fr passametre, rs nacczsieTp, ger Passameter] Instrument mecanic de măsură, folosit pentru măsurarea cu precizie a dimensiunilor exterioare ale unor piese, prin indicarea abaterii faţă de un etalon de comparaţie.
pasant a [At: RL 1968, nr. 1417 / PI: ~e / E: fr passant, ger Passant] 1-2 sn, a (Şîs Contor ~) (Contor) care înregistrează consumul de energie electrică defalcat din consumul înregistrat de un contor general. paşaport sn vz paşaport
pasare1 sf [At: DLR / Pi: -sări / E: pasa] (Rar) 1-2 Cedare (pe timp limitat). 3 Trecere prin sită a fructelor sau legumelor. 4 (Pex) Mărunţire.
5	(Spt) Trimitere a mingii către un coechipier. pasare2 sfvz pasăre
pasarelă sf[ At: ABC MAR. / V: pa ser- ! PI: -le I E: fr passerelle] 1 Pod îngust de lemn, de metal sau de beton armat, construit la înălţime peste o cale ferată, o şosea, un canal etc., pentru a permite trecerea pietonilor. 2 Punte mobilă, de lemn sau de metal, care leagă de chei un vapor ancorat, pentru a pe nu i te îmbarcarea sau debarcarea pasagerilor.
3	Galerie care face legătura directă între două clădiri, la nivelul etajelor.
4	Punte îngustă de lemn, de metal sau de beton armat, care face legătura între două construcţii sau între două părţi ale aceleiaşi construcţii.
pasat1 sn [At: GENILIE, G. 109 / PI: (nob) -uri / E: ger Pasat(mnd)] (Ggf; înv) Alizeu.
pasat2, -ă a [At: MDA ms / PI: -aţi, -e / E: pasa] 1-2 (D. obiecte) Cedat (temporal*). 3 (D. legume, fructe) Trecut prin sită. 4 (Pex; d. legume, fructe) Mărunţit. 5 (Spt; d. minge) Trimis către un coechipier.
pasatiice sf [At: DN3 / PI: ? / E: it passatrice] Maşină pentru prelucrarea prin strecurare a fructelor crude. pasaură sfvz paceaură
pasă1 sf [At: DELAVRANCEA, S. 142 / V: pas sn / PI: -se / E: fr passe, eg pass] 1 Miză pe care trebuie să o depună jucătorii de cărţi la fiecare nou tur. 2 (Rar) Tur la jocul de cărţi. 3-4 (îe) A avea (sau a fi în) ~ bună (sau proastă) A trece prin împrejurări (favorabile sau) nefavorabile.
5-6 (îae) (A-i reuşi sau) a nu-i reuşi cuiva ceea ce întreprinde într-o anumită perioadă. 7-8 (îae) A avea (noroc sau) nenoroc. 9 Mişcare pe care un hipnotizator o face cu mâna pentru a adormi un mediu1.10 (Spt) Trimitere a mingii către un coechipier. 11 (Spt) înaintare către adversar, la scrimă.
pasă2 şf[At: IOANOVICI, TEHN. 137 / PI: -se / E: cdp frpassee] (Teh) Trecere a metalului de forjat în tiparele sau în matriţele care-1 fasonează.
pasămite av [At: POLIZU / S şi: pasă-mi-te / E: pasă „a cântări “ + mite ,,chiar“] (îvp) 1 Pesemne. 2 Probabil. 3 într-adevăr. 4 Vezi bine că...
pasăre sf[At: PSALT. HUR. 5712 / V: (îvp) ~sere (PI: păseri), (îrg) —sire, (reg) -sare, —săre,pasare,păseare / PI: păsări, (asr) -ri, (reg) păsuri
/ E: ml passer] 1 Vertebrată ovipară, cu trupul acoperit cu pene. cu membrele anterioare transformate în aripi pentru zbor şi cu maxilarele acoperite de formaţii cornoase în formă de cioc. 2 (Reg; şîc ~a-mălaiului, '-a-şurii, —căsăreancă, —de-casă, —de-şură, ~-por ceaşcă, —suratică, '—ţigănească) Vrabie (Passer domesticus). 3 (Orn; îc) —de-munte Specie de vrabie care trăieşte în regiunile de munte {Passer montanus). 4-5 (Om; reg; şîc) —de-fân, —de-holdă, —galbenă Presură (Emheriza citrinella şi calandra). 6 (Orn; reg; îf păsare) Gaiţă (Garrulus glandarius). 1 (Orn; reg) Codobatură (Motacilla alba). 8 (Pop; îe) Toată ~a pe limba ei piere Fiecare plăteşte într-un fel sau altul pentru faptele sale. 9 (Mtp; îs) ~ măiastră Pasăre fermecată. 10 (Mtp; îs) ~ cu cioc de fier Fiinţă fabuloasă din basme. 11 (Reg; dep; îas) Epitet dat unui om lacom şi hrăpăreţ. 12 (îs) ~ rară (cdp lat rara avis) Se spune despre ceva deosebit de rar şi greu de găsit. 13 (îcs) De-a -a zboară Joc de copii în care jucătorii trebuie să reacţioneze rapid la întrebările unei persoane, ridicând în sus mâinile în cazul când aceasta se referă Ia o pasăre şi ţinându-Ie nemişcare când ea se referă la altceva. 14 (Fig) Avion. 15 (Prt) Epitet la adresa ţiganilor Si: cioară. 16 (Spc; mpl;- şîs -a casei, - de casă, - de curte, - de poiată, -domestică) Nume generic pentru păsările (1) crescute pe lângă casa omului Si: orăitanie, (reg) cobaie, cojbăliţă, galitcî, oară. 17 (Prc) Găină. 18 (Prc) Carne de pasăre (16-17), folosită ca aliment. 19 (Pex) Mâncare preparată din astfel de came. 20 (îc) ~a-liră Pasăre cu coada în formă de liră, care trăieşte prin pădurile din Australia (Menura superba). 21 (Om; îc) ~a-muscă Colibri (Trochilus). 22 (îc) ^-paradisului sau (rar) —de-paradis, paserea-raiului Pasăre cu pene bogate şi frumos colorate, care trăieşte în insulele Malaeziei, în China şi în India (Paradisea apoda). 23 (îc) ~a-omătuîui Pasăre mică cu penajul în diferite culori printre care predomină albul, care trăieşte în Munţii Carpaţi, coborând numai rareori, iarna, şi în regiunile de dealuri sau de câmpie Si: (rar) presură-de-iarnă, presură-de-omăt {Pleotrophenax nivalis). 24 (Orn; îc) ~a-furtunii (sau, rar, —vijeliei) Furtunar (Puffimis pujfinus yelkouan). 25 (Orn; pop; îc) —galbenă-n-cioc Mierlă (Turdus mentla). 26 (Orn; îc) '—câinească Privighetoare-roşie (Luscinia megarhynchos). 27 (Orn; Trs; îc) —de-aur Specie de pitulice (Phylloscopus trochilhis). 28 (Trs; îc) —de-bere Cinteză de iarnă (Fringilla montifringiUa). 29 (Trs; îc) —de-brădet Cocoş-de-munte (Ţetrao urogallus). 30 (Mar; îae) Forfecuţă (Loxia curvirostra). 31 (Ban; îc) -galbenă Scatiu (Carduelis spinus). 32 (Trs; îae) Grangur (Oriolus oriolus). 33 (Trs; îc) —de-pădure Grangur (Oriolus oriolus). 34 (Trs; îc) —de-hârău Sfrancioc-de-iarnă (Lcinius excubitor). 35 (Reg; îae) Berbecel (Lcinius collurio). 36 (Trs; îc) —de-uli Sfrancioc-de-iarnă (Lcinius excubitor). 37 (Trs; îc) —ţigănească Berbecel (Lcinius collurio). 38 (Buc; îae) Codobatură (Motacilla alba). 39 (Trs; Mar; îc) ~ea-plugului Ciocârlie (Alauda arvensis). 40 (Trs; îae) Codobatură (Motacilla alba). 41 (Trs; îae) Piţigoi (Parus major). 42 (Trs; îc) -^-aratului (sau ^a-plugului) ori (Mun) '—turbată Ciocârlie (Alauda arvensis). 43 (Mol; îc) ~-de-jir Ciocârlie-sibirică (Melanocorypha leucoptercî). 44 (Mol; îc) —de-mătase sau (Trs) ~a-frigului Mătăsar (Bombycilla garrulus garrulus). 45 (Trs; îc) —de-cai sau '■-a-scaiului Sticlete (Carduelis carduelis). 46 (Reg; îc) ~ea-mugurilor sau —roşie Căldăraş (Pyrrhulci). 47 (Trs; îc) —domnească Cinteză (Fringilla coelebs). 48 (îae) Sticlete (Carduelis carduelis). 49 (îae) Căldăraş (Pyrrhula). 50 (Trs; îc) —împărătească Ieruncă (Terastes bobasia). 51 (Trs; îc) —legănată sau (Mar) —de-apă, (Buc) —de-gheaţă Pescărel-negru (Cinclus cinchts). 52 (Trs; îc) —cerească Pescărel-albastru (Aleeclo atthis). 53 (Olt; îc) —mânuitoare Cojoaică (Certhia familiaris). 54 (Trs; îc) —pistriţă Coţofană (Pica caudata). 55 (Buc; Mol; îc) —tătărească Nagâţ (VaneiIns vanellus). 56 (Ban; îc) — vorbitoare Gaiţă (Garrulus glandarius). 57 (Ban; îae) Papagal (Psittacus). 58 (Trs; îc) ~a-ai-mare Bibilică (Numida meleagris). 59 (Trs; îc) ~a-câmpului sau (Mun)
—cu-pup Ciocârlan (Galerida cristata). 60 (Reg; îc) —a-cânepii Cânepar (Carduelis cannabina). 61 (Reg; îc) '-ea-inului Inăriţă (Carduelis flammea). 62 (Reg; îc) ~a-mor tu lui (sau ~a-morţii, ~a-morţilor) ori —de-moarte, ~a-sărăciei Cucuvea (Atliene nocturna). 63 (Trs; îc)
915
PASARE
~a-pământului sau (Dob) paserea-ciobanului Sitar (Scolopax răsti cola). 64 (Olt; îc) pasere-pustieînică Bufniţă (Bulo bitlo). 65 (Reg; îc)
—de-balegă Pupăză (Upupa epops). 66 (Reg; îc) ~a-Iui-Hristos sau ~-cu-cioc-încrucişat Forfecuţa (Loxia curvirostre). 67 (Rar; îc) ~a-ogorului Ploier-ochios (Burhinus oedicnemm). 68 (Trs; îc) —de-noroc Specii de papagali sau canari pe care flaşnetarii le foloseau pentru scoaterea biletelor de noroc. 69 (Trs; îc) —de-spini Pasăre nedefinită mai îndeaproape. 70 (îrg; euf) Organ genital la oameni sau. uneori, la animale. pasăre sfvz pasăre
pascal1 sm [At: DEX / PI:	/ E: ir pascal] (Fiz) Unitate de măsură pentru
presiune, egală cu presiunea exercitată de un newton pe o suprafaţă de un metru pătrat.
pascal2, a [At: BARCIANU / PI:	-e l E: ir pascal] 1 Privitor la
Paşti1. 2 Din zilele de Paşti1. 3-4 De (la) Paşti1. 5 (îs) Ciclu - Perioadă de 532 de ani după care sărbătoarea Paştilor1 revine exact la aceeaşi dată. pascalău sn vz păscălău2
pascahe sf[At: VARLAAM. C. 193 / V: (îvp) pascal-, (înv) -sha~ (A şi: -shalie) / PI: ~i/ / E: ngr na<j%ccXia, lat paschalia] 1 (Bis) Calendar special cu care se poate stabili dinainte, pe o perioadă lungă de ani. data Paştilor1 şi a altor sărbători religioase care nu au loc la date fixe. 2 (îe) A-şi pierde -ia (sau Mile) A face erori de calcul. 3 (îae) A pierde socoteala.
4	Carte astrologică populară cu ajutorul căreia se crede că se poate ghici viitorul cuiva Si: zodiac, pascarăl sm vz pescărel pască sfvz paşii1 pascălău sfvz păscălău2
paschil sn [At: DRLU / V: ~cu\l, ~cvil, palcvil / PI: -e / E: ir pasquin, it pasquillo, ger Pasquitt] (înv) Pamflet.
paschinadă sf[At: CUGETĂRI. I, 7372 / PI: -de / E: ir pasquinada] (înv) Pamflet.
paschmă sf[ At: H V, 2! 1 / PI: -ne / E: net] (Oit) Bluză. pascom s [At: ALR SN II. h 3 i 7/157 / PI: net / E: mg pâskom] (Reg) Păşune. pascuil sn vz paschil pascvil s/i vz paschil
paseism s/i [At: IORDAN, L. R. A. 181 / PI: (nob) -e / E: îrpasseisme] 1 Atitudine de admiraţie puternică faţă de trecut, proprie mai ales romantismului şi unor concepţii filozofice, manifestată prin idealizarea trecutului şi prin preconizarea întoarcerii omenirii la epoci istorice din trecut. 2 Predilecţie pentru trecut.
paseist, -ă [At: CONTEMP. 1949. nr. 126. 3/3 / PI: -işti, -e / E: fr passeiste] 1 a Care se referă la paseism. 2 a Caracteristic paseismului.
3	a De paseism. 4-5 smf, a (Adept) al paseismului. 6-7 smf, a (Admirator) al trecutului.
paselnic sn [At: DLR / PI: ? / E: ns cf ucr iihcciic] (Reg) Loc unde pasc viţeii. pasenţă sf vz pasienţă pasere sfvz pasăre paserelă sfvz pasarelă paseri v vz păsări
paseriformă sf[At: ZOOLOGIA. 158 / PI: -me / E: frpasseriformes] 1 (Lpl) Ordin de păsări de talie în general mică, vrăbii, rândunici. sau mijlocie, ciori, sturzi, rareori mare, corbi, pasărea-liră. ai căror pui ies din ou golaşi şi orbi. 2 (Şîs) Pasăre din acest ordin.
paserii, -ă a [At: CANTEMIR. IST. 33 / PI: -iţi, -e / E: pasere] (îvr; crp) Care a dobândit unele trăsături caracteristice păsărilor. paseriţă sfvz păsăriţă
pasetă sf [At: DN3 / PI: -te / E: îr pas sette] Lamelă de oţel care conduce firul la maşinile de tricotat. pashahe sfvz pascalie pas hă sfvz paşti1 pasians s/i vz pasienţă pasiansă sf vz pasienţă
pasianţ sn vz pasienţă
pasibil, ~ă a [At: NEGULICI / PI: -i, -e / E: fr passible] 1-2 (Udp ,.de“) Care (poate sau) trebuie să fie supus la ceva. 3 (Udp ,,de“) Susceptibil de ceva.
pasibilitate sf [At: NEGULICI / PI: (rar) -taţi / E: lat pasibilitas, ~atis] 1-3 (Rar) însuşire de a fi pasibil (1-3). pasie sfvz pasiune
pasienţă s;f[At: STAMATI. D. / V: pase (înv) -ians (PI: -uri) sn, -iansă, ~ianţ sn / P: ~si-en- / PI: -ţe / E: ngr Tiaoiivxoa, frpatience, rs imchmc] 1 Combinare a cărţilor de joc după anumite reguli, de reuşita căreia jucătorul superstiţios leagă împlinirea unei dorinţe. 2-3 (Fam; îe) A (nu) ieşi pasenţă A (nu) obţine rezultatul dorit. 4-5 (îae) A (nu) reuşi într-o acţiune.
pasifloral s [At: LTR2 XII, 150 / PI: net / E: pasifloră + -al] (Cmr) Medicament calmant sub formă de soluţie, preparat din extractul fluid al plantei Passiflora incarnata, cu adaosuri de alte substanţe sedaţi ve şi de sirop.
pasifloră i/[At: DL / V: (nob) paţifloaj'e / PI: -re 1 E: lat passiflora, îr passiflore] 1 Grup de plante tropicale agăţătoare, cu tulpina lemnoasă, cu frunze palmate şi cu flori albăstrii, folosite, de obicei, ca plante decorative (Passiflora). 2 Plantă din acest grup. folosită în industria farmaceutică pentru extragerea pasifloraluiui (Passiflora incarnata).
pasigrafie sf [At : DEX / P: -fi-e / PI: ~i/ / E: îr pasigraphie] Sistem de scriere universală.
pasimetru sn [At: DEX / PI: -re / E: fr passimetre] (Teh) Instrument de măsurat asemănător cu pasametrul. folosit pentru măsurarea cavităţilor pieselor. pasing s/i vz passing pasion sn vz pasiune
pasiona [At: NEGULICI / P: -si-o- / Pzi: -/tez / E: fr passionner] 1 vt A trezi interes deosebit Si: a captiva. 2 vr A se preocupa cu pasiune de ceva. 3 vr A pune pasiune în... 4 vr A face ceva cu pasiune.
pasional, ~ă a [At: LAURI AN. ap. CONTRIBUŢII, I, 187 / V: (îvr) -iunale / P: -si-o- l PI: -i, -e / E: fr passionel, lat passionalis] 1 Care ţine de pasiuni. 2 Care se referă Ia pasiuni. 3 (D. însuşiri, sentimente, acţiuni etc.) Determinat de pasiune Si: pasionat (1). 4 (D. manifestări, acţiuni etc.) Izvorât dintr-o mare pasiune Si: pasionat (2). 5 (D. manifestări, acţiuni etc.) Care exprimă o mare pasiune Si: pasionat (3). 6 (D. manifestări, acţiuni etc.) în care se ciocnesc pasiuni violente Si: pasionat
(4). 7 (Rar) Care trezeşte pasiune. 8 (D. oameni) Pasionat (9).
pasionahsm sn [At: CONSTANTINESCU. S. 1.69 / P: -si-o-/ PI: (rar) ~e ! E: pasional + -ism] (Rar) Pasionalitate.
pasionalitate sf[At: CĂLINESCU. S. 797 / P: -si-o- / PI: (rar) -taţi 1 E: pasional + -itate] (Rar) însuşire de a fi pasional Si: (rar) pasionalism.
pasionant, -a a [At: ŞĂINEANU. D. U. / P: -si-o- / PI: -nţi, -e l E: fr passionnant] 1 Care trezeşte interes deosebit Si: captivant, palpitant. 2 Care se manifestă cu pasiune Si: aprig, violent.
pasionat, -ci a [At: CALENDARIU (1794). 29/5 / P: -si-o- / PI: -aţi, -e / E: pasiona] 1-4 Pasional (1-4). 5 (Pex) Pătimaş. 6 (D. voce. ton. gesturi etc.) Care exprimă pasiune. 7 (D. oameni) Dominat de pasiuni sau de patimi Si: pătimaş. 8 (Rar; d. oameni) Părtinitor. 9 (D. oameni) Care pune pasiune în tot ceea ce face Si: fervent, entuziast, (rar) pasional (8). pasire sfvz pasăre pasiunale a vz pasional
pasiune sf[At: CALENDARIU (1794), 37/3 / V: (înv) -ie, ~ion sn /
S	şi: (îvr) passi- I P: -si-u- / PI: -ni / E: lat passio, -onis, îr passion, ger Passion, it passione] 1 Dragoste manifestată ca o înclinaţie puternică şi de durată faţă de o persoană de sex opus Vz adoraţie. iubire, patimă. 2 (înv) Stare sau fenomen afectiv involuntar, ca frica, aversiunea, lăcomia, mânia etc. Vz emoţie, impuls, sentiment. 3 (Psh) Stare afectivă şi intelectuală deosebit de intensă şi stabilă, manifestată ca o tendinţă care polarizează procesele psihice ale omului, dominându-1 prin intensitatea efectelor sau prin permanenţa acţiunii lor. 4 (îlav) Cu ~ Entuziast. 5 (îal)
916
PASPRÂZECE
Intens. 6 (îe) A face (o) ~ (pentru cineva sau pentru ceva) A se simţi atras în mod deosebit de cineva sau de ceva Si: a se pasiona (2-4). 7 (Cer) Ceea ce deşteaptă un sentiment deosebit. 8 înclinaţie vie. durabilă, însoţită de ataşament şi plăcere pentru obiectul studiat sau urmărit, precum şi pentru activitatea, pentru profesiunea desfăşurată. 9 Tendinţă lăuntrică spre realizarea sau dobândirea unui lucru Si: aspiraţie, dorinţa. 10 Tendinţă puternică şi nestăpânită însoţită de o preocupare exagerată şi obsedantă pentru satisfacerea anumitor dorinţe Si: patimă, viciu, (fam) boală. 11 (Rar) Părtinire. 12 (înv) Patimă.
pasiv, ~ă [At: TEMPEA. GRAM. 150/2 / PI: ~i, -e I E: lat passivus, fr passif, ger Passiv] (îoc activ) 1-2 sf, a (Diateză, conjugare, formă verbală) care arată că subiectul gramatical suferă acţiunea făcută de altcineva. 3 a (D. oameni) Care nu reacţionează în nici un fel la o excitare sau la o acţiune din afară. 4 a (Spc; d. oameni) Care nu participă direct la acţiune. 5 a (Spc; d. oameni) Care este lipsit de iniţiativă. 6 a (Pex; d. oameni) Care manifestă o stare de indiferenţă. 7-9 a (D. manifestările oamenilor) Care exprimă, indică, trădează etc. (inactivitate) (lipsă de iniţiativă sau) indiferenţă Vz imobil, inactiv, indiferent, inert, neutru, resemnat, 10 a (îs) Vocabular (sau, lexic, fond) - (al limbii) Parte a vocabularului care nu este folosită în mod frecvent în vorbire, deşi este cunoscută de vorbitor. 11 a (îs) Drept electoral - Drept de a fi ales în diverse organe legislative. 12 a (îs) Apărare - Formă de apărare a populaţiei civile de atacurile aeriene inamice. 13 a (îas) Totalitate a măsurilor necesare pentru realizarea acestei acţiuni. 14 a (Chm; rar) Care nu intră într-o reacţie. 15 a (D. metale, aliaje) Care are pasivitate.
16	sn (Fin) Totalitate a mijloacelor economice ale unei interpretări, ale unei instituţii sau ale unei organizaţii economice, privite din punctul de vedere al surselor de constituire şi al destinaţiei lor. 17 sn (Fin) Parte din dreapta a bilanţului, în care sunt înscrise, în expresie valorică, sursele de constituire a pasivului (16) şi rezultatele financiare ale activităţii unei întreprinderi, ale unei instituţii sau ale unei organizaţii economice la un moment dat. 18 sn (Fin; jur) Parte a patrimoniului unei persoane fizice sau juridice, alcătuită din datorii şi din obligaţii evaluabile în bani care depăşeşte bilanţul activ al unei întreprinderi, al unei instituţii sau al unei organizaţii economice.
pasivism sn [At: CV 1949, nr. 1, 26 / PI: (rar) -e / E: pasiv + -ism] 1-7 (Rar) Pasivitate (1-7). 8 (Rar) Tendinţă spre pasivitate. 9 (Spc) Tactică politică adoptată în 1869 la conferinţa de constituire a Partidului Naţional Român din Transilvania, prin care membrii acestui partid, nerecunoscând dualismul austro-ungar şi alipirea Transilvaniei la Ungaria, au hotărât să boicoteze alegerile şi viaţa parlamentară din Ungaria.
pasivist, -ă smf, a [At: BARIŢIU. P. A. III. 474 / PI: -işti / E: pasiv + -ist] (îoc activist) 1-2 (Membru sau adept) al Partidului Naţional Român, care adoptase tactica pasivismului, în sec. XIX. în Transilvania.
pasivitate sf [At: EPISCUPESCU. O. I. 126/10 / PI: (rar) ~taţi / E: fr passivite, ger Passivităt] 1-7 Atitudine a omului pasiv (3-9) Si: (rar) pasivism (1-7). 8 Lipsă de participare la o acţiune. 9 Lipsă de iniţiativă.
10	Renunţare la acţiune Si: inactivitate, inerţie, indiferenţă, nepăsare, resemnare. 11 (Chm) Proprietate a unor metale ca: fier, crom. aluminiu etc. sau a unor aliaje de a rezista la acţiunea unor acizi concentraţi, deşi sunt atacate de aceiaşi acizi diluaţi.
pasiviza [At: LTR2 XII, 150 / Pzi: ~zez / E: pasiv + -iza] (Chm) 1 vr (D. metale, aliaje) A rezista la acţiunea unor acizi concentraţi. 2 vt(f) (Chm;
c.	i. metale, aliaje) A face să capete pasivitate (11). 3 vr (Grm) A transforma
o	construcţie sintactică cu verb la diateza activă în una cu verb la diateza pasivă.
pasivizai'e sf [At: LTR2 XII. 151 / PI: -zări / E: pasiviza] 1 (Chm) Rezistenţă a unor materiale, aliaje la acţiunea unor acizi concentraţi. 2 (Chm) Dobândire de către materiale, aliaje, a rezistenţei la acţiunea unor acizi concentraţi. 3 (Grm) Transformare a unei construcţii sintactice cu verb ia diateza activă în una cu verb la diateza pasivă. pasivizat, -ă a [At: MDA ms / Pi: -aţi, -e / E: pasiviza] 1 (Chm; rar;
d.	materiale, aliaje) Care a dobândit rezistenţă la acţiunea unor acizi
concentraţi. 2 (Grm; d. construcţii sintactice) Care a fost transformată astfel încât verbul să treacă de la diateza activă ia cea pasivă. pasivizaţie sf[At: DN3 / PI: -ii / E: fr passivisation] Pasivizare. paslion s [At: BORZA, D. 161 / A: net / PI: net / E: net] (Bot; reg) Zârnă (Solanum nigrum).
pasmant sn [At: KLEIN, D. 153 / V: ~sament, ~ment, posom~, posomorit/Pi: -uri/E: frpassement,posomant,posomorit,gerPosament, mg poszomont] (îrg) Firet pentru împodobit haine, draperii etc. pasmantzr sm vz pasmant ier
pasmanterie sf [At: MANOLESCU. I. 174 / V: (înv) posom~ / PI: ~i/ / E: fr passementerie] 1-2 (Rar; Isg csc) (Obiecte, sortimente de) ceaprazărie. 3 Garnitură la haine sau la mobile etc. din astfel de materiale.
4-5 (înv; îf posomanterie) (Atelier sau) magazin de ceaprazărie.
6	Ramură a industriei textile care produce, cu maşini adecvate, un sortiment variat de articole textile ca panglici, broderii pentru perdele, articole de lenjerie, costume naţionale, mânuşi şi pălării, fireturi pentru uniforme militare, şireturi, panglici elastice etc.
pasmantier sm [At: POLIZU / V: ~samentariu, -ter~, ~mentaria, posomantai', posomantariu, posomanter i P: -ti-er / Pi: -i / E: fr passementier, ger Posamentier] (îrg) Ceaprazar.
pasmarghiol sm [At: GEORGESCU-TISTU. B. 31 / Pi: -/' / E: cf mar ghiol] (Mun) Şarlatan. pasment sn vz pasmant pasmentariu sm vz pasmantier
paşnic, -d [At: LB / V: (îrg) paşn~, (reg) pajn~ / PI: -ici, -ice / E: pas2 + -nic] 1 a (Mun; Olt; d. cai) Cu pasul2 mare. 2 a (Mun; Olt; d. cai) Care merge repede. 3 sm (Reg) Vierme nedefinit mai îndeaproape. 4 sm (Reg; îf paşnic) Persoană care măsoară cu pasul2 (48) un teritoriu. 5 sn (îrg) Pas2 (54).
paso sn [At: DN3 / Pi: ? / E: sp paso] (înv) Farsă scurtă care se juca între actele unei piese mai lungi în teatrul spaniol.
pasoc s [At: S. C. ŞT. (IAŞI) 1958. 176 / Pi: net / E: ucr imcoK] (Buc) Curea îngustă de piele folosită ca cingătoare.
paso-doble sni [At: DN-’ / E: sp paso-doble] 1 Dans popular de perechi de origine spanioiă. gen de step foarte rapid. 2 Melodie după care se execută dansul paso-doble (1). pasole sfvz fasole
pasoş1 a, av [At: LEXIC REG. II. 87 / PI: -i / E: pas2 + -w] (Reg; d. oameni) 1-2 (Care merge) cu paşi2 (1) mari. pasoş2 sn vz paşuş paspai sn vz pospai paspaler sn vz paspoal
paspartn sn [At: DEX / S şi: passe-partout / Pi: -uri IE: fr passe-partout]
1	Cheie cu care se pot deschide mai multe broaşte Si: şperaclu. 2 Ramă de hârtie sau de carton care se aşează între sticlă şi fotografie ia înrămarea fotografiei. 3 (Fer) Gabarit internaţional. 4 (Fig) Mijloc general de introducere într-un anumit cerc. într-o anumită problemă etc.
paspoal sn [At: PELIMON. ap. CĂLINESCU. S. C. L. 77 / V: (îvr) -paIer (A: net) / Pi: -uri, (înv) -e / E: îr passepoil] 1 Şiret sau fâşie îngustă de stofă, de mătase sau de bumbac aplicată ca garnitură la rochii sau la haine, de obicei de-a lungul unei cusături, ia marginea buzunarelor, la gulere etc. 2 (Prc) Vipuşcă. 3 Bandă, de obicei din piele sau din material plastic, fixată la unele feţe de pantofi sau la diferite obiecte de marochinărie pentru a le întări marginile sau pentru a ascunde unele cusături şi a crea efect decorativ.
paspoala vt [At: DLR / Pzi: -hz / E: paspoal] (C. i. obiecte de îmbrăcăminte) 1-2 A împodobi cu paspoal (1-2). 3 A fixa paspoal ul (3).
paspoalare sf [At: LTR2 XII. 151 / Pzi: -lări / E: paspoala] 1-2 împodobire a unor obiecte de îmbrăcăminte cu paspoal (1-2). 3 Fixare a paspoalului (3). pasport sn vz paşaport pasprâzece nc, sm vz paisprezece
917
PASSE-MONTAGNE
passe-montagne sn [At: DN-5 / P: pas-montani / PI: -uri / E: fr passe-montagne] (Frm) Căciulă care acoperă ceafa şi urechile.
passepied sns [At: DNJ / P: pas-pie / E: fr passe-pied] 1 Dans popular de origine franceză, asemănător menuetului, dar mai vioi. 2 Melodie după care se execută dansul passe-pied (1).
passim av [At: ŞĂINEANU, D. U. / E: lat passim] (Fii; în lucrări ştiinţifice; exprimă trimiteri la pasaje din alte opere) 1 în diverse locuri.
2	Ici şi colo. 3 Din Ioc în loc. 4-5 în numeroase alte locuri (din aceeaşi operă).
passing sn [At: DN3 / S şi: pasing / PI: ~uri / E: egpassing] (Spt) Pasă1 (10).
passing-shot sn [At: DN3 / P: pasing-şot / PI: -uri / E: eg passing-shot] (Spt) Lovitură la tenis cu traiectorie foarte întinsă, care trece de adversarul venit la fileu. pastarnac sm vz păstârnac
pastă sf [At: ÎNVĂŢĂTURĂ, 80/2 / PI: -te IE: ngr itâmct, ger Pasta, fr Paste, it pasta] 1 Materie vâscoasă şi densă cu aspect omogen, constituită dintr-o pulbere fină şi o cantitate de lichid care umezeşte această pulbere, cu diverse utilizări. 2 Materie comestibilă, obţinută din făină şi alte ingrediente, umezită cu lichide, folosită pentru diverse preparate culinare Si: aluat, cocă. 3 (Şîs ~ alimentară) Produs concentrat sau semifabricat, conservat, obţinut prin tocarea, strecurarea etc. unor produse alimentare precum carne, peşte etc. şi prin amestecarea lor cu diverse condimente, conservante etc. 4 (îs -te făinoase) Produse alimentare de diferite forme şi dimensiuni obţinute prin uscarea unui aluat nedospit din făină de grâu, cu adaosuri de lapte, ouă etc. 5 Culoare folosită în pictură, de obicei preparată cu ulei. 6 (Fig; rar) Paletă coloristică. pastânac sm vz păstârnac păstârnac sm vz păstârnac
pastel sn [At: ALECSANDRI, POEZII, 1 / PI: -uri, (rar) ~e IE: îr pastel, it pastello \ 1 Creion moale de pictură, colorat, în general, în tonuri deschise, făcut din pigmenţi sau din coloranţi în pulbere fină, amestecaţi cu talc şi cu o soluţie de gumă arabică. 2 Desen în culori, executat cu pastel (1).
3	Pictură reprezentând un peisaj după natură, executată în tonuri deschise de acuarelă sau ulei. 4 Poezie descriptivă cu fond liric, în care poetul exprimă stări afective prin prezentarea unor tablouri după natură.
5-6 Lucrare muzicală lirică (descriptivă sau) compusă pe versurile unui pastel.
pastelat, -ă a [At: DEX /PI: -aţi, -e / E: pastel + -at cdp frpastellise]
1	Desenat în culoare pastel (1). 2 Vopsit în culoare pastel (1). pastelcă sf vz pestelcă1
pastelic, -ă a [At: DN3 / PI: -ici, -ice / E: pastel + -ic] (Rar) 1 Referitor la pastel. 2 De pastel.
pastelist, -ă smf [Al. ŞĂINEANU, D. U. / PI: -işti, -e / E: fr pastelliste] 1-2 Pictor de pasteluri (2-3). 3 Poet care compune pasteluri (4).
pastelistică sf [At: DNJ / PI: (rar) -ici / E: cf it pasîellistica] 1-3 Procedeu de realizare a pastelului (2-4).
pasteliza vi [At: BUL. FIL. II, 225 / Pzi: -zez / E: pastel + -iza] (Rar) 1-3 A crea un pastel (4-6). 4-6 A da impresia de pastel (4-6).
pastelizant, -ă a [At: V. ROM. ianuarie 1960, 125 / PI: -nţi, ~e i E: pasteliza + -ant] (Rar) 1 Care dă impresia unui pastel (5). 2-4 Ca de pastel (4-6).
pastet sn [At: KLEIN, D. 395 /V: (înv) —ă sf ~f\ţă sfi pa st- (PI: -uri), pas tetă sfi paştetom, (reg) paştitom / PI: -e / E: ger Pastete, it pasteta, mg păstetom] 1-2 (îrg) Pateu (1-2). pastetă sfvz pastet
pasteureloză sf [At: ENC. VET. 575 / P: -tor- / PI: -ze / E: fr pasteurellose] 1 Boală microbiană gravă a animalelor Si: septicemie hemoragică. 2 Holeră a păsărilor.
pasteuriza vt [At: IORDAN, L. R. A. 43 / P: -tor- / S şi: -ter- / Pzi: -zez / E: frpasteuriser] (C. i. produse alimentare, mai ales lapte) A încălzi în pasteurizator, la temperaturi cuprinse, de obicei, între 70° şi 75° şi a răci apoi brusc, pentru a obţine şi a menţine sterilizarea fără alterarea
gustului sau distrugerea vitaminelor, pentru a obţine învechirea pe cale artificială sau pentru a conserva.
pasteurizare sf [At: MDA ms / P: -tor- 1 S şi: -ter- / PI: -zări l E: pasteuriza] încălzire a unor produse alimentare. în special a laptelui, la temperaturi cuprinse, de obicei, între 70° şi 75° şi a răci apoi brusc, pentru a obţine şi a menţine sterilizarea fără alterarea gustului sau distrugerea vitaminelor, pentru a obţine învechirea pe cale artificială sau pentru a conserva.
pasteurizat, -ă a [At: ENC. AGR. IV, 485 / P: -tor- / S şi: -ter- / PI: -aţi, -e i E: pasteuriza] (D. produse alimentare, mai ales d. lapte) 1 Care a fost supus pasteurizării. 2 Sterilizat prin încălzire în pasteurizator.
pasteurizator sn [At: LTR2 / P: -tor- / PI: -oare / E: pasteuriza -f -tor] Aparat folosit în industria alimentară pentru pasteurizare Si: sterilizator.
pastică ş/TAt: ABC. MAR., ap. DLR / PI: -ici / E: it pastecca] (Teh) Muflă.
pastifiant, sn, a [At: DN3 / PI: -anţi, -e / E: ctm pastă + frplastifiant] 1-2 (Substanţă) care permite obţinerea unei paste.
pastilă sf[At: KRETZULESCU, M. 27/11 / PI: -le / E: îr pastille, ger Pastille] 1 (LTdp ,,de“) Mic preparat farmaceutic sau zaharos ue formă circulară Vz bomboană, comprimat, drajeu, pilulă, tabletă. 2 (îs -le de parfumat) Mici cornuri în a căror compoziţie întră diferite substanţe care, în momentul când ard, parfumează aerul. 3 (Teh) Piesă în forma de disc mic folosită la unele maşini sau la unele mecanisme. pastilină sfvz plastilină pastinac sm vz păstârnac pastinacă sfvz păstârnac pastirnac sm vz păstârnac pastiş sn vz pastişă
pastişa vt(a) [At: IBRĂILEANU, S. L. 69 / Pzi: -şez / E: fr pasticher] (C. i. stiluri, maniere ale unor scriitori, ale unor pictori, muzicieni etc.)
I	A imita. 2 A copia.
pastişaie [At: DLR / PI: -sări / E: pastişa] 1-2 (Imitare sau) copiere a stilului, manierei unor pictori, muzicieni.
pastişă sf[At: ALEXI, W. / V: (înv) -iş sn / PI: -şe / E: fr pastiche] Lucrare literară, muzicală sau plastică, lipsită de originalitate şi de valoare, în care autorul preia temele sau motivele şi mijloacele de expresie ale unei personalităţi artistice Si: copie, imitaţie.
pastişor, -oare smf a [At: M 1961, nr. 1, 45 / PI: -ori, -oare / E: fr pasticheur] 1-4 (Rar; dep) (Persoană) care pastişează (1-2). pastiţă sfvz pastet
pastoi s [At: CR (1830), 2492/5 / PI: net / E: rs nocroâ] (înv) încartiruire. pastor sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II. 73/29 / PI: -i / E: lat pastor, ger Pastor] Preot protestant.
pastoral, ~ă [At: (a. 1812) IORGA, S. D. XII, 18 / V: (înv) -liş ! PI: -i, -e IE: lat pastoralis, fr pastoral, ger pastoralich, it pastorale] 1-2 sfi a (Parte a teologiei) care iniţiază pe preoţi în problemele conducerii bisericeşti şi religioase. 3 a (înv) Care se referă la pastori. 4 a (înv) De pastor. 5 a (înv) Caracteristic pastorilor. 6 a (înv) Care aparţine pastorilor.
7	a (Pgn) Care se referă la preoţi Si: preoţesc. 8 a (Pgn) Care aparţine preoţilor Si: preoţesc. 9 a (Pex) Episcopal. 10 sf (Cer) Mesaj al unui arhiereu, episcop, mitropolit, patriarh, adresat preoţilor şi credincioşilor cu ocazia marilor sărbători religioase sau a unor evenimente importante.
II	a Care aparţine păstorilor Si: ciobănesc, păstoresc. 12 a Privitor la păstori Si: ciobănesc, păstoresc. 13 a Specific păstorilor Si: ciobănesc, păstoresc. 14 a De păstor Si: ciobănesc, păstoresc. 15 a (Pex) De la ţară Si: câmpenesc, rustic, ţărănesc. 16-17 sfi a (Operă literară sau fragment literar) care prezintă în mod idilic viaţa păstorilor sau a ţăranilor în general Vz bucolic, eglogă, idilă, idilic. 18-19 sfi a (Lucrare muzicală) care evocă crâmpeie din viaţa păstorească sau ţărănească.
pastoralism sn [At: V. ROM. ianuarie 1957,13 / PI: (rar) -e! E: pastoral + -ism] Curent în literatură şi în artă, caracterizat prin folosirea temelor idilice din viaţa de la ţară. pastoraliş s, a vz pastoral
918
PAŞPORT
păstra sf[At: H II, 262 / PI: ? / E: tc pastra] (Dob) Tabinet. pastraholţ s [At: CHEST. II, 100/5, 201/11 / V: pos-, poşter- / E: ger Pflasterholz „pavaj de lemn“] (Reg) Fiecare dintre lemnele pe care se sprijină podeaua sau temelia casei. pastrama sf vz pastrama păstrămar sm vz păstrămar
pastramagiu sm [At: CARAGIALE, O. VI, 10 / PI: ~i/' / E: pastrama + -cigiu] 1-2 (Iuz) Persoană care (făcea sau) vindea pastramă Si: (îrg) păstrămar. 3 (Fam; dep) Om de nimic cu apucături grosolane Vz bădăran, derbedeu, ţopărkin.
pastramă ş/’[At: MAN. GOTT. 11 / V: (îrg) păs-, (înv) -ma, păstrăma / PI: -me, păstrămuri, (îvr) ~muri / E: ngr nao'zpapâq, tc pastirma] 1 Preparat din came, mai ales de oaie sau de capră, din anumite regiuni musculare, conservat prin sărare sau prin băiţuire şi supus afumării sau uscării. 2 (Fam; îe) A face (pe cineva) ~ A bate foarte tare. 3 (Reg; îe) A ţine (pe cineva) la ~ A ţine pe cineva închis. 4 (îe) A se face (sau a fi) ~ A slăbi foarte tare. 5-6 (Lpl) Sortimente sau bucăţi din pastramă (1) preparate după diferite reţete. pastraval sn vz prăstăvală pastravală sfv z prăstăvală păstrugă sfvz păstrugă pastrwngă sf vz păstrugă pastură sfvz păstură2 pasulă sfvz fasole pasule sfvz fasole pasuş sn vz paşuş paş1 sm, sn vz pas2 paş2 sm vz paşă1 paş3 sn vz paşuş paşa sf vz paşă1
paşalâc sn [At: M. COSTIN, ap. DLR / V: (înv) -lic, ~lug / PI: -uri / E: tc paşalik, srb pasaluk] 1 Provincie a Imperiului Otoman guvernată de un paşă1. 2-3 (Pex) (Provincie sau) ţară care era subjugată de turci şi condusă de un paşă1 Si: (rar) păişie. raia, vilaet. 4 (Fig) Ţară, regiune etc. în care domneşte despotismul. 5 (Fig) Guvernare despotică. 6 Reşedinţă a unui paşă1.7-11 Reşedinţă de paşalâc (1-5). 12 Titlu de paşă1 Si: (rar) păşie. paşalic sn vz paşalâc
paşaliu sm [At: DIONISIE, C. 185 / PI: -ii / E: tc paşali] 1 Persoană aflată în slujba unui paşă1. 2 Om al paşii1. paşalug sn vz paşalâc paşan, ~ă a vz pâşin
paşaport sn [At: VĂCĂRESCUL, IST. 283 / V: (rar) pasa-, pasp-, (înv) paşop-, paşp- / PI: -oarte, (înv) -uri / E: it passaporto, ngr mxaaandpn, fr passeport, rs namnopr, nacnopr] 1 Document eliberat unui cetăţean de către autoritatea competentă a statului său, prin care se certifică identitatea şi cetăţenia posesorului şi i se dă acestuia dreptul de a călători în străinătate, servindu-i acolo ca act de identitate Si: (îrg) paşuş, pas3. 2 (Fam; îe) A-i da (cuiva) ~ul A alunga pe cineva. 3 (Pex; îae) A da afară din serviciu pe cineva Si: (reg) a-i da (cuiva) păşuşul. 4 (înv) Certificat eliberat unui vas de comerţ, prin care se dovedeşte că s-au plătit taxele şi că vasul are dreptul să părăsească portul. 5 Dosar care cuprinde toate actele necesare editării unei cărţi.
paşaportar sm [At: IORDAN, L. R. A. 162 / PI: —/ / E: paşaport + -ar] (Rar) 1 Persoană care aparţine ca cetăţenie altei ţări decât cea în care se află şi care stă în ţara respectivă cu paşaport. 2 Traficant de paşapoarte. paşaşir sm vz pasager
paşă1 [At: MOXA, 406/5 / V: (înv) sm, -şa sf (PI: -ale, -aii) / PI: -şi / E: tc paşa] 1 sm Titlu conferit, în Imperiul Otoman, vizirilor şi beilerbeilor, iar, din sec. XIX, şi altor înalţi funcţionari civili sau militari, miniştri, guvernatori de oraşe sau de provincii turceşti ori supuse turcilor, generali, care aveau ca semn al demnităţii lor două sau trei tui uri. 2 sm însărcinare exercitată de aceşti demnitari. 3 sm (Pex) Persoană care avea
acest titlu. 4 sm (Pgn; înv) Conducător de stat sau de armată. 5 sfi (înv; îf -şa) Titlu onorific, adăugat după numele propriu, conferit ca semn al unei înalte demnităţi militare sau civile Vz bei, bas. 6 sm (îc) Căpitan ~ Comandant al flotei turceşti.
paşă2 s [At: SĂM. 1,11 / PI: net / E: bg imna] 1 (Reg) Păşune. 2 (Bot; Mun) Rogoz (Scirpus maritimus). 3 (Mun) Plantă cu tulpina patrunghiu-lară, comprimată, verde-roşiatică, ramificată, cu frunze roşietice la baza tulpinii şi verzui în partea superioară, cu flori verzui, pedunculate, unite în spice, ce creşte în ape stătătoare sau lin curgătoare (Potamogeton crispus). 4 (Bot; Mun) Broasca-apei (Potamogeton lucens). 5 (Bot; Mun) Broscatiţă (Potamogeton natans). pasc sm vz paşti1
pască sf[At: CREANGĂ, A. 82 / V: pacică, poa- i PI: paşti / E. ucr, rs nanica] 1-2 (Buc) Pachet de tutun. 3 (Mol; Buc) Tutun de calitate inferioară Vz mahorcă.
paşchiulă sf [At: LB / V: păsc- / PI: -le / E: ns cf pască] (înv) Săculeţ de piele pentru bani Si: taşcă.
paşculie sf [At: TEAHA, C. N. 250 /V: păş- / PI: -ii / E: ns cf pască] (Trs) Colac mare care se face la paşti1. paşcvil sn vz paschil paşiderm sn vz pahiderm
paşime sf[At: ZILOT, CRON. 353 / PI: (rar) -mi / E: paşă1 -l- -ime] 1-4 (îvr; csc) Grup de paşti1 (1-4). paşiuş sn vz paşuş
paşii vt [At: CREANGĂ, A. 99 / V: pâş- / Pzi: -lese / E: rs noniAH (Pfs lui iiomtm)] (Mol) 1 (îe) Ao~A fugi pe furiş. 2 (Fig) A fura.
paşmagi smp [At: MOXA, CRONOGRAF, ap. CUV. D. BĂTR. I, 337 /V: (sst) -aţi / E: srb dai pasmadzi (pil pas mag)] (înv) Pantofi fără călcâi Vz buşmachiu. paşmaţi smp vz paşmagi paşnic1 sm, sn vz paşnic
paşnic2, -ă [At: HERODOT (1645), 404 / V: pacin- i PI: -ici, -ice i E: pace + -nic] 1-2 a (D. oameni sau colectivităţi umane) Care (iubeşte şi) susţine pacea. 3 a (D. oameni sau colectivităţi umane) Care trăieşte în pace. 4-5 a (D. vorbele şi manifestările oamenilor) Care (exprimă sau) susţine pacea. 6 a (D. fenomene sociale, politice etc.) Care se desfăşoară în pace Si: (înv) nepricinuitor, pacific, păciuit (îvr) nezărvitor. 1 sm (îvr) Judecător rural de pace, ales dintre săteni. 8 a Calm. 9 a Potolit. 10 a Liniştit. 11 a Tihnit. 12 a Care inspiră linişte, tihnă.
paşniţă sf [At: RĂDULESCU-CODIN / PI: ? / E: net] (Mun) Femeie stricată.
paşoală sf [At: UDRESCU, GL. / PI: ? / E: cf pas2] (Mun) Femeie care merge cu paşi mari, greoi şi apăsaţi Vz pa solea.
paşol i [At: ALECSANDRI. T. 1675 / E: rs nomeĂ] (Rsm; reg; prt) Cuvânt cu care alungi pe cineva Si: marş! paşoldie sfvz başoldină
paşolea sm [At: UDRESCU. GL. / PI: -li / E: cf pas2] (Mun) Bărbat care merge cu paşi mari, grei şi apăsaţi Vz paşoală. paşoport sn vz paşaport
paşopt nc [At: SFC I, 125, 181 / E: pa(truzeci) + $(i) + opt] (Rar) 1-2 (Anul revoluţionar) o mie nouă sute patruzeci şi opt.
paşoptism sns [At: IBRĂILEANU. SP. CR. 146 / V: patruzecio-1 E: paşopt + -ism] (Rar) Ideologie a participanţilor la revoluţia de la 1848 din ţările române.
paşoptist, -ă [At: PASCU, S. 422 / V: (rar) patruzecio- / PI: -işti, -e / E: paşopt + -ist] 1-2 smf, a (Persoană) care aparţine generaţiei participanţilor la revoluţia de la 1848 din ţările române şi care a susţinut ideile lor. 3-4 smf, a (Persoană) care a participat la revoluţia din 1848 din ţările române. 5-6 a Care aparţine (paşoptismului sau) paşoptiştilor (1, 3). 7-8 a Privitor (la paşoptism sau) la paşoptişti (1, 3). 9-10 a Caracteristic (paşoptismului sau) paşoptiştilor (1, 3). paşoş sn vz paşul paşport sn vz paşaport
919
PAŞTE1
paşte1 sfvz paştie paşte2 sm vz paşti1
paşte3 [At: CORESI. EV. 232 / Pzi: pasc / E: ml pascere] 1 vt(a) (D. animaie erbivore) A se alimenta la păşune Si: a păşuna. 2 vt (Pan; înv) A culege. 3 vt (Pan; înv) A-şi procura. 4 vt (Pex) A hrăni. 5 vt (Fig; c. i. stări sufleteşti, facultăţi psihice etc.) A întreţine. 6 vt (Fig; c. i. stări sufleteşti, facultăţi psihice etc.) A dezvolta. 7 vt (Fig; c. i. stări sufleteşti, facultăţi psihice etc.) A întări. 8 vt (înv; d. viermi, boli etc.) A roade. 9 vt (înv; d. viermi, boli etc.) A distruge. 10 vt (înv; îe) A -cinstea (cuiva) A dezonora pe cineva. 11 vi (îvr) A rătăci. 12 vr (Pop; d. păr) A se toci.
13	vt (Fig; rar) A tunde. 14 vt (C. i. terenuri, culturi etc.) A folosi ca loc de păşune. 15 vt (D. oameni; c. i. animale erbivore) A duce la păşune Si: a păstori, a păşună. 16 vt (îe) A — boboci (sau bobocii, muştele, înv. vântul, vânturile) A pierde vremea, 17 vt (Fam; îe) A - mingea A se juca mult cu mingea. 18 vt (Fam; la unele jocuri cu mingea; îae) A fi la prinsul mingii. 19 vt (Fam; îe) N-am păscut porcii (sau gâştele, bobocii etc.) împreună (sau cu tine, cu el etc.) Se spune pentru a-i atrage cuiva atenţia că se comportă prea familiar. 20 vt (Rar; îe) A - (pe cineva) cu prăjina A-l pândi pentru a-1 bate. 21 vt (înv; îe) A - cinstea cuiva A respecta pe cineva. 22 vt (îae) A se îngriji de bunul renume al cuiva. 23 vt (Pfm; îc) —vânt Pierde-vară. 24 vt (Bis; înv) A conduce, având grijă de sufletele unei comunităţi. 25 vt (Bis; înv) A fi duhovnic. 26 vt (Nob; îe) A-şi -privirea A se sătura privind. 27 vt(a) (Subiectul sunt primejdii, păcate, moarte, etc.) A urmări cu perseverenţă. 28 vt(a) (Subiectul sunt primejdii, păcate, moarte etc.) A ameninţa dintr-un moment în altul Si: a pândi. 29 (Subiectul este norocul) A favoriza pe neaşteptate. 30 vt (îe) Să nu te pască păcatul să... Să nu cumva sa... 31 vt (Fam; îe) Ce —ti (aici sau acolo)? De ce nu eşti atent? 32 vt (îae) Ce urmăreşti? 33 vt (îae) Ce faci? 34 vt (Fam; îae) Ce păzeşti aici? 35 vt (înv; îe) A(-şi) - prilejul (sau vremea) A pândi momentul potrivit. 36 vt (îe) A - sâmbetele (cuiva) A duşmăni pe cineva.
paştealui vi [At: LEXIC REG. 114 / PI: ~e.sc / E: paşti1 + -ului] (Buc) A înjura de paşti1 Si: (reg) a paşti2, a păştui.
paştere sf [At: LB / V: (reg) păs- / E: paşte3] 1 Alimentare a animalelor erbivore la păşune Si: păscut1 (1), păşunat, (rar) păişu/uire, (îrg) păşune. (reg) păscare\ păşu/ieală. 2 (Pan; înv) Culegere. 3 (Pan; înv) Procurare.
4	(Pex) Hrănire. 5-6 (Fig) (întreţinere sau) dezvoltare a unor stări sufleteşti, facultăţi psihice etc. Si: păscut1 (5-6). 7 Apogeu al unor stări sufleteşti, facultăţi psihice etc. Si: păscut1 (7). 8 (înv) Roadere de către viermi, boli Si: păscut1 (8). 9 (înv) Distrugere provocată de viermi, boli Si: păscut1
(9). 10 Pierdere a cinstei Si: păscut1 (10). 11 (îvr) Rătăcire a drumului Si: păscut1 (11). 12 (Reg) Tocire a părului Si: păscut1 (12). 13 (Reg) Tundere a părului Si: păscut1 (13). 14 Folosire a unui teren ca loc de păşune Si: păscut1 (14). 15 însoţire a unor animale erbivore de către păstor pentru a paşte (1) Si: păscut1 (15). 16 (Bis; înv) Activitate a duhovnicului Si: păscut1 (16). 17 (Fig; rar) Noroc neaşteptat Si: păscut1 (17). 18 (Fig) Primejdie ameninţătoare Si: păscut1 (18). 19 (Fig) Duşmănire a cuiva Si: păscut1 (19). paştet sn vz pastet paştetă sf vz pastet paştctom s vz pastet
paşti1 [At: CORESI, EV. 123 / V: -te sm, pască (PI: paşti, paşti, paşte). (înv) pashă sf, (reg) ~şc sm ! PI:	(pop) -uri / E: ml pascha, -ae, ngr
7iăo%a\ 1 sm Sărbătoare religioasă celebrată de creştini în amintirea învierii lui Hristos Si: (reg) păscută. 2 sm Sărbătoare religioasă celebrată de mozaici în amintirea exodului lor din Egipt şi a eliberării lor din robia egipteană. 3 sn (Reg; îs) -le (alea) mici sau -scul ăl mic ori -le blajinilor Sărbătoare prăznuită de credincioşi în duminica Tomii.
4	sn (Reg; îs) -le blajinilor Sărbătoare prăznuită de credincioşi în prima luni de după duminica Tomii. 5 sn (Reg; îs) -le roii/nanilor (sau rog/nanilor) Sărbătoare prăznuită în miercurea a patra de la paşti1 (1).
6	sn (Reg; îas) înălţarea Domnului. 7 sn (îlav) Din an (sau clin joi, de joi, din -) în - sau din - în Crăciun Foarte rar. 8 sn (îlav) la -ile cailor
(sau calului) Niciodată. 9-10 sn (îe; îla) (A fi) dat în -te (sau în -tele mă-sii) (A fi) foarte şmecher. 11 sm (Bot; reg; îc) -ile-calului (sau cailor) Traista-ciobanului (Capseîla bursa-pastoris). 12 sm (îae; şîf -ile-câinelui) Stupitul-cucului (Carclami/ie nratensis). 13 sm (Bot; îc) -tele-găinilor Struna-cocoşului (Cerastium vulgatum). 14 sm (îc) —ile-porcului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 15 sf (Bot; Buc; îc) Pasca-găinii Păpădie (Taraxacum ojficinale). 16 s/n (Ent) Vaca-domnului {Lxgaeus equstris).
17	.y/’Pâine sfinţită care se împarte în biserică în ziua de paşti1 (1). 18 sf (îf pască) Miel pe care îl sacrificau evreii, conform ritualului, la sărbătorirea zilei de paşti1 (2). 19 sf Preparat alimentar tradiţional, făcut din aluat nedospit, copt în foi subţiri, pe care îl mâncau evreii la paşti1
(2). în locul pâinii Si; azimă. 20 sf (îf pască) Cozonac făcut din aluat dospit umplut cu brânză de vaci. zahăr şi stafide, cu smântână sau cu orez fiert în lapte şi îndulcit, care este mâncat la paşti1 (1) de către creştinii ortodocşi, după ce a fost sfinţit de preot la slujba învierii. paşti2 vi [At: LEXIC REG. 144 / Pzi: -tesc / E: paşti1] (Buc) A paştelui. paştică sf [At: PANN, P. V. III. 6/26 / PI: -i ci / E: paşti1 + -ică] (Gmţ; îlav) Din florică în - Foarte des.
paştie sf [At: CHEST. IV, 125/162 / V: -te / PI: ? / E: paşte3 + -ie] (Trs) Loc nearat.
pastile a [At: BULET. GRĂD. BOT. I, 77 / A: net / E. net] (Reg; îs) Mere - Specie de mere de calitate inferioară. paştitom s vz pastet paştiţâ sfvz păştiţă
paşuş sn [At: (a. 1770) FURNICĂ. I. C. 23 / V: (înv) ~şiuş, ~şoş, (reg) pasoş, pasuş (A: net), paş, păsuş, păş~, poş~ / PI: -uri / E: mg passzus]
1	(îrg) Paşaport. 2 (Reg; îe) A-i da (cuiva) păşuşul A alunga pe cineva de undeva Si: a-i da paşaportul. 3 (Trs; îf păsuş) Bilet. 4 (Reg) Bilet pentru vânzarea vitelor. 5 (Trs) Ordin scris. 6 (Reg; sst) Primar.
pat1 sn [At: PSALT. HUR. 4724 / PI: -uri, (înv) -ure / E: ngr nărog „drum bătut'4] 1 Mobilă de lemn sau de metal, prevăzută, de obicei, cu saltea sau cu somieră, pe care se culcă oamenii Si: (reg) pătul1 (27). 2 (Pex) Aşternut. 3 (îe) A cădea la - A se îmbolnăvi grav. 4 (îe) A sta în
-	A nu se putea deplasa. 5 (îe) A părăsi -ul A se însănătoşi. 6 (A fi) pe -ul de moarte sau pe -ul morţii A fi gata să moară. 7 (Rar; îe) A da -A adăposti peste noapte. 8 (îvr; îe) Vremea -ului Timp de culcare. 9 (Bot; îc) -ul-vântului Ciuperă parazită care trăieşte pe ramurile unor specii de arbori (Melampsorella cerastii). 10 (Reg; îe) A avea - (cu cineva) A avea relaţii sexuale cu cineva. 11 (înv; îls) Despărţire de - Divorţ. 12 (înv; îls) Muiere de - Amantă. 13 (Fig; îal) Femeie. 14 (Fig; îal) Nevastă. 15 (Pex) Culcuş. 16 (Reg) Aşternut pentru vite Si: (reg) pătul1.17 (Pop; şîs ~ mortuar) Năsălie. 18 (Teh) Parte a unei instalaţii sau a unui sistem tehnic, cu faţa superioară plană şi aproximativ orizontală, pe care se reazemă, alunecă sau se rostogolesc materiale sau anumite părţi ale instalaţiei ori ale sistemului tehnic. 19 (Reg) Pătul1 (6). 20 (înv) Instalaţie rudimentară pe care se creşteau viermii de mătase. 21 (înv) Raft pe care se fabricau lumânările. 22 Parte de lemn a unei arme pe care se fixează ţeava şi mecanismele şi care serveşte la imobilizarea lor în poziţia dorită în timpul tragerii, prin sprijinire de umărul trăgătorului Si: (reg) maiul2 puştii. 23 (Rar; îe) A împuşca cu - de puşcă grecesc A bate cu băţul. 24 (Rar) Mâner al revolverului. 25 Parte de jos. mai masivă, a vârtelniţei sau a sucalei, pe care se sprijină întreaga unealtă Si: butuc, scaun, talpă, (reg) pitrucă. 26 Parte a războiului de ţesut alcătuită din mai multe lemne groase, care susţine celelalte părţi ale uneltei Si: (reg) reazem, strat, trup. 21 (Trs) Căpătâi la joagăr. 28 (Trs; Ban) Parte superioară a jugului. 29 (Ban; Mol) Pod al osiei la căruţă. 30 (Mol) Grindei la plug. 31 (Reg) Parte a mesei de tras doage. 32 (Reg) Parte a ragilei de pieptănat fuioarele, formată dintr-o placă de lemn pe care este fixat pieptenele Si: (reg) coadă, scândură. 33 (Trs) Faţă la gealău. 34 (Mol; Trs) Scaun al coşului la moară. 35 (Olt) Podeţ pe care stă cei ce prinde peşte. 36 (Reg) Schelă. 37 (Mol; Mun) Temelie a casei. 38 (Reg) Scândură de jos a ferestrei. 39-40 (Pop) Pătul1 (3, 18). 41 (Teh) Strat de material, orizontal sau înclinat, cu faţa superioară aproximativ plană pe care se aşează de obicei alte materiale.
920
PATENTAR
42	(Gig) Strat care se află dedesubtul unui anumit strat sau al unei falii.
43	(Pex) Strat. 44 (Reg; cdp mg melegdgy: şîs ~ cald) Pătul1 (28). 45 Albie a râului. 46 (Reg; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 47 (Reg; art.) Melodie după care se dansează patul1 (46).
pat2 sn [At: DM / PI: -uri / E: ti pat] Situaţie ivită în cursul unei partide de şah atunci când toate piesele rămase ale unui jucător sunt blocate, iar regele, neatacat, nu poate fi mutat, deoarece toate câmpurile din jur sunt atacate, partida încheindu-se remiză.
-pat3 [At: DNJ / E: fr -pathe. it -pato] Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „bolnav". patac sm vz pitac1 patacă sfv z pitac1
pataclrir s [At: PLOPŞOR. V. O. 13 / PI: net / E: net] (Reg) Leasă paralelipipedică, aşezată pe un lemn scobit ca o albie. în care sunt călcaţi strugurii ca să curgă mustul.
pataci s [At: BORZA. D. 19 / PI: net / E: cf pataşed1] (Bot; reg) Floarea-paşti lor (Anemone nemorosa).
patagiu sn [At: DN3 / P: -giu / PI: ~i/ / E: eg patagium] Pieliţă care se întinde între membrele dinainte şi dinapoi, ca şi spre coadă, la unele animale mamifere şi care serveşte la planat.
patagon, ~ă smf a [At: CONTEMP. 1949. nr. 120, 5/5 / PI: -ni, -e i E: fr patagon] (Asr) 1-9 Patagonez (1-9).
patagonez, ~ă [At: SFC II. 219 / PI: -i, -e / E: Patagonia + -rz] 1-4 smf, a (Persoană) care (face parte din populaţia de bază a Patagoniei sau) este originară de acolo Si: (asr) patagon (1-4). 5 smp Populaţie care locuieşte în Patagonia Si: (asr) patagon (5). 6-7 a Care aparţine (Patagoniei sau) patagonezilor (5) Si: (asr) patagon (6-7). 8-9 a Privitor (la Patagonia sau) la patagonezi (5) Si: (asr) patagon (8-9).
patalama sf [At: POLIZU / V: (reg) ba- / PI: -le / E: tc batalama, bg daTOARMă] (Şdp) 1 Dovadă scrisă. 2-3 (Certificat sau) diplomă de studii. pata rama sfv z pataramă
patară/nă sf [Al: GORJAN, H. IV. 102/7 / V: (îrg) pătăr-, (reg) ~i/*a / PI: -me, (înv) paldrămi / E: cf pdtdranie] 1-2 (îrg) întâmplare (neplăcută). 3-4 (îe) A da (sau a cădea) în (sau a ajunge, a gusta) ~ma cuiva A o păţi la fel cu altcineva. 5 (îe) A şti ~ma cuiva A cunoaşte firea, obiceiurile, cusururile cuiva Si: (reg) a şti moarea cuiva. 6 (îdt) Năsălie.
palaraţină sf [At: ABC. MAR. / PI: -ne / E: cf it paterazzo] (Nav) Parâmă folosită la fixarea de borduri şi spre pupă a arborilor unei nave cu vele.
pataşcă1 sf[At: NECULCE, L. 74 / V: (reg) păt~ / PI: -şte, patăşti, -asti / E: ns cf ucr, rs thiiku] 1 (Mol; Buc) Targă pentru transportat materiale. 2 (Mol) Brancardă. 3 (Mol) Năsălie. 4 (Mol) Dric. 5 (Mol) Roabă. 6 (Mol) Platformă de scânduri care formează fundul căruţei.
7	(Reg) Corlată la car sau la căruţă. 8 (Reg) Loitră la car sau la căruţă.
9	(Reg) Fiecare dintre drugii care se leagă la laturile unui autovehicul imobilizat în noroi, zăpadă etc., pentru a putea fi scos cu ajutorul animalelor de tracţiune. 10 (Rar) Platformă folosită ca şa pentru femei. 11 (Reg) Taşcă.
12	(Reg) Fiecare dintre cele două lemne între care stă animalul când este potcovit. 13 (Trs; îf pataşed) Colţunaşi cu griş. 14 (Bot; reg; lpl) Dediţei de pădure (Anemone silvestris).
pataşcă2 sf [At: CHIRIŢESCU, GR. 182 / V: patetică i PI: -me / E: rs lumiHKa (G lui umwioK)] Veche monedă austriacă de argint, care a circulat şi în ţările române Si: pitac. pa tas ci sfp vz pacheşcă
pătată sf [At: DN3 / PI: -îe / E: ti patate] Tubercul de cartof dulce Si: batat.
păta .v/ [At: ANON. CAR. / V: (îrg) pe a-, (reg) pantă (PI: penîe),peartă ! PI: pete / E: net] 1 Urmă lăsată pe suprafaţa unui obiect de o substanţă străină obiectului, prin acoperire sau impregnare. 2 Suprafaţă pe care se întinde această urmă. 3 Substanţă care a lăsat această urmă Si: (reg) pătat ura, (nob) maculatură2. 4 Porţiune pe corpul animalelor, păsărilor, peştilor etc. unde părul, penele, solzii etc. sunt de altă culoare faţă de rest.
5	Păr, pene, solzi etc. din această porţiune Si: (reg) pătdturd. 6 Porţiune
a pielii corpului omenesc sau a animalelor diferit colorată faţă de rest.
7	(Reg) Aluniţă. 8 Element, porţiune colorată care apare în câmpul vizual, pe un fond de culoare mai mult sau mai puţin uniform. 9 (Şîs ~ de culoare) Porţiune pe o pictură, colorată diferit de cele înconjurătoare. 10 Mijloc principal de exprimare a artistului, alături de punct şi linie, în desen, pictură, grafică. 11 Porţiune de nuanţă diferită care se observă cu ochiul liber sau cu telescopul pe discul soarelui, al lunii sau al altor corpuri cereşti.
12	(îe) A căuta pete-n soare A căuta cu orice preţ defecte acolo unde nu sunt. 13 (Fig) Faptă, atitudine contrară principiilor morale Si: pdcaî, ruşine, stigmat. 14 (îlav) Fără (de) - Curat. 15 (Fig; îal) Inocent. patâng sm vz potâng patcea sfvz pacea pate sn vz pateu
patefon sn [At: CAMIL PETRESCU. T. III. 188 / V: (reg) ~if~ i PI: -oane, (înv) -uri / E: fr pathephone] 1 Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe un disc aşezat pe un platan care se roteşte cu ajutorul unui arc Si: gramofon Vz picup. 2 (Bot; reg; lpl; îf patefoane) Zorele (Pharbitis purpurea).
patelar, -ci a [At: DN3 / PI: -i, -e / E: fr patellaire] (Atm) 1 Referitor la patelă2 (2). 2 Al patclei2 (2). patelă1 sf [Ai: GLOSAR REG. /' PI: -le / E: ucr nareAă] 1 (Reg) Tingire.
2	(Reg) Tigaie.
patelă2 a‘/’I At: DN-1 / PI: -le / E: tipatelle. lat patella] 1 (Zlg) Gasteropod marin comestibil, având cochilia în formă de con puţin înalt, cu diametrul bazei de 5 cm. 2 (Atm) Rotulă. 3 (Ant) Farfurie de pământ sau de metal în care se punea mâncarea.
patelectomle sf[At: DN' / P: -mi-e / PI: -\i / E: ti patelle cto mie] (Atm) Ablaţiune a rotulei.
patehn, ~ă a [At: CR (1846), 312/22 / PI: -i, -e ! E: fr patelin] (Frr) Mieros.
patehtă sf [At: DN*' / PI: -te / E: ti pate Uite] (Med) Inflamaţie a rotulei. pateloplastle sf[At: DNJ / P: -ti-e / PI: -li / E: ti patelloplastie] (Med) Refacere chirurgicală a rotulei fracturate. paternă sf vz patimă
patenă sf [At: CODRU-DRĂGUŞANU. C. 162 / PI: -ne i E: tipatene, g ex Pate ne] 1 (îvr) Farfurie. 2 Vas sfinţit, de aur sau de argint aurit, de formă circulară plată, cu picior-talpă, folosit în ritualul bisericii catolice, pentru a primi pâinea sfinţită. patent1 sn vz patentă
patent2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. I. 431 / PI: -nu, -e i E: ti patent] (D. însuşiri, acţiuni.manifestări etc. ale oamenilor) 1 Evident. 2 Autentic.
3	Notoriu.
patent, -ă [At: C. PETRESCU. C. V. 44 / PI: -nţi, -e / E: ger Patent] 1 a (D. sisteme şi obiecte tehnice) Constituit în chip special pentru a prezenta garanţii de soliditate, de bună funcţionare sau pentru a putea fi folosit uşor Si: practic. 2-3 sn, a (Şîs Cleşte -) (Cleşte) cu suprafaţă mare de prindere, cu care se pot executa diferite operaţii de apucare, de tăiere etc. 4 sf(Reg) Capsă de încheiat hainele. 5 sn (Reg) Târnăcop special, folosit în mine Si: (reg) chilavitd. 6 Punct, ochi de tricotaj care permite
o	elasticitate mai mare.
patent*, -a a [At: DN ' / PI: -nţi, -e / E: lat patens] (Big; d. părţi similare ale unui organ) Bine distinct şi răsfirat.
patenta vt [At: MAIORESCU. CR. I. 331 / Pzi: -tez / E: ti patentei', ger Patentieren] 1-11 (înv) A acorda cuiva o patentă (1-11). 12 (Asr; c.
i.	o invenţie) A breveta. 13 (înv) A supune la patentă (10). 14 (Teh; c. i. sârme sau benzi de oţel) A trata termic pentru a mări rezistenţa la prelucrarea la rece.
patentai, -a a [At: BARIŢIU. P. A. II. 189 / PI: -i, -e I E: patentă + -al] 1-4 (îvr; d. salarii, indemnizaţii etc.) Care este acordat în virtutea unei patente (7-10).
patentai'sm, a [At: (a. 1833) DOC. EC. 530 /V: -rin / PI: -i / E: patentă + -ar] (înv) 1-2 (Persoană) care plătea patentă (10) Si: (îvr) patentaş (1-2).
3-4 (Persoană) cu patentă (11) Si: (îvr) patentaş (3-4).
921
PATENTARE
patentai'e sf [At: NOM. MIN. 1,90 / PI: -tari / E: patenta] 1-11 Acordare cuiva a unei patente (1-11). 12 (Asr) Brevetare a unei invenţii. 13 (înv) Supunere la patentă (10). 14 (Teh) Tratare termică a unor sârme sau benzi de oţel pentru mărirea rezistenţei la prelucrarea la rece. patentaiiu sm, a vz patentar
patentaş sm [At: STAMATI, D. / PI:	/	E:	patentă + -aş] 1-4 (îvr)
Patentar (1-4).
patentat, -ă [At: MACEDONSKI, O. III, 82 / PI: ~aţi, ~e / E: patenta] 1-22 smf, a (Persoană) căreia i s-a acordat o patentă (1-11). 23 a (D. invenţii; asr) Brevetat. 24-25 smf a (înv) (Persoană) care plăteşte patentă
(10). 26 a (Fig; prt; d. oameni şi însuşirile lor) Notoriu. 27 a (Fig; prt; d. oameni şi însuşirile lor; rar) Care are o proastă reputaţie Si: interlop.
patentă sf [At: AXINTE URICARIUL, ap. LET. II, 183/17 / V: patent sn (PI: -uri) / PI: ~te / E: ger Patent, fr patente] 1-3 (înv) (Act) (lege sau) dispoziţie care emana de la o autoritate supremă şi care conferea o funcţie, un gard, stabilea un drept sau un privilegiu. 4 (Pex) Certificat. 5 (îs) ~ consulară Scrisoare de acreditate a unui consul. 6 (Mar; îs) ~ de sănătate Act care se dă unui vas la plecarea dintr-un port şi prin care se confirmă starea sanitară bună a echipajului şi a portului respectiv. 7 Drept exclusiv care se acordă unui inventator de a-şi exploata o invenţie proprie. 8 (Pex) Document care atestă acest drept Si: brevet. 9 (înv) Drept de a profesa.
10	(înv) Impozit anual plătit de negustori, meseriaşi, liber-profesionişti etc. pentru acest drept. 11 (Pex) Dovadă prin care se confirmă plata acestui impozit. 12 (Fig; rar) Sistem original. pater1 a [At: CV 1951, nr. 11, 38 / PI: -i, -e / E: net] (Reg) Nebun. pater2 sm [At: (a. 1723) IORGA, S. D. XII, 22 / PI: -/ / E: lat pater] 1-2 (Ltm) (Călugăr sau) preot catolic. 3 (Trs) Nălucă.
pateră sf[At: BARCIANU / PI: -re / E: fr patere, lat patera] 1 Cupă largă şi puţin adâncă folosită de antici în timpul sacrificiilor, la libaţiuni etc. 2 Cuier. 3 (Elt) Rozetă.
pateric sn [At: CAT. MAN. I, 158 / PI: -ice, -uri / E: siv narepHirh, ngr naiEpiKâv] 1 Colecţie de texte bisericeşti în care sunt cuprinse vieţile unor părinţi canonizaţi ai Bisericii creştin-ortodoxe. 2 Text care face parte dintr-o astfel de colecţie Si: (înv) otecinic.
pateriţă sf [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 298/16 / A şi: -ter-, pat-i PI: -te / E: ngr JWcrepiTGa] Toiag episcopal.
patern, -ă av, a [At: CR (1848), 28V67 / PI: -ni, -e / E: fr paterne cf lat paternus] 1-2 (Liv) (în mod) părintesc. paternal, -ă a [At: DN3 / PI: -i, -e / E: fr paternei] (Liv) Patern. paternahsm sn [At: DN3 / PI: -e / E: îr paternalisme] 1 Sistem social caracterizat prin predominanţa prestigiului celor mai vârstnici sau a unuia dintre ei, care deţine o influenţă personală asupra grupului. 2 Doctrină social-politică ce susţine că patronii sau conducătorii de întreprinderi ar trebui să manifeste interes faţă de bunăstarea muncitorilor, faţă de atmosfera de la locul de muncă şi faţă de relaţiile interumane.
paternahst, ~ă [At: DN3 / PI: -işti, -e l E: frpaternaliste] 1-2 a Referitor la patemalism (1-2). 3-6 smf, a (Adept) al patemalismului (1-2).
paternitate i/[At: ALECSANDRI. T. I. 384 / PI: -taţi / E: frpaternite]
1	Calitate de tată. 2 Relaţie dintre tată şi fii. 3 (Jur) Filiaţie pe linia tatălui.
4	(Fig) Calitate de autor al unei lucrări, al unei idei etc.
paternoster sn [At: DN3 / PI: ? / E: ger Paternoster] 1 Ascensor cu mai multe cabine de funcţionare continuă. 2 Elevator pentru materiale de construcţie cu cupe fixate pe două benzi rulante. 3 Ornament arhitectonic dintr-un şir de proeminenţe ovale sau rotunde. pateşcă sf vz pacheşcă
patetic, -ă [At: HELIAE, GR. P. 11/3 / PI: -ici, -ice / E: frpathetique, ger Pathetisch] 1-2 a, sn (Plin de) patos1 (3). 3-4 av, a (într-un mod) care impresioneză. 5-6 av, a (în mod) emoţionant. 7-8 av, a (în mod) înduioşător. 9 av Cu afectare. 10-11 av, a (în mod) emfatic. 12 a (Atm; d. nervi) Care inervează muşchii oblici ai ochiului.
patetico av [At: DN3 / E: it patetico] (Muz; ca indicaţie de execuţie) Cu pasiune.
patetism sn [At: VIANU, A. P. 53 / PI: (rar) -e / E: îr pathetisme] 1-3 însuşire (de a impresiona) (de a emoţiona sau) de a înduioşa puternic.
4	Caracter emoţionant al unui lucru, al unei opere etc. 5-8 Atitudine patetică (4, 6, 8,11). 9 (îlav) Cu - în mod patetic.
patetiza vi [At: DN3 / Pzi: -zez / E: fr pathetiser] (Rar) 1 A simula patosul. 2 A pune patos în ceva.
pateu sn [At: GALACTION. O. A. I, 34 / V: (fam) -te / PI: -uri / E: fr pâte] 1 Preparat de patiserie din aluat cu mult unt, umplut cu brânză sau cu tocătură de came, de şuncă, de peşte etc. care se consumă, de obicei, ca aperitiv Si: (îrg) pastet (1). 2 Pastă condimentată de ficat, de carne, de peşte etc., care se consumă unsă pe felii de pâine, proaspătă sau conservată Si: (îrg) pastet (2).
pathola sf [At: IST. Ţ. R. 74 / V: -oma (A: net) / A: net / PI: -le / E: net] (îvr) Ură. pathoma sf vz pathola
patibar sn [At: DEX2 / PI: -uri / E: pati(seiie) + bar] Bar cu specific de patiserie.
patibular, -ă a [At: ANGHEL, PR. 104 / PI: -i, -e / E: îrpatibulaire] (Rar) Care merită să fie spânzurat.
pafibule sfp [At: DN1 / E: lat patibulum] (Ltm) Furci în care erau spânzuraţi condamnaţii la moarte.
patic, -ă [At: CIHAC. II. 248 / A şi: -tic / PI: -ici, -ice / E: ucr naTFHKa „neisprăvit"] 1 a (Mol; d. fiinţe) Cu picioare scurte. 2 a (Mol; d. fiinţe) Cu picioare strâmbe. 3 a (Reg) Pipernicit. 4 sm (Mtp; rar) Pitic.
paticarie sf[At: MEŞT. DOFT. II, 33v/18 / PI: ~i/ / E: păticar + -ie] (îvr) Farmacie.
-patie [At: DN3 / E: fr -patine. it -patia] Element secund de compunere savantă cu semnificaţiile: 1 Boală. 2 Suferinţă. 3 (Med) Afecţiune. patifon sn vz patefon
patimă ^;/'[At: HERODOT (1645). 204 / V: (înv) -ină, -temă / PI: -mi, (rar) -me / E: ngr nă&rp,a] 1 (înv) Nenorocire. 2 (înv) Necaz. 3 Suferinţă fizică la care este supus cineva Si: caznă, supliciu, tortură. 4 (Pex) Chin moral Si: (înv) pasiune. 5 (Bis; lpl; şîs săptămâna -inilor) Chinuri îndurate de Iisus Hristos în săptămâna premergătoare răstignirii Sale Si:-supliciu.
6	(înv) Boală. 7 (îvr; îs) -mile mării Rău de mare. 8 Tendinţă puternică şi nestăpânită însoţită de o preocupare exagerată şi obsedantă pentru satisfacerea anumitor dorinţe Si: pasiune, (fam) boală. 9 Deprindere rea Si: nărav, viciu, (reg) natură. 10 Iubire intensă, excesivă. 11 Plăcere exagerată. 12 Subiectivism. 13 (îlav) Cu - Pătimaş. 14 (îe) A cădea în ~ma băuturii (sau a alcoolului, a jocului etc.) A bea, a juca jocuri de noroc etc. în mod excesiv. 15-20 (Cer) Obiect al unei patimi (8-12). patm sn vz patină2
patina1 [At: C. PETRESCU, î. I. 263 / Pzi: -nez / E: fr patiner] 1 vr (D. obiecte de cupru sau de orice alt metal oxidabil, de piatră, d. construcţii, clădiri etc.) A căpăta patină Si: a se învechi, a se oxida, a se rugini. 2 vr (Pan; d. obiecte de îmbrăcăminte) A se uza. 3 v(/'(D. obiecte de artă, de metal, de piatră etc.) A trata suprafaţa cu anumite substanţe, pentru a face să capete patină1.
patina2 vi [At:AGÂRBICEANU, A. 339 / Pzi: -nez / E: fr patiner] 1 (D. oameni) A se deplasa pe gheaţă cu patinele2 prin alunecare. 2 (Pgn) A se deplasa, prin alunecare, pe o suprafaţă lucie. 3 (D. roţile motoare ale vehiculelor, ale angrenajelor etc.) A se învârti în gol. fără a se antrena unele pe celelalte. 4 (D. vehicule) A nu putea înainta din cauza roţilor care se învârtesc pe loc, pe un teren alunecos. 5 (D. roţile vehiculelor, ale angrenajelor etc.) A aluneca pe calea de rulare cu. sau, mai ales. fără învârtire. 6 (D. vehicule) A se deplasa prin alunecarea roţilor, abătându-se de la direcţia de înaintare Si: a derapa. 7 (Teh) A glisa.
patinaj sn [At: CARAGIALE, O. VII, 20 / PI: -e / E: fr patinage] 1 Patinare2 (1). 2-3 (Ramură sau) probă sportivă practicată pe gheaţă cu ajutorul patinelor. 4 (Pex; rar) Temperatură foarte scăzută, poU'ivită pentru patinare2. 5 Patinoar.
patinai'e1 sf[At: DM / PI: -nări / E: patina1] 1 Dobândire a patinei1 pe obiecte din cupru sau din alt metal oxidabil, obiecte de piatră.
922
PATOLOGIC
construcţii, clădiri, prin oxidare sau învechire Si: (rar) patinat1 (1). 2 (Pan) învechire a unor obiecte de îmbrăcăminte prin purtare îndelungată Si: (rar) patinat1 (2). 3 Tratare a suprafeţei unor obiecte de artă cu anumite substanţe, pentru a face să capete patină1.
patinare2 sf [At: IOANOVICI, TEHN. 346 / PI: ~nări / E: patina2] 1 Deplasare pe gheaţă cu patinele2 prin alunecare Si: patinaj (1). (rar) patinat2 (1). 2 (Teh; şîs ~ de rostogolire) învârtire în gol a pieselor unui mecanism, fără a se antrena unele pe celelalte Si: (rar) patinat2 (2). 3 (Şîs ~ de. alunecare) Alunecare a roţilor unui vehicul sau ale unui angrenaj pe calea de rulare, cu sau fără a se învârti Si: (rar) patinat2 (3). 4 (Teh) Glisare,
patinat1 sn [At: DN3 / PI: (rar) -uri / E: patina1] 1-2 (Rar) Patinare1 (1-2).
patinat2 sn [At: AGÂRBICEANU, L. T. 146 / PI: ~uri / E: patina2] 1-3 (Rar) Patinare2 (1-3). 4 (Teh) Glisare.
patinai, -ă a [At: S mai 1960, 47 / PI: ~aţi, -e / E: patina1] Care are patină1 (1-2).
patinator, -oare smf [At: AGÂRBICEANU, L. T. 153 / PI:	~oare
/ E: patina2 + -tor] Persoană care practică patinajul (1-3) Si: (iuz) patinor2
(1-3).
patină1 sf[At: ODOBESCU, S. II, 301 / PI: -ne / E: îr patine] 1 Strat de cocleală care se formează cu timpul pe suprafaţa obiectelor de cupru sau de aliaje de cupru, de obicei sub acţiunea agenţilor atmosferici. 2 Strat asemănător cu cel descris mai sus care se formează, cu timpul, pe suprafaţa unor obiecte de metal, de piatră, a unor clădiri etc. 3 Culoare, aspect mai întunecat pe care-1 capătă cu vremea anumite obiecte, clădiri etc. 4 Culoare, lustru care i se dă unui obiect, în scop decorativ, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a-1 proteja împotriva coroziunii.
patină2 sf[At: NICA, L. VAM. / V: (reg) patin sn (PI: ~terii), pant- / PI: -ne, (reg) -ni / E: fr patin] 1 (Mpl) Obiect de metal format dintr-o şină cu elemente de legătură care o fixează pe talpa ghetelor de patinaj şi cu care cineva se deplasează prin alunecare pe gheaţă Si: (reg) corcie, mâţă, pinten. 2 (Şîs ~ cu rotile) Obiect de metal prevăzut cu patru rotile şi cu elemente de legătură care le fixează de talpa ghetelor, cu care cineva se deplasează pe sol. 3 (Rar) Fiecare dintre cele două tălpi ale săniei.
4	(Rai-) Schi. 5 (Teh) Piesă prin intermediul căreia un mecanism cu ghidaje poate executa o mişcare alternativă de translaţie. 6 Organ al maşinilor agricole de recoltat, destinat rezemării pe sol a aparatului de tăiere şi reglării înălţimii de tăiere a plantelor. patină3 sfvz patimă
patinoar sn [At: BACOVIA, O. 17 / V: -or / PI: -re / E: fr patinoire] Teren special amenajat pentru practicarea patinajului (1-3) Si: patinaj (5). patinor1 sn vz patinoar
patinor2, -oare smf [At: ALEXI. W. / PI: -i, -oare / E: fr patine ur] 1-3 (Iuz) Patinator (1-3).
patinsonare sf [At: DN3 / PI: -nări / E: cf fr patinsonage] Procedeu de separare a argintului din minereul de plumb argentifer, prin topirea minereului.
paîio sn [At: DN3 / P: -ti-o / PI: -uri / E: sppatio] (Ahn) Curte interioară pavată, înconjurată de arcade, specifică locuinţelor spaniole.
patiserie sf[At: ALEXI, W. / PI: -ii / E. fr patisserie] 1 Aluat fin, cu diferite compoziţii, din care se fac pateuri (1), plăcinte, prăjituri etc. 2-4 (Csc) Pateuri, plăcinte, prăjituri etc. 5-7 Magazin unde (se prepară sau) se vând (şi se consumă) produsele de patiseie (1) Si: plăcintărie.
patisier, -ă smf [At: CR (1848), 242/39 / P: -si-er / PI: -i, -e / E: fr patissier] 1-2 (Rar) Persoană care (prepară sau) vinde produse de patiserie
(1).
patison sn [At: DN3 / PI: ? / E: fr pâtisson] Legumă puţin cunoscută în România, din aceeaşi familie cu dovleacul, având mărimea unui măr şi forma unei farfurii răsturnate, cu marginile dinţate. patişah sm vz padişah
pam sf [At: CIHAC. II, 685 / A şi: pat~ I PI: ~te / E: net] (înv) Talpă
la saboţi.
patlage sfp vz pătlăgea pătlăgea1 sfvz pătlăgea pătlăgea2 sfvz pătlagină patlageană sfvz pătlăgea patlage ni u, -ie a vz pătlăginiu pătlăgică sfvz pătlăgea pătlagină sfvz pătlagină patlagine sf vz pătlagină pătlăginiu, -ie a vz pătlăginiu patlaj sn vz podlaş patlanjer sn vz pătlagină
patlăci sfp [At: BORZA, D. 189 / E: net] (Bot; Olt) Cârciumărese (Zinnia elegans). patlăgean sm vz pătlăgea
patmă sf [At: PAMFILE. C. 49 / PI: -me / E: net] (Reg) Gaică ce strânge la spate o haină Si: patnoşcă. patnog s vz podnojie patnojă sf vz podnojie
patnoşcă sf[ At: PAMFILE, C. 49 / A: net / E: rs homio)KKRj (Reg) Patmă.
pato- [At: DNP / E: fr pathoit pato-] Element prim de compunere savantă, cu semnificaţiile: 1 Boală. 2 Suferinţă. 3 (Med) Afecţiune.
patofiziologie sf [At: DN3 / P: ~gi-e / PI: (rar) -ii / E: fr pathophyisiologie] (Med) Studiu al disfuncţiilor organismului.
patofobie sf[At: DN3 / P: -bi-e / PI: ~i/ / E: fr pathophobie] Teamă patologică de boli.
patogen, -ă a [At: ALEXI, W. / PI: -i, -e / E: frpathogene] (D. microbi, agenţi, factori de mediu) Care provoacă infecţii.
patogenetic, -ă a [At: PARHON, B. 106 / PI: -ici, -ice / E: fr pathogenetique] 1 Care aparţine patogeniei Si: (rar) patogenic (1). 2 Care se referă la patogenie Si: (rar) patogenic (2). 3 De patogenie Si: (rar) patogenic (3).
patogeneză sf [At: DNJ / PI: -ze / E: fr pathogenese] Patogenie. patogenezie sf [At: NEGULICI / PI: (rar) ~i/ / E: fr pathogenesie] (îvr) Patogenie.
patogenic, -ă a [At: PARHON, O. A. I. 343 / PI: -ici, -ice / E: fr patho genique] 1-3 (Rar) Patogenetic (1-3).
patogenie sf[At: BIANU, D. S. / PI: ~i/ / E: fr pathogenie] Ramură a medicinii care studiază mecanismul prin care o boală provoacă în organism tulburări funcţionale sau organice care stau la baza simptomelor bolii Si: pato geneză, (îvr) patogenezie.
patogenitate ^/'[At: BABEŞ, O. A. 1,233 / PI: -taţi / E: patogen + -itate] Proprietate de a provoca infecţii.
patognomonic, -ă [At: FIS, 7/12 / PI: -ici, -ice / E: fr pathognomonique] (Med) 1 sf (înv) Semiologie. 2 a Care este caracteristic unei boli. 3 a Pe baza căruia se poate stabili diagnosticul unei boli.
patognomonie sf[At: FIS, 7/11 / PI: ~iz / E: cf patognomonic] (Med; îvr) Semiologie.
patolog) -ă sm [At: POLIZU / Pî: -ogi, -oge / E: ger Patholog] (Rar) Specialist în patologie. patologhic, -ă a vz patologic
patologhiceşte av [At: VASICI, M. II. 241/9 / E: patologhie + -iceşte] (îvr) Din punct de vedere patologic. patologhie sfvz patologie
patologic, -ă a [At: AR (1829), 191 V4 / V: (înv) -ghic, -ă / PI: -ici, -ice t E: pathologique, ngr mx&oXoyiKâq, ger pathologisch] 1 Care se referă la patologie. 2 Care aparţine patologiei. 3 De patologie. 4 Care se referă la starea unei boli. 5 Care indică o boală fizică sau psihică. 6 Care este provocat de boală. 7 De boală. 8 Care prezintă anomalii Si: anormal, bolnav, morbid. 9 (îs) Anatomie -ă Parte a anatomiei care studiază transformările anatomice intervenite în structura ţesuturilor şi a organelor, sub influenţa unei boli.
923
PATOLOGIE
patologie sf [At: EPISCUPESCU. PRACTICA 99/3 / PI: ~i/ / V: (înv) ~ghie sf/ E: ngr TcadoXoyia, fr pathologie, ger Pathologie] 1 Ramură a medicinii care studiază bolile din punctul de vedere al naturii, al cauzelor, al mecanismului de producere, al simptomelor etc. lor. 2 Totalitate a manifestărilor unei boli Vz simptom.
patologist, -ă smf [At: DN3 / PI: -işti, ~e / E: fr pathologiste] (Rar) Patolog.
patomimie sf [At: DNJ / P: ~mi-e l PI: ~if / E: fr pathomimie] Stare morbidă caracterizată prin nevoia de a simula o boală, uneori chiar cu preţul unei automutilări.
patomorfologie sfs [At: DN3 / P: ~gi-e l PI: ~ii /E: pato- + morphologie] Anatomie patologică.
patonea sf [At: BORZA, D. 81 / A: net / PI: ? / E: net] (Bot; reg) Floarea-soarelui (Helianthus anuus).
patos1 sn [At: HELIADE, O. II. 400 / PI: -uri / E: ngr TtăQoq, fr pathos]
1	(înv) Ură. 2 (înv) Ciudă. 3 însufleţire pasionată. 4 Patetic (2). 5 (îlav) Cu ~ în mod entuziast Si: avântat, înflăcărat, pasionat. 6 (îal; im) în mod afectat Si: emfatic. 1 Patetism deplasat Si: afectare, emfază.
patos2 sn [At: (a. 1645) ap. TDRG / PI: ? / E: ngr Jtârog ,,strat“] (Grî) Pardoseală. patpăduchi i, sm vz pitpalac patraclur sn vz patrafir
patrafir sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I. 197/3 / V: epitraliil. (rar) epitrafil, epit-, (îrg) epitraliir, ~arh\r, (înv) epatraliir, epetepetraliir, epetrafil, ~ah\l, pătralril, petrahil, petrail, (reg) epitrachil, epitrăhiliu, -achir, petracliir / PI: -e / E: siv nerp^XHAh, ngr âmxpaxfjki] 1 Obiect din odăjdiile bisericeşti, în forma de fâşie lungă de stofă brodată cu motive religioase, pe care preoţii ortodocşi îl poartă petrecut pe după gât. în faţă. în timp ce oficiază Si: orar1, paliu, stolă. 2 (Fig) îndeplinire a obligaţiilor de preot. 3 (Fig) Ceea ce câştigă un preot de pe urma oficiilor făcute în parohie. 4 (Fig) Autoritate preoţească. 5 (Pex) Forţă spirituală. patralnl sn vz patrafir patrahir sn vz patrafir patralion sn vz catralion patrangele sfp vz pătlăgea patrangular, ~d a vz patrunghiular patranoaşte sfp patrunoaşte patrant sm cvadrant
patrasprăzecelea, ~zeacea no vz paisprezecelea
patrasprezecelea, ~zeacea no vz paosprezecelea
pătrat, -ă sn, a vz pătrat
patratic, ~ă a vz pătrati
patraturd sf vz cvadratură
patrawlă sfvz patrulă
patravanghelsn [At: COCEA. ap. SCL 1969, 137 / PI: -e / E: ctm patru + tetraevatighel] (Nob; în imprecaţii, csnp) Tetraevanghel. patrălea no vz patrulea patrâlea no vz patrulea patrăntaş sn vz patronaş patrănzăl sm vz pătrunjel patreot, ~ă smf vz patriot
patrer sm [At: LEXIC REG. II. 126 / PI: -i / E: patru + -er] (Reg) 1 Carte de joc marcată cu numărul patru Vz decar, nouar, optar, şeptar. 2 Notă de patru la un examen. pat ret sn vz portret
patri- [At: DN3 / E: fr patri-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţiile: 1 Părinte. 2 Tată.
patriac s [At: ALR II. 95 / PI: ? / E: patru + -iac] (Reg) Grup de patru obiecte de acelaşi fel. patriaj sm vz patriarh patriarc sm vz patriarh patriarcaly ~ă a vz patriarhal patriarcat sn vz patriarhat
patriarh sm [At: CORESI. EV. 224 / P: ~tri-arh / V: (îrg) -rc (PI: -rci, -ierci). (reg) ~aj (PI: -ieji) / S şi: -rch / PI:	(îrg)	-rşi,	(înv) -ierhi,
(reg) -ierşi i E: siv rurpHap'hX^y ngr naTpiâpxoq] 1 Fiecare dintre strămoşii mitici ai omenirii înfăţişaţi în Biblie ca şefi ereditari, spirituali şi politici, ai unor mari familii gentilice erbaice. 2 (Pex) Personaj venerabil din Biblie.
3	Şef de familie în faza superioară a orânduirii gentilice. 4 (Pex) Bătrân venerabil cu numeroşi descendenţi. 5-6 (Fig) întemeietor (din vechime sau) în vârstă al unei doctrine, al unei concepţii etc. 7-8 (Fig) (îndrumător sau) iniţiator în vârstă şi cu foarte mare experienţă într-un domeniu spiritual. 9 Cel mai înalt rang în ierarhia unora dintre bisericile ortodoxe sau eterodoxe autocefale. 10 Persoană care deţine rangul de patriarh (9).
patriarhal, -ă a [At: MARCOVICI. D. 213/4 / V: (înv) ~real / S şi: ~rchal / P: ~tri-ar~ / PI:	~e / E: fvpatriarcal (după patriarh)] 1 Care
aminteşte de vechime Si: (înv) patriarhicesc (1), patriarşesc (1). 2 Care este ca în vremurile de demult Si: (înv) patriarhicesc (2), patriarşesc (2).
3	Care are simplitatea obiceiurilor şi a traiului din trecutul îndepărtat Si: (înv) patriarhicesc (3), patriarşesc (3), simplu. 4 (Pex) Liniştit. 5 (Pex) Bătrânesc. 6 (Pex) Ţărănesc. 7 Care ţine de patriarhat Si: (înv) patriarhicesc (4), patriarşesc (4). 8 Care se bazează pe patriarhat Si: (înv) patriarhicesc (5), patriarşesc (5). 9-13 De patriarh (1-3, 9-10) Si: (înv) patriarhicesc (6-10), patriarşesc (6-10). 14-18 Referitor la patriarh (1-3,
9-10) Si: (înv) patriarhicesc (11-15), patriarşesc (11-15). 19-23 Care aparţine patriarhului (1-3, 9-10) Si: (înv) patriarhicesc (16-20), patriarşesc (16-20). 24-26 Care aparţine patriarhiei (4-6) Si: (înv) patriarhicesc (21-23), patriarşesc (21-23). 27-29 Referitor la patriarhie (4-6) Si: (înv) patriarhicesc (24-26), patriarşesc (24-26).
patriarhalism sn [At: MAIORESCU. CR. I, 394 / S şi: ~rcha~ / P: ~tri-ar~ / E: patriarhal + -ism] 1 Tendinţă de întoarcere la tradiţiile şi datinile din trecut. 2-7 Obicei, tradiţie, mod de viaţă care aminteşte de timpurile patriarhale (1-6).
patriarhalist, -a a [At: IBRĂILEANU. SP. CR. 151 / P: ~tri-ar~ / PI: -işti, ~e / E: patriarhal + -ist] (Rar) 1-7 Care ţine de patriarhalism (1-7). 8-14 Privitor la patriarhalism (1-7). 15-21 Caracteristic patriarhalis-mului (1-7).
patriarhalitate sf [At: PERPESS1CIUS. M. III, 227 / P: -tri-ar- / PI: -taţi / E: patriarhal + -itate] 1-7 însuşire de a fi patriarhal (1-7). 8-14 Aspect patriarhal (1-7). 15-21 Viaţă patriarhală (1-7). 22 Simplitate.
patriarhat sn [At: (a. 1865) URICARIUL. X. 379 / V: (înv) -rcat / P: -tri-ar- / PI: (1) -e / E: îr patriarcat cf patriarh] 1 (Rar) Patriarhie (5).
2	(îdt) Demnitate de patriarh (9) Si: (înv) patriarhie (2). 3 Denumire a ultimei perioade din istoria orânduirii comunei primitive, corespunzătoare epocii bronzului şi începutului epocii fierului. în care bărbatul avea rol predominant în viaţa economică şi socială, iar apartenenţa la gintă se stabilea pe linie descendentă paternă.
patriarhicesc, ~ească a [At: (a. 1785) URICARIUL. 1.118 / S şi: -rch-/ P: -tri-ar- / PI: -eşti / E: patriarh + -icesc] 1-26 (înv) Patriarhal (1-3,
7-29).
patriarhie sf [At: MOXA. 380/1 / V: (înv) -rşie, ier/ne, -ierşie l S şi: -rch- i P: -tri-ar- / PI: -ii / E: siv naTpH&pTi»ngr mxrpiap%ia] 1 (înv) Funcţie de patriarh (9). 2 (îdt) Patriarhat (2). 3 Timp cât îşi exercită funcţia un patriarh (10). 4 Organizaţie bisericească ortodoxă sau eterodoxă^ autocefală, condusă de un patriarh (9). 5 Sediu al patriarhiei (4) Si: (rar) patriarhat (1). 6 Biserică centrală a unei patriarhii (4). 7 Biserică unde slujeşte un patriarh (9).
patriarhism sn [At: HASDEU, I. C. I. 43 / S şi: -rchism / P: ~tri-ar~
/ PI: (rar) -e / E: patriarh + -ism] (Rar) 1 Conducere politică exercitată de patriarh (9). 2-4 Epocă de dominaţie a patriarhilor (1-3).
patriarşesc, ~ească a [At: DOSOFTEI. V. S. noiembrie 123v/8 / V: -ierşesc, -ească, patrieş- / P: -tri-ar- / PI: -eşti / E: patriarh + -esc] 1-26 (înv) Patriarhal (1-3, 7-29). patriarşie sfvz patriarhie patrichian, ~ă smf vz patrician
924
PATROLĂ
patrichie sm vz patriciu patnchiu sin vz patriciu
patriciat, ~ă a [At: DNP / P: ~ci-al / PI:	-e	/	E: îr patriciat] Referitor
Ia patriciu Si: patrician (3).
patrician, ~ă [At: GTN (1836). 561 /19 / V: (înv) ~chian, ~isian / P: -ci-an / PI: ~/e/w\ -iene, (înv) / E: fr patiicien] 1 smf (Ani) Persoană care aparţinea. prin naştere, aristocraţiei gentilice şi care se bucura de toate privilegiile Si: (înv) patriciu (3). 2 a Care aparţine patricienilor (1) Si: (înv) patriciu (4). 3 a Privitor la patricieni (1) Si: (înv) patriciu (5). 4 a De patricieni (1) Si: (înv) patriciu (6). 5 smf (Pgn) Nobil. 6 a Care aparţine nobililor. 7 a Privitor la nobili. 8 a De nobili. 9 sm Cârnat preparat din tocătură de vită care se consumă fript la grătar.
patriciat sn [At: NEGULICI / P: -ci-at / PI: (rar) ~e / E: fr patriciat, lat patriciatus] 1 Calitate de patriciu (1). 2 Calitate de patrician (1). 3 Instituţie a patricienilor (1). 4 Totalitate a patricienilor (1). 5 Totalitate a nobililor.
patricid, ~ă [At: POLIZU / V: (înv) ~idiu sn / PI: -iz/, -e i E: lat patricida] (Rar) 1 sn Paricid (1). 2 smf Paricid (2). patricidiu sn vz patricid
patriciu sm [At: DOSOFTEI. V. S. decembrie 22676 / V: (înv) ~chie, ~chiu, ~\ţiu / PI: -ii, (rar) -ci / E: ngr TcaxpiKiog, lat patricius] 1 Titlu instituit în Imperiul Roman de către Constantin cel Mare. păstrat şi în Imperiul Bizantin, reprezentând cel mai înalt rang după împărat. 2 (Cer) Persoană care avea acest titlu. 3-6 (înv) Patrician (1-4). 7 (Asr) Aristocrat.
patridă sf [At: (a. 1757) CAT. MAN. II. 339 / PI: ~de / E: ngr Tcarpida] 1-3 (Grî) Patrie (1-3).
patrie i/[At: BIBLIA (1688) pref 7/47 / PI: -ii / E: lat patria, fr patrie]
1	Mediu politic, social şi cultural în care îşi desfăşoară viaţa şi lupta fiecare popor Si: (grî) patridă (1). 2 Teritoriu locuit de un popor Si: (grî) patridă
(2). 3 Ţară în care s-a născut cineva şi al cărei cetăţean este Si: (îvp) moşie1, (înv) naştere, (grî) patridă (3), (îvr) moştenire. 4 (îs) ~ mumă (sau mamă) Ţară din care s-a desprins o altă ţară, o provincie etc.. care este legată de prima prin unitate naţională, de limbă, cultură etc. 5 Ţară în care locuieşte sau în care se stabileşte cineva, fără a-i aparţine ca origine. 6 Loc de origine al cuiva sau a ceva. 7 Loc, climat propice dezvoltării cuiva sau a ceva. patriehie sfvz patriarhie patrierşesc, ~ească a vz patriarşesc
patrierşeşte av [At: (a. 1777) FURNICĂ. I. C. 58 / E: patriarh + -este] (îvr) 1-4 Ca un patriarh (1-4). 5 în calitate de patriarh (9).
patrierşi vi [At: DOSOFTEI. V. S. februarie 70721 / Pzi: -şese / E: patriarh] (îvr) 1 A fi patriarh (10). 2-3 (A deţine şi) a exercita funcţia de patriarh (9). patrierşie sf vz patriarhie patrieşesc, ~ească a vz patriarşesc
patrihoţ sm [At: ALECSANDRI.T. 1,96/PI: -// E: ctm patriot + hoţ] (Fam; mpl) Fals patriot. patrilater sn vz patrulater
patriliniai', ~ă a [At: DN3 / P: ~ni-ar / PI: -i, -e / E: fr patrilineaire] (D. sistemul de filiaţie şi de organizare socială) în linie paternă.
patrilocal, -a a [At: DN3 / PI:	-e	/	E:	fr	patrilocal]	(D.	un	sistem
de relaţii conjugale) în care femeia vine să locuiască cu familia soţului.
patrimonial, -a a [At: NEGULICI / P: -ni-al / PI:	-e	/ E: fr
patrimonial] 1-7 Care constituie un patrimoniu (1-7). 8-14 Care se referă la patrimoniu (1-7). 15-21 Care aparţine unui patrimoniu (1-7). 22 (îs) Raporturi -e Raporturi juridice care au un conţinut economic. 23 (îs) Bunuri ~e Bunuri care pot fi evaluate în bani.
patrimoniu sn [At: DRLU / PI: -ii / E: lat patrimonium, fr patrimoine]
1	(Jur) Totalitate a drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică, precum şi a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, aparţinând unei persoane fizice sau juridice. 2 Bun moştenit de la părinţi Si: posesiune ereditară. (îvp) moşie1. 3 Avere părintească. 4 (Pgn) Proprietate. 5 Totalitate a bunurilor materiale care aparţin întregului popor şi sunt administrate de către organele statului Si: bun public. 6 Bunuri spirituale
moştenite din generaţie în generaţie, care aparţin întregului popor Si: moştenire culturală. 1 (Pex) Bunuri spirituale, culturale etc. care aparţin întregii omeniri. patrioată sf vz patriot
patriot, -ă [At: (a. 1773) GCR II. 86/18 / V: (înv) ~tă sm, ~oată sfi ~reot smf / P: -tri-ot / Pî: ~oti, ~e / E: ngr Ttarpidyvrig, fr patriot, ger Patriot] 1 sm (înv; determinat de aps) Compatriot. 2 smf(\nv) Persoană originară din locul despre care se vorbeşte Si: localnic. 3 smf Persoană care îşi iubeşte patria. 4-8 a (îvr) Patriotic (2-4, 6-7).
patriotard, ~â smf, a [At: GALACTION, A. 449 / P: ~tn-o~ l PI: -rzi, ~e / E: îr patriotard] 1-4 (Persoană) care face paradă de patriotism (1-2). patriotă sm vz patriot
patriotesc, ~ească a [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 297/18 / P: ~tri-o~ ! PI: -eşti / E: patriot + -esc] 1-6 (înv) Patriotic (2-7).
patriotic, ~ă a [At: HELIADE. F. 9/18/ P: ~tri-o~ / PI: -ici, -ice / E: frpatriotique] 1 (D. sentimentele, manifestările, acţiunile oamenilor) Care exprimă patriotism. 2 (D. sentimentele, manifestările, acţiunile oamenilor) Care serveşte patria Si: (înv) patriotesc (1), patrioticesc (1). (îvr) patriot
(4). 3-4 (D. acţiunile oamenilor) Făcut din patriotism (1-2) Si: (înv) patriotesc (2-3), patrioticesc (2-3), (îvr) patriot (5-6). 5 (îvr; d. oameni) Care îşi iubeşte patria Si: (înv) patriotesc (4), patrioticesc (4). 6 (înv) Care aparţine patriei Si: (înv) patriotesc (5), patrioticesc (5). (îvr) patriot (7). 7 (înv) Din patrie Si: autohton, naţional, (înv) patriotesc (6), patrioticesc (6) (îvr) patriot (8).
patrioticesc, ~ească a [At: URICARIUL. II. 235/26 / P: -tri-o- / PI: -eşti / E: patriot + -icesc] 1-6 (înv) Patriotic (2-7).
patrioticeşte av [At: NEGRUZZI. S. I. 318 / P: -tri-o- ! E: patriot + -iceşte] (îvr) 1-3 (înv) Ca în patrie (1-3). 4-6 După obiceiurile din patrie (1-3). 7-9 Ca patrioţii (1-3).
patriotism sn [At: (a. 1787) GĂLDI. M. PHAN. 224 / V: (înv) -mos, ~izmos / PI: (rar) -e 1E: ngr itaxpicoTiopâq, fr patriotisme] 1-2 Sentiment de dragoste (faţă de patrie sau) faţă de poporul din care face parte. patriotismos sn vz patriotism
patriotiza vr [At: CODRU-DRĂGUŞANU. C. 142 / P: -tri-o- / Pzi: ~zez / E: patriot + -iza] 1-2 (îvr) A se însufleţi de sentimente patriotice (2,5).
patriotizmos sn vz patriotism patrisian, -ă smf wz patrician
patristic, -a [At: ALEXI, W. / PI: -ici, -ice I E: fr patristique] 1 sf Doctrină teologică-filosofică prin care s-au pus bazele dogmaticii şi cultului creştin, completând Biblia şi studiind viaţa, opera şi concepţia părinţilor Bisericii Si: patrologie (1). 2 a (Rar) Care se referă la părinţii Bisericii. 3 a (Rar) Care ţine de doctrina părinţilor Bisericii. 4 a Specific doctrinei părinţilor Bisericii.
patriţă sf [Ai: V. MOLIN. V..T. 61 / PI: -ţe / E. ger Patritze] 1 Piesă cu care se presează materialul într-o matriţă şi al cărei relief constitue negativul obiectului matriţaî. 2 (Tip) Piesă de oţel a maşinii tipografice pe care se gravează în relief o literă sau un semn tipografic şi cu ajutorul căreia se obţine matriţa necesară la turnatul literelor şi al semnelor tipografice. patriţiu sm vz patriciu patroană sf vz patron2
patroancă .ş/[At: GRAIUL. 1.552 / PI: ? / E: cf potronic] (Reg) Monedă. patrocina vb [At: BARCIANU / Pzi: -nez! E: latpatrocinari] (Ltî; îdt) A patrona.
patrociniu sn [At: BARIŢIU, P. A. III. 26 / PI: net / E: lat patrocinium] (Ltî; îdt) Patronaj.
patroclin, ~ă a [At: DEX2 / PI: -i, ~e / E: fr patrocline] (Big; d. organisme) Care a moştenit predominant caractere paterne. patrol sm vz patrulă patrola v vz patrula patrolă sf vz patrulă
925
PATROLOGIE
patrologie i/[At: CONTEMPORANUL. III, 619 / PI: (rar) -ii / E: fr patrologie, ger Patrologie] 1 Patristică (1). 2 Colecţie care cuprinde scrierile Părinţilor Bisericii. 3 (Prc: ccr) Carte din această colecţie. patroloi sm vz petrol patron1 sm vz potron
patron2 sn [At: LB / V: -oatiă sf,pătrăvană sf,pătrăvoane sm (PI: -oui), pătrăon, păt~ / PI: -oane / E: ger Patrone] 1 (Trs; Ban) Glonţ. 2 (Şîs ~ de dinamită) Bucată cilindrică de exploziv folosită în mine Vz cartuş. 3 (Reg) Potricală1. patron3 sn [At: BARCIANU, V. / PI: -oane l E: ger Patrone, fr patron]
1	(Rar) Tipar după care se execută un obiect de îmbrăcăminte. 2 Desen, model după care se execută o ţesătură Si: patern.
patron4, ~oană smf [At: (a. 1696) URICARIUL. V. 140/19 / V: (rar) ~onă sf, ~nos (A: net) / PI: ~i, -oane / E: lat patronus, ger Patron, fr patron, mg patronus] 1 Sfânt considerat protector al unei persoane, al unui aşezământ, al unei comunităţi etc. (care, de obicei. îi poartă numele).
2	Zi a numelui unei persoane. 3 (Ie) A face ~ A-şi serba ziua numelui.
4	Ocrotitor. 5 (Reg) Cap de familie. 6 (Reg) Persoană însărcinată cu paza unei comune în timpul nopţii. 7 Proprietar al unei întreprinderi, al unui local, al unui atelier etc. care foloseşte munca salariată. în raport cu angajaţii sau cu clienţii săi Vz meşter, stăpân. 8 (Ant) Patrician roman considerat în raport cu liberţii şi cu clienţii săi. 9 (Jur; înv) Cetăţean care, în Imperiul Otoman, făcea oficul de apărător al administraţiei locale în litigiile acesteia cu administraţia centrală Si: defensor.
patrona [At: (a. 1821) IORGA, S. D. XII, 178 / V: (îvr; cscj) -ni / Pzi: -nez. i E: patron4 cf fr patronner] 1 vt A ocroti o persoană sau o colectivitate Si: a proteja, a sprijini, a susţine, (ltm; îdt) a patrocina. 2-3 vii A conduce o întreprindere, un colectiv de salariaţi, în calitate de proprietar al bazei materiale. 4 vi (îvr) A da sprijin şi ascultare unei legi, rânduieli. patronagiu sn vz patronaj
patronaj sn [At: BĂLCESCU, M. V. 23 / V: (înv) ~agiu / PI: ~e l E: fipatronage] 1 Ocrotire. 2 Conducere. 3 Asociaţie, societate de binefacere.
4	Acţiune de ocrotire a săracilor şi a celor incapabili de muncă pe care
0	desfăşoară societăţile de binefacere.
patronal, ~ă a [At: CR (1846) 88V48 / PI: ~i, -e / E: frpatronnal] (Rar)
1	Care ţine de ziua numelui cuiva, de patron4 (2). 2 Al patronului4 (1).
3	Care se referă la patron4 (7). 4 Format din patroni4 (7). patronare sf [At: DRLLT / V: (îvr) ~riire / PI: ~nări / E: patrona] 1
Ocrotire. 2 Conducere.
patronat1 sn [At: ŞINCAI, HR. III, 246/35 / PI: (nob) ~uri / E: lat patronatus, fr patr onat, ger Patronat] 1 Drept pe care îl avea în trecut un prelat sau un senior laic de a numi pe cineva într-o demnitate ecleziastică. 2 (îdt) Ocrotire. 3 (îdt) Conducere. 4 Calitate de patron4 (7).
5	(Csc) Mulţime de patroni4 (7). 6 (Csc) Asociaţie a patronilor4 (7). 7 (Csc) Totalitate a patronilor4 (7).
patronat2, ~ă a [At: MDA ms / PI: -aţi, -e / E: patrona] 1 Ocrotit de un patron4 (1). 2 Condus de un patron4 (7). patronă sfvz patron4 patroneasă sfvz patronesă
patronesă sf [Ai: CARAGIALE. O. IV, 101 / V: ~easă / PI: ~se l E: fr patronesse] (Frr) Femeie care patronează o acţiune culturală, de binefacere etc. patroni v vz patrona patronic sm vz potronic
patronie sf[At: (a. 1821). IORGA, S. D. XII, 178 / PI: ~i/ / E: patron + -ie] (îrg) Patronaj (2). patronim sn [Ai: DN3 / PI: -el E: fr patronyme] Nume de familie. patronimic, -ă sn, a [At: BARCIANU / PI: -ice / E: frpatronymique] 1-2 (Şîs Nume -) (Nume) de familie. 3-4 (La unele popoare) (Nume după tată, format cu ajutorul unui sufix special) care este dat membrilor unei familii.
patronimie şf[At: DEX2 / P: -mi-e / PI: ~i/ / E: patronim] Ramură a genealogiei care studiază evoluţia numelor după tată într-o familie.
patronire sfvz patronare
patronii sn [At: MACAROVICI, CH. 401 / PI: (rar) -e l E: fr patronite] (Chm) Sulfură naturală de vanadiu. patronoş sm vz patron4
patrontaş sn [At: AR (1829), 248!/22 / V: (reg) ~răn~, pătrăn~, pătrân~, păt~, pătrun~, potân~ / PI: -e l E: rs narpoHTam, ger Patrontasche] (Pop) Cartuşieră.
patrontaşcă sf [At: RETEGANUL. P. III, 13 / V: ~rân~, potrân~, potrun~ / PI: -şte / E: ctm patrontaş + taşcă] (Reg) Cartuşieră.
patru [At: COD. VOR. 26/13 / PI: (rar) -uri / E: ml quattoor] 1 nc Numeral care, în numărătoare, are locul între trei şi cinci. 2 a Care sunt în număr de patru (1). 3 a (înv; îs) ~ clase învăţământ elementar. 4 a (înv; îas) Curs inferior al liceului Si: gimnaziu. 5 a (îs) ~ scânduri Sicriu. 6 a (îe) între ~ochi (sau pereţi) în taină, confidenţial, fără martori Si: în doi. 1 a (îlav) în cele ~ zări (sau colţuri, vânturi etc.) Spre toate punctele cardinale principale, în toate părţile, pretutindeni. 8 a (îal; pex) Fără urmă.
9	a (Reg; îe) în ~ iţe Beat. 10 a (îls) Cu ~ picioare sau în ~ picioare Patruped. 11c/ (Reg; îls) ~ popi Capră cu care se ridică piatra unei mori.
12	smf Grup de obiecte de acelaşi fel format din patru membri. 13 sn (îlav) în ~ împărţit în patru păiţi egale Si: în sferturi. 14 sn (îe) A(-şi) deschide (sau a-şi face, a avea etc.) ochii (şi urechile sau, rar urechile în) ~ sau (a fi) (cu) ochii (în) ~ A fi foarte atent. 15 sn (îae) A proceda cu mare băgare de seamă. 16 sn (îe) A despica (sau a tăia) firul (de păr sau, rar, un fir de păr, părul) în ~ A cerceta în mod amănunţit, a se ocupa de ceva cu minuţiozitate exagerată, mai mult decât este necesar. 17 sn (Pop; îe) A face pe dracul în ~ A depune toate eforturile, a utiliza toate posibilităţile pentru a izbândi într-o acţiune. 18 sn (Reg; îe) A se face în ~ A munci din greu, a se strădui, a depune eforturi mari. 19 sn (îlav) Cât ~ Foarte mult, depăşind limitele obişnuite. 20 a (îcr trei, cinci) Care este într-o cantitate sau care reprezintă un interval ce poate fi trecut cu vederea, neluat în consideraţie. 21 nc Număr abstract corespunzător. 22 na (îcs) De -ori în mod repetat sau reluat de acest număr de ori. 23-24 nd (îcs) Câte
-	(într-un mod) care este ordonat în serii de patru (1). 25 no Al patrulea, a patra. 26 /(/ (înv) Pătrime. 27 sn Semn grafic care reprezintă numărul patru1 (1). 28 sn (Pex) Desen, figură în forma acestui semn. 29 sn Notă cuprinsă între notele trei şi cinci. 30-31 sn (Carte de joc sau) faţetă a zaruiui marcată cu patru puncte.
patrucolţurat sn [At: TEM. GHEOM. I, 471 / PI: ? / E: cdp ngr tetpăyovov] (îvr) Patrulater.
patrufoliat, -ă a [At: NAUM, IST. ART. 106 / P: -li-at / PI: -aţi, -e / E: cdp fr quadrifolie] 1 (Rar; d. frunze) Care este alcătuit din patru lobi.
2	(Aht; rar; pex; d. construcţii) Care are forma unei frunze cu patru lobi. patruilă sfvz patrulă patrul no vz patrulea patrul sm vz patrulă
patrula vi [At: LM / V: (îrg) -rola,pătrola,peat- / Pzi: -hz. / E: patrulă] 1-4 (D. formaţii militare) A înainta pe jos, călare, pe apă, pentru a îndeplini
0	misiune (de cercetare) (de pază) (de control sau) de legătură. patrulare sf [At: REBREANU, N. 288 / PI: -lări l E: patrula] 1-4
Misiune (de cercetare) (de pază) (de control sau) de legătură îndeplinită prin deplasarea pe teren ori pe apă.
patrulater [At: ASACHI, G. 577 î 7 /V: (înv) cuadril-, c vadril-, pa tril-, -latnic, ~latur, -lăture / PI: -e / E: cdp lat quadrilaterus, fr quadrilatere]
1	sn Poligon cu patru1 (1) laturi Si: (îvr) patrucolţurat, (îdt) patrunghi. 2-3 sn, a (Suprafaţă, teren) care este mărginit de un patrulater (1) Si: (înv) patrulateral. 4 a (D. corpuri geometrice) Care are baza un patrulater (2). 5-6 sn, a (Obiect, construcţie) care are forma unui patrulater
(4).
patrulateral, -ă a [At: GEOMETRIA A. M. 162/11 / V: ~latural, ~lăturat / PI: -i, -e / E: fr quadrilateraf] (înv; d. obiecte) Patrulater (2). patrulatnic sn vz patrulater patrulatur sn vz patrulater patrulatural, -ă a vz patrulateral
926
PAUPERISM
patrulature sn vz patrulater
patrulă sf[At: LB / V: (îrg) -rolă (PI: -(mie), (înv) -raulă, -rol sm, -ul sin, ~ulie, -udă, pătrăulă, păt~, peat- i PI: -le / E: ger Patrulle, fr patrouille, rs narpyAB] 1-4 Grup de militari, rar de civili, pe jos, călare, pe maşini de luptă sau pe nave izolate, care îndeplineşte o misiune (de cercetare) (de pază) (de control sau) de legătură. 5-8 (Prc) Persoană care face parte dintr-o patrulă (1-4). 9 (îe) A face de ~ A păzi. 10 (îe) A merge în ~ A cerceta, a iscodi. 11 Formaţie de zbor alcătuită din trei sau patru avioane de luptă. patrulăturat, -ă a vz patrulateral
patrulea, ~ra [At: CORESI, EV. 262 / V: (îvp) ~rălea, ~râlea, patru, patrul / E: patru1 + -lea] (Cu arp „al“, ,,a“) 1-2 no, a (Număr) care se află între al treilea şi al cincilea. 3 smf Obiect care ocupă locul patru1 (1) într-un şir. 4 sm (îe) A fi al ~ A nu-i fi dorită prezenţa. 5 a (îcs) A -ra parte Care reprezintă cu aproximaţie una din porţiunile rezultate în urma împărţirii întregului în sferturi. 6 a (îlav) A ~ra oară în mod repetat de patru1 (1) ori. patrulie sf vz pătrulă patruman, -ă a vz cvadruman patrumânal, -ă a vz cvadruman
patrunghi sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / PI: -uri / E: pati unghi + -ar ] (îdt) Patrulater (1).
patrunghiar, ~ă a [At: ALEXI. W. / PI: -i, -e / E: patrunghi + -ar] (îvr) Patrunghiular.
patrunghiular, -ă a [At: ARISTIA, PLUT. / V: ~rangular / PI: -i, -e / E: patru1 + unghiular] (D. figuri geometrice, planuri construcţii etc.) Care are patru unghiuri Si: (îvr) patrunghiar. pătrunjel sm vz pătrunjel
patrunoşte sfp [At: VICIU, GL. / V: ~ranoaş~ / E: lat pater-noster] (Trs) Mătănii.
patruped, -ă [At: PLEŞOIANU, C. 40/15 / V: cadr-, catr~, cuadr~, cvadr-, jxidr-! PI: -ezi, -e / E: lat quadrupes, -dis, fr quadrupede] 1-2 sn, a (Animal) care are patru1 (1) picioare.
patrupedic, -ă a [At: ASACHI, S. L. I, 224 / PI: -ici, -ice / E: patruped + -ic] (înv) Patruped (2). patruplu, -ă a vz cvadruplu patrusprăzeacele, -zeacea no vz paisprezecelea patrusprăzece nc, sm vz paisprezece patruspreăzecilea, ~zecea no vz paisprezecelea patrusprece nc, sm vz paisprezece patrusprezecelea, -cea no vz paisprezecelea patrusprezece nc, sm vz paisprezece patrusprezecilea, -zecea no vz paisprezecelea patruzecelea, ~zecea no vz patruzecilea
patruzeci [At: COD. VOR. 50/16 / E: patru1 + zece] 1 nc Număr care, în numărătoare, are locul între treizeci şi nouă şi patruzeci şi unu. 2 a (Udp ,,de“) Care sunt în număr de patruzeci (1). 3 a (îe) A aştepta (pe cineva) cu ~ de ochi A aştepta pe cineva cu mare nerăbdare. 4 nc (îe) A fi cu ~ de inimi A fi foarte atent, a fi numai ochi şi urechi. 5 nc (îc) (Cei-Mşi-patru)-de-sfinţi (sau -de-mucenici) Mucenic2 (5). 6 a (Ent; îc) ~-de-picioare Scolopendră. 7 smf Grup de patruzeci (1) de obiecte.
8	a (îcr „treizeci“. „cincizeci^) Care sunt în număr apropiat de patruzeci (1). 9 smf Grup mare de obiecte sau de persoane. 10 sm (înv; îs) Postul -lor Păresimi (1). 11 sn (Rar; în imprecaţii) Desconsiderare a celor sfinte ale celui apostrofat. 12 nc Număr abstract corespunzător lui patruzeci (1).
13	na (îcs) De - de ori în mod repetat de patruzeci (1) de ori. 14 nd (îcs) Câte ~ Care este repartizat în grupuri de patruzeci (1) de obiecte. 15 no Care ocupă locul patruzeci (1) într-un şir. 16 sm Semn grafic care reprezintă numărul patruzeci (1). 17 nc (Lpl; reg) Număr al colăceilor sau al pâinişoarelor care se dau la pomana mortului.
patruzecilea, ~zecea no [At: LB /V: (înv) -celea / E: patruzeci + -lea] (Cu arp „ar, *,a“) Care se află între al treizeci şi nouălea şi al patruzeci şi unulea.
patruzecime [At: GHEŢIE, R. M. / PI: -mi I E: patruzeci + Ame cf lat quadragesima] 1 ///'(îdt) A patruzecea parte dintr-un întreg. 2 ş/'Păresimi
(2).
patruzecinic, ~ă a [At: (f. a.) URICARIUL II, 198/7 / E: patruzeci + -nic] (înv; d. slujbe religioase) Care se face după patruzeci de zile de la moartea cuiva. patruzecioptism sn vz paşoptism patruzeciopt'ist, smf a vz paşoptist patulic sm vz pitulici1 patuogi sp vz podnojie
patvagon sn [At: CV 1951, nr. 6, 26 / PI: -oane / E: ger Packwagen] (Pop) Vagon de bagaje. paţacherii sfp [At: SCL 1969, 137 / E: Paţac] (Iuz) Mezeluri. paţachm sm vz paţachină
paţachmă [At: COSTINESCU / V: (îrg) ba~, baţia~, pasa~, paţachm sm, păţăc~ i PI: -e / E: cf srb pasjakovina] 1 sf (Bot; reg) Verigar (Rhamnus cathartica). 2 sf (Bot; reg) Cruşân (Rhamnus frangula). 3 sf (Bot; reg) Roibă (Rubia tinctorum). 4 sf (Bot; reg) Tulichină (Daphne mezereum). 5 sm (Bot; reg; îf paţachin) Vişin sălbatic (Prunus fructicosa). 6 sf (Rar) Cerneală tipografică de culoare roşie. 7 sf (Fam; dep) Epitet pentru o femeie îmbrăcată şi fardată strident. 8 ş/'(Fam; dep) Epitet pentru o femeie de moravuri uşoare. 9 smf(Fam; dep; şîf paţachin) Om de nimic. 10 .s/'(Reg; dep) Femeie leneşă şi proastă. paţai vr [At: LEXIC REG. 117/ Pzi: ? / E: net] (Buc; dep) A se bâlbâi. paţailă sms [At: LEXIC REG. 117 / E: net] (Buc; dep) Persoană bâlbâită Si: (reg) paţareagă. paţait, a [At: LEXIC REG. / PI: -iţi, -e / E: paţai] (Buc; dep) Gângav. paţareagă sms [At: LEXIC REG. 117 / E: net] (Buc; dep) Paţailă. paţălă sfv z paţilă
paţăr sm [At: CV 1950, nr. 3, 34 / PI: -i / E: ger Patzer] (Rar; dep) Desenator litograf care lasă urme şi pete pe desen. paţârcă sf [At: DEX2 / V: ~ţir~ / Pi: ? / E: net] (Reg) Femeie uşuratică. paţâiene sfp vz piţiană paţient, smf, a vz pacient paţiente sm vz pacient paţienţă sfvz pacienţă paţifloare sf vz pasifloră
paţilă sf [At: BUD, P. P. 13 / V: paţălă / PI: -le i E: păţi + -ilâ] (Mar) Păţanie.
paţircă sf [At: ISPIRESCU. L. 323 / V: ~ţâr~ / PI: ? / E: net] (Rar) Femeie uşuratică. paţoc sm vz poţoc paţog sm vz poţoc paţoncă sf vz păţoancă pauăr sm vz paur
paucă1 j/[At: BARONZI, L. 116 / V: (reg) peucă i PI: -uce l E: ger Pauke] 1 (îrg) Timpan Vz tâmpind, tobă. 2 (Mol; îf peucă) Fluier cu care se joacă copiii, făcut dintr-o coajă de salcie, dintr-o frunză de ceapa etc. paucă2 sfvz poc2 pauceaur, ~ă a vz panceaur pancenie sf vz poucenie
pauliană af [At: DELAVRANCEA. T. 6 / P: pa-u-li-a- / PI: -ne l E: fr paulienne] (îs) Acţiune - Acţiune judiciară prin care un creditor poate cere debitorului său rezilierea unui contract, anularea unui act etc., dacă acestea sunt posterioare creanţelor. paunj sm vz păianjen paunjin sm vz păianjen paunjine sm vz păianjen pauuşin sm vz păianjen
pauper, ~ă a [At: STAMATI. D. / PI: -i, -e / E: lat pauper] (Liv; d. oameni) Lipsit de mijloace de existenţă, redus la starea de extremă sărăcie.
paupensm sn [At: KOGĂLNICEANU. S. A. 80 / PI: (rar) -e ! E: fr pauperisme] (Liv) Paupertate (1).
927
PAUPERIZA
pauperiza vt [At: DL / Pzi: ~zez / E: pauper + -iza] (Liv; c. i. oameni sau colectivităţi) A aduce în stare de mizerie, a reduce la treapta cea mai de jos a sărăciei, prin exploatare.
pauperizare sf {At: LUPTA DE CLASĂ. 1953. nr. 3-4. 91 / E: vz pauperiza] (Liv) Aducere în stare de mizerie, reducere la treapta cea mai de jos a sărăciei.
pauperizat, ~ă ci [At: MDA ms / PI: -ari, -e / E: pauperiza] (D. oameni) Adus în stare de mizerie, redus la treapta cea mai de jos a sărăciei.
paupertate sf [At: DDRF / PI: -taţi! E: lat paupertas, -atis] 1 (Liv) Stare de extremă sărăcie în care se află cineva Si: (liv) paitperism. 2 (Iuz; îs) Act (sau certificat) de - Act prin care se atestă că o persoană nu posedă nici un fel de avere.
paur sm [At: MOLIN, R. B. 41 8 / V: paor, paore, pauăr, ~re / PI: -/ / E: ger dai Pauer] (Ban) 1 Ţăran. 2 Muncitor agricol care locuieşte la oraş. paure sm vz paur
păun vt [At: ALR I. 1430/40 / Pzi: -rase / E: net] (Reg) A jefui. paus sm vz paos paust sn vz paos
pansai [ At: GHEŢIE. R. M.. ap. DLR / V: păuşală sfi P: pa-u- l PI: (rar) ~e ! E: ger Pauschale] 1 sn, a (Sistem de plată pentru o prestaţie de serviciu, pentru un consum de energie, de apă. de combustibil) care fixează cu aproximaţie o sumă globală. 2 .v/'(Iuz; îf păuşala) Sumă globală pusă la dispoziţia cuiva pentru anumite cheltuieli. pauz sn vz paos
pauză sf[At: BUDAI-DELEANU. LEX. / PI:	/	E:	lat	pansa,	îrpause,
ger PauseJ 1 întrerupere a unei acţiuni sau a unei activităţi pentru un interval cu o durată variabilă. 2 Interval de timp cât are loc o pauză (1) Si: (înv) păuzare Vz oprire, repaus. 3 (îlav) Fără ~ Fără încetare, continuu, neîntrerupt. 4 (Spc) întrerupere, de durată variabilă. în cursul vorbirii, al unei lecturi, recitări etc. 5 (Spc) Perioadă de timp dintre două acte sau două păiţi ale unui spectacol, când reprezentaţia este întreruptă Si: antract.
6	(Spc) Recreaţie la şcoală. 7 (Spc) întrerupere a executării unei bucăţi muzicale pentru un anumit interval de timp. 8 (Cer; şîs barei sau linie de -) Semn de punctuaţie în formă de linie orizontală, care marchează o oprire în lectură, aproximativ similară cu aceea indicată de virgulă, pentru a delimita o enunţare incidenţă, pentru a reda diferite valori stilistice etc.
9	Semn grafic pus pe portativ, care notează întreruperea şi durata intervalului de tăcere în executarea unei bucăţi muzicale.
pava vt [At: FILIMON, O. I. 265 / Pzi: ~vez / E: frpaver] 1 (Fşa; c. i. şosele, curţi) A acoperi cu pavaj (2) Si: (înv) a pavelui, (îvr) a pavela Vz pietrui.
pavagiu1 sm [At: BL IX. 54 / PI: ~i/ / E: pava + -giu] (Rar) Pavator. paragiu2 sn vz pavaj
pavaj sn [At: POLIZU / V: (înv) -agiu (PI: -ii), pavegii snp / PI: ~e, (înv) -uri i E: frpavage] 1 Acţiune de a pava. 2 (Cer) Strat neted de blocuri cubice de piatră, bucăţi de lemn. cărămizi, dale etc.. aşezate strâns unele lângă altele pe o fundaţie de nisip sau de mortar, cu care se acoperă un drum. o curte, a încăpere etc. Si: caldarâm, (ltî) paviment, (iuz) pavea
(3), pardoseală.
pavană sf [At: ARDELEANU. V. P. 71 / PI: -ne i E: fr pava ne] i Dans vechi de origine spaniolă sau italiană, cu ritm şi mişcări lente şi cu caracter solemn. 2 Melodie după care se execută pavana (1).
pavare ^/'[At: DDRF / PI: -vâri! E: pava] Acţiune de a acoperi cu pavaj Si: pavat1, pietruire. pavat1 sn [At: DL / PI: (rar) -uri / E: pava] Pavare. pavai2 a [At: TOPÎRCEANU. P. O. 25 / PI: -aţi, -e / E: pava] (D. şosele, curţi) Acoperit cu pavaj (2).
pavator sm [At: NOM. PROF. 39 / PI: -i / E: pava + -tor] Muncitor calificat care execută pavaje Si: (îvr) pavagiu1. pavă1 sf vz palhă2 pava2 sf vz pavea pavată sfvz pavăză
pavăză sf[At: MOXA. 375/22 / V: (înv) ~ăţă, paveză, pla~, plaveză, povază (A: net) / PI: paveze, (înv) ~ze / E: pn pawpz it pavese] 1 Armă defensivă de diverse forme, precum dreptunghiulară, rotundă, ovală etc. sau mărimi, confecţionată din metal. lemn. piele etc. şi folosită în antichitate şi în Evul Mediu Si: scut. 2 (Fig) Ajutor. 3 (Fig) Apărare. 4 (Fig) Sprijin. 5 (Fig) Protecţie pentru cineva sau ceva. 6 (înv) Stemă. 7 (înv) Copcă. 8 (Bot; reg) Jaleş (Stachys germanica). 9 (Bot; reg) Jaleş-de-câmp (,Stachys rect a).
pavea sf [At: (a. 1835) URICARIUL VIII, 132/19/V: (înv) ~afa, pava / PI: -ele / E: fr pave] 1 (Mpl) Bucată, de formă cubică, prismatică etc. de piatră, de lemn. mai rar de beton, de cărămidă etc. folosită la executarea unui pavaj. 2 (îe) A bate (sau a număra) ~le A umbla fără nici un rost Si: a umbla creanga. 3 (Lsg: iuz) Pavaj (2). 4 (îvr) Impozit, taxă pe care
0	plătea un proprietar pentru construirea sau întreţinerea pavajului (2). paveală sfvz pavea
pavecernie sf [At: DOSOFTEI. MOL. 84 / Pî: -ii / E: siv nABenepHHH] (înv) Pavecerniţă. pavecerniţă sf [At: PRAV. GOV. 1 35710 / PI: -ţe / E: siv năBenepNHUâ j
1	Slujba religioasa scurtă care se facc seara la mănăstiri, după vecernie Si: (înv) pavecernie. 2 Caile bisericească cuprinzând rugăciunile şi tipicul slujbei de pavecerniţă (1).
pavegii snp vz pavaj
pavela vt [At: NEGRUZZI. S. I. 203 / Pzi: -lez I E: pavea] (îvr) A pava. pavelui vt [ At: STAMATI. D. / Pzi: -esc / E: pavea + -ui] (înv) A pava. pavezar sm [At: ALEXANDRIA, 26/8 / PI: -i / E: pavăză + -ar] (înv) Meşteşugar care făcea paveze (1). paveză sfvz pavăză
pavian sm [At: STAMATI. D. / P: -vi-an / PI: -i / E: ger Pavian] 1 (Lpl) Gen de maimuţe cu capul mare, cu botul ascuţit ca de câine, cu caninii dezvoltaţi şi cu corpul acoperit cu peri lungi şi rari (Papio). 2 (Şls) Maimuţă care face parte din acest gen. 3 (Fig; dep) Epitet pentru un om urât.
pavie .v/'[At: A III. 5 / PI: -ii i E: net] (Trs) Curea de la şa care se trecc pe sub coada calului Vz curar, huear, hamut, vânar.
pavilion sn [ At: AR (1829). 131 /30 / V: (înv) ~/o« / P: -li-on / PI: -oane / E: fr pavilion ger Pavillion] 1 Construcţie uşoară de dimensiuni reduse, situată într-un parc. într-o grădină etc. şi care serveşte ca umbrar sau ca loc de adăpost Si: chioşc. 2 (Pex) Clădire izolată, de dimensiuni reduse, situată într-o pădure, pe malul unui Iac etc. 3 Fiecare dintre clădirile de sine stătătoare ale unui ansamblu de clădiri care formează o singură unitate administrativă sau care sunt destinate aceluiaşi scop Vz secţie. 4 Cort mai mare. de formă cilindrică şi cu vârful ascuţit, care servea de obicei ca locuinţă căpeteniilor armatei în timpul campaniilor. 5 Drapel de forme şi culori diferite, arborat de o navă pentru a-i indica naţionalitatea, compania de navigaţie căreia îi aparţine, un semnal din codul special de semnalizare etc. 6 (Pex) Naţionalitate pe care o indică un asemenea drapel.
7	Drapel arborat de unele autorităţi portuare pe faţada sediului lor. 8 Drapel al pionierilor, al unor asociaţii sportive etc. care se înalţă la anumite festivităţi. 9 Parte largă ca o pâlnie a unor instrumente muzicale de suflat.
10	(îs) ~ chinezesc Instrument de fanfară militară, format dintr-o pâlnie conică de metal, de care sunt atârnaţi clopoţei. 11 Pâlnie acustică a unui receptor telefonic, a unui megafon etc. 12 (Şîs -ul urechii) Parte vizibilă, cartilaginoasă. a urechii externe. 13 Porţiune dilatată. în formă de pâlnie, situată la extremitatea anumitor conducte ale organelor interne. pavilon sn vz pavilion
paviment sn [ At: FL (1838). 18 !/l 9 / PI: ~e. -uri! E: lat pavimentum] (Ltî) 1 Pavaj (2). 2 Pardoseală.
pavimentos, ~oasă a [At: DN-1 / PI: -oşi, oase / E: fr pavimenteux. it pavimentoso] (Med; d. un epiteliu) Format din celule poliedrice. pa vişte sfvz pajişte
pav'it s [At: GL. OLT. / PI: net / E: ns cf viţă] Viţă de vie. pavlicean, -ă smf vz pavlichian
928
PAC
pavlichian, -ă [At: IORGA, S. N. 94 / V: -cean / P: -chi-an / PI:	,
~icne / E: siv noBAHKHEiNHN’h] 1-2 c/, smf (Care este) participant la mişcarea socială antifeudală din sec. VI-IX din Imperiul Bizantin, care-şi îmbrăca protestul în haină religioasă, pretinzând că adepţii săi sunt urmaşi fideli ai apostolului Pavel şi preconizând suprimarea ierarhiei bisericeşti, simplificarea cultului, abolirea cultului icoanelor etc. pavlichiancă sf[At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 20v/3 / P: -chi-an-
1	Pî: -ience / E: pavlichian + -că] Pavîichiană (2).
pavlovian, -ă a [At: DN3 / P: -vi-ăn / PI: -ieni, -iene / E: frpavlovien] Pavlovist (1-4).
pavlovism sn [At: DER / PI: (nob) -e / E: Pavlov + -ism] Orientare în medicină şi în psihologie bazată pe descoperirile lui I. P. Pavlov privitoare la activitatea nervoasă superioară.
pavlovist, —ă [At: DLR / PI: -işti, -e / E: Pavlov + -ist] 1 a Privitor la pavlovism Si: pavlovian. 2 a Care se bazează pe pavlovism Si: pavlovian.
3-4 smf a (Adept) al pavlovismului Si: pavlovian.
pavoaz sn [At: (a. 1834) URICARIUL, VIII, 181 / V: (îvr) ~azea / PI: (rai*) -e IE: fr pavois] (Mrn) 1 Ansamblu de pavilioane sau de lumini pe care le arborează o navă cu ocazia unor sărbători. 2 (îs) Marele - Ansamblu al pavilioanelor codului internaţional de semnalizare dispuse în ordinea culorilor naţionale ale statului sărbătorit şi ridicate la catargele de la proră şi pupă. 3 (îs) Micul - Ansamblu al pavilioanelor naţionale arborate la proră, la pupă şi la catargele navei.
pavoaza [At: BARCIANU / Pzi: ~zez / E: pavoiser] 1 vt (C. i. săli, faţade, nave) A împodobi cu steaguri, tablouri, flori etc. în semn de sărbătoare.
2	vt (Pgn) A împodobi. 3-4 vtr (Pgn; îrn) A (se) găti. 5 vr (Fig) A se înfrumuseţa pe cale naturală.
pavoazare sf [At: DM / PI: -zări / E: pavaza] 1 împodobire a unor nave, săli, faţade etc. cu steaguri, tablouri, flori etc. în semn de sărbătoare. 2 (Pgn) împodobire. 3 (Pgn; irn) Găteală. 4 (Fig) împodobire pe cale naturală.
pavoazat, -ă a [At: DLR /' PI: ~aţi, -e / E: pavoaza] 1 (D. nave, săli, faţade) Care este împodobit cu steaguri, tablouri, flori etc. în semn de sărbătoare. 2 (Pgn) împodobit2. 3 (Pgn; im) Gătit. 4 (Fig) împodobit pe cale naturală. pavoaze a sfvz pavoaz
pavor sn [At: DN3 / PI: ? / E: ml pavor. it pavore] (Liv) Stare de groază, provocată de imagini terifiante, care apare la copii în timpul somnului.
paximat s [At: (a. 1792) ŞIO II2, 94 / V: peximedii / PI: net / E: ngr naţinăSi] (înv) Pesmet. pazar sn vz bazar pazarghian sn vz pazarghidean pazarghidan sn vz pazarghidean
pazarghidean, -ă smf [At: NECULCE, L. 301 /V: ba-, bazarghiden, -ian, -dan, -den / PI: -deni / E: tc pazara-giden] (Trî) Persoană care se ocupă cu achiziţiile de mărfuri, cu aprovizionarea cu alimente într-o gospodărie, care făcea cumpărăturile pentru alţii sau servea ca intermediar într-o tranzacţie. pazarghiden sn vz pazarghidean
pazarlac sn [At: ALECSANDRI, T. 1237 / V: ba-, -lic / PI: ~uri / E. tc pazarhk] (Trî) Comerţ. pazarhc sn vz pazarlâc
pazarnic sm [At: PR. DRAM. 238 / PI: -ici i E: pazar + -nic] (înv) 1-2 Gardian, poliţai însărcinat cu paza unei pieţe, a unui târg. pazavan sm vz pazvan
pază sf[At: CORESI. EV. 30 / PI: ~ze, (înv) păzi, (reg) peze / E: drr păzi] 1 Veghere, supraveghere ca ceva sau cineva să fie în siguranţă, să nu fugă. să nu fie luat, să nu dispară etc. Si: străjuire, (rar) păzit1, (înv) păzire, (reg) păzeală Vz veghe. 2 (Reg; îs) -za usturoiului Petrecere tradiţională din noaptea Sfântului Andrei, la care fiecare mesean ţine în faţă o căpăţână de usturoi, pe care se crede că trebuie s-o păzească tot timpul ca să nu i-o fure strigoii. 3 (Rar; îs) ~ de sine Stăpânire de sine Vz reţinere, tact, rezervă. 4-5 (îljv) De pază (într-un mod) care păzeşte.
6-7 (îal) (într-un mod) care ocroteşte. 8 Vânătoare la pândă Vz pândă. 9 (Rar) Grijă pentru cineva sau pentru ceva. 10 (Asr) Ocrotire.
11	(Pop) Băgare de seamă. 12 (Pop) Prudenţă. 13 (înv) Respectare a unei legi, porunci, a unui angajament etc. Si: (înv) păzitură. 14 (înv) Supunere. 15 (Rar) Rânduială. 16 (îvr; ccr) Cântec bisericesc cu un anumit tipic.
17	(îvr) Păstrare, menţinere a ceva. 18 (Rar) Preocupare, străduinţă de a face ceva Si: râvnă, zel. 19 (Ccr) Om sau grup de oameni care păzesc pe cineva sau ceva Vz paznic2, gardă, escortă. 20 (înv) Loc unde era închis cineva Si: închisoare. 21 (Reg) Regim alimentar. 22 (Reg) Tratament.
23	(îrg; mpp) Boală caracterizată prin crampe la stomac. 24 (Reg) Insectă imaginară care se crede că ar provoca paza (23). pazăre sfv z pajură
pazie1 sf [At: TDRG / PI: -ii / E: cf păzi] 1 (Mol) Fiecare dintre leaţurie transversale fixate pe stâlpii unui gard. 2 (Mol; Buc) Leaţ care se pune între stâlpi şi de care se fixează scândura care închide ceardacul. 3 (Reg) Fiecare dintre grinzile din care sunt alcătuite prispa, pridvorul sau târnaţul.
4	(Reg) Stâlp care leagă grinzile prispei cu cele ale acoperişului. 5 Bucată de tablă aşezată între cârligul de susţinere al burlanului şi acoperişul de tablă al casei, pentru a împiedica infiltrarea apei pe sub acoperiş. pazie2 a;/‘[At: PSALT. 262 / PI: -ii / E: ngr xonăţiov] Topaz. pazmangie sfvz pazvangie pazmangiu sm vz pazvangiu
paznic1 sn [At: ANTIPA. P. 442 / A: net / PI: -ce / E: rs ie&hhk „scobitură"] (Pes; Olt) Deschizătură făcută la marginea laterală a oriei Si: (reg) ghizdă.
paznic2, -ă [At: CORESI. EV. 442 / PI: -ici, -ice, (reg) -năci IE: pază + -nic] 1 avw/’Persoană sau fiinţă care are sarcina de a păzi pe cineva sau ceva Si: navectăr, pazvan, păzitor, strajă, străjer. 2 smf (Rar) Persoană care observă ce face cineva, care iscodeşte, spionează. 3 sm Membru al consiliului comunal care era însărcinat cu strângerea impozitelor. 4 sn (Reg) Arătător de ceas.
pazvan sm [At: ŞIO III2, 94 / V: (înv) pazavan, -and / PI: -i / E: tc pazvan] (îrg) Paznic2 (1). pazvand sm vz pazvan
pazvangie sf{At: MAT. FOLK. 60 / V: pazma- / PI: ~i/ / E: pazvangiu]
1	Rang de bei. 2 Termen de reverenţă pentru o persoană care deţinea acest rang.
pazvangiu sm [At: DIONISIE, C. 187 / V: (reg) pazma- / PI: ~i* / E: pazvant1 + -giu] 1 Ostaş care făcea parte din trupele lui Pazvan-Oglu. care au participat la dese incursiuni de pradă în Ţara Românească la sfârşitul sec. XVIII şi începutul sec. XIX Vz (înv) păzvăntlâu, pcizvant1, pazvantoglu. 2 (Pex; înv) Tâlhar. 3 (Reg; îf pazmangiu) Bufon.
pazvant1 sm [At: DIONISIE. C. 201 / V: -e / PI: -nţi, (rar) -nzi / E: Pazvant(oglu)] (înv) Pazvangiu (1).
pazvant2 [At: (a. 1594) HURMUZAKI, XI, 398 / V: (înv) -aisn, (reg) -ă sf / PI: -e, -uri / E: tc pazvend] (Trm) 1-2 sf (Reg) Brăţară (groasă).
3	sn (înv; îf paz.vat) Piedică. pazvantă sf vz pazvant2 pazvante sm vz pazvant1
pazvantlâu sm [At: FILIMON. 0.1,166 / V: -liu / PI: -ai / E: pazvant1 + -lâiu] (înv) Pazvangiu (1). pazvanthu sm vz pazvantlâu
pazvantoglu sm [At: ZILOT, ap. ŞIO 1I2.94 / PI: -li / E: Pazvantoglu] (înv) Pazvangiu (1). pazvat s vz pazvant2 pă pp vz pe paar sn vz pahar păărwţ sn vz păhăruţ
păbaţă i/[At: I. CR. VI, 252 / PI: net / E: net] (Olt) Prăjină lungă. păbâi vi [At: GOROVEI, C. 230 / Pzi: net / E: net] (Buc; d. păsări) A fâlfâi. pac sn vz pacure
929
PĂCA
păca vt [At: (sec. XII) DR. III, 698 / Pzi: pac / E: ml pacare] (îvr) 1 A supune. 2 A îmblâzi.
păcală [At: KLEIN, D. 392 / PI: (1) -le, (2-6) -li / E: pvb păcăli] 1 a/ (Reg) Păcăleală (4). 2 avw Om isteţ, glumeţ şi poznaş, care îşi bate joc de toată lumea Si: (pop) pepelea. 3 sm Om sucit. 4 sm (îe) S-a găsit ~ cu tândală Se zice despre două persoane care se potrivesc în a face glume şi cărora le place să-şi bată joc de toată lumea. 5 sm (îvr) Şarlatan. 6 sm (Mol) Persoană care spune vorbe de duh, glume etc. Si: (reg) păcălici
(3).
păcat1 i [At: DDRF / E: fo] (Are) Cuvânt care imită strigătul pe care-1 scoate bibilica.
păcat2 sn [At: PSALT. HUR. 70v/23 / V: (înv)păcat / PI: -e, (îvr) -uri / E: ml peccatum] 1-2 încălcare (gravă) a unei legi sau a unei porunci bisericeşti Vz fărădelege. 3-4 (Pgn) Abatere (gravă) de la preceptele morale, de la ceea ce este bun şi drept Vz greşeală Si: vină, vinovăţie, (înv) pacoste. 5 (înv; şîs cădere în ~) Pierdere a virtuţilor înalte prin lipsă de rezistenţă la tentaţii vinovate. 6 (Şîs ~ greu, capital, - de moarte) Crimă.
7	(Fig; şîs ~ negru) Abatere gravă de la morala creştină care este asociată cu ideea de pedepsire după moarte prin căderea în infern. 8 (Bis; îs) -ul strămoşesc (sau originar, rar, omenesc, înv, neascultării, născutului) Greşeală a neascultării săvârşită faţă de Dumnezeu de primul om, Adam, şi care ar apăsa asupra omenirii. 9-10 (îljv) Cu ~ (în mod) vinovat. 11-12 (îal) (în mod) nedrept. 13-14 (îljv) Fără (de) ~ sau (pop) fără leac de ~ (în mod) nevinovat. 15 (îe) (E) ~de... sau să..., că..., sau (e) ~ de Dumnezeu, (e mai) mare ~ul, ~ mare E o faptă sau o atitudine care duce la călcarea preceptelor bisericeşti, morale etc. 16 (îae) E regretabilă o situaţie, o întâmplare neplăcută, o graşeală etc. 17 (îe) A-şi face ~ (sau '-e) cu cineva A comite o faptă rea în dauna cuiva Si: a nedreptăţi, a oropsi. 18-19 (îe) A vorbi (sau grăi) cu ~ A se face vinovat spunând lucruri (neadevărate sau) nedrepte şi prejudiciind astfel pe cineva.
20	(îe) A intra (sau a cădea) în (ori, înv, întru) ~ sau (rar) a da de ^ A face ceva condamnabil, a comite o greşeală. 21 (îe) A vârî pe cineva în ~ A determina pe cineva să comită o faptă condamnabilă. 22 (îe) A trage Mii (sau ~ele) cuiva A suporta consecinţele greşelii altuia. 23 (îe) A-şi lua -'•ele pe cineva A bănui pe cineva, a avea suspiciuni asupra cuiva.
24	Desfrâu. 25 (îvp) Osândă primită pentru ispăşirea unei vini Si: canon, pedeapsă. 26 Defect. 27-28 (Slăbiciune şi) neputinţă de a se dezbăra de un viciu. 29 (îe) A împinge (sau a îndemna, a duce) pe cineva ~ul (sau ~ele să... sau de...) A simţi un imbold spre ceva oprit. 30 (Pop; îs) -ul copiilor Epilepsie. 31 (Pop) Nenorocire. 32 (Udp ,,de“) Amărât. 33 (îlav) Din ~e Spre regretul cuiva Si: din nenorocire. 34 (Reg; îal) Din întâmplare. 35-38 (îe) (Vai de) ~ele mele (sau tale, noastre etc.) sau ~ele mele cele (sau, reg, ale) grele! Exclamaţie care exprimă (supărarea) (regretul) (nemulţumirea sau) neputinţa cuiva. 39 (îe) Ce ~! Cât îmi pare de rău! 40 (îe) Mai ştii Mii? Se prea poate. 41 (Reg; îe) ~e amărâte (sau încrosniate) Exprimă compătimirea şi regretul în legătură cu o nenorocire prin care trece cineva. 42 (Reg; îe) Atâta ~de... O cantitate atât de mare, încât îţi crează probleme şi încurcături. 43 (Reg; îs) -e femeieşti Menstruaţie. 44 (Euf; art.) Drac. 45 (Euf; în imprecaţii) Soartă rea profeţită cuiva care nu merită altceva. 46 (îlav) Al ~lor (de) Straşnic de... 47.(îe) Ce ~ul (sau ~ele)? Atât mai trebuia!
păcăi v vz pâcâi2
păcăleală sf [At: CARAGIALE, O. VI, 521 / PI: -di / E: păcăli + -eală] 1-3 Păcălire (1-3). 4 Glumă cu care este păcălit cineva Si: farsă,păcală (1), păcălire (5), păcălit1 (5), păcălitură (2), renghi, şotie.
păcăleţ, ~eaţă a [At: LB / PI: -i, -de / E: păcăli + -eţ] (îdt; dom) Păcălitor.
păcăli vi [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 223719 / Pzi: -csc, (reg) pacăl / E: net] 1-2 vt (Fşa; c. i. oameni) A induce în eroare prin viclenie sau minciună, (pentru a trage un folos sau) pentru a se amuza Si: a înşela, a amăgi, (fam) a pingeli, a pingelui. 3 vr A aprecia greşit într-o împrejurare, în defavoarea sa Si: a se înşela. 4 vi (îvr) A unelti împotriva cuiva.
păcălici [At: POLIZU / E: păcăli + -ici] 1-2 smi, ain (Persoană) care are obiceiul să păcălească pe alţii, să facă farse pe socoteala cuiva. 3 smi (Reg) Păcală (6). 4 smi Joc de copii care se joacă cu un set de cărţi de joc speciale, care reprezintă mai multe perechi de figuri şi o carte fără pereche şi în care fiecare jucător caută să-şi împerecheze cât mai repede cărţile din mână, iar cel care a rămas cu cartea care nu are pereche a pierdut Vz popa-prostu. 5 smi (Prc) Carte fără pereche de la acest joc. 6 smi (Pex) Set de cărţi folosit la acest joc.
păcălire sf [At: POLIZU / PI: -ri / E: păcăli] 1-2 Inducere în eroare prin viclenie sau minciună (pentru a trage un folos sau) pentru a se amuza Si: înşelare, amăgire, păcăleală (1-2), păcălit1 (1-2), păcălitură (1-2), (fam) pingelire,pingeluire. 3 Apreciere greşită într-o împrejurare de către cineva în propria defavoare Si: înşelare, păcăleală (3), păcălit1 (3), păcălitură (3). 4 (îvr) Uneltire. 5 Păcăleală (4).
păcălit1 sn [At: CREANGĂ, P. 168 / PI: (rar) -uri / E: păcăli] 1-3 Păcălire (1-3). 4 (îvr) Uneltire. 5 Păcăleală (4).
păcălit2, ~ă a [At: DDRF / PI: -iţi, -e l E: păcăli] 1 Indus în eroare, (pentru a fi prejudiciat în folosul cuiva sau) pentru a se amuza Si: amăgit, înşelat.
păcălitor, -oare [At: POLIZU / PI: -i, -oare / E: păcăli] 1-6 smf, a (Persoană) care păcăleşte (1-3) Vz (îdt) păcăleţ. 1 a (D. cuvinte, afirmaţii) Cu care este păcălit cineva. 8 (Trs; Mol; d. oameni) Cicălitor.
păcălitură sf [At: LB / PI: -ri / E: păcăli + -tură] 1-3 Păcălire (1-3).
4	Păcăleală (4). 5-6 întorsătură sau joc de cuvinte (spuse pentru a păcăli). păcălui vz poc oii
păcăneală sf {At: UDRESCU. GL / PI: -di / E: păcăni + -eală] Zgomot scurt, repetat şi sacadat, produs de ceva sau de cineva Si: păcănire, păcănit1
(1), păicănitură, ţăcănit, ţăcănitură.
păcăneaţă sf [At: LEXIC REG. 83 / PI: -eţe / E: păcăni + -eaţă] 1 (Reg) Clopot mic de aramă care se pune la oi. 2 (Reg; dep) Epitet pentru un om prost.
păcănd, ~ea [At: TOMESCU, GL. / PI: -d, -de / E: păcăni + -el] 1 sm (Zlg; Olt) Brotăcel (Hyla arborea). 2 sfp (Mun) Fiecare dintre cele două beţe de la războiul de ţesut, ale căror capete sunt legate de câte o iţă, iar mijlocul de prăjină.
păcăni vi [At: SAM. II, 503 / Pzi: 3 păcăne, -neşte / E: pac1 + -ăni] A produce un zgomot scurt, repetat şi sacadat Si: a ţăcăni, păcămre şjf [At: LABIŞ, P. 366 / PI: -ri / E: păcăni] Păcăneală. păcănit1, ~ă sn [At: V. ROM. septembrie 1958,31 / PI: -uri / E: păcăni]
1	Păcăneală. 2 (Spc) Bătăi ale inimii cauzate de emoţii puternice.
păcănit2, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / PI: -iţi, -e / E: păcăni] (Mun;
d.	oameni) Smintit.
păcănitoare sf [At: CONV. LIT. XLV, 368 / PI:	-ori	/	E:	păcăni +
-tocire] 1 (Rar) Castanietă. 2 (Reg) Morişcă.
păcănitnră sf[At: SANDU-ALDEA, U. P. 31 / PI: -ri / E: păcăni + -tură] (Rar) Păcăneală. păcăraie sf vz pocăraie păcat sn vz păcat2
păcătos, ~oasă [At: PSALT. HUR. 112V/11 / PI: -oşi, -oase / E: păcat2 + -os] 1-4 smf, a (Persoană) care a încălcat normele (religoase sau) morale, care a comis multe păcate2 (1-4) Si: (îvr) păgânicios (1-4). 5-6 smf, a (Pex) (Om) nemernic Si: nelegiuit, netrebnic, ticălos. 1 a (Fig; d. fapte) Care reprezintă păcate. 8-9 av, a (în mod) defectuos. 10 a Plin de cusururi. 11 a Care aduce neplăceri Si: defavorabil, supărător. 12 a (Fam) Care este vrednic de milă1 Vz biet, nefericit, nenorocit, sărac, sărman, (liv) mizer. 13 a Slab. 14 a (Udp ,,de“) Sărman. 15 smf (De obicei ca epitet) Incapabil.
păcătoşenie sf[At: GHEREA, ST. CR. I, 82 / PI: -ii / E: păcătos + -enie] 1-4 însuşire de a fi păcătos (1-4) Si: păcătoşie (1-4). 5 Faptă de om păcătos Si: păcătoşie (5), (îvr) păcătuinţă. 6 Stare de decădere Si: nemernicie, ticăloşie. 7-8 (Rar) Boală gravă (care duce la degradarea fizică).
930
PĂCURĂ
păcătoşi vr [At: CARAGIALE, O. VII, 454 / Pzi: -şese / E: păcătos] (Fam) 1 A deveni păcătos. 2 A ajunge în stare de decădere Si: a se strica, a se ticăloşi.
păcătoşie sf [At: JIPESCU, O. 125 / PI: ~i/ / E: păcătos + -ie] 1-5 Păcătoşenie (1-5).
păcătoşire sf [At: MDA ms / PI: -ri / E: păcătoşi] 1-4 Transformare în păcătos (1-4). 5-7 Evoluţie spre o stare de decădere (materială) (morală sau) fizică.
păcătoşit, ~ă [At: JIPESCU, 0.5/ PI: ~iti, -e / E: păcătoşi] 1-6 smf, a (Persoană) care a decăzut din punct de vedere (material) (moral sau) fizic. Si: ticăloşit.
păcătui vi [At: BIBLIA (1688), 5802/3 / Pzi: -esc I E: păcat2 + -ui] 1-2 A încălca (grav) normele religioase, comiţând un păcat2 (1-2). 3-4 A se abate (în mod grav) de la preceptele morale, comiţând un păcat2 (3-4). 5 (Pgn) A comite o greşală Si: a greşi. 6 (Spc) A avea relaţii sexuale în afara căsătoriei Si: a curvi, a preacurvi.
păcătuinţă sf [At: BARCIANU / PI: -ţe / E: păcătui + -inţă] (îvr) Păcătoşenie (5).
păcătuire sf [Al. DRLU / PI: -ri/ E: păcătui] 1-2 încălcare (gravă) a normelor religioase, comiţând un păcat2 (1-2). 3-4 Abatere (gravă) de la preceptele morale, comiţând un păcat2 (3-4).
păcătuitor, ~oare smf, a [At: DRLU / PI:	-oare / E: păcătui + -tor]
(îvr) 1-4 Păcătos (1-4). 5-6 (Spc) (Persoană) care are relaţii sexuale în afara căsătoriei.
păcătuţsn [At: MAIOR, P. 104 / PI: -e / E: păcat2 + -uf] 1-4 (înv) Păcăţel (1-4).
păcăţel sn [At: CONTEMPORANUL, III, 427 / PI:	/ E: păcat2 +
-el] 1-4 (Şhp) Păcat2 (1, 3) (mai puţin grav) Si: (înv) păcătuţ (1-4).
păcău sm [At: BĂCESCU, PĂS. 122 / PI: ~ă/ / E: net] (Orn; reg) Dumbrăveancă (Corcicias garrula). păcăxxţ sm [At: CHEST. II, 8/411 / PI: ~i / E: net] (Reg) Chiriaş. păcăşi sp vz pacisă paceaură sf vz paceaură păcel sn vz pătucel
păcelui vt [At: DDRF / Pzi: -esc / E: pace + -ălui] 1-3 (înv) A împăca (1,3,13). 4-5 A pacifica (1,3).
păceluire sf[At: (a. 1829) AR 361 /12 / PI: -ri / G-D (înv) -rei / E: păcelui] 1-3 împăcare (1-2,11). 4-7 Pacificare (1-4).
păceluit, ~ă a [At: CANTEMIR, ap. TDRG / PI: -iţi, ~e / E: păcelui] (înv) Mulţumit. păceriz, ~ă sm, a vz paceariz păceşi sfp vz pacişă pachet sn vz pachet păchiuşel sn vz pacişele păcicar sm vz apotecar păcică sfvz apotecă
păcicuţă sf [At. GLOSAR REG / P: pă-ci- / PI: -ţe / E: pacică + -uţă] (Reg) 1-2 (Şhp) Pachet de tutun (mic) Vz pască.
păcinicie sf[At DDRF / V: pac~ / PI: ~i/ / E: pacinic + -ie] (înv) 1 Stare de pace. 2 Stare de linişte. păciş s vz pacişă păcişale sfp vz pacişele pacişă sf vz pacişă păcişe sfp vz pacişă păcişele sfp vz pacişele păcitură sf vz pocitură
păciui vir [At: (a. 1650) IORGA, D. B. I, 91 / V: (înv) păcui, pac~ / Pzi: ~esc / E: pace + -ui] (îrg) 1-2 A împăciui (1-2). 3-4 A pacifica (1, 3). 5 A trăi în bună înţelegere cu cineva, a fi în relaţii amicale. 6 A se astâmpăra. 7 A se potoli.
păciuilire sf [At: CANTEMIR, 1.1. II, 200 / P: ~ciu-li- / E: cf păciuire, păceluire] (îvr) 1-2 împăcare (1-2). 3-6 Pacificare (1-4).
păciuire sf[At: (a. 1761) IORGA, S. D. XII, 73 / PI: -ri / E: păciui] 1-2 împăcare (1-2). 3-6 Pacificare (1-4).
păciuit, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 47732 / PI: -iţi, -e / E: păciui] 1 (înv) Paşnic2. 2 Calm. 3 De pace. 4 în care are loc pacea.
păciuitoriu,~oare [At: DRLU / PI: -ii, -oare / E: păciui + -tor] 1 a (înv) împăciuitor. 2 sm (înv) Persoană care pacifică. păciumb sm vz pociumb păciund sm vz pociumb
păciurcă sf [At BĂCESCU, PĂS. 122 / PI: ? / E: net] (Om; reg) Bibilică (Numida meleagris). păciuşe sfp vz pacişă păciuşea sfp vz pacişele
păclie sf [At: LIUB A - IANA, M. 98 / V: pec~ / PI: ~i/ / E: srb opâklija] (Ban) Haină ciobănească, fără mâneci şi fără guler, lungă până la glezne, făcută din piele de oaie cu lâna afară şi având o glugă din piele de miel. păclişi v vz păclişi păclişit, ~ă a vz pâclişit1
păcorniţă sf[At: CIHAC, II, 236 / V: (reg) păsc~, poc~, posc~ / PI: -ţe / E: păcură + -orniţă] Vas confecţionat mai ales din lemn sau din scoarţă de copac, în care ţin ţăranii păcura pentru uns roţile căruţei Si: (reg) dohotniţă.
păcostâş, a [At: ALR 1,1564/61 / PI: -i, -e / E: pacoste + -aş] (Reg) Cicălitor.
păcoste&lă sf [At MARIAN, î. 247 / PI: -eli / E: cf pocosti] (Buc) 1-2 (Foiţă de) poleială.
păcostenie sf [At: DDRF / PI: -ii / E: pacoste + -enie] (Reg) Pacoste (1).
păctui vt [At: CHEST. II, 7/30 / Pzi: -esc / E: pact2 + -ui cf ger (ver)pachten] 1 (Buc; c. i. terenuri culţivabile) A arenda. 2 (Reg; c. i. imobile) A închiria. păcui1 sm vz picui1 păcui2 v vz păciui
păciiin, ~ă a [At: DENSUSIANU, Ţ. H. 327 / PI: -i, -e / E: păcui2] (Trs; d. oameni) 1 Blând. 2 Liniştit. 3 Paşnic2.
păcuină sf [At CIHAC, I, 200 / V: pec~ / A: (şi) păcu- / PI: -ni, -ne / E: ml pecuina] 1 (Reg; mpl) Vite mici. 2-3 (Spc; csc) Oi (cu lapte) Vz mânzare. 4 (Trs; lpl) Orătănii. 5 (Trs) Fermă. păcuhr sm vz păcurar1 păcu/npar s vz pocumpăr păcurai sm vz păcurar1
păcurdir1 sm [At: PALIA (1581), 23/18 / V: (îrg) ~ai, ~riu, pec~, (reg) ~«/ar, pecuâr, (înv) poc~ / PI: -i / E: ml pecorarius] 1 (îrg) Păstor. 2 (Fig) Preot creştin. 3 (îs) -ul cel mic Strungar la oi. 4 (îcs) -ul cu oile Joc de copii Si: cloşca. 5 (Reg) Păstor de capre. 6 (Reg) Văcar. 7 (Reg) Porcar. 8 (Trs: art.) Dans popular în ritm de horă. 9 (Trs; art.) Melodie după care se execută păcurarul (8). 10 (Om; reg; şîc —mare) Ciocârlan (Galerida cristata).
păcurar2 sm [At: DDRF / PI: -i / E: păcură + -ar] 1 (Reg) Muncitor care se ocupă cu extragerea păcurii (1) din pământ. 2-3 (înv) Negustor (ambulant) care vindea prin sate păcură şi petrol lampant Vz găzar, păcurariu sm vz păcurar1 păcuraş sm vz păcurăraş
păcură sf[At: HERODOT (1645), 116 / PI: (rar) -e / E: ml picula] 1 Ţiţei brut. 2 Lichid vâscos, negru sau brun-închis, rămas de la distilarea atmosferică a ţiţeiului, care se utilizează drept combustibil şi ca materie primă la fabricarea motorinei grele, a uleiurilor minerale şi a asfaltului Vz mazut. 3 (Ctc) Foarte negru, negru strălucitor etc. 4 (Fig) Păcat (1) mare. 5 (Fig) întuneric nepătruns. 6 (Pop) Exploatare de ţiţei. 7 Lichid vâscos asemănător cu păcura (1). extras din diferiţi arbori şi utilizat, de obicei, la ungerea roţilor carului. 8 (înv) Infern. 9 (Trs) Ceaţă deasă. 10 (Reg) Nor de praf. 11 (Fig; reg) Cantitate, număr mare Si: mulţime, grămadă Vz negură.
931
PACURARAŞ
păcurăraş sm [At: VARONE, D. / V. (reg) ~raş, pecuraraş, pocăraş / PI: ~i / E: păcurar1 + -ai] 1-10 (Şhp) Păcurărel (1-10). 11 (Alt.; îf pecuraraşii) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 12 (Art.; îf pecuraraşu) Melodie după care se execută păcurăraşul (11).
păcurăreasă sf [At: DDRF / PI: ~ese / E: păcurar1 + -easă] (Reg) Păstoriţă.
păcurărdsm [At: MARIAN, î. / PI: ~e* / E: păcurar1 + -el] 1-10 (Şhp) Păcurar1 (1-2, 5-7) (mic şi simpatic) Si: păcurăraş (1-10).
păcurăresc, ~ească a [At: ANON. CAR. / PI: -eşti / E: păcurar1 + -esc] 1-4 (îrg) Care aparţine păcurarilor1 (1,5-7) Si: păstoresc (1-5). 5 (îs) Câine
-	Câine ciobănesc. 6 Zdravăn.
păcurăreşte av [At: LB / E: păcurar1 + -eşte] (îrg) 1-4 Ca păcurarii1 (1,5-7) Si: păstoreşte {1-4). păcurari vit [At: LB / Pzi: -rcsc / E: păcurar1] (îrg) 1-2 A păstori (1-2). păcurărie1 sf [At. DRLU / PI: ~i/ / E: păcurar1 + -ie] 1-4 (îrg) Păcurari tl (1-4).
păcurărie2 sf [At: (a. 1806) URICARIUL, X, 214 / PI: ~ii / E: păcură + -arie] (înv) Prăvălie în care se vindea păcură (2).
păcurărit1 sn [At: LĂNCRĂNJAN, C. II, 97 / PI: (rar) ~itri / E: păcurari] 1-4 (Reg) Exercitare a ocupaţiei de păcurar (1, 5-6) Si: păcurărie (1-4), păstorie (1-4), păstorit1 (1-4)’.
păcurărit2, ~ă a [At: MARIAN, î. 504 / PI: ~iţi, ~e ! E: păcură] (Reg) 1 Plin de păcură (2). 2 Negru ca păcura. 3 (Pex) Murdar.
păcurăriţă >s/[At: BUDAI-DELEANU. T. V. 161 / PI: ~ţe / E: păcurar1 + -iţă] (îrg) Ciobăniţă.
păcurăroaie şfi [At: D. BOGDAN, GL. / E: păcuraiJ + -oaie] 1-4 (înv) Soţie a păcurarului1 (1,5-7).
păcurăroi smi [At: BUD, P. P. 49 / E: păcuraiJ + -oi] 1-8 (Şdp) Păcurar1 (1,5-7) (mare).
pacure sfp [At: CIHAC, I. 199 / V: (sst) păc (PI: pecuri) / E: ml pecus, -oris] (îrg) 1-2 (Turmă de) oi. 3-4 (Turmă de) vite.
păcurde sfp [At: BUDAI-DELEANU. I. 256 / E: păcure + -ele] 1-4 (înv; Trs; şhp) Păcure (1,3) (mici).
păcurcţ a [At: (a. 1823) DOC. EC. 272 / PI:	/	E:	păcură	+ -eţ] 1-2
(înv) Care se ocupă (cu exploatarea şi) cu vânzarea păcurii.
păcuri vr [At: PĂSCULESCU, L. P. 244 / Pzi: -rcsc / E: păcură] (Reg) 1 A se face negru ca păcura (1). 2 (Pex) A se murdări.
păcurime sf [At: ARH. FOLK. VI, 298 / PI: (rar) ~mi / E: păcure + -ime] 1-2 (Reg; csc) Turmă (mare) de oi.
păcuriuy ~\e a [At: BARONZI. L. 95 / PI: -ii / E: păcură + -iu] 1 De culoarea păcurii (1) Si: negru. 2 Ca păcura.
păcuros, ~oasă a [At: DDRF / PI: ~oşi, ~oase ! E: păcură + -rw] 1 Care conţine păcură (1). 2 Plin de păcură (2). 3 Care seamănă cu păcura (1).
pădăi1 [At: VICIU, GL. / Pzi: -esc / E: net] 1 vr (Trs; Mar) A se găti. 2 vt (Reg; c. i. casa) A vărui.
pădăi2 vr [At: T. PAPAHAGI, M. 228 / Pzi: -esc / E: ucr no4waTHCJi „a porni“] (Mar) A se grăbi. pădăi3 v vz pădăia
pădăia vt [At: PASCA, GL. / Pzi: -iei. / E: ucr noAamTH „a da“] (Trs) 1 A Iovi tare. 2 A bate zdravăn.
pădăit, ~ă a [At: LEXIC REG. II, 112 / PI: -iţi, ~e / E: pădăi1] (Reg; d. case) 1 Curăţat. 2 Văruit. pădastru, -ă a vz pedestru pădestru, ~ă a vz pedestru padină sf vz padină
pădinos, ~oasă a tAt: LIUBA - IAN A. M. 86 / PI: ~oşi , -oase / E: padină + -tu] (D. terenuri) 1 Care are aspect de padină. 2 Care este uşor scobit. 3 (Reg) Care este apătos, umed, mocirlos.
pădinxxţă ^/'[At: ŞEZ. III, 84 / PI: -ţe ! E: padină + -uţă] 1-10 (Buc; Mol; şhp) Padină (mică şi drăguţă) Si: pădioară (1-10).
pădioară ş/'[At: LUNGIANU, ap. CADE / P: ~di-va~ / Bl: ~re / E: padie + -ioară] (Rar) 1-10 Pădinută (1-10).	'
7
/
932
-	pădişoară sf[At: A II, 12 / PI: ~re / E: ns cf pod] (Reg) Policioară la
jug-
pădlagină sf vz pătlagină
padri pp vz pedri
păducaiiţă sf[At: BORZA. D. 164 / PI: ~te / E: ns cf păduche] (Reg) Bălbisă (Stachys silvatica).
păducea sf[At: LB / PI: ~de / E: păducel css] (Trs) Fruct cărnos, de culoare roşie şi cu sâmbure lemnos al păducelului.
păducel sm [At: DOSOFTEI, PS. 190/1 / V: (îrg) ped~ / E: ml peducellus] 1-2 Păduche (mic). 3 (îc) ~*de-lemn Specie de furnică albă ('Termes hellicosus). 4 Insectă parazită care trăieşte pe plante şi care, mai ales toamna, atacă şi animalele, provocându-le erupţii purulente, uneori mortale (Leptus autumnalis). 5 (Şîc ~-mic, ~alb) Arbust spinos din familia rozaceelor, înalt până la 8 m, cu flori albe mirosind a migdale, dispuse în bucheţele, cu frunze ascuţite şi crestate şi cu fructul globulos, care se cultivă ca planta ornamentală sau în perdele de protecţie Vz (reg) căcădară. gherghin, mărăcine (Crataegus mo no gy na). 6 Arbust din aceeaşi familie, cu frunze rotunjite şi fructe ovale, cu aceleaşi utilizări Vz (reg) gherghin, măceş, (înv) ramn (Crataegus oxycanthai). 7 (îc) ■ ~-negru Specie de păducel care creşte pe coastele pietroase ale munţilor (Crataegus nigra). 8 (îc) -'-pătat Plantă asemănătoare cu păducelul (1) (Mespilis mekuiocaspa). 9 Boală de piele care se manifestă prin mâncărime puternică pe tălpi sau între degetele picioarelor şi. care provoacă îngroşarea pielii în locul respectiv Si: (reg) bătătură, funigel, fur ni cel t must, pâiduchelniţă (4), trântitură. 10 (Pgn; reg) Bătătură. 11 (Mun; Olt) Umflătură care se face sub pielea de la gâtul unor vite de tracţiune, din cauza jugului. 12 (Olt; lpl) Râie la vite. 13 (Reg) Panariţiu.
păduche sm [At: HERODOT (1645), 105 / PI: ~chi / E: ml peduculus] 1 (La om; şîc) ~-de-cap Insectă de circa 2 mm lungime, cu corpul oval-alungit, de culoare cenuşie, cu marginile mai întunecate şi cu numeroşi peri, care trăieşte pe pielea şi în părul omului, depunând ouă, numite lindini, care se lipesc de firele de păr, şi care transmite tifosul exantematic şi febra recurentă Si: (reg) mişcoace, mişcoi, nicoreţ1, păducheare (1) (Pediculus capitis). 2 (Şîc) ~-de-cămaşă, ~^de-colrp, ~-de-haine, ~-de-rufe, ~-de-straie Insectă lungă de circa 3 mm. cu corpul oval-alungit, de culoare albă-cenuşie, cu un punct negru pe spate şi cu peri puţini, care trăieşte şi îşi depune ouăle în încreţiturile hainelor omului şi care transmite tifosul exantematic şi febra recurentă Si: (reg) păducheare (2) (Pediculus vestimenti sau corporis). 3 (La om; şîc) ~-lat Insectă lungă de circa 1, 5 mm, cu corpul lat, de culoare albicioasă sau galbenă, care stă nemişcată înfigându-şi adânc capul în pielea de la rădăcina părului din regiunea pubiană. uneori şi în regiunea axilară Si: (reg) păducheare (3) (Phthirius pubis sau inguinalis). 4 (La om; şîc) ~-de-piele Insecta mică ce se înmulţeşte foarte repede, răspândindu-se mult pe întreg corpul Si: (reg) păducheare (4) (Pediculus tabescentium). 5 (îe) Nu mi-i ciudă că trece ~ pe iarbă, dar mi-i ciudă că face cărare Se spune despre un lucru care e supărător nu atât pentru ceea ce reprezintă el, cât mai ales pentru marea lui frecvenţă. 6 (îe) Caută ~i în capul altuia Se preocupă de defectele altuia, fără să-şi vadă propriile lipsuri. 7 (îe) Are m în Ioc de bani Este complet lipsit de mijloace de trai. 8 (îs) Az, buche şi-un ~ Se spune despre cineva care nu ştie carte. 9 (îe) A ieşi ca ~le (în frunte sau înainte) A căuta să se pună în evidenţă. 10 (îae) A apărea la timpul şi la momentul nepotrivit, a stingheri. 11 (îls) ~leşinat Om lacom, apucător. 12 (îal) Om foarte slab şi lihnit de foame. 13 Om care parazitează pe alţii. 14 (Şîc) —de-vită Mică insectă parazită care trăieşte mai ales pe vitele rău întreţinute Si: (reg) hâră (Pediculus vituli).
15	(Şîc) ~-de-bou Insectă parazită care trăieşte pe vitele cornute (Haematopinus eurysternus). 16 (Şîc) ~-de-porc Insecta parazită care trăieşte pe porci {Haematopinus suis). 17 (Şîc) ~-de-câine, —câinesc Insectă parazită care se prinde de firele de păr din blana câinelui (.Haematopinus piliferus). 18 (Şîc) ~-de-găină Parazit din familia arahnidelor. de dimensiuni foarte mici, care trăieşte pe găini (Dermanysns avium). 19 (Şîc) ~le-crapului Crustaceu mărunt care trăieşte ca parazit
/
PĂDUREAN
pe crap, prinzându-se de solzii acestuia cu ajutorul a două ventuze (.Argulus foliaceus). 20 (Şîc) ~le-albinelor Insectă foarte mică, de culoare roşie-întunecată. acopeită de perişori negri, care se lipeşte de perii albinelor, mai ales ai trântorilor şi ai mătcii (Braula coeca). 21 (Zlg; pop) Căpuşă la oi (Ixodes ricinus). 22 Insecte parazite pe frunzele pomilor sau ale altor plante, şi care se hrănesc cu sucul acestora Vz muşiţă. 23 (Ic) ~-ţestos Insectă parazită, de formă variată, caracterizată prin însuşirea de a secreta
o	ceară care formează un scut protector solzos unde sunt adăpostite ouăle şi, mai târziu, adulţii, şi care aduce prejudicii arborilor fructiferi, viţei-de-vie, plantelor ornamentale de tipul leandrului etc. (Chermes).
24	(îc) ~le-ulmului Insectă parazită care atacă puieţii de ulmi (Chermes ulmi). 25 (îc) ~-roşu Insectă parazită care atacă mai ales merii, înmulţindu-se repede şi pricinuind uscarea pomului (Schizoneura lanigera). 26 (îs) —de- (sau -din) Sari- (ori St)-Jose Insectă parazită originară probabil din China, descoperită în California şi răspândită pe întreg pământul, de dimensiuni foarte mici, aproape invizibilă, acoperită cu un fel de solzişor protector, şi care atacă pomii fructiferi (Aspidiotus perniciosus). 27 (îc) ~-de-câmp Ploşniţă de câmp (Palomena prasina).
28	(Ent; pop; îc) ~-de-Iemn sau (Trs) —de-perete Ploşniţă (Cimexlectularius). 29 (Ent; Trs; îc) ~-de-cal Coropişniţă (Gryllotalpa vulgaris). 30 (Bot; pop; îc) ~-le-calului (sau calicului, elefantului) Colţul-babei (TrihuJus terrestris). 31 (Bot; pop; îc) ~i-de-ţigan Dentiţă (Bidens tripartitus). 32 (Bot; reg; îc) ~ii-popii Spânz (Helleborus purpurescens).
păduchea1 sf[At: PANN, P. V. I, 74/12 / PI: ~de I E: păduche] 1-4 (înv) Femelă a păduchelui (1-4).
păduchea2 v [At: BIBLIA (1688). 5212/28 / V: (reg; cscj) ~c/ti / Pzi: -chez, (reg) păduchi / E: păduche] 1-2 vtr A (se) căuta de păduchi (1-4) pentru a-i omorî Si: a (se) deparazita, a (se) despăduchea. 3 vt (Fig; fam) A examina ceva cu de-amanuntul Si: a purica.
păducheare sf[At: BUDAI-DELENU, LEX. / PI: ~e/7 / E: păduche] 1-4 (îvr) Păduche (1-4).
păducheariţă sf[At: BORZA, D. 117/ PI: -ţe / E: păduche + -ariţă] (Bot; reg) Clocotici (Rhimanthus minor).
păducheaş sm [At: LB / V: -er / PI:	/	E:	păduche + -eş] 1-8 (Şhp)
Păduche (mic) Si: (reg) păduchel (1-8).
păduchdsm [At: MARIAN. INS. 466 / PI: ~e/ / E: păduche + -el] 1-8 (Reg; şhp) Păducheaş (1-8).
păduchelniţă sf[At: KLEIN, D. 66 / PI: -ţe / E: păduche + -elniţă] 1 (Reg; dep) Persoană plină de păduchi (1-4) Vz păduchios. 2 (Bot; reg) Păducherniţă (Lepidium ruderale). 3 (Bot; reg) Vârtejul-pământului (Pedicularis verticillata). 4 (Mpp) Păducel (9).
păducheoaie sf[At: H XVII. 424 / PI: net / E: păduche + -oaie] (Reg) Plantă erbacee nedefinită mai de aproape.
păducher sm [At: POLIZU / PI: -/ / E: păduche + -er] 1 (Bot; reg) Vârtejul-pământului (Pedicularis verticillata). 2 (Bot; reg) Colţul-babei (Trihulus terrestris).
păduchene sf [At: BARCIANU / PI: ~i/ / E: păduche + -arie] 1 (Csc) Mulţime mare de păduchi. 2 Cuib de păduchi.
păducheriţă sf[At: POLIZU / PI: ~ţe / E: păduche + -ariţă] 1 (Bot; reg) Colţul-babei (Trihulus terrestris). 2 (Bot; reg; îc) ~-de-apă Comaci (Trapa natans).
păducherniţă sf[At: BRANDZA, FL. 112 / PI: -ţe, -ţi / E: păduche + -emită] 1 (Dep) Loc, casă în care mişună păduchii (1-4). 2 (Pex) Locuinţă murdară, veche şi sărăcăcioa'să. 3 (Pex; lpl) Lucruri vechi, fără valoare Vz boarfe, zdrenţe. 4 (Reg) Femeie murdară, plină de păduchi (1-4). 5 (Bot) Plantă erbacee din familia cruciferelor, urât mirositoare, cu tulpina ramificată şi cu flori fără petale (folosită în popor pentru stârpirea ploşniţelor) Si: (reg) măir ăiraş-de-friguri, moartea-stelniţelor, păduchelniţă
(2). păsatei (Lepidium ruderale). 6 (Bot; reg) Colţul-babei (Trihulus terrestris). 1 (Bot; reg) Vârtejul-pământului (Pedicularis verticillata). păducheş sm vz păducheaş păduchi V vz păduchea2
păduchios, -oasă [At: (a. 1691) ap. TDRG / PI: ~oşi, -oase / E: păduche + -oi-] 1-2 smf a (Om) care are mulţi păduchi (1-4). 3-4 smf a (Pex) (Om) murdar. 5-6 smf, a (Fig; dep) (Om) lipsit de mijloace materiale. 7-8 smf a (Om) de nimic, ticălos. 9 a (Reg; d. ţesături de bumbac) Făcut din fire de calitate inferioară în care au rămas prinse puncte negre. 10 sf (Reg) Specie de presură nedefinită mai îndeaproape, care are pe penele capului larve de căpuşe, luate din iarba în care ciuguleşte (Emberiza).
păduchioş'ie sf[At: BARCIANU / PI: ~i/ / E: păduchios + -ie] (Rar) Boală de piele nedefinită mai îndeaproape provocată de păduchi (1-4).
păduchiţă sf[At: BORZA, D. 171 / PI: -ţe / E: păduche + -iţă] (Bot; reg; îs) -ţa pământului Colţul-babei (Trihulus terrestris).
pădurar sm [At: KLEIN, D. 392 /V: -riu / PI: -i / E: pădure + -ar] 1 Persoană însărcinată cu paza unei păduri (1) Si: (îrg) gornic, (reg) pădurare$, păduraş. 2 (Trs; Mar) Lucrător care munceşte la pădure (1). 3 (Zlg; euf) Lup (Caniş lupus). 4 (împ) Păduroi (9).
pădurareş sm [At: GREGORIAN, CL. 60 / PI: -i / E: pădurar] (Reg) Pădurar (1). pădurariu sm vz pădurar
păduraş sm [At: ALRM SN L h 395/872 / PI: -i 1E: pădure + -aş] (Reg) Pădurar (1).
pădurat, ~ă a [At: BOLINTINEANU. 0.434 / PI: -aţi, -e / E: dl pădure] (Rar; d. terenuri) împădurit. păduratec, -ă a vz păduratic
păduratic, ~ă a [At: ALECSANDRI, POEZII, 208 / V: -tec / PI: -ici, -ice / E: pădure + -atic] 1 (Asr) împădurit. 2 (Rar; d. plante) Pădureţ (1).
pădurănesc, ~ească a [At: BUDAI-DELEANU, Ţ. 182 / PI: -eşti / E: pădurean + -esc] (înv; d. fiinţe) Care trăieşte în pădure (1).
pădurăresc, ~ească a [At: I. IONESCU, M. 129 / PI: -eşti / E: pădure + -ăresc] (îvr) Care există în pădure (1).
pădurărie sf[At: JIPESCU, O. 105 / PI: ~i/ / E: pădurar + -ie] 1-2 Pădurărit (1-2). 3 (înv) Silvicultură. 4 (înv) Pădure (1). 5 Locuinţă în pădure. 6 Gospodărie a pădurarului. 7 (înv) Impozit plătit de proprietarii de pădure.
pădurărit sn [At: GHEŢIE, R. M.. ap. DLR / PI: -uri / E: pădure + -ăirit] 1 Ocupaţie a pădurarului (1) Si: pădurărie (1). 2 Viaţă de pădurar (1) Si: pădurărie (2). 3 Silvicultură. 4 Impozit sau taxă plătite în trecut de proprietari pentru păduri (1). 5 Plată pentru paza pădurii.
pădurătiţă sf[At: LB / PI: -ţe / E: pădurar + -iţă] 1-2 (Rar) Soţie de pădurar (1-2).
pădure sf[At: (a. 1560) GCR I. 4/40 / PI: -ri / E: ml padule cf palus, -udis] 1 întindere mare de teren acoperită de arbori. 2 Ansamblu al arborilor care cresc într-o strânsă dependenţă pe această suprafaţă de teren. 3 Arbori care fac parte din acest ansamblu. împreună cu numeroase specii de plante, muşchi, ciuperci, ierburi, arbuşti etc. şi de animale care cresc aici Si: codru, (înv) pădurărie (4). 4 (Reg; îs) ~ neagră Pădure de brad.
5	(Mtp; îas) Ţinut îndepărtat şi pustiu. 6 (D. plante şi animale; îoc „domestic14; îla) De (la) ~ Sălbatic. 7 (îal) Care parcă a crescut în pădure
(1). 8 (îal; pex) Deprins cu pădurea (1). 9 (îal; d. oameni) Fără maniere civilizate. 10 (Piu; îlav) La ~! La dreapta! 11 (îe) (A fi) butuc de ~ sau parcă ar fi născut (sau crescut) în ~ Se spune despre un om a cărui comportare denotă lipsă de educaţie. 12 (îe) Ciuhă, buhă, din ~ Se spune despre o femeie neîngrijită. 13 (îe) A fura ca în (sau într-o) - sau a fura ca în ~a Vlăsiei A fura mult şi cu îndrăzneală, fără nici o teamă Si: a fura ca în codru, a jefui, a prăda. 14 (îe) A căra lemne în ~ A face un lucru de prisos. 15 (Fig; udp ,,de“) Cantitate mare sau mulţime nesfârşită de obiecte sau de fiinţe de acelaşi fel. aflate de obicei în poziţie verticală.
16	(Fig; udp ,,de“) întins şi des. 18 (înv) Deal mare sau munte păduros.
pădurean, ~ă [At: KLEIN, D. 392 / PI: -eni, -ene / E: pădure + -ean] 1-2 smf, a (Persoană) care trăieşte, locuieşte în pădure (1) sau într-o regiune cu păduri Si: pădureţ (19-20). 3-4 smf, a (Persoană) care este originară de acolo. 5-6 smf, a (Spc) (Persoană) care locuieşte în partea de est a judeţului Hunedoara. 7-8 a (D. animale, plante) Care (trăieşte sau) se
933
PĂDUREANCĂ
găseşte în pădure (1). 9 a (îvr) Acoperit cu pădure (1). 10 sfa (Mtp; reg) Muma-pădurii. 11 srnfVită născută în pădure (1). 12 smf Vită de culoare neagra sau roşie-închis.
pădureancă sf [At: ALESCANDRI, T. 1.437 / PI: -etice / E: pădurean + -că] 1 Femeie care trăieşte în pădure (1) sau într-o regiune cu păduri Si: pădiireană (1). 2 (Mtp; reg; art.) Muma-pădurii.
păduresc, ~ească a [At: (a. 1702) IORGA, S. D. I, 87 / PI: -eşti / E: pădure + -esc] 1 (îrg; d. plante) Pădureţ (1). 2 Al pădurii (1).
pădureşte av [At: V. ROM. septembrie 1962, 57 / E: pădure + -este] (Rar) 1 Ca la pădure (1). 2-3 în felul pădurarilor (1-2). pădureţe sm vz pădureţ
pădureţ, ~eaţă [At: PRAV. 21 / V: (reg) -ete / PI: ~/t -e / E: pădure + -eţ] 1 a (D. arbori fructiferi) Care trăieşte, creşte, se dezvoltă fără să fi fost cultivat, îngrijit, altoit Si: sălbatic, (rar) păduratic (2), (îrg) păduresc
(1).	2 sm Arbore fructifer pădureţ (1). 3 sm (Spc) Măr pădureţ. 4 sm Puiet sau lăstar de pom sălbatic care dă fructe de calitate inferioară celor din pomi altoiţi şi care se foloseşte ca portaltoi. 5 sm (Pex) Portaltoi. 6 sm (Ban; îf pădureţe) Copac. 7 a (D. fructe) Produs de un arbore pădureţ
(2)	Vz (pop) mistreţ, (reg) mistreţat, mistricit. 8 a (Pex) Cu gust acru, astringent. 9 a (îe) A mânca şi mere (sau pere) ~ A fi foarte flîmând.
10	a (îae) A accepta să facă orice. 11 a (îe) A se sătura (de ceva sau de cineva) ca de mere A fi foarte plictisit de ceva sau de cineva. 12 a (îe) A alege ca în pere ~e A nu avea de unde alege. 13 a (îs) Cireşe -e Cireşe amare. 14 sn Fruct produs de un pădureţ (2). 15 a (Rar; d. animale) Care trăieşte în pădure (1) Si: sălbatic. 16 a (Rar; d. terenuri) împădurit. 17 a (Reg) Care a fost despădurit de curând. 18 a (Trs; d. sol) înţelenit, steip. 19-20 srnf, a (Pop; d. oameni) Pădurean (1-2). 21-22 smf, a (Persoană) necirvilizată. 23-24 smf a (Pex) (Persoană) grosolană, necioplită. 25-26 smf a (Fig) (Persoană) nesociabilă, retrasă Si: (reg) păduricios. 27 a (Fig) Ruşinos. 28 sn (Pop; euf) Sifilis. 29 sma (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 30 sma (Reg) Melodie după care se execută pădureţul (29). 31 sma (Reg; şîcs) De-a ~ul Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
pădureţe i/[At: CIAUŞIANU, R. SCUT. 90 / PI: -ii / E: pădureţ + -ie] (Rar; fig) Grosolănie.
păduri v [At: LEXIC REG. II, 52 / Pzi: -resc / E: pădure] 1 vi  tăia pentru gospodăria proprie lemne din pădure. 2 vr (D. viţa de vie) A creşte mare şi stufoasă fiind neîngrijită.
pădurică sf [At: POLIZU / PI: -rele i E: pădure + -ele] 1-6 (Rar; şhp) Pădurice (1-6).
pădurice i/[At: GOLESCU, î. 52 / Pi: ~ci / E: pădure + -ice] 1-6 (Şhp) Pădure (1-3) (mică) Si: (rar) pădurică (1-6), pădurişte (1-6), pădurită (1-6). 7 (Pan) Porţiune neîngrijită de teren, unde plantele cresc în voie, din abundenţă. 8 (Fig; udp ,,de“) Mulţime.
păduricios, ~oasă a [At: COMAN, GL. / PI: -oşi, -oase / E: pădure + -icios] (Reg; d. oameni) Grosolan.
păduridă sf [At: GORJAN, H. II, 174/32 / PI: -de / E: pădure + -idă] (Mtp; îvr) Muma-pădurii.
pădurişte sf[At: CARAGIALE, O. I, 219 / PI: -ti / E: pădure + -iste] 1-2 (Rar; şhp) Pădurice (1-6).
pădurit1 sn [At: BARIŢIU, P. A. I, 649 / PI: -uri i E: păduri] (Reg) Tăiere a lemnelor din pădure pentru gospodăria proprie. pădurit2, ~ă a [At: TDRG / PI: ~iţi, -e / E: dl pădure] (Rar) împădurit. păduriţă sf[At: CANTEMIR, IST. 70 / PI: -ţe / E: pădure + -iţă] 1-6 (Rar; şhp) Pădurice (1-6).
păduroaică sf [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 74 / PI: -ice, -oici / E: pădure + -oaică] 1 (Mtp; reg) Muma-pădurii. 2 (Bot; reg) Muma-pădurii (Lathrarea squamariai).
păduroi, ~oaie snf [At: DDRF / PI:	-oaie	/	E:	pădure	+	-oi] (Rar)
1-6 sn Pădure (1-3) (mare). 7 sm Proprietar de pădure (1). 8 ş/ (Mtp; reg) Muma-pădurii. 9 sm (Mtp; reg) Personaj fantastic masculin care trăieşte în păduri Si: pădurar (4). 10 sm (Bot; Ban) Condroniu (Melampyrum arvense).
păduros, ~oasă a [At: HERODOT (1645), 241 / PI: ~oşi, -oase / E: pădure + -rw] (D. terenuri) 1 împădurit. 2 Bogat în păduri (1). păfăi v vz pufăi păfă'it sn vz pufăit1 păfăitură sfvz pufăitură
păftăliţă ş/'fAt: ŞEZ. XII, 147 / PI: ~ţe / E: paftă + -iţă] 1-2 (Reg) Păftăluţă (1-2).
păftălui vt [At: KLOPŞTOCK, F. 170 / Pzi: -esc / E: pafta + -ălui] (Rar) 1 A închide cu paftale (1). 2 A dota cu paftale (1).
păftăluţă sf [At: (a. 1801) IORGA, S. D. VIII, 38 / PI: ~ţe / E: pafta + -uţăi] (Mpl) 1-2 Pafta (1) (mică) Si: păftăliţă (1-2).
păfuga vt [At: KLEIN, D. 393 / V: pe-, (esej) pefugi / Pzi: păfug / E: pe + fugă] (Trs) A alunga.
păgân, ~ă [At: PSALT. HUR. 7722 / PI:	-e / E: ml paganus] 1-2
smf, a (Persoană) care se închină la zei sau la idoli Vz idolatru, politeist, (îvr) păgâneau. 3-4 smf a (îoc creştin) (Persoană) care este de altă religie decât cea creştină. 5 smf (Spc) Musulman. 6 sm (Csc) Păgânătate. 7 a Care aparţine unei religii politeiste sau cultului idolilor Si: (îvr) păgânatic. 8 a Care se referă la o astfel de religie. 9 a (Pex) Care aparţine civilizaţiei antice greco-romane. 10 a (Pex) Care se referă la antichitatea precreştină. 11 a Care aparţine unei alte religii decât cea creştină. 12 a Care aparţine păgânilor (1). 13 a Care se referă la păgâni (1). 14 a (Prc) Turcesc. 15 a (Fig) Care se referă la elemente ale naturii, vieţuitoare, ce nu pot primi religia creştină. 16 a (Pex; îoc spiritual, sufletesc) Trupesc. 17-18 smf a (Persoană) care este de altă confesiune creştină decât cea ortodoxă. 19-20 smf, a (Persoană) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creştine Vz eretic, schismatic. 21-22 smf a (Persoană) care nu are nici o credinţă religioasă Vz ateu. 23-24 smf(Prt) Persoană care (nu respectă dogmele sau practicile religiei creştine şi) are
0	atitudine insultătoare faţă de ele. 25-26 smf a (Om) lipsit de pietate, de smerenie, de evlavie. 27-28 smf a (Pex) (Om) nemilos, crud, nelegiuit. 29 smf (Reg) Ucigaş. 30 a Cumplit. 31-32 av, a (în mod) înverşunat. 33-34 av, a (în mod) pătimaş. 35 a (Fig) Vrăjmaş.
păgânatic, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 244711 / PI: ~ici, -ice / E: păgân + -atic] (îvr) Păgân (7). păgânătate sf [At: URECHE, ap. LET. I, 111/11 /V: -nit- / PI: -taţi
1	E: păgân + -ătate] 1 (înv) Păgânism (1). 2 însuşire de a fi păgân (1) Si: păgânăţie (2). 3 Stare de păgân (1) Si: păgânăţie (3). 4-5 (înv) Păcat2 (1-2). 6 (înv) Greşeală gravă. 7 (Csc) Mulţime de păgâni (1) Si: păgânime (1). 8 (Csc) Neam, popor păgân (2) Si: păgânime (2). 9 (Prc) Turcime.
10	(Pop) Epocă anterioară apariţiei creştinismului Si: antichitate, păgânism (3).
păgânăţie sf[At: DOSOFTEI, P. S. 69/95 / PI: ~i* / E: păgân + -ăţie] (îvr) 1 Păgânism (1). 2-3 Păgânătate (3-4).
păgâne an, ~ă smf [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 217716 / PI: ~em, ~e / E: păgân + -ean] (îvr) Păgân (1).
păgânesc, ~ească a [At: CORESI, EV. 91 / PI: -eşti / E: păgân + -esc] 1-7 Care aparţine păgânilor (1,3,5,17,19,21,23). 8-11 Privitor la păgâni (1, 3) sau la păgânism (1-2). 12-15 Caracteristic (păgânilor (1, 3) sau) păgânismului (1-2). 16 (Cu valoare de superlativ; şdp) Foarte mare. 17 (Pop) Păcătos (1). 18 (Pex) Ticălos. 19 Crud.
păgâneşte av [At: (a. 1569-1575) GCRI, 16/22 / E: păgân + -este] 1-7 în felul păgânilor (1, 3, 5,17,19, 21, 23), ca păgânii. 8 Cu cruzime. 9 în mod necruţător (1).
păgâni [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 74723 / Pzi: ~nesc / E: păgân] (îvp) 1-2 vi (A trăi sau) a se comporta ca un păgân (1,3). 3 vi A se abate de la normele religiei creştine Vz a păcătui. 4 vr A se înrăi. 5-6 vtr A (se) converti la o altă religie decât cea creştină Si: a (se) păgâniza (1-2).
7-8 vtr (Spc) A (se) converti la islamism Si: a (se) turci, a (se)păgâniza (3-4).
păgânicios, ~oasă smf a [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 244724 / PI: ~oşi, ~oase / E: păgân + -icios] 1-4 (îvr) Păcătos (1-4).
934
PĂHUIJ
păgâriie ş/"[At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 41 r/25 / PI: ~i/ / E: păgân + -ie] (înv) 1 Păgânism (1). 2 Păcat2 (1). 3 Greşeală gravă Si: infamie, mârşăvie, mişelie, ticăloşie, (îvr) păgânitură (2).
păgânime sf [At: BUDAI-DELEANU, Ţ. 76 / PI: (rar) -mi i E: păgân + -ime] (Csc) 1-2 Mulţime de păgâni (1, 3). 3-4 Neam păgân (2, 4) Vz păgânitate (5-6). 5 (Prc) Turcime.
păgânire şf[At: MDA ms / PI: -ri / E: păgâni] 1-2 (Trai sau) comportare ca de păgân (1, 3) Si: păgânit1 (1-2). 3 Abatere de la normele religiei creştine. 4 înrăire. 5 Convertire la o altă religie decât cea creştină. 6 (Spc) Convertire la islamism. 7 (Spc) Adoptare a unor convingeri ateiste.
păgânism sn [At: NEGULICI / PI: (rar) -e / E: păgân + -ism] 1 (îoc creştinism) Credinţă religioasă a păgânilor (1,3) Si: (înv) păgânătate (1), (îvr) păigânăţie (1) păgânie (1), (frm) paganism. 2 (Pex) Credinţă religioasă a antichităţii greco-romane. 3 Epocă anterioară apariţiei creştinismului Si: (pop) păgânătate (10). 4 (Pan) Atitudine filozofică, religioasă, artistică asemănătoare cu cea care se atribuie antichităţii greco-romane. păgânităte sfvz păgânătate
păgânitură sf [At: DOSOFTEI, ap. ROSETTI - CAZACU, I. L. R. I, 130 / PI: -ri / E: păgâni + -tură] (îvr) 1 Păcat2 (1). 2 Păgânie (3).
păgâniza vrtf[At: SFC III, /' Pzi: ~zez / E: păgân] 1-4 (Rar) A (se) păgâni (4-7).
păgânos, ~oasă a [At: GORJAN, H. IV, 70/17 / PI: ~oşi, -oase / E: păgân + -os] (îvr) Nelegiuit Si: netrebnic, ticălos, păghăr sn vz pahar păgingii sfvz pecingine
păginioară sf [At: DRLU / V: ~noa~ / PI: -re / E: pagină + -oară] 1-2 (Rar; şhp) Pagină (1) (mică). păginoară sfvz păginioară păgnie sf vz pâlnie
păgubaş, [At: PRAV. 120 / PI:	-e	l	E:	pagubă + -aş] 1-4 smf,
a (Persoană) care suferă o pagubă (materială sau) morală Si: păgubit2 (1-4), păgubitor (7-10). 5 (îe) A se lăsa ~ (de ceva sau de cineva) A renunţa la ceva sau la cineva.
păgubi [At: CORESI, EV. 200 / Pzi: -besc / E: pagubă] 1-2 vt A lipsi pe cineva sau ceva (de un câştig sau) de un bun material. 3 vt A pricinui
o	pagubă Si: (înv) a nevoi. 4 vt (CA. un bun material) A pierde. 5 vt (Rar) A distruge. 6 vrp (îrg) A i se provoca o pagubă. 7 vi (îrg) A suferi o pierdere. 8 vi (îrg) A fi lipsit de... 9 vr A aduce un prejudiciu moral. 10 vt A pricinui o ştirbire a valorii. 11-12 vtrp (îvp) A (se) supune judecăţii Si: a (se) osândi.
păgubicios, -oasă a [At: DRLU / PI: -oşi, -oase / E: păgubi + -cios] 1-2 (îvr) Păgubitor (2,4).
păgubie sf [At: ANON. CAR. / PI: ~i/ / E: păgubi + -ie] (îvr) Condamnare.
păgubire sf[At: NECULCE, L. 177 / PI: -ri / E: păgubi] 1-2 Lipsire a cuiva sau a ceva (de un câştig sau) de un bun material. 3 Pricinuire a unei pagube Si: nevoire. 4 Pierdere a unui bun material. 5 (Rar) Distrugere a unui bun material Si: stricare. 6 (Ccr) Pagubă. 7 (Ccr) Pierdere. 8 Prejudiciere morală. 9 Devalorizare. 10 (Ccr) Prejudiciu. păgubit, ~ă smf, a [At: LB / PI: -iţi, -e IE: păgubi] 1-2 Păgubaş (1-2). păgubitor, ~oare [At: (a. 1600) CUV. D. BĂTR. II, 49/17 / V: (înv) ~iu / PI:	-oare	/	E:	păgubi	+	-tor]	1-4	smf,	a	(Persoană) care provoacă
o	pagubă (materială sau) morală Si: (înv) păgubos (1-2), pacostnic (4-5), (îvr) păgubicios (1-2). 5 a (Pex) Dăunător. 6 a (Pex) Primejdios.
7	a (Pex) Neprielnic. 8 a (Pex) Dezavantajos. 9-10 smf, a (Reg) Păgubaş (1-2).
păgubitoriu, ~oare a vz păgubitor
păgubitură sf [At: N. TEST. (1648), 18879 / PI: -ri / E: păgubi + -tură] (înv) 1 Moarte. 2 Pierzanie.
păgubos, ~oasă [At: ECONOMIA, 91/2 / PI: -oşi, -oase / E: pagubă + -av] 1-2 a (înv) Păgubitor (2-4). 3 a (Rar) Care prejudiciază onoarea, prestigiul cuiva sau a ceva. 4-5 a Care trădează o stare de degradare (materială sau) morală Si: degradant. 6-7 smf a (Persoană) care suferă
mereu pagube. 8-9 smf, a (Pex) (Persoană) care nu are succes sau noroc în ceea ce întreprinde Si: ghinionist. 10 a (Fig) Care aduce ghinion.
11	a Zdrenţăros. păguri sfp [At: ARH. FOLK. VI, 260 / E: net] (Reg) Pistrui. păhai, ~e [At: CONTEMPORANUL, I, 835 / V: -huie i PI: -hai l E: cf ucr mx] 1 sn (Mol) Miros. 2-3 smf (Mol, Buc; dep) Câine (jigărit) Si: javră. 4 smf (Reg) Nume generic pentru urşi şi lupi. 5-8 sf (Reg; dep) Om (rău) (urât) (prost sau) bătrân. 9 sf(Reg; dep) Om netrebnic. păhar sn vz pahar păhariu sn vz pahar păharnic, -ă smfvz paharnic păharnicel sm vz păhărnicel păharsec sn vz parsechi păhăială sfvz pufăială
păliărar sm [At: TEODORESCU, P. P. 69 / PI: -/ / E: pahar + -ar] (Pop; pbl) 1-2 Persoană care (face sau) vinde pahare.
păhăraş [At: LB / PI: -e, -i l E: pahar + -aş] 1-8 sn (Pop; şhp) Păhărel (1-8). 9 smn (Rar; îdt) Plantă cu floarea în formă de potir, nedefinită mai îndeaproape. paharea sfvz păhărel
păhărel sn [At: ANON. CAR. / V: (rar; css) ~ea sf f PI: ~e I E: pahar + -el] 1-8 (Şhp) Pahar (1,14-16) (mic) Si: (pop) păhăraş (1-8).păhăruş (1-8), păhăruţ (1-8), (reg) palici (1-8). 9-16 (Udp „de“, ,,cu“) Conţinut al unui păhărel (1-8). 17 (îe) A bea un ~ A obişnui să bea băuturi alcoolice Si: (fam) a trage la măsea. 18 (Reg; lpl) Model de cusătură la cămăşile populare. 19 (Bot; Buc; lpl; şîs) -ul-Maicii-Domnului Trâmbiţa-muşchiului (Cladonia pyxidata). 20 (Reg; lpl; art.) Horă care se joacă la nuntă, după masa de cununie. 21 (Reg; lpl; art.) Melodie după care se dansează păhărelele (20).
păhărniceasă sf[At: GORJAN, H. I, 91/2 / V: ~har~ / PI: -ese / E: paharnic + -easă] 1-3 Soţie a paharnicului (2-3,5). 4 (îrg) Femeie care toarnă băutură în pahare, la diverse ocazii, ospeţe, nunţi etc.
păhărnicel sm [At: (a. 1642) GCR 1,103/8 / V: (înv) ~har~! PI: -ei I E: paharnic + -el] 1-2 Titlu dat în ierarhia boierească din trecut boierului de rang inferior, subaltern al paharnicului, care avea sarcina, (la curte, de a turna vinul în pahare oaspeţilor domnului sau) la sate şi oraşe, de a strânge dările de pe vinul vândut. 3-4 Boier care avea acest titlu.
păhărnici vi [At: MAN. GOTT. 18 / V: (înv) paar~ / Pzi: -icesc / E: paharnic] (îvp) A turna băutură în pahare, la ospeţe.
păhărnicie sf [At: 1627 BUL. IST. V, 135 / PI: ~i/ / E: paharnic + -ic] 1-3 Demnitate sau funcţie de paharnic (1,3-4). 4 Bir pe care îl încasau păhămiceii de pe vinul vândut, la sate şi la oraşe.
păhăroi sn [At: DLR / PI: -oaie / E: pahar + -oi] 1-8 (Şdp) Pahar (1, 14-16) (mare).
păhăruş sn [At: ODOBESCU, S. III, 214 / PI: -e / E: pahar + -wş] 1-8 (Pop; şhp) Păhărel (1-8). 9-16 (Udp „de“, ,,cu“) Conţinut al unui păhărus (1-8).
păhăruţ sn [At: CORESI, EV. / V: (reg) păă~ / PI:	/ E: pahar + -uţ]
1-8 (Pop; şhp) Păhărel (1-8). 9-16 (Udp „de“, ,,cu“) Conţinut al unui păhăruţ (1-8). 17 (Bot; pan; pop) Caliciu al florii. 18 (Bot; Ban; Trs; lpl) Lăcrămioare (Convallaria majalis).
păhău sm [At: PASCA, GL. / PI: -ăi / E: cf păhai] (Reg) 1-2 Bărbat prostănac (pe care îl înşală nevasta). 3 Câine bătrân.
păhoc s [At: DLR / PI: net / E: cf ger Bahnhof] (Reg) 1 Gară. 2 Depozit de lemne, la gară.
păholţ sn [At: CHEST. II, 201/46 / PI: -uri / E: ger Bauholz „lemn de construcţie"] Fiecare dintre bârnele pe care se sprijină podeaua de lemn a casei.
păhui1 [At: LB / PI: — / E: mg pagony] 1 sm (Reg) Pădure tânără Si: desiş, mladă. 2 sm (Prc) Copăcel. 3 sm (Spc) Fag mic. 4 sm Fag subţire şi înalt. 5 sm Copac mai gros, retezat în partea de sus. 6-7 sm Copac (netăiat şi) mai subţire. 8 sm Copac înalt şi cu coroana largă, lăsat după tăierea pădurii, pentru sămânţă. 9 sm. (Reg) Om înalt şi bine făcut. 10 sm (Reg)
935
PĂHUI2
Molid (Picea excelsa). 11 sm (Trs) Cânepă de toamnă, semănată în porumbişte Si: hăldan. 12 s (Olt) Loc unde se adăpostesc găinile peste noapte.
păhui2, ~e ai [At: LEXIC REG. 93 / E: ns cf tehui] (Reg) 1 Năuc. 2 Prost.
păhuie1 A/[At: DENSUSIANU. T. H. 327 / PI: ~u/ / E: păhui1 + -ie]
1	(Reg) Ramură de fag care se pune la stâlpul porţii în ziua de 23 aprilie.
2	(Trs) Căpiţă mare de fân. 3 (Mun; mpl) Fiecare dintre prăjinile lungi, care. legate la vârfuri, se aşează pe vârful clăilor de fân sau peste coama şirelor de paie, pentru a face să reziste împotriva vântului, furtunii etc. Si: martac, pauză, păienjeniţă (3),păuşă, pauza. 4-6 (Mun; dep) Persoană (înaltă) (slabă sau) neîndemânatică. 7 (Dep) Femeie neisprăvită.
păhwie2 sf vz păhai
păhuieş sm [At: ARH. FOLK. VII. 58 / P: ~hu-ieş ! PI: -/ / E: păhui1 + -aş] 1-2 (Trs; şhp) Păhui1 (1) (mic). păi1 a, av vz apoi
păi2 [At: I. IONESCU, C. 186/8 / Pzi: -esc / E: pai1] 1 vt (îrg; c. i. paiele de la treierat; fşa) A aduna şi a îndepărta de pe arie. 2 vrp (Mun;
c.	i. paiele de la treierat) A întoarce cu furca şi a scutura de boabele rămase.
3	vt (Mol; Buc; c. i. grâul, paiele de grâu) A îmbiaţi. păiagen sm vz păianjen
păiajen sm vz păianjen păiajene sm vz păianjen păiajin sm vz păianjen păiajine sm vz păianjen păiajun sm vz păianjen
păială sf [At: UDRESCU, GL. / PI: -ieli / E: păi2] 1 Adunare şi îndepărtare de pe arie a paielor de la treierat. 2 întoarcere cu furca a paielor de la treierat şi scuturare a boabelor rămase. 3 îmblătire a grâului. păiangin sm vz păianjen
păianjen [At: PSALT. HUR. 3374 / V: (reg) paiangăn, paiangen, păiangin, paiangină sf, paiajân, pai~, paianjin, paianjine, paiegine, paiejân, paiengin, paien~, paicnjin, paienjine, paijăn, pămgăn, pămgân,pămgen, păingin, paingine,pain~,painjină sf, painjine, pangin, panjan, pan~, panjene, panjin, panjine, panzân, paunj, pawnjin, paunjine, paunşin, ~agen, ~ajen, ~ajene, ~ajin, ~ajine, ~ajun, păiejine, ~ngin, ~ne, ~jin, ~jini, păiejin, păienjin, pămgăn, păingin, pămjâne, painjen, pămjin, păwnjăn, păunjen, poiajen, poiajin, poianjin, poiejin, pokjine, poienje} spcuenjine / PI: ~i, ~e / E: siv *nAmmtNA cf bg uajDKmm]
1	smf (Lpl) Grup de animale arahnide din ordinul araneidelor. caracterizate prin cefalotoracele cu patru perechi de picioare şi două glande veninoase şi cu abdomenul nesegmentat, care se hrănesc cu insecte mici prinse, de obicei, într-o pânză fină, ţesută dintr-o substanţă vâscoasă pe care o secretă. 2 sm (Ctc) Nemilos. 3 sm Inexorabil. 4 sm (Fig) Persoană care are caracterul unui păianjen. 5 sm (Pex; mpl) Păienjeniş (1). 6 sm (Pan; reg; în superstiţii; îf painjină) Două fire de amici negru care se pun cruciş peste mort. în sicriu, ca să nu se facă strigoi. 7 sm (Reg; mpl) Păhuie1
(3). 8 sm (Teh) Unealtă folosită pentru prinderea şi extragerea diferitelor piese de dimensiuni mici şi de formă neregulată sau a bucăţilor de cablu rămase sau căzute în sondă. 9 sm (Spt) Fiecare dintre colţurile de sus ale porţii la fotbal, handbal, polo sau hochei. 10 sm (Atm; reg; îf paiangen) Diafragmă. 11 sm (Bot; reg) Chica-voinicului (Nigella damascena).
12	sf (Bot; reg; îf paiangină) Viţelar (Anthoxanthum odoratum).
păianjenaş sm [At: SIMIONESCU. F. R. 411 / PI: ~i / E: păianje + -cu] 1-2 (Rar; şhp) Păienjenel (1-2). păianje ne sm vz păianjen păianjenul sm vz păienjenel păianjin sm vz păianjen păianjine sm vz păianjen păiănginel sm vz păienjenel păiănginel sm vz păienjenel păiânginos, ~oasă a.vz păinjinos păic sm vz paie
păidaş sn vz păitaş păiejend sm vz păienjenel păiejin sm vz păianjen păiejine sm vz păianjen
păienjenel sm [At: POLIZU / V: (reg) paiangănel, paianginel, painginel, pain~, păian~, păiej~, păiângincl, păiengind, păingind, păinj~,păinjinel/ PI: ~d / E: păianjen + -el] 1-2 (Şhp) Păianjen (1) (mic) Si: (rai') păienjenaş (1-2). 3 (Bot; reg) Liliuţă (Anthericum ramosum).
păienjeni v [At: COD. VOR. 104/24 / V: (reg)păingini,pain~, painjini. păi jitii. păingăm, păingini, păin~, păinjitii, pănjini / Pzi: ~7ze.se / E: păianjen] 1-2 vri (D. ochi) A avea senzaţia că se acoperă sau este acoperit cu o pânză de păianjen, cu un fel de ceaţă, de negură, care împiedică claritatea vederii. 3-4 vri (Pex) A (se) vedea neclar, ca prin ceaţă, din cauza unei boli. a unei emoţii, a oboselii etc. Si: a (se) împăienjeni. 5 vtfA tulbura vederea cuiva. 6 vi (Trs; îf pănjini) A se transforma în păianjen (1).
păienjenire i/’[At: C. PETRESCU, î. I, 258 / V: (reg) păin~, rain~ / E: păienjeni] 1 Senzaţie de acoperire a vederii cu o pânză ca de paianjen. cu un fel de ceaţă, de negură, care împiedică claritatea vederii. 2 (Pex) Vedere neclară, ca prin ceaţă, din cauza unei boli, emoţii, a oboselii etc.
3	Transformare în păianjen (1).
păienjeniş sn [At: EMINESCU, O. I, 87 / V: (rar) păin~, (reg) paian~, paien~,paingemş,pain~,painjimş,păingăniş,păingen'iş, pănzemş / PI: ~itri / E: păianjen + -iş] 1 Pânză subţire ţesută de păianjeni (1) Si: păianjen (5). (rar) păinjinar, (reg) painginăraie, (îvr) păi oară. 2 (Ctc) Ca prin ceaţă. 3 (Fig; d. vedere) Fără claritate, printre gene. 4 (Fig) Riduri multe Ia ochi, pe faţă. 5 (Fig) Imagine tulbure, ştearsă. 6 (Reg) Culcuş pe care şi-l fac moliile în faguri. 7 (Fig) Reţea, împletitură deasă Si: desiş.
8	(Fig; rar) Uneltire, intrigă ce se ţese în jurul cuiva.
păienjenit, ~ă a [At: EMINESCU. G. P. 65 / V: (reg) pain~,painjinit, păinjenat, păinjinit / PI: -iţi, ~e 1 E: păienjeni] 1 Acoperit cu păienjeniş (1). 2 (Fig; d. vedere) Lipsit de claritate, ca prin ceaţă. 3 (D. ochi) Acoperit cu un fel de ceaţă, de negură care împiedică claritatea vederii. 4 (Pex; d. vedere) Tulbure.
păienjemţă sf [At: ARGHEZI, VERS. 191 /V: panjăn~, păin~, păn~ / PI: ~ţe / E: păianjen + -iţă] 1-2 (Şhp) Femelă a păianjenului (1) (mică) Si: (reg) păiinjenoaică. 3 (Reg; îf pănjeniţă, panjaniţă) Păhuie1 (3). păienjin sm vz păianjen păienţi v vz paienta
păier [At: MARIAN, NA. 313 / PI: ~e,	/ E: pai + -ar] 1 sn (Reg)
Saltea umplută cu paie1 sau cu fân Vz mindir, pănuijac, sălmăjac. străjac. 2 sn (Reg) Construcţie amenajată pentru păstrarea nutreţului, mai ales a fânului şi a păioaselor Si: fanar, magazie, şopron, şură. 3 sm (Reg) Fiecare dintre cele două lemne cu care doi oameni cară o grămadă de fân până la locul unde se clădeşte claia Si: (reg) drug, rudă. 4 sm (Reg) Parte a batozei prin care ies paiele. 5 sm (Reg) Muncitor care cară paiele1.
păierar smn [At: DRLU / PI: ~/\ ~e / E: păier + -ar] (îrg) Loc în care se păstrează paiele1 (1). păiere sp vz păioară
păiet sns [At: GL. OLT. / E: pai1 + -et] (Reg; csc) Mulţime de paie1. păieţică i/[At: TEODORESCU, P. P. 131 / PI: net / E: paiaţă + -ică] 1-2 (îvp; şhp) Paiaţă (mică). păinjirii v vz păienjeni
păune A/[At: BARCIANU / PI: (rar) ~mi / E: pai1 + -inie] (Rar; csc) Paie1 de nutreţ. pămgăn sm vz păianjen păingăni v vz păienjeni păingăniş sn vz păienjeniş păingăriţă sfvz paingăriţă paingemş sn vz păienjeniş păingin sm vz păianjen păingind sm vz păienjenel păingini v vz păienjeni
936
PĂIUŞCĂ
păimchiu s [At: (a. 1600-1630) CUV. D. BĂTR. I, 296 / E: ml paniculus] (îvr) 1 Cereală. 2 (Spc) Specie de mei. păinjâne sm vz păianjen painjen sm vz păianjen păinjenat, ~ă a vz păienjenit păienjenel sm vz păienjenel painjeni v vz păienjeni păinjenire sfvz păienjenire păinjeniş sn vz păienjeniş păinjemţă sf vz păienjeniţă
păinjenoaică sf[At: GR. S. VI, 137 / PI: ~ice / E: păianjen + -oaică] (Olt; în descântece) Păienjeniţă (1). păinjin sm vz păianjen
păinjindj'sm [At: GALACTION, 0.47 / PI: ~/' / E: păinjin + -ar] (Rar) Păienjeniş (1).
păinjinea sf[At: JAHRESBER. V, 324 / PI: ~ele / E: păinjin + -ea] (Bot; reg) Liniuţă (Anthericiun ramosum). păinjind sm vz păienjenel păinjini v vz păienjeni păinjimt, ~ă a vz păienjenit
păinjinos, -oasă a [At: J. CIHAC. I. N. 12/18 / V: (reg) paiangi~,pai~, păiângi~ / PI: -oşi, -oase / E: păinjin + -m] (Reg) 1 Care este în felul păianjenului (1). 2 Ca păianjenul. 3 Plin de păienjeniş (1). 4 Acoperit cu păienjeniş. 5 Ca un păienjeniş (1). 6 în felul pânzei de păianjen (1).
păioagă sf[At: ALR II, 5248/833 / P: pă-ioa- / PI: -age / E: pai1 + -oagă] (Reg) Fân păios (1).
păioară sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 82v/26 / V: (reg) păiere, pări~,pei~,peri~,pui~ i P: -pă-ioa- / PI: -re, (reg) -ori / E: ml palliola] (Pop) 1 Văl cu care îşi învelesc faţa femeile de la ţară, ca să se apere de soare. 2 Văl de mătase cu care se îmbrobodesc femeile de la ţară în zilele de sărbătoare. 3 Ţesătură fină şi străverzie de in, de bumbac sau de mătase.
4	(Spc) Giulgiu. 5 (Spc) Tifon. 6 Cămaşă făcută dintr-un material subţire.
7	(îvr) Păienjeniş.
păios, ~oasă [At: DRLU / P: pă-ios / PI: -oşi, -oase / E: pai1 + -os] 1-2 a (D. plante) Cu tulpina (de forma paiului1 sau) formată dintr-un pai1.
3	a (Prc) Cu tulpina prea dezvoltată, prea groasă şi aspră, plin de cotoare.
4	a (D. culturi) Care este format din plante cu asemenea tulpini. 5 a (înv) Care este plin de paie1. 6 a (înv) Care este plin de pleavă. 7 a (înv) Care este făcut din paie1. 8 sf (Bot; mpl) Cereală a cărei tulpină este un pai1.
păioşi vt [At: COSTINESCU / Pzi: -şese / E: păios] 1 (Rar; c. i. păioase) A aduna de pe câmp. 2-4 (C. i. cotoarele păioaselor) (A tăia) (a smulge şi) a strânge.
păioşie i/ŢAt: COSTINESCU / P: pă-io-şi-e / PI: ~i/ / E: păioşi + -ie] Adunare a paielor de pe câmp. păip sm vz parip păisac sm vz paisăc
paiş sn [At: KLEIN. D. 393 / V: (reg) paiş, -şă / P: pă-iş / PI: -e, -uri 1 E: pai1 + -iş] 1 (îrg) Păiuş (4). 2 Fir de iarbă. 3 (îrg; csc) Mulţime de paie1 (1) Si: (pop) păiuş (6). 4 (Reg) Fir de cereală rămas nesecerat pe mirişte. 5 (Mun; csc) Fire de in sau de cânepă subţiri, galbene, care rămân după cules Si: (reg) păişte (3). 6 (Mun; csc) Fire de fân rare. subţiri, nedezvoltate normal, din cauza solului sărac Si: (reg) păişte (5). 7 (Pex) Mirişte. 8 (Reg; şîc —arămiu) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina în formă de pai1 (1) groasă şi cu flori de culoare violet-închis care se găseşte în vegetaţia pajiştilor naturale Si: (pop) păiuş (12), (reg) păişor (5), păiuşcă (2)-uriaşă (Festuca porci). 9 (Bot; reg) Păiuş (10) (Festuca pratensis). 10 (Reg) Planta Festuca sylvatica. 11 (Reg) Planta Festuca hirsuta. 12 (Reg) Planta Festuca supina. 13 (Bot; reg) Păiuş (9) (Festuca ovina). 14 (Reg) Planta Festuca xanthina. 15 (Bot; reg; şîc —subţire) Păiuş (8) (Aira caespitosa). 16 (Reg) Planta Air a flexuosa.
17	(Reg) Planta Aira canescens. 18 (Bot; reg) Colilie (Stipa pennata). 19 (Bot; reg: îc —dulce) Bărboasă (Anclropogon Ischaemum). 20 (Bot; Trs) Rogoz (Carex riparia).
păişă sfvz păiş
păişi vr [At: UDRESCU. GL. / P: pă-i- / Pzi: 3 -este / E: păiş] (Reg; d. fân, iarbă) A se usca Si: a păli1, a se trece.
păişit, ~ă a [At: LUNGIANU, CL. 122 / P: pă-i- / PI: -iţi, -e / E: păişi] (Reg) 1 (D. fân) Care s-a uscat prea tare. 2 (D. iarbă) Care s-a trecut, s-a pălit de arşiţă.
păiş iţă sf [At: GRECESCU, FL. 640 / P: pă-i- / PI: -ţe / E: păiş + -iţă] (Bot; reg) Ţăpoşică (Nardns stricta).
păişor snm [At: ALECSANDRI. T. 412 / P: pă-i- / PI: -oare, -i / E: pai1 + -işor] 1-2 (Şhp) Pai1 (1) (mic). 3 (îcs) De-a -ul (dracului) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 4 Beţişor cu ajutorul căruia se înnegresc sprâncenele. 5 (Bot; reg) Păiş (8) (Festuca porci).
păişte sf[At: POLIZU / V: (rar) pai~ / PI: -ti / E: pai1 + -iste] 1 (îdt) Mulţime de paie1 (1) care se află neadunate pe câmp. 2 (Pex) Loc îngrădit în care se păstrază paiele1 (1). 3 (Reg) Păiş (5). 4 (Pex) Loc acoperit cu păiş (5). 5 (Mun; csc) Păiş (6).
păit sn [At: PAMFILE, A. R. 209 / PI: -uri / E: păi2] 1 Adunare şi îndepărtare de pe arie a paielor1 (1). 2 (Mun) întoarcere cu furca a paielor1 (1) şi scuturare a boabelor rămase. 3 (Mol; Buc) îmblătire a grâuiui.
păitaş [At: ARH. FOLK. VI, 168 / V: (reg) paidaş,păidaş / PI: -i, (reg) -e / E: mg pajtâs] 1 sm (Trs; Ban) Prieten. 2 sn (Trs; csc; îf paidaş) Ceată de colindători formată din patru persoane. 3 sn (Pgn) Grup.
păitoniu a [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 144 / PI: net / E: net] (Reg; d. oameni) Care este cam aplecat într-o parte.
păitiiire .v/’[At: MAIOR. IST. 4/24 / PI: -ri / E: cf păitaş] (îvr) 1 învoială.
2	Convenţie.
păit uit, ~ă a [At: MAIOR, IST. 4/7 / PI: -iţi, -e / E: cf păitaş] (îvr) 1 Asupra căruia s-a căzut de acord. 2 Convenit2.
păiţe sp [At: CAMILAR. N. II, 397 / E: pai1 + -iţă] (Rar) Resturi de paie1 (1), făcute şomoiog, cu care se aţâţă focul. păiugă sfs [At: H VI, 207 / E: pai1 + -ugă] (Reg; csc) Buruieni. păiuş snm [At: PSALT. 310 / PI: -e, -uri. (înv) -i / E: pai1 + -uş] 1-2 (Şhp) Pai1 (1) (mic) Si: păiuţ (1-2). 3 (Spc) Pai1 (1) de grâu. 4 (Pex) Tulpină sau cotor de plantă erbacee Si: (îrg) păiş (1). 5 (Reg) Parte lemnoasă a tulpinii de cânepă. 6 (Pop; csc) Mulţime de paie1 (1) Si: (îrg) paiş (1). 7 (Reg) Fân păios (1) Si: (reg) păiuşag. 8 (Pop; îc ~ul-bălţilor) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina în formă de tufă şi cu flori violacee Si: (pop) iarbă-lungă, iarba-bălţii, păiş (15), (reg) pipiriguţă, târsoacă (Aira caespitosa). 9 (Pop; şîc ~-de-oi) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele răsucite şi cu flori verzui sau violacee Si: (pop) păiş (13) (Festuca ovina). 10 (Bot; reg; şîc —de-livezi) Păiş (9) (Festuca pratensis). 11 (Reg; şîc —roşu) Planta (Festuca rubra). 12 (Bot; reg) Păiş (8) (Festuca porci). 13 (Reg; şîc —de-nisipuri) Plantă erbacee din familia gramineelor care creşte în regiuni nisipoase, cu tulpinile foarte ramificate în formă de smocuri verzi Si: (reg) părul-pocului (Festuca vaginata).
14	(Reg) Plantă erbacee din familia gramineelor cu teaca frunzelor dezvoltată, cu unele frunze mai late şi altele mai înguste situate pe aceeaşi tulpină (Festuca tenuis). 15 (Bot; reg) Iarba-câmpului (Agrostia alba).
16	(Bot; reg) Păiuşină (Agrostis tenuis). 17 (Bot; reg) Năgară (Stipa capillata). 18 (Bot; reg) Ţăpoşică (Nardus stricta). 19 (Bot; reg) Bărboasă (Andropogon Ischaemum). 20 (Şîc —de-sărătură) Iarbă-de-sărătura (Puccinelia distans). 21 (Bot; reg) Pir (Agropyrum repens). 22 (Pop) Loc pe care creşte păiuşul (8-21). 23 (Reg) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
păiuşag s [At: AL. LUPULUI, P. G. 76 / P: pă-iu- / PI: net / E: pai1 + -uşag] (Reg; csc) Păiuş (7).
păiuşan sm [At: BORZA. D. 33 / P: pă-iu- / PI: -i / E: păiuş + -an] (Bot; reg) Specie de obsigă (Bromus arvensis).
păiuşcă i/[At: GRECESCU, FL. 628 / P: pă-iu- / PI: ? / E: pai1 + -uşă] (Reg) 1 Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina subţire şi cu flori mici reunite în panicule (Festuca pseudovina). 2 (îc) —uriaşă Păiş
(8)	(Festuca porci).
937
PĂIUŞINĂ
păiuşină sf[At: BORZA, D. 13 / P: pă-in~ / PI: -ne / E: păiuş + -inci] (Bot; reg) Păiuş (16) (Agrostis tenuis).
păiuş iţă sf [At: PANŢU, PL. / P: pă-iu- / PI: -ţe / E: păiuş +-iţă] (Bot; reg) Ţăpoşică (Nar dus stricta).
păiuţ sn [At: TDRG / P: pâi-iut / PI: -e / E: pai1 + -uţă] 1-2 (Şhp) Păiuş (1-2). 3 (Reg; îe) A pierdut Mii S-a încurcat rău. 4 (Reg) Băţ de chibrit. paivan sn vz paivan
păivăni vt [At: F (1872), 340 / V: poivăna,poi~ / E: paivan] (Trs; Ban;
c.	i. cai) 1 A priponi. 2 A împiedica.
păjestos, ~oasă a [At: SCL 1969, 138 / PI: ~oşi, ~oa.se / E: pajişte + •os] (Reg; d. terenuri) Acoperit cu pajişte (1).
păjişti vi [At: BÎRLEA, B. 43 / Pzi: -tcsc / E: pajişte] (Mar) A se acoperi cu pajişte (1).
păjui vt [At: CIHAC, II, 238 / Pzi: -esc / E: net] (îdt) 1 A scobi. 2 A lămbui.
păjurela [At: VASILIU, C. 56 / PI: ~e* / E: pajură + -el] (D. cai) Care se mişcă cu uşurinţă, care este vioi, iute, sprinten.
păjurit, ~ă a [At: DELAVRANCEA, S. 245 / PI: -iţi, -e / E: net] (Rar) împodobit.
păjuroaică sf[At: I. CR. VII, 186 / V: (sst) pră~ / PI: ~ice ! E: pajură + -oaică] 1-2 (Pop; şdp) Pajură (mare). pălăgină sf vz pătlagină pălălaie sf vz pălălaie
pălamojdi vi [At: RĂDULESCU-CODIN / Pzi: -dese / E: net] (Mun) A pălăvrăgi. palan sn vz palancă1 pălanc sn vz palanca1 pălancă sf vz palancă1 păland1 sn vz palancă1 păland2 sn vz pălant1
pălandru s [At: CHEST. II, 403/281 / PI: net / E: pălan + -andru] (Reg) Gard de scânduri Vz palanca1. pălane sn vz palancă1 pălang sn vz palancă1 pălangă sf vz palancă1
pălangie sf[At: BORZA, D. 189 / A: net / PI: -ii l E: cf pălan] (Bot; reg) Telegraf (Zebrina pendula).
pălant1 sn [At: CHEST. IV, 102/299 / V: pa/~, ~nd, ~ă sf/ PI: -uri / E: mgpalânta] 1 (Trs) Răsad. 2 (Spc; reg) Arpagic. 3 (Reg) Pădure tânără, semănată de curând. 4 (Reg) Vie tânără. păhnt2 sn vz palancă1 pălantă sfvz pălant1 pălanţă sfvz balanţă pălască1 sf vz palască1 pălască2 sf vz plaşcă1 pălaşcă sf vz palaşcă1 pălat sf vz palat1 păhtă sfvz pălută pălaţcă sfvz palască1
pălăcică sf [At: GRAIUL. 1.143 / PI: ? / E: net] (Reg) Monedă nedefinită mai îndeaproape.
pălăcrmţ sm [At: LIUBA-IANA, M. 16 / V: părăclinţ / PI: ~i / E: net] 1 (Ban) Petic de forma unui pătrat sau a unui romb. care se pune la răscroiala de la subsuara cămăşilor ţărăneşti, pentru a le da lărgime Si: (reg) palhă2. 2 (Reg; îf părăclinţ) Platcă la cămăşile bărbăteşti.
pălădiii vi [At: UDRESCU, GL. / Pzi: pălădui, -esc / E: cf hălădui] (Mun) A locui sau a trăi undeva. pălăgean sm vz pătlăgea pălăgină sfvz pătlagină
pălăi vi [At: PSALT. 25 / V: pâlâi, (esej) ~a / Pzi: 3 -este i E: pală1 + -ăi] 1 vi (îrg; d. foc) A pălălăi1 (2). 2 vi (Reg; d. obraz) A se înroşi. 3 vi A fâlfâi. 4 vt (Reg; c. i. sămânţa) A vântura. 5 vi (Reg; subiectul este ,,vântul“) A sufla.
pălăia v vz pălăi
pălăială sf [At: CIAUŞANU, GL. / PI: -ieli / E: pălăi + -ală] (Olt) Flecăreală.
pălăior sn [At: UDRESCU, GL. / PI: -oare / E: pălan + -ior] (Reg; şhp) 1-12 Palancă1 (6-11) (mică) Si: (reg) pălănuţ (1-12). pălăit sn [At: CIAUŞANU, GL. / PI: -uri / E: pălăi] (Olt) Flecăreală. pălăitură sf [At: TDRG / PI: -ri / E: pălăi + -tură] (Rar) Pâlpâire. pălăhică sf[At: SCL 1969, 132 / PI: -ice / E: pălălaie + -că] (Rar) Pălălaie (1).
pălălaie i;/‘[At: DONICI. F. 71 /V: (reg) papala, pălal~ / PI: -lai / E: pălălăi1] 1 Flacără mare Si: flăcăraie, vâlvătaie, (rar) pălălaică, (reg) bobotaie, pălălăială. 2 (Fig) Pasiune. 3 Cantitate mare de fum care se ridică în rotocoale Si: fumăraie.
pălălăi1 vi [At: CREANGĂ, O. 231 / Pzi: -esc, (reg) pălălăi / E: pală1 + -alai] 1 (D. foc) A arde cu flacără mare, producând un zgomot caracteristic. 2 (D. flăcări, incendii) A se înălţa, a se întinde, a se răspândi Si: (îrg) a pălăi (1). 3 (Pop) A fâlfâi. 4 A pâlpâi. 5 (Olt) A flecări. pălălăi2 v vz bălălăi
pălălăială sf[At: PLOPŞOR, C. 111 / PI: -ieli / E: pălălăi1 + -eală] (Olt) Pălălaie (1).
pălălăire sf[At: MDA ms / PI: -ri / E: pălălăi] 1 Ardere a focului cu flacără mare şi cu zgomot caracteristic. 2 întindere a unui incendiu. 3 (Pop) Fâlfâire. 4 Pâlpâire. 5 (Olt) Flecăreală.
pălălău1 [At: RĂDULESCU-CODIN, ap. DLR / PI: -ăi / E: net] (Reg) 1 sn Prăjină groasă. 2 am înalt şi subţire. pălălău2y -die a vz bălălău pălălaie sf vz pălălie
pălălie şf[At: REV. CRIT. IV, 86 / V:	/	PI:	~i/ / E: net] (Reg)
1 Plantă nedefinită mai îndeaproape. 2-3 (îf pălălaie) (Plantă sau) femeie foarte înaltă.
pălămar1 sm [At: (a. 1827) URICARIUL VII, 106 / V: palamar, palimar, ~riu, pălimai% pălimariu, ponomar / P\: -i / E: ucr mAaMap] 1 (Reg; Mol) Paracliser. 2 Unul dintre personajele jocului de copii numit „clopotul“.
pălămar2 sn [At: LB / V: (reg) palamar, palimar, pălimar, polimar / PI: ~e, -mări / E: te palamar, ngr JtaXap,ăpi] (Pop) Odgon. pălămar3 sn vz pălimar1 pălămariu sm vz pălămar1
pălămărie sf [At: ALECSANDRI, ap. ŞĂINEANU, D. U. / PI: -ii / E: pălămar + -ie] (Reg) 1-2 (Funcţie sau) ocupaţie a pălămarului1 (1).
pălămăti vi [At: LEXIC REG. II, 29 / Pzi: -tesc / E: net] (Reg) A vorbi în somn.
pălămidar s [At: L. ROM. 1960, nr. 5.29 / PI: -e / E: pălămidă3 + -ar] (Pes; rar) Năvod pentru prins pălămidă3.
pălămidă1 sf [At: COTEANU, PL. 16 / V: (reg) colomidă, palam~, polom~,polommdă / PI: -izi, -de / E: bg mA2MH4a] (Bot) 1 (Şîc —seacă) Plantă erbacee perenă din familia compozitelor, cu tulpina înaltă şi rădăcini adânci, cu frunze spinoase, întregi sau crestate, şi cu flori roşii, care este foarte dăunătoare pentru semănături Si: (reg) crăpuşnic, scaiete (Cirsium arvense). 2 (Bot; reg; îc) —grasă Susai (Sonchus asper). 3 (Bot; reg) Limba-oii (Cirsim canum). 4 (Reg) Holeră (Xanthium spinosum). 5 (Reg) Scai (măgăresc) (Onopardon acanthium). 6 (Reg) Scai-galben (Centaurea solstitialis). 1 (Reg) Volbură (Convolvulus arvensis). 8 (Reg; şîc ~da-boiangiilor) Găl binare (Serratula tinctoria).
pălămidă2 sf [At: CONTEMPORANUL IV, 393 / PI: -de IE: net] (Mol; şîs 4da lăzii) Despărţitură mică, în formă de cutie, în interiorul unei lăzi sau al unui dulap, în care se păstrează lucruri de valoare, diferite mărunţişuri etc. Vz chichiţă.
pălămidă3 sf[At: ANTIPA, P. 274 / PI: -de, -izi / E: ngr JtaXapiiSa] 1 Peşte marin răpitor, lung de 30-40 cm, de forma unei torpile, cu solzi mici şi cu numeroşi dinţi pe fălci (Sarda sarda). 2 (Reg; îc) —de-baltă Peşte mic de baltă cu corpul acoperit cu plăci osoase şi cu spini Si: (rar) osar, (reg) moş-Antoci, moş-de-baltă, peştele-dracului, peşte-ţigănesc
938
PĂLEACĂ
(Pungitus platygaster). 3 (Iht; reg; îae) Moş (38) -cu-trei-ghimpi (Gasterosteus aculeatus pântec us). pălămizit sn [At: GL. OLT. / PI: (rar) -uri / E: pălămidă1] (Reg) Plivit1. pălanc sn vz palancă1 pălăncărie sf vz pălincărie
pălăncuţă sf [At: I. CR. 1,103 / PI: -ţe / E: palancă2 + -uţă] 1-2 (Şhp) Palanca2 (1) (mică).
pălăndic sm [At: LEXIC REG. 21 / PI: -ici / E: ns cf pălăncuţă] (Trs) Turtă făcută din făină de porumb amestecată cu seminţe de floarea-soarelui şi coaptă pe plită.
pălăngi vt [At: ŞEZ. IV, 100 / Pzi: -gesc / E: pălangă] 1-2 (Reg) A lovi cu putere (doborând la pământ). 3 (îe) Fură de ~geşte Fură mult şi fără teamă. pălăniţă sfvz palaneţ pălănţioară sf vz bălănţioară
pălănuţ sn [At: UDRESCU, GL. / PI: -e / E: palan + -uţ] 1-12 (Reg; şhp) Pălăior (1-12).
pălăpăi v [At: MARIAN, S. R. I 187 / Pzi: -esc / E: fo cf pâlpâi] 1 vi (Ban; d. păsări) A fâlfâi. 2 vt (în descântece) A lovi pe cineva cu aripile. 3 vi A da din mâini în aer sau în apă, înotând. pălărear sm vz pălărier
pălăria vr [At: GLOSAR REG. / P: -ri-a / Pzi: 3 -ază / E: pălărie] (Mol; d. roata carului) A lua forma unei pălării (1).
pălăriaş sm [At: SFC I, 83 / V: -ieş / P: -ri-aş / PI: -i / E: pălărie + -aş] 1-3 (Reg) Pălărier (1-3).
pălăriat, -ă a [At: DRLU / P: -ri-at / PI: -aţi, -e / E: pălărie] 1 (Rar) Care poartă pălărie (1). 2 (D. lămpi cu petrol) Prevăzut cu abajur.
pălărie ş/'[At: N. COSTIN, ap. LET. II, 69/14 / PI: -ii / E: it cappelleria] 1 Obiect folosit pentru acoperirea capului, format dintr-o calotă cu boruri de forme variate şi confecţionat din fetru, catifea, pai, piele, fibre sintetice etc. 2 (Fam; îe) A lovi (sau a pocni, a plesni) pe cineva în ~ sau a-i turti (cuiva) ~ia A nimeri punctul slab al cuiva. 3 (îae) A atinge pe cineva cu
o	vorbă ofensatoare. 4 (îal) A da cuiva o veste neaşteptată. 5 (Reg; îe) A azvârli cu -ia după lună A acţiona necugetat. 6 (D. femei; îe) A purta ~ia A fi mai mare în casă, a porunci. 7 (Reg; îe) A umbla cu flori la ~ A nu-i păsa de nimic, a umbla fără nici o grijă. 8 (Reg; îe) A avea casa sub ~ A fi foarte sărac. 9 (Bot; Mol; îc) ~ia-şarpelui Bureţi pestriţi (Amanita muscaria). 10 (îae) Burete şerpesc (Lepiota pracera). 11 (îae) Ciupercă veninoasă cu partea superioară neagră şi cu piciorul alb, cu miros urât, care creşte în locurile umbroase din păduri şi livezi (Caprinus picaceus). 12 (îc) ~ia-cucului Plantă erbacee din familia geraniceelor, cu tulpina ramificată în partea superioară, cu frunze palmat-lobate şi cu flori roşii-brune sau violete închis, folosită ca plantă medicinală Si: (reg) andrisea, pliscariţă, priboi, sovărf (Geranium phaeum). 13 (îc) Ma-cioarei Burete necomestibil nedefinit mai îndeaproape. 14 (Pan) Parte superioară, în formă de pălărie (1), a unei ciuperci. 15 (Pan) Disc al florii-soarelui, în care sunt înfipte seminţele. 16 (Pan) Abajur. 17 (Pan) Căpăcel de metal de la o lampă cu petrol, prin care se scoate fitilul Si: (reg) plească. 18 (Gig; îs) ~ de fier Parte superficială din zona de oxidaţie a zăcămintelor metalifere, bogată în limonit, minerale silicoase, diverşi oxizi şi hidroxizi, săruri greu solubile ale unor metale. 19 (Reg) Roată dinţată făcută din fontă, care învârteşte, la maşina de secerat, altă roată, numită pepenoaică. 20 (Reg) Dâmb acoperit cu copaci, mai ales cu goruni. 21 (Trs) Oaie cu capul negru.
pălărier, ~ă smf [At: (a. 1793) IORGA, S. D. XII, 116 / V: (înv) ~re ar / P: -ri-er / PI: -i, -e / E: pălărie + -ar] 1-3 Persoană care (confecţionează) (repară sau) vinde pălării (1) Si: (reg) pălărias (1-3).
pălăriereasă sf [At: POLIZU / PI: ~ese / E: pălărier + -easă] (îvr) 1-3 Soţie a pălărierului (1-3) Si: (îvr) pălărier iţă (1-3). 4 Modistă.
pălărie rie1 sf [At: POLIZU / P: -ri-e- / PI: ~i/ / E: pălărie + -arie] (Rar) 1-2 (Fabrică sau) atelier de confecţionat pălării (1). 3 (Pex) Magazin specializat în vânzarea pălăriilor.
pălăriene2 sf [At: POLIZU / P: -ri-e- / PI: ~i/ / E: pălărier +-ie] (Rar) 1-3 Meserie de pălărier (1-3).
pălărieriţă sf[At: (a. 1793). IORGA, S. D. XII, 116 / V: -ăriţă / P: -ri-e- / PI: -ţe / E: pălărier + -iţă] (îvr) 1-3 Pălăriereasă (1-3). 4 Modistă. pălărieş sm vz pălăriaş
pălărioară sf [At: DDRF / P: -ri-oa- I PI: -re / E: pălărie + -iaară] 1-8 (Şhp) Pălărie (1,14-16) (mică) Si: pălăriuţă (1-8). pălăriţă sf vz pălărieriţă
pălăriuţă sf [At: LB / P: ~ri-ii- / PI: -ţe / E: pălărie + -uţă] 1-8 Pălărioară (1-8).
pălăscaş sm [At: ALR II/I, h 161/53 / PI: -i / E: palască1 + -aş] (Reg) Vornicel care invită la nuntă.
pălăscuţă sf[At: BENIUC, M. C. I, 198 / PI: -ţe / E: palască1 + -uţă] 1-2 (Trs; şhp) Palască1 (mică). pălătar sn vz păretar
pălătui1 vi [At: PAMFILE, A. R. 253 / Pzi: -esc / E: palat1 + -ui] (Reg) 1 A locui într-un palat1.2 (Pex) A trăi în belşug, fără a duce lipsă de nimic.
3	A locui împreună cu cineva.
pălătui2 vi [At: TOMESCU, GL. / Pzi: -esc I E: ns cf palat2] (Mun) 1 A se sfătui cu cineva. 2 A pune ceva la cale.
pălătuială sf [At: CIAUŞANU, V. 186 / PI: -ieli / E: pălătui1 + -eală] (Olt) 1 Locuire într-un palat. 2 (Pex) Trai din belşug, fără a duce lipsă de nimic. pălătuş sm vz părătuş
pălăurat, ~ă a [At: CADE / V: pălu~ / PI: -aţi, -e / E: net] (Ban; d. oameni) Smintit. pălăurdi v vz palaurdi pălăvatec, -ă a vz pălăvatic
pălăvatic, ~ă [At: LM / V: palav~, -tec, ~vratic, polov~ / E: ns cf bg ii'dA'dii „neastâmpărat"] 1 a (Reg) Ticălos. 2 a (Pop) Zănatic. 3 a (Pop) Prost. 4 smf (Reg) Palavragiu.
pălăvăcăi v [At: UDRESCU, GL. / Pzi: -esc / E: ns cf pălăvrăgi] (Mun) A pălăvrăgi.
pălăvăcăială sf[At: UDRESCU, GL. / PI: -ieli / E: pălăvăcăi] (Reg) Pălăvrăgeală (1). pălăvratic, ~ă a vz pălăvatic
pălăvrăgeală sf{At: CV 1949 nr. 6,2 / V: palav- / PI: -eli / E: pălăvrăgi + -eală] 1 Discuţie despre lucruri lipsite de importanţă Si'.-flecăreală, trăncăneală, (reg) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăivrit1 (1). 2 Vorbă multă şi fără rost Si: flecăreală, trăncăneală, vorbărie, pălăvrăgi v [At: REBREANU, R. 1,238 /V: palav~ / Pzi: -ăgesc I E: drr palavragiu] 1 A discuta despre lucruri lipsite de importanţă Si: a flecări, a pălamojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri (1), a pichirisi1. 2 A vorbi mult şi fără rost Si: a flecări, a trăncăni.
pălăvrăgit, ~ă smf, a [At: UDRESCU, GL. / PI: -iţi, -e f E: pălăvrăgi] (Reg) 1-2 (Om) care pălăvrăgeşte Si: (reg) pălăivrit2 (1-2).
pălăvrăgitură sf[At: UDRESCU, GL. / PI: -ri / E: pălăvrăgi + -tură]
1	(Mun) Pălăvrăgeală (1). 2 (Mun; udp ,,de“) Palavragiu.
pălăvri v [At: ISIS (1859) 12/1 /V: (îvr; esej) palavra (Pzi: 3 palavrăi) / Pzi: -resc / E: palavră] 1 vit (Reg) A pălăvrăgi. 2 vt (Mun) A cicăli.
pălăvrit1 sn [At: UDRESCU. GL. / PI: -uri / E: pălăvri] 1 (Reg) Pălăvrăgeală (1). 2 (Mun) Cicălire.
pălăvrit2, smf, a [At: UDRESCU. GL. / PI: -iţi, -e / E: pălăvi] 1-2 Pălăvrăgit (1-2). pălăzol sn vz parasol pălâc sn vz palancă1
pălciană sf[At: DDRF / V: pâl~ / P: -ci-a- / PI: -ne / E: net] (Bot; reg) Viţelar (Anthoxanthum odoratum).
păldău sm [At: PAMFILE, A. R. 253 / PI: -ăi / E: ns cf pădăilăiu1, haldău] (Reg) Flăcău.
păleacă sf [At: RĂDULESCU-CODIN, î. 80 / V: pel~, pelele- / PI: -aci, -ace / E: păli1 + -eacăi] 1 (Mun) Prăjină de lemn lungă şi subţire Si: ciomag. 2 (Mun; îf peleancă, peleleacă) Nuia groasă.
939
PĂLEALĂ
păleală sf[At: H II. 39 / PI: ~e// / E: păli1 + -eală] (Reg) Zbârcire a fructelor din cauza arşiţei, secetei etc. păleariu sm vz paler1 pălească sfvz palaşcă1 păleaţă sf vz păleaţă
păleaţă sf [At: ANTIPA, P. 126 / V: ~ată / PI: -eţe, -eţi / E: păli1 + -eaţă] 1 (Olt) Par1. 2 Prăjină lungă şi subţire. 3 Nuia cu utilizări diverse.
4	(Reg) Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă prin pomi după fructe.
5	Epitet dat unui om foarte înalt. 6 Om slab, gălbejit.
păleiană sf[At: BORZA, D. 20 / V: ~ină / PI: -iene / E: net] (Bot; Mol) Viţelar (Anthoxanthum odorcitum). păleină sfvz păleiană păier sm vz paleiJ păletar sm vz păretar
păleu sm [At: ALR SN I, h 130/27 / PI: ~e/' / E: pală1 + -eu] (Reg) Fiecare dintre drugii de lemn cu ajutorul cărora oamenii transportă o grămadă de fân până la locul unde se clădeşte claia.
păli1 [At: PSALT. HUR. 71711 / Pzi: ~lese/ E: siv ijoahth] 1 vt(a) (îrg; d. căldură sau surse de căldură) A încălzi prea tare Si: a arde, a dogorî, a pârjoli, a pârii. 2 vr A se încălzi la soare, la foc etc. 3-4 vtr A (se) bronza Si: a se înnegri. 5 vt (Mol; c. i. mămăliga) A lăsa un timp la foc după preparare, pentru a ieşi mai uşor din ceaun. 6 vi (Reg; d. fructe) A fi pe punctul de a se coace. 7-8 vir (D. plante) A(-şi) pierde prospeţimea, a începe să se usuce din cauza arşiţei, a secetei, a frigului, a unei boli etc. Si: a (se) îngălbeni, a se ofili, (reg) a se pâhclvi. 9 vtf (Subiectul e soarele;
c.	i. fire, ţesături) A decolora. 10 vr (D. seminţe, fructe, plante) A se pipernici. 11-12 vtr (Pop) A (se) lovi. 13-14 vit A ţinti (ceva). 15 vt (Şîs a - la pământ) A doborî. 16 vt (Rar) A omorî. 17 vt (Fig; d. sentimente, senzaţii) A copleşi dintr-o dată, pe neaşteptate. 18 vi (Mol; Trs) A sosi undeva pe neaşteptate.
păli2 [At: CR (1848), 191 /60 / Pzi: -lese / E: fr pâlir] 1 vi (D. oameni şi faţa lor) A deveni palid, mai ales din cauza unei emoţii. 2 vr (înv) A se îngălbeni. 3-4 vir (Rar; d. surse de lumină) A-şi pierde intensitatea, strălucirea, a deveni palid. 5 vt (Fig) A deveni şters, nesemnificativ, neimportant.
păli3 vt [At: PAMFILE, A. R. 133 / Pzi: -lese / E: pală1] (Reg; c. i. iarbă, păioase) A aşeza în pale1 Si: (reg) a păi ui1 (1).
păliandă sf [At: HIV, 374 / PI: -de / E: net] (Bot; reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.
pălici si [At: BARONZI, L. 116 / E: păli1 + -ici] 1 (Reg) Acţiune a soarelui, a vântului sau a gerului, care ofileşte plantele. 2 (Mun) Vreme friguroasă cu vânt şi ploaie. păliciune sf[At: BIBLIA (1688). 407!/42 / PI: -ni / E: păli1 + -chine]
1	(îvr) Arşiţă, dogoare a soarelui. 2 (înv) Ofilire a plantelor datorită arşiţei soarelui. 3 (îrg) Rugină a plantelor.
păhe1 sf [At: MARIAN. S. R. I. 113 / V: (reg) părhe / PI: -ii / E: păli1 + -ie] (în credinţele populare; şîs) Ilie -, Ilie cu ~ Sărbătoare ţinută în preajma zilei de Sfântul Ilie, cu scopul de a preveni focul, trăsnetele şi mai ales arşiţele prea mari care distrug semănăturile Si: (pop) opârlie. păhe2 sf'[At: ALR I, 833/9 / PI: ~i/ / E: net] (Reg) 1 Cobilă la plug.
2	Un fel de leasă care se adaugă la sanie pentru a o înălţa spre a putea încărca în ea ceva.
pălimar1 snm [At: BIBLIA (1688) 247]/58 / V: (înv) pal-, pălămar, polemar, pol-, polinar / PI: -e, -i / E: net] 1 Par1 folosit de obicei ca element de susţinere în construcţia caselor ţărăneşti. 2 (Spc) Fiecare dintre stâlpii care mărginesc pridvorul sau prispa caselor ţărăneşti, susţinând partea corespunzătoare a acoperişului. 3 (Reg) Stâlp de telegraf. 4 (Ban) Ţăruş de care se leagă un animal. 5 (Mun; Olt) Cumpănă la fântână.
6	împrejmuire de scânduri Ia prispa sau Ia pridvorul unei case ţărăneşti, la un balcon, la un pod etc. Vz balustradă, grilaj, parmaelâe. 7 (înv) întăritură de scânduri la o cetate. 8 Cerdac. 9 Foişor. 10 Balcon. 11 (Reg) Acoperiş oblic care apără de ploi. de zăpadă etc. treptele de la intrare, la casele ţărăneşti fără pridvor. 12 (Reg) Şopron. 13 (Trs; Mol) îngrăditură
acoperită, lângă strungă, folosită de ciobani când mulg oile. 14 (Reg) Corlată. 15 (Reg) Targă de transportat răniţii. 16 (Reg; csc) Paie rezultate de la treierat. 17 (Reg) Cablu întins de-a curmezişul unui râu, de care se ţine podul plutitor. pălimar2 sm vz pălămar1 pălimaj3 sn vz pălămar2 pălimatiu sm vz pălămar1
pălimăresc, -ească a [At: ARVINTE. TERM. 158 / PI: -eşti / E: pălimar3 + -esc] (Piu; Mol; d. noduri) Care se face pentru a uni două capete de frânghie, de sârmă etc.
pălimăreşte av [At: ARVINTE, TERM. 158 / E: pălimar3 + -este] (Piu; Mol) în felul în care se înnoadă odgoanele. palincă1 sfvz palincă1 păhncă2 sfvz palincă2
pălincărie sf [At: CADE / V: pălăn- / PI: ~i/ / E: palincă1 + -arie] (Trs; Ban) Loc, instalaţie în care se fabrică palinca1 Si: (reg) pălincie Vz povarnă, velniţă.
pălincie sf [At: ARH. FOLK. VI, 298 / PI: -ii / E: palincă1 + -ie] (Trs; Mar) Pălincărie.
pălincută sf [At: JARNIK - BÎRSEANU. D. 387 / V: pal-1E: palincă1 + -uţei] 1-8 (Reg; şhp) Palincă1 (1-4) (puţină).
pălind1,-ă a [At: PETICĂ, 0.92 / PI: -nzi, -e / E: păli1] (Rar; d. plante) Care se ofileşte.
pălind2, -ă a [At: EMINESCU, 0.1.42 / PI: -nzi, -de / E: păli2] (Rar)
I	(D. oameni) Care devine palid (1). 2 (D. surse de lumină) Care îşi pierde strălucirea, intensitatea.
pălir sm vz paler1
pălire1 i/[At: MINEIUL (1776), 85r2/32 / PI: -ri / E: păli1] 1 (îrg) încălzire prea tare de către o sursă de căldură. 2 Dogoare. 3 Bronzare. 4 Ofilire a plantelor. 5 Pârguire a fructelor. 6 Decolorare a ţesăturilor Si: spălăcire. 7 Pipernicire a fructelor. 8 (Pop) Lovire. 9 (Pop) Doborâre.
10	(Rar) Omorâre. 11 (Fig) Apariţie bruscă a unui sentiment copleşitor.
12	(Bot; reg) Comul-secarei (Clavieeps purpurea).
pălire2 sf [At: DLRU / PI: -ri / E: păli2] 1 îngălbenire a feţei din cauza unei emoţii. 2 (Pex) Paloare (1). 3 Pierdere a intensităţii luminii. 4 (Fig) Pierdere a importanţei.
păliş, -ă [At: CADE / PI: -uri, -e / E: păli1 + -iş] 1 av (Olt; Mun) Oblic Si: pieziş. 2 av (Olt; Mun) Dintr-o parte. 3-4 av, s (îe) A o lua ~ (sau în) ~Ao lua de-a dreptul Si: a o lua (în) pieptiş. 5-6 av, s (îe) A lua ~ (sau în) ~ (pe cineva) A-i vorbi cuiva răstit Si: a certa, a dojeni. 7-8 av, s (îae) A se uita chiorâş, neprietenos sau ironic la cineva. 9 sn (îe) A se întinde (sau a se da, a se lăsa) în ~ul soarelui A se prăji la soare. 10 sn (Pex; îae) A lenevi. 11 av (Fig) în mod greşit. 12 sn (Reg) Vânt amestecat cu ninsoare sau ploaie, care te izbeşte pieziş. 13 sf (Olt: fig) Vorbă prostească.
14	av (Fig; reg) în mod peltic. pălişat, ~ă a [At: CADE / PI: -aii, -e / E: păliş] (Olt) Oblic. pălişte sf [At: SADOVEANU. O. XI. 275 / PI: -ti / E: păli1 + -/#<?] 1 (Reg) Arşiţă a soarelui Si: dogoare. 2 (Pex) Loc situat în bătaia soarelui.
3	Câmp ars de arşiţa soarelui Si: (reg) pălitură (3), pârlitură (3).
pălit1, ~ă a [At: ECONOMIA, 32/8 / PI: -iţi, -e / E: păli1] 1 (Reg; d. oameni) Bronzat. 2 (D. plante) Veştejit de arşiţă, vânt, brumă etc. Si: ofilit
(1). (reg) pâhăvit. 3 (Fig; d. oameni) Necăjit. 4 (Trs; d. plante) Atins de rugină sau de tăciune. 5 (Ban; Trs; d. holde) Crescut prea repede şi fără rod Si: (reg) hulpit. 6 (Reg; d. semănături) Insuficient dezvoltat. 7 (Reg; d. seminţe) Copt înainte de a fi ajuns la maturitate Si: chircit, sec. zbârcit. 8 (Fig; reg; d. oameni) Slab. 9 Lovit. 10 (Fig; nob) Pornit.
II	Doborât la pământ. 12 (Fig; d. oameni) Nebun.
pălit2, ~ă a [At: ALEXANDRESCU. O. I, 90 / PI: -iţi, -e / E: păli2] 1 (D. oameni) Palid (1). 2 (D. surse de lumină) Lipsit de intensitate Si: estompat, pălitari sn vz păretar
pălitor, ~oare [At: TEODORESCU. P. P. 373 / PI:	-oare / E: păli1
+ -tor] 1 a Care păleşte1 (11). 2 sn (Reg) Hădărag la îmblăciu.
940
PĂLUGĂ
pălitură sf[At: BIBLIA (1688). 1462/52 / PI: -ri / E: păli1 + -tură] 1 Ofilire a plantelor din cauza soarelui, vântului, brumei etc. 2 (îrg) Rugină a plantelor. 3 (Reg) Pălişte (3). 4 Lovitură. 5 Urmă de lovitură Si: contuzie, rană. 6 (Mun) Spaimă.
păliwrsm [At: BRANDZA. D. 98 / PI: ~i i E: lat Paliurus (spina Christi)] Arbust spinos de origine mediteraneeană. cu frunzele ovale, netede, prevăzute cu doi spini puternici, cu flori mici, gal bene-verzui şi cu fructul în formă de pălărie Si:	(reg) clracă, spinul-asinului,
spinul-lui-Hristos (Paliurus spina Christi). pălivan sm vz pehlivan pălivan sm vz pehlivan
palmar [At: GLOSAR REG. / PI: -i, -e / E: palmă1 + -ar] 1 sm (Reg) Peşte de lungimea unei palme1 (1). 2 sn Mănuşă specială de piele, cauciuc, material plastic etc., folosită pentru protecţia palmei1 (1) în diverse locuri de muncă.
pălmaş sm [At: I. IONESCU, D. 422 / PI: ~i / E: palmă1 + -c/ş] Ţăran sărac, fără vite de muncă, fără inventar agricol şi de obicei fără pământ, care îşi câştigă existenţa muncind cu braţele la moşieri sau chiaburi Si: (reg) brâncaş, nopsamoş, pălmăşer, z.ilier. pălmat, ~ă a vz palmat pălmăjer sm vz pălmăşer
pălmăh vt [At: ARH. FOLK. VII. 89 / Pzi: -Iese / E: palmă1 + -ăli] 1-2 (Trs) A pălmui (1-2).
pălmâlui vt [At: ALR I. 1435/90 / Pzi: ~e.vc / E: palmă + -ălui] 1-2 (Trs) A pălmui (1-2).
pălmăşer sm [At: ALR 1,455/269 / V: -ăjer, pălnişer / PI: -i / E: pălmaş + -ar] Pălmaş.
pălmăşesc a [At: DLR / PI: -eşti / E: pălmaş + -esc] (Mol; îs) Pământ
-	Pământ dat pălmaşilor la împroprietărirea din 1864.
pălmăzui vt [At: ALR I, 1438/247 / Pzi: -esc / E: ns cf pălmui] 1-2 (Reg) A pălmui (1-2).
pălmi vt [At: DRLU / Pzi: -esc / E: palmă1] 1-2 (Reg; Trs) A pălmui (1-2). 3 (Reg) A apăsa cu palma1 pentru a da o anumită formă unui obiect.
pălmică sf[At: ARGHEZI, C. S. 49 / PI: -ici / E: palmă1 + -ică] 1-8 (Şhp) Pălmuţă (1-8). pălmie sfvz pâlnie palmieră sf vz palmieră
pălmire sf [At: DRLU / PI: -ri / E: pălmi] (Reg) 1-2 Pălmuire (1-2). pălmiţă sf[At: BUDAI-DELEANU, Ţ. 264 / PI: -te / E: pălmi] 1 (Rar) Palmă1 (47). 2 (Reg; îcs) De-a -tele Joc de copii în care jucătorii stau faţă în faţă şi îşi bat reciproc genunchii şi palmele1 (1).
pălmiţă sf [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 190 / PI: -ţe / E: palmă1 + -iţă] 1-8 (Rar; şhp) Pălmuţă (1-8).
pălmoacă sf [At: TEODOREANU, M. U. 290 / PI: -ace / E: palmă1 + -oacă] 1-8 (Nob; şdp) Pălmoi (1-8).
pălmoi sn [At: DOINE, 51 / PI: -oaie / E: palmă1 + -oi] 1-6 (Şdp) Palmă1 (1,55-56) (mare) Si: (nob) pălmoacă (1-6). 7-8 (Pex) Lovitură de palmă1 (47) (dată cu putere) Si: (nob) pălmoacă (7-8).
pălmui vt [At: LB / Pzi: -esc, (rar) pal- / E: palmă1 + -ui] 1 A lovi cu palma1 (1) obrazul cuiva Si: (reg) a pălmăli (1), a pălmălui (1), a pălmăzui
(1),	a pălmi (1). 2 A bate cu palma1 (47) Si: (reg) a pălmăli (2), a pălmălui
(2),	a pălmăzui (2), a pălmi (2). 3 (îvr) A măsura cu palma1 (50). pălmuială sf [At: POLIZU / PI: -ieli / E: pălmui + -eală] 1-2 Pălmuire
(1-2).
pălmuire sf [At: MINEIUL (1776), 123vl/2 / PI: -ri / E: pălmui] 1 Lovire cu palma1 (1) a obrazului cuiva Si: pălmire (1), pălmuială (1). 2 Bătaie cu palma1 (47) Si: pălmire (2), pălmuială (2). 3 (îvr) Măsurare cu palma1.
pălmuit, ~ă smf, a [At: ODOBESCU, D. I, 9 / PI: -iţi, -e / E: pălmui] 1-2 (Persoană) care a fost lovită cu palma1 (1) peste obraz. 3-4 (Persoană) care a fost bătută cu palma1 (47).
pălmuliţă sf[At: MARIAN, î. 198 / PI: -ţe / E: palmă1 + -uliţă] 1-8 (îvp; şhp) Pălmuţă (1-8).
pălmuşoară sf [At: CDDE 198 / PI: -re / E: palmă1 + -uşoară] 1-8 (Rar; şhp) Pălmuţă (1-8).
pălmuţă sf[At: DM / PI: -ţe i E: palmă1 + -uţă] 1-6 (Şhp) Palmă1 (1, 55-56) (mică) Si: pălmică (1-6), pălmiţă (1-6), pălmuliţă (1-6). pălmuşoară (1-6). 7-8 (Pex) Lovitură de palmă1 (47) (dată uşor) Si: pălmică (7-8), pălmiţă (7-8), pălmuliţă (7-8). pălmuşoară (7-8). pălnişer sm vz pălmăşer
păloaie sf[At: PAMFILE, A. R. 158 / V: paloane, paloanie, -oniu / PI: -oi / E: pală1 + -oaie] (Trs; Ban) 1-6 (Şdp) Pală1 (1-3) (mare). 7-8 Grămadă de fân, de paie1 etc. (mai mică decât stogul). păloniu sm vz păloaie
păloni vt [At: AI. 12 / Pzi: ~ear / E: paloane] (C. i. spice, fân) 1 A aduna în mănunchiuri. 2 A clădi în stog.
păloşelsn [At: ALEXANDRI. P. P. 64 / V: păluşel/ PI: -e / E: paloş + -el] 1-2 (Pop; şhp) Paloş (mic). păloşte sf[At: CADE / PI: -ti / E: net] (Ban) Staul pentru vite. pălpag sn [At: LEXIC REG. II. 87 / PI: -uri / E: net] (Reg) Par1 (1). păltăgea sfvz pătlăgea păltănuţ sm vz păltinuţ
păltinaş sm [At: BUDAI-DELEANU, Ţ. 184 / PI: -i / E: paltin + -c/ş] 1-4 (Şhp) Paltin (1-2) (mic) Si: (pop) păltinel (1-4). păltior (1-4), (reg) păltiniţă (1-4), păltinuţ (1-4). 5 (Bot; reg) Păltior (5) (Ribes petraeum).
păltinat, ~ă a [At: ALR SN III, h 810/848 / PI: -aţi, -e / E: net] (Reg; d. planuri) Care este situat pieziş, oblic.
păltinărie sf[At: F D IV, 260 / PI: ~i< / E: paltin + -arie] 1-4 (Rar) Păltiniş (1-4).
păltinârişte sf [At: F D IV, 260 / PI: -ti / E: paltin + -ărişte] 1-4 (Reg) Păltiniş (1-4).
păltinel sm [At: ALECSANDRI, P. P. 51 / PI: -ei / E: paltin + -el] 1-4 (Bot; pop; şhp) Păltinaş (1-4). 5 (Reg; îe) A umbla de(-a) frunza '-ului A umbla fără rost. 6 (Reg; îae) A fi haimana. 7 (Bot; reg) Jugastru {Acer campestru). 8 (Bot; reg) Coacăz (Ribes rubrum). 9 (Bot; reg) Coacăză (Bruckenthalia spiculifolia).
păltinele sfp [At: BIANU, D. S. / E: păltinel] (Bot; reg; şîs ~ roşii) Coacăz (Ribes rubrum).
păltinet sn [At: DRLU / PI: -uri / E: paltin + -et] 1-4 (Reg) Păltiniş (1-4).
păltinior smi vz păltior
păltiniş sn [At: ALECSANDRI, P. P. 63 / PI: -uri / E: paltin + -iş] (Csc) 1 Pădure de paltini (1) Si: (rar) păltinărie (1), (reg) păltinârişte (1).păltinet (1), păltinişte (1). 2 Grup de paltini (1) Si: (rar) păltinărie (2), (reg) păltinârişte (2). păltinet (2). păltinişte (2). 3 Paltini (1) care alcătuiesc o pădurice, un crâng Si: (rar) păltinărie (3), (reg) păltinârişte (3), păltinet
(3).	păltinişte (3). 4 Crescătorie cu răsaduri de paltini (1) Si: (rar) păltinărie
(4).	(reg) păltinârişte (A), păltinet (4), păltinişte (4).
păltinişte sf [At: DR. XI. 71 / PI: -ti / E: paltin + -iste] 1-4 (Reg) Păltiniş (1-4).
păltiniţă sf [At: ŞEZ. VII, 163 / PI: -ţe / E: paltin + -iţă] 1-4 (Trs; şhp) Păltinaş (1-4).
păltinuţ sm [At: MARIAN, NA. 434 / V: -tănuţ / PI: -i / E: paltin + -uţ] 1-4 (Reg; şhp) Păltinaş (1-4).
păltior sm [At: DDRF / V: (reg) -inior / P: -ti-or / PI: -i / E: paltin + -iar] 1-4 (Pop; şhp) Păltinaş (1-4). 5 Arbust cu frunze cu lobi ascuţiţi, cu flori verzi punctate cu roşu, cu fructe în formă de boabe roşii Si: (reg) păltinaş (5),pomuşoară, coacăz-de-munte (Ribes petraeum). 6 (Bot; reg) Agriş (Ribes grossularia). pălţău sn vz palţău
pălucă a/[At: L. COSTIN. GR. BĂN. II, 145 / PI: -nce / E: net] (Reg) Mămăligă moale.
pălugă sf [At: PAMFILE, VĂZD. 176 / V: pal- / PI: -ugi / E: srb poluga] 1-2 sf (Ban; Trs) Par1 (1) (care serveşte ca pârghie) Si: drug. 3 av (îe) A da ~ A rostogoli o bârnă, un trunchi pe o rampă în sus,
941
PĂLUI1
pentru încărcarea în vagoane. 4 / (Buc; îf palugă) Comandă care se dă la ridicatul buştenilor cu ţapina.
pălui1 [At: (a. 1847) URICARIUL X, 404 / Pzi: -est / E: pală1 + -ui] 1 vt (C. i. iarbă, fân) A păli3. 2 vt A aşeza în straturi. în grămezi. 3 vt (C. i. cereale) A vântura. 4 vi (D. obraz) A se înroşi.
pălui2 vt [At: DIACONU, P. 11 / Pzi: -esc / E: net] (Mol; c. i. o tranzacţie) A încheia.
păluială1 sf [At: CHEST. V, 94 / PI: -ieli / E: pălui1 + -eală] 1 (Reg) Aşezare a ierbii, a fânului etc. în pale1 (1) Si: păluire (1), păiluit1 (1). 2 Aşezare în straturi, în grămezi Si: păluire (2), păluit1 (2). 3 Dărăcire a lânii Si: păluire (3), păluit1 (3). 4 Vânturare a cerealelor Si: păluire (4), păiluit1 (4).
păluială2 sf [At: DIACONU, P. 11 / PI: -ieli / E: pălui2 + -eală] (Mol)
1	Tranzacţie. 2 (Spc) învoială cu privire la administrarea unei stâne. păluială3 sf vz păruială1
păluire sf[At: PAMFILE, A. R. 215 / PI: -ri / E: pălui1] 1-4 (Reg) Păluială1 (1-4).
păluit1 sn [At: PAMFILE A. R. 215 / PI: -uri / E: pălui1] 1-4 (Reg) Păluială1 (1-4).
păluit2, -ă a [At: I. IONESCU, C. 115/1 / PI: -iţi, -e / E: pălui1] (Reg)
1	Care a fost aşezat în pale1 (1). 2 (D. lână) Dărăcit. 3 (D. cereale) Treierat. pălurat, ~ă a vz pălăurat
păluşcă sf [At: BORZA, D. 179 / PI: ? / E: net] (Bot; reg) Călin (Viburnum opulus). păluşel sn vz păloşel
pălută sf [At: ŞINCAI. HR. I. 149/5 / V: pal- lată / PI: -te, -iiţi / E: mg palota] 1-2 (Trs) Palat1 (1-2). 3 (Pex) Casă mare, frumoasă. pămătwc sn vz pămătuf pămărdtiţă sf vz pomeranţă pămătwc sn vz pămătuf
pămătwf sn [At: C. STAMATI, ap. CADE / V: mătuf, pămătwc, ~uc, ~tug, -tuh, -tuş, ~tuv, ~tuz, pământuş, pănă~, pănătuv, plămătufe, pomătoc, pom-, pomătug, pomotuf, pomotuş, pum~ / PI: -uri, (reg) ~e / E: siv	cf	siv	noMecrn	„a mătura“] 1 Ghemotoc de cârpe,
câlţi etc. legat la capătul unui băţ sau mănunchi de paie, de pănuşe, de pene etc.. având diverse utilizări Vz feleştioc, mătăuz. 2 Smoc sau moţ de păr. 3 (Spc) Obiect format din fire de păr prinse într-un mâner, cu care se săpuneşte faţa la bărbierit Si: poanson, (reg) pomoci. 4 (Spc; reg) Bidinea. 5 (Spc) Mănunchi de busuioc cu care preotul stropeşte cu agheasmă Si: sfeştoc, (reg) mătăuz. 6 Floare a unor plante ca trestia, papura etc. 7 (Trs) Fire mici care rămân după ce se smulge cânepa. pămătug sn vz pămătuf pămătuh sn vz pămătuf pămătujcl sn vz pămătuşel pămătufi v vz pămătuşi pămătuş sn vz pămătuf
pămătuşel sn [At: DDRF / V: -ujel, pomătujel / PI: -e / E: pămătuş + -el] 1-8 (Şhp) Pămătuf (1-3,7) (mic).
pămătuşi [At: COMAN, GL. / V: -uji, pănătuvi / Pzi: ~şesc / E: pămătuş] 1 vt (Mol; Dob; c. i. vatra) A domoli căldura cu un pămătuf
(1)	înmuiat în apă. 2 vt (Reg) A vărui. 3-4 vtr (Reg) A (se) badijona. pămătuv sn vz pămătuf pămătuz sn vz pămătuf pămăzddcă sfvz pămânzalcă pămâlzalcă sfvz pămânzalcă
pătnâncior sn [At: LB / V; (reg) pemin- / PI: -oare t E: pământ + -ior] 1-2 (Pop; şhp) Pământ (mic, puţin).
pământ sn [At: PSALT. HUR. 69716 / V: (îrg) pem-, (reg) pom-, (îvr) pomont/Pl: -uri, (înv) -ure, (reg) -e, -minte / Vc: -tule, (înv) -e.păminte / E: ml pavimentum] 1 Scoarţă a globului terestru pe care trăiesc oamenii şi celelalte vietăţi. 2 (în imprecaţii; îe) Inghiţi-te-ar ~ul! sau Mâncate-ar Mii! De-ai muri! 3 (Interogativ retoric; îe) Cum te (îl, vă etc.) rabdă (sau ţine) Mii? Exprimă indignarea faţă de lipsa de omenie a cuiva. 4 Mormânt.
5	(îlav) ~îngăurit Epitet pentru 1111 om leneş. 6 (îlav) Din ~De jos. 7 (îlav) De la ~ De jos. 8 (îe) A uita ca ~ul A uita cu desăvârşire, de tot. 9 (îe) A dormi ca Mii A dormi profund. 10 (îe) A nu şti ca ~ul A nu şti deloc.
11	(îe) Din ~ (din iarbă verde) sau din fundul ~ului Cu orice preţ, prin orice mijloace. 12 (îe) A se înclina până la (sau în) ~ A se înclina foarte adânc, cu o politeţe exagerată. 13 (îlav) în (sau la) ~ Aplecat până jos (de teamă, de emoţie, de modestie etc.). 14 (îe) A pune sau a băga (ceva) în ~ A însămânţa. 15 (îae) A planta. 16 (îe) A băga (pe cineva) în ~ A înmormânta. 17 (îae) A omorî. 18 (îae) A intimida, a speria pe cineva. 19 (îe) A cădea la ~ (în faţa cuiva) A se prosterna, a îngenunchea cu faţa la pământ. 20 (îae) A se umili în faţa cuiva. 21 (îe) A lăsa totul (sau toate) la (sau, reg, în) ~ A abandona totul Si: a lăsa baltă. 22-24 (îe) Nu-1 încape ~ul Se spune despre o persoană (lacomă) (îngâmfată sau) foarte fericită. 25 (îe) A nu-I (mai) ţine (pe cineva) ~ul (de bucurie) A fi foarte bucuros. 26 (îe) A nu mai călca pe ~ A fi foarte fericit. 27 (îe) A nu atinge miI sau a nu se şti sau a nu se (mai) simţi pe ~ (de bucurie) A fi foarte fericit. 28 (îe) A nu avea nici cer, nici ~ A nu avea nici un adăpost. 29-30 (îe) A (nu) fi (cu picioarele) pe ~ A (nu) avea simţul realităţii. 31 (îcn; îae) A fi foarte distant. 32 (îe) A tăcea (sau a fl mut) ca ~ul A nu spune nici un cuvânt. 33-34 (îe) A face (sau a ţine) umbră ~ului (degeaba) A trăi degeaba. 35 (îae) A nu fi bun de nimic. 36 (îe) A nu(-l) şti sau a nu(-l) afla, a nu(-l) auzi, a nu(-l) simţi etc. nici ~ul A nu-1 şti, a nu-1 afla etc. absolut nimeni. 37 (îe) A aşterne (sau a trânti, a culca, a da etc.) la ~ (sau, rar, ~ului) A doborî. 38 (Pex; îae) A omorî.
39	(îe) (Nu) se dărâmă nul Se zice când cineva se arată îngrijorat sau zorit, în mod nejustificat. 40-41 (îe) A ieşi (sau a răsări, a se ivi, a apărea etc. ca) din ~ (din iarbă verde) A apărea pe neaşteptate (şi fără să fi fost observat înainte de cineva). 42 (Reg; îe) A pune faţa la ~ A muri. 43 (îe) Plânge de udă ~ul Plânge mult. 44 (Reg; îe) A sta cu burta la ~ A trândăvi. 45 (îe) A-i fugi cuiva ~ul de sub picioare A-şi pierde echilibrul din cauza unei proaste stări fizice sau din cauza unui pas greşit. 46 (îae) A fi pe punctul de a pierde o anumită situaţie materială, socială etc. 47 (îe) Cu o falcă în cer (şi) cu una (sau alta) în ~Cu mare mânie, cu mare supărare. 48 (îe) A-i veni cuiva să intre în ~ A se simţi foarte stânjenit. 49-50 (îe) A intra în ~ (de frică sau) de ruşine A avea un puternic sentiment (de frică sau) de ruşine. 51 (îe) Parcă a intrat în ~ sau parcă l-a înghiţit miI Se spune despre cineva sau ceva care a dispărut fără urmă, care nu poate fi găsit cu nici un preţ. 52 (Reg; îe) A răsturna ~ul într-o dungă A realiza lucruri extraordinare. 53 (îla) La ~ Nimicit. 54 (îal; d. oameni) Distrus sufleteşte, într-o situaţie disperată. 55 (îae; la box) Cnocdaun. 56 (îae; în armată, sport etc., ca formulă de comandă) Culcat! 57 (îe) A duce la ~ A face să eşueze. 58 (îe) Plânge Mii sub el (sau ea etc.) Se spune despre o persoană foarte supărată. 59 (Rar; îe) Geme ~ul sub cineva Se spune despre cei care se vaită şi gem întruna. 60 (Rar; îe) Doarme şi miI sub om Se spune când este mare linişte, când domneşte calmul. 61 (Reg; îe) Cu inima pe ~ Foarte trist. 62 (Reg; îe) A-i crăpa (cuiva) miI (undeva) A muri undeva. 63 (îe) A frământa (sau a pisa etc.) ~ul A juca, a dansa cu pasiune. 64 (îe) A mânca (sau a pupa) ~ul A atinge pământul în treacăt, din zbor. 65 (Rar; d. avioane; îe) A lua ~ A atinge pământul cu roţile, la aterizare. 66 (Spt; îe) Mingea a mâncat ~ Se spune când mingea a depăşit linia de marcaţie reglementară. 67 (îe) A nu(-l) primi pe cineva (nici) miI Se spune despre 1111 om foarte păcătos care moare. 68 (îe) A-i fi greu (şi) Milui (cu cineva) Se spune despre un om rău. 69 (Reg; îe) A da (sau a răsturna etc.) ~ul cu fundul (sau cu dosul, cu curul) în sus A căuta, a scotoci peste tot pentru a găsi un lucru. 70 (Reg; îae) A fi foarte harnic. 71 (Reg; îe) Ce ~? Ce Dumnezeu? 72 (Reg; îe) răsufli ? Se zice cuiva tăcut, care nu scoate nici o vorbă. 73 Planetă a sistemului solar locuită de oameni. 74 (Pex) Oameni care locuiesc pe această planetă. 75 Arată o calitate sau un defect avut în gradul cel mai înalt sau un număr foarte mare. 76 (îlav) La (sau de la, până la, din) capătul (sau marginea ori marginile, toarta, rar capetele) ~ului sau peste ~etc. De foarte departe. 77 (îe) A curma miI A colinda toată lumea. 78 (îlav) De când (lumea şi) miI Din
942
PĂMÂNZALCĂ
totdeauna. 79 (îae; îcn) Niciodată. 80 (Reg; îe) Când s-or roade furnicile -ului Niciodată. 81 (îla) Vechi ca Mii Foarte vechi. 82 (îe) Nu e peste
-	Nu e departe de aici. 83 (îe) Ca de la cer la ~ sau (rai) cât cerul de -, ca între cer şi - Se spune pentru a arăta marea deosebire care există între două fiinţe, două lucruri, două fenomene. 84-85 (îe) A (se) jura cu cerul şi cu -ul A (se) jura cu multă convingere, invocând atât foiţele de pe pământ cât şi pe cele cereşti. 86-90 (îe) A făgădui (a cere) (a căuta) (a se ruga sau) (a jurui) cerul şi -ul (A făgădui) (a cere) (a căuta) (a se ruga sau) a se jura mult. 91-95 (îae) (A făgădui) (a cere) (a căuta) (a se ruga sau) a jura totul. 96-100 (îae) (A făgădui) (a cere) (a căuta) (a se ruga sau) a jura lucruri nerealizabile, imposibilul Si: marea cu sarea. 101 (îe) A şterge (sau a rade, a stinge etc.) de pe (sau după, înv, din) faţa -ului A distruge. 102 (îae) A ucide. 103-104 (Reg; îe) (A veni sau) a se duce cu -ul (A veni sau) a se duce în număr mare, cu tot neamul. 105 (îlav) De stinge (sau zvântă, rar, sfârşeşte etc.) -ul Foarte mult, peste măsură, exagerat. 106-107 (îls; im) Buricul Milui Persoană (care se crede) foarte importantă. 108 (îe) A fi urechea -ului A fi foarte atent. 109 Substanţă, materie din care este alcătuită partea solidă a globului terestru Vz glod, tină, ţărână. 110 (în imprecaţii; îe) Taci, astupa-ţi-ar -ul gura De-ai muri. 111 (Bis) Materie din care a fost creat omul. care este o fiinţă cu viaţă limitată şi se va transforma după moarte în aceeaşi materie. 112 (Fig; îoc spirit) Materie. 113 (îs) - negru (sau, reg. mare) Cernoziom. 114 (îs) ~ roşu Pământ ars. 115 (îs) ~ de turnătorie Amestec format din nisip de turnătorie, dintr-un liant, de obicei argilă, şi din alte substanţe Si: amestec de formare. 116 (îe) A face (lut sau tot o apă şi un) - sau una cu -ul sau (rar) a amesteca (sau a asemăna, a face asemenea) cu -ul A distruge. 117 (îe) A fi (toţi) o apă şi un - A fi deopotrivă, la fel. 118-119 (îe) A fi (sau a se face) negru ~ (ori negru ca -ul) A fi foarte (mâhnit sau) mânios. 120 (îe) A se face ~la faţă sau a i se face faţa ca -ul ori (reg) a-i ieşi (cuiva) -ul în faţă, a-i prinde cuiva faţa - A slăbi. 121 (îe) Ea- Prevesteşte moarte. 122 (îe) Trage a — Se spune despre cineva care este aproape de moarte Si: cu un picior în groapă. 123 (îe) A duce - din deal în vale A face o muncă inutilă. 124 (îla) Cu inima ca -ul Foarte supărat. 125 (Spc; şîs - galben) Argilă. 126 (Rar; îs) ~ de porţelan Caolin. 127 (îs) ~ stabilizat Pământ argilos amestecat cu gudroane, vai' gras, ciment etc., rezistent la pătrunderea apei şi folosit la fundaţii de drumuri, la construcţii agro-zootehnice etc. 128 (îs) - activ (sau decolorant) Material natural asemănător argilei, format din hidrosilicaţi de aluminiu, calciu şi fier şi având proprietatea de a absorbi şi a reţine substanţe colorante din uleiuri animale, vegetale şi minerale. 129 (îe) ~ amar Oxid de magneziu. 130 (îs) ~uri rare Grup de oxizi ai unor metale rare, foarte asemănătoare din punct de vedere al proprietăţilor lor chimice. 131 (îs) ~ metalice Oxizi ai metalelor aluminiu, bor, galiu, indiu şi taliu. 132 Sol, considerat sub raportul productivităţii sau al configuraţiei. 133-135 Suprafaţă (delimitată) de teren (agricol). 136 (îe) Sărac sau calic lipit -ului Foarte sărac. 137 (îcs) De-a -ul furat Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 138 Teritoriu. 139 Regiune. 140 Ţinut. 141 (Pex) Ţară. 142 Patrie. 143 (îs) -uifăgăduinţei (sau făgăduit) Nume biblic dat Palestinei. 144 (Pex; îas) Ţinut bogat, fericit. 145 (Fig; îas) Situaţie de care cineva leagă mari speranţe. 146 (îe) A trăi ca în -ul făgăduinţei A trăi foarte bine Si: a trăi ca în sânul lui Avram. 147 (îs) Obiceiul -ului Totalitate a normelor de viaţă nescrise, stabilite în decursul timpului între membrii unei comunităţi şi transmise prin tradiţie, din generaţie în generaţie Si: (înv) obicei pământesc (16). 148 (Pex; îas) Obicei specific al unei ţări, al unei regiuni etc. păstrat din vechime Si: (înv) obicei pământesc (17). 149 (îs) Birul (sau darea, vama) -ului Impozit nedefinit mai îndeaproape. 150 (înv; îla) De - Pământean. 151 (Reg) Punct cardinal. 152 (îoc mare, ocean\ şîs -ul cel sănătos, - cuprinzători, - tare,
-	statornic, reg ~ uscat) Ţărm. 153 (Pex) Continent. 154 Unitate de măsură pentru suprafaţe de teren agricol, folosită în trecut, a cărei mărime a variat în timp şi spaţiu.
pământalsn [At: PLEŞOIANU, C. 59/4 / PI: -e / E: pământ + -al] (îvr) Mineral.
pământaş, ~ă a [At: SEVASTOS, N. 181 / PI: -i, -e / E: pământ + -c/ş] 1-2 (Reg) Pământean (5,8).
pământean, ~ă [At: (a. 1633) GCR I. 83/10 / (înv) pămin~, pemen~, pemin~ 1 PI: -eni, -ene / E: pământ + -ean] 1 a De pe pământ (73). care se află sau trăieşte pe pământ (73) Si: pământaş (1), pământeancă (1).
2	a Privitor la pământ (73). 3 a Specific pământului (73). 4 sw/'Locuitor al pământului (73) Si: (îvr) pământos (4). 5-6 smf a (D. oameni) (Persoană) născută într-o anumită ţară, specificată în context Si: pământeancă (2-3), pământenesc (1), pământesc (10). 7-8 smf, a (Persoană) originară din acea ţară, care se află din moşi-strămoşi pe pământul pe care locuieşte Si: de baştină, pământaş (2), pământeancă (4-5), pământenesc (2), pământesc
(11). 9-10 a Care aparţine (ţării sau) poporului despre care este vorba Si: pământesc (12-13), (rar) pământenesc (3-4), (reg) pământaş (1-2). 11-12 a Specific acelei ţări Si: autohton, băştinaş, indigen, neaoş, pământesc (14-15), (rar) pământenesc (5-6), (reg) pământaş (3-4). 13 smf (Rar) Locuitor din aceeaşi regiune cu altcineva Vz concetăţean, consătean.
pământeancă smf, a [At: CODRU-DRĂGUŞANU, C. 8 / PI: -ence / E: pământean + -că] 1-5 Pământeană (1,5-8).
pământenesc, ~ească a [At: CR (1830) 25 Vl 2 / PI: -eşti / E: pământean + -esc] 1-6 (Asr) Pământean (6, 8-12).
pământeni [At: GRAIUL, 1,422 / Pzi: -nesc / E: pământean] 1 vr (Olt) A se stabili într-un anumit loc. 2 vt (Reg) A împroprietări.
pământenii, a [At: MDA ms / PI: -iţi, -e / E: pământeni] 1 (Olt) Care s-a stabilit într-un anumit loc. 2 (Reg) împroprietărit.
pământesc, ~ească a [At: COD. VOR. 126/4 / V: (înv) pămen~,pămin~, pemen~, pemin~ / PI: -eşti / E: pământ +-esc] 1 (îoc ceresc) Care aparţine pământului (73). 2 De pe pământ (73). 3 Care trăieşte pe pământ (73) Si: terestru. 4 Privitor la pământ (73). 5 Specific pământului (73). 6 Care există în mod real, material, concret. 7 (Pex; im) Prozaic. 8 (Fig) Specific firii omului Vz omenesc. 9 (Pex) Trupesc. 10-15 Pământean (6, 8-12). 16-17 (înv; îs) Obicei - Obiceiul pământului (147-148). 18 (îvp; îoc bisericesc) Laic.
pământeşte av [At: VARLAAM, C. 83 / E: pământ + -este] (înv) 1 Ca pe pământ (73). 2 Ca pământenii (5).
pământi vr [At: SCRIBAN, D. / V:	/	Pzi:	-tesc	/	E:	pământ] (Reg)
1 A deveni palid, căpătând culoarea pământului (109). 2 A se stabili definitiv undeva Vz împământeni, pământire sf [At: CHIRIŢESCU, GR. 136 / PI: -ri / E: pământ] (Reg)
1	Dobândire a unei palori asemănătoare cu culoarea pământului (109).
2	Stabilire definitivă undeva. 3 (Ccr) Parcelă de pământ (109) împărţită ţăranilor în urma exproprierii moşierilor.
pământit, ~ă a [At: REV. CRIT. III, 163 / V: -nţit, păminţit / PI: -iţi, -e / E: pământi] 1 (Mar; Trs; îf -nţit) Pământiu. 2 (Trs) Nevoiaş. 3 Care s-a stabilit definitiv undeva.
pământiu, -ie a [At: GORJAN. H. IV. 79/14 / PI: ~i/ / E: pământ + -iu] De culoarea pământului (109) Si: cenuşiu, întunecat, (reg) pământit (1), pământos (3).
pământos, ~oasă [At: MOLNAR, RET. 40/2 / PI: -oşi, -oase / E: pământ + -os] 1 a Care conţine mult pământ (109). 2 a Care are o compoziţie asemănătoare cu cea a pământului (109). 3 a Pământiu. 4 smf (îvr) Pământean (4).
pământureşte av [At: (a. 1623) ap. PANAITESCU, O. Ţ. 170 / E: pământuri (pil pământ) + -este] 1-2 (îvr) După obiceiul pământului (147-148). pământi\ş sn vz pămătuf
pămânţel sn [At: DRLU / V: (reg) pominţăl / PI: -e / E: pământ + -el] 1-2 (Şhp) Pământ (109) (puţin). 3 Argilă colorată folosită în pictură sau la zugrăveli Si: lutişor. 4 (Gig; reg) Diatomit. pămânţi v vz pământi pămânţit, ~ă a vz pământii
pămânzalcă sf [At: DDRF / V: (reg) pămăz~, pătnâlz~, pămâz~ / PI: net / E: net] 1 (Mun) Bucată de piele, de meşină sau de pânză groasă cu care se leagă de jur-împrejur caierul de furcă. 2 (îdt) Amestec de mălai
943
PĂMÂSTEA
cu apă, în care se moaie firele de bumbac înainte de a se ţese. spre a căpăta apret.
pămâstea sf vz pomoste pămâz&lcă sfvz pămânzalcă pămentesc, ~ească a vz pământesc pă mintea n, ~ă a vz pământean pămintesc, ~ească a vz pământesc păminţit, ~ă a vz pământit pămoacă sfvz pămucă pămosteală sf vz pomosteală pămosti v vz pomosti
pămucă sf [At: LIUBA - IANA. M. 98 / V: ~moacă / PI: ? / E: srb panuik] (Ban; Trs) 1 Bumbac. 2 Vată. pămusti v vz pomosti
păna v [At: LEXIC REG. II, 29 / Pzi: -nez / E: pană1] (Olt; c. i. butucii de vie) A înlocui, a schimba cu alţi butuci tineri.
pănar sm [At: COMAN, GL. / V: panariu / PI: ~7 / E: pană1 + -ar] (Bot) 1 (Trs; Ban) Salcâm (Robinia pseudacacia). 2 (Reg; îf penari) Liliac (Syringa vulgari s). pănaş sn vz panaş
pănat, ~ă a [At: T. PAPAHAGI, M. 70 / PI: -aţi, ~e / E: pană1] (Mar) înflorit. pănaţ sn vz păraţ pană pp, c vz până pănăchidă sfvz panachidă1 pănăramă sf vz panoramă pănăşiţă sf vz pănuşiţă
pănăşh v [At: CHEST. II, 386/4 / Pzi: net / E: mg peneszed] (Reg; d. pereţi) A se mucegăi.
pănăta v [At: PSALT. SCH. 527/12 / V: bă~ / Pzi: panăt, -tez./ E: ml paenitere] (înv) 1 vi A pătimi. 2-3 vir (Trs) A (se) plânge.
pănătare sf [At: COD. VOR. 164/16 / V: păript- / PI: -tari! E: pănăta] (înv) 1 Pătimire. 2 Suferinţă.
pănătate sf[At: PSALT. 133 / PI: -taţi i E: pănăta] (înv) 1 Pătimire.
2	Suferinţă. pănătuf sn vz pămătuf pănătuş sm vz părătuş pănătuv sn vz pămătuf pănătuvi vvz pămătuşi
păncăneală sf[ At: UDRESCU, GL. / PI: -eli / E: păncăni + -eală] 1 (Reg) Activitate a celui care face ceva, pentru a nu sta degeaba. 2 Activitate a celui care face lucruri neînsemnate, mărunte. 3 Mers fără rost.
păncăni vi [At: UDRESCU, GL. / Pzi: -nesc, păncăn / E: net] (Mun) 1 A face ceva, pentru a nu sta degeaba. 2 A face lucruri neînsemnate, mărunte. 3 A umbla fără rost.
păncănit, ~ă smf, a [At: UDRESCU, GL. / PI: -iţi, -e / E: păcăni] 1-2 (Om) aiurit Si: zănatic, zăpăcit, pănclică sfvz panglică păngă pp vz pângă păngări v vz pângări păngăriciune sfvz pângăriciune pângărit, -ă a vz pângărit păngau sm vz pengheu pănglicuţă sfvz panglicuţă pănie sfvz pâlnie păninc sm vz părâng1 pănjemţă sfvz păienjeniţă
pănji vt [At: I. CR. III, 168 / Pzi: -jesc / E: net] (Mun) A ocroti.
pănjini v vz păienjeni
pănoj sm vz podnojie
pănos, ~oasă a vz penos
păntanog, ~oagă a vz pintenog1
păntălon sm vz pantalon
păntănog, -oagă a vz pintenog1 pântece sn vz pântece păntică sf vz panglică pănticos, -oasă a vz pântecos păntlică sfvz panglică păntre pp vz printre păntrâjăl sm vz pătrunjel păntrijăl sm vz pătrunjel păntru pp vz pentru
păntrui vt [At: SFC IV, 166 / Pzi: ? / E: ucr iMHTpyBaTH] (Reg) A avea grijă de cineva sau de ceva.
păntruit, ~ă a [At: GLOSAR REG. / PI: -iţi, -e / E: păntrui] (Reg) Bine întreţinut. păntu pp vz pentru pănţăr sm vz panţir
pănţois [At: (a. 1747) IORGA, S. D. XII, 45 / PI: net / E: net] (îrg; îs) ~ de Braşov Pânză deasă şi groasă, de calitate inferioară.
pănui vt [At: SFC IV, 125 / Pzi: -esc / E: pană1 + -ui] A ciopli, dând formă de pană1 (67). pănujă sf vz pănuşă
pănurar sm [At: DDRF / PI: -i / E: pănură + -ar] (îdt) Persoană care ţese pănură.
pănură i’/’[At: ECONOMIA, 168/12 / V: ponoră,punără / PI: -ri, (înv) -re / E: ml paenula] 1 Ţesătură groasă de casă, făcută din fire de lână, care se foloseşte mai ales la confecţionarea hainelor ţărăneşti Si: aba, postav, (reg) dimie. 2 (Pgn; reg) Ţesătură. 3 (Pgn; reg) Stofă. 4 (Reg) Bor la pălărie. 5 (Fig; reg) Fel. 6 (Fig; Trs) Categorie. 7 (îe) A fi (tot) de-o ~ (cu cineva) A fi la fel. a fi de aceeaşi categorie cu cineva. 8 (îvr) Origine. pănuş sn vz pănuşă
pănuşă sf[At: ECONOMIA, 82/12 / V: ~u£ sn, (reg) -ujă, penuş sn / PI: -şi, -şe / E: pană1 + -uşă] 1 (Reg; şîs -şi mănâmţele) Fiecare dintre foile care înfăşoară ştiuletele de porumb Si: (reg) pană1 (65),pămişie (1), pemişură, piţiană. 2 (Pgn) Orice frunză care acoperă un fruct. 3 (Reg; îs) -şi mari Tulpini uscate de porumb, folosite ca nutreţ. 4 (Trs; Buc) Ştiulete de porumb cu sau fără boabe. 5 (Reg) înveliş al bobului de grâu Si: (reg) pănuşiţă, pleavă. 6 (Atm; îrg) Peritoneu. 7 (Reg; îf pănuş) Abdomen. 8 (Ban) Pieliţă. 9 (Buc) Semn de recunoaştere făcut la urechea oilor Si: (reg) pănuşiţă (3). pănuşeie sf vz pănuşie
pănuşer sn [At: SFC III, 147 / PI: -e / E: pănuşă + -ar] (Buc) Loc special amenajat, unde se păstrază. peste iarnă, pănuşile (1).
pănuşi vr [ALR I. 1182/290 / Pzi: 3 -şeşte / E: pănuşă] (Reg; d. şerpi) A năpârli.
pănuşică sf [At: DLR / PI: ? / E: pănuşă + -ică] (Buc) Plantă nedefinită mai îndeaproape, care creşte prin lunci.
pănuşie i;/‘[At: ALR I, 904/355 / V: -şeie / PI: ~i/ / E: pănuşă + -ie] 1 (Trs) Pănuşă (1). 2 (Reg) Păpuşă.
pănuşit, ~ă [At: H XVIII, 141 / PI: -iţi, -e l E: pănuşă] 1 a (Reg; d. piei) Curăţat de pieliţe şi de păr. 2 a (Pex) Prelucrat. 3 sf (Reg) Pănuşă
(9).
pănuşiţă sf [Ai: BRANDZA. FL. 488 / V: (reg) pănăş~ / PI: -ţe / E: pănuşă + -iţă] 1-10 (Şhp) Pănuşă (1-2,5,8-9) (mică). 11 (Reg) Năgară (Stipa capillata). 12 (Reg) Colilie (Stipa pennata). 13 (Reg) Trestie de câmp (Calamagrostis epigeios). 14 Spic al papurei1 (1-2) (Typa).
pănuţă sf [At: LB / V: (îrg) pen~ / PI: -ţe / E: pană1 + -uţă] 1-46 (Reg; şhp) Pană1 (1,19-21,27-29,36-38, 61-62,64,70-71,82,87-90,93-95) (mică). pănzătură sf vz pânzătură pănzeniş sn vz păienjeniş
păoană i/[At: MARIAN. INS. 175 / PI: -ne / E: păun] (Reg; mpl) 1-2 Pană1 (38,41).
păoance sfp [At: ŞEZ. XI. 100 / E: net] (Bot; Buc) Plantă nedefinită mai îndeaproape.
944
PĂPRfŞTE
pâoji v vz pâuji
păorime sf [At: DLR / PI: (rar) -mi / E: paur + -ime] (Reg; csc) Ţărănime, păoriţă si \ z păuriţă
păosa vi [At: MURNU, I. 178 / Pzi: ~sez / E: paos] (Nob) A face o libaţie, a aduce jertfă în vin morţilor sau zeilor.
papa vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pzi: pap / E: ml pappare] 1 (Fam; în vorbirea copiilor sau irn) A mânca. 2 (îe) A ~ bătaie A mânca bătaie. 3 (Pex) A suferi alte pedepse. 4-5 (îc) Papă-lapte (Persoană) care este lipsită de energie şi de iniţiativă. 6 (îc) Papă-tot Mâncău. 7 (Pex) A consuma. 8 (Pex) A termina. 9 (Fig; c. i. bunuri materiale) A-şi însuşi pe nedrept. 10 (Fig; c. i. bani) A cheltui. 11 (Fig; c. i. bani) A irosi. 12 (Fig;
c.	i. bunuri materiale) A distruge. 13 (Pex; c. i. oameni) A scoate din luptă. papară sf vz papară
păparuză sf vz paparugă1
păpădie sf[At: BIBLIA (1688), 47*/45 / V: (reg) papadea. păpădie, pap~, popodle / Pî: -ii / E: ngr noJtanaBiă „preoteasă44, bg noimgHJi] 1 Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze lungi, crestate, care, atunci când sunt tinere, se mănâncă uneori sub formă de salată, dispuse în formă de rozetă. din mijlocul căreia pornesc lujerele purtătoare de flori galbene Si: (reg) buhă, cicoare, crestăţea, curii-găinii, floarea broaştei, floarea-găinii, jloarea-mălaiuhti, floarea-soruhti, floarea-îiircului, flori-galbene, gâlbinele-grase, guşa-găinii, lăptucă, lilicea, mâţă, pana1 -vâzgoiului, papa1 -găinii, papalungă, părăsita-găinilor, pilug, pui-de-gâscă, ouăle-găinilor, turci (Taraxacum officinale). 2 (Prc) Frunze de păpădie (1). 3 (Prc) Floare de păpădie (1). 4 (Bot; reg) Podbal (Tussilago farfara). pâpăgai sin vz papagal păpălască sfvz păpălaşcă
pâpălaşcă sf[At: VICIU, GL. / V: ~ască ! PI: ? / E: păpăli + -aşcă] 1 (Trs) Mortar1. 2 (Reg) Lut frământat cu apă, folosit ca material de construcţie la casele ţărăneşti. 3 Fleşcăraie care se formează, după ploaie, pe drumurile pe unde circulă cirezile de vite Si: noroi1.
păpălău sm [At: POLIZU /V: papală, ~lele, papalău, papalău,papalei, papal, pap~f papei, papelă, pupele ! PI: -ăi / E: net] (Bot) 1 (Reg; şîc papăl-beşicos) Plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-gălbui şi cu fructe roşii-portocalii, de mărimea unei cireşe, folosită în medicina populară Si: (reg) băşică, băşicuţă, boborea, bobuschii, hubuclie, cireaşa-evreuîui, cireşică-jidovească, curcubeţică, dălac,fusui-sălbatic, gheorghinar, gogoaşă, iarba-bubei (Physalis alkekengi). 2 (Reg; îf papalău) Mătrăgună (Atropa belladonna). 3 (Reg; îf papelă) Spanac porcesc (Chenopodium liyhridum). papali vr [At: CV 1952, nr. 2, 37 / Pzi: 3 -Ieste / E: papa1 + -cili] (Trs;
d.	fructe) A se strivi.
păpălicâ sf [At: DDRF / V: -\gă / PI: ~ici, -icuri! E: net] (Reg; mpl) Surcea. păpăhgă sf vz păpălică
păpăiudă1 sf [At: CIHAC. II, 251 /V: papaî~ i PI: ~de IE: net] Pasăre de culoare cenuşie, cu corpul lunguieţ, cu aripi lungi. înguste şi ascuţite, cu coada trunchiată, cu gâtul scurt şi cu ciocul mic, puţin încovoiat Si: lipitoare, (reg) caprimulg, ciobănaş, lipici, mulge-capre, mulgătorul-caprelor, răndunea-de-noapte, spaimă, strigă, şişineab, văcăraş (Caprimulgus europaeits). păpăiudă2 sf vz paparudă1
păpălugă1 sf [At: CV 1949, nr. 1. 33 / PI: ~ugi f E: cf papă1] (Olt) Mâncare pentru copii pregătită cu mămăligă fierbinte şi unt. păpălugă2 sf vz paparudă1
papălugăr sm [At: ŞEZ. XVIII. 115 / PI:	^	/ E: cf păpălugă2] (Trs)
Fiecare dintre flăcăii care, conform unui obicei al locului, primăvara, la
o	anumită dată. acoperiţi cu frunze verzi, ajută ciobanului să ducă oile în sat, pentru a li se măsura laptele. păpăluză sfvz paparugă1 păpânaş1 sm vz papanaş
păpănaş2 sm vz pepenaş păpănărie sf vz pepenărie păpănoaică sfvz pepenoaică păpănoi sm vz pepenoi
păpăradă sf [At: KLEIN. D. 64 / V: papar~,pap~, -ragă, ~raie, pip~
/ PI: -de /' E: papară cf săs paperade] (Ban; Trs) jumări de ouă. păpăragă sf vz păpăradă păpăraie sfvz păpăradă păpărangină sfvz părangină1
păpărău s [At: CADE / Pî: net / E: păpară + -ău] 1 (Ban) Un fel de papară făcută din feiii de mălai opărite cu apă. 2 (Reg) Băutură preparată din spirt amestecat cu apă Si: s pir tuş.
păpărăzi vr [At: LEXIC REG. II, 62 / Pzi: 3 -zeşte 1 E: cf păpăradă] (Reg; d. mâncăruri) 1 A se prinde. 2 A face cocoloaşe. 3 A se tăia.
păpărăzit, ~ă a [At: LEXIC REG. II, 62 / PI:	ţi, -e ! E: păpărăzi]
(Reg; d. mâncăruri) 1 Prins. 2 Cu cocoiaşe. 3 Care s-a tăiat. păpăreţ sm vz parpalec
păpărică sf [At: DLR / PI: -ici / E: papară + -ică] (Buc) Mâncare preparată din mălai amestecat cu smântână, coaptă la cuptor. păpărudă1 sf vz paparudă1 păpăradă2 sf vz paparugă1 păpărugă1 sfvz paparudă1 păpărugă2 sfvz paparugă1
păpăruie1 sf [ At: REV. CRIT. III. 164 / V: pa par^ / PI: -ui / E: păpăruţă2 css] (Ent; reg) Gărgăriţă (Coccinella septempunctata).
păpăruie2 sf[At: ALR IV, 21 / PI: ~u/ / E: paparudă1 css] 1-5 (Ban) Paparudă1 (1-5).
păpăruie3 sf [At: ALR II, 4083/27 / PI: ~u/ / E: papară + -uie] (Reg)
1	Papară (1). 2 Omletă. 3-4 Papară (3-4).
păpăruie4 sf [At: PANŢU, FL. / PI: ~u/ / E: ns cf lat papaver] (Bot; reg) Mac3 (Papaver Rhoeas). păpărujă sf vz paparugă1 păpărună sfvz paparună
păpăruşi sp [At: CHEST. VIII, 8/2 / E: papară + -uş] (Trs) Păpăruţă3. păpăruţă1 sf [At: ALRT II, 70 / PI: -ţe / E: paparudă css] 1-2 (Reg; şhp) Paparuda1 (mică).
păpăruţă2 sf [At: ALR I, 85 / PI: -ţe i E: cf mămăruţă] (Ent; Trs) Gărgăriţă (Coccinella spetempunctata).
păpăruţă3 sf[At: CHEST. VIII, 8/2 / PI: -ţe / E: papară + -uţă] (Trs) Mâncare preparată din resturi de plăcinte rămase de la sărbători, mărunţi te şi prăjite în unt Si: (reg) păpăruşi. păpăruză sfvz paparugă1
păpău sm [At: VICIU, GL. /’ PI: -ăi / E: păpa + -ău] (Reg) Mâncău1. păpânuţ sm vz pepenuţ păpâşoi s vz păpuşoi păpâşoişte sf vz păpuşoişte
păpesc, ~ească a [At: CANTEMIR. HR. 116/ PI: -eşti / E: papă2 4--e'sc] (înv) 1-5 Papal (1-5), 6 (Pex) Catolic.
păpică sf [At: SAGHINESCU. V. 62 / PI: -ici / E: papă2 + -ică] 1-14 (Şhp) Papă1 (1-2, 5-9) (puţină). 15 (Pex; fam) Hrană. 16 (Pex; fam) Existenţă.
păpie sfs [At: POLIZU / V: papie! E: papă2 + -ie] 1-3 (Rar) Papalitate (1-3).
păpir sn vz papir
păpiros sn vz papir
păpiruş sn vz papir
păpistăşesc, -ească a vz papistăşesc
păpistăş ie sfvz papistăşie
păplaz s [At: ALR ÎI. 6784/27 / PI: net / E: ns cf z.pkiz] (Reg) Fiecare dintre lemnele care ţin pe loc piatra zăcătoare la moară. papricaş sn vz papricaş
păprişte sf [At: VARLAAM, C. 69 / V: pop- (A şi: pop~) / A şi: păp-/ Pî: -ti / E: siv m&npHipe, mnprnps] 1 (înv) Unitate de măsură pentru
945
PĂPŞOI
lungime, egală cu aproximativ 200 m. 2 (îvr) întindere de teren cât se poate cuprinde cu privirea. 3 (îvr) Perioadă de timp Si: durată, păpşoi nz păpuşoi păpşoişte sf vz păpuşoişte papuc sm vz papuc1 păpucar sm vz papucar
păpucarăş sm [At: ALR I, 1664/320 / PI: -/ / E: papuc + -ăraş] (Reg) Cizmar. păpucariu sm vz papucar păpucaş sm vz papucaş păpucă1 sf vz papuc1 păpucă2 sm vz papucă păpucărie sfvz papucărie2
păpucăriţă sf [At: ALRT II, 32 / PI: -ţe / E: papucar + -iţă] (Ban) Soţie a papii carului. păpucel sm vz papucel
păpucichi smp [At: BORZA, D. 87 / E: papuc] (Bot; reg) Canale (Impatiens balsamina). papuci1 sm vz papuc1
papuci2 vt [At: ALRT II, 32 / Pzi: -cesc / E: papuc] (Reg; c. i. încălţăminte) 1 A repara. 2 A cârpi. pâpucuţ sm [At: LM / PI:	/	E:	papuc	+	-uţ]	(Trs) Ghetuţă de copil.
păpugiu sm vz papugiu papura v vz papuri
păpurar sm [At: NOM. PROF. 33 / PI: ~i / E: papură1 + -ar] (Rar) Persoană care confecţionează obiecte împletite din papură1.
păpureza vt [At: LUNGIANU. CL. 212/ Pzi: -zez / E: cf papa] (Reg) A cheltui repede,
păpnri vt [At: SĂGHINESCU, V. 63 / V: (rar; cscj) -ra / E: papură1] (C. i. butoaie, vase de lemn) 1 A introduce şuviţe de frunze de papură1 în spaţiile dintre doage, pentru a asigura etanşeitatea recipientului. 2 A astupa fisurile cu papura1.
păpurică sf [At: BARONZI, L. 140 / V: ~igă,paparigă / PI: -ici / E: papură1 + -ică] (Bot; reg) 1 Crin de baltă (Butomus umbeUatus). 2 Stâjenel (Iris germanica). 3 Stânjenel galben (Iris pseudacorus). 4 Pipirig1 (Sciioenoplectus lacustris). 5 Ţipirig (Schoenoplecîus tabernaemontani).
6	Şovar (Sparganium rama suni). 7 (îc) —galbenă Crin galben (Hemerocallis fulva). păpurigă sf vz păpurică
pâpuriş sn [At: SANDU-ALDEA. U. P. 44 / PI: -uri / E: papură1 + -iş] 1 Desiş de papură1 (1-2) Si: pdpurişte (1). 2 Loc unde creşte multă papură1 (1-2) Si: pâ])iirişte (2). 3 (Bot; reg) Săbioară (Iris halophila). păpurişte sf [At: POLIZU / PI: -ti i E: papură1 + -iste] 1-2 Păpuriş (1-2). păpuroi s [At: ALR I, 1907/594 / PI: net / E: papură1 + -o/] (Reg) Inflorescenţă a papurii1.
păpurojnie sf [Al. ALR II, 4032/791 / PI: -ii / E: cf rs imiiopoyKiiHK] (Reg) Un fel de colac lung care se face cu ocazia botezului, la nunţi, înmormântări etc. Si: (reg) pupăză.
păpuros, -oasă a [At: DRLU / V: pap~ / PI: -oşi, -oase / E: papură1 + -os] (Rar; d. terenuri) 1 Pe care creşte multă papură1 (1-2). 2 Cu papură1 (1-2).
păpuscă sfvz prepuşcă păpuşa v vz păpuşi
păpuşar [At: ALECSANDRI. T. ~8 / V: (reg) pop- ! PI: -i, -e / E: păpuşă + -ar] 1-2 sm (Rar) (Fabricant sau) negustor de păpuşi (1). 3 sm (înv) Persoană care dădea reprezentaţii cu păpuşi (11) prin bâlciuri, pieţe etc. 4 sm Artist la un teatru de păpuşi care, în cadrul spectacolelor, mânuieşte păpuşile (11-12). 5 sm Actor lipsit de talent Si: cabotin. 6 sm (Fig) Escroc. 7 sm (Reg) Perinoc la car. 8 sn Tipar de lemn încrustat. în care se pun brânzeturile proaspăt preparate, pentru a Ii se da diferite forme.
păpuşaie *y/ [At: DEX2 / PI: -sări! E: păpuşă] (îs) -a coloanei Accident tehnic în gaura de sondă, caracterizat prin deformarea coloanei de burlane în sens transversal.
păpuşauă sf vz păpuşică
păpuşă sf[At: DOSOFTEI. V. S. noiembrie 163v/28 / V: pop-, pup— / PI: -şi, (rar) -şe / E: ns cf lat pupa] 1 Jucărie pentru copii confecţionată din carton presat, câipă. cauciuc, material plastic etc.. care reprezintă de obicei o fetiţă frumoasă. îmbrăcată frumos. 2 (Pex) Figurină cu chip de om. care nu este destinată jocului. 3 (îe) A fi -«a cuiva A se lăsa dirijat de cineva. 4 (îae) A fi lipsit de voinţă. 5 (îe) A şti de -şa (unui lucru} A şti rostul unui lucru. 6 (îae) A fi complice cuiva într-o afacere necinstită.
7	Epitet dat unei fete sau unei femei frumoase. 8 Epitet dat unui om fără personalitate, care execută servil şi orbeşte ceea ce i se cere Si: manechin, marionetă. 9-10 (Fig) (Lucru de) joacă Si: bagatelă, fleac. 11 Personaj în teatrul de păpuşi, alcătuit dintr-un cap şi două braţe, confecţionat din câipă. câlţi, lemn etc.. care se îmbracă pe mână. ca un fel de mănuşă, de către mânuitor. 12 Marionetă, acţionată în teatrul de păpuşi prin sfori. 13 (Pop; îe) A juca ~şiîe A da un spectacol, o reprezentaţie cu păpuşi (11-12). 14 (Fig; îe) A spune minciuni, a înşela pe cineva. 15 (îs) Teatru de -şi sau. înv. jocul -şilor Gen de spectacol popular, de obicei cu caracter satiric, realizat de către un păpuşar (2) prin manevrarea păpuşilor (11) Si: teatru păpuşăresc (9), păpuşărie (1). 16 (Pan) Mănunchi aicăUiu dintr-un anumit număr de fire, frunze, foi etc. 17 Legătură de mai multe obiecte de acelaşi fel făcută într-un anumit mod. 18 (Pop) Rod tânăr ai porumbului. înainte de a se forma mătasea şi boabele Si: (reg) pănuşie. 19 (Pex) Ştiulete de porumb. 20 (Bot; reg) Porumb (Lea mays). 21 (Ent; pop) Nimfă. 22 (Reg) Bucată de brânză sau de caşcaval căreia
1	s-a dat o anumită formă prin presarea în tipare speciale. 23 (Pop) Model antropomorf de alesătură sau broderie pe pânză. 24 Unealtă de dogărie folosită pentru a fixa cercurile la vase Si: (reg) başchie, băţic, ciochie. 25 Parte fixă sau mobilă a unor maşini-unelte care serveşte la prinderea, susţinerea şi rotirea pieselor de prelucrat.
păpuşăresc, -ească a [At: CONTEMP. 1962, nr. 833. 4/1 / PI: -eşti / E: păpuşar + -^r] 1-2 Care se referă la (teatrul de) păpuşi (11-12). 3-4 Referitor la păpuşari (3-4). 5-6 Care aparţine (teatrului de păpuşi sau) păpuşilor (11-12). 7-8 Care aparţine păpuşarilor (3-4). 9 (îs) Teatru -Teatru de păpuşi (15).
păpuşăreşte av [At: T septembrie 1962,60 / E: păpuşar + -este] 1 (Rar) Conform cu principiile teatrului de păpuşi (15). 2 (Pop) în felul dansului păpuşeasca (1) Si: (pop) păpuşeşte.
păpuşărie sf[At: ALECSANDRI. T. 64 / V: (reg) pop~ I PI: ~i/‘ / E: păpuşă + -arie] 1 Teatru popular de păpuşi (15). frecvent prin bâlciuri.
2	(Fig; rar) Prefăcătorie. 3 (Fig; rar) înşelătorie.
păpuşeasca sfa [At: SEVASTOS. N. 282 / E: păpuşă + -easca] 1 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută dansul păpuşeasca (1).
păpuşeşte av [At: SEVASTOS. N. 282 / E: păpuşă + -este] (Pop) Păpuşăreşte (2).
păpuşi v [At: PANN. P. V. II. 155/21 / V: (cscj) ~şa / Pzi: -esc / E: păpuşă] 1-2 vtr (îvr) A (se) găti ca (pe) o păpuşă (7). 3-4 vtr (Irn) A (se) găti în mod exagerat, fără gust Si: a (se)împopoţona. 5 vt (Reg; c. i. foile de tutun) A lega în mănunchi, a face păpuşi (16). 6 vr (înv; d. larvele insectelor) A deveni nimfă. 7 vt (Reg; îf păpuşa) A micşora.
păpuşică sf [At: IORGA, S. D. VIII, 81 /V: -şaua / PI: -şele IE: păpuşă + -ică] 1-14 (Şhp) Păpuşă (1-2,7,11-12,16-17) (mică) Si: (reg) păpuşită (1-14), pupiişuiă (1-14). 15 (Ies) De-a -şelele Joc distractiv pentru copii care se joacă la priveghi cu un fel de păpuşi (1). 16 (Reg; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 17 (Reg) Melodie după care se dansează păpuşică (16). 18 (Reg) Mănunchi de fire de tort sau de bumbac legate împreună, pe răşchitor sau la urzitul pânzei.
păpuşit sn [At: LTR2 / E: păpuşi] 1 Găteala ca a unei păpuşi (7). 2 (Irn) Găteală exagerată, de prost gust Si: împopoţonare. 3 Legare în mănunchi, făcând păpuşi (16). 4 (înv) Transformare în nimfă a unei larve a unei insecte. 5 (Reg) Micşorare.
păpuşită sf [Al ALEXICI. L. P. 194 / PI: -ţe / E: păpuşă + -iţă] 1-14 (Reg; şhp) Păpuşică (1-14).
946
PĂR5
păpuşoâică i/[At: UDRESCU, GL. / PI: ~ice / E: păpuşă + -oaică] 1-12 (Reg; şdp) Păpuşoaie (1-12). 13 (Bot; reg) Costrei (Sorghum halepense).
păpuşoaie sf [At: UDRESCU. GL. / E: păpuşă + -oaie] 1-12 (Şdp) Păpuşă (1-2,11-12,16-17) (mare) Si: păpuşoaieă (1-12),păpuşoi (1-12). 13 Mănuşă de in sau de cânepă. 14 Grămadă făcută din mănuşi. 15 (Bot; reg) Costrei (Sorghum halepense).
păpuşoi s [At: NECULCE, L. 122 / V: (reg) păpâşoi, păpşoi, popişoi, popşoi,pop~ i PI: ~oaie! E: păpuşă + -oi] 1-12 sm (Şdp) Păpuşoaie (1-12). 13 sm (Spc) Păpuşă care reprezintă o figură masculină. 14-15 sm Epitet dat (unui bărbat fără personalitate sau) unui om de nimic. 16 sn (Olt) Sperietoare de păsări Si: momâie. 17 sm (Reg; Mol) Porumb (Zea mays).
18	sm (îc) —olog Varietate de porumb cu ştiuîetele mic. 19 sm (îc) ~-de-mături Mătură (Sorghum vulgare). 20 sm (Bot; reg; îc) ~ul-cioarei Săbioară (Iris halophila). 21-22 sm (Mol) Rod ai porumbului (sub formă de ştiuleţi sau) de boabe. 23 sm (îs) ~ de papură Inflorescenţă a papurii1 (1-2). 24 sm (îs) ~ de brad Con de brad. 25 sm (îe) A-i lua (cuiva) ~ui de pe foc A-i răsturna cuiva planurile Si: a-i lua (cuiva) porumbul de pe foc. 26 sm (îae) A lovi cu putere. 27 sm (Fam; îe) A se face mort (su a face pe mortul) în ~ A se ascunde. 28 sm (Fam; îae) A nu recunoaşte ce a făcut. 29 sm (Fam; îe) A o lăsa moartă în ~ A renunţa. 30 sn (Mpl; şls; csc) Porumbişte. 31 sm (îe) A scăpa boii în ~ A-şi pierde autoritatea sau controlul asupra cuiva. 32 sm (Bot; reg) Papanaş (Trifolium arvense). 33 sm (Bot; reg) Luşcă-albă (Ornithogalum caudatitm). 34 sm (Bot; reg; îf popuşoi) Belşiţă (Canna indica). 35 sa (Reg) Dans popular executat de fete şi băieţi. 36 sa Melodie după care se execută acest dans.
păpuşoidş sm [At: SEVASTOS, N. 332 / V: ~izş, popuşoicş I PI:	/
E: păpuşoi + -aş] 1-18 (Reg; şhp) Păpuşoi (16-24) (mic). 19 (Lsg; csc) Porumbişte. 20 (Bot; reg) Crin galben (Hemerocallis fulva). păpuşoieş sm vz păpuşoiaş
păpuşoină sf[At: DLR / PI: ~ne, ~ni I E: păpuşoi + -ină] (Buc; csc) Porumbişte.
păpuşoişte sf [At: I. IONESCU. C. 23/5 / V: păpâş~, păpş~, popş~, pop~ / A şi: păpuşoişte / PI:	/	E:	păpuşoi	+ -iste] (Reg; csc) Porumbişte.
păpuşorniţă sf [At: ALRM / PI: ~ţe / E: păpuşoi + -omită] (Reg; csc) Porumbişte.
păr1 sm [At: PSALT. HUR. 3472 / V: (îvr) per I Pi: peri, ~uri i E: mi pilus] 1 Formaţie de origine epidermică, cornoasă, filiformă. flexibilă, care creşte pe corpul omului şi mai ales pe al unor animale. 2 (Csc) Totalitate a acestor formaţii care acoperă corpul omului sau al animalelor.
3	(Spc) Fiecare dintre firele de felul celor de mai sus care. crescând lungi şi dese. acoperă capul omului. 4 (Csc) Totalitate a firelor de păr1 (3). 5 (îe) Lupul îşi schimbă ~ul, dar năravul ba Se zice despre un om rău. care. deşi pare a se fi îndreptat, nu îşi schimbă niciodată firea. 6 (Trs; Buc; îs) Fată in ~ Fată care a rămas nemăritată Si: fată bătrână. 7 (Ban; Olt; îs) ~ul pintenului Smoc de fire de păr1 (1) lungi şi aspre care cresc pe pintenul calului, 8 (Mol; îs) ~ulpământului Plante cultivate, semănături. 9 (Pop; d. animale; îla) In doi peri Care are părul1 (1) în amestec de două culori Si: sur. 10 (D. oameni; îal) Cărunt. 11 (Pex; d. oameni; îal) Care este între două vârste. 12-13 (Reg; dom; îljv) în doi peri (Care este) ameţit de băutură Si: cherchelit, afumat. 14-15 (îal) (Care este) neprecizat. 16-17 (îal) (Care este) nehotărât. 18-19 (îae) (Care este) îndoielnic Si: confuz, echivoc. 20 (D. modul de a călări; îlav) Pe ~ sau pe ~ul calului Fără şa Si: pe deşelate. 21 (Reg; îlav) în ~ (Ioc în răspăr) în sensul direcţiei normale de creştere a firelor de păr1 (1). 22 (îal) Cu toţii prezenţi, fără să lipsească vreunul. 23 (îlav; d. povestit) Din (sau de-a) fir în (ori a) ~ sau (reg) până într-un ~ De la un capăt la altul şi cu lux de amănunte, în întregime şi cu multe detalii. 24 (îe) A atârna de un fir de ~ A depinde de foarte puţin. 25 (îae) A avea o poziţie primejdioasă. 26 (Ie) A se lua cu mâinile (ori, rar. a se smulge) de ~ sau a-şi smulge ~ul (sau perii) (din cap) A fi foarte supărat, cuprins de disperare. 27 (îe) A se lua (sau a se prinde) (cu cineva) de ~ A se lua la bătaie Si: a se încăiera. 28 (Ie) A i se ridica (sau a i se sui) (tot) ~ul (în cap sau în vârful capului) sau
a i se face (sau a i se ridica etc.) ~ul măciucă (sau vâlvoi, reg. puică) (pe cap sau în vârful capului) sau a i se zbârli (ori. reg. a i se arici, a 1 se înspica tot) părul (în cap) A fi cuprins de o spaimă puternică Si: a se îngrozi, a se înspăimânta. 29 (îe) A despica (sau a tăia) ~ul (sau firul de păr, un fir de păr) în patru (sau în şapte etc.) A cerceta ceva în mod amănunţit, a se ocupa de ceva cu minuţiozitate exagerată, mai mult decât este necesar. 30-31 (îe) (Nici) un ~ (mai mult) sau nici cât e un fir de ~ (Nici) oricât de puţin. 32 (îe) Cât s-ar (ori ai) rupe un ~ (din cap) Foarte puţin. 33-34 (îe) N-am ~ în cap (sau în barbă) sau cât ~în cap, ca ~ul din cap Se spune pentru a arăta că ceva este (în număr sau) în cantitate foarte mare. 35 (Reg; îe) Cât ~ (sau câţi peri) în palmă (ori pe broască) Deloc. 36 (îla) Tras de ~ Se spune despre o concluzie, o afirmaţie etc. foiţată sau exagerată, care denaturează adevărul, despre un lucru nefiresc, silit. 37 (îe; reg) A-i lua (cuiva) ~ul foc A intra în mari încurcături sau primejdii Si: a da de belea. 38 (îe) A scoate (cuiva) peri albi A pricinui cuiva multe necazuri şi supărări. 39 (îae) A sâcâi pe cineva.
40	(îe) A-i ieşi (cuiva) peri albi A îmbătrâni înainte de vreme din cauza prea multor necazuri. 41 (îae) A fi hărţuit şi tracasat de ceva. 42 (îe) A-i ieşi (sau a-i trccc) cuiva miI prin căciulă A facc eforturi deosebite trecând peste multe greutăţi, a ajunge la limita răbdării, fiind silit să suporte multe neajunsuri. 43 (Reg; îe) A întoarce hu! pe dos A se mânia. 44 (Reg; îe) A se ţine în ~ A arăta bine. a se menţine tânăr, sănătos. 45 (Reg; îla) Cu ~ pe limbă Lipsit de educaţie. 46 (Pop; îe) A-şi da ~ul pe mâna altuia sau a fi cu ~ul în mâna altuia A-şi încredinţa soarta cuiva, a fi la discreţia cuiva. 47 (Reg; îe) A ţine (sau a apuca) pe cineva de ~ A avea influenţă asupra cuiva. 48 (Reg; îae) A depinde cu totul de cineva. 49 (Pop; îe) A se da (sau a se lăsa) după ~ A accepta să se comporte aşa cum i se cere, să facă ceea ce i se cere Si: a se acomoda, a se conforma. 50 (îe) Cu mari peri Cu deosebit efort. 51 (Fam; îls) ~ de câine Om de nimic. 52 (îe) Are peri de lup Este un om rău, hain la inimă. 53 (îvr; îls) ~ul purcelei Capac al lăzii. 54 Fiecare dintre firele chitinoase care se găsesc pe unele organe sau părţi ale corpului insectelor. 55 (Pan; mpl) Fiecare dintre firele scurte, ieşite în afară, care acoperă suprafaţa unei ţesături, în special a unui covor. 56 (Pan; Trs; Ban) Mătase de porumb. 57 Păr1 (1) tăiat sau smuls de pe corpul unor animale pentru a fi folosit în diverse scopuri, mai ales ca materie primă. 58 (îrg) Blană de animal. 59 (Pop) Lână de calitate superioară, cu firul lung, separată prin pieptănare sau dărăcire. 60 (Ie) ~ pe (sau în) ~ Se spune pentru a arăta că se face un schimb între lucruri echivalente sau în proporţii egale. 61 (Reg) Fuior de cânepă. 62 Denumire generală dată fibrelor textile de origine animală. 63 (Pex) Ţesătură făcută din păr1 (62). 64 (Reg) Fibră de lemn. 65 (Pan; lsg) Fiecare dintre filamentele (foarte fine) de origine epidermică existente pe anumite organe ale unor plante. 66 (Pan; pop) Abces foarte dureros care se face de obicei la degetele de la mână. 67 (Pan) Arc în formă de spirală la ceas. 68 (Bot; reg; îc) ~ul-doamnei Straşnic (Asplenium trichomanes). 69 (Bot; reg) ~ul-ciutei Verigar (Rhamnus cathartica). 70 (Bot; reg; îc) ~ul-zânelor Colilie (Stipa pennata). 71 (Bot; reg; îae) Năgară (Stipa capillata). 12 (Reg; îc) MJl-Maicii-Domnului (sau ~u 1-Maicii-Preciste) Plantă erbacee cu frunzele lunguieţe, triunghiulare şi penate, care creşte prin păduri. în locuri umede şi umbroase sau prin crăpăturile stâncilor Si: (reg) ~ui-fetei, ~ul-Sfintei-Marii (Asplenium adianhum nigrum).
73	(Bot; reg; îae) Părul-fetei (Adianthum capillus-Veneris). 74 (Bot; reg; îae) Straşnic (Asplenium trichomanes). 75 (Bot; reg; îae) Năfurică (Artemisia annua). 76 (Reg; îc) ~ul fetei (Şîf ~ul-fetei-mişe!e, ~ul-orfanei) Plantă criptogamă înrudită cu feriga, cu peţiolurile lungi şi subţiri, folosită în medicină şi cultivată, uneori, ca plantă ornamentală Si: (reg) buricul-Vinerei, buruiană-de-bubă-neagră, părul-Maicii-Domnului, percica-fetei (Adianthum capillus Veneris).ll (Bot; reg; îae) Părul-Maicii-Domnului (Asplenium adianthum nigrum). 78 (Reg; îc) -ui Sfintei-Marii Planta Asplenium septentrionale. 79-80 (Bot; reg; îae) Tortei (Cuscuta epithymum şi europaea). 81 (Bot; reg; îae) Părul-Maicii-Domnului (Asplenium adianthum nigrum). 82 (Bot; reg; îae) Părul-fetei (Adianthum capillus-Veneris). 83 (Bot; reg; îc) Mil-porcului
947
PĂR2
Coada-calului (Ec/uisetum telmateja). 84-85 (Bot; reg; îae) Coada-caluiui (Equiseîum arvense şi silvaticum), 86 (Bot; reg; îae; şîf ~-de-porc, ~-de-lup) Ţăpoşică (Nardus stricta). 87 (Reg; îae) Pîantă graminee care creşte prin locuri nisipoase Si: (pop) păiuş-de-nisipuri (Festuca vagii tata). 88 (Bot; reg; îae) Păiuş (Festuca ovina). 89 (Bot; reg; îae) Iarba-calului (Festuca sulcata). 90 (Bot; reg; îae) Ciumăfaie (Datura stramoniurn). 91 (Reg; îae) Piantă erbacee cu tulpina împărţită în numeroase ramificaţii subţiri şi aspre, care creşte prin locurile umede de pe lângă pâraie (Juncus tnfidus). 92 (Bot; reg; îae) Rugină (Juncus effusus). 93 (Bot; reg; îae) Brădătef (Juncus compressus). 94 (Bot; reg; îae) Cornişor (Lycopodium annotimpum). 95 (Bot; reg; îae) Piedicuţă (Lycopodium claviatum). 96 (Bot; reg; îae) Brădişor (Lycopodium selago). 97 (Bot; reg; îae) Alior (Euphorbia cvparissias). 98 (Bot; reg; îc) ~ul crâjei Specie de lichen Si: (reg) puriceascd (Lecanora confluens). 99 (Reg; îc) ~ul ursului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 100 (Pop; îs) Peri răi Boală de ochi care se caracterizează prin creşterea anormală a unor fire pe gene pe partea inferioară a pleoapei. provocând iritarea ochiului. 101 (Pop; pex; îae) Corp străin intrat în ochi şi care provoacă iritarea acestuia. 102 (Reg; îs) -ul porcului Boală la copiii mici, care se manifestă prin apariţia unor peri scuiţi şi aspri pe spinarea copilului, care îi provoacă dureri şi înţepături. 103 (Ast; îc) Mil-Berenicei Constelaţie din emisfera borală.
păr2 sm [At: NECULCE, L. 238 / Pî: peri! E: ml pirus] 1 Pom fructifer din familia rozaceelor, cu coroana piramidală, cu frunze ovale, cu flori mari. albe, cultivat pentru fructele lui comestibile (Pirus sativa). 2 Lemn de păr2 (1), care se utilizează în strungărie, sculptură etc. 3 (Reg; îc) Măr--" Specie de măr1 (1) cu fructe mici.
păr3 sm [At: BORZA, D. 140 / PI: peri t E: net cf lat pornim] (Bot; Ban) Sparanghel (Asparagus ojf'tcinalis). paf4 sn vz pahar păra1 sf vz para
pâra2 vtr [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 59719 / Pzi: par ! E: mi parare] 1-2 (înv) A (se) apăra. păra3 v vz para1
păracă sf [At: ALR L 1260/63,112 / PI: ? / E: net] (Ban; Trs) Chiciură.
paradă sf vz paradă
părade sfvz paradă
paradi sf vz paradă
păradie-sf vz paradă
pârag s [At: ALR SN I, h 123/36 / PI: net / E: ns cf părangină7] (Reg) Fân de calitate inferioară, plin de buruieni. păragenă sfvz paragină1 paragină1 sf vz paragină păragină1 sfvz părangină1 paragină sf vz părangină1 părangână sf vz părangină1
părangină1 sf [At: LB / V: parag~, parangin sn,par~,parfag~,pămg~, părăg~, ~gână9 părlag~, părla~, păpăra~ ! E: ns cf paragină1, pătlagină] (Bot; reg) 1 Viţelar (Anthoxanthum odoratum). 2 (îf parangină) Iarba-Sfintei-Mării (Hierochloe adorata). 3 (îf paragină) Trestie de câmp (Cakunagrostis epigeios). 4 (îf parangin) Tremurătoare (Briza media). părangină2 sf vz paragină1 părasln sm vz parasin
păraş1 sm [At: ANTIPA, P. 473 / PI: -/ / E: par1 + -as] (Reg) Pescar care mânuieşte parul1 de care este fixată luntrea când se scoate năvodul. păraş2 s [At: ALR 1,956/782 / PI: net / E: net] (Reg) Curătură în pădure. părat sm vz împărat
păraîic, ~ă [At: I. IONESCU, M. 695 / V: (înv) per~, (reg) par~, / PI: -ici, -ice i E: cf pară1} 1-2 sn, a (îrg) (Culoare) portocalie. 3 sn Substanţă colorantă care are această culoare.
păraţ sn [At: PSALT. 286 /V: pănaţ! PI: -uri / E: ml palatium] (Atm; înv) Palat2 (1). paraua sf vz para3
pară1 pp, cvz până
pară2 sfvz pară1
pară3 sfvz pâră
pară4 sfvz poară
părăcherniţă sfvz parachernită
părăclău sn [At: KLEIN. D. 150 / PI: -laie / E: ns cf pdpăcli] (Trs) Ciocan pentru spart piatră.
părăcli vt [At: PAŞCA, GL. / Pzi: -lese / E: ns cf părăclău] (Reg; c. i. piatra) A sfărâma. părăcli nţ sm vz pălăcrinţ părăclisări sm vz paracliser
părăcluire sf [At: FRÂNCU-C ANDREA, M. 43 / PI: -ri / E: cf părăcli] (Trs) Sfărâmare a pietrei. părădaică sfvz paradaisă părădaie sf vz paradaisă părădaisă sfvz paradaisă părădaişi sfp vz paradaisă părădăi sfp vz paradaisă paradau s vz paradău părădică sfvz paradaisă părădosit, ~ă a vz paradosit2
părădui1 [At: MURNU, O. 72 / Pzi: -esc / E: ns cf paradau] (Pfm; Mol)
1	vr (D. imobile, mobilă) A se dărăpăna. 2 vt A face de neutilizat Si: a spurca. 3 vt (C. i. averi) A consuma fără socoteală, până la epuizare Si: a irosi, a risipi. 4 vt A fura.
părădui2 vi [At: BRĂESCU, O. A. II, 29 / Pzi: -esc / E: paradă + -ui cf ger paradieren] (Nob; ini) A merge la paradă.
părăduială sf [At: BARCIANU / PI: -ieli / E: părădui1 + -iaîă] (Pfm) 1-3 Părăduire (1-3).
părădmre sf[At: (a. 1804) ap. TDRG / PI: -ri! E: părădui1] 1 (Reg) Stare de dărăpăn are, de ruină Si: părăduială (1). 2 Spurcare de către un animal sau un obiect necurat Si: părăduială (2). 3 (Pfm) Risipă mare Si: părăduială (3).
părăduit, ~ă a [At: PAS. Z. III. 37 / PI: -iţi, ^e / E: părădui1] (Pfm)
1	(D. imobile, mobilă) Dărăpănat. 2 (D. averi) Risipit până la epuizare.
părăduitor, -oare [At: ŞĂINEANU, D. U. 1 PI: -i, -oare IE: părădui1 + -tor] 1-2 smf a (Reg) (Om) risipitor. 3 a (Pex) Hoţ. părăf ie sf vz parohie părăgem v vz părăgini părăgemt, ~ă a vz pără ginit2 pârăgi v vz părăgini păragină1 sfvz paragină1 păragină2 sfvz părangină1
părăgineală sf [At: DEŞLÎU, G. 14 / PI: -eli / E: părăgini + -eală] Paragină1 (1).
părăgini [At: ALECSANDRI, T. 279 / V: -ăgi, (reg) -gem l E: paragină1} 1 vr (D. construcţii) A ajunge în stare de paragină1 Si: a se dărăpăna, a se ruina. 2 vr (Fig) A ajunge într-o stare de decădere Si: a se distruge, o. se prăpădi. 3-4 vtr (A face un teren să ajungă sau) a ajunge în paragină1 din lipsă de îngrijire. 5 vt (Fig) A lăsa ceva în părăsire, uitat cu totul.
părăgimre sf [At: CARAGIALE, 0.1.74 / PI: -ri / E: părăgini] 1 Stare de paragină1 a unei construcţii Si: dărăpănare, ruinare. 2 (Fig) Decădere fizică şi morală a cuiva. 3 Stare de neîngrijire a unei culturi agricole. 4 (Fig) Părăsire totală.
părăgimi, -ă a [At: CR (1833) 220!/l 6 / V: (reg) ~gemt, ~gity păringemt
l	E: părăgini] 1 (D. construcţii) Care a ajuns în stare de paragină1 Si: dărăpănat, ruinat. 2 (D. terenuri) Care a devenit paragină1, fiind lăsat neîngrijit Si: (reg) părăginos.
părăginitwră sf [At: CHEST, IV 123/296 / PI: -ri / E: părăgini + -tură] (Reg) Paragină1 (1).
părăginos, ~oasă a [At: TDRG / V: parag~ / PI: -oşi, -oase / E: paragină1 + -ov] (Reg) Părăginit (2).
948
PĂRĂUT
părăgit, ~ă a vz părăginit părâguş s vz răpăguş pără\ v vz pârâi părăiăş sn vz pârâiaş părăistâs sn vz parastas părăistaş sn vz parastas părăitor, ~oare sf, a vz pârâitor
parăleiilă sf [At: JIPESCU, ap. TDRG / PI: -eli! E: părăii + -eală] (Fam) Jecmănire de parale3. părăleasă sfvz paraleasă
părălei s [At: BORZA, D. 20 / PI: net / E: net] (Bot; Buc) Parpian (Ante rina r ia dioica).
părălesc, ~ească a [At: SCRIB AN. D. / PI: -eşti / E: parale (pli para3) + -esc] (Mol; înv) Care se face în numerar.
părăleşte av [At: TDRG / E: parale (pil para3) + -este] (Reg) 1 în bani.
2	Cu bani.
pârălet sn [At: SCRIBAN, D. / PI: (rar) -uri / E: parale (pil para3) + -et] (Fam; csc) Parale3 multe Si: bănet.
părăh vt [At: JIPESCU. O. 61 / Pzi: -lese! E: para3] (Fam) A jecmăni de parale3. părălui v vz răpălui
părăluşă sf[At: MAT. FOLK. 175 / PI: -se / E: parale (pil para3) + -uşă] 1-6 (Reg; şhp) Părăluţă (1-6).
părăluţă sf [At: CODRU-DRĂGUŞANU. C. 215 / PI: -ţe / E: parale (pil para3) + -uţă] 1-6 (Şhp) Para3 (1-3) (mică) Si: (reg) părăluşă (1-6).
7	(îe) A face ~ţe A agonisi avere cu încetul. 8 (Bot; reg; mpl) Bănuţ (Bellis perennis). 9 (Bot; reg) Granat (Chrysanthemiun partlienium). 10 (Bot; reg; îc) ~-de-munte Plantă erbacee cu flori albe. plăcut mirositoare, care creşte în locurile umede şi umbroase din pădurile de molid (Pyrola uni flora). 11 (Reg; Ipl) Joc de copii care constă în aruncarea unei pietre pe deasupra apei, astfel încât să atingă apa de cât mai multe ori şi să ajungă cât mai departe Si: (reg) paraghie. părămet sn vz pecmez părăntuş sm vz părătuş părăpleu sn z parapleu
părăros, ~oasă a [At: CANTEMIR, HR. 264 / PI: ~oşi, -oase / E: părere + -as] (înv) Părelnic. părăsang sn vz parasang părăsătură sfvz părăsitură
părăscuţă sf [At: MARIAN. INS. 430 / PI: ~ţe / E: net] (Ent; reg) 1 Ploşniţă (Cimex lectularius). 2 Ţânţar (Culea).
părăsete ss [At: ŞEZ. V. 144 / E: net] (Reg) Boală de gât care se manifestă prin inflamare şi dureri Si: (reg) grumăzare Vz bol fă, gâlcă, uimă.
părăsi [At: PSALT. HUR. 1672 / Pzi: ~se.sr / E: ngr mxpeăaw (Viit lui napeao))] 1 vt A pleca fără a se mai interesa de cineva sau de ceva.
2	vt A se despărţi, lăsând singur pe cineva Si: a abandona. 3 vt (Pgn) A se despărţi, plecând în altă parte. 4 vt (Rar; ccd) A lăsa la bunul plac al cuiva. 5 vr (înv) A se debarasa de cineva sau de ceva. 6 vt A lăsa pe cineva, de bună voie sau silit de împrejurări, plecând în altă parte. 7 vi (Pex) A se evapora. 8 vi (Fig) A trece. 9 vt (îe) A ~ lumea A muri. 10 vt (îe) A ~ patul A se scula din pat1 după o boală mai lungă. 11 vt (Pex; îae) A se însănătoşi. 12 vt (Reg) A ~ uliţa A nu mai bate drumurile. 13 vt A pleca de lângă cineva, ducându-se mai încolo. 14 vt (C. i. obiecte) A omite din cercul interesului, al preocupărilor Si: a da uitării, a neglija. 15 vt (C. i. abstracte) A respinge. 16 vt (C. i. abstracte) A nu ţine seamă de ceva. 17 vt (C. i. acţiuni) A înceta de a mai face Si: a conteni, a întrerupe, a opri. 18 vtr (îvp) A (se) lăsa de ceva. 19 vr (îvr) A se codi.
părăsiciune sf[At: VARLAAM, C. 13 / PI: -ni / E: părăsi + -ciune] (îvr) 1-3 Părăsire (1-3). 4 (Pex) Singurătate. 5 (Pex) Părăginire. 6-13 Părăsire (10-17). 14-17 (îljv) Cu ~ în părăsire (6-9). părăsmă sfvz parasină
părăsinţă sf [At: POLIZU / PI: -ţe / E: părăsi + -inîă] (îvr) 1-3 Părăsire (1-3). 4 (Pex) Singurătate. 5 (Pex) Părăginire. 6-13 Părăsire (10-17).
părăsire sf [At: PSALT. HUR. 2873 / PI: -ri / E: părăsi] 1 Despărţire, lăsând la voia întâmplării, cu dezinteres Si: părăsiciune (1), părăsinţă (1), părăsitură (1). 2 (Cer; rar) Lucru abandonat, dat uitării, nefolositor Si: părăsiciune (2), părăsinţă (2). părăsitură (2). 3 Stare a persoanei, a locului etc. care a fost părăsit Si: părăsiciune (3),părăsinţă (3),părăsitură
(3). 4 (Pex) Singurătate. 5 (Pex) Părăginire. 6-7 (îljv) In ~ (în mod) uitat. 8-9 (lai) (în mod) izolat. 10 Despărţire de cineva sau de ceva Si: părăsiciune (6), părăsinţă (6), părăsitură (6). 11 Lăsare la bunul plac al cuiva Si: părăsiciune (7), părăsinţă (1). părăsitură (7). 12 Debarasare de cineva sau de ceva Si: părăsiciune (8), părăsinţă (8). părăsitură (8).
13	Lăsare a cuiva sau a ceva, de bună voie sau silit de împrejurări. plecând în altă parte Si: părăsiciune (9),părăsinţă (9),părăsitură (9). 14 Plecare de lângă cineva, ducându-se mai încolo Si: părăsiciune (10), părăsinţă
(10),părăsitură (10). 15 Omitere din cercul interesului sau preocupărilor Si: părăsiciune (11).părăsinţă (11).părăsitură (11). 16 Respingere a unei idei Si: părăsiciune (12). părăsinţă (12). părăsitură (12). 17 încetare a unei activităţi Si: părăsiciune (13). părăsinţă (13), părăsitură (13). 18 (înv) înlăturare. părăsi mă sfvz păresimi
părăsişte sf[At: MUSCEL, 31 / V: -tie / PI: -ti, ~tiuri / E: părăsi + -iste] 1 (Mun) Loc sau aşezare omenească părăsită, neîngrijită, părăginită.
2	(Reg) Epitet dat unui om sărac sau neîngrijit. părăsi ştie sfvz părăsişte
părăsit, -a [At: PSALT. 69 / PI: -iţi, ~e / E: părăsi] 1 a (D. fiinţe) Lăsat singur, la voia întâmplării, fără nici un sprijin Si: abandonat. 2 a (D. obiecte) Care nu se mai foloseşte. 3 a (Pex) Neglijat2 . 4 a (D. abstracte) Respins. 5 a (Pop; îs) Ou - Ou de găină, mic sau cu coaja moale, după ouarea căruia găina încetează ouatul Si: (pop) părăsitură. 6 a (D. clădiri, construcţii etc.) Care. fiind nelocuit sau nefolosit, a ajuns în stare de degradare. 7 a (D. ţinuturi, terenuri, drumuri) Care a ajuns în stare de paragină1 (1). 8 a (Pex) Izolat. 9 a (Pex) Singuratic. 10 sf (Bot; reg; îc) ~a-găinilor (sau ~a-găinii) Păpădie (Taraxacum ojficinale). 11 sf (Om; reg; îc) Pitulice (Troglodytes troglodytes).
părăsitor, '-oare smf, a [At: ANON. CAR.. / PI: -i, -oare ! E: părăsi + -tor] 1-12 (îvr) (Persoană) care părăseşte (1-12).
părăsitură sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~să/~,	/	PI: -ri! E:
părăsi + -tură] (îvr) 1-3 Părăsire (1-3). 4 (Pex) Singurătate. 5 (Pex) Părăginire. 6-13 Părăsire (10-17). 14 (Pop; şîs ou de -) Ou părăsit (5).
15	(Pan) Epitet dat unui copil degerat, mic şi sfrijit. părăstas snvz parastas părăstaş sn vz parastas părăstui y vz parastisi părăşâtură sfvz părăsitură părăsin sm vz parasin părătai* sn vz păretar părăteasă sfvz împărăteasă
părătură sf [At: STĂNOIU, C. I. 30 / PI: -ri/ E: părea1 + -ăturâ] (Reg; îe) ~de bine Bună dispoziţie Si: bucurie, fericire.
părătuş sm [At: PSALT. 37 / V: pală-, pănă~9-ăntuş, pe retuş / E: împărătuş] 1 (Atm; reg) Omuşor. 2 (Atm; îrg) Palat2 (1). părăţaii smp [At: ALR II/I. h 220/53 / E: cf perete] (reg) Zidari. părăţel sm vz împărăţel părăţie sfvz împărăţie părău sn vz pârâu părăuaş sn vz pârâiaş
părăuga sfa [At: L. COSTIN. GR. BĂN. 11. 146 / PI: net / E: net] (Reg: îlav) De-a - Fiind ţinut de cap şi de picioare. părăuş sn [At: HODOŞ. P. P. 145 / PI: ~e / E: părău + -uş] (Ban) Pârâiaş. părăuşă i/[At: H XI. 236 / PI: -se / E: net] (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape. părăuţ sn vz pârâuţ
949
PĂRĂVAN
paravan sn vz paravan părăzel sn vz porozău părăzol sn vz parasol pârăzor sn vz parasol părâmaci sm vz paramac părknc sm vz părâng1 părtinea sf vz părâmgă
părăng1 sm [At: NECULCE L. 122 /' V: paninc, parânc, par~, parin, parinc, paring, -nc, păiinc, păring, perănc, permg, perunc, perung /
PI: -ngi 1E: ml panicum] (Reg) 1 (Bot) Mei (Panicum miliacewn). 2 (Pex) Păsat de mei. 3 (Bot) Meişor (Milium effusum). 4 (Bot) Mohor1 (Setaria viridis). 5 (Bot) Dughie (Setaria italica). 6 Fân. 7 (Pex) Fânaţ. părăng2 sm vz părângă
părăngă sf [Al: BIBLIA (1688), 611 /43 / V: parindie, parângă, ~ncă, ~ng sm, pănmde, părunghe / PI: -ngi, -nge / E: ml phalangae] 1 (îrg) Prăjină. 2 (Spc) Prăjină, bară, drug cu care se poate transporta pe umeri
o	greutate de către două persoane Vz dorângă (2). 3 (îlav) In ~ (Determină verbe ca: „a căra“, „a duce“, „a purta“) Apăsând în mod egal pe umerii a două persoane, cu ajutorul unei parângi (1). 4 (îal) Apăsând pe umărul unei si sigure persoane, cu greutatea dispusă în mod egal pe piept şi pe spate, 5 (îcs) Legat în - Joc de copii în care un copil legat este purtat de alţi doi pe umeri cu ajutorul unei prăjini. 6 (îe) A se pune în ~cu cineva A se împotrivi cuiva. 7 (îae) A-şi măsura forţele cu cineva. 8 (Spc) Rangă.
9	(Trs) Targă.
părângău sm [Aî: VASILIU. P. L. 153 / PI: -ăi / E: net] (Reg; îe) Leu ~ Paraleu.
părângean s [At: H VI, 236 / E: dl Parâng] (Olt) Vânt care suflă dinspre nord.
părângoare sf [At: CABA, SĂL. 39 / PI: ~o ri / E: cf Parâng] (Trs) Parte a unui munte lipsită de vegetaţie. părânzor sn vz parasol păraş sm vz pârâş părători sm vz părător părâtură sf vz pârâtură parau sm vz pârâu păream sn vz parcan părcan sm vz parcan părcană sf vz parcan pârcălab sm vz pârcălab părcâhn sm vz pârcălab părcălăbesc, ~ească a vz pârcălăbesc părcălăbie sfvz pârcălăbie părcălăboaie sfvz pârălăboaie
păream vt [At: LB / Pzi: -nesc / E: parcan] 1 (C. i. obiective militare) A întări cu un parcan. 2 (Trs; c. i. obiecte din lemn) A construi, întărind cu bare sau cu stinghii. 3 (îrg; c. i. tablouri) A înrăma.
părcănire i/[At: LB / PI: -ri / E: părcăni] 1 întărire a unor obiective militare printr-un parcan. 2 (Trs) Construire a unor obiecte din lemn întărite cu bare şi stinghii. 3 (îrg) înrămare. parce a sf vz parcea parchet s/i vz parchet păr ci s vz pârei2 părem sm vz porcin1 păr ci un sm vz perciune părculete sm vz porculete
păr da vr [At: (sec. XVII) DR. III, 698 / Pzi: pard / E: ctm păra1 + depăra] A se apăra. părâalnic, ~a a vz pârdalnic părdă pp vz pedri par di pp vz pedri părdosală sfvz pardoseală păre sf vz pereche
părea1 [At: PSALT. 144 i V: (rar) pare l Pzi: par, (îrg) pai. 2 (îrg) pai.
3	(îrg) paie. Grz: (înv) păind I E: ml părere] 1 vi (Cu un adjectiv ori cu un verb la infinitiv, la conjunctiv sau la indicativ precedat de conjuncţia „că") A da impresia. 2 vi A crea iluzii. 3 vi A avea aparenţa de... 4 viim (îlv) A-i ~ (cuiva) bine A se bucura. 5 viim (îlv) A-i ~ (cuiva) rău sau (fam ori gmţ) a-i ~ (cu) regret A regreta. 6 viim (îlv) A-i ~rău pe cineva A avea necaz pe cineva. 7 viim (îlav) Pare că Parcă1. 8 viim (îe) Pe cât (se) ~ sau (îvr) de câte să par După aparenţe, după cum se observă. 9 viim (înv; ccd) A atrage atenţia, a impune, mai mult decât e cazul. 10 vii (Ccd) A avea impresia că. 11 viim (îrg; îlv) A-i (sau a i se) ~ cu ruşine (sau. rar, ruşinae) A se ruşina. 12 viim (Ccd) A socoti că. 13 viim (Ccd) A considera că. 14 viim (îrg; ccd) A-i conveni. 15 viim (Ccd) A se înşela. părea2 v vz apărea
păreasă sf [Ai: T. PAPAHAGI, M. 161 / PI: -ese / E: net cf păresimi] (Mar) Văduvă bătrână care în fiecare sâmbătă a postului Paştilor duce prescuri la biserică. păreasemi sfvz păresimi păreasimi sfvz păresimi
părechea v [At: CIAUŞANU, V. 187 / V: (esej) ~c/ti / Pzi: -diez / E: pereche] 1 (Ban) A împerechea. 2 (Olt; c. i. opinci) A croi perechi dintr-o piele.
părecheat, ~ă a [At: ALR II. 4587/36 / V: -ciut / PI: -aţi, ~e /' E: părechea] (Ban) împerecheat.
părechere sf [At: ALECSANDRI, P. III. 48 / PI: ~ri / E: părechea] (îvr) împerechere. părecheriţă sf vz părăcherniţă părechcrniţd sf vz părăcherniţă părechi v vz părechea părechit, ~ă a vz părecheat părcdnic s vz perednic
părelnic, ~ă [At: CONACHI, P. 258 / PI: -ici, -ice / E: părea1 + -elnic] (Asr) 1 a Aparent. 2 a Imaginar. 3 a înşelător. 4-5 a, av (într-un mod) lipsit de claritate.
părelnicie sf [At: IORDAN L. R. A. 178 / PI: -ii / E: părelnic + -/>] (Nob) însuşire a ceea ce este părelnic Si: aparentă.
părere sf [At: CORESI. EV. 3 / PI: -ri / GD şi (rar) -ei / E: părea1] 1-2 (înv) Fel în care (se prezintă sau) dă impresia că este ceva sau cineva Si: aparenţă, aspect, înfăţişare. 3 (îlav) La ~în aparenţă. 4 (îal) La prima vedere. 5 (îlc) Cu ~că Sub pretext că. 6 (îal) Pe motiv că. 7 Convingere. 8 Credinţă. 9 Impresie neîntemeiată, care nu corespunde realităţii sau logicii faptelor Vz amăgire, înşelare, rătăcire. 10 Ceea ce înşeală simţurile sau mintea Vz iluzie, impresie, închipuire. 11 (înv; îla) Fără (de) ~ Neîndoielnic. 12 (îlav) într-o - într-o doară. 13 (îal) Insistent. 14 (îlav) Pe - Pe bază de simple impresii. 15 (îal) Din auzite. 16 (îls) O ~ de O cantitate infimă, abia perceptibilă din ceva. 17 (Reg; îlv) A-şi ieşi din ~ri A se convinge că nu avea dreptate. 18 (Ccr) Nălucire. 19 (înv) Deşertăciune. 20 Ceea ce gândeşte, crede sau afirmă cineva asupra unui subiect. 21 Fel de a gândi. 22 Punct de vedere, 23 Opinie. 24 Concepţie.
25	(îlv) A fi de (sau. înv, întru) ~ A crede. 26 (îlv) A(-şi) da (sau. rar) a se da) (cu) ~a (ori câte o ~) A opina. 27 (îe) A fi de aceeaşi ~ (cu cineva) sau a fi de (sau. reg. ia) ~a cuiva A fi de acord cu cineva. 28 (îe) A fi de altă ~ A crede altceva. 29 (îae) A considera altfel un anumit lucru. 30 (îae) A nu fi de acord cu cineva. 31 (îls) ~ de bine sau (îrg) ~ bună (înv) bună ~ Sentiment de satisfacţie, de bucurie. 32 (îal; pex) Ceea ce provoacă satisfacţie, bucurie. 33-34 (îls) ~de rău sau (îrg) ~ rea, (înv) ~ rău Sentiment (de regret sau) de remuşcare. 35 (îal) Sentiment de supărare. 36 Mimică, atitudine care exprimă sau trădează părerea (20) cuiva.
părelnic, -ă smf, a [At: CORESI. EV. 333 / PI: -ici, -ice / E: părere + -nic] (înv; d. oameni) 1-2 (Persoană) care nu crede în reuşita unui lucru, care se îndoieşte de ceva Vz pesimist, sceptic, părese sfp vz păresimi păresemi sfp vz păresimi
950
PĂROS
păresimi sfp [At: (a. 1626) CUV. D. BĂTR. II, 243 / V: (îrg)pareasimi, paresime, par-, paris—, părăsimă sfs, -ea.semi, (rai* şls -easenul) -easinii, -ese, ~semi, ~eţi / E: ml quadragesima] (îvp; îrc) 1 Post al Paştilor. 2 Perioadă de timp cât durează Postul Paştilor, egală cu patruzeci de zile Si: (îdt) patruzecime (2).
păresimier sn [At: PANN. ap. ŞĂINEANU. DU / V: par~ / P: ~mi-er l PI: -e / E: păresimi + -ar] (Rar) Carte bisericească în care este cuprinsă slujba păresimi lor.
păretar sn [At: NEAGOE, ÎNV. 109/32 / V: pălătar, păletar, pălitari, părătar, -e, -iu, păritar, per~, peritar / Pi: -el E: mi parietarius sau părete + -ar] 1 Scoarţă mică. bucată de pânză brodată, hârtie cu desene colorate etc., care se pune pe pereţii caselor ţărăneşti sau pe laviţă. în scop decorativ. 2 Scândură lungă fixată de-a lungul pereţilor caselor ţărăneşti, pentru a nu se atinge de perete cel care şade pe laviţă. 3 (înv) Hartă murală gravată pe o placă de metal. 4 (Trs) Dungă de muruială. lată de aproximativ
0	palmă, care se trage în partea de jos a pereţilor. 5 (Reg) Substanţă colorantă care se pune în var. pentru a da pereţilor casei o anumită culoare.
6	(Reg) Scobitură, firidă făcută în perete, unde se păstrează diferite lucruri.
7	(Reg) Stâlp care sprijină straşina casei. păretare sn vz păretar
păretar iu sn vz păretar părete sm vz perete păr etnie s vz perednic păretnică sf vz perednic păreţ sm vz perete păreţi sfp vz păresimi părgament sn vz pergament
părgan s [At: VICIU. GL. / PI: net / E: net] (Ban; Trs) Pânză subţire şi fină. din care se fac cămăşi. păr gaj' sm vz pârgar părgaviţ, ~ă a vz pârgaviţ părgăh v vz părgălui părgăht, ~ă a vz părgăluit
părgălitură sf [At: LEXIC REG. 71 / PI: -ri / E: părgăli + -tură] (Trs) Părgăluială (4);
părgălui vt [At: ŞEZ VII. 1 14 / V: ~/i. părgăh, pâr- / Pzi: -lese / E: mg pergeî] (Reg) 1-2 A prăji (cu sau) fără untură. 3 A pregăti în tigaie, la foc. amestecul de ceapă, boia şi grăsime, pentru rântaş sau pentru alte preparate c u 1 i n are.
părgăluială sf[At: DIALECT. I. 185 / PI: -ieli / E: părgălui + -eală] (Reg) 1-2 Prăji re (cu sau) fără untură. 3 Pregătire a amestecului de ceapă, boia şi grăsime pentru rântaş. 4 Ceapă prăjită în grăsime, care se pune într-o mâncare Si: (reg) părgălitură.
părgăluit, -ă a [At: ALR SN IV. h 1096/235 / V: -l\t, părgăht /' PI: -iţi, -e / E: părgălui] 1-2 (Trs; Ban; d. alimente) Care a fost prăjit (în untură). păr glii v’ vz pârgui
pări vt [At: LEXIC REG. 106 / Pzi: -resc / E: par1] 1 (Buc; c. i. pari) A bate (pentru a fixa). 2 A bate pe cineva cu parul1. păr inii e sf vz parimie părinc sm vz părâng1
părinciorsm [At: DDRF / PI: -i / E: părinte + -ior] 1-2 (Pop; şhp; mpl) Părinţi (1) (dragi). păring sm vz părâng1 păringenit, -ă a vz părăginit
părinte sm [At: PSALT. HUR. 367119 / PI: -nţi / E: ml parens, -ntis]
1	(Lpl) Tată şi mamă. 2 (îla) Sărac de ~nţi Orfan. 3 (îs; pfm) Ultimul la -nţi Ultima rezervă de bani. 4-5 (Rar; lsg) Fiecare dintre cei doi părinţi (1) (consideraţi împreună sau) formând o unitate. 6 Strămoşi. 7 Bărbat considerat în raport cu copiii săi. 8 (La Vc) Termen cu care copilul se adresează acestui bărbat Si: tată. 9 (îe) De când te-au făcut doi ~inţi Niciodată. 10-11 Cap (bărbătesc) al familiei. 12 (Fig) îndrumător. 13 (Fig) Protector. 14 (Reg; îs) ~ sufletesc Naş. 15 (Fig) Conducător. 16 (Fig)
Fondator al unei ştiinţe, al unei mişcări culturale etc. Vz creator, iniţiator, întemeietor. 17 (Bis; fig; cu determinările „milostiv”, „ceresc“, „veşnic“. ,,atotţiitor“) Dumnezeu. 18-19 (întemeietor sau) conducător al bisericii creştine. 20 (Fig) Preot. 21 (Fig) Călugăr.
părintesc, ~ească a [At: PRAV. 97 / V: (îpp) -nţesc l PI: -eşti / E: părinte + -esc] 1 De părinţi (1). 2 Strămoşesc. 3 Care aparţine părinţilor (1). 4 Care se referă la strămoşi. 5-6 Care provine (de la părinte sau) de la strămoşi. 7-8 Ca de la (părinţi sau) de la strămoşi. 9 Ca un părinte (1).
10	(Pex) Iubitor ca un părinte Si: (liv) patern. 11 Care aparţine strămoşilor.
12	Moştenit de la strămoşi.
părinteşte av [At: ŞINCAi, HR. I. 3/20 / V: (pop) ~nţeşte / E: părinte + -este] 1 Ca un părinte (1). 2 (Pex) Cu dragoste, cu căldură.
părinţel sm [At: PANN, P. V. I. 75/13 / PI: -ei / E: părinte + -el] 1-4 (Fam; şhp) Părinte (20-21) (tânăr).
părinţenie sf [At: BRĂTESCU-VOINEŞTI, P. 304 / PI: -ii / E: părinte + -enie] (Rar) Calitate de tată, de părinte (1) Si: (rar) părinţie. părintesc, -ească a vz părintesc părinţeşte av vz părinteşte
părinţie sf [At: PSALT. 38 / PI: ~i/ / E: părinte + -ie] 1 (Rar) Părinţenie.
2	(îlav) Cu ~ Părinteşte (1). 3 (îrg) Bucată de pământ moştenită. 4 (Pex) Patrie (1).
părinţime sf [At: PSALT. 200 / PI: -mi / E: părinte + -ime] (îvr) Părinţie
(3).
părioaj ă sf vz păioară părip sm vz parip păriptare sf vz pănătare părisimă sfvz parasimă
părişor sm [At: BARCIANU, V. / PI: -ri / E: par1 + -işor] (rar) Păruş. păritar sn vz păretar
părită sf [At: ALR I, 1697 / PI: -te / E: mg pariltya] (Reg) Praştie.
păriţune sfvz piericiune
părizol sn vz parasol
păii v vz pâri
păr joi sn vz pârjol
părjoh v vz pârjoli
părlaghie sfvz pătlagină
părlaghină sf vz pătlagină
părlagină1 sfvz părangină1
părlagină2 sfvz pătlagină
părlangină sfvz părangină1
păr laz sn vz pârleaz
părlăgică sfvz pătlăgea
părlăpreu sn vz parapleu
părlăudi v vz palaurdi
pârlea sma vz pârle
părmanent, -a a vz permanent
părmăcelsm [At: GR. S. VI, 120 / PI: ~e/7 E: parmac!~r -el] 1-2 (Reg) Parmac1 (mic).
părmăcui vt [At: BIBLIA (1688). 2471 /14 / Pzi: -esc / E: parmac1 + -ui] (îvr) A întări cu pannaci1.
părnăhai sn [At: DR. IV, 762 / PI: ~e, -uri / E: mg părnahai] 1 (Trs; Mar) Faţă de pernă. 2 (Mar) Epitet dat unui om neînsemnat.
părnăjac sn [At: (a. 1811) IORGA. S. D. XII. 227 / V: parnajac,pâr~ I PI: -uri / E: mg parnazsăk] 1-2 (îrg) Saltea (umplută cu paie) Vz matraţă, mindir, păier, sălmăjac, străjac. părnuş sm [At: H X. 106 / PI: -i / E: net] (Moi) Specie de şoarece. părocă sfvz parocă părodie sf vz paradă părofie sfvz parohie
păros, —oasă [At: HERODOT (1645), 81 / PI: -oşi, -oase / E: păr1 + -os] 1 a (D. fiinţe) Acoperit cu mult) păr1 (1). 2 a (D. ţesături) Acoperit cu 1111 strat pufos, format din capetele firelor care ies afară. 3 a (îe) A spune moşi -oşi A spune lucruri fanteziste. 4 a (D. insecte, omizi) Acoperit
95 î
PĂRPARIŢĂ
cu fire chitinoase. as peri. 5 a (D. plante) Acoperit cu filamente foarte fine. cu fire de origine epidermică. 6 sf(Reg) Plantă erbacee nedefinită mai îndeaproape. 7 sn Cânepă de calitatea a doua. pârpăriţă sfvz pâr pâr iţă păr păduche i, sm vz pitpalac
părpăgan sm [At: COMAN. GL. / PI: ~i / E: cf păgân] (Reg) Păgân.
pârpălac1 i, sm vz pitpalac
pârpălac2 sn vz pârpălac1
părpălatic, ~ă a vz pârpălatic
părpăli v vz pârpăli
părpăhcurisnp [At: COMAN. GL. / E: net] (Reg) 1 Rămăşiţe de crengi sau de surcele. 2 Crenguţe uscate care ard repede. par păliţii sf vz pârpăriţă părpăngei sm vz parpangică par păr sm vz per per părpărit s vz perpelit pârpăriţă sfvz pârpăriţă păr pian sm vz par pian păr secat,	a vz piersicat
parsechi sn vz parsechi parset sn vz parsechi părsk sm vz prâslea părşune sfvz păşune părtal sn vz partal
părtaş, ~ă smf [At: CORESI, EV. 437 / PI:	~e / E: parte + -c/ş]
1-2 Persoană (care primeşte sau) căreia i se dă o parte dintr-un bun material Si: (îrg) părtălaş i, 1-2). 3-4 Persoană care (stăpâneşte ori) foloseşte un bun material împreună cu o altă persoană Si: (reg) partaleş, (îrg) părtălaş (3-4) Vz asociat, tovarăş. 5 Persoană care beneficiază, împreună cu alta sau cu altele, de un bun spiritual. 6 Persoană care are de suportat. împreună cu alta sau cu altele, un necaz. 7 Persoană care participă, alături de alta sau de altele, la o activitate Si: participant. 8 (Spc) Persoană care participă, alături de alta sau de altele, la o acţiune reprobabilă Vz complice. 9 (Rar) Partizan a! unei doctrine. 10 Persoană căreia cineva îi încredinţează gândurile sale intime Si: confident.
părtălaş smf [At: LM / Pî: -i, -e / E: cf părtaş, părtătlui] 1-4 (îrg) Părtaş (1-4).
părtăh v vz părtălui
părtălui vt [At: ANON, CAR. / V: (css) -li / Pzi: -esc / E: mg pârtol] (Trs: Ban) A părtini pe cineva.
părtăluitor, ~oare a [At: ANON. CAR.! P: -lu-i- / PI: ~i, -oare / E: părtălui + -tor] (Ban) Părtinitor (1). partăseală sf vz pardoseală părtaşi v vz pardosi
părtăşanie ,v/'[At: ALR 1.589/798 / PI: -ii / E: drr împărtăşanie] (Reg) Sfintă cuminecătură.
părtaşi vtr [At: PAMFILE. CER. 122 / Pzi: -şese / E: drr împărtăşi] 1-2 A (se) cumineca.
părtaş ie sf [At: (a. 1654). ap. CADE / PI: ~i/ / E: părtaş + -ie] 1-2 (înv) Situaţie de a fi părtaş cu cineva (la împărţirea unui bun material sau) la
o	acţiune. 3 Obţinere a unei părţi din ceva. 4 Participare. 5 (înv) Părtinire.
6	(îvr) Parte.
părîăşire sf[At: VĂCĂRESCU. GR. 17/5 / PI: -ri / E: părtăşi] (Gnu; îvr) Participiu. părtăşiiiv sn păriişitiv
părtean, smf [At: ŞINCAI, HR. I. 229/4 / PI: -erii / E: parte + -ean] (înv) Partizan. părteni v vz părtini
părtenie sf [At: PÎSCUPESCU, O. 60/16 / PI: -ii / E: parte + -enie] (îrg) Parte. parte nire sfvz părtinire părtenitor, ~oat'e a vz părtinitor
părţi vi [At: DOSOFTEI. PS. 324/13 / V: (reg) pârii / Pzi: -tesc ! E: parte] 1 (îrg) A părtini. 2 (Reg; îf parti) A-şi alege o parte din ceva. părţică sfvz părţică părticea sfvz părticică
părticică sf[At: (a. 1672) IORGA.. S. D. VII, 34 / V: -cea (css) / Pî: -cele IE: parte + -icică] 1-16 (Şhp) Parte (1-2,26-28,36,50-51) (mica).
17	(Reg) Anafură. 18 (Spc; înv) Moleculă. 19 (Spc; înv) Particulă. pârtie sfvz pârtie părtigă sf vz părţică părtina v vz părtini
părtini [At: URECHE, L. 68 / V: (înv; esej) -na / Pzi: -nesc / E: părtean]
1	vt (C. i. oameni) A avantaja în mod conştient în dauna altcuiva Si: a favoriza, (îrg) a părăsi (1), (înv) a parini, (reg) a părtălui. 2 vi (înv; udp ,,la“) A participa în folosul cuiva sau a ceva Si: a contribui, 3 vt (îvr) A face părtaş (1). 4 vi (înv) A împărtăşi aceeaşi soartă cu cineva. părtinie sf [At: DDRF / Pî: ~i/ / E: părtini + -ie] (Rar) Părtinire (1). părtinire sf[At: MINEIUL (1776). 121 rl/31 / V: (înv) ~ten~ / PI: -ri / E: părtini] 1 Avantajare în mod conştient pe cineva în dauna altcuiva Si: ocrotire, (rar) părtinie. 2 (înv; udp ,,la“) Participare în folosul cuiva sau a ceva. 3 Atitudine părtinitoare, lipsă de obiectivitate Si: (înv) părtăşie (4), Vz patimă, (rar) parţialitate, pasiune 4 (îlav) Fără ~ în mod obiectiv. 5 (îal) Fără excepţie. 6 (îlav) Cu ~în mod subiectiv, favorizând pe cineva în dauna altuia. 7 (înv) Participare în folosul cuiva sau a ceva.
8	(înv) Contribuţie.
părtinit, ~ă a [At: DDRF / PI: ~i(/, -e ! E: părtini] (Rar; d. oameni) Care este favorizat.
părtinitor, ~oare [At: MINEIUL (1776), I4v2/30 / V: (înv) ~ten~, ~iu / PI: -i, -oare / E: părtini + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care favorizează în mod conştient pe cineva Si: (rar) parţial2, (reg) părtăluitor. (înv) ocrotitor, protector Vz subiectiv. 3 a (înv; d. circumstanţe) Favorabil.
4-5 smf, a (înv) (Persoană) care participă la ceva. 6-1 smf a (înv) (Persoană) care contribuie ia ceva. părtinitoriu, -orie a vz părtinitor
pârtinos, -oasă a [At: ŞĂINEANU, D. U. / Pî: -oşi, -oase / E: părtini + -os] (Nob; d. circumstanţe) Prielnic.
părtişitiv sn [At: SFC IV, 92 / V: ~tăş~ / PI: -e l E: parte + -işoară] 1-2 (Nob) Părticică (1-2).
părtnicesc, -ească a [At: CANTEMIR, HR. 26 / PI: -eşti i E: partnic + -esc] (îvr) Particular. părtnicie ş/'[At: PSALT. 269 / PI: -ii i E: partnic + -ie] (îvr) Participare. părtui vi [At: M. COSTIN, ap. DLR / Pzi: ~elsr / E: parte + -ui] (înv; ccd) A părtini (1). părţa sf vz părţea părţalâ sf vz parcelă părţăla v vz parcela părţălan sn vz porţelan părţălă sf vz parcelă
părţea sf [At: DENSUSIANU. Ţ. H. 327 / V: ~?a / Pi: -ele / E: parte + -ea] 1-2 (Şhp) Părticică (1-2). 3-4 (Spc) Bucată (îngustă) de pământ arabil Si: parcelă.
părţi vt [At: SIMION DASC.. ap. LET. I. 37/27 / Pzi: -ţese, part i E: ml partire] (înv) 1 A împărţi în părţi. în bucăţi. 2 A împărţi ceva la mai multe persoane.
părţică .v/'[At: M. DRĂGHICI. F. I. 2712 / V:	~rtigă	/ PI: -ici
/ E: parte + -ică părţea css] 1-2 Părticică (1-2). 3 (Spc; înv) Atom. 4-5 (îf părtigă) Părticică (5-6).
părţilaş sm [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 1 55 / PI: -/ / E: părţală + -aş] (Reg) Părtaş (1).
părţitiv a [At: SFC IV. 92 / V: ~iţiv / PI:	-e / E: părţit + -iv] (înv;
îs) Numeral - Numeral fracţionar.
părţitoare sf[At: CHEST. II, 417/64 / Pî: -ori i E: părţi + -toare] (Trs) Parte a şurii în care se păstrează nutreţul.
952
PĂSĂMÂNT
partitură sf[At: ŞANDRU - BRÎNZEU. JINA. 241 / PI: -ri / E:
+ -tură] (Reg) Loc unde iama se dă fân la oi Si: părtitoare. părţiţw a vz partitiv părucă sfvz perucă părucean sm vz părugean
părugean sm [At: TEODORESCU. P. P. 305 / V: ~ucea.fi! Pi: -eni / E: par1 + -ugean] 1-12 (Reg; şdp) Păniştean (1-12).
părugd sm [At: CIAUŞANU. V. 59 / PI: ~e/ / E: par1 + -ugel] 1-12 (Reg; şhp) Păruş (1-12).
părui1 [At: LB / Pzi: -csc / E: păr1 + -ui] 1 vt (Tăb) A îndepărta prin procedee chimice părul de pe pieile crude Si: a depila. 2 vt (îs) Maşina de păruit Maşină care face operaţia de îndepărtare a părului de pe piele.
3-4 vtrr (Fam) A (se) trage de păr1 (1) Vz flăcăi. 5-6 vtrr A (se) bate trăgându-se de păr1 (1). 7-8 vtrr (Pgn) A (se) bate.
părui2 [At: ECONOMIA. 153/25 / Pzi: -csc / E: par1 + -ui] 1 vt (îrg) A bate pari1 (1) pentru a împrejmui sau a delimita un teren. 2 vt (Spc) A pune araci de susţinere a viei sau a altor plante Si: a arăci. 3-4 vtrr (Trs; d. oameni) A (se) bate cu parul1 (1).
păruială1 sf [At: POLIZU / V: (reg) pălu- ! PI: -ieli. (reg) -ide ! E: părui1 + -eală] (Fam) 1 (Tăb) îndepărtare a părului de pe pieile crude Si: păruire1 (1), păruit1 (1). 2-3 (Bătaie prin) tragere de păr1 (2-3) Si: păruire1 (2-3). păruit1 (2-3). 4 (Pgn) Bătaie. 5 (Reg) Batjocură. 6 (Tăb; rar) Unealtă cu care se îndepărtează părul1 de pe cergi.
păruială2 sf [At: LEXIC REG. 62 / PI: -idi / E: părui2 + -eală] 1 împrejmuire sau delimitare prin pari1 (1) Si: păruire2 (1). păruit2 (1). 2 Punere a aracilor la vie sau la alte plante Si: păruire2 (2), păruit2 (2). 3 Bătaie cu paiul1 (1) Si: păruire2 (3),păruit (3). 4 (Cer) Totalitate a parilor1
(1)	aşezaţi vertical între buiandrugi. pentru a fixa vălătucii la casele de lut.
păruire1 sf[At: SFC II. 136 / PI: -ri i E: părui1] (Fam) 1-5 Păruială1 (1-5). 6 (Pgn) Bătaie. 7 (Reg) Batjocură. păruire2 sf[At: DRLU / PI: -ri / E: părui2] (înv) 1-3 Păruială2 (1-3). păruit1 sn [At: PAMFILE - LUPESCU, CROM. 205 / P: -uri / E: părui1] (Fam) 1-5 Păruială1 (1-5). 6 (Pgn) Bătaie. 7 (Reg) Batjocură. păruit2 sn [At: DRLU / P: -uri / E: părui2] (înv) 1-3 Păruială2 (1-3). părulă sf [At: LEX. MARS. 206 / A: net / PI: net / E: cf/W] (îvr) Flăcăruie.
păruleţsm [At: POLIZU / PI: ~i / E: par1 + -uteţ] 1-12 (Rai*; şhp) Păruş (M2).
părului sm [At: BÎRLEA. C. P. 8 / PI: -i / E: păi2 + -ulut] 1-2 (Pop; rar; şhp) Perişor2 (1-2). părurnb sm vz porumb pănmde sfvz părângă părunghe sfvz părângă
păruş sm [At: BIBLIA (1688). 143!/10 / PI: -i I E: par1 + -uş] 1-12 (Şhp) Par1 (1, 25, 27, 35-36, 39) (mic) Si: (rar) părişor (1-12). părulet (1-12), păruşor (1-12), părut3 (1-12), părugel (1-12), păruşel (1-12). păruştet (1-12).
păruşcă sf [At: PĂCALĂ. M. R. 25 / PI: -şte / E: ns cf par1 .păr1] (Reg)
1	(Bot) Ţăpoşică (Nardus strictă). 2 Iarbă aspră care se coseşte greu. 3 Loc de păsunat pe un munte.
pâruşd sm [At: ANTIPA. P. 786 / PI: -d l E: păruş + -el] (Reg) 1-12 (Şhp) Păruş (1-12). 13 Par1 (1) pe care se fixează cârligele la pescuit Vz pripon. 14 (Lpl) Pari pe care se împletesc nuiele, la casele cu pereţi din gard de nuiele Si: păruşeţi (13). 15 Scurtături din lemn care se pun pe acoperişul de paie al caselor fără streaşină, pentru a feri pereţii de ploaie.
păruşor sm [At: CADE / PI: -i / E: patJ + -uşor] 1-12 (Rar; şhp) Păruş (1-12). 13 (Bot; reg; îc) ~ul-babii-Năgară Planta Stipa capillata.
păniştean sm [At: I. IONESCU, C. 146/20 / PI: -eni / E: par1 + -uştean] 1-12 (Rar; şdp) Par1 (1,25,27,35-36,39) (mare) Si: (reg)părugean (1-12).
păruştd sm [At: LB / PI: -i / E: paiJ + -uşetJ 1-12 (Reg; şhp) Păruş (1-12). 13 (Lpl) Păruşei (14).
părut1 sn [At: COŞBUC. P. I. 52 / PI: (rar) -uri I E: părea1] (Rar) 1-2 înfăţişare (aparentă).
părut2, ~ă a [At: DIETET. 140/10 / Pi: -nţi. -e / E: părea1] (îrg) 1 Aparent. 2 înşelător.
părut1 sm [At: SFC II. 211 / PI: -i! E: păr1 4- -itţ] 1-2 (Mar; Trs; şhp) Perişor1 (1-2).
părut2 sm [At: T. PAPAHAGI. M. 228 / PI: -i / E: păr2 + -ut] 1-2 (Mar; şhp) Perişor2 (1-2).
părut3 sm [At: BARCIANU / PI: -i / E: paiJ + -ia] 1-12 (Rar; şhp) Păruş (1-12).
părută sf [At: BUD P. P. 25 / PI: -ţe / E: pară1 + -ută] 1-2 (Mar; şhp) Pară1 (1-2) (mică). părvac sn vz pâr va c
păs sn [At: CORESI. EV. 410 / PI: -uri / E: ml pensum cf păsa1] 1 (Reg) Greutate, de obicei piatră, cu care se apasă brânza, varza etc. puse la butoi. 2 (Îîaj; înv) ~ pământului Nenumărat, mult. 3 Durere sufletească greu de suportat şi pe care simţi nevoia s-o împărtăşeşti cuiva Si; chin. necaz, nemulţumire, suferinţă, supărare. 4 Grijă. 5 împrejurare dificilă Vz impas. 6 (îlav) Fără ~ Nepăsător Si: indiferent. 7 (Ie) A nu avea ~ de... A nu se sinchisi Si: a nit-i păsa1 de... 8 (Reg; îe) A avea ~pe cineva A fi supărat pe cineva. 9 (Ban) Dorinţă, 10 (Reg) Boală. 11 (Spc) Astmă.
păsa1 [At: PSALT. 54 / Pzi: păs. 2 peşi. 3 pasă! Cj: să pese / Par: păsat. (reg) păsut / E: ml pensare] 1 vi (îvp) A cântări sau a atârna greu. 2 vi (îvp) A se lăsa greu peste ceva Si: a apăsa. 3 viu (Ccd) A suporta cu greutate un lucru sau o situaţie, a-i fi sau a-i cădea greu cuiva. 4 viu (Ccd) A-i pricinui cuiva neplăceri. 5 viu (Ccd; udp „de") A simţi o nelinişte, o grijă supărătoare pentru ceva. 6 viu (Ccd; udp „de“) A nu rămâne indiferent la ceva. 7 viu (Ccd; udp „dek‘) A se îngrijora de ceva. 8-9 viu (Reg) A simţi o durere (fizică) Si: a durea.
păsa2 vi [At: COD. VOR. 120/17 / Pzi: 3 pasă. pas / Imt: pasă. pas. (Mar) pa / E: ml pas sare] 1 (Imt; îrg) A pleca Si: a se duce. 2 (Imt; îrg) A merge. 3 (îe) Pas, Burdele, la surcele A pune pe alţii să facă o treabă a cărei îndeplinire ne priveşte. 4-5 (D. oameni; ccd) A-i merge (bine sau) rău. 6 (Pfm; urmat de c „de“, „să“) încearcă să... Si: (pop) caută de... 1 (Pfm; urmat de c „de“. ,,să“) îndrăzneşte să...
păsare1 sf [At: 1. IONESCU. C. 170/6 / PI: -sări l E: păsa1] 1 (Pop) îngrijorare. 2 Preocupare pentru cineva sau ceva Si: grijă, interes. 3-4 (îljv) Fără (de) - Nepăsător.
păsare2 sf [At: PSALT. 87 / PI: -sări IE: ml pausare] (Pop; înv) Casă mare. păsare3 sfvz pasăre
păsat s [At: N. COSTIN. ap. LET. I. A 83/18 / V: (reg) pisat, pâsat. pusat i E: ml pinsatum] 1-2 Seminţe de mei (1-2). decorticate şi pisate.
3	(Pex) Boabe de porumb, mai rar şi de alte cereale, pisate sau măcinate mare Si: (reg) hulgur. crupe, urluială. 4 (îe) A face (pe cineva) ~ A nimici, a zdrobi pe cineva. 5 (Bot; Trs; şîc ^-mărunţel, ~-vrăbiei) Mei (Panicum miliacenm). 6 Mâncare preparată din păsat fiert, care se mănâncă, de obicei, amestecat cu lapte, cu unt şi brânză, cu untură etc. Si: (reg) meşnita. 1 Terci de mălai sau de făină Si: (reg) cir. 8 (îe) A-i curge (sau a-i cădea, a-i pica etc.) (cuiva) lapte (sau miere) în ~ Se zice despre cineva care are un noroc neaşteptat sau când cuiva îi merge foarte bine. 9 (îe) A vărsa laptele în ~ul cuiva A face un bine cuiva, a-1 ajuta. 10 (îe) A-i cădea ~ în guşă A-i veni cuiva ceva de-a gata. fără muncă şi cam pe neaşteptate.
11	(îe) A fi lapte cu ~ sau a fi ~ dulce A fi lucru bun şi plăcut, de mare folos pentru cineva. 12 (Reg) Colivă. 13 (Pan; reg) Măzăriche Si: mieluşei.
14	(Pan; reg) Alice. 15 (Pan; reg) Puroi care se scoate dintr-un coş Si: (pop) viermuş. grăuncior. păs ăi v vz pâisâi
păsăli vtr [At: COMAN, GL. 33 / V: (css) ~lui / Pzi: -esc / E: mg pazol] (Ban; Trs) .1-2 A (se) potrivi. 3-4 A (se) nimeri. 5-6 A (se) îmbina. păsăliii v vz păsăli
păsămant sn [At: VÎRCOL V. 97 / PI: -minte / E: păsa + -(ă)mânt] (Olt) 1 Grijă. 2 Necaz.
953
PĂSA N GIU
păsăngui sm [At: H XVIII. 284 / PI: -ii / E: cf pasmant] (Reg; csnp) Ceaprazar.
păsărar [At: (a. 1812) GCR II. 208/33 / PI: -/ / E: păsare + -ar] 1-2 sm (înv) Vânător de păsări care vânează cu şoimi. 3-4 sm (Vânzător sau) crescător de păsări. 5-6 sm. a (Şîc uliu—) (Specie de uliu) care are mărimea unui porumbel, spatele de culoare cenuşie închisă, partea ventrală albă sau roşcată, dungi transversale dese. de culoare brună întunecată Si: uliu păsăresc (Accipiter nisus). 7 sm (Orn; reg; şîc ~-cu-gheare-scurte) Ulişor (Accipiter badius brevipes). păsăret sn vz păsăret
păsăr&tic, -ă a [At: CIAUŞANU. R. SCUT. 12 / PI: -ici, -ice / E: pasăre + -atic] (Olt) 1 Lipsit de seriozitate Si: uşuratic. 2 Fără minte Si: copilăros.
păsărăresc, ~ească a [At: GALAN. B. I. 95 / PI: -eşti / E: păsărar + -e.vr] (Rar) Păsăresc (2).
păsârărie sf[At: GHICA. S. 534 / PI: ~i/ / E: păsărar + -ie] 1 (înv) Crescătorie de păsări. 2 (înv) Prăvălie în care se vindeau păsări.
păsărărit sm [At: BARIŢIU, P. A. I. 651 / E: păsărar + -it] (Rar) 1-2 (Vânare sau) prindere a păsărilor. 3-6 Profesiune a păsărarului (1-4).
pasăre a sf [At: N. TEST. (1648) 13v/9 / V: (reg) ~uă. pasere a / PI: -ele ! E: păsărică css] 1-4 (Şhp) Păsărică (1-4). 5 (Lpl) Ordin de păsări cu capul mic, cu picioare mici şi acoperite cu puf. cu ciocul tare. de obicei căutătoare. 6 (Şls) Pasăre care face parte din ordinul păsărele (5). 7 (îs) -elele reginei Dans popular asemănător cu hora. 8 (îas) Melodie după care se execută dansul păsărelele reginei (7). păsăreaua sfvz. păsărea
păsărel1 av [At: UDRESCU. GL. / E: pe + seară + -el] (Reg) Pe înserat. păsărel2 sm | At: PANN. E. II. 43/4 /PI: -ei / E: pasăre + -el] (îrg; şhp) 1-2 Bărbătuş (mic) de vrabie. 3-4 (Pgn) Bărbătuş (mic) de pasăre (1) Si: (reg) păsărut; (1-2). 5 (Euf) Organ genital al băieţilor.
păsăresc, -ească a [At: DRLU / V: (reg) păser~ / PI: -eşti / E: pasăre + -esc] 1 Care aparţine păsărilor Si: (reg) păsărăresc (1). 2 Privitor la păsări Si: (reg) păsărăresc (2). 3 De păsări Si: (reg) păsărăresc (3). 4 Pentru păsări Si: (reg) păsărăresc (4). 5 (D. limbaj) Greu de înţeles. 6 (D. limbaj) Cu aspect de argou sau de jargon. 7 (D. limbaj) Convenţional.
8	(Orn; îc) Uliu-~ Uliu păsărar (6) (Accipiter nisus).
păsăreşte av [At: LB /E: pasăre + este] 1 Ca păsările. în felul păsărilor.
2	(îe) A vorbi (sau a zice, a grăi etc.) ~ (sau pe ~) A vorbi într-o limbă care nu se poate înţelege. 3 (îae) A vorbi în argou sau în jargon. 4 (îe) A învăţa ~ A învăţa pe dinafară fără a înţelege Si: papagaliceşte.
păsăret sn [At: DELAVRANCEA. T. 154 / V: -rat / PI: (rar) -uri / E: pasăre + -et] 1 (Csc) Mulţime de păsări Si: păsărime (1). (rar) păsărghii.
2	(Csc) Stol de păsări Si: păsărime (2). 3 (Csc) Totalitate a păsărilor Si: păsărime (3). 4 (Csc; spc) Păsări de casă Si: păsărime (4).
păsărglni sfp [At: SADOVEANU, O. III. 487 / E: cf pasăre] (Rar; csnp) Păsăret (1).
păsări vtr [At: CANTEMIR. IST. 39 / V: pas- / Pzi: -resc / E: pasăre] (îvr) 1-2 A (se) transforma în pasăre (1).
păsărică sf{At: MUREŞ AN U, P. 3/1 /V: păser~ / PI: -ici / E: pasăre + -ică] 1-2 Pasăre (1) (mică) Si: păsărea (1-2). pasăruică (1-2). (îrg) păsăruie (1-2). păsărută (1-2). (reg) păsărioară (1-2). păsăriţă (1-2). păsărucă (1-2). 3-4 (Fig; fam; şhp) Apelativ dezmierdător pentru o fată (mică şi veselă) Si: păsărea (3-4). păsării ică (3-4). (îrg) păsăruie (3-4). păsărută (3-4), (reg) păsărioară (3-4), păsăriţă (3-4).păsărucă (3-4). 5 (îe) A avea (o) ~ (sau păsărele) la cap (sau, rar. sub pălărie) A fi nebun.
6	(îae) A fi excentric. 7 (Orn; reg) Vrabie (Passer domesticus). 8 (Orn; reg; şîc ~ca plugului, ~ca domnului) Codobatură (Motacilla alba). 9 (Reg; îcs) De-a ~ca Joc de copii, care constă din baterea palmelor. 10 (Trs; Buc) Turtă din aluat în formă de pasăre, făcută special pentru copii Si: (reg) pupăza.păsarulă (5).pasăruică (5). 11 (Fam; la pocher) Pas1 parol. 12-13 (Euf) Organ genital (femeiesc sau) bărbătesc la copii. păsăricoi s/ni [At: ALR I, 1015/890 / E: păsărică + -o/] (Reg) Vrăbioi. păsătie sf[At: DRLU / PI: ~i/ / E: pasăre + -ie] (îvr) Cuşcă sau coteţ de păsări.
păsărime sfs [At: MOXA. 390/31 / E: pasăre + -i/ne] 1-4 Păsăret (1-4). păsărioară sf [At: MARIAN. 0.1.409 / P: -ri-oa- / PI: -re / E: pasăre + -ioară] (Reg) 1-4 (Şhp) Păsărică (1-4). 5 Vrăbiuţă.
păsăriţă sf [At: CANTEMIR. IST. 114/ V: paser~ / PI: -te / E: pasăre + -iţă] 1-4 (Reg; şhp) Păsărică (1-4).
păsăroaică .s/[At: MERA. L. B. 66 / PI: -ice / E: pasăre + -oaică] 1-2 (Reg; şdp) Pasăre (1) (mare) Si: păsăroi (1-2).
păsăroi smi [At: ŢICHINDEAL. F. 367/9 / E: pasăre + -oi] 1-2 (Şdp) Păsăroaică (1-2). 3 Bărbătuş de pasăre (1). 4 (Reg) Vrăbioi. 5 (Fam; gmţ) Băiat.
păsărucă sf[At: BĂCESCU. PĂS. 123 / PI: -uci / E: pasăre + -ucă] 1-4 (Reg* şhp) Păsărică (1-4). 5 (Orn; îc) ~uca-plugului Codobatură (Motacilla alba).
păsăruică sf [At: PSALT. 272 / V: păser- / E: pasăre + -uică] 1-4 (Şhp) Păsărică (1-4). 5 (Reg) Păsărică (10). 6 (Reg) Vrăbiuţă. 7 (Orn; reg; şîc ~a-plugului) Codobatură (Motacillci alba).
păsăruie sf[At: MOXA 390/32 / Pî: ~u/ / E: pasăre + -uie] 1-2 (îrg; şhp) Păsărică (1-2).
păsărut sm [ At: ALR I. 1047/295 / PI: -i / E: pasăre 4- -uţ] (Reg) 1-2 (Şhp) Păsărel (3-4). 3 (Orn) Cinteză (Fringilla coelebs).
păsărută sf[ At: CANTEMIR. IST. 146 / V: păser- / PI: -ţe / E: pasăre + -uţă] 1-4 (Şhp) Păsărică (1-4). 5 (Trs) Păsărică (10). 6 (Orn; reg) Vrabie gulerată (Passer montanus).
păsătar sm [At: BĂCESCU, P. 43 / PI: -i / E: păsat + -ar] (Buc) Puiet de peşte foarte mic.
păsătie sm [At: ALR I, 747 / 348 / PI: -ici / E: păsat] (Mar) Caltaboş preparat cu sânge Si: sângerete.
păsătoare .v/'[At: ALR II. 6649/27 / PI: ~ori / E: ns cf păs2] (Reg) Unealtă de dulgherie care serveşte la marcarea unghiurilor, la retezarea capetelor scândurilor etc.
păsător, -oare a [ At: BARCIANU / PI: -i. -oare / E: păsa1 + -tor] (îrg)
1	Care se îngrijorează de cineva sau de ceva. 2 Care pune totul la inimă Si: grijuliu, sensibil. 3 Care suportă uşor întâmplările neplăcute.
păsătos, -oasă a [At: LB / PI: ~o.y/. -oase / E: păsat + -ay’] (Trs; d. fructe sau legume) Făinos.
păsătiii vi [At: ALR SN III. h 797/574 / Pzi: 3 -este / E: păsat + -ui] (Reg) A ninge cu fulgi mari.
păsăţel [At: I. CR. II. 175 / Pî: -ei / E: păsat + -el] (Reg) 1-2 sm (Şhp) Păsat (1) (mic). 3 a (îs pere -ele) Varietate de pere lunguieţe, gălbui, cu miezul aspru şi cu gust dulce. 4 sm Griş. 5 sm Specie de strugure cu boabe mici. 6 sm (Bot; şîc ~elul-vrăbiuţei) Păducherniţă (Lepidium ruderale). păs car s/n vz pescar
păscare sf[At: CONV. LIT. IX. 7 / PI: -cari / E: pasc (Pzi paşte*)] (Reg) 1 Păscut1. 2 (Ccr) Păşune. 3 (Reg; la jocul cu mingea; îoc bătaie) însărcinare de a prinde mingea Si: (reg) păscăreală, păscut3 (21).
păscălar sm [At: BĂCESCU, PĂS. 123 / PI: -i / E: cf pescar] 1 (Reg) Pescar. 2 (Orn; Trs; Mar) Pescăruş. 3 (Orn; reg) Specie de prundăraş nedefinită mai de aproape (Chciradrius).
păscălăriţă i/[At: T. PAPAHAGI. M. 228 / PI: -ţe / E: ns cf pescărel] (Orn; reg) Ciocârlie (Alauda arvensis).
păscălău1 sm [At: GHEŢIE, R. M. / PI: -ai / E: păscăli + -ău] (Trs) Păscălitor.
păscălău2 s/i [At: DR. IV. 1081 / V: pascal-,pas- / PI: -aie, (reg) -aiui / E: paşte3 + -alău cf cosalau] (Trs; Mar) Păşune (1).
păscăh vt [ At: LB / Pzi: -lese / E: drr păscălie] (îvr) A prezice viitorul din pascalie. păscălie sfvz pascalie
păscălier sm [At: SCL 1969. 140 / P: -li-er / PI: -i / E: păscăli + -ar] (Reg) Păscălitor.
păscălitor, ~oare smf [At: KLEIN. D. 395 IV: (înv) -iu I PI: -i. -oare / E: păscăli + -tor] (îvp) Persoană care prezice viitorul, din pascalie Si: astrolog, păscălău, păscălier, profet, z.odier. păscălitoriu sm vz păscălitor
954
PĂSTĂIOS
păscălitură sf [Al: LB / PI: -ri / E: păscăli + -tură] Prezicere pe baza pascaliei.
păscăliţă sf[At: JAHARESBER. XII. 141 / PI: -ţe / E: pascali + -iţă] (Ent; reg) Buburuză (Coccinella septempunciata). păscanat sm vz păstârnac păscăndţ sm vz păstârnac
păscăneţs [Aî: GLOSAR REG. / Pi: net /E: paşte3 + -ăneţ] (Reg) Păşune
(D-
păscăraş sm vz pescăruş
păscăreală sf[At: PAMFILE. J. I. 20 / Pi: -di / E: păscare + -eală] (Reg; la jocul cu mingea) Păscare (3). păscărd sm vz pescar el pascdrcsc, -ească a vz pescăresc
păscări1 vi [At: ALR SN, h 1293/514 / Pzi: -resc / E: păscare] (Reg; Ia jocul cu mingea) A fi ia prinsul mingii. păscări2 v vz pescări
păscărie sf[At: PAMFILE. J. I, 21 / Pi: ~i/ / E: paşte3 + -ărie] (Reg) Roi al jucătorului care trebuie să prindă mingea. păscărime sfvz pescărime păscărit sn vz pescărit păscăliţă sf vz pescărită
păscărui smi [At: ALR L 1046/255 / E: păscar + -ui] (Om; reg) Pescăruş. păscăruş s/n vz pescăruş
păscător, -oare [At: BIBLIA (1688). 2453/35 / Pi:	~oare I E: paşte?
+ -ător] 1 a (Rar; d. vite) Care paşte3. 2 sf (Pop) Păşune (1). 3 sm (Reg; Ia jocul cu mingea) Jucător care trebuie să prindă mingea.
păs căt orie sf [At: CHEST. V. 22/100 / PI: ~i/ / E: păscător + -ie] (Reg) Păşune (1).
păscătwră sf [At: SBIERA. F. S. 30 / PI: -ri / E: paşte3 + -dtură] (Reg) Păşune (1). păschiulă sfvz paşchiulă
păscior sm i At: L. CR. II. 228 / PI: ~i / E: pas2+ -dor] 1-2 (Rar; şhp) Pas2 (1) (mic). păs c iu ne sfvz păştiune
păscoaie sfi [ At: DLR / E: dl peşte1] (Reg) Femelă a păstrăvului1. păscoi sini [At: CONV. LIT. XLIV-,. 268 / E: peşte2] (Pop) Peşte2 mascul. păscorniţă sf vz păcorniţă păs cos, -oasă a vz pescos
păscrisă sf[At: MAT. DIALECT. I. 138 / V: pră- / A: net / E: ns cf scris] (Ban) Farmece de dragoste.
păscui1 vi [At: NECULCE, L. 364 / Pzi: -esc. păscui / E: paşti1 + -ui] (înv) A serba Pastele1.
păscui2 [At: VICIU, GL. / Pzi: păscui, 3 -este i E: paşte3 + -ui] 1 vt (Trs) A presimţi un rău, o nenorocire. 2 viu A face să presimtă, a da sentimentul că se va produce. păscui3 v vz pescui
păscuială sf[At: H X. 489 / PI: -idi / E: net] (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape. păscuit sn vz pescuit păscuitor, -oare smf a vz pescuitor păscură sfvz păstură1
păscut1 sn [At: (a. 1776) IORGA, S. D. V. 256 / PI: -uri / E: paşte3] i Paştere (1). 2 (Pan; înv) Culegere. 3 (Pan; înv) Procurare. 4 (Pex) Hrănire. 5-19 Paştere (5-19). 20 (Reg; la jocul cu mingea; îoc bătaie) Păscare (3).
păscut2, -ă [At: PSALT, 165 / PI: ~u(/, -e / E: paşte3] 1 a (D. iarbă, fân) Mâncat de către animale erbivore. 2 a (Pan; înv) Cules. 3 a (Pan; înv) Procurat. 4 a (Pex) Mâncat. 5 a (D. stări sufleteşti, facultăţi psihice) Resimţit. 6 a (D. stări sufleteşti, facultăţi psihice) întreţinut. 7 a (D. stări sufleteşti, facultăţi psihice) înteţit. 8 a (înv) Ros de către viermi, boli. 9 a (înv) Distrus de către viermi, boli. 10 a (înv) Dezonorat. 11 a (îvr) Rătăcit. 12 a (Reg; d. păr) Tocit. 13 a (Reg; d. păr) Tuns. 14 a (D. 1111 teren) Folosit ca loc de păşune. 15 a (D. animale erbivore) însoţit de către
păstor pentru a paşte (1). 16 a (Bis; înv; d. colectivităţi) Condus de către un îndrumător spiritual. 17-18 smf a (Bis; înv) (Om) îndrumat de către duhovnic. 19-20 smf a (Fiinţă) ocrotită, păzită. 21 a (Fig) Urmărit cu perseverenţă de noroc. 22 a (Fig) Ameninţat de primejdii. 23 a (Fig) Duşmănit. păscut sm vz pescuţ
păscuţă sf [At: SEVASTOS, N. 10 / Pi: -ţe (reg) -ţi / E: pască + -uţa] 1-2 Paşti1 (20) (mic). 3 (Trs) Paşti1 (1). 4 (Bot; reg) Floarea-paştilor (.Anemone nemorosa). 5 (Bot; reg) Bănuţă (Bellis pere/uiis). 6 (Bot; reg) Traista-ciobanului (Capsella bursa pastoris). păsdere sfvz puzderie păseare sfvz pasăre paserea sfvz păsărică păseresc, -ească a vz păsăresc păserică sfvz păsărică păseruică sfvz păsăruică păseruţă sf vz păsăruţă
păseşălat a [At: ALR SN I. h 113/36 / PI: -aţi, -e ! E: net] (Reg; d. porumb) Care a rămas necrescut. pipernicit.
păsmăngl vr [At: (a. 1951) CV nr. 11.37 / Pzi: -iese/ E: ns cfposmăgi] (Reg) 1 A se strădui. 2 A se necăji.
păsinăngit, -ă [At: UDRESCU, GL. / PI: -iţi. -e / E: păsmăngi] 1 a (Mun; d. oameni) Slab, prăpădit. 2 a (Fig; reg) Amărât. 3 a (Fig; reg) Greu. 4-5 smf a (Mun) (Om) zăpăcit Si: aiurit. zănatic.
păsoniu s [At: PSALT. HUR. 3875 / PI: net / E: net] (înv) 1 Casă. 2 Palat1.
păstaică sf [At: ANON. CAR. / V: pos-. posteică l PI: -tăi ci / E: păstaie + -că] (îrg) 1 Păstaie (2). 2 (îc) Postaică-galbenă (sau verde) Fasole (Phaseolus vulgaris). 3 Roşcovă.
păstaie sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: -are, (reg) -ară.-tal. -tău. -tie. păs-, pos-. postavie. postău. postăie, postovie l PI: -tăi / E: cf alb pistae] (Bot) 1 (Udp ,,de“) Fruct dehiscent în formă de teacă, al plantelor din familia leguminoaselor, cu una sau mai multe seminţe prinse de-a lungul liniei de sudură a carpelei Si: teacă. 2 (Spc) Fruct verde al unor specii de fasole Si: (îrg) păstaică (1). 3 (Spc; reg; şîc postaică-pentru-flori) Diferite specii de fasole (Phaseolus). 4 (Reg; şîc ~-de-sânziană, ~tăi-de-miere) Roşcovă. 5 (Reg) Ament de nuc. de alun etc. 6 (Reg; lpl) Ardei iuţi (Capsicum annuum). 1 (Reg; îc) ~ia-lupului larba-fiarelor (Cxnanclium vincetoxicum). păstară sfvz păstaie păstare sf vz păstaie păs fă pp vz peste
păstăcioară sf [At: I. CR. 1.22 / PI: -re / E: păstaie + -cioară] 1-8 (Reg; şhp) Păstăioară (1-8).
păstăi vt [At: ALR I, 850 / 56 / Pzi: -esc f E: păstaie] (Reg; c. i. plante leguminoase) A păstări1.
păstăiată sf [At: ŢOPA. C. 220 / PI: -te / E: păstaie] (Bot; reg) Lopăţea {Lunaria redivina).
păstăicos, -oasă [At: F (1876). 209 / PI: -oşi, -oase / E: păstaică + -oy] 1-3 a (Reg) Păstăios (1-3). 4-5 sf(Rar; lpl) Păstăioase (4-5).
păstăieţ, -eaţă a [At: GHEŢIE. R. M. / PI:	-e	/	E:	păstaie + -et]
(Reg) 1-3 Păstăios (1-3).
păstăiodj'ă sf [At: BRANDZA. FL. 140 / Pi: -re / E: păstaie + -ioară] 1-8 (Şhp) Păstaie (1-4) (mică) Si: (reg) păstăcioară (1-8),păstăiuţă (1-8).
9	Plantă erbacee din familia cruciferelor. cu frunzele lipite de tulpină, cu flori albe şi cu fructul în formă de păstaie (1) Si: (reg) punguliţă (Thlaspi perfoliatiun).
păstăios, -oasă [At: ECONOMIA. 124/23 / PI: -oşi. -oase / E: păstaie + -oy] 1 a (D. pian te) Care are fructul o păstaie (1) Si: (reg) păstăicos
(1).	păstăieţ (1). 2 a (Pex) Cu multe păstăi Si: (reg) păstăicos (2). păstăieţ
(2).	3 a (D. fructe) în formă de păstaie Si: (reg) păstăicos (3). păstăieţ
(3).	4-5 sf (Rar, lpl) (Familie de) plante leguminoase Si: (reg) păstăicoase
955
PĂSTĂIUŢĂ
(4-5). 6 sf(ŞÎs) Plantă din această familie. 7 i/(Lpl) Fructe ale plantelor leguminoase.
păstăiuţă sf[At: ECONOMIA. 71/9 / V: -ăuţă, -teuţă / PI: -ţe / E: păstaie + -uţă] 1-8 (Reg; şhp) Păstăioară (1-8). păstăi sm vz păstaie păstănăc sm vz păstârnac păstănăg sm vz păstârnac păstănăt sm vz păstârnac
păstăii1 vt [At: I. CR. IV, 371 / Pzi: -esc / E: păstaie + -arij (Reg; c. i. plante leguminoase) A scoate boabele din păstăi Si: (reg) a pustiii. a posîăci. păstăii2 v vz păstori păstârnac sm vz păstârnac păstârnăchi sm vz păstârnac păstărnap sm vz păstârnap păstărnaţ sm vz păstârnac păstărnoc sm vz păstârnac păstăii sm vz păstaie păstăuţă sf vz păstăiuţă păstânac sm vz păstârnac
păstârnac sm [At: (a. 1773) GCR II. 98/16 / V: (reg) pastar-, pastânăc, paşti năc, pastinăcă, pastir—, păscănăt. păscănăţ. -tănăc. ~tănag, -tănat. -tărnac. -târnăchi, ~tăniăţ. -tărnoc. -âinăc. -ternac. ~trănăc. ~trănag. -trănaţi. -trănog. -trânac. -trânog. -trenac. păscănăt, păstănăc, păştănăt, pe stă r-, pes ter-. pestrenăc. pestrinac. peşchenat. peîerzuăc, pieştemc. postăr-. postărnachi. post-, postornăci, potârimchi, prăstamac. pristinac / PI: ~ac/ / E: mg paszterndk, srb pasternak. ger Pasternak. Paştinak] 1 Plantă erbacee legumicolă bienală din familia umbeliferelor, cu rădăcina pivotantă fusiformă, cărnoasă, albă sau gălbuie, asemănătoare cu cea a pătrunjelului, comestibilă, bogată în substanţe nutritive şi în vitamine Si: (îrg) păstărnap (Păstinacă saliva kortensis). 2 (Prc) Rădăcină a acestei plante. 3 (Bot; îc) ^-sălbatic Varietate de păstârnac care creşte în mod spontan în regiunea de munte (Paştinea sativa), 4 (Bot; reg; îc) ~-pădureţ Angelică (Arcluingelică afficinalis). 5 (Bot; reg; îc) Mil-vacii Crucea-pământului (Heracleum sphondyloides). 6 (Bot; reg) Gulie (Brassica a Ier acea gongyloides). 1 (Bot; reg) Leuştean (Levisticum ojficinale).
păstârnăpsm [At: I. IONESCU, C. 27/18 / V: -tăr-. -trănăp.pesternăp. post-, prăştămp / PI:	/	E:	ctm	păstârnac	+ nap] (îrg) Păstârnac (1)
(Pastinaca sativa hortensis). paste pp vz peste păsternăc sm vz păstârnac păsteuţă sfv 7, păstăiuţă păs fie sfvz păstaie păsfiţă sfvz păştiţă
păstoăi'e sf [At: GR. S. II. 77 / PI: ~o/7 / E: cf	(Trs)	Servitoare.
păstor sm [At: COD. VOR. 150/29 / V: (înv) -rin l Pî:	/	E:	ml pastor]
1-2 Persoană care păzeşte şi îngrijeşte (oile sau) alte animale erbivore. ducându~le ia păscut1 (1) Si: cioban, oier. (îrg) păcurar1 (1-2). 3 (Ast; pop; îc) ~uI-cu-oiie Cloşca cu pui. 4 (Reg) Paznic de câmp, de vie etc. 5 (Bis; fig; şîs ~ sufletesc, - de suflet) Preot. 6-7 (Pex; fig) Conducător.
8	(Pex; fig) îndrumător spiritual.
păstoraş sm [At: EMiNESCU. N. 5 / P!:	/ E: păstor + -aş] 1-4 (Rar;
şhp) Păstorel (1-4).
păstorei sm [At: ANON. CAR. / PI: ~e/ / E: păstor -f -*>/] 1-4 (Şhp) Păstor (1-2) (foarte tânăr) Si: (rar) păstoraş (1-4). 5 (Orn; reg) Codobatură galbenă (Motacilla fi ava).
păstoresc, -eăscă a [ At: CORESI. EV. 487 / PI: -eşti / E: păstor + -esc]
1	De păstor (1). 2 Care aparţine păstorilor (1). 3 Care se referă la păstori sau la viaţa de păstor Si: ciobănesc, pastoral, (îrg) pacurâresc. 4 (înv; îs) Câine (sau dulău) - Câine ciobănesc. 5 (D. regiuni, suprafeţe de pământ) în care se află păşuni, care este favorabil păstorului. 6 (Fig) De dragoste, de împlinire a dragostei idilice. 7 (Bis; fig) Preoţesc.
păstoreşte av [At: LB / E: păstor + -r.y.v] 1-4 Păcurăreşte (1-4). păstori [At: DOSOFTEI. V. S. septembrie 13729 / V: (reg) -ţări i Pzi: -resc / E: păstor] 1 vt (D. oameni) A duce animale erbivore să pască3 (1) Si: a păşuna (2). (îrg) a păcurari (1). 2 vt (D. oameni) A păzi animale erbivore în timp ce pasc Si: a păşuna (3). (îrg) a păcurari (2). 3 vt (îe) L-am ~t eu! îl cunosc bine! 4 vt (îae) Ştiu îa ce te poţi aştepta de la el! 5 vt (Trs; Buc) A păzi terenuri cultivate. 6 vt (Trs; Buc; c. i. oameni) A urmări. 7 vi A se ocupa cu păstoritul Si: a ciobăni, (îrg) a păcurari (3).
8-9 vt (Bis; fig; fşa) A îndruma conform cu îegile bisericii.
păstoricescy -eăscă a [At: SFC I. 112 / PI: -eşti / E: păstor + -icesc] (înv) Preoţesc.
păstorie *s-/’[At: CORESI. EV. 486 / Pî: ~i/' / E: păstor + -ie] 1 Ocupaţie de păstor Si: oierit2 (1).păstorit1 (1). (rar) păstorire (3), (îrg) păcurărie1 (1), (reg) păcurarit1 (1). 2 Creştere a vitelor Si: oierit2 (2). păstorit1 (2), (rar) păstorire (4), (îrg) păcurărie1 (2). (reg) păcurărit1 (2). 3 (Ccr; rar) Crescătorie de vite. 4 (Bis; fig) îndrumare religioasă Si: păstorire (5).
5-6 (Funcţie de conducător bisericesc sau) exercitare a acestei funcţii Si: păstorire (6-7).
păstorire sf [At: MACEDONSKI, O. II. 227 / PI: (rar) -ri / E: păstori] (Rar) 1 Conducere a animalelor erbivore îa păşune. 2 Păzi re a animalelor în timp ce pasc. 3-4 Păstorie (1-2). 5-7 (Bis; fig) Păstorie (4-6).
păstorit sn [At: DEX2 / Pî: -uri / E: păstori] Ocupaţie de păstor (1) Si. păstorie, păstorire.
păstoriţă sf [At: CONACHL P. 192 / PI: -ţe / E: păstor + -iţă] 1-2 Femeie sau fată care păzeşte şi îngrijeşte (oile sau) alte animale erbivore ducându-le la păscut1 Si: ciobăniţâ. (îrg) păcurăriţă,(reg) păcurăreasă. 3 (Orn; reg) Codobatură-gal benă (MotăcUhi fia va). păstoria sm vz păstor
păstor nic, -ă [At: (a. 1809) BV III. 9 / Pî: -ici. -ice / E: păstor + -nic]
I	s (Reg) Loc unde pasc caii. 2 a (îvr) Preoţesc.
păstornicesc, -eăscă ă [At: AARON. ap. CONTRIBUŢII. III. 105 / Pî: -eşti / E: păstornic + -esc] (îvr) Bisericesc.
păstos, -oăsă ă [At: IOANOVIC1. TEHN. 130 / Pî: -oşi. -oase I E: pastă + -oy] Care are aspectul şi consistenţa unei paste Si: (reg)păsturos.
păstra [At: R. POPESCU. ap. CM. I. 485 / Pzi: -rez / Cj: 3 (înv) să pastre / E: bg imcrp#] 1 vt A ţine la loc sigur păzind cu grijă, a pune bine. 2 vt A ţine în bună stare, a avea grijă de... 3 vt A ţine mai departe în posesia sa. 4-5 vtr (Spc) A (se) conserva în bună stare alimentele, ferindu-le de alterare. 6 vt (C. i. legi, norme de conduită) A respecta. 7 vt (C. i. angajamente) A nu căîca. 8 vt (îoc „a pierde44) A izbuti să rămână în posesia unui bun ameninţat, a unei atribuţii, a unei însuşiri etc. 9 vt A face să dureze, a nu lăsa să dispară. 10 vt (îlv) A ~ tăcere(a) A nu vorbi.
II	vt (îal) A nu se destăinui. 12 vt (îlv) A ~amintirea (sau. înv) suvenirul (cuiva sau a ceva) sau a ~ (pe cineva sau ceva) în amintire (sau în inimă, în minte, în suflet etc.) A nu uita niciodată pe cineva sau ceva. a-şi aminti fără încetare de cineva sau ceva. 13 vt (îal) A oglindi, a reflecta ceva din trecut. 14 vt (îe) A(-şi) - cumpătul (sau calmul ori sângele rece) A rămâne calm. a nu se enerva. 15 vt (îe) A ~în viaţă A lăsa să trăiască.
16	vr A continua să existe sub acelaşi aspect, a rămâne neschimbat Si: ă dăinui, a dură. ă se menţine. 17 vt (C. i. taine) A ţine ascuns, a nu divulga.
18	vt (Ccd) A pune deoparte pentru cineva. 19 vt (Ccd) A lăsa pentru altă ocazie sau pentru un anumit scop. 20 vr (înv; d. oameni) A se reţine.
păstrămă sf vz pastramă
păstran sm [At: BĂCESCU. P. 43 / PI: -i! E: cf păstrăv1] (Iht; reg) Păstrăv1 (Săi mo truttă far io), păstrăr s [At: DAME / PI: net / E: cf păstra] (Reg) Păstură1 (2). păstrare sf [At: LB / Pî: -rări / E: păstra] 1 Ţinere în bună stare îa loc sigur Si: păstrat1 (1). (îrg) păstru (1). 2 Punere deoparte Si: păstrat1 (2).
3	Conservare a alimentelor Si: păstrat1 (3). 4 Deţinere în posesia sa Si: pastrăt1 (4). 5 Reţinere pentru un anumit scop Si: păstrăt1 (5). 6 (îlav) La (sau în, spre) ~ (ori bună -) La îoc sigur. în siguranţă. 7 (îal) La adăpost. 8 (îal) Sub pază. 9 (îal; fam: irn) La închisoare. 10 Respectare.
11	Menţinere. 12 Cruţare. 13 Tăinuire.
956
PĂSTRUNGĂ
păstrat1 sn [At: GANE. N. III. 15 / PI: (rar) -uri / E: păstra] 1-5 Păstrare (1-5). 6 Respectare. 7 Menţinere. 8 Cruţare. 9 Tăinuire.
păstrat2, ~ă a [At: SBIERA. P. 67 / PI: -aîi. -e! E: păstra] 1 Care este bine îngrijit. 2 Ţinut în stare bună. 3 Destinat cuiva. 4 (D. alimente) Conservat. 5 Deţinut de cineva. 6 Reţinut pentru un anumit scop. 7 Adăpostit. 8 Păzit. 9 (D. legi. angajamente) Respectat. 10 Menţinut neschimbat. 11 Cruţat. 12 Tăinuit. păstrăv sin vz păstrăv1 păstrăvi smp vz păstrăv2 păstră pp vz peste păstrăg sm vz păstrăv1 păstrăgală sf vz prostoîov
păstrăgăh vt [At: LEXIC REG. II, 30 / Pzi: -lese / E: ns cf rostogoli] (Olt) A rostogoli.
păstrăguşă sf [At: ŞEZ. III, 84 / PI: net / E:	(Buc) Guşă neobişnuit
de mare. păstrăma sf vz pastramă
păstrămar sm [At: DDRF / V: păstrăm ar / PI: ~i / E: pastramă + -ar] 1-2 (îrg) Pastramagiu (1-2). 3 (Fam) Persoană căreia îi place pastrama.
păstrămăgit, ~ă smf a [At: V. ROM. martie 1954. 61 / PI: -iţi. -e / E: pastramă] (Nob) 1-2 Păstrămit (1-2).
păstrămi v [At: L. ROM. 1959, nr. 3 / Pzi: ~mese / E: pastramă] 1 vî (Mun; c. i. carne) A transforma în pastramă. 2 vr (Fig; Mun; Olt) A slăbi tare. 3 vr A se face ca pastrama.
păstrâmioară sf[ At: ŞIO IIj. 285 / PI: -re / E: pastramă + -ioară] 1-6 (Pfm; şhp) Pastramă (1,5-6) (mică).
păstrămit. ~ă smf a [At: MAT. DIALECT. I, 233 / PI: -iţi. -e / E: păstrămi] 1-2 (Mun; Olt) (Individ) care a slăbit foarte mult. care s-a uscat ca pastrama Si: păstrămăgit (1-2). păstrănac sm vz păstârnac păstrănag sm vz păstârnac păstrănăp sm vz păstârnac păstrănaţi sm vz păstârnac păstrănog sm vz păstârnac
păstrător, '-oare [At: LB / V: (înv) ~iu / PI: -i. -oare / E: păstra + -ăîor] 1-2 smf a (Persoană) care păstrează (1) ceva în bună stare. 3 a (Spc; d. oameni) Care are deosebită grijă de un bun. 4 a Care nu risipeşte. Si: econom, (reg) păstrielnie. 5 a Care nu pierde ceva. 6 a (înv; îs) Partid
-	Partid conservator. 7-8 smf a (Persoană, colectivitate) care respectă legi. tradiţii, obiceiuri etc. 9-10 smf a (Persoană) care ştie sa ţină un secret. păstrătoriu, ~oai‘e a vz păstrător
păstrăv1 sm [At: (a. 1698) IORGA. S. D. X. 307 / V: (reg) ~rav, ~ăg, ~(L ~râv, ~riv, -rovf păstru, ~rug, ~ruv, ~ruve, prăstav, prăstăv / A şi: -răv / PI: -i / E: bg n'bcnpm] 1 (Şîc ~-de-Bistriţa, ~-de-munte, ~-de-piatră) Peşte de apă dulce din familia salmonidelor. cu corpul fusiform, de 20-40 cm lungime, acoperit cu solzi mici. cu spatele verde-măsliniu. stropit cu puncte negre şi roşii, care trăieşte în apele limpezi şi reci de munte, fiind apreciat pentru carnea lui gustoasă Si: (reg) păstrau, pătat (Salmo trutta fario). 2 (Iht; îc) - american (sau -irideu. -curcubeu, -sămănat) Specie de păstrăv de culoare albastră marmorată, originar din râurile Americii de Nord şi care. dezvoltându-se mai repede, se creşte în pepinierele piscicole (Salmo trutta ir idea). 3 (Iht; îc) —de-mare Specie de lostriţă care trăieşte în mare (Salmo trutta marina). 4 (Iht; îs) ~ icraş Păstrăv femelă în perioada de reproducere. 5 (Iht; îs) ~ lăptos Păstrăv mascul în perioada de reproducere. 6 (Iht; îc) ~de-nisip Mreană (Barbus meridionalis peteyi). 1 (Iht; Mun; îf -rit) Zvârlugă (Cobitis taenia).
8	(Bot; reg; îc) Burete— Specie de ciupercă comestibilă care creşte în grupuri pe trunchiul arborilor, cu pălăria brună-roşcată. cu lamele albe. cu sporii albi şi cu piciorul scurt Si: burete-negru (Pleurotus osîreatus).
9	(Bot; reg: îae) Specie de ciupercă cu pălăria cenuşie verzuie sau roşiatică, cu lamele gălbui şi cu piciorul galben cu puncte negre (Pleurotus serotinus). 10 (îe) Doar n-am mâncat ~i N-am înnebunit. 11 (Bot; reg; îc)-—de-nuc Specie de ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă în formă
de evantai, de culoare galbenă-roşiatică. care creşte pe trunchiul nucilor, fagilor sau ulmilor Si: burete-de-nuc (Polyporus squamosus). 12 (Bot; reg; îc) -i-roşii Ciupercă comestibilă cu pălăria zgrunţuroasă.de culoare roşie, cu porii rotunzi, tot roşii, care creşte pe arbori (Polyporus cinnabarinus). 13 (Bot; reg; îc) —de-păniânt Ciupercă comestibilă moale, fără picior, cu pălăria membranoasă şi albă. care creşte pe ramuri putrede (Merulius niveus). 14 (Bot; reg; îc) —(roşu)-de-stejar Ciupercă comestibilă cu pălăria bombată, purpurie, puţin catifelată, cu piciorul gros şi cu dungi sau puncte roşii Si: burete-de-stejar (Fisiulina hapatica). 15 (Bot; reg; îc) —de-pădure Râşcov (Lactarius deliciosus). 16 (Reg; lpl) Bureţi-de-fag (Dryodon erinaeeus).
păstrăv2, ~ă [At: GLOSAR REG, / V: ~raW. pâstrav / PI:	~e	l E:
cf păstrăv2] 1 a (Buc) Pestriţ la culoare. 2 sm (Buc) Piatră pestriţă din care se confecţionează cutea Si: (reg) prundar. 3 smp (Trs; îf păstrăvi) Pistrui pe faţă.
păstrăvar sm [At: IORDAN. L. R. A. 162 / PI: -i / E: păstrăv1 + -ar] Pescar specializat în prinderea păstrăvilor1 (1).
păstrăvaş1 s [Aî: GLOSAR REG. / PI: net / E: păstrăv + -c/ş] (Reg) Floare de glastră cu puncte argintii pe frunze, nedefinită mai îndeaproape.
păstrăvaş2 s [At: GLOSAR REG. / PI: net / E: ns cî păstrăv1] (Reg) Fel de plăcintă nedefinită mai îndeaproape.
păstrăvălean, ~ă smf a [At: LEXIC REG. 93 / PI: -eni, -ene I E: păstră + vălean] (Reg) 1-2 (Persoană) care locuieşte peste o vale.
păstrăvărie sf [At: LINŢIA. P. II. 35 / PI: ~i/ / E: păstrăv + -arie] Crescătorie de păstrăvi1 (2).
păstrăvior, ~oară [At: RĂDULESCU-CONDIN, L, 21 / Pi:	-oare
/ E: păstrăv + -ior] 1-14 sm (Iht; şhp) Păstrăv (1-7) (mic). 15 smp (Bot; Mun) Bureţi comestibili cu pălărie mare, neidentificaţi mai îndeaproape, care cresc la rădăcina unor pomi Vz păstrăv1 (8-9,11-16). 16 a (îs pere -oare) Varietate de pere mici. alungite, galbene-aurii. pe partea însorită rumenite, cu puncte ruginii, asemănătoare cu cele de ia păstrăv1.
păstră viţă sf [At: ANON. CAR. / Pi: -ţe i E: păstrăv1 + -iţă] (Rar) Femelă a păstrăvului1 (1).
păstrăvul, ~ie a [At: ENC. VET. 152 / PI: ~i/ / E: păstrăv2 + -iu] (Rar; d. părul animalelor) De culoare albă sau cenuşie, cu pete roşcate. păstrenac sm vz păstârnac
păstrielnie, ~ă a [At: ALR SN V. h 1260/2 / PI: -i. -e / E: păstra + -elnic] (Reg) Păstrător (4). păstrător, ~oară a vz pestrior păstrânac sm vz păstârnac păstrânog sm vz păstârnac1 păstrâv sm vz păstrăv păstriv sm vz păstrăv1 păstrov sm vz păstrăv1
păstru1 s [At: PANN. P. V. III. 74/27 / PI: net / E: drr păstra] 1 (îrg) Păstrare (1). 2 (îrg) Economisire. 3 (îrg) Cumpătare. 4 (îlav) Cu ~ Cu măsură. 5 (îal) Cu economie. 6 (îai) în mod cumpătat. 7 (îrg) Persoană sau colectiviîaîe care face să dăinuiască ceva. 8 (Fam) închisoare. păstru2 sm vz păstrăv1 păstrug sm vz păstrăv1
păstrugarniţă sf\ At: DM / PI: -ţe i E: păstrugă + -antiţă] Plasă specială folosită la pescuitul păstrugilor.
păsfrugă sf[At: (a. 1749) GCR II. 43/2 / V: (îrg) pas-, pastmngă. '-ungă. pis~. pos-. postrungă. răst~, răstrungă i Pi: -ugi / E: srb pastruga] 1 Peşte marin din familia acipenseridelor. lung de 1.20 până la 2 m şi având greutatea de 7-30 kg. cu botul lung şi turtit ca ciocul de raţă, cu pieiea pestriţă pe spate şi gălbuie pe pântece, aprecia! pentru carnea lui gustoasă (Aeipenser stellatus), 2 (Reg; îe) A vorbi cegă şi ~ A vorbi fleacuri, nimicuri.
păstrun, ~ă a [At: MARIAN. INS. 341 / PI: -i. -e / E: cf păstrăv2] (Reg) Pestriţ la culoare. păstrungă1 sf vz păstrugă păstru ngă2 sfvz postrungă1
957
PĂSTRUV
pastruv sm vz păstrăv1 păstrave sm vz păstrăv1 păstnii v vz păs ui
păstură1 sf [Ai: ANON. CAR. / V; (reg) poseură. pră~. pres~ / A şi: pas- / PI: -ri. (rar) -re / E: ml pcistura] 1 Polen depozitat de albine în celulele fagurilor şi folosit, pe lângă miere, ca hrană pentru ele şi pentru puiet. 2 Substanţă răşinoasă, aromată şi amară culeasă de albine de pe mugurii arborilor pentru a o folosi la astupatul crăpăturilor din stup, la lipitul fagurilor etc. Si: propolis. (reg) păsirar. 3 (Reg; îf pâsenrei) Boştină obţinută din fagurele stors. 4 (Trs) Fagure.
păstură2 sf [At: LB / V: pans~. /?as~ / PI: -ri, (rar) ~re / E: ns cf pânzătură] (Reg; Trs) 1 Şervet, ştergar în care se învelesc la ţară alimentele transportate la câmp Si: (reg) merindare1.2 Năframă. 3 Batistă. 4 Catrinţa.
păsturiţă sf[At: LEXIC REG. II. 62 / PI: -ţe / E: păstură2 + -iţă] 1-8 (Reg; şhp) Păstură2 (1-4) (mică).
păsturos, ~odsă a [At: BARCIANU / PI: -oşi. -oase / E: păstură1 + ~(av] (Trs) Păstos ca păstură1.
păsui1 v [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 194725 / V: (îvr) păstui l Pzi: ~c.sr / E: pas2 + -///'] î vt (C. i. oameni sau instituţii) A da răgazul necesar pentru a face ceva. a permite să întârzie cu achitarea unei obligaţii băneşti, a mai lăsa timp Si: a amână, ă îngădui. 2 (Spc) A proroga. 3 vi (înv) A înceta. 4 vt (Rar) A măsura cu pasul2. 5 vt (Reg) A urmări cu perseverenţă, pas cu pas. pentru a se răzbuna. păsui2 vt [At: SADOVEANU. O. XIV. 94 / Pzi: ~e.yr / E: ger pass en]
1	(C. i. piese) A ajusta pentru a obţine o bună îmbinare Si: ă fixa. ă încheiă.
2	(Reg) A vaccina. 3 (Reg) A injecta. păsui3 s vz fasole
păsuidîă sf ) Ai: N. COSTIN. ap. LET. II. 43/28 / PI: ~/e// / E: păsui1 + -eală] 1 Răgaz acordat cuiva sau solicitat de cineva pentru îndeplinirea unei obligaţii Si: ămânure. păsuire1. (îrg) răizlntn. 2 (îvr) încetineală cu care are loc un proces, un fenomen.
păsuide sfp [At: DR. I. 362 / E: net] (Bot; Ban; Trs) Salcâm (Robiniă psendăcăciă).
păsuire1 sf [At: VĂCĂRESCUL. IST. 277 / PI: ~ri / E: păsui1] Păsuială (1).
păsuire2 sf [At: CIŞMAN, FIZ. I. 274 / PI: -ri / E: păsui2] Ajustare pentru a obţine o bună îmbinare a pieselor unui ansamblu.
păsult1, ~ă ă [At: DDRF / PI: -iţi. -e l E: păsui1] (Rar) 1-2 Căruia (i se dă un răgaz pentru a face ceva sau) i se permite să întârzie cu îndeplinirea unei obligaţii.
păs uit2, ~ă ă [At: SOARE, MAS. 12 / PI:	-e	/	E:	păsui2] 1 (D.
piese, părţi ale unui ansamblu etc.) Care este ajustat, pentru a obţine o bună îmbinare sau fixare. 2 (Fig; rar) Chibzuit.
păsuitor, ~oare a [At: LĂNCRĂNJAN. C. III, 175 / P: -su-i- / PI: -i. -oare / E: păsui1 + -tor] (Rar) 1 Care dă răgaz cuiva pentru a face ceva.
2	(Pex) Răbdător. păs u lă sf v z fasole păsule sfvz fasole păsuhcăi sfvz fasolică păsuhţă sf vz fasoliţă păsuş sn vz paşuş
pcişari sp [At: H XI. 517 IE: pas2 + -ar] (Reg) Pas2 (53). păişălui v [At: CIAUŞANU. R. SCUT. 79 / Pzi: ~e«- / E: paşă1 + -alui] (Fam; irn) 1-2 (A stăpâni sau) a trăi ca un paşă1. păşea v vz pâşcâi
păşcăldu sm [At: COMAN. GL. / PI: -di / E: net] (Reg; gmţ) Flăcău.
păşcămit sm vz, păstârnac
păişcăvi v vz pâşcăvi
pâşcăvit, -ăi ă vz pâşcăivit
păşciune sfvz păştiune
păişcuhe sfvz paşculie
păşcuţe sfp [At: PANŢU. PL. / E: ns cf păştiţăi] (Bot; reg) Bănuţi (Bellis pere ni s).
păşean, ~ă ă vz pâşin păi sen, -a ă vz pâşin
păşesc, ~ească ă [At: (sec. XVIII) ŞIO II. 286 / Pî: -eşti ! E: paşă1 + -şwc'] 1 Care aparţine paşei1 (1). 2 Emis de paşă1 (1).
păşi [At: PSALT. HUR. 29v/17 / Pzi: -şese / Imt: (reg) paşi / E: pas2j
1	vi A face unul sau mai mulţi paşi2 (1). 2 vi A înainta pas cu pas. 3 vi A parcurge o distanţă mergând pe jos. 4 vi A se deplasa pe jos. călcând pe ceva. 5 vi (Fig) A progresa. 6 vt (înv; îe) A ~ pe cineva din urmă A urma foarte de aproape pe cineva, a merge imediat după cineva. 7 vt (îae) A se lua după cineva Si: ă urmări. 8 vi (Cu determinările „înainte" sau ..mai departe1'; şfg) A înainta. 9 vi (înv; cu determinarea „împotrivă'4) A se împotrivi. 10 vi (înv; cu determinarea „la mijloc") A interveni ca mediator. 11 vt (Rar; c. i. distanţe) A parcurge. 12 vi (Udp „în") A intra. 13 vi (Fig) A se naşte. 14 vi (Fig) A se apropia de sau a atinge o anumită vârstă, a intra într-o anumită perioadă de timp. 15 vi A ieşi. 16 vi (Udp „peste“) A trece cu un singur pas sau cu câţiva paşi dincolo de ceva. 17 vi (Fig; îrg) A încălca o lege, o înţelegere. paş ia i vz pâş1
paşie şf[At: URECHE, L. 123 / Pî: ~i/ / E: pasă1 + -ie] (Rar) 1-2 Paşalâc (1,3). păşin, ~ă a vz pâşin
păşire sf [At: CONACHI.P. 287 /PI: -ri / E: păşi] 1 înaintare în spaţiu pas cu pas Si: păşit1 (1). 2 (Pex) Fel de a păşi (1) Si: păşit1 (2). 3 Efectuare a unul sau mai mulţi paşi2 (1) Si: păşit1 (3). 4 Capacitate de a păşi Si: păşit1 (4). 5 Deplasare pe jos, călcând pe ceva Si: păşit1 (5). 6 (Fig; rar; îs) ~ îiiăinte Progres. 7 (Fig; rar: îs) ~ înapoi Regres. 8 Intrare într-un spaţiu Si: păşit1 (6). pătrundere (2). 9 (Fig) Atingere a unei vârste Si: păşit1 (1). 10 Trecere cu un singur pas sau cu câţiva paşi dincolo de ceva Si: păşit1 (8). 11 (Fig) Afirmare în viaţa Si: păşit1 (9). 12 (îrg; lîg) încălcare a unei legi. a unei înţelegeri Si: păşit1 (10).
păşit1 sn [At: M. COSTIN. ap. LET. 1.298/15 / PI: (nob) -uri i E: paşi] 1-10 Păşire (1-5,8-12).
păşit2, [At: UDRESCU. GL. / Pî: -iţi. -e / E: păşi] 1 a (Mun) Care este făcut, executat cu sărituri peste rândul obişnuit Vz rar. 2 a (Pex) însăilat. 3 .sf (Olt) Distanţă aproximativ egală cu un pas2 (1) sau o jumătate de pas2 (1). 4 Peste care cineva a făcut un pas2 (1).
păşitor, ~oare smf [At: PSALT. HUR. 32/12 / PI: -i. -oare IE: păşi + -tor] 1 (Zlg; înv; lpl; îc) ~oare-pc-unghii Nume generic dat animalelor digitigrade. 2 (Reg; lpl) Pietre înşirate pe marginea unui drum, pentru a se putea păşi pe ele când e noroi mare. 3-4 smf a (înv) (Persoană) care încalcă o lege. o poruncă etc.
păşitură sf[At: ANON. CAR. / PI: -ri / E: păşi + -tură] 1 (îrg) Pas2 (1). 2 (Mun) împunsătură rară de ac. făcută ici şi colo. sărind peste rând.
păşoaie sfi [At: NECULCE. L. 369 / E: paşă1 + -oaie] (îvr) Soţie de paşă1.
păştănac sm vi: păstârnac păştănat sm vz păstârnac paşte pp vz peste
pastele sfp [At: BORZA. D. 65 / E: Paşti1 + -ele] (Bot; reg) Flămânzică (Eropiiila veniă). păştere sfvz paşte re
păşticari smp [At: VICIU. GL. / E: cf Paşti1] (Trs) Persoane care îngrijesc de aprovizionarea bisericii cu prescură, ulei, tămâie, smirnă etc.. mai ales în postul mare de Paşti1 (1).
păşfiţă sf [At: DDRF / V: (reg) paş—, păst~ / E: Paşti1 + -iţă] 1-2 (Reg) Paşti1 (1) (frumos). 3 (Bis; reg; lpl; art.) Bunavestire. 4 (Reg; îf paşi iţă) Sărbătoare prăznuită în prima duminică după Paşti1 Si: duminica Tomii. (reg) Păştele (cdea) mici. 5 Mică plantă care are una sau două flori galbene-aurii. acoperite pe partea dinafară cu peri moi Si: dediţei-gălbeni. floăreă-Păştilor.	fIoărea- PaştiiOr-gă l be nă.	floarea-păsărilor.
floarea-venitului-galbenă. găinuşă. găinuşă-gălbenă, găilbinele. (reg) brecibăn, muscerici-galbeni. pâinea-Paştelui, pâineci-Păştilor-gălbenă (Anemone răiiunculoides). 6 (Reg) Floarea-Paştilor (Anemone nemorosa).
958
PĂTIMIND
păştiune sf [At: HERODOT (1645). 224 / V: pasci~, păşci- / PI: -/// / E: ctm paşte3 + păşune] (îrg) Păşune (1).
păştui v [At: UDRESCU. GL. / Pzi: ~e.vc / E: paşti3 + -ui] 1 vr (Bis) A lua paşti1 (2). 2 (Pex) A se împărtăşi. 3 vt A paştealui.
păşuna v [At: (a. 1735) URICARIUL. XXL 157 /V: (reg; cscj) ~/ii / E: păşune] 1 vi (D. animale erbivore) A paşte3 (1). 2-3 vt (Fşa; d. oameni) A păstori (1-2). 4 (înv; c. i. plante, terenuri cu iarbă) A pune animalele sa pască.
păşunar s [At: CHEST. IV. 1 16/102 / Pi: net / E: păşune + -ar] (Reg) Păşune (1) situată pe o coastă de deal.
păşunare sf [At: LB / PI: -nări / E: păşuna] 1 (Rar) Păşunat (1). 2 (Buc) Păşune (1).
păşunarit sm [At: DENSUSIANU. Ţ. H. 328 / PI: -i / E: păşune + -aret] (Reg) Proprietar de oi care îşi încredinţează altuia turma pentru păşunat.
păşunat sn [At: (a. 1800) IORGA. S. D. VI. 7 / V: ~mt l Pi: -uri, (rar) -e / E: păşuna] 1 Alimentare a erbivorelor Si: (rar) păşiuuire (1). (îrg) păşune (3). (reg) păşuneală. 2 (Rar) Păşune (1). păşună sfvz păşune
pâşunărie sf[At: DLR / PI: ~i/ / E: păşune + -arie] (Reg) Păşune (1) pentru cai Si: (reg) păşunărit.
păşu nărit sn [At: DLR / Pi: (rar) -uri / E: păşune + -aritJ (Reg) Păşunărie.
păşune sf [At: PSALT. HUR. 682/11 /V: (reg) ~nă.părş~ / E: ml pastio. -onem] 1 Loc acoperit cu vegetaţie ierboasă perenă, unde pasc3 vitele Si: (pop) păscătoare (2), (îrg) pascom, paşă-, păştiune (reg) păscălăir. păscănet, păscător ie, păscătură, pă sunare (2), păşunat (2). păşunet Vz irnaş, izlaz, suhat. 2 (Prc) Vegetaţie ierboasă. 3 (îrg) Păşunat (1).
păşuneală sf[At: DDRF / Pi: -eli / E: păşuni + -eală] (Reg) Păşunat (1).
păşunele sfp [At: PAMFILE-LUPESCU. CROM. 188 / E: ns cf pacişele] 1-2 (Reg; şhp) Pacişele (1-2). păşunet sn [At: DLR / Pi: -uri / E: păşune + -et] Păşune (1). păşuni v vz păşuna păşumt sm vz păşunat păşuş sn vz paşuş păşuşer sm vz pasager
păşuşoi smi [At: DENSUSIANU. Ţ. H. 115 l E: net] (Reg) Proprietar. păta [At: ANON. CAR. /V: (reg) peta / Pzi: -tez / E: pată] 1-2 vtr A(-şi) face o pată. 3-4 vtr A (se) umple de pete. de murdărie Si: a (se) mânji, a {se) murdări. 5 vt (Rar) A stropi, făcând pete pe ceva. 6 vt A realiza o porţiune de altă culoare pe un fond mai mult sau mai puţin omogen colorat Si: a împestriţa, a smălţa. 1 vt (Fig) A aduce prejudicii morale numelui, reputaţiei, cinstei etc. cuiva Si: a dezonora, a pângări, a profana, pătac a vz pitac1 pătaci sf vz pataşcă2
pătai' s [At: H VI. 143 / PI: net / E: pat1 + -ar] (Reg; csnp) Cuvertură pentru pat1.
pătare sf [At: POLIZU / V: (reg) pet~ / PI: ~ţări / E: păta] 1 Murdărire.
2	Pângărire. 3 Realizare a unei porţiuni de altă culoare pe un fond. 4 Nume generic dat unor boli ale plantelor provocate de ciuperci, bacterii şi virusuri, care se manifestă prin pete de diferite forme, mărimi şi culori apărute pe părţile atacate aie plantei. pătaşcă sfvz pataşcă1
pătat, ~ă [At: BIBLIA (1688) 222/15 / V: (reg) pet~ / PI: -aţi, -e i E: păta] 1 a Cu pete (1). cu murdărie Si: mânjit, murdar, (îvp) picat2, (reg) perceat. 2 a (D. oameni) Cu pielea pigmentată diferit şi inestetic pe unele porţiuni Si: (reg) perceat. 3 a (D. piele) Care este pigmentată diferit şi inestetic pe unele porţiuni. 4 a (Arg; d. femei) Gravidă. 5 a (D. animale şi plante) Care are porţiuni de altă culoare pe 1111 fond mai mult sau mai puţin omogen colorat Si: băilţat, (reg) picat. 6 a (D. animale şi plante; pex) Pestriţ. 7 a (Fig) Pângărit. 8 a (Fig) Compromis. 9 a (Fig) Dezonorat.
10	sm (Iht; reg) Păstrăv (1) (Salmo trutta fario). 11 sm (Bot; reg; lpl) Dediţel de pădure {Anemone silvestris).
pătavăţ s [At: ALRM SN I. h 305/362 / PI: net / E: net] (Reg) Bărbătuş la războiul de ţesut.
patăchie sf[At: I. CR. VIL 154 / PI: ~i/ / E: net] (Reg) 1 Par1 (1). 2 (Mun) Nuia groasă. 3 Pătăchir. 4 (Reg) Femeie urâtă.
pătăchir sn [At: GL. OLT. / PI: -e / E: net] (Reg) împletitură de nuiele cu care se înalţă pereţii teascului de struguri Si: (reg) pătachie (3).
pătăle aţă .?/‘[At: GALACTION. O. A. L 281 / PI: -ete / E: cf pătachie] (Reg) Par1 (1). pătăramă sf vz pataramă
pătărmie sf [Al: CIHAC. II. 685 / V: (pmz) tăpăr~ / Pi: -ii. -rănii l E: păţit + -ăranie cf pataramă] 1 (Pop) întâmplare neplăcută Si: păţanie.
2	(Reg) Ceartă. 3 (Reg) Zarvă.
patărangă sf [At: TOMESCU, GL. / V: (1) -nghie l PI: ~ngi / E: ns cf mătărângă] 1 (Olt; Mun) Par1 (1). 2 (Olt; Mun) Ciomag sau nuia lunga. pătărănghie sfvz pătărângă pătărmvhe sf vz potârniche
pătăroancă sf [At: BĂCESCU. P. 184 / PI: -nce / E: net] (Reg) Peşte lat. asemănător cu carasul, nedefinit mai îndeaproape.
pătătură sf [At: MARIAN. INS. 353 / PI: -ri I E: păta + -mira] (Reg) 1-6 Pata (1-6). pătângele sfvz pătlagea pătârmeă sfvz potârniche pătârnice sfvz potârniche păteean sn vz pătucean pătcel sn vz pătucel
păteac sn [At: PASCU. S. 205 / V: pet~ (Pi: -ace), petiac / PI: -uri / E: pat1 + -eac] (Olt; Mun) 1-2 (Şhp) Pătuţ (1-4). 3-4 (Spc) Pătuţ (5-6). 5 Pătiuc. 6 Claie de fân. 7 Glugă de coceni clădită între ramurile unui copac. pătelat sn vz potilat pătiac sn vz pătuiac pătiag sn vz pătuiac
pătic sn [At: ROSETTI. L. B. III. 76 / PI:	/ E: pat1 + -/c] (Mun)
1-2 (Şhp) Pătuţ (1-4). 3-4 (Spc) Pătuţ (5-6). păticar sm vz poticar păticareş sm vz poticarăş pătlcă sfvz potică2 păticăriţă sfvz poticăriţă
păticean sn [At: BIBLIA (1688) 793722 / PI: -ene / E: pătic + -ean] (înv) 1-2 (Şhp) Pătuţ (1-4). 3-4 (Spc) Pătuţ (5-6).
păticuş sm [At: L. COSTIN. GR. BAN. II. ! 48 / PI: -i / E: mg patikus] (Reg) Farmacist. păţise le sfp vz pacişele pătilat sn vz potilat patima v’ vz pătimi
pătimaş, ~ă [At: NECULCE. L. 266 / PI: -i. -e / E: patimă + -c/.y] 1-2 smf a (Persoană) torturată de suferinţe fizice sau morale. 3-4 smf a (Pex) (Persoană) nenorocită. 5-6 smf, a (îrg) (Persoană) suferind de o boala.
7-8 smf a (Persoană) cuprinsă de o patimă Si: pasionat, patimilor (6-7).
9-10 a, av (Pex) (în mod) părtinitor. 11-12 a, av (într-un mod) care exprimă patimă. 13 a Determinat de patimă Si: pasionat. (înv) patimilor.
pătimi [At: CORESI. EV. 327 / V: (reg; cscj) ~wa / Pzi: -mese / E: patimă] (îvp) 1 vt A suferi chinuri, necazuri, dureri fizice sau morale Si: a îndura. a răbda. 2 vi A fi bolnav grav.
pătimăreţ, ~ea(ă a [At: BUDAI-DELEANU. ap. SFC IV. 88 / PI: -i. -e l E: pătimi + -areţ] (Grm; înv; d. diateze, conjugări) Pasiv.
pătimicios, —oasă a [At: DRLU / PI: -oşi. -oase l E: pătimi + -cios] (îvr) 1 Care pătimeşte (1). 2 Dureros.
pătimind, ~ă a [At: ASACHI. S. L. II. 67 / PI: -nzi. -e l E: pătimi] (îvr) 1 Chinuit de suferinţe fizice sau morale. 2 (D. situaţii, perioade) în care se petrec suferinţe, necazuri, nenorociri etc.
959
PĂTIMIRE
pătimire sf [At. CANTEMIR. HR. î 09 / PI: -ri /' E: pătimi] 1 Suferinţa fizică sau morală Si: chin. durere.patimă. 2 (înv) Boală. 3 (îvr) Patimă.
4	(îvr; pex) Părtinire.
pătimit, ~ă [At: (a. 1837) DOC. EC. 672 / PI: ~if/.	/ E: pătimi] 1 a
(îrg) Chinuit de suferinţe fizice sau morale. 2 .v/’Suferinţă. 3-4 smf a (Om) păţit2 (4-5).
pătimi tiv, ~ă a [At: SFC IV, 92 / V: ~iţiv / PI: -/,	/ E: pătimitor css]
(Grm; înv; d. diateze, conjugări) Pasiv.
pătimitor, ~oai'e [At: (a. 1764) URICARIUL. I. 315 / PI:	-oare	!
E: pătimi + -tor] 1-2 smf a (Persoană) chinuită de suferinţe fizice sau morale. 3 a Care produce chin. suferinţă. 4 a Bolnav. 5 a Bolnăvicios.
6-7 smf a (Om) pătimaş (7-8). 8 a (Grm; d. diateze, conjugări) Pasiv. păîimiţiv, ~ă a vz pătimitiv
pătimiv, a [At: SFC IV. 88 / S şi: pat hi- ! PI:	-e	/	E:	patimă	+
-/V] (Grm; înv; d. diateze, conjugări) Pasiv.
pătişor sn [At ANON. CAR. / PI: -oare / E: pat1 + -işor] (Rar) 1-4 (Şhp) Păîuţ (1-4). 5-6 (Spc) Pătuţ (5-6).
pătiuc sn [At: PAMFILE, A. R. 164 / PI: -uri l E: pat1 + -iuc] (Mol; Trs) Postament de scândură pe care se aşază fânul sau snopii în stog Si: (reg) păteac (7). patlage nă sfvz pătlagină
pătlagină sf[ At COTEANU. PL. 15 / V: pat~. (reg) bat~,padla~,pala~, parla~, pătlăgea, patlagine, patlanjcr, pădla~, păla~, pălăgi nă. părlagh ie. părlaghină. părfa~, ~agenă, ~agniţă, ~angină, ~lăgmă, ~lăgme} ~trăgwă. pârhghină, pârla~, pârlangină. plantagea. plantagină, plata~, platangină, platarniţă, plătagen, plătagină, plătangen, plătanger, plătangină. plătag~. plătăgme, plâtangină, plotagină, plotajniţă, ploîanger, plotangină, plotoajnă, potajniţă. poth~, potlajniţă. prot~ / PI: ~ni / E: ml plantago, -gm/s] 1 Plantă erbacee cu frunzele dispuse în formă de rozetă. din mijlocul căreia ies lujerele spicelor de flori, care creşte pe câmp, mai ales în locuri umede; mică. cu frunze ovale. late. cu unul sau mai multe lujere care poartă spicele de flori de culoare roz. şi care are întrebuinţări în medicina populară Si: (reg) iarha-bubei. iarbă-de-cale. iarbă-grasă-de-găiină. iarbă-mare, limba-boului. Umba-oii, mama-ploaiei. minciună,pindanică.plăcinţica-vacii (Plantago major). 2 Plantă erbacee mică. cu frunzele ovale dispuse în formă de rozetă, cu florile roz grupate în spice scurte şi cu fructele mici capsule Si: (reg) Umba-oii. (Plantago gentianoides). 3 (Şîc —moale, —bună, —mică) Plantă erbacee cu frunze dinţate, dispuse în rozetă. cu un lujer lung. terminat printr-un spic scurt de flori care au staminele albăstrui şi sunt plăcut mirositoare şi care este utilizată în medicina populară în afecţiunile pulmonare Si: (reg) iarbă-de-cale. limba-mânzului, Umba-oii (Plantago media). 4 (Şîc ■—îngustă) Plantă erbacee cu frunzele lan cedate dispuse în rozetă. folosită în medicina populară pentru proprietăţile ei astringente. contra tusei sau la răni Si: (reg) căruţele, coada-şoriceluliti. iarba-tăieturii. limba-bălţilor. limba broaştei, limba-oii, limbi irită, limba-şarpelui (Plantago lanceolata).
5	(Bot; îc) —de-apă sau ~na-apei (ori ~na-bălţilor) Limbarniţă (Alisma plantago aquatica). 6 (îc) '—maritimă Mică plantă erbacee cu frunze lungi şi înguste dispuse în rozetă şi flori albe argintii, care creşte în sărăturile de pe malul mării (Plantago maritima). 7 (Bot; reg) Podbal (Tussilago farfara).
păthguiţă sfvz pătlagină pătlangină sf vz pătlagină
pătlăgea [At: 1749 GCR II. 43/28 /V: nătlăgde, parlagea. parmagea. parmangde. patlage. pătlăgea, patlageană, pătlăgică, patlăgean. patrangde. pălăgean. păltă~, pătângde. -an. ~ană. pâmpăjcle. pitligeană. pitlijan. pitlingean. pitlingeană, platagea. plătă~. plătăgean. ploîajcre,ploîogde /PI: ~de / E: tcpatlican] 1 şf (Şîc —vânătă, —neagră, —siniec) Plantă de cultură din familia solanaceelor. cu tulpina ramificată, cu frunzele mari,ovale şi alungite, cu florile violete şi cu fructe comestibile, ovale, mari şi cărnoase de culoare violetă, neagră sau roşiatică Si: vânătă. (reg) godină, tornadele (Solanum melongena). 2 sf(Prc) Fruct al pătlăgelei (1). 3 sf (Bot; reg) Zârnă (Solanum nigrum). 4 sf (Şîc —roşie, reg,
—galbenă, —de-paradis) Plantă de cultură din familia solanaceelor. cu tulpina înaltă, cu frunze mari. penate, adesea asimetrice, cu flori galbene şi fructe comestibile, bace de culoare roşie (rar, galbenă), zemoase şi bogate în vitamine Si: pătlăgică (1), roşie, tomată, (reg) gălăşanth paradaisă (1) (Lycopersicum esculentum). 5 sf (Prc) Fruct ai pătlăgelei (4) Si: pătlăgică (2). 6 sf (Fig; dep) Femeie mică şi grasă Si: pătlăgică (3). 7 sm (îrg; îf patlăgean. pitligean. pitlijan) Rodiu (Punica gr anat wn). 8 sf (îrg) Rodie. 9 sfp (Ban) Pătrunjel (1) (Pettroselinum hortense). 10 <>/'(Reg) Varietate de grâu nedefinită mai îndeaproape. patlăgean sm vz pătlăgea pătlăgeană sf vz pătlăgea
pătlăgică sf[At BARONZI, L. 135 / V: pariagică, părl~, platagică / PI: -ici / E: pătlăgea css] 1-2 (Bot; şîc—roşie, reg, —galbenă, —de-paradis) Pătlăgea (4-5). 3 (Fig; dep) Pătlăgea (3). 4 (Bot; reg; îc) —de-dalac Lăsnicior (Solanum dnlcamara). 5 (Reg: art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 (Reg; art.) Melodie după care se execută dansul pătlăgica (5). pătlagină sfvz pătlagină pătlăgme sfvz pătlagină
pătlăginiu, ~ie a [At: FILIMON. O.I. 138 f V: patlagen~, patlag~ / PI: -ii / E: tc pathcani) (îvp) Violet închis Si: vânăt.
pătlăfi vi [At: ARVINTE. TERM. 159 / Pzi: ~e.vc / E: patlaj\ (Reg) A face patlaj. pătpădac i, sm vz pitpalac pătpădac i, sm vz pitpalac pătpăduche i. sm vz pitpalac pătpăduchi1 i. sm vz pitpalac pătpăduchr v vz pitpălăci
patra1 v [At: ŞINCAI. HR. II. 34/32 / Pzi: -rez şi patru / E: latpatrare] (îvr) A săvârşi o faptă reprobabilă Si: a comite. patra2 v [At: POLIZU / Pzi: -rcz / E: patru1] (îvr) A împărţi în patru. pătrahil sn vz patrafir pătraliom sn vz petrol
pătrar, ~ă [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I. 208/11 / V: (îrg) / PI: -i, -e. (rar) -e, (reg. sm) -rari f E: patru1 + -ar] 1 a (îrg; d. cai) Care are sau urmează să împlinească patru ani. 2 sn (îvp; udp ,,de“) Pătrime
(1). 3 sn (Pex; reg) Bucată mare din ceva Si: (reg) pătrare (4). 4 sn (Şîs ~ de lună. al lunii) Fiecare dintre cele două faze ale lunii când aceasta, aflându-se în creştere sau în descreştere, apare luminată numai pe jumătate.
5	sn Perioadă de timp corespunzătoare fiecăreia dintre aceste două faze ale lunii. 6-8 sn (Reg) Pătrare (1-3).
pătrare *y/’[At: (a. 1706) IORGA. S. D. XI, 94 / Pi: ~ şi (înv, sm) -ri, -rari / E: patru1 + -are] 1 (îrg) Măsură de capacitate pentru cereale care variază, după regiuni, de la un sfert de baniţă până la două baniţe Si: pătrar (6). 2 Vas. recipient care are această capacitate Si: pătrar (7). 3 Cantitate de cereale, de lichide etc. egală cu această măsură Si: pătrar (8). 4 (Reg) Pătrar (3). 5 (Reg; îlav) De-o ~ în vârstă de patru ani. pătrariu sn vz pătrar
pătrat, ~ă [At: ŞINCAI. ÎNV. 140 / V: pat-, (înv) cfadrat, cfădrat, cuadrat, cvadrat, cvatrat f PI: -aţi, -e şi (înv. sn) -uri / E: patru1 4- -at cdp lat quadratus, it quadrato, ger Quadrat] 1 sn Patrulater cu laturile egale şi unghiurile drepte. 2 sn (înv; îs) ~ lungueţ Dreptunghi. 3 a (îs) ~ logic Schemă construită în cadrul unui pătrat (1). destinată reprezentării şi memorizării raporturilor dintre judecăţile de contrari etate, de subcontrarietate. de contradicţie şi de subaltemare. 4-5 sn, a (Obiect) care are formă de pătrat (1). 6-7 sn, a (Pex) (Obiect) care are formă de cub. de paralelipiped. 8 a (îs) Metru (sau centimetru, kilometru, milă, stânjen etc.) ~ Unitate de măsură pentru suprafeţe, echivalentă cu aria unui pătrat cu latura de un metru, sau de un centimetru, de un kilometru etc. 9 a (Fam; îs) Cap - Om mărginit, cu vederi înguste. 10 sn Şir. grup de obiecte, de fiinţe etc. care sunt astfel aşezate încât formează un pătrat (1) Si: careu.
11	sn (Mat) Produs obţinut prin înmulţirea unui număr cu el însuşi. 12 sn (Mat) Număr ridicat la puterea a doua. 13 sn (Mat; îs) ~ perfect (sau.
960
PĂTRUNJEL
înv, complet) Număr întreg şi pozitiv, a cărui rădăcină pătrată este tot 1111 număr întreg. 14 a (Mat; îs) Rădăcină -ă (a unui număr) Expresie algebrică sau număr care. prin ridicare la puterea a doua. reproduce expresia algebrică dată sau numărul dat Si: (înv) rădăcină pătratică (1).
pătratic, ~ă a [At: LAZARINI. M. 185/21 / V: pat~ / PI: -ici, ~ice / E: pătrat + -ic cf fx quadratique, ger quadratisch] 1 (Mat; înv; îs) Rădăcină -ă Rădăcină pătrată (15). 2 (Chm; îs) Sistem - Mod de cristalizare în care cristalele au formă de prismă cu baza pătrată. pătrăgmă sfvz pătlagină pătrăică sfvz pătrărică pătrăid, -ea sn, a vz pătrărel pătrăjd sm vz pătrunjel pătrămăşi v vz potromoci1
pătrămăşitor, ~oai‘e smf [At: LEXIC REG. 114 / PI:	-oare	/	E:
pătrămăşi + tor] (Buc) Persoană foarte cheltuitoare, risipitoare. pătrăngdi sm vz pătrunjel pătrănjd sm vz pătrunjel pătrănjd sm vz pătrunjel pătrănjeni smp vz pătrunjel pătrăntaş sn vz patrontaş pătrăoane sfvz patron2 pătrăon sn vz patron2
pătrârd, -ea [At: ODOBESCU. S. I, 161 / V: ~ăid, ~ăia / PI: -d, -e
I	E: pătrar + -el] 1-6 a (îrg; şhp) Pătrar (1-3) (mic) Si: părtărică (1-6).
7	sn (Reg) Lemn tăiat în formă de dreptunghi.
pătrăroşte av [At: BÂRLEA. B. 19 / E: pătrar + -este] (Reg) în patru1 părţi, în sferturi.
pătrărd a [At: CHEST. V. 126/51 / PI: net / E: pătrare + -eţ] (Reg) 1-2 (Conţinut ai unui) vas pentru lapte. 3 Pătrăreţ (2) folosit ca măsură de capacitate pentru lichide.
pătrărică1 sf a [At: DLR / V: -ăică / PI: -ici! E: pătrar + -ică] 1-6 (Şhp) Pătrărel (1-6).
pătrărică2 sf [At: GLOSAR REG. / PI: -ici / E: pătrare + -ică] 1-6 (Reg; şhp) Pătrare (1-3) (mică) Si: (Trs) pătrar iţă (1-6).
pătrăriţă sf [Ai: ALR II, 5230/316 / A şi: pat- I PI: -te I E: pătrare + -iţă] 1-6 (Trs; şhp) Pătrărică2 (1-6) (mică). pătrăşcan, ~<ă a [At: I. CR. XIII. 82 / PI: -i, -e / E: net] (Olt) Prost. pătrăşi v vz potroşi pătrătură sfvz cvadratură pătrăţea sf vz pătrăţel
pătrăţd, -ea snf[At: IORGA. ap. CADE / PI: -e / E: pătrat + -el] 1-6 (Şhp) Pătrat (1, 4, 6) (mic) Si: pătniţică (1-6).
pătrăţ'ică şf[At: SADOVEANU, O. VIII. 452 / PI: -ici / E: pătrat + -ică] 1-6 (Şhp) Pătrăţel (1-6).
pâtrăwlă1 sf[At: COMAN. GL. / PI: -le / E: net] (Reg) 1 Practică de a trage clopotul seara. 2 Sunet al'dopotului care se trage seara. pătrăulâ2 sfvz patrulă pătrâmehe sfvz potrâniche pătrâmehie sfvz potârniche potrânjd sm vz pătrunjel pătrănjd sm vz pătrunjel pătrânjlcă sfvz pătrunjică pătrăntaş sn vz patrontaş pătrântaşcă sf vz patrontaşcă pătrejd sm vz pătrunjel
pătreneş nc [At: ŞEZ. XIII. 67 / E: patru1] (în formule, la jocurile de copii) Patru1.
pâtrica nc [At: PĂCALĂ. M. R. 214 / E: patru1] (în formule, la jocurile de copii) Patru1.
pătriniy -ă a [At: CANTEMIR. ap. TDRG / PI: -i, -e / E: net] (înv) îngrozitor.
pătrime sf[At: ASACHI. E. I. 28/21 / PI: -mi / E: patru1 + -ime] 1 A patra parte dintr-un întreg Si: sfert, (îvp) pătrar (2). (reg) pătriţă. 2 (Muz;
spc) A, patra parte dintr-o notă întreagă. 3 (Pex) Notă care are valoarea unui sfert dintr-o notă întreagă. pătrinjd sm vz pătrunjel
pătrişor sn [At: CADE / PI: -oare / E: patru1 + -işor] Piesă metalică, cu secţiunea pătrată, folosită în tipografie la spaţierea cuvintelor sau la completarea rândurilor nescrise până la capăt.
pătriţă sf [At: ALR SN IV, h 938/365 / PI: -ţe IE: patru1 + -iţă] (Reg) Pătrime (1). pătroană sf vz patron2 pătroia v vz patrula pătron sn vz patron2 pătrontaş sn vz patrontaş
pătros s [At: BORZA, D. 120 / PI: net / E: net] (Bot; reg) Specie de osul-iepurelui (Ononis arvensis). pătrunjd sm vz pătrunjel pătrunjd sm vz pătrunjel patrulă sf vz patrulă
pătrunchios, ~oasă a [At: LB / V: pet~ l PI: -oşi, -oase i E: net] (îrg)
1	Bădăran. 2 Nătărău. 3 Poznaş.
pătrunde [At: MOXA, 381/27 / Pzi: -und şi (îvp) pătrunz. / E: ml pertundere] 1 vt A trece prin ceva până îsi partea opusă Si: a penetra, a răzbate, a străbate, a străpunge. 2 vt A perfora. 3 vi (D. sunete) A se propaga prin spaţiu până la un anumit punct şi a se face auzit. 4 vt A privi cu atenţie. încercând să vadă clar. în ciuda dificultăţilor Si: a scruta.. 5 vt (îvr) A introduce. 6 vi A izbuti să străbată undeva. 7 vi A intra cu greu.
8	vi A se infiltra, a răzbi undeva, răspândindu-se. 9 vt A pune stăpânire pe cineva sau ceva Si: a copleşi, a cuprinde, a domina, (liv) a penetra. 10 vt A umple. 11 vt (Spc) A îmbiba. 12 vr A fi cuprins de ceva. dominat.
13	vt A impresiona puternic Si: a emoţiona, a mişca, a tulbura. 14 vt (Fig) A izbuti să cunoască şi să înţeleagă ceva Si: a află, a intui, a pricepe, (liv) a penetra. 15 vr A se încredinţa de ceva.
pătrundere sf [At: (a. 1778) MINEIUL i 31r 1 /25 / PI: -ri / E: pătrunde]
1	(Asr) Trecere prin ceva până în partea opusă. 2 Perforare. 3 Propagare a unui sunet prin spaţiu până la 1111 anumit punct, făcându-se auzit. 4 Privire cu atenţie. încercând să vadă clar. în ciuda dificultăţilor Si: scrutare. 5 Străbatere cu greu undeva. 6 Intrare dificilă în ceva. 7 Infiltrare a unui lichid, răspândindu-se şi făcându-se simţit undeva. 8 Impresionare puternică Si: emoţie, înduioşare. 9 (Fig; şîs ~ cu mintea) Capacitate de a înţelege în profunzime ceva Si: (înv) pătrunz.ătăte. 10-12 (Fig; îas) Perspicacitate (1-3). 13 (Fig; îas) Iscusinţă. 14 încredinţare de ceva. 15 Fermitate. pătrungd sm vz pătrunjel pătr unică sfvz potârniche pătrunice sfvz potârniche pătruniche sfvz potârniche pătrunjd sm vz pătrunjel
pătrunjd sm [At: GCR I. 356/14 / V: (îrg) -ră/i—, -re/e/, -r/«—, -ei, ~nzd, pefrăn~, petrin~, (înv) patrânzăl, pat~, pănfrânjal, păntrijăl, ~răjd, ~răngai, ~rănjd, ~rănjeni, ~rânjd, ~rânjd, ~ujd, ~ujd, ~ngd, pântrijal, pentrijd, pentrunjd, petrânjd, petren~, petrijăl, petringd, petrinjd, petrinfm, petrungdy pet~, pintrajd, pintrejd, pintrinjd, pitren~, pitrin~,prunjal/ PI: -d şi (reg) -di, (rar. sn)-jăluri / E: lat petroselinum cf mg petrezselyem, ceh peîr(u)sel] 1 (Reg; şîs petrin jei de casă) Plantă erbacee bienală din familia umbeliferelor. cu tulpină înaltă şi foarte ramificată, cu frunze adânc dinţate şi lucioase, cu flori mici. de culoare verde-gălbuie. care este cultivată pentru rădăcina ei pi votantă, conică sau tronconică şi pentru frunzele ei aromate, folosite în alimentaţie şi în medicina populară Si: (reg) găgăuţ, pătlăgele, pătrunjică, petersil (Petroselinum hortense). 2-3 (Prc) (Frunze sau) rădăcină a acestei plante.
4	(Fam; îe) Vinde — Se spune despre fetele care. nefiind invitate la dans. sunt nevoite să stea şi să privească. 5 (Bot; reg; îc) -ul-broaştelor Mărăraş (Oenanthe phellandrium). 6-7 (îc) —de-eâmp Două plante erbacee din familia umbeliferelor. cu frunzele situate la baza tulpinii, cu flori albe
961
PĂTRUNJICĂ
sau trandafirii, ale căror rădăcini sunt folosite în medicină Si: (reg) buruiana-sărăciei, pâtrunjel-sălbatic (10-11). petrinjelaş, pimpinelă, rădăcina-sărăciei (Pimpinelki saxifaga şi major). 8 Plantă erbacee din familia umbeliferelor. cu tulpina striată, cu flori galbene dispuse în umbrele compuse, folosită în medicina populară Si: (reg) chimionul-porcului, cucută-mică, pătrunjel-sălbătic (12). păitrunjelul-câinelui (14). scaunul-ălor-bune, somnoroasă {Peiicedanum oreoselinum). 9 (Bot; reg; îc) —sălbatic Ruşinătoare (Caucalis lappula). 10-11 (Bot; reg; îae) Pătrunjel de câmp (6-7) (Pimpinelhi saxifaga şi major). 12 (Bot; reg; îae) Pătrunjel-de-câmp (8) (Peucedanum oreoselinum). 13 (îc) ~ul-câinelui sau —câinesc Plantă erbacee otrăvitoare din familia umbeliferelor. cu frunza ca de mărar şi cu flori albastre Si: (reg) hueiniş, cucută-mică pătrunjică (2) (Aethusa cynapium). 14 (Bot; reg; îae) Pătrunjel-de-câmp
(8)	(Peucedanum oreoselinum). 15 (Bot; reg; îc) —de-munte îngerea (Selinum carvifolia). 16 (Mol; art.; îf pătrunjelul) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 17 (Mol; art.; îf pătrunjelul) Melodie după care se execută pătrungelul (16).
pătrunjică sf [At: BIANU. D. S. / V: ~rân~, petrân~, petringică, petru ti- / PI: -ici / E: pătrunjel cssj (Bot; reg) 1 Pătrunjel (1) (Petroselinum hortense). 2 Pătrunjelul-câinelui (13) (Aethusa cynapium).
pătruns, ~ă a [At: LB / PI: -nşi, -e / E: pătrunde] 1 Străpuns. 2 (Pex) Străbătut. 3 Copt. fert, fript foarte bine. în toată masa sa. 4 (Reg; d. grâu) Copt în grabă Si: pripit. 5 Cuprins. 6 Emoţionat. 7 (Fig) Gândit. 8 Aprofundat. 9 încredinţat.
pătrunsătură sf [At. ANON. CAR. / PI: -ri / E: pătruns + -ătură] (îvr) Pătrundere (1). pătruntaş sn vz patrontaş
pătrunzar s [Aî: ALRM SN I, h 365 / PI: net / E: pătrunde + -ăr] (Trs) Priboi.
pătrunzăcios, -oasă a [At: GHEŢIE, R. M. / PI: -oşi, -oa.se / E: pătrunde + -ăcios] (îvr) 1-2 Pătrunzător (1,12).
pătrunzătate sf [Al. BARCIANU / PI: -taţi / E: pătrunde + -ătate] (îvr) Pătrundere (10).
pătrunzătory -oare [Aî: CANTEMIR. ap. CGR 1.323/27 / PI: -i, -oare / E: pătrunde + -ător] 1 a Care sîrăpunge Si: (liv) penetrat, (îvr) pătrunzăcios (1). 2 ă (D. ochi. privire) Care exprimă agerime Si: ager, iscoditor, scrutător, (rar) penetrabil. 3-4 av, a (în mod) sîăruiîor. 5 sn (înv) Diametru. 6 a (D. sunete) Puternic. 7-8 av, a (în mod) copleşitor.
9	ă Care impresionează puternic Si: emoţionant, impresionant, mişcător.
10	ă (Fig; d. oameni) Care acumulează cunoştinţe. înţelegându-le în profunzime Si: iscusit, perspicace, priceput, (îvr) pătrunzăcios (2). 11-12 a, av (Care este) profund.
pătrunzel sm vz pătrunjel
pătrunzibil, ~ă a [At: STAMATI, F. 6/18 / PI: -i, -e / E: pătrunde + -//;//] (îvr) Permeabil. pătrupop sm vz protopop pătrupopa sm vz protopop
pătruţ sm [At: PĂCALĂ. M. R. 30 / PI: -i / E: net] (Orn; reg) Pitulice (Troglodytes troglodytes).
pătţean sn [At: GORJAN. H. IV. 26/26 / PI: ? / E: pătuţ + -ean] (îvr) 1-2 (Şhp) Păîuţ (1-4). 3-4 (Spc) Pătuţ (5-6).
pătuc sn [At: BRĂTESCU-VOINEŞTI. P. 127 /Pi: -uri IE: pat1 + -uc] 1-2 (Şhp) Pătuţ (1-4). 3-4 (Spc) Pătuţ (5-6).
pătucean sm [At: DOSOFTEI. V. S. ianuarie 23719 / V: pătc~ / PI: -ene / E: pătuc + -ean] (Pop) 1-2 (Şhp) Pătuţ (1-4). 3-4 (Spc) Pătuţ (5-6).
pătucel sn [Al KLEIN. D. 395 / V: păcel, pătcel / PI: -e şi (înv; sm) -ei / E: pătuc + -el] (îrg) 1-2 (Şhp) Păîuţ (1-4). 3-4 (Spc) Păîuţ (5-6). 5 (Spc) Un fel de pat1 construiî din scânduri puse pe două capre de lemn. pe care se aşază şi se păstrează zestrea şi hainele de sărbătoare. 6 Loc de pe cuptor unde dorm de obicei copiii.
pătui1 sn [At: JAHRESBER. VIL 86 / PI:	/ E: pat1 + -ui] (Reg) 1-2
(Şhp) Pătuţ (1-4). 3-4 (Spc) Pătuţ (5-6).
pătui2 vt [At: DOSOFTEI. V. S. noiembrie 175v/18 / Pzi: -esc / E: pat1 + -ui] 1 (înv) A tortura. 2 (Sst) A necăji.
pătui3 vt [At: ARVINTE. TERM. 159 / Pzi: -esc f E: cf pat1] (Mol; Buc; c. i. lemne) A aşeza în stivă.
pătuiac sn [At: I. IONESCU. M. 403 / V: (reg) pătiac,pătiag, -ag / PI: -ace şi -iece / E: pătui1 + -ac] (Reg) 1-6 Pătui1 (1, 4, 11, 14, 20, 23).
pătuiag sn vz pătuiac
pătuieş sn [At: ALR II. 102 / PI: -e / E: pătui1 + -cu] (Reg) Pat1 cu două picioare la un capăt şi cu celălalt capăt sprijinit de vatră.
patul1 sn [At: (a. 1688) BIBLIA. 4552/28 / V: (reg) ~ă sf. pitul / PI: şi -uri / E: pbl ml *pătubulum] 1 Construcţie rudimentară în formă de platformă din scânduri, crengi, fixată pe pari1 sau într-un copac, care serveşte ca loc de observaţie pentru paznici, pentru vânători etc. Si: (reg) pătuiac (1). 2 (Reg; îe) A face - A sta la pândă. 3 (Pop) Postament de scânduri, de crengi, de pari1 etc. aşezat pe stâlpi, pe furci sau în copaci, pornind de la baza coroanei, pe care se clădeşte o claie de nutreţ, pentru a o feri de vite. de umezeală etc. Si: (pop) pat1 (39). 4 (Pex) Claie de nuîreţ ciădiîă pe o astfel de construcţie sau direct înîr-un copac Si: (pop) pătuiac
(2). 5 (Trs) Canîiîate de fân rămasă dintr-o căpiţă după ce s-a încărcat carul. 6 (Reg) Leasă de nuiele sau poliţă sprijinită pe furci înalte, pe care se pune caşul să se scurgă Si: (reg) comarnic, (pop) pat1 (19). 7 (Reg) Un fel de podeţ construiî pe stâlpi, ia suprafaţa unei ape, de pe care se pescuieşte. uneori noaptea. 8 Construcţie acoperită şi închisă, cu pereţii din şipci, din nuiele împletite etc., ridicată puţin de la pământ pentru a lăsa să circule aerul pe dedesubt şi care serveşte la păstrarea porumbului Si: (reg) porumbar. 9 (Pex) Hambar pentru cereale Si: coşar, (reg) mogtar.
10	(Mun: Olt) Pod al casei folosit uneori în loc de hambar pentru a pasîra cerealele. 11 (Pop) Coîeţ construit pe pari1 sau într-un copac, pentru păsările de curte Si: (reg) cotineaţă, pătuiac (3), poiată. 12 (Reg) Stinghie, culme de lemn fixată sus. în interiorul coteţului, sau pusă în copac, pe care se urcă şi dorm găinile. 13 (Trs; are) Strigăt cu care se îndeamnă păsările de curte să intre în coteţ. 14 Coteţ pentru porumbei, aşezat pe un par1 sau pe pari1 Si: (reg) hulubărie, pătuiac (4), porumbar. 15 (Mol; Trs) Grajd. 16 (Viol; Trs; spc) Staul. 17 (Olt) Şopron pentru unelte, căruţă etc. 18 (Mol; Trs) Colibă ciobănească la stână Si: (reg) pat1 (40). 19 (Mol; Trs) Adăpost format dc obicei dintr-un acoperiş susţinut de pari1. la câmp sau la stână Si: (reg) pătuiac (5). 20 (Reg) Chioşc. 21 (Reg) Postament improvizat din lemne, din crengi etc. aşezat direct pe pământ sau, rar. pe ţăruşi scunzi, pe care se clădeşte un stog sau o claie, pentru a le feri de umezeală, se pun cânepa, fructele etc. ia uscat, se aşază stupii etc. Si: (reg) podină. 22 (Pop) Culcuş improvizat din frunze, din paie. din fân etc.. în aer liber sau într-o încăpere. 23 (Pex) Pat1 (1) rudimentar şi de dimensiuni mici Si: (reg) pătuiac (6). 24 (Reg) Cuib. 25 (Reg) Cuibar unde se ouă păsările de curte. 26 (Reg) Aşternut pentru vite. format dintr-un straî de paie. de fân eîc. 27 (Reg) Pat1 (1). 28 (Reg) Strat de gunoi de grajd pus peste pământul unei răsadniţe, pentru a ţine cald semănăturilor Si: (reg) pat1 (44). 29 (Pex) Răsadniţă. 30 (Reg) Postament de piatră sau de cărămidă pe care este clădit cuptorul de pâine. 31 (Trs) Raft cu poliţe suprapuse pe care sunt aşezate frucîele sau unele legume care trebuie păstrate pentru iarnă. 32 (Reg) Corlată la car. 33 (Mol; Buc) Cursă pentru prins animalele sălbatice, care constă dintr-o groapă adâncă acoperită cu frunziş, pentru a nu fi observată. 34 (Olî) Băţ special, care se acoperă la unul'dinîre capele cu mămăligă, iar cu capătul celălalt se înfige în pămânî. pe fundul apei. servind ca nadă pentru peşti. 35 (Reg; art.) Dans popular jucat de căluşari. 36 (Reg; art.) Melodie după care se execută patului1 (35).
pătui2, ~ă a [At: CODRU-DRĂGUŞANU. C. 178 / V: bat- / PI: -i, -e / E: ger Batullen (apfel). Batullen (baum)] 1 (îc) Măr1— Varietate de măr1 răspândită mai ales în Transilvania şi care produce fructe de calitate superioară, cu coajă subţire, de culoare galbenă-verzuie şi roşie pe partea expusă la soare, cu miezul zemos. dulce-acrişor. 2 (Prc; îae) Fruct al acestui măr1.
962
PĂŢIT2
pătulaş sn [At: CADE / PI: -e / E: pătul1 + -oy] (Reg) 1-22 (Şhp) Pătul1 (1, 6-7,12,14.19-20, 22-25) (mic) Si: (reg) pătuleţ1 (1-22). 23 Coş din nuiele împletite.
pătulat1, ~ă a [At: H VI. 237 / PI: -aţi, -e / E: pătel2] 1 (Reg; îs) Măr
-	Varietate de măr1 cu fructe mari. de culoare albă. cu gust dulce-acrişor.
2	(Prc) Fruct al acestei varietăţi de măr. pătuht2, ~ă ci vz pătulit pătulă sfvz pătul1
pătuleag sn [At: GL. OLT. / PI: -ege / E: pătul1 + -ecig] (Olt) Claie de fân sau glugă de coceni clădită pe un pătul1 (3).
pătukţ1 sn [At: POLIZU / PI: ~e / E: pătul1 -I- -eţ] 1-22 (Reg;	şhp)	Pătulaş
(1-22).
pătukţ2 sn [At: POLIZU / PI: -e i E: pat1 + -uleţJ (Rar) 1-2 (Şhp) Pătuţ (1-4). 3-4 (Spc) Pătuţ (5-6).
pătuli [At: 1. IONESCU / Pzi: ~ksc / E: pătul1] 1 vt (C. i. cereale, produse agricole) A strânge, a depozita în hambare. în pătule1 (8,10). 2 vt A apăsa, a bate. a bătători, cu lingura sau cu alt instrument, ca să se aşeze bine, ca să se netezească Si: (reg) a pături (4). 3 vt A se aşeza în straturi Si: a se îndesa, a se paturi (5), a se ta sa. 4 vt (D. iarbă, semănături) A călca în picioare, culcând la pământ Si: (reg) a pături (6). 5 vt (Pex) A turti. 6 vr (D. iarbă, semănături) A se apleca, a se culca la pământ din cauza vântului, a ploii etc. 7 vi (Trs; îe) Cum mai —Ieşti ? Cum o mai duci?.
pătuhre sf [At: I. IONESCU, C. 48/14 / PI: -ri i E: pătuli] 1 Depozitare în hambare. în pătule1 (8,10). 2 Bătătorire spre a se aşeza bine Si: pătnrire
(4). 3 Aşezare în straturi Si: pătnrire (5). 4 Călcare în picioare a semănăturilor, culcându-le la pământ Si: pătnrire (6). 5 Turtire. 6 Aplecare spre pământ a ierbii din cauza vântului, a ploii etc.
pătuht, ~ă a [At: RETEGANUL. TR. 114/ V: (reg) ~h11E:	pătuli]	1
(Pop; d. iarbă, semănături) Călcat în picioare Si: păturii (2). 2 (Pop; d. iarbă, semănături) Culcat la pământ Si: păturit (3). 3 (Pex; reg; d. umeri) Lăsat în jos. pătură sf vz pături
păturar sm [At: NOM. PROF. 35 / Pi: -i / E: pătură + -ar] (Rar) Muncitor care lucrează îa confecţionarea păturilor (16).
pătură .v/ [At: LB / PI: -n şi (reg) -re / E: ml *pittula] 1 (îrg) Foaie de hârtie. 2 (Reg) Bucată. 3 (Reg) Foaie de aluat pentru plăcintă, tăiţei etc. 4 (Reg) Plăcintă făcută din mai multe foi suprapuse sau dintr-un aluat care se desface în mai multe foi. 5 (Udp ,,de“) Strat dintr-o substanţă, dintr-o materie, care acoperă ceva în mod uniform. 6 (Udp ,,de“) Fiecare dintre straturile suprapuse care alcătuiesc un tot. 7 (îs) ~ vie Totalitate a plantelor de dimensiuni mici (arbuşti, ierburi, muşchi) care cresc într-o pădure. 8 (îs) ~ moartă Strat format din resturile vegetale descompuse care acoperă suprafaţa solului în pădure sau sub o vegetaţie bogată de fâneaţă Si: litieră. 9 (îs) ~ cu seminţe Cotiledon. 10 (Spc) Semifabricat produs în filaturile de bumbac, ca un strat gros de material fibros. 11 (Trs; Mai’) Fel de mâncare preparat din mămăligă şi brânză aranjate în straturi succesive. 12 (Fig) Categorie, treaptă sau clasă socială. 13 (Fig; pex) Oameni care alcătuiesc o asemenea categorie, treaptă sau clasă socială.
14	(Reg) îndoitură la haine Si: cută, pliu. 15 (Reg; lpl) Riduri pe frunte.
16	Bucată dreptunghiulară dintr-o ţesătură deasă şi groasă de lână. de fire sintetice, de bumbac, care serveşte la învelit Si: cergă, pleci, plocat, ţol, veîinţă. 17 (Reg; îe) A lua cu ~ (pe cineva) A certa pe cineva rău. 18 (îal) A goni. 19 (Ban) Cearşaf. 20 (Reg) Scoarţă de pus pe perete. 21 (Reg) Sul de pânză.
păturd sn [At: CARDAŞ. C. P. 41 / PI: -e / E: pat1 + -urel] (îvp) 1-2 (Şhp) Pătuţ (1-4). 3-4 (Spc) Pătuţ (5-6).
pături vt [At: I. C. 3 / V: ~ra / Pzi: -csc / E: pătură] 1 (Pop) A împături.
2	(Pop) A aranja un obiect de îmbrăcăminte Si: a potrivi. 3 A îndrepta. 4-6 (Reg) A pătuli (2-4).
păturică sf[At: TOMICI. C. A. 1 74/13 / PI: ~icv / E: pătură + -ică] 1-12 (Reg; şhp) Pătură (1-3, 14-16) (mică). 13 (Spc) Bucată subţire de
lemn Si: sccmdurică. 14 (Pex; rar) Preş pentru şters picioarele Vz ştergci tocire.
păturire sf [At: PAMFILE. I. C. 3 / PI: -ri / E: pături] 1 (Pop) împăturire.
2	Aranjare a unui obiect de îmbrăcăminte. 3 îndreptare. 4-6 Pătulire (2-4).
păturit, -ă a [At: BART, S. M. 88 / PI: -iţi, -e / E: pături] 1 (Pop) împăturit. 2-3 Pătulit (1-2). păturnea sf vz potârniche
păturnd sm [At: MARIAN. O. II. 218 / PI: -ei / E: păturnea + -el] (Rar) Potârnic. păturnic sm vz potârnic păturnică sfvz potârniche păturmce sfvz potârniche păturniche sfvz potârniche păturnichioi sm vz potârnichioi păturnicoi sm vz potârnicoi pătuniiţă sfvz potârniche
păturos, ~odsă a [At: LB / PI: -oşi. -oase / E: pătură + -oy] (Gig; înv; d. terenuri, roci) Stratificat.
pătuţ sn [Ar LB / PI: -uri / F: pat1 + -uf] 1-4 (Şhp) Pat1 (1-2) (mic) Si: pătuc (1-4). (rar) patişor (1-4). pătuleţ (1-4). (pop) pătucecm (1-4). (îrg) patucel (1-4). (înv) păticeăn (1-4). (reg) păteac (1-4). pătic (1-4). pătui] (1-4). (îvr) pătţeăn (1-4). (îvp) păturel (1-4). 5-6 (Spc) Pat1 (1-2) de copil Si: pătuc (5-6), (rar) pălişor (5-6). pătuleţ (5-6). (pop) pătucecm (5-6). (îrg) pătucel (5-6). (înv) păticeăn (5-6). (reg) păteac (5-6). pătic (5-6). pătui1 (5-6). (îvr) pătţeăn (5-6). (îvp) păturel (5-6).
păţ sn [At: MAT. FOLK. 98 / PI: -uri / E: drr păţi] (Mun) 1-2 Păţanie (1-2).
păţanie sf[At: CARAGIALE. O. II. 276 / V: (reg) ~ţcn~ ! PI: -ii şi (pop) -ţanii / E: păţi + -cinie] 1-2 întâmplare (neplăcută) ieşită din comun, experienţă neaşteptată sau neobişnuită pe care o trăieşte cineva Si: (pop) pătărctnie (1-2), păţecilă (1-2), (îrg) pcitcirămă (1-2). păţire (1-2), păţit1 (1-2).păţitură (1-2), (reg) opravă (1-2), orogcinie (1-2), paţilă (1-2), păţ (1-2), păţău (1-2), păţitanie (1-2). 3 (Pex; lpl) Peripeţii, aventuri prin care trece cineva. păţăchină sfvz paţachină păţdtură sf vz păţit ură
păţau sn [At: COMAN, GL. / PI: -uri / E: păţi + -ău] (Mun) 1-2 Păţanie (1-2).
păţeală sf[At: HASDEU. ap. DDRF / PI: -di şi (reg) -de / E: păţi + -eală] (Pop) 1-2 Păţanie (1-2). păţcnie sfvz păţanie
păţi [At: CORESI. EV. 70 / Pzi: -ţzsc şi (pop) pat, paţ, (reg) pat / E: ml pati] 1-2 vti (îvp) A suferi chinuri fizice sau morale Si: a închirci, a răhclci, (Trs) ci păitlci (1). 3-4 vti (îvp) A trece prin întâmplări dezagreabile. 5-6 vti (Pex; imp) A suferi schimbări. 7-8 vti A i se întâmpla, a-i surveni cuiva ceva ieşit din comun, a da peste ceva neaşteptat. 9 vt (îe) A o - A avea neplăceri, a intra într-un bucluc, într-o încurcătură mare.
10	vt (îae) A da peste belea Si: ci i se înfundă. 11 vt (îe) A o ~cu cineva A întâlni pe cineva care îţi poate produce mari neplăceri. încurcături, 12 vt (îae) A suferi mari neplăceri din cauza cuiva. 13 vt (îe) Ce-ai ~t? Ce ţi s-a întâmplat? 14 vt (îae) Cum se explică? 15 vt (îae) Ce te-a apucat?
păţire sf [At: BUDAI-DELEANU. T. V. / PI: -ri / E: păţi] 1-2 Păţire (1-2). 3 Suportare a unor chinuri fizice sau morale Si: păţit1 (3). 4-5 întâmplare sau şir de întâmplări (dezagreabile sau) ieşite din comun pe care le trăieşte cineva Si: păţit1 (4-5). 6 (Pex) Peripeţie.
păţit1 sn [At: C. PETRESCU. R. DR. 180 / PI: (rar) -uri / E: păţi] (Rar) 1-2 Păţire (1-2). 3-5 Păţire (3-5). 6 (Pex) Peripeţie.
păţit2,~ă [At: CORESI. ap. DHLR II.464 /PI: -iţi, -e IE: păţi] 1 a (înv) Care îndură chinuri fizice sau morale Si: chinuit, torturat. 2-3 smf, a (Om) care a trecut prin multe încercări în viaţă, care a văzut şi a trăit multe. 4-5 smf, a (Pex) (Om) cu experienţă Si: (înv) pătimit (3-4). 6 sm (îe) A ti Stan ~u! A fi om cu experienţa vieţii. încercat.
963
PĂŢîTANIE
păţitanie sf [Ai: DDRF / PI: -ii / E: păţit1 + -cutie] (Reg) 1-2 Păţanie (1-2).
păţitură sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) -ţăt- / PI: -ri / E: păţi + -tură] (îrg) 1-2 Păţanie (1-2).
păţoancă sf [At: H XIV. 444/ V: paţon~ ! PI: net / E: net] (Bot; Dob) Floarea-soarelui (Heliăuthns ăwiiius). păţoc sm vz poţoc păţog sm vz poţoc
păucălău a [At: CV 1951, nr. 5. 26 / PI: -ăi / E: net] (Olt; d. oameni) Zănatic.
păucâlie sf[At: CV 1951, nr 5. 26 / PI: net / E: ns cf păucălău] (Olt) Om smintit. păucenie sf vz poucenie pănioară sfvz păunioară
păujeală sf [Ai: TOMESCU, GL. / PI: -eli / E: păuji + -eală] (Mun) Bunăstare.
păuji [At: RĂDULESCU-CODIN. î. 6 / V: păoji I PI: -jesc / E: net] 1 vt (Mun; Oit) A purta de grijă cuiva. 2 vr (Mun; Olt) A se cruţa. 3 vr (Mun) A avea grijă să-şi asigure cele necesare Vz chivernisi.
păula [At: RETEGANUL, ap. CADE / Pzi: -lez / E: net] 1 vt (Trs) A păţi (1). 2 vi (Reg; îe) Cum mai -ţi? Cum o mai duceţi?
păun sm [At: BIBLIA (1688), 137]/6 / V: (îrg)peun, (reg)pehun,peune / PI: -i / E: ml pavoy -onis] 1 Pasăre domestică mare, din ordinul galiformelor, masculul având penajul strălucitor, viu colorat, albastra-verzui cu reflexe metalice sau. rar. alb, cu coada foarte lungă pe care o poate ridica şi răsfira în formă de evantai (Păvo cristatus). 2 (Fig) Persoană orgolioasă, caracterizată prin frumuseţe şi lipsă de inteligenţă.
3	(Fig; îe) A se îmbrăca (sau a se împodobi) ca un - A se lăuda cu meritele altora Si: a se împăwm. 4 (Fig) Tânăr mândru. 5 Pană1 din coada de păun (1) Si: păunită (5). 6 (Pop; mpl) Podoabă făcută din una sau mai multe pene1 de păun (1). pe care flăcăii o poartă la pălărie Si: păunită
(6). 7 (Pex) Buchet de flori naturale sau artificiale purtat ca podoabă la pălărie Si: păunită (7). 8 (Buc; Trs) Motiv ornamental în formă de păun. pentru broderii, ţesături etc. Si: (reg) pană1, păunită (8). 9 Motiv ornamental asemănător cu penele de păun (1) Si: păunită (9). 10 (Reg; lpl) Tuleie în barbă, pe faţă. 11 (Trs; lpl) Perciuni. 12 (Bot; reg) Orz {Hordeum vulgare). 13 (Bot; Trs) Colilie (Stipa pennata). păuna v vz păuni
păunar [At: POLIZU / PI: (1) -e, (2-4) -i / E: păun + -ar] 1 sn (Asr) Loc unde se ţin sau se cresc păunii (1). 2-3 sm (Rar) Persoană care (creşte sau) vinde păuni (1). 4 sm (Reg) Jandarm.
păunaş sm [At: ALECSANDRI. T. L 352 IV: peu- / PI:	/ E: păun
4- -aş] 1-12 (Şhp) Păun (1, 5-9) (mic) Si; păunei (1-12), (rar) păuni or (1-12), (reg) păunit (1=12). 13-14 Păun (4) (frumos). 15 (îs) -ul codrilor Haiduc tânăr, frumos, voinic. 16 (Rar; dep) Om înfumurat şi prost. 17 (Reg; art.) Cântec popular haiducesc.
păună sf [At: MARIAN, O. II. 263 / V: peu~ / PI: -ne / E: păun] 1 (Rar) Femelă a păunului (1) Si: păuneasă. 2 (Reg) Femeie frumoasă.
păunărie sf[At: MAIAN. O. II. 266 / PI: -ii IE: păun + -ă] (Rar; csc) Mulţime de păuni (1).
păuneasă sf [At: CIHAC. I, 199 /V: peu- / PI: -ese / E: păun + -ea să] (Rar) 1 Păună (1).
păunei sm [At: MARIAN. O. II. 265 / PI: ~e/ / E: păun + -el] 1-12 Păunaş (1-12).
păunescy -ească a [At: DRLU / PI: -eşti / E: păun + -esc] 1 (Rar) De păun (1). 2 Privitor la păuni (1). 3 Ca de păun (1).
păuni vr [At: RUSSO. S. 103 / V: (cscj) -na ! E: păun] 1 (Pop) A se îngâmfa Si: a se fuduli, a se împăuna. 2 (îvr) A se ridica într-o funcţie nemeritată.
păunică sf[At: MARIAN, O. II. 263 / V: peu- / PI: -ici / E: păun + -ică] 1-4 (Reg; şhp) Păun iţă (1-4).
păunioară sf[At: DDRF / V: păuio- I PI: -re / E: păun + -ioar] 1-4 (Reg; şhp) Păunită (1-4).
păunior sm [At: MARIAN, O. I. 387 / PI: -i / E: păun + -ior] 1-12 (Rar; şhp) Păunaş (1-12). 13 (Om; reg) Florinte (Chlaris chlaris).
păunire sf [At: MARIAN. O. II. 266 / PI: -ri / E: păuni] (Pop) îngâmfare.
păuniţsn [At: TDRG / PI: -i / E: păun + -iţ] 1-12 (Trs; Mar; şhp) Păunas (1-12).
păuniţă sf[At: DRLU / V: peu- / PI: -e / E: păun + -iţa] 1-4 (Şhp) Păună (1-2) (mică) Si: (reg) păunică (1-4), păunioară (1-4). peunariţă (1-4). 5-9 Păun (5-9). 10 (Ent; reg) Diferite specii de libelule. 11 (Bot; reg) Horşti (Luzula luzuloides). 12 (Bot; reg) Mălaiul-cucului (Lusula pilosa). păunjăn sm vz păianjen păunjen sm vz păianjen
păunoaică sf [At: ALR I. 1020/190 / V: (reg) peu- / PI: -ice IE: păun + -oaică] 1-2 (Reg; şdp) Păunoaie (1-2).
păunoaie sf[At: ALR I. 11020/160 / V: peu- / PI: -oaie / E: păun + -oaie] 1-2 (Trs; şdp) Păună (1) (mare) Si: (reg) păunoaică (1-2).
păunoi smi [At: ALR I, 1019/283 / E: păun + -oi] 1-2 (Reg; şdp) Păun
(1)	(mare). 3 Păun mascul.
păunşor s [At: PĂCALĂ. M. R. 518 / PI: net / E: păun + -şor] (Reg) Cusătură în desen stilizat, care se lucrează pe umărul mânecii de la ie.
păuresc, -ească ă [At: CADE / PI: -eşti l E: paur + -esc] (Ban) 1 Ţărănesc. 2 Plugăresc. păureţ s [At: T. PAPAHAGI. M. 228 / PI: net/E: net] (Reg; csc) Câlţi. păuri vi [At: DLR / Pzi: -resc / E: paur] (Ban; Trs) 1 A practica agricultura. 2-3 A lucra pământul (în calitate de plugar) Si: (pop) a plugari.
păurie sf [At: CADE /PI: -ii l E: paur] (Ban) 1 Agricultură. 2 Plugărie.
3	(Csc) Ţărănime. 4 (Csc) Plugărime.
păuriţă sf [At: MOLIN, R. B. 418 / V: păor-, peor- / PI: -ţe / E: paur + -iţă] (Ban; Trs) 1 Ţărancă. 2 Soţie de plugar. păuş sm vz păuşă păuşală sfvz pauşal
păuşcă sf [At: CADE / V: păuş / PI: -şi / E: net] (Olt; Mun) Fiecare dintre prăjinile care. legate împreună la unul dintre capete, se aşază pe vârful stogului de fân. pentru a-l apăra de vânt Si: (reg) martac, pânză, păianjen, păuză (1).
pauza vi [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 161 IV: (cscj) -zi / P: pă-u-/ Pzi: ~zez / E: lat pausare] (Ltî; Trs; Buc) 1 A se odihni (1) Si: a poposi. a se re pauza. 2 (Fig) A muri.
păuzare sf [At: BUDAI-DELEANU, Ţ. 272 / P: pehu- / PI: -zări i E: pauza] (înv; Trs; Buc) 1 Odihnă (1). 2 Pauză. 3 (Fig) Moarte.
păuză sf [At: PAMFILE, A. R. 169 / PI: -ze / E: net cf pânză, păianjăn] (Reg) 1 Păuşă. 2 (Mun) Un fel de jalon pentru îndreptarea hotarelor. 3 (Olt; Mun) Sperietoare de păsări. păuzi v vz pauza
păvăţaş sm [At: BIBLIA (1688). 3171 /26 /PI: -i / E: pavăţă + -aş] (îvr) Soldat înarmat cu pavăză.
păvăzar sm [At: ALEXANDRIA (1794). 41/12 / PI: -i / E: pavăză + -ar] (îvr) Meşter care făcea paveze.
păviţă sf[At: FRÂNCU-CANDREA. M. 12 / PI: -ţe / E: pavă1 + -iţă] 1-2 Palhă2 (mică) Si: (reg) păvuţă (1-2).
păvui vr [At: ALR 1.3397/150 / Pzi: 3 -este / E: povoi] (Reg; d. pământ) A se surpa.
păvuţă sf[At: ALEXI, W. / PI: -ţe / E: pavă1 + -uţă] 1-2 (Reg; şhp) Păviţă (1-2). păzală sfvz păzeală
păzarliu sm [At: (cca 1683) IORGA, S. D. XVI. 224 / PI: -ii / E: ns cf tc pazarli „târgoveţi] (îvr; csnp) Târgoveţ.
păzaş sm [At: ALR SN III, h 872/27 / PI: -i / E: păzi + -aş] (Reg) Cantonier de la calea ferată. păzător sm vz păzitor păzătură sf vz păzit ură
964
PÂCLIŞ
păzeală sf [At: ARH. FOLK. 1.166 / V: ~za~ / PI: ~e// / E: păzi + -eală]
1	(Olt) Pază. 2 (Trs; îe) A-i fi (cuiva) de ~ A fi grăbit. 3 (Trs) Mâncare gătită Si: (reg) păzitură (4). 4 (Spc) Rântaş.
păzi [At: (a. 1521) HURMUZAKI, XI, 843 / Pzi: ~ze«\ (reg) pazasc,
3	şi (reg) pază / Imt şi: 2 (pfm) păzea, (reg) paz.î, paza, pazi / E: siv iushth]
1	vt A fi însărcinat sau a-şi propune să supravegheze, asfel încât ceva sau cineva să fie în siguranţă, să nu fuga, să nu fie luat. să nu dispară etc. Si: a străjui. 2 vt (Fam; îe) Ce -zeşti (aici) ? Ce urmăreşti? 3 vt (îal) Cu ce-ţi pierzi timpul? 4 vt (îae) Ce ai în gând ? 5 vt (Reg) A priveghea un mort. 6 vt A avea grijă, a se ocupa de cineva sau de ceva Si: a îngriji, a supraveghea. 1 vt ((îe) A(-şi) ~gura (sau, înv, limba) A vorbi cu prudenţă.
8	vt (îae) A nu spune ce nu trebuie. 9 vt (îae) A tăcea. 10 vt (îvp) A întreţine focul Si: a alimenta, a înteţi. 11 vt A apăra de primejdie. 12 vt A lua sub protecţia sa Si: a ocroti, a proteja. 13 vt (Fam; îe) A-şi - cojocul (sau pielea) A se teme de bătaie. 14 vt (îae) A se feri, din prudenţă, să facă un anumit lucru. 15 vt(a) (îe) Doamne ~zeşte (şi apără) sau ceaşcă (ori ~t-a) sfântul! Dumnezeu să ne ferească de rău! 16 vt(a) (îae) Vai de mine! 17 vt(a) (îae; îcn) Nicidecum. 18 vr A se apăra de primejdie, de un neajuns etc. 19 vr A căuta să scape. 20 vr A fi cu băgare de scamă să nu... 21 vr A evita. 22 vi (Pfm; îf păzea) Dă-te la o parte! 23 vi (Pfm; îf păzea) Atenţie! 24 vt (Fam; îe) A lua (pe cineva) la trei ~zeşte A certa pe cineva. 25 vt (Fam; îe) A o lua la trei ~zeşte A o lua la fugă. 26 vr (Fam; îe) Să te 'vzeşti Pârleo! Acum e acum! 27 vr (îvr) A se ascunde cu grijă. 28 vt (Fşa; îrg) A pândi Si: a iscodi, a urmări. 29 vt (Fşa; îrg) A aştepta să i se ivească prilejul, momentul etc. 30 vt (îe) A ~ (sau a ţine) calea (sau drumul ori, reg. pala) cuiva A aştepta trecerea cuiva pentru a i se adresa, pentru a-1 ataca, pentru a-1 prinde etc. 31 vt (îae) A ieşi în calea cuiva. 32 vt (îae; reg) A avea necaz pe cineva, a-i purta pică. 33 vt (înv; îe) A ~ vreme A aştepta momentul prielnic pentru a acţiona. 34 vt (Trs) A se ţine tot timpul după cineva, a nu lăsa în pace, a urmări cu perseverenţă. 35 vt (îvp) A respecta porunci, dispoziţii, legi. 36 vt (îvp) A îndeplini o poruncă. 37 vt (îvp) A urma un comandament religios sau moral. 38 vt (îvp) A se ocupa numai cu ceea ce i s-a cerut. 39 vt (îe) A-şi ~ treaba A nu se amesteca în treburile altora Si: a-şi vedea de treabă. 40 vt (îae) A fi prudent, rezervat. 41 vt (îe) A-şi ~ calea (sau drumul) A-şi continua neabătut drumul. 42 vt (înv) A păstra în aceeaşi stare Si: a întreţine. 43 vt (îvp) A conserva. 44 vt (îlav) A ~ tăcerea A tăcea. 45 vt (îal) A trece sub tăcere Si: a nu pomeni. 46 vt (Buc) A nu ceda cu nici un preţ Si: a persista, a persevera. 47 vt (îrg) A sta mereu într-un loc. 48 vr (îrg) A se duce des pe la cineva sau undeva Si: a frecventa. 49 vri (îrg) A se grăbi. 50 vri (îrg) A se strădui. 51 vt (Trs; Ban) A pregăti mâncarea.
păzire sf[At: CORESI, EV. 68 / PI: -ri / E: păzi] 1 (înv) Pază (1). 2 Supraveghere. 3 întreţinere a focului Si: păzit1 (3). 4 (Reg) Priveghere a unui mort Si: păzit1 (4). 5 Apărare de o primejdie Si: păzit1 (5). 6 Luare sub protecţie Si: păzit1 (6). 7 Evitare a unui neajuns Si: păzit1 (7). 8 (îvp) Ascundere cu grijă Si: păzit1 (8). 9 (îrg) Pândire. 10 (îrg) Aşteptare a unui prilej favorabil Si: păzit1 (10). 11 (îvp) Respectare a unei legi Si: păzit1
(11). 12 (îvp) îndeplinire a unei porunci Si: păzit1 (12). 13 (Pop) Menţinere în aceeaşi stare Si: păzit1 (13). 14 (îvp) Păstrare a unui secret Si: păzit1 (14). 15 (Pop) Conservare.
păzit1 sfi [At: GALACTION. A. 28 / PI: (rar) ~uri / E: păzi] (Rar) 1 Pază (1). 2 Supraveghere. 3-8 Păzire (3-8). 9 (îrg) Pândire. 10-14 Păzire (10-14). 15 (Pop) Conservare.
păzit2, ~ă a [At: IST. AM. 35v/12 / PI: -iţi. -e / E: păzi] 1 Care este supravegheat ca să fie în siguranţă, să nu fie luat, să nu dispară, să nu fugă etc. 2 Apărat de primejdii. 3 Luat sub protecţie. 4 Ascuns cu grijă.
5	Pândit. 6 (D. un moment favorabil) Aşteptat. 7 (D. legi) Respectat. 8 (D. porunci) îndeplinit. 9 Menţinut în aceeaşi stare. 10 Conservat. 11 (Îvr) Prevăzător Si: grijuliu, prudent, suspicios. 12 (Reg) Grăbit. 13 (Reg; îs) Salce - Băutură preparată dintr-o anumită specie de salcie tânără, exotică, fiartă în apă sau în vin şi care se foloseşte în medicina populară. 14 (Reg) Bolnav.
păzitor, -oare [At: TETRAEV. (1574) 253 / V: ~zăt~ / PI:	-oare	!
E: păzi + -tor] 1-2 smf a (Persoană sau fiinţă) care are sarcina de a păzi (1) pe cineva sau ceva Si: paznic2 (1). 3 sf(Spc; înv) Gardă. 4 smp (înv) închisoare. 5-6 smf a (înv) (Persoană, divinitate) care ocroteşte. 7 sm (Reg; art.; la jocul „de-a puia-gaia“) Prim jucător din şir care îi apără pe ceilalţi să nu fie prinşi de gaie Si: cloşca. 8 sm (înv; îs) ~ de stele Astrolog. 9-10 smf a (înv) (Persoană) care respectă, nu încalcă o lege, un obicei etc. 11 sm (înv; Trs; Ban) Bucătar. 12 a (înv) Care ştie să păstreze o taină Si: discret. 13 a (îs) {Mai) nainte - Prevăzător.
păzitoriţă sf [Al: LEXIC REG. II. 62 / PI: -ţe i E: păzitor + -iţă] (Reg) Femeie de serviciu la primărie.
păzitură sf [At: 1648 N. TEST. 253712 / V: păzăt- / PI. -ri / E: păzi + -tură] (îvr) 1 Ocrotire. 2 Respectare a unei legi. 3 îndeplinire a unei porunci. 4 (Trs; Ban) Păzeală (3). 5 (Trs; Ban; spc) Mâncare preparată din legume, fără carne. 6 (Trs; Ban; spc) Mâncare preparată cu smântână şi cu făină. 7 (Trs; Ban; spc) Ciorbă sau supă. paznă sf vz poznă
păzui s [At: UDRESCU, GL. / Pi: net / E: ns cf păzi] (Reg) 1 Deal. 2 Pisc. 3 Culme.
pâc1 [At: CREANGĂ. P. 131 /V: paca / E: fo] (Are) 1 i Cuvânt care redă sunetul exploziv, surd, produs de fumători când trag fumul din lulea sau din ţigară. 2 5/’(Reg; îf paca) Lulea. 3 i Cuvânt care redă sunetul produs de o lovitură dată cu 1111 corp tare Si: poc. 4 i Cuvânt care redă sunetul produs de 1111 fir întins, de o coardă care se rupe. pâc2 s vz pârei2 paca i vz pâc1
paca sf [At: REV. CRIT. III. 162 / PI: pace / E: net] 1 (Trs) Femeie mica de statură. 2 (Reg) Termen de alint la adresa fetelor sau copiilor. pâcăi v vz pâcâii pâceală sfvz pârceală1 pâci s, i vz pârei2 pâcios, -oasă sfi a vz pucios
pâcâi vi [At: BARCIANU /V: păcăi, ~căi / Pzi: pâcăi, (rar) -esc / E: fo] 1 (D. oameni) A trage din lulea producând un sunet caracteristic Si: (reg) a pâşcâi2. 2 (Reg; d. lumină, flăcări) A pâlpâi. 3 (Reg; d. firele de aţă) A se rupe producând un sunet caracteristic. 4 (Reg; d. bibilici) A produce sunetul caracteristic speciei.
pâcâială af [At: UDRESCU. GL. / P: -că-ia- / PI: -ieli / E: pâcâi + -eală] 1 Sunet produs de cineva care trage din lulea Si: păcăit (1), (reg) pâşcâială. 2 Pâlpâire a focului Si: păcăit (2). 3 Sunet produs de ruperea unui fir întins Si: păcăit (3). 4 Sunet caracteristic bibilicilor Si: păcăut (4).
pâcâit sn [At: BARCIANU / PI: -uri ! E: pâcâi] 1-4 Pâcâială (1-4). pâcârşi v vz păclişi
paclă sf[Al: VARLAAM - IOASAF. 3971 / PI: -le i E: siv nhKA-h ,,păcură“] 1 (Şip) Ceaţă deasa, care apare îndeosebi dimineaţa şi seara şi care reduce mult vizibilitatea Si: negură, (pop) negureală, negureaţă. 2-3 întuneric (mare). 4 (Fig; înv) Ignoranţă. 5 (Pex) Strat dens de fum. 6 Aer viciat. încărcat cu fum de ţigară, dintr-un local public. 7 (Rar) Strat gros de nori. 8 (Fig; rar; udp ,,dek‘) Mulţime. 9 (Fig; îvr) Plictiseală. 10 (Lpl; cu determinări nume de culori) Văl atmosferic de culori diferite, care micşorează claritatea atmosferei la orizont, fiind provocat în special de refracţia inegală a luminii în straturile de aer cu temperaturi diferite, încălzite de suprafaţa solului. 11 Strat de aer foarte încălzit, care produce arşiţă, zăpuşeală în timpul verii. 12 (înv) Mocirlă. 13 (Reg) Chiciură. 14 (Gig) Vulcan noroios Si: pitfnă.
pâclau s [At: GLOSAR REG. / PI: net / E: pâclă 4- -ău] 1-12 (Buc; Mol; şdp) Pâclă (1, 5-7,11-12) (mare).
pâcleş, a [At: MIRONESCU. S. 619 / PI:	/	E:	pâclă	+	-eş]
(Reg; d. fiinţe) 1 Pocit2. 2 Ciudat la înfăţişare.
pâcliş, ~ă a [At: SADOVEANU. O. XVI, 74 / PI:	/	E: pâclă +
-iş] (Mol) Morocănos.
965
PÂCLIŞI
pâclişi [ At: SCRIBAN. D. / V: pâc-, (reg) ~cărşi / Pzi: -.ye.vc / E: cf mg poklosodik, pokişos „a umple de iepră“] 1-2 vtr (Buc; Mar) A (se) schilodi. 3 v/ (Buc; Olt; c. i. oameni) A poci1 prin tundere. 4 vr (Mol; fam) A se strâmba. 5 vr A se înrăi. 6 vr (Reg) A se înşela.
pâcliş'it, ~ă a [At: CIHAC. II. 236 / V: păc~ I PI: ~iţi, -e / E: păclişi] (Mol; d. oameni) 1 Morocănos. 2 (Pex) Rău. 3 Foarte zgârcit. 4 Care nu reuşeşte să facă corect un lucru. 5 Căruia nu-i iese nici un lucru cum trebuie. 6 Care a fost pocit' prin tundere.
pâcht, -ă a [At: UDRESCU, GL. / PI: ~i//. -e / E: pâclă + -it] (Mun; d. oameni) Morocănos.
pâclâfi vtr [At: LEXIC REG. II. 16 / Pzi: -(esc / E: ns cf păclişi] 1-2 (Mun; Olt) A (se) luxa.
pâclât'it, -a a [At: LEXIC REG. II. 16 / PI: ~iţi. -e l E: pâiclăti] (Mun; Olt; d. părţi ale corpului omenesc) Luxat.
pâclos, -oasă a [At: LB / PI: -oşi. -oase / E: pâclă + -m] 1 Acoperit cu pâclă (1) Si: nebulos, neguros, (rar) neguratic, neguriu. 2 Cu pâclă
(7). 3 (Pex) întunecat. 4 (Fig; îvr) Plictisitor. pâdholiţă sf vz podholiţă
pâgnă 5/'[At: ALR 1. 1045/825 / PI: -ne l E: net] (Orn; reg) Sticlete (Carduelis carduelis).
păhanie sf [ At: CIAUŞANU. GL. / V: pâlh~ sfi PI: -hanii 1 E: cf dihanie] 1 (Mun; Olt) Dihanie. 2 (Mun) Om urât. dezgustător ia înfăţişare Si: pocit2. 3 (Olt; dep; îf pâlhanie) Ţigan. pâhav, ~ă a vz puhav
pâhă sf [At: (a. 1619). GCR 1. 54/38 / PI: nct/E: siv nu^a] (îvr) Orgoliu. pâhăi v vz pufăi păhăvi v’ vz puhavi
pâhăv\t, -a a [At: UDRESCU. GL. / PI: ~i//\	/ E: pâihăvi](Mun) 1
(D. plante) Pălit1. 2 (D. oameni) Puhav. păhâi v vz pufăi păhoi sn vz puhoi1
păi vr [ At: SCRIBAN. D. / Pzi: 3 -este l E: cf hai] (Mol; d. construcţii) A se înclina. pâiniă sfvz poem
păiiicu* sm [At: POLIZU / V: (înv) ~ncr. (reg) pân- / PI: ~/ / E: pâinar + -ar] 1 (înv) Brutar. 2 (Olt; îf pânar\ dep) Om pe care nu-I interesează decât câştigul pâinii. 3 (Bot; reg; îf pânar) Salcâm (Robiniapseudacacia).
pâinăreasă sf [Ai: BARCIANU / Pi: -ese / E: pâinar + -easă] (înv) 1 Brutăreasa. 2 (Reg) Vânzătoare de pâine.
pâinărie sf [Ai: POLIZU / V: (înv) ~ner~. (reg) păn~, paner~ / PI: ~i i / E: pâinar + -ie] (îdt) Brutărie.
pâine sf[At: PSALT. HUR 168/1 /V: (reg) pane şf/Pl: ~ni, (reg) -nuri / E: ml panis] 1 Aliment preparat dintr-un aluat de făină (de grâu. de secară etc.), dospit şi copt în cuptor Si: (îrg) pită. 2 (îe) A avea (sau a ţine, a fi cu) ~a şi cuţitul (în mână) sau a pune mâna pe ~şi pe cuţit A avea la îndemână toată puterea şi toate mijloacele. 3 (îae) A dispune de ceva sau de cineva cum doreşte. 4 (îe) (A 11) bun ca ~a (sau ca o ~) caldă sau ca ~a cea de grâu ori ~a lui Dumnezeu sau (rar) o ~ de om, ca ~ cea bună A fi om foarte bun. blând, darnic. 5 (îc) (A avea) o bucată (sau un codru de) ~ A avea un minim de hrană pentru existenţă. 6 (îae) A avea resurse modeste de trai. 7 (îe) A lua (cuiva) ~a de la gură A lipsi pe cineva de posibilitatea de a-şi câştiga existenţa. 8 (îe) A mânca ~şi sare (de pe un talger) cu cineva (sau împreună) sau a mânca toţi
o	~şi o sare A convieţui. 9 (îe) A împărţi -a cu cineva A trăi împreună.
10	(îe) A umbla cu ~a după cineva A căuta să ajute pe cineva împotriva voinţei lui. 11 (îe) A mânca ~a (şi sarea) cuiva A fi întreţinut de cineva.
12	(îe) A mânca ~a degeaba A se întreţine de pe urma cuiva fără a-i aduce un folos. 13 (îe) A nu gusta nici sare cu - A fi foarte zgârcit. 14 Aluat de făină frământat în vederea facerii pâinii (1). 15 (Pop) Turtă coaptă în spuză. 16 (Spc; înv; şîs ~ nedospită) Azimă folosită la săvârşirea unor ritualuri religioase. 17 (Reg; lpl; îf pânuri) Preparate din făină de grâu. coapte, aduse de nuntaşi miresei. 18 (îs) ~ de vamă Colac din făină de grâu care se împarte în amintirea unui mort. 19 (îs) ~a uitaţilor Turtă
făcută din făină de grâu. care se dă de pomană pentru morţii fără rude în viaţă. 20 (Rar; îs) ~ de mălai Mămăligă. 21 (Reg) Cerculeţ făcut pe suprafaţa apei. prin aruncarea unei pietricele (plate). 22 (Pgn; cu determinări ca „zilnică'1. ..cea de toate zilele“) Hrană necesară pentru trai.
23	(Pex) Mijloace materiale necesare vieţii Si: (îrg) pită. 24 (Fig; rar) Existenţă. 25 (Pex) Serviciu. 26 (îe) A pune sau a băga (pe cineva) în ~ A angaja pe cineva într-un serviciu. 27 (îe) A scoate (pe cineva) din ~ A da pe cineva afară dintr-un serviciu Si: a concedia. 28 (îe) A-şi pierde ~a A fi dat afară dintr-un serviciu. 29 (Lsg; csc) Recoltă de cereale Si: bucate, grăite. 30 (Prc; lsg) Grăunţe de grâu. 31 (Şîs ~ albă, - mărunţică,
-	mică) Cereale, cu excepţia porumbului. 32 (Bot; reg; îc) ~a-pădurii Râşcov (Lactarius deliciosus). 33 (Bot; reg; îae) Bureţi-iuţi (Lactarius piperatits). 34 (Reg; îc) ~a-porcului Plantă erbacee din familia primulaceelor. cu frunze zimţate mărunt şi cu flori purpurii sau trandafirii cu miros plăcut Si: (reg) pita-porcului (Cyclamen europaeum). 35 (Bot; reg; îc) ~a-paştelui, ~nile-paştilor, ~le-paştiului, ~a-peşteiui Floarea-paştelui {Anemone itemorosa). 36 (Bot; reg; îae; şîc ^a-paştilor-galbenă) Păştiţă (Anemone ranunculoides). 37 (Bot; reg; îc) "'-a-oii Muşeţel (Matricaria chamomila). 38 (Bot; reg; îae) Margaretă (Chrysantheum leucanthemum). 39 (Bot; reg; îe) ~a-babei Turtă (Carlina acaulis). 40 (Bot; reg; îc) ~a-lui-Dumnezeu Coada-şoricelului (Aachillea pannonica). 41 (Bot; reg; îc) ^a-Domnului Caşul-popii (Malva pusilla). 42 (Bot; reg; îc) ~a-pământului Ciuperci comestibile numite ,,roşi oare" (Russula vesca). păiner sm vz pâinar pâinerie sfvz pâinărie
pătimea i/[At: DM /V: (reg) pan- sf/ PI: ~ia / E: pâine + -/cV/] 1-20 (Şhp) Pâine (1,14-16,22-25, 29-30) (mică) Si: (pop) păinişoară (1-20), păunită (1-20). pâniuţă (1-20).
păinişoară .v/'[At: EUSTRATIE. PRAV. 36/13 / V: (reg) pân- sf / PI: -re I E: pâine + -işoara] 1-20 (Pop; şhp) Pâinică (1-20). 21 (Bot; reg; lpl) Ciupercă comestibilă, cu pălăria cărnoasă, de culoare roşie-violacee, cu gust şi miros plăcut, care creşte prin pădurile de stejar şi de fag Si: (reg) bureţi-roşii, bureţi-de-spini, oiţă (Russula lepida). 22 (Bot; reg) Ciupercă comestibilă cu pălăria de culoare roşie sau galbenă-roşiatică. cu gust dulce, care creşte prin pădurile de brad Si: (reg) vineţica (Russula integra). 23 (Bot; reg; lpl) Hubuliţă (Russula au rata). 24 (Bot; reg) Burete-de-spin (Russula alutacea). 25 (Bot; reg) Râşcov (Lactarius deliciosus). 26 (Reg; lpl) Burete-dulce (Uictarius voîumus). 27-28 (Reg; lpl) Bureţi-de-mesteacăn (Placodes belutinus şi Cortinarius cinnamomeus).
29	(Bot; reg) Zgârciogi-graşi (Gyromitra esculenta). 30 (Bot; reg; îc) —pipărată Ciuperca Russula emetica. 31 (Bot; reg) Coşul-popii (Malva pusilla).
păunită sf [Ai: I. BOTEZ. B. I, 55 / V: (reg) pân- / PI: -iţe, (reg) ~i?/ /E: pâine + -iţa] 1-20 (Pop; şhp) Pâinică (1-20). 21 (Reg) Colac din aluat.
pâj [At: CONACHI. P. 302 / V: (reg) păş.pinj l PI: -e, -uri, (4) ~~i l E: net] 1 sn (Mol) Cui de lemn cu care se fixează între ele obezile unei roţi de lemn Si: pâjele. 2 sn (Pex) Capăt ascuţit, proeminent, al unui stâlp, al unei bucăţi de lemn etc. Si: pişleag. 3 sn (Reg; îf pinj) Cui ia jug. 4 sm (Mol) Stâlp. 5 sn (Mol) Tigaie la vechile arme de foc. 6 sn (îrg) Scobitură în lung. făcută la capătul unei piese de lemn sau de metal, pentru a o îmbuca cu alta. 7 (îdt) Cută. pâjele sp [At: DAME. T. 8 / V: păjiele l E: pâj] (Mol) Pâjuri (1). pâjiele sp vz păjele
păi i [At: VÂN. PESC. iunie 1962. 8 / E: fo] (Rar; are) Cuvânt care imită zgomotul produs de bătaia din aripi a păsărilor.
pâlc sn [At: COD. VOR. 36/8 / V: (reg) —Ig sn / PI: -uri, (înv) ~ure / E: siv /7/i%#rzi] 1 (înv) Unitate militară formată dintr-un număr redus de ostaşi Si: ceată, steag, stol. 2 (Pex) Loc unde era cantonată o astfel de unitate militară. 3 (îvr) Linie de bătaie. 4 (Udp „de" care arată componenţa, felul etc.) Grup mic şi neorganizat de oameni. 5 (Pex) Grup mic de animale, de plante sau de obiecte de acelaşi fel. 6 (îrg) Pânză. 7 (Ban) Stână. 8 (îrg) Mică porţiune de teren înconjurată de copaci. 9 Porţiune
966
PÂNĂ1
de teren semănată pe care n-au răsărit plantele, sau au rămas rare. nedezvoltate.
pâlcă sf[At: LEXIC REG. 84 / PI: -Ici l E: net] (Reg) Oală mică. de
o	jumătate de litru. pâlciană sfvz păleiană
pâlciii vr [At: PSALT. 45 / Pzi: -esc / E: pâlc + -///'] (îrg; d. fiinţe) 1 A se aduna pentru a constitui un pâlc. 2 A se strânge laolaltă Si: (înv) a se împreună, a se îngloti, ă se oşti.
pâlculeţ sn [At: JIPESCU. O. 99 / PI: -e / E: pâlc + -uleţ] 1-10 (Rar; şhp) Pâlcuşor (1-10).
pâlcuros, -oasă ă [At: PĂCALĂ. M. R. 191 / PI: -oşi\ -oase / E: pâlc + -uros] (Mol; Trs; d. plante) Care creşte în pâlcuri Si: neuniform.
pâlcuşor sn [At: DM / PI: ~oare / E: pâlc + -uşor] 1-10 (Şdp) Pâlc (4-8) (mic) Si: (rar) pâlculeţ (1-10). pâlg sn vz pâlc pâlhanie sf vz pălhanie pâlâi v vz pălăi
pâlman s [At: CHEST. IV, 90/176 a / PI: net / E: net] (Reg) Dâmb. pâlnaie sf vz pârnaie
pălnă sf [At. GL. OLT. / PI: ? / E: net] (Reg; csc) Fire de plante răsărite prea des.
pâlnâit, -ă ă [At: LEXIC REG. II. 16 / PI: -iţi. -e / E: pâlnie + -it] (Mun; Olt; d. recipiente) Plin până la refuz. pâine sf vz pâlnie
pâlnie sf[At: (a. 1815), IORGA. S. D. XIX. 59 / V: (înv) pal-, (reg) păgne,pane,pănie,pâine (PI: pâine, pâini), punie / P: -ni-e / PI: -ii / E: siv ^nATiNH*] 1 Obiect de metal, de sticlă, de porţelan etc. de obicei în formă de con, gol în interior, terminat în partea de jos prinţi-un tub cilindric ori tronconic subţiat, care se foloseşte în gospodărie. în laborator, în industrie etc. la turnarea lichidelor în vase cu gura strâmtă Si: (reg) hunie, leică, tolcer, trifior. 2 (îe) A face (burta butie şi) gura - A bea mult. 3 (îae) A se îmbăta. 4-5 (îe) A(-şi) face (sau a-şi duce) palmele (sau palma ori mâna) - la gură (sau ia ori peste ureche) sau cu palmele (sau palma ori mâna) - la gură (sau la ureche) A pune mâinile ca o pâlnie în dreptul (gurii sau) al urechii (pentru a fi auzit sau) pentru a auzi mai bine. 6 (Pan) Parte a gramofonului care amplifică sunetele. 7 Tub cu secţiunea transversală continuu variabilă, asociat unei surse sonore, folosit pentru mărirea suprafeţei de radiaţie a acesteia şi pentru dirijarea ei. 8 (Şîs -ia telefonului, -a receptorului) Parte a receptorului telefonic folosită pentru a capta sau pentru a amplifica sunetele. 9 (Pgn) Receptor telefonic. 10 (Teh) Rezervor, încăpere sau locaş mai larg în partea de sus decât în cea de jos. amenajat pe un sistem tehnic pentru a înlesni introducerea sau evacuarea unui material. 11 (Reg) Parte a morii, prin care se introduc grăunţele pentru a fi măcinate. 12 Depresiune de teren în formă conică, în terenurile solubile. 13 Groapă făcută în pământ de un obuz sau de o bombă. 14 Loc în care se adună buştenii înainte de a fi coborâţi pe jilip. 15 (Rar) Pavilion. 16 Organ în formă de tub care serveşte la mişcarea unor animale din clasa cefalopodelor.
pâlnioară sf [At TDRG / P: -ni~oă- / PI: -re / E: pâlnie + -oară] 1-8 (Şhp) Pâlnie (1, 6, 8-9) (mică).
pâlnios, -oasă s [At: BARCÎANU / P: -ni-os- / PI: ~oşi, -oase / E: pâlnie + -cas] (Rar) De forma pâlniei. pâlpâi v vz pâlpâi pâlpăiere sfvz pâlpâire pâlpără sfvz păr por1 pâlpăriţă sfvz pârpăriţă
pâlpâi vi [At: ALECSANDRI. POEZII. 414 / V: (rar) -păi / Pzi: 3 pâlpâie, (rar) -ieste / E: fo] 1 (D. flăcări) A creşte şi a descreşte din intensitate în cursul arderii Si: a se mişca, a tremura. 2 (D. foc) A arde cu flacără tremurătoare, producând un pocnet uşor. caracteristic Si: (reg) a pâcâi. 3 (D. lumină) A creşte şi a scădea în intensitate în mod intermitent.
4	(D. surse de lumină) A produce o lumină care creşte şi descreşte în mod intermitent, care sclipeşte (uşor şi) intermitent Si: a pulpită, ă pălălăi. 5
(Rar; d. păsări, d. insecte; pex: d. aripile lor) A fâlfâi. 6 (Pan) A se mişca într-o parte şi în alta. a se clătina uşor.
pâlpâială ş/’[At: CARAGIALE. O. II. 63 / P: ~pâ-ia- / PI: -ieli / E: pâlpâi + -eală] Licărire.
pâlpâielnicy -ă a [At: POPA, V. 271 / P: -pâ-iel- / PI: -ici, -ice / E: pâlpâi + -elnic] (Nob) Care pâlpâie. pâlpâietor, -oare ă vz pâlpâitor
pâlpâire sf [At: DDRF / V: (rar) -pă- sf / PI: -ri / E: pâlpâi] 1 Creştere şi descreştere în intensitate a linei flăcări în timpul arderii Si: pâlpâit1 (1). (rar) pâlpâitură (1). 2 Pocnire a focului în timpul arderii Si: pâcâire, pâlpâit1 (2). (rar) pâlpâitură (2). 3 Creştere şi scădere intermitentă a luminii Si: pâlpâit1 (3). (rar) pâlpâitură (3). 4 Fâlfâit de aripi Si: pâlpâit1 (4), (rar) pâlpâitură (4). 5 (Pan) Mişcare oscilatorie uşoară a unui ax de simetrie Si: pâlpâit1 (5). (rar) pâlpâitură (5).
pâlpâit1 sn [At: HOGAŞ. DR. I. 198 / PI: -uri l E: pâlpâi] 1-5 Pâlpâire (1-5).
pâlpâit2, -ă a [At: DDRF / PI: -iţi. -e / E: pâlpâi] 1-3 (D. flăcări, foc. lumină) Care pâlpâie (1-3).
pâlpâitor,-oare a [At: BRĂTESCU-VOINESTI. P. 1310/V: (mr)-iet-/ P: -pâ-i- / E: pâlpâi + -tor] 1-2 (D. lumină, d. surse de lumină etc.) Care pâlpâie (3-4).
pâlpâitură sf[At: BART. S. M. 16 / P: -pâ~i- l PI: -ri / E: pâlpâi + -tură] 1-5 (Rar) Pâlpâire (1-5). pâdş sm vz pârş2 pâmniţă sfvz pivniţă pân pp vz: prin pâinar sm vz pâinar
până1 [At: PSALT. fiUR. 48710 / V: (îrg) până. pâră, pâr, pân, (înv) pană. pân. (reg) par. pânî. pâră, pene. pună / E: ml paene-ad] 1 pp Exprimă delimitarea unei întinderi sau a unei deplasări în funcţie de un reper spaţial mai mult sau mai puţin precis Hăi până ăfară să discutăm.
2	pp (îlpp) De sus - jos, de jos - sus Arată extinderea completă pe verticală a unei arii spaţiale. 3 pp Planul spaţial delimitativ este asociat cu punctul de localizare a unei circumstanţe Du-te până qfciră, unde te aşteaptă el. 4 pp (îlpp) - unde Exprimă un punct de localizare foarte îndepărtat al reperului de atins Mergi - până unde vezi cu ochii. 5 pp (îc) -de Arată că delimitarea reperului final al acţiunii coincide cu punctul iniţial al unei alte extinderi spaţiale Mirosul se simţea ~ de unde veneam.
6	pp (îc) - pe Arată că delimitarea extinderii acţiunii se face în funcţie de atingerea unui plan luat ca reper Curge până pe podea. 1 pp (îc) - de pe Exprimă depărtarea reperului spaţial ales. care este şi punctul iniţial al unei extinderi Mirosul se simţea până de pe deal. 8 pp (îc) — la Arată că reperul final este o destinaţie precisă sau un nivel atins, privit ca posibilitate maximă Au ajuns până la hotare. 9-10 pp (îlpp; îlav) — la sfârşit, - la capăt (Exprimă faptul că reperul acţiunii sau stării este precizat) de către limita finală. Am stat până la sfârşit. 11 pp (Ier de, din) Arată că starea, acţiunea este cuprinsă complet între limitele extreme ale unei arii E ud de la cap până lă picioăre. 12 pp (îc) — de ia, - de pe la, - din Delimitează depărtarea dintre o poziţie oarecare şi un reper spaţial al limitei iniţiale a unei extinderi Vin nuntăşi până de (pe) hi Zalău. 13 pp (îc) — pe la Arată că delimitarea întinderii, deplasării este aproximată în funcţie de atingerea unui nivel de extindere sau destinaţie A plouat până pe la Bran. 14 pp (îc) - în, - întru Exprimă faptul că delimitarea deplasării este precizată după situarea în cuprinsul unui plan spaţial, al unui interior Urcară până în turn. 15 pp (îlpp) - peste,-dincolo de Arată că delimitarea deplasării este precizată prin depăşirea unui reper spaţial Du-te până dincolo de drum. 16 pp (îlpp) - de peste, -de dincolo de Exprimă depărtarea dintre o poziţie şi un plan spaţial plasat înaintea începutului unei distanţe precizate Au venit până de dincolo de Olt. 17 pp (îc) - spre, - înspre, - către Arată că delimitarea întinderii este precizată prin perspectiva unui reper spaţial Curtea se întindea până spre margineă pădurii. 18 pp (îc) — dinspre, — despre Exprimă depărtarea dintre o poziţie şi un reper spaţial în perspectiva căruia este plasat punctul
967
PÂNĂ5
iniţial al miei extinderi Ploaia a înaintat pană dinspre Cluj. 19 pp (îc) -prin Arată că delimitarea deplasării se face prin intrarea în cuprinsul unui reper spaţial A ajuns până prin părţile noastre. 20 (îc) — de prin Arată că delimitarea se face luând ca repere spaţiale mai multe puncte de demarcare a unei extinderi Vin oameni până de prin toate colţurile ţării.
21	pp (îc) - după, - pe după, - deasupra, - sub Exprimă faptul că delimitarea este precizată după diferite planuri de orientare la un reper spaţial S-a ridicat până deasupra norilor. 22 pp (îlpp) - aproape de, -aîături de, - îângă Exprimă faptul că delimitarea se precizează faţă de învecinarea cu un reper spaţial Veni până lângă el. 23 c (îcr de, de la, din) Arată că delimitarea întinderii sau deplasării se face prin prezenţa unei circumstanţiale spaţiale De la noi şi până se termină lotul experimental, 24 pp (îcr de, de la, din) Exprima încetarea duratei acţiunii după un reper temporal de simultaneitate, posterioritate sau anterioritate la un moment oarecare al vorbirii De azi până mâine să termini. 25 pp (îcr de, de la, din) Arată că delimitarea temporală este un reper final ce indică o zi. o parte a ei, o săptămână, un anotimp Pleacă din oraş de vineri seara şi până duminică dimineaţa. 26 c Exprimă faptul că planul temporal delimitativ este asociat momentului desfăşurării unei circumstanţiale A munţ ii până am venit eu. 21 c (îlc) - când, - ce, (înv) — unde, (îvr) -când ce Exprimă faptul că momentul împlinirii unui fapt este luat ca reper final Aşteaptă-mă până când mă întorc. 28 pp (îc) - de Delimitează durata unei stări de fapt gândită prin raportare la contrariul ei, în intervalul dintre un anumit moment şi determinarea temporală anterioară Până de curând, trăia. 29 pp (îc) - pe Exprimă momentul încetării acţiunii, stării după un termen care indică o zi, o parte a ei, o săptămână, un anotimp etc. Să lăsăm pâna la iarnă. 30 pp (îc) - Ia Exprimă momentul încetării acţiunii după un reper temporal care reprezintă aspectul maxim al delimitării ei A stat la oraş până la 10 ani. 31 pp (îae) Exprimă reperul temporal al expirării duratei ca punct de orientare pentru desfăşurarea unei acţiuni Sunt trei ore până la masă. 32 pp (îae) Arată că demarcarea temporală a expirării duratei este un termen în care se crede că ar fi posibilă efectuarea unui fapt Aşteaptă până la calendele greceşti. 33-34 pp (îlpp; îlav) — la (Arată ideea de expirare a unui interval de timp, indicată de o limită neexprimată, dar subînţeleasă ca sigură) Cât se poate de repede Până una alta, pleacă. 35-36 pp (îlpp; îlav) - la sfârşit, - la urmă, - la capăt, -Ia căpătâi, (înv) - la cumplit (Exprimă limita absolută de demarcare a expirării duratei acţiunii, stării) în cele din urmă Am stat până la sfârşit. 37 pp (înv; îlpp) - la curând Arată ideea de rapiditate prin indicarea unei limite de expirare într-un viitor apropiat. 38 (înv; îc) — de la Exprimă incidenţa cu o demarcare temporală anterioară după care se apreciază trecerea la o stare de fapt, prin raportare la contrariul ei Până de la o vreme, văzând că plouă, nu mai aşteptă. 39 pp (îc) - pe la Precizează momentul încetării acţiunii sau stării prin aproximarea apropierii de un reper temporal ca ultim termen al expirării Până pe la toamnă se va rezolva. 40 pp (îc)
—	de pe la Exprimă un reper temporal faţă de imediata depăşire a căruia este aproximată durata petrecerii unei stări de fapt, prin rapotare la contrariul ei Până de pe la Crăciun a nins. 41 pp (îc) - în, - întru Arată că momentul încetării acţiunii, stării este precizat de o demarcare temporală prin împlinirea unei durate maxime Mă judec până în pânzele albe. 42 pp (îae) Arată că demarcarea temporală a împlinirii unei durate este privită ca reper de orientare pentru o acţiune, o stare Evoluţia omenirii până în viitorul ei cel mai îndepărtat. 43 pp (îae) Exprimă faptul că demarcarea temporală a duratei este prezentată ca termen în care are loc sau ar fi posibilă efectuarea a ceva E gata până într-o lună. 44 pp (îlpp) — peste,
-	dincolo de Exprimă momentul încetării acţiunii, precizat prin depăşirea unei durate Până peste o oră vin. 45 pp (îlpp) - de peste, — de dincolo de Delimitează intervalul dintre un moment oarecare şi un plan temporal de dinaintea începutului duratei precizate Aducea argumente până de dincolo de anii revoluţiei. 46 pp (îc) — din Delimitează intervalul dintre un moment şi unitatea temporală în care se încadrează momentul sau datarea iniţială a ceva Pana din cele mai vechi timpuri a fost ocupaţia lor de bază. 47 pp (îae) Arată că momentul de datare iniţială a unui fapt
coincide cu momentul încetării altuia Până din anul începerii războiului, nu cunoscuse foamea. 48 pp (îc) - prin, - spre, - înspre, — către Arată că momentul încetării acţiunii, stării, este aproximat din perspectiva unui reper de orientare temporală Te aştept pînâ spre ora zece. 49 pp (înv; îc)
-	despre, - de către Arată că momentul încetării acţiunii, stării, este delimitat de acela al demarării iniţiale a unui reper de orientare temporală Acolo au stat până despre toamnă. 50 pp (îc) - după Arată că momentul încetării acţiunii, stării, este delimitat prin posterioritate faţă de o unitate temporală Am aşteptat până după ora trei. 51 pp (îlpp) — aproape de Exprimă faptul că momentul încetării acţiunii, stării este delimitat prin anterioritate faţă de o unitate temporală Timp urât până aproape de Paşti. 52 pp (îc) - între Arată că momentul încetării acţiunii, stării, este delimitat prin intercalarea într-o perioadă demarcată de două unităţi temporale Activitatea sa s-a extins până între cele două războaie. 53 pp (îc) — a Arată că momentul încetării acţiunii, stării, este delimitat de durata unui fapt a cărui încheiere este limita temporală finală Plecăm până a nu răsări soarele. 54 c Arată că încetarea duratei acţiunii, stării, coincide cu momentul încetării unei alte acţiuni, stări, corelate direct Dormi până mai ai timp. 55 c Exprimă faptul că încetarea unui interval iniţiat din momentul vorbirii este delimitată în funcţie de durata a ceva petrecut în acest răstimp Stai un minut, până îmi iau cartea. 56 c Exprimă faptul că încetarea acţiunii, stării, este raportată la manifestrea reală sau potenţială a ceva care o succede A dispărut până să mă uit la el. 57 c Arată că încetarea acţiunii, stării, este marcată prin trecerea la un stadiu, un fapt care justifică întreruperea acestora Au mers împreună până au ajuns acasă. 58 c Arată că încetarea intervalului de timp scurs din momentul vorbirii este delimitată de producerea a ceva Va trece timp până ne vom reîntâlni. 59 c (îcn) Exprimă faptul că încetarea unei restricţii, a lipsei manifestării unui fapt este condiţionată de împlinirea altuia, care îl anticipează Pâna nu faci foc, nu iese fum. 60 pp Arată că evaluarea maximă a intensităţii unei stări, unei situaţii, fixează cu o limită locală sau temporală punctul de unde nu mai este posibilă admiterea acesteia Până aici ţi-a fost! 61 pp (îlpp) -unde, - când Evaluează în interogaţii retorice, momentul de încheiere a ceva ca pe o limită exagerată, abuzivă Până când te joci aşa cu mine? 62 pp (îlpp) - şi, - chiar aşa Evaluarea maximă a aprecierii este făcută prin evidenţierea voită a caracterului aparte Până şi vara îi-e frig. 63 pp (îc) - de Arată că evaluarea maximă a intensităţii unui fapt. unei situaţii reiese din considerarea globală a numărului de repetări la un moment dat Poţi repeta până de trei ori. 64 pp (îc) - pe Exprimă faptul că evaluarea maximă a intensităţii unui fapt, unei stări reiese din tangenţa cu limita de declanşare a consecinţei îţi iert multe, dar nici până pe acolo încât să minţi. 65 pp (Ic) - la Arată că evaluarea maximă a intensităţii unui fapt, a unei situaţii reiese din considerarea modului de actualizare în corelaţie cu posibilitatea absolută de atins la un moment dat Creste până la cer puterea sa. 66-67 pp (îlpp; îlav) - Ia sfârşit, - Ia urmă, -la urma urmelor (Exprimă atingerea limitei decisive, ce permite trecerea de la o stare la alta) în cele din urmă Vei accepta pâna la sfârşii. 68 pp (îc) - la Exprimă atingerea sau intenţia de a atinge limita de epuizare a modului de manifestare sau săvârşire a ceva A plătit până la ultimul ban. 69 pp (îlpp) - la un punct Arată evaluarea valabilităţii criteriului pentru aprecierea a ceva Are dreptate până la un anumit punct. 70 pp (îc) - Ia Evaluează atingerea limitei infime în însuşirea unor cunoştinţe A învăţat carte până la glezne. 71 pp (îlav) De Ia mână - la gură într-un timp neobişnuit de scurt. 72 pp (îcr de la) Exprimă unanimitatea unor elemente dispuse progresiv sau regresiv într-o ierarhie sau între limite antagonice Toţi s-au bucurat de la mic până la mare. 73 pp (îc) - la Evaluează, prin generalizare numerică, plafonul maxim până la care se poate aproxima mărimea unei cantităţi Au fost până la 50 de persoane.
74	pp (îae) Evaluează nivelul ultim în considerarea progresivă a elementelor de acelaşi fel Până la şase rude. 75 pp (îae) Evaluează nivelul ultim atins în dispunerea prin ordonare a elementelor de acelaşi fel A încercat să intre la facultate până la a patra oara. 76 pp (îc) — de Evaluează, prin măsurare, gradaţia maximă. în sens pozitiv sau
968
PÂNGĂRI
negativ, atinsă la un moment dat A accelerat până la 150 km pe ora. 77 pp (îc) - în, - întru Evaluează valoarea maximă a intensităţii de manifestare a unui fapt, a unei situaţii, prin îndeplinirea lor integrală Satul până în gât. 78 pp (Ier din) Exprimă încadrarea totală a elementelor dispuse între limite antinomice, în săvârşirea sau suportarea a ceva I-a spus totul, din fir pana în par. 79 pp (îlav) - într-atât(a), - în aşa măsură, (înv)
-	cât(ă), -în atât(a) (Evaluează gradul ultim al cantităţii. în corelaţie cu o consecinţă reală sau posibilă) în cel mai înalt grad Se enervase până în aşa măsura, că nu putea vorbi. 80 pp (Ic) — peste Evaluează maximumul intensităţii unei stări, situaţii prin depăşirea unei limite de suportabilitate sau toleranţă L-am suportat până peste orice limita. 81 c Evaluează intensificarea maximă în efectuarea a ceva. prin atigerea unei limite ce nu poate fi depăşită Dansează până transpiră. 82 c Evaluează imposibilitatea înfăptuirii unui lucru, prin extinderea locală sau temporală infinită Prosti vor fi până e lumea. pană2 sf vz penă pănărie sf vz pâinărie
pânc sn [At: VAIDA / V: (1) ~nci sm / PI: -uri / E: net] 1 (Trs) Sezon.
2	Timp. 3 (Trs; Ban; fig) Toană. pancă sf[At: I. CR. II, 109 / PI: -ci / E: net] Viciu. pancete sn vz pântece panceti sn vz pântece pânci sn vz pânc pâncite sn vz pântece
pâncm vi [At: COMAN, GL. / Pzi: pancui / E: net] (Reg) A zăcea bolnav mult timp. pânda v vz pândi
pândaci, ~ace a [At: CONV. LIT. VIII, 47 / PI:	-ace / E: pândă +
-aci] 1-2 (D. oameni şi animale) Care pândeşte (1-2) Si: pândareţ (1-2), pândes (1-2), (nob) pândei (1-2). 3 (D. oameni) Care spionează.
pândar sm [At: ANON. CAR. / PI: -/ / E: siv nxAaph] 1 Persoană care păzeşte un teren plantat, cultivat etc. Si: (îrg) pândareţ (3). pândas (1). (nob) pâuideţ, (reg) jităr, meregiu, pânditor (8). pârgar (8). 2 (Rar; îe) A se băga - în cimitir A muri. 3 (Pop) Santinelă. 4 (Pop) Strajă. 5 (Spc) Militar din artileria antiaeriană, care supraveghează spaţiul aerian. 6 (îvr) Spion.
pândareţ, ~ă a [At: COŞBUC, AE. 30 / PI: -i, -e / E: pândă + -areţ] (îrg) 1-2 Pândaci (1-2). 3-4 Pândar (4-5).
pândas [At: LB / PI: ~i / E: pândă + -aş] 1 sm Pândar (1). 2-5 sm, a (Persoană) care pândeşte (1-2) Si: pândareţ (3-4).
pândă sf [At: MAIOR, IST. 218/13 / PI: -de, (înv) -nzi / E: pvb păndi]
1	(îlv) A sta (sau a şedea, a se pune Ia -) A aştepta atent şi încordat, într-un loc ascuns, trecerea sau sosirea cuiva, pentru a-1 prinde, a-1 ataca Si: pândire (2), (rar) pândit (2), (înv) pândeăla (2). 2 (îs) Vânătoare la ~ Vânătoare care se face, seara sau dimineaţa, aşteptând trecerea animalului. 3 (Pex) Loc ascuns de unde cineva pândeşte (1,2) Si: ascunziş, (rar) pândis (4), (înv) pândeală (3). pândăc'i vt [At: VICIU. S. GL. / Pzi: -cesc / E: net] (Reg) A potcovi. pândăraş sm [At: TEODORESCU, P. P. / PI: -/ / E: pândar + -aş] (îvp) 1-8 (Şhp) Pândar (1, 3-5) (tânăr).
pândări vt [At: JAHRESBER. V. 326 / Pzi: -resc / E: pândar] 1-2 (Reg) A pândi (12, 15). 3 A veghea.
pândărit sn [At: BARCIANU / Pî: -uri / E: pândar + -//] 1 Ocupaţie a pândarului (1) Si: (reg) jitărit, meregie. 2 Muncă depusă în pădure (1) Si: (reg) jitărit, meregie. 3 (Reg) Piaţă arvunită pădurarului (1) Si: (reg) jitărit, meregie.
pândăroi, —oaie smf [At: CIAUŞANU. GL. / PI: ~, -oaie / E: pândar H- -oi] (Dep) Necioplit.
pândeală sf [At: BIBLIA (1688), 158!/28 / PI: ~e///E: pândi + -eală] (înv) 1-3 Pândă (1-2, 4).
pândeş, —ă a [At: EMINESCU, N. 142 / PI:	~e	/	E:	pândi	+	-^]
(îvr) 1-2 Pândaci (1-2).
pândeţ sm [At: MURNU, O. 2 / PI:	/	E: pândi + -eţ] (Nob) Pândar
(1).
pândi [At: PSALT. (1651). ap. TDRG / V: (esej) -da / Pzi: -dese / E: siv wrahth] 1-2 vti (D. om) A observa atent, a urmări sau a cerceta pe ascuns ori dintr-un loc ascuns, pentru a prinde, a ataca, a afla, a surprinde etc. pe cineva sau ceva Si: a iscodi, a observa, a spionă. 3-4 vti (D. oameni) A aştepta cu atenţie încordată, într-un îoc ascuns, trecerea sau sosirea cuiva, pentru a-1 prinde, a-1 ataca etc. 5-6 vti (Rar; pgn; d. abstracte) A ameninţa. 7 vt (Rar; îlv) A - cu urechea A trage cu urechea. 8 vt (Rar; îlv) A-i -(cuiva) calea (sau drumul) A aştepta ocazia de a ieşi în calea cuiva. 9 vt (C. i. bunuri materiale) A urmări cu dorinţă arzătoare de a obţine, de a-şi însuşi. 10 vt (C. i. bunuri materiale) A aştepta prilejul de a acapara.
11	vt A urmări cu privirea pe ascuns. 12 vt A aştepta cu nerăbdare, cu atenţia încordată Si: (reg) a pândări (1). 13 vt (Reg: îe) A — vreme (cu prilej) A aştepta ocazia favorabilă. 14 vt (Reg; îe) A-i — (cuiva) zilele A aştepta momentul prielnic pentru a-i face cuiva un rău. pentru a-1 omorî. 15 vt A face serviciul de pândă (1) Si: a filări, a pândări (2). 16 vt (C. i. terenuri cultivate, animale) A păzi. 17 vi A sta de strajă. 18 vi A veghea. 19 (Trs; Mar) A merge pe ascuns, fenndu-se.
pândire sf [At: ŞINCAI. HR. I, 71/15 / PI: -ri / E: pândi] 1-2 Pândă (1-2). 3 Urmărire cu dorinţa arzătoare de a obţine, de a-şi însuşi ceva Si: (rar) pândit (3). 4 Căutare a prilejului de a acapara ceva Si: (rai') pândit
(4). 5 Urmărire cu privirea pe ascuns Si: (rar) pândit (5). 6 Aşteptare încordată Si: (rar) pândit (6). 7 Aşteptare a unei ocazii favorabile Si: (rar) pândit (7). 8 (îdt) Pază. 9 Străjuire. 10 Veghere.
pândiş [At: EMINESCU. N. 138 / E: pândi] (Rar) 1 av încet şi fără zgomot. 2 av Pe ascuns. 3 av Pe furiş. 4 sn (Ccr) Pândă (4).
pândit sn [At: MURNU. O. 65 / PI: -uri / E: pândi] (Rar) 1-2 Pândă (1-2). 3-7 Pândire (3-7). 8 (îdt) Pază. 9 Străjuire. 10 Veghere.
pânditor, ~oare [At: BIBLIA (1688). 1581 /44 / PI:	-oare l E: pândi
+ -tor] 1-4 smf, a (Om) care pândeşte (1-2) Si: iscoditor. 5-6 smf, a (Om) care trădează pe cel care pândeşte (1-2). 7 a (înv) Spion. 8 sm (înv) Pândar (1).
pane1 sfv z pâine pane2 sfvz pâlnie pâner sn vz paneiJ pânerar sm vz panerar pânerie sf vz pâinărie
pânganie .s/[At: BOCEANU. GL. / V: -arie / E: dl pângăni] (Olt) 1 Păcătos. 2 (îf pâingarie) Copil neascultător.
pângar, ~ă [At: CONV. LIT. III. 24 / PI: -i, -e şi (sf) -gări / E: pvb pângări] 1-2 smf a (Reg) (Om) ticălos. 3 sf(Mun) Spurcăciune. 4 sf(Fig) Obscenitate. 5 sf (Reg) Ruşine. 6 ^/‘Dezonoare. pângarie sf vz pânganie
pangă pp [At: MÂNDRESU, L. R. 18 / V: (reg) pan~, pm~, pran~ f E: pe + lângă] (Reg) Exprimă contactul cu un plan. indicând orientarea prin alăturare faţă de un reper Pângă gard. pângăluit, -a a vz pângălit pângănet sn vz panganet pângăni v vz pângări pângăiiit, ~ă a vz pângărit pângănitnră sfvz pângăritură
pângări [At: PRAV. 172 / V: (înv) păn-. (reg) -ăni / Pzi: -resc f E: păgân] 1 vt A trata fără respectul cuvenit, cu dispreţ, cu violenţă ceva considerat sfânt Si: a profana. 2 vt (Pgn) A nu respecta cinstea, curăţenia morală a unei fiinţe venerabile Si: a batjocori, a profana, a spurca. 3 vt A face printr-o acţiune reprobabilă să 1111 mai fie demn de stimă, de respect Si: a batjocori, a profana, a spurca. 4-5 vtr A avea relaţii sexuale nepermise cu cineva. 6 vt (Şîe a - aşternutul cuiva) A înşela în căsnicie. 7 vt (Spc) A viola. 8 vr (Trs) A mânca de dulce în zilele de post. 9-10 vtr (Rar) A (se) murdări. 11-12 vtr (Reg) A (se) nenoroci.
969
PÂNGĂRICIOS
pângăricios, -oasă a [At: UDRESCU. GL. / PI: -oşi, -oase / E: pângări + -c/Vm] (Mun; d. oameni) 1 Care vorbeşte urât. necuviincios. 2 Care mănâncă lucruri oprite, spurcăciuni.
pângăriciune sf [Al: DOSOFTEI. PS. 370/12 / V: (înv) pan- / PI: -ni / E: pângări + -ciune] 1 (înv) Păcat2. 2 (îrg; ccr) Spurcăciune. 3 (Bis; Mun) Aliment interzis în perioada postului. 4 (Mun) Mâncare care produce scârbă. 5 (Mun) Mâncare gătita prost. 6 (Mun) Om care vorbeşte urât. necuviincios Si: (reg) pângăritură (6). 7 (Bis; Mun) Persoană care mânâncă de dulce în zilele de post Si: (reg) pângăritură (7).
pângărie [At: BOLLIAC. O. 165 / PI: ~i/' / E: pângări + -ie) (înv) 1-5 Pângărire (1-5). 6 (Spc) Violare. 7-8 Pângărire (7-8).
pângăiire sf [At: NEGRUZZI. S. II. 32 / PI: -ri / E: pângări] 1 Comportament dispreţuitor, violent, lipsit de respect faţă de ceva considerat sfânt Si: ne sfinţire, pângărie (1), profanare. 2 (Pgn) Lipsă de respect faţă de cinstea, curăţenia morală a unei fiinţe venerabile Si: batjocorire, pângărie (2).profanare, spurcare. 3 Acţiune nedemnă care ştirbeşte cuiva stima, respectul Si: batjocorire, pângărie (3), profanare, spurcare. 4 înşelare în căsnicie Si: pângărie (4). 5 întreţinere a unor relaţii sexuale nepermise Si: pângărie (5). 6 (Spc) Violare. 7 (Trs) Consumare a unor alimente de dulce în zilele de post Si: pângărie (7). 8 (Pop) Consumare a cărnii unor animale interzise de diferite religii sau datini Si: pângărie (8).
pângărit, -ă [At: BIBLIA (1688) pref 7/12/ V: (înv) pân~} (reg) ~ănit / PI: ~i(/, -e / E: pângări] 1-2 smf a (Om) păcătos. 3-4 smf a (Persoană) care a fost tratată fără respectul cuvenit Si: profanat. 5-6 sf a (Femeie) a cărei cinste şi curăţenie morală nu au fost respectate Si: batjocorit, profanat, spurcat. 1 a Care nu mai este demn de stimă, respect Si: batjocorit, profanat, spurcat. 8 af(Spc; d. femei) Violată. 9-10 a (Om) murdar. 11 smf (Reg) Nenorocos.
pângăritor, -oare [At: MACEDONSKI. O. I. 103 / PI: -i. -oare / E: pângări + -tor] 1-4 smf a (Persoană) care pângăreşte (1-2) Si: batjocoritor, profanator, s pur căit or. 5-6 smf a (Persoană) care defăimează Si: batjocoritor, profanator, spurcat or. 1 sm Violator.
pângăritură sf [At: ALR II. 848 /V: (reg) -ăni- / PI: -ri I E: pângări + -tură] 1 Faptă urâtă. 2 (Mun) Vorbă necuviincioasă. 3 (Olt; Mun) Spurcăciune. 4-5 (Mun) Pângăriciune (6-7).
pângeală i/[At: NOVACOVICIU. C. B. L 1 7 / PI: -eli / E: net] (Ban) Păstrare. pâiiică sfvz pâinică pânişoară sf vz pâinişoară pâimţă sfvz pâiniţă
pâniuţă ş/’[At: A V. 34 / PI: -ţe / E: pâne1 + -itţă] 1-20 (Reg; şhp) Pâinică (1-20). pâinoi sn vz puroi pânpăgele sfp vz pătlăgele pânprejur av, pp vz primprejur păntăce sn vz pântece pântănog, ~oagă a vz pintenog1 păntee sn vz. pântece pântec sn vz pântece
pântecar sn [At: DRLU / PI: -e / E: pântec + -ar] 1 (Mol) Diaree. 2 (Trs; Mol) Chingă la şa. 3 (Mun) Burtieră.
pântecare .v/’[At: BARCIANU /V: -tic- / PI: -cari / E: pântec + -are] (Reg) 1 Diaree. 2 (Şîs - cu sânge) Dizenterie. pântecariţă sf[At: DLR / PI: -ţe / E: pântec + -ariţă] (Reg) Diaree. pâmtecăraie v/'[At: DELAVRANCEA. O. I. 115 / V: (reg) ~tic~ / P: -ra-ie / E: pântec + -ăraie] (Pop) Diaree.
pâniecări vtf[At: SCL 3 971. 399 / Pzi: 3 -reşte / E: drr pântecărie] (Nob) A obliga să iasă afară pentru a defeca.
pântecărie sf[At: FILIPESCU, ap. TDRG / V: (reg) ~tic~ypin~ / PI: -ii / E: pântec + -ărie] 1 (Pop) Diaree. 2 (Pop) Dureri de stomac. 3 (Reg; şîs ~ cu sânge) Dizenterie.
pântecătnră .v/'[At: BARCIANU / PI: -ri / E: pântec + -atură] (Rar) Balonare a abdomenului.
pântece sn [At: PSALT. HUR. 34713 / V: —tec. (înv) păn~, (reg) —ncete, ~nceti, -ncite, păntăce, -eci, -tice, -tici. pântee, p\n~, puncite. pun- / PI: ~, (rar) -eci / E: ml pantex, -icis] 1 sn Parte a corpului. Ia om şi unele animale, dintre torace şi bazin, având în interior o cavitate cu stomacul, ficatul, pancreasul, splina şi intestinele Si: abdomen, hurtă, (îvp) maţ, (reg) bârdan, bufi, burduh, burdnhan, dobă, foaie, rânză, vintre. 2 sn (Prc) Regiune exterioară, vizibilă, bombată, a pântecelui (1) Si: abdomen, hurtă, (reg) bârdan, burduh, hurduhan, dobă. 3 sn (Fig) Profunzime. 4 sn (Pop; îe) A-i face (cuiva) -Ie cobză A bate pe cineva foarte tare. 5 sn (Fam; îe) (Parcă) are oase în - Se spune despre cei care se apleacă greu. 6 av (îvr; îe) A cădea - A cădea la pământ pe toată întinderea corpului. 7 av (îvr; îae) A cădea brusc. 8 sn (înv) Porţiune de piele, de blană de pe pântecele (2) animalelor. 9 sn (Pop; prc) Stomac. 10-11 sn (Pop; îe) Cu -le lipit de coaste (sau de spate) Se spune despre un om (foarte plăpând sau) foarte slab. 12-13 sn (Rar; îe) A pune lume în - (A mânca sau) a bea cu lăcomie. 14-15 sn (îe) (A şti. a-i păsa etc.) (de) (cele) ale -lui A fi interesat numai (de hrană sau) de asigurarea celor necesarc vieţii. 16 sn (Reg; îe) A face (gâtul leică şi) -le balercă A fi beţiv. 17 sn (Pop; pex) Uter. 18 sn (îlav) Din -le mamei încă dinainte de a se naşte. 19 sn (Pfm; d. femei; îla) Cu -le la gură însărcinată în stadiu avansat. 20-21 sn (îvp; îe) A lua (sau a avea, a purta) în - ori a fi cu ciolane în - (A rămâne sau) a fi însărcinată. 22 sf (Pfm; îe) A trăi (sau a fi, a se simţi) ca în -le mamei (sau maicii) A trăi bine. în belşug şi în siguranţă. 23-24 sn (Reg; euf) Organe genitale (ale femeii sau) ale bărbatului. 25 sn (înv; pex) Inimă Vz rărunchi. 26 sn (Mar; Trs; îf pântice, pâncite) Tobă de porc. 27-28 sn (Pan) (Parte bombată, ieşită în afară a unor obiecte, forme de relief etc. sau) interior, conţinut al acestei părţi. 29 sn (Pan) Interior.
30	sn (Spc) Cutie de rezonanţă la unele instrumente cu coarde.
pântecel sn [At: DOSOFTEI. V. S. octombrie 95720 / V: (reg) -tic-/ PI: -el E: pântece + -el] 1-6 (Rar; şhp) Pântece (1-2,26) (mic) Si: (reg) pântecuţ (1-6). pânteci sn vz pântece
pântecos, -oasă [At: MINEIUL (1776). 18rl/34 / V: (reg) păntic-, -tic-
i	PI: -oşi, -oase i E: pântece + -av] 1-2 smf a (Persoană, animal) care are pântecele (2) mare Si: burduhănos, burtos. 3-4 (Pop) sf «/'(Femeie) însărcinată. 5 a (Pan; d. obiecte) A cărui formă este foarte rotunjită în afară Si: bombat, rotunjit.
pântecuţ sn [At: ALRM l/II. h 314 / PI:	/	E:	pântec	+	-uţ]	1-6	(Reg;
şhp) Pântecel (1-6). pânticare sf vz pântecare pânticăraie sfvz pâmtecăraie pânticărle sfvz pântecărie pântice sn vz pântece pâinticel sn vz pântecel pânticos, -oasâ a vz pântecos
pânticoşie sf[At: (1829) 59'/32 / PI: -ii / E: pânticos + -ie] (îvr) 1-2 (însuşire sau) stare de a fi pântecos (2). 3 Graviditate. 4 (Pan) Aspect rotunjit al unor obiecte. pantă pp vz printre pântre pp vz printre pântrijăl sm vz pătrunjel pântru pp vz printru pântu pp vz printru
pântui vr [At: GL. OLT. / Pzi: pântuie / E: net] (Reg) A se presa. pânzaică ,y/’[At: L. COSTIN, GR. BĂN. 154 / PI: -zăici / E: pânză +
-aica] 1 (Ban; Olt) Cearşaf. 2 (Reg) Ţesătură groasă şi mare de cânepă, lână, pe care se bate porumbul, fasolea etc. pentru a desprinde boabele.
3	(Ban) Saltea.
pânzar [At: BIBLIA (1688). 202/27 / V: (reg) -zer sm / PI: (1-2) -i, (3-4)	/ E: pănzâ + -ar] 1-2 sm (îrg) (Ţesător sau) negustor de pânzeturi.
970
PÂRACI
3	sit (Reg) Sul la războiul de ţesut pe care se înfăşoară pânza ţesută. 4 sn (înv; Mol) Corabie cu pânze.
pânzară sfvz pânza re
pânzare sf[At; UDRESCU. GL. / V: (sst) -ră / PI: -zări / E: pânză + -are] (Reg) 1-2 Pânză (1-2).
pânzat, ~ă [At: SCRIBAN. D. / PI: ~aţi. -e / E: pânză + -ar] 1 .v/'(îs) Hârtie ~ă Hârtie obţinută prin lipirea pe una ori pe ambele ei feţe a unei ţesături fine sau rare. spre a mări rezistenţa şi durabilitatea hârtiei. 2-3 a (D. obiecte) (Căptuşit sau) întărit cu pânză (1).
pânză [At: PRAV. GOV. 11171 / PI: ~e, (îrg) -uri / E: net] 1 ^/Ţesătură sau împletitură flexibilă, din fire. mai ales, vegetale, de bumbac, in. cânepă etc.. folosită pentru confecţionat lenjeria de corp, de pat. cămăşi etc. Si: (îrg) pânzătură (1). (reg) pânzăre (1). 2 sf Bucată de pânză (1) Si: (îrg) pânzătură (2), (reg) pânzare (2). 3 a/(Is) ~ de casă (sau ţărănească) Pânză (1) ţesută manual la război. 4 a/(Reg; îs) - goăla (sau de tramă) Ţesătură de fuior. 5 ş/'(Reg; îc) —nvăîită Ţesătură ţărănească cu urzeală de bumbac şi cu băteală de fuior. 6 sf{înv; îs) ~ de masă sau -za mesei Faţă de masă.
7	sf(lnv; îs) - de piele (sau de ceară, cernită) Muşama (1). 8 sf(Rar; îs)
-	de calc Hârtie de calc. 9 sf(î s) - de cort Foaie de cort. 10 sf (îlav) Până în -'zele albe Fără încetare. 11 i/(îal) La infinit. 12 .s/(îal) Până la capăt. 13 sf{Pop; îlv) A pune - A ţese. 14 (Pop; îe) Ţine-te (sau să te ţii) -(să nu te rupi) Se spune când este vorba de o încercare grea şi de lungă durată pentru cineva care are nevoie de curaj, răbdare, rezistenţă etc. 15 sf(Rar; îe) A ţese -zele A face intrigi. 16 a/’(Rar; îe) A (i) se încurca (cuiva) -za sau s-a încurcat ~<za Se spune când o situaţie, o împrejurare,
o	afacere ia o întorsătură neprevăzută şi neplăcută. 17 sf(le) A i se ridica (sau a-i cădea cuiva) o - (sau. rar -zele) de pe ochi A începe să înţeleagă clar lucrurile, revenindu-şi dintr-o eroare, confuzie. 18 .v/'(îvr; îe) A înălbit -za S-a făcut ziuă. 19 sf(Reg; d. două sau mai multe persoane; îe) A fi
-	A fi extrem de uniţi. 20 .v/’(Reg; îe) A fi tot de -za cuiva A avea aceleaşi vederi cu cineva. 21 sf(Reg; îe) A da pe - de fuioare A schimba un lucru bun pe altul mai prost. 22 sf(Reg\ îe) A da pe - de groasă A vinde ceva repede şi pe un preţ de nimic. 23 .v/'(Reg; îs) - înălbită Pânză (1) de casă din bumbac, înălbită prin spălare repetată în apa de râu, bătută cu maiul şi uscată la soare. 24 sf (îas) Se spune despre un lucru foarte curat. 25 av (Reg; îe) A veni - A veni drept. întins. 26 av (D. ploaie, ape etc.; îe) A curge - A curge continuu şi în mare cantitate. 27 i/(Inv; lpl; îf pânzuri) Sortimente de pânză (1). 28 sf (Reg; îcs) - (sau de-a -za) încâlcită (ori încurcătă, lungă) Jocuri în care copiii se ţin de mâini şi formează lanţuri pentru a executa diferite figuri. 29 >s/(Reg; îcs) -za încâlcită Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 30 ş/'(Iacs) Melodie după care se execută pânza (29). 31 sf (Rar) Ţesătură rară sau împletitură specială din fire textile, metalice etc.. folosită la fabricarea unor obiecte casnice. în industrie, laborator etc. 32 sf(Reg) Plasă de pescuit confecţionată din aţă subţire, cu ochiuri dese. 33 sf (Pan: îs) ~ de păiianjen Ansamblu de fire cu aspect de pânză (1) produse de glandele sericigene ale păianjenului ca un lichid vâscos care se solidifică în aer Si: plasă. 34 ş/’(îvp) Giulgiu. 35 sf (Pop: îe) Parcă i-a luat (sau îi luase) -za de pe obraz (ori de pe ochi) Se spune despre cineva foarte palid, ca un mort. sau foarte slab. 36 ş/'(MpI) Bucată mare de ţesătură rezistentă, de in. cânepă, bumbac, din mai multe fâşii cusute între ele. care se fixează de varga, picul. parâma etc. unor nave şi care. împinsă de vânt. face să înainteze nava Si: vela, (înv) vântrea, vetrelă. 37 sf (îvr) Perdea. 38 sf Bucată de pânză (1) deasă, fixată pe un cadru, pe care se pictează. 39 sf (Pex) Pictură pe pânză (38). 40 sf Bucata de ţesătură specială, albă. dreptunghiulară sau pătrată, pe care se proiectează imagini de la un aparat de proiecţie Vz ecran. 41 a/(Rar; mpl) Cearceaf. 42 sf (Rar; pgn) Aşternut. 43 sf(Trs\ Buc) Bor al pălăriei. 44 sf(li\v) Zid de întărire îa cetate. 45 sf (înv) Fortificaţie la o cetate. 46 sf Desiş de copaci lung şi îngust de-a lungul unui drum. al unei ape Vz perdea. 47 sf(Reg) Pâlc de oaste. 48 ^7’(îrg) Pâlc de peşti mici. 49-50 a/(Lamă sau) tăiş de metal al unor instrumente. 51 sf (Reg) Joagăr. 52 sf (Gig; îs) - freatică Strat1 de apă subterană care delimitează straturile de roci. 53 ş/‘(Reg) Foaie de plăcintă sau de tăieţei. 54 sf (Buc: Trs; şîs -za piciorului) Laba gâştei.
55 j»/'(Ban) Albeaţă la ochi. 56 .v/'(Reg) Arac dintr-un trunchi de copac tânăr. 57 a/'(Reg; îs) -za ulucului Podea a jgheabului prin care alunecă la vale buştenii.
pânzărie sf[At: DRLU / PI: ~i/ / E: pânză + -arie] 1-2 (Fabrică sau) ateiier unde se ţes pânzeturi. 3 Magazin de pânzeturi. 4 (îdt) Comerţ cu pânzeturi. 5 (Asr; csc) Pânzeturi (3).
pânzător s [At: AII. 6 / PI: net / E: pânză + -tor] (Reg) Amnar la războiul de ţesut.
pânzătură sf[At: CANTEMIR. HR. 186 / V: (rar) -zet-, (îrg) pan-' / PI: -ri i E: pânză + -tura] 1-2 (îrg) Pânză (1-2). 3 (Mpl) Pânzet (1). 4 (îvr) Giulgiu. 5 (îrg; şîs - de masă) Faţă de masă. 6-7 (îvr) Lenjerie (de pat sau) de corp. 8 (Reg) Năframă. 9 (Reg) Broboadă. 10 (Bis; reg) Aer cu care se acoperă vasele liturgice. 11 (îvr) Perdea. 12 (Trs; Mar) Fotă.
13	(Spc) Fotă din faţă. 14 (Reg) Strecurătoare de lapte. 15 Osânză (1).
pânze a sf[ At: SCRIBAN. D. / PI: -ele / E: pânză + -ea] (Mun) Bandă de pânză (1) de pe marginile gherghefului. pânzer sm vz pânzar
pânzet sn [At: GOLESCU. î. 114 / PI: -uri / E: pânză + -et] (Mpl) 1 Sortiment de pânza (1) Si: (îrg) nânzaturi (3). 2 Obiect din pânză (1). 3 Cantitate mare de pânză (1) Si: (rar) pânzărie (4). pânze tura sfvz pânzătură
pânzi [At: A V. 14/Pzi: -zesc /E:pânză] 1 via (Trs; Buc; c. i. pânzeturi, stofe etc.) A ţese (1). 2 vt (Buc; c. i. case. construcţii etc.) A acoperi cu draniţă nouă.
pânzică sf[At: SCRIBAN, D. / PI: -ici / E: pânză + -ică] 1-18 (Şhp) Pânzişoară (1-18). 19-20 (Dc) Sortiment de pânză (1) (subţire sau) de calitate inferioară. 21 (Mun) Mohair.
pâinziş, -« [At: REBREANU. N. 263 / PI: -i. -e / E: pânză + -/$] 1 sn (Rar) Ceea ce seamănă cu o pânză (1). 2 sn (Rar) Strat din ceva care învăluie, se întinde ca o pânză (1). 3 a (Reg; d. ploaie) Care cade des pe
o	zonă întinsă. 4 av (Mol) De-a dreptul Vz aţă. 5 av (Reg) Ca prin pânză (1).
pânzişoară sf[At: MARIAN. SA. 59 / PI: -re / E: pânză + -işoara] 1-18 (Şhp) Pânză (1-2,31-32,34,37,41-42,50) (mică sau fină) Si: pânzică (1-18). (reg) pânzucă (1-18). pânzulila (1-18). pânzuţă (1-18).
pânzucă sf [At: RETEGANUL. P. IV. 67 / PI: -u ci / E: pânză + -ucă] 1-18 (Reg; şhp) Pânzişoară (1-18).
pânzui [At. SĂGHINESCU. V. 99 / Pzi: ~csc / E: pânză + -///] 1 vt (Reg; c. i. morţi) A înfăşură cu giulgiu. 2 vr (Reg; îe) A i se - ochii A i se împânzi privirea. 3 vt (Nob; c. i. pânzele unei nave) A fixa pe catarg.
4	(Reg; c. i. tăişul unei securi, al unui topor) A oţeli.
pânzuială sf[At: ALRM I/II. h 415 / P: -zu-ia- / PI: -ieli / E: pânzui + -eala] (Olt; Mun) Giulgiu.
pânzuire sf[At: PAMFILE. I. C. 116 / PI: -ri / E: pânzui] (Reg) 1 înfăşurare în giulgiu a unui mort Si: (nob) pânzuit (1). 2 Fixare pe catarg a pânzelor unei nave Si: (nob) pânzuit (2). 3 Ascuţire a tăişului unei securi, al unui topor etc. Si: (nob) pânzuit (3).
pânzuit sn [At: MURNU. O. 87 / PI: (nob) -uri / E: pânzui] (Nob) 1-3 Pânzuire (1-3).
pânzuliţă sf[At: L. ROM. 192. nr. 4. 48 / PI: -ţe / E: pânză + -uliţă] 1-18 (Reg; şhp) Pânzişoară (1-18). 19 (Spc) Prelungire a tălpii, de pe porţiunea frontală a tocului înalt, la încălţămintea pentru femei.
pânzuţă sf [At: LB / PI: -ţe / E: pânză + -uţă] 1-18 (Reg; şhp) Pânzişoară (1-18). 19 (Reg) Giulgiu.
pâr1 /', sn [At: DRĂGHICI. R. 74/5 / E: fo] (Pronunţat cu „r“ prelungit) Cuvânt care redă: 1-2 (Zgomotul surd produs de) ruperea, crăparea. despicarea sau presarea unui corp solid. 3-4 (Zgomotul produs de) arderea sau uscarea lemnelor. 5-6 (Zgomotul produs de) presiunea executată asupra zăpezii în timpul iernilor geroase. 7-8 (Reg) (Zgomotul produs prin) străbaterea cu viteză a aerului dc către un obiect. pârJ sm [At: MAT. FOLK. 105 / PI: -i / E: pvb pârî] (Reg) Pârâtor. pâr* sn vz: pâră
pâraci smi [At: MAT. FOLK. 102 / E: pâră + -aci] (Reg) Pârâtor.
971
PÂRAI
pârai sn vz pârâu
pâră sf[At: PSALT. HUR. 572 / V: (îrg) pâră. (înv) pâr sn / PI: -re, ~ri / E: pvb pâri] 1 (înv) Neînţelegere. 2 (înv) Ceartă. 3 (înv) învrăjbire.
4	(Jur; spc) Judecată. 5 (îrg; îlv) A avea ~ (cu cineva) sau a se băga în ~ri A se judeca. 6 (îvp; îe) A face (o) ~ (asupra cuiva) sau a da în (ori la) ~ (pe cineva), a pune ~ (pe cineva), a băga ~ (după cineva) A da în judecată pe cineva. 7 (îvr) Pedeapsă pentru păcatele săvârşite. 8 (îvp; înv; şîs carte de ~) Plângere făcută împotriva cuiva. 9 (îvp; spc) Act prin care se cere deschiderea unui proces Si: acţiune în justiţie. 10 (îvp) Temei juridic al acţiunii în faţa unui organ de justiţie, a unei persoane care este împuternicită să judece. 11 (îvp) Cauză supusă dezbaterilor unei instanţe Si: pricină. 12 (Pop; îlv) A aduce ~, a ridica a face a porni ~ A acuza. 13 (Pop) Denunţ. 14 (Pop) Defăimare. 15 (Pop) Clevetire. pâră i v vz păr ăi pârâiaş sn vz pârâiaş
pârăita sfa [At: GL. OLT. / E: pârâi] (Reg; îcs) De-a ~ Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. pârăitoare sf vz pârâitor pârău sn vz pârâu pârăuaş sn vz pârâiaş pârăwră sfvz paraulă pârăuţ sn vz pârâuţ
pârâcios, -oasă smf, a [At: DRLU / PI: -oşi, -oase / E: pâri + -cios] (Fam) 1-6 Pârâtor (2-9).
pârâciune sf [Ai: STĂNOIU, C. i. 90 / PI: -ni / E: pârî + -ciune] (înv) 1-9 Pârâre (1-9). 10 Denunţare. 11 (Pex) Calomnie.
pârâi vi [At: DRĂGHICI, R. 10/7 / V: (înv) părâi, (reg) ~răi / Pzi 3: pârăie /E: pâr1 + -îi] 1 (Fam; d. corpuri dure) A produce un zgomot surd. uşor prelungit prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc. Si: a pârpâi (1). a pocni, a trosni. 2 (D. corpuri dure) A se rupe. a se frânge brusc, producând un zgomot surd Si: a pârpâi (2). a pocni, a trosni. 3 (Rar; d. metale topite) A sfârâi în contact cu apa rece. 4 (D. obiecte de îmbrăcăminte prea strâmte) A plesni uşor. de obicei, la cusături prin întindere exagerată Si: a pocni. 5 (D. încheieturi; pex; d. oase. după verbe ca „a se întinde“. „a strânge“, indică intensificarea maximă a acţiunii) A produce, prin întindere sau la strângeri puternice, un sunet caracteristic Si: a pocni, a trosni. 6 (îe) îi ~ie fălcile Se spune despre cineva care cască cu zgomot, deschizând la maximum gura. 7 (D. pepenele verde foarte copt) A produce un trosnet uşor la strângerea în mâini Si: (rar) a pocni, a trosni. 8 (D. scânduri uscate, podele vechi etc.) A produce un zgomot prelung prin apăsare Si: a scârţâi. 9 (D. corpuri metalice sau d. obiecte prevăzute cu inele, arcuri, balamale neunse cu ulei) A produce un zgomot prelung, ascuţit şi strident prin frecare Si: a scârţâi. 10 (D. obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu zgomote caracteristice, sub acţiunea forţei exercitate de un corp care apasă cu putere, se trânteşte sau cade brusc Si: a pocni, a trosni. 11 (Pan; d. zăpada îngheţată) A produce zgomote specifice, surde, prin presare. 12 (Ban; d. alimente) A scârţâi în dinţi din cauza unor impurităţi. 13 (Mol; Trs; d. crengi, desişuri) A foşni. 14 (Mol; d. foc şi d. corpuri inflamabile) A arde repede cu pâlpâiri sau scăpărări dese şi cu pocnete scurte, repetate Si: a pâcâi, a pâlpâi, a sfârâi, a tini. 15 (Trs; Mol; d. obiecte în mişcare) A piDduce un zgomot caracteristic provovat de viteza mişcării sau a rostogolirii Si: a durai, a sfârâi. 16 (îe) Merge (sau fuge) de-i -ie călcâiele Se spune despre cineva care merge sau fuge foarte repede. 17 (Rar; d. păsări; îf pâr ăi) A-şi lua zborul pe neaşteptate. 18 (D. ploaie, grindină) A se izbi de o suprafaţă tare, producând zgomote dese. scurte şi ritmice Si: a răpăi, a ropoti. 19 (D. ciocane) A produce zgomote ritmice, prin lovirea într-un obiect dur Si: a bocăni. 20 (D. motoare, motociclete) A produce zgomote sacadate şi intense în timpul funcţionării. 21 (D. arme de foc) A produce zgomote ritmice, repetate, prin declanşări succesive Si: a răpăi, a şuiera, a ţăcăni.
22	(Pop; d. proiectile) A pocni repetat la atingerea ţintei. 23 (D. pământ, construcţii) A bubui din cauza unor lovituri, fenomene naturale, cutremure, tunete etc.
pârâia vi [At: GL. OLT. / Pzi 3: ~ază / E: pârâu] (Reg; d. pâraie) A izvorî.
pârâială af [Ai: POLIZU / P: -râ-ia- / PI: -ieli / E: pârâi + -eală] (Rar)
1-15 Pârâit (1-15).
pârâiaş sn [At: BUDAI-DELEANU. Ţ. 185 / V: pâr ăi-,pârăuaş, -âuaş, (îrg) părăi-, pârăuaş / P: -râ-iaş / PI: -e / E : pârâu + -aş] 1-18 (Şhp) Pârâu (1, 3-6,10-13) (mic) Si: pârâuţ (1-18). 19 (Fig; rar) Zbârcitură a feţei Si: rid. 20 (Fig) Cantitate dintr-un lichid care curge sub forma unui fir subţire.
pârâire sf [At: DEX / PI: -ri / E: pârâi] (Rar) Pârâit (1). pârâit sn [At: DUNĂREANU. CH. 135 / PI: -uri / E: pârâi] 1 Zgomot caracteristic surd. de durată relativ scurtă, produs de un corp tare. dur. neelastic, prin rupere, prin frângere, prin tăiere, prin zdrobire etc. Si: pârâială (1). pârâitură (1), (reg) pârpăitură (2), pârpâit1 (1). 2 Zgomot produs de încheieturi sau oase prea întinse sau strânse Si: pârâială (2). pârâitură (2), (reg) pârpăitură (2). pârpâit1 (2). 3 Zgomot produs de haine prea strâmte care se rup la cusături Si: pârâială (3), pârâitură (3), (reg) pârpăitură (3). 4 Zgomot produs de desfacerea din încheieturi a obiectelor vechi din lemn. ca urmare a apăsării Si: pârâială (4),pârâitură (4), (reg) pârpăitură (4). 5 Zgomot produs de arcuri, balamale metalice ruginite, neunse. prin frecare în timpul funcţionării Si: pârâiălă (5),pârâitură (5), (reg) pârpăitură (5). 6 Sunet produs de zăpada îngheţată pe care se calcă Si: pârâială (6). pârâitură (6), (reg) pârpăitură (6). 7 Sunet produs de crengile uscate la trecerea cuiva sau la bătaia vântului Si: pârâială (7), pârâitură (7), (reg) pârpăitură (7). 8 Zgomot aî focului care pâlpâie în timpul arderii Si: pârâială (8). pârâitură (8), (reg) pârpăitură (8). 9 Zgomot produs de un vehicul care se deplasează repede pe un drum denivelat Si: pârâială (9). pârâitură (9), (reg) pârpăitură (9). 10 Zgomot sacadat al motoarelor în timpul funcţionării Si: pârâială (10), pârâitură
(10), (reg) pârpăitură (10). 11 Zgomote ritmice produse de armele de foc prin declanşare Si: pârâială (11), pârâitură (11), (reg) pârpăitură (11).
12	Zgomot al ţintei lovite de proiectilele armelor de foc Si: pârâială (12). pârâitură (12), (reg) pârpăitură (12). 13 Zgomot produs de tunete sau de cutremurarea pământului, al construcţiilor Si: pârâială (13). pârâitură (13), (reg) pârpăitură (13). 14 (Rar) Fâlfâit de aripi Si: pârâială (14). pârâitură (14), (reg) pârpăitură (14). 15 (Rar) Răpăit de ploaie sau de grindină Si: pârâială (15), pârâitură (15), (reg) pârpăitură (15).
pârâitor, -oare [At: GHICA. S. 301 / V: (îvr) părâi-, pârăitoare sf/ P: -râ-i- / PI:	~oare / E: pârâi + -tor] 1-23 a (Rar) Care pârâie (1-23).
24	sf Fâşie de hârtie care se leagă de cele două capete de sus ale spetezelor zmeului pentru ca, la înălţarea acestuia, să producă un zgomot specific puternic datorită acţiunii vântului Si: vâjâitoare, zhârnăitoare. 25-26 sf (Pop) Zbârnâitoare folosită (pentru speriat păsările sau) ca jucărie. 27 sf Specie de lăcuste de culoare cafenie sau neagră care. în timpul zborului, produce un zgomot specific, sacadat.
pârâitură sf [At: LB / P: -râ-i- / PI: -ri / E: pârâi + -tură] 1-15 Pârâit (1-15).
pârâre sf [At: BUDAI-DELEANU. Ţ. 155 / PI: -ri / E: pârî] 1 (înv) Dispută cu cineva pentru un anumit lucru Si: (rar) pârât1 (1), (înv) pârâciune (1). pârâitură (1). privire. 2 (înv) Ceartă cu învinuiri reciproce Si: (rar) pârât1 (2), (înv) pârâciune (2),pârâitură (2). 3 (îrg) Chemare în judecată a cuiva Si: (rar) pârât1 (3), (înv) pârâciune (3), pârâitură (3). 4 (îrg) Reclamaţie făcută împotriva cuiva în justiţie Si: (rar) pârât1 (4), (înv) pârâciune (4). pârât ură (4). 5 (înv) Revendicare a unui drept Si: (rar) pârât1 (5), (înv) pârâciune (5). pârâtură (5). 6 Plângere cauzată de faptele cuiva Si: (rar) pârât1 (6), (înv) pârâciune (6), pârâtură (6). 7 Prezentare răutăcioasă, tendenţioasă a faptelor cuiva, exagerând sau minţind, cu intenţia de a provoca sancţionarea acestuia Si: (rar) pârât1 (7), (înv) pârâciune (7), pârâtură (7). 8 Bârfire a cuiva cu intenţia de discreditare Si: (rar) pârât1 (8), (înv) pârâciune (8). pârâtură (8). 9 Trădare a unui secret Si: (rar) pârât1 (9), (înv) pârâciune (9),pârâtură (9). 10 Denunţare.
pârâş, -ă smf [At: CORESI. L. 440/21 / V: (înv) părăş, păr- i PI: -i. -e / E: pârî + -iş] 1 sf(tvr) Persoană care se plânge de faptele sale cuiva.
972
PÂRCIOTIN
2	(Jur; înv; şîs ~ui mare, -ul de sus, -ul deasupra) Reclamant. 3 (îvr; pex) Vrăjmaş. 4 sm (Jur; îrg; şîs -ul mic, -ul de jos) împricinat. 5 (Jur; îvr; îas) Pârât2 la un proces. 6 sm (Pop) Diavol.
părăseşte av [At: DOSOFTEI. PS. 421/9 / E: pârâş + -este] 1 (îvr; îe) A sta (cuiva) ~ A sta cuiva împotrivă ca un pârâş (1). 2 (îvr; îae) A se împotrivi.
pârât1 sn [At: DLR / PI: -uri / E: pâri] 1-9 Pârâre (1-9). 10 Denunţare. pârât2, ~ă [At: CORESI, EV. 137 / PI: -aţi, -e / E: pârî] 1-2 smf, a (Jur) (Persoană) împotriva căreia îşi îndreaptă reclamantul. în procesul civil, plângerea, cererea Si: reclamat. 3-4 smf a (Om) învinuit de ceva.
5	a Căruia i se prezintă în mod tendenţios faptele, exagerând sau minţind, cu intenţia de a provoca sancţionarea sa. 6 a Care este bârfit cu intenţia de a fi discreditat. 7 a Al cărui secret este dezvăluit de cineva. 8 a Denunţat.
pârâtor, -oare [At: PSALT. 10 / V: (înv) -/ sm / PI:	-oare / E: pâră
+ -tor] 1 i’m/’(Jur; Trs; Buc; iuz) Reclamant la un proces. 2-3 smf, a (Persoană) care pârăşte Si: (fam) părăcios (1-2). 4-5 smf a (Persoană) care arată în mod răutăcios faptele sau vorbele cuiva pentru a-1 discredita Si: (fam) părăcios (3-4). 6-7 smf, a (Persoană) care da de gol pe cineva Si: (fam) părăcios (5-6). 8-9 (Persoană) căreia îi place să pârască pe cineva Si: (fam) părăcios (7-8). 10 smf (Pex) Trădător. 11 (Pex) Denunţător.
pârâtură sf [At: LB /V: pă- ! PI: -ri / E: pâră + -tură] (înv) 1-9 Pârâre (1-9). 10 Denunţare.
pârâu [At: CORESI, PS. 15/8 / V: -rău. (îvr) parau,părui.perau, (înv) ~reu, (reg), parau.parau l PI: -râie, -uri, (reg) -rană, -rao, -raie.-reie, -roaie / E: cf alb perrua] 1 sn Apă curgătoare mică, permanentă sau temporară, având, în general, sub 50 km lungime Si: râuleţ. 2 sn (Pex) Râu. 3 sn (Reg) Albie a unei ape curgătoare. 4 sn Şiroi de apă provenind din ploi sau din topirea zăpezilor. 5 sn (Pex) Şanţ săpat de ape pe pantele de scurgere. 6 sn (Pex) Urmă lăsată de un lichid care s-a prelins pe ceva Si: dâră. 1 sn (Fig; mpl; udp ,,de“) Cantitate mare. 8 sn (Fig; mpl) Şuvoi.
9	av (Pe lângă verbe de mişcare) în cantitate mare. 10 sn (Pan; reg) Jgheab la teascul de stors struguri. 11 sn (Pan; pop) Canal prin care se scurge murdăria de la grajd. 12 sn (Pan; Trs) Şanţ săpat în piatră. 13 sn (Pan; reg) Gardină îa fundul unui butoi. 14 sn (Pan; Trs; Buc; îf parau, pârău) Vâlcea. 15 sn (Pan; Trs; Buc; îs) Parăul cel străimt Strâmtoare între doi munţi sau între două dealuri. 16 sn (Pan; reg) Hotar care desparte două ogoare, două proprietăţi. părăuaş sn vz pârâiaş
pârăuţ sn [At: (a. 1747) IORGA, S. D. XIX. 8 / V: -răuţ / PI: -e, -uri / E: pârâu + -uţ] 1-18 (Şhp) Pârâiaş (1-18). 19 (Fig) Cantitate dintr-un lichid care curge sub forma unui fir subţire. pâre s vz pârei2 păream sn vz parcan părcan1 sn vz parcan
părcan2 s [At: ST. LEX. 168/1 / A: net / PI: net / E: net] (îvr) Azi mă. par cav, ~ă ă vz părgav păr cavii, -ă a vz părgaviţ
pârcălab sm [At: CORESI. ap. TDRG / V: (îvp) par-, (înv) per- (nob) percălabile sp art.. (reg) cârpă-,părcălan.pur- / PI: -i l E: mg porkolăb]
1	(în evul mediu. în ţările române) Conducător de judeţ, de ţinut, de cetate, cu atribuţii militare, administrative şi judecătoreşti Vz staroste. 2 (Mun) Administrator de sate boiereşti sau mănăstireşti. 3 (Trs) Comandant al unei închisori. 4-6 Persoană care avea funcţia de pârcălab (1-3). 7-9 (Pex) Titlu purtat de pârcălab (4-6). 10 (Olt) Primar rural. 11 (Mun; Olt) Perceptor rural. 12 (Olt; pan) Tânăr care tocmeşte lăutarii la horă plătindu-i cu banii pe care-i strânge în acest scop de îa dansatori. pârcălăbiţă sfv z pârcălăbiţă
pârcălăbeasă sf[At: CADE / PI: -ese / E: pârcălab + -easă] 1-3 Soţie de pârcălab (4-6) Si: părcălăboaie (1-3), (reg) pârcălăbiţă (1-3). 4 Femeie cu funcţia de primar rural Si: (reg) pârcălăbiţă (4). (îrg) părcălăboaie
(4).	5 Soţie de primar rural Si: (reg) pârcălăbiţă (5). (îrg) părcălăboaie
(5).	6 Soţie de perceptor rural Si: (reg) pârcălăbiţă (6), (îrg) părcălăboaie
(6).
pârcălăbel sm [At: IORGA, S. D. XIII. 153 / PI: -ei ! E: pârcălab + -el] (în evul mediu; în ţările române) 1 Ajutor de perceptor rural. 2 Persoană care avea funcţia de pârcălăbel (1). 3 (Pex) Titlu de pârcălăbel
(1). 4-15 (Pop; şhp) Pârcălab (4-6,10-12) (tânăr şi drăguţ).
pârcălăbesc, -ească a [At: (a. 1639) IORGA. S. D. V. 340 / PI: -eşti / E: pârcălab + -esc] 1-6 Care aparţine pârcălabului (4-6, 10-12). 7-12 Privitor la pârcălab (4-6,10-12). 13-18 Care provine de la pârcălab (4-6,
10-12).
pârcălabi vit [At: FOLC. OLT-M UNT. III, 40 / V: cârpă- / Pzi: -besc / E: pârcălab] 1-6 (Reg) A fi pârcălab (4-6,10-12).
pârcălăbie a/’[At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 232731 / V: (înv)parcă-I PI: ~i/' / E: pârcălab + -ie] 1-6 (în evul mediu; Mun) (Funcţie sau) titlu de pârcălab (1-3). 7-9 (în evul mediu; Mun; pex) Perioadă cât cineva era pârcălab (1-3). 10-12 (în evul mediu; Mun; pex) Instituţie condusă de pârcălab (1-3). 13-15 (în evul mediu, Mun; pex) Local al pârcălăbiei (10-12). 16-18 (Olt; pex) (Funcţie sau) titlu de primar comunal. 19 (Olt; pex) Primărie. 20-21 (Mun; Olt; pex) (Funcţie sau) titlu de perceptor. 22 (Mun; Olt; pex) Percepţie. 23 (în evul mediu; Mun; pex) Dare plătită pârcălabului (1).
pârcălăbiţă sf[At: CADE / V: -lab- / PI: -ţe / E: pârcălab + -iţă] (Reg)
1-6	Pârcălăbeasă (1-6).
părcălăboaie sfi [At: (a. 1619) IORGA, S. D. V. 81 / V: -păr- / PI: -IE: pârcălab + -oaie] (îrg) 1-6 Pârcălăbeasă (1-6).
pârceală1 sf [At: ALR 1.1783/960IV: pâc- / Pi: -eli / E: pârei4 + -eală] 1 (Olt; îf păceală) Perioadă de împerechere la capre Si: (reg) păr cit (3).
2-3	(Reg) Pârei1 (8-9).
pârceală2 sf [At: H VII, 3384 / PI: -eli / E: cf părci3] (Reg) Ceaţă deasă Si: (reg) pârei3 (1). pârcel sm vz purcel
părcehv, -ă a [At. STOIAN. PĂST. 63 / PI: -i. -e I E: net] (Mun; d.
01	şi câini) Cu buza superioară mai proeminentă decât cea inferioară. pârei1 sn [At. PLOPŞOR. V, O. 12 / PI: -uri /E: net] (Ban; Olt) Limbă
îngustă de pământ care a rămas. în mod accidental, nearată între brazde Si: (reg) clin, gres,jibiţă.
pârei2 [At: DOSOFTEI, ap. HEM 726 IV: (reg) părci, pâc, păci, -rcf parşă sf. părţ, pirci / PI: net / E: bg m>p% srb prc] 1 sm (îvp) Ţap de prăsilă în perioada împerecherii. 2 sm (Pgn) Ţap. 3 sm (Pop; îe) A da (cuiva) -ul babei A îmbrânci pe cineva. 4 av (Reg; d. copii; îe) A umbla pâei A umbla de-a buşilea. 5-6 sm (Reg; pan) Berbec (de prăsilă). 7 sm (Reg) Pui de iepure. 8 sn (Pop) Miros caracteristic al ţapului în perioada împerecherii Si: (reg) pârceală1 (2).părcioc (1). păr cit (4).pârcitură (3), păr cită (1). 9 sn (Pop) Sudoare de ţap Si: pârceală (3), păr cioc (2). părci t
(5). pârcitură (4).părciţă (2). 10 sn (Reg) Pârleală. 11 s (Reg) Hormoni sexuali la om. 12 sm (Reg) Tânăr desfrânat. 13-14 sn (Cuvânt pentru) chematul oilor sau al altor animale. 15 sm (Rar) Pipernicit. 16 sm (Rar) Copil. 17-18 sm (Reg) (Soi de) struguri cu boabe mici. 19-20 s (Reg; îs) Pere de - (Soi de) pară foarte gustoasă, nedefinită mai îndeaproape. părcv' s [At: PĂCALĂ. M. R. 141 / PI: net / E: net] 1 (Trs; Olt) Pârceală2.
2	(Reg) Ninsoare cu fulgi mărunţi şi rari.
părci4 [At: ANON. CAR. / V: păci,pir-, pur- / Pzi: -cesc / E: pârei2] 1 vrr (Reg; d. capre şi oi) A se împreuna. 2 vt (D. mascul) A fecunda.
părcigan s [At: H XI. 5 / PI: net / E: cf părci2] 1-2 (Reg) (Soi de) struguri cu boabele dulci, de culoare neagră-roşietică Si: (reg) branete.
pârcioacă sf[At: SCRIBAN, D. / PI: -oace, -oci / E: cf bg u’bpijyija] (Mun; Ban) Ţuică de calitate inferioară.
pârcioagă sf [At: PAMFILE. J. II. 159 / PI: net / E: cf părci3, pârceală] (Mol) Vreme întunecoasă, cu ceaţă deasă şi ploaie măruntă. părcioc s [At: ALR I, 1783/355 / E: pârei + - w] (Reg) 1-2 Pârei2 (8-9). pârcioci sp vz picioică
părciog sm [At: AII. 7 / PI: -ogi / E: net] (Reg) Cocoş castrat Si: clapon, părcioşi sp vz picioică pâr ciot \n sm vz părţotin
973
PÂRCIRE
părcire sf[At: POLIZU / PI: -ri / E: pârei4] (Reg) 1 împreunare a caprelor sau a oilor Si: părcit (1). părcitură (1). 2 Fecundare a animalelor de către mascul Si: părcit (2). părcitură (2).
părcit sn [At: LM / V: (reg) pâc~ / PI: (rar) ~uri / E: pârei4] 1-2 (Reg) Pârcire (1-2). 3 (Olt; îf pârit) Pârceală1 (1). 4-5 (Trs) Pârei2 (8-9).
părcitură sf [At: ALR I. 1783/315 / V: pir-1 PI: -ri / E: pârei4 + -fura) 1-2 (Reg) Pârcire (1-2). 3-4 (Reg) Pârei2 (8-9). 5 (Mun; îf pirritură) Fiinţă, plantă etc. rămasă nedezvoltată.
pârciţă sf [At: ALR I. 1783/388 / PI: ? / E: pârei2 + -ită] (Reg) 1-2 Pârei2 (8-9).
pârciui1 vt [At: LEXIC REG. II, 52 / Pzi: -esc / E: pârei1 + -ui] (Reg) 1 (C. i. ierburi uscate, necosite) A da foc. 2 A pârli. pârciui2 vt [At: CIAUŞANU, V. 186 / Pzi: ~eir / E: pârei2 + -ui] (Olt;
c.	i. oameni) A tunde prost.
pârciuială sf [At: CIAUŞANU, V. 186 / P: -riu-ia- / PI: -idi / E: pârciui2 + -eală] (Reg) Pârciuire.
pârciuire sf [At: CIAUŞANU. V. 186 / PI: -ri / E: pârciui2] (Olt) Tundere neregulată a unei persoane Si: (reg) pârciuială, pârriuiturd. pârciuit, -ă a [At: CIAUŞANU. V. 186 / PI: -iţi. -e / E: pârciui2] (Olt;
d.	oameni) Tuns prost.
pârciuitură sf [At: CIAUŞANU. V. 186 / P: -riu-i- / PI: -ri / E: pârciui2 + -tură] (Olt) Pârciuire.
parco av [At: L. COSTIN. GR. BAN. II. 146 / V: (reg) -om. -cu ! E: cf srb prkos „încăpăţânare*4] (Ban) De-a curmezişul. păream av vz pâre o pâr cu av vz părco
părem v/t [At: DLR / Pzi: net / E: cf parco] (Reg) A se certa. pârdălnic, ~â [At: CONACH1. P. 301 / V: (iuz) pur-, (reg) pâr- / Pi: -ici. -ire / E: net] 1-2 smf a (Pfm; şdp) (Om) blestemat. 3-4 smf a (Pfm; şdp) (Om) nenorocit. 5-6 sfa (Pfm; în imprecaţii) Suferinţă grea (din dragoste). 7 sfa (Pfm; în imprecaţii) Nenorocire. 8 sma (Pfm; în imprecaţii) Diavol. 9 sma (Reg; în imprecaţii) Foc. pârdie sf vz pârtie pârtii sn vz pârâu pârg1 sn vz părgâ părg2 s vz pârghie
pârgar sm [At: CORESI. L. 418/20 / V: (înv) păr-, prag-. pur~ / PI: -i / E: mg polgâr, ger Biirger] 1 (înv) Concetăţean. 2 (înv) Orăşean. 3 (în organizarea administrativă feudală) Membru al sfatului de conducere al unui oraş sau unui târg Vz bătrân, jurat. 4 (Pex) Funcţie administrativă a pârgarului (3). 5 (Trs; în vechea organizare administrativă) Vătăşel la primărie. 6 (Mol; Buc) Om uşuratic, neserios, pe al cărui cuvânt nu se poate conta. 7 (Trs) Flăcău din grupul celor care organiza programul petrecerilor tinerilor la Crăciun şi Ia Anul Nou. 8 (Reg) Pândar (1). 9 (înv) Muncitor la ocnele de sare.
pârgari vi [At: LEXIC REG. 106 / Pzi: net / E: părgar) (Buc) 1 A nu munci. 2 A bate drumurile fără rost.
părgat s [At: BIBICESCU. P. P. 386 / PI: net / E: net] (Pop) Ţesătură nedefinită mai îndeaproape.
pârgav,	a [At: SLAVICI. N. I. 156 / V: pircav l Pi: ~i, -e / E: pârgă
+ -c/v] 1 (Trs; Ban; d. fructe) Timpuriu. 2 (Trs; d. roade) Pârg uit- (1). 3 (Reg; îs) Roi - Roi de albine ieşit din stup cu matca tânără, căutând alt adăpost.
pârgaviţ, -ă a [At: DR. I, 360 / V: (reg) păr-, -rea- / PI: -i. -e / E: pârgav] (Trs; Ban; d. fructe) Timpuriu.
pârgă sf[At: PALIA (1 582). ap. GCR I. 37/39 / V: părg sn / PI: -rge, (rar) -rgi / E: siv npitra] 1-2 Fruct, cereală care (a început să se coacă sau) abia s-a copt Si: trufanda. 3 (Csc) Primele grâne. fructe, legume sau flori etc. dintr-un an. 4 (înv; îe) A aduce (pe cineva sau ceva) ~ A aduce pe cineva sau ceva ca prinos, ca ofrandă. 5-6 Coacere (timpurie). 7-8 (Pex) Stare a fructelor şi a cerealelor în pârgă (5-6). 9-10 (îe; îla) (A fi) în ~ (A fi) pe cale să se coacă. 11-12 (Pex; îae; îal) (A fi) aproape de timpul potrivit. 13 (îe) A da în ~ A începe să se coacă. 14 (Reg; îs) ~ de ras
Caş preparat din cel dintâi lapte muls de la oi. 15 (înv; pan) Persoană sau rod. produs etc. care este cei dintâi dintr-o serie. 16 (îrg) început.
pârgăi vr [At: PAMFILE. A. R. 115/ Pzi 3: -este / E: pârgă + -ăi) (Reg; d. roade) A se pârgui (1).
pârgălaş sn [At: MAT. DIALECT. I. 86 / PI: -uri l E: mg pergeles] (Trs; Mol) Ceapă prăjită în untură. în ulei. adăugată la unele mâncăruri pentru a le face mai gustoase.
pârgălău s [At: PAŞCA. GL. / PI: net / E: mg pergelo) (Reg) Mâncare din bucăţele de slănină prăjite cu ceapă, peste care se toarnă apă. supă. ciorbă. părgăh1 v vz părgălui părgăh2 v vz părgălui1 părgăht, -ă a vz părgăluit
părgălui1 (At: L. COSTIN. GR. BĂN. II. 147 / V: (css) -ăh I Pzi: net / E: părgâ + -(ă)lui j (Reg) 1 vr A se pârgui (1). 2 vtf A pârgui (4). părgălui2 v vz părgălui
pârgăvi vr [At: ALR SN I. 114/53 / Pzi 3: -veste / E: pârgav] (Reg) A se pârgui (1). pârghi sn vz pâghie
pârghie sf[At: GCR I. 357/4 / V: -glii (PI: -uri) sn. -ghină (PI: -ne. -ni), (reg) pârg (PI: net) ,v. ~gie, ~gin (PI: net) s / E: ml pergula] 1 Bară de lemn. fier folosită la ridicarea, mişcarea sau transportarea unei greutăţi Si: (reg) mătăirângă. parmaclăc. (îvr) mangeal (1). 2 Bară rigidă cu un punct de reazăm pe care se exercită o forţă activă şi o forţă de rezistenţă, cu diverse utilizări în industrie, tehnică etc. Si: (reg) mătarângă. parmarlar. (îvr) mangeal. 3 (Pex) Element al aparatului locomotor Ia om.
4-5 (Fig) Mijloc (de propulsare a unei activităţi sau) cu care se realizează
0	acţiune Si: punrt de sprijin, element de susţinere. 6 (Pan) Braţ de balanţă.
7	Parte a leagănului de copii. în care se fixează scăunelul Si: (reg) săgeată.
8	(Pan) Parte a joagărului de tăiat buşteni situată între talpă şi acoperiş Si: (reg) porănea, terteleei. 9 (Pan) Drug de lemn cu care se roteşte moara de vânt pentru a aduce aripile în poziţia optimă spre a fi acţionate de curentul de aer Si: rârmăi, oişte1. proţap. 10 (Pan) Parte a morii pe care se ridică piatra de deasupra spre a o fereca cu ciocanul de fier Si: eapră, rumpănă. 11 (Reg; pan) Par mic pe care se fixează în car încărcătura de fân. de lemn etc.
pârghină sfvz pârghie pârgie sfvz pârghie pârgiu s vz pârghie
pârgoli vr [At: SCL 1971. 399 / Pzi: -lesr / E: ctm pârjoli + pârgui] (Reg) A se încălzi.
pârgui [At: PANN. E. 1, 84/17 / V: (reg) păr~ / Pzi: 3 -este / E: pârgă + -ui] 1 vr (D. fructe şi cereale) A ajunge la maturitate şi a începe să se coacă Si: (reg) a se pârgăi, a se părgălui! (1). a se pârgăvi. 2 vr A se îngălbeni sau a se rumeni prin coacere. 3 vv* (D. plante) A avea fructele ajunse la maturitate, pe cale de a se coace. 4 vtf A face să dea în pârgă (13) Si: (reg) a pârgălui1 (2). 5 vt (Pan; d. cer) A se colora Ia răsăritul soarelui.
pârguială .v/'[At: POLIZU / P: -gu-ia- / PI: -ieli / E: pârgui + -eală)
1	Primă fază de coacere a fructelor, când acestea încep să-şi schimbe culoarea şi când creşte conţinutul de zahăr. 2 (îlv) A da în ~ A se pârgui (1).
pârguire sf [At: POLIZU / PI: -ri / E: pârgui] 1 Ajungere la maturitate şi începere a coptului Si: părguit1 (1). 2 Stare a fructelor şi a cerealelor maturizate care încep să se coacă Si: părguit1 (2). 3 îngălbenire sau rumenire prin coacere Si: părguit2 (3). 4 Proces de coacere a fructelor ajunse la maturitate Si: părguit1 (4). 5 Timp când se pârguiesc (1) fructele sau cerealele Si: pâr guiţ1 (5).
părguit1 sn [At: VLAHUŢĂ. S. A. II. 46 / PI: (rar) -uri / E: pârgui} 1-5 Pârguire (1-5).
părguit2, -ă a [At: ISPIRESCU. ap. DDRF / PI: -iţi. -e / E: pârgui) 1 (D. fructe, cereale) Care a ajuns la maturitate şi începe să se coacă Si: (reg) pârgav (2). 2 (D. fructe, cereale) Aproape copt. 3 (Pan; d. oameni)
974
PÂRLĂU
Rumen. 4 (Pan; d. plante) Care are fructele ajunse la maturitate, pe cale de a se coace. pârhaiţă sfvz prahaiţă pâri v vz pârî
pâri [At: COD. VOR. 2/25 /V: (înv) pâri, -ri / Pzi: ~răsc / E: siv nxp’krH]
1	vrr (înv) A avea o dispută cu cineva pentru ceva. 2 vrr (înv) A se certa învinuindu-se reciproc. 3 vrr (îrg) A fi în proces cu cineva. 4 vi(a) (înv) A nu recunoaşte fapta incriminată. 5 vt(ci) (înv) A contesta adevărul acuzaţiei. 6 vr (îrg; cu determinările „la judeţ“. „la judecător14) A chema în judecată, a reclama în faţa justiţiei. 7 vi (îvr) A revendica în baza unui drept. 8 vt (ci) A se plânge de faptele cuiva Si: ci ctcuzct, ci învinui. 9 vt A arăta în mod răutăcios şi tendenţios faptele cuiva, exagerând sau minţind.
10	vt A vorbi pe cineva de rău. 11 vt A trăda pe cineva. 12 vt A denunţa.
pârjac sm [At: PAŞCA. GL. / PI: -ad / E: net] (Reg) 1 Om sau animal nedezvoltat de ajuns. 2 Impotent.
pârjală sf [At: CV 1951. nr. 1.36 / PI: -le / E: net] (Mun) Prăjină lungă şi subţire cu care umblă oamenii să se apere de câini Si: (reg) pârjalniia. pârjdlniţă sf[At: DLR / PI: ~ţe / E: pârjală + -niia] (Reg) Pârjală. pârjUniţă sf[At: ARVINTE. TERM. 160 / PI: -ţel E: cf pârjol, pârjoli] (Reg) 1 Loc unde a ars o pădure. 2 Arsură. pârjâtwră sfvz prăjitură
pârjihţă ş/TAt: LEXIC. REG. 106 / E: ns cf prăji] (Buc) Mâncare făcută în grabă şi nu prea bună. pârjitură sfvz prăjitură
pârjoală1 şf[At: NEGRUZZI. S. III, 78 / Pi: -le / E: pvb pârjoli] 1 (Reg) Bucată de carne sau de peşte friptă la grătar. 2 (Reg) Friptură la grătar.
3	(Mol) Chiftea. 4 (Spc; şîs ~ moldovenească) Chiftea mare. de formă ovală, fragedă şi pufoasă, dată prin pesmet şi prăjită în grăsime încinsă.
5	(îe) A-i şterge (cuiva) -la de pe foc A priva pe cineva de un lucru dorit. 6 (îae) A-i lua cuiva orice posibilitate de a realiza ceva. pârjoală2 sf vz pârjol
pârjol [At: ANON. CAR. / V: (înv) păr-, per-, (reg) -oală sf! PI: -uri. (îvr) -oale / E: pvb pârjoli] 1 sn Foc violent şi mistuitor izbucnit mai ales pe vreme de secetă şi arşiţă mare Si: incendiu. (îvp) pojar, (reg) pârjolaie (2). partitură (15). 2 sn (Prc) Parte luminoasă, mobilă şi dogoritoare care se înalţă dintr-un corp aprins. 3 sn (Prc) Flacără vie care se întinde repede şi arde ierburile uscate, miriştea etc. Si: pară1, văpaie, vâlvătciie. 4 av (Cu valoare de superlativ absolut) Extrem de... 5 av (Pe lângă verbe de mişcare) Foaite repede. 6 sn (îlav) Cu - sau cu (mare) foc şi cu — Foarte repede şi cu mare intensitate. 7 sn (îlav) Foc şi — Cu înverşunare Si: aprig, aprins, îndârjit, înverşunat. 8 sn (îe) A da (sau. înv, a lăsa, a slobozi) - A aprinde un foc. 9 sn (îae) A incendia. 10 sn (Reg; îe) A lua - A se aprinde. 11-12 sn (Pfm; îe) A face - A distruge totul (prin foc). 13 sn (Pex; îae) A face prăpăd. 14 sn A i se aprinde (cuiva) -înaintea ochilor sau (reg) a se face foc şi - A se înfuria foarte tare.
15	sn (îe) A plânge cu foc şi cu - A plânge în hohote. 16 sn (îe) A purta ferul şi -ul A distruge cu forţa armată. 17 sn (îvr; Ban; Trs) Loc în pădure ars de pârjol (1) Si: (pop) partitură (16), (reg) pârjolitură (19), pârlecilă
(11). 18-19 sn Căldură mare în timpul verii (cu secetă care distruge vegetaţia) Si: arşiţă, zăduf, zăpuşeală. 20 sn (înv; fig) Sentiment puternic, pornire violentă care copleşeşte pe cineva. întunecându-i adesea dreapta judecată. 21-22 (înv; fig) Furie (nestăvilită). 23 (înv; fig) Iubire pasională nestăpânită. 24 (Fig) Nenorocire mare care se abate asupra cuiva Si: năpastă, păcoste. 25 (Pex) Dezlănţuire de foiţe provocată de om sau de elementele naturii, pricinuind mari distrugeri dc bunuri sau de vieţi omeneşti Si: calamitate, dezastru, potop, potopenie, prăpăd, urgie.
pârjolaie sf [At: ALR 1.692/285 / P: -lă-ie- / PI: -lai / E: pârjol + -aie cf vâlvataie] (Reg) 1 Pară1.2 (Pex) Pârjol (1). 3 Ardere violentă cu flacără şi cu degajare de căldură. 4 (îs) - mare Incendiu.
pârjoli [At: URECHE. L. 92 / V: (înv) păr-! Pzi: -lese, 3 şi (reg) -lejte IE: mg perzsel. porzsol] 1 vt (C. i. aşezări omeneşti, terenuri cultivate, păduri, fânaţuri etc.) A da foc cu scopul de a distruge Si: a incendia. 2 vt A pustii prin foc. 3 vt (îny) A arunca un obiect în foc pentru a fi ars.
4	vt (Pgn) A face prăpăd Si: a devasta, a distruge, a pustii. 5 vt (îvr; c. i. fiinţe) A mistui în flăcări. 6 vt (îvr; c. i. fiinţe) A arde de viu. 7 vr (Reg) A muri prin ardere. 8 vr (Reg) A fi mistuit de foc. 9 vr (Reg) A muri în urma opărelii. 10 vt (C. i. părţi ale corpului) A provoca arsuri. 11-12 vtr (Fig) (A provoca sau) a avea mari frământări sufleteşti Si: ci (se) chinui.
13	vt (înv) A pârli părul. 14 vt (Trs; Mar; c. i. animale tăiate) A pârli (5).
15	vt (Reg) A opări cu apă. 16 vt (Pop; c. i. alimente) A prăji. 17 vt (Pop;
c.	i. alimente) A coace la repezeală în mod superficial. 18 vi (D. soare) A încălzi peste măsură Si: a arde, a dogorî. 19 vr (Rar; d. oameni) A se expune la căldura soarelui pentru (a se încălzi sau) a se bronza. 20 vt (D. soare; c. i. vegetaţia) A usca din cauza căldurii puternice Si: a ofili, a veşteji. 21 vr (îvr; c. i. materii organice) A se usca zbârcindu-se şi înnegrindu-se sub acţiunea îndelungată şi puternică a razelor solare. 22 v/ (înv; fig; rar) A păgubi (1) prin înşelătorie. 23 vt (înv; fig; rar) A înşela.
pârjohre sf [At: POLIZU /PI: -ri IE: pârjoli] 1 (înv) Incendiere a unor aşezări omeneşti, păduri, culturi, cu scopul de a îe distruge Si: pârjolit1 (1), pârjolitură (1). 2 (înv) Azvârlire în foc a unui obiect pentru a fi ars Si: pârjolit! (2). pârjolitură (2). 3-4 (Pgn) Pustiire a unor aşezări (prin foc) Si: pârjolit1 (3-4). pârjolitură (3-4). 5-6 Mistuire în flăcări a unor fiinţe (de vii) Si: pârjolii1 (5-6). pârjolitură (5-6). 7-8 Provocare a unor arsuri pe anumite părţi ale corpului (prin foc sau) prin opărire Si: pârjolii1 (7-8), pârjolitură (7-8). 9 Ardere a părului sau a penelor de pe animale tăiate Si: pârjolit1 (9).pârjolitură (9). 10 Provocare a unor chinuri sufleteşti intense Si: pârjolit1 (10).pârjolitură (10). 11-12 (Prăjire în ulei sau) frigere pe spuzeală a unor alimente Si: pârjolit1 (11-12).pârjolitură (11-12). 13-14 Căldură insuportabilă a soarelui (şi uscare a vegetaţiei) Si: pârjolit1 (13-14). pârjolitură (13-14). 15-16 Expunere a oamenilor la soare (pentru a se încălzi sau) pentru a se bronza Si: pârjolii1 (15-16).pârjolitură (15-16).
17	Zbârcire a unor materii organice sub acţiunea îndelungată şi puternică a soarelui Si: pârjolii1 (17). pârjolitură (17). 18 (Fig; rar) Păgubire prin înşelătorie Si: pârjolit1 (18). pârjolitură (18).
pârjolit1 sn [At: VLASIU. A. P. 299 / E: pârjoli] 1-18 (Rar) Pârjolire (1-18). 19 (Spc; Trs) Pârlire a porcului tăiat şi curăţat. în vederea îndepărtării perilor rămaşi.
pârjolit2y ~ă ci [At: CANTEMIR. IST. 263 / V: (înv) per-, (reg) por— / PI: -iţi. -e / E: pârjoli] 1 Nimicit dc foc. de pârjol (1) Si: ars, distrus, mistuit. 2 (Reg; d. oameni sau părţi ale corpului lor) Care este ars de foc sau de apa clocotită Si: pârlit2 (2). 3 (Trs; Mar; d. păr. mustaţă, sprâncene) De culoare închisă. 4-5 (D. alimente) (Prăjit sau) fript. 6 (D. oameni) Bronzat prea tare Si: pârlit2 (3). 7 Chinuit. 8 (D. vegetaţie) Uscat. 9 (Fig:
d.	oameni) Păgubit prin înşelătorie.
pârjolitură ,v/ [At: CHEST. IV. 108/68 / PI: -ri IE: pârjoli + -tură] 1-18 (Reg) Pârjolire (1-18). 19 Pârjol (17). pârlac1 sm vz pârlaci
pârlac2 s [At: DLR / PI: net / E: ns cf pârle] (Reg; csc) Resturi dc păr. de oase etc. rămase dintr-o oaie mâncată de lup.
pârlaci smi [At: CONTEMPORANUL. II. 729 / V: (reg) -ac IE: pârli + -aci] 1 (îvr; Mol) Şarlatan. 2 (Reg) Păcală. pârlaghină sfvz pătlagină pârlagină sfvz pătlagină pârlanghină sfvz pătlagină pârlaz sn vz pârleaz
parlă sf [At: PAŞCA, GL. / PI: -le / E: ns cf pârlaci] (Trs) Fată isteaţă, vioaie.
pâirlăcxe sf [At: SCRIBAN, D. / PI: ~i/ /' E: pârlaci + -ie] (Mol) Şarlatanie. pârlăi v vz pârlui
pârlălui vt [At: KLEIN. D. 548 / Pzi: -esc / E: mg parolâ. pâri] (înv: Trs) A pârlui.
pârlau sn [At: KLEIN. D. 148 / PI: -laie. -aie / E: mg părlâj 1 (Reg) Vas mare. făcut din doage sau dintr-un trunchi de copac scobit în formă de cilindru, sau rar. din pietre puse una peste alta. în care se pun rufele la spălat (pentru a fi opărite cu leşie). 2 (Trsj Ciubăr în care se încheagă laptele, se culeg strugurii pentru vin etc.
975
PÂRLE
p'âiie sm vz părlu
pâiiea sma [Aî: POLIZU / V: (reg) păr- / G-D: -ei, -Iii l Vc:	/ E:
pârli + -tfa] 1 (Fam) Persoană înşelată, escrocată. 2 (Pfm; îe) Ţine-te (sau să te tii, să te păzeşti) ~eo! Bagă de seamă, aleargă cât te ţin puterile să n-o păţeşti! 3 (Pfm; îae) Pe aici ţi-e drumul! 4 (îe) Intinde-o (la drum) (sau tunde-o). ~€0! Pleacă imediat! 5 (Reg) Om cu foile fizice şi morale epuizate. 6 (Reg) Om sărac. 7 (Rar) Om care se ţine de pungăşii, de potlogării Si: potlogar, pungaş, şarlatan. 8 (Fam; euf) Drac. 9 (îe) A se duce ~!it A pleca departe fără gând sau posibilitate de întoarcere. 10 (îae) A pleca încotro îl duc paşii, în lumea largă. 11 (îae) A dispărea fără urmă.
pârleală sf[At: CREANGĂ. A. 111 / PI: -eli / E: pârli + -ealâ] 1 Ardere uşoară la suprafaţă cu ajutorul flăcării, al unui corp de metal incandescent sau foarte încins Si: pârlire (1 ). pârlit1 (1), pârlitură (1). 2 (Spc) Arsură a pielii provocată de atingerea cu un corp incandescent, cu o flacără sau în urma expunerii prea îndelungate la soare Si: pârlire (2). pârlit1 (2). pârlitură (2). 3 (Rar) Miros provenit din arderea mocnită a unor ierburi.
4	(Fig; fam) înşelăciune. 5 (Fig) Pagubă. 6 (Fam; îe) A-şi scoate ~la A-şi găsi o compensaţie. 7 (îae) A se despăgubi de o pierdere materială, de un efort etc. 8 (Pan; reg) Pelagră. 9 (Pan; rar) Insolatie. 10 (Trs) Pârjol (17).
pârleaz, sn [At: PSALT. 299 / V: (înv) -ă sf (reg) -laz. păr laz. păr-, părlează sf. pirilaz. pirlaş, pirlaz. pir-, pirloag. prelaz, prilagiu, prilaz. prizlaz l PI: ~uri 1 E: bg npeA03. srb prelaz] 1 Trecătoare îngustă peste un gard la ţară. făcută din una sau mai multe scânduri care străbat orizontal gardul, ca nişte trepte, şi se sprijină, la cele două extremităţi, pe câte un ţăruş bătut în pământ, astfel încât să poată trece numai oamenii. 2 (Reg) Trecătoare îngustă peste un şanţ, de obicei acoperită cu puţin pământ, pentru a permite trecerea unui om pe partea cealaltă. 3 (îvr) Loc pe unde intră oile în strungă, care apoi se închide cu răzlogi. 4 (Reg) întări tură făcută în malul unui râu. pentru a nu permite pătrunderea apei şi erodarea malului. părlează sf vz pârleaz
pârkgi sp [Aî: H VIL 487 / E: net] (Reg) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
pârkj1 sn [Aî: DLR / PI: -uri / E: ns cf pârli] (Trs; îlav) Cu - Foarte repede. pârkj2 sn vz prilej pârleji v vz prileji
pârli v [At: ANON. CAR. / V: (reg) pur~ / Pzi: -ksc / E: bg irbpAX cf srb prljiti] 1 vi A arde uşor ia suprafaţă cu ajutorul flăcării, al unui corp de metal incandescent sau foarte încins. 2 vt (Reg; îe) A o ~ la (sau de) fugă A pleca repede pentru a nu păţi ceva. 3 vt (îae) A o lua la fugă. 4 vr (Trs; d. mâncare) A se afuma. 5 vt (C. i. animale tăiaîe pentru hrană) A trece prin foc pentru a distruge, prin ardere, părul sau puful rămas pe suprafaţa pielii Si: (pop) a pâr păli (6). (reg) a pârjoli (14). 6 vt (C. i. fire îexîile. ţesăîuri) A distruge prin carbonizare fibrele ieşite în afara firului sau a ţesăturii, pentru a se obţine o suprafaţă netedă. 7-8 vtr A (se) bronza.
9	vr (D. plante sau părţi ale lor) A se ofili din cauza acţiunii soarelui, a brumei etc. 10 (Reg; d. pământ) A rămâne lipsit de vegetaţie. 11 vt (Fig; fam; c. i. oameni) A induce în eroare prin viclenie, prin minciună, pentru a trage un folos sau pentru a se amuza Si: a amăgi, a înşela, a păcăli. pârhee s [At: HELIADE. O. I. 129 / PI: net / E: de la pârli] (îvr) Cărbune. pârhe sfvz palie1 pârlifi v vz prileji
pârlire i/[At: POLIZU / PI: -ri / E: pârli] 1-2 Pârleală (1-2). 3 Afumare a mâncării Si: pârlit1 (3), pârlitură (3). 4 Trecere prin foc a animalelor tăiate, pentru a distinge părul sau puful rămas pe suprafaţa pielii Si: pârlit1
(4), pârlitură (4). 5 Ofilire a plantelor din cauza soarelui, a brumei Si: pârlit1 (5). pârlitură (5). 6 (Fig) Pagubire a oamenilor prin înşelătorie Si: pârlit1 (6).pârlitură (6). 7 Bronzare. 8 Operaţie de îndepărtare prin carbonizare a capelelor de fibre proeminente de pe suprafaţă produselor textile, fire, ţesături, tricotaje. 9 (Tăb; îs) -a marginii Operaţie de finisare
a marginii pieselor croite din piele. în urma trecerii lor prin flacără pentru a se arde fibrele ieşite în afară.
pârlit1 sn [Aî: ISPIRESCU. L. 213 / PI: (rar) -uri / E: pârli] 1-2 Pârleală (1-2). 3-6 Pârlire (3-6). 7 Bronzare.
pârlit2, -ă [Aî: MUŞTE, ap. LET. III. 50/4 / PI: ~i//. -e l E: pârli) 1 a Care a fosî ars uşor la suprafaţă de flacără sau de un corp de metal incandescenî foarte încins. 2-3 a (înv; d. oameni) Pârjolit2 (2,7). 4 a (Reg;
d.	mâncare) Afumat. 5 a (D. animale tăiate pentru hrană) Cu părul sau puful distrus prin ardere. 6 a (D. plante sau părţi ale lor) Distrus din cauza soarelui prea puternic, a brumei etc. Si: ofilit, uscat, veştejit. 1 a (Fig; rar) Pustiit. 8-9 smf, a (Fig) (Persoană) care are o condiţie materială extrem de modestă, precară. 10-11 smf a (Fig; pex) (Persoană) care nu are nici
0	situaţie, nici un rost, care este fără căpătâi Si: neisprăvit. 12-13 smf, a (Fig) (Om) păgubit prin înşelăciune.
pârlifină şf[At: MAT. DIALECT.. I. 233 / PI: -ne / E: cf pârli] (Olt)
1	Suprafaţă netedă, lipsită de vegetaţie. 2 Loc deschis. 3 (îe) A fi scos la ~ A nu mai avea scăpare.
pârlitură sf [At: I. GOLESCU. ap. DDRF / PI: -ri / E: pârli + -tură] 1-2 Pârleală (1-2). 3-6 Pârlire (3-6). 7 Bronzare. 8 (îe) A da pe (sau prin) ~ A necăji pe cineva. 9 (îae) A face cuiva zile fripte. 10 (îae) A demasca.
11	(îae) A lua ceva în râs Si: a ironiza. 12 (înv) Arşiţă a soarelui. 13 (Sil; îs) -ra scoarţei Uscare a scoarţei copacilor, cauzată de căldura prea puternică a soarelui. 14 (Fig; rar) Păcăleală. 15-16 (Reg) Pârjol (1,17).
17	(Reg) Câmp ars de arşiţa soarelui Si: (reg) pâlitură (1). pălişte. 18 (Reg) Luminiş de pădure. 19 (Reg) Pelagră.
pârloagă sf[At: PRAV. 10 / V: -og sn. (îvr) prilog sn (reg) parloacă, parlog sn. păr-, părhg sn. pirlog sn. prâlog sn. prii- / Pi: -age. (rar) -ogi / E: bg npeAor. srbprelog.parlog. mg parlag] 1-2 Teren arabil lăsat nelucrat şi necultivat timp de unul sau mai mulţi ani în vederea refacerii fertilităţii solului (şi folosit în această perioadă ca păşune) Si: ogor. (pop) moină1, (reg) morogan, moruncă, nadaz, noroi1, obleagă, rât, telină, toloacă. 3 (Ban; Trs; îf prâlog, prilog) Hotar care desparte doua ogoare, două proprietăţi. 4 (Lpl; lsg; csc) Ierburi, buruieni crescuîe pe o pârloagă
(1). 5 (Pex) Ierburi cosiîe de pe un asemenea loc. 6 (Reg) Loc de pe care a fosî cosiî fânul Si: cositură. 1 (Reg; ii pâr log) Loc unde s-a tăiat pădurea. pârlog sn vz pârloagă
pârlogi vtr [At: GHEŢIE. R. M. / V: (reg) prii- i Pzi: -gesc / E: pârloagă] 1-2 A (se) preface în pârloagă (1). 3-4 (Pex) A (se) părăgini.
pârlogxre sf [At: DEX2 / PI: -ri / E: pârlogi) (Reg ) Părăginire a unor terenuri agricole nelucrate.
pârlogit, ~ă a [At: I. IONESCU. D. 351 / PI: -iţi, -e l E: pârlogi] (D. terenuri agricole) 1 Devenit pârloagă (1). 2 (D. terenuri) înţelenit. 3 (Pex) Părăgini t. pâr lo \ v vz pâr lui
pariu, ~lă [At: HEM 1880 / V: -le sm / PI: -li, -le / E: pvb de la pârli] 1-2 smf, a (Pop) (Oaie. berbec) cu lână scurtă, aspră, de obicei închisă la culoare şi apropiată ca aspect de lâna oilor ţurcane sau stogoşe. 3-4 smf a (Trs; Mol) (Oaie. berbec) cu lâna puţină, scurtă şi rară sau tocită.
5	a (Reg; d. coama cailor) Cu părul scurt. 6 a (Reg; d. animale) Năpârlit
7	a (Reg; d. oi) Mic şi slab. 8 sm (Trs; îf pâirle) Om chel.
pârlui vta [Aî: KLEIN. D. 148 / V: -lai, -loi / Pzi: pârlui. -esc / E: mg parol „a fierbe ceva înnăbuşiî“] 1-2 (Reg; c. i. rufe. fire de cânepă eîc.) A fierbe, a opări cu leşie (pentru a spăla sau) pentru a albi Si: (înv) a pârlălui. pâr mac sm vz por mac1
pârnaie sf[Aî: JIPESCU, O. 130 /V: (reg) pâln- / P: -na-ie / PI: -nai. (rar) ~ / E: ns cf pârkiie (pil pârlău). pâlnie] 1 Oală mare de pământ sau. rar. de aramă, cu capacitaîea de 4-5 până la 12 Iiîri. care serveşte la păstrarea şi prepararea alimentelor. 2 Conţinut al unei pârnăi (1). 3 (Pgn; Mun; îf pâlnaie) Obiect de mari dimensiuni. 4 (Arg) închisoare. 5 (Mun: îf pâlnaie) Pâlnie (1) foarte mare făcută din doage, folosită pentru turnat ţuica sau vinul în zăcători. pârnăjac sn vz părnăjac
976
PÂRPOR1
pârnău, ~aie [At: (a, 1783) IORGA. S. D. VII, 235 / PI: ~ă/ / E: ns cf ngr nepKvoq] 1 sf (Rar sm) Varietate de struguri nedefinită mai îndeaproape, 2-3 smf, a (Mol; Buc) (Oaie. berbec sau rasă de oi) cu lâna colorată alb cu uegru. pârnicit, a vz pipernicit
pârnojie sf [Ai: D. ZAMFIRESCU. T. S. 27 / PI: -ii / E: ns cf pârloagei] (Mol) 1 Teren agricol arat şi lăsat necultivat de câţiva ani. 2 (Udp ,,de“) Epitet care sugerează calitatea inferioară.
pârnuş sm [At: GLOSAR REG. / PI:	/	E:	net]	(Reg)	Specie de şobolan
nedefinită mai îndeaproape. pâroi sn vz puroi pârpalăc i, sm vz pitpalac pâr pal cică sf vz pitpalacă
pârpală [At: BARCIANU / PI: -le / E: pvb părpăli] 1 sf (\dt) Carne friptă în grabă. 2 smf (îdt) Palavragiu. 3 sfp (Olt) Vreascuri. pâr pară sf vz pâr por1 pârpăriţă sfv z pârpăriţă
pârpă sf[ At: GLOSAR REG. / PI: -pe i E: ci pâr păli] (Reg) Coacere timpurie. pârpâi v vz pârpâi pârpă\t s/i vz pârpâit1
pârpăitnră sf [Ai: BARCIANU / P: -pă-i-1 PI: -ri / E: părpăi + -tură]
1	(Reg) Trosnet. 2 (Reg) Pârâit (1).
pârpălac1 sn [At: RUSSO, S. 103 / V: (reg) parpal~, parpahg.păr- / PI: -ace / E: pârpăli + -<:*c ] (Pop) 1 Frigere a cărnii pe jăratic sau în frigare.
2	(Ccr) Carne friptă pe jăratic sau în frigare Si: (reg) pârpăleală (7). pârpălac2 i, sm vz pitpalac
pârpăhcă sf vz pitpalacă pârpălagă sf vz pitpalacă
pârpăhtic, c/ [At: CIAUŞANU. V. 187/ V: păr pal-, păr-* -pol- / PI: -ici. -ice /E: pârpăli + -atic] (Mun; d. oameni) 1 Care vorbeşte repede, pripit şi în vârful limbii. 2 (Olt; îf părpahitic) Peltic. 3 Care este foarte activ Si: iute. 4 Care se agită mult şi fără rost Si: pripit, zorit.
pârpăleală sf [At: TDRG / V: perpel-, (reg) -pol-. -pore~. per pere-! PI: -di / E: pârpăli + -eală] 1 Frigere a căniii la frigare sau Ia para focului pentru a mânca, 2 (Reg; d. came; îla) De - Expus la acţiunea rapidă a focului, fript numai pe desupra. 3 (Reg; îlav) La - Rapid. 4 (lai) La repezeală. 5 (Reg; şîf pârpoleală\ îe) A-i trage (sau a-i da) o - (bună) A acţiona cu mare grabă. 6 (Fig) Aşteptare plină de nerăbdare, de frământări şi de înfrigurare. 7 (Reg; ccr) Pârpălac1 (2). 8 Frigere superficială a alimentelor. în special a porumbului. 9 Curăţare prin foc sau prin opărire a părului sau a penelor animalelor sacrificate pentru mâncare. 10 (Pex) Jumulire a păsărilor tăiate. 11 încălzire a cuiva la foc sau la soare. 12 (Fig) Zvârcolire de durere. 13 (Fig) Frământare din cauza unor chinuri sufleteşti.
pârpăli [At: CREANGĂ. A. 60 / V: păr-.perpeli (Pzi: 3 şi.reg./^e/y^fe), (reg) -ări. -poli. -peri, -poli. -pori i Pzi: -lese / E: bg npewAy] 1 vt (C. i. animale sau carnea lor) A frige la frigare, pe jeratic sau la para focului, pentru a mânca Si: a pârpoşi1 (1). 2 vt (C. i. alimente, mai ales porumb) A pune la foc iute sau a trece prin flacără pentru a se coace sau a se prăji la repezeală. 3 vt (C. i. alimente, mai ales porumb) A arde pe deasupra. 4 vt (C. i. alimente) A încălzi la repezeală Vz pripi. 5 vt (Pop;
c.	i. părul animalelor tăiate pentru hrană) A distruge prin atingere cu o sursă de căldură, uneori prin opărire. 6 vt (Pex; c. i. animale tăiate) A pârli (5). 7 vt (Reg; c. i. păsări tăiate; îf perpeli) A jumuli. 8-9 vtr (Reg; îf perpeli) A (se) curăţa. 10 vr A se încălzi îa dogoarea focului sau Ia soare. 11 vt (înv; îf pâr poli) A dogori. 12 vr (îf perpeli) A face mişcări spasmodice provocate de o durere puternică Si: a se tăvăli, ă se zbate, a se zvârcoli. 13 vr (îe) A se perpeli de râs A râde cu mare poftă. 14 (îe) A se perpeli de ceasul morţii A depune eforturi disperate pentru a realiza ceva. 15 (Fig) A se frământa din cauza unei situaţii grele. 16 A se răsuci continuu în aşternut, fără a-şi găsi somnul, din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare Si: a se foi.
pârpăhre sf [At: DEX / Pî: -ri / E: pârpăli] 1 Frigere (a cărnii animalelor). 2 Trecere prin flacără sau punere la foc iute a unor alimente, în special a porumbului. 3 Ardere pe deasupra a unor alimente, mai ales a porumbului. 4 încălzire rapidă (a unor alimente). 5 Distrugere prin atingere cu o sursă de căldură sau prin opărire (a părului animalelor tăiate pentru hrană). 6 (Pex) Pârlire (5). 7 (Reg) Jumulire. 8 încălzire a cuiva la dogoarea focului sau la soare. 9 (înv) Dogorire. 10 Mişcări spasmodice cauzate de o durere puternică. 11 (Fig) Frământare sufletească provocată de o situaţie dificilă. 12 (Pex) Nelinişte manifestată prin răsucirea în aşternut din cauza unei dureri fizice sau sufleteşti.
pârpăht, a [At: DEX / V: per~ / PI: ~i?/\ -e / E: pârpăli] Fript sau prăjit în grabă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului). pâjpăliţă sf vz pârpăriţă pârpăloi sm vz pitpălăcoi pâr pără sfvz pâr por1 pârpări v vz pârpăli
pârpăriţă sf [Ai: BIBLIA (1688), i42:/16 / V: părpar- (A şi: -pan-), păr- (A şi: părpări-), (reg) parpar-.parpăli~,palp-. -par- (A şi: -par-). -ăli~, -păli-. -pâri~. -peli-, -pori-, perpelită, prepeliţă (A şi: prepeliţă) / A şi: -riţă l Pî: -te i E: siv np’bnpHUA] 1 (înv) Titirez îa moară.
2	Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului Si: (reg) gânjei. 3 (Reg) Bucată de lemn de esenţă tare. fixată în gaura roţii de piatră, la râşniţa ţărănească. 4 (Reg; îf pârpăliţă) Cilindru care susţine pietrele morii şi care este pus în mişcare prin acţiunea roţii cu măsele Si: (reg) crâng, prâsnel. 5 (Ban) Osie de lemn. la morile de apă. care pune roata în mişcare Si: (reg) fus, grindei.
6	(Reg) Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară. în care cad grăunţele din teică, pentru a fi măcinate Si: (pop) gârlici. 7 (Reg) Jgeab sau scândură prin care curge făina de sub piatra morii, după măcinat Si: vrană. 8 (Trs; Mar; îf pâlpăr iţă, părpălită, părpăriţă) Teica la moară. 9 (îvr; imp) Piatră alergătoare la moară. 10 (Mar; fig; îf părpăriţă) Gură. considerată ca organ al vorbirii. 11 (Fig; reg) Om flecar Si: meliţă. pârpâduchi i, sm vz pitpalac
pârpâi vt [At: CIHAC, II, 240 / V: ~păi / Pzi: 3 pârpâie, -eşte / E: fo] (Reg) 1-2 A pârâi (1-2). 3 A trosni.
pârpâială sf [At: GLOSAR REG. / P: -pâ-ia- / Pi: -ieli / E: pârpâi + -eală] (Reg) Foc cu pară1 mare.
pârpâit1 sn [At: ALEXI. W, / V: -pâit/P\: (rar) -uri / E: pârpâi] (Reg) 1-2 Pârâit (1-2). 3 Trosnet.
pârpâit2 smf a [At: COMAN. GL. / PI: -iţi, -e / E: pârpâi] (Reg) 1-2 (Persoană) care vorbeşte repede şi neclar. pârpâlac i, sm vz pitpalac pârpâli v’ vz pârpăli
pârpâlit, -ă a [At: SCL 1971. 400 / PI: -iii. -e / E: pârpâli] (Reg; d. oameni) Extrem de beat. pârpăliţă sf vz pârpăliţă pârpâr sm vz pârpoiJ pâr pără sfvz pâr por1 pârpăriţă sfvz pârpăriţă pârpeliţă sf vz pârpăliţă pârperi v vz pârpăli
pârpoală sf [At: SCRIBAN, D. / PI: -le / E: cf pâr por1, pârpoli] (Mol) Mana viţei de vie. pârpolătic, ~ă a v z pârpălatic pârpo leală sfvz pârpăleală pârpoli v vz pârpăli
pâipor1, -ă [At: CIHAC. II, 246 / V: (reg) pâlpără sfi -pară sfi -pară sfi ~pâr, ~pâră sf( PI: -peri), -ă sf. -pur. / A şi: pâr por / PI: -i. -e / E: srb prpor] 1 sms Cenuşă udă din ciubărul în care se opăresc rufele. 2 sms Soluţie preparată din sodă caustică dizolvată în apă. 3 sms (Olt) Tăciune stins cu apă. folosit, în medicina populară, la vindecarea rănilor provocate de înţepătura cu un cui. 4 sn (Olt; Mol) Foc de paie. 5 sf(\e) A trece prin (sau printr-o) A trece prin împrejurări grele, prin emoţii. 6 sn
977
PÂRPOR2
(îe) îşi dă (sau îşi face) ~ul Se spune despre cineva care este foarte schimbător. 7 smf (Lsg; reg) Căldură. 8 smf (Reg) Arşiţă. 9 smf (Ban) Pojar. 10 sf (Fig) Agitaţie. 11 sf (Fig) Zbucium. 12 sf (Fig) Entuziasm.
13	sn (Reg) Mana viţei de vie. 14 sf(Reg; şîs pârpără de ploaie) Aversă.
15	a (Olt; Mol; d. oameni) Care nu rezistă la frig Si: plăpând, parpoi2 sn vz purpură
pârporariu s [At: ALR SN IV. h 1225/836 / PI: net / E: pârpotJ + -ar] (Reg) Bucată de pânză prin care se strecoară leşia Si: (reg) cenuşar. pârporă sfvz pârpoiJ
pâi'pore s [At: ALR II. 6108/64 / PI: net / E: net] (Reg) Butaş. pârporeală sf vz pârpăleală pâr pori v vz pâr păli pârporiţă sfvz pârpăriţă
pârpoşi [At: L. COSTIN. GR. BĂN. 154 / V: -puşi i Pzi: -şese / E: ns cf pârpor1, pârpăli] 1 vt (Ban; c. i. bucăţi de came; îf pârjuişi) A pârpăli
(1). 2 vr (Reg) A se opări. părpoşit, -ă a vz pâr pus it par pur1 sm vz pârpor1 pâr put2 sn vz purpură păr puşi v vz pârpoşi
părpuşit. -ă a [At: NOVACOVICIU. C. B. I. 16 / V: -poş- t PI: ~i(/. -e / E: pârpuşi] 1 (Ban; d. carne) Care nu este bine fript sau prăjit. 2 (Reg;
d.	limbă; îf pârpoşită) încărcată. păr sec hi sn vz parsechi
pârsete sm [At: DENSUSIANU. Ţ. H. 323 / PI: -eţi / E: cf pârş2) (Reg) Şobolan (Mus decumanus).
pârsiială sf [At: PSALT. 163 / PI: -ieli / E: pârsni + -eală] (înv) întărâtare. pârslea sm vz prâslea pârnel sn vz prăsnel pârsnet sn vz prâsnet pârsni v vz prâsni2
pârş1 i [At: ALR II, 5525/899 / E: fo] (Olt; Mun; are) 1-2 Strigăt cu care (se cheamă sau) se alunga măgarul.
pârş2 sm [At: SIMIONESCU. F.* R. 57 / V: (reg) pălii, pârş, păs / PI: -i / E: siv iMîjţn»] 1 (Şîc —cenuşiu, ~-comun) Animal asemănător cu veveriţa, cu blana de culoare cenuşie, cu nuanţe cafeniu-negricioase pe spate, şi albicioasă pe burtă, cu coada lungă şi stufoasă, care duce o viaţă nocturnă prin păduri şi se hrăneşte mai ales cu seminţe şi eu fructe, dar mănâncă şi insecte, păsărele, ouă (Glis glis). 2 (Şîc ~-roşu, pâş roşu) Animal cu înfăţişare de maimuţă, cu ochi mari, vioi. cu blana mătăsoasă, de culoare galbenă-roşcată pe spate şi albă pe piept, cu coada lungă terminată cu peri lungi, care trăieşte în păduri, prin iarbă, prin tufişuri sau căţărat în copaci şi se hrăneşte în special cu alune Si: (reg) alunar (Muscardinus avellanarius). 3 (Şîc ~-de-stejar) Animal cu blană de culoare cenuşie, cu câte o pata roşie pe obraji, cu coada lungă, păroasă numai la vâif. care trăieşte prin păduri, dar mai mult pe pământ decât în copaci, şi se hrăneşte mai ales cu insecte, viermi.melci, păsărele şi şoareci (Eliomys quercinus). 4 (Şîc ~-mic) Animal cu corpul zvelt, lunguieţ, cu blana cenuşie-roşcată. albă pe pântece, cu coada stufoasă, lungă aproape cât corpul, cu botul asemănător celui de şoarece, cu urechile mari. care trăieşte prin păduri şi se hrăneşte cu fructe, seminţe, insecte, şoareci (Dryomys nitedula). 5 (Reg; îlav) Ca pâlşu Pe furiş. 6 (Zlg; reg; îf pâlş) Hârciog (Cricetus cricetus). 1 (Zlg; reg; îf păs) Orbeţ (Spalax microphthalmus). 8 (Mol; Buc; îf pâş) Şobolan (Mus decumanus).
pârşă1 sf [At: PAMFILE. J. III. 92 / PI: ~şe l E: net] 1 (Mun; Olt) Bucată de muşchi2 preparată în diverse feluri. 2 (Trs) Carne de calitate proastă care are multe pieliţe. 3 (Reg) Jupuială a pielii, pe faţă şi pe membre. 4 (Reg) Murdărie a capului. 5 (îvr; gmţ) Pâine (1). pârşă2 sfvz pârei2 părşcău sn vz prăşcău
pârşete sm [At: CV 11949, nr 9.33 / PI: -eţi / E: cf pârş2] (Olt) Persoană vicleană şi lipsită de caracter.
pârşm v vz prăsni2
pârşoacă sf[At: GL. OLT. / PI: -ace / E: net] (Reg) Ţuică de calitate inferioară.
pârşoaică sf [At: GR. S. VI, 137 / PI: -ice / E: părş + -oaică] (Zlg; Olt) 1-7 Femelă a pârşului2 (1-4, 6-8).
părşti i [At: COMAN. GL. / E: fo] (Reg) Cuvânt cu care se cheamă iepurele de casă. părtac s [At: VICIU. GL. / PI: net / E: siv np’bT'b] (Reg) Petic. părtal sn vz portal
pârtă1 sf [At. L. COSTIN. GR. BĂN. II, 147 / PI: -te I E: net] (Reg) Povară mai mică pe care o poartă, pe cap femeile. pârtă2 sf vz pârtie pârtăg sn vz pârţag pârte sfvz pârtie pârii v vz părţi
pârtie sn f At: RETEGANUL. ap. CADE / PI: -uri / E: mg portika] (Trs; mpl) Mărunţiş.
pârtie sf[At: GHICA. S. XVII / V: (reg) pârtă, părte, pârdie / PI: -ii / E: siv * np’bT’b cf ser /;/7, prta] 1 Drum făcut prin zăpadă. 2 (Spc) Drum amenajat prin zăpadă, pentru practicarea unor spoituri de iarnă. 3 (îe) A deschide (sau a rupe, a croi, a tăia etc.) ~ A merge primul dintr-un şir prin zăpadă înaltă, neatinsă. înaintând greu şi făcându-le celorlalţi mersul mai uşor. 4 (Fig; îae) A face ceva pentru prima dată. 5 (Fig; îae) A începe ceva. luptând cu dificultăţile. 6 (Fig; îae) A-şi croi singur un drum în viaţă.
7	(Reg; îe) A-i da (cuiva) în ~ A descoperi însuşirile, intenţiile sau faptele tainice ale cuiva. 8 (îae) A identifica pe cineva. 9 (Reg; îe) A-şi da în ~ A deveni om de treabă. 10 (Pex) Loc de trecere printr-o mulţime de oameni. 11 (Pop) Cărare făcută printre semănături, printr-un desiş de pădure etc. 12 (Reg) Loc deschis într-o pădure, în pantă, pe care sunt rostogoliţi butucii. 13 (Reg) Arie pe care se bat snopii.
pârtioară sf[At: BOLLIAC. O. 99 / P: -ti-oa- / PI: -re / E: pârtie + -oară] 1-12 (Şhp) Pârtie (1-2,10-13) (mai mică) Si: (reg) pârtiută (1-12).
partită .s/‘ | At: COMAN. GL. / PI: net / E: ns cf pâr tac] (Reg) Haină de cerşetor.
pârtiţă sf [At: DR. V. 325 / A: net / PI: net / E: net] (Reg) Parte a corpului calului situată între pulpa picioarelor din spate şi coaste, care prezintă o adâncitură Si: abdomen.
pârtiuţă sf [At: CHEST. IV. 28/916 / P: -ti-u- l PI: -ţe I E: pârtie + -uţă] 1-12 (Reg; şhp) Pârtioară (1-12).
părtuş, ~ă a [At. ŞEZ. III. 84 / PI:	-e	/ E: net] (Buc; d. oameni)
Care are nasul lat.
pârţ1 [At: ISPIRESCU. ap. TDRG /V: (reg) -a, (fam) -i / PI: (4) -uri. (5-7) -i IE: fo] 1 i Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2-3 /' (Fam; îf părţi, îcr hărţi, scârţi) Exclamaţie ironică rostită (după o încercare neizbutită sau) după un mare efort zadarnic. 4 sn Emanaţie gazoasă, urât mirositoare, care se elimină cu zgomot din intestinul gros prin orificiul anal Si: (pop) băşinch fâsâială, (fam) vânt. 5-6 sm (Reg) Epitet depreciativ dat (unui om de nimic sau) unei persoane neînsemnate. 7 sm (Gmţ) Epitet dat unui copil. 8-9 / (Mun; îe) Hârţ—Se spune când cineva (spune o prostie sau) face o gafă. 10 av (Mai ales d. tineri; îe) A umbla harta—a A pierde vremea. pârţ2 s vz pârei2 pâr ţa1 i vz pârţ
pârţa2 sfs [At: DLR / E: pârţ1] (Reg; art.) Dizenterie. pârţ ac sn vz pârţag
pârţag sn [At: PANN. P. V. II. 99/26 / V: -ac, ~rtăg / PI: -uri / E: ctm pârţ1 + arţag] 1 (Pfm) Acces de furie. 2-3 (Pfm) Chef (de ceartă sau) de bătaie. 4 (Pex) Capriciu. 5 (Pex) Defect. 6 (Pex) Nărav. 7 (Mol; îf părtac) Bună dispoziţie. 8 (Mol; îaf) Hatâr. pârţaică sf[At: H XVIII. 146 / PI: ? / E: net] (Reg) Cămaşă subţire. pârţale sfp vz parcelă
pârţ av, ~ă a [At: DLR / PI: -i. -e / E: pârţ1 + -av] (Reg; d. oameni) Nervos şi repezit.
978
PÂSTUI
pârţă sf[At: UDRESCU. GL. / PI: -ţe / E: cf pârî1] (Mun) Femeie uşoară Si: curvă.
pârţăgos, -oasă smf, a [At: UDRESCU. GL. / PI: ~oşi. -oase / E: pârţă + -os] 1-2 (Mun) (Persoană) supărăcioasă, arţăgoasă. pârţă guşă sfvz părţiguşă pârţă'i v vz pârţâi
părţău sm [At: UDRESCU. GL. / PI: ~ă/ / E: cf pârţ] (Mun) Tânăr fluşturatic. care umblă de colo până colo fără să facă nimic Si: pierde-vară.
pârţăvit, -ă a [At: L. COSTIN. GR. BĂN. 155 / PI: ~i//. -e / E: pârţav) (Ban; d. oameni) Urât la faţă Si: slut. pârţâgăiat, ~ă a vz pârţigăiat pârţâgâit1 y ~ă a vz pârţigăiat pârţăgăit2, -ă a vz piţigăiat pârţă guşă sfvz părţiguşă
pârţâ\ vi [At: CALENDAR1U (1814). 87/4 / V: (înv) -ă\ / Pzi: pârţâi, -esc / E: pârţ1 + -âi] 1 A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros. prin orificiul anal Si: (pop) a se băşi. 2 (îvr; d. lumânări; îf pârţcii) A sfârâi în timpul arderii. 3 (Reg; fig; îf pârţâi) A merge ţanţoş.
pârţâit, -â a [At: DLR / PI: ~i//. -e / E: pârţâi] Care elimină mereu pârţuri1 (4) Si: (pop) băşinos.
pârţâitor, -oare a [At: H XI, 455 / PI:	-oare / E: pârţâi + -for] (Reg)
Care elimină pârţuri1 (4) Si: (pop) bâşinos. părţi i vz pârţ1
pârţigăiat, -ă a [At: I. CR. II. 302 / V: -ţăg-. ~ţăgâit / P: ~gă-iat / PI: -aţi. -e / E: ns cf pârţ1, piţigăiat] 1 (Buc; d. firele de tors) Care este tors neuniform. 2 (Mol; d. oameni; îf pârţâgăiat, pârţâgâit) Slab.
pârţiguş [At: GLOSAR REG. / PI: (1)	(2) -uri / E: cf pârţ1] 1 sm
(Buc) Specie de prun ale cărui fructe sunt foarte mici şi cu sâmburi care se desprind uşor. 2 sn (Reg; mpl) Lucru mic.
părţiguşă sf [At. CADE / V: -ţăg-. -ţăg- / PI: -se / E: pârţiguş + -a] (Buc; Olt) Fruct al pârţiguşului (1).
pârţioane sfp [At. PAMFILE. A. R. 158/ P: -ţi-oa- / E: ger Portion] (Reg) 1 Căpiţe. 2 Porţiuni mici de teren cultivabil.
părţotm, -ă [At: POLIZU / V: (înv) porţotmă sf purţotmă sf. (reg) -rcio- sm / PI: -i. -e / E: ns cf pârţ] 1 sf(lvr) Femeie depravată Si: curvă.
2	smf (Reg) Persoană neserioasă, leneşă, flecară. 3 sm (Trs; Mun) Mârţoagă. 4 sm (Reg) Arbore nedefinit mai îndeaproape.
pârţuică sf [At. ŞEZ. IV. 24 / V: păr- / PI: -ici / E: pârţ1 + -uică] (Pop) Diaree.
pârv, -ă a [At: DAME. T. 67 / PI: -i. -e / E: net] 1 (Reg; d. oi) Cu puţină lână. scurtă şi creaţă. 2 (Reg; d. capre) Fără păr. 3 (înv; d. oameni) Scund.
părvac1 sm [At: I. IONESCU. M. 380 / V: (reg) par-, păr- / PI: -aci / E: bg iThpBâK] (Ape) 1 Primul roi care se desprinde de stup. 2 (Mol) Stup bătrân, de cel puţin un an. care a roit o dată sau de mai multe ori Si: (reg) matcă, roi.
părvac2 sm [At: NOVACOVICIU. C. B. I. 18 / PI: -aci / E: srb prvat] (Ban) Om bogat şi gras. pârvă i/[At: LB / PI: -ve l E: net] (înv) Femeie depravată Si: curvă. pârve sfp [At: L. COSTIN. GR. BĂN. II. 147 / V: -vie / E: net] (Ban) 1-2 Bureţi (comestibili). pârvie sfp vz pârve
părvişta i [At: LEXIC. REG. 106 / E: net] (Buc) Cuvânt folosit drept comandă pentru mânatul cailor.
pârvodiacon sm [At: DOSOFTEI. V. S. pref 2717 / P: -di-a- / PI: -i / E: siv np,hE0AHaKON'h] (îvr) Arhidiacon.
părvomuceriic, -ă smf [At: DOSOFTEI. V. S. pref. 2717 / PI: -ici. -ice / E: siv np'bBOMoyveNHKTi} (îvr) Cel dintâi dintre mucenici2 (1).
părvoseadanie i/[At: DOSOFTEI. V. S. ianuarie 12722 / PI: ~i/ / E: siv np’hBQC’bA'kNHK] (îvr) Conducere.
părvozvan a, sm [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 108716 / PI: -i / E: siv np’hBoaBAN'h] (Bis; îvr) 1-2 (Care este) întâiul chemat. păs i vz pis2
păsat s vz păsat pâsăi v vz păsăi
pâsăială sf [At COMAN. GL. / P: ~să-ia- / PI: -ieli / E: cf pâsăi] (Reg)
1 Tăcere. 2 Vorbire în şoaptă.
pâscan sm [At: ALR I. 1 192/341 / PI: -i / E: net] 1 (Zlg; Mar) Şobolan (Mus decumanus). 2 (Om; reg) Pescăruş (Larus). pâscav, -ă a vz pâşeăv pâş căi i i' vz pis căli
păscui vi [At: ALR I. 69/388 / Pzi: -e^sr / E: păs] (Reg; fam) A pâstui. păsăi [ At: MIRONESCU. S. 619 / V: (reg)păsău -săi / Pzi: -esc. pâsâi / E: păs + -âi] 1 vt (Rar) A chema pisica. 2 vi (Pop) A emite un zgomot şuierător şi surd Si: a fâsâi. 3 vi (Reg; spc; d. gâscan; îf pâsăi) A emite un zgomot surd caracteristic speciei Si: afâsâi, a sâsâi. 4 vi (Reg; îf pâsăi) A vorbi peltic. 5 vi (Reg; îf păsăi) A sufla cu presiune aerul printre buzele rotunjite. 6 vi (Reg; d. foc; îf pâsăi) A mocni. 7 vi (Reg; d. frunze) A fâşâi.
păsăire sf[At: DRLU / PI: -ri / E: pâsâi] 1 (Rar) Chemare a pisicii Si: (îvr) pâsâit (1). 2 (înv) Emitere a unui zgomot şuierător şi surd Si: (îvr) pâsâit (2). 3 (Spc) Emitere a unui zgomot caracteristic de către gâscan Si: (Îvr) pâsâit (3). 4 (Reg) Vorbire peltică Si: (îvr) pâsâit (4). 5 (Reg) Suflare cu presiune a aerului printre buzele rotunjite Si: (îvr) pâsâit (5).
6	(Reg; spc) Şuierare pentru îmblânzirea cailor Si: (îvr) pâsâit (6). 7 (Reg) Mocnire a focului Si: (îvr) pâsâit (7). 8 (Reg) Foşnire a frunzelor Si: (îvr) pâsâit (8).
pâsâit sn [At: DRLU / PI: (rar) -uri / E: pâsâi] (îvr) 1-8 Pâsâire (1-8). pâslar sm [At: (a. 1748) IORGA. S. D. VI, 45 / Pi:	/ E: pâslă + -ar]
1-2 (înv) (Fabricant sau) vânzător de pâslă (1). 3 (Lpl) încălţăminte din pâslă (1) asemănătoare cu ghetele sau cu cizmele, folosită pe timp friguros, care adesea se punea peste pantofi sau peste bocanci. 4 Papuci de casă confecţionaţi din pâslă (1). pentru timpul friguros.
pâslă sf [Al: M. COSTIN. LET. 1.28/2 / PI: -le/E: siv [WbCTh] 1 Material textil neţesut, obţinut din fibre netoarse de păr de animale, din fire de lână sau fibre sintetice, prin arderea firelor sau fibrelor cu ajutorul unor procedee speciale, folosit pentru confecţionarea pălăriilor, a unor obiecte de încălţăminte, ca izolant acustic şi termic etc. Si: fetru. 2 (îe) Obraz de ~ Se spune despre o persoană lipsită de ruşine. îndrăzneaţă sau necuviisicioasă Si: obraz de toval. 3 (Mol; Buc) Ţesătură ţărănească groasă, făcută din păr de cal. care se aşterne pe pat. în sanie etc. 4 (îs) —minerală Material termoizolant. în formă de plăci, fabricat din fibre minerale, vată de sticlă sau vată de zgură, şi o cantitate mică de bitum, folosit în construcţii. 5 Strat păros care acoperă frunzele sau ramurile unor plante.
6	(Trs) Bubuliţe care se fac pe cap. ia unii copii, până la vârsta de nouă-zece ani. 7 (Reg) Pădure foarte tânără.
pâslăreasă sf[At: LM / PI: -ese / E: pâslar + -easă] (îvr) 1-2 Femeie (care fabrică sau) vinde pâslă (1). 3-4 Soţie a pâslarului (1-2).
pâslărie1 sf [At: LM / PI: ~i/ / E: pâslar + -ie] (Rar) Meşteşug al pâslarului (1).
pâslărie2 sf [Al: TDRG / PI: —i// E: pâslă + -ărie] 1 Cantitate mare de pâslă (1). 2-3 (Fabrică sau) prăvălie de pâslă (1). pâsleg sm vz pişleag
păsh vt [At: TDRG / Pzi: -lese / E: pâslă] 1 (Reg; c. i. diferite obiecte casnice) A îngrămădi. 2 (Rar; c. i. pământul sau diferite suprafeţe) A acoperi cu un strat des. ca o pâslă (1).
pâsl'it, -a a [At: (a. 1784). ap. TDRG / PI: -iţi. -e / E: pâsli] 1 (Pop) Confecţionat din pâslă (1). 2 (îvr) Pâslos.
păslos, -oasă a [At: DDRF / Pî: -oşi.-oase / E: pâslă + -cav] Asemănător ca aspect. în special ca desime, cu pâslă (1) Si: (îvr) pâslit (2).
pâsliii vt [At: BARCIANU / Pzi: -esc / E: pâslă + -ui] (Rar; c. i. saci. saltele etc.) A umple cu lână sau cu păr1. păstaie sfvz păstaie păstrăv sn vz păstrăv2
pâstui vti [At: SCRIBAN, D. / Pzi: -e^r / E: pst + -ui] (Fam; rar) 1-2 A obliga la tăcere, rostind interjecţia „pst“ Si: (reg) a pâscui.
919
PÂŞ1
pâş1 i [At: CARAGIALE. O. L 117 / V: (reg) paş ia, paşa / E: fo] (Are) Cuvânt care redă zgomotul slab produs de paşii cuiva care merge în vârful picioarelor, pentru a nu fi auzit. pâş2 i vz piş2
pâş3 sm [At: COMAN. GL. / PI:	/	E: ns cf pâşin] (Reg) Om tăcut şi
rău, care priveşte pe sub sprâncene.
pâş4 sm [At: PAMFILE. A. R. 132 / Pi: -/ şi (n) -uri / E: net] 1 (Trs) Snop de paie. de grâu. de secară etc., adesea îm'olătit. 2 (Reg) Cocean de porumb. pâş5 sm vz pârş2
pâş6 sn [At: COMAN, GL. / PI: -uri l E. net] 1 (Reg) Adaos făcut la un dulap care este prea scurt. 2 (Mol) Tip de încheietură la tocurile ferestrelor sau ale uşilor. 3 (Reg) Crestătură ornamentală care se face la piciorul de sus al prispei.
pâş7 s [At: PĂCALĂ, M. R. 299 / PI: net / E: net] Unealtă de pescuit formată din nuiele de mesteacăn care alcătuiesc un fel de stavilă mobilă. pâş8 s vz pâj paşa i vz pâş1 pâşan, ~â a vz pâşin pâşcăv f ~ă a vz pâşcăv pâş căi v vz pâşcâi1
pâşcăială şf[At: DOSOFTEI. PS. 225/5 / P: -câ-ia- / PI: ~/e// / E: pâşcăi + -eală] (îvr) 1=2 Dezaprobare (şi batjocură).
pâşcăv, ~ă a [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II. 148 / V: pascav, -cav, -cov / PI:	,	-e l E: net] 1 (Ban; d. alimente) Alterat. 2 (Ban; d. alimente)
Mucegăit. 3 (Reg; d. fructe; îf pâscav) Viermănos. 4 (D. fructe) Zbârcit, stafidit din cauza acţiunii soarelui.
pâşcăveală sf{At: ALR SN L MN h 244/47 / PI: -eli / E: pâşcăvi + -ealâ] (Ban) 1 Mucegai. 2 Mucegăială.
pâşcăvi vr [At: L. COSTIN, GR, BĂN. 155 / V: pâş-, -covi / Pzi: -vesc / E: pâşcăv] î (Ban; d. alimente) A se altera. 2 (Ban; d. alimente) A se mucegai. 3 (Reg; d. vin) A face floare. 4 (Reg; d. fructe; îf pâşcăvi) A se zbârci prin acţiunea soarelui.
pâşcăvit ~ă a [At: NOVACOVICIU, C. B. I, 18 / V: păş~ / Pi: -iţi. -e / E: pâşcăvi] (Ban; d. alimente) 1 Alterat. 2 Mucegăit. pâşchea sf vz puşchea
pâşcâi1 vt [At: DOSOFTEI, PS. 228/13 / V: -căi. (esej) păşea / Pzi: -esc /E: net] (îvr) 1 A face de ruşine. 2 A lua în râs. 3 A batjocori.
pâşcâi2 vi [At: UDRESCU. GL. / Pzi: -esc / E: cf pâcâi] (Mun; d. fumători) A. pâcâi (1).
pâşcâială sf[At: UDRESCU, GL. / P: -că-ia- / PI: -ieli i E: pâşcăi2} (Reg) Pâcâială (1). păşcov, ~ă a vz pâşcăv pâşcovi v vz pâşcăvi pâşenţ ~ă a vz pâşin
pâşenie sf[At: COD. VOR. 132/2 / PI: -ii / E: pâşen + -ie} (îvr) 1 Mândrie. 2 Trufie.
pâşin, [At: PSALT. 195 / V: (înv) păşen.păş-. -sen (A şi: paşen). (reg) -şan (îvr) păşeau / A şi: paş in / Pi:	-e / E: ucr HWJiHHâ] 1-2
smf, a (îvr) (Persoană) mândră. 3-4 smf, a (Persoană) gravă. 5 a (Reg) Rău. 6 a (Reg; d. oameni) Blajin. 7 a (Reg) Timid. 8 a (Reg) Spăşit. 9 a (Reg) Ipocrit. 10 a (Reg) Drăguţ.
pâşâ i(9 -ă a [At: BUL. F1L. L 124 / PI: -iţi, -e l E: cf păiş1] (Reg) Mocăit (1).
pâşhn sm [At: ALR ÎL 4969/836 / PI: -i / E: cf părş2, păiş] (Zlg; reg) Hârciog (Cricetus cricetus). pâşlegi smp vz pişleag
pâşlete s [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 155 / PI: net / E: net] (Ban) Vânt slab care bate dinspre nord. pâş ii v vz paşii
pâşlic sm [At: ALEXI. W. / PI: -ici / E: ns cf poşiclic] (Reg) Copil mic. pâşoi smi [At: H VI, 182 / E: cf pâş5] (Zlg; Mol) Şobolan (Mus clecumanns).
pâşpai sn vz pospai pâş păi v vz pişpăi pâşpăit sn vz pişpăit pâşpăîtor, -oare a vz pişpăitor pâşpai v vz pişpăi
pâşpâială sf [At: HIV. 14 / P: -pă-ia- / PI: -ieli IE: net] (Reg) 1 Boală pe care o fac oile şi vitele când mănâncă cu lăcomie prea multă iarbă şi din cauza căreia animalul bolnav se umflă, tremură şi nu se poate ţine pe picioare. 2 Iarbă care provoacă pâşpâiala (1). pâş ti v vz pişti
păiştit, ~ă a [At: DR. V, 293 / PI: -iţi, -e / E: cf păşti] (Trs; d. coama calului) Cu părui scurt şi rar. paştiţă1 af[At: ALR I. 1780/98 / PI: -ţe / E: net] (Reg; d. oi) Stearpă. pâştiţă2 sf [At: DR. V, 303 / A: net / PI: -ţe / E: net] (Trs) Smoc de păr ia pintenul calului.
pât1 i [At: GOROVEL CR. 352 / E: fo] (Are; în superstiţii) Termen care se rosteşte pentru apărare împotriva vârtejului de ape. pat2y pată a [At: LEXIC, REG. 9 / Pi: păţi, pate / E: net] (Trs) Miop. pâtcav, a [At: BUL. FIL. VII-VIII. 368 / V:	/ Pi:	/	E:
net] (Ban; d. oameni) 1 Bâlbâit. 2 (îf pătcâv) Peltic.
pâtcăi vi [At: BUL. FIL. VII-VIII, 368 / V: ~ăvi, ~c/ii / Pzi: -esc / E: pâtcav] (D. oameni) 1 (Ban) A se bâlbâi. 2 (Ban) A bolborosi. 3 (Ban) A vorbi peltic. 4 (Reg) A vorbi pe nas. patcăv, -ă a vz pâtcav pâtcavi v vz pâtcăi pâtehi v vz pâtcăi
patea s [At: VICIU. GL. / Pi: net / E: ns cf piti] (Reg; îcs) De-a - De-a prinselea. pâtârniche sfvz potârniche pâtpalac i, sm vz pitpalac pâtpalacă sf vz pitpalacă pâtpălac i, sm vz pitpalac pâitpăiacă sfvz pitpalacă pâtpâdac i, sm vz pitpalac pâtpâdacă sf vz pitpalacă pâtpâdac i, sm vz pitpalac pâtpâlac i, sm vz pitpalac pâtpâlacă sfvz pitpalacă pâtpâlăcoi sm vz pipălăcoi
paţă1 sf[At: MAT. DIALECT. I. 265 / Pi: -ţe / E: net] (Trs) Scamă. pată2 sfvz pită2
pâţăi vr [At: ALR SN V. h 1256/29 / Pzi: paţăi / E: cffătâii] (Reg) A se răsfăţa.
pâţărs [At: L,COSTIN.GR. BĂN. II. 148/Pi: nct/E: cfpăîâii] (Ban)
1	Gust. 2 Plac. 3 Poftă. 4 (îlav) Pe - Pe plac. păţian sm vz piţian pâţiană sfvz piţiană
pâţişoară sf [At: DLR / Pi: -re / E: net] (Reg) Cui de lemn care se trece prin bufleu pentru a susţine policioara jugului. pâţac s [At: DR. VIL 131 / PI: -aci / E: ns cf pitic] (Reg) Pitic. pâtâgoi sm vz piţigoi pâîâguş sm vz piţiguş pâţâiană sfvz piţiană
pâţârângă j/[At: DLR / A: net / Pi: net / E: net] (Reg) Persoană slabă şi sprintenă. pâţoc sm vz poţoc pâţur sm vz piţur1 pâţure sm vz piţur1 pâzdarie sf vz puzderie pâzdăros, -oasă a vz pozderos pâzderie sf vz puzderie
pe pp [At: PSALT. HUR. i 1473 / V: (îvp) pă, pref (îrg) pi, (înv) pri, (reg) pa, pî, pră, prî / E: ml super, per] 1 Exprimă situarea în contact
980
PECAR
direct a două elemente, dintre care unul este suprapus celuilalt Stă pe masă.
2	Exprimă localizarea într-o parte definită a unei suprafeţe S-a rupt pe mijloc. 3 Arată sprijinul pe o parte a corpului Se ţine pe picioare. 4 Situarea este între limitele unei suprafeţe Stă pe pat. 5 Suprapunerea este realizată fără contact Era ceaţă pe oraş. 6 Exprimă trecerea printr-o suprafaţă prin care se realizează accesul într-un spaţiu delimitat Intră pe uşă. 1 Deplasarea în spaţiu se face printr-o mişcare longitudinală Merge pe drum. 8 Ceea ce trece dintr-un spaţiu în altul poate fi privirea Se uita pe fereastră. 9 Privirea poate cuprinde un spaţiu delimitat Privi pe câmpie. 10 Exprimă orientarea verticală a unui obiect spre o suprafaţă cu care va intra în contact Sămânţa a căzut pe piatră. 11 Exprimă orientarea, fără contact direct Fereastra dădea pe bulevard. 12 Exprimă ideea de destinaţie spaţială spre care se orientează o acţiune Au năvălit pe el. 13 (Ic) ~îa Exprimă un reper spaţial accidental sau provizoriu Poftiţi pe la noi. 14 Reperul spaţial este în apropiere, nu în contact direct Satul era pe apa Tisei. 15 Exprimă contactul dintre un element şi un punct de sprijin spaţial Purtat pe umăr.
16	(îvp) Exprimă transmiterea a ceva prin intermediar Trimite bani pe poştă. 17 Cu sens distributiv, exprimă încadrarea elementelor în grupuri Mergeau pe trei şiruri. 18 (îlpp) ~ lângă, —aproape, ~ deasupra, ~ alături etc. Exprimă orientarea unei mişcări faţă de un reper spaţial. 19 Arată situarea precisă în dreptul unui reper Haine strâmte pe talie. 20 Exprimă raportarea exactă la un reper temporal Pe 19 aprilie. 21 Orientarea temporală poate fi imprecisă Plecăm pe toamnă. 22 Exprimă încadrarea în nişte limite temporale Pe vremea lui Duca Vodă. 23 (îlav) ~ atunci, ~ vremuri (Exprimă depărtarea nedeterminată a momentului vorbirii faţă de reperul temporal trecut) Cândva. 24 (îlav) ~ drum, ~ cale (Referirea se face la un moment nedeterminat din timpul deplasării) Undeva. 25 Exprimă încadrarea în tot cursul unei perioade Salariu pe luna mai. 26 (Fig) Exprimă spaţiul parcurs într~o unitate de timp Kilometri pe oră. 21 (îlav) ~ viitor (Exprimă un reper temporal neprecizat situat după momentul vorbirii) De acum înainte. 28 Exprimă un reper temporal viitor faţă de care este programată o acţiune Plecăm pe duminică. 29 Exprimă depăşirea de curând a unui reper temporal Nu mâncase de două zile pe a treia. 30 (îc) ~ la Exprimă un reper temporal aproximativ Pe la 1840.31 Exprimă raportul dintre timpul activităţii şi recompensa primită Şaizeci de mii de lei pe zi. 32 Exprimă încadrarea în unităţi temporale repetabile Cinci pâini pe zi. 33 (îlav) ~ urmă, ~ urma (Exprimă încadrarea ulterioară faţă de un eveniment) în cele din urmă, 34 Exprimă coincidenţa a două repere temporale A căzut / mai pe o duminică. 35 (îlpp) ~ când Exprimă concomitenta a două circumstanţe. 36 Exprimă raportul cauzal a două circumstanţe Bând apă pe osteneală, s-a îmbolnăvit. 37 (îlav) --'dată, ~ loc (Exprimă o circumstanţă care reprezintă o reacţie la o altă circumstanţă) Imediat. 38 (înv) Arată asupra cui se exercită o autoritate Domn pe o ţară bogată. 39 (îlpp) ~ seama, ~ pe socoteala Exprimă asumarea unei răspunderi de către cineva. 40 Exprimă un element dominant care este o circumstanţă favorabilă sau nu, suportată de cel dominat Necaz pe capul meu. 41 Exprimă o stare sufletească apăsătoare Stă pe gânduri. 42 (îlav) ~ cât... ~ atât (Exprimă un raport de proporţionalitate între efectele a două fenomene) în mod egal. 43 Circumstanţa este definită printr-un reper temporal de întindere nelimitată Nu adunaşi bogăţii pe acest pământ. 44 Exprimă o colectivitate asupra căreia acţionează o circumstanţă Şedinţă pe sector. 45 Exprimă o raportare cantitativă la un întreg Pe jumătate adormit. 46 (îlpp) ~ lângă, ~ deasupra Exprimă anexarea cumulativă la un tot. 47 Exprimă aglomerarea excesivă a elementelor Veneau scrisori pe scrisori. 48 Exprimă intensificarea unei acţiuni Se pune pe citit. 49 Exprimă intensificarea maximă şi scopul acţiunii Bătaie pe omor. 50 Restrânge săvârşirea unei acţiuni la un singur domeniu de aplicare A pus sechestru pe avere. 51 (îlpp) ~ socoteala, ~ seama Restrânge domeniul de aplicare ai unui comentariu, de obicei critic, ironic. 52 Restrânge sfera de cuprindere a unei tematici Poezii pe subiecte triste. 53 (înv) Exprimă scopul acţiunii Să-l chemăm pre ajutor. 54 (înv) Introduce beneficiarul sau destinatarul unei acţiuni Are milă pre ţara noastră. 55 însoţeşte un nume de fiinţă care reprezintă destinatarul pasiv
al acţiunii, reluat printr-un pronume substitut, considerat gramatical complement direct cu prepoziţia pe Ii gonea pe ei. 56 (înv) Exprimă iminenţa unei acţiuni sau unui proces Bolnavul era pre vindecare. 57 Introduce un determinant cu sens modal Povesti pe scurt. 58 Introduce termenul care exprimă mijlocul de garantare a adevărului unei afirmaţii Pe cuvânt de onoare. 59 Exprimă garantarea mijlocului de finanţare Pe socoteala lui. 60 Exprimă limba ţintă în care se face sau traduce o comunicare Spune asta pe sârbeşte. 61 Exprimă un mijloc de identificare
II	cunosc pe grai că e învăţat. 62 Exprimă o modalitate de obţinere a unui bun. serviciu Pe credit. 63 Exprimă un criteriu de clasificare Aşezate pe culori. 64 (îlav) (Rând) ~ rând (Exprimă ordinea de eşalonare a unor elemente) Unul după altul. 65 (înv) Exprimă raportul de conformare la ceea ce indică termenul de după prepoziţie Trăiesc pre învăiţăturile sfinte. 66 (înv) Exprimă motivarea săvârşirii unei acţiuni Pedepsit pre vină. 67 Exprimă compensarea cantitativă sau calitativă în cadrul unui schimb Vinde un litru pe zece lei. 68 (înv) Exprimă adevărul unei afirmaţii Pre adevăr este că... 69 Exprimă nonechivalenţa între rolul unei persoane şi esenţa ei Face pe mironosiţa. 70 (îcs) ~ motiv că Exprimă argumentul explicaţiv aî unei acţiuni. 71 Exprimă compatibilitatea sau nu a două alternative Schimbă obiceiurile cele bune pe cele rele. 12 (îcs) Tot atât... pe cât (de)... Exprimă echivalenţa între proporţiile a două calităţi. peagy ~ă a v z pag
peaj s [Aî: ALEXI, W. / P: pe-aj / PI: net / E: fr peage] (Rar) 1 Taxă percepută la trecerea peste un pod. pe o cale de acces la acostarea navei într-un port etc. 2 Loc unde se percepe peaj (1). 3 Drept de a folosi o cale ferată la transportul de mărfuri cu vagoane proprii.
pean sn [At: ARISTIA. PLUT. / P: pe-an / PI: ~e / E: ngr naiăv, fr pean] (Liv) 1 Imn închinat victoriei zeului Apolo asupra Pitonului. 2 (Pgn) Cântec de biruinţă în luptă. 3 (Pgn) Cântec de bucurie.
peana1 sf [At: BARIŢIU. P. A. I, 407 / E: lat poena] (Ltî; îlpp) în (cuiva sau a ceva) în paguba cuiva sau a ceva. peana2 sf vz pană1 peanig sm vz peaning
peaning sn [At: VARLAAM, C. 244 / V: (înv) ~nig, penig, pening / PI: ~ngi / E: siv n’kNATh* ger Pfennig] (înv) 1 Monedă a cărei valoare a variat în timp şi spaţiu, echivalentă uneori cu o groşiţă, alteori cu un dinar, cu un talant sau un ban mărunt. 2 (Pgn; lpl) Bani. 3 (Pgn; lpl) Avere în numerar. peantă sf vz banta peapân sm vz pepene peapene sm vz pepene peapine sm vz pepene peară sf vz pară1 pearcă sf vz ciupercă peartă sf vz pată
peasnă sf [At: PALIA (1581). ap. DHLR II, 521 / V: pesnă / PI: ~ne şi pesne ! E: siv ntcNh) (înv) 1 (Bis) Psalm. 2 Imn. 3 (Pgn) Cântec. peaiă sfvz pată peatec sn vz petic peatrula v vz patrula peatrulă sfvz patrulă
pebegaz sn [At: SFC I. 200 / PI: ~uri / E: pe(trol) + be (=Block) + gaz] (Dc; iuz) Amestec de gaze lichefiate comprimat în butelii speciale şi folosit drept combustibil.
pebnnă sf [At: SCRIBAN. D. / PI: ~ne / E: fr pebrine] Boală parazitară a viermilor de mătase.
pec1 [Aî: FD. I. 202 / V: peic sm / PI: (1) peci, (2) -uri l E: mg pek) (Reg) 1 sm Brutar. 2 sn Brutărie.
pec2 s [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 155 /PI: net /E: ger Pech] (Ban) Smoală (1).
pecar sm [At: CIHAC. II. 250 I V: (reg) pectr, pie~ l PI: ~i / E: pec1
+ -ar cf ger Băchei\ ser pekar] (Trs; Ban) Brutar,
981
PECARI
pecari sm [At: MAIORESCU. L. 179 / A: şi (rar) pecari. -cari / Pi: (îiob) -is / E: frpecari] Mamifer înrudit cu porcul săi batic, care trăieşte în America (Dicotyies tajocu).
pecariza vt [At: DN3 / Pzi: -zez / E: ger pekarisieren] A determina cuioarea făinii de grâu sau de secară prin compararea cu o făină etaion.
pecarizai'e sf [At: LTR2 / PI: -zări / E: pecariza] Metodă de determinare a culorii făinii de grâu şi de secară prin compararea culorii făinii uscate cu aceea a unei faini etalon.
pecăraie sf [At: TE AHA. C. N. 251 / PI: ? / E: ger Băkerei] (Reg) Brutărie.
pecătie .v/’[At: L. ROM. 1960. nr. 2. 20 / PI: ~i/ / E: pecar + -ie] (Trs; Ban) Brutărie.
pecăriţă sf [At: MAT. DIALECT. I. 185 / PI: -ţe / E: pecar + -iţa] (Trs) 1 Brutareasă. 2 Soţie a brutarului. pecitori sm vz perceptor
pece1 [At: LM /E: lat pix, picis] (Ltî) 1 sfs Smoală (1). 2 av (îs) Negru
-	Foarte negru. pece2 sf vz pecie pecealnic sn vz pecetnic peceată sfvz pecete peceate sfvz pecete pecedtie sf vz pecete pecectori sm vz perceptor pecedlar sm vz pe ce t Iar peceli v vz pecetlui pecelnic sn vz pecetnic
pecene sfp [At. VICIU. GL. / E: net] (Mar) Pănuşi de porumb. peceneg, ~eagă [At: XENOPOL. I. R. II. 186 / PI: -egi. -ege şi (înv) -eghi, -eghe l E: ger Petschenege, fr Petchenegues. rs neveHer] 1 smp Popor migrator din familia popoarelor turcice care a migrat prin estul şi sud-estul Europei în sec. IX-X1 Si: (înv) pacinaţi. 2-3 smf, a (Persoană) care aparţine acestui popor. 4 a Privitor la pecenegi (1). 5 a Care provine de la pecenegi (1). 6 a Care este specific pecenegilor (1). pecer1 sm vz pecar pecer2 sn vz picior pecerlear sm vz pecetlar pecerpedlă sf vz pocerpeală pecet sn vz pecete
pecetar [At. BUDAI-DELEANU. LEX. / PI:	-e	/ E: pecete + -ar]
1 sm Gravor de peceţi (1). 2 sn (Rar) Pistornic (1).
pecetăne sf [At. POLIZU / PI: ~i / / E: pecetar + -ie] Atelier pentru gravat peceţi (1).
pecete ,y/'[At: (a. 1591) GCR. 1.38/36 / V: -tie, (înv) -eată, ~eate, ~eatie, (reg) ~et, ~eţie,picet / PI: -eţi, (înv) ~. (reg) -turi / siv nenarh] 1 Placă de metal, cu mâner sau montată pe un inel. pe a cărei suprafaţă liberă este gravată o emblemă, o efigie, o monogramă, care se aplică pe ceară sau cu tuş. pentru a garanta autenticitatea şi integritatea unui act Si: sigiliu, (îrg) nuthur, pecetlar (1), pecetnic, peciu. 2 (Pex) Ştampilă. 3 (Reg; îs) -a dracului Umflătură la piciorul calului Si: (îrg) pecetlar (2). 4 (Bot; reg; îc) ~a-Iui-SoIomon Coada-cocoşului (Polygonatum latifoliam). 5 (Bot; reg; îae) Coada-cocoşului (Polygonatum multifiorum). 6 (Bot; reg; îae) Coada-cocoşului (Polygonatum odoratum). 7 (înv) Emblemă. 8 (înv) Stemă. 9 (Reg) Timbru poştal. 10 Ceară roşie sau plumb care se aplică sau se leagă la un document, la un pachet şi pe care se aplică o pecete
(1). 11 Semn imprimat prin aplicarea unei peceţi (1). 12 (Pex) Semn lăsat de o ştampilă înmuiată în tuş şi aplicată pe un document. 13 (îlav) închis (sau ferecat) cu şapte peceţi Ascuns cu desăvârşire, imposibil de a fi găsit. 14 (îal) Interzis. 15 (îal) Tăinuit, imposibil de cunoscut. 16 (îlv) A pune sub -«ţi A sigila. 17 (Pex; îal) A tăinui. 18 (Pex; îal) A interzice.
19	(îvr) Tatuaj. 20 (Reg; îf pecet) Aluniţă. 21 (Reg; îs) -tul mortului Stropire a mortului cu ulei şi vin înainte de a se închide sicriul. 22 (îrg) Act întărit cu o pecete (1). 23 (Spc; îrg) Chitanţă prin care se specifică
suma pe care trebuie să o plătească sau a plătit-o un contribuabil. 24 (Fig) Semn caracteristic. 25 (Fig) Trăsătură distinctivă. 26 (Spc; fig) Stigmat.
peceti vt [At: MAT. DIALECT. I. 84 / V: (îrg; esej) piceta / Pzi: ~tesc / E: pecete] (îrg) 1-3 A pecetlui (1-2. 9). pecet ie sf vz pecete
pecetlar sm [At: ŞINCAI. HR. III. 201/27 / V: (reg) ~edl~, ~erl~ / PI: -/ / E: pecetlui + -ar] (îrg) 1 Pecete (1). 2 (Reg; îs) -ul dracului Pecete
(3).
peceth v vz pecetlui
pecetlui [At: N. TEST. (1648) 307711 / V: (îvr) -trui.-tli. -tui,-ceh / Pzi: -esc / E: siv nsnAThA’kth, mg pecsetelnij 1 vt A autentifica un act prin aplicarea unei peceţi (1) Si: (înv) a peceti (1). 2 vt A pune pe ceva
o	ştampilă Si: (înv) a peceti (2). 3 vt (Pex) A sigila. 4 vt (îvp; pex) A închide o uşă, o casă, o cameră. 5 vt (înv) A sigila îmbrăcămintea condamnaţilor pedepsiţi să nu se poată dezbrăca cât timp durează condamnarea. 6 vt (înv) A înfiera condamnaţii. 7 vt (Fig) A dezonora. 8 vt (Rel) A face semnul crucii cu hârleţul la cele patru colţuri ale gropii, înainte de a cobori sicriul. 9 vt (Trs; îf pecetli) A păta un obiect de îmbrăcăminte Si: (înv) a peceti (3). 10 vt (Fig) A consfinţi. 11 vt (Fig) A consolida. 12 vt (Fig) A definitiva. 13 vt (Fig) A confirma. 14 vt (Fig) A decide destinul cuiva. 15 vt (înv) A crea. 16 vt (înv) A statornici. 17-18 vtr A (se) fixa în memorie. 19 vt (Fig) A imobiliza. 20 vt (Nob) A anchiloza.
pecetluinţă sf[At: NECULCE. L. 194 / PI: -ţe / E: pecetlui + -inţâ] (înv) 1 Hârtie de valoare. 2 (Spc) Bon de tezaur.
pecetluire sf [At: POLIZU / Pi: -ri / E: pecetlui] 1 Autentificare a unui act prin aplicarea peceţii (1) Si: pecetluit1 (1). sigilare. 2 Aplicare pe ceva a unei peceţi (2) Si: pecetluit1 (2), ştampilare. 3 (înv; ccr) Act întărit cu
0	pecete (2) Si: pecetluiturâ (1). 4 (Pex) Sigilare. 5 (Pex; îvp) închidere a unei uşi. case. camere Si: pecetluit1 (4). 6 (înv) Sigilare a hainelor condamnaţilor pedepsiţi să nu se poată dezbrăca cât timp durează condamnarea Si: pecetluit1 (5). 7 (înv) înfierare a condamnaţilor Si: pecetluit1 (6). 8 (Fig) Dezonorare. 9 (Rel) Săpare a semnului crucii cu hârleţul la cele patru colţuri ale gropii înainte de coborârea sicriului Si: pecetluit1 (8). 10 (Trs) Pătare a unui obiect de îmbrăcăminte Si: pecetluit1
(9). 11 (Fig) Consfinţire. 12 (Fig) Consolidare. 13 (Fig) Definitivare. 14 (Fig) Confirmare. 15 Decidere a destinului cuiva Si: pecetluit1 (14). 16 Fixare în memorie Si: pecetluit1 (15). 17 (Fig) Creare. 18 (Fig) Statornicire.
19	Imobilizare. 20 (Nob) Anchilozare.
pecetluit1 sn [At: (a. 1679) IORGA. S. D. VI. 90 / PI: -uri l E: pecetlui] 1-2 Pecetluire (1-2). 3 (Pex) Sigilare. 4-6 Pecetluire (5-7). 7 (Fig) Dezonorare. 8-9 Pecetluire (9-10). 10 (Fig) Consfinţire. 11 (Fig) Consolidare. 12 (Fig) Definitivare. 13 (Fig) Confirmare. 14-15 Pecetluire (15-16). 16 (Fig) Creare. 17 (Fig) Statornicire. 18 Imobilizare. 19 (Nob) Anchilozare. 20 (îvr) Plic sigilat. pecetluit2, -a [At: BIBLIA (1688). pref 4/27 / PI: -iţi, -e / E: pecetlui]
1	a Autentificat. 2-3 sfi a (Document) care a fost pecetluit (1). 4 a (Pan) Ştampilat. 5 a (Pan) Zăvorât. 6-7 sfi, a (Pop; pan) (Sticlă cu vin) astupată ermetic cu un dop cernit sau smolit Si: înfundat (3-4). 8-9 smf, a (Condamnat) înfierat. 10 a (Fig) Dezonorat. 11 a (Trs; d. haine) Pătat,
12	a Consfinţit. 13 a (Fig) Consolidat. 14 a (Fig) Definitivat. 15 a (Fig) Confirmat. 16 a Fig) Definitiv hotărât. 17 a Predestinat2. 18 a (Fig) Statornicit. 19 a Imobilizat2.
pecetluita sm [At: (a. 1714) URICARIUL. V. 251 /14 / P: -tlu-i- / PI: -i / E: pecetlui + -tor] (înv) Persoană însărcinată cu pecetluirea (1) actelor.
pecetluiturâ sf [At: R. POPESCU. 1.576 / P: -tlu-i- / PI: -ri / E: pecetlui + -turci] 1 (înv) Pecetluire (3). 2 (îvr) Plic sigilat.
pecetnic sn [At: ŞINCAI. HR. I. 234/20 / V: ~ce/«—, cealn~ / PI: -ice / E: pecete + -nic] (înv) Pecete (1). pecetrui v vz pecetlui pecetui v vz pecetlui peceţie sfvz pecete pechei i vz peclii
982
PED1-
pecheş sm [At: ALRM SN I. h 332/325 / PI:	/ E: cf pec1] (Reg) Brutar.
pechi i [ At: GHICA. S. 28 / V: pechei (P: ~che-i) / E: tc peki,pekeyi] (Trî) Cuvânt care exprimă: 1 Admiraţie. 2 Mirare. 3 Bucurie. pechi n s vz peching
pechinez, ~ă smf[At: ENC. VET. 714 / V: (frm) -noaz / PI:	-e	I
E: fr pekinois] 1-2 (Rasă de) câine de apartament, cu corpul mic, ochii bulbucaţi, botul scurt şi turtit, urechile lăsate, picioarele scurte şi părul lung şi mătăsos.
peching si [At: LTR2 / V: — in / S şi: peking / E: Peking] 1 Ţesătură din mătase naturală, cu dungi, din fire de grosime diferită sau divers colorate. 2-3 (Rasă de) raţă cu penaj alb. bună producătoare de carne. pechinoaz sm vz pechinez peci sn vz peciu
pecia vtrp [At: MUSCEL. 103 / Pzi: -ciez / E: pecie] (Mun; c. i. carne sau animale tăiate) 1-2 A (se) tranşa.
pecie ,s/[At: DOSOFTEI. PS. 166/1 / V: (reg) pece, -cină, ~cine, piecină / P: -ci-e / PI: -cii IE: mg pecsenge] 1 (îrg) Carne macră de vită. de oaie sau de porc. 2 (Reg; îs) - afumată (sau bruditâ) Pastramă. 3 (Olt; mpl) Bucată sau felie de carne macră, sărată şi afumată. 4 (îrg) Friptură. 5 (Mar) Tocană de carne. 6 (Trs) Bucată de slănină cât toată lungimea porcului.
7	(Reg) Peritoneu. 8 (Reg) Măruntaie (1). 9 (Reg; îs) ~cia popii Bucată de colac pe care o ia preotul la biserică. pecină sfvz pecie peci ne sfvz pecie pecingână sfvz pecingine pecingene sfvz pecingine pecingin sn vz pecingine
pecingina vit [At: DOSOFTEI. ap. TDRG / V: (cscj) -ni / Pzi: -nez / E: pecingine] (îrg) 1-2 A (se) acoperi cu pecingine (1).
pecinginat, -ă a [At: DOSOFTEI. V. S. noiembrie 116724 / PI: ~aîi, -e / E: pecingina] (îrg) 1-2 (Acoperit) cu pecingine (1). pecingină sfvz pecingine
pecingine sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) păgmgii, ~gănă, -gene, ~gin sn, -nă, pepi-, pici-, pipingen sn.pipingină,pipi- / PI: -ni / E: ml petigo,
-ginis] 1 Nume popular dat mai multor boli de piele contagioase, caracterizate prin erupţii cu băşicuţe, care. uscându-se. lasă nişte pete scorţoase ce provoacă mâncărimi Si: (pop) cur-de-găiină. 2 (Pgn) Eczemă.
3	(Pgn) Spuzeală (1). 4 (îe) A se întinde (sau, rar, a se răspândi, a cuprinde etc.) ca ~a (sau, rar. ca o ~, ca ~nile) A se propaga foarte mult. nestăvilit, pretutindeni. 5 (îs) ~ rea Pelagră. 6 (Reg) Om obraznic, care se întinde la vorbă. 7 (Fig) Porţiune de teren într-o semănătură cu vegetaţia dispărută din cauza plantelor parazite sau a unei boli. 8 (Fig) Pată de mucegai, de igrasie sau de murdărie pe 1111 zid. pe o clădire etc. 9 (Bot; Ban; îf pecingină) Garofiţă (Dianîhus carthusianorum). pecingini v vz pecingina
pecinginos, -oasă a [At: BIBLIA (1688). 872/8 / PI: -oşi, -oase / E: pecingine + -ov] 1-4 (înv) Cu pecingine (1-3, 5). pecioaică sfvz picioică
pecioasă a [At: GL. OLT. / P: -ci-oa- / PI: -se / E: pecie -l- -oasă] (Olt;
d.	carne) Macră (1). peciog sm vz picioică pecioică sf vz picioică
peciţă sf [At: VICIU. S. GL. / PI: -îe, -îi / E: ser petica) 1-2 (Ban) (Jumătate de) claie de grâu Si: cruce, picior.
peciu sn [At: (a. 1719) URICARIUL. VI. 351 / V: peci I PI: -ri f E: cf pecete] 1 (înv) Pecete (1). 2-3 (înv) Act scris (întărit cu o pecete). 4-5 (îrg; spc) (Dispensă sau) certificat de căsătorie. 6 (Reg; spc) Decret de numire a preoţilor, dascălilor.
peciucă sf [At: LEXIC REG. 12 / P: -ci-u- / PI: ? / E: pecie + -ucă] (Mmr) 1-10 (Şhp) Pecie (1-5) (mică) Si: (reg) peciuţă (1-10).
peciuţă sf [At: GL. OLT. / P: -ci-u- / PI: ? / E: pecri + -uîă] 1-10 (Reg; şhp) Peciucă (1-10). peche sfvz păchi
pecmed sn vz pecmez pecmes sn vz pecmez
pecmez sn [At: TOMICI.C. A. 166/5 /V: (reg) pacmiez., părămet, -med, -mes, -nez, -csămet, pedztniez, pegmez, pemnez, petm-, pezmiet, pic miez, pigmiez, pimnaz, plimez t PI: -uri / E: tc pekmez, petmez, ser pekmez, bg neKMe3, neTMe3J 1 (înv; îf petmez) Must de fructe. 2 (Trs; Ban) Magiun. 3 (Trs; Ban) Dulceaţă. pecnez sn vz pecmez
pecopteris sm [At: DN'1 / PI: -işi / E: fr pecopteris] Ferigă fosilă din carbonifer şi permian. pecsămet sn vz pecmez
pectază sf[At: LTR2 / PI: -ze / E: fr pectase) Enzimă din fructe care transformă, coagulând, pectimele solubile în acizi insolubili.
pecten sm [At: DN- / PI: -i / E: fr pecten] (Zlg) Moluscă bivalvă comestibilă.
pectic, -ă a [At: IONESCU-MUSCEL. FIL. 331 / PI: -ici, -ice / E: fr pectique) 1 Referitor la pectină. 2 Care este specific pectinei. 3 Care conţine pectină (2).
pectină sf [At: LTR2 / PI: -ne / E: îipectine] 1 (Lpl) Clasă de compuşi organici care se găsesc în ţesuturile celulelor vegetale şi care. pentru calităţile lor de a forma gelatine, sunt folosite în industria alimentară. în cea farmaceutică şi în cosmetică Si: (rar) pectoză (1). 2 Compus organic vegetal din pectină (1) Si: pectoză (2).
pectineu sm, am [At: DN3 / PI: -ei / E: fr pectine] 1-2 (Muşchi) al coapsei.
pectoral, ~ă [At: KRETZULESCU. A. 171/7/V: (înv) ~toral / PI: -i, -e / E: fr pectoral, lat pectoralis] 1-2 a Referitor la piept (1-2). 3-4 a Din regiunea pieptului (1-2). 5-6 a Al pieptului (1-2). 7 sm Muşchi din sistemul muscular al omului, situat în regiunea pieptului. 8 a Care se foloseşte ca remediu în bolile de piept. 9 sn Pieptar de metal care constituia una dintre piesele armurii romane. 10 sn Ornament dintr-o bucată de stofă împodobită cu pietre scumpe, pe care îl purta pe piept faraonul egiptean sau marele preot la evrei. pectoralţ sm, a vz pectoral
pectoză 5/ [At: LTR2 / PI: -ze / E: fr pectose] (Chm; rar) 1-2 Pectină (1-2).
pecuar sm vz păcurar1 pecui sn vz picui1 pecuină sn vz păcuină pecul sn vz peculiu
peculat sn [At: I. GOLESCU, C. / PI: -uri l E: frpeculat, lat peculatus] (Frr) Delapidare.
peculiar, -d a [At: GHEŢIE, R. M.. ap. DLR / P: -li-ar / PI: -i, -e / E: lat peculiaris] 1 Propriu. 2 Caracteristic. peculiaritate sf[At: GHEŢIE. R. M. / P: -Ii-a- / E: peculiar + -itate]
1	Proprietate. 2 Specificitate.
peculiu sn [At: I. GOLESCU. C. / V: ~u// E: lat peculium, fr pecule) (Ant) 1 Sumă de bani economisită de 1111 sclav pentru a-şi câştiga libertatea.
2	Gratificaţie dată unui sclav de către stăpânul său sau unui soldat la eliberare. 3 Sumă de bani primită de un condamnat după ispăşirea pedepsei, pentru munca prestată în timpul detenţiunii. 4 (Pex) Bani economisiţi Si: agoniseală.
pecuniar, ~ă a [At: MN (1836), 32’/6 / V: (înv) -iu, ~ie / P: -ni-ar / PI: -i, -e / E: fr pecuniaire, lat pecuniarius, -a, -um] (Liv) 1 Bănesc. 2 (Pex) Material. pecuniariu, -ie a vz pecuniar
pecunie sf[At: NEGULICI / P: -ni-e / PI: -ii / E: lat pecunia) (Ltî; csc) 1-2 (Avere în) bani. 3 (Prc) Monedă (1).
pecunios, -oasă a [At: PROT- POP.. N. D. / P: -ni-os / PI: -oşi. -oase / E: lat pecuniosus] (Ltî; d. oameni) Care are mulţi bani. pecurar sm vz păcurar1 pecuraraş sm vz păcurăraş ped1- vz pedo1-
983
-PED2
-ped2 [At: DN3 / E: fr pe de. iî -pedo] Element secund de compunere savantă cu semnificaţiile: 1 Educator. 2 Crescător.
-ped1 [At: DN3 / E: fr pede cf lat pes, pedis] Element secund de compunere savantă cu semnificaţiile: 1-2 (Referitor la) picior. pedactar sn vz petactar pedagoâga sf vz pedagog
pedagog, ~ă smf[At: CUGETĂRI, II. 22718 / V: (rar) ~oagâ sf (înv) / PI: -ogi, -oge şi (înv) -oage, -oghi, -oghe / E: frpedagogue, ngr TKXiSaŢCQŢoq, lat paedagogus, ger Pădagog] 1 Persoană cu pregătire specială, care se ocupă, teoretic şi practic, cu munca didactică şi educativă Si: educator, institutor, învăţător, profesor. 2 Persoană care supraveghează şi ajuta elevii la pregătirea lecţiilor într-o şcoală sau într-un internat. 3-4 (Ant) Sclav instruit care (învăţa sau) însoţea pe copiii stăpânului la şcoală. pedagoghic, ~â a vz pedagogic pedagoghicesc, ~cească a vz pedagogicesc pedagogiile sf vz pedagogie
pedagogic, ~ă [At: AR (1830) 3562/39 / V: (înv) ~oghic / PI: -ici, -ice / E: fr pedagogique, ger	podagogisch] 1 a Care aparţine pedagogiei (1)
Si: (înv) pedagogicesc	(1). 2 a Privitor la pedagogie	(1)	Si:	(înv)
pedagogicesc (2). 3 a	Care este specific pedagogiei	(1)	Si:	(înv)
pedagogicesc (3). 4 a	Care se ocupa cu pedagogia	(1)	Si:	(înv)
pedagogicesc (4). 5 a (Is) Consiliu - Organ consultativ, format din profesorii dintr-o instituţie de învăţământ, cu diverse atribuţii legate de bunul mers al instituţiei respective. 6-7 a, av (într-un mod) care corespunde cerinţelor şi normelor pedagogiei (1-2). 8-9 a, av (într-un mod) care respectă regulile pedagogiei (1-2) Si: educativ.
pedagogicesc, ~ească a [At: ST. INST. 5/2 / V: ~oghi~, ~oghicească / Pî: -ceşti / E: pedagogie + -esc cdp rs negarormeantâ] (înv) 1-4 Pedagogic (1-4).
pedagogicele av [At: POLIZU / E: pedagogic + -este] (Rar) 1-2 Pedagogic (6,8).
pedagogie sf [At: ST. INST. 11/16 / V: (înv) ~ogliie ! PI: ~i/ / E: lat paedagogie, fr pedagogie, ngr TcaiSaywyia] 1-2 Ştiinţă care se ocupă cu metodele de educaţie şi de instruire (a tinerei generaţii sau) a oamenilor în general. 3 Carte care are ca obiect pedagogia (1-2). 4 (Fam) Facultate care pregăteşte profesori, specialişti în pedagogie (1-2). 5-6 Metodă pedagogică (7,9).
pedagogism sn [At: NEGRUZZI. S. 1,206 / PI: -e l E: fr pedagogisme]
1	Metodă pedagogică rigidă, 2 Manie pedagogică. 3 Mecanicism în practica pedagogică. pedagogos sm vz pedagog pedăl sn vz pedală
pedala vi [At: CARAGIALE. O. VIL 448 / Pzi: -lez i E: fr pedaler] 1 A acţiona pedalele (1) unei biciclete, barei, ale unui mecanism, spre a pune în mişcare mobilul sau mecanismul, 2 (Pex) A merge cu bicicleta.
3	(Spc) A acţiona cu piciorul pedala (1) pianului, spre a mări. a reduce sau a prelungi intensitatea unui sunet. pedalajsn [At: DN3 / PI: -e / E: fr pedalage] (Rar) 1-3 Pedalare (1-3). pedalare sf [At: DN3 / PI: -lari / E: pedala] 1 Acţionare a pedalelor (1) unei biciclete, aie unui mecanism, spre a pune în mişcare mobilul sau mecanismul Si: (rar) pedalaj (1). 2 (Pex) Mers cu bicicleta Si: (rar) pedalaj
(2). 3 (Spc) Acţionare cu piciorul a pedalei (1) pianului, spre a mari. a reduce sau a prelungi intensitatea unui sunet Si: (rar) pedalaj (3).
pedală sf [At: I. GOLESCU. C. /V: (rar) pedal sn /PI: -le / E: fr pedale] 1-2 Pârghie acţionată cu piciorul (pentru antrenarea unui mecanism sau) pentru efectuarea unei comenzi. 3 (Spc) Paleta pe care se apasă cu piciorul pentru a merge cu bicicleta. 4 (Spc) Fiecare dintre cele două pârghii aflate sub pian, pe care se apasă pentru a mari sau a micşora durata şi intensitatea vibraţiei sunetului. 5 (îe) A pune -la A insista asupra unui lucru. 6 Presă tipografică mică, acţionată cu piciorul, folosită pentru imprimat bilete, coli cu antet etc, 7 (Muz) Sunet prelungit de bas. însoţit pe treptele superioare de acorduri variate. pedaler sn vz pedalier
pedalier sn [At: DN2 / P: -li-er / Pî: ~e i E: fr pedalier] Sistem de pedale
(4)	la orgă, corespunzătoare sunetelor grave.
pedalizare sf[At: DN2 / Pî: -zwi / E: cf pedală] Amplificare sau reducere a sonorităţii sunetelor la pian. prin folosirea pedalelor (4).
pedant, —ă [At: HELIADE. O. II. 81 / PI: -nţi, -e / E: îi pedant, ger pedant] (D. oameni) 1 a Care are pretenţii de erudiţie şi de competenţă Si: (înv) pedant esc (1), pedantic (1). 2-5 av, a (într-un mod) (exagerat de) meticulos Si: (înv) pedantesc (2-3), pedantic (2-3). 6-7 smf a (Persoană) care face mereu paradă de erudiţie, de competenţă deosebită.
8-9 smf a (Persoană) care supără prin minuţiozitate exagerată în lucrurile cele mai neînsemnate. 10 smf(Fn) Profesor. 11 smf (Frî) învăţător.
pedanterie sf [At. HELIADE, GR. ROM. XVI / PI: ~i/ / E: fr pedanterie]
1	Paradă de erudiţie şi competenţă caracteristică pedantului Si: pedantism
(1),	(fam) pedantlăc (1). 2 Meticulozitate excesivă şi formală Si: pedantism
(2),	(fam) pedantlăc (2). 3 Exagerare până Ia manie în lucruri de mica importanţă Si: pedantism (3). (fam) pedantlăc (3).
pedantesc, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / PI: -eşti / E: fr pedantesque, it pedantesco] (înv) 1-3 Pedant (1,3,5).
pedantic, -ci a [At: STAMATI. D. / PI: -ici, -ice / E: pedant + -ic] (înv) 1-3 Pedant (1, 3,5).
pedantism sn [At: HELIADE. GR. ROM. XVI / PI: (rar) -e / E: fr pedantisme] 1-3 Pedanterie (1-3).
pedantlăc sn [At: IORDAN, L. R. A. 190 / PI: -uri! E: pedant + -lăc] 1-3 (Fam) Pedanterie (1-3). pedăsat, ~ă a vz pedepsit pedast, ~ă ci vz pedestru pedastru, -ră a vz pedestru
pede a sf [At: BELDIMAN. E. 128/8 / V: pid~ / PI: -ele l E: tc pide] (Trî) Lipie. pedeaesă sfvz pedeapsă pedeaestră sf vz pedeapsă
pedeapsă sf[At: (a. 1652). ap. TDRG / V: (înv) ~epsă, (reg) -acsă, -aestră, -aptă, -asă, -astă, -astră. ~epţă, pid~ / PI: -epse (reg) -epsi, (înv) -se, (reg) -epsuri / E: pvb pedepsi] 1 (înv) Creştere. 2 (înv) Educaţie.
3	(înv) Instrucţie. 4 Măsură represivă aplicată celui care a greşit Si: pedepsire (7), sancţiune. (îrg) ceartă, ştrafi, (înv) pilduire, strânsoare, (reg) pedepsie2 (1). 5 (Spc) Măsura de constrângere prevăzută de lege şi aplicată cuiva de o instanţă judecătoarească ca sancţiune pentru o infracţiune Si: condamnare, pedepsire (8). osândă (1) (liv) penă (1), penitenţă, (îrg) lege, ştrcif, (înv) certare, judecată, pilduire, (reg) pedepsie2
(2). 6 Situaţie a celui pedepsit, condamnat Si: pedepsire (9), (înv) certare, (reg) pedepsie2 (3). pedepsitură. 1 (Pex) Suferinţă fizică sau morală la care este supus sau pe care o îndură cineva Si: chin, pedepsire (10), supliciu, (înv) pedepsitură (1). 8 (Pex) xNecaz (2). pedeapţă sf vz pedeapsă pedeasă sf vz pedeapsă pedeastă sfvz pedeapsă pedeastră1 a vz pedestru pedeastră2 sf vz pedeapsă pedecă sf vz piedică pedecuţă sf vz piedicuţă
pedel sm [At: STAMATI. D. / PI: -i / E: ger Pedeli] 1 (înv) Aprod la tribunal. 2-3 (Rar) (Portar sau) om de serviciu la o instituţie de învăţământ. pedepsă sf vz pedeapsă
pedepsi [At: BIBLIA (1688). pref 4/44 /V: (îvr) ~pţi / Pzi: -sesc / E: ngr (e)naiSevaa (aor naidevo)}] 1 vt (înv) A învăţa. 2 vt (înv) A educa.
3	vt (înv) A instrui. 4 vt (înv) A deprinde. 5 vt (Fşa) A aplica cuiva o pedeapsă (4) pentru o greşeală, o infracţiune săvârşită Si: a condamna, a judeca, a osândi. (înv) a bintălui, a certa, a hotărî, a oblici1, (reg) a cerca. 6 vt (Reg) A defăima, 7-8 vtr (îrg) (A face să sufere sau) a suferi Si: a (se) chinui, a (se) tortura.
pedepsiţii t ~ă a [At: BUL. FIL. VI. 28 / PI: -i, -e / E: pedepsi + -bit] Care poate fi pedepsit (5).
984
PEDOFILIE
pedepsibilitate sf [At: COD. PEN. R. P. R. 462 / PI: -taţi / E: pedepsibil + -itcite] (Jur) Caracter a ceea ce este susceptibil de pedeapsă (4).
pedepsie1 sf [Aî: CREANGĂ. A. 84 / PI: ~i/ / E: ctm epilepsie + pedeapsă] (Pop) Epilepsie.
pedepsie2 sf [At: MAT. FOLK. 192 / PI: ~i/ / E: pedepsi + -ie] (îvp) 1-2 Pedeapsă (4-6).
pedepsire sf [At: MINEIUL (1776). 15422/! 1 / PI: -ri / E: pedepsi] 1 (înv) învăţare. 2 (înv) Educare. 3 (înv) Instruire. 4 (înv) Deprindere. 5 (înv) Defăimare. 6 Aplicare a pedepsei (4) pentru o greşeală, o infracţiune săvârşită Si: condamnare, osândire, sancţionare, (înv) certare, oblicire, pedepsi tură (1). 7-10 (Pex) Pedeapsă (4-7). 11 (Pex) Necaz (2).
pedepsit, ~ă [At: CANTEMIR. I. 1.1, 323 / V: (reg) ~dăs~ / PI: -iţi, -e / E: pedepsi] 1 a (înv) învăţat. 2 a (înv) Educat. 3 a (înv) Instruit. 4-5 smf, a (Om) căruia i se aplică o pedeapsă (4) pentru o greşeală, o infracţiune săvârşită Si: condamnat, osândit, (îrg) judecat, (înv) certat. 6 a (Pex) Care este supărat, nemulţumit. 7 a (înv) Care are de îndurat o suferinţă fizică sau morală. 8 a (Trs; îf pedăsit) Obosit.
pedepsitor, -oare [At: CORESI. L. 266/5 / PI: -i, -oare / E: pedepsi + -tor] 1-2 smf a (Persoană) care pedepseşte (5). 3-4 av, a (într-un mod) care constituie o pedeapsă (4).
pedepsitură sf[At: ANON. CAR. / PI: -ri / E: pedepsi + -tură] 1 (înv) Pedeapsă (6). 2 Necaz (2). pedepţă sf vz pedeapsă pedepţî v vz pedepsi
pederast sm, a [At: I. GOLESCU, C. / PI: -aşti I E: fr pederast] 1-2 Homosexual (1-2).
pederaşti e sf [At: I. GOLESCU, C. / PI: -ii / E: fr pederast ie] Homosexualitate. pedestal sn vz piedestal pedestra v vz pedestri
pedestrame sf [At: ANON. CAR. / PI: -mi / E: pedestru + -ame] (Mii; îvr; csc) Infanterie.
pedestraş [At: SIMION DASC.. ap. LET. 262 / V: (îvr) peze~ / Pl: -i / E: pedestru + -aş] (înv) 1-2 sm, am (Persoană) care se deplasează sau călătoreşte pe jos Si: (asr) pedestru (1-2). 3 sm Pieton. 4 sm Trecător. 5 sm (Mii; pop) Infanterist.
pedestri [At: URECHE, L. 73 / V: (cscj) ~ra / Pzi: -resc / E: pedestru] (înv) 1 vr A descăleca. 2 vr (înv) A merge pe jos. 3 vt (C. i. luptători, armate) A sili să descaîece. pentru a participa la o luptă.
pedestne sf[At: M. COSTIN, ap. GÂDEI / Pl: ~i/ / E: pedestru + -ie] (înv) 1 Infanterie. 2-3 Infirmitate (a ochiului sau) a altui organ.
pedestrime sf [At: URECHE, L. 80 / V: (îvr) peze~ / Pl: -mi / E: pedestru + -ime] (Mii; îvp; csc) Infanterie.
pedestrităîe sf [At: DN’ / Pl : (nob) -taţi / E: pedestru + -itate] 1 (Liv) Caracter a ceea ce este pedestru. 2 (Fig) Prozaicitate.
pedestru ,-ă [At: NECULCE, L. 347 / V: (înv) ~eastră> (reg) pedăstru, pădăstru, -dăst, ~das~, pidăs~, pre deşt / Pl: -eştri. -re / E: ml pedester, -tris] 1-2 smf a (Asr) Pedestraş (1-2). 3 a (Asr) Care asigură mersul pe jos. 4 av (Asr) Pe jos. 5-6 a (Spc; d. luptători) Care (se deplasează sau) luptă mergînd pe jos. 7 sm (Mii; înv) Infanterist. 8 a (D. lupte) Care se poartă de către infanterişti. 9 a (Reg) Olog. 10 a (Reg) Şchiop. 11 a (Trs; Mar) Ciung. 12 a (Trs; Mar; pex) Slab. 13 a (Trs; Mar; pgn) Infirm. 14 a (Trs; Mar; pex) Cerşetor. pedi- vz pedo 2
pediatric, -ă a [At: ALEXI. W. / P: -di-a- l Pl: -ici, -ice / E: fr pediatrique] 1 Care aparţine pediatriei. 2 Referitor la pediatrie. 3 Care este specific pediatriei.
pediatrie sfs [At: CONTEMP. 1948. nr. 112. 10/2 / P: -di-a- / E: fr pediatrie] Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul fiziologiei şi patologiei copilului.
pediatru, -ă smf a [At: DL / P: -di-a- / Pl: -ri, -re / E: fr pediatre] (Med) 1-2 (Specialist) în pediatrie. pedică sfvz piedică
pedicelsn [At: GRECESCU. FL. 39 /Pl: -ele /E: frpedicelle] Peduncul (1) mic care susţine frunza, floarea într-o inflorescenţă etc.
pedicelaty ~ă a [At: GRECESCU. FL. 172 / Pl: -aţi, -e f E: fr pedicelle] (Rar; d. frunze, flori) Cu pedicel. pedichiur, -ă [At: ALEXI, W. / S şi: pedicur i Pl: -i, -e l E: frpedicure]
1	sm (îdt) Pedichiurist. 2 ş/‘îngrijire specială a unghiilor, a bătăturilor picioarelor.
pedichiurist, ~ă smf [At: NOM. PROF. 54 / S şi: pedicur- / Pl: -işti. -e / E: pedichiură + -ist] Specialist în pedichiură (2) Si: (înv) pedichiur (1) -
pedicul sn [At: NEGULICI / V: (înv) ~ă sf f Pi: -e ! E: fr pedicule, lat pediculus] 1-2 (Bot; asr) Peduncul (1-2). 3 Formaţie anatomică specială ca un cordon, care conţine artera, vena, nervul etc. unui organ, servind ca suport sau legând un organ de restul corpului Si: peduncul (3).
pedicular, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: frpediculaire] 1 Care aparţine păduchilor. 2 Privitor la păduchi. 3 Care provine de la păduchi. 4 Care este specific păduchilor. 5 Cu păduchi.
pediculat, ~ă a [At: ALEXI, W. / Pl: -aţi, -e / E: fr pedicule] 1-2 (Rar;
d.	plante) Pedunculat (1-2). 3 Care are pedicul (3). pediculă sfvz pedicul
pediculoză sf [At: DM / Pl: -ze / E: fr pediculose] Totalitate a manifestărilor morbide provocate de păduchi pe suprafaţa pielii. pediatră sfvz pedichiură pedicuţă sf vz piedicuţă
-pedie [At: DN~' / E: fr pe die] Element secund de compunere savantă cu semnificaţia: 1-2 (Referitor la) educaţie.
pedig c [At: CABA. SĂL. / E: mg pedig] (Trs) 1 Deşi. 2 Măcar că. 3 însă.
pedigree sn vz pedigri pedigreu s vz pedigri
pedigri sn [At: ENC. VET. 125 / S şi: -ree IV: (îvp) ~reu, -riu / Pl: -uri / E: eg, fr pedigree] 1 Genealogie a unui animal domestic reproducător de rasă. 2 Listă a ascendenţilor din pedigri (1), întocmită pentru mai multe generaţii. pedigriu s vz pedigri
pedihwiu sn [At: DN~ / P: -lu-viu / Pl: -ii / E: fr pediluve] (Liv) Baie de picioare.
pediman, ~ă smf a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: frpedimane] 1-2 (Animal) care are degetul mare de la picioare opus celorlalte, ca ia mână.
pediment sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr pediment, eg pediment] Câmpie de eroziune, cu aluviuni, de la poalele munţilor din deşert. pediogeneză sf vz pedogeneză2
pediometrie sf [At: DEX-S / P: -di-o- i Pl: ~i/ / E: fr pediometrie] Măsurare a lungimii şi a greutăţii copiilor.
pediometru sn [At: DM / P: -di-o- / Pl: -re / E: fr pediometre] Aparat cu care se măsoară înălţimea şi greutatea copiilor.
pedios, -oasă a [At: DN3 / P: -di-os i Pl: -oşi, -oase / E: fr pedieux] (Liv) Al piciorului.
pediplanaţie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr pediplanation] Proces de formare a pediplenei.
pedipleuă sf [At: DN3 / Pl: -ne l E: fr pediplene] Câmpie netedă de eroziune, formată la poalele munţilor prin retragerea versanţilor.
pedo1- [At: DN3 / V: ped- / E: fr pedo- cf gr ncdg, itaiSog] Element prim de compunere savantă cu semnificaţiile: 1 (Referitor la) educaţie.
2	Creştere.
pedo2- [At: DN- / V: ped- / E: fr pedo- cf gr TziSov] Element prim de compunere savantă cu semnificaţiile: 1 Sol. 2 Teren.
pedoclimatic, ~ă a [At: DN3 / Pi: -ici, -ice / E: pedo2 + climatic] Referitor Ia condiţiile de sol şi de climă.
pedofil, -ă smf, a [At: DN3 / Pl: -i, -e l E: fr pedophile] 1-2 (Persoană) care suferă de pedofilie.
pedofilie sf [At: DN3 / Pi: ~i; / E: fr pedophilie] Atracţie sexuală a oamenilor maturi faţă de copii.
985
PEDOGENETIC
pedogenetic, -ă a [At: LTR2 / PI: ~ici,	/ E: fr pedogenetique] 1-2
Care aparţine pedogenezei1 (1-2). 3-4 Privitor la pedogeneză1 (1-2). 5-6 Care provine din pedogeneză1 (1-2). 7-8 Care este specific pedogenezei1 (1-2).
pedogeneză1 sf[At: LTR2 / PI: -ze / E: fr pedogenese1] 1-2 (Parte a pedologiei care se ocupă cu) formarea şi evoluţia solului.
pedogeneză2 sf [ At: DM / V: ~dioge~ / PI: -ze / E: fr pedogenese2] înmulţire sexuală. în stare larvară, la unele insecte, care se face. de obicei, dintr-un ovul nefecundat.
pedograf sm [At: DN~ / PI: -e I E: ger Pedograph] Pedometru înregistrator.
pedolog1, ~ă sm [At: NOM. PROF. 11 / PI: -ogi, -oge / E: fr pedologue1] Specialist în pedologie1.
pedolog2, ~ă sm [At: I. GOLESCU. C. / PI: -ogi, -oge / E: fr pedologue2] Specialist în pedologie2.
pedologie1, ~ă a [At: SCÂNTEIA. 1953. nr. 2788 / PI: -ici, -ice / E: fr pedologique] 1 Care aparţine pedologiei1. 2 Privitor la pedologie1. 3 Care este specific pedologiei1 pedologie2, ~ă a [At: DLR / PI: -ici, -ice l E: pedologie2 + -ic] 1 Care aparţine pedologiei2. 2 Privitor la pedologie2. 3 Care este specific pediologiei2.
pedologie1 sf [At: LTR2 / PI: -ii / E: fr pedologie] Ştiinţă care se ocupă cu studiul multilateral al solurilor şi al legilor de formare, evoluţie şi distribuire geografică a acestora, în scopul stabilirii gradului lor de fertilitate şi a posibilităţilor de ameliorare a fertilităţii.
pedologie2 sf [At: CONTEMP. 1949. nr 164. 7/1 / PI: ~i/ / E: fr pedologie] 1 Curent pedagogic după care soarta şi caracterul copilului sunt influenţate fatal de ereditate şi de mediul social, conceput ca invariabil.
2	(Big) Studiu al caracterelor somatice determinate de factorii biologici, de ereditate etc.
pedometru sn [At: ALEXI, W. /Pl: -re / E: fr pedometre] 1-2 Instrument de măsură pentru înregistrarea numărului de paşi efectuaţi de un pieton (şi a vitezei de deplasare) Si: podometru. pedon sm vz piton
pedonal, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: it pedonale] (Liv) Pietonal. pedoncul sm vz peduncul
pedonom sm [At: DNJ / Pl: -i / E: fr pedonome] (Aut) Magistrat din statul Spartan care supraveghea educaţia.
pedonosologie sf [At: DN3. / Pl: ~i/ / E: fr pedonosologie] Studiu al bolilor copilăriei.
pedopsihiatrie sf[At: DN'1 / P: -hi-a- / Pl: -ii / E: fr pedopsychiatrie] Disciplină medicală care studiază bolile psihice ale copilului.
pedosferă .sf [At: DN3 / Pl: -re / E: frpedosphere, eg pedospher] Strat solidificat de la suprafaţa solului.
pedotrib sm [At: DN'1 / Pl: -uri / E: frpedotribe] Maestru de gimnastică pentru copii în Grecia antică. pedpedec i, sm vz pitpalac pedre pp vz pedri
pedri pp [At: CONV. LIT. XX, 1014 / V: (reg) padri, pădri, paidă, păr di, ~re,petre,petri / E: net] (Trs) 1 înaintea. 2-3 (în sau) prin faţă. 4 Vizavi. pedrică sf vz predică peducel sfvz păducel
peduncul smn [At: CAIET. 76715 / V: (înv) ~don~ / Pl: -i, (rar) -e / E: latpedunculus, frpedoncule] 1 Codiţă a florii sau a fructului Si: (Asr) pedicul (1). 2 Picior al sporogonului sau sporangelui la muşchi, ciuperci etc. Si: (asr) pedicul (2). 3 (Atm; rar) Pedicul (2). 4 Formaţie din creier cu aspect de cordon rotunjit, formată din substanţă nervoasă albă.
peduncular, ~ă a [At: DN3 / Pl:	-e	/ E: fr pedonculaire] 1-2 (Bot:
atm) Care aparţine peduncului (1-2). 3-4 Referitor la peduncul (1-2).
pedunculat, ~ă a [At: CAIET. 75v/21 / Pl: -aţi, -e / E: fr pedoncule] 1-2 (D. plante) Care are peduncul (1-2) Si: (rar) pediculat (1-2).
pedunculotomie sf[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: l\ pedonculotomie] Secţionare chirurgicală a pedunculului (4).
pedzmieg sn vz pecmez
pefele sn [At: DEX-S / Pl: -uri / E: /?(Iacă) + /(ibro-) + /(emnoasă)] Material lemnos în plăci aglomerate. pefniţă sfvz pivniţă pefliga v vz păfuga Pefugi v vz păfuga peg, pedgă a vz pag2
pegamoid sn [At: C. PETRESCU, C. V. 172 / V: perg~ / Pl: ? / E: fr pegamoide] Imitaţie de piele dintr-o ţesătură de bumbac, in. acoperită cu un strat lăcuit şi colorat pe bază de nitroceluloză.
pegas sm [At: NEGULICI / V: (înv) ~az / A şi: pegas / Pl: -aşi / E: fr pegase] 1 (Mit) Cal năzdrăvan cu aripi. 2 (Fig) Inspiraţie poetică. 3 (Art.) Constelaţie din emisfera boreală situată între constelaţiile Peştii şi Delfinul şi formată din patru stele strălucitoare dispuse în pătrat Si: (reg) puţul, toaca. 4 Peşte care trăieşte în Oceanul Indian şi care are înotătoarele ca aripile liliacului (Pegasus drac o), pegaz sm vz pegas
pegmatit sn [At: PONI. CH. 237 / V: -ă sf / Pl: -e / E: fr pegmatite] Rocă magmatică cu mineralele bine cristalizate şi structură specifică din cuarţ, feldospat şi muscovit. pegmatită sfvz pegamcitit
pegmatitic, ~ă a [At: CANTUNIARI. L. M. 175 / Pl: -ici, -ice / E: pegmatit + -ic] (Rar) Care conţine pegmatit.
pegmatolit sn [At: DN'1 / Pl: (rar) -e / E: net] Varietate de ortoză folosită ca fondant în industria ceramică. permez sn vz pecmez pegniţă sfv z pivniţă
pegomanţie v/ŢAt: DN-1 / G: -i / Pl: (rar) ~i/ / E: frpegomancie] Pretinsă artă de a ghici observând apele din fântâni. jyegră sf [At: DN3 / Pl: -re / E: U pe gr e] (Liv) Lume interlopă. pegulă sf\ At: (a. 1800) GRECU. P. 397 / E: itpegola] Materie vâscoasă din răşină de brad fiartă folosită. în vechea pictură, la prepararea vernisului.
peh su, i [At: CONV. LIT. XIX. 493 / Pl: -uri / E: fo] (Rar) 1-2 (Exclamaţie) care exprimă dispreţ. pelmr sn vz pahar peharsechi sn vz parsechi
pehblendă sf[M: MACAROVICI. CHIM. CANT. 187 / S şi: pech- / E: fr pechblende. ger Pechblende] Oxid natural de uraniu, cristalizat, de culoare neagră ca smoala şi cu luciu gras.
pehin sm [At: BORZA. D. 131 / Pl: -i / E: ns. cf pin2] (Bot; reg) Jep1 (1) (Pinus mugo). pehlevi sfvz pahlavi pehleivdn sm vz pehlivian
pehlivan sm [At: NECULCE. L. 69 / V: (îrg) pal~, păi-, ~leivan, peil~, pelivan, pel~ / Pl: -i, (îvr) -veni l E: tc pehlivan] 1 (înv) Personaj comic, acrobat, jongler, scamator, etc. în reprezentaţiile de circ la diferite serbări populare sau de curte etc. Si: măscărici. 2 (Dob) Flăcău care participă la întreceri de luptă voinicească, cu premii, organizate, de obicei, cu ocazia nunţilor turceşti. 3-4 (Fam) Epitet dat unui bărbat (şmecher sau) escroc.
5-6 (Fam) Om (glumeţ sau) poznaş.
pehlivănesc, ~ească a [At: TDRG / V: pel~ / Pl: -eşti / E: pehlivan + -esc] (Reg) 1-2 Care se referă la pehlivani (1-2). 3-4 Care aparţine pehlivanilor (1-2). 5-6 De pehlivani (1-2). 7-8 Specific pehlivanilor (1-2).
pehlivăneşte av [At: SCRIBAN. D. / E: pehlivan + -este] (Rar) 1-6 Ca pehlivanii (1-6).
pehlivănie ş/‘[At: NECULCE. L. 120 / V: (îvr) pel~ / Pl: ~i/ / E: pehlivan + -ie] 1 (înv) Reprezentaţie dată de pehlivani (1). 2 (Dob) Luptă voinicească, cu premii. între doi flăcăi, orgnizată de obicei cu ocazia nunţilor turceşti. 3-4 (Fam) Faptă de pehlivan (3-4) Si: escrocherie, şarlatanie. şmecherie. 5-6 (Fam) Manifestare de pehlivan (5-6) Si: ghiduşie, glumă, poznă, ştrengărie.
pehnală .v/*[At: ANON. CAR. / Pl: -ale / E: pehni + -eală] (înv; Ban)
1	Lipsă. 2 Pierdere.
986
PELEAG
pehni vi [At: ANON. CAR. / Pl: -nesc / E: net] (înv; Ban) A duce lipsa de ceva.
pehnit, -ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~i//, -e / E: pehni] (înv; Ban) Care duce lipsă de ceva. pehniţă sf vz pivniţă pe hun sm vz păun
pei1 ai [At: LB / E: mg pej] (Trs; d. cai) 1 Cenuşiu. 2 Murg2 (1). pei2 s [At: I. GOLESCU. C. / Pl: net / E: tc pey] (înv) Acont. peic1 sm vz pec1 peic2 sm vz paie
peignoir sn [At: DN'1 / P: pe-nioar / Pl: -e / E: fr peignoir] (Frm) 1 Halat de baie. 2 Rochie de casă. peiliviui sm vz pehlivan peioară sf vz păioară
peiorativ, -ă a [At: ALEXI. W. / V: pejo- / P: pe-io- / PI:	-e / E:
fr pejoratif] 1 (D. cuvinte, expresii) Care are sens defavorabil Si: depreciativ, dispreţuitor. 2 Care conferă cuvântului la care se ataşează un sens depreciativ.
peisagist, -ă [At: DDRF / V: (rar) -aj\-, -iza-, -izajl- ! P: pe-i~ ! PI: -işti, -e / E: fr paysagiste] (Rar) 1 smf Pictor de peisaje (1). 2 smf (Pex) Scriitor care se ocupă frecvent de descrierea naturii. 3-4 a De peisagist (1-2). 5-6 a Caracteristic peisagiştilor (1-2). 7 smf'Compozitor specializat în muzica descriptivă.
peisagistic, -ă [At: VIANU. M. 201 / P: pe-i- / Pl: -ici, -ice / E: peisagist + -/c] 1 a Care aparţine peisajului (1). 2 a Privitor la peisaj (1).
3	a Care are în vedere peisajul (1). 4 sf(Cse) Tablouri cu peisaje (1). 5 a (D. pictură, opere literare sau muzicale) Care îşi propune descrierea naturii. 6 ş/* Ramură a picturii care se ocupă de tehnica peisajului (5). peisagiu sn vz peisaj
peisaj sn [At: PLEŞOIANU. A. L. 39/12 / V: (înv) paesagiu, paisagiu, ~agiu. ~izagiu. -izaj / P: pe-i~ / Pl: -e, (înv) -uri / E: fr paysage, it paesaggio] 1 Parte din natură care formează un ansamblu şi este prinsă dintr-o singură privire Si: privelişte. 2 Aspect propriu unui teritoriu oarecare rezultat dintr-o anumită combinaţie între factorii naturali şi acţiunea societăţii umane. 3 Teritorii care au aspectul descris mai sus. 4 Gen de pictură sau de grafică având ca obiect reprezentarea pe primul plan a priveliştilor din natură, oamenii sau animalele apărând doar ca elemente accesorii. 5 (Cer) Tablou care prezintă un peisaj (1). 6 Fotografie care înfăţişează un peisaj (1). 7 Descriere, reprezentare a naturii într-o operă literară. 8 Compoziţie literară descriptivă. 9 Compoziţie muzicală care îşi propune să descrie tablouri din natură.
peisajer, -ă a [At: DEX-S / P: pe-i- / Pl: -i, -e / E: fr paysager] Care dă impresia de peisaj. peisajist, ~ă smf a vz peisagist peizagist, -ă smf a vz peisagist peizagiu sn vz peisaj peizaj sn vz peisaj peizajist, ~ă smf a vz peisagist pejin av vz peşin
pejma sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) pesmă, peşmă / Pl: -me / E: mg pezma] 1 Plantă erbacee cu tulpina rigidă, ramificată, cu frunze dinţate şi cu flori violete-purpurii sau albe. cu miros plăcut de mosc Si: (reg) bumbi, cănăfior, didinele, parfumaşi, pufuleti, scăişori, spoitori (Amberboa moschata). 2 Plantă erbacee cu tulpina rigidă şi ramificată, cu frunzele cu lobi dinţaţi, cu flori galbene plăcut mirositoare (Amberboa odorata). 3 (Bot; reg) Sângele-voinicului (Lathyrus odoratus). pejoraiiv, -ă a vz peiorativ
peladă sf[At: CADE / Pl: -de / E: fr pelade] Boală de piele care se manifestă prin căderea părului de pe cap pe anumite porţiuni (rotunjite), care. prin extindere, pot fuziona în placarde neregulate.
peladic, ~ă c/[At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr peladique] Care se referă la peladă.
pelag sn [At: HELIADE. O. I. 358 / Pl: -e / E: ngr neXaSog] (Grî) 1 Mare2 (1). 2 (Fig) Imensitate. pelagâr s pelagră
pelagialsn [At: DN3 / P: -gi-alIP\: -e IE: gerPelagial] Zonă pelagică. pelagian, -ă [At: DN'1 / P: -gi-an / Pl: -gicni. ~giene / E: fr pelagien]
1	a Care se referă la pelagianism. 2-3 smf a (Adept) al pelagianismului.
pelagianism sn [At: DN-1 / P: ~gi-a~ / Pi: (rar) ~e / E: fr pelagianisme j Doctrină eretică creştină care nega urmările păcatului originar, susţinând că oamenii pot face binele şi fără harul lui Dumnezeu.
pelagic, ~ă a [At: ANTILOPA. P. 53 / Pl: -ici, -ice / E: fr pelagique]
1	(îs) Zonă (sau. rar. regiune) -ă Totalitate a apelor din lacuri, din mări şi din oceane situate deasupra zonelor de fund (începând de la o adâncime de circa 200 m). 2 Care se refera la zona pelagică (1). 3 Care aparţine zonei pelagice (1). 4 Specific zonei pelagice (1). 5 (D. plante şi animale) Care trăieşte, plutind liber. în apele zonei pelagice (1). 6 (Rar) Marin. pelagonie sfvz pelargonie
pelagoscop sn [At: NEGULICI /Pl: -oape / E: fr pelagoscop] Instrument optic folosit pentru cercetarea fundului apelor.
pelagră sf [At: BARCIANU / V: (reg) ~gâr sn,~argă. ~leac sn.-leagă, ~lea~, pilagără, prelagă, preleagă / Pl: -re / E: fr pellagre] Boală provocată de lipsa din alimentaţie a anumitor vitamine şi proteine şi manifestată prin inflamarea pielii, apariţia unor plăgi pe corp. tulburări gastrice şi nervoase Si: (pop) pecingine rea, roşeată, (reg) jupuială, leprică, pârleală.
pelagroid, ~ă a [At: DN3 / P: -gro-id / Pl: -izi, -e / E: fr pellegroide] Care seamănă cu pelagra.
pelagros, ~oasă [At: CONTEMPORANUL. VI. 507 /V: (reg) -largos / Pl: -oşi, -oase / E: fr pellagre ux] 1 a Care aparţine pelagrei. 2 a Privitor la pelagră. 3 a Provocat de pelagră. 4-5 smf a (Om) care este bolnav de pelagră.
pelagrozexnă sfvz pelagrozină
pelagrozeiie sf'[At: SCRIBAN. D. / Pl: ~i/ / E. pelagros + -erie] (Rar) Spital pentru bolnavii de pelagră.
pelagrozină sf [At: CONTEMPORANUL. VI. 507 / V: ~zei~ / E: fr pellagrosine] Substanţă toxică existentă în porumbul alterat. pelajsn [At: DEX-S / Pl: -uri / E: frpelage] (Frm) Blană a unui animal. pelargă sfvz pelagră pelargon sn vz pelargonie
pelargonie .v/'[At: NEGRUZZI. S. I, 99 / V: (rar) pelagonie. ~/'z/ sn, (reg) pelargon sn. perg~, pilargoan~, pilargone, pil—, pirigoane, pirirgoane / P: -ni-e / Pl: -ii / E: ger Pelargonie] 1 Muşcată1 (Pelargonium zonale). 2 (îf pilargonie; şîs pilargonie roz) Colăcel (Pelargonium pellatum). 3 (îf pergonie) Muşcată1 (Pelargonium grandiflorum). pelargoniu sn vz pelargonie
pelasg, ~ă [At: RUSSO. S. 89 / Pl: -sgi, -sge / E: fr pelasge) 1 smf Persoană aparţinând unor triburi care. din timpuri străvechi, au populat partea de sud a Peninsulei Balcanice, litoralul de apus al Asiei Mici. precum şi câteva insule din această regiune. 2 smp Populaţie a triburilor care locuiau în regiunile enumerate mai sus. 3 a Care aparţine pelasgilor (1) Si: (rar) pelasgic (1). 4 a Privitor la pelasgi (1) Si: (rar) pelasgic (2).
5	a De la pelasgi Si: (rar) pelasgic (3).
pelasgic, ~ă a [At: MURNU. I. 43 / V: ~azg~ / Pl: -ici, -ice / E: ngr neXaoyiKâq] 1-3 (Rar) Pelasg (3-5). pelavră sfvz pelagră pelazgic, ~ă a vz pelasgic pelărgos, -oasă a, smf vz pelagros pelcar sn vz pilcar pelcă sf vz pilc peleac s vz pelagră peleacă sfvz păleacă
peleag, ~ă [At: ŢICHINDEAL. F. 355/21 / V: ~eg, pil-, pileg I Pl: -egi, -ege, (5) -uri / E: cf pilug] (Trs; Ban) 1 a (D. fiinţe sau d. părţi ale corpului lor) Care este fără păr. 2 a (Spc) Chel. 3 a (D. păsări) Care este fără pene
987
PELEAGĂ
Si: golaş. 4 a (îs) Grâu - Specie de grâu nedefinită mai îndeaproape. 5 snp (Olt) Teren despădurit. 6 a (Fig; d. oameni) Fără bani Si: sărac. 1 a (Fig; d. oameni) Care este fără căpătâi Si: haimana, pe leagă sf vz pelagră peleagră sfvz pelagră pelecan sm vz pelican peltgy ~ă a vz peleag pelegrin sm vz peregrin pelegrina v vz peregrina pelegrinagiu sn vz peregrinaj pelegrinaj sn vz peregrinaj pelelea.că sf vz păleacă pelence sfvz pelincă peleniţă sf vz peliniţă
pelerin1 sm [At: I. GOLESCU, C. / Pl: -/ / E: îr pelerin] 1-2 Persoană care întreprinde un pelerinaj (1-2) Si: (înv) peregrin (1-2). 3 (Rar) Peregrin
(3).
pelerin2 sn vz pelerină pelerinagiu sn vz pelerinaj
pelerinaj sn [At: I. GOLESCU. C. / V: (asr) ~agiu (PI: -agii) / Pl: -e şi (rar) -uri / E: fr pelerinage] 1-2 Călătorie la un Ioc (considerat sfânt sau) de mare importanţă istorică ori culturală Si: (înv) peregrinaj (1-2). peregrinare (1-2), peregrinat (1-2). 3 Călătorie prin diferite locuri îndepărtate. 4 Trecere continuă Si: perindare. 5-6 (Rar) Loc unde se face un pelerinaj (1-2).
pelerină sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) pelerin sn (reg) pereli- / Pi: -ne şi (rar) -ni / E: îr pelerine] 1 Haină largă, de lungimi variabile, fără mâneci, dar care acoperă deopotrivă corpul şi mâinile. în formă de clopot, adesea cu glugă, care se poartă peste altă îmbrăcăminte. 2 Haină de forma unei pelerine (1).din material impermeabil, purtată pentru a se feri de ploaie. 3 (Iuz) Guler mare care acoperea umerii şi care se purta peste palton sau peste rochie.
pelerinuţă sf [At: CAZIMIR. GR. 131 / Pl: -ţe i E: pelerină + -uţă] 1-6 (Şhp) Pelerină (1-3) (mică).
peleş, ~ă [At: CORESI. PS. 120/4 / Pl: -uri, -i, ~e i E: ser peles] 1 snm (îvr) Ciucure. 2 snm (îvr) Franj. 3 a (Reg; îs) Oaie -ă Oaie cu lâna lungă. 4 sn (Reg) îndoitură de sus a pantalonilor ţărăneşti, prin care trece brăcinarul. 5 sn (Pex; reg) Brăcinar. 6 sn (Olt) Şnur care se petrece pe la mijlocul cămăşii naţionale, pentru a o strânge pe corp.
peleşei smp [At: DDRF / E: peleş + -ei] (Bot; reg) Ghiocei-bogaţi (Leitcojum aestivus). pektâ sf[At: DN3 / Pl: -te / E: eg pellet] Granulă obţinută prin peletizare. peletic1 sn [At: DAME. T. 73 / PI: Ace / E: net] Pensulă folosită în olărie pentru tragerea brâurilor, pictarea motivelor decorative etc.
peletic2 sn [At: LEXIC REG. 31 / Pl: ~ice / E: net] (Reg) Bucăţi de sânge închegat.
peletiuc sn [At: LEXIC REG. II. 121 / Pl: -uri / E: net] (Mol) Pânză de păianjen plina de praf. care atârnă prin casele neîngrijite.
peletizare sf [At: LTR2 / Pl: ~zăn / E: net] Procedeu de aglomerare mecanică a minereurilor şi a concentratelor umede şi foarte fine. care constă în rostogolirea materialului în tambure rotative. în timpul căreia particulele minerale se lipesc între ele.
pelican sm [At: HERODOT (1645) 114 / V: (înv) sm / Pl: -/ / E: lat pelecanus, îr pelican] 1 Pasăre mare acvatică, migratoare, din ordinul palmipedelor, cu penele albe. cu ciocul lung şi puternic şi cu un sac elastic de piele galbenă sub cioc. în care adună peştii cu care se hrăneşte Si: babiţă, (înv) nesăturat. (îvr) neiasită (Pelecanus onocrotafus). 2 (Is) ~ creţ Specie de pelican cu punga de sub cioc de culoare roşie, care are pe ceafă şi pe partea posterioară a gâtului pene creţe (Pelecanus crispus).
pelicanol ss [ At: LTR2 / E: pelican + ol] (Dc) Produs sub formă de pastă preparat pe bază de dextrină şi de glucoză. care serveşte la lipitul hârtiei şi cartonului Si: lipici, pelicioaj ă sf vz policioară
pelicular, -ă a [At: DN' / Pl: ~~i, ~~e / E: îr pelliculaire] 1 Care se referă la peliculă. 2 Care este în formă de peliculă.
peliculă sf [At: BARCIANU / A şi: (rar) -culă / Pl: ~le IE: frpellicule]
1	Membrană subţire. 2 Membrană care separă două medii. 3 (Frr) Mătreaţă1.4 Strat subţire, pojghiţă dintr-o anumită substanţă, depusă sau formată pe suprafaţa altei substanţe. 5 (Şîs ~ fotografică, -cinematografică) Bandă subţire şi flexibilă de celuloid sau de alt material sintetic, acoperită cu un strat de substanţă fotosensibilă şi utilizată în industria fotografică şi cinematografică. 6 (Pex) Film cinematografic considerat ca gen de spectacol.
pe Ucu logen, ~ă a [At: LTR2 / Pl:	~e f E: peliculă + -gen] (D.
substanţe organice) Care. aplicat în stare lichida pe suprafaţa unui coip solid, formează pe acesta, după uscare, un strat protector sau ornamental.
pelie i/[At: DDRF / P: -li-e f Pl: -ii f E: net] (Pes) Unealtă cu care se susţin pripoanele sau năvoadele sau pe care se întind plasele pentru uscat şi reparat. pe li metru sn vz perimetru
pelin [At: N. TEST. (1648). 309715 / V: (reg) pil~ / Pl: -i şi (18-20) -uri / E: bg neAHH] 1 sm (Reg: şîc —alb, —adevărat, '-bun, —de-grădină, —de-rusalii, —negru, —verde) Plantă erbacee din familia compozitelor, mirositoare şi cu gust amar. cu rizom ramificat, cu tulpină dreaptă şi înaltă, cu frunze compuse, spintecate, păroase şi cenuşii şi cu flori galbene, folosită în medicină şi la prepararea unor băuturi alcoolice Si: iarba-fiărelor, lemnul-Domnului, peliniţă (4). peliş3 (Artemisiă absinthium). 2 sm (Bot; reg; şîc —alb, —mic) Peliniţă (1) (Artemisia austriaca). 3 sm (Bot; reg. şîc —mic) Peliniţă (2) (Artemisiă pontică). 4 sm (Reg; şîc —de-maturi, —de-purici) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori verzui, dispuse în capitule ovale, care creşte prin locuri nisipoase şi din care se fac mături Si: (reg) peliniţă (3) (Artemisiă scopăriă). 5 sm (Bot; reg; şîc —de-câmp, —păsăresc, —sterp, Mil-calului, —negru) Pelinariţă (Artemisia vulgaris). 6 sm (îc) —maritim Plantă cu frunzele argintii, păroase, strânse în formă de tufă deasă la baza lujerului care poartă florile (Artemisia maritimă). 1 sm (Reg; îc) —nemirositor (sau de-drumuri) Plantă cu tulpina aproape lemnoasă, culcată şi ramificată de ia bază. cu florile galbene-roşietice, care creşte pe câmpuri nisipoase (Artemisiă campestris). 8 sm (Bot; reg; îc) —alb Pelinuţă (Artemisia petrosa). 9 sm (Bot; reg; îc) —domnesc Lemnul-Domnului (Artemisiă ăbrotanum). 10 sm (Bot; reg; îc) —bun Lilicele (Iberis ătnara). 11 sm (Bot; reg; îc) —nemţesc Floare de grădină nedefinită mai îndeaproape. 12 sm (Fig) Amărăciune. 13 sm (Fig) Durere.
14	sm Necaz. 15 sm (Bot; reg) Crizantemă (Chrysanthemum indicium).
16	sm (Bot; reg) Liliac (Syringă vulgaris). 17 sm (Bot; reg) Plevaiţă (Xeranthemum annuum). 18 sm (Bot; reg) Plevaiţă (Xeranthemum foetidum). 19 sm (Bot; reg) Rogoz. 20 sm (Reg) Varietate de struguri nedefinită mai îndeaproape. 21 sn (Şîs ~ de mai) Vin cu gust amărui, obţinut prin tratarea lui. după anumite procedee, cu pelin (1). 22 sn Cantitate determinată de pelin (21). 23 sn Ceai foarte amar preparat din frunze de pelin (1) şi folosit în scopuri curative.
pelinariţă sf [At: BRANDZA, FL. 277 / Pl: -ţe / E: pelin + -ariţă] Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu flori galbene, folosită în medicină pentru proprietăţile ei toxice Si: (reg) pelin (5). iarbă-bărboasă, ])eliniţă-negră, ştir-negru, vătricel (Artemisia vulgaris).
pelinaş sm [At: H III. 139 / Pl: -i / E: pelin + -tu] 1-32 (Bot; şhp) Pelin (1-11,15-19) (mic).
pelinat, ~ă a [At: MOXA, 382/26 / V: -nit / Pl: -aţi, -e / E: pelin + -ăt] 1 (D. băuturi, mai ales d. vinuri) Preparat cu pelin (1) şi având un gust amar. 2 (Reg; pbl) Veninos.
pelincă sf[At: CIHAC. II. 250 / V: (reg) ~nje, ~lence sfp / PI: -nce f E: mg pelinka, ucr neAimca] 1 (Mol; Trs; lpl) Scutec. 2 (Prt; îs) Abia ieşit din -ci Om foarte tânăr şi fără experienţă. 3 (îs) -ncile Domnului Turte subţiri şi rotunde, făcute din aluat nfedospit, îndulcite cu miere sau cu zahăr şi presărate cu miez de nucă. tradiţionale la creştini. în ajunul Crăciunului Si: pelincuţele (2) Domnului.
988
PELVIPERÎTONITĂ
pelincuţă sf [At: PAMFILE. CR. 4 / Pl : -ţe l E: pelincă + -uţă] (Reg; şhp) 1-2 Pelincă (1). 3 (îs) -rele Domnului Pelincă (3).
pelingher sn [At: GR. BĂN. 1195 / Pl: ~i l E: mg pellenger] (Ban) Om de nimic. pelinit, a vz pelinat
pelimţă sf[At: PISCUPESCU. O. 304/8 / V: (reg) ~len~ l Pl: -te l E: pelin + -iţă] (Bot) 1 Mică plantă erbacee, cu frunzele păroase şi albicioase, cu florile gălbui Si: (reg) pelin (2) (Artemisia austriaca). 2 (Şîc ~ţa-mielului) Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunzele alburii pe partea inferioară, cu flori galbene, dispuse în capitule Si: (reg) pelin (3). iarba-sfintei-Sofia (Artemisia pontica). 3 (Reg) Pelin (4) (Artemisia scoparia). 4 (Reg) Pelin (1) (Artemisia absinthium). 5 (îc) —neagră Pelinariţă (Artemisia vulgaris). 6 (Reg; îc) —grecească Tămâiţă (Chenopodium Botrys). 1 (Reg; şîc —minunţică) Planta Camphorosma ovata. pelinje sfp vz pelincă
pelinuţă sf[At: BORZA. D. 24 / Pl: -ţe / E: pelin + -uţă] Mică plantă erbacee cu tulpina şi frunzele păroase, alburii, cu fiori galbene mirositoare, care creşte pe stâncile calcaroase şi prin locurile pietroase Si: (reg) pelin (8) (Artemisia petro sa).
peliş1 s [At: CHEST. V, 26 / Pl: net / E: net] Mlădiţă de cireş crescută într-un an.
peliş2 s [At: DIACONU. P. 38 /V: ~iu$ / Pl: net / E: net] (Moi) Crestătură făcută de ciobani în partea laterală a urechii oilor, ca semn de recunoaştere.
pehş3 sm [At: CHEST. V, 9 / Pl: -i / E: net] (Reg; pbl) Pelin (1) (Artemisia absinthium).
peht sn [At: LTR2 / Pl: -e / E: frpelite] (Gig) Material detritic. constituit din particule de dimensiuni foarte mici, care formează sedimente şi roci ca nămoluri, argile etc.
pelitar s [At: H XII, 174 / Pl: net / E: ns cf păretar] (Reg) Ţesătură ţărănească nedefinită mai îndeaproape.
' pelrn sf [At: RĂDULESCU-CODIN. î. 354 / Pl: ~te / E: pola' + -iţa] 1-2 (Şhp) Pală1 (1) (mică). peliuş s vz peliş2 pelivan sm vz pehlivan pelivănesc, ~e&scă a vz pehlivănesc pelivăme sfvz pehlivănie pelvedea sf vz pervedea pelm sn vz pilm
pelniţă sf[At: VARONE. D. 123 / A: net / Pl: -e l E: net cf perinită] (Reg) 1 Horă nedefinită mai îndeaproape. 2 Melodie după care se joacă pelniţa (1).
peloid sn [At: DN3 / P: -lo-id / Pl: -e f E: ger Peloide] (Lpl) Substanţe rezultate din procese geologice, care se găsesc în stare fină în nămoluri şi se folosesc pentru comprese şi băi.
peloidoterapie sf[At: DN"* / P: -lo-i- / G: -i l Pl: ~i/ / E: net] (Med) Fangoterapie.
peloponezian, ~ă [Aî: SFC II. 218 / P: -zi-an / Pi: -icni, -iene / E: fr peloponnezien] (Rar) 1 smf Locuitor al Peninsulei Peioponez. 2-3 smf a (Persoană) care esîe originară din Peioponez. 4 smp Populaţie din Peioponez. 5-6 a Care se refera (la Peioponez sau) la peloponezieni (4).
7-8 a Care aparţine (Peloponezului sau) peloponezieniior (4).
pelorie sf [At. DN3 / Pl: -ii l E: ger Pe lor ie] (Big) Schimbare a formei unui organ.
pelotă sf[At. DN3 / Pi: -te / E: sp pelota. fr pelote) 1 Perniţă în care se înfig ace. 2 Joc sportiv originar din regiunile bascilor, care consîă în aruncarea unei mingi de cauciuc brut, cu mâna sau cu o rachetă, înîr-un perete, de unde trebuie să ricoşeze într-un anumit sector al terenului. 3 (Prc) Mingea care se foloseşte la jocul peloîa (2). peloton sn vz pluton
pelsci sp [Aî: BORZA. D. 98 / E: net] (Bot; reg) Ghiocei-bogaţi (Leucojum vernum).
peltat, ~ă a [At: CADE / Pl: -aţi, -e i E: lat peltatus] (D. frunze) Care are limbul fixat de peţiol către mijlocul feţei sale inferioare.
peltă sf[At: ARISTIA, PLUT. / Pl: -te / E: lat pelta) (Ltî; rar) Scut mic.
peltea ^/‘[At: POLIZU / V: (înv) be~ / Pi: -ele / E: tc pelte, ngr neXxiq, VLxeXtiq] 1 Jeleu preparat din zeamă de fructe şi pecîine, amestecat cu zahăr şi fiert până capătă consistenţa unei paste transparente, bine legate.
2	(Fig) Expunere orală sau scrisă prolixă şi inutil extinsă. pelteag,	a vz peltic
peltec, ~ă a vz peltic
peltic, ~ă a [At: POLIZU / V: (reg) ~teag, ~tec / Pl: -ia, -ice / E: tc peltek] 1 (D. oameni) Care rosteşte defectuos anumite consoane Si: săsâit, (reg) cepeleag. 2 (D. vorbire, cuvinte etc.) Care reflectă rostirea defectuoasă a anumitor consoane. pelticăi vi [Aî: ŞIO II j. 289 / Pzi: -esc / E: peltic + -ăi] (îvr) A pei ti cari. pelticări vi [At: CADE / Pzi: -resc l E: drr pelticărie) (Rar) A ros îi defectuos anumiîe consoane Si: (îvr) a pelticăi.
pelticărie sf [At: TDRG / Pl: -ii / E: peltic + -arie] (Rar) Vorbire specifică omului peltic. pelticeală sf{At: DM / Pi: -eli / E: peltici + -eală] (Rar) Pelticie. peltici vr [At: TDRG / Pzi: ~ce5'c / E: peltic] (Rar) 1 A deveni peltic.
2	(Pex) A vorbi cu greutaîe.
pelticie sf [Aî: ŞIO II,, 289 / Pl: ~i/ / E: peltic + - ie] Defect al omului peltic Si: (rar) pelticeală.
peltinerv, ~ă a [At: DL / Pi: -i, -e / E: fr peltinerve] (Boî; d. frunzele pelîate) Cu nervuri ramificate în formă de raze de la centru spre periferie. peltiţă sfvz petliţă
pelţ sn [At: LEXIC REG. II, 41 / Pl: -uri / E: net] (Reg) 1 Glastră. 2 Muşcată (Pelargonium).
pelucid, ~ă a [Aî: DN2 / Pl: -izi, -e / E: fr pellucidus] (Rar) 1 Transparent 2 Translucid. 3 Clar. pelungoasă sfvz prelungoasă
pelur si, ain [Ai: LTR2 / E: fr pelure] 1-2 (Şîs hârtie -) (Hârtie) care esîe foarte subţire şi uşor îransparentă, folosită pentru copii la maşina de scris.
peluză v/TAt: REBREANU. R. 1.80 / Pl - -ze /E: frpeluse] 1 Suprafaţă de îeren. înîr-o grădină, înîr-un parc eîc.. acoperiîă cu iarbă deasă şi scurtă, uneori şi cu flori Si: gaz.on. 2 (Rar; îs) ~ de flori Porţiune dintr-o peluză (1). de obicei de formă dreptunghiulară, culţivaîă cu flori. 3 Fiecare dintre cele două porţiuni ale tribunelor unui stadion situaîe în spatele porţilor terenului de joc. pelvan sm vz pehlivan
pelvectomie sf [At D. MED. / Pl: ~i/ / E: fr pelvectomie] Operaţie chirurgicală care consîă în exîirparea unor organe care se află în bazin.
pelvi- [Aî: DN3 / E: ml pei vis] Element prim de compunere savantă cu semnificaţiile: 1-2 (Care se referă ia) bazin (4).
pelvian,~ăa [At: KRETZULESCU, A. 67/2 / V: (înv) ~ie« / P: -vi-an ! Pl: -ieni, -iene / E: fr pelvien] 1 Care aparţine peîvisului. 2 Privitor la pei vis. 3 Din regiunea peîvisului. 4 (îs) Oase -iene Oase care formează bazinul omului şi al animalelor vertebrate superioare. 5 (îs) Centură ~ă Centură osoasă formată din cele două oase coxaie care leagă membrele inferioare de coloana vertebrală. 6 (Med; îs) Prezentare (sau prezentaţie, poziţie) -ă Poziţie a fătului la naştere, cu bazinul înainte.
pelvicelulită sf [At: DN3 / Pl: (rar) -te / E: fr pelviceHulite] (Med) Inflamaţie a ţesutului celular al bazinului (4). pelvien, ~ă a vz pelvian
pelvigrafie sf ]At: DEX-S / Pl: ~i/ / E: fr pelvigraphie] Pelvimeîrie. pelvimetrie sf [Aî: DEX-S / Pl: -ii / E: fr pelvimetrie] Metodă obsîeîricală de măsurare a peîvisului Si: pelvigrafie.
pelvimeti u sn [At: DEX-S / Pi: -re / E: fr pelvimetre] Insîrumenl folosiî în pelvimeîrie.
pelviperitonită sf [Aî: DER / Pi: -te i E: fr pelviperitonite] Boală infecţioasă care consîă în inflamaţia periîoneului care căptuşeşte bazinul.
989
PELVIS
pelvis sn [At: BIANU. D. S. / Pl: -uri / E: lat pelvis] 1 Parte a scheletului uman situată la baza trunchiului, formată din cele două oase coxale şi din osul sacru. 2 (Pex) Cavitate cuprinsă între oasele amintite mai sus Si: bazin.
pelvitoniie sf [At: DN2 / Pl: ~i/ / E: fr pe Ivit o mie) Operaţie chirurgicală efectuată pe oasele şi articulaţiile bazinului. în scopul lărgirii iui temporare, pentru a înlesni actul naşterii. pemant sn vz pământ
pembe [At: I. IONESCU. C. 36/11 / V: (îvr) -ea. ~mpe / E: tc pembe, ngr Tiefini] 1-2 si (înv) Culoare (roşie deschisă sau) roz Si: trandafiriu.
3	ain (Asr) Roşu deschis. 4 ain (Asr) Roz. 5 ain (Fig; fam) Bizar. 6 ain (Fig; fam) Extravagant. pembe a ain vz pembe
pembiu, ~\e a [At: ŞIO II-,. 289 / V: (reg) pini-, pimpiu / Pl: ~i/' / E: pembe + -iu] (îrg) De o culoare care se apropie de pembe (2). pemelnic sn vz pomelnic pemeniţă sfvz pivniţă perne niean, -a sfvz pământean pemenieaşîe av vz pământeste pementcsc, -ească vz pământenesc pemfig s vz pemfigus
pcmfigus s [At: BIANU. D. S. / V: (îvr) pemfig (A: net) / Pl: net / E: fr pemphigus] Boală de piele caracterizată prin apariţia pe piele şi pe unele mucoase a unor băşici pline cu lichid, care provoacă mâncărime. pemincior sn vz pămâncior pemintean, -o a vz pământean pemintesc, ~<?asca a vz pământesc perniţă sfvz pivniţa pemnez sn vz pecmez
pemtii vi [At: L. ROM. 1959. nr. 6, 52 / Pzi: -nesc I E: net] (Reg) A leşina. pemniţă sfvz pivniţă
pempant, -ă a [At: REBREANU. R. I. 60 / V: pim~ / Pl: -nţi, -e / E: frpimpant] (Frm; im) 1 Aranjat cu gust, elegant. 2 Atrăgător, seducător. pempe ain vz pembe
pempers snm [At: MDA ms / P: -părs / Pl: -uri, (nrc) -rşi / E: eg pempers] 1 Scutec de unică folosinţă pentru bebeluşi, din material absorbant dublat cu material impermeabil, prevăzut cu sistem de fixare pe corp. 2 (Med) Scutec asemănător, pentru oamenii maturi care suferă de anumite boli.
pempiusie sf [At: (a. 1792) CAT. MAN. II. 630 / Pl: ~i/ / E: ngr 7tep,7novaia] (Grî) Chintesenţă. pemsel sn vz pensulă
pena vt [At: MON. OF. (1906). 31 / E: penă] 1-2 (Jur; rar) A penaliza (1-2). penagiu sn vz penaj
penaj sn [At: SANDU-ALDEA. U. P. 1 28 / V: (înv) ~agiu / Pl:	şi
-uri / E: fr pennage] 1 (Rar) Panaş. 2 (Csc) Totalitate a penelor1 unei păsări Si: (rar) penet (1), penis (2). penal1 sn vz penar
penal2, ~ă a [At: I. GOLESCU. C. / Pl:	-e	/	E:	lat	poenalis,	fr penal]
1	(D. legi) Care se ocupă de infracţiuni şi prevede pedepsele aplicabile fiecărui împricinat în raport cu gravitatea infracţiunii comise. 2 Care are un caracter represiv. 3 (îs) Drept - Ramură a ştiinţei dreptului care se ocupă de normele juridice cu caracter represiv. 4 (îs) Cod (sau. înv. codice)
-	sau (înv) condică -ă Ansamblu al principalelor norme juridice care definesc infracţiunile şi stabilesc sancţionarea lor. 5 (îas) Carte care cuprinde codul penal (4). 6 (îs) Fapt - Infracţiune. 7 (îs) Sancţiune (sau pedeapsă) -ă Pedeapsă prevăzută de codul penal. 8 (îs) Clauză -ă Clauză prin care părţile unui contract evaluează, anticipat, prin apreciere, daunele ce se cuvin creditorului, în caz de neexecutare. executare cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiilor contractului Si: penalitate (3).
penaliceşte av [At: COD. PEN. R. P. R. 6 / E: penal2 + -iceşte] 1 Din punct de vedere penal2 Si: (rar) penalmente (1). 2 Sub raportul penalităţii (1) Si: (rar)penalmente (2). 3 (Pex) în mod represiv Si: (rar) penalmente
(3).
penahst, ~ă smf [At: STANCU. R. A. IV. 385 / Pl: -işti. -e / E: fr penaliste] Jurist specializat în probleme de drept penal2.
penalitate sf] At: CONCORDIA. 18'/15 / Pl: -taţi / E: fr penalite] 1 Situaţie de a fi pasibil de o pedeapsă judiciară. 2 (Pex) Pedeapsă juridică aplicată. 3 (Spc; şîs ~ convenită) Clauză penală2 (8). 4 (Şîs ~ bănească) Situaţie de a fi pasibil de o despăgubire în bani. 5 (Pex; îas) Despăgubire în bani. 6 (Pex; îas) Amendă. 7 (Spt; rar) Penalizare (6).
penaliza vt [At: DM / Pzi: ~zez / E: fr penaliser] 1-2 (A prevedea sau) a aplica o anumită sancţiune penală Si: (rar) a pena (1-2). 3-4 (A prevedea sau) a cere o anumită despăgubire bănească. 5 A amenda. 6 A aplica o anumită sancţiune pentru încălcarea regulamentului de joc sau a normelor prevăzute de un concurs sportiv.
penalizare ^/‘ [At: DM / Pl: -zări / E: penaliza] 1-2 (Prevedere sau) aplicare a unei anumite sancţiuni penale Si: (rar) penalizaţie (1-2). 3-4 (Prevedere sau) cerere a unei anumite despăgubiri băneşti Si: (rar) penalizaţie (3-4). 5 Amendare. 6 Aplicare a unei anumite sancţiuni pentru încălcarea regulamentului de joc sau a normelor prevăzute de un concurs sportiv Si: (rar) penalitate (7).
penalizat, -ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e ! E: penaliza] 1 Căruia i s-a aplicat o sancţiune penală. 2-3 Care a fost obligat să plătească (o despăgubire sau) o amendă. 4 (Spt) Căruia i s-a aplicat o sancţiune pentru încălcarea regulamentului de joc sau a normelor prevăzute de un concurs sportiv.
penalizator, ~oare a [At: DEX-S / Pl: -ori, -oare / E: penaliza + -tor] 1-6 Cu caracter de penalizare (1-6).
penalizaţie sf [At: DN2 / Pl: -ii / E: fr penalisation] 1-4 (Rar) Penalizare (1-4).
penalmente av [At: IORDAN. L. R. A. 190 / E: fr penalment] 1-3 (Rar) Penaliceşte (1-3).
penalii sn [At: IORDAN. L. R. A. 499 / S şi: -tv / Pl: -uri / E: fr. eg penalty] Lovitură de pedeapsă de la 11 m. la fotbal, de Ia 4 m. la polo. de la 7 m. la hambal etc.. dictată împotriva echipei care s-a făcut vinovată de comiterea unei greşeli grave în zona de apărare.
penar sn [At: BARCIANU / V: -a/ / Pl: -e / E: ger Pennal] Cutie paralelipipedică de lemn. de metal, de material plastic etc.. de obicei prevăzută cu despărţituri, în care se păstrează stilouri, pixuri, creioane etc.
penari sm vz pănar
penai, ~ă a [At: FLORA MOLD. I. 43 / Pl: -aţi, -e / E: lm pennatus, frpenne\ (D. frunze) Cu nervurile pornind perechi dintr-o nervură centrală.
penaţi- [At: DN ' / E: ml penatus] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „crestat1'.
penatifid, -ă a [At: DN° / Pl: ~\zi, -e / E: fr pennatifide] (D. frunze penate) La care diviziunile ating jumătate din lăţimea limbului.
penatipart\t,~ă a [At: DN*1 / Pl: -iţi. -e / E: îrpennatiparti] (D. frunze penate) La care diviziunile trec de jumătatea limbului, fără să atingă axa limbului.
penatisecat,~ă a [At: DN3 / Pl: -aţi, -e / E: fr pennatiseqiie] (D. frunze penate) La care diviziunile ating nervura mediană.
penaţi smp [At: NEGULICI / E: lat penates, fr penates] 1 (Mit) Zei protectori ai căminului şi ai familiei la romani,care erau veneraţi sub forma unor statui aşezate pe vatră. 2 (Fig) Casă părintească. 3 (Fig) Cămin.
penă A'/’[At: ASACHI. î. 25/2 / V: pină / Pl: -ne / E: lat poena, frpeine] (Ltî) 1 Pedeapsă (5). 2 Amendă. petice sm vz penny penche sn vz tenchi penchi sm vz pinchiu penchiu sm vz pinchiu penciu sm vz pinchiu
990
PENETRAŢIUNE
penddidă sf [Ai: ZILOT. CRON. 76/29 / E: ngr juevrâSa] (Gri; rar; îe) A sui la ~ A ridica într-un rang boieresc pe cineva. pendagon sn vz pentagon pendametru sn vz pentametru
pendant sn [At: DN2 / Pl: -e / E: fr pendant] Obiect care formează împreună cu altul o pereche simetrică. pendantiv sn vz pandantiv
pendar sm [At: ŞIO II,. 48 / Pl: -i / E: ngr Jievrâpa] (Grî) Monedă turcească echivalentă cu cinci parale sau cu cinci lei vechi, care a circulat şi în ţările române Si: (înv) beşlic. pendel sn vz pendul
pendeleu sn [At: CANDREA. Ţ. O. 7 / V: pin~, pindil~, pintil~ / Pl: -ee / E: mg pendely] (Trs; Mar) Fustă din pânză albă pe care o poartă pe sub fotă femeile de la ţară Si: poală, pendent, ~ă a vz pendinte pendentiv sn vz pandantiv
pendenţă sf [At: PROT. - POP.. N. D. / V: ~</iu~ / Pl: -te / E: lat pendentia] (îvr) Dependenţă.
pendinte ain [At: ARIST1 A. PLUT. / V: (rar) ~dcnt, ~a / E: lat pendens, -ntis, fr pendant] 1 Care este subordonat cuiva, care depinde de... 2-3 (D. chestiuni teoretice sau practice) Care n-a fost încă soluţionat (şi este în discuţie). 4 Care aşteaptă să fie rezolvat de un for competent. 5-6 (Spc;
d.	probleme în litigiu) Care (urmează să fie judecat sau) este în curs de cercetare. 7 Asupra căruia nu s-a pronunţat încă o hotărâre judecătorească. pendmţă sf vz pendenţă
pendul sn [At: CR (1829). 1981 /19 / V: -a sf (înv) ~del,pan~ l Pl: -e / E: îi pendule, lat pendulus, ger Pendel(uhr)] 1 (îf pendula; şîs ceas cu -) Ceas de perete sau de masă. a cărui mişcare este reglată de un pendul
(3)	şi care de obicei marchează orele şi jumătăţile de oră prin sunete. 2 (îs) -ă astronomica Aparat de măsură a timpului bazat pe izocronismul micilor mişcări ale pendului matematic. 3 Corp solid, suspendat într-un punct fix. care execută mişcări oscilatorii (într-un plan fix) de îndată ce este scos din poziţia de echilibru stabil. 4 (Pex) Dispozitiv sau piesă a unui mecanism, a cărui oscilaţie reglează mişcările unei maşini sau ale unui instrument. 5 (Spc) Limbă a pendulului (1). 6 (îs) ~ matematic (sau ideal. simplu) Aparat alcătuit dintr-un corp de dimensiuni foarte mici (considerat ca un punct material greu) atârnat la unul dintre capetele unui fir extensibil şi subţire, astfel încât, sub acţiunea propriei sale greutăţi, oscilează în jurul celuilalt capăt fix al firului. 7 (îs) ~ fizic (sau compus, real) Pendul (3) considerat ca fiind compus dintr-o infinitate de pendule simple de lungimi diferite. 8 (îs) -ul lui Foucault Pendul matematic al cărui punct de suspensie participă la mişcarea de rotaţie diurnă a pământului. 9 (îs) ~ electric Pendul (3) care este folosit ca electroscop.
10	(îs) ~ compensator Pendul matematic astfel construit încât să păstreze, la orice temperatură, aceeaşi lungime.
penduh vi [At: TEODOREANU. M. U. 27 / Pzi: -lez / E: pendula] 1 (D. pendule) A se mişca alternativ, la intervale regulate şi în sensuri opuse Si: a oscila (1). 2 (Pgn; d. alte obiecte, d. oameni) A face mişcări lente, asemănătoare cu acelea ale pendulului (3). alternativ în direcţii opuse Si: a se balansa, a se legăna. 3 (Fig; rar; d. populaţii) A migra mereu dintr-un loc în altul şi înapoi, la anumite intervale de timp. 4 (Fig; d. oameni) A trece uşor de la o stare la alta. a fi instabil Si: a oscila. 5 (Fig; d. oameni) A nu putea să ia o hotărâre.
pendular, a [At: SOARE, MAS. 87 / Pl:	~e / E: pendul + -ar cf
fr pendulaire] 1 (D. organe de maşini, sisteme tehnice etc.) Care are o mişcare ca de pendul (3). 2 (D. mişcarea unor organe de maşini) Care este specifică mişcării pendulului Si: oscilant (1). oscilatoriu. 3 (Fig) Care se caracterizează prin treceri periodice de la o stare la alta şi înapoi.
pendulare sf [At: IBRĂILEANU. A. 123 / Pl: -lari / E: pendula] 1 Oscilaţie a unui pendul (3) sau a unui obiect asemănător cu un pendul faţă de poziţia de echilibru. 2 (Pgn) Legănare a unei persoane. 3 Variaţie lentă, oscilantă a valorii unei mărimi în jurul unei valori medii sau al unei
valori de referinţă. 4 (Fig) Trecere periodică dintr-un loc într-altul a unei populaţii Si '.fluctuaţie. 5 (Fig) Trecere bruscă şi periodică de la o stare la alta şi invers. 6 (Fig) Trecere frecventă a unei persoane de la o stare la alta. 7 (Fig) Imposibilitate a unei persoane de a lua o hotărâre.
pendulanst, ~ă .v/?7/'[At: NOM. PROF. 31 / PI: -işti, -e / E: pendular + -ist] Muncitor calificat care lucrează la un ferăstrău mecanic. pendulă sfv z pendul pene pp, c vz până
peneag sn [At: ŞEZ. IX. 34 / Pl: -uri / E: net] (Mol) Parte a cizmei situată deasupra călcâiului, de care se prinde pintenul.
penel sn [At: HELIADE. GR. P. 39/17 / Pl: -uri, -e / E: it pennello]
1	Pensulă mică având coada subţire şi lungă, cu care se pictează Si: (rar) pană1 (29). 2 (Fig) Stil. mod de a picta, măiestrie artistică specifică unui pictor. 3 (Pan; rar) Smoc de fire de păr care atârnă sub organul genital la cerb. la căprior, la mistreţ etc.
penele sfp [At: I. CR. VI. 313 / E: ns cf pană1} (Mol) Fâşii de tei din care se fac funii, odgoane.
peneplenă .v/‘[At: ONCESCU. G. 36 / Pl: -ne / E: îi peneplaine] (Gig) Formă de relief relativ netedă, larg ondulată, cu porţiuni mai înalte, rezultată în urma acţiunii de nivelare, prin eroziune şi denudaţie. exercitate asupra regiunilor muntoase de cutări vechi.
peneplenizare sf [At: MG I. 161 / Pl: -z.ari / E: peneplenă + -izare] (Gig) Fenomen de reducere a înălţimilor relative ale unei regiuni până la nivelul fundului văilor şi de secţionare a formelor accidentale de relief din partea superioară a acestor înălţimi.
peneplenizat, ~ă ă [At: MG I. 153 / Pl: -ati, -e l E: peneplenizare css] (Gig; d. regiuni muntoase vechi) 1 Care a suferit acţiunea de peneplenizare. 2 Care este transformat în peneplenă.
penet sn [At: EMINESCU, O. IV. 280 / Pl: -uri / E: pană1 + -et] 1 Penaj (2). 2 Totalitate a penelor1 din coada unei păsări.
penetra [At: MARIN. F. 4/26 / Pzi: ~rez. 3 şi (înv) penetra / E: fr penetrer, lat penetrare] (Liv) 1-4 vti A pătrunde (în adâncime sau) până în partea opusă. 5 vr (Spc; d. două corpuri sau două suprafeţe) A se întrepătrunde intersectându-se după linii frânte sau curbe. 6 vi (D. lumină, căldură) A se răspândi în ceva. 7 vi (D. minte) A înţelege în profunzime
o	idee.
penetrabil, -a a [At: STAMATI. D. / Pl: -i, -e / E: fr penetrable] 1-2 Care poate fi străbătut (cu uşurinţă) de ceva. 3 Care lasă să treacă prin sine ceva. 4-6 Care poate primi în masa lui (un corp.) (un element sau)
o	substanţă străină. 7 (Rar; d. privire) Pătrunzător (1).
penetrabilitate sf [At: PROT. - POP.. N. D. / Pl: -taţi / E: penetrabilite] 1-6 însuşire de a fi penetrabil (1-6).
penetrant, -a a [At: PROT. - POP.. N. D. / Pl: -nţi, -e / E: îr penetrant] (Liv) 1-2 Pătrunzător (1-2).
penetrantă sf [At: LTR2 / Pl: -ţe / E: fr penetrance] 1-3 (Rar) Penetrare (1-3).
penetrare sf [At: MURGOCI - LUDWIG. M. 37 / V: (înv) -atiune / E: frpenetration] 1-2 Pătrundere (în adâncime sau) până în partea opusă Si: peuetrăuţă (1-2), penetraţie (1-2). răzhatere, străbatere, străpungere.
3	(Spc) întrepătrundere a două corpuri sau a două suprafeţe care se intersectează după linii frânte sau curbe Si: (liv) penetraţie (3). (rar) penetrantei (3). 4-6 (Infiltrare.) (extindere sau) circulaţie a luminii, căldurii într-un spaţiu Si: penetraţie (4-6). 7 (Fig; rar) Pătrundere în profunzime cu mintea a unei idei.
penetrat, ~ă a [At: DLR / PI: -aţi, -e / E: penetra] 1 în care ceva a intrat în adâncime. 2 Care a fost străbătut de ceva până în partea opusă.
3	în care s-a infiltrat ceva. 4 în care s-a extins ceva. 5 Care se întrepătrunde cu altceva.
penetraţie sf [At: MURGOCI - LUDWIG. M. 37 / V: -iune / Pl: -ii / E: fr penetration] 1-6 Penetrare (1-6). 7 (îs) Arteră de - Arteră de circulaţie prin care se pătrunde într-o localitate. penetraţiune sfvz penetraţie
991
PENETROMETRU
penetrometru sn [At: DEX-S / PI: -re l E: fr penetrometre] Aparat pentru determinarea rezistenţei la pătrundere a bitumurilor, a unsorilor consistente etc. peneteluş sn vz pinţăluş peneţîluş sn vz pinţăluş pengea sf vz pingea pengeli v vz pingeli
pengheu sm [At: BL IL 59 / V: (reg) păngăn i E: mg pengo] (Trs) 1-2 (Monedă de metal sau) bancnotă maghiară. 3 (Ie) A nu face (nici) un ~ găurit A nu valora nimic. pengică sf vz pingică
peni vr [At: DRLU / Pzi: -nesc /' E: pană] 1 (îrg; c. i. păsări) A jumuli.
2	(Olt; c. i. fulgii penelor) A scărmăna. 3 (Buc) A baîe o pană1 pentru a despica sau pentru a detaşa o parte dm materialul respectiv. 4 (Buc) A fixa cu pene1 (71).
penian, ~ă a [At: DN'1 / P: -ni-an / Pl: -icni, -iene ! E: fr penien] Al penisului.
penibil, ~ă [At: HELIADE. D. J. 177/16 / V: (înv) ~hle / PI: -i, -e / E: fr penible] 1-2 av, a (Intr-un mod) care cauzează o foarte mare frământare sufletească sau suferinţă morală Si: amar (12-13). 3-4 av, a (Intr-un mod) care provoacă stări extrem de neplăcute, cu efect nedorit, foarte greu de suportat. 5-6 av, a (Intr-un mod) care face pe cineva să se simtă foarte încurcat, jenat, stingherit. 7 a (înv) Care cauzează suferinţă fizică, durere Si: chinuitor. 8 a Care se face cu greutate Si: anevoios, dificil, greu. 9 a Care cere un efort deosebit Si: extenuat, obositor.
penibilitate sf[At: DN'1 / Pi: (rar) -taţi / E: net] Caracter a ceea ce este penibil. penible a vz penibil
penicea sf [At: POP., ap GCR II. 327 / PI: -ele / E: pană1 + -icea] Penişoară (1). penicel sn vz pinţăluş penicil sn vz pinţăluş
penicilat sn [At: DN3 / Pl: ?/E: ml penicillatum] Aglomerare de perişori la extremitatea unui organ.
penicilic a [At: LTR2 / Pl: -ici, -ice / E: fr penicillinique] (îs) Acid -Substanţă cu acţiune antibiotică şi bacteriostatica puternică, produsă de unele ciuperci.
penicilinază sf [At: LTR2 / Pl: -ze / E: fr penicillinase) Enzimă care acţionează asupra penicilinei şi îi opreşte acţiunea antibiotică.
penicilină sf [At: CONTEMP. 1953. nr. 307. 5/6 / PI: -ne I E: fr penicilline] Substanţă extrasă din culturile unor ciuperci, care se prezintă sub formă de pulbere albă sau galbenă şi are acţiune bacteriostatică şi bac teri cidă.
penicilinemie *s/ [At: DN3 / P: -mi-e / G: -i / Pl: ~ii / E: fr penicilline mie] Prezenţă a penicilinei în sânge.
penicilinorezisîent,	a [At: DN-1 / Pl: -nţi, -e / E: cf fr
peniciUino-resistant] (D. microbi) Care şi-a pierdut sensibilitatea faţă de penicilină.
penicilinorezisîenţă sf [At: DEX-S / Pl: -ţe / E: fr penicillino-resistance] Pierdere a sensibilităţii unor microbi faţă de penicilină.
penicilinoterapie sf [At: DEX-S / Pl: ~i/ / E: fr penicillinotherapie] (Med) Tratament cu penicilină.
penicillium si [At: LTR2 / E: lat penicillium] Gen de ciuperci care se formează pe pâine, aluat etc. şi care elaborează substanţe antibiotice Si: mucegai.
penicioara sf[At: HODOŞ. P. P. 50 / Pl: -re i E: pană1 + -icioara] 1-20 (Reg; şhp) Penişoară (1-20). 21 (Ban) Peniţă (1).
-penie [At: DN3 / E: fr -penie] Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „lipsăl\ penig sm vz peaning
penin sn [At: LTR / S şi: pennin / Pl: -el E: pennine, ger Pennin] Mineral din grupa doritului, care formează cristale pe rocile metamorfice şi magmatice, fiind un constituent important al unor şisturi cristaline.
peninerv,~ă a [At: CADE / Pl: -i, -e f E: penninerve] (Rar; d. frunze) Care are nervuri penate. pening sm vz peaning peninsolă sfvz peninsulă
peninsular, ~ă [At: NEGULICI / V: (înv) ~iu sm, am I Pl: -i, -e / E: frpeninsulaire] 1 a Care se află pe o peninsulă. 2 a Ca o peninsulă. 3 a Care e specific unei peninsule. 4 a De peninsulă. 5-6 smf, a (Locuitor) al unei peninsule. 7-8 a (Spc) Care este specific (Peninsulei Italice sau) italienilor. 9-10 a (Spc) Care este specific (Peninsulei Iberice sau) spaniolilor. 11 Avw/‘(Spc) Italian. peninsularul sm, am vz peninsular
peninsulă sf [Ai: COSMOGRAFIE. 16/2 / V: (înv) ~solă, ~ură (Pl: -uri), ~nzulă / Pl: -le / E: lat peninsula, it penisola, fr peninsule] întindere de pământ care înaintează în mare ca o prelungire a uscatului, rămânând înconjurată din trei părţi de apă. pe nins ură sf vz peninsulă pemnzulă sfvz peninsulă
penis sn [At: ENC. ROM. / Pl: -uri / E: fr penis, lat penis] Organ genital masculin extern la om şi 1a unele animale, care serveşte şi la micţiune.
penis sn [At: BARONZI. I. L. III. 204/10 / Pl: -uri / E: pană1 + -iş] (Rar) 1 Panaş. 2 (Csc) Penaj (2). 3 Mulţime de pene1 căzute de la păsări.
penişă sf[At: DN'1 / Pl: -şe / E: frpeniche] Navă fluvială asemănătoare cu un şlep. folosită la transportul mărfurilor.
penişoară sf [Al: BELDICEANU. P. 99 / Pl: -oare / E: pană1 + -işoard] 1-20 (Şhp) Pană1 (1,20-23,27,36,38,61-62) (mica) Si: penicioara (1-20), peniţa (1-20),penuş (1-20). 21 (Reg) Numele mai multor specii de ciuperci nedefinite mai îndeaproape.
penitenciar, ~ă [At: KOGĂLNICEANU. S. A. 1105 / V: (înv) ~j‘er, ~nţiar / P: -ci-ar / Pl: -i, -e / E: fr penintencier, lat poenitentialis] 1 sn Loc în care sunt deţinute preventiv persoanele arestate, până la judecarea lor. sau în care acestea îşi execută pedeapsa penală privativă de libertate Si: închisoare. 2 a Care se referă la închisoare. 3 a Care aparţine închisorii.
4	a De închisoare. penitencier, ~ă sn, a vz penitenciar
penitent, ~ă [At: NEGULICI / Pl: -nţi, -el E: fr penitent, lat poenitens] 1-2 smf Persoană căreia îi pare rău de păcatele săvârşite (şi care. pentru a şi îe ispăşi, se supune unor privaţiuni sau pedepse) Si: pocăit. 3-4 a (Rar) (Ca) de penitent (1).
penitenţă sf [Ai: CALENDARIU (î 794). 30/15 / V: (înv) ~ţie, ~fmţă / Pl: -ţe / E: latpoenitentia, frpenitence, it penitenza] 1 (Rar) Pocăinţă.
2	(Bis) Pedeapsă, constând mai ales din post şi rugăciuni, impusă de preot, în urma spovedaniei celui care a păcătuit Si: canon. 3 (Spc) Privaţiuni şi chinuri trupeşti pe care unii călugări şi Ie impun,ducând o viaţă ascetică.
4	(Pex) Viaţă ascetică, plină de privaţiuni, pe care şi-o impune cineva. 5 (Pgn) Pedeapsă (2). 6 (Rar; îs) Haine (sau straie) de - Haine negre din ţesătură groasă, purtate de călugării asceţi care practică penitenţa (3). 7 (îe) A face ~ A executa canonul impus de preotul confesor pentru ispăşirea păcatelor. 8 (Fig; rar) Privaţiuni cauzate de sărăcie. 9 Abstinenţă. penitenţiar, ~ă sn, a vz penitenciar penitenţie sf vz penitenţă
peniţă i/[At: ISPIRESCU, L. 44 / Pl: -ţe şi (reg) -ţi / E: pană1 + -iţă]
1-20 (Şhp) Penişoară (1-20). 21 (Bis; Mar) Pană! (62). 22 (Mun) Ţandăra mică de lemn. 23 Mică placă de metal, concavă, terminată la unul dintre capete printr-un vârf despicat, celălalt fixându-se în toc. care serveşte la scrisul cu cerneală. 24-25 (Pgn) Toc (împreună cu peniţa 23). 26 (îs) Desen în - Procedeu de a executa un desen, de obicei în tuş negru folosind o peniţă (23) specială. 27 (îas) Lucrare executată prin procedeul descris mai sus. 28 (îcs) în - Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 29 (Rar) Scrib. 30-31 Două specii de plante erbacee acvatice, cu flori alburii dispuse în verticile cu spice, care cresc în ape adânci, stătătoare sau lin curgătoare Si: (reg) mălura bălţii (Myriopliyllum spicatum şi verticillatum). 32 (Bot; reg) Colilie (Stipa pennata). 33 (Bot; reg) Năgară (Stipa capillata). 34 (Bot; îc) —bungeacului Specie de muşchi de turbarie cu tulpinile cenuşii
992
PENSULĂ
sau cafcnii şi cu vârfurile roşcate, roz sau roşii purpurii (Sphagnum nucii iun). 35 (Bot; reg; îae) Coada-mâiei (Spliagnum acutifolium). 36 (Bot; reg;_ îae) Coada-mâţei-de-baltă (Sphagnum cymhifolium). 37 (Reg) Schimbătoare la plug. peniţei sn vz pinţăluş peniţ’il sn vz pinţăluş
pennia sf [At: DNJ / Pl: ? / E: ger Penni] Monedă divizionară finlandeză valorând a suta parte dintr-o marcă.
penny sm [At: DN'1 / S şi: peni / Pl: pence / E: eg penny] 1-2 Monedă divizionară engleză, valorând (până în 1971 a douăsprezecea parte dintr-un şiling) astăzi a suta parte dintr-o liră.
penon sn [At: DN3 / Pl: -oane / E: fr pennon] Flamură triunghiulară purtată de cavaleri în vârful lăncii.
penos, -oasă a 1 At: PSALT. 306 / V: pan- / Pl: -oşi, -oase / E: penă + -os] 1-2 (înv; d. păsări) Cu (multe) pene (1). penpregmr av, pp vz prinprejur penprejwr av, pp vz prinprejur
pensa vt [At: SCL 1969. 328 / Pzi: -sez ! E: h pin cer] 1 (C. i. porţiuni din piele, organe etc.) A apuca si a strânge cu pensa (!) 2 (C i. haine) A face pense (2) pentru a da forma corpului. 3 (C. i. fire dc păr) A smulge
cu penseta.
pensare sj [At: DEX2 / Pl: -sari i E: pensa] 1 A apuca şi a strânge cu penseta porţiuni din piele sau organe etc. 2 Coasere a unor pense (2) pe interiorul hainelor pentru a le da forma corpului. 3 Smulgere cu penseta a firelor de păr.
pensat, -ă a [At: DLR / Pl: -aţi, -e i E: pensa] 1 (D. piele, organe) Apucat şi strâns cu pensa (1). 2 (D. haine) Care are pense (2). 3 (D. fire de păr) Smuls cu penseta. 4 (D. sprâncene) Subţiat prin smulgerea firelor de păr pe anumite porţiuni.
pensă sf [At: NiCA. L. VAM. 189 / Pl: -se f E: fr pince] 1 Mic instrument de metal alcătuit din două braţe îmbinate ia un capăt sau încheiate în formă de foarfece, folosit în medicină. în tehnică etc. pentru a prinde, a fixa sau a scoate, a smulge obiecte mici sau substanţe care nu pot fi luate cu mâna Vz penseta. 2 Cută scurtă interioară la obiectele de îmbrăcăminte.
pensetă sf [Ai: PARAB. 130/12 / V: (înv) pin-, pinţe- / Pl: -te / E: fr pinceîie] 1-2 (Şhp) Pensă (1) (mică) folosită în laborator. în medicină, în cosmetică.
pensie „v/'[At: (a. 1805) IORGA. S. D. XII. 197 /V: (înv) -nzie. (reg) -nţâie, pindzâie / P: -si-e / Pl: -ii / E: rs neHCWij 1-2 Ajutor (periodic) în bani, plătit unei persoane pentru a-i asigura existenţa. 3 (Spc) Indemnizaţie bănească lunară acordată de stat sau de întreprinderi particulare persoanelor care au ieşit din producţie, pentru limită de vârstă, pentru invaliditate etc. 4 (Spc) Indemnizaţie acordată persoanelor care şi-au pierdut susţinătorul şi sunt incapabile să muncească. 5 (Is) ~ de întreţinere (sau alimentarei) Sumă de bani pe care cineva trebuie să o plătească unei persoane pe care justiţia îl obligă să o întreţină. 6 (îla) La
-	Care este pensionar (4). 7 (îlav> La ~ In perioada în care cineva este pensionar (4). 8 (îlv) A ieşi (sau a se retrage) la ~ A deveni pensionar (4) Si: a se pensiona (4). 9 (înv; îlv) A pune în -(pe cineva) A pensiona
(3)	pe cineva. 10 (îlv) A scoate (pe cineva) 1a ~ A pensiona (3) pe cineva.
11-12 (Arg; îal) A bate pe cineva rău (punându-1 astfel în imposibilitatea de a mai lucra). 13 (înv) Subsidiu.
pensiodjă sf [At: ALECSANDRI. T. 100 / P: -si-oa- / Pl: -re l E: pensie + -oarei] 1-12 (Fam; şhp) Pensie (1-5, 12) (mică).
pension sn [At: (a. 1741) IORGA. S. D. XII. 39 / P: -si-on f V: (îvr) pansion, -nzion, pi nzion / Pî: -oane ! E: fr pension, ger Pension, rs neHCHOH] 1 Institut de grad elementar şi mediu, în sistemul educativ din trecut. în care. pe perioada studiilor, copiii erau interni Si: pensionat (1).
2	(Arg) închisoare.
pensiona [At: CUCIURAN, D. 57/31 / V: (înv) pan-, -iuna, ~nzi~ / P: -si-e?- / Pzi: -nez i E: fr pensionner, ger pensionieren] (C. i. oameni) 1-2 vt (înv) A acorda cuiva un ajutor (periodic) în bani. pentru a-i asigura
existenţa. 3 vt (Spc) A scoate din producţie în condiţiile prevăzute de lege. aeordându-i-se pensie (3) Si: a scoate la pensie (10). (înv) a pune în pensie
(9). 4 vr A ieşi la pensie (8). 5 vt (Îvr) A educa la pension (1).
pensionar, -ă smf [At: ŞINCAI. HR. II. 199/24 / V: (înv) pan-, pansioner, -ner, -iun— / P: -si-e)- / Pi: -i, -e / E: fr pensionnaire, ger Pensionar] 1 (înv) Persoană căreia i se acorda de către împărat sau rege
0	sumă de bani ca răsplată pentru serviciile aduse. 2-3 (înv) Persoană aflată (în subvenţia sau) în serviciul cuiva. 4 Persoană care a ieşit din serviciu în condiţiile prevăzute de lege şi primeşte pensie (3) Si: (reg) pensionist (1). 5 Persoană care primeşte pensie ca urmaş al unui fost salariat. 6 (înv) Elev al unui pension (1) Si: pensionist (2). 7-8 Persoană internată (într-un azil sau) într-un ospiciu. 9 (înv) Persoană care stă într-o pensiune (7). 10 (Arg) Infractor închis într-o închisoare.
pensionare sf [At: DM / V: (înv) -iun- / P: -si-o- / Pl: -nari / E: pensiona] 1-2 Acordare cuiva a unui ajutor (periodic) în bani. pentru a-i asigura existenţa. 3 Scoatere din producţie în condiţiile prevăzute de lege. acordându-i-se pensie (3). 4 Ieşire la pensie (6) Si: pensionârie (2). 5 (Rar) Recompensă materială acordată cuiva pentru activitatea depusă.
pensionat1 sn j At: CR. (1832). 231 V8 / V: (înv) —iun—, pan— f P: ~si-<>~ / Pl: -e / E: frpensionnat, ger Pensionat] 1 Pension (1). 2 Timp petrecut ca elev într-un pension (1). pensionat2, -ă ei [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: pensiona] 1-2 Căruia
1	se acordă un ajutor (periodic) în bani. pentru a-i asigura existenţa. 3 Care este scos din producţie în condiţiile prevăzute de lege. acordându-i-se pensie (3).
pensionăreşte av [At: UDRESCU, GL. / P: -si-o- f E: pensionar + -este j (Rar) 1 Ca pensionarii (4). 2 în felul pensionarilor (4).
pensionăne sf [Ai: UDRESCU, GL. / P: -si-o- / Pî: ~i/ / E: pensionar + -ie] 1 Situaţie a celui care a ieşit la pensie (8). 2 (Pex) Pensionare (4). pensioner, -ă smf vz pensionar
pensionist, -ă smf [Ai: CR (1 832) 231 )/3 / V: (înv) pan(reg) -nzi-, pinzi- f P: -si-o- / Pl: -işti, -e / £: ger Penzionist] 1 (Reg) Pensionar
(4). 2 (înv) Pensionai' (6). pensiuna v vz pensiona pensiunar, -ă sfvz pensionar pensiunare sfvz pensionare pensiunaî sn vz pensionat
pensiune sf [At: CARAGIALE. O. III. 98 / P: -i-u- f Pl. -ni i E: lat pensia, -onis, fr pension] 1 întreţinere completă şi educaţie, pe care le primesc elevii unui pension (1). contra unei sume de bani. 2-3 (Pex) întreţinere care constă din masă1 (şi casă) pe care o primeşte cineva în schimbul unei sume de bani. 4 (îlav) In ~ în gazdă. 5 (înv) Sumă de bani care se plătea într-un pension, pentru întreţinerea şi educarea unui elev.
6	(Pex) Sumă de bani care se plăteşte într-o casă particulară în schimbul pensiunii (2-3). sau într-un local, pentru a lua zilnic masa1. 7=8 Casă particulară în care se dă unei persoane (găzduire completă sau) numai masă1 contra unui preţ dinainte stabilit. 9 LocaL de obicei particular. în care se poate lua zilnic masa1, contra unui preţ modest, plătit la date dinainte stabilite. pensiv a vz pansiv pensne sm vz pince-nez
pensula vt [At: C. PETRESCU, C. V. 259 / Pzi: -lez / E: pensulă] 1 A întinde cu pensula (1). pe o suprafaţă, un strat de vopsea, lac etc. 2-3 (A vopsi sau) a colora cu pensula. 4 (Med; spc) A badijona cu o pensulă (1). 5 (Rar) A aduna cu pensula.
pensulare sf[At: CIAUŞANU. R. SCUT. 14 / Pl: -lari / E: pensulăJ
1	întindere cu pensula (1) a unui strat dc vopsea, lac. pe o suprafaţă Si: pensitlaţie (1). 2-3 (Vopsire sau) colorare cu pensula (1). 4 (Med; spc) Badijonare cu o pensulă (1).
pensulăţie sf [At: DM / Pl: -ii / E: pensula + -ţie] 1 Pensulare (1). 2 (Pex) Mod specific în care aplică culoarea un pictor Si: pensula (3).
pensulă sf[At: LB / V: (înv) pemsel sn. -nţel sn, -nzăl sn, -nzlu sn, pin- f Pl: -le / E: ger Pinsel] 1 Instrument de diferite forme şi mărimi
993
PENT
alcătuit dintr-un smoc de fire de păr (de porc. de cal etc.) sau de material plastic prinse într-o coadă de lemn sau de metal, folosit în pictură şi în vopsitorie pentru întinderea culorilor, a vopselelor etc. sau pentru a şterge de praf o suprafaţă mică, a aduna sau a aplica o substanţă etc. Si: (reg) meciuc, meseleuaş, meseleu mic, meseluţ mic, pămătuf\ penel, pentăluş1, perioară1 (2), periucă. 2 (Liv. îe) A mânui ~!a A picta. 3 (Fig; rar) Pensulaţie (2). pent sm vz pinten
penta- [At: DN3 / E: fr pent a- ] Element prim de compunere savantă cu semnificaţi'a „cinci“.
pentaclorură sf [At: DEX-S / Pl: -ri / E: fr pentachlorure] Clorură a elementelor penta valenţe.
pentacord sn [At: SCRIBAN. D. / Pl: -uri, -el E: fr pentacorde] 1 Liră cu cinci coarde, folosită în antichitate. 2 Grup de cinci trepte succesive ale unei scări muzicale.
pentacrm sm [At: DNJ / Pl: -i / E: fr pentacrine) Echinoderm cu corpul în formă de potir pe marginea căruia sunt prinse braţele bifurcate şi penate cu aspect de floare, care duce viaţă sedentară, fiind fixat pe fundurile marine cu ajutorul unui peduncul Si: crin-de-mare.
pentadacfil, ~ă smf, a [At: DER / Pl: ~i, ~e / E: fr pentadactyle] 1-2 (Animal vertebrat terestru) care are cinci degete la membrele anterioare sau posterioare. 3-4 (Membru anterior sau posterior al animalelor vertebrate terestre) care este prevăzut cu cinci degete.
pentadă sf [At: LTR2 / Pl: ~de / E: ger Pentade] (Met) Perioadă de cinci zile consecutive.
pentadecagon sn [At: NEGULICI / V: (înv) pentid~ sn ! Pl: -oane / E: gr nsvrfjSsKâyovoVy fr pentadecagone] (Gmt) Poligon pian cu cinsprezece laturi şi cinsprezece unghiuri.
pentaedru sn [Aî: NEGULICI / Pl: -re / E: frpentaedre] (Gmt) Poliedru cu cinci feţe.
pentaeritrită sf[At: LTR2 / P: -ta-e- / Pl: -te ! E: fr pentaerythrite] (Chm) Compus organic din clasa polialcoolilor. obţinut prin condensarea aldehidei acetice cu aldehida formică în prezenţa unor baze puternice şi care se prezintă sub formă de substanţă solubilă albă. cristalizată, folosită la fabricarea unor explozivi.
pentagon sn [At: GEOMETRIA A.. M. 16V/11 / V: (înv) ~agonon, ~nda~ / Pl: -oane / E: fr pentagone, ger Pentagon, lat pentagonus, ngr Tcevrâycovoy] (Gmt) Poligon plan cu cinci laturi şi cinci unghiuri Si: (înv) cinciimghi.
pentagonul, ~ă ă [At: DESEN ARH. 9/2 / Pi: -i, -e / E: pentagon + -ăl] 1 (D. corpuri geometrice) Care are la bază un pentagon. 2 (D. obiecîe, suprafeţe eîc.) Care are forma pentagonului. 3 (D. formă) Ca un penîagon.
4	(D. formă) De pentagon. pentagonon sn vz pentagon
pentagramă sf [At: GORUN, F. 58 / Pl: -me l E: fr pentagramme] 1 (Gmt) Figură plană în formă de stea cu cinci colţuri. 2 Pentagramă (1) considerată de antici ca simbol aî perfecţiunii. 3 Talisman în formă de pentagramă (1).
pentagrilă sf [At: DEX-S / Pl: -le / E: eg pentagrid (după grilă)] Tub electronic cu vid. cu un catod. un anod şi cinci grile.
pentamer, ~ă [At: DN-1 / Pl: -i, -e / E: fr penta mere) 1-2 a, sn (Organ vegetal) care esîe formal din cinci părţi sau elemente. 3 (D. insecte) Al cărei tars esîe divizat în cinci părţi.
pentamerie sf [At: DN3 / P: -ri-e / Pl: ~i/ / E: fr pentamerie. ger Pentamerie] (Big) însuşirea de a fi pentamer.
pentameron sn [At: DN3 / Pl: -oane şi -uri f E: it pentameron] Operă conţinând povestirile evenimentelor întâmpîaîe în cinci zile.
pentametricesc, -ceaşcă a [At: (a. 1827) BV III. 548 / Pl: -ceşti f E: pentametru + -icesc] (înv; d. vers) 1 Care conţine penîameîri. 2 Care esîe formaî din penîametri.
pentametru sm [At: VĂCĂRESCUL, ap GÂLDI. M. PHAN. 224 / V: (înv) ~nda~ / Pl: -ri / E: ngr Trevrâperpov, fr pentametre] (Lit; Ant) Vers alcăîuiî din cinci picioare, care formează două emistihuri, fiecare de două
picioare şi jumătate, adică doi dactili şi o silabă lungă, şi care. asociat de un hexametru, formează distihul elegiac.
pentan sm [At: DL / Pl: -i f E: frpentane] (Chm) Hidrocarbură saturaîă aciclică din seria parafinelor, care se găseşîe în gazele de sondă şi în fracţiunile uşoare rămase de la disîilarea ţiţeiului. pentanolsn [Aî: DEX-S / Pl: -uri f E: frpentanol) (Chm) Alcool amilic. pentaoxid sm [Aî: DN2 / P: ~ta-o~ / Pl: -izi / E: fr pentaoxyde] Oxid a cărui moleculă conţine cinci aîomi de oxigen.
pentapetaly -ă a [Aî: DEX-S / Pl: -i, -e / E: fr pentapetale) (Boî; d. corola florilor) Cu cinci petale.
pentarh sm [At: DN1 / Pl: -i / E: fr pentarque] Membru al unui guvern format din cinci şefi.
pentarhie sf [At: DNJ / P: -hi-e f Pl: -ii / E: fr pentarchie) Guvernare, de obicei dicîaîorială. a unui grup de cinci persoane.
pentasepal, ~ă ă [Aî: DEX-S / Pl: -i, -e / E: fr pentasepale] (Bot; d. caliciul florilor) Cu cinci sepale.
pentasilabic, ci [Aî: DN2 / Pl: -ici, -ice / E: fr pentasyllabique] (D. cuvinîe) Care este format din cinci silabe.
pentastil sn [At: DN'1 / Pi: -uri / E: frpentastyle) Templu grec cu cinci coloane.
pentasulfwră sf[ Al: DN3 / Pl: -ri / E: fr pentasulfure] Sul fură a cărei moleculă conţine cinci atomi de sulf. pentateuc sn vz pentateuh
pentateuh sn [Aî: DRLU / V: (înv) ~uc / S şi: -uch / Pl: -uri f E: lat Pentateuchus, ngr Tcevrcnedxog, fr pentateuque) Biblie care cuprinde primele cinci căiţi ale Vechiului Testament, atribuite de tradiţiile iudaică şi creştină conducătorului şi legislatorului poporului evreu. Moise.
pentatlon sn [At: I. GOLESCU. C. / V: (înv) ~lu (A: net) / Pl: -oane / E: fr pentathlon] 1 (Spt; Ani) Ansamblu de cinci exerciţii sportive: aruncarea cu discul, lupta, salt, fugă, aruncarea cu suliţa, practicat de vechii greci. 2 (Spt) Probă combinată de atleîism alcătuită din cinci exerciţii, diferite după sex. 3 (Spt; îs) ~ modern Concurs sportiv complex constând din cinci probe diferite: scrimă, călărie, tir. înot şi cros, la care participă aceiaşi sportivi, clasamentul făcându-se prin totaîizarea punctelor obţinuîe la fiecare probă.
pentatlonist, -ă smf [Aî: L. ROM. 1959. nr. 2. 84 / Pl: -işti, -e l E: pentatlon + -ist] 1 Sportiv specializai în probele de pentatlon (2). 2 Sportiv care participă la pentatlon (2). pentatlu sn vz pentatlon
pentatonic, ~ă [At: DM / Pl: -ici, -ice / E: ger pentatonisch) 1 ci (îs) Gamă -ă Gamă de cinci trepte fără semitonuri, care stă la baza muzicii populare tăîare, chineze etc. 2-3 sf, a (Sistem) care este bazat pe o scară formată din cinci sunete de înălţimi diferite, în cadrul unei octave.
pentavalent, ~ă a [At: CHIM. AN. CĂLIT. 138 / Pl: -nţi, -e / E: fr pantavalent] (D. elemente chimice) Care are valenţa egală cu cinci.
pentazol s [At: LTR2 / S si: -asol f Pl: net/ E: net] (Dc) Substanţă incoloră, cristalizată, cu gust amărui, solubilă în apă, folosită ca medicament cu acţiune analeptică, respiratorie şi cardiacă Si: cardizol. pentecoste sfvz penticostă
penteleu1 sm [Aî: CHEST. V. 3 / Pl: -ei / E: cf meteleu, tontălău] (Reg) Om prost.
penteleu2 sn [At: DL / V: (reg) pintiliu / Pl: -ri, -eie f E: Penteleu) 1 (Dc) Specialitaîe de caşcaval preparai din lapîele gras de toamnă al oilor.
2	(Reg) Bătător pentru unt. 3 (Reg) Coastă înclinată, dar netedă, pe care coboară oile de la strungă.
pentelică a [At: GALACTION. O. 96 / Pl: ~ic/ / E: fr pentelique] (îs) Marmură - Marmură sîatuară albă. fără sîriaţii. celebră în antichitate pentru frumuseţea ei. pentenogy ~oagă a vz pintenog
penteră sf[At: DN3 / Pl: -re / E: fr pentere] Navă grecească cu cinci rânduri de vâsle.
994
PEPE
penticostal, ~ă smf [At: DER / Pl:	-e / E: eg penticostal] Adept al
unei secte creştine, care. din cauza unor posturi severe şi a unor servicii divine foarte lungi, ajunge la stări convulsive Si: (reg) Tremurici.
penticostur sa [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 196/6 / V: (înv) ~ion
I	Pl: -e / E: ngr Jt£VTr\KOGTăpwv] Carte bisericească cuprinzând ritualul slujbelor dintre Paşti şi prima duminică după Rusalii. penticostdirion sn vz penticostar
penticostă sf[ At: CANTEMIR, HR. 246 / V: (înv) ~tecoste / Pl: -te / E: ngr nswqKocrvq „al cincizecilea, a cincizecea“] Sărbătoarea Rusaliilor. pentidecagon sn vz pentadecagon
pentiremă sf [At: DINP / Pî: -me l E: fr pentireme] (Ant) Galeră de război cu vâslaşi aşezaţi în şiruri de câte cinci.
pentodă sf[At: DM / Pl: ~de / E: fr pentode] Tub electronic cu cinci electrozi: un catod. 1111 anod şi trei grile, cu largă utilizare în electronică.
pentoxid sm [At: DEX-S / Pl: ~izi / E: eg pentoxide] (Chm) Oxid al unui element pentavalent.
pentoză sf [At: LTR2 / Pl: -ze l E: fr pentose] (Chm) Compus organic din clasa glucidelor, cu cinci atomi de carbon în moleculă.
peniozurie sf[At: DEX-S /' Pl: ~i* /' E: frpeniozurie] (Med) 1 Prezenţă a pentozelor în urină. 2 Cantitate de pentoză prezentă în urină. pentre pp vz printre pentrijel sm vz pătrunjel
pentru pp [At: (a. 1626) GCR I. 74/2 I V: (îrg) păzn~, pân~, pantu, pân~, pkntu, pezn~, peân~, ~ră> ~tu, pin~, pintu, /?re-, /?im~ / E: pe + întru] 1 Semnifică ideea de referire retrospectivă la 1111 element invocat ca sursă generatoare a ceva Si: din cauza Pentru asta a plecat. 2 (îe) Nu (e) - aîta, ci... Nu (e) din altă cauză. 3 Cauza decurgerii unui fapt e prezentată ca mediator indirect în producerea faptului Am fost pedepsit pentru tine. 4 Exprimă sursa din partea căreia se adresează cuiva, prin intermediar, faptul respectiv Sărută-l de două ori, pentru tata şi pentru mine. 5 Exprimă ideea de fapt particularizator prin sursa de existenţă a unui fapt Iaşiul e renumit pentru vin. 6 Exprimă ideea că factorul determinant este 1111 element de condiţionare N-a putut sta în pustie pentru lipsa hranei. 1 Introduce un complement indirect cu nuanţă de cauză cerut de anumite verbe care implică un factor de îndatorire morală Mulţumeşte pentru ceva. 8 (îe) - puţin (sau nimic, ori nu ai - ce) Formulă de politeţe cu care se răspunde când cineva mulţumeşte. 9 (îe) - nimic în lume Cu nici un preţ. 10 (îae) în nici un caz. 11-12 (îe) - (numele îui) Dumnezeul Exclamaţie care însoţeşte (o cerere sau) o rugăminte. 13-14 (îae) Exclamaţie care exprimă (uimirea sau) indignarea cuiva. 15 Exprimă ideea de compensare pentru o faptă Răsplătit pentru credinţa sa. 16 Introduce ideea de restabilire a unei echităţi prin compensare Se face moarte pentru moarte. 17 în scopul... Scrie pentru hani. 18 Introduce un complement indirect cu nuanţă de scop cerut de anumite verbe Pledează pentru el. 19 în interesul... 20 în folosul... 21 (Eliptic; îoc contra; îcs) Voturi - Voturi favorabile. 22 Potrivit cu Serviciul nu era pentru el. 23 în măsură să. 24 După Plânge pentru cel plecăt. 25 Faţă de Are grijă deosebită pentru mama lui. 26 Introduce un atribut cu sens de scop Plic pentru scrisoare.
27	Cu destinaţia Autobuz pentru Piteşti. 28 Oferit cuiva Cadou pentru Ion. 29 Contra Medicament pentru diabet. 30 împotriva Leac pentru durerile de cap. 31 Exprimă un raport de relaţie S-au schimbat lucrurile pentru el. 32 în legătură cu. 33 Cu privire la. 34 Referitor la. 35 în raport cu. 36 (îe) - unii mumă, - alţii ciumă Se spune când cineva este părtinitor cu unii şi persecută pe alţii. 37 Exprimă un raport temporal Pleacă pentru
0	clipă. 38 (îlav) - moment Momentan. 39 (îal) Deocamdată. 40 în compensaţie. 41 în echivalenţă. 42 în schimbul A dat o rochie pentru un costum. 43 Exprimă o relaţie consecutivă negativă Subiectul e prea vast pentru a putea fi epuizat. 44 Exprimă o relaţie consecutivă afirmativă Nu
1	se pare prea mult pentru a reuşi. 45 (îc) - ca să în scopul să. 46 (îc)
—	că Fiindcă. 47 (îae) De vreme ce. 48 întrucât. 49 (îc) - ce De ce. 50 (îc) - aceasta (sau - aceea) Aşadar. 51 (îae) De aceea. 52 (îae) Drept care. 53 (îae) Din care cauză.
pentrujel sm vz pătrunjel
pentu p vz pentru
penţ sm [At: DLR / Pl: -/ / E: net] (Reg) Pinten. penţăluş1 sn [At: ALRM II/I. h 4405/228 / Pl:	/ E: penţel + -uş]
Pensulă (1). penţăluş2 sn vz pinţăluş pe nţâie sf vz pensie penţel sn vz pensulă penţelăuş sn vz pinţăluş pe nţi sm vz pinchiu penţiu sm vz pinchiu
penuht, ~ă a [At: PROT. - POP.. N. D. / Pl: ~a/7,	/	E:	lat	paenulatus]
(Ltr) îmbrăcat cu penulă.
penulă sf[At: SEVERIN. S. 58 / Pî: -le / E: lm paenulă] (Ltr) Un fel de manta scurtă, fără mâneci.
penultim, ~ă a [At: HELIADE. O. II, 146 / Pl:	/ E: lat
paenultimus] 1-3 Care precedă pe cel din urmă (în spaţiu) (în timp sau) într-o ierarhie. 4 (Pgn) Care se află printre ultimii. 5 Care nu este ultimul.
penumbră sf [At: GENILIE, G. 95/11 / Pl: -re / E; fr penombre, cf umbra] 1 (Fiz) Zonă cu luminozitate intermediară, cuprinsă între zona umbrită şi cea luminoasă din spatele unui corp opac. 2 (Pgn) Zonă slab luminată Si: semiobscuritate. 3 (Pct) Zona de trecere între lumină şi umbră Si: clarobscur.
penurie sfs [At: NEGULICI / A şi: (înv) -ne i Pl: -it / E: fr penurie, îat penuria] 1 Lipsă a unor lucruri necesare. 2 (Spc) Lipsă a mijloacelor de trai Si: mizerie, sărăcie.
penuş1 sn [At: ANON. CAR. / Pl: ? / E: pană1 + -î/^] 1-20 (îvr; şhp) Penişoară (1-20). penuş2 sn vz pănuşă penuşă sfvz pănuşă
penuşi vt [At: ALR SN II. h 362/29 / Pzi: -şese / E: pană1] (Reg; c. i. păsări) A jumuli de pene1.
penuşură sf[At: ALR L 904/229 / Pl: -ri / E: penuşuri (pil penuş2)] (Reg) Pănuşă (I). penuţă sfvz pănuţă penzăl sn vz pensulă penzie sf vz pensie pe nzion sn vz pension penziona v vz pensiona penziomst smf vz pensionist penzlu sn vz pensulă
peognie sf[At: BORZA. D. 126 / Pl: -ii / E: ns cf begonie, petunie] (Bot; Olt) Petunie {Petunia hybrida).
peon1 sm [At: ANTONESCU. D. / P: pe-on I Pl: -i / E: frpeon, sppeon] Muncitor agricol sărac din America de Sud căzut în senii robie din cauza datoriilor Si: clăcaş.
peon2 sm [At: DN3 / P: pe-on / Pl: -i / E: fr peon] (Lit) 1 Picior metric format din patru silabe, una accentuată şi trei neaccentuate. 2 (îs) - unu (sau doi, trei, patru) Picior metric de patru silabe cu accentul pe prima, sau pe a doua. a treia, a patra silaba.
peondj sn [At: DN2 / P: pe-o- / Pl: -e / E: fr peonage] (Rar) Formă de exploatare a peonilor1 care le crează acestora o dependenţă înrobitoare faţă de moşier.
peonia sf [At: DN3 / P: pe-o-ni-a l Pi: -i i / E: lat paeonia] Plantă erbacee cu rădăcini în formă de tuberculi şi cu flori mari plăcut parfumate şi colorate de la alb. roz, până la roşu Si: (pop) bujor.
peonic, ~ă a [At: DN3 / P: pe-o- / Pl: -ici, -ice I E: cf it peonico] 1 Care se referă la peon2.2 (îs) Rimă -ă Rimă cu accentul pe a patra siiabă de la sfârşit. peonier sm vz pionier pe o/iţă sfvz păuriţă
pepe sf [At: CONV. LIT. XX. 1014 / V: ~pi / Pl: -pi / E: fo] 1 (Trs) Insectă. 2 (Ent; Trs) Băligar (Geotrupes stercorarius). 3 (Ent; reg; îf pe pi) Cantaridă (Lylta vesicatonia). 4 (Ent; reg) Pisica-popii (Oniscus
995
PEPEIUGĂ
murarius). 5 (Ent; reg; îc) ~pi-roşie Şvab (Periplaneta orientalis). 6 (Ent; reg; îc) ~pi-Iuminos Licurici {Lampyris nodilnea). 7 (Ent; reg) Molie (Ţinea pellionella). 8 (Ent; reg; îc) ~pi-care-pute Ploşniţă-de-câmp (Polonieno prosina). 9 (Ent; reg; îs) ~pi-cu-coarne Rădaşcă (Lucanus cervi). 10 (Ent; reg; îc) ~pi-mică Repede (Cicindela campestris). 11 (Trs; art.) Fiinţă imaginară, urâtă şi înspăimântătoare, cu care sunt speriaţi copiii Si: (reg) caua. 12 (Mtp; îc) ~pi-tungă Balaur. 13 (Reg; art.) Drac. 14 (Bot; reg) Specie de ciupercă parazită care produce mana viţei de vie (Plasmopara viticola).
pepeiugă ş/'[At: GL. OLT. / P: -pe-iu- l Pl: ? / E: net] (Reg) Strat de cetină putrezită. pepelcuţă sfvz pipeicuţă pepele sm vz pepelea
pepelea s/n [At: POLIZU / V: (înv) pepele, (reg) pi pieri- / Pl: (rar) -li / E: Pepelea] (Pop) 1 Om isteţ. 2 Om glumeţ, care îşi bate joc de toată lumea. 3 Om care face farse. 4 (Pex) Escroc. pepelniţa .v/‘[At: BL X. 105 / Pl: ~ţe l E: rs neneAimya] (Rar) Scrumieră. pepen sm vz: pepene
pepenar sm [At: DRLU / Pl:	/	E:	pepene + -ar) 1-2 Persoană (care
cultiva sau) care vinde pepeni. 3 (Pex) Zarzavagiu.
pepenariţă sf [At: UDRESCU. GL. / Pl: -ţe! E: pepene + -arita) Planta nedefinită mai îndeaproape, ale cărei frunze se usucă şi servesc la scăpărat în loc de iască.
pepe naş sm [At: BUDAÎ-DELEANU. LEX. / V: (reg) păpăn~ / Pl: -i / E: pepene + -«$] 1-14 (Şhp) Pepene (1-4,12-14) (mic) Si: pepenuţ (1-14).
15	(Reg) Plăcintă făcută cu jumări de untură Si: (reg) pogăcea. 16 (Reg; art.; Ip!) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
pepemiri sfp [Al: BORZA. D. 171 / E: pepene] (Bot; reg) Papanaş (2) (Trifoi imn arvense).
pepenărie sf [At: PAMFILE. A. R. 169 / V: (reg) -ner-, păpăn- / Pi: ~i/ / E: pepene + -ărie] 1-2 Loc unde (se cultivă sau) se vând pepeni Si: bostânârie, (reg) harbuzărie. 3 (Reg) Pepinieră (1). pepenci sm vz popenchi
pepene sm [At: BIBLIA (1688). 1012/6 / V: (îvr) pepen, -pin, (reg) -piuă sf-pine, peapem, p'ipen, popeme / Pl: -ni / E: lat pepo*, pepinis]
1	(Şîc —galben, —galben-la-miez, —dulce, —râios, —înecăcios, —scorţos) Plantă erbacee, din familia cucurbitaceelor, originară din Asia tropicală, cu tulpina târâtoare lungă şi acoperită cu peri aspri, cu frunze puţin lobate, cu fructul mare. sferic sau oval. care are coaja netedă sau zgrunţuroasă. cu miezul alb. verde sau galben, dulce parfumat şi suculent (Cucumis meîo), 2 (Prc) Fruct al pepenelui (1) Si: (reg) bosian-galben. hosor, canîaloş, cantaîup, caune, gal boi, harbuz, haimunic, ieurd, popone, vleg, zămos. 3 (Şîc —grecesc,—negru,—roşu,—verde) Plantă erbacee din familia cucurbitaceelor. originară din sudul Africii, cu tulpina târâtoare, cu frunzele adânc crestate, cu fructul mare. sferic sau oval. având coaja verde şi adesea vărgată şi miezul comestibil, roşu sau galben, dulce şi foarte zemos (Citrullus vulgaris), 4 (Prc) Fruct al pepenelui (3) Si: (reg) bostan, boşar, cucurbetă, die, duleţi, harbuz, himanic, lubă, lubeniţâ, siarchin, trăgulă, zămos, tigvă de tină. 5 (îla) (Gras sau învelit) ca ~le sau ca ~nii, ca un ~ sau ~de gras ori gras ~ Foarte gras. 6 (îe) A scoate (pe cineva) din ~ni (afară) A face pe cineva să-şi piardă răbdarea. 7 (îae) A enerva pe cineva. 8 (Ie) A-şi ieşi din Mii (sau. rar; din ~) (afară) A-şi pierde răbdarea. 9 (îae) A se enerva. 10 (îe) A ieşi (sau a ajunge, a o scoate) la ~ri\ A face o afacere proastă, a avea pagubă mare într-o afacere, într-o acţiune. 11 (îae) A sărăci. 12 (Reg; şic —dulce, —porcesc, —de-porci,—verde-lung) Dovleac (Cucurbita pepo maxima). 13 (Reg) Bostan (Cucurbita pepo mei o pepo). 14 (Pop; şîc — irinăci, — m urători, —râios) Castravete (Cucumis sativus). 15 (îe) A vinde ~ni la grădinar A vinde cuiva ceva de care nu are nevoie. 16 (îae) A încerca să păcăleşti pe cineva mai şmecher decât tine. 17 (Reg; lpl; euf) Testicule.
pepene a .v/* [ At: BIANU, D. S. / V: -uă / Pl: -ele / E: pepene + -ea] (Bot; reg) 1 Creîuşca (Fiiipendula ulmaria). 2 Cununiţă (Spiraea ttlmifolia).
pepe neaua sfvz pepe nea
pe penei smp [At: VÂRCOL. V. 97 / E: pepene + -ei] 1 (Bot; Olt) Varietate de prun care face fructele cărnoase Cf pepeniu, pepenos. 2 (Buc) Papanaş (2) (Trifoiiu/n arvense). 3 (Reg; îcs) De-a -nii Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. pe pe ne rle sfvz pepenărie
pepenet sn [At: POLIZU / V: -pin- / Pl: ~uri ! E: pepene + -<^] 1-2 (Reg) Pepenişte (1-2).
pepetncă Ă/[At: BORZA, D. 70. 171 / Pl: ~ici! E: pepenea css] (Bot; reg) 1 Creţuşcă (Fiii pendula uhnaria). 2 Cununiţă (Spiraea ulmifolia). 3 Papanaş (2) (Trifoiium arvense).
pepeme a [At: ALR II. 6082/848 / Pl: ~i/ / E: pepene + -ie] (Reg; îs) Prună ~ Varietate de prune cărnoase produsă de pepenei (1).
pepemşte sf[ At: DRLU / V: (reg) -pin- i Pl: -ti l E: pepene + -iste] (Pop) 1 Teren cultivat cu pepeni Si: (reg) pepenet (1), pepeniştină (1). 2 Teren de pe care s-au recoltat pepenii Si: (reg) pepenet (2), pepeniştină (2).
pepeniştină .v/ [At: CADE / Pl: ~ne / E: pepene + -işti/tă] 1-2 (Trs) Pepenişte (1-2).
pepemţă A/[At: ŞEZ. VIII. 10 / Pl: -ţe / E: pepene + -iţă] (Bot; reg) Papanaş (2) (Trifoiiu/n arvense).
pepenoaică sf[M: PAMFILE. A. R. 174 / V: păpăn- 1 Pl: -ice l E: pepene + -oaia7] 1 (Bot) Specie de pepene (3) dc forma lunguiaţă şi cu coaja vărgată cu dungi dc culoare verde-închis şi verde-deschis Si: pepenoaie. 2 (Reg) Roată dinţată de ia maşina de secerat. învârtită de o altă roată dinţată.
pepenoaie sfi [At: CAMIL PETRESCU. O. III. 191 IE: pepene + -oaie] (Rar) Pepenoaică (1).
pepenoi smi [At: PAMFILE. A. R. 174 / V: (reg) păpăn- / E: pepene + -oi) 1-14 (Şdp) Pepene (1-4,12-14) (mare).
pepenos, -oasă [At: DEL A VR ANCE A, S. 31 / Pl: -oşi, -oase / E: pepene + -av] 1 a (D. oameni) Gras. dolofan şi îndesat. 2 a (D. părţi ale corpului) Rotund ca un pepene. 3 5/'(Olt) Prună pepenie.
pepenuţ sn [At: LB / V: (reg) păpăn- i Pl: -i / E: pepene + -uţ] 1-14 (Trs; şhp) Pepenaş (1-14). pepeng sm vz pipirig1 pe per mint sn vz pipermint peperuge sfvz paparugă1
pepeş, -ă a [At: DLR / Pl: -i, -e / E: mg pepes] (Reg; d. fructe) î Bătut.
2	Terciuit.
pepeş\t,-ă a [At: ALR II. 182 / Pl: -iţi, -e IE: pepeş + -//] (Reg) Turtit.
pe pi sf vz pepe
pepigioi sm vz pupezoi
pepin sm vz pepene
pepină sfvz pepene
pepinătiţă sf[At: BORZA, D. 171 / Pl: -ţe / E: pepin + -ăriţă] (Bot; reg) Papanaş (2) (Trifoiiu/n arvense). pepine sm vz pepene pepinene sfvz pepinierie pepinet sn vz pepenet pepigine sfvz pecingine pepingioi sm vz pupezoi
pepinieră sf[ At: ST AM ATI. D. / P: -ni-e- / Pl: -re şi (înv) -ri! E: fr pepiniere) 1 Teren cultivat cu material sădi tor pomicol, viticol sau dendrologic. pe care se aplică diverse lucrări până la plantarea pe locul definitiv Si: (reg) pepenărie (3). 2 Ansamblu de plante care cresc într-o pepiniera (1). 3 (Reg) Pădure tânără semănată de curând. 4 (îvr) Răsadniţă.
5	(Pan; udp ,,de“) Crescătorie de animale de rasă. 6 (Pan; udp ..de’*) Crescătorie dc peşti. 7 (Fig) Instituţie, organizaţie etc. care pregăteşte un număr mare de oameni în vederea unei profesiuni, a unei activităţi. 8 (Rar) Mediu1.
pepinierie .v/' [ At: ALEXI. W. / V: -ner- l P: -ni-e- I Pl: ~i/ / E: pepinieră + -ie) (Rar) Meserie a pepinicristului.
996
PERCEPTOR
pepinierist sin [At: NOM. PROF. 12 / P: -ni-e- l Pl: ~i.şti / E: fr pepinieriste] Persoană care lucrează într-o pepinieră (1). pepimşte sfvz pepenişte
pep\t, -â stif a [At: BART. E. 2285 / V: ~a ai. (pop) pip~ l Pl: ~i//, -e / E: ger Pepita] 1-2 (Ţesătură sau desen) cu pătrăţele sau romburi mărunte de culori diferite, care alternează între ele. pepita ai vz pepit
pepită sf [At: MURGOCI - LUDWIG. M. 62 / Pl: ~te / E: fr pepite] 1-2 Bucată masivă de aur (sau. pgn; de alt metal nobil) nativ. pcple smi [At: PAŞCA. GL. / E: ns cf peplehui] (Reg) Om bleg. peplehwi s [At: PAŞCA. GL. / Pl: net / E: ns cf peple] Pălărie cu marginile lăsate. peplu sn vz peplum
peplum sn [At: HELIADE. O. I. 368 / V: (rar) peplu / Pî: ~uri / E: lat peplum] Mantie scurtă, fără mâneci, prinsă pe umeri cu o agrafă, purtată peste tunică de către femei în antichitatea greco-romană. peponidă sf [At: DN3 / Pl: ~de l E: îipeponide] Fruct al cucurbitaceelor. pepoşe sfp [At: COMAN, GL. / A: nc-t / E: net] Joc de copii, de obicei pentru fete. care se joacă cu cinci pietre sferice. pepsi sui [At: DLR / E: pepsi-cola] (Fam) Pepsi-cola. pepsie, ~ă a [At: MARINESCU. P. A. 46 / Pl: -ici, '-ice / E: kpepsique] (Med) 1 Care aparţine pepsinei. 2 Privitor la pepsină. 3 Provocat de pepsină.
pepsi-cola sf [At: RL 1967. nr. 7024 / Pl: ~le i E: eg pepsi-cola] (Dc) Băutură răcoritoare puternic acidulată, care conţine esenţă de cola şi pepsine Si: (fam) pepsi. pepsie1 if [At: DN3 / P: -si-e / Pl: ~i/ / E: fr pepsie] (Med) Digestie. -pepsie2 [At: DN-1 / P: ~si-e l Pl: ~ii / E: fr -pepsie] Element secund de compunere savantă cu semnificaţia: 1-2 (Referitor la) digestie. pepsin sm vz pepsină
pepsină sf [At: POLIZU. P. 103/30 / V: (înv) pepsin sm / Pl: ~ne i E: fr pepsine, ger Pepsin] (Med) 1 Enzimă conţinută în sucul gastric şi care, în timpul digestiei, transformă proteinele în peptide. 2 (Pex) Medicament extras din mucoasa stomacală a unor animale, administrat în tratamentul unor boli de stomac.
pepsinurie sf[At: DN3 / P: -ri-e / Pl: ~i/ / E: fr pepsinurie] Prezenţa pepsinei în urină.
peptidâZjă ,y/'[At: DN3 / Pi: -ze / E: fr peptidase] Enzimă care descompune pepsinele.
peptidă sf [At: DN2 / Pl: -de / E: fr peptide] Substanţă chimică rezultată din desfacerea hidrolitică a proteinelor.
peptizant, ~ă a, sm [At: DEX2 / Pl: -nţi, ~e / E: fr peptisant] 1-2 (Substanţă) care produce peptizarea.
peptizare sf[ At: DN3 / Pl: -zări / E: cf fr peptisation] Trecerea unei substanţe coloidale din stare de gel în stare de dispersie coloidaîă.
peptocăt, ~ă a [At: BUL. FIN. V. 205 / PI: -aţi, -e / E: ngr rcintatîca, (Pf niKxco)] (Arg; înv) Căzut la examen.
peptonă .v/‘[At: BIANU. D. S. / Pl: -ne / E: îvpeptone] (Med) Substanţă organică, aibă-gălbuie. cu miros caracteristic, cu gust amar-sălciu. solubilă în apă sau în alcool diluat, asimilabilă de organismul uman şi folosită în medicină.
peptonizare sf [At: DN3 / Pl: -zări / E: cf fr peptonisation] Transformare a proteinelor dintr-un mediu de cultură în peptone.
peptonurie sf[At: DN3 / P: -ri-e / Pl: ~i/ / E: fr peptonurie] Prezenţă a peptonelor în urină. peptoral, ~ă a vz pectoral pepuc sm vz papuc1
peiJ pp [At: GALAN, B. I. 60 / E: it per, ger per] (D. preţul unei mărfi raportat la o unitate de măsură) Pentru, de fiecare. per2 sm vz păr1
peracid sm [At: DN3 / Pl: -cizi / E: fr peracide] Derivat al peroxidului de hidrogen. peratic,	a vz păratic
peravăn sn vz paravan peranc sm vz părâng1 perânda v vz perinda perau sn vz pârâu
perborat sm [At: DN3 / Pî: ~a// / E: fr perhorate] Produs rezultat prin adiţionarea de hidrogen superoxidat unui borat, folosit Sa substanţele de spălare şi de albire, precum şi în pasta de dinţi.
percaină sf[At: LTR / Pl: -ne / E: fr peca'ine] (Med) Pulbere albă. cristalină, inodoră, solubilă în apă, cu o puternică acţiune anestezică locală.
percal sn [At: GOLESCU. î. 135 / V: (reg) par~, parcală sf! Pl: -e şi -uri / E: ger Perkal, îr percale] (Iuz) 1 Ţesătură uşoară de bumbac, folosită mai ales la confecţionarea cămăşilor. 2 (Lpl) Diferite sorturi de percal
(1).
pere alină .v/'[At: LM / Pl: -ne i E: fr percaline] (înv) Ţesătură uşoară de bumbac, cu lustru. întrebuinţată de obicei îa căptuşeala hainelor Si: (înv) mitcal, (reg) pielea dracului.
percan s [At: ŞĂINEANU. D. U. / Pl: net / E: net] (îvr) Stofă de păr de cămilă.
percă sf [Ai: DR. V. 559 / Pl: -re:! E: lat (Lucio) per ca] (Rar) 1 Peşte asemănător cu ştiuca {Lucii) perca). 2 (îc) ~-de-râu Biban (Perca Jluviatilis). 3 (îc) —spinoasă Specie de peşte nedefinită mai îndeaproape.
percăi vrr [At: ANON. CAR. / Pzi: ~e.se- / E: net] (îvr) A se judeca cu cineva. percălab sm vz pârcălab
perce sm [At: CHEST. V, 31/37 / Pl: perei / E: ns cf niehipercea] 1-2 (Reg) (Bărbat sau) copil care munceşte îa stână fără să aibă atribuţii speciale.
perce a1 sf [At: ALR II/I. 7/5 14 / Pî: -cele / E: per cică css] 1-4 Pere ică (1-4). 5 (Rar) Perciune.
percea2 [ At: CV 1950. nr. 3. 36 / Pzi: ~cez / E: net] (Mun) 1-2 vrr A (se) păta (1-2). 3-4 vir A (se) murdări. 5-6 vtr A (se) împestriţa. 7 vt A-i face cuiva vânătăi prin lovire. 8 vt (Pex) A bate pe cineva. 9 vr (D. femei) A se farda în mod exagerat.
perceat, a [At: ŞĂINEANU. D. U. / V: (reg) ~cet l Pl: -aţi. -e / E: percea2] 1 (Mun) Pătat. 2 Murdar. 3 (Mun; Olt) Pestriţ. 4 Bălţat. 5 Tărcat. per cec ţie sf vz percepţie
percele sfp [At: BARONZI. L. 95 / E: ns cf percal] (Rar) Obiect de îmbrăcăminte nedefinit mai îndeaproape. per cent sn vz perţent
percepe vt [At: IORGOVICI. O. 2/23 / Pzi: percep / E: lat percipere]
1	(Psh; c. i. obiecte şi fenomene din realitatea înconjurătoare) A sesiza cu ajutorul simţurilor şi al gândirii, prin reflectare nemijlocită. 2 (Pex) A simţi. 3 (Pex) A înţelege. 4 (Pex) A pricepe. 5 (Pex) A înregistra. 6 (Spc) A observa. 7 (Spc) A distinge un sunet slab. 8 (Fin; c. i. impozite, taxe) A încasa.
percepere sf[At: MAIORESCU. CR. II. 91 / Pi: -ri / E: percepe] 1 (Psh) Sesizare cu ajutorul simţurilor şi al gândirii a unor obiecte şi fenomene din realitatea înconjurătoare, prin reflectare nemijlocită. 2 (Pex) Simţire. 3 (Pex) înţelegere. 4 (Pex) Pricepere. 5 (Pex) înregistrare. 6 (Spc) Observare. 7 (Spc) Distingere a unui sunet sîab. 8 (Fin) încasare a unor impozite, taxe Si: percepţie (10). percept1 sm vz perceptor percept2 sn vz percept
perceptibil, ~ă a [ At: NEGULICI / Pl: -i, -e l E: frperceptible] 1 (Psh) Care poate fi sesizat cu ajutorul simţurilor şi al gândirii, prin reflectare nemijlocită. 2 (Pex) Care se poate înţelege Si: evident, inteligibil. 3 (Pex) Sesizabil. 4 (Pex) Vizibil. 5 (Fin; d. impozite, taxe) Care poate fi încasat.
perceptibilitate sf [At: ALEXI. W. / Pl: (rar) -taţi / E: fr perceptibilite] (Psih) Calitate a unor obiecte şi fenomene de a fi perceptibile (1).
perceptiv ci [At: CADE / Pl: -i, -e / E: fr perceptif] 1 Care aparţine facultăţii de a percepe, care ţine de percepere. 2 Care (poate) percepe.
perceptor sm [At: (cca 1750) IORGA. S.. D. XIII. 242 / V: (reg) peccitori, pecectori, percept, ~cet~, ~ciî~, ~rţe~, (pmz) precectf prece~f preţeptore
997
PERCEPTORAT
(A: net). preţit~, pricept, pricict~, pricip~ S A şi: -cep- / Pl:	/ E: lat
perceptor, fr percepteur] (Fin; înv) Funcţionar de stat însărcinat cu încasarea impozitelor şi a taxelor oficiale Si: agent de percepţie (9).
perceptorat sn [At: ALEXI. W. / V: (reg) ~cet~, proţăp~ l Pl: ~e / E: iat perceptoratus, ~us] (Trs) 1-2 Percepţie (7-8).
perceptori al, ~ă a [At: PREDA, M. 452 / P: ~ri-al / Pl: -i,	/	E:
perceptor + -/«/] (Rar) 1 Care aparţine perceptorului. 2 Care intră în atribuţiile perceptorului. 3 Privitor la perceptor.
perceptorie sf [At: PASCA. GL. / V: (reg; pmz) preţăt~, preţect~, preţep~ / Pl: ~if / E: perceptor + -ie] (Trs) 1-2 Percepţie (7-8).
percepţie sf [At: IORGOVICI. O. 50/3 / V: (înv) ~iune, (reg) ~cecţie, ~ceţie, (pmz) precepţe, price~ / Pl: ~*7 / E: lat preceptio, -o/i/s, fr perception] 1 Proces psihic prin care obiectele şi fenomenele din lumea obiectivă care acţionează nemijlocit asupra organelor de simţ sunt reflectate în conştiinţa omului în totalitatea însuşirilor lor, ca un ansamblu unitar.
2	Imagine rezultată din percepţie (1). 3 (Pex) Facultate de a percepe fenomenele lumii exterioare. 4 (Pex) înţelegere. 5 (Pex) înregistrare. 6 (Pex) Sesizare a unor nuanţe, detalii sau sunete vagi. 7 (Fin; înv) Instituţie de stat care încasa impozitele sau taxele oficiale Si: (Trs) perceptorat (1), perceptorie (1). 8 (Fin; înv) Clădire în care îşi avea sediul percepţia (7) Si: (Trs) pereceptorat (2), percepţie (2). 9 (îs) Agent de - Perceptor. 10 (Pex) Percepere (8). 11 (Pex) Funcţie de perceptor.
percepţional, ~ă a [At: V. ROM. aprilie 1958, 1 11 / P: -ţi-o- / Pl: -i, ~e ! E: percepţie] (Nob) 1-2 Referitor la percepţie (1, 3). 3-4 Specific percepţiei (1,3). 5-6 Care aparţine percepţiei (1,3). 7-8 Care rezultă din percepţie (1,3).
percepţionahsm sn [At: DN3 / Pl: -e / E: ger Perzeptionalismus] Percepţionism..
percepţionah st, ~ă [At; DN'1 / Pi: ~i şti, ~e / E: cf fr perceptionniste] 1 a Care se referă la percepţionalism. 2-3 smf, a (Adept) al percepţionalismului.
percepţionism sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr perceptionnisme. it percezionismo] Teorie filozofică potrivit căreia structura lucrurilor este cognoscibilă prin percepţie Si: percepţionalism. percepţiune sfvz percepţie percet, ~ă a vz perceat percetor sm vz perceptor percetorat sn vz perceptorat perceţie sfvz percepţie
percheziţie sf [At: MAIORESCU, D. II. 30 / V: ~rchiz~, (înv) -rchiziţiune l Pl: -ii / E: fr perquisition] 1 Cercetare făcută asupra unei persoane sau într-o locuinţă de către organele de urmărire penală ori de către procuror, pentru găsirea şi ridicarea probelor materiale ale infracţiunii sau pentru descoperirea infractorului Si: percheziţionare (1).
2	(Pgn) Cercetare amănunţită Si: perchezitionare (2).
percheziţiona vt [At: ŞĂINEANU, D. U. / V: perchiz~ / P: -ţi-o- / Pzi: ~nez / E: fr perquisitionner] 1 (C. i. oameni, locuinţe) A supune unei percheziţii (1). 2 (Pgn) A cerceta amănunţit.
percheziţionare sf [At: DN3 / Pl: -năji i E: percheziţiona] 1-2 Percheziţie (1-2). ’ perchiziţie sfvz percheziţie perchiziţiona v vz percheziţiona perchiziţiune sfvz percheziţie
perei s [At: BORZA. D. 127 / Pl: net / E: nctj (Bot; Ban) Iarbă-albă (Phalaris arundinaceea).
perc'ică sf[At: ALECSANDRI, P. P. 333 / V: ~ciucăf ~ric\~ / Pl: -id / E: tc piirgek cf păr1] 1 (Moi) Cârlionţ la oameni Si: percea (1). 2 Moţ1 de pe frunte Si: percea (2). 3 Coadă făcută prin împletirea părului Si: percea (3). 4 (Reg; rar) Smoc de păr de pe cap la cai Si: percea (4). perciune (4). 5 (Rar) Perciune (1). 6 (Bot; reg; îc) ~ca-fetei Părul-fetei {Adianthum capillus- Veneris).
percioagă sf[At: BĂCESCU, P. 84 / Pl: ? / E: net] (Iht; Trs) Zvârlugă (Cobitis taenia).
percion sm vz perciune percitor sm vz perceptor perciţă sf vz petiţă perciucă sfvz perdea perciun sm vz perciune
perciuna vt [At: SCRIB AN. D. / Pzi: -nez / E: perciune] (Mol; c. i. vârful cuielor) A îndoi după ce a străpuns o scândură Si: (reg) a împerciiuia.
perciunat, [At: BARCIANU / Pl: -aţi, ~e / E: perciune] 1 a Care poartă perciuni Si: (rar) perciitnos (1). 2-3 smf, a (Om) cu perciuni Si: (rar) pereiunos (2-3). 4 smf (Dep) Evreu.
perciune sm [At: CIHAC, II. 251 / V: perciun, (reg) părciun, ~cion ! Pl: -ni / E: tc pergem] (Mpl) 1 Fiecare dintre cele două şuviţe de păr. lăsate lungi şi răsucite, care încadrează obrazul, lângă urechi, de la tâmple în jos Si: (rai*) per cică (5). 2 (Rai') Favorit. 3 (Rar) Buclă de păr Si: cârlionţ. 4 (Rar; îf perciun) Percică (4). 5 (Pan; reg; lpl) Aşchii subţiri şi răsucite care cad de ia gealau Si: (reg) geluiri.
perciunos, ~oasă [At: CONV. LIT. IV. 315 / PI: -oşi, ~oase / E: perciune + -^] 1-3 smf a (Rar) Perciunat (1-3). 4 smf (Dep) Evreu.
perelor at sm [At: LTR2 / Pl: -aţi / E: fr perchlorate] Sare a acidului perlcloric.
percloric a [At: LTR2 / Pl: -ici / E: fr perchlorique] (îs) Acid - Acid oxigenat al clorului, lichid incolor, care fumegă în contact cu aerul şi se amestecă cu apa în orice proporţie.
perclorură ş/'[At: DN'1 / Pl: -ri / E: frperchlorure] Clorură care conţine cea mai mare cantitate posibilă de clor.
perclu sn [At: ALR SN IV, h l 191/105 / Pl: -uri / E: mg (dai) perkli] (Reg) Şiret pentru ghete.
percola vt [At: DN3 / Pzi: ~lez / E: cf it. lat percolare] A supune operaţiei de percolare.
percolare .v/'[At: DN3 / PI: ~/ă/v / E: percola cf fr percolation] 1 Operaţie de extragere a unei substanţe solubile, cu ajutorul unui solvent, dintr-un amestec sau dintr-o soluţie de mai multe substanţe Si: percolatie. 2 Apă din precipitaţii împreună cu substanţele pe care le conţine.
percolator sn [At: DN'1 / Pl: -oare / E: fr percolateur] Aparat în care se face percolarea (1).
percolaţie sf [At: DN3 / P: -ti-e / Pl: ~i/ / E: cf fr percolation, it percolazione] Percolare (1).
percure vi [At: MUREŞANU. P. 1103/15 / Pzi: 3 percură / E: lat percurro, -ere] (Ltî; rar) 1 A trece repede. 2 A curge repede prin ceva. per curge v vz parcurge percurs sn vz parcurs percusie sf vz percuţie percusiune sfvz percuţie
percusiv, -ă a [At: DN'1 / PI: -i, -e / E: it percussivo] (Liv) 1 Care se referă la percuţie. 2 De percuţie.
percusiune sf[At: DN'1 / P: -si-u- i PI: -ni / E: fr percussion] (Liv) Percuţie.
percuta vt [At: SCRIB AN. D. / Pzi: ~tez i E: fr pere uter] 1 (C. i. focoase, capse) A izbi cu percutorul pentru a provoca aprinderea încărcăturii. 2 (Med; c. i. oameni sau părţi ale corpului lor) A examina prin percuţie pentru a stabili diagnosticul.
percutant, ~ă a [At: SCRIBAN. D. / Pl: -nţi, -e / E: fr percutant] 1 (D. proiectile, focoase'sau capse) Care are calitatea de a exploda Ia atingerea unui obstacol sau în urma unei percuţii. 2 (Min; îs) Perforator
-	Perforator mecanic al cărui sfredel acţionează prin lovituri.
percutare A/[At: DLR / Pl: -tari / E: percuta] 1 Izbire cu percutorul (1). 2 (Med) Examinare a pacientului prin percuţie.
percutor sn [At: ENC. TEHN. / Pl: ~oare / E: fr percuteur] 1 Piesă metalică la diferite instalaţii şi agregate tehnice care, prin percuţie, pune în mişcare sau opreşte diferite părţi ale instalaţiei Si: ciocănel. 2 Piesă la armele de foc. la focosul unui proiectil, care loveşte focosul, capsa etc. pentru a provoca aprinderea încărcăturii Si: cocoş.
998
PERECHE
percuţie sf[At: STAMATI, D. / V: (rar) -'iune, (înv) ~usie, ~usiune / Pl: -ii / E: fr percussion] 1 Izbire a capsei la armele de foc. a focosului unui proiectil, pentru a provoca aprinderea încărcăturii. 2 (Teh; liv) Lovire.
3	Şoc. 4 (Med) Procedeu de exploatare clinică constând în producerea unor sunete, cu ajutorul degetelor sau al unui instrument special, pe o regiune a corpului, pentru a obţine date asupra stării fizice a organelor plasate în profunzime. 5 Masaj care constă din aplicarea unor lovituri rapide asupra unei regiuni a corpului. 6 Procedeu special de a produce sunete prin lovirea cu un ciocănel special a unei membrane, a unei lame. a unei plăci de metal etc. de la un instrument muzical. 7 (îs) Instrument de - Instrument muzical care produce sunete în modul descris mai sus.
percuţionist, ~ă smf [At: DN3 / P: -ţi-o- / Pl: -işti, -e / E: fr percussion nişte] Muzician care cântă la un instrument de percuţie (6). percuţiune sfvz percuţie
perdaf s/i [At: GHICA, C. E. II. 605 / Pl: -uri / E: tc perdah] 1 (înv) Luciu. 2 (îe) A da ~ A stropi pentru a lustrui. 3 (îae) A presăra. 4 (Şîe a da a trage ~) Radere de jos în sus. contra direcţiei în care creşte părul. 5 (Fam; îe) A da (sau a trage) cuiva (un) ~ A mustra1 foarte tare pe cineva. 6 (Fam; fig) Retuş făcut unei lucrări.
perdaf a giiie sf[ At: (a. 1840) DOC. EC. 736 / Pl: -ii / E: cf perdaf] (înv) Atelier în care se lustruiesc pieile. perdagiu sm vz perdegiu
perdăfi vt [At: SCL 1969.328 / Pzi: -fese / E: perdaf] (Mun; c. i. rufele spălate) A stropi uşor cu apă înainte de a călca.
perdâfui vt [At: LM / Pzi: -esc / E: perdaf + -ui] 1 (înv) A lustrui. 2 A stropi cu 1111 lichid. 3 (Rar) A rade contra direcţiei părului. 4 (Fam; fig) A mustra1 foarte tare pe cineva.
perdafuire sf [At: POLIZU / Pl: -ri / E: perdaf ui] 1 (înv) Lustruire. 2 Stropire cu 1111 lichid. 3 Presărare cu o pulbere. 4 (Rar) Radere contra direcţiei părului. 5 (Fam: fig) Mustrare foarte severă.
perdea sf[At: (a. 1693) ŞIO IIj. 290 / V: (reg) -uă l Pî: -ele, (reg) -eli / E: tc perde] 1 Obiect confecţionat din pânză, stofă, dantelă etc. care se atârnă mai ales la ferestrele şi la uşile locuinţelor, pentru a împiedica pătrunderea luminii sau pentru a opri vederea dinafară, având totodată şi scop decorativ. 2-3 (îljv) (Mai) cu ~ (Care este exprimat, spus. făcut) indirect, prin aluzii, discret, cu rezervă, cu bună-cuviinţă. 4-5 (îljv) Fără ~ (Care este exprimat, spus, făcut) pe faţă. fără înconjur, fără sfială, necuviincios, trivial. 6 (îe) A avea ~ la ochi A 1111 pricepe clar un lucru.
7	(îe) A(-i) pune (cuiva) - (sau ~ele) la ochi A împiedica pe cineva să vadă lucrurile aşa cum sunt. 8 (îae) A înşela pe cineva. 9 (îe) A i se lua (sau a i se ridica sau, rar. a-i lua) cuiva o ~ (sau ~ua) de pe ochi A înţelege deodată ceva sau a face pe cineva să vadă clar. să priceapă ceva. 10 (îe) A se da după ~ A se ascunde, lucrând din umbră. 11 (îae) A se sustrage de la ceva. 12 (îe) A ridica ~ua A arăta care este adevărul. 13 (îae) A da lucrurile pe faţă. 14 (îae) A spune fără ocolişuri. 15 (îe) A nu avea nici o ~ A 1111 avea nici o ruşine. 16 (îae) A depăşi măsura. 17 (îe) A da cuiva o ~ A certa foarte tare pe cineva Si: a da un perdaf (5). 18 (îe) A avea ceva după ~ A ţine un secret. 19 (îae) A ascunde ceva. 20 (Pex) Obiect confecţionat din şiraguri lungi şi dese de mărgele atârnate perpendicularîn dreptul unei intrări,în loc de uşă. 21 (Spc; înv) Draperie de la uşa de intrare în camera domnitorului sau a vizirului, unde de obicei stătea un perdegiu. 22 (Pex) Intrare. 23 (Pex; înv) Scenă sau act dintr-o piesă de teatru. 24 (Reg) Plasă deasă împletită în ochiuri care se întinde orizontal în interiorul capcanei şi cu ajutorul căreia se prinde peştele în tolbă. 25 (Pan; udp „de“; şfg) Ceea ce are aspectul miei perdele. 26 Ceea ce acoperă vederea ca o perdea Si: (rar) perdeluire (3). 27 Ceea ce împiedică înţelegerea, perceperea etc. unui lucru, a unui fapt etc. 28 (Mii; îs) ~ de fum Nor artificial de ceaţă sau de fum, creat pentru a împiedica observarea şi focul inamicului. 29 (înv; pop) Adăpost la stână, construit din stuf, din nuiele, din scânduri etc., de obicei neacoperit, făcut pentru a proteja oile. rar şi alte animale, de intemperii. 30 (Pex) Stână. 31 (Reg) îngrăditură neacoperită, făcută pentru a separa oile care trebuie să fete sau pe cele care trebuie mulse, de celelalte oi Si: cariată, ocol, staul,
strungă, ţarc. 32 (Mol) îngrăditură unde dorm mieii. 33 (Moi; Trs) îngrăditură mobilă în care se închid oile noaptea şi care se mută din loc Î11 loc pentru a gunoi terenul. 34 (Reg) Perete de scândură de la stână, prin care e făcută strunga. 35 (Mol) Acoperiş peste ocolul oiior. 36 (Reg) Colibă a ciobanilor la stînă. 37 (Olt) Cort din pânză. 38 (Reg) Şopron.
39	Şură. 40 (Reg) Acoperiş de lemn care adăposteşte cuptorul clădit în curte. 41 (Reg) Parte a pridvorului închisă cu scânduri. 42 (Reg) Adăpost din trestie, făcut ca un gard în jurul răsadniţelor cu zarzavat timpuriu. 43 Perete mobil de lemn la unele instrumente. 44 (Udp ,,de“) Fâşie de pădure. 45 Şir de copaci. 46 (Spc; şîs ~ de protecţie, - forestieră de protecţie) Şir de copaci sădiţi în linie dreaptă, cu scopul de a adăposti culturile împotriva vânturilor, de a opri zăpada pe ogoare etc. 47 (îs) ~ antierozională Plantaţie de arbori şi de arbuşti pe terenurile în pantă supuse eroziunii. 48 (Pan) Desiş. 49 (Pan) Păpuriş. 50 (Pan) Stufăriş. 51 (Mpp; şîs ~ albă) Leucom. 52 (Mpp; îas) Cataractă. 53 (Atm; reg) Placentă. 54 (Reg; îe) A lua (pe cineva) cuo~ mai sus A lua repede cu vorba pe cineva. 55 (îae) A i-o lua înainte. 56 (îae) A-i tăia apa de la moară. perdeaua sf vz perdea
perdegibaşa sji [At: (a. 1783) ŞIO IL. 291 / V: ~să sm (Pl: -şi) / Pl: -le / E: tc perdecibaşi] Şef al perdegiilor. perdegibaşă sm vz perdegibaşa
perdegiu sm [At: CIHAC, II, 605 / V: (înv) ~dagiu / Pl: ~i/‘ / E: tc perdeci] Slujbaş care era însărcinat cu paza la uşa cu perdea de la intrarea în camera domnitorului sau a înalţilor demnitari Si: (înv) perdelegiu (1).
perdefiţă sf [At: SCR 1969, 328 / Pl: -ţe / E: perdegiu + -iţă] (Rar) Femeie de serviciu căreia îi era încredinţată cheia uşii.
perde le giu sm [At: CANTEMIR ap. CIHAC, II. 605 / V: (1) ~lgiu / Pl: ~i/' / E: perdele (pil perdea) + -giu] 1 (înv) Perdegiu. 2-3 (Rar) (Fabricant sau) vânzător de perdele (1). perdelgiu sm vz perdele giu
perdell vr [At: DLR / Pzi: 3 -Ieste l E: ns cf bergheli] (Reg) 1 A se strica. 2 A se pierde.
perdelui [At: CARAGIALE. M. 7 / Pzi: -esc / E: perdea + -ălui] 1 vr A acoperi cu o perdea. 2 vt A învălui ceva ca o perdea. 3 vr A se lăsa ca
0	perdea.
perdeluire sf [At: C. PETRESCU. O. P. I, 199 / Pl: -ri ! E: perdelui]
1	(Rar) Acoperire. 2 învăluire ca într-o perdea. 3 (Pex) Perdea (24). perdeliiit, ~ă ă [At: M. I. CARAGIALE. C. 14 / Pl: -iţi, -e / E: perdelui]
1	(Rar) Acoperit cu perdele (1). 2 (Pan) Care are aspectul unei perdele (1). 3 Care acoperă vederea, lumina etc. 4 Ca o perdea (1).
perdeluşă sf[M: RĂDULESCU-CODIN, ap. ŞIO II,. 291 / Pl:	/
E: perdea + -uşă] 1-12 (Reg; şhp) Perdeluţă (1-12).
perdeluţă sf[At: CARAGIALE, M. 71 / PI: -ţe / E: perdea + -uţă] 1-12 (Şhp) Perdea (1,18, 22-23, 29-30) (mică) Si: (reg) perdeluşă (1-12). 13 (Fig) Acoperire.
perdendosi av [At: DN3 / E: it perdendosi] (Muz; indică modul de execuţie) Pierzându-se. micşorându-şi treptat sonoritatea.
perditanţă sf [At: LTR2 / Pl: -ţe / E: fr perditance] Conductanţă electrică a izolaţiei unei linii electrice de transmisiune a energiei sau de telecomunicaţii.
perdlţie sf [At: BARCIANU / V: (rar) -iune / Pl: (rar) -ii / E: fr perdition] 1 Stare de decădere morală Î11 care se află cineva Si: pierzanie.
2	Ceea ce provoacă o decădere morală cuiva. perdiţiwne sfvz perdiţie
pereche [At: N. TEST. (1648). 682/33 / V: (reg) păr~ /Pl: -chi / E: ml paric(u)la] 1 nc (Udp ,,de“) Doi. 2-4 nc (îcs) Două (sau trei, patru etc.) -chi (Patru) (şase) opt etc. 5 sfGmp format din două fiinţe de acelaşi fel, de obicei de sex opus. asociate statornic sau întâmplător. 6 nd (Lpl; are) Câte doi. 7 nd (Lpl; are) Î11 coloană doi câte doi. 8 sf{Spc) Cuplu de dansatori. 9 sf(Spt; lpl) Probă în cadrul unei competiţii de patinaj, de tenis etc., la care participă grupuri de doi sportivi. 10 sf (Prc) Grup format din două părţi sau din două organe identice şi simetrice ale corpului unei fiinţe. 11 sf (îs) ~ de palme Două lovituri succesive aplicate cuiva cu
999
PERECHIUŞĂ
ambele palme. 12 ş/’(Udp ,,de“) Grup format din două exemplare din acelaşi fel de obiecte. 13 ş/‘(Spc: udp ,,de“) Grup de două obiecte de acelaşi fel. ciorapi, mănuşi, paiftofi, care formează o unitate, unul fără altul fiind nefolositor. 14 i/(Mat; înv; îs) Număr fără - Număr impar. 15 a (Mat; înv; îs) Număr - Număr par4. 16 sf (Lsg) Fiecare dintre cele două fiinţe, două obiecte, două fenomene care formează un grup. privit(ă) în raport cu cea de-a doua fiinţă, cu cel de-al doilea obiect, fenomen din grup. 17 sf Fiinţă, obiect, fenomen care seamănă şi se potriveşte perfect cu altă fiinţă, cu alt obiect, fenomen. 18 v/(ÎIa) Fără ~ Care nu se poate compara cu nimic prin dimensiune, calitate, intensitate etc. 19 .v/‘(Ial) Unic. 20 sf (lai) Extraordinar. 21 sf (Ie) A nu (mai) avea (sau a nu-şi alia) ~ (sau. înv. '-chi) A poseda anumite însuşiri într-un grad foarte înalt. 22 ^/'(îae) A nu se putea compara cu nimic prin însuşirile pe care îe posedă. 23 sf (îae) A nu-şi găsi asemănare. 24 a;/'(Udp ,,de“) Obiect alcătuit din două părţi identice şi simetrice unite între eîe Pereche de pantaloni. 25 sf(Pex; îs)~de case (sau. înv. de curţi) Corp. rând de case care formează o unitate. 26 sf (Pex; îs; ~ de haine Rând de haine. 27 .v/'(Pex; îs) ~ de cărţi (de joc) Pachet de cărţi de joc care cuprinde toate cărţile ce formează o serie necesară îa anumite jocuri de cărţi.
pereekinşă sf [At: TDRG / Pi: -se i E: pereche + -uşă\ 1-12 (Reg; şhp) Pereche (5, 8,12-13, 16-17) (de dimensiuni reduse). perechnic s vz perednic
pereci vrr [At: PAMFILE. A. R. 113 / Pzi: -ccsc l E: ucr nepewTHCJi] (Buc) 1 A se contrazice. 2 A se certa.
perechcică sf [At: CONTEMPORANUL. III2. 615 / Pî: -ici / E: rs nepeKAnmca] (Rsm; reg) Strigare a catalogului.
percdnic s [At: ARVINTE. TERM. 159 / V: păr~, păretn~. părctnică sfi ~echnic, ~ehnic, ~cinic / Pl: net / E: ucr nepegHHKJ (Piu; reg) Parte anterioară a plutei, alcătuită din mai mulţi butuci legaţi unul lângă altul cu sârmă groasă Si: (reg) friuitar.
peregrin, sm [At: DM / V: (înv) pele~ / Pl: -/ / E: lat peregrinus, fr peregrin, it peîlegrino] 1-2 (înv) Pelerin1 (1-2). 3 Persoană care călătoreşte mult, rătăcind din loc în îoc Si: călător, drumeţ, pribeăg. (rar) pelerin1 (3). (nob) peregrinat'. 4 (Rar) Străin de partea locului Si: venetic.
peregrina vi f At: AR (1829). 204!/l 1 / V: (înv) pele~ / Pzi: -nez. / E: fr peregriner, lat peregrinare, it pellyrinareJ 1-2 A merge în pelerinaj (1-2). 3 A călători cutreierând diverse locuri îndepărtate. 4 A rătăci din îoc în loc. 5 A colinda prin lume. peregrinâgiu sn vz peregrinaj
peregrinaj sn [At: BARIŢIU. P. A. 1, 423 / V: (înv) pelegrinagiu (Pl: -gii). pele~, ~agiu (PI: -gii)/ Pl: ~e / E: peregrin + -aj cf it pelîegriiuiggio] (înv) 1-2 Pelerinaj (1-2). 3 Peregrinare.
peregrinai' sm [At: IORDAN. L. R. A. 164 / Pî: -i / E: peregrin + -ar) (Nob) Peregrin (3), peregrinare A/‘[At: NEGULICI / Pl: ~nari / E: peregrina] 1-2 (înv) Pelerinaj (1-2). 3 Călătorie lungă prin locuri depărtate. 4 (înv) Cutreierare, perindare dintr-un loc în altul Si: (înv) peregrinaj (3), peregrinaţie Cf peregrina.
peregrinaţie sf [At: DOSOFTEI. V. S. decembrie 198721 / V: (înv) ~iune, ~nâciune i P: -ţi-e / Pl: -ii / E: îat peregrinatio, -onis, fr peregrination] (înv) Peregrinare (4). peregrinaţiwne sfvz peregrinaţie peregrinăciune sfvz peregrinaţie
peregrinoman sm [At: NEGULICI / Pl: -i i E: fr peregrinomane] (îdt)
Persoană căreia îi place exagerat de mult să călătorească.
peregrinomanie sf [At: NEGULICI / Pi: -ii / E: fr peregrinomanie] (îdt) Plăcere exagerată de a călători. perchnic s vz perednic
pereia vt [At: DN3 / P: -re-ia / Pzi: -iez / E: fr perreyer] A căptuşi un ta!uz cu un strat dc piatră cu pereu.
pereiere sf[At: DN-1 / P: -re-ie- / Pî: -ri / E: pereia] Căptuşire a unui tal uz cu un strat de piatră cu pereu. perehnă sfvz pelerină
perchnic s vz perednic perclips sn vz perilipsis perelipsis sn vz perilipsis perem sn vz prim1 peremet sn vz, perimet pere metru sn vz perimetru peremtor a vz peremptoriu peremtoriu, ~ie a vz peremptoriu
peremptoriu, ~ie a [At: MICU. ap. CONTRIBUŢII. III. 297 /V: (rar) —'/ntoriu, ~ie, (înv) remtor / Pl: -ii / E: lat peremptorius, fr peremptorire]
1	(Jur) Care aparţine perempîiunii. 2 Privitor la perempţiune. 3 (Liv) Care nu poate fi tăgăduit, combătut, răsturnat etc. cu nimic.
perempţiune sf [At: ANTONESCU. D. / V: (rar) -mţ~ f P: -pţi~u- / Pl: -ni / E: fiperemption] (Jur) 1 Stingere a unui proces în faţa unei instanţe din cauza lipsei de acţiune în termenul legal. 2 Perimare. peremţiune sfvz perempţiune
peren, ~ă a [At: CALENDAR (1860). 120/20 / Pi: -i, -e / E: lat perenis, fr peren ne] 1 (D. plante; îoc anuăl) Care trăieşte mai mulţi ani. fără a fi nevoie dc o nouă însămânţare, şi rodeşte în fiecare an Si: vivace, (rar) perena!, perenant, perenic. 2 (îs) Cultură -ă Recoltare de mai multe ori pe an a plantelor de pe o suprafaţă cultivată. 3 (Rar) Cu caracter stabil.
4	Dc lungă durată sau permanent Si: veşnic.
perena vtr [At: VAS1CI. M. I. 68/22 / Pzi: -nez ! E: peren, cdp fr perenniser] 1-2 (îvr) A (se) permanentiza.
perenal, ~ă ă [At: VASICI. M. I. 57/5 / Pl: -i, -e / E: lat perennalis] (Rar; d. plante) Peren (1).
perenant, -a a [At: GRECESCU. FL. 62 / Pl: -nţi, ~e / E: fr peren nani] (Rar: d. plante) Peren (1). pereneităte sfvz perenitate
perenic,a [At: GRECESCU. FL. 70 / Pl: -ici, -ice / E: peren + -/V] (Rar; d. plante) Peren (1).
perenitate sf [At: IORDAN. L. R. A. 185 / V: (rar) / Pl: 7 / E: fr perennite] 1 însuşire de a fi peren (1). 2 Caracter peren (1).
peret sn [At: CIAUŞANU. V. 187 / Pl: -uri /păr2 + -et] (Olt) Loc în care cresc mulţi peri2 Si: (reg) periş. pe ret ar sn vz par e tar
perete sm f At: CORESI. EV. 118 / V: (îvp)păr~, (reg) par~,păreţ (Pl: şi. sn, păreţuri) / Pl: -eţi / E: ml paries, -tis] 1 Element de construcţie făcut din diferite materiale, care limitează, separă sau izolează încăperile unei clădiri între ele şi de exterior şi care susţine planşeurile. etajele, acoperişul Si: zid. 2 (îla) De ~Care este conceput pentru a fi fixat pe un perete (1). 3-4 (îljv) ~în '-(Care este construit, care se află) cu unui din pereţi comun sau lipit cu cel al încăperii vecine. 5-6 (Pex; îal) (Care se află cu locuinţa, cu sediul etc.) în imediata vecinătate a cuiva. 7 (Îîav) Sub ~ Foarte aproape de casă. 8 (îal) Lângă casă. 9 (îe) A da (sau a deschide, a lăsa, a izbi, a trânti) uşa (sau poarta, fereastra etc.) de (sau la) ~ A deschide larg. 10 (îae) A deschide îa maximum, 11 (îae) A trânti uşa sau poarta, fereastra cu putere. 12 (îe) A se da (sau a se izbi, a se bate) cu capul de -eţi (sau de toţi ~eţii) A fi desperat, deznădăjduit. 13 (îae) A regreta foarte mult o greşeaîă făcută. 14 (Rar; îe) Â bate cu buretele piron în ~ A face ceva nepotrivit şi fără efect. 15-16 (îe) A supune, a înşira, a îndruga etc. cai verzi pe ~-cţi A spune (fantezii fără rost sau) minciuni. 17 (Reg; îe) A avea doi ~eţi A avea o gospodărie bine închegată. 18 (îe) A ridica (sau a face) patru Miţi A-şi face o casă sau un adăpost. 19 (îe) A vorbi cu ~eţii (sau -eţilor) sau a spune la '-eţi A nu avea cu cine să vorbească. 20 (îae) A fi cu totul singur. 21 (îae) A-i vorbi cuiva în zadar, fără nici un efect. 22 (Rar; îe) (A avea) casă în doi -•eţi sau a-i li casa în trei ~eti şi uşa prin pod Se zice despre o căsnicie nereuşită. 23 (Mtp; îlav) De (pe) când scria musca pe ~De demult. 24 (Spc; pop) Catapeteasmă. 25 (Pex; pop) Gard în jurul clăii de fân sau al şirei de grâu. 26 Masiv pietros care se înalţă aproape vertical. 27 (Pan) Fiecare din părţile laterale care limitează de exterior un recipient sau un obiect care seamănă cu un recipient. 28 (Pan) Fiecare din părţile care
1000
PERFORARE
împarte interiorul unui recipient în mai multe compartimente. 29 (Olt; Trs) Margine de lemn a silei Si: (reg) vacâlie, veşcă. 30 (Reg; lpl; îf păreţi) Carâmbi la cizmă. 31 (Pop) Bor la pălărie. 32 (Tip) Parte a maşinii de tipărit la care sunt prinse vergelele care scot din maşină coli cu textul tipărit. 33 (Reg) Copertă de carte. perctru s vz piretru peretus sm vz părătuş
peren sn [At: NOM. M1N. 1. 303 / Pl: -ce / E: fr perre] Strat de piatră care acoperă talazurile sau care căptuşeştc şanţurile înalte, pentru a le proteja împotriva eroziunii sau a surpării. pereusie sf vz periusie
pereviză af [At: (a. 1860) ap. C1HAC. II. 251 /Pl: -ze / E: rs nepeBj&b] (Rsî) Cartuşieră purtată de-a curmezişul pieptului. perexusiotitâ sfvz plirexusiotită perfecsiona v vz perfecţiona perfect1 sm vz prefect
perfect2, ~a [At: ŢICH1NDEAL, F. 24/17 / Pl: -cţi, ~e f E: lat perfectus, ger perfekt] 1 a Care întruneşte în cel mai înalt grad toate calităţile cerute.
2	a Caic nu lasă nimic de durii. 3 a Care cSle lipsit cu tulul de delcclc.
4	a Desăvârşit. 5-6 av, a (In mod) impecabil. 7-8 av, a (în mod) ireproşabil. 9 a (îs) Gaz ~ Gaz ale cărui molecule, de dimensiuni neglijabile faţă de distanţele dintre ele, nu exercită forţe de atracţie una asupra alteia şi care verifică, la orice temperatură, legile gazelor. 10 a Care este deplin Si: absolut, total. 11 av (Eliptic; cu valoare de exclamaţie) îmi convine. 12 av (Eliptic; cu valoare de exclamaţie) Sunt de acord. 13 av Foarte bine.
14	su (Grm) Timp al verbului care exprimă o acţiune săvârşită şi încheiată în trecut Si: trecut. 15 sn (Grm; îoc -ul simplu; îs) -ul compus Perfect format cu auxiliar, specific dialogului, care exprimă acţiunea fără a o raporta la momentul vorbirii sau apropiind-o. în anumite împrejurări, de acest moment. 16 sn (Grm; îoc -ul simplu: îas) Perfect care exprimă, în stilul oral. o acţiune mai îndepărtată de momentul vorbirii decât acţiunea redată prin perfectul simplu. 17 sn (Grm; îoc -/// compus; îs) -ul simplu Perfect format cu sufix, specific naraţiunii, care exprimă acţiunea fără a
o	raporta la momentul vorbirii. 18 sn (Grm; îoc ~/// compus; îas) Perfect care exprimă. în stilul oral. o acţiune mai apropiată de momentul vorbirii decât cea redată prin perfectul compus. 19 sn (Grm; îs) Mai mult ca -ul Timp ai verbului care exprimă o acţiune săvârşită şi încheiată în trecut înaintea altei acţiuni săvârşite şi încheiate tot în trecut.
perfecta vt [At: BUL. FIL. II. 225 / Pzi: ~tez / E: perfect2] 1 (C. i. tranzacţii, acorduri) A definitiva. 2 (C. i. tranzacţii, acorduri) A desăvârşi în condiţii foarte bune.
perfectammte av [At: SFC II. 197 / E: perfect2 cdp fr parfaitement] (îvr) în mod perfect2.
perfectare sf [At: HAMANGIU. C. C. 239 / Pl: -tari / E: perfecta] 1-2 Definitivare (în condiţii bune) a unei tranzacţii, a unui acord Si: perfectibilitate (3-4).
perfectibil, ~ă a [At: NEGULICI / Pl:	-e l E: îiperfectible) Care
poate fi perfecţionat.
perfectibilitate sf [At: 1. GOLESCU. C. / G-D şi (înv) ~tatei f Pl: -taţi f E: fr perfectibilite) 1 însuşire a unei tranzacţii de a putea fi perfectată.
2	însuşire a unui obiect de a putea fi perfecţionat. 3-4 Perfectare.
perfeefisim, ~ă [At: DN3 / Pl: -i, -e f E: ml perfectissimus. fr perfectissime] (Liv) 1 a Foarte bun. 2 av Extrem de bine.
perfectiv, ~ă a [At: IORDAN. G. 206 / Pl:	-e	/ E: îiperfectif, ger
perfektiv] 1 (Grm; d%aspectul verbelor. îoc imperfecţiv) Care exprimă acţiunea verbelor, eliminând noţiunea de durată şi de depăşire şi insistând asupra începutului şi sfârşitului sau a rezultatului acţiunii. 2 (D. verbe) Care are aspect perfectiv (1).
perfectiviza vr/'[At: IORDAN. L. R. A. 236 / Pzi: ~zez / E: perfectiv + -iza] (Liv; rar) A face un verb imperfecţiv să devină perfectiv (2).
perfectivizare sf [At: DEX2 / Pl: -z.ări / E: perfectiviza] (Liv) Transformare a unui verb imperfecţiv în verb perfectiv.
perfedivizaty ~<7 a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: perfectiviza] (D. verbe) Care a devenit perfectiv.
perfectiza vtr [At: DLR / Pl: ~.:e; / E: perfect + -iza] (Rar) 1-6 A (se) perfecţiona (1-6). perfecţie sfvz perfecţiune
perfecţiona vtr [At: HELIADE. D. J. 24/16 / V: (înv) ~csi~ / P: -ţi~o-f Pzi: -nez l E: îi perfectionner] 1-2 A (se) face mai bun Si: (rar) a (se) perfectiza (1-2). 3-4 A (se) îmbunătăţi calitativ Si: (rar) a (se) perfectiza (3-4). 5-6 A(-şi) corecta defectele Si: (rar) a (se) perfectiza (5-6), 7-8 (A face să acumuleze sau) a acumula, prin studii sistematice, cunoştinţe temeinice într-un domeniu.
perfecţionare sf[At: GENILIE. G. 149/9 / P: -ţi-o- / Pl: ~//ă/v / E: perfecţiona] 1 îmbunătăţire a calităţii. 2 Corectare a defectelor. 3 Acumulare de cunoştinţe temeinice într-un domeniu.
perfecţionat, ~ă a [At: BREZOIANU, R. 367/20 / P: -ţi-o- / Pl: -aţi, -e / E: perfecţiona) 1 Care a devenit mai bun din punct de vedere calitativ.
2	Care s-a îmbunătăţit. 3 Care reprezintă un progres. 4 Care a urmat un curs pentru a-şi îmbunătăţi calificarea profesională.
perfecţionism sn [At: DN-1 / Pi:	/ E: fr perfecţiannisme) 1 Tendinţă
de a atinge perfecţiunea. 2 Tendinţă de a atinge imposibilul, care poate merge până la obsesie.
perfecţionist, ~ă [At: DN-1 / Pl: -işti, -e i E: fr perfectionniste] 1-2 a Care se referă la perfecţionism (1-2). 3-4 smf, a (Adept) ai perfecţionismului (1). 5-6 smf a (Persoană) care suferă de perfecţionism (2).
perfecţiune sf [At: IORGOVICL O. 39/8 / V: -ccţie sf / P: -ţi-u- / Pl: -ni / E: lat perfectio, -ortis, ger Perfektion, fr perfecţian] 1-3 însuşire sau caracter de a fi perfect2 (1-3). 4-6 Stare a ceea ce esîe perfect2 (1-3).
7	Desăvârşire. 8 (îlav) La (sau. înv. în) ~ Desăvârşit. 9 (Cer) Obiect sau fiinţă perfectă. 10 (Rar; lpl) Calităţi fizice sau morale deosebite.
perfid, a [At: CALENDARIU (1794). 36/28 / Pl: -\zi, ~e ! E: fr perfide] 1 (D. oameni) Care. sub o înfăţişare binevoitoare sau indiferentă, ascunde răutate, viclenie, necinste Si: faţarnic. 2 (Asr) Care nu-şi respectă cuvântul dat Si: necinstit. 3 (Pex; d. lucruri, fenomene) Care. în ciuda aparenţelor, este periculos, vătămător. 4 (Pex; d. lucruri, fenomene) Care ascunde un pericol nebănuit. 5 înşelător.
perfidie sf [At: CALENDARIU (1794). 36/32 / A şi: -ful- f Pl: ~i/ / E: ii perfidie) 1 Caracter perfid (1) al cuiva. 2 (Cer) Manifestare perfidă (1) a cuiva.
perfoliat, ~ă a [At: CADE / P: -li-at / Pl: -aţi, -e / E: fr perfolie] (D. frunze sau d. peţiolurile lor) Care înfăşoară astfel tulpina, încât pare străpuns de ea.
perfora [At: CARAGIALE. O. II. 95 / Pzi: -rez / E: fr perforer) 1 vt (C. i. bilete, tichete etc.) A străpunge cu ajutorul unui dispozitiv special, pentru a anula, a viza Si: a composta. 2 vt (C. i. obiecte, materiale etc.) A găuri cu ajutorul unei unelte. 3 vt (C. i. pereţii găurii de sondă) A executa orificii sau canale în dreptul stratului productiv, pentru a asigura căi de aflux fluidului din strat în gaura de sondă. 4 vt (C. i. părţi ale corpului) A străpunge, a traversa lăsând în urmă o gaură. 5 vr (D. organe, ţesuturi) A se găuri în urma unui proces inflamatorii!, a unui traumatism etc.
perforaj sn [At: SCÎNTEIA. 1952. nr. 2396 / Pl: -e / E: fr perforage] (Rar) 1 Perforare a terenului cu ajutorul unei sonde Si: foraj. 2-5 Perforare (1-4).
perforant, ~ă a [At: BIANU. D. S. / Pl: -nţi. ~e f E: fr perforant] 1 Care perforează (2). 2 (Atm; d. tendoane, artere etc.) Care străbate spaţiile interosoase. 3 (Med; d. boli. procese inflamatorii, traumatisme etc.) Care duce la găurirea unui organ, a unui ţesut etc.
perforare sf[At: GALACTION. O. A. I. 55 / Pl: -rări / E: perfora) 1 Străpungere a unui bilet, a unui tichet etc. cu ajutorul unui dispozitiv special, pentru a anula, a viza etc. Si: (rar) perforaj (2), perforat1 (1). perforaţie (1). 2 Străpungere cu ajutorul unei unelte Si: (rar) perforaj (3), perforat1 (2). perforaţie (2). 3 Străpungere a unei părţi a corpului de către un glonţ, un obiect tăios, care Iasă o gaură Si: (rar) perforaj (4), perforat1
1001
PERFORAT1
(3).	perforaţie (3). 4 Găurire a unui organ, a urnii ţesut etc. în urma unui proces inflamatorii!, a unui traumatism etc. Si: (rar) perforaj(5), perforat1
(4),	perforaţie (4).
perforat1 sn [At: DM / Pl: (rar) -uri / E: perfora] (Rar) 1-4 Perforare (1-4).
perforat2, ~ă a [At: C. PETRESCU, î. II, 45 / Pl: -aţi, -e / E: perfora] 1 (D. bilete, tichete etc.) Care este străpuns, găurit cu ajutorul unui dispozitiv special, pentru a anula, a viza etc. 2 (Pex; d. bilete, tichete) Care nu mai este valabil. 3 (D. obiecte, materiale etc.) Care este găurit cu ajutorul unei unelte. 4 (D. părţi ale corpului) Care a fost străpuns de un glonţ, de o armă ascuţită etc. având o rană în formă de gaură. 5 (D. organe, ţesuturi etc.) Care s-a găurit în urma unui proces inflamatorul, a unui traumatism. 6 (Spc; îs) Apendicită -ă Complicaţie a unei apendicite acute care a evoluat rapid, constând din găurirea peretelui apendicelui şi pătrunderea conţinutului său în cavitatea peritoneală. 7 (Spc; îs) Ulcer (gastric) - Ulcer gastric deschis în cavitatea peritoneală, determinând apariţia unei peri toni te.
perforator, ~oare [At: NICA, L. VAM. 190 / Pl: (2-3) -i, (1,4) -oare / E: fr perforateur] 1 sn Maşină, unealtă sau sculă cu care se găureşte un material, se forează un teren etc. 2 smf Persoană care se ocupă cu perfoararea unei piese tehnice, a unui perete de stâncă etc. 3 smf (Iuz) Persoană care perfora biletele în mijloacele de transport în comun. 4 sn Dispozitiv în mijloacele de transport în comun. în care se introduc biletele pentru a fi perforate.
perforatură sf [ At: DNP / Pl: ~/7 / E: it perforatura] Deschidere în peretele unei găuri de sondă în dreptul stratului productiv, care asigură calea de circulaţie a fluidelor între strat şi gaura de sondă.
perforaţie sf [At: TURNESCU. MED. OP. 2947 16 / V: (rar) ~iune / Pl: -ii / E: fr perforation] 1-4 (Rar) Perforare (1-4). 5 (Cer) Gaură făcută de un perforator (1). 6 (Cer) Rană care străbate un muşchi, un organ. perforaţhme sfvz perforaţie
performanţă ,v/'[At: IORDAN. L. R. A. 499 / Pl: -ţe / E: fr perjormance]
1	Rezultat obţinut de un sportiv, de o echipă, de 1111 cal de curse etc. într-o întrecere. 2 (Spc) Rezultat foarte bun obţinut de 1111 sportiv, de o echipă, de un cal de curse etc.. în raport cu valoarea medie a performanţelor (1).
3	(Pex) Realizare deosebită într-un domeniu de activitate oarecare. 4 Cel mai bun rezultat dat de 1111 sistem tehnic, de un aparat, de un motor etc. în ceea ce priveşte una din caracteristicile lui.
performer, ~ă smf, a [At: DN2 / A şi: -for-1 Pl: -i, -e l E: eg performer] 1-2 (Sportiv, echipă, cai de curse etc.) care a obţinut o performanţă (2) deosebită într-o întrecere.
perfuzie sf [At: DANIELOPOLU. F. N. II, 32 / P: -z.i-e f Pl: -ii f E: fr perfusion] Injectare lentă şi continuă, picătură cu picătură, de obicei intravenoasă. a unei substanţe medicamentoase sau a sângelui. în scop terapeutic.
perfuzor sn [At: DN3 / Pl: -oare / E: fîperfuseur] Instrument folosit pentru perfuzie.
pergam s [At: HELIADE. O. II, 40 / Pl: net / E: it pergamo] (ltî) Pergament. pergamena sf vz pergament pergatmnă sf vz pergament
pergament sn [At: CUGETĂRI, I. 9717 / V: pargamen, par~, pargamină sf păr-, pergamena sf, -nă sf, ~an\nă sf f PI: -e / E: lat pergamentum, it pergamena, ger Pergamen] 1 Piele de oaie. de viţel etc. tăbăcărită şi prelucrată special pentru a se putea scrie pe ea şi folosită 111 trecut în loc de hârtie Si: (înv) membrană, (itî) pergam, (frî) parşemin.
2	Document, text scris pe pergament (1). 3 (Şîs hârtie -) Hârtie densă, translucidă, omogenă, cu rezistenţă mecanică mare şi care nu lasă să pătrundă grăsimile sau umezeala Si: (rar) hârtie pergaminată.
pergamentos, -oasă a f At: DRLU / PI: -oşi, -oase f E: pergament + -os] 1 Care are aspectul sau consistenţa pergamentului (1). 2 Ca de pergament (1).
pergamin sn [At: DNJ / Pl: ? / E: ger Pergamin] Hârtie groasă şi lucioasă folosită în special la ambalarea produselor alimentare.
pergaminare şf[At: DN- / Pl: -nări f E: pergamin] Operaţie de obţinere a unei hârtii pergament.
pergaminată af [At: NOM. MIN. 1.356 / Pl: ~te f E: cf it pergamenato] (Rar; îs) Hârtie - Pergament (3). pergamoid s vz pegamoid pergamot, ~ă a vz pergamut
pergamut, -ă a [At: CR (1831). 1482/13 / V: (rar) bergamot, be~, (reg) -mit, ~mot f Pl: -uţi, -e IE: ngr Jtepyap&uo, fr bergamote] 1 a (îs) Păr
-	Varietate de păr2 cu fructele galbene, zemoase şi parfumate. 2-3 sf, af (Şîs pară -ă) (Fruct) care aparţine varietăţii de păr2 descrise mai sus Si: pară per glie şă.
pergan s [At: H XVIII, 70 / Pl: net / E: net] (Reg) Varietate de struguri nedefinită mai îndeaproape. perganină sfvz. pergament
pergău s [At: PASCA. GL. / Pl: net / E: mg pergo] (Trs) Clopot mic care se leagă la gâtul vitelor. pergelisoî sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: fr pergelisot] Permafrost. perghel sn [At: CANTEMIR. IST. 126 / V: (înv) pir~ f Pl: -uri f E: tc pergel, cf ger Pergel ,,pergolăk‘] 1 Instrument în formă de compas folosit pentru măsurarea sau compararea grosimilor. 2 (Pgn; reg) Compas. 3 (îrg) Cerc. 4 Circumferinţă. 5 (îlav) In ~ Circular. 6 (îlv) A da ~ (sau ~uri) A înconjura. 7 (îal) A da târcoale. 8 (îe) A lua la ~ A certa foarte tare.
9	(Reg; mpl) Vârtej de apă. 10 (Pex; pop) Joc de copii, cu arşice, constând în aşezarea arşicelor pe diametrul unui cerc şi în încercarea de a scoate aceste arşice din cerc prin lovirea lor, de la distanţă, cu ichiul Si: (reg) căţea. 11 Parte concavă a terenului, unde se formează o baltă. 12 Zidărie în formă de arc sau de semicerc.
perghelaş sn [At: DDRF / Pl: ~e / E: perghel + -c/j] 1-10 (Trs; şhp) Perghel (1-4, 9) (mic).
perghelui vt [At: DDRF / Pzi: -esc / E: perghel + -ui] 1 (îvr; c. i. cercuri) A trasa. 2 (Rar) A construi în formă de arcadă sau de semicerc.
pergheluire sf[At: DDRF / Pl: -ri f E: perghelui] (Rar) 1 Trasare. 2 Construcţie în formă de arcadă sau de semicerc.
pergheşă af [At: PĂCALĂ, M. R. 2279 / A: net / Pl: -şe f E: net] (Reg; îs) Pară - Pară pergamută (3).
pergheteu s [At: VAIDA / Pl: net / E: mg pdrgettyii (dai pergerttyii) ,,sfârlează“] (Trs) Talangă de format mic.
pergolă sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II. 96 / Pl: -le / E: fr pergola, it pergola] Construcţie uşoară din grinzi de lemn susţinute de coloane sau de stâlpi, folosită în parcuri şi în grădini pentru a susţine plantele agăţătoare decorative. pergonie sf vz pelargonie
perhidrols [At: ENC. TEHN. 1.475 /Pl: net /E: îrperhydrof] 1 Soluţie concentrată de peroxid de hidrogen care serveşte la prepararea apei oxigenate şi ca agent pentru decolorarea părului. 2 (Dc) Soluţie de apă oxigenată.
peri- [At: DLR / E: fr peri-] Element prim de compunere savantă cu sensul: 1 Î11 jurul. 2 înconjurător.
peria [At: ANON. CAR. / Pzi: perii / E: perie] 1-2 vtr A (se) curăţa de praf. de scame, de noroi etc. cu ajutorul periei. 3-4 vtr A (se) netezi cu peria de cap. ca să se aşeze părul. 5 vt (Fam) A linguşi. 6 vr (Fig; fam) A se comporta mai civilizat ca înainte Si: a se cizela, a se forma. 1 vt (Fig; fam; c. i. opere literare, lucrări ştiinţifice etc.) A revizui pentru a aduce la o formă desăvârşită. 8 vt (C. i. plante textile) A trece de repetate ori cu peria de fuioare pentru a separa de impurităţi Si: a pieptăna, a scărmăna. 9 vt (Fig; gmţ) A bate.
periact sn [Aî: DN3 / P: -ri-act i Pl: ~e / E: frperiacte] 1 Balistă mobilă.
2	Maşină care permitea schimbarea decorurilor în teatrul antic grec.
periadenită ,v/'[At: DN1 / P: ~ri-a~ / Pl: -te / E: frper iade nit e] (Med) Inflamaţie a ţesutului conjunctiv din jurul unui ganglion limfatic.
1002
PERICLINIC
periadenoidită sf[ At: DN'' / P: -no-i- / P!: -te / E: fr per iade noidite] (Med) Flegmon al faringelui nazal dezvoltat în punctul de implantare a vegetaţiilor adenoide. perial sm vz imperial
periată sf [At: UDRESCU. GL. / P: -ri-a- l Pl: -ieli / E: peria + -eală] (Fam) 1-2 Periat1 (1-2). 3 (Fig) Linguşeală. 4-6 Periat1 (4-6).
periamigdalian, -ci a [At: DN3 / P: -li-cui / Pl: -icni, -iene / E: peri + amigdale] Care este situat în jurul amigdalelor.
perianal, ~ă ci [At: DN'1 / P: -ri-a- / Pî:	~e	/	E:	fr perianaf] Care
este situat în jurul anusului.
penandric, ~ă ci [At: DN3 / P: -ri-cui- / Pl: -ici, -ice i E: frperiandrique] (Bot) Care înconjoară organele bărbăteşti ale florilor.
perianexită sf [At: DN3 / P: -ri-a- / Pl: (rar) -te l E: fr perianexite] (Med) Inflamaţie cu aderenţe a ovarelor şi a trompelor uterine.
periangeită sf {At: DN3 / P: -ri-cm-ge-i- / Pl: (rar) -te I E: fr periangeite] (Med) Inflamaţie a ţesutului perivascular.
periangiocolită sf [At: DN3 / P: -ri-an-gi-o- / Pl: (rar) -te / E: fr periangiocoliţe] (Med) Inflamaţie a ţesuturilor din jurul canalelor biliare Si: pericolangită.
periant sn [At: I. GOLESCU. C. / P: ~ri-cint / Pl: -el E: fr periantlie] Ansamblu al învelişurilor florale, format din caliciu şi corolă Vz peri gem.
periantic, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 5 / P: ~ri-an~ / Pî: -ici, -ice / E: periant + -fV] (Rar) 1 Care aparţine pedantului. 2 Privitor la periant.
3	Care este prevăzut cu un periant.
periantoid, -ă a [At: GRECESCU, FL. 520 / P: -ri-cui- / PI: -izi, -e I E: periant + -oid] (Rar) Care are forma, structura unui periant.
periapendicită sf [At: DNJ / P: -ri-a- l Pl: (nob) -te / E: fr periappendicite] (Med) Inflamaţie a apendicelui şi a ţesuturilor învecinate.
periapendicuIar, ~ă ci [At: DN'1 / P: ~ri-ci- / Pl: -i, -e / E: fr periappendic uluire] Care este situat în jurul apendicelui.
periapical, ~ă ci [At: DN3 / P: -ri-ci- / Pl: -i, -e / E: fr periapicaf] (Atm) Care este situat în jurul vârfului unei formaţiuni anatomice. periar sm vz per ier
periareolai% "d ci [At: DN'1 / P: -ri-ci-re-o- / Pl: -i, -e / E: fr periareolaire] Care este situat în jurul areoîei.
periarteră sf [At: DN3 / P: -ri-cir-1 Pl: -re / E: peri- + arteră] Suprafaţă care înconjoară arterele.
periarterial, -ă ci [At: DN3 / P: -ri-cir- / Pl: -i, -e / E: fr periarterief] Care este situat în jurul unei artere.
periarterită sf [At: DER / P: -ri-cir- I Pl: -te / E: fr periartherite] Inflamaţie a tunicii externe a unei artere, care se poate extinde la toate straturile peretelui arterial.
periarticular, ~ă ci [At: DN3 / P: -ri-cir- / Pl: -i, -e IE: frperiarticulaire] Care este situat în jurul unei articulaţii.
periartrită y/‘[At: DN2 / P: -ri-cir- / Pl: -te / E: fr periarthrite] Inflamaţie a ţesutului din jurul unei articulaţii.
periastru sn [At: DN3 / P: ~ri-as~ / Pl: -re / E: fr pe riastre. it periastro. ger Periastron] (Ast) Punct de pe semiaxa mare a unui sistem de stele duble care este cel mai apropiat de steaua principală.
periat1 sn [At: I. IONESCU. C. 156/11 / P: -ri-cit I Pl: (rar) -uri / E: peria] 1 Curăţare de scame, de praf, de noroi cu ajutorul periei Si: perială (1). periere (1), perietură (1). 2 Netezire cu peria de cap. ca să se aşeze părul Si: pericilă (2). periere, (2).perietură (2). 3 (Fam) Linguşire. 4 (Fig; fam) Comportare mai civilizată ca înainte Si: cizelare. (fam) pericilă (4). periere (4), perietură (4). 5 (Fig; fam) Revizuire a unor opere literare, lucrări ştiinţifice etc.. pentru a le aduc la desăvârşire Si: (fam) periată
(5). periere (5), perietură (5). 6 Scărmănare a plantelor textile, cu peria de fuioare Si: periată (6). periere (6). perietură (6).
periat2, ~ă a [At: ANON. CAR. / P: -ri-at / Pl: -aţi, -e / E: peria] 1 Curăţat cu peria de praf, de scame, noroi etc. 2 (D. păr) Netezit cu peria.
3	(Fig; fam) Linguşit. 4 (Fig; fam) Educat. 5 (Fig; fam; d. opere) Revizuit. 6 (D. plante textile) Scărmănat cu peria de fuioare.
periaxial, -a a [At: DN3 / P: -a-xi-al / Pl: -i, -e / E: fr periaxial] (Atm) Care este situat în jurul axului cerebrospinal.
periblastulă sf [At: DN3 / Pl: -te / E: fr periblastule. eg periblastula] (Big) Rezultat al segmentării oului la animalele plurivalente.
peribkm sn [At: DN3 / PI: ~^ / E: fr peribleme] (Big) Ţesut al meristemului terminal al unei tulpini sau al unei rădăcini la plantele fanerogame.
periboină sf[At: DN3 / P: -bo-i-nă / Pl: -ne I E: fr periboîne] (Gig) Depresiune naturală produsă sub acţiunea valurilor mării, care separa marea de un lac litoral	şi prin care apele mării se	unesc cu ale lacului.
peribol sn [At: LTR2	/ Pl:	-uri / E: fr priboi]	1	Spaţiu sacru în jurul
templelor romane sau greceşti, decorat cu monumente votive. 2 Incintă exterioară a unor edificii sacre.
peribranhial, -ă ci	[At:	DN3 / P: -hi-cd	/	Pl: -i, -e / E: fr
peribranchial] (Ant) Care este situat în jurul branhiilor.
peribronhial, ~ă ci	[At:	DN3 / P: -hi-al	I	Pl: -i, -e / E: fr
peribronchial] (Ant) Care este situat în jurul bronhiilor.
peribronşită sf[At: DN3 / Pî: -te lE: frperibronchite] (Med) Inflamaţie a ţesutului conjunctiv din jurul bronhiilor. perie s vz pericol
pericambiu sn [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr pericambium] Periciclu. pericard sn [At: AMFILOHIE. G. 2257712 / V: (înv) ~io, -ion, ~iu / Pl: -e, -uri / E: lat pericardium, ngr nepiK&pdiov, frpericarde] înveliş care îmbracă inima ca un sac şi care este format din mai multe membrane şi foiţe.
pericardectoniie sf [At: DN-1 / P: -mi-e / Pî: -ii / E: îr pericardectomie] (Med) Rezecţie operatorie a pericardului.
pericardic, ~ă ci [At: DN2 / Pl: -ici, -ice / E: fr pericardique] 1 Care aparţine pericardului. 2 Care se referă la pericard. 3 De pericard. pericardio sn vz pericord pericardion sn vz pericord
pericardită sf[At: ALEXI. W. / Pl: -te i E: fr pericardite] Inflamaţie a pericardului. pericardiu sn vz pericard
pericarp sn [At: CAIET. 8273 / V: (înv) ~iu / Pl: -e, ~uri / E: lat pericarpium, fr pericarpe] Ansamblu al straturilor de ţesuturi care alcătuiesc pereţii unui fruct.
pericarpatic, ~ă ci [At: DLR / Pl: -ici, -ice / E: peri- + carpatic] (Ggf; d. forme de relief, ţinuturi etc.) Care este situat în jurul Munţilor Carpaţi. pericarpiu sn vz pericarp
pericentric, -ă a [At: CADE / Pî: -ici, -ice / E: fr perieentrique] Care este aşezat în jurul centrului.
pericentru sn [At: DEX2 / Pl: -re / E: frpericentre, egpericentre] (Ast) Punct de pe orbita unui corp ceresc situat îa cea mai mică depărtare de corpul ceresc central în raport cu care se face mişcarea. pericică sfvz per cică
periciclu sn [At: DN2 / Pl: -ri / E: fr pericycle] Strat extern al cilindrului central al rădăcinilor sau al tulpinilor plantelor.
pericimentită sf [At: ABC. SĂN. 280 / Pl: -te IE: fr pericimentite] (Med; rar) Periodontită.
pericistită sf [At: DEX2 / Pl: -te / E: îr pericystite] (Med) Inflamare acută sau cronică a ţesutului din jurul vezicii urinare. perichm sm vz perciune
periclaz s [At: CANTUNIARI. L. M. 108 / Pl: net / E: frpericlase] Oxid natural de magneziu.
perichn sn [At: GRECESCU. FL. 297 / Pl: -uri / E: fr pericline] Ansamblu de frunze sau de bractee care formează involucrul florilor din familia compozeelor.
periclinal, -ci a [At: DEX2 / Pl: -i, -e l E: fr periclinaî] (Gig) 1 Care se referă la periclin. 2 Care este situat în jurul suprafeţei axiale a cutelor scoarţei pământului.
periclinic, -ă a [At: GRECESCU. FL. 297 / Pl: -ici, -ice / E: periclin + -ic] (Bot) 1 Care constituie periclinul. 2 Care este prevăzut cu periclin.
1003
PERICLISA
periclisa vt [At: EMINESCU. ap. BUL. FIL. II. 119/ V: (cscj) ~si / Pzi: -sez / E: ns cf periclita) (Nob) A primejdui.
periclis'i1 vt [At: IORGA. S. N. 21 7 / Pzi: -sesc / E: ngr TcepiicXeioo (aor nspiKleico)] (înv) A închide într-o scrisoare. perielisl2 v vz periclisa
periclis'it, -ă a [At: (a. 1821) IORGA. S. N. 153 / Pl: ~iti, -e / E: periclisi1] (înv) Care a fost închis într-o scrisoare.
periclita vt [At: TELEGRAFUL (1854). 661 /17 / Pzi: -tez / E: fr pericliter] (Liv) A primejdui.
periclitaţii, ~ă a [At: ALEXI. W. / Pl: -nţi, -e / E: fr periclitant] (Frr) Primejdios.
periclitare sf [At: ALEXI. W. / Pl: -tari / E: periclita] (Liv) Primejduire.
periclitate sf[At: DEX2 / Pl: -taţi / E: periclita] Pericol. periclitafie sf [At: BARCIANU / V: -iu ne / PI: -ii / E: lat periclitatio, -onis] (Rar) Primejduire. periclitaţiune sfvz perie litaţie pehclu sn vz pericol
pericol sn [At: (a. 1790) GÂLDI.M. PHAN. 224 / V: (înv) -cla, -hm, -cui,-culă sf (reg)perie (A: net) / Pl: -e şi (înv. sm) ~i / E: lat perieulum, it pericolo, ngr TtepixoXov] 1-2 întâmplare, situaţie care ameninţă (securitatea sau) existenţa cuiva sau a ceva Si: nevoie, primejdie. 3 (Rar) Risc.
pericola vtr [At: POLIZU / Pzi: -Icz / E: it pericolare] (înv) 1-2 A (se) primejdui.
pericolare sf [At: POLIZU / PI: -lari l E: pericola] (înv) Primejduire. pericolarisi vt [At: (a. 1833) FURNICĂ. I. C. XXXVII / V: -cui- / Pzi: -sesc / E: pericol +	(înv) A primejdui.
pericolarisire sf [At: POLIZU / PI: -ri i E: pericolarisi] (înv) Primejduire.
pericolecistlîâ sf [At: DEX2 / Pi: -te / E: fr pericholecystite) (Med) Inflamaţie a membranei care acoperă vezicula biliara şi a ţesutului care
0	înconjoară.
per ic olliă sf[ At: DEX2 / PI: ~te / E: fr perie oliţe] (Med) Inflamaţie a ţesutului din jurul colonului. pencolon sn vz pericol pericohs, -oasă a vz periculos
pericolpită sf[ At: DEX2 / Pl: -te / E: fr pericol pite] (Med) Inflamaţie a ţesuturilor din jurul vaginului. pericopă sf [At: GHEŢIE. R. M.. ap. DLR / Pl: -pe / E: ger Perikope)
1	Pasaj din scriptură care cuprindc o povestire sau o parabolă. 2 (Rar) Definiţie exactă.
pericranion su vz pericraniu
pericraniătiy -ă a [At: DEX2 / P: -ni-an / Pl: -icni, -iene / E: pericraniu + -an] 1 Care aparţine pericraniului. 2 Care se referă la pericraniu.
pericraniu sn [At: MEŞT. DOFT. I. 24714 / V: (îvr) -ion / Pl: -ii / E: ngr nEpiKpăviov, IV pericrâne] 1 Membrană care înveleşte creierul. 2 Ţesut fibros aflat Ia suprafaţa exterioară a craniului. perleul sn vz. pericol pericularisl v vz pericolarisi perlculă sfvz pericol
periculos, -o-asă a [At: IORGOVICI. O. 58/1 / V: -col- / PI: -oşi, -oase ! E: lat periculosus, itpericoloso] 1-2 Care prezintă sau care poate prezenta un pericol (1-2) pentru cineva sau ceva Si: primejdios.
periculozitate sf [At: JN 1959. 1160 / Pl: -taţi l E: periculos + -itate] 1-2 Caracteristică a unei situaţii de a fi periculoasă (1-2). 3 (Cer) Primejdie.
periderm sn [At: DEX2 / PI: -el E: fr periderme] 1 (Atm) Pătură superficială a epidermei fetale. 2 (Bot) Totalitate a ţesuturilor protectoare care înlocuiesc epiderma.
peridot s [At: CANTUNIARI. L. M. 107 /Pi: net / E: fr peridot] Silicat natural de fier şi dc magneziu, de culoare galbenă ori verzuie-măsiinie sau incolor, cristalizat.
peridofit sn [At: CANTUNIARI. L. M. 126 / V: (rar) -ă sf / PI: -e / E: fr pe rridotite, ger Peridotite] Roca eruptivă în care predomină pcridotul. peridotită sf vz peridotit
peridrom sn [At: LTR2 / Pl: -uri. -oame / E: fr peridrome] (Aht) 1 Galerie acoperită care înconjoară un edificiu şi care serveşte ca loc de plimbare. 2 Spaţiu exterior, cuprins între peretele naosului şi coloane care înconjoară un templu peiipter.
perie sf[At: ANON. CAR. / Pl: -ii / E: cf siv nepHK ..penek‘] 1 (Udp ,.de“) Obiect de uz casnic constând dintr-un suport pe care sunt fixate fire de pâr dc animale, fire textile, de sârmă etc. şi care serveşte la frecat, la curăţat. Ia netezit etc. 2 (îla) In ~ Ca o perie (1). 3 (îe) (Fam) A trage eu ~ia A linguşi. 4 (Reg) Darac. 5 (Reg; şîs ~ de şurluit, - de uns. - de vai\ ~ de văruit) Bidinea. 6 (Reg; şîs - mică, - de-aie mici, - dă jârhuit, - da mânjit fereştile, - dă molarii, - di tras brâie) Pensulă. 7 (Fig; fam) Barbă deasă şi aspră. 8 (Fam) Persoană care linguşeşte. 9 Unealtă, organ de maşina etc. alcătuite dintr-un suport pe care sunt fixate fire metalice, de păr de animale, textile etc. folosite la curăţare, netezire sau înăsprirea suprafeţei unui corp. 10 (Tip; înv) Unealtă asemănătoare cu o perie (1). cu carc se bate hârtia aşezată pe un şpalt, pentru a imprima pe ea textul.
11	(Pex) Text astfel imprimat, care serveşte corectorilor Ia depistarea şi îndreptarea erorilor de cules Si: corectură, şpalt. 12 Piesă componentă a maşinilor electrice, cu ajutorul căreia se realizează contactul electric alunecător cu colectorul sau cu inelele de contact. 13 (Bot; Trs; Mar; şîs -ia ursului. ~ ursească) Coada-calului (Equisetum arvense).
periec sm [At: DEX2 / Pl: -eci I E: fr perieque) Persoană din Sparta antică aparţinând unei categorii sociale de oameni liberi, dar lipsiţi dc drepturi politice.
periegeză sf [At: CONSTANTINESCU. S. II. 153 / P: -ri-e- / Pl: -ze / E: ii periegese] (Liv) Călătorie.
perieis [At: DLR /P: -ri-el/ PI: net / E: net] (Bot; reg) Saschiu (Vinca minor), perielie sfvz periheliu perieliu sn vz periheliu
perier, -a [At: DDRF / V: ~iar / P: -ri-er / Pi: -i, -e l E: perie + -ar) 1-2 smf Persoană care se ocupă (cu confecţionarea sau) cu vânzarea periilor (1). a pensulelor sau a bidineieior. 3 siif(Rar) Săculeţ de ţinut periile (1). periere .y/'[At: POLIZU / P: -ri-e- / Pl: -ri /E: peria] 1-2 Periat1 (1-2).
3	(Fig) Linguşeală. 4-6 Periat1 (4-6).
perierghie i/[At: (a. 1782) GCR II. 126/17 / V: (îvr) ~rie / P: -ri-er-/ Pl: -ghii / E: ngr Ttepiepylaj (înv) 1 Curiozitate. 2 Interes. 3 Cercetare.
4	Anchetă. 5 (Nob) Stil căutat, preţios.
perierghisl vt [At: (a. 1783) GÂLDI. M. PHAN. 224 / P: -ri-er- /Pzi: ~scsc / E: perierghie + -isi] (înv) A cerceta.
periergos, ~oasă a [At: ANTIM. P. 32 / P: -ri-er- / Pl: -oşi. -oase i E: perier + -.^av] (Gri) 1 însetat de a cunoaşte. 2 Dornic sau curios de a şti.
perierie1 .v/'[At: DDRF / P: -ri-e- / Pl: -li / E: perier + -/V] 1 Atelier în care se fac perii (1). 2 Magazin de perii (1). perierie2 sfvz. perierghie
perieiiţă v/'[At: L. ROM. 1961. nr. 3.235 / P: -ri-e- / Pl: -te / E: perier + -iţă] (Rar) 1-2 Femeie care se ocupă cu (confecţionarea sau) vânzarea periilor, bidineieior. pensulelor. 3-4 Soţie a perierului (1-2).
periesofagltă sf [At: DEX2 / PI: -te / E: fr perioesophagite] (Med) Inflamaţie a ţesutului din jurul esofagului.
perietor, -oare a [At: IONESCU-MUSCEL. FIL. 79 / P: -ri-e- / PI: -i, -oare / E: peria + -tor] (D. organe de maşină) Care curăţă, netezeşte, piaptănă, scarmănă.
perietură .ş/[At: BUDAI-DELEANU. LEX. /V: (reg) -iturâ / P: -ri-e-/ Pi: -ri / E: peria + -tură) 1-2 Periat1 (1-2). 3 (Fig) Linguşeală. 4-6 Periat1 (4-6). 7 (Reg; îf peritură) Ceea ce rămâne din fuior după ce acesta a fost periat. 8 Ceea ce se ia pe peria cu care a fost periat fuiorul.
peiifan, -ă a [At: NECULCE. L. 183 / Pl: -i, -e / E: ngr Ttepiqxxvrig] (Grî) Vestit.
1004
PERIMET
periferic, -a [At: ANTROP. 150/1 1 / Pl: -ici, -ice / E: frperipherique] 1 a Care este situat la margine. 2 a De margine. 3 a Care este situat în periferia unui oraş. 4 a Care ţine de periferia unui oraş. 5 a De mahala1.
6	a Care este specific mahalalei1. 7 a Care caracterizează pe locuitorii periferiei unui oraş. 8-9 smf, a (Persoană) care locuieşte la periferie. 10 ci (Fig) De mică însemnătate Si: secundar. 11 a (D. ţinuturi, teritorii etc.) Care este situat la margine, în raport cu centrul sau cu capitala.
periferie sf [At: BUDAI-DELEANU. Ţ. 144 / Pî: ~i/ / E: lat peripheria, ger Peripherie, îr peripherie] 1 Ţinut mărginaş sau limitrof aî unei ţări. al unei unităţi teritoriale etc. în raport cu centrul sau cu capitala ei. 2 (Pgn; înv) Provincie. 3 (îla) De ~ Provincial. 4 Cartier situat ia marginea unui oraş. în raport cu centrul acestuia Si: mahala1. 5 (îla) De ~ Periferic. 6 (Fig; îal) De mică importanţă. 7 (Fig; îal) Dc calitate scăzută. 8 (Fig; îal) De mâna a doua. 9 Punct, zonă etc. depărtat de centru sau de un punct de referinţă Si: margine. 10 (Asr) Curbă închisă care delimitează o figură geometrică sau o suprafaţă Si: circumferinţă. 11 (Pex; înv) Perimetru. 12 (înv) Suprafaţă cuprinsă într-o astfel de curbă sau într-un perimetru.
periflebltă sf[At: DEX2 / Pl: -te / E: îr periphlebite. eg periphlebitis} (Med) Inflamaţie a tunicii externe a venelor însoţită dc reacţia inflamatoare a ţesutului înconjurător. perifras sn vz perifrază perifrâsis sn vz perifrază
perifrastic, ~ă a [At: MOLNAR. RET. 187/5 / Pl: -ici, -ice / E: fr periphrastique, gerperiphrastisch] (D. enunţuri, construcţii de limbă etc.)
1	Exprimat prin perifrază Si: (înv) perifrasticesc (1). 2 Care conţine perifraze Si: (înv)perifrasticesc (2). 3 Cu perifraze Si: (înv) perifrasticesc (3).
perifrasticesc, ~ească a [At: MOLNAR. RET. 1187/î 9 / Pl: -ceşti / E: ngr TtspKppaauKogJ 1-3 (îvr; d. enunţuri, construcţii de limbă etc.) Perifrastic (1-3).
perifrază vt [At: HASDEU, I. V. 240 / Pzi: -zcz / E: fr periphraser] (Rar) A parafraza.
perifrază _v/'[At: MOLNAR. RET. 187/3 / V: (înv) -as (Pî: -asuri, -ase) sn, (îvr) -asis sn / Pl: -ze i E: ngr nepiypaaiq, ger Periphrase, fr periphraseJ1 Procedeu gramatical şi stilistic de exprimare prin mai multe cuvinte a ceea ce se poate reda şi printr-un singur cuvânt, cu scopul de a evita echivocul unor termeni sau de a sublinia anumite semnificaţii. 2 Grup de cuvinte care înlocuieşte un termen unic.
perigeu sn [At: GENILIE. G. 76/17 / Pî: -gee / E: fr perigee, lat perigeum] 1 Punct în care un astru sau un satelit artificial. în mişcarea lui arbitrară, se află cel mai aproape de pământ. 2 Timp în care un astru sau un satelit artifical se află în acest punct.
perigm, ~ă a [At: GRECESCU. FL. 6 / PI: -i, -e / E: fr perigyne] (D. corole şi stamine) Care este situat pe caliciu. formând cerc în jurul ovarului.
perigiiiie ş/’[At: GRECESCU. FL. 6 / Pl: ~i/ / E: fr perigynie] 1 însuşire de a fi perigin. 2 Mod de aşezare a elementelor florale specific plantelor periginice.
periglaciar, ~ă a [At: LTR2 / P: -ci-ăr! Pi: ~/\ ~e / E: îr periglaciaire] 1-2 sn, ă (Şîs zonă sau regiune -ă) (Regiune) care este situată la periferia gheţarilor, caracterizată printr-o climă specifică şi prin anumite procese şi forme determinate de condiţiile fizico-geografice respective. 3 (îs) Morfologie -ă Aspect morfologic al regiunilor situate 1a periferia gheţarilor sau în climatele reci.
perigon sn [At: ALEXI. W. / V: (rar) -iu sn / PI: -oane / E: fr perigone, lat perigonium] înveliş floral ale cărui foliole sunt uniforme Vz periam, perigoniu sn vz perigon perigrafi s vz perigrafie
perigrafie .y/‘[At: CANTEMIR. IST. 407 / Pl: ~i/ / E: ngr nepr/pcupia] (Grî) Descriere.
perigrapsi vt [Aî: CANTEMIR. IST. 129 / V: -răp- / Pzi: -sesc / E: ngr (£)7cepiypă\^a (aor nepiypâqxjo)] (Grî) 1 A descrie. 2 A relata. perigrapsi v vz perigrapsi perihelie sfvz periheliu
periheliu sn [At: I. GOLESCU. C. / V: (înv) -ielie sfi -ieliu, -ie sfi -m, -ihe sfi -iiliu / Pl: -ii / E: ngr 7i£piT]Xioq, fr perihelie, lat perihelium]
1	Punct în care o planetă sau o cometă. în mişcarea lor în jurul soarelui, se află cel mai aproape de acesta. 2 Timp în care o planetă sau o cometă se află în acest punct. perihelium sn vz periheliu
perihepatită sf [At: DN'1 / Pî: (nob) -te i E: îr perihepatite] (Med) Inflamaţie a porţiunii peritoneului care acoperă ficatul. perhliu sn vi; periheliu
periintestinal, -ă a [At: DN- / P: -ri~in- / Pl: -i, -e / E: fr periintestinalj Care este situat în jurul intestinului.
perijejumtci .v/'[ At: DN3 / Pl: -te ! E: fr perijejunite] (Med) Inflamaţie a ţesuturilor din jurul jejunului.
perilaringal, ~ă a [At: DN1 / Pl: -i, -e l E: eg perilaringeal] Care este situat în jurul laringelui Si: perilaringian.
perilaringian, -ă a [At: DN3 / P: -gi-an ! Pî: -ieni, -iene ! E: fr perilaryngien) Perlaringiaî.
perilaringită sf [At: DN~' / Pî: (rar) -te l E: fr perilaryngite] (Med) Inflamaţie acută sau cronică în jurul laringelui.
perikm s [At: (a. 1801). GÂLDI. M. PHAN. 225 / Pî: net / E: ngr n£piXafir\] (înv) 1 Bun. 2 Avere.
perilenticular, -ă a [At: DN'1 / Pl: -i, -e / E: fr perilenticulaire. eg perilenticular) Care este situat în jurul cristalinului sau aî ochiului. periile sfvz periheliu
perilimfatic, -ă a [At: DN1 / Pî: -ici, -ice / E: fr perilyinphatique] 1 Al perilimfei. 2 Care se referă îa peri limfă.
perillmfiă A./'[At: DM / Pl: -fe / E: frperilymphe) Lichid care se găseşte între labirintul osos şi cel membranos aî urechii interne. perihps sn vz perilipsis
perilipsis sn 1 At: (sec. XVIII) MAG. IST. IV. 156/30 / V: pef'clips, ~re/~, —ps, ~ripl~ / Pi; -uri / E: ngr rcepiXrmtg] 1 (îvr) Pricepere. 2 (înv) Rezumat. 3 Conţinut. 4 (îlav) In ~ Pe scurt. 5 (înv) Dare de seamă. 6 Inventar. 7 Extras de cont. 8 Listă de cheltuieli.
perilobular, -ă a [At: DN'1 / Pl: -i. -e / E: fr perilohulaire] Care este situat în jurul unui lob hepatic, pulmonar etc.
perilobiihtă .v/ [At: DN3 / Pl: (nob) -te / E: fr perilobuliie] (Med) 1-2 Inflamaţie (tuberculoasă) a traheelor conjunctive care învelesc îobulis pulmonari.
perilunar, -ă a [At: DN-1 / Pî: -i, -e / E: it perilunaire] Periseicnar. perima vr [ At: ALEXI. W. / Pzi: 3 -eaza, -rima IE: frperimerJ1 (Jur; d. acţiuni, căi de atac. executări siiite în procese civile) A se stinge (în faţa unei instanţe) din cauza depăşirii termenului legal. 2 (D. idei. concepţii, teorii etc.) A înceta să mai fie actual, să"mai corespundă. 3 A ieşi din uz.
4	A se înveseli. 5 A se demoda. perimau sn vz paraman
perimare .v/ [At: PR. DREPT, 808 / Pl: -marii E: perima) 1 (Jur) Stingere a unei acţiuni, a unei căi de atac. a unei executări silite în cadrul procesului civil, din cauza depăşirii termenului legal Si: perempţiune. 2 Ieşire din uz. 3 învechire. 4 Demodare.
perimantiniy -a a [At: DN3 / Pl: -i. -e / E: fr peri maritime, it perimaritimo] Care este situat în jurul unei mări.
perimat, -ă a [At: CAMIL PETRESCU. T. I. 203 / Pl: -aţi, -e / E: permia] 1 (Jur; d. acţiuni, căi dc atac. executări silite în procesele civile) Anulat, stins din cauza depăşirii termenului legal. 2 (D. idei. concepţii, teorii etc.) Care încetează să mai fie actual. 3 Care nu mai corespunde.
4	Care este ieşit din uz Si: demodat, depăşit, învechii.
perimaxihtă sf[At: DN-1 / Pl: -te / E: îr perimaxilite] (Med) Periostită a maxilarelor.
perimeningltă sf [At: DN3 / Pl: -te / E: fr perimeningiîe] (Med) Inflamaţie în jurul meningeîui.
perimet sn [At: ANTIPA. P. 314 / V: -reni- / Pl: -e / E: rs nepeMer] (Pes; rsm) 1-2 (Funie de) pripon.
1005
PERIMETRAL
perimetral, ~ă a [At: V. ROM. aprilie 1961. 167 / Pl:	-e	/ E: fr
perimetral) (Rar) 1-5 Peri metric (1-5).
perimetric, ~ă a [At: GEOMETRIA. A. M. 1674 / Pl: -ici, -ice / E: fr perimetrique] 1 Care ţine de perimetru Si: (rar) perimetral (1). 2 Referitor la perimetru Si: (rar) perimetral (2). 3 Cuprins într-un perimetru Si: (rar) perimetral (3). 4 Format de un perimetru Si: (rar) perimetral (4). 5 De perimetru Si: (rar) perimetral (5).
perimetrită sf[At: DN3 / Pl: -te / E: fr perimetrite] (Med) Inflamaţie a membranei care înveleşte uterul.
perimetroanexită sf[At: DN1 / Pl: -te / E: frperimetroanexite] (Med) Perisalpingovarită. perimetros sn vz perimetru
perimetrosalpingită sf [At: DN3 / Pl: -te / E: fr perimetrosalpingite) (Med) Inflamaţie care afectează uterul şi salpingele.
perimetru sn [At: GHEOM. - TRIGON. 10679 / V: (reg) pe li-, ~rem~, (înv) / Pl: -re, (înv) -ri / E: ngr TZBpip.e'tpov, ger Perimeter, fr perimetre] 1 (Gmt) Sumă a lungimilor laturilor unui poligon. 2 Linie închisă care mărgineşte o suprafaţă. 3 (înv) împrejmuire. 4 (Med; îs) ~ de protecţie (sanitară) Linie închisă care delimitează un teritoriu sau o zonă în jurul unui obiectiv care trebuie protejat de impurificări. contaminări etc. 5 (Gig; îs) ~ de protecţie hidrogeologică Limite ale unei zone în interiorul căreia sunt interzise orice fel de lucrări a căror adâncime de execuţie ar depăşi depozitele geologice recente sau care ar putea tulbura condiţiile de exploatare a apelor subterane. 6 Suprafaţă cuprinsă într-un perimetru (1). 7 Limită a teritoriului unei localităţi, a unei zone. parcele etc. 8 (Fig) Sferă. 9-10 (Med) Instrument folosit pentru determinarea (câmpului vizual sau) a circumferinţei unui dinte.
perimisiu sn [At: DN3 / Pl: ~i/' / E: fr perimysium] (Atm) Ţesut conjunctiv care înconjoară fibrele musculare.
perimontan, ~ă a [At: DN-1 / Pl: -i, -e i E: it perimontano] Care este situat în jurul munţilor Si: perimuntos.
perimuntos, '-oasă a [At: DN3 / Pl: -oşi, -oase / E: peri- + muntos) Perimontan. perină sfvz pernă
perinei s [At: PRIBEAGUL. P. R. 83 / V: ~r\ngi, pir~ / Pl: net / E: srb pirinac] (Ban; Trs) Orez! (Oryza sativa).
perinda [At: KLEIN. D. 223 / V: (reg) -rân~. prerân~ I Pzi: perind, (rai*) -dez IE:pe + rând] 1 vr A trece sau a veni unul după altul. în spaţiu.
2	vr A se succeda în timp Si: (îvp) a se petrece. 3 vr (Pex) A circula unul după altul. 4 vr (Spc; reg; d. albine) A trece des prin urdiniş Si: (reg) a urdina. 5 vi (Reg) A trece de la unul la altul. 6 vt (Reg) A lua pe rând.
7	vr (Rar) A alterna. 8 vr (Reg) A muta dintr-un Ioc în altul.
perindare sf [At: ALEXI. W.J Pl: -dări l E: perinda] 1-2 Succedare (în timp sau) în spaţiu. 3 (Spc) Pelerinaj. 4 (Pex) Circulare unul după altul.
5	(Spc; reg) Urdinare a albinelor. 6 (Rar) Alternare. 7 (Reg) Luare pe rând. 8 (Reg) Mutare dintr-un Ioc în altul.
perineal, a [At: POLIZU. P. 107/16 / P: -ne-al 1 Pl: -i, -e / E: fr perimai] 1 Care ţine de perineu. 2 Privitor la perineu. 3 De perineu.
perinefi-etic, a [At: BIANU. D. S. 634 / V: ~fritic / PI: -ici, -ice / E: fr perinephretique] 1 Care se află în regiunea. în apropierea rinichilor.
2	Privitor la regiunea perinefretică (1).
perinefrită sf [Ai: BIANU, D. S. 634 / Pl: -e / E: perinephrite] Boală care constă în inflamarea supurativă a ţesutului care înconjoară rinichii. perinefritic, ~ă a vz perinefretic
perinefroză sf [At: DN3 / Pl:	/	E:	frperinephrose] (Med) Colectare
de urină aseptică în jurul rinichiului, ca urmare a rupturii traumatice a bazinetului. a unui caliciu sau a ureterului la partea sa superioară.
perinei sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: -e / E: perină + -el] 1-6 (Reg; şhp) Perniţă (1-6). 7-8 (Cor; art.) Perniţa (13-14).
perineo- [At: DN3 / P: -ne-o / E: fr perineo-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţiile: 1-2 (Referitor la) perineu. 3 Perineal.
perineocelsn [At: DN3 / P: -ne-o / PI: ? / E: frperineocele) (Med) Hernie perineală.
perineografie .y/'[At: DN'1 / P: -fi-e i Pl: (nob) ~i/ / E: îr perineographie] (Med) Radiografie a regiunii perineale.
perineoplastie sf [At: DN'1 / P: -ti-e / Pl: ~i/ / E: fr perineoplastie) (Med) Plastie a regiunii perineale.
perineorafie sf [At: DN*1 / P: -fi-e / Pl: ~i/ / E: fr perine orraplue) (Med) Operaţie în ginecologie de refacere chirurgicală a rupturilor de perineu.
perineotomie sf [At: DN-1 / P: -mi-e / Pl: ~i/ / E: fr perineotomie) (Med) Incizie a perineului.
perinerv sm [At: DN3 / Pl: -i / E: itperinervo. frperinerf ger Perinerv) (Atm) Ţesut conjunctiv care uneşte fasciculele secundare ale fibrelor nervoase.
perineu sn [At: S. BĂRB. 28/11 / V: (înv) -m / Pl: ~ee / E: lat perineos, fr perinee) (Atm) Porţiune cuprinsă între anus şi scrot la bărbaţi şi între anus şi vagin la femei. închizând bazinul în partea inferioară. perine um sn vz perineu
perineural, -ă a [At: DN1 / Pl: -i, -e / E: fr perineural) Care este situat în jurul canalului neural.
perinewrium sn [At: DN3 / Pl: fr perineurium) (Atm) Teacă de ţesut conjunctiv a unui fascicul de fibre nervoase.
perinevrită sf [At: DN'1 / PI: -te / E: fr perinevrite) (Med) Inflamaţie a perinervuIui. permg sm vz părâng
peringă sf [At: L. COSTIN. GR. BĂN. 156 / A: net / Pl: -ngi / E: ns cf ger per Unt Im] (Om; reg) Bibilică (Numida meleagris).
peringi1 s [At: DLR / A: net / Pl: net / E: net] (Reg) Loc în pădure unde nu mai sunt copaci. peringi2 s [At: H XIV, 358 / A: net / Pl: net / E: tcpirinc] (Dob) Bronz. peringi3 s vz perinei perinioară sfvz pe mioară perimţă sf vz perniţă
perinoc sn [At: DAME, T. 9 / V: (reg) ~og, ~rn~, ~rnog, ~rmic, pir~ / Pl: -oace / E: rs nepenora. „stinghie, reazem1'] 1 Piesă de lemn fasonată, aşezată pe podul osiei carului sau căruţei şi prinsă de aceasta prin legături de oţel. 2 (Reg) Scaun. 3 (Reg) Pod al osiei de la car sau căruţă. 4 (Buc) Bucată de lemn groasă de 10-15 cm, care serveşte Ia înlocuirea vârtejelor la telega cu care sunt transportaţi buştenii. 5 (Reg) Bucată de lemn pe care se sprijină broasca de la roata morii Si: (reg) pernă. 6 (Reg) Bucată mică de lemn pe care se sprijină un capăt al grindeiului de la plug Si: (reg) căpătâi, perinog sn vz perinoc
perinoi sn [At: ARH. FOLK. I. 206 / Pl: -oaie / E: perină + -oi) 1-6 (Reg; şdp) Pernă (1, 8-9) (mare). 7 Pilotă.
perintrols [At: LTR2 / Pl: net / E: net] Ulei sulfurat folosit la spălarea şi la piuarea lânii.
perinwcă i/[At: ALR II. 5 757/272 / PI: -uci / E: perină + -ucă) 1-6 (Trs; Mar; şhp) Perniţă (1-6). 7 (Spc) Perniţă pentru ace şi bolduri.
perinuclear, -ă a [At: DN'1 / Pl: -i, -e / E: fr perinucleaire. eg perinuclear] (Big) Care este situat în jurul nucleului. perinuţă sf vz pernuţă
perioadă şf[At: CANTEMIR.IST. 128 /V: (înv) period (Pl: ~de, -oduri) sn. ~odă. -odos (Pl: -odosuri) sn i P: -ri-oa- / Pl: -de / E: lat periodusy periodos, ngr JtepioSog, îr periode] 1 Interval de timp în cursul căruia se desfăşoară un fenomen sau are loc un eveniment. 2 (Pgn; înv) Timp. 3 Etapă. 4 Subdiviziune a timpului geologic mai mică decât era. 5 (Fiz) ~ de înjumătăţire Interval de timp în care se descompune jumătate dintr-o cantitate de element radioactiv. 6 (Chm) ~ de inducţie Interval de timp necesar pentru ca o reacţie să înceapă să se desfăşoare cu viteza corespunzătoare condiţiilor respective. 7 Interval repetabil de timp scurs între două momente în care se reproduce un fenomen astronomic. 8 Interval de timp după care un astru. în mişcarea sa. se află în aceeaşi situaţie relativă faţă de un anumit reper. 9 (îs) ~ siderală Perioadă calculată în raport cu poziţia repetabilă a aştrilor. 10 (îs) ~ sinodică Interval de timp în care se face rotirea completă a unui corp ceresc în jurul altui corp ceresc. 11 (Fiz)
1006
PERIORHITĂ
Interval de timp după care se repetă un fenomen, reproducându-se consecutiv valorile unei mărimi caracteristice acelui fenomen. 12 (Mat) Interval al creşterii minime a variabilei independente, după care se reproduc. în aceeaşi ordine, aceleaşi valori ale unei mărimi periodice. 13 Mulţime a numerelor de o cifră care se repetă indefinit într-o fracţie zecimală periodică. 14 (înv) Clasă de numere. 15 Diviziune de numere care cuprinde două clase. 16 Fiecare dintre cele şapte rânduri în care sunt aranjate, în ordinea maselor atomice crescătoare, elementele chimice din tabloul periodic al lui Mendeleev. 17 Interval de timp dintre două accese ale unei boli. 18 (Pex) Acces al unei boli cu manifestare periodică. 19 (Pop; îf period) Menstruaţie. 20 Fază amplă şi complexă sau reunire de mai multe faze care formează un ansamblu unitar şi armonios datorită, în special, simetriei structurale. 21 Parte unitară dintr-o compoziţie muzicală, alcătuită din mai multe faze.
perioară1 sf [At: POLIZU / P: -ri-oa- / Pl: -re / E: perie + -oară] 1-10 (Şhp) Periuţă (1-10). 11 (Reg) Pensulă. pe doară2 sf vz păioară perioară3 sfvz pe mioară
periocular, ~ă a [At: DN3 / Vi: -i, -e / E: fr perioculaire, eg periocular\ Care este situat în jurul ochiului Si: perioftalmic, perioptic. period sn vz perioadă periodă sf vz perioadă
periodic, ~â [At: AMFILOHIE, G. F. 124v/l 3 / P: ~ri-o~ / Pl: -ici, -ice / E: lat periodicus, ngr nepioSiKâg, fr periodique] 1-2 av, a (într-un mod) care parcurge repetat aceleaşi succesiuni de stări. 3-4 av, a (într-un mod) care se repetă regulat după anumite intervale de timp. 5 a (îs) Vânturi -ice Vânturi care îşi schimbă direcţia după un anumit interval de timp sau care bat regulat într-o regiune. în anumite perioade ale anului. 6 a (îs) Ploi -ice Ploi care cad la intervale regulate de timp sau care cad într-o anumită perioadă a anului. 7 a (îs) Vulcani -ici Vulcani care devin activi la anumite perioade de timp. 8-9 a (îs) Sistemul - (a! elementelor) (Sistem de) clasificare a elementelor chimice după proprietăţile lor. greutate atomică, număr de ordine etc. 10 a (îs) Tabloul (sau tabelul) - al elementelor Tabel care cuprinde elementele chimice, dispuse în şapte şiruri orizontale şi nouă coloane verticale, potrivit sistemului periodic (6). 11 a (Mat; îs) Fracţie (zecimală) -ă Fracţie zecimală în care, începând de la un anumit şir, aceleaşi cifre se reproduc indefinit în aceeaşi ordine. 12 a (Fiz; îs) Mişcare -ă Mişcare a unei particule care. începând de la un anumit interval de timp. revine la aceeaşi stare de mişcare. 13-14 sn, a (Publicaţie) care apare la intervale regulate de timp. săptămânal, bilunar, lunar, trimestrial etc. 15 a (D. boli) Care se manifestă prin accese intermitente care revin la intervale regulate de timp. 16 ă (D. manifestări ale bolilor) Care revine ia intervale regulate de timp. 17-20 a (Ast) Care se referă la perioadă (7-10) Si: (înv) periodicesc (1-4). 21-24 (Ast) Privitor la perioadă (7-10) Si: (înv) periodicesc (5-8). 25-28 (Ast) Care ţine o perioadă (7-10) sau mai multe Si: (înv) periodicesc (9-12).
periodicamente ăv [At: SFC II. 197 / P: -ri-o- / E: fr periodique meni] (Rar)l-4 Periodiceşte (1-4).
periodicesc, ~ească a [At: MOLNAR. I. 61/26 / P: -ri-o- / Pl: -ceşti
I	E: period + -icesc, cdp rs nepHOAH^ecKMâ] (Ast; înv) 1-12 Periodic (17-28).
periodiceşte av [At: (a. 1819) URICARIUL 1.128 / P: -ri-o- / E: period + -iceşte] (înv) 1-2 Periodic (1,3) Si: (rar) periodicamente (1-2). 3 Unul după altul Si: (rar) periodicamente (3). 4 Rând pe rând şi la intervale de timp egale Si: (rar) periodicamente (4).
periodicitate sf [At: NEGULICI / P: -ri-o- / Pl: (rar) -taţi / E: fr periodicite] 1 Proprietate a unei mărimi, a unui fenomen sau a unei acţiuni de a fi periodică. 2 Repetare periodică a unui fenomen, a unei acţiuni etc.
3	(îs) -a elementelor Repetare a proprietăţilor chimice la elementele cu structură analogă şi cu număr atomic diferit, care formează un grup şi care sunt cuprinse în aceeaşi coloană din tabelul periodic al elementelor.
4	(îs) Legea -tăţii Lege chimică pe care se bazează sistemul periodic al
elementelor. 5 (îs) ~ de rodire sau -a rodirii însuşire a pomilor fructiferi de a alterna un an de rod bogat cu linul de rod extrem de scăzut.
periodism sn [At: DER / P: -ri-o- / Pl: -el E: perioadă + -ism] (Big) Proprietate a unor funcţii fiziologice de a se repeta la intervale de timp regulate.
periodiza vt [At: DM / P: -ri-o- / Pzi: ~zez / E: perioadă + -iza] 1 A stabili perioade în cadrul unei discipline cu caracter istoric. 2 (Pex) A împărţi pe perioade (20) un fenomen, un proces, pentru a le studia, sau
0	activitate, pentru a o organiza.
periodizant, ~ă a [At: VIANU. A. P. 162 / P: -ri-o- / Pl: -nţi, -e / E: perioadă] 1 (Rar) Care foloseşte perioada (20) Si: (nob) periodologic (1).
2	Caracterizat prin perioade (11) Si: (nob) periodologic (2).
periodizare i/[At: CONTEMP. 1949, nr. 162.7/1 / P:-ri-o-/ Pl: -zări / E: periodiza] 1 împărţire în perioade (20). 2-3 (Mod de) împărţire în perioade (16) a elementelor chimice.
periodmetru sn [At: DEX2 / P: -ri-o- I Pl: -re / E: fr periodmetre] Aparat electronic digital folosit pentru măsurarea perioadelor semnalelor periodice.
periodogramă sj [Aî: DN-’ / P: -ri-o- i Pl. -me i E. fr periodogramme] Reprezentare grafică prin care se scot în evidenţă componenîele unui proces.
periodologic, a [At: VIANU. M. 207 / P: -ri-o-1 Pl: -ici, -ice / E: perioadă] (Nob) 1-2 Periodizant (1-2).
periodont sn [At: DN'1 / V: ~nţiu / P: -ri-o- / Pl: -uri l E: frperiodonte. eg periodontium, ger Periodontium] Ţesut care înconjoară dintele Si: parodonţiu.
periodontal, ~ă a [At: DN3 / P: -ri-o- / Pl: -i, -e / E: fr periodontal] (Med) 1 Siîuaî în jurul unui dinte sau al dinţilor. 2 Referitor la durerile de dinţi.
periodontic, ~ă ă [At: DN3 / P: -ri-o- / Pi: -ici, -ice / E: fr periodontique] Care este aî periodontului.
periodontită sf [At: ABC SĂN. / P: -ri-o-1 Pl: -te / E: perioadă] (Med) Inflamaţie a periostului dintelui Si: (rar) pericimentită.
periodonţiu s [At: ABC SĂN. / P: -ri-o- / Pl: net / E: cf fr periodonte] Ţesut care înconjoară dintele. periodos sn vz perioadă
perioftalmic, -a a [At: DN3 / P: -ri-of- l Pl: -ici, -ice / E: fr periophtalmique] Periocular.
perioi sm [Aî: P. CONSTANT. R. 105 / P: -ri-oi / Pl: ~ / E: perie + oi] 1-10 (Şdp) Perie (1, 5-8) (mare).
periokie sf [Aî: DN-1 / P: -ri-o- / Pl: ~i/ / E: net] (Bîg) Formă de paraziîism în care paraziţii se găsesc în microclimatul ambiant al omului, haine, locuinţă Si: periparazitism. perionixie sfvz perionixis
periomxis s [Aî: ABC SĂN. / V: ~ie sf! P: -ri-o- IE: fr perionyxis] îmbolnăvire a zonei de piele din jurul unghiei, provocată mai ales de stafilococi sau de ciuperci.
perionychium sn [Aî: DN-1 / P: -ri-o-ni- / Pi: ? / E: fr perionychium] (Atm) Margine a epidermei care înconjoară unghia.
periooforită sf[Aî: DN-1 / P: -ri-o-o- ! Pî: -te / E: fr perioophorite] (Med) Inflamaţie a regiunii din jurul ovarului.
periooforosalpingită sf [Aî: DN3 / P: -ri-o-o- / PI: -te / E: fr perioophorosalpingite] (Med) Inflamaţie a ţesuîului din jurul ovarului şi al salpingelui.
perioptic, ~ă a [At: DN-1 / P: -ri-op- / Pî: -ici, -ice / E: frperioptique] Periocular.
perioral, ~ă a [Aî: DN3 / P: -ri-o- I Pl: -i, -e ! E: fr periorai] Circumoral.
periorbital, ~ă a [At: DN3 / P: -ri-or- ! Pl: -i, ~e / E: fr periorbital]
1	Care se află pe o orbită Si: circumorbital. 2 Care se petrece pe o orbită Si: circumorbital.
periorhită sf[At: DN3 / P: -ri-or- ! Pl: -te / E: fr periorchite] (Med) Inflamaţie a tunicii testiculare.
1007
PERIORHIUM
periorhium sn [At: DN-1 / P: -ri-or- / Pl: -uri i E: frperiorchiiim] (Atm) Tunică a testiculului.
perioriseală .v/'[ At: POLIZU / P: -ri-cj- / Pl: -di / E: periorisi + -ealei 1 (înv) 1 Limită. 2 îngrădire.
periorisi [At: (a. 1816) GÂLDI. M. PHAN. 225 / P: -ri-o- / Pzi: -scsc / E: ngr nspiopiţw] (înv) 1 vt A restrânge. 2 vt A îngrădi. 3 vt A constrânge.
4	W A interzice printr-o hotărâre. 5 vr A închide. 6 vv A izola. 7 i7 A părăsi un loc.
periorisire sf [At: (a. 1833) GÂLDI. M. PHAN. 226 / P: -ri~o- / Pl: -ri / E: ^riorai] (înv) 1 Restrângere. 2 îngrădire. 3 Interdicţie formulată într-o hotărâre. 4 Izolare. 5 Părăsire a unui loc.
periorisit, ~â [At: (a. 1848) GÂLDI. M. PHAN. 226 / P: -n-o- / Pl: ~iţi, ~e / E: periorisi] (înv) .1-2 smf a (Om) care a fost internat, izolat undeva.
periost sn [At: AMF1LOHIE. G. F. 257713 / V: (înv) ~io / P: ~ri-osi / Pl: -uri / E: fr perioste, it peri ost io) 1 Membrana conjunctiv-fibroasă care înveleşte osul. 2 (îs) ~ alveolar Ţesut fibros conjunctiv care se află în spaţiul dintre alveola dentară şi rădăcina dintelui şi care fixează rădăcina în alveolă.
perioste a/, ~ă a [At: DN'1 / P: ~ri-os-te-al / Pl: ~i, -e / E: eg periosteal) 1-2 Care se referă la periost (1-2). 3-4 Al penostului (1-2). periostio sn vz periost periostlt sn vz periostită
periostită ^/ [ At: POLIZU. T. 1 15/12/ V: (înv) periostlt sn IP: -ri-os-l Pl: -e l E: fr periostite) 1-2 (Boală care se manifestă prin) inflamarea periostului.
periostoză ş/’lAt: BIANU. D. S. / P: -ri-os- / Pl: ~e / E: fr peri ost os e] (Med) Umflare sau îngrăşare a periostului în urma unei periostite acute sau cronice.
periostractum sn [At: DN3 / Pl: -uri l E: fr periostractum) Epidermă a cochiliilor moluşte lor.
periovarian, ~ă a [At: DN3 / P: -ri-o- / Pl: -icni, -iene / E: fr periovarien) Care este situat în jurul ovarului.
periovular, ~ă a [At: DN-1 / P: -ri-o- I Pl:	-e	/ E: fr periovulaire]
Care înconjoară ovulul. perioz s [At: ANTIPA. F. 1.270 / Pl: net / E: cf tc poyraz] (Reg) Crivăţ. peripancreatic, ~ă a [At: DN3 / P: -cre-a- / Pl: -ici, -ice / E: fr peripancreatique) Care este situat în jurul pancreasului.
peri pancreatită sf [At: DN3 / P: -cre-a- / Pl: (iar) -te / E: fr peripancreatite] (Med) Inflamaţie a ţesutului din jurul pancreasului.
peri parazitaseră a [At: DN3 / Pl:	-e	l	E:	fr	periparasitaire]	Referitor
la periparazitism.
periparazitism sn [At: DN'1 / Pl: -e l E: fr periparasitisme. eg periparasitisui. ger Periparasitismus] Periokie.
peripatetic, [At. DRLU / Pl: -ici, -ice / E: fr peripatetique, lat peripaieticus) 1 a Care este întemeiat de Aristotel. 2 a Care urmează doctrina lui Aristotel. 3 a Care ţine de peripatetism. 4 a Privitor la peripatetism. 5 av In felul peripateticienilor. 6-7 vmfPeripatetician (1-2).
peripatetician, ~â smf[At: VÂRNAV, F. M, 1.40v717 / V: (îvr) ~atisian ! P: ~ci-an / Pl: -cieni, -ciene / E: fr peripatelicienJ 1 Adept al peripatetismului. 2 (Pex) Intelectual căruia îi place să discute plimbându-se.
peripateticism sn [At: DM / Pl: (rar) -e / E: peripatetic + -ism] (Rai') Peripatetism,
peripatetism sn [At: DM / Pl: (rar) / E: fr peripatetisme) Doctrină filozofică a lui Aristotel şi a adepţilor săi Si: (rar) peripateticism. peripatisian sm vz peripatetic ian
peripatetiza vi [At: DN2 / Pzi: ~zez/ E: peripatetic + -iza] (Liv) A discuta plimbându-se. după obiceiul lui Aristotel.
peripatetizare .v/'[At: DN3 / Pl: -zări / E: peripatetiza) (Liv) Discuţie purtată, de obicei între intelectuali. în timpul unei plimbări. peripato sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: fr peri pat o] (Liv) Plimbare. peripeţie sf[At: HELIADE. O. II. 3387 / Pl: -li / E: fr peripeţie) 1 întâmplare sau seric de întâmplări sau de incidente neprevăzute şi de obicei
neplăcute. 2 (Lpl) Şir de întâmplări neprevăzute, impresionante, prezentate într-o operă literară.
peripiisi vt [At: R. POPESCU. ap. CM I. 568 / V: piripisl / P: -pi-i- l •Pzi: -sescIE: ngr JZ£pi7toiriaa (aor /rep/^oiw)] (înv) 1 A îngriji. 2 (Pex) A mângâia Si: a alinta, a linişti.
peripiisis s [At: R. POPESCU. ap. CM I. 560 / P: -pi-i- / Pl: net / E: ngr 7zepino'iT\mq\ (înv) 1 Grijă. 2 (Pex) Afabilitate.
peripiiticos, ~oasă a [At: (a. 1782) GÂLDI. M. PHAN. 226 / P: -pi-i-/ Pl: —oşi, -e / E: ngr itEpMOiîiTiKOc] (Grm; înv) Afabil.
peripiloric, ~ă a [At: DN-1 / Pl: -ici, -ice ! E: ir peripylorique) (Atm) Care este situat în jurul pilorului.
peripxsca sf\At: (a. 1829) FURNICĂ, ap. PAPAHAGL C. L. / Pl: -Işti, -iste / E: rs nepenacKn) (înv) 1 Corespondenţă legată de un litigiu, de
0	neînţelegere. 2 (Pex) Motiv de proces. 3 (Pex) Ceartă.
periplegie sf[At: CORNEA. E. I. 63/22 / P: ~i(i-e / V: (înv) -ligle / Pi: -gli / E: fr periplegie] (Med) Paralizie a tuturor membrelor. peripleumonle sf'vz peripneumonie
peripleurxta i/[At: DN3 / P: -ple-u- / Pl: (rar) -te / E: fr peripleurite] (Med) Inflamaţie a ţesutului dintre pleura parietală şi peretele toracic. peripligie sfvz periplegie
periplioturi snp [At: BUL. FIL. IV. 124 / E: rs nepeimer „belea. dambla“] (Arg) 1 (îe) A lua (pc cincva) în ~ A bate pe cineva. 2 A păimui. periplipsis sn vz perilipois
periplizon sn [At: C. PETRESCU. O. P. 11. 235 / Pi: -oane i E: ngr 7t£pi7taiţ(Dv} (Fam) 1 (Rar; îe) A lua (pe cineva sau ceva) în ~ A-şi bate joc de cineva sau de ceva. 2 (îe) A vorbi -oane A face aluzii muşcătoare, periplocdt s [At: (a. 1822) GÂLDI. M. PHAN. 226 / Pl: net / E: cf ngr nepîJiXoKog „complicat11] (înv) Ţesătură cu desen neobişnuit. periplu sn [At: M. I. CARAGIALE. C. 94 / PI: -le / E: frperiple) (Liv)
1	Expediţie sau lungă călătorie pe mări şi oceane. 2 (Pex) Călătorie lungă şi adesea anevoioasă Si: peregrinare.
peripneumeme sfvz peripneumonie
peripneumonie, ~a a, smf [Ax: DN-1 / P: -pne-u- / Pl: -ici, -ice / E: fr peripneiimoniqueJ 1-2 (Persoană) care suferă de peripneumonie.
peripneumonie sf [At: (a. 1785) GÂLDI. M. PHAN. 226 / V: ~ple~, ~men~,	/	P: -pne-u- / Pl: (rar) ~i/ / E: lat peripneumoniay ngr
îtepinvevpovia, nepinXevpovioc, fr peripneumonie) 1 (înv) Afecţiune pulmonară. 2 (Spc) Pneumonie. peripnevnwnie sfvz peripneumonie
peripolar, -ci a [At: DN*’ / Pl: -i, -e l E: fr peripolaire. it peri polare] Circ unipolar.
periporita sf\ At: DN-1 / Pl: -te / E: fr periporite] (Med) Inflamaţie în jurul orificiilor glandelor sudoripare.
periproctltă sf [At. DN3 / Pi: -te / E: îr periprodite] (Med) Inflamaţie difuză perirectală.
periprostatic, -d a [At: DN1 / Pl: -ici, -ice / E: îr periprostatique) Care este situat în jurul prostatei.
periprostatită sf [At: DN'1 / Pl: (rar) -te / E: fr peripr ost citite) (Med) Inflamaţie a ţesutului celular periprostatic. care urmează unei prostatite, peripsoită sf [ At: DN'1 / P: -so-i- t Pl: -re I E: fr peripsoite] (Med) Inflamaţie a ţesutului conjunctiv din jurul muşchiului psoas.
peripter sn, a [At: NAUM. IST. ART. 1 72 /Pl: -e i E: ngr TtepinTepoq, fr periptere] 1-2 (Edificiu) care este înconjurat pe toate părţile de o galerie de coloane.
perirectal, -ci a {At: DN1 / Pl: ~i, -e / E: fr perirectal] Care este situat în jurul rectului.
perirectită sf [At: DN3 / Pl: (rar) -te / E: ir perirectite] (Med) Inflamaţie a ţesutului conjunctiv din jurul rectului.
perirenal, -ci a [At: DN3 / Pl: ~i. -e / E: îr perirenai) Care este situat în jurul rinichilor.
perisabil, -ci a [At: PONTBRIANT. D. / Pl: -i, -e / E: fr perissahle) 1 Care este expus să se strice, sa se distrugă, să se altereze. 2 Care îşi păstrează integral calităţile un timp limitat.
1008
PERÎTELIOM
perisabilitate sf [At: LEG. EC. PL. 249 / Pl: -tăti / E: perisabil + -itate] însuşire a ceea ce este perisabil.
perisalpingiîâ sf[ At. DN-' / Pl: (rar) -te l E: fr perisalpingite] (Med) Inflamaţie a ţesuturilor din jurul salpingelui.
perisalpingovantă sf [At: DN1 / Pl: (rar) -te / E: fr perisalpingovarite ] (Med) Inflamaţie a ţesutului conjunctiv din jurul salpingelui şi al uterului
Si: perimetroanexitâ.
periscop sn [At: CADE / Pl: -oape / E: frperiscope] 1 Instrument optic în care razele de lumină sunt abătuîe de mai multe ori de la linia dreaptă, cu ajutorul oglinzilor sau al prismelor cu reflexie toîală. şi care serveşîe la observarea unui puncî inaccesibil ochiului observatorului. 2 ~ solar Aparal special care fotografiază poziţia discului solar pe bolîa cerească în raport cu orizonîul.
periscopic, ~ă a [Ai: DN2 / Pl: -ici, -ice / E: fr periscopique] 1 (D. lenîile) Care are una dintre feţe plană sau concavă şi cealalîă convexă. 2 Care aparţine unui periscop. 3 Care este montat la un periscop.
periselenar, ~ă a [At: DN-' / Pl: ~i, -e / E: fr periselenaire] Care este situat în jurul Lunii Si: circunifu/iar, circumselenar, perilunar.
perisferă sf [ At: DN2 / Pl: -re / E: fr perisphere] înveliş intern al pământului, care s-ar întinde de la adâncimea de 100 km până la 1200 km şi care se presupune că este construiî în cea mai marc paitc din compuşi ai siliciului şi magneziului Si: sima.
perisigmoidliă sf [Aî: DN3 / P: -mo-i- / Pl: (rar) -te I E: fr perisigmoîdite] (Med) Inflamaţie a valvulelor sigmoide.
perisinovial, -ă a [At: DN-' / P: -vi-al / Pl: -i, -e / E: fr perisynovial] Situat în jurul sinoviei.
perisinov'ită sf [At: DN3 / Pl: -te / E: fr perisynovite] (Med) Abces sau flegmon al îecii conjuncîive care înveleşîe o sinovială.
perisip sn [At: DER / Pl: -uri / E: f r pe risipe] Fâşie de pămânî la malul mării care închide un liman sau o lagună.
perisistolă sf [At: DN2 / Pî: -le / E: fr perisystole] (Fzl) Interval de timp între sistoîă şi diastolă.
perisodactil sn [At: ENC. VET. 1 / S şi: -isso- / Pl: -e / E: fr perissodactyle] 1 (Lpl) Ordin de mamifere cu un număr impar de degete Si: imparicupitaî, imparidigitat. 2 (Şis) Animal care aparţine acestui ordin.
perisperm sn [At: GRECESCU. FL. 4 / Pl: -e / E: fr perisperme] Ţesuî care acumulează substanţele nutriîive de origine nucleară aflate în unele seminţe ale plantelor.
perispermatic, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr perispermatique] Al perispermului Si: perispermic.
perispermatită sf [At: DN3 / Pl: -te / E: fr perispermatite] (Med) Inflamaţie a ţesuturilor din jurul cordonului spermatic.
perispermic, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 15 / Pl: -ici, -ice / E: fr perispermique] 1 Care apajţine perispermului Si: perispermatic. 2 Privitor ia perisperm. 3 Prevăzut cu perisperm.
perisplanhintă sf [At: DN3 / Pî: (rar) -te / E: fr perisplanchnite] Inflamaţie a ţesuturilor din jurul viscerelor.
perisplemtă sf[At: DN3 / Pl: -te / E: fr perisplenite] (Med) Inflamaţie a capsulei seroase a splinei.
perispomen sn [At: CANTEMIR. IST. 98 / V: -a sf ~on / A şi: -men / Pl: ~e, (rar. sm) -i / E: ngr TZEpumdbjisvov] 1 Accent circumflex în limba greacă. 2 (Pex) Cuvânt care poartă accent circumflex pe silaba finală. perispomenă sfvz perispomen perispomeiion s vz perispomen
perispondihtă sfs [Aî: DN3 / Pl: (rar) -te / E: frperispondilite] Inflamaţie reumaîică a ţesuîurilor din jurul vertebrelor.
perispor sm [Aî: DN3 / Pl: -i / E: fr perispore] (Boî) înveliş exîern al sporului.
peristaltic, a [Aî: CR (1829). 3132/14 / Pl: -ici, -ice l E: fr perisîalîique] 1 (îs) Mişcare -ă sau (înv) motiv - Mişcare de conîracţie a stomacului ori a intestinului, mergând de sus în jos. pentru a face ca alimentele să fie împinse de-a lungul tubului digestiv. 2 (las) Mişcare de contracţie a inimii, care se propagă ondulatoriu.
peristalhsm sn [At: DANIELOPOLU. F. N. II. 3! / Pl: (rar) -e / E: fr peristaltisme} (Fzl) Mecanism al mişcărilor peristaltice.
perlstas sn [At: CANTEMIR. IST. 217 / V: ~is si l A şi: -tas / Pl: -uri, -ii / E: ngr Tcepiaxamq] 1 (înv) Situaţie. 2 Conjuncîură. 3-4 Evenimenî (neplăcut) Si: incident, penstasis si vz perisias
peristU sn [At: GTN (1836). 362/16 / V: (nob) ~toi l Pî: -uri ! E: fr peristyle) 1 Galerie interioară sau exterioară formată dintr-un şir de coloane, care mărgineşte o clădire, o curte, o sală. 2 Ansamblu al acestor coloane. 3 A doua curte interioară a clădirilor romane. închisă şi mărginită de porticuri şi rezervată vieţii domestice, familiale.
perisfilic,~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice i E: fr peristylique] 1-3 Referitor la peristil (1-3). 4-6 Caracteristic peristi 1 uîui (1-3). per is toi sn vz peristil
peristolă sf [At: DN3 / Pl: -le / E: fr perisîole] (Med) Contracţie a muşchilor unui organ cavitar.
perisîom sn [At: DN-' / Pl: -uri / E: fr peristome] 1 Regiune care înconjoară gura la unele animale inferioare cum sunt infuzorii. 2 Parte de la marginea cochiliei unor melci, formată dintr-un număr de clinţişori vizibili după căderea opercuiuîui.
peristomal, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e i E: fr peristomaî] 1-2 Referitor îa peristom (1-2). 3-4 Al perisîomului (1-2).
pension sn [Al: DN-' / Pl: -uri / E: ger Periston] înlocuitor de plasmă sanguină.
peristrurnită sf [At: DN3 / Pl: (rar) -te / E: fr peristrumiie] (Med) Tumoare malignă a celulelor din jurul vaselor mici.
periş sn [ At: MAT. FOLK. 79 / Pl: -uri l E: păi2 + -iş] (Olt; Mun; csc)
1	Loc în care cresc mulţi peri2 Si: (reg) peret. 2 Regiune cu peri2.
perişcolar, ~ă a [At: DN-' / Pi: -i, -e / E: fr periscolairej 1 în afara programului din şcoală. 2 (îs) Activitate -a Activitate care, fără a însemna instruire propriu-zisă. completează educaţia elevului pe plan moral, fizic sau intelectual. în afara programului de şcoală. în tabere, colonii, cercuri ştiinţifice sau distractive etc.
perişoară sff At: POLIZU / Pl: -re l E: pară + -işoară] 1-4 (Şhp) Pară2 (1-2) (mică) Si: (reg) peruşcă (1-2). 5 (Mpl) Preparat de formă sferică din carne tocaîă. amesîecaîă cu orez şi cu alte adaosuri, care intră în componenţa unor ciorbe. 6 (Ban; Trs; mpl) Sarma. 7 (Reg; îpî) Găluşte din aluat. 8 (îvr; Ban) Gogoaşă din aluat prăjii. 9 (Bot; reg) Brabănoi (Pyrola rotundifoUa). 10 (Bot: Mol; lpl) Smirdar (Rhododendron kotschyi). 11 (Reg; art.) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
perişor1 sm [At: DONICI. F. I. 35/9 / Pl: -i / E: păr1 + -işor] 1-8 (Şhp) Păr1 (1-4) (subţire şi fin) Si: (reg) părut1 (1-8). 9 (Moi; Buc) Fir de bumbac foarte subţire. 10 Planîă erbacee din familia gramineelor. cu frunze ovale, plane pe faţa superioară şi păroase Si: (reg) iarba-părului, limă, secărită (Elymus asper). 11 (Reg) Planîa Elymus sabulosits. 12 (Buc) Mică planîă erbacee cu frunze late. cu flori mici. roşietice şi cu frunzele acoperi îe cu peri scurţi (Circaea alpina).
perişor sm [Ai: LB / Pî: -i / E: păr + -isor] (Boî) 1-2 (Şhp) Păr1 (1) (mic) Si: (reg) părului (1-2), părut2 (1-2). 3 Plantă erbacee cu frunze ovale, cu florile albe-verzui şi fructul o capsulă Si: brăbănoc, merişor1, (reg) verdeăţă-iernii (Pyrola secunda). 4 Plantă cu flori roz sau albe. cu corola globuroasă închisă Si: brăbănoc (Pyrola minor). 5 (Reg) Brabănoi (Pyrola rotundifoUa). 6 (Reg) Planta Pyrola media. 1 (Reg) Saschiu (Vinca minor), peri tar sn vz păretar peritascuri sp vz peritaşcuri
peritaşcuri sp [At: ANTIPA. P. 309 / V: -ase-, -ieaşti l Pl: rs neperjDfQca ..strângere. adunarel‘I (Pes; Dob) Pripoane pentru prins cega.
periteag sn [At: ANTIPA. P. 358 / V: ~ah / Pl: -uri / E: rs neperara] Unealtă de pescuit alcătuiîă din trei perimete Si: teag. periteah sm vz periteag periteaşti spl vz peritaşcuri
periteliom sn [At: DN3 / P: -li-om / Pl: -oame / E: frperitheliome) (Med) Inflamaţie a ţesuturilor din jurul glandei îiroide Si: periendoteiiom.
1009
POERITELIU
poeritdîiu sn [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr perithelium] (Atm) Ţesut conjunctiv care înconjoară vasele mici.
peritendineu sn [At; DN3 / Pl: ~ee / E: îr peritendineum] (Atm) Teacă conjunctivă care acoperă fibrele tendoanelor.
peritendimtă sf [At: DN ' / Pl: (rar) -te / E: fr peritendiniie] (Med) Inflamaţie a peritendineului.
periiendinos, ~oasă a [At: DN3 / PI: -oşi, -oase / E: fr periiendineux] (Med) 1 Referitor la peritendineu. 2 AI peritendineului.
peritendomiă sf [At: DN3 / Pl: (rar) -ie l E: fr peritenonite] (Med) Inflamaţie a ţesutului peritendinos.
peritercstru, ~ă u [At: DN2 / Pl: -eşiri, -re / E: peri- + terestru] (Rar)
1	Care se află în jurul pământului. 2 Care se petrece în jurul pământului.
peritifhtă .v/'[At: BIANU. D. S. 69 / Pl: -te / E: fr perityphite] Boală care constă în inflamarea peritoneului în regiunea cecului.
peritiroid'iiăi sf [At: DN'1 / P: ~ro-i~ / Pl: (nob) -te ! E: fr perithyroidite) (Med) Inflamaţie a ţesuturilor din jurul glandei tiroide. peritoan sn vz peritoneu
peritoi sini [At: FD IV. 265 / E: perii + -oi] (Reg) Om slab. peritonh s [At: R. GRECEANU, CM II, 157 / Pl: net / E: ngr Ttepiropfj] (Grî) Sărbătoare religioasă creştină celebrată la 1 ianuarie.
peritomie sf [At: DNJ / P: -mi-e / Pl: (nob) ~i/ / E: fr peritomie] Circumcizie.
peritoneal, ~a u [At: KRETZULESCU, A. 267/28 / P: -ne-ul / Pl:
~e l E: fr peritoneal] 1 Care aparţine peritoneului. 2 Privitor la peritoneu.
3	De peritoneu. peritoneo sn vz peritoneu
peritoneoscop sn [At: DNJ / P: -ne-o-1 Pl: -oape l E: fr peritoneoscope] (Med) Instrument pentru examinarea cavităţii şi a organelor abdominale Si: ahdomenoscop, laparoscop.
peritoneoscopie sf [At: DN'' / P: ~ne-o-sco-j)i-e l PI: -ii / E: fr peritoneoscopie] (Med) Examen endoseopic al cavităţii abdominale Si: laparoscopie, ventroscopie.
peritoneu sn [At: ALBINEŢ. M. 173/21 / V: ~w, (înv) ~eo, ~oniu, ~oanf ~tuan ! PI: -ce l E: lat peritonaeum, it peritoneo, fr peritoine] Membrană seroasă subţire, transparentă, care căptuşeşte pereţii cavităţii abdominale şi care înveleşte cele mai multe dintre organele cuprinse în această cavitate Si: (pop) prapur, (îrg) pănuşă, (reg) pecie, peritoneum sn vz peritoneu
periiomtă sf [At: MAN. SANĂT. 264/10 / Pl: -te / E: fr peritonite] (Med) Inflamaţie acută, rar cronică, a peritoneului. peritoniu sn vz peritoneu
peritonsihtă sf [At: DN'1 / PI: (rar) -îe / E: peri- + ton silită] (Med) Inflamaţie a ţesuturilor periamigdaliene.
peritoi'adc,	a [At: DN-1 / Pl: -cici, -cice / E: fr perithoracique] (Med)
Care este situat în jurul toracelui.
peritrahealy ~ă a [At: DN-1 / P: ~he-al / Pl: -i, -e / E: îr peritracheal] (Med) Care este situat în jurul traheei Si: peritrahean.
peritrahean, ~ă a [At: DN3 / P: -he-an ! Pl: -eeni, -eene i E: fr peritracheen] Peritraheal.
periiraheită sf [At: DN'1 / P: ~he-i-1 Pl: -te /E: îi peritracheite] (Med) Inflamaţie a ţesuturilor din jurul traheei.
peritrih sn [At: DN3 / Pl: -uri i E: peri- + gr Gpiţ „păr“] (Big) Dispunere a cililor pe întreaga suprafaţă a corpului unei bacterii.
peritrofic, ~ă a [At: DN1 / Pl: -ici, -ice IE: îr peritrophique] Care se referă la nutriţia ţesuturilor înconjurătoare.
peritropical, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr peritropical] Care este situat în jurul tropicelor. perituan sn vz peritoneu peritură sfvz perietură
perifele sfp [At: BORZA. D. 137 / E: cî pieri] (Bot; reg) Scrântitoare (Poîenîilla urgent ea).
periţie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: lat peritia] (Ltm) 1 Experienţă. 2 Cunoştinţă. 3 Dibăcie. 4 Talent.
periucă sf [At: ALRM 1I/I. h 405/362 / P: ~ri-u~ / Pl: ~ua / E: perie + -ucu] (Reg) 1-10 (Şhp) Periuţă (1-10). 11 Pensulă.
periunghiaU~ă a [At: BELEA. P. A. 135 / P: -ri-im-ghi-ul/ Pl: -i, -e / E: peri- + unghiulj (Rar) Care este situat în jurul unghiei.
peri ureteral,	a [At: DN'1 / P: -ri-u- / Pl: -i, -e / E: îr peri ureteral]
(Med) Care este situat în jurul ureterelor.
periuretentă sf [At: DNJ / Pl: -te l E: frperiureterite] (Med) Inflamaţie a ţesuturilor peri ureterale.
periuretral, ~ă u [At: DN-1 / Pl: -i, -e / E: fr periuretral) (Med) Care este situat în jurul uretrei.
periuretrită sf[At: DN'1 / Pl: -te / E: fr periuretrite] (Med) Inflamaţie a ţesuturilor din jurul uretrei.
periusie sf [At: (a. 1715) GÂLDI. M. PHAN. 226 / V: ~reu~, ~ru~ / P: -ri-u~ / Pl: -ii I E: ngr Ttepiovma] (înv) Bunuri materiale Si: avere.
periuţă sf[At: DRLU / P: ~/•/-//~ / Pl: -ţe / E: perie + -uţă] 1-10 (Şhp) Perie (1,5-8) (mică) Si: perioară (1-10), (reg) periucă (1-10). 11 (Spc) Perie de dinţi. 12 (Reg) Parte păroasă de la piciorul albinei.
periuvular, ~ă a [At: DN'1 / Pl: ~i, -e / E: fr periuvulaire] (Med) Care este situat în jurul uvulei.
perivaginal, ~ă a [At: DN3 / Pi: -i, -e i E: fr peri vagi nai | (Med) Care este situat în jurul vaginului.
perivaginitâ sf [At: DN3 / Pl: -te / E: ir perivaginite) (Med) Inflamaţie a ţesutului celular al micului bazin situat în jurul vaginului.
perivascular, ~ă a [At: BABEŞ. O. A. I, 135 / Pl: -i, -e l E: fr perivasculaire] (Atm) Care este situat în jurul vaselor.
perivisceral, ~ă a [At: DN1 / Pl: -i, -e / E: ir per ivise erat\ Care este situat în jurul viscerelor.
perivodi vt [At: (a. 1848). ap. CONTRIBUŢII, II. 121 / Pzi: -dese l E: rs nepesoAHTb] (Rsî) 1 A numi1. 2 A transfera.
perizonă sf [At: DN'1 / Pl: -ne / E: fr perizonium, it perizonna. eg perizonium] (Liv) 1 Centură. 2 Brâu. 3 Slip.
perj1 sm [At: (a. 1 712) URICARIUL XX. 87 / V: perş, piarj / Pl: -i / E: drrperjă] (Mol) 1 Varietate de prun. 2 (Pgn) Prun {Primus domestica). perj2 s vz perşeie
perjar sm [At: ALECSANDRI. T. 271 / V: ~jcriu / Pl: -i i E: perj1 + -ar] 1 (Mol) Cultivator de pruni Si: (rar) primar. 2 Epitet dat de către plutaşii de la munte celor de pe Bistriţa, de mai jos de Piatra-Neamţ. 3 (Reg) Vânt nedefinit mai îndeaproape.
perjă sf [At: (a. 1792) URICARIUL IV, 133/7 / V: (reg) parjă, (îvr) ~rşă, piar~, piarşî! Pl: -je, (rar) perji l E: net] (Mol) 1 Specie de prună care se desprinde uşor de pe sâmbure. 2 (Pgn) Prună. 3 (îe) A fi bun (de pus) cu A nu fi bun de nimic. 4 (Fam; îs) Rahat cu -je Nimic.
perjărie sf[At: ALECSANDRI. T. 270 / V: ~jer~ / Pl: -li l E: perj1 + -ărie] (Mol) 1 Livadă de perji. 2 (Pgn) Primărie. 3-4 Cantitate mare de perje (1-2). perje rie sfvz perjărie perjerm sm v z perjar perjol sn vz pârjol perjohty ~a a vz pârjolit perjur, ~ă s, a vz sperjur per jur iu s, a vz sperjur
perl s [At: MOLIN, V. T. / V: (pcf) perlă sfl Pl: net / E: ger Perl] Corp de literă având mărimea de cinci puncte tipografice.
perla vi [At: BRĂESCU, O. A. I. 228 / Pzi: ~lez / E: fr perier] (Rar) 1 A forma picături. 2 A se scurge în formă de picături.
perlaj sn [At: DN'1 / Pl: -e / E: cf fr perier] 1 Execuţie perfectă a unei bucăţi muzicale, cântând clar şi distinct fiecare notă. 2 Degajare sub formă de bule a gazelor dizolvate în lichide. 3-4 Perlare (1-2).
perlare sf[At: SFC IV. 319 / Pl: -ri / E: perla] 1 Formare de picături Si: perlaj (3). 2 Scurgere în formă de picături Si: perlaj (4).
perlat, u [At: CADE / Pl: -aţi, -e IE: perla] 1 împodobit cu perle1.
2	Care are aspectul perlelor1. 3 Care are strălucirea perlelor1. 4 (Ca) de perle1.5 (Muz; d. o bucată, d. un pasaj) Care este executat prin detaşarea
1010
PERMIS2
clară a fiecărei note. 6 (îs) Grevă -ă Grevă în care activitatea dintr-o întreprindere suferă prin oprirea sau prin încetinirea lucrului ia o fază, ia un stadiu de producţie.
perlă1 sf [At: ASACHI. S. L. I. 251 / Pl: -le IE: fr perle, it perla, ger Perle] 1 Piatră preţioasă de podoabă, de culoare argintie cu luciu sidefiu, aproximativ sferică, produsă de anumite scoici Si: mărgăritar. (îvp) mărgărit. 2 Imitaţie a acestei pietre, folosită ca obiect de podoabă. în şiraguri. 3 (Fig) Persoană cu merite deosebite. 4 Lucru de mare valoare Si: mărgăritar. 5 (Ini) Eroare de exprimare grosolană şi ridicolă. 6 Element decorativ de formă sferică, folosit la decorarea unor muluri arhitecturale. perlă2 sfvz perl
perlier, ~ă ă [At: IORDAN. L. R. A. 180 / P: -li-er / Pl: -i, ~e / E: fr perl ier] (Rar) Care ţine de perle1 (1). 2 Privitor la perle1 (1). 3 Care se ocupă de perle1 (1). 4 De perle1 (1).
perlmă sf '[At: BĂCESCU. PĂS. 124 / Pl: -ne / E: cf ger Perlhuîn] (Orn; rar) Bibilică (Numida meleăgris).
perlingu'dl, ~ă a, av [At: ABC SĂN. 281 / P: -git-al / Pl: -i,	/ E:
gerperlingual] 1-2 (D. administrarea unor medicamente) (Care este pus) pe limbă sau sub limbă pentru a fi resorbit rapid de mucoasa linguală şi pentru a asigura o acţiune cât mai rapidă.
perht, ~ă [Aî: LTR2 / Pl: ~e I E: fr perlite, ger Perlit, rs nepAHT] 1 sn Material dc construcţie cu structură spongioasă fină. obţinută din sticlă vulcanică şi folosit la executarea unor tencuieli termoizolanie. 2 sf Constiîuent structural al oţelurilor, alcătuit din ferită şi cementită.
perlofil s [At: LTR2 / Pi: net / E: perlon + fii ,,fir“] Fibră textilă din polimer sintetic, asemănătoare nailonului, caracterizaîă prinîr-o mare rezistenţă.
perlon s [ At: LTR2 / Pl: net / E: fr perlon. ger Perlon, rs nepAon] Fibră textilă din polimer sintetic de tipul relonului.
perloşlnă sf{At: ALR SN IV. h 1 127 / Pl: -ne / E: net] (Reg) Ţesut fibros. vâscos.
perhiâd, -ă a [At: NEGULICI. III. ! 5 / Pl: -cizi, ~e / E: latperlucidus] (îvr) Foarte strălucitor.
permafrost sn [At: DN3 / Pl: -uri ! E: ger Permafrost. fr permafrost] (Gig) Straî de sol şi de roci care nu se dezgheaţă nici în timpul verii Si: per ge ii sol.
permaloi s [At: LTR2 / S şi: -lloy / Pl: net / E: fr permalloy, ger Permalloy, rs nepMăAAoâ] Aliaj de fier şi nichel, care în câmpuri magnetice slabe, posedă o permeabilitate magnetică mare şi care este folosit la confecţionarea de miezuri pentru aparate de măsură, amplificatoare magnetice etc.
permanent, ~ă [At: NEGULICI / V: (reg) păr-, pir- ă / Pl: -nţi, -e / E: fr permanent] 1 a Care există un anumit interval de timp sau veşnic, fără a se schimba şi fără a se întrerupe Si: constant, necontenit, neîntrerupt, stabil, statornic. 2 a Care se desfăşoară sau se repeîă fără întrerupere Si: necontenit, neîntrerupt. 3 a (îs) Ondulaţie -ă Ondulaţie a părului făcută printr-un procedeu special pentru a se menţine multă vreme. 4-5 sn (Procedeu prin care se obţine o) ondulaţie permanentă. 6-7 sn, ă (Şîs păr ~) (Păr) care a fost ondulat prin acest procedeu. 8 a (D. instituţii, organizaţii etc. sau persoane care le reprezintă; îoc provizoriu) Care funcţionează neînlrerupt o perioadă de îimp determinată, exercitând anumite atribuţii.
9	a (D. salariaţi; îoc zilier) Care este angajat definitiv în schema unei întreprinderi sau instituţii sau care este asimilat salariaţilor angajaţi în schemă. 10 a (îs) Armată (sau. înv. oştire, oaste) ~ă Armată întreţinută neîntrerupt de un stat prin recrutări periodice. 11 a (In vechea armată; îoc cu schimbul) Care presta serviciul militar fără întrerupere. 12 a (Chm: d. gaze) Care îşi conservă starea la toate temperaturile şi sub toate presiunile.
permanentiza vrt [At: BUL. FIL. II. 225 / Pzi: ~z.cz / E: permanent + -iz.aI 1-2 (A deveni sau) a face să devină permanent Si: a (se) statornici, (îvr) a (se) perena, permanentizare sf[At: DN2 / Pl: -zări / E: permanentiza] Statornicie.
permanenţă sf[At: NEGULICI / V: (înv) ~tie, ~ri\n~ / Pl: -te i E: fr permanence] 1-2 însuşire a unui lucru, a unei acţiuni, a unui fenomen etc. de a fi permanent (1-2). 3-4 (Calitate a) ceea ce este durabil. 5 Durată lungă a anumitor lucruri, fenomene etc. 6 (înv; îs) Carte de - Act prin care se aprobă stabilirea cuiva într-o localitate. 7 (îlav) De ~De serviciu.
8	(îal) în exerciţiul funcţiunii. 9 (îlav) In ~ Mereu. 10 {îal) Fără întrerupere Si: continuu. 11 (Ccr) Serviciu însărcinat cu asigurarea funcţionării neîntrerupte a unei instalaţii, instituţii etc. 12 însuşire definitorie a unei familii, a unui neam. care se transmite din generaţie în generaţie. permanenţie sf vz permanenţă
permaganat sm [At: BIANU. D. S. / Pl: ~aţi / E: fr permanganate] (Chm) Sare a acidului permanganic.
permanganic, ~ă a [At: MACAROVICI. CH. 409 / Pl: -ici, -ice / E: fr permanganic]ue] (Chm) 1 Care se referă la unii compuşi ai manganului. 2 Care conţine unii compuşi ai manganului, 3 (îs) Acid -Acid care conţine mangan, stabil numai în soluţie apoasă, folosit ca oxidant. per mămuţă sfvz permanenţă
permeabil, ~ă a [At: STAMATI. D. / P: -me-a- / Pl: -i, -e / E: fr permeable] (D. membrane sau materiale poroase) Care permite trecerea prin el a unui fluid, supus unei diferenţe de presiune Si: (îvr) pătrunz.ibil.
permeabilitate sf [At: BREZOIANU, R. 54/16 / P: -me-a- / Pl: -taţi / E: fr permeabilite] 1 Proprietate a unei membrane sau a unui material cu structură poroasă dc a fi permeabil. 2 (Şîs ~ magnetică) Mărime egală cu raportul dintre inducţia magnetică dintr-un mediu izotop şi intensitatea câmpului magnetic.
permeabiliză vt [At: DN3 / P: -me-a- / Pzi: -zcz / E: fr permeahiliser) A face permeabil ceva.
permeabilizare sfŢAt: DN-1 / P: -me-a- / Pl: -zări / E: permeabiliză] Proces prin care ceva devine permeabil.
permeabilizat, ~ă a [ At: DEX2 / Pl: -aţi, -e l E: permeabiliza] Care a devenit permeabil.
permeametru sn [At: LTR2 / P: -me-a- / Pl: -re / E: fr permeameire, ger Permeameter] Aparat pentru determinarea în laborator sau pe teren a permeabilităţii unui material.
pennemţă af[At: LTR2 / P: -me-an- / Pl: -ţe / E: fr permeance] Mărime magnetică egală cu raportul dintre fluxul magnetic care trece printr-un circuit magnetic şi tensiunea magnetică din lungul circuitului.
permeci [At: T. PAPAHAGI. M. 53 / Pzi: -ecesc /E: cf rs upuMovirn» „a muia“] (Mar) 1 vr A se schimba. 2 vr A se strica. 3 vr A se ofili. 4 vt A răscoli. 5 A deranja.
permendwr s [At: LTR / Pl: net / E: net] Aliaj de cobalt şi fier. de obicei cu mare permeabilitate magnetică, folosit în electrotehnică.
permetezeu s [At: ALRM SN I. h 156 / Pl: net / E: mgpermetezo] (Mgin: Trs) Vermorel pentru stropit via.
permetezh vt [At: ALRM SN I. h 155 / Pzi: -lese / E: mg permetez] (Mgm; Trs; c. i. via) A stropi. permetivitdte sfvz permitivitate
permiăn, -ă [At: LTR2 / P: -mi-an I Pl: -i, -e I E: fr permien] (Gig)
1	a Care aparţine ultimei perioade a erei paleozoice Si: (înv) pennic (1).
2	a Care se referă la această perioadă Si: (înv) permic (Z). 3 s Ultimă perioadă a erei paleozoice. 4 s Serie de straturi geologice din permian (3).
{Termic, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: -ici, -ice / E: cf ger permisch] (Gig; înv) 1-2 Permian (1-2).
perminvar a [At: LTR2 / Pl: net / E: net] Aliaj de nichel şi cobalt sau de nichel, cobalt şi molibden, cu permeabilitate magnetică mare. folosit în industria electrotehnică.
permis1 sn [At: CAMIL PETRESCU. T. I. 181 / Pl: ~e şi (rar) ~uri i E: h permis] 1 Autorizaţie oficială scrisă, eliberată de un for competent, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune sau poate beneficia de anumite drepturi Si: permisie, permisiune. 2 (Reg) Permisie.
permis2, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i^7, -e ! E: permite] Care este îngăduit, autorizat. încuviinţat.
101 1
PERMISIE
permisie sf[At: SANDU-ALDEA. D. N. 230 / PI: -ii / E: fr permission, lat pennissio) (Spc) învoire acordată militarilor, de a părăsi serviciul pe
o	durată bine determinată de timp Si: (reg) permis (2).
permisionar [At: IORDAN. L. R. A. 164 / P: -si-o- / Pl:	~e	/	E:	fr
permissionaire] (Nob) Soldat care se afla în permisie.
permisiune sf [At: IORGOVICI. O. 53/13 / P: -si-u- / Pl: ~ni I E: fr permission, lat pennissio, -onis11 învoire, aprobare cerută de cineva sau acordată cuiva de a face ceva Si: încuviinţare, îngăduinţă. 2 (Pex; rar; ccr; îf permisie) Permis (1).
permisivitate v/‘[At: MDA ms / Pl: (rar) -taţi / E: cf fr permissivite] Atitudine caracterizată prin îngăduinţă maximă, fără a pune nici o condiţie.
permite [At: CALENDARIU (1794), 27/20 / Pzi: permit! Cj: 3 şi (pop) -miţă / E: lat permittere, fr permettre] 1 vr (Fşa) A lăsa. a accepta ca un lucru să se facă sau să se producă într-un anumit fel. 2 vt A nu împiedica să se producă ceva Si: a încuviinţa, a îngădui, (înv) a ogodi1. 3 vt A da cuiva dreptul, libertatea, posibilitatea de a face ceva. 4 vt A face ca ceva să fie posibil. 5 vr (Ccd) A-şi lua libertatea Si: a îndrăzni, a-şi îngădui. 6 vr A-şi aroga anumite drepturi. 7 vr A dispune de ceva.
permitere sf[At: ARISTIA. PLUT. / V: -ri / E: permite] 1 Acceptare ca uii lucru să se petreacă într-un anumit fel. 2 Acordare cuiva a dreptului de a face ceva. 3 Autorizare a ceva. 4 Arog are a unor drepturi.
permitivităte sf [At: LTR: / V: (rar) ~met~ / Pl: -taţi / E: fr permitivite] (Fiz) Mărime egală cu raportul dintre inducţia electrică şi intensitatea câmpului electric într-un mediu izotop.
permuta vt [At: ASACHI. ap. CONTRIBUŢII. III. 149 / V: (reg)prem~ / Pzi: permut / E: fr permuter, lat permutare] 1-2 (Mat; Lin) A efectua
o	permutare (1-2). 3 A muta în alta parte cu serviciul Si: ă transferă, (înv) a premutarisi.	,
permutabil, ~ă a [At. BARCIANU / PI: -i, -e /E: frpermutable] Care poate fi permutat.
permutabilitate sf [At: DN'/ Pl: (nob) -taţi / E: fr permutabilite] Caracter a ceea ce este permutabil.
permutare sf [At: TEODOROVICI / Pl: -tari / E: permuta] 1 (Mat; Lin) Operaţie prin care se schimbă între ele locurile a două sau mai multe elemente. 2 (Mat; Lin; mpl) Grupe distincte de obiecte astfel formate Si: (rar) per mutat ie (1). 3 Mutare a cuiva în altă parte Si: transferare, (rar) permutaţie (2). 4 (Spc) Mutare a cuiva cu serviciul Si: transferare (rar) permutaţie (3). 5 (Ccr) Ordin, dispoziţie de mutare, de transferare a cuiva.
permutaţie sf [At; ASACHI. E. I. 119/1 / V: ~iune / Pl: -ii / E: fr permutation, lat pennutatio] (Asr) 1 (Mat; Lin) Pe limitare (2). 2 Permutare (3). 3 (Nob) Transferare.
permutaţional, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: permutaţie + -onal] 1-3 De permutaţie (1=3). 4 Care conţine o permutaţie (1). permutaţiune sfvz permutaţie
permutit sn [At: DN3 / Pl: -iţi ! E: fr permutite] (Chm) Silicat de aluminiu şi de sodiu hidratat. pernaj s vz pernej pernambuc sn vz fernambuc
pernă sf[At: DOSOFTEI. PS. 23/10 / V: (pop) ~rină (Pl: -rine, -rini), (reg) piar~,p\rină / Pl: -ne / E: srb perina] 1 Obiect confecţionat de obicei din două bucăţi dreptunghiulare sau pătrate de ţesătură de bumbac cusute între ele. înăuntru! cărora se pun fulgi, lână, puf. paie etc. şi pe care. de obicei, omul îşi pune capul când se culcă. 2 (îs) ~ de călcat Ustensilă auxiliară asemănătoare cu o pernă (1), care se foloseşte la călcatul obiectelor de îmbrăcăminte, în special al mânecilor, piepţilor. umerilor.
3	(îs) ~ electrică Dispozitiv electroc-aloric în formă de pernă (1). în care se găsesc rezistenţe electrice izolate cu azbest şi releuri de protecţie şi care serveşte la încălzirea unei regiuni a corpului. 4 (îe) A muri tară ~ la cap A muri singur şi în mare sărăcie. 5 (Reg; îe) A-i cădea (cuiva) Mia A pierde un avantaj. 6 (îae) A-i merge cuiva mai puţin bine. 7 (Pex; reg: şîs ~ mare, - de cele mari, - de fulgi) Pilotă. 8 Obiect de tapiserie executat din diferite materiale, umplut cu fulgi, cu lână. cu păr. cu iarbă-de-mare etc.. uneori prevăzut şi cu arcuri, care se fixează pe băncile
unei trăsuri, ale unui automobil sau pe anumite mobile şi pe care se stă.
9	(Pop) Aşternut care se pune sub şa. 10 (Pan) Obiect asemănător cu perna (1). care are diverse utilizări. 11 (Reg) Perinoc. 12 (Trs) Pod al osiei de la căruţă. 13 (Reg) Fiecare dintre căpătâiele joagărului. 14 (Reg) Nimfă a furnicii. 15 (Art.) Dans popular care se joacă Ia nunţi, când se scoate din casă zestrea miresei. 16 (Art.) Melodie după care se execută acest dans. 17 (Trs; îf pirină) Dans popular nedefinit mai îndeaproape, probabil peri ni ţa (13). 18 (Trs; îf pirina) Melodie după care se dansează pirina (17). 19 (Reg) Cuptor de gătit. 20 (Reg) Bidinea. pernej s [At: BORZA. D. 38 / V: ~«a/, s~ / Pl: net / E: net] (Bot; reg)
I	Iarbă-neagră (Calluma vulgaris). 2 Ţăpoşică (Nardus stricta), perneu sn [At: MÂNDRESCU, UNG. 96 / Pl: -eauă, -nauă / E: mg
pernye] (Trs) Cenuşă care rezultă din arderea paielor.
pernic s [At: GL. OLT. / Pl: net / E: net] (Reg) Instrument de pescuit nedefinit mai îndeaproape.
pernica vt [At: T. PAPAHAGI. C. L. / Pzi: 3 pernică (A: net) / E: ns cf perinde] (Trs) 1-2 A distruge (ducând cu sine).
pernicie sf [At: BARCIANU / Pl: -cii / E: lat pernicies] (Ltr) 1 Primejdie. 2 Pierzanie. 3 Distrugere.
pernicios, -oasă a [At: BARIŢIU. P. A. II. 655 / V: (înv) -iţios / P: -ci-os / Pl: -oşi, -oase / E: lat perniciosus, fr pernicieux) (Livr) 1 Care provoacă un rău Si: dăunător, vătămător. 2 Care este periculos. în special pentru sănătate Si: dăunător, vătămător. 3 (Med; îs) Anemie -oasă Formă gravă de anemie, în care numărul globulelor roşii scade foarte mult şi care poate provoca moartea. 4 (îs) Febră -oasă sau (înv) friguri -oăse Formă gravă a paludismului.
perniciozitate sf[At: ŞĂINEANU. D. U. / P: -ci-o- / Pl: -taţi / E: fr perniciosite] (Rar) Caracter a ceea ce este pernicios.
pernioam sf [At: ALECSANDRI. P. P. 356 / V: ~rin~} (reg) ~n~ / P: -ni-oa~ / Pl: -re / E: pernă + -ioară] 1-6 (Pop; şhp) Perniţă (1-6).
pernion sn [At: DN*' / P: -ni-on / Pl: ? / E: fr pernion) (Med) Tumefiere cutanată la extremităţi care apare în urma unor degerături.
pernişoară sf [At: GCR II. 300 / Pl: -re / E: perna + -işoară] 1-6 (Pop; şhp) Perniţă (1-6).
perniţă sf [At: CARAGIALE. O. II. 107 / V: (pop) -rin- / Pl: -ţe / E: pernă + -iţă] 1-6 (Şhp) Pernă (1-2, 8) (mica) Si: pernuţă (1-6). (pop) pernioară (1-6). pernişoară (1-6), (reg) modiţă (1-6), perinei (1-6). f)erinucă (1-6). 7 (Spc) Puişor. 8 (Şîs ~ de ace) Săculeţ de diferite forme, umplut cu câlţi. vată. nisip etc. în care se înfig, pentru a fi păstrate, ace şi bolduri Si: permită, (reg) pernuca. 9 Piesă confecţionată din vată de croitorie, care se aplică la umerii unor sacouri, paltoane, taioare. pentru a da îmbrăcămintei respective forma corespunzătoare umărului. 10 (Şîs ~ de ungere) Un fel de perniţă confecţionată din ţesătură de lână sau de bumbac, cusută cu sârmă subţire de cupru, montată în cutia de osie inferioară a vehiculelor de cale ferată şi folosită la ungerea fusului osiilor.
II	Mică pernă care se pune sub şa Si: (pop) pernioară. 12 (Reg; îfperiniţa) Ochelari dc cai. 13 (îf periniţa) Dans popular în care un băiat iese în centrul horei. îşi alege din horă o fată cu care îngenunchiază pe o perna sau pe
o	batistă şi o sărută, fata urmând să facă acelaşi lucru cu alt băiat Si: (reg) perinei (7). 14 (îf periniţa) Melodie după care se execută acest dans Si: (reg) perinei (8). 15 (Reg; îf periniţa) Prăjitură nedefinită mai îndeaproape.
perniţios, -oasă a vz pernicios pernoc sn vz perinoc
per nod sns [At: DN-1 / E: fv per nod] Varietate de vin franţuzesc care se bea ca aperitiv. pernog sn vz perinoc per nuc sn vz perinoc
pernuţă sf[At: DRLU /V: (pop)	/ PI: -ţe / E: pernă + -uţă] 1-6
(Şhp) Perniţă (1-6). 7 (Spc) Puişor. 8 (Şîs ~~ de ace) Perniţă (8). 9 Fiecare dintre proeminenţele moi de ta extremitatea degetelor unor feline, la adăpostul cărora acestea îşi pot retrage ghearele. 10 (Pex; ipr) Proeminenţă situată în partea extremă a copitei calului.
1012
PERPETUARE
perocar sm vz perucar perocă sf vz perucă
peron sn [At: CARAGIALE, O. II. 95 / Pl: -oane I E: fr perron] 1 Platformă, acoperită sau descoperită, amenajată într-o staţie de-a lungul liniilor de cale ferată, pentru a uşura călătorilor urcarea în tren şi coborârea din tren. 2 (Rar) Distanţă care se lasă între două grupe de vagoane din faţa staţiei. 3 Platformă, uneori decorată cu motive ornamentale, situată în faţa intrării principale a unei clădiri şi având, atunci când aceasta este înaltă, câteva trepte. peronă sfvz peroneu
peroneal, -ă a [At: DN'1 / P: -ne-al / Pl: ~i, -e / E: peroneu + -al] (Rar) Peron ier.
peroneu sn [At: KRETZULESCU, A. 81/10 / V: (înv) peronă sf I Pl: -ee / E: îr perone] Os lung şi subţire, situat între genunchi şi gleznă, care se articulează la cele două extremităţi cu tibia. împreună cu care formează scheletul gambei.
peronier, -ă a [At: DN-1 / P: -ni-er / Pl: -i, -e / E: fr peronier] Al perineului Si: peroneal.
peromnă $f[At: BIANU. D. S. / Pl: -ne l E: h peronine] (Farm) Narcotic cu acţiune mai puternică decât morfina. pernospora sfvz peronosporă
peronosporă sf [At: ENC. AGR. / V: -ra / Pl: -re / E: lat peronosporă cf fr peronosporacees] Ciuperci inferioare, parazite ale plantelor fanerogame.
perora. [At: EMINESCU, N. 88 / Pzi: -rez / E: fr perorer] 1 vi A vorbi mult. pe un ton însufleţit, emfatic. 2 vt (Nob) A susţine, a dezbate cu înflăcărare.
perorai av [At: ABC SĂN. 281 / E: per1 + oral1] (D. modul de administrare a unor medicamente) Pe cale bucală.
perorant, -ă smf[At: DN3 / Pl: -nţi, -e / E: perora] (Rar; ini) Persoană care vorbeşte mult.
perorare sf [At: DDRF / Pl: -rări / E: perora] 1 Vorbire pe un ton însufleţit şi emfatic. 2 Dezbatere cu înflăcărare.
peroraţie sf{At: MARCOVICI, R. 82/2 / V: (rar) -iune / Pl: -ii / E: lat peroratio, -onis cf fr peroraison ] 1 Parte finală, concluzie a unui discurs, a unei cuvântări, rostită însufleţit şi emfatic. 2 (Pgn) Vorbire însufleţită şi emfatică, destinată să convingă. peroraţiune sfvz peroraţie per os lav [At: DN3 / E: ml per os] Perorai. per os ea sf vz peruzea perosid sm vz peroxid per ostie sfvz pirostrie
perot, ~a [At: BOLINTINEANU, 0.271 / PI: -oţi, -e / E: ngr Ttep&njg] 1-2 smf, a (Persoană) de naţionalitate străină care locuia în mahalaua Pera a Istanbulului. 3 smp Populaţie de naţionalitate străină care locuia în Pera.
4-5 a Care aparţine (mahalalei Pera din Istanbul sau) peroţilor (1). 6-7 a Privitor (la Pera sau) la peroţi (1). 8 a Originar din Pera.
peroxid sm [At: PONI. CH. 104 / V: (înv) —os'id sn / Pl: -\zi / E: fr peroxyde] Derivat al apei oxigenate rezultat prin înlocuirea hidrogenului acestuia cu metale sau cu radicali organici.
peroxidază sf[At: LTR2 / Pl: -ze / E: fr peroxydase, ger Peroxydase, rs nepoKCH433a] (Big) Enzimă care catalizează desfacerea peroxidului de hidrogen sau a peroxizilor organici. perpedă sf vz perpetă
perpedus sm [At: BĂCESCU, PĂS. 124 / Pl: -i / E: fo] (Orn; reg) Piţigoi albastru (Parus coeruleus).
per peg iei sm [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 156 / Pl: ~e/ / E: ns cf pârpcidiiche] (Ban) Om mic, pipernicit, nedezvoltat Si: stârpitură. perpeleac sn vz prepeleac perpelealci sfvz pârpăleală perpeli v vz pârpăli perpeliag sn vz prepeleac
perpehciu [At: CADE / Pl: (1) -ri, (2-3) perpelici i E: perpeli + -iciu] 1 sn (Olt; lpl) Vreascuri, surcele uscate, care fac flacără mare. 2 sm (Olt) Om neastâmpărat. 3 sm (Olt) Copil zburdalnic. perpehg sn vz prepeleac perpelire sf vz pârpălire perpelit, -ă a vz părpălit perpelită1 sf vz pârpăriţă perpehţă2 sf vz prepeliţă perpendecular, -ă a vz perpendicular perpendicolare a vz perpendicular perpendicoler, -ă a vz perpendicular perpendicul s vz perpendiculă
perpendicular, -ă [At: ŞINCAI, ÎNV. 102 / V: -dec-, -erd-, (înv) -colare, -coler, -e, -iu / Pl: -i, -e / E: lat perpendicularis, perpen-dicularius, ger perpendikular, it perpendicolare, fr perpendiculaire] 1
a (D. drepte sau planuri) Care formează între ele unghiuri adiacente egale sau unghiuri diedre adiacente egale Vz vertical. 2 a (D. aştri) Care se află la zenit. 3 a (Spc) (D. scriere) Care are caracterele dispuse vertical. 4 sf Dreaptă care este perpendiculară (1) pc altă dreaptă sau pc un plan Si: (înv) perpendiculă. perpendiculare a vz perpendicular perpendic u lariamente av vz perpendicular mente perpendiculariceşte av [At: EGT 51 '7 E: perpendicular + -iceste] (înv) Pe rpe nd i c u 1 arme n te.
perpendicularitate <://[ At: NEGULICI / Pl: -taţi / E: fr perpendic ularite] 1 însuşire de a fi perpendicular (1). 2 Poziţie perpendiculară. 3 Relaţie care există între două drepte sau planuri care formează între ele unghiuri adiacente egale sau unghiuri diedre adiacente egale. perpendicularul, -ie av vz perpendicular
perpendicularmente av [At: FIS. 46/10 / V: ~riam~ / E: perpendicular + -mente, cdp fr perpendiculairement, it perpendicolare mente] (îvr) în mod perpendicular (1) Si:	(înv)	perpendiculariceşte,	(îvr)
perpendicularele.
perpendiculă sf [At: GEOMETRIA, A. M. 17v/6 / V: ~d\cul s l Pl: -Ie
I	E: cf perpendicular] (înv) Perpendiculară (4).
perpendiculăreşte av [At: ŞINCAI. ÎNV. 24 / E: perpendicular + -este] (îvr) Perpendi cu 1 armente.
perper sm [At: MOXA, 374 / V: părpăr! Pl: -i / E: ngr imipKVpov] 1 Monedă bizantină de aur, care a circulat, bătută cu stemă proprie, şi în ţările române. în secolele al XlV-lea şi al XV-lea. 2 (îf părpăr; şîs ~ pe vii, - de bute) Impozit pe vii şi pe vin. care se plătea în perperi (1) în Ţara Românească Si: (înv) perperit. perperdicular, ~ă a vz perpendicular per per eală sfvz pârpăleală
perperit sn [At: (a. 1709) IORGA, S. D. V. 368 / V: părpăr- s / Pl: —uri / E: perper + -it] (înv) Perper (2).
perpetă af [At: ŞĂINEANU. D. U. / V: -edă / Pl: -îe / E: net] (Trs) 1 Fotă din faţă. 2 (Pex) Şorţ purtat de femei în timpul lucrului.
perpetra vt [At: DN'1 / Pzi: -rez / E: fr perpetrer] A comite o crimă cu premeditare.
perpetrare sf [At: DN'1 / Pl: ~ră/7 / E: perpetra] Comitere cu premeditare a unei crime Si: per petra ţie.
perpetraţie sf [At: DN'1 / P: -ţi-e / Pl: -ii / E: fr perpetration] Comitere cu premeditare a unui delict Si: perpetrare.
perpetua vtr [At: CR (1868). 72/22 / P: -tu-a /Pzi: -uez, 3 (înv) per(?etită / E: fr perpetuei'] 1-2 (A face să dureze sau) a continua să dureze veşnic sau vreme îndelungată. 3-4 A (se) transmite din generaţie în generaţie, din veac în veac.
perpetuai, -ă a [At: STAMATI. D. / V: -uel I P: -tu-al / Pl: -i, ~e / E: îi perpetuai] (înv) 1-3 Perpetuu (1-3).
perpetuare qf[At: NEGULICI / P: -tu-a- / Pl: -uări / E: perpetua] 1 Transmitere din generaţie în generaţie Si: (rar) perpetuaţie. 2 (îs) -a speciei Continuare a existenţei unei specii prin reproducere.
1013
PERPETUAŢIE
perpetuaţie sf [At: DN2 / P: -tu-a-ţi-e / PI: ~/7 / E: fr perpetuation] (Rar) Perpetuare (1). perpetuei, ~ă a vz perpetuai
perpetuitate .v/’[At: NEGRUZZ1 / P: ~tu-i- / Pl: -taţi l E: fr pe rpe t uite]
1	Caracter a ceea ce este perpetuu. 2-3 Durată (veşnică sau) îndeiungată.
perpetuu, ~uă a [At: MAG. IST. I. 70/12 / P: ~tu-u / PI: -tui, -tue / E: lat perpetuus] 1-2 Care durează (veşnic sau) vreme îndelungată Si: continuu, etern, permanent, veşnic, (înv) perpetuai (1-2). 3 Care nu încetează Si: continuu, etern, permanent, veşnic, (înv) perpetuai (3). 4 (Spc) Care are loc pe tot restul vieţii cuiva.
perpeîuum mobile si [At: LTR2 / E: lat perpetuum mobile] (Ltm) 1 Sistem fizico-chimic imaginar capabil să funcţioneze continuu un timp nelimitat fără a primi din exterior lucru mecanic, căldură sau energie. 2 Gen de piese muzicale instrumentale de virtuozitate, cu ritm rapid, alcătuite din note scurte şi de valoare egală, a căror succesiune lasă impresia unei mişcări continue. perplesitate sfvz perplexitate
perplex, ~ă a [At: POLIZU / Pi: -ecşi, ~e (rar. am) ~i / E: ir perplexe, lat perplexus, ger perplex] 1 (D. oameni; şîs a rămâne -) Care nu ştie ce să gândească, ce să facă într-o situaţie neaşteptată, confuză, dificilă etc. Si: surprins, uimit. 2 (D. oameni) Care este lipsit de reacţie Si: dezorientat, nduc. năucit, uluit. 3-4 (D. atitudinea, manifestările oamenilor) Care arată perplexitatea (1-2).
perplexitate sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~esi~ l Pl: -taţi / E: fr perplexite, latperplexitas] 1 Stare a celui perplex. 2 Surprindere, uimire, dezorientare a cuiva în faţa unei situaţii neaşteptate, dificile, confuze.
perphn s [At: ARVINTE. TERM. 159 / Pl: net / E: ns cf preaplin] (Reg) Canal plin cu apă la stăvilarul unui râu.
pers sm [At: (a. 1650) GCR I. 146 / Pl: -rşi, (înv) -/ / E: ngr nipOTjg, ir Perse] 1-3 (Mpl; lsg înv; csc) Persan (1-3).
persan, ~ă [At: Ş1NCAI, HR. II. 200/27 / V: -sian, ~ă smf, a / Pi:
-e / E: fr persan, it persiano] 1-2 smf Persoană care făcea parte din populaţia de bază a Persiei sau care era originară de acolo Si: pers (1-2).
3	5 (Lpl) Popor care locuia în Persia (3). 4-5 a Care aparţine (Persiei sau) persanilor (3) Si: persienesc (1-2), (rar) persic (1-2), (înv) persesc (1-2), persiesc (1-2), persicesc (1-2), persid (1-2), persidesc (1-2), 6-7 a Care este caracteristic (Persiei sau) persanilor (3) Si: persienesc (3-4), (rar) persic (3-4), (înv) persesc (3-4), persiesc (3-4), persicesc (3-4), persid (3-4), persidesc (3-4). 8-9 Care se referă (la Persia sau) la persani (3) Si: persienesc (5-6), (rar) persic (5-6), (înv) persesc (5-6), persiesc (5-6), persicesc (5-6), persid (5-6), persidesc (5-6). 10-11 sn, a (Şîs covor -) (Covor) confecţionat, la origine. în Persia, cu modele orientale rafinate şi cu bătătura alcătuită din fire înnodate şi tăiate la o anumită lungime, pe toată suprafaţa covorului, ceea ce îi dă un aspect de blană mătăsoasă.
12	sf Limbă vorbită de persani (1).
persăcei smp [At: BORZA. D. 87 / E: net] (Bot; reg) Canale (Impatiens balsamina). persăsc, sas ca a vz persesc
perscrutaţie .y/ [At: DN" / P: -ţi-e / Pl: ~ii / E: fr perscrutation) (Rar) Cercetare profundă, serioasă. per sec sn vz pe sac persechi sn vz parsec hi
persecuta vt [At: NEGULICI / Pzi; persecut şi (înv) -tez / E: fr persecuter) 1 (C. i. oameni) A urmări cu perseverenţă şi pe nedrept pentru a pricinui un rău Si: u asupri, a oropsi, a prigoni. 2 (Cu sens atenuat) A provoca necazuri, neajunsuri Si: a nedreptăţi. 3 A urmări cu perseverenţă, deranjând, incomodând. 4-5 (A aprecia sau) a recompensa munca sau calităţile cuiva mai puţin decât pe ale altcuiva de valoare egală sau mai mică Si: a defavoriza.
persecutare sf [At: ARISTIA, PLUT. / Pi: -tari / E: persecuta] 1 Urmărire perseverentă a cuiva pentru a-i pricinui un rău Si: asuprire, persecuţie (1). 2 Provocare cuiva de neajunsuri, nedreptăţi Si: asuprire, persecuţie (2). 3 Urmărire cu perseverenţă a cuiva, deranjându-1 Si:
asuprire, persecuţie O), prigoană. 4-5 (Apreciere sau) recompensare a muncii sau calităţilor cuiva mai puţin decât pe ale altcuiva de valoare egală sau mai mică Si: ăsuprire, persecuţie (4-5).
persecutai, ~ă a [At: CARAGIALE. O. III. 61 / Pl: -aţi, -e ! E; persecuta] (D. oameni) Urmărit pe nedrept şi cu perseverenţă de cineva care vrea să-i provoace un neajuns, un rău etc. Si: asuprit, oropsit, prigonit.
persecutor, -oare smf[At: IORGOVICI. O. 66/15 /V: (rar) ~iu, -oare / Pl: -i, -oare l E: fr persecutare] Persoană care persecută Si: asupritor, prigonitor, persecutoriu, -oare smf vz persecutor
persecuţie sf [At: NEGULICI / V: (rar) ~iune / Pi: -ii / E: fr persecution] 1-5 Persecutare (1-5). 6 (îs) Mania -i Stare patologică manifestată prin ideea fixă a cuiva că este persecutat de toată lumea. persecuţiune sfvz persecuţie
perseidă sf [At: DN3 / P: -se-i- / Pl: -de / E: ir perseide) (Ast) Stea căzătoare din direcţia constelaţiei Perseu. persenesc, -ească a vz persienesc
persesc, -ească a [At: HERODOT (1645). 204 / V: -sase, -sască f Pl; -eşti l E: pers + -«c] (înv) 1-6 Persan (4-9).
perseşte av [At: VĂCĂRESCUL, IST. 258 / E: pers + -este] (înv) în limba persană Si: (înv) persieneşte.
persevera vi [At: ODOBESCU. S. II. 159 / Pzi: -rez, (nob) persever (A: net) / E: ir perseverer) 1 A rămâne ferm şi constant la o idee. 2 A stărui cu răbdare şi convingere într-o acţiune. perseverant, -ă a vz perseverent persever anţă sfvz perseverenţă
perseverare sf [Al: DN2 / Pl: -rări / E: persevera) 1 Fermitate într-o idee. 2 Stăruinţă într-o acţiune.
pe rseve raţie sf [At: PARHON. B. 13 IV: -ţiune f Pl: -ii f E: persevera + -ţie. lat perseveratio, -onis] 1-2 (Rar) Perseverenţă (1-2). 3 (Spc) Statornicie în anumite acte. gesturi sau atitudini, repetate cu încăpăţânare bolnăvicioasă. perseveraţiune sf vz perseverenţă
perseverent, -ă a [At: I. IONESCU, M. 498 / V: (înv) -rant / Pl: -nţi. ~e / E: ir perseverant) 1 (D. oameni) Care rămâne ferm într-o idee. 2 (D. oameni) Care stăruie cu răbdare şi convingere într-o acţiune Si: stăruitor, tenace. 3 (D. manifestările, acţiunile oamenilor) Care demonstrează perseverenţă, stăruinţă, tenacitate.
perseverenţă sf[At: MN (1836). 101 /55 / V: (înv) -ran-, ~ţie, -rin-/ PI: (rar) -ţe / E; fr perseverance, lat perseverantia] 1 însuşire de a fi ferm într-o idee Si: (rar) perseveraţie (1). 2 Stăruinţă, tenacitate în îndeplinirea unei acţiuni Si: (rar) perseveraţie (2). perseverenţie sfvz perseverenţă persevennţă sfvz perseverenţă
perşi vr [At: HASDEU, I. C. I. 156 / Pzi: -sesc f E: pers] 1 (îvr) A deveni persan (1). 2 A se asimila persanilor (1). persian smf, a vz persan
persiană sf [At: CR (1846). 311 /50 / V: (rar) -ienă / P: -si-a- f Pl: -iene / E: fr persienne] 1 Dispozitiv mobil format din lamele orizontale sau verticale de lemn sau de metal, montate într-un cadru, care serveşte la protejarea de soare şi de ploaie a unei ferestre sau a unei uşi. permiţând totodată să treacă aerul printre ele Si: oblon. stor. 2 Jaluzea.
jiersic1,	a [At: AR (1829). 171 !/20 / Pl: -ici, -ice f E: ngr TZEfxjiKog,
gerpersisch] (Rar) 1-6 Persan (4-9).
persic2am [At: DN*' / E: ir persique) (Lsg; îs) Ordin - Ordin arhitectonic în care antablamentul este purtat de figuri de captivi.
persicesc, ~ceaşcă a [At; AETHIOPICA. 32v724 / Pl: -ceşti i E: pers + -/ctfar] (înv) 1-6 Persan (4-9).
persid, ~ă a [At: HERODOT (1645). 148 / Pi: -izi, ~e / E: ngr mpuiq, -i5og] (înv) 1-6 Persan (4-9).
persidesc, ~ească a [At: ALEXANDRIA. 67/13 / PI: -eşti IE: Persida + -esc 1 (înv) 1-6 Persan (1-6). persienă sfvz persiană
1014
PERSONALITATE
persienesc, ~ească a [At: R. POPESCU, CM. I, 526 / V: (înv) ~sen~, ~sin~ / P: -si-e- / Pl: ~eşti / E: persian + -^vc] (Asr) 1-6 Persan (4-9).
persieneşte av [At: POLIZU / P: -si-e- / E: persian + -este] (înv) Perseşte.
persiesc, ~eascâ a [At: CANTEMIR. IST. 225 / P: ~si-esc / Pl: -eşti / E: Persia + -tur] (înv) 1-6 Persan (4-9).
persifla [At: BARCIANU / Pl: -lez / E: fr persifler] 1-2 v/r A (se) lua în râs. 3 vt(a) A vorbi pe un ton ironic Si: a zeflemisi. persiflagiu sn vz persiflaj
persiflajsn [At: BARCIANU /V: ~agiu / Pl: -e / E: frpersiflage] (Rar) 1-3 Persiflare (1-3).
persiflant, ~ă c/ [At: DEX2 / Pl: -////',	/	E:	fr	persiflant]	1-2	Care
persiflează (1-2).
persiflate sf[At: MAIORESCU, CR. I, 193 / Pl: ~/ări / E: persi/to] 1-2 Luare în râs (a propriei persoane sau) a altcuiva Si: persiflaj (1-2). 3 Vorbire pe un ton ironic Si: (rar) persiflaj (3).
persiflator, ~oare smf, a [At: BARCIANU / Pl:	-oare / E: persifla
+ -tor] (Rar) 1-2 (Persoană) căreia îi place să persifleze Si: zeflemist, zeflemitor, persinesc, ~eascâ a vz persienesc
persista vi [At: ROMÂNUL (1857), nr. 38, 1 '/42 / V: (rar) ~rzi~ / Pzi: persist f E: iv persister] 1 A rămâne neclintit în hotărârile. în ideile. în atitudinile, în sentimentele etc. sale Si: (înv) a învesti. 2 A stărui în continuare Si: (înv) a învesti. 3 A continua să existe, să fie. să se menţină Si: a dăinui, a dură, a se menţine, persistancie sf vz persistentă
persistent, -ă a [At: BARASCH, B. 27 / V: (înv) ~t\nte / Pl: -nţi, -e / E: îi persistant] 1 Care rămâne (multă vreme sau) veşnic neschimbat.
2	Care continuă să existe sau să dureze multă vreme. 3 Care se menţine fără să slăbească în intensitate Vz durabil, stăruitor. 4 (Bot; îs) Frunze -e Frunze care rămân verzi în timpul uneia sau mai multor ierni. 5 (înv; îs) Căliciu - Caliciu care nu cade imediat după fecundare, ci durează până la maturizarea fructului.
persistentă sf[At: MARIN. F. 377/9 /V: (înv) ~tancie sff Pl: -ţe f E: fr persistance] 1 Stăruinţă. 2 Caracter a ceea ce este persistent Si: (îvr) persistere (1). 3 însuşire a de a fi persistent Si: (îvr) persistere (2). 4 (îs) -ţă imăginilor Fenomen care constă în menţinerea senzaţiei vizuale pe retină un anumit timp după dispariţia obiectului văzut şi pe care se bazează cinematografia. 5 (Rar) Ceea ce persistă, continuă să existe.
persistere sf[At: ARISTIA. PLUT. / Pl: -ri / E: lat persistere] (îvr)
1-2 Persistenţă (1-2). persistmte a vz persistent
persoaică sf [At: HERODOT (1645), 325 / Pl: -ice / E: pers + -oaică] (îvr) Persană (1).
persoană sf [At: (a. 1768) IORGA. S. D. XII. 82 / V: (înv) ~onă, ~rzonă f Pl: -ne f E: lat persona, ger Person, it persona, fr personne] 1 Individ al speciei umane, om considerat prin totalitatea însuşirilor sale fizice şi psihice Si: creatură, fiinţei, ins, (reg) nat, (înv) obraz. 2 (Pex) Personalitate. 3 (îlav) In ~ sau (înv) în ~na sa Personal, fără intermediul cuiva. 4 (îal) Personificat. 5 (înv) Personaj. 6 (înv) Membru. 7 (îs) -fizică Om considerat ca subiect de drepturi şi obligaţii şi care participă. în această calitate, la raporturile juridice civile. 8 (îs) ~ juridică (sau moralei) Organizaţie care, având o alcătuire de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu în vederea îndeplinirii unui anume scop admis de lege. este subiect al drepturilor şi al obligaţiilor, deosebit de persoanele fizice care intră în componenţa ei. 9 Categorie gramaticală specifică verbului şi unor pronume (personal, reflexiv, posesiv, de întărire), prin care se indică vorbitorul, interlocutorul şi orice obiect deosebit de vorbitor şi de interlocutor. 10 Fiecare dintre formele flexibile ale verbului şi ale unor pronume prin care se indică raporturile mai sus definite. persoc sm vz piersic personagiu sn vz personaj
persona grata sf [At: DN-1 / Pl: -ne -te f E: lat persona grata] Persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic.
personaj sn [At: I. GOLESCU. C. / V: ~agiu (Pl: -agii şi ~a,^) / Pi: -e f E: îi personnage, it personaggio] 1 Persoană (2) care deţine o funcţie importantă în viaţa politică, socială, culturală Si: personalitate Vz figură.
2	Fiecare dintre persoanele dintr-o operă literară Si: (înv) persoană Vz erou. 3 (Pan) Persoană (1) care are un rol în anumite împrejurări.
personal, -a [At: GOLESCU. î. 39 / V: (înv) ~e a, ~nel sn, ~!'zo~ a / Pî: -i, -e f E: lat personalis, ger personell, personal, it personale, fr personnel] 1 a Care aparţine unei anumite persoane (1) Si: (înv) personălicesc. 2 a Privitor la o anumită persoană (1). 3 a Care este specific, caracteristic pentru o persoană (1). 4 a Individual. 5 a (îs) Legături -e Legături de prietenie. 6 (Is) ă Răspundere -ă Răspundere care îi revine cuiva sau pe care şi-o asumă cineva individual. 7 a (îs) Drept - (îcr drept real) Drept al unei persoane de a obliga o altă persoană să dea. să facă sau să nu facă ceva. 8 a (îs) Fişă -ă Fişa care conţine informaţii despre
o	persoană. 9 a Cu personalitate puternică. 10 av (întărit prin „eu“. „tu“.‘ ,,el“) Din punctul de vedere al unei persoane. 11 ăv Direct. 12 ăv în persoană. 13 av Nemijlocit. 14 av Destinat unei anumite persoane (1) Si: (înv) persoiiăliceşte. 15 sn, a (Şîs tren -) (Tren pentru persoane) care are viteza mai mică decât acceleratul şi care opreşte în toate staţiile. 16 a (îs) Pronume - Pronume care substituie numele diverselor obiecte după locul sau funcţiunea lor în vorbire Si: (înv) pronume frăţesc. 17 ă (îs) Mod - Mod ale cărui forme se modifică după cele trei persoane. 18 ă (îs) Verb - Verb care poate fi conjugat la toate persoanele. 19 ă (îs) Gen
-	Categorie gramaticală existentă în unele limbi, care diferenţiază persoanele (1) de animale şi lucruri. 20 sn (Csc) Totalitate a salariaţilor unei întreprinderi, instituţii,organizaţii obşteşti etc. 21 sn (Rar) Persoană (1) care aparţine personalului (22). 22 sn Serviciu dintr-o întreprindere, într-o instituţie etc. care se ocupă cu angajarea personalului (22). cu evidenţa lui. 23 sn Categorie de salariaţi din cadrul unei întreprinderi sau instituţii care îndeplinesc aceeaşi muncă. personale ă vz personal
personalia sfp [At: DN-1 / P: -li-a / Pl: -ii / E: ml personalia] (Liv) Informaţii complementare în prezentarea persoanei căreia îi este dedicată
o	lucrare.
personălicesc, ~ească ă [At: PRAVILA (1814). 18/1 / Pl: -ceşti / E: personal+ -/crw] (înv) Personal (1).
personaliceşte ăv [At: CR (1830). 1 131 /35 / E: personal + -iceşte] (înv) Destinat unei anumite persoane (1) Si: personal (1).
personalism sn [At: GHEREA. ST. CR. III. 96 / Pl: (rar) ~e f E: fr personnalisme, ger Personalismus] 1 Atitudine a cuiva care ia în consideraţie numai punctele de vedere şi interesele personale (1) Si: subiectivism. 2 Curent în filozofia contemporană care pune la baza existenţei o pluralitate de entităţi spirituale înzestrate cu voinţă, conştiinţă de sine etc. şi subordonate lui Dumnezeu, ca fiinţă supremă.
personahst, -ă [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 220 / Pl: -işti, -e f E: fr personnaliste] 1 a (Rar) Care manifestă personalism (1) Si: subiectivist.
2-3 smf, a (Adept) al personalismului (1-2).
personalitate sf[At: FL (1838). 982/38 / Pl: -taţi f E: fr personalite, ger Personalităt] 1 Ceea ce este propriu fiecărei persoane (1) şi o distinge ca individualitate Vz individualitate. 2 Fel propriu de a fi aî cuiva Vz individualitate. 3 Ansamblu de trăsături morale sau intelectuale prin care se remarcă o persoană (1) Vz individualitate. 4 (îs) - juridică Calitate de a fi persoană juridică. 5 Persoană cu aptitudini deosebite şi cu alese însuşiri intelectuale şi morale, având o contribuţie valoroasă într-un anumit domeniu de activitate. 6 (Spc) Conducător a cărui activitate, sprijinindu-se pe înţelegerea ştiinţifică a procesului social-istoric şi întruchipând aspiraţiile maselor, exercită o influenţă apreciabilă asupra desfăşurării evenimentelor istorice. 7 (îs) Cultul -tăţii Tendinţă a unor conducători de a cere să li se acorde tot timpul atenţie şi importanţă, să fie adulaţi. 8 Persoană (1) cu funcţie importantă în viaţa politică, socială, culturală Si:
1015
PERSONALIZA
personaj (1). 9 (Asr; mpl) Aluzie tendenţioasă şi jignitoare la adresa unei persoane (Ij.
personaliza vt [At: POLIZU / Pzi: ~zez / E: fr personnaliser] 1 (Rar) A personifica. 2 A individualiza.
personalizare uf [At: POLIZU / Pl: -zări / E: personaliza] 1 (Rar) Personificare. 2 Individualizare.
personalizat, a [At: C. PETRESCU, O. P. I, 39 / Pl: -aţi, -e / E: personaliza] 1 (Rar) Care ţine de o anumită persoană (1). 2 Individualizat.
personalmente av [At: HASDEU, SFC II, 191 / V: ~am~ / E: fr personnellment] 1 (înv) în mod personal. 2 Din punct de vedere personal.
personalnic, ~ă a [At: MANIFEST (1813). 23 (8) / E: personal + -nic cdp rs nepcoHaAbimâ] (înv) Personal. personamente av vz personalmente personă sf vz persoană
persona non grata i/[At: DEX2 / Pî: -ne -te ! E: lat persona non grata]
1	Diplomat devenit indezirabil pentru guvernul ţării pe lângă care a fost acreditat. 2 (Pgn) Persoană indezirabilă. persanei sn vz personal personific v vz personifica
personifica vt [At: I. GOLESCU. C. / V: (înv) ~ia / Pzi: personific / E: frpersonnifier] 1 (D. lucruri, animale, fenomene) A evoca, a reprezenta trăsăturile unei persoane (1). 2 (C. i. lucruri, animale, fenomene) A atribui însuşiri omeneşti Si: (rar) a personaliza, (înv) a personisi. 3 (Pex) A simboliza. 4 A găsi expresia concretă în cineva sau în ceva. a exemplifica printr-o persoană (1) sau printr-un personaj, care posedă în cel mai înalt grad o calitate, un anumit caracter, un defect Si: a încarna, a întruchipa, a întrupa.
personificant, ~ă a [At: VIANU. M. 41 / Pî: -nţi, -e / E: personifica] (Rar) Personificator.
personificare sf[ At: FILIMON, CR. I. 14 / Pi: -cari l E: personifica] 1-2 (Figură de stiî care constă într-o) atribuire de însuşiri omeneşti unui obiect, unui animal, unui fenomen din natură. 3 Evocare, reprezentare a trăsăturilor unei persoane. 4 (Pex) Simbolizare. 5 (Urmat de determinări în genitiv) Exemplificare printr-o persoană (1) sau printr-un personaj a unei calităţi, a unui caracter, a unui defect pe care acea persoană sau acel personaj le posedă în cei mai înalt grad Si: încarnare, Întruchipare, întrupare, (înv) personificaţie.
personificat, ~ă a [At: VASICI. M. II. 88/29 / Pl: -aţi, -e I E: personifica] 1 (D. lucruri, animale sau fenomene din natură) Care e reprezentat sub înfăţişarea sau cu însuşirile unei persoane (1). 2 Care exemplifică prin persoana sa o calitate, un anumit caracter, un defect pe care îî are în grad înalt.
personificator, -oare a [Aî: ŞĂINEANU. D. U. / Pl : -i, -oare / E: personifica + -tor] (Rar) Care personifică (1) Si: (rar) personificant.
personificaţie sf [At: NEGULICI / V: (rar) ~iune / Pl: -ii / E: fr personification] 1 (înv) Prezentare a trăsăturilor unei persoane. 2 (Urmat de determinări în genitiv) Personificare (5). personificaţiune sfvz personificaţie
personisi vt [At: BUDAI-DELEANU, Ţ. 74 / Pzi: -sesc / E: persoană + -ini] (înv) A personifica (2).
persorbţie sf[At: DN'1 / P: -ţi-e / Pl: ~i/ / E: fr persorbtion] Absorbţie pe un material foarte poros. perspectiv1 sn vz perspectivă2
perspectiv2, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr perspectif] (D. desene, proiecţii etc.) Care reprezintă un obiect, un peisaj etc. în perspectivă (2) Si: perspectivii'.
perspectivul, ~ă a [AJ: CONTEMP. 1966. nr. 1022. 7/2 / Pl: -i, -e / E: perspectivă1 + -al] (Rar) 1 Care este propriu unei perspective1. 2 De perspectiva1.
perspectivă1 sf[At: DESEN. ARH. 5/22 / Pi: -ve / E: fr perspective]
1	Reprezentare a unui corp din spaţiu pe o suprafaţă, prin proiecţie conică sau. paralelă. 2 (îlav) în ~ Respectând regulile de reprezentare a obiectelor în spaţiu, ţinând seama de depărtarea reiaţi vă a obiectelor. 3 Disciplină
care se ocupă cu studiul metodelor folosite pentru realizarea perspectivei1 (1). 4 (Pan) Procedeu de compoziţie a unei opere literare. 5 Fel particular de a vedea lucrurile. 6 Aspect sub care se prezintă lucrurile. 7 Punct de vedere. 8 Aspect pe care îl capătă un peisaj, o scenă, un obiect văzut din depărtare Si: (înv) prospect. 9 Privelişte. 10 Posibilitate a realizării sau a desfăşurării în viitor a unui plan, a unei acţiuni, a unui fenomen etc.
11	(Mpl) Ceea ce poate ajunge cineva sau ceva în viitor Vz şansă. 12 Posibilităţi de viitor Vz şansă. 13-14 (îljv) In ~ (Care este) pe caie sau cu şanse de a se îndeplini în viitor.
perspectivă25/ [At: TEODOROVICI, P. 114/23 /V: perspectiv (Pl: -ve) sn, ~rşpect\v (Pl: -uri) sn l Pî: ~ir / E: ger Perspektiv] (înv) Ochean1.
perspecfwic, -a a [At: DN-' / Pl: -ici, -ice i E: ger perspektivisch] Perspectiv2.
perspectivlst, ~ă smf [At: VIANU. A. P. 391 / Pl: -işti, -Iste / E: perspectivă1 + -ist] (Nob) Persoană după care întreaga cunoaştcre se refera la punctul nostru de vedere general asupra lumii.
perspectivitate sf [At: DM / Pl: -taţi / E: perspectivă1 + -itate] Corespondenţă între o figură geometrică şi imaginea ei în perspectivă1
(1).
perspectograf sn [At: LTR2 / Pl: -el E: fr perspectographe] 1 Aparat cu ajutorul căruia se transformă reprezentarea descriptivă a unui obiect în reprezentare concretă. 2 Aparat folosit pentru redresarea fotogramelor aeriene care au fost înregistrate pe clişee înclinate faţă de planul orizontal.
perspicace a [At: BARCIANU / Pl:	(nob) -aci / E: fr perspicace]
(D. oameni) 1 Care este înzestrat cu o minte ageră, pătrunzătoare. 2 Care este capabil să surprindă şi să înţeleagă ceea ce scapă majorităţii oamenilor.
3	(D. mintea sau manifestările oamenilor) Care dovedeşte agerime, isteţime, pătrundere, subtilitate, fineţe spirituală Si: (înv) observator2. 4 Pătrunzător.
perspicacitate sf [At: TIMPUL (1856). nr. 3. 4 / Pl: -taţi / E: fr persipcacite] 1-3 Calitate de a fi perspicace (1-3) Si: agerime, ascuţime. isteţime, pătrundere (11-13).
perspiraţie :>/[At: F (1877). 171 /V: -ţiu ne / Pl: -ii / E: fr perspiration] (Rar) Transpiraţie uşoară. perspiraţiune sfvz perspiraţie
persuada vt [At: CARAGIALE. O. VI. 14 / P: -su-u- l Pzi: -dez ! E: fvpersuader] (Liv; c. i. oameni) 1 A convinge să creadă în adevărul unei afirmaţii. 2 A convinge să îşi schimbe felul de a gândi într-o anumită problemă. 3 A determina să vrea să facă un anumit lucru.
persuadare sf[At: ALEXI. W. / P: -su-a- / Pl: -dări l E: persuada] (Liv) 1 Convingere a cuiva de adevărul unei afirmaţii. 2 Determinare a schimbării felului de a gândi aî cuiva într-o anumită problemă. 3 Determinare a cuiva să vrea să facă ceva.
persuasiune sf [At: BARCIANU / P: su-a-si-u- / Pî: -ni / E: fr persuasion] (Liv) 1-3 Dar sau putere de a persuda (1-3) pe cineva.
persuasiv, ~ă a [At: BARIŢIU. P. A. 1. 193 / V: (înv) ~sva~ / S şi: -aziv / Pl: -i, -e / E: frpersuasif] (Liv) 1-3 Care urmăreşte sau are danii de a persuada (1-3) pe cineva Vz convingător, elocvent, insistent, stăruitor, persulfat sm [At: DER / Pî: -aţi / E: fr per sulfate. ger Persulfat] Sare a acidului sulfuric, folosită ca agent oxidant în industria vopselelor, medicamentelor, panificaţiei etc.
persulfură sf[At: DN3 / Pl: -ri / E: fr persulfure] (Chm) Produs care conţine o mare cantitate de sulf. persvaslv, ~ă ă vz persuasiv
pers1 sn [At: DN3 / Pl: -e / E: frperche] (Spt) Prăjină specială, folosită la săriturile în înălţime. perş2 sm vz perjă pers3 sm vz perj1
perşaj sn [At: DN'1 / Pl: -e / E: fr perchage] (Teh) Dezvoltare a unei topituri metalice amestecând baia metalică cu o bucată de lemn verde Si: barbotaj. perşă sfvz perjă perse sf vz perşeie
1016
PERVAZ
pcrşei sn vz perşeie
perse ie sf [Ai: ALRM SN I. h 223 / V: perj s, perse sf perşei sn, perşet sn / Pl: perşei / E: mg persely] 1 (Reg) Puşculiţă, cutie în care îşi adună copiii banii. 2 (Trs) Bucşă la roata căruţei. 3 (Reg) Piuliţă situată sub fusul crângului de la moară Si: (reg) broască, piuă, tigaie, perşet sn vz perşeie perşpecfw sn vz perspectivă2 perteleac sn vz terteleac
perteluşele sfp [At: A IV. 5 / E: ns cf perdea] (Reg) îmbrăcăminte a uşorului.
perteni sp [At: L. COSTIN. GR. BĂN. II. 149 / A: net / E: net] (Reg) Şireturi la încălţăminte.
pertinacitate sf [At: ALEXI. W. / Pl: -taţi / E: fr pertinacite] (Frr) încăpăţânare.
partinamente av [At: SFC II. 197 / E: fr partinemment] (Rar) în mod pertinent (1).
pertinax s [Aî: SCÎNTEIA. 1960. nr. 4861 / Pl : net / E: fr pertinax, ger Pertinax] Material electroizolant, cu aspect lucios şi neted, obţinut din straturi suprapuse de hârtie cu capacitate mare de absorbţie, impregnată cu răşini sintetice. pertinent, ~ă ă [At: KLOPŞTOCK. F. 313 / Pl: -nţi, -e / E: fr pertinent]
1	(Jur) Care se raportează exact la chestiune, la fondul cauzei. 2 Potrivit.
3	(Liv) Care se potriveşte exact obiectului despre care este vorba. 4 Care este adecvat pentru ceea ce vrea să argumenteze Si: convenabil, nimerit, potrivit. 5 (Pex) Care denotă profunzime, competenţă. 6 (D. elemente lingvistice) Dotat cu o anumită funcţiune într-un sistem determinat. 7 (D. elemente fonetice) Care serveşte într-o limbă dată la diferenţierea semnificaţiilor.
pertinenţă sf [At: ŞINCAI. HR. I. 348/34 / V: (înv) -ţie / Pl: ~te / E: lat pertinentiae, -arum, fr pertinence] 1 (înv) Ceea ce ţine de un lucru.
2	Ceea ce aparţine unui lucru. 3 (înv; pex) Dependinţe. 4 (înv) împrejurimi.
5-7 (Jur) Caracter sau însuşire a ceea ce este pertinent (1,4-5). 8-9 însuşire a unui element lingvistic sau fonetic de a fi pertinent (6-7).
pertinenţie sf vz pertinenţă
pertracta vt [At: BARIŢIU, P. A. I. 369 /V: (înv) /y/c~. (reg) petrata. petrecta / Pzi: -tez f E: lat pertractare, pertrectare] 1 (Liv; c. i. probleme, chestiuni în litigiu etc.) A dezbate, a discuta, a trata îndelung, amănunţit.
2	(Reg; îf petrectă) A da în judecată.
pertractare i/[At: BARIŢIU. P. A. III. 76 / V: (reg) -at-, -rec- / Pl: -tari / E: pertracta] (liv) Discuţie, dezbatere, tratare îndelungată, amănunţită a unei probleme, a unui litigiu etc. Si: (rar) pertractaţie.
pertractaţie sf [At: ALEXI. W. / V: -iwne / Pl: -ii / E: lat pertractatio, -onis] (Rar) Pertractare. pertractaţiune sfvz pertractaţie pertratare sfvz pertractare pertrăcta v vz pertracta
pertu av [At: IORDAN. STIL. 23 / E: ger per du] 1 (îe) A fi ~cu cineva A-şi spune reciproc „tu“ când se adresează unul altuia Si: a tutui. 2 (îae) A fi în termeni familiari cu cineva.
pertuizană sf[At: DER / P: -tu-i- / Pl: -ne / E: fr pertuisane] Armă de fier. asemănătoare cu halebarda, folosită în sec. XV-XVIII.
perturba vt [At: BARCIANU / Pzi: perturb, -bez / E: fr perturber, lat perturbare] 1 A tulbura iiniştea Si: a deranja. 2 A deranja ordinea. 3 A împiedica funcţionarea unui sistem, a unui organism etc.
perturbare sf [At: MAIORESCU. D. I. 396 / Pl: -bari / E: perturba] î Tulburare a liniştii Si: perturbaţie (1). 2 Deranjare a ordinii Si: perturbaţie (2). 3 împiedicare a funcţionării normale a unui mecanism, a unui sistem, a unui organism Si: perturbaţie (3).
perturbat'w, -ă a [At: RALEA. S. T. II. 141 / Pl: -i, -e / E: perturba + -//V] (Rar) 1-3 Perturbator (1-3).
perturbator, -oare a [At: ALECSANDRI, T. 718 / V: (rar) -băt- / Pl: ~i, -oare / E: fr perturbateur] 1-3 Care perturbă (1-3) Si: (rar) perturbativ (1-3).
perturbaţie sf[At: BARASCH. M. III, 60/10 / V: (înv) -iune / Pl; -ii } E: îi perturbation, lat perturbatio] 1-3 Perturbare (1-3). 4 Tulburare în viaţa unui individ sau a unei colectivităţi. 5 (îs) -ii atmosferice Ansamblu de fenomene atmosferice care se produc în acelaşi timp şi care determină schimbarea în rău a timpului. 6 (Med) Modificări patologice ale unui organ sau ale unei funcţiuni. perturbaţiune sfvz perturbaţie perturbator, —oare a vz perturbator
perţ1 sn [At: T. POPOVICI. SE. 488 / Pl: -uri I E: mg pere] (Trs) 1 Minut. 2 Secundă. 3 Clipă.
perţ2 sn [At: ARVINTE. TERM. 159 / Pl: -uri / E: net] (Reg) Canal prin care buştenii sunt purtaţi la vale cu ajutorul apei.
perţent sn [At: BUL. FIL. IV. 177 / V: (înv) -rcet ! Pl: -e / E: ger Perzent, mg percent] (Trs) 1 Procent. 2 Camătă. perţeptor sm vz perceptor
peruan, -ă smf, ă [At: AR (1829). 46!/23 / P: -ru-ăii	/ Pl:	~i,	-e / E:
sp peruano, cf rs ucpynucij] 1-10 Peruvian (1-10).
perucar sm [At: DRLU / V: -roc~ / Pi: -i / E: perucă	+ -ar]	(înv) 1-2
Peruchier (1-2).
perucaş sm [At: (a. 1810) IORGA. S. D. VIII. 50 / Pl: -i / E: perucă + -ăr] (înv) 1-2 Peruchier (1-2).
perucă sf[At: (a. 1810) IORGA. S. D. VIII. 50 / V: (reg) păr-, (înv) ~rocă / Pl: -u ci, (înv) ~uce' / E: fr perruque, it pe nuc ca ] Obiect confecţionat din păr! .din fire sintetice, lână etc., folosit odinioară de nobili, judecători, actori, iar azi mai ales de femei. în locul părului natural sau peste el Si: (înv) paric, (reg) parocă.
perucăreasă sff At: KLOPŞTOCK. F. 6 / Pl: ~e^ / E: perucar + -easă] 1-2 Femeie care (confecţionează sau) vinde peruci. 3-4 Soţie a pcruchierului (1-2). perucher sm vz peruchier
perucherie1 sf[At: DLR / Pl: ~i/ /' E: perucher + -ie] 1-2 Meserie a peruchierul ui (1-2).
perucherie2 .v/'[At: DLR / Pl: ~i/ / E: perucă + -erie] 1 Atelier unde se confecţionează peruci. 2 Magazin unde se vând peruci, meşe etc. peruchiar sm vz peruchier
peruchier sm [At: KOGĂLNICEANU. ap. CONTRIBUŢII. I. 81 / V: ~ucher, (nob) -chiar/ P: -chi-er / Pl: -i IE: fr perruquier] 1-2 Persoană care (confecţionează sau) vinde peruci Si: (înv) parocaş (1-2), perucar (1-2), perucaş (1-2). perumb sm vz porumb perunc sn vz părâng1 perung sm vz părâng1 perusie sfvz periusie
peruş sm [At: ARGHEZI. B. 45 / Pl: -i / E: fr perruche] 1 Specie de papagal mic. cu ciocul mai lung şi cu coada ascuţită. 2 (Pgn; frm) Papagal.
peruşcă sf[At: MÎNDRESCU. UNG. 76 / Pl: -şte / E: pere (pil pară2) + -uşcă] 1-2 (Reg; lpl) Perişoară (1-2). 3 (Trs; mpl) Cartof (Solanum tuberosum).
peruvian, -ă [At: IST. AM. 29v/20 / P: -vi-an / Pl: -icni, -iene / E: fr Peruvien] 1-4 smf, a (Persoană) (care face parte din populaţia de bază a Pemului sau) care este originară de acolo Si: peruan (1-4). 5 smp Popor care locuieşte în Peru Si: peruan (5). 6 smp (înv) Vechi locuitori ai Peruului înaintea descoperirii Americii Si: (îvr) peruan (6). 7-8 a Care aparţine (Peruului sau) peruvienilor (5) Si: peruan (7-8). 9-10 a Privitor (la Peru sau) la peruvieni (5) Si: peruan (9-10).
peruzea .v/'[At: IST. AM. 33v/5 / V; (rar) -roz-, piroz~, pir- / Pl: -ele / E: tc pervane] 1 Piatră semipreţioasă, opacă, de culoare albastră sau verzuie Si: turcoază. 2 (Fig) Culoare albastră-verzuie.
pervanea sf [At: PANN. ap. TDRG / V; -ven- / Pl; -ele l E: tc pervane] (înv) Specie de fluture de noapte.
pervaz sn [At: I. IONESCU. P. 252 / V: (îrg) prev-,priv-, (reg) prov-/ Pl: -uri şi (rar) -e / E: tc pervaz] 1 (Asr) Ramă, cadru din lemn pentru un tablou, o oglindă, un instrument etc. 2 Fiecare dintre piesele de lemn.
1017
PERVĂ
simple sau profilate, fixate pe părţile laterale ale unui toc de uşă sau de fereastră, pentru a acoperi rostul dintre perete şi toc. 3 Deschizătură în perete în care e situat cadrul unei uşi sau al unei ferestre. 4 Parte de jos a tocului unei ferestre Si: (reg) glav, parapet (5). 5 (Reg) Cercevea la o fereastră. în formă de ramă sau cruce. 6 (Reg) Ansamblu alcătuit din stâlpii în care se fixează uşa. la casele cu pereţii interiori din paiantă. 7 Şipcă sau scândură îngustă fixată la marginea dinspre perete a unei pardoseli de lemn. pentru a acoperi rostul dintre pardoseală şi perete. 8 Piesă de lemn aşezată la partea superioară a unui lambriu. pentru a forma o cornişă mică. 9 Fiecare dintre cele două braţe ale ferăstrăului cu coadă. 10 (Reg) Bor al pălăriei. 11 (Rar; îf privaz) Şliţ la indispensabili.
pervă a [At: SĂGHINESCU, S. 63 / V: ~vi / Pl: -ve / E: rs nepBMfit] 1 (Reg) Care este foaite bun, excelent, perfect. 2 (Spc; d. făină) De cea mai bună calitate Si: (reg) lamură, mudmel, nulaş, piclâ. 3 De calitatea întâi Si: (reg) lamură, mudmel, îiulaş, piclă. 4 (D. cartofi copţi) Cu aspect făinos.
pervazul vt [At: SCRIBAN, D. / Pzi: -csc / E: pervaz + -ui] (Rar) A încadra într-un pervaz (1) Si: a înrăma.
pervedea .s/[At: CONV. LIT. III. 170 / V: pelv~/ Pl: ~ele / E: net] (Mun) Magiun uscat. pervertea sfvz pervanea perverti v vz parveni pervemre sf vz parvenire pervemt, -a ă vz parvenit
pervers, ~ă a [At: IORGOVICI. O. 86/8 / Pl: -rşi, -e / E: fr pervers] 1 (D. oameni) Care este înclinat spre rău. 2 Căruia îi face plăcere să facă rău sau să-l încurajeze. 3 Care manifestă o deviere de la normal a instinctelor, judecăţii, ideilor. 4 Imoral. 5 Corupt. 6 Făţarnic. 7 (D. manifestările, instinctele etc. oamenilor) Care exprimă perversitate (8).
perversitate sf [At: IORGOVICI. O. 44/12 / PI: -taţi / E: fr perversite] 1 înclinare spre rău Si: perversiune (1). 2 Plăcere de a face rău sau de a-1 încuraja Si: perversiune (2). 3 Deviere de la normal a judecăţii, moralităţii Si: perversiune (3). 4 Tendinţă patologică de a comite acte imorale, agresive Si: perversiune (4). 5 Imoralitate. 6 Corupţie. 7 Falsitate. 8 Perversiune (8).
perversiune sf [Al: ALEXI. W. / P: -si-u- / PI: -ni / E: fr perversion] 1-4 Perversitate (1-4). 5 (Pex) Imoralitate. 6 (Pex) Corupţie. 7 Falsitate.
8	Deviere de la nonuai a instinctelor sexuale, astfel încât satisfacţia sexuală se obţine în mod nefiresc, prin acte de cruzime asupra sa însuşi ori a partenerului, sau fără partener, neexistând posibilitatea de a perpetua specia Si: perversitate (8).
perverti vt [At: MACEDONSKI. 0.1. 120 / Pzi: -iese / E: ii pervertir] 1 (Fşa) A schimba ceva în rău Si: a degrada, a strica. 2 (C. i. oameni şi manifestări ale lor) A face să devină crud. găsind plăcere în a face rău Si: a corupe, a degrada. 3 (Spc) A face să se devieze de la normal judecata morală a cuiva Si: a corupe, a deprava, a strica. 4 (C. i. simţuri, organe de simţ) A denatura funcţiunea normală. 5 (C. i. instinctul sexual) A devia de la funcţia de perpetuare a speciei, căutând satisfacţie fără partener sau în relaţii însoţite de acte de cruzime.
pervertire sf[At: VLAHUŢĂ, O. A. I. 238 / PI: -ri / E: perverti] 1 Schimbare în rău Si: degradare, stricare. 2 Determinare a unei evoluţii spre cruzime, spre plăcerea de a face rău Si: corupere. degradare. 3 (Spc) Deviere de Ia normal a judecăţii morale Si: corpuţie, depravare, stricare.
4	Denaturare a funcţiei normale a unui simţ. a unui organ. 5 (Spc) Deviere a instinctului sexual a funcţiei de perpetuare a speciei, căutând satisfacţie fără partener sau în relaţii însoţite de acte de cruzime.
pervertit, -a a [At: DL / Pl: -Iţi, -e / E: perverti] 1 Schimbat în rău. 2 (Spc) Devenit crud. 3 Care găseşte plăcere în a face rău. 4 Imoral. 5 (D. organe de simţ) Care nu mai funcţionează normal. 6 (D. instinctul sexual) Care nu mai funcţionează pentru perpetuarea speciei, ci pentru obţinerea satisfacţiei prin mijloace nefireşti Si: corupt, depravat.
pervertitor, ~oare smf, a [At: CADE / Pl: -i, -oare f E: perverti + -tor] (Rar) 1-10 (Persoană) care perverteşte (1-5) Si: corupător.
pervi ă vz pervă
pervibrare sf [At: DN-1 / Pl: -rări / E: fr pervibration] (Cns) Vibrare a betonului în plină masă.
pervibrator sn [At: DN'1 / Pl: -oare / E: fr pervibrateur] (Cns) Aparat care permite vibrarea betonului în plină masă.
pervlncă sf [At: BORZA. D. 180 / Pl: -nci / E: lat pervinca] (Bot; reg) Saschiu (Vinea herbacea).
pervitlnă sf [At: DM / Pl: -ne / E: fr pervitine, ger Pervition, rs nepBHTHH] Substanţă organică folosită în tratamente medicale pentru creşterea temporală a energiei şi a puterii de muncă, pentru înlăturarea senzaţiei de oboseală etc. per zis ta v vz persista perzional, ~ă a vz personal perzonă sf vz persoană
pesac sn [At: LIUBA - IANA. M. 96 / V: persec, ~sag, ~săc, ~sec / A şi: /)cs- / Pl: -uri / E: srb pesak] (Ban) 1 Pământ nisipos. 2 Nisip. 3 Pietriş.
pesadă sf [At: DN2 / Pl: -de / E: h pe sade] Mişcare a calului când se ridică pe picioarele dinapoi. pesag sn vz pesac
pesante av [At: DN3 / P: peza~ / E: it pesante] (Muz; indică modul dc execuţie) Greoi, apăsat, ferm şi cu gravitate.
pesar sn [At: DN-1 / Pl: -e / E: ger Pessar cf fr pessaire. gr nrţacrog ,,tampon“] (Med) 1 Instrument în formă de inel. din cauciuc, metal sau material plastic, care susţine unele organe interne. 2 Tampon. pesac sn vz pesac
pesăcar a [At: ALR SN I, h 10/36 / Pî: -i, -e i E: pesac + -ar] (Reg) Nisipos.
pesăcos, -ansă a [At: L. COSTIN. GR. BĂN. 157 / V: pisoc~l PI: -oşi, -oase / E: pesac + -rM'J (Reg) 1 Nisipos. 2 (D. cartofi) Cu aspect făinos.
pescador sn [At: TUDORAN. O. 127 / Pl: -oare IE: sp pescador] Navă specială, construită şi amenajată cu instalaţii de pescuit, de depozitare, de congelare şi. uneori, de preparare a peştelui, folosită pentru pescuitul pe mare.
pescaj sn [At: ABC. MAR. / Pl: -e / E: it pescaggio] (Nav) Distanţă, măsurată pe verticală. între linia de plutire şi punctul cel mai de jos al unei secţiuni transversale printr-o navă Si: colaj.
pescar sm [At: CORESI. EV. 208 / V: (îrg) păs~, (reg) peşcariu,pi$~ / Pl: -i / E: ml piscarius] 1-2 Persoană care se ocupă (cu pescuitul şi) cu conservarea peştelui2 pescuit Si: (înv) măjar1. (reg) păscăkir (1-2), pe.scaş (1-2). pescuitor (3-4). 3 Persoană care practică pescuitul sportiv. 4 (Pex) Persoană care vinde peşte Si: (înv) măjar1, (reg) păscălar (3), pescaş (3).
5	Familie de păsări sălbatice care trăiesc pe lângă ape în cârduri mari şi se hrănesc cu peşte2, de mărimea unei raţe. cu ciocul încovoiat, cu pene albe sau cenuşii şi negre pe cap. 6 Păsări sălbatice mai mici. cu penele de pe spate colorate în cenuşiu, albastru sau verde, care trăiesc în cârduri şi se hrănesc cu peşte. 7 (Şîc —argintiu, —alb, —de-mare, —mare, —de-case) Pasăre cu capul.grumazul, abdomenul şi coada albe. cu restul capului albastru-cenuşiu. cu picioarele galbene Si: pescăruş (5) (Larns argentatus). 8 (Şîc —cenuşiu,—sur) Pasăre de culoare albă. cu spatele şi aripile cenuşii Si: petrei (Laurus canus). 9 (Şîc —negru, reg. păs—d-ăl negru, păs—popesc) Pasăre mică cu picioarele scurte, cu penele de pe guşă albe iar cu restul corpului negru Si: pescărel (8),pescăruş (8), (reg) pietrar, râbar, pasăre-legăinată, pasăre-de-apă, pasăire-de-gheată (Cinclus cinclus). 10 (Şîc —verde, —vânăt, reg. păs—viorinţ) Pasăre cu corpul scurt, cu cioc mare. cu penajul colorat în tonuri de albastru-verzui Si: pescărel (l),pescăraş (1). pescărită (6). pescăruş (7), (reg) pescuţ (4) (Alcexlă atthis). 11 (Orn; reg; şîc —vânăt, păs—mare, păscari-de-mare) Bâtlan (Ardea ci nerea). 12 (Orn; reg; şîc —cu-cap-negru) Chirighiţă (Stema hirundo). 13 (Reg) Pasăre cu partea superioară a capului neagră, cu coada bifurcată şi albă. cu abdomenul alb Si: chiră, chirighiţă, pescăruş (3). rândunea-maritimă-mică (Stema sandvicensis). 14 (Orn; reg) Chiră-neagră (Chlidorias nigra). 15 (Orn: reg; îf păscar) Codobatură-sură (Motacilla cinerea). 16 (Orn; reg; îaf)
PESMECIOR
Lăstun (Apus apus). 17 (Orn; reg; îc) —râzător Pescăruş (6) (iMitrus ridibundus).
pescdş sm [At: ALR L 1738/289 / Pl:	/	E:	pescar css] (Reg) 1-3 Pescar
(1-2, 4).
pescăraş sm [At: BARCIANU / V: (reg) pas- / Pi:	/ pescar + -cw]
1-6 (Pop; şhp) Pescar (1-3) (tânăr) Si: pescârel (1-6). 7 (Orn; reg) Pescar
(10)	(Alcedo aîîhis).
pescăreasă sf [At: POLIZU / Pl: ~e^ / E: pescar + -easci] 1-2 Nevastă a pescarului (1-2) Si: (rar) pescărită1 (1-2). 3 Vânzătoare de peşte- Si: (rar) pescărită1 (3). 4 Femeie care se ocupă cu pescuitul Si: (rar) pescărită1
(4).
pescârel sm [At: MARIAN. O.I.51 / V: (reg) pascarăl, păs-,pis chir-/ Pl: -ei l E: pescar + -el] 1-6 (Şhp) Pescăraş (1-6). 7 (Orn; reg; şîc —albastru,—auriu,—verde,—vânăt) Pescar (10) (Alcedo ahhis). 8 (Orn; reg; şîc —negru, —de-gheaţă, —de-pădure, —de-pârâu, — de-apă, —de-munte, reg. păs—de-păreie) Pescar (9) (Ciuclus cinclus). 9 (Orn; reg) Cufundar (Gavia immer). 10 (Orn; reg) Codobatură (Motacilla alba).
pescăresc, -ească ă [At: URECHE. L. 144 / V: (îrg) păs- / Pl: -eşti / E: pescar + -^vr] 1-3 Care se referă la meseria pescarului (1-3). 4-6 Care aparţine pescarului (1-3). 7-9 Privitor la pescar (1-3). 10-12 Specific pescarului (1-3). 13-15 De pescar (1-3). 16 (îs) Ciorbă -ească sau borş
-	Ciorba preparată într-un anumit mod, conţinând din abundenţă mai multe feluri dc peşte2.17 (îs) Pantaloni -eşti Pantaloni (de damă) strâmţi, lungi până sub genunchi. 18 (îs) Aţă -ească Fir de bumbac foarte rezistent, alcătuit din mai multe fire bine răsucite.
pescăreşte av [At: SFC II. 140 / E: pescar + -este] 1 în felul pescarilor
(1). 2 După obiceiul pescarilor (1). 3 Ca pescarii (1).
pescări vi [At: GOLESCU. î / V: păs- v / Pzi: -resc / E: pescar] (îrg) A pescui (1).
pescărie sf [At: N. TEST. (1648). 18171 / V: (îrg) păs- / PI: ~i< / E: pescar + -ie] 1-2 (îrg) Pescuire (1-2). 3 Pescuit (3). 4 Loc unde cineva pescuieşte Si: (îvr) pescuire (4). pescuit (4). 5 Loc unde se aduce şi se conservă peştele2 prins Vz cherhană. 6 Loc. piaţă, prăvălie unde se vinde peşte2 Si: pescărime (2). 7 Negoţ de peşte2.8 Totalitate a peştilor2 dintr-o apă. 9 Mulţime de peşti2. 10 (Lpl) Diferite soiuri de peşte2.11 (Lsg csc) Preparat culinar din peşte2. 12 (Trs; Ban) Crescătorie de peşte2 Si: (reg) pescărită1 (11). 13 (Argotic) Ocupaţie a peştelui2.
pescărime sf[At: CONACHI. ap. TDRG /V: (reg) păs- / Pl: -mi / E: pescar + -inie] (Rar; csc) 1 Mulţime de pescari. 2 Pescărie (6). 3 (Big; înv) Clasă a peştilor2.
pescărit sn [At: LB / V: păs- / Pl: -uri / E: pescări] (îrg) 1-2 Pescuire (1-2). 3 Pescuit (3).
pescărită1 sf[At: DRLU / V: (reg) -păs- / A şi: (reg) pes- / Pl: -ţe / E: pescar + -iţă] 1-4 (Rar) Pescăreasă (1-4). 5 (Orn; reg; şîc —neagră, —neagră-înfrântă) Chiră neagră (Chlidonuis negra). 6 (Orn; reg) Pescar
(10)	(Alcedo atthis). 1 (Om; reg; şîc —cu-cap-negru) Pescăruş (4) (Stema hirundo). 8 (Orn; reg) Bâtlan (Ardea tinerea). 9 (Orn; reg) Cufundar (Gavia arctica). 10 (Orn; reg) Codobatură (Motacilla alba). 11 (Reg) Crescătorie de peşte2 Si: (reg) pescărie (12).
pescărită2 sf [At: VICIU. GL. / Pl: -ţe / E: net] (Reg) Putină mică cu capac. în care se păstrează produsele lactate.
pescăruş sm [At: DDRF / V: (reg) păs-,pis-1 Pl: -i / E: pescar + -uş]
1	Păsări de mare cu aripile lungi şi ascuţite, care zboară la suprafaţa apei pentru a prinde peşte2. 2 Păsări cu penajul colorat, cu ciocul puternic, drept şi ascuţit, care trăiesc pe lângă ape şi se hrănesc cu peşte2 Si: (reg) pască lăr, păscărui. 3 (Orn; reg; şîc —de-mare, —de-aterină, —mic) Pescar (13) (Stema sandvicensis). 4 (Reg; şîc —de-baltă,— cu-cap-negru) Pasăre cu o dungă lată, neagră pe cap. cu pieptul sur-argintiu. cu partea ventrală albă. spatele şi vârful aripilor sure-albăstrui Si: chirighiţă, rândunea-maritimă vulgară, (reg) pescărită1 (7), rândunică-de-mare (Stema hirundo). 5 (Orn; reg; şîc —alb) Pescar (7) (Laurus argentatus).
6	(Reg; şîc —alb, —de-hamsii) Pasăre cu capul brun. cu corpul albastru-sur. cu ciocul şi picioarele roşii Si: martin, pescar (17) -râzător,
(reg) giuşcă, cărăbaş-comun, porumbel-de-nuire (Laurus ridibundus). 1 (Orn; reg; şîc —albastru, —vânăt,—verde, —verzui) Pescar (10) (Alcedo atthis). 8 (Orn; reg; şîc —de-munte, —negru, — cu-guşă-albă, —de-prund) Pescar (9) (Cinclus cinclus). peşchir sn vz peşchir peschiră sfvz peşchir pescoaică sfvz peştoaică
pescos, -oasă a [At: URECHE, L. 117/ V: păs- / Pl: -oşi, -oase / E: peşte2) (îrg) 1 Cu mult peşte2. 2 Plin de peşte2.
pescui [At: ANON. CAR. / V: (îrg) păs- / Pzi: ~e.se / E: peşte2] 1-2 vt A prinde (peşte2 sau) alte animale acvatice, de obicei cu ajutorul unor instrumente speciale Si: (îrg) ă j)escări. 3 vi (îe) A ~în (apă) tulbure A profita de o situaţie încordată sau neclară pentru a trage foloase personale.
4	vt (îe) A tulbura apa ca să ~ască A provoca neînţelegeri pentru a trage foloase personale din ele. 5-6 vti (C. i. obiecte, situaţii greu de obţinut) A căuta cu insistenţă. 7 vt A face rost. 8 vt (Fam) A vâna. 9 vt (Arg; c. i. persoane de sex feminin) A acosta.
pescuială sf[At: ALR I. 1738/896 / P: -cu-ia- / Pl: -ieli t E: pescui + -eală) (Reg) 1-2 Pescuire (1-2). 3 Pescuit (3).
pescuină şf'[At: BARIŢIU. P. A. I. 46 / Pl: -ne / E: peşte2] (înv) Lac cu mult peşte2 Si: lieleşteu.
pescuire sf'[At: DLRU / PI: -ri l E: pescui] 1-2 Prindere (a peştelui sau) a altor animale acvatice, de obicei cu instrumente speciale Si: pescuit (1-2), (îrg) pescărie (1-2), pescărit (1-2), (reg) pescuhilă (1-2). 3 Pescuit (3). 4 (îvr) Pescărie (4). 5 (Fig; fam) Căutare insistentă. 6 (Fam) Vânare.
7	Pescuit (3).
pescuit sn [At: LEX. MARS. 237 / V: (înv. reg) păs- / Pl: (rar) -uri / E: pescui] 1-2 Pescuire (1-2). 3 Meserie a pescarului Si: pescuire (6). (îrg) pescărie (3), pescărit (3), (reg) pescuială (3). 4 (îvr) Pescărie (4).
pescuitor, -oare [At: (a. 1632) IORGA. S. D. XI. 258 / V: (înv) păs-/ P: -cu-i- / Pl: -i, -oare / E: pescui + -tor] 1 ă (îrg) în care se poate pescui. 2 a Care are peşte2. 3-4 smf (Spc) Pescar (1-2). 5 (îls) ~în apă tulbure Persoană care profită de situaţiile încordate, neclare pentru a trage [oloase personale. 6 smf (Fig) Persoană care caută cu insistenţă să obţină ceva Si: (fam) vânător.
pesculet sm [At: DDRF / Pl: -i / E: peşte2 + -ulei] 1-2 (Reg; şhp) Peştişor (1-2).
pescuţ sm [At: ANON. CAR. / V: păs- / Pl: ~i / E: peşte2 + -uţ] 1-2 (Trs; Ban; şhp) Peştişor (1-2). 3 (Pan; reg) Fiecare dintre muşchii2 coloanei vertebrale situaţi deasupra rinichilor. Ia porc. 4 (Orn; reg) Pescar (10) (Alcedo ătthis). 5 (Bot; reg) Stânjenel (Iris germanica), pesec sn vz pesac
pesemne av [At: N. COSTIN. ap. LET. I, 42/7 / V: (înv) -ene, -sine, pisării, pres-y psănî / E: pe + semne] (Pfm) 1 Se vede (că)... 2 Se pare (că)... 3 Poate. 4 Probabil. pesene sf vz pesemne
pesetă sf [At: CADE / Pl: -te / E: sp peseta) Unitate monetară spaniolă. pesimet sm vz pe se met
pesimism sn [At: MAIORESCU. CR. II. 301 / Pl: (rar) ^ / E: fr pessimisme, ger Pessimismus] 1 (îoc optimism) Atitudine a omului care priveşte cu neîncredere viaţa şi pe semenii săi şi care consideră că toate situaţiile au deznodământ fatal. 2 (Fiz) Concepţie potrivit căreia răul. iluzia, suferinţa predomină în lume şi nu pot fi înlăturare, fiindu-i inerente. 3 Sentiment de tristeţe, de amărăciune şi de nelinişte. 4 Stare sufletească de deprimare.
pesimist, -ă [At: I. GOLESCU. C. / Pl: -işti, -e / E: fr pessimiste, ger Pessimist] 1-6 smf, a (Persoană) care manifestă pesimism (1, 3-4). 7 a Care se bazează pe pesimism (2). 8-9 smf a (Adept) al pesimismului (2). pesine av vz pesemne pesingea av vz peşingea pesmă sfvz pejmă
pesmecior sm [At: ŞEZ. IX. 62 / V: pezm- / Pl:	/ E: pesmet + -ior]
1-8 (Şhp) Pesmet (1-4) (mic).
1019
PEZMED
pezmed sm vz pesmet
pesmehţi smp [At: CIAUŞANU. V. 52 /E: net] (Olt; csnp) Pesmeţi (1). pesmet sm [At: (a. 1696) IORGA. S. D. V. 373 / V: -sini-, -med sm / Pl: ~etj / E: tc pecsimet] 1 (Lsg; esp) Felie de pâine sau de cozonac uscată sau prăjită special, care serveşte ca provizie în condiţii grele de aprovizionare. 2 Epitet dat unei persoane foarte slabe. 3 (Lsg) Produs alimentar obţinut prin uscarea bucăţilor de pâine albă sau intermediară şi măcinarea acestora. 4 Preparat culinar obţinut prin coacerea şi uscarea, sub diferite forme. în funcţie de sort, a unui aluat fermentat, cu sau fără adaos de zahăr, unt (margarină. ulei), ouă, lapte etc.. în diverse proporţii Vz biscuit.
pesmetar sm [At: POLIZU / Pl:	/	E: pesmet + -ar] (îvr) 1-2 Persoană
care (făcea sau) vindea pesmeţi. pesmete sm vz pesmet pesmet sm vz pesmet pesnă sf vz peasnă
peştii vt [At: PR. DRAM. 157 / Pzi: ~nesc / E: peasnă] (îvr) A cânta. peso sm [At: DN~’ / Pl: ~s / E: sp peso] Unitate monetară a unor ţări din America de Sud. Argentina. Columbia, Uruguay, Bolivia. Cuba, Mexic etc.
pes pe pp vz peste pespre pp vz peste pesref sn vz pestref pestală sf\z pe st eală
pestă1 -v/’[At: CORNEA, E. I. ! 15/35 / Pl: ~te i E: fr peste] 1 Boală gravă, infecţioasă şi epidemică, provocată de bacteria Pasteurella pestis şi manifestată prin tumori, hemoragii, febră mare etc. Si: ciuma. 2 (Mdv) Denumire generică dată unui grup de boli provocate de virusuri ia taurine, porcine, cabaline şi păsări. pestă2 pp vz peste pestărnac sm vz păstârnac
peste pp [ At: COD. VOR. 18/31 / V: (îrg) pastă, păs-, paşte, pastă,-spe, -spref —tă, -tre, peşte, pista, pis-, pişte, prăstă, prestă, pres-, phs—, pnsti / E: pre + spre] 1 Exprimă suprapunerea, directă sau mediată. în sau dincolo de limitele unei suprafeţe sau ale unui spaţiu conceput ca o suprafaţă. 2 Exprimă aplicarea pe o parte a unei suprafeţe, pe un obiect etc. Au tras peste ferestre foi de cort. 3 (îlav) Unul ~ altul, una ~ alta, unii ~alţii, unele ~altele Suprapus în stivă. 4 Exprimă aplicarea violentă a unei lovituri pe o parte a corpului O plesni peste cap. 5 Arată aplicarea mediată, pe deasupra unei suprafeţe, a unui obiect Norii stau grămadă peste sat. 6 Indică aplicarea transversală şi mediată până dincolo de întinderea miei suprafeţe Pod peste mare nu se poate. 1 Exprimă parcurgerea unei distanţe prin traversare Trece peste câmp. 8 Indică deplasarea pe o suprafaţă Râul alunecă peste pnmdiş. 9 Exprimă deplasarea superficială, lină pe suprafaţa unui obiect Aerul rece îi trece peste fata. 10 Arată parcurgerea în întregime a întinderii Trecea râul peste podul de lemn. 11 Exprimă parcurgerea mediată a întinderii unei suprafeţe
O	flacăra trecea peste munţi. 12 Arată că parcurgerea distanţei se petrece prin intermediul privirii Privi peste curte. 13 Indică traversarea unei delimitări sau a unui obstacol prin depăşire sau escaladare Au fugit peste Dunăre. 14 Exprimă revărsarea dincolo de o limită Ape revărsate peste maluri. 15 Arată că depăşirea unui obstacol spaţial se produce prin intermediul privirii sau al unui flux sonor Privesc peste ulucă. 16 Urmat de un determinant calitativ, exprimă extinderea, de obicei prin răspândire continuă ori intermitentă, a unei realităţi, a unei stări etc. pe un cuprins spaţial delimitat prin acest determinant Zăpada s-a aşternut peste sat. 17 Exprimă cuprinderea cu ajutorul privirii a unei întinderi spaţiale Privea peste tot în căutarea unui adăpost. 18 Urmat de un determinant numeric, indică situarea dincolo de limita unei distanţe, precizată prin acest determinant Peste 100 de metri vei întâlni un parc. 19 Exprimă extinderea, răspândirea etc. prin orientare dinamică înspre un reper Căzuseră alţi tovarăşi peste leşurile lor. 20 Exprimă faptul că reperul spaţial constituie obiectivul supus sau expus în mod forţat unei acţiuni directe şi de obicei
neaşteptate Românii cad peste tabara şi bagajele turcilor. 21 Indică localizarea unei realităţi prin raportare la depăşirea unei limite Se vedeau peste dealurile negre Bucegii. 22 (îlav) ~drum Faţă în faţă la o distanţă mică. 23 Exprimă încadrarea unui fapt. a unui eveniment etc. nedeterminat ca durată. în cursul desfăşurării unei perioade Au măcinat grâul cules peste vară. 24 Indică posterioritatea scurgerii unei durate faţă de o unitate temporală determinată Intr-o zi, peste care au trecut multe zile, am intrat în acea casă. 25 Exprimă scurgerea unei durate definite ca înşirare de perioade identice Românii au trecut peste vremuri grele. 26 Indică posteriori tatea manifestării unei stări faţă de o perioadă scursă Au trecut peste vârsta copilăriei. 27 Exprimă încadrarea durativă a unei acţiuni, a unei stări etc. pe întregul cuprins al unei perioade, uneori marcat printr-un determinant cantitativ Asta pentru a evita rămânerea peste noapte a miei lămpi aprinse. 28 Indică posteriori tatea unui fapt. a unui eveniment etc. faţă de o limită temporală determinată cantitativ Peste un ceas ieşise. 29 Arată prelungirea unei durate prin suplimentare nedeterminată faţă de o limită temporală precizată Vor trece zile peste zile. 30 Exprimă perspectiva temporală durativă care constituie obiectivul încadrării unei acţiuni, a linei stări etc. Să vă fie învăţătură peste toată viaţa. 31 (îlav) ~ curând într-un viitor apropiat O să mă întorc peste curând. 32 Exprimă supraordonarea unei realităţi faţă de sfera, domeniul etc. asupra cărora îşi exercită o autoritate, de obicei ierarhică Se făcuse stăpână peste toţi din casă. 33 Arată declanşarea unei circumstanţe, de obicei defavorabilă, asupra unei fiinţe sau a unui obiect Scăpase de juimejdia să mai dea vreun frig peste el. 34 Indică superioritatea unei fiinţe sau a unui obiect asupra altora, prin depăşire în importanţă. în valoare etc. El este cu mult peste ceilalţi. 35 Exprimă sfidarea cuiva prin ignorare, nepăsare etc. Am jurat să trec peste dânşii. 36 (îe) A privi ~ umăr A desconsidera pe cineva prin dezinteres sau dispreţ El priveşte peste umăr la activitatea culturală. 37 (îe) A lua ^ picior A persifla Ne iau oamenii peste picior.
38	Exprimă depăşirea unor situaţii, de obicei nefavorabile Vor trece peste greutăţi mari. 39 Indică încălcarea unei norme, a unei dispoziţii, a unei hotărâri etc. Fata cu feciorul se căsătoresc peste voinţa părinţilor. 40 (îlav) ~ rând Fără a respecta o ordine prestabilită Medicul a primit-o peste rând. 41 (îlav) ~ tot Acoperit integral. 42 Intră în componenţa unor formule de repetiţie care exprimă aglomerarea. îngrămădirea etc. îşi punea întrebări peste întrebări. 43 Intră în componenţa unor formule de repetiţie care exprimă acumularea A adunat moşii peste moşii. 44 (îlav) Claie ~ grămadă Aglomerat în dezordine în trăsuri erau ofiţeri claie peste grămadă. 45 Urmat de un determinant cantitativ, indică depăşirea limitei exprimate de aceasta Peste o mie de bolnavi zăceau în camere. 46 Exprimă depăşirea unei limite prin adaos Peste toate a venit şi seceta. 47 Arată depăşirea unei cantităţi prestabile prin suplimentare Funcţionarii ou lucrat peste program. 48 Indică depăşirea excesivă a unei limite A fost peste aşteptări. 49 (Ie) A da ~ cineva sau ceva A se confrunta pe neaşteptate cu 1111 obiectiv întâlnit accidental Dăm peste o femeie rezemată de zid. 50 Arată intervenţia inopinată asupra unui obiectiv A intrat peste mine în casă. 51 Indică imixtiunea în drepturile. în interesele. în atribuţiile cuiva Ce te bagi peste treburile mele?
pesteală sf [At: COD. VOR. 70/11 / V: -ta- i Pl: (rar) -le / E: peşti1 + -eală] (înv) 1 întârziere. 2 (îlav) Fără (de) ~ Imediat.
pestelcă1 sf [At: RUSSO. S. 6 /V: (reg) pas-, pis-, pres-, pros-, (înv) prestercă,prostercă / Pl: (rar) -Ice, -Ici / E: bg npecTHAKa] 1 (Pop) Şorţ de pânză sau de postav pe care-1 pun femeile peste rochie şi care uneori se poartă şi de către bărbaţi Si: (reg) presteleancă. 2 (Spc) Fotă de dinainte Si: (reg) presteleancă. 3 (Pgn) Fată. 4 (Mol; Buc) Parte a batozei pe unde ies paiele la treierat. 5 (Nav) Bucată de pânză triunghiulară prinsă cu o latură de vergă, care serveşte la păstrarea la adăpost a burţii velei, când aceasta este strânsă.
pestelcă2 sf [At: BĂCESCU. P. 184 / Pl: -Ici / E: ns cf cheştealcă] (Mol) Peşte nedefinit mai îndeaproape.
pestelcuţă sf'[At: GÎRLEANU. N. 159 / Pl: -ţe / E: pestelcă1 + -uţă] 1-6 (Reg; şhp) Pestelcă1 (1-3) (mică).
1020
PESTRITIU
pesteimlă sf vz peştiman pesteman sn vz peştiman pestenrdc s/n vz păstârnac pesternap sn vz păstârnap
pesfi1 [At: COD. VOR. 18/20 / Pzi: -tesc / E: peste] 1 vi (îrg) A rămâne într-un ioc. 2 vi A întârzia un timp. 3 vt (Fşa) A amâna. 4 vi (Reg; îe) Cât ~teşte apa pe streaşină (sau în ciur) Foarte puţin timp. 5 vi (înv) A persista. 6 vi A se strădui, a depune eforturi mari. 7 vi (Ban) A suferi. 8'vv (Reg: d. timp) A trece. 9 vi (Mol; d. găini) A întrerupe pentru un timp ou atu 1.
peşti2 vt [At: PAMFILE. J. II. 159 / Pzi: -tesc / E: net] (Reg; d. boli;
c.	i. oameni) A cuprinde.
pesticid,~ă sn, a [At: DN'1 /Pl: ~cizi, ^e IE: îrpesticide] 1-2 (Substanţă) care combate dăunătorii din culturile agricole.
pestifer, -ă a [At: AR (1829). 1 12/26 / Pl: -/', -e / E: fr pestifere] 1-2 (Liv) Pestilenţial (1, 8). 3 (Pgn) Contagios.
pestifera, vt [At: DN3 / Pzi: -rez / E: fr pestiferer] 1 A contamina de pestă. 2 A strica. 3 A infecta. 4 A împuţi. pestiferat, -ă a [At: SCRIBAN. D. / Pl: -aţi, -e f E: îr pestifere] (Liv;
d.	oameni, regiuni etc.) Contaminat de pestă Si: cin/nat.
pestilent, -ă a [At: STAMATI. D. / V: (înv) ~Unt / Pl: -nţi, -e / E: fr pestilent] 1-2 (îdt) Pestilenţial (1,8). 3 (Fig) Primejdios. 4 (Fig) Corupător.
pestilentifer, ~ă a [At: I. IONESCU. P. 177 / Pl: -i, -e / E: pestilentă + -fer] (îvr) Pestilenţial (1).
pestilent s [At: CALENDARIU (1814). 183/2 / Pl: net / E: ger pestilenz(wurtz)] (Bot; gmî) Cucuruz (Petasites albuş).
pestilentă sf [At: F (1867). 370 / V: (înv) -ţie, -/in- / Pl: -ţe / E: fr pestilence, ger Peşti le nz] (Rar) 1 Boală contagioasă Si: molimă. 2 (Spc) Ciumă. 3 (Fig) învăţătură dăunătoare.
pestilenţial, ~ă a [At: CALENDAR (1855). 127/4 / P: -ţi-ăl / Pl: -i, -e / E: îr pestilentiel, ger pestilenziaî] 1 (D. emanaţii, agenţi patogeni etc.) Care răspândeşte ciumă Si: (liv) pestifer (1). pestilent (1). (îvr) pestilentifer. 2 (Pgn) Contagios. 3-4 Care ţine (de ciumă sau) de o altă boală molipsitoare. 5-6 Care are caracteristicile (ciumei sau ale) altei boli molipsitoare. 7 De ciumă. 8 (D. mirosuri) Dezgustător şi insuportabil Si: (liv) pestifer (2). pestilent (2). 9 (Pex; d unele lucruri) Care răspândeşte un astfel de miros.
pestilenţializa vr [At: KLOPŞTOCK, F. 247 / P: -ţi-a- / Pzi: 3 -zeaz.ă / E: pestilenţial + -iza] (Nob; d. aer) A deveni pestilenţial. pestilenţie sfvz pestilentă pestilint, ~ă a vz pestilent pestilinţă sfvz pestilentă peştiman sn vz peştiman
pestiresf[At: CUV.D. BĂTR. 1.296 / Pi: ~ri/ E: peşti1] (înv) întârziere. pesfit1 sn [At: CORESI. L. 363 / PI: (rar) -uri / E: peşti1] (îvr) 1 Durere.
2	Necaz.
peştii2, ~ă [At: N. TEST. (1648). 176726 / Pl: -iţi, -e / E: peşti1] (înv) 1 a Care zăboveşte. 2 a Care întârzie. 3 a Care amână. 4 av Târziu. 5 av Cu întârziere. 6 a (îvr) Mult.
pestitor, -oat'e a [At: CONACHI. P. 283 / Pl: -i, -oare / E: pestiljr -tor] (înv) 1-4 Care pesteşte1 (1-3, 7).
pestitură sf [At: CORESI. L. 475/16 / Pl: -ri / E: pestit1 + -tură] (îvr) 1 Durere. 2 Necaz. pesiol sn vz, pistol1
pestos, -oasă ă [At: ENC. VET. 684 / PI: -oşi, -oase / E: pestă1 + -av] (Rar) 1 Care provoacă ciumă Si: (rar) ciumos. 2 De ciumă Si: (rar) ciumos.
păstră [At: LEXIC REG. 9 / V: -re ss / Pl: -re / E: mg pesztra] (Reg) 1 sf Doică. 2 iv///'Susţinător, tutore al cuiva. 3 (îlav) A ţine în ~re (pe cineva) A întreţine pe cineva. 4 (îal) A susţine pe cineva. pestrai, -e a vz pistrui pestre1 pp vz. peste pestre2 s vz pestră pe st reală sfvz pist reală
pestrece v vz petrece pestrecut, -ă a vz petrecut2
pestref sn [At: GHEORGACHI. ap. LET. 327/12 / V: ~sr~ / Pl: -uri / E: ngr 7teapi(pi] (înv) Uvertură în muzica turcească. pestregală sf vz prăstăvală pestre gali v vz prăs tăvăli pestrenac sm vz păstârnac
pestric a [At: GOROVEI. C. 110 / Pl: -ici / E: drrpestricuţ] 1-2 (Reg) Pestriţ (1-2).
pestricat, -ă a [At: BUDAI-DELEANU. Ţ. 208 / Pl: -aţi, -e / E: pestric] 1-2 (îvr) Pestriţ (1-2).
pestricel, -cea a [At: ŞEZ. IV. 192 / V; pis- / Pl: -cei. -cele / E: pestric + -el] 1-12 (Reg; şhp) Pestricior (1-12).
pestricior, -oară a [At: DDRF / V: pis- / Pl: -i, -oare / E: pestriţ + -ior] 1-12 (Pop; şhp) (Cam) pestriţ (1-2,11-14) Si: (reg) pestricel (1-12), pestricuţ (1-12), pestriluş (1-12), pestrior (1-12). pestrişor (1-12). pe st rin u, -c\e a vz pestriţ iu
pestriciune .s/[ At: CANTEMIR. IST. 105 / V: (reg) pis- / Pl: -ni f E: pestriţ] 1 (înv) Amestec de culori diferite Si: pestriţatură (2). 2 (Olt; îf pistriciune) Pistrui. 3 (Reg; lpl; csnp) Boală nedefinită mai îndeaproape.
pestricuţ, -ă a [At: GOROVEI. C. 45 / Pl: -i, -e / E: cf pestricior. pestriţ] 1-12 (Reg; şhp) Pestricior (1-12).
pestriluş, ~ă a [At: GOROVEI. C. 391 / Pl:	/ E: pestriţ] 1-12
(Buc; şhp) Pestricior (1-12). pestrinac sm vz păstârnac
pestrior, -oară a [At: ŢIPLEA. P. P. 69 / V: pas- / P: -tri-or / E: pestriţ] 1-12 (Mun; Mar; şhp) Pestricior (1-12).
pestrişor, -oară a [At: MARIAN. CH. 54 / Pl: -i, -oare / E: pestriţ] 1-12 (Reg; şhp) Pestricior (1-12). pestrit, ~ă a vz pestriţ
pestriţ, -ă [At: PALIA (1581). 150/8 / V: (înv) -it, (reg) pis-, pres-, pristiţ, pristit / A şi: (reg) pes- / Pl: -i, -e l E: siv nhcrph] 1 a Care are pete mici sau picături, stropi de culori diferite, de obicei alb cu negru Si: bălţat, (rar) pestriţat (1), pistruiat, (îrg) pestriţiu (1), pistrui, (reg) mistreţ, mistricioi, mistriu, morajin, pestric (1), picur2, picurat2, picuriu, pistricos. (îvr) pestricat (1). 2 a Cu culori diferite Si: bălţat. (rar) pestriţat
(2), pistruiat, (îrg) pistrui, pestriţiu (2). (reg) mistreţ, mistricioi, mistriu. morajin, pestric (2), picur, picurat-. picuriu, pistricos, (îvr) pestricat (2).
3	a (îs) Fontă -ă Amestec de fontă cenuşie cu fontă albă. 4 a (Reg; îs) Ouă -e Ouă încondeiate. 5 a (îs) Aţă -ă Aţă răsucită din fire de diferite culori. 6 a (Reg; îs) Săptămâna -ă Cârnedeagă. 7 a (Reg; îc) Şarpe-~ Viperă (Pelias berus). 8 a (Reg; îc) Şoparlă-de-apă-~ă Salamandră (Salamandra maculosa). 9-10 sm, a (Reg; şîc Peşte—) (Peştele) porcuşor (Golia gobio). 11 a (Pan: pop) Dungat. 12 a (Reg; d. păr) Cărunt.
13	a (Reg; d. cai) Şarg. cu coada şi coama albe. 14 a (Reg; d. oameni) Pistruiat. 15 a (Ban; Trs) Ciupit de vărsat. 16 a (Reg; d. ochi) Căprui.
17	a (Pex) Care este format din elemente de tot felul. 18 a Care este amestec. 19 a Variat. 20 a Eterogen. 21 a împestriţat. 22 a (Fig) Ipocrit.
23	a Răutăcios. 24 a (îe; pfm) A fi - Ia maţe sau pe cerul gurii ori (a fi) cu maţe (sau. rar. cu oase) '-e sau a avea maţe ~e A fi rău la suflet.
25	a (îae) A fi zgârcit. 26 a (Reg) Tare.
pestriţa i’(/'[At: CARAGIALE. O. III. 108 / Pzi: -tez / E: pestriţ] (Rar) 1 A face să devină pestriţ. 2 A împestriţa.
pestriţat, -ă a [At: RUSSO. S. 126 / Pl: -aţi, -e l E: pestriţa] (Rar) 1-2 Pestriţ (1-2).
pestriţă/ie sf [At: V. ROM. ianuarie 1956. 27 / Pl: ~i/ / E: pestriţ -f -ărie] (Nob) Amestec eterogen de diferite lucruri.
pestriţătură af [At: CARAGIALE. O. III. 30 / Pl: -ri / E: pestriţ + -ătură] 1 (Rar) îmbinare de lucruri nepotrivite Si: hălţătură. 2 Pestriciune (1).
pestriţie sf[ At: DOSOFTEI. V. S. ianuarie 4679 / Pl: ~i/' / E: pestriţ + -ie] (îvr) 1 Calitate de a fi pestriţ. 2 Varietate.
pestriţiu, -ie a [At: CANTEMIR. IST. 105 / V: -iau / Pl: -\i / E: pestriţ + -iu] (îrg) 1-2 Pestriţ (1-2).
PESTRIŢURĂ
pestriţară ş/’[At: ALR I/'I. h 26/80 / Pl: ~/7 / E: pestriţ + -ură] (Reg) Pistrui. pestrwi, ~ie a sm vz pistrui
peş a [At: GHÎCA. S. 243 / Pl:	-e	/ E: tc peş] 1 (Pop; ilav) într-un
~Pe o parte. 2 (îal) într-o latură. 3 (îal) într-o rână. 4 (îal) înclinat. peşcdriu sm vz pescar
peşchegiu sm [At: FILIMON. O. I. 207 / Pl: -gii / E: tc peşkeşgi] 1 Funcţionar al sărai ului însărcinat cu perceperea tributului şi cu paza darurilor primite de la sultan. 2 (Rar) Persoană care obişnuieşte să primească peşcheş. 3 Persoană care primeşte mită. peşchenat sm vz păstârnac peşcher s/n vz pişicher peşchergi sm vz peşchirgiu peşchergm sm vz peşchergiu
peşcheş sn [At: SÎMION DASC. LET. 23 / V: (înv) -şchiş / Pl: -uri / E: tc peşkes] 1 (îvp; fam) Plocon. 2-3 (Fam; îe) A da (sau a duce) pe cineva ~ (cuiva) (A preda sau) a duce pe cincva prins, legat. 4 (îae) A preda pe cineva duşmanului. 5 (Spc) Dar anual. în bani sau în natură, pe care domnii ţărilor române îl ofereau Porţii Otomane împreună cu haraciul. 6 (Pex) Haraci, 7 (Lpl) Bunuri din care se compunea acest dar. o Dar oferit de domnii ţărilor române sultanului sau altor demnitari turci cu ocazia bairamului Si: hairamalâc.
peşcheşlâc sn [At: ZILOT. CRON. 74 / Pl: -uri / E: peşcheş + -lâc] (înv) Plocon.
peşclnn sn [At: (a. 1848). ap. T. PAPAHAGI. C. L. / Pl: -uri! E: tc pişkin ,,copt“] (Trî) Aluat.
peş chină sf [At: PĂCALĂ. M. R. 141 / Pl: ? / E: net] (Reg) Buchet de flori.
peşcliir sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I. 193/15 / V: (îvr) pescliir, (reg) pesclnră sf (înv) -ştir, picliir, pischil, pisc\r, pişcher, piş-, ştir / Pl: -e / E: tcpeşkir] 1 (îrg) Ştergar. 2 Faţă de masă. 3 (Reg) Batistă dată de către rudele miresei colăcerilor. 4 (Reg) Năframă. 5 (Iuz; arg) Bancnotă de o sută de lei. 6 (Trs; art.) Dans popular care se joacă la nuntă. 7 (Trs; art.) Melodie după care se execută peşchirul (6).
peşchiraş sn [At: DM / Pi: -e / E: peşchir + -aş] 1-8 (înv; şhp) Peşchir (1-4) (mic). peşchirgi sm vz peşchirgiu
peşchirgiu sm [At: (a. 1763) ŞIO II p 294 / V: (înv) -şchergi, ~her~, peşchirgi / Pl: -gii / E: tc peşkirgi] 1 (Şîc peşchirgi-başa) Slujbaş al sultanului sau al vizirului care era însărcinat cu păstrarea prosoapelor şi a şervetelor. 2 (în ţările române) Boier de rang inferior care servea domnului prosopul şi şervetul. 3 (îc) VeI-~Şef al peşchirgiiior. 4-5 (Rar) Persoană care (făcea sau) vindea prosoape, ştergare, şervete etc. peşchiş sm vz peşcheş peşchir sm vz pişicher pe sun av vz peşin
peşin [At: (sf. sec. XVIII) LET. III. 250/33 / V: (înv) pefn, -im, -ă, -ştiri / E: tc peşin] 1 av (Pfm; îe) A da (sau a plăti) ~ în numerar. 2 a (h) Bani - Numerar. 3 av (înv) îndată. pe şină av vz peşin
peşingea [At: PANN. ap. ŞIO II,. 294 / V: pesi~ / E: tc peşinca] 1 av (înv) în numerar. 2 a (îs) Bani - Numerar.
peşingiu sm [At: I. GOLESCU. ap. PR. DRAM. 72 / Pl: -gii / E: peşin + -£w] Slujbaş care era însărcinat cu strângerea unor bani în numerar. peş mă sfvz pejmă peştără sfvz peşteră peşte1 pp vz peşte
peşte2 sm [At: COD. VOR. 124/20 / V: (îvr) piste / Pl: -ti şi (îvr) -tiuri
l	E: ml piscis] 1 (Lpl) Clasă de vertebrate inferioare acvatice, cu corpul de obicei alungit, cu pielea acoperită de solzi şi bogată în secreţii mucoase, cu membrele transformate în înotătoare şi cu respiraţie branhială. rar. pulmonară. 2 (Şls; şi csc) Animal din această clasă. 3 (îs) ~ alb Peşte comestibil cu carnea albă. 4 (îs) -îi albi Albitură. 5 (îs) Untură de -
Grăsime de peşte, foarte bogată în vitamina D. folosită în combaterea rahitismului. 6 (îs) La - (sau -ti) La pescuit. 7 (îlv) A prinde (sau a da la) ~ A pescui. 8 (îlav) Cât ai zice - Foarte repede. 9 (îal) într-o clipă.
10	(îal) Imediat. 11 (îe) A tăcea ca Me (sau ca un ~) A nu spune nimic Si: a nu scoate un cuvânt, a îacea chitic. 12 (îe) A trăi (a o duce, a se simţi etc.) ca ~le în apă A trăi bine. 13 (îae) A se simţi bine. 14 (îae) A se simţi la largul lui. 15 (îe) A trăi (sau a o duce, a se zbate) ca Me pe uscat A duce o viaţă grea. 16 (îae) A face eforturi zadarnice. 17 (Fam; gmţ; îlv) A da (mâncare) la ~ti A vomita. 18 (îlav) Când o prinde mâţa ~ Niciodată. 19 (Rar; îe) A vâna ~ în apă tulbure A obţine avantaje personale datorită unei situaţii incerte. 20 (îvr; îî peştiuri) Soiuri de peşte2
(1). 21 Carne de peşte2 (1) folosită ca aliment. 22 Mâncare preparată din astfel de carne. 23 (îe) Asta-i altă mâncare de ~ Asta-i altceva. 24 (îe) A fi tot o mâncare de ~ A fi acelaşi lucru. 25 (Iht; reg; îc) —alb (sau —albişor) Obleţ (Alburnus lucidits). 26 (Iht; reg; îc) Me -ac Boarcă (Sygnaîhus rubescens). 27 (Iht; reg; îc) Me-de-arin (sau —sărac) Boarcă (Rhodeus seriuus). 28 (Reg; îc) —auriu (sau —curcubeu,—soare) Peşte2 de culoare verde-gălbui. cu pete roşii pe spate şi cu dungi albastre pe părţile laterale ale capului Si: (reg) biban american, biban-soare, soreîe iEupamotis gibbosus). 29 (Iht: reg; îc) —bălan Crap-caras (Carassius auratus gibelio). 30 (Iht; reg; îc) — de-bătaie (sau —de-bă talie, —crăiesc) sau ~îe-doamnei Boiştean (Phoxinus phoxinus). 31 (îc) —ciocan Peşte2 de mare cu capul în formă de ciocan (Zygaena mallens). 32 (Iht; înv; îc) —câinesc Câine-de-mare (Acanihias vulgari as). 33 (Iht: reg; îc) Me-dracului Zvâriugă (Cobiris taenia). 34 (Iht; reg; îae) Cară (Cobis auraîa balcania). 35 (Iht; reg; îae) Pălămidă-de-baltă (Pungi tius platygaster). 36 (îc) —ferăstrău Peşte2 dc mare cu botul lung. turtit şi dinţat (Pristis pectinatus). 37 (Iht; reg; îc) —firez (sau ~cu-ţepi, —ţigănesc) Ghindrin (Gasterosîeus aculeatus ponticus). 38 (Iht; reg; îc)
—de-mare Calcan (Scophtalmus maeoticus). 39 (Iht; reg; îc) —negru (sau —ţigănesc) Ţigănuş (Umbra Krameri Walbaum). 40 (Iht; reg; îc)
—cu-două-nume (sau -de-piatră) sau Me-ţiganului Pietrar (Aspro zi ti gel). 41 (îc) —păun Peşte2 (1) mic. frumos colorat, cu jumătatea superioară a corpului albastră-verzuie cu reflexe aurii, iar cu cea inferioară argintie (Coris julis). 42 (Iht; reg; îc) —de-piatră Fusar (Aspro streber).
43	(Iht; reg; îae) Zglăvoacă (C-attus gobio). 44 (Iht; reg; îc) — moţănese (sau —pistriţ, —porcesc) Porcuşor (Gobio gobio şi Kessleri). 45 (Iht; reg; îc) —rău Şalău (Lucioperca lucioperca). 46 (îc) Me-lui-Solomon Specie de peşte2 (1) din familia salmonidelor (Salmo iabrak). 47 (îc)
—cu-spadă (sau —cu-suliţă) ori Me-spadă Peşte2 (1) mare. cu corpul fusiform, cu pielea fără solzi, cu capul mare şi cu falca de sus prelungită ca o sabie ascuţită pe ambele muchii (Xiphias gladius). 48 (Iht; reg; îc) —lup (sau ~cu-şapte-nume,— ţigănesc) Avat (Aspius aspius). 49 (Reg; îc) —ţigănesc Diferite specii de peşti2 (1) mici şi fără valoare economică. 50 (Iht; reg; îae) Caracudă (Carassius carassius). 51 (Iht; reg; îae) Lin (Tinca tinca). 52 (Iht; reg; îae) Pălămidă de baltă (Pungitius platygaîer). 53 (Bot; reg) —de-pădure Hamei (llumulus iupulus). 54 (Zlg; reg; euf) Şarpe. 55 (Zlg; reg) Mormoloc. 56 (Lpl; art.) Constelaţie din emisfera boreală. 57 (Lpl; art.; şîs Zodia -tilor) Una dintre cele douăsprezece zodii ale anului, care cuprinde perioada 22 februarie - 21 martie. 58 (Fig; cdp fr poisson) Bărbat întreţinut de o femeie. 59 Proxenet. 60 (Pop) Parte musculoasă a braţului sau a gambei. 61 (Pex; reg) Muşchi2 de la şira spinării. 62 (Is) -le în coteţ Motiv ornamental popular folosit ca modei de cusătură sau ca modei pentru încondeierea ouălor dc Paşti. 63 (Reg; îcs) -le şi apa Joc de copii, constând în realizarea unor figuri dintr-o sfoară, cu ajutorul degetelor. 64 (Reg; îcs) A vinde - Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. peştemal sn vz peştiman peşteman sn vz peştiman peşteodică sfvz peştoaică
peşteră 6/[At:.CUV. D. BĂTR. II. 416/15 / V: (înv) -re, (îrg) ~tără, -liră, ~tire / Pl: -ri şi (înv) -re l E: siv neipepd] 1 Cavitate naturală, adâncă şi mare. formată prin dizolvarea rocilor solubile de către apele de infiltraţie
1022
PETEICĂ
Si: cavernă, grota, (înv) speluncă, (reg) ocnă. 2 (Pex) Vizuină. 3 (Fig) Adăpost. 4 (Fig) Locuinţă. 5 (Fig) Ascunziş. 6 (Fig) Refugiu. 7 (Reg; îf peştiră) Groapă adâncă. 8 (Arg) Loc unde se întâlnesc pungaşii. peşte re sfvz peşteră
peşterean,	a LAt: ODOBESCU. S. 1,342 / Pl: -eni, -ene / E: peşteră
+ -ean] (îvr; d. oameni) Care trăieşte în peşteră (1).
peşteros, -oasă a [At: LM / Pl: -oşi, -oase / E: peşteră + -oy] (Rar; d. terenuri, ţinuturi) 1 Cu peşteri (1). 2 Bogat în peşteri (1).
peştic sm [At: JIPESCU. O. 67 / Pl: -ici / E: peşte2 + -ie] 1-2 (Reg; şhp) Peştişor (1-2). peştimal sn vz peştiman
peştiman sn [At: (a. 1792) SIO II j. 2295 / V: (jeg) pestemală sf, peste m-, pest~, ~temal, (îrg) ~tem~ (înv) —a/, piştimală / Pl: -e / E: tc peştimal]
1	(îpp) Obiect de îmbrăcăminte în formă de fustă, confecţionat din stambă sau din alt material uşor. cumpărat de la oraş, pe care-1 poartă ţărăncile.
2	(Pex) Catrinţă. 3 Şorţ pe care-1 poartă meseriaşii pentru a-şi proteja hainele. 4 (înv) Prosop mare. 5 (îrg) Basma. 6 Tulpan purtat de femei pe sub broboadă.
peştin av vz peşin
peştină sf [At. ASACHI, S. L. II. 11 3 / Pl: -ne / E: peşte2 + -ină] (înv) Crescătorie de peşte2 (2).
peştioacă sf [At: CONV. LIT. XLIV2, 268 / Pl: ~ac^ / E: peşte2 + -oacă] (Reg) Peştoaică.
peştior sm [At: DAME. T. 47 / P: -ti-or / Pl: -i / E: peşte2 + -ior] 1-2 (Reg; şhp) Peştişor (1-2). peeştir sn vz peşchir peştiră sf vz peşteră peştire sf vz peşteră
peştişoară sf [At: GRECESCU. FL. 645 / Pl: -re / E: peşte2 + -işoără] Mică plantă erbacee cu frunze păroase, care pluteşte la suprafaţa apelor stătătoare sau a celor care curg încet (Salvinia natans).
peştişor sm [At: N. TEST. (1648). 20v/29 / Pl: -i / E: peşte + -işor] 1-2 (Şhp) Peşte2 (2) (mic) Si: (reg) pesculet (1-2). pescut (1-2), peştic (1-2), peştior (1-2). 3 (Pan; lpl) Felii, bucăţi subţiri de carne, de varză, de ceapă etc.. tăiate pentru gătit. 4 (Reg; art.) Horă nedefinită mai îndeaproape. 5 (Reg; art.) Melodie după care se execută această horă. 6 (Reg; art.) Sârbă nedefinită mai îndeaproape. 7 (Reg; art.) Melodie după care se execută această sârbă. 8 (Olt; art.) Dans popular cu strigături. 9 (Olt; art.) Melodie după care se execută acest dans. 10 (Reg) Colac lung şi împletit, care se face la botez, nunţi. înmormântări Si: pupăză.
peştit, -ă a [At: CANTEMIR. IST. 156 / Pl: -\ţi, -e / E: peşte2] (îvr) 1 Care este ca un peşte2 (1). 2 Cu aspect de peşte2 (1).
peştoaică sf[At: VOICULESCU. P. I. 12/ V: (reg) pesteco-, -teo- l Pl: -ice / E: peşte2 + ociicăi] (Rar) Femelă a peştelui2 (1) Si: (reg) peştioacă.
-pet [At: DN3 / E: it -peto. fr -pete cf lat pete] Element secund de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Mişcare. 2 Tendinţă. 3 Dezvoltare către ceva. peta v’ vz păta petac1 sin vz pitac1
petac2 s [At: BORZA. D. 125 / Pl: net / E: net] (Olt) Muşcată1. petacă sfvz pitac
petactar sn [At: SCRIBAN. D. / V: peda-, ~tra~ / Pl: -e / E: ngr TterccKTâpi „din zborul (Dob) Undiţă cu care se prind scrumbiile în largul mării. pet al sm vz petală
petală sf [At: CAIET. 77723 / V: (rar) petal/?\: -Ic / E: fr petale] Fiecare dintre frunzişoarele modificate care alcătuiesc corola unei flori.
petalidă .v/'[At: GOLESCU. î. 81 / Pl: -de / E: ngr 7t£TOcXi5a\ (îvr) Specie de scoică marina.
petaloid, ~ă a [At: DLR / Pl: -izi, ~e / E: fr petaloide] 1 Cu aspect de petală Si: (rar) petaloideu (1). 2 Asemănător petalelor Si: (rar) petaloideu
(2).
petaloideu, ~ee a [At: GRECESCU. FL. 22 / Pl: -ee l E: cf petaloid] (Rar) 1-2 Petaloid (1-2).
petaludă af [At: (a. 1824) UR1CARIUL. XX. 343 / Pl: -de i E: ngr TteraXovSa] (îvr) Montură de bijuterie în formă de fluture.
petardă sf[At: CR (1830). 401 /15 / Pl: -de / E: ger Petarde, fr petard]
1	Dispozitiv cu explozibil care era folosit în artilerie pentru a se arunca în aer ziduri, obstacole etc. 2 Mică încărcătură de pulbere neagră sau de alt exploziv. în înveliş de carton sau de hârtie cerată ori smolită, care produce, la explozie, zgomot şi fum şi care este utilizată la semnalizări, la marcarea tirului de artilerie, la focuri de artificii etc. petare sfvz pătare
petas s [At: I. GOLESCU. C. / V: (îvr) -a sf l Pl: net / E: ngr nâxaaoq] (Ant) 1 Pălărie cu boruri largi pe care o purtau tinerii greci în timpul exerciţiilor palestre, pentru a se feri de ploaie şi de soare. 2 Coif cu două aripioare cu care este reprezentat, adesea, zeul Hermes. petasă sf vz petas pe tai, -ă a vz pătat
petaunstă sf [At: DN3 / P: -ta-u- / Pl: -te / E: fr petauriste. it petauro, gr nexavpiaxep „acrobat14] (Ant) Dansatoare de circ. pete sn vz peţe
pctcâ1 ,s/[At: ALR 1I/I. h 273/2 / Pl: ? / E: net] (Reg) Firidă. peteii- .s/ [ At H XVII. 175 / Pl: ? / E: net] (Reg: îs) Sârucâ ~ Persoană care umblă neatentă, ca ameţită. pete a sfvz beteală peteac sn vz păteac pet eală sf vz beteală
peteancă sf[At: F (1886). 307 / Pl: -uce / E: net] (Trs) Şuviţă de păr.
peteauă sfvz beteală
petec sn vz petic
petecă v vz petici
petecar smn vz peticar
petecă sfvz petic
petecăraie sf[At: UDRESCU. GL. / Pl: ? / E: petec + -ăraie] (Reg) Teren arabil mic şi îngust Si: (reg) pctecărie (4). petecări v vz peticări petecăne sfvz peticărie
petecărit, -ă a [At: UDRESCU. GL. / Pl: -ui, -e ! E: petecări] (Reg) 1-2 Peticit2 (1-2).
petecătoare i/[At: AI, 12 / Pl: -ori / E: petec + -ătoare] (Reg) Piedică. pete cel sn vz peticei
peteci1 s [At: LB / Pl: net / E: srb petici] (înv) Tifos exantematic. peteci2 vt [At: AI. 12/ Pzi: ~ce.sr / E: net] (Reg; c. i. animale domestice) A împiedica la picioare, când pasc. peteci? r vz petici petecire sfvz peticire petecit1 sn vz peticit1 petecit2, ~ă a vz peticit2
petecitor sm [At: BUL. COM. IST. II. 122 / Pl: ~/ / E: peteci3 + -tor] (Nob) Câipaci. petecos, -oasă a vz pet icos petecwt sn vz peticuţ petehaliţă sfvz peteheliţă
peteheliţă sf [At: FRÂNCU - CANDREA. M. 104 / V: -hal- / Pl: -te / E: ns cf peteluţă 11 (Trs) Basma. 2 Năframă. 3 (Reg; mpl) Zdreanţă. 4 (Reg) Piele subţire de la stinghia piciorului la cai Si: (reg) peteluţă (3).
peteică .s/ [At: GHEŢIE. R. M.. ap. DLR / V: -teică, ~teocă, ~teolcă, -teucă, -teuIcă, -tiocă, -tioIcă, -toacă, -tocă,pit-, teică / Pl: -ici, -ice / E: bg uereAKa, ucr nereAbKa, mg petoke] (Reg) 1 împletitură, plasă de sfoară, de aţă etc. în care se duc vasele cu mâncare la câmp. 2 Legătură de frânghie, de metal etc. cu care se prinde, la car. leuca de carâmbul dc sus Si: (pop) gânj. 3 (îf peteucă) Fâşie nedeşirabilă (de 1 până la 3 cm) care mărgineşte pe lăţime ambele extremităţi ale unui material textil. 4 Bucăţică de pânză sau de postav care serveşte la cusutul plăpumilor sau
1023
PETELCĂ
la despărţirea iţelor în grupuri de câte zece ochiuri. 5 Hârtie cu care se înfăşoară caierul când se pune în furcă. 6 Butonieră la cămaşă. 7 (îf piteicci) încuietoare la uşă. 8 Parte a morii prin care cad grăunţele din coş între pietre. petelcă sfvz pete ică peteleagă sfvz petileagă
petelnic sm [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ~ici / E: net] (Mun) Persoană căreia îi place să petreacă.
peteluţă .v/ [At: LB / Pl: ~te / E: peteală + -uţă] 1-2 (Şhp) Beteală (1) puţină. 3 (Mar) Peteheliţă.
petent sm [At: BARIŢIU, P. A. I. 605 / Pl: ~nţi / E: ger Petent] (înv) 1-2 Petiţionar (1-2). peteocă sf vz peteică peteolcă sfvz peteică petermeă sfvz potârniche
petersil s [At: JAHRESBER. X. 201 / Pl: net / E: ger Petersilie] (Reg) Pătrunjei (Petroselium hortense). peterznac sm vz păstârnac
peteşie sf [At: DER / Pl: ~i/ / E: fr pete chi e) Pată purpurie, mică şi rotundă, care apare pe piele, din cauza unei rupturi capilare, de obicei în diferite boli infecto-contagioase.
petetist, ~ii smf [At: IORDAN. L. R. A. 184 / Pl: ~Ly//, ~e / E: /^oştă) +7V(legraf) + r(elefon) + -ist] (îvr; iuz) 1 Persoană care lucrează la poştă.
2	(Spc) Factor poştal. pe teu ca sfvz peteică petenlcă sfvz peteică petidc sn vz păteac
petic sn [At: N. TEST. (1648). 1 1 726 / V: ~tec sn, (reg) ~tecă sf, ~ă sfi Pl: ~ice. (rar) -uri, -ici / E: pbl ml pittacium] 1 (Udp „de11, care indică felul materialului) Bucată, fâşie nu prea mare dintr-o ţesătură. 2 (Pgn) Fâşie dintr-un material oarecare. 3 (Spc) Bucată dintr-un material cu care se repară un obiect rupt sau găurit, aplicându-se peste ruptură, gaură. 4 (îe) A-şi da în ~ A-şi da pe faţă. a-şi arăta, fără voie. anumite cusururi, vicii. 5 (îae; fam) A-şi trăda lipsa de valoare. 6 (Rar; îe) A-şi cunoaşte —ui A şti ceea ce i se cuvine. 7 (îae) A-şi cunoaşte slăbiciunile, defectele.
8	(Reg; îe) A face (pe cineva) ~a A certa rău. 9 (îae) A insulta pe cineva.
10	(îae) A istovi pe cineva prin muncă. 11 (Reg; îe) A coase ~ la ~ A fi foarte zgârcit. 12 (îe) A-şi găsi (sau. înv. a-şi nimeri) sacul (sau gaura) ~ul Se spune dispreţuitor sau ironic, pentru a arăta potrivirea dintre doi oameni, dintre două lucruri etc. fără valoare, fără importanţă etc. 13 (Spc; reg) Platcă Ia cămăşile bărbăteşti. 14 (Pex; reg) Val de pănura de circa
40	de metri. 15 (Reg: îf petec) Pată de murdărie. 16 (îs ~ de pământ. ~ de Ioc. de moşie etc.) Suprafaţă mică de teren culţivabil. 17 (Pan; udp ,,de“) Suprafaţă mică de ceva. în raport cu întregul. 18 (Reg; îc) ~a-vântului Plantă nedefinită mai îndeaproape.
peticar [At: DLRU / V: ~tec~ / Pl: (1-3)	(4)	~e	/	E:	petic	+	-ar]	1
sm (Rar) Persoană care adună petice (1). cârpe, zdrenţe. 2 sm Negustor ambulant de haine vechi Si: telal. 3 sm (Rar) Cizmar care pune petice
(1)	la încălţăminte Si: cârpaci. 4 sn (Reg; îf petecar) Covor din petice (1).
peticaş sm [At: L. COSTIN. GR. BĂN. II. 149 / Pl: -/ / E: petic + -aş-] (Reg) Om zdrenţăros. pe ti cai}	a vz peticit2
petică sfvz petic
peticări vt [At: TDRG I V: (reg) ~tec~ / Pzi: -resc / E: petic + -ari] (Rar) 1-2 A petici (1-2).
peticăne ,s/[At: POLIZU / V: ~tec~ / PI: ~i/ / E: petic + -arie] 1 Mulţime de petice, de cârpe, de zdrenţe sau de materiale textile zdrenţuite. 2 (Prc) Petic cu care se cârpeşte ceva. 3 (Rar; îf petecărie) Obiect peticit2.4 (Reg; îf petecărie) Petecăraie.
peticei sn [At: PANN. P. V. I. 53/28 / V: -teccl / Pl: ^ / E: petic + -el] 1-6 (Şhp) Petic (1-3) (mic) Si: peiicuţ (1-6). peticer sn vz petiţar
petici [At: DLRU / V: ~tec\, (rar; esej) ~teca / Pzi: ~ce.sc / E: petic] 1 vt (C. i. obiecte rupte, zdrenţuite, uzate) A pune petice (3) Si: a cârpi, (rar) a peticări (1). 2 vt A repara ceva cu petice (2) Si: a cârpi, (rar) a peticări (2). 3 vt (Fam; c. i. aparate, sisteme tehnice etc.) A repara pe cât posibil, provizoriu şi cu mijloacele rudimentare pe care le ai personal îa dispoziţie. 4-5 vtr (Rar) A (se) rupe în bucăţi Si: a (se) sfâşia, a (se) zdrenţui. 6-7 vtr (A face să rămână sau) a rămâne numai petice din ceva.
8	vt (Fam; îe) A-i ~ cojocul (cuiva) A bate foarte tare pe cineva. 9 vt (C. i. gropile, denivelările unei şosele) A astupa cu material pietros.
peticire A'/‘f At: DDRF / V: ~/ed~ / Pl: -ri / E: petici] 1 Cârpi re a unui obiect textil rupt Si: peticit1 (1). 2 Reparare a unui obiect găurit Si: peticit1
(2). 3 Astupare a gropilor cu material pietros Si: peticit1 (3). 4 (Rar) Zdrenţuire.
peticit1 sn [At: RETEGANUL. ap. CADE / V: ~tec\t / Pî: ~uri / E: petici] 1-3 Peticire (1-3). 4 (Rar) Zdrenţuire.
peticit2,~ă a [At: SLAVICI. N. I. 160 /V: ~/<?ci/, (reg) ~/ca?/Pl: ~ciţi, ~e / E: petici] 1 (D. obiecte rupte, zdrenţuite, uzate) Cârpit cu petice (3) Si: (reg) petecărit (1). peticos (1). 2 Plin dc petice (3) Si: (reg) peiecăriî
(2). peticos (2). 3 (D. oameni) Care poartă haine cu petice (1) Si: jerpelit, peticos (3). zdrenţăros. 4 Rupt în bucăţi Si: sfâşiat, zdrenţuit.
peticitwră .s/'[At: BUL. FIL. III. 89 / Pl: ~/7 / E: petici + -tură] (Mol) Cârpi tură.
peticos, ~o*sa [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / V: ~tec~ / Pl: -0*7. -oase / E: petic + -m] 1-3 a Peticit2 (1-3). 4-5 smf, ă (Persoană) îmbrăcată prost, cu haine jerpelite. 6 (Rar; d. copii) Mic. 7 în faşă.
peticwţ sn [At: (a. 1812) URICARIUL. IV. 348/15 / V: ~tec~ (Pl şi: nob. s/n, ~tecuţi). (reg) ~ă sf/ Pi: ~e / E: petic + -uţ] 1-6 (Şhp) Peticei (1-6). 7 (Reg) Crestătură făcută la urechile oilor, pentru a le însemna. peticwţă sf vi: peticuţ
pefilă ,v/'[At: ANTIPA. P. 308 / Pl: -Ie / E: cf siv nertvk] (Pes; reg) Sfoara cu care sunt suspendate cârligele caimacului de ana.
petileagă sf [At: GR. S. VI. 242 / V: ~tel~ /PI: ? / E: ns cf petic] (Reg) Haină ruptă, zdrenţuită.
petimbroasă i/[At: DDRF / PI: ~se / E: net] (Bot; reg) 1-2 Cruciuliţă (8-9) (Senecio rupe ster şi vulgaris). 3 Bătătarnică (3) (Senecio erucifolius). 4 Bătătorniţă (Senecio cruentus). 5 Spăîăcioară (Senecio vernalis).
petmă ş/'[At: ALR SN I, h 58/886 / PI: -ni / E: net] (Reg) 1-2 (Jumătate sau) o treime din claia de cereale păioasc formată din snopi dispuşi cruciş şi al căror număr variază după regiuni Si: (pop) picior, (reg) petiţii2.
petinet s [At: (a. 1821). ap. REV. IST. III. 334 / Pl: net / E: net] (înv)
1	Ţesătură foarte subţire. 2 Voal. petiocă sfvz peteică petiol sn vz peţiol petiolcă sf vz peteică
petit si [At: MOLIN. V. T. / E: fr petit, ger Petit] (Tip) Corp de literă cu mărimea de opt puncte tipografice.
petitio principii Is [At: DN-1 / P: -ţi-o- / E: lat petitio principii] (Log) Raţionament greşit în care. pentru demonstarea unei teze. se pleacă de la o aserţiune întemeiată ea însăşi pe acea teză.
petitoriu, ~ie ă [At: PR. DREPT.. 265 / Pl: -ii / E: fr petitoriu] (Jur; d. acţiuni, cereri etc.) Care are ca obiect recunoaşterea sau apărarea dreptului de proprietate sau a unui alt drept real.
petiţar sn [At: CIHAC. I. 248 / V: ~/cer / Pl: -re l E: petiţă1 + -ar] 1 Cutie în care se păstrează petiţele1. 2 Cilindru mic în care se turna pulberea la armele de foc de tip vechi. 3 (îf peticer) Locaş unde se pune peîiţa1 Ia armele de foc de tip vechi.
petiţă1 sf [At: STAMATI. D. / Pl: -ţe / E: bg nemya, srb petica „călcâi mic“I Capsă care se folosea la armele de foc de tip vechi.
petiţă2 sf [At: PAMFILE. A. R. 135 / V: perciţă sfi Pl: ~ţe / E: net] (Reg) Jumătate din claia de cereale păioase formată din snopi dispuşi cruciş şi al căror număr variază după regiuni Si: (pop) picior (207), (reg) petina
(1).
1024
PETRECE
pefiţă3 sf [At: DDRF / Pl: ~ţe / E: pată + -iţă] 1-2 (Rar; şhp) Pată (1) (mică).
petiţie sf [At: CR (1830), 231 /20 / V: (înv) -ţiu ne / Pl: ~ii IE: fr petit ion]
1	Expunere scrisă adresată de o persoană sau de un grup de persoane unei instituţii, unei organizaţii, unei autorităţi. în care se formulează o cerere,
o	revendicare, o părere etc. Si: plângere, reclamaţii, suplică, (îvp) jalba, (înv) rugat1. 2 (îs) ~ de ereditare Acţiune în justiţie prin care urmaşul direct îşi revendică succesiunea împotriva tuturor celor care se pretind moştenitori. 3 (Log; îs) ~ de principiu Sofism prin care se consideră, de la început, ca adevărat tocmai ceea ce trebuie să fie demonstrat. 4 Cerc vicios de demonstraţie.
petiţiona vi [At: BARIŢIU. P. A. L 531 / P: -ţi-o- / Pzi: -nez / E: fr petitionner] (Rar) 1 A înainta o petiţie, o cerere. 2 A revendica ceva printr-o petiţie.
petiţional, ~ă a [At: DN*' / Pl:	-e ! E: petiţie + -o/tal] 1 Referitor la
petiţie. 2 Făcut prin petiţie.
petiţionar, smf [At: NEGULICI / P: -ţi-o- ! Pl: ~i, -e / E: fr petitionnaire] 1 Persoană care adresează o petiţie Si: (înv) peteiu (1). 2 Persoană care solicită, revendică etc. ceva printr-o petiţie Si: (înv) petent
(2).
petiţionare şf'[At: DDRF/ P: ~ţi-o- / Pl: -nari / E: petiţiona] 1 Adresare a unei petiţii. 2 Solicitare printr-o petiţie. petiţiune sfvz petiţie
petlea sf [At: (a. 1870) ŞIO IL. 158 / Pl: -ele / E: net] (înv) Fel de blană nedefinită mai îndeaproape.
petliţă ,y/'{ At. TDRG / V: (rar) pelfi- / Pl: -ţe / E: rs neTAinpi] 1 Bucată de stofă colorată aplicată pe partea din faţă a gulerului unor haine militare.
2	(Rar) Bentiţă de stofă cu care se încheie nasturii la unele haine Si: cheotoare.
petmez sn vz pecmez petoacă sfvz peteică petocă sfvz peteică petonie sfvz petunie pet pe dec i, sm vz pitpalac petrachir sn vz patrafir petractar sn vz petactar petrahil sn vz patrafir petrăil sn vz patrafil petraliom sn vz petrol
pet rare hism sn [At: DN-' / Pl: (rar) -e / E: it petrarchismo. fr petrarquisme] Imitare a manierei de a scrie a poetului italian renascentist Francesco Petrarca. cântând alternanţa de bucurii şi dureri ale dragostei cu ajutorul unei poetici rafinate şi utilizând metafora, antiteza, jocul subtil de cuvinte.
petrarclnst, -ă smf a [At: DN3 / Pl: -işti, -e / E: fr petrarquiste] 1-2 (Imitator) ai iui Petrarca. petrata v vz pertracta pe trace v vz petrece petrălau sn vz petrol petrănjel sm vz pătrunjel petrănjel sm vz pătrunjel petrânfică sfvz pătrunjică petre pp vz pedri
petreală sf [Al: ALR II. 6 616/1 105 / Pl: ~le / E: piatră + -eala] (Reg) Argăseală folosită la tăbăcărie.
petreancă sf[At: BORZA. D. 25 / Pl: -cnvi / E: ns cf piatră] (Bot; reg) Ceară (Asclepias syriacâ).
petrec sn [At: PITIŞ. ŞCH. 233 / V: pit~ / Pl: -uri / E: pvb petrece] 1-2 (Reg) Moarte (1-2). 3 (îlv) A-i face (cuiva) de ~ (sau a-i face capului ~) A omorî pe cineva. 4 (îe) A-şi face capului ~ A-şi face singur necazuri, neplăceri. 5 (îae) A şi-o face cu mâna lui. 6 (Piu) însoţire a unei plute pe o anumită distanţă. 7 (Piu; îe) A face pitrec A conduce o plută în trei oameni. în loc de doi. 8 (Reg) Petrecere (21). 9 (îlv) A-şi face ~ui A trăi.
10	(Alt; îcs) De-a -ul De-a capra. 11 (îacs) Joc în care copiii dintr-o tabără aleargă după cei din tabăra adversă, pe care, atingându-i cu mâna. îi elimină din joc. 12 (îacs) Joc executat de băieţi care. aşezaţi în linie dreaptă, lovesc cu picioarele o căciulă în diferite direcţii, astfel ca proprietarul căciulii să nu o poată ridica pentru a o arunca în jucători. 13 (îacs) Joc în care doi băieţi stau aşezaţi jos, faţă în faţă. cu picioarele depărtate şi întinse în faţă în aşa fel încât tălpile unuia să fie lipite de ale celuilalt, iar ceilalţi jucători sar peste picioarele lor astfel ca să nu atingă picioarele întinse ale partenerului sau să nu păşească în interiorul lor. petre cală sfvz potricală1 petrecanie sfvz petrecanie
petrecanie sf[At: NEAGOE, ÎNV. 223/13 / V: (reg) -ne l Pl: -ii, (rar) -vanii /E: petrece + anie] 1 (înv) Moarte. 2 (Fam; îc) A-i face de ~ (cuiva) A omorî pe cineva. 3 (îae) A risipi, a strica, a distruge un bun, un obiect.
4	(îae) A cheltui tot. 5 (îe) A-şi face de ~ A se sinucide. 6 (îe) A i se face (cuiva) de ~ A-şi căuta moartea. 7 (îae) A căuta singur primejdia. 8-9 (înv) Petrecere (5-6). 10 (îvp) înmormântare. 11 (Trs) Priveghi la mort.
12-14 (înv) Petrecere (10-11, 21). 15 (îrg) întâmplare. 16 (îrg) Păţanie.
petrecare sf[ At: DOSOFTEI. V. S. decembrie 20971 / Pl: -cari / E: petrece] 1 (înv) Mod de viaţă dus de cineva. 2 (Reg) înmormântare.
petrecănos, -oasă smf a [At: F (1884). 357 / Pl: -oşi, -oase / E: petrece + -ănos] (îvr) 1-2 Petrecăreţ (3-4).
petrecăreţ, ~eaţă smf, a [At: SCL 1969. 330 / Pl: -i, -e / E: petrece + -areţ] 1-2 (Persoană) căreia îi place să petreacă mult şi des. 3-4 (Om) căruia îi place să chefuiască Si: (înv) petrecănos (1-2). peîrevător (7-8).
petrecător, ~oare [At: PSALT. 129 / Pl: -i, -oare / E: petrece + -dtor] 1-2 smf, a (înv) (Persoană) care conduce pe cineva Si: însoţitor. 3-4 smf, a (Reg) (Persoană) care însoţeşte un mort până la groapă. 5-6 smf a (înv) (Persoană) care trăieşte undeva, într-un anumit fel Si: trăitor. 7-8 smf a (îrg) Petrecăreţ (3-4). 9 a (îvr) Distractiv. 10 a (înv; d. fenomene, acţiuni etc.) Care durează puţin Si: efemer. 11 a Care trece repede Si: efemer.
12	sn (Mat; îvr) Cât. 13 sf (Reg) Tiv la saci sau la haine, prin care se introduce şnurul pentru strâns la gură.
petrecătwră sf{At: CORESI, ap. BV 1.522 / Pl: -ri / E: petrece + -ăturâ]
1	(înv) Cortegiu de înmormântare. 2 (înv) Ceremonie de înmormântare.
3	(Reg) Trecătoare îngustă între doi pereţi abrupţi de munte. 4 Chei. 5 (Pgn) Loc de trecere.
petrece [At: PSALT. 12 / V: (reg) ~race, pest,pre~, tret- f Pzi: petrec; Viit şi: (reg) oi petre / E: ml *pertraicere] 1 vt (Cu determinări locale) A trece sau a face să treacă prin. printre, pe după. peste, pe sub ceva. 2 vt (îrg) A străpunge. 3 vt (îrg) A înfige. 4 vt (îrg) A cerne. 5 vt A strecura. 6 vt (îrg; c. i. obiecte) A amesteca, a introduce printre aiteie. 7=8 vtr (Reg) A (se) suprapune marginile. 9-10 vtr (Pex) A (se) încheia prin suprapunerea sau apropierea a două margini. 11-12 vtr (înv) A depăşi un anumit număr. 13 vr (Reg) A rămâne. 14 vr (Reg) A prisosi. 15 vt (îrg) A deplasa. 16 vt A duce până la... 17 vt (îe) A ~ceva din mână în mână A trece ceva de la unul la altul. 18 vt (îe) A-şi ~ ochii A-şi plimba privirea asupra unor lucruri, fiinţe etc. 19 vr (Fig) (îvp; şîe a se ~ din viaţă, a se ~din lume) A muri1. 20 vt (îrg) A trece dintr-o parte în alta. sărind peste obstacole. 21 vt A trece dincolo de ceva. 22 vt (Fig; îvr) A trece dintr-o treaptă ierarhică inferioară în alta superioară. 23 vr (Fig; îvr) A se abate de la prescripţii sau învăţături morale bisericeşti. 24 vr (Reg; d. ape curgătoare) A (se) împrospăta mereu, prin curgere. 25 vt (Pop) A străbate.
26	vr (îvp) A se perinda. 27 vt (Reg) A vizita. 28 vt A cerceta. 29 vr (Reg) A se întoarce. 30 vt (Rar) A parcurge. 31 vt (îvr) A efectua operaţiuni succesive. 32 vt A însoţi pe cineva într-o călătorie, pe un drum. într-o acţiune. 33 vt A conduce o bucată de drum. la plecare. 34 vt (îe) A ~(pe cineva sau ceva) cu ochii (sau. rar. cu ochiul, din ochi) sau cu privirea (ori cu privirile) sau (înv) cu vederea A urmări cu privirea pe cineva care pleacă, trece, se îndepărtează de ceva. 35 vt (îae) A observa. 36 vi (Reg) A boci morţi Si: a jeli. 37 vt (Fig; îvr) A îndruma pe cineva din punct de vedere spiritual. 38 vt (îrg) A goni. a fugări pe cineva. 39 vti A-şi duce viaţa sau a-şi ocupa timpul într-un anumit fel. într-un anumit
1025
PETRECERE
loc, la o anumită perioadă Si: a trăi. 40-41 vti (îe) A(-şi) ~(ceva) în (ori prin) minte (sau, rar. în amintire) A(-şi) reconstitui 111 minte trecutul. 42-43 vti (îae) A depăna în gând firul amintirilor. 44-45 vti (îae) A(-şi) aduce aminte. 46 vi (Rar; îe) A ~ ca găina la moară A trăi bine. 47 vi (îae) A avea un trai îmbelşugat. 48 vi (Rar) A ~ca câinele în car A trăi rău. 49 vi (Ipp) A convieţui. 50 vr (Pop; d. timp, viaţă) A se scurge. 51 vi (înv) A menţine. 52 vi A-şi duce viaţa sau a-şi ocupa timpul în chip plăcut, distrându-se. 53 vi A se înveseli. 54 vi A chefui. 55 vt (Rar) A distra pe cineva. 56 vt (îrg) A îndura. 57 vi (îvr) A scăpa pe cineva de necaz. 58 vr (Reg) A leşina. 59 vru A avea o anumită desfăşurare, o anumită evoluţie, a se produce într-un anumit fel Si: a se întâmpla, a se desfăşura. 60 vt (îvp) A se termina. 61 vr A dispărea. 62 vt (Mol) A termina de consumat 1111 material de lucru. 63 vrp (Reg; d. mâncăruri, băuturi) A se consuma. 64 vt (Reg) A cheltui avere, bunuri. 65 vt (Reg; d. plante, flori etc.) A se veşteji. 66 vt A fi prea copt. 67 vt (Reg; c. i. sentimente puternice) A potoli. 68 vt (Reg) A vinde mărfuri. 69 vt (înv; îf pestrece) A da.
petrecere sf[At: M. COSTIN. ap. LET. I, 29/32 / V: (reg) pitrecire /' Pl: -ri / E: petrece] 1 Trecere prin. printre, pe după. peste, pe sub ceva.
2	(înv) Bilei de libera - Paşaport. 3-4 (înv) Moarte (1-2). 5 (înv) Plecare a cuiva. însoţită de alai. de o festivitate etc. Si: (înv) petrecanie (8). 6 însoţire a cuiva într-o călătorie, pe un drum. la plecare Si: (înv) petrecanie (9). 7 (îvp) înmormântare. 8 (Pex) Convoi care însoţeşte mortul la groapă.
9	(Mol) Masă organizată cu prilejul unei înmormântări. în memoria celui mort. 10 Ocupare a timpului liber într-un anumit fel. într-un anumit loc.
o	anumită perioadă Si: (înv) petrecanie (12). 11 Mod de desfăşurare a vieţii Si: (înv) petrecanie (13). 12 Viaţă. 13 Trai. 14 (Pex) Faptă săvârşită de cineva în timpul vieţii. 15 (înv) Comportare. 16 (înv) Mod de desfăşurare a unei acţiuni, a unui fenomen etc. 17-18 (Mod de) folosire plăcută a timpului Si: amuzament, distracţie. 19 (îe) ~frumoasă! Formulă prin care i se urează cuiva, de obicei la despărţire, să petreacă în mod plăcut un anumit timp. 20 (înv; îe) A face de ~ cuiva A face pe cineva să se distreze, să se înveselească. 21 Reuniune între prieteni, rude etc.. de obicei însoţită de masă mare. de muzică etc.. organizată cu prilejul unei sărbători, a unei sărbătoriri sau pentru a se distra Si: chef, (fam) bairam, sindrofie, (îrg) petrec (7). petrecanie (14), (reg) gulai. 22 (îe) A ti om de ~ A fi vesel, amuzant, antrenant într-o societate reunită pentru a se distra, pentru a chefui. 23 (Reg; îcs) După pitrecire Joc de copii în care băieţii şi fetele merg ţinându-se de braţ şi apoi se schimbă unii cu alţii din fugă. 24 (înv) Loc sau locuinţă în care îşi duce cineva viaţa. 25 (Reg; îe) A pica în ~ A da de o mare neplăcere, de un necaz etc. 26 (Mat; îvr) Cât al unei împărţiri. petrec ta. v vz pertracta petrectare sf vz pertractare
petrecut, ~ă [At: AMIRAS. ap. LET. III. 167/11 / V: (reg) pest~ / Pl: -uţi, ~e. / E: petrece] 1 a (îrg; în construcţii cu valoare de superlativ, udp ,.de“. ,.cu'‘) Care a trecut peste o anumită limită. 2 a Care a depăşit un anumit stadiu. 3 a (Trs; îs) ~ de minte sau ~ de simţiri Căruia i s-a făcut rău. pierzându-şi cunoştinţa Si: ameţit, leşinat. 4 a (îas) Care delirează Si: zăpăcit. 5 a (Rar; îas) Distrat, neatent la cele din jur. 6 sf Termen injurios la adresa unei femei. 7 a (Reg; d. mărfuri) Vândut.
petrefact sn [At: J. CIHAC. I. N. 464/7 / Pî: -el E: ger Petrefakt] (Gig; înv) Fosilă.
petrei sm [At: GHEŢIE. R. M., ap. DLR / Pî: ~e/ / E: îr petrei] Pasăre de culoare albă. cu spatele şi aripile cenuşii, care trăieşte pe lângă apele mari şi se hrăneşte cu peşte2 Si: pescar (Larus canus). petrenjel snm vz pătrunjel petreoloi sn vz petrol
petreşti s [At: DER / E: Petre şti) Cultură materială din perioada neoliticului târziu (2800-1900 î. Hr.). dezvoltată în partea centrală şi vestică a Transilvaniei denumită după localitatea unde s-au găsit vestigiile arheologice. petri1 pp vz pedri
petri2- [At: DN'1 / V: petro- / E: îr petri-, it petro-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţiile: 1-2 (Referitor la) piatră. 3 Pietros.
4	Mineral. petricd v vz predica petricăh v vz potricâli
pethcol sm [At: DN'1 / PI: -i / E: fr petricole) (Zlg) Moluscă bivalvă care trăieşte pe fundurile pietroase ale apelor. pe trie oh v vz potricâli petrifid v vz petrifica
petrified vtr [At: PROT. - POP.. N. D. / V: (înv)pie~, (css) ~fia i Pzi: petrific (A şi: -fic)/E: îr petrifier, gerpetrifiz.ieren] 1-2 (A face să capete sau) a căpăta aspect de piatră, de mineral. 3-4 (A face să devină sau) a deveni piatră, mineral. 5-6 A (se) acoperi cu o crustă de piatră, de mineral. 7-8 (Spc) (A face să devină sau) a deveni fosilă. 9-10 (Fig) (A face să rămână sau) a rămâne mereu neschimbat. 11-12 (Mtp) A (se) preface în stană de piatră. 13-14 A (se) împietri.
petrificare sf [At: DDRF / Pl: -cari / E: petrifica] 1 (Rar) Dobândire a unui aspect de piatră, de mineral Si: (rar) petrijicaţie (1). 2 Transformare în piatră Si: (rar) petrijicaţie (2). 3 Acoperirc cu o crustă de piatră, de mineral Si: (rar) petrijicaţie (3). 4 (Mtp) Prefacere Î11 stană de piatră. 5 (Spc) Fosili zare. 3 (Rar) Petrificaţie.
petrifiedt, ~ă a [At: AR (1837). 1902/19 / V: pie~ / Pl: -aţi, -e / E: petrifica] 1 Care a căpătat aspect de piatră. 2 Care a fost prefăcut în piatră.
3	(Spc) Fosilizat. 4 (Fig) Care a rămas neschimbat. 5 (Fig) încremenit, împietrit, înlemnit de uimire, de revoltă etc.
petrificaţie sf[ At: I. GOLESCU. C. / V: pie~t (înv) '-iune sf I Pî: -ii / E: îr petrification, ger Petrifikation] 1-3 (Rar) Petrificare (1-3). 4 (Spc) Fosilizare. 5-7 (Ccr) Ceea ce rezultă în urma petrificării (1-3). petrificaţiune sf vz petrificaţie
pethlă sf [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II. 149 / Pl: ? / E: piatră] (Ban) Drum pietros, neasfaltat. petrileu sn vz petrol petrilion sn vz petrol petriloi sn vz petrol petringel sm vz pătrunjel petri n gică sfvz pătrunjică petrinjei sm vz pătrunjel
petrinjelaş sn [At: BORZA, D. 131 / Pl: -i / E: petrinjel + -t/.yj (Bot; reg) 1-2 Pătrunjel-de-câmp (Pimjnnella saxifraga şi mayor). pe tr in jiu sm vz pătrunjel petriol sn vz petrol petrion sn vz petrol petrior sn vz petrol
petrisaj sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr petrissage) Procedeu de masaj cu mâna. constând în apăsarea şi frământarea ţesuturilor.
petrişor sm [At: BĂCESCU. P. 146 / Pl: -i / E: piatra + -rwr] 1-2 (Iht; Olt) Porcuşor (Gabio uranoscopus şi kessleri). 3 (Bot; reg) Fluturaşi (Cosmos bipinnalus).
petntis s [At: (a. 1701) GĂLDI. M. PHAN. 227 / Pl: net / E: ngr JZETpiTî]q] (Grî) Şoim (Falco), petro- ec vz petri-petroacă sfvz potroacă petroc sm vz pitroc .
petrochimic, -a a [At: DM / Pl: -ici, -ice / E: fr pere ochimique] 1 Care aparţine petrochimiei. 2 Privitor la petrochimie. 3 Specific petrochimiei.
4	(D. produse) Care e fabricat din ţiţei sau din derivatele acestuia. petrochimie sf [At: V. ROM. iunie 1960. 48 / Pî: (rar) ~i/ / E: fr
petrochimie] 1 Ramură a industriei chimice care prelucrează ţiţeiul şi fracţiunile Iui. gazele de sondă şi de rafinărie şi gazul metan. în scopul transformării lor în produse chimice semifabricate sau finite, cu valoare mult mai ridicată. 2 Ramură a petrografiei care se ocupă cu studiul chimic complex al rocilor şi cu clasificarea lor chimică.
1026
PEŢI
petrochimist, ~ă smf [At: SCÎNTEIA. 1964, nr 6347 / Pl: -işti, -e / E: petrochimie + -ist] 1 Specialist în domeniul petrochimiei. 2 Persoană care lucrează în domeniul petrochimiei. petroci v vz pritoci
petrodolar sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: fr petrodollar] Dolar american obţinut prin vânzarea petrolului de către ţările exportatoare de petrol.
petroduroscop sn [At: LTR2 / PI: -oape / E: fr petroduroscope, ger Petroduroskope, rs nerpo4ypocKon] Instrument pentru măsurarea durităţii rocilor în zăcământ. în scopul determinării comportării lor la perforare şi la prelucrare.
petrofit,~ă a [At: DN3/Pl: ~i[/\ -e / E: frpetrophyte] (D. plante) Care se dezvoltă în interiorul pietrelor.
petrogenetic, a [At: DN" / Pl: -ici, -ice / E: ger petrogenetisch] Referitor la petrogeneză.
petrogenczâ sf [Ai: DN3 / Pl: -ze / E: iipetrogenese] Disciplină care se ocupă cu stabilirea provenienţei rocilor.
petroglifă sf [At: DER / Pl: -fe l E: fr petroglyphe] 1-2 Rocă (şlefuită grosolan pe cale naturală sau) sculptată rudimentar cu mâna.
petrogrdf, -ă smf [Ai: DL / Pi: ~i, -e / E: fr petrographe] Specialist în petrografie.
petrogrăfic, ~ă a [At: ONCESCU. G. 20 / Pl: -ici, -ice / E: fr petrographique] 1 Care aparţine petrografiei. 2 Privitor la petrografie. 3 Care se referă la petrografie.
petrografie sf [At: BARCIANU / Pl: (rar) ~i/ / E: fr petrographie] Ramură a ştiinţelor geologice care se ocupă cu studiul descriptiv al rocilor, cu clasificarea şi cu istoria lor naturală, cu formarea şi cu transformările pe care acestea le suferă etc. Si: petrologie.
petrol sn [At: ST AM ATI, D. / V: patroloi, pătralion, ~ralion, ~rălău, -riicu, ~rilion, ~riloi, ~riol, ~rion, -nor, ~ei, -eu, ~ion, -oi, ~o n, -ruloi, pitrioi / Pl: (rar) ~uri / E: fr petrole, ger Petroleum, mg petroleum] 1 Rocă sedimentară lichidă uleioasă, de culoare brună-negricioasă. mai rar. gălbuie, cu reflexe albastre-verzui, cu miros specific, care se foloseşte ca materie primă în industria chimică sau drept combustibil Si: ţiţei. 2 (îs) ~ sintetic Combustibil sintetic cu proprietăţi asemănătoare cu ale ţiţeiului, obţinut din cărbune, prin hidrogenare catalitică. 3 (îs) ~ lampant Derivat lichid al petrolului (1). folosit la arderea în lămpi cu fitil pentru iluminat sau încălzit, în unele motoare cu explozie etc. Si: gaz (9). (îrg) naft, (reg) gaiţă.
petrolatum sn [At: LTR2 / Pl: ? / E: fr petrolatum, ger Petrolatum, rs nerpOAaryM] Amestec de hidrocarburi cu consistenţă păstoasă, obţinut din rezidurile de ţiţei ceroase sau din uleiuri corespunzătoare. petrolei sn vz petrol
petroleină sf [Ai: BIANU. D. S. / Pl: -ne l E: fr pefroleine] (Iuz) Vaselină produsă din derivate ale petrolului. petroleu sn vz petrol
petrolier, ~ă [At: IORDAN, L. R. A. 180 / P: -li-er / Pi:	/ E: fr
petrolierJ (D. produse) 1 a Care conţine petrol (1). 2 a Care provine din petrol (1). 3 a Care ţine de petroi (1). 4-5 a (D. ramuri industriale, instalaţii, procese tehnologice etc.) Care (extrage sau) prelucrează petrolul (1) Si: petrolifer (6-7). 6-7 sn, a (Şîs Tren sau vas, tanc -) (Tren. vas. tanc) care serveşte la transportat petrol (1).
petrolifer, ~â [At: ALEXI. W. / Pl: -i, -e ! E: îr petrolifere] 1 a (D. straturi, regiuni etc.) în care există zăcăminte de petrol (1). 2 a (D. regiuni) Bogat în petrol (1). 3 a (D. produse) Care conţine petrol (1). 4 a Care provine din petrol (1). 5 a Care ţine de petrol (1). 6-7 a (D. ramuri industriale, instalaţii, procese tehnologice etc.) Petrolier (4-5). 8 (Imp) Tren - Tren petrolier (7). 9 a Care aparţine unei societăţi petrolifere. 10 sf Societate petroliferă. 11 5/'Acţiune la o societate petroliferă. petrolion sn vz petrol
petrolist, -a smf [At: BARCIANU / Pi: -işti, -e / E: petrol + -ist] 1 Proprietar de terenuri petrolifere (1). 2 Om de afaceri în industria petrolului
(1). 3 Persoană care lucrează în industria petrolieră. 4 (îdt) Persoană care incendiază cu petrol (2).
petroliza vt [At: DN3 / Pzi: -zez / E: net] A aplica metoda petrolizării. petrolizare sf[At: DN'1 / Pl: -zări 1 E: petroliza] Metodă de distrugere a larvelor de ţânţar anofel cu ajutorul petrolului răspândit pe suprafaţa apelor contaminate. petrologie sf [At: DER / Pl: (rar) -gii 1 E: fr petrologie] Petrografie. petrohi sn vz petrol
petronidx sn [At: PREDA. D. 178 / Pl: -uri / E: cf petrol] (Dc) Lampă cu petrol care luminează prin încălzirea până la incandescenţă a unei site. petrolon sn vz petrol
petrosin sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: cf petrol] (Dc) Lichid incolor, uşor inflamabil, cu miros caracteristic, obţinut dintr-un amestec de benzine uşoare, bun dizolvant, folosit mai ales în gospodărie, pentru curăţarea obiectelor de substanţe grase solidificate.
petroşenean, ~ă [At: DEX2 / Pl: -eni, -ene I E: Petroşani + -ean] 1-2 smf a (Persoană) care este originară din municipiul Petroşani. 3-4 smf a (Persoană) care locuieşte în municipiul Petroşani. 5 smp Locuitori ai municipiului Petroşani. 6-7 a Care se referă (la municipiul Petroşani sau) la petroşeneni (5).
petroşeneancă sf [At: DEX2 / Pi: -cuce / E: petroşenean + -că] 1-2 Femeie care este originară din municipiul Petroşani sau locuieşte acolo Si: petroşeneană (1,3). petruloi sn vz petrol petrunchios, -oasă a vz pătrunchios petrungel sm vz pătrunjel petrunjcl sm vz pătrunjel petru njică sfvz pătrunjică
petuiănt, -ă a [At: PROT-POP., N. D. / Pl: -anţi, -e / E: fr petulant] (Frm) 1 Care manifestă sau trădează o ardoare exuberantă, bruscă şi adesea dezordonată. 2 (Pex) Temerar.
petulantă sf [At: CODRU-DRĂGUŞANU. C. 41 / Pl: -te / E: fr petiilance] (Frm) 1 Ardoare exuberantă bruscă şi adesea dezordonată. 2 (Pex) Temeritate.
petun sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: fi petun, por petum] (Bot) Tabac. petwnă sf vz petunie
petunie sf [At: BRANDZA, D. 291 /V: betoană, hetone, beton-, betu-, bitoane,peton~,petwnă i Pl: -ii l E: fr petunia, ger Betonie] Plantă erbacee decorativă din familia solanaceelor. cu tulpina înaltă şi cu fiori mari. diferit colorate, plăcut mirositoare, care au corola în formă de pâlnie Si: (reg) hună-dimineaţa, leicuţâ, parfum, pognie, tolceruţ, vinete (Petunia hyherida).
petunizare sf [At: DN3 / Pl: -zări / E: cf fr petuner] Stropire a tutunului cu extract de petun. petutindenea av vz pretutindeni petutindeni av vz pretutindeni petutindinea av vz pretutindeni
petzit sn [At: DEX2 / PI: ? / E: fr petzite. ger Petz.it] Minereu de aur şi argint de culoare cenuşie spre neagră. peţ sn vz peţe
peţanie sf[At: A V. 2 / Pl: -ii / E: peţi + -anie] (Reg) Logodna. peţâlă sfvz pitula
pete sn [At: POPOVICI-BĂNĂŢEANU. V. M. 45 / V: bete, pete, peţ (Pl: pete), petic / Pl: -uri / E: mg pecek] (Ban; Trs) Drug de lemn pe care. în tăbăcărie. se întind pieile pentru a fi uscate. petcheş a [At: VAIDA / Pl: -i, -e / E: mg peckes] (Mag; Trs) Ţanţoş. peţeală j;/‘[At: P. CONSTANT. R. 99 / Pl: -cli / E: peţi + -ealci] (Rar)
1-2 Peţire (1-2). peteariu sm vz peţer
peţer sm [At: BUDAI-DELEANU. T. V. 32 / V: -ţeariu / Pl: -/ / E: mg pecer] 1 (Trs) îngrijitor de câini. 2 (Reg) Persoană care ştie să aleagă cai buni. 3 (Trs) Negustor de cai.
pefi vt(a) [At: ANON. CAR. / Pzi: -ţese / E: ml petereJ 1-2 (C. i. persoane de sex feminin) A cere în căsătorie (pentru sine sau) pentru
1027
PETIC
altcineva, de obicei adresându-se părinţilor sau rudelor fetei. 3 (Reg; c. i. afaceri, tranzacţii) A intermedia. peţic sn vz peţc
peţiene sfp [At: M. COSTIN. ap. LET. I. 285/2 / P: -// / E: net] (îvr; csnp) Podoabă la işlic. peţiitor, -oare smfvz peţitor
peţioi sn [At: CAIET. 7474 / V: (îvr) petiol S P: ~ţi-ol i Pl: -uri, (rar) -oale, -e I E: fr petiole, lat petiolus] Parte a frunzei care susţine limbul şi care se prinde de tulpină sau de ramuri Si: codita.
' peţiohr, ~ă [At: GRECESCU, FL. 24 / P: -ţi-o- / Pl:	/ E: fr
petiolaire] (Rar) 1 Care aparţine peţiolului. 2 De peţioi.
peţiohty -a a [At: GRECESCU. FL. 5 / P: ~ţi-o- / Pl: ~ati, -e / E: fr petiole] (D. frunze) 1 Care are peţioi. 2 Cu peţioi.
peţire sf[At: DLRU I Pl: -ri / E: peţi] 1-2 Cerere în căsătorie a unei persoane feminine (pentru sine sau) pentru altcineva Si: petit (1-2). (rar) peţeală (1-2). petitorie (1), peţi tură (1-2).
petit sn [At: LB / V: (îrg) -a (Pl: -e) sfi Pl: (rar) -uri I E: peţi] 1-2 Peţire (1-2). 3-4 (îlav) (în legătură cu verbele „a merge“. „a pleca14, „a venik‘. „a se duce“ etc.) In (sau îa) ~ sau (îrg) în ~ă Cu scopul de a cere în căsătorie o persoană de sex feminin (pentru sine sau) pentru altcineva, de obicei adresându-se părinţilor sau rudelor acesteia.
peţitorf~0'ăre [At: DOSOFTEI. V. S. ianuarie 373 / V: (reg) ~ţii~,piţii~, pih / Pl: -ori, -owe l E: peţi + -tor] 1 sm (îvp) Bărbat care cere în căsătorie
o	femeie. 2 sm Pretendent la căsătorie. 3 sm Mire1.4-5 smf a (Persoană) care. în numele unui bărbat, cere în căsătorie o fată. de obicei adresându-se părinţilor sau rudelor acesteia Si: (înv) mijlocitor, peţitoreasă (1). (reg) mănător. 6 sm (îe) Să ne şadă ~ii Formulă glumeaţă cu care un musafir este invitat de o gazdă care are fete. să ia loc sau să mai stea. 7 sm (Pex; înv) Pretendent la domnie, la un titlu boieresc, la o demnitate etc. 8 ^/Femeie mai în vârstă care mijloceşte cunoştinţa a două persoane de sex opus. pentru a le înlesni căsătoria Si: (îvr) peţitoreasă
(2). 9 sm (Reg) Tânăr invitat la o nuntă. 10 smf (Reg) Cumpărător. 11 sma (Buc) Dans popular executat în ritm de horă. 12 sma Melodie după care se execută acest dans.
peţitoreasă sf[At: POLIZU / Pl: -ese / E: peţitor + -easa) (îvr) 1-2 Peţitor (5,8).
peţitone sj [At: POLIZU / Pl: -ii / E: peţitor + -ie] 1 (Fam) Peţire (2).
2-3 îndeletnicire a peţitoarei (5, 8) Si: (rar) peţitură (3-4), (rar. dep) petitorlâc (1-2).
peţitorlâc sn [At: PAS. L. I. 108 / Pî: -uri / E: peţitor + -lăc] (Rar; dep) 1-2 Peţitorie (2-3), peţitură sf[At: BARONZI. L. 116 / PI: -ri l E: peţi + -tură] (Rar) 1-2 Peţire (1-2). 3-4 Peţitorie (2-3).
peţudă sf[At: GOLESCU, î. 81 / Pî: -de l E: ngr Tce'taodSa] (Iht; îvr) Ton (Thunnus thynnus). peucă sfvz paucă1 peun sm vz păun peun&ică sfvz păunoaică
peunariţă sfi At: ALR L 1020/144 / Pl: -ţe / E: peun + -ariţă] (Trs) Păunariţă. peundş sm vz păunaş peună sfvz păună peune sm vz păun peunedsă sfvz păune as ă pe unică sfvz pă unică peuniţă sfvz păunită peunodie sfvz păunoai
peveciodră sf[ At: BIBLIA (1688). 591 /47 / Pl: -re IE: pavăţă + -ioară] (îvr) Pavăză de dimensiuni reduse.
peveţsm [At: DOSOFTEI. V. S. ianuarie 362/24/ Pl: -ii E: siv n’kBhiih] (îrg) Cântăreţ la biserică.
pevefi vti [At: BIBLIA (1688). 31 11 /6 / Pzi: -ţese / E: peveţ] (îvr) A cânta la biserică. în calitate de dascăl Si: (îvr) a peveţui.
peveţie sf [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 196734 / Pî: ~i/ / E: peveţi + -ie] (îvr) Cântare bisericească.
peveţui vi [At: BIBLIA (1688). 1762/l 1 / Pzi: -esc / E: peveţ + -ui] (îvr) A peveţi. pevniţă sfvz pivniţă
pexie1 sf [At: DN3 / P: -xi-e / Pl: ~i i / E: ir pexie] (Med) Fixare în poziţie normală a unui organ căzut.
-pexie2 [At: DN'1 / P: -xi-e / E: fr -pexie] Element secund de compunere savantă cu semnificaţia: 1-2 (De) fixare. peximedii spl vz paximat
peyotl sm [At: DN3 / Pl: -i / E: fr peyotl] 1 (Lsg) Specie de cactus din Mexic, fără spini, care produce mescaline. alcaloid halucinogen. 2 (Şîp) Plantă din specia peyote (2).
pezdntă a [At: FILIMON. ap. CONTRIBUŢII, III. 161 / Pl: -te / E: it (cavalleria) pesante] (ltm; rar; îs) Cavalerie. - Cavalerie grea.
pezăntin s [At: (a. 1800) IORGA. S. D. VIII. 37 / V: pie~, pre~ / A: net / Pl: net / E: net] (înv) Produs alimentar nedefinit mai îndeaproape. pezăvinchi sn vz pezevenchi pezestrdş sm vz pedestraş pezestrime sf vz pedestrime pezevenc sm vz, pezevenchi
pezevenchi, ~che smf [At: (a. 1780) CAT. MAN II. 30 / V: pezăv\n~, (înv) ~enc, ~eng, ~nghi, (reg) pozov~, vezevenghe sfi Pl: -chi, -che / E: tcpezevenk] 1 (îrg) Proxenet. 2 (Pfm) Om şarlatan Si: escroc, pungaş.
3	(Reg; îf pozovenchi) Om îndărătnic. pezevenchildc sn vz pezevenclâc pezevenclic sn vz pezevenclâc
pezevencldc sn [At: (a. 1825). ap. TDRG / V: -chil~, (înv) -cl\c, ~ngldc, ~nglic, ~ntidc / Pl: -uri / E: tc pezevenklik] 1 (înv) Proxenetism. 2 (Pex) Practicare a prostituţiei. 3 (Pfm) Şarîatanie. pezeveng sm vz pezevenchi
pezevenghicesc, ~edsă a [At: IORDAN. L. R. A. 190 / Pl: -eşti / E: pezevenghi + -^sr] (Nob) 1-2 Care se referă la pezevenchi (1-2). 3-4 Care aparţine pezevenchiului (1-2). 5-6 Care este specific pezevenchiului (1-2).
7-8 De pezevenchi (1-2). pezevenghi, ~ghe smf vz pezevenchi pezevengldc sn vz pezevenclâc pezevenglic sn vz pezevenclâc pezeventldc sn vz pezevenclâc pezmecior sm vz pesmecior pezmet sm vz pesmet
peznui vt [At: L. COSTIN. GR. BĂN. II, 149 / Pzi: -c.vr / E: ns cf pizmui] (Reg) A confunda pe cineva cu altcineva.
pezodrom sm [At: (a. 1815) GÂLDI. M. PHAN. 227 / Pl: -i I E: ngr im^o5pojj.oq] (înv) 1 Curier. 2 Slujbaş la ocnele de sare. cu funcţie nedefinită mai îndeaproape.
pezodronne sf [At: (a. 1819) URICARIUL. VII. 74 / Pl: ~i/ / E: pezodrom + -ie] (înv) 1 Călătorie întreprinsă în calitate de curier. 2 Misiune de curier.
pfenig sm [At: SCRIBAN. D. / V: (rar) ~ing / Pl: ~igi / E: ger Pfennig] Unitate monetară divizionară din Germania, reprezentând a suta parte dintr-o marcă3 (2). pfening sm vz; pfenig
pfi i [At: CARAGIALE. O. VI. 181 / V: ~u / E: fo] 1 Exclamaţie care redă fluieratul omului, al unei maşini etc. 2 Exclamaţie care trădează durere fizică. 3-5 Cuvânt care exprimă (dezaprobare) (nemulţumire sau) mirare. pfiu i vz pfi pfldsture sn vz plasture pfîiui i vz pfui
pfu i [At: CARAGIALE. O. VI. 225 / E: fo] 1 (Are) Cuvânt care redă zgomotul produs de cineva când respiră cu greutate. în urma unui efort.
2	Exclamaţie care exprimă un sentiment de neplăcere, de apăsare, o senzaţie dc greutate Si: uf. 3 Exclamaţie care exprimă dezgustul, dispreţul.
1028
PIATRĂ
pfug sn vz pfund
pfui i [At: ŢICHINDEAL. F. 57/4 / V: pftiui / E: ger pfui] (Trs; Buc; pronunţat cu „u“ prelungit) 1 Cuvânt care redă sunetul produs prin acţiunea de a scuipa. 2-4 Cuvânt care exprimă (dispreţ) (dezgust sau) mirare în faţa unui lucru neaşteptat.
pfund sm [At: (a. 1667) IORGA. S.D. IV.60/V: (reg) font, /unt, (înv) pfug sn, pont, pund (îvp) punt / Pl: -nzi şi (rar. sn) -uri / E: ger Pfund] 1 (îvp) Unitate de măsură a greutăţii egală cu circa 0.5 kg sau (reg) cu
0.25 kg Si: (rar) livră. 2 (Reg) Greutate la ceasurile fără arc. 3 Veche unitate monetară germană. 4 (înv) ~ sterlin# Liră sterlină. phea i [At: PAS. L. 1.9 / E: fo] (Fam) Exclamaţie care exprimă dezgust. phi i [At: EMINESCU. N. 98 / V: phiu,pi / E: foj (Fam; pronunţat cu ,,i“ prelungit) Exclamaţie care exprimă: 1 Bucurie. 2 Mulţumire. 3 încântare. 4 Mirare. 5 Surpriză. 6 Dezaprobare.
phi-ha i [At: ALR II. 3256/172 / E: fo] (Reg) Exclamaţie care exprimă: 1 Admiraţie. 2 Mirare. 3 Surpriză. 4 Repulsie. phiu i vz phi
pi1 i [At: DM / E: fo] (Are) Strigăt cu care se cheamă găinile sau raţele la mâncare. pi2 i vz phi
pi3smi [At: DEX - S / S şi: n / E: ngr n. fr pi] Simbol matematic n reprezentând raportul dintre perimetrul unui cerc şi diametrul aceluiaşi cerc. egal cu cca 3.14. piacctă sf vz piaţetă piade că sfvz piedică
piafersn [At: DN3 / Pl:	/ E: frpiaffeur] Cal care tropăie cu picioarele
din faţă.
piamater sfi [At: DER / E: lat piamater] Membrană vasculară care înveleşte suprafaţa creierului şi a măduvei spinării, pătrunzând în şanţurile lor.
pian sn [At: CR (1829). 95'/15 / V: (rar)-o (P: pia~) I Pl: -e. (rar) ~uri / E: ger Piano, fr piano, it piano (forte)] 1 Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanţă din lemn cu o formă mai alungită în spate. în partea stângă, astfel că formează un fel de coadă, şi în care sunt aşezate orizontal un anumit număr de coarde metalice, care vibrează când sunt lovite de nişte ciocănele puse în mişcare pe un suport special din faţa cutiei Si: (înv) clavir, (itr)piaiu{forte, (reg) pompă1 Vz clavecin. 2 (îs) ~ automat Pian acţionat de un mecanism care execută automat anumite melodii înregistrate în prealabil pe nişte suluri de hârtie care se introduc în aparat.
3	(îs) ~ cu manivelă Pian automat care funcţionează prin învârtirea unei manivele. 4 (îs) ~ electric Pian automat care funcţionează cu ajutorul curentului electric. 5 Artă de a interpreta o compoziţie muzicală la pian (1).
pianin sn vz pianină
pianină sf[At: VLAHUŢĂ. D. 87 / V: (rar) ~mn sn / Pl: -ne / E: it pianino, ger Pianino] 1 Pian (1) de proporţii şi de sonorităţi mai reduse, care are cutia de rezonanţă în formă de paralelipiped şi coardele dispuse vertical. 2 ~ automată Pianolă.
pianissimo av [At: CADE / E: it pianissimo] (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale; îocfortissimo) 1 Cu cea mai slabă intensitate Vz piano1. 2 Foarte încet Vz piano1.
pianist, -a smf [Ai: I. GOLESCU, C. / Pl: -işti, -e / E: fr pianiste] 1 Persoană care cântă cu măiestrie şi cu pricepere la pian (1) Si: (înv) clavirist. 2 Persoană care are profesiunea de a cânta la pian Si: (înv) clavir ist.
pianistic, ~ă a [At: TEODOREANU, M. II, 364 / Pl: -ici, -ice I E: fr pianistique, it pianistica] 1 Referitor la pian (1). 2-3 Caracteristic (pianului sau) artei interpretative la pian. 4 Ca la pian. 5 De pian.
pianistica sf[At: DN3 / Pl: (nob) -ici / E: it pianistica] Ansamblu de mişcări ale unui pianist.
piano1 av [At: STAMATI. D. / E: it piano] (îndică modul de executare a unei bucăţi muzicale; îoc forte) 1 Cu intensitate slabă, scăzută. 2 încet. piano2 sn vz pian
pianoforte sni [At: SCRIBAN. D. / E: it pianoforte] Pian (1). pianolă sf[At: NICA, L. VAM. 192 / Pl: -le / E: it pianolă] Pianină acţionată de un mecanism care execută automat anumite melodii înregistrate. în prealabil, pe suluri speciale de hârtie care se introduc în aparat Si: (rar) pianină (2) automată.
pianota vi [At: DN3 / Pzi: -tez i E: fr pianoter] 1 (Fam) A cânta la pian Si: (irn) a zdrăngăni. 2 (Fig) A lovi nervos cu degetele nişte coarde imaginare.
piantă1 sf[At: CV 1949, nr. 8,31 / Pl: -e / E: it piantă] (Reg) Parte de sub călcâi a unui obiect de încălţăminte. piantă2 sf vz plantă2 piaptăn sm vz pieptene piaptănat, -ă a vz pieptănat2 piaptănătwră sfvz pieptănătură piapten sm vz pieptene piaptin sm vz pieptene
piaiist, -ă smf, a [At: DN3 / Pl: -işti, ~e i E: ger Piarist] 1-2 (Persoană) care aparţinea unui ordin catolic, fondat în 1621, care se dedica învăţământului gratuit. piarj sm vz perj1 piarjă sf vz perjă piarnă sf vz pernă piarsec sm vz piersic piarsecă sfvz piersică pidrşî sfvz perjă
piartntă ,y/‘[At: DN-1 / Pl: -te / E: fr pyarthrite] Pi art roză. piartroză sf [At: DN-' / Pl: -ze / E: fr pyarthrose] (Med) Artrită purulentă Si: piartrită. pidstăr sm vz piastru pidstră sf vz piastru
piastru sm [At: ŞINCAI. HR. III. 275/2 / V: (rar) -stăr, ~stră sf l P: pi-as- / E: ger Piaster, fr piastre] Monedă turcească de argint a cărei valoare a variat în decursul timpului şi care a circulat în diferite ţări.
piatră sf[At: COD. VOR. 145/13 / Pl: pietre, (îrg) pietri, pietrari / E: ml petra] 1 (Lsg) Nume generic al oricărei roci solide, dure şi casante răspândite la suprafaţa sau în interiorul pământului. 2 (Lpl) Fragment de forme şi de dimensiuni diferite dintr-o piatră (1). 3 (Pex) Material fabricat pe cale artificială pentru a înlocui roca naturală dură şi care arc diverse utilizări. 4 (îs) ~ de încercare (sau ~ de încercat, de probă, de cercare, de probat) Rocă silicioasă foarte dură. folosită în trecut la verificarea purităţii metalelor preţioase. 5 (Fig; îas) Mijloc de verificare a capacităţii, a valorii, a sentimentelor cuiva sau a ceva. 6 (Fig; îas) Dovadă. 7 (îs) ~ de temelie sau (înv) -a temeliei Piatră care intră în construcţia fundaţiei unei clădiri şi care adesea este pusă cu prilejul unei solemnităţi ce marchează începutul construcţiei. 8 (Fig; îas) Element sau principiu de bază. esenţial. 9 (îs) ~ unghiulară (sau. înv. de ugolnită) ori (înv) ~ în margine de unghi Piatră aşezată în colţul fundaţiei unei clădiri. 10 (Fig; îas) Element de bază. fundamental. 11 (Reg; îs) ~ sclipitoare Cuarţ. 12 (îla) De ~ Neclintit. 13 (îal) Greu. 14 (îe) A avea (sau a i se pune, a-i sta cuva ca) o ~ pe inimă A avea un mare necaz. 15 (îae) A fi foarte îngrijorat. 16-17 (îe) A (sau a-i, a i se) lua sau a (i se) ridica (cuiva) o ~ (de moară) de pe inimă (sau cuget ori suflet etc.) (A face să se simtă sau) a se simţi eliberat de o grijă sau de o teamă. 18-19 (îae) (A face să găsească sau) a se găsi o soluţie care pune capăt unei situaţii dificile. 20 (îe) A-şi pune carul în pietre A lua o hotărâre nestrămutată. 21 (îae) A se încăpăţâna. 22 (îe) A aduce (sau a scoate etc. ceva) (şi) din ~ seacă A realiza, a obţine ceva cu orice preţ. depunând toate eforturile, trecând peste toate greutăţile. 23 (îe) A călca (sau a umbla) din ~-n~ A face orice pentru a obţine ceva. 24 (îe) A călca în ~ seacă A se osteni zadarnic. 25 (îae) A avea ghinion. 26 (îe) A număra pietrele A umbla fără treabă, fără rost. 27 (îe) A pune cea dintâi ~ A începe o acţiune, o lucrare etc.
28	(îe) A nu (mai) rămâne (sau fi, sta) ori a nu se (mai) ţine etc. (nici) ~pe ~ (din ceva) sau (reg) a se alege ~a şi uscata (de ceva sau de cineva)
î 029
PIAŢ
A se distruge complet, a nu mai rămâne nimic din ceva sau din cineva. 29 (îe) A nu mai lăsa nici ~peste ~ A nimici. 30 (îe) A arunca (cu) ~a (sau ~e) (în cineva) A defăima pe cineva. 31 (Cdp fr; îe) A arunca (cu) ~a (sau pietre) în grădina cuiva (sau vecinului) A ataca pe cineva indirect, prin aluzii. 32 (îe) A arunca prima ~ sau a arunca primul ~ra A provoca un conflict. 33 (îae) A fi sigur că numai ceilalţi oameni au păcate. 34 (îe) (Frig sau ger de) crapă pietrele Ger foarte mare. 35 (îe) (A fi) tare (sau sănătos) ca ~ra A fi foarte sănătos şi rezistent. 36 (îe) A sparge ~a în palmă A fi foarte puternic. 37 (Rar; cdp fr; îe) — de scandal Motiv de conflict. 38 (îe) (A fi) ~ (de moară) în casă sau ~ra din casă A fi fată bătrână, nemăritată, considerată ca o povară la casa părinţilor. 39 (îe) A sta - pe capul cuiva A constitui o povară pentru cineva. în casa cuiva. 40 (îe) A ridica (sau a duce) ~e de moară A face lucruri foarte grele, care depăşesc puterile unui om. 41 (Reg; îe) A face (pe cineva) să mănânce '-e A supăra foarte tare pe cineva. 42 (îc) ~-linte Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori de culoare albă sau albă-gălbuie. care creşte prin pădurile din regiunea alpină (Astragalus australis). 43 (îc) ~-căpriţă Plantă nedefinită mai îndeaproape, care dacă este arsă. se face ca o piatră. 44 (îcs) De-a pietrele (sau pietre) Joc de copii cu mai multe pietre care se arunca în sus şi trebuie să fie prinse cu dosul palmei Si: de-a pietriceaua (11), de-a pietricica (11). de-a pietrutele
(11), la pietrucele (11). 45 (Reg; îcs) Zbârnâialcî cu -a Joc de copii în care se aruncă o piatră care trebuie să zbârnâie prin aer. 46 (îs) Epoca
-ei (sau de ~) Cea dintâi şi cea mai lungă perioadă din istoria omenirii, care a durat sute de mii de ani. începând odată cu desprinderea omului din lumea animală. 47 (îs) ~ filozofală Substanţă imaginară, despre care alchimiştii credeau ca poate transforma orice metal în aur şi argint. 48 (îs) ~ preţioasă, (sau scumpă, curată. semipreţioasă) Mineral cristalizat cu aspect frumos, cu culori variate, cu duritate mare. de valoare, care se găseşte în natură şi se foloseşte, de obicei, la confecţionarea bijuteriilor. 49 Piesă folosită la unele jocuri de societate, confecţionată din piatră (1). sau (pex) din os. din lemn etc. 50 (îvp) Meteorit. 51 (Reg; îs) - de foc (sau de trăsnet) Trăsnet. 52 (îrg) Greutate de cântar sau de balanţă. 53 (în legătură cu verbele „a bate“. „a cădea“) Precipitaţie formată din particule de gheaţă, care cade atunci când în interiorul norilor de furtură există curenţi ascendenţi puternici Si: grindină. 54 Fiecare dintre particulele de gheaţă care formează această precipitaţie Si: grindină. 55 (Olt) Legătură de cânepă alcătuită din mai multe fuioare. 56 Crustă de săruri minerale depuse în decursul timpului pe pereţii unui vas în care de obicei se fierbe apă sau pe pereţii vaselor unde se păstrează anumite lichide, în special vin sau must. 57 Substanţă calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă care se formează uneori pe suprafaţa dinţilor neîngrijiţi Si: detritus, tărtru. 58 (Cu determinări care arată organul în care se formează) Caicul. 59 (Pex) Litiază. 60 (Pop; îc) ~-acră Sulfat dublu de aluminiu şi de potasiu Si: alaun (2). 61 (îc) ~-(de-)pucioasă Sulf sub formă de bucăţi. 62 (Pop; îc) ~-de-var Carbonat de calciu. 63 (îrg) ~a-şoricelului .Arsenic. 64 (Pop) ~-vânătă (sau. reg; ~-mierie) Sulfat de cupru hidratat.
65	(Pop; îc) ~a-iadului sau (înv) ~-infernală Azotat de argint, topit şi turnat în forme. 66 (Reg) ~-de-ţipirig Clorură de amoniu.
piaţ sn vz piaţă
piaţă 5/'[At: ANON. CAR. / V: (îrg) piaţ (Pl: ~ţuri, picturi) sn. (înv) pliaţ sn ! G-D: pieţei, pietii, (înv) -tei / Pl: pieţe, (rar) pieţi, (înv) piaţe / E: it piazza, ngr mâraa, mg piac, ger Platz] 1 Spaţiu deschis şi întins dintr-o localitate, unde se întâlnesc sau se întretaie mai multe străzi, adesea amenajat cu spaţii verzi, monumente, etc. 2 (Is) ~ de apreciere (sau de experienţă) Porţiune de pădure căreia i se calculează volumul mediu de lemn. servind apoi ca unitate de apreciere pentru restul lotului Si: (rar) piesă de experienţă. 3 Loc special amenajat. în interiorul sau la marginea unei localităţi, unde se face comerţ cu diverse produse, mai ales agroalimentare Vz hală, maidan, obor1, târg. 4 (îs) Trăsură (sau maşină) de - Trăsură sau maşină care transportă, contra cost. persoane, bagaje etc. Vz birjă, taxi. 5 (îe) A face A cumpăra alimentele necesare pentru hrana zilnică. 6 (Fam; îe) Se ceartă ca la ~ Se ceartă folosind cuvinte
vulgare, grosolane. 7 (Fam) Preţ curent al mărfurilor. 8 (Ecp) Sfera a circulaţiei mărfurilor. 9 Cerere şi ofertă de mărfuri. 10 (îs) ~ neorganiz.ata (sau liberă) Totalitate a relaţiilor de schimb desfăşurate de către agricultori, pe baza unor preţuri care oscilează. între anumite limite. în funcţie de cerere şi ofertă.
piaţetă sf [At: LĂZĂRESCU. S. 19/20 / V: (îvr) -ace-1 Pl: -te / E: it piazzetta] Piaţă (1) mică.
piaucă sf [At: CIAUŞANU. V. 187 / A: net / PI: ? / E: net] (Olt) Fiinţă urâtă. piauni v vz piui1
piază sf LAt: M. COSTIN. ap. LET. I, 29/25 / V: (îrg) piez sm, (reg) chijă / Pl: piez.e / E: net] 1 (îrg; îf piez) Panta1. 2 (îlav) în ~ (sau. rar, în piezi) Oblic. 3 (îal) Cruciş. 4 (îe) A merge (sau a se duce) în ~ A colinda de Crăciun. 5 (îe) A se uita în ~ A fi şaşiu. 6 (ie) A vorbi (a grăi) în (sau peste) ~ A vorbi cu două înţelesuri. 7 (îal) A lua în bătaie de joc. în derâdere. 8 (Mun) Fiecare dintre elementele care alcătuiesc linia şerpui ta a cusăturii de pe o cămaşă ţărănească, de pe o ie etc. Vz râu. 9-10 (în superstriţii; îs) ~ rea (sau ~ buna) Semn care prevesteşte (răul sau) binele Si: augur, prevestire. 11-12 (Ccr) Fiinţă, obiect care se crede ca aduce cuiva (nenorocire sau) noroc. 13 (Mol; lpl) Dispoziţie. 14 (Reg) Fel. pi azi ş, ~ă a vz pieziş • pia sfvz piuă
pic1 [At: PSALT. 140 / V: (înv) picură sf (reg) picure sm / Pl: -uri, (reg) -ure / E: fo. cf alb pike] 1 i (Are) Onomatopee care imită sunetul produs de căderea în picături a unui lichid pe un obiect dur. 2 i (Reg; îe) A-i cădea cuiva ~ A-i fi drag, a se îndrăgosti brusc de cineva. 3 i (Rar) Onomatopee care imită zgomotul produs de ciocul păsărilor când ciugulesc. 4 sn (Udp ,,de“) Picătură (1). 5 sti (îe) A fi sau a se face ~ de apă (sau de năduşeală) A fi foarte asudat. 6 sn (Pex; Trs; Mun) Ploaie rece. 7 sn (Pex; reg) Vreme ploioasă şi friguroasă. 8 sn (Precedat de nc „un“: udp ,,de“) Cantitate foarte mică din ceva. 9 sn Măsură foarte mică.
10	sn Durată foarte mică. 11 sn (îlav) Fără (un sau nici un) ~de... Care este cu totul lipsit de ceva. 12 sn (îlav) Un ~ Puţin. 13 sn (îcn; îlav) Nici un ~sau (nici) ~de... Deloc. 14 sn Cârlig de smuls paie. 15 sn ~cu (sau de, reg. după) ~ Puţin câte puţin. 16 sn (îal) încetul cu încetul. 17 sn (Reg; lpl) Medicament administrat sub formă de picături.
pic2 sn [At: ALR SN I. h 27/325 / Pl: -uri / E: ger Pick (hammer. hacke)]
1	(Reg) Târnăcop. 2 Ciocan de abataj Si: pichamăr. 3 (Rar) Picon.
pic3 sn [At: LTR2 / PI: -uri / E: fr pic] (Nav) 1 Bară de lemn sau metalica, articulată la un capăt de un arbore al unei nave cu pânze şi de care se prinde marginea superioară a unei pânze trapezoidale. 2 (Cu determinări care indică locul) Fiecare dintre compartimentele etanşe situate la extremităţile dinspre prova sau pupa unei nave cu propulsie mecanică cu elice.
pic4 s [At: DLR / Pl: net / E: cf picătură] Produs obţinut dinîr-im amestec de talc. acid oxalic şi alte substanţe, cu ajutorul căruia se scot petele de cerneală de pe hârtie, ţesături etc. pic5 sn vz pichi
pica1 [At: PSALT. HUR. 5579 / Pzi: pic IE: pic1] 1 vi (îvp; d. lichide sau d. picături) A picura (1). 2 vi (Reg; îe) A-i ~ (cuiva) sânge din obraz A fi rumen la faţă. 3 vi (îe) A nu-i fi ~at mucul (sau mucii) de la nas (sau caşul de la gură) A fi foarte tânăr şi lipsit de experienţă. 4 vi (Ie) A-i ~ (cuiva) mucul (sau mucii) după cineva A-i plăcea cuiva mult cineva, a fi îndrăgostit de cineva. 5 vi (îe) A-i ~ (cuiva) mucul sau mucii undeva ori la cineva A se duce într-un loc mai des decât s-ar cuveni sau a zăbovi prea mult undeva ori ia cineva. 6 vi (Pop; d. materii vâscoase) A se scurge Si: a se prelinge. 1 vi (îe) A-i ~ (cuiva) mierea-n păsat A i se ameliora situaţia în mod neaşteptat şi nemeritat. 8 vi (Reg: d. rouă. bruma etc.) A se lăsa Si: a se aşeza, a se aşterne, a cădea. 9 viim A ploua uşor. cu stropi rari Si: (pop) a picura, (reg) a picurez.a. 10 vt (Reg; subiectul e ploaia) A uda. 11 vt (înv; subiectul e un corp îmbibat cu un lichid, un recipient care conţine un lichid, o materie în curs de topire) A picura. 12 vi (îvp; d. obiecte şi fiinţe) A cădea de Ia o oarecare înălţime. 13 vi (îc)
1030
PICĂTOARE
A-i (cuiva) steaua A-i merge cuiva rău Si: a decădea. 14 vi (îae) A muri1. 15 vi (îe) A ~ (sau a fi ~at) (ca) din cer (ori din lună, din nori, din stele etc.) (Fam) A veni pe neaşteptate. 16 vi (Reg; fam; îae) A fi singur pe lume, a nu avea rude. 17 vi (Fam; îae) A fi dezorientat. 18 vi (îae) A nu şti ce să facă. 19 vi (îe) A ~ cerul pe cineva (Reg; fam) A se supăra foarte rău. 20 vi (Fam; îae) A rămâne uimit. 21 vi (Fam; îae) A se simţi ruşinat. 22 vi (îvp; d. elemente componente ale unui tot, d. părţile unui obiect etc.) A se desprinde din ansamblu, căzând. 23 vi (Reg; îe) ~că de coaptă Lucru din cale afară de exagerat, minciună prea evidentă.
24	vi (Trs; d. braţe, picioare etc.) A se scrânti. 25 vi (Reg; d. haine) A fi numai zdrenţe. 26 vi (Reg; d. haine) A nu se mai ţine pe coip Vz curge.
27	vi (Pfm; cu determinări locale) A cădea la pământ, a-şi pierde poziţia verticală, a se prăbuşi, a se răsturna întins la pământ. 28 vi (îe) A ~ în (sau. înv. la) genunchi (înaintea cuiva) A-i cădea cuiva în genunchi pentru a se ruga. 29 vi (îe) A ~ de somn (sau de oboseală, de mers, de beat etc.) A fi foarte obosit sau beat etc. 30 vi (îe) Frumos (sau frumuşel) de ~ă Foarte frumos. 31 vi (D. construcţii) A se nărui. 32 vi (Reg; d. plante) A se apleca spre pământ. 33 vi A se culca. 34 vi (Fig; îvp) A muri1. 35 vi (Fam) A nu reuşi la un examen, la un concurs etc. 36 vt (îvp; c. i. picături dintr-un lichid, sau, pex, obiccte stropite) A picura. 37 vi (îcn; îe) (Nici) să-l (sau să mă, să ne etc.) pici cu ceară (sau cu lumânarea) Cu nici un chip, pentru nimic în lume. 38-39 vit A (se) păta cu ceva. 40 vt (înv) A forma o porţiune de altă culoare pe un fond omogen colorat Vz păta.
41	vtu (Fam; ccd) A intra în posesia unui lucru. 42 vtu (Fam; ccd) A dobândi ceva în mod întâmplător. 43 vtu A câştiga ceva în mod ilicit. 44 vtu (înv; fam; îe) A-i ~ (cuiva) ceva în (sau sub) mână (ori mâini) sau a ~ ceva în mână (sau mâinile) cuiva A ajunge în posesia sau la îndemâna cuiva. 45 vtu (Reg; fam) A-i ~ (cuiva) cineva în (sau pe, reg; la) mână (sau mâini, reg; palmă, palme) sau a pica cineva în (sau pe, reg; la) mâna (sau. reg; mâinile, palma, palmele) cuiva A ajunge la discreţia sau în puterea cuiva. 46 vtu (îae) A prinde. 47 vi (Pfm) A veni pe neaşteptate, din întâmplare într-un loc. 48 vi A se ivi. 49 vi (Reg; îlv) A ~ la învoială A se învoi. 50 vi (Reg; îlv) A-i ~ (cineva) drag A se îngrăgosti de cineva. 51 vi (Reg; îe) A-i - (cuiva) carte (sau hârtie) A primi o scrisoare, o adresă etc. 52 vi (îe) A-i ~ (cuiva) năpaste A avea un necaz neaşteptat. 53 vi (îe) A-i ~ (cuiva) greu (sau rău) (la stomac) ceva A avea o indigestie. 54 vi (îae) A avea dificultăţi. 55 vi (îae) A nu-i conveni ceva. 56 vi (Reg; fam; îe) A-i ~ (cuiva) bine (ceva) A-i fi de folos. 57 vi (îae) A-i plăcea. 58 vi (îae) A-i prii. 59 vi (Reg; îe) A-i ~ (cuiva, ceva) prin minte A-i veni o idee. 60 vi (Pop; d. zile. evenimente, ocazii festive, sărbători etc.) A se nimeri la o anumită dată. într-o anumită perioadă. 61 vi A se apropia un termen. 62 vi (îvp; udp „în“, reg. ,,la“) A ajunge într-o anumită situaţie, stare, împrejurare. 63 vi (îvp; îae) A fi cuprins de... 64 vi (îe) A ~ pe cugete A cădea pe gânduri. 65 vi (Pop; c. i. fiinţe) A lovi la ţintă.
pica2 vi [At: DL / Pzi: 3 -chează / E: fr piquer] (Rar; d. avioane) A coborî în picaj.
pica3 sfs [At: DN3 / E: fr pica, lat pica „coţofană14] (Med) Pervertire a poftei de mâncare.
picador sm [At: NEGULICI /Pl: -/ / E: frpicador] Participant la luptele cu tauri, care stă în arenă călare, înarmat cu o lance şi care are sarcina să readucă taurul în faţa toreadorului şi a matadorului şi să intervină când viaţa acestora este în pericol.
picaj sn [At: SADOVEANU. O. XVII, 263 / Pl:	/ E: fr piquage] 1
Coborâre a unui avion pe o traiectorie rectilinie foarte înclinată sau chiar verticală. 2 (îlav) în ~ Drept în jos. 3-4 (îal) (Aproape) vertical.
picamer sn vz pichamăr
picant,	a [At: I. GOLESCU. C. / Pl: -nţi. ~e / E: fr piquant] 1 (D.
mâncăruri, băuturi sau d. gustul lor) Care este condimentat.de obicei iute, pişcător. 2 (D. glume, anecdote etc.) Care este uşor indecent, piperat. 3 Plăcut, nostim, din cauza ironiei fine, a spiritului sarcastic, muşcător etc.
4	Care stimulează în mod agreabil atenţia cuiva. 5 (Spc; d. femei) Atrăgător. 6 (Spc; d. femei) Simpatic. 7 (Spc; d. femei) Graţios.
picanterie sf[At: BUL. COM. IST. I. 88 / Pi: ~i/ / E: ger Pikanterie. Cf. picant] 1 Calitate de a fi picant (1). 2 (Ccr; lpl) Mâncare picantă (1).
3	(Ccr; lpl) Glumă, anecdotă uşor indecentă.
picare sf[At: POLIZU / Pl: -cari / E: pica] 1 Picurare a unui lichid Si: picat1 (1). 2 Scurgere a unei materii vâscoase Si: picat1 (2). 3 Aşezare a brumei Si: picat1 (3). 4 Ploaie slabă Si: picat1 (4). 5 Udare de către ploaie Si: picat1 (5). 6 Picurare dintr-un corp îmbibat cu licid sau care este în curs de topire Si: picat1 (6). 7 Cădere de la o oarecare înălţime Si: picat1
(7).	8 Desfacere şi cădere a părţilor componente ale unui tot Si: picat1
(8).	9 Răsturnare pe pământ Si: picat1 (9). 10 Năruire a unei construcţii Si: picat1 (10). 11 (îvp) Moarte. 12 Nereuşită la un examen Si: picat1
(12). 13 Pătare cu picături dintr-un lichid Si: picat1 (13). 14 Formare a unei porţiuni de altă culoare pe un fond omogen colorat Si: picat1 (14). 15-16 Intrare în posesia unui lucru (din întâmplare sau) în mod ilicit. 17 A prinde pe cineva pe neaşteptate Si: picat1 (17). 18 Sosire pe neaşteptate a cuiva undeva Si: picat1 (18). 19 Coincidenţă a unui eveniment cu o anumită zi. dată. perioadă Si: picat1 (19). 20 Ajungere a cuiva într-o situaţie neprevăzută Si: picat1 (20). 21 Cădere pe gânduri Si: picat1 (21). 22 (Pex) Lovire a cuiva cu un obiect solid Si: picat1 (22).
picaresc, ~escă a [At: VIANU. L. U. 211 / Pl: ~eşti / E: fr picaresque]
I	(D. literatură, d. genuri, specii sau opere literare) Caracterizat prin critica ascuţită a moravurilor şi relaţiilor sociale, cu ajutorul unor personaje recrutate din medii interpole dar dotate cu un viu spirit de observaţie, cu vervă satirică şi umor şi care folosesc un limbaj pitoresc, plin de elemente familiare, argotice etc. 2 (D. personaje literare sau d. oameni) Care are însuşirile definite mai sus.
picarisi vr [At: (a. 1814) GÂLDI. M. PHAN. 227 / V: -chiri- / Pzi: -sesc / E: ngr mKăpca] (înv) 1 A se simţi insultat, jignit. 2 A se supăra în urma unei jigniri.
picarism sn [At: DN3 / Pl: (rar) -e / E: fv picarisme] Tendinţă în literatura spaniolă de a înfăţişa personaje ca: aventurieri, cerşetori, intriganţi, declasaţi etc.
picară smin [At: DN1 / E: sp picaro] Tip de aventurier, intrigant, şmecher şi necinstit din literatura spaniolă din sec. XVI şi XVII.
picat1 sn [At: I. IONESCU. C. 87/18 / Pl: (rar) -uri / E: pica1] 1-22 Picare (1-22).
picat2, -ă a [At: CANTEMIR. IST. 120 / Pl: -aţi, ~e / E: pica1] 1 (D. licide) Care cade sub formă de picături. 2 (D. solide) Care cade de ia oarecare înălţime. 3 (Reg; îe) ~din cer (sau soare) Foarte frumos. 4 (îvp; d. obiecte sau fiinţe) Pe care a căzut un licid. formând mici pete. 5 (Reg; d. animale şi plante) Care are mici porţiuni diferit colorate. 6 (D. ouă) încondeiat. 7 (Reg; d. animale) Fără vlagă. 8 Slab. 9 Bătrân. 10 Prăpădii.
II	(îrg) Mort. 12 (Fig) Sosit undeva pe neaşteptate. 13-14 (Fig; d. un bun. un avantaj) Obţinut (pe neaşteptate sau) pe căi ilicite. 15 (D. o fiinţă) Prins într-o cursă.
pică1 sf [At: STAMATI. D. / Pi: ? / E: ger Pike] 1 (Pop; în legătură cu verbele „a avea“. ,.a purta“. „a prinde“) Ură ascunsă, nemărturisită Si: ciudă, necaz, ranchiună. 2 Duşmănie împotriva cuiva Si: ciudă, necaz, ranchiună. 3 (Reg; îlpp) In ~a (cuiva) Pentru a necăji pe cineva. 4 (îal) Pentru a-i crea neplăceri. 5 (îal) Pentru a supăra pe cineva. 6 (îal) Pentru a se răzbuna pe cineva.
pica2 sf [At: BARIŢIU. P. A. II. 454 / Pl: pice / E: ger Pike] 1 (înv) Lance. 2 (Buc) Unealtă cu care se cojesc copacii tăiaţi.
pică3 sf[At: STAMATI. D. / Pl: pici / E: ger Pik, fr pique] 1 Semn de pe cărţile de joc. colorat în negru. în formă de frunză având o codiţă sau de vârf de lance stilizat. 2 (Pex) Carte de joc care are acest semn. pică4 sfvz pichere pică5 sfvz pichet2 picăr sn vz pichet2
picătoare sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îrg) -tor sn / Pl: ~ori /E: pica1 + -toare] 1 (îrg) Vas de tuci, de lut etc. care se pune sub grătar sau sub frigare ca să se scurgă în el grăsimea. 2 (Pgn) Vas de gătit.
1031
PICĂTOR
3	(Fam) Pipetă. 4 (Reg) Praştie. 5 Vas în care se adună apa de ploaie din burlane. picăîor sn vz picâtoare
picătură sf[At: PSALT. HUR. 61715 / Pl: -uri, (îrg) -ure / E: pica1 + -tură] 1 (Udp ,,de“) Părticică sferică desprinsă dintr-o masă de lichid, formată prin condensarea unui gaz etc. Si: pic1 (4), strop, (îvr) picurătură. 2 (Pex) Cantitate mică dintr-un lichid. 3 (îlav) Printre ~ri Din când în când. 4 (Pex; îal) în timpul liber. 5 (Pex; îal) Pe apucate. 6 (îlav) ~cu - Puţin câte puţin. 7 (îal) încetul cu încetul. 8 (îal) Pe îndelete.
9	(îal) Până la epuizare. 10 (îlav) Cu ~a în cantitate mică. 11 (îal) Până îa o ~ Tot. 12 (Reg; îlav) A sta în ~ (D. caşul pus la scurs) A picura. 13 (îe) A semăna (cu cineva) ca două ~i de apă A se asemăna perfect cu cineva Si: a fi leit. 14 (îe) A se strecura (sau a scăpa) ca printre ~i A ieşi cu mare greutate dintr-o situaţie neplăcută. 15 (îal) A scăpa greu dintr-o primejdie. 16 (îe) Până Sa ultima - de sânge Până îa moarte Si: până îa ultima suflare. 17 (îe; înv) A lua (cuiva) ~a A uzurpa bunurile cuiva.
18	(Bot; reg; îc) ~-de-sânge Ruscuţă (Adonis flammea). 19-20 (Reg; lsg) Băutură alcoolică (în cantitate mică). 21 (Reg) Loc unde pică apa de pe streaşină. 22 Cantitate neînsemnată de ceva. 23 Fărâmă. 24 (Lpl) Substanţă medicamentoasă lichidă care se administrează sub formă de picaturi Si: (reg) picuri. 25 (Teh) Particulă de metal topit care se desprinde de pe electrod în cursul sudurii şi care se depune pe suprafaţa pieselor care se sudează. 26 (îs) -/ reci Stropi metalici solidificaţi căzuţi în forme în timpul turnării şi care rămân în corpul piesei turnate. 27 (Reg) Pată. 28 (Reg) Model decorativ pe mobileie ţărăneşti. 29 (înv) Semn de punctuaţie echivalent cu punctul. 30 (înv; îs) Jumătate de - Virgulă. 31 (Trs; dep) Cal slab. bătrân, rău îngrijit. 32 (Mun) Lovitură. 33 (Mar; Trs) Pădure doborâtă de vânt Si: (reg) plavie, palancă1.
picături [ At: LB / V: -cutări / Pzi: -resc; 3 şi picăture f E: picătură]
1	vi (Trs; d. lichide) A picura (1). 2 vt (Trs; subiectul sunt picături dintr-un lichid, dintr-o materie topită) A păta.
picăturică sf [At: PISCUPESCU. O. 244/21 / Pl: -rele f E: picătură + -ică] 1-16 (Pop; şhp) Picătură (1-2,19-23,27) (mică) Si: (reg) picaturiţă (1-14). picat uruţă (1-14), picatei (1-16), picaţi că (1-16).
picăturită sf [At: LM / Pl: -ţe / E: picătură + -iţă] 1-16 (Trs; şhp) Picăturică (1-16).
picăturuţă sf [At: LB / Pl: -ţe / E: picătură + -uţă] 1-16 (Reg; şhp) Picăturică (1-16). picăţauă sfvz picăţel
picătel -ea [At: DELAVRANCEA. O. IL 276 / V: (reg) -ţauă sf f Pl: -tei, -el E: picat2 + -el] 1-16 (Reg; şhp) Picăturică (1-16). 17-18 smf (Rar; şhp) Copil (mic). 19 avh/'(Lpî) Desen format din puncte mici dispuse regulat pe un fond de altă culoare Si: picătică (17). 20 smf (Lsg) Fiecare dintre aceste puncte Si: bobiţă, bulină, (pop), picătică (18). puchiţel. 21 smf (Reg\ îla) în ~ Care este cu picăţele (20). 22 (Reg; îla) Cu ~e (D. ouă) încondeiat. 23 smf (Fam; gmţ; d. oameni) (Nostim şi) cu ~e Plin de haz Si: atrăgător, picant. 24 a (Pop; d. obiecte de îmbrăcăminte; covoare etc.) Care are un desen cu picăţele. 25 smf (Cui, reg; lpl) Uscăţele.
26	,v/’(Reg; îf picăţauă) Grădină îa marginea satului, care reprezintă o întregire la intravilan.
picătică [At: GOROVEI. C. 296 /V: chic- / Pl: ~ic7 / E: picăţea css] 1-16 (Reg; şhp) Picăturică (1-16). 17-18 Picăţea (19-20).
piceaică sf [At: L. COSTIN. GR. BĂN. 157 / Pl: ? / E: net] (Reg) Butonieră. picer sn vz picior picet sn vz pecete pice ta v vz pecetlui piceucă sfvz picioică
pichamăr sn [At: SCÎNTEIA, 1952. nr. 2386 / V: -mer, -corner f S şi: pickamer, pikaer! Pl: -e l E: ger Pickhamer] 1 Ciocan de abataj Si:
pic2.
pichamer sn vz pichamăr
piche sf vz pichere
picher1 sm [At: ALEXI. W. / Pl: -i f E: fr piqueur] 1 (înv) Servitor călare care conduce câinii la o vânătoare sau care însoţeşte pe cineva Ia
0	vânătoare. într-o căiătorie. 2 Tehnician care răspunde de buna întreţinere a unei porţiuni de şosea sau de cale ferată. 3 (Iuz) Tehnician care asista pe conductor sau pe inginer la unele lucrări publice Vz cantonier.
pi chei2 sn [At: IONESCU-MUSCEL. ŢES. 229 / V: -car fP\:-efE: ger Picker] Piesă, confecţionată din piele, care este aşezată la capetele suveicii războaielor mecanice de ţesut şi serveşte îa amortizarea mişcării suveicii. picher ce sfvz picioică
pichere sf[At: CIHAC. II. 254 / V: -că, piche, -chie, -chiră, -chire, -chiure,-cire f Pl: -ri, -re l E: drr pichiri1] (Orn; reg) Bibilică (Numida meleagris). picherea sfvz pichere
picheroi smi [At: GÎRLEANU. L. 70 / V: -chir- / E: pichere + -oi] (Orn; Mol) Bărbătuş al bibilicii Si: (reg) bibiloi.
pichet1 [At: AR (1829). 592/5 / Pi: (rar) -e / (înv) -uri, -e / E: fr piquet, ger Pichet, rs imacer] 1 sn Subunitate militară însărcinată cu siguranţa trupelor în timpul marşului. 2 (înv: şîs - de grăniceri) Subunitate militară cu misiunea de asigurare a pazei unui sector de frontieră. 3 (îas) Clădire în care se află o astfel de unitate. 4 Detaşament militar însărcinat cu apărarea unor obiecte importante. 5 (îs) ~ de incendiu Subunitate militară sau grup de oameni instruit şi înzestrat cu mijloace tehnice pentru stingerea incendiilor. 6 (îs) ~ de grevă Detaşament de muncitori grevişti care stau de pază îa poarta întreprinderii pentru a aduce la cunoştinţa muncitorilor din afară ştirea despre declararea grevei şi pentru a împiedica pătrunderea în întreprindere a spărgătorilor de grevă. 7 sm Ţăruş de lemn sau de metal care se înfige în pământ pentru a marca 1111 punct al unei alinieri, aî unui traseu etc.
pichet2 sn [At: (a. 1816) IORGA. S. D. XII. 174 / V: (rar) pică sf f PI: (rar) -uri / E: frpique] 1 Ţesătură deasă de bumbac sau, mai rai', de mătase, de nailon, executată cu două urzeli diferite, una de bază şi alta care formează pe faţa ţesăturii desene în relief. 2 (Reg; csnp; pbl) Fir de bumbăcel.
pichet3 sn [At: STAMATI, D. / Pl: ? / E: îr piquet] Joc de cărţi care se joacă în două persoane, cu treizeci şi două de cărţi.
pichet4 sn [At: DN3 / Pl: -e / E: îr piquette] 1 Rachiu de drojdie îndoit cu apă. 2 Vin de calitate proastă, contrafăcut. picheta vt [At: SADOVEANU, O. VI. 479 / Pzi: -tez. / E: fr piqueter]
1	(C. i. punctele unei alinieri, ale unei măsurători, ale unui drum etc.) A marca prin picheţi1 înfipţi în pământ. 2 (C. i. picheţi1) A bate în pământ pentru a marca ceva.
picheta]sn [At: DM / Pl:	/	E:	îr	piquetage] Ansamblu ai picherilor1
care marchează un traseu, o aliniere, un drum etc. pichetare sf [At: LTR2 / Pl: -lari f E: picheta] 1 Marcare prin picheţi1.
2	înfigere în pământ pentru a marca.
pichetaş sm [At: (a. 1842) DOC. EC. 776 / Pl: -i / E: pichet1 + -</.y] Grănicer îa pichet1. picheucă sfvz picioică
picheucuţă sf[At: ŞEZ. VII. 182 / Pl: -ţe f E: picheucă + -uţă] 1-4 (Reg; şhp) Picioică (1-2) (mică).
pichi s [At: BARCIANU / V: bichi, bichie, pic I Pi: net / E: ns cf mg bige] 1 (Reg; îcs) De-a -cui Joc de copii care se joacă cu un beţişor care este lovit cu o lopăţică. 2 (Pex; îacs) Ţurca. pichici smi [At: DR. IV. 1328 / E: ns cf pichere] (Olt) Pui de curcă. pichie sfvz pichere pichinduţă sm vz prichinduţă pichiocă sfvz picioică pichioici spl vz picioică pi chir sn vz peşchir pi chiră sfvz pichere picliire sf vz pichere
1032
PICIOR
pichiri1 i [At: UDRESCU, GL. / E: fo] (Are) 1 (Mol) Cuvânt care imită strigătul bibilicii. 2 (Mun) Cuvânt cu care se cheamă puii mici. 3 (Mun; irn) Cuvânt care imită o vorbire sau o discuţie pretenţioasă, neînţeleasă. pichiri2 s [At: ALR I. 727/508 / Pl: net / E: net] Covor de lână. pichiri3 vi [At: H X. 538 / Pzi: 3 -reşte / E: pichiriJ] (Reg; d. bibilici) A scoate strigătul caracteristic specici Si: (reg) a chercăni.
pichiiică sf[At: UDRESCU. GL. / Pl: -ici / E: pichere + -ică] (Reg) Pichiri n.
pichirin, -ă smf [At: UDRESCU. GL. / Pl:	-e	/ E: pichire + -in]
(Reg) Pui mic de găină pitică Si: (reg) pieliirică.
pichiriseală sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: -cli / E: pichirisi1 + -eală] (Mun) 1 Vorbire rapidă, neînţeleasă, amestecată cu cuvinte necunoscute ascultătorilor Si: (reg) pichirisit (1). 2 (Lpl; ccr) Cuvinte neînţelese, necunoscute Si: (reg) pichirisit (2).
pichirisi1 vi [At: UDRESCU, GL. / Pzi: -sexe / E: pichiri1 + -isi] 1 (Reg) A chema puii la mâncare. 2 (Mun) A vorbi repede, neînţeles, cu cuvinte necunoscute ascultătorilor. 3 A pălăvrăgi. pichirisi2 v vz picarisi
pichirisit sn [At: UDRESCU. GL. / Pl: -uri / E: pichirisi1] (Reg) 1-2 Pichiriseală (1-2).
pichiriţă y/’[At: ŞĂINEANU. D. U. / Pl: -te l E: pichire + -iţa] (Orn; Mol) Bibilică (Numida meleagris).
pichiriău s [At: CHEST. V. 87/32 / Pl: net / E: net] (Reg) Putinei pentru unt.
pichiroi sm vz picheroi pichiure sfvz pichere
pichită sf [At: LEXÎC REG. II, 41 / Pl: -te / E: net] (Orn; reg) Bibilică (Numida meleagris). pici1 ai [At: CABA, SAL., ap. DLR / E: net] (Trs) Miop. pici2 smi [At: CREANGĂ. O. 297 / E: tc pig] 1 (Fam; cu termen de adresare) Băiat foarte tânăr. 2 Copil de sex masculin Si: (fam) puşti, (nob) piciulingă.
picică sf '[At: CADE / Pl: ? / E: pici2 + -că] (Rar) Fată mititică, scundă. picicoăie sfvz piscoi1
piciformâ sf [At: DN3 / Pl: -me / E: it piciformi] 1 (Lpl) Ordin de păsări cuprinzând ciocănitoarea, tucanul etc. 2 (Şls) Pasăre din ordinul pici forme (1). piciganie sf vz piţigaie1
picimoc sm [At: ALR II/I, h 79/250 / Pl: -oci / E: cf pici2, picinog] (Reg) Pitic2.
picingine sfvz pecingine
picinog, -oagă a [At: L. COSTIN. GR. BĂN. 157 / Pl: -i, -oage / E: pici3, picinog] (Ban; d. oameni) 1 Mărunt. 2 Sfrijit. picioăcă sfvz picioică picioâgă sf vz picioică picio'ănce sfp vz picioică picioarcă sfp vz picioică
picioc1 i [At: DR. V. 218 / E: fo] Strigăt cu care se cheamă calul. picioc2 sm vz picioică piciocă sfvz picioică
piciocărie sf[At: DR. XI. 83 / V: pitio- / Pl: -ii f E: picioc2 + -arie] (Trs) Loc cultivat cu cartofi S: (reg) piciocărişte.
piciocârişte sf [At: DR. XI. 69 / Pl: -ti / E: picioc2 + -ărişte] (Reg) Piciocărie.
piciocească a [At: ALR II. 6015/353 / Pl: -ceşti l E: picioc2 + -esc] (Reg; îs) Ceapă -ă Arpagic. piciog sm vz picioică piciogne sp vz picioică
picioică sf [At: (a. 1774) IORGA. S. D. XIII. 75 / V: hi-, pârcioci sp, pârcioşi sp, peciog sm, pecioaică, piceugă, picherce, picheucă, pichiocă, pi cioacă, picioagă, picioance sfp, picioarcă, -oc sm, -o că, -og sm, -ogne sp, -onci sp, -orcă, -oucă,piclioci,pitioci sp, piituoacă, puţuoăcă f Pl:
-oci, -oce l E: mg pityâka] (Reg) 1 Cartof (Solanum tuherosum). 2 (Şîs
-	de pământ, piciocă iernatică, -icile lui Dumnezeu, piciucă porcească) Nap (Heiianttrus tuberosus).
picionci sp vz picioică
picior sn [At: PSALT. HUR. 47v/41 / V: (înv) pecer, picer (PI: (reg) -cere) f Pl: -oare f E: ml petiolus] 1 Fiecare dintre cele două membre inferioare ale corpului omenesc, de la şold până Ia vârful degetelor Si: (pfm) crac, (reg; fam) gaidă, gionat. 2 Fiecare dintre membrele celorlalte vieţuitoare, care servesc la susţinerea corpului şi la deplasarea în spaţiu Si: (pfm) crac, (reg; fam) gaidă, gionat. 3 (Prc) Labă. 4 (Rar; îs) ~ de câine Nod marinăresc. 5 (înv; îs) Cel cu patru -oare Animal patruped.
6	(îla) Bun (sau iute) de ~(sau de ~re) Care merge repede. 7 (îal) Sprinten.
8	(D. animale patrupede; îla) In trei -oare Şchiop. 9-10 (D. vânători; îljv) La ~(Care vânează animale) în timp ce acestea se odihnesc, mănâncă etc. 11-12 (D. vânătoare; îal) (Care are loc) în timp ce animalele mânâncă. se odihncsc etc. 13 (îlav) In (sau pe) -oare sau (fam) de-a-n -oare (sau -oarele,-oarelea) în poziţie verticală. 14 (îal) Sus. 15 (îe) A sări (drept sau ars) în -oare A se ridica brusc din locul în care se află aşezat, culcat.
16	(îe) A fi (sau a sta, a veghea) în -oare A sta de pază. 17 (îae) A fi gata oricând de acţiune. 18 (îe) A scula (sau a ridica, a pune) în -oare A mobiliza. 19 (jae) A instiga la răscoală. 20 (îlav) Pe ~ Neîntârziat. 21 (înv; îal; şi îlav) De-a-n oarele Neoficial. 22 (îal) Ocazional. 23 (îal) Fără local. 24 (îal) Ambulatoriu. 25 (în legătură cu verbele de mişcare; îlav) In vârful -oarelor Cu corpul sprijinit numai pe vârful degetelor. 26 (Pex; îal) Fără zgomot Si: tiptil. 21 (îlav) Cu -ul (sau -oarele) ori pe -oare Fără vreun mijloc de locomoţie Si: pe jos. 28 (îlav) Din cap până în (sau la) -oare în întregime Si: de sus şi până jos, din creştet până în tălpi. 29 (îal) Cu desăvârşire. 30 (La unele jocuri sportive; îlav) Pe - geşit Nepregătit pentru a para acţiunea adversarului sau pentru a colabora cu partenerul într-o acţiune. 31 (Pgn; îal) Nepregătit. 32 (îe) A pune ~ul (undeva) A păşi. 33 (Pex; îae) A pătrunde undeva pentru prima oară. 34 (Pex; îae) A frecventa pe cineva sau ceva. 35 (îe) A se duce unde-1 duc -oarele A pleca oriunde, cât mai departe. 36 (îe) A o lua (sau a o apuca) la (înv; pe) ~ sau a-şi lua -oarele la spinare (sau pe umeri. înv; la umăr), (reg) a lua drumul la ~ A începe să fugă din toate puterile Si: ă o hta la goănă, a o tuli. 37 (îae) A porni în grabă. 38 (îae) A se grăbi foarte tare. 39 (îae) A încerca să se facă nevăzut prin fugă. 40 (îe) A-i lua cuiva drumul din -oare A urmări de aproape pe cineva. 41 (Reg; îe) A-si face -oarele fuse A merge repede, grăbindu-sc. 42 (îe) A-şi bate (sau a-şi rupe) -oarele A umbla mult. 43 (îae) A obosi de prea multă alergătură.
44	(în formule de ameninţare cu moartea; îe) Unde îfi (sau îmi. îi) stau ~rele, îţi (sau îmi, îi etc.) va sta şi capul Ţi (sau mi, i etc.) se va tăia capul. 45 (îe) A nu-i (mai sta cuiva) -oarele sau (reg) a nu-şi strânge -oarele A nu sta potolit, liniştit. 46 (îae) A alerga de colo-colo. 47 (îae) A nu se odihni. 48 (Reg; îe) Mi-au trecut -oarele prin mine Sunt foarte obosit. 49 (îe) A fi (sau a sta) pe ~de plecare (ori de ducă) A fi pe punctul de a pleca. 50 (îae) A fi pregătit de plecare. 51 (Pop; îe) A prinde (undeva) ~ A se stabili undeva. 52 (îe) A pune (pe cineva) pe (sau în) -oare A îngriji un bolnav şi a-1 însănătoşi. 53 (îae) A iniţia, a organiza, a face să funcţioneze bine ceva. 54 (îae) A scoate pe cineva din impas. 55 (îae) A ridica o construcţie. 56 (îe) A se pune (sau a fi) pe (sau în) -rere A se însănătoşi după o boală lungă şi grea. 57 (îae) A se reface din punct de vedere material. 58 (îe) A vedea (pe cineva) pe (sau în) ~re A vedea pe cineva sănătos. 59 (îe) Cu coada între -oare Ruşinat. 60 (îe) A se stropi (sau a se usca, a zăcea, a pieri, a se strânge, a se pierde) pe (sau. reg. de pe, din) -oare (sau, pop, de-a-n -rele) A slăbi progresiv. 61 (îae) A se prăpădi cu încetul, din pricina unor suferinţe fizice sau morale. 62 (îe) A duce boala (sau a boli) pe ~re A fi bolnav fără a zăcea în pat. 63-64 (îe; îlav) (A sta, a şedea etc.) ~ peste ~ (Fam) (A şedea într-o poziţie comodă) cu o parte a piciorului ridicată peste celălalt. 65-66 (îae; îal) (A sta) degeaba, sfidător. 67-68 (îae; îal) (A fi) fără nici o grijă. 69 (îe) A sta cu -oarele pe pereţi A sta degeaba. 70 (îc) A fi cu ~ul (sau cu un -) în groapă (şi cu unul afară) A fi foarte bătrân. 71 (îae) A fi foarte bolnav. 72 (îae) A fi aproape de moarte. 73 (îe) A-1 scoate (pe cineva)
1033
PICIOR
cu -rele înainte A-1 scoate pe năsălie pe cineva pentru a-1 înmormânta.
74	(Ie) A-i vedea (pe cineva) cu -oarele înainte A vedea mort pe cineva.
75	(îe) A ieşi cu -oarele înainte A fi mort. 76 (Fam; îe) A-i rămâne cuiva -oarele (pe undeva) A-şi pierde viaţa Si; a-i rămâne oasele. 11 (îe) A sta (sau a rămâne, a fi) în -re A continua să existe. 78 (D. teorii, ipoteze, planuri; îae) A nu fi infirmat de realitate. 79 (îae) A continua să fie valabil, aplicabil. 80 (D. construcţii; îae) A fi. a rămâne intact. 81 (D. copaci, păduri; îae) A rămâne în poziţie verticală, cu rădăcinile înfipte în pământ. 82 (îe) A i se înmuia (sau a i se tăia) cuiva (mâinile şi) -oarele A avea o senzaţie de slăbiciune fizică. 83 (îae) A nu putea sta în picioare de spaimă, de durere etc. 84 (îe) A-i lua (cuiva) gura şi -oarele A(-l) paraliza. 85 (îe) Nici (sau nici un) - de... (sau. reg, din...) sau nici -Nimeni. Si: nici ţipenie, nici urmă de... 86 (Pex; rar; îae) Nimic. 87-88 (îe) A lua pe cineva (sau a se lua) peste ~ (sau. înv. în -re) A a-şi bate joc (de cineva sau) de sine însuşi Si: a (se) ironiza. 89 (Reg; îe) A pune ceva sub - A desconsidera, a nu ţine seama de ceva. 90 (îe) A călca (pe cineva) pe - A-i face semne cuiva să nu facă sau să nu spună ceva. 91 (îae) A face sau a spune cuiva ceva supărător. 92 (îe) A sări într-un — A se bucura tare. a nu mai putea de bucurie. 93 (îe) A bate din - A se răsti. 94 (îae) A încerca să-şi împună voinţa. 95 (îae) A comanda. 96 (îe) A-i pune cuiva -ul în prag A lua o atitudine hotărâtă. 97 (îae) A se opune în mod energic. 98 (îe) A lega pe cineva de mâini şi de -oare A aduce în stare de a nu putea face nimic. 99 (îe) A da din mâini şi din -oare A face eforturi disperate. 100 (Te) A călca (pe cineva sau ceva) în (sau. înv. sub) -oare A zdrobi. 101 (îae) A înăbuşi. 102 (îae) A umili. 103 (îe) A da (cuiva sau 1a ceva) cu -ul A respinge pe cineva sau ceva. 104 (îae) A sfida pe cineva sau ceva. 105 (îae) A scăpa un prilej. 106 (îae) A refuza şi a pierde un avantaj. 107 (îe) A trăi pe - mare A duce un trai costisitor. îmbelşugat. 108 (îae) A cheltui mult Si: a risipi. 109-112 (îe: îlav) (A 11, a se afla, a se pune) pe - de pace (sau de război) (A fi sau a se pune) în stare de (pace sau) de război. 113-114 (îe) A fi (sau a se pune, a se afla etc.) pe - de egalitate (sau pe acelaşi -) cu cineva (A avea sau) a considera că are aceleaşi drepturi cu cineva. 115-116 (îae) (A avea sau) a considera că are aceleaşi merite ca altcineva. 117 (îe) Parcă (l-)a prins (sau apucat) pe Dumnezeu de (un) - A avea o bucurie foarte mare. 118-119 (îe; îlav) (A 11) ... în -oare sau din (sau de la) cap până în (1a) -oare (A semăna) leit cu... 120-121 (îe) A-(ş)i tăia (cuiva) craca (sau creanga) de sub -oare (sau. rar. ~) (A face pe cineva să piardă sau) a pierde din vină proprie un mijloc de existenţă. 122-123 (îae) (A pei'iclita cuiva sau) a-şi periclita singur situaţia. 124 (Reg; îe) A-i pune (cuiva) capul sub - A distruge pe cineva. 125 (Reg; îe) A se pune în cap şi în -oare A depune toate eforturile posibile pentru a izbuti. 126 (îae) A încerca prin toate mijloacele să obţină ceva. 127 (îe) A merge pe -oarele altuia A fi protejat sau ajutat de cineva. 128 (Pfm; îe) A vorbi (sau a grăi, a scrie etc.) cu -oarele A vorbi sau a scrie greşit din punct de vedere gramatical sau logic. 129 (îlav) Fără cap şi fără -oare Fără logică. 130 (îal) Lipsit de sens. 131 (D. două persoane; îe) A dormi (sau a sta, a se culca) de-a -oare(le) A se culca fiecare la câte un capăt al patului, cu picioarele întinse în sens invers. 132 (Rar; îe) Cât de apucă —ul Foarte repede. 133 (le) Cât te-ai întoarce (sau învârti) într-un — într-o clipă. 134 (Fam; îe) A sta cu -oarele în apă rece A se gândi profund. 135 (îe) A sta (sau a fi) în -oarele cuiva A încurca, a împiedica pe cineva. 136 (înv; îe) A sta pe un (sau pe mai) bun — A fi în siguranţă. 137 (îae) A se găsi într-o situaţie favorabilă. 138 (îae) A avea o situaţie matrială bună Si: a fi bogat. 139 (îe) A călca cu -ui stâng A începe prost o activitate. 140 (îe) A călca cu -ul drept A începe bine o activitate. 141 (îe) A(-i) pune (sau aşterne,închina, supune etc. ceva) la -oare (sau. înv. -oarele) cuiva A oferi cuiva ceva în semn de omagiu, de preţuire, de supunere etc. 142 (îe; A cădea (sau a se arunca) la -oarele cuiva sau a săruta -oarele cuiva A se prosterna în faţa cuva. implorând iertare, milă. sau în semn de respect. 143 (îae) A se ruga de cineva. 144 (îae) A se umili înaintea cuiva. 145 (Reg; d. timp: îe) A fi într-un - A fi schimbător. 146 (Fam; d. obiecte, bunuri; îe) A face (sau a căpăta) -re A dispărea. 147
(îc) -ul-caprei Plantă erbacee din familia umbeliferelor. cu frunze palmate cu trei diviziuni şi flori albe sau roşietiee Si: (reg) laba-ursului (Algopodium podagraria). 148 (Bot; reg; îae) Lobodă (Chemopodium album). 149 (Reg; îc) -rul-cocoşului Plantă erbacee din familia ramunculaceelorcu frunze adânc dinţate şi cu flori galbene strălucitoare Si: (reg) buştean-broştesc, cur peniţă, floare-broştească, jap, jebdi, ochiul-boului, ochiuf-broaşîei, talpa-cocoşului (Ranunculus acris). 150 (Reg; îae) Plantă erbacee din familia ranunculaceelor cu frunze adânc dinţate şi cu flori galbene Si: (reg) bogar, gălbenele, jloare-de-leac, floricică-de-leac (Ranunculus pedatus). 151 (Bot; reg; îae) Gălbenele-de-munte (Rănunculus cărpaticus). 152 (Bot; reg; îae) Floare-de-leac (Ranunculus repens). 153 (Bot; reg; îae) Gălbenele (Rănunculus polyanthemos). 154 (Bot; reg; îae) Comicei (Ranunculus arvensis). 155 (Bot; reg; îae) Buruiană-de-nouă daturi (Rănunculus auricornus). 156 (Bot; reg; îae) Boglar (Ranunculus sceleratus). 157 (Bot; reg; îae) Iarba-broaştei {Hydrocharis morsusranae). 158 (Bot; reg; îc) -ul-cocoşukii-târâtor Rămurele (Clavaria botrytis). 159 (Bot; reg; îc)
—de-gaiţă Unghia-găii (Astragalus glycyphyllos). 160 (Bot; reg; îc) -ul-găinii Grozamă mare (Cytisus nigricans). 161 (Bot; reg; îc)
—de-găină Agurijoară (Portulaca grandijlora). 162 (Bot; reg; îc) —gâştei Talpa-gâştei (Leonorus cardiacă). 163 (Bot; reg; îae) Spanac porcesc (Chenopodium hybridus). 164 (Bot; reg; îae) Lobodă (Chenopodium album). 165 (Bot; reg; îc) -ul lupului Cervană (Lycopus europaeus). 166 (Bot; reg; îae) Piedicuţă (Licopodium clavatum). 167 (Bot; reg; îc) -ul-păsărelei Nemţişoari-de-câmp (Delhpinium consolida). 168 (Bot; reg; îc) -ul-viţelului Rodul-pământului (Arum macukitum). 169 (Bot; reg; îc)
—ul-vrabiei Iarbă-alba (Phalaris arundinacea). 170 (Orn; reg; îc) -oare-lungi Piciorong (Himantopus himantopus). 171 (Pex; reg) Mers1. 172 Picior de animal sau de pasăre fript sau fiert pentru a fi mâncat. 173 Ciozvârtă de animal. 174 (îe) L-a ros ca pe-un - de porc Se spune despre
o	persoană care şi-a cheltuit averea cu cineva sau care a făcut pe cineva să-şi cheltuiască averea cu ea. 175 (Argj - de porc Pistol. 176 (Arg) ~ de porc de mare Puşcă. 177-179 (Reg; îcs) Hora peste pe pe amândouă -rele Dansuri populare nedefinite mai îndeaproape. 180-182 (Reg; îacs) Melodii după care se execută aceste dansuri. 183 (Trs; Mun; îcs) (La armeanu) într-un ~ Joc de copii Si: şotron. 184 (îs - de lemn) Proteză a unui picior, la oameni Si: (rar) jnlug. 185 (Reg; îls) -re de lemn Catalige. 186 (Pan) Fiecare dintre elementele pe care se sprijină partea de jos a unei mobile sau capul unei unelte. 187 Parte de jos. alungită, prevăzută cu un suport, care sprijină corpul unor obiecte. 188 (Olt; Trs) Fiecare dintre stâlpii pe care se sprijină podul morii de apă. 189 (Reg) Fiecare dintre cele două lemne lungi ale scării mobile, pe care se fixează fusceii. 190 (Reg) Fuscel la scara mobilă. 191 Element de construcţie al unui pod. care transmite solului greutatea podului şi sarcinile care îl solicită. 192 (Reg) Regulator la plug. 193 (Reg) Bârsă la plug. 194 Fiecare dintre lemnele înfipte vertical în oplencle săniei, pentru a sprijini Ioitra Si: mănuşă, ţepuşă, (reg) mână1, popic. 195 Mâner fixat de coada unei coase Si: (reg) măcău1, popic. 196 (Buc; Mol) Bucată rotundă de lemn în care se fixează nicovala de ascuţit coasa Si: (reg) batcă, butucier, pop. 197 (înv) Parte a cercelului care atârnă mai jos de lobul urechii. 198 (Reg; lpl; îs) ~ de fier, ~ de oală Pirostrie. 199 Parâmă fixată cu un capăt de catarg şi cu celălalt de cârligul unui palane. 200 (Tip) Bucată de aliaj pe care se montează clişeul de alamă pentru tiparul în relief. 201 (Tip) Buză a paralelipipedului literei tipografice. 202 (Reg) Cui de lemn cu care se fixează jugul pe buştean la pluta de lemn. 203 (Mol) Parte a cimpoiului nedefinită mai îndeaproape. 204 (Min; îs) - de siguranţa Paite din masivul unui zăcământ lăsată neexploatată. în scopul protecţiei unor lucrări sau a unor construcţii de la suprafaţă. 205 Parte de jos. masivă, a unui zid. a unei construcţii etc. 206 Zonă mai largă de la baza unei forme de relief înalte, deal. munte, pisc etc. Si: bază, poală. 207 (Pop) Petiţă2. 208 Unitate de măsura pentru lungime, egală cu 30.48 cm. folosită şi astăzi în unele ţări. 209 (îvr; îs) ~ cubic Unitate de măsură a volumului egală cu volumul unui cub cu latura de un picior (208). 210 Unitate ritmică a unui vers.
1034
PICNO-
aicătuită dintr-un număr fix de silabe lungi şi scurte sau accentuate şi neaccentuate.
piciorac s [At: H X. 495 / Pl: net / E: picior + -ac] (Mol) Coamă abruptă a unui deal.
piciorag sn [At: BARCIANU / V: -răg (Pl: -răgi).pişto~/ Pl: -e. -răgii
i	E: picior + -ag] 1 (Reg; mpl) Fiecare dintre cele două picioroange. 2 (Mol; Trs) Tălpig la războiul de ţesut. 3 (Trs) Ciolan de porc. afumat sau nu.
picioranale spl vz piciorong piciorang sn vz piciorong piciorangă sfvz piciorong
picioranţă sf [At: TDRG / Pl: -le / E: cf picior, piciorong] (Nob; mpl) Piciorong.
picioraş sn [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / Pl: -e l E: picior + -c/.ş] 1-16 (Pop; şhp) Picioruş (1-16).
picioră i'/'[At: H IX. 93 / Pl: -re, -ri / E: picior] (Reg) 1 Râpă mare. abruptă. 2 Culme. piciorăg sn vz piciorag
picioraş av [At: MAT. DIALECT. I. 85 / E: picior + -&y] (Reg; în construcţii cu verbe ca „a se culca". ,.a sta“ etc.) Unul la picioarele celuilalt. piciorcă sfvz picioică
piciorel sn [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / Pl: ~e / E: picior + -el] 1-16 (îrg; şhp) Picioruş (1-16). picioroagă sf vz piciorong picioroambe spl vz piciorong picior oangă sfvz piciorong piciorog sn vz piciorong
picioroi sn [At: DLR / Pl: -ie / E: picior + -oi] 1-16 (Şdp) Picior (1-3, 173-174,187-188,198) (mare. diform).
piciorong sn [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / V: —rande sp, -rang, -rangă sfi -roambe sp, -roagă sfi -roangă sf, -roagă sfi -rog / Pl: -e IE: picior cf piciorag] 1 (Mpl) Fiecare dintre cele două prăjini prevăzute cu un fel de treaptă pe care se pun picioarele şi cu care cineva se poate deplasa fără să atingă pământul Si: cataligâ, papainog1, (reg) piciorug, (nob) picioranţă. 2 (înv; lsg; îf piciorangă, picioroangă) Cârjă. 3 (Reg; lpl; îf piciorande) Patine2 primitive din lemn. întărite pe talpă cu şină de fier. 4 (Reg) Fiecare dintre tălpile cu ajutorul cărora se ridică şi se coboară iţele la războiul de ţesut. 5 (Reg) Parte a piesei pe care stă fusul de fier cu care se deapănă ţevile sau mosoare le pentru ţesut. 6 (Mpl; dep; fam şi gmţ) Picior lung. 7 (Reg) Ciolan de porc. afumat sau nu. 8 (Trs) Piftie.
9	(Orn; lpl) Nume generic pentru păsările acvatice cu picioare înalte, cuprinse în ordine diferite. 10 (Şls) Pasăre cu picioare înalte. 11 (Mol) Barză (Ciconia alba). 12 (Şîc sitar-eu—ge) Pasăre de apă cu corpul de culoare albă. cu spatele şi aripile negre cu reflexe violete-verzui. cu picioarele foarte lungi, roşii şi lipsite de degetul posterior, cu ciocul lung şi subţiat spre vârf Si: (reg) catalige, picioare-lungi (Himantopus himantopus).
picioronga vr [At: UDRESCU. GL. / Pzi: -ghez / E: piciorong] (Mun) 1-2 (D. puii animalelor sau d. copii) (A se putea ţine pe picioare şi) a începe să meargă Si: (reg) a se împicioronga (1). 3 (D. oameni) A-şi reveni, a se întrena după o boală Si: (reg) a se împicioronga (2).
piciorongat, ~ă a [At: UDRESCU. GL. / Pl: -aţi, -e / E: picioronga] (Mun) 1-2 (D. puii animalelor sau d. copii) (Care se poate ţine pe picioare şi) a început să meargă Si: (reg) împicionmgat (1). 3 (D. oameni) Care şi-a revenit, s-a întremat după o boală Si: (reg) împiciorongat (2).
* picioruc sn [At: LEXIC REG. 12 / Pl:	/	E:	picior	+	-nc]	1-16	(Mar;
şhp) Picioruş (1-16).
piciorug sn [At: GOROVEI. CR. 270 / Pl: -e / E: picior + -ug] (Reg; mpl) Fiecare dintre cele două picioroange.
picioruş sn [At: ANON. CAR. / Pl: -e / E: picior + -uş] 1-16 (Şhp) Picior (1-3,173-174,187-188,198) (mic) Si: (pop) picioraş (1-16),piciorel (1-16), picioruţ (1-16), (Mar) picioruc (1-16). 17 (Reg; îcn; îlav) — de
... Nici urmă de... 18 (Mpl) Punct de lucrătură la împletitura cu croşeta Si: (pop) picioruţ (17).
picioruţ sn [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / Pi: -e / E: picior + -uţ]
1-16 (Pop; şhp) Picioruş (1-16). 17 (Mpl) Picioruş (18). picioucă sfvz picioică picire sf vz pichere
picitoc s [At: VICIU, GL. / Pl: net / E: mg becsitok] (Trs) Dovleac (Cucurbita melopepo). piciulingă s [At: DDRF / Pl: nc-t / E: pici2] (Nob) Puştiulică. picker sn [At: DN3 / Pl: -e / E: ger Picker] Maşină agricolă de recoltat ştiuleţii de porumb. pick-up sn vz picup
piclaj sn [At: CV 1951. nr. 5. 23 / Pl: -je / E: fr picklage] Operaţie de tratare a pieilor sămăluite cu soluţii de acizi şi clorură de sodiu. în vederea tăbăcirii lor Si: (rar) pictare, piclare sf[At: DP / Pi: -lari l E: cf. piclaj] (Rar) Piclaj. piclă sf [At: T. PAPAHAGI. M. 170 / V: piclu s / Pl: (1) -le i E: mg pitte] (Mar; Mol; Buc) 1 Sită la moară. 2 (D. făină; îla) De -lu Care este cernută prin sita morii. 3 (D. făină; îal) Care este de cea mai bună calitate Si: (reg) nithişă. 4 (Pex) Făină de grâu de calitate superioară Si: (reg) mudmel, pielm. piclăzău sn vz tiglăzău piclă zi v vz tiglăzi piclăz\t sn vz tiglăzit piclăzui v vz tiglăzui
pieler s [At: LEXIC REG. 117 / Pl: net / E: net] (Buc) Pluş. piclerit, -ă a [At: LEXIC REG. 1 17 / Pl: -iţi, -e / E: picler] (Buc) Pluşat. piclu1 s vz pâclă
picla2 sn [At: DN3 / Pl: -ri / E: cg pickle „saramură**J Soluţie acidă cu care se tratează pieile înainte de tăbăciie.
piclui vi [At: CIHAC. II. 259 / V: -tini i Pzi: -csc l E: piclă + -ui cf pn piîlowa] (Mol; Buc) A cerne foarte fin. spre a obţine o făină de calitate superioară.
picluire sfi [At: PHILIPP1DE. P. 155 / Pl: -ri / E: piclui] (Mol; Buc) Cernere foarte fină. spre a obţine o făină de calitate superioară.
picluită a [ At: I. IONESCU. D. 508 /V: piti-1 Pl: -te l E: pic lui \ (Reg;
d.	faină) 1 Care a fost cernută fin. 2 Care este de cea mai bună calitate. piemiez sn pecmez
picneală i/[At: UDRESCU. GL. / V: pign- / Pl: -cli / E: picni + -eală] (Mun) 1 Boală. 2 Infirmitate. 3 Junghi. 4 Rosătură la o haină. 5 Ruptură la un obiect de îmbrăcăminte, la un material textil etc.
picni y [At: MOXA. 403/40 / V: (reg) pigni ! Pzi: -nesc / E: fo] 1 vt (înv) A ochi. 2 vt (Pop; c. i. fiinţe) A lovi. ţintind. 3 vt (înv; îe) A - (pe cineva) la coada işlicuîui A supăra pe cineva cu vorba. 4 vt (Fig) A atinge pe cineva unde îl doare mai tare, din punct de vedere moral. 5 v7 (îae) A jigni. 6 vt (Fig; subiectul este boala, moartea, durerea) A doborî pe cineva pe neaşteptate. 7 vi (Reg; d. dinţi) A apărea. 8-9 vtr (Mun; d. haine) A (se) toci. 10-11 vtr (Mun; d. haine) A (se) găuri.
picnic1 sn [At: PANN. Ş. I. 24/3 / PI: -uri / E: h pique-niqne] Masă şi petrecere comună în aer liber, de obicei cu contribuţia fiecărui participant.
picnic2, -ă a [At: DN-' / Pl: -ici, -ice i E: frpycnique] (Big) Picnomorf. picnire sf [At: POLIZU / Pl: -ri f E: picni] Ţintire. piemt, -ă ă [ At: UDRESCU. GL. / V: pign- / Pl: -iţi, -e i E: picni] (Mun; d. haine, materiale textile etc.) 1 Tocit. 2 Rupt.
picnitură sfs [At: POLIZU / Pl: -ri / E: picni + -tură] 1 (Pop) Lovitură.
2	(Mun) Junghi, ca simptom sau ca manifestare a unei boli. 3 (Mim) Rosătură. 4 (Mun) Ruptură la un obiect de îmbrăcăminte, la un material textil etc.
picno- [At: DN3 / E: fr pyeno-. it picno-} Element prim de compunere savantă cu semnificaţiile: 1 Dens. 2 Compact. 3 Frecvent. 4-5 (Referitor la) densitate. 6 Intensitate.
1035
PICNOLEPTIC
picnokptic, ~ă a [At: DN-1 / Pl: -ici, -ice / E: fr pycnoleptique] Referitor la picnolepsie.
picnolepsie .v/'[At: DN'1 / P: ~si-e / Pi: ~i/ / E: fr pycnolepsie] (Med) Varietate de epilepsie, manifestată mai ales Ia copii, sub formă de absenţe frecvente şi de scurtă durată.
picnometiie sf [At: DN-1 / P: -tri-e / PI: (rar) -ii / E: fr pycnometrie] Tehnică de măsurare a densităţilor.
picnometru sn [At: MARIAN - ŢIŢEICA. FIZ. I. 153 / Pl: -re / E: fr pycnometre] Instrument pentru măsurarea densităţii corpurilor lichide sau solide.
picnomorf, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, -e / E: fr pycnomorphe) (Big: d. un tip constituţional) Cu trunchiul îndesat şi membrele subţiri Si: picnic2.
picnostil sn [At: NEGULICI / Pl: -uri / E: fr pycnostyle] 1 Colonadă în care distanţa între coloane este egală cu trei module. 2 (Pex) Templu sau edificiu care are coloane astfel aşezate.
pico- [At: DN-’ / E: fr, ger pico-] Element prim de compunere savantă, folosit în terminologia ştiinţifică la formarea numelor de unităţi de măsură şi care arată că unitatea respectivă conţine a bilioana parte din unitatea de bază.
picocurie sm [At: DN-1 / Pl: ~i/ / E: fr picocurie] (Fiz) Unitate de radioactivitate egală cu a bilioana parte dintr-un curie.
pic of arad sm [At: DN3 / Pl: -azi / E: ger Picofarad] (Elt) Unitate de măsură a capacităţii electrice, egală cu a bilioana parte dintr-un farad Si: micromicrofarad.
picogram sn [At: DN-1 / Pl: -e / E: fr picogramme] Unitate de masă. egală cu a bilioana parte dintr-un gram. pic ol sm vz pi colo
picolică sf [At: IORDAN. L. R. A. 186 / Pl: -ici / E: picol + -ică] (Nob) Picoliţă. picohnâ sfvz piculină
picoliţă sf [At: IORDAN. L. R. A. 186 / PI: -te / E: picol + -iţă] Femeie care serveşte într-un restaurant ca ajutoare a chelnerului Si: (nob) picolică.
picolo sm [At: CAMIL PETRESCU. T. II. 121 / V: picol f ?\: -IU E: it picolo] Persoană care serveşte într-un restaurant ca ajutor al chelnerului. picomer sn vz picluimăr
picon sn [At: CV 1949. nr. 5. 25 / Pl: -oane / E: it piccone] 1 Parte a ciocanului de abataj constituită dintr-o bară de oţel cu vârful ascuţit sau lat şi care serveşte la ruperea sau la dislocarea rocilor de minereu. 2 (Pex) Ciocan de abataj.
picosecnndă i/[At: DEX2 / Pl: -de / E: frpicoseconde] (Fiz) A bilioana parte dintr-o secundă. picoşă sfvz pipotă
picot sm [At: DN-1 / Pl: -oţi / E: fr picot] (Min) Bucată de lemn tare. ascuţită la un capăt sub formă conică, servind la săparea galeriilor. picotă v vz picoti
picotdjsn [At: DN'1 / PI: -e / E: fvpicotage] (Min) Consolidare cu ajutorul picoţilor. a rocilor în care se sapă o galerie. picot are sfvz picotite picotă sf vz pipotă
picoteală sf [At: POLIZU / Pl: -di / E: picoti + -eală] Stare a celui care picoteşte Si: piroteăk7, moţăială, motăit1, somnolenţă, (rar) moţăire, pirotire, (rar) pârcoteălă, pârcotit, picuiălă, pioceulă.
picoti vi [At: CARAGIALE. O. II. 29 / V: (reg; cscj) (Pzi: -tez, picot). (îrg) ~cuţi / PI: -tesc / E: pica1 + -oti] 1 A moţăi1 (2). 2 (Ban; Trs) A picura (1).
picofire .v/[ At: POLIZU / V: -are sf! PI: -ri / E: picoti] (Rar) 1 Aţipire.
2	Somnolenţă.
picou sn [At: DN3 / Pl: -ri / E: fr picot] 1 Colţ de dantelă. 2 Nod mic. picpalac i, sm vz pitpalac
picrat sm [At: BARCIANU / Pi: -aţi / E: fr picrate] (Chm) Compus obţinut pe baza acidului picric. utilizat la fabricarea explozivelor.
picric a [At: BARCIANU / Pi: -ici, -ice / E: fr picrique] (îs) Acid -Acid corosiv şi toxic, în formă de cristale galbene, fără miros şi cu gust
amar. folosit ca exploziv sau la prepararea explozivelor, a unor substanţe colorante, la tratarea rănilor uşoare provocate de arsuri etc.
pierit s [At: CANTUNIARI. L. M. 162 / Pl: net / E: fr pierite, ger Pikritt] Rocă magmatică de origine vulcanică, de culoare verde-închis sau neagră.
picro- [At: DN-1 I E: fr. it pier-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „amaf\ picromegdală sf vz picromigdală
picromigdală sf [At: DDRF / V: prico~f (nob) ~meg~ l Pl: -le / E: ngr mKpaţivySaXov] 1 Prăjitură uscată, preparată din albuş de ou. zahăr, migdale, care pot fi înlocuite cu alune sau nuci. 2 (Rar) Migdală amară. picrotoxin s vz picrotoxină
picrotoxină sf [At: BIANU. D. S. / V: (iuz) ~\n s / Pl: -ne / E: fr picrotoxine] Substanţă medicamentoasă utilizată în tratamentul intoxicaţiilor cu barbiturice, al epilepsiei etc. pics sn vz piesă
piesă ş/’[At: TOMICI. C. A. 62/22 / V: (reg) bic~,pics sn, ~slă, ~sle, pislă / Pl: -se, -suri / E: ger Piichse] 1 (Reg) Cutie. 2 (Pan; Trs; Ban) Puşculiţă. 3 (Reg) Tabacheră. 4 (Reg) Vas în care se ţine unsoarea pentru car. 5 (Ban; îf pics) Corn în care se păstrează praful de puşcă. 6 (Trs) Stup. 7 (Trs) Piesă de tablă care leagă între ele foalele de suflat fumul asupra stupilor de albine. 8 (Ban; Trs) Bucşă la roata carului. plcslă sfvz piesă picsle sfvz piesă pict- vz picto-
picta vt [At: BARCIANU / Pzi: -tez / E: drr pictor] 1 (C. i. imagini, modele folosite) A reproduce, a reprezenta pe pânză, pe hârtie, pe sticlă etc. cu ajutorul pensulei şi al culorilor Si: ci zugravi, (înv) a pictura (1), (reg) a pângăli. 2 (Fşa) A face o pictură. 3 A se îndeletnici cu pictura. 4 (C. i. materialul pe care se execută pictura) A acoperi cu picturi Si: (înv) a pictură (2). 5 vr (Fam; dep; d. femei) A se farda exagerat Si: (reg) a se boi, a se sulemeni. 6 (C. i. opera de artă executată) A crea. a realiza cu mijloacele specifice picturii Si: (reg) a pângăli. 1 (Pan; c. i. fiinţe, situaţii. întâmplări, stări sufleteşti) A caracteriza sugestiv prin cuvinte, în sfera beletristică Si: a descrie, a zugravi. 8 (Pex) A analiza. 9 (Rar; c. i. oameni) A prezenta într-o lumină defavorabilă, defăimătoare.
pictare .v/‘[At: DN2 / Pl: -tari / E: picta] 1 Reproducere a unor imagini, modele, pe pănză sau pe alt suport, cu ajutorul culorilor. 2 îndeletnicire cu pictura. 3 Executare a unor tablouri în culori. 4 (Dep) Fardare exagerată.
5	(Pan) Caracterizare sugestivă prin cuvinte a unor situaţii, stări sufleteşti, personaje, în sfera beletristică. 6 (Pex) Analizare. 7 (Rar) Prezentare într-o lumină defavorabilă a unor persoane.
pictat, -ă [At: ALEXI. W. / Pl: -aţi, -e IE: pictă] 1 (D. fiinţe, obiecte, peisaje) Reprezentat într-o pictură Si: zugrăvit, (reg) boit, pângălit. 2 (D. obiecte, materiale etc.) Pe care s-a executat o pictură. 3 (Fam; dep; d femei) Care s-a fardat exagerat Si: sulemenită, (reg) boită. 4 (D. opere de artă) Realizat cu mijloacele specifice picturii.
picto- [At: DN1 / V: pict- / E: fr picto-, it pitto-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţiile: 1-2 (Referitor Ia) pictură. 3 Pictural.
4	De pictură. 5 Imagistic.
pictografic, ~ă a [At: L. ROM. 1953. nr. 4. 20 / Pl: -ici, -ice f E: fr pictographique] 1 Care aparţine pictografiei Si: ideografic (1). 2 Care se referă la pictografie Si: ideografic (2). 3 (Spc; d. scriere, semne etc.) Care redă obiectele şi ideile prin desene simbolice, sugestive Si: ideografic
(3).
pictografie sf [At: CONTEMP. 1953. nr. 366. 5/2 / Pl: ~i/ / E: fr pictographie] Sistem primitiv de scriere în care obiectele şi ideile sunt redate prin desene simbolice, sugestive Si: ideografie.
pictogramă sf [At: L. ROM. 1953. nr. 4. 20 / PI: -me / E: fr pictogramme] Desen sau şir de desene simbolice, sugestive, prin care sunt redate obiectele şi ideile în unele sisteme primitive de scriere Si: ideogramă.
pictor sm [At: (a. 1795) IORGA. S. D. XIV. 78 / V: (înv) pit~, (reg) -tur / Pl: -i f E: lat pictor, it pittore] 1 Artist plastic care îşi desfăşoară
1036
PICUŢI
activitatea de creaţie în domeniul picturii. 2 (Pan) Scriitor care descrie sugestiv fizicul şi caracterul personajelor, scene din viaţa reală şi din natură etc.
pletora sf[At: BL XIV. 119 / Pl: -re / E: pictor + -ri] (Nob) Pictoriţă. pictoric, -ă a [At: DN' / Pl: -ici, -ice / E: lat pictorius) 1 Referitor la pictură. 2 De pictor.
pictoriţă sf[At: BL XIV. 119 / A şi: (rar) -rlţă / Pl: -ţe / E: pictor + -iţă] Artistă plastică ce se ocupă cu pictura, care îşi desfăşoară activitatea în domeniul picturii Si: (nob) pictară, plctur sm vz pictor
pictura vt [At: ASACHI. ap. BUL. FIL. III, 185 / Pzi: -rez. / E: it pitturare cf picta) (înv) 1-2 A picta (1, 4).
pictural, ~â a [At: IBRĂILEANU. S. 109 /' Pl: -i, -e / E: fr pictural] 1 Care aparţine picturii Si: pitoresc, plastic. 2 Privitor la pictură Si: pitoresc, specific. 3-4 Care are (caracter sau) aspect de pictură Si: pitoresc, specific.
picturalitate sf [At: DN2 / Pl: -taţi / E: pictural + -itaîe ] (Rar) 1 Caracter pictural. 2 însuşire de a fi pictural.
pictură sf [At: DRLU / Pl: -ri / E: lat pictura) 1 Operă artistică executată de un pictor Si: pânza, tablou, (reg) chip, (îvr) nacazlâc. 2 Ansamblu al operelor, stilurilor şi procedeelor specifice pictorilor dintr-o ţară, dintr-o epocă, dintr-o şcoală etc. 3 Ansamblu al creaţiilor care definesc personalitatea unui pictor. 4 Ramură a artelor plastice care interpretază realitatea în imagini vizuale, prin forme colorate, bidimensionale, desfăşurate pe o suprafaţă plană Si: (înv) zugrăvire. 5 (Pan) Descriere sugestivă, într-o operă beletristică, a fizicului şi caracterului personajelor, a unor scene din viaţa reaiă şi din natură etc. picuar sn [At: DM / P: -cu-ar / Pl: -e / E: pic1) (Rar) Pipetă. picwi1 sn [At: ANTIPA, P. 192 / V: păc-, pcc~ / Pl: -ie / E: ml * picule us]
1	(Trs) Pisc2 (1). 2 (Olt; Mun; îf păcui) Mică insulă aluvionară în apele Dunării. 3 (Reg) Piatră din care se face cutea. picul2 vi [At: POPA. V. 12 / Pzi: -iese / E: pic2] (Reg) A picura. picuială sf[At: ALR I. 161/856 / Pl: -ieli / E: picui2 + -eală] (Olt) Picoteală.
piculă sf[At: ALR I, 1462/63 / Pl: -le, -li ! E: cf piculină] (Ban; Trs) Fluier pentru cântat.
piculete ss [At: BREBENEL. GR. P. / E: pic1 + -ulete] (Olt) 1-3 (Precedat de nc „un“; udp ,,de“) Pic1 (8-10).
piculeţ sn [At: DDRF / Pl: ? / E: pic1 + -uleţ) 1-8 (Pop; şhp) Pic1 (1,
8-10) (mic) Si: (înv) picuţ (1-8), (pop) picuruş (l-H).picuş (1-8), picuşor (1-8), (reg) picurele (1-8). picuruţ (1-8). 9 (îlav) Nici (măcar) un ~de ... Deloc.
piculinat, —ă a [At: TEODOREANU. M. II. 58 / Pl: -aţi, ~e / E: piculină + -at] (Nob; d sunete) Care are un timbru asemănător cu cel al sunetelor emise de piculină.
piculină .v/ [At: NEGRUZZI. S. 1.37 / V: -col- / Pl: -ne / E: it piccolino] Instrument muzical dc suflat, asemănător cu un flaut mic. care emite sunete din registrul acut. pic um păr s vz pocumpăr
plcup sn [At: LTR2 / P: pic-ap / S şi: pick-up / A şi: pi cap / Pl: -uri / E: fr. eg pick-up] (Teh) 1 Doză de redare. 2 Aparat care redă şi reglează, cu ajutorul dozei de redare, sunetele înregistrate pe un disc. picur1 sm vz pic1
picur2, ~ă a [At: UDRESCU. GL. / Pl: -i, -e / E: picura] (Mun) Pestriţ. picura [At: DOSOFTEI. V. S. octombrie. 77v/8 / V: (reg; esej) -ri / Pzi: -picur (îrg). -rez / E: picuiJ] 1 vi (D. lichide) A cădea în picături Si: a pica1 (1). a picături (1), a picoti (2). 2 vi (D. picături) A cădea. 3-4 vti (Pop) A stropi (ceva). 5 vi (D. corpuri îmbibate sau acoperite cu un lichid.d. recipiente care conţin un lichid, d. materii în stare de topire etc.) A lăsa să se scurgă, să se prelingă în picături Si: (înv) a pica1, (reg) a picoti. 6 vi (Rar; d. răni) A supura. 7 vi (Rar; d. obiecte, fiinţe etc.) A cădea de la o înălţime oarecare. 8 vt (C. i. picături dintr-un lichid, dintr-o materie topită etc. sau. pex. din obiecte stropite) A turna peste cineva sau
peste ceva Si: (îvp) a pica1 (11). 9 vt (Pfm; îcn: îe) Să-l (sau să mă, să ne etc.) ~ri cu ceară (sau cu lumânarea) Cu nici un chip Si: pentru nimic în lume, nicidecum. 10-11 vtr (Rar) A (se) păta cu ceva. 12-13 vtr (Fig) A (se) strecura. 14 vi (Fig) A răsuna, a vibra cu un ton scăzut Si: (reg) a picui2. 15 vi (îrg; îe) A ~de somn. (sau din picioare) A moţăi1 (2). 16 vt (Ban; Olt) A pişcă. 17 vt (Olt; d. păsări) A ciuguli. 18 vt (Reg; d. urzici) A înţepa. 19 vi (Ban; d. vin) A avea gust înţepător, acidulat. 20 vi (D. alimente) A pişcă la limba. picurar sn [At: DM / Pl: -e I E: picura + -ar] (Rar) Lăcrimar (2). picurare sf[At: SADOVEANU. O. III, 120 / Pl: -rari / E: picura] I Cădere în picături Si: picurat1 (1),picuri.)' (1). 2 Stropire a ceva Si: picurat1
(2). 3 Scurgere a lichidului dintr-un corp îmbibat, dintr-o materie care se topeşte, dintr-un recipient Si: picurat1 (3). 4 Cădere a unui lichid de la o oarecare înălţime Si: picurat1 (4). 5 Supurare a unei răni Si: picurat1
(5). 6.Turnare a unui lichid peste ceeva Si: picurat1 (6). 7 Pătare cu un lichid Si: picurat1 (7). 8 Vibrare a unor sunete, cu ton scăzut Si: picurat1
(8). 9 Strecurare. 10 Aţipire, 11 (Olt) Ciuguiire. 12 Pişcarc.
picurat1 sn [At: UDRESCU. GL. / V: (reg) -rit sn / Pl: (rar) -uri / E: picuraJ 1-8 Picurare (1-8). 9 Strecurare. 10 Aţipire. 11 (Olt) Ciuguiire.
12	Pişcare. 13 (Mun; îf picur it) Burniţă.
picurat2, -a a [At: DELAVRANCEA. S. 239 / V: (reg) -rit / Pî: -aţi, -e / E: picura] 1 (Rar) Care este acoperit cu picături. 2 Murdărit de picături.
3	Udat. 4 (Mun; îf picurit) Pestriţ. 5 (D. sunete) Care vibrează pe un ton scăzut. 6 Strecurat. 7 (Olt) Ciugulit. 8 (Reg; d. ouă) încondeiat. picură sfvz pic
picurătoare sf [At: SFC III. 182 / Pl: -tori / E: picura + -(ă)toare) (Rar) Pipetă.
picurătură sf[At: ANON. CAR. / Pl: -ri / E: picura + -(ă)tură] 1 (îvr) Picătură. 2 (Fig; rar) Sunet care vibrează pc un ton scăzut.
picureală sf [At: UDRESCU. GL. / Pl: -eli i E: picura + -eală] (Mun) Burniţă.
picurele snp [At: DENSUSIANU.Ţ. H. 124 / E: picuri (pil pic1) + -ele]
I-8	(Trs; şhp) Piculeţ (1-8).
picureza viim [At: ALR I, 1266/122 / Pzi: 3 -eaz.a l E: picur} + -eza] (Trs; d. ploaie) A pica1 (9). picuri v’ vz picura
picuriş s [At: DELAVRANCEA. S. 97 / Pl: net / E: picuri (pil pic1) + -iş] (Rar) 1 Cădere a apei sub formă de picături Si: picurare (1). 2 (Pex) Loc unde apa unui izvor curge sub fonnă de picături. 3 (Reg; csc) Picături. picurit1 sn vz picurat1 picurit2, -ă a vz picurat2
picuriu, -ie ă [At: CIAUŞANU, R. SCUT. 33 / Pl: ~i/ / E: picuri (pil pic1) + -iu] (Olt) Pestriţ.
picuruş sn [A.t: CAMILAR. N. 1.440 / Pl: -uri / E: picuri (pil pic1) + -uş] 1-8 (Pop; şhp) Piculcţ (1-8).
picuruţ s [At: BL VI. 160 / Pl: net / E: picuri (pil pic1) + -uţ) 1-8 (Mar; şhp) Piculeţ (1-8).
picuş sn [At: DDRF / Pl: -uri / E: pic1 + -/«•] 1-8 (Pop; şhp) Piculeţ (1-8). 9 (Reg; îlav) ~ cu ~ Puţin câte puţin. 10 (îal) încetul cu încetul.
II-12	(Fam) Băutură alcoolică (în cantitate mică). 13 (Reg) Rachiu tare care curge din alambic la începutul distilării unui cazan de drojdie sau de tescovină. 14 (Rar) Masă lichidă sau solidificată formată din picurarea unui lichid sau din curgerea picătută cu picătură a unei materii topite. 15 (Reg) Piesă de lemn ascuţită la un capăt şi despicată la celălalt, care închide (parţial) capătul ţevii alambicului, pe unde curge rachiul. 16 (Reg) Uluc la streaşină. 17 Câştig mic şi întâmplător, neaşteptat, obţinut de obicei prin mijloace ilicite sau nepermise.
picuşor sn [At: CANDREA. F. 107 / Pl: -oare / E: pic1 + -uşor] 1-8 (Pop; şhp) Piculeţ (1-8). picutorl v vz picături
pic ut sn [At: REBREANU. I. 16 / Pl: -ţuri / E: pic1 + -uţ] 1-8 (înv; şhp) Piculcţ (1-8). picuţi i’ vz picuti
1037
PIDALEON
pidaleon sn vz pidalion
pidalion su [At: LM / P: -li-on i Pi: -oane ! E: ngr mSâXiov] Cod al canoanelor bisericeşti. pidăsîru, a vz pedestru
pideă1 if[At: CV 1951. nr. 6. 30 / Pl: -de / E: net] (Reg) Grămadă mică în fân. pidea2 sf vz pedea pideapsâ sfvz pedeapsă
pideluşă sf [Ai: ALR SN IV. h 1074/682 / Pl: ~ae / E: pidea2 + -eluşă] 1-2 (Reg; şhp) Pedea (mică).
pidosnic,	[At: CREANGĂ. P. 116 /Pl: -ici, / E: /?£ dos + -///V]
1	a (Pop; d. oameni sau acţiunile lor. d. obiecte, fenomene etc.) Care este ieşit din comun, contrar aşteptărilor, în sens rău. 2 a (D. oameni) Care se comportă în mod neobişnuit Si: cdurii, ciudat, excentric, sucit, zăpăcit.
3-4 av/ (Bot; reg) Ceriţică (1-2) (Ceriuthe minor şi glabra). 5 sm (Bot; reg) Zmeoaică (Ixiserpitium latifolium). 6 (Bot; reg) Odagaci (Sapoiuiria officinalis).
pidosnicie sf[At: V. ROM. februarie 1954. 33 / Pl: -cii / E: pidosnic + -ie) (Rar) 1-2 însuşire de a fi pidosnic (1-2). piecar sm vz pecar piecină sfvz pecie piectămi sfvz pieptăna piectănât,	a vz pieptănat2
piecten sn vz piptene piedecă sf vz piedică
piedestal sn [At: (a. 1834) URICARIUL. VIII. 192 / V: (înv) ped- / Pl: -e, (rar) -uri / E: fr piedestal] Suport înalt pe care se aşează o statuie,
o	coloană, un obiect decorativ etc.
piedică sf[At: PSALT. HUR. 25'/8 / V: (îrg) pedecă, ped~, (înv) pidd-, (reg) -de că / Pl: -ici, (îrg) -ice / E: ml pedica) 1 (înv; lpl) Cătuşe, fiare în care erau băgaţi cei arestaţi, vinovaţi. 2 Pârghie sau lanţ cu belciuge cu care se leagă picioarele de dinainte ale cailor, pentru a-i împiedica să fugă când sunt lăsaţi să pască Si: (tcî) pazvat. paz.vant, (reg) petecătoare.
3	(Reg) Zăbală. 4 (Fig) Fapt care împiedică realizarea unui ţel Si: obstacol oprelişte, stavilă, (îvp) opreală, (îvr) nevoie. 5 (Fig) Fapt ce stă în calea unei acţiuni Si: obstacol, oprelişte, stavilă, (îvp) opreală, (îvr) nevoie. 6 (Fig) Dificultate. 7-8 (îlv) A (se) pune (sau a întinde, înv. a sta, a face
(o)	~sau -ici) A (se) crea dificultăţi, a (se) opune la realizarea unui lucru.
9	(înv; îlv) A 11 ~ cu cineva A sta în calea cuiva. 10 (îal) A fi certat cu cineva. 11 Mijloc de a face pe cineva să cadă. împiedicându-1 cu piciorul Si: împiedicare. 12 (îlv) A-i pune (cuiva) (o) ~ (sau. rar. ~ci) A pune cuiva piciorul înainte, pentru a-l face să se împiedice şi să cadă. 13 (îal) A face pe cineva să cadă. împiedicându-1 cu piciorul. 14 (Rar) Greutate în vorbire. 15 Frână formată dintr-un lanţ. cu un capăt de dricul carului, al căruţei sau al săniei şi prevăzut, la celălalt capăt, cu o bucată de lemn sau cu un cârlig ori cu o talpă de oţel, care se lasă să se târască între obadă sau talpa săniei şi sol pentru a împiedica una dintre roti sau tălpi când vehiculul merge la vale Si: opritoare. 16 (Reg) Piesă Ia războiul ţărănesc de ţesut, făcută dintr-o scândură cu crestături care împiedică derularea sulului pe care sunt înfăşurate iţele Si: (reg) căţel, cordenci, proptar, răzuş, tocălie. 17 Dispozitiv care blochează trăgaciul unei arme de foc. spre a evita o descărcare accidentală. 18 (Reg) Frânghie sau lanţ cu care se ţine în loc roata morii de vânt. 19 (Mun; Olt) Piesă făcută dintr-o vergea arcuită şi prinsă cu cele două capete de partea de jos a mânerului coasei, pentru a culca, sub formă de brazde, iarba sau cerealele cosite. 20 (Pop) Zăvor la uşă. 21 (Reg) Plăcuţă de fier care se pune între braţele cleştelui de prins peşti pentru a le ţine depărtate. 22 (Mun) Pană1 (71). 23 (îe) A slăbi ~a A da mai multă libertate cuiva. 24 (Reg; Mol) Curea cu ajutorul căreia cizmarul ţine strânsă pe genunchi încălţămintea la care lucrează. 25 (Bot; reg; şîc Mi-calului, ~a-găinii, ~a-vântului) Piedicuţa (Lycopodium clavatîim). 26 (Bot; reg; şîc ~a-ursului) Brădişor (Lycopodium selago).
27	(Bot; reg: îc) ~a-găinii Cornişor (Lycopodium annatium). 28 (Reg: îc) -a-vântului Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze
alungite de culoare verde-albăstruie. cu flori liliachii şi albăstrii (Lăthyrus hirsutus). 29 (Reg; îc) ~a-cerbului Plantă nedefinită mai îndeaproape.
piedicuţa sf [Ai: BRANDZA. FL. 508 / V: (reg) pedec~, ped~ / Pl: -ţe / E: piedică + -uţă] 1 Plantă cu tulpina lungă şi târâtoare care are ramuri secundare îndreptate în sus. cu frunze mici. ascuţite şi dese. cu inflorescenţa în formă de spic Si: (reg) barba-ursului, brădişor, brâul-vântului, bunceag, bunget, coada-alor-din-vânt, iarba-ursului, laba-lupului. laba-ursului. muşchi-de-pământ, muşchi-de-piatră, părul-porcului, praful-strigoilor, talpa-ursului (Lycopodium clavatum). 2 (Bot; reg) Brădişor (Lycopodium selago). 3 (Bot; reg) Cornişor (Lycopodium annotium).
piedin su [At: CLEMENS. ap. DLR / PI: -ne i E: ml pedinus] (Pop) Totalitate a firelor de urzeală de la capătul pânzei, care rămân neţesute şi care se taie când se scoate pânza din război Si: (pop) uruior.
pieire sf [At: PSALT. SCH. 359/13 / V: ~er\-, (înv) pil- / Pl: -ri / E: pieri] 1-2 Moarte (năpraznică. violentă) Si: masacru, pierzanie (1-2), pierzare (1-2), (înv) piericiune (1-2), (îvr) pierzâciune (1-2), (reg) pieişte (1-2). 3 Ucidere. 4 Masacru. 5 (Reg; îlav) în ~Cu nici un chip. 6 (îvr) Executare a unui condamnat la moarte. 7 Ofilire, uscare a unei plante sau a unei părţi a plantei Si: piericiune (5). 8 (Bis; îoc mântuire, salvare) Pierdere a vieţii veşnice ca urmare a degradării morale şi a căderii în păcat Si: pierzare (8). (înv) pierdere, piericiune (6). 9 (îrg) Pericol, primejdie de moarte. 10 (Pex) Necaz. 11 Dificultate mare. 12 (Reg; îs) ~ cu nevoie Se spune despre asocierea mai multor oameni de aceeaşi teapă. 13 Decădere morală Si: distrugere, nimicire, ruinare, (înv) piericiune (9), pierzare (9). 14 încetare. 15 (înv; îs) -a soarelui Eclipsă de soare.
pieişte sf [At: RĂDULESCU-CODIN. L. 46 / PI: -ti / E: pieri + -iştie] 1-2 (Mun; Mol) Pieire (1-2). 3 Pierzanie (3). 4 (Mun; Olt) Primejdie de moarte. 5 (Pex) Necaz. 6 Dificultate mare. 7 (îe) A trage a ~ A prevesti
o	nenorocire. 8 (Mun; d. fiinţe; îla) De ~ Prăpădit. 9 (Olt) Pierdere de vreme. 10 Zăbovire. pieitor, -oare a vz pieritor
piehr sm [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / Pl: -i l E: piele + -ar] 1 Meseriaş care prelucrează piei de animale şi care confecţionează diverse obiecte din piele. 2 Comerciant de pici sau de obiecte din piele Si: blănar, curelar, marochinier, tabăcar.
pielarepit sn [At: MIHALI. C. 1 11 / Pl: -e / E: cf pielarip] (Ent; îvr) Himenopter.
pielarip sn [At: STAMATI, M. I 19/15 / Pl: -pe / E: piele + aripă cdp lat hymenoptera] (Ent; îvr) Himenopter.
pielărie1 sf [At: DRLU / Pl: ~i/ / E: piele + -ărie] 1 (Lsg; csc) Mulţime de piei. 2 (Pex) Obiecte confecţionate din piele.
pielărie2 sf [At: POLIZU / Pl: -ii I E: pălar + -ie] 1 Meşteşug de prelucrare a pieilor. 2 Comerţ cu obiecte din piele. 3-4 (Atelier sau) magazin unde (se prelucrează sau) se vând piei ori articole din piele Si: cojocărie, curelărie, nuirochinărie, tăbăcărie.
pielăhtsn [At: BARCIANU! Pi: (rar) -uri /E: pielar+-it] (Rar) Meserie de pielar (1-2).
pielcdd* sm [At: TEAHA. C. N. 252 / Pl: -ri f E: cf pielcea, pielcuţă] (Reg) Tăbacar.
pielcăluţă sf[At: MARIAN. NA. 344 / Pl: -te t E: ctm pielcele (pil pielcea) + pielcuţă] (Buc; Mol; Trs) Pielicică. pielcăm v vz chiorcăni pielcea sfvz pielicea
pielceluşă sf[At: PO 191 / Pl: -şe / E: pielcele (pil pielcea) + -uşă] 1 (înv; îs) ~ a de dinainte Prepuţ. 2 (Reg) Pielică Cf pielicică. pielcică sf vz pielicică
pielcuţă i/[At: ANON. CAR. / PI: -ţe f E: piele + -icuţă] (îrg) 1-10 (Şhp) Pielicică (1-10). 11 (îlav) în ~ a goală în pielea (8) goală. 12 Pieliţă.
piele sf [At: PSALT. HUR. 8679 / G-D: pielii, pieii / PI: piei / E: mi pellis, -is] 1 Ţesut conjunctiv-epitelial care acoperă întreaga suprafaţă a corpului animalelor vertebrate şi a celor mai multe dintre nevertebrate.
2	(Spc) Epidermă a omului. 3 (înv; îs) -a oului Corion. 4 (înv; îs) -a
î 038
PIELIŢOS
oaselor Periost. 5 (înv; îs) ~ a foalelui Diafragmă. 6 (înv; îs) -a fecioriei Himen. 7 (Reg; îs) ~ groasa Bătătură în talpa piciorului. 8 (îlav) In (sau cu) goală (ori ~ile goale) sau (îrg) în - ori cu --a (sau ~ile) Complet dezbrăcat Si: gol, nud. 9 (îlav) (Până) la — în întregime Si: de tot, complet, cu desăvârşire, total. 10 (îe) Cât îl încape (pe cineva) -a sau cât îi încape (cuiva) în - Cât poate îndura cineva. 11 (îae) Cât îi este cu putinţă. 12 (îae; pex) Mult. 13 (îe) A şti (sau a vedea) cât îi (sau ce-i) poate (sau îi face, îi plăteşte) ~a cuiva A şti sau a vedea de ce este în stare cineva.
14	(îae) A cunoaşte cât valorează cineva. 15 (îe) A nu-i face (sau a nu-i plăti) (cuiva) - a (nici) doi bani (sau nici două parale, nici o ceapă degerată) A nu fi bun de nimic. 16 (îae) A nu avea nici o valoare. 17 (îe) A nu(-şi) mai încăpea în - A fi foarte bucuros, fericit etc. 18 (îae) A nu şti ce să mai facă de prea mult bine. 19 (îae) A fi extrem de îngâmfat, a fi plin de ifose, de pretenţii. 20 (îe) A-i intra (sau a i se băga) cuiva (pe) sub - ori a intra (sau a se băga) (pe) sub - a cuiva A reuşi prin insistenţe, servicii, linguşire etc. să câştige încrederea sau simpatia cuiva.
21	(îe) A(-i) lua (cuiva) (şi) ~a (de pe el) sau a(-i) jupui (ori a scoate) şapte (sau nouă) ~i (de pe cineva) (Rar) A omorî, a distruge pe cineva.
22	(îae) A pretinde de la cineva mai mult decât poate da. 23 (îae; spc) A estorca de bani. 24-25 (îe; îla) (A fi) numai - (a)şi osul (sau oase, oasele, ciolanele) (A fi) foarte slab. 26 (îe) A ti (sau. rar. a trăi) în - a cuiva A fi. a se afla exact în aceeaşi situaţie cu altcineva. 27 (îe) A-i face (cuiva) -a tobă (sau burduf) A bate pe cineva tare. a-1 stâlci în bătaie. 28-29 (îe; îlav) (A fi) vai (şi amar) de -a cuiva (A fi) rău cuiva. 30-31 (îae; îal) (A fi) vai de capul lui. 32 (îe) A-i da (sau a-i ieşi cuiva ceva) prin - A suferi consecinţele unui lucru Si: a o păţi, a-i ieşi pe nas. 33 (îae) A-i fi ca învăţătură de minte. 34 (îe) A-1 mânca - a (pe cineva). 35 (îe) A i se face (cuiva) -a găinii (sau -a de găină) A i se încreţi cuiva pielea de frică, de frig. 36 (Pex; îae) A-i fi foarte frică, frig etc. 37 (îe) A face ceva pe - a altuia A face ceva în dauna cuiva, obligându-1 să suporte el greutăţile şi neajunsurile. 38 (îae) A-şi crea avantaje pe spinarea altuia. 39 (îe) A-şi pune -a (în sau la saramură) pentru cineva (sau pentru ceva) A se expune unui risc pentru cineva sau pentru ceva. 40 (îae) A-şi impune anumite restricţii. 41 (îae) A face sacrificii mari. 42-43 (Fam; îe) A(-şi) pune -a pe băţ (sau pe ciomag) A (se) distruge. 44-45 (îae) A (se) omorî. 46 (Fam; îe) A da -a popii sau a-şi lăsa ~a pe undeva A plăti ceva cu viaţa. 47 (Reg; îe) A răbda în - A răbda cât poate de mult. 48 (Reg; îe) A plăti cu -a A suporta o pedeapsă corporală, o bătaie. 49 (îe) A-i frige (cuiva) -a A chinui, a consuma pe cineva, a-i face zile fripte. 50 (îae) A pedepsi foarte aspru. 51 (îae) A se răzbuna pe cineva.
52	(îe) A-şi vinde (sau a-şi cheltui) (şi) ~ a de pe el A vinde tot ce are. pentru a scăpa de o anumită situaţie sau pentru a realiza un anumit lucru.
53	(îae) A nu mai rămâne cu nimic. 54 (îc) A-şi vinde scump -a A lupta cu înverşunare, provocând neajunsuri mari adversarului, chiar dacă nu sunt speranţe de izbândă finală. 55 (îae) A-1 face pe adversar să plătească scump victoria. 56 (înv; reg; îe) A i-o face cuiva pe — A contrazice pe cineva. 57 (îae) A se opune cuiva. 58 (îae) A-i face rău. a se răzbuna pc cineva. 59 (îe) A fi gros la - sau a avea ~a (sau. rar. o ~) groasă A fi lipsit de bun simţ. a fi neobrăzat. 60 (Reg; îe) A întări din - A se preface că nu înţelege o aluzie. 61 (Pop; îc) Piei-roşii Amerindieni. 62 (Reg; dep; îc) Piele-lungă Om foarte slab. căruia îi atârnă pielea. 63 (Reg; prin etimologie populară; îc) Piele-largă Pelagră. 64 (Fig) Fiinţă. 65 (Pex) Viaţă. 66 (Reg) Pieliţă. 67 (Reg; dep) Mâiloagă. 68 (Dep) Femeie bătrână. 69-70 Piele (1) jupuită de pe 1111 animal (şi prelucrată). 71 (Spc) Blană. 72 (Fam; îe) A umbla după piei de cloşcă A-şi pierde vremea. 73 (îae) A fi fără ocupaţie. 74 (Reg; îe) A semăna pe - A semăna direct pe mirişte, înainte de a ara. 75 (îs) ~ de drac Ţesătură deasă de bumbac, foarte rezistentă, cu o parte pufoasă, imitând antilopa Vz diftină. 76 (Rar; îas) Pistil2. 77 (Reg; fig; irn; îas) Om foarte rezistent. 78 (îs) -a dracului Ţesătură uşoară de bumbac, cu lustru, utilizată de obicei la căptuşeala hainelor Si: (înv) mitccd, percalină. 79 (Spc) Halat confecţionat din piele (76). 80 (Reg; îs) (Faţă de) masă de - sau pânză de -, masai de - Muşama.
81	(Reg; îs) Burduf de piele în care se transportă alimente sau se păstrează lichide. 82 (Mun) Coajă de copac tânăr.
pielectazie sf [At: DN3 / P: ~zi-e / Pl: ~\i / E: fr pyelectasie] (Med) Dilataţie a bazinetului.
pielectomie sf[At: DN3 / P: -mi-e / Pl: ~i/ / E: gr nveXoq + eKTOfirf] (Med) Rezecţie a unei porţiuni a bazinetului.
pielef\ vt [At: L. COSTIN. GR. BĂN. 157 / Pzi: -jesc / E: piele + coji] (Ban) 1 A jupui de piele. 2 A juli.
pielgaş, ~ă [At: L. ROM. 1962. nr 3.262 / Pl: -i, -e / E: cf piele, pieli gos ] (Reg; d. păsări, pui) Golaş.
pielgat, ~ă [At: MARIAN. S. R. II. 66 / Pl: ~a ţi, -e / E: cf piei gas] (Reg) Chel.
pielgăş i vt [At: L. ROM. 1962. nr 3.263 / Pzi: -şese / E: pi el gas] (Reg;
c.	i. păsări) A jumuli.
pielgăşit, ~ă a [At: L. ROM. 1962. nr 3. 263 / Pl: ~i//t -e / E: pielgăşi] (Reg; d. păsări) Jumulit.
pielhoacă sffAt: DR. V. 218 / Pl: ? / E: piele + -oaică) (Reg) 1 Piele mare de animal. 2 (Dep) Epitet pentru o vită bătrână şi foarte slabă, îndeosebi pentru cai. 3 (Dep) Femeie bătrână.
pielhoSy ~oasă a [At: MAT. DIALECT. 1. 85 / Pl: -oşi, -oase f E: piele + w] (Reg; d. carne) C11 multe pieliţe.
pieli vt f At: SCRIBAN. D. / Pzi: -iese / E: piele) (Rar) 1 A jupui de piele un animal. 2 A jupui de coajă un fruct, un copac etc.
pielicea sf [At: PĂSCULESCU. L. P. 276 / V: -Icea / Pl: -cele i E: pielicică css] 1-10 (Şhp) Pielicică (1-10).
pielicică sf [At: (cca 1726) N. A. BOGDAN. C. M. 160 / V: pielei- ! Pl: (rar) -cici /E: piele + -icică] 1-10 Piele (1-2,70-72) (fină) Si: pielicea (1-10). (rar) pielişoară (1-10), pieliţa (1-10), (îrg) pielcuţă (1-10), (reg) pielcăluţă (1-10), pieluşică (1-10). pieluţă (1-10).
pielucios, ~oasă a [At: MARIAN. INS. 457 / Pl: -oşi, -oase / E: piele + -icios] (Rar) 1 Care are aspect de piele (1). 2 Asemănător cu pielea (1).
pieligos, -oasă a [At: ARH. FOLK. 1. 207 / Pî: -oşi, -oase l E: piele] (Trs) 1 Gol. 2 Dezbrăcat.
pielişoară sf [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / Pî: ~re / E: piele + -işoara] 1-10 (Rar; şhp) Pielicică (1-10).
pielita sf [At: BIANU. D. S. / P: pi-e- f Pi: -te f E: fr pielite) Boală care se manifestă prin inflamaţia bazinetului renal.
pielită sf [At: PSALT. HUR. 71726 / A şi: (1-10) -Uţă / Pl: -ţe, ( înv) -ţi i E: piele + -iţă] 1-10 (Rar. şhp) Pielicică (1-10). 11 (Spc) Piele a obrazului. 12 (înv; îs) -ă mădularului Prepuţ. 13 (Reg; îe) A-şi trage ~tele A fi pe moarte. 14 (îae) A trage sa moară. 15 Ţesut intermediar între piele şi mucoasă, care acoperă buzele. 16 (Mpl) Strat subţire, coruos. care mărgineşte unghia. 17 (Atm) Nume generic pentru ţesuturile animale subţiri şi elastice, cu aspect de foiţă, lamă sau pânză fină. care căptuşesc, îmbracă, susţin, separă sau formează anumite organe sau părţi de organe Si: membrană, (îrg) pielicuţă, (reg) pieloteie (3). pieluşină (1). 18 (Atm; înv; îs) -vânoasa Corion. 19 (Atm; înv; îs) -a apei Amnios. 20 (Reg) Albeaţă la ochi. 21 (Reg) Tendon. 22 (îvp; cdp siv nA’hTh) Carne, muşchi ai corpului omenesc. 23 (Pex) Trup. 24 Făptură. 25 (Bis; înv; îlv) A lua (sau a primi) - (sau ~ţe) A se întrupa. 26 (înv; esc) Oameni. 27 (Pan) Ţesut vegetal subţire care acoperă, separă sau leagă unele părţi ale plantelor. Î11 special fructul sau seminţele Si: membrană, (reg) piele, pieluşică, pieloteie (4) Vz: epicarp. 28 (Mun) Pănuşă subţire crescută pe ştiuletele de porumb, printre şirurile de boabe. 29 Pojghiţă fină care se formează pe suprafaţa unor alimente lichide, lapte, supă etc. Si: (reg) pieloteie (5). 30 Intestin de animal sau membrană artificială care formează învelişul mezelurilor preparate din tocatură. 31 (Reg) Strat subţire de ceară cu care albinele acoperă celulele din fagure unde sunt depuse larvele.
pielitesc, -ească a [At: COD. VOR. 146/7 / Pl: -eşti / E: pieliţă + -esc 1 (înv) 1 Trupesc. 2 Carnal. 3 Senzual.
pieliţos, -oasă a [At: BARCIANU / Pl: -oşi, -oase / E: pieliţa + -os] (Rar) 1 Membranos. 2 (D. carne) Cu multe pieliţe.
1039
PIELJGACĂ
pieljoacă sf' [At: LEXIC REG. II. 81 / Pl: -ce / E: ns cf piele] (Reg) Pieliţă de pe carnea de vită.
pielm sn [At: BIBLIA (1688). 2292/34 / V: -emn, pe- / Pl: -uri / E: cf ngr nâXpcL ,,talpă“] 1-2 (Pop) Făină de grâu. de porumb sau, rar. de alte cereale (de cea mai bună calitate) Vz: mulaş, pervă. 3 (Spc) Făină de grâu adăugată în aluatul de mălai pentru turtă. 4 Făină albă care se pune pe aluatul de pâine, ca să nu se lipească. 5 (Ie) A rămâne în sapă de lemn şi în casă fără - A sărăci de tot. 6 (Reg) Pulbere fină de făină care se depune pe sită sau pe obiectele din moara Si: (reg) pospai. 1 (înv) Aluat. 8 Plămădeală. 9 (Reg) Amestec subţire făcut din făină de grâu. la care se poate adăuga făină de porumb foarte fină, şi din apă. cu care se ung unele aluaturi înainte de a fi băgate în cuptor Vz: muruială. 10 (Olt) Coajă de la turta de mălai formată din amestecul descris mai sus (8). pielnvă vt [At: SCRIBAN. D. / Pzi: -mcz / E: pielm] (Reg) A pielmui. piehnzt, -ă [At: SCRIBAN. D. / Pl: ~aţi, ~e / E: pielma) (Reg; d. făina de porumb) Amestecat cu făină de grâu pentru turte.
pielm in vt [At: SCRIBAN. D. / Pzi: ~e.sc / E: pielm + -ui] (Reg; c. i. făina de porumb) A amesteca cu puţină făină de grâu pentru a face turte Si: (reg) a pielma, a împielma.
pielo- [At: DNM / P: pi-e~ / E: fr pyelo-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţiile: 1-2 (Referitor la) bazinctul renal.
pielo grafie sf [At: DN1 / P: -fi-e / Pl: -U / E: fr pyelograpJiie) Radiografie a rinichiului, a bazinetului şi a urcterelor.
pielolitotomle 5/’[At: DN-1 / P: -mi-e / Pl: ~i/ / E: fr pyelolithotomie) (Med) Deschidere chirurgicală a bazinetului pentru extragerea calculilor.
pielonefrită ^/[At: DER / P: pi-e- / Pl: -te / E: fipyelanephrite] Boală inflamatorie a bazinetului şi a rinichilor, provocată de diverşi microbi.
pieloplastie sf[At: DN*’ / P: -ti-e / Pl: -ii / E: h pyeloplastiej Plastie a rinichiului.
pielos, -onsâ a [At: CLEMENS. ap. DLR / Pl: -oşi, -<mse / E: piele + -as] 1 (Reg) Care are pielea (1) groasă. 2 (Fig; d. oameni) Care rabdă mult Si: rezistent. 3 Care poate face eforturi mari. 4 (Trs) Care are aspect de piele (î). 5 La fel ca pielea de rezistent, de neted etc.
pielos copie sf '[At: DN-1 / P: pi-e-los-co-pi-e l Pl: -li / E: fx pyelos copie l (N/led) Examen radioscopic al ureterului şi al bazinetului.
pielo st o mie v/' [ At: DN*’ / P: -mi-e ! Pl: -li / E: fr pyelostomie] (Med) Intervenţie chirurgicală pentru devierea spre exterior a urinii din bazinet.
pieloteie .v/'[At: UDRESCU, GL. / P: pi-e-lo-te-ie / Pî: -ei / E: piele + -oteie] (Reg) 1-2 Piele (de ovine). 3-5 Pieliţă (17, 27, 29). 6 Carne de calitate inferioară, cu vine. tendoane etc. 7 Excrescenţă. 8 Chist. 9 Tumoare.
pielotonne sf [Aî: DN3 / P: -mi-e f Pl: -li / E: fr pyelotomie] (Med) Deschidere chirurgicală a bazinetului în caz de abces sau de calculi.
pielţiii vt [At: ALR II. 4224bis/2 / P: piei- / Pzi: -csc / E: pilţ + -ui] (Reg) A vaccina.
pieluşică .s/[At: ARH. OLT. XXL 272 / P: pie- f Pl: ? / E: piele + -unică]
1-10 (Reg; şhp) Pielicică (1-10). 11 (îe) A fi vai de -ca cuiva A fi vai de pielea cuiva Vz piele (1). 12 (Reg) Pieliţă.
pieluşlnă v/’[At: ANON. CAR. / P: pie- f Pl: -fie f E: piele + -uşină] (Reg) 1 Pieliţă (17). 2 Albeaţă la ochi.
pielm v/f At: AL LUPULUI. P. G. 47 / P: pie- / Pl: -te f E: piele + -uţă] 1-10 (Reg. şhp) Pielicică (1-10).
pie mie i/[At: ENC. VET. 359 / P: pi-e- f Pl: ~i/ / E: fr pyhemie] Boală caracterizată prin formarea unor abcese supurative în diverse organe sau ţesuturi, prin febră ridicata etc.. datorită difuzării în sânge a unor microbi. piemn sn vz pielm
piemont sn [At: LTR2 / P: pi-e- / Pl: -uri / E: fr piemont] Formă de relief situată la intersecţia unor munţi cu o câmpie sau cu o depresiune, formată prin acumularea depunerilor aduse de apele curgătoare la schimbarea de pantă.
piemonhxn, -â [At: MG 1. 1 57 / P: pi-e- f Pl: -i, -e / E: Piemont + -an) 1 Care ţine de un piemont. 2 Privitor la un piemont. 3 Care are caracteristicile unui piemont.
piemoniez, -ă [At: CR (1831). 66/38 / P: pi-e- f Pl: -i, -e / E: fr piemontais] 1-4 smf, a (Persoană) care (face parte din populaţia de bază a Piemontului sau) este originară dc acolo. 5 smp Populaţie care locuieşte în Piemont. 6-7 a Care aparţine (Piemontului sau) piemontezilor (5). 8-9 a Privitor (ia Piemont sau) la piemoutezi (5).
piept [At: CORESI. EV. 513 / Pi: (49-59) -pţi, (1-49, 60-71) -tari, (72-79) net / E: ml pectits] 1 sn Parte a corpului, la om şi la animalele vertebrate.de la gât până la abdomen, cuprinzând cavitatea în care se află inima şi plămânii Vz torace. 2 sn (Spc; îoc spate) Parte anterioară şi exterioară a acestei regiuni. 3 sn (Prc) Organ din interiorul cavităţii toracice. în special plămâni. 4 sn (Fig) Piept (1). considerat ca sediu aî sentimentelor, al vieţii etc. 5 sn (îs) Capul -ului Parte de sus a pieptului
(1). 6 sn (îs) Furca -ului Adâncitură unde se termină coastele şi sternul.
7	sn (îs) Coşul -ului Cavitate toracică. 8 sn (înv; îs) Anghina de - Anghină pectorală. 9-10 sn (D. lupte, fel de a se lupta: îljv) ~ la ~ (Care se desfăşoară) în mod direct, din apropiere Si: corp la corp, pieptiş (9-10).
11-12 sn (îljv) ~ în ~ (Care luptă) unul contra celuilalt. 13-14 sn (îal) (Care stau) faţă în faţă. aproape ciocnindu-se, nas în nas Si: (rar) pieptiş (6-7). 15 v// (îlav) Cu mi! deschis; Fără teamă. 16 sn (îal) Fără sfială. 17 sn (îal) Făţiş. 18 sn (îlav) (Cu) capul (sau cu fruntea ori. rar, cu barba) în ~Cu capul plecat, sprijinind bărbia în piept, de ruşine, de supărare etc.
19	sn (îlav) Cu mâinile încrucişate (sau. înv. strânse) la (sau pe) ~Cu braţele încrucişate în faţă. în inactivitate. 20 sn (înv; îa!) Cu mâinile împreunate în faţă în semn de închinare, smerenie, respect. 21 sn (îal) Mort. 22 sn (îlv) A strânge (pe cineva) la ~ A îmbrăţişa. 23«v/? (îe) A(-i) ţine ~ sau (înv) a sta-n ~ A rezista pc poziţie. 24 sn (îae) A nu se da bătut. 25 sn (îae) A se împotrivi cuiva. 26 sn (îae) A înfrunta pc cineva sau ceva. 27 sn (îae) A face faţă. 28 sn (Pex; îae) A concura cu succes. 29 sn (Pex; îae) A rivaliza cu cineva sau ceva. 30 sn (îlv) A(-i) da ~ cu cineva (sau cu cineva) A se lua la luptă cu cineva. 31 sn (îal) A se împotrivi cuiva sau la ceva. 32 sn (Ie) A se bate cu pumnii în ~ A exprima căinţă, remuscare, suferinţă morală. 33 sn (îe) A(-i) pune cuiva mâna în ~A prinde pe cineva şi a-1 opri de la o acţiune nepermisă.-34 sn (îlv) A pune (sau a încrucişa, a împreuna) mâinile îa ~ A muri. 35 sn (îe) A lua (ceva) în ~ A se strădui din toate puterile pentru a învinge sau a cuceri ceva. 36 sn (îae) A înfrunta direct o greutate, o primejdie, un obstacol, străduindu-sc să învingă, să rezolve. 37 sn (Reg; îe) A(-i) lua în ~uri sau (cu ~ui) A lua pe cineva sau ceva cu forţa. 38 sn (îe) A(-şi) pune -ul (pentru cineva sau ceva) A veni în ajutor. 39 sn (îe) A-şi sparge ~ul (vorbind, strigând) A vorbi sau a striga inutil, fără a fi ascultat. 40 sn (îae) A obosi vorbind tare şi neprimind răspuns. 41-42 sn (îe; îla) (A fi) slab Ia ~ (A fi) debil pulmonar, predispus la tuberculoză. 43 sn (înv; îe) A face ~ (bărbătesc) A avea curaj. 44 sn (îae) A da dovadă de bărbăţie.
45	sn (îs) Boală de - Tuberculoză pulmonară. 46 sn (Pop) Torace al unor insecte. 47 sn (Lsg) Carne de pe partea anterioară a cavităţii toracice a unor animale şi păsări, folosită ca aliment. 48 sn (Lsg) Mâncare preparată din această carne. 49 smn (Lsg cu valoare de plural) Organ ai femeii, care secretă lapte în perioada de alăptare Si: mamelă, sân, ţâţa. 50 sm (Rar; îs) Copil de - Sugaci. 51 sm Penaj de pe partea din faţă a toracelui unei păsări. 52 sm (Orn; reg; îc) ~(ul)-roşu Guşă-roşie (Erithacus rubecula rubecula). 53 sm (Orn; reg; îc) -—mohorât Urzicar (Saxicola rubetra).
54	sm (Orn; reg; îae) Guşă-roşie (Erithacus rubecula rubecula). 55 sm (Orn; reg; îc) —alb Specie de porumbei nedefinită mai îndeaproape. 56 sm (Mpl; urmat de determinări în genitiv) Parte din faţă a unei piese de îmbrăcăminte, care acoperă pieptul (1). 57 sm (îs) Cămaşă cu -pţi Cămaşă bărbătească cu plastron. 58 sm (Reg) Pieptar (9). 59 sm (Pan; urmat de determinări în genitiv sau udp ,,de“) Coastă de deal. de munte etc. Si: fofâr/iiş, pantă1, pieptăn, pieptar, pripor. 60 sn (îe) A apuca (sau a lua, a înhăţa pe cineva) de ~ A apuca sau a înhăţa etc. pe cineva de partea din faţă a hainei, pentru a-i cere socoteală de ceva. 61 sn (Pex; îae) A lua pe cineva la bătaie. 62-63 sn (îe) A se prinde (sau a se apuca, a se lua de ~cu cineva) (A se certa sau) a începe să se bată cu cineva. 64 sn (îae) A înfrunta pe cineva. 65 sn (Reg; lpl) Pânză, material pentru cămaşă.
1040
P1EPTĂRUŞCĂ
66	sn (înv; îlpp) ~Ia... De-a dreptul la... 67 sn (Trs; Mar) Dig. întăritură pe ţărmul unei ape. 68 sn (Reg) Fier al plugului. 69 sn (Reg) Bârsă. 70 sn (Trs) Cormana. 71 sn (Reg) Tăiş al sapei. 72 s (Reg) Parte superioară a unui stog, vârf. creştet al unui stog. 73 s (Reg) Baza, de formă cilindrică, a unui stog. 74 s (Reg) Grămadă de grăunţe separate de pleavă, care se formează la vânturat. 75-76 s (D. vase. măsuri etc.; îljv) Cu ~ (Umplut) peste limită, cu vârf. 77 s Parte de deasupra a cuţitului de strung, pe care alunecă aşchiile tăiate dintr-o piesă. 78 s Parte a dinţiilor unei freze, care se ascute. 79 s (Reg) Bot al unei luntre. pieptaldcă sfvz pieptalacă
pieptăn s [At; AL LUPULUI. P. G. 65 / Pl: net / E: piept + -an] (Reg) Piept (59).
pieptar sn [At: (a. 1747) IORGA, S. D. XII. 45 /V: (îrg) -iu (Pl: -uri), (reg) pip- (Pl: ~/) sm / Pl: -e, (reg) -tari / E: piept + -ar] 1 Obiect de îmbrăcăminte de postav, de lână etc.. fără mâneci, care acoperă partea superioară a corpului, până la talie, ca un fel de vestă. 2 (Spc) Cojocel scurt din blană de oaie. fără mâneci. încheiat în faţa sau pe umăr. purtat mai ales de ţărani Vz ilie, laibăr, bundiţă. 3 Obiect de lenjerie femeiască sau pentru copii, fără mâneci, care acoperă pieptul Si: brasieră, pieptăraş
(3).	4 Obiect de metal, de zale sau de piele groasă care acoperea spatele şi pieptul luptătorilor, apărându-i de loviturile adversarului Vz platoşa.
5	Bucată de piele groasă cu care îşi acoperă pieptul scrimerii Si: plastron.
6	Echipament de protecţie confecţionat din piele groasă şi pâslă, cu care îşi acoperă pieptul lucrătorii carc folosesc unelte pneumatice sau care produc vibraţii. 7 Parte de la piept (1). de obicei scobită, a unei cămăşi. 8 Piept (56) de cămaşă bărbătească scrobit, care se poartă deasupra unei cămăşi obişnuite Si: plastron. 9 Curea lată la hanuri, căptuşită cu pâslă, care se trece peste pieptul unui animal înhămat Si: (reg) piept (58). 10 Piept (59).
pieptariu sn vz pieptar pieptăhcă sfvz pitpalacă pieptăn sm vz pieptene
pieptăna [Aî: ANON. CAR. / V: (reg) -ect-, (îrg) ~tena, -tina / Pzi: pieptăn, piaptcin, 2 piepteni, piapteni, 3 piaptănă. (înv) pieptănă / E: ml pectinare] 1-2 vtr (Ccd) A(-şi) descâlci, a(-şi) netezi părul sau barba cu pieptenele. 3 vt (C. i. oameni) A-i descâlci, a-i netezi, a-i aranja părul cu pieptenele. 4-5 vtr (Pex) A (se) coafa. 6-7 vtr (Rar; pex) A (se) găti. 8 vr (Pan; d. pisici) A se netezi cu limba şi cu lăbuţa pe păr Si: a se linge, a se spăla. 9 vt (îvr; fig) A schingiui, a chinui pe cineva cu ajutorul unor instrumente de tortură cu dinţi. 10 vt (Pop; c. i. animale sau părţi ale corpului lor) A ţesăla. 11 vt (C. i. anumite fibre textile) A trece prin dinţii unor piepteni pentru a îndepărta impurităţile şi pentru a alege fibrele de cea mai bună calitate etc. Si: a dărăci. 12 vt (Reg; c. i. carul încărcat cu fân sau claia de fân) A netezi, a nivela, a aşeza cu grebla sau cu furca.
13	vt (Fig; fam; c. i. oameni) A bate zdravăn Si: (fam) a flăcăi, ă părui1, a scărmăna, a smotoci. 14 (Fig; fam; c. i. scrieri, stilul, vorbirea etc.) A revizui cu atenţie şi a îmbunătăţi Si: a cizela, a îngriji, a şlefui.
pieptănar sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îrg) —ten— / Pl: ~i f E: pieptene + ăr] 1-2 Persoană care (face sau) vinde piepteni. 3 (înv) Persoană care se ocupa cu dărăcitul.
pieptănare sf[At: DRLU / V: (rar) -ten- f Pl: -nari I E: pieptăna] 1 Descurcare, netezire, aranjare sau curăţire a părului cu ajutorul pieptenului Si: pieptănat1 (1), (rar) pieptănătură (1). 2 (Rar) Coafare. 3 (Rar; pex) Gătire. 4 Ţesălare a animalelor Si: pieptănat1 (4). 5 Netezire cu limba şi cu lăbuţa a blănii pisicilor Si: pieptănat1 (5). 6 Pieptănătură
(4).	7 (înv) Torturare cu un instrument cu dinţi Si: pieptănat1 (7). 8 (Fig) Bătaie zdravănă Si: pieptănat1 (8). 9 Aranjare cu grebla a fânului din căpiţă Si: pieptănat1 (9). 10 (Fig) Revizuire cu atenţie şi cizelare a stilului unei opere literare Si: cizelare, îngrijire, pieptănat1 (10). şlefuire.
pieptănariţă sf [At: BRANDZA. FL. 496 / V: (reg) -ten-1 Pl: -ţe f E: pieptene +-ariţă] Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina lungă şi subţire, cu inflorescenţe în formă de spicuşoare aşezate pe două rânduri.
ca dinţii unui pieptene, cultivată uneori ca plantă de nutreţ Si: (reg) creastă-cocoşului, iarba-cedrilor, iarba-câinelui (Cynosurus cristatua).
pieptănaş sm [At: LB / V: (îrg) -ten- / Pl: -i / E: pieptene + -aş] 1-2 (Şhp) Pieptene (1) (mic) Si: (pop) pieptănuş (1-2). pieptănut. (1-2). pieptenel (1-2). 3-4 (Bot; Mol; mpl; şhp) Pieptene (2) (mic) Si: (pop) pieptănuş (3-4), pieptănut (3-4).pieptene! (3-4). 5 (Orn; reg) Codroş de grădină (Phoenicurus phoenicurus). 6 (Orn; reg) Codroş de casă (Phoenicurus ochruros gibraltăriensi).
pieptănat1 sn [At: BARIŢIU. P. A. I. 476 /V: (îrg) -ten- / Pl: -uri / E: pieptăna] 1 Pieptănare (1), 2 (Rar) Coafare. 3 (Rar; pex) Gătire. 4-5 Pieptănare (4-5). 6 Pieptănătură (4). 7-10 Pieptănare (7-10), pieptănat2> -ă [At: LEX. MARS. 234 / V: (îrg) -ten-, -tin-f (reg) piap-, -ect- f Pl: -aţi, -e IE: pieptănat] 1 (D. păr. barbă etc.) Descurcat, netezit, aranjat sau curăţat cu pieptenele. 2 (D. oameni) Care are părul descurcat, netezit, aranjat cu pieptenele. 3 (Pex) Coafat. 4 (D. animale) Ţesălat. 5 (D. fibre textile) Trecut prin dinţii unor piepteni pentru a înlătura impurităţile, a alege fibrele de cea mai bună calitate etc. Vz dărăcit. 6 (Fig; fam; d. stil. scrieri etc.) Revizuit cu atenţie şi îmbunătăţit Si: cizelat, îngrijii, şlefuit.
pieptănăiie1 sf\ At: POLIZU / V: -ten- l Pl: ~i/ / E: pieptănar + -iej (îdt) 1 Atelier în care se lucrează piepteni (1). 2 Magazin dc piepteni (1).
3	Negoţ cu piepteni (1).
pieptănărie2 sf [At: POLIZU /V: -ten- / PI: ~i/ / E: pieptene + -arie] (îdt; csc) Cantitate mare de piepteni (1).
pieptănăriţă sf[At: KLEIN. D. 397 /V: -ten- / Pl: -ţe / E: pieptănar + -iţă] (înv) 1-3 Soţie a unui pieptănar (1-3). 4-5 Femeie care (confecţiona sau) vindea piepteni. 6 Femeie care se ocupa cu dărăcitul.
pieptănător, -oare [At: BARIŢIU. P. A. I, 6 / V: (înv) -ten- / Pl: -i. -oare / E: pieptăna + -tor] 1 smf (îrg) Persoană care are meseria de a pieptăna pe cineva Si: coafor. 2 smf Persoană care piaptănă anumite fibre textile. 3 ivw/Muncitor calificat în pieptănatul fibrelor textile Si: dărăcitor. 4-6 sf a (Maşină sau) (parte a unei maşini speciale) care piaptănă fibrele textile.
pieptănător ie sf [At: LTR / Pl: ~i/‘ / E: pieptănător + -ie] (Secţie într-o) întreprindere industrială de filare, în care fibrele textile sunt supuse. în cursul procesului tehnologic, operaţiei de pieptănare.
pieptănătură sf[At: DELAVRANCEA. S. 109 /V: (reg) piap-, (înv) -ten- / Pl: -ri / E: pieptăna + -tară] 1 (Rar) Pieptănare (1). 2 (Fig; fam) Bătaie zdravănă data cuiva. 3 Fel de aranjare a părului Si: coafură, frizură.
4	Operaţie manuala sau mecanică de trecere a fibrelor textile prin dinţii unor piepteni, pentru a înlătura impurităţile, a alege fibrele de cea mai bună calitate etc. Si: pieptănare (6), pieptănat1 (6). 5 (Ccr) Totalitatea deşeurilor eliminate la pieptănatul fibrelor textile.
pieptăneală sf [At: GT (1901). 3/4 / Pl: -eli / E: pieptăna + -eală] (Fam) Bătaie zdravănă dată cuiva Si: (fam) chelfăneală. pieptănel sm vz pieptenel
pieptănuş sm [At: POLIZU / V: (îrg) -ten-, -tin- f Pi: -i / E: pieptene
4-	1-4 (Pop; şhp) Pieptănaş (1-4). 5 (Om; reg) Codroş de grădină
(Phoenicurus phoenicurus). 6 (Orn; reg) Codroş de casă (Phoenicurus ochruros gibraltăriensi). 1 (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape. 8 (Orn; reg; îs) ~ de casă Tremurici (Phoenicurus ochruros).
pieptănuţ sm [At: CIHAC, I. 204 / V: (îrg) -ten- / Pl: -i l E: pieptene + -ut] 1-4 (Pop; şhp) Pieptănaş (1-4).
pieptărar sm [At: ALR 1.1668/280. 283 / Pl: -i f E: pieptar + -ar] (Trs) Cojocar.
pieptăraş sn [At: EMINESCU. N. 109 / PI: -e ! E: pieptar + -aş] 1-10 (Rar; şhp) Pieptar (1-3, 7-8) (mic) Si: pieptare! (1-10). pieptănă (1-10).
11	(Rar) Bărbiţă pentru copii mici.
pieptărel sn [At: DEX2 f¥\: ~e f E: pieptar + -el] 1-10 (Şhp) Pieptăraş (1-10).
pieptdruşcă sf [At: ALR II. 95 / PI: -şti f E: pieptar + -uşcă] (Reg) Pieptăraş de catifea purtat dc femei.
î 041
PIEPTĂRUT
pieptăruţ sn [At: TDRG / Pl:	/	E:	pieptar	+	-ut] 1-10 (Pop; şhp)
Pieptăraş (1-10).
pieptea si [At: BUL. FIL. II. 210 / E: piept + -ea] 1 (Arg) Nume pe care şi-l dă sieşi persoana care vorbeşte Si: subsemnatul, (arg) mandea, mandiru. 2 (Mun; Olt) Epitet dat unui om voinic, puternic, pieptos. piepten sm vz pieptene pieptene v vz pieptăna pieptenar sm vz pieptănar pieptenare sf vz pieptănare pieptendriţă sf vz pieptănariţă pieptenaş sm vz pieptănaş pieptenat1 su vz pieptănat1 pieptenat2, ~ă a vz pieptănat2 pieptenărie1 sf vz pieptănărie1 pieptenăsie2 sfvz pieptănărie2 pieptenăriţă sfvz pieptănariţă pieptenăt or > -oare smf v z pieptănător pieptănătură sfvz pieptănară
pieptene sm [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 2720 / V: piaptăn (Pl: ~e) sn, piapten, piaptin (Pl: -uri) su, ~ect~, ~en (Pl: ~e) sn, ~tin, (Pl: -e) sn, -tine, ~pţin / Pl: -ni, (pop) -pţeni / E: ml pecten, -inis] 1 Obiect de toaletă confecţionat dintr-o placă de os. de metal, de material plastic etc.. cu dinţi pe una sau pe ambele părţi, care serveşte la pieptănat sau pe care îl poartă femeile în păr. 2 (Bot; reg; îc) ~le-Vinerei Hasmaţuchi (Ahthriscus silvestris). 3 (îrg) Ţesală pentru vite. 4 (Mpl) Unealtă alcătuită 'dintr-o placă de lemn pe care sunt fixaţi dinţi ascuţiţi lungi, metalici, folosită în industria casnică, la pieptănatul lânii, al cânepii etc. 5 (Pex) Element al maşinii industriale de pieptănat fibrele textile. 6 (Reg; gmţ; îe) A bate din (sau în) ~ni ori a face din ~ sau a face ~ni A clănţăni din dinţi de frig, din cauza unei emoţii etc. 7 (îvr; pan; lpl) Instrument de tortură cu dinţi de fier Vz ciulin. 8 (Reg) Unealtă de metal cu dinţi mari şi rari. cu care se îndeasă bătătura la covoare sau la unele ţesături groase de lână Si: furculiţa. 9 Scândurică specială cu care se bat firele de tort la capătul pânzei, când ele nu se mai pot bate cu vatalele. 10 (Reg) Parte a greblei pe care sunt fixaţi dinţii. 11 (Rar) Surdină de vioară. 12 (Reg) Unealtă în formă de căuş. prevăzută cu dinţi rari. cu ajutorul căreia se culeg afinele. 13 (Trs) Unealtă de lemn cu care se scutură sămânţa de cânepă sau de in. 14 (Reg) Regulator la capătul grindeiului de plug. 15 (Reg) Capăt mai lat al scocului unei lese de prins peşte Si: (reg) bărbie, dinte. 16 (Trs) Cerbice la jug. 17 (Trs; pex) Parte a jugului care stă pe cerbice. 18 (Reg) Con de brad. 19 (Trs) Fel de pieptănătură cu coc. pe care şi-o fac femeile de la ţară. 20 (Reg; îf pieptin) Cozoroc la şapcă. 21 (Reg) înnăditură la doaga polobocului. 22 (Mun) Căpăcel mic de lemn cu care se înfundă putina de murături.
pieptenel sm [At: JIPESCU. O. 69 / V: ~tăn~, ~tin~ sm / Pl: -ei / E: pieptene + -el] 1-10 (Pop; şhp) Pieptănaş (1-10). pieptenuş sm vz pieptănuş pieptenuţ sm vz pieptănuţ
piepti vr [At: BARCIANU / Pzi: -tesc / E: piept] (îvr) A se lăuda.
pieptin sm vz pieptene
pieptind v vz pieptăna
piepti nat. -ă a vz pieptănat2
pieptine sm vz pieptene
pieptinel sm vz pieptenel
pieptimeş sm vz pieptănuş
pieptiş [At: ALECSANDRI, P. I, 38 / E: piept + -iş] 1 av De-a dreptul în sus. 2 av Drept înainte. 3 a (D. forme de relief, drumuri etc.) Care are pantă repede, abruptă, greu de urcat. 4-5 a, av (Care este) vertical Si: abrupt. 6-7 a, av Piept în piept (13-14). 8-9 a, av (D. lupte. încăierare) (Care se dă) corp la corp. 10-11 a, av (D. lupte. încăierare) (Care se dă) direct între combatanţi. 12-13 a, av (D. lupte. încăierare) (Care se dă) la baionetă. 14 av (Fig) Cu curaj Si: deschis, făţiş. 15 av Pe faţă Si: deschis, făţiş. 16 av Prin luptă sau eforturi pline de curaj Si: deschis, făţiş.
pieptişor sn [At: PHILIPPIDE. P. 63 / Pl: -oare / E: piept + -işor] 1-12 (Şhp) Piept (1-4,47-48) (mic) Si: (rar) pieptuş (1-12), pieptuşor (1-12), pieptuţ (1-12).
pieptos, '-oasă a [At: ANON. CAR. / Pl: -oşi, -oase / E: piept + -oy]
1	(D. oameni sau. rar. d. animale) Cu pieptul lat. 2 (Pex) Voinic. 3 (Fig) Mândru. 4 (D. femei) Cu sânii mari Si: (pop) ţciţoasă.
pieptoşi vr [At: V. ROM. februarie 1954. 102 / Pzi: ~şesc / E: pieptos] (Reg) A se lăuda.
pieptui [At: ŞEZ. IX. 138 / Pzi: -esc / E: piept + -ui] 1 v/v (Reg) A-şi disputa întâietatea. 2 vt A bate pe cineva. 3 vt (Trs; Buc) A face vârf la un stog.
piepturaş sm [At: MARIAN, O. I. 259 / V: -roş l Pl: -i / E: piept + roşu -ăş] (Orn; reg) 1 Codroş de grădină {Phoenicurus phoenicurus). 2 Căldăraş (Pyrrhula pyrrhula). piepturoş sm vz piepturaş
pieptuş sn [At: COMAN. GL. / Pl: -e / E: piept + -uş] 1-12 (Rar; şhp) Pieptişor (1-12). 13 (Reg) Cojoc care se încheie la subsoară şi pe umăr.
pieptuşor sn [At: CADE / Pl: -oare / E: piept + -uşor] 1-12 (Rar; şhp) Pieptişor (1-12).
pieptuţ sn [At: ANON. CAR. / Pl: -uri / E: piept + -uţ] 1-12 (Rar; şhp) Pieptişor (1-12). 13 Sânişor. pieptin sm vz pieptene piercănl v vz chiorcăni
pierde [At: PSALT. HUR. 12171 / Pzi: pierd, (îrg) pierz / Par şi: (reg) pieri I Grz: -rz.ând / E: ml perdere] 1 vt (Bis; euf; predomină ideea de ucidere, de nimicire, de dispariţie) A ucide. 2 vr (înv) A se sinucide. 3 vr A muri1. 4-5 vtr (Cu sens atenuat) A(-şi) provoca un mare rău, o nenorocire Si: ă (se) nenoroci. 6-7 vtr A (se) pune într-o situaţie extrem de grea Si: a (se) nenoroci. 8 vt (Bis; îoc mântui; subiectul este Dumnezeu) A condamna la chinurile iadului pentru păcatele săvârşite. 9 vr (D. oameni) A-şi atrage pedeapsa divină, osânda veşnică pentru păcatele săvârşite. 10 vt (îvp; c. i. colectivităţi umane, popoare, ţări, oraşe, bunuri materiale etc.) A distruge. 11 vt (îvp) A ruina. 12 vt (C. i. abstracte) A face să dispară, să ia sfârşit Si: a anula. 13 vt A şterge din amintire. 14 vt (Pex) A compromite. 15 vr A ieşi din câmpul vizual al cuiva, a nu se mai zări din cauza depărtării sau a ceva care se întrepune Si: a dispărea. 16 vt A trece neobservat, neremarcat. 17 vt A nu fi luat în consideraţie. 18 vt (De obicei întărit prin „din ochi“. „din vedere“) A nu mai putea urmări cu privirea pe cineva sau ceva din cauza depărtării sau a ceva care se întrepune. 19 vt (îe) A ~pe cineva (din ochi) (de drag) A se uita cu mult drag la cineva.
20	vt (îae) A manifesta o afecţiune puternică pentru cineva. 21 vt (îe) A ~ pe cineva (sau ceva) din vedere A omite. 22 vr (D. voce, sunete, zgomote etc.) A-şi diminua treptat intensitatea, a deveni din ce în ce mai slab, până la dispariţie. 23 vr A se stinge. 24 vt (Predomină ideea de lipsă, eşec. pagubă; ccd) A fi deposedat de... 25 vt A rămâne fără... 26 vt A nu mai fi stăpân pe... 27 vt (Spc) A irosi. 28 vt (îe) A-şi ~ pâinea A fi concediat. 29 vt (îe) A ~ (pe cineva sau ceva) din mână A scăpa de sub influenţă. 30 vt (îe) A ~ teren A-şi mări distanţa faţă de cineva mai avansat. 31 vt (îe) A ~ pământul de sub picioare A-şi pierde echilibrul din cauza unei proaste stări fizice sau din cauza unui pas greşit. 32 vt (îae) A fi pe punctul de a pierde o anumită situaţie materială, socială. 33 vt (îae) A nu mai fi sigur de poziţia sa. 34 vt (îe) A-şi ~ viata (ori. rar, zilele) sau (rar. vr) A se ~ viaţa cuiva A muri. 35 vt (îae) A fi omorât. 36 vt (înv; îe) A ~ viaţa cuiva A omorî pe cineva. 37 vt (Reg; îe) A-şi ~ sufletul A muri. 38 vt (Bis; îae) A-şi atrage, prin păcate, osânda la chinurile iadului.
39	vt (Bis; îae) A nu mai avea dreptul la viaţa veşnică. 40 vt (Bis; îae) A nu se mai putea mântui. 41 vt (înv; îe) A ~sufletul cuiva A omorî pe cineva. 42 vt (Bis; subiectul este Dumnezeu; îae) A osândi pe cineva ia chinurile iadului, la pierderea sufletului, pentru păcatele săvârşite. 43 vt (îe) A(-şi) ~cunoştinţa (sau simţirea, înv. simţirile) A ajunge în starea de inconştienţă Si: a leşina. 44 vt (îe) A-şi ~ firea sau a se ~ cu firea A se zăpăci. 45 vt (îe) A-şi ~ piuitul A nu mai avea replică. 46 (îe) A-şi ~ sărita A se enerva. 47 vt (îe) A(-şi) ~ cumpătul (sau răbdarea) A nu-şi
1042
PIERI
mai putea păstra calmul, stăpânirea de sine Si: a se enerva. 48 vt (Spc;
c.	i. părti ale corpului unei fiinţe, organe, facultăţi ale sale etc.) A rămâne fără. prin amputare, extirpare. în urma unei boli. a unui accident etc. 49 vt (îae) A nu se mai putea folosi de... 50 vt (îe) A-şi ~capul A se fâstici. 51-52 vtr (îe) A(-şi) ~ mintea sau minţile (cuiva) (A face să înnebunească sau) a înnebuni. 53 vt (îlv) A ~ sânge A avea hemoragie Si: a sângera. 54 vt (D. femelele unor mamifere; îe) A ~ laptele (sau reg. rodul) A le scădea sau a le înceta complet secreţia laptelui într-o perioadă când această secreţie ar trebui să se producă. 55 vt (Spc; d. plante, vegetaţie;
c.	i. părţi ale lor) A se usca şi a cădea. 56 vt (Pop; fşa; d. femei) A avorta. 57 (C. i. fiinţe dragi, foarte apropiate) A fi despărţit pe vecie, prin moarte de... 58 vt A rupe relaţiile de prietenie cu cineva. 59 vt A fi părăsit. 60 vt A nu mai avea aproape pe cineva. 61 vt (îoc câştiga; războaie, bătălii, procese. întreceri sportive etc.) A fi învins. înfrânt. 62 vt (C. i. ora plecării unui vehicul, momentul unei întâlniri, al ivirii unei ocazii etc.) A sosi prea târziu, a nu ajunge sau a 1111 face la timp Si: a scăpa. 63 vt (C. i. timpul ori unităţi, perioade de timp) A folosi altfel decât trebuie, a irosi în zadar sau cu un folos prea mic. 64 vt A întârzia. 65 vt A consuma. 66 vt A ocupa cu... 67 vt (îe) Fără a (mai) ~ vreme(a) Repede. 68-69 vi (Fam; îc) ~-vară sau (reg) ~-vremea Persoană (care îşi iroseşte timpul degeaba, căreia nu-i place să muncească sau) care umblă fără nici 1111 rost Si: gură-căscă. 70 vi (Fam; îae) Om fără căpătâi Si: golan, haimaiiă, vagabond (reg) pierdere-de-vară târâie-brâu, vântură-cenuşă. 71 vt (îoc găsi, afla; c. i. obiecte, bunuri materiale care aparţineau subiectului sau de care acesta răspundea) A nu mai şti unde a fost pus sau unde se află Si: ă rătăci. 72 v/ (îe) A-şi ~ busola .A 1111 şti pe ce drum să o ia. 73 vt (îe) A-şi ~ calendarul (sau şirul zilelor) A fi dezorientat în privinţa timpului calendaristic în care se află. 74 vt (Pex; îae) A se încurca în socoteli. 75 vt (îe) A-şi ~ şirul (vorbelor) A 1111 mai avea continuitate. 76 vt (îae) A se încurca. 77 vt (îae) A se întrerupe din vorbit. 78 vt (îe) A-şi ~ papucii A fugi repede. 79 vt (C. i. drumuri, cărări, locuri etc.) A 1111 mai cunoaşte. 80 vt A nu mai găsi. 81 vt A greşi direcţia, a se orienta greşit Si: ă rătăci.
82	vt (îe) A(-i) ~ urma (ori. reg. de ştire cuiva sau îa ceva) A nu mai şti unde se află cineva sau ceva. 83 vt (îae) A 1111 mai avea nici o informaţie despre cineva sau despre ceva. 84 vr (îe) A-şi ~ (ori a i se ~) urma (ori urmele sau. reg. de urmă) A se face nevăzut. 85 vr (Fig; udp ,,în“) A se lăsa absorbit de o activitate, de o problemă, de un gând etc. 86 vr A se cufunda, a se adânci în... 87 vr (Fig) A fi cuprins, copleşit de emoţie, de dragoste etc.. a nu mai şti ce să facă de emoţie Si: ă se fâstâci, ă se zăpăci.
pierdere ş/‘[At: CORESI. EV. 18 / Pl: ~ri / E: pierde] 1 (Euf) Ucidere.
2	(Euf) Nimicire. 3 (Euf) Moarte. 4 (Euf) Sinucidere. 5 (Bis; euf; îoc mântuire, salvare) Osândire de către Dumnezeu la chinurile iadului pentru păcatele săvârşite. 6 (Bis; euf; îoc mântuire. salvare) Neputinţă de a dobândi viaţa veşnică. 7 (Cu sens atenuat) Nenorocire. 8 (Cu sens atenuat) Primejdie. 9 (înv) Distrugere. 10 (înv) Ruinare. 11 Cotropire a unei colectivităţi umane, a unui popor, a unei ţări. a unei aşezări. 12 (înv) Anulare a unei idei abstracte. 13 Suprimare din memorie. 14 Păgubire.
15	Deposedare de un bun. de un drept, de o calitate etc. Si: (îvr) pierzanie
(9). 16 (Pex) Irosire. 17 (Ccr) Ceea ce se pierde, nu se mai posedă, nu mai rămâne în stăpânirea cuiva. 18-19 (Spc) (Pagubă materială reprezentată de) diferenţa dintre cheltuielile şi încasările totale ale unei organizaţii economice şi o perioadă data. 20 (îlav) In ~ Fără câştig. 21 (îal) în deficit. 22 (Teh) Diferenţă dintre valoarea unei mărimi fizice la intrarea într-un sistem tehnic şi valoarea acestei mărimi restituite util de acest sistem. 23 (Lpl) Pagubă Î11 vieţi omeneşti. 24 Amputare a unui membru sau organ. 25 Neputinţă de a mai folosi o parte a corpului. 1111 organ etc Si: invaliditate. 26 (îls) ~ de sânge Hemoragie. 27 (înv) ~a capului Pedeapsă cu moartea. 28 (îas) Ameţeală. 29 (Pop; şîs ~ de copil) Avort. 30 Despărţire pentru totdeauna de o persoană foarte apropiată. 31 (Spc) Separare prin moarte de cineva. 32 înfrângere la un concurs. 33 Ratare a unui moment favorabil. 34 Ratare a plecării cu un mijloc de transport cu orar fix. datorată întârzierii. 35 (îs) ~ de vreme (sau de timp)
Ocupare a timpului altfel decât este util. necesar. 36 (înv; îlav) Fără ~ de vreme Î11 foarte scurt timp Si: imediat. 37 (Reg; îc) ~-de-vară (sau ~-de-vreme) Persoană care pierde timpul. 38 (îoc găsire, aflare) Ignorare a locului unde se află 1111 obiect propriu sau primit în păstrare Si: dispăriţie, rătăcire. 39 Lipsă de informaţii despre cineva sau ceva. 40 Imposibilitate de a mai găsi pe cineva sau pe ceva.
pierdut, ~ă [At: PSALT. 267 / Pl: ~u//', -el E: pierde] 1 a (Pop; euf) Mort. 2 a (Pop) Care şi-a pierdut cunoştinţa. 3 a Care este aproape de moarte. 4 a Care nu mai trăieşte în preajma cuiva. 5 a Care pleacă pentru totdeauna de lângă cineva 6 sm (Trs; în superstiţii) Moroi2. 7 a (Cu sens atenuat) Care se află într-o situaţie extrem de grea. din care nu mai are şanse să iasă. 8 a Care se află în primejdie de moarte. 10 Distrus din punct de vedere moral Si: nenorocit, sfârşit. 11 a (Reg; d. oameni) Care este fără căpătâi, fără rost. 12-13 smf a (Bis) (Persoană) care a încălcat grav normele religioase şi care trebuie să îndure chinurile iadului Si: păcătos.
14	ăf(D. femei) Care a decăzut din punct de vedere moral Si: stricată.
15	a (D. obiecte) Care a fost distrus Si: nimicit. 16 a Care a fost dat uitării.
17	a Care abia se mai vede dintre alte elemente. 18 a Care se zăreşte neclar, din cauza depărtării sau a ceva care se întrepune Si: estompat, şters. 19 a (Rar; d. culori) Pal2. 20 ă Decolorat. 21 ă (D. voce. sunete, zgomote etc.) Cu intensitate scăzută la maximum. 22 a (D. bunuri) Care 1111 se mai află în posesia cuiva. 23 a Care nu mai aparţine adevăratului posesor. 24 ă (Spc) Irosit. 25 ă (D. părţi ale corpului, organe etc.) Desprins de corp prin amputare, extirpare, ca urmare a unui accident etc. 26 a (D. părţi ale corpului, organe etc.) Care nu mai poate folosi. 27 a (D. unităţi sau perioade de timp) Folosit altfel decât este util. necesar Si: irosit. 28 a (D. obiecte, bunuri materiale care aparţineau cuiva sau de care răspundea cineva) Despre care 1111 se mai ştie unde se află. unde a fost pus Si: rătăcit.
29	ă (Fam; îe) A face (ceva) ~ A se preface că nu ştie unde se află 1111 lucru, pentru a şi-l putea însuşi. 30 a (D. fiinţe) Care nu mai recunoaşte sau 1111 mai găseşte drumul, locul, grupul de care s-a îndepărtat Si: rătăcit. 31 Care a greşit direcţia Si: rătăcit. 32 a (Pex) Căruia 1111 i se mai ştie de urmă Si: rătăcit. 33-34 a (Fig) (Absorbit de o activitate, de o problemă etc., sau) adâncit, cufundat în gânduri Si: ăbsent. 35 Copleşit de 1111 sentiment puternic, de o senzaţie puternică Si: aiurit, năuc. 36 (D. ochi. privire) Care exprimă starea omului pierdut (35). 37 a (D. ochi. privire) Aţintit în gol Sr. fix, rătăcit.
piereciune sfvz piericiune
pieri [At: PSALT. HUR 41722 / Pzi: pier şi (îrg) piei, (reg) pieu, 2 şi (reg) piei, 3 şi (înv) pi&re, 4 şi (reg) pierem, 5 şi (reg) piereti I Cj: 1.2 şi să piei, 3 şi (îrg) să picie, să p'me, (reg) să picie l Imt 2 piei şi (rar) pieri / C-o: 2 şi (reg) ai piei / Grz: (îrg) pieind, (reg) pierin, / Par şi: (reg) pierut f E: ml perire] 1 vi (D. fiinţe) A înceta să mai trăiască, a-şi pierde viaţa, a muri, de obicei de moarte violentă nefirească. 2 vi (Pop; îe) A ~ după (sau pentru) cineva A fi foarte îndrăgostit de cineva, a-i plăcea foarte mult. 3 vi (Reg; îe) A ~ pe lângă cineva A-şi pierde vremea în zadar alături de cineva. 4 vt (îrg) A omorî. 5 vi (înv; d. părţi ale corpului) A se distruge, desprinzându-se de corp. 6 vi (Pop) A nu mai avea. 7 vi (îvp; d. oameni) A deveni extrem de palid, din cauza suferinţei, a supărării, a emoţiei etc. 8 vi (D. plante) A se ofili. 9 vi A se distruge. 10 vi (Bis; înv) A-şi atrage pedeapsa divină pentru păcatele săvârşite. 11 vi (D. popoare, ţări. oraşe) A nu mai exista, fiind redus la nimic. 12 vi (Prc: d. ţări. oraşe etc.) A se ruina. 13 vi (îe) Nu ~ lumea (sau târgul etc.) Se spune pentru a arăta că realizarea unei acţiuni nu este foarte importantă sau urgentă. 14 vi (D. absUacte) A lua sfârşit. 15 vi (D. fenomene) A înceta să se mai manifeste, să se mai producă. 16 vi (îe) A(-i) ~ (cuiva) graiul (sau glasul) ori a-i ~ (cuiva) cuvintele (de) pe buze A nu mai putea spune un cuvânt, de emoţie, de uimire etc. 17 vi (îae) A nu mai avea ce răspunde, din lipsă de argumente. 18 vi (îae) A fi pus în încurcătură. 19 vi (îae) A fi redus la tăcere. 20 vi (Reg; îe) A-i ~ (cuiva) graiul (sau limba) A muri. 21 vi (Spc; în imprecaţii) A se şterge din amintire. 22 vi (D. sunete, zgomote, lumină etc.) A-şi reduce treptat intensitatea, până la dispariţia totală. 23 vi (îvp; d. bunuri materiale, fiinţe etc.) A dispărea fără urmă.
1043
P1ERICIOS
fără a mai putea fi găsit. 24 (Spc; ccd) A i se fura. 25 (Reg; îe) A-i ~ de dinaintea ochiiîor A fi om foarte avar. căruia îi face impresia că este mereu jefuit. 26 (Cu determinări locale) A dispărea pe neaşteptate din faţa cuiva sau de undeva. 27 A ieşi brusc din câmpul vizual al cuiva. 28 A se face nevăzut. 29 (Reg; euf; îc) piei-Iuda Diavol. 30 (Spc; d. soare) A dispărea trecând dincolo de orizont Si: a apune, a asfinţi, a scăpata. 31 A dispărea din cauza norilor care se întrepun. din cauza unei eclipse etc. Si: a se întuneca, piericios, -oasă a [At: DRLU / Pl: -oşi, -oase / E: pieri + -dos] (înv)
1	Vătămător. 2 Periculos. 3 Pieritor (16).
piericiune sf [Ai: (a. 1642) CP 222 / V: păriţi~, ~reci~, ~iţiune / Pl: ~ni / E: pieri + -dune] 1-2 (înv) Pieire (1-2). 3 (înv; îs) Locul ~nii Loc de execuţie a pedepsei capitale. 4 (Reg; îe) A da (pe cineva) ~nii A ucide.
5	Pieire (7). 6 (Bis; îoc mântuire, salvare) Pieire (8). 7 (îe) A da ~nii A condamna la pieire. 8 (Rar) Efemeritate. 9 Pieire (13). 10 Pierzanie (3). pierire sfvz pieire
pierit, ~ă [At: PSALT. HUR. 109713 / V: (reg) pitit / Pl: ~iţi, ~e i E: pieri] 1 a (îvp; d. fiinţe) Mort. de obicei de o moarte violentă, nefirească.
2	a (îvp; îlav) După ~ După un frate născut mort. 3 ă (Pop; d. oameni) Slăbit. 4 a Palid, livid de spaimă, de durere, de emoţie etc. 5 a (Pex; fig;
d.	oameni) Copleşit, distrus de durere, suferinţă, boală etc. 6 a (Bis; înv) Care şi-a atras pedeapsa divină pentru păcatul săvârşit Si: (înv) pieritor
(11). 7 a Care a încetat sa mai existe. 8 a Care nu mai este. 9 a Care a luat sfârşit, a încetat. 10 a Dispărut. 11 a (îvp) Care nu se mai găseşte, nu se mai ştie unde se află. rătăcit, dispărut fără urmă. 12 a (îvp; pex) ■Ascuns. 13 a (îvp) Furat. 14 a (Rar) Care a ieşit brusc din câmpul vizual al cuiva. 15 a Care nu se mai vecie. 16 a Care s-a făcut nevăzut. 17 sm (Pop; lsg; şîc cel-~) Sifilis. 18 s (Bot; Mol; îae) Cruciuliţă (Senecio vulgaris). 19 „v (Bot; reg; îae) Spălăcioasă {Senecio vernalis).
pieritor, -oare [At: CORESI. EV. 217 / V: (îrg) ~eit~t ~et~,piit~, (reg) pir-/ Pl: -/, -oare IE: pieri + -tor] 1-2 smf a (Fiinţă, colectivitate umană) care este supus(a) morţii Si: muritor. 3-4 smf(l\s; îla) ~de foame (Om) foarte sărac. 5-6 smf, a (îal) (Om) care nu are ce mânca. 7-8 smf a (îvr) (Persoană) care este în primejdie de moarte. 9 a Gata de a pieri. 10 a (Reg;
d.	plante) Care nu s-a dezvoltat suficient Si: pipernicit. 11 a (Bis; înv) Care şi-a atras osânda veşnică, pedeapsa divină pentru păcatele săvârşite Si: (înv) pierit (6). 12 a Care este supus stricăciunii.distrugerii, nimicirii.
13	a Care dispare. 14 a Care se risipeşte. 15 a Care 1111 durează Si: trecător, efemer, (înv) piericios (3). 16 a (înv; d. bunuri materiale) Care poate fi înstrăinat, confiscat, luat din proprietatea cuiva, scos la vânzare. 17-18 a, av (îrg; d. bunuri materiale) (Care este) dat. luat. moştenit, vândut etc. pentru totdeauna Si: veşnic, definitiv.
pieritură ş/’[At: LEX. MARS. 235 / Pl: -ri I E: pieri + -tură] 1 (Pop) Om sau animal slab. lipsit de energie şi de vigoare, care abia se mai ţine pe picioare Si: căzătură, mortăciune. 2 (Reg) Semănătură cu plantele rare. pipernicite, rău dezvoltate, din cauza condiţiilor nefavorabile. 3 (Pex) Plante de pe o astfel de cultură. 4 (Reg) Cânepă măruntă crescută pe marginea cânepişîii. 5 (Reg) Iarbă rară şi mică. 6 (Reg) Loc dintr-o porumbişte în care nu a răsărit porumbul semănat. 7 (Mun) Teren sărac, nerodit, pe care nu creşte nimic. 8 (Reg) Pericol, primejdie de moarte. 9 (Pex) Necaz, supărare, greutate, dificultate mare. pierit iu ne sfvz piericiune
pierot sm [At: DNJ / S şi: pierrot / P şi: piero / Pl: -oţi / E: îr pierrot] (Frm) Personaj de pantomimă îmbrăcat în alb şi cu o scufie ascuţită pe cap.
pier să sf vz piersică piersăciu, ~ie a vz piersic iu piersăcuţ, ~ă a vz piersic ut piersăş sm vz piersic piersec sm vz piersic pierseca v vz piersica
piersecat, -ă a [At: GR. S. V. 61 /V: păresc- / Pl: -aţi, -e I E: pierseca] (Pop; rar) Umflat.
pierseca sf vz piersică piersecel sm vz piersicel
piersecele sfp [At: BORZA. D. 87 / E: piersică + -ele] (Bot; Olt) Papucul-domnişoarei (Impatiens sultani), pierseciu, ~\e a vz piersiciu piersecută sf vz piersicuţ piersec sm vz piersic piersegă sf vz piersică
piersic sm [At: DOSOFTEI. V. S. decembrie 241717 / V: chersâg, chersit, persoc, piarsec, piar~, ~săş, ~sec, ~seg, ~rzic / Pl: -ici / E: ml persicus] 1 (Reg; şîs ~ de toamnă) Mic pom din familia rozaceelor. cu frunzele lungi, asemănătoare cu ale migdalului şi cu flori trandafirii care apar înaintea frunzelor, cultivat pentru fructele lui comestibile (Persica vulgaris). 2 (Pop; îe) A da (ceva) după ~ A ascunde ceva Si: a dosi. 3 (Pfm) A o lua (sau a o aduce) după ~ A spune ceva pe ocolite, evitând să spună lucrurilor pe nume Si: a se eschiva. 4 (îae) A căuta un subterfugiu Si: a se eschiva. 5 (îe) A bate ~ (pe cineva) A bate foarte tare pe cineva.
6	Lemn al piersicului (1). din care se confecţionează diverse obiecte. 7 (Bot; reg; şîc ~-sălbatic,~-pitic) Migdal pitic (Amygdahts nana). 8 (Bot; Trs; Olt; şîc ~-de-vară) Cais (Armeniaca vulgaris). 9 (Bot; reg) Canale (Impatiens balsamina).
piersica vt [At: POLIZU /V: ~seca / Pzi: piersic / E: piersică] 1 (Pop;
c.	i. oameni, copii) A lovi. a bate tare. provocându-i umflături, băşici pe corp. 2 (Prc) A urzica, a băşica cu o plantă urticântă.
piersicate sf [Ai: POLIZU / Pl: -cari / E: piersica] (Reg) Bătaie care provoacă umflături, băşici pe corp.
piersică sf[At: ANON. CAR. / V: (îrg) piarsecă, (reg) piersegă i Pl: -ici, (pop) -ice / E: ml persica] 1 Fruct comestibil al piersicului (1). cărnos, suculent şi parfumat, de formă aproape sferică, acoperit cu o pieliţă pufoasă, de culoare gălbuie-roşiatică, cu sâmburele foarte dur şi brăzdat de şanţuri. 2 (Reg; d. pânză; îla) In sâmburul ~cii Care a fost lucrat cu un anumit model în ţesătură, asemenea sâmburelui de piersică. 3 (Trs; Mar; şîs pierseca de vara) Caisă.
piersicăne sf[At: DEX2 / P: ~ri-e l Pl: ~i/ / E: piersic + -arie] Cultură de piersici.
piersicei sm [At: TDRG / V: -sec- / Pl: -cei / E: piersic + -el] (Bot; reg; mpl) Canale (impatiens balsamina).
piersiciu, ~ie a [At: (a. 1808) IORGA S. D. XIII. 63 / V: (îrg)
/ Pl: -ii / E: piersică + -iu] De culoarea verde sau roşiatică a piersicii.
piersicuţ, ~ă [At: BORZA. D. 18 / V: ~săc~, -secuţă sf / Pl:	/
E: piersică + -uţ] 1 sf(Reg) (îf piefsecuţă) Caisă. 2 ş/’(LpI; îf piersecuţe) Migdal pitic (Amygdalus nana). 3 a (Ban; îf piersăcuţ) Frumos ca piersica.
pierzanie 6;/'[At: (a. 1840). ap. TDRG / Pl: (rar) -ii l E: pierde + -anie] 1-2 (înv) Pieire (1-2). 3 Ucidere în masă Si: masacru, pierzare (3). (înv) piericiune (10), (reg) pieişte (3). 4 (Cu sens atenuat) Primejdie de moarte.
5	Nenorocire. 6 Suferinţă mare. 7 (Pop) Avort. 8 Decădere morală Si: desfrâu, perdiţie, pierzare (14). 9 (îvr) Pierdere (15).
pierzare sf [Ai: CORESI. EV. 73 / Pl: (îvr) -zări / E: pierde] 1-2 (înv) Pieire (1-2). 3 (înv) Pierzanie (3). 4 (îvp; îs) Locul (cel) de - Loc de execuţie a pedepsei capitale. 5 (îvp; îlv) A da ~ zării (la ~) ori (reg) a scoate la ~ A ucide. 6 (înv; îe) A-şi pune viaţa întru - A garanta cu preţul vieţii. 7 (îae) A-şi pune capul. 8 (înv; lpl) Spânzurătoare. 9 (Bis: îoc mântuire, salvare) Pieire (8). 10 (înv) Pieire (13). 11 (Reg; îs) Maiiiă de - Vită de pripas. 12 (Pop; îcn; d. unităţi de timp; îla) De ~ Care este risipit în zadar Si: irosit. 13 (îal) Care este de desconsiderat, de neluat în seamă, de lepădat. 14 Pierzanie (8).
pierzăciune sf [Ai: PSALT. 181 / Pl: -ni / E: pierde + -(ă)ciune) (îvr) 1-2 Pieire (1-2).
pierzător, -oare [At: COD. VOR. 58/21 / Pl: -/, -oare / E: pierde + -ător] 1 a (îvp) Nimicitor. 2 a (îvp) Vătămător. 3 a (îvp) Ucigaş. 4-5 smf a (înv) (Persoană) care provoacă pagube, ruină, distrugere. 6-7 smf a (înv) (Persoană) care provoacă dezordine, răscoală. 8 a (Bis; înv; şîs ~ de suflet, la suflet) Care duce. în urma păcatelor săvârşite, la osândă şi la pierderea
1044
PIETRICEA
vieţii veşnice. 9 sma Diavol. 10 a (înv) Care cauzează un prejudiciu moral.
11	a Care duce la degradare morală Si: degradam. 12-13 smf, a (Persoană) care face pe cineva să încalce principiile morale sau religioase. 14-15 smf a (Om) păcătos. 16-17 smf, a (Om) defăimător, batjocoritor. 18-19 smf a (îdt) (Persoană) care suferă o pagubă, o pierdere materială.
pierzătură 5/ [At: CORESI. EV. 47 / Pl: -ri / E: pierde + -ătură] (îvr)
1	Răutate. 2 Viclenie. 3 Uneltire. pierzic sn vz piersic pies sn vz piesă
piesă sf [At: MOLNAR, I. 396 / V: (înv) pies sn / Pl: ~.y^ / E: fr piece]
1	(Urmat de determinări ca „de teatru1'. ,,teatrală“. „dramatică^) Operă literară compusă în formă de dialog şi destinată să fie reprezentată pe scenă.
2	(Pgn; rar) Operă literară. 3 Compoziţie muzicală. 4 Fiecare dintre actele, documentele. însemnările cuprinse într-un dosar. într-o colecţie etc. destinate să stabilească 1111 drept sau să facă proba unui fapt. 5 Obiect de valoare, operă de artă etc. expuse într-un muzeu sau făcând parte dintr-o colecţie. 6 Obiect sau fiinţă care face parte dintr-o categorie, dintr-o serie de obiecte sau de fiinţe identice ori asemănătoare Si: exemplar. 1 Fiecare dintre figurile, cu forme caracteristice, ale unor jocuri sportive sau de societate. 8 Fiecare dintre obiectele de îmbrăcăminte care face parte dintr-un ansamblu. 9 Monedă de metal. 10 (înv; spc) Monedă de 5 lei. care a circulat în trecut. 11 Fiecare dintre armele de artilerie aflate în dotarea unei unităţi militare, unui stat etc. 12 (înv) Parte a unei plante, a unei flori. 13 Parte demontabilă a unei maşini, a unui mecanism, a unui instrument, a unei construcţii etc. 14 Organ de maşină sau element component al unui mecanism, instrument, aparat al unei instalaţii. 15 (îs) ~ de schimb Monedă de schimb. 16 (îas) Piesă (14) a unei maşini folosită pentru înlocuirea alteia care s-a stricat. 17 (îs) ~ anatomică Parte dintr-un cadavru pregătită special pentru disecţie şi studii anatomice. 18 (Rar; îs) ~ de experienţă Piaţă de apreciere.
piescioară sf [At: CARAGIALE. O. VIL 325 / Pî: -re l E: piesă + -cioară] 1-10 (Rar; şhp) Piesuţă (1-10).
piescişte sf[At: DLR / A: net / Pl: -ti / E: net] (Reg) Loc, pe coasta unui deal, de unde izvorăşte un pârâu.
piesetă sf [At: SADOVEANU, O. IX. 262 / Pl: -te / E: îr piecette] (Frm) Piesă de teatru de proporţii reduse. într-un act Si: scenetă.
piesuţă sf[At: CONTEMP. 1966. nr. 1012. 4/2 / Pl: -ţe / E: piesă + -uţă] 1-10 (Şhp) Piesă (1-3, 5, 7) (mică) Si: (rar) piescioară (1-10). pieştenac sm vz păstârnac
pieta sns [At: DN3 / P: pi-e- / E: it pietâ] Reprezentare, specific catolică, în artele plastice, a Fecioarei, cu trupul lui Iisus adult, după răstignire, pe genunchi sau în braţe.
pietate sf[At: CALENDARIU (1794). 34/33 / P: pi-e- l Pl: -taţi / E: îr pieţe, lat pietas, -atis] 1 (înv) Milă. 2 (înv) îndurare. 3 (înv) Bunăvoinţă.
4	(înv; îs) Munte de - Casă de împrumut prin amanet. 5 Sentiment de duioşie şi de respect profund faţă de cineva sau de ceva Si: (rar) pioşenie, veneraţie. 6 Sentiment religios manifestat prin ataşament şi respect deosebit faţă de biserică şi de practicile ei Si: cucernicie, evlavie, religiozitate, (liv) devoţiune, (rar) piozitate.
pietin sn [At: ENC. VET. 580 / P: pi-e- / Pl: ? / E: fr pieten] Boală contagioasă la oi. care se manifestă prin răni dureroase ale ţesutului subcornos. provocând distrugerea progresivă a unghiei.
piefism sn [At: POLIZU / P: pi-e- / Pl: (rar) -e / E: fr pietisme] 1 Doctrină ascetică a unei secte protestante care promovează respectarea cu rigurozitate a practicilor religioase, pietatea şi misticismul extrem Si: puritanism. 2 (Pex) Atitudine, comportare a adepţilor acestei doctrine Si: puritanism. 3 (îdt; prt) Evlavie ipocrită.
pietist, ~ă [At: POLIZU / P: pi-e- / Pl: -işti, -e / E: fr pietiste] 1-2 smf a (Adept) al pietismului (1-2). 3-4 a Privitor (la pietism sau) la pietişti (1). 5 smfildt; prt) Om evlavios ipocrit.
pieton sm [At: FILIMON. O. II, 93 / V: (îvr) pedon sm / P: pi-e- / Pl: -i / E: fr pieton, it pedone] Persoană care circulă pe jos pe o arteră cu trotuare, străbătută de vehicule Si: pedestru, trecător.
pietonal, ~ă a [At: DN3 / P: pi-e- / V: (îvr) pedo~ / Pl:	/	E:	it
pedonale] 1 Referitor la pietoni Si: (rar) pietonier (1). 2 Aî pietonilor Si: pietonier (2).
pietonier, ~ă a [At: DN3 / P: pi-e-to-ni-er / Pî: ~i, -e / E: fr pietonier] (Rar) 1-2 Pietonal (1-2). pietor, -oare a vz pieritor
pietos, -oasă a [At: HELIADE. 0.1.212/ P: -pi-e- / Pl: -oşi, -oase / E: it pitoso] (înv) 1 Evlavios. 2 Plin de afecţiune şi de respect faţă de cineva. 3 Pătruns de veneraţie pentru cineva sau ceva. 4 Milos.
pietoso av [At: DN3 / P: pi-e- / E: it pietoso] (Muz; indica modul de execuţie) 1 Trist. 2 Pios.
pietrai si [At: BĂCESCU, PĂS. 128 / E: piatră + -ai] (Orn; reg) Prundăraş (Charădrius dubius).
pietrar [At: HERODOT (1645), 125 / V: (reg) pit- l Pl: -i / E: piatră + -ar] 1 sm Muncitor calificat în prelucrarea pietrei pentru construcţii. 2 sm Cioplitor în piatră. 3 (înv; Mol) Zidar în piatră. 4 sm (Mol) Sobar. 5 sm (Rar) Pavator care pavează cu blocuri cubice de piatră. 6 .y (Trs) Porţiune de teren cu multe pietre sau acoperită cu piatră sfărâmată. 7 sn (Reg) Soclu de piatră sau de cărămidă îa cuptoarele de pâine ţărăneşti.
8	s (Reg) Adăpost din lespezi de piatră construit pentru oi pe vârful muntelui. 9 5 (Reg) Vânt care bate dinspre nord. 10 sm Peşte de mărime mijlocie, de forma unui fus. cu pete negricioase pe spate, cu burta şi aripioarele bătând Î11 gălbui, care trăieşte în ape adânci cu fundul pietros sau nisipos Si: (reg) fus, râp, sula-ciobanului, sulă (Aspro zingel). 11-.12 sm (Iht; reg) Porcuşor (Gobio uranăscopus şi kessleri). 13 sm (Şîc ~-de-munte, ~-de-mare, ~-sur-comun) Pasăre de mărime mijlocie, cenuşie pe spate şi cu o pată albă pe frunte, care trăieşte mai ales prin locuri stâncoase şi nisipoase, hrănindu-se cu insecte Si: (rar) pietroşel-sur, (reg) codabiţă, pietroăică (2)-sură, piţigoice (1) (Oenănthe oenanîhe).
14	sm (Şîc —negru) Pasăre cu arpile şi spatele negre, cu abdomenul alb Si: (reg) pietrean2, pietroică (1 )-neăgră, piţigoice (2) (Oneanthe pleschanka). 15 sm (Orn) Pietroşel (Petronia stultă). 16 sm (Om) Prundăraş (Charadrius dubius). 17 sn (Om; reg) Lăstun (Delichon urbica). 18 sm (Orn) Prigorie (Meoops apiaster). 19 sm (Orn; reg) Pescărel (Cinclus cinclus). 20 sm (Orn; reg) Cânepar (Carduelis cannabina). 21 sm (Orn; reg) Codobatură (Motacilla alba). 22 sm (Mpl; în superstiţii) Persoană despre care se crede că ar fi înzestrată cu puterea de a opri sau de a îndepărta grindina.
pietrahe1 sf [At: I. IONESCU. C. 40/7 / Pl: ~i / / E: piatră + -arie] 1 Carieră de piatră. 2 (Csc) Mulţime de pietre. 3 Loc pietros. 4 (Spc) Grohotiş. 5 Zid de piatră. 6 Parte din piatră a unui perete. 7 (Fam; csc) Mulţime de pietre preţioase. 8 (îvr; lpl) îngrăşăminte artificiale pentru sol. pe bază de calcar.
pietrăne2 sf[At: PHILIPPIDE. P. 61 / Pi: ~i/ / E: pietrar + -ie] 1-5 Meserie de pietrar (1-5).
pietrăriţă sf [At: BĂCESCU. PĂS. 128 / Pl: -ţe / E: pietrar -4- -iţă] (Orn; Trs) Codobatură (Motacilla alba).
pietreală sf[At: MUSCEL. 49 / Pl: -ele / E: piatră + -eală] 1 (Reg) Boală caracterizată prin întărirea unui organ sau a unei regiuni a corpului.
2	(Mun) Soluţie preparată din zeamă de varză în care s-a dizolvat piatra-acră. folosită pentru fixarea culorilor pe ouăle de Paşti.
pietrean1 sm [At: NECULCE, L. 13 / Pl: -eni / E: Piatra + -ean] 1-2 Persoană care (face parte din populaţia de bază a oraşului Piatra-Neamţ sau) este originară de acolo. 3 (Lpl) Populaţie care locuieşte în Piatra-Neamţ.
pietrean2 sm [At: SCRIBAN. D. / Pl: -eni / E: piatră + -ean] (Om; Mol) Pietrar (14) (Oenănthe pleschanka).
pietreliii vt [At: SFC IV. 132 / Pzi: -esc / E: piatră + -ălui] (Reg; c. i. şosele, străzi, curţi etc.) A pietrui (1).
pietreluit, -ă [At: SĂM. III. 142 / Pl: -iţi, -e / E: pietrelui] (Reg; d. şosele, străzi, curţi etc.) Pietruit.
pietricea sf [At: DOSOFTEI. V. S. decembrie 211727 /V: (reg) -ceană, pitricele sfp / Pl: -cele / E: piatră + -icea] 1-10 (Şhp) Pietricică (1-10).
1045
PIETRICEAUĂ
11	(Art; şîcs de-a -ua, de-a -elele. în -ele) De-a pietrele (44). 12 (Bot; reg) Agurijoară (Portidaca grandiflora). 13 (Bot; lpl) Garofiţe-de-grădină (Dianthus barbaius). 14 (îc) ~ie-albe Planta Dianthus simonkaianus. 15 (îc) ~le roşii Planta Dianthus saxigenus. pietriceaua sf vz pietricică
pietrici [At: MAT. FOLK. 384 / Pzi: -cesc / E: pietricea] 1 vr (D. zăpada care se topeşte) A se face zgrunţuroasă. 2 vr A se întări. 3 vt (C. i. şosele, străzi, curţi etc.) A pietrai (1).
pietricică sf [At: CREANGĂ. O. 167 / Pl: (rar) -ici / E: pietricea css] 1-10 (Şhp) Piatră (1-3, 48-49) (mică) Si: pietricea (1-10). pietrişoară (1-10). pietrucele (1-10). pietruţă (1-10). 11 (Art.; îcs) De-a -ca De-a pietrele (44). 12 (Orn; reg) Codobatură (Motacilla alba), pietrifica v vz petrifica pietrificare sfvz petrificare pietrificat, ~ă a vz petrificat pietrificaţie sfvz petrificaţie
pietnme sf [At: SFC III. 57 / Pl: (rar) -mi l E: piatră + -inie] (Rar; csc) Mulţime, grămadă de pietre.
pietriş sn [At: N. TEST. (1648). 16728 / Pl: -uri / E: piatră + -m] 1 (îvp) Pământ, teren pietros, mai rar nisipos, neproductiv, steip. 2 (Csc) Rocă mobilă construită din fragmente de alte roci şi de minerale, cu dimensiunile cuprinse între 2 milimetri şi 20 de centimetri, care se formează pe litoralul mării. în albiile râurilor curgătoare. în regiunile ocupate de gheţari etc. Si: prund, prundiş. 3 Pietriş (2) mai mărunt provenit din albiile râurilor, din cariere sau din piatră sfărâmată şi folosit la prepararea unor betoane, pentru pietruirea drumurilor, ca material de umplutură.
pietrişoară sf [At: LEX. MARS. 222 / Pl: -re / E: piatră + -işoarâ] 1-10 (înv; şhp) Pietricică (1-10). pietroaică sfvz pietroică pietroc1 sm vz pitroc1
pietroc2 s [At: ALR SN V. h 1451/310 / Pî: net / E: piatră + -w] 1-10 (Reg; şdp) Pietroi (1-10). pietroci sn vz pitur1
pietroi sn [At: BUDAI-DELEANU. LEX / Pl: -oaie / E: piatră + -oi] 1-10 (Şdp) Piatră (1-3,48-49) (mare) Si: bolovan, (reg) pietroc2 (1-10).
11	(Reg; îe) A-i lua (cuiva) ~ul de pe varză A scăpa pe cineva de sărăcie.
12	(Reg) Coace un ~ Se spune despre cineva care stă mult pe unde se duce.
pietroică A/[At: DOMBROWSKI. P. 377 / V: ~oai~ / Pl: ? / E: pietroi + -câ] 1 (Orn; reg; îc) —neagră Pietrar (14) (Oenănthe pleschanka). 2 (Orn; îc) Pietroaică-sură Pietrar (13) (Oenănthe oenănthe).
pietros, ~oasă [At: N. COSTIN, ap. LET. I A. 110/31 / Pl: -oşi, -oase / E: piatră + -os cf lat petrossus] 1 a (D. terenuri, drumuri etc.) Cu multe pietre. 2 a Plin de pietre. 3 a (D. pământ) Care conţine piatră. 4 a Care este neproductiv, sterp. din cauza pietrelor. 5 a (îrg; d. obiecte) Care este alcătuit, făcut, construit din piatră. 6 a (D. fiinţe sau d. păiţi ale corpului lor) Care este tare ca piatra. 7 a (Pex) Care este plin de putere Si: robust, voinic. 8 a (D. fructe) Care are miezul consistent, tare, suculent, cărnos.
9	a (îrg; d. vin şi d. unele fructe) Care are gust astringent sau amărui Si: (reg) cinmărât. 10 sm (Reg; lsg; art.) Vânt care bate dinspre sud Si: (reg) sărăcilă. 11-12 sm (Iht; reg) Porcuşor (Gobio kessleri şi uranoscopus).
pietroşei [At: ANTIPA, F. I. 215 / V: (reg) ~ruş~, pitrocel, pitr~ / Pl: -ei / E: pietros + -el] 1 sm Pasăre de culoare cafenie, cu coada şi capul cenuşii şi cu pete galbene pe gât. care trăieşe mai ales în regiunile de munte Si: (reg) pietrar (15) (Petronia stula). 2 sn (Orn; reg; şîc — de-ţărmuri) Rostogolitor-de-piatră (Arenăria interpres). 3 sm (Orn; reg; şîc —roşu, —cânepiu) Cânepar (Carduelis cannabina). 4 sm (Orn; reg) Guşă-roşie (Erithacus rubecula). 5 sm (Orn; reg) Mărăcinar (Saxicola torquata rubecola). 6 sm (Orn; reg) Pitulice (Troglodytes troglodytes). 1 sm (Reg) Pasărea Fringilla cannabina. 8 sm (Orn; rar; îc) —sur Pietrar (13) (Oenănthe oenănthe). 9 sm Peşte de culoare cafenie închisă pe spate şi galbenă pe burtă, cu pete (Umbra krameri). 10-11 sm (Iht; reg) Porcuşor
(Gobio uranoscopus şi kessleri). 12 sm (Iht; reg) Pălămidă-de-baltă (Pungitius platygaster). 13 sm (Rar) Peştele Cyprinus alburnus. 14 a (Trs; îs) Mere -e Varietate inferioară de mere cu gust astringent.
pietros ie sf [At: I. IONESCU. C. 198/28 / Pl: (rar) ~i/ / E: pietros + -ie] (înv) Calitate a vinului de a fi pietros (9).
pietrucele sfp [At: BULET. GRĂD. BOT. V. 57 / E: piatră + -ucele] (Reg) 1-10 (Şhp) Pietricică (1-10). 11 (îcs) La - De-a pietrele (44). 12 (Bot) Garofiţă-de-grădina (Dianthus barbatus). 13 (Bot) Arşinic (Lychnis chalcedonica).
pietrui vt [At: DDRF / Pzi: -esc, (reg) pietrui / E: piatră + -z//] 1 (C. i. şosele, străzi, curţi etc.) A acoperi cu dale sau cuburi de piatră Si: (reg) a pietrelui, a pietrici Vz pava. 2 (Reg; c. i. fântâni) A acoperi cu piatră pereţii interiori sau exteriori. 3 (Reg; c. i. plante) A stropi cu soluţie de piatră-vânătă.
pietruială sf [At: CHEST. II. 90/191 / Pl: -ieli / E: pietrui + -eală] (Reg) Parte de zidărie care alcătuieşte temelia casei şi pe care se pun tălpile.
pietruire sf[At: I. BOTEZ. B. I. 189 / Pl: -ri / E: pietrui] 1 Pavare a străzilor, ciuţilor, şoselelor cu dale sau cuburi de piatră. 2 Acoperire cu piatră a pereţilor interiori sau exteriori ai unei fântâni. 3 Stropire a plantelor cu soluţie de piatră-vânătă.
pietruit, ~ă a [At: VLAHUŢĂ. O. A. 153 / Pl: -iţi, -e / E: pietrui] (D. şosele, străzi, ciuţi etc.) Acoperit cu piatră Si: (reg) pietreluit Vz pavat.
pietruş [At: BĂCESCU. PĂS. 128 / Pl: (2) -i / E: piatră + -uş] 1 .v (Mol) Nisip amestecat cu pietriş, pe malul unui râu. 2 sm (Orn; reg) Guşă-roşie (Erithacus rubecula rubecula). pietruşel sm vz pietroşel
pietrwţă sf [At: CANTEMIR. 1.1.1. 142 / Pl: -ţe / E: piatră + -uţă] 1-10 (Trs; Mol; şhp) Pietricică (1-10). 11 (îcs) De-a -ţe.le sau în -ţe De-a pietrele (44).
pieuci vr [At: CIAUŞANU, GL. / Pzi: ~ccsc / E: net] (Olt; d. oameni)
1	A slăbi. 2 A se urâţi.
pieuna vi [At: LUNGIANU. ap. CADE / Pzi: 3 piaună / E: fo] 1 (Reg;
d.	pui de păsări) A piui1 (1). 2 (Ban; d. urechi) A ţiui.
pieunat sn [At: LUNGIANU. ap. CADE / Pl: -uri / E: pieuna] (Reg) Piuitură (1).
pieviţă i/[At: DLR / Pl: -ţe / E: net] (Mun) Zăvor de lemn. piez1 sm vz piază
piez2 sm [At: DN3 / P: pi-ez / Pl: -i 1 E: fr pieze] Unitate de măsură pentru presiune corespunzătoare unei forţe de un sten pe metru pătrat. piezăntin s vz piezăntin piezăşit, ~ă ă vz piezişat pieze aş, ~ă ăv, a vz pieziş piezeş, ~ă a vz pieziş
piezi vt [At: SCL 1969. 333 / Pzi: '-zesc / E: piază] (Reg) A prevesti ceva rău.
pieziş, ~ă [At: (a. 1766) URICARIUL. XIX. 33 IV: piaz~~, ~z«?ay, (înv) -zeş,pizaş, piziş / E: piez + -/$] 1-2 av, a (în mod) înclinat, oblic, diagonal faţă de o dreaptă sau de un plan Si: piezişat (1-2). 3-4 a, av (Pex) (Care este) strâmb Si: piezişat (3-4). 5-6 av (îljv) In ~şi (în) curmeziş (Care se petrece) în toate părţile. în lung şi în lat Si: pretutindeni. 7 av (îe) A zâmbi ~ A zâmbi din colţul gurii cu ironie, cu răutate, cu amărăciune etc. 8 .v/‘(Mat; înv) Diagonală. 9-10 a, av (Care se află) în sau cu pantă foarte repede Si: abrupt, prăpăstios. 11 sn (îvr) Povârniş repede. 12-13 av, a (Fig; îoc direct, deschis) (în mod) ocolit, indirect. 14-15 a, av (Pex) (Care are loc) pe ascuns, pe furiş Si: tainic. 16-17 a, av (D. privire) (Care este. se face etc.) lateral, dintr-o sau într-o parte. 18-19 a, av (D. privire) (Care este) saşiu. 20-21 a, av (Fig) (Care are loc) pe furiş. 22-23 av, a (în mod) bănuitor. 24-25 a, av (Care se face) cu răutate. 26-27 a, av (Care se face) cu duşmănie. 28-29 a, av (Care se face) cu rea-voinţă. 30 av (îe) A vedea (ceva) ~ A aprecia ceva în mod subiectiv, greşit, denaturat. 31 sn (Reg) Bârnă care se pune deasupra uşorilor unei uşi sau a unei ferestre, pentru a consolida peretele. piezişa vt [At: LM / Pzi: -şez / E: pieziş] (Rar) A tăia pieziş (1).
1046
PIGMENTOGENEZĂ
piezişat, ~ă av, a [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / V: ~zăşit~ / Pi. -aţi, -e l E: piezişa] (înv) 1-4 Pieziş (1-4). piezişei sf[At: TDRG / Pl: ~de / E: pieziş + -ea] (Mol) Povârniş. piezişime ş/TAt: ELEM. G. 16/6 / Pl: -mi / E: pieziş + -ime] (înv) 1 înclinare faţă de o dreaptă sau faţă de un plan. 2 Diagonală. 3 Direcţie de deplasare oblică.
piezişitate sf[At: URSU. T. Ş. 244 / Pl: -tari / E: pieziş + -iiate] (îvr) Oblicitate.
piezo- [At: DN3 / P: pie-zo- / E: fr piezo-. it piezo-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţiile: 1 Presiune. 2 Comprimare.
piezoceramic, ~ă [At: DEX- / P: pie- / Pl: -ici, -ice / E: fr piezo-ceramique] 1 sf Grup de ceramice piezoelectrice folosite în construcţia rezonatoarelor şi a filtrelor de calitate, a dozelor de pick-up. a traductoarelor de ultrasunete etc. 2 a Care se referă la piezoceramică (1).
piezoelectric, -a a [At: DER / P: pie-z.o-e~ / Pl: -ici, -ice / E: fr piezo-electrique] (Fiz) 1-2 Care se referă la piezoelectricitate (1-2). 3-4 Care aparţine piezoelectricităţii (1-2).
piezoelectricitate sf [At: DER / P: pie-z.o-e- / Pl: ~taţi / E: fr piezo-electricite] (Fiz) 1 Proprietate a unor cristale ionice de a se polariza electric sub acţiunea unei deformări mecanice sau de a se deforma sub acţiunea unui câmp electric exterior. 2 Totalitate a fenomenelor electrice produse prin presiunea sau prin deformările exercitate asupra unor anumite corpuri.
piezograf sn [At: DN3 / P: pie~ f?\:-efE: fr piezographe] Aparat pentru măsurarea presiunilor sau a foiţelor vibratoare prin metoda piezoelectrică.
piezografie sf [At: DN3 / P: pie- / Pl: -ii / E: fr piezographie] înregistrare grafică cu ajutorul piezografului.
piezogramă sf [At: DN3 / P: pie~ / Pl: -me / E: fr piezogramme] Curbă obţinută la piezograf.
piezo metr ic, -â a [At: DN3 / P: pie~ / Pl: -ici, -ice / E: fr piezometrique] Care se referă la piezometrie (2).
piezometrie sf [At: DN3 / P: pie- / Pl: (rar) ~i/ / E: fr piezometrie] 1 Măsurare a presiunilor ridicate. 2 Ramură a fizicii care studiază compresibilitatea lichidelor.
piezometru sn [At: MARIN. F. 370/22 / P: pie- / Pl: -re / E: fr piezometre] (Fiz) Instrument cu care se măsoară gradul de compresibilitate a lichidelor sau se determină presiunea statică a fluidelor.
piezooscilator sn [At: DN3 / P: pie-zo-os- / Pl: -oare / E: it piezooscillatore] (Fiz) Oscilator electronic care foloseşte ca element rezonator un cristal de cuarţ.
piezorezistivitate sf [At: DN3 / P: pie- / Pl: -taţi / E: fr piezoresistivite] Proprietate a unor materiale de a-şi varia rezistenţa la deformări elastice.
piezotempie sf [At: DN3 / P: pie- / Pl: ~i/ / E: îi piezotherapie] (Med) Aplicare terapeutică a presiunilor intratoracice în cura afecţiunilor pulmonare.
pif i [At. BUL. FIL. IV, 188 / E: fo] (îcr paf, puf) Cuvânt care imită zgomotul produs de o împuşcătură, de o explozie etc.
pifan sm [At: BUL. FIL. IV, 188 / Pl: -i f E: pifă + -an] (Fam; irn) Infanterist.
pifă sf [At: BUL. FIL. IV. 188 / Pl: -fe / E: cf ger Pijf „infanterist44] (Fam; irn) Infanterie. pifănie i/[At: DLR / Pl: ~i/ / E: pifan + -ist] (Fam; irn) Infanterie. pifist sm [At: SCRIB AN. D. / Pl: -işti / E: pifă + -uf] (Rar; irn) Infanterist. pifniţă sfvz pivniţă pif tea sf vz chiftea pifteluţă sf vz chifteluţă pifti v vz chifti
piftie sf[At: DOSOFTEI. V. S. septembrie 25717 /V: (înv) ~ire, ~tui sfp, pihtire, (reg) pipt\i sfp f A şi: (reg) piftie f Pl: ~i/ / E. bg iimxthji, ngr tv\]X'tt\\ 1 Mâncare din oase, în special de la picioare, din cartilage şi din carne de porc, de viţel sau de pasăre, fierte timp îndelungat într-o zeamă
cu usturoi care, prin răcire, se încheagă şi devine gelatinoasă Si: răcituri, (reg) aituri, cot o roage, îngheţai ura, piciorong, pistoseli, rasol, reci, tremurici. 2 (Reg; îe) A avea carnea ~ A fi foarte obosit. 3 (îe) A face ~ pe (sau din) cineva sau a-i face (cuiva) pielea ~ii A bate foarte tare pe cineva. 4 (Reg; lpl) Oase, carne a picioarelor şi a capului din care se face piftia (1).
piftier sm [At: M. I. CARAGIALE. C. 80 / P: -ti-er f Pl: -i / E: piftie + -ar] (Rar) 1-2 Persoană care (face şi) vinde piftie (1).
piftii vr [At: SCRIB AN. D. / Pzi: 3 -este / E: piftie] (Reg) A se închega ca piftia (1) Si: (îvr) a se piftur.
piftios, ~oasă a [At: H XI, 323 / P: -ti-os f Pl: -oşi, -oase f E: piftie + -m] (Reg; d. terenuri) Moale ca piftia (1). piftire sfvz piftie pif tui1 sfp vz piftie
piftni2 vr [At: ANON. CAR. / Pzi: 3 -este / E: piftie + -ui] (îvr) A se închega ca piftia (1) Si: (reg) a se piftii, pigală sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: -le f E: pvb pigăli] (Mun) Migală. pigăleală sf vz piguleală pigăli sfvz pigul pigălit1, -ă sn vz pigulit1 pigălit2, ~ă a vz pigulit2 pigălitură sfvz pigulitură pigidig sm vz bidiviu
piglais sn [At: PRIBEAGUL. P. R. 57 / V: biglaiză sff Pl: -uri / E: ger Biigeleisen] (Reg) Fier de călcat. piglăzău sn vz ţiglăzău
piglu vt [At: ALR SN IV. h 1232 / Pl: -uri f E: pvb piglui] (Ban) Fier de călcat.
piglui vt [At: CV 1951. nr. 6, 29 / Pzi: -esc, piglui / E: cf ger biigeln]
1	(Ban; c. i. rufe. haine etc.) A călca cu fierul de călcat. 2 (Reg; fig; c. i. oameni) A-şi bate joc Si: a zeflemisi.
pigluit, ~ă a [At: LEXIC REG. II. 41 / Pl: -iţi, -e l E: piguli] (Reg) 1 (D. rufe. haine etc.) Călcat cu fierul de călcat. 2 (Fig; d. oameni) Năzuros.
pigment sm [At: ALBINEŢ. M. 178/2 / Pl: -nţi / E: fr pigment] 1 Substanţă colorată naturală produsă de celulele plantelor şi ale animalelor şi care colorează în mod specific ţesuturile sau lichidele organice ale acestora Vz bilirubină, clorofilă, hemoglobină, melanină, urobilină. 2 Particulă solidă, colorată, insolubilă în mediul în care este suspendată, utilizată în industria pentru colorare. 3 (îs) -nţi biliari Pigmenţi (1) care sunt produşi în organismul animal şi care se găsesc localizaţi în vezica biliară.
pigmenta [At: TEODOREANU. M. ÎI. 439 / Pzi: -tez/ E: frpigmenter]
1	vr (D. celule, ţesuturi, părţi ale plantelor şi animalelor etc.) A se colora datorită pigmenţilor (1) care se formează prin acţiunea soarelui. în urma unor tulburări funcţionale etc. 2 vt (C. i. fibre textile, ţesături etc.) A colora cu pigmenţi (2).
pigmentar, -ă a [At: PARHON. B. 63 / Pl: -i, -e / E: frpigmentaire] (Rar) 1-2 Pigmentat (1-2).
pigmentaj'e sf [At: PARHON. B. 36 / Pl: -tari / E: pigmenta] 1 Colorare a celulelor, ţesuturilor etc. datorită pigmenţilor (1) care se formează sub acţiunea soarelui. în urma unor tulburări funcţionale etc. Si: pigmentaţie
(1). 2 Colorare cu pigmenţi (2) a fibrelor textile, ţesăturilor etc.
pigmentat, ~ă a [At: PARHON. B. 20 / Pl: -aţi, -e / E: pigmenta] (D. celule, ţesuturi etc.) 1 Care conţine pigmenţi (1) Si: (rar) pigmentar (1).
2	(D. textile) Colorat cu pigmenţi (2) Si: (rar) pigmentar (2). pigmentaţie .sf [At: DM / V: (rar) -iune I Pl: ~h / E: fr pigmentation]
1	Pigmentare (1). 2 Mod în care apar colorate ţesuturile etc. în urma pigmentării (1). pigmentaţiune sf vz pigmentaţie
pigmentogen, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr pigmentogene] Care produce pigmenţi (1).
pigmentogeneză i/[At: DN3 / Pl: -z.e / E: lat pigmentum + genesis] Proces fiziologic de formare a pigmenţilor (1).
1047
PIGMEU
pigmeu, -ee [At: I. GOLESCU. C. / Pl: -ei, -ee / E: fr pygmee] 1-2 smf, a (Persoană) care aparţine unor populaţii din Africa Centrală, din bazinul fluviului Congo, cu înălţimea medie sub un metru şi jumătate Si: pitic (1-2). 3-4 smf a (Pgn) (Persoană) de statură foarte mică Si: bondoc, pitic (5-6). 5 smf (Mit) Persoană care aparţinea unei populaţii de pitici despre care se credea. în antichitate, că locuieşte în ţinuturi îndepărtate.
6	smf (Fig) Pitic (9). pigmez sn vz pecmez pigneală sf vz picneaîă pignl v vz picni pi gmt} -ă a vz pic nit plgniţă sf vz pivniţă pigoii v vz piguli
pigul vt [At: GL. OLT. / Pzi: pigui / E: ns cf piclui] (C. i. făina) A cerne. piguleală sf [At. CARAGIALE, O. II. 68 / V: -găl- / Pl: ~e// / E: piguli + -eală] (Reg) 1 Strângere cu migală Si: pigulitură (1). 2 (Pex) Migală.
piguli vt [At: ANON. CAR. / V: (reg) -găl-, -gol- (Pzi: 6 şi pi goale) ping~ / Pzi: -lese, (reg) pigul / E: ns cf ciuguli] 1 (îrg; c. i. materii) A lua din când în când câte puţin din ceva. 2 (C. i. obiecte mărunte) A strânge cu migală. 3 (Mun) A migăli. 4 (Olt; Mun) A curăţa de buruieni Si: a plivi. 5 (Reg; fam) A înşela câte puţin, pe nesimţite. 6 (Pop; d. păsări) A ciuguli. 7 (Reg) A ciupi de piele Si: ă pişcă.
pigulire sf [At: DLR / Pl: -ri / E: piguli] 1 Luare câte puţin din ceva Si: pigulit1 (1). 2 Strângere cu migală a unor obicte mărunte Si: pigulit1
(2). 3 Migălire. 4 Plivire. 5 Ciuguiire.
pigulit1 sn [At: UDRESCU, GL. / V. (reg) -găl-I Pl: -uri / E: piguli] (Reg) 1-2 Pigulire (1-2). 3 Migălire. 4 Plivire. 5 Ciuguiire.
pigulit2, -ă ă [At: UDRESCU. GL. / V: -găht / Pl: -Iţi, -e / E: piguli] (Reg) 1 (D. realizări ale oamenilor) Migălit2. 2 (D. oameni) Migălos.
pigulitor, -oai°e a [At: ANON. CAR. / Pl: -i, -oare / E: piguli + -tor] (înv) Care piguleşte.
pigulitură ,v/'[At: ANON. CAR. / V: (reg) -găl- l Pl: -ri t E: piguli + -tură] (îrg) 1 Piguleală (1). 2 (Pex) Migală.
plha1 i [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / E: fo cf mg pi hă, rom phi] (Trs) 1 Exclamaţie care exprimă: 1 Mirare. 2 Admiraţie. 3 Greaţă. 4 Neplăcere. plha2 sf vz pa ha plhav, -ă a vz puhav
pihă sf[At: KLEIN. D. / V: pllhă / Pl: -he / E: mg pihe] 1 (Trs) Puf de pasăre. 2 (Csc) Puf în barbă. 3 (Reg) Scamă.
pihem vr [At: T. POPOVICI. S. 183 / Pzi: -nescIE: mgpihen] (Mgm; Trs) A se odihni. pihlă sfvz pilha1 pihlui v vz pilhui pihniţă sfvz pivniţă plhodă sfvz pihotă
pihotaş sm [At: POLIZU / V: pio- / Pl: -i / E: pihotă + -ăş] (îrg) 1 Infanterist. 2 Cal înaintaş.
pihotă sf [At: N. COSTIN, ap. LET. I A, 19/20 / V: (îrg) pio—, (înv) -odă, (reg) pioată / A: (îvr) pihotă l Pl: -te / E: pn piechota, ucr mxora, rs iiexoTd] 1-2 (îrg; lsg; csc) (Unitate militară de) infanterie. 3 (Pgn; reg) Armată. 4 (Olt; îf pioîă) Mulţime de oameni. pihtire sf vz piftie pil mă sfvz poem pil re sfvz pie ir e piiticesc, —ească a vz poeticesc piitor, -oare a vz pierit or ^ pijama sf [At MINULESCU. VERS. 360 / Pl: -le / E: fipyjama] 1 îmbrăcăminte de casă formată din pantaloni şi bluză, care se poartă mai ales noaptea, 2 (Rar) Haină de casă. pijmătar, -ă ă vz pizmătar pijmiţă sf vz pivniţă
pijona vi [At: LEXIC. REG. II. 30 / Pzi: pijon / E: net] (Olt) A zăcea.
pil1 i [At: ALECSANDRI.T. 1671 IE: frpille] Strigăt cu care vânătorul îndeamnă câinele să se arunce asupra vânatului Si: ăpucă!, prinde! şo!
pil2 i [At: VÂN. PESC. noiembrie 1961. 11 / E: fo] (Are) Cuvânt care imită strigătul sitarilor.
pil3 sn [At: GORJAN. H. I. 75/8 / Pl: -uri I E: net] (Reg) 1 Bici cu codiriştea scurtă, făcut din curele împletite sau din vână de bou Si: biciuşca, cravaşa, (reg) gârbaci, harapnic, pi lac. 2 Pisălog (1).
pif* sn [At: (a. 1778) FURNICĂ. I. C. 68 / Pl; -uri / E: ger Pille] (îvr) Pilulă (1).
pilac sn [At: SCRIBAN. D. / Pl: -ace / E: pil3 + -ac] (Mun) Pil3 (1). pilaci, -ce a [At: CREANGĂ. O. 253 / Pl: -aci, -ace / E: pili2 + -aci] (Fam; d. oameni) 1 Care se îmbată des Si: beţiv. 2 Căruia îi place să bea Si: beţiv.
pilaf sn [At: CR (1848). 162/32 / V: (reg) -at, -an, -av I Pl: -uri / E: tc pilâv, ngr mXdupt] 1 Mâncare pregătită din orez sau din arpacaş, de obicei cu carne de pasăre, de vită. sau cu legume, ciuperci etc. Si: (reg) phichie. 2 (îe) A face (pe cineva) ~ A bate foarte tare. 3 (îae) A nimici pe cineva. 4 (îe) A tăgădui (ciuva) munţi de ~ A promite cuiva foarte mult. 5 (Bot; reg; îf pilau) Orez1 (Oryza sativa). pilafeiu sm vz pilafgiu
pilaf giu sm [At: BĂLCESCU. ap. GHICA, A. 606 /V: -ciu / Pl: ~i/ / E: pilaf + -giu] 1-2 (înv) Persoană care (făcea sau) vindea pilaf (1). 3 (Gmţ) Persoană căreia îi place pilaful (1). 4 (Dep) Turc. pilagără sf vz pelagră
pilangiu sm [At: BL II. 180 / Pl: ~i/ / E: pili2 + -angiu] (Fam) Om beţiv. pilor sm [At: DR. IV. 1558 / Pl: -i l E: srb piljar] (Ban; Trs) 1-2 Negustor (ambulant) de zarzavaturi Vz precupeţ. pilargoane sfvz pelargonie pilargone sfvz pelargonie pilargonie sfvz pelargonie
pilastru sm [At. HELIADE. O. 316 / Pl: -aştri şi (înv. sn) -uri / E: fr pilastre, it pilastro] Stâlp paralelipipedic, decorat cu o bază şi un capitel, care serveşte ca element de ornamentaţie sau de consolidare a unui zid, a unui perete de lemn etc.. cu care face corp comun Vz coloană, pilat sn vz pilaf pilau sn vz pilaf pilav sn vz pilaf
pilă1 sf [At: (a. 1654) CTJV. D. BĂTR. Ii. 452/20 / Pi: ~le / E: vs! no/u]
1	Unealtă de oţel. de forme variate, prevăzută pe suprafeţele exterioare cu un număr de dinţi mărunţi, care serveşte la ajustarea manuală sau mecanică a unor obiecte dure Vz raspă. 2 (Reg; îe) A linge ~la A îndura neajunsuri. 3 (îae) A duce lipsa unui lucru. 4 (îae) A se face de ruşine.
5	(îae) A o scrânti. 6 (Reg; îe) A umbla cu ~la-n tureatcă A fi oricând gata să comită fapte rele. 7 (Şîs ~ de unghii) Ustensilă în formă de lamă cu suprafaţa crestată, folosită la rotunjirea unghiilor.
p\la2 a/ [At: MARIN. PR. I. 178/71 / Pl: ~fe /E: Upile] 1 (Şîs ~ electrica) Dispozitiv alcătuit din doi electrozi introduşi într-un electrolit. care transformă energia dezvoltată de un agent în energie chimică. 2 (îs) ~ atomică Ansamblu de instalaţii care serveşte la producerea treptată şi reglabilă a fisiunii nucleare în lanţ. 3 Reactor nuclear. 4 (Iuz) Grămadă de lucruri identice. 5 Picior de pod din piatră, din beton sau din metal. 6 Contrafort de beton care întăreşte un baraj. 7 (Fam) Sprijin, ajutor (ilegal) dat cuiva de o persoană influentă pentru obţinerea unui avantaj. 8 (Fam; pex) Persoană care acordă acest sprijin. 9 (Fam; îe) A pune (sau a băga)
o	~ (sau Me) (pentru cineva sau cuiva) A interveni în mod abuziv în favoarea cuiva sau pentru sine. 10 (Fam; îae) A solicita o protecţie ilegală pentru cineva sau pentru sine. 11 (Fam: îe) A avea ~le A se bucura de protecţia cuiva.
pilă3 j>/[At: H XVIII. 47 / Pl: -le / E: lat pilă] 1 (Ban; Trs) Minge. 2 (Pex; şîcs de-a -la, în -) Joc de copii care se joacă cu mingea. pilări vi [At: DRLU / Pzi: -resc / E: pilar] (Ban; Trs) A face negoţ.
1048
PILNITĂ
pilăriţă sf[At: CABA. SAL. 92 / Pl: -ţe / E: pilar + -iţă] (Ban; Trs) 1-2 Negustoreasă (ambulantă) de zarzavaturi Vz precupeaţă. 3-4 (Reg) Soţie de pilar (1-2). 5 (Şhp) Om rău de gură Si: mahalagiu.
pilc sn [At: LB / V: pelcă sf, (înv) ~ă sf / Pl: -uri / E: pn pilka, ucr iiHAKa] (Tip) Val pentru uns literele cu cerneală.
pilcar sm [At: (a. 1815) BV III. 133 / V: (îvr) pel~ / Pl: ~i / E: pilc + -ar] (Tip) Muncitor care lucrează cu pilcul. plică sfvz pilc
pildă sf [At: PSALT. HUR. 65715 / Pl: -de, (reg) -duri / E: mg pelda]
1	Producţie literară cu caracter religios sau moralizator, cu o structură apropiată de fabulă Si: parabolă1. 2 (Pex) Maximă. 3 Proverb. 4 Semnificaţie a unei parabole (1) Si: (înv)pilduire. 5 (îvr; îlav) In -'Sub pretext Si: chipurile. 6 (îvr; îlpp) In ~a Cu aluzie la... 7 (îal) Pentru. 8 (Reg; îe) A bate -duri A insinua ceva. 9 (Reg; îe) ~ plăcintă Formulă ironică folosită de cineva pentru a arăta că a înţeles şi se simte atins de
0	aluzie a interlocutorului. 10 (îe) A lua ~ (sau a urma ~da) A lua exemplu, imitând ceva sau pe cineva. 11 (îe) A da ~ A oferi exemplu ce poate servi cuiva drept învăţătură, model de urmat, drept termen de comparaţie. 12 (îae) A oferi un model ce poate servi ca obiect de imitaţie sau inspiraţie în privinţa formei, aspectului, alcătuirii. 13 (îlav) De (o sau spre. înv, pentru ori. reg. într-o) ~ sau (reg) ca o ~ De exemplu Si: bunăoară. 14 Măsură drastică, pedeapsă menită să servească drept avertisment pentru alţii. 15 Argument, dovadă concretă Si: indiciu, proba.
16	(înv) Reproducere plastică la scară redusă a unui obiect, a unei lucrări artistice, a unei construcţii etc. Si: (înv) izvod, machetă, model. 17 (Pex) Plan. 18 (Reg) Ciudă. 19 (îlpp) In Mia (cuiva) Pentru a face cuiva în necaz.
pildi [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: -dese / E: pildă] 1-2 vi (înv) A pildui (1-3). 3 vt (Mol) A face aluzie la cineva, a înţepa, a atinge cu vorba.
pildos, -oasă a [At: ALR II, 3486/27 / Pl: -oşi, -oase / E: pildă + -ov] (Reg) Care poartă cuiva duşmănie Si: duşmănos.
pildui [At: CANTEMIR. IST. 300 / Pzi: ~ew / E: pildă + -ui] 1 vi (îdt) A spune ceva pe ocolite, folosind anumite simboluri sau alegorii Si: (înv) a pildi (1). 2 vi (Pex) A spune pilde (1) Si: (înv) a pildi (2). 3 vt A simboliza ceva Si: a semnifica. 4 vr (înv) A lua model de la cineva Si: a imita. 5 vr A trage o învăţătură din ceva sau de la cineva. 6 vt (Rar; c. i. oameni) A învăţa sau a îndruma prin exemple. 7 vt (înv) A pedepsi aspru, pentru a servi ca exemplu şi altora. 8 vt (Rar) A ilustra. 9 vrr (Reg) A se bănui reciproc de ceva Si: a se suspectă.
pilduire sf[At: (a. 1826) URICARIUL. I. 381/7 / Pl: -ri / E: pildui] 1 Vorbire pe ocolite, folosind anumite simboluri sau alegorii. 2 Povestire a unor pilde (1). 3 (Pex) Pildă (1). 4 (Pex) Fabulă. 5 Simbolizare. 6 Imitare a unui model oferit de cineva sau de ceva. 7 (înv) Model. 8 învăţare a cuiva prin oferirea unor exemple. 9 (înv) Exemplificare. 10 Pedepsire cu asprime, pentru a servi ca exemplu şi altora. 11 (înv) Pedeapsă.
pilduitor, ~oare a [At: (a. 1746), ap. TDRG / P: -du-i-1 Pl: -i, -oare / E: pildui + -tor] 1 (înv; d. oameni) Care vorbeşte în pilde. 2 Care spune pilde. 3 (D. povestiri cu conţinut alegoric, maxime, proverbe etc.) Care are caracter didactic şi moralizator. 4 (D. activitatea, atitudinea oamenilor sau a altor fiinţe, d. întâmplări, evenimente etc.) Care poate servi drept model pentru cineva. 5 (D. abstracte sau d. acţiuni ale oamenilor) Elocvent. pileag, -d a vz peleag
piiezla i/[At: GORJAN. H. II. 60/35 / Pl: ~eli / E: pilă2 + -eala] (Fam)
1	Consumare de băuturi alcoolice Si: bene. chef. 2 (Ccr) Băutură alcoolică. pileai sm [At: XENOPOL, I. R. I. 105 / P: ~le-ut I Pl: -aţi, ~i / E: lat
pileaţi] Nume dat nobililor daci de către romani. pileg, —ă a vz peleag
pilhă1 sf [At: ARVINTE, TERM. 159 / V: pildă / Pl: -he / E: ucr iiHAbm}
1	(Reg) Lemn care se pune de-a curmezişul unui drum de munte, pentru a înlesni tragerea cu vitele a buştenilor la vale. 2 (Piu; Mol) Lemn pus pc capătul dinapoi al unei table de plută, pentru a împiedica desfacerea acestei table în timpul mersului Si: (reg) cordar, călădău. 3 (Piu; reg)
Lemn pus de-a curmezişul apei. pe care se construieşte o tablă de plută.
4	(Piu; reg) Bucată de lemn prevăzută la capete cu sârme, funii de tei etc.. cu care se leagă pluta la mal. 5 Funie cu care se leagă pluta la mai.
6	(Mar) Capăt de lemn care. la ridicat, se pune sub călcâiul ţapinei. pilhă 2 sfvz pihă
pilhui vt [At: ARVINTE. TERM. 159 / V: pihlui / Pzi: -esc / E: pilhă1 + -ui] 1 (Mar; c. i. drumuri de munte) A pune pilhe1 (1) de-a curmezişul, pentru a înlesni tragerea cu vitele a buştenilor la vale. 2 (Reg; c. i. partea dinapoi a unei table de plută) A pune o pilhă1 (2) pentru întăriri. 3 (Buc;
c.	i. pluta) A lega sau a îndepărta de mal cu ajutorul unei pilhe1 (4-5). pili1 vt [At: ANON. CAR. / Pzi: -lese I E: pilă1] 1 (Fşa; c. i. obiecte
dure. de obicei metalice) A prelucra cu ajutorul pilei1 (1). 2 (îrg; fig; c. i. oameni) A face să devină mai politicos, mai manierat Si: a ciopli, a cizela, a şlefui. 3 vr (Buc) A slăbi lucrând mult şi făcând eforturi. 4 (Fig; Trs) A fura. 5 A-şi rotunji unghiile după tăiere cu ajutorul unei pile1 (7).
pili21 At: BUDAI-DELEANU. LEX. / Pzi: -lese / E: cf ţig pilo] 1 vt(a) (Fam; c. i. băuturi alcoolice) A bea. 2-3 vr (Pex) A se îmbăta (uşor). 4 vt (Reg) A mânca.
pilier sn [At: DN3 / P: ~li-er / Pl: ~e / E: fr pilier] 1 Porţiune de zăcământ făcând parte dintr-o exploatare, delimitată de lucrări miniere sau de accidente tectonice şi subîmpărţită în panouri. 2 (Spt) Fiecare dintre înaintaşii din prima linie, de la jocul de rugbi. care. în grămadă. îl susţin pe taloner.
pilifer, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr pilifere] (Big) 1 Care are perişori.
2	(îs) Regiune -ă ă rădăcinii Regiune care poartă perişorii sugători. piligiu sm [At: BL II. 180 / Pl: ~i/ / E: pili2 + -giu] (Fam) Om beţiv. pitiri sm vz pelin
pilindric, ~ă ă [At: COMAN. GL. / A: net / Pl: -ici, -ice / E: ns cf chibirdic] (Reg) 1-2 (Foarte) mic.
piling sn [At: DN'’ / Pl: -uri l E: ger Piling] Noduleţ care se formează pe suprafeţele expuse frecării ale îmbrăcămintei confecţionate din ţesături poliamidice.
pilingăzui viim [At: ALR SN III. h 799/574 / Pzi: 3 -este / E: mg pilinkez(ik), pilingez] (Reg) A ninge.
pilingher sm [At: H VIII. 175 / A: net /Pl: —/ / E: cf ger Pilger ,,drumeţ“] (Reg) Om fără căpătâi.
pilinguţă sf[At: ALR SN III. h 798/574 / Pl: -ţe / E: cf mg pilinke] (Reg) Fulg de zăpadă.
pihre sf 1 At: DRLU / Pl: -ri / E: pili1] 1 Prelucrare cu ajutorul pilei1
(1)	Si: pilit1, (rar) pilitură (1). 2 (Nob) Erodare. 3 Rotunjire a unghiilor după tăiere cu ajutorul unei pile1 (7) Si: pilit1 (2).
pilişnic s [At: CV 1951 .nr. 1.36/A: nct/Pl: nct/E: cf bg iMAe „puik‘J (Mun) Coteţ în care se dă de mâncare puilor Si: (reg) puier.
pitit1 sn [At: IOANOVICI. TEHN. 213 / Pl: -uri / E: pili2] 1-2 Pilire (1,3).
pilit2 sn [At: DLR / Pl: -uri / E: pili2] (Fam) Consum de băuturi alcoolice. pitit1, ~ă a [At: LEX. MARS. 224 / Pl: -iţi, -e / E: pili1) 1 (D. piese, obiecte dure, de obicei de metal) Care a fost ajustat cu ajutorul pilei1 (1).
2	Care rezultă în urma pilirii1 Cf pili1. 3 (Reg; d. oameni) Slăbit. 4 (Reg;
d.	oameni) Slab. 5 (D. unghii) Rotunjit (după tăiere) cu ajutorul unei pile1 (7).
pilit4, -a a [At: CONTEMP. 1950. nr. 186. 1/5/Pl: -iţi,-e IE: pili2] (Fam; d. oameni) 1 Care a consumat băuturi alcoolice. 2-3 (Pex) (Uşor) beat.
pilitor1 sm [At: DRLU / Pl: -i / E: pili1 + -tor] (înv; Trs) Hoţ. pilitoi2 sm [At: BL II. 180 / Pl: -i i E: pili2 + -tor] (Rar) Om beţiv. pilitură sf[At: CANTEMIR, IST. 174 / Pl: -ri / E: pili1 + -tură] 1 (Rar) Pilire (1). 2 (Pex; ccr) Piesă prelucrată prin pilire (1). 3 (Lsg csc; udp ,,de“) Sfărâmături ce se desprind dintr-o piesă sau dintr-un obiect de metal în urma operaţiei de pilire (1). pilmiţă sfvz pivniţă pilniţă sfvz pivniţă
1049
PILOCARP
pilocarp sm [At: DN3 / PI: -/ / E: fr pilocarpe] Arbore cu flori mari originar din America de Sud. ale cărui frunze conţin policarpină Si: jahorandi {Policarpus).
pilocarpină sf[At: BIANU. D. S. / Pl: -ne / E: fr pilocarpine] (Chm) Alcaloid care se extrage din frunzele unor arbuşti tropicali (Pilocarpus) şi care are diverse utilizări în medicină.
pilon1 sm [At: BARCIANU / Pl:	şi (rar, sn) -oane l E: fr pylone] 1
Construcţie care precedă curtea interioară la templele din Egiptul antic şi care este alcătuită din două masive puternice de zidărie îmbrăcate în piatră şi decorate cu reliefuri, cu hieroglife etc. 2 Element decorativ. în formă de pilaştrii, aşezat de o parte şi de alta a unui cap de pod, la intrarea într-un parc, într-o expoziţie etc. 3 Stâlp puternic destinat să susţină o construcţie sau o parte a unei construcţii Vz pilot2. 4 Suport de metal, de beton armat sau de lemn care serveşte la susţinerea conductelor şi izolatoarelor liniilor electrice aeriene, a antenelor electromagnetice etc. pilon2 sn vz piron
pilona vt [At: DN2 / Pzi: -nez / E: fr pi Ion ner] (C. i. umpluturi de pământ sau alte materiale) A îndesa cu maiul2 sau cu o placă grea.
pilonare sf[At: LTR2 / Pl: ~nări / E: pilona] îndesare cu maiul2 a umpluturilor de pământ sau a altor materiale.
piloni vt [At: MARIAN, T. 191 / Pzi: ~nesc / E: net] (Reg: csnp) A omorî în bătaie.
pilor sn [At: I. GOLESCU. C. / V: (înv) -ă sfi ~us / A şi: pilor / Pl: / E: fr pylore, lat pylorus] Orificiu prin care stomacul comunică cu duodenul Si: (îvr) uşă. piloră sfvz pilor
pilorectomie ş/'[At: DN/ P: ~mi-e / Pl: ~i/ / E: frpylorectomie] (Med) Rezecţie a pilorului.
piloric, -ă a [At: I. GOLESCU. C. / Pl: -ici, -ice / E: fr pylorique] 1 Care aparţine pilorului. 2 Referitor la pilor. 3 De pilor.
pilorism sn [At: DN3 / Pl: -e / E: frpylorisme] (Med) Tendinţă la spasm a musculaturii pilorului.
pilorită sf [ At: DN3 / Pl.: -te / E: fr pyloriteJ (Med) Inflamaţie a mucoasei pi lorice.
piloriză sf[At: DN3 / Pl: -ze / E: fr pylorise] (Bot) Caliptră. piloroplastie .y/'[At: DN3 / Pl: -ii i E: fr pyloroplastie] (Med) Intervenţie chirurgicală de lărgire a sfincterului piloric prin incizia longitudinală şi sutura transversală a pilorului.
pilorospasm sn f At: DN-’ / Pl: -e / E: fr pylorospasme] (Med) Spasm al pilorului.
pilorostomie .v/'[At: DN3 / P: -mi-e l Pl: -ii / E: fr pylorostomie] (Med) Fistulă gastrică practicată ia nivelul pilorului şi destinată a remedia o stenoză esofagiană.
pilorotomie sf [At: DNJ / P: -mi-e / Pl: -ii / E: fr pylorotomie] (Med) Incizie a pilorului. pilorus sn vz pilor
pilos1, -oasă a [At: POLIZU / Pl: -oşi, -oase / E: pilă1 + -m] 1 (Pop;
d.	fiinţe) Tare. puternic, rezistent la muncă, la greutăţi sau la condiţii nefavorabile. 2 (Pop; pex; d. oameni) Tenace. 3 (Pop; d. oameni) Răbdător.
4	(Olt; d. oameni) încăpăţânat. 5 (Reg; d. pâine, cozonaci etc.) Care 1111 este bine copt.
pilos2, -oasă a [At: SCRIBAN. D. / Pl: -oşi, -oase / E: fr pileux, lat pilosus] (Ant) 1 Care aparţine părului1. 2 Care se referă la păr1. 3 Care este caracteristic părului1.4 (Bot; d. organele plantelor) Care este acoperit cu păr1.
pilos3, -oasă a [At: MDA ms / Pl: -oşi, -oase / E: pilă2 + -ay] (Fam) Care are pile2 (7). pilostreie sfvz pirostrie pilos trie sfvz pirostrie
piloşie a*/'[At: TDRG / Pl: ~i/' / E: pilos1 + -ie] (Pop) Calitate de a fi pilos1 (1) Si: tărie, rezistenţă.
pilot1 sm [At: CR (1829), 1 101 /3 / Pl: -oţi / E: fr pilote] 1 Persoană specializată care conduce o aeronavă, navă. maşină de curse etc. 2 Persoană
specializată în conducerea navelor în anumite regiuni în care navigaţia este dificilă Si: cârmaci. 3 (Fig) Călăuză. 4 Persoană care conduce sau ajută la conducerea unui vehicul sau a unui convoi de vehicule feroviare prin locuri primejdioase. 5 îndrumător. 6 (îs) ~ (de comandă) automat Sistem de comandă care conduce automat o navă sau o aeronavă sau care îndeplineşte o parte din funcţiile pilotului5. 7 (îs) Staţie (sau instalaţie)
-	Instalaţie experimentală. în care se fabrică în cantităţi mici un anumit produs, pentru a urmări procesul de producţie. 8 (îs) Ştiinţă - Ştiinţă care orientează, prin noţiunile şi metodele ei. alte discipline. pilot2 sm [At: ANGHEL - IOSIF. C. M. I. 153 / Pl: -oţi / E: fr pilot]
1	Stâlp de lemn, de oţel sau de beton armat, fixat în pământ în poziţie verticală sau înclinată, pentru a transmite la straturile de teren rezistent greutatea construcţiilor de deasupra sau pentru a consolida terenul Vz pilon.
2	(Mol) Stâlp în care sunt fixate cozile ciocanelor de piuă. 3 (Reg) Stâlp puternic, fixat în malul unei ape. de care se leagă plutele Si: (reg) bailon, cazac, pociumb. 4 (Reg) Lemn subţire din care se face coada lopeţii de la cârma plutei. 5 (Reg) Stâlp care susţine gardul.
pilota [At: LM / Pzi: -tez / E: fr piloter] 1 vt (C. i. nave. aeronave, locomotive etc.) A conduce în calitate de pilot (1). 2 vt (Fig: d. ştiinţă: c. i. alte discipline) A orienta prin noţiunile şi metodele proprii. 3 vi (D. nave, aeronave, locomotive etc.) A-şi încetini mersul, din cauza nesiguranţei parcursului. 4 vi A face manevre. pilotagiu sn vz pilotaj
pilotaj1 sn [At: MO (1860). 636/37 / V: (înv) -agiu / Pl:	/ E: fr
pilotage] 1 Conducere a unei nave. aeronave etc. în calitate de pilot Si: pilotare (1). 2 Ştiinţă şi tehnică de a conduce o astfel de navă Si: pilotare
(2). 3 încetinire a vitezei de deplasare unui vehicul, din cauza nesiguranţei parcursului Si: pilotare (3).
pilotaj2 sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr pilotage] Construcţie hidrotehnică alcătuită din piloţi2 (1) bătuţi în albia unui curs dc apă flotabil. servind la dirijarea plutitului liber.
pilotau sm [At: ARVINTE. TERM. 160 / Pl: -i / E: pilot2 + -an] (Reg) Lemn de grosime potrivită din care se fabrică hârtie. pilotare sf [At: ALEXI, W. / Pl: -tări I E: pilota] 1-3 Pilotaj1 (1-3). pilotă sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 193/10 / Pl: -te / E: net] 1 Plapumă călduroasă, umplută cu fulgi sau cu puf Si: (reg) perinoi, pernă.
2	(Pex) Saltea de puf (reg) perinoi, pernă. 3 (înv; îe) A dormi pe ~te sau (reg) a creşte în ~te A duce un trai fără griji. 4 (Mol; lsg) Bagaj.
pilotină sfii At: BART. E. 77 / Pl: -ne / E: fr pilotin] Ambarcaţie care conduce navele ce intră sau ies dintr-un port şi care aduce pilotul1 pe aceste nave.
pilotuţă sf [At: MARIAN. NA. 90 / Pl: -ţe / E: pilotă + -uţă] 1-4 (Reg; şhp) Piloţică (1-4).
piloţe a sf [At: MARIAN. NA. 90 / Pl: -ele / E: pilotă + -ea] 1-4 (Reg; şhp) Piloţică (1-4).
piloţică .v/'[At: TDRG / Pl: (rar) ~ic7 / E: piloţea css] 1-4 (Şhp) Pilotă (1-2) (mică) Si: (reg) pilotuţă (1-4). piloţea (1-4).
pilozitate .v/'[At: DLR / Pl: -taţi / E: fr pilosite] Prezenţă a părului pe faţă. pe corpul şi pe membrele unei persoane de sex masculin, care constituie unul dintre caracterele ei sexuale secundare. pilţ s [At: CV 1951. nr. 5. / Pl: net / E: ns cf ger Spritze] (Reg) Injecţie. piluc sn vz pilug
pilug [At: DOSOFTEI. V. S. ianuarie 48736 / V: (reg) chi- -luc,piul-/ Pl: (1-4) ~u£f\ (8-9) -ligi / E: cf piuă] 1 sn Fiecare dintre ciocanele de la piua de postav Si: (reg) pisălog (4). 2 sn Pisălog (1). 3 sn (Reg) Băţ lung. rotund şi gros cu care se zdrobesc boabele, seminţele etc. în piua de măcinat, de zdrobit sau de tescuit. 4 sn (Reg) Băţ lung. rotund şi gros. la unul din capete cu crestături, cu care se bate brânza în putinei Si: (reg) brai. 5 av (Fam; îe) A tunde (sau a rade) (pe cineva) ~ A tunde sau a rade pe cineva până la piele. 6 av (îe) A rămâne (sau a fi) (gol) ~ A rămâne sau a fi complet dezbrăcat. 7 av (Pex; îae) A rămâne sau a fi extrem de sărac. 8-9 sm, am (Reg) (Om) sărac. 10 sn (Pan; rar) Proteză de lemn a unui picior. 11 sms (Bot; Trs) Păpădie (Taraxacum ofiicinale).
1050
PINDARISM
pilugaş s [At: ALR II, 3979/414 / Pl: net / E: pilug + -aş] 1-8 (Reg; shp) Pilug (1-4) (mic).
' pilugâ sf [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / Pl: ~u gi l E: ci ger Biihnioch] (Min; Trs; Ban) Scobitură executată în tapla, în vatra sau în pereţii unei galerii de mină. ai unui şantier de abataj etc.. în care se introduc capetele stâlpilor şi ale grinzilor armăturii galeriei. pilugi vt [At: DDRF / Pzi: -gesc / E: pilug] (îdt) A pisa cu pilugul (2). pilulă sf [At: CANTEMIR. IST. 115 / V: (îvr) piru- / A şi: (rar) pilula / Pl: ~le / E: lat pilula, fr pilule, mg pit ula] 1 Mic preparat medicamentos de formă circulară, care se administrează pe cale bucală Si: drajeu, pastilă, (pop) hap, (îvr) pil4. 2 (îe) A înghiţi o ~ (sau ~a) A fi nevoit să suporte un lucru neplăcut. 3 (Pex; îae) A fi păcălit. 4 (îe) A face (pe cineva) să înghită o ~ (sau ~la) A pune pe cineva într-o situaţie neplăcută, jenantă.
5	(îae) A păcăli pe cineva.
pilum su [At: DN3 / Pl: -uri / E: lat pilum cf fr pi hun] (Ant) Suliţă scurtă de aruncat.
p'ilvă sf [At: DLR / Pi: -ve / E: pilvi\ (Reg) Săpăligă cu care se pliveşte. pilvi v vz plivi pini pp vz prin primbui, ~\e a vz pembiu
pimeloză sf[At: DN3 / Pl: ~ze / E: it pimelosi) (Liv) Obezitate. pitniţă sf vz pivniţă pitnnăz sn vz pecmez
pitnnic sn [At: LEXIC REG. II. 30 / Pl: -ice / E: ci pimniţă, te/nnic, zemnic] (Olt) Magazie construită în prelungirea casei. pimnicer sm vz pivnicer pimnicioară sfvz pivnicioară
pimnicit, ~ă a [At: CIAUŞANU. V. 188 / Pl: ~i ţi, ~e / E: ns cf pipernicit) (Olt; d. fiinţe) Pipernicit. pimniţă sfvz pivniţă pimpant, ~ă a vz pimpant pimperhc sm vz pimpilic pimperhc sm vz pimpilic
pimpilic sm [At: PAŞCA. GL. / V: pimperhc sm / Pl: ~ici / E: net] (Trs) Copil frumos. pimpineă sfvz pimpinelă pimpineală sfvz pimpinelă
pimpinelă sf[At: COTEANU, PL. 18 / V: -ea. -eală, ~prin~ / Pl: ~le / E: lat pimpinella, ger Pimpinelle, îr pimprenelle) (Reg) 1-2 (Şîc —mare) Pătrunjel-de-câmp (Pimpinella saxifraga şi major). 3 Anason (Pimpinella a/iisum). pimpiu, ~\e a vz pembiu pimprinelă sfvz pimpinelă pin1 pp vz prin
pitrsm [At: VARLAAM. C. 439 / V: (reg) chin, spein / Pl: -i / E: ml pinus) 1 (Şîc —de-munte, —roşu, —silvestru) Arbore înalt, cu coroană mare, cu ramurile întinse orizontal, cu scoarţa roşie-cărămizie. cu frunzele persistente, sub formă de ace lungi de 4-7 cm, de culoare verde-albăstruie sau cenuşie, dispuse câte două. şi cu inflorescenţa sub formă de conuri de culoare brună-cenuşie Si: (reg) brad, brad-de-munte, căţuni, cetină, chifăr, jolcă, luciu, mălin, molete2, molid, schin, silhă, sosenca, zadă, (Pinus silvestris). 2 (Bot; reg; şîc —mic,~u-ăl-mic,—pitic,—de-piatră, —strâmb,—târâtor) Jneapăn (Pinus mugo). 3 (Bot; reg; şîc —de-munte) Zâmbru (Pinus cembra). 4 (Şîc — de-Banat, ~-negru-de-Banat) Arbore înalt, cu coroana largă, neregulată şi tabulară, cu ramurile orizontale, cu frunzele persistente, în formă de ace rigide, cu inflorescenţă sub formă de conuri de culoare galbenă-verzuie (Pinus pallasiana banatica). 5 (îc)
—strob (sau —moale, —american, —mirositor) Arbore înalt, cu coroană regulată, piramidală, cu scoarţa de culoare verzuie-cenuşie, cu frunzele persistente, sub formă de ace lungi, de culoare verzuie-albăstruie dispuse câte cinci, cu inflorescenţa în formă de conuri lungi şi uşor încovoiate (Pinus strobus). 6 (îc) —negru (sau —austriac, —negru-austriac) Arbore înalt, cu coroana largă, cu trunchiul drept şi adânc brăzdat, cu frunzele
persistente, sub formă de ace lungi, rigide şi de culoare verde întunecată, dispuse câte cinci, cu inflorescenţa sub formă de conuri lungi de culoare brună-cenuşie Si: (reg) brăduită (Pinus nigra). 7 (îc) —maritim Pin (1) cu lemnul poros şi bogat în răşină, plantat pentru fixarea dunelor mişcătoare (Pinus maritima). 8 (Bot; reg; şîc chin-înait, —roşu) Molid (Pi cea excelsa). 9 (Bot; înv; şîc —alb) Brad (Abies alba). 10 Lemn de pin2 (1-9). folosit în industrie, construcţii sau drept combustibil.
pin3 sm [At: ATILA. P. 400 / Pl:	/ E: net] (Reg) Sondă rudimentară
făcută dintr-o prăjină lungă la capătul căreia este fixat un cilindru de tablă deschis la ambele capete, cu care pescarii iau probe de mâl de pe fundul unei ape.
pin4 sm [At: L. ROM. 1959. nr. 572 / Pl: -ni / E: cf ger Pinne „cui mic“] (Reg) Ac cu gămălie.
pitP sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: eg pin] (Elt) Terminal al unui circuit integrat.
pinacce sf[At: DER / Pl: ~ / E: fr pinacees] (Lpl) Familie de arbori răşinoşi din încrengătura gimnospermelor. cu tulpina dreaptă, cu frunze aciculare persistente la majoritatea speciilor, cu flori grupate în conuri.
2	(Şls) Arbore aparţinând familiei pinaceelor (1). pinacliidă sfvz panachidă
pinaclu sn [At: DN3 / Pl: -ri / E: îr pi na ele) Element de construcţie, în formă de piramidă sau de clopotniţă, situat în partea superioară a unui contrafort.
pinacotecă sf [At: RUS. I. I. 311/27 / Pl: ~ed, (rar) -cce / E: fr pinacotheque, ger Pinakothek] 1 Colecţie mare de tablouri. 2 Muzeu de pictură.
pinasă sf [At: DEX2 / Pl: ~se / E: îr pinasse] 1 Barcă folosită în marina militară. 2 Ambarcaţiune cu motor folosită la pescuitul sardelelor.
pinatifid, a [At: GRECESCU, FL. 74 / Pl: -izi, ~e / E: îr pe nnatifide) (D. frunze) Cu crestături care ajung până la jumătatea limbului.
pinatilobat, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 308 / Pl: -aţi, ~e / E: fr pennatilobe] (D. frunze) Cu crestături largi.
pinatipartit, ~ă a [At: GRECESCU. FL. 51 / Pl: -iţi, ~e / E: fr pennatipartite] (D. frunze) Cu crestături care depăşesc jumătatea limbului.
pinatisecat, -ă a [At: CADE / Pl: -aţi, -e / E: fr pennatiseque] (D. frunze) Cu crestături care ajung până la nervura mediană.
pinax s [At: (a. 1724) GÂLDI. M. PHAN. 227 / S şi: -acs l Pl: net / E: ngr mvaţ] (Grî) Tablă de materii Si: cuprins (9). pinară sfvz paner1 pine1 i vz bitig pine- sm vz pinchiu
pincă1 sf[At: DLR / Pl: ? / E: net] (Reg) Trişcă. puică2 sf [At: BARBU. G. 406 / Pl: ? /E: net] (Arg) Mită. pincăl sn [At: RETEGANUL. ap. JAHRESBER. X. 201 / Pl:	/ E:
mg pinkli] (Reg) Boccea.
pince-nez sn [At: DEX / P: pansne / S şi: pinsne / E: îr pitice-nez) (Frm) Ochelari care se prind pe nas cu ajutorul unui arc.
pinchiu sm [At: ANON. CAR. /V: penchi,pen~,peiiciu,penţi,penţiu, (reg) pine, ~ciu, pinz I Pl: -ii / E: mg pinty) (Orn) 1 (Reg) Cinteză (Fringilla coelebs). 2 (îc) —pestriţ Cinteză-de-iarnă (Fringilla montifringilla). pinciu sm vz pinchiu
pincoş s [At: ANON. CAR. / A: net / E: mg pinkiist, piinkosd] (Ban) Rusalii.
pindanică sf [At: BORZA. D. 132/ A: net / Pl: -ici / E: net] (Bot; reg) Pătlagină (Plantago major).
pindaric, -a a [At: GTN (1836). 922/l 9 / Pl: -ici, -ice / E: frpiiidarique] (Liv; d. poezii, versuri etc.) Scris în stilul lui Pindar Si: (îvr) pindaricesc.
pindaricesc, ~ească a [At: BUZNEA. C. 105 / Pl: -eşti / E: Pindar + -icesc] (îvr; d. poezii, versuri) Pindaric.
pindatism s/n [At: DN2 / Pl: -e / E. îrpindarisme] (Liv) Lirism obscur şi emfatic în stilul lui Pindar.
1051
PLNDĂ
puidă sm vz pinter pindeleu sn vz pendeleu pindileu sn vz pendeleu pindzaie sfvz pensie
pineal, ~ă a [At: KRETZULESCU. A. 486/21 / P: ~ne-al / Pl:	/
E: fr pineal] 1 (Is) Glandă -ă Glandă mică. situată în masa encefalului. care determină, prin secreţia ei. dezvoltarea caracterelor sexuale Si: epifizd.
2	Care se referă la epifiză. 3 Specific epifizei.
pinealectomie sf[At: DN-1 / P: -ne-a- / Pl: -ii / E: fr pinealectomie] (Med) Extirpare a glandei pineale.
pinealom sn [At: DN-' / P: -ne-a- / Pl: -oame l E: fr pinealome] (Med) Tumoare malignă a glandei pineale.
pinel sm [At: BORZA, D. 131 / PI: ? / E: pin2 + -el] 1-18 (Bot; reg; şhp) Pin2 (1-9) (mic) Si: pinişor (1-18), pinuţ (1-18). pincr sn vz paner1
pinet sn [At: DR II. 88 / Pl: ~uri l E: lat pinetum] (Rar; csc) Pădure de pini2 (1). pineză sfvz piuneză ping i vz bing pingă pp vz pângă
pingăli [At: DRLU / V: (css) -lui / Pzi: -csc / E: mg pingăl] 1 vt (Trs; fşa; c. i. imaginile, modelele folosite) A picta. 2 vt (Trs; c. i. opera de artă executată) A picta. 3 vr (Reg) A se găti. 4 vt (Trs; fşa) A mâzgăli.
5	vr (Reg) A se fotografia.
pingăht, ~ă a [At: DRLU / V: pângăhiit, -hăt / Pl: -iţi, -e / E: pingăli] (Trs; Mar) Pictat.
pingâlitnră sf [At: CABA. SĂL. 99 / Pl: -ri / E: pingăli + -tura] (Trs) Mâzgălitură. pingălui v vz pingălit
pingea sf[ At: POLIZU / V: (reg) pengea / Pl: -gele / E: tc penceJ 1 Bucată de talpă folosită pentru a înlocui partea anterioară a tălpilor uzate ale încălţămintei Si: piti gică (1). 2 (Pex) Parte anterioară a tălpii încălţămintei, pe care se calcă Si: pingică (2). 3 (Reg; îs) -ua casei Cap al familiei. 4 (Fam; îe) A-i pune (cuiva) ~ua A înşela pe cineva Si: a amăgi, a păcăli. 5 (Rar; îe) A ţine (la cineva) ca la '-ele A nu ţine deloc la cineva. 6 (Rar, îe) A bate la ~ A risipi banii la jocuri şi petreceri. 7 (Rar; îe) A-i da (cuiva) Mia A respinge rugămintea sau cererea cuiva. 8 (îae) A repezi pe cineva. 9 (Fig; fam) Friptură tare Si: talpă. 10 (Mun; art.) Dans popular care se dansează în ritm de horă. 11 (Mun; art.) Melodie după care se execută acest dans.
pingeli vti a) [At: PR. DRAM. 127 / V: pen~, pin-,pingih / Pzi: -lese / E: pingea] 1-2 (C. i. obiecte de încălţăminte sau cu talpa încălţămintei) A pune pingele (1) (şi tocuri) Si: (îrg) ă pingelui (1-2). ă tălpui. 3 (Fam; fig; c. i. oameni) A păcăli.
pingehre sf[At: SFC IV. 300 / Pl: -ri / E: pingeli] 1-2 Punere de pingele (şi tocuri) Si: (îrg) pingeluială (1-2). 3 (Fam; fig) Păcălire.
pingelit, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: -iţi, -e / E: pingeli] 1-2 (D. obiecte de încălţăminte) Căruia i s-au pus pingele (şi tocuri) Si: (îrg) pingeluit (1-2). tălpuit.
pingelui vtf (a) [At: POLIZU / Pzi: -csc / E: pingea + -ui] 1-2 (îrg; c.
i.	obiecte de încălţăminte sau talpa încălţămintei) A pingeli (1-2). 3 (Fam; fig; c. i. oameni) A păcăli.
pingeluială J»/[At: DDRF / P: -lu-ia- / Pl: -ieli / E: pingelui + -eală] (îrg) 1-2 Pingelire (1-2). 3 (Fig; fam) Păcăleală.
pingeliiit, -â a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e I E: pingelui] 1-2 Pingelit (1-2).
pingeluţă jţ/‘[At: TDRG / PI: -ţe / E: pingea + -uţă] 1-4 (Şhp) Pingea (1-2) (mică). pi ngi v vz pingeli
pingicâ sf[At: DUNĂREANU. N. 17 / V: (reg) pen~ / Pl: (rar) -ici / E: pingea css] 1-2 Pingea (1-2). 3 (Reg; îe) A aduce (pe cineva) la o ~ A provoca cuiva pagube însemnate. 4 (îae) A sărăci pe cineva. 5 (Reg)
Bucată de leaţ. 6 (Reg) Scândură care susţine jgheabul morii sau al teascului. 7 Margine de jos a peretului de lemn al casei. pingili v vz pingeli
ping-pong sns [At: SEBASTIAN. T. 134 / E: fr ping-pong, ger Pingpong, eg ping-pong] Tenis de masă.
ping-pongist, —ă smf [At. DN2 / Pl: -işti, -e / E: ping-pong + -ist] 1 (Rar) Sportiv care practică tenisul de masă. 2 (Fam) Persoană care joacă mult tenis de masă.
pinguin sm [At: DRĂGHICEANU. C. 119 / V: (înv) -ă sfi Pl: -i / E: îvpingouin] Specii diferite de păsări paluride marine ihtiofage, cu corpul ovoid. turtit dorso-ventral şi lung. cu ciocul lung, cu aripi scurte, impropii pentru zbor. servind ca înotătoare, cu picioarele scurte, situate la extremitatea posterioară a trunchiului, cu penele negre pe spate şi albe pe piept şi pe pântece, care trăiesc în colonii mari în regiunile polare. pinguină sfvz pinguin pinguli v vz piguli
pinin s [At: BIBLIA (1688). 3552/46 / PI: net / E: ngr mwa „scoică44] (îvr) Sidef.
pinină sfs [At: DN'1 / E: îvpinine] Substanţă zaharoasă extrasă dintr-o specie de pin. folosită în farmacie.
pinion sn [At: IONESCU-MUSCEL. FIL. 198 / S şi: pignon i P: -ni-on / Pl: -oane / E: fr pignon] Roată dinţată a unui angrenaj care are cel mai mic număr de dinţi, servind îa punerea în mişcare a altor roţi din angrenaj. piniped sn [At: ALEXI. W. / Pl: -e şi (rar. sm) -cz.i / E: fr pinnipedes]
1	(Lpl) Ordin de mamifere adaptate la viaţa acvatică, din regiunile reci, cu corpul fusiform şi cu membrele transformate în lopeţi. 2 (Şls) Animal care face parte din acest ordin.
piiiir ss [At: CHEST. V. 97/9 / E: net] (Reg) Brânză de vaci. pinişor sm [At: BORZA. D. 131 / Pl: -i / E: pin + -işor] 1-18 (Bot; reg; şhp) Pinel (1-18). pinj s vz pâj2
pinolă a/'[At: LTR2 / PI: -le / E: ger Pinole] Ax al păpuşii mobile de strung în care se fixează o unealtă de prelucrare sau un vârf de susţinere a unuia dintre capetele piesei care se prelucrează.
pinos, -oasă a [At: ASACHI. S. L. I. 131 / Pl: -oşi, -oase l E: pin2 + -w] (înv; d. terenuri) Acoperit cu pini2 (1).
pinot sn [At: DLR / Pl: -uri / E: fr pinot] (Cu determinări care arată culoarea) 1 Soiuri de viţă de vie superioare, de culori diferite, originare din Franţa, cultivate pentru obţinerea vinului. 2 (Pex) Vin obţinut din strugurii acestor plante. pinpregiur av, pp vz primprejur pimprejur av, pp vz primprejur pinsetă sfvz pensetă pinsulă sfvz pensulă pint sn vz, pintă
pintă sf [At: ANON. CAR. / V: pint sn / Pl: -te / E: mg pint] (Mgî; Trs) 1 Măsură de capacitate egală, aproximativ, cu un litru. 2 Vas care are această capacitate. 3 Cantitate de lichid pe care o conţine acest vas. pintănog, -oagă a vz pintenog pintăr sm vz pinter
pintăriţă sf [At: A IV. 1 / Pl: -ţe / E: pintă + -ăriţă] (Reg) 1 Ospătăriţă.
2	Femeie de moravuri uşoare. pinte pp vz printre pintecărie sfvz pântecărie pintece sn vz pântece pinteg sm vz pinten
pinten sm [At: IST. Ţ. R. 40 / V: pent, ~teg, ~tenă sf, (pop) -tene, pintin, pintină sf, -tine (pmz) timpin / Pl:	/ E: vsl *nAThH’h, bg nereH „al
călcâiului41, nermac „pinten al cocoşului44] 1 (Mpl) Obiect de metal1 în formă de potcoavă, prevăzut cu o rotiţă dinţată, cu un vârf etc.. pe care călăreţii îl prind la călcâiul fiecărei cizme pentru a îndemna cu el calul la mers. 2 (îe) A bate din ~i (sau ~ii) A Iovi călcâiele unul de altul, făcând să sune pintenii (1). şi a lua poziţia reglementară de drepţi. 3 (îe) A da
1052
PINZ
(sau a bate) din (sau în) ~i (de bucurie) A se bucura foarte tare. manifestându-se în mod zgomotos. 4 (îe) A da ~i (cuiva) sau (rar) a strânge în m (pe cineva) A împinge, a îndemna un animal de călărie, pentru a-1 face să pornească sau să meargă mai repede. 5 (Pex) A grăbi pe cineva Si: a zori. 6 (Reg; îe) A lua (în) ~ (pe cineva) A-şi bate joc de cineva. 7 (Reg; îe) A primi ~i (de la cineva) A primi veşti de la cineva.
8	(Fig) Imbold. 9 (Pan) (La unele păsări, spc cocoşi) Formaţiune cornoasă, ca o unghie ascuţită, situată în partea de dinapoi şi de jos a piciorului, deasupra labei. 10 (Reg; îc) Pintinul-cocoşului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 11 (Rai) Gheară atrofiată situată în partea de jos şi de dinapoi a piciorului unor animale (câinele, pisica etc.) 12 Protuberanţă cărnoasă acoperită cu un smoc de peri lungi, situată deasupra gleznei, în partea din spate a piciorului calului sau al boului. 13 (Reg) Piele îngroşată ca
0	bătătură, situată la încheietura genunchiului calului Si: (reg) castană, pipă. 14 (Trs) Pată albă pe picioarele calului. în porţiunea dintre copită şi genunchi. 15 (Reg; la om; îs) ~ ui piciorului Os rotund, proeminent, care uneşte laba piciorului cu partea de jos a femurului Si: (reg) oul piciorului. 16 (Pop) Bărbie la cocoş. 17 Prelungire ascuţită cu care se termină caliciul, corola, petala etc. unor flori. 18 (Rar) Spin de pe ramurile sau tulpina unor plante. 19 (îrg; şîc ~ul-secarei) Cornul-secarei (Clavicepspitrpurea). 20 (Bot; reg; lpl) Nemţişor (Delphinium consolida).
21	(Bot; reg; lpl) Surguci (Delphinium ajacis). 22 (Bot; Trs; lpl) Călţunaş (Tropaeolum majus). 23 (Bot; reg; lpl; îf pintini) Canale {Impatiens balsamina). 24 (Teh) Proeminenţă a unei piese, care serveşte la limitarea cursei altei piese aflate în mişcare sau ca punct de articulaţie. 25 (îrg) Rotiţă metalică zimţată fixată într-un mâner, folosită în gospodărie la tăierea aluatului. 26 Unealtă folosită de apicultori la fixarea fagurelui pe ramă. 27 (Mol) Spiţă la roata carului. 28 (Reg) Patină2. 29 Element de construcţie plasat în afara liniei ansamblului cu scopul de a susţine sau întări o zidărie, un terasament etc. Vz contrafort. 30 întări tură care consolidează malul unui râu sau care-i îndreaptă cursul Vz coteţ, capră.
31	(Reg) Bucată scurtă de lemn care se pune sub îngrăditura de pe malul unei ape. 32 (Reg) Bucată scurtă de lemn care se pune sub ulucul care transportă buştenii de pe munte. 33 Porţiune de teren care depăşeşte nivelul celor din jur. 34 Vârf mic de pe coasta unui deal sau a unui munte, situat aproape de piciorul acestora. 35 (Reg) Bifurcaţie. 36 Drum care leagă şoseaua principală cu un drum improvizat. 37 (Trs) Năframă. 38 (Spc) Văl al miresei. 39 (Reg) Nume dat unei oraţii de nuntă. 40 (Mar; art.) Dans popular care se dansează în ritm de horă. 41 (Mar; art.) Melodie după care se execută acest dans.
pintenar sm [At: LM / Pl:	/	E: pinten + -ar] (îdt) 1-2 Persoană care
(făcea sau) care vindea pinteni (1).
pintenaş sm [At: POLIZU / Pl:	/ E: pinten + -aş] 1-14 (Şhp) Pinten
(1, 10, 12-15, 17) (mic) Si: pintenel (1-14). 2 (Bot. reg; mpl; şîc ~i-de-câmp) Nemţişor (Delphinium consolida). 3 (Bot; reg; lpl) Călţunaş (Tropaeolum majus).
pintenat,~ă [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / V: (reg) -tinat / Pl: -aţi, -e / E: pinten + -at] 1 a (D. încălţăminte) Cu pinteni (1) Si: (rar) pintenog1
(3). 2 sm (Reg; fig; irn) Bărbat care poartă încălţăminte cu pinteni (1). 3 sm (înv) Ofiţer. 4 sm (înv) Gradat. 5 sm (Pex) Om de nimic Si: lichea, secătură. 6 a (Rar; d. păsări; spc cocoşi) Pintenog1 (2). 7 sm Cocoş. 8 a (D. unele plante sau părţi ale lor) Cu pinten (18). 9 a (Pex; d. unele plante sau părţi ale lor) Cu aspect de pinten (18). pirite nă sfvz pinten pirite ne sm vz pinten
pintenel sm [At: POLIZU / Pl: -ei! E: pinten + -el] 1-14 (Şhp) Pintenaş (1-14). 15 (Bot; reg) Nemţişor (Delphinium consolida). 16 (Reg) Planta Pedicularis pahistris. 17 (Trs) Văl de mireasă. pinteneşte av [At: ANT. LIT. POP. 321 / E: pinten + -este] (Pop; rar)
1	Cu ajutorul pintenilor (1). 2 Din pinteni (1). pintenoc, ~oacă a vz pintenog1
pintenog1, -oagd [At: LB / V: pantan~, pântan-, pântăn-, pen~, pintăn~, pintenoc, pintinog / Pl: -ogi. -oage / E: vsl *nMT0N0rh, bg
naraiior, pad pinten] 1 a (D. animale, spc cai) Care are pete de altă culoare, mai ales albe. de la genunchi în jos. în special în jurul gleznei, la unul sau mai multe picioare. 2 a (D. păsări, spc cocoşi) Care are pinteni (10) Si: pintenat (6). 3 a (Rar; d. încălţăminte) Pintenat (1). 4 sm (Arg) Ofiţer.
5	a (îrg; fig; d. oameni) Răutăcios. 6 a (îrg; fig; d. oameni) Obraznic. 7 sf Plantă erbacee din familia compozeelor. cu tulpina lânoasă. cu frunzele dinţate şi spinoase şi cu florile galbene ca lămâia (Carthamus lanatus).
8	sf (Bot; reg) Şofrănaş (Carthamus tinctorius).
pintenog2 s [At: POLIZU / Pl: net./ E: cf pintoc] (înv) Monedă care valora o jumătate de para3.
pinter sm [At: ECONOMIA. 171/2 / V: -ndăr, ~tăr, ~ţâr / Pl: -i / E: mg pinter] (Trs; Ban) Dogar. pintileu sn vz pendeleu pintiliu sn vz penteleu pintin sm vz pinten pintinat, -ă a vz pintenat pintină sf vz pinten pintine sm vz pinten pintinog, -oagă a vz pintenog1
pintoc [At: LB / Pl: -oci / E: ns cf mg pintok „unealtă folosită de dogari la netezirea vaselor11 j (Trs) 1-2 sm Veche monedă divizionară valorând (un gros sau) o jumătate de para-\ 3-4 sm Veche monedă care valora (un sfert de gros sau) un pitac1.5-6 sm, a (Om) de nimic Si: netrebnic, ticălos.
1	sm (Mun; Olt) Om mic de statură. pintra pp vz printre pintrajd sm vz, pătrunjel pintră pp vz printre pintre pp vz printre pintrejd sm vz pătrunjel pintri pp vz printre pintrijd sm vz pătrunjel pintru pp vz printru pintu pp vz printru
pinţă sf [At: ODOBESCU. S. III. 185 / Pl: -ţe, -ţi / E: net] (Zlg; reg)
1	Popândău (Citellus citellus). 2 Marmotă (Arctomys marmotta). 3 Veveriţă (Sciurus vulgaris). pinţăl sn vz pinţăluş
pinţăluş su [At: LB / V: peneţilpenied, penicil, peniţd, peniţil, pentelăuş, pen~, pinţăl, ~ţâluş, -ţel-, ~ţiluş, prinţăl~ ! Pl: -e, -uri / E: mg penicilus] 1-2 (Trs; Mar) (Briceag sau) cuţit mic. 3 Limbă mică a briceagului. 4 (Reg; spc; îf peneţiluş) Cuţit de altoit. 5 (Reg; îf pinţiluş) Ac. cui de prins pantalonii. pinţăr sm vz pinter pinţăluş sn vz pinţăluş pinţeluş sn vz. pinţăluş pinţetă sfvz pensetă pinţiluş sn vz pinţăluş
pinţos, ~oasă a [At: PASCA. GL. / A şi: pinios / Pi: ~o.s7, -oase / E: net] (Trs; d. oameni, copii) Năzuros, mofturos la mâncare.
pinulă sf [At: I. GOLESCU. C. / Pi: -le / E: fr pinnule] 1 Placă de metal care are în lungul ei o deschizătură şi un fir de vizare şi care. aşezată perpendicular pe fiecare dintre capetele unei alidade. serveşte la stabilirea aliniamentelor pe teren. 2 Fiecare dintre frunzuliţele care alcătuiesc o frunză de ferigă Vz foliolă.
pin-up girl Is [At: DN'1 / P: pin-ap gări / E: eg pin-up girf] (Agm) Fată cu înfăţişare atrăgătoare care apare în fotografii pe copertele revistelor, în reclame etc.
prinuţ sm [ At: BORZA. D. 131 / Pl: -i I E: pin2 + -uţ] 1-18 (Bot; reg; şhp) Pinei (1-18).
pinxit sn [ At: DNJ / Pl: -uri / E: lat pinxit] Formulă cu semnificaţia „A pictat"*, săpată pe o placă de gravură alături de numele pictorului după care gravorul şi-a făcut lucrarea. pinz sm vz pinchiu
1053
PINZĂRIE
pinzâne sf[At: ŞINCAI. HR. III. 218/20 / Pl: ~i/ / E: cf mg penz] (înv; Trs) Monetărie.
pinzetar sm [At: ŞINCAI. HR. 218/21 / Pl: -/ / E: cf pinztarăş] (înv; Trs) Monetar.
pinzgau s [At: DRL / Pl: net / E: ger Pinzgau] Rasă de bovine de lapte şi carne, de culoare roşie-castanie cu o dungă albă. pinzion sn vz pension pinziohist, -ă smf vz pensionist
pinztdi'ăş sm [At: ARH. FOLK.. 272 / Pl: -/ / E: mg penztâros] (Mgm; reg) Casier.
pic i [At: UDRESCU. GL. / E: fo] (Mun; are) Cuvânt care imită fluieratul caracteristic al grangurului.
pio- [At: DN'1 / P: pi-o / E: fr pyo-, it pio-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţiile: 1 Puroi. 2 De puroi. pioar sm vz piuar pioar iu sm vz piuar pioată sf vz pihotă
pioceală A/[At: UDRESCU. GL. / P: pi-o- / E: pioci + -eaîci] (Mun) 1 Piuitură (1). 2 (Pan) Vorbire cu glas subţire, piţigăiat Si: (reg) piocit (2), pioncăiălii (2), pioncăit1 (2), pioncăitură (2), pioncane.ălă (2), pioncănit1 (2), pioncănitură (2). 3 Pioncăneală (3). 4 Moleşeală. 5 Indispoziţie. 6 Picoteală.
pioci vi [At: DLR /P: pi-o- /Pzi: -ce^r /E: fo] (Reg) 1 (D. puii păsărilor) A piui1 (1). 2 (Pan; d. oameni) A vorbi cu voce subţire Si: (reg) a pionedi
(2). a pioncăni (2). 3 A pioncăni (3).
piocit1 sn [At: UDRESCU. GL. / P: pi-o- / Pl: (rar) -uri / E: pioci] (Reg) 1 Piuitură (1). 2 (Pan) Pioceală (2). 3 Pioncăneală (3).
piocit2, -a a [At: UDRESCU. GL. / P: pi-o- / Pl: ~iti, -e l E: pioci] (Mun; d. oameni) 1 Care vorbeşte subţire. 2 Care vorbeşte încet. 3 Bleg.
4	Indispus.
piocit3 sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: fr pyocyte] Celulă de puroi. piocolpos sn [At: DN'1 fP\:-e/E: ii pyocolpos] (Med) Colecţie purulenta intravaginală.
pioctanină ,v/'[At: DN'1 / Pl: -ne / E: îrpyoktanine] Materie colorantă derivată din anilină, cu proprietăţi antibacteriene.
pioderniită sf [ At: DER / P: pi-o- / Pl: -te / E: îr pyodermite] (Med) Inflamaţie supurativă a pielii datorită stafilococilor şi streptococilor. pioeime sfvz piemie
pioftalmie sf[At: DN3 / P: -mi-e / Pl: -ii / E: fr pyophtalmie] (Med) Colecţie de puroi în ochi Si: hipopion.
piogen, -ă a [At: DN / P: pi-o- ! Pl: -i, -e / E: fr pyogene] 1 Care produce puroi. 2 (D. agenţi patogeni) Care determină producerea puroiului.
piogeiiie sf [At: DN3 / P: -ni-e ! Pl: (rar) ~i/ / E: îr pyogenie] Producere de puroi.
piole sp [At: DIONISIE. C. 181 / A: net / E: net] (îvr) Mortiere Vz mort ier.
piolct sm [At: CADE / P: pi-o- ! Pl: -eţi, (rar sn) -e, -uri / E: fr piolet] Târnăcop mic. utilizat de alpinişti. piometne sf [ At: DN3 / Pl: -ii / E: fr pyometrie] (Med) Piometrită. piometrită sf [ At: DN3 / Pl: -te / V: ~trie / E: fr pyometrite] (Med) Colecţie purulentă în uter Si: piome.trie.
pion sm [At: LEON ASACHI. B. 22/21 / P: pi-on / Pl: -i / E: fr pion] 1 (îvr) Curier. 2 Piesă de cea mai mică valoare, folosită la jocul de şah.
3	(Rar) Pul. 4 (Fig) Luptător, militant pentru o cauză, pentru o idee. exponent al unei concepţii noi Vz pionier, pionac sn {At: GL. OLT. / P: pi-o- / Pl: -ace / E: net] (Reg) Clopoţel. pionar sm vz pionier
pionefrită sf [At: DN3 / Pl: -te / E: fr pyonephrite] (Med) Nefrită purulentă.
pionefroză sf[At: DN3 / PI: -ze / E: fr pyonephrose] (Med) Formare de puroi în cavitatea renală. pioneză sfvz piuneză
pionc i [At: UDRESCU. GL. / V: chiorc, piorc / E: fo] (Muii) Cuvânt care imită strigătul curcilor.
pioncăi [At: UDERSCU. GL. / V: pior- / Pzi: pionciii, -csc / E: pionc + -iii] (Mun) 1 vi (D. curci) A pioncăni (1). 2 vi (Pan; d. oameni) A pioci (1). 3-11 vri A (se) pioncăni (3-11).
pioncăială sf [At: UDRESCU. GL. / Pl: -ieli / E: pioncăi + -eahi] (Mun) 1 Emitere de către curci a strigătului caracteristic speciei Si: pioncăit1 (1). pioncăituă (1). pioncăneală (1). pioncănit1 (1), pioncănitură (1). 2 (Pan) Pioceală (2). 3-4 Pioncăneală (3, 5). 5 Migală.
pioncăit1 sn [At: UDRESCU. GL. / Pl: -uri / E: pioncăi] (Reg) 1 Pioncăială (1). 2 (Pan) Pioceală (2). 3 Pioncăneală (3). 4 Migală.
pioncăit2y -ii a [At: UDRESCU. GL / Pl: -iţi, -e / E: pioncăi] (Mun; d. oameni) 1-4 Pioncănit2 (1-4).
pioncăitură sf [At: UDRESCU. GL. / Pl: -ri / E: pioncăi + -tură] (Mun)
1	Pioncăială (1). 2 (Pan) Pioceală (2). 3 Pioncăneală (3). 4 Migală.
pioncăneală sf [At: UDRESCU. GL. / V: pior- / Pl: -ncli / E: pioncăni + -eală] (Reg) 1 Pioncăială (1). 2 (Pan) Pioceală (2). 3 Vorbire înceată Si: (reg) pioceălă (3), piocit1 (3), pioncăială (3). pioncăit1 (3), pioncăitură (3).pioncănit1 (3), pioncănitură (3). 4 Slăbire din cauza bolii sau a bătrâneţii Si: (reg) pioncănit1 (4), pioncănitură (4). 5 Vedere slabă Si: (reg) pioticăiălă (4), pioncănit1 (5), pioncănitură (5). 6 Mocoşire. 7 Migală.
pioncăni [At: UDRESCU. GL. / V: pior- / Pzi: pioncăn, -nesc / E: pionc + -ăni] 1 vi (D. curci) A scoate strigătul caracteristic speciei Si: (reg) a pioncăi (1). 2 vi (Pan; d. oameni) A pioci (2). 3 vi A vorbi încet Si: (reg) ă pioci (3), a pioncăi (3). 4-5 vri A slăbi din cauza bolii sau a bătrâneţii Si: (reg) ă (se) pioncăi (4-5). 6-7 vri A deveni moale, fără putere Si: (reg) a (se) pioncăi (6-7). 8-9 vri A se deplasa greu Si: a (se) pioncăi (8-9). 10-11 vri A nu mai vedea bine Si: (reg) a (se) pioncăi (10-11). 12-13 vri A (se) mocoşi.
pioncănit1 sn [ At: UDRESCU. GL. / V: -orc- / Pl: -uri IE: pioncăni] (Mun) 1 Pioncăială (1). 2 (Pan) Pioceală (2). 3-5 Pioncăneală (3-5). 6 Mocoşire. 7 Migală.
pioncănit2, -ă a [At: UDRESCU. GL. / Pl: -iţi, -e / E: pioncăni] (Mun; d. oameni) 1 Topit de boală sau de bătrâneţe Si: (reg) pioncăit2 (1). 2 Fără vlagă Si: pioncăit~ (2). 3 Care se deplasează greu Si: (reg) pioncăit2
(3). 4 Cu vederea slabă Si: (reg) pioncăit2 (4). 5 Mocăit.
pioncănitură ,v/'[At: UDRESCU, GL. / V: pior- / Pl: -ri / E: pioncăni + -tură] (Mun) 1 Pioncăială (1). 2 (Pan) Pioceală (2). 3-5 Pioncăneală (3-5). 6 Mocoşire. 7 Migală. pioner, —ă smf vz pionier
pionerie sf[At: UDRESCU, GL. / Pl: pi-o- / E: pioner + -ie] (Mun; iuz) 1 Organizaţie de pionieri (5). 2 Pionierat (11). pioneză sfvz piuneză pioni v vz piui1
pioniciJ, -ă [At: CR (1829). 552/26 / V: (reg) peo-,pionai\ (pop) -ner, (înv) -nir / P: pi-o-nier / PI: -i, -e / E: frpionnier, ger Pionier, rs imonep]
1	sm Militar care face parte din una dintre unităţile de geniu pregătite special pentru a executa construcţiile necesare operaţiilor militare, culoarele prin barajele de mine, barajele explozive etc. 2 sm (Rar sf) Persoană care face parte dintr-un grup de colonişti sau de emigranţi care pătrunde pentru prima oară într-un ţinut virgin pe care îl desţeleneşte şi-l cultivă, punând bazele unei vieţi civilizate. 3 a/7//'(Fig) Persoană care lucrează cea dintâi într-un domeniu nou. încă necercetat, sau care pune bazele unei metode noi. unei activităţi noi etc. 4 sm Deschizător de drumuri într-un domeniu oarecare de activitate. 5 i7?//*(Iuz) Membru al unei organizaţii de masă a elevilor de 7-14 ani. care. îndrumată de partidul comunist, avea drept scop educarea comunistă şi militară a elevilor.
pioniei2 sn [At: DN-’ / P: pi-o-ni-er / PI: -e / E: net] Banc de lucru uşor transportabil şi uşor de montat.
pionierat sn [At: CONTEMP. 1948, nr. 104, 4/1 / P: pi-o-ni-e- l Pl: ? / E: pionier + -ăt] (Iuz) 1-5 Sarcină de pionier (1-5). 6-10 Activitate de pionier (1-5). 11 Perioadă în care un elev era pionier (5) Si: pionierie (2).
1054
P1PĂIRE
pionieresc, ~ească ă [At: V. ROM. februarie 1952. 133 / P: pi-o-nie-/Pl: ~eşti /E: pionier + -esc) (Iuz) 1 Care aparţine pionierilor (5). 2 Privitor la pionieri (5). 3 Pentru pionier (5). 4 De pionier (5). piotiir sm vz pionier
piopneumotorax sus [At: DN3 / E: fr pyopneumothorax) (Med) Prezenţă de lichid purulent şi gaz în cavitatea pleurală. piorc i vz pionc piorcăi v vz pioncai piorcănedlă sf vz pioncăneală piorcăni v vz pioncăni piorcăriit sn vz pioncănit1 piorcănitură sn vz pioncănit ură
pioree i/[At: ABC SĂN. / P: pi-o-re-e / Pl: (rar) ~e/ / E: fr pyorhee] (Med) 1 Scurgere de puroi. 2 (îs) ~ alveolarei Parodontoză.
pios, ~oasă a [At: CR (1829), 602/31 / P: pi-os / Pl: -oşi, ~oa^ / E: fr pieux] (D.,oameni) 1 Care este animat sau inspirat de sentimente de evlavie religioasă. 2 (Pex) De afecţiune respectuoasă. 3 (D. manifestări, acţiuni, creaţii ale oamenilor) Care exprimă evlavie. 4-5 (Pex) Care este determinat (de evlavie sau) de o afecţiune respectuoasă. piosalpingită sf [At: DN3 / Pl: -le / E: îr pyosalpingite] (Med) Piosalpinx. piosalpinx sns [At: DN'1 /E: îr pyosalpinx) (Med) Inflamaţie purulentă a trompei u teri ne Si: piosalpingită. pioschiol sn vz piuschiul
piosepticem'ie sf [At: DN3 / G: ~i/7PI: ~i// E: fr pyosepti cern i e ] (Mdv) Boală foarte gravă care apare Ia mânji, viţei, miei etc.
pioşenie i/[At: TUDORAN, O. 21 / P: pi-o-şe-ni-e / Pl:	/ E: pios
+ -enie] (Rar) Pietate (5). piotaş sm vz pihotaş
piotă1 sf [At: ŞINCAI, HR. I, 1 76/38 / P: pi-o- / Pl: -te / E: it peota) (ltr) Corabie uşoară, lungă şi îngustă, cu rame sau cu pânze, folosită în Marea Adriatică. p'iotă2 sfvz pihotă
piotiime ş/‘[At: (a. 1749) GÂLDI. M. PHAN. 227 / P: pi-o- / Pl: ~i/ / E: cf ngr rcoioxiig] (îvr) 1 Iscusinţă. 2 Dibăcie. 3 îndemânare.
piotorax sn [ At: DER / P: pi-o- / Pl: -uri / E: fr pyothorax] Acumulare de puroi în cavitatea pleurală Si: pleurezie purulentă.
piozitdte sf[At: ASACHI, S. L. II. 110 / P: pi-o- / Pl: -taţi / E: pios + -itate] (Rar) Pietate (6). pip sm [At: PAŞCA, GL. / Pl: ~/ / E: net] (Reg) Copac. pipa vi [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / Pzi: -pez, pip / E: pipă) 1-2 (Trs) A fuma (cu pipa) Si: a pipăi2 (1-2). ă pi păli (1-2). 3 (Reg; d. cai) A da din cap în sus şi în jos. din cauza căldurii. 4 (Reg) A moţăi.
pipaci smi [At: BORZA. D. 124 / E: mg pipcics) (Bot; Ban) Mac3 (Papaver rhoeăs).
pipagiu sm [ At: V. ROM. aprilie 1956. 159 / Pl: ~i/ / E: pipă + -(a)giu] (Rar) Fumător. pipalac i, sm vz pitpalac pipalacă sfvz pitpalacă pi par s/n vz piper pipară sf vz pi par că
piparcă sf[ At: ANON. CAR. / V: (îrg) pipară, (reg) pi pare, ~percă / PI: ~parei / E: piper + că] 1 (Bot; Trs; Ban) Ardei (Capsicum ă/inuum).
2	(Prc) Fruct al pipărcii (1). 3 (Bot; îvr; îf pipară) Salvie (Salvia splendens).
4	(Bot; Olt; îf pipercă) Colăcel (Pelargonium peltatum). 5 (Bot; reg; îc) —sălbatică Dintele-dracului (Polygonum hydropiper). 6 (Reg; îs) - roşie,
-	dă rântaş, - pisăz.ată Boia de ardei (2). 7 (Reg; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 8 (Reg; art.) Melodie după care se execută pi parca (7). pi pare sfvz piparcă piparisă sfvz pipărişă piparoasă sfvz chiparoasă
pipaş sm [At: LB / Pl: ~/ / E: mg pi păs] (Trs) Fumător. pipat s/i [At: DM / Pl: (rar) -uri / E: pipa] 1-2 Fumat2 (cu pipa).
pipă ,v/'[At: IST. AM. 90710 / Pl: -pe, (reg) -pi / E: mg pipa] 1 Obiect format dintr-o parte mai groasă şi scobită. în care se pune tutunul de fumat, şi dintr-un tub (curbat) prin care se trage fumul din tutunul aprins Si: lulea, (reg) pipoc. 2 (Prc) Parte mai groasă şi scobită a pipei (1). 3 (Pex) (Cantitate de) tutun care intră în pipă (2). 4 (Reg; d. oameni; îe) A face ~-pe A moţăi1. 5 (Reg; d. cai; îae) A pipa (3). 6 (Pan) Tub de porţelan curbat la un capăt, folosit pentru protejarea conductelor aeriene exterioare, la intrarea lor în pereţii unei clădiri. 7 Piesă rotitoare a capului de distribuţie al unui motor cu electroaprindere. cu ajutorul căreia se închid succesiv circuitele electrice de înaltă tensiune ale bujiilor motorului. 8 (Trs) Canea. 9 (Reg) Instrument cu care se strânge buza de sus a calului pentru a sta la potcovit. 10 (Reg) Cui de lemn îndoit la unul dintre capete, care se fixează în scaunul folosit pentru tras la cuţitoaie. 11 (Reg) Scoabă la zăvorul uşii. 12 (Reg) Pion cu belciug, care se fixează în iesle pentru a lega de el lanţul vitelor. 13 (Trs; Mar) Balama. 14 (Reg) Piesă conică de metal a lămpii dc petrol, prin care se trece filtrul. 15 (Rar) Stomac. 16 (Trs) Piele îngroşată ca o bătătură, situată la încheietura genunchiului calului: (reg) casuniă, pinienă.
17	(Trs; euf) Organ genital al iepei. 18 (Pfm) Ţigară.
pipăi1 [At: CORESI. EV. 113 / V: a~. apipăia. apipiuapipui. (reg) pipii. pi pui, piupă'i / Pzi: pipai, (pop) -csc / E: vsl mnarn) 1-2 vt (D. oameni;
c.	i. obiecte, fiinţe sau părţi ale lor) A atinge uşor şi repetat, cu degetele sau cu palma (pentru a constata existenţa, forma, consistenţa, calitatea etc. sau) pentru a mângâia. 3-4 vtr A (se) atinge, utilizând simţul pipăitului pentru a obţine informaţii despre propria persoană sau în alt scop. 5-6 vtrr (Spc; c. i. persoane de sex opus sau părţi ale corpului lor) A mângâia uşor cu degetele sau cu palma. în cadrul preludiului actului sexual. 7 vt (Spc; c. i. persoane) A atinge cu palma, cu conotaţie sexuală. în public, organele sexuale sau alte părţi ale trupului. 8 vt (Reg; îe) A ~ vorba cu băţul A căuta ceartă. 9 vt (îvr) A căuta cu de-amănuntul Si: a scotoci. 10 vt (Rar; fig; c. i. activităţi ale oamenilor) A executa cu migală, cu seriozitate. 11 vt (Pan; d. animale) A atinge cu laba. cu botul, cu tentaculele etc. pentru a percepe ceva prin simţuri. 12 vt (Med; c. i. părţi ale corpului pacientului) A atinge cu mâna. pentu a determina dimensiunile, modificările de formă şi de consistenţă, sensibilitatea etc. unor ţesuturi sau organe şi pentru a putea stabili un diagnostic Si: a palpa. 13 vt (Med;
c.	i. pulsul) A simţi cu degetele şi a număra bătăile într-o unitate de timp.
14	vt (C. i. drumuri, terenuri etc.) A se orienta cu nesiguranţă fără să vadă bine. şi folosindu-se doar de mâini, de picioai-e.de baston etc. Si: a orbecăi.
15	vt (C. i. obiecte) A căuta cu mâna. pe nevăzute Si: ă bâjbâi, a dibui.
16	vt (Fig; c. i. oameni, părerile, manifestările lor, situaţii etc.) A încerca să afle Si: a sonda, a tatona. 17 vi (Fig) A spiona. 18 vt A intui că exista într-un anumit fel. 19 vt (Reg; c. i. oameni; îf pipii) A certa. 20 vt A bate uşor.
pipăi2 vt [At: ALR I. 1543/200 / Pzi: pipăi, -esc / E: pipă + -ai] (Mun; Trs) A fuma cu pipa (1).
pipăială sf [At: (a. 1652). ap. TDRG / P: -pă-ia- / Pl: -ieli, (rar) -iele / E: pipăi1 + -eală] 1-7 Pipăire (1-7). 8 (Fig) Tatonare.
pipăibil, « [At: CARAGIALE. O. VII, 191 / Pl: -i, -e / E: pipăit1 + -hil] (Fam; d. obiecte, fiinţe, fenomene etc.) Palpabil.
pipăic'ios, -oasă a [At: LM / P: -pă~i- / Pl: -oşi, -oase / E: pipăi1 + -icios] (îdt) Palpabil.
pipăire sf [At: ST. LEX. 169718 / Pl: -ri / E: pipăi1] 1-2 Atingere uşoară şi repetată cu degetele sau cu palma a unui obiect, a unei fiinţe etc; (pentru a constata existenţa, forma, consistenţa, calitatea etc. sau) pentru a mângâia Si: pipăit1 (1-2). (rar) pipăială (1-2), pipăitură (1-2). 3 (Spc) Atingere şi mângâiere a unei persoane de sex opus. în cadrul preludiului actului sexual Si: pipăit1 (3), (rar) pipăială (3), pipăitură (3). 4 (Spc) Atingere cu conotaţii sexuale, în public, a organelor sexuale sau a altor părţi ale trupului unei persoane Si: pipăit1 (4), (rar) pipăială (4), pipăitură (4). 5 Percepere prin atingere cu botul, cu laba. cu tentaculele Si: pipăit1 (5), (rar) pipăială (5), pipăitură (5). 6 (Med; înv) Palpare pentru stabilirea diagnosticului Si: pipăit1 (6), (rar) pipaiala (6), pipăitură (6). 7 Orientare nesigură în spaţiu, fără a vedea bine şi folosindu-se de mâini.
1055
PIPĂIT1
dc baston etc. Si: pipăit1 (7), (rar) pipăială (7), pipditură (7). 8 (Fig) Tatonare. 9 (înv) Pipăit1 (9). 10 (Îvr) Rană de lepră.
pipăit1 sn [At: M. COSTIN. ap. LET. 1.302/18 / Pl: (rar) -uri / E: pipăi1] 1-7 Pipăire (1-7). 8 (Fig) Tatonare. 9 Simţ cu ajutorul căruia, atingând corpurile cu suprafaţa sensibilă a pielii, sunt percepute forma, consistenţa, umiditatea etc. acestora.
pipăit2, -ă [At: ST. LEX. 161 r 1 /19 / Pl: -iţi, -e / E: pipăi1] 1 a (înv) Concret. 2 a (înv; îs) Întuneric - întuneric de nepătruns. 3 sn (îlav) Pe ~€ Atingând cu mâna un obiect. 4 sn (lai) Mergând cu nesiguranţă, fără să vadă bine.
pipăitor, -oare [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / P: -pă-i-/ Pl:	-oare
/ E: pipăi1 + -tor] 1-2 a (înv) Care pipăie1 (1-2). 3 a Palpabil. 4 (Ban; mpl) Antenă la insecte. 5 .v/'(Reg) Coş de nuiele fără fund, pentru prins peşte.
pipăitură sf [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / P: -pă-i- / Pî: -ri / E: pipăi1 + -tură] 1-7 Pipăire (1-7). 8 (Fig) Tatonare. pipălac i, sm vz pitpalac pipăhcă sfvz pitpalacă pipălăcoi sm vz pitpălăcoi pipălăgioi sm vz pitpălăcoi
pipăh vi [At: ALR I. 1543/231 / Pzi: -lese / E: mg pipăi] (Reg) 1-2 A pipa (1-2). pipăloăcă sfvz pitpalacă pipăra v vz pipera pipă radă sfvz păpăradă
pipăraş sm [ At: BARCIANU. V. / V: -per- / Pl: -i l E: pipară + -c/j] 1-10 (Reg; şhp) Pipărcuţă (1-10). 11 (îdt) Planta Capsicum baccatum. pipărat, -ă a vz piperat
pipărătură sf [At: CIAUŞANU. R. SCUT. 25 / Pl: -ri ! E: pipăra + ~iitură] 1 (Mpl) Mâncare piperată (1). 2 a (Fig) Presărare cu piper (1).
pipărca vt (ci) j At: ARH. FOLK. III. 127 / Pzi: -chcz / E: pi parcă] (Trs; Ban) .1-2 A condimenta (cu piper sau) cu boia de ardei iute. 3 A ustura pe cineva gura în urma consumării unui aliment puternic condimentat, iute etc.
pipărcat, -ă a [At: DM / Pl: -aţi, -e / E: pipărca] (Trs; Ban; d. mâncăruri) Condimentat cu multă boia de ardei, cu piper sau cu ardei iute etc.
pipărcuţă sf [At: DM / Pl: -ţe / E: piparcă + -uţă] 1-10 (Trs; Ban; şhp) Piparcă (1-5) (mică) Si: (reg) pipăraş (1-10). pipărişă (1-10). pipăriţă (1-10).pipărus (1-10),pipăruşă (1-10). pipăruşcă (1-10).[)ipărută (1-10).
pipărişă .y/’[At: BRANDZA. FL. 342 / V: pipahsă / Pl: -şei / E: pipară + -işă] 1-10 (Reg; şhp) Pipărcuţă (1-10).
pipărită sf[At: BORZA. D. 39 / Pl: -ţe / E: pipară + -iţă] 1-10 (Reg; shp) Pipărcuţă (1-10).
pipăruş sm [At: I. GOLESCU. C. / V: -per- / Pî: -i / E: pipară + -uş] 1-10 (Reg; şhp) Pipărcuţă (1-10). 11 (Prc) Ardei iute. 12 (Fig) Om sprinten.
13	(Bot; reg) Pochivnic (Asarum europaeum). 14 (Reg; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 15 (Reg; art.) Melodie după care se execută pipăruşul (14).
pipăruşă sf[At: BRANDZA. FL. 342 / V: -per- / Pl: -şe / E: pipară + -uşă] 1-10 (Reg; şhp) Pipărcuţă (1-10). 11 (Trs) Boia de ardei. 12 (Trs; art.) Figură a jocului popular numit „romanul**, variantă a căluşarilor.
pipăruşcă a/fAt: MARIAN. INS. 436 / V: -per- / Pl: -uşti / E: pipară + -uşcăj 1-10 (Reg; şhp) Pipărcuţă (1-10). 11 (Prc) Ardei iute.
pipăruţă sf[At: GRECESCU. FL. 38 / V: (reg) -per- / Pl: -ţe / E: piper + -uţă] 1-10 (Reg; şhp) Pipărcuţă (1-10). 11 (Prc) Ardei iute. 12 Plantă erbacee cu flori albe-albăstrii cu vinişoare verzi pe dinafară şi cu numeroase seminţe negre Si: cernuşca. chimion-de-câmpuri, negruşcă, negruţ, negruţă, nigeluţă (Ni gel la arvensis). pipată sfvz; pipotă
pipător sm [At: PAMFILE. DUŞM. 278 / Pl: -i / E: pipa + -tor] (Reg) 1-2 Fumător (cu pipa). pipârlagă sfvz pitpalacă
pipească sf [At: DDRF / Pl: ? / E: net] (Bot; reg) Curcubeu (Lychnis coronaria).
pipe-hne si [At: DER / P: paip-iain l E: eg pipe-line] (Agm) Conductă pentru transportul la distanţă al fluidelor şi. mai rar. al solidelor.
pipelcuţă sf [At: DDRF / V: pepel- / Pl: -ţe / E: np Pepelea cf pape Ică] (îdt) Cenuşăreasă. pipen sm vz pepene
piper sm [At: URECHE. L. 116 / V: (înv) biberi, -par, (înv) -e, (reg) piup- / Pl: (rar) -i / E: ngr mnâpi, siv nnneph] 1 (Şîc negru) Plantă tropicală, cu tulpina lungă şi subţire, târâtoare sau agăţătoare, ale cărei fructe. în formă de boabe, verzi la început, devin roşii şi apoi negre şi datorită gustului lor iute şi aromat, sunt folosite (ca atare sau pisate) drept condiment (Piper nigrum). 2 (Prc; lsg; csc) Fruct al piperului (1). 3 (Fig; d. glume, anecdote; îla) Cu ~ Piperat (8). 4-5 (îe; îla) (A avea) ~pe limbă sau (a fi) cu ~pe limbă (A fi) ironic. 6 (îe) A-i sta (cuiva) ca ~u-n- nas A enerva pe cineva. 7 (îe) A face (pe cineva) cu sare şi cu ~ A certa aspru pe cineva. 8 (îe) A-i da (cuiva) cu ~ (pe) la nas A-i face cuiva o neplăcere. 9 (îae) A întărâta pe cineva. 10 (îae) A i se sui (sau a-i veni cuiva) -ul 1a nas sau a-şi lua - în nări A se enerva foarte rău Si: a se înfuria. 11 (Pop; îe) ~între voi, să râdem si noi! Formulă adresată unor persoane care se ceartă, pentru a înteţi cearta între ele şi a face apoi haz pe socotcala lor. 12 (Rar; îe) A presăra ~ între două persoane A aţâţa
0	ceartă. 13 (Fig; îe) A fi sarea şi ~ul.., A fi elementul dinamic al unui grup. 14 (Fig; îae) A fi elementul spiritual, savuros al unei situaţii sau creaţii. 15 (Bot; pop; şîc ~-turcese, — roşu) Ardei (Capsicum atuuuun). 16 (Prc) Ardei iute. 17 (îs) ~ roşu Boia de ardei. 18 (Bot; reg; îc) ~-alb Coriandru (Coriandrum sativum). 19 (Reg; îs) Pere de ale chiperului Varietate de pere2 de calitate inferioară, de culoare negricioasă. 20 (Bot; jeg; îc) Mil-apelor Silnic (Glechoma hederacea). 21 (Bot; reg; îc) Mil-băltii sau -ul-broaştei, ~-de-baltă, ~-de-bălţi, ~-de-apă, ~-de-vale Dintele-dracului (Polygonum hydropiper). 22 (Bot; reg; îc) Mil-lupului Pochivnic (Asarum europaeum). 23 (Bot; reg; îae) Tulichina (Dapline mezereum). 24 (Bot; reg; îae) Cucurbeţea (Aristolochia clematitis). 25 (Art.) Dans popular care se joacă mai ales la nunţi. 26 (Art.) Melodie după care se execută piperul (25). 27 (Reg; art.) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 28 (D. îmbrăcăminte; îla) Sare şi ~Gri închis cu punciuleţe negre şi albe dese şi alternând între ele Cf pej)it.
pipera vtf a) [At: ANON. CAR / V: -para (Pzi: şi reg. pipăr). pin pâra / Pzi: -rez / E: piper] (C. i. mâncăruri sau băuturi) 1 A presăra piper sau alte condimente, pentru a potrivi gustul, a iuţi etc. 2 (Rar) A pişcă la limbă, în urma consumării unui aliment puternic condimentat, iute etc.
piperacee sf [At: LTR2 / Pl:	-ei / E: fr piperacees, lat piperacee] 1
(Lpl) Familie de plante dicotiledonate apetale cu proprietăţi aromatice, cu flori mici, dispuse în amenţi lungi şi cu fructul în formă de boabă. 2 (Şls) Plantă din familia piperaceelor (1). piperaş sm vz pipăraş
piperat, -ă a [At: ANON. CAR. / V: -păr- / Pl: -aţi, -e / E: pipera]
1	a (D. mâncăruri şi băuturi) în care s-a pus mult piper sau alte condimente iuţi. care are gust de piper sau de alte condimente Si: condimentat, iute, picant, (reg) papricat. 2 a (Reg; îe) A avea mâini -e A fi hoţ. 3 a (Reg; d. oameni; îla) Sărat şi ~Rău. 4 a (Fig; d. mirosuri, miresme) Pătrunzător.
5	a (Fig; d. vorbe) Răutăcios. 6 a (Fig; fam: d. preţuri, plăţi etc.) Exagerat de mare. 7 a (D. obiecte, mărfuri) Care costă scump Si: (fam) sărat. 8 a (Fig; d. cuvinte, anecdote, glume etc.) Uşor indecent. 9 sn (Reg; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 10 Melodie după care se execută piperatul (9).
piperazmă sf [At: LTR2 / Pl: -ne / E: ii piperazine, ger Piperazin] (Far) Amină sub formă de cristale incolore, solubile în apă. utilizată ca dizolvant al nisipului din urină, la tratamentul gutei etc. pipercă sf vz piparcă pipere sm vz piper pipeng sm vz pipirig
1056
PIPOTĂ
piperină a;/'[At: DN-' / Pl: (nob) -ne / E: k piperine] Aîcaloid care se găseşte în piper.
piperment sn [At: ALEXI. W. / V: pe per mint (S şi: peppermint). (reg) pipirment / Pl: -uri / E: IVpepermint] Băutură răcoritoare din alcool, zahăr şi esenţă de mentă.
piperniceală sf [At: ŞEZ. VI. 83 / V: (reg) pir ni-' / Pl: -di / E: pipernici + -eală] (Reg) 1 Pipernicire. 2-3 (Stare sau) aspect pipernicit Si: (rar) pi penii cie (1-2).
pipernici vr [At: POLIZU / V: (reg) -pir- l Pzi: -cesc / E: net] (D. animale şi plante) A degenera din punct de vedere biologic, din cauza unor condiţii neprielnice.
pipernicie sf [At: BRĂTESCU-VOINEŞTI. P. 263 / Pl: ~i/ / E: pipernici + -ie) (Rar) 1-2 Piperniceală (2-3).
pipernicire şf[At: POLIZU / Pl: -ri / E: pipernici] Degenerare din punct de vedere biologic, din cauza unor condiţii neprielnice Si; închircire, (reg) piperniceală (1), sfriji re.
pipernicit, -ă a [At: POLIZU / V: (reg) părn~, ~pirn~,pirn- / Pl: -iţi, -e / E: pipernici] Care a degenerat din punct dc vedere biologic, din cauza unor condiţii neprielnice Si: închircit, sfrijit, (rar) nevoiaş, (reg) palie, obidnic, pimnicit, pizghirit, mit.
piperniţă sf’ [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~piche~ 1 Pl: -ţe / E: bg mmepimip] 1 (îvp) Cutie mică în care se ţin boabele de piper Vz solniţă.
2	(îvp) Piuliţă, râşniţă pentru piper şi alte condimente. 3 (Bot; reg) Pochivnic (Asarum europaeum). 4 (Bot; reg; şîc —de-grădină) Cimbru (Satureja hortensis). piperând sn [At: DN? / Pl: -uri / E: fr piperonal] Heliotropină. piperuş sm vz pipăruş pi perucă sf vz pipăruşă piperu$ că sfvz pipăruşcă piperuţâ sfvz pipăruţă
pipetă .v/'[At: MARIN. F. 105/11 / Pl: -te / E: fi pipette) 1 Tub mic de sticlă, simplu sau cu bulă de siguranţă, subţiat la una dintre extremităţi, iar la cealaltă având o para de cauciuc, folosit pentru a lua, pentru a măsura sau a turna o cantitate mică de lichid Si: (fam) picătoare, (rar) picuar. 2 (Rar) Tub cu care se trage un lichid dintr-un vas în altul. pipi si [At: VINEA. L. I. 64 / A şi: pipi ! E: fr pipi] (Fam) Urină, pipic, -ă a [At: COMAN. GL. / Pl: -ici, -ice / E: cf pitic] (Reg) Mic. pipicherniţă sfvz piperniţă pipierlea sm vz pepelea pipigioi sm vz pupezoi pipii v vz pipăi1 pipijoi sm vz pupezoi
pipilean, -ă a [At: CHEST. I 1 8/55 / Pi: -eni, -ene / E: cf bg uciica] (Reg; d. cai) Cu părul cenuşiu.
pipih vr [At: DLR / Pzi: -lese / E: pipi] (Fam; în limbajul copiilor) A urina.
pipiligos, -oasă a [At: GCR II. 369 / Pl: -oşi, -oase I E: ns cf pipi. pipirig1] (Trs) 1 (Dep) Scund. 2 (Trv) Pişăcios (1). pipiliugă sf vz paparugă1
pipiloancă sf [At: UDRESCU. GL. / Pl: -nce / E: pipili + -oancă) 1 (Fam; în limbajul copiilor) Urină. 2 (Reg) Sugar. 3 Copil mic. pipiloi si [At: DLR / E: pipili + -oi] (Fam; în limbajul copiilor) Urină. pipinci sfp vz popincă pipmgen sn vz pecingine pip’mgină sfvz pecingine pipmgine sf vz pecingine pipiri c sm vz pipirig pipiiică sfvz pitpalacă
pipirig1 [At: ANON. CAR. / V: pap-, pe per-, -per-, ~i c, ~ă sf/ Pl: ~igi / E: net] 1 sm (Reg; şîc piperig-mare) Plantă cu tulpina înaltă, cilindrică, de culoare verde şi cu flori brune-roşcate îngrămădite în spice la vârful tulpinii Si: rogoz, (reg) papură-rotwulă, păpuric, ţiperig (Schoenoplecius lacustris). 2 sm Plantă cu tulpina formată în trei muchii.
cu frunze late. cu flori verzi-închis Si: ţipirig (Scirpus silvaticus). 3 sm (Reg; îc) —de-munte Plantă cu tulpina aspră şi rigidă de culoare verzuie sau albăstruie, terminată cu un spic care are Ia capăt 1111 vârf ascuţit Si: (reg) capu-câmpului, coadă, iarbă-de-cositor (Equisetum hiemale). 4 sm (Bot; reg) Pipiriguţ (Heleocharis palustris). 5 sm (Bot; reg) Rugină (J imens effusus şi conglomeratus). 6 sm (Reg) Planta Juncus maritimus. 7 sm Plantă erbacee perenă cu tulpină triunghiulară, plină pe dinăuntru, cu frunze liniare cu nervuri paralele, cu inflorescenţele compuse din 1 -4 globuşoare Si: (reg) papură1 (Holoschoenus vulgaris). 8 sm (Bot; reg; îc) —înflorit Roşăţea (Butomus umbellatus). 9 sm (Reg; îc) —mărunt Planta Fimbristylis annua. 10 sm (Zlg; înv; Trs; îc) Peperig-viu Hidră (Hydra viridis). 11 sm (Buc) Om mic. slab şi pipernicit Si: chircitură, sfrijitură. 12 sm (Buc) Pitic. 13 a (Reg; d. animale şi plante) Nedezvoltat. pipirig2 sm vz pipirigă1 pipirig3 sm vz paparugă1
pipirigar sm [At: DOMBROWSKI. P. 335 / Pl: -i / E: pipirig1 + -ar) (Orn; reg) Lăcar-de-pipirig1 (Acrocephalus paludicola).
pipirigă1 .v/‘[At: PAMFILE. A. R. 157 / V: pipirig sm / Pl: ~\ge / E: net] (Trs) Capră sau prepeleac pe care se usucă nutreţul, oalele etc.
pipirigă2 sf[At: GLOSAR REG. / Pl: -igi / E: cf bibilică] (Orn; reg) Bibilică (Numida meleagris). pipirigă3 sf vz pipirig1 pipirigă4 sfvz paparugă1
pipiriguţ sm [At: BRANDZA. FL. 470 / Pi: -i / E: pipirig1 + -uţ] 1-4 (Reg; şhp) Pipirig (1-2) (mic) Si: (reg) pipiriguţci (1-4). 5 Mică piantă erbacee cu rizomul târâtor, cu tulpina cilindrică terminată cu un spic de flori brune-verzui Si: (reg) pipirig1 (4), rogoz (Heleocharis palustris).
pipiriguţă sf [At: DDRF / Pl: -ţe / E: pipirig1 + -uţă] 1-4 (Reg; şhp) Pipiriguţ (1-4). 5 (Bot; reg) Păiuş (Aira caespitosa). pipiiiu, ~\e a vz pirpiriu pipirlig sn vz prepeleac pipirment sn vz piperment pipirnici v vz pipernici pipirnicit, ~ă a vz pipernicit pipimjă sf vz paparugă1
pipiniş sm [At: BĂCESCU. PĂS. 129 / Pl: -i/ E: net] (Orn; reg) Pitulice (Troglodytes troglodytes). pipisîdş, -a smf, a vz papistaş pipit, -ă sf a vz pepit
pipitel, ~ea. a [At: CABA. SĂL. 91 / Pl: -ei, -e / E: ns cf pipic, mititel] (Trs) Mititel.
pipiiică a [At: DLR / Pl: (rar) -ici / E: pipitea css] (Trs) Mititică. pipodşcă sf [At: TDRG / V: -pus- / Pl: -şte / E: pipotă) 1 (Olt) Pipotă.
2	(Reg; euf) Organ genital al femelelor unor animale. în special al iepei Si: (pop) fătatoare. pi poc s [At: ALR I. 1543/56 / Pl: net / E: pipă + -oc) (Reg) Pipă (1). pipoi sn [At: RETEGANUL, P. II, 69 / Pl: -oaie / E: pipă] 1-2 (Reg; şdp) Pipă (1) (mare). pipolacă sf vz pitpalacă piporos sn vz papir piporuj sn vz papir piporuş sn vz papir
pipotă sf [At: POLIZU / V: (îrg) Iii-, picoşă, pi (reg) ~pătă, -pută / Pl: -te, (reg) -oţi / E: net] 1 Stomac de pasăre Si: (pop) rânză, (reg) bătucă, morişcă, mură2, pipoaşcă (1), râşnitoare, râşniţă. 2 (Fam; gmţ) Stomac de om. 3 (Reg; îe) A i se umfla (cuiva) ~ta A se înfuria. 4 (Reg; îe) A avea (sau a fi cu) ~ta plină (sau umflată) A fi înfuriat. 5 (Reg; îe) A-i crăpa (cuiva) ~ta de nerăbdare A fi foarte nerăbdător. 6 (Reg: îe) A-şi umple (sau a-şi îneca) ~ta A se îmbăta. 7 (Reg; îe) A avea (sau a face, a fi cu) ~ (mare) A deveni îngâmfat. 8 (Nob; îe) A fi rău de ~ A fi afemeiat. 9 (Mol; arg; îe) A-i bâţâi (ciuva) ~ta A-i fi cuiva frică. 10 (îvr) Ficat. 11 (Reg; euf) Organ genital al vacii.
1057
PIPOTOS
pipotos, -oasă a [At: PASCU. S. 73 / Pl: -oşi, -oase / E: pipotă + -oy] (Reg: d. oameni) 1 Care se înfurie repede Si: nervos. 2 Care este duşmănos Si: ranchiunos, răzbunător. 3 Care este arţăgos Si: ţâfnos. 4 Care este înfumurat Si: fudul. 5 (D. copii) Plângăcios şi supărăcios. 6 întreprinzător.
7	Inimos.
piptahc i, sin vz pitpalac piptalacă sf vz pitpalacă piptar sm vz pieptar piptălac i, sm vz pitpalac pităhcă sf vz pitpalacă pitălăcoi sm vz pitpălăcoi piptii sfp vz piftie pipiil v vz pipăi1 pipuşcă sf vz pipoaşcă p’ipută sfvz pipotă pir1 i vz piri
pir sms [At: COTEANU. PL. / E: bg imp] (Bot) 1 (Şîc ~-mic, —gros) Plantă erbacee din familia graminelor, cu rizom târâtor, cu frunze liniare aspre şi cu flori verzi, grupate în spice, care creşte prin lanuri, livezi şi fâneţe. împiedicând uneori dezvoltarea plantelor de cultură Si: (reg) ovăz, păiuş, pirău, ragălie (Agropyrum repens). 2 (îc) ~-pădureţ Specie de pir2 (1) care ajunge până îa 1 m înălţime, cu frunzele aspre, cenuşii-verzui şi cu spicul lung şi subţire (Agropyrum caninum). 3 (îc) ~-cristat Specie de pir2 (1) care creşte prin păşuni, folosita ca plantă furajeră (Agropyrum cristatum). 4 (Pop; îe) A se întinde ca Mii A fi obraznic. 5 (Şîc ~-de-mare) Specie de pir2 (1) care creşte pe malul mării, formând tufe ce consolidează nisipul şi adăpostesc celelalte plante (Agropyrum junceum).
6	(îc) '—gros sau ^de-ţelmă Mică plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina ramificată, frunzele păroase pe faţa inferioară şi florile dispuse în spice la vârful tulpinii Si: (reg) costrei, curcubeu, iarba-vântului, iarba-câinelui, iarbă-câinească, pirău (Cynodon dactylon). 7-9 (Reg; şîc ~-roşu) Rogoz (Carex arenaria, curvula şi riparia). 10 (îvr) Ţăpoşică {Nar dus stricta), pir- ec vz piro-piraia sfi vz piranha
piramidal, -ă [At: J. CIHAC. I. N. 420/21 / Pl: -i, -e / E: îy pyramidal]
1	a De forma unei piramide. 2 a (Atm; îs) Fascicule -e Fascicule nervoase care merg de la scoarţa cerebrală până la măduva spinării, conducând impulsurile pentru moti li tatea voluntară. 3 a (Atm; îs) Celulă -ă sau neuron - Celulă nervoasă mare în formă de piramidă aflată pe scoarţa cerebrală. în ariile motorii. 4-5 sma, a (Atm; şîs muşchi -) (Muşchi) de formă triunghiulară situat la mijlocul bazinului. 6-7 sma, a (Atm; şîs os -) (Oscior) dintre cele opt care formează carpul, laba piciorului la om.
8	sm (Teh) Mecanism special ai unor maşini de tricotat, cu care se realizează, la ciorapii fini pentru femei, diferite forme ale porţiunilor întărite, talonul, talpa etc. 9 a (Rar) Care face parte dintr-o piramidă (1).
10	a Al piramidei (1). 11 a (Fig) De proporţii foarte mari Si: colosal, enorm, gigantic, uriaş. 12 (Fig; pex) Foarte important. 13 (Fig) Măreţ. 14 (Fig) Extraordinar.
piramidă sf [At: BIBLIA (1688). pref 8/36 / Pl: -de, (înv) -iz.i / E: ngr nvpapiig, âiSog, lat pyramis, fr pyramide] 1 (Gmt) Poliedru cu baza poligonală şi feţele triunghiulare care se unesc într-un vârf comun. 2 Monument funerar gigantic de piatră. în formă de piramidă (1). ridicat pentru faraonii Egiptului antic. 3 (Pgn) Edificiu arhitectonic monumental în formă de piramidă (1). 4 (îe) A ajunge (sau a fi, a se afla etc.) în vârful Miei A ajunge sau a fi. a se afla etc. pe treapta cea mai înaltă a unei ierarhii sociale, politice, ştiinţifice etc. 5 Grămadă mare de obiecte aşezate unele peste altele în formă de piramidă (1). 6 (Pgn) Grămadă. 7 (Mii; iuz; şîs ~ de arme, de puşti sau de carabine) Grup de puşti sau de alte arme de foc aşezate cu talpa patului pe pământ şi sprijinite una de alta la vârful ţevii. 8 (Spt) Exerciţiu de gimnastică acrobatică executat de mai multe persoane, aşezate unele pe umerii celorlalte. în rânduri suprapuse tot mai înguste, pe măsură ce se apropie de vârf. în formă de piramidă (1). 9 (Spt;
pex) Ansamblu de persoane aşezate în piramidă (8). 10 Sistem de susţinere a viţei de vie portaltoi. alcătuit dintr-un stâlp înalt din vârful căruia pornesc
6-8 sârme fixate cu câte un ţăruş lângă fiecare butuc de viţă.
piramidon sn [At: BIANU. D. S. / Pl: -oane / E: fr pyramidon) 1 Medicament, derivat al antipirinei. folosit împotriva febrei, durerilor de cap. nevralgiilor etc. Si: amidopirină. 2-3 (Comprimate din) pulbere de piramidon (1), cristalină, albă. fără miros, solubilă în apă.
pirandă j/[At: CREANGĂ. A. 54 / V: (reg) schi- / Pl: -de / E: rrm piranda] 1 (Pop) Ţigancă. 2 (Pop) Nevastă de ţigan. 3 (Reg; prt) Femeie desfrânată.
pirandellian, -ă a [At: DN3 / Pl: -icni, -icne / E: it pirandelliano] (Lit) 1-2 Referitor (la concepţia artistică şi) la opera lui Luigi Pirandello. 3-4 Care aparţine lui Pirandello sau operei sale.
pirandelhsm sn [At: DN1 / Pl: -e / E: it pirandellismo] (Lit) Caracteristică a teatrului lui Luigi Pirandello. a cărui problematică şi mod de rezolvare sparge tiparele clasice, introducând inovaţii moderne şi îndrăzneţe şi experienţe ale tehnicii dramatice, cum ar fi monologul interior, dedublarea actorului etc.
pirandică sf[At: TDRG / V: -rău- ! Pl: -ici / E: pirandă + -ică] 1-4 (Şhp) Pirandă (1-2) (tânără).
piranha smi [At: DN3 / P: -ra-nia / V: (rar) -aia / E: fr piranha] Peşte de pradă, carnivor, feroce, care trăieşte în grupuri mari în fluviul Amazon.
piranograf sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr pyranographe] Piranometru înregistrator.
piranometru sn [At: LTR2 / Pl: -re / E: fr pyranometre] Instrument pentru măsurarea radiaţiei solare. pirapet sn vz parapet
pirargirit sn [At: LTR2 / Pl: (rar) -e / E: fr pyrargyrite, gev Pyrargyrit] Minereu de argint de culoare roşie închisă până ia negru, cu luciu adamantin, care se găseşte în unele filoane argentifere hidrotermale.
pii-at [At: VÎRNAV, F. M. 1.87v/20 / Pl: -aţi/ E: fypirate] 1 sm Persoană care comite acte de piraterie Si: corsar, (îvp) hoţ de mare, tâlhar de mare.
2	s/n (îs) ~ al aerului Persoană care comite infracţiunea de piraterie aeriană.
3	ain Pirateresc (1). 4 ain Care se ocupă cu pirateria (1). 5 ain (D. casete, discuri. înregistrări etc.) Contrafăcut. 6 sm (Fig) Individ fără scrupule, care se îmbogăţeşte prin jaf. tâlhărie, abuz.
pirateresc, -ească a [At: DM / Pl: -eşti / E: piraterie + -<^c ] 1 Care aparţine piraţilor Si: pirat (3). (înv) piraticesc (1). 2 Privitor la piraţi Si: (înv) piraticesc (2).
piraterie sf[.At: ASACHI, S. L. II, 49 / Pi: ~i/ / E: fr piraterie] 1 Răpire prin ameninţări sau violenţă a unui vas sau a bunurilor aflate ia bordul lui de către membrii echipajului altui vas. 2 îndeletnicire a piratului. 3 Infracţiune săvârşită de piraţi. 4-5 (îs) ~ aeriană (Infracţiune constând în) acte de violenţă şi de ameninţare săvârşite de către o persoană sau de către un grup de persoane înarmate asupra echipajului unui avion. în scopul schimbării itinerarului avionului respectiv. 6 (Fig) Jaf. 7 (Fig) Abuz. 8 (Pex) Tâlhărie.
piraticesc, -ească a [At: GHICA. S. 390 / Pl: -eşti / E: pirat + -icesc] (înv) 1-2 Pirateresc (1-2). pirăitură sf vz piruitură pirăndică sfv z pirandică
pirău sm [At: BORZA. D. 56 / Pl: ~ăf / E: pir2 + -cm] (Bot) 1 (Reg) Pir2 (1) (Agropyrum repens). 2 (Dob) Costrei (Sorg/mm halepense). 3 (Reg) Pir2 (6)-gros (Cynodon dactylon). pirăuaş sn vz pârâiaş
pircă sf [At: ŞEZ. III. 84 / Pl: -rce / E: cf pichere] 1 (Orn; Trs) Bibilică (Numida meleagris). 2 (Buc) Guşă la gât. pircâţă sf vz pirchiţă
pirchină sf [At: BĂCESCU, PĂS. 1 29 / Pl: -ne / E: pircă + -ină] (Orn; reg) Bibilică (Numida meleagris). pirchifiţă sf vz pirchiţă pirchitiţoi sm vz pirchiţoi
1058
PIROCLASTIC
pirchiţă a/'[At: BĂCESCU. PĂS. 129 / V: ~câţă, —chifiţă i Pl: -ţe, -ţi / E: pircă + -iţă cf pi chiri ţa \ (Orn; Trs) Bibilică (Nunti da meleagris).
pirichiţoi sini [At: AI. 13 / V: -chitiţ- l E: pirchiţă + -oi] (Trs) Bârbătuş al bibilicii Si: (reg) pircoi. pir c i1 s vz pârei2 pir ci2 V vz pârei4
pirciofmă sf [At: ŞEZ. XV, 105 / Pl: -ne / E: net] (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape, care creşte în câmp. în tufe. iar fructele ei. în formă de boabe, sunt folosite la vopsit.
pirc\t} ~ă smf a [At: UDRESCU, GL. / Pl: -iţi. -e I E: pirci2) (Mun) 1-3 (Om sau) animal nedezvoltat. 4-5 (Fig) (Om) rău la suflet, zgârcit.
6-7 (Fig) (Om) închis, sucit. pircitură sf vz părcitură
pircoi snu [At: ALR II. 5 744/53 / E: pircă + -oi] (Reg) Pirchiţoi. pircota v’ vz pircoti
pircoteală sff At: UDRESCU. GL. / PI: —e//‘ / E: pircoti + -eală] (Mun)
1	Piroteală (1). 2 Stare de moleşeală, de indispoziţie Si: pin :otit! (2).
pircoti vi [At: PĂCALĂ. M. R. 138 / V: (cscj) -ta / Pzi: -tesc / E: ctm piroti + picoti] î (Reg: d. oameni) A moţăi’. 2 (Mun: d. păsări) A boli.
*	pircotit sn [At: UDRESCU. GL. / Pl: ~uri t E: pircoti) (Reg) 1-2 Pircoteală (1-2). pirculici sin vz pricolici pire sn vz piure piret s vz piretru
piretic, ~ă a [At: DN2 / Pl: -ici, -ice / E: fr pyretique] (Rar) 1 Care provoacă febră. 2 Referitor la febră.
piretoterapw sf\ At: LTR2 / Pl: -ii / E: pyretotherapie) Terapie care constă în provocarea artificială a unei stări febrile, cu diverse mijloace, injecţii, soluţii coloidale etc., în scopul ridicării potenţialului de apărare împotriva bolii al organismului.
piretrină ,v/'[At: LTR2 / Pl: -ne l E: fr pyrethrine) Insecticid care nu este toxic pentru oameni şi care se extrage din piretru.
piretru s [At: PÎSCUPESCU. O. 309/21 / V: (înv) per-, piret / Pl: net / E: lat Pyrethrum] 1 (Bot; rar) Floarea-raiului (Chrysanthemum cinerariaefolium). 2 (Bot; rar) Năprasnică (Chrysanthemum corymbosum).
3	(Bot; rar) Granat (Chrysanthemum parîhenium). 4-5 (Bot; rar) Vetricea (Chrysanthemum macrophyllum şi aipinum). 6 (Bot; rar) Valentiţă (Chrysanthemum miilefolium). 7 Pulbere fină obţinută din florile uscate de piretru (4-5), care conţine piretrină. pireu sn vz piure
pireviţă sf [At: BORZA. D. 172 / A: net / Pl: -ţe / E: srb piravica] (Bot; Dob) Alac (Triticum monococcum).
pirex sns [At: DN3 / E: frpyrex) (Dc) Sticlă foarte rezistentă la variaţiile bruşte de temperatură, din care se construiesc aparate de laborator.
pirex ie sf [At: DN2 / Pl: ~i/' / E: fr pyrexie] 1 (Liv) Febră. 2 (Pex) Nume generic dat bolilor cu temperatură ridicată.
pirg1 s [At: (a. 1849) DR. III. 739 / Pl: -uri / E: ngr nvpjog) (Grî) Tuni de apărare.
pirg2 s {At: COMAN. GL. / Pl: net / E: net] (Reg) Plantator cu care se fac găuri în pământ.
pirgălău sn [At: CONV, LIT. XX. 1105 / Pi: ~aie / E: ctm pirgău + zurgălău) (Trs) Pirgău.
pirgău sn [At: ARH. FOLK. VII. 70 / PI: ~aie / E: mg pergo] (Trs) Clopoţei care se atârnă la gâtul vitelor Si: falangă, (reg) pirgălâu.
pirgău aş sn [At: A I, 34 / Pl: ~e / E: pirgău + -aş] 1-2 (Reg; şhp) Pirgău (mic).
pirgeometru sn [At: DN3 / Pl: -re / E: fr pyrgeometre] Aparat pentru măsurarea intensităţii radiaţiei terestre, care determină condiţiile echilibrului termic la suprafaţa solului. pirghei sn vz perghel
pirguş sn [At: CV 1951. nr. 1. 36 / Pl: ~e / E: pirg2 + -kşJ 1-2 (Olt; Mun; şhp) Pirg2 (mic).
pirheliogrăf sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr pyrheliographe) Pirhcliometru înregistrator,
pirheliometru sn [At: LTR2 / P: -li-o- / PI: -re / E: ger Pyrheliometer) Instrument cu care se măsoară cantitatea de energie solară care cade într-un anumit timp pe o suprafaţă.
piri i [At: TDRG / V: pirypirca i E: fo cf mg piri] (Trs; Mun; are) 1-2 Strigăt cu care (se cheamă sau) se alungă păsările de curte.
piric, -ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: cf gr rrvp, nvpog ,,foc“] Care se referă la foc, la ardere şi mai ales la focuri de artificii. pirica i vz piri piridăici sfp vz paradaisă
piridină sf [At. BIANU. D. S. / Pl: -ne / E: fr pyridine) Substanţă organică, aromatică, lichidă, incoloră, solubilă în apă. alcool şi eter. toxică, având un miros caracteristic neplăcut, folosită Ia fabricarea unor medicamente, a unor coloranţi etc.
piridoxină sf [At: DEX - S / Pl: -ne / E: fr. eg pyridoxine) (Far) Substanţă organică ce se găseşte în drojdia de bere. grâu. ficat, rinichi etc., jucând un rol important în menţinerea integrităţii structurale şi funcţionale a multor ţesuturi şi organe Si: adermină, vitamina B*.
piriform, ~ă a [At: POLIZU. P. 22/25 / Pi: ~i, ~e/E: fr pyriforme] în formă de pară2. piri goane sfvz pelargonie pirilaz sn vz pârleaz piriluş s vz piriuş pirină sfvz pernă pirinci s vz perinei pirinoc sn vz perinoc piripisi v vz peripiisi pirirgoane sf vz pelargonie pirit1 s vz pirita pirit2 y ~ă a vz pierit
pirită sf [At: PONI. CH. 227 / V: (rar) pirit s / Pl: -te / E: fr pyrite] Bisulfură naturală de fier, cristalizată. în sistemul cubic, răspândită în natură şi folosită mai ales ca materie primă la fabricarea acidului sulfuric.
piritizare sf [At: LTR2 / Pl: -zări / E: pirită] (Gig) Fenomen caracteristic zonelor neaerisite, bogate în hidrogen sulfurat, constând în înlocuirea moleculelor carbonatului de calciu din cochiile fosile, prin pirită. piritor, -oare a vz pieritor
piritos, ~oasă a [At: CANTUNIARI. L. M. 162 / Pl: -oşi, -oase / E: fr pyriteux] (D. minereuri, substanţe chimice) Bogat în pirită.
piriuş s [At: TEAHA. C. N. 252 / V: -iluş / Pl: net / E: net] (Trs) Derdeluş pe care se dau copii iarna. pir laş sn vz pârleaz pir laz, sn vz pârleaz pirleaz sn vz pârleaz pirlipcă sfvz prelipcă pirloag sn vz, pârleaz pirmanent, —ă a vz permanent pirniceală sfvz piperniceală pirnici v vz pipernici pirnicit, -ă a vz pipernicit
piro- [At: DN3 / V: pir- / E: îrpyro-. it piro-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţiile: 1-2 (De) foc. 3-4 (Prin) căldură. piroagă sf vz pirogă piroană sfvz piron piroaşcă sf vz piroşcă
pirobalistică sf [At: DN2 / Pl: -ici / E: fr pyrobalistique] (Mii) Disciplină care studiază lansarea proiectilelor prin guri de foc.
piroclastic, —ă a [At: LTR2 XII. 422 / Pl: -ici, -ice / E: fr pyroclastique] (D. formaţii geologice, roci) 1 Alcătuit din piroclastite. 2 Referitor la piroclastite. 3 Caracteristic piroclastitelor. 4 Care aparţine piroclastitelor.
1059
PIROCLASTIT
piroclasfit sn [At: LTR2 / Pl: -el E: fr pyroclastite] Rocă formată prin depozitarea materialului expulzat în timpul exploziilor vulcanice.
piroelectric, -ă a [At: DN' / Pl: -ici, -ice / E: fr pyroelectrique] Care se referă la piroelectricitate.
piroelectricitsite sf [At. LTR2 / P: ~ro-e~ / PI: -tari / E: fr pyroelectricite] Proprietate a unor cristale de a se polariza electric sub acţiunea unor variaţii de temperatură, sau de a-şi modifica temperatura sub acţiunea unui câmp electric.
pirofilt -ă smf a [At: DN-' / Pl:	-e	/	E:	it pirofile] 1-2 (Persoană)
care suferă de pirofil ie. 3-4 (Persoană) care are atracţie pentru foc. 5 a Care nu se alterează în contact cu focul.
pirofilie sf [At DN3 / Pl: (rar) ~i/ / E: it pirofilia] 1-2 Atracţie (morbidă) pentru foc. 3 Calitate a ceea ce este pirofil (5).
pirofit, -ă a [At: DN3 / Pl: -iţi, -e / E: îr pyrophyte] (D. plante) 1 Ale cărei organe subterane profunde pot supravieţui focului. 2 Ale cărei seminţe posedă 1111 înveliş gros lignificat, care plesneşte sub efectul căldurii incendiului, favorizând germinarea seminţelor respective.
pirofob, -ă smf a [At: ALEXI. W. / Pl: -i, -e / E: fr pyrophobe] 1-2 (Persoană) care suferă de pirofobie.
pirofobie .v/'[At: D. MED. / Pl: -ii / E: fr pyrophobie] Stare patologică ce se caracterizează prin frica de foc.
pirofor sm [At: DN2 / Pl: -i / E: fr pyrophore] 1 Corp care produce scântei şi sc aprinde uşor în contact cu aerul prin frecare sau prin ciocnire cu 1111 alt corp. 2 (Lpl) Gen de insecte coleoptere care emit lumină fluorescentă, 3 (Şls) Insectă care aparţine genului piroforeior (2).
piroforic, -ă a [At: MARIN, PR. I. 69/25 / PI: -ici, -ice I E: pyrophorique] (D. corpuri, materiale, substanţe etc.) Care are proprietăţile unui pirofor (1):
pirofosfăi sn [Aî: DN3 / Pl: -aţi / E: ir pyrophos pliate] Sare a acidului pirofosforic.
pirofosforic, -ă [At: DN'1 / Pl: -ici, -ice / E: frpyrophosphorique] (îs) Acid - Acid din care sc obţine, prin încălzire, acidul fosforic normal.
pirogalic, -â a [At: LTR2 / Pl: -ici, -ice / E: îr pyrogcdlique] (îs) Acid
-	Pirogalol.
pirogalols [At: LTR - / Pl: net / E: îr pyrogallol] Substanţă chimică în formă de cristale albe cu gust amar. folosită în medicină ca antiseptic şi în tehnica fotografiei, ca revelator Si: acid pirogalic.
pifv>gă sf [At I. GOLESCU. C. / V: (rar) -oagă / Pl: -ogi / E: ir pirogue] Ambarcaţie rudimentară, lungă. îngustă şi scundă, cu vâsle sau cu pânze, construită prin cioplirea sau scobirea unui trunchi de copac ori confecţionată din piei cusute şi folosită în apele interioare din Africa. India, Î11 insulele din sud-estul Asiei şi din Oceanul Pacific etc. Si: citi, monoxil.
pirogen, -ă a [At: DN2 / Pl: -i, -e ! E: îr pyro gene] 1 Produs de foc.
2	Care provoacă febră. 3 Capabil să declanşeze o stare de hipertemie.
pirogenare sf [At ENC. TEHN. 1.44 / PI: -rări / E: cf îr pyrogenation] Procedeu pentru realizarea unor reacţii chimice între gaze la temperaturi înalte Vz cocsificare, cracare.
pirogn ostie ş/’fAt: DN'1 / P: -ti-e / Pl: -li / E: îr pyrognostie] (Chm) Metodă de analiză folosită pentru determinarea metalelor dintr-un mineral, constând din încălzirea acestuia într-o flacără de suflător.
pirograf sn [At: DN'1 / Pî: -e / E: fr pyrographe] Aparat electric dc pirogravură cu un vârf ascuţit care se înroşeşte.
pirograva vt [At: BRĂTESCU-VOINEŞTI. P. 173 / Pzi: ~vez / E: fr pyrograver] A grava pe lemn. pe os. pe piele etc. în straturile superficiale, cu ajutorul unui vârf de metal înroşit în foc sau cu un termocauter. pentru a ornamenta.
pirogravare sf [At: ENC. TEHN. I. 472 / Pl: -vări / E: pirograva] Ornamentare a lemnului, osului etc. cu ajutorul unui vârf metalic înroşit în foc sau al unui termocauter Si: pirogravură (3).
pirogravat, -ă a [At: TEODOREANU. M. II. 32 / Pl: -aţi, -e / E: pirograva] 1 (D. obiecte sau părţi ale unor obiecte din lemn. os. piele etc.) Decorat cu pirogravuri (1). 2 (D. desene, ornamente, inscripţii etc.) Executat prin pirogravare.
pirogravor sm [At: NOM. PROF. 32 / Pl: -i / E: fr pyrograveur] 1 Persoană care execută lucrări de pirogravură. 2 Specialist în pirogravură.
pirogravură i/[At: ALEXI. W. / Pl: -ri / E: îrpyrogravure] 1 Ornament realizat prin pirogravare. 2 (Pex) Obiect pirogravat. 3 Pirogravare. 4 Artă a decorării prin pirogravare. pir oi sn vz piron
pirol sm [At: LTR2 / Pl: -i / E: fr pvrrof] Compus organic sub formă de lichid incolor, cu miros de cloroform, produs prin distilarea uleiului de oase şi folosit la fabricarea unor coloranţi.
pirolatrle sf [At: DN31P: -tri-e / Pl: ~i/‘ / E: gr 7TDp + Xaxpeia] Venerare a focului ca pe o fiinţă supranaturală, de către popoarele primitive.
pirolatru, -ă smf [At. DN3 / Pl: -ri, -re l E: cf fr idolatre] (Liv) Adorator al focului.
pirole sfp [At: BORZA. D. 67 IV: -rule / E: net] (Bot; reg) 1 Nap (Helianthus tuberosus). 2 (îf pirule) Buruiană care conţine venin (Euphorbia lathyris).
pirolignos, -oasă a [At: LTR2 / Pl: -oşi, -oase IE: frpyroligneux] (îs) Acid - Produs obţinut prin distilarea uscată a lemnului, din care se extrage acidul acetic, alcoolul metilic şi acetona.
pirohză sf [At: LTR2 / Pl: -ze / E: îr pvrolvse] Proces de descompunere termică a hidrocarburilor prin încălzirea acestora dincolo de limita lor de stabilitate.
piroluzit sn [At: PONI. CH. 215 / V: -ă sf I Pl: 7 / E: fr pyrolusite] Bioxid natural de mangan. folosit la extragerea manganului. în industria sticlei, a vopselelor de ulei. piroluzită sfvz piroluzit pirom sn vz, piron
piromac, -ci a [At: CANTUNIARI. L. M. 172 / Pl: -acv, -ace / E: fr pyromaque] (Rar; îs) Cremene -ă sau silex - Piatră de amnar.
piroman, -a smf [At V. ROM. octombrie 1960. 191 / Pl: -i, -e / E: fr pyromane] Persoană care suferă de piromanie.
pir o manie sf [At: ALBINEŢ. M. 15/19 / Pl: -ii / E: fr pyromanie] Tulburare psihică în care bolnavul simte impulsul nestăpânit de a da foc. de a distruge prin foc.
piromani, -ă smf [At: DN2 / Pl: -nţi. -e / E: it piromante] Persoană care practică piromanţia.
piromanţie .y/ [At: DN2 / Pl: -ii / E: fr pyromancie] Ghicire a viitorului prin observarea focului, frecventă în Grecia antică.
pirometalurgie sf [At: DN3 / P: -gi-e / Pl: (rar) -ii / E: fr pyrornetalurgie] Procedeu de bază pentru obţinerea metalelor, care constă în topirea minereurilor în cuptoare metalurgice cu ajutorul căldurii produse prin arderea unor combustibili.
pirometamorfism sn [At: DER / Pl: -e l E: îr pyrometamorphisme] Totalitate a transformărilor pe care le suferă rocile din vecinătatea imediată a unui corp eruptiv, din cauza temperaturilor înalte ale accstuia. pir o metr ă sfvz pir o metru
pirometric, -ă a [At: I. GOLESCU. C. / Pl: -ici, -ice 1 E: fr pyrometrique] 1 Care aparţine pirometriei. 2 Privitor la pirometrie. 3 De pirometrie.
pirometrie a/'[Aî: I. GOLESCU. C. / Pl: (rar) ~i/ / E: fr pyrometrie] Ramură a fizicii care studiază măsurarea temperaturilor înalte.
pirometru sn [At: I. GOLESCU. C. / V: (înv) -ră / Pl: -re / E: fr pirometre] Instrument sau dispozitiv folosit pentru măsurarea temperaturilor înalte.
piromorfism sn [At: DN'1 / Pl: -e l E: fr pyroniorphisme] Modificare a structurii şi a compoziţiei rocilor, provocată de o temperatură înaltă.
piromorfit sn [At: LTR2 IV:-a sfi Pl: -e l E: ger Pyromorphit] Minereu de plumb format în zona de oxidare a zăcămintelor bogate în plumb. piromorfită sfvz piromorfit
piron sn [At: CORESI. EV. 132 / V: pilon, —oană sfi (îrg) —oi, (înv) -e (reg) -om / Pl: -oane. (reg. sm) -i / E: siv nHpoNTt] 1 Cui lung şi gros. din oţel. curbat în unghi drept la un capăt şi folosit la îmbinarea pieselor unor construcţii de lemn. la fixarea unui obiect greu etc. Si: (reg) potseg,
1060
PIROTIT
poţoc. 2 (Fam; îe) A face (la) -oane (şi la cuie) A tremura de frig Si: a clârdăi. 3 (Fam. îe) A tăia (sau a da) (la) ~oane A spune minciuni. 4 (Rai”, îe) A bate cu buretele ~în perete A face o acţiune absurdă şi inutilă. 5 (Rar; îe) A sta ~ A fi piedica în calea cuiva. 6 (Spc; Mun; Olt) Cui de la urechile proţapului.
pironar s [At: H XI. 350 / Pl: net / E: piron + -ar) (Reg) Unealtă de dulgherie nedefinită mai îndeaproape. piro ne sn vz piron
pironi [At: DOSOFTEI. V. S. decembrie 215714 /Pzi: -nesc / E: piron]
1	vt (Rar) A fixa cu sau în piroane (1). 2 vt (îvp; spc; c. i. oameni) A ţin tui în cutie pentru a tortura şi a omorî. 3 vt (Spc) A răstigni. 4-5 vtr (Trs) A (se) chinui. 6 vt (îe) A ~ locului A imobiliza ca şi când ar fi bătut în cuie. 7 vt (C. i. privirea, ochii, atenţia, gândul etc.) A concentra într-o anumită direcţie. 8 vt A fixa pe cineva cu privirea.
pironian, ~ă [At: DN'1 / Pl: -ieni, -iene / E: fr pyrronien) 1 a Care se referă la pironism. 2-3 smf, a (Adept) al pironismului. 4 a (Pex) Sceptic.
pironire sf [Ai: POLIZU / Pl: -ri / E: pironi] 1 Ţintuire cu sau în piroane
(1). 2 (îvp; spc) Ţintuire a unei persoane pentru a o tortura şi a o omorî.
3	(Spc) Răstignire. 4 (Trs) Chinuire. 5 Imobilizare. 6 Concentrare a privirii, a atenţiei asupra unui obiect.
piromsm sus [At: DN3 / E: fr pyrrhonisme) 1 Doctrină a filozofului sceptic grec Pyrrhon. care susţinea că nici o afirmaţie 1111 poate fi mai adevărată decât alta. deoarece, după el. lucrurile sunt incognoscibile. 2 (Pex) Scepticism.
pironit, ~ă a [At: MINEIUL (1776). 201 vl/7 / Pl: -Iţi, -e / E: pironi]
1	Fixat cu sau în piroane. 2 (Spc; d. oameni) Răstignit. 3 Imobilizat. 4 Nemişcat. 5 (D. privire, atenţie) Concentrat asupra unui obiect.
pirop s [At: ŞINCAI. HR. I. 9/20 / Pl: net / E: fr pyrope, ger Pyrop] 1 Silicat de magneziu din grupa granatuiui. de culoare roşie, roşiatică sau neagră, translucid, cu luciu gras. folosit ca piatră semipreţioasă Si: granat de Boemi a.
piro parafină sf[ At: DN3 / Pl: -ne / E: fr pyroparaffine) Parafină bine cristalizată, ca urmare a încălzirii.
piroplasmoză sf [At: ENC. VET. 342 / Pl: -ze / E: fr piroplasmoze] Grup de boli parazitare ale animalelor domestice, provocate de paraziţi monocelulari care pătrund în sânge distrugând globulele roşii şi producând febră mare Si: cârceag.
piros, -oasă a [At: DLR /Pl: -oşi, -oase / E: pir + -os] (Reg; d. terenuri) Năpădit de pir2 (1).
piroscaf sn [At: HELIADE. O. I. 382 / V: -ă sf/ Pl:	-uri	/	E:	fr
pyroscaphe, it piroscaf o] (Iuz) Navă acţionată de aburi. piro scafă sfvz piroscaf
piroscop sn [At: DN3 / Pl: -oape / E: îrpyroscope] Instrument cu care se poate observa dacă o temperatură a atins 1111 anumit grad.
piroscopic, -ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr pyroscopique] (îs) Indicator - Indicator făcut din diferite amestecuri de materiale ceramice cu care se înregistrează temperaturile înalte.
pirosfera sf [At: CANTUNIARI. L. M. 164 / Pl: -re / E: îr pyrospliere] Zonă din interiorul scoarţei pământului situată între barisferă şi litosferă. care se presupune că ar fi în stare fluidă şi este considerată sediul erupţiilor vulcanice Si: sima.
pirostat sn [At: LTR2 / ?\:-e / E: fr pyrostat] Aparat de supraveghere şi de control al temperaturii camerei de ardere a unui focar de cazan sau de cuptor industrial. pirostânie sfvz pirostrie pir o stei sm vz pirostrie pirosteie sf vz pirostrie pir ostie sfvz pirostrie pirostreie sfvz pirostrie
pirostrie sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 194/3 / V: perostle, pilostrele, pilostrle, pirostânie, pirostei, pirosteie, pirostle, piroştei, piroştle / Pl: -ii / E: ngr nvpcocnia, bg impocrun] 1 (Mpl) Cadru metalic circular sau triunghiular cu trei picioare, aşezate direct pe pământ, pe care se pune
căldarea, ceaunul sau oala la foc Si: cracană, (reg) mâţă, picioare, ţagră.
2	(îcs) De-a -iile Joc de copii în care participanţii îşi dispută unul altuia un băţ de lemn înfipt în pământ. 3 (Pex) Băţ folosit în jocul „De-a pirostriile‘‘ (2). 4 (Reg) Unealtă folosită mai ales la stână, făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus şi aşezate în formă de piramidă, de care se atârnă, cu un lanţ, căldarea sau ceaunul deasupra focului. 5 (Olt) Obiect de piatră sau de fier care se pune sub vatră, sub lemnele care ard. cu scopul de a le ridica şi de a le face să ardă mai bine. 6 (Spc; lpl) Cunună pusă pe capul mirilor în timpul celebrării căsătoriei religioase Si: cununie.
7-8 (îe) A(-şi) pune ~le (pe sau în cap) A (se) căsători. 9 (Ast; pop; lpl) Constelaţie nedefinită mai îndeaproape. 10 (Reg; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 11 (Reg; art.) Melodie după care se execută pirostria (10).
piroşcă sf[At: CIHAC. II, 257 / V: paroş~, ~roaş~ / Pl: -şce, -şte, -şti, -ştii / E: rs, ucr dai iwpo>KKii\ (Mpl) 1 (Cui; reg) Colţunaş. 2 (Trs) Tăiţei dc formă pătrată, fierţi în apă şi daţi prin ulei. 3 (Trs; Buc) Sarma.
4	(Bot; reg) Condurul-doamnei {Tropaeolum majus). 5 (Bot; Trs) Cartof (Solanum tuberosum).
piroşeaţă sf [At: PĂSCULESCU. L. P. 143 / Pl: -eţe l E: cf roşeaţă] (Reg; rar) Roşeaţă puternică. piroştei sm vz pirostrie piroştle sfvz pirostrie
plrot sn [At: REV. CRIT. III. 164 / V: -ă sf / Pl: ~e / E: pvb piroti] (Trs) 1 Trudă. 2 Suferinţă. pirota v’ vz piroti pirotare sf vz pirotire plrotă sfvz pirot
piroteală A'/'[At: HELIADE. O. I. 186 / Pl: -eli / E: piroti + -eală] 1 Stare a celui care piroteşte Si: moţăială, moţăit1, picoteală, somnolenţă, (rar) pirotire (1), (reg) pircoteală, piraţială. 2 (Pop) Boală care se manifestă prin somnolenţă şi dureri de oase. 3 Lipsă de vlagă Si: pirotire
(2). 4 Stare de inactivitate Si: pirotire (3). 5 Stare a celui care zace bolnav Si: pirotire (4). 6 Oboseală provocată de nesomn sau veghe Si: pirotire
(5).
pirotecnic, -a a vz pirotehnic pirotecnle sfvz pirotehnic
pirotehnic, -a a [At: POLIZU / V: (înv) ~ecn~ l Pl: -ici, -ice / E: fr pyrotechnique] 1-2 Care aparţine pirotehniei (1-2). 3-4 Privitor la pirotehnie (1-2). 5-6 Produs prin pirotehnie (1-2), pirotehnician, ~d smf [At: GL 1961. nr. 5. 5/3 / P: -ci-an / Pl: -ieni, -iene / E: îr pyrotechnique] 1-2 Specialist în pirotehnie (1-2).
pirotehnie sf [At: CR (1830). 56’/13 / V: (înv) ~ecn~ / Pl: ~i/ / E: fr pyrotechnie] 1 Tehnică a producerii, conducerii şi utilizării focului. 2 Tehnică a fabricării unor materiale, piese şi dispozitive care servesc la aprinderea muniţiilor, armelor de foc. a unor substanţe explozibile, a artificiilor etc. 3 (Ccr) Fabrică de muniţii.
pirotermic, -ă a [At: LTR2 / Pl: -ici, -ice / E: fr pyrothermique] Care dezvoltă căldură prin ardere.
piroti [At: CIHAC. II. 50 / V: (rar; cscj) -ta / Pzi: -tesc / E: net] 1 vi A aţipi şezând sau stând în picioare Si: a dormita, a moţăi1, a picoti, (reg) a mătăli, a pircoti, a ochi2 (nob) a moşăi. 2 vi A fi abătut şi fără vlagă Si: a lâncezi, a tânji. 3 vi A sta inactiv Si: a lâncezi, a tânji. 4 vi (Pex) A zăcea bolnav. 5 vr (Trs; Ban) A se trudi. 6 vr A obosi de nesomn sau de veghe.
piroti nă sf [At: LTR2 / Pl: -ne / E: îr pirotine] Sulfură naturală de fier, cristalizată Î11 sistemul hexagonal, de culoare galbenă-închis cu reflexe brune-roz.
pirotire sf sf[At: POLIZU / V: -tare / Pl: -ri / E: piroti) (Rar) 1-5 Piroteală (1, 3-6).
pirotit, -ă a [At: REV. CRIT. III. 164 / Pl: -iţi, -e / E: piroti] (Trs; Ban) 1 Copleşit de somn Si: somnoros, toropit. 2 Ostenit. 3 Abătut.
1061
PIROXEN
piroxen sm [At: ALEXI, W. / Pl: ~i l E: fr piroxene] Silicat natural de magneziu, fier. calciu, aluminiu, sodiu, potasiu etc. care apare în cristale prismatice de culoare verde-măslinie până la negru, cu luciu sticlos.
piroxenic, -ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr pyroxenique] Care are natura piroxenului.
piroxemt sn [At: LTR2 / Pl: -iţi / E: fr pyroxenite] Rocă eruptivă constituită mai ales din piroxen, asociată cu peridotiteîe şi gabrourile.
piroxihnă sfiAt: DER / Pl: ~ne / E: fr pyroxiline] Amestec de esteri nitrici ai celulozei, folosit în industrie la fabricarea explozivelor, a celuloidelor. a lacurilor şi a emailurilor.
piroză sf[At: DN2 / V: -zis sn / Pi: -ze / E: cf fr pyrosis] (Med) Senzaţie de arsură în piept şi în gât. determinată de iritarea esofagului şi însoţită, de obicei, de râgâie!i. piroze a sfvz peruzea pirozis sn vz piroză pirpaidc i, sn vz pitpalac pirpahcă sf vz pitpalacă pirpăhcă sf vz pitpalacă pirpileac sn vz prepeleac pirpiliag sn vz prepeleag pirpiilg sn vz prepeleac pirpiliţă sf vz prepeliţă
pirpihu1 s [At: H 11, 268 / Pl: net / E: net] (Reg) Haină bărbătească. pirpihu2, ~ie a vz pirpiriu pir pin a vz pirpiriu
pirpiriu, ~ie a [At: (a. 1742) IORGA, S. D. VI, 304 / V: (înv) firfi~, ~ri. -pirhu / Pl: -ii l E: îc pirpiri] 1 (îvp; d. oameni; îla) Pirpiri-cosac Fără avere. 2 (Pop; d. oameni) Sărăcăcios, jerpelit sau prea subţire îmbrăcat. 3 (D. îmbrăcăminte) Sărăcăcios. 4 (D. îmbrăcăminte) Subţire şi necorespunzător pentru vremea friguroasă. 5 (D. fiinţe) Mic şi slab Si: firav, pipernicit, prizărit.
pirţiguşă sf [At. LEXIC REG. II. 78 / Pl: -se / E: net] (Reg) Maţ uscat de porc. fript pentru a fi consumat. piruchi sfp vz pirus te piruci sfp vz piruşte
pirueta vi [At: CĂLINESCU. S. 214 / P: -ru-e- ! Pzi: -tez l E: fr pirouetter] (Rar) A face piruete.
piruetă sf [At: STAMATI, D. / P: ru-e- l Pl: -te l E: fr pirouette] 1 Figură de dans constând din învârtirea completă a unui dansator, executată pe un singur picior, mai ales pe vârf. 2 (Pgn) Rotire rapidă pe vârful picioarelor. 3 (Spt) învârtire a corpului în jurul axei sale verticale, făcută cu scopul de a imprima o anumită viteză obiectului aruncat, greutate, disc. ciocan. în diferite probe de atletism. 4 Mişcare de întoarcere a calului pe picioarele dinapoi. 5 (Fig) Schimbarea bruscă de atitudine, de apărare. pir ui* vi [At: LB / Pzi: 3 piruie -este / E: pir1 + -///] (D. păsărele, insecte)
1	A scoate sunete dulci, melodioase, în triluri. 2 (Pgn) A ciripi. pinii2 vt [At: BL VII. 129 / Pzi: ~e^r / E: pir2 + -///'] (Trs) A ara a doua
oară. pentru a curaţi de pir2.
piruială sfiAt: UDRESCU. GL. / P: ~ru-ia- / Pl: -ieli / E: pirui1 + -eală] (Reg) 1 Piruit1 (1). 2 (Pgn) Ciripit.
piruit1 sn [At: TDRG / Pl: (rar) -uri /E: pirui1] 1 (Ccr) Cântec melodios, în triluri, al păsărilor şi al insectelor Si: (reg) piruială (1), pirnitură (1).
2	(Pgn) Ciripit.
piruit2 sn [At: PAMFILE. A. R. 104 / Pl: (rar) -uri / E: pirui2] (Trs) Curăţire de pir2 prin arătură a pământului de două ori.
piruitură sfi At: UDRESCU. GL. / V: -răi- / P: -ru-i- / Pî: -ri / E: pirui1 + -tură] (Reg) 1 Piruit1 (1). 2 (Pgn) Ciripit. pi rulă sfvz pilulă piruie sfp vz: pir o le
piruşte sfp [At: FRÎNCU - CANDREA. M. 104 / V: ~uchi, ~uci / E: net] (Trs) Chibrituri.
piruţ sm {At: BÎRLEA. C. P. 34 / Pl: -i / E: pir2 + -ut] 1-18 (Pop; rar; şhp) Pir2 (1-3, 5-10) (mic).
piruzea sfvz penezea
pis1 ain [At: ALR II/I. MN 5. 6836/53 / E: mg pisze] (Trs; Ban) 1 (D. oameni) Cu nasul cârn. 2 (D. nas) Cârn.
pis2 i [At. CIHAC. II. 258 / V: păs S E: fo] 1 (Are) Strigăt cu care se cheamă pisica Si: (reg) pituş. 2 (îe) A nu (sau tară a) zice (nici) pâs A nu spune nimic.
pisa [At: PSALT. HUR. 64v/5 / Pzi: ~.ve~ / E: ml pi(n)sare] 1 vt (C. i.
0	substanţă un corp solid etc.) A zdrobi prin lovituri repetate cu pisălogul, cu ciocanul etc., pentru a mărunţi, a preface în praf sau pastă, făcând să iasă mustul Si: (reg) a pisălogi (1), a pisăza (2), (fam) a pisăgi (1). 2 vt (Spc; c. i. boabe de grâu sau de alte cereale) A bate în piuă pentru a descoji şi a mărunţi Si: a decnrtica, a pisăgi (2). a pisălogi (2). 3 vt (îcs) -sez mălaiul Joc de copii la care participanţii se aşează câte doi spate în spate, ţinându-se de subsori. şi se ridica alternativ unul pe altul. 4 vt (Pop; c. i. carne, zarzavaturi etc.) A mărunţi, tăind sau trecând prin maşina de tocat Si: a pisăza (1). 5 vr (Trs; c. i. plante cerealiere sau leguminoase) A bate cu îmblăciul. pentru a separa seminţele de restul plantei Si: a pisăgi (3). a pisălogi (3). 6 vt (Pop; c. i. pământul, zăpada etc.) A frământa cu picioarele Si; (fam) a pisăgi (4). 7 vt (Pex) A juca. izbind cu picioarele în pământ Si: a pisăgi (5). 8 vt (C. i. un dans) A executa. 9 vi A bate din picioare stând pe loc. 10 vi (Pex) A nu înainta. 11 vt (Reg; c. i. o ţesătură) A piua (2). 12 vt (Pfm; fig; c. i. fiinţe) A snopi din bătaie Si: a pisăgi (6). 13 vt (Pfm) A strivi. 14 vt (Fig; c. i. oameni) A plictisi cu insistenţele sau repetând aceleaşi lucruri Si: a cicăli, (fam) a pisăgi (7), a pisălogi.
pisaltichie sfvz psaltichie
pisan, ~ă a [At: DELAVRANCEA. T. 252 / Pl: -i, -e l E: Pisa + -an]
1	Care aparţine oraşului italian Pisa. 2 Originar din Pisa.
pisanie sfi At: (a. 1698), ap. TDRG / V: (nob) piza~ / Pl: -ii / E: siv nHCANHK] Inscripţie votivă, sculptată în piatră sau pictată la intrarea unor biserici, pe lespezile unor morminte etc. cuprinzând o invocaţie religioasă, numele cititorului, motivarea zidirii sau alte date asupra mon umen tu 1 u i respecţiv.
pisar sm [At: (a. 1660) BUL. COM. IST IV. 18 / V: (îrg) -iu, -ser, -zar / Pl: -i / E: siv nnsAph, pn pisarz] (înv) Funcţionar de cancelarie din trecut, care copia sau întocmea acte. scrisori, documente, având adesea şi alte sarcini administrative Vz calemgiu, diac, grămătic, logofăt, uricar.
pisai'e sf [At: DRLU / Pl: -sări / E: pisa] 1 Zdrobire prin lovituri repetate cu pisălogul, cu ciocanul, pentru a transforma în praf, pastă etc. Si: pisat1 (1), pisăgeală (1), pisoleală (1). 2 Batere în piuă a cerealelor pentru a le descoji şi mărunţi Si: pisat1 (2). pi săgeală (2), pisoleală (2). 3 Mărunţi re cu maşina de tocat a cărnii şi a zarzavaturilor Si: pisat1 (3). 4 Batere cu îmblăciul a plantelor, pentru a le separa de seminţe Si: pisat! (4), pisăgeală
(3), pisoîeaîă (3). 5 Frământare cu picioarele a pământului sau a zăpezii Si: pisat1 (5). pisăgeală (4).pisoleală (4). 6 Executare a unui dans. bătând din picioare Si: pisat1 (6),pisăgeală (5).pisoleală (5). 7 Snopi re în bătaie Si: pisat1 (7). pisăgeală (6). pisoleală (6). 8 (Fig) Plictisire cu insistenţele şi repetarea aceloraşi lucruri Si: pisat7 (8). pisăgeală (.7), pisoleală (7). pis ar iu sm vz pisar
pisat1 sn [At: DDRF / Pl: -uri / E: pisa] 1-8 Pisare (1-8). pisat2 s vz păsat
pisat3a [At: ANON. CAR. / Pl: -aţi, -e / E: pisa] 1 Sfărâmat în bucăţele mărunte. în pulbere sau în pastă Si: fărâmiţat, mărunţit, strivit, zdrobit. (reg) pisăzat, (fam) pisăgit (1). 2 (Pop; îe) Cu oasele ~e Extenuat din cauza zdruncinăturilor unui vehicul, a unui cal în mers. 3 (Spc; d. unele boabe de cereale) Descojit şi mărunţit Si: decorticat, pisăgit (2). 4 (Reg; d. carne, zarzavaturi etc.) Tăiat mărunt sau tocat. 5 (Pop; d. pământ, zăpadă etc.) Bătătorit cu picioarele Si: (fam) pisăgit (3). 6 (Pfm; fig; d. fiinţe) Snopit în bătaie Si: (fam) pisăgit (4).
pisăgeală sf [At: CARAGIALE. O. I. 135 / V: (rar) -sog- / Pi: -eli ! E: pisăgi + -eală] 1-7 Pisare (1-2, 5-8). 8 (Pop; fig) Extenuare. 9 (Fig) învăţare prin repetări insistente Si: toceală.
1062
PISCOŞAG
pisăgi vt [At: CARAGIALE. O. II. 88 / V: (rar) -sogl / Pzi: -gesc / E: pisa] (Fam) 1-7 A pisa (1-2, 5-7, 12, 14). 8 (Fig) A nimici. 9 (Fig) A învăţa mult. repetând mereu Si: a buchisi, a toci.
pisăgit, ~ă a [At: UDRESCU. GL. / Pl: -iţi, -e l E: pisăgi] (Fam) 1-4 Pisat3 (1, 3, 5-6). 5 (Pop; îe) A fi ~ de oase A fi extrem de obosit.
pisălău su [At: PASCU. S. 417 / Pl: -laie / E: pisa + -ălău] (Reg) 1 Pisălog (1). 2 (Bot) Mei (Pani cum miliaceum).
pisălog, -oagă [At: (a. 1805) GRECU. P. 312 / V: (reg) -lug, -sol-, -sulug smf / Pl: -ogi, -oage, (1-3) şi -uri / E: pisa + -ălog] 1 sn Unealtă casnică de lemn. de metal, de piatră etc., de obicei rotunjită ca o măciucă la unul sau la ambele capete, folosită la pisat în piuliţă Si: pilug (2). (reg) mai2 (9), măiag, nilug, piP (2), pisâlău (1), pisător (1), pisoi" (1). 2 sn (Reg; îe) A-i sta (cuiva) ~Iug pe cap A pisa (14). 3 (Reg) Mai2 (8). 4 sm (Reg; îf pisălug) Pilug (1). 5-6 smf a (Fam) (Persoană) care plictiseşte pe cineva cu repetarea aceluiaşi lucru, cu insistenţele. 7 sm (Reg; dep; îf pisdlug) Cal bătrân, care merge greu.
pisălogeală sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: -di / E: pisălogi + -eală] (Fam) 1 Plictiseală. 2 Vorbărie care plictiseşte prin insistenţă, repetare.
pisălogi vt [At: V. ROM. iulie 1954. 291 /V: (reg) -lugl / Pzi: -gesc / E: pisălog) (Olt; Mun) 1-3 A pisa (1-2, 5).
pisălţle sf [At. CONTEMPORANUL. I, 689 / Pl: -li / E: psalt + -ie] (Rar) Ocupaţie de psalt. pisălug, -oagă smf vz pisălog pisălugl v vz pisălogi pisării av vz pesemne pisar sm vz pisar
pisărie sf[At: M. COSTIN. ap. LET. I. 288/36 / Pl: (rar) ~i/ / E: pisar + -ie] (înv) 1 Funcţie de pisar. 2 Demnitate de pisar. 3 Cameră de lucru a pisarului.
pisător, -oare [At: ECONOMIA. 167/12 / Pl: -i, -oare / E: pisa + -ător]
1	sn (Reg) Pisălog (1). 2sn (Reg) Băţ special cu care se tescuiesc strugurii.
3	sn (Reg) Mai2 (8). 4 a/(Trs; Olt) Planşetă de lemn pentru tocat carnea. 5 (Reg) Unealtă pentru zdrobit fructe, sâmburi etc. formată dintr-o albie lunguiaţă în care este deplasată, cu ajutorul unei prăjini, o piatră de moara.
pisătură ^/'[At: KLEIN. D. 399 / Pl: -ri / E: pisa + -ătură] 1 Material, obiect pisat mărunt Vz tocătură. 2 (Pex; ccr) Ceea ce rezultă din pisarea, mărunţirea etc. a ceva Vz tocătură. 3 (Trs; Olt; spc) Came tocată amestecată cu ceapă, slănină etc.. din care se prepară diferite mâncăruri.
pisaza vt [At: CĂTANĂ, ap. CADE / V: -seza / Pzi: -z.ez / E: pisa + -eza] 1 (Ban; Trs; c. i. carne, zarzavaturi etc.) A pisa (4). 2 (Ban; fig; îf pisez.a) A pisa (1).
pisăzat, -a a [At: ALR I. 732/75 / Pi: -aţi, ~e / E: pisâza] (Ban) Pisat-1 (1).
pisc1 i [At: PODARIU. FL. 64 / E: fo] (Reg; are) 1-2 Cuvântul care imită strigătul caracteristic al unor (pui de) păsări Si: piu1.
pisc2 sn [At: (a. 1541) CUV. D. BĂTR. I. 241/3 / Pl: -uri / E: net] 1 Vâif ascuţit şi stâncos, caracteristic regiunilor muntoase şi deluroase, de obicei fără vegetaţie, cu pante repezi, dominând o vale sau o depresiune Si: creştet, (reg) picui1. 2 (Pgn) Munte. 3 (Pgn) Deal. 4 (Rar) Ridicătură de pământ Si: dâmb, movilă. 5 (Reg) Ostrov. 6 (îrg) Proră a unei nave. 7 Extremitate a unei ambarcaţii. 8 (Reg) Capăt ascuţit şi curbat în sus cu care se sfârşesc tălpile săniei. 9 (Pop) Parte de car sau de la sanie de care se fixează proţapul Si: (reg) cârlig, furcă, grui, popârţac2.10 (Reg) Defect de ţesătură care face ca una dintre marginile materialului să aibă un colţ mai înaintat decât cealaltă. 11 (Trs) Bucată de teren de formă triunghiulară, cuprinsă între două dealuri sau între două pâraie. 12 (Mol; Trs) Gaură de la piatra alergătoare a morii Si: (reg) piscoaie (7). pisc3 sn vz plisc pisc a v vz pişcă piscălău sn vz piscălău
piscan sn [At: MAT. FOLK. 279 / Pl:	/ E: pisc2 + -un) 1-6 (Pop;
şdp) Pisc2 (1-3) (mare). piscanfloarea sm vz piş că nfloare
piscanflore sm vz pişcănfloare
piscatJ sm [At: BĂCESCU. PĂS. 129 / Pl: -i i E: pisc + -ar] (Orn; reg) Codobatură {Motacilla). pişcat2 sm vz pescar
pişcat, -ă a [At: CIAUŞANU. GL. / Pl: -aţi, -e / E: pisc2 + -ar] (Reg; d. ţesături) Care are pisc2 (10). pis că sfvz plisc
piscălău sn [At: DRAGOMIR. O. M. 26 / V: -cal- (Pl: -lauă) / Pl: -aie / E: mg piszkâlo] 1 (Trs) Cociorvă pentru jar sau cenuşă. 2 (Reg) Băţ cu care se îndeasă brânza în burduf.
piscăll [At: LEXIC REG. 72 / V: pas- / Pzi: piscăl, -lese / E: mg piszkâl] (Reg) 1 vr A se curăţa cu migală, scobindu-se etc. 2 vi A migăli. 3 vi (îf pâscăli) A mocoşi. 4-5 vi A umbla cu ceva oprit (şi uneori dăunător). 6
vi	A scotoci.
piscăruş1 sm [At: BĂCESCU. PĂS. 129 / Pl: -i / E: piscaiJ + -z/ş] (Om; reg) Codobatură {Motacilla). piscăruş2 sm vz pescăruş pischll sn vz peşchir pischird sm vz pescărel
pischirle .v/'[At: H XVIII. 78 / Pl: ~i/ /E: nctj (Reg) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. pischlul sn vz piuscul
pisci- [At: DN-1 / E: it pis ci-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţiile: 1-2 (Referitor la) peşte. 3 Piscicol.
piscicol, -ă a [At: ATILA, P. 3 / Pl: -i, -e I E: fr piscicole] 1-2 Care ţine (de peşti sau) de piscicultură. 3-4 Privitor (la peşti sau) la piscicultura. 5 De peşti. 6-7 Caracteristic (peştilor sau) pisciculturii.
piscicultor, -oare smf [At: LTR2 / Pl: -i, -oare l E: fr pisciculteur] Specialist în piscicultură.
piscicultura sf [At: I. IONESCU. M. 91 / Pl: -ri / E: fr pisciculture] Ramură a zootehniei care se ocupă de reproducerea, creşterea, recoltarea şi ameliorarea condiţiilor de viaţă a peştilor în apele naturale şi în cele amenajate, heleşteie, iazuri etc.. precum şi de ansamblul măsurilor pentru sporirea rezervelor piscicole.
pisciform, -ă a [At: DN*' / Pl: -i, -e l E: fr pisciforme] Care are formă de peşte.
piscină sf [At: BARCIANU / Pl: -ne l E: fr piscine, lat piscina] 1 Bazin cu apă amenajat pentru creşterea unor specii de peşti. în scop decorativ, într-o grădină, într-un parc etc.. sau în scop productiv, într-o întreprindere.
2	Bazin de înot. 3 (Pex) Complex sportiv în care se află un bazin de înot. pisclr sn vz peşchir
piscivor, -ă a [At: CADE / Pl: -i, -e / E: fr piscivore] (Liv) Care se hrăneşte cu peşte. piscoace sf\z piscoi piscoară sf vz piscoi
piscobecea sfs [At: CV 1950. nr. 1 1-12, 38 / E: net] (Reg; îlav) De-a ~ Peste cap.
piscoi, -oaie [At: BUDAI-DELEANU. Ţ. 209 / V: picicoaie, (reg) -coace, -coară, pt^coaie, piţcoaie sf / Pl: ~. -oaie, (rar. sf) - / E: pisc1 + -oi] 1 smf (Trs; Ban) Fluier mic, pentru copii, făcut din lemn de salcie sau de soc. 2 smf (îrg) Fluier sau tub sonor care intră în componenţa unor instrumente muzicale. 3 sf(înv.sm) Oboi. 4 sf(pop. sm) Vrană la moară.
5	sf(Reg) Jgheab prin care se scot cerealele din hambar. 6 i/(Trs) Jgheab de scurgere la teasc. 7 sf(Reg) Pisc2 (12). 8 sf(Reg) Teică a morii. 9 sm (Reg) Om scund, sfrijit. piscoia v vz pisc ui
piscoll [At: ALR II. 3209/316 / Pzi: -lese l E: mg piszkoî] 1-2 vtr (Trs) A (se) murdări. 3 vt (Reg; fig) A batjocori.
plscoş, -ă [At: CABA. SĂL. 99 / Pl: -i, ~e i E: mg piszkos] 1 a (Trs: Mar) Murdar. 2 smp (Trs) Tăiţei cu marmeladă.
piscoşag sn [At: MAT. DIALECT. I. 85 / Pl: -uri / E: mg piszkossdg] (Reg) Murdărie.
1063
PISCOŞI
piscoşi vtr [At: ALR SN IV, h 1219/192 / Pzi: -şese / E: piscoş] (Trs) 1-2 A (se) murdări. pis cot su vz pişcot
pişcatei sn [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: -ele / E: pisc2 + -otei] 1-8 (Mun; şhp) Pisculeţ (1-8). piscuflorea sm vz pişcănfloare
piscul [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / V: (esej) -corn / Pzi: -esc, piscui
l	E: pisc1 + -ui] 1 vi (Mol; Trs; d. păsări sau d. puii lor) A piui1 (1). 2-3 vir (Fig; d. femei şi copii) A vorbi cu voce subţire. 4-5 vir (Reg; imp; d. broaşte) A orăcăi. 6 vi (Trs) A cânta din fluier. 7 vr (Reg; d. mămăligă; csnp) A scoate bule de aer când fierbe.
pisciiire sf[At: DEX / Pl: -ri / E: piscui] (Reg) 1 Ciripire a păsărilor Si: piscuit (1). 2 Piuitură (1) a puilor de pasăre Si: piscuit (2). 3 (Fig) Vorbire cu voce subţire, de copil Si: piscuit (3). 4 (Reg; imp) Orăcăi re a broaştelor Si: piscuit (4). 5 Cîntec dintr-un fluier mic. cu sunet subţire Si: piscuit (5).
piscuit s/i [At: DLR / PI: -uri / E: piscui] 1-5 Piscuire (1-5). 6-7 (Ccr) Sunete caracteristice, ascuţite, scoase de (puii de) păsări Si: piuit (11-12), piuitură (3-4), (rai ) piuire (3-4).
pisculeţ sn [At: (a. 1806) BOGDAN. D. ŞT. II. 25 / Pl: -e ! E: pisc2 + -uleî] 1-8 (Şhp) Pisc2 (1-4) (mai puţin înalt) Si: (pop) piscuşor (1-8), (reg) pi scot ei (1-8), piscu pie sfvz episcopie
piscur sm f At: BĂCESCU. P. 46 / Pl: -i / E: ucr imcKMp] (Iht; Buc) Chişcar {Lampetra da uf or di), piscurd v vz pişe ura1
pisa iş sm [At: BĂCESCU, P. 46 / Pl: -i IE: cf piscur] (Iht; Buc) Chişcar (Lampetra danfordi).
piscuşor sn [At: DRĂGHICI. R. 120/25 / PI: -oare / E: pisc2 + -uşor] 1-8 (Pop; şhp) Pisculeţ (1-8). pisene av vz pesemne piser sm vz pisar
pisetă sf [Al. DN-1 / Pl: -te / E: fr pissette] Aparat de laborator care proiectează un jet lichid. piseza v vz pisăza
pisis [At: CADE /PI: net /E: net] (Iht; rar) 1-2 Calcan (Rhomhus laevis sau rhomhus).
pisic sm [At: ŢICHINDEAL. F. 147/12 / Pî: -ici / E: pisică1] (Pop) 1-3 Pisoi1 (1-3).
pisicar sm [At: TDRG / Pl: -i I E: pisică + -ar] (Rar) Colţar de fier care se pune pe taîpa bocancilor, ca să nu alunece Si: crampon.
pisică1 sf[At: PRAV. GOV. 49713 / Pl: -ici / E: pis2 + -ică cf tc dai pisik] 1 Animal domestic carnivor din familia felidelor. cu corpul suplu, acoperit cu blană deasă şi moale de diferite culori, cu capul sferic, botuî foarte scurt, ghearele retractile şi ascuţite Si: (pop) mată (Felis domestica). 2 (Spc) Femelă a acestui animal. 3 (Is) ~ sălbatică Animal de pradă cu corpul lung de aproximativ 70 cm. cu blană deasă, de culoare ccnuşie-gălbuie. cu vârful cozii negru precedat de două inele negre Si: (reg) mată sălbatică (Felix silvestris). 4 (Is) Ochi de - Far mic sau bucată triunghiulară de material reflectorizant pus la spatele unor vehicule, pentru semnalizarea poziţiei. 5 (îla) Dc ~ Specific pisicii1 (1). 6 (îal) în felul pisicii (1). 7 (îal) Ca al pisicii (1). 8-9 (îe; îla) (A fi) - blândă (A fi) prefăcut Si: ipocrit, făţarnic. 10 (îe) A trăi (sau a se înţelege, a se iubi etc.) ca câinele (sau ca şoarecele) cu -ca A fi în relaţii foarte rele unii cu alţii. 11 (îae) A trăi rău cu cineva. 12 (îe) A umbla cu -ca-n traistă A încerca să înşele pe cineva. 13 (îe) A cumpăra -ca în traistă A nu putea fi cunoscut un lucru înainte de a intra în posesia lui. 14 (îe) A avea ochi de ~ A avea privirea ageră. 15 (îae) A fi viclean. 16 (Fam; îe) A face rachiu -icii A plânge fără rost. 17 (îe) A avea nouă suflete, ca -ca A fi rezistent. 18 (îae) A avea o mare vitalitate. 19 (îe) A cădea în picioare ca -ca A ieşi cu bine din orice încurcătură. 20-21 (îe; îla) A fi - plouată (A fi) fără chef. abătut, descurajat. 22 (îae) A arăta prost. 23 (îae) A avea
o	ţinută necorespunzătoare. 24 (îae) A fi umilit. 25 (îe) A spăla (sau a
mătura) ca A face o curăţenie superficială. 26 (îae) A fi neglijent şi murdar. 27 (Reg) A rupe -ca (de îa început) A fi energic. 28 (îae) A şti să-şi impună voinţa. 29 (Reg; îe) A trage -ca da coadă (pe rogojină) A o duce greu. din cauza sărăciei Si: a fi sărac, a fi strclmtorat. 30 (Reg; îe) A da apă (sau ţuică) la -ci A pierde vremea degeaba. 31-32 (Fam; îe) A fi (sau a face rost) de -• pe orez (A fi sau) a face rost de ceva bun Si: a se învârti. 33 Blană prelucrată a pisicii1 (1) Si: (îrg) muia. 34 (Iht; îc) —de-inare Peşte mare cu corpul turtit, lipsit de solzi, de formă romboidală, cu coadă în formă de bici. prevăzută cu un spin lung şi ascuţit care conţine otravă, cu care înţeapă pentru a se apăra când este atacat (Ţrygon pastinaca). 35 (Ent; îc) -ca-popii Omidă mare. păroasă, colorată pe spate în negru-roşiatic, din care iese fluturele Arctici caja Si: omida-urs, (reg) mâţa-popii, pisicuţa {4)-popii. 36-37 (Ent; îae) Câinele-babei (Oniscus murarius şi Oniscus asellus). 38 Cărucior depiasabil pe o grindă sau pe un pod rulant, prevăzut cu un mecanism de ridicare a sarcinilor. 39 Dispozitiv pentru agăţarea şi declanşarea berbecului de sonetă cu cădere liberă. 40 Mănunchi de sârme de oţel folosit pentru curăţirea de noroi sau de pământ a utilajelor folosite la foraj. 41 (Mun; Trs; şîs ~ de lemn) Cursă primitivă de şoareci Si: (reg) mâţ, mâţă. 42 (Mun; Olt) Dispozitiv în formă de furcă cu două coarne, aplicat la inima căruţei sau a carului, care împiedică vehiculul oprit pe o pantă să dea înapoi Si: (reg) mâţă.
43	(Reg) Jgheab metalic folosit ca piedică la roata unei căruţe sau a unui car ce înaintează la vale. 44 Clamă pentru prins perdeaua. 45 (Bot; reg; lpl) Papanaş (Trifolium arvense). 46 (Mun) Fiecare dintre cei trei flăcăi care merg cu brezaia înaintea colindătorilor, anunţând venirea lor.
pisică2 sf [At: BUL. FIL. V. 191 / Pl: -ici / E: piesă cf pisoi-*] (Arg) Pisoi2.
pisicări vr [At: BARCIANU / Pzi: -resc / E: pisică1 + -ări] (Rar) A se linguşi.
pisiceală sf[At: DEX2 / P: -cea- / Pl: -celi / E: pisici + -eală] (Fam) Alintare.
pisicei smp [At: BORZA. D. 140 / E: pisică1] (Bot; reg) Dediţei (Pulsatilla montana).
pisicesc, -ească a [At: PASCU. S. 66 / Pl: -eşti / E: pisică1 + -esc] (Rar) 1 Care aparţine pisicii1 (1) Si: (reg) mâţesc, (reg) mâţos. 2 De pisică1 (1) Si: (rar) mâţesc, (reg) mâţos. 3 Privitor la pisică1 (1) Si: (rar) mâţesc, (reg) mâţos. 4 Specific pisicii1 (1) Si: (rar) mâţesc, (reg) mâţos.
pisiceşte av [At: CARAGIALE. ap. TDRG / E: pisică + -este] 1 Ca pisica1 (1). 2 (Pex) Cu viclenie. 3 Pe nesimţite.
pisici vr [At: CIAUŞANU, GL. / Pzi: 3 -ceste / E: pisică1] 1 (Olt; d. pisici1) A se reproduce. 2 (Fam) A se alinta1. 3 (Fig) A se linguşi ca o pisică.
pisicos, -oasă a [ At: MACEDONSKI. O. I. 48 / Pl: -oşi, -oase / E: pisică1 + -os] (Rar) 1 Cu apucături de pisică1 (1). 2 Asemănător pisicii1
(1). 3 Felin.
pisicuţ sm [At: DEX / Pl: -i / E: pisic + -uţ] 1-6 (Şhp) Pisic (.1-3) (mic). pisicuţă1 sf[At: PANN, P, 55/6 / Pl: -ţe / E: pisică1 + -uţă] 1-2 (Şhp) Pisică1 (1) (mică) Si: (rar) mâţică (1-2). mâţişoară (1-2), pisulă1 (1-2), (reg) mâţucă (1-2), mâţulică (1-2), mâţuluie (1-2), mâtuîa (1-2), pisiîică (1-2), pisuleană (1-2), pisulică (1-2). 3 (Reg; îcs) De-a -îa Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 4 (Ent; reg; îc) -ţa-popii Pisica (31)-popii. 5 (Bot; reg) Mâţişor. 6 (Reg) Varietate de struguri asemănătoare cu coarna turcească, dar cu boabele mai mici.
pisicuţă2 sf[At: BUL. FIL. II. 204 / Pl: -ţe / E: pisică2 + -uţă] (Arg) Pisoi2.
pisiform sn [At: DNJ / Pl: -e / E: fr pisiforme] Os al carpului. pisilică ş/‘[At: COMAN, GL. / Pl: -ici / E: pis2 + -ilică] 1-2 (Reg; şhp) Pisicuţă1 (1-2). pislă sf vz piesă
pislea sma [At: H VIL 174 / E: net] (Mun) Vânt care bate dinspre sud. pislegi smp vz pişleag pislugă sfvz prislugă pismet sm vz pesmet
1064
PISTOLĂ
pismcţ sm vz pesmet
piso- [At: DN3 / E: fr piso-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţiile: 1 Mazăre. 2 Asemănător mazării.
pisoacă1 ,v/'[At: FURTUNĂ. V. 15 / V: (reg) chis~ / Pl: ? / E: pisa + -oacâ] 1 (Reg; d. lucruri; îe) A face ~ A sfărâma. 2 (Mol; d. oameni; îae) A snopi în bătaie.
pisoacă2 sf[ At: UDRESCU. GL. / Pl: ? / E: pisoi + -oacâ] (Mun) Pisoi1 (1).
pisoaie sf [Al: FRÎNCU - CANDREA. M. 43 / Pl: ? / E: pisa + -oaie) (Trs) Piatră pisată mărunt.
pisoar sn [At: ALEXI. W. / Pl: -e / E: fr pissoir) 1 Vas de faianţă, de metal etc. montat la un zid. sau construcţie independentă, care serveşte bărbaţilor pentru urinat. 2 Parte a closetului public unde sunt instalate aceste vase.
pisoc1 sm [At: H XL 231 / Pl: ~oci / E: pisoi1 + -oc) (Olt; Mun) Pisoi1 (1).
pisoc2 sn [At: KLEIN. D. 205 / Pl: ~oa.ce / E: ucr ibcok] 1 (Trs; Mar) Nisip. 2 (Trs; Mar) Pietriş. 3 (Buc; spc) Piatră de pe malul apelor de munte, din care se fac cute.
pisoc1 s [At: TEAHA, C. N. 253 / Pl: net / E: mg piszok) (Reg) Jeg de pe corp.
pisoca vii [At: CADE / V: (cscj) ~oc\ / Pzi: pisoc / E: pisa cf toca] (Olt; Mun) 1-2 A pisa.
pisoctl sin [At: DR IV. 902 / Pl: ~ce/ / E: pisoc1 + -el) 1-2 (Olt; şhp) Pisoi1 (1) (tânăr) Si: pisoiaş (1-2), inotânel (1-2), motanaş (1-2). pisoci v vz pisoca pisocos, ~oasă a vz pesăcos pisogeală sf vz pisăgeală pisogi v vz pisăgi
pisoi1 sini [At: PANN. P. V. III. 54/8 / E: pis2 + -oi] 1 Mascul al pisicii1 Si: cotoi, motan, (pop) mâl,pisic (1). (reg) mâtârlan, mătoc, mihoc1, pisoc1, pisoacâr. 2-3 (Prc) Pui (de sex masculin) al pisicii Si: (pop) pisie (2-3).
4	(îs) ~ sâlbalic Mascul al pisicii sălbatice.
pisoi2 smi [At: CARAGIALE. M. 179 / E: piesă + -oi] (Reg) Monedă de argint de cinci lei Si: (arg) pisicâr, pisicuţâ-.
pisoi3 sn [At: PAMFILE. I. C. 195 / Pl: -oaie / E: pisa + -oi) 1 (Reg) Pisălog (1). 2 (Reg) Bolovan care se pune pe vatră, sub lemnele care ard. pentru a le ţine ridicate şi a le face să ardă mai bine. 3 (Ban) Făină de porumb măcinată mare Si: pâsat. pisoiaş sm [At: POLIZU / Pl: ~i / E: pisoi1 + c/ş] 1-2 (Şhp) Pisocel (1-2). pisoleală ş/‘[At: I. CR. II. 15 / Pl: ~e// / E: cf pisolniţâ) (Reg) 1-7 Pisare (1-2, 5-8). '
pisolit sn [At: CADE / Pl: ~e, (rar. sm) -[ţi / E: fr pisolithe) (Gig ) 1 Grăunte de aragonit. ca un bob de mazăre, care se depune în apele termale cu concentraţie mare de bicarbonat de calciu. 2 Rocă formată din pisolite
(1).
pisohtic, -a a [At: CADE / Pl: -ici, -ice / E: fr pisolithique) (D. roci) Format din pisolite (1).
pisolnită sf [Al: ALR L 709/532. 508 / V: chisorn- / Pl: ~ţe / E: cf pisa, pisoleală) (Mol) Piuliţă. pisolog, ~oagă smnfvz pisălog pisop sn vz posip pista pp vz peste
pistard sm [At: DN2 / Pl: -rz.i / E: fr pistcird) (Spt) Ciclist specializat în concursuri de pistă, de velodrom.
pistă1 sf [At: ENC. VET. 133 / Pl: ~te / E: fr piste] 1 Urmă lăsată pe sol de un animal în mersul său. 2 (Fig) Direcţie care conduce spre un anumit ţel sau pe care cineva o apucă într-un anume scop. 3 Fâşie de teren delimitată, special amenajată pentru decolarea şi aterizarea avioanelor, întreceri şi antrenamente sportive, executarea unui proces tehnologhic etc.
4	(Rar) Ring de dans. 5 (Şîs ~ sonoră) Fâşie îngustă dispusă lateral de-a lungul unui film cinematografic, a unei benzi de magnetofon etc.. care cuprinde înregistrarea sunetelor.
pistă2 pp vz peste piste pp vz pste pisteală sfvz pişteală pistdcă sf vz pestelcă1 pişti v vz pişti
pistil1 sn [At: ENC. AGR. / Pl: -uri, (rar) -e / E: tc peştii) 1 Organ de reproducere femei al plantelor fanerogame, format din ovar. stil şi stigmat Si: gineceu. 2 Piesă cilindrică sau tronconică de sticlă, de porţelan, de metal etc.. cu unul sau cu ambele capete în formă de calotă sferică, cu care se sfărâmă, se amestecă sau se freacă. în mojar. diferite substanţe.
pistil2 sn [At: POLIZU / Pl: -uri / E: tc peştii] Pastă uscată de fructe care se prezintă sub formă de foi groase de 2-4 mm. pistire sfvz piştire pistoceală sf vz pistoseală pis toci v vz pistosi pistocit sn vz pistosit1
pistofon sn [At: DN3 / Pl: ~oane i E: iv pistophone) Instrument pentru măsurarea presiunii acustice.
pistol1 sn [At: COSTIN. ap. LET. II. 51/9 / V: pes~, (reg) pişcol, pişt~ / Pl: -oale, (îvp sm) -i / E: ngr maroXi, ger Pistole, mgpistoly) 1 Armă de foc de dimensiuni mici. care se manevrează cu o singură mână Si: revolver. 2 (Pex) Zgomot făcut în urma declanşării acestei arme. 3 (îc) ^-mitralieră Armă automată uşoară, mai scurtă decât puşca-mitralieră. cu bătaie mai redusă şi mai uşor de mânuit decât aceasta Si: automat. 4 (îs; şîc ~-rachetă) ~ de semnalizare sau ~ de rachete Pistol cu ajutorul căruia se trag cartuşe de semnalizare luminoasă. 5 (îs) ~ de dopuri Jucărie în formă de pistol (1). care încărcată cu dopuri speciale de plută umplute cu praf de puşcă, produce o pocnitură puternică. 6 (Is) ~ de soc Jucărie rudimentară formată dintr-o ţeavă dc soc în care un piston împinge 1111 dop de plută, de câlţi etc.. şi care. prin comprimarea aerului, produce o pocnitură asemănătoare cu aceea a pistolului (1). 7 (Prc) Beţişor care împinge dopul acestei jucării. 8 (Reg; îlav) Gol (ca un) ~ sau îmbrăcat ~GoI puşcă. 9 (Pex; îal) Sărac. 10 (Reg; îlav) Sărac (sau golan) ~ Foarte sărac. 11 (Pex) Foc tras cu pistolul (1). 12 Probe sportive de tir care se execută cu pistolul1 (1). prin trageri automate asupra unor ţinte mişcătoare sau prin trageri foc cu foc asupra unei ţinte fixe. 13 (Teii; pan) Aparat portativ cu forma apropiată de a pistolului1 (1), care serveşte la acoperirea suprafeţei unui obiect prin împroşcare cu diferite substanţe. 14 (îs) ~ de metalizat (sau ~ de metalizare) Aparat pentru metalizarea, prin topire, pulverizare şi împroşcare a suprafeţelor de metal, de lemn. de materiale textile etc. 15 (îs) - de vopsit Aparat pentru vopsirea obiectelor prin pulverizarea, proiectarea şi repartizarea uniformă a vopselei pe suprafaţa acestora. 16 (îs) ~ de nituit Aparat de nituit Si: ciocan-revolver. 17 (îs) ~ de sudura Aparat de sudură Si: suflat. 18 (îs) ~ cu aer comprimat Perforator pneumatic. 19 (Buc; Trs; euf) Penis. 20 (Reg) Globuleţ din lut umezit, scobit la mijloc, care pocneşte când este izbit de pământ. 21 (Trs) Gaură de mină puţin adâncă în care se pune un exploziv.
pistol2 sm [At: VALIAN. V. / V: (înv) ~ă (Pl: -le) sf / Pl: -i / E: fr pistole] (înv) Monedă de aur. franceză, spaniolă, italiană, engleză, cu valoare variabilă în diferite epoci.
pistolagiu sm [At: IORDAN. L. R. A. 158 / PI: ~i/ / E: pistol1 + -agiu) (Rar) 1-2 Pistolar (1-2).
pistolar sm [At: STANCU. R. A. I. 217 / Pl: -i / E: pistol1 + -ar] 1 Persoană specializată Î11 tragerea cu pistolul1 (1) (rar) pistolagiu (1), (prt) pistolard. 2 (Spc) Sportiv care participă Ia probele de pistol1 Si: (rar) pistolagiu (2), (prt) pistolard.
pistolard sm [At: TRIBUNA. 1959. nr. 27. 3/4 / Pl: -rzi I E: pistol1 + -ard) (Pil) 1-2 Pistolar (1-2).
pistolaş sn [At: DDRF / Pl: -e / E: pistol1 + -aş) 1-8 (Rar; şhp) Pistol (1, 5-7) (mic) Si: (înv) pistoluţ (1-8). pistolă sf vz pistol2
1065
PISTOLEANCA
pistoleanca sfa [At: H XI. 247 / V: pri- / E: pistol1 + -eanea] (Reg) 1 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută pistoleanca (1).
pistolet s/i [At: LTR2 / PI: -e şi (rar) -uri / E: fr pistolet] 1 Armă de foc portativă, semiautomată, scurtă şi uşoara, care permite tragerea cu o singură mână Si: (înv) mordai. 2 Florar pentru desen. pistolnic s/i vz pistornic
pistolnici vt [At: ALR Hm 836 / Pzi: -cesc / E: pistolnic] A imprima cu pistornicul pe prescuri semnele rituale. pistoluţ sn [At: LB / Pl: -e / E: pistol + -uţ] 1-8 (înv; şhp) Pistolaş (1-8). piston sn [At: NEGULICI / Pl: -oane / E: fr piston] 1 Organ de maşină adaptat etanş în interiorul unui cilindru. în care are o mişcare rectilinie alternativă, spaţiul pe care-1 închide, între el şi cilindru, umplut cu un fluid, variind permanent, ceea ce contribuie la transformarea energiei fluidului din cilindru în energie mecanică, la motoare, sau invers, la pompe, compresoare etc. 2 Tub cilindric introdus în interiorul unui instrument muzical de suflat, spre a-i schimba dimensiunile şi a da astfel posibilitatea de a produce sunete cromatice ori cu un semiton mai jos sau mai sus. 3 Instrument muzical de suflat din alamă, asemănător trompetei. 4 Clapă mobilă care închide sau deschide un orificiu la instrumentele de suflat.
pistona vti [At: DL / Pzi: -nez / E: fr pistonner] 1-2 (Teh; c. i. lichide, spc ţiţei) A extrage, a împinge etc. cu ajutorul unui piston (1) special.
3-4 (Fig; fam) A insista pe lângă cineva pentru a obţine un anumit lucru. pistonajsn [At: LTR2 / Pl: -e / E: fr pistonnage 1 (Teh; rar) Pistonare. pistonare sf[At: DER / Pl: -nări / E: pistonci] (Teh) Extragere a unui lichid. în special ţiţei, cu ajutorul unui piston (1) special Si: (rar) pistonaj.
pistonfon sn [At: DEX / Pl: -oane / E: fr pistonphone] Dispozitiv de etalonare a microfoanelor în domeniul frecvenţelor joase.
pistornic [At: LB / V: (reg) ~o/«~, prisco~, pristoln~, pri~ / Pl: -ice / E: ns cf vsl necra, rom prescura] 1 sn Sigiliu de piatră sau de lemn cu care se imprimă pe prescuri semnul crucii şi iniţialele rituale creştine Si: (rar) pecetar. 2 sms Plantă erbacee din familia malvaceelor. cu tulpina înaltă şi cu florile galbene, ale cărei fructe se folosesc pentru însemnat prescurile Si: (reg) crucea-pâinii, floarea-crucii, floarea-păinii (Abutilon theophrasii).
pistos, -oasă a [At: GEQRGESCU-TISTU. B. 17 / Pl: -oşi, -oase / E: cf pişti] (Mun; d. vase; csnp) Care lasă să picure din el un lichid.
pistoseală .v/'[At: COM. SAT. III. 51 / V: -ocea-, ~tro~ / Pl: -eli / E: pistosi + -ceak'i] 1 (Mun; Olt) Aliment zdrobit care nu mai poate fi utilizat.
2	(Reg; lpl) Piftie. 3 (Reg) Cheltuială zilnică pentru procurarea hranei.
pistosi [At: ZILOT. ap. DDRF / V: (reg) -oc\, (înv) -oşi. ~troc\ / Pzi: ~sesc / E: net] 1 vr (îvr) A seca. 2 vt (Reg; c. i. oameni) A măcelări. 3 (Reg; c. i. fructe, legume etc.) A strivi. 4 vr (Olt; Mun; fig) A snopi în bătaie. 5 vr (Mun) A masa1 puternic. 6 (Mun; c. i. oameni) A fi extenuat de eforturi fizice.
pistosire .s/[At: POLIZU / V: (înv) -toşire / Pl: -ri / E: pistosi] 1 (îvr) Secare. 2 (Reg) Măcelărire a unor oameni Si: (reg) pistosit1 (2). 3 (Reg) Strivire a fructelor sau legumelor Si: (reg) pistosit1 (3). 4 (Olt; Mun; fig) Bătaie zdravănă Si: (reg) pistosit1 (4). 5 (Mun) Masaj puternic Si: (reg) pistosit1 (5). 6 (Mun) Extenuare din cauza eforturilor fizice Si: (reg) pistosit1 (6).
pistosit1 sn [At: UDRESCU. GL. / V: -ocit, ~trocit l Pl: -uri l E: pistosi] 1 (îvr) Secare. 2-6 (Reg) Pistosire (2-6).
pistosit2, -ă a [At: DDRF / V: ~oc\t, ~trocit, (înv) ~oş\t / Pl: -iţi, -e / E: pistosi] 1 (Reg; d. legume; fructe etc.) Zdrobit. 2 (Fig; d. oameni) Snopit în bătaie. 3 (Mun) Istovit de eforturi fizice. pistosi V vz pistosi pistosire sfvz pistosire pistosit, ~ă a vz pistosit2
pistreală sf [At: CORESI. EV. 97 ! V: pes~ / Pl: -ele, -le / E: siv np’bcTp’kA’h] 1 (înv) Distanţă până la care poate ajunge o săgeată, un proiectil. 2 (înv; pex) Distanţă de pe sol corespunzătoare bătăii unei săgeţi.
unui proiectil. 3 (îvr) Interval de timp bine delimitat. 4 (îvr) Loc special amenajat pentru alergări. întreceri etc.
pistreh vi [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 243728 / Pzi: -lez / E: pistreală] (îvr) A ţâşni. împrăştiindu-se în toate părţile Si: a împroşca, (înv) a popi st rel a.
pistrelătură .s/ [At: DOSOFTEI. V. S. octombrie 7077 / Pl: -ri / E: pistrela + -ăturâ] (îvr) 1 împroşcare. 2 (Ccr) Ceea ce a ţâşnit. pistricel, -ea a vz pestricel
pistricioaie sfp [At: ALR 1/1. h 26/850 /E: pestriţ + -oaie] (Rar) Pistrui. pistricior, -oară a vz pestricior pistricios, -oasă a vz pistricos pistriciune sfvz pestriciune
pistricos, —oasă a [At: DR IX. 421 / Pl: -oşi, -oase / E: cf pistrui] (Reg) 1 Pistruiat (1). 2 (îf pistricios) Pestriţ. pistngi smp [At: DR IX. 421 / E: cf pistrui] (Reg) Pistrui. pistrioi, ~oaie a [At: ARH. FOLK. VI. 83 / P: -tri-oi / Pl: -oaie / E: pistru] (Trs; d. oi) Pistru (1).
pistritură sf[At: FOLK. TRANSILV. I. 195 / Pl: -ri / E: (îm)pistri + -tură] (Trs; csnp) Motiv de cusătură, lucrat pe ii sau pe fote. pistriţ1, -ă a vz bistriţ pistriţ2, -ă a vz pestriţ pis troc eală sfvz pistoseală pistroci v vz pistosi pistrocit1 sn vz pistosit1 pistrocit2, -ă a vz pistosit2
pistru, ~ră [At: HOGAŞ. DR I. 246 / Pl: -ri, -re / E: vsl ntcrpis] 1 a (Ban; d. oi) Cu pete negre pe bot Si: (reg) pistrioi. 2 ^/ (Mol) Pânză groasă cu dungi colorate, folosită la confecţionarea saltelelor. pistrugă sfvz, păstrugă
pistrui, -e [At: PALIA (1581)/ V: (reg) pestrâi a, (pop) pes~ / Pl: ~e IE: pistiu + -ui] 1 a (îrg; d. animale) Pestriţ. 2 smf Animal domestic pestriţ.
3	a (Rar; d. oameni) Pistruiat (1). 4 a (Rar; d. flori, ouă) Pestriţ. 5 smp Pete mici. brune sau gălbui, care apar pe pielea unor oameni, sub acţiunea razelor solare sau a vântului Si: (rar) pistruială, (reg) pestriciune. pestriţătură. 6 (Pgn) Pată.
pistruia vrt [At: V. ROM. august 1955. 47 / P: -tru-ia / Pzi: -iez / E: pistrui] 1-2 (A căpăta sau) a face sa capete pistrui (5). 3-4 (Pgn; rar) A (se) păta.
pistruială sf[Aţ. TDRG / P: -tru-ia l Pl: -ieli / E: pistrui + -eală] (Rar)
1	(Csc) Pistrui (5). 2 însuşire de a fi pestriţ.
pistruiat, -a a [At: MACEDONSKI. O. III, 15 / V: (rar) ~it / Pl: -aţi, -e / E: pistrui + -at] 1 (D. oameni) Care are pistrui (5) Si: (rar) pistrui
(2), (reg) pistricos (1). 2 (Rar) Pestriţ. pistru ie sfvz pistrui
pistruieţ, ~iaţă a [At: JIPESCU. ap. GCR II. 258 /P: -tru-ieţ / E: pistrui + -eţ] (Mun; d. animale) Pestriţ. pistruii, —a a vz pistruiat
pistruiţ, -a a [At: CHEST. V. 174/24 / Pl: -iţi, -e / E: pistrui + -iţ] (Mol; d. animale) Pestriţ.
pistruşor, -oai'ă a [At: GR. S. VI. 159 / Pl: -i, -oare / E: pistru + -(u)şor] 1-2 (Olt; d. animale; şhp) (Cam) pestriţ (1).
pistui vi [At: PETRESCU. C. V. 268 / Pzi: -esc / E: pst + -///] (Rar) A spune „pstki pentru a atrage atenţia cuiva, pentru a chema pe cineva încet şi discret.
pisui sfp [At: ALEXI, W. / E: cf pisoi1] (Rar) Vlâţişori. pisulă1 sf[At: JAHRESBER. VIII. 179 / Pl: -le / E: pis2 + -idă] (Rar) 1-2 Pisicuţă (1-2). pisulă2 sf v z fasole
pisuleancă sf [At: I. CR. III. 206 / Pl: -etice / E: pis2 + -uleancă] (Reg) 1-2 Pisicuţă1 (1-2).
pisuhcă sf [At: ALR SN III. h 671 /728 / Pl: -ici / E: pis2 + -ulică] (Reg) 1-2 Pisicuţă1 (1-2). pisulug, -odgâ s vz pisălog
1066
PIŞCĂMFLOREA
piş1 [At: DLR / E: fo] (Pop) 1 i (Are) Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care urinează. 2 sf Urină.
piş2 [At: DR. IV2. 885 / V: pâş i / E: fo] 1-2 /, s (îvr; are) (Cuvânt care imită sunetul produs de) şoapte spuse la urechea cuiva. 3 sm Intrigant. piş3 s vz pâş3
piş a [At: MOXA. 370/13 /' Pzi: piş / Grz: (înv) -şinei / E: ml *pissiare] (Pop) 1 vr A urina. 2-3 (înv; îls. îla) ~şând la perete sau cel ce se ~şă la perete (Persoană) de sex masculin. 4 vr (Reg; îe) A nu şti pe unde se ~şă găina A fi încă neştiutor, fără experienţă. 5 (Reg; îe) A se ~ împotriva vântului A se răzvrăti. 6 (Reg; îae) A-şi cauza singur un neajuns, voind să lovească în alţii. 7 vt A stropi cu urină. 8 vr (Reg; îe) A ~tot butuci A fi obraznic şi prost. 9 vt (Reg; îe) A-şi ~ochii A plânge repede, uşor. pişălău s vz pişălău
pişare i/[At: LB / Pl: -sări / E: pişa] (Pop) 1 Urinare. 2 Stropire cu urină Si: pişat1 (2).
pişat1 sn [At: ANON. CAR. / Pl: -uri, (reg, sm) -aţi IE: pişa) (Pop) 1 Urinare. 2 Pişare (2). 3 (Ccr) Urină. 4 (Spc) Pişălău (1). 5 (Reg; îs) ~ de iapa Apă călduţă. 6 (Fig; fam; prt) Băutură alcoolică de calitate inferioară. 7 (Fam) Băutură caldă, lipsită de gust. 8 (Reg; îc) ~uI-boului Pişăţăi. 9 Piatră nedefinită mai îndeaproape.
pişat2, ~ă a [At: A I. 23 / Pl: ~a//\ -e / E: pişa] (Pop) 1 Peste care s-a urinat. 2 Stropit cu urină. 3 (Trs; îs) Lână ~ă Lână tunsă de pe coada oilor.
pişăcios, ~oasă a [At: LM / V: ~şecios / Pl: ~oşi, -oase / E: pişa + -(ă)cios] (Pop; d. copii) 1 Care urinează mult şi des Si: pipiligos (2), pisător (1), (reg) pişaicios (1), pişoicit (1). pişolcos (1). 2 Care urinează des în pat sau pe el Si: pisător (2), (reg) pişaicios (2), pişoicit (2), pişolcos (2).
pişălău s [At: ECONOMIA, 12/1 / Pl: -ăi / E: pişa + -ălău] 1 (Pop) Zeamă cu urină din gunoiul vitelor Si: (pop) must, pişat1 (4), (reg) mujdar, murdărie', mur să1, mustalău, muştar1, mustăraie, mustăreaţă, mustărie, musteală, mustoare, pişătoare (2). 2 (Pex) Canal prin care se scurge pişălăul (1). 3 (Mun; fig) Lucru de calitate inferioară. 4 (Fig) Amestec de lucruri în dezordine Si: tahneş-halmeş, 5 (Reg) Boală a vitelor nedefinită mai îndeaproape.
pişălcos, -oasă a [At: UDRESCU. GL. / Pl: ~oşi, -oase / E: pişa + -ăcios] (Mun) 1-2 (D. copii mici) Pişăcios (1-2). 3 (Fig; d. oameni) Lipsit de energie, de voinţă Si: moale1. 4 (Fig) Nevoiaş.
pişărteaţă sf[At: PĂSCULESCU. L. P. 121 / Pl: -cţe / E: pişat] (Olt) 1-2 Urină (de animale).
pişătoare sf [Ai: BUDAI-DELEANU. LEX. / V: (reg) chişit~, ~$ât~. ~şit~ / Pl: -ori / E: pişa + -ătoareî 1 (înv) Loc ascuns unde cineva poate urina. 2 (Ban; Trs) Pişălău (1). 3-4 (Reg) Organ genital (al calului sau) aî iepei. 5 (înv) Organ genital al femeii. 6 (Reg; îf chişitoare) Vezică urinară la porc Si: chişiţd. 7-8 (Reg; şhp) Cascadă (mică).
pisător, -oare ei [At: BARCIANU / Pl: -i, -oare / E: pişa + -ător] (Rar)
1-2 Pişăcios (1-2).
pişătură sf [Ai: POLIZU / Pl: -ri / E: pişa + -eitură] (Pop) 1 Urinare.
2	(Pan) Ploaie măruntă şi deasă de lungă durată Si: (reg) pişoalcă, piş or niţel.
pişăţăi sm [At: DLR / Pl: -ăi / E: pişa] (Reg) Cusătură în zigzag cu care se prind diferitele părţi ale unei cămăşi ţărăneşti Si: (reg) pisatul1
(S)-hoului. pişătoare sf vz pişătoare
pişcă [At: HERODOT (1645). 33 / V: (reg) pisca / Pzi: pisc / E: net] l vt (C. i. fiinţe) A prinde cu vârful degetelor pielea sau carnea, ridicând-o puţin în sus sau strângând-o şi producând o senzaţie specifică de durere Si: a ciupi, (reg) a picura, a pişcura1 (1). a piţiga (1). 2 vt (Reg; îe) A ~ boul de corn A-şi atrage o neplăcere. 3 vt (C. i. coardele unor instrumente muzicale) A apuca cu degetele, ridicându-le puţin şi dându-le apoi drumul pentru a le face să vibreze. 4 vt A rupe cu vârful degetelor, cu gura etc.. câte puţin din ceva Si: a piţiga (2), a smulge, a tăia. 5 vr (D. obiecte de îmbrăcăminte) A se roade puţin Si: a se ciupi. 6 vr (Fig; fam) A fura câte puţin, pe nesimţite Si: (fam) a ciupi, a şterpeli. 1 vi (Fig; fam) A realiza
unele beneficii ilicite mărunte. 8 vr (Pop; fig; d. lună şi d. conturul ei) A descreşte treptat. 9 vt (D. insecte) A înţepa cu ajutorul unui organ bucal sau abdominal special adaptat Si: (reg) a piti ga (3). 10 vr (îlav) Ca (şi) cum (sau. reg, cât) te-ar ~ un purice Foarte puţin. 11 vr (îal) Aproape imperceptibil. 12 vr (îal) Extrem de uşor. 13 vr (D. animale şi păsări) A apuca cu dinţii, cu ciocul, producând o senzaţie dureroasă Si: (reg) a piţiga (4). 14 vrr (Pop; pex; d. plantele urticante) A urzica. 15 vt (Fig; d. vânt. ger etc.) A provoca o senzaţie chinuitoare, dureroasă. 16 vt (D. bruma; ger etc. c. i. plante sau părţi ale lor) A usca parţial. 17 vt(a) (D. băuturi, condimente sau mâncăruri condimentate, mirosuri) A provoca o senzaţie specifică de înţepătură pe limbă. în nări. de usturime Si: a ciupi, (reg) a pişcura1 (6). a piţiga (5). 18 vt (Fam) A plesni uşor. 19 vt (Pgn) A bate.
20	vt A ironiza. 21 vt (înv; fig) A hărţui în timpul unei lupte, al unei confruntări armate. 22 vt (Mun; fig) A surprinde pe nepregătite. 23 vt (Mun; fig; c. i. o gestiune, un bilanţ, un dosar etc.) A cerceta superficial. pişcafloarei sm vz pişcănfloare pişcainflorea sm vz pişcănfloare pişcanfloară sm vz pişcănfloare pişcănfloare sm vz pişcănfloare pişcanfloră sm vz pişcănfloare pişcanflore sm vz pişcănfloare pişcănflori sm vz pişcănfloare pişcanfluier sm vz pişcănfloare pişanflwieră sm vz pişcănfloare
pişcar1 sm [At: PAŞCA, GL. / Pl: -i / E: srbpiskor] (Reg; dep) Ţigan. pişcăr2 sm vz chişcar
pişcare sf [At: DRLU / Pl: -cări f E: pişcă] 1 Ciupire. 2 Rupere a unei mici cantităţi din ceva cu vârful degetelor, cu gura etc. Si: pişcat1 (2). 3 (Reg; fig; îs) -a lunii Fază în care conturul lunii începe să descrească Si: (reg) pişcatul1 (12) lunii, pişcătură. 4 (Fig; fam) Furt în cantităţi mici. pe nesimţite Si: pişcat1 (3). 5 înţepare de către insecte, cu ajutorul unui organ special, bucal sau abdominal Si: pişcat1 (4). 6 Urzicare de către plante Si: pişcat1 (5). 7 Apucare cu ciocul de către păsări, producând o senzaţie dureroasă Si: pişcat1 (6). 8 Senzaţie de înţepături chinuitoare provocată de viscol, vânt rece. ger Si: pişcat1 (7). 9 Uscare parţială a plantelor cauzată de brumă, ger etc. Si: pişcat1 (8). 10 Găurire uşoară a hainelor de către molii Si: pişcat1 (9). 11 Senzaţie de înţepături şi usturime pe limbă provocată de un aliment condimentat Si: pişcat1 (10). 12 Pişcat1
(11).
pişcat1 sm [At: TIM. POPOVICI. D. M. / Pl: ~uri f E: pişcă] 1 Ciupire.
2-10 Pişcare (2,4-11). 11 Execuţie a unei bucăţi muzicale la un instrument cu coarde, prin aplicarea acestora cu degetele, ridicare puţin şi eliberare pentru a vibra Si: pişcare (12). pizzicato. 12 (Reg; fig; îs) ~/// lunii (sau al luminii) sau ~ de lună Pişcarea (3) lunii.
pişcat2, -ei ei [At: MON. OF (1907). 7598 / Pl: -aţi, -e f E: pişcă] 1 (Rar; d. animale) Crestat la ureche într-un anumit fel pentru a putea fi recunoscut. 2 (Pop) Ciupit de vărsat. 3 (D. obiecte de îmbrăcăminte) Uşor găurit de molii Si: ciupit. 4 (Pop; fam; îe) A t\ ~ la limbă (sau la vorbă) A fi uşor beat. pişcatflorea sm vz pişcănfloare
pişcav, ~ă a [At: CADE / A şi: (2) pişcav f Pl:	~~e	l E: pişcă] 1 (Olt;
d. băuturi, condimente şi mâncăruri condimentate etc.) Pişcăcios. 2 (Olt; d. oameni) Care articulează cuvintele cu vârful limbii. pişcă sf vz chişcă
pişcăcios, ~oasă a [At: DL / Pl: -oşi, -oase / E: pişcă + -ăcios) (Pop; d. băuturi, condimente şi mâncăruri condimentate, mirosuri) Care produce
o	senzaţie specifică de înţepătură, de usturime pe limbă. în nări Si: iute. înţepător, pişcător (5), (reg) pişcav (1), pişcos (4). pişcăfloare sm vz pişcănfloare pişcăiflodrea sm vz pişcănfloare pişcăiflorea sm vz pişcănfloare pişcainflorea sm vz pişcănfloare
1067
PIŞCĂNFLOARE
pişcănfloare s/ni [At: MACEDONSKI. O. III. 135 / S şi: -â-n-floare / V: ~cajloarei (S şi: -a-floarei). ~camflorea (S şi: ~cam-florea). ~canfloară, ~canfloare, ~canfloră, ~canflore (S şi: -a-n-flore), pişcanflori (S şi: ~a-n-flori). pişcanfluier, ~canfluieră, ~caţflorea, ~âflorea (S şi: -ă-florea). ~ăifloarea (S şi: -ă-i-floarea), ~ăiflorea (S şi: ~â-i-florea).~ămflorea,~ori (S şi: -ă-n-flori), ~ştanflorea / E: pişcă +floare] (Om; reg) 1 Grangur (Oriolus oriohis). 2 (îf pişcainflorea) Mierlă (Turdus merula). 3 (îf pişcainflorea) Sturz (Turdus). pişcănflori sin vz pişcănfloare
pişcăm vi [At: MARIAN. NA. 55 / Pzi: -nesc / E: pişcă + -ani] (Pop; csnp) A crăpa. pişcăraş s/n vz chişcăraş piş cărei s/n vz pes cărei pişcăriţă sf vz chişcăriţă
pişcător, ~oai‘e [At: CANTEMIR. HR. 173 / Pl: -i, -oare / E: pişcă + -tor] 1 a (Reg; d. oameni) Care ciupeşte Si: (Trs) pişcos (1). 2 a (D. insecte) Care înţeapă Si: (Trs) pişcos (2). 3 a (Fig; d. oameni) Sarcastic. 4 a (D. ger. vânt) Care provoacă unei persoane o senzaţie neplăcută, dureroasă, de arsură Si: (Trs) pişcos (3).piţigăios. 5 a (D. băuturi, condimente sau mâncăruri condimentate, mirosuri etc.) Pişcăcios. 6 sf(Trs; Ban) Prăjină crăpată la vârf în patru sau în opt, cu care se culeg din pom fructele la care omul nu ajunge cu mâna. 7 sf Praştie. 8 sf(\ht\ reg) Ţipar (Misgurn us fossilis).
pişcătură sf [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / Pl: -ri / E: pişcă + -aturci) 1 Ciupitură. 2 (Pex; ccr) Semn rămas pe piele în urma unei ciupituri. 3 (Pop) Crestătură făcută la urechea animalelor domestice. în special a oilor, ca semn distinctiv, pentru identificare Si: teşiîurd. 4 Urmă rămasă în locul de unde s-a scos amică parte din ceva. 5 (Fig; fam) Furt de lucruri mărunte sau în cantităţi mici şi pe nesimţite Si: (fam) ciupeala, ciupitura, şterpelealâ. 6 (Reg) Fază a lunii în care conturul ei luminos începe să descrească Si: (reg) pişcarea (3) lunii. pişcatul1 (12) lunii. 7 (Pfm; udp ,,dek‘) Bucăţică sau cantitate mică desprinsă din ceva Si: fărâma, fărâmătură. 8 (Fig; rar) Peşte mic. care înoată repede Si: (reg) faţă. 9 înţepătură de insecte. 10 (Fig) Vorbă, afirmaţie sarcastică Si: ironie, (fam) împunsătură. 11 (Pop; îs) ~ din iele Hemiplegie. pişcher sn vz peşchir pişchir sn vz peşchir pişchirlc sm vz pişpirică pişchirică snrfvz pişpirică pişcoaie sf vz piscoi pişcoci, ~oace s vz puşcoci piş col sn vz pisto1
pişconi vi [At: L. COSTIN. GR. BĂN. II. 151 / Pzi: -nesc / E: pbl fo] (Reg) A fluiera ajutându-se de degete Si: (reg) a ftşconi. pişcoii v’ vz pişcura1
pişcos, ~oasă a [At: ALR II. 4101/574 / Pl: -oşi. -oase / E: pişcă + -oy] (Trs) 1-3 Pişcător (1-2,4). 4 (D. băuturi, condimente sau mâncăruri condimentate, mirosuri etc.) Pişcăcios.
pişcot sn [At: (a. 1777) FURNICĂ. I. C. 60 / V: hiscot, hiscotă sf hişcot, (rar) piscot/P\: -uri, (înv) -e, (rar. sm) ~oţi / E: mg piskota. ger Biskotte) Produs de patiserie de formă alungită, obţinut prin coacerea unui aluat moale şi pufos făcut din făină. ouă. zahăr etc. pişcuii v vz pişcura1
pişcura1 [At: CIAUŞANU, V. 188 / V: pisc~. (cscj) ~cori, ~w/i / Pzi: pişcur, -rez / E: pişcă) 1 vt (Reg) A pişcă (1). 2 vt (Olt; c. i. firele de lână) A toarce neuniform, cu porţiuni mai groase şi mai subţiri. 3 vr (Mun; d. haine, stofe etc.) A se roade uşor. 4 vr (Mun; d. grâu) A rămâne nedezvoltat. 5 vi (Reg; îf pişcori) A căuta să înşele pe alţii. 6 vt (Ban; d. băuturi alcoolice) A pişcă (17).
pişcura2 vi [At: UDRESCU. GL. / Pzi: 3 -rează, pişcură / E: ctm pişa + picura] (Mun) A burniţa.
pişe urat1, ~ci a [At: ARH. OLT. XXL 272 / Pl: -aţi, -e / E: pişcura1]
1	(Mun; Olt; d. firele de lână. de bumbac etc. toarse) Care nu are grosime
uniformă, fiind tors neuniform, cu noduri. 2 (Mun; d. haine, ţesături etc.) Ros. găurit uşor. 3 (D. ţesături) Cu goluri. 4 (Mun; d. recoltele de grâu. d. plante dc cultură) Care a rămas nedezvoltat Si: pipernicit. 5 (D. boabele de grâu) Sec.
pişcurat2, ~ă a [At: UDRESCU. GL. / Pl: ~af/\ -e / E: pişcura2) (Mun; d. ploaie) Cu stropi mici şi rari. pişecios, ~oasă a vz pişăcios pişelău s vz pişălău pişeleu s vz pişălău
pişicher, -ă a [At: POLIZU / V: (înv) peşc~, peşecher! Pl: -i, -e / E: tc pisekăr] (Fam) 1-2 smf, a (Om) şiret, care încearcă să înşele pe alţii, care umblă după profituri, care trăieşte din şiretlicuri. 3 a (D. manifestări ale oamenilor) Care trădează pe omul şmecher Si: şmecher, şmecheresc.
4	a (Rar) Care cere abilitate, iscusinţă pentru a fi realizat Si: ingenios, pişicherlăc sn [At: CARAGIALE. O. V. 181 /V: (rar) -hc / Pl: -uri /
E: tc pişekârlik] (Fam) 1 Acţiune, faptă, vorbă de om pişicher Si: pungăşie, şarlatanie, şmecherie. 2 Intrigă. pişicherhc sn vz pişicherlăc pişitoare sfvz pişătoare
pişlacoh vi [At: ALR ÎI/I. h 282/325 / Pzi: 3 -leşte / E: mg pislăkol) (Reg; d. foc) A mocni.
pişlaităr sm [At: L. COSTIN. GR. BĂN. II. 151 / Pl: -i / E: ger Biestleiter] (Reg) Derbedeu.
pişleag sn [At: DDRF / V: pâsleg s/n, păşlegi smp, pislegi smp, pisteag sm / Pl: ~ege, (reg) -uri (rar. sm) ~egi / E: net] 1 (Pop) Cui de lemn cu ajutorul căruia se Fixează, una în alta. obezile roţilor de la car sau scândurile caic formează fundul butoiului Vz cep. 2 (Olt) Scândură.
pişlegornită sf [At: TDRG / Pl: -ţe / E: ns cf chişleag) (Reg; csnp) Chişleag.
pişhc sm [At: BARCIANU / Pl: ~it7 / E: ns cf pişa] (Rar) Copil mic. pişlugă sf [At: ALEXI. W. / Pl: ? / E: net] (Rar) Vergea cu care se împingeau cartuşele în ţeava puştilor de tip vechi.
pişnic s [At: CV 1949. nr. 8. 33 / Pl: net / E: bg rmuiHHK) (Dob; Mun) Cameră separată de corpul unei case. care serveşte ca locuinţă sau ca bucătărie.
pişoaie sfp [At: VICIU, GL. 97 / E: pişa + -oaie] (Trs) Stropi de apă amestecaţi cu pietriş care intră prin ochiurile de la piua în care se pune piatra pentru a fi măcinată.
pişoalcă sf[At: KLEIN. D. 69 / V: (reg) -arcă, ~ol~, ~orcă, puşarcă, puşoarcă / Pl: -Ice / E: pişa] 1 (Pop; prt) Persoană care urinează des în pat Si: (pop) pişotcă, (reg) pişolcea (1). 2 (Mun) Om moale. 3 (Reg) Apă călduţă, sălcie ori sărată. 4 (Olt; Mun) Zeamă lungă. 5 (Pop) Vin. ţuică sau rachiu de proastă calitate, slab şi cu gust amărui. 6 (Mun) Vreme umedă. 7 Ploaie măruntă şi deasă, de durată Si: (pop) pişătură, (reg) pişorniţă. 8 (Olt; îs) Prune -Ice Prune zemoase Si: (reg) prune pişolcoase. pişoarcă sf pişoalcă pişolcă sf vz pişoalcă
pişolcea s/ni [At: CIAUŞANU. V. 188 / E: pişolcă] 1 (Olt) Pişoalcă (1). 2 (Reg) Om moale. bleg. 3 (Reg) Om leneş. 4 (Reg) Om prăpădit.
pişoicit, a [At: UDRESCU. GL / Pl: ~i//', -e / E: pişoalcă) (Mun) 1-2 (D. copii) Pişăcios (1-2). 3 (D. copii) Plângăreţ. 4 (D. copii) Răsfăţat.
5	(D. oameni) Prăpădit. 6 Moale. 7 Leneş. 8 Nehotărât. 9 (D. vreme) Umed. pişolcos, ~oasă a [At: KLEIN. D. 69 / V: (reg) -orc- / Pl: -oşi, -oase
/ E: pişoalcă + -os] 1-2 (Reg) Pişăcios (1-2). 3 (Olt) Zemos. 4 (îs) Prune -oase Prune pişoalce (8). pişorcă sfvz pişoalcă
pişorcăi vr [At: DDRF / Pzi: ~e.vc- / E: pişoarcă + -âi] (Rar) A urina. pişorcos, —oasă a vz pişolcos
pişorniţă sf [At: SCRIB AN. D. / Pl: -ţe / E: pişa] (Reg; d. vreme) Pişoalcă (7).
pişotcă .v/'[At: ANON. CAR. / Pl: -tei / E: pişa + -otcă] (Pop) Pişoalcă (1).
1068
PITĂ
pişpăi [At: CV 1951. nr. 6. 28 / V: pâş~, pâşpâi. pişpăi / Pzi: -esc / E: piş2] 1 vi (Rar) A şopti ceva la urechea cuiva pentru a cleveti. 2 vi A face intrigi. 3 vt (Reg; d. erbivore; îf pâşpâi) A nu mânca bine Si: a frunzări, a pospai (6).
pişpăit sn [At: DDRF / V: pâiş~ / Pl: ~uri / E: pişpăi] (Rar) Şoaptă la urechea cuiva Si: (îvr) pişpăitură.
pişpăitor, ~oare smf, a [At: I. GOLESCU. ap. DDRF / V: pâş~ / P: -pă-i- / Pl: ~i, -oare / E: pişpăi + -tor] (îvr) 1-2 (Persoană) care pişpăieşte (1). 3-4 (Om) care face intrigi.
pişpăitură .\/[At: ZANNE. P. VIII. 301 / P: ~pă-i~ / Pl: -ri IE: pişpăi + -tură] (îvr) Pişpăit. pişpăi v vz pişpăi
p'işpec sm [At: (a. 1795) IORGA. S. D. XIII. 158 / Pl: ~e<7 / E: mg pispek] (Mgm; Trs; Ban) Episcop.
pişpincă [At: VICIU. GL. / V: ~şchihc sm, ~şchir~, (reg) ~i gă sfi Pl: -ici / E: fo] 1-2 smf (Pfm) Persoană (mica de statură, slabă sau) neînsemnată. 3 ,v/‘(Trs; îf pişpirigă) Pietricică plată pe care o aruncă copiii pe suprafaţa unei ape, astfel încât să facă salturi cât mai numeroase Si: (reg) piti rigă (1). pişpirigă sfvz pişpirică
piştac sm [At: DLR / Pl: ~aci / E: net] (Reg) Persoană care hoinăreşte, pierzându-şi vremea fără rost.
piştalău av [At: MAT. DIALECT. I. 86 / E: ns cf piştac, teleleu] (Reg; îe) A umbla ~ A umbla fără rost. piştanflorea sm vz pişcănfloare
piştă sf[At: COD. VOR. 94/5 / V: -te, ~tie / Pl: -te, -ti / E: siv nHipa] (înv) 1 Hrană. 2 (Fig) Desfătare. pişte1 pp vz peste pişte2 sfvz piştă pişte3 sm vz peşte2 pişteag sm vz pişleag
pişteală sf [Ai: POLIZU /V: pist~ / Pl: ~e// / E: pişti + -eală] 1-5 (îrg) Piştire (1-5). 6 (înv) Mlaştină. piştealnită sfvz piştelniţă
piştelniţă sf [At: CANTEMIR. HR. 139 / V: ~teal~ / Pl: -te / E: cf srb pistalinica] (înv) 1 Mlaştină. 2 Baltă mică. piştere sfp vz piştiri
pişti [At: BIBLIA (1688), 246!/51 / V: ghisti. gisti. (reg) pâş~> (înv) pisfi / Pzi: -esc / E: siv nHiparu] 1 vi (îrg; d. lichide) A se scurge încet din... Si: a se prelinge. 2 vi (Pex) A ieşi la suprafaţă Si: a izvorî, a ţâşni.
3	vi (îrg; d. găuri, recipiente) A lăsa să picure, să curgă încet sau să ţâşnească un lichid. 4 vr (Trs; d. copii; îf paşti) A-şi face necesităţile pe ei Si: a se scăpa. 5 vt (D. păsări) A murdări cu excremente. 6 vi (Olt) A se mişca încet Si: a se urni. p'iştie sf vz piştă piştimală sf vz peştiman
piştire sf[At: POLIZU IV: (înv) pist~ I Pl: ~ri / E: pişti] (îrg) 1 Prelingere a unui lichid de undeva Si: (îrg) pişteală (1). piştit (1). 2 (Pex) Ieşire a lichidului la suprafaţa pământului Si: iz.vorâre, ţâşnire, (îrg) pişteală (2), piştit (2). 3 Scurgere a lichidului prin fisurile, porii unui recipient Si: (îrg) pişteală (3). piştit (3). 4 Murdărire cu excremente Si: (îrg) pişteală (4). piştit (4). 5 Urnire din loc Si: (îrg) pişteală (5), piştit (5). piştireană sfvz peştireană
piştiri sfp [At: LB / V: ~tere / A şi: piştiri / E: ns cf piftie] (Trs) Piftie. piştiros, ~oasă a [At: ALR SN III. h 845/310 / Pl: -oşi, -oase / E: pişti] (Reg; d. terenuri) Umed. piştit sn [At: DDRF / Pl: -uri I E: pişti] (îrg) 1-5 Piştire (1-5). piştitor, ~oare a [At: CANTEMIR. IST. 121 / Pl: -i, -oare / E: pişti + -tor] (îrg; d. lichide) 1-3 Care pişteşte (1-3).
piştitură sf [At: UDRESCU. GL. / Pl: -ri / E: pişti + -lură] (Mun) Picătură. pistol sn vz pistol1 piştorag sn vz piciorag
pitac1 sm [At: (a. 1700) IORGA. B. R. 45 / V: (înv) pat~, patacă sf, (reg) păt~ (Pl: pataci, pătace) smn.pet~, petacă sfi Pl: ~ar/ (rar. sn) ~a ce / E: srb petak, bg nerax, rs wrraK cf it patacca, sp pataca] (înv) 1 Monedă austriacă cu valoare redusă, variabilă în timp şi spaţiu, care a circulat, începând din sec. XVII. şi în ţările române Si: pataşcă2. 2 (Pgn; pfm) Monedă de valoare mică Si: gologan. 3 (Reg; îf petac) Rât al porcului.
pitac2 sn [At: (a. 1742) IORGA. S. D. VI. 228 / Pl: -aci, -ace I E: siv PHTAK’h] (înv) 1 Act oficial. 2 Poruncă scrisă Si: decret, dispoziţie, ordonanţă. 3 Autorizaţie. 4-5 (Spc) Decret de ridicare a cuiva la un rang (bisericesc sau) boieresc. 6 Reclamaţie. 7 Inscripţie.
pitac3 s [At: DDRF / PI: net / E: pită + -ac] (Mol) 1 Pită mică. 2 (îc) ~u-dracului Ciupercă comestibilă, cu piciorul scurt şi gros. cu pălăria mare în formă de castron, de culoare galbenă-brună. care creşte pe trunchiuri putrede de brad Si: (reg) lămâi iţă, urechea-hahei (Discina venosa).
pitagoreic, -ă a [At: DN / P: -re-ic / Pl: -ici, -ice / E: ger pythagoreisch j
1-3 Care aparţine (lui Pitagora sau) pitagorismului (1-2) Si: (rar) pitagoric (1-3). 4-6 Privitor (la Pitagora sau) la pitagorism (1-2) Si: (rar) pitagoric (4-6). (rar) pitagorician. (3-5). 7-8 Caracteristic pitagorismului (1-2) Si: (rar) pitagoric (7-8), (rar) pitagorician (6-7). pitagoreism sn vz pitagorism
pitagoric, ~ă a [At: AMFILOHIE. E:. 24/5 I Pl: -ici, ~ice / E: it pitagorica, fr pythagarique] (Rar) 1-8 Pitagoreic (1-8).
pitagorician, ~ă [At: CONTEMP. 1956. nr. 499. 3/6 / P: -ci-an / PI: -ieni, ~iene / E: h pythagoricien] 1-2 smf, a (Adept) a! pitagorismului (1). 3-7 a (Rar) Pitagoreic (4-8).
pitagorism sns [At: DER III. 746 / E: fr pythagorisme] 1-2 (Curent filozofic şi) şcoală matematică din Grecia antică. întemeiate dc Pitagora şi continuate de adepţii lui. pitaîmpărătuş sm vz piţîmpărătuş
pitalnită sf[At: DOSOFTEI. V. S. noiembrie 121729 / Pl: -ţe / E: pită + -alniţă] (înv) Firidă în peretele altarului. în care se păstrează pâinea sfinţită.
pitan sn [At: ANON. CAR. / V: (îrg) -ă sfi Pl: -el E: pită + -an] 1-2 (Reg; şdp) Pită (1) (mare) Si: (reg) pitoi (1-2). 3 Bucată mare de pâine.
4	(îrg) Pâine necrescuta şi cleioasă, făcută din făină de orez sau de secară.
5	(Pgn) Pâine de calitate inferioară. 6 (îrg) Mălai. pitană sf vz pitan
pitanotită ,v/'[At: (a. 1793) GÂLDI. M. PHAN. 229 / PI: ~te l E: ngr mOavomg] (Grî; rar) 1 îndoială. 2 Nesiguranţă.
pitar sm [At: ANON. CAR / Pl: -i / E: pită + -ar] 1 (Mol; Buc; Ban) Brutar. 2 (înv) Titlu dat boierului care se ocupa de aprovizionarea cu pâine a curţii domneşti şi a oştirii, precum şi cu supravegherea brutarilor domneşti. 3 (înv) Boier care avea acest titlu.
pitâjca şf[At: PANŢU. PL. IV: (reg) chitoa~ (Pl: -rce). chitur~ / Pl: -rci / E: ctm pită + mânătarcă] 1 Ciupercă comestibilă, cu pălăria cenuşie, brună sau portocalie, rar albă. cu piciorul alburiu, cu carnea albă. care devine albăstruie în contact cu aerul, cu gust dulce sau puţin sărat Si: (reg) mitarcă-grasă (Boletus scaber). 2 Ciupercă comestibilă sau necomestibilă. cu pălăria brună-măslinie sau roşiatică, cu piciorul gros. carnea galbenă moale, care se albăstreşte imediat după rupere (Boletus luridus). 3 (If chitarcă) Ciupercă comestibilă cu pălăria brună, cu piciorul alburiu punctat cu brun {Boletus duriusculus). 4 (Bot; reg) Pitoaşcă (Boletus granulatus).
5	(Bot; reg) Mânătarcă (Boletus edulis). 6 (Bot; reg; îf chitarcă) Pitărcuţă (Boletus versipellis). 1 (Bot; reg) Hrib ţigănesc (Boletus htpinus). 8 (Bot; reg; lpl; îf titărci) Pita-vacii (Boletus bovinus). 9 (Reg; îf chiu ţarcă) Haină ruptă Si: fleandură, zdreanţă. 10 (îe) A-i curge (cuiva) chitoarcele Vz curge.
pitărisi vt [At: C. GANE. TR. V. 194 / Pzi: -sesc / E: pitar + -isi] (Nob) A acorda cuiva titlul de pitar. pitaşca sfvz, pitoaşcă
pită ^/’[At: CORESI. EV. 110 / Pl: -te, (reg) piţi / E: ngr mtcc, bg mrra, mg pita] 1 (îrg) Pâine. 2 (îrg; îe) A fi la cineva ~ta şi cuţitul sau a avea
1069
PITĂCEL
(ori a fi cu) -ta şi cuţitul în mâna A avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. 3 (îrg; îe) A fi mâncat -din multe cuptoare A fi bătrân şi a avea multă experienţă de viaţă. 4 (îrg; îe) A mânca - şi sare (la o masa) cu cineva A trăi la un loc cu cineva Si: a convieţui. 5 (îrg; îae) A se afla în raporturi de strânsă prietenie cu cineva. 6 (îe) A fi bun ca -ta caldă sau -de om Se spune despre un om foarte bun. 7 (îe) A mânca -ta cuiva A fi întreţinut de cineva. 8 (îe) A lua (cuiva) -ta (de la gură) A lua cuiva posibilitatea de a-şi câştiga existenţa. 9 (îe) A mânca -ta lui vodă A fi salariat a! statului. 10 (îrg) Aluat din care se face pâinea.
11	(Reg; csc) Cereale. 12 (Reg; csc) Recoltă de cereale. 13 (Reg; csc) Hrană. 14 (Trs; pan) Cocoaşă. 15 (Reg; îcs) De-a -ta De-a v-aţi ascunselea. 16 (îrg; pgn) Muncă prin care este câştigată existenţa Si: funcţie, serviciu, slujbă. 17 (îe) A pune (sau a băga) în - (pe cineva) A-i găsi cuiva o slujbă. 18 (Irn; îae) A face cuiva o neplăcere la serviciu. 19 (Irn; îae) A face astfel încât cineva să fie dus la închisoare. 20 (Bot; reg) Nalbă (Malva silvestris). 21 (Bot; reg) Zbârciog (Morchella). 22 (Bot; reg; îc) -ta-porcului Pâinea-porcului (Cyclamen europaeum). 23 (Bot; îvr; îae) Brâncă (Salicornia herbacea). 24 (Bot; reg; îae) Iarbă-grasă (Portulaca oleracea). 25 (Reg; îc) -ta-cucului Măcriş (Oxalis acetosella). 26 (Reg: îc) -ta-lui-(sfântul-)Ion sau -ta-lui-Sântion, -ta-lui-Domnul-Hristos Roşcovă. 27 (Reg; îc) ~ta-păsării Fruct comestibil. în forma unei bobite de culoare roşie, aî unui arbust de câmp nedefinit mai îndeaproape. 28 (Bot; îc) -ta-lui-Dumnezeu Râşcov (Lactarius deliciosus). 29 (îc)
—ta-vacii Ciupercă comestibilă cu pălăria roşcată-cenuşie. cu piciorul cilindric, cu carnea albă Si: (reg) mânătarcă, pitared, pitoancă, pitoaşcă, titărci, ursească, văcuţe (Boletus bovinus). 30 (Reg; îc) -ta-lui-Ioan Ciupercă comestibilă de culoare roşiatică, care poate fi mâncată crudă Si: (reg) lăptucă'.
pităcel [At: PAMFILE. CR. 191 / Pl: ~e/ / E: pitac1 + -el] 1-4 (îrg; şhp) Pitac1 (1-2) (cu valoare foarte mică).
pităci vi [At: TDRG / Pzi: ~co.sc /E: pitac2] (înv) A acorda cuiva rangul de boier printr-un pitac (4).
pităcit, a [At: CONV. LIT. XI, 74 / PI: -iţi, ~e / E: pităci] (înv) Căruia i s-a acordat rangul de boier (4) printr-un pitac (4).
pităngut, -d a [At: ARH. FOLK. VIL 97 / Pl: -i,	/	E:	ns	cf	pitic]
(Reg; şhp) 1-2 Micuţ (1-2).
pitârcwţâ .v/‘[At: PANŢU. PL. 59 / Pl: -ţe / E: pitârcă + -uţă] 1-14 (Şhp) Pitarcă (1-5, 7-8) (mică). 15 Ciupercă comestibilă cu pălăria roşie-cărămizie. cu piciorul solid si gros. cu carnea albă Si: (reg) pitarcă
(6), pituşcă (Boletus versipellis).
pitâreăsă sf[At: POLIZU / Pl: ~cse / E: pitar + -easă] (Reg) 1 Brutăreasă.
2-3 Soţie a pitarului (1, 3) Si: (înv) pităriţă (2-3).
pitărelsm [At: D. BOGDAN. GL. / Pl: -ei / E: pitar + -el] (înv) 1 Titlu în ierarhia boierească din trecut, mai mic decât acela al pitarului (2). 2 Rang mai mic decât al pitarului (2). 3 Boier cu titlul de pitărel (1).
pitărie sf [At: N. COSTIN. ap. GCR II. 12/4 / Pî: ~i/ / E: pitar + -ie] 1 (îrg) Brutărie. 2 (îrg) Meserie de brutar. 3 (înv) Dregătorie a pitarului
(3). 4 Rang de pitar (3). 5 Funcţie de pitar (3).
pităriţă sf [At: HERODOT (1645). 21 / Pl: -ţe / E: pitar + -iţă] (înv) 1 Brutăreasă. 2-3 Pităreasă (2-3). pitcălăcoi sm vz pitpălăcoi
pitchpine sm [At: ORBONAŞ. MEC. 447 / P: picipain IS şi: -pin / Pl: -ni ! E: eg pitchpine] Arbore exotic din familia coniferelor, cu lemnul dur. de culoare galbenă cu vine roşiatice, folosit la confecţionarea mobilelor de lux. precum şi la construcţia unor nave (Pinus palusîris). pitcoci, -oăce s vz puşcoci
pitcocit, ~ă a [At: DR. VI. 658 / Pl: -i//\ -e / E: net] (Reg; csnp) Nedezvoltat.
pitea1 si [At: L. ROM. 1959. nr. 2. 55 / E: net] (Reg) Ti tea şi - Se spune despre oameni proşti. pite a2 sfvz beteală
pitedă sf [At: POLIZU / Pî: -di / E: piţi] (îvr) 1-3 Pitire (1-3). piteăiiă sfvz beteală
pitec1- [At: DN-1 / V: piteco- / E: fr pithec(o)-. it pitec-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1-2 (Referitor la) maimuţă. 3 Specific maimuţei.
-pitec2 [At: DN1 / E: fr -pitheque] Element secund de compunere savanta cu semnificaţia: 1-2 (Referitor la) maimuţă. 3 Specific maimuţei.
pitecantrop sm [At: IBRĂILEANU. A. 177 / Pl: -/ / E: fr pithecanthrope] Strămoş al omului, intermediar între maimuţele antropoide şi omul primitiv, prezentând o proeminenţă continuă îa osul frontal şi având capacitatea craniană mai mare decât a maimuţelor Si: om-maimuţă, (rar) maimuţă-om (Pithecanthropus erectus). piteco- vz pitec1-
pitecoid, ~ă a [At: DN-1 / P: -co-id l Pl: -izi. -e / E: it pitecoide] Asemănător cu maimuţa Si: maimuţesc. pitdcă sfvz peteică
piteştean, -ă [At: SCÎNTEIA. 1966. nr. 6 926 / Pl: -eni, -e/ie l E: Piteşti + -ean] 1-4 smf, a (Persoana) care (face parte din populaţia de bază a Piteştiului sau) este originară din Piteşti. 5 smp Locuitori ai Piteşti ului.
6-7 a Care se referă (Ia Piteşti sau) la piteşteni (5). 8-9 a Care este specific (Piteştiului sau) piteşteni lor (5).
piteşteancă .v/‘[At: VARONE. D. / Pî: -cuce / E: piteştean + -că] 1-2 Femeie care (face parte din populaţia de bază a oraşului Piteşti sau) este originară de acolo. 3 (Lsg; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape.
4	(Lsg; art.) Melodie după care se execută acest dans.
pitho s [At: VĂCĂRESCU. IST. 269 / Pl: net / E: ngr TteiOd) „convingere"] (Grî; rar) 1 Elocvenţă. 2 Patos1.
pithos sn [At: DN-1 / Pl: ? / E: gr TroOog] Vas mare de lut. de dimensiunile unui butoi. în care se păstrau lichide sau grâne.
piti [At: ANON. CAR. / Pzi: -tesc / E: ns cf pitic] 1-2 vtr (Pfm) A (sc) ascunde ghemuind(u-se). 3-4 vtr (Pfm; spc) A (se) feri spre a nu fi prins, găsit. luat. 5-6 vtr (Rar; fig) A (se) face mic. 7 vt (Reg; d. cai) A ciuli urechile.
piti'ddă sf\At: DN2 / P: -ti-a- / Pl: -de / E: fr pythiade] Interval de timp de patru ani care se scurgea între jocurile pitice. pitiărsă sfvz pitiriazis
pitiăiic, -a a [At: DN-1 / P: -ti-a- / Pl: -ici, -ice / E: fr pithiatique] I Referitor la pitiatism. 2 Specific pitiatismului.
pitiatism sns [At: DN3 / P: -ti-a- / E: fr pithiatisme] Ansamblu de tulburări psihice în cadrul isteriei, produse prin sugestie şi vindecabile prin persuasiune.
pitic, -ă [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 79716 / V: c/i/~ / Pl: -ici, -ice l E: siv nHTHirb] 1-2 smf, a Pigmeu (1-2). 3-4 smf, a (Pgn) (Persoana) a cărei statură este mult inferioară celei mijlocii, ca urmare a unei tulburări endocrine, a unor leziuni nervoase, cardiace, renale, a unor carenţe alimentare etc. 5-6 smf, a (Pgn) (Persoană) de statură foarte mică. 7 smf (Spc) Pitic (3) întreţinut în epoca feudală ia curţile suveranilor sau ale seniorilor, pentru a distra pe cei din jur Vz bufon. 8 smf (Mtp; spc; în basme) Personaj fantastic mic de statură, de obicei caracterizat prin vioiciune şi isteţime. 9 .y/n/'(Fig) Persoană lipsită de orice valoare, calităţi, merite Si: pigmeu (6). 10 a (D. animale şi plante) Care este de înălţime foarte mică. 11 a Care a rămas nedezvoltat. 12 a (D. obiecte) Care nu atinge înălţimea normală Si: mic, scund. 13 a (Pgn) Care este sub dimensiunile mijlocii, obişnuite Si: mic. 14 sm Pui de peşte Si: peştişor. 15-16 sm, av (îe) A tăcea ca chiticul sau a tăcea chitic A nu spune nici un cuvânt. 17 av A sta (sau a rămâne) chitic A nu se mişca. 18 sf(Bot; reg; şîc -a-de-munte) Răţişoară (Iris pitmila). 19 sm (Reg; lpl; îs) Chitici de pădure Mlădiţe ale hameiului sălbatic, ieşite din pământ primăvara şi folosite la prepararea unor mâncăruri.
pitice a [At: DN2 / E: fr (jeux) pvthiques] (îs) Jocurile - Jocuri care aveau loc din patru în patru ani, la Delfi. în Grecia antică. în cinstea zeului Apolo. şi care constau din concursuri literare întreceri atletice şi de gimnastică etc.
1070
PITPALAC
piticei s/n [At: CANTEMIR. I. I. I. 47 / PI: -ei / E: pitic + -el] 1-14 (Şhp) Pitic (1, 3, 5, 7-8, 14-15) (neajuns la maturitate). 15 (Reg; lpl; îf chiti cei) Ceapă tăiată mărunt în formă de peştişori.
piticenie sf [At: TDRG / P: -ni-e / Pl: -ii / E: pitic + -enie] (Rar) Fiinţă nedezvoltată Si: stârpit ură.
piticesc, ~ească a [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / Pl: -eşti / E: pitic + -wr] (înv) 1-3 Care aparţine piticilor (3,5, 7). 4-6 Privitor la pitici (3, 5,7). 7-9 Caracteristic piticilor (3,5,7). 10 (Reg; îs) Mere -eşti Varietate de mere mici, roşii.
pitici vtr [At: DEX / Pzi: ~ce.sc / E: pitic] 1-2 A (se) micşora. 3-4 A (se) închirci.
piticică sf [At: LEXIC REG. I 14 / Pl: (rar) ~ic7 / E: pită + -icicâ] 1-2 (Buc; şhp) Pitişoară (1-2). piticire sf [At: HASDEU. I. C. 1.229 / Pl: -ri J E: pitici) (Rar) închircire. piticos, ~oasă a [At: JIPESCU. O. 24 / Pl: -oşi, -oase / E: pitic + -av] (Rar) Mic de statură.
pitie sf[At: DN3 / Pl: -ii / E: îr pythie] 1 (Mit) Preoteasă a lui Apolo la templul din Delfi. 2 (Pex) Prezicătoare.
pitihelniţă sf[At: ALR I. 1079/345 /V: ~hocil~ / Pl: -ţe / E: cf mg pittyed „a atârna“] 1 (Mar) Pieliţă de pe carne. 2 (Reg; îf pitihoalniiâ) Piele care atârna sub bărbia boului. pitihoalniţă sfvz pitihelniţă pitinet s vz pitinet
piting sn [At: DER / Pl: -uri / E: eg piting] (Teh) Aspect al uzurii unei piese, care se prezintă sub forma unor ciupituri pe suprafeţele piesei. pitiocărie sfvz piciocărie pitioci sp vz picioică
pitire sf[ At: LM / Pl: -ri / E: piti] 1 (Pfm) Ascundere prin ghemuire într-un spaţiu restrâns Si: (îvr) pitealâ (1). 2 (Pfm) Ferire spre a nu fi găsit, prins, luat Si: (îvr) pitealâ (2). 3 (îvr) Ciulire a urechilor cailor Si: (îvr) pitealâ (3). 4 (îvr) Micşorare. pitiriază sfvz pitiriazis
pitiriazis sn [At: ALEXI, W. / V: -ză sf, (sst) pitiarsă sf / P: ~ri-a- / Pl: -uri / E: irpityriasis] Dermatoze caracterizate prin descuamaţie fină. asemănătoare cu tărâţele Si: mâtreatâ1.
pitiş [At: BARCIANU / Pl: ? / E: piti + -iş] 1 av (Pop; are) Pe ascuns, pentru a nu fi văzut Si: tiptil. 2 sn (Reg) Loc retras. 3 sn (Reg) Ascunzătoare.
pitişoară sf [At: BĂRAC. T. 16/31 / Pl: -re / E: pită + -işoarâ] 1-2 (îrg; şhp) Pită (1) (mică) Si: (reg) piticicâ (1-2). 3 (Reg) Lipie.
pitit, ~ă [At: ANON. CANT AC., ap. CM I. 215 / Pl: -iti, ~e / E: piti) 1 a (Pfm) Ascuns prin ghemuire într-un spaţiu restrâns. 2 a (Pfm) Ferit spre a nu fi văzut, găsit, prins. luat. 3 sfa (Pop; şîcs de-a -ta) Joc în care un copil trebuie să-i găsească pe ceilalţi care s-au ascuns. 4 a (Olt; d. case) Scund.
pititel, -ea [At: MARIAN. NA. 324 / Pl: -ei, -ele / E: ctm pitic + mititel) (Mar; Trs; şhp) 1-2 a (Cam) mic (1) Si: (reg) pititeluc (1-2). pi ti tel uţ (1-2). pititicâ (\-2), pititioc (1-2). 3-4 smf Copil (mic) Si: (reg) pititeluc (3-4). pititeluţ (3-4). pititicâ (3-4) pititioc (3-4). 5-6 smf Pitic (5) (foarte mic) Si: (reg) pititeluc (5-6). pititeluţ (5-6). pititicâ (5-6). pititioc (5-6). 7-8 sf (îf pitit ea) Peşte (mic) nedefinit mai de aproape.
pititeluc, -a a [At: BUD. P. P. 81 / Pl: ~uci, ~uce / E: pititel + -uc] 1-6 (Mar; şhp) Pititel (1-6).
pititeluţ, -a [Aî: BUD. P. P. 81 / Pl: -i, -e / E: pititel + -//[] 1-6 (Mar; şhp) Pititel (1-6).
pititică [At: DLR / Pl: (rar) ~ic7 / E: pititea css] 1-6 (Reg; şhp) Piti tea (1-6).
pititioc, ~oacă a [At: ALR 1/1. h 61 / Pl: -oci, -oace / E: pititel cssj 1-6 (Mar; şhp) Pititel (1-6). pitligeană sf vz pătlăgea pitiijan sm vz pătlăgea pitlingeau sm vz pătlăgea pitii ngeană sfvz pătlăgea
pithv, ~â a [At: CORESI. L. 75/19 / Pl: -i, -e / E: vsl nHTAHBTt] (îvr) Profetic. pitloancă sf vz pitoancă pitim v vz piclui pitliiită a vz picluită
pitoacă sf [At: ARH. FOLK. VII. 54 / Pl: -ace / E: pită -i- -oacâ] (Bot; Trs) 1-2 Iască (Fo/nes fomentarius şi igniarius).
pitoancă sf[At: LB / V: -tio- I Pl: -uce / E: pită + -oancâ] (Bot; reg)
1 Mânătarcă (Boletus edulis). 2 Pita-vacii (Boletus hovinus). 3 Ciupercă-dc-gunoi (Agaricus campestris). 4 Burete-roşu (Agaricus coccineus). 5 Ciuperca Agaricus furcatus. pitoane sfvz pitoi
pitoasă A'/’[At: H V, 374 / PI: -se / E: pită + -oasă] (Reg) 1-2 (Soi de) struguri cu boabe mari. albe. sferice şi puţin turtite.
pitoaşcă v/ [ At: TDRG / V: (reg) ~ta-, -oş-1 Pl: -şte / E: pită + -oaşcâ)
1 Ciupercă cu pălăria brună-feruginoasă. cu piciorul gălbui cu granulaţii albe. cu carnea acrişoară, care creşte în păduri de brad Si: (reg) pitarcâ (Boletus granulatus). 2 (Bot; reg) Pita-vacii (Boletus hovinus). 3 (Mol; Buc; dep) Femeie scundă şi grasă. 4 (Reg) Obiect scurt şi gros.
pitoher s [At: LEXIC. REG. 114 / Pl: net / E: ns cf pita] (Buc) Pâine mare şi cu gust rău.
pitoi sn [At: TDRG / V: (reg) -toane sf / Pl: -oaie / E: pită + -oi] 1-2 (Reg; şdp) Pitan (1-2). 3 (Bot; Trs; şîc ~-de-plop) Rodul-pământului (Arum maculatum). 4 (Reg) Asfalt. pitolnlcă sfvz potârniche
piton1 sm [At: DL / Pl: -i l E: fr python] 1 (Lpl) Gen de şerpi mari. neveninoşi din Africa şi din sudul Asiei, cu corpul de circa 10 m lungime, prezentând rudimente de membre posterioare sub formă de resturi de gheare (Python). 2 (Şls) Şarpe din acest gen.
piton2 sn [At: DER / Pl: -oane / E: fr piton) Instrument metalic în formă de ţăruş, având la capăt un inel prin care se introduce o frânghie şi care este folosit de alpinişti pentru a se asigura în timpul escaladărilor primejdioase pe stânci.
pitonisă .v/'[At: DRLU / Pl: ~se / E: lat pytonissa, fr pythonisse) (Rar) Prezicătoare. pit or sm vz pictor
pitoresc, ~ească a [At: HELIADE O. II. 294 / V: -reşcă af f Pl: -eşti şi (rar. af) -este (S şi: pitoresce) / E: it pittoresco, fr pittoresque] 1 (înv) Care aparţine picturii. 2 (înv) Care se referă la pictură. 3 (înv) Dc pictură Vz pictural, plastic. 4 (îvr; d. scriere) Alcătuit din pictograme. 5 Care este potrivit ca subiect pentru o pictură (1). 6 (Pex) Care atrage atenţia, încântă, impresionează prin varietatea formelor, frumuseţe, culoare etc. 7 Plin de farmec. 8 (D. stil. limbă, opere literare etc.) Care înfăţişează lucrurile, fiinţele în imagini expresive, colorate, picturale Si: colorai, expresiv, viu. 9 Care reprezintă specificul unei ţări. al unui popor.al unei regiuni, al unei categorii sociale etc. 10 Care atrage atenţia, place prin caracterul specific, original, revelator, pitorescă a vz pitoresc pitoniică sfvz potârniche pitornice sfvz potârniche pitoşcă sf vz pitoaşcă
pitpalac [At: ŢICHINDEAL. F. 1 29 / V: căptcdog, chipalag, ciepta-, parp-, părpăduche, pătpădac, pă tpăduche, pătpad uch i, pârp~, pâr păi-, pârpâduchi, pârpâipâtppâtpăl-, pâtpâidac, pâtpâidăc, pat păi pedpedec, petpedec, picp~, pip~, pipăl~, pirp-, pipta-, piptăl~, (reg) ~alachi, -păduchi, -ped\c, -pediche, -pidic, ~pihc, prăpăduchi, pnchel~, puchil-, putpuduche, putpuduchi, tăpălog / Pl: -aci / E: fo cf bg irb^rrbA'bK] 1 i Cuvânt care redă strigătul prepeliţei. 2 sm Pasăre călătoare mai mare decât o vrabie, de culoare brună, cu dungi albe şi negre, vânată pentru carnea ei gustoasă Si: prepeliţa, (reg) pitpâlâcoi (1), pitulice, titirlic (Coturnix coturnix). 3 sm (Arg; dep) Femeie care trăieşte în concubinaj. 4 sm (Orn; reg) Potârniche (Perdix perdix). 5 s/n (Zlg; reg; îf pârpalac) Liliac (Vespertilio murinus).
1071
PITPALACĂ
pitpalacă .v/'[At: KLEIN. D. 399 / V: căpălagă, pârp~, pârpăl~,pârpăl~, pâtp~, pâtpăl-, pâtpâdac, pâtpâl~, (înv) — /iaz, -lugă, (reg) părp~, pârpăl~, pârpălagă, pât~, pâtpăl~, pătpăda-, pâitpâl~, ~păl~, -pălagă, ~pida~, piepta~, pieptălagd, pipcil~, pipălagă, pipâloagă, pipârlagă, pipincă, pi pol-, pita~, pitcd~, pirp~, pirpăl~, tapta~, taptalagă, tăptalagă, tăptăl~, tăptălagă, tepta~. teptăl~, tieptălagă, tipalagă, tipălagă, tiptăl~, tiptileagă, tiptoloa~, tuptilea-, tuptileagă / Pl: ~atr şi (reg) ~/ăe7 / E: pitpalac + -<:/] 1 Femelă a pitpalacului (2) Si: (reg) pitpălăcitci, pitpakicoaie. 2 (Pop) Femeie limbută. 3 (Orn; reg) Potârniche (Perdix perdix). 4 (Reg; art.) Dans popular asemănător cu căzăceasca. 5 (Reg; art.) Melodie după care se execută acest dans. pitpalac hi i, .vm vz pitpalac pitpal'ică sfvz pitpalacă pitpalugâ sf vt: pitpalacă pitpăduchi i, sm vz pitpalac pitpalac i, sm vz pitpalac pitpalacă sfvz pitpalacă pitpălagă sf vz pitpalacă
pitpalaci vi [At: BUL, FIL. III. 187 / V: (reg) pătpăduclii / Pzi: -ceste ! E: pitpalac] (Rar; d. prepeliţe; pgn; d. păsări) 1 A scoate sunete caracteristice speciei. 2 (Pgn) A ciripi.
pitpălăciţă sf [At: ALR I. 1043/35 / V: pipta~ / PI: -te / E: pitpalac + -//ri] (Orn; Ban) Pitpalacă (1).
pitpakicoaie sfi [At: ALR L 1044/30 / V: pipă~ / E: pitpalac + -oaie] (Orn; Ban; Trs) Pitpalacă (1).
pitpălăcoi smi [At: GR. S. VI, 137/ V: pârpăloi, pâtpâl-, pip-, ~pal~, -tcă-, ptiptălăgoi, tăptălagoi, iuptilegoi, tuptiloi / E: pitpalac + -oi] (Reg) 1-2 Pitpalac (2) (mascul) (Coturnie colurnix). pitpâht i, sm vz pitpalac pitped'ic i, sm vz pitpalac pitpediche i, sm vz pitpalac pitpidacă sfvz pitpalacă pitpidic i, sm vz pitpalac pitpihc i, sm vz pitpalac
pitpit i [At: ALR SN V, MN h 1 289/29 / E: fo] (Reg; are) Strigăte ale copiilor la jocul de-a baba oarba. pitrar sm vz pietrar
pitraşcă .y/’[At: COMAN. GL. / Pl: ? / E: net] (Bot; Mar) Porumb (Zea mays). pitrec sn vz petrec pitrecire sf vz petrecere pitrenjel sm vz pătrunjel pitricele sfp vz pietricică pitii njel sm vz pătrunjel pitroiol sn vz petrol
pitroc1 sm [At: DAME. T. 128 / V: pet~, piei-, pietroc i, (reg) -oci, -og t Pl: —oci / E: net] 1 sm (Iht; Olt; Mun) Porcuşor (Gobio). 2 (Mun; pgn; îf pitrog) Peşte mic.
pitroc2 s [ At: CV 1951. nr. 12. 37 / Pl: net / E: cf potricală] 1 (Reg) Semn de recunoaştere tăiat în formă de potcoavă la urechile oilor. 2 (Olt) Potricală (1). pitroceală sf vz pitroceală pitrocel sm vz pitroşel pitroci1 sm vz pitroc1
pitroci2 vt [At: CV 1951. nr. 9-10. 45 / Pzi: -cesc / E: pitroc2] (Olt; c, i. opincile. încălţămintea) A perfora pentru a introduce nojiţele sau şireturile. pitroci3 v vz pritoci pitrocit1 sn vz pritocit1
pitrocit2, ~ă a [At: MON. OF. (1907). 7598 / V: pitulat / Pl: -iţi, -e / E: pitroc2] (Reg; d. urechile animalelor) Tăiat, crestat, perforat într-un anumit fel. ca semn de recunoaştere. pitroc itwră sfvz pitrocit ură
pitrog sm vz pitroc pitroşel sm vz pietros el
pitrucă sf[At: DAME. T. 140 / Pl: -uci / E: net] (Reg) Pat1 (25) al vârtelniţei.
pitxxc, ~ă a [At: LEXIC REG. II. 18 / Pl: -uci, ~uc^ / E: pitic css] (Reg; d. păsări) Pitic (11).
pitucă A*/'[At: T. PAPAHAGI. M. 1 15 / Pl: -uci 1 E: pita + -uca] 1-4 (Reg; şhp) Pituşcă (1-4). 5 (Reg) Chiflă.
pituitar, ~ă a [At: SCRIBAN, D. / P: -tu-i- / Pl: -i, -e / E: fr pituitaire] (Mol) 1 a Care secretă pituita Si: (rar) pimitiv. 2 sf Mucoasă a cavităţii nazale constituită dintr-un epiteliu cilindric cu cili vibratili, care cuprinde elementele senzoriale ale mirosului.
pitu'ită .v/’[At: DRLU / P: -tu-i- / Pl: -te / E: lat pituita, frpituite] (Med; rar) Mucus.
pituifiv, ~a a [At: ŞĂINEANU. D. U. / P: -tu-i- / Pl: -i, -e l E: pituită + -iv] (Med; rar) Pituitar (1).
pituitos, ~odsă a [At: DRLU / P: -tu-i~ / Pl: -oşi, -oase l E: lat pituitosus, fi pituiteux] (Med; rar) 1 Format din pituită. 2 Care conţine pituită. 3 Care seamănă cu nituita, pituitnnă sf [At: DEX / P: ~îu-i~ / Pl: -ne / E: fr pituitrine] Hormon extras din hipofiza posterioară. cu acţiune antidiuretica. pitul sn vz pătul1
pitula [At: DOSOFTEI. V. S. decembrie 208v/23 / V: (pop) tupila.(ieg\ esej) ~h.tupih t Pl: -lez, (reg) pitul / E: piti] 1-2 vtr (Pop) A (se) ascunde ghemuind(u-se). 3 vr (Reg; d. construcţii) A se dărâma. 4 vt (îvr) A doborî. 5-6 vtr (înv; fig) A (se) disimula.
pitulaca sfa [At: ALR SN h 1 287/130 / Pl: ? / E: pitula] (Reg; îcs) De-a - De-a baba oarba.
pitulare sf [At: LB / V: tupilare / Pl: -lari / E: pitula] 1 (Pop) Ascundere prin ghemuire Si: (îvr) pitulâtura (1). 2 (Reg) Dărâmare a unei construcţii Si: (îvr) pitulatura (2). 3 (îvr) Doborâre. 4 (înv; fig) Disimulare.
pitulat, -ă [At: ANON. CAR. / V. (reg) -ht, topilat, tupilat / Pl: -aii, -e / E: pitula] 1 a (Pop) Ascuns şi ghemuit, spre a nu fi văzut, găsit, prins, luat. 2-3 av (Reg) Pituliş (1-2). 4 a (Rar) Cârn. 5-6 av, a (îvr; fig) (în mod) tainic Si: secret. 7 a (Reg; d. case) Scund.
pitulător, -oare a [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / Pl:	-oare	t	E:
pitula + -âtor] (îvr) 1-2 Care (se) pitulează (1).
pitulătură sf [At: POLIZU / Pl: -ri / E: pitula + -alură] (îvr) 1-2 Pitulare (1-2). 3 Doborâre. 4 Disimulare. pitulat, -ă a vz pitrocit2 pituh v vz pitula pituhe1 sm vz pitulici1 pitulic2 s vz pitulici2 pituhcă sfvz pitulice
pitulice i/[At: GR. S. I. 181 /V: (reg) -ică / Pl: -ici / E: pitula + -ice] 1 (Şîc verde-mică, —verde-orientală, ~-verde-de-bradeţ,
—verde-cu-aripi-Iungi) Mică pasăre cântătoare călătoare, insectivoră. cu capul şi pieptul negre, cu spatele albastru-verzui şi cenuşiu, cu pântecele galben Si: (reg) pitulici (2). pituluş2 (2). pi tulită, sâlcăriţă (Phylloscopus collybita). 2 (Şîc —mică) Mică pasăre cântătoare cu ciocul ascuţit, cu pene brune-ruginii pe spate şi cenuşii-albicioase pe pântece Si: (reg) nuculită, ochiul-boului, părăsită, pătruţ, pietroşel, pipiruş, pituluşd, pit, piţi-împârat
(1). piti-împârăîuş (1), pilur1 (1). regina-păsărilor, şfredeleac (Troglodytes troglodytes). 3 (Orn; reg; şîc — de-grădină, ~-sură) Scrofiţă (Sylvia borin borin). 4 (Orn; reg; îae) Purceluşă (Sylvia liortensis). 5 (Orn; reg; şîc —cafenie) Purceluşă (Sylvia curruca). 6 (Reg; şîc —cenuşie) Pasărea Sylvia cinerea. 1 (Orn; reg; şîc —cu-cap-negru, —neagră, —mare) Purceluşă neagră (Sylvia atricapilla). 8 (Om; reg; şîc —verde-de-grădină, —galbenă) Frunzări ţa (Hyppolais icterina). 9 (Orn; reg) Prepeliţă (Colurnix coturnix). 10 (Ban; îcs) De-a -a De-a v-aţi ascunselea Vz ascuns. 11 (Reg) Persoană scundă şi subţire.
pitulici1 smi [At: MARIAN. O. I, 332 / V: patuhe, ~lic / E: pitulice]
1	(Reg) Bărbătuş al pitulicii (1). 2 (Pgn) Pitulice (1).
1072
PITIGĂU
pitulici2 s [At: ALR II. 4364/2 / V: pituhc I Pl: net / E: pitulice) 1 (Ban; Olt; îcs) De-a -ul De-a baba oarba Vz bahâ. 2 (Reg; îcs) De-a piluUcul De-a v-aţi ascunseiea.
pituhcică sf [At: HEM 609 / PI: ? / E: pitulice + -ică] (Reg) De-a v-aţi ascunseiea.
pituhş [At: (a. 1550-1580) GCR 1.6/21 / V: (reg) tupil'iş / Pl: (3-4) ~uri / E: pitula + -iş] 1 av (Pop) Pe furiş Si: (pop) pituluş1 (1), (reg) pitulat
(2). 2 av (Pop) Pe neobservate Si: (pop) pituluş1 (2), (reg) pitulat (3). 3 su (Rar) Ascunziş. 4 sn (Reg) De-a v-aţi ascunseiea Vz ascuns, pituht av vz pitulat
pituhţă sf [Ai. BĂCESCU. PĂS. 132 / Pl: ~ţe / E: pitula + -iţă] (Orn; Olt) Pitulice (1) (Phyloscopus collyhita).
pituluş1 [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (pop) tupiluş / PI: (3-4) -uri, (5) -i / E: pitula + -z/ş] 1-2 av (Pop) Pituliş (1-2). 3 sn (Reg) Ascunzătoare. 4 sn (Reg; îc) De-a -ul De-a v-aţi ascunseiea. 5 sm (Reg) Persoana care, în cursul jocului de-a pituluşul1 (4), trebuie să-i caute pe ceilalţi.
pituluş2 sm [At: CIHAC, II. 259 / V: (reg) ~url~ / Pl: ~/' / E: pitulice + -z/ş] 1 (Orn; reg) Bărbătuş al pitulicii Si: (reg) pitulici1 (1). 2 (Orn; reg; pgn) Pitulice (1). 3 (Orn; reg) Privighetoare (Luscinia megarhynchos). 4 (Orn; Trs) Vrabie (Passer domesticus). 5 (Reg; îf chituluş) Plantă erbacee de zonă alpină, cu tulpina subţire şi flori violacee (Astragalus alpinus).
pituluşă sf [At: BĂCESCU. PĂS. 132 / Pl: ~şe / E: pitulice] (Orn; reg) Pitulice (2) (Troglodytes troglodytes). pitur sm vz piţur1
pitură vt [At: DN2 / Pzi: -rez / E: iî pit urare] (Nav; c. i. o navă, o ambarcaţiune) A vopsi cu pitură.
piturăre sf [At: DN-' / Pl: -rări / E: pitura] Vopsire cu ulei a navelor în scopul protejării acestora împotriva ruginii şi a degradării.
pitură sf [At: ABC MAR. / Pl: -ri / E: it pittura] (Nav) Vopsea specială pe bază de ulei de in sau de răşini, folosită pentru vopsirea navelor, a ambarcaţiiior. piturluş sm vz pituluş2 piturnică sf vz potârniche piturnicoi sm vz potârnichioi
pituşcar sm [At: POLIZU / Pl: ~i / E: pituşcă + -ar] (îvr) Franzelar. pituşcă sf [At: (a. 1795) IORGA, S. D. VIII. 30 / PI: -şti, (rar) -şte / E: pită + -uşcă] 1-2 (îrg; şhp) Pită (1) (mică) Si: (reg) pituţă (1-2). pitucă (1-2). 3-4 (Spc; şhp) Franzelă (mică) Si: (reg) pitucă (3-4). pituţă (3-4).
5	Chiflă. 6 (Bot; Mol) Pitărcuţă (Boletus versipellis). pituşcărie sf[At: POLIZU / Pl: ~i/ / E: pituşcă + -ărie] (îvr) Franzelărie. pituţă sf[At: BUDAI-DELEANU. LEX. / Pl: -ţe / E: pită + -uţă] 1-4 (Trs; Ban; şhp) Pituşcă (1-4). 5 Chiflă.
piţ [At: BARCIANU / Pl: -i / E: fo] (Om; Trs) 1 Pitulice (2) (Troglodytes troglodytes). 2 (Rar) Piţigoi (Pants major). p'iţa1 i vz pită1
piţa2 vt [At: VICIU. GL. / Pzi: piţ i E: piţă2] (Reg; c. i. carne) A frige. piţaig s [At: CV 1951. nr. 5.26 / Pl: net / E: ger Pickzeug] (Ban) Soluţie pentru lipit obiectele de cauciuc.
piţan sm [At: MARIAN. NU. 663 / V: pâţian / Pl: -i / E: piţă2 + -an] (Trs) 1-2 Pui de găină (fript). piţarău sm vz piţărău piţareu sm vz piţărău
pită1 [At: N. REV. R. VIII. nr. 6, 87 / V: pita / Pl: -ţe / E: cf căpriţă] 1-2 / (Reg; are) Strigăt cu care se cheamă (caprele sau) mânjii. 3 ş/'(Zlg; Mun; Trs) Capră (Capra).
piţă2 [At: VICIU. GL. /V: pâţă / Pl: -ţe / E: net] (Trs; Ban) 1-2 .v/'Carne (friptă). 3 sm (Reg) Om subţire, slab. nevolnic, prăpădit. 4 sm (Reg) Om beţiv.
păţăra vi [At: LEXIC REG. 11.41 / V: ~ţura / Pzi: piţăr / E: cf piţarău] (Trs; Ban) A umbla cu colindul în ajunul Crăciunului.
piţărău sm [At: REV. CRIT. II. 164 / V: (reg) bijă~, biză-, bizăreu, ~ţar~, -ţareu, ~reu, ~ţer~, ~ţereu, pizără. pizăr~, pizăreu, pizereu / PI:
~ăz / E: ns cf rom piţăra, alb picerr, „mic de statură**. ..copil"] 1 (Reg) Obicei de a umbla cu colindul în ajunul Crăciunului. 2 (Reg; pex) Colind.
3	(Reg; îlv) A merge (sau a umbla etc.) în ~ai (sau cu ~ăii) A colinda.
4	(Reg) Colac, covrig sau altă răsplată care se dă colindătorilor sau oamenilor săraci Si: (pop) colindeţ, (reg) piţărel. 5 (Reg) Băţ de colindător făcut dintr-o creangă descojită şi împodobită cu flori. 6 (Pop) Colindător.
piţărel sm [At: ŞĂINEANU. D. U. / V: (reg) ~ţer~f pi zar- / Pl: -ei / E: piţăra + -el) (Ban; Trs) 1 Piţărău (4). 2-3 (Şhp) Colindător (mic). piţăreu sm vz piţărău piţâgău sm vz piţigoi piţâgoaică sf vz piţigoaică piţâguş sm vz piţiguş piţâiană sfvz piţiană piţârig sm vz piţirig
piţăş sm [At: ALR I. 1027/270 / Pl: -i l E: cf piţigoi] (Orn; reg) Piţigoi (1) (Parus major), piţcoaie sfvz piscoi piţerau sm vz piţărău piţerel sm vz piţărel piţereu sm vz piţărău
piţi i [At: ALR SN II. h 365/64 / E: fo] (Reg; rep) Strigăt cu care se cheamă găinile. piţială sfvz piţiană
piţiană sf [At: ŞEZ. VIII. 184/V: păţâiene sfp, pâţâii~,pâţia~,piţâia~, ~iia~, ~ială, puţia~ / P: -ţi-a- / Pl: -iene i E: ns cf mg picijdny) (Trs; Mar) Pănuşă. piţica v vz piţiga
piţiga vt [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / V: (înv) ~/ca / Pzi: pitig, pitjg,
3	pitigă / E: net] 1-5 (Trs) A pişcă (1,4,9,13,17). 6 (Reg; c. i. o haină, un material textil etc.) A însăila.
piţigaie1 sf[At: MARIAN. O. II. 143 / V: (reg) piciganie, -ane l Pl: ~(<,'ă/7E: piţigoi] 1 (Orn; Ban; şîc piţigane-mare) Piţigoi (Pants major).
2	(Şîc -^puturoasă) Pasărea Parus articapillus. 3 (Trs; îcs) De-a -ia Joc de copii nedefinit mai îndeaproape Si: podul popii, (reg) de-a piţi guşa.
piţigaie2 sf[At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: -gat IE: piţiga] (Mun; csc) Nuiele subţiri pentru aprins focul.
piţigan sm [At: BĂCESCU. PĂS. 132 / Pl: -i / E: piţigoi) (Orn) 1 (Mar) Piţigoi (Parus major). 2 (Reg) Vrabie (Passer domesticus).
piţigană sf[At: ANON. CAR. /V: ~ne, ~gone f Pl: -ne / E: piţigan + -ă) (Mar; Ban) Femeiuşcă a piţiganului (1). piţigan e sfvz piţigană
piţigat a [At: ALRM SN III. h 885 / Pl: -e / E: piţiga] (Trs; îs) Aluat
-	Găluşcă din aluat. piţigăi1 sp [At: VICIU. GL. / E: net] (Reg) Cimitir. piţigăi" v vz piţigăia
piţigăia [At: VLAHUŢĂ. O. A. I. 198 / V: (rar; cscj) ~di / Pzi: -iez / E: drr piţigăiat) 1 vt (C. i. vocea, glasul etc.) A face să devină mai subţire, mai ascuţit, mai strident Si: (reg) a piţigărni. 2 vr (Rar) A vorbi cu glas subţire.
piţigăială sf [At: DEX / P: -gă-ia- l Pl: -ieli / E: piţigăi + -eală] 1 Subţiere a vocii. 2 Pronunţare cu glas ascuţit.
piţigăiat, -ă a [At: POLIZU / V: ~ăit, (reg)pârţâgâit 1 Pl: -aţi, -e l E: piţigoi) 1 (D. voce. glas. sunete etc.) Subţire. 2 (Pop; d. oameni şi aimale) Slab. 3 (Mun; d. firele de lână) Neuniform.
piţigăios, ~oasă a [At: MAT. DIALECT. I. 86 / Pl: -oşi, ~oase / E: piţigăia + -oj>] (Reg) Pişcător (4). piţigăit, ~ă a vz piţigăiat
piţigărni vt [At: TDRG / Pzi: -nesc / E: cf piţigăia] (Olt; c. i. vocea, glasul etc.) A piţigăia (1).
piţigău sm [At: MARIAN. INS. 560 / Pl: ~ă/ / E: piţiga + -ău] (Ent; reg; îc) ~ul-dracului Specii de libelule.
1073
PIŢIGOAICĂ
piţigoaică sf [At: GR. S. VI, 137 / V: ~ţâg~, ~ţirboi~ I Pl: -ice / E: pitigoi + -oaică] 1 (Olt) Femeiuşcă a piţigoiului (1). 2 (Trs; îf piţâgoaicd. pi ţâr boa ică) Inchi soare.
piţigoaie sf [Ai: PAMFILE. J. III, 39 / PI:	-oi	/	E:	pitigoi + -aie] 1
(Trs) Tilinca din scoarţă de salcie, din cotorul frunzei de dovleac sau din pană de gâscă. 2 (Reg) Decoraţiune din lemn aşezată pe acoperişul caselor.
3	(Pex) Sperietoare de păsări care se atârnă prin copaci.
pitigoi smi [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / V: pâiţâig-, ~ţâgau, (reg) ~gui, ~ţugoi, tâchi~, tâşâg~f ţăţâg~ / E: cf piti ga] 1 (Reg; îc —mare, -uî~cel-mare, — de-coajă, —de-dovleac, —de-grădină, —de-iarnă, —de-pădure, — de-pomet, —de-sat, —galben, —popesc) Pasăre cântătoare din ordinul paseriformelor. mai mică decât o vrabie, cu corpul ovoidal, cu ciocul scurt şi conic, cu coada scurtă, cu capul şi pieptul negre, cu spatele albastru-verzui şi cenuşiu şi cu pântecele galben cu o dungă longitudinală neagră Si: (rar) piţ, (pop) piţiguş (1), (reg) domnişor. pasărea-plugului, piţigaie1 (1), piţiîmpărdtuş, pitiş, regele-pasărilor, simţivară, ţiclete, ţiglean (Parus major). 2 (Ic) —codat (sau —codat-roşietic, —cu-coadă-Iungă, —de-cârd, —de-stol, —roşu, —roşietic, —întunecat, —rusesc) Pasăre cu coada lungă, ascuţită la vârf. cu capul, ceafa, bărbia.gâtul, pieptul şi mijlocul pântecelui alb. cu laturile şi umărul roşcate Si: piţiguş (2), tătar (Aegithalos caudatus caudatus).
3	(îc) —codat-macedonean (sau — codat-macedonic) Pasăre cu spatele negru şi corpul roz palid (Aegithalos macedonica). 4 (îc) —bărbos (sau —mustăcios, —perciunat, —de-stuf) Pasăre cu ciocul galben, cu picioarele negre, cu spatele brun-deschis. cu bărbia, gâtul şi mijlocul pieptului albe. cu laturile corpului roz-violete Si: auşel-de-stuf', auşel-bărbos, piţiguş (3) (Panurus biannicus ntsicus). 5 (îc) —pungaş Pasăre cu laturile capului negre, cu creştetul alb. cu partea anterioară a spatelui bruna-castanie, mai deschisă în partea posterioară. cu pântecele alb Si: (reg) auşel (Remiz pendulinus pendulinus). 6 (Orn; Mun) Codobatură (Motacilla alba), 7 (Dep) Om slab şi deşirat. 8 (Dep) Om mic de statură. 9 (Mun; fig) Om sprinten. 10 (Fig) Om guraliv. 11 (Hip) Copil. 12 (Mun; îe) A-i veni (cuiva) un - A-i veni cuiva o nebunie, o toană, o trâsnaie. 13 (Reg; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 14 (Reg; art.) Melodie după care se execută acest dans. 15 (Reg) Lacăt.
16	(Reg; pgn) încuietoare. 17 (Reg; îlv) A(-i) pune (ciuva) -ul A încuia pe cineva undeva.
piţigoice .v/’[At: DOMBROWSKI. P. 312IV: -goici/ Pl: -ici I E: pitigoi] (Orn; reg) 1 (Şîc -ici-mare) Pietrar (13) (Oenănthe oenănthe). 2 (Şîc
—de-canara) Pietrar (14) (Oenănthe pleschanka pleschanka). pifigoici sfvz; piţigoice
piţigoism sm [At: BUL. FIL. VI. 23 / PI: -el E: piţigoi + -ism] (Nob) Atitudine de Filfizon. piţigone sf vz piţigană piţigui sm vz pitigoi
piţiguş sm [At: CANTEMIR. IST. 79 / V: pâţâg~, (reg) piţâg~y pilit ig~ ! Pl: -i IE: piţigoi css] 1 (Orn; pop; îs —mare, —de-casă, —sat) Piţigoi
(1)	(Parus major). 2 (Orn; pop; îc) —cu-coadă-Iungă (sau —codarnic, —orb) Piţigoi-codat (Aegithalos caudatus). 3 (Orn; pop; îc) — cu-barbă Piţigoi-bărbos (Panurus biannicus). 4 (Orn; reg) Cinteză (Fringilla coelebs). 5 (Trs; Buc; dep) Om slab. 6 (Mun; fig) Toană. 7 (Mun; fig) Aiureală. 8 (Mun; îe) A avea (sau a prăsi) -i la cap A avea idei bizare.
9	(Buc) Pom nedefinit mai îndeaproape.
piţiguşă sf [Al: DOMBROVSKI. P. 220 / Pl: -şe / E: piţiguş + -ă] 1 (Trs) Femeiuşcă a piţiguşului (1). 2 (Reg; îcs) De-a -şa Joc de copii nedefinit mai îndeaproape Si: podul popii, (reg) de-a piti gaia. 3 (Buc) Fruct al piţiguşului (9). piţiiană sf vz piţiană piţiitor, ~oare smfvz peţitor
piţihti parat sm [At: TEAHA. C. N. 253 / Pi: -aţi / E: piţi + împărat] (Orn; reg) Pitulice (2) (Troglodytes troglodytes).
piţihngă a/'[Aî: BĂCESCU. PĂS. 134 / Pl: -ngi / E: ns cf piţigoi] (Orn; Dob) Codobatură (Motacilla alba).
piţipoancă sf (At: DLR / Pl: -nce I E: net] (Fam) 1-2 Fetişcană (uşuratică). piţirboică sf vz piţigoaică
piţiiig, -ă [At: VICIU. GL. / V: ~ţârig sm / Pl: -\gi, -ige / E: cf pişpirigă] 1 i/(Reg) Pişpirică (3). 2 sm (Csnp; îf pitarig) Grăunte care se face prin holde.
piţitor, -oare smf vz peţitor
piţiîmpăratuş sm [At: MARIAN. O. I. 305 IV: pitaî- / Pl: -i / E: piţi + împărătuş] (Orn) 1 (Reg) Pitulice (2) (Troglodytes troglodytes). 2 (Trs; Ban) Piţigoi (1) (Parus major). 3 (Reg) Scatiu (Carduelis spitius).
piţmacăr sm [At: LEXIC REG. 114 / V: pizmoa- l Pl: -i / E: cf ger Biichsenmacher] 1 (Buc; Trs) Armurier. 2 (Buc) Mic afacerist necinstit.
piţmacări vt [At: LEXIC REG. 114 / Pzi: -rcsc / E: piţmacăr] (Buc) A înşela.
piţmacăr ie sf [Al: LEXIC REG. 114 / Pl: -ii IE: piţmacăr + -ie] (Buc) Speculă măruntă.
piţoc s [At: L. COSTIN. GR. BĂN. II. 152 / Pl: net / E: net] (Reg) 1 Clin la mâneca cămăşii. 2 (îe) A pleca cu -ul Se spune despre o persoană care pleacă, definitiv şi cu toate bunurile, dintr-un îoc.
piţu [At: GLOSAR REG. / V: piţnc i I Pl: -ţi / E: net] 1 / (Mol; rep) Strigăt cu care se cheamă mânjii. 2 sm (Reg) Copil mic. piţuc i vz piţu piţugoi sm vz piţigoi
piţuguiatţ ~ă a [At: ALR II. 105 / P: -gu-iat l Pl: -aţi, -e / E: ns cf ţuguiat] (Reg; d. obiecte) Subţire îa mijloc şi gros ia capete.
piţuicne sfp [At: CADE / Pl: -ţu-ie- / E: net] (Ban) Colăcei de aluat prăjiţi în untură şi presăraţi cu zahăr.
piţulă sf [At: DDRF / V: petală / Pl: -le / E: mg picula] 1 (Trs) Monedă austro-ungară care vaiora 10 sau 20 dc erei ţari care a circulat în Transilvania până în 1918.2 (Pgn; fam) Monedă de valoare mică Si: ban, gologan. para".
piţumaicu s [At: ALR II/L h 283/47 / Pî: net / E: net] (Reg) 1 Firidă pentru lemne situată sub cuptorul vetrei sau lângă cuptor Si: cotlon.
piţur1 sm [At: BĂCESCU. PĂS. 134 / V: (reg) pitur,păţ~,păţwre / Pl: -i / E: net] (Orn) 1 (Olt) Pitulice (2) (Troglodytes troglodytes). 2 (Mun; Olt) Codobatură (Motacilla alba).-piţui2 sm [At: L. ROM. 1959. nr. 1.65 / Pi: -i / E: net] (Bot; reg) Ardei (Capsicum annuum).
piţura1 vt [At: TEAHA. C. N. 253 / Pzi: piţur l E: net] (Reg; c. i. lâna) A toarce gros. neîndemânatic. piţura2 v vz piţăra
pituş i [At: MAT. DIALECT. 1. 86 / E: mg picus] (Reg; are) Pis- (1). piţvaer s [At: GLOSAR REG. / Pl: net / E: cf ger Spitzfeile] (Reg) Pilă pentru lemn.
piu1 i [At: DDRF / E: fol 1 (Are) Cuvânt care redă strigătul piulor de pasăre. 2 (Mun; cu „u“ prelungit) Cuvânt care redă zgomotul unui glonţ sau vâjâitul unei ghiulele prin aer.
piu2 s [At: ALR SN V. h 1301/102 / PI: net / E: net] 1 (Trs; şîcs de-a -I, la -) Ţurcă. 2 (Trs) Băţ scurt, ascuţit la ambele capete, care se aruncă la jocul de ţurcă.
piir\piea [At: MUREŞANU.P. 96/19/Pl:/>///£: lat/?i«s] (Ltm; Trs) 1-5 Pios (1-5).
piua vt [At: IONESCU-MUSCEL. ŢES. 39 / V: (reg) piui, (Pzi: -esc, piui) / P: pi-uo I Pzi: -uez / E: piuă] 1 (C. i. minereuri) A zdrobi în piuă
(7). 2 (C. i. ţesături) A da la piuă (11) Si: (reg) a pisa (11).
piuar sm [At: DRLU / V: (îrg) pioar, pioariu, (reg) pivar / P: pi-uar / Pl: -i IE: piuă + -ar] 1 (îvr) Persoană care lucrează la piuă (7). 2 Persoană care posedă o piuă (3). 3 Lucrător la piuă (11) Si: (reg) dârstar, măiugar, (înv) mengliinegiu.
piuare sf [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 403 / P: pi-ua- l Pl: -uari I E: piua] 1 Pisare a minereului în piuă (7). 2 Batere şi îndesire a ţesăturilor de lână în piuă (11).
1074
PIVNIŢĂ
piuă sf [At: (a. 1588)CUV.D. BĂTR. I. 210/23 /V: (îrg) piă,pio> pivă (Pl şi: pive, pnvi) / Pl: (reg) piie, pii, -, piui /E: ml *pilla] 1 Vas de lemn. de metal sau de piatră, de diverse forme şi mărimi, cu fundul şi cu pereţii groşi. în care se pisează sau se bat. cu ajutorul pilugului. diverse materiale solide. 2 (îe) A bate (sau a pisa) apa în ~ (sa se aleagă unt) A vorbi mult şi fără rost plictisind pe cei din jur. 3 (Buc; Trs) Solniţă de lemn. 4 (Mun; Olt; Ban) Troacă pentru porci. 5 (Reg; fig) Măsea de minte. 6 Parte componentă a unui şteamp, formată dintr-o cutie metalică în care sunt montate nicovalele pe care cad berbecii şîeampului. zdrobind minereul. 7 (Pgn) Şteamp. 8 Instalaţie rudimentară pentru zdrobirea seminţelor plantelor oleaginoase Si: reasc. 9 Instalaţie pentru fabricarea rachiului Si: povarnă, teasc, vehiiţă. 10 (Reg) Parte de jos. uneori scobită, a teascului, prin care se scurge vinul, 11 Instalaţie folosită pentru împâslirea ţesăturilor de lână prin batere cu ciocanul. îndesare. presare şi izolare într-un mediu umed şi cald. pentru a le face mai compacte Si: (reg) dârstă, şteaza. (înv) menghină. 12 (Pop; prc) Covată de la piuă (11). 13 (Reg) Parte componentă a unor obiecte de forma unei scobituri, sau găuri, ori fixată într-o scobitură sau într-o gaură, având rolul de a o susţine, de a o fixa. de a-i regla mişcările etc. 14 (Reg) Broască în care se fixează vârful sfredelului. 15 (Reg) Gaură rotundă situată sub fusul crângului de la moară Si: (reg) perşeie. broască, tigaie. 16 (Reg) Căpiţă ia moară. 17 (Reg) Crestătură făcuta în piciorul de sus al prispei, pentru fixarea stâlpilor de susţinere. 18 (Reg) Scobitură într-un bloc de piatră, într-un stâlp etc. 19 (îrg) Tun primitiv Si: (reg) mojar, treasc. 20 (îrg; pex) Mortier, 21 (Reg; îs) -ua sobei Coş al sobei.
22	(Olt; îas) Postament zidit a! vetrei sau al sobei. 23 (Olt) Piedică pentru ruata carului sau a căruţei. 24 (Pop; îe) A se pune (în) ~ (sau a piua) A se apleca ghemuindu-se pentru ca cineva să se poată înălţa pe spinarea lui. 25 (Pop; îae) A sprijini pe cineva într-o acţiune.
piuărie sf [At: GLOSAR REG. / P: pi-uă- / Pl: ~i/ / E: piuă + -arie] (Reg; csnp) Instalaţie de la piuă.
piuărit sn [At: H XVII. 25 / Pl: pi-uâ~/E: piuar + -ir] (Reg) 1-2 Ocupaţie a piuarului (1,3). piucă vi [At: DLR / Pzi: 3 piucă ! E: fo cf piucă] (Reg) A ţipa. puică sf [At: ALR I. 1469/394 / P: pi-u- / Pl: ? / E: piu1] (Reg) Fluierătoare din coaja de salcie, pentru copii.
piui1 vi [At: CANTEMIR. IST. 48 / P: pi-u-i / V: pmum (Pzi: 3 piaună), pioni (P/i: 3 pionă, pione, pioneşie). (reg)pinii (Pzi: 3 -leşie), piuni (Pzi:
3	piună, piune), piuri, (cscj) pi ura. (Pzi: 3 piură) / Pzi: 3 piitie / E: piu1] 1 (D. păsări, d. puii lor) A scoate sunete ascuţite, caracteristice speciei Si: (reg) a pieuna (1). a pioci (1), a piscui (1). 2 (Reg) A se văicări. 3 (Pex; d, proiectile care străbat cu viteză aerul) A produce un zgomot şuierător caracteristic Si; a şuiera, a tini. 4 (îe) A-i ~ (cuiva) urechea (sau urechile) A-i ţiui ciuva urechea sau urechile Vz ţiui. piur v vz piua
piuială sf [At: DELAVRANCEA. T. 28 / P: pi-u-ia- i Pl: -idi i E: piui1) (Rar) 1-2 Piuitură (1-2).
piuire i/‘[At: LB / P: pi-u-i~ f PI: -ri / E: piui1] 1-2 Piuitură (1-2). 3-4 Piscuit (6-7).
piuit sn l At: CANTEMIR. IST. 48 / V: (reg) piuita sfa l P: pi-u-it i Pl: -uri / E: piui1] 1-2 Piuitură (1-2). 3 (Fam; îe) A-i lua (sau. rar. a-i tăia, a-i curma) (cuiva) ~ui (sau. rar. ~a) A face pe cineva să nu mai poată scoate nici un cuvânt de uimire, de spaimă etc. 4 (Reg; îae) A istovi, a slăbi, a muia pe cineva. 5 (Fam; îae) A omorî pe cineva. 6 (Fam; îe) A-i pieri (cuiva) ~ul (sau ~a) A-i pieri cuiva pofta de vorbă. 7 (Fam; îae) A-şi pierde curajul. 8 (Reg; îae) A fi pe moarte. 9 (Reg; pex; îae) A muri. 10 Şuierătură produsă de un proiectil care străbate aerul. 11-12 (Ccr) Piscuit (6-7). piuita sfart vz piuit
piuitor, -oare a [At: CANTEMIR. IST. 48 / P: pi-u-i- / Pl: -i. -oare
i	E: piui1 + -tor) 1 (D. păsări) Care piuie (1). 2 (Rar; d. cântecul păsărilor) Piţigăiat. 3 (Pex; d. proiectile) Care scoate sunete ascuţite când străbate aerul. 4 (D. zgomote) Cu rezonanţe metalice.
piuitură sf [At: POLIZU / P: pi-u-i- / Pl: -ri / E: piui1 + -tură] 1 Emitere de sunete caracteristice de către puii păsărilor Si: piuială (1). piuit (1). piuire (1), (reg) pieunat, piocealâ (1), piscui re (2). 2 Sunet subţire, metalic, ascuţit, produs de proiectile prin aer Si: ţiuitură, (rar) piuială (2). piuire
(2). piuit (1). 3-4 (Ccr) Piscuit (6-7). piuli v vz piui1
piuliţă sf[At: PRAV. 110 / P: pi-u- / Pl: -te i E: piuă + -uliţă] 1-4 (Şhp) Piuă (1, 3) (mică) Si: (reg) piuşoară (1-4). pi uţă (1-4). 5 Vas de metal, de lemn etc.. de diverse forme şi mărimi. în care se pisează sau se amestecă cu pisălogul. în gospodărie, diferite alimente Si: (reg) mojar, pisoi uită, piuşoară (5), piuţă (5). 6 (Spc) Mojar. 7 (Teh) Piesă de metal, de mărime variabilă, găurită la mijloc şi filetată pe pereţii găurii, care serveşte, împreună cu şurubul, la asamblarea, fixarea etc. demontabilă a altor piese Si: mutelcă, (reg) gâscă. 8 (Reg) Cep fixat în capul grindeiului morii. 9 (Mun) Bucată de fier de formă rotundă, fixată pe posadă. în care se învârteşte capul de jos al fusului de la cârligul morii Si: (reg) broască, tigaie, piulug sn vz pilug
piuneză sf [At: REBREANU. R. III. 14 / V: pinepion- / Pl: ~ze / E: fr punaise] Cui special cu capul rotund şi plat şi cu vârful scurt, care serveşte la fixarea pe perete sau pe lemn a unor hârtii, cartoane, materiale .textile etc. piuni v vz piui1 pipăi v vz pipăi1 piupăra v vz pipera piu per sm vz piper piura v vz piui1
piure sn [At: SĂGHINESCU. S. 64 / V: (nrc) pireu, (pop) -rea sf pire
l	Pl: -uri / E: fr puree] Preparat culinar din legume sau din fructe fierte ori crude, trecute prin sită sau zdrobite, adesea cu adaos de unt. de lapte etc.. folosit de obicei ca garnitură. piure a sf vz piure piuri v vz piui1
piurie sf [Ai: BIANU. D. S. / P: pi-u- ! Pl: -ii / E: fr pyurie) Stare patologică provocată de infecţia căilor urinare şi caracterizată prin prezenţa puroiului, a leucocitelor alterate şi a germenilor microbieni în urină.
piusculsn [At: (a. 1715) ARHIVA R. III. 16/i 1 /V; pioschiol,pischiul, -uşchiul/ Pi: -uri l E: tc piiskiil] (înv) Ciucure. piuşchiul sn vz piuscul
piuşoară sf [At: PITIŞ. ŞCH. î 52 / V: chiu-, piuşor sn / P: pi-u- / Pl: -re / E: piuă + -uşoară] 1-4 (Trs; şhp) Piuliţă (1-4). 5 (Reg) Piuliţă (5). piuşor sn vz piuşoară
piuţă sf [At: ALR II. 3978 bis / 365 / P: pi-u- / Pi: -te / E: piuă + -uţă] 1-4 (Mar; Buc; şhp) Piuliţă (1-4). pi var sm vz piuar pivă sfvz piuă pivnicear sm vz pivnicer
pivnicer sm [At: (a. 1654) GCR I. 171/28 / V: (pop) pimn~, (înv) -cear, ~itar i Pl: -i / E: pivniţă + -ar] 1 Persoană care are în supraveghere o pivniţă de vinuri. 2 (înv) Titlu dat boierului care avea în grijă viile şi pivniţele domneşti. 3 (înv) Boier care avea acest titlu. 4 (înv; îc) Mare—-Şef al pivniceriîor (3).
pivnicerit sn [At: (a. 1741) IORGA. S. D. III. 211 / V: (îdt) -iţărit ! Pl: -uri l E: pivnicer + -it] (înv) 1 Dare care se plătea în ţările române, în epoca feudală, de către producătorii de vinuri. 2 Drept, iuat în arendă, de a încasa pivniceritul (1).
pivnicioară sf[At: LB / V: (îrg) pimn- l Pi: -re / E: pivniţă + -ioară] 1-2 (Şhp) Pivniţă (1) (mică).
pivniţă sf[At: CORESI. EV. 400 / V: bimncihn-, pefn~, pegn~, pelin- (Pl: pehniţi). peinen-, pomi-, pemn~ (Pl: pemniii). pevni-, (Pl: pevniti).pifn~, (reg) pign-,pihn - (Pl: piimiţi).pijn~, pilni- (PI: pilniţi), pinii- (Pl: piniiţi). pimn-, pizmi- (Pl: pizmitj) / Pl: -ţe, (pop) -ţi, (reg) -ţuri / E: siv nHBhmayk) 1 încăpere sau grup de încăperi subterane, de obicei
1075
PIVNITĂRIT
zidite dedesubtul unei clădiri. în care se păstrează băuturi, alimente sau diferite materiale (lemn de foc. cărbuni etc.) Si: beci, (reg) zemnic. 2 (îvr; îs) ~ţa mărfurilor Cală. 3 (Rai-; d. voce; îe) A ieşi (sau a se auzi) ca dintr-o
-	A ieşi sau a se auzi de departe sau cu timbrul scăzut, profund, grav. 4 (îe) A vorbi (ca) din - A vorbi cu ton scăzut, profund, grav. 5 (Reg) Gheţărie. 6 (Olt; Mun) Magazie. 7 (Reg) Şură. 8 (Olt; Trs) Colibă, bordei, ridicat la câmp. la vie sau la munte şi folosit în timpul lucrului ca locuinţă sau ca loc de pază. 9 (Reg) Prisacă. pivniţărit sn vz pivnicerit
pivot [At: GHEOM.-TRIGON. 196v/9 / Pl: -uri. -oţi I E: fr pivot] 1
sn (Teh) Fus de formă cilindrică, tronconică. conică etc. montat într-un lagăr de alunecare sau de rostogolire şi având mişcare de rotaţie sau de oscilaţie. 2 sn (Pex) Coip geometric de forma unui pivot (1). 3 sn Rădăcină principală. îngroşată. înfiptă vertical în pământ, a unor plante ca morcovul, sfecla etc. 4 sn Suport al unui dinte artificial, fixat în rădăcina dintelui natural. 5 sn (Fig) Element esenţial care asigură, determină desfăşurarea unei activităţi sau a unui proces. 6 sm (Mii; spc) Punct de reper în raport cu care se execută deplasarea unei formaţii. 7 sm (Spt; în jocuri colective cu mingea) Jucător cu atribuţii bine precizate, care acţionează în apropierea porţii sau a coşului echipei adverse.
pivotă vi [Aî: SCRIBAN. D. / Pzi: -tez / E: fr pivoter] 1 (Teh; d. două corpuri în contact) A se roti în jurul unui ax perpendicular pe un plan tangent, comun celor două corpuri în punctul de contact. 2 A se învârti ca în jurul unui pivot (1). 3 (Mii; spa; d. formaţii) A executa o mişcare de rotaţie în jurul unui reper. 4 (D. oameni) A-şi răsuci brusc corpul. 5 (Spt; în jocuri colective cu mingea) A se răsuci pe un singur picior menţinut în contact cu suprafaţa terenului. 6 (Fig; d. acţiuni, procese etc.) A se baza pe ceva.
pivot'ănt, ~ă a [At: AGRONOMIA (1859). 191 / Pl: -nţi, ~«î / E: fr pivotani) 1 (D. rădăcina unor plante; îoc fasciculat) De forma unui pivot, a unui trunchi de con foarte alungit. 2 (D. plante) Cu rădăcina în formă de pivot (3). 3 (Teh) Care poate pivota (1).
pivotare sf [Al: LTR2 XII. 449 / Pl: -tari / E: pivota] 1 Rotire a două corpuri în contact în jurul unui ax perpendicular pe un plan tangent, comun celor două corpuri în punctul de contact Si: pivotaţie (1). 2 învârtire în jurul unui pivot (1) Si: pivotaţie (2). 3 (Mii; spc) Executare de către o formaţie a unei mişcări de rotaţie în jurul unui punct de reper. 4 Răsucire bruscă a corpului de către o persoană Si: pivotaţie (3). 5 Răsucire a unui sportiv pe un singur picior, menţinut în contact cu suprafaţa terenului. 6 (Fig) Bazare pe ceva a unui proces, a unei acţiuni.
pivotaţie sf [At: DN3 / G: -/ / Pî: ~i/ / E: fr pivotation] 1-3 Pivotare (1-2,4).
pivuşcă sf [At: SADOVEANU. O. XIII, 846 / Pl: -şti / E: piva + -usca] 1-4 (îvr; şhp) Piuă (19-20) (mică).
pix sn [At: CONTEMP. 1965. nr. 997. 5/6 / Pl: -uri / E: ns cf fr byk] 1-2 Creion (cu mina sau) cu o pastă specială, de tipul cernelii, acţionat de un dispozitiv mecanic.
pixidar sm [At: DRLU / Pl: -/ / E: lat pyxidarius] (îvr) Ostaş pedestru purtător de suliţă.
pixidariu, ~ie a [At: GRECESCU. FL. 17 / Pl: -ii / E: pixidă + -arin] (Bot; rar) 1 Cu forma unei pixide (3). 2 Format dintr-o pixidă (3).
pixidă .y/'[At: GHEŢIE. R, M. / S şi: picsidă / Pl: -de / E: fr pyxide] 1 (Rar) Cutie. 2 (Spc) Cutie mică prevăzută cu capac. în care se păstrează în biserică anafura. 3 (Bot) Capsulă care se deschide, după coacere, printr-un căpăcel situat în partea superioară, lăsând să cadă seminţele.
pixis sn [At: (a. 1803) IORGA. S. D. XII / S şi: picsis / V:~xus (Pl: -uri) / PI: —e l E: mg pikszis cf rom piesă] (Mgî) Tabacheră. pixus sn vz pixis pizanie sfvz pisanie pizăr sm vz pisar pizără sm vz piţărău pizărău sm vz, pitar au pizărel sm vz pitar el
pizăr eu sm vz, piţărău pizăş, —ă av, a vz: pieziş
pizdă 5/’[At: TDRG / Pi: -de l E: vsl nna^a] (Trv) 1-2 Vulvă (la femeie sau) la femelele mamiferelor. 3 (îc) -da ţigăncii Mică plantă erbacee din familia labiateelor. cu miros neplăcut, cu flori purpurii, roze sau (rar) albe (.Lamiitm purpureitm) Si: sugel. ţigancă. urzică moartă. 4-5 (Trv; prt) Persoană (matură) de sex feminin. 6 (Trv; prt; îe) A da în -da mă-sii A înjura pe cineva, trimiţându-1 înapoi în locul de unde s-a născut, pentru a exprima dezaprobare, dispreţ, respingere, revoltă faţă de acea persoană Si: a înjura de mamă. 7-8 (Trv; prt; îla) Dat în -da mă-sii Care (a fost sau) merita sa fie înjurat de mamă, datorită caracterului său urât. 9 (Trv; îae) Demn de admiraţie datorită tupeului său. care îi aduce reuşite importante.
pizdos, -oasă a [At: MDA ms / Pl: -oşi, ~oase / E: pizdă + -os} (Trv: d. oameni) 1 Dur. 2 Ferm. 3 Cu tupeu.
pizdiii vt [At: MDA ms / Pl: -esc / E: pizdă + -ui] (Trv) 1 A certa aspru.
2	A înjura folosind cuvântul pizdă (1). pizereu sm vz piţărău
pizgăit, -ă a [At: PAŞCA. GL. / Pl: ~i//,	/	E:	ns cf pitigăir] (Reg;
d. oameni) Slăbit.
pizghint, ~ă a [ At: TEAHA, C. N. 253 / Pl: -iţi, ~e / E: ns cf piţigăit] (Trs) Pipernicit. piziş, ~ă av, a vz pieziş
pizmaşy ~ă [At: CORESI. EV. 15 / S şi: pism- / Pl: -aşi, -e / E: pizmă + -aş] 1-2 smf a (Pop) (Persoană) care manifestă ură. duşmănie, vrăjmăşie faţă de cineva Si: duşman, duşmănos, vrăjmaş, (pop) pizmuitor (1-2), (îrg) pizmăreţ (1-2), pizmătar (1-2), pizmatareţ (1-2), pizmos (1-2), (înv) pizmitor (1-2), pizmătar nic (1-2). 3-4 smf, a (Persoană) care manifestă împotrivire faţă de cineva Si: potrivnic, (pop) pizmuitor (3-4), (îrg) pizmăreţ (3-4), pizmătar (3-4), pizmătareţ (3-4), piz.mos (3-4), (înv) pizmitor (3-4). pizmătarnic (3-4). 5-6 smf, a (Persoană) care manifestă invidie faţă de cineva sau de ceva Si: invidios, (pop) pizmuitor (5-6), (îrg) pizmăreţ (5-6), pizmătar (5-6), pizmătareţ (5-6), pizmos (5-6), (înv) pizmitor (5-6).pizmătarnic (5-6). 7 a (D. acţiuni, manifestări ale oamenilor) Care exprimă ură. duşmănie sau invidie, gelozie Si: (rar) pizmătareţ (1), (îrg) pizmătareţ (7), (înv) pizmă şese (1), pizmătar (7), piz.mos (7), (îvr) pizmătăresc (1). 8 a (D. acţiuni, manifestări ale oamenilor) Care exprimă lăcomie Si: (rar) pizmătăreţ (2), (îrg) pizmatareţ (8), (înv) pizmăşesc (2), pizmătar (8), pizmos (8). (îvr)pizmătăresc (2). 9 a (înv; d. oameni) Lacom. 10 sma (îvr) Drac.
pizmă i/[At: PSALT. 235 / S: pismă / Pl: (pop) -me, (reg) piz.mi / E: siv nnsMâ, ngr Tteîopa] 1 (îrg) Duşmănie. 2 (îrg) Răutate. 3 (Pop) Invidie.
4	(îrg; îe) A-şi pune în - sau (înv) a pune - A se supăra pe cineva. 5 (îrg) Ciudă. 6 (îlpp) In -ma (cuiva) Cu intenţia de a supăra pc cineva, de a face cuiva în necaz. 7 (îal) în pofida cuiva. 8 (îe) A se lua (sau a se pune) în - (cu cineva) A face în ciudă cuiva. 9 (îae) A se lua la ceartă cu cineva. 10 (îvr) Zel.
pizmălui vt [At: TDRG / V: -mul- / Pzi: -esc / E: pizmă + -ălui] (înv) 1 A urî. 2 A duşmăni. 3 A invidia. pizmăluire .v/ [At: CANTEMIR. IST. 47 / PI: -ri / E: pizmălui] (înv)
1	Ură. 2 Duşmănie. 3 Invidie.
pizmăreţ, ~eaţă smf, a [At: GANE. N. III. 28 / Pl: -i, -e / E: pizmă + -ăreţ] 1-6 (Rar; d. oameni) Pizmaş (1-6).
pizjnăşesc, ~ească a [At: (cca 1650) GCR I. 228/28 / Pl: -eşti l E: pizmaş + -^r] (înv; d. acţiuni, manifestări al oamenilor) 1-2 Pizmaş (7-8). pizmăşie sf[At: F (1884). 124 / Pl: ~i/ / E: pizmaş + -ie] (îvr) 1 Ură.
2	Duşmănie. 3 Invidie.
pizmătar, [At: EUSTRATIE. PRAV. 9/12 / S: pismătăr / V: (reg) pijm~ ă / Pl: -i, -e / E: ngr Tteiaparăprig] (îrg) 1-6 smf ă Pizmaş (1-6).
7-8 ă (înv; d. acţiuni, manifestări ale oamenilor) Pizmaş (7-8).
pizmătareţ, ~ă [At: (a. 1700) GCR I. 341/6 / V: (reg) -rit, ~rniţ / Pî: -i, -e / E: pizmătar + -ăreţ] (îrg) 1-6 smf, ă Pizmaş (1-6). 7-8 a (înv; d. acţiuni, manifestări ale oamenilor) Pizmaş (7-8).
1076
PLACENTAR
pizmătariţ, -ă a, smf vz pizmătareţ
pizmătarnic, -ă smf, a [At: ŢICHINDEAL. F. 409/12 / Pl: -ici, -ice / E: pizmătar + -amic] 1-6 (înv; d. oameni) Pizmaş (1-6). pizmătarniţ, —ă asnif vz pizmătareţ
pizmătărel, -ea a [At: MARIAN, INS. 504 / Pl: -ei, -de / E: pizmă + -ea] 1-6 (Pop; d. oameni; şhp) (Cam) pizmaş (2, 4, 6).
pizmătăresc, -euscă a [At: VARLAAM-IOASAF. 977 / Pl: -eşti / E: pizmătar + -esc] (îvr; d. acţiuni, manifestări ale oamenilor) 1-2 Pizmaş (7-8).
pizmătăreţ, -eaţă a [At: HASDEU. R. V. 91 / Pl: -i, -e / E: pizmătar + -âreţ) 1-2 (Rar; d. acţiuni, manifestări ale oamenilor) Pizmaş (7-8).
pizmător, -oare a [At: ALR SN V, h 1 250/2 / Pl: -i, -oare / E: pizmă + -ator] (Reg) 1-6 smf, a Pizmaş (1-6). 7-8 a (înv; d. acţiuni, manifestări ale oamenilor) Pizmaş (7-8).
pizmeci sp [At: CV 1949. nr. 3, 34 / E: mg pdszmete] (Bot; mgm; Trs) Agrişă. .
pizttn1 vi [At: CORESI. EV. 106 / Pzi: -mese / E: srbpizmitî] (înv; ccd)
1	A urî. 2 A duşmăni. 3 A invidia.
pizm'i2 vt [At: URECHE, ap. LET. I. 95/4 / V: -mul / Pzi: -mese / E: ns cf rs ui'ici>M(> „scrisoare11] (Rsî) A scrie.
pizmitor, -oare smf, a [At: PSALT. 26 / Pl: -i, -oare / E: pizmui1 + -tor] 1-6 (înv; d. oameni) Pizmaş (1-6). pizmiţă sfvz pivniţă pizmoacăr sm vz piţmacâr
pizmos, -oasă [At. CANTEMIR, IST. 52 / S şi: pismos / Pl: -oşi, -oase / E: pizmă + -ov] 1-6 smf, a (îrg; d. oameni) Pizmaş (1-6). 7-8 a (înv; d. acţiuni, manifestări ale oamenilor) Pizmaş (7-8).
pizmui1 V- [At: URECHE. L. 162 / S şi: (înv) pismui / Pzi: -esc, (rar) pizmui / E: pizmă + -ui] 1 vt(a) (îrg) A urî. 2 vt(a) (îrg) A duşmăni. 3 vi (înv; ccd) A purta invidie cuiva. 4 vr (îvr) A se încăpăţâna. 5 vr (îvr) A insista. pizmui2 v vz pizmi2
pizmuire .v/’[At: PRAV. COND. (1780), 60 / Pl: -ri / E: pizmui1] (Pop)
1	Ură. 2 Duşmănie. 3 Invidie. 4 (îvr) încăpăţânare. 5 (îvr) Stăruinţă.
pizmuit, -ă a [At: BĂLCESCU. M. V. 28 / P: -mu-it / Pl: -ui, -e / E: pizmui] (înv) 1 Invidiat. 2 (Pex) Duşmănit.
pizmuitor, -oare smf, a [At: SLAVICI, O. II, 16 / P: -mu-i- / Pl: -i, -oare / E: pizmui1 + -tor] 1-6 (Pop; d. oameni) Pizmaş (1-6). pizmului v vz pizmălui
pizză sfi [At: DN3 / P: pi-ţa / E: it pizza] Foaie de aluat peste care se pune brânză, carne, ciuperci, peşte, tomate şi condimente, copt în cuptor, constituind un fel de mâncare tipică pentru Italia meridională.
pizzicato [At: TOPÎRCEANU. O. A. II. 12 / P: pi-ţi- l E: it pizzicato] 1-2 su, av (Mod de a cânta dintr-un instrument muzical) prin ciupirea coardelor, fără folosirea arcuşului. 3-4 su Bucată muzicală sau fragment (compuse pentru a fi) executate în acest fel.
plac sn [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / Pl: (rar) ~uri / E: plăcea] 1 Satisfacere a gustului, a dorinţei cuiva sau a propriei dorinţi. 2 Sentiment, senzaţie, stare de mulţumire, de bucurie, de încântare produse de ceva care satisface gustul sau dorinţa cuiva Si: plăcere (2). (înv) ogod (1). (îvr) ogodinţă. 3-4 (îlav; îlpp) Pe (sau după, rar, în) ~ (sau -ul cuiva) Potrivit cu gustul, cu voia. cu dorinţa cuiva. 5-6 (îal) După capriciul cuiva.
7	(Rar; îe) A intra în -ul cuiva A fi cuiva plăcut, agreabil. 8 (îae) A satisface gustul, preferinţa cuiva. 9 (îe) A fi la ~ul cuiva A fi la discreţia, la cheremul cuiva.
placa vt [At: CUV. D. BĂTR. I. 119 / Pzi: -chez / E: fr plaquer] 1 (îvr) A aplica pe ceva. 2 (îvr) A lipi pe ceva. 3 A acoperi suprafaţa exterioară a unui obiect, piese, element de construcţie etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a-1 proteja, a-i mări rezistenţa, a-i da un aspect mai frumos etc. 4 (La jocul de rugbi) A împiedica un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizându-1 cu mâinile şi făcându-I să cadă. 5 (Frm) A abandona. 6 (Avţ) A ateriza pe verticală. placagiu sn vz placaj1
placaj1 sn [At: I. GOLESCU, C. / V: -agiu / Pl: ~e / E: fr placage] 1 (Rar) Placare (3). 2 Semifabricat din lemn. în formă de placă (1). format prin încleierea sub presiune, la cald sau la rece, a unui număr, de obicei impar, de foi de funiir. aşezate unele peste altele, folosit la fabricarea mobilei, a ambalajelor, a ambarcaţiilor etc. 3 înveliş de piatră, de sticlă, de lemn etc. cu care se acoperă unele elemente de construcţie sau unele obiecte, spre a Ie proteja sau a le da un aspect mai frumos.
pkicaj2 sn [At: L. ROM. 1961, nr. 1. 29 / Pl: ~e / E: fr plaquage] (La jocul de rugbi) Oprire din acţiune a unui jucător advers, prin imobilizarea lui cu mâinile şi trântire Si: placare (4). placară sn vz placardă
placarda vt [At: MO (1860), 70/26 / Pzi: -dez / E: îi placarder] (Rar) A afişa ceva pe o placardă. pentru a aduce la cunoştinţa publicului.
placardare sf [At: LM / Pl: -dari / E: placarda] (Rar) Afişare pe o placardă. pentru a aduce la cunoştinţa publicului.
placardă sf[At: ALEXI. W. / V: (iuz) placard sn, -ane- / Pl: -de l E: fr plancard] Bucată dreptunghiulară, de obicei de carton, de pânză, de lemn. de tablă, pe care este scrisă o lozincă, o înştiinţare etc. Si: pancartă.
placare sf [At: DP / Pl: -cari / E: placa] 1 (îvr) Aplicare. 2 (îvr) Lipire.
3	Acoperire a suprafeţei exterioare a unor piese, elemente de construcţie etc. cu 1111 strat de material de altă natură, pentru a le proteja, a mări le rezistenţa, a da le un aspect mai frumos etc. Si: (rar) pkicaj1 (1). 4 (La jocul de rugbi) Placaj2.5 (Frm) Abandonare. 6 (Avţ) Aterizare pe verticală.
placat1 sn [At: KOGĂLN1CEANU. S. 214 / V: (reg) ploc- ! Pl: (înv) -uri / E: ger Pkikcit] (Liv) 1 Afiş. 2 Anunţ.
placat2, -a a [At: PROT. - POP.. N. D. / PI: -aţi, -e / E: placa] 1 (îvr) Aplicat. 2 (îvr) Lipit. 3 (D. elemente de construcţie, obiecte, piese etc.) Care are suprafaţa acoperită cu un strat de material de altă natură, de calitate superioară. 4 (D. jucătorii de rugbi) împiedicat prin imobilizarea cu mâinile şi trântire să pătrundă spre poarta adversă. 5 (Frm) Abandonat.
placă sf[At: STAMATI, D. / V: (înv) -cuă (Pl: placue), (reg) -agă, -atcă l Pl: plăci, (înv) ~ace / E: fr plaque cf ger Platte] 1 (Urmat de determinări care indică materialul) Bucată de materia! cu feţele plane şi cu grosimea uniformă şi mult mai mică decât celelalte două dimensiuni.
2	(îs) - fotografică Bucată de sticlă pe care este depus un strat dintr-o substanţă sensibilă la acţiunea luminii şi care este folosită pentru obţinerea imaginilor fotografice negative sau pozitive. 3 (îs) ~ aglomerată Placă (1) fabricată prin aglomerarea cu lianţi sintetici a aşchiilor de lemn din sortimente inferioare sau din deşeuri de la exploatarea şi industrializarea lemnului. 4 (îs) - turnantă (sau învârtitoare) Disc de oţel sau de fontă ori pod cu tablier metalic, care se poate învârti în plan orizontal în jurul axei sale verticale, şi care serveşte la întoarcerea vehiculelor de cale ferată, la trecerea lor de pe o linie pe alta etc. 5 Disc de ebonită pe care se imprimă vibraţiile vocii sau ale unui instrument muzical, pentru a fi apoi reproduse cu ajutorul gramofonului, al patefonului sau al pick-up-ului Si: disc. 6 (Fam; îe) A schimba ~ca A schimba subiectul unei discuţii care a ajuns să plictisească. 7 (îae) A schimba atitudinea faţă de cineva. 8 (îe) A pune '-■ca Se spune despre cineva care are obiceiul să vorbească mult sau să repete mereu aceleaşi lucruri. 9 (Asr) Placă (1) de ardezie pe care învăţau să scrie (cu condei de piatră) şcolarii începători Si: tăbliţă. 10 (Tip) Foaie de metal pe care se imprimă literele. 11 (Med; îs) ~ mucoasă Leziune care apare pe mucoase. în sifilisul secundar. 12 (Med; şîs ~ dentară) Proteză dentară mobilă. 13 (îs) - funerară Placă (1) de metal sau de marmură, fixată pe o piatră de mormânt pe care este scris numele persoanei decedate, anii de viaţă, un epitaf etc.
placebo sui, ain [At: DEX - S / E: fr. eg placebo] 1-2 (Medicament sau preparat inactiv) prescris pentru a-i face plăcere pacientului. 3-4 (Medicament inactiv) prescris în scopuri experimentale unui lot martor, pentru a studia efectele farmaceutice ale medicamentului activ asupra altui lot şi reacţiile psihice ale pacientului.
placentar, -ă [At: SCRIB AN, D. / Pl:	~e / E: fr placentaire] 1 a
(Atm) Care ţine de placentă (2). 2 a (Atm) Privitor la placentă (2).
1077
PLACENTAŢIE
3	a (D. mamifere) Care are placentă (2). 4 a (Bot) Care ţine de placentă (4). 5 a (Bot) Privitor îa placentă (4). 6 sn (Lpl) Subclasă de mamifere care cuprinde animale cu placentă (2). 7 sn (Şls) Animal care face parte din subclasa placentarelor (6).
placentaţie sf[At: BARASCH. B. 27 / V: (înv) ~ţinne / Pl: -ii / E: fr placentation] (Bot) Fel în care sunt aşezate ovulele pe placentă (3). placentaţiune sf vz placenîaţie
placentă .y/'[At: TEODORI, A. 73/14 / V: (înv) ~aţc~, plăcintă / Pi: ~te / E: lat placenta, fr placenta] 1 (înv; îs) Plăcinta sângelui Plasmă sanguină. 2 (Atm) Membrană cărnoasă şi spongioasă care se formează la majoritatea mamiferelor şi la om în perioada de gestaţie, şi care face legătura între mamă şi embrion, servind la nutriţia acestuia eliminându-se la naştere Si: (reg) casă, căită, cămaşă, curăitoare, lac, locşor, loc ut, lupşor, matcă, mitră-, nadră, plod (16), prapur, soartă, strat. 3 (Atm; îs) -previa Placentă (2) anormală, dezvoltată în partea inferioară a uterului. 4 (Bot) Loc în interiorul ovarelor pe care se fixează ovulele.
placentom sn [At: DN3 /Pl: ~oame / E: frplacentome] (Med) Tumoare care derivă din placentă (2).
pldceî s [At: GIIEŢIE. R. M. / Pi: ? / E: Sat placet, ger Plazet] (îdt) Aprobare. plache sf vz plachie1
plachetă ş/'[At: CADE /Pî: -te IE: îr plaquette] 1 Mic volum cu conţinut literar, mai ales culegere de versuri. 2 Placă de metal modelată pe o singură faţă cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi care se oferă, aşezată într-o cutie specială, ca recompensă la unele concursuri sportive, artistice etc.
3	(Big; îs) ~ sanguină Element component al sângelui, lipsit de nucleu, care are un rol important în coagularea sângelui Si: irombocit.
plachetapoieză sf [At: DN3 / Pl: -ze / E: fr plaquettopoyese] (Big) Formare de plachete (3) sanguine. placheu sn vz blacheu
plachie1 .v/‘[At: GHICA. S. 66 / V: (reg) phehe, ~cie,platie / A şi: (reg) plachie l Pl: ~i/ / E: ngr nXaid cf bg iiaukhh] 1 Mâncare de peşte, gătită cu multă ceapă, cu untdelemn şi cu mirodenii, rumenită la cuptor. 2 (Pop) Pilaf preparat din orez cu carne sau cu peşte, urzici şi ceapă, cu ciuperci, din păsat cu peşte sau cu slănină şi ceapă, din crupe cu came sau cu slănină ori din grâu pisat. 3 (Reg) Mâncare preparată din lapte dulce îngroşat cu crupe sau cu orez. 4 (Mol) Piftie (1). 5 (Reg) Mămăligă foarte moale, care nu are nici o formă.
plachie2 sf [At: MÂNCĂRILE. 32/3 / A: net / Pl: -ii / E: ns cf plachie1] (îvr) Vas de metal în care se găteşte mâncare.
placid, ~ă a [At: HELIADE. O. L 307 / Pl: -izi, -e / E: fr placide] 1 (îvr) Care este dulce şi calm. 2 Care manifestă lipsa de interes faţă de cineva sau ceva. 3 (D. înfăţişarea oamenilor sau manifestări ale lor) Care exprimă, indică, trădează indiferenţă, nepăsare, apatie Si: apatic, indiferent, nepăsător. 4 (D. înfăţişarea oamenilor sau manifestări ale lor) Exagerat de calm. 5 (Pex; d. oameni) Pasiv, 6 (D. oameni) Flegmatic. 7 Lipsit de zgomot, de agitaţie Si: liniştit. 8 (Pex) Monoton. 9 (Pex) Banal. 10 (Rar) Fără elan. 11 (Rar) Şters.
placiditate sfs [At: PROT. - POP., N. D. / E: fr placidite] 1 Lipsă de zgomot, de agitaţie Si: linişte. 2 Atitudine lipsită de interes faţa de cineva sau ceva Si: apatie, indiferentă, nepăsare. 3 Pasivitate. placie sf vz plachie1
placoderm sm [At: LTR2 / Pl: -i / E: fr placodermes] 1 (Lpl) Subclasă de peşti fosili, paleozoici, cu scheletul cartiîaginos şi cu capul şi regiunea anterioară a corpului acoperite de plăci osoase. 2 (Şls) Peşte din subclasa placodermilor (1).
placoizi smp [Aî: DN3 / P: -co-izi / Sg: -id / E: ger Plakoiden] 1 Peşti prevăzuţi cu solzi formaţi dintr-o placă osoasă, de pe care se ridică un ghimpe cu vârful îndreptat înapoi. 2 (Şls) Peşte din categoria placoizi (1). placuă sfvz placă placumă sfvz plapumă
plafar sn [At: SFC I. 173, 184. 188 / Pi: -uri / E: plainte) + /aKmaceutice)] 1-2 (Reţea dc magazine sau) magazine în care se vând plante farmaceutice şi preparate din plante.
plafon sn [At: I. GOLESCU. C. / V: (înv) -d, ~fund / Pl: -oane, (rar) -uri l E: fr plafond, ger Plafond, it plafone] 1 Suprafaţă interioară a pîanşeuîui superior al unei încăperi Si: tavan, (reg) bagdadie. 2 Perete superior, orizontal, al unei galerii de mină. a unei peşteri, al unui tunel, al unui vehicul etc. 3 înălţime la care se găseşte la un moment dat suprafaţa inferioară a norilor faţă de suprafaţa pământului. 4 Nivel de altitudine.
5	Altitudine maximă la care poate urca o aeronavă. 6 Limită valorică (maximă) a unor sume în cadrul unor operaţii financiare, care nu poate fi depăşită. 7 (îs) ~ de casă Limită până la care se pot păstra în permanenţă într-o casierie sume pentru efectuarea unor plăţi curente. 8 Nivel maxim al unei mărimi, viteze, turaţii etc.. pe care îl poate atinge un sistem tehnic.
plafona [At: BUL. FIL. III. 185 / Pzi: -nez i E: fr plafonner] 1 vt A fixa limita maximă a unor sume de bani în cadrul unor operaţii financiare.
2	vr (Fig; d. oameni) A nu progresa deloc, rămânând la acelaşi nivel de cunoştinţe. 3 vr (Fig) A nu depăşi un anumit stadiu sau valoare Si: a se limita.
plafonare ^/ [At: DM / Pl: -nari / E: plafona] 1 Fixare a limitei maxime a unor sume de bani în cadrul unor operaţii financiare. 2 (Fig) Rămânere a cuiva la acelaşi nivel de cunoştinţe. 3 (Fig) Limitare la un anumit stadiu sau valoare.
plafonat,~ă a [At: DL / Pl: -aţi, -e / E: plafona] 1 (D. fonduri băneşti, credite etc.) Care poate merge numai până la o anumită limită. 2 (Fig; d. oameni) Care a rămas la un anumit nivel de cunoştinţe. 3 (Fig; d. oameni) Limitat la un anumit stadiu sau valoare. plafond sn vz plafon
plafond ic, ~ă a [At: CORNEA, E. I. 197/13 / Pl: -ici, -ice / E: cf plafond] (înv; d. oase) Care alcătuieşte palatul2.
plafonier sm [At: NOM. PROF. 38 / P: -ni~er i Pî: -i / E: plafon + -ier] Muncitor care face plafoane (1).
plafanieră sf [At: C. PETRESCU, A. 478 / P: -ni-e- / Pl: -re l E: fr plafonnier] (Liv) Corp de iluminat care se fixează direct pe plafonul sau pe peretele unei încăperi, al unui vehicul etc. plaftorită sf vz praftoriţă plaftură sfvz. praftură plafund sn vz plafon
plaga vt [At: ASACHI. S. L. II, 357 / Pzi: -ghez f E: lat plagare] (Ltî) A răni.
plagat, ~ă a [At: CR (1846). 871 /3 /Pl: -aţi, -e IE: plaga] (înv) Rănit. plagă1 sf [At: MAIOR. IST. 4/13 /V: (înv) pleagă l Pl: plăgi, (înv) -age / G-D: plăgii, (înv) -gei i E: lat plaga, ger Plage] 1 Stare patologică a ţesuturilor corpului, caracterizată prin întreruperea continuităţii tegumentelor şi prin leziuni profunde, provocată accidental sau produsă pe cale operatorie Si: rană, (înv) rănitură. 2 (Fig) Nenorocire care atinge
0	colectivitate Si: calamitate, flagel, năpastă, pacoste (1). 3 (Reg; fig) Neplăcere care se abate asupra unei persoane Si: belea, bucluc, necaz. 4 (Fig; rar) Defect. 5 (Trs) Bucată de lemn în formă de lopăiica. cu care învăţătorul bătea copiii în palmă. 6 (Pex) Lovitură data cu plaga (5).
plagă2 sfvz placă plaghie sfvz plavie
plagia vt [At: I. GOLESCU. C. / P: ~gi-a / Pzi: -iez / E: fr plagier] 1 A copia sau a-şi însuşi întocmai. în întregime sau în parte, ideile, operele literare, artistice sau ştiinţifice ale altcuiva, prezentându-le drept creaţii personale. 2 (Rar) A reproduce întocmai, mecanic Si: a imita.
plagiar sm, am [At: NEGULICI / P: -gi-ar / Pl: -i f E: fr plagiaire, ger Plagiar] (înv) 1-2 Plagiator (1-2). plagiar e sfvz plagier e
plagiat1 sn [Aî: NEGULICI / P: -gi-at / Pl: -e f E: fr plagiat, ger Plagiat]
1	Copiere. însuşire. în întregime sau în parte, a ideilor altora pentru a le prezenta drept creaţii personale Si: plagiere (1). 2 (Ccr) Operă literară.
1078
PLAN1, PLANĂ
ştiinţifică sau artistică a altuia. însuşită, integral sau parţial, de cineva şi prezentată drept creaţie proprie Si: (rar) plagiatură. plagiat2, -ă a [At: ARGHEZI. B. 86 / P: -gi-at / Pl: -aţi, -e l E: plagia]
1	(D. opere literare, ştiinţifice sau artistice) Care a fost însuşit (integral sau parţial) de la altcineva şi prezentat drept creaţie personală. 2 (Rar) Reprodus întocmai, mecanic Si: imitat.
plagiator, -oare smf a [At: GHEREA, ST. CR. I. 146 / P: -gi-a-l Pl: -i, -oare / E: plagia + -tor) (Rar la feminin) 1-2 (Persoană) care plagiază (1) Si: (înv) plagiar (1-2).
plagiatură sf [At: CARAGIALE. O. IV, 282 / P: -gi-a- / Pi: -ri / E: plagia + -tură] (Rar) Piagiat1 (2). plagie sf vz plavie
plagiere sf [At: ALEXI, W. / V: (înv) -iare / P: -gi-e- / Pi: -ri / E: plagia] 1 Plagiat1 (1). 2 (Rar) Reproducere mecanică Si: imitare.
plagioclaz sm [At: ENC. ROM. / P: -gi-o-/ Pl: -i / E: fr plagioclases) Mineral din clasa feidspaţilor. de culoare albă. cenuşie sau albăstruie şi cu luciu sticlos, cristalizat în sistemul triclinic, utilizat ca materie primă în industria ceramicii sau ca piatră ornamentală.
plagiosiom sm [At: DER / P: -gi-os- / Pi: -i / E: fr plagiostomes] 1 (Lpl) Ordin de peşti cu schelet cartilaginos. cu orificiile branhiilor deschise direct la exterior Si: selacian. 2 (Şls) Peşte care aparţine ordinului plagiostomilor (1) Si: selacian.
plagiotmp, -ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: frplagiotrope) (Liv; d. tulpini) Târâtor. plagist, -a smf vz plajist plahie sfvz plavie
plaliilă sf [At: LEXIC REG. II. 46 / Pi: -le / E: net] (Reg; csnp) Grămadă. plahniţă a-/'[At: DLR / Pi: -ţe / E: net] (Reg) 1 Turtă. 2 Epitet dat unui om moaie.
plahniţi vt [At: DLR / Pzi: ? / E: plahniţă] (Reg) 1 A turti. 2 A iăţi. plai1 sn [At: (a. 1652) GCR I. 156/29 / V: (pop) -urea (A: net) / Pl: -uri, (îvr) -e, (înv) plai sm / E: siv raaml cf bg iiauiimiui. „munte“, svc. ceh pl'aii] 1 Versant al unui munte sau al unui deal. 2 Vârf al unui munte sau al unui deal Si: creasta, culme. 3 (Pgn) Munte. 4 (Prc) Deal mare. 5 Regiune de munte sau de deal, aproape plană, acoperită de păşune Si: luminiş, poiana. 6 (Pex) Câmpie înaltă Si: (înv) plaieţ (1), (pop) plaişte.
7	(Pop; îlav) Prin (sau în) -urea Prin sau în toate părţile Si: pretutindeni. 8 (îal) în lung şi în lat. 9 (Reg) Loc înalt pe care pasc vitele. 10 (Reg; urmat de determinări care arată planta cultivată) Suprafaţă de teren cultivată. în special cu vie. 11 (Pop) Drum sau cărare care urmează sau traversează o culme, o regiune muntoasă. 12 (Spc) Trecătoare. 13 (Pex; rar) Orice drum de pământ, nepietruit. 14 (Reg) Drum de munte, cu lemne puse de-a curmezişul, pe care se transportă buştenii la vale. 15 Subîmpărţire administrativă a judeţelor şi ţinuturilor, mai ales a celor de la munte. în evul mediu. în Ţara Românească Si: plasă. 16 (Pex) Reşedinţă a unui plai (16). 17 întindere mare de pământ dintr-o ţară, dintr-o zonă etc. Si: meleag. regiune, ţinut, (îvr) plăiet. 18 (Reg) Pridvor încadrat de patru coloane. 19 (Reg) Plută.
plai2 s [At: ALR I, 1514/5, 12 / Pl: net / E: cf ger Bl ei, rom plaivaz] (Ban) Creion.
plainic, -ă a [At: LUC. II, 139 / Pl: -ici, -ice / E: net] (Reg) 1 Supus.
2	Liniştit. 3 Impasibil. 4 (îe) A se da - A înceta să mai lupte Si: a ceda. plaisancian, -ă [At: DN3 / P: ple-zan-ci-an / Pl: -ieni, -iene / E: fr
plaisancien] 1 sn Etaj inferior al pliocenuiui. 2 a Care aparţine plaisancianului (1). 3 a Care se referă la plaisancian (1).
plaişte sf [At: JAHRESBER. IX. 199 / Pl: ? / E: plai1 + -iste) (Pop) Plai1 (6). plaiurea s vz plai1 plaivais sn vz plaivaz plaivan sn vz plaivaz plaivas sn vz plaivaz
plaivaz sn [At: (a. 1766) IORGA, S. D. XII. 80 / V: -vas, (înv) blaivos, -vais, (reg) -van,plavais, phiibas, plăivas,plai-,plehas, pleivas, plevais,
plevas, plevastru, pie vas, pliavas, plibas, plievast, plivais, plivas, ploibas, ploihaţ, ploibaz, ploivas, privas, blaivas l Pl: -e, -uri / E: ger Bleiweiss, mg plajbâsz, srb plajvaz) 1 (Pfm) Creion. 2-3 (Reg; şîs ~ de tăbliţă) Condei (de tăbliţă).
plajă sf [At: HELIADE, D. J. 164/5 / S şi: (frî) plage ! Pi: -je i E: fr plage] 1 Ţărm jos de mare acoperit cu nisip fin şi cu scoici, pe care se fac de băi de soare. 2 (Pgn) Orice loc nisipos pe malul unei ape, unde se fac băi de soare Vz renie. 3 (îe) A face - A-şi expune corpul la acţiunea soarelui. 4 Fiecare dintre cele două regiuni luminoase ale fotometrelor de comparaţie, ale căror luminozităţi trebuie aduse la egalitate. 5 (Şîs ~ de valori) Domeniu.
plajist, -ă smf [At: IORDAN. L. R. A. 183 / V: -agi- / Pl: -işti, -e ( E: plajă + -ist] (Rar) Persoană care face băi de soare.
plajişte sf vz pajişte
plambică sfvz panglică
plan1, plană [At: RÂND. JUD. 73/3 / V: (înv) -os sn l Pl: -uri. (rar. sn) -e, (15-16, 18-19, 51-58) -i, -e l E: lat planus, fr plan, ger Plan, plan] 1 sn Desen tehnic care cuprinde reprezentarea grafică, la o anumită scară, a unui teren, a unei construcţii, a unei maşini etc.Vz chip, izvod, schiţă. 2 sn (Reg; îe) A face - de inginer chior A spune ceva. dorind să se înţeleagă altceva. 3 sn (Reg) Bucată de pământ primită de ţărani potrivit schiţelor de comasare. 4 sn (Pgn) Ogor. 5 sn (Trs) Curătură într-o pădure.
6	sn (Reg) Carte funciară. 7 sn Distribuţie metodică a părţilor componente ale unei lucrări ştiinţifice, literare, ale unei expuneri etc. 8 sn Formă abreviată, rezumată a unei lucrări, expuneri etc.. cuprinzând punctele, ideile ei esenţiale Vz schemă. 9 sn Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzând o suită ordonată de operaţii, de acţiuni etc. destinate să duca la atingerea unui scop Si: (rar) plănuială. 10 sn Program de lucru. 11 sn (îe) A face -ul ca ţiganul A-şi propune lucruri, fapte etc. nerealizabile. 12 sn (Reg; îe) A se da la - (cu cineva) A se pune de acord cu cineva Si: a se înţelege. 13 sn (Rar; îls) — de ofiţer chior Acţiune nereuşită fiindcă a fost organizată greşit. 14 sn (Spc; urmat de determinări) Totalitate a prevederilor de dezvoltare a economiei naţionale în ansamblu, a unei ramuri sau a unei unităţi economice, concretizate în sarcini şi obiective care trebuie realizate într-o anumită perioadă de timp. 15-16 sn, a (Gmt) (Suprafaţă) care conţine, în întregime, orice dreaptă care trece prin două puncte oarecare ale ei. 17 sn (îs) ~ de simetrie Plan (15) al unei figuri în raport cu care punctele figurii se află de o parte şi de alta, la depărtare egală. 18 a (îs) Unghi - Porţiune dintr-un plan (15) cuprinsă între două semidrepte cu aceeaşi origine din acel plan1 (15). 19 a (îs) Geometrie -d Ramură a geometriei care studiază figurile ale căror elemente sunt situate în acelaşi plan (15) Si: (asr) planimetrie (1). 20 sn (îs) -de proiecţie Plan (15) pe care. prin metoda proiecţiilor, se pot obţine imaginile obiectelor din spaţiu. 21 sn (îs) - orizontal Plan (15) perpendicular pe verticala locului. 22 sn (ÎS) - înclinat Dispozitiv simplu alcătuit dintr-un corp cu
o	suprafaţă dreaptă care formează 1111 unghi cu planul orizontal şi care serveşte la ridicarea, la coborârea sau la deplasarea obiectelor, folosind forte mai mici decât greutatea acestora. 23 sn (îas) Galerie de mină cu axa longitudinală înclinată faţă de orizontală, care face legătura între două niveluri. 24 sn (îs) - culminant Meridian care cuprinde poziţia stelelor în momentul trecerii lor prin acest meridian. 25 sn (Ast; îs) - meridian Plan (15) definit de verticala locului şi de axa lumii. 26 sn Fiecare dintre planurile (15). în general verticale, perpendiculare pe direcţia privirii, în care se găseşte sau pare că se găseşte un obiect sau o fiinţă şi care reprezintă adâncimea sau depărtarea în perspectivă. 27 sn (Spc) Element al filmării care reprezintă poziţia de apropiere sau de depărtare a obiectului faţă de aparatul de filmat. 28 sn (îvr; îe) A ieşi pe - A ieşi în evidenţă. 29 sn (îs) Primul sau întâiul - Partea cea mai apropiată de public al unei scene. 30 sn (îas) Parte a unui tablou care dă impresia a fi cea mai apropiată de cititori. 31 sn (Fig) Domeniu. 32 sn (Fig) Loc într-o ierarhie Si: treaptă. 33 sn (Fig) Zonă. 34-35 sn (îlav; îlpp) Pe plan (sau pe -ul) în domeniul. 36-37 sn (îal) în ceea ce priveşte. 38-39 sn (îal) Din punct de vedere. 40-41 sn (îe) A fi (sau a sta, a pune etc.) pe primul — (A avea sau) a
1079
PLAN2-
considera ceva de importanţă primordială. 42-43 sn (îcn; îe) A nu fi pe primul - (A fi sau) a considera că este de o importanţă secundară, minimă.
44	sn (Cig) Delimitare a mărimii încadrării în raport cu mărimea omului în cadru prin stabilirea unor termeni convenţionali. 45 sn (Cig) Element al montajului reprezentând porţiunea de peliculă imprimată într-o singură filmare,între momentul pornirii aparatului de filmare şi cel al opririi Ini. 46 sn (Cig; îs) Prim ~ Plan (45) care cuprinde bustul până la umeri. 47 sn (Cig; îs) Gros - Reprezentare pe peliculă a unui cap de personaj sau a unei feţe văzute de aproape. 48 sn (Cig; îs) ~ semigeneral Plan (45) care încadrează personajul în toată înălţimea. 49 sn (Cig; îs) ~ american Plan (45) care încadrează personajul până la genunchi. 50 sn (înv) Etaj. 51 a (Rar; în poetică; d. silabe) Plină. 52-53 sn, a (Suprafaţă) care este fără ridicături. fără inegalităţi, fără asperităţi, netedă, dreaptă. 54-55 sn, a (Corp. obiect) care are suprafaţa netedă. 56 a (îs) Maşină -d Maşină de tipografie care imprimă coli separate şi nu suluri lungi de hârtie. 57-58 sn, a (Maşină, dispozitiv) care netezeşte suprafaţa unui obiect. 59 sn (îs) ~ de aripă Suprafaţă de susţinere a unui avion. 60 sn (Pex) Aripă. 61 sn (Atm) Suprafaţă care secţionează imaginar corpul omenesc sub o anumită incidenţă.
plan2- [Aî: DN3 / V: plani-, plano- / E: fr plani-] Element prim de compunere savanîă cu semnificaţia: 1-2 (Referitor la) plan (9). 3 Cu formă plană (53) Si: plai.
-plan3 [Aî: DN3 / E: fr -plane, iî -plano] Elemenî secund de compunere savanîă cu semnificaţia: 1-2 Plan (52-53).
plana1 vi [Aî: BOLLIAC, O. 161 / Pzi: -nez, 3 (înv) şi: plana / E: fr planer1] 1 (D. păsări) A pluîi sau a se menţine în aer cu aripile înîinse, aproape nemişcale. 2 (Fig) A constitui o prezenţă apăsătoare, primejdioasă, supărătoare, 3 (D. planoare) A pluti în aer pe o traiectorie care face un unghi mic cu orizontala. 4 (D. avioane) A zbura cu motorul oprit. 5 (D. avioane) A coborî cu moîorul redus sau oprit pe o îraiectorie cu pantă mică şi cu viîeză redusă. 6 (Rar) A înîrece prin înălţime lucrurile sau fiinţele înconjurătoare Si: a domina. 1 (Fig) A se ridica deasupra altora prin importanţă, prin însuşiri eîc. 8 (Fig) A fi iminenî.
plana2 vt [Aî: DL / Pzi: ~nez 1 E: fr planer2] 1 A prelucra suprafaţa unui obiecî prin aşchiere sau prin deformare plastică, pentru a o face netedă, plană. 2 A nivela un teren.
planare1 sf[At: DL / Pl: -nări / E: plana1] 1 Plutire sau menţinere în aer a unei păsări cu aripile aproape nemişcate. 2 Plutire în aer a unui planor cu motorul opriî. 3 Zbor cu motorul oprit al unui avion. 4 Coborâre aî unui avion cu motorul redus sau opriî şi cu viteză redusă, pe o îraiectorie cu panîă mică. 5 (Rar) Dominare a lucrurilor sau a fiinţelor din jur daîoriîă înălţimii. 6 (Fig) Ridicare deasupra tuîuror prin importanţă, superioritate etc. 7 (Fig) Iminenţă.
planare2 sf [At: IOANOVICI. TEHN. 303 / Pl: -nari / E: plana2] 1 Prelucrare a suprafeţei unor obiecte prin aşchiere sau prin deformare plastică, pentru a o face netedă, plană. 2 Nivelare a unui teren.
planarie sf [At: DEX / PI: -ii / E: îr planaire] 1 (Art.) Gen de vierme platelmint. cu corpul oval alungit, lung de 1-2 cm şi cu mare putere de regenerare, care trăieşte mai ales în râuri de munte sau de deal (Planaria).
2	Vierme din genul plan ari a (1).
planaritate sfs [At: DN3 / E: ger Planarităt] (Mat) Proprietaîe de a fi plan (16).
planat1, ~ă a [Aî: LTR2 / Pl: -aţi, -e / E: plana1 cf fr plane'] (D. zbor)
1	Care se efectuează fără a mişca din aripi sau fără a folosi motorul. 2 (Pex) Lin.
planat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, ~e ! E: plana2] 1 (D. suprafaţa unor obiecte) Care a fost prelucrat prin aşchiere pentru a deveni neted.
2	(D. terenuri) Nivelat.
planator sn [At: LTR2 / Pl: -oare f E: plana2 + -tor] 1 Piesă componentă a unor matriţe pentru tablă, în formă de placă sau inel, care presează marginea tablei pentru a împiedica formarea cutelor în timpul prelucrării ei. 2 Ciocan cu o formă specială, folosit pentru a face plană suprafaţa unui obiect.
planaţie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr. eg planation] (Gig) Proces de netezire a reliefului înalt şi accidentat aî scoarţei, ca rezultat ai acţiunii de eroziune. plancardă sfvz placardă
plancă sf[At: LTR2 / V: (reg) -ngă / Pl: planei l E: ger Planke, ucr. rs riAâHK'd] 1 Drum în pantă podit cu prăjini sau cu trunchiuri de copac şi mărginit pe laturi, pe care se transportă, prin alunecare, sub acţiunea greuîăţii proprii, buşîeni şi alte sortimente de lemn Si: ulac. 2 (Reg; pex) Construcţie în formă de jgeab. făcută din pămânî. din bârne, din beton eîc. pe versantele cu pante ale munţilor şi dealurilor, folosit penîru scoaterea prin alunecare a buştenilor din pădure Si: jilip. 3 (îs) ~ într-o ureche Jilip cu o margine construită şi cu cealaltă înlocuită de înclinaţia pantei. 4 (Is) - moartă Uluc construil în mod provizoriu de-a lungul unui torent. 5 Podea făcută din butuci pe care se depozitează buştenii înainîe de a fi antrenaţi la vale pe jilip sau înainte de a ajunge la ferăstrău, într-o fabrică de cherestea. 6 (Reg) Chingă a căpriorilor casei.
plance sf[At: LEXIC REG. II. 90 / Pl: planei / E: net] (Reg) Secure mare.
planconcav, -a a [At: DN-1 / Pl: -i, -e ! E: fr plan-concave] Care are
0	faţă plană şi alta concavă.
planconvex, ~ă a [At: DNJ / Pl: -ecşi, -e / E: fr plan-convexe] Care are o faţă plană şi alta convexă.
planctofite sfp [At: DN3 / E: cf fr planctophyte] Plante microscopice flotante.
planctologie sf [Al: LTR2 / Pl: -\i / E: fr planctologie] Şîiinţă care se ocupă cu studiul planctonului (1). plancton sn [At: ANTIPA. P. 54 / Pl: (rar) -oane, -uri / E: îr plancton]
1	Totalitate a organismelor vegetale şi animale. în general microscopice, care trăiesc în apă până la o adâncime de 200 m şi care formează hrana peştilor şi a altor animale. 2 (îs) -atmosferic Ansamblul particulelor solide şi lichide care se găsesc în suspensie în atmosferă.
planctonic, -ă a [Aî: LTR2 XII. 533 / Pl: -ici, -ice / E: fr planctonique] 1 Care aparţine planctonului (1). 2 Care formează planctonul (1). 3 Privitor la plancton (1).
planctonofag, -ă sn, a [Aî: DEX / Pl: ~agi, -age / E: plancton] 1-2 (Animal) care se hrăneşte cu plancton (1).
planctonte sfp [Aî: DEX / E: ger Planktonten] Microorganisme animale şi vegeîale care pluîesc la suprafaţa sau în apropierea suprafeţei apei. formând plantonul (1).
planciii vt [At: SFC V. 194 / Pzi: ? / E: plancă + -ui cf ger planken] (Buc) 1 A da drumul buştenilor, trunchiurilor etc. pe plancă (1). 2 A împinge pe plancă (1).
planeitate sfs [At: ORBONAŞ. MEC. 79 / P: -ne-i- / V: -nit- / E: fr planeite] (Teh) însuşire a unui lucru de a fi plan. neted Si: netezime (1). planet sm vz planetă
planetar, -a a [At: AMFILOHIE. G. F. 55V8 / V: (înv) -iu, (îvr) -io / Pl: -i, -e / E: îr planetaire, it planetario] 1 Care aparţine planetelor (1). 2 Alcătuit din planete (1). 3 Privitor la planete (1). 4 (îs) Sistem -(sau, înv. sistema -ă) Totalitate a planetelor (1) care se mişcă în jurul soarelui sau al unei stele. 5 (Rar) Mondial. 6 (Rar) Universal. 7 (Teh; îs) Mecanism - Mecanism cu roţi dinţate format din cel puţin îrei elemente mobile. în care axa uneia dinîre roţi se roteşte în jurul celeilalte roţi. 8 (Teh; îs) Arbore sau ax— (ori axa -a) Arbore asamblat cu roata centrală a unui diferenţial, prin intermediul căreia se transmite mişcarea îa roata motoare a unui automobil. 9 (Fiz; îs) Model - Model al structurii atomului asemănător cu sistemul planetar (4). planetario a vz planetar
planetariu1 sn [At: LTR2 / Pl: -ii / E: lat planetarium, fr planetarium] Construcţie specială în formă de cupolă, pe care se proiectează cu un aparat de proiecţie special stelele şi constelaţiile, planetele. Soarele şi Luna precum şi deplasarea acestora pe bolta cerească. planetariu2, ~ie a vz planetar
1080
PLANŞĂ
planetă sf [At: ST. LEX. 231 r/22 / V: (înv) planet sm, planmt s/n, —mtă / Pl: -te / E: lat planeta, ir planete, ger Planet] 1 Corp ceresc fără lumină proprie care se roteşte în jurul Soarelui şi care se vede pe cer sub forma unui punct luminos ca urmare a reflectării luminii solare. 2 (Pgn) Orice corp ceresc, fără lumină proprie, satelit al unei stele. 3 (Spc) Corp ceresc din sistemul solar, locuit de oameni Si: pământ (73). 4 (îvp) Zodie în care se naşte cineva. 4 (îvp) Bilet pe care erau scrise preziceri de viitor şi pe care îl vindeau flaşnetarii, extrăgându-1 pentru amatori la întâmplare.dintre altele de acelaşi fel. cu ajutorul unui papagal sau a unui şoarece alb dresat.
planetoid sn [At: LTR2 / Pl: -izi / E: fr planetoide) Planetă (1) mică din sistemul solar Si: asteroid.
planetologie sf [At: DN3 / Pl: -li / E: fr planetologie] Ramură a astrofizicii care studiază structura planetelor şi a sateliţilor.
planez# sf[At: DEX / Pl: -ze / E: îr planeze] Interfluviu înclinat cu contur triunghiular, delimitat de văi înguste, format pe pantele conurilor vulcanice.
plan film sn [At: DN3 / Pl: -el E: ger planfilm) Suport semirigid transparent, confecţionat din material sintetic neinflamabil, pe care se află
o	emulsie fotosensibilă. plângă sf vz plancă plani- ec vz plan-1
phnic, -ă a [At: DLR / Pl: -ici, -ice / E: plan + -ic] (Iuz) 1 Conform unui plan (14) dinainte stabilit. 2 Privitor la un plan (14). 3 Bazat pe un plan (14).
planie .s/'[At: PAMFILE. I. C. 120 / Pl: -ii / E: srb planja] (Reg) Făţuitor mare pentru scânduri.
planiedru, -ră a [At: DN3 / P: -ni-e- / Pl: -ri, -re / E: fr planiedre) (D. cristale) Care are suprafeţe plane (53).
planifica [At: CONTEMP.' 1948. nr. 108. 3/5 / Pzi: planific / E: fr planifier] 1-2 vt A organiza o activitate potrivit unui plan (9,14). 3-4 vtr A(-şi) folosi timpul de muncă potrivit unui plan (9). 5 vt A programa, a organiza şi a conduce pe bază de plan (9). 6 vt A determina cantitatea de materiale, materii prime, fonduri etc. necesară unei activităţi pe o anumită perioadă de timp. 7 vt A include într-un plan (9).
planificate sf [At: CONTEMP. 1948. nr. 108. 3/5 / Pl: -cari I E: planifica] 1-2 Organizare potrivit unui plan (9,14). 3 Folosire a timpului de muncă potrivit unui plan (9). 4 Programare, organizare şi conducere pe bază de plan (9). 5 Determinare a cantităţii de materiale, materii prime, fonduri etc. necesare unei activităţi pe o anumită perioadă de timp. 6 Includere într-un plan (9).
planificat, -ă a [At: LEG. EC. PL. 5 / Pl: -aţi, -e / E: planifica] 1-2 (D. o activitate) Organizat potrivit unui plan (9, 14). 3-4 (Pex; d. o activitate) Care se execută conform unui plan (9, 14). 5-6 (Pex; d. o activitate) Prevăzut într-un plan (9,14). 7 (D. timpul de muncă) Folosit potrivit unui plan (9). 8 Programat, organizat şi condus pe bază de plan
(9). 9 (D. cantitatea de materiale, materii prime, fonduri etc.) Determinat. 10 Care a fost inclus într-un plan (9) de muncă, de producţie, de organizare.
planificator, —oare [At: CONTEMP. 1948, nr. 108, 3/5 / Pl: —i, -nare / E: planifica + -tor] 1-2 a Care planifică (1-2). 3 smf(Iuz) Specialist în întocmirea planurilor (14) de producţie. 4 smf (Pgn) Specialist în întocmirea planurilor de desfăşurare a unei activităţi economice.
planiglob sn [At: GEOGR. MAT. 219/20 / Pl: -uri (înv. sm) —i / E: lat planiglobium, ger Planiglob] Planisferă.
planigraf sn [At: DN3 /?\:-e/E: fr planigraphe] 1 Instrument pentru copiat desene prin varierea dimensiunilor. 2 Tomograf.
planimetra vt [At: DN3 / Pzi: -rez / E: planimetru] A determina suprafaţa cuprinsă în interiorul unui contur prin calcule sau cu ajutorul planimetrului.
planimetrare sf [At: DN3 / Pl: -rari / E: planimetra] Determinare a suprafeţei cuprinse în interiorul unui contur prin calcule sau cu ajutorul planimetrului.
planimetric, -ă a [At: MAIORESCU. L. 33 / Pl: -ici, -ice / E: fr planimetrique] 1-2 Care aparţine planimetriei (1-2). 3-4 Privitor la plani metrie (1-2).
planimetrie sf [At: FM (1847). 1932/23 / Pl: ~i/ / E: fr planimetrie, ger Planimetrie] 1 (Asr) Geometrie plană. 2 Parte a topografiei care studiază metodele şi instrumentele necesare pentru a reprezenta pe un plan (1) sau pe o hartă proiecţia orizontală a obiectelor de pe o porţiune de teren. 3 Operaţie de determinare şi de reprezentare pe un plan (1) a detaliilor de pe o suprafaţă de teren.
planimetru sn [At: I. GOLESCU. C. / Pl: -re / E: fr planimetre] Instrument care serveşte la măsurarea suprafeţelor pe hărţi, planuri sau diagrame prin parcurgerea conturului acestora. planisa v vz planisi2 planisfer sn vz planisferă
planisferă sf [At: GS 23v/5 / V: (înv) planisfer sn. -rium s I Pl: -re / E: fr planisphere, ger Planisphăre] Hartă a globului terestru în care cele două emisfere sunt reprezentate pe o suprafaţă plană Si: planiglob, (asr) mapamond.
planisferic, -a a [At: CADE / Pl: -ici, -ice / E: fr planispherique] 1 Care aparţine planisferei. 2 Referitor la planisferă. 3 Sub formă de planisferă. planisferium s vz planisferă
planisi1 [At: (a. 1710). ap. DR. I. 46 / V: plăn-, paln- / Pzi: -sesc / E: ngr enXâvioa (aor TcXavoa)] 1 vt (îvr) A înşela pe cineva pentru a supune voinţei sale Si: a ademeni, a amăgi. 2 vt (îvr) A încânta pe cineva pentru a seduce. 3 vi (Reg; pex) A îndupleca. 4 vr (înv) A se lăsa ademenit, supunându-se voinţei cuiva. 5 vr (înv) A se lăsa sedus.
planisi2 vt [At: PONTBRIANT. D. / V: -sa / Pzi: ~sesc / E: ngr nkaviqcb) (îdt) A nivela o suprafaţă Si: a netezi.
planisire1 sf [At: GÂLDI, M. PHAN. 229 / Pl: -ri / E: planisi1] 1 (îrg) Ademenire. 2 (îrg) Seducere. 3 (îrg) înduplecare. 4 (înv) Proiect. 5 (înv) Concepţie.
planisire2 .v/ [At: PONTBRIANT. D. / Pl: -ri / E: planisi2] (îdt) Nivelare a unei suprafeţe. plaiiit sm vz planetă planitate sfvz planeitate planită sfvz planetă
planning sns [At: MDA ms / P: plening / E: eg plan ning] (îs) - familial Ansamblu de mijloace folosite pentru planificarea şi ducerea la bun sfârşit a naşterilor. plano- ec vz plan-2
planografie sf [At: DEX / Pi: -ii I E: fr planographie] Procedeu de reproducere tipografică la care se folosesc forme de tipar din piatră litografică, aluminiu etc.
planogramă sf [At: DN2 / Pl: -me / E: ger Planogramm] Grafic care indică organizarea planificată a operaţiilor din cadrul unui ciclu.
planor sn [At: LTR / Pl: -oare / E: fr planeur] 1 Aparat de zbor fără motor, care se poate menţine în aer un timp mai mult sau mai puţin îndelungat folosind curenţii ascendenţi provocaţi de relieful sau de temperatura solului. 2 Osatură generală a unei aeronave, cuprinzând în special organele asupra cărora se exercită forţele aerodinamice.
planorbis s/ni [At: LTR2 / E: lat Planorbis] Specii diferite de melci de apă dulce cu cochilia spiralată într-un singur plan (Planorbis).
planorism sns [At: DL / E: planor + -ism] 1 Sport practicat cu planorul (1). 2 îndeletnicire de a construi planoare (1).
planoiist, -ă smf [At: IORDAN. L. R. A. 183 / Pl: -işti, -e / E: planor + -ist] 1-2 (Pilot sau) constructor de planoare (1). 3 Sportiv care practică planorismul (1). planos sn vz plan
planşă sf [At: HASDEU. î. V. 17 / Pl:	/	E: fr planche] 1 Foaie de
hârtie mai groasă pe care sunt reproduse desene, fotografii sau picturi, folosită ca ilustraţie într-o carte. 2 Carton cu desene sau fotografii care serveşte ca material didactic. 3 Foaie de hârtie groasă sau carton pe care sunt reproduse fotografii, desene ori picturi sau pe care s-a efectuat un desen tehnic, o hartă etc. 4 (Pex) Desen tehnic executat pe o planşă (3).
5	Placă de metal sau de lemn pe care se gravează litere, note muzicale.
1081
PLANŞETĂ
desene etc. spre a fi reproduse prin tipar. 6 Placă de lemn. în formă dreptunghiulară şi nu prea groasă, cu diferite utilizări. 7 Fiecare dintre plăcile de beton sau de ciment ale pavajului unei şosele, limitată de rosturile de dilataţie longitudinale şi transversale.
planşetă i/’[At: ASACHI. G. 160 / Pl: -te f E: fr planchette] 1 Placa dreptunghiulară din lemn sau metal, montată pe un suport care permite fixarea ei în diferite poziţii, folosită la ridicarea topografică a unui plan. ca suport pentru desene sau picturi, lucrări tehnice etc. 2 (Top; îs) ~ tipografi că Aparat utilizat pentru trasarea pe un plan. fără calcule prealabile, a unor figuri, asemenea celor de pe teren. 3 (Is) -ta şnururilor Placă orizontală, perforată, din lemn tare. folosită la unele războaie de ţesut mecanice pentru repartizarea cocleţilor pe lăţimea ţesăturii. 4 (Mai-, îs) - de vânt Instrument folosit la bordul unei nave pentru a determina direcţia şi viteza vântului. 5 (îvr; lpl) Duşumele. 6 Scândură lată pe care se întind cu vergeua foile de aluat.
planşeu sn [At: IONESCU-MUSCEL. FIL. 438 / Pl: ~ce / E: fr plancherj 1 Element de construcţie, de grosime relativ mică faţa de celelalte două dimensiuni, care serveşte drept suport orizontal pentru fixarea unei maşini, formează partea carosabilă a unui pod. separă etajele unei clădiri, constituind duşumeaua sau acoperişul etc. 2 Plan inferior al unei cavităţi subterane. 3 (Atm) Perete musculos care delimitează la bază
o	cavitate. plant s vz plantă1
plantă [At: ASACHI. S. I. 218 / V: (înv) plăn~, plăti- / Pzi: -tez. 3 (înv) planta / E: îr plant er, lat plantare] 1 vt A înfige puieţi. răsaduri etc. cu rădăcinile în pământ, la iocul definitiv, pentru a se dezvolta Si: a sădi, (înv) a plântalui (1). 2 vt A acoperi 1111 teren cu puieţi. rădăcini etc. Si: a sădi, (înv) a plântalui (2). 3 vt (Pan) A aşeza. 4 (Pan) A fixa stâlpi, pari eîc. în pământ. 5 vr (îe) A se - în faţa cuiva A se opri inoportun sau ostentativ în faţa cuiva. 6 vt A îngropa o mină pe o porţiune de teren după un anumit sistem, spre a o face să explodeze Si: a mina. 7 (Frr) A părăsi brusc. plantagea sf vz pătlagină
plantaginacee sfi [At: DER / E: fr plantaginacees] 1 (Lpl) Familie de plante erbacee cu frunze eliptice sau lanceoiate, dispuse, de obicei. în rozetă bazală. cu flori hermafrodite, rar unisexuaîe. formând spice sferice sau cilindrice şi cu frucîele capsule sau nucule. 2 (Şls) Planîă din familia plantaginacee (1). plantagină sf vz pătlagină plantagiu sn vz plantaj
plantago smi [ Al: DN1 / E: fr. eg plantago] Grup de planîe erbacee care cuprinde o mulţime de specii sălbatice.
plantaj sn l Aî: LM / V: (înv) -agiu / Pl: ~e. / E: fr plantage, ger Plantage] 1-2 (înv) Planîare (1-2). 3 (înv) Aşezare. 4 Planîaţie de arbori amelioraţi, izolată de polenul străin, inferior şi îngrijită intensiv. în scopul obţinerii de seminţe uşor recoltabile. 5 (Pex) Arbore de pe un planîaj (4).
plantalgle sf[Aî: DEX - S / Pl: ~i/ / E: fr plantalgie] (Med) Durere în regiunea tălpilor. plantau sn vz; platan1
plantar1, ~ă a [Aî: ISIS (1859). 22/2 / Pl:	/	E:	plantă1]	(îvr)
Vegetal.
plantai2, ~ă [At: KRETZULESCU, A. 255/1 / V: (înv) ~/er / Pî: ~i, ~e / E: fr plantaire] (Atm) 1 a Care aparţine plantei2. 2 a Din regiunea plantei2.3 a Care se referă la plantă2.4 sm (îf planter) Muşchi al planîei2.
plantare sf [Ai: MIHALIC. O. 15/1 / V: (înv) plân~ f Pl: -tari l G-D: -tarii, (înv) -tarei / E: planta] 1 înfigere a unor puieţi. răsaduri eîc. cu rădăcinile în pământ îa iocul definitiv pentru a se dezvolta Si: (înv) plantaj (1), plantat1 (1), (înv) plantaţie (T). sădire, sădit1.2 Acoperire a unui teren cu puieţi. răsaduri etc. Si: (înv) plantaj (2), plantat1 (2). plantaţie. (2), sădire, sădit1. 3 (Pan) Aşezare. 4 (Pan) Fixare în pământ a unui stâlp, par etc. Si: plantat1 (3). 5 îngropare a minelor1 pe o porţiune de teren, după 1111 anumit sistem, spre a le face să explodeze Si: plantat1 (4). 6 (Frr) Părăsire bruscă.
plantaris\ vt [At: ALECSANDRI. T. 1731 / Pzi: -sesc / E: cf ir plant er) (îvr) A părăsi (brusc).
plantat1 sn [At: SCÎNTEIA. 1965. nr. 6589 / E: planta] 1-4 Plantare (1-2, 4-5). 5 (îs) Maşină de - Maşină folosita pentru plantarea răsadurilor, a puieţilor etc. 6 (Pan) Aşezare.
plantat2, ~ă a [At: GALACTION. O. A. II. 392 / Pl: -aţi, -e / E: planta] 1 (D. puieţi. răsaduri etc.) înfipt cu rădăcinile în pământ pentru a se dezvolta. 2 (Rar; d. terenuri) Pe care s-au plantat puieţi. răsaduri etc. 3 (Pan) Aşezat. 4 (Pan; d. stâlpi, pari etc.) Fixat Î11 pământ. 5 (D. teren) Pe care s-au îngropat mine, după un anumit sistem, penîru a le face să explodeze.
plantator, ~oare [Aî: CANTEMIR, I. I. I. 106 / V: (înv) ~tător sn, plântător smf f Pl: -i, -oare f E: planta -f -tor cf Îaî plantator] 1 smf Persoană care se ocupă cu planîarea (1) puieţilor. a răsadurilor eîc. 2 smf Persoană care îngrijeşte de o plantaţie (4). 3 sm Proprietar al unei plantaţii
(4). 4 sn Unealtă de lemn sau de fier. ca 1111 baston scurt, ascuţit la un capăt şi îndoit la celălalt, pentru plantarea (1) răsadurilor, a puieţilor etc.
5	sn Cazma cu partea metalică lungă şi îngustă, montaîă pe o coadă de lemn prevăzută cu mâner, cu care se sapa gropile în care se introduc puicţii.
6	i/Maşină de plantai1 (5) cu tracţiune animală sau mecanică. plantaţie sf [At: FABIAN-BOB, 83/3 / V: (iuz) -ţiwne, (înv)
plântăciune f Pl: -ii / E: ir plantation] 1-2 (înv) Plantare (1-2). 3 (înv; pex) Semănare. 4 (Udp „de“ care indica planta cultivată) Totalitate a plantelor dc acelaşi fel cultivate prin puieţi. răsaduri etc. după o anumită metodă pe un teren amenajat în acest scop. 5 (Pex) Teren cultivat cu plante de aceiaşi fel. 6 (îs) ~ de protecţie Plantaţie (4) de arbori sau de arbuşti făcută pentru a apăra un teren de cultură împotriva secetei, a vântului etc.
7	Mare gospodărie agricolă caracterizată prin monocuitura unor plante tehnice şi alimentare care cer condiţii speciale de climă, tropicală sau subîropicală. 8 Plan după care se aşază în scenă elementele decorului şi mobilierul la un teatru.
plantaţinne sfvz plantaţie
plantă1 sf [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / V: (înv) plant s. plan- / Pl: -te / E: lat planta, fr plante] 1 Nume generic pentru organismele vegetale, cu o organizare mai simplă decât a animalelor şi care îşi extrag hrana prin rădăcini, caracterizându-se prin prezenţa clorofilei. prin faptul că membrana celulei este formată din celuloză şi. în cazul speciilor superioare, prin alcătuirea corpului din tulpină, rădăcină şi frunze. 2 (Prc) Vegetală mai ales erbacee, cultivată de om sau care creşte în mod natural.
plantă2 .v/ [At: LTR2 / Pî: -te f E: lat planta, îr plante] Faţă inferioară a labei piciorului, uşor boltită, care ia contact cu soiul Si: (înv) plantă, plântător sn vz plantator planter, -ă a, sm vz plantar plantică sfvz panglică planticele sfp vz panglicea plant ic uţă1 sf vz panglicuţă planticuţă2 sf vz plânticuţă plantigă sfvz panglică
plantigrad, ~ă sn, a [At: BARCIANU / Pl: ~az/\ -e f E: fr plantigrade]
1-2 (Animal) care umblă călcând pe îoată talpa piciorului.
plantivor, ~ă sn, a [At: DEX - S / Pi: -i, ~e / E: cf plantă] (înv) 1-2 (Animal) erbivor.
plantogramă ş/ [Aî: DN3 / Pl: -me / E: cf fr plantigramme] Amprentă a tălpii piciorului în poziţia ortosîaîică.
planton sn [At: SANDU-ALDEA. A. M. 223 / Pî: -oane / E: îr planton]
1	Serviciu de pază în interiorul cazărmilor sau al clădirilor militare, executaî de soldaţi neînarmaţi. 2 (Pex) Soldaî care face serviciu de pază (noapîea) într-un sector limitat al cazărmii ori al unui obiectiv militar. 3 (Pgn) Orice persoană care face de pază într-un îoc sau într-o instituţie.
4-5 (îljv) De ~ (Care face) de pază. 6 (Pex) Pază în timpul nopţii.
plantoş, a fAt: ŞEZ. III, 84 / Pi: -i, -e / E: nctl (Buc; d. oameni) Mare şi prost.
1082
FLASCĂ
pianiiihxţie sf [At: DN3 / Pi: -ii / G-D: -iei / E: fr plantulation] Dezvoltare a embrionului vegetalelor în timpul germinaţiei.
plantuîâ sf [At: AGRONOMIA (1859). 172/13 / Pi: -ie i E: fr plantule] Piantă (1) tânără în perioada de dezvoltare de la faza embrionară până la deplina formare a părţilor ei.
plantiuxis, -oasă a [At: ALEXI. W. / Pl: -o şi, -oase l E: fr plantare ux] (D. oameni sau părţi ale corpului acestora) Cu forme prea pline Si: masiv (1). voinic, zdravăn, plapan sn vz plapumă plapămă sf vz plapumă plapănă sfvz plapumă plapămă sf vz plapumă phpănă sf vz plapumă plapcă sf vz platcă1 phpomă sfvz plapumă phpon sn vz plapumă plaponă sf vz plapumă
plapumă sf [Ai: ANON. CAR / V: (îvp) ~poma. (pop) ~pămă, (îrg) plapămă, poplon (Pl şi: -oane). (înv) plapan sn, paplăniă, paplomă, paplonă, (reg)paclomă, paploamă (Pi: -me).paplumă,placumă,plăpând, plapumă, piapână, phpon sn, plaponă (A şi: plaponă). plophn (Pl: -oane). plopon (Pl: -uri, -oane) sn, poclon (Pl: -oane) sn, potlon sn / Pl: plăpumi, (reg) -mi, plapimi /E: ngr n&Kkcopa) 1 Obiect confecţionat din doua bucăţi de pânză, de mătase, de stofă ctc. de formă dreptunghiulară, între care este introdus şi fixat prin matlasare un strat de lână. de puf sau de vată şi care se foloseşte ca înveiitoare a corpului în timpul somnului Si: (reg) ogheal. 2 (Rar; îe) A trage ~ma A lua partea cea mai bună din ceva. 3 (Pfm; îe) A se întinde cât îi e (sau cât îi ajunge, cât îl ţine) ~ma A nu acţiona decât în limitele posibilităţilor. 4 (Fam; îe) A-şi lua o ~ A se pune ia adăpost de răspunderi. 5 (Fam; îae) A-şi iua măsuri de prevedere. plas1 sn vz plastă1 plas2 sn vz plaz1 plasa1 sfvz plăsea
plasa2 [At: I. IONESCU. M. 139 / Pzi: ~scz / E: fr placer] 1 vt A investi
o	sumă de bani, un capital într-o marfă, întreprindere, afacere, într-un bun etc. pentru a obţine un câştig sau a conserva valoarea Si: a aloca. 2 vi A vinde mărfuri, bunuri etc. 3 vt A distribui mărfuri, bunuri etc. în schimbul unei sume de bani şi în vederea obţinerii unui câştig. 4-5 vtr A (se) stabili într-un anumit loc. spaţiu, ierarhie etc. 6-7 vtr A (se) pune într-o anumită situaţie. 8-9 vtr (A face sau) a reuşi să fie numit într-o funcţie. într-un post. 10 vt (Rar) A introduce într-un grup, într-o categorie socială superioară Si: a căpătui. 11 vr A se situa pe o anumită poziţie, luând o anumită atitudine. 12 vt A introduce cuvinte, afirmaţii, ironii etc. într-o conversaţie. într-o relatare, la timpul sau la iocul care pare potrivit. 13 vt (Spt) A trimite o minge, un proiecţii către un punct determinat sau la 1111 anumit jucător.
plasament sn [At: I. IONESCU, 121 / V: (înv) ~semânt / Pi: -e / E: fr placement) 1 Investire a unei sume de bani, a unui capitai într-o marfă, întreprindere, afacere, într-un bun etc.. pentru a obţine un câştig sau a conserva o valoare Si: alocare, plasare (1). 2 Procurare a unei slujbe, a unui post pentru cineva. 3 (Ccr) Slujbă. 4 (Spt) Situare pe teren a unui jucător conform unei anumite tactici.
plasare sf[At: BARCIANU / Pl: -sari / E: plasa2] 1 Plasament (1). 2 Vânzare. 3 Distribuire în schimbul unei sume de bani şi în vederea unui câştig Si: (rar) plasat1 (3). 4 Stabilire într-un anumit spaţiu. într-o ierarhie etc. 5 Numire a cuiva într-o funcţie. într-un post. 6 Introducere a cuiva într-un grup. într-o categorie socială. 7 Situare pe o anumită poziţie, prin luarea unei anumite atitudini. 8 Introducere de cuvinte, ironii, afirmaţii eîc. într-o conversaţie la momentul care pare a fi potrivit. 9 Trimitere a mingii, a unui proiectil către un punct determinat sau către un anumit jucător.
plasat, -ă a [At: C. PETRESCU, O. P. I. 90 / Pl: -aţi, -e / E: plasa2] (Rar) 1 (D. bani, capital etc.) Investit într-o marfă, întreprindere, afacere.
într-un bun ctc. 2 (D. mărfuri, bunuri) Vândut. 3 (D. mărfuri, bunuri) Distribuit pe bani. pentru câştig. 4 (D. oameni) Situat într-un anumit loc. spaţiu, ierarhie. 5 (D. oameni) Aflat într-o anumită situaţie. 6 (D. oameni) Numit într-o funcţie, într-un post. 7 (D. oameni) Introdus într-un grup. într-o categorie socială, superioară. 8 (D. oameni) Situat pe o anumită poziţie, prin luarea unei anumite atitudini. 9 (D. cuvinte,afirmaţii, ironii) introdus într-o conversaţie la timpul sau locul potrivit. 10 (D. mingi, proiectile) Trimis către un punct determinat sau către un anumit jucător.
plasator, -oare smf [At: NOM. PROF. 81 / Pi: -i, -oare / E: plasa2 + -tor] 1 Persoană care conduce pe spectatori la locurile lor în sălile de spectacol. 2 Persoană care, în schimbul unei sume de bani, distribuie mărfuri, bunuri etc.
plasa1 sf [At: (a. 1802) DOC. EC, 68 / V: (reg) pîeasă / Pl: (1-14) ~se, (15) plăşi I G-D: -sei, (rar) plăsei ! E: siv huma) 1 împletitură din fire textile naturale, sintetice sau metalice, lucrată cu ochiuri şi cu aspectul de pânză rară. folosită ca atare sau servind la confecţionarea unor obiecte.
2	(Şîs ~ de pescuit) Uneaită de pescuit confecţionată dintr-o împletitură de fire de cânepă, iută, bumbac etc.. lucrată cu ochiuri a căror dimensiune variază în funcţie de mărimea peştelui care urmează a fi pescuit şi, de obicei, fixată la ambele capete dc câte un lemn gros. dc care ţin pescarii.
3	CUv) A prinde (pe cineva) în ~ A înşela. 4 (îal) A ademeni. 5 (îal) A seduce. 6 (îe) A cădea în ~ A intra într-o încurcătură. 7 (Iac) A cădea în cursă. 8 (îae; şîe a lua ~ sau o ~) A fi înşelat. 9 (La unele jocuri sportive; îe) A se afia în sa cuiva A se afla imediat în spatele unui adversar aşteptând momentul prielnic pentru a ataca şi a-1 depăşi. 10 Cursă de prins păsări, animale etc.. alcătuită dintr-o împletitură de sfoară, sârmă etc. 11 Fileu de sfoară sau sârmă groasă, pe care se aşază bagajele mai mici în tren, autobuz etc. 12 Reţea de frânghie groasă, sârmă etc., care îngrădeşte porţiunea din spatele porţii, la jocurile de fotbal, de handbal, polo. hochei etc. pentru a opri mingea, pucul etc. şi a pune în evidenţă marcarea punctului. 13 împletitură de frânghie, prinsă la partea inferioară a coşului de baschet, prin care mingea cade după marcarea încercării. 14 împletitură de sfoară sau de alte materiale, de formă dreptunghiulară, bine întinsă şi fixată între doi stâlpi. între două suporturi etc.. care desparte în două terenul de joc la volei, tenis etc. Si: fileu. 15 Săculeţ de mână. de obicei împletit. în care se cară diferite obiecte. 16 împletitură cu ochiuri rare de sfoară, sârmă etc., din care se fac îngrădituri, cuşti etc. 17 Cutie făcută din sfoară împletită, folosită pentru prinderea suveicilor la războiţii de ţesut Si: paravan. 18 (îs) -sa iţelor Element al războiului de ţesut ţărănesc, format din cocleţi paraleli şi verticali, prin ochiurile cărora trec. în general, unul sau două fire de urzeală. 19 (Pan) Ansamblu de fire cu aspect de pânză produse prin secretarea de către glandele sericigene aie păianjenului a unui lichid vâscos care se solidifică în prezenţa aerului Si: pânză. 20 (Pop) împletitura de nuiele, scânduri etc. din care se fac garduri.
21	(Pop; pex) Gard făcut din plasă. 22 Porţiune dintr-un gard cuprinsă între doi stâlpi. 23 (Reg) Staul pentru oi. 24 (Reg) Loc dinaintea strungii, unde se odihnesc oile după muls. 25 (Reg) Colibă în care dorm ciobanii noaptea. 26 (Reg) Versant ai acoperişului casei sau aî unui adăpost. 27 (Reg) Şiţă împreună cu leaţuriie şi căpriorii acoperişului. 28 Streaşină la acoperişul casei. 29 (înv) Porţiune de teren arabii aflată în proprietatea unei singure persoane sau care se cuvenea unui proprietar. 30 (Reg) Porţiune de pădure pe care o taie o echipă de lucrători forestieri. 31 Subdiviziune a unui judeţ. în vechea organizare administrativă a ţării, condusă de un pretor. 32 Parte dintr-o moşie în evul mediu, în Ţara Românească, cuvenită unui proprietar. 33 (Reg) Porţiune din cursul unei ape de munte unde apa e domoală şi pe care pot merge plutele. 34 (îvr) Lamă de metal. 35 (Reg) Tăiş de cuţit. 36 (îrg) Mâner al unui cuţit. 37 (Reg) Plaz1 (1). 38 (Reg) Taipă la sanie.
plasă2 sf[At: MAIOR. IST. 70/3 / Pl: -se, (îrg) plăşi, (reg) piese / E: ngr TtXăcn] 1 (Trs; înv) Fel. 2 (Trs; înv) Categorie. 3 (Trs; înv) Clasă. 4 (Trs) Fel de mâncare care se serveşte la masă. 5 (Gmt; înv) Latură. plasă3 sf vz plăsea plască sf vz plaşcă1
1083
PLASCHE
plasche sf vz plaşcă1 plasemant sn vz plasament -plasie ec vz -plazie
-plasm [At: DN-’ IE: h-plasma] Element secund de compunere savantă cu semnificaţia: 1-2 (Referitor la) plasmă. 3 De plasmă.
plasma- [At: DN-1 / V: plasmo- / E: fr plasma-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1-2 (Referitor la) plasmă. 3 De plasmă.
plasmagenă sf [At: DEX2 / PI: ~ne / E: fr plasmagene] (Big) Genă din citoplasmă.
plasmalemă sf [At: DEX2 / Pl: -me / E: fr plasmalemma] Peliculă fină. semipermeabilă. a protoplasmei. care se află sub membrana celulozică şi care reglează schimburile dintre celule şi mediu.
plasmaterapie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr plasmotherapie] Folosire terapeutică a plasmei2 (1).
plasmatic, -ă a [At: BABEŞ. O. A. I. 342 / PI: -ici, -ice / E: fr plasmatique] 1-4 Care se referă la plasmă2 (1-4). 5-8 Care aparţine plasmei2 (1-4). plasmatron sn vz plasmotron
plasmă1 sf [At: CANTEMIR, ap. GÂLDI, M. PHAN. 230 / Pi: (rar) plasm uri / E: ngr nXâcrpa, lat plasma] (înv) Plăsmuire (3).
plasmă2 i/[At: MARINESCU. P. A. 55 / Pl: -me l E: lat plasma, fr plasma] 1 Produs lichid intcrcelular format din apă. săruri minerale, glucide, lipide, protide etc.. care se găseşte în sânge, limfă şi muşchi. 2 (Big; îs) ~ germinativa Germen. 3 Substanţă într-o stare de agregare asemănătoare celei gazoase, formată din electroni, ioni pozitivi şi particule neutre, care se găsesc într-o continuă mişcare dezordonată. 4 (Rar) Pastă sau material moale, uşor de frământat şi de modelat.
plasimdă i/[At: DEX - S / Pl: -ele / E: cf fr plasmine j (Big) Formaţie de acid dezoxiribonucieic prezentă în citoplasma celulelor, larg folosită în ingineria genetică sau în donare. plasmo- ec vz plasm2-
plasmochunic, —ă a [At: DEX — S / Pl: -ici, -ice / E: plasmochimie]
1	Care aparţine plasmochimiei. 2 Referitor la plasmochimie.
plasmochimie sfs [At: DN-1 / E: ir plasmo-chimie] Ramura a chimiei care studiază reacţiile chimice ale plasmei2 (3).
plasmochuiă sf [At: DEX / Pl: -ne / E: fr plasmochine] Substanţă medicamentoasă de sinteză, utilizată în tratamentul malariei.
plasmocit sn [At: DEX - S / Pl: -e / E: îr plasmoc vte] (Big) Celulă cu rol important în mecanismul de apărare a organismului faţă de agenţii infecţioşi sau nocivi.
plasmodesme sfp [At: ENC. AGR. / E: fr plasmodesmes] (Bot) Firişoare microscopice de protoplasma care străbat prin porii membranelor dintre două celule vecine şi care uşurează schimburile de substanţe dintre aceste celule. plast sn vz plastă1 plasmodie sfvz plasmodiu
pkismodiu sn [At: DEX / V: -ie sf f P: -din l Pl: -ii I E: fr. lat plasmodium] 1 Masă plasmatică cu mai multe nuclee care nu are ca înveliş decât o membrană albuminoidă. 2 Hematozoar ai paiudismului.
plasmohză sf[At: DEX / Pl: -ze / E: fr plasmolyse] (Big) Micşorare a volumului unei celule prin pierderea apei din ţesutul vegetal viu pus într-o soluţie concentrată.
plasmometrie a/ [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr plasmometrie] Măsurare a micşorării volumului unei celule în timpul plasmolizei.
plasmon sm [At: DN3 / PI: -i / E: ger Plasmon, fr plasmo n] Particulă fictivă cu ajutorul căreia este descrisă mişcarea de ansamblu a purtătorilor de sarcină, electroni sau ioni. dintr-o plasmă.
plasmoragie sf[At: DN3 / Pl: -ii / E: fr plasmorrhagie] Pierdere de plasmă din circuitul sanguin, ca de exemplu în cazul unor arsuri.
plasmaterapie sf [At: DN-1 / Pl: ~i/ / E: plasmotherapie] Folosire în scop terapeutic a substanţei protoplasmatice.
plasmotron sn [At: DEX / V: -mat- / Pl: -oane f E: fr plasmotron] Generator de plasmă2 (3) care. dezvoltând temperaturi foarte mari. este folosit pentru tăierea rapidă a metalelor, sudări etc.
plasmozom sn [At: DN-'/Pl: -(rame / E: îr plasmosome] Corpuscui sferic din nucleul celular.
plast1 sn [At: DN-1 / Pl: ? / E: fr plaste] (Big) Organit al celulelor vegetale, încărcat cu diverse substanţe nutritive sau pigmenţi. plast2 sn vz plastă1
-plast3 [At: DN-1 /E: fr -plaste] Element secund de compunere savantă, cu semnificaţia: 1 Modelat. 2 Format. 3 Contrafăcut.
plastă1 sf[At: I. IONESCU. M. 549 / V: (reg) plas sn, (reg) plast sn, -tră,plastie (Pl: -ii) l Pl: -te, (reg) plâşti f E: bg ilarct. srb plast] 1 (Pop) Claie sau căpiţă de fân. de cereale, a cărei mărime variază după regiuni.
2	(Reg) Fiecare dintre beţele dinăuntrul unui stup de nuiele, de papură etc. care servesc la susţinerea fagurilor.
plastă2 sf[At: PAMFILE. DUŞM. 262 / E: ngr nXăavriq] (Reg; în superstiţii) 1 Arătare. 2 Fantomă.
plastbeton sn [At: DN-1 / Pl: -oane f E: plast1 + beton] Beton în care se folosesc drept lianţi mase plastice. plasti- ec vz plastoy
plastic1 s/is [At: DLR / E: eg. fr plastic] Masă de exploziv fabricată cu un amestec de cauciuc sintetic şi 1111 plastifiant.
plastic2, -ă [At: DRLU / Pl: -ici, -ice f E: lat plasticus, fr plastique]
1	a (D. unele materiale solide) Căruia i se poate da. prin modelare, forma dorită Si: flexibil, maleabil. 2 a Care poate fi uşor deformat fără a crăpa sau a se sfărâma. 3-4 sn, a (Şîs masa -ci sau material -) (Produs sintetic macromolecular de natură organică, anorganică sau mixtă) care se poate prelucra uşor sub acţiunea presiunii şi temperaturii şi transforma în diferite obiecte. 5 a (îs) Deformatie -ci Deformaţie a unui material sub acţiunea unei solicitări peste limita lui de elasticitate, care creşte chiar dacă solicitarea rămâne constantă. 6 a (D. obiecte) Care este făcut, realizat sau reprodus după 1111 anumit model, prin modelarea unor materiale. 7-8 a Care se referă la sculptură sau la pictură. 9-10 a Care aparţine sculpturii sau picturii. 11-12 a Care se ocupă cu sculptura sau pictura. 13-14 a Care este asemănător cu o sculptură sau cu o pictură. 15-16 a Care sugerează
o	sculptură sau o pictură Vz pictural, sculptural. 17-18 sf, a (Mpl; şîs arte -e) ( Artă) care are drept scop reproducerea formelor prin modelarea unor materiale, prin culori etc. 19-20 sm, a (Mai ales şîs artist rar sm) (Artist) care activează în domeniul artelor plastice (18) Si: plastician. 21 a (D. realizări muzicale, literare) Care are o deosebită putere de evocare a realităţii Si: evocator, expresiv, sugestiv, viu. 22 (îs) Chirurgie -ci Ramură a chirurgiei care se ocupă cu îndreptarea deformărilor congenitale sau accidentale ale trupului. în special ale feţei. 23 a (îvr) Care este susceptibil de a intra în consistenţa ţesuturilor vii. 24 .s/Tehnică a executării unor obiecte de artă prin modelarea de substanţe maleabile. 25 ^/'Tehnică şi artă de a sculpta, a picta, a desena, a grava etc. 26 ^/Domeniu al artelor plastice (18). 27 sf Ansamblu al calităţilor de volum şi de aspect exterior ale unei lucrări de arhitectură, de urbanistică etc. 28 sf Parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor şi al reliefului.
plastician, -ă smf [At: DN-1 / P: -ci-an f Pl: -icni, -taie / E: fr plasticien] Artist plastic (20).
plasticitate sf [At: AGRONOMIA (1859). 187/16 / PI: -taţi f E: fr plasticite] 1 Proprietate a unui material consistent de a se modela uşor prin apăsare. 2 Proprietate a unor materii prime ceramice de a forma cu apa o pastă care îşi menţine coeziunea după ce a fost frământată şi uscată.
3	însuşire a unei opere de artă. a stilului, a unei expresii, a unui cuvânt etc. de a evoca ceva în mod viu. sugestiv. 4 (Spc) Proprietate a materiei
vii	de a se adapta la mediu.
plasticiza vt [At: GHEREA, ST. CR. I, 204 / Pzi: ~zez / E: plastic2 + -iz.a] 1 A face ca un material să devină plastic2 (1). pentru a putea fi modelat. 2 A exprima ceva prin imagini plastice, expresive, evocatoare.
3	A reda realitatea în mod sugestiv.
1084
PLATAN1
plasticizant, -ă a [At: DN-1 / Pl: -nţi, -e / E: plasticiza + -aur] 1-2 Care plasticizează (2-3). plasticizate sf [At: GHEREA. ST. CR. III. 317 / Pl: -zări / E: plasticiza]
1	Aducere a unui material în stare plastică (1) pentru a putea fi modelat.
2	Exprimare a unui lucru prin imagini plastice2, expresive, evocatoare.
3	Redare sugestivă a realităţii.
plastidă sf [At: RALEA, S. T. II, 86 / Pl: -de / E: fr plastide] (Mpl) Constituent celular caracteristic mai ales plantelor superioare, cu rol important în procesele biochimice şi de sinteză.
plastidom sn [At: DEX / Pl: ? / E: fr plastidome] (Bot) Totalitate a plastidelor incluse în citoplasma celulei.
plastie1 sf [At: DER/P1: ~i/7E: fr plastie] Intervenţie chirurgicală prin care se înlocuieşte o porţiune de ţesut cu un alt ţesut. luat. de obicei, de la acelaşi individ. în scopul corectării unui defect anatomic.
-plastie2 [At: DN*' / E: fr -plastie] Element secund de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Grefă. 2-3 (Referitor ia) plastie.
plastifia vt [At: DLR / P: -fi-a i Pzi: -iez / E: fr plas tifier] A trata cu un plastifiant.
plastifiănt sm [At: NOM. MIN. II. 210 / P: -fi-ant / Pl: -mi I E: fr plastifiant] Substanţă care are proprietatea de a mări plasticitatea, elasticitatea şi ductilitatea unor materiale cu care este amestecată.
plastifiăt, -ă a [At: MDA ms / Pl: -aii, -e / E: plastifia] Tratat cu un plastifiant.
plastifiere sf [At: LTR2 / P: -fi-e- / Pl: -ri / E: plastifia] Tratare cu un plastifiant.
plastilină .v/’[At: ANGHEL. PR. 40 / V: (reg) pas- / Pl: -ne / E: ger Plastilin, it plastilina] Material plastic2 uşor maleabil, constând dintr-un amestec de caoiin, substanţe grase, răşini naturale sau sintetice şi diverşi pigmenţi, folosit la lucrări de modelare de mici dimensiuni.
plasto- [At: DN3 / V: plasti- / E: îrplasto-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Modelat. 2 Format. 3 Contrafăcut.
plastograf -ă [At: (a. 1738) GÂLDI. M. PHAN. 230 / Pl: -i, -e / E: ngr nXaat6ypa(pog] 1 s (înv) Document, act. text, etc. falsificat Si: plastografie. 2 smf'(Fam: pit) Persoană care falsifică documente, dându-le drept autentice Si: falsificator.
plastografia vt [At: CALENDAR (1858). 117/8 / P: -fi-a / Pzi: -iez / E: plastografie] (Fam; prt) A falsifica documente sau semnături pe documente Vz a contra face, a plăsmui, plastografiare sfvz plastogrqfiere
plastografie, -ă a [At: ASACHI. P. XV / Pl: -ici, -ice / E: plastografie] (înv) 1 Care aparţine plastografiei (1). 2 Referitor la plastografie (1). 3 Falsificat.
plastografe .v/ [At: (a. 1792) GÂLDI. M. PHAN. 230 / Pi: ~i/ / E: ngr TcXaaroypacpia| (Fam; prt) 1 Falsificare a unui document sau a semnăturii cuiva pe un document. 2 (Ccr) Document, act. text etc. falsificat Si: (înv) plastograf
plasto graf icre sf [At: SFC IV. 284 / V: (rar) -iare f Pl: -ri / E: plastografia] (Fam; pil) Falsificare a unui document sau a semnăturii cuiva pe documente.
plastomer sm [At: DEX / Pl: -i / E: fr plastomere] Produs macromolecular care. în anumite condiţii de temperatură, poate suferi deformaţii permanente.
plastometru sn [At: Di\p / Pl: -re / E: fr plastometre] 1 Aparat pentru determinarea plasticităţii corpurilor. 2 Aparat pentru determinarea calităţii glutenului umed. plaston sn vz plastron plastor sm vz plasture plas t oră sfvz plasture plastorel sm vz plasîură1 plastore2 sm vz plasture plasti a1 sfvz plastă1 plastră2 sfvz plasture
plastron sn [At: SLAVICI. N. II. 278 / V: (rar) -ton f PI: ~oane / E: fr plastron] 1 (înv) Cravată lată care acoperea pieptui. 2 Parte din faţă. apretată. detaşabilă, a unei cămăşi bărbăteşti. 3 Parte din faţă detaşabilă a unei bluze, rochii, care constituie o garnitură. 4 Bucată de piele, căptuşită, cu care îşi acoperă pieptul jucătorii de scrimă. 5 (înv) Parte din faţă a unei platoşe.
plastrona vi [At: C. PETRESCU. C. V. 244 / Pzi: -nez / E: fr plastronner] (Fit) 1 A se făli. 2 A face pe grozavul Si: a poza. piastru sn vi: plasture plastur sm vz plasture
plasturaş sn [At: DDRF / Pl: -e / E: plasture + -aş] 1-6 (Rar; şhp) Plasture (1-3) (mic).
plastură1 .s/[At: VICIU. S. GL. / V: -tore sm / Pl: -ri / E: plastă] (Reg) Grămadă de fân care se poate încărca într-un car. plastură2 sf vz plasture
plasture sm [At: BIBLIA (1688). 4752/57 / V: plastur (Pl: -e) sn. plastore, (îrg) blastor, blastru, blastur (Pl: -e) sil (înv) plastură sf plastor (Pl: -e) sn.plastora v/ (Pi: -re).plastră sf.piastru (Pl: -ture) sn. plastură (Pl: -re) sf pled ster. pleastru, pleastur, pflăstare, hleastor, bleastru, bleastur (Pl: -e) sn.fiaştrom, (reg) pleasture / Pi: -ri, (rar. sn) -/ E: ngr jinXâcJTpi, lat plastrum, gcrPlaster] 1 (îvp) Pastă medicinală care se aplică pe o parte bolnavă a corpului. 2 Pansament pe care se întinde plasturele (1). pentru a fi aplicate pe corp Si: cataplasmă. 3 Fâşie îngustă de pânză pe care s-a întins o pastă medicinală densă şi lipicioasă, care se aplică pe o rană pentru a o feri de infecţie sau cu care se fixează un pansament Si: emplastru. 4 (înv; îf piastru) Ghips.
plaşcă1 sf [At: PSALT. 37 / V: -ască, -asche, plească, pleaşcă, pălască, pălaş- / Pi: plăşti, -şte, -sce, plăşci, pleşti / G-D: (rar) plastii/ E: siv haAiph] 1 (înv) Pelerină lungă Si: hlamidă, mantie. 2 (înv) Veşmânt lung.
3	(îvr) Platoşă. 4 (Reg) Plasă de pescuit, asemănătoare prostovoiului, cu care se pescuieşte de obicei în apele de munte. 5 (Reg; pgn) Prostovoi.
6	(Buc) Bandaj. 7 (Reg) Acoperiş al casci. 8 (Reg) Loc în care se păstrează nutreţul pentru vite. 9 (Reg) Obiect care serveşte la susţinerea fagurilor.
10	(îdt) Praştie (2) de aruncat pietre. 11 (Bot; reg) Creţişoară (Alchemilla vulgaris). 12 (Bot; îc) ~ca-ciobanuIui Punguliţă (Thlaspi arvense).
plas că2 sf [At: HERODOT (i 645). 461 / Pl: plăşci, -sce IE: siv nMipa] (înv) 1 Răsplată. 2 Dar. plaşcă? sf[At: GLOSAR REG. / Pl: ? / E: net] (Reg) Trompetă. plaşcă4 sf vz pleaşcă1 pkişti smp vz plaz1 plastie sfvz plastă1 plastură sfvz plasture
plat1 sn [At: CADE / Pl: -uri / E: ger Platte] 1 (Trs) Sobă de gătit. 2 (Prc) Plită la soba de gătit. 3 (Reg) Vagon platformă cu care se transportă lemne de foc pe căile ferate forestiere.
plat2,-a [At: IC. LUM. (1841). 3891/! 8 / Pi: -aţi, -el E: îr plat, «expiaţi] 1 a (D. obiecte) Care are o suprafaţă plană, netedă. 2 a Care nu este bombat. 3 a Al cărui fund este plan. 4 a (Pex) Ai cărui fund esîe puţin adânc. 5a (D. terenuri) întins. 6a (îs) Picior - Platfus. 7 av Vertical.
8	av Drept. 9 a (Fig; d. producţii literare, artistice, stii etc.) Lipsit de expresie, de culoare Si: banal. fad. 10 a (D. mediul înconjurător, modul de viaţă etc.) Mediocru. 11 a (D. mediul înconjurător, modul de viaţă etc.) Lipsit de variaţie Si: monoton. 12 a (D. oameni) Fără personalitate. 13 a (D. oameni) Fără valoare. 14 a (D. oameni) Neinteresant. 15 a (D. oameni) Fără imaginaţie Si: îngust. 16 a (Pex; d. oameni) Prost. 17 a (Spt; d. alergări atletice, de obicei urmat de determinări care indică distanţa) Care se desfăşoară pe un teren neted, specia! amenajat. platage a sfvz pătlăgea plata gică sfvz pătlăgea platagină sfvz pătlăgică
platan1 sm [At: CANTEMIR. IST. 1 19 / V: (îrg) sf, (înv) -ant- (Pl: -uri) sn, (reg) plată sf I A şi: (înv) platan / Pl: —i l E: lat plata nu s, ngr JtXărccvog, îr platane] (Bot) 1 Gen de arbori exotici cu scoarţa trunchiului
1(385
PLATAN2
exfoiiată. lăsând vizibilă scoarţa internă, netedă şi gălbuie, cu frunze lungi peţiolate. pahnat-lobate. cultivaţi ca plante ornamentale (Platanus). 2 (Pex) Arbore care face parte din genul platan (1). 3 (Reg) Cenuşar (Aihmîhus altissima).
plahm2 sti [At: PONL F. 39 / Pl: -e / E: cf ger Platte(n). ft pluteau] 1 Fiecare dintre cele doua suporturi plane ale unei balanţe, pe care se aşază obiectul de cântărit sau greutăţile Si: taler. 2 (Pop) Vas în care se duce mâncare la câmp. platană sf vz platan1 platangină sfvz pătlagină plafar niţă sfvz pătlagină
plată1 sf[At: PSALT. HUR. 46'723 / Pl: plaţi, (înv) -te / E: plăti] 1 Ceea ce se plăteşte cuiva pentru munca depusă, pentru prestarea unui serviciu etc. Vz leafă, remunerare, remuneraţie, retribuţie, salariu, simbrie. 2 (îvp) Preţ. 3 Sumă de bani care se dă drept contravaloare a unui obiect obţinut sau cumpărat, a folosinţei unui lucru, pentru achitarea unei datorii etc. 4 (Spc) Chirie, taxă pentru folosirea unui lucru. 5-6 (îe) A fi bun (sau rău) de ~ A (nu)-şi onora la timp datoriile. 7-8 (îrg: îc) A-şi face sau a i se face cuiva ~ A se despăgubi sau a fi despăgubit. 9 Răsplată morală cu care cineva este recompensat pentru faptele sale bune Si: (înv) plătire (8). 10 Pedeapsă care se dă cuiva pentru faptele sale rele Si: (înv) plătire (9). 11 (înv; îlv) A face ~ A răsplăti. 12 (înv; îal) A pedepsi. 13 (îlv) A-şi lua ~ta (sau ~) A fi pedepsit. 14 (îe) A lăsa (sau. rar. a da, a părăsi pe cineva) în ~ta Domnului (sau a lui Dumnezeu, a sfântului) A nu se mai ocupa de cineva, lăsându-î în voia soartei. 15 (îe) A se duce (sau a pleca, a merge etc.) în ~ta Domnului (sau a lui Dumnezeu) A se duce sau a pieca. a merge etc. unde-i pîace sau unde vrea. 16 Achitare a unei sume de bani datorate. 17 (Art.) Cuvânt cu care este chemat cel care primeşte banii pentru consumaţie într-un local. 18 (Art.) Cuvânt cu care cineva cere să i sc plătească pentru un serviciu. plata2 if [At: DLR / PI: ? / E: nctj (Reg) Bucata de slănină. plată2 sf vz, platan1
phthanc s [At: A V. 33 / Pl: net / E: ger Plattbank(hobel)] (Mol) Rindea cu care se fac canturi şi tăblii la uşi.
platbandă sf [At NEGRUZZI. S. I, 96 / S şi: plat-ba tuia / PI: ~de / E: fr plate-hande] 1 Fâşie îngustă dc teren plantată cu iarbă, cu flori sau arbuşti. 2 (Aht) Ciubuc lat şi neted. 3 (Teh) Semifabricat de oţel obţinut prin laminare, având secţiunea dreptunghiulară. 4 Traversă orizontală din piatră. 5 Mul ura plată, netedă sau mai puţin proeminentă. 6 Arhitravă formând o bandă fără ornamente.
platcă1 sf[At: DDRF / V: (reg) plapcă, pleapcă, predică l Pl: platei l E: bg UAZTK3.] Parte de sus a unei cămăşi bărbăteşti, a unei bluze, a unei rochii etc.. croită separat şi de care se prinde gulerul.
platcă2 sf [At: BOLINTINEANU. O. 367 / Pl: ? / E: pn platka] (înv)
1	(îe) A pune (sau a face pe cineva) ~ A face pe cineva sa piardă la jocul de căiţi. 2 (îae) A păcăli pe cineva. 3 (liv) A pune (pe cineva) ~ peste ~ A înşela. 4 (îal) A distruge. 5 (îe) A intra (sau a fi) ~ A pierde la jocul de cărţi. 6 (îe) A intra în ~ (sau a fi de ~) A fi obligat să plătească o datorie. 7 (îae) A rămâne dator. 8 (îe) A rămâne ~ A rămâne de ruşine. 9 (îae) A se face de râs. platcă3 sfvz placă
platelaj sn [At: LTR* / P!: ~e / E: fr platelage] 1 Element dc construcţie al unui pod.executat din metal.din lemn. din beton etc..care susţine direct calea podului şi transmite greutatea acesteia şi încărcările mobile ia grinzile podului. 2 Planşeu al unei şarpante.
platehmnt sm [At: DEX / Pî: ~nţi / E: fr plathelminthes) 1 (Lpl) încrengătură de viermi cu corpul plat şi alungit. 2 (Şîs) Vierme care face parte din încrengătura pîatelminţiîor (1).
plateresc, ~ească sn, a [At: DN3 / Pi: -eşti / E: fr plateresque] 1-2 (Şîs stil ~) (Stil arhitectonic caracteristic Renaşterii spaniole) ale cărui ornamente imită pe cele de orfevrărie.
platfonnare .v/'[At: DN3 / Pl: -mari / E: net] (Teh) Procedeu de reformare catalitică a benzinelor.
platformă sf[At: MO (1860). 71;12 / Pi: -me I E: fr plate-forme] 1 Suprafaţă de teren plană, orizontală, amenajată în vederea folosirii în diverse scopuri Si: platou (2). 2 (Pex) Construcţie plana, orizontală, amenajată pe o platformă (1). 3 Suprafaţă orizontală plană a unui vehicul, a unui aparat de ridicat etc. pe care se încarcă mărfuri, vite etc. 4 (îs) ~ de lansare Supoil plan. orizontal, de pe care rachetele teleghidate decolează vertical. 5 (îs) ~ spaţială Satelit artificial de mari dimensiuni, constituind
o	baza permanentă pentru cercetarea spaţiului cosmic şi pentru lansarea navelor interplanetare. 6 (îs) ~ de foraj marin Platformă (3) pe care se află instalaţii de forare a puţurilor pentru extragerea petrolului de pe fundul mării. 7 Formă de relief plană, situată la o altitudine oarecare Vz platou.
8	(Gig) Unitate structurală veche a scoarţei pământului, cu fundamentul cutat, peste care sunt depuse depozite sedimentare aproape orizontale. 9 (îs) - continentală Regiune a fundului bazinelor oceanice cuprinsă între linia de ţărm şi coasta continentală. 10 Element de construcţie al unei clădiri cu o suprafaţă plană Vz terasa. 11 Palier1 al unei scări. 12 Acoperiş al unei clădiri, în formă de terasă. 13 (Pex) Camion deschis, fără pereţi şi fără acoperiş, utilizat pentru transporturi. 14 (îc) Vagon— Vagon prevăzut cu o platformă (3) de mari dimensiuni. 15 Parte a unui tramvai, autobuz, vagon de cale ferată, orizontală şi plană mai înălţată sau mai coborâtă faţă de rest. situată la cele două capete ale vechiculului. unde pasagerii stau în picioare. 16 Loc de pe locomotivă unde stă mecanicul.
17	Construcţie sau suprafaţă de teren plană amenajată pentru efcctuarea unor lucrări cu caracter tehnic, pentru instalarea unui utilaj, pentru verificarea unor maşini şi aparate, pentru depozitarea unor materiale etc
18	(Spt) Instalaţie prevăzută cu o suprafaţă plană şi orizontală, rigidă, de
2-6 m lungime, acoperită cu un strat antiderapant, de pe care se execută sărituri în apă. 19 (Fig) Program ideologic.de activitate sau de revendicări politice al unui partid, al unei grupări, ai unui om politic etc. 20 (Rar) Obiect, probleme, nivel, punct de vedere al unei discuţii.
platfus sn [At: DEX / Pl: ? / E: ger Plaitfuss] Malformaţie congenitală a piciorului la care talpa este prea puţin scobită Si: plaţi podi e. platică sf vz plătică3
platicefahe sf[At DN3 / Pl: ~\i / E: frplatycephalie] Diformitate care constă în turtirea cutiei craniene. platie sfvz plachie1
platimene sf [At: DN3 / Pl: ~i / / E: fr platymerie] Turti re anteroposterioară a femurului. plaţin sn vz, platină
platină [At: CADE / Pzi: -nez I E: fr plaţiner] 1 vt A acoperi obiecte metalice sau alte materiale cu un strat subţire de platină (1). 2-3 vtr (D. femei) A(-şi) decolora părul prin mijloace chimice, dându-i o nuanţă de blond foarte deschis.
platinare sf[At: ENC. ROM. / Pl: -nări i E: platina] 1 Acoperire a metalelor sau a altor materiale cu un strat subţire de platină (1). 2 Decoiorare a părului prin mijloace chimice, obţinându-se astfel o nuanţă de blond foarte deschis.
platinat} ~ă a [At: C. PETRESCU. A. 460 / Pl: -aţi, -e / E: platina cf fr platine] 1 (D. metale sau alte materiale) Acoperit cu un strat subţire de platină (1). 2 (Pex; d. obiecte) De platină (1). 3 (D. păr) Care este blond foarte deschis, cu luciu ca de platină (1). 4 (D. culoarea blondă) Foarte deschis, aproape alb, 5 (D. femei) Cu părul blond foarte deschis.
platină i/[At: LAZĂR, P. T. 52/24 IV: platin sn / A şi: (rar) platină / Pî: -ne / E: fr platine] 1 Metal preţios, cu luciu caracteristic, element chimic de culoare albă-cenuşie. dur. inoxidabil şi foarte rezistent la căldură, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, instrumente de precizie, obiecte de valoare. în tehnica dentară etc. 2 (îs) Negru de - Platină (1) sub formă de pulbere, folosită în industrie. 3 Piese de maşini care altădată se fabricau din sau cu platină (1). 4 Piese de maşini care au luciul caracteristic platinei (1). 5 Laminat semifabricat plat, cu secţiune dreptunghiulară, cu dimensiuni mici. folosit ca materie primă la laminarea tablei subţiri.
1086
PLAUZIBIL
platinic, -ă a [At: LTR2 / Pl: -ici, -ice / E: îr platinique] 1-2 Platinifer (1-2).
platinifer, -ă a [At: CADE / Pl:	-e i E: îr plaţi nifere] (D. terenuri)
1	Care conţine piatină (1) Si: platinic (1). platinos (1). 2 (Pex) Care este bogat în platină (1) Si: platinic (2), plaiinos (2).
platinit sn [At: ENC. TEHN. L 402 / V: ~ă sf / Pl: ? / E: fr platinite, ger Platinit] Aliaj de oţel cu o cantitate mare de nichel, având un coeficient de dilataţie termică egal cu cel al platinei (1) şi ai sticlei, folosit la fabricarea electrozilor unor lămpi electrice, la unele piese de radio etc. platimtâ sf vz platinit
platinoid sn [At: ENC. ROM. / Pl: -e / E: fr platinoide, ger Plaţinoid] Aliaj de cupru, nichel şi zinc de culoarea platinei (1). care se foioseşte la fabricarea rezistenţelor electrice sau ca înlocuitor al materialelor preţioase pentru obiecte de ornament.
platinos, ~o'dsă a [At: LTR2 XII. 589 / Pl: -oşi, -oase / E: fr platineux] 1-2 Platinifer (1-2).
platinotipie sf[ At: ENC. ROM. / Pl: ~i / / E: îr plaţi notypie] Procedeu de imprimare fotografică bazat pe acţiunea luminii asupra sărurilor de platină (1).
platipodie sf [At: DN3 / Pl: -i/ / E: fr platypodie] (Med) Platfus. platirin sn [At: DN'' / Pi: -e / E: eg platyrrhina] (Zlg) 1-2 Platirinieni (1-2).
platirinie sf [At: DN'1 / Pl: ~i/‘ / E: fr platyrhinie] Diformitate caracterizată printr-un nas larg şi plat.
platirinieni smp [At: DN'1 / Sg: -ian i E: fr platyrrhiens] 1 Grup de maimuţe inferioare cu septul nazal lăţit şi turtit, cu coada prehensibilă şi degete cu gheare, care trăiesc în America de Sud şi Centrală Si: platirine (1). 2 (Şls) Maimuţă din grupul platirienilor (1) Si: platirin (2).
platispondilie sf[Ai: DN3 / Pl: ~i/’ / E: fr platyspondylie] Diformitate congenitală caracterizată prin turtirea vertebrelor.
platitudine sf [At: HELIADE, O. II. 80 / Pl; -ni i E: îr platitiide] 1 Lipsă de expresivitate a unei creaţii artistice sau literare, a stilului etc. 2 însuşire a unui lucru de a fi banal, şters Si: banalitate. 3 Mediocritate. 4 (Ccr; mpl) Vorbă, idee. operă etc. banală. 5 (Frr) Slugărnicie. 6 (Frr) Josnicie.
platitudimst, ~ă smf [At: VLAHUŢĂ. S. A. II. 557 / Pl: -işti, -e / E: platitudine + -/.vr] (Nob; prt) Persoană care manifestă mediocritate. plat iţă sfvz plătită
platmă sf [At: CHEST. II. 226/114 / PI: -me / E: net] (Reg) 1 Element de construcţie, la acoperişul unei case. constând din doi căpriori îmbinaţi.
2	Gheară de fier. la maşina de secerat, care opreşte coasa să se ridice. platnic, -ă [At: (a. 1614) IORGA. C. I. II. 241 / Pl: -ici, ~ice l E: plată1
+ -///V] 1 a (înv; d. divinitate) Care răsplăteşte sau pedepseşte pe cineva pentru faptele sale. 2 s (înv) Dumnezeu. Iisus Hristos. consideraţi din punctul de vedere al felului cum răsplătesc faptele oamenilor. 3 a (înv) Care este dator să răspundă din punct de vedere moral de faptele sale sau ale altcuiva. 4 smf(h\v) Datornic. 5 a (îe) A da (pe cineva) ~ A obliga pe cineva să plătească o datorie. 6 a (îae) A declara dator. 7 a (îe) A se da ~ A se recunoaşte dator. 8 (îae) A fi de acord să plătească o datorie. 9-10 smf a (Persoană, instituţie etc.) care trebuie să plătească (în schimbul unei mărfuri, serviciu etc.) Si: plăţilor (3-4). 11-12 smf(h) Bun (sau rău)
-	Persoană fizică sau juridică ce îşi plăteşte uşor şi la timp (sau greu şi cu întârziere) obligaţiile băneşti. 13-14 smf a (înv) (Persoană) care garantează pentru plata unei sume de bani Si: garant, (îvp) chezaş. 15 a (înv) Plătibil (2).
platoneală sf[At: DLR / Pi: -eli / E: platoni + -eală] (Rar; îe) A face ~ A iubi platonic (2). platoner sm vz plutonier
platoni vi [At: BUL. FIL. III. 186 / Pzi: -nesc i E: drr platonic] (Rar) A iubi platonic (4).
platonian, -a a [At: GHEREA. ST. CR. III. 206 / P: -ni-an / Pi: -ieni, -iene / E: Platon + -ian] (Rar) 1-2 Platonic (2, 3).
platonic, -ă [At: POTECA. F. 27/13 / Pl: -ici, -ice / E: fr platonique] 1-2 smf a (Adept) al platonismului (1) Si: platonician (1-2). (rar) platonian
(1), (înv) platonicesc (1). 3 a Privitor la platonism (1) Si: platonician (3). (rar) platonian (2), (înv) platonicesc (2). 4 a (D. sentimente) Care are un caracter ideal, pur Si: neprihănit. spiritualizat. 5 a (Is) Iubire -a Sentiment între două persoane de sex opus care nu doresc satisfacerea imediată a dorinţelor erotice. 6 a Care are un caracter teoretic şi nu poate fi pus in practică. 7 a Care nu se poate realiza.
platonicesc, -ească a [At: CANTEMIR. 1.1. II. 324 / Pl: -eşti i E: lat platonicus, ngr nXarcDViKog] (înv) 1-2 Platonic (2,3).
platonichie sf [At: DN3 / Pl: ~i/‘ / E: cf ngr nlazvg, ,,turtit“. ovvc, ,,unghie“] Afecţiune congenitală constând din turtirea unghiilor de la picioare.
platonician, —ă smf a [At: VLASIU. D. 79 / P: -ci-an / Pi: -ieni, -iene / E: fr platonicien] 1-3 Platonic (1-3). platonie .s/[At: DN1 / PI: ~i/ / E: net] (Rar) Platonism (2). platonism sns [At: POTECA. F. 31/10 / E: îr platonisme] 1 Concepţie filozofică idealist-obiectivă a lui Platon şi a adepţilor săi. după care lumea ideilor ar fi singura realitate obiectivă, iar lumea materială o copie sensibilă şi schimbătoare a celei dintâi. 2 Iubire platonică (5) Si: (rar) platonie. 3 (Rar) Caracter abstract, formal al unei acţiuni, a unei atitudini etc.
platoniza vi [At: BUL. FIL. III. 186 / Pzi: ~zcz. / E: platonic] (Rar) 1 A fi adept al platonismului (1). 2 A imita platonismul (1). 3 A urma platonismul (1).
platonizant, -ă a [At: V. ROM. aprilie 1958. 95 / Pl: -nţi, ~e l E: fr platonisant] (Rar) 1 Care aparţine platonismului (1). 2 Privitor ia platonism (1). 3 Inspirat din filozofia lui Platon. 4 Bazat pe filozofia lui Platon.
platoriţă sf [At: LEXIC REG. II. 52 / A şi: platonţă / Pl: -te l E: cf plată-] (Reg) 1 Scândură groasă, plană. 2 Fiecare dintre cele două jumătăţi ale miezului de nucă.
platoşă ,v/‘[At: VARLAAM. C. 44 / V: (înv) -tuşă l Pl: -se / E: ns cf ger Platre] (înv) Armură de zale, de fier. de piele etc.. de forma unui pieptar, cu care se îmbrăcau oştenii în antichitate şi în evul mediu spre a se apăra de loviturile duşmanilor Si: (îvr) plaşcă1 (3) Vz cuirasă, zale.
platou sn [At: ISIS (1859). 49/1 / Pl: -uri / E: fr pluteau] 1 Podiş (1).
2	Platformă (1). 3 Câmp destinat pentru instrucţie şi exerciţii militare. 4 Suprafaţă netedă situată pe o porţiune mai înălţată a unei formaţiuni anatomice. 5 Dispozitiv de formă triunghiulară sau circulară, cu o faţă plană, pe care sc fixează diferite piese în vederea prelucrării lor la o maşină-unealtă. 6 Semifabricat în formă dc placă pentru laminarea tablei subţiri, neferoase. 7 Farfurie mare de porţelan, de metal etc.. pe care se aduc unele mâncăruri sau prăjituri pentru a fi servite la masă. 8 (Şîs ~ de filmare) încăpere special amenajată pentru filmare într-un sîudiou cinematografic, în care se execută filmări cu actori în decoruri adecvate, filmări combinate etc.
platoviţă sf[At: PRAV. 9i. 405 / A: net / Pi: -te / E: cf plată2] (înv) 1 Bucată. 2 Fâşie. 3 Şuviţă.
platru sn [At: BREZOIANU. A. 18/7 / Pl: ? / E: fr platre] (Frî) Soluţie densă de ghips folosită pentru mulaje. plătusă sf vz platoşă
plat sn [At: AR (1830). 71/16 / V: pleat / Pl: -uri / E: ger Platz, srb plac] 1 (Reg) Loc pe care se poate construi o casă. 2 (Reg) Loc (împrejmuit) în jurul unei clădiri, gospodării, amenajări etc. Vz curte, ogradă. 3 (Reg) Grădină de zarzavat. 4 (Reg) Răscruce de drumuri. 5 (Reg) Piaţă. 6 (Trs; înv; asr) Rampă la galeria unui puţ minier. 7 (Trs) Depozit de materiale. în special lemne, necesare construcţiilor miniere. plaţentă sf vz placentă
plaur sm [At: ANTIPA. P. 198 / Pl: -i / E: sg refăcut după plavuri (pil plav1)] 1 Formaţie vegetală compactă, constituită dintr-o acumulare de rădăcini, rizomi de stuf şi diverse elemente organice şi minerale, care formează insule plutitoare la suprafaţa apei în Delta Dunării Si: (reg) plav1, prundoi. 2 (Pex) Plavie (1).
plauzibil, -a a [At: CODRU-DRĂGUŞANU. C. 52 / P: pia-u- ! Pl: -i, -e I E: fr plausible] 1 Care pare a corespunde realităţii. 2 Care poate fi luat în consideraţie. 3 Care poate fi admis, crezut Si: admisibil, verosimil.
1087
PLAUZIBILITATE
plauzibilitate sfs [At: DLR / P: pla-u~! E: fr plausibilite] (Rar) Caracter a ceea ce poate fi crezut, admis Si: verosimilitate.
plav1 sn [At: ANTIPA. P. 239 / Pl: -uri I E: rs. ucr iîarb] (Dob) Plaur (1).
plav2, ~ă a [At: LIUBA - IANA. M. 115 / V: plăv / Pl: -i, -e / E: srb plav] (Ban: d. boi) Care are părul de culoare albă sau albă-gălbuie. plavăis sn vz plaivaz plavaşcă sfvz plevuşcă
plavă1 sf [At: ANTIPA. F. I. 229 / Pl: -ve / E: bg w\am 1 (Şîs ~ de scrumbiţe) Plasă de pescuit, plutitoare, făcută din aţă subţire, folosită pe Dunăre la pescuitul scrumbiilor. plavă2 sfvz plav ie plavă ză sfvz pavăză phveză sfvz pavăză
plavie {At: PRAV. 39 / V: (reg) plaghie, plagie, (înv) phxvă (Pl: -ve). plahie i Pl: -ii, (pop) plăv ii / E: cf ucr. rs iLVdiam „stufăriş^. ucr nvdmin „luncă cu bălţi"4] 1 ^/'Insuliţă plutitoare sau lipită de malul apei. formată din stuf. ierburi, rizomi, rădăcini de arbori, crengi etc. intrate în putrefacţie si amestecate cu nămol Si: plaur (2). (reg) cocioc. nacladă. 2-3 .v/'(Reg: îe) A (se) lăsa sau a (se) lungi ~ A (se) întinde la pământ. 4-5 sf(\ae) A (se) lungi pe toată suprafaţa. 6 sf (îc) A face (pe cineva sau ceva) ~ A doborî pe cineva la pământ. 7 sf(lc) A pluti (sau a merge) ~ A aluneca pe suprafaţa unei ape. 8 av (Pe lângă verbe de mişcare) In cantitate mare.
9	av în număr mare. 10 .v/‘(îvr; îf plavă) Navă. 11 sf(lvr, îi plavă) Corabie.
12	sf(Reg) Plută. 13 sf (Buc) Pădure doborâtă de vânt Si: (reg) palanca1, picătura. 14 sf(Reg) Şir de trestii înfipte în pământ, din care îşi fac ciobanii adăpost. 15 sf (Mol) Limbă de foc Si: (reg) plavină (2).
plavină sf [At: SCRIBAN. D. / Pl: -ne / E: ns cf plavie] (Reg) 1 Cantitate de fân cât se ia o dată cu furca. 2 Plavie (15). plaviţ, ~ă a vz plăviţ
plavită sf [At: L. COSTIN. GR. BĂN. II. 152 / A: net / Pl: ~le / E: cf srb plavica „soi de grâu“] (Reg) 1 Nuia cu care se leagă snopul. 2 Lână de culoare albă.
phviu av [Aî: ATILA. P. 75 / E: plavie] (Rar) Domol aşa cum pluteşte
0	plavie (1).
pkxvnă sf [At: CONTEMPORANUL. VI j. 26 / V: ~nie / Pl: -//* / E: rs. ucr nARBHs] (Reg) Loc mlăştinos acoperit cu stuf. pkwnie sfvz plavnă
playa sf [At: DN*' / P: pla-ia / E: sp playa] (Gig) Formă de relief care se formează la partea inferioară a pedimentuiui prin acumularea şi împrăştierea materialelor transportate. play-back sn [At: DN-’ / P: piei-bec i Pl: -uri / E: eg play-back] (Agm)
1	Desfăşurare în sens invers a benzii de magnetofon. 2 Imprimare a vocii înainte de o emisiune la televizunc. un concert etc. pentru a asigura o înregistrare corectă. 3 Sincronizare a unor grupări cinematografice sau de televiziune cu o bandă sonoră făcută la o masă de dublare.
play-boy smi [At: DN-1 / P: plei-boi / E: eg play-boy] (Agm) Bărbat care duce o viaţă de distracţii în localuri de noapte. în societate etc. şi care are succes la femei.
plaz1 sn [At: ECONOMIA. 20/5 / V: (reg) plas (Pl şi: plăşi, plaşi sm). plaşti smp / Pl: -uri / E: siv *haost* cf bg il\h:i, srb plaz] 1 Piesă de sprijin la plugul cu brăzdar. aşezată în partea inferioară a trupiţei şi care serveşte ia asigurarea stabilităţii plugului în timpul aratului Si: (reg) bârsă, călcâi, nadă1, piept, plasă (37), plughiţă, pod1, talpă. 2 (Reg) Trupiţă la plug.
3	(Mol) Bârsă la plug. 4 (Mol; Mar) Fier al plugului. 5 (Olt; Mun; mpl) Talpă la sanie. 6 (Mpl) Lemne groase care alcătuiesc patul sau trupul războiului de ţesut Si: (reg) butuci, crăci, drugi, fofeze, grindeie, lemne, tălpi, tălpeti.
plaz2 sn [At: MOXA. 354/25 / Pl: -uri / E: net] (înv) Prezicere făcută de un oracol Si: prevestire, profeţie, prorocire.
-plazÂe if [At: DN3 / S şi: -plasie / E: fr -plasie] Element secund de compunere savantă cu semnificaţia: „Alterare de ţesut“. plâcâcios, ~o'dsă a vz. pie căci os
plăcea [At: CORESI. EV. 541 /V: place / Pzi: plac ! E: ml plăcere] 1
vi	A se bucura în ochii cuiva de o impresie favorabilă, de preţuire, de simpatie. 2 vi A produce cuiva o impresie favorabilă, un sentiment de preţuire, de simpatie. 3 vi A simţi un sentiment de delectare, de mulţumire, de satisfacţie. 4 vi A produce cuiva un sentiment de delectare, de mulţumire, de satisfacţie. 5 vt A agrea pe cineva sau ceva. 6 vi (îe) Ştii că-mi placi (?) sau (ştii că) mi-ai plăcut (?) (!) etc. ori asta-mi placeî Exprimă mirarea şi dezaprobarea în faţa unei propuneri, a unei afirmaţii etc. 7 vi A fi în asentimentul, pe voia cuiva. 8 vi A fi aprobat dc cineva.
9	vi A corespunde cerinţelor, dorinţelor cuiva. 10 vi A prefera. 11 vi (îe) îmi place să cred că... Sper că... 12 vi (D. plante) A-i prii. 13 vi (Spc) A avea un sentiment de admiraţie, de plăcere, de simpatie, de iubire faţă de o persoană de sex opus. 14 vi A trezi un sentiment de admiraţie, de plăcere, de simpatie, de iubire faţă de o persoană de sex opus. 15 vi A atrage prin calităţile sale o persoană de sex opus. 16 vi A simţi atracţie faţă de o persoană de sex opus. 17 vi A crede de cuviinţă. 18 vi A vrea. 19 vi A pofti. 20 vr (îvr) A se complăcea. 21 i (Trs; Mar; îf placă) Termen de politeţe care se foloseşte pentru a invita o persoană să vină. să intre, să se aşeze etc. Cf pofti - 22 i (Trs, Mar;îf placă) Termen de politeţe care se foloseşte pentru a răspunde când nu s-a auzit sau nu s-a înţeles întrebarea Si: ce?, cum?, mă rog?, aud? (nrc) poftiţi? 23 (Trs; Mar; îf placă) Termen de politeţe folosit pentru a se adresa cuiva, cerându-i cu insistenţă îndeplinirea unui serviciu.
plăcere .v/ [At: CORESI. EV. 123 / Pl: -ri / E: plăcea] 1 Stare afectivă fundamentală determinată de satisfacerea unor tendinţe, a unor cerinţe vitale. 2 Sentiment, senzaţie, stare de mulţumire, de bucurie, de încântare produse de ceva care satisface gustul sau dorinţa cuiva Si: plac (2). 3 Emoţie produsă de un lucru agreabil. 4 (Ccr) Ceea ce produce plăcere
(1). 5 (îvr; îla) Plin de ~ Plăcut. 6 (în formulele dc politeţe; îlav) Cu ~ Bucuros! 7 (lai) Formulă de răspuns la mulţumirile exprimate de cineva pentru un serviciu. 8 (îal) Liniştit. 9 (îlav) Fără ~ Fără voie. 10 (Pex; îal) în silă. 11 (în formule de politeţe; îe) Fă-mi ~a... Te rog... 12 (Mpl) Distracţie. 13 (Mpl) Desfătare. 14 (Mpl) Veselie. 15 (Mpl) Voluptate. 16 (îs) Călătorie (sau navigaţie etc.) de - Călătorie, navigaţie etc. care se face în scop recreativ. 17 (Iuz; îs) Tren de ~Tren special pentru excursii.
18	(Cu diverse prepoziţii) Dorinţă. 19 (Cu diverse prepoziţii) Voinţă. 20 (Cu diverse prepoziţii) Gust. 21 (îvr; îlv) A avea (pe cineva) Ia ~ A agrea.
22	(îal) A aprecia. 23 (îlav) După (sau de) ~ După voie. 24 (îal) După gust.
plăchioi smi [At: I. CR. VI. 154 / E: plachie1 + -oi] (Reg) Om greoi.
plăcincioară sfvz plăcintioară
plăcintar [At: (a. 1705) GCR I. 352/23 / Pl: (1-2) -i, (3) sn / E: plăcintă1 + -ar] 1 sm Persoană care face plăcinte1 (1). 2 sm Persoană care vinde plăcinte (1). 3 sn (Reg) Sucitor pentru întins foi de aluat.
plăcintă1 sf [At: HERODOT (1645). 166 / V: (reg) ~te, -4 ura ! Pl: -te, (rar) -nţi, (reg) -turi / E: ml placenta] 1 (Udp „cu1' sau „de“ care indică natura umpluturii) Preparat de patiserie făcut din aluat în foi suprapuse şi umplut cu brânză sau cu fructe, legume, carne etc. 2 (Reg; îs) La -te Ospăţ şi datini care au loc la ţara la casa mirelui, a doua zi după cununie Si: (reg) uncrop. 3 (îe) A găsi ~ta gata A se folosi de munca altuia. 4 (îae) A-i veni totul de-a gata. 5 (îe) A aştepta (pe cineva) cu ~te calde A aştepta pe cineva cu mari pregătiri şi cu deosebită plăcere. 6 (îe) A se vinde (sau a se căuta) ca ~ta caldă A se vinde repede, fiind foarte căutat.
7-8 (îe) A-i veni (sau a-i pregăti) o ~ A(-i) veni sau a(-i) pregăti cuiva
o	surpriză neplăcută, un necaz etc. 9 (îe) A se pune (sau a sc trânti, a se aşeza etc.) ca o ~ (ţigănească) A se tolăni, a se lungi cât e de mare.
10	(îe) A număra foile la ~ A pierde vremea inutil. 11 (îae) A-şi face prea multe socoteli. 12 (îae) A acorda o importanţă exagerată amănuntelor.
13	(îe) A socoti câte foi intră în (sau într-o) ~ A ţine prea mult seama de toate amănuntele. 14 (îe) A sta ca o ~ A fi pasiv, comod. 15 (îae) A fi nesimţit. 16 (îe) Ce-i să-mi placă? Replică glumeaţă dată cuiva care întreabă dacă îţi place un om. 17 (îe) A face ~te A face cerculeţe pe suprafaţa apei. aruncând în ea pietricele plate. 18 (Fig; gmţ) Bătaie dată
1088
PLĂMĂDI
cu paima. 19 (Pan; irn) Hâitie oficială, cerere, memoriu etc. care se întinde pe prea multe pagini şi care are. de obicei un conţinut neplăcut. 20 (Reg) Aluat uns cu grăsime şi rulat, prăjit sau copt. 21 (Reg) Turtă. 22 (Reg) Lipie. 23 (Trs) Gogoaşă. 24 (Reg; şîs ~ subţire) Clătită. 25 (Bot; reg; îc) ~ta-vacii Urechea-ursului (Primula auricula). 26 (Bot; îc) ~ta-porcuiui Talpa-ursuiui (Heracieum palmatum). 27 (Reg) Joc de cărţi nedefinit mai îndeaproape. plăcintă2 sfvz placentă
plăcintăresc, ~ească a [At: SCPJBAN. D. / Pl: -eşti / E: plăcinîar + -esc] 1-2 Care aparţine plăcintarului (1-2). 3-4 Privitor la plăcintar (1-2).
5-6 De plăcintar (1-2).
plăcintăreşte av [At: SCRIB AN. D. / E: plăcintar + -este] (Rar) 1-2 Ca plăcintării (1-2). 3-4 în feiul plăcintarilor (1-2).
plăcintărie1 sf{At: POLIZU / Pl: -ii / E: plăcintar + -ie] 1-2 Magazin unde (se prepară sau) se vând şi se consumă plăcinte1 (1) sau alte produse de patiserie Si: patiserie.
plăcintărie2 sf\At: ALECSANDRI. T. / Pl: -ii / E: plăcintă1 + -arie] (Rar: csc) Diverse sortimente de plăcinte (1). plăcinte sfvz plăcintă1
plăcintioară sf [At: I. BOTEZ. ŞC. 112/ V: (reg) ~nci~ / Pl: -re i E: plăcintă1 + -ioarâ] (Şhp) 1-2 Plăcinţică (1-2). plăcintor sn [At: ARH. FOLK. I. 205 / Pl: -oare / E: plăcintă1 + -tor]
1	(Trs) Suci tor pentru întins foi de aluat. 2 (Reg) Bucată dreptunghiulară dc lemn cu una dintre suprafeţe brăzdata de şanţuri, cu care se calcă rufele de pânză groasă. înfăşurate în prealabil pe un sul de lemn. 3 (Reg) Obiect de lemn. lung şi dreptunghiular, cu suprafaţă ondulată, pe care se freacă rufele la spălat sau cu care se netezesc rufele de pânză groasă Si: (reg) mângâi du.
plăci ntucă .v/‘[At: ARH. FOLK. I. 166 / Pl: -iu i l E: plăcintă1 + -ucâ\ (Reg; şhp) 1-2 Plăcinţică (1-2). plăci ntură sf vz plăcintă1
plăcintută sf[At: MARIAN. NA. 139 / Pi: -ţe l E: fr plăcintă1 + -uţâ] (Reg; şhp) 1-2 Plăcinţică (1-2).
plăcinţea sf [At: DLR / Pl: -de / E: plăcintă + -ea] (Rar; şhp) 1-2 Plăcinţică (1-2).
plăcinţică ,v/'[At: ODOBESCU. S. III. 10 / Pl:-ele/ E: plăcintă1 + -ică] 1-2 (Şhp) Plăcintă1 (1) (mică) Si: (rar)plăcintioară (1-2), plâcintea (1-2). (reg) plâcintuţâ (1-2), piâcintucâ (1-2). 3 (Bot; reg; lpl) Bulbuci (Trolliits europaeus). 4 (Reg; lpl) Planta erbacce Geum reptaus. 5 (Bot; îc) ~ca-vacii Pătlagină (1) (Plantago major).
plăciţă sf[At: VICIU. GL. / Pl: -ţe i E: placă + -iţa] (Reg) Suprafaţă mică de pământ de formă pătrată.
plăcut, -ă a [At: (a. 1692) GCR L 301/17 / Pl: -uţi, -e / E: plăcea] 1 Care produce o impresie favorabilă Si: (înv) ogodit1, (reg) omenos, pâsin.
2	Care produce un sentiment de delectare, de mulţumire, de satisfacţie.
3	Care este pe placul cuiva. 4 (Spc; d. oameni sau înfăţişarea lor) Atrăgător.
5	(Spc; d. oameni sau înfăţişarea lor) Simpatic. 6 Gustos. 7 Apetisant. 8 Care este pe voia. în asentimentul cuiva. 9 Care este pe gustul cuiva.
plăcută v/'[At: IOANOVICI. TEHN. 217 / Pl: -ţe l E: placă + -uţâ] 1-2 (Şhp) Placă (1) (mică).
plăgui vtr [At: MAIOR. IST. 4/12/ V: pleg~ l Pzi:	/	E:	plagă1 +
-ui] (înv) 1-2 A (se) răni.
plăguit, -ă a [At: MAIOR. IST. 4/16 / V: pleg-1 Pl: -iţi, -e l E: plăgui] (înv) Rănit. plăhity ~ă a vz plăvit plăiaş sm vz plăieş plăibas sn vz plaivaz
plăieş sm [At: (a. 1653) IORGA. S. D. V. 120 / V: (înv) plăiaş lP: plâ-ieş / Pl: -i / E: plai1 + -as] 1 Locuitor dc la munte. 2 Persoană originară de la munte. 3 (Pex; reg) Pădurar. 4 (în evul mediu) Locuitor de la graniţa Ţării Româneşti. însărcinat cu paza frontierei ţării, in regiunile de munte Si: străjer. 5 (înv; pex) Grănicer. 6 (îrg) Administrator la curtea boierească,
7	(îrg) Portar la o instituţie. 8 (Ban; Buc) Om de serviciu la o instituţie.
9	(Orn; Olt; csnp) Lăstun (Apus apus).
plăieşesc, -ească a [At: (a. 1729) IORGA. S. D. V. 371 / V: (înv) ~işe~
/ P: pîâ-ie-lPl: -eşti / E: plăieş + -esc] 1-5 Care aparţine plăieşilor (1-5).
6-10 Privitor la plăieşi (1-5).
plăieş ie sf[ At: RUSSO. S. 99 / P: plâ-ie-l Pl: -ii / E: plăieş + -ie] (în evul mediu; în Ţara Românească) Organizaţie a plăieşilor (4).
plăiet s [At: (f. a.) IORGA. S. D. V. 473 / P: plâ-iet / Pl: net / E: plai1 + -et] (îvr) Plai (18). plăiet sn [At: LB / P: plâ-ieţ / Pl: ~e / E: plai1 + -eţ] 1 (îdt) Plai1 (6).
2	(Reg) Cărare lăturalnică, prin pădure, care trece peste un deal. plăişesc, ~ească a vz plăieşesc
plăişor sn [At: DL / P: plă-i- l Pl: -oare / E: plai + -işor] (Şhp) 1-6 Plai1 (1-3) (frumos). plăiţ, ~ă a vz plăviţ plăita v vz plăviţa
plăiut sn [At: BUD. P. P. 34 / P: plâ-iuî! Pl: -uri l E: plai1 + -uri] (Şhp) 1-6 Plai1 (1-3) (mic). plăivas sn vz plaivaz plăivaz sn vz plaivaz
plămadă .v/‘[At: BARCIANU / V: (reg) plom~ ! Pl: -mezi / E: plămădi]
I	Amestec de făină, apă şi drojdie, folosit la fermentarea aluatului Si: piâmâdeaiâ (1), plâmâditurâ (1). 2 Bucată de aluat dospit, purtătoare a fermentului care face să crească aluatul Si: piâmâdeaiâ (2). plâmâditurâ
(2). 3 (Pex) Drojdie. 4 (Pex.) Maia1. 5 (Pgn; reg) Amestec de mai multe substanţe. 6 Masă2 pregătită în vederea fermentării. 7 Porţiune dintr-o masă2 fermentată. 8 Element sau substanţă pus(ă) la macerat. 9 (Mun; pbl pcf) Pomadă. 10 Substanţă din care este format oul de albină Si: (înv) plâmâditurâ (5). 11 Larvă dezvoltată de oul albinei Si: (înv) plâmâditurâ
(5). 12 (Fig) Element care dă naştere la ceva Si: germen, sămânţă. 13 (Fig; pex) Structură. 14 (Pop) Odraslă. 15 (Ban) Reproducere. 16 (Reg) Epitet pentru un om moale şi prost.
plămads [ At: ARGHEZI. VERS. 382 / Pl: net/E: pvb plămădi] (Nob) Structură.
plămădeală sf [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / V: (reg) plom~, plum~ ! Pl: -eli / E: plămădi + -ealâ] 1-2 Plămadă (1-2). 3 Drojdie. 4 Maia1. 5 Masă2 pregătită în vederea fermentării. 6 Porţiune dintr-o masă2 fermentată. 7 (Spc) Cantitate mică de lapte care conţine fermenţi şi care se amestecă în lapte fiert, pentru a obţine iaurt, lapte covăsit etc. 8 Macerare. 9 (Ccr) Masă macerată. 10 (Reg) Materie apătoasă care umple celulele fagurilor de albine, după trei zile de la depunerea ouălor în ele.
II	Alcătuire, structură cu aspect de amestec. 12 (Trs) Epitet dat unei persoane slabe. 13 (Pop) Boală de copii despre care se crede ca este adusă de strigoi.
plămădet sm [At: CHEST. VIII. 27/29 / V: (îvr) pioni- / Pl: -i ! E: plămadă + -eţ] (Mol) 1-4 Plămadă (1-4). 5 (Pex) Aluat. 6 (Reg; îf nlomadeţ) Copaie în care se frământă aluatul. 7 (Fig; îvr; îf plomâdeţ) Persoană care deformează realitatea, carc scorneşte, exagerează.
plămădi [At: PSALT. 197 / V: (reg) plom~y plomodi / Pzi: -dese / E: ns cf siv *no<\\AAAHTH] 1 vi (Pop) A pregăti un amestec de făină, apă şi drojdie. în vederea preparării aluatului. 2 vi (Pop: pex) A frământa aluatul.
3	vt (Pop; îe) A ~ inima cuiva A face cuiva descântece pentru a-1 vindeca de o boală. 4 vr (Pop; îe) A i sc ~ inima cuiva A se îmbolnăvi de o boală nedefinită mai deaproape. 5 vr (Pop; îae) A se vindeca prin descântece.
6	vt (Pgn) A face un amestec în vederea obţinerii unui preparat. 7 vt (Pop) A pregăti alimente prin amestecare Si: a prepara. 8 vt (Reg; îe) A ~ curechi A pune varza la acrit. 9-10 vtr (Pop) A (se) macera. 11 vt (Reg) A digera alimente. 12 vr (Rar) A pătrunde. 13 vr (Rar) A se infiltra. 14 vt (Reg; d. albine) A depune plămadă (10) pentru a se înmulţi. 15 vi (Pop) A purta rod şi a da urmaşi Si: a concepe, a zămisli. 16-17 vtr (Şfg) A (se) făuri. 18 vr A crea prin frământare. 19-20 vtr (Şfg) A (se) alcătui. 21-22 vtr A (se) forma.
1089
PLĂMĂDIRE
plămădire sfi[At: POLIZU / Pl: -ri / E: plămădi] 1 Pregătire a unui amestec de făină, apa şi drojdie. în vederea preparării aluatului Si: plămădit1 (1). 2 (Pex) Frământare a aluatului Si: plămădii1 (2). 3 (Ccr) Masă2 rezultată prin frământarea aluatului Si: plămădii1 (3). 4 (Pop) Preparare. 5 (Pop) Macerare. 6 (Pop) Digerare. 7 (Rar) Pătrundere. 8 (Rar) Infiltrare. 9 (Trs) Depunere a plămadei (10) la albine Si: plămădit1 (11).
10	(Fig) Creare. 11 (Fig) Alcătuire. 12 (Pop; şîs -ci inimii) Boală despre care se crede uneori că este adusă de strigoi.
plămădit1 sti [At: GRIGORIU-RIGO. M. P. I, 150 / Pl: (rar) ~uri / E: plămădi] 1-3 Plămădire (1-3). 4 (Rar) Preparare. 5 (Pop) Macerare. 6 (Pop) Digerare. 7 (Rar) Pătrundere. 8 (Rar) Infiltrare. 9 (Fig) Creare. 10 (Fig) Alcătuire. 11 Plămădire (9).
plămădit2, ~ă a [At: LB / Pl: -iţi, -e / E: plămădi] 1 (Pop; d. aluat) Preparat din făină, apă şi drojdie. 2 (Pop; pex; d. aluat) Fermentat. 3 (Trs; îs) Lapte - Lapte acru preparat din lapte fiert. 4 (Pop;.d. alimente) Pregătit prin amestecare. 5 (Pop) Macerat. 6 (Pop; d. alimente) Digerat. 7 (Rar) Pătruns. 8 (Rar) Infiltrat. 9 Zămislit. 10 (Şfg) Făurit. 11 Creat prin frământare. 12 (Şfg) Alcătuit. 13 Format.
plămăditură .v/'[At: LB / Pl: ~ri / E: plămădi + -lură] 1-2 (îdt) Plămadă (1-2). 3 Drojdie. 4 Maia'. 5 (înv) Plămadă (10).
plămădită sf [At: GR. S. VI. 135 / Pl: -te / E: plămadă + -iţă] 1-8 (Reg; şhp) Plămadă (1-4) (în cantitate mică). plămăi sn vz plămân plămăie sfvz plămân plămănărică sfvz plămânărea plămănănţă sfvz plămânăriţă plămătnc sn vz pămătuf plămâi sm vz plămân plănmie sf vz plămân
plămâişă sf [At: MARIAN, INS. 57 / Pl:	/	E: net] (Buc) Pistrui.
plămân sm [At: CUV. D. BĂTR. I, 297 / V: (îvr) -ă sf plunmnă sf plumună sfi (înv) ~m\nă sfi, plumăn, plumoană sfi (reg) ~d (Pl: -zi. -ji, -de sn), ~âi, ~â/<? sfi —măi, ~măie sfi -mwnă sfi plămân, ploniăi, plomăn, pio mână, pio mimă, plumină sfi plumăi, plumănr, prumănă sfi prunrme sp / Pl: -i / E: ml pulmo, -onis (= *plumonis)] 1 (Atm; îvr. şîs -e albe) Fiecare dintre cele doua organe anatomice situate simetric în cavitatea toracică, cu aspect spongios, care alcătuiesc aparatul respirator principal la om şi la animalele vertebrate Si: pulmon, (pop) bojoc. 2 (îs) ~ de oţel Aparat folosit pentru respiraţie artificială. 3 (Med; pop) Tuberculoză pulmonară. 4 (Reg) Epitet dat unui om plăpând, slab, prăpădit sau leneş. 5 (Atm; îvr; îs) -i negre Ficat. 6 (Bot; pop; îf plămână, plumimă: şîs -ă albă, -e albe) Nufăr (Nymphac alba). 7 (Bot; pop; şîs -ă galbenă) Nufăr (Nuphar luîeitm). 8 (Bot; reg; îf plomună) Cuscrişor (Pulmonaria officinălis). 9 (Bot; reg; îf plămână) Mătasea broaştei. 10 (Bot; reg; îs) Phimuiui de pe baltă Limbariţă (Alismci phintăgo ăcfiiătica).
plămânar, ~ă ă [At: CABA. SAL. 91 / Pl: -i, -e / E: plămân + -ar] (Trs: d. oameni) 1 Molatic. 2 Bolnăvicios. plămânajă sfvz plămânar e
plămânare sf[At: LB / V: ~rd, plumăn—, plum~, plumon~ l Pl: -nări / E: plămân -5- -are] (Bot; reg) 1 Cuscrişor (Pulmonaria officinalis). 2 Trifoişte (Menyanthes trifoUătă).
plămânăriţă sf [At: GRECESCU, FL. 407 / V: plămăn- / Pl: -ţe / E: plămân + -ama] (Bot; reg) 1 Cuscrişor (Pulmonaria officinalis). 2 Muşchi1 (Lobaria pulmoiuiriă). plămână sfvz plămân
plămânărea sf [At: BRANDZA, FL. 375 / V: (reg) plum~,pulm~ / Pl: -ele / E: plămânare + -ea] (Bot; îvr) 1 Cuscrişor (Pulmoiuiriă officinălis). 2 Mierea-ursului (Pulmoiuiriă mollissimci).
plămânăhcă sfi [At: BRANDZA. FL. 375 / V: (înv) plemâ~, (reg) plămăn~, plumăn—, plum~, plumun—, pulmăn~, pulmn— / Pl: -/ele / E: plămânare + -ică] (Bot; îvr) 1 Cuscrişor (Pulmoiuiriă officinălis). 2 Mierea-ursului (Pulmonaria mollissimci).
plămânăriţă sf [At: BARCIANU / V: ~măn~, plumin—, plum~ / Pl: -ţe / E: plămânare + -iţă] (Bot; reg) 1 Cuscrişor (Pulmoiuiriă officinălis). 2 Cuscrişor (Pulmoiuiriă rubm). 3 Muşchi1 (Lobăriă pulmonariă). plămând sm vz plămân
plămânic, ~ă [At: VALIAN, V. / V: plomânică sfi A: net / E: plămân + -ic] 1-2 smf, ă (îvr) (Persoană) care suferă de tuberculoză pulmonară.
3	sf (Bot; reg; îf plomânică) Plutică1 (Nimphoides peltata).
plămânie sf[At: VALIAN. V. /V: plum~ / Pl: ~i/ / E: plămân + -ie cf pneumonie] (Med; îdt) Tuberculoză pulmonară.
plămâniţă sf[ At: LB / V: plum~, piu mânută f Pl: -ţe / E: plămân + -iţă] 1-2 (îdt; şhp) Plămân (1) (mic). plăiminj sm vz plămân
plămânos, ~oasă ă [At: ALR II/I MN 50. 2272/64 / Pl: -oşi, -oase f E: plămân + -av] (Reg; d. oameni) Fără putere Si: slab. plămmă sfvz plămân plămună sfvz plămân
plănănt sn [At: LTR2 / Pl: ? / E: ci planar] (Trs) Operaţie de nivelare a cărbunilor în vagoane sau în silozuri. plănisi v vz planisi1 plănta v vz plantă
plăntălui vt [At: ANON. CAR. / Pzi: -esc l E: mg palăntdl] (Ban; înv) 1-2 A planta (1-2).
plăntică1 sfi [At: BĂCESCU, P. 154 / Pl: -ici / E: plantă1 + -ică] (Iht; Olt) Sorean (Leucaspius delineatus). plăntică2 sfvz panglică
plănticuţă ş/ [At: BĂCESCU. P. 154 / V: plan~ f Pl: -ţe f E: plăntică1 + -uţă] (Iht; Olt) Sorean (Leucaspius delineatus).
plăntuţă sf[At: BARCIANU / V: (înv) plâin- ! Pl: -ţe / E: plantă1 + -uţă] 1-4 (Şhp) Plantă (1-2) (mică).
plănui f At: ASACHI. S. L. II, 5 / Pzi: ~e.se / E: plan + -ui] 1 vt (Adesea urmat dc un verb la conjunctiv) A pregăti un plan în vederea atingerii unui scop. 2 A avea intenţia să facă ceva. să acţioneze, sa procedeze într-un anumit fel Si: a proiectă. 3 (Pex) A unelti. 4 (Rar) A determina. 5 (Rar) A preciza. 6 (Rar) A stabili. 7 (Rar) A hotărî.
plănukdă sf [At: JIPESCU. O. 149 / P: -nu-iă-/ Pl: -ieli / E: plănui + -eală] (Rar) Plan (9).
plămiire sf[At: LM / Pi: -ri f E: plănui] 1 Pregătire a unui plan în vederea atingerii unui scop. 2 (Pex) Uneltire. 3 (Rar) Determinare. 4 (Rar) Precizare. 5 (Rar) Stabilire. 6 (Rar) Hotărâre. 7 Intenţie de a face ceva. de a acţiona într-un anumit fel.
plânmt, ~ă a [At: H V. 147 / Pl: -iţi, -e I E: plănui] 1 (D. un plan) Pregătit în vederea atingerii unui scop. 2 (Pex) Pus la cale Si: uneltii. 3 (Rar) Determinat. 4 (Rar) Precizat. 5 (Rar) Stabilit. 6 (Rar) Hotărât. 7 (Reg; d. oameni) Priceput. 8 (Reg; d. oameni) Şiret.
plănuţ sn [At: DENSUSIANU. Ţ. H. 329 / Pl: ? / E: plan + -uţ] 1-2 (Reg; şhp) Plan (1) (mai mic). 3 (Spc) Bucată mică de pământ primită de ţărani potrivit schiţelor de comasare. plăpămar sm vz plăpumar plăpămăreasă sfvz plăpumăreasă
plăpămăreşte ăv [At: PR. DRAM. 270 / E: plăpămar + -este] (îvr) 1-2 în felul plăpumarilor (1-2). plăpătnărie sfvz. plăpumărie2 plăpămea sfvz plăpumea plăpămioâi ă sfi vz plăpumioară
plăpău [At: POLIZU / V: ~pHu ! Pl: -ăi / E: netJ (Reg) 1-2 sm, a (Om) prostănac. 3 sm Om plăpând. plăpâmăne sfvz plăpumărie2
plăpănă sfi [At: BUJOREAN. B. L. 389 / Pl: ? / E: net] (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.
plăpând, -ă ci [ At: CR (1846). 262/40 / V: (înv) ~pănd, pălp—, poplănd, poplând / Pl: -nzi, -e / E: net] 1 (D. fiinţe sau d. părţi ale corpului lor) Lipsit de rezistenţă fizică, de vitalitate Si: debil, fiirciv. 2 (Pex: d. fiinţe)
1090
PLĂTICĂ1
Care are o structură fragila, delicată, fină. 3 (îvr; îlav) ~ de zile Tânăr.
4	(D. trăsături ale omului) Care arată, trădează lipsa de rezistenţă fizică, de vitalitate a omului. 5 (D. puteri) Secătuit. 6 (Reg) Mofturos la mâncare Si: (pop) lingav. 1 (Reg; d. oameni) Moale. 8 (D. plante sau d. părţi ale lor) Slab dezvoltat, lipsit de sevă. 9 (Pex; d. plante sau d, părţi ale lor) Gingaş. 10 (Fig; d. oameni) Care se lasă uşor impresionat Si; sensibil.
11	(D. voce) Puţin intens Si: slab. 12 (Pex; d. voce) Duios. 13 (îvr; d. boli) Care se agravează uşor la condiţii nefavorabile. 14 (îvr; fig) Superficial. 15 (îvr; fig) Frivol. 16 (îvr; fig) Uşor.
plăpânzior, ~oară a [At: BOLINTINEANU. O. 90 / Pl: -i, -oare / E: plăpând + -ior] (îvr; d. fiinţe; şhp) 1-2 (Cam) plăpând (2). plăpau sm, a vz plăpăit plăpomar sm vz plăpumar plăpomărie sfvz plăpumărie1 plăpornea sf vz piăpumea plăpomioară sfvz plăpumioară
plăpumar sm [At: (a. 1824) DOC; EC. 330 / V: (îvr) -păm-, -pom-, (înv) plopom-, plopplupitm- / Pl: ~i / E: plapumă + -ar] 1-2 Persoană care se ocupă (cu confecţionarea sau) cu vânzarea plăpumilor.
plăpumăreasă [At: PR. DRAM. 243 / V: (îvr) -pă- / Pl: -ese / E: plăpumar + -easă] 1-2 Femeie care se ocupă (cu confecţionarea sau) cu vânzarea plăpumilor. 3-4 Soţie a piăpumaruiui (1-2).
plăpumărie1 sf [At: (a. 1824) DOC. EC. 330 / V: (înv) -pom- / Pl: -ii / E: plăpumar + -ie) 1-2 Meserie a piăpumaruiui (1-2).
plăpumărie2 sf[At: PR. DRAM. 252 / V: (îvr) -păm-, (reg) -păm- / Pl: ~i/ / E: plapumă + -cu ie] 1 Atelier în care se fac plăpumi. 2 Prăvălie unde se vând plăpumi.
piăpumea sf [At: GR. S. VI. 121 / V: -păm-, -pom- / Pi: -ele / E: plăpumă + -ea] 1-2 (Reg; shp) Plăpumioară (1-2).
plăpumioară sf [At: CADE / V: (reg) -păm-, -pom- / Pl: -re / E: plapumă + -ioarei] 1-2 (Şhp) Plapumă (1) (mica) Si: plăpumită (1-2). (reg) piăpumea (1-2).
plăpumită sf [At: DEX / Pl: -îe / E: plapumă + -iţă] 1-2 (Şhp) Plăpumioară (1-2). plasa1 sfvz plăsea
plasa2 vi [At: PSALT. HUR. 39v/l 8 / V: piesa / Pzi: ~sez / E: siv mecarH (< siv haacăth)] (înv) 1 A bate din palme. 2 (Fig) A sălta. 3 (Fig) A tropoti. plasată sf vz plăsea plăscaviţă sfvz pie sca viţă
plăscioară sf[At: DDRF / Pl: -re / E: plasă1 + -(i)cioară] (Rar; şhp) 1-2 Plasă (1) (mică).
plăsea sf[At: IORGA. S. D. IV. 69 / V: pră-, (îvr) plasă, (reg) plasa, -sa. -sală, pleasă, phsă. pleste sfp, prăsa. prăsauă. prăsă. presauă. prese a / Pl: ~ele, (reg) -săli i E: plasă1 + -ea] (Mpl) 1 înveliş de lemn. de os, de baga etc. care acoperă mânerul unui cuţit, briceag, pumnal etc. 2 Fiecare dintre cele două părţi din care se compune mânerul unui cuţit, briceag etc. 3 (Pgn) Mâner ai cuţitului, briceagului, pumnalului etc. 4 (Rar; îlv) A i se mişca (cuiva) Milele A muri. 5 (Dig) Matcă. 6 (Reg; îf pleasă) Fiecare dintre cei doi montanţi ai unei scări. 7 (Reg) Braţ al vaîaiei la războiul de ţesut. 8 (îvr) Placă mică de metal sau de material plastic, care se fixează în dreptul mânerelor şi broaştelor la uşi. ferestre, sertare etc. pentru a proteja gaura cheii Si: (reg) sild. 9 (Nob) Ramă la ochelari. 10 (Gmţ; îf prăsea) Dinte.
plăsela vt [At: TDRG / Pzi: -lez / E: plăsea] (Reg) A pune plăsele (2) la un cuţit, briceag etc.
plăselaî, -ă a [At: MAT. FOLK. 576 / Pl: -ati. -e / E: plăsela] (Reg; d. cuţite, bricege etc.) Care are plăsele (2).
plăsmi vt [At: LAB1Ş. P. 265 / Pzi: -mese / E: plasmă] (Rar) 1-2 A plăsmui1 (1-2).
plăsmui1 vt [At: DOSOFTEI. ap. TDRG / V: -ăzm-, (înv)plăsnui, ples-/ Pzi: —esc / E: plasmă1 + -ui] (Fşa; înv; liv) 1 (Fig) A da înfăţişare, formă Si: (rar) a plăsmi (1). 2 (Fig) A da viaţă, fiinţă Si: a plăsmi (2). 3 A alcătui.
4	A crea. 5 A imagina lucruri închipuite, inexistente în realitatea concretă, neadevărate Si: a născoci, a scorni. 6 (Fig) A falsifica.
plăsmui2 v vz plăzni
plăsmuire sf [At: CANTEMIR. ap. GCR I. 324/1 / V: -ăzm- / Pl: -ri / E: plăsmui1] (înv; liv) 1 Formare. 2 Creare. 3 (Ccr) Ceea ce este creat, făcut, produs Si: (înv) plasma1. 4 Alcătuire. 5 Născocire. 6 (Ccr) Ceea ce este inventat, scornit, născocit (fără a corespunde unei realităţi concrete) Si: invenţie. 7 Falsificare. 8 (Ccr; rar) Ceea ce este falsificat.
plăsmuit, -ă a [At: (a. 1822) URICARIUL. V. 175/27 / V: -ăzm- ! Pl: -iîi, -e / E: plăsmui] 1 Căruia i s-a dat formă. 2 Căruia i s-a dat viaţă.
3	(îvr) Concret. 4 (înv; liv) Care nu corespunde unei realităţi concrete Si: inventat. 5 (înv; liv) Falsificat.
plăsmuitor, -oare [At: CANTEMIR. ap. GCR I. 326/1 / V: -ăzm- ! P: -mu-i- / Pl: -i, -oare / E: plăsmui1 + -tor] (înv; liv) 1 -2 smf, a (Persoană) care dă formă. 3-4 smf, a (Persoană) care dă viaţă Si: creator, făuritor. 5 a Alcătuitor. 6-7 smf ă (Persoană) care născoceşte lucruri imaginare Si: iuventător, născocitor, scornilor. 8 smf Falsificator. plăsnui v vz plăsmui1
plăstoaie sfi [At: GL. OLT. / P: -toci-ie / E: plastă1 + -oaie] 1-2 (Reg; şdp) Căpiţă de fân (mai mare).
plăsui1 vt [At: MAT. FOLK. 1476 / Pzi: ~e.vc / E: plasă1 + -///] (Reg) A vântura cereale. plăsui2 V vz plăzui
plăşcar sm [At: VÎRCOL. V. 97 / Pl: -i / E: plaşcă1 + -ar] (Olt) Persoană care pcscuieşte cu plaşca' (4). plăşcău sm vz praşcău
plăştaică sf [At: BĂCESCU. P. 47 / Pl: -ice ! E: net] (Iht; reg) Plătică1 (1) mare. plătagen sn vz pătlagină plătagină sf vz pătlagină plătangen sn vz pătlagină plătanger sn vz pătlagină plătangină sf vz pătlagină plătăgea sf vz pătlăgea plâtăgean sm vz pătlăgea plătagină sf vz pătlagină plătăgine sfvz pătlagină
plăti f At: N. TEST. (1648). 2672 / Pzi: -tesc i E: siv hmthth] 1 vt (Fşa) A da o sumă de bani dinainte stabilită pentru o muncă efectuată, pentru un serviciu prestat etc. Si: a remunera, a retribui. 2 vt (Fşa) A achita contravaloarea bunurilor obţinute, cumpărate sau folosite, a unei consumaţii etc. în bani sau în natură. 3 vt (îe) A ~cu capul (sau cu viaţa) A fi omorât pentru o greşeală, o îndrăzneală, o faptă necugetată. 4 vt (îe) A ~cu dobândă A se răzbuna pe cineva pentru o pagubă sau o suferinţă.
5	vt A despăgubi în bani sau în natură pentru o pagubă făcută, pentru o stricăciune etc. 6 vt (înv; ccd) A lua ca despăgubire în compensaţie. 7 vt (Fşa) A achita taxe. impozite, datorii etc. 8 vt (Fşa) A lichida o datorie.
9	vr A se achita de o obligaţie morală. 10 vi A răsplăti pe cineva pentru faptele sale. 11-12 vti A suporta consecinţele nefaste ale unei fapte, ale unei atitudini (proprii sau aparţinând altuia) etc. Si: a expia, a ispăşi. 13 r/ A avea sau a reprezenta o anumită valoare Si: a face, a preţui, a valora.
14	(Ie) A nu ~ (nici) o ceapă (degerată) sau (nici) două parale (ori doi bani, un ban, doi creiţari) sau (reg) nici o pară putredă (ori un fir de tort, un baraboi) sau nici de un potroc A nu avea nici o valoare. 15 vrp (Reg) A merita.
plătibil, a [At: CLIMESCU. A. 271 / Pl: -i, -e / E: plăti + -bit] 1 Care trebuie plătit. 2 Care poate fi plătit la un anumit termen Si: (înv) platnic (15).
plătică1 sf [At: CUV. D. BĂTR. I. 297 / V: (reg) plot-, plut-1 Pl: -ici. (rar) ~ic :e / E: bg harther] (Iht) 1 Peşte de apă dulce, cu corp ui plat. turtit lateral, acoperit cu solzi mari şi moi. lung de 30-40 cm. cu capul mic şi scurt Si: cârjancă (Bninui brcunci). 2 (Reg) Caracudă {Ccircissius carcissius). 3 (Mol; îf pluticci) Boarcă (Rhodeus sericeus).
1091
PLĂTICĂ2
plătică2 sf [At: ENC. ROM. / Pl: ~id / E: net] Arbore din familia leguminoaselor, originar din America de Nord. înalt până la 30 m. cu coroana rara şi cu spini mari ramificaţi pe ramuri (şi pe tulpină), cu frunzele compuse din foliole mici. ovale şi cu florile mici. verzui, grupate în panicule, cultivat şi la noi pentru a forma perdele de protecţie, garduri
vii	etc. Si: glădiţă, (reg) roşcovar, roşcov-salbatic (Gleditschia triacanthus).
plătică3 sf[At: PAMFILE. CR. 202 / V: plat-, peletic s / Pl: ~ici / E: plată2 + -ică] (Mun) 1 Fiecare din cele două jumătăţi de slănină (cu şorici) care se scot după tăierea porcului. 2 Bucată mare de slănină Si: (reg)plătită
(3).
plăticiat, ~ă a [At: DLR / Pl: -aţi, -e l E: ns ci plat2] (Ban; d. lucruri) 1 Turtit. 2 Foarte întins.
plăticuţă sf [At: ANTIPA, F. I. 142 / PI: -ţe / E: plătică1 + -uţă] 1-4 (Şhp) Plătică1 (1-2) (mai mică). 5 (Iht; reg) Boarcă (Rhodeus sericeus).
plătire sf [At: PSALT. 191 / Pl: -ri l E: plăti] 1 Oferire a unei sume de bani dinainte stabilită pentru o muncă efectuată, pentru un serviciu prestat etc. Si: plătit1 (1). retribuire, remunerare. 2 Achitare a contravalorii în bani sau în natură Si: plătit1 (2). 3 Despăgubire. 4 Achitare a taxelor, impozitelor Si: plătit1 (3). 5 Lichidare a unei datorii Si: plătit1
(4).	6 Răsplătire. 7 Ispăşire. 8-9 (înv) Plată (9-10).
plătişoară sf [At: LB / Pl: -re IE: plată1 + -işoară] 1-2 (îvr; şhp) Plată1 (1) (mai mică) Si: platină (1-2).
plătit1 sn [At: ALEXI. W. / Pl: (rar) -uri / E: plăti] 1-4 Plătire (1-2, 4-5). 5 Despăgubire. 6 Răsplătire. 7 Ispăşire.
plătit2, -ă a [At: (a. 1626) GCR I. 74/4 / Pl: -iţi, -e / E: plăti] 1 (D. oameni) Care a primit o sumă de bani în schimbul efectuării unei munci, a prestării unui serviciu etc. 2 (D. contravaloarea bunurilor obţinute sau cumpărate) Achitat. 3 Despăgubit. 4 (D. taxe. impozite) Achitat. 5 (D. o datorie) Lichidat.
plătitor, -oare [At: CORESI. EV. 480 / Pl: -i, -oare / E: plăti + -tor] 1-2 a, smf (Persoană fizică sau juridică) care plăteşte. 3-4 smf, a Platnic (1-2). 5 a (îvr) Care răsplăteşte. 6 a (îvr) Compătimitor. 7 a (îvr) Iertător.
plătită sf [At: ANON. CAR. / V: (îdt) plat- l Pl: -ţe / E: plată2 + -iţa] 1 (Reg) Bucată mică din ceva. 2 (îdt; îf plătită) Porţiune îngustă de teren.
3	(Reg) Plătică3 (2).
plătnicie sf [At: TDRG / Pî: ~i/ / E: platnic + -ie] 1 (Rar) Calitate a celui care plăteşte sau care poate plăti cu promptitudine Si: solvabilitate.
plătiii vt [At: MÎNDRESCU. I. G. 72 / Pzi: '-esc I E: ger plătten] (Trs) 1 A netezi suprafaţa unr lemne sau a unor obiecte de lemn. 2 A subţia suprafaţa unr lemne sau a unor obiecte de lemn.
plătmre .y/*[At: I. APOLZAN. U. 14 / Pî: -ri l E: plătui] (Trs) 1 Netezire cu rindeaua Si: plătuit (1). 2 Subţiere. plătiiit sn [At: MÎNDRESCU. I. G. 72 / Pl: (rar) -uri / E: plătui] (Trs)
1	Plătuire (1). 2 Subţiere.
plătuitor sn [At: I. APOLZAN. U. 14 / P: -tu-i-/ Pl: -oare / E: plătui + -tor] (Trs) Rindea specială care serveşte la subţierea plăcilor de lemn de la uşi, dulapuri, lambriuri etc. sau pentru trasarea ulucului.
plătiiţă sf [At: DRLU / Pl: -ţe / E: plată + -uţă] 1-2 (înv; shp) Plătisoară (1-2). plăv, -â a vz plav2
plăvăi, -aie [At: GANE. N. I, 44 / V: (reg) plevai / Pl: -ăi / E: plav2 + -ai] 1 a (Pop; d. animale, mai ales d. oi) Care are părul sau lâna de culoare albă-gălbuie sau albă-cenuşie. 2 a (Pop; d. păru! sau lâna animalelor) De culoare albă-gălbuie sau albă-cenuşie. 3 a (Reg; d. oameni sau părul lor) Blond. 4-5 sfi a (Şîs poama -e) (Strugure) care are boabele sferice şi bătute, de culoare albă sau albă-verzuie, folosit mai ales pentru producerea vinului Si: (reg) plăvan (6-7). plăvdlă sf[At: DAME. T. 123 / Pl: -le / E: cf plavă1] (Reg) 1 Năvod2.
2	Unealtă de pescuit confecţionată dintr-o plasă de forme şi dimensiuni variate, fixată în apă cu ajutorul a două odgoane Si: setcă.
plăvan, -ă [At: ALECSANDRI. POEZII. 41 /V: (reg)plevan / E: plav2 + -an] 1 a (Pop; d. boi şi vaci) Cu părul alb-gălbui sau alb-cenuşiu. 2 a
(D. părul boilor şi vacilor) De culoare albă-gălbuie sau albă-cenuşie. 3 a (Pex; d. lână) Care are culoarea albă-găibuie sau albă-cenuşie. 4 sm Bou cu părul alb-gălbui sau alb cenuşiu. 5 a (Reg; d. oameni sau părul lor) Blond. 6-7 sfi a (Şîs poamă -ă) Plăvaie (4-5).
plăvăi vi [At: BOCEANU. GL. / Pzi: plăvăi / E: cf pleavă] (Olt) A sporovăi.
plăvău am [At: HI. 19 / Pl: -/ / E: plav2 + -au] (Reg; îs) Strugure -Varietate de struguri cu boabe sferice, de culoare verde-gălbuie.
plăvăi, -ăie a [At: DOSOFTEI. V. S. ianuarie 46v/16 / Pl: ~ / E: siv hmeuh] (înv) 1-2 Plăviu (1-2). plăvi y vz plivi plăvici a vz plăviţ
plăvii sfp [At: I. CR. V. 376 / V: plevii / E: cf pleavă] (Reg) Acţiuni, fapte lipsite de seriozitate Si: fleacuri, prostii, plăvilă sfvz pie vilă1
plăvioară sf [At: PĂSCULESCU. L. P. 18 / V: (rar) plev- / P: -vi-oa-f Pl: -re f E: plavie + -oară] 1-2 (Pop; şhp) Plavie (1) (mai mica). plăvitură sfvz plivitură
plăviţ, -ă [At: CORESI. EV. 1 53 / V; (reg) —ici, -âliit, plăiţ, phvif f Pl: ~i, -e / E: plav2 + -iţ] 1 a (înv) De culoare galbenă. 2 a (îvp; d. oameni sau părul lor) Blond. 3 a (îvp; d. oameni) Care are pielea foarte albă. părul blond şi ochi albaştri. 4 a (D. animale sau părţi ale lor) Care are părul sau lâna de culoare albă-gălbuie sau albă-argintie. 5 a (D. părul sau lâna animalelor) De culoare albă-găibuie sau albă-cenuşie. 6 s Animal cu părul sau lâna albă gălbuie. 7 a (Reg; îs) Viţă -ă Varietate de viţă de vie care face struguri cu boabe de culoare foarte deschisă. 8 a (Reg; îe) A fi de viţă ~ă A se pretinde de neam mare.
plăviţ a vr [At: A II. 3 / V: plăiţ a / Pzi: 3 -tea za / E: plăviţ] (Reg) 1 (D. holde) A se îngălbeni. 2 (D. ţesături) A se decolora. plăviţă sfvz pleviţă1
plăvm, -ie a [At: BOLINTINEANU. O. 57 / Pl: -\i f E: plav2 H- -iu] î (îvr; d. oameni sau părul lor) Blond. 2 (îvr; d. oameni) Care are pielea foarte albă. părul blond şi ochi albaştri Si: (înv) plăvăi (2). 3 (înv) Palid.
plăvos, -oasă a [At: COD. TOD. 231 / Pl: -oşi, -oase / E: plav2 + -m] (îvr) Alb la faţă. plăvuică sf vz plevuică plăvuşcă sfvz plevuşcă1 plăzmm v vz plăsmui1 plăzmuire sfvz plăsmuire plăzmuit, -ă a vz plăsmuit plăzmuitor, -oare a, smf vz plăsmuitor
plăziii vi [At: DOSOFTEI. V. S. noiembrie 121 v/29 / V: (îvr) plăsui / Pzi: ~e.se' / E: plaz2 + -ui] (îvr) A prezice o împrejurare nefastă.
plăzmt sn [At: MOXA. 359/9 / E: plăzui] (îvr) Prevestire a unei împrejurări nefaste.
plăzuitură sf [At: MOXA. 359/9 / P: -zu-i-f Pl: -ri / E: plăzui + -tură] (înv) Prezicere. plâmănariţă sf vz plămânăriţă plămân sm vz plămân
plăngaciy -ace a [At: CADE / Pl: -aci, -ace l E: plânge + -aci] (Şdp) 1-3 (Rar) Plângăreţ (1-3). 4 (D. voce. glas. sunete etc.) Trist.
plângăcios, -odsă a [At: DRLU / Pl: -oşi. -oase l E: plânge + -ăcios] (Şdp) 1-3 Plângăreţ (1-4).
plângăreţ, -eaţă a [At: SLAVICI. O. II, 75 / Pl: -i, -cţe / E: plânge + -ăreţ] (Şdp) 1 (D. oameni) Care plânge prea uşor Si: plângăcios (1). plângător (2). (rar) plângaci (1). 2 (D. oameni) Care plânge prea mult Si: plângăcios (2). plângător (3). (rar) plângaci (2). 3 (D. oameni) Care este gata să plângă Si: plângăcios (3). plângător (4). (rar) plângaci (3).
4	(D. voce, glas) Care aparţine unei persoane ce plânge uşor. 5 (D. voce. glas. sunete etc.) Plin de durere Si: dureros, tânguitor, trist.
plângător, -oare [At: ANON. CAR. / Pl: -i, -oare / E: plânge + -ător] 1 a Care plânge (1). 2-4 a (Pex) Plângăreţ (1-3). 5 sf (Reg) Bocitoare.
1092
PLEAŞCĂ3
6	a (D. voce. glas. sunete etc.) Trist. 7 a (D. sălcii) Cu ramuri lungi, foarte flexibile, lăsate în jos. 8 smf (înv) Reclamant.
plângătui vr [At: TDRG / Pzi: ~e.se / E: plânge + -ătui] (Reg) A se plânge (9).
*	plângând, ~ă a [At: EMINESCU. ap. SFC IV. 259 / Pl: ~nZi, -e / E: plânge] Care produce sunete tânguitoare, triste.
plânge [At: COD. VOR. 130/4 / Pzi: plâng / E: ml plângere] 1 vi (D. oameni) A vărsa lacrimi din cauza unei dureri, a unei supărări, a unei emoţii, a unei bucurii etc. Si: a lăcrima. 2 vt A boci o persoană moartă, un lucru pierdut, o situaţie dureroasă, vărsând lacrimi. îânguindu-se. 3 vr (îvp) A se căi de propriile păcate, greşeli etc. Si: a regreta. 4 vr (îlv) A-şi ~ păcatele A regreta. 5 vt A regreta o fiinţă sau un lucru pierdut, vărsând lacrimi. 6 vt A avea milă de cineva. 7 vt A compătimi. 8 vi (îe) A-i ~ (cuiva) de milă A-i părea foarte rău de durerea, nenorocirea cuiva. 9 vr (D. oameni) A-şi arăta prin vorbe sau în scris nemulţumirea, necazul, durerea etc. Si: a se căina, a se jeli, a se lamenta, a se tângui, a se văita, (reg) a se plângătui. 10 vr (Spc) A face o reclamaţie Si: a reclama.
plângere sf[At: PSALT. HUR. 475 / Pl: ~ri / E: plânge] 1 Vărsare de lacrimi ca urmare a unei dureri, supărări, emoţii, bucurii etc. Si: plâns1 (1). (îvr) plânget, plânsare, (îrg) plânsătură. 2 (Spc) Bocire. 3 Regret. 4 (Fig) întristare. 5 (Fig) Supărare. 6 (Fig) Tristeţe. 7 (Ccr) Lacrimi. 8 (îs) Valea -rit sau (înv) vale de - Lumea, pământul, considerate ca loc de suferinţă. 9 (în basme; îas) Loc al suferinţelor, unde domneşte plânsul şi jalea. 10 Sesizare a unui organ de jurisdicţie în vederea exercitării controlului asupra unui act al administraţiei de stat ori a refuzului unui organ de a-şi îndeplini atribuţiile legale. 11 (Ccr) Exprimare, mai ales în scris, a unei nemulţumiri, a unei revendicări etc. adresate unei autorităţi Si: reclamaţie, (înv) jalbă, pităir\ (îrg) plânsoare (11), (rsî) ruca. 12 (Pex) Pretenţie, revendicare, doleanţă formulată în scris.
plângeros, '-oasă a [At: HELIADE. O. I, 102 / Pl: -oşi, -oase / E: plângere + -os] (înv) 1 Jalnic. 2 Tânguitor. 3 Melancolic. 4 (îvt) Care este vrednic de compătimire Si: lamentabil.
plânget sn [At: VARLAAM. C. 449 / Pl: -e / E: plânge + -et] (îvr) Plângere (1). plângoace a vz plângocea plângoce sm vz plângocea
plângocea [At: SCL 1971. 403 / V: ~goce sm, ~goace a / Pl: -oci / E: plânge + -ocea] 1 sma (Reg) Persoană căreia îi curg mereu ochii. 2-3 sma, a (Trs; Ban; dep) (Om. sau copil) care plânge mult.
plânguros, ~oasă a [At: (cca. 1680) BV I. 234 / Pl: -oşi, -oase / E: plânge + -uros] (îvr) Regretabil.
plâns1 su [At: (a. 1600) GCR 1,67/22 / Pl: -uri / E: plânge] 1 Plângere (1). 2 Bocire. 3 Zgomot produs de cineva care plânge. 4 (Ccr) Lacrimi.
5	(îs) -ul ţigăncii Horă nedefinită mai îndeaproape. 6 (îla) De ~ Vrednic de milă Si. jalnic, lamentabil. 1 (Fam; îe) -ul crocodilului Plâns (1) ipocrit, fără lacrimi. 8 (Buc; Trs; îc) ~ul-cel-râu sau —rău Plânsoare (10). 9 (înv) Rugăciune. 10 (înv) Nemulţumire exprimată în scris sau oral.
plâns2,plânsă a [At: MINEIUL (1776). 28ri/l l / Pl: -nşi, -e IE: plânge]
1	(D. oameni) Care a plâns de curând, păstrând urma lacrimilor în ochi, pe obraz etc. 2 (D. ochi. faţa oamenilor) Care arată, trădează pe cel care a plâns de curând. 3 (D. lacrimi) Care au fost vărsate. 4 (D. voce. glas. sunete etc.) Trist.
plânsare 6;/'[At: (a. 1799) GCR II. 169/22 / Pl: -sări / E: plâns1 + -ăre] (îvr) Plângere (1).
plânsătură sf[At: ANON. CAR. / Pl: -ri / E: plâns1 + -ăturâ] (îrg) Plângere (1).
plânset sn [At: MARCOVICI. C. 28/25 / Pl:	/ E: plâns1 + -et] 1
Plângere (1). 2 Bocire. 3 Tânguire. 4 (Fig) Regret. 5 (Fig) întristate. 6 (Fig) Supărare. 7 (Fig) Tristeţe. 8 (Ccr) Zgomot produs de cineva care plânge. 9 (Ccr) Lacrimi. 10 (Reg; îe) A-şi plânge ~ul A-şi destăinui păsurile, necazurile.
plânsoare sf [At: KLEIN. D. / Pl: -ori / E: plâns1 + -oare] 1 Plângere (1). 2 Bocire. 3 Tânguire. 4 (Fig) întristare. 5 (Fig) Supărare. 6 (Fig)
Tristeţe. 7 Zgomot produs de cineva care plânge. 8 (Ccr) Lacrimi. 9 Rugăminte fierbinte, cu lacrimi. 10 (Buc; Mol; mpl) Colici intestinale, mai ales la nou-născuţi. care provoacă insomnii şi plâns necontenit Si: plâns-rău. 11 (îrg) Plângere (11). plânta v vz planta plântare sfvz plantare
plântă1 sf [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 239716 / Pl: -te / E: ml planta] (îvr) Plantă2. plântă2 sf vz plantă1 plântăciune sfvz plantaţie plântăior, ~oare smf vz plantator plântică sfvz panglică plântuţă sfvz plăntuţâ plâpănd, ~ă a vz; plăpând plâtangină sf vz pătlagină pleadă sfvz pleiadă pleaftură sf vz praftură pleagă sfvz plagă
pleamă1 sf [at: (f. a.) IORGA. S. D. VI. 30 / Pl: ? / E: siv ha€M€ (< siv HA6MA). ucr iiAeM’x] 1 Neam. 2 Familie.
pleamă2 sf [At: (a. 1785) GCR II. 144/35 / Pi: plemi / E: ucr iiahmsl] (înv) 1 Pată pe piele. 2 Aluniţă pe piele.
pie an sn [At: MOXA. 402/2 / Pl: -uri / E: siv m'kMh] 1 (îvp) Pradă de război. 2 (îvp) Ceea ce se ia prin rechiziţie. 3 (îvp; pex) Jaf. 4 (îvp) Ceată, grup dc oameni capturaţi, luaţi ca pradă de război, ca robi sau ca prizonieri.
5	(îvp; îe) A lua (pe cineva) ~ A face prizonier Si: ă robi. 6 (înv) Robie.
pleană sf[At: POGOR. HENR. 231/17 / Pl: ? / E: net] 1 (îvr) Bucată ce se desprinde dintr-un corp turnat din fier Vz şpan. 2 (Reg) Pană. 3 (Buc) Flegmă. 4 (Ban) Defect. 5 (Reg) Boală internă.
pleanţă sf[At: CV 1950. nr. 4. 33 / Pl: plenţe i E: cf fleanţă, zdreanţă] (Trs) Zdreanţă. pleapcă sfvz platcă1 pleasă1 sf vz plasă pleasă2 sf vz plăsea
pleasc i [At: DELAVRANCEA, H. T. 11 / E: fo cf pleosc] Cuvânt care imită zgomotul produs de lovirea limbii de cerul gurii. plească1 sfvz pleaşcă1 plească2 sf vz plaşcă1
pleasnă sf [At: ANON. CAR. / V: (pop) ~aznă, (reg) plcsnă, pkznă, ploaznă,puleaznă / Pl: plcsne, (înv) ~e, (reg) plesni / E: plesni] 1 (Pop) Şfichi la bici. 2 ^Pgn) Bici. 3 (îlv) A lua (pe cineva) în ~ (sau în ~na biciului) A satiriza. 4 (îal) A ironiza. 5 Lovitură de bici. 6 (Rar) Zgomot produs de plesnirea biciului. 7 (Reg; fig) Vorbă usturătoare, sarcastică.
8	(Reg) Fiecare dintre cele trei cureluşe, mai înguste, cu care se încheie cureaua la cioareci şi care se prind în trei catarame. 9 (Reg) Şuviţă de păr. 10 (Trs) Fir de in sau de cânepă. 11 (Pes; reg) Fir de strună legată la capătul sforii undiţei, de care se prinde cârligul. 12 (Trs; îf plesnă) Disc sau verigă care se pune pe osia roţii căruţei. între umeri şi roată sau între roată şi leucă, pentru a le apăra de frecare. 13 (Reg) Bucată mică. ţandără, aşchie desprinsă din ceva. 14 (Olt) Mătreaţă. 15 (Pop; mpl, lsg csc) Afte. mai ales la copiii mici. 16 (Med; pop; pgn) Stomatită. 17 (Reg; îf pleaznă) Stâncă sau piatră pe cale să se despice într-o mină. 18 (Reg; îaf) Crăpătură în stâncă. 19 (Ent; reg; îf pleaznă) Şvab (Peri planeta oriental is). 20 (Ent; reg; îaf) Câinele-babei (Oniscus murarius). pleaster sm vz plasture pleastru sm vz plasture pleastur sm vz plasture pleasture sm vz plasture
pleaşcă1 [At: BOLLIAC. ap. TDRG / V: (înv)plaşcă,plească /Pl: plăşci, plaşce / E: bg iusJFîKă. ] 1 sf (înv) Captură de război Si: jaf, prada. 2 sf (înv) Rechiziţie. 3 ,s/(înv; pex) Ceea ce se ia prin rechiziţie. 4 sf(înv; îlv) A face ~ A jefui. 5 a/(Pfm) Noroc neaşteptat Si: chilipir. 6 .s/(Pfm; ccr) Ceea ce se obţine prin noroc, prin chilipir, pe gratis sau extrem de
1093
PLEAŞCĂ2
convenabil. 7 sf(le) A umbla în (sau cu, după) ~ori a căuta ~ A umbla după situaţii avantajoase. 8 av (înv) Pe nemuncite Si: degeaba, gratis. 9 av (înv) în schimbul unui preţ extrem de convenabil. 10 av (Pex) Aproape pe gratis.
pleaşcă2 5/[At: CHEST. II, 125/110. 182 / Pl: ? / E: cf plaşca1] (Mol) Bucată de lemn sau de fier cu care se umple o scobitură a unei bârne strâmbe sau care se adaugă pentru a întări o grindă slabă ori pentru a prelungi o bârnă scurtă. pleaşcă3 sfvz pleşcă pleaşcă4 sfvz plaşcă1
pleaîă sf[At: N. COSTIN, ap. LET. II. 42/14 / Pl: pkîe / E: siv mm]
1	(Mpl) Păr al capului unei femei, mai rar al unui bărbat, lăsat să crească mai lung şi adesea să atârne răsfirat pe spate. 2 (Pgn) Păr nearanjat, necoafat. 3 (Reg; pex) Coadă din păr împletit. 4 (Reg; îe) A se da (sau a umbla) cu pletele în vânt A căuta ceva cu înfrigurare. 5 (Reg; îae) A se agita. 6 (Reg) Coadă falsă ataşată la părul natural, pentru a-1 completa sau a-1 înfrumuseţa Vz meşă. 1 (îvr) Blană îa animale. 8 (Reg) Moţ1 la cai. 9 (Reg) Smoc de păr la pintenii calului. 10 (îvr) Panglică cu care se leagă părul. 11 (Bot; îc) Pletele-muierii Lichen filamentos de culoare cenuşie-verzuie, care creşte mai ales pe brazi, atârnat pe ramurile acestora ca nişte mănunchiuri de firişoare Si:	(reg)	barba-ursului,
mâtreata-braduiui, mătreatâ-de-arbori (Usnea barbata). 12 (Reg; îc) Pletele-doamnei Plantă nedefinită mai îndeaproape. 13 (Trs) Mănunchi de fuior. 14 (Ast; îvr; îc) Pîetele-Verenicăi Părui Berenicei. pleaţ sn vz piaţ
pleavă sf[ Aî: TETRAEV. (1574). 222 / Pl: (îrg) pleve, -ve, (rar) plevi, plevuri /E: siv nA’bsâ] 1 (Csc) Resturi de spice, de coji de boabe de cereale, dc păstăi etc., rezultate ca deşeu la treieratul cerealelor şi al leguminoaselor, îa vânturatul cerealelor etc. 2 (Prc) Resturi mărunte de paie. de fân sau sfărâmăturile tecilor de leguminoase. 3 (Fig) Lucru de nimic, lipsit de importanţă, de valoare, de semnificaţie. 4 (Reg; îe) A vorbi (sau a spune, a grăi, a vorovi) pleve A spune fleacuri, prostii. 5 (Reg; îae) A spune minciuni. 6 (Csc) Epitet pentru un om de nimic Si: lepădătură. 7 (Bot; înv) Neghină (Agrostema githago). 8 (Reg) Floare a cânepii. 9 (Reg) Polen la porumb. 10 (Reg) Lamură a făinei. 11 (Iht; reg) Plevuşcă1 (1) (Leucaspius delineatus). pleavilă sfvz plevilă1
pleavnită sf [At: MOXA. 363/31 / Pî: -ţe i E: bg nAmmnja] 1 (înv) Loc în care se ţine pleava (1). 2 (înv) Magazie, şopron pentru pleavă. pleaznă sfvz pleasna pleban sm vz plebanuş
plebanuş sm [At: DRLU /' V: pleban,plebem / Pl: -i / E: mg plebanos] (Trs; înv) Paroh catolic. plebâs su vz plaivaz plebă sf vz plebe
plebe ,v/ [At: CODRU-DRĂGUŞANU. C. 16 / V: (înv) phbă i E: fr plebe, lat plebs, -bis] 1 (Csc; în Evul Mediu) Cea mai săracă pătură a populaţiei orăşeneşti din apusul Europei. aflată în afara ierarhiei feudale, care, alături de ţărănime, a avut un rol important în revoluţiile din sec. XVI-XVII. 2 (Csc; pgn; liv) Pătura socială fără drepturi, asuprită şi exploatată. 3 (Csc; prt) Oameni de rând Si: gloată, mulţime, norod. 4 (Rar) Origine socială umilă, de rând. 5 (Csc; prt) Pătură socială declasată. 6 (Csc; în antichitatea romană) Categorie socială din care făceau parte oamenii liberi de la oraşe şi sate, lipsiţi de anumite drepturi politice şi civile, fără o activitate permanentă şi care trăiau din câştiguri întâmplătoare şi din distribuţii făcute de către stat. plebean sm vz plebanuş
plebeian,~ă [At: CANTACUZINO. N. P. 152723 / P: -be-ian / V: (înv) ~bian / PI: -ieni, -iene. (înv) ~i, -e i E: fr plebien] (Liv) 1-4 smf a Plebeu (1-4). 5 a Care este specific plebeilor (1). 6 a Care exprimă gândurile, aspiraţiile etc. plebeilor (1).
plebeiamsm sns [At: DN3 / E: plebeian + -ism] (Liv) Comportament de plebeu (5) Si: pie bei sm.
plebeiaf sn [At: MAIORESCU.CR. III. 117/P: ~be-iat f Pi: ? /E:plebe + -(i)at cf patriciat] (Rar: în antichitatea romană) Calitate de plebeu (3).
plebeic, -ă a [At: MAIORESCU. CR. III. 1 18 / Pl: -ici, ~ice ! E: plebe + -/<:] (Rar; în evul mediu) 1 Care aparţine plebei (1). 2 Privitor la plebe (1). 3 De plebe (1). plebeism sus [At: DN'1 / E: it plebeismo] Plebeianism. plebeu, ~e£ [At: NICOLAU. P. 29/6 / Pl: -ei, -ee ! E: lat plebeius] 1-2 smf a (în evul mediu) (Persoană) care făcea parte din plebe (1) Si: (liv) plebeian (1-2). 3-4 smf a (în antichitatea romană) (Persoană) care făcea parte din plebe (6) Si: (liv) plebeian (3-4). 5 smf (Liv) Om de rând. needucat.
plebi- [At: DN'1 / E: lat plebs, -bis] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Mulţime. 2 Vulg. plebian, ~ă smf, a vz plebeian
pleb'icol, -ă smf, a [At: DN3 / PI: -/, -e / E: lat plebicola, fr plehicole] 1-2 (Liv) (Persoană) care flatează mulţimea Si: demagog, plebiscit sn [At: ROM. LIT. 3952/31 / Pl: -e, (rar) -uri / E: fr plebiscite]
1	(în antichitatea romană) Decizie, lege făcuta şi votată de plebe (6).
2	Formă de consultare prin vot a voinţei poporului, cu privire la un proiect de lege sau la un anumit act de stat de o importanţă deosebită, asupra căruia cetăţenii sunt chemaţi să-şi exprime părerea Vz referendum.
plebiscitar,	a [At: MAIORESCU. D. I. 1 1 / Pl:	/	E:	fr
plebiscitaire] (Rar) 1 Care ţine de plebiscit (2). 2 Privitor la plebiscit (2).
3	Care are loc în urma unui plebiscit (2).
plebiscitansm sns [At: DN3 / E: plebiscitar + -ism] (Liv) Sistem politic care acordă poporului dreptul de a-şi numi conducătorul. plec sn vz pleu
pleca [At: PSALT. HUR. 119722 / Pzi: plec i E: ml plicare] 1 vt (C. i. lucruri flexibile, părţi flexibile ale unor lucruri, fiinţe sau părţi ale lor) A îndrepta în jos sau într-o parte Si: a apleca, a curba, a încovoia, a îndoi.
2	(îlv) A-şi ~genunchii A îngenunchea. 3-4 vir (îe) A(-şi) ~capul (sau fruntea, grumazul, genunchiul sau. înv, cerbicca) A (se) supune. 5-6 vtr (îae) A (se) umili. 7-8 vtr (îae) (A a face pe cineva sa renunţe sau) a renunţa. 9-10 vt (îe) A(-şi) sau a nu-si ~ capul sau a (nu) avea unde să(-şi) ~ce capul (sau trupul, oasele) A (nu) se odihni. 11-12 vr (îae) A (nu) se putea odihni. 13-14 vt (îae) A (nu) avea unde să sc odihnească. 15-16 vt (îae) A (nu) avea unde să se adăpostească. 17-18 vtr (îe) A(-şi) ~ inima A (se) dedica. 19-20 vtr (îae) A (se) închina. 21-22 vtr (îae) (A convinge sau) a se lăsa convins. 23-24 vtr (îae) A arăta înţelegere. 25-26 vtr (Pex; îae) A (se) înduioşa. 27-28 vtr (îae) A arăta smerenie, evlavie faţă de cineva. 29-30 vtr (îae) A da ascultare suferinţelor cuiva. 31 vt (îe) A(-şi) - urechea (sau urechile) A asculta cu atenţie. 32 vt (îae) A lua în considerare. 33 vt (Pex; îae) A se îndura. 34 vt (îae) A da crezare vorbelor de nimic, calomniilor, bârfelilor etc. 35 vt (Spc) A coborî genele, ochii, privirea, ca urmare a unui sentiment de jenă. de sfială etc. sau din cauza oboselii. 36 vr A se înclina înaintea. în faţa cuiva în semn de respect, de admiraţie, de devotament, de supunere etc. Si: a se închina. a se prosterna. 37 vt (Trs) A alăpta mieii. 38 vt (C. i. obiecte neflexibile care au o anumită poziţie, de obicei verticală) A lăsa într-o parte, dându-i o poziţie oblică Si: a apleca, a înclina, a povârni. 39 vt (Reg; îe) A ~ uşa A închide uşa pe jumătate. 40-41 vtr (Fşa) A (se) culca la pământ. 42-43 vtr (Pop) A (se) răsturna. 44 vta (înv) A împinge. 45 vr (Rar) A descreşte în înălţime, 46 vr (Pop; d. aştri) A coborî spre apus Si: a apune. 47 vr (înv; pex; d. zi) A se sfârşi. 48 vr (înv; fig) A decădca. 49 vt (înv) A modela un material moale. 50 vt (înv) A supune unei influenţe, unei puteri care modifică, transformă Si: a subjuga. 51 vr A ceda în faţa unei influenţe, a unei presiuni, a unei forţe, a unei cereri etc. Si: a asculta, a se preda, a se supune. 52-53 vtrf(Bis; înv; spc) A (se) supune preceptelor religiei creştine, autorităţii lui Dumnezeu. 54-55 vtrf(Bis; înv) (A face să aibă sau) a avea
o	atitudine smerită, cucernică în faţa Divinităţii Si: a (se) smeri. 56-57 vtrf (înv; spc) A (se) converti la o religie. 58-59 w//(înv) (A face să recunoască sau) a recunoaşte autoritatea unei divinităţi creştine. 60 vtf (înv) A înd'upleca. 61 v// (înv) A determina. 62 vr (îrg) A se îndupleca. 63 vt A
1094
PLEDI
conduce. 64 vr (înv) A înclina spre... 65 vr (înv) A fi gata să... 66 vt (înv) A fi dispus să sau la... 67 vr (înv) A se simţi atras spre... 68 vr (înv) A lua drept bun. 69 vr (înv) A lua în considerare. 70 vr (Grm; înv) A avea flexiune. 71 vr (Grm; spc) A se declina. 72 vr (Reg) A face indigestie. 73 vr (Reg; pex) A i se face greaţă din cauza unei mâncări indigeste. 74 vi (De obicei cu determinări locale, mai rar finale) A părăsi pe cineva sau ceva spre a se duce în altă parte Si: a se duce, a merge, a porni. 75 vi (De obicei cu determinări locale, mai rar finale) A se îndrepta spre... Si: a se îndepărta, ă se retrage. 76-77 vi (Reg; îc) Pleacă-fuga sau pleacă-fugă (Om lăudăros) care. atunci când e vorba să acţioneze, să treacă la fapte, o ia la fugă. 78 vi (Spc) A porni într-o cursă sportivă. 79 vr (înv; fig) A se abate. 80 vr (înv) A părăsi pe cineva. 81 vr (înv) A renunţa la... 82 vt (îrg) A îndrepta. 83 vt (îrg) A duce. 84 vt (îrg) A trimite. 85 vi (îrg; urmat de verbe ia infinitiv sau conjunctiv) A fi pe punctul de a... 86 vi (îrg; urmat de verbe la infinitiv şî conjunctiv) A începe (să) ... 87 vi (Reg; spc) A începe să curgă. 88 vi (Olt; spc) A începe să crească. 89 vi (înv; spc) A începe să treacă dintr-o stare în altă. 90 vi (înv) A evolua către... 91 vi (înv) A avea tendinţa spre... 92 vi A avea începutul, punctul de pornire. 93 vt(a) (Îvr) A turna.
plecare sf [Ai: PSALT. 43 / Pl: ~cari l E: plecaJ1 îndreptare în jos sau într-o parte .a ceva flexibil Si: ăplecăre, curbare, încovoiere, îndoire.
2	Coborâre a privirii ca urmare a unui sentiment de jenă. de sfială etc. 3 (înv) Plecăciune (1). 4 (Ast; Ggf; înv) înclinare. 5 (Fiz; îvr) Refracţie.
6	(înv; fig) Decădere. 7 (îvp) Supunere. 8 (îvp) Consimţire. 9 (Bis) Smerenie. 10 (înv) Pornire. 11 (înv) Predispoziţie. 12 (înv) Aplicaţie. 13 (înv) Fire. 14 (înv) Instinct. 15 (înv) Simpatie. 16 (înv; pex) Afecţiune. 17 (îe) A fi (sau a-i veni) în ~ A fi gata să... 18 (înv) Intenţie.
19	(Grm; înv) Flexiune. 20 (Grm; înv; spc) Declinare. 21 Deplasare dintr-un loc pentru a se duce în altă parte Si: pornire. 22 Despărţire de cineva sau de ceva. 23 (Pex) Moment când cineva pleacă. 24 (îs) Punct de - început al unei acţiuni. 25-26 (îljv) (Care este) pe punctul de a porni. 27 (îlav) La ~ în momentul pornirii. 28 (îlav) Gata de ~ Pe punctul de a porni. 29 (Reg; îe) A duce (oile) în ~ A duce oile la păşunat. 30 (Euf) Moarte. 31 Moment în care se porneşte într-o cursă sportivă Si: start.
32	(Ccr) Loc dc unde se porneşte într-o cursă sportivă. 33 Părăsire a unei slujbe, a unei instituţii de către un angajat pentru a se duce în altă parte.
plecat1 sn [At: CORESÎ. PS. 73/9 / Pl: (rar) -uri, (3-4) ~e i E: pleca] 1 (înv) Umilinţă. 2 (înv) Smerenie. 3 (Pop; lpl) Indigestie. 4 (Pop; lpl) Greaţă.
plecat2, ~ă a [At: PSALT. 117 / Pl: -aţi, -e / E: pleca] 1 (D. lucruri flexibile, părţi flexibile ale unor lucruri, fiinţe sau părţi ale lor) îndreptat în jos sau într-o parte Si: aplecat, curbat, încovoiat, îndoit. 2 (D. gene. ochi. pleoape, privire) Coborât ca urmare a unui sentiment de jenă. de sfială etc. ori din cauza oboselii. 3 (D. obiecte neflexibile care în mod obişnuit au o anumită poziţie, de obicei verticală) Lăsat într-o parte Si: înclinat, oblic, jneziş. povârnit. 4 (înv; spc) înclinat faţă de o dreaptă sau faţă de un plan Si: oblic. 5 (D. aştri) Coborât spre apus. 6 (Pex; înv; d. zi) Sfârşit. 7 (Pop) Subordonat unei autorităţi, unei persoane etc. 8 (Pgn) Ascultător. 9 (Prt) Supus cuiva în mod exagerat Si: servil. 10 (Bis) Smerit. 11 (Bis) Care arată, exprimă smerenie, evlavie. 12 (îvp) Care simte atracţie pentru cineva sau ceva. 13 (înv) înclinat să accepte ceva cu uşurinţă. 14 (Grm; înv) Flexibil. 15 (Grm; înv; spc) Declinabil. 16 Care a părăsit pe cineva sau ceva spre a se duce în altă parte Si: (înv) mers.
plecăcios, ~oasă a [At: DRLU / V: (reg) plac~ / Pl: -oşi, -oase / E: pleca + -ăcios] 1 (îdt) Care se poate uşor apleca sau înclina Si: flexibil. 2 (îrg) Supus.
plecăciune sf [At: DOSOFTEI, PS. 78/7 / Pl: -ni / E: pleca + -ăciune] (înv) 1 îndoire, aplecare, înclinare a capului şi a trupului în semn de respect, de veneraţie, de supunere etc. Si: (înv) plecare (3), (reg) plocon. 2-3 (Pex) (Act. manifestare de) supunere. 4-5 (Manifestare de) respect. 6-7 (Manifestare de) devotament. 8 (Pex) Modestie. 9 (Bis) Smerenie. 10 (Rar) Lăsare în jos a privirii, a ochilor. 11 înclinare. 12 Atracţie.
plecaţi vru [At: A III. 9 / Pzi: 3 -teste / E: de la plecate (pil plecat1)] (Reg) 1 A face o indigestie. 2 (Pex) A i se face greaţă, din cauza unei mâncăii indigeste Si: (pop) a i se apleca.
pie că tor, ~oare [At: CORESI. L. 527/19 / Pl: -i, -oare / E: pleca + -ător] 1 a (înv) Care se îndoaie, se curbează. 2 a Smerit. 3 a Care are înclinaţia, tendinţa pentru... 4 ă (Rar; d. miei) Care suge. 5 sf(Pop) Oaie care dă lapte Si: (pop) mânzare. 6-7 sf, af(Trs) (Vacă) fără viţel, care dă lapte. 8 a (Grm; înv) Flexibil. 9 a (înv; d. moduri) Conjunctiv.
plecătură sf [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / Pl: -ri / E: pleca + -ătură]
1 (înv) îndoire. 2 (înv) Atracţie pentru ceva. 3 (Reg) Vacă fără viţel, care dă lapte.
plecaţel, -ea a [At: DOSOFTEI. V. S. ianuarie 17v/l 2 / Pl: -ei, -ele / E: plecat2 + -el] 1-2 (îrg) (Puţin) înclinat într-o parte. 3-4 (îrg) Lăsat puţin în jos. 5 (Reg; d. miei) Care este dat să sugă la altă oaie decât cea care
l-a fătat.
plecafică af[At: VASILIU. C. 171 / Pl: -ici l E: plecat2 + -ică] (îrg; şhp) 1-2 (Puţin) înclinată într-o parte. 3-4 Lăsată (puţin) în jos.
plecăudz, ~ă a [At: GR. S. VI, 242 / Pl: -i, -e / E: net] (Reg; d. oameni)
1	Supărat. 2 Mohorât. plecenic sn vz pletenic
plecopter sn [At: DER / Pl: -e / E: fr plecopteres] 1 (Lpl) Ordin de insecte cu aripile membranoase, având nervuri dese. ca o reţea, şi cu corpul lăţit, terminat cu două filamente lungi. 2 (Şls) Insectă din ordinul plecopterelor (1).
plecoşat, ~d ă vz plecozat
plecozat, -ă a [At: VLASIU. A. P. 10 / V: -osat / Pl: -aţi, -e / E: cf blegoşat, plecat-] (Trs; d. urechi) Bleg.
plectenclum sn [At: DN'1 / Pl: ? / E: ger Plekthenchym] (Bot) Ţesut fals. prezent la ciupercile superioare şi la licheni, format din hife miceliene. plecticos, '-oasă a vz plicticos plectisi v vz plictisi plectis'ire sf vz plictisire plectisit, -ă a vz plictisit plectisitor, -oare a vz plictisitor
pleetndium s [ At: DER / Pl: net / E: fr plectridium] Bacii la care sporul este aşezat la unul dintre capetele celulei, ca gămălia unui ac.
plectru sn [At: PROT. - POP.. N. D. / Pl: -re / E: frplectre] Placă mică de metal, de os. de celuloid etc.. cu care se ciupesc coardele la unele instrumente muzicale Si: pană.
pled sn [At: VLAHUŢĂ.D. 285 / Pl: -uii/E: fr plaid, ger Ploid] Bucată dreptunghiulară dintr-o ţesătură deasă şi uşoară de lână fină. de fire sintetice etc., de obicei ecosez în culori vii. care serveşte la învelit Vz cergă, pătură, plocat, ţol, velinţă. pleda vit [At: HELIADE, D. J. 179/4 / Pzi: -dez. l E: plaider] 1-2 (Udp pentru'1, ,,în“) A susţine o cauză, o idee. 3-4 (D. stări de fapt. acţiuni, activităţi, realizări etc.) A constitui o dovadă, un argument. 5-6 A influenţa favorabil Si: a milita. 7-8 A vorbi în faţa unei instanţe judecătoreşti, ca avocat, pentru a apăra cauza uneia dintre păiţi.
pledant, ~ă a [At: CADE / Pl: -nţi, -e / E: frplaidant] 1 Care pledează (8). 2 Autorizat să pledeze (8). 3 (îs) Avocat - Avocat care are dreptul să susţină o cauză în faţa unei instanţe judecătoreşti. în schimbul unui onorariu.
pledare sf [At: KOGĂLNICEANU. S. A. 64 / Pl: -dări / E: pleda] 1 Susţinere a unei cauze, a unei idei. 2 Influenţare favorabilă. 3 Discurs rostit în faţa unei instanţe judecătoreşti ca avocat, pentru a apăra cauza uneia dintre părţi.
pledat, a [At: BRĂTESCU-VOINEŞTI. P. 198 / Pl: -aţi, -e / E: pleda] 1 (D. o cauză, o idee) Susţinut. 2 (D. un discurs) Rostit în faţa unei instanţe judecătoreşti, de către un avocat, cu scopul de a apăra cauza uneia dintre păiţi.
pledi vt [At: ALR SN V. h 1429/272 / Pzi: ? / E: net] (Reg; îlv) A o ~ la drum A o lua la fugă Si: a fugi.
1095
PLEDOARIE
pledoarie sf [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 223 / V: (rar) ~orie / Pl:
-1/ / E: fr plaidoirieJ 1 Apărare, susţinere, argumentaţie orală sau scrisă a unei cauze, a unei idei, a unei teze etc. 2 Expunere orală a faptelor unui proces, făcută de un avocat în faţa unei instanţe judecătoreşti, cu scopul de a susţine cauza uneia dintre părţile implicate în proces. pled orie sfvz pledoarie pled u cea. sfvz preducea pleduclcă sfvz preducea plef sn vz pleu pleftară sf vz praftura
pleftureală sf[At: CV 1951. nr. 9-10 / Pl: ~e// / E: pleftiiri + -eală] (Mol) Ocară. plef tun v vz praft ori
-plcgic [At: DN3 / E: it -plegico, fr -plegique] Eiement secund de compunere savanta cu semnificaţia: „Paralitic”.
-plegie 1At: DN-1 / E: it -plegia, fr -plegie] Element secund de compunere savantă cu semnificaţia: „Paralizie".
plegiţa vi [At: A II, 6 / Pzi: ? / E: cf plejiţâ] (Reg; d. grâu) A se coace mai mult decât trebuie Si: a se răscoace.
plegnlt, -~ă a [At: DENSUSIANU. Ţ. II. 329 / Pl; -iii, -e / E: cf srb pregnuti „a apăsa“] (Trs; d. vite; pbl) Forţat. plegui v vz plâgui plegu'it, -ă a vz plăguit pleh sn vz pleu plehar sm vz plenar pie hanţă sfvz pleuăriţă
plchiu s [At: ALR I 685/170 / Pl: net / E: cf mg pleh „tablă, tinichea*4] (Reg) Vătrai.
plehorniţă sf [At: A VI. 26 / Pl: -ţe l E: net] (Reg) Femeie cicăiitoare. plehub, -a a [At: GLOSAR REG. / Pl:	~e	/ E: nef] (Reg; d. oameni)
Surd. plehup s vz pleoapa plehupă sfvz pleoapă
plehuş, -a a [At: ALR 1. 1090/125 / Pl: ~i, ~WE: net] (Reg) Ciăpăug. piei1 sn vz pleu piei2 v vz plivi
pleiada .v/’[At: IST. AM. 45'/i7 / Pl: ple-ia- i V: (înv) plea~, plia- / Pl: -de i E: fr pleiade] 1 (Mpl art.; lsg; csc) Nor de stele din constelaţia Taurului Si: cloşca-cu-pui. 2 Grup de şapte poeţi greci din Alexandria.
3	Grup de şapte poeţi francezi din sec. XVI. 4 (Pgn) Grup de şapte. 5 Grup de oameni iluştri care activează de obicei în acelaşi domeniu şi care adesea sunt legaţi între ei prin concepţii, năzuinţe sau sarcini comune. 6 (Rar) Mulţime. 7 (Rar) Totalitate. 8 (Fiz; spc) Totalitate a izotopilor unui element. 9 (Chm; spc) Ansamblu de elemente cu proprietăţi chimice foarte asemănătoare. pleiănţă sf vz pleuăriţă pie ier sm vz plenar
plein-air si [At: DEX / P: plen-cr / E: fr plein-air] Pictură practicată în aer liber. în scopul sugerării atmosferei şi luminii specifice peisajului natural.
pleiocaziu s [At: DEX / P: pie-io- / PI: net / E: net] Inflorescenţă în cime. în care axele laterale sunt de aceeaşi lungime şi dispuse în verticii.
pleistocen, -ă [At: ENC. VET. 1 / P: ple-is- I Pl: (3-6) ~e / E: fr pleistocene] 1 sn Primă epocă a cuaternarului, caracterizată prin alternanţe de intervale reci cu perioade calde, prin răspândirea în regiunile temperate a unor specii de mamifere ca rinocerii, elefanţii etc.. dar mai ales prin apariţia omului. 2-sn Serie de straturi geologice din pleistocen
(1). 3 a Care aparţine pleistocenului (1). 4 a Care se referă la pleistocen
(1). 5 a Care datează din pleistocen (1). 6 a Care este caracteristic pentru pleistocen (1). pleit sn vz plivit1 pic iţa sfvz pie viţă1 piei vas sn vz plaivaz
plejiţă sf [At: ŞEZIV. 18/ A: net / E: ci plegiţa] (Reg; csnp) 1 Mâncare.
2	Fiertură. plejtii v vz plesni plemânăncă sfvz plămânărică plemni v vz plesni
plemniţă sf [At: ALR II/I, MN 121. 3809 bis /76 / Pl: ? / E: net] (Reg) Scoabă bătută în uşorul uşii. în care intră zăvorul. plen- ec vz pleni-
plen sn [At: CONTEMP. 1949. nr. 158. 5/5 /V: (rar) -num / Pî: ~uri / E: lat plenum] 1 Totalitate a membrilor unei organizaţii sau ai unei adunări constituite. 2 (Pex) Adunare la care participă totalitatea membrilor.
plenar, ~ă a [At: KOGĂLNICEANU. S. A. 1 35 / V: (înv) —iu i Pl: -i, -e / E: lat plenarius, -a, -nm] 1 a (D. şedinţe, adunări, reuniuni etc.) Care se ţine cu participarea tuturor ritembrilor Si: (liv) plenitudinar. 2 sf Consfătuire, şedinţă, adunare etc. la care participă toţi membrii unui for de conducere, ai unei organizaţii etc. 3 sf{\$) ~ lărgită Adunare la care participă şi persoane care nu fac parte din unitatea respectivă. 4 a (Liv) întreg. 5 a (Liv) Complet. 6 a (Liv) Desăvârşit. pie nari u, -ie a vz plenar
plencaci sn [At: CV 1951, nr. 9-10,44 / Pl: -ace / E: ucr UAaiîKsm] (Trs) Secure iată, cu coadă lungă, pentru dulgheri. plenceur, -ă a vz panceaur
plencher sm [At: RETEGANUL. TR. 71 / Pl: -i IE: ger Planker] (Trs; gms) Infanterist însărcinat cu misiuni de cercetare Si: tiralior.
plenchită sf [At: I. CR. V. 183 / A: net / V: flen- i E: cf pleanţă] (Reg) Bucată de carne cu pieliţă, care nu se poate mânca.
plenchia sm [At: I. CR. VIL 252 / Pl: -ii / E: net] (Mol) Persoană care acţionează numai după bunul său plac.
piener sn [At: DN-1 / Pl: ? / E: net] Calcar, rocă sau marnă de culoare deschisă şi separată în plăci subţiri, aparţinând cretacicului.
pie ni- [At: DN'1 / V: plen- / E: it pleni-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Deplin. 2 Plin. plenilunie sfvz pleniluniu
pleniluniu s [At: STAMATI. D. / V: -Iunie sfi plinălunie sf l Pl: net / E: lat plenilunium] (îdt) Lună plină.
plenipotent sm, am [At: AR (1829). 47:/19 / V: -tinte, plini- sm / Pl: -nţi / E: lat plenipotens, -ntis] (înv) 1-4 Plenipotenţiar (1-4).
plenipotcnţă sf [At: VĂCĂRESCU, IST. 267 / V: (înv) -ţiu, plinipotenţie / Pl: -ţe / E: it plenipotenza] 1 Putere deplină, împuternicire dată cuiva pentru a acţiona într-o anumită chestiune. în special în probleme care interesează două state. 2 (Ccr) Act prin care se dă o plenipotentă (1).
pie ni potenţial sm, am vz plenipotenţiar
plenipotenţiar [At: R. GRECEANU. ap. CM II. 186 /' P: -n-ar i V: (înv) -iu, -al, pre ne potenţial ! Pl: -i l E: lat plenipotentia ri u s, fr plenipotentiaire] 1-2 sm, am (Persoană) care reprezintă în anumite împrejurări conducerea unui stat pe lângă guvernele altor ţări şi care arc în această calitate puteri depline Si: (înv) pleni poieni (1-2). 3>4 sm, am (înv; pgn) (Persoană) care este învestită cu puteri depline de un stat. de
o	organizaţie, de o colectivitate etc. într-o împrejurare dată Si: (înv) plenipotent (3-4). 5 am (îs) Ministru - Agent diplomatic imediat inferior în grad ambasadorului, care reprezintă un stat ia negocieri, la încheierea unui tratat, ia o conferinţă internaţională etc.. pe baza deplinelor puteri încredinţate de acel stat. 6 am (îas) Agent diplomatic care conduce o delegaţie.
plenipotenţiariu sm, am vz plenipotenţiar
plenipotenţiat sm [At: BARCIANU / P: -ţi-at 1 Pl: -aţi / E: plenipotenţie + -at] (îdt) Plenipotenţiar (3). plenipotenţie sfvz plenipotenţă plenipoimte sm vz plenipotent
plenison, -ă a [At: ALEXI, W. / Pl: -i, -e / E: lat plenus + sonus] (D. vocale; îoc semison) Care are caracter silabic.
1096
PLEROFORI
plenisome sf [At: DLR / Pl: ~i/ / E: plenison + -ie] (Fon; rar) Polnoglasic. plenitudinar, ~ă a [At: DEX - S / Pl:	~e>	/	E:	plenitudine + -arJ
(Liv) Plenar (1).
plenitudine .y/'[At: BARIŢIU. P. A. II. 692 / Pl: (rar) -ni! E: îi plenitude, lat plenitudo, -inis] 1 Calitate, stare a ceea ce este deplin, complet, la apogeu. 2 Stadiul cel mai înalt, cel mai complet, cel mai amplu de dezvoltare Si: deplinătate, desăvârşire, plinătate. 3 (Fon; îs) ~ vocala Putere sonoră a unei vocale. plent'ică sfvz panglică
plentiv,a [At: FILIMON. O. II, 110/Pl:	/	E:	fr	plaintif] (înv;
frr) Tânguitor.
plenui vt [At: PSALT. 227 / Pzi: ~esc / E: plean + -ui] (îrg) A jefui. plenum sn vz plen
pleo- [At: DN3 / P: pie-o-1 E: îipleo-] Element secund de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Mai mult. 2 Numeros. 3 Plin.
pleoapă sf[M: MINEI UL (1776), 95v,/23 / P: ple-oa- / V: pfoa-, (îrg) pleopă.plehu~. pleu~.plop sm, plopă. (înv) pliopă (Pl: -pi).pliupă, (reg) plehup s, plioa~,plohupă,pluhopă / Pl: ~pe / E: cf bg uoxavukh] 1 Fiecare dintre cele două cute mobile ale pielii, mărginite de gene. care acoperă şi protejează partea anterioară a globului ocular Si: (rar) clipă, (înv) paipehră. 2 (Rar; pex) Ochi. 3 (îvp) Capac pentru diverse recipiente.
4	(Spc) Capac de sicriu Si: (reg) procovaţ. 5 (îvr; U pi i tipa) Coajă de alună.
6	(Reg; îf pleupă) Cupă la fusul morii de apă. 7 (Mun) Parte a cimpoiului nedefinită mai îndeaproape. 8 (Reg) Varietate de struguri cu boaba mare. rară şi albicioasă. 9 (Mol; lpl) Fiertură de fructe. pleoască sfvz pleosc
pleoaţa sf [At: COMAN, GL. / Pl: -ţe / E: ns cifleoarţă] (Reg) Femeie depravată, stricată.
pleocroistn sns [At: MURGOCÎ-LUDWIG, M. 18 / P: ple-o- i E: fr pleochroisme] (Fiz) Fenomen de modificare a culorii anumitor cristale, când sunt privite prin transparenţă din diferite direcţii Si: policroism. pleohăx vi [At: DLR / Pzi: -esc / E: net] (Reg) A împuşca în zadar. pleomorfism sns [At: DN3 / P: ple-o- ! E: fr pleomorphisme) 1 Polimorfism. 2 Concepţie care susţine variabiiitatea morfologiei bacteriilor.
pleonasm sn [At: HELIADE. GR. ROM. 125/29 / P: ple-o- / V: (înv) -nazm / Pl: -e, (înv; sm) -i / E: fr pleonasme] Eroare de exprimare care constă în folosirea alăturată a unor cuvinte, expresii sau propoziţii cu acelaşi înţeles.
pleonast sn [At: CANTUNIARI. L. M. 109 / P: ple-o- / Pl: ? / E: fr pleonaste] Mineral de culoare neagră, care se prezintă sub formă de mase granulare sau cristale cu multe faţete şi care conţine fier.
pleonastic, ~ă a [At: STAMATI. D. / P: ple-o- / Pl: -ici, -ice / E: fr pleonasticpie] 1 Care conţine un pleonasm. 2 Care constituie un pleonasm.
3	(Rar) Referitor la pleonasm.
pleoncios, ~oasă a [At: BUGNARIU, N. 262/81 / Pl: -oşi, -oase / E: net] (Trs; d. oameni) Prost.
pleonexie sf[At: CANTEMIR. IST. 17 / P: ple-o- ! Pl: ~i/ / E: ngr nXeoveţia] (Gri; rar) Lăcomie. pie op sm vz plop1
pleopană .v/’[At: SCL 1971. 401 / Pl: -ne / E: pleoapă + -ană] (îvr) Ochelari care împiedică un cal să privească lateral. pleopă sfvz pleoapă pleoră sf vz pleură1
pleosă sf [At: ANTIPA, P. 342 / Pl: ~se / E: rs ijaUc „sector al unei ape curgătoare*4] (Reg; rsm) Cot al unei ape curgătoare.
plerom sn [At: DN3 / Pl: (2) -uri / E: frplerome] 1 Concept aî filozofiei gnostice, care denumeşte divinitatea din care ar proveni toate lucrurile spirituale. 2 (Bot) Zonă internă a meristemului din vârful rădăcinii, care dă naştere cilindrului central.
pleosc [At: BARCIANU / V: (reg) oască sf, pliosc i, pliosca if plosc
i	/ E: fo] 1 i (Pop) Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea unui corp moale. 2 i Cuvânt care imită zgomotul produs de lovirea unui corp,
de obicei moale sau elastic, de altul. 3 i Cuvânt care redă zgomotul produs de apă în căderea ei. 4 / Cuvânt care redă zgomotul produs de apa în care se aruncă ceva. 5 sf(Ban; îf pleoască) Lovitură dată cu palma. 6 sf(Bot; reg; îf pleoască) Ciumăfaie (Datură stramonium). pleoscă sf vz ploscă1
pleoscăi vi [At: KLEIN. D. 400 / V: (reg) ~oşcăi> plios~, plius~ i Pzi: pleoscăi, -esc / E: pleosc + -ăi cf srb pljuskaii] 1 A scoate un sunet caracteristic, prin pocnirea sau plesnirca unui corp solid de alt corp solid sau prin lovirea de ceva tare Si: a plescăi (2). 2 (Rar) A aplauda. 3-4 (D. lichide, substanţe vâscoase etc.) (A se lovi sau) a fi lovit (de sau) cu un corp tare, producând un zgomot caracteristic Si: a plescăi (4-5). (reg) a plescăni (2-3). 5 A plescăi (1). 6 A mânca cu zgomot Si: a plescăi (7). (reg) a plioscani (1).
pleoscăire sf[At: POLIZU / Pl: -ri / E: pieoscăi] 1 Producere a unui sunet caracteristic, prin pocnirea sau plesnirea unui corp solid de alt corp solid sau prin lovirea de ceva tare Si: pleoscait1 (1),plescăit (4), plescăire
(2). (reg) plescăială (2). 2 (Rar) Aplaudare. 3 Producere a unui zgomot caracteristic prin lovirea unei substanţe lichide de sau cu un corp tare Si: pleoscăit! (2), plescăire (3). 4 Zgomot produs prin desprinderea bruscă a buzelor una de alta sau a limbii de cerul gurii Si: plescăială (1).plescăire
(4). plescăit (2). pîescăiiură (3). 5 Mestecare şi înghiţire cu zgomot a alimentelor Si: pleoscăit1 (4). pleoscăit1 sn [At: DDRF / Pl: -uri i E: pleoscăi] 1-4 Pleoscăire (1,3-5). pleoscăit2,	a [At: REBREANU. R. I 16 / Pl: -iţi, -e / E: pleoscăi]
Care pleoscăie (5) Si: zgomotos.
pleoscăitură sf [At: LB / P: -că-i-! V: (reg) pleoş~ i Pl: -ri IE: pleoscăi + -(i)titră] 1 Plescăire (5). 2 (îdt) Zgomot produs prin lovirea de degetul mare a celorlalte degete.
pleoscămţă sf [At: BÎANU. D. S. / V: plescă~, plios~, ploscon~ l Pl: -te / E: plioscani + -iţă] 1 (Bot; reg) Rostopască (Cheiidonium majus).
2-3 (Trs; îf plioscăniţă) (Floarea sau) mugur al ciumăfaiei. 4 (Reg; îf ploscoitiţa) Dans popular în care jucătorii prinşi în horă bat la 1111 moment dat din palme unii către alţii. 5 Melodie după care se execută pleosconiţa (4).
pleoscăriţă sf[At: BORZA, D. 45 / Pl: -ţe ! E: cf pleoscăniţa] (Bot; reg) Rostopască (Cheiidonium majus). pleosnet sn vz plesnet pleoştii u vz plesni pleoscăi v vz pleoscăi pleoscăitură sf vz pleoscăitură
pleoşti [At: ANON. CAR. / V: (îrg) pleşti, ploşt\y pluşti. (reg) plişii / Pzi: -tesc / E: srb pljostiti] 1-2 vrt A (se) lăsa Î11 jos sau într-o parte sub apăsarea unei greutăţi. 3-4 vrt (Pex) A (se) deforma. 5-6 vrt A (se) turti.
7	vr (Trs; îf pleşti) A cădea pe gheaţă cu picioarele depărtate unul de celălalt. 8 vr (Ban; îf pleşti, plişti) A se ascunde. 9 vr (Buc) A se pleca înaintea cuiva. în semn de respect. 10 vr (Fig; fam) A-şi pierde vigoarea, entuziasmul sau buna dispoziţie. 11 vr (Fig: fam) A deveni istovit, abătut sau deprimat Si: (fam; fig) a se dezumfla.
pleoşiire .v/ [At: POLIZU / V: (înv) plo~! Pi: -ri 1 E: pleoşti] 1 Aplecare în jos sau într-o parte sub apăsarea unei greutăţi Si: (rar) pleoştitură (1).
2	(Pex) Deformare. 3 Turtire. 4 (Buc) Reverenţă. 5 (Fig; fam) Pierdere a vigorii, a entuziasmului sau a bunei dispoziţii. 6 (Fig; rar) Deprimare.
pleoştit, ~ă [At: ANON. CAR. / V: (înv) pleş~ (reg) plio~,plo~,pluş~ / Pl: -iţi, -e / E: pleoşti] 1 a Lăsat într-o parte sau în jos sub presiunea unei greutăţi. 2 a (Pex) Deformat. 3 a Turtit. 4 sm (Reg) Epitet dat unui om cu nasul mic şi turtit Si: (reg) plut. 5 a (Olt; îf pluştit) Culcat la pământ Si: întins. 6 a (Fig; fam) Care şi-a pierdut vigoarea, entuziasmul sau buna dispoziţie Si: abătut, deprimat, istovit.
pleoştitură sf [At: POLIZU / V: (reg) pluş~ / Pl: -ri / E: pleoşti + -(i)tură]
1	(Rar) Pleoştire (1). 2 (Reg; ccr; îf pluştitură) Casă dărăpănată. pleot sn vz ploatăn plepeliţă sf vz prepeliţă pier of ori v vz pliroforisi
1097
PLEROFORIE
pier of orie sf vz pliroforie pies sn vz plex piesa v vz plasa2 piesa sf vz plăsea plescaiţă sfvz plescaviţă plescaniţă sfvz plescaviţă
plescaviţă sf [At: POLIZU / V: (reg) plăs~, ~aiţă, -aniţă, ~căiţa, ~căjiţă, ~cămţă (Pl: -iţi). ~căv\ţă, plescaiţă, pleşc~ / Pl: -ţe / E: srb pljuskavice)
1	(Mpp) Boală de piele caracterizate prin erupţii, eczeme etc.. în special pe picioare sau în jurul gurii. 2 (Pop; ccr) Erupţie, eczemă etc. care apare ca urmare a plescaviţei (1) Vz spuzeălă. 3 (Pan; reg; csc; îf plescauiţă) Părticele lemnoase rămase în fuiorul de cânepa. 4 (Reg) Plantă erbacee cu frunze ovale, cu tulpina întinsă pe pământ şi cu Hori albe. care creşte prin locuri umede şi umbroase (Maladii um aquaticum). 5 (Bot; reg; îf plescăită, plescăită) Şopârlaiţă-albă (Paniassia palustris). 6 (Bot; reg) Guşa-porumbului (Cucitbalous baccifer). 1 (Reg; îc) —roşie Arăriel (Cynoglossum ojficinale). 8 (Orn; reg; îf plescăită) Codobatură (Motacillu alba).
plescăi vi [At: POLIZU /V: (înv) pleşc~, (reg) plis- / Pzi: plescăi, (pop) -esc / E: pteasc + -ăi] 1 (Cu determinările „din limbă", „din buze") A desprinde brusc buzele una de alta sau limba de cerul gurii. în semn de plăcere, producând un zgomot caracteristic Si: (reg) a clefăi, ă plescăiţi
(4), ă pleoscăi (5). (reg) a plioscăni (1). 2 A pleoscăi (1). 3 (Rar) A aplauda. 4-5 (D. lichide, substanţe vâscoase etc.) A pleoscăi (3-4). 6 (D. corpuri solide) A lovi un lichid sau o substanţă vâscoasă, producând un zgomot caracteristic. 7 A pleoscăi (6). 8 (Rar) A gâlgâi.
plescăială .y/'[At: POLIZU / P: -ca-ia- l V: (înv) pleşc~, (reg) plis~ / Pl: -ieli /E: plescăi + -exila] 1 (Rar) Pleoscăire (4). 2 (Mun; îfpliscăiulă) Pleoscăire (1). 3 (Mun; îf pliscăiulă) Lovitura data cuiva cu palma Si: plescailură (4). 4 (Mun; îaf) Zgomot produs de plescăială (3) Si: plescăi litră (5).
plescăire sf[At: DUNĂREANU. CH. 233 / V: (înv) pleşc~ / Pl: -ri / E: plescăi] 1 Desprindere bruscă a buzelor una de alta sau a limbii de carul gurii, producând astfel un sunet caracteristic. 2-4 Pleoscăire (1.3-4).
5	Producere a unui zgomot caracteristic prin lovirea unui corp solid de
o	substanţă vâscoasă sau de un corp solid Si: pleoscăiturâ (1). plescăitură (1). 6 înghiţire cu zgomot Si: clefăicilă. 7 (Rar; ccr) Zgomot produs prin înghiţire.
plescăit sn [At: DELAVRANCEA. H. T. 164 / P: -că-it / Pl: -uri / E: plescăi] 1 Zgomot făcut de cineva atunci când mănâncă repede şi lacom.
2	Pleoscăire (4). 3 Zgomot produs de buze în timpul sărutatului. 4 Pleoscăire (1). 5-7 (Rar) Pocnet (1-3).
plescăitură .v/'[At: REBREANU. N. 10 / V: (înv) pies-, (reg) plis~ I P: -că-i- ! Pî: -ri! E: plescăi + -(i)iură] 1 Plescăire (5). 2 (Rar) Fâlfâit.
3	Pleoscăire (4). 4-5 (Mun; îf pliscăitură) Plescăială (3-4). plescăiţă sfvz plescaviţă
plescâjiţă sfvz plescaviţă
plescăm vi [At: SAM. I. 386 /V: (reg) / Pzi: -nesc, (reg) plescăn / E: pleasc + -ani] 1 (Rar) A pocni. 2-3 (Reg) A pleoscăi (3-4). 4 (Mun) A plescăi (1). plescămţă1 sf vz pleoscăniţă plescămiă2 sfvz plescaviţă
plescăi sn [At: IORDAN. L. R. A. 248 / Pl: ? / E: plescăi + -et] (Rar) Zgomot produs de lovirea unui corp (elastic) de altul Vz pocnet, plescaviţă sfvz plescaviţă
plesimetric, -ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr plessimetrique] Care se referă la plesimetne.
plesimetrie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr plessimetrie] Folosire a plesimetrului.
plesimetru sn [At: DN3 / Pl: -re / E: fr plessimetre] Instrument folosit pentru practicarea percuţiei.
plesio- [At: DN3 / P: pie-si-o- / E: fr pies io-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Vecin. 2 Aproape.
plesiobiotic, -ă a [At: DN-1 / Pl: -ici, -ice l E: plesio- + biotic] (D. organisme vegetale) Care trăieşte în vecinătatea altui organism. plesiosaurus sin vz plesiozaur
plesiozaur sm [At: LTR2 / P: -si-o-z.a-ur / V: ~saurus, plezi~ / Pl: -i / E: frplesiosaure, lat plesiosaurus] 1 (Lpl) Gen de reptile marine fosile din era mezozoică. cu gâtul lung şi cu numeroase vertebre cervicale, cu trupul gros având o lungime de 3-5 m. cu membrele transformate în palete înotătoare şi cu numeroşi dinţi mici. înfipţi în alveole. 2 (Şls) Reptilă care face parte genul plesiozaur (1). plesnim v vz plăsmui1
plesnaie sf [At: BARONZI. L. 42 / Pl: -nai / E: plesni + -aie eftrăsnaie] (înv) Idee neaşteptată şi ciudată Si: trăsnaie. plesnă sf vz pleasnă
plesneală sf [At: DDRF /V: plez~ / Pl: -eli / E: plesni + -eală] 1 (Rar) Plesnire (2). 2 (Fam; îlav) La - La nimereală. plesnel sn vz: prâsnel
plesnet sn [At: PRAV. GOV. 71 vl 15 / V: (înv) pleos- / Pl: -e / E: plesni + et] 1 (înv) Zgomot produs de lovirea palmelor pentru a exprima bucuria, veselia etc. 2 (înv) Bătaie din palme. 3 (Reg) Lovitură. 4 (Reg: <pc) Lovitură dată cu palma1 Si: palmă1.5 Zgomot dc intesitate mare de scurtă durată, produs de un obiect care crapă. 6 (Reg; lpl) Mătreaţă1.
pies nev eală sf[ At: LEXIC REG. II. 37 / Pl: -eli i E: plesnevi1 + -eală J (Reg) Mucegai.
plesnevi1 vi [At: LEXIC REG. II. 37 / Pzi: 3 ~v’e.y/^ / E: srb plesniviti] (Reg) A mucegai. plesnevi2 v vz plesni
plesnev'it1, ~ă a [At: LEXIC REG. II. 37 / Pl: ~i//. -e / E: plesnevi1] (Reg) Mucegăit. pies nevii2, ~a a vz plesnit2
plesni [At: DOSOFTEI. PS. 336/13 /V: plezni, (înv) -nevi, (reg)plejm, plemni, plios-, plesni, plios~, ptis~, pios-, plozm / Pzi: -nesc / E: siv nAecNMTH] 1 i’/ (Cu determinări ca ..din palme". „în palme", „din degete", „din buze" etc.) A Iovi cu zgomot palmele, degetele, buzele etc. unul de altul (pentru a chema pe cineva, pentru a aplauda, pentru a exprima bucuria, veselia, nerăbdarea etc.). 2 vi (îlav) Cât ai ~ în (ori din ) palme (sau. reg) în păimi (sau. reg. cât plesneşti în pălmi) ori cât ai ~din bici Foarte repede Si: imediat. 3-4 vti A lovi cu mâna sau cu un obiect care produce un zgomot caracteristic. 5-6 vti (Spc) A pălmui. 7 vt (îlv) A — pe cineva în pălărie A ironiza. 8 vt (îe) Unde-o ~neşti şi unde crapă Se zice când spusele cuiva nu au nici o legătură cu discuţia purtată. 9 vt (îae) Se spune când cineva înţelege cu totul altfel, pe dos spusele cuiva. 10 vi (îae) Se spune atunci când rezultatele sunt cu totul altele decât cele aşteptate.
11	vt A aşeza, a împinge printr-o mişcare bruscă Si: (pop) a tufli. 12 vt (Fig; rar) A spune răspicat în faţă condamnând, demascând. 13 vt (Fig) A nimeri. 14 vt (îe) A o - (bine) A spune ceva foarte potrivit într-o anumită situaţie. într-un anumit moment. 15 vi (îcr a trăsni, a trânti etc.) A face zgomot din cauza mâniei. 16 vi (în corelaţie cu a trăsni, a trânti etc.) A-şi manifesta zgomotos supărarea, nemulţumirea. 17-18 vit (Pop; îe) A-i
-	(ceva) în (sau prin) cap (sau în minte, prin gând) A-i veni pe neaşteptate o idee năstruşnică. 19-20 vit (Pop; îae) A avea pe neaşteptate intenţia să... 21-22 vit (Pop; rar; îae) A simţi deodată atracţie pentru cineva de sex opus. 23 vi (Fam; îe) Cum îi plesneşte în (sau prin) cap Cum crede. 24 vi (Fam; îae) Cum se pricepe. 25 vi (Fam; îae) Cum ştie. 26-27 vit A produce un zgomot caracteristic, lovind aerul cu un obiect flexibil, mai ales bici. 28-29 vit A produce un zgomot caracteristic în urma unei explozii, a unei arderi etc. 30 vi A crăpa cu violenţă şi de obicei cu zgomot, din cauza unei presiuni interioare, a unei apăsări, loviri etc. 31 vi (Spc) A crăpa la suprafaţă căpătând fisuri Si: a se fisura. 32 vi (Spc) A exploda.
33	vi (Fam; îe) A — de... A nu mai putea de... 34 vi (Fam; îae) A(-i) fi foarte... 35 vi (Fam; îae) A fi plin de... 36 vi (îe) A-i — cuiva obrazul de ruşine A-i fi cuiva foarte ruşine. 37 vi (D. muguri, boboci) A începe să iasă. 38 vi (Pex; d. muguri, boboci) A se desface. 39 vi (Pop; d. vite) A muri prin pocnirea pântecelui. datorită gazelor acumulate în organism Si:
1098
PLEŞUGIE
a crăpa. 40 vi (Pfm; fig; prt) A muri. 41 va (Pfm; pit) A mânca foarte mult Si: a crăpa. 42 vi A se rupe prin întindere, prin suprasolicitare, prin uzare etc. 43 vi (D. haine) A fi foarte strâns pe corp. 44 vi (D. abcese) A se sparge.
plesnicar sn [At: PĂCALĂ. M. R. 114/ V: -cer, pleşn~, pleznicer / P\:~e/ E: net] 1 (Trs) Construcţie mică de lemn. ridicată lângă şură. 2 (Trs; pex) Şopron. 3 (Reg) Semn în formă de triunghi, care se aşază între acoperiş şi căpriori pentru a ridica streaşina casei şi a feri pereţii de ploaie. plesnicer sn vz plesnicar
plesnie sf[At: L. COSTIN. GR. BĂN. 159 / A: net / Pl: net / E: plesni + -ie] (Med; Ban) Stomatită.
plesmre .v/'[At: MOLNAR. RET. 33/7 / V: piezii'-' l Pl: -ri / E: plesni]
1	(înv) (Cu determinări ca „din palme", „în palme”', „din degete1'. ..din buze" etc.) Lovire cu zgomot a palmelor una de alta pentru a chema pe cineva, pentru a aplauda, pentru a exprima bucuria, veselia, nerăbdarea etc. 2 Lovire cu mâna sau cu un obiect care produce un zgomot caracteristic Si: (rar) plesneală (1). 3 (Spc) Pălmuire. 4 Producere a unui zgomot caracteristic prin lovirea aerului cu un obiect flexibil. în special bici. 5 Producere a unui zomot caracteristic în urma unei explozii, a arderii etc.
6	(înv; pex; îf plezni re) Zgomot produs în urma unei explozii, a unei arderi etc. 7 Spargere cu violenţă şi de obicei, cu zgomot, a unui vas, obiect etc. din cauza unei presiuni interioare, a unei apăsări, lovituri etc. 8 (Spc) Fisurare. 9 Rupere prin întindere, prin suprasolicitare, prin uzare ctc.
plesnit1 sn [At: CHEST. II, 247/16 / Pl: (rar) ~uri 1 E: plesni] 1-9 Piesnire (1-9). 10-11 (Reg; art.) Plugnşorul (2-3). 12 (Reg) Boală nedefinită mai de aproape.
plesnit2, ~ă [At: LB / V: plezn~, (înv) -nevit / Pl: ~iţi, -e / E: plesni)
1	a Care a fost lovit cu mâna sau cu alt obiect. 2 a (D. un vas) Care este spart. 3 a (Prc; d. un vas) Care are fisuri Si: fisurat. 4 a (D. muguri) Care a început să apară. 5 a (Pex; d. muguri) Desfăcut. 6 a Care s-a rupt din cauza întinderii, a suprasolicitării, a uzurii etc. 7 a (D. abcese) Spart. 8 ă (Trs; fig; d. oameni) Ameţit de băutură. 9 s/n (Reg) Capsă de încheiat.
plesnitoare sf [At: LB / V: (reg) -tor s, plezn~, plozn~ / Pl: -ori ! E: plesni + -(t)oare] 1 (Reg) Şfichi la bici. 2 (Pan) Ceea ce plesneşte (26) ca şfichiul unui bici. 3 Obiect, jucărie care produce un zgomot puternic prin lovire, atingere. întindere etc. 4 Piantă erbacee din familia cucurbitaceelor. al cărei fruct, ajuns la maturitate, se desprinde de peduncul şi aruncă cu putere şi cu zgomot seminţele cuprinse în el Si: (reg) castravete-sălbatic, pocnitoare (10) (Ecballium elaterium). 5 (îrg) Verigă, disc care se montează între capătul osiei carului şi roată, cu scopul de a împiedica frecarea acestora. plesnitor s vz plesnitoare
plesnitură sf[At: LB / V: plezn~ / Pl: -ri / E: plesni + -(i)tură) 1 (Cu determinări ca „din palme", „în palme", „din degete", „din buze" etc.) Zgomot produs în urma lovirii palmelor una de alta pentru a chema pe cineva, pentru a aplauda, pentru a exprima bucuria, veselia, nerăbdarea etc. 2 (Pgn) Lovitură. 3 (înv; fig) învinuire hotărâtă, violentă. 4 Zgomot caracteristic, de intensitate mare. de scurtă durată, produs de ceva care izbeşte aerul sau alte corpuri. 5 Fisură.
plcsniţă sf [At: N. LEON. MED. 142 / Pl: -ţe 1 E: plesni + -iţă cf plesnie) (Mpp) Stomatită. pleste sfp vz plăsea
plesurâ [At: FRÂNCU - CANDREA, M. 104 / V: plezăn / E: ns cf ger hlessieren] 1-2 vtr (Trs) A (se) lovi. 3 vt (Reg; c. i. arbori sau trunchiul lor) A tăia şi a înlătura un inel din scoarţă pentru a împiedica circulaţia sevei elaborate dc la coroană la rădăcină şi a provoca astfel uscarea lentă, în picioare, a arborelui Si: a inela, (pop) a secui.
plesurare sf [At: REV. PĂD. XXVII. 615 / Pl: -rări / E: plesurâ] 1 (Trs) Lovire. 2 Tăiere şi înlăturare a unui inel din scoarţa arborelui pentru a împiedica circulaţia sevei elaborate de la coroană la rădăcină şi a provoca astfel uscarea lentă a acestuia. Si: inelare, (pop) secuire.
pleş1, pleasă [At: BIBLIA (1688), 792/4 / V: piesa sf/ Pl: -i, ~e, (3) -uri / E: siv mtuit] 1 a (îvp; d. oameni) Chel. 2 a (D. cap, creştet, frunte
ctc.) Care nu are păr Si: chel, pleşuv (2). 3 snf (îrg) Chelie. 4 a (Reg; d. cai) Care are o pată albă în frunte. 5 a (Rar; pan; d. munţi, dealuri, soluri etc.) Sterp. 6 ş/’Pleşuvie (4).
pleş2, pleaşă a [At: DAME. T. 28 / Pl: -i, -e / E: cf plen1] 1 (Reg; d. vite) Care are coarnele plecate spre spate. 2 (D. coarnele vitelor) Care au crescut asimetric, unul în sus şi celălalt în jos.
pleşti, ~ă a [At: CHEST. V. 76/38 / Pl: -aţi, -e ! E: de la pleş2] (Reg; d. vite) Cu fruntea lată şi cu coarne scurte, plecate spre spate.
piesă1 sf [At: CHEST. IL 462/241 / Pl: ~şe / E: net] (Reg) Fântână cu apă minerală sărată. piesă2 sfvz pleş1 plşcdiţâ sfvz plescaviţă
pleşcan1 s/n [At: ISPIRESCU. U. 15 / Pl: -i i E: pleaşcă1 + -an] (Rar) Jefuitor.
pleşcan2, ~ă smf, a [At: DLR / Pl: -i, -e / E: pleş2] (Buc) 1-2 (Vită) cu fruntea lată şi cu coarne scurte, plecate spre spate.
pleşcar sm [At: CREANGĂ. GL. 4/6 / Pl: -i / E: pleaşcă1 + -ar] 1 (Fam; prt) Persoană care umblă după chilipiruri Si: chilipirgiu, (rar) pîeşcaş (2). 2 (Reg) Om mincinos.
pleşcaş sm [At: GALACTION. O. 279 / Pl: -i ! E: pleaşcă1 + -av] 1 (Reg) Jefuitor. 2 (Rar) Pleşcar (1).
pleşcat, ~ă a [At: FURTUNĂ. V. 41 / Pl: -aţi, -e / E: pleşcâ + -at] (Reg; d. oameni) Chel. plescaviţă sfvz plescaviţă
pleşcă sf [At: CIHAC. II, 262 / V: pleaşcă / PI: ? / E: pleş1 + -că] 1 (Reg) Chelie. 2 (Reg; îf pleaşcă) Epitet dat unui om chel. 3 (Reg) Cap.
4	(Reg) Scheiet. pleşcăi v vz plescăi pleşcăială sfvz plescăială plescăire sfvz plescăire pleşcăitură sfvz plescăitură
pleşcui vi [At: BELDIMAN. E. 46/30 / Pzi: -esc l E: pleaşcă1 + -ui]
1	(îrg) A prăda. 2 (Reg) A umbla după chilipiruri.
pleşcult sn [At: CREANGĂ, ap. CADE / Pl: ? / E: pleşcui] (Reg) Faptul de a umbla după chilipiruri.
pleşcuitor s/n f At: DDRF / P: -cu-i- / Pl: -i / E: pleşcui + -tor] (îdt) Jefuitor.
pleşcuţă ,v/'[At: BĂCESCU, P. 151 / Pl: -ţe / E: plaşcă + -uţă] 1-2 (Reg; şhp) Plasa (mică) de pescuit. pieş\ vi [At: DDRF / Pzi: -esc / E: pleş1] (înv) 1 (D. oameni) A cheli.
2	(D. capul oamenilor) A pleşuvi (2).
pleş ie .v/'[At: CIHAC. II. 262 / PI: (rar) -ii / E: pleş 4- -ie] (înv) Chelie. pleşitură sff At: ALR II/I. MN 3. 6815/76 / Pl: -ri l E: pleşi + -(i)tură] (Reg) Chelie. pleşiv, ~ă ă vz pleşuv
pleşmă sf [Ai: L. COSTIN. GR. BĂN. 1 59 / Pl: -me / E: net] (Med; Ban; csnp) Stomatită. plesni v vz plesni plesnicar sn vz plesnicar
pleşniţă [At: UDRESCU, GL. / Pl: -ţe l E: cf meşniţă) 1 .v/'(Reg) Obiect moale. 2 sf (Reg) Epitet dat unui om moale, leneş, lipsit de putere. 3 av (Reg; îe) A sta ~ A sta degeaba.
pleşoi ăi [At: LEXIC REG. II. 71 / E: pleş2 + -oi] (Mun; d. boi) Cu coarnele crescute lateral.
pleştaniţă sf[At: (a. 1812) IORGA, S. D. XIII. 198 / A: net / Pl: -ţe / E: siv nAÂipÂHHiid] (Bis; înv) Aer cu care se acoperă vasele liturgice. pleşti v vz pleoşti
pleştină sf[At: BUDAI-DELEANU. LEX. / Pl: -ne / E: pleş1 + -iştină) (îvr) Loc neted şi Iară vegetaţie. pleştit, ~ă a vz pleoştit pleşug, ~ă a vz pleşuv pleşugi v vz pleşuvi pleşugie sfvz pleşuv ie
1099
PLEŞUGIRE
pleşugire sfvz pleşuvire pleşuh, ~ă a vz pleşuv
pleşuv, ~d [At: DOSOFTEI. V. S. noiembrie 120712 / V: (îrg) ~şug, ~$iv, (reg) ~şuh / Pl:	~e / E: bg imeuma] 1 ci (D. oameni) Care nu
are păr1 pe cap Si: chel, (îvp) pleş1 (1), (reg) pleşcat (1), pelecig, târcciv.
2	ci (D. cap. creştet, frunte) Lipsit de păr' Si: chel, (îvp) pleş1 (2). 3 sf (Reg; îfpleşugci) Pleşuvie (3). 4 a (Pan; d. munţi, dealuri, soluri etc.) Lipsit cu totul de vegetaţie Si: golaş. 5 (Pex; d. munţi, dealuri, soluri) Steip.
6	(D. plante, mai ales d. arbori) Cu ramurile sau tulpinile goale, fără frunze Si: desfrunzit.
pleşuveală 6'/*[At: LEXIC REG. II. 52 / Pl: -eli / E: pleşuvi + -eală] (Reg) Chelie.
pleşuvi [At: LB / V: (reg) ~ugi / Pzi: -vesc / E: pleşuv] 1 vi (D. oameni) A rămâne fără păr1 pe cap Si: a cheli. 2 vi (D. capul, creştetul etc. oamenilor) A rămâne fără păr1 Si: a cheli, (înv) a pleşi (2). 3 vr (D. păr) A cădea lăsând capul chel. 4 vr (Pan; d. munţi, dealuri, soluri etc.) A rămâne fără vegetaţie. 5 vr (D. munţi, soluri, dealuri) A deveni steip. uscat.
pleşuvie sf [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / V: -ugie / Pl: ~i/ / E: pleşuv + -/e'] 1 Lipsă a părului1 de pe cap, la oameni, ca urmare a căderii lui Si: chelie. 2 (Pex) Boală care produce căderea părului de pe cap Si: calvitie, chelie. 3 (Ccr) Porţiune a capului rămasă fără par1 în urma căderii părului Si: chelie, (înv) pleşie, (reg) pleşiturci, pleşugă (3). 4 (Pan) Porţiune a unui munte lipsită cu totul de vegetaţie Si: (îrg) pleaşă (6).
pleşuvire .v/ [At: PISCUPESCU. O. 155/14 / V: (înv) -ugire / Pl: -ri / E: pleşuvi] (Rar) Pierdere a părului de pe cap în urma unei boli Si: chelire.
pleşuvit, a [At: NEGRUZZI. S. I. 344 / Pl: ~iîi, -e / E: pleşuvi] 1 (D. oameni) Căruia i-a căzut părul1 de pe cap, 2 (D. cap. frunte etc.) Rămas fără păr1 Si: chelit. 3 (D. munţi, dealuri, soluri) Rămas fără vegetaţie. 4 (Pex; d. munţi, dealuri, soluri) Arid. 5 (Nob; d. vegetaţie) Ars de soare Si: pârjolit, uscat.
pleşuviturâ sf [At: BIBLIA (1688). 136-/29 / Pl: -ri / E: pleşuvi + -(i)turâ] (înv) Parte a capului de pe care s-a ras părul1.
plehxr su [At: H XI, 491 / Pl: ~e l E: pbl pleată + -ar] (Mol) Podoabă femeiască nedefinită mai îndeaproape.
plete uri sfp [At: LEXIC REG. 72 / E: mg pletyka] (Reg) Vorbe răuvoitoare la adresa cuiva Si: bârfa, bârfeală.
pleteancă sf [At: F (1887). 282 / V: pli~ / Pi: -enci, -ence / E: pleată + -eancci] (Reg) 1 Panglica îngustă sau fir de lână cu caic de obicei femeile îşi împletesc cozile sau le prelungesc până în talie. 2 Şuviţe de păr1 care se adaugă la cozi, împletindu-se odată cu acestea.
pletemc sui [ At: L. COSTIN. GR. BĂN. 159 / V: plece- / PI: ~icr / E: cf pleteancci] (Reg) 1 Salbă de bani care se poartă pe frunte şi pe umăr.
2	(îf plecenic) Sârmă pe care se înşiră monedele unei salbe.
pleter sn [At: SLAVICI. V. P. 5 / V: (reg) sf ~tur f PI: -e, (rar. sm) ~i / E: srb pleter] 1 (Pop) împletitură de nuiele Vz leasă. 2 (Spc) împletitură de nuiele mai groasă, care se face în partea de sus a unui gard de lemn. 3 (Mun; pex) Porţiune de gard din nuiele împletite. 4 (îlv) A se uita prin mî (sau prin ~) A cerceta. 5 (îal) A spiona. 6 (Pex) Gard pescăresc construit din stuf. din nuiele de alun ori de salcie şi instalat de-a lungul malurilor. în albia majoră a râurilor etc. pentru a opri ieşirea peştelui dintr-o anumită zonă. 7 (Olt; prc) Nuia pentru împletit garduri. 8 (Olt) Şnur sau panglică cu care îşi împletesc femeile cozile. 9 (Trs) Păr al femeilor împletit în cozi şi adus de o parte şi de alta a capului. 10 (Rar; csc) Crengi lăsate spre pământ la salcie sau la mesteacăn. plete ră sfvz pleter
pletereală sf[At: UDRESCU. GL. / PI: ? / E: pleter + -eală] (Mun) împletitură din nuiele.
pleti vt [At: DRLU / Pzi: -tesc I E: de la plete (pil pleată) cf împleti] (îrg) A împleti.
pletină sf[At: SCRIBAN. D. / A şi: pletină f Pl: -ne / E: cf pilotina] Navă mică. fără propulsie proprie, folosită pentru transportul mărfurilor pe căi de navigaţie cu adâncimi mici.
pletiniţă sf [At: CHEST. IV. 41/106. 110 / Pl: -îe / E: srb pletenica] (Trs) întăritură făcută în malul unui râu. pentru ca apa să nu surpe malul.
pletismograf sn [At: DN1 / Pi: -e / E: fr plethysmographe] Aparat folosit în pletismografie.
pletismografie .v/'[At: DN-' / Pl: -ii f E: fr plethysmographie] Metodă de explorare a circulaţiei periferice bazată pe înregistrarea variaţiilor pulsului.
pletismogramă sf[At: DNP / Pl: -me / E: fr plethysmogramme] Curbă obţinută la pletismograf.
pletişo'ăîă .v/‘[At: PĂCALĂ. M. R. 32 / Pl: -re f E: plăt(ieăl) + -işoara] (îht; reg) Boarcă (Rhodeus sericeus amarits).
pletitwră sf [At: COD. VOR., ap. ROSETTI - CAZACU. I. L. R. I. 48 / Pl: -ri f E: pleti + -(i)tură] (îrg) împletitură.
pletiţă sf [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / Pl: -te / E: pleată + -iţd] 1-2 (înv; şhp) Pleată (1) (mică) Si: codita. 3 (Reg; lpl) Grămezi de snopi. pletoare sf vz pletoră pletor s vz pletoră
pletora sf[ At: VEISA. I. 39/1 7 / A şi: pletoră l V: (înv) ~toare, ~tor s f PI: -re f E: fr plethore] 1 Cantitate de sânge sau de umori depăşind valorile normale din întreg organismul sau din anumite părţi aie lui. 2 Stare morbida provocată de această supraîncărcare şi care se manifestă prin roşeaţa pielii şi a mucoaselor, palpitaţii, puls accelerat, respiraţie scurtă etc. Si: (rar) pletorie. 3 Cantitate prea mare de obiecte, de produse, de fiinţe lipsite de valoare Vz exces, prisos, surplus. 4 (îs) ~ semantică Aglomerare excesivă de sensuri la un cuvânt Vz polisemie.
pletoric, ~ă a [At: ALEXI. W. / Pl: -ici, -ice ! E: fr plethorique] 1 (D. oameni) Care are prea mult sânge. 2 (Pex; d. oameni) Care este roşu din cauza pletoriei (2) Si: sanguin. 3 (D. obiecte) Care este în cantitate prea mare Si: supraabundent Vz excesiv, pletorie sf [At: ALEXI. W. / Pl: -ii f E: pletoră + -ie] (Rar) Pletoră (2). pletorism sns [At: DN3 / E: pletoră + -ism] 1-2 Caracter pletoric (2-3). pletos, ~ordsă [At: KLEIN. D. / Pl: -oşi, -oase / E: pleată + -w] 1-2 a (D. oameni sau capul lor) Cu păr1 lung. despletit şi bogat. 3-4 sm, a (Prt) (Bărbat) cu părul lăsat să crească excesiv de lung. 5 a (D. par1) Bogat. 6 sm (Mpl; dep) Epitet dat unui ţigan nomad. 7 a (D. animale. în special d. cai) Cu coamă lungă, bogată. 8 a (Pan; d. plante sau parti ale lor) Cu tulpinile, ramurile sau frunzele lungi, stufoase şi aplecate spre pământ. 9 a (Rar; d. regiuni. teritorii etc.) Acoperit de o vegetaţie bogată.
10	a/(Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape. pletur sn vz pleter
pleu [At: ANON CAR. / V: plec, plef,pleh, piei, plev, plic, plit sn / Pl: (1-4) -ri, -eie, (5) piei / E: srb pleh, mg pleh] 1 sn (Reg) Tablă din care sunt confecţionate obiecte sau părţi de obiecte. 2 su (Reg; de obicei urmat de determinări care indică destinaţia) Obiect confecţionat din tablă. 3 sn (Trs; Ban) Cositor. 4 sn (Reg) Plumb (1). 5 sm (Mar) Unitate de măsură pentru capacitate nedefinită mai îndeaproape.
plenar sm [At: JAHRESBER. X. 203 / V: bleohar, blehar, bleher, plehar, pleier, plevar f P: ple-ucir f Pl: -i f E: pleu + -cir] (Reg) Tinichigiu.
pleuăriţă sf[At: ALR II. 6528/105. 130 / V: plehă~, pleiă~, plevă~ / P: ple-uă- ! Pl: -ţe / E: plenar + -iţă] (Trs) Tinichigeriţă. pleupă sfvz pleoapă pleur- ec vz pleuro-
pleural, ~ă [At: BELEA. P. A. 130 / P: ple-u- f Pl: -i, -e l E: fr pie ural] 1 Care aparţine pleurei1. 2 Care se referă la pleură1. 3 Format de pleură1.
4	Care se face în pleură1.
pleură1 i/[At: AMFILOHIE. G. F. 257711 /V: (rar) pleoră, (înv) plevră f A şi: (rar) pleură / P: ple-u- f Pl: -re f E: it pleura, lat pleura, fr pleura] Membrană seroasă care înveleşte plămânii şi. în continuare, căptuşeşte pereţii cavităţii toracice. pleură2 sfvz plevură
pleurectomie .v/'| At: DN3 / Pl: -ii / E: frpleurectomie] Rezecţie parţială a pleurei1. pleuretic, ~ă smf, ci vz pleuritic
PLEVUŞCĂ1
pleurezie sf [At: MAN. SĂNĂT. 222/15 / P: ple-u~ / Pl: ~i( / E: fr pleuresie cf lat pleurisis] (Med) 1 Boală care consîă în inflamaţia acută sau cronică a pleurei1. însoţită adesea de o abundentă secreţie de lichid seros. purulent sau hemoragie Si: (înv) pleuritide. 2 (îs) ~ purulenta Piotorax. pleuri- ec vz pleuro-pleurit sn vz pleurită
pleuriiă .v/’[At: CORNEA. E. LI 25/18 / V: (înv) ~i/ sn.plevrit / P: ple-u-/ Pl: -te / E: îr pleurite) Boală care constă în inflamaţia uscată a pleurei1, fără prezenţa lichidului în cavitatea pleurală.
pleuritic, ~ă [At: DRLU / P: ple-u~ i V: -ret-' / Pl: -ici, -ice / E: fr pleuretique) 1 a Specific pleureziei (1). 2 a Provocat de pleurezie (1).
3-4 smf a (Persoană) care suferă de pleurezie (1).
pleuritide sf [At MAIOR, IST. 227/25 / P: ple-u- / Pl: ? / E: it pleuritide] (înv) Pleurezie (1).
pleuro- [At: DN3 / P: ple-u- / V: pleur-, pleuri- /E: îr pleura-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1-2 (Referitor la) pleură. 3 Care afectează pleura.
pleurocelsn [At: DN3 /P: ple-u- / Pl: ? /E: frpleurocele1 (Med) Hernie a plămânului şi a pleurei.
pleurodime sf [At: BIANU. D. S. / P: ple-u- / Pl: ~i/ / E: îr pleurodinie) Durere acută, de natură inflamatorie, în regiunea nervilor intercostali.
pleurohză sf [At: DN3 / P: ple-u- / Pl: -ze l E: fr pleurolyse] (Med) Tăiere a aderenţelor pleurale care unesc cele două foiţe ale pleurei.
pleuropericardită sf [At: DN'1 / P: ple-u- / Pl: -te / E: fr pleuropericardite) (Med) Inflamaţie simultană a pleurei şi a pericardului.
pleuropneumome sf[At: BARCIANU / P: ple-u-ro-pne-u- / Pl: ~i/ / E: fr pleuropneumonie) Boală care constă din asocierea unei pieurezii cu o pneumonie.
pleuroscop sn [At: DER III, 783 / P: ple-u~ / Pl: -oape / E: fr pleuroscope) Instrument format dintr-un tub de metal cu sistem optic şi de iluminare, cu ajutorul căruia se examinează vizual cavitatea pleurală, pleuroscople sf j At: DER / P: ple-u- / Pl: ~i/ / E: fr pleuroscopie) Procedeu de explorare vizuală a cavităţii pleurale cu ajutorul pleuroscopului.
pleurotomie sf [Aî: DEX ! P: ple u- / Pl: ~i/ / E: fr pleurotomie] Secţionare a cavităţii pleurale în scopul evacuării puroiului colectat acolo sau în vederea explorării acestei cavităţi.
pleurototonus sn [At: DN'1 / P: ple-u- / Pl: ? / E: fr pleurothotonus] (Med) încovoiere a trunchiului într-o parte. în tetanus. din cauza predominanţei contracturii pe muşchii laterali dintr-o singură parte.
pleuston sn [Aî: DN3 / Pl: ? / E: ger pleuston] Totalitate a talurilor pluricelulare de alge roşii sau brune care plutesc ca nişte insule pe apă.
pleuţ sn [At: CHEST. II. 323/297 / Pl: ~uri l E: pleu + -uţ] (Reg) Obiect mic din tablă. plev sn vz plen pie vai, -a ie a vz plăvai pie vais sn vz plaivaz
plevaiţă sf[At: BARONZI. L. 14 / P: -va-i- / V: (rar) -văi- / Pl: ~ţe / E: cf pleava, plăvai] (Bot) 1-2 Plante erbacee din familia compozeelor. cu tulpina albă-lânoasă ramificată de la bază şi cu flori roz-violacee sau roşii-purpurii care se păstrează pe vreme îndelungată Si: imortelă, (reg) pelin, plevinr (1-2). tavnied, tavnită (Xeranfhemum annuum şi foetidum). plev&n, ~â a vz plăvan plevLir sm vz plenar plevăs sn vz plaivaz pie vas tru sn vz plaivaz plevdş sn vz plaivaz
plevuşcă sf'[At: CHEST. IV. 30/356 / V: ~visv~, ~vuş~, pla~ / Pl: ~vaşti / E: cf plavie] 1 (Reg) Jgheab cu apă pentru coborât lemnele dc Ia munte Si: scoc. 2 (Mar; îf plavaşcâ) Procedeu de transportare a buştenilor pe apă. lăsându-i să vină singuri în jos. în dezordine, nelegaţi în plute. plevăiţă sfvz plev a iţă
plevărle sf[At: CV 1952. nr. 3. 42 / Pl: ~i/ / E: pleavă + -arie) (Reg) Loc. construcţie unde se ţine pleava, nutreţul, fânul Vz pătui1, şura, şopron, plevariţa sfvz pleuăriţă plevdş că sfvz plevaşcă plcvelă sfvz plevila1 pie vere sfvz plivire pie vi v vz plivi
pleviciowă i/[At: TEAHA. C. N. 254 / Pl: ~re i E: cf plev] (Reg) Poliţă ia jug-
pleviciodre sfp [At: BIANU. D. S. / E: pleve (pil pleava) + -icioare) (Rar) Părticele de piele crescute neregulat în jurul unghiilor. plevii sfp vz plăvii
plevila1 sf [At: BIBLIA (1688). ap. DLR / V: (reg) plăv~, pleav~, ~velă l Pl: ~le IE: plevi + -iiâ] 1-4 (îrg) Plivit1 (1-3,6). 5 (Reg) Legare a viţei de vie de araci. 6 (Sst) Unealtă cu care se pliveşte.
plevila2 sf [Ai: CORESI. EV. 355 / V: (reg) ~iră l Pl: -le IE: bg ha^ga) (Bot) 1 (îrg) Neghină (Agrostemma githago). 2 (Pgn) Buruiană care creşte prin semănături. pie vioară sf v z plă vi oară plevi râ sfvz plevila2 pie vi t sn v z plivit1 pie vite sfvz pie viţă1 plevitor, ~oare s, a vz plivit or plevitură sfvz plivit ură
pleviţă1 sf [ Ai: LB / V: (reg) piei-, /?/ăv~, previi s, prevită, pre-, priv- i A şi: p/evita / E: plev + -iţa] 1 (Pop) Placă de fier care îmbracă partea de jos a leucii. 2 (Trs) Fier din capătul leucii care se bagă pe osie.
3	Bucată dc fier care serveşte pentru a uni două obiecte, doua părţi ale aceluiaşi obiect, pentru a repara o spărtură etc. 4 (Spc) Scoabă. 5 (Rar) Crampon. 6 (Reg) Cârlig. 7 (Rar) Agrafă.
pleviţă2 sf [ At: BRANDZA. FL. 307 / PS: -ţe / E: pleavă + -iţă] 1-2 (Bot; reg) Plevaiţă (1-2) (Xeranthemum annuum şi foetidum). 3 (Mun; csc) Plevuşcă1 (3).
plevnean sm [At: FOLK. MOLD. I. 535 / Pl: -eni i E: Plevna + -ean] 1-2 Persoană care (locuieşte la Plevna sau) este originară din Plevna.
plevorniţă sf [At: ALR II. 5223/520 / Pl: -ţe / E: pleavă + -omită) (Reg) Furcă sau lingură prevăzută cu reţea pentru pleavă.
plevos, -oasă a [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / Pl: -oşi, -oase l E: pleavă + -cm-] Care are multă pleavă. plevră sfvz. pleură plevrit sn vz pleurită
pleviii vt [At: A II. 7 / Pzi: -esc / E: pleavă + -ui) (Reg) A cerne pentru a curăţa de pleavă.
plevuică sf[At: POLIZU / V: plăv- / Pi: ? / E: pleavă + -uică) 1 (Iht; rar) Plevuşcă1 (1) (Isucaspius delineatus). 2 (Pgn; csc) Plevuşcă1 (3).
plevuină i/[At: CHEST. II. 415/6 / Pl: net / E: de la pleavă cf srb plevnja] (Reg) Pod la şopronul pentru nutreţ.
plevură .v/’[At: UDRESCU. GL. / V: pleu- / Pl: ? / E: sg refăcut după plevuri (pil pleavă)] (Reg) Pleavă (1) măruntă Si: (reg) plevuşcă1 (5).
plevuscăr sm [At: BĂLCESCU. ap. GHICA. A. 587 / Pl: ~i / E: plevuşcă1 + -ari ( înv) Om tânăr şi lipsit de experienţă. începător. într-un domeniu oarecare.
plevuşcă1 sf [At: VALIAN. V. / V: (înv) plăv- / Pl: ~şte, -şti i E: pleavă + -uşcă] 1 Specie de peşte dc apă dulce din familia ciprinidelor. cu corpul lung dc 6-10 cm. acoperit cu solzi mărunţi, cu capul verde-cafeniu. spinarea galbenă-verzuie şi cu luciu metalic pe restul corpului Si: (rar) plevuică
(1),	(reg) chişnarcă, faţă, pleavă (13), sârmă, sârmuliţă (Leucaspius delineatus). 2 (îc) ~-de-ba!tă Peşte mic. cu corpul foarte subţiat spre coadă, având pe burtă şi de-a lungul şirii spinării spini puternici cu carc se apără de peştii mai mari (Gasterosteus platygaster). 3 (Pgn; csc) Puieţi şi peşti mărunţi de orice specie Si: albitură, caracudă, mărunţiş, (rar) plevuică
(2),	(reg) pleviţă2 (3), 4 (Fig; csc) Grup de oameni fără importanţă. 5 (Reg) Plevură.
1101
PLEVUŞCĂ2
plevuşcă2 sfvz plevaşcă
plex sn [At: KRETZULESCU. A. 49 i /23 / V: (rar) -us, (înv) pies / Pl: -uri. (înv. sm) -i! E: lat plexus, fr plexus] 1 (Cu determinări care arată felul) Ţesut anatomic format din reţele de fibre nervoase, artere, vene sau vase limfatice, care sc găseşte în diferite puncte ale organismului. 2 (îs)
-	solar Regiune anatomică situată în partea superioară şi anterioară a abdomenului (unde se află nervii şi ganglionii care inervează această regiune).
plexalgie sf [Al. DN3 / Pl: -ii / E: fr plexalgie] (Med) Nevralgie a unui plex nervos sau simpatic. plexi s vz plexiglăs
plexiglăs sn [At: LTR2 / A şi: plexiglăs / V: (abr) plexi / E: ger Plexiglăs, fr plexiglăs] Masă plastică transparentă, incasabilă. din care se fac diferite obiecte rezistente îa şocuri şi la trepidaţii Si: polimetacrilat, stiplex.
plexită ,v/[At: DN3 / Pl: -tel E: fr plexite] (Med) Inflamaţie a unui plex nervos.
plexudă sf[At: IST. AM. 8710 / Pl: -de / E: ngr nXeţo'OSa] (Grî; rar) Cosiţă. plexus sn vz plex
plezanteiie sf[ At DN2 / Pl: ~i/ / E: fr plaisanterie] (Frm; rar) 1 Lucru amuzant. 2 Discuţie amuzantă. plezărl v’ vz plesura pleziozaur sm vz plesiozaur
plezir sn [At: PR. DRAM. 128 / Pl: -uri / E: fr plaisir] (Frî; rar) Plăcere.
pleznă sfvz pleasnâ
plezneulă sf vz plesneală
plezni v vz plesni
pleznicer sn vz plesnicar
plezni re sfvz plesnite
pleznit, ~ă a vz plesnit2
pleznit oare sfvz plesnitoare
plez.niiwra sf vz plesnitură
plia vt [At: DL / P: pli-a / Pzi: -tez / E: fr plier] A îndoi hârtie, ţesături etc. suprapunând părţile într-o anumită ordine Si: a împături.
pliabil, ~ă a [At: DM / P: plia-a- / Pî: -i, -e i E: fr pliable] Care poate fi pliat uşor. pliadă sf vz pleiadă pliaftură sf vz praftură
pliaj sn [Aî: DLR / P: pli-aj / Pl: -e / E: fr pliage] (Rar) Pliere (1). pliamî, -a a [At: N. REV. R. VIII. nr. 6. 87 / P: pli-a- / Pi: -ui, -e / E: net] (Reg) Flămând.
pliant, ~ă [At: ALEXI. W. / P: pli-ant / Pl: -nţi, -e / E: fr pliant] 1 a (D. obiecte flexibile) Care poate fi îndoit şi împăturit, micşorându-şi astfel suprafaţa. 2 sn Tipăritură conţinând fotografii, prospecte, cataloage, imprimate pentru reclamă, informaţii etc.. îndoită de mai multe ori si împăturită, pentru comoditatea utilizării.
plianta sf[At: DLR / Pl: -te / E: cf plancă] (Reg) Piesă care fixează măseaua coasei.
pliat, ~ă a [At: NOM. MIN. I. 362 / P: pli-at / Pl: -aţi, -e / E: plia] Care este îndoit şi împăturit, pentru a-şi micşora suprafaţa. pliat sn vz pliaţă plia vas sn v z. plaivaz
pliban sm [At: M. I. CARAGIALE. C. 41 / Pl: -i 1 E: net] (Rar) Plantă exotică decorativă nedefinită mai îndeaproape. plibas sn vz plaivaz
plic1 sn [ At: (a. 1694) FN 27 / Pl: -uri / E: ngr nXÎKog, it piico] 1 Obiect confecţionat din hârtie împăturită într-un mod special, sn forma unui buzunar şi lipita pe trei părţi. în care se introduc scrisori, acte etc., de obicei în vederea expedierii lor prin serviciul poştal. 2 (Pex) Plic1 (1) considerat împreună cu scrisoarea, actele etc. pe care le conţine. 3 Punguliţă specială care se închide lipindu-se, pecetluindu-se etc. la gură şi care serveşte ca ambalaj pentru diverse produse comerciale folosite în cantităţi mici. 4 (Pex) Punguliţă considerată împreună cu conţinutul ei.
plic2 sn vz pleu
plicarsm [At: SCRIBAN. D. /Pl: -ilE: plic1 + -c/r] (Mol) Factor poştal. plică sf [At: D. MED. / Pl: plice / E: lat plică] Cută a pielii sau a mucoaselor pereţilor anatomici.
plici1 i [At: PANN. P. V. III, 292/28 / E: fo] 1 Cuvânt care imită zgomotul produs de apă când se izbeşte sau este izbită de un corp solid. 2 Cuvânt care imită zomotul produs de o lovitură aplicată cuiva pe piele. 3 Cuvânt care imita zgomotul produs de un sărut. 4 (Reg; îlav) Cât ai zice ~ într-o clipă Si: îndată, numaidecât.
plici2 vi [At: REBREANU, 1.337 / V: -cil / Pzi: ~eese / E: plici1] (Rar) 1 A produce un zgomot prin lovirea apei de un coip solid Si: (rar) a pliciui
(1). 2 A produce un zgomot printr-o lovitură aplicată cuiva pe piele Si: (rar) a pliciui (2). 3 A produce un sunet printr-un sărut Si: (rar) a pliciui
(3).
phcică sfvz plişcă1 plicii v vz plici2
pliciui vi [At: BUL. FIL. II. 186 / Pzi: pliciui ! E: plici1 + -///] (Rai*) 1-3 A plici2 (1-3).
plicimre v/ [At: MACEDONSKI. O. II. 276 / Pî: -ri ! E: pliciui] (Rar) 1 Producere a unui zgomot prin lovirea apei de un corp solid. 2 Producere a unui zgomot printr-o lovitură apiicată cuiva pe piele. 3 Producere a unui sunet printr-un sărut.
phesis s [At: POLIZU / S şi: plixis / E: ngr nXijţig] (înv) 1-2 Plictiseală (1-2).
plicticos, ~oasă a [At: I. GOLESCU. C. / V: plec- / Pl: -oşi, -oase / E: ngr TtXriKtiKdg] 1 Plictisitor (1). 2 (Pex) Neinteresant. 3 Monoton.
4	Care supăra Si: plictisitor (4), supărător. 5 Care enervează Si: agasat, enervant, plictisitor (5), sâcâitor.
plictis sn [At: IBRĂILEANU. A. 8 / A şi: plictis / Pl: (rar) -uri / E: pvb plictisi] (înv; fam) 1-2 Plictiseală (1-2).
plictiseală ,v/ [ At: POLIZU / Pî: -eli i E: plictisi + -eală] 1 Stare sufleteasă apăsătoare, uşoară depresie provocată de singurătate, de lipsă de ocupaţie, de o activitatc lipsită de interes, de monotonie etc. Si: plictisire (1). urât, (înv; fam) plictis (1). 2 (Pex) împrejurare care provoacă o asemenea stare sufletească Si: (înv; fam) plictis (2). 3 Enervare. 4 (Pex) Stare de enervare, dc agasarc.
plictisi [At: I. GOLESCU, C. / V: plec-, plih~, (reg) pric~ I Pzi: -sesc
l	E: ngr nXf\KTCo] 1 vr A fi cuprins de plictiseală (1). 2 vr A nu-i mai face plăcere. 3 vr A se sătura de ceva sau de cineva. 4 vt A supăra. 5 vt A crea
o	stare de enervare, de iritare Si: a agasa. a enerva, a irita. 6 A bate la cap Si: a deranja. a sâcâi. 1 vr (Reg) A obosi.
plictisire sf [At: POLIZU /V: (înv) plec- / Pî: -ri / E: plictisi] (Rar) 1 Plictiseală (1). 2 Supărare. 3 Enervare.
plictisit, ~ă a [At: CARAGIALE. O. II. 95 / V: (înv) plec- / Pl: -\ti, -e / E: plictisi] 1 Care este cuprins de plictiseală (1). 2 Care exprimă plictiseală (1). 3 Care este dezgustat, scârbit, sătul de ceva sau de cineva.
4	Care exprimă dezgust, scârbă, lipsă de plăcere. 5 Care este enervat, agasat. 6 Supărat. 7 Deranjat. 8 (Reg) Obosit.
plictisitor, ~oare a [At: ALEXI. W. / V: (înv) plec- / Pl: -i, -oare i E: plictisi + -tor] 1 Care produce plictiseală (1) Si: plicticos (1). 2 (Pex) Neinteresant. 3 Monoton. 4-5 Plicticos (4-5).
plicul vt [At: CR (1833). 972/24 / Pzi: -esc / E: plic1 + -ui] (Asr) A pune scrisori, acte etc. într-un plic1 (1).
pliculeţ sn [At: I. VĂCĂRESCU. P. 517/4 / Pi:	/ E: plic1 + -uleţ]
1-2 (Şhp) Plic1 (1) (mic) Si: (rar) plicuşor (1-2).
plicuşorsn [At: CARAGIALE. O. IV. 399 / Pl: -oare /E: plic1 + -uşor] 1-2 (Rar: şhp) Pliculeţ (1-2).
plie i/[At: DN-1 / Pl: -uri / E: fr plie] (Cor) îndoire lentă a picioarelor cu genunchii în afară, urmată de întinderea lor.
pliere sf[At: LTR2 / P: pli-e- / Pl: -ri / E: plia] \ îndoire a unei hârtii, ţesături etc. prin suprapunerea părţilor într-o anumită ordine Si: împăturire, (rar) pliaj. 2 îndoire cu î 80° a unei table dc-a lungul unei linii curbe sau drepte.
II02
PUN, PLINĂ
plieciş av f At: DLR / A: net / E: net] (Reg) 1 Pe ascuns. 2 Fără să fie văzut.
plieşcă sf[At: ALR I. 1697/348 / Pl: ? / E; net] (Reg) Praştie.
plievast sn vz plaivaz
phftură sfvz praftură
pligetoare sfvz privighetoare
plihtisi v vz plictisi
plimb sn vz plimba
plimbă a [At: COD. VOR. 8/5 / V: (îrg) preămhla,preîmbla,preumblă, primbla, prinblă. prâmblă. (înv) preaîmblă. prembla, (reg) por umblă, prăîmblci, prăumbla.preimblă, priîmbla, priumbh, proîmbh / Pzi: plimb / E: nil preambulare] 1 vt (înv) A străbate teri toii i. suprafeţe de teren, aşezări etc. Si: a cutreiera. 2 vt (înv) A examina cu atenţie, deplasându-se printre... Si: a cerceta. 3 vr A umbla în voie dintr-un loc în altul pentru a lua aer. pentru a se distra, pentru a se relaxa, pentru a face mişcare etc. Si: (fam: gmţ; irn) a se plimbarisi. 4 vr (Pex) A se deplasa din loc în loc Si: a colinda, a cutreiera. 5 vr (îe) A se ~ca vodă prin lobodă A umbla prin toate părţile fără nici o piedică. 6 vr (Fam; îe) Du-te de te ~bă Ocupă-te de treburile personale, nu te amesteca în treburile altuia. 7 vr (îrg; pgn) A merge. 8 vt A duce oameni sau animale. 9 vt A scoate pe cineva şi a însoţi la plimbare. 10 vt (Fam; îe) ~bă ursul Du-te şi vezi-ţi dc treabă!
11	vt (D. vehicule) A transporta. 12 vt (C. i.. rar. fiinţe) A muta obiecte dintr-o parte în alta. 13 vt (Pgn; urmat de determinări locale) A deplasa. 14 vt (Pop; îe) A-şi ~ urechea A-şi încorda auzul pentru a prinde zgomotele uşoare, vorbele şoptite.
plimbăc s [At: STOICA. VÎN. 20 / Pl: net / E: cf plimba] Drum pe care coboară porcii mistreţi spre o curmătură.
plimbare sf\At: PRAV. 175 / V: (îrg) plinb~, prăîmbla~, preămblare, preîmblăre, preumblare, primblare, prinblare, (reg) prămblarie, prăumbla~, prembla'- / Pl: -/rări / E: plimba] 1 Mers în voie pentru a sc recrea, a lua aer etc. Si: plimbat1 (1). promenadei, (rar) plimbet (1). 2 (Fam; îc) A trimite pe cineva îa ~ A nu vrea să stea la discuţie cu cineva. 3 (Fam; îae) A da afară. 4 (Fam; îae) A concedia. 5 (Fam; îae) A se descotorosi de cineva. 6 (Pgn) Călătorie de agrement Si: plimbat1
(2). 7 (înv; ccr) Loc de promenadă Si: (înv) plimbâtoare (3). 8 Deplasare a unor oameni sau animale dintr-un loc în altul Si: plimbat1 (3). 9 (înv) Closet.
plimbarisi vr [At: SFC IV. 188 / Pzi: -sesc / E: plimba + -arist] (Fam; gmţ; irn) A se plimba (3).
plimbat1 sn [At: PREDA, R. 149 / Pl: -uri /E: plimba) 1-3 Plimbare (1, 6,8).
plimbat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~a//\ ~e / E: plimba] (D. animale) Scos afară şi însoţit la plimbare.
plimbă sf [At: DELAVRANCEA / V: (reg) plimb (Pl: -uri) sn, -bie, prini'-, primbla, primblu (Pl: -ri) sn / Pl: -be. / E: pvb plimba] 1 (Reg) Parte de deasupra a unei balustrade, a unei scânduri, de care se prinde cu mâna. 2 (Reg; pex) Balustradă. 3 (Reg) Prăjină pe care se aşază sau se sprijină ceva. 4 (Reg; îf primbla) Fiecare dintre beţele care se pun de-a curmezişul în interiorul unui stup primitiv. 5 (Trs; îf primbla) Stinghie care fixează picioarele unei mese, ale unui scaun ctc. 6 (Reg; îf primbla) Vergea de fier care fixează cele două braţe ale unei letci. 7 (Reg; îf plimb) Grindă superioară a unei case. 8 (Reg; îf primbla) Pârghie care serveşte la umflarea foalelor. 9 (Reg; îf primbla) Fiecare dintre scândurile aşezate orizontal de la spătarul unui scaun. 10 (Trs; îf primbla) Scândură care leagă cele două părţi laterale ale războiului de ţesut. 11 (Mun) Prăjină scurtă de care se atârnă dârlogii. iţele şi vatalele la războiul de ţesut.
12	(Trs; Ban) Bucată de lemn prinsă 1a încheietura căpriorilor pentru a-i consolida. 13 (Reg; îf primbla) Pervaz.
plimbă reală sf [At: UDRESCU. GL. / Pl: -ele / E: plimbare + -eală) (Fam; gmţ; irn) Plimbare scurtă Si: (reg) plimbuş.
plimbăreţ, -eaţă a [At: CONACH1 / V; (îrg) preumblă'-, primblă- I Pl: -i, -e / E: plimba + -ăreţ] (Prt) Căruia îi place să sc plimbe mult. să umble fără rost. să hoinărească Si: (înv; prt) plimbătareţ.
plimbărică sf [At: CARAGJALE. O. VIL 40 / Pi: -ici / E: plimbare + -ică] (Fam) Plimbare (1) scurtă. plimbat sn vz, plimbet
plimbător, '-oare [At: DRLU / V: preîmblătoriu, preumblă(jeg) primblă~ / Pl: -i, -oare, (rar. sf) -i / E: plimba + -ător] 1 smf (înv) Persoană care se plimbă (1). 2 sm (Reg; îf primblător) Jucător dintr-un joc de copii cu mingea nedefinit mai îndeaproape. 3 sf (înv) Loc de promenadă. 4 sf(Pop) Closet.
plimbet sn [At: DDRF / V: ~băt / Pl: -e / E: plimba + -et) 1 (Rar) Plimbare (1). 2 (Mun; fig; lpl) Ciudăţenii. 3 (Mun; fig: lpl) Toane. phmbie sf vz plimbă
plimbuhţă sf[At: UDRESCU. GL. / Pl: -te / E: plimbă + -uliţă) (Reg) Plimbare (1) scurtă.
plimbuş sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~e / E: plimbă + -uş] (Mun) Plimbăreală.
plimbuţă .y/’[At: UDRESCU. GL. / Pl: -te / E: plimbă + -uţâ] (Reg) Plimbare (1) scurtă Si: plimb uliţă, plimez sn vz pecmez phmiţă sfvz piviniţă
plimniccr sn [At: CADE / V: plini'- / Pl: ? / E: cf bg uachuuk) (Trs) încăpere sau despărţitură într-o magazie. într-o şură etc. în care sc ţin uneltele agricole, pleava etc.
plin, plină [At: COD. VOR. 124/26 i Pi: (1-35) -i, -e, (36-37) -uri! E: mlplenus] 1 a (D. vase. încăperi, recipiente, spaţii ctc.) Care este umplut până sus. în întregime, până la limită cu ceva. 2 a Care conţine toată cantitatea pe care o poate cuprinde. 3 a (Îlav) -ochi Umplut până ia limita capacităţii. 4 a (îlav) Cu gura ~ă Cu mâncare în gură. 5 a (îvr; îal) Cu satisfacţie răutăcioasă. 6 a (le) A fi ~ de sine (însuşi sau de el etc.) A fi încrezut. 7 a (lac) A 1'i sigur de capacitatea, de forţele etc. sale. 8 a (îla) ~de el (sau de sine) Arogant. 9 a (îal) Sigur pe el. 10 a (îe) A-i ii (cuiva) paharul ~ Se spune despre cineva care a suferit mult. a îndurat multe necazuri, şi nu le mai poate suporta. 11 a (D. arme de foc) In care au fost introduse cartuşe Si: încarcat. 12 a (Reg; d. femelele unor animale) Care urmează să nască Si: (pop) borţoasă, (reg) depusă, groasa. 13 a (înv) Care esîe complet ocupat. 14 a Care este fără goluri în interior. 15 a Care este format dintr-un material compact Si: compact, masiv. 16 a întreg. 17 a (îs) Profesor ~ Profesor universitar titular, beneficiind de toate titlurile şi drepturile prevăzute de lege. 18 a (îs) Catedră -ă Catedră care are numărul complet de ore prevăzut dc regulament. 19 a (înv; d. vise) Care se îndeplineşte Si: împlinit, realizat. 20 a (Rar; d. flori) învoit. 21 a (Rar; pan) Des. 22 a (Udp „de") Care cuprinde, conţine, posedă ceva în cantitate sau în număr mare Si: înţesat. 23 a (Udp „de") Care poseda ceva din belşug, din abundenţă, depăşind aşteptările. 24 a (Pex) Copleşit. 25 a (Spc; d. ochi; de obicei cu determinarea „de lacrimi") Inundat de lacrimi. 26 a (Udp „de" sau. rar „cir) Care este acoperit cu ceva. pe întreaga suprafaţă sau pe o parte determinată a ei. 27 a (Spc) Acoperit, uns. îmbibat cu o substanţă, cu o materie care pătează, murdăreşte, strică Si: mânjit, murdar, palat. 28 a (D. fiinţe sau. pex. d. corpul sau părţi ale corpului lor) Cu forme rotunde Si: durduliu, grăsut, rotund. 29 a Care are amploare, intensitate, profunzime deplină. 30-31 a (îiav) In (sau. rar ia,din) plin... (ori ~a..., ~a...) (în sau) din mijlocul... 32 a (îal) în toiul... 33 a (înv; îe) A fi ~ de neam A face parte dintr-o familie nobilă, bogată. 34 a (Spc; d. lună) Care are forma perfect rotundă şi maximum de luminozitate. 35 a (D. voce) Cu volum Si: sonor. 36 sn Cantitate din ceva cât umple un vas. un recipient, o încăpere, o cavitate etc. Si: conţinut, cuprins. 31 sti (îs) -ul conductei Cantitate de fluid care rămâne în permanenţă într-o conductă de transport. 38 sn (îlav) Din ~Din abundenţă. 39 sn (îal) Cu intensitate maximă. 40 sn (Reg) Puternic. 41-42 sn (îljv) In ~ (Care atinge, loveşte) exact în ţintă. 43-44 sn (îal) (Care atinge, loveşte) drept în corpul, în masa cuiva sau a ceva. 45 su (îe) A lovi, a ţinti în ~ A lovi drept la ţinta vizată. 46 sn (îae) A-şi atinge scopul. 47 sn (îlpp) In ~ul în mijlocul... 48 sn (Pex; îal) In toiul. 49 sn (îe) A-i merge cuiva în (sau din) ~ A-i merge cuiva bine. 50 sn (îae) A reuşi în tot ceea ce întreprinde.
1 103
PLINĂCIUNE
51 a-//(Ic) A ieşi cuiva cu - (sau ~u!) A ieşi înaintea cuiva în mod accidental, cu un vas cu apă. fapt care. în superstiţiile populare, este considerat semn prielnic. 52 sn (îlav) Cu - Cu rezultate pozitive. 53 sn (îe) A face ~uj A umple rezervorul unei maşini. 54 sn (îoc gol) Spaţiu, suprafaţă compactă, masivă, fără goluri în interior. 55 sn (îvr) Fast. ceremonial cuvenit într-o anumită împrejurare. 56 sn (îvr) înălţime. 57 sn (îvr) Slavă.
pUnăcmne sf\At: PO 254/2 / V: plini~ / Pl: ~ni! E: plin + -ăciune] (înv) Plinătate (2). plinălunie sf vz pleniluniu
plinătate sfs [At: BARCIANU / V: (înv) plinit~ / E: plin + -ăto.iej 1 Calitate, stare a ceea ce este deplin, complet. întreg. 2 Cel mai înalt, cel mai complet, cel mai amplu stadiu de dezvoltare Si: deplinătate, plenitudine, (înv) phnăciune, plineală. plinbare sfvz plimbare
plineală sf[At: M. COSTIN. ap. LET2 II. 78 / PI: ~e// / E: plini + -eală] î (leit) Plinătate (2). 2 (Jur; înv) Executare silită a unei hotărâri. 3 (înv) Achitare a unei datorii.
plim [At: DOSOFTEI. PS. 40/12 / Pzi: ~nesc / E: plin] 1 vt (înv) A face să fie plin (1) Si: a completa, a umple. 2 vt (îrg) A face să fie întreg Si: a completa, a întregi. 3 vrp (Înv) A-şi desăvârşi. 4 vt (înv) A răscumpăra. 5 vt (îrg) A atinge un anumit termen, număr de ani, zile etc.
6	vr (Pop; d. prorociri, prevestiri etc,) A se adeveri. 7 vt (îrg) A duce îa îndeplinire Si: a executa, a îndeplini. 8 vt (înv) A satisface anumite dorinţe Si: a realiza. 9 vt (îrg) A achita o datorie, o obligaţie bănească etc. 10 vt (înv) A face.
plinicel, —ea a [At: DDRF / Pi: -ei, -ele / E: plin + -icel] 1-2 (Rar; şhp) Plinuţ (1-2). plinicer sn vz plim nic er
plinicios, -oasă a l At: DRLU / Pl: -oşi, -oase / E: plini + -iaos] (îvr) Realizabil. pli nic iune sfvz plinâciune
plimnţă sf[At: ROSETTI - CAZACU. LL.R. L ! 30 / Pî: ? / E: plini + -inţă] (îvr) Realizare. plinipotent sm vz plenipotent plinipotenţie sfvz plenipotenţă
plinire sf [At: MINEIUL (1776). 209v2/28 / Pl: -ri i E: plini] (înv) l Completare. 2 Desăvârşire. 3 Răscumpărare. 4 Adevenire. 5 Executare.
6	Satisfacere. 7 (Reg) Achitare a unei datorii băneşti, a unei obligaţii etc. Si: plinit (7).
plinişor, -oară a [At: ŞEZ. II. 214 / Pi: -i, -oare / E: plin + -işor] 1-2 (Pop; şhp) (Cam) plin (1).
plinit sn [Aî: CALENDAR! (1733). 56/1 / Pi: ? / E: plini] (înv) 1 Completare. 2 Desăvârşire. 3 Răscumpărare. 4 Adeverire. 5 Executare.
6	Satisfacere. 7 Plinire (7). plinitate sfvz, plinătate
plinitor, -oare smf [At: BUDAI-DELEANU, Ţ. 385 / Pî: -i, -oare / E: plini + -tor] (înv) 1 Persoana care îndeplineşte ceva. 2 Persoană care duce ceva îa bun sfârşit.
phntâ sf [At: NAUM, IST. ART. 173 / Pi: -te / E: h plinthe] 1 Piesă de lemn. de piatră, de material plastic etc. care se montează la partea de jos a pereţilor unei încăperi pentru a-i apăra împotriva loviturilor şi a umezelii sau pentru a acoperi rostul dintre pardoseală şi perete. 2 Parte de jos a unei clădiri, a unei sobe. a unui zid. ieşită mai în afară, care formează un mic soclu. 3 Bloc paralelipipedic de piatră sau de zidărie pe care se sprijină o coloană sau un piedestal.
plinţiii vt [At: COMAN. GL, / Pzi: phntui / E: fo] (Reg) A lovi cu palma udă.
plimit, ~ă a [At: ALECSANDRI. T. 1209 / Pl: -i, -e ! E: plin + -uţ] 1-2 (D. vase. încăperi, recipiente, spaţii etc.; şhp) (Cam) plin (1) Si: (rar) plinicel (1-2). 3 (Reg; fig; d. oameni) înstărit. 4 (D. fiinţe, d. corpul sau păiţi ale corpului) Cu forme rotunde Si: durduliu, grăsui, rotund, plioapă sfvz pleopă
pliocen, ~â [At: BARCIANU / P: pli-o- / Pl:	-e	/	E: fr pliocene]
1 sn A doua epocă a neogenului, urmând după miocen şi precedând perioada cuaternară. reprezentată. în partea dc vest a Europei, prin depozite marine, iar în cea de est prin depozite lacustre. 2 sn Serie de straturi geologice din pliocen (1). 3 a Care aparţine pliocenului (1). 4 a Care se referă la pliocen (1). 5 a Care datează din pliocen (1). 6 a Care este caracteristic pentru pliocen (1).
pliocoşat, ~ă a [At: ALR I. 1090/166 / Pl: -aţi, -e / E: cf pleoştit, blegosat] (Reg; d. urechile porcilor) Clăpăug. pliont s [At: I. CR. II. 35 / Pl: net / E: net] (Buc) Etaj. pliop sm vz plop1 pliopă sfvz pleoapă
plior sm [ At: DN-1 / P: pli-or / Pî: -i i E: fr plieur] Persoană care pliază paraşute. pliosc i vz pleosc pliosca i vz pleosc plioscăi v vz pleoscăi
plioscăm vi [At: BREBENEL. GR. P.. ap. DLR / Pzi: -nesc, plioscan / E: pliosc \ -ăiu] 1 (Reg) A plcoscăi (6). 2 (Trs) A pucni. plioscămţă sf vz pleoscăniţă plioscoii y vz piiscoti plioscuţă sfvz ploscuţă pliosm v vz plesni plioştit, —ă a vz pleoştit plirexăsiotită sfvz plirexusiotitâ
plirexusios sm, ă [At: (a. 1783) GÂLDI. M. PHAN. 231 / S şi: -ecsu-/ E: ngr KXrpeţofxnog] (Grî) 1-2 (Persoană) care are o împuternicire, un mandat, o delegaţie. plirexusiotică sfvz plirexusiotitâ
plirexusiotitâ sf[At: (a. i 775) GALDL M. PHAN. 231 / V: -ică, ~xâs~, pere- (S şi: perecsusiotită) I Pi: -te / E: ngr nXTpeţovm&vri'va] (Grî) Putere deplină Si: împuternicire. pliriforisi v vz pliroforisi plirofehe sfvz pliroforie plirofonisi v vz pliroforisi plirofori v vz pliroforisi
pliroforie sf[Aî: (a. 1756) URICARIUL. X. 210 / V: ~\(iune, ~fene, pierpri~, pror- / Pl: ~i/ / E: ngi- nXrpcxpopia] (înv) 1 Informaţie. 2 Veste. 3 Lămurire. 4 Situaţie informativă, lămuritoare.
pliroforisi vtr [At: (a. 1713) GALDL M. PHAN. 231 lV:~fori.~ros\. -onisi. plirif-, plerofori. plorofonisi, poli~f prer~, priloprirofori. pri~ /Pzi: -sesc /E: ngr (i)nXrpcxpoprpa (aor K/upocpopuj)] (înv) 1 vt A aduce la cunoştinţă. 2 vt A alia. 3-4 vtr A (se) documenta. 5-6 vtr A (se) lămuri.
7-8 vtr (Pex) A (se) convinge.
pliroforisire sf[At: DDRF / Pl: -ri / E: pliroforisi] (înv) 1 Aducere la cunoştinţă. 2 Informare. 3 Documentare. 4 Lămurire. 5 Convingere. pliroforiţiune sfvz pliroforie pliroforosi v vz pliroforisi
plisa1 vt [At: BARCIANU / Pzi: ~.vez / E: fr plisser) A îndoi ţesături, confecţii, hâitii eîc. în cute regulate şi dese. care capătă caracter permanent Si: (reg) a hă zări.
plisa2 vr ( At: ARVINTE. TERM. 160 / Pzi: 3 -seaza / E: plisa2} (Reg: d. apă) A se aduna într-un loc. formând o baltă. plisajsn l At: CĂLINESCU. S. 70 / Pl: -e i E: frplissage] (Reg) Pliseu. plisare sf [At: LTR2 / Pl: -sari / E: plisa1] î îndoire în cute regulate şi dese. care capătă caracter permanent. 2 (Spc) Operaţie de deformare plastică a unei ţesături pentru a obţine cute regulate şi permanente.
plisat, ~â ă [At: CAMÎL PETRESCU. T. II. 139 / Pl: -aii. -e / E: plisa! J (D. ţesături sau confecţii) Care are pliseuri.
phsâ1 .y/'[At: SCRIBAN, D. / Pî: -se / E: ucr iiAeco] 1 (Buc; Mar) Loc adânc şi liniştit în albia unui râu. 2 (Reg) Loc în pădure unde se adună lemnele pentru a fi transportate cu maşinile sau cu căruţele. 3 (Buc) Semn
1 î 04
PLIUŢĂNI
pus cle-a curmezişul unei ape curgătoare, pe care se aşază butucii când se construieşte o plută.
phsă2 sf[At: (a. 1807) JORGA. S. D. VI. 205 / Pl: -se I E: rs iiahc) (înv) Ţesătură de bumbac asemănătoare cu catifeaua, având părul mai lung pe faţă.
plisc1 sn [At: ASACHI. S. L. I. 259 / V: (înv) pisc, p'iscă sf, (reg)/lise / Pl: -uri l E: net] 1 Parte anterioară, terminală, lunguiaţă şi cornoasă a capului păsărilor, servind pentru apucarea şi sfâşierea, fărâmiţarea hranei Si: cioc, ciont. (îrg) rost, (reg) ciup, ciobani. 2 (Pgn) Gură a păsărilor.
3	(îc) Mil-cocorului (sau ~-cucoarei, berzei) Mică plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ şi acoperită de peri aspri, cu flori roşii sau albe dispuse în umbele şi cu fructul ascuţit ca un cioc de barză Si: (reg) banat, ciocul-berz.ei, clonţiiicocostărcului, cucute, cumătră, floarea-vinului, greghetin (2) (Eroclium cicutarium). 4 (Bot; reg; îae) Ciocul-berzei (Geraniuni lucidum). 5 (Bot; reg; îae) Greghetin (1) (Geraniuni pratense). 6 (Bot; reg; îae) Pălăria-cucului (Geraniuni phaeum). 7 (Bot; reg; îae) Priboi (Geraniuni macrorrhiz.um). 8-9 (Bot; îc) -'-păsăresc Băluşcă (Ornithogalum gussonei şi umbellatum). 10 (Bot; îae) Laptele-păsării (Gagea lutea). 11 (Bot: reg: îc) ~ul-ciorii Băluşcă (Ornithagalum pyrenaicum). 12 (Imp; spc) Rât. 13 (Dep) Gură la om.
14	(Reg; îe) A fi bun de ~ A fi bună de gură. 15 (Mol; pan) Vârf al unui obiect. 16 (Reg) Coastă sau deal steril, acoperit cu piatră. plisc2 i vz plist
pliscar1 sm [At: BĂCESCU. PĂS. 135 / Pl: -i / E: pliscă + -ar] (Orn; reg) Codobatură sură (Motacilla ci nerea).
pliscar sm [At: ALR SN IV. h 1196/53 / Pl: -i / E: plisc2 + -ar cf pâslar] (Reg) Papuc.
pliscariţă sf [At: GRECESCU. FL. 135 / Pl: -te / E: plisc1 + -ariţă] (Bot; reg) 1 Pălăria-cucului (Geraniuni phaeum). 2 Ciocul-berzei (Geraniuni luci du/n), pliscă sf vz plişcă pliscăi v vz plescăi pliscăidlă sfvz plescăială
pliscăit, —ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: -iţi, -e / E: cf plescăi] (Mun; d. oameni) Bătut cu plama.
pliscălău s [At: GLOSAR REG. / Pl: net /E: plisc1 + -ălău cf pliscălău] (Reg) 1 Rât la porc. 2 Băţ folosit în locul cleştelui, pentru a aşeza lemnele în foc. 3 Lemn gros care arde toată noaptea la stână, ca să întreţină focul. pliscăm v vz plescăni
pliscău sn [At: CHEST. IV. 91/89 / Pl: -caie / E: plisc1 + -ău] (Reg) Deal nu prea înalt, de forma unei căciuli. plisc Iii i vz plist
pliscoi sn [At: CONV. LIT. XX. 1015 / Pl: -odie / E: plisc1 + -oi cf piscoi] (Reg) Muştiuc.
pliscoidt, ~ă a [At: CONV. LIT. XX. 1015 / V: -cuiat / Pl: -aţi, ~e / E: pliscoi + -at] (Reg) Cu vârf ascuţit Si: ţuguiat.
pliscofi [At: ALR II. 5741/272 / V: plios- / Pzi: -tesc / E: pliss1 + -oii]
1	vi (Reg; d. păsări) A piui. 2 vt (Trs) A plescăi când mănâncă Si: (reg) a clefăi. 3 vt (Trs) A lovi cu băţul sau cu palma.
pliscui [At: DONICL F. 92 / Pzi: 3 -este /E: plisc + -ui] 1 vi (D. păsări) A piui1. 2 vt A bate cu ciocul Si: a ciuguli, pliscuiăt, -ă a vz, pliscoiat
plisc uşor sn [At: DONICL F. 92 / Pl: -oare IE: plisc1 + -uşor] 1-2 (Şhp) Plisc1 (1) (mic).
pliseu sn [At: CADE / Pl: -uri / E: fr plisse] (Lsg; csc) Cuta sau grup de cute înguste, paralele sau în formă de raze. regulate şi dese. obţinute prin plisare Si: (rar) plisaj, pliu (2). plisni v vz plesni
plist i [At: TDRG / V: -sc, ~schi, -schi / E: fo] 1 (Reg) Cuvânt care redă zgomotul produs de o lovitură puternică. 2 (Mun; îf plisc) Cuvânt care redă zgomotul produs de plescăitul cu limba sau cu buzele. 3 (Mun; îf plisc) Cuvânt care redă zgomotul produs de plescăitul apei când este lovită cu un corp tare.
pliş sn vz pluş
pliscă1 sf[ At: DOMBROWSKI. P. 212 / V: phcică, pliscă / E: srb pliska] (Orn) 1 (Ban; şîc ~-de-munte) Codobatură sură (Motacilla tinerea).
2	(Reg; îf plicică) Codobatură (Motacilla alba). 3 (Reg) Cinteză (Fringilla coelebs).
pliscă2 sf [At: ARVINTE. TERM. 161 / Pl: -te / E: ucr imiiima.] (Reg)
1 Cui de lemn cu ajutorul căruia se fixează sârma când se leagă pluta la mal. 2 Băţ înfipt într-unul din butucii plutei, servind plutaşului drept cuier. plişchi1 i vz plist plişclu2 v vz pliscui
plişcoci sn [At: ALR I. 1696/887 / V: pliuş~ / Pl: -oace / E: cf plisc2, puşcoci] (Reg) Puşcoci.
pliscui vt [At: ARVINTE. TERM. 161 /V: -chl. priş- / Pzi: ~e.se / E: plişcă2 + -ui] (Reg) A fixa două lemne cap la cap sau alăturea, cu ajutorul unor cuie de lemne. plişti v vz pleoşti plit sn vz pleu
plitar sm [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / Pl: -i / E: plită + -ar] (înv) Persoană care face plite (1).
plită sf [At: DDRF / V: (reg) /?ri~ / Pl: -te / E: rs. ucr iLurra, ceh plita] 1 Placă de fontă, cu unul sau cu mai multe ochiuri acoperite cu rotiţe, care constituie partea de deasupra a unei maşini de gătit. 2 (Pgn) Maşină de gătit. 3 (Rar) Sobă. 4 Dispozitiv metalic în formă de plită (1). fixat pe un postament, care serveşte la gătitul mâncării, la încălzirea unor lichide etc. cu ajutorul gazului metan sau al curentului electric. 5 (Reg; îf prită) Poliţă la cuptor, la sobă. sub fereastră etc. 6 Aparat electric de laborator care serveşte la încălzirea directă a vaselor de sticlă cu fund plat. plitcă af[At: COMAN. GL. / Pl: ? / E: net] (Reg; csnp) Salbă ruptă. pliteancă sfvz pleteancă plitoci v vz pritoci
pliton s [At: CV 1950. nr. 4. 44 / A: net / Pl: net / E: net] (Reg) Pieptănătură bărbătească Si: freză, plituţe sfp [At: BORZA. D. 47 / E: net] (Bot; Trs) Tătăiş (Chrysanthemum cinerariaefolium). pliţăm v vz pliuţăni pliţiguş s/n vz piţiguş
pliu sn [At: ALEXI. W. / Pl: -ri / E: fr pli] 1 îndoitură care se execută la unele confecţii pentru a da amploare unei anumite părţi a obiectului de îmbrăcăminte Vz cută, fald. 2 (Rar) Pliseu. pliucă sfvz plută2
phuhă sf [At: PASCU. S. 415 / Pl: ? / E: ucr nAiora] 1 (Trs; Buc) Rachiu de calitate inferioară Si: (reg) pliuhău, pliuhniţă (1), pliuşcă. 2 (Buc) Căţea.
3	(Buc) Haită de câini. 4 Epitet depreciativ pentru o femeie de moravuri
uşoare.
pliuhău s [At: PASCU. S. 415 / PI: net / E: pliuhă + -ău] (Buc) Pliuhă (i).
pliuhniţă sf[At: PASCU. S. 268 / Pl: net / E: pliuhă + -uită] 1 (Buc) Pliuhă (1). 2 (Reg) Epitet depreciativ pentru o femeie de moravuri uşoare. pliupă sfvz pleoapă
pliurd,plixirdă a [At: ŞEZ. III. 86 / PI: -rzi, ~e l E: net] (Reg; d. oameni) 1 Lipsit de judecată Si: prost. 2 Bleg. 3 Zăpăcit. 4 Uituc. 2 Surd. pliurzx vi [At: ALR I, 50/214 / Pzi: -z.esc I E: pliurd] (Reg) A surzi. pliuscăi v vz pleoscăi pliuş sn vz pluş
pliuşcă sf [At: PASCU. S. 415 / Pl: net /E: cf pliuhă] (Buc) Pliuhă (1). pliuşcoci sn vz plişcoci pliută1 sf vz plută1 pliută2 sfvz plută2
pliuţ i [At: DLR / E: fo] (Olt) Cuvânt care imită zgomotul produs prin lovirea biciului de corpul animalelor.
pliuţăni vi [At: I. CR. II. 301 / V: pliţă~, plu~ / Pzi: -nesc / E: pliuţ + -ă/ii] 1 (Reg) A aplauda. 2 (Olt; d. papuci; îf pliţăni, pluţăui) A produce un zgomot caracteristic în timpul mersului Vz lipăi.
1105
PLIVAIS
plivais sn vz plaivaz pliva.s sn vz plaivaz
pliveală sf [At: DRLU / Pi: -di / E: plivi + -eală] (Rar) 1-4 Plivit1 (1-3,6).
plivi vt(a) [At: CORESI. EV. 355 / V: (rar)plavi, (îrg)pilvi, plevi, piei. prii, privi / Pzi: -vesc / E: bg iiAem] 1 A curăţa de buruieni plante sau terenuri cultivate, folosind mijloace manuale, mecanice sau chimice. 2 A stârpi buruienile prin smulgere sau tăiere Si: a distruge. 3 (Pex) A tăia sau a smulge buruienile pentru a Ie distruge, a stâipi. 4 (Fig) A lua (dintre...) Si: a izola, a separa. 5 (Rar) A culege flori, plante etc. rupând, smulgând.
6	A rupe sau a tăia cârceii, lăstarii sau frunzele de prisos de pe plantele de cultură, viţă de vie. pomi, folosind mijloace manuale, mecanice sau chimice Si: a copiii. 1 (Pop; spc) A tăia cu foarfecele spice de secară Si: (reg) a secarăţi, plivigitoare sfvz privighetoare
plivire [At: ECONOMIA, 46/18 / V: (reg) phvere / Pi: -ri / E: plivi)
1	Plivit1 (1). 2 Stârpire a buruienilor prin smulgere sau tăiere Si: distrugere. 3 Tăiere a buruienilor pentru a Ie distruge sau a Ie stârpi Si: smulgere. 4 (Fig) Separare. 5 Rupere sau tăiere a cârceilor, lăstarilor sau a frunzelor de prisos de pe plantele de cultură, viţă de vie. pomi etc. Si: copilire. 6 (Spc) Tăiere cu foarfecele a spicelor de secară Si: (reg) secară ii re.
plivit1 sn [At: ECONOMIA. 46/19 / V: (reg)pleit,plev~,pri~/ Pl: -uri / E: plivi] 1 Curăţare de buruieni, prin mijloace manuale, mecanice sau chimice a unui teren cultivat sau a unor plante cultivate Si: plivire (1), (rar) pliveală (1), (îrg) plevilă1 (1). (înv) plivitură (1), (reg) plămizit (1). 2 Operaţie agrotehnică prin care se realizează această curăţare Si: (rar) pliveală (2), (îrg) plevilă1 (2), (înv) plivitură (2), (reg) păiămiz.it (2). 3 Timp când se efectuează această curăţare Si: (rar) pliveală (3), (îrg) plevilă1
(3), (înv) plivitură (3), (reg) păiămiz.it (3). 4 Distrugere a buruienilor prin smulgere sau prin tăiere. 5 Smulgere sau tăiere a buruienilor pentru a le distruge. 6 Curăţire a viţei de vie. a plantelor şi a pomilor de cârcei, de frunze inutile şi de lăstari Si: copilire, copilit, (rar) pliveală (4), (îrg) plevilă1 (4).
plivit2, ~ă [At: ODOBESCU. S. III. 173 / PI: -iţi, -e / E: plivi] 1 a (D. plante sau terenuri cultivate) Curăţat de buruieni. 2 a (D. plante de cultură sau părţi ale lor) Curăţat de cârcei, de lăstari, de frunzele etc. care sunt de prisos. 3 sf(Reg) Legătură Ia snopul de grâu.
plivitor, -oare [At: ANON. CAR. / V: pîev- I Pî : ~i, -oare / E: plivi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care pliveşte (1). 3 sf (Rai') Instrument cu care se pliveşte (1).
plivitură sf[At: ANON. CAR. / V: plăvi~,plev~ i Pl: -ri / E: plivi + -tură] 1-3 (înv) Plivit1 (1-3). 4 (Ccr) Mulţime de buruieni smulse şi adunate grămadă. plivită sfvz privită pliznăr sn vz prâsnel ploactăn sn vz ploatăn ploadă sf vz plod
ploaie sf[At: PSALT. HUR. 123v/'I 5 / V: (reg) ~auă, plouă / Pl: ploi / G-D: ploii, (înv) ~iei / E: ml *plovia) 1 Precipitaţie atmosferică sub formă de picături de apă provenite din condensarea vaporilor de apă din atmosferă Si: (înv) plouare. 2 (îe) După - manta Se spune despre un lucru, o situaţie etc. care vine cu întârziere, când nu mai este de folos. 3 (îe) A-şi întoarce umbrela dincotro vine -ia A-şi îndrepta atenţia în direcţia de unde vine
o	primejdie, o nenorocire. 4 (Reg; îs) — mocănească Ploaie (1) măruntă, de lungă durată. 5 (îlav) Pe - în timp ce plouă. 6 (îlav) In (sau sub) -în bătaia ploii (1). 7 (Fam; îs) Apă de ~ Se zice despre ceva lipsit de conţinut, de temei. 8 (Fam; îas) Se spune despre un lucru lipsit de seriozitate. 9 (Fam; îe) A(-şi) sau a-i aranja (cuiva) -ile A(-şi) crea condiţii favorabile spre a obţine ceva fără să merite. 10 (Fam; îae) A(-şi) rezolva treburile, afacerile pe căi lăturalnice. 11 (Reg; îe) A căsca (sau a face) a - A fi cuprins de moleşeaia. de lene Si: a picoti. 12 (Fam; îe) A lăsa (pe cineva) în -ile lui A lăsa pe cineva în voia lui. în apele lui.
13	(D. cer. văzduh; îe) A se lumina a - A căpăta o lumină difuză care anunţă venirea ploii (1). 14 (Prc) Picătură de ploaie (1). 15 (Pan; udp ,,pe“ sau în genitiv; adesea prin exagerare) Cantitate mare de ceva care cade. se revarsă, vine pe neaşteptate etc. 16 (Ast; îs) ~ de stele Apariţie a unui mare număr de stele căzătoare venind din aceeaşi regiune a bolţii cereşti într-un mic interval de timp. 17 Alice mărunte pentru vânat animale mici şi păsări. ploapă sfvz pleoapă
ploape sfp [At: UDRESCU. GL. / E: ns cf pleoapă] (Reg; îe) A umbla după - A pierde vremea degeaba. ploaptăn sn vz ploatăn ploapten sn vz, ploatăn ploaşcă sf vz ploscă1
ploatăn sn [At: H XVIII. 60 / V: ~ten, -ac/—, -apt~, -apten, pleot, vloa-/ Pl: -e / E: ger (Rtrd)platte] (Trs) 1 Plită (1). 2 (Pgn) Instalaţie de încălzire a caselor ţărăneşti prevăzută cu plită (1) pentru gătit. 3 (Pgn) Maşină de gătit din fier sau tuci. ploaten sn vz ploatăn ploauă sfvz ploaie ploaznă sfvz pleasna plocad sn vz pocladă plocadă sf vz pocladă
plocadiţă sf[At: A III. 18 / Pl: -ţe / E: plocadă + -iţă] 1-2 (Reg; şhp) Pocladă (mică). plocat1 sn vz placat1 plocat2 sn vz pocladă plocat ar sm vz procator plocav sn vz pocladă plocaz sn vz pocladă plocau sn vz poclău
plocionti vr [At: COMAN, GL. / Pzi: 3 -ttşte / E: ns cf ciont] (Reg; d. pomii fructiferi) A se apleca şi a i se rupe crengile din cauza greutăţii fructelor. plociumh sm vz pociumb plociun sm vz pociumb plocoană sfvz plocon plocog sn vz potlog
plocon sn [At: CORESI. L. 427/8 / V: (îvp) poclon, (reg) -oawâ sf / E: siv n^KAOH’h] 1 (înv) Ofrandă adusă divinităţii. 2 (în evul mediu; în ţările române) Dar omagial intrând în obligaţiile vasalilor către Poartă sau a supuşilor către curtea domnească ori către stăpânul moşiei. 3 (în evul mediu; în ţările române; şîs - de nume) Denumire generică dată unor daruri şi a unor dări. devenite în timp obligaţii ale birnicilor. 4 (Fam; prt) Ceea ce se dă cuiva în schimbul unui scrviciu sau pentru a obţine o favoare, un privilegiu. 5 (Pgn) Dar. 6-7 (înv; îe) A duce (sau a aduce, a trimite, a încredinţa ctc. pe cineva) - (cuiva) sau (rar) a se duce - (A preda pe cineva cuiva sau) a se preda. 8 (îae) A duce cuiva pe cineva nedorit. 9 (Irn; îe) A-i pica — A-i veni cuiva pe neaşteptate ceva sau cineva nesuferit.
10	(Spc) Dar care se dă naşilor la nuntă, la botez, miresei ori tinerilor căsătoriţi la nuntă etc. 11 (Reg) Plecăciune. 12 (Reg) Mătanie.
ploconaş [At: DDRF / Pl: (1-10) ~~e, (11) -i i E: plocon + -cw] 1-10 sn (Rar; şhp) Plocon (1-5) (mic). 11 sm (Reg) Persoană care duce sau dă plocon (10) la o nuntă.
ploconeală sf[At: POLIZU / Pl: -di / E: ploconi + -eală] 1 înclinare profundă a capului şi a trupului în semn de respect, dc supunere etc.
2	Atitudine, manifestare care arată servilism faţă de cineva sau de ceva.
3	(Fig) Linguşire. 4 (Fig) Umilire.
ploconi [At: CORESI. L. 566/5 / V: (îrg) poclo~ / E: sl hokaonhth ca) 1 vt (înv; îf pocloni) A aduce jertfă, ofrandă, prinos divinităţii Si: a jertfi, a sacrifica. 2 vr (înv) A se înclina adânc şi cu respect, cu supunere etc. înaintea cuiva. 3 vr A saluta cu politeţe exagerată. 4-5 vir A da din cap în semn de salut. 6 vr (Prt) A manifesta admiraţie exagerată, servilism
1 [06
PLOIOI
faţă de cineva sau de ceva Vz căciuli. 1 vr (Fig) A se linguşi. 8 vr (Fig) A se umili.
ploconire sf[At: POLIZU / V: (reg) poclo~ l PI: -ri / E: ploconi] 1 (înv) Aducere de jertfă divinităţii. 2 (înv) înclinare adâncă şi respectuoasă, supusă etc. înaintea cuiva. 3 Salut executat cu o politeţe exagerată.
4	Atitudine de admiraţie exagerată, de servilism faţă de cineva sau de ceva Si: (rar) ploconitură. 5 (Fig) Linguşire. 6 (Fig) Umilire.
ploconit, -a a [At: BRĂTESCU. A. 65 / Pl: ~i//, -e / E: ploconi] 1 (înv; d. o ofrandă, o jertfă) Adus divinităţii. 2 (Rar; d. oameni) Adus de spate Si: aplecat, încovoiat. 3 (D. oameni) înclinat adânc şi cu respect înaintea cuiva. 4 (Fig; d. oameni) Umilit. ploconitură sf [At: DDRF / Pl: -ri IE: ploconi + -tură] (Rar) Ploconire
(4).
plocot sn vz pocladă plocov sn vz pocrov plocovâţ sn vz pocrovăţ plocuţ sn vz pocrnţ
plod [At: COD. VOR. 126/30 / V: (înv) ploadă sf I Pl: (Ml, 14-20) -uri, (12-13) plozi / E: siv nAOA'h] 1 sn (înv) Sămânţă. 2 sn (Pop) Ou. 3 sn (Pop) Germene. 4 sn (Pop) Embrion. 5 sn (Pop) Larvă. 6 sn (Reg) Drojdie folosită ca ferment. 7 su (înv) Capacitate de procreare Si: fecunditate. 8 sn (îvp; îla) Fără ~ Sterp. 9 sn (înv) Rod. 10 a (înv; îc) —purtător Fructifer. 11 sn (Rar) Puiet. 12 sm (îvp) Prunc. 13 sm (Prt) Copil. 14 sn (Reg) Organe genitale feminine. 15 sn (Reg) Organe genitale la unele animale. 16 sn (Reg) Placentă (2). 17 sn Organ intern la păsări, în care stă oui de la formarea până la expulzarea lui. 18 sn Materie apătoasă care umple celulele fagurelui la câteva zile după depunerea ouălor în ele.
19	s (Reg; îe) Ţine-ţi ~uî Taci din gură! 20 sn (Reg) Strat de mucegai care se formează deasupra vinului Si: floare.
plodan sm [At: F (1889). 361 / Pl: -i / E: plod + -an] 1-2 (Mol; Trs; şdp) Copil (mai mare).
plodarnic, ~ă a [At: MIRONESCU. S. 619 / PI: -ici, -ice / E: plod +
-amic] (Nob; d. fiinţe) Fecund.
plodeţ sm [Aî: GALACTION. O. A. I. 89 / Pl: -/ / E: plod + -eţ] 1-4 (Rar; şhp) Plod (12-13) (mic).
plodi [At: PSALT. HUR. 1 21V/12 / Pzi: -dese / E: siv nA0AHTH cf plod] 1-2 vtr (îrg) A (sc) naşte. 3-4 vtr (îrg) A (se) înmulţi prin naştere Si: a (se) prăsi. 5 vi (Reg; d. plante) A face roade. 6 vt (Prt; d. femei) A naşte copii mulţi.
plodicios, ~oasă a [At: DOSOFTEI. ap. TDRG / PI: -oşi, -oase l E: plodi + -(i)cios] (îrg) 1 (D. fiinţe) Fecund. 2 (D. plante) Productiv.
plodiciune sf [At: KLEIN. D. / Pi: -ni ! E: plodi + -dune] (înv) Fecunditate.
plodlre .v/'[ At: ATILA. P. 163 / Pl: -ri i E: plodi] 1 (înv) Naştere. 2 (îrg) înmulţire prin naştere Si: prăsire. 3 Rodire a plantelor.
plodit, ~ă a [At: PSALT. 299 / Pi: —ir/,	/ E: plodi] (înv; d. fiinţe)
Fecund.
ploditor, ~oare a [At: PALIA (1581). 63/15 / Pl:	-oare	/	E:	plodi
+ -tor] (înv; d. fiinţe) Fecund.
plodnic, ~ă a [At: DOSOFTEI. V. S. ianuarie 20715 / Pl: -ici. -ice / E: siv jî/u>4i»wfc] (înv; d. fiinţe) Fecund.
plodnicie sf [At: N. COSTIN. L. 64 / Pl: -li / E: plodnic + -ie] (înv) Fecunditate.
piodos, -oasă a [At: BARCIANU / Pl: -oşi, -oase / E: plod + -oy] (Reg; d. fiinţe) Fecund. ploduşcă sfvz produs că1 plofir sn vz porfir plohupă sfvz pleoapă
plohuz s [At: PAŞCA. GL. / Pl: net / E: net] (Reg) 1 Rotilă sau împletitură rotundă de nuiele care sc pune între buciumul roţii şi cuiul osiei de la car. 2 Nuia llexibilita. pârlită în foc şi răsucită, care servea în trecut la legatul plutelor Si: (reg) ganj. ploia v vz ploua
ploian sm [At: BĂCESCU. PĂS. 135 / P: plo-ian / Pl: -icni / E: cf ploaie] (Reg) Păsare nedefinită mai îndeaproape. ploiar sm vz ploier ploibar sm vz podbal ploibas sn vz plaivaz ploibaţ sn vz plaivaz ploibaz sn vz plaivaz
ploicică sf[At: DDRF / P: plo-i- / Pl: -ede i E: ploaie ■+ -icică] 1-2 (Şhp) Ploaie (1) (puţină şi de scurtă durată) Si: ploită (1-2), (rar) ploişoară (1-2).
ploicios, -oasă a [Aî: ALR I. 1228/257 / P: plo-i- / Pl: -oşi, -oase / V: (reg) ploieci~, plouăci~ I E: ploaie + -icios] (Trs) 1-2 Ploios (4-5). ploiecios, -oasă a vz ploicios
ploide sfp [At: COMAN. GL. / P: plo-ie- / E: ploaie + -ele] (Reg) Alice mai mare decât ploaia (17).
ploier [At: ALEXI, W. / V: -ă sf, (rar) -iar / Pl: plo-ier / Pl: (1) -e, -uri, (2-13) -i! E: ploaie + -ar] 1 sn (Ban; Trs) Umbrelă. 2 sm (Orn; şîc —auriu, —auriu-mare,	pestriţ) Pasăre călătoare de mărimea unei
turturele, cu fruntea bombata, cu coada scurtă, cu pene negre şi albe si cu picioarele prevăzute numai cu trei degete, care trăieşte în stoluri la marginea bălţilor şi se hrăneşte cu viermi, insecte etc. Si: (reg) ploieşte (1), puhoier (Charadricus apricarius). 3 sm (Reg; îc) ~-de-mare Pasărea Cliaradrius alexandrinus. 4 sm (Reg; îc) ~-mic (sau ~-de-noroi, ~-gulerat, —gulerat-mare) Pasărea Cliaradrius hiaticula. 5 sm (Orn; reg; îc) ~-gulerat-mic (sau —de-râu) Prundăraş (Cliaradrius dubius). 6 sm (îc) —de-munte Pasăre o in ordinul picioroangelor, cu cap negru pătrat cu roşu. cu spinarea cenuşie-verzuie, împestriţată cu pete roşcate, cu gât cenuşiu-ruginiu cu o dunga neagră şi un guler alb. piept roşcat şi pântece negru Si: (reg) porcuşor (6) (Cliaradrius morinellus). 1 sm (Orn; îc) —comun (sau —argintiu, —degetat) Fiuierar-argintiu (Scjuatarola squata-rola). 8 sm (îc) ~-ochios Pasărea Burhinus oedicnemus. 9 sm (Orn; reg) Culic (Numenius tenuirostris). 10 sm (îc) —mare Pasărea Numenius arquata. 11 sm (Om; rar) Prigoare (Merops apiasier). 12 sm (Orn; reg) Şorecar (Buteo butea buteo). 13 sm (Orn; reg) Mieriă-sură (Turdus torqitatus). ploicră sf vz ploier
ploicrniţă sf [At: UDRESCU. GL. / P: plo-ier- I Pl: -ţe i E: ploaie + -amiţă] (Reg) Burniţă.
ploieşte sm [At: BĂCESCU. PĂS. 136 /P: plo-ies- / Pl: -ti / E: ploaie] (Orn; reg) 1 Ploier (2) (Cluiradrius apricarius). 2 Prigoare (Merops apiaster).
ploieştean, ~ă [At: CARAGIALE. O. VIL 425 / P: plo-ieş- ! Pi: -cni, -cne / E: Ploieşti + -ean] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia de bază a Ploieştiului. 3-4 smf, a (Persoană) care este originară din Ploieşti.
5	smp Populaţie care locuieşte în Ploieşti. 6-7 a Care aparţine (Ploieştiului sau) ploieştenilor (5) Si: (rar) ploieştenesc (1-2). 8-9 a Privitor (la Ploieşti sau) la ploieşteni (5) Si:	(rar)	ploieştenesc
(3-4). 10-11 a Caracîeristic (Ploieştiului sau) ploieştenilor (5) Si: (rar) ploieştenesc (5-6).
ploieşteancă sf[At: CARAGIALE. T. II. 1 10 / P: plo-ieş- / PS: -cnce / E: ploieştean + -că] 1 Femeie care face parte din populaţia de bază a Ploieştiului. 2 Femeie care este originară din Ploieşti. 3 (Alt.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 4 (Art.) Melodie după care se execută ploieşteanca (3).
ploieştencsc, ~ească a [Aî: CARAGIALE. O. VIL 182 / P: plo-ieş- / Pl: -eşti I E: ploieştean + -e'.vc] (Rar) 1-6 Ploieştean (6-11).
ploicte sm [At: BĂCESCU. PĂS I 36 / P: plo-ie- l Pi: -cţi / E: ploaie + -ete] (Orn; reg) Prigoare (Merops apiaster).
plolnte [At: I. IONESCU. P. 301 / E: ml plovens, -entis] 1-2 ai (Reg) Ploios (4-5). 3 ss Ploaie (1) multă şi deasă. 4 ss (Pex) Timp ploios.
ploioi si [At: L. ROM. 1963. nr. 2. 40 / E: ploaie + -oi] 1-2 (Reg; şdp) Ploaie (1) (mare cu grindină) Si: (reg) ploiş (1-2).
1 107
PLOIOS
ploios, ~oăsă a [At: PARACLIS (1639). 30 /P: plo-ios / V: (înv) ploos / Pl: -cu/, -oase / E: ploaie +	1 De ploaie (1). 2 Al ploii (1). 3 Care
aduce ploaie (1). 4 (D. vreme. ani. anotimpuri, zile) Cu multă ploaie (1) Si: umed, (îrg) plouros (1), (reg) ploicios (1), plointe (1), plouau (1), (frr) pluvios (1). 5 (Mai ales d. vreme. ani. anotimpuri, zile) Favorabil ploilor (1) Si: umed, (îrg) plouros (2), (reg) ploicios (2), plointe (2), plouaş (2), (frr) pluvios (2).
ploiş s [At: PAPAHAGL C. L. 36 / Pl: net / E: ploaie + -/$] 1-2 (Reg: şdp) Ploioi (1-2).
ploiş oară sf [At: KLEIN. D. 400 / P: plo-i- / Pl: -re / E: ploaie + -işoara] 1-2 (Reg; şdp) Ploicică (1-2).
ploiţă sf [At: I. IONESCU. C. 98/2 / Pl: -te / E: ploaie + -iţă] 1-2 (Şdp) Ploicică (1-2). 3 (Reg) Dantelă făcută cu croşeta. 4 (Reg; csc) Cofeturi mici. colorate, folosite, de obicei, la ornamentatul colivei. 5 (Bot; reg) Năf urică (Ant emisia anima), ploivas sn vz plaivaz plojniţă sfvz ploşniţă plomadă sf vz plămadă plomădeală sfvz plămădeală plomădeţ sm vz plămădeţ plomădi v’ vz plămădi plomâi sm vz plămân pio mân sm vz plămân plomână sf vz plămân plomânică sfvz plămânic plomb s vz plumb
plomba vt [At: ALEXI. W. / Pzi: -bez / E: îr plomber] 1 A trata şi a astupa o carie dentară cu o plombă (1). 2 (Pan) A construi un imobil pentru a completa spaţiul gol dintre alte două clădiri. 3 A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră cu agregate minerale legate, de obicei, cu un liant bituminos.
plombagmă sf[At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) plum~, plumbagine / Pl: -ne / E: fr plombagine] 1 (Iuz) Grafit. 2 Hârtie acoperită cu grafit, folosită pentru multiplicarea textelor la maşina de scris Si: indigo.
plombaj sn [At: D. MED. / PI: -e / E: îr plombage] 1 (Rar) Plombare (1). 2 Umplere a unei cavităţi patologice cu o substanţă solidă, inalterabilă.
plombate sf[At: DM / Pl: -bâri / E: plombare] 1 Tratare şi astupare cu plombă (1) a unei carii dentare Si: (rar) plombaj (1). 2 Construire a unui imobil nou în spaţiul rămas gol dintre două clădiri. 3 Astupare a gropilor dintr-o îmbrăcăminte rutieră cu agregate minerale, legate de obicei cu liant bituminos. 4 (îs) ~ osoasă Umplere a unei cavităţi osoase cu material organic sau anorganic.
plombat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: plomba] 1 (D. carii dentare) Astupat cu o plombă (1) după ce a fost în prealabil tratat. 2 (D. gropi) Asupat cu agregate minerale, legate de obicei cu liant bituminos.
plombă sf [At: ALEXI. W. / Pl: -be / E: ger Plombe] 1 Material alcătuit din amalgam, porţelan etc. folosit în stomatologie, pentru astuparea cavităţii unui dinte cariat, care a fost în prealabil tratat. 2 Lucrare executată de un dentist pentru a astupa cavitatea produsă de o carie dentară. 3 (Pan) Construcţie care completează spaţiul gol dintre alte două construcţii.
plombenne sf[ At: DN'1 / PI: ~i/ / E: fr plombe mie] (Med) Prezenţă a plumbului (1) în sânge.
plombmă sfi At: DN*’ / Pl: -ne / E: it plombino] Fir cu plumb (15) folosit la măsurătorile topografice subterane.
plomburie sfi At: DN3 / Pl: -\i / E: fr plomb ur ie] Prezenţă a plumbului
(1)	în urină. plomod sn vz podrnol plomodi v vz. plămădi plomoştină sfvz ploştină pio mp1 sm vz plop1 pio mp2 s vz plumb plomwnă sfvz plămân plonj sn vz plonjeu
plonja vi [At: DL/Pzi: ~/ez/E: fr plonger] 1 (Şfg) A executa un plonjon
(2).	2 (Şfg) A sări în apă de la trambulină, efectuând un plonjon (1). 3 A se lăsa la fundul unei ape Si: a se scufunda. 4 (Fam) A cădea.
plonjaj'e sf [At: DN2 / Pl: -jâri / E: plonja] 1-2 (Şfg) Executare a unui plonjon (1-2) Si: (rar) plonjeu1 (1-2). 3 Cufundare în întregime în apă Si: scufundare.
plonjeu sn [At: DN2 / V: plonj/ Pl: -ri, -ee / E: îr plongee] 1-2 (Rar) Plonjon. (1-2). 3 Parte a parapetului unei lucrări de fortificaţie peste care apărătorul poate trage asupra duşmanului. 4 Fotografie cinematografică de sus în jos. care creează o impresie de strivire. 5 (Gig; îf plonj) Afundare a unei cute din scoarţa Pământului într-o anumită direcţie.
plonjon sn [At: IORDAN. L. R. A. 499 / PI: -oane / E: fr plongeon] 1 Formă specială de salt în aer. cu sau fără obiect de joc. practicat în unele sporturi: handbal, volei, fotbal Si: (rar) plonjeu (1). 2 Săritură în apa de la trambulină Si: (rar) plonjeu (2). 3 (Fam) Căzătură.
plonjor [At: ALEXI. W. / Pl: (1)	(2)	-oare	/	E: fr plongeur] 1 sm
(Rar) Scafandru. 2 sn (Şîs ~ electric) Aparat electric confecţionat din oţel inoxidabil, care serveşte la încălzirea. în timp foarte scurt, a unei cantităţi mici de lichid, prin scufundare în ace! lichid Si: jierbator (7).
ploos, ~oasă a vz ploios
plop1 sm [At: CANTEMIR. IST. 170 / V: (reg) pleop, pliop, plomp, plotplup/ Pl: -i / E: ml populus] 1 Gen de arbori înalţi, cu ramuri subţiri, îndreptate în sus. cu scoarţa netedă, alb-cenuşie şi cu frunzele ovaManceolate, argintii pe partea inferioară, cu peţiolul lung şi flori crescute în amenţi. care apar înaintea frunzelor (Populus). 2 (Şîc —alb, —argintiu, reg. —bălan) Arbore cu scoarţă netedă şi albicioasă, cu frunze acoperite pe dos cu un puf argintiu Si: plută2 (2) (Populus alba). 3 (Şîc —tremurător, —de-munte, reg. —tremuriu, rar. —de-pădure) Arbore de mărime mijlocie, cu scoarţa netedă de culoare albă-verzuie, ale cărui frunze tremură uşor în bătaia vântului Si: (reg) plută2 (3) (Populus tremulă). 4 (Şîc —negru, —adevărat, —algerian, rar. — de-luncă, reg, —de-pădure) Arbore cu flori roşietice. cu scoarţa crăpată, de culoare închisă, folosită la tăbăcitul pieilor Si: (reg) plută2 (4),plopotaş (Populus nigra). 5 (Pop; şîc —piramidal, —negru-piramidal, reg. —plutaş, —înalt) Plută2 (1) (Populus pyramidalis). 6 (Şîc — negru-hibrid, —euramerican,—de-Canada,— canadian) Arbore cu tulpina cilindrică neramificată, cu scoarta cenuşie, cu coroana largă (Populus canadensis).
7	(Şîc —de-munte, —cenuşiu) Arbore cu frunzele acoperite pe faţa inferioară cu un puf cenuşiu Si: (reg) plută2 (5) (Populus canescens).
8	(Reg; d. rude. grade de rudenie; îla) De ~ îndepărtat. 9 (îe) Când va face ~ul pere şi răchita mieşunele Niciodată. 10 (Arg; d. elev. studenţi; îe) A fi în ~ A nu şti nimic la o materie.
plop2 sm vz pleoapă
plopan sm [At: UDRESCU. GL. / Pl: -i / E: plop1 + -an] 1-2 (Mun; şdp) Plop (1) (mare şi gros). 3 (Buc) Specie de bureţi nedefinită mai îndeaproape.
plopană sfvz pulpană
plopar [At: MARIAN. INS. 101 / PI: -/ / E: plop1 + - ar] 1 sm (Ent; reg) Scripcar (Saperda carcluirias). 2 sm Insectă cu ţârâit caracteristic care trăieşte mai ales pe plopi (Saperda polulnea). 3-5 s (Reg) Plopărie (1-3).
plopă1 sf[At: SCL 1971. 403 / PI: -pe / E: plop1 + -ă] (Reg) Fruct al plopului1 (1).
plopă2 sf vz pleoapă
plopărie sf [At: IORDAN. L. R. A. 168 / PI: -\i / E: plop1 + -ârie] 1 Pădure de plopi1 (1) Si: plopiş (1), (reg) plopăriş (1), plopă rişte (1), plopet (1), plopişte (1), plopar (3). 2 Mulţime de plopi (1) Si: plopiş (2). (reg) plopăriş (2), plopărişte (2), plopet (2), plopişte (2), plopar (4). 3 Loc unde cresc mulţi plopi1 (1) Si: plopiş (3), (reg) plopăriş (3), plopărişte (3), plopet
(3),	plopişte (3), plopar (5).
plopăriş sn [At: DR. XI. 71. 82 / V: plopir~ / Pl: -uri / E: plop1 + -ăriş] (Reg) 1-3 Plopărie (1-3).
1108
PLOŞNIŢĂ
plopărişte sf [Ai: DR. XI. 65 / Pl: -ti / E: plop1 + -ărişte] (Reg) 1-3 Plopăi'ie (1-3). plopăt sn vz plopet
plopesc, -ească a [At: DRLU / PI: -eşti / E: plop1 + -esc] (îvr) Plopos. plopet sn [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / V: ~pă//Pl: -uri IE: plop1 + -et] (Reg) 1-3 Plopărie (1-3). plopiriş sn vz plopăriş
plopiş sn [At: CIOCÎRLAN. P. P. 69 / V: (reg) plopfişul sna / Pl: -uri / E: plop1 + -iş] 1-3 Plopărie (1-3). 4 (Reg; art.; îf ploptişul) Horă vioaie şi săltată. 5 (Reg; art.; îaf) Melodie după care se execută ploptişul (4).
plopişte ş/‘[At: F (1883). 176 / A şi: plopişte / Pl: -işti / E: plop1 + -iste] (Reg) 1-3 Plopărie (1-3). ploplon sn vz plapumă plopomar sm vz plăpumar plopon sn vz plapumă
ploponog sm [At: BORZA. D. 87 / Pl: ~ogi / E: ctm plăpând + slăbănog] (Bot; reg) Slăbănog (Impatiens noli-tangere).
plopos, -oasă a [At: DRLU / Pl: -oşi, -oase / E: plop1 + -ov] (îvr; d. suprafeţe de teren) Care are plopi1 (1) Si: (îvr) plopesc.
plopotaş s [At: BORZA. D. 136 / Pl: net / E: cf plop1] (Bot; reg) Plop1
(4)	(Populus ni grei).
plopovăţ sn [At: ANTIPA. P. 500 / Pl: ? / E: ucr noiL\aBeip>J (Reg) Mreajă ai cărei ochi. împletiţi cu lanţuri, se strâng când intră peştele înăuntru.
plopşor sm [At: ISPIRESCU. L. 1 / V: -puşor / Pl: -i / E: plop1 + -(u)şor] (Şhp) 1-2 Plop1 (1) (mic) Si: (reg) ploput (1-2). ploptişul sna vz plopiş plopumar sm vz plăpumar plopuşor sm vz plopşor
plopuţ sm [At: SFC IV. 153 / Pl: -i / E: plop1 + -ut] (Reg; şhp) 1-2 Plopşor (1-2). plorică sfvz poreală plorofonisi v vz pliroforisi plosc i vz pleosc
ploscan sm [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II. 152 / Pl: -i / E: ploscă2 + -cui] (Reg) Ploscar2 (1). ploscdtiă sfvz ploscană
ploscar1 sm [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / V: (înv) ploşc- / Pl: -i / E: ploscă1 + -ar] 1-2 Persoană care lucrează sau vinde ploşti. 3 (în evul mediu; în ţările române) Ajutor al paharnicului. 4 (Reg) Vornicel la nuntă.
5	(Rar) Palavragiu. 6 (Arg) Hoţ de buzunare Si: pungaş.
ploscai2 sm [At: PAMFILE, A. R. 159 / Pl: -i / E: ploscă2 + -c/i] (Reg) 1 Par1 cu care se cară grămezi de fân sau de otavă pentru a face o căpiţă sau o claie Si: (reg) ploscan. 2 (Reg) Cârlig la samar, de care se atârnă greutăţile.
ploscaş sm [At: HELIADE. O. I. 135 / Pl: -i / E: ploscă1 + -cm] (Asr) Beţiv palavragiu.
ploscă1 sf [Ai: PALIA (1581). 78/13 / V: (reg) ploaşcă, pleoscă / Pl: ploşti, ploşte, (rar) plosci, ploşce, plosce, (reg) ~uri / E: bg nAOCKa srb ploska] 1 Recipient de lemn. de lut ars. de metal etc. cu înflorituri, cu capacitate mică. rotund şi plat, cu gâtul scurt şi strâmt, folosit pentru păstrarea şi transportarea apei sau a altor băuturi şi care se poartă, de obicei, atârnat de o curea. 2 (Pgn) Vas în care se ţine băutură. 3 (Gmţ; îs) Spălătură de - Băutură alcoolică. 4 (Pop; îs) Boală de - Beţie. 5 (îe) A umbla (de colo până colo) cu (sau a purta) -ca (minciunilor sau cu minciuni) A umbla cu vorbe, cu minciuni, cu bârfeli de la unii la alţii. 6 (îe) A umbla cu -ca la nas A fi beţiv. 7 (Reg; îe) Ai noştri de la gura -ştii Formulă de salut, mai ales între beţivi. 8 (îe) A se duce (sau a veni etc.) cu ~ca A se duce sau a veni etc. în peţit. 9 (îe) S-a băut -ca Se spune când s-a încheiat o logodnă. 10 (Pit) Mamelă mare. lăsată, moale. 11 (Pop) Uger plin cu lapte. 12 (Arg) Geantă. 13 (îlv) A scăpa laba-n - A fura.
14	Recipient special în care vânătorul păstrează praful de puşcă. 15 Vas confecţionat din tablă smălţuită, sticlă, material plastic etc.. cu o
deschizătură largă în partea de sus. folosit pentru nevoile fiziologice de către bolnavii imobilizaţi la pat. 16 (Reg) Furtun, ţeava cu care se trage vinul din butoi Si: (reg) tâlv, trăgulă. 17 (Reg) Săniuţă de copil având scândurelele pe care se stă bătute direct pe partea superioară a tălpilor.
18	(Reg; art.) Dans popular de nuntă. 19 (Reg; art.) Melodie după care se execută plosca (18). 20 (Bot; reg; îc) -ca-ciobanului Traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris).
ploscă2 sf[At: REV. CRIT. III. 165 / V: ploşte sfi / Pl: ploşte, ploşti / E: cf srb plast, rom plastă1] (Reg) 1 Căpiţă de fân. 2 Cantitate de fân pe care o pot duce doi oameni. ploscăniţă sf vz posconiţă
ploscăreasă sf [At: DDRF / Pl: -ese / E: ploscar1 + -easă] (Rar) Palavragioaică.
ploscărie1 ^/[At: SCRIB AN, D. / Pl: ~i/ / E: ploscar + -ie] 1-2 Meserie a ploscarului1 (1-2).
ploscărie2 sf [At: JIPESCU, O. 70 / Pl: ~i/ / E: ploscă1 + -ărie] 1 (Csc) Articole lucrate de ploscar1 (1). 2 (Csc) Mulţime de ploşti1 (1).
ploscliiţă sf [At: LEX. MARS. 222 / V: -ciţă, ploşc- / Pl: -ţe / E: ploscă1 + -iţă] 1-2 (Şhp) Ploscuţă (1-2). 3 (îvr) Biberon. plosciţă sf vz ploschită
ploscoaie sf [At: A II. 6 / Pl:	ploscoi	/	E: ploscă2 + -oaie] (Trs)
Ploscoană (1).
ploscoană sf'[At: LB / V: -avă, -con sn, ~cană / Pl: -ne / E: ploscă2 + -oanăi] 1 (Trs) Căpiţă joasă de fân Si: (reg) ploscoaie. 2 (Trs) Pală1. 3 (Reg) Prepeleac pe care se clădeşte căpiţa de fân. ploscoavă sfvz ploscoană ploscon sn vz ploscoană
pios eoni vt(a) [At: GR. S. VI. 242 / Pzi: -nesc ! E: ploscoană] (Trs) A aduna brazde de fân sau de iarbă cosită pentru a face căpiţe. plosconiţă1 sfvz pleoscăniţă plosconiţă2 sfvz posconiţă
ploscoteală sf[ At: PAŞCA, GL. / Pl: -eli / E: cf ploscar1] (Reg; csnp) Vorbărie neînţeleasă, ciorovăială.
ploscoi sn [At: SCL 1960, 41 / Pl: -oaie / E: ploscă1 + -oi] 1-2 (Reg; şdp) Ploscă1 (1) (mare).
plosculiţă .s/'[At: ANON. CAR. / Pl: -te ! E: ploscă1 + -uliţă] 1-2 (Rar; şhp) Ploscuţă (1-2).
ploscuţă sf[At: ANON. CAR. / V: ~u^ sn, (reg) plios~ / Pl: -ţe / E: ploscă1 + -uţă] 1-2 (Şhp) Ploscă1 (1) (mică) Si: ploscliiţă (1-2), (rar) plosculiţă (1-2). 3 (Ent; reg) Ploşniţă (1) (Cimex lectularius). 4 (Bot; reg) Brumărea (Phlox paniculata). plosni v vz plesni plostovol sn vz prostovol
ploşcan s [At: H XII. 21 / Pl: net /E: net] (Bot; reg) Ciumăfaie (Datura stramonium). ploşcar sm vz ploscar1 ploşchiţă sf vz ploschiţă
ploşcoci smi [At: ALR 1,1206/735 / E: ns cf ploşniţă] (Ent; reg) Căpuşă la oi (Ixodes).
ploşnicar sm [At: BRANDZA. FL. 524 / Pl: -i / E: ns cf ploşniţei] (Bot)
1	Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunzele divizate în lobi lineari şi cu flori mici, galbene, care cresc prin locuri uscate Si: (reg) cornişor (Cereitocepheilus fedceitus). 2 Planta Ceratoplmleus testiculatus.
ploşnicioară sf [At: MARIAN. INS. 430 / Pl: -re / E: ploşniţă + -ioară] (Reg) 1-2 (Ent; şhp) Ploşniţă (1) (mică). 3 (Bot) Tremurătoare (Briza mediei), ploşnie sf vz ploştină
ploşniţai- sm [At: BORZA. D. 33 / Pl: -i / E: ploşniţă + -ar] (Bot; reg) Tremurătoare (Briza mediei).
ploşniţare .v/'[At: CIHAC. II. 266 / V: -ţoare / Pl: ? / E: ploşniţă + -are j (Bot; reg) Orbalţ (Actacea spiceita).
ploşniţă .v/'[At: BUDAI-DELEANU. LEX. / V: (reg) ploştă, plojn~ / Pl: -ţe, -ţi / E: siv	siv nAeipkHHiţa cf ceh phstice] 1 Insectă parazită.
1109
PLOŞNIŢĂRIE
de culoare roşie, cu corpul turtit şi cu miros urât caracteristic, care trăieşte prin crăpăturile pereţilor sau ale mobilelor şi se hrăneşte cu sângele omului Si: paduche-de-lemn, poduşcă, stelniţă, (reg) ploscuţă (3) (Cimex leaurariiis). 2 Insecta parazita care se hrăneşte cu sângele porumbeilor (Cimex columbarius). 3 Insectă parazită care se hrăneşte cu cereale (Eurygaster maura). 4 (Şîc Ha-verzei) Insectă dăunătoare de circa 8 mm lungime, cu pete negre, care atacă varza şi conopida (Euryderma oniata).
5	(îc) —de-pom Insectă de culoare măslinie pe spate, cu antenele în dungi negre şi galbene, care trăieşte pe fragi, pe zmeură, pe căpşuni etc. (Pentatoma baccarum). 6 (îae) Insecta Dolycoris baccarum. 1 (îc) ~-de-grădină Insectă de culoare albăstruie, cu miros usturător, foarte dăunătoare legumelor (Sirachia oier acea). 8 (îc) —sură Insectă de culoarea bronzului, cu aripi înguste şi cu corpul în formă de cub. care împrăştie un miros aromatic (Siromastes margiruitus). 9 (îc) —de-apă Insectă care înoată pe spate la suprafaţa apei şi care are un ac otrăvitor (Notonecta glaneă). 10 (Ent; îae) Răcuşor (Nepa cinerea). 11 (Ent; îae) Cornăţar (Naucoris cimicoides). 12 (îc) —de-câmp Insectă parazită verzuie pe spate, castanie pe aripi şi roşiatică pe burtă, care trăieşte pe fructe şi pe legume (Palomena prasina) 13 (îe) l-au fătat ~e!e Se spune despre cineva care. deşi este lipsit de mijloace materiale, face risipă de bani, 14 (îe) A sta ~ (sau ca -ta) A sta degeaba. 15 Epitet depreciativ pentru o persoană leneşă, parazită. 16 (Ent; reg) Şvab (Blaîta orientalis). 17 (Reg) Mămăligă moale care, atunci când este răsturnată, se întinde Si: (reg) ploştină (3).
ploşniţărie sf[At: CAMILAR, N. I, 112 / PI: ~i/ / E: ploşniţă + -arie]
1	Mulţime de ploşniţe (1). 2 (Pex) încăpere, casă plină de ploşniţe (1). pioşniţodre sfvz ploşniţare
ploşniţoasă sfiAt: BORZA. D. 120 / Pl: -oase / E: ploşniţă + -oasă) (Bot; Mol) Specie de poroinic (Orchis coriophoră).
ploşniţoi s/ni [At: HOGAŞ. DR. I, 143 / E: ploşniţă + -oi] 1-2 (Şdp) Ploşniţă (1) (mare). 3 (Spc) Mascul al ploşniţei (1). pleşpană sfvz pulpană plospaiă sfvz pulpană ploştă sfvz ploşniţă pio şte sf v z ploscă2 ploşteacă sfvz ploşteancă
ploşteancă sf[At: IORGA. S. D. XVI. 160 / V: -teacă (Pl: ~ea) / Pl: ? / E: cf ploştină] (Moi; înv; pbl) 1 Bucata de teren mlăştinos. 2 Unitate de măsură pentru pământ nedefinită mai de aproape. ploşfi v vz pleoşti
ploştină sf[At: CIHAC. II. 267 / V: ~şnie, plomoş- / Pl: ~ne / E: ucr îiAonpîHR cf srb plostina] 1 (Trs) Mlaştină. 2 (Trs) Păşune situată în apropierea unei ape. 3 (Reg) Ploşniţă (17).
ploştinos, -oasă a [At: CHEST. II, 73/61 / Pl: -oşi, -oase / E: ploştină + -av] (Mol; Trs; d. terenuri) Mlăştinos. ploşfire sf vz pleoştit e ploşht, ~ă ăvz pleoştit
plot1 sn [At: LTR2 / Pl: -uri l E: fr plot] 1 Mică piesă de contact electric constituită dintr-un cilindru sau dintr-o prismă metalică fixate într-o placă de material electroizolant sau pe suprafaţa acesteia, şi legată la un circuit electric. 2 Placă turnantă îa încrucişarea unei căi ferate de mină. plot2 sm vz plop1 plotad sn vz pocladă plotagină sf vz pătlagină plotajere sfp vz pătlăgea plotdjniţă sf vz pătlagină plotanger sn vz pătlagină plotangină sf vz pătlăgină plotică sfvz plătică1 plotoagă sf vz pot log plotoajnâ sf vz pătlagină plotog sm, sn vz protlog plotogar sm vz. potlogar
plotogăreală sf [At: UDRESCU. GL. / Pî: -eli / E: plot o gări + -eală] (Mun) Afacere măruntă, ocazională Si: cârpeală, plotogări v vz potlogări plotogărie sfvz potlogărie1
plotogărit, ~ă a [At: UDRESCU. GL. / Pl: -iţi, -e l E: plotogări] (Mun)
1	(D. obiecte de îmbrăcăminte sau încălţăminte) Plin de petice Si: cârpit.
2	(D. oameni) îmbrăcat sau încălţat cu obiecte peticite.
plotogea sma [At: UDRESCU. GL. / E: plotog + -ea] (Reg) 1-3 Plotogilă (1-3).
plotogele sfp vz pătlăgea plotogi v vz potlogi
plotogilă sms [At: UDRESCU. GL. / E: potlog + -ilă] (Mun) 1 Om care umblă cu încălţămintea sau îmbrăcămintea peticită, ruptă Si: (reg) plotogea (1). 2 (Pex) Om care trăieşte din afaceri mărunte Si: (reg) plotogea (2).
3	(Pex) Om de nimic Si: (reg) plotogea (3).
plotogitură sf [At: UDRESCU. GL. / Pi: -ri I E: plotogi + -tură] 1 încălţăminte sau îmbrăcăminte ruptă, cârpită Si: ruptură, zdreanţă. 2 Epitet dat unui om care umbla zdrenţuros. 3 (Pex) Om de nimic Si: cârpă.
plotogoase afp [At: DR I, 360 / E: plotog + -w] (Reg; îs) A Icre Varietate de mere nedefinită mai îndeaproape.
plotojeală vV/‘[At: UDRESCU. GL. / Pl: -eli l E: plotogi + -eală] (Mun)
1	Aplicare de potloage (1) la încălţăminte pentru a o repara. 2 Cârpeală.
3	Tălpuire cu potloage. plotoji v vz potlogi
plotojit, -ă ă [At: UDRESCU. GL. / Pl: ~i//\ -e / E: plotoji] (Mun) 1 (D. obiecte de încălţăminte şi îmbrăcăminte) Foarte peticit. 2 (Pex; d. lucruri) Reparat până nu se mai poate face nimic. 3 (D. oameni) Care umblă îmbrăcat cu lucruri peticite, zdrenţuite, cu vechituri Si: zdrenţăros, ploton1 sm vz. plotun ploton2 sn vz pluton1 plotonăreasă sf vz plutoniereasă plotoner sm vz plutonier plotonier sm vz plutonier
plotter sn [At: DEX2 / P: plotăr / Pl: -e / E: eg plotter] Periferie de minicalculator care execută desene liniare definite prin coordonate Si: graff-plotter.
plotun sm [At: CANTEMIR. I. I. II. 219 / V: -ton / Pl: -i i E: siv riAQTQprh] (Zlg; Mol; Buc) 1 Cerb (Cervus elaphus). 2 (Pop; csnp) Animal sălbatic, foarte puternic şi fioros.
ploua [At: COD. VOR. 136/6 / V: (reg) -oia, (înv) piua / P: plo-ită / Pzi: 3 plouă / Cj: 3 (reg:) să ploaie / E: ml plovere] 1 viim A cădea ploaia (1). 2 viim (îe) A - cu găleata (sau ca din cofă) A ploua (1) foarte tare. cu picături mai şi repezi. 3 viim (îe) ~uă de varsă A ploua (1) torenţial.
4	viim (îe) A -ca prin sită A ploua (1) mărunt şi des Si: a bura, a cerne.
5	viim (îe) Parcă tot îi ninge şi îi ~uă Se spune despre o persoană posomorâtă şi mereu nemulţumită. 6 viim A se face că plouă A da impresia că nu observă sau că 1111 ştie 1111 lucru sau un fapt neplăcut. 7 viu (D. ploaie) A cădea, a curge în stropi. 8 vtim A cădea ploaia (1) asupra cuiva sau a ceva Si: a uda. 9 vt (înv) A da. a trimite ploaia (1). 10-11 rit (Pan) A, cădea de sus sau a veni. a se produce etc. în număr. în cantitate mare şi neîntrerupt Si: a curge. 12 vt (Fig) A arunca, a trimite fără întrerupere.
plouar s [At: F (1886), 380 / P: plo-uar l Pl: net /' E: ploua + -ar] (îvr) Umbrelă.
plouare .v/‘[At: MINEIUL (î 776). 36v/35 / P: pio-ua- f Pl: -nări / E: ploua] 1 (Rar) Plouat1. 2 (îvr) Ploaie (1).
plouaş, -ă a [At: ALR I. 1228/218 / P: plo-uaş / Pl: -aşi, -e / E: ploua + -aş] (Reg) 1-2 Ploios (4-5).
plouat1 sn [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / P: plo-nat / Pl: ? / E: ploua) Cădere a ploii (1) Si: (rar) plouare (1).
plouat2, ~ă a [At: DRLU / Pî: plo-uat! Pl: ~a(/, -e l E: ploua) 1 Udat de ploaie (1). 2 (Gmţ; îe) (A fi sau a sta, a umbla) ca o curcă (sau ca
o	găină, rar. ca o pisică, ca o mâţă etc.) ~ă sau ca un câine - Se spune despre un om trist, abătut. 3 (Fig; d. oameni) Care este fără chef. 4 (Fig;
1110
PLUMÂNĂRICĂ
d. oameni) Prost dispus. 5 (Fig; d. oameni) Descurajat. 6 (Fig; d. oameni) Abătut. 7 (Fig; d. aspectul, fizionomia oamenilor) Care trădează o indispoziţie sufletească. plouă sfvz ploaie plouăcios, -oasă ci vz ploicios
plouros, -oasă a [At: PARACLIS (1639), 255 / P: plo-u- / Pl: -oşi, -oase / E: ploua + -uros] (îrg) 1-2 Ploios (4-5). plovăr sn vz pulover ploznă sf vz pleasnă ploznl v vz plesni ploznitoare sfvz plesnitoare piua v vz ploua
plug sn [At: CORESI. EV. 413 / Pl: -uri / E: siv o/ioyn»] 1 Unealtă agricolă cu tracţiune animală sau mecanică, folosită pentru aratul solului şi pentru lucrări de dezmiriştire. de desfundare etc. Si: (reg) plugniţă (1).
2	(înv; pex) Atelaj pentru plug (1). 3 (îe) A fi de la coarnele -ului A fi de la ţară. 4 (D. oameni; îla) De la coarnele -ului De la ţară. 5 (îe) A-i merge sau a-i umbla (cuiva) -ul (bine) A-i merge cuiva bine treaba. 6 (îae) A avea succes. 7 (îae) A fi bine dispus din cauza reuşitei unei acţiuni.
8	(îe) A-i merge -ul în grădina altuia A munci la altul Si: a slugări. 9 (îe) A-i sta -ul A nu mai avea nici un folos de nicăieri. 10 (îe) A nu-i fi -ul pe brazdă A nu fi cumsecade. 11 (îe) A băga sau a-şi pune (boii, vitele etc.) în - cu cineva sau a se pune în - cu altul, a pune amândoi în — A-şi face de lucru cu cineva Si: a se asocia, a se întovărăşi. 12 '(Reg; Te) (A avea) un - de copii A avea copii foarte mulţi. 13 (Pop) Arat. 14 Plugărit (1). 15 (Reg; îe) Acesta (sau acela) mi-i -ul Se spune pentru a arăta care este ocupaţia, profesia cuiva. 16 (Fig) Ogor. 17 (Fig) Patrie. 18-19 (Reg) Pluguşor (3-4), 20 (Agr; pop; îs) ~ ele săpat (sau de sapă, de prăşuit etc.) ori sapă de - Rariţă1. 21 (Ast; reg; ait.) Şir de trei stele din constelaţia Orion Si: rariţa. 22 (înv; csnp) Unitate de măsură pentru terenuri agricole, egală cu cantitatea de pământ pe care o poate ara un plug (1). 23 (Şîs ~ de zăpadă) Vehicul sau dispozitiv ataşat la un vehicul, folosit pentru înlăturarea zăpezii de pe o cale de comunicaţie, în vederea menţinerii sau restabilirii circulaţiei. 24 (Teh; îs) - de cărbune Agregat folosit la executarea mecanică a operaţiilor de abataj şi de încărcare a cărbunelui, prevăzut cu lame sau cuţite care dislocă materialul. 25 (Teh; îs) ~ nivelator Maşină de lucru formată dintr-un şasiu cu patru roţi şi o lamă tăietoare lungă. înclinabilă. care serveşte la nivelarea suprafeţelor de teren şi ia împrăştierea în scopul nivelării a unui material pe o şosea sau pe un teren. 26 (Teh; îs) ~ pentru şanţuri Maşină de lucru cu cuţite speciale, care serveşte la săparea şanţurilor. 27 Piesă metalică montată transversal pe o bandă de transport, pentru a face ca materialul transportat să cadă alături de bandă. 28 Figură la schi care constă în apropierea din mers a vârfurilor schiurilor în formă de unghi, pentru a frâna sau a reduce viteza schiorului.
plugar, -ă [At: CORESI. EV. 78 / Pl: (1-2, 5-8)	(3-4)	-i, -e / E:
plug + -<://'] 1 sm Persoană care trăieşte în mediul rural şi a cărei ocupaţie de bază este agricultura. 2 sm (Pgn) Ţăran. 3 a (înv) Alcătuit din ţărani.
4	a (înv) Privitor la ţărani. 5 sm (Reg) Persoană angajată de un ţăran înstărit pentru muncile agricole sau pentru treburile gospodăreşti. 6 sm (Reg) Băiat care mână vitele la arat Si: pogonici. 1 sm Persoană care ţine coarnele plugului la arat Si: cornaci. 8 sm (Mol) Flăcău care umbla cu pluguşorul
(3)	în ajunul Anului Nou Vz colindător, urător.
plugăraş sm [At: MARIAN. S. R. I. 2 / Pl: -i / E: plugar + -aş] 1-2 (Pop; şhp) Plugar (1) (tânăr) Si: (pop) plugărel (1-2). 3 (Reg) Pogonici (1). 4-5 (Mol; Buc; şhp) Plugar (8) (tânăr) Si: (pop) plugărel (3-4). plugăreasă sf [At. DDRF / Pl: -ese / E: plugar + -easă] (Reg) Ţărancă. plugărel1 sm [At: MARIAN, NA.. 324 / Pl: -ei / E: plugar + -el] 1-4 (Pop; şhp) Plugăraş (1-2, 4-5).
plugărel2 sn [At: PAMFILE, I. C. 148 /Pl: -e / E: plug + -ărel] (Mol) 1-2 Pluguşor (3-4).
plugăresc, ~ească a [At: ANON. CAR. / Pl: -eşti / E: plugar + -esc]
1	Care aparţine plugarilor (1) Si: (reg) păuresc (1). 2 Privitor la plugari (1) Si: (reg) păuresc (2). 3 Specific plugarilor (1) Si: (reg) păuresc (3).
plugăreşte av [At: T. POPOVICI, SE.. 497 / E: plugar + -este] 1 (Rar) Ca un plugar (1). 2 (Rar) în felul plugarului (1).
plugari vi [At: CORESI. L. 309/3 / Pzi: -resc / E: plugar] 1 A munci ca plugar (1) Si: (reg) a plugui (1), a păuri. 2 A efectua cu plugul (1) muncile agricole Si: (reg) a plugui (2), a păuri. 3 (Reg) A prăşi.
plugărie sf [At: MINEIUL (1776). 178i5/3 / Pl: ~i/ / E: plugar + -ie]
1	Arat. 2-3 Plugărit (1-2). 4 (Reg) A sparge -ia A se certa cu cineva.
5	(Reg; îae) A rupe relaţiile de prietenie cu cineva.
plugărime ş/ŢAt: SADOVEANU. E. 27 / Pl: -mi / E: plugar + -inie] (Csc) 1 Totalitate a plugarilor (1) Si: (reg) păurie. 2 Mulţime de plugari (1) Si: (reg) păurie. 3 (Pgn) Ţărănime. plugărire sf[At POLIZU / P1: -ri / E: plugări] (Rar) Plugărit (1). plugărit sn [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / Pl: ? / E: plugări] 1 Efectuare cu plugul (1) a muncilor agricole Si: plug (14), plugărie (2), (rar) plugărire. 2 Ocupaţie a plugarului Si: plugărie (3).
plugăriţă ş/ [At: DDRP / Pl: -ţe / E: plugar + -iţă] 1 (Trs) Ţărancă. 2 (înv) Soţie de plugar (1). 3 (înv) Soţie a unui proprietar de pământ agricol.
4	(Orn; Trs) Codobatură (Motacilla alba).
piu gintă sf [At: BOCĂNEŢU. T. A. 178 / Pl: -ţe l E: plug + -iţă] (Reg) Plaz1 (1).
plugniţă sf [At: POLIZU /V: (înv) pluşn~ / Pl: -ţe / E: plug + -niţă]
1	(Reg) Plug (1). 2 (Reg) Rariţă1. 3 (Ast; art.) Rariţa.
plugoşniţă sf [At: LEXIC REG. 84 / Pl: -ţe / E: de la plug] (Reg) Plug (1) de lemn. plugşor sn vz pluguşor
plugui vi [At: LEXIC REG. II. 52 / Pzi: plugui / E: plug + -ui] (Reg) 1-2 A plugări (1-2). 3 (Spc) A prăşi.
pluguială sf[At: LEXIC REG. II, 52 / P: ~gu-ia~ / Pl: -ieli / E: plugui + -eală) (Reg) Arătură. pluginţă sf [At: ALEXI, W. / Pl: ? / E: de la plug] (Nob) Plug (1) mic. pluguleţ sn [At: POLIZU / Pl:	/ E: plug + -uleţ] 1-2 (Şhp) Pluguşor
(1-2). 3-4 (Pop) Pluguşor (3-4).
plugurel sn [At: MÎNDRESCU. L. P. 190 / Pi:	/	E:	plug	+	-urel]
1-2 (Şhp) Pluguşor (1-2). 3-4 (Pop; art.) Pluguşor (3-4).
pluguşor sn [At: ODOBESCU. S. III. 228 / V: plugşor / Pl: -oare l E: plug + -uşor] 1-2 (Şhp) Plug (1) (mic) Si: pluguleţ (1-2), plugurel (1-2), pluguţ (1-2). 3 (Pop; art.) Plug (1) împodobit cu hârtie colorată, cu flori etc.. cu care umb'ă flăcăii în ajunul Anului Nou. recitând colinde, făcând urări etc. Si: (pop) pluguleţ (3), (reg) plesnitul! (10), plug (18), plugărel2 (1), plugurel (3). 4 (Pex) Urare tradiţională de Anul Nou, făcută de flăcăii care însoţesc pluguşorul (3) şi acompaniată de instrumente muzicale, de pocnete de bici etc. Si: (pop) pluguleţ (4), (reg) plesnitul1 (11), plug (19), plugărel2 (2), plugurel (4). 5 (Ast; reg) Carul-mic.
pluguţ sn [At: DDRF / Pl: -e / E: plug + -uţ] 1-2 (Reg; şhp) Pluguşor (1-2).
pluhopă sf vz pleoapă
pluhud, -ă a [At: LEXIC REG. II. 30 / Pl: -uzi, l E: net] (Olt; d. oameni) Leneş. pluj sn vz pluş piuiţi s vz plumb plumădeală sf vz plămădeală plumănare sf vz plămânare plumănărea sfvz plămânărea plumânărică sfvz plămânărea plumâi sm vz plămân plumân sm vz plămân plumânare sf vz plămânare plumână sfvz plămân plumănărea sfvz plămânărea plumânărică sfvz plămânărea
PLUMÂNĂRIŢĂ
plumânăriţă sfvz plămânăriţă
plumânea sf[At: BORZA, D. 111 / Pl: -de / E: plumân + -ea] (Bot; reg) Trifoişte (Menuanthes trifoiiuta), piu mânie sfvz plămânie plumâmţă sf vz plămâniţă plumânr sm vz plămân piu mânuţă sfvz plămâniţă
plumb [At: PSALT. 311 / V: (înv) plum, (reg) plomb, plomp, plump, (îvr) blumb ! Pl: (10-11,13-14)	(12, 15-18) ~uri / E: ml plumbum]
1	sus Element chimic metalic, moale şi greu, maleabil, de culoare cenuşie-albăstrie. lucios în momentul tăierii sau când este proaspăt aşchiat ori pilit şi întunecat când este în contact cu aerul, rău conducător de căldură şi de electricitate, folosit la fabricarea ţevilor de canalizare, a tabelelor pentru căptuşirea unor aparate în industria chimică, la confecţionarea plăcilor de acumulatoare etc. Si: (reg) pleu (5). 2 sns (îla) De - De culoarea plumbului (1). 3 sns (îal) întunecat. 4 sns (îal) Care dă o puternică senzaţie de greutate Si: greu. 5 sns (Fig; îal) Care dă o puternică senzaţie de apăsare Si: apăsător. 6 sns (Fig; pex; îal) Profund. 7 sns (Fig; îal) Prin care nu se poate pătrunde Si: impenetrabil. 8 sns (îla) Ca -ul Greu. 9 sns (îs) Apă dt ~ Soluţie bazică de acetat de plumb, cu gust dulce, folosită în medicină. în industria textilă etc. 10 sm (Pop; csc) Glonţ. 11 sm (Pop; csc) Proiectil. 12 su (Şîs ~ de garanţie) Disc mic de plumb (1). rotund, cu care se sigilează vagoane, colete. saci etc. 13 sm Greutate de diferite forme, folosită pentru îngreunarea unor instrumente de pescuit, a unor cai de curse etc. 14 sm (Ban; Trs) Greutate de cântar. 15 sn (Şîs fir cu -) Dispozitiv pentru determinarea direcţiei verticale, format dintr-o sfoară sau un cablu subţire având atârnată la un capăt o greutatea metalică de plumb (1). 16 sn (îrg; şîs condei de -) Creion. 17 sn (Mol; şîs - de placă,
-	de piatră) Condei special cu care se scrie pe tăbliţa de ardezie. 18 sn (Reg) Pisălog.
plumba vt [At: FILIMON. ap. CONTRIBUŢII, III. 157 / V: (cscj) -Ăi / Pzi: -bez / E: cf it plombare] 1 (Rar) A plumbui (2). 2 (înv) A dărâma. plumbagmă sfvz plombagină
plumbaginacee sf [At: DN3 / P: ~ce-e / Pl: - / E: fr plombacynacee]
1	(Lpl) Familie de plante dicotiledonate, având ca tip planta plumbago.
2	(Şls) Plantă care aparţine familiei plumbaginacee (1). plumbâgine sf vz plombagină
plumbago smi [At: DN3 / E: lat plumbago] Plantă ornamentală din sudul Australiei, cu flori albastre. plumbar sm [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / Pl: -/ / E: plumb + -ar]
1	(îdt) Persoană care lucrează obiecte din plumb (1). 2 (îdt) Persoană care sigilează coletele cu plumb (12).
plumbare sf [At: LTR2 / Pl: -bări / E: plumba] 1 (Rar) Plumbuire (2).
2	(înv) Dărâmare.
plumbat sm [At: LTR2 / Pl: -aţi / E: ger Plumbat] Sare a plumbului tetravalent folosită la fabricarea chibriturilor, ca pigment în vopsitorie etc.
plumbărie1 sf [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / Pl: ~i/ / E: plumbar + -/V] (îdt) Atelier în care se prelucrează plumbul (1).
plumbărie2 sf[At: POLIZU / PI: ~i/ / E: plumb + -arie] (Rar; csc) Lucruri făcute din sau cu plumb (1). plumbi v vz plumba
plumbic, ~â a [At: PREV. ACCID. 91 / Pl: -ici, -ice / E: fr plombique] 1-2 Plumbifer (1-2). plumbieră sfvz plumieră1
plumbifer, -ă a [At: LTR2 / Pl: -i, -e / E: fr plombifere cf plumb] 1 Care conţine plumb (1) Si: plumbic (1), plumbos (1). 2 De natura plumbului (1) Si: plumbic (2), plumbos (2).
plumbişor sm [At: DM / Pî: -i / E: plumb + -işor] 1-2 (Şhp) Obiect (mic) de piumb (1) Si: (reg) plumbuţ (1-2).
plumbiţă sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: -ţe / E: plumb + -iţă] (îdt) 1 Creion de plumb (1). 2 Sticlă de plumb (1). 3 Capsulă de plumb (1) pentru sticle.
plumb\u,~\e ă [At: I. NEGRUZZI. S. V. 182 / Pl: ~i/ / E: plumb + -iu] (îvr) Plumburiu (1).
plumbos, ~oasă ă [At: DRLU / Pl: -oşi, -oase / E: plumb + -os] 1-2 Plumbifer (1-2). 3 (Fig) Greoi.
plumbotipie sf [At LTR2 / Pl: ~i/ / E: fr pio mbotypie] Tipar folosit pentru obţinerea hârtiilor decorative marmorate.
plumbui vt [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / Pzi: -esc l E: plumb + -ui] 1 A acoperi suprafaţa unor obiecte de metal cu un strat subţire de plumb (1). pentru a o proteja împotriva agenţilor chimici, a coroziunii atmosferice etc. 2 A sigila cu plumb (12) Si: (rar) ă plumba (1). 3 (Reg) A tivi marginea unor haine de blană cu piele de oaie sau de miel. pentru a fi brodate. 4 (Fig) A întuneca. 5 (Fig) A mohorî.
plumbuire sf [At LTR2 / Pl: -ri / E: plumbui] 1 Acoperire a suprafeţei unor obiecte cu un strat subţire de plumb, pentru a o proteja împotriva agenţilor chimici, a coroziunii atmosferice etc. Si: plumbuit1 (1). 2 Sigilare a unor colete. vagoane, saci etc. cu plumb (12) Si: plumbuit1 (2), (rar) plumbăre (1). 3 Tivire a marginii unor haine cu piele de oaie sau de miel. în vederea brodatului Si: plumbuit1 (3). 4 (Fig) întunecare. 5 (Fig) Mohorâre.
plumbuit1 sn [At: DL / Pl: (rar) -uri / E: plumbui] 1-3 Plumbuire (1-3). plumbuit2, ~ă ă [At: BART, S. M. 91 / Pl: -iţi, ~e I E: plumbui] 1 (D. obiecte metalice) Acoperit cu un strat de plumb (1) sau de aliaj de plumb.
2	Care este întărit cu bucăţele de plumb (1) ca să atârne greu. 3 (D. colete. vagoane, lăzi) Sigilat cu plumb (12). 4 (Fig) întunecat. 5 (Fig) Mohorât.
plumbuitor, ~oare smf[At DDRF / P: ~bu-i~ / Pl: -i, -oare / E: plumbui + -tor] 1 (Rar) Persoană care lucrează cu plumb (1). 2-3 Persoană care plumbuieşte (1-2).
plumburiu, -ie ă [At: DELAVRANCEA, T. 156 / Pl: -it / E: plumb + -uriu] 1 De culoarea plumbului (1) Si: cenuşiu, sur, (îvr) plumbiu. 2 (Pex;
d.	cer. văzduh) întunecat. 3 (Fig) Mohorât.
plumbuşor sm [At: ALR SN IV. h 9*15/605 / Pl: ~z / E: plumb + -uşor] 1-2 (Reg; şhp; îs) ~ de piătră Condei special (mic) cu care se scrie pe tăbliţa de ardezie.
plumbuţ sm [At: FOLC. TRANSIL. L 42 / Pl: -i / E: plumb + -uţ] 1-2 (Trs; şhp) Plumbişor (1-2). plumchec sn vz plumcheic
plumcheic sn [At: DN3 / V: ~chec / Pl: ? / E: eg plumcake] Preparat culinar dulce, pregătit din ouă, făină, cacao şi fructe. plwme sfp [At: GRECU. P. 74 / E: ngr nXovpi] (Grî; rar) Ornamente. plumetită sf [At ALECSANDRI. ap. ŞĂINEANU. D. U. / Pl: -îe / E: fr plumetis] Material textil cu aspect de broderie având desene în relief. pluniier sn vz plumieră1
plumieră1 sf[At: TEODOREANU. M. I. 63 / P: -mi-e- / V: -er sn, ~mbi~ / Pl: ~re / E: îr piumier] (Asr) Penar.
plumieră2 sf [At: BRANDZA. FL. 1 15 / PI: -re / E: net] (Bot; rar; şîc —albă) Nufăr (Nymphaeă albă), pluniimă sf vz plămân pluminăriţă sfvz plămânăriţă plumoană sfvz plămân plumon sm vz pulmon plum o nare sf vz, plămânare plumome sfvz plumonie plump s vz plumb
plumpox sn [At: DER / S şi: plum-pox i Pl: ? / E: eg plum-pox] Boală a prunilor şi a altor pomi fructiferi, provocată de un virus şi manifestată prin apariţia unor pete galbene pe frunze şi a unor gropiţe pe fructe, în dreptul cărora pulpa se întăreşte şi se colorează cenuşiu.
plumulă sf [At: CAIET, 6977 / Pl: -le / E: lat plumula, fr piu mu le) Parte a embrionului vegetal care constitue rudimentul părţilor aeriene ale unor plante. plumună sf vz plămân plumunărică sfvz plămânar ea
1112
PLUS-2
plundăr sm [At: L. COSTIN, GR. BAN. 160 / Pl:	/	E:	ger	Pluder{hose)
cf srb plundre] 1 (Ban) Pantalon. 2 (Irn) Pantalonar.
pliinger sn [At: DEX / Pl: -e / E: fr. eg plunger] Piesă rotundă de şamotă la alimentatoarele automate cu sticlă topită, care ajută la foiTnarea picăturii de sticlă. plup sm vz plop1 plupumar sm vz plăpumar
plural, ~ă [At: BUDAI-DELEANU. Ţ. 113 / Pl:	-e / E: lat pluralis,
ger Plural, Pluralis, it Plurale] 1 a (Grm, d. număr, persoană, părţi dc vorbire) Care indică două sau mai multe fiinţe, lucruri, fenomene etc. de acelaşi fel. 2 a (Fig) Multilateral. 3 a (Rar; îs) Atenţie ~â Atenţie distributivă. 4 sn Categorie gramaticală care arată că este vorba de două sau mai multe fiinţe, lucruri, fenomene etc. de acelaşi fel. 5 sn (îs) -ui autorităţii (sau al maiestăţii) Plural (4) folosit în locul singularului în vechile acte oficiale, când autorităţile vorbeau despre ele însele. 6 sn (îs) ~ul autorului Plural (4) folosit de către autor cu referire la persoana proprie, în locul singularului. în opere ştiinţifice, publicistice şi oratorice. 7 sn (îs) -ul modestiei Plural (4) folosit mai ales în vorbirea populară în locul singularului, cu referire la persoana proprie. în discuţie cu cineva considerat superior. 8 sn (îs) -ul politeţii (sau al reverenţei) Plural (4) folosit în locul singularului, ca formă de adresare respectuoasă către cineva.
plurale tantum la [At: IORDAN, L. R. 291 / V: ~lia - / E: lat piu ralia tantum (pil plurale tantum)] (D. un substantiv) Care are numai formă de plural Si: (îvr) plurativ. pluralia tantum la vz plurale tantum
pluralism sn [At: RALEA. S. T. II, 294 / Pl: (nob) -e / E: îr pluralisme]
1	Concepţie filosofică idealistă, opusă monismului, potrivit căreia universul ar fi format dintr-o pluralitate de realităţi independente unele de altele, ce nu pot fi considerate manifestări ale unei singure substanţe. 2 (Pex) Concepţie eclectică ce admite o multiplicitate de factori echivalenţi, de principii ce nu pot fi reduse la o unitate. 3 Principiu al democraţiei care preconizează necesitatea existenţei mai multor foiţe social-politice: partide, sindicate, organizaţii religioase etc.. interpuse între membrii societăţii şi putere, ca o condiţie şi o garanţie a limitării puterii, a funcţionării democraţiei. 4 (Pgn) Orice concepţie, care într-un domeniu determinat admite o multiplicitate de factori echivalenţi, de principii etc. care nu pot fi reduse la o unitate. 5 Stare de lucruri caracterizată prin existenţa unei multiplicităţi de elemente.
pluralist, ~ă [At: DL / Pl : -işti, -e / E: fr pluraliste] 1-5 a Care aparţine pluralismului (1-5). 6-10 a Care se referă la pluralism (1-5). 11-15 a De natura pluralismului (1-5). 16-19 smf Adept al pluralismului (1-4).
pluralitate sf[At: I. GOLESCU. C. / V: (înv) —«ri- / Pl: -taţi / E: lat pluralitas, -atis, fr pluralite] 1 Fapt. calitate, însuşire de a fi în număr, în cantitate mare Si: (rar) phiritate (1). 2 Număr, cantitate mare de elemente, de fiinţe, de lucruri etc. Si: mulţime, (rar) diversitate, multiplicitate, phiritate (2). 3 Cea mai mare paite a membrilor unei colectivităţi Si: majoritate, pluraritate sfvz pluralitate
plurativ, ~ă a [At: SFC IV. 90 / Pl: -i, -e / E: plural + -ativ] (îvr; d. nume) Pluralia tantum.
pluri- [At: IORDAN, L. R. A. 194 / E: lat plus, pluris, îrpluri-, it pluri-] Element prim de compunere cu semnificaţia: 1 Mai mulţi. 2 O pluralitate de...
pluricarpelar, ~ă a [At: DLR / Pl: -i, -e l E: pluri- + carpelă + -ar] (Bot; d. ovare şi fructe) Care este format din mai multe cârpele.
pluricavitai', ~a a [At: DM / Pl: -i, -e / E: pluri- + cavitar] Care are mai multe caverne pulmonare.
pluricelular, -ă a [At: MARINESCU, P. A. 82 / Pl:	/	E: fr
pluricellulaire] (D. organisme) Care este format din mai multe celule Si: policelular.
pluridimensional, ~ă a [At: RL 1972, nr. 8625 / P: -si-o- / Pl: -i, -e
i	E: pluri- + dimensional) Cu mai multe dimensiuni.
pluridimensionalitate sf [At: DN3 / P: -si-o- / Pl: -taţi / E: pluridimensional + -itate] însuşire a ceea ce are mai multe dimensiuni.
pluridisciplinar, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: îr pluridisciplinaire] (D. domenii ale ştiinţei) Care este fundamentat pe transfer de concepţie şi metodologie, adaptate din mai multe discipline Si: interdisciplinar, multidisciplinar.
pluridisciplinaritate sfs [At: DEX2 / E: fr pluridisciplinarite] Caracter a unor domenii ale ştiinţei de a fi fundamentate pe transfer de concepţie şi metodologie, adaptate din mai multe discipline Si: interdisciplinaritate, multidiscipli ilaritate.
pluridotat, ~ă a [At: GL 1961. nr. 394. 2/7 / Pl: -aţi, -e / E: pluri- + dotat] (Rar) înzestrat cu multe calităţi pregnante.
plurien, ~ă a [At: DN'1 / P: -ri-en / Pl: -i, ~e / E: net] (D. arborete) Care este neomogen din punctul de vedere al vârstei.
plurifhr, ~ă a [At: GRECESCU. FL. 201 / Pl: -i, -e / E: îr pluriflore] (Reg) Care are mai multe flori Si: nuiltiflor.
pluriform,~ă a [At: DN2 / Pl: -i, -e / E: lat pluriformis) 1-2 Care (are sau) poate avea mai multe forme, aspecte. înfăţişări. Si: multiform.
pluriglandol sn [At: SFC V, 57 / Pl; ? / E: pluri- + gland(a) + -ol] Medicament preparat din extractul mai multor glande.
pluriglandular, ~ă a [At: SFC V. 57 / Pl: -i, -e / E: pluri- + glandular] 1-4 Poliglandular (1-4).
pluriglandularită ş/ŢAt: D. MED. / Pl: -te / E: pluriglandular + -iţă] Inflamaţie a mai multor glande.
plurilateral, ~ă a [At: DN2 / Pl: -i, -e / E: fr plurilateral] (Rar) Multilateral.
plurimilenar, ~ă a [At: DN2 / Pl: -i, -e / E: pluri- + milenar] (Rar) Multimilenar.
plurinaţional,	a [At: D. GUŞTI. P. A. 323 / P: -ţi-o- / Pl: -i, -e /
E: pluri- + naţional] (D. ţări. state, oraşe) Multinaţional.
plurinuclear, ~ă a [At: ENC. AGR. IV. 201 / P: -cle-ar- / Pl: -i, -e / E: pluri- + nuclear] (Rar) Polinuclear.
pluriovular, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: pluri- + ovular] (D. ovare) Care are mai multe ovule.
plurisecular, -a a [At: DEX2 / Pl: ~i, -e / E: pluri- + secular] (Rar) Multisecular.
phiritate şf[At: DN2 / Pl: -taţi / E: lat pluritas, -atis] (Rar) 1-2 Pluralitate (1-2).
plurivalent, ~ă a [At: DN2 / Pl: -nţi, -e l E: fr plurivalent] 1 (D. substanţe) Care are mai multe valenţe Si: polivalent (1). 2-3 Polivalent (3-4). 4 (Fig) Multilateral.
plurivalentă sf[At: S. ianuarie 1961, 77 / Pl: -ţe / E: pluri- + valenţă) 1-3 (Rar) Polivalenţă (1-3). 4 (Fig) Multilateralitate.
plurivoc, ~ă a [At: DN2 / Pl: -oci, -oce / E: pluri- + (uni)voc] (D. cuvinte sau fraze) Cu mai multe înţelesuri.
plus1 [At: ŞINCAI. î. 69/10 / PI: -uri / E: lat plus, ger Plus, fr plus] 1 sn Simbol matematic având forma unei cruci, care indică operaţia de adunare a mărimilor între care se găseşte sau caracterizează numerele sau mărimile pozitive, dacă se găseşte înaintea acestora. 2 sn (îs) ~ infinit Simbol matematic care arată creşterea nelimitată a numerelor pozitive.
3	sn Semn grafic în forma de cruce care se pune uneori pe lângă o nota dată şcolarilor, pentru a-i mări valoarea cu o jumătate de punct. 4 sn Semn grafic, indicând sarcinile electrice pozitive. 5 av Mai mult. 6 av Peste o anumită limită pozitivă, luată ca etalon de măsură. 7 sn Ceea ce depăşeşte
0	cantitate dată Si: prisos. 8 sn (Pgn) Ceea ce depăşeşte o limită, intensivă, temporală, calitativă etc. dată. 9-10 sn (îljv) In ~ (Care este) peste ceea ce există în mod obişnuit. 11-12 sn (îal) (Care este) mai mult decât atât.
13-14 sn (îal) (Care este) pe deasupra. 15 (Fam; îlav) - de asta în afară de asta. 16 sn (îal) Pe deasupra. 17 (îlc) - că... Pe lângă că... 18 sn (îal) în afară de faptul că...
plus-2 [At: DL/E: cf plus1] Element prim de compunere cu semnificaţia:
1	Mai mult. 2 în plus. 3 De mai multe ori. 4 Plural. 5 Pe deasupra. 6 Peste.
1113
PLUSA
plusa, vi [At: BUL. FIL. II. 225 / Pzi: -sez / E: plus1] A miza la un joc de cărţi mai mult decât cei care au mizat până în acel moment.
plusprodus sn [At: CONTEMP. 1948. nr. 105. 6/2 / Pl: ~e, -uri / E: plus- ljr produs cdp ger Mehrprodukt) (Ecp) Produs creat de lucrătorii din sfera producţiei materiale peste produsul necesar, prin cheltuirea de muncă suplimentară.
plusvciloare sf [At: IONESCU-RION. S. 115 / Pl: -ori / E: plus-1 + valoare cf fr plus-value] 1 (Ecp; iuz; în concepţia marxistă) Valoare nou creată de către muncitorii salariaţi. în procesul de producţie, peste echivalentul valorii forţei lor de muncă şi însuşită gratuit de către patroni.
2	(Is) ~ absolută Formă a plusvalorii (1) obţinută prin prelungirea zilei de muncă peste timpul de muncă necesar. 3 (îs) ~ relativă Formă a plusvalorii (1) care se obţine ca rezultat al reducerii timpului de muncă necesar şi al măririi corespunzătoare a timpului de muncă suplimentar.
4	(Fig; rar) Valoare suplimentară.
pluş sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) pliş, pliuş. pluj / Pl: ~uri / E: fr p(e)luche, ger Pliisch] 1 Ţesătură de bumbac, de lână. de păr de capră, de mătase etc.. asemănătoare cu catifeaua, dar mai groasă decât aceasta, cu firul mai lung. care se foloseşte mai ales în tapiţerie Si: (reg) picler. 2 (Lpl) Sortimente de pluş (1). 3 (Reg) Catifea. 4 (Buc; îf pliş, plej) Pâslă.
pluş a vt [At: DLR / Pzi: ~şcz / E: pluş] (Teh) A obţine un luciu mătăsos pe faţa pieilor de mănuşi şi de haine, prin frecarea lor cu un pluş (1) (aplicat pe un tambur rotativ).
pluşare sf[At: LTR2 / Pl: ~.yă/7 / E: pluşa) (Teh) Operaţie finală prin care se obţine un luciu mătăsos pe faţa pieilor de mănuşi şi de haine, prin frecarea lor cu un pluş (1) (aplicat pe un tambur rotativ).
pluşat, -a a [At: C. PETRESCU. C. V. 353 / Pl: -aii, -e 1 E: pluş + -ut] 1 CD. mobile, pex d. obiecte) Tapisat cu pluş (1). 2 (D. ţesături) Care are fire lungi pe o faţă sau pe ambele feţe Si: (reg) piele rit. pluş n iţă sfvz plugniţă
pluştăr sm [At: L. COSTIN. GR. BĂN. 153 / PI: -i / E: cf ger Verjluchter] (Ban) Poreclă batjocoritoare la adresa unei persoane. pluşti v vz pleoşti pluş fit, ~ă a vz pleoştit pluştitură sfvz pleoştit ura
plut, plută [At: VICIU. GL. / Pl: plutf, -e i E: net] 1 smf (Reg) Persoană cu nas mic şi turtit Si: (reg) pleoştit. 2 u (Reg; d. nasul omului) Coroiat.
plutar sm [ At: BUDAI-DELEANU. LEX. / PI:	/ E: pluta1 + -ur] (Reg)
1-2 Plutaş1 (1-2).
plutaş1 sm [At: ASACHI. S. L. I. 178 / Pl: -i / E: plută1 + -c/.y] 1-2 Muncitor (care confecţionează plute1 (1) sau) care conduce plutele1 (1) pe apă Si: (reg) plutur (1-2). 3 (îvr) Negustor de plute1 (2).
plutaş2 sm [At: ANTIPA, P. 463 / Pl: -i / E: pluta2 + -<r/.y] (Bot; Mol) Plută2 (1) (Populus pyrumidulis).
plută1 sf [At: DOSOFTEI. V. S. noiembrie 1 17/30 /V: pliu-1 PI: -te / E: bg iLAyra. srb pluta] 1 Ambarcaţiune uşoară, plutitoare, uneori prevăzută cu flotoare. construită din trunchiuri de copac prinse împreună, destinată transportării trunchiurilor de copac pe apele curgătoare Si: (înv) plutitoare (12). (reg) pod2 (23). 2 (D. oameni; îe) A face -ta A se menţine la suprafaţa apei plutind în poziţie orizontală, rigidă. 3 (Reg; d. peşti; îe) A ieşi - A ieşi la suprafaţa apei. plutind. 4 (Reg; îe) A cădea de-a -ta A cădea întins la pământ. 5 Platformă de lemn plutitoare folosită pentru salvare pe apă. 6 (îc) —far Plută (5) mare. cu o baliză din panouri şi o instalaţie de semnale de ceaţă, servind pentru orientare. 7 (îvr) Dispozitiv alcătuit din două prăjini sau doi răzlogi legaţi la capete, pe care se aşază mănuşile de in sau cânepă la topit.
plută2 sf [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / V: (reg) pliucă, pliu- / Pl: -te, (reg) ~u// / E: bg iîah>to, srb pluta, pluto] 1 Arbore ale cărui ramuri cresc aproape de la baza trunchiului, dând coroanei o formă de piramidă lungă şi îngustă Si: (pop) plop1 (5). (reg) plutaş2 (Populus pyrumidulis).
2	Plop (2) (Populus ulbu). 3 (Bot; reg) Plop1 (3) (Populus tremulu). 4 (Bot; reg) Plop1 (4) (Populus nigru). 5 (Bot; reg) Plop1 (7) (Populus canescens).
6	(Bot; reg) Nufăr (Nymphuea cdhu). 1 (Bot; reg) Nufăr (Nitphur luteum).
8	Material gros. neted, poros, impermeabil, elastic şi mai uşor decât apa. obţinut din stratul exterior al scoarţei unor specii de stejar şi folosit ca material izolant. la fabricarea dopurilor, a colacilor de salvare, a unor materiale de construcţie etc. Si: suber. 9 (Pex) Dop din plută (8). 10 Bucată de plută (8), lemn sau de alt material uşor. care se leagă de sfoara undiţei pentru a o face să plutească la suprafaţa apei. 11 (Olt) Odgon cu plută2
(10)	de la năvod. 12 Bucăţică de plută2 (8) sau de lemn uşor în care se înfige fitilul candelei ca să plutească în untdelemn. 13 Adaos de plută2
(8). de piele, de material plastic etc. care se pune în interiorul încălţămintei, sub talpa piciorului sau numai sub călcâi Vz brunţ, tulonetă.
plutări vi [At: GANE. N. II. 34 / Pzi: -resc / E: plută1 + -ari] 1 A transporta buşteni pe apă Si: (reg) a plutaşi (1). 2-4 A practica meseria de plutaş1 (1-3) Si: (reg) a plutaşi (2-4). 5 A merge cu pluta1 (1) pe apă Si: (reg) a plutaşi (5).
plutăne1 sf [At: ŞEZ. II. 24 / PI: ~i/' / E: plutar + -ie] (Rar) 1-3 Plutărit (3-5).
plutăne2 A'/’[At: DL / PI: ~i/ / E: plută + -arie] (Rar; csc) Mulţime de plute1 (1).
plutărit sn [At: BARCIANU. V. / Pl: (rar) -uri /E: plutări] 1 Transport pe apă al buştenilor prin menţinerea lor la suprafaţa unei ape curgătoare Si: (rar) pfutărie1 (1). plutit1 (4). (îrg) plutăşie (1). 2 (Reg; îs) - sălbatic Transport al buştenilor pe un râu de munte. în dezordine, la întâmplare.
3-5 îndeletnicire a plutaşului (1-3) Si: pluturie1 (1-3), (rar) plutit1 (5-7). (îrg) plutuşie (2-4).
plutăşesc, -ească a [At: SCRIBAN. D. / Pî: -eşti / E: plutaş1 + -esc] (Reg) 1-3 De plutaş1 (1-3). 4-6 Care aparţine plutaşului1 (1-3).
plutăşi vi [At: SCRIBAN, D. / Pzi: -.şe.vc- / E: plutaş1] (Reg) 1-5 A plutări (1-5).
plutaş ie şf[ At: (f. a.) URICARIUL. VII, 263 / PI: -ii / E: plutaş1 + -ie] (îrg) 1-4 Plutărit (1, 3-5).
plutelnic, —ă a [At: DDRF / Pî: -ici, -ice / E: pluti + -elnic] (îvr; d. ape curgătoare) Navigabil.
pluteţ, ~eaţă a [At: DDRF / Pî: -i, -e / E: plută1 + -et] 1 (înv; d. ape curgătoare) Navigabil. 2 (Nob; d. nave) Care poate naviga.
pluteu sn [At: DN3 / Pi: ? / E: it pluteo, lat pluteum] 1 (Ant) Maşină de război în formă de paravan semicircular, folosită pentru a proteja pe asediatori în timpul atacurilor zidurilor unei cetăţi asediate. 2 Panou de marmură sau dc lemn care protejează corul, altarul sau prezbieriul bisericilor catolice. 3 Ladă sau scrin pentru păstrarea lucrurilor preţioase.
pluteus sm [At: DN3 / Pl: ? / E: ger pluteus] (Zlg) Larvă a echinodermeîor.
pluti [At: N. COSTIN, ap. CADE / Pzi: -tesc /E: plută1] 1 vi (D. nave. ambarcaţiuni, corpuri plutitoare etc.; pex; d. fiinţe) A se menţine la suprafaţa unui lichid, fiind parţial cufundat în acesta. 2 vi (Pex) A se deplasa pe suprafaţa unui lichid, fiind parţial cufundat în el. 3 vi (D. oameni) A călători cu o navă, cu o ambarcaţie. cu un obiect plutitor Si: a uuvigu. (îrg) u notu2. 4 v(/’(Rar) A face să se deplaseze pe suprafaţa unei ape. 5 vi (D. mâncăruri sau părţi solide ale unor mâncări) A fi înecat în grăsime sau în sos. 6 vi (D. păsări, insecte etc.) A se menţine suspendat în aer Si: a plana1. 1 vi (Pex; d. păsări, insecte) A se deplasa lin prin văzduh, cu ajutorul aripilor Si: a z.buru. 8 vi (Fig; d. un fenomen, un eveniment; îe) A - în aer A fi gata să se dezlănţuie. 9 vi (Fig; d. o afirmaţie,
o	situaţie etc.; îae) A nu se sprijini pc realitate. 10 vi (D. corpuri cereşti; şfg) A se deplasa aparent pe bolta cerească. 11 vi (îvr) A atârna. 12 vi (D. sunete, melodii, mirosuri etc.) A străbate prin aer Si: u se extinde, u se împrăştiu. a se răspândi. 13-14 vi (Fig) (A se menţine sau) a se mişca lin într-un spaţiu sau mediu real ori imaginar. 15 vi (Fig) A dăinui. 16 vi (Fig) A stăpâni. 17 vi A predomina. 18 vi A ieşi uşor. vag în evidenţă.
plutibil, ~ă a [At: I. IONESCU. M. 77 / Pl: -i, '-e / E: pluti + -bil] (Rar;
d.	ape) Navigabil.
plutită1 sf [At: TDRG / Pl: -ici / E: plută1 + -ică] Plantă erbacee acvatică cu flori galbene, cu rizom lung şi cu frunze lucitoare care plutesc Ia
1114
PLUVIODENUDAŢIE
suprafaţa apei Si: (reg) plomânică, plutniţă (2), trifoi-amar, trifoi-de-apă (Nymphoides peticita). plufica2 sfvz plătică1
platină sf [At: FRÂNCU - CANDREA. M. 104 / A: net / Pl: ? / E: net] (Trs) Femeie leneşă.
plutind, ~ă a [At: ASACHI, S. L. I, 221 / Pl: ~nzi, ~e / E: pluti] (înv) 1 Plutitor (1). 2 Care se leagănă pe apă. 3 (Fig; d. oameni sau firea lor) Schimbător. 4 (Fig; d. oameni sau firea lor) Nehotărât. 5 Care flutură în vânt.
plutire sf [At: MARCOVICI, D. 13/25 / Pl: -ri / E: pluti] 1 Menţinere a unei nave, a unui corp plutitor, a unei fiinţe la suprafaţa unui lichid în care se află parţial cufundat. 2 (Pex) Deplasare a unei nave sau a unui corp pe suprafaţa unui lichid în care se află parţial cufundat. 3 Călătorie cu o navă. cu o ambarcaţie, cu un obiect plutitor. 4 (Spc) Transport organizat de mărfuri sau de persoane care se face cu o navă. pe un itinerar determinat. 5 Trafic pe apă Si: navigaţie. 6-7 (Menţinere sau) deplasare lină a păsărilor prin văzduh cu ajutorul aripilor.
plutit1 sn [ At: N. A. BOGDAN,C. M. 11 / Pl: -uri/E: pluti) 1-3 Plutire (1-3). 4 Pîmărit (1). 5-7 (Rar) Piutărit (3-5).
plutit2, ~ă a [At: DOSOFTEI. V. S. noiembrie 13077 / Pl: ~iţi, -e / E: pluti] 1 (îrg) Care este purtat dc valuri, de ape curgătoare. 2 (D. zborul păsărilor) Care se efectuează fără a mişca din aripi Si: planat.
plutitor, ~oare [At: M. COSTIN, O. 323 / Pl:	-oare / E: pluti] 1 a
Care pluteşte la suprafaţa unui lichid Si: (înv) plutind (1). 2 a (îs) Pod -Platformă care serveşte Ia transportul fiinţelor sau lucrurilor de la un mal la celălalt al unei ape curgătoare Si: bac, (reg) briiclinâ. 3 a (îs) Insulă (sau grădină) -oare. ostrov (ori pământ) - îngrămădire de pământ, nisip sau nămol cu resturi vegetale mai ales în apele curgătoare, formând o insuliţă acoperită cu vegetaţie, stuf. sălcii etc. 4 a (înv; d. ape) Navigabil.
5-6 a (D. păsări, insecte etc.) Care (se menţine în văzduh sau) se deplasează lin prin văzduh, cu ajutorul aripilor. 7 a (D. mers) Uşor. ca şi când ar zbura. 8 sn Corp care pluteşte la suprafaţa unui lichid şi care. fiind legat de un sistem de pârghii, reglează şi uneori indică nivelul lichidului dintr-un recipient Si: flotor. 9 sn Corp alcătuit dintr-un material cu densitate mai mică decât a apei. care serveşte la măsurarea vitezei unui curent de apă. 10 sn Construcţie care pluteşte, prevăzută cu un echipament cu ajutorul căruia poate îndeplini unele servicii de semnalizare sau de transport, folosită în navigaţie. 11 sm (îvr) Navigator. 12 5/'(înv) Plută1 (1). 13 sf (Bot; reg) Rourica (Glyceria fluitans). 14 5/'(Bot; reg; îc) ~oare-duIce Lemn-dulce (Giycyrhiza echinata).
plutniţă sf [At:"SANDU-ALDEA. U. P. 48 / PI: -ţe l E: cf srb plutnica „muşchi de fântână*4] (Bot; reg) 1 Nufăr {Nymphaea alba). 2 Plutică1 (Nymphoides pehatci).
pluto- {At: DN3 / E: fr plouto-, it pluto-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Bogat. 2 Bogăţie.
plutocrat, -a smf [At: CADE / Pl: ~a//, ~e / E: fr ploutocrate] (Iuz) Persoană care. datorită averii de care dispune, participă la conducerea statului şi a treburilor publice.
plutocratic, a [At: SCRIB AN. D. / Pl: -ici, -ice / E: fr plutocratique] 1-2 Care aparţine (plutocraţilor sau) plutocraţiei (1). 3-4 Referitor (la plutocraţi sau) la plutocraţie (1) .
plutocrafie sf [At: BARCIANU / Pl: ~i/ / E: fr plutocratie, ger Plutocratic] 1 Regim politic în care puterea de stat se află concentrată în mâinile celor mai bogaţi reprezentanţi ai societăţii. 2 Totalitate a persoanelor bogate care, cu ajutorul averii, acaparează conducerea statului şi a treburilor publice.
pluton1 sn [At: CR (1830), 109/27 / V: (îvp) plo~, (înv) pelot~ / Pl: -oane / E: fr peloton, it plotone] 1 Subunitate militară mai mică decât compania, alcătuită din 3 sau 4 grupe. 2 (Pex) Persoane care formează plutonul (1). 3 (îs) - de execuţie Unitate militară care execută, prin împuşcare, pe cei condamnaţi la moarte. 4 (Pan) Grup organizat de persoane cu preocupări, ocupaţii comune. 5 Grup compact de sportivi care
ocupă o anumită poziţie 111 timpul desfăşurării unei întreceri de alergări, caiac-canoe. ciclism etc. 6 (Rar; îf ploton) Stol.
pluton2 sm [At: LTR2 / Pl: ~i / E: îr pluton] Corp de roci magmatice de mari dimensiuni, fixat prin intruziune în masa unor straturi sedimentare.
plutonaş sn [At: BRĂESCU. O. A. I, 291 / Pl: -e / E: pluton1 + -«$] 1-2 Pluton1 (1, 5) mic. plutomr sm vz plutonier
plutonian1, ~ă a [At: SCRIBAN. D. / P: ~ni-an / Pl: -icni, -iene / E: îr plutonicn] (Gig; rar) 1-2 Plutonic (1-2).
plutonian2, —ci a [At: DN'1 / Pl: -ieni, -iene / E: Pluto + -ian] Care se referă la planeta Pluto.
plutonic, -ă a [At: BARASCH. M. II. 15/30 / Pl: -ici, -ice / E: fr plutonique) (Gig) 1 (D. roci eruptive şi corpurile pe care le alcătuiesc) Care s-a format prin acţiunea vulcanilor în adâncul scoarţei terestre Si: (rar) plutonian (T). 2 Care are loc. se manifestă, se produce Î11 adâncul scoarţei terestre Si: (rar) plutonian (2). 3 (îs) Roca -ă Nume generic dat rocilor abisale şi intruzive.
plutonier sm [At: REBREANU, R. II. 220 / P: -ni-er i V: (pop) ~ncr. plotoner,plota-, (nob) plotoner / Pl: -i / E: pluton1 + -ier] 1 Grad militar, în ierarhia subofiţerilor, imediat superior sergentului major. 2 Persoană care arc gradul de plutonier (1). 3 (îc) —major Grad de subofiţer, imediat superior plutonierului (1). 4 Persoană cu gradul de plutonier (3)-major.
5	(îc) —adjutant Cel mai mare grad de subofiţer, imediat superior plutonierului (3)-major. 6 Persoană cu gradul de plutonier (5)-adjutam.
plutoniereasă sf [At: DLR / P: -ni-e- / V: (reg) plotonăr~ / Pi: -ese / E: plutonier + -easă] 1 Soţie de plutonier (1). 2 Femeie care are gradul de plutonier (1).
plutonism sn [At: LTR2 / Pl: (110b) -e / E: îr plutonisme) 1 Totalitate a fenomenelor şi a proceselor geologice legate de mişcarea magmei la mare adâncime în interiorul scoarţei terestre. 2 Concepţie care exagerează rolul fenomenelor magmatice în procesul de formare a rocilor, considerând că formarea acestora ar avea loc exclusiv pe cale magmatică.
plutonist, ~ă [At: BARASCH. M. II. 21/25 / Pl: -işti, -e / E: pluton1 + -ist] 1-2 smf a (Persoană) care aderă la plutonism (2). 3-4 a Care se referă la plutonism (1-2).
plutonite sfp [At: DEX2 / E: pluton2] Roci magmatice consolidate în adâncuri le scoarţei teres tre.
plutoniu sus [At: MACAROVICI. CH. 204 / E: îr plutonium] Element chimic de sinteză, radioactiv, obţinut din uraniu, capabil să întreţină reacţii nucleare Î11 lanţ. folosit la obţinerea energiei nucleare prin bombardarea cu neutroni.
plutiii vt [At: LTR2 XII. 635 / Pzi: -esc / E: pluta2 + -///'] A supune pieile tăbăcite unei operaţii de finisare tratându-le cu săruri de crom pentru a le face moi şi a le da un aspect specific.
plutiiire sf[At: LTR2 / Pi: -ri / E: pluti) Operaţie de finisare a pieilor tăbăcite, prin tratarea cu săruri de crom şi rularea pe o scândură rotunjită acoperită cu pluta, pentru a le face moi şi a le da 1111 aspect specific Si: plut uit.
plut uit sn [At: LTR2 / Pl: (rar) -uri / E: plut ui) Plutuire. pluiâni v vz pliuţăni
pluvial, -a [At: BREZOIANU. R. 55/29 / P: -vi-al / Pl: -i, -e / E: fr pluvial) 1 a (D. ape) Provenit din ploaie. 2 sn Interval de timp din perioada cuaternară. caracterizat printr-o climă cu precipitaţii abundente care a avut drept consecinţă extinderea vegetaţiei şi accelerarea procesului de eroziune.
pluvio- [At: DN3 / P: -vi-o- / E: it. fr pluvio-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1-2 (Referitor la) ploaie.
pluviodenudare sf' [At: DEX / P: -vi-o- / Pl: -dări / E: cf pluvial, denudare) Acţiunea de denudaţie exercitată de scurgerea apelor provenite din precipitaţii.
pliiviodenudaţie sf [At: DN-' / P: -vi-o- / Pl: -ii t E: fr pluviodenudation] Eroziune exercitată de către picăturile dc ploaie.
PLUVIOGRAF
pluviogrăf sn [At: LTR2 / P: -vi-o- / Pl: -ei E: fr pluviographe] Pluviometru pentru înregistrarea automată a cantităţii şi a intensităţii precipitaţiilor atmosferice căzute într-un anumit interval de timp şi pe o anumită suprafaţă.
pluviogramă sf [Ai: DNJ / P: -vi-o- / Pl: -me / E: fr pluviogramme] Diagramă obţinută la pluviogrăf.
pluviometric, ~ă a [At: ENC. AGR. IV. 392 / P: -vi-o~ / Pl: -ici, -ice
l	E: fr pluviometrique] 1-2 Referitor (la precipitaţii sau) la ploi (1). 3-4 Care aparţine (precipitaţiilor sau) ploilor (1). 5 Referitor la pluviometru.
6	De pluviometru.
pluviometrie sf [At: DN3 / P: -vi-o- / Pl: ~i/ / E: fr pluviometrie] Măsurare a cantităţii de ploaie (1) căzută într-un interval de timp determinat pe un anumit loc.
pluviometru sn [At: BARASCH. M. III. 143/16 / P: -vi-o- / Pl: -re / E: fr pluviometre] Aparat utilizat pentru determinarea cantităţii de precipitaţii atmosferice căzute într-o regiune. într-un anumit interval de timp pe o anumită suprafaţă Si: (rar) ombromeiru.
pluvios, ~oasă a [At: ALEXI. W. / P: -vi-os / Pl: -oşi, -oase / E: fr pluvieux] (Frm; rar) 1-2 Ploios (4-5).
pluvioscopsn [At: DEX / P: -vi-o- / Pl: -trape / E: frpluvioscope] Aparat care înregistrează ora. durata şi cantitatea ploii (1) căzute într-o anumită regiune.
pluviose sfi [At: DEX / P: -vi-o- / E: fr pluviose] A cincea lună din calendarul republican francez (20 ianuarie - 18 februarie).
plymouth sui [At: DEX / P: pluimus / E: eg plymouth) Rasa de găini cu producţie mixtă, carne şi oua. crescută şi în România.
-pnee [ At: DN3 /P: -nne-e / E: fr -pnee] Element secund de compunere savantă cu semnificaţia: 1-2 (Referitor la) respiraţie.
pneu sn [At: CĂLINESCU. C. N. 76 / Pl: -uri / E: îrpneu, ger Pneu]
1	Ansamblu format dintr-o cameră de aer comprimat şi o anvelopă, fixat la roţile anumitor vehicule. 2 (Prc) Anvelopă. pneum-1 ec vz pneumo-1 pneum-2 ec vz pneumo-2
pneumatic, ~ă [At: AMFILOHIE. G. F. 2878 / P: pne-u- / V: (înv) pnevm- / Pl: -ici, -ice / E: fr pneumatique, ger pneumatisch, lat pneumaîicus, it pneumatico] 1 a (D. sisteme tehnice) Care funcţionează cu aer. la o presiune diferită de presiunea atmosferică. 2 a Care este folosit la comprimarea sau la deplasarea aerului. 3 a/Parte a fizicii care studiază proprietăţile aerului şi ale altor gaze.
pneumato- [At: DN -1 / P: pne-u- / E: fr, lat pneumato-\ Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: „Pneumatic14.
pneumatocel sn [At: DN-' / P: pne-u- / Pl: -ei / E: fr pneumatocele] (Med) Tumoare gazoasă intrapulmonară.
pneumatofor sm [At: DN-1 / P: pne-u- / Pl: -i / E: fr pneumatophore]
1	Rădăcină metamorfozată aeriană cu rol în respiraţie, prezentă la unele plante superioare care cresc în regiunile mlăştinoase. 2 Veziculă plină cu aer pe talul unor plante inferioare, care ajută la plutire sau la menţinere în poziţie verticală.
pneumatolitic, ~ă a [At: LTR2 XII. 636 / P: pne-u- / Pl: -ici, -ice / E: fr pneumatolytique] 1 Care aparţine pneumatolizei. 2 Privitor la pneumatoliză. 3 Fază -a Etapă în procesul de formare a mineralelor şi rocilor în care topiturile magmatice se caracterizează printr-un conţinut bogat în componenţi volatili, cărora le conferă o mare fluiditate.
pneumatoliză sf[At: LTR2 / P: pne-u- / Pl: -ze / E: fr pneumatolyse] Totalitate a fenomenelor provocate de acţiunea emanaţiilor gazoase dezvoltate din magmă asupra rocilor înconjurătoare cu care ajung în contact. în timpul procesului de formare a unor minerale şi roci.
pneumatologie sf [At: DN3 / P: pne-u- / Pl: ~i/ / E: it pneumopatologiaj Ştiinţa a fenomenelor spirituale ca cercetare relativă la principiile vitale.
pneumatozâ sf [At: BIANU. D. S. / P: pne-u- f Pl:	/	E:	fr
pneumatose] Aglomerare de gaze în unele cavităţi şi organe ale organismului.
pneumaturie sf [At: DN1 / P: pne-u- /Pl: ~i/ / E: fr pneumaturie] (Med) Emisiune de gaze de fermentaţie prin urină.
pneumă sf[At: DNJ / P: pne-u- / Pl: -me / E: it. lat pneuma] Spirit divin în filozofia stoicilor, care animă lumea, ordonând-o şi dirijând-o.
pneumectomie sf[At: DN-1 / P: pne-u- / Pl: -ii / E: fr pneumectomie] (Med) Excizie a unei părţi a plămânului Si: pneumonectomie.
pneumo-1 [At: DN-1 / P: pne-u- / V: pneum-1E: fr. it pneumo-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Aer. 2 Gaz. 3 Respiraţie.
pneumo-2 [At: DN- / P: pne-u- / V: pneum- / E: it. fr pneumo-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1-2 (Referitor la) plămân.
3	De plămân. 4 Pulmonar.
pneumocel sn [At: DN3 / P: pne-u- / Pl: ? / E: fr pneumocele] (Med) Hernie a plămânului.
pneumococ sm [At: DM / P: pne-u- / Pl: -oci / E: fr pneumocoque] Bacterie sferică, imobilă, patogenă, care provoacă, la oameni, pneumonia si alte infecţii ale aparatului respirator, iar la animale septicemia.
pneumococic, ~ă a [At: DER III. 791 / P: pne-u- / Pî: -ici, -ice / E: fr pneumococique] 1 Care aparţine pneumococilor. 2 Referitor la pneumococi. 3 Provocat de pneumococi.
pneumococie sf [Ai: DN-1 / P: pne-u- / Pl: -ocii / E: fr pneumococcie] (Med) Ansamblu de accidente morbide provocate de pneumococ.
pneumococoză sf[At: DN1 / P: pne-u- / Pl: -z.e / E: fr pneumococcose] Boală produsă de pneumococ.
pneumoconioză sf [At: CONTEMP. 195. nr. 184. 7/5 / P: pne-u-mo-co-ni-o-1 PI: -ze l E: îipneumoconiose] Afecţiune pulmonară cronică, cu caracter profesional, cu evoluţie lentă, provocată de inhalarea masivă şi de fixarea pe plămâni a unor pulberi de silicaţi. fier. cărbune, azbest etc.. care determină inflamaţia şi apoi sclerozarea lor.
pneumoenterită sf[At: ENC. VET. 575 / P: pne-u- / Pl: -te / E: fr pneumo-enterite] (Med; rar) Pneumonie contagioasă la porci, provocată de un microb, a cărei evoluţie se prezintă la început ca o complicaţie a pestei porcine Si: pusteureloz.ă.
pneumogastric, -ă [At: KRETZULESCU. A. 481/21 / P: pne-u- / V: (înv) pnevm- l Pl: -ici, -ice / E: fr pneumogastrique] 1-2 sm, am (Şîs nerv -) A zecea pereche de nervi cranieni. cu ramificaţii la cap. în cavitatea toracică şi în cea abdominală. 3 a Care este comun plămânilor şi stomacului.
pneumograf sn [At: DER / P: pne-u- I Pl: -e l E: ger Pneumograph] Aparat cu ajutorul căruia se înregistrează amplitudinea şi frecvenţa mişcărilor respiratorii ale cutiei toracice.
pneumografie ,v/'[ At: DN3 / P: pne-u- / Pl: ~i/ / E: frpneumographie] (Med) 1 înregistrare a mişcărilor respiratorii cu ajutorul pneumografului.
2	Radiografie a unei regiuni anatomice după injectarea cu aer sau cu un alt gaz.
pneumolit sn [At: DN-1 / P: pne-u- / Pl: -e / E: fr pneumolithe] Concreţiune solidă care se poate găsi în parenchimul pulmonar.
pneumolog, ~ă smf a [At: DN3 / P: pne-u- / Pl: -ogi, -oge / E: fr pneumologue] 1-2 (Medic) specialist în pneumologie.
pneumologic, ~ă a [At: DN3 / P: pne-u- / Pl: -ici, -ice / E: fr pneumologique] (Med) 1 Care aparţine pneumologiei. 2 Care se referă la pneumologie.
pneumologie sf[At: DN3 / P: pne-u- / Pl: -gii / E: fr pneumologie] Ramură a medicinii care studiază bolile plămânului.
pneumometru sf [Ai: DN-1 / P: pne-u- / Pl: -re / E: fr pneumometre] Manometru respirator.
pneumonectomie sf [At: DN3 / P: pne-u- / Pl: -ii / E: fr pneumonectomie] (Med) Pneumectomie.
pneumonie, ~ă a [At: I. GOLESCU. C. / P: pne-u- / V: pnevm~ / Pl: -ici, -ice / E: fr pneumonique] (înv) 1 Referitor la bolile de plămâni. 2 Care este propriu bolilor de plămâni.
pneumonie sf [At: CORNEA. E. 1.92/21 /P: pne-u- /V: (înv) pnevm~ / Pl: -ii i E: fr pneumonie] 1 Inflamaţie a unui lob sau a unui segment pulmonar, provocată de obicei de pneomococ sau de alte virusuri, care
î 116
POALĂ
se manifestă prin febră mare. frisoane, tuse şi junghiuri Si: (reg) junghi.
2	(îs) Dublă ~ Pneumonie (1) care afectează ambii plămâni.
pneumopatie sf{At: D. MED. / P: pne-u~ / Pl: ~i/ / E: fr pneumopatiile) Nume generic dat bolilor pulmonare.
pneumopericard sn [At: DN-' / P: pne-u~ / Pl: ~uri / E: fr pneumopericarde) (Med) Pătrundere de aer sau de gaz în cavitatea peri card ică.
pneumoperitoneu sn [At: DER / P: pne-u~ / Pl: ~ce / E: fr pneumoperitoine] 1 Pătrundere accidentală a aerului sau a altor gaze În cavitatea peritoneală. 2 Introducere de oxigen sau de alt gaz în cavitatea peritoneală. în scop terapeutic sau pentru stabilirea diagnosticului.
pneumopexie sf [At: DN'1 / P: pne-u~ / Pl: ~i/ / E: fr pneumopexie) (Med) Fixare chirurgicală a plămânului la peretele toracic.
pneumopielografie sf [At: DN-’ / P: pne-u~ / Pl: ~i/ / E: fr pneumopyelographie] (Med) Radiografie a bazinetului şi a rinichiului după insuflaţia cu aer printr-o sonda ureterală.
pneumopleurezie sf [At: DN3 / P: pne-it~ / Pl: ~i/ / E: fr pneumopleuresie] Boală care afectează deopotrivă plămânii şi pleura.
pneumoragie sf [At: DEX / P: pne-u~ I Pl: ~gii / E: fr pneumorrhagie) Hemoragie pulmonară care survine în diferite boli de inimă.
pneumorahie sf [At: DN-' / P: pne-u~ / Pl: ~i/ / E: fr pneumorachie) (Med) Introducere de aer prin puncţii lombare în canalul rahidian în scopul explorării acestuia şi a ventriculilor cerebrali.
pneumosclerozjă sf [At: DN0 / P: pne-u~ / Pl: ~ze / E: fr pneumosclerose] (Med) Scleroză pulmonară.
pneumoscpt sn [At: LTR2 / Pl: ? / E: pneumo + sept(ic)] (Dc) Medicament dezinfectant al aparatului respirator şi excitant al centrilor respiratori.
pneumotahograf sn [At: DN3 / P: pne-u~ / Pl: ~e / E: fr pneumotachographe] Aparat folosit în pneumotahogafie.
pneumotahografie sf [At: DN-1 / P: pne-u~ / Pl: ~i/‘ / E: fr pneumotachographie] (Med) înregistrare a frecvenţei şi a amplitudinii respiraţiei în funcţie de timp.
pneumotahogramă sf [At: DN3 / P: pne-u~ / Pl: ~me / E: fr pneumotachogramme] (Med) Curbă obţinută la pneumotahograf.
pneumoterapie sf [At: ABC SĂN. / P: pne-u~ / Pl: -ii / E: fr pneumotherapie] Metodă de tratament în unele boli pulmonare, care foloseşte inspirarea aerului comprimat sau rarefiat în camera pneumatică cu ajutorul unor aparate speciale.
pneumotomie sf [At: DN2 / P: pne-u~ f Pl: ~i/ / E: frpneumonie] Incizie a unui plămân făcută în vederea extragerii puroiului sau a unei tumori aflate în interiorul lui. pneumotorace sn vz pneumotorax
pneumotorax sin [At: BIANU. D. S. / A şi: ~toraxf P: pne-u~f\7: (rar)
—race / Pl: uri / E: fr pneumothorax, it pneumotorace] 1 (Şîs ~ spontan, ~ accidental) Pătrundere accidentală a aerului sau a altor gaze în cavitatea pleurală în urma perforării plămânului sau a peretelui toracic. 2 (Şîs ~ artificial, ~ terapeutic) Metodă de tratament a tuberculozei, constând în introducerea artificială a aerului în cavitatea pleurală pentru a comprima şi a imobiliza plămânul bolnav, până la însănătoşire.
pneumotrop, [At: DER / P: pne-u~ / Pl:	/ E: fr pneumotrope)
1-2 s/n, a (Microorganism) care manifestă o afinitate specială pentru ţesutul pulmonar şi al aparatului respirator căruia îi provoacă leziuni. 3 sin Virus care provoacă leziuni în aparatul respirator, la oameni şi la animale. pnevmatic, ~ă asfa vz pneumatic pnevmogastric a vz pneumogastric pnevmonic, ~ă a vz pneumonie pnevmome sfvz pneumonie
po1 i [At: A III. 3 / E: fo] (Reg; îcr pui) Cuvânt cu care se strigă găinile. po2 pp [At: CONTRIBUŢII. III. 80 / E: siv no) (Slî) Câte. po-3 [At: TDRG / E: bg no-) Element prim de compunere care serveşte la formarea unor adjective şi. mai rar. substantive sau verbe folosite de obicei în pereche cu adjectivul, substantivul sau verbul temă. ca:
negru-ponegru. leit-poleit. acreală-poacreală. robot-porobot etc.. având rolul de a întări sensul exprimat de acestea. poac i vz poc1
poacă1 sf [At: ŞEZ. V. 41 / Pl: net / E: net] (Reg; dep) Persoană în vârstă, bătrână Vz hoască. poacă2 sf [At: DDRF / Pl: net / E: net] (Reg) 1 Lovitură dată cu pumnul.
2	Neînţelegere. 3 Ceartă. poacă3 sf vz pocie poacăi v vz pocăi1
poacăn, ~a a [At: LEXIC REG. 84 / Pl: ~/\ ~e / E: cf pocni) (Reg) Plin până la refuz.
poacină sf [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 160 / Pl: ~ne I E: net] (Reg) Papuc de lână Si: (reg) ci pic.
poadă sf [At: L. COSTIN. GR. BĂN. 160 / V: pod sn / Pl: ~de / E: net J (Ban) 1 Păr care cade din blana unui câine bătrân sau jigărit. 2 Lână aspră, fără par. 3 (îf pod) Parte deasă, bătută. în lâna tunsă de pe oaie.
poafă sf [At: L. COSTIN. GR. BĂN. II. 153 / Pl: ~fe. / E: ger Puffer) (Reg) 1 Sugativă. 2 Gogoaşă de mâncat.
poajgă ,v/’[At: LEXIC REG. II. 30 / Pl: net / E: cf pojghiţă) 1 (Olt) Pojghiţă care se formează la suprafaţa vinului. 2 (Reg) Scoarţă de copac.
3	(Reg) Crustă a unei răni. poaită sfvz poiată
poală sf [At: CORESI. TETR. 18 / V: (reg) polă i Pl: ~\e f E: siv nvu]
1	(Mpl) Parte de jos a unui veşmânt femeiesc, a unei cămăşi ţărăneşti sau a unor obiecte de îmbrăcăminte încheiate în faţă. 2 Tivitură în partea de jos a unor obiecte de îmbrăcăminte. 3 (Pop) Parte de la talie în jos. de obicei mai largă şi detaşabilă, a unei cămăşi purtate de femeile de la ţară. 4 (Pop; pex) Fustă ţărănească. 5 (îlav; în legătură cu verbe ca „a depune14, „a închina16, „a veni", „a cădea" etc.) La ~3a (sau —lele) cuiva înaintea cuiva. 6 (în legătură cu verbe ca „a depune", „a închina", „a veni", „a cădea" etc.; îal) La voia. la bunul plac aî cuiva. 7 (în legătură cu verbe ca „a depune", „a închina", „a veni". ,,a cădea" etc.; îal) Sub autoritatea cuiva. 8 (îe) A-şi da -lele peste cap sau a-şi lua (ori a-şi pune) -lele în cap (sau. reg, în dinţi) A nu mai ţine socoteală de minima decenţă. 9 (îae) A depăşi orice limită a bunei-cuviinţe. 10 (îae) A da pe faţă un caracter josnic, imoral. 11 (îe) A-1 trage (pe cineva) copii de -le A avea mulţi copii. 12 (îae) A fi copleşit, strâmtorat de greutăţi familiale. 13 (D. copii mici; îe) A sc ţine de -la (sau -lele) mamei A se prinde de hainele mamei. 14 (Fig; d. copii mici; îae) A sta necontenit în preajma, sub ocrotirea mamei. 15 (îae) A urmări cu insistenţă pe cineva. 16 (Fig; îae) A nu da pace cuiva. 17 (Fam; d. femei; îae) A ţine pe cineva legat de (sau —la) -lele ei A dispune de un bărbat după bunul plac. 18 (Fam; d. femei; îae) A nu lăsa bărbatului prea multă libertate de acţiune. 19 (îe) A săruta -la (sau -lele) (cuiva) A săruta, conform unui obicei ieşit din uz. partea de jos a hainei unui suveran, a unui cleric sau a unei personalităţi, în semn de supunere şi respect. 20 (Fig; pex; îae) A se prosterna în faţa cuiva. 21 (înv; îe) A purta —Ie A avea fire de femeie. 22 (înv; îae) A fi slab din fire. influenţabil. 23 (înv; îe) A 11 vrednic de -la cuiva A fi pe măsura cuiva. 24 (înv; îe) A-şi aprinde -lele A se supăra foarte tare Si: a se înfuria, a se mânia. 25 (îs) (Plăcintă cu) ~le (sau ~leie)-n brâu Plăcintă cu brânză făcută dintr-o foaie de aluat pătrată, ale cărei colţuri se aduc peste umplutură, formând un fel de plic. 26 (Trs) Tiv la o ţesătură. 27 (Reg) Bor la pălărie. 28 Parte de îmbrăcăminte, din faţă. care acoperă corpul de la brâu până la genunchi. împreună cu partea corpului corespunzătoare, la o persoană, mai ales la o femeie, când stă jos. 29 (Prc) Parte din faţă a unei fuste, a unui şorţ etc. ridicată din mână sau prinsă în brâu. pentru a ţine sau a transporta anumite lucruri împreună cu aceste lucruri. 30 (îlav) Cu -la în cantitate mare Si: mult. 31 (înv; îe) A fi în -la cuiva A depinde de cineva. 32 (înv; îae) A fi la bunul plac. la cheremul cuiva. 33 (înv; îe) A-şi lua capul în - A porni orbeşte la fugă. 34 (înv; îae) A se preface că nu vede sau nu aude nimic. 35 (Rar; îlv) A duce pe cineva în — A ocroti. 36 (Rar; îal) A favoriza. 37 Cantitate de lucruri care pot fi duse într-o poală (28). 38 (înv; în concepţiile religioase creştine;
1117
POALĂ
şîs -la lui Avram, -la lui Dumnezeu) Loc plin de fericire în care trăiesc creştinii credincioşi după moarte Si: rai. 39 (Mpl) Bucată de pânză frumos lucrată cu care se împodobeşte în partea de jos o icoană sau cu care se acoperă analogul, masa din altar etc. 40 (îvr) Perdea. 41 Parte marginală a unei piei. care a acoperit abdomenul şi picioarele animalului. 42 (Pan; urmat de determinări în genitiv) Margine a unei păduri sau. rar. a unei plantaţii, situată, de obicei, mai la vale. 43 (Urmat de determinări în genitiv) Parte a cerului mărginită de linia orizontului Si: orizont, zare. 44 (îoc vârf, mpl; urmat de determinări în genitiv) Zonă mai largă de la baza unei forme de relief înalte: munte. deal. pisc etc. Si: picior Vz vaza. 45 Parte de jos. de obicei masivă şi mai ieşită în afară, a unei clădiri, a unui zid Si: bază, temelie. 46 Parte de jos a coroanei unui copac. 47 (Reg) Totalitate a frunzelor de la baza tulpinii unei plante. 48 (Urmat de determinări în genitiv) Margine inferioară a versanţilor unui acoperiş Si. jgheab. 49 (Reg; îcs) Pe sub -le de dugheană Dans popular executat de perechi de dansatori care se prind de capetele unei basmale şi se învârtesc, din când în când. pe sub ea. 50 (Reg; îacs) Melodie după are se execută acest dans. 51 (Reg) Parte de jos a unei şire sau a unui stog de grâu. puţin bombată spre a împiedica scurgerea apei la baza lor. 52 (Reg) Parte a clăii de fân rămasă după ce s-a luat din ea partea de sus. 53 (Reg) Parte din mijloc, mai umflată, a clăii de fân. 54 (Reg) Latură a unei şire de grâu. ridicată ca un perete. 55 (Reg) Bucată de tablă de mărimea unei ţigle, de diferite culori, care serveşte la acoperit casele. 56 (Reg) Pridvor scund la unele case ţărăneşti. 57 (îrg; lpl cu valoare de sg; şîs ~ roşie, -le femeieşti) Menstruaţie. 58 (Med; îrg; îs) - albei sau -le albe. Lcucoree. 59 (Bot; reg) Buberic (Scrophularia nodosa). 60 (îc) -la sfintei (sau -la-sântei) Marii sau -la-Sântei-Mării, -la-Sântă-Măriei, reg. ~Ia-Sântă-Măririi Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpină înaltă, dreaptă, cu frunze mici. aromate şi flori albe dispuse în verticile de 10-20 de flori (Nepeta nuda). 61 (Bot; reg; îae) Cătuşnică (Nepeta cataria). 62 (Reg; îae) Plantă din familia labiatelor. cu tulpina dreaptă şi cu florile violace (Nepeta pannonica). 63 (Bot; reg; îae; şîc -a-Maicii-Precestă, -a-Maicii-Preeista, -la-Maichii-Precistii) Granat (Chrysanthemum parthenium). 64 (Bot; reg; îae) Talpa-lupului (Chaiturus marubiastrum). 65 (Bot; Trs; îae) Priboi1 (Geranium macrorrhiz.um). 66 (Bot; pop; îae) Roiniţă2 (Melissa officinalis). 67 (Bot; reg; îae) Rechie1 (Reseda lutea). 68 (Orn; reg; îae) Scatiu (Carduelis spinus). 69 (îc) -la-Maicii-Precestă (sau -la-Maicii-Precista) ori -la-Maichii-Precistii Mic arbust ornamental din familia labiatelor. cu frunze peţiolate şi flori albastre (Plectranthus fruct isosus). 70 (Bot; reg; îae) Urzicuţă (Coleus blumei). 71 (Bot; Trs: îae) Sunătoare (Hypericum perforatum). 12 (Bot; reg; îae) Peliniţă (.Artermisia annua). 73 (Bot; reg; îc) -la-Maicii-Domnului Lemnul-Maicii-Domnului (Santolina hamaecyparissus). 74 (Bot; reg; îae; şîc —la rândunieii, -la-rândunicăi) Volbură (Convolvulus arvensis). 75 (Bot; reg; îc) —albă Trifoi alb (Trifolium repens). 76 (Bot; reg; îc) -ia-vulpei Dalac (Paris epiadrifolia). 11 (îc) —dc-fată-mare Plantă nedefinită mai îndeaproape.
poală sf vz pol că1
pozileŞy ~ă a [At: V. ROM. noiembrie 1960. 48 / PI: -i, -e / E: poală + -eş] 1 (Mol; d. oameni şi animale) Mare1. 2 (Mol; d. oameni şi animale) Gras. 3 (Mol; d. oameni şi animale) Voinic. 4 (Reg; d. plante) Pletos.
poaltă sfiAt: PAŞCA, GL. 48 / Pl: -te / E: cf boltă] (Olt) Streaşină.
poamă sf [Al: PSALT. HUR. I v713 / Pl: -me / E: ml poma] 1 Fruct al comestibil al arborilor fructiferi. 2 (Pgn) Fruct al oricărei plante. 3 (îs)
-	acra Persoană urâcioasă, cicălitoare şi rea. 4 (Reg; îc) —boierească Coacăză. 5 (Reg; îc) -me-de-runc Zmeură. 6 (Reg; îc) — (sau -me)-de-pământ Cartof (Solanum tuberosum). 1 (Mol; îrg; lsg csc; şîs
-	de struguri, - din vie, - de vie) Strugure. 8 (Bot; reg; pex) Viţa de vie (Vitis). 9 (Reg; spc) Prună. 10 (Buc; reg) Fragă. 11 (Lpl) Fructe tăiate felii, uscate la soare sau în cuptoare speciale şi păstrate pentru iarnă. 12 (Spc; reg; mpl; şîs ~ de strugure) Stafidă. 13 (Atm; Trs; Mar.; şîs -mei lui Aclam, -ma grumazului, - de la grumaz) Mărul lui Adam. 14 (Atm; reg; îs) -ma obrazului Pomeţi. 15 (Fig) Persoană lipsită de seriozitate şi
de caracter. 16 (Fig; pex) Om de nimic Si: derbedeu, haimana. 17 (Fig; pex; d. oameni) Desfrânat. 18 (Spc) Femeie de moravuri uşoare, imorală, uşuratică. 19 (Pex) Fapt lipsit de trăinicie, de seriozitate, care nu prezintă garanţie. 20 (Bot; reg; îc) -ma-câinelui Verigar (Rhamnus cathartica). 21 (Bot; reg; îae) Lăsnicior (Solanum dulcamara). 22 (Bot; reg; îae) Barba-caprei (Tragopopon dubius major). 23 (Bot; reg; îae) Mutătoare (Bryonia dioica). 24 (Bot; reg; îc) -me-de-runc Zmeur (Rubus idaeus). 25 (Bot; reg; îc) -ma-vulpii Dalac (Paris epiadrifolia). 26 (Bot; reg; îae) Mărul-1 lipului (Aristolochia clematitis). 21 (Bot; reg; îc) -ma-momitei Vuietoare (Empetrum nigrum). 28 (Bot; reg; îc) — meîe-mâţei Arărieî (Cynoglossum ojficinale). 29 (Reg; îc) -ma-şoareceîui Plantă nedefinită mai îndeaproape. 30 (Bot; reg; lpl) Coacăz (Ribes rubrum). poampă1 sf[At: PAŞCA. GL. / Pl: -pe / E: net] (Reg) Pian. poampă2 sfvz pompă1 poance sf vz ponc
poane1 sfp [At: LB / E: net] (îvr) Pleavă. poane2 sfp [At: VICIU. GL. / E: cf ngr novog] (Reg) Necazuri. poanson sn [At: IOANOVICI. TEHN. 390 / V: pon~ / Pl: -oane / E: fr poingon] 1 Unealtă metalică alcătuită dintr-o tijă cu vârful gravat în relief, care serveşte la perforarea sau la marcarea prin presare a unor obiecte de metal, la confecţionarea unor matriţe, la baterea medaliilor etc. 2 Instrument ascuţit din oţel folosit în tehnica gravurii. 3 Piesă componentă a linei matriţe.’cu un contur cu muchii tăietoare sau cu o suprafaţă plană ori profilată, utilizată la tăiere sau profilare prin deformare plastică.
4	Unealtă mică de formă cilindrică, de obicei din os. cu un capăt ascuţit, cu care se perforează pânza şi se dă o formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri. 5 Obiect format din fire de păr sau de material plastic prinse într-un mâner, cu care se săpuneşte faţa la bărbierit Si: pcunatuf, (reg) pomoci.
poansona vt [At: ORBONAŞ, MEC. 11 1 / Pzi: -nez IE: frpoingonner]
1	A găuri sau a marca cu un poanson (1). 2 A perfora prin ştanţare. 3 A grava cu poansonul (2).
poansonaj sn [At: DN2 / PI: -el E: fr poinsonnage] 1-3 Poansonarc (1-3).
poansonare sf [At: ORBONAŞ. MEC. / Pl: -nări / E: poansona] 1 Găurire sau marcare cu ajutorul poansonului (1) Si: poansonaj (1). poansonat (1). 2 Perforare prin ştanţare Si: poansonaj(2),poansonat (2).
3	Gravare cu poansonul (2) Si: poansonaj (3). poansonat (3).
poansonat sn [At: DLR / PI: (rar) -uri / E: poansona] 1-3 Poansonare (1-3).
poansoneză .y/'[At: LTR2 / Pl: -ze / E: îvpoingonneuse] 1 Maşină de poansonat (1). 2 Presă de perforat. poanta v vz ponta3
poantă .s;/'[At: DR IV. 901 / S şi: (după fr. eg) poin- l Pl: -te / E: fr pointe] 1 Moment de maxim efect, punct culminant al unei glume, al unei anecdote, al unei conversaţii. 2 Ceea ce dă expresie, vioiciune unei opere literare sau artistice. 3 (Cor) Extremitate anterioară a piciorului unei balerine Si: vârf. 4 (Cor) Porţiune a piciorului unei balerine cuprinsă între gleznă şi vârful degetelor. 5 (Cor) Poziţie în baletul clasic, executată la femei, care constă în ridicarea şi deplasarea pe vârful picioarelor şi cu falangele bine întinse, cu ajutorul unor pantofi speciali legaţi de gleznă.
6	(Cor; lpl) Papuci speciali, cu vârful alungit şi întărit, pe care balerinele îi poartă legaţi de gleznă. poanter sm vz pointer
poantihsm sn [At: OPRESCU. A. M. 16 / S şi: point- / Pl: ? / E: fr pointillisme] 1 Procedeu, folosit în pictură, care constă în descompunerea petei de culoare în puncte şi în liniuţe de culori pure, ca un mozaic, din al căror amestec optic rezultă tonul dorit Si: diviz.ionism. 2 Şcoală de pictură modernă care foloseşte acest procedeu.
poantihst, -« [At: BLAGA. 243 / S şi: point- / Pl: -işti, -e / E: fr pointilliste] 1-2 smf (Adept) al poantilismului (2). 3-4 a Privitor la poantilism (1-2). 5 a Realizat prin folosirea tehnicii poantilismului (1)
1118
POC1
poantou sn [At: LTR2 / Pl: ~/7 / E: fr pointeau] Ac de reglare al unui carburator, care serveşte la deschiderea şi. respectiv, închiderea acestui combustibil în carburatorul unui autovehicul. poapă sfvz popă poapir sn vz papir
poară sf [At: BUDAI-DELEANU. Ţ. 117 / V: (reg) pară. por / Pl: (rar) ~re / E: siv /jo/m] 1 (îrg) împotrivire. 2 (Construit cu verbul „a fi“) Ceartă. 3 (îrg; îlav) în - împotrivă. 4 (îrg; îal) în ciudă. 5 (îrg; îal) Invers decât trebuie, decât este normal. 6 (îrg; îe) A se pune (în) - (sau în pori) cu cineva A se împotrivi cuiva. 7 (îrg; îae) A se contrazice cu cineva.
8	(îrg; îae) A se lua la harţă Si: a se certa. 9-10 (îrg; d. animale; îe) A (se) pune - (A nu mai vrea sau) a nu mai putea să tragă Si: a se opri. 11 (Trs; Mar) Nărav la cai. 12 (îvr; îe) A pune - A se strădui. poarăz, ~ă a vz poros1
poarcă1 sf[At: DRLU / Pl: ~rce / E: lat parca] 1 (Zlg; pop) Scroafă.
2	(Alt.; şîcs de-a ~ca) Joc de copii la care unul dintre jucători, numit porcar, împinge cu un baston o minge, o bilă. un os etc. spre o groapă. în timp ce ceilalţi jucători caută să împiedice cu bastoanele trecerea. 3 (Pex) Minge, bilă. os etc. folosite la poarcă (2). 4 (îe) A bate -ca A juca poarca (2).
5	(Arg; îae) A trage chiulul de la şcoală. 6 (Olt) Vrană ia butoi.
poarcă2 i'/‘[At: CV 1951. nr. 1.37 / Pl: ~rce / E: cf pearcă] (Mun) Pălărie sau căciulă uzată.
poarcât sms [At: DLR / E: cf porc] (Reg) Om cu comportare necuviincioasă, grosolană, obraznică. poarâs, ~ă a vz poroş1 poarâşte sf vz pajişte
poarga sfa [At: VARONE. D. / E: cf polcă] 1 (Reg) Dans popular asemănător cu polca. 2 Melodie după care se execută poarga (1).
poamă sf [At: DOSOFTEI. PS. 151/7 /V: (înv) /x>r~ / Pl: -ne / E: pvb porni] 1 (îrg) Pornire, curgere năvalnică, impetuoasă. 2 (îrg; ccr) Şuvoi. 3 (Ban) Pornire la drum. 4 (Olt) Ţuică tare care curge prima pe ţeava alambicului.
poartă1 sf [At: CORESI. EV. 54 /G-D şi: (înv) porţiei, portei / Pl: porţi. (înv) ~te IE: ml porta] 1 Deschidere amenajată într-o împrejmuire, pentru a permite trecerea din exterior în interior şi invers, considerată împreună cu panoul ori panourile mobile care o închid. 2 (Prc) Panou sau ansamblu de panouri care închide acestă deschizătură. împreună cu balamalele. 3 (Pex) Loc de acces într-o cetate, într-un oraş. într-un sat Si: intrare. 4 (îlav) —n— Faţă în faţă Si: vizavi.. 5 (îlav) Din ~-n— sau (rar) de la - la - De la unul la altul. 6 (îal) Dintr-un loc într-altul. 7 (îal) Din casă în casă.
8	(îe) A sta (sau a se uita, a rămâne) ca viţelul (sau ca vaca, boul) la -ta (ori la -) nouă A sta sau a se uita. a rămâne uimit, nedumerit, dezorientat, perplex în faţa unei situaţii noi sau neaşteptate. 9 (îae) A nu putea să reacţioneze în nici un fel în faţa unei situaţii (noi sau neaşteptate). 10 (îs) - de scăpare Mijloc de a ieşi dintr-o situaţie dificilă. 11 (îe) A bate la porţile cuiva (sau la toate porţile) A solicita sprijinul sau concursul cuiva într-o împrejurare grea. 12 (Pex; îae) A se adresa tuturor cerând sprijin. 13 (Reg; d. lemne, la transportul pe apă; îc) A se pune -A se aşeza de-a curmezişul apei împiedicând astfel alunecarea lor la vale. 14 (Bot; Mol; îc) -ta-raiului Maghiran (Origanum majorana). 15 (Reg; îae) Vetrice (Chrysanthenmni vulgare). 16 Regiune periferică din imediata vecinătate a unui oraş. a unui ţinut, a unei ţări etc. 17 (Fig) Mijloc, posibilitate de a realiza ceva. 18 (Fig) Cale de acces. 19 (înv) Cetate, oraş întărit. 20 Uşă mare. monumentală, la intrarea sau în interiorul unei clădiri. 21 (Pgn) Uşă. 22 (îlav) Cu porţile închise în secret. 23 (îrg; pex) Casă. 24 (îrg; pex) Gospodărie. 25 (Trs; înv) Unitate administrativă formată din reunirea mai multor familii sau case locuite, în vederea îndeplinirii în comun a obligaţiilor faţă de stat. 26 (Pan) Cadru format din două bare verticale unite la extremitatea superioară printr-o bară orizontală de care atârnă o plasă şi care este amplasată pe linia de fund a terenului la unele jocuri sportive, fotbal, handbal, hochei, polo. fiind ţinta adversarilor pentru introducrea mingii, a pucului etc. 27 (Pan) Cadru format din două beţe verticale care ridica puncte obligatorii de trecere pe traseul unor probe
la schi. 28 (Mol; pan) Urdiniş. 29 (Pan) Deschizătură îngustă la strungă, prin care trec oile la muls. 30 (Pex) Strungă. 31 (Reg; pan) Deschidere special amenajată, la gardul de pescuit, care permite trecerea bărcilor precum şi pătrunderea peştelui. 32 (Reg: pan) Stăvilar la moară pe care se scurge apa când debitul ei este prea mare sau când moara nu funcţionează. 33 (Rar; pan) Vale îngustă. între două şiruri de munţi, prin care trece o apă. 34 (Rai” pan) Loc îngust între doi pereţi muntoşi de stâncă, prin care se poate trece pe alt versant Vz chei, defileu, pas, trecătoare.
35	(Pan) Arc pe care îl formează o conductă de aer comprimat când traversează galeria unei mine. 36 (Reg; pan) Poziţie. în formă de boltă, realizată cu ajutorul dosului mâinii stângi, la jocul de-a pietricelele. 37 (înv; pan) Foaie de titlu a unei cărţi. 38 (în evul mediu, cu determinările „înalta11, „dublima“ etc.; folosit ca nume propriu) Reşedinţă a sultanului sau a unui paşă din Imperiul Otoman. 39 (Pex) Imperiu Otoman.
poartă2 sf'[At: DR. V, 219 / Pl: porţi / E: net] (Reg) Cal mătăhălos şi urât.
poarta3 sf [At: CV 1949. nr. 3. 34 / Pl: porţi / E: mg part] (Trs) Mal1. poarfiţă sfvz portiţă poas s vz poias
poaşcă sf [At: PAMFILE, I. C. 48 / Pl: ~şte / E: net] 1 (Mol) Pieptar sau cojoc făcut din piele de oaie de calitate inferioară Si: (reg) poşcalău, poştiu. 2 (Mol) Cojoc vechi şi rupt. 3 (Reg) Piele de oaie uscata, scorţoasă.
4	(Mun) Epitet depreciativ dat unei persoane bătrâne şi slabe Vz hoască.
poaşcă2 sf[At: SCRIBAN. D. / Pl: ~şte i E: cf lat poscă, rom poşircă] (Reg) Vin de proastă calitate Vz poşircă.
poaşoş, -ă a [At: LEXIC REG. II. 87 / Pl: -oşi, ~e / E: cf mg pasas „tip. insk‘] (Reg; csnp) Vrednic, care se descurcă în orice împrejurare. pobârci1 s/n vz poghircă pobârci2 V vz poghirci pobârclre sfvz poghircire pobărclt sn vz poghircit1 pobărcitor, ~oare smf vz poghircitor pobdeal sm vz podbal
pohedi vt [At: PSALT. 184 / V: -vedi- / Pzi: -dese / E: siv nocrkAHTH] (înv) 1 A învinge. 2 A supune. pobilă sfvz povilă1 pob\r sm vz poghircă pobirci1 sm vz poghircă pobirci2 v vz pogMrici pobirclre sf vz poghircire pobircitoriu, ~oare smf vz poghircitor poblic sn vz public poblican s/n vz publicau
pobornic sm [At: DOSOFTEI. V. S. ianuarie 977 / Pl: ~ici / E: siv n^EophHHK’b] (îvr) Luptător pentru o cauză. pobotează sf vz bobotează pobrajeni sf vz preobrajeni pobrajcnie sfvz preobrajenie
pobratanie sf [At: SADOVEANU. O. XVIII. 170 / Pl: net / E: siv ntEpATAHHK] (înv) 1 Prietenie. 2 Frăţie. pobrăzui v vz probăzui pobreajen s vz preobrajenie pobreganie sfvz pogrebanie pobrejă sf vz preobrajenie pobrejeni s vz preobrajenie pobriganie sfvz pogrebanie pobrejenie sfvz preobrajenie
poc1 i [At: DRĂGHICI. R. 74/5 / V:	(reg)	poac	I E: fo] (Are; îcr
alte interjecţii) Cuvânt care redă un: 1 Zgomot înfundat produs de lovirea cu sau de un obiect tare. 2 Zgomot produs dc o izbitură (puternică). 3 Zgomot produs de descărcarea unei arme de foc. 4 Zgomot produs de ceva care cade cu putere. 5 Zgomot produs dc ceva care plesneşte sau crapă. 6 Zgomot produs de bătăile repetate la uşă.
1119
POC2
poc2 sn [At: PĂCALĂ. M. R. 265 / V: -ă sf, paucă sf / Pl: ~uri / E: mg pâk] (Trs) Boală la cai care constă din umflături foarte dure la picioare. poc3 s [At: L. COSTIN. GR. BĂN. II. 153 / Pl: net / E: net] (Reg) Nuia. poc4 sn [At: ALR II/I. MN 18. 6932/310 / PI: ~uri / E: cf pocumpâr]
1	(Reg) Favorit pe obraz. 2 (Pex) Muscă. poc5 sn vz pac2
poca i vz poc1 pocamie sfvz pocaianie
pocaianie sf [At: COD. VOR. 20/9 / P: -ca-ia- / V: (îrg) pocanie, (înv) pocaa-. pocăin~, (reg) pocăi nă, pocană / Pl: -ii / E: siv noxaaNHKj 1-2 (înv) Pocăinţă (1-2). 3-4 (înv; art.) Pocăinţă (4-5). 5 (îrg) Penitenţă. 6 (îrg; pgn) Pedeapsă. 7 (îrg) Suferinţă. 8 (Reg; îf pocăi nă) Moarte. 9 (Reg; îlv) A-şi face de pocaină A se sinucide. 10 (Trs) Seamăn. 11 (Trs) Pereche.
12	(Trs) Măsură, limită în comportare. 13 (Mun; îf pocunie) Muncă stăruitoare, intensă, făcută cu devotament şi pasiune Si: (reg) pocăita (5). 14 (Reg) Muncă grea. pocaină sfvz pocaianie
pocal sn [At: ŢICHINDEAL. F: 167/19/V: (reg) bocai, ho- (Pl: -uri, -i) s/tu bocală sf I Pl: -el E: ger Pokah srb bocal] 1 Vas de sticlă, de metal, de lut etc.. cu deschizătură largă, de diferite forme şi mărimi, de obicei cu picior, folosit mai ales pentru băut Vz cupă, pahar, potir. 2 (Udp „de1') Conţinut al unui pocal (1). 3 (Reg; îf bocală) Butoiaş folosit la păstrarea sau la transportarea lichidelor. pocană sfvz pocaianie pocanie sfvz pocaianie pocanzer s/n vz pocânzeu1 pocaş, ~ă a vz; pocoş
pocat, -ă a [At: COMAN. GL. / Pl: -aţi, -e / E: cf poc1] (Reg) Lovit.
pocaz sn vz poghiaz
pocazău sm vz pocânzeu1
pocazer sm vz; pocânzeu1
pocă1 sfvz poc2
pocă2 sfvz pocie1
pocăg'i v vz pogăzni
pocăi1 [Aî: COD. VOR. 80/1 / V: (reg) poac~ / Pzi: -esc. (reg) pocăi / E: siv n*KdaTH Ctb] 1 vr (în concepţiile religioase) A mărturisi (duhovnicului) păcatele săvârşite, căindu-se şi căutând să obţină iertare prin post şi rugăciune. 2 vr (Pgn) A manifesta părere dc rău. regret pentru
o	faptă (rea), o greşeală. 3 vtf A face pe cineva să-şi mărturisească, să-şi recunoască păcatele sau greşelile şi să regrete ceea ce a făcut. 4 vr A deveni adept al unor secte religioase creştine. 5 vr (Reg.; d. oamenii neastâmpăraţi, zburdalnici, zvăpăiaţi) A se potoli. 6 vi (Olt) A dormita. pocăi2 vi [At: DDRF / Pzi: pocăi / E: poc1 + -ai] (înv) A ciocăni. pocăială sf [At: DDRF / P: -că-ia- / Pl: -ieli / E: pocăi1 + -eală] (Rar) 1-2 Pocăinţă (1-2). pocaianie sfvz pocaianie
pocăinţă .v/’[At: TETRAEV. (1574). 4 / PI: -ţe i E: pocăi1 + -inţă] 1 (Rel) Mustrare de conştiinţă pentru păcatele săvârşite şi îndreptare prin post şi rugăciune Si: penitenţă, (rar) pocăială (1). (înv) pocaianie (1).
2	(Pgn) Părere de rău, regret pentru o greşeală făcută, o faptă rea etc. Si: (rar) penitenţă, (rar) pocăială (2), (înv) pocaiănie (2). 3 (îlv) A face — A se pocăi (1). 4 (Art.) Una dintre cele şapte taine ale bisericii creştine, care constă în mărturisirea păcatelor înaintea duhovnicului, în regretul de a le fi făcut şi în străduinţa de a nu la mai face Si: (înv) pocaiă/iie
(4). 5 (Pex) Dezlegare de păcate în urma pocăinţei (3) Si: iertare, pocăire
(3). (înv) pocaianie (4). 6 (Bis; înv) Penitenţă. 7 (Mar) Epitet dat unei persoane lipsite de valoare, unui om de nimic.
pocăire sf [At: BUDAI-DELEANU. Ţ. 288 / Pl: -ri / E: pocăi1] 1 (Rel) Mărturisire a păcatelor săvârşite (făcută duhovnicului), pentru obţinerea iertării prin post şi rugăciune Si: penitenţă. 2 (Pgn) Părere de rău pentru
o	faptă rea. o greşeală etc. Si: regret. 3 (Pex) Pocăinţă (5). 4 Penitenţă.
pocăit, ~ă [At: PRAV. 191 / Pl: -iţi, -e / E: pocăi1] 1 a (Rel) Care şi-a mărturisit (duhovnicului) păcatele săvârşite, se căieşte pentru ele şi care.
pentru a şi le ispăşi, se supune unor privaţiuni, pedepse etc. 2 a (Pgn) Care manifestă părere de rău, regret pentru o faptă (rea) săvârşită, o greşeală etc. Vz penitent. 3 smf Adept al unei secte creştine apărute în Ungaria, şi care consideră virtutea supremă pocăinţa. 4 5777/*(Pgn) Adept al oricărei secte religioase creştine Si: sectant. 5 sf (Mun; art.) Muncă stăruitoare, intensă, făcută de cineva cu pasiune şi dăruire Si: (reg) pocaianie (13). 6 a/(Mun; art.) Fel de a munci.
pocăitor, ~oare smf a [At: DDRF / P: -că-i- / Pl: -i, -oare / E: pocăi1 + -tor] (Rar) 1-2 (Persoană) care se pocăieşte1. 3-4 (Pgn) (Persoană) care face penitenţă. pocăh v vz pocoli pocălui v vz pocoli
pocănaie sf [At: BREBENEL. GR. P. / P: -na-ie l PI: -nai i E: pocăni] (Trs) 1 Mică farfurioară de lut, de mărimea unei ceşti, pe care o pregătesc copii pentru jocul de-a pocănaia. 2 (îcs) De-a -ia Joc în care mai mulţi copii fac din lut moale, o pocănaie (1). o ţin în palmă şi după ce îi spun. în cor. un descântec, o trântesc de o lespede pentru ca. după sunetul scos şi felul în care plesneşte, să se aleagă cel mai meşter dintre ei.
pocă nea sf [Ai: DAME. T. i 75 / Pi: -ele l E: cf poc- j (Reg) Pârghie a joagărului. pocăneală sfvz pocneală1
pocăneaţă jţ/*[At: CV 1950. nr. 11-1 2. 41 / PI: ? / E: pocăni + -eaţă] (Reg) Talangă pentru oi. pocăm v vz pocni pocănici s/n vz pogonici pocă nit sn vz pocnit1 pocănitoare sf vz pocnitor pocănitură sfvz pocnitură pocăr sn vz pocher
pocăraie i/[At: DDRF / P: -ra-ie / V: păc~ / Pl: -răi / E: ger Backerei] (Ban; mpl) Dulciuri, preparate de patiserie, prăjituri etc. pocăraş1 sm vz păcurăraş po caras2 sn vz pocher aş
pocărie .s/[At: PASCU. S. 186 / Pl: ~i/' / E: pocă2 + -arie] Lac acoperit cu pocii1 (2). pocăş, -a a vz pocoş pocăzaică sf vz pocânzeică pocăzi v vz pogăzni
pocăzit,—ă a [At: LEXIC REG. 37 / Pl: -iţi, -e /E: net] (Reg) Priceput într-o meserie.
pocâlteală sf [At: JIPESCU. O., ap. DLR / Pl: -eli / E: pocăiţi + -eală] 1-2 Pocâltire (1-2). 3 Flămânzire a vitelor.
pocăiţi vir [At: LM / Pzi: -tcsc / E: net] (îvr) 1-2 A flămânzi peste măsură. 3-4 A slăbi şi a-şi pierde puterea din cauza alimentaţiei insuficiente.
pocâltire sf[At: CIHAC. II. 268 / V: (reg) co- / Pî: -ri / E: pocăiţi] (îvr) 1 Flămânzire peste măsură Si: (reg) pocâlteală (1). 2 Slăbire exagerată din cauza alimentaţiei insuficiente Si: (reg) pocâlteală (2). 3 Epilepsie la cai.
pocăltit, -a a [At: R. POPESCU. ap. CM. I. 480 /V: (reg) -col-, co-, cobâ- / Pl: -iii, -e l E: pocăiţi] 1 (Şîs ele foame) Flămând peste măsură Si: (fam) hămesit. 2 (îrg; îas) Slăbit şi fără putere din cauza alimentaţiei insuficiente. 3 (Reg) îndoit. 4 (Reg) Atârnat în jos prin îndoire. 5 (Csnp) Care are o valoare scăzută, modestă. pocâmpăr s vz pocumpăr pocămport s vz pocumpăr pocănd s/n vz pocânzeu1 pocândău sm vz pocânzeu1 pocândeică sfvz pocânzeică pocândel sm vz pocânzeu1 pocăndcu s/n vz pocânzeu1 pocânzaică sf vz pocânzeică
1120
POCINOV
pocânzeică sf [Al: H II. 245 / V:	~ndeică,	~căzai~,	potinte-	/
Pl: -ice / E: pocânzeii1 + -că] (Dob; Mun) Fată care însoţeşte mireasa la casa mirelui cu diverse atribuţii Ia nunta ţărănească Si: pochinzoreasă. pocânzel sm vz pocânzeii1
pocânzeu1 sm [At: DDRF / V: (reg) ~cazer, ~cazău> ~ând, ~ndău, ~ndel, ~ndtu, ~e/, pocazer, pochmd, poc binder, pochinzer, pogănzie / Pl: ~e/ /E: net] 1 (Reg; mpl) Vornicel la nuntă. 2 (Reg; mpl) Fiecare din flăcăii călare care însoţeşte mirele când merge să ia mireasa de la părinţi sau când merge prin sat să strângă daruri, a doua zi după nuntă. 3 (Reg; mpl) Fiecare din părinţii mirelui sau ai miresei. 4 (Reg; pex; mpl) Orice altă ruda în raport cu mirii. 5 (Reg; mpl) Rudă a miresei trimisă cu daruri din partea părinţilor acesteia la ginere. 6 (Reg; mpl) Invitat al miresei care. cu alaiul socrilor mici. ia parte la masa ginerelui. 7 (Reg) Nuntaş (1). 8 (Reg) Peţitor. 9 (Reg; îf pocăndeu) Sol călare trimis de o autoritate cu ordine sau ştiri într-o comună. 10 (Reg; lpl) Zestre a miresei, dusă. de obicei, a doua zi după nuntă, cu căruţa, la casa mirelui. 11 (Mun; Mol) Petrecere care se face la ţară în casa mirilor, a doua zi după nuntă.
pocânzeu2 sm [At: H XVI. 26 / Pl: ~e/ / E: net] (Bot; Olt) Ghiocel (Gcdcmthus nivalis). pocbial sm vz podbcd pocdial sm vz podbcd
poceală .v/'[At: CARAGIALE, O. II. 355 / Pl: ~e// / E: poci1 + -eald]
1	(Pfm) Urâţenie fizică Si: hidoşenie, slutenie. 2 (Arg; îe) A lua la -pe cineva A bate foarte tare pe cineva, desfigurându-1. 3 (Mtp) Boală la oameni, provocată de duhuri rele. fiinţe imaginare, de obicei cu deformări fizice, hemoragii, paralizie etc. Si: (pop) pocit1 (1). 4 (Pop; spc) Epilepsie.
5	(Pfm) Bătaie dată cuiva.
poceancă sf [At: L. COSTIN. GR. BĂN. II. 153 / Pl: ? / E: cf pocinog] (Ban) 1 Saftea. 2 (îe) A da M:a cu cineva A bate palma cu cineva la o tranzacţie. poc erpală sfvz pocerpeală
pocerpeală js/'[At: CORESI. EV. 15 / V: pece~, ~pală l Pl: ~ele / E: siv n0H€pnâA0] (înv) 1-2 Vas (pentru scos apă din fântână sau) pentru păstrat lichide.
pocerpi vi [At: CORESI. TETR. 186 / Pzi: -pese / E: siv nwepndTH] (înv) 1 A scoate un lichid dintr-un vas. 2 A turna un lichid dintr-un vas în altul sau în altele.
pocheală .v/’[At: CIAUŞANU. V. 189 / Pl: -eli / E: pochi1 + -eală] (Olt) Lovitură dată cuiva în cap.
pocher sn [At: D. ZAMFIRESCU, î. 63 / V: (fam) ~căr l S şi: poker / Pl: -e, (rar) -uri / E: fr. eg poker] 1 Joc de cărţi în care fiecare jucător, dispunând, succesiv, de cinci cărţi, poate să câştige dacă are combinaţia cea mai bună sau dacă reuşeşte să-i convingă pe adversari de acest lucru.
2	Partidă de poker (1).
pocheraş sn [At: REBREANU. NUV. 61 /V: pocăr~ / S şi: poke- / Pl:	/ E: poker + -as] 1-2 (Frm; şhp) Pocher (2) (amical). .
pocherist, ~ă smf [At: SCL 1971. 404 / PI: -işti, -e / E: pocher + -ist] Jucător de pocher (1). pochet sn vz pachet
poclii1 vt [At: SCRIBAN. D. / V: ~a / Pzi: -hesc / E: net] (Olt; Mun)
1	A lovi pe cineva în cap. 2 (Pex) A lovi grav pe cineva. 3 (Pex) A omorî în bătaie pe cineva. pochi2 sp vz povilă1 pochia v vz pochi poc hiat, ~ă a vz. pochit pochiaz sn vz poghiaz pocliidnic sm vz popilnic
pochiheci sn [At: DAME. T. 136 / V: (reg) botiheri, ~cihec, ~ciheci, potih~, putiheri / Pl: -uri! E: ucr normam] (Mol; la războiul de ţesut)
1	întorcător. 2 Amnar. 3 Lopăţică cu găuri care pătrunde în scobitura amnarului şi prin care se trece un cui. 4 (îf putiheş) Cui care trece prin găurile pochiheciului (1) Si: (reg) barbătuş. 5 Sul de dinapoi. pochilă sfvz povilă1
pochilnic sm vz popilnic pochinchereasă sfvz pochinzoreasă pocliind sm vz pocânzeu1 pochinder sm vz pocânzeu1 pochinzăreasă sf vz pochinzoreasă pochinzer sn vz pocânzeu1
pochinzoreasă sf[At: COMAN. GL. / V: (reg) ~ncher~, ~zăr~ / Pl: -ese / E: pochinzer + -easd] (Olt) Pocânzeică. pochionic sm vz popilnic pochionie sfvz popilnic pocliipnic sm vz popilnic pocliirnic sm vz popilnic
pochit, ~a a [At: UDRESCU. GL. / V: -/a/ / Pl: ~i//,	/	E:	pochi1]
(Mun; d. fiinţe) 1 Lovit în cap. 2 Bătut grav. 3 (Pex) Omorât în bătaie. pochitnic sm vz; popilnic pochwnic sm vz popilnic
poci1 [At: ANON. CAR. /V: (reg) potci / Pzi: pocesc / E: potcă1] 1-2 vtr (Pfm) A(-şi) schimba în rău aspectul sau forma Si: a (se) urâţi. 3-4 vtr A (se) strâmba. 5-6 vtr (Fig) A (se) denatura. 7 vt (Mtp; subiectul este
0	fiinţă imaginară, un duh rău etc.) A abate 1111 mare rău. o boală etc. asupra cuiva sluţindu-1, desfigurându-1, paraiizându-1 etc. 8 vt (Pop) A deochea.
9	vt (Pop) A supune pe cineva vrăjilor. farmecelor. 10 vt (Moi; Buc) A cobi.
poci2 vt [At: ŞEZ II. 42 / V: ~/i / Pzi: -cesc, (reg) pot / E: drr pocie1]
1	(Reg) A împrejmui un teren cu pocii1 (1). 2 A pune pe araci viţa de vie sau alte plante agăţătoare.
poci3 sn vz pocie1 poclbă sfvz pofidă pocicanie sfvz pocitanie
pocicăli vt [At: DLR / Pzi: -lese / E: mg pocsekol] (Trs) A risipi bunuri materiale sau averi.
pocici s [At: DLR / A: net / Pl: net / E: net] (Bot; Buc) Burete necomestibil asemănător hribului, nedefinit mai îndeaproape.
pocie1 sf[At: DDRF / V: (reg) poacă, pocă, poci, potcă / Pl: ~cii / E: net] 1 Par subţire care serveşte la susţinerea unor plante agăţătoare Si: arac. 2 Par subţire care serveşte la fixarea unui gard. la împrejmuirea unui loc etc. Si: ţăruş. 3 (Spc; îf pocă) Băţ al undiţei. 4 Ramură înfrunzită înfiptă Î11 pământ sau smoc de iarbă, de cereale lăsate netăiate şi legate la vârf. muşuroi de pământ etc. pentru delimitarea unei parcele sau a unei porţiuni dintr-o semănătură. 5 (îf poci) Momâie. pocie2 sf[At: LEXIC REG. 37 / Pl: -cii l E: poci1] (Reg) Pocitanie (1). pociganie sfvz pocitanie pocihec sn vz pochiheci pociheci sn vz pochiheci pocii v vz poci2 pocimp sm vz pociumb poemă sfvz popină poeme s vz pocincă
poc'mcă şf[At: DIONISIE. C. 209 / V: ~inc s / E: cf poceancă] (îvr) Băutură alcoolică nedefinită mai îndeaproape. poemei sn vz pociumb pocinoc s vz pocinog
pocinog [At: KLEIN. D. 401 / V: (reg) ~oc, ~ov, ~ciomoc, -cionoc, ~cion~, puci~ / Pl: -oage sn, ~uri sn, (rar) ~ogi sm / E: siv fwwNOK’h, ucr nowmoK] 1 sn (îvp; construit cu verbul „a facek‘) început de bun augur al unei acţiuni. 2 sn (îvp; spc) Saftea. 3 sn (Reg; îla) Bun de (sau la) ~ Care este aducător de noroc. 4 sn (Reg; îal) Bun de saftea. 5 sn (Construit cu verbul ..a face“) Ceea ce provoacă cuiva 1111 neajuns, o neplăcere, o suferinţă. 6 sn (Ccr) Necaz. 7 sn încurcătură. 8 sn (Reg; îlv) A-i face (cuiva) -ul A omorî. 9 sm (Olt) Epitet dat unui copil zburdalnic, ştrengar.
10	sn (Reg; îf pocinov) Lucru de nimic Si. fleac, pocinov sn vz pocinog
1121
POCIOI
pocioi sn [At: LEXIC REG. 72 / Pl: -oaie / E: mg pocsolya] (Reg) Băltoacă în jurul unei fântâni. pociomoc sn vz pocinog pocionoc sn vz pocinog pocionog sn vz pocinog
pocire sf [Ai: PANN. Ş. I. 73 / V: potci~ / Pl: -ri / E: poci2] 1 Urâţire.
2	Mutilare a unei fiinţe sau a unei părţi a corpului ei. 3 (înv; ccr) Defect fizic Si: infirmitate. 4 (Pfm) Denaturare. poc'irlă sf [Ai: HEM 2538 / Pl: ? / E: ns cf poşircă] (Reg) Poşircă. pocisfi vt(a) [At: ŞEZ. III. 85 / V: pogi~ / Pzi: -lese / E: ucr iiohhcthth „a curâţa“] (Trs; Buc) 1 A nimici. 2 (Prc) A pedepsi aspru. pociştanie sfvz pocitanie
pocit1 sn [At: H X. 360 / Pi: -uri / E: poci1] (Pop) 1 Poceală (3). 2 Epilepsie.
pocit2, ~ă [At: BELDIMAM, E. 6/23 / V: (reg) potcit / Pl: -iţi, -e / E: poci1] 1-2 smf, a (Persoană) care are un aspect fizic dezagreabil, urât. respingător, din naştere sau în urma unei boli, a unui accident etc. 3 a (D. oameni) Desfigurat. 4 a Burlesc. 5 .s/(Mtp) Duh rău care poceşte1 (1) pe oameni. 6 a (D. lucruri, fenomene, manifestări) Care se abate de la ceea ce este normal, firesc, bun. 7-8 a (D. lucruri) (Caic are sau) care capătă un aspect denaturat, deformat, urât. 9 a (D. lucruri) Ciudat. 10 a (D. lucruri) Caraghios. 11 a (Mtp) Care aduce nenorocire Si: funest, nefast.
12	a (Mtp) Care este plin de nenorociri, de ghinioane. 13 a (Pex) Supărător.
14	a (Fig) Rău. 15-16 a, av (Fam; îe) A avea gură -ă (sau a fi - la gură) A prevesti lucruri neplăcute pocit3, ~â a [At: ŞEZ II, 42 / Pl: ~i//, -e / E: poci2] 1 (Reg; d. teren) împrejmuit cu pocii1 (2). 2 (D. viţa de vie sau alte plante agăţătoare) Arăcit.
pocită vt [At: LM / Pzi: -tez / E: drr pocitanie ci pocitură] (Mtp; reg) A urâţi.
pocitanie sf [At: PSALT. 258 / V: (reg) ~c/ca~, ~ciga~, ~ciaşta~ / Pl: ~ii, (reg) -tanii / E: pocit2 + -ante] 1 Fiinţă diformă, slută, hidoasă, desfigurată Si: pocitura (4). 2 (Pex) Monstru. 3 (Reg; îf pociganie) Fiară sălbatică Si: dihanie, jivină. 4 (înv) Lucru, fapt ieşit din comun, bizar, ciudat Si: bizarerie, ciudăţenie. 5 (Mun; îf pociganie, pocicanie) Poznă.
6	(îrg) Vorbă de duh. 7 (îrg) Glumă. 8 (îrg) Snoavă. 9 (îrg; pex) Relatare mincinoasă. 10 (îvr) Prevestire nefastă. pocită sfvz poştă1
pocitoc sm [At: BORZA. D. 26 / Pl: -oci / E: pocit2 + -w] 1 Planta Aspîenium vinde. 2 (Bot; Mar) Straşnic (Asplenium trichotmanes).
pocitor, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: -i, -oare / E: poci1 + -tor] 1-2 smf a (Rar) (Persoană) care poceşte1 (1). 3-4 smf, a (Lucru) care poceşte1 (1). 5 smf (Mtp) Fiinţă imaginară care poceşte1 (7) oameni şi animale Si: (reg) pocitoroi, pocitură (8).
pocitoraş sm [At: TEODORESCU. P. P. 386 / Pl: -i / E: pocitor + -aş] 1-2 (Mtp; reg; şhp) Pocitor (5) (tânăr).
pocitoroi, ~oaie smf [At: MARIAN. I. 13 / V: (reg) -tur~, pocituroaie /Pi:	-oaie / E: pocitor + -oi] (Mtp; reg) Pocitor (5).
pocitură1 sf[At: LB / V: (reg) păc~, potc~ / Pl: -ri / E: poci2 + -tură]
1	Urâţire. 2 Desfigurare. 3 (îvp) Denaturare. 4 (Ccr) Pocitanie (1). 5 (Pex: ccr) Monstru. 6 (Prc) Parte urâtă, deformată a unei fiinţe. 7 (Prc) Obiect deformat, urâţit. 8 (Mtp; reg) Pocitor (5). 9 (Pop) Boli ale oamenilor care se manifestă prin sluţirea. strâmbarea, paralizarea acestora ori ale unor părţi ale corpului şi care sunt cauzate. în credinţele populare, de pocitori
(5).'
pocitură2 .v/’[At: DDRF / Pl: -ri ! E: poci3 + -tură] 1 Arac. 2 Ţăruş. pocituroi, -oaie smf vz pocitori
pociumb [At: ANON. CAR. / V: (îvp) ~mp, (reg) păci~. păciund,ploci~, plociun, ~cimp, ~c\nci / Pl: -i, (reg) ~e, -uri / E: cf ciomp] 1 sm (îvp) Par1 pentru susţinere, fixare în construcţii rudimentare, la plante etc. 2 Stâlp în construcţie. 3 av (Reg; îe) A sta - A nu face nimic. 4 (Reg; spc) Ax al vârtelniţei. 5 (Reg; spc) Ax al scrânciobului. 6 sm (îrg) Ciot de copac rămas în pământ după tăiere. 7 (îrg) Butuc. 8 sm (Reg; spc) Butuc aî nicovalei pe care se bate coasa. 9 (Reg; dep) Persoană scundă şi grasă.
pociumbaş sm [At: LB / V: (reg) ~mpaş / Pî: -i, (rar. sn) -e / E: pociumb + -aş] 1-2 (Trs; şhp) Pociumb (1) (mic) Si: (reg) pociumpuţ (1-2). 3 (Buc; spc) Ax al vârtelniţei. 4 (Reg; îcs) De-a -ul Joc de copii care constă în aruncarea unui cuţit care se înfige în pământ. 5 (Reg) Butuc al nicovalei pe care se bate coasa. 6 (Reg) Vatră a casei. pociump sm vz pociumb pociumpaş sm vz pociumbaş
pociumpos, -oasă a [At: TDRG / Pl: -oşi, -oase / E: pociump + -os\ (Reg; d. copaci) Strâmb.
pociumpuţ sm [At: LB / Pl: -i / E: pociump + -uţ] 1-2 (Trs; şhp) Pociumbaş (1-2). pociuve sp [At: PAŞCA. GL. / E: net] (Reg) Noroc. poclad1 sm vz pocladă poclad2 sn vz poclit
pocladă 5-/*[At: KLEIN. D. 401 / V: (reg) plocad (PI: -e, -uri) sn,ploca-sfi plocat (Pl: -e, -uri) sn.plocav (Pl: -uri) siuplocaz sn,plocot sn,plotad (Pl: ~e) s/i, -ad (Pl: -laz.i, -de, -duri) smn, ~laz s, poglad (Pl: -azi) sin, porlad (Pl: -e) sn / Pl: -de, -lăzi i E: siv pohaoat*] (Reg) 1 Ţesătură ţărănească miţoasă. din lână nevopsită. 2 (Pex) Pătură. 3 Pocrovaţ (2). pociaj sn vz podlaş poclaş sn vz podlaş podan sn vz poclău poc laz sm vz pocladă
pocla sf[At: A I. 31 / Pl: -le / E: net] (Reg) Curea a şeii care trece pe sub coada calului Si: (reg) curar.
poclău sn [At: ANTIPA. F. I. 131 /V: (reg) plocau, ~lau, ~/aw, ~/e« / Pl: -aie / E: net] Unealtă de pescuit ca un sac. cu deschizătura foarte largă şi cu capetele fixate de două prăjini cu care este purtată prin apă de doi oameni. poclăz s vz pocladă poclct, ~ă a vz proclet poclcu sn vz, poclău pocl'ic sn vz poclit pochd sn vz poclit podiş sn vz pocriş1
podit sn [At: CIHAC, II, 269 / V: (reg) ~lad, -/ic, — hd / Pl: -uri. (rar) -e / E: cf ucr uoK,\irii] 1 (Mol) Coviltir la car, căruţă etc. 2 (Reg) Coş al trăsurii. 3 (Reg; îf poclic) Fiecare dintre cele două cărămizi, ca 1111 triunghi, în care bate fumul la coşul caselor ţărăneşti. 4 (Buc; îf poclad, pod ici) Şopron în care se păstrează fânul în timpul iernii. 5 (Buc; pex; îaf) Grajd. podiţal a vz procleţel pochvnic sm vz popilnic poclog sn vz potlog poclon1 sn vz plapumă poclon2 sn vz plocon poclon3 sn vz potlog poclotii v vz ploconi poclomre sfvz. ploconire
pocliii1 vt [At: SCRIBAN. D. / Pzi: -csc / E: ns cf ger backen] (Oit) A prăji (1). poclui2 v’ vz pocoli
pocmete sm [At: PAŞCA. GL. / Pl: -cţi / E: net] (Reg) Prăjină lungă şi subţire. pocmcţ s vz pomneaţă pocmlre sfvz pocnire pocnajenl sp vz podnog
pocneală1 .v/ [At: NEGRUZZI. S. I. 191 /V: (reg) ~căn~ ! Pi: -di, -de / E: pocni + -eală] 1 (Pop) Pocnire (1). 2-4 (Pex) Pocnet2 (1-3). 5 (Buc) Piatră mai mare aşezată pe prichiciul varniţei săpate într-un mal şi formând bolta sau legătura acesteia.
pocneală2 sf[At: DLR / Pl: -di / E: net] Guler aî cămăşii femeieşti, împodobit cu motive naţionale. pocneată sfvz pomneaţă
POCOSTEALĂ
pocnet1 sm [At: LEXIC REG. 1 17 / Pl: -eţi / E: pocni + -et cf pocnet] (Buc) 1 Persoană neîndemânatică, stângace, care sparge multe vase. 2 Persoană certăreaţă.
pocnet2 [At: ŞEZ. IX. 52 / V: (reg) ~nit, pomnet sn / Pl: (1-11) ~e. sn / E: pocni + -et] 1 sn Zgomot caracteristic, surd şi puternic, produs prin lovire, batere, apăsare Si: pocneălă1 (2),pocnitură (1). (rar) plescăit (5).
2	sn Zgomot caracteristic produs de o explozie, de descărcarea unei arme etc. Si: pocneălă1 (3), pocnitură (2). (rar) plescăit (6). 3 sn Zgomot caracteristic produs de arderea unui lucru Si: pocneălă1 (4). pocnitură
(3). (rar) plescăit (7). 4 sn (Reg; îlav) într-un - Intr-o clipă Si: imediat, îndată, numaidecât. 5 sn (Rai') Zvâcni tură a tâmplelor. 6 sn (Rar) Lovitură scurtă şi puternică. 7 s/i Zgomot caracteristic produs de spargere, crăpare Si: (rar) pocnitură (5). 8 sn Zgomot caracteristic produs de rupere prin întindere, solicitate prea mare etc. 9 sn (Mun; îe) A-i iua (cuiva) -ul A obliga pe cineva să tacă. 10 sn (Mun; îae) A face să cadă grav bolnav, aproape de moarte. 11 sn (Mun; pex; îae) A face pe cineva să moară. 12 sms (Mol; în imprecaţii; art.) Dracul. 13 sms (îe) A se duce -ului (sau Ia Mii,în -ui) A se duce dracului. 14 sms (Mol; îlv) A da în -ul A părăsi.
15	sms (Mol; îal) A renunţa la cineva sau ceva.
pocneţ sm [At: DR VII, 3% / Pl: ~/ / E: pocni + -ei] 1-2 (Reg; şdp) Copil (rău).
poem [At: ANON. CAR. / V: (îrg) pogrii, (reg) pomni / Pzi: ~nesc / E: poc1 + ~(ă)ni] 1 vi A produce un zgomot caracteristic prin lovire, batere, apăsare Si: a bate, a izbi, a plesni. 2-3 vit (D. uşi, ferestre, obloane etc.) A (se) trânti cu putere unul de altul, producând un zgomot caracteristic.
4	vi (Reg; d. frunze) A foşni. 5 vi A face un zgomot caracteristic în urma exploziei, a descărcării unei arme etc. 6 vi (Pgn) A izbucni pe neaşteptate Si: a se declanşa. 7 vi A produce un zgomot caracteristic în urma arderii Si: a plesni, a trosni. 8 vi (D. oase. încheieturi, degete etc.) A scoate un zgomot caracteristic prin întindere, răsucire Si: a pârâi, a trosni. 9 vi (Rar; îe) A-i - fălcile A-i trosni fălcile. 10 vt A face să trosnească oasele prin întindere. 11 vt (Rar; d. tâmple) A se zbate cu putere din cauza afluxului mare de sânge pricinuit de o emoţie, de oboselă. de enervare, de boală şi de obicei producând o senzaţie auditivă de zgomot obsedant Si: a zvâcni. 12-13 vti A (se) lovi scurt şi cu putere producând zgomot. 14 vt (Fig; în limbajul elevilor) A fi ascultat pe neaşteptate. 15 vt (Fig; în limbajul elevilor) A da o notă proastă. 16 vt A lovi cu putere drept în ţintă. 17 vi (îvr; d. oameni) A plescăi (1). 18-19 vi A crăpa sau a se sparge cu violenţă şi, de obicei, cu zgomot, la presiune interioară, apăsare, lovire etc. 20 vi (Spc) A crăpa la suprafaţă căpătând fisuri Si: a se fisura. 21 vi (îe) A -de necaz (sau de ciudă) A-i fi extrem de ciudă. 22 vi (Fam; fig; îe) A-i
-	(cuiva ceva) în cap A-i trece cuiva ceva prin minte. 23 (îe) A-i - (cuiva) obrazul de ruşine A-i foarte ruşine. 24 vi (Spc; d. muguri, boboci) A începe să iasă. 25 vi (Spc; d. muguri, boboci) A se desface brusc. 26 vi (Pop; d. vite) A muri prin spargerea pântecelui. din cauza gazelor acumulate în organism Si: a crăpa, a plesni (39). 27 vi A se rupe prin întindere, suprasolicitare, uzare etc. Si: a plesni (41). 28 vi (D. haine) A se desface fiind prea strâns pe corp Si: a plesni (42). 29 vi (îvr) A nimeri.
pocnire .s/[At: DRLU / V: (înv) ~cnnre / Pl: -ri / E: pocni] 1 Producere a unui zgomot caracteristic prin lovire, batere, apăsare Si: plesnire, trosnire, (pop) pocueala (1). pocnit1 (1). 2 Lovire scurtă şi puternică în ceva sau în cineva Si: (pop) pocnit1 (2). 3 Producere a unui zgomot caracteristic prin trântirea uşilor sau a ferestrelor una de alta Si: (pop) pocnit1 (3). 4 Producere a unui zomot caracteristic în urma exploziei, a descărcării unei arme etc. Si: (pop) pocnit1 (4). 5 (Fig) Izbucnire neaşteptată Si: (pop) pocnit1 (5). 6 Producere a unui zgomot caracteristic în urma arderii Si: (pop) pocnit1 (6). 7 Trosnire a oaselor, a încheieturilor Si: (pop) pocnit1
(7). 8 Zvâcnire a tâmplelor Si: (pop) pocnit1 (8). 9-10 (Crăpare sau) spargere violentă şi de obicei cu zgomot, la presiune interioară, apăsare, lovire Si: (pop) pocnit1 (9-10). 11 (Spc) Fisurare. 12 Desfacere bruscă a mugurilor Si: (pop) pocnii1 (11). 13 Rupere prin întindere, solicitare prea mare Si: (pop) pocnit1 (12).
pocnit1 sn [At: PONTBRIANT. D. / V: (reg) -că/z-,	/ Pl: ~uri
/ E: pocni] (Pop) 1-12 Pocnire (1-10, 12-13). 13 Fisurare.
pocnit2, -ă [At: PONTBRIANT, D. / Pl: -ui, -e i E: pocni] 1 a (D. oameni) Care a primit o lovitură. 2 a (Pex; d. oameni) Rănit în urma unei lovituri. 3-4 smf a (Arg) (Om) nebun. 5 sma (Buc; în imprecaţii; în legătură cu verbul „a se duce'4) Diavolul. 6-7 a Crăpat sau spart cu violenţă şi. de obicei, cu zgomot. 8 a (Spc) Fisurat. 9 a Rupt prin întindere, solicitare prea mare. pocnii sn vz pocnet2
pocnitor, -oare [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~cănitoare sf, ~gănitoare sf, pogn~ sm, pomnitoăre sf l Pl: -i, -oare / E: pocni + -tor] 1 a (Rar) Care pocneşte (1). 2 smf(lvr, pan) Flecar. 3 sm (Reg; îf pognitor) Pogonici (1). 4 .s/ (Mar) Şfichi2 la bici. 5 sf(Pfm) Petardă (2). 6 sf(Olt; Ban) Puşcoci
(1). 7 sf(Trs; Mol) Praştie pentru copii. 8 .s/'(Reg; îf pocănitoare) Jucărie dintr-un cocean de porumb, dintr-un sfert de coajă de nucă care produce zgomot prin învârtire. 9 sf(Reg; îcs) De-a -oaren Joc de copii în care este izbită de sol o bucată de pământ modelată în formă de sferă şi găurită.
10	sf (Bot, Dob) Plesnitoare (4) (Ecballium elaterium). 11 .s/(Bot; Ban; Mol) Ciumăfaie {Dătura sţramnnium).
pocnitură sf[At: ANON. CAR. / V: (reg) ~căn~,pomn~ / PI: -ri / E: pocni + -tură] 1-3 Pocnet2 (1-3). 4 Lovitură scurtă şi puternică. 5 Pocnet2 (5). 6 Crăpătură. 7 Spărtură. 8 (Rar) Fisură. 9 (Reg) Cantitate de porumb care se pune o dată în ciur când se fac floricelele. pocnoj sm vz pod nog pocnojie sf vz podnog
poco i [At: LEXIC REG. 106 / E: net] (Piu; Buc; itm) Cuvânt cu care se comandă pornirea rostogolirii pe distanţă mică a unui buştean.
poco [At: DN3 / E: it poco] 1 ăv (Muz; ca indicaţie de executare) Puţin.
2	sn Compoziţie muzicală executată poco (1). 3 sn Parte dintr-un poco
(1). 4 av (Itm; îlav) - a - încetul cu încetul Si: treptat.
pocoi1 smi [At: CREANGĂ, A. 140 / A şi: pocoi / E: siv iwkoh] 1 Nume al literei „p“ din alfabetul chirilic. 2 Semn grafic pentru pocoi1 (1).
pocoi2 s [At: I. CR. II, 35 / A: net / Pl: net / E: ucr noiciâ, -koh>] (Reg) Cameră de locuit.
pocoi3 vt [At: F (1890). 393 / Pzi: -esc / E: net] (Ban; înv; csnp) A consuma. pocoi4 v vz pocoli
pocoh [At: MOLNAR / V: păcătui. ~c«/i, -coi. (css) ~călu\. -c/ni. ~cului. pucului / Pzi: -lese / E: mg pakol] 1 vt (Trs) A împacheta. 2 vt (Reg) A stivui. 3 vt (Trs; îf pocdlui) A bate tare pe cineva. 4 vr (Reg; îf pocăli) A se muta. 5-6 vir (Pop) A sta liniştit. 7-8 vir (Mar; Mol) A se stabili într-un anumit îoc. 9-10 vit (Pop; îe) A nu putea (sau a nu avea a) poclui A nu avea linişte. 11-12 vit (Pop; îae) A nu avea astâmpăr.
pocolit, -« a [At: TEAHA. C. N. / Pl: -iii, -e i E: pocoli] 1 (Trs) împachetat. 2 (Reg) Stivuit. 3 (Trs; d. oameni) Bătut. 4 (Mar; Mol) Stabilit într-un anumit loc. poc om păr s vz pocumpăr pocomport s vz pocumpăr
pocompos sn [At: MÂNDRESCU. I. G. 73 / A: net / Pl: -uri l E: cf ger Waffenpass] (Ban) Permis de portarmă.
pocor s [At: DRL / Pl: net / E: srb pokor] (Reg; îe) A ajunge de -ul lumii A ajunge de râsul lumii. pocorniţă sfvz păcorniţă
pocos1 sm [At: GLOSAR REG. / Pl: -oşi ! E: ucr uokc, Kocy] (Reg) Cotoare ce rămân după cositui ierbii.
pocos2, ~oasă ă [At: H XVIII. 21 / Pl: -oşi, -oase ! E: ns cf focos] (Reg) Miţos. pocos3, ~ă ă vz pocoş poc os i v vz pogăzni
pocost s [At: GRECU. P. 399 / V: puc-' / Pl: net / E: ucr noKHCT, -Kocry, pol pokost] (înv) Lac aplicat ca strat protector pe picturi (bisericeşti). pocostat, ~ă a vz pocostit pocosteală sf vz pocăsteală
1123
POCOSTI
pocosti vt [At: CIHAC, II, 270 / V: (înv) puc~ / Pzi: -tesc / E: pocost]
1	(înv) A acoperi o pictura cu un strat protector de lac Si: (înv) a pocostui.
2	(Mol) A acoperi un obiect de metal cu un strat subţire de metal preţios Si: a polei, a sufla. 3 (Mol) A încondeia ouă.
pocostit, ~ă a [At. SEVASTOS. N. 395 / V: (înv) ~stat / Pl: -iţi, -e / E: pocosti] 1 (înv; d. o pictură) Acoperit cu un strat subţire de lac protector.
2	(Buc; Mol; d. obiecte de metal) Care a fost acoperit cu un strat subţire de metal preţios Si: poleit, suflat2. 3 (Mol; d. ouă) încondeiat.
pocostui vt [At: CIHAC. II. 270 / Pzi: -esc / E: pocost + -»/] (înv) A pocosti (1).
pocoş, -ă a [At: KLEIN. D. 401 / V: (îrg) ~căş, (reg) ~cas, ~caş, ~os / Pl:	-e / E: mg pokos] 1 (Trs; d. cai) Care suferă de poc2. 2 (Trs; d.
cai) Cu picioarele umflate. înţepenite sau cu cârcei. 3 (Trs; pex; d. cai) Care şchioapătă. 4 (Rar; d. cai) Deşelat. 5 (îdt; pex; d. oameni) Cu mâna sau cu piciorul contractat. înţepenit de durere, de boală. 6 (Reg; d. oameni) Crăcănat.
pocoşală sfi [At: DLR / Pl: -şeii / E: pocoşi1 + -eală] (Reg) Umflătură la piciorul vitelor.
pocoşi1 vi [At: A1.21 / Pzi: 3 -şeste / E: pocos) (Reg: d. cai) A şchiopăta
(1).
pocoşi2 vt [At: ALR I, 2151/341 / Pzi: -şese / E: ns cf pocos2) (Reg) A jumuli păsări de curte. pocofit, ~ă a vz pocăltit pocozi v vz pogăzni
pocmmă sf [At: CV 1951, nr. 3. 41 / Pl: ? / E: ger Packraum] (în industria chimică; gms) Sală de ambalaj. pocrav iţă sfv z pocroviţă pocratol sm vz pracator
pocreală sfs [At: ŞEZ. VIL 99 /Pl: -di /E: po-1 + acreală] (Reg) Lapte foarte acru Si: (reg) pocriş2.
pocriş1 sn [At: ŞEZ V. 59 / V: (reg) -c/iş / Pl: -e, -uri. (rar. sm) -i / E: cf ucr iiokjmiiikh] 1 (Reg) Capac din lut ars sau din metal folosit pentru vasele de bucătărie. 2 (îrg) Acoperiş al casei. 3 (Mol; Buc) Coviltir. 4 (îrg) învelitoare. 5 (îrg) Cergă. 6 (Mol) Farfurioară pentru ceaşcă. 7 (Mol) Farfurioară prea mică. 8 (Mol) Gură a vârşei Si: (reg) vârşog.
pocriş2 ss [At: ŞEZ. VII. 99 / E: cf pocreală, rs upoKiic, bg upjOKiiiu] (Buc) Pocreală.
pocrişar sm [At: GLOSAR REG. / Pî: -/ / E: pocrişă + -ar] (Reg) Copil din flori Si: bastard, pocrişă sfvz pocriş că
pocrişcă sf[At: LEXIC REG. 106 / V: -şă / Pl: II E: ucr noKpmiiKa. „acoperiş^] (Buc) 1 Femeie de moravuri uşoare. 2 Femeie necăsătorită care are un copil. 3 (îs) Copil din pocrişă Copil din flori Si: bastard, poc ro avă sfvz pocrov pocrobiţă sfvz pocroviţă pocix>nţ sn vz pocruţ pocroţ sn vz pocruţ pocrouţ sn vz pocruţ
pocrov, ~ă [At: (a. 1652) ap. TDRG / V: (înv) procov sn, (îrg) /?ro-sn, (reg) plocov sn, ~croavă sf, procoavă sfi procou sn / Pl: -e, -oave / E: siv ntKpoB’h] 1 sn (îrg) Pocrovăţ (1). 2 sn (înv) Ţesătură fină ca voalul pentru acoperit capul, uneori şi pieptul. 3 sna (Reg; pex; mpl) Sărbătoare creştină la 1 octombrie, care prăznuieşte acoperământul Maicii Domnului.
4	^/(Reg; spc; îf procov) Văl de mireasă. 5 sn (Ban; îf procou) Pânză pe faţa mortului. 6 sn (Reg; îf procov) Scutec. 7 sn (Trs; Mun) Covor ţărănesc Si: scoarţă. 8 sn (Trs; Mun) Pătură groasă Si: (îrg) pocroviţă (4).pocruţ
(2). 9 sna (Reg; lpl; îf pocroavele) Sărbătoare creştină la 29 august, care prăznuieşte tăierea capului Sfântului Ioan. 10 >s/'(Bot; reg) Scânteiuţe (Aster novi-belgii). 11 sf(Bot; reg) Săpuneală (Aster novăl auglice). 12 sf(Bot; reg) Albăstrică (Aster tripolium).
pocrovăţ sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 197/21 /V: (îrg) poco-(înv) ~veaţă sf, ~veţ, procoveţ, (reg) ploco~, proco~ / Pl: -veţe / E: siv noKpoBeuk ] 1 Bucată de pânză sau de stofă folosită pentru acoperirea unor
obiecte de cult din religia creştină Si: acoperământ. (îrg) pocrov (1). pocroviţă (1). 2 (îrg) Pătură care se pune sub şaua calului Si: (reg) pocladă
(3). pocroviţă (5), pocruţ (3). 3 (Mol) Giulgiu. 4 (Mol; îf pocrovăţ) Capac al sicriului. pocroveaţă sfvz pocrovăţ pocrovd su vz pocrovăţ
pocroviţă sf[At: LEX. MARS. 148 / V: (înv) ~obiţă, prosco~. (reg) -rav-, prăcoi~. pricoi~. prico~ (Pl şi: ~i//‘), proco~ / Pl: -îe / E: procov + -iţă] 1 (înv; îf procoviţă) Pocrovăţ (1). 2 (Reg; îaf) Basma. 3 (îrg) Covor ţărănesc Si: scoarţă. 4 Pocrov (8). 5 (îrg; spc) Pocrovăţ (2). 6 (Reg; îf procoviţă) Cusătură din bata iei.
pocruţ sn [At: CABA. SĂL. 99 IV: (reg) plocuţ, ~cronţ, ~croţ (A şi: pocroţ) ~crouţ, procoţ,procuţ l Pl: -uri, (rar) -e / E: mg pokroc] 1 (Trs) Covor ţărănesc Si: scoarţă. 2 (Trs) Pocrov (8). 3 (Trs; spc) Pocrovăţ (2).
4	(Reg; îf pocrouţ) Boccea.
pocsai av [At: GLOSAR REG. / E: net] (Buc) în mod hotărât Si: imperios.
pocsaie sf [Al: ALR I, 1387/684 / A şi: pocsîie / V: -sie / Pl: ~â/‘ / E: net] 1 (Buc) Hotărâre. 2 (Buc; îlv) A(-şi) pune ~ (pc ccva) A hotărî. 3 (Reg) Ciudă pe cineva. pocsie sfvz pocsăie pocului v vz pocoli
pocumpăr s [At: ALRM II/I. h 78 / A şi: pocumpăr / V: bocompăr, copomport,pacămp~,păcumpar,picumpăr, ~câmpăr (S şi: poc în păr), ~cămport, -compar, -comport, -port, ţocumpoc, vocumport / Pl: net / E: ger Backenbart] (Pop) Favorit pe obraz. pocumport s vz pocumpăr pocurar sm vz păcuraiJ
pocui, -ă a [At: LEXIC REG. 84 / Pl: -uţi, -e / E: net] (Reg) Paralizat. pocuţ1 sn [At: MAT. DIALECT. I. 187 / Pi: -uri IE: poc4 + -»/] (Reg) Pacheţel.
pomţ2 s [At: ALR II/I.MN 18.6932/349 /Pi: net /E: poc4 + -»(] (Reg)
Muscă.
pocuţă sf[At: BORZA, D. 197 / Pl: -ţe / E: poc4 + -uţă] (Bot; reg) Jabghie (Polytichum commune). pocvală sfvz pohfală
pod1 sn [At: COD. VOR. 16/25 / Pl: -uri I E: vsl «041.] 1 (înv) Etaj.
2	Spaţiu închis între acoperiş şi pîanşeul superior al unei clădiri. 3 (Rar; îla) Din - până în pivniţă Î11 întregime Si: complet, radical. 4 (Pfm; îe) A călca (sau a se uita etc.) (ca) din — Se spune despre 1111 om plin de sine. îngâmfat. încrezut. 5 (Pfm; îe) A călca ca din - A merge greu şi cu paşi nesiguri. 6 (Pfm; îe) A cădea ca din - A rămâne surprins, uimit, dezorientat într-o situaţie neaşteptată. 7 (Reg; gmţ; îe) A-i face (cuiva) treabă până-n - A nu-i face nici o treabă. 8 (Reg; îae) A păcăli. 9 (Reg; îcs) -ulpopii Joc de copii Î11 care jucătorii îşi pun pumnii unii peste alţii.
10	(Asr; pex) Plafon (1). 11 (Atm; rar; îs) -ul gurii Palat2 (1). 12 (îs) -ul mâinii Parte orientată spre exterior a mâinii. 13 (îs) -ul palmei Parte inferioară a palmei, de la înceietura cu antebraţul până la degete. 14 (îs) ~ carstic Porţiune a tavanului unei peşteri rămasă suspendată după prăbuşirea acestuia. 15 Construcţie din lemn. piatră, beton, metal etc. care leagă între ele malurile unei ape sau marginile unei depresiuni, susţinând
o	cale de comunicaţie terestră, şosea sau cale ferată, şi asigurând continuitatea peste un obstacol natural sau artificial. 16 (îs) ~ de gheaţa Strat continuu de gheaţă care acoperă în întregime suprafaţa unui râu. a unui lac. ca urmare a unei perioade îndelungate de temperatură scăzută a aerului. 17 (Rar; îe) A face - cu palma A(-şi) pune mâna streaşină la ochi pentru a putea vedea mai bine. 18 (Spt; îe) A face -ul A executa o figură caracteristică de gimnastică prin îndoirea corpului pe spate în semicerc, cu sprijin pe mâini şi pe picioare. 19 (Reg; îe) Că n-ăi fi Ia capul -ului Se zice când cineva oferă pe ceva un preţ derizoriu, faţă de cât se cuvine. 20 Punte suspendată mobilă la o cetate, la un castel medieval, construită peste un şanţ cu apă Si: (rar) podişcă (3). 21 (Şîs - de vase, -de vase stătăior, - stătător. ~ de luntri, îrg. - mereu) Pod1 (15) demontabil
1124
PODĂGRIOS
dintr-o platforma aşezată peste 1111 lanţ de bărci, de plute etc. legate de ancore sau de piloţi. 22 (Şîs ~ umblător, - mişcător, - de vase umblător,
-	plutitor, - pe scripete) Platformă plutitoare care serveşte la transportul fiinţelor sau al obiectelor de pe un mal pe celălalt al unei ape curgătoare Si: bac, (reg) brudină. 23 (Reg) Plută1 (1). 24 (Rel; Mol) Bucată de pânză îngustă şi lungă care se aşterne în drumul cortegiului mortuar. 25 (Mol; pex) Pomană care constă din bucăţi de pânză, covoare etc. 26 (Mol; îs) -ul mortului Pânză de pe faţa mortului. 27 (Teh) Platformă având formă asemănătoare cu a unui pod1 (15) folosită ca loc de lucru, de observaţie, ca element de protecţie, ca stativ de vizare etc. Si: (îrg) podişcă (5). 28 (Spc) Macara cu scheletul în formă de pod (15), pe care se deplaseză aparatul de ridicare şi de transportare a greutăţilor. 29 (îs) - rulant Macara mobilă cu o platformă metalică ce se mişcă pe o cale de rulare situată la înălţime deasupra solului, folosită în ateliere, hale de montaj, turnătorii etc. pentru ridicarea sarcinilor şi deplasarea lor pe direcţie orizontală. 30 (îs) ~ul sondei Platformă folosită ca rampă pentru materialul tubular care se introduce sau se extrage din sondă. 31 (îs) - de siguranţă Platformă cu deschidere pentru trecere, montată în puţul de mină. spre a reţine o roca desprinsă din pereţi sau pentru a opri căderea unei persoane care ar aluneca pe scări. 32 (îs) ~ basculant Construcţie metalică mobilă cu tablierul unei deschideri ce se roteşte în plan vertical, în jurul unei axe orizontale. 33 (îas) Pod metalic mobil, destinat circulaţiei vagonetelor între rampele puţurilor de mină şi colivia de extracţie. 34 (îc) —basculă Basculă cu o platformă pe care se cântăresc vehicule încărcate cu marfă. 35 (înv) Pavaj de scânduri groase de stejar cu care se podeau străzile Si: caldarâm.
36	(înv; pex) Stradă pavată cu scânduri de stejar groase. 37 (înv; pgn) Stradă. 38 (îlav) Pe -uri Ca un cerşetor. 39 (Pex; îal) Sărac. 40 (îal) Fără adăpost. 41 (îlv) A bate -urile A hoinări. 42 (Fam; îe) Treci -ir şi-nghiţi nodu’ Se spune când cineva este nevoit să suporte o situaţie neplăcută.
43	(înv) Punte a unei nave. 44 (înv; spc) Punte superioară a unei nave Si: covertă. 45 (Ban; Trs) înveliş de scânduri care acoperă partea de jos a interiorului unui vehicul. 46 (Reg; spc) Pod1 (44) al luntrei. 47 (Reg) Zid de piatră sau de cărămidă pe care e aşezat cuptorul de pâine. 48 (Mun; Olt) Suprafaţă plană în regiune de munte sau de deal. 49 (Reg) Regiune de şes. 50 (Trs; Buc; îs) -ulpământului Suprafaţă a pământului. 51 Lucrare protetică dentară, metalică sau mixtă, alcătuită dintr-un corp de punte fixat la capete pe dinţii naturali şi folosită ca metodă terapeutică. 52 (Reg; pan) Platformă pe care sunt fixate pietrele la moara de apă Si: (reg) podi na (10). podişor (5). 53 (Reg) Crivac la moara de apă. 54 (Reg) Piesă axată pe fusul de fier care pune în mişare pietrele de la moara de apă Si: (reg) liăitaş. 55 (Reg) Fund al scocului de la o moară de apă Si: podină (12). 56 (Reg) Scoc. 57 (Reg) Stăvilar care permite scurgerea apei când moara nu funcţionează sau când la moară vine prea multă apă. 58 (Reg) Bârnă pe care se rulează, cu ajutorul unor vârtejuri, lanţurile care ridică şi coboară stavilele de la moara de apă Si: (reg) fruntar, poclulet (4). 59 (Trs; Ban) Punte a stavilei de la o moară de apă. 60 (Pop) Talpă la joagăr. 61 (Reg) Parte mobilă a joagărului. care poartă buşteanul de tăiat în scânduri Si: (reg) car. 62 (Mun) Scoc la joagăr. 63 (Reg) Scândură din faţă de la moara de vânt, care acoperă pietrele de măcinat şi în care se înţepeneşte vrana Si: (reg) corună, fruntar. 64 (Reg) Fiecare dintre cele două stinghii laterale de la moara de vânt. care susţin coşul. 65 (Ban; Trs; şîs - umblător) Bucată de lemn aşezată pe perinocul osiei dinainte care. rotindu-se în jurul unui cui. menţine poziţia carului sau a căruţei la întoarceri Si: (pop) vârtej. 66 (Reg; pex) Perinoc la car sau la căruţă. 67 (Reg) Parte a osiei care trece pe sub car sau căruţă Si: (reg) oplean (3).perinoc, scaun. 68 (Mun) Grup de scânduri alăturate care se rezeamă pe dricul dinainte şi dinapoi, peste osiile carului sau ale căruţei. 69 (Reg) Oplean la sanie. 70 (Reg) Cruce la sanie. 71 (Reg) Plaz1 la plug. 72 (Reg) Spetează la plug. suprapusă osiei roţilor, pe care se sprijină capătul grindeiului Si: (reg) aşternut, broască, căluş, căpătâi, gresie, podecior, scaun, spetează. 73 (Pop) Suport pe care se clădeşte claia sau stogul de fân pentru a le feri de umezeală Si: (pop) pat, podină (6). 74 Platformă superioară a batozei, pe care stau lucrătorii. 75 (Mol) Platformă de scânduri aşezată în faţa strungii în timpul
mulsului. 76 (Reg) Pat1 la sucală. 77 (Reg) Parte a scaunului dogarului pe care se sprijină doaga în timpul lucrului. 78 (Trs) Parte a greblei în care sunt fixaţi dinţii Si: (reg) carâmb. 79 (Trs) Pânză a secerei. 80 (Trs) Pânză a coasei. 81 (Reg) Ramă de lemn a ciurului. 82 (Nav) întăritură transversală a zalei de lanţ. 83 (Reg) Putină în care se prepară untul. 84 (Trs; Olt) Smântână din care se face untul. 85 (Reg) Strat care se ridică la suprafaţa laptelui, a borhotului etc. 86 (Olt) Crustă care se face deasupra prunelor puse la fermentat.
pod2 ss [At: BĂCESCU. P. 150 / E: drr poduţ1] (îht; Trs) Scobar (1) (Chondrostoma nasus). pod3 sn vz poadă pod4- ec vz podo-
poddi1 vr [At: CV 1951, nr. 3-4. 43 / Pzi: -clez / E: po1- + da] (Mar) A se obişnui cu un lucru, cu o unealtă, cu o meserie Si: a se deprinde. podă2 v’ vz podi
podagral, ~d a [At: CALENDAR (1862) 22/25 / Pl:	-e!E:	podagră
+ -al] (îvr) 1-2 Care ţine de podagră (1-2) Si: (îvr) podagricesc (5-6). 3-4 Care se refera la podagră Si: (îvr) podagricesc (3-4). 5-6 Care este provocat dc podagră (1-2) Si. (îvr) podagricesc (5-6). podagraşte sf [At: ŞEZ. X. 142 / Pl: ? / E: podagră] 1 (îvr) Podagră
(1).	2 Gută.
podagră sf [At: URECHE. L. 111 /V: (îvr) -r/e (A şi: podagrie) / Pl: ~re / E: lat podagra, ngr JtoSâypa, ger Podagra, it podagra] 1 Gută localizată la membrele inferioare, afectând îndeosebi degetul mare al piciorului Si: (înv) podalghie (1), (îvr) podagraşte (1). 2 (Pgn) Gută. 3 (Îvr) Boală a păsărilor localizată la picioare.
podagrie, -ă smf, a [At: ŞINCAI. HR. IÎI. 14/4 / Pl: -ici, ~ice / E: lat podagricus, ger podagrisch] (înv) 1-2 Podagros (1-2). 3-4 (Pgn) (Persoană) care suferă de gută.
podagricesc, -ească a [At: MEŞT. DOFT. II. 105v/9 / Pl: -eşti / E: podagră + -icesc] (îvr) 1-6 Podagrial (1-6). podagrie sfvz padagră podagrios, '-oasă a vz podagros
podagiist,~ă smf a [At: BARIŢIU. P. A. II, 214 / Pl: -işti, -e / E: ger Podagrrist] (Gmr) 1-2 Podagros (1-2). 3-4 (Persoană) care suferă de gută.
podagros, ~oasă [At: MUŞTE. ap. LET. III. 46/24 / V: (înv) -nos, -dă gr io s / Pl: -oşi, -oase / E: podagră + -os] 1-2 smf a (Persoană) care suferă de podagră (1) Si: (înv) podagrie (1-2), (gmr) podogrist (1-2). 3-4 smf, a (Pgn) (Persoană) care suferă de gută Si: gutos. 5 a (îvr; d. picioare; îf podagrios) Care este atins sau cuprins de podagră (1).
podagru, -ă a [At: I. NEGRUZZI. S. V. 175 / Pl: -ri, -re / E: irpodagre] (Frr; d. oameni) Care este bolnav de podagră (1).
podalghie sf[At: N. COSTIN. ap. LET. I A, 20/39 / A şi: podalghie I V: -gie / Pl: -ii / E: ngr noSaXyia] (înv) 1 Podagră (1). 2 (Pgn) Gută. podalgie sfvz podalghie
podan sm [At: URECHE. L. 108 /Pl: -i / E: pnpoddany, rs no&ţaHHbtâ]
1	(înv) Locuitor al unui stat. al unui oraş etc. care plătea bir. 2 (Prc) Şerb.
3	(Reg) îngrijitor.
podanic, ~ă a [At: VARLAAM. C. 301 / Pl: -ici, -ice / E: podan + -cutie] (înv) Supus.
podanie sf [At: LET. III. 244/21 / Pl: -ii, -denii I E: pod1 + -cinie] Podărit1 (1).
podar sm [At: (a. 1785) URICARIUL X. 70 / Pl: -/ / E: pod1 + -ar] 1-2 Persoană (care are sau) care conduce un bac Si: (reg) brudar. 3 Persoană care avea în pază un pod1 (15). 4 Persoană care încasa podăritul1
(2).	5 (Mii; înv) Pontonier. 6 Constructor de poduri1 (15). 7 Muncitor care lucrează la un pod1 (15). 8-9 (îrg) Muncitor care (execută sau) întreţine un pod1 (35) Si: caldarâmgiu, pavator. 10 (Iuz) Măturător de stradă.
podară sf [At: LTR2 / Pl: -re / E: frpodaire] Loc geometric al picioarelor perpendicularelor coborâte dintr-un punct dat pe tangentele la o curbă sau pe planurile tangente la o suprafaţă. podasă sfvz potasă podagrios, -oasă a vz podagros
1125
PODĂREASĂ1
podarensa1 a [At: DIONISIE, C. 194 / Pl: ~cse / E: pod‘ + -cir ea scă J (îvr; d. femei) Care practică prostituţia.
podăreasă2 sf [At: TDRG / PI: -ese i E: podar + -easă] 1-2 (înv) Soţie a podarului (1-2) Si: (îvr) podăriţă (1-2). 3-4 Podăriţă (3-4).
podăresc, ~ească a [At: (a. 1815) URICARIUL V. 438/8 / Pl: -eşti / E: podar + -esc*] (îvr) 1 Care aparţine podarului (9). 2 Privitor la podar
(9).
podănt' sn [At: VALIAN / Pl : -uri / E: pod1 + -ărit] 1 Dare care se percepea de la cei care posedau sau aveau în folosinţă 1111 bac Si: podcuiie.
2	Taxa care se încasa pentru trecerea peste un pod1 (15). 3 Taxă care se încasa pentru transportul cu un bac. 4-6 Drept de a încasa podari tul1 (1-3).
podarii2 sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: -uri / E: podar + -it] (Rar) 1-9 Ocupaţie a podarului (1-9).
podăriţă sf [At: SLAVICI. O. II, 12 / Pl: -ţe / E: podar + -iţă] 1-2 (Îvr) Podăreasă2 (1-2). 3 Femeie care avea Î11 pază un pod1 (15) Si: (îvr) poclăreasă (3). 4 Femeie care conducea un bac Si: podăreasă (4). podâncit, ~ă a vz potângit
podbalsm [At: COTEANU. PL. 29 / V: (îrg) -băl, (reg) bobdal, bobdial, ploibar, pobdeal, pocbial, pocdial, 'bală sf, -beai, -beală sf -bel, -bial, ~dial, ~dval, poib~, polbag, polb~, polhar (Pl şi: polbaruri) polbeag, polbeal, polbean,polbiag, popdea sf popdeal, popdele sfp. porb~, porbeal, potb-, potbeal, pot mal, potval / Pl: -i l E: siv *n*A'h&kA’h] (Bot) 1 Mica plantă erbacee din familia compozitelor, cu rizom cărnos, cu flori galbene care apar înaintea frunzelor, care creşte prin locuri umede şi abrupte şi se foloseşte în medicină şi uneori. în alimentaţie Si: (reg) brustan, brusture/, limba vecinei, nalbă, păpădie (4), papalungă (2), pătlagină, ropan, ropanior (Tussilagofcirfara). 2 (Pop; îc) —de-minte Amică (Amica montana). 3 (Reg; îae) Rotunjoară (Homogyne alpina). 4 (Pop; îc) ~-de-apă Limbariţă (Alisma plcintcigo-ac/ucitica). 5 (Reg; şîs podval mare) Brustur (Petcisites lubridus). 6 (Reg; îf polbean) Păpădie (Taraxacum officincile). 7 (Reg; îf polbeal) Nufăr (Nuphar luteum). 8 (Reg; îf potbal) Năvalnic (Scolopendrium vulgare). 9 (Reg; lpl; îf popdele) Smirdar (1) (Rhododendron kotschyi). podbală sf vz podbal podbal sm vz podbal pod beai sm vz podbal podbeală sf vz podbal podbel sm vz podbal podbial sm vz podbal podblc sm vz poghircă podcapăc sn vz poteapoc podcapec sn vz potcapoc podcapoc sn vz potcapoc
podeomor sm [At: URECHE, L. 106 / V: (sst) potc- i Pl: -i / E: pn podkomorzy] (în Polonia medievală) Şambelan. poddiacon sm [At: PRAV. GOV. 105v/8 / P: ~di-a- / Pl: -i / E: siv ] (înv) Slujitor al bisericii ortodoxe care se află în imediata subordine a diaconului.
podea sf [At: (a. 1776) URICARIUL XIX. 324 / V: -lă, (reg) pondeală / Pl: -ele, (reg) -eli / E: net] 1 înveliş care acoperă solul unei încăperi, confecţionat din diferite materiale precum scândură, piatră, cărămidă Si: pardoseală (1), (înv) pardositură, (grî) par dos2, (ltî) paviment, (reg) podilă
(1). podineală. 2 Fiecare din scândurile, piesele etc. care alcătuiesc podeaua
(1). 3 (Pex; urmat de determinări) înveliş care acoperă partea de jos a interiorului unui vehicul. 4 (Rar) Podium (2). 5 (îrg; lpl) Plafon (1) de scânduri. 6 (îrg) Fiecare dintre scândurile care alcătuiesc un tavan Si: (reg) podină (2). 7 (îrg) Grindă de lemn. 8 (Reg) Material de dulgherie. 9 (Teh; pan) Platformă de lucru sau de protecţie la sondă. 10 (Teh; pan) Piesă metalică Ia războiul de ţesut mecanic, de forma unei platforme mobile aflată în partea de jos a războiului şi acţionată cu ajutorul unei pârghii.
11	(Reg; pan) Talpă la joagăr. 12 (Mun; pan) Platformă de scânduri aşezată în faţa strungii în timpul mulsului Si: pod1 (75). 13 (Reg; pex) Loc de unde ies oile din strungă Si: (reg) podilă (3).
podeac sn vz podeag
podeag sn [At: TDRG / V: (reg) -ac / Pl: -uri, (rar) -ege / E: pod1 + -eag] 1-4 (Reg; şhp; îf podeac) Podeţ1 (4-7). 5 (Reg; îaf) Podeţ1 (5). 6 (Reg; pan; determinat prin ,,aţă“) împletitură de fire făcută cu acul pentru a repara o ţesătură. 7-8 (îrg; şhp) Piatou (mic). 9 (Reg) Movilă. podeală sfvz podea
podeaţă sf [At: CAMIL PETRESCU. O. I. 407 / Pl: -ete / E: pod1 + -eciţă] 1 (Olt) Podeţ1 (3). 2 (Rar) Podium (2).
podeci s [Aî: JAHRESBER. VIII. 150 / Pl: net / E: pod1 + -eci cf poclici] (îrg) 1-4 (Şhp) Podeţ1 (4-7). 5 Podeţ1 (8).
podecior sn [At: BOCĂNEŢ. T. A. 148 / Pl: -oare / E: podeţ + -inr] (Reg) Spetează suprapusă axei roţilor de la plug pe care se sprijină capătul grindeiului Si: pod1 (12).
podei sn [At: DRLU / V: (reg) -eu / Pl: ^ / E: pod1 + -ei] 1-2 (Trs; şhp) Podeţ1 (1-2). 3 Pod1 (1) al unui coteţ. 4 (îvr) Pridvor. 5 (îvr) Podium
(2). 6 (Trs; Ban) Platou (1). 7 (Reg) Movilă. 8 (Reg) Poiană. 9 (Trs; înv) Teren mlăştinos.
podenci s [At: IORGA. S. D. XIII. 75 / Pl: net / E: pod1 + -euci] (înv) 1-4 (Şhp) Podeţ1 (4-7). 5 Podeţ1 (8).
poderei sn [At: (a. 1755) ŞTEFANELLI, D. C. 57 / V: ~ew, ~dir~y -direu, (sst) -diree sf/ Pl: -e / E: pod1] 1-2 (Buc; Trs; şhp) Platou (1) (mic). 3 (Reg) Poiană. 4 (Buc) Movilă. podereu sn vz poderei
podest s [At: ALEXI. W. / Pl: net / E: ger Podest] (îvr) Palier1. podesta sms [At: EMINESCU, P. L. 95 / E: it podesta] (îvr; itm) Guvernator al unui oraş Î11 Italia medievală. podestru sn [At: DDRF / Pl: -re / E: cf podest] (îvr) Palier1. podeţe sm [At: BĂCESCU, P. 47, 150 / Pl: -eţi l E: pod2 + -ete] (îht; reg) Scobar1 (Chondrostomci ncisus).
podeţ1 [At: M. COSTIN. ap. LET. I. 312/1 / PI: (1-7)	(8-9) -i / E:
pod1 + -et] 1-2 sn (Pop; şhp) Pod1 (1) (mai mic) la sură. la grajd etc. unde. de obicei, se păstrează fânul Si: (reg) podei (1 -2).poduţ2 (1-2). 3 sn (Spc) Parte a podului1 (2) de pe capetele ieşite în afară ale grinzilor Si: (reg) podeaţă (1). poduţ (1). 4-7 sn (Şhp) Pod1 (2,15) mic Si: podişcă (1-4), pocluleţ (1-4). (pop) poduţ2 (3-6).poduţel (1-4). (îrg) podeci (1-4).podişor (1-4). podit scă1 (4-7), (înv) podenci (1-4). (reg) podecig (1-4), poclici (1-4), podiş (3-6),podiţ (1-4),poduc (1-4),podurel (1-4). 8 sm (Spc) Construcţie ca un pod1 (15) mic amenajată transversal peste şanţul unei şosele şi pe care se pătrunde din şosea în curtea unei case ţărăneşti Si: podişcă (5). pocluleţ (5). (pop) poduţel (5), (îrg) podeci (5).podişor (5). (înv) podenci (5). (reg) podecig (5).poclici (5),podiş (1).pocluc (S),podurel (S).pocluşcă1 (8). poduţ2 (8) 9 sm (Olt) Tindă.
podeţ2 sn [At: DLR / Pl: (1) -i, (2) -e / E: pod2 + -etf\ 3 sm (îht; reg) Scobar1 (1) (Chondrostomct ncisus). 2 sn (Reg) Bucată de sfoară fără cârlige a priponului de pescuit Si: (reg) sterp, podeu sn vz podei
podeuaş sn [At: TEAHA, C. N. 254 / P: -de-iuiş i Pl: -e i E: podei + -cis] 1-2 (Trs; şhp) Podei (4) (mic).
podgalţ s [At: PELIMON. ap. CĂLINESCU, S. C. L. 77 / Pl: net / E: net] (îvr) Cravată nedefinită mai îndeaproape. podghiaz. sn vz poghiaz podgircă sf vz poghircă podgor sn vz podgorie
podgorean, -ă [At: CARAGIALE. O. IU, 156 / V: (Îvr) potg~ / Pl: -eni, -ene i E: podgorie + -ecin] 1 a (îvr; îf potgorean) Care se află la poalele unui deal sau ale unui munte. 2 a (îvr; îf potgorean) De podgorie (1). 3 a (Rar) Care se află într-o regiune cu podgorie (2). 4 ci Care aparţine unei regiuni cu podgorie (2). 5 ci Privitor la o regiune cu podgorie (2). 6 a Care este specific unei regiuni cu podgorie (2). 7 smfPersoană care posedă o podgorie (2). 8 smf Persoană care se ocupă cu cultivarea şi îngrijirea viţei de vie Si: viticultor.
1126
PODIU
podgoreancă ^;/'[At: TDRG / Pl: -ence / E: podgorean + -că] 1 Femeie care posedă o podgorie (2). 2 Femeie care se ocupă cu cultivarea şi îngrijirea viţei de vie.
podgoriei s [At: TDRG / Pl: net / E: podgor + -ici] (Pop; din necesităţi prozodice) Podgorie (2).
podgorie sf [At: CORESI. EV. 493 / A şi: podgorie /V: (îrg) potg~, (reg) —gor sn / Pl: ~/7 / E: siv n^A^opHK] 1 (înv) Regiune de la poalele unui deal sau ale unui munte. 2 Zonă întinsă, situată, de obicei la deal. cultivată cu plantaţii masive de viţă de vie. rar, cu livezi Si: (reg) viet. 3 (Pex) Plante cultivate pe podgorie (2).
podgonu, ~\e a [At: ALECSANDRI, POEZII, 205 / Pl: ~i/ / E: podgor(ie) + -iu] (Asr; d. terenuri, regiuni) Care este acoperit cu vii. podherţ sn vz poherţ podhoadă sfvz pod vadă podhod s vz podvadă podhodă sfvz podvadă podhodnic sm vz povodnic
podhorniţă sf [At DDRF / V: (reg) pah~,pâdhorUţă,povoln~> ~dvor~, pohodn~, poh~\ potk-, poîo~ / Pl: '-îe ! E: ucr dai îiG/ţropHHţm (lit mAropwnjJi)) (Reg) Policioară la jug.
podi vi [At: DOSOFTEI. V. S. februarie 73v/30 /V: ~Ja / Pzi: -dese / E: pod1] 1 (înv; fşa) A construi un pod1 (15) peste o apă. 2 A pune podeaua
(1)	într-o încăpere. 3 A acoperi cu scânduri Si: a pardosi. 4 (Piu; îf poda) A împinge buştenii cu ţapina în râu pentru a construi o plută (1).
podial sm vz podbal pod iaz sn vz poghiaz
podic sm [At: DR. VIL 396 / Pl: -ici / E: net] (Reg) Copil mic. pod'ică sf [At BORZA. D. 103 / Pl: ? / E: ns cf pod2] (Bot; reg) Piedicuţă (.Lycopodium clavaium).
pod'ici sn [At: L. ROM. 1959, nr. 5. 88 / Pl: ~ici, -uri / E: pod1 + -ici cf podeci] (Trs) 1-4 (Şhp) Podeţ (4-7). 5 Podeţ1 (8). 6 Platformă în interiorul bisericii pe care stă corul.
podidi [At: PISCUPESCU. O. 67/21 / Pzi: ~dese I E: siv /w4wm*, noAiiHAM] 1 vi (D. lacrimi, sânge) A porni brusc să curgă cu putere şi în cantitate mare. ţâşnind din ochi, pe gură, pe nas Si: a izbucni, a năpădi, (reg) a povedi. 2 vi (îvr; d. oameni) A izbucni în plâns. 3 vt (D. râs. plâns) A cuprinde pe cineva cu putere şi nestăpânit Si: a năpădi. 4 vt (Rar) A cuprinde din toate părţile Si: ă năpădi. 5 vt (D. somn. dor, griji) A copleşi.
6	vt (Nob) A împrăştia.
podidire sf [At POLIZU / Pl: -ri / E: podidi] (Rar) 1 Izbucnire bruscă, cu putere şi în cantitate mare a lacrimilor sau a sângelui, ţâşnind din ochi. pe gură, pe nas etc. Si: năpădire, (reg) povedire. 2 Izbucnire în plâns. 3 împresurare din toate părţile. 4 Copleşire. 5 (Nob) împrăştiere.
podiditor, -oare a [At: ADAM. S. 11 / PI:	-oare l E: podidi + -tor]
(Rar; d. râs. plâns) Care 1111 poate fi stăpânit şi izbucneşte brusc. podid'iu sm [At: LEXIC REG. 84 / Pl: ~i/ / E: ns cf podic] (Reg) Copil. podijdiţa sf[At ARVINTE, TERM. 161 / A: net / Pl: ? / E: net] (Reg) Fiecare dintre lemnele puse pe marginea jgheabului de transportat buşteni, pentru ca aceştia să nu sară din jgheab Si: (reg) argea, lăturaş.
podilă sf[At PONTBRIANT. D. / V: pon~ (A şi: pondilă) / Pl: -le, -Ii / E: pod1 + -dă] 1 (Trs; Olt) Podea (1). 2 (Olt; îf pondilă) Podea (6).
3	(Reg) Podea (13).
podinar sn [At: TDRG / Pl: -e / E: podină + -ăr] (Mol; Ban) Furcă scurtă pentru construirea podinei (7).
podină sf [At: CORESI. ap. TDRG / PI: -ni, (rar) ~ne / E: siv cf srb podina] 1 Pardoseală de scânduri, de obicei, groase Ia casă, la pod1
(2),	la vechile străzi etc. 2 Fiecare dintre scândurile care alcătuiesc un tavan, o pardoseală, un pavaj, un pod1 (15) etc. Vz podea (6). 3 (Spc; lpl) Obligaţie a negustorilor braşoveni în evul mediu din Ţara Românească de a întreţine străzile Bucureştiului pavate cu scânduri. 4 (Spc; lpl) Taxă percepută în trecut la Iaşi pe carele cu produse care intrau în oraş în scopul întreţinerii străzilor pavate cu scânduri. 5 (îrg) Tavan de scânduri. 6 (Pop; pan) Suport pe care se clădeşte claia sau stogul de
fân pentru a le feri de umezeală şi de vite Si: (pop) pat1, (reg) pod1 (73).
7	(Pop; pex; pan) Parte de jos a stogului de fân Si: (reg) podlaş (4). 8 (Pop; pan) Mijloc al stogului. 9 (Reg; pan) Platformă de scânduri înălţată deasupra terenului ca loc de observaţie, de pază etc. 10 (Mol; Mun; pan) Platformă pe care sunt fixate pietrele morii de apă. 11 (Reg; pan) Piatră stătătoare a morii. 12 (Trs; pan) Fund aî scocului la moara de apă. 13 (Reg; pan) Fund al jgheabului pe care se coboară buştenii la vale. 14 (Reg) Suprafaţă plană în regiunea de munte sau de deal. 15 (Reg) Regiune de şes mai înalt. 16 (Reg) Strat de prune ridicat Ia suprafaţa butoiului în timpul fermentaţiei. 17 (Atm; Trs) Şale.
podinăraş sn [At: TDRG / PI: ~e / E: podinar + -aş] 1-2 (Mol; şhp) Podinar (mic).
podineală sf [At: CHEST. II. 196/280 / Pl: ? / E: ctm podină + podeală] (Reg) Podea (1).
podinoc sn [At: DLR / Pl: -oace l E: podină + -f>c] (Reg) Claie de fân în lucru.
podiolcă sf [At CV 1952. nr. 4.32 / A: net / Pl: net / E: net] (Trs) Bluză ţărănească.
podire sf[At DRLU / Pl: -ri / E: podi] 1 (înv) Construire a unui pod1 (15) peste o apă. 2 Pardosire a unei încăperi cu scânduri. podiree sfvz poderei podirei sn vz poderei podireu sn vz poderei
podxri sp [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 12715 / E: ngr 7uo5rpî}g „care ajung până la călcâie"'4] (îvr) Veşminte lungi preoţeşti, de culoare închisă. podind sm vz poghircă
podiş sn [At: N. COSTIN. ap. LET. II. 60/19 / Pl: ~uri I E: pod2 + -iş] 1 Formă de relief întinsă, aproape plană înconjurată de munţi sau văi adânci, situată la o altitudine relativ mare şi făcând traziţia între câmpii şi dealuri sau munţi Si: platou (1), (rar) masă1. 2 (Mol) Regiune de şes. 3-6 (Reg; şhp) Podeţ1 (4-7). 8 (Reg) Podeţ1 (8). 9 Platformă de scânduri.
10	Pardoseală de scânduri. 11 Tavan de scânduri. 12 (înv) Palier1.
podişcă sf [At: GORJAN, H, II. 72/32 / G-D: (rar) cei / PI: -şti, -şte. (reg) ~curi. (îvr) -şei / E: pod1 + -iscă] 1-4 (Şhp) Podeţ1 (4-7). 5 Podeţ1
(8). 6 (Rar) Bac. 7 Pod1 (27). 8 (îrg) Plută1 (1). 9 (Rar) Construcţie de scânduri în formă de platformă care serveşte ca loc de lucru, de observaţie etc. 10 (Rar) Podium (2). 11 (Rar) Palier1 de lemn.
podişor sn [At: LEX. MARS. 238 / Pl: -oare, (rar) -uri, (îrg, sm) -i / E: pod1 + -uy;/'] 1-4 (îrg; şhp) Podeţ (4-7). 5 Podeţ1 (8). 6 (Reg) Fiecare dintre bârnele pe care se sprijină tavanul. 7 (Trs) Parte a bisericii în formă de balcon unde stă corul Si: (reg) polici (4). 8 (Reg) Platformă pe care sunt fixate pietrele la moara de apă Si: pod1 (52). 9 (Reg) Dulap pentru vase Vz blidar. 10 (Mar; şîs ~ mare) Dulap de haine. 11 (Trs; Mar) Nişă mică în zid Si: firidă. 12 (Olt) Suport de scânduri pe care se pun la uscat sau la dospit caşul, brânza etc.. sau pe care se păstrează oalele cu Şapte Si: (reg) leasă, pat1. podişoraş sn [At: AI. 13 / Pî: ? / E: podişor + -c/ş] Firidă mică. podişorel sn [At: DLR / Pl: —/ E: podişor + -el] 1-2 (Reg; şhp) Dulap (mic) pentru haine.
podişoruţ sm [At: CHEST. II. 194/261 / Pl: -i / E: podişor + -uţ] 1-2 (Reg; şhp) Firidă (mică). podit1 sn [At: I. IONESCU, D. 111 / Pl: (rar) -uri / E: podi] Pardosire. podit2, ~ă a [At: BARCIANU / PI: ~i//\ -e l E: podi] Care este acoperit cu scânduri sau cu alt material Si: pardosit.
podit\ -a a [At: TEAHA, C. N. 255 / Pî: -iţi, -e / E: poadă] (Trs; d. lână) De proastă calitate.
poditură sf [At: BIBLIA (1688). 246]/42 / G-D: (înv) -rei i Pl: -ri / E: podi + -tură] (îrg) Pardoseală.
podlţsn [At: ALR 1.809/26. 850 / Pl: -e, -uri IE: pod1 + -it] 1-4 (Ban; Olt) Podeţ1 (4-7). podiu sn vz podium
1127
PODIUM
podium sn [At: ALEXI. W. / P: -di-um / V: ~n / Pl:	/	E:	lat	podium,
îr podium, ger Podium] 1 Platformă de scânduri înălţată faţă de nivelul terenului, al pardoselii unei încăperi, servind ca postament pentru diverse obiecte. 2 Estradă demontabilă într-o sală sau în aer liber pentru conferinţe, spectacole, audiţii muzicale etc. Si: (rar) podeaţă (2).podişcă (10),podea
(4), (înv) podei (5). 3 Mică instalaţie mobilă, ridicată în trepte de la sol pe care stau sportivii învingători în momentul înmânarii premiilor. 4 (Ant) Platformă înălţată în jurul arenei unui teatru sau al unui circ roman.
podladă sf [At: L. ROM. 1961, nr. 2 / A: net / Pl: ? / E: mg padlâda] (Reg) Mobilă folosită ca iaviţă şi pentru păstrat haine, lenjerie etc.
podlaş sn [At: BUGNARIU, M. 264/208 /V: (reg) patlaj, poclaj,poclaş / Pl: -uri / E: mg padlâs] 1 (Trs) Pod1 (2) la tinda caselor ţărăneşti sau la şură. 2 (Trs; Buc) Construcţie rudimentară de desupra vetrei ţărăneşti, prin care se adună şi se evacuează fumul şi scânteile Si: (reg) babura, capră, fit mar, ursoaie. 3 (Reg; îf păthij) Suport de lemn pe care se clădeşte
0	stivă de lemne pentru a o feri de umezeală. 4 (Mar; îf podaj) Podină (7). 5 (Mol; Buc; îf patlaj) Construcţie din lemne aşezate transversal pe căile de acces forestiere pentru a uşura transportul cu tracţiune animală a buştenilor la vale. 6 (Reg; îf poclaş) Masă1 pe care se ţine caşul la stână.
7	(Reg; îaf) Vreasc.
podlânc sm [At: BALADE. II. 262 / Pl: ~nci / E: ns cf oblânc] (Reg; csnp) Toc de piele atârnat în şa în care se pune de obicei pistolul Si: cobur. podii s vz pudli podlog sn vz potlog podlogar sm vz potlogar podlogi v’ vz potlogi
podmâl sms [At: DLR / E: ns cf podmol] (Reg) Om leneş. podind sn [At: POLIZU / V: potm~ / Pl: -uri, -e / E: siv n*A’hMer’h]
1	(înv) Ciucure. 2 (Trs; înv) Nadă1.
podmol [At: KLEIN, D. 402 /V: (înv) polnmd, (reg) pognool (A: net), pogol, polman, polmod, polmog, pohti-, polmon, pom noi, pom nor, posm~, postom~, potm~, pozm~, plomod, prostom~ / Pl: ~uri, -oale / E: bg iiOAMOA cf mg padmaly] 1 sn (Pop) Mal înalt şi abrupt. 2 sn Teren ros de ape. 3 sn Aluviune adusă de ape şi depusă pe fundul malurilor, pe terenuri inundabile etc. 4 sn (Pex) Apă noroioasă. 5 sn Teren noroios. 6 sn (îlav) Cu postomolul Î11 număr mare. 7 sn (îal) Cu grămada Si: mult.
8	sn (îlav) De-a postomolul De-a rostogolul. 9 sn (Udp ,,de“) Cantitate mare Si: grămadă, mulţime. 10 av (în legătură cu verbe ca „a sta“, „a se face“. „a se duce“) în număr mare şi în dezordine. 11 av (în legătură cu verbe ca „a sta“. „a se face“, „a se ducek‘) în formă de grămadă. 12 sn (Trs) Prispă de pământ. 13 sn Prag de pământ în jurul unei case ţărăneşti. 14 sn (Reg) Brâu de zid. 15 sn (Trs; Mun; îf palmari, polmon) Tindă. 16 sn (Trs) Vatră de lut sau de cărămidă pe care este clădit cuptorul la unele case ţărăneşti. 17 sn (Trs; pex) Suprafaţă plană în prelungirea vetrei, a cuptorului şi, uneori, de-a lungul pereţilor, care serveşte ca loc de odihnă, de dormit etc. 18 sn (Trs; Ban) Firidă.
podmoh v vz potmoli
podmoliţă [At: H VIII. 277 / A: net / Pl: ~ţe / E: net] (Reg) Fiecare dintre prăjinile puse paralel cu loitrele căruţei, la transportat snopii.
podnags [At: CHEST. II 164/116/A: nct/Pl: nct/E: net] (Reg) Clanţă la uşă.
podneu s [At: H II, 132 / Pl: net / E: ns cf podei] (Reg) Parte a căruţei nedefinită mai îndeaproape. podnoaje sf vz podnog
podnog sm [At: DAME. T. 135 / V: (reg) patn~,patnogi smp, patnojă sf, pănoj, pocnajeni (A: net) sp, pocnoj, pocnojie, podnoage sfi ~oaje sf, ~ojă (Pl: -je) sfi pognoj, pognojie, pomnoaje sfi pomnoj, pomojnii sfp, ponog, ponoş s, ponojie sf, pom—, pornoj, pornojie, potinojie sfi, potnoc, potnog,potnoj, potnojie sfi Pl: -ogi / E: bg no/ţHora, nogHomie] 1 (Pop) Fiecare dintre cele două pedale din partea de jos a războiului de ţesut, cu care se schimbă iţele Si: (pop) iapă, tălping. 2 (Pex) Fiecare dintre sforile cu care sunt legaţi podnogii (1) Vz talpă, schimbător. 3 (Reg; îf pomnoaje) Curea la şa. 4 (Reg; îf podnoaje) Legătură de zdrenţe.
podnojă1 sfv z podnog podnojă2 sfvz podnojie
podnojie ,v/'[At: PSALT. 204 / V: (reg) ~jă, potnoj sn (Pl: ~e).potnojă, potnojină / Pî: ~ii / E: siv n*ANotKHK] 1 (Bis; înv) Scăunel scund folosit de obicei ca sprijin pentru picioare. 2 (Reg) Perniţă sau preş pus sub picioare pentru a feri de frig. 3 (Reg) Ştergătoare de papură pentru picioare. podnojcă sfvz podnoşcă
podo- [At: DN-1 /V: pod- / E: fr. it podo-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Picior. 2 Peduncul.
podoabă [At: COD. VOR2 152/12 / V: -dobă / Pl: ~be / E: siv noAonâ] 1 sf Ceea ce serveşte pentru a înfrumuseţa, a împodobi ceva sau pe cineva Si: (pop) găteălă, (înv) podobitură. 2 6/Element decorativ din motive sculptate, pictate etc. Si: ornament (1). 3 sf(Pex) Lucru de preţ Si: odor.
4	sf(Spc) Bijuterie. 5 sf(Spc; lpl) Obiecte cu care se împodobeşte pomul de iarnă, de nuntă, de înmormântare. 6 .v/ lnsuşire pozitivă. 7 sf(Pex; ccr) Ceea ce constituie o însuşire. 8-9 sf (Fig) (Ceea ce constitue un motiv de) cinste. 10-11 sf(Fig) (Ceea ce constituie 1111 motiv de) mândrie. 12 sf(Fig) Strălucire. 13 .s/ (Reg; euf) Organ genital la oameni şi la animale.
14	i/(Pop; euf; im; gmţ) Diferite boli venerice sau dc piele. 15 sfi (Pop; irn; euf) Insecte parazite care trăiesc pe organismul uman sau animal. 16 sf(Bot; reg; îc) ~a-ferestrelor Cerceluşi (Fudisia hybrida). 17 sf (Bot; reg; îc) ~ba-zilei Barba-împăratuîui (Mirabilis jălapa). 18 sf (Reg; îc) ~ba-pământului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 19 (înv) înfăţişare.
20	sfi (în legătură cu verbele „a fi“. „a face“) Cu - (sau în -ba) Asemenea.
21	sfi (înv, îlav) Cu (sau pre ~) După cum se cuvine. 22 sfi (înv: îal) Î11 mod corespunzător. 23 a (înv; îs) ~ vreme Timp potrivit Si: prilej.
podoacă sfi[At: H XIV. 65 / V: (reg) ~docă / Pl: -oace / E: net] (Mun) Oaie pestriţă la ochi. podoară sf[At: CADE / Pl: ? / E: net] (Mun) Păţanie. podobă sfvz podoabă
podobea sf[At: VICIU. S. GL. / Pl: -de / E: podoabă + -ea] (Zlg; reg) Curcan (Meleagris gallopovo).
podobeală sf[ At: PĂCALĂ, M. R. 518 / Pl: -de / E: podobi + -eală] (Trs; de obicei urmat de determinări care arată felul) Modele de cusătură.
podobi [At: PSALT. 170 / Pzi: -besc / E: siv nwEHTH ca) 1 vr (înv) A se asemăna. 2 vr (înv; pex) A deveni asemănător. 3 vr (înv) A se transforma. 4 vrim (îrg) A se cuveni. 5-6 vtr a (îrg) A (se) împodobi. 7 vt (înv) A înzestra. 8 vi (înv) A considera demn de ceva Si: (înv) a învrednici.
podobie sfi At: PSALT. 298 / A şi: podolne / Pl: -ii / E: siv iioaobhk\ 1 (înv) înfăţişare. 2 (înv; îlav) Cu (sau pre) - După cum se cuvine. 3 (înv; îal) în mod corespunzător. 4 Melodie după care se intonează, la sărbătorile mai importante, unele cântări bisericeşti. 5 (Reg; îe) A vorbi pre - A vorbi ales. distins. 6 (Rar; pgn) Melodie.
podobire sf [Ai: (a. 1750) URICARIUL 1.73 / Pl: -ri / E: podobi] (înv) împodobire.
podobit, ~ă a [At: VARLAAM C. 397 / Pl: ~i[/', ~e / E: podobi) (îrg) împodobit.
podobitură sfii At: DOSOFTEI. V. S. octombrie 5276 / Pl: -ri! E: podobi + -tură] (îvr) Podoabă (1).
podobnic, -a a [At: COD. VOR.2 154/26 / Pl: -ici, -ice / E: siv n0A*EhNrh] (înv) 1 Asemănător. 2 (Fig) Ales.
podobromhidroză sfi [At: DN3 / Pl: -7.e ! E: fr podobromhidrose] Transpiraţie rău mirositoare a picioarelor. podocă sfvz podoacă
podofihnă sfi [At: BIANU. D. S. / Pl: -ne / E: fr podophylline] Substanţă răşinoasă. purgativă, extrasă din rizonul plantei Podophyllum pellatum şi folosită în medicină pentru calităţile sale purgative.
padofiilotoxină sfi [At: LTR2 / Pl: -ne / E: ctm padofiilină + toxină) Substanţă din padofilină. solubilă în apă. alcool, acetonă etc.. cu acţiune deosebit de iritantă asupra ochilor.
podoimă1 sf [At: H XVI, 143 / V: od~, ~ină / Pl: -me / E: ucr dai no4omm (lit nH4omm)] 1 (Reg) Bârnă pe care stă capătul de jos al fusului
î 128
PODVIG
care învârteşte piatra alergătoare a morii de apă Si: (reg) grindă, posadă2
(2), punte. 2 (Mar) Piesă de sprijin pentru manivela care transmite mişcarea roţii la joagăr.
podoimă2 sf[ At: A VI. 4 / Pl: -me / E: ns cf uimă, moi mă1, moimă2] 1 (Reg) Om urât. 2 (Reg) Leneş.
podoimă3 şf[At: GHEŢIE. R. M. / V: (reg) ~ină / Pl: -me / E: net] (Trs; înv) Pretex. podoină1 sf vz podoimă1 podoină2 sf vz podoimă3
podoiniţă sf[At: CADE / Pl: -ţe / E: bg n040itnn^] (Reg) Oaie de lapte Si: mânzare.
podolian, ~ă [At: URECHE. L. 80 / V: (rar) ~ien a / P: -li-an / Pl: -ieni, -iene, (înv) -leani, -leane / E: Podolia + -ean] 1-2 smf a (Persoană) care făcea parte din populaţia de bază a Podoliei. 3-4 smf a (Om) originar din Podolia. 5 smp Populaţie de bază a Podoliei. 6-7 a Care aparţine (Podoliei sau) podolienilor (5). 8-9 a Privitor (la Podolia sau) podolieni1
(5). 10 a Care provine din Podolia. 11-12 a Care este specific (Podoliei sau) podolienilor (5). podohen, -ă a vz podolian
podologic, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr podologique] 1 Care aparţine podologiei. 2 Care se referă la podologie.
podologie sf [At: DN3 / Pl: ~i/’ / E: fr podologie] Parte a medicinei care se ocupă cu studiul piciorului.
podometric, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, ~ice / E: fr podometrique] Care se referă la podometru.
podometru sf [At: LTR2 / Pl: -re / E: fr podometre] Instrument de măsurare a vitezei sau a distanţei parcurse de un pieton pe unitate de timp. prin înregistrarea numărului de paşi făcuţi de acesta Si: dometru, odometru. podorog sm vz podorojnă podoroj sn vz podorojnă
podorojnă jţ/'[At: CR (1833). 981 /5 / V: (înv) -og sm, ~oj (Pl: -uri) sn I Pl: -ne, (rar) -ni / E: rs noAopommx] Ordin scris pentru a i se pune cuiva la dispoziţie cai de poştă.
podorosât, ~ăa [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II. 154 / Pl: -aţi, -e / E: net] (Reg; d. materiale textile sau confecţii) Mototolit.
podos, ~oasă a [At: H IV, 53 / Pl: -oşi, -oase / E: poadă + -m] 1 (Reg; d. lână) încâlcit. 2 (Pex; d. animale) Care are părul încâlcit şi aspru. podovaghe sfp [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg; csnp) „Sarcini*4. podpcirucic sm [At: TELEGRAFUL (1854) 3!/63 / Pl: -ici / E: rs no4nopymm] 1-4 (Rsî) Sublocotenent.
podpiscă şf[At: CR (1830). 1341 /17 / Pl: -sce / E: rs noAimcKa] (Rsî) 1 Semnătură. 2 (Pex) Dispoziţie scrisă.
podpolcovnic sm [At: GCR II, 126/29 /V: polp~,potp~ / S şi: pod-pol-/ Pl: -ici / E: rs nognoAKOBHHK] (Rsî) 1 Grad de locotenent-colonel. 2 (Pex) Persoană care îndeplinea funcţia de locotenent-colonel.
podporuşnic sm [At: N. COSTIN. ap. LET. II. 74/14 / Pl: -ici / E: pn podporucznik] (îvr) 1 Grad de sublocotenent. 2 (Pex) Persoană care îndeplinea funcţia de sublocotenent.
podpri vt [At: DOSOFTEI. PS. 257/15 / Pzi: -resc / E: siv n^A’hnp'brH] (îvr) A opri (1). podracic sm vz podreadcic
podrad s [At: (a. 1829) FURNICĂ. D. C. 339 / V: -at / Pl: net / E: rs nc>4pji4 „antrepriză44] (Rsî) Contract. podradie sf vz progadie
podraghină sf[At: PAMFILE. J. II. 161 / V: ~răghi~ / Pl: -ne / E: ns cf drăghină] (Reg; ca epitet pus înaintea termenului calificat de care se leagă prin prepoziţia „de44) 1 Copil neastâmpărat. 2 Copil urât. podrat s vz podrad podraghină sf vz podraghină
podreadcic sm [At: CR (1829), 3162/1 / V: -racic / Pl: -ici I E: rs no4pji4*MK „antrepenor44] (Rsî) Persoană care îşi lua obligaţia de a executa un contract. pod rom sn vz podrum
podrum sn [At: BUDAI-DELEANU. LEX. / V: -rom (Pl: -oanie) / Pl: -uri i E: srb podrum] 1 (Ban; Trs) Pivniţă. 2 (Trs) Cămăruţă. podruv sn vz produh
podscarb sm [At: URECHE. L. 200 / PI: -i IE: pn podskarbi] 1 Rang în ierarhia nobiliară poloneză, corespunzând aceluia de visternic sau de cămăraş. 2 Nobil care avea rangul de podscarb (1).
poduc sn [At: ALR I. 809/270. 361 / Pl: -uri / E: pod + -uc] 1-4 (Mar: Trs; şhp) Podeţ1 (4-7). 5 Podeţ1 (8).
poduhţ sn [At: DAME, T. 147 / Pl: -ţe I E: pod1 + -uleţ] 1-4 (Spc; şhp) Podeţ1 (4-7). 5 Podeţ1 (8). 6 (Reg) Bârnă pe care se relează cu ajutorul unor vârtejuri. lanţurile care ridică sau coboară stăvilarele la moara de apă Si: (reg) fruntar, pod1 (58). 7 Vas de bucătărie nedefinit mai îndeaproape.
podurate sfp [At: L. COSTIN. GR. BĂN. 161 / E: net] (Reg) Pesmeţi. podurel sn [At: DDRF / Pl: -e / E: poduri (pil pod1) + -el] 1-4 (Pop; şhp; mpl) Podeţ1 (4-7).
podurnică sf[At: H XVI, 159 / A: net / Pl: -ici / E: net] (Bot; reg) Buruiană nedefinită mai îndeaproape. poduşc sm vz poduscă1
poduşcă1 sf [At: (a. 1761) URICARIUL VII, 30 / V:	sm / Pl: -şti,
(înv) -uşci / E: pod1 + -uşcă] 1 (îvr) Galerie subterană Si: tunel. 2 (îrg) Canal (de scurgere) al unei ape curgătoare folosit adesea pentru irigaţii.
3	(îrg) Şanţ cu apă folosit pentru irigaţii. 4-7 (îrg; şhp) Podeţ1 (4-7). 8 (Reg) Podeţ1 (8).
poduşcă2 .y/ŢAt: H X. 69 / V: pro- / Pl: -şti / E: ucr noAyunca] 1 (Buc; Mol) Bară sau şină de fier folosită ca sprijin la osia carului sau la căruţă, pentru a-i mări rezistenţa. 2 (Buc) Capac metalic care căptuşeşte capetele osiei roţii carului, sau a căruţei spre a le feri de uzură. 3 (Reg; îf produşcă) Lemn scurt şi nu prea gros pentru transportul buştenilor.
poduţ1 sm [At: KLEIN. D. 401 / Pl: -i / E: mg paduc] (îht; reg) Scobar (Chondrostoma na sus).
poduţ2 sn [At: LB / Pl: -uri, (îvr. sm) -i / E: pod1 + -uţ] 1-6 (Reg; şhp) Podeţ1 (1-2, 4-7). 7-8 (Pop) Podeţ1 (3, 8).
poduţel sn [At: ALR I, 809/359 / Pl: -e / E: poduţ2 + -el] 1-4 (Reg; şhp) Podeţ1 (4-7). 5 (Pop) Podeţ1 (8).
podvadă sf [At: (a. 1630) BUL. COM. IST. V, 55 /V: ~i/oa~(Pl: -de). (îrg) -vea- (Pl: -ezuri). (înv) ~vod s, -voz (Pl:	-oaze)	smn,	potv~
(Pl: -de), povoz s, (reg) -dhoadă, ~hod s, ~hodă / Pl: -vezi / E: siv noA’hBQA’h] 1 ă (Mun; Mol) Obligaţie la care erau supuşi ţăranii dependenţi în folosul domniei, în timp de război, care consta în prestaţii, transport, cărăuşie sau rechiziţii ale animalelor de tracţiune. 2 (Pex) Cărăuşie cu plată. 3 (înv) Ceea ce transporta cineva (cu carul, cu căruţa) la podvadă (1) Si: încărcătură, podval1 sm vz podbal
podval2 sn [At: LB / V: ~ă sf, -voi, potv~ / Pl: ~e, -uri / E: bg no4BaA, n4B2L\a, srb podvala] 1 (Trs; Olt) Fiecare dintre cele două bârne de la capetele carului de la joagăr care sprijină sau fixează buşteanul. 2 (Reg) Fiecare dinte bucăţile de lemn pe care se aşază butoaiele în pivniţă, stiva de lemn în pădure etc. Si: (reg) căpătâi. 3 (Pgn) Suport de lemn sau de piatră. 4 (Olt; Trs) Fiecare dintre grinzile sau scândurile puse de-a curmezişul pe temelia casei şi pe care se sprijină podeaua Si: (reg) podvelice. 5 (Reg; îe) A aşeza nunta pe potvale A începe pregătirile de nuntă. podvală sf vz podval2 podvarnă sf vz povarnă1 podveadă sf vz podvadă
podvelice sf [At: CHEST. II. 201/3 / Pl: ? /E: cf podval2] (Reg) Podval2
(4).
podvic sn vz podvig
podv'ig sn [At: VARLAAM. C. 367 / V: -vie, ~to\g (Pl ~igi, -e) smn. potv~ / Pl: -uri / E: siv /loaifHn»] 1 (înv) Penitenţă. 2 (îdt) Cingătoare pe care o poartă călugării.
PODVIGUI
podvigui vr [At: DOSOFTEI. V. S. februarie 63716 / Pzi: ~e.yc / E: podvig + -ui] (înv) 1 A-şi impune un canon. 2 A se pocăi1. 3 (Pex) A munci din greu Si: a se strădui, a se trudi, podvijie sfvz pojijie podvoadă sfvz podvadă podvod s vz podvadă
podvodai' sm [At: DOSOFTEI V. S. ianuarie 13718 / V: ~vozar / Pl: / E: podvad + -ar) 1 (înv) Persoană care organizează sau supraveghează
0	podvadă (1). 2 (înv) Persoană care îndeplinea o podvadă (2) (cu căruţa).
3	(îvr) Corăbier.
podvodăn vt [At: BIBLIA (1688). ap. TDRG / Pzi: -resc / E: podvadă]
1	(înv) A pune pe cineva să facă o podvadă (1). 2 (Pex) A transporta cu carul sau cu căruţa şi contra plată.
podvodnic sm vz povodnic podvol su vz podval2
podvolnic, ~ă ă [At: UDRESCU, GL. / Pl: -ici, -ice / E: rs noBOAbHbrifc]
1	a (Mun) Liber. 2-3 a (Mun; îe) A rămâne (sau a lăsa) - (A rămâne sau) a lăsa pe cineva liber, pe dinafară. 4-5 ă (îae) (A fi concediat sau) a concedia. 6 ăv De bunăvoie. podvolniţă sfvz podhorniţă podvorniţă sf vz podhorniţă podvoz sm vz podvadă podvozar s/n vz podvodar
podzolsn [At: ENC. AGR. IV. 370 / Pl: ~uri / E: rs no43QĂ] Sol nisipos şi lutos. de culoare cenuşie, sărac în calciu, cu reacţie acidă, cu fertilitate naturală slabă, care se formează sub vegetaţia pădurilor. într-un climat rece şi umed.
podzolic, ~ă ă [At: CONTEMP. 1953, nr. 365. 5/3 / Pl: -ici, -ice / E: podzol + -/V] 1 De podzol. 2 Care aie caracteristicile podzolului. 3 Specific podzolului. 4 (D. sol) Care conţine nisip şi lut fiind sărac în calciu.
podzohre sf[At: LTR2 XII. 665 / Pl: -ri / E: podzol + -ire] Proces de transformare a unui sol în podzol Si: podzolizăre.
podzoht, ~ă a [At: ENC. AGR. IV, 406 / Pl: -ui, -e / E: podzol + -//] (D. soluri) 1 Care a devenit podzol. 2 Care are caracter de podzol. podzolizăre sf [Al: DN-' / Pl: -zări / E: fr podzolisation) Podzolire. poed'moc s [At: N. COSTIN. L. 168 / V: poid~ l Pl: net / E: rs noe/nmoK| (Rsî) Duel.
poem sn [At: ST. LEX. 231727 / V: -ă (Pl: -e, înv. -i) sf (înv) păună sf, piimă sf i Pl: -el E: fr poeme, ger Poem) 1 (Urmat de determinări indicând felul) Specie a poeziei epice de întindere relativ mare, alcătuită dintr-o suită de episoade care tratează subiecte cu caracter eroic, filosofic, mitologic, istoric etc. Si: (înv) poe/nat. 2 (Pgn) Poezie. 3 (îs) ~ în prozei Specie a prozei literare, aparţinând genului liric, cultivată din a doua jumătate a sec. XIX. 4 (îs) ~ drămatic Scriere dramatică în versuri, având un pronunţat caracter poetic, liric. 5 Mică compoziţie muzicală instrumentală vocală sau vocal-simfonică. de construcţie liberă, cu caracter liric sau liric-vocativ. 6 (îs) - simfonic Lucrare amplă pentru orchestră, de formă liberă, având, de obicei, un conţinut programatic.
poemat sn [At: DOSOFTEI. V. S. decembrie 19377 / V: poimat,poimata sf(A: net). ~tion (A şi: -atio/î) / Pl: -e / E: ngr noirijianov, lat poemation) (înv) Poem (1).
poematic, ~ă a [At: DN2 / Pî: -ici, -ice / E: poem + -atic] 1 Care ţine de poem (1). 2 Privitor la poem (1). 3 Cu caracter de poem (1). poemation sn vz poemat poemă sf vz poem
poet, -a smf [At: ST. LEX. 231723 /V: (înv) -a sm (Pl: -te) l Pl: -eti, -e / E: fr poete, ger Poet] 1 Persoană care compune poezii. 2 (Pex) Prozator cu imaginaţie sau cu talent poetic, liric. 3 (Fig) Persoană cu fire. sensibilitate şi imaginaţie de poet (1). poeta1 sm vz poet
poeta2 vt [At: BUL. FIL. III. 186 / Pzi: ? / E: poet] (Rar) 1-2 A poetiza (1-2).
poetard [At: SFC II. 120 / Pl: -rzi / E: poet + -ard] 1 sm (Dep) Poetaş
(3).	2 a Care face poezii nereuşite, mediocre. 3 a Privitor la poezii nereuşite, mediocre.
poetastru sm [At: MAIORESCU. CR. I, ap. DLR / Pl: -aştri, (iuz) -ri / E: fr poetastre, itpoetastro) (Dep) Poetaş (3).
poetaş [At: MACEDONSKI. O. IV. 49 / Pl: -i / E: poet + -aş] 1-2 (Şhp) Poet (1) (tânăr) Si: poetel (1-2). 3 (Dep) Poet mediocru. lipsit de talent Si: poetard (1), (dep) poetăstru, (rar) poetel (3). poetec sm vz poetic
poetesă sf[At: ODOBESCU. S. I. 203 / Pl: -se / E: frpoetesse] 1 (Liv) Femeie care compune poezii. 2 (Dep) Poetă mediocră şi fără talent.
poetic, ~ă [At: M. COSTIN, ap. GÂDEI 212 / A şi: poetic / V: (înv) ~etec sm. -iatic sm / Pl: -ici, -ice. / E: lat poeticus, it poetico, fr poetique, ger Poetik] 1 sm (înv) Poet (1). 2 ă Care aparţine poeziei (1) Si: (înv) poeticesc (1). 3 ă Care se referă îa poezie (1) Si: (înv) poeticesc (2). 4 a Care este specific poeziei (1) Si: (înv) poeticesc (3). 5-6 sf a (Şîs artă -ă) Ansamblu de reguli care servesc pentru alcătuirea operelor literare. 7-8 sf, ă (Pex; îas) (Tratat) care indică aceste norme. 9 a (îas) Poem în care un scriitor îşi exprimă concepţia sa asupra creaţiei poeziei. 10 a Dc poet (1). 11 ă Care este specific poetului (1). 12 a (Fig) Care poate inspira pe poeţi (1). 13 ă (Fig) Demn de a servi ca motiv de inspiraţie. 14 a (Fig; pex) Frumos. 15 a (Fig) Expresiv. 16 a (Fig) Plastic. 17 a (Fig) Atrăgător.
18	a (Fig) Fermecător. 19 a (Fig) Impresionant. 20 a (Fig) Sensibil. 21 a Liric. 22-23 ş/’(Sistem de) reguli privitoare la creaţia poetică. 24 sf Ramură a teoriei literare care tratează despre creaţia poetică Si: (înv) poezie
(4).	25 sf Sistem de forme şi de principii poetice caracteristice unei epoci, unui curent etc. 26 ^/'Manieră de a crea caracteristică unui poet. 27 sf (înv; pex) Vers.
poeticale sfp [At: ALECSANDRI. S. 44 / E: ngr TTOirjTiKă (pil 7C017]TIk6v) cf poet] (ltm; îvr) Scrieri poetice (2).
poeticamente av [At: SFC II. 197 / E: it poeticamente) (ltm; îvr) 1-3 Poeticeşte (1-3).
poeticesc, -ească ă [At: DOSOFTEI. V. S. decembrie 193710 /V: pie~ / Pl: -eşti / E: poet + -icesc] (înv) 1-3 Poetic (2-4).
poeticeşte av [At: ŞINCAI. HR. II. 189/1 1 / E: poet + -iceşte] 1-3 în manieră poetică (2-4) Si: (îvr) poeticamente (1-3).
poetifica vt [At: SFC III. 114/ Pzi: poehfic / E: poet + -ifica] (Rar) 1-2 A poetiza (1-2).
poetiza [At: HELIADE. O. I. 21 1 / S şi: -isa / Pzi: ~z.cz / E: frpoetiser)
1	vt (C. i. evenimente, idei, persoane, obiecte etc.) A da unui fapt, unui eveniment etc. un caracter poetic Si: (rar) a poetă2 (1). a poetifica (1), a poezi (1). 2 vt (Pex) A prezenta un fapt. un eveniment într-o lumină idealizată. înfrumuseţată Si: a înfrumuseţa, a idealiza, (rar) a poeta2 (2). a poetifica (2), (îvr) ă poezi (2). 3 vi (înv) A face versuri Si: a versifica, (îvr) a poezi (3).
poetizant, -ă a [At: CONTEMP. 1948. nr. 1 12. 5/5 / Pî: -nţi, -e I E: poetiza + -ant] (Rar) 1-2 Care poetizează (1-2).
poetizare .s/[At: NEGULICI / Pl: -zări / E: poetiza] 1 Prezentare a unui fapt. a unui eveniment etc. într-o lumină idealizată. înfrumuseţată Si: înfrumuseţare, idealizare. 2 (îvr) Alcătuire a unor versuri Si: versijicăre.
poeţel sm [At: DDRF / Pl: -ei / E: poet + -el) 1-2 (Şhp) Poetaş (1-2).
3	(Dep) Poetaş (3). poez sn vz, poezie
poezea i/[At: IORDAN. STIL. 182 / Pl: -zele / E: poezie + -ea] 1-2 (Şhp) Poezioară (1-2). 3 (Dep) Poezioară (3).
poezi vti [At: MOLNAR. RET. 64/11 / Pzi: -ze^c / E: drr poezie) (îvr) 1-3 A poetiza (1-3).
poezie sf [At: MOLNAR. RET. 21 1/10 / S şi: -esie / V: (îvt) poez (Pl: -uri) sn / Pl: ~i/ / E: latpoesis, fr poesie, it poesia, ger Poesie] 1 Creaţie literară în versuri, în general de întindere (mai) redusă Si: stihuri, versuri.
2	Modalitate artistică ce exprimă, prin multitudinea de sensuri şi valori sugestive ale cuvântului, prin limbaj concentrat, metaforic, o cunoaştere specifică, afectivă a esenţelor lumii reale. 3 (De obicei urmat de
1130
POFTIRE
determinări, ia singular cu sens colectiv) Totalitatea compoziţiilor în versuri ale unui poet. ale unui grup social, ale unui popor etc. 4 (înv) Poetică (25). 5 (Fig) Caracter poetic al unei opere literare, al unui peisaj, al unei situaţii etc. Si: farmec, frumuseţe, încântare.
poezioai'ă j/[At: ALECSANDRI. S. 33 / S şi: -esi- / P: -zi-oa- / Pl: -re / E: poezie + -ioard] 1-2 (Şhp) Poezie (1) (de mici dimensiuni) Si: poezea (1-2). 3 (Dep) Poezie (1) fără valoare Si: poezea (3).
poezism sns [At: IBRĂILEANU. S. L. 18 / E: poezie + -ism] (Nob) 1-2 Caracter poetic (1-2). pof i [At: DDRF / E: fo] (Reg) Cuvânt care redă zgomotul produs de
0	lovitură puternică, provocată de un obiect tare Si: (reg) buf. pofdică sf[ At: L. COSTIN. GR. BĂN. 161 / Pl: net / E: cf mg pof a]
(Ban) 1 Figură. 2 Obraz. 3 Faţă. pofală sfvz pohfală pofăhii v vz pohăli
pofăltaie sf [At: LEXIC REG. II. 52 / P: -ta-ie / Pl: -tăi / E: net] (Reg)
1	Falcă. 2 Obraz. pofi sp vz povilă1 pofibă sfvz pofidă
pofidă sf [At: VĂCĂRESCU. P. 5/9 / V: (îrg) pohibă, (înv) -i bă, ~liidă, (reg) pocibă, proliibă, prohitâ / Pl: -de l E: ns cf pn pochyha] 1 (Pop) Ciudă. 2 (Pop) Contrarietate. 3 (îlpp) In ~da cuiva (sau a ceva) Cu intenţia de a se supăra pe cineva. 4 (îal) înfruntând împotrivirea cuiva sau a ceva.
5	(îal) Nesocotind dorinţa cuiva sau o împrejurare dată. 6 (îal) Cu toate că... 7 (Rar) Dispreţ. 8 (Rar) Ironie. 9 (Rar) Batjocură. 10 (îlv) A lua (pe cineva sau ceva) în - A ironiza. 11 (îal) A batjocori. 12 (îrg) Pretext.
pof idi vt [At: PONTBRIANT. D. / Pzi: -dese / E: pofidă] (îvr) A pretexta.
pofil sn [At: DLR / V: ~ă sf I A şi: pofil / Pl: ? / E: cf povilă] (Mun) Funie cu care se leagă capul unui animal domestic de picior, ca să nu fugă sau să nu poată ajunge cu gura la crengile pomilor.
pofilaş sn [At: MAT. FOLK. 1230 /Pl: -e IE: pofil + -aş] (Mun) Pofil mic.
pofilă sfvz pofilă1
pofârcăi vt [At: L. COSTIN. GR. BĂN. II. 154 / Pzi: ? / E: net] (Reg) A flecări.
poflioagă sf [At: DLR / Pl: -a,^ / E: ns cf terfeloaga] (Reg) Carte. pofomoc /[At: H XVIII. 168 / A: net / Pl: net / E: net] (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape. pofresor, -oară smf vz profesor
poftalnic, ~ă a [At: SFC IV, 189 / Pl: -ici, -ice / E: poftă + -alnic] 1-2 (Trs; şdp) (Excesiv de) pofticios Si: lacom, (înv) poftantic (1-2).
poftarnic, -ă a [At: ANON. CAR. / Pl: -ici, -ice / E: poftă + -amic] 1-2 (Ban; înv; şdp) Poftalnic (1-2).
poftă sf [At: PSALT. 16 / V: (înv) pohtă, (reg) poptă / Pl: -te / E: pvb pofti] 1 Dorinţă puternică de a face sau de a obţine ceva. de a-şi îndeplini aspiraţiile Si: năzuinţă. 2 Deziderat. 3 Dispoziţie. 4 (Pex) Toană. 5 (îlav) Cu - Manifestând multă satisfacţie, plăcere. 6 (îlav) După (sau pe, rar de) ~ (sau -ta inimii, ori sufletului, voii etc.) Conform cu dorinţa cuiva.
7	(îal) Pe placul cuiva. 8 (îal) După gustul cuiva. 9 (îal) Pentru plăcerea proprie. 10 (îal) Spre mulţumirea cuiva. 11 (îal) Fără nici o obligaţie. 12 (îe) A-şi (mai) pune -ta în cui Se spune pentru a arăta că cineva este nevoit să renunţe la un lucru mult dorit. 13 (îe) A-i face pe - (sau a-i face -tele) (cuiva) A-i satisface voile. dorinţele, capriciile, toanele cuiva.
14	(îe) A-i tăia -ta (cuiva) A face pe cineva să nu mai îndrăznească ceva.
15	(îae) A pune la punct pe cineva. 16 (Fam; îe) A-i trece (cuiva) -ta A nu mai avea curajul sau dispoziţia să facă ceva. 17 (îe) N-am - Nu vreau. 18 Senzaţie fizică de foame, de sete etc. care naşte dorinţa de a mânca, de a bea, de a fuma. 19 Plăcere pricinuită celui flămând sau însetat de consumarea mâncării, băuturii etc. sau. mai ales, a unui anumit fel din acestea. 20 Dorinţă, apetit, chef de a mânca, de a bea un anumit lucru sau de a fuma. 21 (D. produse comestibile; îlav) Numai sau doar, măcar, nici) de -te sau (ca) să-şi prindă -ta în cantitate foarte mică. numai cât
să guste. 22 (îcn; d. produse comestibile; îal) Deloc. 23 (îe) - bună (sau mare) Urare adresată unei persoane care mănâncă sau urmează sa mănânce. 24 (Fam; îlv) A-i trece (cuiva) -ta de mâncare A muri. 25 (Olt; ccr; lpl) Alimentele dorite de o femeie însărcinată. 26 (Ban) Gustări pe care le primeşte lăuza de la rude şi vecini în primele opt zile după naştere. 27 Dorinţă determinată de o necesitate trupească, fiziologică, mai, ales impuls sexual Si: (înv) poftitură. 28 (Pex) Dorinţă exagerată, morbidă Si: patimă, viciu. 29 (înv; spc) Lăcomie. 30 (Reg; lpl) Lux. 31 (îrg) Invitaţie. 32 (îrg) Cerere. 33 (îrg) Rugăminte. 34 (Bot; Mol; îc) -ta-femeii Cârciumerese (Zi nuia elegans).
poftăreţ, -eaţă a [At: RETEGANUL, P. IV. 70 / Pl: -eţi, -e / E: pofti + -ăreţ] (Trs) Pofticios (1).
pofteală sf[At: LEX. MARS. 200 / Pl: -eli / E: pofti + -eală] 1 (îrg) Poftire (1). 2 îmbiere la ceva.
pofti [At: PSALT. HUR. 35v/3 / V: (înv) ~hti, (reg) ~pti / Pzi: -tesc / E: siv *noxthT’kTH] 1-2 vti A dori puternic să facă, să obţină, să fie sau să se întâmple ceva Si: (pop) a jindui, a râvni, (înv) a deşidera, a jelui. 3-4 vti A dori (ceva) în mod exagerat, cu patimă Si: (îvr) a poftişi. 5-6 vti A dori ceva în mod nejustificat etc. 7 vi (Fam; îe) Du-te unde —teşti Pleacă unde vrei. mi-e indiferent unde mergi. 8 vt (îrg) A cere. 9 vt (îrg) A pretinde. 10 vt (Buc) A cere ceva în scris, printr-o cerere. 11 vt (Ccd) A exprima cuiva o dorinţă de bine. printr-o urare Si: ă ură, (pcf) a poftori
(6). 12 vt (Cu sens imperativ) A ruga pe cineva să vină. să se prezinte, să stea etc. undeva ori la cineva Si: a chema, a invită, ă îmbia, a îndemna.
13	vt (Asr; pgn) A ruga1 pe cineva ceva. 14 vt (în construcţii imperative) A cere în mod categoric, hotărât să facă. să respecte etc. un anumit lucru Si: a soniă. 15 vt (Cu o nuanţă de politeţe) A avea bunăvoinţa, amabilitatea, bunătatea etc. să... Si: ă binevoi. 16 vt (Pex; fşa) A avea îndrăzneala, cutezanţa, curajul (să...) Si: a cuteza, a se încumetă, ă îndrăzni. 17 vt (Pex) A încerca. 18 vi A îndrăzni să vină. să meargă, să intre etc. undeva. 19 vi (Pex) A veni, a sosi, a se duce. a intra etc. undeva.
pofticios, -oasă ă [At: DRLU / Pl: -oşi, -oase / E: pofti + -icios] 1 (D. oameni) Care doreşte mult ceva în special un lucru de mâncare Si: doritor, dornic, hicotn, (rar) poftitor (1), (reg) poftăreţ, poftos. 2 (Rar) Pretenţios.
3	(Rar) Ambiţios. 4 (D. ochi. privire, gesturi etc.) Care exprimă, care denotă, trădează lăcomie. 5 (D. ochi, privire, gesturi etc.) Care exprimă, care denotă, trădează patimă, viciu. 6 (Rar; d. mâncăruri, mirosuri etc.) Care aţâţă pofta Si: apetisant, excitant, îmbietor, poftilat sn vz potilat
poftim [At: ALECSANDRI. T. II. 109 / E: pofti] 1 i Cuvânt de politeţe cu care se răspunde când nu s-a auzit sau nu s-a înţeles ceea ce a spus cineva şi prin care se solicită repetarea celor spuse. 2 i Cuvânt de politeţe care se foloseşte pentru a invita o persoană să intre. 3 i Cuvânt de politeţe care se foloseşte pentru a invita o persoană să se aşeze. 4 i Cuvânt de politeţe care se foloseşte pentru a invita o persoană să plece. 5 i Cuvânt de politeţe care se foloseşte pentru a îndemna la acţiune. 6 i Cuvânt de politeţe care se foloseşte pentru a îndemna la luarea unei decizii. 7 i Cuvânt de politeţe care se foloseşte pentru a da cuiva ceva Si: ia, nă, ţine. 8 i (Precedat de exclamaţia ,.ei“) Cuvânt de politeţe care se foloseşte pentru a exprima uimire. 9 i (Precedat de exclamaţia ,,ei“) Cuvânt de politeţe care se foloseşte pentru a exprima dezamăgire. 10 i (Precedat de exclamaţia ,,ei“) Cuvânt de politeţe care se foloseşte pentru a exprima nemulţumire.
11	i (Precedat de exclamaţia ,.ei“) Cuvânt de politeţe care se foloseşte pentru a exprima ciudă. 12 / (Precedat de exclamaţia ,,eik‘) Cuvânt de politeţe care se foloseşte pentru a exprima revoltă. 13 55 (Reg; îe) S-a dus luna (sau vremea) lui - Se zice când a trecut luna august sau anotimpul toamnei, cu belşugul de produse. 14 ss (Reg; îae) Se zice când a trecut copilăria, când toate sunt de-a gata. 15 ss (Reg; îae) Se zice când cineva a pierdut avantajele de care s-a bucurat mai înainte.
poftire sf [At: COD. VOR. 142/17 / V: (îrg) poht- / Pl: -ri / E: pofti]
1	(înv) Dorinţă puternică de a vrea să facă. să obţină, să se întâmple ceva Si: (pop) jinduire, râvnire, (îrg) pofteală (1). 2 (înv) Dorinţă exagerată.
1131
POFTIŞI
3	(înv) Dorinţa nejustificată. 4 (înv) Urare făcută cuiva. 5 Invitaţie, chemare, solicitare adresată cuiva. 6 (Rar) Rugăminte.
poftişi vt [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 83v/24 /Pzi: -sesc / E: poftă + -isi] (îvr) A pofti (3).
poftit1 sn [At: PSALT. 274 / V: poht~ / Pl: ? / E: pofti] (înv) 1-6 Poftire (1-6).
poftit2, -ă a [At: PSALT. 31 / V: (înv) poht- / Pl: -iţi, -e / E: pofti]
1	Care este dorit cu patimă. 2 Care este dorit în mod nejustificat. 3 (îrg) Cerut. 4 (îrg) Pretins. 5 (Rar) Invitat.
poftitor, -oare a [At: CORESI. EV. 526 /V: poht- i Pl: -i, -oare / E: pofti + -tor] 1 (Asr) Pofticios (1). 2 (D. ochi. privire, gesturi etc.) Care exprimă, denotă lăcomie, poftă, dorinţă. 3 (D. ochi. privire etc.) Care exprimă invidie. 4 (Grm; înv; îs) Modul - Mod condiţional optativ. 5 (înv) Ispititor. 6 (înv) Atrăgător. 7 (îrg) Care invită. 8 (îrg) Care roagă.
poftitoreasă sf[At: GR. S. VI. 114 /Pl: ~cse /E: poftitor + -easă) (într-un descântec) Femeie care pofteşte (4).
poftitură sf[At: CORESI, L. 271/19 / V: poht~ / Pl: -ri / E: pofti +
-turci] (înv) Poftă (27).
poftoreală .v/'[At: COD. SILV. 42 / Pl: -di / E: poftori + -eală] 1 (înv) Repetare. 2 (Reg) Cusătură dublă.
poftori vt [At: URECHE. L. 101 /V: poht- / Pzi: -resc / E: siv noB'hTtpHTn) 1 (Fşa) A reveni insistent asupra unui lucru făcut, spus etc.
2	(Fşa) A face. a spune etc. încă o dată Si: a repeta. 3 (Fşa) A reînnoi.
4	(Fşa) A reaminti. 5 (Fşa) A insista. 6 (Pcf) A pofti (11). 7 (Pcf) A ruga. poftorire sf [At: MAIOR. IST. 150/32 / Pl: -ri i E: poftori] (înv) 1
Revenire cu multă insistenţă asupra unui lucru făcut, spus etc. Si: repetare.
2	Reînnoire. 3 Reamintire. 4 Insistenţă.
poftorit, -ă a [At: (a. 1694) FN 26 / Pl: -iţi, -e / E: poftori] (înv) 1 Repetat. 2 Reînnoit. 3 Reamintit.
poftos, -oasă a [At: ALR SN V, h 1391 /334 / Pl: -oşi, -oase / E: poftă + -av] (Reg) Pofticios (1). pogabanie sfvz pogrebanie
pogace [At: BUDAI-DELEANU. Ţ. 325 /V: (reg) boace sfi bogace sfi bogaci sn, bohaci sn, -aci sn, -acie sfi pohace sfi pohagi sn, pohoace sf / Pl: -găci, - / E: mg pogâcsa. ger dai Pogatsche, srb pogaca] 1 a/Turtă făcută din făină de grâu cu jumări de porc sau din mălai, preparată în diferite felin i după regiune, coaptă de obicei în vatră, sub spuză. 2 .v/'(Reg; îe) E pace de - Se spune pentru a arăta că nu se poate face cu nici un chip 1111 lucru. 3 a/(Trs; Ban; spc) Azimă făcută din făină de grâu prin coacerea aluatului în spuza din vatră. 4 sf (Trs; spc) Un fel de pâine făcută cu scorţişoară, care se mănâncă la serbările familiale. 5 sf (Trs; spc) Păinişoară făcută din aluatul ras de pe vasul în care s-a frământat pâinea.
6	a/(Mun; spc) Un fel de turtă dulce făcută din aluatul rămas de la alte produse de patiserie. 7 a/(Buc; Trs) Pâine de grâu muiată în miere, care se dă mirilor după cununie. 8 ş/‘(Trs) Mămăligă tăiată felii prăjită pe jăratic.
9	sf (Trs) Turtă din seminţe de floarea-soarelui sau de dovleac din care s-a extras uleiul. 10 sf (Reg; csc) Mâncărurile servite de familia viitorului mire cuscrilor în ziua logodnei. 11 a (Trs; Ban; îs) Miere -găci Varietate de mere nedefinită mai îndeaproape. pogaci sf vz pogace pogacie sfvz pogace
pogan, -ă [At: PRAV. GOV. 134v/14 / A şi: pogan / V: (rar) -gon, (îrg) -gan / Pl: -i, -e /E: siv noraN’h, mgpogâny] 1-2 a (îrg) (Om) păgân.
3	a (Reg; d. oameni) Iute la mânie Si: arţăgos, furios. 4 ci (Reg; d. oameni) Fără milă Si: aprig, crud, cumplit, rău, (înv) câinos, crâncen. 5 ,v/'(Mar) Ciudă. 6 sm (Olt; spc) Copil rău. 7 sma (Ban) Drac. 8 a (Reg; d. fiinţe) Urât. 9 a (Reg; d. fiinţe) Slut. 10 av Urât. 11 av Grosolan. 12 a (Trs) Aftă.
13	a/(Reg) Boală de vite, probabil febră aftoasă. 14 ci (Reg; d. oameni) Mare. 15 a (Reg; pex; d. fiinţe) Puternic. 16 a (Trs) Care are mare putere de muncă. 17 a (Trs) Care lucrează mult Si: harnic. 18 a (Trs; Ban; d. stări, acţiuni, fenomene ale naturii etc.) Intens. 19 ci (Trs; Ban; d. acţiuni, fenomene ale naturii etc.) Care este în plină desfăşurare. în toi Si: grozav,
straşnic. 20 a (Trs; Ban; d. anotimpuri, perioade de timp etc.) Cu o vreme foarte rea. 21 a (Reg) Murdar. 22 a (Reg) Spurcat. 23 sm (Reg) Om prost. pogănici sm vz: pogonici
pogaznă sf[At: N. REV. R. VIII. nr. 6. 87 / Pl: ? / E: net] (Olt) Uimire. pogăcea sf[At: BUDAI-DELEANU. LEX. / Pl: -de / E: pogace + -ea] 1-2 (Reg; şhp) Pogace (2) (mică) Si: (reg) pepenaş, pogăcioară (1-2), pogăciţă (1-2).
pogăcere sfp [At: ARH. FOLK. VIL 61 / E: pogace] (Trs) Femei care vând pogăci (2) şi turte pe la târguri.
pogăci vi [At: ANON. CAR. / Pzi: -ăcesc / E: pogace] (îvr) A mânca des pogăci (1).
pogăcioară sf [At: BUDAI-DELEANU. T. V. 78 / Pl: -re l E: pogace + -ioară] 1-2 (Trs; şhp) Pogăcea (1-2).
pogăciţă sf [At: ALRT II, 35 / Pl: -ţe, -iţi / E: pogace + -iţă] 1-2 (Ban; Trs; şhp) Pogăcea (1-2). pogan, -ă a vz pogan
pogănesc, -ească a [At: ŞĂINEANU. D. U. / Pl: -eşti / E: pbl pogan + -esc] (Reg; îs) Pere -eşti Varietate de pere nedefinite mai îndeaproape.
pogăneţi smp [At: SĂM. III, 825 / E: net] (Reg: art) Constelaţie nedefinită mai îndeaproape.
pogăni vr [At: T. PAPAHAGI, M. 229 / Pzi: -nesc / E: pogan] (Reg) A deveni păgân.
pogănici1 ai [At: VICIU, COL. 111 / E: pogan + -ici] (Trs) 1 Grozav.
2	Aprig. 3 Neastâmpărat. pogănici2 sm vz pogonici
pogănit, -ă [At: MAT. DIALECT. I. 87 / Pl: -iţi, -e / E: pogan + -//] (Reg) 1 a (D. oameni) Voinic. 2 av Grozav. 3 av Intens.
pogănoc, -oacă a [At: ARH. FOLK. V. 167 / Pl: -oci, -oace / E: pogan + -oc] (Reg; d. oameni; şdp) 1-2 Foarte mare şi puternic. pogănzie sfvz pocânzeu pogări v vz poghirci
pogăzni vr [At: DDRF / V: pocăgi, pocăz\, pocosi, pocozi / Pzi: -nesc / E: pogaznă) (Reg) A se mira1. pogârci1 sm vz poghircă pogârci2 v vz poghirci pogârcire sf vz poghircire pogârcit sn vz poghircit1
pogârjit, -ă [At: SCRIBAN. D. / V: -rşit smf l E: ns cocârjit. ogârjit. poghircit2] 1 a (Reg d. fiinţe) Pipernicit. 2 a (Trs; Mar; d. oameni) Zgârcit.
3	A77ţ/'(Reg; îf pogârşit) Om lacom Si: flămând, nesătul, pogârni v vz povârni
pogârşit, -ă smf vz pogârjit
pogârzie sf [At: I. CR. VII. 203 / Pl: ~i/ / E: net] (Pop; csnp) Podgorie
(2).
poghi sp vz poviîă1
poghiaz sn [At: NECULCE. L. 46 / S şi: pogheciz / V: (îrg) podg- (S şi: podgheaz). (înv) pocaz, pochiaz, podiaz (S şi: podcaz). (îvr) -ghiz, potg- f Pl: -uri I E: pn podjazd] 1 (îrg) Incursiune făcută pe un teritoriu străin cu scopul de a jefui. 2 (Ccr) Unitate militară, ceată, grup. bandă organizată care execută o asemenea incursiune. 3 (îe) A umbla în (sau Ia) Miri A umbla haimana pe la petreceri Si: a hoinări. 4 (Reg; mpl) Râpă1.
5	(Reg; mpl) Coclauri.
poghibală sf\At: MUŞTE. ap. LET. III, 47/27 /V: poghidală,pogIugalăy polii—, pughi- f Pl: -le f E: cf ucr irorMficAh „prăpăd, nenorocire", rs tiorHiUcAb] 1 (Mol) Om rău Si: puşlama, secătură. 2 (Mol) Om de nimic.
3	(Mol) Ştrengar. 4 (Reg) Om slab. 5 (Reg) Vită slabă. 6 (Reg) Lighioană.
7	(Reg; csnp) Rămăşiţă de la snopii de cereale. poghidală sfvz poghibală
poghidanie sf [At: C. PETRESCU. S. 39 / Pl: -ii / E: ctm poghibală -fr- pocitanie] (Reg) Pocitanie. poghigală sf vz poghibală
poghirc, -ă [At: CIHAC, II, 272 / V: (reg) bobir sm bobircă sfi bobirci, boghirc sm, boghircă sfi pobir,pobirci,pobârci,podbic sm, podgircă sfi
1132
POGRADE
podind, -gircă sf -girci,polbici sm, porbice sf, porb'ici,pordici, porgliic sm, porghice sf, por ghici, porgici / Pi: ~rci / E: bg nodnp'hK. srb pabirak]
1	5/’(Pop; mpl) Fire de cânepă răsărite târziu şi nedezvoltate sau rămase după recoltat Si: (reg) bârzoci, posomogi. 2 sf (Reg; pex; csc) Cereale, fructe, legume etc. slab dezvoltate. 3 sf(Reg; pex; csc) Rămăşiţe dintr-o recoltă compromisă. 4 sf (Reg; îe) Parcă-i - Se spune despre 1111 om nepriceput, rămas în urma celorlalţi. 5 sm (Trs; îf pobirci, pobârci) Poghircit1.6 sm (Reg; ccr) Persoană care strânge spicele rămase pe câmp după secerat Si: (înv) poghircitor. 1 sf (Mol) Epitet dat unui om mic de statură, pipernicit. 8 sf (Mun; dep; îf boghircă) Epitet dat unui om cu mintea slabă Si: neghiob, prost. 9 sf (Mol; dep) Epitet dat unui jucător prost la jocurile de noroc. 10 sf (Mol; dep) Epitet dat unei femei urâte.
11	sm (Trs) Plantă târâtoare nedefinită mai îndeaproape. 12 i/(Reg) Păsăre nedefinită mai îndeaproape.
poghirci vt [At: KLEIN. D. 401 /' V: (îrg) pobârci. (înv) pogări,pobi-, (reg) pogârci. porgborghirci i Pzi: ~rcesc / E: bg nodnpKaM. srb pabirdti] (Fşa) 1 (Reg) A aduna cereale, fructe rămase după cules Si: a strânge. 2 (îrg) A fura.
poghircios, -oasă a [At: A VI, 14 / V: porg- / Pl: -oşi. -oase / E: poghiră + -ios] (Reg; d. cânepă, cereale etc.) Slab dezvoltat.
poghircire sf [At: KLEIN. D. 401 / V: pobir-, pobâr-, pogâr- ! Pl: -ri / E: poghirci] (Trs; înv) Strângere a cerealelor, fructelor etc. rămase după cules Si: (înv) poghircitură, (reg) poghircit1.
poghircit1 sn [At: DDRF / V: pogâr-, pobâr- / Pl: (rar) -uri ! E: poghirci] (Reg) Poghircire.
poghircit2, -ă a [At: KLEIN. D. 401 / Pl: ~i//', -e / E: poghirci] (Trs; înv; d. fructe, cereale rămase după cules) Care este adunat, strâns.
poghircitor, -oai'e smf[At: LM / V: pobâr-, pobircitoriu I Pl: ~i, -oare / E: poghirci + -tor] (înv) Persoană care strânge spicele rămase pe câmp după secerat Si: (reg) poghircă. poghircitură sf [At: LM / Pl: -ri / E: poghirci + -tură] (înv) Poghircire. poghiz sn vz poghiaz poghoară sfvz povară poghoi sn vz puhoi1 poghreb sn vz pohreb pogi sp vz povilă1 pogircă sfvz poghircă pogisti v vz poc işti poglad sm vz pocladă pogmată sf vz pomneată
pogmete sfp [At: BUGNARIU, N. 263/192 / A: net / E: ucr nogMerj (Trs) Vreascuri. pogneată sfvz pomneată pognete sm vz pomneată pogni v vz pocni pog nit oare sf vz pocnitor pognitor sm vz pocnitor pognoj sm vz podnoj pognojie sf vz podnog pognool sn vz podmol
pogoadă sf [Aî: L. COSTIN. GR. BĂN. 162 / V: -odă / Pl: -de / E: pvb pogodi] (Ban) 1 învoială. 2 Acord. pogoară sfvz; povară pogodă sf vz pogoadă
pogodeală sf [Ai: N. REV. R. IV, nr. 38. 69 / Pl: -di / E: pogodi + -eală] (Olt; Ban) 1 învoială. 2 Acord.
pogodi [At: LIUBA - IAN A. M. 58 / Pzi: -dese / E: srb pogoditi] 1 vrr (Pop) A cădea de acord asupra unei acţiuni Si: a se înţelege, a se învoi.
2	vrr (Pop) A se sfătui. 3 vi (Olt) A complota. 4 vr (Reg) A se gândi. 5 vrr (Reg; d. oameni) A se înţelege bine având aceleaşi preocupări şi aceeaşi mentalitate. 6 vrr (Ban) A discuta asupra preţului unui bun Si: a se învoi, a se târgui, a se tocmi. 7 vt (Ban) A evalua ceva în vederea închirierii unei tranzacţii, a compensării unei pagube etc. 8 vt (Reg) A angaja.
pogodire sf[At: DLR / Pl: -ri / E: pogodi] 1 (Pop) învoială. 2 (Pop) Sfăîuire. 3 (Olî) Complot 4 (Reg) Chibzuire. 5 (Reg) Poîrivire în preocupări şi menîaliîate. 6 (Ban) Discuţie asupra preţului Si: tocmeală, târguială. învoială. 7 (Ban) Evaluare a ceva în vederea încheierii unei tranzacţii, a compensării unei pagube etc. 8 (Reg) Angajare. pogol sn vz podmol
pogon1 sn [Aî: NECULCE, L. 32 / Pl: -oane / E: bg noroH] 1 Uniîate de măsură pentru suprafeţele de teren agricol, a cărei mărime a variat, după epoci, regiuni şi culturi, în jurul unei jumătăţi de hectar Si: iugăr.
2	Bucată de pământ de un pogon (1). 3 Teren cultivaî având această suprafaţă. 4 Cantiîaîe de produse obţinute de pe 1111 pogon1 (3). pogon2, -ă a vz pogan poganaci sm vz pogonici
pogonai* sm [At: I. GOLESCU. C. / Pl: -i / E: pogon + -ar] (înv) Lucrător agricol plătiî după numărul de pogoane1 (3) lucraîe. în special de vie Si: (reg) pogonaş.
pogonaş [Aî: SCRIBAN, D. / Pl: (1-2) -e. (3-4) -i / E: pogon1 + -c/ş] 1-2 sn (Şhp) Pogon1 (2) (puţin). 3 sm (Reg) Pogonar. 4 sm (Reg) Pogonici
(1).
pogonăht sn [At: NECULCE. L. 323 / Pl: ? / E: pogon1 + -arii] (înv) Impozit care se percepea Î11 ţările române. în favoarea domniei, pentru fiecare pogon1 (3) cu vie. mai târziu şi cu tutun, porumb, etc.
pogonească af [At: TDRG / Pl: -eşti / E: pogon1 + -esc] (Mun; îs) Prăjină - Uniîaîe de măsură pentru suprafeţele de teren agricol, egală cu şase prăjini pătrate.
pogoneatec s [At: (a. 1800) IORGA. S. D. XII. 129 / Pl: net / E: net] (înv) Haină bisericească nedefinită mai îndeaproape.
pogoneşte av [At: I. BRĂESCU. M. 9 / E: pogon1 + -f'^] (Pop) 1 La pogon1 (1). 2 Pe pogon1 (1). 3 Pentru un pogon1 (1).
pogon\] vt [At: DOSOFTEI. V. S. noiembrie 11372 / Pzi: -nesc / E: siv nwoHHTH] (înv; fşa) A alunga.
pogoni- vt [At: CHIRIŢESCU. GR. 253 / Pzi: -nesc! E: pogoni1] (Rar) A măsura cu pogonul1 (1) pogonicel sm [At: MARIAN. I. 531 / PI: -ei! E: pogonici + -el] 1-2 (Pop; şhp) Pogonici (1) (mic).
pogonici [At: DOSOFTEI. V. S. decembrie 247731 / V: (rar) -oriei. (reg) pocăn- sm, -gan—. -găn-. -naci. / Pl: (1-3). (4-5) -ice / E: bg noroim^î] 1 sm (Pop) Băiat care mână vitele la arat, în cireadă. la car Si: (reg) biriş. pognitor, pogonaş (3). 2 sm (Trs; Mol) Persoană care ţine coarnele plugului, când se arată Si: (reg) cornaci. 3 sm (Reg) Lucrător agricol plăîit după numărul de pogoane1 (3) lucrate. 4 s (Trs; îf pogănici) Car cu care merge mireasa la cununie. 5 sn (Reg) Bucată de fier pe grindeiul plugului, de care se agaţă cele două lanţuri de la cotigă Si: (reg) cruce.
pogonofor sm [At: DEX / Pl: -i / E: fr pogonophore] 1 (Lpl) Grup de neverîebrate superioare, vermiforme. cilindrice, cu corpul lung şi subţire, care se hrănesc prin absorţia hranei capturaîe şi digeraîe la nivelul îenîaculelor (Pogonophora). 2 (Şls) Animal care face parte din pogonofori (1).
pogor s [At: DOSOFTEI / Pl: net / E: siv norvph „în jos“ cf pogorî] (înv) Coborâre.
pogorământ sn [Aî: SFC V, 49 / Pl: ? / E: pogorî + -mânt] (înv) Coborâre. pogorâre sfvz, coborâre pogorâş sn vz coborâiş pogorător, -oare a vz coborâtor pogorâtură sfvz coborât ură
pogorici1 s [Aî: PAŞCA. GL. / Pl: net / E: net] (Trs) Mălai de calitaîe inferioară. pogorici2 sm vz pogonici pogorî v vz coborî pogradă sfvz progadie pograde sfvz progadie
1133
POGRADIE
pogradie sfvz pro gr adie pogrăzi v vz pogrăzui
pogrăzui vir [At: PSALT. 310 / V: -zi, posărm / Pzi: -esc ! E: siv norpM3H7H (<va)J (înv) 1-2 A se cufunda în apă. 3-4 A se îneca în apă.
pogrebanie sf[At: URECHE. L. 240 / V: pobrega-. pobriga-,pogab-. -eva-. pogrib-. povriga~. pro- / Pl: -ii / E: siv norp’kEÂNHK] 1 (Asr) înmormântare. 2 (Asr; spc) Slujbă şi ceremonie ortodoxă a înmormântării Si: prohod. 3 (Ban; spc) Prohod care se face în caz de moarte, pentru o lăuză până la şase săptămâni. 4 (Reg) Mâncare care se dă preoţilor şi participanţilor la o înmormântare, după ceremonie.
pogoreşi vr [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 11778 / Pzi: -şese i E: siv nerp’buiHTH ca] (înv) A greşi. pogrevanie sfvz pogrebanie pogribanie sf vz pogrebanie pogor ijtnie sfvz pogrebanie
pogrom sn [At: ŞĂINEANU. D. U. / V: (rar) prog- / Pl: -uri / E: rs norpoM] Masacrare şi jefuire în masă a unui grup naţional minoritar.
pogromist, -ă smf a [At: CONTEMP. 1949. nr. 161. 2/2 / Pl: ~işti. -e ! E: pogrom + -ist] 1-2 (Persoană) care organizează pogromuri. 3-4 (Persoană) care participă la pogromuri. pohace sfvz pogace pohagi sf vz pogace
pohancă sf [At: H XVIII. 71 / Pl: net / E: cf mg pohdszka] 1 (Bot; reg) Hrişcă (Fagopyrum eseulentum). 2 (Reg) Legumă nedefinită mai îndeaproape.
pohar1 sm [At: DAME / V: povar. pro- / Pl: -i / E: net] (Reg) Băiat angajat ca ajutor al ciobanului Ia diferite munci la stână. pohar sn vz pahar poharnie sfvz povarnă2 pohăială sf vz pohoială pohălnicioară sfvz pohodnicioară pohar nicioară sfvz pohodnicioară
pohâd, ~ă a [At: SEVERIN. S. 69 / Pl: -azi. -e / E: po-3 + hâd] (Rar) 1 Urât. 2 Diform. pohar că sfvz povodlă
pohârlă1 sf [At: PASCU, S. 267 / PI: -le / E: net] (Buc; Mol) 1 Câine prost şi bătrân. 2 (Pgn) Potaie (1). pohârlă2 sfvz povidlă pohârni v vz povârni pohârniş sn vz povârniş pohârnity —ă a vz, povârnit2 pohârnitură sfvz povârnit ură pohâvnic sm vz popilnic
poherţ sn [At: SCRIB AN. D. / V: podh- !V\:-e i E: net] (Mol) 1 Fier care uneşte inima carului cu osia anterioară. 2 (Pex) Parte superioară a osiei anterioare a carului.
pohfală sf [At: URECHE. L. 97 / V: (înv) pocvală. pof-. pohoală. pohvală.povhală I Pl: -le. -făli! E: siv n^AAâ] (înv) 1 Slavă. 2 Fast. 3 Splendoare. 4 Mândrie (5). 5 (Trs) Prestigiu. pohfalenie sfvz pohvalenie
pohfalisx vt [At: IST. AM. 2075 / Pzi: ve.se / E: pohfală + -isi] (îvr) A preţui.
pohfăh [At; DOSOFTEI. PS. 490/5 / V: (înv) -hvă-.pofălui / Pzi: -lese i E: siv nexBAAHTH] (înv) 1 vt(a) A slăvi. 2 vr A triumfa.
pohfălos, -oasă a [At: IST. AM. 59v/3 / V: (înv) -hvă- / Pl: -oşi. -oase i E: pohfală + -oy] (înv) 1 Pompos (1). 2 Splendid. pohibală sfvz poghibală poîhbă sfvz pofidă
pohibi vi [At: LB ! Pzi: -bese / E: pohibă] (Trs) 1 A pretexta. 2 A face farmece. 3 A descânta. 4 A prevesti. pohidă sfvz pofidă pohilă sfvz povilă1 pohinos, -oasă a vz ponivos
pohionic sm vz popilnic pohirnic sm vz popilnic poh'itnic sm vz popilnic pohlea sfvz pohoială
pohlibiii vt [At: SIMION DASC.. ap. LET. 165 / Pzi: ~e^r / E: ucr noxAidyBâTH] (îvr) 1 A defăima. 2 A bârfi.
pohlibuitor sm [At: URECHE, ap. LET. L 154 / 18/ V: (înv) -iu ! P: -bu-i- / Pl: -i / E: pohlibui + -tor] (îvr; dep) 1 Linguşitor. 2 Clevetitor. pohlibuitoriu sm vz pohlibuitor
pohlibuitwră sf [At: (a. 1701) FN 93 / Pl: -ri / E: pohlibui + -tură] (îvr. dep) Linguşeală. polioace sfvz pogace pohoală sf vz pohfală pohoară sf vz povară
pohod1 sn [At: L. COSTIN, GR. BĂN. I. 162 / Pi: -uri i E: srb povod] (Ban) Obicei. pohod2 sn vz povod
pohodi vi [At: SCL 1971. 405 / Pzi: -dese / E: rs iioxoahtb} (Rar) A merge. pohodnic sm vz povodnic
pohodnicioară sf[At: DAME. T. 13 / V: -hăln-. -hărn-horn-, potăln- ! Pl: -re / E: cf podhorniţă] (Mol) Policioară. pohodniţă sfvz podhorniţă pohoi1 sn vz puhoi1 pohdi2 v vz puhoi2
pohoială sf [At: DOSOFTEI. V. S. I 15732 / V: (pop) pohăi-. pohlea. poivea-.povăi-.povâi-. povoi-,puhăi-, puhoală.puh-,puhui-. vopăi-
i	P: -ho-ia- / Pl: -iele / E: net] 1 (Mpp; mpl) Cataractă. 2 (Mpp; mpl) Leucom. 3 (Mpp; mpl; îf povoială) Epiforă. 4 (Mpp; mpl) Urdoare. 5 (Mpp; mpl) Conjunctivită granuloasă. 6 (Pop; îe) A avea (sau a i se pune cuiva) -lele (ori -ielele) pe ochi Se spune despre cei lipsiţi de spirit de observaţie, de perspicacitate. 7 (Pop; îe) A-i lua (cuiva) -iele de pe ochi A face pe cineva să înţeleagă sau să vadă un lucru Si: a lămuri. 8 (îrg) Membrană care înveleşte diferite organe interne ale corpului, în special stomacul şi intestinele Si prapur. 9 (Trs; Olt; Mun) Paite de jos a burţii animalelor, deasupra coapselor. 10 (Atm; reg; spc) Vintre. 11 (Olt; Trs) Parte a corpului animalelor situată între ultima coastă şi osul şoldului, formând o adâncitură. 12 (Atm; reg; îf povăudă) Şiră a spinării. 13 (Reg; lpl; îf povâieli) Margini ale blănii de miel care nu sunt acoperite cu lână şi care. din această cauză, nu se pot folosi la confecţionarea căciulilor şi a pieptarelor. pohoier sm vz puhoier pohonţ. -oanţă smf vz pahonţ
pohor s [At: DDRF / Pl: net / E: net] (Reg) Bucată de ţesătură cu care se acoperă 1111 obiect. pohornicioară sf vi: pohodnicioară pohorniţă sfvz podhorniţă
pohotnic sm [At: H III. 338 / Pl: -iei! E: net] (Reg) Piatră de moară. pohoţ, -oaţă smf [Ai: CIHAC. II. 272 i Pl: -i. -oaţe i E: po1- + hoţ] (Mol) 1 Proxenet. 2 (Pex) Om desfrânat, imoral. 3 (Pex) Om ticălos Si: nemernic, pohreabă sf vz pohreb
pohreb sn [At: DOSOFTEI. V. S. noiembrie 125VV26 / V: (reg) pogh-. -eabă sf. -epc. -hb / Pl: -uri i E: rs norpeâ] 1 (Mol; Buc) Subsol al unei case. 2 (Mol; Buc) Pivniţă (1). 3 (Mol; pex) Casă mică şi dărăpănată.
4	(Mol; îf pohrib) Capac de lut pentru oale. pohrepc sn vz pohreb pohrib sn vz pohreb
pohtaci smi [At: VARLAAM. C. 322 / E: pohti + -aci] (îvr) Om cu multe pofte sexuale. pohtă sf vz poftă poht\ v vz pofti pohtire sf vz poftire
1134
POINTRĂ
politii1 sn vz poftit1 politii2, -ă a vz poftit2 pohtitor, -oare a vz poftitor pohtitură sf vz poftitură poht ori v vz poftori polivală sfvz pohfalâ
pohvalenie sf[At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 46712 / V: (îvr) ~hfa~ / E: siv no)(BAA€HNK\ (îvr) Proslăvire. pohvăli v vz pohfăli
pohvălit, -ă a [At: (sec. XVII) CAT. MAN. I. 381 / Pl: ~iţi, -e / E: cf pohfâli] (îvr) Preamărit. pohvălos, -oasă a vz pohfălos poi1 a. av vz apoi
poi2 sn [At: PAMFILE. A. R. 173 / Pl: -uri/ E: net] (Mol; Trs) Pleavă (1) de la sămânţa de cânepa. poia v vz pui2 poiadă sf vz poiede poiade sfvz poiede poiajen sm vz păianjen poiajin sm vz păianjen poian s vz poiană
poiană sf [At: (a. 1642) IORGA, S. D. VI. 57 / P: po-ia- 1 V: (nob) poian s / Pl: -icni. -iene / E: siv hca^ha] 1 Loc în pădure lipsit de copaci şi acoperit cu iarbă şi cu flori Si: luminiş. ochi1 .(reg) ochean, ocheţ. podei. poderei, (pop) poieniş. 2 (Reg; îe) A face crângu ~ A fugi foarte repede.
3	(Pop; îe) A ieşi (sau a merge, a se duce) în (sau la) ~ A-şi face nevoile fiziologice. 4 (Nob) Porţiune de pe suprafaţa unui lac pe care nu creşte stuful.
poianjin sm vz păianjen
poias s [At: (sec. XVII) IORGA, S. D. XVI. 247 / P: po-ias / V: (înv) poas / PI: net / E: siv mmch] (înv) Brâu cu care se încingeau preoţii ortodocşi peste stihar. în timpul oficierii serviciului religios. poiat s vz poiată
poiată sf [At: PALIA (1581). 136/6 / P: po-ia- / V: (reg) poaită.poiat s. pui- / Pl: -ieţi / E: sl v notar*, srb pojat. mg paj ta] 1 (Trs) Grajd pentru vitele mari. 2 (Mar; Mol) Adăpost rudimentar din împletitură de nuiele, folosit ca grajd. 3 (Reg) Adăpost de iarnă mai mic decât grajdul, pentru oi, capre şi alte animale mici Si: staul. 4 (Mol; Mun; Dob) Cocină. 5 (Reg) Coteţ pentru păsările de curte. 6 (Mol; Trs) Colibă. 7 (Mol; Trs; spc) Colibă care serveşte de adăpost la câmp sau la stână. 8 (Mol; Trs; spc) Parte a stânii unde locuiesc ciobanii. 9 (Pop) Bucătărie de vară. 10 (Reg) Cămară. poiatic sm vz poetic poibaî sm vz podbal poibe sfvz poivă2
poichilo- [At: DN3 / P: po-i- / E: frpoikilo-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Variat. 2 Neregulat.
poichiloblast sn [At: DN3 / P: po-i- / PI: ? / E: fr poikiloblaste) Eritroblast cu formă variabilă.
poichilocit sn [At: DN3 / P: po-i~ i Pl: -e / E: fr poikilocyte] Globulă roşie cu aspect de obicei piriform. care apare în unele anemii.
poichilocitoză sf [At: DN3 / P: po-i- / Pl: -ze / E: fr poikilocytose) (Med) Prezenţă în sânge a poichilocitelor.
poicliilodermie sf [At: DN-1 / P: po-i- ! Pl: ~i/ / E: fr poikilodermie) Afecţiune cutanată caracterizată prin atrofii reticulare şi pigmentaţii, care dau pielii un aspect pestriţ.
poicliiloterm, -ă sn. a [At: DEX / P: po-i- / Pl: -i. -e / E: fr poikilotherme] 1-2 (Animal) care îşi modifică temperatura corpii lui după cea a mediului înconjurător.
poichilotermie sf[ At: DEX / P: po-i- ! Pl: -ii / E: îr poikilothermie] Proprietate a unor animale de a-şi modifica temperatura corpului după temperatura mediului înconjurător. poidinoc s vz poedinoc
poiecioară sf[At: CHEST. II, 429/371 / P: po-ie- / Pl: -re / E: poiată + -ioară] 1-20 (Reg; şhp) Poiată (1-10) (mică) Si: (reg) poieţea (1-20). poieţicâ (1-20).
poiede [At: M. COSTIN. ap. LET. I. 324/5 / P: po-ie- i V: (îrg) ~die. (înv) -iadă. -iade. (reg) pui-, puiede ! Pl: -dii. -ez.i! E: net] 1 sf(îvp) Mulţime (1). 2 av (îvp) Grămadă. 3 sf (înv; îf poiadă, poiade) Năvală (1). 4 a/(înv; îf poiadă. poiade) Invazie. poiedie sf vz poiede poiejin sm vz păianjen poiejine sm vz păianjen
poiena vr [At: RĂDULESCU-CODIN. î. 245 / P: po-ie- i Pzi: -nez ! E: poiană] (Mun) A-şi face nevoile afară din casă. poienic a vz poinic
poienică .v/‘[At: GOROVEL C. 41 / P: po-ie- / Pl: -ice i E: poiană + -ică] 1-2 (într-o ghicitoare; şhp) Poieniţă (1-2).
poienice sf[At: SCL 1971.405 / P: po-ie-1 Pi: -ici / E: poiană + -ice]
1-2 (Reg; şhp) Poieniţă (1-2).
poienioară .v/'[At: DENSUŞIANU, Ţ. H. 295 / P: po-ie- / Pi: -re / E: poiană + -ioară] 1-2 (Pop; şhp) Poieniţă (1-2).
poieniş sn [At: MATEESCU. B. 15 / P: po-ie- / Pl: -uri / E: poiană + -iş] (Pop) Poiană (1).
poieniţă sf[At: PANAITESCU. O. Ţ. 126 / P: po-ie- i V: -iniţă / Pl: -ţe / E: poiană + -iţă] 1-2 (Şhp) Poiană (1) (mică) Si: (pop) răritură. (reg) poienică (1-2). poienice (1-2). poienioară (1-2). poienuţă (1-2). poienje sm vz, păianjen
poienos, -oasă a [At: GLOSAR REG. / P: po-ie- / PI: -oşi. -oase / E: poiană + -os] (Reg; d. păduri) Care are multe poieni (1).
poienuţă sf [At: ALRM SN I. h 398/102 / P: po-ie-1 Pl: -ţe / E: poiană + -uţă] (Trs) 1-2 Poieniţă (1-2).
poieţea sf [At: T. PAPAHAGI. M. 320 / P: po-ie- / Pl: -ele i E: poiată + -eă] 1-20 (Reg; şhp) Poiecioară (1-20).
poieţică sf[At: VLASIU. A. P. 269 / P: po-ie- / Pl: -ţele. (rar) -ia / E: poiată + -ică] 1-20 (Reg; şhp) Poiecioară (1-20).
-poiezĂ [At: DN-1 / P: -po-ie-1E: fr -poiese, it -poiesi) Element secund de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Apariţie. 2 Formare. poimat sn vz poernat poimata sf vz poemat poimâie av vz poimâine
poimâine [At: VARLAAM. C. 291 /V: (îrg) —âine. (reg) —ăie. -âiiă. -âni ăv / E: ml post + mane] 1 în ziua care urmează după cea de mâine.
2	ăv (Reg; îlav) ~na ailaltă (sau cealaltă) Răspoimâine. 3 av (îlav) Ca mâine. ~ în curând. 4 av (îcr mâine) în viitorul apropiat Si: curând. 5 av (îcr mâine) Cândva. 6 sn Viitor. poimână av vz poimâine poimâine av vz poimâine poimâni av vz poimâine
poine sp [At: VICIU, GL. / E: net] (Reg) 1 Boabe seci şi uscate care se aleg din cereale. 2 Resturi nefolositoare de materii vegetale Si: (reg) goz.uri.
poinic [At: BULET. GRĂD. BOT. 1.78 / V: (reg) -ienic.poniac. ponic i A şi: poinic / Pl: -ici, -ice / E: net] 1-2 sm. am (îs) Măr - (Soi de măr1) care are fructe mari.de culoare verzuie-galbenă. zemoase. 3 sn (Prc) Fruct al poinicului (1). poiniţă sfvz poieniţă
poinoc s [At: GLOSAR REG. / Pl: net / E: net] (Reg) Cui al grindei. de care se leagă rotila.
pointer sm [At: ENC. VET. 698 / V: (îvr) poan- / E: fr. eg pointer] Principală rasă de câine de vânătoare pontator englez, de talie mare. cu păr scurt, alb cu pete. bun alergător, care descoperă prada, de obicei o pasăre, şi o semnalează rămânând nemişcat într-o anumită poziţie. pointilism sn vz poantilism pointilist, -ă smf a vz poantilist
pointră av [At: LEXIC REG. 50 / E: net] (Reg) împotrivă.
1135
POISE
poise smi [At: DN3 / P: pociz l E: fi poise] Unitate de măsură a viseozităţii dinamice reprezentând viscozitatea fluidului în care. pentru a deplasa tangenţial cu viteza de 1 cm pe secundă o suprafaţă plană de 1 cm2, este necesară o forţă de o dină.
poitaşi smp [At: CHEST. II, 47/313 / E: mg pajtas „tovarăş. companion*4] (Reg) Colocatar.
păliră .v/'[At: N. REV. ROM. VIII, nr. 6. 87 / V: (reg) ~re l PI: ? / E: srb pojutrica] (Olt: Mun) Zi care urmează sau precedă o sărbătoare religioasă şi în care se face praznic. poitre sf vz poiiră paivan sn vz paivan
polvă1 av [At: LEXIC REG. 50 / E: net] (Reg) împotriva. poivă2 .sf [At: T. PAPAHAGI. M. 229 / V: (reg) ~ibe. ponvă / Pl: ~ve / E: mgponyva „pânză groasă*4] 1 (Trs; Mar) Pânză impermeabilă pentru acoperit maşini, căruţe etc. 2 (Trs; Mar) Foaie de cort Si: prelată. 3 (Trs; Mar; şîs ~ lucitoare) Muşama. 4 (Reg; îf ponvă) împletitură de nuiele care se pune pe fundul carului ca să nu curgă cerealele.
poivana. vt [At: L. COSTIN. GR. BĂN. II. 155 / V: (cscj) ~ni / Pzi: -nez / E: cf paivan] (Ban) 1 A priponi. 2 A împiedica.
paivănat sn [At: L. COSTIN. GR. BĂN. II. 155 / Pl: ? / E: poivăna ] (Ban) 1 Priponire. 2 împiedicare. poivăm i’ vz poivăna poiveală sf vz pohoială poj sin vz povilă1
pojar sn [ At: HERODOT (1645). 179 / V: (reg) nopojor. poşar. pro sp~ I Pl: -uri / E: siv noMapii] 1 (îvp) Foc violent şi mistuitor, izbucnit, mai ales pe vreme de secetă şi arşiţă mare. 2 (îvp; îlv) A da - A incendia.
3	(îvp) Calamitate. 4 (îvp; pex) Nenorocire. 5 (îvp; pan) Lumină roşie, incandescentă, a soarelui din zorii zilei şi din amurg. 6 (îvp; pan) Căldură mare, înnăbuşitoare Si: arşiţă. caniculă, zăduf, zăpuşeală, (pop) năduf. 1 (îvp; pan; rar) Senzaţie nestăpânită de sete produsă de caniculă. 8 (îvp; fig; pan) înflăcărare. 9 (îvp; fig; rar) Patimă. 10 (îvp; fig; pex) Chin moral produs de o patimă. 11 Boală contagioasă la copii, caracterizată prin febră, catar al mucoaselor şi prin apariţia unor pete roşii pe piele Si: rujeolă. (înv) morhili, (reg) cori, ilez, inârced, pârpor, vărsat, zapor. 12 (Med; Ban) Scarlatină. 13 (Bot; reg) Sunătoare (Hypericum perforaîum). 14 (Mol; Buc) Piantă cu floare roşie sau galbenă, nedefinită mai îndeaproape.
pojarnic sm [At: BARONZI. L. 160 / Pl: ~ici! E: rs noxcapHHK] (Mol; înv) Pompier.
pojarniţă sf [At: BARONZI, L. 141 /V: (reg) -jăln-, ~jzrn~ / Pl: -ţe / E: pojar + -nităi 1 (îrg) Loc pe care a fost un incendiu. 2 (îrg; pex) Ceea ce rămâne după incendiu. 3 (îrg) Morman de jăratic. 4 (Reg) Epidemie de pojar (11). 5 Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, netedă şi ramificată, cu puncte negre sau transparente şi cu flori galbene-aurii, care se foloseşte în medicină pentru tratamentul unor boli de ficat, ca antiseptic şi cicatrizant etc. Si: sunătoare, (reg) iarba-lui-Sf-Ion, iarha-spaimei, lemnie, poala-Maicii-Precisîa, pojar (13). pojărnică (Hypericum perforatum). pojatlc sn vz poşidic pojălniţă sfvz pojarniţă
pojări [At: SIMION DASC.. ap. LET. 57 / V: (înv) ~jerl. -joii / Pzi: -rase / E: pojar] 1 vt (înv) A incendia. 2 vr A se îmbolnăvi de pojar (11).
3	vi (Ban) A descânta de scarlatină.
pojănt1 sn [At: NOVACOVICIU. C. B. I. 17 / Pl: ? / E: pojar] (Ban) 1 (înv) Incendiere. 2 îmbolnăvire de pojar (11).
pojărlt2, ~ă a [At: NOVACOVICIU. C. B. I. 18 / Pl: ~i//,	/	E:	pojar]
(Ban; d. ierburi, buruieni) Distrus prin incendiu.
pojărnică if [At: ALR SN III. h 646/346 / Pl: net / E: pojar + -nică] (Bot: reg) Pojarniţă (5) {Hypericum perforatum).
pojărnicle sf [At: CREANGĂ. P. 109 / Pl: ~i/ i E: pojarnic + -ie] 1 (îrg) Post de pompieri. 2 (Reg) Instalaţie pentru distilarea băuturilor spirtoase. pojdârcă sfvz poşircă pojejie sfvz pojijie
pojerl v vz pojări
pojeritwră a/ { At: CHEST. IV. 108/249 / Pl: ~ri / E: pojar + -iturâ] (Reg) Loc din pădure devastat de incendiu. poj&rniţă sfvz pojarniţă pojgane sfvz poşganie pojganie sfvz poşganie pojgarnie sfvz poşganie
pi)jghie sf[At: ALEXL W. / A şi: pojghie / Pl: -ii/ E: net] (Reg) 1-2 Pojghiţă (7-8).
pojghiţă sf [At: PISCUPESCU. O. 102/2 /V: (îrg) poşg~. (înv) puşg~. (reg) ~jiţă, ~jni~. -jvtfa, puji- / A şi: pojghiţă l Pl: -ţe, (pop) -ţi / E: ns cf pvjghie] 1 (îrg) Membrană care acoperă unele ţesuturi sau organe ale corpului Si: pieliţă. 2 (Spc) Crustă a unei răni care începe să se cicatrizeze.
3	(Mun) Puşchea. 4 (îrg) Membrană subţire care înveleşte unele fructe sau legume Si: pieliţă. 5 (îrg; pex) Scoarţă de copac. 6 (îrg; pex) Coajă tare a unor fruncte. 7 (Urmat de determinări care arată felul) Strat subţire care sc formează la suprafaţa unui lichid prin răcire, închegare etc. Si: (reg) pojghie (1). 8 (Pex; urmat de determinări care arată felul) Strat subţire care se depune sau acoperă suprafaţa unui lucru Si: crustă, (reg) pojghie
(2).
pojidlc sn vz poşidic pofighie sfvz pojijie
pojijie sf [At: (a. 1640) BUL. COM. IST. V. 191 / V: (reg) ~ighie.~jcj~. podvi~. povi~ / E: cf ucr uoxinm „hrană, câştig*4] (Mol; Trs; csc) 1 Bunuri, avere a unei gospodării, a stânii etc. 2 (Pex) Bagaj. 3 Persoane care aparţin aceleiaşi familii sau aceluiaşi neam.
pojiţă1 sf [At: BARCJANU / A şi: pojiţă / Pl: -ţe / E: cf nojită] (Reg) 1 Piele de oaie (cu păr) folosită la confecţionarea cojoacelor şi a altor obiecte de îmbrăcăminte. 2 Fâşie de piele de oaie sau de miel. fără lână. de culoare albă. folosită în cojocărie la ornamentarea, cojoacelor, a traistelor etc. 3 Aţă de piele cu care se cos peticele pe cojoc. 4 Aţă împreună cu învelişul ce leagă lâna la furcă. 5 Şipcă de lemn fixată pe grinzile pridvorului, pe partea din afară. pojiţă2 sfvz pojghiţă
pojivăl vt [At: URECHE. L. 240 / Pzi: ~e.sr / E: rs iiOsKHBaTb] (înv) A risipi.
pojmog s [At: CHEST. V, 54/66 / Pl: net / E: net] (Reg) Mototol1. pojmojit, ~ă a vz posmăgit pojnar sn vz buzunar pojnlţă sfvz pojghiţă
pojoaică sf [At: H III. 153 / Pl: ? / E: ns cf pojiţă1] (Mol) Hârtie care se pune la furcă atunci când are caier la fuior. pojodlc sin vz poşidic
pojomoc sms l At: H XVIII. 169 / E: net] (Reg) Ciupercă nedefinită mai îndeaproape. pojor sn vz pojar pojori v vz pojări pojwjie sfvz pojijie pojvlţă sf vz pojghiţă
pol1 sm [At: CANTEMIR. I.I.. ap. DLR / V: (înv) ~us. (îvr) —o. ~os / Pl: -i, (asr. sn) -uri / E: lat polus, ngr îtdkoq, ger Pol. fr pole, it polo]
1	(Şîs -ul Pământului, - geografic, ~ terestru, ~ pământesc. rar -ul frigului) Fiecare dintre cele două puncte situate la capetele axei de rotaţie a Pământului, unde se unesc toate meridianele geografice. 2 (Pex) Teritoriu din jurul polilor1 (1). 3 (Is) -ul nord (sau. înv, ~ arctic) Punct extrem nordic al Pământului, unde unul dintre capetele axei de rotaţie a acestuia atinge suprafaţa globului terestru. 4 (Pex; îas) Teritoriu din jurul polului1 (3) nord. 5 (îs) -ul sud (sau. înv. ~ antarctic, antarcticesc) Punct extrem sudic al Pământului, unde unul dintre capetele axei de rotaţie a acestuia atinge suprafaţa globului terestru. 6 (Pex; îas) Teritoriu din jurul polului1 (5) sud. 7 (Şîs - ceresc. înv. -ul lumii) Fiecare dintre cele două puncte de intersecţie ale axei Pământului cu sfera cerească. în jurul cărora are loc mişcarea diurnă aparentă a stelelor. 8 (Mat) Fiecare dintre cele două
1136
POLARIZARE
puncte în care diametrul sferei intersectează sfera. 9 (Fiz) Fiecare dintre cele două puncte ale unui corp, opuse una celeilalte din punctul de vedere al unei anumite proprietăţi fizice. 10 Fiecare dintre capetele opuse ale unui magnet. 11 (Fiz; îs) ~ electric pozitiv (sau negativ) Fiecare dintre cele două regiuni ale unui corp polarizat electric, de la care converg liniile de câmp ale inducţiei magnetice. 12 Zonă a miezului feromagnetic al circuitului magnetic, pe unde fluxul magnetic principal sau util trece, din materialul feromagnetic în aer şi invers. 13 (Is) -ul (magnetic) nord (sau. rar, -ul nordului) Zonă a magnetului de la care diverg liniile de câmp ale inducţiei magnetice. 14 (Is) -ul (magnetic) sud (sau, rar. -ul sudului) Zonă a magnetului către care converg liniile de câmp ale inducţiei magnetice. 15 (îs) ~ magnetic (terestru) Punct de pe suprafaţa Pământului în care acul magnetic are poziţia verticală. 16 Parte componentă a unei maşini electrice care contribuie la magnetizarea circuitului electric al maşinii. 17 Piesă a unei pile galvanice care stabileşte contactul cu circuitul exterior. .18 (Mat) Originea unui sistem de coordonate polare. 19 (Fig) Fiecare dintre punctele, situaţiile. însuşirile etc. aflate la două extremităţi şi opuse una alteia.
pol2 sm [At: CARAGIALE. O. II. 67 / Pl: -i i E: rs noA] 1 Monedă sau. rar. bancnotă românească de 20 de lei Si: (arg) polidor (1). 2 Sumă de bani echivalentă cu un pol (1) Si: (arg) polidor (3). 3 (înv) Monedă rusească sau franţuzească de aur. de valori diferite, care a circulat şi în ţările române în sec. XIX Si: (înv) napoleon, (arg) polidor (3). 4 (Nob; îs) ~ ofiţeresc Monedă valorând 5 franci sau jumătate de imperial. 5 (Reg; pgn) Ban de aur.
pol3 ss [At: GCR 1.92/13 / E: siv ncais] (Slî; de obicei după un numeral arătând o completare a cantităţii indicate de acesta) Jumătate dintr-un întreg, dintr-o unitate.
polabă sf af [At: GRAUR. I. L. 198 / Pl: -be / E: fr polabe cf rs noAiitk'Kiui] 1-2 (Şîs limba -) (Limbă slavă din grupul limbilor slave de apus) care s-a vorbit până în sec. XVIII pe un teritoriu de pe cursul inferior al Elbei. polac, —ă smf. a vz poleac poladie sf vz poiată polai sm vz polei2
polakiune sf[At: DN3 / Pl: ~i/' / E: fr pollakiurie] (Med) Nevoie de a urina în mod frecvent.
poian sn [At: LTR2 / Pl: ? / E: cf rolan] Fibră textilă poliamidică. fabricată în lungime continuă, ca şi lâna sau inul. folosită pentru confecţionarea unor ţesături.
polar, -ă [At: AMFILOHIE, G. F. 186v / 9 / Pî: -i, -e / E: lat polaris, it polare, fr polaire, gei polar] 1 a Care aparţine polului1 (1) Si: (înv) polaric (1). 2 a Privitor la pol1 (1) Si: (înv) polaric (2). 3 a Care provine de la un pol1 (1) Si: (înv) polaric (3). 4 a Care este specific polului1 (1) Si: (înv) polaric (4). 5 a (îs) Steaua -ă Stea principală din constelaţia Carului-Mic. situată pe prelungirea boreală a axei Pământului, care serveşte ca mijloc de orientare şi la determinarea punctului cardinal nord. 6 a (îs) Noapte -a Noapte de iarnă din extremitatea nordică a Pământului, care durează până la o jumătate de an. 7 a (îs) Zonă -ă Zonă cuprinsă între latitudinea de 75° şi poli (1). 8 (Zlg; îs) Urs - Specie de urs cu blana albă. care trăieşte în regiunile arctice (Ursus maritimus). 9 smp (Rar) Locuitori de la pol1 (1). 10 a Care aparţine polilor1 (10) unui magnet Si: (înv) polaric (5). 11 Care aparţine polilor1 (17) unei pile electrice Si: (înv) polaric (6).
12	a Privitor la polii1 (10) unui magnet Si: (înv) polaric (7). 13 Privitor la polii1 (17) unei pile electrice Si: (înv) polaric (8). 14 a Care aparţine unui corp sau unui mediu eu polaritate (1). 15 a (Mat; îs) Coordonate -e Numere reale care determină poziţia unui punct în plan. 16 sf(Mat) Loc geometric al punctelor conjugate armonic cu un anumit punct dat. în raport cu cele două puncte în care o dreaptă variabilă ce trece prin punctul dat intersectează o conică dată. 17 a (Fiz) Care are polaritate (3). 18 a (Fiz) Care se află într-un raport de polaritate (3).
polari- [At: DN3 / V: polaro- / E: fr, it polari-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1-2 (Referitor la) polaritate.
polaric, ~ă a [At: BARASCH. M. III. 92/5 / Pl: -ici, -ice / E: polar + -/V] (înv) 1-4 Polar (1-4). 5-8 Polar (10-13).
polarimetrie, -ă a [At: DN^ / Pl: -ici, -ice / E: frpolarimetrique] Care se referă la polarimetrie.
polarimetrie sf [At. LTR2 / Pl: ~\i / E: fr polarimetrie] Metodă de analiză cantitativă a substanţelor optice active bazată pe folosirea polarimetrului.
polarimetru sn [At: CADE / Pl: -re / E: îr polarimetre] Instrument optic folosit pentru măsurarea unghiului cu care o substanţă optic activă roteşte planul de polarizare al luminii.
polariscop sn [At: LTR2 / Pl: -oape / E: îr polariscope] Instrument optic folosit pentru studiul calitativ al efectelor de polarizate produse asupra luminii la trecerea ei printr-o substanţă.
polarisi vr [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 95/23 / Pzi: ~Ae.yc / E: polar + -isi] (îvr) A se polariza (9).
polaritate sf[At: AR (1829). 1381/31 / E: fr polarite] 1 Proprietate a unui sistem fizic de a avea, în două puncte ori regiuni ale sale, caracteristici de aceeaşi natură, dar opuse una celeilalte. 2 (Big) Proprietate a structurii unui organism vegetal sau a unei părţi din el de a forma două puncte de creştere cu proprietăţi morfologice şi fiziologice diferite, unul la baza plantei, din care cresc rădăcinile, şi altul la vârful ei. din care cresc ramuri cu frunze, flori etc. 3 (Fii) Specie a contradicţiei în care relaţia dintre doi termeni prezintă cel mai mare grad de opoziţie posibil şi. totodată, se presupun reciproc, ca polii1 (11) unui magnet.
polariza [At: ALEXI. W. / Pzi: ~zez / E: fr polari ser] 1 vtf A transforma lumina naturală prin fenomenele de refracţie, refrecţie. birefrigerenţă etc.
2-3 vir (D. corpuri sau sisteme) A dobândi proprietatea de a avea poli magnetici sau electrici. 4 vtf A face să dobândească proprietatea de a avea poli magnetici sau electrici. 5-6 vir (D. corpuri sau sisteme) A dobândi proprietatea de a avea caracteristici de aceeaşi natură, dar opuse una celeilalte. 7 vtf A aduce un mediu în stare de polaritate (1). 8-9 vtr (Fig) A (se) concentra în jurul cuiva sau a ceva. 10 vr (Pgn) A alcătui extreme opuse care se presupun reciproc.
polarizabil, -ă a [At: LTR2 XIII. 11 / Pl: -i, -e / E: fr polarisable] (D. medii) Care poate fi uşor polarizat (7).
polarizăbilitate sfs [At: LTR2 XIII, 12 / E: fr polarisabilite] 1 însuşire a unui mediu de a putea fi polarizat uşor. 2 Raport dintre un moment inclus al unei molecule şi intensitatea câmpului electric care produce acest moment.
polarizant,-ă a [At: ENC. TEHN. I. 113 / Pl: -nţi, -e / E: frpolarisant]
1	Care transformă lumina naturală prin fenomene de refracţie, refrecţie. birefrigerenţă etc. Si: polarizator (1). polarizor (1). 2 Care dobândeşte proprietatea de a avea poli magnetici sau electrici Si: polarizator (2). polarizor (2). 3 Care aduce un mediu în stare de polaritate (1) Si: polarizator (3).polarizor (3). 4-5 Care poate produce polarizare (1-2) Si: polarizator (4-5).polarizor (4-5). 6 (D. instrumente) Care foloseşte lumina polarizată (1). 7 (îs) Microscop - Microscop care lucrează cu lumină polarizată (1) şi utilizată, mai ales. la studiul cristalelor.
polarizare sf [At: NEGULICI / Pl: -zări / E: polariza] 1 (Şîs ~ a lumi/iii) Transformare a luminii naturale, prin reflexie, refracţie, birefringenţă etc.
2	Proces fizic prin care unele corpuri sau sisteme dobândesc proprietatea de a avea poli1 (9) electrici sau magnetici. 3 (Pex) Stare a unui sistem care a suferit o polarizare (2) Si: polarizaţie (3). 4 (îs) ~ electrică Realizare a asimetriei în distribuţia sarcinii electrice pozitive şi negative a unui sistem fizic, atom. moleculă etc.. a unui mediu sau a unui corp. 5 (îs) ~ electrolitică (sau electrochimică) Acumulare la electrozii unei băi de electroliză sau a unei pile electrochimice a ionilor care realizează conducţia prin soluţia electrolitului. 6 (îs) - rotătorie Fenomen de rotire a planului de polarizaţie a luminii liniar polarizate la trecerea ei printr-o substanţă activă din punct de vedere optic. 7 (Imp) Proces fizic prin care un sistem capătă proprietăţi preferenţiale după o anumită direcţie. 8 (Imp; pex) Stare a unui sistem care a suferit o polarizare (7). 9 Proces fizic prin care raza de lumină îşi schimbă mişcarea normală ondulatorie pe mai multe planuri într-o mişcare ondulatorie pe un singur plan. 10 (Pex) Stare a unui corp
1137
POLARIZAT
care a suferit o polarizare (9). 11 Stare a unui mediu ale cărui proprietăţi sunt descrise local de mărimi vectoriale. 12 (Pex) Mărime vectorială care descrie o polarizare (11). 13 (Lin) Dezvoltare. în direcţii opuse, a sensurilor unui cuvânt, nediferenţiate la origine. 14 (Fiz) Formare a unei contradicţii în care relaţia dintre doi termeni prezintă cel mai mare grad de opoziţie posibil şi, totodată, se presupun reciproc.
polarizat, -ă a [At: DRĂGHICEANU, C. 21 / PI: -aţi, -e / E: polariza]
1	(D. lumină) Care a fost transformat prin fenomenele de reflecţie, refracţie, birefrigenţă etc. 2 (D. lumină; şîs lumină plan sau lumină liniar -ă) în care vectorul electric sau magnetic are un plan unic ori o direcţie unică de oscilaţie. 3 (D. corpuri sau sisteme) Care a dobândit proprietatea de a avea poli magnetici sau electrici. 4 (D. mediu) Adus în stare de polaritate (1). 5 (Fig) Concentrat în jurul cuiva sau a ceva. polarizatoiJ sm [At: DN3 / Pl: -i / E: ger Polarisator] Polarizor (6). polarizatoi2, -oare a [At: CADE / Pl:	~oare / E: fr polarisateur]
(înv) 1-5 Polarizant (1-5).
polarizaţie sf[At: NEGULICI / V: (rar) -iune (S şi: -isa-)I Pl: -ii / E: fr polarisation] 1 (Fzl; îvr) Inversiune sau schimbare a unei funcţii fiziologice sub influenţa unui factor fizic. 2 Stare a unui corp. sistem fizic care are polaritate (1). 3 Polarizare (3). 4 (îs) ~ electrică Stare a unui coip sau a unui sistem fizic care posedă cel puţin doi poli electrici, plus şi minus.
5	(Şîs -iă luminii) Stare a unui fascicul luminos în care toate radiaţiile electromagnetice componente au aceeaşi direcţie de oscilaţie. 6 (îas) Totalitate a fenomenelor legate de producerea şi de efectele luminii polarizate. 7 (îs) ~ cromatică Ansamblu al figurilor de interferenţă, viu colorate, obţinute prin cercetarea cristalelor birefringente în lumină polarizată (2), cu ajutorul unui polariscop. 8 Mărime vectorială care caracterizează polarizaţia (2).
polarizaţiune sfvz polarizaţie
polarizor, -oare [At: LTR2 / Pl: -i, -oare I E: fr polariseur] 1-5 a Polarizant (1-5). 6 sn Dispozitiv optic care serveşte la polarizarea (1) luminii Si: polarizător1. polar o- ec vz polari-
polarograf sn [At: LTR2 / Pl: -e / E: fr polarographe, ger Polarograph] Aparat pentru înregistrarea grafică sau fotografică a curbei curent-tensiune, utilizat în analiza electrochimică.
polarografic, -ă a [At: LTR2 XIII. 16 / Pl: -ici, -ice / E: fr polarographique] 1 Care aparţine polarografiei. 2 Privitor la polarografie.
3	Care foloseşte polarografia.
polarografie sf [At: LTR2 / Pl: -ii / E: fr polarographie] Metodă de analiză electrochimică a unei substanţe (în soluţie), realizată cu ajutorul polarografului.
polaroid [At: LTR2 / Pl: (1) ~iz/, (2-4) -e / E: fr polaroid] 1 sm Placă polarizoare confecţionată dintr-un material special, folosită pentru construcţia farurilor şi a parbrizelor de automobile. 2 sn Procedeu fotografic care permite obţinerea unor imagini pozitive într-un interval de timp scurt. 3 sn Aparat fotografic cu care se obţine automat fotografia, imediat după expunere, cu materiale fotosensibile speciale. 4 sn Fotografie obţinută cu polaroidul (2).
polasia sfa [At: I. CR. I. 155 / E: net] (Reg) 1 Horă nedefinită mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută polasia (1).
poiată sf[At: CORESI. EV. 523 / V: (reg) palotă, -adie, -tie, -trâ / Pl: -laţi / E: bg noAara] 1 (îrg) Palat1 domnesc. împărătesc. 2 (Prc) Sală într-un palat1.3 (Pex) Curte domnească, princiară, împărătească. 4 (Reg) încăpere mică lângă o casă ţărănească, formată, uneori, dintr-un acoperiş pe stâlpi servind ca magazie sau ca adăpost împotriva ploii, a soarelui etc. Si magazie, (pop) şopron. 5 (Reg) Adăpost improvizat făcut de ciobani.
6	(Reg) Şopron făcut la o stână pentru adăpostul vitelor Si: colibă. 1 (Reg) Prisacă. 8 (Reg) Cameră mică de locuit. în casele ţărăneşti. 9 (Olt; Trs) Perete de legătură între casă şi o clădire alăturată. 10 (Reg) Streaşină la casă. 11 (Reg) Bucată de scândură aşezată la streaşina casei. 12 (Reg) Pervaz1. 13 (Mun) Porţiune dintr-un gard de scânduri. 14 (Trs) Schelă folosită ca suport de către muncitorii care lucrează la înălţime, la
construcţia sau reparaţia unei case. 15 (Reg; îf polatie) Avere. 16 (Reg; îaf) Zestre. 17 (Reg; îaf) Calabalâc. 18 (Reg; csc) Membri ai unei familii. 19 (Reg; csc; îf poladie) Populaţie a unui ţinut sau a unei ţări. polatie sfvz poiată polatră sf vz poiată polă sf vz poală polăcesc, -ească a vz polecesc polăceşte av vz poleceşte polăit, -ă a vz poleit2
polărit, -ă a [At: VICIU. COL. 35 / Pl: ~i//. -e / E: poală] (Pop) 1 (D. haine) împodobit cu cusături, şnururi, panglici etc. la poale Si: (pop) poligit (1). 2 (D. cojoace) Cu o bordură de blană la poale Si: (pop) poligit (2).
polăţică sf[At: BUL. FIL. V, 171 / Pl: net / E: poiată + -ică] 1-2 (Şhp) Poiată (4) (mică). 3 (Reg) Bucătărie de vară în gospodăriile ţărăneşti. polbag sm vz podbal polbal sm vz podbal polbai' sm vz podbal polbeag sm vz podbal polbeal sm vz podbal polbean sm vz podbal polbiag sm vz podbal polbici sm vz poghircă
polc sn [At: URECHE. L. 138 / Pl: -uri / E: ucr. rs iioak] 1 (înv) Unitate militară în ţările române, la sfârşitul Evului Mediu, corespunzătoare regimentului de mai târziu. 2 (îvr) Legiune în armata romană.
polcă1 şf[At: CR (1846), 202/36 / V: (reg) poal-, porcă / Pl: -Ici! E: fr polka, rs noAKa] 1 Dans popular din Boemia. cu ritm sprinten, vioi. puternic marcat. însoţit de mici salturi, care. în a doua jumătate a sec. XIX. a devenit unul dintre cele mai cunoscute dansuri de bal. 2 Melodie după care se execută polca1 (1).
polcă2 sf[At: SEVASTOS, N. 47 / Pl: -Ici / E: rs noAbxa. „poală a hainei“] (Reg) Haină sau jachetă pe care o poartă femeile la ţară. făcută din stofă sau lână împletită şi croită pe talie, de lungime variabilă, de obicei scurtă căptuşită sau îmblănită. polcau sn vz poclău
polcea sf[At: VICIU, GL. / V: -licea / Pl: -de / E: poală] 1 (Reg) Tiv la obiectele de îmbrăcăminte. 2 (Trs; îf policea) încreţitură pe pieptul unei cămăşi Si cută. polcovnec sm vz polcovnic
polcovnic sm [At: URECHE. L. 94 / V: (înv) -nec / Pl: -ici / E: ucr. rs iiOAKOBHHK] (înv) 1 Grad militai' corespunzător colonelului de mai târziu.
2	(Pex) Persoană care avea gradul de polcovnic (1). 3 Comandant al unui polc (1). 4 Comandant al unui grup de oameni însărcinaţi cu ordinea publică, cu paza podurilor cu îndeplinirea unor treburi administrative etc. 5 (îs) ~ de străini Subaltern al marelui vornic de poliţie. însărcinat cu strângerea dărilor străinilor care locuiau în Bucureşti.
polcovnicat sn [At: RĂDULESCU-CODIN. M. N. 18 / Pl: -uri / E: polcovnic + -ăt] (Rar) 1-2 Polcovnicie (1-2).
polcovnicească sf [At: (a. 1839) DOC. EC. 730 / Pl: ~e^ / E: polcovnic + -easă] (înv) 1-3 Soţie a polcovnicului (2-4).
polcovnicd sm [At: (a. 1803) URICARIUL. VIL 387 / Pl: -d / E: polcovnic + -el] (înv) 1-6 (Şhp) Polcovnic (2-4) (tânăr). 7-9 Subaltern al polcovnicului (2-4).
polcovnicesc,-ească a [At: CR (1830). 274’/25 / Pl: -eşti / E: polcovnic + -esc] 1-4 Care aparţine polcovnicului (1-4). 5-8 Privitor la polcovnic (1-4). 9-12 Care provine de la polcovnic (1-4). 13-16 Care este sub comanda unui polcovnic (1-4).
polcovnicie sf [At: DOC. EC. 272 / Pl: ~i/' / E: polcovnic + -ie] 1 Funcţie de polcovnic (4) Si: (rar) polcovnicat (1). 2 Instituţie reprezentată de polcovnic (4) Si: (rar) polcovnicat (2).
polcuţă1 sf[At: H X. 455 / Pl: -ţe / E: polcă1 + -uiă] 1-4 (Reg; şhp) Polcă1 (1-2) (scurtă).
1138
POLEMIC
polcuţă2 sf [At: MANOLESCU, I. 224 / Pl: -ţe / E: polcă2 + -uţă] 1-2 (înv; şhp) Polcă2 (mică).
polcuţă3 sf[At: EPURE. P. 43 / Pl: -ţe / E: poală + -icuţă] 1-2 (Ban; Trs; şhp) Poală (mică). poldei sm vz holdei
polder sn [At: SADOVEANU. O. IX. 219 / Pl:	/ E: ger Polder] 1
Denumire dată în Olanda unei porţiuni joase de uscat smulsă mării sau unui lac maritim prin îndiguire şi drenare. 2 Sol format de depunerile rămase în urma retragerii apelor fluviilor sau ale râurilor, a secării bălţilor etc.
poleac, -ă [At: M. COSTIN, ap. GÂDEI. 324 / V: (reg) -a/r, -lac / Pl: -eci, -ece / E: pn Polak, ucr, rs noAmc] 1-9 smf a (îrg) Polonez (1-9).
10	smf (Buc) Persoană care are un defect de vorbire. 11 smf (Reg) Reformat2. poleah, -ă smf a vz poleac poleai sms vz polei2
poleajen sn [At: COMAN, GL. / V: (reg) -ejen / Pl: -e / E: cf polejnic]
1	(Olt) Loc plan la marginea unei păduri sau a unui deal. 2 (Reg) Pantă lungă a unui drum. polecandru sn vz policandru
polecesc, -ească a [At: ŢICHINDEAL. F. 57/12 / V: (înv) -lăc- i Pl: -eşti / E: poleac + -esc] (îrg) 1-4 Polonez (6-9).
poleceşte av [At: LB / V: polăc-1E: poleac + -este] (înv) 1 Ca polonezii
(5). 2 în limba poloneză (11). pole cioară sfvz policioară polecniţă sfvz polediţă polecră sfvz poreclă polecri v vz porecli
poledişte sf [At: A V. 15 / A: net / Pl: ? / E: polediţă] css (Reg) Polei1 (1).
polediţă vi im [At: H XVIII. 136 / V: -ejniţa, (cscj) -fi / Pzi: 3 -tea za, polediţă / E: polediţă] (Reg) A se face polei1 (1).
polediţă sf [At: LB / V: (îrg) -egni-, (înv) -eviţă, (reg) -ecniţă, -eghiţă. -etiţă,polighiţă, poliviţă / Pl: -te / E: bg noAeAMţa, srb poledica] 1 (îrg) Polei1 (1). 2 (Mol; Buc; pex) Chiciură. 3 (îvr; îf polegniţă) Brumă. 4 (îvr; îaf) Sloi1 care pluteşte pe apă. 5 (Trs; îaf) Zăpadă. polediţi v vz polediţă poleghiţă sfvz polediţă polegniţă sfvz polediţă
polei1 sm [At: POLIZU / V: (reg) -eu, -he / Pl: -uri. (pop) -e / E: pvb polei4] 1 Strat subţire şi neted de gheaţă format pe suprafaţa solului, pe arbori sau pe alte obiecte, prin îngheţarea apei de ploaie sau din topirea zăpezii Si: (pop) gheţuş, (îrg) polediţă (1). (reg) poledişte, policie1 (1). poleială (12). 2 (Reg; pex) Chiciură. 3 (Rar) Poleială (2). 4 (Mun; Olt) Staniol. 5 (Fig) Strălucire. 6 (Olt) Săniuţă rudimentară pentru copii. 7 (Olt) Scară cu două trepte la capete, folosită pentru coborâtul butoaielor din car sau în pivniţă. 8 (Reg; pcf) Polen al porumbului.
polei2 sms [At: COTEANU. PL. / V: (reg) -lai, -eai, pul- / E: ger Polei cf lat puleium] (Bot; Trs) Busuiocul-cerbilor (Mentha pulegium).
polei3 smp [At: VICIU. GL. / E: ns cf lei (pil leu)] (Reg) Fiinţe supranaturale din basme.
polei4 [At: (a. 1654) GCR I. 173 / 7 / V: (îrg) -Iii. (înv) -li / Pzi: ~e.se, (înv) polei / E: siv n^AHiru] 1 vt (Cu determinările „cu aur“. „cu argint“) A acoperi un obiect cu un strat subţire de aur sau argint cu scopul înfrumuseţării sau protejării lor. 2 vt (Reg) A acoperi vasele de aramă cu var. 3 v/ A înveli într-o foiţă subţire de staniol, de hârtie colorată. 4-5 vtr (Fig) A (se) cizela. 6-7 vtr (Fig) A (se) dezvolta. 8 vt (Fig) A prezenta o situaţie, o idee. un aspect etc. într-o lumină mai favorabilă. 9-10 vtrp A (se) învălui într-o lumină aurie sau argintie. 11-12 vtr (A face să strălucească sau) a străluci.
poleială sf[At: ANON. CANTAC. / V: (îrg) -Hală, (înv) -loi-, (îvr) -liia- / P: -ieli / E: polei4 + -eală] 1 Poleire (1). 2 (Ccr) Strat de metal, mai ales, de aur, argint, cu care se acoperă decorativ unele obiecte Si:
(rar) polei (3), poleitură (2), (îvr) poliment. 3 Foaie subţire de staniol cu care se învelesc diverse articole din comerţ, mai ales alimentele. 4 (Rar) Fir de aur. de argint etc.. folosit la ţesături sau cusături. 5 (Fig) Perfecţionare, şlefuire a unor opere literare sau ştiinţifice. 6 (Fig) Aparenţă înşelătoare de cultură, de civilizaţie etc. 7 (Fig) Ceea ce încearcă să dea un aspect bun. frumos, valoros unor lucruri lipsite de valoare. 8 (Fig) Strălucire aparentă. 9 Lustruire a unui obiect. 10 (Fig) Perfecţionare a unei opere literare sau ştiinţifice. 11 (Reg; îf polială) Polei1 (1). 12 Lumină aurie sau argintie care învăluie ceva.
poleier sm [At: L. ROM. 1961, nr. 3, 235 / P: -le-ier / V: (reg) -li- / Pl: -i / E: polei4 + -ar] (Reg) Poleitor. poleire sf [At: MAIOR. IST. 158/9 / V: (înv) -h~ / Pl: -ri / E: polei4]
1	Acoperire (a unor obiecte) cu un strat de aur, argint în scopul înfrumuseţării sau protejării lor Si: poleială (1),poleit1 (1),poleitură (1).
2	Şlefuire fină a pieselor de metal. 3 (Reg) Acoperire cu var a unor vase de aramă. 4 învelire în foiţă subţire de staniol, hârtie colorată. 5 (Fig) Cizelare. 6 (Fig) Dezvoltare. 7 (Fig) Prezentare a unor fapte, împrejurări, idei etc. într-o lumină favorabilă. 8 (Fig) învelire în lumină aurie, argintie.
9	(Fig) Strălucire. 10 (Fig) Evoluţie. 11 (Fig) Civilizaţie.
poleit1 sn [At: (a. 1706) IORGA. S. D. V, 369 / E: siv noAH'kTH ,,polei“]
1	Poleire (1). 2 (Rar) Şlefuire fină.
poleit2, -ă ă [At: PSALT. 87 / V: (înv) -lăit, -liet, -ht, -hiit, (reg) -Uit I Pl: ~i//, -e / E: polei4] 1 (D. obiecte) Acoperit în scop decorativ cu un strat subţire de metal, de aur sau de argint sau cu un praf de bronz, cu staniol etc. 2 (Pgn) Care este acoperit cu un strat strălucitor. 3 (Pex) Strălucitor. 4 (îvr) Cusut cu fir de aur. 5 (Fig; d. stil, limbă, exprimare) Cizelat. 6 (Fig) Cultivat. 7 (Fig) Civilizat. 8 (îvr; d. faţa omului; îf polit) îngrijit. 9 (îvr; d. faţa omului; îaf) înfrumuseţat. 10 (îvr; îf poliet) Ipocrit.
11	(Fig) învăluit într-o lumină aurie sau argintie. 12 (D. obiecte de metal, lentile etc.) Lustruit.
poleit3, -ă a [At: DELAVRANCEA. S. 1 1 / Pl: -iţi, -e / E: po-3 + leit] 1-2 (îe) (A fi) leit- ~ (A fi) foarte asemănător, (aproape) identic.
poleitor sm [At: POLIZU / P: -le~i- / Pl: -i / E: polei4 + -tor] Muncitor care poleieşte4 (1) Si: (reg) poleier.
poleitură 5*/*[At: DRLU / P: ~le-i~ / V: (înv) -liet-, -li- / Pl: -ri / E: polei4 + -(i)tură] 1 (Rar) Poleire (1). 2 (Rar) Poleială (2). 3 (înv; fig; îf polietură) Cizelare. 4 (înv) Lustruire. polejen sn vz poleajen
polejnic, -ă ă [At: CADE / V: (reg) -eşn-, -liezn- / Pl: -ici, -ice / E: cf bg uoACMH, srb polesăti „a sta culcat14] 1 (Olt; Ban; d. terenuri) Plan.
2	(Mun; d. terenuri, drumuri, acoperişuri etc.) Care este uşor înclinat. polejnici vt [At: GL. OLT. / Pzi: -cesc / E: polejnic] (Reg) A nivela
terenuri. polejniţa v vz polediţă
polejniţă *s/[At: CHEST. IV, 61/174 / Pl: -ţe l E: pvbpolejniţa] (Reg) Pământ moale şi alunecos.
poleleu1 sn [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 155 / Pl: ~e^ / E: net] (Reg) „Coşărcuţă“.
poleleu2 sn [At: LEXIC REG. 50 / Pl: ~e<> / E: cf teleleu] (Reg) Fel de a se prezenta Si: aspect, ţinută, poleleu3 sn vz polieleu1 pole mar sn vz pălimar1
polemarh sm [At: I. GOLESCU. C. / Pl: -i, (înv) -rşi / E: ngr noXipapxoq cf fr polemarque] (înv) 1 Conducător de oşti din Grecia antică. 2 Ofiţer sau magistrat însărcinat cu treburi administrative în timpul războiului.
polemarhie .v/'[At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i/ / E: polemarh + -ie cf fr polemarchie] (înv) 1-2 Funcţie de polemarh (1-2).
polemic, -ă [At: MAIOR. I. B. 86/20 / Pl: -ici, -ice / E: ngr 7CoXep,iKTi, it polemico, fr polemique] 1 a Care presupune o atitudine critică Si: combativ, critic. 2 a Care are caracter de controversă. 3 a Care se prezintă sub forma unei lupte de idei vii sau agresive. 4-5 sf (Discuţie în contradictoriu, agresivă sau aprinsă, sau) luptă de idei în scris, pe o temă
1139
POLEMIE
literară, ştiinţifică, politică etc. Si: controversă, dezbatere, (mgî) polemie (1).
polemie sf [At: BARŢIANU. P. A. I. 609 / PI: -ii / E: mg polemia] (Mgî) 1 Polemică (4). 2 (Ccr) Lucrare care se prezintă sub forma unei lupte de idei.
polemism sns [At: DN3 / E: polemică + -ism] 1 Caracter a ceea ce presupune o atitudine critică. 2 Caracter a ceea ce se prezintă sub forma unei lupte de idei.
polemist, ~ă smf [At: CARAGIALE, O. III, 49 / Pl: -işti, ~e / E: fr polemiste] 1-2 Persoană care (poartă o discuţie în contradictoriu sau) duce
0	luptă de idei în scris pe o tema politică, ştiinţifică, literală etc. 3 Persoană care practică şi iubeşte polemica (5) Si: pamfletar.
polemiza vi [At: POLIZU / Pzi: ~zez / E: fr polemiser] 1-2 A susţine (o discuţie în contradictoriu sau) o luptă de idei în scris pe o temă politică, ştiinţifică, literară etc. 3 (Pgn) A discuta în contradictoriu.
polemizare sf[At: DN3 / Pl: -zări / E: polemiza] 1-2 Susţinere (a unei discuţii în contradictoriu sau) a unei lupte de idei în scris pe o temă politică, ştiinţifică, literară etc. 3 (Pgn) Discuţie în contradictoriu.
polemolog, -a smf [At: DEX2 / Pi: -ogi, -oge / E: ir polemologue] Specialist în polemologie. polemologie, -ă a [At: DEX-S / Pl: -ici, -ice / E: fr pole mologique]
1	Care aparţine polemologiei. 2 Privitor la polemologie. 3 Care este specific polemologiei.
polemologie i/[At: DN3 / Pl: ~i//E: fr polemologie] Ştiinţă care studiază cauzele izbucnirii războiului, diferitele forme sub care se manifestă acesta ca fenomen social, funcţiile şi efectele sale.
polemoscop sn [At: NEGULICI / Pl: -oape / E: îr polemoscope] (înv) Ochean1 de mare putere, folosit în război.
polen1 sn [At: ER 83711 / V: (înv) -lin, (reg) -eu / Pl: (rar) -uri / E: frpollen. latpollen. ger Pollen, Polin, it polline] 1 (Bot) Pulbere constituită din grăuncioare sferice, microscopice, gălbui, produsă de anterele staminelor. 2 (Trs; Buc) Păstură1 (1).
polen2 sms [At: BORZA. D. 23 / V: -e s / E: ucr iioahh] (Bot; reg; şîs ~ de cel măre) Pelin (1) (Artemisiă absinthium).
polenă sf[At: DNJ / Pl: -ne l E: it polena, fr poulain] (Mar) Imagine de animale, figură statuară sacră sau profană, care se sculpta ca ornament pe prora vaselor. polene s vz polen2
polenic am [At: LTR2 / Pl: -ici / E: polen1 + -/c] (Bot; îs) Sac - Fiecare dintre cavităţile care se formează în anterele staminelor unei flori şi în care se formează polenul1 (1). polenifer, -ă a vz polinifer
poleniza vt [At: LTR2 XVIII. 20 / Pzi: ~zez / E: polen1 + -izxt] (C. i. plante) A transporta polenul (1) de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului, pentru a produce fecundaţia.
polenizare sf[At: SCÎNTEIA. 1952. nr. 2395 /V: (înv) -lin- / Pl: -zări / E: poleniza] Transportare a polenului1 (1) de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului, pentru a produce fecundaţia Si: (rar) polenizaţie.
polenizator sm [At: DEX / V: -lin- / Pl: -i IE: poleniza + -tor] Varietate de pom, de arbust sau de altă plantă al cărei polen fecundează florile altei varietăţi, din aceeaşi specie sau din altă specie, asigurând fertilitatea acestora.
polenizaţie sf [At: ENC. AGR. / V: -lin- / Pl: -ii / E: fr pollinisation] (Rar) Polenizare.
polentă sf[At: DRLU / E: it polenta] 1 (îdt) Mămăligă (1). 2 Fiertură de mălai sau de făină. poleşnic, -ă a vz polejnic poletiţă sfvz polediţă polen1 sn vz. polei1 polen2 sn vz polen1 poleviţă sfvz polediţă
polfăi [At: COMAN. GL. / Pzi: -esc / E: fo cf molfăi] 1 vt(a) (Reg) A mânca lacom şi cu zgomot Si: (pop) a chelfăi. 2 vt(a) (Olt; Mun) A molfăi.
3	vi (Mun) A vorbi încet şi nedesluşit.
polfăială sf [At: UDRESCU. GL. / P: -fă-ia- / Pl: -ieli / E: polfăi + -eală) 1 (Reg) Obicei de a mânca lacom şi cu zgomot Si: (reg) polfăit (1). (pop) chelfăială. 2 (Mun) Molfăială. 3 (Mun) Fel de a vorbi încet şi nedesluşit Si: (reg) polfăit1 (3), polfăit ură.
polfăit1 sn [At: UDRESCU. GL. / Pl: (rar) -uri / E: polfăi] (Reg) 1 Polfăială (1). 2 Molfăială. 3 Polfăială (3).
polfăit2, -ă ă [At: UDRESCU. GL. / Pl: -iţi, -e l E: polfăi] (Mun) 1 Care mănâncă încet, molfăind în gingii. 2 Care mişcă luleaua în gură în timp ce fumează. 3 (Pex; d. fumat) Care se practică prin mişcarea lulelei în gură cu limba. 4 Care vorbeşte cu greutate şi nedesluşit.
polfăitură sf [At: UDRESCU, GL. / P: -fchi- / Pl: -ri i E: polfăi + -tură] (Mun) 1 Polfăială (1). 2 Molfăială. 3 Polfăială (3). poli1 v vz polei4
poli-2 [At: ALEXI. W. / E: fr poly-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Mai mulţi. 2 Multiplu.
poliacetat sm [At: LTR2 XVIII, 22 / P: -li a- i Pl: -aţi / E: poli-2 + acetat] (îs ~ de vinii) Produs macromolecular obţinut prin polimerizarea acetatului de vinii, folosit la fabricarea lacurilor, a vopselelor, a alcoolului polivinilic etc.
poliachenă sf[At: LTR2 I. 55 / P: -li-a- / Pl: -ne / E: fr polyakene] Fruct format din mai multe achene.
poliacid, -ă sm, a [At: DN3 / Pl: -izi, -e / E: îr poly ac ide] 1-2 (Acid) care conţine în moleculă mai mulţi atomi de hidrogen înlocuibili cu atomi de metal. 3-4 (Coip) care posedă mai multe funcţii acide.
poliademtă sf[At: DN3 / Pl: -te / E: fr polyadenite] (Med) Inflamaţie simultană a mai multor ganglioni.
poliadenom sn [At: DN1 / Pl: -oame / E: fr polyadenome) (Med) Tumoare benignă a glandelor. polială sfvz poleială
polialcool sm [At: LTR2 / P: -li-ăl-co-ol / Pl: -i / E: fr polyalcool] 1 (Lpl) Clasă de substanţe organice care conţin în moleculă două sau mai multe grupări hidroxil, legate de radicali alifatici. obţinută din produse naturale sau sintetice şi folosită la fabricarea fibrelor sintetice de melană.
2	(Şls) Alcool cu mai multe grupări hidroxil care face parte din clasa polialcoolilor (1). poliamid sn vz poliamidă
poliamidă sf [At: LTR2 / V: poliamid sn / P: -li-a- / Pl: -e / E: fr polyamide] (Mpl) Produs macromolecular filiform, obţinut prin policondensarea unor acizi, aminoacizi. prin polimerizarea lactamelor etc.. folosit la fabricarea unor fibre sintetice şi ca material de presare.
poliamiăic, -ă a [At: SCÎNTEIA. 1960. nr. 4840 / P: -li-a- / Pl: -ici, -ice ! E: poliamidă + -ic] 1 Care este făcut din poliamidă. 2 Privitor la poliamide. 3 Care face parte din poliamide.
poliandră sf, «/[At: LM / P: -li-an- / Pl: -re / E: fr polyandre] 1-2 (Floare) care are multe stamine pe pistil. 3-4 (Femeie) care este căsătorită, în acelaşi timp. cu mai mulţi bărbaţi Si: poli gamă (3-4).
poliandric, -ă sf [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr polyandrique] 1-2 Care se referă la poliandrie (1-2).
poliandrie sf [At: CAIET. 78710 / P: -li-ăit- / Pl: -ii / E: fr polyandrie] 1 (Bot) Caracteristică a unor plante de a avea multe stamine pe pistil. 2 Formă istorică de organizare a familiei. întâlnită astăzi numai la unele triburi primitive. în care o femeie poate să aibă în acelaşi timp mai mulţi soţi.
poliarh sm [At: I. GOLESCU. C. / P: -li-ărh / PI: -i, -rşi / E: ngr noXi>ccp%oţ) (înv; în unele ţări) Fiecare dintre conducătorii unei poliarhii.
poliarhic, -ă a [At: RUS. I. I. 72 / 12 / P: -li-ar- / Pl: -ici, -ice / E: ngr TtoXvapxiKâg] (înv) 1-2 Care aparţine (poliarhului sau) poliarhiei. 3-4 Privitor (la poliarh sau) la poliarhie. 5-6 Care este specific (poliarhului sau) poliarhiei.
1140
POLICREALĂ
poliarhie sf[At: I. GOLESCU. C. / V: (înv) ~rşie / P: -li-ar- / Pl: ~i/
/ E: ngr izoXxxxpxioc, fr polyarchie] (înv; în unele ţări) Formă de guvernământ în care puterea este exercitată concomitent de mai multe persoane. poliarşie sf vz poliarhie
poliarterită sf[At: DN-1 / P: -li-ar- / Pl: -le / E: fr polyarterite] (Med) Inflamaţie (acută) concomitentă a mai multor elemente ale sistemului arterial.
poliarticular, -ă a [At: BELEA. P. A. 268 / P: -li-ar- / Pl: ~i, -e / E: fr polyarticulaire] 1 Care aparţine mai multor articulaţii. 2 Privitor la mai multe articulaţii. 3 Care afectează mai multe articulaţii.
poliartiită sf [At DM / P: -li-ar- / Pl: -te / E: fr polyarthrite] 1 Inflamare acută sau cronică a mai multor articulaţii concomitent, cauzată de reumatism, tuberculoză, colibacili etc. 2 (îs) ~ cronică evolutivă Formă de reumatism cronic deformant, cu evoluţie progresivă, care afectează mai întâi articulaţiile extremităţilor.
poliartropat'ie sf [At DN3 / P: -li-ar- / Pl: -ii / E: fr polyarthropathie] îmbolnăvire concomitentă a mai multor articulaţii.
poliartroză sf [ At: DM3 / P: -li-ar- / Pl: -ze / E: fr polyarthrose] Reumatism cronic la mai multe articulaţii concomitent.
poliatlon sn [At: L. ROM. 1959, nr. 2. 84 / P: -li-a- / Pl: -oane / E: frpolyathlon] Complex de probe din diferite discipline sportive, practicat la o competiţie.
poliatomic, -ă a [At: LTR2 / P: -li-a- / Pl: -iei, -ice / E: fr polyatomique] (D. molecule sau radicali) Care conţine doi sau mai mulţi atomi identici.
polibază sf [At: DN3 / Pl: -ze / E: fr polybase) (Chm) Corp care posedă mai multe funcţii bază.
polibazic, -ă a [At: LTR2 / Pl: -ici, -ice / E: fr polybasique] (D. acizi) Care conţine în moleculă mai mulţi atomi de hidrogen ce pot fi înlocuiţi cu atomi metalici.
polibrazd&r sn [At: SCÎNTEIA. 1952. nr. 2400 / Pl:	/	E: poli-2 +
brăzdar] Plug cu mai multe brăzdare.
polibutadmnă sf [At: DEX-S / P: -di-e-1 Pl: -ne / E: eg polybuîadiene] Polimer sintetic folosit sub formă de cauciuc sintetic.
policalifica vit [At: DEX-S / Pzi: poli calific / E: poli-2 + califica] 1-2 A (se) califica în mai multe specialităţi.
policalificare sf [At: RL 1971, nr. 8439 / Pl: -cari l E: poli-2 + calificare] Calificare în mai multe specialităţi.
policalificat, -ă a [At: RL 1973. nr. 8858 / Pl: -aţi, -e / E: poli-2 + calificat] 1-2 Care (are sau) cere o pregătire profesională multilaterală.
3	Care este calificat în mai multe domenii de specialitate. policand sn vz policandru policandel sn vz policandru
policandru sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 195/11 / V: (înv) -lec-, policand, -del, -iga- / Pl: -re, (înv) -ri / E: ngr noXvKâvSriXov] (Asr) Candelabru cu mai multe braţe Si: lustră.
policaprolactamă sf [At: DEX / Pl: -me / E: fr polycaprolactame] Fibră sintetică de tip poliamidic. cu structură filiformă. obţinută prin polimerizarea caprolactamei. comercializată sub denumirea de relon.
policar sm [At: ANTROP. 15/7 / Pl: -i, (rar, sn) -e / E: lat pollicaris]
1	(înv) Unitate de măsură a lungimii sau a lăţimii egală cu aproximativ
3	cm. 2 Deget gros al mâinii Si: police. 3 (Pan) Deget din spate al piciorul la pasăre.
policarburant ai [At: DN1 / E: fr polycarburant] (îs) Motor - Motor care poate funcţiona cu întreaga gamă de combustibil.
policai'p, -ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: frpolycarpe] (Bot) 1-2 Policarpic d-2).
policarpic, —ă a [ At: ENC. AGR. IV. 53 / Pl: -ici, -ice / E: cf carpelă]
1	(D. plante) Care are mai multe cârpele Si: poli carp (1). 2 (D. plante perene) Care produce seminţe succesiv, un şir de ani Si: policarp (2). police1 sn [At: DN3 / Pl: ~ / E: lat pollux] Policar (2). police2 sfs vz policie1
policea sfvz polcea
policelular, -ă a [At: DN2 / Pl: -i, -e / E: fr polycellulaire] (Big; rar) Care este format din mai multe celule Si: pluricelular. policcr sn [At: TDRG / Pl: -e /' E: poliţă1 + -ar] (Reg) Etajeră. polichct sn vz polichetă
polichztă sf [At: ENC. AGR. / V: polichct sn / S şi: polychaetae / Pl: -te / E: fr polychetes] 1 (Lpl) Clasă de viermi inelaţi cu parapode bine dezvoltate, prevăzute cu 1111 număr mare de peri, care trăiesc pe fundul apelor marine sau se înfundă în mâl şi nisip. 2 (Şls) Vierme din clasa polichetelor (1). pohchie sfs vz policie1 pohci s vz policie1
policilic, ~ă a [At: LTR2 / Pl: -ici, -ice / E: fr polycyclique, eg polycyclic] 1 (D. substanţe chimice) Care conţine în moleculă mai multe cicluri formate din lanţuri închise de atomi. 2 (Elh) Care prezintă mai multe fenomene periodice de frecvenţă diferită.
policie1 sfs [At: PAMFILE. VĂZD. 169 / V: (reg) -ice2, ~ichie, -ci s. -igie / E: cf polei1] 1 (Reg) Polei1 (1). 2 (Mol; Trs) Chiciură. 3 (îf poli ci) Ninsoare în formă de mici particule sferice Si: (reg) mieluşei.
policie2 sf[At: I. CR. IV, 306 / A: net / Pl: ? / E: net] (Olt) Copil mic care face ghiduşii.
policioară .s/[At: LB / V: (reg) pel-,polec-, -or sn / Pl: -re / E: poliţă1 + -ioară] 1-4 (Pop; şhp) Poliţă1 (1-2) (mică) Si: (pop) poUcută (1-4). 5 (Reg) Firidă la sobă. 6 (Reg) Pervaz. 7 (Reg) Parte de jos a jugului, pe care se sprijină gâtul boilor. 8 (Reg) Parte a osiei care trece pe sub car sau căruţă Si: (reg) opeal, perinoc (1). scaun. 9 (Reg) Pârleaz. 10 (Reg) Fiecare dintre scândurile care unesc transversal extremităţile războiului de ţesut Si: (reg) arţar. 11 (Reg; îf polecioară) Colibă mică. policior sn vz, policioară
policitaţie sf [At: DN3 / V: -iune / Pl: -ii / E: lat pollicitatio, fr pollicitation] (Liv) Promisiune sau ofertă făcută, dar neacceptată încă. policitaţiune sfvz policitaţie
policitemie sf[At: M. D. ENC. / Pl: ~i/ / E: fr polycythemie] Boala cu creştere excesivă a numărului de globule roşii din sânge, manifestată prin roşeaţa pielii, creşterea tensiunii arteriale, mărirea splinei Si: eritemie, poliglobulie.
policlinic, -ă [At: CADE / Pl: -ici, -ice / E: fr polyclinique. rs noAHKAHHHKa, ger Poliklinik] 1 jf/'Unitate medicală independentă sau dintr-un spital, cu principalele specialităţi medicale, pentru consultări şi tratări ambulatorii. 2 sf Clădire în care îşi are sediul policlinica (1). 3 sf Personal al policlinicii (2). 4 a (Rar) Care aparţine policlinicii (1). 5 a Privitor la policlinică (1).
policlorură sf [At: LTR / Pl: -ri / E: fr polychlorure] (îs) ~ de vinii Produs macromolecular rezultat prin polimerizarea clorurii de vinii, folosit ca material în electrotehnică, construcţii, pentru fabricarea pielii artificiale etc.
policiii1 vi [At: LEXIC REG. 106 / Pzi: 3 -neşte / E: net] (Buc) A cădea brumă. policm2 v vz poligni policmt, -ă a vz polignit
policohe sf[At: BIANU. D. S. / Pl: -ii / E: fr polycholie] Secreţie abundentă de fiere.
policondensare sf[At: LTR2 / Pl: -sări / E: poli-2 + condensare cf fr. eg polycondensation, ger Polykondesation] Reacţie chimică de combinare a unor monomeri într-o macromoleculă. cu eliminarea concomitentă a unor produse secundare. policră sfvz poreclă
policrări vt [At: UDRESCU, GL. / Pzi: ~e.se / E: policră + -ari] (Reg) A porecli.
policrăros, -oasă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: -oşi, -oase / E: policră + -ăiros] (Reg) 1 Care porecleşte. 2 Care ştie să dea porecla potrivită. 3 (Pex) Spiritual. 4 (Pex) Ironic. policreală sfvz porecleală
1141
POLICRI
policri v vz porecli
policristalin, a [At: DLR / Pi: ~L -e / E: poli-2 + cristalin] Care este alcătuit din mai multe cristale.
policroism sns [At: LTR2 / E: fr polychroisme] Fenomen de modificare a culorii anumitor cristale, când sunt privite prin transparenţă din diferite direcţii Si: pleocroism.
policrom, a [At: ODOBESCU, S. I. 434 / Pl: ~i, -e / E: fr polychrome] 1 Care are un număr mare şi variat de culori Si: multicolor, (rai') policromia (1). 2 Executat într-un număr mare de culori Si: multicolor, (rar) policromie (2).
policromat, ~ă a [At: OPRESCU, S. 110 / Pl: -aţi. -e / E: policrom + -at] Care este executat din materiale de diverse culori sau din materiale vopsite diferit.
policromia, ~ă a [At: V. MOLIN, V. T. 63 / Pl: ~ici, -ice / E: policrom + -ic] (Rar) 1-2 Policrom (1-2).
policromie sf [At: SADOVEANU. O. IX, 287 / Pl: ~i/ / E: fr polychromie] 1 însuşire de a fi multicolor. 2 Procedeu de îmbinare a mai multor culori, folosit în pictură. 3 Calitate a unei opere de artă de a fi multicoloră. 4 Procedeu tipografie de realizare a imaginilor în culori. 5 (Pex; ccr) Lucrare tipografică executată în mai multe culori.
policultură sf [At: DN3 / Pl: -ri / E: ir polyculture] Sistem de exploatare a solului care constă în obţinerea mai multor feluri de produse de pe aceeaşi proprietate.
policnta A/ [At: GRAUR. E. 38. 39,42 / Pl: ~te / E: poliţa1] 1-4 (Pop; şhp) Policioară (1-4).
polidact'il, a [At: DN3 / Pl: -/, -e / E: fr polydactyle] Care prezintă polidactilie.
polidactihe sf [At: DER / Pl: ~i/ / E: fr polydactylie] Malformaţie congenitală care constă în prezenţa, la membrele superioare sau inferioare, a unui număr de degete mai mare decât cel normal. polideism sn vz politeism
polidi vrii/n [At: H XVIII, 136 / V: ~igia, ~*Yi / Pzi: 3 ~deşte / E: cf polediţă] (Reg) 1-2 A (se) face polei (1).
polidimensional, ă [At: CINEMA. 1968, nr. 7, 11 / P: -si-o- / Pl: ~i, -e / E: poli-2 + dimensional) Care are multe dimensiuni Si: pluridimensional.
polidimensionalitate sfs [At: CINEMA, 1968. nr. 7.11 / P: -si-o- I E: polidimensional + -itate] 1-2 (însuşire sau) stare de a avea mai multe dimensiuni.
polidimit sn [At: LTR2 / Pl: -e / E: îr polydymite, ger Polydymit] Sulfura de nichel naturală, de culoare cenuşie, cristalizată în sistemul cubic.
polidipsie sf [At: BIANU. D. S. / Pl: ~i/ / E: fr polydipsie] Simptom de sete excesivă, patologică, la bolnavii de diabet zaharat sau insipid, cu boli psihice sau febrile.
polidisc sn [At: SCÎNTEIA. 1952. nr. 2379 / Pl: -uri / E: poli2- + disc] Maşină agricolă cu mai multe discuri metalice ascuţite, folosită în lucrările de dezmiriştire, la sfărâmarea bulgărilor de pământ etc. polidor sm [At: BL V, 224 / Pl: -i / E: net] (Arg) 1-3 Pol2 (1-3). polidrupă sf [At: DEX / Pl: -pe / E: poli-2 + drupă] Tip de fruct format din mai multe drupe. polie sfvz polei1
poliedral, a [At: POENARU. G. 299/1 / P: -li-e- / Pl: -i, -e / E: poliedru + -ăl] (Gmt; rar) Poliedric.
poliedric, ~ă ă [At: CADE / P: -li-e- / Pl: -ici, -ice / E: fr polyedrique] Care are forma unui poliedru (1) Si: (rar) poliedral.
poliedrie sf [At: M. D. ENC. / P: -li-e- / Pl: -ii / E: poliedru + -ie] Boală infecţioasă a viermilor de mătase şi a altor insecte, provocată de un virus, manifestată prin inflamarea şi colorarea lor în galben, datorită apariţiei în celulele şi în lichidele interne a unor corpusculi cu aspect de poliedru (1).
poliedru [At: I. GOLESCU. C. / P: -li-e- / Pl: -re, (rar) -ri / E: fr polyedre] 1 sn Coip geometric mărginit de mai multe feţe poligonale plane.
2	sn Obiect care are forma unui poliedru (1). 3 a Care formează un poliedru (1). 4 a Care are aspect de poliedru (1).
polieleu1 sn [At: PRAV. GOV. 15574 / V: (rar) -ileu, -leleu / P: -li-e-/ Pl: -eie, -ri / E: siv mAHKAeiî) Cântare bisericească alcătuită din anumiţi psalmi, care se execută în biserica ortodoxă la unele sărbători. în timpul utreniei, înaintea liturghiei etc.
polieleu2 s [A: CIHAC. II. 689 / P: -li-e- / Pl: net /E: ngr 7toXv4Xaiog\ (înv) Candelabru.
poliembriome sf [At: DER / P: -li-em-bri-o- / Pl: ~i/ / E: fr polyembryonie] (Big) Dezvoltare a mai multor embrioni din acelaşi ou.
poliene sfp [At: DNJ / E: îi polyenes] Materii colorante, galbene sau roşii, răspândite în regnul vegetal Si: carotinoide. polier sm vz poleier
poliester sm [At: LTR2 / P: -li~es- / Pl: -i / E: fvpolyester] Produs chimic macromolecular. filiform. obţinut prin policondensarea unui acid dicarboxilic cu un alcool care conţine. în moleculă, mai mulţi hidroxili.
poliesteric, a [At: LTR2 XIII, 26 / P: -li-es- / Pl: -ici, -ice I E: fr polyesterique] 1 Care conţine poliesteri. 2 Făcut din poliesteri. 3 Privitor la poliesteri. poliet, ~ă ă vz poleit2
polietilenă sf[At: V. ROM. iunie 1960. 49 / P: -li-e- / Pl: -ne / E: fr polyethylene,egpolyethylene. ger Polydthylen] Material plastic solid alb. obţinut prin polimerizarea etilenei, folosit la fabricarea materialelor izolante, a unor obiecte de uz casnic sau industrial. polietură sf vz poleitură polieznic, ~ă ă vz polejnic
polifag, -ă [At: DN2 / Pl: ~agi, -age / E: frpoliphage] 1-2 sn, a (Animal) care se hrăneşte atât cu substanţe animale cât şi cu substanţe vegetale Si: omnivor (1-2). 3 a (Pgn) Cu regim alimentar foarte variat. 4 a (Rar) Care mănâncă mult Si: mâncăcios, mâncău.
polifagie sf[Al: LTR2 / Pl: ~i/ / E: fr polyphagie] 1 Tip de nutriţie în care intră mai multe varietăţi de hrana, de tipuri biologice diferite. 2 Proprietate a unor paraziţi de a ataca vieţuitoare-gazdă din specii şi din familii diferite. 3 Simptom al diabetului zaharat, manifestat printr-o foame exagerată, care duce la un consum mare de alimente. 4 (Rar) Consumare exagerată de alimente.
polifazat, ~ă a [At: LTR2 / Pl: -aţi, -e / E: frpolyphase) 1 (D. sisteme de tensiune sau curenţi electrici alternativi) Care are fazele iniţiale diferite.
2	(D. curent electric) Care are mai multe faze Si: polifazic.
polifazic, ~ă a [At: DN-1 / Pl: -ici, -ice / E: poli-2 +fazic] (D. curent electric) Polifazat (2).
polifenol sm [At: LTR2 / Pl: -i / E: fr polyphenoi] Compus organic din clasa fenolilor, cu mai multe grupări hidroxil legate de un radical aromatic în moleculă.
polifibromatoză sf [At: DN3 / Pl : -ze / E: fr polyfibromatose) (Med) Fibromatoză generalizată.
polifiletic, ~ă ă [At: ARHIVA. II. 63 / Pl: -ici. -ice / E: cf fr polyfdetisme] Concepţie asupra hematopoiezei. care admite pentru fiecare serie celulară din sângele circulant o celulă cap de serie proprie.
poliflor. ~ă a [At: DN-5 / Pl: -i, -e / E: poli-2 + florii)] (D. miere, polen) Provenit de la mai multe specii de flori.
polifoliculă sf [At: DN3 / Pl: -le / E: poli-2 + foliculă] Fruct uscat, format din mai multe folicule.
polifon, ~ă a [At: ALEXI, W. / Pl: -i. -e / E: ger polyplion] (Rar) 1-12 Polifonic (1-12).
polifonematic, a [At: ROSETTI. I. L. R. I. 61 / Pl: -ici, -ice / E: fr polyphonematique] (D. consoanele geminate; îoc monofonematic) Care are valoarea mai multor foneme.
polifonic, ~ă a [At: CADE / Pl: -ici, -ice / E: fr polyphonique) 1-3 Care aparţine polifoniei (1-3) Si: (rar) polifon (1-3). 4-6 Privitor la polifonie (1-3) Si: (rar) polifon (4-6). 7-9 De natura polifoniei (1-3) Si: (rar) polifon (7-9). 10-12 Pe baza polifoniei (1-3) Si (rar) polifon (10-12).
1142
POLIGRAFIC
polifonie j»/ [At: TIM. POPOVICI. D. M. / S şi: (după fr) -lyf- / Pl: ~k'/E: frpolyphonie] (Muz) 1 Suprapunere coordonată a mai multor linii melodice care. în ansamblu, nu-şi pierd individualitatea melodică. 2 (Prc) Contrapunct. 3 (Prc) Artă şi ştiinţă care studiază suprapunerea coordonată a mai multor linii melodice independente, care se află în relaţii armonioase.
polifonist sm [At: M 1961. nr. 1, 19 / Pl: ~işti / E: polifonie + -istJ Compozitor de lucrări bazate pe polifonie (1).
polifonizzre şf [ At: M 1962, nr. 4. 10 / Pl: -zări / E: polifonie] Realizare a unei polifonii (1).
polifonizat, ~ă a [At: M 1965, nr. 4, 7 / Pl: ~ati, -e l E: polifonizare] Care se prezintă sub forma unei polifonii (1). poli gal a sf vz poligalâ
poligalactie sf[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr polygalactie] (Med) Secreţie excesivă de lapte.
poligalâ sf [At: BRANDZA. FL. 205. 206, 207 / V: (liv) ~/« / E: lat polygaku fr polygale] (Bot; rar) Amăreală (Polygala amara).
poligam, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / S şi: (după fr) polygame / Pl:
~e / E: fr polygcime] (Ioc monogam) 1-2 sm, am (Bărbat) care are concomitent mai multe soţii Si: bigam. 3-4 sf af (Rar) Poliandră (2-3).
5	a (D. plante) Care are atât flori unisexuate cât şi flori hermafrodite.
poligamie, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice IE: fr polygamique\ Care se referă la poligamie (2).
poligamie sf [At: MOLNAR, I. 30/7 / Pl: ~i/ / E: fr polygamie. lat polygamut. ger Polygamie] 1 (Ioc monogam ie) Formă de căsătorie, apărută
0	dată cu sclavia patriarhală şi întâlnită azi la popoarele de religie mahomedană. în care 1111 bărbat poate să aibă. în acelaşi timp. mai multe soţii. 2 (îoc monogamie) Stare a bărbatului care este căsătorit în acelaşi timp cu mai multe femei Si: bigamie. 3 (Jur) Infracţiune comisă de bărbatul căsătorit în acelaşi timp cu mai multe femei Si: bigamie. 4 (înv; lpl) Clasă sau grup de plante poligame (5).
poligandru sn vz policandru
poliganglionar, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e /E: frpolyganglionaire] (Atm) Care este compus din mai mulţi ganglioni.
poligenetic, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr polygenetique] 1 Care se referă la poligeneză Si: poligenic (1). 2 Care are o geneză complexă Si: poligenic (1). 3 Care dă culori diferite după mordanţii care i se asociază.
poligeneză sf [At: PUŞCARIU. L. R. 1.32 / Pl: -ze / E: poli2- -1- geneză cf fr polygenisme] Concepţie potrivit căreia un fenomen social, lingvistic, biologic etc. 1111 derivă dintr-un izvor unic ci are origini multiple.
poligenic, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr polygenique] 1-2 Poligenetic (1-2).
poligenie sf[At: MIHALI. C. 169 / S şi: (după fr) -lyge- / V: (înv) ~igin~ / E: fr polygenie] 1 (îf poliginie) însuşire a unei plante de a avea mai multe pistiluri. 2 (îaf) însuşire a unei plante de a avea atât flori hermafrodite cât şi flori unisexuate. 3 (Rai*) Poligenism.
poligenism sns [At: CADE / E: fr polygenisme] Doctrină antropologică potrivit căreia diferitele rase umane ar proveni din mai multe tipuri primitive, considerate ca specii Si: (rar) poligenie (3). poligenist, ~ă [At: ARHIVĂ, I, 215 / Pl: -işti, -e / E: fr polygeniste]
1	smf Adept al poligenismului. 2 a Care aparţine poligenismului. 3 a Care este specific poligenismului. 4 a Care provine din poligenism. 5 a Care se referă la poligenism.
polighiţă sfvz polediţă poligia v vz polidi poligie sfs vz policie1
poligui, -ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: ger polygyn] (D. flori) Care posedă mai multe cârpele libere, fiecare formând pistile. poliginie sfvz poligenie
poligit, ~ă a [At: VICIU, GL. / Pl: ~i//\ ~e / E: cf poleit2] (Pop; csnp) 1-2 Polărit (1-2).
poligiandular, ~ă a [At: DN2 / Pl: -i, -e / E: frpolyglandulaire] 1 Care aparţine mai multor glande Si: pluriglandular (1). 2 Privitor la mai multe glande Si: pluriglandular (2). 3 Care afectează mai multe glande Si:
pluri glandular (3). 4 Care provine de la mai multe glande Si: pluriglandular (4). poliglobulie sf [At: DER / Pl: ~i/ / E: fr polyglobulie] Policitemie. poliglot, ~Ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: -oţi, -e f E: fr polyglotte] 1-2 smf. a (Persoană) care vorbeşte bine mai multe limbi. 3 a (înv; d. ţări, regiuni) în care se vorbesc mai multe limbi. 4 a (D. scrieri, opere etc.) Care este scris în mai multe limbi. 5 a (D. seriei, opere etc.) Care are în vedere mai multe limbi. 6 (Rar) a Care se referă la un poliglot (1). 7 a (Rar) De poliglot (1).
poliglotică sfs [At: TUDORAN, 0.172 / E: poliglot + -ică] (Nob) Limbă improvizată din cuvinte care aparţin mai multor limbi de circulaţie internaţională, în conversaţia unor persoane de diferite naţionalităţi.
poliglotie sf [At: SCRIB AN, D. / Pl: -ii / E: poliglot + -ie] (Rar) Calitate de a vorbi mai multe limbi.
poligni [At: BUDAI-DELEANU, Ţ. 170 / V: (reg) -ic/zi / Pzi: -nesc / E: bg noAema] 1 vt (înv) A doborî pe cineva la pământ. 2 vt (înv; pex) A omorî pe cineva trântind la pământ sau călcând în picioare. 3 vt (Reg; d. cereale, plante textile) A se apleca la pământ. 4 vr (Buc; fig; îf policni) A se subestima.
polignire sf [At: DDRF / Pl: -ri / E: poligni] (Reg) Culcare sau aplecare la pământ a cerealelor şi plantelor textile.
polignit, ~ă a [At: DOSOFTEI. PS. 148/6 / V: ~icn~ / Pl: ~i//. -e I E: poligni] 1 (înv; d. oameni) Care este doborât la pământ. 2 (înv; pex; d. oameni) Omorât. 3 (Reg; d. cereale sau plante textile) Care este culcat la pământ. 4ţ(Reg; d. lâna oilor) Care are firul dispus într-un anumit fel.
poligon sn [At: GEOMETRIA A. M. 16716 / Pl: -oane / E: fr polygone. lat polygonum. ger Polygon] 1 (Gmt) Suprafaţă plană, mărginită de mai multe segmente de linii drepte, numite laturi Si: (înv) multunghi. 2 (Pex) Desen ornamental ca 1111 poligon (1). 3 (Mii; şîs de tragere) Teren special amenajat în cuprinsul căruia se fac exerciţii de instrucţie şi se execută trageri cu arma. 4 (Spt; şîs de tir) Loc special amenajat pentru probele de trageri cu arma. pistolul ori arma de vânătoare. 5 Teren amenajat pentru a învăţa conducerea autovehiculelor.
poligonacee sf[At: BRANDZA, FL. 424 / P: -ce-e / Pl: (rar) -ei / E: fr polygonacees. lat poligonaceae] 1 (Lpl) Familie de plante fanerogame dicotiledonate apetale. din care fac parte măcrişul. spanacul, troscotul etc. Si: (rai-) poligonee (1). 2 (Şls) Plantă care face parte din familia poligonacee (1) Si: (rar) poligonee (2).
poligonal, ~ă a [At: GEOMETRIA A. M. 1674 / Pl:	~e I E:
polygonal] 1 Care are forma unui poligon (1) Si: (înv) poligonicesc (1).
2	Care aparţine poligonului (1) Si: (înv) poligonicesc (2). 3 Privitor la poligon (1) Si: (înv) poligonicesc (3). 4 Care formează un poligon (1) Si: (înv) poligonicesc (4). 5 (Rar) (îs) Linie -ă sau contur - Linie frântă.
poligonaţie sf [At: LTR2 / Pl: -ii / E: fr polygonation] (Teh) Poligonometrie (1).
poligonee sfi [At: DN2 / P: ~ne-e / E: fr polygonnees] (Bot; rar) 1-2 Poligonacee (1-2).
poligonicesc, ~ească a [At: GHEOM.-TRIGON. 122725 / Pl: -eşti / E: poligon + -icesc] (înv) 1-4 Poligonal (1-4).
poligonometrie sf [At: LTR2 / Pl: -ii / E: fr polygonometrie] 1 Tehnică de ridicare topografică prin folosirea unor reţele de poligoane închise, pe care se sprijină ridicările de detaliu pentru planimetria unei porţiuni mici de teren Si: poligonaţie. 2 Capitol al geometriei aplicate care se ocupă cu studiul poligoanelor (1).
poligraf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: (1,3) -i. (5-6)	/ E: fr polygraphe]
1-2 sm, ă (Asr) (Autor) care a scris opere aparţinând unor genuri diferite.
3-4 sm, a (Asr; pgn) (Autor) care a scris mult. 5 sn Aparat cu ajutorul căruia se produce un manuscris în mai multe exemplare. 6 sn Aparat folosit pentru înregistrarea unor constante biologice (puls. respiraţie etc.).
poligrafic, ~ă a [At: I. GOLESCU. C. / Pl: -ici, -ice / E: fr polygraphique] 1-3 Care aparţine poligrafiei (4-6). 4-6 Privitor la poligrafie (4-6). 7-9 Folosit Î11 poligrafie (4-6). 10 (îs) Tehnică -ă Poligrafie (5).
11	(îs) Industrie -ă Poligrafie (6).
î 143
POLIGRAFIE
poligrafie sf[At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i/ / E: polygraphie] 1 (Asr) Ansamblu de opere aparţinând unui poligraf (1). 2 (Rar) Calitate de poligraf (1) a unui autor. 3 (Rar) Caracteristică a operelor unui poligraf (1). 4 Ansamblu al procedeelor de reproducere grafică şi de multiplicare a unui text sau a unei figuri. 5 Ramură a tehnicii care se ocupă cu procedeele de reproducere grafică, tipărire şi multiplicare a unui text. a unei figuri. 6 Ansamblu al întreprinderilor care se ocupă cu imprimarea şi răspândirea cărţilor sau a altor imprimate.
poligrafist, smf a [At: SCÎNTEIA. 1952. nr. 2390 / Pl: -işti, -e / E: poligrafie + -/ay] 1-2 (Persoană) specializată în poligrafie (5).
polihibridare sf [At: DER / Pl: -dări / E: poli2- + hibridare] Hibridare între două forme biologice deosebite în ceea ce priveşte ereditatea şi caracterele specifice.
polihistor sm [At: DN3 / Pl: -i / E: ger Polyhistor] Cunoscător al mai multor domenii de specialitate. polihronion s vz polihroniu
polihroniu s [At: GHEORGACHL ap. LET. III, 304/5 / V: (grî) -ion I Pl: net / E: ngr 7ioXx)%poviov\ (Grî) Formulă sau cântec liturghie de felicitare. polii v vz polei4 poliială sf vz poleială poliit, ~ă a vz poleit2
poliizopren sm [At: LTR2 / S şi: poliisopren / P: -li-i- / Pl: -i / E: fr polyisoprene] Produs macromolecular asemănător cu cauciucul natural, eu structură filiformă. obţinut sintetic prin polimerizarea'în emulsie a izoprenului. polileu sn vz polieleu1
polihngv, -a a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr polylingue] Multilingv. polilingvism sns [At: DN2 / E: poli2- + lingvism] (Rar) Folosire curentă şi în egală măsură a mai mult de două limbi de către aceeaşi persoană sau acelaşi grup social.
polilobat, -ă a [At: DN'1 / Pl: ~aţi, -e / E: îr polylobe) 1 Care are mai mulţi lobi. 2 (Aht; îs) Arc - Arc divizat cu mai mulţi lobi.
polilog, ~ă smf [At: ZILOT. ap. GÂLDI. M. PHAN.’ 232 / Pl: -ogi. -oge / E: ngr TtoXvXâyog] (înv) Om limbut, guraliv.
poliloghie sf [At: BUL. COM. IST. V, 287 / V: ~lol~, (înv) -logie. ~olog\e / Pl: ~i/ / E: ngr JtoXvXoyia] Expunere, discuţie etc. excesiv de amplă şi de încărcată cu amănunte inutile, prolixă Si: vorbărie, (fam) pălăvrăgeală, peltea. sporovăială.
polilogic, ~ă ă [At: IORGA, L. II, 598 / Pl: -ici, -ice / E: de la polilogie] (Rar; d. texte, mod de exprimare) Prolix. polilogie sfvz poliloghie
polimahie sf [At: NEGULICI / Pl: ~i/ / E: ngr noXvpaxict] (Grî) Conflict. polimar1 sm vz pălămaiJ polimansn vz pălămar2 polimar1 sn vz pălimar1
polimastie sf[At: DN3 / Pl: -ii / E: fr polymastie] (Med) Anomalie constând în existenţa mai multor mamele.
polimat, ~ă smf ă [At: I. GOLESCU. C. / Pl: -aţi. -e / E: fr poly mat he] (înv) 1-2 (Persoană) care are cunoştinţe multe şi variate.
polimatie >~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr poly mat ique] (Liv) Care se referă la polimatie.
polimatie sf [At: DN3 / Pl: —i/ / E: fr polymathie] (Liv) Cunoaştere care cuprinde cunoştinţe din mai multe domenii Si: enciclopedism.
polimă sf [At: N. REV. R. VIII. nr. 6, 87 / A şi: polimă / Pl: -me / E: net] 1 (Olt; Trs) Gând. 2 (Olt; Trs) început al unei acţiuni. 3 (Reg) Abatere de la o normă religioasă Si: erezie, (pop) rătăcire. 4 (Pop; ca epitet pus înaintea termenului calificat de care se leagă prin prepoziţia ,,de“) Netrebnic. 5 (Reg) Fiinţă omenească Si: ţipenie.
polimenoree sfi [At: D. MED. / P: -re-e f E: îr polymenorrhee] Apariţie a ciclului menstrual la intervale mai scurte decât cele normale.
poliment s [At: GRECU. P. 75 / Pl: net / E: fr poliment] (înv) Poleială (1).
polimer sm [At: V. ROM. august 1960. 82 / Pl: -i. (rar. sn) -e I E: fr polymere] 1 Produs chimic macromolecular obţinut prin polimerizare. a cărui moleculă este formată prin unirea în lanţ a unui număr de molecule de monomer. 2 (Big) Organ sau organism constituit din mai multe elemente distincte.
polimerie sf [At: DNJ / Pl: ~i/ / E: fr polymerie] 1 Stare a unui coip polimer (2). 2 Ereditate în care fiecare dintre caracterele normale sau patologice este determinat de acţiunea mai multor gene.
polimeriză vti [At: LTR2 XIII. 41 / Pzi: ~zez / E: îr polymeriser] 1-2 A (se) uni spontan sau în reacţii chimice mai mulţi monomeri în polimeri prin păstrarea compoziţiei procentuale iniţiale şi a aşezării atomilor în moleculă.
polimerizare sf[At: LTR2 / Pl: -z.ari f E: polimeriză] 1 Unire spontană sau în reacţii chimice a mai multor monomeri în polimeri prin păstrarea compoziţiei procentuale iniţiale şi a aşezării atomilor în moleculă. 2 Rezultat al unei polimerizări (1).
polimerizat, -ă a [At: DN*' / Pi: -aii, -e ! E: polimeriză] (Chm; d. monomeri) Care s-au unit spontan sau în reacţii chimice în polimeri prin păstrarea compoziţiei procentuale iniţiale şi a aşezării atomilor în moleculă.
polimetacrilat sm [At: M. D. ENC. / Pl: -aţi f E: fr polymethacrylat]
1	Masă plastică transparentă, incasabilă, din care se fac obiecte rezistente la şocuri, trepidaţii Si: plexiglăs, stiplex. 2 (îs) ~ de metil Produs macromolecular care se prezintă sub formă de masă sticloasă, transparentă, termoplastică. cu calităţi optice deosebite, folosit în chirurgia ortopedică, la confecţionarea protezelor dentare etc.
polimetalic, -ă a [At: DER / Pl: -ici, -ice / E: poli2- + metalic) (Gig; d. minerale, minereuri, zăcăminte) 1 Care conţine mai multe metale. 2 Din care se pot extrage mai multe metale.
polimetrie sf[At: DER / Pl: ~i/ / E: itpolimetria) (Muz) Suprapunere simultană a două sau mai multe măsuri în care timpii tari iniţiali nu coincid întotdeauna.
polimetru sn [At: DN'1 / Pl: -re f E: it polimetro) (Liv) Operă poetică cu metrică variată.
polinii [At: CV 1952, nr. 1, 36 / Pzi: -mese f E: ns cf polimă] 1 vt(ă) (Olt; d. femei sau femeie) A procrea. 2-3 vri (Olt; d. plante) A prinde rod Si: ă legă. 4 vr (Olt; d. plante) A răsări. 5 vr (Olt; d. plante) A înmuguri.
6	vt (Reg; pgn) A crea.
polimialgie sf[At: D. MED. / P: -mi-al- / Pl: -ii f E: îr polymyalgie] Durere localizată simultan la mai mulţi muşchi.
polimiozită sf [At: DNJ / P: -mi-o- f Pl: -tei E: fr polymyosite) (Med) Inflamaţie concomitentă a mai multor muşchi.
polimit, ~ă a [At: BOCEANU. GL. / Pl: -iţi. -e f E: polimi] (Olt) 1 Născut. 2 (D. plante) Care a prins rod Si: legat. 3 (D. plante) Răsărit. 4 (D. plante) înmugurit.
polimixină sf[At: DER / Pl: -ne f E: fr polymixine] (Far) Antibiotic obţinut din diferite varietăţi de baci li. cu acţiune bactericidă asupra mai multor microbi.
polimolecular, -ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: poli2- + molecular) Care este alcătuit din mai multe molecule.
polimorf -ă a [At: ALEXI. W. / Pl: -i. -e f E: îr polymorphe] 1-2 (D. obiecte sau fiinţe) Care (are sau) poate lua mai multe forme, fără a-şi schimba esenţa. 3 (D. unele specii de plante sau animale) Care există sub mai multe aspecte morfologice. 4 (D. minerale cristalizate) Care se prezintă în mai multe forme cristaline deosebite, cu însuşiri fizice şi chimice diferite.
polimorfe sf [At: LTR2 / Pl: ~i/ / E: îr polymorphie) (Rar) Polimorfism (3).
polimorfism sns [At: PONI. CH. 19 / E: îr poly morphisme) 1 Calitate a unor obiecte sau a unor fiinţe de a lua mai multe forme, fără a-şi schimba esenţa. 2 (Big) Proprietate a unei specii de plante sau animale de a exista sub mai multe aspecte morfologice. 3 Proprietate a unei substanţe de a
1144
POLIPOD
se prezenta sub mai multe forme cristaline, cu proprietăţi fizice şi chimice diferite Si: (rai') polimorfe.
polin1 s [At: (a. 1829) DOC. EC. 431 / A: net / Pl: net / E: net] (îvr) Unitate de măsură pentru lungimi, nedefinită mai îndeaproape. polin2 sn vz polen1 polinar sn vz pălimaiJ
polinevrită sf[At: PARHON. B. 84 / Pl: -te / E: fr polynevrite] Boală infecţioasă sau toxică a nervilor periferici, caracterizată prin alterarea mai multor trunchiuri nervoase şi ramuri terminale. polinezian, [At: DER / V: (înv) ~ze« / S şi: ~esian, -lyn- / P: -zi-an
1	Pl: -icni, -iene / E: fr polynesien] 1-2 smf a (Persoană) care face parte din populaţia de bază a Polineziei. 3-4 smf, a (Om) originar din Polinezia. 5 smp Populaţie care locuieşte în Polinezia şi care este din punct de vedere antropologic, o rasă intermediară între australoizi şi mongoloizi, amestecaţi cu elemente negroide. 6-7 a Care aparţine (Polineziei sau) polinezienilor (5). 8-9 a Privitor (la Polinezia sau) la polinezieni (5). 10-11 a Care este specific (Polineziei sau) polinezienilor (5) 12 a Care provine din Polinezia.
polinezien, ~ă smf. a vz polinezian
polinie, ~ă a [At: DEX / Pl: -ici. -ice / E: fr poliinique] 1 (Bot; îs) Sac - Sac polenic. 2 Referitor la polen1 (1).
polinie1 sf [At: GRECESCU. FL. 550 / Pl: -ii / E: fr pollinie] (Bot; rar) 1 Anteră. 2 Formaţie de polen1 (1) aglutinat cu o materie cleioasă.
polinie2 ş/’[At: LTR2 / Pl: -ii / E: îipolynie] Canal navigabil printre gheţurile marine.
polinifer, ~â a [At: DN2 / V: ~len~ / Pl: -i, -e / E: fr pollinifere] 1 Care conţine polen1 (1). 2 Care transportă polen1 (1). poliniztire sfvz polenizare polinizMie sfvz polenizaţie
polinom sn [At: ASACHI. ALGHEBRA. 6729 / Pl: ~<mme / E: fr polynome] 1 Expresie algebrică constituită din mai multe monoame. legate între ele prin semnele plus sau minus. 2 Sumă algebrică a unui număr finit de monoame.
polinomidil, a [At: M. D. ENC. / P: -mi-al / Pl: -i. -e / E: polinom + -ial] (Mat; rar) 1 Care are caracter de polinom (1). 2 Care formează un polinom (1). 3 Care se scrie ca un polinom (1).
polinoză sf [At: DN3 / Pl: -ze / E: fr polynose] Coliză alergică provocată de polen1 (1).
polinucle&r, ~ă [At: DER / P: -cle-ar / Pl: -i. -e / E: fr polynucleaire] 1-2 sf. a (Celulă) care are mai multe nuclee. 3 a (îs) Leucocitd -ă Granulocit.
polinucleoză sf[At: DER / P: -cle-o- I Pl: -z.e / E: fr polynucleose] Boală manifestată prin creşterea excesivă a leucocitelor polinucieare din sânge.
polinuculă sf[At: DN3 / Pl: -Ie / E: poli-2 + nuculă] (Bot) Grup de mai multe nucule formate în aceeaşi floare.
poliodă sf [At: LTR2 / P: -li-o- / Pl: -ele / E: fr polyode] 1 Element de circuit electric cu mai mulţi poli. 2 (Spc) Tub electronic cu mai mult de doi electrozi.
polioencefalită sf [At: DN3 / Pl: -te / E: fr polyoencephalite] (Med) 1 Encefalită care afectează mai ales substanţa cenuşie. 2 Encefalită poliomielitică.
poliomielită sf [At: VINEA. L. II, 70 / P: -U-o-mi-e- l Pl: -te / E: fr polyomyelite] Boală infecţioasă. epidemică sau contagioasă, provocată de un virus specific, care se manifestă prin febră, tulburări digestive, somnolenţă, dureri în muşchii membrelor şi paralizarea membrelor inferioare.
poliomielitic, ~ă [At: SCÎNTEIA, 1966. nr. 6905 / P: -U-o-mi-e- / Pl: —ici. -ice / E: fr poliomyelitique] (Med) 1 a Care aparţine poliomielitei.
2	a Privitor la polimielită. 3 a Care este folosit împotriva poliomielitei.
4-5 smf a (Persoană) care suferă de poliomielită.
poliopie sf [At: DN3 / Pl: ~i//E: îipolyopie] (Med) Percepţie multiplicată a unui obiect.
poliorchie sf[At: TELEMAH. I. 85717 / V: ~rghie / P: -Ii-or- / Pl: ~i/ / E: ngr TUoXiopida] (Grî) Asediu al unei cetăţi.
poliorchisi vt [At: I. GOLESCU, C. / P: -li-or- / Pzi: ~.ve.sr / E: ngr (£j7toXiâpKT\aa (aor noAiopxă))] (Grî) A asedia o cetate.
poliorexie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr polyorexie] Foame excesivă Si: huli mie. poliorghie sfvz poliorchie
poliorhidie sf[At: DN3 / Pl: -ii / E: fr polyorchidie] (Atm) Existenţă la un individ a mai mult de două testicule.
polioximetilenă sf [At: LTR2 / P: -Ii-o- / Pl: -ne / E: fr polyoxymethylene. ger Polyoximethylene] (Chm) Polimer al formaldehidei.
polioze sfs [At: DN3 / E: fr polyoses] Denumire dată polizaharidelor, cu excepţia celulozei şi a amidonului.
polip sm [At: ŞINCAL ap. DR. V. 559 /V: (înv) ~us sm / A şi: polip / Pl:	(înv. sn) -e / E: lat polypus. ger Polyp. frpolype) 1 Animal acvatic
celenterat marin, cu corpul moale, în formă de sac. prevăzut la un capăt cu orificiul buco-anal înconjurat de tentacule, iar la celălalt capăt cu un disc cu care se fixează de un suport şi care trăieşte solitar sau în colonii.
2	Tumoare benignă care se formează, printr-o tumefiere sau printr-o hipertrofie cronică inflamatorie. pe unele mucoase.
polipatie a/'[At: DN'1 / Pl: ~i/ / E: fr polypathie] Stare a unei persoane atinse simultan de mai multe boli.
polipectomie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr polypectomie) (Med) Extirpare chirurgicală a polipilor (2). poliped, ~ă a vz polipod
polipeptidăză sf [At: DN'1 / Pl: -ze / E: fr polypeptidase] Enzimă capabilă să dezintegreze polipetidele.
polipeptidă sf [At: LTR2 / Pl: -de / E: fr polypeptide] Compus organic format din mai multe peptide.
polipeptidemie sf [At: DN'1 / Pl: ~i/ / E: fr polypeptide mie] Prezenţă a polipeptidelor în sânge.
polipeptidurie sf [At: DN'1 / Pl: -ii / E: fr polypeptidurie] Prezenţă a polipeptidelor în urină.
polipetâl, ~ă a [At: CAIET. 7876 / Pl: -i, -e / E: fr polypetale] 1 (D. flori, corole) Care are mai multe petale. 2 (D. plante) Care are florile alcătuite cu mai multe petale. polipii sm vz polipier
polipichil, ~ă a [At: ARHIVA R. II, 3/18 / Pl: -i, -e / E: ngr TtoXvjtoiKiXog yyîmpestritSiV1] (Grî; d. oameni) Ipocrit.
polipichihe sf [At: CANTEMIR. IST. 366 / S şi: polii- / Pl: ~i/ / E: ngr 7roXv7toiKiXia] (Grî) 1 Amestec de culori Si: împestriţaturâ. 2 (Fig) Viclenie. 3 (Fig) Ipocrizie.
polipier sm [At: BARCIANU / V: (înv) ~iar / P: -pi-er / Pl: -i / E: fr polypier] Masă calcaroasă constituită din scheletul calcaros al polipilor (1) din aceeaşi colonie.
poliploid [At: LTR2 / Pl: -izi, -e / E: fr polyploide, ger Polyploid] 1 sm Exemplar dintr-o specie oarecare, cu un număr de cromozomi mai mare decât cel care se găseşte, în mod obişnuit, la specia respectivă. 2 a (D. un organism sau un nucleu) Care prezintă poliploidie.
poliploidie sf [At: DER / P: -plo-i- / Pl: -ii / E: fr polyploid ie] Creştere naturală sau provocată de agenţi fizici a numărului de cromozomi din celulele organismelor animale sau vegetale faţă de numărul caracteristic speciei şi care se manifestă prin mărirea dimensiunilor organismului sau a unor organe ale acestuia.
polipnee sfs [At: DER / P: -ne-e / E: fr polypnee] Creştere a frecvenţei respiraţiei peste limitele normale. în urma unui efort fizic, a unei emoţii puternice. în afecţiuni pulmonare, cardiace etc.
polipod, ~ă [At: BARIŢIU. P. A. I. 498 /V: ~ped / Pl: ~ozi, -e / E: fr polypode cf lat polypodium] 1 a Care are mai multe picioare. 2 sm (Rar) Specie de plante erbacee care cresc pe lângă stânci umede sau pe lângă arbori şi ale căror rădăcini se prind de baza trunchi un lor acestor arbori
1145
POLIPODIACEE
(Polypodium). 3 sm (Rar; şls) Exemplar de polipode (2). 4 sf{Bot; reg) Feriga-stejarului.
polipodiacee sfi [At: DN3 / E: frpolypodiacee] 1 (Lpl) Familie de plante care cuprinde o parte din ferigile terestre. 2 (Şls) Plantă din familia polipodiacee (1).
polipodie sf [At: DN3 / Pl: ~i /' / E: fr polypodie] Malformaţie congenitală constând în prezenţa unui număr mai mare de picioare.
polipoid, ~ă a [At: DN3 / P: ~po-id / Pl: ~izi, ~e / E: fr polypoide] (Big) Care are aspect de polipi (2).
polipor sm [At: DN3 / Pl: -/ / E: fr polypore] Ciupercă cu pori. cărnoasă, din familia bazidiomicetelor, care creşte pe arbori.
poliporacee sf [At: DER / P: ~ce-e / Pl: (rar) ~e/ / E: lat polyporaceae)
1	(Lpl) Familie de ciuperci basidiomicete, anuale sau perene, cu fructe mari. uneori comestibile. 2 Ciupercă din familia poliporacee lor (1).
poliporee sf [At: DN3 / Pl: ~ / E: fr polyporees] 1 (Lpl) Familie de ciuperci având ca tip poliporul. 2 Ciupercă din familia poliporeelor (1).
polipotom sn [At: DN3 / Pl: -oame / E: fr polypotome] Instrument chirurgical folosit pentru ablaţiunea polipilor (2).
polipoză sf[At: DN2 / Pl: -ze / E: fr polypose) 1 Boală caracterizată prin dezvoltarea mai multor polipi (2) pe aceeaşi mucoasă. 2 (îs) ~ nazalei Boală a mucoasei nazale, caracterizată prin formarea de polipi (2) pe suprafaţa acesteia.
polipragmazie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: ger Polypragmasie] Situaţie în care i se prescriu bolnavului prea multe medicamente.
polipragmosine sfi [At: VASICI, M. II. 48/27 / E: latpolypragmosyne] (înv) Impuls dc a face multe lucruri noi.
polipropilenă sf [At: LTR2 / Pl: ~ne / E: lat polypropilene] Masă plastică uşoară şi rezistentă, obţinută prin polimerizarea catalitică a propilenei. folosită la fabricarea conductelor, a unor recipiente, obiecte de menaj etc.
poliptic sn [At: DER / Pl: -uri / E: fr polyptyque] Pictură alcătuită din mai multe panouri articulate care cuprind fiecare câte o scenă a compoziţiei de ansamblu. poli pus sm vz polip pohre sf vz poleire
poliremâ sf [At: DN3 / Pl: -me / E: fr polyreme] Corabie cu mai multe rânduri de vâsle. pohrie sf vz palirie
polintmic, ~ă a [At: LOVINESCU, S. I. 387 / Pl: -ici, -ice / E: poli-2 + ritmic] (Rar; d. versuri) Cu mai multe ritmuri.
poliritmie sf [At: ARHIVA, II. 731 / Pl: ~i/ / E: fr polyrythmie] Combinaţie simultană de linii melodice cu ritmuri diferite. în care timpii tari (iniţiali) coincid. poliroforisi v vz pliroforisi
polis sn [At: DER / Pl: -uri / E: ngr nâXiq) 1 Formă de organizare statală sclavagistă în Grecia antică. 2 Oraş-stat în Grecia antică. în epoca sclavagistă. polisa. v vz poliza1 polisare sf vz polizare polisat, ~ă a vz polizat2
polisemantic, ~ă a [At: SCL 1958, 319 / Pl: -ici, -ice / E: fr polysemantique] (D. cuvinte sau unităţi frazeologice) Care are mai multe sensuri.
polisemantism sns [At: SCL 1957. 183 / E: frpolysemantisme] (Grm) Polisemie (1).
polisemie, ~ă a [At: SCL 1954,210 / Pl: -ici.-ice / E: îrpolysemique] (Grm) 1 Care aparţine polisemiei (1). 2 Privitor la polisemie (1). 3 Cu polisemie (1). 4 Care este specific polisemiei (1).
polisemie sf[ At: PUŞCARIU, L. R. I, 375 / Pl: ~i/ / E: îr poly se mie)
1	(Grm) însuşire a unor cuvinte, unităţi frazeologice de a avea mai multe sensuri Si: polisemantism. 2 (Est) Proprietate a operelor de artă de a avea mai multe sensuri care se dezvăluie succesiv în funcţie de contextul social-cultural sau de momentul istoric în care este receptată opera.
polisepaly ~ă a [At: CAIET. 7873 / V: (înv) ~e / Pl: -i, -e / E: fr polysepale] (Bot) 1 (D. flori, calicii) Cu mai multe sepale. 2 (D. plante) Care are flori alcătuite din mai multe sepale. po lise pale a vz polisepal
polisiahe ş/ [At: DN’ / Pl: ~i/ / E: fr polysialie) (Med) Salivaţie excesivă. polisier sn [At: DEX-S / S şi: policier / P: -si-er / Pl: -e / E: îrpolicier] (Frm) 1-2 (Roman sau) film poliţist.
polisilab, ~ă a [At: HELIADE. C. 47/23 / Pl: ~/\ ~e /E: latpolysyllabus, îr polysyllabe] (înv) 1-2 Polisilabic (1-2).
polisilabic, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: -ici, -ice / E: fr polysyllabique] 1 (D. cuvinte) Care este format din mai multe silabe Si: (rar) multisilab, (înv) polisilab (1). 2 (D. limbi) Care are, în general. cuvinte formate din mai multe silabe Si: (înv) polisilab (2).
polisilabie sf [At: HELIADE, C. 48 / V: ~avie / Pl: ~i/ / E: frpolysyllabie] (înv) Caracteristică a unei limbi de a avea cuvinte formate din mai multe silabe.
polisilavie sfvz polisilabie
polisilogism sn [At: MAIORESCU. L. 99 / Pl: -e / E: fr polysyllogisme] (Log) Raţionament deductiv alcătuit dintr-o înlănţuire de silogisme. în care concluzia silogismului anterior devine una dintre premisele celui următor.
polisilogistic, ~ă a [At: DNP / Pl: -ici, -ice / E: fr polysyllogistique] (Log) Referitor la polisilogism. polisindct sn vz polisindenton
polisindeton sn [At: MOLNAR. RET. 205/15 /V: ~det / Pl -oane / E: fr polysyndeton cf lat polysyniheton) Procedeu stilistic în retorică în care se repetă o conjuncţie la începutul unor părţi de frază sau înaintea fiecărui termen al unei enumerări, pentru a pune în evidenţă ideea exprimată.
polisintetic, ~ă a [At: SCRIBAN. D. / Pl: -ici, -ice / E: fr polysynthetique] (D. unele limbi) Ale cărei fraze sunt formate dintr-un singur termen ca urmare a unirii tuturor părţilor din frază într-un lung cuvânt compus Si incorporam.
polisintetism sns [At: GRAUR. I. L. 188 /E: frpolysynthetisme) însuşire a unei limbi de a fi formată din fraze alcătuite dintr-un singur cuvânt ca urmare a unirii tuturor părţilor din frază într-un singur cuvânt.
polisinteză sf[At: DN3 / Pl: -ze / E: fr polysyntese] Folosire în unele limbi a cuvintelor lungi şi complexe ca urmare a unirii tuturor părţilor din frază într-un singur cuvânt.
polisman sm [At: I. NEGRUZZI. S. V. 67 / S şi: policeman / Pl: -i / E: eg policeman] (Rar) Poliţist (1).
polisoar sn [At: C. PETRESCU. O. P. I. 116 / Pl: -el E: fr polissoir) (Rar) Instrument de lustruit unghiile.
polison sm [At: CR (1848), 24'/46 / Pl: -i / E: fr polisson] (Frî) 1 Măscărici (2). 2 Ştrengar. 3 Persoană care spune vorbe de ocară sau obscenităţi.
polisonerie sf [At: ALECSANDRI, T. 1671 / Pl: -ii f E: fr polissomierie] (Frî) 1 Ştrengărie. 2 Cuvânt obscen.
polis perm, ~ă a [At: DN~’ / Pl: -i, -e / E: îr polysperme] 1 Care prezintă polispermie. 2 (D. fructe) Cu seminţe numeroase.
polispermie sf [At: DN3 / Pl: ~i/‘ / E: îr poly sper mie] Proces de rezultare a unui zi got prin fecundarea unui ovul de către mai mulţi spermatozoizi.
polisportiv, ~ă smf, a [At: IORDAN, L. R. A. 223 / Pl: -i, -e / E: poli-2 + sportiv] 1-2 (Sportiv) care practică mai multe sporturi cu rezultate meritorii în toate. polist sm vz poloist polistaur s vz polistavrion
polistavrion s [At: MURNU, GR. 46 / P: -vri-on / V: (grî) ~aur / Pl: net / E: ngr noXxxn(x{)piov) (Bis; grî) Haină arhierească de mătase, lungă până la genunchi şi cu mâneci largi, care se poartă peste stihar Si: sacos.
polistilf ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: -i, -e / E: fr polystyle] (îdt; d. construcţii arhitectonice) 1 Care are multe coloane. 2 De mai multe stiluri.
1146
POLITICHIE
polis tiren sm [At: LTR2 / Pl: -/ / E: fr polystyrene. eg polystyrene. rs ua^tfcîîfpeff] Masă plastică solidă, incoloră sau slab gălbuie, transparentă, foarte rezistentă chimic şi electric, obţinută prin polimerizarea stirenului şi folosită în electrotehnică, la fabricarea obiectelor casnice etc.
polisulfură sf[At: LTR2 / Pl: -ri / E: fr polysulfure] Compus chimic obţinut prin dizolvarea sulfului în soluţie de sulfuri sau prin alte procedee chimice, care se foloseşte în chimia analitică şi la combaterea paraziţilor plantelor.
poliş s [At: DLR / E: ger pol(n)ische (Wurst)] (Fam) Polonez (16). polişinel sm [At: DN3 / S şi: polichinelle / Pl: ~i / E: fr pollichinelle cf it Pulciuella] 1 (Lit) Personaj caraghios din comedia bufă. 2 (Fig) Persoană considerată în societate ca un bufon. 3 (Fig) Persoană lipsită de o linie fermă de conduită şi de opinie constantă. 4 (îs) Secretul lui ~ Secret cunoscut de toată lumea.
polişoară sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: -re I E: poală + -işociră] 1-4 (Reg; şhp) Poală (1-2) (mică).
polişor sm [At: H XI. 256 / Pl: -i / E: pol2 + -işor] 1-2 (Fam; şhp) Pol2 (1).
poht, -ă a vz poleit politecnic, -ă a vz politehnic politecnician sm vz politehnician politefsi v vz politevsi politefsit, ~ă a vz politevsit
politehnic, ~ă [At: POLIZU / V: (înv) ~ecn~ / S şi: ~ech~ / Pl: -ici, -ice / E: fr polytechnique. ger polytech nise li] 1 a Care cuprinde mai multe specialităţi tehnice. 2 a Care aparţine mai multor specialităţi tehnice. 3 a Privitor la mai multe specialităţi tehnice. 4-5 sf, a (Şîs institut -. înv, şcoală -ă) (Instituţie de învăţământ superior) care pregăteşte specialişti în diferite domenii ale ştiinţelor tehnice. 6-7 sf. a (îas) (Sediu) în care funcţionează politehnica (4).
politehnician, ~ă smf. a [At: SCRIB AN. D. / V: (rar) ~ecn~ / P: ~ci-an / Pl: -ieui, -iene / E: fr polytechnicien] 1-2 (Persoană) care studiază la politehnică (4). 3-4 (Profesor) care predă la politehnică (4).
politehnicism sns [At: DN3 / E: politehnic + -ism] Caracter politehnic (1) exagerat.
politehnizare sf [At: CF 1960. nr. 1. 22 / Pl: -zări I E: rs noAHTexHH3aipui] Orientare a învăţământului de cultură generală spre dezvoltarea cunoştinţelor tehnice, pentru obţinerea unor deprinderi practice în diverse ramuri ale tehnicii.
politeism sns [At: EPISCUPESCU. O. î. 253/15 / V: (înv) —tiism, ~ide~ / E: fr polytheisme] Religie care admite existenţa mai multor divinităţi.
politeist. ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: -işti. -e / E: fr polytheiste] 1-2 smf. a (Adept) al politeismului. 3 a Privitor la politeism. 4 a Care este specific politeismului. politesă sfvz politeţe politeţă sfvz politeţe
politeţe sf[At: POTECA, F. / V: (iuz) ~ţă. (înv) -tesă (S şi: -tessă) / Pl: (fam) -ţi, -ţuri / E: frpolitesse] 1 ş/'Atitudine sau comportare atentă, amabilă, respectuoasă faţă de cineva sau de ceva, care denotă bună-cuviinţă şi bună-creştere Si: amabilitate. 2 (îs) Pronume (personal sau posesiv) ele - Pronume care se foloseşte în vorbirea cu sau despre o persoană căreia i se cuvine respect sau pentru a-i impune respect. 3 (îla) De '-'Care exprimă politeţe Si: amabil, politicos (2). 4 (îal) Protocolar. 5 (îlav) Din (sau de, rar pentru) ~ Obligat de anumite cerinţe formale de conduită, de etichetă. 6 (îal) Formal. 7 (Fam; ccr; lpl) Cuvinte sau gesturi care exprimă o comportare amabilă, respectuoasă faţă de cineva. 8 Ansamblu de reguli de comportament în spiritul amabilităţii, al bunei-cuviinţe.
politevsi [At: VĂCĂRESCUL. IST. 259 / V: (înv) ~efs\, -tifsi / Pzi: -sesc / E: ngr (ejnoXfaevoa (aor TtoXnevco)] (înv) 1 vt A amăgi. 2 vrp (îf politefsi, politifsi) A fi în vigoare Si: a se obişnui. 3 vt (îf politefsi) A civiliza. 4 vt (îaf) A instrui.
politevsit, a [At: GOLESCU. î. 111 / V: -efs’it / Pl: -iţi. -e / E: politevsi] (înv) 1 Civilizat. 2 (D. oameni; îf politefsit) Politicos (1). politi v vz polidi
politia vr [At: IST. Ţ. R. 117 / P: -ti-a / Pzi: ? / E: politie] (înv) A se comporta.
politic, ~ă [At: IST. Ţ. R. 20 / G-D şi: -icei / Pl: -ici. -ice / E: lat politicus. -a. -um. fr politique. ger Politik. Politikus. politisch] 1 sf(\nv) Rânduială statornicită Si: ceremonial, etichetă. 2 sf Ştiinţă şi practică de guvernare a unui stat. 3 a/Sferă de activitate social-istorică ce cuprinde relaţiile, orientările şi manifestările care apar între clase, între grupuri sociale, între popoare etc. pentru promovarea intereselor lor. în lupta pentru putere etc. 4 ş/‘Activitate, orientare, acţiune a unui partid, a unor grupuri sociale, a puterii de stat etc. în domeniul conducerii treburilor interne şi externe Si: (dep) politichie (2). politie (6). 5 a/'Ideologie care reflectă această orientare, acţiune, activitate Si: (dep) politie (7). 6 a/(îs) ~ externă Ansamblu de metode şi mijloace folosite de un stat pentru atingerea obiectivelor pe plan internaţional. 7 sf (ls) ~ economică Domeniu al politicii (4). constând în măsuri, mijloace şi experimente pentru realizarea anumitor obiective în economie. 8 sfiîe) A face ~a A- lua parte în mod activ la discutarea şi la rezolvarea treburilor interne şi externe ale statului. 9 sf (Fig) Mod abil de comportare folosit de cineva în atingerea unui scop. 10 sf (Pfm; îe) A se lua cu -ca pe lângă cineva A proceda cu tact în relaţiile cu cineva, pentru a-i câştiga favoarea, adeziunea, încrederea. 11-14 a Care aparţine politicii (2-5) Si: (înv) politicesc (3-6). 15-18 a Privitor la politică (2-5) Si: (înv) politicesc (7-10). 19 a Care se ocupă cu politica (4) Si: politicesc (11). 20-21 sm, am (Şîs om -) (Persoană) care ocupă un rol important în activitatea politică. 22-23 sm, am (îas) (Persoană) care îşi desfăşoară activitatea în domeniul politicii (4). 24 sm (Iuz) Persoană condamnată din cauza activităţii sale politice (4-5). 25 a (îs) Drepturi -ice Drepturi de participare ale cetăţenilor la conducerea treburilor statului. 26 a (îs) Nivel - Grad de pregătire a cuiva în probleme de politică (5). 27 a (îas) Orientare justă a cuiva în probleme de politică
(5). 28 a (îs) Ştiinţă -ă Disciplină care se ocupă cu analiza formelor de putere exercitate în state şi instituţii. 29 a (îs) Filosof ie -ă Disciplină care se ocupă cu studiul comparativ al formelor de putere şi al altor forme posibile de guvernământ. 30 sf (\vr) Informaţie, ştire care se referă la politică (5). 31-32 a (înv) (Care are sau) care exprimă o comportare diplomatică, abilă Si: dibaci, diplomat, şiret. 33 sn Subsistem al sistemului social care cuprinde conştiinţa, relaţiile, instituţiile şi organizaţiile politice.
politica1 [At: NEGRUZZ1. S. IL 177 / PI: ~le I E: ngr noXinKă] 1 4/ (Fam; mpl) Chestiune politică (13). 2 sf(Fam; pex) Noutate politică (13). 3-11 a (Rar) Politic (11-19). 12 sf (Fam; mpl) Mijloc (ingenios) folosit pentru atingerea unui scop Si: stratagemă. politica2 v vz politici
politicamente av [At: SFC II. 197 / E: politic + -mente] (îvr) 1-9 Politiceşte (1-9).
politicard sm [At: DN3 / Pl: -rz.i / E: îrpoliticard] (Prt) 1 Persoană care face o politică personală, lipsită de valoare şi care se complace în intrigi.
2	Adept al unei politici neprincipiale.
politicastru sm [At: CARAGIALE, O. III. 141 / Pl: -aştri, (rar) -ri / E: politic + -astru cf poetastru] (Prt) Om politic lipsit de orizont şi preocupat de interese mărunte, meschine.
politicărie sf [At: C. PETRESCU. O. P. II. 77 / Pl: ~i? / E: politică + -ărie] (Rar; prt) 1-2 Politicianism (1-2).
politicesc, ~ească a [At: BIBLIA (1688), pref 7/14 / Pl: -eşti / E: politic + -esc] (înv) 1 Care aparţine ceremonialului, etichetei. 2 Privitor ia ceremonial, la etichetă. 3-11 Politic (11-19). 12 Juridic. 13 Cetăţenesc.
14	Public. 15 Laic.
politiceşte av [At: LEG. COND. 70/6 / E: politic + -eşte] 1-4 Din punct de vedere politic (11-14) Si: (îvr) politicamente (1-4). 5-9 în ceea ce priveşte politica (2-5) Si: (îvr) politicamente (5-9).
politichie sf [At: ALECSANDRI, T. 63 / Pl: (rar) ~i/ / E: ngr JUoXinicq]
1	(Grî) Purtare diplomatică. 2 (Irn; dep) Politică (5).
1147
POLITICI
politici [At: DOSOFTEI. V. S. decembrie 216v/26 / V: -ca / Pzi: -icesc / E: cf politic] (înv) 1-2 vti A guverna. 3-4 v/V A face politică (4). 5-6 vir A discuta politică (4). 7-8 vir A se pune la curent cu politica (4). 9 vt A se practica un anumit obicei Si: ci se obişnui. 10 vr A se folosi. 11 vt A stabili un anumit preţ sau procent. 12-13 vtr (Fig) A (se) civiliza.
14-15 vtr (Fig) (A face să progreseze sau) a progresa A. 16 vt (Csnp) A se impune.
politician smf, o [At: CARAGIALE, O. V. 179 / P: -ci-cin / Pl: ~ieni, (asr) -i / E: îr politicien] 1-2 (Persoană) care are un rol important în politică (3). 3-4 (Prt) (Persoană) care desfăşoară o activitate politică (12). mai ales în interesul său sau al grupului din care face parte Si: (rar; prt) politicianist (1-2).
politicianism sn [At: C. PETRESCU, C. V. 108 / P: -ci-a- / E: politician + -ism] (Prt) 1 Activitate politică (12) orientată spre realizarea unor interese meschine personale, de grup sau de partid Si: (rar; prt) politiccirie (1). 2 Atitudine, purtare de politician (2) Si: (rar; prt) politiccirie (2).
politicianist, ~ă [At: IORDAN. L. R. A. 242 / P: -ci-a- / Pl: -işti, -e / E: politician + -ist] (Rar) 1-2 smf, a (Prt) Politician (3-4). 3-4 a Care aparţine politicianismului (1) sau politicianului (3). 5-6 a Privitor la politicianism (1) sau la politician (3). 7-8 a Care este propriu politicianismului (1) sau politicianului (3).
politicianizd [At: G. M. ZAMFIRESCU. SF. M. N. I. 31 / P: -ci-a- / Pzi: -zez / E: politician + -iz.a] (Rar) 1 vi A face politică (4). 2 vi (Prt) A manifesta o atitudine de politician (3). 3 vt A practica în mod dogmatic teorii sau doctrine.
politicianizat, ~â a [At: S. C. ŞT. (IAŞI), nr. 1-2. 118 / Pl: -aţi, -e / E: politicianiza] (Rar) 1 Preocupat de probleme politice (12). 2 (Prt) Subordonat intereselor unei grupări politice. politicire sf [At AR (1829). 11 /27 / Pl: -ri IE: politici] (înv) 1 Civilizare.
2	Progresare.
politicii, ~ă a [At: CARTE TREB. I, 202/21 / Pl: -iţi, -e / E: politici] (înv; d. popoare, naţiuni, oameni etc.) 1 Civilizat. 2 Educat. politicologie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr politicologie] (Rar) Politologic. politicos, -oasă a [At: CUGETĂRI, II. 58710 / Pl: -oşi, -oase / E: ngr juoXiTiKi5gj 1 (D. oameni) Care are o atitudine sau o comportare amabilă, respectuoasă faţă de cineva sau de ceva Si: binecrescut, civilizat, curtenitor, cuviincios, manierat, (înv) politevsit (2). 2 (D. atitudini, manifestări, comportări ale oamenilor) Care exprimă, arată, demonstrează etc. politeţe (1). 3 (îvr; d. oameni) înzestrat cu însuşiri de bun conducător politic.
politie sf[At: IST. Ţ. R. 65 / S şi: poîithie / A: politie / Pl: -ii / E: ngr TZoXireia] (înv) 1 Aşezare omenească. 2 Cetate. 3 Oraş. 4 Ţară. 5 Stat.
6-7 (Dep) Politică (4-5). 8 (Ccr; csc) Conducători ai unui stat. ai unei cetăţi, ai unui oraş etc. 9 (Ccr; csc) Organ de conducere politică. 10 Comportare. 11 (Pex) Viaţă. 12 Ceremonial. 13 Alai. 14 (Bis) Canon. politifsi V vz politevsi politiism sn politeism
politioară sf [At SĂULESCU. HR. I. 32/28 / P: -ti-oa- / Pl: -re IE: politie + -ioară) (înv) 1-2 (Şhp) Aşezare (mică). 3 Cetăţuie. 4 Orăşel. 5 Ţărişoară. 6 Stătuleţ.
politip sn [At: V. MOLIN. V. T. / S şi: polityp / Pl: -uri / E: fr polytype) Grup de cuvinte sau semne tipografice, folosite des. mai ales în titluri, fiind turnate dintr-o singură bucată Si: linotip.
politisi vt [At: POTECA. F. 359/28 /Pzi: -sesc / E: ngr eitoXixica (aor noXiTiţco)] (Grî) 1 A civiliza. 2 A cultiva. 3 A face să progreseze.
politisire sf[At: GALDL M. PHAN. 234 / Pl: -ri / E: politisi] (înv) 1 Civilizare. 2 Cultivare. 3 Progres.
politit, ~ă a [At: SĂULESCU, HR. I. 41/3 / Pl: -iţi, -e IE: cf politie] (îvr) Priceput în arta de a guverna.
politiza [At: GHEŢIE. R. M. / S şi: -isci / Pzi: -zez / E: ger politisieren. îrpolitiser) 1 vi (îdt) A discuta politică (3). 2 vt A da caracter politic (12).
3	A orienta din punct de vedere politic (12). 4 vt (Prt; c. i. literatura, arta etc.) A interpreta exclusiv prin prismă politică (12), exagerându-i importanţa.
politizaî'e sf [At CONTEMP. 1948, nr. 110. 12/5 / Pl: -zări / E: politiza)
1	Atribuire a unui caracter politic (12) unui eveniment. 2 Interpretare prin prismă exclusiv politică (12) a artei, a literaruii.
politizat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, ~e / E: politiza] 1 Care a dobândit un caracter politic (12). 2 (D. artă. literatură) Care este interpretat exclusiv prin prismă politică (12).
politnic sm [At: (a.1800) IORGA. S. D. XVI, 17 / Pl: -ici I E: politie + -nic) (îvr) Orăşean.
politolog, ~ă smf [At: L. ROM. 1972. 192 / Pl: -ogi, -oge / E: fr politologice] Specialist în politologic.
politologic, ~ă a [At: DN'1 / Pl: -ici, -ice / E: ir politologique] 1 Care aparţine politologiei. 2 Care se referă la politologie.
politologie sf [At: M. D. ENC. / Pl: ~i/ / E: îr politologie] Ramură a ştiinţelor sociale care studiază activităţile, relaţiile, instituţiile politice în toată complexitatea şi diversitatea lor Si: (rar) politicologie.
politom, ~ă ci [At: DN -1 / Pl:.—/, -e / E: îr polytome] (Big; d. organe) Ramificat în mai multe părţi.
politomie ş/ [At: MAIORESCU. L. 132 / Pl: ~i/ / E: frpolytomie] (Log; rar) Diviziune în mai multe părţi a unui subiect, a unei clasificări.
politonal,~ă a [At: DN0 / Pî: -i, -e / E: ger,egpolitonalJ1 Care aparţine poiitonalismului. 2 Privitor la politonalism.
politonalism sn [At: DER / Pl: (rar) -e / E: frpolytonalisme] Combinaţie simultană de elemente melodice cu tonalităţi diferite Si: politonalităte. politonalitate sf [At: DN2 / Pl: -taţi / E: ger Poly tonalităt] Politonalism. politrică sf [At: POLIZU / V: (reg) -iche, ~ichie, ~ihie I E: ngr TtoXxnpixov, lat polytrichum] (Bot) 1 (îrg) Varietate de muşchi care creşte prin păşunile alpine şi prin păduri Si: (reg) jcibghie {Polytrichum commune). 2 (Reg; îf politriche) Părăcherniţă (Pcirietciriă officinalis). politriche sfvz politrică politrichie sfvz politrică politrihie sfvz politrică
politrofe sf [At: DN-1 / Pl: ~i/ / E: fr polytrophie] Exces de nutriţie. politrop, ~ă a [At: LTR2 / Pl: -i, -e f E: fr polytrope] (îs) Transformare -ă Transformare de stare a unui sistem fizico-chimic fluid cu toţi parametrii fluidului variind concomitent, astfel încât căldura specifică a fluidului rămâne constantă şi independentă de presiune sau de volumul specific. politropă v/'[At: DN3 / Pl: -pe / E: ger Polytrope] Curbă care reprezintă
0	transformare politropă.
politruc sm [At: IORDAN, L. R. A. 476 / Pl: -uci / E: rs noAHTpyx] (Iuz) 1 Instructor politic în armata sovietică. 2 (Prt; pex) Politician (1) aservit intereselor sovietice. politură sf vz poleitură
poliţai smi [At: BR (1821), 10/7 / E: ger Polizei(beamte).Polizei(ma\m). Polizeiiagent)] (Iuz) 1 (înv) Şef al poliţiei într-un oraş de provincie sau într-o circumscripţie a unui oraş Si: (înv) poiiţmciistru. 2 (Pex) Sergent de stradă. 3 (Pgn) Agent de poliţie Si: poliţist (1).
poliţar sm [At: I. GOLESCU / V: (reg) -er s / Pl: -i / E: poliţai) (îrg) Poliţist (1).
poliţă1 sf [At: N. COSTIN. ap. LET. II. 24/1 / A şi: (reg) poliţă f Pl: -ţe, -ţi f E: siv noAHLţA] 1 Suport de scândură orizontal pe perete, uşă. într-un dulap etc. sau suspendat de grindă la stână, pe care se aşază obiecte, alimente etc. Si: (reg) policer (1). polţ. 2 (Pex) Obiect de mobilier cu poliţe (1) Si: colţar, etajeră,'raft, (reg) policer (2). 3 (Reg) Firidă. 4 (Reg; pan) Scândură pe care se stă într-un leagăn sau într-un scrânciob. 5 (Reg; pex) Scrânciob. 6 (Reg; pan) Raft pe care se aşază stupii Si: (reg) scâncluriţă.
1	(Reg; pan) Bancă fixata afară la poarta caselor ţărăneşti Si: (pop) laviţă. 8 (Reg; pan) Pervaz. 9 (Reg; pan) Scândură pe care se sprijină şi se învârteşte prâsnelul morii. 10 (Pan) Parte de jos a jugului, pe care se sprijină gâtul boilor Si: (reg) plevicioară, podhorniţă, plevioară (4). 11 (Reg; pan) Parte de jos a jujeului, care se trece pe sub gâtul porcului. 12 (Pop; pan) Cormană la plug. 13 (înv) Piedestal. 14 Formă de relief pe versanţii văilor erodate dintr-o regiune cu structură tabulară, care se prezintă ca o treaptă
1148
POLJE
la o anumită înălţime deasupra fundului văii. 15 (Reg) Loc plan pe vârful unui munte. 16 (Reg) Strat plan de piatră într-o stâncă, în faţa unei prăpăstii.
poliţă2 sf[At: N. COSTIN. ap. LET. II. 97/29 / Pl: -te, (îvp) -ţi / E: ngr nâXiroa, it polizza] 1 (Fin) Act prin care creditorul dispune ca debitorul său să plătească o sumă de bani unei alte persoane sau la ordinul acesteia, la data şi locul stabilit Si: cambie, trată, (înv) obligă, sinet, (gmî) vecsel. 2 (îs) ~ în alb Poliţă (1) pe care nu figurează numele beneficiarului. 3 (Fam; îlv) A plăti (cuiva) ~ţa (sau o ~) A se răzbuna.
4	(Rar; îe) A face (pe cineva) ~ A trimite pe cineva de la unul la altul.
5	(îs) ~ de încărcare Document care însoţeşte transportul mărfurilor pe apă Si: conosament. 6 (îs) ~ de asigurare Document al unei instituţii de asigurare prin care aceasta certifică încheierea şi condiţiile unui contract de asigurare a vieţii, a bunurilor cuiva. 7 (Reg) Libret de economii.
poliţer sm vz poliţar
poliţie sf[At: PRAVILA (1788). 121/16 / V: (îvr) ~iwne / Pl: -ii / E: lat poliţia. ger Polizei, rs noAMuHM, fr police] 1 Organ de stat în unele ţări care asigură menţinerea ordinii publice şi prevenirea infracţiunilor.
2	(Csc) Reprezentaţi ai poliţiei (1). 3 (îs) ~ judiciară Sccţic a poliţiei (1) care urmăreşte infractorii de drept penal spre a fi deferiţi instanţelor judecătoreşti. 4 (îs) ~ sanitară Instituţie sanitară care supraveghează şi controlează aplicarea metodelor de ocrotire a sănătăţii cetăţenilor, a animalelor domestice etc. 5 (îas) Ansamblu de legi şi regulamente care prevedeau aplicarea acestor metode. 6 (îuz; îs) ~ rurală Instituţie care se ocupa cu paza terenurilor agricole, respectarea delimitărilor de teren agricol etc. 7 (îuz; îas) Ansamblu de legi şi regulamente care prevedeau îndatoririle poliţiei (6) rurale. 8 Local unde se află poliţia (1) Si: circumscripţie, post, secţie. 9 (Csc) Totalitate a poliţiştilor dintr-o secţie. 10 (Pan) Menţinere a ordinii şi a disciplinei într-un grup social. 11 (înv; pgn) Pază. 12 (îe) A face ~ A menţine ordinea într-un mod sever şi autoritar. 13 (înv) Regulament de ordine internă stabilit de o adunare, de
o	societate etc. 14 (îvr) Instanţă care judeca procesele dintre militari şi civili.
poliţienesc, ~ească a [At: PORONCA DIV. 2/6 / P: ~ţi-e- / Pl: -eşti / E: poliţie + -enesc] 1-8 Poliţist (13-20). 9 Care se execută la poliţie (1). 10 (înv; îs) Medicină -ească Medicină legală.
poliţieneşte ăv [At: POLIZU / P: -ţie- / E: poliţie + -enesc] 1 Ca poliţiştii (1). 2 în felul poliţailor (1).
poliţism sns [At: REBREANU. P. S. 122 /E: poliţie + -ism] 1 Activitate întreprinsă de poliţie (1) în vederea menţinerii ordinii. 2 (Fig) Fel de gîndi. de a fi, de a acţiona etc. brutal, violent.
poliţist, ~ă [At: ALEXI, W. / Pl: -işti, -e / E: ger Polizist] 1 sm Agent de poliţie (1) Si: (rar) polisman. (iuz) poliţai (3). (îrg) poliţar. 2 sm (Pgn) Funcţionar de poliţie (1). 3-4 a Care aparţine (poliţiei (1) sau) poliţistului (1) Si: poliţienesc (1-2). 4-5 a Privitor (la poliţie (1) sau) la poliţist (1) Si: poliţienesc (3-4). 6-7 a Care este specific (poliţiei (1) sau) poliţistului (1) Si: poliţienesc (5-6). 8 a (D. filme, romane etc.) Care înfăţişează fapte criminale misterioase şi complicate, al căror secret este descoperit prin ingeniozitatea unui poliţist (1) sau a unui detectiv. 9 a (D. state, regimuri politice etc.) Care se sprijină pe poliţie (1) şi pe jandarmerie, exercitându-şi puterea prin metode violente şi abuzive. poliţiwne sfvz poliţie poliţ mai ster sm vz. poliţmaistru
poliţmaistru sm [At: (a. 1806) IORGA, S. D. VI. 196 / V: ~ter, ~meistru / E: rs noAHyMencTepj (înv) Poliţai (1). poliţmeistru sm vz poliţmaistru
poliuretan sm [At: LTR2 / P: -li-u- / Pl: -i / E: ger Polyurethane. eg polyurethanes] Produs macromolecular obţinut prin polimerizarea în trepte a unor compuşi chimici cu glicoli. folosit la fabricarea materialelor plastice, a lacurilor etc.
poliurie sf [At: BELEA. P. A. 250 / P: -li-u- / Pl: -ii / E: fr polyurie] Eliminare de urină în cantitate mai mare decât cea normală.
polivaci smi [At: SCRIB AN. D. / E: bg noAHBav] (Reg) Persoană care se ocupă cu săpăturile de şanţuri pentru irigarea grădinilor de legume.
polivalent, ~ă a [At: CĂLINESCU. C. O. 61 / Pl: -nţi, -e / E: fr polyvalent] 1 (Chm; d. elemente sau radicali) Care are proprietatea de a intra în mai multe combinaţii chimice sub diferite stări de valenţă Si: plurivalent (1). 2 (îs) Alcool - Polialcool. 3 Care îndeplineşte mai multe funcţii Si: multifuncţional, plurivalent (2). 4 Care are diferite capacităţi, însuşiri, posibilităţi de funcţionare Si: multifuncţional, plurivalent (3). 5 (Fig) Care are calităţi, valori multiple Si: multilateral.
polivalenţă .y/'[At: LTR2 / Pl: -ţe / E: fr polyvalence] 1 Proprietate a unor elemente sau a unor radicali de a prezenta valenţe diferite în combinaţiile pe care le formează Si: (rar) plurivalentă (1). 2 (Pex) Calitate de a fi polivalent (1) Si: (rar) plurivalentă (2). 3 însuşire de a avea diferite posibilităţi de funcţionare Si: multifuncţionalitate, multilateralitate, (rar) plurivalentă (3). 4 (Fig) însuşire de a avea calităţi, valori multiple.
polivinil sns [At: LTR2/E: îrpolyvinyle] Produs macromolecular obţinut prin polimerizarea acetatului de vinii, a clorurii de vinii etc.. folosit la fabricarea lacurilor şi a vopselelor, a alcoolului polivinilic. ca material în construcţii. în electrotehnică etc.
polivinilic am [At: LTR2 / Pl: -ici / E: îr polyvinylique] (îs) Alcool -Compus macromolecular obţinut industrial prin saponificarea poliacetatului de vinii, folosit în industria materialelor plastice, la fabricarea fibrelor sintetice, a lacurilor etc.
polivitamină sf [At: DM / Pl: -ne / E: poli2 + vitamină] Preparat farmaceutic care conţine un complex de vitamine cu adaos de lecitină şi sulfat feros. poliviţă sfvz polediţă
polivoltin, ~ă a [At: M. D. ENC. / Pl: -i, -e / E: fr polyvoltine] (D. viermii de mătase) Care prezintă însuşirea de a avea mai multe generaţii în acelaşi an.
polivoltism sn [At: LTR2 / E: fr polyvoltisme] însuşire a unor viermi de mătase de a avea mai multe generaţii în cursul aceluiaşi an.
polixen sns [At: DN3 / E: fr polyxene] Amestec natural de platină şi fier.
poliza1 vt [At: IOANOVICI. TEHN. 84 / S şi: (rar) ~isa / Pzi: ~zcz / E: drr polizoiJ] 1 A prelucra prin aşchiere suprafaţa unui obiect cu ajutorul polizorului1. 2 A lamina la rece foile de tablă subţire, pentru cositorie.
poliza2 vt [At: I. GOLESCU. C. / Pzi: -zez / E: fr policer] (îvr) A guverna.
polizaharidă sf [At: LTR2 / Pl: -de / E: fr polysaccharide] (Mpl) Substanţă macromoleculară din clasa hidraţilor de carbon, rezultată prin policondensarea unui număr variabil de monozaharide, în special glucoză.
poliza}sn [At: DNJ / Pl: -e / E: fr polyssage] Polizare (1). polizare sf [At: IONESCU-MUSCEL. FIL. 382 / S şi (rar) -isa- / Pl: -zări / E: poliza1] 1 Prelucrare prin aşchiere cu polizorul1 (1) Si: (rar) polizat1 (1). 2 Laminare la rece a foilor din tablă subţire, pentru cositorie Si: (rar) polizat1 (2). 3 Netezire şi subţiere a firelor textile.
polizat1 sn [At: DM / S şi: -isat l Pl: (rar)~i//v / E: poliza1] (Rar) 1-2 Polizare (1-2). 3 (îs) Maşină de - Polizor1 (1).
polizat2, ~ă a [At: CĂLINESCU, S. 853 / S şi: (rar) -isat. / Pl: -aţi, -e / E: poliza1] 1 Care este prelucrat cu polizorul1 (1). 2 (D. foile de tablă subţire) Laminat la rece.
polizor1 sn [At: IOANOVICI, TEHN. 98 / Pl: -oare / E: fr polissoir]
1	Maşină-unealtă. acţionată electric sau pneumatic, folosită la prelucrarea prin abrazare. cu ajutorul unei pietre abrazive în formă de disc, trunchi de con etc.. a suprafeţelor metalice. 2 (Reg) Pilă de ascuţit dinţii joagărului.
polizor2, ~oare smf [At: NOM. PROF. 22 / Pl: -i, -oare / E: fr polis se ur] Persoană care lucrează cu polizorul1 (1).
polje sfi [At: LTR2 / E: fr polje] Mare depresiune închisă din regiunile carstice, rezultată prin unirea uvalasurilor sau prin prăbuşirea tavanelor peşterilor.
1149
POLL
poli sn [At: DNJ / P: paul I E: eg poli] (Agm) 1 Listă electorală. 2 Urnă de vot. 3 Număr de voturi în alegeri. 4 (Pex) Consultare publică pentru a afla părerea cetăţenilor asupra unei probleme de interes general. 5 Sondaj de opinie.
polman1 s [At: COMAN. GL. / Pl: net / E: ns cf polpană] (Reg) Pulpană a mantalei. polman2 sn vz podmol
polmă1 sf [Al. A V, 15 / Pl: -me I E: net] (Reg) Mistrie (1).
polmă2 sf [At: H XVIII. 47 / Pl: -me / E: net] (Reg) Minge (1).
polmeată sfvz pomneaţă
polmesenic sn vz pomeselnic
polmesnic sn vz pomeselnic
polmod sn vz podmol
polmog sn vz podmol
polmol sn vz podmol
polmon sn vz podmol
polmonels [At: CHEST. II, 331/322 / Pl: net / E: polmon + -el] (Reg) Polmon mic Si: (reg) polmoneţ.
polmomţ s [At: CHEST. II, 321/291 / Pl: net / E: polmon + -et) (Reg; shp) Polmonel.
polmonmt s [At: CHEST. II, 336/324 / PI: net / E: polmon + -uţ] (Reg) Suport de fier sau de piatră care ţine ridicate lemnele de pe vatră, pentru a arde mai bine. polmoti v vz polomoti polmwd sn vz podmol
polnoci s [At: L. ROM. 1960. nr. 5,31/ Pl: net / E: rs noAHowb] (în terminologia marinărească) Vânt care bate dinspre nord-est.
polnoglasiesf [At: SCL 1954. 24 / A şi: -glasie / Pl: -ii / E: rs noAHorAâCHG] Fenomen lingvistic caracteristic limbilor slave de est. care constă în prezenţa grupurilor de sunete „olo44. „ere'4. între consoane, corespunzând grupurilor „ra“, „la44, „re44. „le44 din vechea slavă Si: (rar) plen ison ie.
polo1 sni [At: CADE / E: fr. eg polo] 1 (Asr) Joc sportiv de echipă, practicat călare, cu o minge de lemn împinsă în câmpul advers cu un ciocan de lemn cu coada lungă. 2 (Şîs ~ pe apa) Joc sportiv de echipă, practicat pe apă, în care jucătorii, deplasându-se înot, într-un bazin. încearcă să marcheze puncte aruncând, cu mâna. o minge în poarta adversarilor. polo2 sn vz pol1
poloacă sf [Al LEXIC REG. 17 / Pl: -ace / E: cf mg pcddk (pil polo „ardezie14)] (Mar) Placă de azbociment folosită pentru acoperit casele. poloană sfvz pulpană poloboacă sf vz poloboc
poloboc sn [At: NECULCE. L. 244 / V: bo-. (reg) -oacă sf poro-, boloboacă sfi Pl: -oace, (îvr) -oci sm / E: ucr noAydoK] 1 (Pop) Butoi.
2	(Pop) Epitet pentru un om gras. 3 (Reg) Nivelă cu bulă de aer.
polobocar sm [At: ALR I. 1836/590 / Pl: -i / E: poloboc + -ar] (Reg) Dogar.
polobocel sn [At: EMINESCU. N. 141 / V: bo- I Pl:	/ E: poloboc
+ -el] (Pop) Butoiaş.
polobocică sf [Al GRAIUL. 1.386 / Pl: -oede / E: rs noAyGo^Kâ] (Reg) Butoiaş. poloc1 sn vz polog1 poloc2 sn vz polog2
polochim ss [At: LEXIC REG. 21 / E: net] (Mar) Argilă de culoare cenuşie care se găseşte la 2-3 m în scoarţa pământului, folosită ca îngrăşământ.
polocoş sn [At: R. GRECEANU. ap. CM II. 185 / A: net / PI: -uri IE: net] (înv; csnp) Coviltir din rogojină. polocră sfvz poreclă polo ere sf vz poreclă polocri1 sf vz poreclă polocri2 v vz porecli polocru sm vz poreclă
polog1 [At: M. COSTIN. ap. LET. 1.329/33 / V: (reg)pal-, -oc,pori~ prol- / PI: -oage. (rar) -uri, (îrg. sm) -ogi / E: bg noAor, srb polog] 1 sn Grămadă de fire de păioase sau de iarbă secerate sau cosite, reprezentând de obicei cantitatea care cade dintr-o dată sub seceră sau coasă Si: brazdei.
2	sn Cantitate de iarba sau păioase care poate fi cuprinsă o dată cu palma deschisă Si: mănunchi, (pop) mână, (reg) otcos. 3 sn (Reg; pex) Şir de mănunchiuri de păioase cosite sau secerate, legate ori întinse pe câmp pentru uscat. 4 sn (Reg) Fân uscat pe câmp. 5 sn (Reg; mpl) Grămadă din trei până la cinci poloage1 (3) strânse la un loc. 6 sn (Pan) Mulţime de oameni. 7 av (Reg; îe) A sta ~ (sau a zăcea) A sta culcat Ia pământ.
8	av (Reg; îe) A cădea ~ A cădea grămadă. 9 av (Reg; îe) A pune ~ A doborî la pământ. 10 av (Reg; îae) A omorî. 11 sn întoarcere sau împrăştiere a fânului cosit (pentru a se usca). 12 sn Iarbă sau alte plante de nutreţ bune de cosit.
polog2 sn [At: DOSOFTEI. V. S. octombrie 66732 /V: (reg) -oc / Pl: -oage / E: rs noAor] 1 (înv) Ţesătură sau împletitură fină folosită ca draperie, perdea. 2 (înv) Baldachin. 3 Ţesătură ţărănească groasă impermeabilă din lână, in, cânepă, folosită ca aşternut, coviltir etc. 4 Acoperitoare specială, asemănătoare unui cort, confecţionată din pânză rară sau plasă de sârmă, folosită împotriva ţânţarilor, muştelor etc. polog3 sn vz potlog pologa v vz pologi1
pologar1 [At: SĂM. IV. 799 / Pl: (1) -i, (2-3)	/ E: polog1 + -ar) 1
sm Persoană care întoarce şi adună fânul cosit Si: (rar) pologaş. 2 sn (Reg) Secerătoare mecanică. 3 sn (Reg) Greblă la secerătoarea nelegătoare. care dă pologul1 (1) jos de pe masa maşinii. polo gat2 sm vz potlogar
pologaş sm [At: SĂM. IV, 797 / Pl: -i / E: polog1 + -cav] (Rar) Pologar1 (1).
polo gat. —ăavz pologit
pologi1 [At: PSALT. HUR. 124726 / V: (îrg) -oji. -ga / Pzi: -gesc / E: polog1] 1 vt(ă) (C. i. iarbă, păioase. holde) A doborî la pământ cu coasa sau cu secera. 2 vt(a) (C. i. iarbă, păioase) A întoarce şi a aduna în grămezi de trei-cinci poloage1 (3). 3 vt(a) (Pex; c. i. iarbă, păioase. holde) A strânge la un loc. 4 vt (Pop; c. i. iarbă, holde, tulpini de plante şi de arbuşti) A culca la pământ. 5 vr (Olt; pex; c. i. diverse obiecte sau părţi ale unor obiecte) A se strâmba. 6 vi (Mun; d. pomi fructiferi; îf pologa) A fi plin de fructe. 7 vt (îrg; c. i. fiinţe) A distruge culcând la pământ. 8 vr (Reg; d. oameni) A cădea bolnav la pat. 9 vr (îvr; îf poloji) A se statornici. pologi2 v vz potlogi
pologire sf[Al PRIBEAGUL. P. R. 74 / PI: -ri / E: pologi1] 1 Doborâre la pământ a ierbii, a hordelor etc. cu coasa sau cu secera Si: (reg) pologit1 (1). 2 întoarcere şi adunare a ierbii sau holdelor în grămezi de trei-cinci poloage1 (3) Si: (reg) pologit1 (2). 3 Strângere la 1111 loc Si: (reg) pologit1
(3).
pologit1 sn [At: PAMFILE, A. R. 124 / Pl: (rar) -uri / E: pologi1] (Reg) 1-3 Pologire (1-3).
pologit2, -ă a [At: I. IONESCU. C. 132/17 / V: -gat / PI: -iţi. -e / E: pologi1] 1 (Pop; d. iarbă, holde, tulpini de plante şi de arbuşti) Culcat la pământ. 2 (Reg; d. plante, maluri; îf pologăt) Cu înclinaţie mică. 3 (Mol; îf pologat) îmbelşugat. poloială sfvz poleială
poloist sm [At: L. ROM. 1959. nr. 2. 85 / V: (rar) polist / Pl: -işti / E: fr poloi'ste) Jucător de polo1 (2). polo iţa sfvz poloviţa polojanie sfvz polojenie
polojăni vt [At: ALR I, 1713/5 / Pzi: -nesc I E: cf polojniţă] (Reg) A înmulţi viţa de vie prin butaşi Si: a butaşi.
polojenie sf [Al CORESI. ap. DHLR II. 522 / V: (reg) -jan-. -gen-/ Pl: -ii l E: siv ncMmeNHK] 1 (îvr) Prezentare a subiectului unei lucrări.
2	(îvr; pex) Cuvânt înainte. 3 (înv) Afirmaţie insultătoare în scris. 4 (înv; pex) Pamflet. 5 (Reg; mpl) Anecdotă. 6 (Reg; mpl) întâmplare. poloji v vz pologi1
1150
POLUANT
polojniţă sf [At: ALR 1,1713/30 / Pl: -le / E: srb polosnica] (Reg) Butaş de viţă-de-vie. polologhie sf vz poliloghie pololog'ie sf vz poliloghie pololoşniţă sfvz polunoştniţă
polomeac sn [At: (a. 1766) FURNICĂ. I. C. XXVI / V: ~ă sf, ~moc. -ove- / E: bg ijoaobhk cf srb polovnjak] (îrg) 1 Căldare de aramă cositorită, rar. de lemn, în formă de trunchi de con. cu o capacitate de
10-12 litri. 2 (Pex) Conţinut al unui polomeac (1). polo îneacă sf vz polomeac poloniidă sf vz pălămidă1 polommc sn vz polomic polomnidă sfvz pălămidă1 polomoc sn vz polomeac
polomoti vti [At: ŞEZ. IX. 173 / V: polm- / Pzi: -tesc / E: ns cf bolmoji] (Olt) 1-2 A vorbi fără şir în somn.
polon, -ă smf, a [At: ŞINCAI. HR. II. 23/34 / Pl:	/ E: Im Polonus]
1-11 Polonez (1-11).
polonaş sm [At: A I. 22 / Pl: ~i / E: net] (Reg) Persoană care strânge grâul cosit.
polonesc, -ească ă [At: ŞINCAI. HR. II. 94/11 / Pl: -eşti / E: polon + -esc] (înv) 1-4 Polon (6-9).
poloneşte av [At: POLIZU / E: polon + -este] (înv) 1 Ca polonii (5) Si: (îrg) poleceşte (1). 2 în limba polonă (11).
polonez, -ă [At: CR(1848).3I/14/Pl: -i.-ej E: fr polonais] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia de bază a Poloniei Si: polon (1-2). (îvp) leah (1-2), (îrg) poleac (1-2). 3-4 smf a (Om) originar din Polonia Si: polon (3-4), (îrg) poleac (3-4). 5 smp Populaţie care locuieşte în Polonia Si: poloni (5). (îrg) poleaci (5). 6-7 a Care aparţine (Poloniei sau) polonezilor (5) Si: polon (6-7). (îrg) poleac (6-7). polecesc (1-2). (înv) leşesc (1-2), polonesc (1-2). 8-9 a Privitor (la Polonia sau) la polonezi
(5)	Si: polon (8-9). (îrg) poleac (8-9). polecesc (3-4), (înv) leşesc (3-4), polonesc (3-4). 10-11 sf, a (Şîs limba -ă) (Limbă) vorbită de poloni (5) Si: polonă (10-11). 12 a (îs) Covrig - Produs de patiserie în formă de colăcel, preparat din aluat de cozonac, presărat cu nucă şi îmbibat cu sirop de zahăr. 13 sfa Dans de origine poloneză. în tempo moderat, cu ritm viguros şi cu caracter maiestuos, solemn, asemănător marşului. 14 sfa Melodie după care se execută poloneza (12). 15 ş/'Compoziţie muzicală instrumentală în trei timpi, a compozitorilor romantici Vz polcă1 (2). 16 sm Sortiment de mezel proaspăt de forma unui cârnat, din carne de vită şi porc, tocată fin, afumată la cald şi apoi fiartă Si: (fam) polis. 17 .y/'Haină sau rochie femeiască strânsă pe talie, purtată în trecut Vz polcă2. 18 sf (înv) Material textil subţire pentru căptuşeli. 19 sfp (înv) Ghete femeieşti cu carâmb înalt.
polonic sn [At: DOSOFTEI. V. S. septembrie 2771 /V: (înv) -omtiic. ~ovnic. (reg)puloin-/Pl: -ice IE: ucriioaohhhk, srbpolovnik] 1 Lingură mare şi adâncă de lemn sau metal, cu coada lungă, folosită în bucătărie, la stână etc. Si: (reg) ciorbalăc, îinguroi, meriteană, mestecău1. 2 (îe) A da cu Mii A oferi din abundenţă. 3 (Reg) Lingură mare şi adâncă cu găvan găurit şi cu care se separă, la stână, urda sau caşul de zer Si: (reg) făcălitoare.
polonitoare sf [At: ALR II. 520/47 / Pl: net / E: cf polonaş] (Ban; Trs) Femeie care adună grâul secerat sau cosit.
poloniu sn [At: ENC. TEHN. I. 108 / V: -um / E: frpolonium] Element chimic radioactiv obţinut prin dezintegrarea minereurilor de uraniu sau prin diverse reacţii nucleare. polonium sn vz poloniu
poloniza vtr [At: NEGRUZZI. S. I. 209 / Pzi: ~zez / E: polon + -iza] 1-2 A (se) asimila felului de viaţă, limbii şi caracteristicilor polonezilor
(5).
polonizal,-ă a [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 3 / Pl: ~aţi, -e / E: poloniza] Asimilat felului de viaţă. limbii şi caracteristicilor polonezilor (5). polonoşniţă sfvz polunoştniţă
polonoştnifă sfvz polunoştniţă polos s vz pol1
poloscă sf[At: CATANELE. 127 / Pl: ? / E: ns cf polosie] (Olt; art.)
1	Horă nedefinită mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută polosca
(1).
poloscliiţa sfa [At: PAMFILE. CER. 163 / E: net] (Reg) Stea din constelaţia Carului-Mare.
polosie sf[At: H V, 18 / Pl: ? / E: cf poloscă ] (Olt; art.) 1 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută polosia (1).
poloşă af[At: TDRG / V: —luşă / A şi: poloşă / E: cf ger poî(n)isch] (Pop; d. oi) Care are lâna albă şi moale ca vata.
poloşte ş/ [At: CADE / A şi: poloşte / Pl: -ti / E: cf srb ploske „stând culcat“] (Ban) 1 Loc împrejmuit unde vitele, mai ales oile. stau la odihnă, după muls. 2 Loc împrejmuit unde dorm vitele în timpul verii. 3 (Pex) Stână. 4 (Ban) Pământ îngrăşat de excrementele oilor care au stat mult timp într-un loc.
poloşfit, -ă a [At: DLR / Pl: ~i//'. -e / E: poloşte] (Ban; d. terenuri) Care este îngrăşat cu excrementele oilor. polovatic, -ă a vz pălăvatic polovăr sn vz pulover poloveac sn vz polomeac
polo vita sfa [At: PĂCALĂ, M. R. 209 / V: poloi- / A: net / E: net] (Reg) Joc de copii în care jucătorii participă cu un număr egal de monede care se amestecă într-o pălărie, apoi se răstoarnă pe masă. polovnic sn vz polonic polpană sfvz pulpană polpă sfvz pulpă polpoană sf vz pulpană polpolcovnic sm vz podpolcovnic
polpot sn [At: SCRIB AN, D. / Pl: -e / E: fo] (Mun) Clocot al unui lichid vâscos sau îngroşat.
polpoti vi [At: SCRIBAN, D. / Pzi: -tesc / E: polpot] (Mun; d. lichide îngroşate sau vâscoase) A clocoti. pols sn vz puls
polspancă a [At: TDRG / Pl: -nce / E: pbl rs dai * noAinnaHKa] (Reg; d. oi) Care este încrucişat cu oile spance. poltan sn vzfoltan
poltină sf[At: I. BRĂESCU. M. 78 / Pl: -ne / E: rs noATHHa] (înv) Poltinic.
poltinic sm [At: I. BRĂESCU, M. 78 / A şi: poltinic / Pl: -ici / E: rs noATHHm] (înv) Monedă rusească de argint, valorând o jumătate de rublă, care a circulat şi în ţările române în sec. XVIII şi XIX Si: (înv) poltină.
poltron, ~ă smf, a [At: I. GOLESCU. C. / Pl:	-e / E: fr poltron. it
poltrone] (Liv) 1-2 (Om) lipsit de curaj şi de sentimentul onoare Si. fricos, laş.
poltronărie sf vz poltronerie
poltronerie sf [At: I. GOLESCU. C. / V: -năr- / Pl: -ii / E: fr poltronnerie] (Liv) 1 Laşitate. 2 Atitudine, comportare etc. de om laş. poltronism sns [At: DEX2 / E: poltron + -ism] (Rar) Laşitate. polturac sm [At: (a. 1748) IORGA. S. D. I. 106 / Pl: -aci / E: pn potturak] (înv) Monedă poloneză, austriacă etc. care a circulat şi în ţările române în sec. XVII şi XVIII. polţ sn [At: LEXIC REG. 25 / Pl: -uri / E: mg polc] (Mar) Poliţă1 (1). polua [At: M. D. ENC. / P: -lu-a / Pzi: -uez / E: fr polluer] 1 vt A face ca aerul, apa, mediul de viaţă să devină nocive din cauza materiilor chimice reziduale, a deşeurilor industriale, a gazelor de eşapament etc. Si: a infecta, a vicia. 2-3 vtr (D. aer. apă. mediul de viaţă) A (se) vicia din cauza materiilor chimice reziduale, a deşeurilor industriale etc. 4 vt (Rar; fig) A profana. 5 vt (Fig) A perverti.
poluant,~ă sn, a [At: SCÎNTEIA. 1974, nr. 9961 / P: -lu-ant / Pl: -nţi. -e / E: polua + -ant] 1-2 (Materie chimică, reziduală, toxică etc.) care viciază apa. aerul, mediul înconjurător.
1151
POLUARE
poluare ş/’[At: LTR2 / P: -lu-a- / Pl: -uări / E: polua] 1 Viciere a apelor, a aerului sau a mediului înconjurător din cauza materiilor chimice reziduale, a gazelor de eşapament etc. 2 (Rar; fig) Profanare. 3 Complex de fenomene care au schimbat sau tind să schimbe mediul ambiant în detrimentul echilbrului ecologic natural.
poluat, -ă a [At: VÂN. PESC. februarie. 1964. 4 / P: -lu-at / Pl: -aţi. -e / E: polua] (D. aer, apă, mediu înconjurător) Viciat din cauza materiilor chimice reziduale, a deşeurilor industriale, a gazelor de eşapament etc. poluit, —ă a vz poleit2 polunoşniţă sfvz polunoştniţă
polunoştniţă sf[At: DOSOFTEI. V. S. noiembrie 159717 / V: (înv) pololoşn-. polonoşn-. polon-, ~şniţă / Pl: -ţe / E: siv ncAtfNOifJhNHUA] Slujbă bisericească ce se face la o mănăstire după miezul nopţii între pavecerniţă şi utrenie.
polupainic sm [At: NOM. PROF. 16 / Pl: -ici l E: pbl rs dai *noAyna&HHK] (Rar) Pescar la mare care lucrează în tovărăşie, cu plata în natură sau în bani. polus s vz pol1 polmă a vz poloşă
poluşcă1 sf[At: MARIAN. INS. 430 / Pl: -sie / E: mg poloska) (Ent; reg) Ploşniţă (Cimex lectularius).
poluşcă2 sf [At: DER / Pl: -şte / E: rs noAyuma.) Veche monedă rusească divizionară, din aramă, care a circulat şi în ţările române în sec. XIX.
poluţie sf [At: ANTROP. 253/9 / V: (înv) -iune / Pl: -ii /E: frpollution] Scurgere spontană a lichidului seminal la bărbat, mai ales în timpul nopţii, în afara actului sexual. poluţiune sfvz poluţie
poluvină sf [At: ALEXICI. L. P. 34 / Pl: -ne / E: ucr noAOBHm] (Reg) 1-2 (Măsură de capacitate egală cu o) jumătate de vadră. 3-4 (Pex) Conţinut al unei poluvine (1-2).
polux sns [At: DNJ / E: Polux] Una dintre cele două stele luminoase din constelaţia Gemenilor. polză sf [At: T. PAPAHAGI. C. L. / Pl: ? / E: siv no/\h3A] (înv) 1 Folos.
2	Ceea ce serveşte ca învăţătură Si: (îvr) poizuinţă (2). polzora v vz poIzola
polzui [At: VARLAAM, C. 382 / Pzi: ~e^c / E: siv hoal30batm,
(înv) 1-2 vrt A trage (sau a face să tragă) învăţăminte, foloase din ceva.
3	vrr A se sfătui.
polzumţă sf [Ai: DOSOFTEI. V. S. octombrie 54722 / Pl: -ie / E: polzui + -inţa] (îvr) 1 Folos. 2 Polză (2).
polzuxre sf [At: DOSOFTEI. V. S. octombrie 44720 / Pl: -ri / E: polzui] (îvr) 1 Tragere de învăţăminte, foloase. 2 (Pex) Folos. 3 Sfătuire.
pom sm [At: CORESI. EV. 50 / V: (reg) -n / Pl: -i / E: ml pomus) 1 (Determinat prin „fructifer1*. „roditor“. etc.) Arbore sălbatic sau cultivat care produce fructe comestibile. 2 (Pgn) Arbore. 3 (Reg; îs) ~ sălbatic (sau nealtoit. rău) Portaltoi. 4 (Fam; îe) A fi în ~ A fi fără bani. 5 (Fam. îae) A fi într-o situaţie dificilă, fără ieşire. 6 (Bot; reg; îc) ~-aIb (sau ~ul-raiului) Lămâiţă (Philadelphus coronarius). 1 (Bot; reg; îc) ~ul-vieţii Tuia (Tltufă occidentalis). 8 (Bot; reg; îc) ~-de-mandulă Migdal (Amigdălus communis). 9 (Bot; reg; îc) ~-jitraiu Dud (Morus alba). 10 (Bot; reg; îc) ~-cotei Gutui (Cydoitia oblon ga). 11 (Bot; reg. îc) ~-nărod Cenuşer (Ailanthus ăltissima). 12 (Bot; reg; îc) ~ul-ursului Scoruş (Sorbus aucuparia). 13 (în religia creştină; îs) ~ vieţii, - raiului, ~ cunoştinţei binelui şi răului Măr1 din mijlocul raiului, ale cărui fructe erau interzise lui Adam şi Evei. 14 (îs) ~ de Crăciun, sau ~ de iarnă Brad sau alt conifer împodobit cu bomboane, jucării, lumânări, beteală etc. cu care se decorează casa cu ocazia Crăciunului şi a Anului Nou. 15 (Reg; şîs -ul mortului, -ul raiului) Brad, copăcel sau ramură cu fructe, covrigi, colaci, zaharicale etc.. purtat înaintea cortegiului mortuar şi ale cărui podoabe sunt date de pomană după înmormântare. 16 (Reg; prc; îas) Colac în formă de cruce care se dă de pomană pentru cei morţi. 17 (Pop; şîs ~ de cununie, -ul ospăţului. - cu turte) Ramură de măr1, brad etc. sau brad. copăcel etc., încărcaţi cu podoabe şi folosiţi în ceremonialul nunţii. 18 (Bot; pop;
prc) Prun (1) (Primus domestică). 19 (Reg; îc) ~-a!b Varietate de prun cu fructe albe şi gustoase. 20 (Reg; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 21 (Reg; art.) Melodie după care se execută pomul (20).
pomacee ş/’[At: M. D. ENC. / P: -ce-e / Pl: (rar) -ci / E: fr pomacees]
1	(Lpl) Subfamilie de arbori şi arbuşti fructiferi din familia rozaceelor. la care carpelele sunt concrescute cu receptaculul florii, la maturitate formând un fruct fals. 2 (Şls) Arbore sau arbust din subfamiiia pomacee (1).
pomadă sf [At: (a. 1801) IORGA. S. D. XII. 143 / V: (înv) -de. -die / Pl: -mezi. (rar) -mede. -măduri / E: lat pomada, ngr JtofiâSa. ger Pomade, fr pommade] 1 Preparat cosmetic obţinut din amestecul unor substanţe grase, folosit pentru îngrijirea părului, a mustăţilor, a bărbii, a pielii etc. 2 Produs farmaceutic de uz extern din materie grasă în care s-au încorporat una sau mai multe substanţe medicamentoase, folosit pentru tratarea unor afecţiuni ale pielii Si: alifie, crema, unguent, (pop) unsoare.
3	(Rar) Pastă pentru curăţat metale sau piei. pomade sfvz pomadă pomadic sfvz pomadă
pomanageală sf [At: GALAN. B. II. 42 / V: -mănăg- / PI: -eli / F: pomanagi + -eală] (Rar) Milogeală (2).
pomanagi vr [At: GALAN. B. II. 41 /V: -mănăgi / Pzi: -gesc / E: drr pomanagiuj (Rar) A se milogi (2).
pomanagioaică sf [At: SCRIBAN. D. / Pl: -ice / E: pomanagiu + -naică] (Prt) 1 Femeie care cere de pomană. 2 Femeie care trăieşte din pomana altora. 3 Femeie care aşteptă să i se ofere sau pretinde cât mai multe avantaje materiale nemeritate.
pomanagiu sm [At: CARAGÎALE. O. VIL 284 / Pl: ~i/ / E: pomană + -agiu] (Prt) 1 Persoană care cere de pomană. 2 Persoană care trăieşte din pomana altora. 3 Persoană care aşteaptă să i se ofere ori pretinde cât mai multe avantaje materiale nemeritate.
pomană sf [At: PSALT. HUR. 8471 / V: (îrg) -meană / Pl: -meni, (îvp) -mene / E: pvb pomeni] 1 (îrg) Pomenire (1). 2 (îrg) Comemorare Vz prăiznuire. 3 (Reg; îlav) Nici ~ Nici urmă dc... Si: deloc. 4 (îvr; ccr) Lucru făcut spre aducere-aminte. 5 (înv; ccr) Menţiune (1). 6 (îrg) Obicei moştenit din moşi-strămoşi Si: datină, tradiţie. 1 (îlav) Din ~De demult.
8	(Pop) Slujbă religioasă făcută pentru pomenirea cclor morţi Si: parastas
(1). (înv) pananhidă. 9 Masă care se face după o înmormântare sau, mai rar, după un parastas (1) când se dăruiesc săracilor diverse obiecte care au aparţinut celui decedat Si: praznic. (îrg) prinos, (reg) comand, comandare,prânz. 10 (Pex; ccr) Ceea ce se dăruieşte săracilor la o pomană
(9). 11 (Reg; îs) -na porcului Masă care se face la ţară după tăierea porcului pentru sărbătorile de iarnă, când se mănâncă preparate din carnea lui. 12 (Reg; îe) A ridica o ~ A organiza masa şi ceremonialul împărţirii bucatelor şi a obiectelor pentru sufletul unui moit. 13 (Reg; îe) Mânca-ţi-aş la ~ Se spune când doreşti moartea cuiva. 14-15 (Reg. îla) Lung (sau mare) cât ~a (sau o -) ţigănească Foarte lung (în timp sau) spaţiu. 16 (Reg; îe) Nu mai e (sau s-a dus) ~na aia sau ~na lui Buică Se spune când s-a schimbat o situaţie favorabilă cu una nefavorabilă. 17 (Reg: îlav) Ca Ia ~ în număr foarte mare. 18 (Reg; îe) A da (pe cineva) dracului de ~ A renunţa la cineva. 19 (Reg; îs) -fără lumânare (sau -na lui Buică) Chilipir. 20 (Reg; îe) Unde e (sau unde dă Dumnezeu) ~na aia Se zice când este vorba de o afacere rentabilă, un câştig, un chilipir, un noroc. 21 (Reg; îe) Nu te mai întâlneşti cu ~na asta Se zice când cineva a scăpat sau este pe punctul de a scăpa o ocazie favorabilă. 22 (îrg) Colac care se împarte celor săraci la înmormântări, parastase etc.
23	Dar făcut cuiva şi servind, după credinţa creştină, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului etc. Vz cadou. 24-25 (îljv) De ~(în mod) gratuit. 26-27 (îal) (Care este) la un preţ foarte scăzut. 28-29 (îal) (în mod) inutil. 30-31 (îal) (Care este) pe nedrept. 32 (îe) A da (cuiva) (de) ~ A face. cuiva o milostenie pentru iertarea păcatelor, mântuirea sufletului, ca act caritabil etc. Si: (rar) a pomănui. 33 (Reg; irn; îe) A dat prea mult de ~ Se zice când unui om bătrân sau zgârcit îi tremură mâinile. 34 (Pfm; îe) A trăi din ~na (cuiva) A trăi din mila cuiva. 35 (Pfm; îe) A-şi face
POMENI
(milă şi) ~ sau a-şi face o ~ (cu cineva) A face cuiva un bine. 36 (îe) A cere de — A solicita cu umilinţă ajutorul material sau mila cuiva. 37 (îae) A cerşi. 38 (Reg; îe) A mânca cuiva pomeana A omorî pe cineva. 39 (îe) A umbla după ~ A umbla după avantaje materiale nemeritate. 40 (Fam) Ocazie binevenită, rară. foarte avantajoasă sub aspect material Si: chilipir.
pomar [At: T. PAPAHAGI, C. L. / Pl: (1-2) -e. (3) -/ / E: poamă + -ar] 1 sn (Reg) Loc unde se păstrează fructele în timpul iernii. 2 sn Loc unde se usucă fructele. 3 sm (Mol) Vânzător de struguri. po masti v vz pomosti pomazalcă sfvz pomânzarcă pomăzanic sm vz pomăzanic
pomazanie sf [Al: PSALT. 309 / V: ~moz~ / Pl: -ii / E: siv rtoMăSANHK 1 (înv) 1 Miruire pentru consacrarea într-o funcţie. într-o misiune. 2 Botez.
3	(îf pomozanie) Danie în bani făcută de domnitor unei biserici sau unei mănăstiri. .
pomăda [At: POLIZU / Pzi: -dez / E: fr pommader] 1-2 vtr A (se) unge cii pomadă (1) Si: (rar) a (se) pomddui (1-2). 3-4 vtr (Pex) A (se) parfuma.
5-6 vtr (Pex) A (se) aranja. 7 vt (Fig) A linguşi. pomădare sf [Ai: POLIZU/Pl: -dări / E: pomăda] 1 Ungere cu pomadă
(1).	2 (Pex) Parfumare. 3 (Pex) Aranjare. 4 (Fig) Linguşire. pomădat, -ă a [At: VLAHUŢĂ. O. A. II, 210 / Pl: -aţi. -e / E: pomăda]
1	(D. păr, barbă, mustăţi, piele) Uns cu pomadă (1). 2 (D. oameni) Cu părul, barba, mustăţile, pielea etc. unse cu pomadă (1) Si: pomaduit (1).
3	(Pex; d. oameni) Aranjat.
pomădui vtr [At: I. NEGRUZZI. S. 1,85 / Pzi: ~csc / E: pomadă + -ui] (Rar) 1-2 A (se) pomăda (1-2). 3-4 (Pex; d. oameni) A se parfuma. 5-6 (D. oameni) A (se) aranja.
pomăduxt, -ă a [At: GÎRLEANU, ap. CADE 969 / Pl: ~i//\ -e / E: pomădui] (Rar; d. oameni) 1 Pomădat (2). 2 (Pex) Aranjat.
pomăi vr [At: ZANNE, P. IX, 515 / Pzi: -iese IE: poamă + -ăi] (Pop; d. fiinţe sau părţi ale corpului) 1 A slăbi extrem de mult Si: a se usca, a se zbârci, (fam) a se stafidi, (reg) a se pomi (1), a se pornişi (2). 2 A îmbătrâni înainte de vreme (slăbind, zbârcindu-se etc.) Si: (reg) a se pomi
(2),	a se pomisi (3).
pomăit, -a a [At: MUSCEL. 86 / Pl: -iţi. -e / E: pomăi) (Pop; d. fiinţe sau corpul acestora) 1 Foarte slab Si: uscat, zbârcit (fam) stafidit, (reg) pomisit (2),pornit (2). 2 îmbătrânit înainte de vreme Si: (reg) pomisit (3). pornit (3). pomănăgeală sfvz pomanageală pomănăgi v vz pomanagi
pomămii vt [At: MARIAN. î. 474 / Pzi: -esc / E: siv noM'kmBATu] (Rar) A da de pomană (32).
pomănuit sm [At: CARAGIALE, O. IV, 378 / Pl: -iţi / E: pomănui] (Nob) 1 Persoană căreia i se dă de pomană. 2 (Pex) Persoană căreia i se face un bine. un serviciu. pomăranţă sfvz pomeranţă
pomăreaţă sfs [At: ALR I. 870/85 / E: poamă + -dreaţă] (Reg; csc) Fructe.
pomărelnic, ~ă a [At: CADE / Pl: -ici. -ice / E: poamă + -drelnic] (Ban) Căruia îi plac mult fructele. pomăretsn [At: ALR 1.411/194 / Pl: ? /E: pom + -ăret] (Reg) Livada. pomăne .v/'[At: JIPESCU / Pl: (1) -ii / E: pom + -arie] 1 (Trs) Livadă.
2	(Pop; csc) Fructe. 3 (Pop; pex; csc) Cantitate mare de fructe. 4 (Pop) Pomicultură (3).
pomărişte	DR XI, 83 / Pl: -ti / E: pom + -drişte] (Reg) Livadă.
po mărit sn [At: F (1872), 339 / Pl: (2) -uri / E: pom + -drit] 1 (Pop) Pomicultură (3). 2 (Trs; Mol) Livadă. pomărzvanic sm vz. pomăzanic pomăşteală sfvz pomosteală pomătoc sn vz pămătuf pomătwf sn vz pămătuf pomătug sn vz pămătuf
pomăttijei sn vz pămătaşel
pomăzanic sm [At: PSALT. 33 / V:	-ărzva-	/	Pl:	-ici / E: siv
noMASANHKh] 1 Persoană care a fost miruită. 2 Om botezat.
pomăzui vt [At: CORESI. L. 412/3/ Pzi: ~e.se / E: siv homasătm] (înv) 1 A mirui1 clerici, domnitori etc. 2 (Pex) A boteza. 3 A consfinţi.
pomăzuire sf[Al: DOSOFTEI, ap. GCR L 247/25 / Pl: -ri / E: pomăzui] (înv) 1 Miruire. 2 (Pex) Botezare. 3 Consfinţire.
pomăzuitor sm [At: CORESI. L. 412/3 / P: -zu-i- / Pl: -i / E: pomăzui + -tor] (înv) Persoană care consfinţeşte.
pomăzuitură sf [Al. N. COSTIN. L. 318 / P: -zu-i- / Pl: -ri / E: pomăzui + -tură] (înv) Bucată de bumbac cu care clericul şterge pe cel uns cu mir1. pomâjarcă sm vz pomânzarcă pomânt sn vz pământ pomânzacă sf vz pomânzarcă pomânzalcă sfvz pomânzarcă
pomânzarcă sf [Ai: H I, 385 / V: ~mazalcă. -âjarca. -acă. ~alcă / Pl: ? / E: net] (Pop) Aţă sau fâşie de piele cu care se leagă caierul de lână de la furca de tors. pombă sfvz pompă2
pombe sn [At: DN-1 / Pl: ? / E: îv pombe] Rachiu de banane.
pombos, ~oasă a vz pompos
pomciş, -ă a, av vz ponciş
potneană sf vz pomană
pomeanic sn vz pomelnic
pomelnic sn [At: DOSOFTEI. V. S. octombrie 88v/5 / V: (înv) (sst) pem~. '-ean-',pernei-' l Pl: -ice / E: siv ntM’kHhNHK’h] 1 Listă cu numele persoanelor decedate sau în viaţă, pe care le pomeneşte preotul la slujbe sau în rugăciuni. 2 Registru cu pomelnice (1). 3 (Spc) Listă cu numele ctitorilor unei biserici, mănăstiri, citită de preot la slujbe sau în rugăciuni.
4	(îrg) Scândură zugrăvită pe care sunt scrise pe o parte numele morţilor şi pe alta numele celor vii dintr-o familie. 5-6 (Pex) Totalitate a numelor din pomelnic (1,4). 7-8 (Pex) Citire de către preot a pomelnicului (5-6).
9	(Reg) Plată pentru preotul care citeşte pomelnicul (1) ori nume din el.
10	(Fam; dep) Listă interminabilă de nume sau de lucruri. 11 (Fam; dep) Oameni din pomelnic (10). 12 (Fam; dep) înşirare lungă, interminabilă de nume. 13 (Fam; dep; pgn) înşirare de vorbe prelungită şi plictisitoare Vz litanie. 14 (înv) Pomenire (1). 15 (îvr; îf pomeanic; csnp) Mormânt (1).
pomeneală ş/’[At: CARAGIALE, 0.1.57 / E: pomeni + -eală] 1 (îlav) Nici - (de... sau să...) Nici un fel de ştire. 2 (îal) Nici vorbă despre una ca asta. 3 (îal) Nimic. 4 (Olt; îe) A-şi da în ~despre... A aduce ceva în discuţie. pomeneată sf vz pomneată pomenetă sf vz pomneată
pomeni [At: PSALT. HUR. 120v/3 / V: (reg) ~mini. (sst) pomi / Pzi: -nesc IE: siv noMHN’krH] 1 vt A-şi aminti. 2 vt (îvr) A aniversa. 3 vt (Pop) A comemora. 4 vt A semnala verbal sau în scris. 5 vt A vorbi în treacăt de ceva sau de cineva fără a insista Si: a aminti, a menţiona. 6 vt A aduce intenţionat vorba despre ceva sau de cineva. 7 vt A indica. 8 vt (Reg; îe) A ~ (de) rău A cobi. 9 vrim A se menţiona lucruri a căror amintire se transmite oral sau în scris şi dăinuie din generaţie în generaţie Si: a se aminti, a se cita. 10 vrim (îe) Nici că se ~neşte! (sau unde se ~neşte?) Se spune pentru a arăta că ceva n-a existat sau nu există. 11 vrim (îae) Se spune pentru a arată că ceva nu are precedent. 12 vrim (îae) Se spune pentru a arăta că ceva nu este posibil. 13 vtf A rosti numele cuiva în cadrul unui serviciu religios. penU'u a atrage harul duvinităţii asupra lui sau pentru a obţine iertarea păcatelor. 14 vt (Reg; îe) A ~ mortul A da de pomană pentru un mort. 15 vr A exista de multă vreme sau de totdeauna aşa cum este acum. 16 vt A şti de multă vreme sau de totdeauna. 17 vr (D. oameni) A se găsi pe neaşteptate într-un anumit loc. 18 vr (D. oameni) A ajunge ori a se afla într-o situaţie neprevăzută. 19 vr (D. oameni) A se vedea pe neaşteptate în faţa cuiva sau a ceva. 20 vr A face ceva necugetat, nepotrivit. 21 (îe) Te ~neşti că... Se poate întâmpla să... 22 (îae) Nu cumva...
1153
POMENIC
23	(Reg; îe) M-am -it nicăieri Nu mai existam. 24 (Reg; îae) Eram mort de beţie, de boală etc. 25 vt A trăi în timpul unui eveniment sau într-o anumită perioadă. 26 vt A vedea sau a întâlni un eveniment, o persoană.
0	situaţie etc. 27 vr (Pop; de obicei cu determinarea „din somn“) A se trezi din somn. 28 vr (Reg) A se trezi dintr-o beţie. 29 vr (Reg) A-şi reveni în simţiri Si: a de dezmetici. 30 vrui (Mai ales la perfectul compus, în forma negativă sau interogativă) A exista. 31 vr (înv) A numi1.
pomenic sn vz pomelnic
pomeni nţâ sf[At: LB / Pl: -ţe / E: pomeni + -intă) (înv) Amintire. pomenire sf [At: CORESI. EV. 428 / Pl: -ri / E: pomeni] 1 Aducere-aminte. 2 (îvr) Aniversare. 3 (Pop) Comemorare. 4 Semnalare verbală sau scrisă. 5 Menţionare a unor lucruri a căror amintire se transmite oral sau în scris şi dăinuie din generaţie în generaţie. 6 Dăinuire de multă vreme sau de totdeauna aşa cum este acum. 7 Cunoaştere de multă vreme sau de totdeauna. 8 (Pop) Trezire din somn. 9 (Reg) Trezire dintr-o beţie.
10	(înv) Numire. 11 (înv; îe) A se stinge (sau a pieri) ~a (cuiva) cu sunet A dispărea din atenţie. 12 (înv; îae) A fi dat uitării. 13 (Ccr) Ceea ce rămâne în amintirea oamenilor. 14 Ţinere de minte. 15 (Pex) Faimă. 16 (Pex) Semn. urmă care aminteşte ceva. 17 (înv) Memorie. 18 (înv) Minte, considerată ca sediu al procesului de memorare. 19 Slujbă sau rugăciune în amintirea celor morţi Si: (înv) pamente. 20 (îs) Veşnica (lor sau lui, ei) - Cântare bisericească de încheiere a slujbei de înmormântare sau de parastas.
pomenit, -ă a [At: CANTEMIR. HR. 67 / Pl: -iţi. -e / E: pomeni] 1 Amintit mai înainte. 2 (înv) Aniversat. 3 (înv) Comemorat. 4 (îvr) Slăvit.
5	Semnalat verbal sau în scris. 6 Menţionat. 7 Indicat. 8 Citat. 9 (D. oameni sau numele lor) Amintit în cadrul unui serviciu religios pentru a-i fi iertate păcatele.
pomenitor, -oare [At: CORESI, EV. 48 / Pl:	~oare / E: pomeni +
-tor] 1 sf(\nv) Memorie. 2 ş/'(înv) Menţionare. 3 sm (îvr; îs) ~ de rău Calomniator. 4 sm (Jvr) Cronicar.
pomenitură sf [Al: ANON. CAR. / Pl: -ri / E: pomeni + -tură] (îvr) Aducere-aminte.
pomeranţă sf [At: PETROVICI. P. 226/16 /V: (reg) moroancă, moroa—, pamarancă, pămăr-, pomarancă, pomăr-, -moroancă (Pl: -raitei). pomor~, -moroagă, -moroancă.pomoroa— / Pl: -ţe / E: ger Pomeranze]
1	(îrg) Portocală1. 2 (Buc) Curmală.
pomereanză sf[At: SĂULESCU. HR. L X/8 / Pl: ? / E: cf pomeridă] (înv) 1 Chindie. 2 Toacă.
pomeridă sf[At: POLIZU / Pl: -de / E: lat post meridiem] (îdt) 1 Chindie. 2 Toacă. pomeselnec sn vz pomeselnic
pomeselnic sn [At: CORESI, EV. 96 / V: (înv) pomis-, (reg) polmesenic. polmesnic. -nec / Pl: -ice /E: net] 1 (înv) Fâşie de pânză. 2 (înv) Ştergar lung şi îngust. 3 (Reg) Văl sau bucată de pânză albă. brodată purtată de femei pe cap. 4 (înv) Scufie împodobită cu mărgele, panglicuţe colorate, fluturaşi etc., purtată de femei la sărbători. pomesteală sf vz pomosteală porneşti y vz pomosti pomestire sfvz pomostire pomeştină sf vz pomostină
pomet1 sn [At: MOXA 346/16 / Pl: -uri. (reg. sm) -e, (înv) -ai / E: ml pometum] 1 Livadă. 2 (Csc) Mulţime de pomi (1) dintr-o livadă. 3 (Olt) Pomicultură (3).
pomtt2 sn [At: PRAV. 82 / Pl: -uri, (înv. sm) -eti / E: poamă + -et] (Csc) 1 Mulţime de fructe. 2 Varietăţi de fructe. 3 Recoltă de fructe. pometă sfvz pomeţi pomete sn vz pomeţi
pomeţel sn [At: PAMFILE, I. C. 447 / V: pomiţ- / Pl: -e / E: pomet1 + -el] 1-2 (Pop; şhp) Livadă (mică).
pomeţi smp [At: BOLINTINEANU. O. 445 / V: (asr) -ete (Pl: ~) sn. (rar) -etă sf / E: fr pommette] (îs ~i obrazului, obrajilor) Parte proeminentă, osoasă, a obrajilor.
pomi1 vr [At: CIAUŞANU. GL. / Pzi: -mese / E: pom] (Olt; Mun) 1-2 A se pomăi (1-2). pomi2 v vz pomeni
pomi-3 [At: DN'1 / V: pomo- / E: fr. it pomi-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1-2 Pom (fructifer). 3 De pomi. 4 Pomicol.
pomicol, -ă a [At: SCÎNTEIA, 1953, nr. 2794 / Pl: -i. -e / E: de la pom] 1-3 Care aparţine pomiculturii (1-3). 4-6 Privitor la pomicultură (1-3). 7-9 Care este specific pomiculturii (1-3). 10 Care se ocupă cu pomicultura (3). 11-13 (Rar) Care este specialist în pomicultură (1-3).
pomicultor sn [At: NOM PROF. 13 / Pl: -i / E: fr pomiculteur] 1 Persoană care se ocupă cu pomicultură (3) Si: (rar) pomolog (2). 2-4 Specialist în pomicultură (1-3) Si: (rai*) pomolog (3-5).
pomicultură sfs [At: BARASCH. B. 37 / E: frpomiculture] 1 Ramură a ştiinţelor agricole care cuprinde biologia şi agrotehnia pomilor fructiferi, ameliorarea şi comportarea în cultură a diferitelor soiuri sau specii. 2 Ramură a agriculturii care se ocupă de cultura pomilor fructiferi. 3 Cultură a pomilor fructiferi Si: (pop) pomărie (4).pomărit (1). (reg) pomet1 (3), pomologie (2). 4 (Prc) Pomologie (1).
pomieră sf [At: BRĂESCU. O. A. I. 37 / P: -mi-e- ! Pî: -re ! E: fr pommiere] (Rar) Fructieră.
pomila vr [At: MARIAN. NA. 392 / Pzi: ? / E: cf pomi1] (Mun) A se zbârci.
pomilar sm [At: PRIBEAGUL, P. R. 57 / Pl: -i / E: srb pomilar ..client la moară“] (Trs; Ban) Client. pi)milă sf vz pomină
pomiloi smi [At: CV 1951, nr. 2, 34 / E: cf pomila] (Olt; csnp) 1 Corcitură. 2 Bastard.
pomină sf[At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 178 / V: (înv) -ilă / E: pvb pomeni] 1 (înv) Amintire. 2 (îla) De ~ Care se păstreză multă vreme în amintire. 3 (Pex; îal) Care nu se poate uita. 4 (îal) Renumit. 5 (îal) Extraordinar. 6 (Asr) Faimă care se răspândeşte mult şi până departe despre un lucru sau despre o acţiune remarcabilă. 7 (Rar; îlav) Nici ~ Deloc. 8 (îe) A (i) se duce sau a (-i) merge (cuiva) ~na A se răspândi pretutindeni faima despre cineva sau ceva. 9 (îae) A (i) se duce vestea ca de ceva neobişnuit sau extraordinar. 10 (Fam; îe) A ajunge (sau a se face) de ~ (sau ~na lumii) A se compromite în faţa tuturor. 11 (Fam; îae) A se face de râs. 12 (Fam; îae) A intra în gura lumii. 13 (Reg) A fi de ~ A fi surprinzător, uimitor. 14 (Reg) Poznă. pomineată sfvz pomneaţă pominetă sfvz pomneaţă pornirii v vz pomeni
pominoc sn [At: VARLAAM. C. 418 / Pl: -oace / E: siv noMHNNQK'h] 1 (înv) Dar făcut unei persoane care îţi face un serviciu, unui superior etc. 2 (înv) Ofrandă adusă divinităţii. 3 (Mar) Dar adus de către nuntaşi mirelui sau miresei.
pominoci vr [At: DOSOFTEI. V. S. decembrie 232r/3 / Pzi: ~ce.sc / E: pominoc] (înv) A se consacra unei cauze. pominţal sn vz pămânţel
pomiroSy -oasă a [At: MARIAN, S. R. I. 146 / Pl: -oşi. -oase / E: po-1 + miros] (Pop) Foarte parfumat. pomiselnic sn vz pomeselnic
pomisi vr [At: UDRESCU. GL. / Pzi: -sesc / E: ns cf pomi1] (Mun) 1 A se zgârci. 2-3 (D. fiinţe) A se pomăi (1-2).
pomisit, -ă a [At: UDRESCU. GL. / Pl: -iţi, -e / E: pomisi] (Mun) 1 (D. oameni) Zgârcit. 2-3 (D. fiinţe sau părţi ale corpului lor) Pomăit (1-2). pomisteală sfvz pomosteală pomisti v vz pomosti
pomişoară sf [Al: GÂRLEANU, L. 34 / Pl: -re / E: poamă + -işoară] (Rar) 1 (Bot) Coacăz (Ribes rubrum). 2 Coacăză.
pomişor sm [At: CANTEMIR, 1.1.1. 167 / V: (înv) pomş- / Pl: -i / E: pom + -işor] 1-2 Pom (1-2) mic. 3 (Bot; reg) Coacăz (Ribes rubrum).
pomişte sf[At: T. POPOVICI, S. 417 / Pl: net / E: pom + -iste] (Csc) 1-2 Mulţime de pomi (1-2).
1154
POMOSTINĂ
pornit, ~ă ci [At: CIAUŞANU. GL. / Pl: ~iţi.	/ E: pomi1] (Olt; Mun)
1 Zgârcit. 2-3 (D. fiinţe sau părţi ale corpului acestora) Pomăit (1-2).
poimţ sm [At: ALRM SN I, h 149/260 / Pl:	/ E: drr pornită] (Bot;
reg) Dud (Monts).
pomiţar sm [At: BORZA, D. 112 / V: ~ţer, pomni~. pomniţer / Pl:
/ E: pornită + -cir] (Bot; Trs) Dud (Monts).
porniţă sf[At: LB / V: ~mniţă / Pl: -ţe / E: poamă + -/fd] (Reg) 1-2 (Şhp) Poamă (1) (mică). 3 (Spc; şîs ~ de câmp) Fragă. 4 (Bot; îas) Frag (Fragaria vesca). 5 (Spc) Dudă. 6 (Spc) Mură1. 7 (Bot) Coacăz (Ribes rubrum). 8 (Bot; îc) ~-de-baltă Răchiţele (Vaccininm oxycoccos). 9 (Bot; îc) ~-de-sânger Salbă moale (Evonimus europcieus). po miţei sn vz pomeţel
pomiţele sfp [At: BORZA, D. 71 / E: pomiţă + -ele] (Bot; reg) Căpşun (Fragaria vir idiş), pomiţer sm vz pomiţar
pomiviticol, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, -e / E: pomi3- + viticol] 1 Care aparţine pomiculturii şi agriculturii. 2 Care se referă la pomicultură şi la agricultură. pomn sm vz pom pomnar sn vz pumnar
pomneată sf [At: (cca 1780) IORGA. S. D. XIV, 311 / V: (reg) poem a~, pocmeţ s, pocn~. pogma~, pogn~. pognete sm, polme~ (Pl: -meii). pomen~, ~menetă, pomin~, ~minetă. ~et sm. ~etă, ~ete sm / Pl: -ete. (înv) -te / E: cf pomană, podmet] 1 (Pop) Şervet, batistă sau fâşie de pânză albă, având legate, la un capăt, o lumânare, iar. la celălalt, un ban, care se pune în mâna mortului sau se dă de pomană celor de la o înmormântare. 2 (Reg; îf pomnetâ) Bucată de pânză în care se învelesc oasele, dezgropate ale unui mort. 3 (Pop) Colac împletit dat de pomană la înmormântări. 4 (Reg; îf pocmeţ) Manşetă la cămăşile ţărăneşti bărbăteşti. 5 (Mar; îf pogmată) Fâşie împodobită a poalelor unui obiect de îmbrăcăminte femeiesc. 6 (Mar; îf pocmată. pogmată) Cingătoare împodobită cu cusături, purtată de fete la sărbători. 7 (Reg) Guler la o cămaşă bărbătească. 8 (Mar; îf pogmată) Fiecare dintre cele două aţe cu care se leagă cămaşa ţărănească Ia gât. pomnet1 sn vz pocnet2 pomnet2 sm vz pomneată pomnetă sf vz pomneată pom nete sm vz pomneată pomni v vz pocni pomnişor sm vz pumnişor pomnit sn vz pocnit1 pomnitoare sf vz pocnitor pomnitură sf vz pocnitură pomniţar sm vz pomiţar pomniţă sfvz pomiţă pomniţer sm vz pomiţar pomnoaje sfvz podnog pomnoj sm vz podnog pomnol sn vz podmol
pomnolaş s [At: MERA. L. B. 184 / Pl: net / E: cf podmol] (Reg) Vatră mică de lut sau de cărămidă pe care este clădit cuptorul la unele case ţărăneşti Si: (reg) pomnoleţ.
pomnoleţ s [At: CHEST. II. 70/316 / Pl: net / E: pomnol + -eţ] (Reg) Pomnolaş. pom nor sn vz podmol pomo- ec vz pomi-
pomoc sm [At: BUL. FIL. IV. 183 / Pl: -oci / E: po1- + moc2) (Reg) Om de nimic.
pomoceu sn [At: ALR SN IV. h 1060/353 / Pl: ~eauci I E: cf pomoci] (Reg) Pomoci (3).
pomoci sn [At: ALR II. 172 / Pl: ~^ace, -uri IE: mg pamacs] (Reg) 1 Pensulă. 2 Pămătuf. 3 Pămătuf cu care se şterge vatra cuptorului Si: (reg) pomoceu.
pomoftină sfvz pomostină
pomojdii sfp [At: RĂDULESCU-CODIN. î. 289 / E: net] (Reg) Vorbe sau afirmaţii lipsite de seriozitate sau de teniei Si: (fam) palavre.
pomojnic sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II. 73/21 / V: ~oşnic. ~oştnic / Pl: ~ici /E: rs noMOiipmK] 1 (înv) Funcţionar administrativ care conducea
0	plasă Si: pretor. 2 (înv; pex) Funcţionar administrativ care ajuta un pretor la conducerea unei plase. 3 (înv) Ajutor de subprefect. 4 (îvr; îf pomoştnic) Subofiţer de artilerie.
pomojnii sfp vz podnog pomol s vz posmol2 pomoloage sp vz pomoroage
pomolog sm [At: POLIZU / Pl: ~ogi / E: frpomologue] 1 Specialist în pomologie (1). 2-5 (Rar) Pomicultor (1-4). pomologie, -ci a [At: BARCIANU / Pl: -ici. ~ice / E: fr pomologique]
1	Care aparţine pomologiei (1). 2 Privitor la pomologie (1). 3 Care este specific pomologiei (1).
pomologie şf[At: ROM. LIT. 3151/14 / Pl: ~ii / E: fr pomologie] 1 Ştiinţă care se ocupă cu studiul morfologic şi agrobiologic al pomilor şi al arbuştilor fructiferi Si: pomicultura (4). 2 (Pex) Pomicultură (3). pomont sn vz pământ pomorancă sfvz pomeranţă pomoranţă sf vz pomeranţă pomoroacă sf vz promoroacă pomoroagă sf vz pomeranţă
pomoroage sp [At: PETROVICI. P. 330/22 / V: (reg) ~molo~ / E: cf poamă] (îrg) Fructe uscate. pomoroancă sfvz pomeranţă pomoroanţă sfvz pomeranţă
pomos, ~oasă a [At: ECONOMIA. 142/6 / Pl: -oşi, -oase / E: pom + -os] (îvr; d. pomi fructiferi) Care are fructe cărnoase.
pomostsn [At: ANON. CAR. / Pl: -uri, -oaste / E: srbpomost] 1 (îrg) Pomosteală (6). 2 (Mun; Olt) Loc cu ieşire la drum pe care se poate construi o casă. 3 (Mun; Olt) Vatră a casei. 4 (Mun) Pământ clisos. 5 (Mun) Avere din pământuri arabile cultivate şi livezi. 6 (Mun; spc) Suprafaţă întinsă de pământ cu livezi. 7 (Ban) Izvor. pomoste sf vz pomosteală pomostea sf vz pomosteală
pomosteală sf [At: ANTIPA. P. 787 /V: ~te. ~ea. (reg) pămâste a. păm~. ~măşte~, ~mes~. ~mis~y ~oşte~ / Pl: net / E: pomosti + -eală] 1 (îrg) Nivelare. 2 (îrg) Lipire. 3 (Dob) Pomostire (3). 4 (îvr) Acoperire. 5 (îvr; pex) îngropare. 6 (Pop; ccr) Strat de pământ bătătorit dintre temelie şi podea, la construcţiile ţărăneşti, ţinând loc de pardoseală Si: (îrg) pomost (1). 7 (Reg) Pământ frământat cu care se construiesc sau se lipesc pereţii caselor ţărăneşti Vz nisipeală. 8 (Reg) Pământ alunecos şi moale. 9 Platformă de pământ de 1 -2 m. din regiunile inundabile ale cursurilor de apă şi delte, pe care se construiesc clădiri de exploatare, de pază sau se fac depozite ferite de inundaţie Vz dig. 10 (Reg; îf pomăşteală) Mică ridicătură de pământ pe un şes. 11 (Reg; îf pomâşteald) Praf. 12 (Reg; îf pămâştea) Ridicătură de zid pe care este aşezată vatra sau soba casei ţărăneşti. 13 (Reg. îf pomoşteala) Făgaşe făcute de şuvoiul apelor.
pomosti vt [At: COSTINESCU / V: (reg) păm~, pămus~, pomas~y pomes~, pomis~ / Pzi: -tesc / E: pomost cf srb pomosti ti] 1 (înv) A bătători pardoseala de lut a unei încăperi Si: a nivela. 2 (îrg) A lipi pardoseala de lut a unei încăperi. 3 (Dob; d. apele curgătoare) A depune aluviuni. 4 (îvr) A acoperi. 5 (îvr; pex) A îngropa. pomostin s vz pomostină
pomostină i/[At: DOSOFTEI. V. S. octombrie 46v/25 /V: (reg) ~meş~, ~oft~. ~in s. ~oşt~ (A şi: pomostină) / Pl: -ne / E: ucr noMOCTmm] 1 (înv) Pardoseală din lespezi. 2 (Mun) Grup de scânduri alăturate care se reazemă pe dricul dinainte şi dinapoi, peste osiile carului sau ale căruţei Si: (reg) pod1, pomoşnie. 3 (Mol; pex) Fiecare dintre aceste scânduri. 4 (Reg; îs) Car cu - Cotigă. 5 (Reg) Loitră la car sau la căruţă. 6 (Mol) Scară la iesle Si: (reg) şireglă.
1155
POiMOSTIRE
pomosfire ş/'[At: ANTIPA. P. 787 / V: ~mes~ I Pl: -ri / E: pomosti] 1 (Reg) Nivelare. 2 (Reg) Lipire. 3 (Dob) Depunere de aluviuni de către
0	apă curgătoare Si: (reg) pomostit1 (3). pomosteală (3). 4 (îvr) Acoperire.
5	(îvr) îngropare.
pomostit1 sn [At: UDRESCU. GL. / Pl: (rar) -uri / E: pomosti] (Reg)
1	(Reg) Nivelare. 2 (Reg) Lipire. 3 (Dob) Pomostire (3). 4 (îvr) Acoperire.
5	(îvr) îngropare.
pomostit2, ~ă a [At: UDRESCU. GL. / Pl: -iţi. -e / E: pomosti] (Reg; d. pardoseala de lut a unei încăperi) Care este umplut cu pământ până la nivelul pragurilor.
pomostâlcă sf [At: H I. 269 / Pl: ? / E: net] (Reg) Unealtă de tors nedefinită mai îndeaproape. pomoşnic sm vz pomojnic
pomoşnie sf [At: H X, 261 / Pl: ~i/ / E: cf pomostină] (Mol) Pomostină
(2).
pomosteală sf vz pomosteală pomostină sf vz pomostină pomoştnic sm vz pomojnic
pomotoc sn [At: ŞEZ. XX. 138 / Pl: -oace / E: cf pămătuf] (Mol) Pămătuf.
pomotoşelsn [At: MARIAN. D. 157 / Pl: ? /E: pomotoc + -el] 1-2 (Reg; şhp) Pămătuf (mic). pomotuf sn vz pămătuf pomotuş sn vz pămătuf
pomou sn [At: DNJ / Pl: -ri / E: fr pommeau) 1 Mică bilă la capătul mânerului unei spade sau săbii. 2 Capăt de levier, de manetă etc. adaptat pentru a fi ţinut în pumn. 3 Mâner al unui pistolet. pomozanie sf vz pomazanie
pompa vt [At: DELAVRANCEA. T. 248 / Pzi: -pez / E: fr pomper] 1 A deplasa un fluid prin respingere sau aspirare cu o pompă1 (1). 2 (îe) A ~(de undeva) bani A obţine de undeva bani fără încetare prin presiuni, insistenţe etc. 3 (Fig) A stărui insistent pe lângă cineva pentru a obţine un avantaj, o favoare etc.
pompadour ăin [At: DN'1 / P: -dur l E: fr pompadour cf Pompadour] (îs) Stil - Stil de mobilier, de decoraţiune interioară de la sfârşitul domniei lui Ludovic al XV-lea. caracterizat prin linii curbe, ondulate. pompadur sn vz pompadură
pompadură sf [At: AGÂRBICEANU. L. T. 413 / V: ~r sn / Pl: -re / E: ger Pompadour] (Rar) Poşetă croşetată sau brodată ca o pungă fixată la un capăt într-o ramă sau închisă cu un şnur.
pompagiu sm [At: NOM. PROF. 42 / PI: ~i/ / E: pompa + -giu] Mecanic care lucrează la o pompă1 (1) sau la o staţie de pompare.
pompaj sn [At: NOM. MIN. I. 42 / Pl: -el E: fr pompage] 1 (Rar) Pompare. 2 (îs) - de adâncime Metoda de extracţie a ţiţeiului, aplicată în faza finală de exploatare, când. din cauza presiunii insuficiente a lichidului din zăcământ, ţiţeiul este adus de la talpa găurii de sondă la suprafaţă cu o pompă1 (1) plasată sub nivelul lichidului. 3 Fenomen care apare în funcţionarea motocompresoarelor, când debitul scade sub valoarea corespunzătoare punctului de înălţime maximă a curbei caracteristice şi funcţionarea este labilă, discontinuă, cu întreruperea periodică a debitării gazului şi deplasarea acestuia în sens contrar.
pompare sf[At: DELAVRANCEA, T. 213 / PI: -pari / E: pompa] Deplasare a unui fluid prin respingere sau aspirare cu ajutorul unei pompe1 (1) Si: (rar) pompaj (1). pompatec, -ă a vz pompatic
pompatic, ~ă a [At: L. ASACHI. J. 59/4 / V: -tec / Pl: -ici. -ice / E: pompă2 + -atic cf ngr TiofiKatiKog] (înv) 1-3 Pompos (1-3).
pompă1 şf[At: DRĂGHICI, R. 10/21 /V: (îrg) pum~, (reg) poam~ / Pl: -pe. (reg) -pi / E: fr pompe, lat pompa) 1 Maşină de forţă sau aparat care serveşte la comprimarea sau deplasarea unui fluid prin utilizarea energiei mecanice transmise de un motor de antrenare, a energiei cinetice sau a unui alt fluid. 2 (Spc; şîs -de apă) Aparat de pompare (1) adaptat mai ales la puţuri. 3 (Spc; şîs -de ăpă) Cişmea din care apa curge prin
apăsare repetată pe 1111 mâner legat la rândul său de un aparat de pompare (1). 4 (Spc) Obiect de uz casnic alcătuit dintr-o emisferă de cauciuc şi 1111 mâner pentru desfundarea chiuvetelor, prin producerea unei presiuni atmosferice inferioare şi a unui spaţiu vidat. 5 (îs) ~ de incendiu Pompa (1) cu care se aruncă apa la distanţă pentru a stinge incendiile. 6 Aparat din cauciuc în formă de pară2, cu o prelungire tubulară îngustă, folosit pentru clisme la copii Si: pompiţă (3). 7 (Şîs ~ de kipte) Obiect din sticlă de forma unei ventuze, prevăzut cu o pară de cauciuc, folosit pentru aspirarea laptelui din sânul matern Si: sitccipompă. 8 (Şîs ~ de salivă) Dispozitiv alcătuit dintr-o canulă metalică sau de sticlă aşezat la aparatul stomatologic şi care funcţionează pe bază electrică. împiedicând inundarea cu salivă a gurii în timpul tratamentului dentar. 9 (Reg) Puşcă de soc cu care se joacă copiii. 10 (Trs; Ban) Cumpănă la fântănă. 11 (Reg) Macaz (1).
pompă2 j/[At: BIBLIA (1688). pref 8/41 / V: (înv) -mbă. pombă l Pl: -pe / E: lat pompa, ngr nofucri. fr pompe] 1 Ansamblu de manifestări fastuoase, caracteristice anumitor ceremonialuri, sărbători etc. 2 (Pex) Alai plin de strălucire, de splendoare Si: (înv) poli fală (grî) păr i sie1. păt'ătaxis. 3 Fast. 4 (înv) A face ~ de ceva A da prea mare importantă unui lucru. 5 (Lpl; îs) -pe funebre Instituţie care se ocupă cu pregătirea şi cu efectuarea înmormântărilor. 6 (înv) Obligaţie protocolară, de etichetă, de ţinută, care se cuvine să fie respectată de o persoană oficială. în raport cu rangul ei.
pompeian, ~ă a [At: CADE / P: -pe-ian / Pl: -ieni. -iene / E: fr pompeien] 1 (D. fresce, stiluri arhitecturale) Care este executat în stilul specific al oraşului antic Pompei. 2 Caracteristic oraşului antic Pompei. pomper sm vz pompier pompiar sm vz pompier
pompier1 [At: NEGULICI / P: -pi-er / V: (pop) -per. (formă coruptă) -iar sm / Pl: -i / E: fr pompier] 1 sm Persoană care face parte dintr-un corp militar sau civil special organizat, instruit şi utilat pentru a stinge incendiile Si: (îrg) pojarnic, (înv) tulumbagiu (1). (reg) tulumbaş. 2 smp Unitate militară sau civilă pentru prevenirea şi stingerea incendiilor. 3 sm (Fam; îs) Muncă de - Muncă făcută serios, rapid şi bine. 4 sn (îs) -ii la Craiova Dans popular asemănător cu brâul. 5 sn (îas) Melodie după care se execută acest dans. 6 sn (îs) -u la Breaza Dans popular asemănător cu „de brâuk‘. 7 sn (îas) Melodie după care se execută acest dans. 8 ai (Frm; fig; d. stil. vorbire) Bombastic. 9 sm (înv) Persoană care se ocupa cu stropitul străzilor şi al caldarâmurilor. 10 sm (Frr) Scriitor sau artist care tratează subiecte clasice într-o manieră proprie, banală.
pompier sm [At: NEGULICI / Pl: -i / E: pompă + -ier] (înv) Persoană care face pompe1 (1).
pompiereasa sfa [At: VARONE. D. 125 / P: -pi-e- / E: pompier + -easa]
1	Dans popular „de brâu“. Melodie după care se execută pompiereasa (1).
pompieresc, ~ească a [At: DL / Pl: -eşti i E: pompier1 + -esc] 1-2 Care aparţine pompierilor1 (1-2). 3-4 Privitor la pompieri1 (1-2). 5-6 Care este specific pompierilor1 (1-2). 7 (Fig; d. stil. vorbire, ton etc.) Bombastic.
pompiene sf[At: SADOVEANU. O. V. 15 / P: -pi-e- / Pl: -ii / E: Pompier + -ie] (Asr) 1 Corp al pompierilor1 (1). 2 Cazarmă a pompierilor1 (2). 3 Sediu al pompierilor (2). 4 Serviciu de pompier1 (1).
pompierism sns [At: DN2 / P: -pi-e- / E: fr pompierisme] (Frm) Stil de exprimare al unor literaţi sau artişti care folosesc cuvinte, expresii sau imagini bombastice.
pompieristic, -ă a [At: DLR / P: -pi-e- / Pl: -ici. -ice / E: pompier1 + -istic] (Rar; d. stil. vorbire, ton etc.) Bombastic.
pompieriza vtf [At: IORDAN, L. R. A. 240 / P: -pi-e- / Pzi: ~zez / E: pompier1 + -iza] (Nob) A face pe cineva pompier1 (1).
pompist, ~ă smf [At: DEX2 / Pl: -işti, -e / E: pompă1 + -ist] Persoană care mânuieşte o pompă1 (1).
pompiţă sf[At: DLR / Pl: -ţe / E: pompă1 + -iţă] 1-2 (Şhp) Pompă1 (1) (mică). 3 (îs) ~ de lapte Pompă1 (7) de lapte. 4 Pompă1 (6).
1156
PONDERA
pompon sn [At: I. GOLESCU. C. / V: (pop) pam~, (înv) ~oană sf/ Pl: -oane / E: fr pompon. ger Pompon, rs noMnoH] 1 Ciucure de lână. de mătase etc. sau moţ de panglici înnodate folosite ca ornament vestimentar.
2	(Spc) Ornament de lână de formă sferică sau mănunchi de pene. purtat la chipiul uniformelor de paradă Si: egretă, panaş, surguci. 3 (îf pampon) Ornament făcut dintr-un mănunchi de fire de lână, de mătase etc. sau din blăniţă, tăiate sferic şi servind la împodobirea papucilor, ghetuţelor de copii etc. 4 (Mol; Buc; pan) Săgeată pusă ca ornament pe acoperişurile unor case ţărăneşti. 5 (îvr; pbl pcf roz. bombon-. îs) Roz - Nuanţă de roşu deschis specifică unor specii de trandafir.
pompona vt [At: NEGULICI / Pzi: -nez / E: pompon] (îdt) A împodobi cu pompoane (1).
pompos, ~ă a [At: LB / V: (înv) -mbos / Pl: -oşi. -oase / E: frpompeux]
1	Plin de fast.de strălucire Si: fastuos, luxos, (înv) pompatic (1). 2-3 Care (vrea să impună sau) se impune prin fast. lux. grandoare Si: (înv) pompatic (2-3). 4 (D. stil, mod de exprimare, titluri, nume, modalităţi de caracterizare etc.) Plin de emfază Si: bombastic, căutat, emfatic. încărcat, înflorit, umflat.
pomposo av [At: DN3 / E: it pomposo] (Muz; ca indicaţie de execuţie)
1	Fastuos. 2 Măreţ.
pompozitate sfs [At: SFC VI, 57 / E: pompos + -itate] (Rar) însuşire de a fi pompos (1). pomşor sm vz pomişor
pomuleţ sm [At: GORJAN. H. II, 148/33 / Pl: -i / E: pom + -uleţ] 1-2 Pom (1-2) mic Si: pomişor (1-2). pomuşor (1-2).
pomuşelsm [At: POLIZU /Pl: -ei / E: pom + -uşel] (Bot) 1 Plantă dioică din familia briofitelor. de culoare verde-alburie care creşte în mici tufe dese pe ziduri, pe marginea drumurilor umbroase etc. (Bryum argenteum).
2	Planta Physcomitrium pyriforme. 3 (Reg) Cătină roşie (Tanuirix gallica).
4	(Reg) Planta Tanuirix tetranda.
pomuşoară sf [At. I. IONESCU / Pl: -re / E: poamă + -uşoară) 1 Poamă
(1)	mică. 2 (Bot; Mol) Coacăz (Ribes rubrum). 3 (Moi; prc) Coacăză. 4 (Bot; reg) Coacăz de munte (Ribes alpimtm). 5 (Bot; Mol) Agriş (Ribes grossularia). 6 (Bot; Mol) Planta Uva-crispa. 1 (Bot; reg) Păltior (Ribes petraeum). 8 (Reg; îs) ~ neagră Struguri negri (Ribes nigrum). 9 Plantă originară din California şi din Mexic, cu flori roşcate sau galbene, cu fructe în ciorchini, cultivată şi la noi ca plantă ornamentală (Ribes sanguinem).
10	Planta Ribes aureum. 11 (Bot; reg) Lăsnicior (Solanum dulcamara).
pomuşor sm [At: I. IONESCU. ap. CADE / Pl: -ri / E: pom + -uşor] 1-2 Pom (1-2) mic. 3 (Bot; reg; îs) ~ băieţesc Slăbănog (Imatiens noli-tangere).
pomvagă sf[At: ALR II/I. h 239/47 / Pl: ~văj>e / E: cf srb vag] (Reg) Pârghie.
ponaturi snp [At: BELDIMAN / E: net] (îvr) 1 Râpe. 2 Surpături. ponăslui v vz ponoslui
ponâie sf [At ALR I, 804/360 / P: -nâ-ie / Pl: ? / E: net] (Reg) Potecă. ponbă sf vz pompă2
ponc, poancă [At: LB / V: (reg) ~nci. ~nce, pane. pune. (îvr) poance sf / Pl: -nci. poante, ponce / E: mg ponk „deaL] 1-2 a (Mol; Ban; d. forme de relief, poziţia unor obiecte etc.) (Aproape) vertical. 3 sf(Reg) Pantă foarte abruptă. 4-5 sf (Reg; îljv) în poancă Oblic. 6 a (Reg; d. afirmaţiile cuiva) Direct. 7-8 smf a (Ban; Trs) (Persoană) care se uită saşiu. 9-10 sf a (Ban; Trs) (Om) zbanghiu. 11-12 sf(Reg; îljv) în poancă Chiorâş. 13-14 smf, a (Reg) (Om) lipsit de isteţime Si: prost. 15-16 smf a (Reg) (Om) care nu ştie să se descurce. 17-18 smf a (Reg) (Om) pe care îl înşeală toţi cu uşurinţă. 19 a/'(îlav) De-a poanca La întâmplare, fără o ţintă precisă. 20 sf (Mol) Organ genital femeiesc. 21 sm (Ban) Ghiont. 22 sf(Reg; mpl) Ceartă. 23 sf(\\av) în ponce în contradictoriu.
24	sf (Ban) Privire urâtă şi pătrunzătoare. 25 sf (Ban: îe) A da poanca A-i merge rău. 26 av (Reg) Cu ciudă. 27 av (Reg) Cu duşmănie.
poncăi [At: LEXIC REG. 43 / Pzi: poncăi, -esc / E: ns cf ponc] 1 vi (Olt) A sta de veghe dormitând. 2-3 vir (Mun) A (se) trudi.
poncăială sf[At: UDRESCU. GL. / P: -că-ia- / Pl: -ieli / E: poncăi + -eală] (Mun) Lucrare anevoioasă Si: (reg) poncăit1, poncăi tură. poncăit1 sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ? / E: poncăi] (Reg) Poncăială. poncăit2, ~ă a [At: UDRESCU. GL. / Pl: -iţi. -e / E: poncăi] (Mun)
1	Care se mişcă cu greutate. 2 Care lucrează încet Si: mocăit, mocoşit. moşmondit. 3 Care lucrează neatent.
poncăitură sf[At: UDRESCU. GL. / P: -că-i- / Pl: -ri / E: poncăi + -tură] (Mun) Poncăială.
ponce ai [At: ALEXI, W. / P şi: pons / E: fr (pierre) ponce) (îs) Piatră
-	Rocă vulcanică sticloasă şi foarte poroasă, mai uşoară decât apa. cu granulaţia fină. formată prin degajarea de gaze în timpul răcirii lavei, folosită ca abraziv Si: spumă-de-mare.
ponchem vir [At: PAMFILE. J. II, 161 /Pzi: -nesc IE: ns cf bunghini, poncăi] (Reg) 1-2 A (se) mocoşi.
poncho smi [At: DN2 / P: poncio / E: sp. fr poncho] Pelerină scurtă, ca o pătură pătrată, cu o deschizătură la mijloc prin care se introduce capul. ponei1 sn vz punci
ponei2 vi [At: BUD. P. P. 81 /V: ~/i / Pzi: ~cesc / E: ponc] (Mar) 1 A se împotrivi. 2 A se certa. ponei3. ~ce a vz ponc
poncif sn [At: DN2 / Pl: -uri / E: fr poncif] 1 Foaie de hârtie cu un desen având contururile găurite cu un ac fin. care se aplică pe o hârtie, pe o pânză etc. şi se presară cu o pudră colorată specială, reproducând desenul de bază. 2 (Fig; liv) Producţie artistică banală. 3 (Fig; liv) Afirmaţie, judecată lipsite de originalitate. poneii v vz ponei2
poncioh vr [At: MAT. DIALECT. I. 265 / Pzi: -lese / E: mg pancsol] (Trs; Mar) 1 A se bălăci într-un lichid murdar. 2 (Pex) A se murdări.
ponciş, ~ă [At: VARLAAM. C. 163 / V: (înv) pomc~ / Pl: -i, -e / E: ponc + -iş] 1-2 a (Reg; d. terenuri, suprafeţe etc.) (Puternic) înclinat. 3 sn (Buc) Povârniş. 4 a (înv) Strâmb. 5 av (Pop) De-a curmezişul. 6 av (înv; pex) Din sens opus. 7 av (înv; pex) împotrivă. 8 av (înv; fig) Ostil. 9-10 av, sf(le) A se pune ~ sau a sta în a sta de-a ~ul A se opune.
11	av (îe) A spune (sau a vorbi) ~ A se exprima direct, fără a menaja pe interlocutor. 12 av (Reg; îe) A da (cuiva) ~ A înghionti pe cineva. 13 a (Reg; d. ochi, privire) Saşiu. 14 av (Pop; în legătură cu verbele „a se uita“. „a privi“ etc.) Cruciş. 15 av (Pop; fig; în legătură cu verbele „a se uita“. „a privi“ etc.) Cu ciudă. 16 av (Pop; fig; în legătură cu verbele „a căuta“, „a se uita“, „a privi“ etc.) Cu răutate. 17 av (Pop; fig; în legătură cu verbele „a se uita“. „a privi“ etc.) Cu duşmănie. 18 s (Mun) Număr cinci la unele numărători la jocurile de copii.
ponciş a vt [At: MOXA, 397/35 / Pzi: -şez / E: ponciş] (îvr) A încrucişa armele în luptă Si: (înv) a împoneişa.
ponciu, ~\e a [At: ASACHI. I. 384/7 / Pl: ~i/ / E: ponc + -///] (îvr) 1-2 (Foarte) înclinat.
ponciur, ~ă [At: H XVIII. 147 / Pl: -i. -e / E: cf ponc] (Reg) 1-2 smf, a (Persoană) încruntată. 3-4 sf, a (Privire) încruntată. ponct sn vz pune
ponctura vt [At: ALR SN II, h 525/2 / Pzi: -rez. I E: ponei] (Reg) A coase superficial obiecte de îmbrăcăminte. poncţie sfvz puncţie poncţiune sfvz puncţie
pond s [At: DRLU / Pl: net / E: lat pondus cf it pondo] 1 (înv) Greutate.
2	(Fig) Importanţă pe care un element o are în cadrul unui ansamblu de elemente şi în raport cu acestea.
pondă sfvz bundă pondeală sf vz podea
pondera [At: DRLU / V: (îvr; cscj) ~ri / Pzi: -rez / E: lat pondere, fr ponderer] 1 vt (îvr; îf ponderi) A cântări. 2 vt (Liv) A face ca două fapte, fenomene etc. să se echilibreze prin opunere reciprocă Si: a cumpăni, a echilibra. 3-4 vtr (A face să devină sau) a deveni mai cumpătat Si: a (se) stăpâni, a (se) înfrâna. 5-6 vtr A (se) modera.
1157
PONDERABIL
ponderabil, ~ă a [At: MARIN. PR. 1.11/ Pl: -i. -e / E: fr ponderable] 1 Care are greutate. 2 Care se poate cântări.
ponderabilitate sfs [At: DN2 / E: fr ponderabilite) 1-2 Calitate a unui corp de a fi ponderabil (1-2). 3 Stare a corpurilor la care se manifestă forţa de gravitaţie. ponderal, ci [At: STAMATI, F. 184/5 / Pl:	~e	/	E:	ir ponderal]
1	Referitor la greutate. 2 Care are greutate. 3 De greutate. 4 Care serveşte la măsurarea greutăţii corpurilor. 5 Din punct de vedere al greutăţii.
ponderanţă sf[At: GHICA, A. 148 / V: (înv) ~ţie / Pl: -ţe / E: pondera + -antă] (Rar) 1 Cumpătare. 2 Sobrietate. 3 Echilibru. ponderanţie sf vz ponderanţă
ponderare sf [At: M. D. ENC. / Pl: ~rări / E: pondera] 1 (înv) Cântărire.
2	Echilibrare. 3 Moderare. 4 (Sts) Operaţie de înmulţire a ponderii cu valoarea variantei.
ponderat, ~ă a [At: DRLU / Pl: -aţi, -e / E: îr pondere] 1 (D. oameni şi manifestările lor) Care exprimă cumpătare Si: cumpătat. moderat, măsurat. 2 (D. oameni şi manifestările lor) Care manifestă sobrietate Si: sobru. 3 (D. oameni) Care este echilibrat în comportare, în vorbe etc. 4 (Sts) Care a suferit operaţia de ponderare (4).
ponderator, ~oare a [At: MAIORESCU, D. 1,64 / Pl: -i, -oare l E: fr ponderateur] (Rar) 1-2 Care (face să se menţină sau) menţine echilibrul între mai multe foile, tendinţe etc. opuse.
ponderaţie sf [At: DRLU / V: -iune / Pl: -ii / E: fr ponderation] 1 Echilibru între mai multe foiţe, tendinţe etc. opuse. 2 Cumpătare. 3 Sobrietate. ponderaţiune sfv z ponderaţie
pondere sf[At: PONI, F. 32 / Pl: -ri / E: lat pondus, -eris] 1 (Asr) Greutate. 2 (Liv; spc) Greutate specifică. 3 (Fig) Importanţă a unui element în cadrul unui ansamblu de elemente şi în raport cu acestea. 4 (Fiz) Coeficient care afectează fiecare dintre valorile unei mărimi determinate experimental şi care indică probabilitatea de obţinere a valorii respective.
5	(Sts) Număr al unităţilor dintr-o grupa a unei colectivităţi, căruia îi corespunde o valoare a variabilei. 6 (Rar) Frecvenţă. ponderi v vz pondera
ponderitate sf [At: DN2 / Pl: net / E: lat ponderitas] (Fiz; rar) Greutate specifică.
ponderos, ~oasă a [At: DRLU / Pl: -oşi, -oase / E: îr pondereux. lat ponderosus] (înv) 1 (D. obiecte) Care are o greutate mare. 2 (Fig) Convingător. 3 (Fig) Hotărâtor. 4 (Fig) Care are competenţă, prestigiu, autoritate. 5 (Fig; d. state) Puternic.
ponderozitate sfs [At: HASDEU, I. C. I, 68 / S: -osităte / E: fr ponderosite] (înv) 1 Calitate de a fi ponderos (1). 2-3 (Fig) însemnătate (decisivă). pondilă sfvz podilă
pondih vt [At: H XVI, 48 / Pzi: -lese / E: ns cf podi] (Reg) A pardosi. pondiolcă sf [At: ALR II. 3326/316 / Pl: -Ice / E: cf mg pendelby(ke). rom poniorcă] (Reg) 1 îmbrăcăminte femeiască de pânză, purtată sub rochie. 2 Bluză. pondrăv sm vz pontrav pondrevi smp vz pontrav
poneavă sf [At: ŢICHINDEAL. F. 163/3 / V: ~niadă, ~niavă, ~nioavă, ~nivă, -noavă / Pl: -evi, -eve / E: srb ponjava. siv neNUBĂ, mgponyva] (Ban; Trs) 1 Ţesătură groasă de lână, de bumbac, de fuior etc. din care se fac macaturi, covoare, preşuri, cearşafuri sau alte aşternuturi ţărăneşti.
2	(Pex) Obiect confecţionat dintr-o poneavă (1). 3 Cearşaf. 4 (Reg; csnp; îf ponivă) Lânuţă fină cumpărată. 5 (îf ponioavă) Pânză mare ţesută din cânepă groasă, aşternută pe jos la treieratul grâului. 6 Muşama folosită pentru punerea la uscat a cerealelor plouate.
ponegreală sf[At: CARAGIALE /V: ponig~ / Pl: -di / E: ponegri + -eedă] (Rar) 1 Ponegrire. 2 Bârfire.
ponegri vt [At: CANTEMIR, IST. 309 / V: (rar) ~nigri / Pzi: -resc / E: po-1 + negru) 1 (îvr) A înnegri. 2 (Fig; c. i. oameni, producţii, creaţii, manifestări ale acestora) A pune, cu rea-credinţă, într-o lumină
defavorabilă Si: a calomnia. a defăima, a denigra. (îvp) a huli. a ocărî.
3	A vorbi pe cineva de rău Si: a bârfi.
ponegrire sf[At: GHEREA, ST. CR. I, 153 / Pl: -ri / E: ponegri] 1 (înv) înnegrire. 2 Punere cu rea-credinţă a cuiva sau a manifestărilor lui într-o lumină defavorabilă Si: defăimare, calomniere, denigrare, (rar) ponegreală, (îvp) hulire, (înv) ocârâre. 3 Bârfire.
ponegrit, ~ă a [At: VARLAAM, C. 86 /Pl: -iţi. -e /E: ponegri] 1 (înv) înnegrit. 2 (înv; pex) Negru. 3 (înv; pex) întunecat. 4 (Fig) Pus cu rea-credinţă într-o lumină defavorabilă Si: defăimat, calomniat, denigrat. (îvp) hulit, ocărât. 5 (D. oameni) Vorbit de rău Si: bârfit.
ponegritor, ~oai'e a [At: IORGA. L. I, 232 / Pl: -i, -oare / E: ponegri + -tor] (Rar) 1-2 smf, a (Persoană) care ponegreşte (2) Si: defăimător, denigrator. 3-4 smf a (Persoană) care bârfeşte Si: bârfitor. 5 a Care cuprinde o defăimare Si: calomnios.
ponegru, ~eagră [At: TDRG / Pl: -ri. -re / E: po-1 + negru] 1 a (îrg; îcr negru) Foarte negru. 2 sf(Buc) Epitet1 dat unei femei rele.
ponei smi [At: CR (1848). 72/74 / V: (înv) —ni / A şi: ponei / E: eg pony) 1 (Lpl) Rasă de cai caracterizată printr-o greutate mică a corpului şi o talie redusă, originară din regiunile cu climat rccc şi cu vegetaţie săracă ale Angliei şi ale Peninsulei Scandinave. 2 (Şls) Cal care aparţine rasei ponei (1) Si: muschici. ponete sm vz poponeţ1
ponetrebnic, ~ă a [At: CORESI. EV. 315 / Pl: -ici, -ice f E: po1- + netrebnic] (îvr) Netrebnic. ponev,	a vz poniv
ponevăţ a [At: TEAHA, C. N. 255 / V: ponov~ / Pl: ? / E: poniv + -eţ]
1	(Reg) Miop. 2 (Trs; îf ponovăţ) Care nu observă ceva din cauză că e distrat, supărat etc.
ponev iţă sf [At: ALR II, 47 / Pl: -ţi / E: poneavă + -iţă] 1-4 (Reg; şhp) Poneavă (2-3) (mică). ponevos, -oasă a vz ponivos
pongide snp [At: DN3 / E: it pongidi) Familie de maimuţe superioare care cuprinde gorila, cimpanzeul, urangutanul, gibonul, strămoşii lor precum şi ramurile colaterale dispărute.
pongo smi [At: ALEXI. W. / E: fr, it pongo] (Zlg; rar) 1 Specie de urangutan. 2 (Pex; şls) Uranguran care aparţine speciei pongo (1).
pongorosi vt [At: ŞEZ. III, 85 / V: ~gos\ f Pzi: -sesc IE: net] (Buc) A coase. pongosi v vz pongorosi
pongosit sn [At: PAMFILE, I. C. 346 / Pl: ? / E: pongosi] Cusut.
pom sm vz ponei
poniac a vz poinic
poniadă sfvz poneavă
poniav, ~ă a vz poniv
poniavă sf vz. poneavă
ponic ă vz poinic
ponigreală sfvz ponegreală
ponign v vz ponegri
ponihos, —oasă a vz ponivos
ponioavă sfvz poneavă
poniorcă sf[At: LEXIC REG. 66 / Pl: ? / E: cf mg panyoka „aruncat pe umeri“. rom pondiolcă] (Reg; csnp) Bluză purtată la ţară. ponios, -oasă a vz ponivos
poriir,~ă a [At: ARHIVA R. II. 3/18 / Pl: -i, -e /E: ngr novrpog] (Grî; d. oameni) 1 Rău. 2 Viclean.
ponit sn [At: M. D. ENC. / E: Poni) Carbonat natural de mangan. cristalizat, cu un conţinut redus de fier. care se găseşte în zăcămintele de mangan din nordul Moldovei. ponivă sfvz poneavă
poniv, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: (reg) -niav, ~nev / Pl: -i, -e / E: cf ponivos) 1 (îrg) Chior. 2 (îrg) Miop. 3 (înv; d minte, inteligenţă) Lipsit de agerime, de perspicacitate Si: redus.
1158
PONOV
ponivos, -oasă [At: (a. 1652). ap. TDRG (1652) / V: (reg) ~ilios, -ios, -nevos, pohinos, povinos, puhinos / Pl: -oşi, -oa.se / E: poneavă + -os] 1-2 smf, a (îvp) (Om) chior. 3-4 smf a (îvp) (Om) miop. 5-6 smf a (Pgn) (Fiinţă) cu un defect de vedere. 7-8 smf a (îrg) (Om) saşiu. 9-10 smf a (Fig; pop; prt) (Om) lipsit de inteligenţă şi leneş. 11-12 smf a (Pex) (Om) rău. 13 sm (Reg; îf puhinos) Epitet depreciativ pentru un om foarte gras.
14	sm (Trs) Mârţoagă. ponoage sf vz podnog ponoară sf vz ponor ponoasâ sf vz ponos1 ponoavâ1 sfvz poneavă ponoavă2 sfvz ponov ponod sn vz ponud ponofsn vz ponov ponog sn vz podnog
ponohoc sm [At: COMAN, GL. / Pl: -oci / E: net] (Buc) Mormoloc de broască. ponoj s vz podnog ponojie sfvz podnog
ponojnwi vt [At: CONV. LIT VIL 326 (1807) / Pzi: -esc / E: net] (îvr)
1	A învinui. 2 A condamna. ponomar sm vz pălămaiJ
ponor sn [At: (a. 1741) URICARIUL, XXV, 314 / V: (reg) -oară sfi Pl: -oare, (îrg) -oară / E: bg noHOp, srb ponor] 1 Formă de relief scobită rezultată prin asocierea liniară şi laterală a dolinelor, care dă terenurilor calcaroase un aspect alveolar. 2 Adâncitură sau coastă prăpăstioasă formată în urma eroziunii, a prăbuşirii sau alunecării unor straturi de teren. 3 (Pgn) Teren accidentat şi greu de străbătut Vz râpă. 4-5 (Reg; îlav) In ~ (Aproape) vertical. 6 (Reg; îal) în formă de cascadă. 7 (Reg) Pârloagă.
8	(Ban) Munte înalt cu creasta golaşă, fără vegetaţie. 9 (Reg) Deal cu coama înaltă şi rotundă. 10 (Reg) Mică apă curgătoare Si: gârlă. 11 (Reg) Apă stătătoare mai mare decât o baltă. 12 (Mol) Poiană într-o pădurice.
13	(Trs; Mar) Vizuină. 14 (Reg) Casă mică. 15 (Reg; fig) Necaz. 16 (Reg; fig) Nenorocire. 17 (Reg; fig) Amar. 18 (Reg; fig) Greşeală. 19 (Reg; udp ,,de“) Număr mare. ponoră sfvz pănură
ponorât, -ă a [At: URECHE, ap. LET.. I. 100/38 / V: (rar) -ri/ / Pl: -aţi, -e / E: ponorî) 1 (îvp; d terenuri, forme de relief, construcţii etc.) Surpat. 2 (îvp; d terenuri. forme de relief, construcţii etc.) înclinat. 3 (îvp; d terenuri, forme de relief, construcţii etc.) Abrupt. 4 (îvr; d. construcţii; îf ponor it) Al cărui zid se prelungeşte sau coboară drept în vale. 5 (înv) Rostogolit pe o coastă prăpăstioasă, într-un ponor, într-o râpă, într-o prăpastie.
ponorâtoriu, -oare a [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 132/3 / Pl: -i, -oare / E: ponorî + -tor] (înv; d. terenuri) Care se surpă, alunecă Si: alunecos.
ponorâtură sf [At: BELDIMAN, ap. GCR II, 242/26 / Pl: -ri / E: ponorî + -tură] Loc ponorât (1) Si: sur pătură.
ponoreana sfa [At: PAMFILE, J. III, 38 / E: Ponor + -ecină] (Reg) Melodie populară care se cântă din tulnic. ponon v vz ponorî ponorit, -ă a vz ponorât
ponon [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 329726 /V: (rai*) —ri / Pzi: -rase, (reg) ponor / E: ponor] 1 vr (îvp; d. terenuri, construcţii etc.) A se surpa.
2	vr (îvp; d. terenuri, construcţii etc.) A se înclina. 3 vr (înv) A rostogoli pe o coastă prăpăstioasă. într-un ponor. într-o râpă, într-o prăpastie.
ponoros, -oasă ă [At: DOSOFTEI. V. S. februarie 87723 / Pl: -oşi. -oase / E: ponor + -os] (îrg; d. terenuri) Plin de povârnişuri.
ponos1 sn [At: CORESI. EV. 67 / V: (reg, 19) ~oasă sf! Pl: -oase, -uri / E: siv noNWh. mg panasz] 1 (îrg) Calomnie. 2 (îrg) Bâifă. 3 (îrg) Batjocură. 4 (îrg) Insultă. 5 (îrg) Dezonoare. 6 (Reg) Epitet defăimător.
7	(Reg) Nume rău care se atribuie cuiva. 8 (Reg; construit cu verbe ca „a găsi“, „a scoate14, „a arunca44) Vină. 9 (Reg; construit cu verbe ca „a
găsi44, „a scoate44, „a arunca44) Cusur. 10 (îe) A pune (cuiva) ~sau a pune (pe cineva) în (sau întru) ~ A acuza pe cineva. 11 (Pop; construit cu verbe ca „a purta4*, „a duce44, „a trage44) Consecinţă neplăcută pe care o are de suportat cineva de pe urma propriilor sale fapte sau de pe urma faptelor altcuiva, din cauza unor circumstanţe nefavorabile etc. 12 (Pop; pex) Neplăcere. 13 (Pop; pex) Nemulţumire. 14 (Pop; pex) Necaz. 15 (îlv) A-i purta (cuiva) — A duşmăni. 16 (îe) A-şi face ~cu cineva A avea neplăceri cu cineva. 17 (Reg; îe) A se arăta cu ~ A fi supărat. 18 (Mol) Glumă.
19	(Mol) Poznă. 20 (Reg) Plângere.
ponos2 sn [At: NOVACOVICIU. C. B. I, 17 / Pl: -oase / E: bg dai noHoc] (Ban; csnp) 1 Daruri. 2 Pomană. ponoscli v vz ponoslui ponosclu sn vz ponoslu
ponoseală sf [At: COSTINESCU / Pl: -eli / E: ponosi1 + -eală] (Rar) Ponosire (3).
ponosi1 [At: R. POPESCU, ap. CM I. 537 / Pzi: -sesc / E: ponos] 1 vt (îrg) A defăima pe cineva. 2 vt (îrg) A discredita pe cineva. 3-4 vtr (Pop) (A face să-şi piardă sau) a-şi pierde culoarea, aspectul iniţial, erodându-se prin uzură, vechime etc. Si: a (se) uza, 5-6 vtr (Pop; pex) A (se) strica.
7-8 vtr (Pop) A (se) murdări. 9 vt (Mar; d. faţa omului) A căpăta un aspect neplăcut din cauza oboselii, a suferinţei, etc. Si: a se urâţi. ponosi2 [At: L. COSTIN. GR. BĂN. 163 / Pzi: -sesc / E: bg iiohoch]
1	vi (Ban; ccd pp) A-i prii. 2 vt (Reg) A suporta.
ponosire sf [At: COD. ŢIV. 168 / Pl: -ri / E: ponosi1] 1 (îrg) Defăimare.
2	(îrg) Discreditare. 3 (Pop) Pierdere a culorii, a aspectului iniţial în urma degradării prin uzură, vechime etc. Si: degradare, uzare, (rar) ponoseală.
4	(Pop; pex) Stricare. 5 (Pop; pex) Murdărire. 6 (Mar) Urâţire. ponosit, ~ă a [At: DOSOFTEI, PS. 347/3 / Pl: -iţi, -e / E: ponosi1] 1
(înv) Ruşinat. 2 (înv) Abătut. 3 (înv) Supărat. 4 (îrg; d. oameni) Defăimat.
5	(îrg; d. oameni) Discreditat. 6 (Pop; d. obiecte de îmbrăcăminte, pânzeturi, stofe etc.) Care şi-a pierdut culoarea, aspectul iniţial, degradându-se din cauza uzurii, vechimii etc. Si: degradat, uzat, rupt. 1 (Pop; pex) Stricat. 8 (Pop; pex) Murdar. 9 (Trs; d. faţa omului) Care are un aspect neplăcut din cauza oboselii, a suferinţei etc.
ponoslaş sm [At: MARIAN, INS. 413 / Pl: -i / E: ponoslu + -aş] (Reg) Reclamant. ponoslăi v vz ponoslui ponoslăh v vz ponoslui ponosii v vz ponoslui ponoslitor, ~oare smf vz ponosluitor
ponoslu sn [At: PSALT. HUR. 37724 / V: (reg) ~sclu / Pl: -ri / E: pvb ponoslui] 1 (îrg) Plângere. 2 (îrg) Pâră. 3 (Reg; îe) A merge (sau a se duce ori a veni la cineva) pe — A se prezenta înaintea cuiva cu o plângere.
0	reclamaţie Si: a se jelui. 4 (înv; îe) A pune (pe cineva) în ~ A învinui pe cineva. 5 (înv) Defăimare. 6 (înv) Ruşine.
ponoslui [At: PSALT. HUR. 2972 / V: (înv) -lăi, ponăs-, (reg) —uşi, -lăli, -li, -scli / Pzi: -iese / E: mg panaszol] (îrg) 1-3 vitr A pârî. 4-5 vti A calomnia. 6-7 vti A discredita. 8-9 vti A certa. 10 vt (Mun; înv) A porecli.
ponosluire sf [At: PSALT. HUR. 24714 / Pl: -ri / E: ponoslui] 1 (îdt) Reclamaţie. 2 (îrg) Defăimare. 3 (îrg) Calomnie. 4 (îrg) Ocară. 5 (Mun; înv) Epitet.
ponosluitor, -oare smf [At. PSALT. HUR. 3776 /V: (reg) -litor / P: -lu-i- / Pl:	-oare / E: ponoslui + -tor] 1 (Trs) Reclamant. 2 (înv)
Calomniator. ponosluşi v vz ponoslui ponoş sm vz podnog
ponoşenie sf [At: PSALT. HUR. 6878 / Pl: -ii / E: siv rwNtuieNHK] (înv)
1	Ocară. 2 Defăimare. 3 Calomnie. ponou sn vz ponov
ponov sn [At: VALIAN. V. / V: (reg) -oavă sfi -of, -ou (Pl: -ri) / Pl: -oave / E: cf srb ponova „înnoire44] 1 (Ban; Olt) Pământ cultivabil. 2 (Ban;
1159
PONOVĂŢ
Olt; spc) Porumbişte. 3 (îdt) Cultivare a pământului. 4 (Ban; Olt) Recoltă.
5	(Ban; îf ponou) Inundaţie. 6 (Olt; csnp) Ceaţă la ochi. ponovaţ a vz ponevăţ
ponov'i vi [At: VÎRCOL, V. 98 / Pzi: ~ve.sc' / E: ponov] (Olt) 1 A lucra la câmp Si: a ara. 2 (Sst) A coborî. ponson sn vz poanson
pont1 sm [At: DELAVRANCEA. S 142 /Pl: -nţi /E: fr ponte] Pontator
(1)	la unele jocuri de noroc.
pont2sn [At: DLR / Pl: -uri / E: mg pont] 1 (Fam) Aluzie răutăcioasă Si: ironie, împunsătură. 2 (Fam; îe) A vorbi în ~uri A da să se înţeleagă Si: a sugera. 3 (Fam; îae) A vorbi în pilde. 4 (Fam; îe) A bate (cuiva) ~ul A face cuiva aluzie la ceva. 5 (Fam; îae) A-i da cuiva să înţeleagă ceva. 6 (în limbajul jucătorilor de cărţi) Una dintre cărţile de joc considerată cu cea mai mare valoare. 7 (Pex) Prilej favorabil la joc. 8 (Fam; îlv) A face cuiva ~ul A înşela. 9 (Fam; îe) A vinde cuiva ~ul A dezvălui cuiva un secret prin care poate obţine un avantaj, un profit. 10 (înv) Punct în spaţiu sau în timp. 11 (înv; pex) Limită. 12 (Fam; îlav) La ~ La momentul potrivit. 13 (Fam; îe) A pune ~ A fixa locul potrivit pentru ceva. 14 Articol, paragraf etc. dintr-o lege. statut, convenţie etc. 15 (Pex) Lege, statut etc. din care face parte pontul (14). 16 (înv) Condiţie de învoială agricolă impusă ţăranilor. 17 Problemă sau parte a unei probleme în discuţie. 18 Idee. principiu etc. care stă la baza unei discuţii. pont3 sm vz pfiind pont4 sm vz punct
ponta1 [At: ALECSANDRI, T. 403 !V:pun~ / Pzi: -ttz IE: fr ponte r] 1-2 vit (La jocuri de noroc) A juca pe o anumită suma de bani Si: a miza. (înv) a pontarisi. 3 vi (îe) A ~ pe mâna cuiva A miza pe cartea altuia fără a participa efectiv la joc.
ponta2 [At: BĂLCESCU, ap. CADE / V: (înv) pun~ / Pzi: -tcz / E: fr pointer] 1 vt (înv) A fixa o armă de foc în poziţia necesară pentru ca proiectilul să atingă ţinta. 2-3 vir (D. muncitori) A-şi înregistra prezenţa la locul de muncă, pentru calcularea salariului. 4 vt A înregistra timpul de muncă sau cantitatea lucrului efectuat în vederea calculării plăţii.
ponta3 [At: ENC. VET. 697 / V: (rai*) poan~ / Pzi: 3 -teaz.a l E. îr pointer „a avansa, a se ridica în poante“] 1 vi (D. câini de vânătoare) A se opri în loc. nemişcat. în anumite poziţii caracteristice, când a găsit vânatul Si: a areta. 2 vt A pironi cu privirea animalul urmărit pentru a-1 imobiliza.
pontagiu sm [At: I. BOTEZ, B. I. 25 / Pl: ~i/ / E: ponta + -gin] (Rar) Pontator1 (1).
ponta.j1 sm [At: LEG. EC. PL. 207 / Pl: -e / E: fr pointage] 1 Operaţie prin care se înregistrează prezenţa muncitorilor la locul de muncă, timpul folosit pentru efectuarea unei lucrări precum şi cantitatea de produse efectuate într-un anumit interval de timp. în vederea calculării salariului, a retribuţiei sau a plăţii Si: pontare2. 2 (îs) Fişă de - Document în care se înregistrează prezenţa la lucru.
pontaj2 sn [At: DN3 /Pl: ? / E: fr pontage] Operaţie destinată a restabili circulaţia arterială obliterată.
pontaj'e1 ş/‘[At: DDRF/Pl: -tari / E: ponta1) (La jocuri de noroc) Mizare pe o anumită sumă de bani Si: (rar) pontat1.
pontate2 sf[At\ V. ROM. septembrie 1972. 14 / Pl: -tari / E: ponta2] Pontaj1 (1).
pontai e3 sf [At: DN3 / Pl: -tari / E: cf fr pontage] Operaţie de instalare a suporturilor unui pod militar.
pontarisi vi [At: I. GOLESCU. C. / V: pun~ / Pzi: -sesc / E: cf ponta1] (înv) A ponta1 (1).
pontaş1 [At: KOGĂLNICEANU. S. A. 225 / Pl: -i / E: pont3 + -aş] (Mol) 1 sm Ţăran clăcaş. 2 a (îs) Deputat - Deputat care a reprezentat pe clăcaşii din Moldova în Divanul ad-hoc din 1857.
pontaş2 sm [At: I. NEGRUZZI. II. 44 / Pl: -i / E: ponta1 + -aş] (înv) Pontator1.
pontat1 sn [At: VLAHUŢĂ, D. 267 / Pl: -uri /E: ponta1] (Rar) Pontare1. pontat2, ~ă a [At: VÂN. PESC. septembrie 1960. 5 / Pl: -aţi. -e / E: ponta3] (D. vânat) Pironit de privirea unui câine de vânătoare.
pontator1 sm [At: NEGRUZZI, S. I. 86 / V: (înv) ~tăt~ / Pl: -i / E: ponta1 + -tor] (La jocuri de noroc) Persoană care pontează1 (1) Si: pont1. (rar) pontagiu. (înv) pontaş2.
pontator2, ~oare smf, a [At: ALEXI. W. / Pl:	-oare	/	E:	ponta2 +
-tor) 1-2 (Persoană) care pontează2 (4) Si: (rar) pontor.
pontator3, ~oare a [At: VÂN. PESC. iulie 1960. 5 / Pl: -i. -oare / E: ponta3 + -tor] (D. câini de vânătoare) Care pontează3 (1-2).
pontă1 sf[At: DER / Pl: -te / E: fr ponte] 1 Proces de eliminare şi depunere a icrelor la peşti, a ouălor la păsări, insecte, reptile etc. 2 (Ccr; lsg; csc) Icre depuse de peşti sau ouă depuse de păsări, insecte, reptile etc. în urma pontei1 (1).
pontă2 sf [At: DN'1 / Pl: -te / E: fr ponte] Persoană care joacă împotriva bancherului la ruletă sau la bacara.
pontăht, ~ă a [At: CHEST. II. 236/345 / Pl: ~i[/. -e I E: pontălui css] (Reg; d. lucruri) 1 Bine făcut. 2 Potrivit. 3 Reuşit.
pontălui [At: T. PAPAHAGI. M. 66 / Pzi: ~es<r: / E: pont? + -ălui] (Mar)
1	vt A mustra1 pe cineva. 2 vt A plictisi. 3 vrr A se ciorovăi. pontător sm vz pontator1
pontean, ~ă a [At: SCL 1974. 156 / Pl: -aii. -aie / E: Pont + -ean] (îvr) 1-4 Pontic (5-8). pontefical, ~â a vz pontifical pontifice sm vz pontifice
ponteficial, a [At: NEGULICI / P: -ci-al / Pl: -i, -e / E: pontefice + -al] (îvr) 1-5 Pontifical (1-5).
ponta' sn [At: KLEIN, D. 402 / Pl: -e, (înv) -uri / E: cf pont2] 1 (Trs) Unitate de măsură de capacitate a cărei valoare variază după localităţi şi după epoci, între un decilitru şi un decalitru. 2 (Trs) Vas care are capacitatea de un ponter (1). 3 (Trs) Conţinut al unui ponter (2). 4 (Trs; înv) Unitate de măsură de lungime egală cu circa 7-8 cm. 5 (Trs; înv) Unitate de timp egală cu circa 7-8 minute.
pontic, ~ă a [At: ARISTIA. PLUT / Pl: -ici. -ice / E: fr pontique, lat Ponticus] 1 Care aparţine Mării Negre. 2 Privitor la Marea Neagră. 3 Care provine din Marea Neagră. 4 Care este specific Mării Negre. 5 (Rar) Care aparţine statului antic Pont. Si: (îvr) pontean (1). 6 (Rar) Privitor la statul antic Pont Si: (îvr) pontean (2). 7 (Rar) Care provine din statul antic Pont Si: (îvr) pontean (3). 8 (Rar) Care este specific statului antic Pont Si: (îvr) pontean (4).
pontif sm [At: VÂRNAV. F. 5V/10 / Pl: -i / E: fr pontife] 1 Membru al colegiului sacerdotal suprem din Roma antică, care supraveghea cultul religios. întocmea calendarul, listele consulare, ţinea evidenţa analelor etc. Si: (asr) pontifice (1). 2 Grad înalt în ierarhia sacerdotală, la diferite popoare necreştine din antichitate Si: (asr) pontifice (2). 3 înalt demnitar ecleziastic Si: arhiereu, prelat, (asr) pontifice (3). 4 (Spc; îs) suveranul -, -ul Romei, - roman Şef suprem al Bisericii catolice Si: papă2, (asr) pontifice (4). 5 (Pan; irn; urmat de determinări) Persoană care are pretenţia sau este considerat a fi o autoritate sacerdotală într-un anumit domeniu Si: (asr) pontifice (5). pontifece sm vz pontifice pontif ic sm vz pontifice
pontifica vi [At: DDRF / Pzi: pontifi c / E: îr pontif ier] 1 (Rar) A oficia
o	slujbă religioasă ca pontif (3). 2 (Fam; im; pan) A lua atitudine de pontif
(3). 3 (Fam; irn; pan) A se considera pontif (5).
pontifical, ~a [At: HELIADE. O. I. 220 / V: (înv) ~tef~ f Pl: -i. -e. (înv) -i f E: îr pontifical, lat pontificalis] 1 a Care aparţine pontifului
(2)	Si: (îvr) ponteficial (1). 2 a Privitor la pontif (2) Si: (îvr) ponteficial
(2). 3 a Care ţine de pontif (2) Si: (îvr) ponteficial (3). 4 a (Spc) Care ţine de papă sau de autoritatea lui Si: (îvr) ponteficial (4). 5 a (Spc) Care reprezintă pe papă Si: (îvr) ponteficial (5). 6 (Spc) Privitor ia papă Si: papal. 1 sfCaite cu ritualul îndeplinit de un episcop la oficierea serviciului religios.
pontificat sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: -e. (înv) -uri / E: fr pontificat. lat pontificatus] 1 Demnitate de pontif (2). 2 (Spc) Demnitate de papă Si: papalitate. 3-4 Perioadă cât cineva exercită pontificatul (1-2).
1160
POP2
pontifice sm [At: LEON ASACHI. B. 97/9 / V: (înv)	-tifice,
pontific / A şi: pontifice l Pl: -ici / E: lat pontifex, -icis, it pontefice] (Asr)
1-5 Pontif (1-5).
pontificesc, ~ească a [At: BOJINCĂ. A. I. 159/12 / Pl: ~eşti /E: pontif + -iceşte] (îvr) 1-2 Care aparţine pontifului (1-2). 3-4 Care se referă la pontif (1-2).
pontificeşte av [At: VÎRNAV, L. 146716 / E: pontif+ -iceşte] (îvr) 1-2 Ca un pontif (3-4). 3-4 în calitate de pontif (3-4).
ponţii sn [At: LTR2 / Pl: ~e / E: fr epontille] Piesă de consolidare a punţii unei nave, care transmite sarcinile de pe punte la osatura fundului navei.
pontilare sf [At: DN3 / Pl: -lări / E: ponţii] (Mar) întărire a compartimentelor unei nave cu ajutorul pontilelor.
ponton sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~oane / E: fr ponton] 1 Pod1 plutitor improvizat, a cărui platformă de trecere este susţinută de bărci sau de alte ambarcaţii legate între ele. 2 Fiecare dintre ambarcaţiile unui ponton (1). 3 (Arg; lpl) Ghete mari. 4 (Arg; lpl) Galoşi mari. 5 Ambarcaţie, de obicei fixă, în formă de platformă, realizată din mai multe corpuri plutitoare şi folosită pentru acostarea navelor, susţinerea unei instalaţii etc. 6 Vas fără motor şi punte, care se remorchează la un vas cu motor şi cu care se transportă mărfurile dintr-un poit sau se ancorează vase mari. pontoner sm vz pontonier
pontonier sm [At: I. GOLESCU. C. / P: -ni-er / V: (reg) ~ner / Pl: -/ / E: fr pontonnier] 1 Militar din trupele de geniu specializate în construcţia de pontoane (1) şi a altor lucrări necesare trecerii armatei peste o apă Si: (înv) podar. 2 (Rar) Persoană care face serviciul la un ponton (1).
pontor sm [At: L. ROM, 1961. nr. 3, 235 / Pl:	/ E: cf fr ponteur]
(Rar) Pontator2 (1).
pontori [At: VASILIU. C. 192 / V: ~turi / Pl: -rcsc / E: ponturi (pil pont3)] 1 vi (Reg; îf ponturi) A glumi. 2 vt (Buc; Mol) A necăji pe cineva cu vorba. 3 vt (Buc) A repara obiecte de încălţăminte. pontoros, ~oasă a vz ponturos
pontos, ~oasă a [At: MAT. DIALECT. 1.286 / Pl: -oşi\ -oase / E: pont3 + -os] (D. oameni) 1 (Trs) Glumeţ. 2 (Reg) Cârtitor.
pontoş, [At: DRLU / Pl:	-e / E: mg pontos] 1 (Trs; d. oameni)
Punctual (4). 2 (Trs; d. oameni) Prompt. 3 (Reg, d. lucruri) Bine făcut.
4	(Reg; d. lucruri) Reuşit. pontou sn vz poantou
pontua vi [At: BREZOIANU. î. 177/15 / P: ~tu-a / Pzi: -ucz / E: fr ponctuer] (îvr; d. oameni) A scoate în evidenţă prin intonaţie semnele de punctuaţie. în citirea unui text.
pontrav sm [At: H XVIII. 294 / A şi: pontrav / V: ~ndrăv, ~ndrevi smp / Pl:	-revi / E: ceh pondrav, srb pundrav] (Ban; Trs; csnp) 1 Vierme.
2	Larvă. 3 Insectă. pontual, a vz punctual pontuaţie sfvz punctuaţie
pontrn [At: DDRF / Pzi: ~e^c / E: pont3 + -///'] 1 vrr (Buc; d. oameni) A se dondăni. 2 vi (Olt; d. oameni) A spune ceva pe ocolite. 3 vi (Olt; d. oameni) A face aluzie la ceva. 4 vt (Mol) A da cuiva partea care i se cuvine din ceva.
pontuială sf [At: CIAUŞANU. GL. 51 / P: -tu-ia- / Pl: -ieli / E: pontui + -eală] (Olt) Aluzie.
pontuire jţ/’ [At: CIAUŞANU, GL. 51 / Pl: -ri / E: pontui) (Olt) 1 Exprimare a ceva pe ocolite. 2 Exprimare făcând aluzie la ceva. 3 (Pex) Aluzie. ponturi v vz pontori
ponturos, ~oasă a [At: MAT. DIALECT. I. 214 / V: ~tor~ / Pl: -oşi. -oase l E: ponturi (pil pont3) + -os] (Reg; d. oameni) 1 Glumeţ. 2 (îf pontoros) Bârfitor.
ponţian,~ă [At: DER / P: -tj-an / Pl: -ieni. -iene / E: fxpontien) (Gig)
1	sn Al doilea etaj al pliocenului. caracterizat la noi prin marne argiloase. cenuşii, care protejează zăcămintele de petrol. 2 a Care aparţine ponţianului (1). 3 a Privitor la ponţian (1). 4 a Care datează din ponţian (1). 5 a Care
este specific ponţianului (1). 6 a Care cuprinde ponţianul (1). 7 sn Grup de straturi din ponţian (1).
ponudă sf[At: STANCU. D. 28 / V: ~nod sn / Pl: ? / E: bg noHyga) (Olt; Mun) 1 Petrecere făcută de femeile din familie la naşterea unui copil.
2	(îs) Turta -dii Una dintre cele cinci pâinişoare pe care le face bunica la naşterea unui nepot.
ponuri snp [At: LEXIC REG.. 55 / E: ger Bohne ,,fasole“] (Ban; Olt) Boabe seci de cereale sau corpuri străine care se aleg la treierat sau ies deasupra apei la spălatul cerealelor.
ponvă sfvz poivă2
ponvon s [At: JAHRESBER. III. 324 / A: net / Pl: net / E: ger Bahnwagen] (Ban) Vagon de cale ferată.
poolsn [At: M. D. ENC. / P: pul/ E: fr. eg pool) Convenţie monopolistă încheiată între investitori pe termen limitat, pentru acţiuni comune, fixarea preţurilor la unele mărfuri şi pentru influenţarea cursului hârtiilor de valoare.
pop1 [At: LB / V: (reg) popă, pup / Pl: -i, (reg. sn) -uri / E: bg non] 1 sm Par1 (1) cu care se sprijină, provizoriu, gardul, crengile unui pom etc. Si: proptea, reazem, sprijin, susţinere, (rar) sprijinitoare, (pop) poprea, (reg) popoinog, poponeţv (12). pripoemă, proptăi, propteală, proptiş, şoş, şpreit, (înv) rezemătură, sprijineală, sprijinitură. 2 sm Stâlp sau bârnă la casele şi acareturile ţărăneşti, pentru a susţine sau a consolida zidul, planşeul. acoperişul etc. Si: pălimar, (pop) popârţac (1), (reg) poponeţ3 (13). 3 sm (Mun; îs) -ul nasului Cartilaj care desparte între ele fosele nazale Si: vomer, (reg) popos. 4 av (Reg; d. oameni; îe) A sta ~ A se ţine drept.
5	ăv (Reg; d. oameni; îae) A sta în picioare. 6 ăv (Reg; îae) Se spune despre un lucru foarte bine făcut. 7 sm Fiecare dintre stâlpii prispei sau ai pridvorului, care susţin streaşina acoperişului. 8 sm (Mol) Fiecare dintre stâlpii care, având un capăt înfipt în pământ, susţin gardul sau poarta Si: (reg) popcie. 9 sm (Mun; Dob) Fiecare dintre stâlpii care susţin podul morii. 10 sm (Reg) Stâlp de telegraf. 11 sm (Trs) Grindă groasă folosită pentru pavat străzile. 12 sm (Reg) Bucată de lemn adăugată la o bârnă ca să o prelungească. 13 sm (Mol; Trs) Prepeleac pe care se atârnă oale.
14	sm (Reg) Butuc sau bolovan pe care se sprijină o pârghie. 15 sf(Reg; îf popă) Cui sau bucată de lemn în formă de „T“. care leagă, la plug. grindeiul de cotigă Si: (reg) ciocârlie, ciocâlteu, cocoş, măsea. 16 sm Bucată de lemn care leagă cele două lopăţele ale cârceiei la car Si: (reg) jiglă, lopăţică, scăiuş, spetează, stinghie. 17 sm (Reg) Fus la vârtelniţă. 18 sf(Reg; îf popă) Bărbătuş la războiul de ţesut. 19 sm Beţişor pus înăuntrul viorii, violoncelului etc.. în dreptul cătuşului. ca să sprijine peretele de deasupra. 20 sm (Reg) Băţ scurt, ascuţit la un capăt, cu care se joacă copiii. lovindu-I cu alte beţe Si: (reg) popic2 (14) Vz ţurcă. 21 (Ies) în - Joc de copii la care se foloseşte popul1 (20). 22 sm (Reg) Scândură din mijloc, la fundul butoiului, pe care sunt aşezate, perpendicular, doagele Si: chingă, stinghie. 23 sm (Reg) Piesă de lemn la teasc, care presează strugurii sau seminţele plantelor oleaginoase. 24 sm (Reg) Bucată de lemn cu care presează ciobanii coşul pe brânză. 25 sm (Reg) Bucată circulară dintr-un trunchi de brad pe care stau ciobanii când mulg oile. 26 sm (Buc; Mol) Bucată rotundă de lemn în care se fixează nicovala de ascuţit coasa. 27 sm (Reg) Bucată de lemn groasă la un capăt cu care se bătuceşte pământul Si: (reg) popic2 (11) Vz mai2. 28 sm (Ban; Trs) Tăvălug cu care se ridică piatra. 29 sm (Mol; lpl) Parte a harnaşamentului care stă sub coada calului Si: (reg) cnrar. 30 sm Grămadă de snopi sau mănunchi de plante (in. cânepă, coceni de porumb etc.) care se aşază în picioare, ca un con. ca să se usuce Si: (reg) căpiţă, ciudă, poponeţ3 (14). 31 sf(Reg; îf popă\ şîs popă crucilor) Snop de grâu care se pune pieziş. în vârful clăii sau grămezii de snopi, fornd o apărătoare de ploaie Si: (reg) căciulă, dop, măgar, preoteasă, vârf. 32 sm (Trs) Fir de cânepă mai bine dezvoltat, folosit pentru sămânţă. 33 sm (Trs; lpl) Fire de cânepă semănate în porumbişte pentru sămânţă Si: (reg) hăldani. 34 sm (Trs; lpl) Fire de grâu lăsate netăiate. 35 sm (Reg) Fir de porumb rămas nesăpat la a doua praşilă. pop2 sm vz popă1
1161
POP3
pop? [At: DEX / E: eg pop] 1 sni Curent artistic afirmat în muzica uşoară din cel de-al şaptelea deceniu, al sec. XX, mai ales în Anglia şi în S. U. A., inspirat din creaţia folclorică. 2 sni (Pex) Compoziţie de muzică uşoară cu temă şi linie melodică inspirate din folclor. 3 ain (îs) Muzică - Muzică uşoară sau rock cu largă audienţă la public.
popadie sf[At: IORGA, S. D. XII, 44 / V: pap~ / A: net / Pl: -ii / E: siv nonĂAHB] (înv) Preoteasă. po pâlnie sm vz popâlnic po panaş sm vz papanaş popândeţ sn vz popândeţ
popandosie ^/‘[At: BARIŢIU, P. A. 1,190 / Pl: ~i//E: net] (îvr) Seminar. po pantă sfvz popândău popaos sn vz popas popară sfvz papară
pop-art sni [At: DN3 / E: eg pop(u\ar)-art „artă populara“] Curent în arta contemporană, mai ales americană, care. considerând că mediul actual al omului îl formează aglomeraţiile urbane, nenaturale, postulează întoarcerea spre o nouă orientare realistă. întemeiată pe un simţ modern al naturii.
poparniţă sf[At: H III, 261 / Pl: ? / E: net] (Reg) Plantă cu floarea galbenă, nedefinită mai îndeaproape, folosită în medicina populară.
popas sn [At: BIBLIA (1688), 1212/L7 / V: (reg) ~aos,~paz.~pos (îvr) papos / Pl: -uri, (reg) -e / E: ucr noime, pn popas] 1 (îe) A face ~ A se opri pentru odihnă pe parcursul unui drum lung, obositor Si: odihnă, (înv) oîurac\ poprire Vz rast\ 2 Şedere mai îndelungată într-un loc, în timpul unei călătorii Si: odihnă, (înv) oturac3, poprire Vz rast\ 3 (înv; îs) -ut cel veşnic Moarte. 4-5 (îljv) Fără ~ (sau '-uri) Neîncetat. 6 (îlav) în ~uri Agale. 7 (Rar; îal) Cu întreruperi. 8 (îe) A nu avea (nicăieri) ~sau ('-uri) A nu avea nicăieri astâmpăr, linişte. 9 (Pop) Pauză în timpul unei activităţi.
10	(Rel; pop) Oprire la răspântii a procesiunii mortuare în drum spre cimitir, pentru a se citi din Evanghelii Si: odihnă. odihneală, odihnire.
11-12 Loc în care se face un popas (1-2) Si: (înv) conac. 13 (îrg) Distanţă parcursă între două popasuri (1) Si: (înv) conac. 14 (îvr) Odihnă. 15 (Reg) Amânare. 16 (Pop) Interval de timp între două popasuri (1) egal cu o jumătate de zi Si: (înv) conac. 17 (Mun) Stăruinţă.
popaşniţă sf[At: L. ROM. 1969, 492 / Pl: ? / E: cf srb popasa] (Reg)
1	Pagubă făcută de vite în semănături. 2 Neînţelegere. 3 Ceartă.
popaz sm [At: BIANU. D. S. / Pl: -aji / E: tc popas. ngr naitâg] 1 Plantă erbacee tropicală, din familia liliaceelor, cu frunze lungi şi înguste Si: (reg) popaziună (Sabadilla officinalis). 2 (Pex; csc) Seminţe ale popazului (1). negricioase şi otrăvitoare, în formă de seceră, folosite în medicina populară împotriva viermilor intestinali, a reumatismului, a nevralgiilor etc.
popaziună sf[At: BUJOREAN, BL. 389 / A: net / Pl: ? / E: cf popaz] (Bot; reg; csnp) Popaz (1) (Sabadilla officinalis).
popă1 sm [At: CORESI. EV. 6 / V: (înv) pop. (reg) poapă (Pl: poape) sf l G-D: -pii. (înv) -pei / Vc:	-po I Pl: -pi / E: siv noira. siv nona] 1
(Pfm) Preot. 2 (Pfm; îe) A plăti ca ~pa A plăti sigur şi până la ultimul ban. 3 (Pop; îlav) Ca fuiorul ~pii Inutil. 4 (Pop; îlv) A da ortul (sau pielea, reg. hâştioaga) —pii ori (reg) a-i zice ~pa pe (sau de) cap sau a-i cânta ~pa (la pat ori aghiosul) A muri. 5 (Pop; îe) A-i şedea ~pa la cap A fi pe moarte. 6-7 (Pfm, îe) A (i) se duce (sau a-i merge cuiva) vestea (reg buhul) ca de ~ tuns (A se face sau) a produce mare zarvă în jurul cuiva sau a ceva. 8 (Pfm; îae) A stârni mare vâlvă cu o faptă neobişnuită.
9	(Pfm; îe) A-i fi (cuiva) ~ A domina pe cineva. 10 (Pfm; îae) A tempera pe cineva. 11 (Pfm; îae) A face pe cineva inofensiv. 12 (Pfm; îae) A învăţa minte pe cineva. 13 (Pfm; îae) A rezolva o situaţie dificilă. 14 (Pfm; îe) A-şi găsi ~pa A-şi găsi naşul. 15 (îcn; îe) A călca pe ~ A da semne de seriozitate, ispirând încredere. 16 (Pfm; îae) A face pe grozavul. 17 (Pfm; îe) A se uita (la cineva) ca dracul la ~ A se uita urât la cineva 18 (Pfm; îe) A se tine după cineva ca dracul după (sau de) ~ A se ţine pretutindeni după cineva. 19 (Pfm; îe) A fugi ca de - tuns A evita pe cineva. 20 (Pfm; îe) A trăi ca dracul cu ~pa A nu se înţelege cu cineva. 21 (Reg; îe) A
fi botezat de un ~ beat A fi nebun. 22 (Pfm; îe) A avea burtă de ~ A
fi foarte gras. 23 (Pfm; îae) Se spune despre un om care mănâncă foarte mult. 24 (Reg; îe) Vorbă de - ostenit Flecăreală. 25 (îvr) Femeie cu funcţie de preot. 26 (Reg; la dansul popular căluşarii) Căluşar care, în unele regiuni, poartă pe cap un potcap de hârtie şi execută singur unele figuri ale jocului. 27 Carte de joc. având imprimată, pe una din părţi, o imagine asemănătoare cu a unui preot (1) Si: rege. rigă, (înv) crai. 28 (îs) -pa prostul Joc de cărţi în care pierde jucătorul care rămâne cu popa1 (26). 29 (Reg, îcs) Uite -pa, nu e -pa Joc de cărţi în care jucătorii fac să apară şi să dispară popa1 (26). 30 (Pfm; îe) A umbla cu uite ~pa, nu e ~pa A umbla cu şmecherii. 31 (Pfm; îae) A fi foarte inconsecvent. 32 (Reg; îs) -pa lanuş Joc de cărţi nedefinit mai îndeaproape. 33 Cea mai mare şi mai valoroasă piesă la jocul de popice, în jurul căreia sunt aşezate, într-o anumită ordine, celelalte piese. 34 (Reg) Persoană care serveşte mingea la oină. 35 (Reg; îcs) De-a -pa De-a pietricelele. 36 (Mol) Post3.
37	(Mol; d. alimente; îla) De - De post3. 38 (Mol; d. zile, săptămâni; perioade; îal) în care se posteşte. 39 (Iht; reg) Zglăvoacă (Cottus gobio). 40 (Ent; reg) Cosaş (Lacustra cantans). 41 (Ent; reg) Grângoaşă (Gymnopleurus pilularius). 42 (Ent; reg) Bărbătuş al unei insecte, pe care copiii îi înfig într-un băţ ca să zbârnâie, la jocul zbârnâitoarea. 43 (Ent; reg; îc) ~pa-ţiganilor Greier de câmp (Gryllus campestris). 44 (Bot; reg; lpl) Zbârciog (Morchella esculento). 45 (Bot; reg) Crăiţă (Tagetes erecta).
46	(Bot; reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape. popă2 sm vz pop1 popălni v vz popâlni popâlnire sfvz popâlnire
popărie sf[At: JIPESCU. O. 102 / Pl: ~i/‘ / E: popă1 + -arie] (Rar) 1 (Csc) Preoţime. 2 Preoţie.
popăiit sn [At: BARCIANU / Pl: ? / E: popă1 + -ărit] (înv) Dare pe care o plăteau în trecut preoţii. popăsi v vz poposi popaz sn vz popas
popac [At: ALECSANDRI, T. 947 / V: (reg) popuc / E: cf ţopâc] 1-2 /, av (Pfm) (Cuvânt care exprimă surprindere, mirare, neplăcere etc. şi se rosteşte când apare cineva) neaşteptat. 3-4 /, sm (Mol; îcr alte interjecţii) (Cuvânt care redă un) zgomot produs de ruperea bruscă a unui lucru.
popâlni vt [At: LB / V: (reg) ~nii,~pălrii / Pzi: -nesc / E: bg ixon%AHa) (Trs; Olt) A umple un vas până la refuz. popâlnic sm vz popilnic popâlnii v vz popâlni
popâlnire sf [At. LB / V: (reg) ~popăl~ / Pl: -ri / E: popâlni] (Trs; Olt) Umplere până la refuz a unui vas.
popâlnit, ~ă a [At: LB / Pl: -iţi. -e / E: popâlni] (Trs; Olt; d. vase) Plin până la refuz. popândac sm vz popânzac2
popândău [At: ALEXI. W. /V: (pop) popantă sf (reg) ~pinteu, potinteu / Pl: -ai. (rar, sn) -aie / E: cf popândoc] 1 sm Mic animal rozător de stepă cu ochii mari. cu blana cenuşie şi coada scurtă şi stufoasă, care trăieşte în galerii subterane Si: ţiştar, (reg) mitorlan,pinţă.popândeţ (2).popâindoc (1) (Citellus citellus). 2 (Zlg; reg) Şoarece (Microtus arvalis). 3 sm (Zlg; reg) Şoarece (Apodemus sylvaticus). 4 av (Pan; îe) A sta — A sta în picioare, drept şi nemişcat în faţa cuiva. 5 sm (îdt; pan) Sperietoare de păsări. 6 av (Reg; gmţ; pan) Popândoc (5). 7 sm (Olt; gmţ; pan) Epitet depreciativ pentru un om leneş. 8 sm (Ban; Trs; îf popinteu) Bucată de pământ bine udată şi mulată ca o sferă, prevăzută cu o gaură care, trântită de pământ, produce o pocnitură caracteristică. 9 sm (Ban; Trs; pex; îaf) Joc în care se foloseşte popândăul (8). 10 sm (Reg; gmţ; pan; îaf) Faţă grasă, umflată Si: popânzac1 (5), popânzoi (5).
popândea i/‘[At: ALEXI. W / Pl: ? / E: de la popândău) (Trs) Sperietoare (de păsări). popândecl sm vz papăndecăl
popândeţ [At: CARAGIALE. O. III. 63 / V: (reg) popan~ sn. popondete. popon~ / Pl: (1-3) -i / E: de la popândău] 1 sm (Zlg; Dob; Mun) Şoarece
1162
POPIC2
(Microîus arvalis). 2 sm (Zlg; Dob; Mun) Popândău (1) (Citellus citellus).
3	sm (Gmţ; pan; udp ,,de“) Epitet pentru un om mic. 4 sna (Reg; îf popandeţul) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 5 sna (Reg; îaf) Melodie după care se execută popândeţul (4).
popândi [At: ANON. CAR. / Pzi: -dese / E: cf bg noiih.u] 1 vt (Olt; Ban) A îmbrânci. 2 vt (Olt) A omorî. 3 vr (Olt) A-şi părăsi familia, locul de naştere sau reşedinţa, stabilindu-se în altă parte Si: a se înstrăina.
popândoc [At: ŞĂINEANU, D. V. / V: (reg) ~op, popin~. popon~ / Pl: ~oci / E: ns cf pop1, mg vakondok] 1 sm (Mol; Dob) Popândău (1) (Citellus citellus). 2 sm Şoarece (Microtus arvalis). 3 av (Pan; îe) a se aşeza a sta ~etc. A sta în picioare drept şi nemişcat. 4-5 sm, a (Mol; Mun; fam) (Om) mic de statură. 6 sm (Reg; pan) Epitet glumeţ pentru un copil. 7 sm (Mol; Dob; îf popondoc) Stâlp de susţinere pentru diverse construcţii deschise Si: parmac1. popândop sm vz popândoc
popânzac1 [At: ŞĂINEANU, D. V. / Pl: -aci. (rar, sn) -ace / E: cf popândău] 1 sm (Zlg; reg) Şoarece (Apodemus sylvăticus). 2 av (Reg; pan; şîe a se aşeza~, a sta~) în picioare, drept şi nemişcat. 3 sm (Olt; pan) Sperietoare de păsări. 4 sm (Olt; gmţ; pan) Om leneş. 5 sm (Mun; gmţ; pan) Popândău (10).
popânzac2 sm [At: PANŢU, PL. 310 / V: ~ndac, ~ndace / Pl: -aci, (rar sn) -ace / E: net] 1 (Mpl) Muşuroi format din rogoz şi alte plante de acvatice, care cresc în bălţile, mlaştinile statornice din câmpie. 2 Ridicătură în formă de insulă de la suprafaţa unei ape, formată din tulpinile şi din rizomii rogozului în mlaştinile din câmpii şi din luncile largi.
popânzac3 s [At: I. CR. VI, 153 / Pl: net / E: net] (Mol) Insulă sau grind pe o apă curgătoare.
popânzoi [At: CADE / E: cf popânzac1] (Reg) 1 smi (Zlg) Şoarece (Apodemus sylvăticus). 2 av (Pan; îe) a sta a se aşeza -'etc. A sta în picioare, drept şi nemişcat. 3 smi (Pan) Sperietoare de păsări. 4 smi (Gmţ; pan) Leneş. 5 smi (Gmţ; pan) Popândău (10).
popârdă sf[At: ŞEZ. III, 85 / Pl: ? / E: ns cf popândău] 1 (Reg; gmţ; pan) Leneş. 2 (Reg) Câine. 3 (Buc; gmţ) Fată obraznică şi guralivă. 4 (Reg) Gură ca organ al vorbirii. 5 (Reg; pan) Reproş. 6 (Reg; pan) Ocară.
7	(Reg; gmţ; pan) Om mic de statură.
popârlan să [At: PÂRVESCU. C. 39 / Pl: net / E: popă1 + -ârkin cf momârlan1] (Dob; Mun) 1 Dans popular ca o horă, executat în ritm lent.
2	Melodie după care se execută popârlanul (1).
popârnac sm [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: -aci IE: ns cf pop1] (Mun) Piatră tăiată în patrii dungi, pusă lângă vatră, de-a lungul unui perete de lemn, pentru a-1 feri de foc Si: (reg) cămineţ. popârnău sn [At: DDRF / Pl: -naie / E: ns cf copârşeu] (Trs) Sicriu. popârştău sm, a [At: COMAN, GL. / Pl: -ăi / E: ns cf pop1] (Reg; csnp) 1-2 (Om) înalt, ieşit din comun şi prost.
popârţac1 sm [At: PASCU, S. 192 / Pl: -aci / E: de la popă1] 1 (Pfm) Preot. 2 (Reg; ini) Popoiac.
popârţac2 [At: DDRF / V: -ap sm / Pl: (1-5) -ace, (6-8) -ai / E: pop1] 1 sn (Pop) Pop1 (2). 2 (Reg) Par1 (1) înfipt în pământ, prins de plug sau fixat pe o ambarcaţie uşoară, cu mici crăcane pe care se atârnă obiecte de uz casnic Vz pop1 (13), prepeleac. 3 sn (Reg) Par1 (1) despicat la un capăt ca o crăcană, pentru cules fructe de pe ramurile înalte ale pomilor Si: (reg) proţap. 4 sn (Olt) Pârghie. 5 sn (Olt) Cric. 6 sm (Reg) Pisc2. 7 sm (Olt; csnp) Cârlig aninat de o cracă de care copiii se prind cu mâinile şi se leagănă. 8 sm (Reg; gmţ) Om mic de statură. popârţap sm vz popârţac popâşoi s vz păpuşoi popăvnic sm vz popilnic
popehişor sm [At: MARIAN. NA. 84 / Pl: -i / E: ns cf popă1, pop1] (Buc) Plantă cu floare galbenă, nedefinită mai îndeaproape.
popcie sf [At: MARIAN, S. C. II. 56 / Pl: -ii / E: ctm pop1 şi pocie1] (Reg) Pop1 (8). popdeal sm vz podbal popdele sfp vz podbal
popean sm [At: ŞEZ. V. 117 /Pl: -eni/E: popă1 + -ean] (Buc) Persoană înrudită cu un preot, care participă la toate praznicele. popeasă sf [At: DLR / Pl: -ese / E: popă1 + -easă] (Reg) Preoteasă. popează sf [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 164 / Pl: -eze / E: popă1 + -eazăi] (Reg; gmţ) Preot (2).
popelca i [At: BREBENEL, GR. P. / E: ns cf popă1, popelcă] (Trs) Cuvânt care sugerează iuţeala cu care fuge cineva ca să scape sau să ajungă din urmă pe altcineva Si: tuleo, zbunghi.
popelcă sf[At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ? / E: cf popenchi] (Bot; Mun) Mânătarcă (Boletus edulus).
popelcuţă şf[At: PAMFILE, J. III, 93 / Pl: -ţe / E: popelcă + -uţă] 1-2 (Bot; reg; şhp) Popelcă (mică).
popelnic s [At: VICIU, GL. / Pl: net / E: pop1 + -elnic] (Reg) Lemn cu trei mici ramificaţii, cu care se joacă copiii. popenc sm vz popenchi popencă sf vz popenchi
popenchi smi [At: ŞEZ. VIII, 5 / V: (reg) ~nc. ~că sfi ~nci l E: ucr dai nyc>4neHbKH, (lit ni/pieHbKH)] 1 sm Ciupercă comestibilă cu mici pete roşietice sau brune la vârful pălăriei, cu piciorul neted şi alb Si: (reg) caciula-şerpeiui (Coprinus ătnimentarius). 2 Ciupercă comestibilă cu solzi filamentoşi alipiţi, cu piciorul alb. bătând în roz sau liliachiu Si: (reg) buretele calului (Coprinus comatus). 3 (Bot; Mol; lpl) Ghebe (Annillaria melleă). 4 (Mol; gmţ) Om mic de statură. 5 (Reg; gmţ) Epitet glumeţ pentru un copil. 6 (Reg; gmţ; îf popencă) Om leneş.
popenci smi [At: JAHRESBER. XI. 148 / E: popă1 + -enci] (Reg) Popoiac.
popesc, ~ească a [At: ANON. CAR. / Pl: -eşti / E: popă1 + -esc] 1 (Pfm) Preoţesc. 2 (îrg; îs) Literă (sau slovă) -ească Literă chirilică. 3 (D. oameni) Din neam de preot. 4 (D. voce) Cu timbru nazal uşor cântat, specific preoţilor. 5 (Lpl; îs) Bureţi -eşti Ciuperca toxică Boletus calopus Si: (reg) bureţi graşi, ghebe .hribi. 6 (Reg; îs) Măr1 - Specie de măr foarte roditor.
7	(Reg; îs) Măr2 - Fructul de măr1 popesc (6). 8 (Reg; îs) Măr1 - de Cisnădie Specie de măr1 popesc (6) cultivat în sud-estul Transilvaniei.
9	(Reg; îas) Măr2 - Fruct de măr1 popesc (8) de Cisnădie. 10 (Reg; îs) Pară -ească Specie de pere dulci şi cu coaja galbenă. 11 (Reg; îs) Prună (sau poamă) -eăscă Specie de prune mari şi cu coaja alburie. 12 (Pan; irn) Extrem de mare1.13 (Pan; irn) Extrem de bogat. 14 (Pan; irn) Extrem de intens.
popeşte ăv [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 66725 / E: popă1 + -este] 1 (Pfm) Preoţeşte. 2 (Pfm; spc) Cu un timbru nazal uşor cântat, specific preoţilor. 3 (Pfm; îe) A călca ~ A fi mândru fără motiv. 4 (Pfm; îae) A face pe grozavul. 5-6 (Pfm; îe) A dormi (sau a mânca) — (A dormi sau) a mânca mult. popete sm vz popeţ
popeţ sm [At: BĂCESCU, P. 47 / V: ~ete / Pl: -i / E: popă1 + -eţ] 1 (Iht; reg) Molan1 (3) (Nemăchilus barbatulus). 2 (Iht; reg) Zvârlugă
0Cobitis taeniă). 3 (Ent; reg) Cosaş (Lacustra căntăns).
popi1 i [At: A IV. 3 / E: fo] (Reg; are) Strigăt cu care oamenii cheamă raţele.
popi2 [At: ANON. CAR. / Pzi: -pese / E: popă1] 1-2 vtfr (Pfm) A (se) preoţi (1). 3 v(/’(îvr) A călugări. 4 vi (Pfm) A sluji în calitate de popă1 (1). 5 vi (îvr) A exercita funcţia de preoteasă. 6 vt (înv) A unge domn.
7	vi (Reg) A cobi . popi3 vt [At: DDRF / Pzi: -pese / E: pop1] (Rar) A propti cu popi1 (1). popic1 sm [At: UDRESCU, GL. / Pl: -ici / E: popă1 + -ic] (Reg) Popoiac. popic2 sn [At: I. GOLESCU. C. / V: (îrg) sfi ~plic / Pl: -ice, (reg) -uri. (îrg, sm) -ici / E: pop1 + -/c] 1 Bucată mică de lemn cu diverse utilizări, mai ales ca element de susţinere sau de sprijin. 2 (Reg; spc) Bucată mică de lemn care se pune sub piciorul unei mobile, pentru a o fixa. 3 (Spc) Piesă mică de lemn folosită ca proptea la construcţia tunelurilor.
4	(Mun; Trs; spc) Fiecare dintre bucăţile de lemn prinse între ele în formă de triunghi, care susţin acoperişul casei. 5 (Mun; Trs; spc) Piesă de lemn în formă de triunghi fixată între căpriori şi acoperişul casei. 6 (Mun; Trs; spc) Fiecare dintre bucăţile de lemn fixate pe căpriorii acoperişului casei,
1163
POPICAR
spre a le mări rezistenţa. 7 (Reg; spc) Mâner perpendicular pe coada coasei.
8	(Reg) Picior la sanie. 9 (Reg; spc) Încuietoare de lemn la uşa casei ţărăneşti. 10 (Reg; spc) Butuc de lemn tăiat circular, folosit ca suport la lucrările de cioplire a lemnului Si: butuc. (reg) boc. bucium, buştean, butură. buturog. catur. cioplitor, scaun, tăietor, tiutiuc. tocător, trunchi, trupină. 11 (Reg; spc) Pop1 (27). 12 (Reg; spc) Bucată de lemn pe care se toacă părul de capră. 13 (Reg; spc) Bucată de lemn sau bolovan care este sprijin pentru o pârghie de ridicat greutăţi. 14 (Ban; Trs) Pop1 (20).
15	(Reg) Bilă de lemn, teşită într-o parte, de la unele jocuri de copii. 16 (Pop; şîcs cle-a -cui) Joc de copii cu popicul2 (15). 17 (Ban; Trs) Joc de copii asemănător cu popicul (16), care se joacă cu mingea. 18 (Lpl) Joc distractiv şi sportiv la care se folosesc nouă bucăţi de lemn cilindrice, fasonate la strung şi aşezate într-o anumită ordine în jurul unuia mai mare şi pe care jucătorii încearcă să le doboare de la distanţă, cu o bilă mare de lemn aruncată pe un jgheab Si: (rar) popicărie (1). 19 Fiecare dintre cele noua piese de lemn lunguieţe, fasonate la strung, cu armătura metalică de bază. de la popice2 (18) Si: (rar) popicărie (4). 20 (Lpl) Popicărie (2).
21	(Reg) Ridicătură de zid pe care este aşezată vatra sau soba.
popicar sm [At: DDRF / Pl: -i / E: popic2 + -ar] Jucător pasionat de popice2 (18). popică sfvz popic2
popicărie 6/'[At: DDRF / Pl: ~i/ / E: popic2 + -arie] 1 (Rar) Popice2 (18). 2 Loc unde se joaca popice2 (18) Si: popice2 (20). 3 Teren special amenajat sau clădire pentru jocul de popice2 (18). 4 (Rar) Popic2 (19). popiei1 smi [At: CADE / E: popă1 + -ici] (Olt) Popoiac. popiei2 smi [At: DAME. T. 140 / E: pop1 + -ici] (Olt) Butuc de lemn cu trei ramificaţii care formează scaunul vârtelniţei Si: pat1.
popicos, '-oasă a [At: F (1870), 139 / Pl: -oşi, -oase / E: popic2 + -cm] (îvr) Care are formă asemănătoare cu cea a unui popic2 (19) Vz lunguieţ, prelung.
popie sf [At: PRAV. GOV. 5277 / Pl: ~i/ / E: popă1 + -ie) 1-2 (Pfm) Preoţie (1-2). 3 (Reg; îe) A se lăsa de ~ia (cuiva) A renunţa la serviciile unui preot. 4 (Reg; îae) A refuza să mai facă parte din parohia unui preot.
5	(Reg; îae) A nu mai voi să dea ascultare preotului.
popilnic sm [At: ANON. CAR. / V: pochivn~. (îrg) pop\vn~ (A şi: popiv-). (înv) pocliitn~, pop\tn~, (reg) pocliidn~. pochiIn~. pochion~, pochionie sf pochipn-.podi\rn~, pochit n-, pochivn-, ~ivnic, pohâvn-pohion-, poliirn—y pohitnic, popaln~, popâln~. popâvn~. popion-. ~\tnic, popovn~, pot\hn~. poiwn-, propiln-, prop\vn~ / Pl: -ici / E: cf ucr KoumumiK. srb kopitnik] (Bot) 1 Mică plantă erbacee cu miros de piper, cu rădăcina târâtoare, cu tulpina scurtă, cu două frunze mari, lucitoare, ca un ridichi, cu floare de culoare roşu-închis. având diferite utilizări în medicina populară Si:	(reg)	buba-inimii. buruiana-frigurilor.
buruiană-de-atac. dafin-mic, ficăţea. lingura-popii, năijit, năjitnică. pipăruş. piperniţă. piperul-lupului. pribolnic. trierei, tulipin (Asarum europaeum). 2 (Şîs ~ iepuresc) Mică plantă erbacee din familia ranunculaceelor. cu frunze lucitoare şi flori violacee, trandafirii sau albe Si: (reg) breabăn. crucea-voinicului, floarea-paştilor. foaie-de-vioară. iarba-fiarelor. iarbă-trei-răi. mieşunea. trei-crai. trei-răi, trei-răi-boieresc, viorele (Anemone hepatica). 3 (Reg; îf pochitnic) Săricică (Salsola kali).
4	(Reg) Podbal (Tussilagofarfara). 5 (Reg; îf popionic) Tulichină (Daphne mezereum). 6 (Reg) Ardei (Capsicum annuum). popune sf[At: LB / Pl: -mi / E: popă1 + -ime] (Pfm; csc) Preoţime. popitiă sf[At: ŞĂINEANU. D. V. / A şi: popină /V: pochi~ / Pl: -ne. -ni / E: pop1 + -ină] (Reg) 1 Movilă. 2 Platou (1). 3 Pietriş. în lunca unei ape curgătoare.
popmcă sf [At: PANŢU. PL./Pl: -nci/V: (reg) pip~/E: pop1 + -incă] (Bot) 1 (Mpl) Ciupercă comestibilă, cu pălăria galbenă-roşietică, ruginie sau brună, de obicei netedă, cu piciorul curbat sau răsucit, mai lung decât diametrul pălăriei, cu carnea alburie, cu miros de fructe Si: (reg) popinici (Pholiota mutabilis). 2 (Mpl) Ciuperca comestibilă Pholiota squarossa.
3	(Mpl) Ciupercă comestibilă cu pălăria brună sau roşcată, uneori mai deschisă pe margine, cu piciorul alburiu, acoperit cu mici fibre cenuşii sau negre şi cu carnea moale, cu miros puternic (Pluteus cervinus). 4 (Reg.
lpl) Ghebe (Armillaria mellea). 5 (Reg; lpl) Burete-de-casă (Merulius lacrymans). popindoc sm vz popândoc
popinici sm [At: BORZA. O. 195 / E: cf po piucă] (Bot; reg) Popincă
(1)	(Pholiota mutabilis). popinttu sm vz popândău
popinfic, ~ă a [At: ŞEZ. III, 85 / Pl: -ici. -ice / E: ns cf popinteu. opintic] (Buc) Mititel şi fără astâmpăr.
popion sm [At: HELIADE. O. I. 132 / P: -pi-on I Pl: -i / E: fr papion] (Rar) Specie de maimuţă africană cu pielea roşie, cu capul mare şi coada scurtă (Pa pi o papi o), popilnic sm vz popilnic popir sn vz papir popi ras sn vz papir
popire1 sf[At: POLIZU / Pl: -ri / E: popi1] (Rar) Preoţire.
popire2 sf[At: POLIZU / Pl: -ri / E: popi3] (Rar) Proptire.
popiros sn vz papir
popiroş sm vz papir
popiruş sn vz papir
popiruşă sfvz papir
popiştan av [At: LEXIC REG. II. 30 / E: ns cf pop1) (Olt; îlv) A sta ~ A trândăvi. popistaş, -ă smf, a vz papistaş popistăşesc, ~ească a vz papistăşesc
popistăşiţă sf[At: ALR II/L MN 103 2775 / Pl: -te / E: popistaş1 + -iţă] (Trs; dep) Femeie de religie catolică.
popistra vt [At: DL / Pzi: -rez / E: popistri] (Reg) 1 A stropi. 2 (Pex) A împestriţa.
popistrat, ~ă a [At: STANCU D. 72 / Pl: -aţi. -e I E: popistra) (Reg) 1 Stropit. 2 (Pex) împestriţat. popistreală sf [At: DLR / Pl: net / E: popistri + -eală] (Reg) împestriţare. popistrela vi [At: DOSOFTEI. V. S. februarie 59722 / Pzi: 3 -ează / E: popistreală] (îvr) A împroşca.
popistri [At: H XVIII. 267 / Pzi: -resc / E: cf bg uoirbcrpji] 1 vt (înv) A împestriţa prin împroşcare. 2 vr (Ban; d. fructe) A începe să se coacă, schimbându-şi coloritul. 3 vt (Mar) A broda.
popistrită <://’[At: ALRM II/I, h 251/836 / Pl: -te / E: popistri) (Reg; îs) Săptămână - Săptămână antepenultimă din dulcele Crăciunului în timpul căreia credincioşii pot mânca de dulce miercurea şi vinerea Si (pop) cârneleagă.
popistroacă sf[At: CV 1951. nr. 2. 34 / Pl: net / E: popistri + -oacă] (Olt) Stropitură de ploaie.
popişnică sf[At: I. CR. II. 242 / Pl: -ice / E: ns cf popilnic] (Reg; pbl) Popilnic (1) (Asarum europaeum).
popişar sm [At: MARIAN. NA. 84 / Pl: -i / E: popă1 + -işor] (Buc) Plantă cu floare galbenă nedefinită mai îndeaproape. po piş tas, ~ă smf. a vz papistaş
popiştoc sm [At: UDRESCU. GL. / Pl: -oci l E: popă1] (Reg; irn) Popoiac. popitnic sm vz popilnic popivnic sm vz popilnic
poplac sm [At: BĂCESCU. P. 48 / Pl: -aci / E: ns cf popită) (Iht; Mun) Molan1 (Nemachilus barbatulus). poplănd, ~ă a vz plăpând poplând, ~ă a vz plăpând
popleci vr [At: L. COSTIN. GR. BĂN. 164 / Pzi: -cesc / E: srb popletati. popleăem] (Ban) A îndoi picioarele. pophc sn vz popic2
popim sn [At: CADE / V: (îrg) -ă sf (îvr) pap- / Pl: -uri / E: rs jjoiiahh. fr pope li ne] 1 Ţesătură lucioasă şi subţire de bumbac mercerizat sau rar. de mătase cu legătura de pânză, pentru cămăşi bărbăteşti sau îmbrăcăminte uşoară femeiască. 2 (Lpl) Sortimente de polpin1 (1). 3 Ţesătură cu urzeala de mătase şi cu băteala din lână.
1164
POPORIST
popii nă sfvz poplin
popliteu, ~ee [At: POLIZU. P. 74/9 / Pl: ~e/. -ee / E: îr po plite] 1 a (D. muşchi, artere, nervi etc.) Care se află în porţiunea posterioară a genunchiului, opusă rotulei. 2 sm Muşchi popliten (1). poplon sn vz plapumă
pop-music sn [At: DN3 / E: eg pop-music] 1-3 Muzică pop3 (1-3). 4 Muzica din repertoriul varietăţilor destinată marelui public.
popoaie sfi [At: (a. 1778) IORGA. S. D. XII. 95 / P: ~poa-ie f E: popă1 + -oaie] (îrg) Soţie de preot Si: preoteasă, popodie sfvz păpădie
popoi sn [At: CV 1950. nr. 4, 37 / Pl: -oaie f E: pop1 + -oi] 1 (Olt) Mălai subţire, copt în spuză. 2 (Reg) Pâine mică de forma unei turtiţe.
popoiac sm [At: JIPESCU. O. 123 / P: -po-iăc / Pl: -aci f E: popă1 + -oiac] (Reg; irn) Preot tânăr lipsit de experienţă şi cam dichisit Si: (reg) popenci, popic1, popiei1, popi stoc. popol sm vz popor popolar, ~cl ă vz popular popolaţie sfvz populaţie
poponâţa vr [At: MARIAN, ap. DA II, 514 / Pzi: -tez f E: cf poponeţ1. poponeţ3, popotă2, cocoţă] (Rar) A se căţăra într-un copac. popondete snm vz popândeţ popondeţ smn vz popândeţ popondoc sm vz popândoc popone sm vz pepene
poponeacă sf[At: LEXIC REG. 93 / Pl: -eci l E: net] (Reg) Cutie. poponeaţă sfvz poponeţ
poponel1 sm [At: ALR I, 1893 / Pl: -ei f E: cf popă1] (Ent; reg) Greier (Gryllus cămpestris).
poponel2 sm [At: DLR / PL: -ei f E: popou + -onel] 1-2 (Fam; şhp) Şezut (mic) Si: poponeţ4 (1-2). 3 (Fam) Şezut de copil Si: poponeţ4 (3).
poponeţe1 sm [At: CIAUŞANU, GL. / Pl: -eţi / E: cf popoi) (Olt) Colăcel din aluat dospit de pâine, care se împarte copiilor de pomană. poponeţe2 sm vz poponeţ1 poponeţe3 sm vz poponeţ2
poponeţ1 sm [At: POLIZU /V: ~ete,ponete f Pl: -i / E: cf srb poponac. ucr o//o//cm] (Bot) 1 (Pop) Volbură (Convolvulus arvensis). 2 Plantă din familia gramineelor, cu frunze subţiri şi cu un spic asemănător cu al grâului. în vârful tulpinii, care creşte în regiunile de baltă (Alopecitrus aequalis).
poponeţ2 sm [At: CREANGĂ. A. / Pl: -i f E: popă1 + -oneţ] (Gmţ) Preot. poponeţ3 [At: ŞEZ. XVIII, 168 / V: (pop) ~ete f Pl: (1-2, 8) -i. (9-14) -e / E: pop1 + -oneţ] 1 sm (Zlg; reg) Şoarece (Apodemus sylvăticus). 2 sm (Zlg; reg) Şoarece (Microtus arvalis). 3-4 av (Pan; îe) A sta (sau a se aşeza, a şedea ~) (A sta sau a rămâne în picioare ori) a se aşeza pe ceva cu spatele drept, ţeapăn, nemişcat. 5 av (Pex; îae) A sta provocator în faţa cuiva. 6 av (îae) A sta izolat de alţii. 7 ăv (Fam; pe lângă verbe de mişcare) Deodată. 8 sm (Pop) Sperietoare de păsări. 9 sn (Pop) Feştilă sau fitil de opaiţ. 10 sn (Pgn) Opaiţ. 11 sn (Buc) Petic textil muiat în sulf şi căruia i se dă foc. pentru a afuma albinele. 12-14 sn (Reg) Pop1 (1-2. 30).
poponeţ4 sn [At: PAS. Z. I. 186 / V: ~eaţă sff Pl: -e f E: popou + -oneţ] 1-2 (Fam; şhp) Poponel2 (1-2). 3 (Fam) Poponel3 (3).
popor sn [At: PSALT 246 / V: (înv) popol. popul sm.păp~ / Pl: -oare / E: ml populus] 1 (îvr; mai ales în texte cu conţinut religios) Totalitate a credincioşilor de acelaşi cult dintr-o ţară. regiune, eparhie, parohie etc. în raport cu clericii lor. 2 (îs) -ul ăles (sau lui Dumnezeu) Evrei. 3 (îvp) Parohie. 4 (Pop; d. preoţi; îe) A umbla în - A merge din casă-n casă cu botezul. în ajunul Bobotezei. 5 Formă istorică de comunitate umană, superioară, numeric şi calitativ, tribului şi anterioară naţiunii, ai cărei membri locuiesc pe acelaşi teritoriu, vorbesc aceeaşi limbă şi au aceeaşi tradiţie culturală Si: neam (îvp) naţie, naţiune, norod1 .obşte. (înv) limbă. (îrg) nemzet (1). 6 Totalitate a locuitorilor unei ţări, a unui stat. 7 (Pex) Naţiune. 8 (înv; urmat de determinări în genitiv) Locuitori ai cetăţii
oraşului, satului (ori ai unei părţi din acestea) sau ai unei unităţi teritoriale.
9	(îvr) Unitate administrativ-teritorială care cuprindea localităţile din jurul unei cetăţi, ale unui oraş. un cartier al unui oraş etc. 10 (înv) Fiecare dintre părţile distincte ale unei moşii mari. corespunzând de obicei, pământurilor situate în jurul unui sat. al unei mănăstiri etc. 11 (înv) Populaţie. 12 (Iuz; spc) Muncitorime. 13 (Spc) Ţărănime. 14 (îla) Din ~Care face parte din ţărănime. 15 (Pex; îal) De origine socială modestă. 16 Mulţime mare de oameni strânşi la un loc Si: gloată, norod, (îrg) omet, poporime, (reg) omenet, (îvr) poporaţie.
popora [At: (a. 1698) IORGA. S. D. XVIII. 2 / V: (esej) ~rî/ Pzi: -rez f E: popor cf popula] (înv) 1 vi (D. preoţi) A păstori. 2 vt A popula (1).
poporal, ~ă a [At: BOJINCĂ. A. II. 199/21 / Pl: -i. -e / E: popor + -al] (îrg) 1-7 Poporan (7-13).
poporalitate sf [At: F (1876). 105 / E: poporal + -itate cf ger Populari lat] (îvr) 1-5 Popularitate (1-5).
poporalnic, ~ă ă [At: ST. INST. 7/9 / Pl: -ici. -ice f E: popor + -alnic] (îvr) 1-7 Popular (25-31).
poporan, ~ă [At: (a. 1675) GCR I, 220/26 /V: ~rean (PI: -reni, -rene) f Pl: -i. -e. (reg) -răni. -răne / E: popor + -eăii) 1 smf (îrg) Enoriaş. 2 smf (Pex) Credincios. 3-4 smf ă (îrg) (Persoană) care face parte din grosul populaţiei. 5 smf (îrg: spc) Ţăran. 6 smf (îrg: pex) Concetăţean. 7 ă (înv) Care aparţine poporului (11) Si: poporal (1). 8 a (înv) Care se referă la popor (11) Si: poporal (2). 9 a Care provine din popor (11) Si: poporal
(3). 10 a Care serveşte înteresele poporului (11) Si: poporal (4). 11 a Creat de popor (11) Si: poporal (5). 12 a Specific unui popor (11) Si: poporal
(6). 13 a Caracteristic culturii unui popor (11) Si: poporal (7). 14 a (D. curente literare) Care susţine că principala sursă de inspiraţie trebuie să fie poporul (11). în special ţărănimea, precum şi viaţa, sentimentele şi aspiraţiile acestuia. 15 a Care aparţine poporanismului (1). 16 ă Referitor la poporanism (1). 17-25 (înv) Popular (12-20).
poporaneitate sfs [At: DN2 / P: -ne-i- / E: poporan] (Rar) 1-7 Caracter popular (7-13).
poporanism sn [At: CARAGIALE. O. IV. 153 / Pl: -e f E: poporan + -ism cdp rs Hap04HimecTB0) 1 Mişcare politică-ideologică şi artistică de la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX. după care masele ţărăneşti erau elementul de bază al naţiunii şi care şi recomanda, pe plan literar, crearea de opere inspirate din viaţa ţărănimii, privită cu simpatie, cu compasiune şi în mod realist Vz narodnicism. 2 (Rar) Sentiment de dragoste, de ataşament faţă de popor (11). 3 (Nob) Expresii populare (10). 4 (Nob) Cuvânt popular (10).
poporanist, [At: CARAGIALE. O. IV, 153 / Pl: -işti / E: de la poporan + -ist] 1 a Care aparţine poporanismului (1). 2 ă Privitor la poporanism (1). 3 a Care provine de la poporanism (1). 4 a Care este specific poporanismului (1). 5 a Care susţine poporanismul (1). 6 smf Adept al poporanismului (1). 7 smf (Spc) Scriitor poporanist (1). 8 a Privitor la popor (11). 9 a Care reflectă aspiraţiile poporului (11). 10 ă Apropiat de popor (11). 11 a Care se face în favoarea poporului (11). 12 a (Pex) Democratic.
poporanizare sf [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 165 / Pl: -zări l E: poporan + -izare) (Nob) Popularizare (1).
poporai'e sf [At: DDRF / Pl: -rări / E: popora] (înv) 1 Păstorire a credincioşilor de către preot. 2 Populare.
poporat, ~ă a [At: ROM. LIT. 331 /25 / Pl: -aţi. -e f E: popora] (înv)
1	Păstorit. 2-3 Populat (1-2).
poporaţie sf [At: CODRU-DRĂGUŞANU, C. XVI / V: -iune / Pl: ~i/ / E: popor + -aţie cf lat populat io. fr populat ion. it popolazione] 1 (înv) Populaţie (1). 2 (îvr) Gloată. poporaţiune sfvz poporaţie popor ean, ~ă smf vz poporan
poporime sff At: SĂULESCU. HR. 1.45/20 / Pl: -mi / E: popor + -ime] (îrg) 1 Populaţie (1). 2 Gloată.
poporist, ~ă a [At: SBIERA. F. S. 257 / Pl: -işti. -e / E: popor + -ist] (Nob) 1 Care ţine de popor (5) Si: (nob) poporistic (1). 2 Referitor la popor
1165
POPORISTIC
(5)	Si: (nob) poporistic (2). 3 Specific unui popor (5) Si: (nob) poporisîic (3).
poporistic, -ă a [At: SBIERA, F. S. 147 / Pl: -ici. -ice / E: popor + -iste] (Nob) 1-3 Poporist (1-3). popori v vz popora poporniţă sfvz paporniţă
poporos, -oasă a [At: MAIOR. IST. 276/15 / Pl: -oşi, -oase / E: popor + -av] (înv) 1 (D. popoare) Numeros. 2 (D. teritorii, aşezări) Populat (1).
poporoşag s [At: BÂRLEA. B. 139 / Pl: net / E: popor +	(Mar)
Popuştină.
popos1 sn [At: GRIGORIU-RIGO. M. P. I, 43 / A: net / Pl: -uri / E: cf pop1] (Atm; Mun) Caitilaj care desparte între ele fosele nazale. popos2 sn vz popas
poposeală şf[At: F (1886), 4 / Pl: -di / E: poposi + -eală] (Rar) 1-3 Poposire (1-3). 4 Găzduire. 5 Odihnire.
poposi [At: PSALT. HUR. 4577 / V: (înv) -păşi / Pzi: -sqsc / E: popas]
1	v/' (D. oameni) A întrerupe pentru scurt timp cursul unei plimbări, al unei călătorii, al unui marş etc. pentru a se odihni Si: a se opri. (înv) a conăci. 2 vi (Spc) A petrece la cineva noaptea Si: (îvp) a mânea. 3 vi A se adăposti undeva pentru a dormi peste noapte Si: (îvp) a mânea. 4 vt (Reg) A oferi cuiva ospitalitate Si: a găzdui. 5-6 vir (înv; d. fiinţe) A se odihni. 7 vt (Rar) A lăsa pe cineva să se odihnească Si: a odihni.
poposire sf[At: DRLU /V: (înv) pro- / Pl: -ri / E: poposi] 1 întrerupere pentru scurt timp a cursului unei plimbări, a unei călătorii, al unui marş pentru a se odihni Si: oprire. popas, (rar) poposeală (1). 2 Rămânere la cineva peste noapte Si: (rar) poposeală (1), (îvp) mânere. 3 Adăpostire undeva peste noapte Si: (rar) poposeală (3), (îvp) mânere. 4 (Reg) Găzduire. 5 (îvr) Odihnire.
popotar sm [At: MIRONESCU, S. 619 / Pl: -i / E: popotă + -ar] (Adesea cu valoare de apoziţie) Militar însărcinat cu administrarea unei popote
(1)	Si: (rar) popotaş. popotaş sm [At: SCL 1971,408 / Pl: -i / E: popotă1 + -c/ş] (Rar) Popotar. popotă sf [Ai: BARCIANU / A şi: (reg) popotă / Pl: -te / E: fr popote]
1	Cantină pentru ofiţeri şi subofiţeri. 2 (Pex) Local unde se află popota (1).
popota1 vtr [At: ZANNE. P. I. 625 / Pzi: -ţez / E: cf împopotona. împopoţa, îm pupăza, pupăză] (Reg) 1-2 A (se) împopoţona.
popoţa2 [At: JIPESCU, O. 57 / Pzi: -ţez. popoţ / E: ctm pop1 + cocoţa]
1-2 vtr (Reg) A (se) cocoţa. 3 vt (Olt) A incita pe cineva împotriva cuiva. popou sn [At: DEX / Pl: -i / E: ger Popo] (Fam) Şezut. popoveanca sfa [At: VARONE. J. R. 44 / E: net] (Olt) 1 Horă nedefinită mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută popoveanca (1). popovnic sm vz popilnic poprea sf vz popreală
popreală sf [At: (a. 1692) BUL. COM. IST. IV, 219 / V: (pop) poprea. (reg) propea, prope-. proprea / Pl: -di. -de / E: popri + -eală] 1 (îrg) Interdicţie. 2 (îrg) Dificultate pe care o are de întâmpinat cineva. 3 (îvp) Arest la domiciliu. 4 (îvp; pex) închisoare. 5 (îvp; pex) Prevenţie. 6 (îvp; îe) A pune (la) ~ (pe cineva) A aresta. 7 (îvp; îae) A ţine închis. 8 (îvp; îae) A ţine în arest la domiciliu. 9 (Pop; îf propea. poprea) Proptea. 10 (Reg; îs) Propreaua gardului Om leneş. 11 (Reg; îas) Om urât. 12 (Reg) Fiecare dintre prăjinile, legate câte două cruciş la capete, care se aşază în vârful clăii de fân astfel încât fânul din claie să nu fie luat de vânt.
poprdişte sf[At: (a. 1811) IORGA. S. D. XII. 167 / Pl: -ti / E: popri + -elişte] (îvr) 1 Interdicţie. 2 Dificultate pe care o are de întâmpinat cineva.
popri [At: M. COSTIN. O. 298 / V: propi. pro- / Pzi: -rzsc / E: siv nonp’brH] 1 vt (înv) A sechestra pe cineva. 2 vt (înv; spc) A aresta pe cineva.
3	vt (îvr) A reţine pe cineva prin insistenţe. 4 vt (înv; udp ,,pentru“) A obliga să rămână pentru... 5 vt (înv) A determina pe cineva să rămână undeva. 6 vt (Jur; spc) A face o poprire (3). 7 vt (îrg) A-şi însuşi bani sau bunuri. 8 vt (îrg; c. i. acţiuni în desfăşurare, fenomene din natură) A face să înceteze Si: a opri. 9 vt (îrg; c. i. acţiuni în desfăşurare, fenomene din natură) A împiedica. 10 vt (îrg; c. i. vehicule sau fiinţe în mişcare)
A opri din mers. 11 vr (înv; d. oameni; adesea însoţit de determinări locale) A se opri. 12 vt (înv) A interzice. 13 vt (Reg) A propti. 14 vt (Reg) A imobiliza. 15 vt (îvr) A delimita. poprica v vz paprica popricaş sn vz papricaş popricat, -ă a vz papricat poprică sfvz paprică
poprire sf [At: AETHIOPICA, 55V10 / Pl: -ri / E: popri] 1 (înv) Sechestrare a unei persoane. 2 (înv) Arestare. 3 (Jur; spc) Măsură preventivă a instanţei judecătoreşti care dispune reţinerea unei sume de bani ori a unor bunuri ale debitorului de către o persoană autorizată, spre a le pune la dispoziţia creditorului. 4 (Pex) Sechestru. 5 (îrg) Oprire a unei acţiuni în defăşurare. 6 (îrg) Oprire din mers a unui vehicul. 7 (înv) Popas (1). 8 (înv) Interzicere. 9 (înv; pex) Predică. 10 (Reg) Proptire. 11 (Reg) Imobilizare. 12 (îvr) Delimitare. popris sn vz propis poprişi e sfvz păprişte
poprit, ~ă a [At: NECULCE, L. 269 / Pl: -iţi, -e / E: popri) (înv) 1 (D. oameni) Arestat. 2 (Jur; d. bani. bunuri) Pe care s-a aplicat o poprire
(3). 3 Interzis pentru folosirea cuiva. popritar sm vz proprietar
popritor, -oare [At: ADAM. R. 172 / V: (reg) propi- / Pl: -i, -oare i E: popri + -tor) 1 a (Jur) Care are putere de sechestru. 2 sf (Reg) Obiect, lanţ. frânghie, scândură etc. care serveşte pentru a opri ceva. 3 .s/Obiect care serveşte pentru a propti ceva.
popritwră sf [At: HEM 1313 / V: pro- / E: popri + -tură] (Reg) 1 Pădure tăiată în care este interzis accesul oamenilor Si: (reg) apărătură. 2 (îf propitură) Păşune sau porţiune dintr-o păşune în care este interzis păşunatul. popşoi s vz păpuşoi popşoişte sfvz păpusoişte popşor sm vz popuşor
poptaş sm [At: CHEST. II, 254/44 / Pl: -i / E: cf pop1) (Reg) Fiecare dintre cuiele care fixează leaţurile de pe acoperişul din stuf al casei. poptă sfvz poftă popti v’ vz pofti
poptoaixă sf [At: DR. XI. 144 / Pl: -rce / E: cf rs no, yiopKa] (Arg) Cheie. popuc i vz popâc popul sm vz popor
popula vt [At: DDRF / Pzi: -hz / E: fr peupler] 1 A aduce şi a aşeza locuitori pe un anumit teritoriu Si: (înv) a popora (2). 2 A umple un teritoriu cu oameni. 3 A aduce animale şi le stabili într-o regiune în care nu erau sau erau prea puţine. 4 (D. oameni, animale sau plante) A se afla stabilit pe un anumit teritoriu. într-un anumit loc.
populamznt sn [At: DS / Pl: -e / E: fr peuplement] (Sil) 1 Arboret de aceeaşi vârstă sau dintr-o singură specie. 2 Arboret din mai multe specii.
popular, -ă a [At: HELIADE. O. II. 142 / V: popo- / Pl: -i. -e I E: fr populaire] 1 Care aparţine poporului (11). 2 Privitor la popor (11). 3 Care provine din popor (11). 4 Care serveşte interesele poporului (11). 5 Creat de popor (11). 6 Specific unui popor (11). 7 Caracteristic culturii unui popor (11). 8 Făcut pentru popor (11). 9 Creat pentru necesităţile poporului
(11). 10 (Pex) Accesibil tuturor. 11 Care este alcătuit din oameni din popor
(11)	şi lucrează pentru el. 12 Iubit de popor (5) Si: (înv) poporan (17).
13	Care se bucură de simpatia, consideraţia, respectul opiniei publice Si: (înv) poporan (18). 14 Care se bucură de succes în popor (11) Si: (rar) poporan (19). 15 (Pex) Cunoscut de toţi (înv) poporan (20). 16-17 (Rar) Care iubeşte poporul (5, 11) Si: (rar) poporan (21-22). 18-19 Devotat poporului (5. 11) Si: (rar) poporan (23-24). 20 Care are o comportare prietenoasă, cordială, apropiată faţă de oameni simpli Si: (rar) poporan (25). 21 (D. lucrări, prelegeri, expuneri) Care poate fi înţeles cu uşurinţă de oricine Si: natural, simplu.
populare sf [At: DDRF / Pl: -lari / E: popula) 1 Aducere şi aşezare a locuitorilor pe un anumit teritoriu. 2 Aducere a unor animele pe un anumit
1 166
PORC
teritoriu unde nu existau înainte sau unde existau prea puţine. 3 Stabilire a unor oameni pe un anumit teritoriu. într-un anumit loc.
popularitate sf [At: CR (1829), 2381/! / Pl: -taţi / E: fr popularite] 1-4 Calitate de a fi popular (12-15) Si: (îvr) poporalitate (1-4). 5 Stimă, consideraţie, simpatie etc. de care se bucură cineva în faţa maselor Si: (îvr) poporalitate (5). 6 (Pex) Faimă. 7 (Rar) Reputaţie proastă.
populariza vt [At: BĂLCESCU. ap. GHICA / Pzi: ~zez / E: fr populariser] A face să fie cunoscut de către un anumit număr de oameni, într-o formă accesibilă o operă, o idee, o ştiinţă etc.
popularizant, ~ă a [At: SCL 1950, 271 / Pl: -nţi, -e / E: populariza] (Rar) Popularizator (2).
popularizare sf [At: DDRF / Pl: -zari / E: popularizai] 1 Aducere la cunoştinţa unui număr de oameni. într-o formă accesibilă, o operă, o idee,
0	ştiinţă etc. 2 (îla) De ~Care urmăreşte răspândirea cunoştinţelor, culturii etc.. în masele largi. 3 (îal) Care se adresează unui public larg. 4-5 (Rar; ccr) Lucrare de popularizare (2-3).
popularizat, ~ă a [At: FILIMON, O. I.. 1971 / Pl: -aţi, -e / E: populariza] (D. idei, opere, ştiinţe etc.) Care este răspândit printre masele largi, într-o formă accesibilă.
popularizator, ~oare smf a [At: CADE / Pl:	~oare / E: populariza
+ -tor] 1-2 (Persoană) care face cunoscută o operă, o idee. o ştiinţă etc. răspândind-o. într-o formă accesibilă, printre masele largi Si: (rar) popularizant.
populat, ~ă a [At: BĂLCESCU. M. V. 132 / Pl: -aţi, -e / E: popula]
1	(D. teritorii, aşezări) Care este locuit Si: plin, umplut, (înv) norodit, poporat, poporos, (îdt) populos (1), (îvr) norodos. 2 (Pex; d. teritorii, aşezări) Cu o populaţie densă Si: plin, umplut, (înv) narodit, poporas, poporat, (îdt) populos (2), (îvr) norodos. 3 (Nob) La care participă o asistenţă numeroasă.
populaţie sf [At: (a. 1817) URICARIUL. IV, 303/20 / V: (înv) -polaţie. ~ţiune / Pl: -ii / E: fr population] 1 Totalitate a locuitorilor unei ţari, ai unei regiuni, ai unui oraş Si: (îvp) obşte, (îrg) poporime (1), (înv) norod, poporaţie (2). 2 (Rar; pex) Mulţime de oameni. 3 Seminţie. 4 Trib. 5 Grup de indivizi aparţinând unei specii de animale, plante, care trăiesc într-o anumită regiune ori arie de răspândirea speciei respective şi are anumite caracteristici. populatkme sf vz populaţie
popukţ sm [At: UDRESCU. GL. / Pl: -cţi / E: pop1 + -uleţ] (Mun) 1-2 Popuşor (1-2).
populos, ~oasă a [At: I. GOLESCU. C / Pl: -oşi, -oase / E: lat populosus] (îdt) 1-2 Populat (1-2). popundecăl sn vz papăndecăl
popustă sf[At: ANTIPA. P. 361 / Pl: -te / E: ucr nonycra] Frânghie verticală care ţine carmacele în apă în poziţia lor normală şi care se lasă mai lungă decât adâncimea apei. popuşor sm vz păpuşar popuşă sfvz păpuşă popuşăne sf vz păpuşărie popuşoi s vz păpuşoi popuşoicş sm vz păpuşoieş popuşoişte sf vz păpuşoişte
popuşor [At: CHEST. II, 112/64 /V: popşor / Pl: -i / E: pop1 + -uşor]
1-2 sm (Reg) Pop (1-2) mic Si: (reg) populeţ (1-2). 3 av (îe) A sta (sau a se ţine) ~ A sta sau a se ţine drept. în sus. 4 av (îae) A sta în picioare.
popuştină sf[At: (a. 1774) IORGA, S. D. XIII. 267 / A: net / Pl: net / E: cf popă1] (Mar) Plată. în cereale sau bani dată de enoriaşi preotului Si: (reg) lectical. poporoşăg.
poiJ sm [At: CANTEMIR. IST. 59 / Pl: -i. (înv, sn) -uri, -e / E: lat porus, ngr izâpoq. it poro, ger Pore. fr po re] 1 Mic orificiu pe suprafaţa pielii, care corespunde cu canalul excretor al glandelor sudoripare şi sebacee. 2 Orificiu în membrana celulelor vegetale, prin care se asigură schimbul de apă. gaze şi materii nutritive. 3 (Spc) Deschidere a tuburilor sau a ascelor unor specii de ciuperci, prin care sunt puşi în libertate sporii.
4	Spaţiu gol de dimensiuni mici în masa unui corp solid sau a unui agregat de particule solide. 5 (Bot; reg; prc) Pir-gros (Cynodon dactylon).
poi2 sm [At: DLR / Pî: -i / E: cf porşor, porcan] (Buc; Trs) 1 Porcoi
(4). 2 (Spc) Căpiţă. 3 (Spc) Claie. 4 (Spc) Şiră. por3 sm vz poară por4 sm vz pur1 poradă sf vz paradă porade sf vz paradă
poramniţă sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 86v/l 7 / Pl: -ţe / E: siv nepAMhNHiiA] (îvr) Haină (scurtă purtată peste umeri). poranic1 sm [At: LEXIC. REG. II. 47 / Pl: -ici / E: net] (Reg) Copil. poranic2 sm vz poroinic poranici sm vz poroinic
porav, ~ă [At: ANON. CAR. / V: (reg) pur~ / Pl: -i, -e / E: poară + -av] 1 (Trs; d. oameni) Certăreţ. 2 (Trs; d. oameni) Sălbatic. 3 ă (Trs; d. oameni) Aprig la mânie. 4 a (înv; d. oameni) Zburdalnic. 5 a (înv; d. oameni) îndrăzneţ. 6 a (Ban; d. animale) Care nu poate fi stăpânit. 7 a (înv; d. cai) Nărăvaş. 8 a (Trs; Ban; d. oameni) Harnic. 9 smf (Reg) Persoană care se distinge prin ceva. 10 a (Trs; d. oameni) Grozav.
por ăi vr [At: CONTEMPORANUL, V2. 144 / Pzi: -esc / E: cf poară) (îvr; csnp) 1 A se strădui. 2 A se necăji. 3 A se chinui. poramb sm vz porumb poranb sm vz porumb porancă sf vz poruncă porănci v vz porunci porăncită sfvz poruncit porănc'itor, ~oare a vz poruncitor porănici sm vz poroinic porăş, ~ă ă vz poroş
porăvos, ~oasă a [At: L. COSTIN. GR. BĂN. II. 156 / V: ~rov~ / PI: -oşi, -oase / E: porav + -os] (Reg; d. cai) Nărăvaş. porâmb sm vz porumb porâmbar sn vz porumbar2 porambă sf vz porumbă1 porâmbea sf vz porumbea1 porâmbişte sfvz porumbişte porâmbiţă sf vz porumbiţă porancă sfvz poruncă porânceală sfvz porunceală porânci v vz porunci porâncire sf vz poruncire porăncit, a sfvz poruncit porânghi sm vz porumb porângiţă sf vz porumbiţă porbal sm vz podbal porbeal sm vz podbal porbice sfvz poghircă porbici sm vz poghircă
porc sm [At: (cca 1580) CUV. D. BĂTR. II. 470/10 / Pl: porci / E: ml porcus] 1 Mamifer domestic, paricopitat. din familia porcinelor, omnivor, cu capul conic, cu maxilarul superior alungit şi caninii foarte dezvoltaţi, cu pielea groasă şi corpul acoperit cu peri aspri, scurţi şi rari. crescut pentru carnea şi grăsimea lui Si: (pop) râmător (1), râtan (1). (înv) sfin (Sus scrofă domestica) Vz mascur (1). mat or1. 2 (îc) ^-mistreţ (sau —sălbatic), (pop) (~-de-pădure) Mamifer sălbatic paricopitat. cu corpul masiv, cu greabănul înalt, capul mare. terminat cu botul alungit, cu caninii largi, puternici şi părul aspru şi gros, de culoare sură-neagră Si: mistreţ (Sus scrofa). 3 (îe) A trăi ca câinii cu porcii A trăi foarte rău unii cu alţii. 4 (Fam; îe) A tăcea ca ~ul în păpuşoi (sau în cucuruz) A păstra tăcere desăvârşită asupra unui lucru, mai ales când cineva se simte vinovat.
5	(îae) A tăcea prefăcându-se că este preocupat de ceva foarte important spre a nu răspunde la aluzii sau la învinuiri directe. 6 (Pfm; îe) A da năvală ca ~ul A fi foarte îndrăzneţ. 7 (Pfm; îae) A fi foarte nesimţit. 8 (Pfm;
1167
PORCAN
îae) A fi obraznic. 9 (Pfm; îe) Doar n-am păscut (sau n-am păzit) porcii cu tine (sau împreună etc.) Se spune cuiva spre a-i atrage atenţia că-şi permite prea multe. 10 (Pfm; îe) A mânca (sau. reg. a întoarce) porcii (de) la jir (sau acasă) A sforăi în somn. 11 (Pfm; îe) A face (pe cineva) albie (sau troacă) de porci A certa pe cineva foarte aspru şi cu vorbe grele, injurioase. 12 (Reg; îe) A nu fi în porcii lui (sau în toţi porcii) A fi fără chef. 13 (Reg; îae) A fi trist. 14 (Reg; îs) Jurământul -ului Se spune, în glumă, despre cineva care promite că renunţă la o deprindere rea. dar nu respectă promisiunea. 15-16 (Reg; îe; îls) (A avea) norocul ~ului (A avea) noroc mare şi nemeritat. 17-18 (îae; îal) (A avea) succes foarte mare în acţiunile întreprinse. 19 (îe) A îngăşa ~ul în ajun A încerca zadarnic să recupereze în ultimul moment timpul pierdut. 20 (Prc) Carne de porc (1). 21 (Pex) Mâncare din porc (20). 22 (Reg; îcs) -ul mare Joc de cărţi nedefinit mai îndeaproape. 23 (Reg; pex; îacs) Persoană care pierde la jocul de căiţi porcul (22) mare. 24 (Reg; îcs) -ul mic Joc de căiţi nedefinit mai îndeaproape. 25 (Reg; pex; îacs) Persoană care pierde la jocul de căiţi porcul (24) mic. 26 (Reg; îcs) Porcii în coteţ Model pe ouăle încondeiate, cu un fond roşu cu motive florale albe. 27 (Dep) Om lacom, nesimţit şi fără caracter Si: (reg) porcan (3). 28 (Dep) Om obraznic, indecent Si: (reg) porcan (4). 29 (Pfm; îs) ~ de câine Om de nimic Si: nemernic, ticălos. 30 (Pop; lpl) Roi de stele numit Hyadele, în formă de „V“. în constelaţia zodiacală Taurul din emisfera boreală, având ca stea principală Aldebaran Si: (pop) vierii. 31 (Pop; îs) Luceafărul porcilor (sau -ului), ori steaua -ului Stea principală, numită Aldebaran. din roiul de stele Hyadele Si: (pop) porcarul1 (4). (reg) deşteptătorul. 32 (Fam; îe) A fi născut în zodia ~ului A fi extrem de norocos. 33 (Lpl; îc) —spinos (sau ghimpos) Gen de rozătoare sălbatice, de talie mijlocie cu spinarea şi flancurile acoperite de spini lungi, puternici şi cu abdomenul prevăzut cu peri tari (Hystrix).
34	(îae) Exemplar din genul porcilor (31)-spinoşi. 35 (Zlg; reg; îc) —spinos Arici (Erinaceus europaeus). 36 (Iht; îc) —de-mare Peşte marin de culoare neagră, cu înotătoarele acoperite de ţepi veninoşi Si: scorpie-de mare (Scorpaea porcus). 37 (Zlg; îae) Delfin2 (Delphinus delphis). 38 (Iht; reg; îc) ~ul-apelor Clean (Leuciscus ceplialus). 39 (Ent; reg; îc) ~ul-popii Câinele-babei (Oniscus murarius). 40 (Bot; Trs; lpl) Scaiete (Dipsacus laciniatus). 41 (Bot; Trs. lpl) Varga-ciobanului (Dipsacus silvester). 42 (Bot; reg; lpl) Mătrăgună (Atropa belladonna). 43 (Bot; reg; îc) Porci-nebuni Captalan (Cirsium rivulare).
porcan [At: I. IONESCU. C. 107/28 / Pl: (1-6) -i. (7-8) ~e IE: porc + -an] 1-2 sm (Reg; şdp) Porcoi (1-2). 3-4 sm (Reg; şdp) Porc (27-28). 5 sm (Iht; reg) Porcuşor (3) (Gohio gobio) 6 sm Ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă, brună-cenuşie. cu piciorul scurt, neted, care creşte în pădurile de brad (Hydnum imbricatum). 1 sn (Pop) Porcoi (4). 8 sn (Pgn) Grămadă nu prea mare.
porcar1 [At: MOXA. 396/22 / V: (îvp) pur-, (înv) purcariu / Pl: -i / E: porc + -ar cf lat porcarius] 1 Persoană care păzeşte şi îngrijeşte porcii (1). 2 (Reg) Persoană care vinde porci (1). 3 (Pop; art.) Denumire populară a stelei Aldebaran. din constelaţia Taurului Si: (reg) deşteptătorul.
porcar2 sm [At: DELAVRANCEA. O. II, 289 / V: (reg) pur- / Pl: -i / E: poarcă + -ar] (Pop; în unele jocuri cu mingea) Fiecare dintre jucătorii care prinde mingea aruncată de echipa adversă şi care încearcă să-şi lovească cu ea adversarii sau o anumită ţintă.
porcaş sn [At: KLEIN. D. 402 / Pl: -i / E: porc + -aş] (Iht; reg) Porcuşor
(3)	(Gobio gohio).
porcă sf vz polcă1
porcăi1 [At: DDRF / Pzi: -esc I E: porc + -âi] (Fam) 1 vt A insulta grosolan Si: (reg) a porcari1, a porci (1). 2 vr A se purta foarte urât cu cineva Si: (rar) a se porci (2).
porcăi2 vi [At: PAMFILE, J. I. 24 / Pzi: ~esc / E: poarcă + -ăi] (Reg) A avea rolul de porcar2 la unele jocuri cu mingea Si: (reg) a porcări2 (1).
porcăială sf '[At: MDA ms / Pl: -ieli / E: porcăil] (Fam) 1 Porcăire (1).
2	Porcăreală (2).
porcăire sf[At: MDA ms / Pl: -ri ! E: porcăi] 1 Insultă grosolană Si: (fam) porcăială (1). 2 Purtare grosolană, obraznică, indecentă.
porcălan sm [At: DLR / Pl: -i / E: porc + -ălau] (Buc) Om necuviincios, grosolan şi vulgar Si: (reg) porcălău. porcălau sm [At: DLR / Pl: -ăi / E: porc + -ălău] (Buc) Porcălan. por că le aţă sf vz porcâreaţă
porcănaş sn [At: DDRF / V: pur- / Pl: -e / E: porcan + -c/ş] 1-2 (Reg; şhp) Porcan (8) (mic).
porcănel sm [At: BĂCESCU. P. 48 / V: -con- / Pl: -ei / E: porcan + -el] (Iht; Ban) Porcuşor (3) (Gobio gobio).
porcăraie şf[At: GLOSAR REG. / P: -ra-ie / Pl: ? / E: porc + -ăraie] (Reg) Porcăreaţă (3).
porcăraş1 sm [At: MARIAN. O. II. 295 / V: pur- / Pl: -i f E: porcar + -aş] 1-4 (Şhp) Porcar1 (1-2) (tânăr) Si: (reg) purcărel (1-4). 5 (Orn; pop) Ploier (Cliaradrius apricarius). 6 (Orn; reg) Ploier-de-munte (Cliaradrius morinellus). 1 (Orn; reg) Fluierar (Calidris arenaria). 8 (Reg) Pasărea Numenius aquaticus. 9 (Orn; reg; îc) —comun (sau — de-nămol) Prundăraş-de-nămol (Limicola falcinellus).
porcăraş2 sm [At: PAMFILE. J. I. 14 / Pl: -i f E: porcat2 + -c/a] (Reg: şhp) 1-2 Porcar2 (tânăr).
porcăreală1 y/ [At: DLR / Pl: -eli / E: porcări1 + -eală) (Buc) 1 Porcărire.
2	Insultă grosolană Si: (fam) porcăială (2). 3 Murdărie. 4 Dezordine.
porcăreală2 sf[At: ŞEZ. II. 64 / V: (reg) pur- f Pl: -eli / E: porcări2 + -eală) (Reg; la unele jocuri cu mingea) Faptul de a avea rolul de porcar2 Si: (reg) porcărie2, porcării2.
porcăreasă sf [At: POLIZU / Pl: ~cse / E: porcar1 + -easăi] (Rar) Femeie care păzeşte şi îngrijeşte porcii (1) Si: (reg) porcăriţă (1).
porcăreaţă sf[At: ANON. CAR. / V: (reg) -ăle- / Pl: -eţe / E: porc + -eaţă] 1 (Pop) Cocină de porci (1). 2 (Reg) Păşune în care pasc porcii (1) Si: (reg) porcăraie. 3 (Dob; csc) Porcărie1 (1). 4 (Buc) Murdărie.
porcăn1 vt [At: SCL 1971. 408 / V: (reg) pur- f Pl: -resc / E: porc + -c/W] (Buc; Trs) A porcăi1 (1).
porcăn2 [At: PAMFILE. J. L 24 / V: (reg) pur- f Pzi: -resc l E: poarcă + -ări] 1 vi (Reg; la unele jocuri cu mingea) A porcăi2. 2 vtf A face să se îndeplinească rolul de porcar2.
porcărie1 ş/ŢAt: LB / V: (reg) pur- / Pl: ~i/‘ / E: porc + -arie] 1 (Pop; csc) Turmă de porci (1) Si: (reg) porcăreaţă (3). 2 (Pex; csc) Fermă de porci (1). 3 (Reg; prc; csc) Cocină de porci (1). 4 (Reg; pex; csc) Produse alimentare din came de porc (1). 5 Murdărie mare. 6-7 (Pex) Loc sau lucru murdar. 8-9 (Csc) Faptă sau vorbă grosolană Si: (îrg) porcie1 (1-2). 10-11 Faptă sau vorbă indecentă Si: (îrg) porcie1 (3-4). 12-13 Faptă sau vorbă necinstită Si: (înv; reg) porcie1 (5-6). 14 (Pex) Lucru prost făcut. 15 (Pex) Lucru de proastă calitate.
porcărie2 ş/ [At: LEXIC REG. 62 / PI: ~i/ / E: porcări2 + -ie] (Reg) Porcăreală2.
porcărime sf [At: POLIZU / PI: -mi / E: porc + -ărime] (Rar; csc) Mulţime de porci (1).
porcării1 sn [At: XENOPOL. I. R. III. 218 / Pl: (îvr) -uri f E: porc + -ărit] (înv) Impozit ce se plătea pe porci (1) Si: (îrg) goştină. porcării2 sn [At: ŞEZ. II. 63 / Pl: -uri / E: porcări2] (Reg) Porcăreală2. porcăriţă sf[At: DLR / Pl: -ţe f E: porcar1 + -iţă] (Buc) 1 Porcăreasă.
2-3 Soţie a porcarului1 (1-2).
porcean sm [At: ALR I. 1746/269 / Pl: -eni / E: porc + -ean] (Iht; reg; pbl) Porcuşor (3) (Gohio gobio). porcelan sn vz porţelan porcelană sfvz porţelan porcelănăiie sfvz porţelănărie
porcesc, -ească a [At: CORESI. EV. 238 / Pl: -eşti / E: porc + -esc]
1	Al porcului (1) Si: porcin (3). 2 Privitor la porc (1) Si: porcin (4). 3 Care este specific porcului (1) Si: porcin (5). 4 De porc (1) Si: porcin
(6). 5 (Reg; îs) Ploăie -eascâ Ploaie măruntă care ţine vreme îndelungată.
6	(înv; îe) A face pe cineva (ca pe o) albie '-ească A certa pe cineva foarte aspru şi cu vorbe înjurioase. 7-8 (înv; îe; îls) (A avea) noroc — (A
1168
PORECLIT
avea) noroc mare. neaşteptat şi adesea nemeritat. 9-10 (înv; îae; îal) (A obţine întotdeauna) succese mari în acţiunile întreprinse. 11 Ca de porc
(1). 12 (Fig) Murdar. 13 (Fig) Grosolan. 14 (Fig) Josnic. 15 (Fig) Trivial.
16	(Fig) Mizerabil. 17 (Fig) Rău. 18 (Fig) Promiscuu.
porceşte av [At: VARLAAM. C. 175 / E: porc + -este] 1 Ca porcii (1).
2	(Fig) Grosolan. 3 (Fig) Josnic. 4 (Fig) Trivial.
porci [At: DDRF / Pzi: -cesc / E: porc] 1 vt (Reg) A porcăi1 (1). 2 vr (Rar) A se porcăi1 (2). 3 vr (Rar) A se obrăznici. 4-5 vr (Rar) A (se) transformam porc (1).
porcle1 sf [At: ANON CAR. /Pl: ~i/ / E: porc + -/V] 1-6 (îrg) Porcărie1 (8-13). 7 (îvr) Necioplire. 8 (îvr) Simplitate.
porcle2 sf [At: SCRIBAN. D. / Pl: ~i/ / E: cf porc] (Bot; Mol) Pir2 (1) (Agropyrum repens).
porcin1, -ă [At: LB / V: (înv.) -crină sf. păr- / Pl: ~i. -e / E: lat porcinus, -a, -um] 1 sf(Pop) Carne de porc (1). 2 a/(Pex) Preparate din carne de porc (1). 3 .yw/‘(Bot; îrg) Iarbă-grasă (Portulaca oleracea). 4 (Bot; îrg) sms Troscot (Polygonum aviculare).
porcin2, -ă [At: LEG. EC. PL. 441 / Pl:	-e / E: porc + -in] 1 sf(Lpl)
Subfamilie de mamifere paricopitate care cuprinde porcii (1). 2 .s;/‘(Şls) Animal care face parte din porcine (1). 3-6 a Porcesc (1-4).
porcioaie sf [At: REV. CRIT. III, 165 / P: -ci-oa- / Pl:	~o/ / E: porci
(pil porc) + -oaie] (Trs) 1 Ciubăr în care se dă de mâncare porcilor (1).
2	(Pex) Vas în care se adună resturi de mâncare pentru porci (1) Si: (reg) lătur ar.
porcire .v/’[At: DDRF / Pl: -ri / E: porci] 1 (Rar) Obrăznicire. 2 (Bot; îvr) Agurijoară (Portulaca grandi' flora).
porcit, -ă a [At: CANTEMIR. IST. 156 / Pl: -iţi. ~e f E: porci) (îvr) Transformat în porc (1). porcoaie sfvz porcoi porcodvă sfvz potcoavă
porcoi [At: DDRF / V: (reg) pur- snm.-oaie sfi Pl: (1-3) ~, (4-9) ~odie
l	E: porc + -oi] 1-2 sm (Rar; şdp) Porc (1) (mare) Si: (reg) porcari (1-2).
3	sm (Iht; pop) Porcuşor (3) (Gobio gobio). 4 sn (Pop) Grămadă de fân. de paie.de trifoi etc. de diverse dimensiuni Si: (pop) porcan (1).porcuşor
(5).por2 (1).porcoiaţă.porculean (6).porculete (1).porculeţ (5).porcuţ
(3).porşog. 5 sn (Pop; spc) Căpiţă. 6 sn (Pop; spc) Claie. 7 sn (Ban; Mun) Colibă din fân. paie, stuf etc.. în formă de stog. în care se adăpostesc ţăranii în timpul cositului. 8 sn (Pfm; pgn; udp ,,de“) Cantitate mare de lucruri sau de fiinţe, de obicei de acelaşi fel. îngrămădite unele peste altele Si: grămadă, maldăr, morman, (reg) porcuşor (1). 9 sn (Olt) Strugure mare. cu boabe dese. 10 av (Pfm) Grămadă.
porcoiaş [At: ANTIPA, F. I. 134 / P: -co-iaş /V: (reg) -ieş. pur- f Pl: (1-2) -e. (4) ~i f E: porcoi + -aş] 1 sn Grămadă mică de paie. de fân, de trifoi etc. 2 sn (Pgn) Morman mic. 3 av (Rep) Grămadă. 4 sm (Iht; reg; şîs ~ de vad) Porcuşor (3) (Gobio gobio).
porcoidţă sf[At: ALR I. 933/808 / P: -co-ia- /V: -oneo- (PI şi: -eţi) / Pl: -ieţe / E: porcoi + -eaţă] (Olt; Mun) Porcoi (4). porcoieş sn vz porcoiaş porcolete sm vz porculete porconedtă sfvz porcoiaţă porconel sm vz porcăriei
porcos, -odsă a [At: LB / Pl: -oşi. -oase / E: porc + -m] 1 (îvr; d. oameni) Care are porci (1) mulţi. 2 (Reg; d. oameni) Care mănâncă mult. urât. cu zgomot Si: (reg) porcotos (1). 3-4 (Reg; d. oameni) (Excesiv de) lacom la mâncare Si: porcotos (2-3). 5 (D. oameni) Care se poartă şi vorbeşte urât. grosolan Si: vulgar (reg) porcotos (4). 6 (D. oameni) Indecent. 7 (D. oameni) Care este lacom Si: (reg) porcotos (6). 8 (D. oameni) Care este obraznic, nesimţit Si: (reg) porcotos (7). 9 (Pfm; d. manifestări ale oamenilor) Care arată necuviinţă, vulgaritate Si: (reg) porcotos (8). 10 (D. manifestări ale oamenilor) Care arată, trădează indecenţă Si: (reg) porcotos (9). 11 (Fam; d. cuvinte,expresii) Grosolan.
12	(D. cuvinte, expresii) Vulgar.
porcoteţ sm [At: ALR II. 6239/76 / Pl: ~i / E: de la porc] (Iht; reg; pbl) Porcuşor (3) (Gobio gobio).
porcotos, -odsă a [At: TOM ICI. C. A 141/5 / Pl: -oşi. -odse f E: de la porc] 1-7 (Trs; d. oameni şi manifestările lor) Porcos (2-5,7-9). 8 (D. oameni) Indecent. porcovi y vz potcovi porcrină sfvz. porcin1 porcşor smn vz porcuşor
porculean sm [At: BĂCESCU, P. 108 / Pl: -eni / E: porc + -ulean] 1-2 (Rar; şhp) Porcuşor (1-2). 3 (Iht; reg) Porcuşor (3) (Gobio gobio). 4 (Iht; Mun) Ghiborţ (Acerina cernua). 5 (Bot; Mun) Ciumăfaie (Datura stramonium). 6 (Trs) Porcoi (4). porculete [At: PAMFILE, A. R. 158 / V: -col-, păr-,purcu-1 Pl: (1)
(2)	-eţi l E: porc + -ulete] 1 (Reg) Porcoi (4). 2 sm (Iht; reg) Porcuşor
(3)	(Gobio gobio).
porculeţ [At: DDRF / V: (reg) pur- smn / Pl: (1-4) -i. (5) -e / E: porc + -uleţ] 1-2 sm (Rar; şhp) Porcuşor (1-2). 3 sm (Iht; reg) Porcuşor (3) (Gobio gobio). 4 sm (Bot; reg) Ciumăfaie (Datura stramonium). 5 sn (Reg) Porcoi (4).
porcuş sm [At: BĂCESCU. P. 147 / Pl: -i / E: porc + -».y] (Iht; reg) Porcuşor (3) (Gobio gobio).
porcuşor [At: ANON. CAR. /V: (pop) -rş-. (reg) -cş-. -cşor.poş-. procş— f Pl: (1-6) -i. (7-8) -oare f E: porc + -uşor] 1-2 sm (Şhp) Porc (1) mic Si: (rar) porculean (1-2). porculeţ (1-2),porcuţ (4-5) (reg) poşorel (1-2). 3 sm (Şîs ~ de vad. - de piatră) Peşte mărunt din familia crapului, de culoare deschisa, cu pete negre de-a curmezişul spatelui, care trăiesc în apele dulci din regiunea de şes Si: (pop) porcoi (3). (reg) mreană porceasca, morun2, mur goi. peşte-moţănesc. peşte-pestriţ. peşte-porcesc \ pietrar, pietros, pitroc1. porcan (3). porcaş. porcănel. porcoiaş (4), porculean (3). porculete (2).porculeţ (3). porcuţ (1), rancă1 (Gobio gobio)
4	sm (Rar) Peştele Gobio uranoscopus. 5 sm (Rar) Peştele Gobio kessleri.
6	sm (Orn; reg) Ploier (6) -de-munte (Charadrius morinellus). 1 sn (Pop; reg; îf porşor) Porcoi (4). 8 sn (Reg; pgn; îaf) Porcoi (8). 9 av (Reg; îf poşor) Grămadă.
porcuţ sm [At: MARIAN. INS. 57 / Pl: -i f E: porc + -uţ] (Reg) 1 (Iht) Porcuşor (3) (Gobio gobio). 2 (Zlg) Orbeţ (Spalax microphthalmus). 3 Porcoi (4). 4-5 (Şhp) Porcuşor (1-2). 6 (Spc) Căpiţă. 7 (Spc) Claie. pordici sm vz poghircă poreatcă sfvz pareatcă1 porecla v vz porecli
poreclă sf[At: CORESI. EV. 155 / V: (reg) plo/ică. polecră. pohcră. poloce. polocri sfi, polocru (Pl şi: poloacre) sn. -reglă. -ric-, -riglă.
-rlocre, -roclă. -rocii sfi. prolecă. proiectă, prolică, prohgă. proncă / Pl: -Ie f E: siv nopeKAc] 1 (îrg) Nume de familie. 2 Supranume dat, de obicei în bătaie de joc. unei persoane, şi urmaşilor ei, uneori în legătură cu o trăsătură caracteristică a aspectului său exterior, a psihicului sau a activităţii sale Si: (rar) poreclire (4), (îvr) poreclitură. 3 (Pgn) Supranume.
porecleală sf[At: DDRF / V: poroc-. policrea- f PI: -eli / E: porecli + -eală] (Reg) 1-2 Poreclire (2-3).
porecli [At: CORESI, EV. 179 / V: (reg) pole-,policri. polocri, -cla, porecti, -egîi. -ricla, -ridi. -righ. -rocii. proroc- f Pzi: -esc / E: poreclă)
1	vt (îrg) A da cuiva un nume Si: a numi1. 2 A da cuiva o poreclă (2) Si: (reg) a nunăşi. a policrări. 3 vt (Pgn) A da cuiva un epitet Si: a califica.
4	vi (îvr) A batjocori. 5 vi (înv) A nesocoti. 6 vrr (Trs; îf porecri) A se blestema. 7 vt (îvr) A învinui.
poreclire sf [At: COŞBUC, P. I. 127 / Pl: -ri / E: porecli] 1 (îrg) Numire.
2	Atribuire cuiva a unei porecle (2) Si: (reg) nunăşire. policrărire, porecreală (1). 3 (Pgn) Atribuire cuiva a unui epitet Si: calificare, (reg) porecleală (2). 4 (Pex) Poreclă (2). 5 (îvr) Batjocorire. 6 (îvr) Nesocotire. 7 (îvr) învinuire.
poreclit, -ă a [At: BĂCESCU. M. V. 83 / V: (reg) -roc- / Pl: -iţi, -e f E: porecli] 1 (îrg) Denumit. 2 Care are o poreclă (2). 3 (Pgn) Căruia i
1169
PORECLITOR
s-a dat un epitet Si: calificat. 4 (îvr) Batjocorit. 5 (îvr) Nesocotit. 6 (îvr) învinuit.
porectitor, ~oare a [At: CREANGĂ, GL. / V: (reg) poroc~/ Pl: ~i. -oare / E: porecli + -tor] (Reg) 1 Care porecleşte (2) pe cineva sau ceva. 2 (D. cuvinte, expresii; îf poroclitor) Care exprimă, constituie o poreclă (2).
poreclitură sf [At: CANTEMIR. ap. TDRG / Pl: -ri / E: porecli + -tură] (îvr) Poreclă (2). poreglă sfvz poreclă poregli v vz porecli porencă sf vz poruncă
porencefalie sf[At: DN3 / Pl: -ii / E: fr porencephalie] Boală la copii caracterizată prin existenţa unor cavităţi deschise la suprafaţa creierului. porencitor, ~oare a vz poruncitor
porfir1 sn [At: CANTEMIR. 1.1.1. 168 / V: (înv) ~ă sf/ S şi: porphyr / Pl; -e. (înv) -uri / E: ngr nopq>i>p. fr porphyre] 1 Rocă vulcanică dură, din cristale de feldspat, cuarţ etc.. înglobate într-o masă de feldspat măruntă sau sticloasă, şi folosită în construcţii ca stâlpi, coloane, socluri etc. 2 (Pgn) Rocă cu structură asemănătoare cu cea a porfirului (1). 3-4 (Spc) (Bucată de) marmură1 de diverse culori. porfir2 sn vz porfiră1
porfirat sm [At: ŞINCAI, HR. II, 175/13 / Pl: -aţi / E: porfiră1] (înv)
1	Persoană care purta îmbrăcăminte de purpură ca semn al demnităţii sale.
2-3 (Spc) Porfirogenet (1-2).
porfiră1 [At: DOSOFTEI V. S. octombrie 83713 / V: (îrg) ~ir. profir (A şi: profir), (reg) profil, prohim, prohir su, prohiră / Pl: -re / E: ngr Ttopcp'opa] 1 sf(h\v) Purpură. 2 ,v/'(înv; pex) îmbrăcăminte din purpură.
3	sf (Fig) Putere supremă a suveranului sau a împăratului. 4 sf (Fig) Stăpânire. 5 sn (Fig) Guvernare. 6-7 sf am (îvp; îf profir şi prohim; şîs vin profir) Varietate de vin de culoare roşie. 8 sn (Rar) Varietate de strugure cu boabe roşietice. 9 sn (Rar; îf profir) Culoare purpurie. profiră2 sf vz porfir1
porfiric, a [At: DESCR. APE. 142/10 / Pl: -ici, -ice / E: porfir + -/c] 1 (D. roci) Care conţine porfir1 (1). 2 (D. roci) Format din porfir1
(1). 3 (D. structura rocilor eruptive) Asemănător cu porfirul1 (1) Si: porfiroid (2). 4 (Pex) Care are structura sau compoziţia porfirului1 caracterizându-se prin existenţa unor cristale mari prinse într-o masă sticloasă sau foarte mărunt cristalizată.
porfirie sf [At: DER / Pl: ~i/ / E: fr porphyrie) Boală provocată de tulburări în metabolismul pigmentului sangvin, caracterizată prin erupţii de vezicule pe pielea expusă luminii şi prin producerea excesivă de porfirine. care se elimină în cantităţi mari prin urină.
porfirin, ~ă a [At: ALECSANDRI, ap. ŞĂINEANU. D. V. / Pl: -i, -e / E: fr porphyrine] (îvr) De porfir1 (1).
porfirină sf [At: DER / Pl: -ne / E: fr porphyrine] Substanţă chimică naturală care formează structura de bază a hemoglobinei şi a clorofilei.
porfirinemie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: cf fr porphynemie] (Med) Prezenţă a porfirinei în sânge.
porfirinurie sf [At: DN*1 / Pl: ~i/ / E: fr porphyrinurie] Prezenţă a porfirinei în sânge.
porfirit sn [At: ARHIVA I, 227 / Pl: -e, -uri l E: fr porphyrite ger Porphyrit] 1 Rocă vulcanică din cristale de plagioclaz, andezit, piroxen etc. înglobate într-o masă sticloasă sau fin cristalizată, folosită mai ales la pavaj. 2 (Pgn) Rocă intruzivă sau efuzivă cu cristale mari înglobate într-o masă măruntă.
porfiritic, ~ă a [Ât: MG I. 115 / Pl: -ici. -ice / E: fr porphyritique] (D. roci) 1 Care conţine porfirit (1). 2 Format din porfirit (1).
porfiriu, ~ie [At: IST. CAROL XII. 38715 / V: prof~, (reg) prohiriu / Pl: ~if / E: profil2 + -iu] 1 sn (îrg) De culoarea purpurei Si: purpuriu, stacojiu, vişiniu. 2-3 sn, am (îf profir iu) (Vin) de culoare roşu deschis.
porfiriza vt [At: SCRIB AN. D. / Pzi: -zez / E: fr porphyriser] (Rar) A pisa foarte mărunt cu ajutorul unui pisălog de porfir1 (1).
porfirizare sf [At: DNJ / Pl: -zari / E: îr porphyrisation] Pulverizare manuală prin frecare cu o moletă de piatră pe o placă de piatră sau de porfir.
porfiroblast sn [At: DN3 / Pl: ? /E: îr porphyroblaste] Mineral în rocile metamorfice cu cristale mai mari decât celelate cristale asociate.
porfiroblastic, ~ă a [At: DNJ / Pl: -ici, -ice / E: frporphyroblastique] (D. structurile rocilor metamorfice) Care coţine porfiroblaste.
porfirogenet, a [At: DOSOFTEI. V. S. decembrie 225718 /V: (rar) ~nit, (înv) ~ghenit / Pl: -ai, -e / E: ngr izopq>x>poyevrYcoq, fr porphyrogenete] 1 Titlu atribuit unui prinţ bizantin născut în timpul domniei tatălui său Si: (înv) porfirat (2). 2 Persoană care purta titlul de porfirogenet (1) Si: (înv) porfirat (3). porfirogenit, ~ă smf vz porfirogenet porfiroghenit, ~ă smf vz porfirogenet
porfiroid, ~ă a [At: CADE / Pl: -izi. ~e / E: îr porphyroide] Care are aspectul porfirului1 (1) Si: porfiroidal (2).
porfiroidal, ~ă a [At: COBĂLCESCU. G. 38/13 / P: -ro~i- I Pl: -i. -e / E: porfiroid + -al] 1 Care conţine porfir1 (1). 2 Porfiroid (2). 3 Care are structura porfirului1 (1). porgaţă sf[At: PAŞCA. GL. / Pl: -ţe / E: net] (Reg) Otravă. porghic sm vz poghircă porghice sfvz poghircă por ghici1 sm vz poghircă porghici2 v vz poghirci porghicios, -oasă a vz poghircios porgici sm vz poghircă
porham sm [At: ALR I. 1 123/77 / Pl: -uri / E: ns cf ham] (Reg) Ham pentru cai.
pori1 s [At: (a. 1805) GRECU. P. 101 / A: net / Pl: net / E: ngr mopi] (Grî) Tuf vulcanic. pori2 vt [At: DLR / Pzi: -resc / E: poi2] (Buc) A aduna fânul în căpiţă. pori3 vr [At: DLR / Pzi: -resc / E: cf spori] (Buc) 1 A spori în număr.
2	A se schimba.
poricale sfp [At: (a. 1813) DOC. EC. 158 /V: pur~ / E: ngr ncopiKă (pil KCDpiKOv)] (Mol) Fructe de tot felul. poricla v vz porecla poriclă sf vz poreclă porich v’ vz porecli porif sn vz porih
porifer, ~ă a [At: LTR / Pl: -i, -e / E: îr poriphere] (D. substanţe, materiale) Care produce pori1 (4) în masa unui material vâscos cu care se amestecă Si: pori gen.
poriform, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: îr porif or me] Care are forma unui por1.
porigen, ~ă a [At: DER / Pl: -i, -e / E: por1 cf gazogen. lacrimogen] (D. substanţe, materiale etc.) Porifer.
porigi sn [At: DN2 / S şi: porridge / E: eg porridge] Mâncare naţională engleză din fulgi de ovăz sau porumb.
porigine sf[At: DDRF / Pl: net / E: cf lat porrigo, -inis „pecingine”] (Rar) Boală a arborilor fructiferi nedefinită mai îndeaproape. poriglă sfvz poreclă porigli v vz porecli
porih sn [At: ARVINTE, TERM. 162 / V: (reg) ~ifi ~i/n/,puric.purif. purih sn / Pl: -uri / E: ucr nopir] (Reg) 1 Prag din buşteni puşi de-a curmezişul apei curgătoare, spre a-i micşora viteza sau a crea bălţi pentru construit plute. 2 Porţiune de drum forestier cu lemne puse de-a curmezişul pentru a uşura transportul buştenilor la vale.
porime sf [At: STAMATI. F. 8/25 / Pl: -mi / E: por1 + -ime] (îvr) Porozitate a pielii corpului. porimf sn vz porih
poriomanie sf[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: ger Poriomanie] Simptom la unii bolnavi psihici, manifestat printr-un impuls irezistibil de a vagabonda Si: dromomanie.
1170
PORNIT1
porion sm [At: CV 1951. nr. 5, 27 / Pl: -/ / E: net] (Reg) Supraveghetor.
porlt, ~ă a [At: DLR / Pl: -iţi, -e / E: net] (Reg; d. oameni) Desfrânat. por iu sm vz pur1 porjoht, -ă a vz pârjolit2 porlad sn vz pocladă
porlaş sn [At: LEXIC REG. 21 / Pl: -uri / E: net] (Mar) Pod1 al şurii. porloavă şf[At: FD III, 205 / Pl: -ve / E: cf potlougă] (Reg) 1 Cal bătrân Vz mârţougă. 2 Femeie bătrână. porlocre sfvz poreclă porlog1 sn vz potlog porlog2 sm vz polog1 porlogdir sm vz potlogar porlogăiie sfvz potlogărie1 porlogi v vz potlogi porlojenie sfvz poroganie ponnonel sf vz portmoneu pormoneu sn vz portmoneu pormomu sn vz portmoneu
pomană i/[At: L. COSTIN, GR. BĂN, 164 / Pl: -ne i E: cf poama'] (Ban) Pridvor. pornă sf vz poamă
por nări vr [At: GLOSAR REG. / Pzi: 3 -reşte / E: poamă + -ari] (Reg; d. terenuri) A aluneca.
pornăritură sf[At: GLOSAR REG. / Pl: -ri / E: por nări + -tură] (Reg) Alunecare de teren.
pomeală i/[At: POLIZU / Pl: -di / E: porni + -eală] 1-3 (Pop) Pornire (1-3). 4 (Pop; îlv) A o lua îa — A pleca Ia drum. 5-6 (Pop; îe) A fi plecat la — A fi plecat (de) undeva. 7 (Reg; spc; de obicei precedat de prepoziţia ,,de“) Ducere a oilor sau a altor animale domestice la păscut, mai ales seara şi dimineaţa. 8 (Reg) Păscut în timpul mersului. 9 (Reg; îe) A merge (sau a pleca, a ieşi, a duce etc.) în (ori la) ~ A merge cu oile sau cu alte animale domestice la păscut, mai ales în cursul serii sau al nopţii. 10-11 (Reg; îe) A da (sau a lua) oile (sau. rar, vitele) în ~ (A da sau) a lua oile sau vitele în pază spre a le duce la păscut, mai ales seara sau noaptea. 12 (Reg) Interval de timp, mai ales seara şi noaptea. în care pasc oile. 13 (Mar; Trs) Bucată de teren pe munte cu iarba de obicei încă nepăscută, pe care ciobanii scot oile la păscut în timpul serii sau al nopţii. 14 (Mun) Poziţie foarte înclinată a unui obiect care stă gata să cadă. 15 (Pop) începere a unei acţiuni. 16 (Pop) Punere în practică. 17 (Pop; spc) Stabilire a preţului unei mărfi. 18 (Reg) Plan de lucru. 19 (îrg) Pornire (19).
porni [At: CORESI, EV. 237 / Pzi: -nesc, 2 (reg) poamă / E: siv nepHMTH] 1-2 vir (D. fiinţe; cu determinări locale) A se pune în mişcare spre a pleca de undeva. 3-4 vir (D. fiinţe) A părăsi pe cineva sau ceva spre a se duce în altă parte Si: a se duce1. a merge, a pleca. 5-6 vir (D. fiinţe; cu determinări finale) A se îndrepta spre... 7 vi (Ie) A o ~de jos A ajunge la o situaţie materială sau socială bună, prin muncă, merite şi cu forte proprii. 8-9 vir (Cu determinările „îndărăt14. ,,înapoi“) A reveni la punctul de plecare Si: a se înapoia, a se întoarce. 10-11 vir (Cu determinările „în sus“, „la ceruri“. „la deal“) A se deplasa dintr-un loc situat mai jos în altul mai sus Si: a se sui. a se urca. 12-13 vir (Cu determinările „devale“. „în jos“) A se deplasa dintr-un loc situat în sus(ul apei) către altul situat în jos(ul apei) Si: a coborî. 14 vi (îe) A ~cu stângul A nu avea succes într-o acţiune. 15 vi (îe) A ~cu dreptul A avea succes într-o acţiune iniţiată. 16 vi (Spc) A pleca într-o cursă sportivă. 17 vi (Pex; d. lucruri) A se deplasa din locul unde se află prin rostogolire, cădere, prăbuşire într-un loc situat mai jos Si: a cădea, a se prăbuşi, a se rostogoli. 18 vr (Mol; Trs; pex; d. terenuri) A se surpa. 19 vr/'(înv) A da cuiva o sarcină. 20 vt (înv) A determina pe cineva să plece. 21 v//(înv) A face să se îndrepte, să se abată asupra cuiva. 22 v(/ (Pop; c. i. fiinţe) A conduce la... 23 y(/‘(Pop) A mâna. 24 vt (Asr; pex) A expedia bunuri, obiecte etc. spre un anumit destinatar. 25 vt (Urmat de verbe la conjunctiv) A determina să facă un anumit lucru Vz a înde nuia. a stimula. 26 vt (Spc) A face să
se ridice împotriva cuiva Si: a aţâţa, a incita. 21 vt (C. i. acţiuni ale fiinţelor) A pune în practică Si: a realiza. 28 vt (Pex; c. i. acţiuni ale oamenilor) A începe. 29 vt (Jur; pop; spc) A intenta un proces. 30 vt (Pop; îlv) A - pâră (sau jalbă, rar, hârtie) A reclama. 31 vt (Pop; îal) A revendica ceva printr-un act scris. 32 vt (înv; îlv) A - pâră de vinovăţie (sau de învinovăţire) A acuza în faţa justiţiei printr-un act scris. 33 vt (Pfm; îe) A ~ hârtiile A înainta actele pentru căsătorie. 34 vt (înv; îe) A
-	pâră mincinoasă A calomnia printr-un act adresat unei persoane oficiale.
35	vi (Fam; îe) (A 11) ~ (sau a ~) pe... A căuta cu tot dinadinsul să... 36 vi (Pop; d. femei; îe) A ~ grea (sau, înv. într-adevăr) A rămâne însărcinată. 37 vi (Reg; îe) A-i ~ (cuiva) capul la ceva A-şi propune să facă ceva. 38 vi (Reg; îae) A fi neclintit în hotărârea luată. 39 vt (Construit cu pronumele „0“ cu valoare neutră) A relua de la capăt o discuţie, o ceartă. 40 vr (Reg; d. aluat) A începe să crească. 41 vi A avea începutul sau punctul de plecare într-un anumit loc Si: a pleca. 42 vi A lua ca punct iniţial Si: a pleca. 43 vi (D. maşini, motoare etc.) A începe să funcţioneze.
44	vt A pune în funcţiune maşini, motoare, unelte etc. 45 vi (îrg; d. muguri, flori etc.) A apărea, urmând să se maturizeze. 46 vi (Reg; d. iarbă) A încolţi.
47	vi (Reg; d. păduri, lunci etc.) A începe să înverzească. 48-49 vir (D. fenomene aie naturii) A începe să se producă brusc şi cu putere Si: a se declanşa, a se dezlănţui, a izbucni. 50-51 vir (D. sânge, lacrimi) A începe să curgă cu putere şi în cantitate mare Si: a ţâşni. 52 vt (îvp; subiectul este sânge, lacrimi) A podidi pe cineva. 53-54 vtr (D. mijloace de locomoţie sau obiecte care se deplasează) A (se) pune în mişcare. 55 vt (Rar) A duce. 56 vt (Rar) A conduce.
pornire sf[At: CORESI. EV. / Pl: -ri / E: porni] 1 Deplasare dintr-un loc pentru a se duce în altă parte Si: (pop) pomeală (1). pornit1 (1). 2 Părăsire a cuiva sau a unui loc spre a se duce în altă paite Si: (pop) pomeală
(2),pornit1 (2). (reg) poamă. 3 Despărţire de cineva sau de ceva Si: (pop) pomeală (3), pornit1 (3). 4 (Pex) Moment când cineva porneşte (1) undeva Si: plecare, pornit1 (4). 5 îndreptare spre... Si: (pop) pornit1 (5). 6 Revenire la punctul de plecare Si: înapoiere, întoarcere, (pop) pornit1
(6). 7 Deplasare dintr-un loc situat mai jos în altul mai sus Si: suire, urcare, (pop) pornit1 (7). 8 Deplasare dintr-un loc din susul apei în altul din josul ei Si: coborâre, (pop) pornit1 (8). 9 (Spc) Plecare într-o cursă sportivă.
10	(Ccr) Loc de unde se porneşte într-o cursă sportivă Si: plecare, start.
11	(Spc) Deplasare din locul unde se află într-un loc mai jos, prin rostogolire, cădere, prăbuşire Si: pornit1 (9) Vz cădere, prăbuşire, rostogolire. 12 (înv) Fel de a merge al cuiva Si: mers, umblet. 13 (înv) Ţinută a corpului unei fiinţe care porneşte sau merge. 14 (Reg) Surpare a unui teren. 15 (înv) Trimitere. 16 (înv) Abatere asupra cuiva. 17 (Pop) Conducere la... 18 (Asr) Expediere de bunuri unui destinatar. 19 Imbold dat cuiva pentru a face ceva Si: (îrg) pomeală (19). pornit1 (10). 20 (Spc) Incitare împotriva cuiva Si: aţâţare, (pop) pornit1 (11). 21 Punere în practică a ceva Si: realizare, (pop) pornit1 (12). 22 începere a unei acţiuni Si: (pop) pornit1 (13). 23 (înv; îe) A face — A începe războiul cu cineva.
24	Reluare de la capăt a discuţiei, certei Si: (pop) pornit1 (14). 25 (Pex) Avânt. 26 (Rar) Dorinţă sau intenţie de a face ceva. 27 (Rar) Preocupare. 28 (Rar) Interes. 29 (Urmat de determinări care arată natura) Izbucnire violentă,dar trecătoare împotriva cuiva sau a ceva Si: (pop) pornit1 (15). 30 Supărare mare. dar trecătoare Si: furie, mânie. 31 Atitudine sau manifestare duşmănoasă şi statornică, adesea instigativă împotriva cuiva sau a ceva Si: duşmănie, mânie1. resentiment, ură Vz înverşunare. 32 (îvr) Influenţă. 33 (Cu sens atenuat) Supărare. 34 (Rar; în legătură cu fenomenele naturii) Violenţă. 35 înzestrare naturală care constituie o premisă favorabilă pentru dezvoltarea unei însuşiri, unui talent, unui defect Si: aplicaţie, aptitudine, atracţie. înclinare, predispoziţie, (înv) plecare. 36 Tendinţă către ceva Si: instinct, (înv) plecare. 37 Plecare dintr-un anumit loc Si: (pop) pornit1 (16). 38 Punere Î11 funcţiune Si: (pop) pornit1 (17). 39 Intrare în funcţiune Si: (pop) pornit1 (18). 40 Producere bruscă şi puternică a unui fenomen natural Si: dezlănţuire, izbucnire, (pop) pornit1 (19).
pornit1 sn [At: NECULCE, L. 204 / Pl: (rai-) -uri / E: porni] (Pop) 1-19 Pornire (1-8,11, 20-22, 24, 29, 37-40).
1171
PORNIT2
pornit2, ~a a [At: ANTIM. P. XXXVI / Pl: ~i//. ~e / E: porni] 1 (D.
oameni) Care are o izbucnire violentă, dai' trecătoare împotriva cuiva sau a ceva. 2 (D. oameni) Care este pentru un timp foarte supărat pe cineva sau ceva S\: furios, mâniat, mânios. 3 (Cu sens atenuat) Supărat. 4 (D. manifestări, firea oamenilor) Care se exteriorizează violent şi pentru scurt timp. 5 (D. oameni) Care simte vocaţie sau atracţie pentru cineva sau ceva Si: înclinat, predispus. (îvp) plecat2. 6 (Rar; d. oameni) Hotărât. 7 (Pop; d. lucruri flexibile) Aplecat într-o parte Si: înclinat, plecat, povârnit. 8 (Pop; pgn) îndreptat într-o anumită direcţie. 9 Care este pe punctul să...
pornitor, ~oare [At: BIBLIA (1688), 380]/21 / Pl:	-oare / E: porni
+ -tor] 1 sn Mecanism, aparat, dispozitiv etc. care serveşte la punerea în funcţiune a unor motoare, maşini, mecanisme. 2 sn (Spc) Demaror. 3 a (îvr; d. fenomene ale naturii) Care se dezlănţuie. 4 a (Reg) Care provoacă fenomene violente ale naturii. 5 a (înv) Violent.
pornitură ,v/'[At: AMIRAS. ap. LET2. III. 128 / Pl: -ri / E: porni + -tură]
1	Deplasare a unor mase de teren, sub acţiunea gravitaţiei, cu sau fără intermediul apei Si: surpare. 2 (Ccr) Porţiune de teren deplasată prin alunecare. 3 (îrg) Parte înclinată a unui obiect care de obicei este vertical sau orizontal. 4 (îvr) Supărare mare. 5 (îvr) Violenţă. porno ai [At: DEX / E: fr, eg porno] 1-3 Pornografic (1-3). pornograf, ~ă smf [At: I. GOLESCU. C. / Pl: -i. -e / E: fr pornographe. ger Pornograph] 1 Autor de lucrări pornografice. 2 Amator de obscenităţi, de lucruri imorale Si: (rar) mascaragiu.
pornografic, ~a a [At: GHEREA. ST. CR. II. 77 / Pl: -ici. -ice IE: fr pornographique] 1 Care conţine pornografii (3) Si: imoral, impudic, indecent, neruşinat, obscen, porno (1). trivial, (liv) licenţios. 2-3 Cu caracter de pornografie (1-2) Si: imoral, impudic, indecent, neruşinat, obscen, porno (2-3). trivial, (liv) licenţios.
pornografie sf[At: I. GOLESCU. C. / Pl: ~i/ / E: fr pornographie] 1 Ceea ce are caracter obscen Si: obscenitate, impudoare, indecentă, trivialitate. (înv) măscăriciune. 2 Ceea ce depăşeşte flagrant limitele bunei-cuviinţe, a moralei Si: obscenitate, impudoare, indecenţă, trivialitate. (înv) măscăriciune. 3 Scriere, fotografie, desen etc. cu caracter obscen. 4 Vorbă, faptă, atitudine etc. obscenă. pornoj sm vz podnog pornojie sfv z podnog
pomoscopie sf [At: EMINESCU. ap. L. ROM. 1961. nr. 1. 55 / Pl: ~i/ / E: ngr rcdpyoq + GKOJtâq cf pornografie] (îvr) Privire indecentă.
pomosteală a/ [At: ALR I. 395/898 / Pl: ? / E: cf pomeală.. pornitură] (Mun) Pământ adus de apa de ploaie. poroabă sf vz porumbă1
poroaică sf [At: BORZA. D. 15 / Pl: -ici / E: poiA + -naică] (Bot; reg) Praz (Album pornim), poroambă sfvz porumbă1
porob sm [At: PANŢU, PL. / Pl: -i 1 E: net] (Bot) 1 (Trs) Brad (Abies alba). 2 (Reg) Coada-calului (Hippuris vulgaris). porobar sm vz porumbar1 porob'i sfp vz porumbă2 porobici sfp vz porodică
poroboacă sf[At: N. TEST. (1648). 47727 / Pl: -ace / E: poroboc1] (înv) Fetiţă. poroboanţă sf vz boroboanţă
poroboată sf [At: JAHRESBER. III. 324 / Pl: -te / E: cf poroboti] (Ban) Cumpătare.
poroboc1 sm [At: PALIA (1581). 81 /14 / Pl: -oci / E: siv napcEOK’b cf ucr împoCxw] (înv) Copil mic. poroboc2 sn vz poloboc
porobocie .v/'[At: (a. 1683) GCR I. 169/38 / Pl: -cii / E: poroboc1 + -ie] (îvr) Copilărie.
porobot sn [At: UDRESCU. GL. / Pl: -uri / E: pvb poroboti] (Mun) 1 Mulţime. 2 înghesuială. 3 Gălăgie mare.
poroboteală .v/‘ [At: UDRESCU, GL. / Pl: -eli / E: poroboti + -eală) (Mun) 1 Mulţime. 2 înghesuială.
poroboti [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 156 / V: ~od\.~opo~/Pzi: -tesc / E: po-1 + roboti] 1 vr (Trs; d. oameni) A se apuca de ceva temeinic şi cu toată seriozitatea. 2 vr (Trs; d. oameni) A se înverşuna la lucru, la mers.
3-4 vir (Trs; Mun; d. oameni) A (se) îngrămădi. 5-6 vir (Trs; Mun) A năvăli. 7 vt (Ban) A deplasa un obiect dintr-un loc în altul. 8 vr (Trs) A se grăbi. 9 vr (Olt) A se certa cu cineva fără motiv. 10 vr (Olt) A nu se mai opri din ceartă. 11 vr (Olt; pex) A se supăra. 12 vi (Ban) A întârzia. poroclă sf vz poreclă porocleală sf vz, porecleală porocli1 sm vz poreclă porocli2 v vz porecli porocht, ~ă a vz poreclit poroclitor, ^oare a vz poreclitor porodaică sfvz porodică por odaie sf vz, porodică porodăi sfp vz porodică porodăici sfp vz porodiă porodeici sfp vz porodică
porodi vi [At: L. COSTIN. GR. BĂN. 165 / Pzi: -dese / E: cf srb porodi ti] (Ban) A se grăbi. porodic s vz paradaisă
porodică if [At: BORZA, D. 102 / V: -obici sfp, -ddică, ~daie, ~dai sfp, ~dăici sfp, ~deici sfp, porodic s, ~iciuri sfp / Pl: ~it7 / E: mg paradiesom] (Bot; Trs) Pătlăgea (Lycopersicum esculentum). porodiciuri sfvz porodică
porodită sf[At: LB / Pl: -ţe / E: srb porodică] (Trs) 1 Neam. 2 Soi. 3 Specie. 4 Urmaş.
porogani vi [At: DLR/Pzi: ~//e,vt7E: drr poroganie] (Buc) 1 A flecări.
2	A ţine cuvântări.
poroganie sf [At: DDRF /V: (1) ~o/a~, -ojan-. ~ojen~, ~olojen~ / Pl: -gănii. -ii / E: rs nopyraime] 1 (Mol; Buc) Păţanie. 2 (Mol; Buc) Poveste hazlie. 3 (Buc) Palavră. 4 (Buc) Cuvântare.
poroi sm [At: BORZA. D. 14 / Pl: - / E: potA + -oi] (Bot; reg) 1 Praz (Allium pornim). 2 Haşmă (Allium ascalonicum).
poroinic, [At: LB / V: (îrg) ~ran~ (A şi: poraiiic). ~rariici, ~rănici. (reg) pur~.puroinică /Pl: -ici. -ice / A şi: (rar) -nic /E: net] 1 sm (Reg; şîs poranic bun) Plantă orhidee cu tulpina dreaptă, frunze mari şi lucioase, cu florile purpurii în spic. din tuberculii căreia se prepară salepul Si: (reg) bujor, gemănariţă, limba-cucului. salep, sculătoare. untul-vacii (Orchis mascula). 2 sm Plantă erbacee cu flori mari roşii-purpurii. parfumate, cu frunzele inferioare mari, ascuţite, lucioase, groase şi cărnoase Si: (reg) bujorei, bujori, gemănariţă. sculătoare. untul-vacii (Orchis militaris). 3 sm (Mol) Untul-vacii (Orchis morio). 4 sm (Bot; reg) Gemănariţă (Orchis papilionacea). 5 av??/’Plantă cu frunze mari. lungi, lucioase şi cu florile mari, roşii-brune. cu fructe roşii-purpurii, în spic conic Si: (reg) bujori, gemănariţă. sculătoare, untul-vacii (Orchis purpurea). 6 sm (Bot; reg îc) —alb Stupiniţa (Platanthera bifolia). 1 sm (Bot; reg; lpl; îf puroinici) Săbiuţă (Gladiolus imbricatus). 8 smf (Mun; îf puroinică) Plantă mică. cu frunze lungi, lucioase şi flori albastre, adunate în vârful tulpinii, nedefinită mai îndeaproape. 9 a (Mun; îf puroinic) Albastru. 10 a (Mun; îaf) Liliachiu. porojanie sf vz poroganie porojănie sfvz poroganie porojenie sfvz poroganie
poroh vt [At: CV 1950. nr. 11 -12.38 /Pzi: -lese / E: mgporol„a scutura de praf“] (Reg; c. i. fiinţe) A bate foarte tare. poromb, ~ă sm, a vz porumb porombar1 sm vz porumbar1 porombar2 sn vz porutnbai'2 porombiţă sfvz porumbiţă porombrel sm vz porumbel poron sn vz. parom poroncă sfvz poruncă
1172
PORTAR
por o nceală sfvz por unc eală poronci v vz porunci
poroncinoc sm [At: AGÂRBICEANU. L. T. 147 / A: net / Pl: ~oci / E: mg paranesnok] (Trs) 1 Comandant. 2 Dictator. poroncire sfvz poruncire poroncit, ~ă a. sfvz poruncit poroncitor, —oare o vz poruncitor
poropăneală sf [At: COMAN. GL. / Pl: -di / E: poropăni + -ea/ă] (Mun)
1	Amăgire. 2 Discuţie secretă cu scopul de a pune ceva la cale. poropăni [At: COMAN. GL. / Pzi: -nesc / E: net] (Mun) 1 vt A amăgi.
2	vrr A vorbi pe ascuns spre a pune ceva la cale.
poroplast sn [At: LTR2 / Pl: -e / E: poros + plcistiic)] Material plastic poros, folosit pentru confecţionarea bureţilor de toaletă, a saltelelor, la izolatul construcţiilor, instalaţiilor etc. poropodi v vz poroboti poropoti v vz poroboti
poros, ~oasă a [At: AMFILOHIE, G. F. 25274 / Pl: -oşi. -oase / E: lat porosus. it poros o. fr poreux] 1 (D. un corp solid) Cu pori1 (4). 2 Cu mici orificii în masa sa. 3 Care nu e compact. 4 (Spc: d. pământ) Afânat.
5	(D. celule vegetale) Cu pori1 (2). 6 (înv; d. piele) Care are pori1 (1).
porosică sf[At: BORZA. D. 127 / A: net / Pl: net / E: net] (Bot; reg) Zorea (Pharbilis pur pur ea).
poroş1, ~ă a [At: BARCIANU / V: ~raş. poarăz. poarază, ~raş. ~raşd, puraş, ~puraşă / A şi: poroş / Pl:	-e / E: cf poară, porav] (Trs; Mar;
d. cai) Nărăvaş.
poros2, ~ă [At: TDRG 1193 / Pl: -i. -e / E: po-1 + roş] (Reg; de obicei în descântece) Foarte roşu. poroşnic sm vz poruşnic porovos, -oasă a vz porăvos
porozau sn [At: KLEIN. D. 408 / V: (reg 1) părăzd. ~raziu. purăz~ / Pl: (1) —ri, (3) -zaie, -zauă / E: mg porzo] 1 (Trs) Nisip fin. 2 (Trs; pex) Praf sau cenuşă care se presară pe scrisorile proaspăt scrise, spre a absorbi cerneala. 3 (Trs; îf poraziu) Nisip fin din albia şi de pe malul râurilor, care, amestecat cu var, se foloseşte la spoit. 4 (Reg) Palmă1 din nuiele de alun.
porozimetru sn [At: DEX-S / Pl: -re / E: frporosimetre] Aparat pentru măsurarea porozităţii (4) hârtiei. porozita sf vz porozitote
porozitate sf [At: AMFILOHIE. G. M. 131718 / V: (itî) porozita / Pl: -taţi / E: lat porositas. it porositâ, fr porosite] 1 Proprietate a unui coip de a fi poros (1). 2 Defect al unei piese metalice turnate, care constă în prezenţa unor goluri în masa ei.
porozlui vi [At: ARH. FOLK. VI. 39 / Pzi: -e^r / E: mgparăzsof] (Trs; fig) A se înfierbânta.
porplecă sf [At: PAŞCA. GL. / Pl: net / E: net] (Reg) Fată simpatizată de toată lumea pentru purtările ei bune.
porridge sni [At: DN3 / P: po-rigi / E: eg porridge] Fel de mâncare din făină de ovăz sau de porumb, preparat printr-o fierbere îndelungată la foc mic. care constituie una dintre mâncărurile naţionale în Anglia. porşar sm. sn vz porcuşor porş oagă sfvz porşog
porşog sn [At: ALR I. 933/880 / V: ~oagă sf / Pl: -^a,^ / E: porşor] (Reg) Porcoi (4). porşor sm. sn vz porcuşor
porşoraş sn [At: S. C. ŞT. (IAŞI). 1958. 147 / Pl: ~e / E: porşor + -aş] 1-2 (Reg; şhp) Porcoi (4) (mic) Si: porşoruţ (1-2).
porşori vt [At: BOCĂNEŢU. T. A. 128 / V: oş~.poşor\ / Pzi: -resc / E: porşor] (Reg) A strânge fânul în căpiţe.
porşoritură sf [At: DLR / Pl: -ri / E: porşor + -itură] (Buc) Grămadă de fân în formă de şiră.
porşoruţ sn [At: ALR 934/295 !?\:-e IE: porşor + -//[] 1-2 (Reg; şhp) Porşoraş (1-2).
porştină sf[At: (a. 1713) CAT. MAN. I. 51t' / Pl: -ne / E: cf porc, porşor] (înv) Dare care se plătea pe porci (1).	\
port1 sn [At: VARLAAM, C. 131 / Pl: -un l E: pvb purta) 1 Purtat1
(1). 2-3 îmbrăcăminte şi încălţăminte (obişnuită sau) specială pentru o anumită împrejurare a unui om. 4 Fel de a se îmbrăca sau de îmbrăcăminte caracteristic unui popor, unei regiuni, unei epoci etc. Si: costum. 5 (înv) Aspect. 6 (îvr) Fel. 7 (Sil) Fel în care se prezintă o specie de arbori în pădure după vârstă, tratament etc. 8 (Asr) Atitudine. 9 (Asr) Ţinută. 10 (Asr) Fel de a fi sau de a se comporta Si: comportare, conduită, purtare. 11 (Reg; îe) A-i purta ~ul (cuiva) A se adapta la felul dificil de a fi al cuiva, suportându-i toanele, curiozităţile. 12 (îae) A fi la fel cu cineva. 13 (îae) A se potrivi cu cineva.
port2 sn [At: CĂLĂTORIE, IV 27711 / V: (îvr) porto / Pl: -uri I E: ngr ndpxo, it porto, fr port] 1 Loc situat pe malul unei ape navigabile, amenajat cu instalaţii pentru acostare. încărcare, descărcare şi reparare a navelor Si: (înv) liman. 2 (Pex) Oraş cu port2 (1). port3 sn vz porto1
port-4 [At: DLR / E: fr porte-) Element prim de compunere savată cu semnificaţia: 1 Purtător de... 2 Susţinător de... 3 Purtare de... portabac sn vz porttabac
portabil, ~ă a [At: PROT. - POP., N. D. / Pl:	/	E:	fr portable] 1
(D. obiecte) Care poate fi transportat cu uşurinţă Si: portativ (1), transportabil. 2 (D. obiecte) Care poate fi purtat uşor cu sine Si: portativ1
(3). 3 (Asr; d. obiecte de îmbrăcăminte) Care mai poate fi purtat, nefiind încă uzat Si: purtabil.
portabilitate sfs [At: DN2 / E: fr portabilite] 1 însuşire a unui obiect de a putea fi transportat cu uşurinţă. 2 însuşire a unui obiect de a putea fi purtat cu sine.
poiiajsn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr poiiage] Parte a fluviului unde navigaţia este imposibilă, ambarcaţiile fiind transportate pe uscat.
portal sn [At: MAIORESCU. D. I. 263 / Pl: -uri, -e / E: ger Portal it portale, fr portal] 1 Intrare principală monumentală a unui edificiu, ansamblu de clădiri etc. (încadrată cu chenar de piatră, bogat împodobit cu reliefuri). 2 Deschidere de piatră sau de metal la intrarea unor poduri mari de cale ferata. 3 Construcţie de zidărie sau de beton care are rolul de a consolida solul din jurul gurilor unui tunel şi a taluzului de deasupra, oprind astfel căderea pământului sau a pietrelor. 4 Deschidere a unei scene în teatru. 5 (Gig) Arcadă.
portaltoisn,a [At CADE /Pl: -oaie /E: port-4 + altoi cdp frporte-greffe) 1-2 (Plantă cu rădăcinile viguroase şi rezistente) pe care cresc în urma altoirii soiuri valoroase de pomi fructiferi, viţă de vie. trandafiri etc. Si: (reg) mlădiţă, pădureţ.
portament sn [At: IVELA. D. M. / Pl: -e / E: it portamento] (Muz) 1 (Indică modul de execuţie) Alunecare lină de la un sunet la altul, atingându-se aproape neobservat sunetele intermediare. 2 Şir de note sau de măsuri pus sub un singur arc de legato, care se execută la un instrument în continuare.
portant, ~ă a [At: LTR2 / Pl: -nţi, -e / E: fr portant] (Teh) 1 Care este construit special pentru a suporta încărcături Si: purtător, susţinător. 2 Care susţine ceva. 3 (îs) Forţă -ă Portanţă (1). 4 (îs) Zidărie -ă Zidărie din cărămidă sau alt material legat pe locul zidirii cu liantul respectiv.
portanţă sf[At: LTR2 / Pl: -ţe / E: h portance] 1 Forţă care asigură sustentaţia unui corp cufundat într-un fluid şi aflat în mişcare faţă de acest fluid. 2 (Pex) Sarcină maximă pe care o poate suporta 1111 tren. un sistem tehnic etc.
portar sm [At: N. TEST. (1640). 5979 / Pl: -i / E: poartă1 + -ar) 1 Persoană însărcinată cu paza intrării unei întreprinderi, instituţii, case de locuit etc. Si: (înv) portirer (1). 2 (înv) Boier însărcinat cu paza curţii domneşti care mai târziu avea şi atribuţii de protocol sau administrative Si: (înv) uşar. 3 (înv; îs) Vel - (sau ~ mare) Şef al portarilor (2). 4 (îs) (Vel) - de Suceava (sau Suceavă, al Sucevei, de cetatea Sucevei) Mare dregător însărcinat cu apărarea capitalei şi a curţii moldovene care, mai târziu, a avut şi comanda supremă a oştirii Si: (înv) hatman. 5 (La unele
1173
PORTARĂU
jocuri cu mingea) Jucător care apără spaţiul porţii pentru a evita primirea unui gol. 6 (Reg) Portărel (5). portarău sm vz portărel
portarm, ~ă [At: DN3 / E: fr porte-arme] 1 as care deţine o armă. 2 (îs) Permis (de) - Autorizaţie oficială de a purta o armă. 2 Deţinere legală a unei arme de foc.
portaş s [At: ARVINTE, TERM. 162 / Pl: net / E: cf mg porta] (Reg) Loc situat pe malul unei ape curgătoare unde se depozita lemnul tăiat în pădure şi se construiau plute.
portativ1, ~ă a [At: STAMATI. D. / V: (înv) pur~ / Pl:	-e	/	E:	fr
portatif] 1 (Rar; d. obiecte) Uşor de purtat. 2 (Rar; d. obiecte) Uşor de transportat. 3 (Rar; îs) Dicţionar - Dicţionar de format mic, uşor de mânuit sau cu un număr redus de cuvinte şi sensuri în comparaţie cu dicţionarele obişnuite. 4 (îs) (Aparat de) radio - Aparat de radio cu tranzistori, de dimensiuni reduse şi făcut pentru a fi transportat. 5 (Rar; d. dimensiunea unor obiecte) Mic.
portativ2 sn [At: TIM. POPOVICI, D. M. /Pl:	/E: dport-4] 1 Sistem
de cinci linii orizontale paralele şi egal distanţate, pe care şi între care se scriu notele muzicale. 2 (Rar; pgn) Liniatură.
portavion sn [At: DM / P: -vi-o/i / Pl: -oane / E: fr porte-avion] Navă de luptă de mare tonaj construită special pentru a permite gararea, decolarea şi aterizarea avioanelor.
portavoce sfs [At: CARAGIALE, O. VI, 148 /V: (rar) ~/v~ / E: it portavoce] 1 Ansamblu portabil alcătuit dintr-un microfon, un amplificator şi un difuzor ca o pâlnie, folosit pentru transmiterea unor comenzi, informaţii etc. la distanţă, de obicei pe o navă. 2 (Pgn) Megafon.
portă af[At: DEX-S / Pl: -te / E: porte] (îs) Vena - Venă care duce sângele încărcat cu substanţe nutritive de la organele digestive la ficat. portăfeil sn vz portofel
portăreasă sf[At: DDRF / Pl: -ese / E: portar + -easă] 1 Femeie care are drept sarcină paza unei întreprinderi, instituţii, case de locuit etc. Si: (înv) portar iţă. 2 Soţie a portarului (1).
portărel sm [At: (a. 1776) URICARIUL XIX. 331 / V: (reg) ~tarău. ~ew, pur~ / Pl: ~e/ / E: portar + -el] 1-2 (Reg; şhp) Portar (2) (tânăr). 3 (Spc) Fiecare dintre feciorii care. în ceremonialul nunţii ţărăneşti, închid poarta1 (1) curţii unde este nunta şi nu permit ieşirea tinerilor căsătoriţi decât după ce aceştia plătesc o despăgubire. 4 (înv) Slujbaş domnesc subordonat portarului (2). 5 (înv) Funcţionar însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură şi cu executarea hotărâri lor judecătoreşti Si: (reg) portar (2). portăreţ, ~eaţă a vz purtăreţ portăreii sm vz portărel
portărie sf [At: TDRG / Pl: ~i/ / E: portar + -ie] 1 (îvr) Meserie a portarului (1). 2 (îvr) Funcţie de portar (1). 3 (înv; nob) Funcţie de portar
(2). 4 (înv; nob) Demnitate de portar (2).
portăriţă ş/'[At: BIBLIA (1688). 2222/55 / Pl: -ţe / E: portar + -iţă] (înv) Portăreasă (1).
portbagaj sn [At: DM / Pl: -e / E: fr porte-bagages] Dispozitiv sau spaţiu într-un vehicul. în sau pe care se transportă bagajele.
portbaionetă sf[At: DL / P: -ba-io- / Pl: -te / E: fr porte-baionnette] Dispozitiv din piele la centura militară, în care se fixează şi se poartă baioneta.
portbilet sn [At. €. PETRESCU. î. I. 97 / Pl: ~e / E: fr porte-billets] (Rar) Portofel în care se ţin banii de hârtie.
portbobină sf [Al: DN3 / Pl: -ne / E: fr porte-bobine] Suport pentru bobinele de cablu telefonic de campanie.
portbuletin sn [At: DN3 / Pl: -e I E: port-4 + buletin] Portofel din piele sau alt material în care se păstrează buletinul de identitate.
portburghiu sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: port-4 + burghiu] Piesă a unor maşini-unelte în care se fixează burghiul.
portcart sn [At: ALEXI. W. / Pl: -uri / E: fr porte-cartes] (Rar) 1 Mic portofel pentru păstrarea actelor de identitate, a căiţilor de vizită etc. 2 Porthartă.
portchei sn [At: DM / Pl: -chei / E: port-4 + -chei(e) cdp fr porte-elefs] Inel de metal, toc de piele etc. pentru păstrat chei.
portclişeu sn [At: DM / Pl: -ee / E: port-4 + clişeu] Casetă de lemn în care se introduce placa pe care se fotografiază.
portcontainer sn [At: DN-1 / Pl: -e / E: fr porte-containers] Navă destinată transportului de mărfuri în containere.
portereion sn [At: DN2 / P: -cre-ion / Pl: -oane / E: fr porte-crayon] Mic tub metalic de plastic în care se ţine creionul sau în care se introduce vârful unui creion pentru a-1 proteja.
portcuţit sn [At: ORBONAŞ. MEC. 280 / Pl: -e / E: port-4 + -cuţit cdp fr porte-couteau] Dispozitiv al maşinii-unelte de aşchiere, pentru fixat unul sau mai multe cuţite în poziţia adecvată prelucrării pieselor.
portdrapel [At: CADE / Pl: (5) -e / E: port-4 + drapel cdp fr porte-drapeau] 1 sms Militar care poartă steagul unităţii Si: (rar) port stindard (1). (înv) sangeactar. sangeagaş, sangeangiu. 2 sms Sportiv sau elev care poartă drapelul unei asociaţii sau organizaţii Si: (rar) portstindard (2). 3 sms (Fig) Persoană care se află în fruntea unei mişcări, unui curent etc. Si: (rar) portstindard (3). 4 sms (Fig; pex) Idee călăuzitoare Si: (rar) portstindard (4). 5 sn Toc de piele prins de o curea petrecută peste piept, în care se sprijină coada drapelului, pentru a putea fi purtat mai uşor.
porte-bonheur sni [At: DN'1 / P: port-bo-nor / E: frporte-bonheur] (Frm) Obiect considerat ca aducător de noroc celui care îl poartă Si: amuletă, talisman.
portecă sf [At: ALR I. 1590/333 / V: -tică / Pl: ? / E: mg porteka ,,marfă“] (Reg) 1 (îf portică) Comerţ. 2 Fel. 3 Calitate.
portelectrodsn [At: DN'1 / Pl: -ozi / E: frporte-electrode] Piesă pe care se fixează un electrod.
portelicopter sn [At: DEX2 / Pl: -el E: fr porte-helicoptere] Navă purtătoare de elicoptere.
portepeu sn [At: POLIZU /V: ~top~ / Pl: -ee / E: fr porte-epee] (îdt) Portsabie.
portei'1 sm [At: DN3 / Pl: -i / E: fr porteur] Persoană care transportă cu spatele greutăţi, hrană pentru cabane la munte, materiale de construcţii etc.
portei2 sms [At: HELIADE, D. J. 127/24 / E: eg porter] Bere englezească neagră, tare şi amară.
portetichetă sf [At: DN3 / Pl: -te / E: fr porte-etiquette] Ramă de metal, fixată pe capacul unui sertar, care poartă o etichetă privind conţinutul sertarului.
portfard sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: port-4 + fard] Poşetă mică în care femeile îşi păstrază fardurile şi alte produse cosmetice. portfei sn vz portofel portfel sti vz portofel portfeu sn vz portofel
portfilieră .s/[At: DN3 / Pl: -re / E: port-4 + filieră] Clupă. portfoliu sn vz portofoliu port-fi'anc sn vz porto-franco porthart sn vz porthartă
porthartă sf [At: DM / V: porthart sn / Pl: -hărţi / E: port4 + hartă cdp îr poiie-cartes] Geantă de piele, pânză etc. purtată pe umăr cu o curea, în care se păstrează hărţile militare Si: (rar) portcart (2).
portic sn [At: DRLU / A şi: (rar) por- / V: ~ice / Pl: -ice, -uri. (înv. sm) -ici / E: fr portique, lat porticus] 1 Galerie exterioară acoperită, mărginită de o colonadă cu arcade la intrarea ori în jurul unui edificiu, de-a lungul unei străzi, în jurul unei pieţe, grădini etc. şi care serveşte pentru adăpost şi plimbare. 2 Instalaţie de gimnastică alcătuită dintr-un cadru metalic şi o serie de aparate agăţate de el cu cârlige. portică sfvz portecă portice sn vz portic
porticea sf [At: BIBICESCU, P. P. 65 / Pl: -cele / E: portiţă + -ea] (Trs; şhp) 1-2 Portiţă (1-2).
1174
PORTPAGINĂ
porticuri snp [At: ALR SN L h 17/228 / E: ns cf portecă] (Reg) Unelte agricole.
portier sm [At: BARIŢIU. P. A. III. 417/ P: -ti-er / PI: -i / E: it portiere] (înv) Poitai' (1).
portieră sf [At: BARCIANU / P: -ti~e- / Pl:-re / E: fr portiere] 1 Uşă cu geam la un automobil, vagon de tren sau la o trăsură închisă. 2 (Rar) Perdea sau draperie atârnată deasupra unei uşi spre a o masca.
portişor sn [At: MARIAN. NU. 706 /Pl: ~oarelE: port1 + -işor] (Reg; şhp) 1-2 Port1 (4) (frumos).
portiţă sf [At: N. COSTIN. L. 585 / V: (reg) poar~,pur~ / Pl: ~ţe / E: poartă1 + -iţă] 1-2 (Şhp) Poartă1 (1) (mică) Si: portuţă (1-2). 3 (îs) ~ de scăpare (sau. rar, de rezervă) Mijloc de a ieşi dintr-o situaţie dificilă. 4 (Pan) Dispozitiv care închide un coteţ, un dulap etc. 5 (Reg) Deschizătură îngustă la strungă prin care trec oile la muls. 6 (Olt) Vale îngustă între doua şiruri de munţi între care trece o apă. 7 (Reg; şîcs De-a -ţa) Joc în .care doi copii, aşezaţi faţă în faţă. se prind de mâini, formând o barieră pe sub care trece un şir de copii. 8 (Reg; îacs) Joc în care mai mulţi copii, plimbându-se seara, se ţin de mâini şi strigă: „portiţă, portiţă!9 (Reg; îacs) Poziţie ca o boltă cu ajutorul degetelor arătător, mijlociu şi mare de la mână, la jocui de-a pietricelele. 10-11 (Şhp) Uşă (mică).
portjalon sn [At: DN3 / Pl: -oane / E: frporte-jalon] Dispozitiv metalic care serveşte pentru susţinerea verticală a jaloanelor.
portjartier sn [At: VINEA, L. I, 67 / P: -ti-er / V:	sf	/	Pl:	-e	/	E:
port-4 + jartier cdp fr porte-jarretelles] Obiect de lenjerie feminină confecţionat dintr-un material textil elastic de care sunt fixate jartierele. portjartieră sfvz portjartier
portland sn [At: LTR2 IV. 313 / Pl: ? / E: fr portland] Ciment fabricat dintr-un amestec de calcar şi de argilă fin pulverizat.
portlandian, [At: LTR / P: -di-an / Pl: -ieni, -iene / E: fr porţia ndien]
1	sn Ultim etaj al jurasicului caracterizat prin faună de amoniţi. lamelibranhiate. gasteropode Si: titanic. 2 a Care aparţine portlandianului (1) Si: titanic. 3 a Privitor la portlandian (1) Si: titanic. 4 a Care datează din portlandian (1) Si: titanic. 5 a Care este specific portlandianului (1) Si: titanic. 6 a Care cuprinde portlandianul (1) Si: titanic. 1 sn Grup de straturi geologice din portlandian (1) Si: titanic.
portlunetă sf [At: DN3 / Pl: -te / E: fr porte-lunette] Dispozitiv de metal care susţine luneta pe scheletul aparatului de observaţie.
portmagnet sm [At: DN3 / Pl: -eţi / E: port-4 + magnet] Suport pentru magnet.
portmantou sn [At: DLR / Pl: -ri l E: fr portemanteau] Umeraş. port mânu scris su [At: V. MOLIN, V. T. 52 / Pl: -e / E: port-4 + manuscris] (Tip) Cleşte de lemn care fixează manuscrisul în faţa culegătorului. portmonel sn vz portmoneu
portmonetă sf [At: POLIZU / Pl: -te / E: port-4 + monetă] (îvr) Portmoneu (1).
portmoneu sn [At: DELAVRANCEA, S. 132 / V: (reg) ~rmonel (Pl: -e),porm~, ~nnoriiu sn.~tomănău. ~nel/ Pl: -ee / E: frporte-monnaie]
1	(Rar) Pungă de piele, de pânză etc. în care se ţin banii mărunţi Si: (îvr) portmonetă, (reg) pughilareş, pulearţ. 2 (Pex) Portofel (2).
porto1 sn [At: IARCU, D. S. II. 439/14 / V: (rar) port (Pl: -uri) / Pl: ~ / E: it porto] 1 sn Taxă de expediere prin poştă a unei scrisori, a unor sume de bani. a unui pachet etc. 2 a (îs) Marcă poştală - Marcă poştală pentru porto (1) folosită la oficiul de destinaţie.
porto2 sni [At: CADE / E: fr porto] Vin roşu, negru sau. rar. alb, foarte dulce, originar din Portugalia. porto3 sn vz port3 port oca sfvz portocală
portocal sm [At: CR (1833). 802/28 / V: (îrg) sf, (reg) / Pl: -i / E: An portocală cf ngr KopxoKaXXiă] Pom fructifer mediteranean şi subtropical, cu frunze persistente, cu flori albe şi parfumate, cu fructe sferice, galbene-roşietice, comestibile Si: (îrg) nara/nz., (înv) oranz, (reg) năranci (Citrus aurantium).
portocală1 sf[At: (a. 1750) IORGA. S. D. XII, 55 / V: (îrg) potruc~, (înv) portoca, (reg) potro~. proto~, purtuc~ / Pl: -le / E: ngr TVOpTOKâXXi] 1 Fruct sferic al portocalului. învelit într-o coajă galbenă-roşiatică, zemos, cu gust dulce-acrişor, aromat şi bogat în vitamine şi uleiuri eterice Si: (îrg) naramză1. pomeranţă, (reg) noroancă. 2 (Bot; Olt) Colacel (Pelargonium pelatum). 3 (Bot; Trs; prc) Portulac (1) (Portulaca grandiflora). 4 (Rar; pan) Lumânare galbenă şi subţire, răsucită ca un ghem pentru a putea fi ţinută mai uşor în mână. 5 (La jocurile de copii) Cuvânt dintr-o formulă de eliminare. portocală2 sfvz portocal
portocaliu, ~ie [At: PANN. E. II. 11/8 / V: (reg) potric~, potro~ / Pl: ~i/ / E: portocală + -iu] 1 sn Culoare fundamentală a spectrului luminii, situată între roşu şi galben Si: (îrg) naramzat, narangiu, păratic, (frm) oranj. 2 a De culoarea portocalei (1) Si: (îrg) naramzat, narangiu, păratic, (frm) oranj.
portochelaii sm [At: ENC. TEHN. I, 99 / Pl: ~ / E: port-4 + ochelari] Toc de piele, metal, material plastic etc. în care se păstrează ochelarii. portofei sn vz portofel
portofel sn [At: CR (1830), 3732/3 / V: (înv) ~/e/, ~eul, ~/oi. ~tf~. (îvr) ~tăfeil. (frm) ~tfei, ~tfeu / Pl: ~e, (îrg) -uri / E: fr portefeuille] 1 (înv) Mapă sau servietă în care se ţin hârtii de valoare, manuscrise, acte etc. Si: (înv) portofoliu (5). 2 Obiect dreptunghiular din piele, material plastic etc. cu mai multe despărţituri. în care se păstrează cu sine. în buzunarul pantalonilor sau al hainei, banii de hârtie, acte etc. Si: portmoneu (2), (asr) portofoliu (6), (reg) pughilareş, pulearţ. (arg; rar) muşamat Vz portviz.it.
3	(Rar) Portmoneu (1). 4 (Reg) Pungă de tutun. 5 (îvr; îf portăfeil) Ministru. 6 (îvr; îaf) Minister.
portofelar sm [At: L. ROM. 1961. nr. 3. 235 / Pl: -i / E: portofel + -ar] (înv) Meseriaş care confecţiona portofele (2). portofeul sn vz portofel portofoi sn vz portofel
portofoliu sn [At: CR (1846). 5]/20 / V: (înv) ~tf~ / Pl: -ii / E: ngr TZoprcxpâXi, it portafoglio] 1 (Liv; urmat de determinări) Titlu de ministru.
2	(Liv; urmat de determinări) Funcţie de ministru. 3 (Liv; urmat de. determinări) Minister. 4 (îs) Ministru fără - Ministru care face parte dintr-un cabinet ministerial, fără a conduce un minister. 5 (înv) Portofel (1). 6 (Asr) Portofel (2). 7 Efecte, valori, acţiuni bancare sau comerciale.
8	Totalitate a acţiunilor, a efectelor de comerţ etc. care se află în evidenţa operativă a unei bănci. 9 Totalitate a lucrărilor manuscrise aflate în evidenţa unei edituri pentru publicare. porto-franc sn vz porto-franco
porto-franco sn [At: GOLESCU, î. 78 / V: (înv) port franc, porto-franc / Pl: (rar) -curi / E: it porto-franco] Parte a unui port2 sau zonă de pe litoral cu regim special, în care mărfurile importate, exportate sau în tranzit nu sunt supuse taxelor vamale şi nici formalităţilor fiscale. portoghez, ~ă smf, a vz portughez portolac sm vz portulac portolacă sf vz portulac portolan sn vz portulan portomănău sn vz portmoneu portopeu sn vz portepeu
portor sn [At: DN3 / Pl: -oare / E: fi porteur] (Mai*) Şaland autopropulsat care transportă materialul dragat.
portorican, ~ă [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr portoricain] 1-2 smf, a (Persoană) care s-a născut şi a crescut în Puerto Rico. 3-4 smf, a (Persoană) originară din Puerto Rico. 5 smp Populaţie din Puerto Rico. 6-7 a Care aparţine insulei Puerto Rico sau portoricanilor (5). 8-9 a Care se referă la Puerto Rico sau la portoricani (5).
portpagină sf[At: V. MOLIN. V. T. 64 / Pl: -ni / E: port-4 + pagină cf fr porte-page] Suport de hârtie sau de carton pe care se aşază zaţul tipografic al unei pagini pentru a putea fi transportat.
1175
PORTPERIE
portperie sf [At: ORBONAŞ. MEC. 137 / Pl: ~ii / E: port-4 + perie] 1
Organ al unei maşini electrice pe care sunt fixate periile de contact. 2 Suport pentru perii (1).
portret sn [At: PLEŞOIANU. AB. 72/10 / V: (îvp) pot-. (reg) potree sf. pat-. potrit, put- / Pl: -e. (înv) -uri / E: fr portrait cf rs uoprpcr] 1 Pictură, desen, sculptură, fotografie etc. care înfăţişează chipul unei persoane Si: (înv) obraz. 2 (Pex; îc) —robot Desen care înfăţişează trăsăturile unui criminal căutat, realizat pe baza relatării victimei sau a martorilor. 3 (Pgn) Imagine tip. 4 (Pex; îc) —vorbit Procedeu de identificare criminalistică bazat pe descrierea semnalmentelor infractorului de către victimă sau de către martori. 5 (îvr) Chip. 6 (Rar; pan) Persoană care seamănă perfect la chip cu alta, de obicei, rudă. 7 Prezentare a aspectului fizic sau moral al cuiva într-o operă literară, mai ales epică.
8	(Pex) Specie literară epică ce cultivă portretul (6). 9 (Pgn) Prezentare în scris a unei epoci, societăţi, stări de lucruri.
portreta vt [At: STAMATI, D. / Pzi: -tez / E: portret cf ger portrătieren] (înv) A face cuiva un portret (1).
portretar sm [At: ODOBESCU. S. III. 130 / Pl: -/ / E: portret + -ar] (înv) 1 Portretist (1). 2 (Pgn) Pictor.
portreiare sf [At: POLIZU / Pl: -tari / E: portreta] (înv) Portretizare (2).
portretist, ~â smf [At: POLIZU / Pl: -işti. -e / E: fr portraitiste] 1 Artist plastic specializat în portrete (1) Si: (înv) portretar (1). 2 Autor de portrete
(6).
portretistic, -ă [At: LOVINESCU. C. V. 28 / Pl: -ici, -ice / G-D şi: (rar. sj) -icei /E: portret + -istied] 1-2 su, a (Ramură a picturii, a sculpturii, a fotografiei etc.) a cănii obiect este portretul (1). 3-4 sn, a (Creaţie literară) care foloseşte portretul (7) Si: (rar) portret ură (1). 5-6 a Care aparţine portretisticii (1, 3). 7-8 a Care se referă la portretistică (1,3).
portretiza vt(a) [At: CAMIL PETRESCU. O. I. 261 / Pzi: ~zez / E: portret + -iza] 1 A face cuiva portretul (1). 2 A prezenta aspectul fizic sau moral al unui personaj dintr-o operă literară sau epică.
portretizare sf [At: V. ROM. ianuarie 1958. 181 / Pl: -zări / E: portretiza]
1	înfăţişare în portret (1). 2 Reprezentare a unui personaj prin procedee plastice Si: (înv) portretare.
portretură sf [At: CONSTANTINESCU, S. I. 70 / Pl: -ri / E: fr portraiture] (Rar) Portretistică (3).
portsabie sf [At: LTR2 XVII, 18 / S şi: port-sabie / Pl: -săbii / E: port-4 + sabie] Dispozitiv din piele, metal sau stofă la centura militară sau la şa. în care se fixează şi se poartă sabia Si: (înv) portepeu.
portsart sn [At: ABC MAR. / S şi: port-sart / Pl: -uri / E: port-4 + sart] Platformă pe bordajul lateral al navei, care serveşte la fixarea şarturilor.
portsatelit sm [At: SFC I, 163 / S şi: port-satelit / Pl: -iţi / E: port-4 + satelit] Element de legătură între partea centrală a mecanismului planetar şi satelitul sau sateliţii acestuia.
portschi sn [At: DEX-S / Pl: -uri / E: port-4 + schi] 1 Dispozitiv care ajută la transportul schiurilor. 2 Suport pe capota automobilului, care serveşte la transportul schiurilor.
portsculă sf [At: DM / Pl: -le / E: port-4 + sculă cf fr porte-outil] (Teh) Portunealtă.
portsemnal sn [At: DM / Pl: -el E: port-4 + semnal] Suport montat pe un vehicul, care susţine luminile de semnalizare.
portstindard sn [At: CONTEMP. 1949. nr. 120, 7/5 / Pl:	/	E:	port-4
+ stindard] (înv) 1-4 Portdrapel (1-4).
porttabac sn [At: CARAGIALE. O. VI. 237 / V: -rta- / Pl: -uri / E: port4- + tabac] (Rar) Portţigaret (1).
porttorpdă sf [At: DN3 / Pl: -le / E: fr porte-torpille] Dispozitiv pe care se montează o torpilă pentru a fi transportată.
portţigar s [At: ALECSANDRI. ap. CADE / Pl: net / E: fr porte-cigare(s)] (Rar) Portţigaret (1).
portţigaret sn [At: C. PETRESCU. S. 223 / V: (rar) ~ă sf I Pl:	/	E:
porte-cigarette(s)] 1 Cutie paralelipipedică de metal, lemn. piele etc. în care se păstrează ţigările Si: tabachera. (rar) porttabac, portţigar. 2 Mic
tub de chihlimbar, os. lemn, material plastic etc. în care se introduce ţigara pentru a fi fumată. portţigaretă sfvz portţigaret
portuar, -ă a [At: CONTEMP. 1948, nr. 104. 24/1 / P: -tu-ar / Pl: -i. -e / E: fr portuaire] 1 Care aparţine portului3 (1). 2 Privitor la port3 (1).
3	Care are loc în port-1 (1). 4 (D. oraşe, localităţi) Care are port3 (1).
portugal, -ă [At: IST. AM. 74v/13 / Pl: -i. -e / E: drr Portugalia] (înv) 1-11 smf a Portughez (1-11). 12 a (îs) Limba -d Portugheză (14).
portughez, [At: IST. AM. 74710 / V: (înv) -toghez / Pl: -i. -e / E: fr portugais, it portughese] 1-2 smf. a (Persoană) care face parte din populaţia de bază a Portugaliei Si: (înv) portugal (1-2). 3-4 smf a (Om) originar din Portugalia Si: (înv) portugal (3-4). 5 smp Populaţie care locuieşte în Portugalia Si: (înv) portugal (5). 6-7 a Care aparţine (Portugaliei sau) portughezilor (5) Si: (înv) portugal (6-7). (îvr) portughezesc (1-2). 8-9 a Privitor (la Portugalia sau) la portughezi (5) Si: (înv) portugal (8-9). (îvr) portughezesc (3-4). 10-11 a Care este specific (Portugaliei sau) portughezilor (5) Si: (înv) portugal (10-11). (îvr) portughezesc (5-6). 12 a Care provine din Portugalia Si: (îvr) portughezesc
(7). 13-14 sf a (Şîs limba -ă) (Limba) vorbită de potughezi (5).
portughezesc, ~â a [At: AR (1829). 362/34 / Pl: -eşti / E: portughez + -wr] (îvr) 1-7 Portughez (6-12).
portulac sm [At: POLIZU /V: -ă sf. -toi-, (reg) -tolacâ sf -achie / Pl: -aci / E: ger Portulak, fr portulaca] (Bot; reg) 1 Mică plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunzele cilindrice, cărnoase, cu florile mari. viu colorate şi care se deschid numai la soare, cultivată ca plantă decorativă Si: agurijoard, (reg) ciuldnaş, gheaţă, gheţişoară, grăjnicioară, pietricică, por cir e (2) {Portulaca grandi flora). 2 (Rar; şîs -a vulgară) Iarbă-gasă (Portulaca oleracea). portulaca sfvz portulac portulachie sfvz portulac
portulan sn [At: I. GOLESCU. C. / V: -toi- f Pl: -e / E: fr portulan. it portolano] 1 Hartă medievală de navigaţie. 2 Ghid tipărit, care conţine date geografice, istorice, politice şi economice despre ţările dintr-o zonă de navigaţie precum şi date referitoare la farurile, zonele de ancoraj, posibilităţile de ancorare şi reparare a navelor etc.
portunealtă sf [At: DM / Pl: -ehe i E: port-4 + unealtă cf fr porte-outil] Piesă sau dispozitiv de prindere a unei unelte în vederea mânuirii ei la prelucrări efectuate manual sau cu maşini-unelte Si: portsculă.
porturi vt [At: LEXIC REG. 106 / Pzi: -resc / E: cf portărel] (Buc) A sechestra bunuri materiale.
portxiţ sn [At: BÂRLEA, B. 30 / Pl: -uri f E: port2 + -uţ] (Mar; pop; şhp) 1-4 Port2 (1-2) (frumos).
portwţă sf [At: EPURE. P. 43 / Pl: -ţe / E: poartă + -uţă] 1-2 (Pop; şhp) Portiţă (1-2).
portvizjit sn [At: CAMIL PETRESCU. T. I. 330 / Pl:	/	E:	fr
porte-visite] Obiect dreptunghiular din piele, material plastic etc.. cu mai multe despărţituri în care se păstrează cărţi de vizită, acte, documente Vz portofel, portvoce sfvz portavoce porţă sfvz porţie porţălan sn vz porţelan porţăion sn vz porţie porţău sn vz porţie
porţelan sn [At: (a. 1766) IORGA. S. D. XII, 81 /V: (rar) -ă sf.-rcel-. -rcelană sf (îvp) -ţăl-, -ţol-. (înv) părţăl-. -Ion. -ţul-,purţul- / Pl: -uri, -e l E: ngr KOpxaeXăva. ger Porzellan, it porcelana] 1 Material ceramic vitrifiat şi translucid, alb. alb-albăstrui.gălbui, obţinut prin arderea, la temperaturi ridicate, a unei paste de caolin. cuarţ şi feldspat. folosit la fabricarea vaselor industriale de laborator, a vaselor de uz casnic, a izolatoarelor, a obiectelor decorative Si: (reg) marmură1. 2 (Csc) Obiect din porţelan (1). 3 (înv) Faianţă. porţelană sfvz porţelan
1176
PORUMBEL
porţelănărie sf [At: BARCIANU / V: (rar) -rcel- / Pl: ~i/ / E: porţelan + -arie] (Rar) Magazin de porţelanuri (2).
porţelanul. ~ie a [At: ENC. VET. 151 / Pl: ~i/ / E: porţelan + -iu] (Rar) Care are culoarea albă specifică porţelanului (1). porţelan sn vz porţelan
porţiâş sm [At: (a. 1783) IORGA, S. D. XIII. 15 / V: -ies / Pl: -/ / E: porţie + -aş] (îrg) 1 Persoană obligată să plătescă impozit. 2 (Pex) Iobag.
3	(Pex) Om sărac.
porţie sf[At: (a. 1767) IORGA. S. D. XIII, 266 /V: (îrg) -ion sn, (reg) -ţă. -ţâion sn. -ţău sn.-ţon sn / A şi: (reg) -ţie / Pl: ~ii / E: lat portio, -onis] 1 Cantitate determinată dintr-un material, dintr-o substanţă, dintr-un aliment etc.. destinată a fi folosită dintr-o dată sau într-un anumit interval de timp Si: (reg) parţon Vz raţie. 2 (îe) A-şi lua ~ia A fi certat sau bătut după cum merită. 3 (Rar; spc) Doză. 4 (Trs) Măsură de capacitate pentru vânzarea băuturilor, de aproximativ 1111 decilitru. 5 (Trs) Conţinut al unei porţii (3). 6 (Trs) Măsură de capacitate pentru măsurat laptele egală cu a paisprezecea parte dintr-o cupa. 7 (Tip) Cantitate de zaţ pe care o poate cuprinde lucrătorul o dată spre a o pune în pagină. 8 (îrg) Impozit. 9 (Reg; îf porţăie) Percepţie. porţieş sm vz porţiaş
porţioară sf [At: DRLU / P: -tj-oa- / Pl: ~re / E: porţie + -oara] (Şhp) 1-12 (Şhp) Porţie (1, 3-7) (mică) Si: (pop) porţiuşă (1-12). porţion sn vz porţie
porţiona vi [At: DLR / P: -ţi-o- / Pzi: ~nez / E: fr portionner] (C. i. mezeluri, alimente, carne etc.) A tăia şi a ambala în porţii (1) pentru vânzare.
porţionare sf [At: DEX2 / Pl: ~nari / E: porţiona] Tăiere şi ambalare a mezelurilor pentru vânzare.
porţionat, -ă a [At: DLR / P: -ti-o~ / Pl: -aţi, -e / E: porţiona] (D. mezeluri, carne, alimente) Tăiat şi ambalat în porţii (1) pentru vânzare.
porţiune sf [At: ASACHI. S. L. II, 50 / Pl: -ni / E: fr portio n, ger Portion]
1	Parte, bucată, fragment, segment etc. dintr-un tot. 2 (îs) Porţiune canonică Parte de teren ce se acorda preoţilor uniţi spre a o cultiva. 3 (Mol) Parte dintr-o pădure pe care o taie o echipă de lucrători forestieri Si: lot. parcelă. 4 Sector.
porţiuşă ^/‘ [At: MAT. FOLK. 1037 / P: -ţi~u- / Pl: -şe / E: porţie + -uşă] 1-12 (Pop; şhp) Porţioară (1-12). porţolan sn vz porţelan porţon sn vz porţie porţofină sfvz pârţotin porţulan sn vz porţelan
porucic sm [At: (a. 1830) URICARIUL. XXII. 439 / V: par~ / Pl: -cici / E: rs nopy^HK] (înv) 1 Locotenent. 2 (Pgn) Ofiţer (rus). porucinic sm vz poruşnic
porumb, -ă [At: PSALT. HUR. 45v/6 / V: (îrg) -romb. (înv) păr-, -rămb, -rănb. per-, (reg) —ramb. —ranghi sm. -ă sf, pur-, pur- a. purung sm / Pl: (1-3, 6-17) (rar, sn) -uri, (4-5) -i, -e / E: ml palumbus] 1 sm (Orn; pop) Porumbel (1) (Columba). 2 sm (Orn; reg; îc) —ţigănesc Stăncuţă (Coloeus monedula). 3 sm (Orn; reg; îc) —râzător Turturică râzătoare (Streptopeiia risorius). 4 a (Pop) Porumbii!1 (1). 5 a (D. animale, păsări) Care are părul, lâna, penele de culoare cenuşiu-albăstruie. 6 sm Plantă graminee, cu rădăcina puternică, tulpina înaltă şi groasă, frunze lungi şi ascuţite la vârf. cu inflorescenţa masculină în panicul terminal şi cu cea femelă în spic cu acul îngroşat, cultivată ca plantă alimentară, industrială şi furajeră Si: (reg) căîambuc, ciolomadă. cocenaş. coli boş. cucoriţă. cucuruz, gârnişor, mălai. păpuşă. păpuşoi. pitraşcă, tenchi. tengher (Zea mays). 1 sm (Prc; csc) Fruct matur al porumbului (6) cu pănuşile care îl învelesc Si: ştiulete, (reg) cucuruz. drugă.păpuşoi, ştiuleag, tuleu. 8 sm (Csc) Boabe de porumb (7) desprinse de pe ştiulete. 9 sm (Reg; îe) A-i lua (cuiva) ~ul de pe foc A zădărnici planurile cuiva. 10 sm (Reg; îae) A juca cuiva o festă. 11 sm Recoltă de porumb (6). 12-13 snm Porumbişte (1-2). 14 sm (Bot; reg) Porumbar1 (Primus spinosa). 15 sm (Bot; reg) Pana-cocoşului (Aspidistra elatior). 16 sm (Bot; reg; îc)
~ul-cucului (sau ~ul-şarpelui) Rodul-pământului (Arum maculatum). 17 sm (Bot; reg; îc) ~ul-cucului Mama pădurii (Lathraea sc/uamaria). 18 sm (Bot; reg; îae) Porumbei (16) (Muscari botryoides).
porumbac, ~ci [At: CUPARENCU. V. 25/15 /Pl: -aci. -ace / E: porumb + -ac] 1 a (Pop; d. animale, păsări) Pestriţ. 2 a (Pop; d. animale, păsări) Cenuşiu. 3 a (Pop; d. animale, păsări) Negru-albăstrui. 4 sf(Pop) Pasăre domestică cu penele de culoare cenuşie. 5 sm Fluture mare de noapte, cu aripile dinainte galbene cu dungi cafenii, iar cu cele din spate, multicolore (Sphinx euphorbiae).
porumbar1 sm [At: MARIAN. S. R. II, 138 / V: (reg) -rob-, -rom- / Pl: -i / E: porumbă1 + -ar] Arbust sălbatic din familia rozaceelor. cu ramuri spinoase, flori albe şi fructe sferice, negre-vineţii, cu gust acru. astringent Si: porumbel (16), (reg) coţobrel, curcudel, mărăcine, porumb (15). porumbea1 (3), porumbică1 (3), scorombar, sprin, ţărn {Primus spinosa).
porumbar2 [At: LB / V: (reg) -râm-, -rom- sn / Pl: (1-3) -e, (4-6) -i f E: porumb + -ar] 1-2 sn Porumbărie (1,4). 3 sn (Reg) Pătul. 4 sm (Rar) Persoană care creşte sau vinde porumbei (1). 5 sm (Iuz) Ostaş care îngrijea porumbei (2) călători. 6 sm (Orn; reg; şîs uliu -) Uliul-găinilor (Accipiter gentil is).
porumbariţă sf [Ai: CHEST. II. 433/58 / Pl: -ţe / E: porumb + -ariţă] (Trs) 1-2 Porumbărie (1, 4).
porumbaş sm [At: BIBLIA (1688), 70*/45 / Pl: -i l E: porumb + -aş] (Pop; şhp) 1-2 Porumbel (1) (mic).
porumbă1 >y/’[At: POLIZU / V: (reg) -ram—, —roabă, -roam-, -robi sfp, -bră I Pl: -he / E: ml * polii rnba] Fruct al porumbarului1, sferic, negru-vineţiu. cu gust acru, astrigent Si: (reg) scoroambă.
porumba2 i/[At: TEODORESCU. P. P. 21 / Pl: ~be / E: porumb + -a] (Orn; reg) Porumbiţă (1). porumbă3 sf vz porumb
porumbăcel, -cea a [At: SEVASTOS. C. 57 / Pl: -cei, -e / E: porumbac + -el] 1-6 (Mol; Buc; şhp) (Cam) porumbac (1-3).
porumbăreasă sf [At: DDRF / Pl: -ese / E: porumbai2 + -easa] (Rar) Femeie care creşte sau vinde porumbei (1).
porumbărie sf [At: POLIZU / Pl: -ii / E: porumb + -arie] 1 Coteţ pentru porumbei (1) Si: porumbar2 (1), (reg) hulubărie, porumbariţă (1). porumbărişte, porumbehiiţă, porumbişte (4). porumbiţă (5). 2 (Rar; fam; pan) Galerie la teatru. 3 (Rar; fam; pan) Locuinţă situată prea sus şi cu acoperişul ţuguiat. 4 Crescătorie de porumbei (1) Si: (reg) porumbar2 (2). porumbariţă (2). 5 (Rar) Mulţime de porumbei (1). 6-7 (Reg; csc) Cantitate mare de porumb (6-7). 8-9 (Mun) Porumbişte (1-2).
porumbăiişte sf[At: CHEST. II. 433/392 / Pl: net / E: porumbar + -iste] (Reg) Porumbărie (1).
porumbea1 sf[At: LB / V: (reg) -râm / Pl: -ele / E: porumbă + -ea] 1-2 (Pop; şhp) Porumbă1 (mică) Si: porumbică (1-2). 3 (Bot: reg) Porumbar1 (Primus spinosa). 4 (Bot; neg; îc) ~ua-ursului Strugurii-ursului (Arctostaphylos uva-ursi) porumbea2 sf [At: JARNIK - BÎRSEANU, D. 172 / Pl: -ele / E: porumb + -ea] (Orn; reg) Porumbiţă (1).
porumbel [At: CANTEMIR, 1.1.1. 255 /V: (îrg) -brel (înv) -breriu, (reg) păr- sn. -rombrel, -biel, -unghel / Pl: -ei / E: porumb + -el] 1 sm Specie de păsări sălbatice sau domestice din familia columbidelor. de mărime mică şi mijlocie, cu ciocul scurt, cu penele colorate foarte variat Si: (pop) porumb (1). (reg) golumb, huîumb (Columba). 2 sm (Pex) Pasăre care aparţine acestei specii. 3 sm (îs) ~ călător (sau de poştă, voiajor) Porumbel (2) dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit la transmiterea mesajelor. 4 sm (Pfm; mai ales d. soţi; îe) A trăi (sau a se iubi, a se giugiuli) ca '-eii (sau ca doi) -ei A trăi în dragoste şi bună înţelegere unii cu alţii. 5 sm (îc) —sălbatic sau (reg) ~ul-lui-Noe Pasăre înrudită cu porumbelul (1). mai mică decât acesta, cu penele de pe spate cenuşii-roşcate. cu pete negre, tivite cu alb pe laturile gâtului, cu gâtul scurt şi coada lungă Si: turturea (Streptopeiia turtur). 6 sm (Orn; rar; îc) —turcesc sau ~ râzător-oriental Guguştiuc (Streptopeiia decaocta). 1
1177
PORUMBELNIŢĂ
sm (Om; reg; îc) —de-mare Pescar (Larus). 8 sm (Orn; reg; îc) Carabas (Lcirus ridibundus). 9 sm (Orn; reg; îc) —mic Piţigoi-codat (Aegithalos caudatus caudatus). 10 sma (Lpl; îcs) De-a -eii Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 11 sm (Reg) Model de cusătură pe ţesături sau cămăşi ţărăneşti Vz pui. 12 sm Termen de alint pentru un bărbat iubit Vz pui. 13-14 a (Pop) Porumbiu1 (1-2). 15 sm (Bot; pfm) Ştiulete de porumb (6) cu boabele încă necoapte, în lapte, care se mănâncă fiert sau copt în spuză.
16	sm (Bot; reg; şîs ~ul cucului) Porumbar1 (Prunus spinosa). 17 sm (Lpl) Plante liliacee, cu flori albastre, rar albe, dispuse în racem, care creşte mai ales prin vii şi livezi Si: (reg) cocoşei, ceapa-ciorii,floarea-cucului, porumb (18) (Muscari botryoides). 18 (Bot; reg; lpl) Ceapa-ciorii (Muscari racemosum). 19 (Bot; reg; lpl) Ceapa-ciorii (Muscari comosum). 20 sm (Bot; reg) Păducel {Crataegus monogyna). 21 sm (Bot; reg) Spin (Carduus acanthoides). 22 sm (Bot; reg) Verigar (Rhamuus cathartica).
porumbelniţă sf [At: CHEST. II. 433/204 / Pl: -te / E: porumb + -eluita] (Reg) Porumbărie (1).
porumbeşti a [At: CONV. LIT. XX, 1015 / E: porumbă1 + -eşti] (Reg; îs) Prune - Prune mici şi negre ca porumbelul.
porumbică1 sf [At: SADOVEANU, O. IX. 401 / V: (reg) ~6ri~ / Pl: -bele / E: porumbea1 css] (Reg) 1-2 (Şhp) Porumbea1 (1-2). 3 (Bot) Porumbar1 (Prunus spinosa).
porumbică2 sf[At: TDRG / Pl: net / E: de la porumbea2] (Orn; reg) Porumbiţă (1). porumbiel sm vz porumbel
porumbin s [At: M. D. ENC. / E: porumb] Produs alimentar dietetic dintr-un amestec de griş de porumb (8) cu amidon de cartofi.
porumbioară sf [At: HODOŞ, P. P. 101 / Pl: -re / E: porumb + -ioarâ] (Pop) Porumbiţă (1).
porumbişte i/[At: I. IONESCU, M. 325 / V: (reg) ~râm~/ Pl: -ti, (rar) ~ / E: porumb + -işte] 1 Loc semănat cu porumb (6) Si: porumb (12). (reg) cucuruz.aştină, cucuruzişte, mâlăind, mălăiş, mălăişte, mălăiştină, moină1, nadaz, păpuşoi, păpuşoieş, păpuşoină, păpuşoişte, porumbărie (8). 2 Lan de porumb (6) Si: porumb (3), (reg) cucuruz.aştină, cucuruzişte, mălăină, mălăiş, mălăişte, mălăiştină, moină1, nadaz, păpuşoi, păpuşoieş, păpuşoină, păpuşoişte, păpuşoiniţă, porumbărie (9). 3 Loc de pe care s-a cules porumbul (6) şi care se poate folosi ca păşune Vz mirişte. 4 (Reg) Porumbărie (1).
porumbiţă [At: DRLU /V: (reg) ~răm~> ~rângiţă, ~ung\ţă, ~rom~ / Pl: -te l E: porumb + -iţă] 1 sf (Orn) Femelă a porumbelului (1) Si: porumbioară, (pop) porumboaică, (reg) hulubiţă, porumbă2, porumbea, porumbică2, porumboaie. 2 sf Termen dezmierdător pentru o fată sau o femeie. 3-4 a (Pop) Porumbiu1 (1-2). 5 ş/’(Trs) Porumbărie (1). 6 sf(Reg) Stea nedefinită mai îndeaproape. 7 sf(Reg) Fereastră în acoperişul unei case. 8 sf (Bot; reg) Hulubiţă (Russula aurata). 9 sf (Reg; îs) - neagră Varietate de strugure nedefinită mai îndeaproape. 10 ^/ Floricele de porumb (8).
porumbiu1, ~\e a [At: CIHAC. I. 213 / Pl: ~i/ / E: porumb + -iu] 1 Cenuşiu ca penele sau guşa porumbelului (1) Si: (pop) porumb (4). porumbel (13),porumbiţă (3). 2 (D. animale) Cu părul, lâna. penele cenuşii Si: (pop) porumb (5). porumbel (14). porumbiţă (4).
porumbiu2, ~\e [At: MARIAN. CH. 51 / V: ~br\u /Pl: ~i/ / E: porumbă1 + -iu] 1 a (Reg; îf porumbriu) De culoarea porumbei1 Si: negru-vineţiu.
2	sf(Reg) Varietate de strugure cu boabele negre-vineţii. porumbla v vz plimba
porumboaică ş/‘[At: ALR I, 1023 / Pl: -ice / E: porumb + -oaică] (Om; pop) Porumbiţă (1).
porumboaie sfi [At: ALR I, 1023 / E: porumb + -oaie] (Trs; Mar) Porumbiţă (1).
porumboi smi [At: LB / E: porumb + -oi] 1-2 (îrg; şdp) Porumb (1) (mare). 3 Porumbel (1) bărbătuş. pommbră sf vz porumbă1 porumbrea sfvz porumbea1 porumbrel sm vz porumbel
porumbreriu sm vz porumbel porumbrică sfvz porumbică1 porumbriu, ~ie a vz porumbiu2
poruncă sf [At: (a. 1580) CUV. D. BĂTR. II, 362/28 / V: (pop) ~ro#i~, (înv) — răn~, ~rân~, ~ren~ / Pl: -nci, (rar) -nce / E: pvb porunci] 1 (în legătură cu verbe ca „a da“, „a avea“. „a primi“ etc.) Dispoziţie orală sau scrisă dată de o (persoană cu) autoritate, care trebuie executată întocmai Si: dispoziţie, hotărâre, ordin, (pop) aşezământ, formulă, învăţătură, mandat, orânduială, rânduire, porunceală (1), (înv) ordine, poruncită (5), povelimie, povelire, strânsoare, şart2, tertip, tertipat, ucaz, (rsî) pricaz Vz carte, lege, pitac, pravilă. 2 (îvr; îs) La -nci Comunicări publice ale autorităţilor comunale. 3 (îlav) La ~ Imediat ce doreşte cineva. 4 (Reg; îlav) De ~ Prin constrângere. 5 (Reg; îal) în silă. 6 (înv; îe) A avea (pe cineva) sub (sau la) ~ca sa A avea pe cineva la dispoziţia sa. 7 (înv; îae) A putea dispune după plac de cineva. 8 (Fam; îe) Care-i -«ca? Se spune atunci când este întrebat cineva ce doreşte 9 (Trs; Mar) Ordin de chemare în armată. 10 (Mol) Lege morală sau religioasă Si: învăţătură, precept, prescripţie, (înv) porunceală (12), poruncită (6). 11 (îrc; îcs) Cele zece -nci (sau, reg, zece -nci dumnezeieşti) Ansamblu de zece învăţături religioase şi etice fundamentale care, potrivit Bibliei, au fost revelate de Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai Si: decalogul.
porunceală sf [At: (a. 1560) GCR 1,3/30 / V: (pop) ~ron~, (îrg) ~râ«~ (Pl şi: -cele) I Pl: -celi / E: porunci + -eală] 1 (Pop) Poruncă (1). 2-3 (îljv) De (sau pe, după, reg, în) ~ (Care este) făcut la sau pe, după indicaţiile, dorinţele etc. cuiva. 4-5 (îal) (Care este) făcut din ordin. 6-7 (Care este) acceptat din ordin. 8-9 (îal) (Impus) cu forţa. 10-11 (îal) (Făcut) în silă. 12 (înv) Poruncă (10).
porunci [At: PSALT. 337 /V: (îrg) ~rân~, ~ron~, (înv) ~răn~ / Pzi: -ncesc / E: siv ncpxHHTn] 1 vt(a) A dispune cu autoritate, oral sau în scris, ca ceva să fie îndeplinit întocmai Si: a ordona, (înv) a orândui, a opri.
2	vt(a) (D. legi morale, bisericeşti) A orândui ce sau cum trebuie să facă. 3-4 vt(a) (Rar; d. interese, circumstanţe) (A cere sau) a impune să se facă într-un anumit fel. 5 vt(a) (înv) A încredinţa cuiva îndeplinirea unei sarcini, acţiuni Si: a însărcina. 6 vt(a) (îvr) A domni. 7 vt(a) (Rar) A angaja oameni Ia muncă. 8 vi A decide în calitate de stăpân. 9 vi A fi stăpân şi a decide.
10	vt(a) (îrg) A da de ştire Si: a comunica, a transmite, a vesti. 11 vt(a) (îrg) A împărtăşi. 12 vtf a) A cere să i se aducă, să i se pună la dispoziţie pentru a fi imediat folosit, consumat Si: a comanda. 13 vt(a) (Pop) A dispune să se fabrice, să se confecţioneze, să se execute ceva Si: a comanda. 14 vt (îrg) A destina.
poruncire sf[At: IST. CAROL XII. 25VV19 /V: (înv) ~rân~ / Pl: -ri / E: porunci] 1 Cerere autoritară, oral sau în scris, pentru îndeplinirea întocmai a unui lucru Si: ordonare, (înv) orânduire, oprire. 2 Putere de a ordona. 3 încredinţare a unei sarcini spre îndeplinire. 4 (îrg) Transmitere a unei veşti. 5 (îrg) împărtăşire a ceva.
poruncit, ~ă [At: PSALT. HUR. 65v/14 / V: (îrg) ~rân~, (înv) ~răncită sf, ~ron~ a, ~ronc\tă sf, purăncită sf I Pl: -ciţi, -e / E: porunci] 1-2 sn, a (Ceea ce este) cerut printr-o poruncă (1) Si: ordonat, (înv) orânduit, oprit Vz impus, pretins. 3-4 sn, a (Pop) (Ceea ce a fost) cerut să-i fie adus. pus la dispoziţie, pentru a fi imediat consumat Si: comandat. 5-6 a/(Îiiv) Poruncă (1,10).
poruncitor, ~oare [At: ST. LEX. 250719 / V: (îrg) ~ron~, (înv)
~ren~ / Pl: -i, -oare / E: porunci + -tor] 1-2 smf, a (îrg) (Persoană) care porunceşte (1). 3-4 smf a (îrg) (Persoană) care caută să-şi impună, cu orice preţ. hotărârile sau părerile. 5-6 smf, a (Om) energic şi autoritar. 7-8 smf, a (înv) (Persoană) care stăpâneşte, conduce. 9 av Cu autoritate.
10	a (D. manifestări ale oamenilor) Care trădează o poruncă (1). 11 a (D. manifestări ale oamenilor) Care caută să impună. 12 a (D. privire, glas) Care exprimă o poruncă. 13 a (D. privire, glas) Autoritar. 14-15 sn, a (Grm; înv; şîs mod -) Mod imperativ. porunghel sm vz porumbel porungiţă sfvz porumbiţă porurea av vz pururi
1178
POSESIUNE
poruşnic sm [At: SIMION DASC., ap. LET. 188 / V: ~ucin~, ~roş~ / Pl: -ici IE: polporucznik] 1 (îrg) Locotenent. 2-3 (îrg; pgn) Ofiţer (rus). 4 (Reg) Tânăr care îndeplinea unele sarcini în ceremonialul nunţii ţărăneşti.
porzol s [At: GL. OLT. / Pl: net / E: net] (Reg) Substanţă chimică cu care se tratează seminţele de cereale înainte de a fi semănate.
porzola vrp [At: GL. OLT. IV: polzora / Pzi: -lez. / E: porzol] (Olt; d. seminţe de cereale) A fi stropit cu porzol. pos1 sn [At: CALENDARI (1733). 21/3 / Pl: -uri IE: net] (înv) 1 Altoi.
2	Răsad1 (1). 3 (Pgn) Plantă. pos2 an vz poş2
posac, ~ă a [At: PANN, P. V. III. 13/11 / V: (reg) -soacă smfl Pl: -aci, -ace / E: net] 1 (D. oameni) Care vorbeşte puţin. 2 (Pex; d. oameni) Care tace mereu. 3 (D. oameni) Căruia nu-i place societatea Si: insociabil, închis, necomunicativ, neprietenos, nesociabil. 4 (D. oameni) Care este prost dispus Si: morocănos, posomorât, ursuz. 5 (D. înfăţişarea şi manifestările oamenilor) Care caracterizează o persoană prost dispusă. 6 (D. vreme, peisaje etc.) Care inspiră prin aspect melancolie, dezolare Si: deprimant, dezolant. 1 (Pex; d. peisaje, vreme etc.) Lipsit de veselie Si: trist, posacă sf vz posoacă1
posad sn [At: DDRF / Pl: -uri / E: cf posadă1] (înv) Impozit care se plătea pentru întreţinerea garnizoanei unui oraş.
posadă1 sf [At: (a. 1674) IORGA. B. R. 153 / Pl: -de / E: srb posada]
1	(înv) Pichet1. 2 (înv) Punct de vamă. 3 (înv; prc) Vamă. 4 (înv) Casă de pază la marginea câmpului. 5 (îvr) Casă din mahala. 6 (înv) Trecătoare îngusta în munţi. 7 (înv) Vamă plătită la posadă1 (6). 8 (înv) Loc întărit în mod natural, care servea ca punct de vamă. 9 (înv) Obligaţie a ţăranilor dependenţi de a face de strajă în preajma trecătorilor din munţi (5). 10 (Reg) Curătură în pădure. 11 (Reg) Loc neted pe un deal sau munte mic, unde a fost o aşezare omenească. 12 (Reg) Loc de odihnă pentru călători.
posadă2 sf[At: DAME, T. 151 / G-D: (rar) -sadei, -sez.ii / Pl: -de / E: ucruoca^r] 1 (Pop) Pârghie cu care se reglează înălţimea pietrelor la moara de apă sau de vânt, pentru a se obţine o făină mai mare sau mai fină. 2 (Pop) Bârnă de sprijin pe care stă capul de jos al fusului care învârteşte piatra alergătoare a morii de apă Si: (reg) grindă, podoimă1 (1), punte.
3	(Ban) Prăjină. 4 (Reg) Moară.
posadă3 sf[At: DN3 / Pl: -de / E: sp posada] (Spm) Han. posade ap [At: DLR VI, 255 / E: net] (Reg; îs) Mere - Specie de mere nedefinită mai îndeaproape.
posadnic sm [At: (a. 1680) IORGA. S. D. XI, 78 / Pl: -ici / E: siv necAAhNHirh] (înv) Slujbaş sau mic dregător, cu atribuţii militare la un punct de vamă.
posadnică sf [At: NEAGOE, ÎNV. 98/6 / V: (înv) -a tn~ I Pl: -ice IE: siv mcAAkNHi^] (îrg) Concubină. posadnicie sf [At: DDRF / Pl: -ci i / E: posadnică + -ie] (îrg) Concubinaj. posapete ap [At: DLR VI. 255 / E: net] (Reg; îs) Mere - Varietate de mere nedefinită mai îndeaproape. posatnică sfvz posadnică
posăceală sf [At: CADE / Pl: -celi / E: posac + -eală] (Rar) 1 Posomoreală. 2 Vreme mohorâtă.
posăcie a*/‘[At: GORJAN. H. II, 183/9 / Pl: ~ci/ / E: posac + -ie] 1-2 Caracteristică a cuiva (de a nu vorbi deloc sau) de a vorbi foarte puţin.
3	Proastă dispoziţie. 4 Lipsă de veselie. 5 însuşire a cuiva care este mereu prost dispus. 6 însuşire a unui om care întotdeauna este lipsit de veselie.
posădi vtr [At: DOSOFTEI, ap. GCR I, 250/11 / V: (reg) ~ăgi, ~seg\ / Pzi: -dese / E: siv hocaahth, srb posaditi se] (îrg) 1-2 A (se) aşeza într-un loc pentru mai mult timp Si: a se stabili.
posăd'ire sf [At: LTR2 / Pl: -ri / E: posădi] 1 Operaţie de fixare a unor bucăţi de plasă pe scheletul de frânghii al unei unelte de pescuit. 2 Stabilire undeva pentru mai mult timp. posăgi v vz posădi
posăi1 vt [At: VASICI, M. II, 79/7 / Pzi: -iese / E: pos1 + -ăi] 1 (înv;
c.	i. plante) A altoi. 2 (îrg; c. i. oameni sau părţi ale acestora) A vaccina.
posăi2 vi [At: DAN. U. 156 / Pzi: -esc / E: cf fosăi] (Rar) A respira zgomotos.
posăială sf [At: DLR / P: -să-ia- / Pl: -ieli / E: posăi1 + -ală] (Reg) Vaccinare.
posdire sf [At: VASILICI. M. II, 79/19 / Pl: -ri / E: posăi1] (înv) 1 Altoire. 2 Vaccinare.
posălt, ~ă a [At: DLR / Pl: ~i(/, -e / E: posăi1] 1 (înv) Altoit. 2 (Reg; d. oameni sau părţi ale corpului lor) Vaccinat.
posăitor sm [At: CIHAC, II. 278 / P: -schi- / Pl: -i / E: posăi1 + -tor] (îrg) Persoană care vaccinează. posărnl v vz pogrăzni posâcli v vz posicli posâclit, ~ă a vz posiclit
posâchţă sf [At: NOVACOVICIU. C. B. II, 6 / Pl: ? / E: cf posâcli) (Ban) Murdărie.
posâclos, ~oasă a [At: LEXIC REG. II, 62 / Pl: -oşi, -oase / E: posâcli + -av] (Reg) 1 Murdar. 2 Unsuros. posângeac, ~eacă smf vz bosângeac posângi v vz bosângi poscolniţă sf vz posconiţă
posconiţă sf [At: MARIAN. NA. 38 / V: (reg) ploscăn~,plos~, ~oln~, ~orn~, pospo~ / Pl: -ţe / E: cf ucr dai utxhcKyoiib. nCOocKyoiiKa] 1 (Pop) Pleavă cu floare şi sămânţă, rămasă de la bătutul ori vânturatul cânepei, folosită ca hrană pentru oi. 2 Pleavă de grâu cu grăunţe, neghină etc. 3 (Reg) Vrejuri şi teci rămase după ce se bate fasolea. 4 (Reg) Capsulă de polen la cânepă. 5 (Reg; îf posponiţă) Crustă subţire care se formează la suprafaţa caşului, a laptelui etc. 6 (Bot; reg; îf ploscăniţă) Tigvă (Lagenaria vulgaris). poscorniţă1 sfvz păcorniţă poscorniţă2 sfvz posconiţă posdire sfvz puzderie posecl'it, ~ă a vz posiclit
poseda vt [At: CR (1846), 1852/29 / Pzi: posed, (înv) -dez. / E: fr posseder] 1 A deţine bunuri materiale, drepturi etc. în proprietate. în stăpânire Si: o avea, a deţine, a stăpâni, (înv) a posesui. 2 A cunoaşte bine un lucru Si: a stăpânii, a şti. 3 (Spc) A cunoaşte bine o limbă, o disciplină ştiinţifică etc. 4 (La pasiv) A fi dominat de... 5 A avea anumite însuşiri, caracteristici. 6 (D. bărbaţi; c. i. femei) A săvârşi un act sexual Si: (pop) a avea.
posedant, ~ă a [At: CONTEMP. 1948, nr. 104. 23/2 / Pl: -nţi, -e / E: îr pos seda nt] 1 Care deţine în proprietate un bun material. 2 (Iuz; îs) Clase -e Clase sociale care deţin în proprietate mijloacele de producţie şi care exploatează munca altora.
posedare sf[At: ARISTIA. PLUT. / Pl: -dări / E: poseda] 1 Deţinere a unui bun, drept etc. în proprietatea sa Si: posesiune (1). 2 Cunoaştere deplină a unui lucru Si: stăpânire. 3 (Spc) Cunoaştere aprofundată a unei limbi, a unei discipline ştiinţifice etc. 4 Dominare. 5 Săvârşire a unui act sexual Si: posesiune (8).
posedat, ~ă [At: MARIAN, NA. 166 / Pl: -aţi, -e / E: poseda] 1-2 smf, a (Persoană) care este dominată de obsesii, de frământări sufleteşti Si: stăpânit. 3-4 smf, a (Spc; în credinţele populare) (Persoană) care este stăpânită şi chinuită de demoni. 5-6 smf, a (Spc; în credinţele populare) (Persoană) care şi-a pierdut integritatea facultăţilor mintale prin acţiunea unor forţe supranaturale. 7 smf (Pex) Nebun. 8 a (D. bunuri materiale, drepturi etc.) Aflat în proprietatea cuiva. 9 af(D. femei) Care săvârşeşte un act sexual. posegl v vz posădi posesie sf vz posesiune
posesionat, ~ă a [At: BARIŢIU, P. A. II. 8 / P: -si-o- / Pl: -aţi, -e / E: cf posesiune) (îvr) Care deţine oarecare avere. posesiu, ~\e ci vz posesiv
posesiune sf[At: VÎRNAV, F. M. I, 92v/3 /V: ~sesie / P: -si~u- / Pl: -ni / E: îrpossession, latpossessio, -onis] 1 Posedare (1). 2 Drept al unei
1179
POSESIV
persoane de a folosi şi de a dispune de un bun aflat în proprietate. 3 Stăpânire efectivă a unui lueru bun. 4 (Iuz; de obicei în construcţii cu verbe ca „a da“. „a ţine“. „a lua“) Arendă. 5 Ţară slab dezvoltată aflată sub dominaţia unui stat şi lipsită de drepturi economice, politice etc. Si: colonie. 6 (înv; ccr; îf posesie) Proprietate (mai întinsă de pământ) Si: domeniu, moşie1. 7 (înv; ccr; îaf) Fermă. 8 Posedare (5).
posesiv, -ă a [At: ETIMOL. 476 / V: (înv) ~iu, -et'iv / Pl:	~e / E:
latpossessivus, frpossessif] 1 a (Grm; d. pronume, articol, adjectiv) Care exprimă o relaţie de apartenenţă, un raport de posesiune, de dependenţă.
2	sn Parte de vorbire care exprimă un raport de aparteneţă. 3 a Care trădează spirit de stăpânitor. 4 a (Pex) Autoritar. 5 a (Fam) Care vrea să arate dominaţia, stăpânirea faţă de un obiect sau de o persoană.
posesor, -oare [At: ST. INST. 37/14 / V: (înv) -iu sm / Pl:	~oare
/ E: lat possessor, fr possesseur] 1 Persoană care posedă (1). cu titlu de proprietate, un bun Si: deţinător, proprietar, stăpân, (îvr) posesuitor (1). (liv) posident. 2 (Pgn) Persoană căreia îi aparţine ceva Si: deţinător, proprietar, stăpân, (îvr) posesuitor (2). 3 (Pex) Persoană care posedă (1)
o	calitate, o caracteristică. 4 (Mol; înv) Arendaş.
posesoraş sm [At: ALECSANDRI. T. 48 / Pl: ~/ / E: posesor + -cm] 1-2 (îvr; şdp) Posesor (1) (neînsemnat). posesor iu1 sm vz posesor
posesoriir, ~ie a [At: M. D. ENC. / Pl: ~i/ / E: fr possessoire, lat possessorius] (D. acţiuni judiciare) Prin care se urmăreşte protecţia posesiunii (2).
posesui vt [At: SĂULESCU. HR. 1, 10/22 / Pzi: ~esc / E: posesie + -///] (înv) A poseda (1).
posesuitor sm [At: I. IONESCU, P. 102 / P: ~su-i~ / Pl: -/ / E: posesui + -tor] (îvr) 1-2 Posesor (1-2). posetiv, -ă a vz posesiv
poseur sm, am [At: DEX / S şi: pozeur / P: poz.or / Pl:	/	E: fr poseur]
1-2 (Persoană îngâmfată) care pozează, studiindu-şi în permanenţă atitudinile, gesturile etc. pentru a face impresie, a epata sau pentru a se evidenţia.
posfăt sn [At: DAME. T. 124 / Pl: -e, -uri / E: net] (Pes; Olt) 1 Crâsnic.
2	Chipcel. 3 Ciorpac. posibel, -ă a vz posibil
posibil, -ă [At: CR (1848), 9!/44 / V: (urc) -bel / Pl:	/ E: fr
possible, lat possibilis] 1 a Care se poate întâmpla Si: probabil. 2 a Care se poate face Si: realizabil, (înv) putibil. 3 a Care este voie să se facă Si: îngăduit, permis. 4 a Care se poate imagina. 5 sn Ceea ce este cu putinţă.
6	sn Ceea ce se poate realiza. 7 sn Ceea ce se poate întâmpla. 8 sn (îe) A face tot ~ul (şi imposibilul) A face tot ce se poate. într-o împrejurare.
9	(îae) A încerca totul pentru a ajunge la rezultatul dorit.
posibilitate şf[At MAG. IST. I. 196/5 / Pl: ~taţi / E: fr possibilite, lat possibilitas, -atis] 1 Capacitate a unui lucru de a se putea întâmpla. 2 Capacitate a unui lucru de a se putea realiza. 3 îngăduinţă. 4 Capacitate a unui lucru de a putea fi imaginat. 5 Mijloc, modalitate de realizare, de înfăptuire a ceva Si: putinţă, (îvp) putere, (înv) puteri/iţă, putincioşie (reg) modru, (îvr) putibilitate. 6 (îs) -tăţi materiale Bani necesari traiului. 7 (îlav) In măsura (sau în limita) -tăţilor Atât cât (se) va putea sau cât (se) poate. 8 (Lpl) însuşiri intelectuale, morale etc. de care dispune cineva.
9	(Lpl) Calităţi ale unei fiinţe care se pot dezvolta. 10 Categorie filozofică desemnând tendinţele de dezvoltare care duc la constituirea unui nou fenomen, premisele obiective ale unei viitoare realităţi.
posicii vtr [At: COMAN. GL. / V: posâch / Pzi: ~lese / E: ns cf şic li] (Trs; Mun) 1-2 A (se) murdări. 3-4 A (sc) umple de unsoare.
posicht, -ă a [At: BARCIANU / V: (înv) -sec- (reg) -sâc- / Pl: -iţi, -e / E: posicii] (Reg) 1 Murdar. 2 Unsuros. 3 (D. timp) Mohorât. 4 (înv; îe) A fi leit ~ A fi foarte asemănător cu cineva sau ceva.
posident, -ă smf [Kt. DN3 / Pl: -nţi, -e / E: it possidente] (Liv) Posesor
(1).
posincele sfp [At: LIUBA - IANA. M. 120 / E: net] (Ban) 1 Făină de grâu de calitate inferioară. 2 Tărâţă de grâu.
posip sn [At: LB / V: pisop / E: srb posip] (îdt) Nisip. poslaneţ sm [At: DLR / Pl: ~i / E: pn poslaniec. rs nocAaHeg] (îvr) Mesager.
poslanic sm [At: BIBLIA (1688). 2502/5 / Pl: -ici / E: pn postannik cf siv noc/unwKTi. rs uocauiiuhk] (înv) Mesager.
poshnică sf [At: DR III. 435 / Pl: -ice / E: cf posadnică] (înv) Concubină.
poshnie sf[At: CORESI / Pl: -ii / E: siv nocAĂNHK] (înv) 1 Scrisoare sau carte cu conţinut teologic, pentru îndrumarea sau lămurirea credincioşilor. 2 (Pgn) Scrisoare. posiăz sn vz posleţ poslădui v vz posledui poslăduire sfvz posleduire
poslede1 s [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 133726 / E: siv necA’bAh cf poslede2] (îvr; îla) De ~De rând Si: obişnuit. poslede2 s vz posleţ posledie sfvz posleţ
posledui vt [At: CORESI. L. 165/21 / V: -lădui / Pzi: ~e*r / E: siv nocA'bAOBATH] (înv) 1 A urma întocmai Si: a respecta. 2 (C. i. transcrieri, traduceri, copii etc.) A confrunta pentru a stabili conformitatea cu originalul Si: a cola ţi oua.
posleduire .v/ [At: I. BRĂESCU. M. 70 / V: -lâd-1 Pl: -ri / E: posledui] (înv) Colaţionare. poslete sm vz posleţ
posleţ, -eaţă [At: MANOLACHE DRĂGHICI. I. 76/23 / V: -Iede s, -ledie sf, lete (Pl: -eţi) sm, -laz sm, poşlete s, potleţ, pozleţ sn, puslete s / Pl: -uri / E: cf rs iiocacakh] 1 sn (Reg) Rachiu de calitate inferioară, cu un procent redus de alcool, care se scurge din alambic la începutul şi mai ales la sfârşitul distilării. 2 a (Trs; d. oameni) Leneş. 3 a (Trs; d. oameni) Molâu.
posleţi vru [At: PAMFILE, I. C. 228 / Pzi: 3 -ţeste / E: posleţ] (Reg; d. rachiu) A deveni apos atunci când se scurge din alambic. poslosnic sm vz posluşnic posloşdnie sfvz posluşanie
poslovac sm [At: IORGA. S. D. VIL 147 / Pl: -aci / E: net] (îvr) Unealtă de brutărie nedefinită mai îndeaproape. posluginic sm vz posluşnic poslujenie sfvz posluşanie posluji v’ vz posluşi poslujnic sm vz posluşnic poslujnicie sf vz posluşnic ie
poshiş s [At: RĂDULESCU-CODIN. î. 356 / Pl: net / E: ns cf posluşanie] (Reg; îe) A-i tăia (sau a-i lua) (cuiva) ~ul A lipsi pe cineva de anumite avantaje de care s-a bucurat până atunci.
posluşanie sf[At: (a. 1630) BUL. COM. IST. V. 55 / V: (îrg) pozlu-, (înv) -şenie, -loş-, -ujenie, pus- / Pl: ~/7 / E: siv mcAoyuiAHHK] 1 (înv) Ascultare. 2 (înv) Supunere. 3 (înv) Muncă prestată pe moşiile boiereşti sau mănăstireşti. 4 (înv; pgn) Muncă. 5 (înv) Serviciu. 6 (înv) Slujbă religioasă. 7 (înv; lpl) Obiecte care servesc la oficierea unui serviciu religios. 8 (îrg) Aprobare. 9 (îrg) Dispoziţie. posluşenie sf vz posluşanie
posluşi [At: PRAV. 182 / V: -uji / Pzi: -şesc / E: siv nocAoyujarH] (înv) 1 vi A se afla în serviciul cuiva, mai ales în slujba unei moşii boiereşti sau mănăstireşti Si: a servi, a sluji. 2 vi A munci ca slugă la un stăpân Si: a slugări. 3 vt A ajuta. 4 vt A oficia serviciul divin.
posluşire sf [At BIBLIA (1688). 363VI0 / Pl: -ri I E: posluşi] (înv) 1 Aflare în serviciul cuiva. 2 Slujire. 3 Ajutor. 4 Oficiere a serviciului divin.
posluşitor, -oare s/n, a [At: BIBLIA (1688). pref 6/49 / Pl: -i, ~oare / E: posluşi + -tor] (înv) 1-2 (Persoană) care slujea cuiva.
posluşnic sm [At: PRAV. 279 /V: -losnic, -uginic, -ujnic,proslujnic, pus— / Pl: -ici / E: siv nocAWfuikHHK’h] (înv) 1 Slujitor mănăstiresc sau boieresc care era scutit de dări. 2 (Pgn) Slujitor. 3 (Spc) Infirmier.
1180
POSPAI
posîuşniţă sf [At: SCL 1971. 409 / Pl: -ţe / E: posluşnic + -iţa] (Nob) Femeie care slujeşte pe lângă o mănăstire.
posmag sm [At: DOSOFTEI. V. S. octombrie 45715 / V: (reg) bosmag posmag, I Pl: -agi l E: siv nocMATb] (îrg) 1 (Mpl) Pesmet. 2 (Rar) Biscuit.
3	Produs alimentar obţinut prin uscarea bucăţilor de pâine albă sau intermediară şi măcinarea acestora. 4 (îvr; pgn) Aliment solid, zdrobit mărunt.
posmăgeală sf[At: DDRF / Pl: -di / E: posmagi + -eală] (Reg) 1-4 Posmăgire (1-4).
posmăgde a [At: DLR VI, 255 / E: posmag + -ele] (Reg; îs) Mere ~ Specie de mere nedefinite mai îndeaproape.
posmagi [At: TDRG / V: -megi, -mogi / Pzi: -gesc / E: posmag] (Reg) 1 v/ A presăra pesmet peste o bucată de friptură, de peşte sau de alt aliment, înainte de a le frige. 2 vr (D. oameni sau părţi ale corpului lor) A slăbi foarte tare Si: a se sfriji, a se usca, a se scofâlci. 3 vr (Pex; d. oameni sau părţi ale corpului lor) A se zbârci. 4 vr (Mun; d. fructe; îf posmagi) A se usca. 5 vr (D. plante) A se ofili.
posmăgire sf[At: POLIZU /V: -mogire / Pl: ~ri / E: posmagi] (Reg) 1 Slăbire. 2 Zbârcire. 3 Uscare a fructelor Si: (reg) posmăgeală (3). 4 Ofilire.
posmăgit, -ă a [At: KLOPŞTOCK, F. 325 / V: pojmofiî, -mogit, -mongit / Pi: ~i//, -e / E: posmăgi] (Reg) 1 (D. oameni) Care a slăbit foarte tare. 2 (D. oameni) Zbârcit. 3 (D. fructe) Uscat. 4 (D. plante) Ofilit.
posmăndn vi [At: NOVACOVICIU. C. B. I, 16 / V: poşm- / Pzi: -resc IE: cf srb pomudriti] 1 (Ban) A se face bun. supus. umil. plecat. 2 (Ban; îf poşmândri) A glumi. 3 A flecari. posmegi v vz posmăgi
posmoagă sms [At: LEXIC REG. II. 16 / V: poşm- sfi E: pvb posmogi] (Mun; Olt) 1 Persoană ridată, zbârcită. 2 Om bătrân lipsit de puteri Si: hodorogit, neputincios, prăpădit, (reg) poşmogea. posmogi v vz posmăgi posmogire sfvz posmăgire posmogit, -ă a vz posmăgit posmol1 sn vz podmol
posmol2 s [At: TDRG / V: potnol, posmol / Pl: net / E: cf podmol] (Reg) 1 Morman. 2 Mulţime. 3 (îe) A face ~în... A face ravagii. 4 (îae) A face victime printre... posmogit, —ă a vz posmăgit posnic, -ă a vz postnic1
poso- [At: DN3 / E: fr. it poso-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Porţie. 2 Doză.
posoacă1 sf[At: DOSOFTEI. V. S. ianuarie 1273 / V: ~sacă, ~ocă / Pî: ? / E: pn posoka] 1 (îrg) Sânge sau lichid amestecat cu sânge, puroi etc. care curge din gură. din nas sau dintr-o rană. în urma unei lovituri puternice. 2 (Reg; îe) A face ~ A omorî, pe cineva zdrobindu-1 cu totul.
3	(Trs; Mai') Spumă pe care o face cineva la gură. 4 (Reg; csnp) Terciuială. zdrobire. 5 (Reg) Murdărie. 6 (Buc; csnp) Mâncare rea. posoacă2 smf vz posac
posoc, -oacă a [At: COMAN, GL. / Pl: net / E: cf posoaca1] (Reg; d. rufe. haine etc.) Murdar. posocă sfvz posoacă1
posoci1 vt [At: COMAN. GL. / Pzi: -occsc / E: posoc] (Reg; c. i. obiecte de îmbrăcăminte) A murdări foarte tare.
posoci2 vr [At: I. CR. 1.60 / Pzi: ~oce.sc / E: cf posoacă1] (Mol; d. boli. răni) A se vindeca de la sine. fără tratament.
posod s [At: PLOPŞOR. V. O. 13 / Pl: net / E: cf posada2] (Olt) Lemn cu care se ridică posada2 (1) la morile de apă. pentru a alătura mai mult pietrele.
posodeală sf [At. LEXIC REG. II. 52 / Pl: ~e// / E: posodi + -eală) (Reg) Bătătorire a pământului cu picioarele.
posodi [At: PĂCALĂ. M. R. 269 / Pzi: -dese / E: cf posod, bosoli) (Reg) 1 vt A apăsa. 2 vt A strânge. 3 vt A îndesa. 4 vrp A fricţiona. 5 vrp A masa. 6 vt A bătători pământul cu picioarele Si: (pop) a bătuci.
posologic, -ă a [At: DN-' / Pl: -ici, ~ice / E: fr posologiqae] 1 Care aparţine posologiei. 2 Care se referă la posologie.
posologie sf [At: DER / V: pozo- / Pl: ~i/‘ / E: fr posologie] Parte a terapeuticii care se ocupă cu studiul dozelor şi a modului în care trebuie administrate medicamentele.
posoman, -ă smf, a [At: UDRESCU. GL. / Pl:	~e / E: posomorât
cf capsoman, grandoman] (Reg) 1-2 (Om) posomorât (1). posomant sn vz pasmant posomantar sm vz pasmantier posomantariu sm vz pasmantier posomanter sm vz pasmantier posomanterie sfvz pasmanterie
posometru sn [At: DN3 / V: pozo- / Pl: ~re / E: fr posometre] Exponometru. posomont sn vz pasmant posomorâtă sf vz posomoreală
posomorâte sf[At: (a. 1773) GCR II. 90/35 / V: (înv) -rire / Pl: -ri / E: posomori] 1 Modificare a dispoziţiei cuiva, devenind încruntat, întunecat, trist ca urmare a unei stări sufleteşti apăsătoare. 2 Stare a omului trist. întunecat, încruntat ca urmare a unei stări sufleteşti apăsătoare Si: încruntare, întristare, întunecare, posomoreală (1). 3 Aspect fizionomie al unui om încruntat, trist, întunecat Si: posomoreală (2). 4 înnorare. 5 Stricare a vremii.
posomorât, ~ă a [At: NECULCE. L. 80 / V: (reg) lo~, (înv) -rit / Pl: -aţi, -e / E: posomori] 1 (D. oameni) Care are fizionomia, ochii, privirea etc. încruntată. întunecată, tristă ca urmare a unei proaste dispoziţii a unei nemulţumiri, a unei stări sufleteşti apăsătoare. 2 (D. fizionomia, ochii, privirea etc. oamenilor) Care exprimă sau trădează o stare de proastă dispoziţie, de nemulţumire, de tristeţe Si: încruntat, întunecat, mohorât, noros, posac, trist. 3 (D. cer) Acoperit de nori Si: înnegurat, înnorat, întunecat. 4 (D. nori) De culoare închisă. întunecată. 5 (D. nori) Care aduce vreme urâtă, precipitaţii. 6 (D. zile. vreme) Cu precipitaţii Si: ploios, urât.
7	(D. obiecte, elemente ale naturii, peisaje etc.) Care este de culoare închisă Si: întunecat. 8 (D. obiecte, elemente ale naturii, peisaje etc.) Care face
o	impresie tristă Si: dezolant, melancolic, sumbru. 9 (Pex; d. obiecte, elemente ale naturii, peisaje etc.) Care inspiră melancolie, dezolare, tristeţe prin aspectul întunecat, sărăcăcios etc. Si: dezolant, melancolic, sumbru.
posomoreală .v/'[At: CARAGIALE. O. VII. 23 / V: ~ra/ă / Pl: ~e// / E: posomori + -eală] 1-2 Posomorâre (2-3). 3 Atmosferă de proastă dispoziţie. 4 (Rar) Vreme mohorâtă. întunecată şi ploioasă Si: (rar) posoceală. posomori v vz posomori posomorite sfvz posomorâre posomorit, ~ă a vz posomorât
posomori [At: BELDIMAN. N. P. II. 120/13 / V: (reg) ~ri / Pzi: -rase / E: cf mg szomorit ,,trist“] 1 vr (D. oameni sau d. faţa, ochii, privirea etc. lor) A deveni încruntat. întunecat, trist ca urmare a unei proaste dispoziţii, a unei nemulţumiri, a unei stări sufleteşti apăsătoare Si: a se încrunta, a se întrista, a se întuneca, a se mohorî. 2 vr (D. cer) A se acoperi de nori Si: a se înnegura, a se înnora, a se întuneca. 3 vr (D. vreme) A deveni urât. închis, cu precipitaţii Si: a se închide, a se strica. 4-5 vtfr (A da sau) a căpăta o notă de tristeţe, de dezolare Si: a (se) înnegura, a (se) întuneca.
posp s [At: BOCEANU. GL. / V:	sfi Pl: net / E: cf pospai ] (Reg)
Lamură a făinii.
pospai sn [At: PANN. H. 8 / V: (reg) pas-, pâş pai, -păi, -poi, pospul sm,pus— / Pl: ~e / E: bg nacnaA cf srb paspalj] 1 Pulbere de făină produsă în timpul măcinatului, care se depune pe pereţi şi pe toate obiectele din moară Si: (reg) colb, ometiţă, pielm, praf, pulbere. 2 (Reg; îf pospul) Lamură a făinii. 3 (Pgn; udp „de“ sau de determinanţi în genitiv) Pulbere albă. strat subţire şi afânat, mai ales de zăpadă, care acoperă ceva. 4 înveliş subţire, superficial. 5 (Fig) Element superficial de învăţătură, cultură, civilizaţie etc. asimilat. 6 (Reg) Pleavă care rămâne după ce se vântură grâul. 7 (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.
1181
POSPAN
pospan sm vz puspan pospang sm vz puspan pospă sf vz posp pospai1 sn vz pospai
pospai2 [At: PSALT. 305 / V: (înv) pospi, (reg) pospăia, pospoi / Pzi: -esc, (reg) pospai / E: /?<?£/?#/] 1 vr (îrg) A răspândi pe deasupra Si: a acoperi, c/ aşterne, c/ înveli. 2 vt (îrg) A presăra cu un strat subţire, fin. superficial Si: a acoperi, a aşterne, a înveli. 3 vt (îvr; spc) A tencui din nou Si: a făţui. 4 vt (Reg) A murdări. 5 vt (Fig) A face un lucru în mod superficial, de mântuială sau cu greutate. 6 vt (îrg) A mânca repede, puţin şi în silă Si: a frunzări (reg) a pişpăi (3). 7 (înv) A învăţa, a instrui, a pregăti pe cineva în mod superficial. 8 vr (Reg; fig) A se îmbrăca sumar sau cu puţină cheltuială, dar încercând să salveze aparenţele. 9 vt (Reg; îf pospăia) A face mai rar, mai moale, mai pufos, mai afânat. pospăia v vz pospăi2
pospăialâ i/[At: HASDEU, ap. TDRG /P: ~pă-ia- / Pl: ~idi / E: pospăi2 + -eală] 1 (îrg) Acoperire cu un strat subţire, fin, superficial. 2 (îrg; pex; ccr) înveliş sau strat subţire, fin, care acoperă un obiect. 3 (Fig) Aparenţă înşelătoare care ascunde sau încearcă să ascundă superficialitatea reală.
4	(Pex; ccr) Lucru făcut, învăţat etc. în mod superficial pentru a salva aparenţele Si: spoială, superficialitate. 5 (Reg) Boală la oi nedefinită mai îndeaproape. pospăiat, -ă a vz pospăit
pospăit, -ă a [At: RUSSO, S. 7 / V: (reg) -iat, ~poiat / Pl: -iţi, -e / E: pospăi2] 1 (îrg) Care este acoperit. învelit cu un strat subţire, fin. superficial. 2 (Fig; d. manifestări. însuşiri etc. ale oamenilor) Care are o aparenţă înşelătoare de cultură, de civilizaţie etc. 3 (D. oameni) Care ascunde sau caută să ascundă situaţia reală asupra propriului nivel de cultură sub o aparenţă înşelătoare. 4 (Reg) Afânat. pospi v vz pospăi2 pospoi1 su vz pospai1 pospoi2 v vz pospai2 pospoiat, ~ă a vz pospăit
pospolită sf [At. M. COSTIN. ap. GÂDEI. 325 / Pl: -te / E: pn (wojsko) pospolite] (înv) 1 Unitate militară poloneză, alcătuită din nobilime. 2 Nobilime care alcătuia această unitate militară. posponiţă sfvz pospolite pospul sm vz posconiţă
post1 sn [At (a. 1819) URICARIUL I, 127 / V: (înv) -ă sf/ Pl: -uri / E: fr poşte, ger Posten] 1 Loc de muncă, într-o anumită ierarhie administrativă, ocupat de cineva numit de obicei prin decizia unei autorităţi superioare Si: funcţie, slujbă. 2 (Fam; îe) A fi pe ~ de... A executa în mod temporar în locul altcuiva rolul de... 3 (îlav) La ~ (sau la ~ui meu, al tău etc.) Prezent la datorie pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu.
4	(înv) Autoritate publică reprezentată printr-o persoană care îndeplineşte anumite funcţii administrative. 5 Loc în care se găseşte un planton, o santinelă. în timpul serviciului de gardă. 6 (Pex) Serviciu de gardă al santinelei. 7 (Rar) Santinelă. 8-9 (Loc unde se găseşte o) formaţie militară restrânsă care execută unele operaţii. 10 Unitate de poliţişti sau jandarmi, în trecut, de miliţieni. însărcinată cu menţinerea ordinii publice într-o localitate rurală. 11 (Pex) Local unde funcţionează o unitate de poliţie. 12 Loc unde stă un poliţist, în trecut, un sergent de stradă. însărcinat cu supravegherea circulaţiei pe străzi, cu paza unei clădiri etc. 13 (Udp ,,de“) Instalaţie fixă sau mobilă care cuprinde aparatele necesare pentru efectuarea anumitor operaţii tehnice. 14 (Pex) Loc. spaţiu special amenajat pentru desfăşurarea unei activităţi tehnice. 15 (Pex) Loc pe care îl ocupă în mod obişnuit cineva într-un ansamblu. într-un loc în care se desfăşoară o anumită activitate. 16 (îs) ~ de mişcare Loc pentru deservirea circulaţiei trenurilor. 17 (îs) - (sanitar) de (prim) ajutor Ansamblu al încăperilor, al mijloacelor tehnico-sanitare şi al personalului sanitar, organizat cu scopul de a da primele îngrijiri persoanelor accidentate şi bolnavilor. 18 (Spc) Ansamblu al aparatelor sau dispozitivelor necesare transmiterii unor emisiuni de radio sau de televiziune. 19 (Pex) Loc de
unde se transmit emisiuni de radio sau de televiziune. 20 Categorie în care sunt introduse, într-o evidenţă contabilă, sume de bani. materiale etc.
21	Element de activ sau pasiv înscris într-un bilanţ, care reprezintă soldul unuia sau mai multor conturi. 22 Rubrică corespunzătoare dintr-un registru de contabilitate.
post2sn [At: PSALT. HUR. 29717/PI: -uri/E: siv nom] 1 Interdicţie
de a mânca unele alimente, de obicei de origine animală, impusă credincioşilor de către biserică sau pe care credincioşii şi-o impun singuri în anumite perioade sau zile ale anului Si: postire (2), (îvr) postitură (2), (îvp) sec. 2-3 (D. mâncare; îljv) De ~ (Care este) pregătit numai din alimente admise de biserică pentru o perioadă de post2 (1). 4-5 (Pgn; d. alimente; îal) (Care este) gătit fără carne şi fără grăsime animală. 6 (D. zile. săptămâni, luni; îla) De~în care se recomandă postul (1). 7 (D. zile. luni, săptămâni; îal) în care se posteşte. 8 (Pgn; d. zile. săptămâni, luni; îal) In care cineva este constrâns să rabde de foame. 9 (îla) Cât o zi de ~Care dă impresia că nu se mai termină, atât de lung. de înalt, de mare etc. este. 10 (îal) Foarte mare. 11-12 (îe) A fî mare (sau lung) cât o zi de ~ A fi foarte mare sau lung. 13 (îlv) A tine sau a mânca (de) ~ A posti. 14 Mâncare pregătită din alimente admise de biserică pentru o perioadă de post2 (1). 15 Abţinere totală sau parţială de la mâncare şi băutură. 16 (îvr; şîs - limpede) Regim. 17 (Fam) Abstinenţă. 18 Perioadă de timp care precedă anumite sărbători religioase şi în care biserica prescrie postul2 (1). 19 (îs) -ul (cel) mare Post (18) care precedă sărbătoarea Paştilor. 20 (îe) Martie din ~ nu (mai) lipseşte Se spune despre cineva care nu lipseşte niciodată de la ceva care îi poate aduce un profit. 21 (îlav) Ca nunta în ~ Acţiune necugetată, nepotrivită pentru o anumită împrejurare. 22 Timp cât cineva este obligat să rabde de foame.
post3- [At: DER / E: lat post, fr post-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1 După. 2 Posterior. 3 Ulterior. 4 în spatele.
posta vtr [At: BARIŢIU, P. A. II. 145 / Pzi: -tez / E: fr poster] 1-2 A (se) plasa într-un anumit loc. cu scopul de a supraveghea, de a observa, de a urmări, de (a) păzi.
postabdomen sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr postabdomen] (Ent) Parte posterioară a abdomenului unor artropode.
postacut, -ă a [At: DEX2 / Pl: -uţi, -e / E: post- + acut] (Med) Care a depăşit o stare maladivă critică.
postadolescenţă sf[At DN3 / Pl: -ţe / E: post- + adolescenţă] (Rar) 1 Vârstă cuprinsă între optsprezece şi douăzeci de ani care urmează adolescenţei. 2 Perioadă care corespunde postadolescenţei (1). postaică sfvz păstaică postaie sf vz păstaie postaj sn vz postav1
postai1 sm [At: (a. 1792) ŞIO IL. 96 / Pl: -i l E: tc postai, bg nocraA] (îrg; mpl) 1 încălţăminte de piele. 2 (Pgn) Pantof. postai2, —ă a vz poştal poştalion sm vz poştalion postamânt sn vz postament
postament su [At: GOLESCU, î. 50 / V: (înv) -mânt IVY.-e, (îrg) -uri / E: ger Postament] 1 Placă sau suport de piatră, de metal, de lemn etc. aşezate pe sol pe o fundaţie specială, care servesc ca bază de susţinere şi de fixare a unei maşini, a unui agregat, a unei statui etc. Si: piedestal, soclu. 2 Estradă de catedră. 3 (Rar) Platformă de lemn înălţată deasupra pardoselii unei încăperi. 4 (Mol) Strat de lemne pe care se pune o căpiţă de fân ca să nu putrezească.
postaprindere sf [At: DEX2 / Pl: -ri / E: post- + aprindere] (Rar) Autoaprindere. poştaş sm vz poştaş
postat s [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: nct/E: net] (Mun; csnp) Raclă. postată sf[At: LB / V: -te, -aţă, -aţie / Pl: -te, -taţi / E: bg nocrar, srb postat] (Reg) 1 Porţiune dintr-o suprafaţă de pământ cultivat, pe care
o	prăşeşte, o seceră, o coseşte etc. manual unul sau mai mulţi lucrători într-un anumit interval de timp Si: (îrg) obraţ, (reg) palancă1, partal. 2 (Rar) Porţiune dintr-o pădure de unde se taie copacii Si: parchet. 3 (Rar)
1182
POSTELNICIE
Strat de legume sau de flori. 4 Fâşie îngustă de pământ, nelucrat, servind drept limită între două ogoare Si: (reg) hat. răzor1. 5 (Adesea cu determinările ,,bună“, ,,bunicică“) Bucată de drum. 6 Distanţă. 7 Cantitate de iarbă tăiată cu coasa Si: pală1, postate sfvz postată postată sf vz postată postaţie sfvz postată
postav1 sn [At: N. COSTIN, ap. GCR II, 11/35 / V: (înv) ~toj ! Pl: (2) '-'uri, (înv) -e / E: siv nocroBT*] 1 Ţesătură de lână groasă, compactă, adesea păroasă, uneori cu adaos de fibre sintetice, din care se confecţionează uniforme militare, paltoane, rochii, pături etc. Si: dimie, şiac, păuniră. 2 (Lpl) Diferite pături sau confecţii din postav1 (1) Si: postăvărie (2). postav2 s vz postavă
postară sf[At: PANN, P. V. III, 69/15 / V: (reg) -av a- / Pl: -tăvi, -ve /E: srb postava, bg nocraBJ1 (Pop) Albie care serveşte la spălatul rufelor, la frământatul aluatului etc. 2 (Pop; pex) Vas mai mane de lemn asemănător cu o albie. 3 (Reg) Ladă în care curge făina la moară. în timpul măcinatului Si: covată, (reg) ladă, troacă, tron, vălăiu. 4 (Reg) Jgheab de lemn sau de fier care se pune la streaşina caselor pentru a se scurge apa de ploaie. postăvete s vz postăvete postavie sfvz păstaie postă1 sfvz post2 postă2 sf vz poştă postăchie sfvz postochie
postăici vt [At: ALR I, 850/56 / Pzi: -cesc / E: postaie + -ici] (Reg; c. i. plante leguminoase) A scoate boabele din păstăi Si: (reg) a păstăi, a păstări1 Cf dezghioca, postămănt sn vz postament postâmpi v vz postâmpi postărnac sm vz păstârnac postărnachi sm vz păstârnac
postăţi vt [At: DOSOFTEI, MOL. 85 / Pzi: -ţese / E: postaţă] (îvr) A aşeza. postău sm vz păstaie
postăvar sm [At: (a. 1695) IORGA, B. R. 346 / Pl: -i / E: postav + -ar] 1 Fabricant de postavuri1 (2) 2 Negustor de postavuri1 (2). 3 Ţesător de postavuri1 (1).
postăvaş sn [At: LB / Pl: -el E: postav1 + -£/$•] (îvr; şhp) 1-2 Postăvior (1-2).
postăvăreasă1 sn [At: DL / Pl: ~e^ / E: postăvar + -exisă] 1-2 Soţie a postăvarului (1-2).
postăvăreasă2 sf[At: CADE / Pl: -ese / E: postav1 + -easă] 1 Femeie care face postavuri1 (2) Si: (îvr) postăvăriţă (1). 2 Femeie care vinde postavuri (2) Si: (îvr) postăvăriţă (2).
postăvărie sf[At: (sf. sec. XVIII) LET. III. 263/11 / Pl: ~i/ / E: postav1 + -ărie] 1 Fabrică, atelier, prăvălie etc. de postav1 (1). 2 (înv; csc) Postavuri
postăvăriţă sf [At: LB / Pî: -ţe / E: postăvar + -iţă] (îvr) 1-2 Postăvăreasă2 (1-2).
postăvete s [At: ANTIPA. P. 442 / V: ~tav~ / Pl: net / E: cf postavă] (Olt) Greutate folosită de pescari pentru a fixa capetele unor plase de pescuit în apele curgătoare.
postăvior sn [At: DDRF / Pl: -oare / E: postav1 + -ior] 1-2 (Rar; şhp) Postav1 (1) (frumos) Si: (îvr) postăvaş (1-2). 3 Postav1 (1) mai subţire.
4	Postav1 (1) de calitate inferioară.
postăvire sf[At: PRIBEAGUL, P. R. 40 / Pl: -ri / E: de la postav1] (Trs) Bucată de postav1 (1) negru aplicată pe o haină, ca ornament.
postăviţă ş/’[At: DDRF / Pl: -ţe / E: postavă + -iţă] 1-2 (Reg; şhp) Postavă (1) (mică).
postâmpi vi [At: PSALT. 36 / S şi: ~tâmpi / V: ~tămpi / Pzi: -pese / E: siv necTMnHTH] (înv) 1 (Udp ,,către“) A se îndrepta spre... 2 A se apropia de... 3 (Rar; udp ,.de“) A se îndepărta de cineva. 4 A pleca de undeva.
5	(Fig) A se înstrăina de cineva Si: (înv) a ostămpi.
postârnac sm vz păstârnac postârnap sm vz păstârnac
postbelic, —ă ă [At: IBRĂILEANU. S. L. 28 / Pl: -ici, -ice / E: post1 + -belic cf lat helliciis] 1 Care se referă la perioada de după un război mondial. 2 Care aparţine perioadei de după un război mondial. 3 Care este specific perioadei de după un război mondial.
postcalcul sn [At: M. D. ENC. / Pl: -e / E: post3- + calcul] 1 Calculare a preţului de cost efectiv, pe baza datelor concrete privitoare la cheltuielile făcute Si: postcalcukiţie. 2 Secţie, serviciu, birou de contabilitate din cadrul unei întreprinderi sau instituţii, care se ocupă cu postcalculul (1).
postcalculaţie [At: M. D. ENC. / Pl: -ii / E: post1 + calculaţie] Postcalcul
(1).
posteombustie sf [At: DN3 / PI: ~ii / E: fr posteombustion] Combustie suplimentară de carburant efectuată într-un turboreactor pentru a mări combustia.
posteurativ, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: post3- + curativ) De după
o	cură balneară.
posteură sf [At: DEX2 / PI: -re / E: post3- + cură] Tratament care urmează după o cură balneară.
postdata vt [At: ALEXI, W. / Pzi: -tez IE: fi postdater, gei postdatieren] (C. i. acte. scrisori etc.) A pune o dată posterioară redactării.
postdatare sf[At: DN3 / Pl: -tări / E: postdata] Punere pe un act. pe o scrisoare etc. a unei date posterioare redactării.
postdatat, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~a//, -e / E: postdata] (D. un act. o scrisoare etc.) A cărei dată este ulterioară redactării.
postdată sf[At: DN3 / Pl: -te / E: fr postedate] Dată ulterioară celei reale.
postdiluvian, ~ă a [At: CADE / P: -vi-an / Pl: -ieni, -iene / E: fr postdiluvien] 1 Care a avut loc după potop. 2 Care aparţine epocii de după potop. 3 Care se referă la epoca de după potop. 4 Specific epocii de după potop.
postealnic sm vz postelnic posteia sf vz păstaie postelnec sm vz postelnic
postelnic sm [At: CORESI. L. 56/19 / V: (înv) ~nec, ~tealnic l Pl: -ici / E: siv ntcT’kAhHHK’h] (înv) 1 Titlu dat. în orânduirea feudală din ţările române, boierului de curte însărcinat, iniţial, cu paza camerei de dormit a domnitorului, şi care, ulterior, a avut diferite funcţii la curtea domnească, de a pregăti audienţele la domn. de om de încredere al domnitorului, de maestru de ceremonii, în Moldova şi de pârcălab al ţinutului Iaşi etc. Si: (înv) stratornic. 2 Boier care avea rangul de postelnic (1). 3 (Iuz) Ministru de externe. 4 (îs) Vel - sau mare - Şef al postelnicilor (1). 5 (îs) ~ al doliea sau al treilea Postelnic (1) imediat subordonat marelui postelnic
(4). 6 (îae) Ajutor al marelui postelnic (4). 7 Titlu onorific dat unui boier de ţara, subordonat marelui postelnic (4), care uneori avea şi unele atribuţii administrative. 8 Boier care purta titlul de postelnic (7). 9 (Pex) Dregător la diverse curţi domneşti sau împărăteşti, cu funcţii asemănătoare cu ale postelnicului (1). 10 Sfetnic domnesc. împărătesc.
postelnică1 sf [At: HIX. 122 / Pl: -ice / E: net] (Om; reg) Bufniţă (Bubo bubo).
postelnică2 i/[At: SCRIBAN, D. / Pl: -ice / E: net] (Mun) Bucată de lemn lungă de aproximativ 25 de cm şi prevăzută cu 3 găuri, care se foloseşte la sania sau la căruciorul cu care se transportă lemne de foc.
postelniceasă sf[At: (a. 1823) DOC. EC. 279 / Pl: -ese / E: postelnic + -easă] (înv) Soţie a postelnicului (2).
postelnicel sm [At: HERODOT (1645). 178 / Pl: -ei / E: postelnic + -el] 1 Titlu dat unui boieraş. unui slujbaş de la curte sau unui ostaş care se afla sub comanda postelnicului (1). 2 Persoană care poartă titlul de postelnicel (1).
postelnicie A/‘[At: M. COSTIN. ap. GÂDEI, 325 / Pl: ~i/ / E: postelnic + -ie] 1 Funcţie de postelnic (1). 2 Rang de postelnic (1). 3 Perioadă de timp în care cineva exercita funcţia de postelnic (1). 4 Instituţie
1183
POSTEMINESCIAN
administrativă care se afla sub conducerea postelnicului (1). 5 (Iuz) Minister de Externe. 6 Clădire în care se afla postelnicia (4).
posterninescian,~ă a [At: L. ROM. 1962. nr. 5,71 /P: -ci-an / Pl: -icni, -iene / E: post1- + eminescian] 1 Privitor la perioada care a urmat imediat epocii eminesciene. 2 Care aparţine perioadei care a urmat epocii eminesciene. 3 Specific perioadei care a urmat epocii eminesciene.
poster sn [At: DN3 / Pl: ~e l E: eg. fr poster] 1 Mod de prezentare a unei comunicări sub forma de afişe. în cadrul sesiunilor, al congreselor ştiinţifice etc. 2 Afiş care se vinde publicului, reprezentând de obicei fotografia unui artist, cântăreţ, a unei maşini etc. poşterholţ s vz pastraholţ
posterior, ~oară [At: KRETZULESCU. A. 16/19 / P: -ri-or / PI: -oare / E: fr posterieur, lat posterior] (îoc anterior) 1 a (Cu sens local) Care se află în partea de dinapoi, în raport cu un punct de referinţă. 2 sn (Rar) Parte de dinapoi. 3 sn (Euf) Şezut. 4 a (D. sunete. în special d. vocale) Al cărui punct de articulaţie este situat în partea de dinapoi a cavităţii bucale. 5 a (Cu sens temporal) Care urmează după ceva sau cineva Si: ulterior. 6 a (Cu sens temporal) Care se petrece după ceva Si: ulterior. 1 av Mai târziu Si: ulterior.
poşte rioritate sfs [At: I. GOLESCU. C. / P: -ri-o- / E: fr posteriorite] Calitatea de a urma după ceva (în timp).
posteritate sf[At: HELIADE. D. J. 23/19 / Pl: net / E: fr posterite, lat posteritas, -atis] 1 (înv; csc) Urmaşi, descendenţi din aceeaşi familie, de aceeaşi origine. 2 Succesiune de generaţii care urmează unei epoci date Si: vii lori me.
poster oi nferior, ~oară a [At: DER III. 558 / P: -ro-in-fe-ri-or / Pl: -i, -oare / E: fr postero-inferieur] (Atm) Care se află în partea de dinapoi şi de jos a unui organ.
posterolingual, ~ă sf, a [ At: GRAUR. I. L. 50 / P: -gu-al / Pl: -i, -e / E: fr postero-lingual] (Fon) 1-2 (Sunet) care are ca bază de articulaţie rădăcina limbii.
posteromame sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: frposteronianie] (Liv; rar) Dorinţă patologică de a avea urmaşi.
posteucă sf[At: CIHAC. II. 280 / V: (reg) ~tiocă I Pl: -uci, -uce / E: ucr dai no4CTaBKa (lit mgcTaBKa)] 1 (Pop) Bucată de lemn pe care se sprijină osia carului. în timp ce se unge Si: (reg) vârtej. 2 (Reg; îcs) De-a postioca Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
postfaţa vt [At: DEX2 / Pzi: -ţez / E: postfaţă] A scrie postfaţa unei cărţi.
postfaţat, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: postfaţa] (D. cărţi) Care are postfaţă.
postfaţator sm [At: DN3 / Pl: -i / E: postfaţă + -tor] Autor al unei postfeţe.
postfaţă sf[At: ALEXI, W. / S: post-faţa / PI: -feţe / E: fr postface] (îoc prefaţă) Cuvânt de încheiere cu caracter explicativ plasat la sfârşitul unei cărţi Si: epilog.
postglaciar, a [At: CADE / P: -ci-ar / Pl: -i, -e / E: i\ postglaciaire] 1 Care a avut loc după epoca glaciară cuaternară. 2 Care aparţine epocii de după era glaciară cuaternară. 3 Specific perioadei de după epoca glaciară cuaternară.
posti [At: COD. VOR. 62/13 / Pzi: -tesc / E: siv nocTHTH] 1 vi A ţine post2 (1) Si: a ajuna. 2 vi A respecta posturile2 prescrise de biserică. 3 vt (înv) A obliga pe cineva la post2 (1). 4 vi A răbda de foame Si: a flămânzi. 5 vi A nu mânca nimic. 6 vi A mânca prost, insuficient. 7 vi A se abţine de la alimente interzise. 8 vi (Fig) A se abţine de la ceva. 9 vi (Fig) A duce lipsă de ceva. posfiie sfvz păstaie
postilion sm [At: ASACHI. PED. 13/1 / Pl: -i f E: fr postillon] (înv) Surugiu care conducea un poştalion (2). postin s vz: post in postioca sfvz posteucă
postire sf'[At: CORESI. EV. 529 / Pl: -ri l E: posti] 1 Respectare a postului2 (1) Si: (îvr) postitură (1). 2 (înv; pex) Post2 (1). 3 (îvr)
Flămânzire. 4 Abţinere de la alimente înterzise. 5 (Fig) Abţinere de Ia ceva.
post'iş, ~ă [At: BARCIANU / Pl: -îşi, -e / E: fr postiche] (Frm) 1 a (D. păr. gene. sprâncene etc.) Fals. 2 a Adăugat. 3 sf Meşă adăugată la părul natural. 4 a/ (Teatru; lpl) Elemente care se lipesc pe faţă. bărbi, mustăţi etc.. pentru a corecta anumite defecte ale interpretului sau pentru a realiza tipul unui personaj.
postitor, ~oare [At: CORESI. EV. 50 / Pl: -i, -oare / E: posti + -tor] (înv) 1-2 smf a (Persoană) care posteşte (1) Si: postnic1 (1-2). 3-4 smf a (Persoană) care rabdă de foame. 5 a (îvr; d. viaţă, trai) Care se desfăşoară în posturi2 (1).
postitură sf [At: CORESI. EV. 83 / Pl: ? / E: posti + -tură] (îvr) 1 Postire (1). 2 Post2 (1).
postlicealy ~ă a [At: DLR / P: -ce-al / Pl: -i, -e / E: post1 + liceal] (D. forme de învăţământ) 1 Care urmează după absolvirea liceului. 2 Pe care îl urmează cei care au absolvit liceul.
postliminium sni [At: DN-1 / P: -ni-um / E: lat postliminiuin] (în dreptul roman) Redobândire retroactivă, la înapoierea în patrie, a drepturilor cetătencşti de către o persoană înstrăinară prin captivitate, exil etc.
postludiu sn [At: M. D. ENC. / Pl: -ii i E: ger Postludium] (Muz) 1 (îocpreludiu) Episod final al unei compoziţii muzicale. în care sunt reluate teme din cuprinsul ei. 2 Secţiune suplimentară, de sine stătătoare, a unei lucrări muzicale, care urmează după secţiunile ei de bază. 3 Lucrare pentru orga care se execută la încheierea serviciului divin. postmaistor sm vz. poştmeşter
postmenstrual, -a a [At: DN3 / P: -tru-al / Pl: -i, -e / E: fr post-menstruel] Care urmează menstruaţiei.
postmeridian, ~ă a [At: CULIANU, C. 180 / S şi: post-meridian / P: -di-an / Pl: -ieni, -iene, (rar) -i, -e l E: fr postmeridien] (îoc antemeridian) 1 Care este situat în cursul după-amezii. 2 Care are loc în cursul după-amiezii. 3 De după-amiază.
post-mortem a, av [At: SADOVEANU, E. 76 / E: Iat post morten] (în legătură cu unele titluri, distincţii acordate oamenilor iluştri) 1-2 (Care are loc. se acordă etc.) după moarte.
postnataly a [At: DLR / Pl: -i, -e / E: gerpost natal] 1 Care urmează după naştere. 2 Care are loc după naştere. postnec, ~ă smf vz. pustnic
postnic1, a [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II. 457/24 / V: posnic /Pl: -ici. -iceIE: siv nccTLHHfrh] (înv) 1-2smf a (Persoană) care posteşte
(1)	Si: (înv) postitor (1-2). 3-4 smf, a (Pex) (Om) smerit. 5 a (D. mâncăruri) Gătit fără carne şi grăsime animală. 6 a (D. cărţi de rugăciune) Care se citeşte în timpul postului2 (18). postnic2, ~ă smf vz pustnic
postnicesc, ~eascâ a [At: DOSOFTEI. V. S. ianuarie 10721 / Pl: -eşti / E: postnic2 + -esc] (înv) 1 Care ţine de pustnic. 2 Privitor la pustnic. 3 Specific pustnicului. 4 Dc pustnic.
postniceşte av l At: VARLAAM-IOASAF. 647 20 / E: postnic2 + -este] (îvr) 1 Ca un pustnic. 2 în felul pustnicilor.
postnicie sf [At: DOSOFTEI. V. S. decembrie 210732 / Pl: ~i/' / E: postnic2 + -ie] (înv) Viaţă de pustnic şi de post sever.
postniţă i/[At: MINEIUL (1776). 80v2/28 / Pl: ? / E: siv nvcThNHivi] (îvr) Femeie care duce viaţă de pustnic.
postnominal, ~ă sn, a [At: DM / Pl: -i, -e / E: post-3 + nominal] 1-2 (Cuvânt) care provine dintr-o formaţie nominală.
postocliie i/[At: H II. 244 / V: ~tăcli\e / Pl: ~i/ / E: net] (Dob) Pernă mică de obicei umplută cu paie. postoj sn vz postav1 postomol sn vz podmol
postoperatoriu, -ie a [At: DL / Pl: -ii / E: ii postoperatoire] Care sc produce, apare, se face etc. în urma unei operaţii chirurgicale. postorancă sfvz post oro ncă postornaci sm vz. păstârnac postoroacă sfvz postoroncă
1184
POSTULATIV
postoroancă sf vz postoroncă
postoroncâ sf [At: DAME, T. 11 / V: ~oacă, -odtică, ~răncă, ~runcă, poşt~ / Pl: ~nci / E: ucr nocTopoNeK, rs nocropomca] (Reg) 1 Funie, lanţ sau curea legată de crucea căruţei şi de hamuri, cu ajutorul cărora calul trage vehiculul. 2 Funie sau lanţ care leagă leuca de carâmbul căruţei. 3 Curea, funie sau vergea de fier care ţine legat capătul osiei unei căruţe de hulubă. 4 (Pgn) Funie. 5 Ştreang. 6 Epitet dat unui om de nimic Vz lichea, puşlama, secătură. 1 Epitet dat unui om zgârcit Vz avar, harpagon, zgârcit. 8 Epitet dat unui om care vorbeşte pe nas Vz fonfifonfăii. postorwncă sfvz postoroncă postovie sfvz păstaie postovol sn vz prostovol
postpalatal, ~ă sn, a [At: CADE / Pl:	-e	/	E:	fr	postpalatal]	(Fon)
1-2 (Sunet) care este articulat în partea posterioară a vălului palatului2 Si: gutural, vel ar.
post-pdrtum [At: DER / E: fr post-partum, lat post partum] (Med) 1 sni Perioadă de 6-8 săptămâni care urmează unei naşteri. 2 sni Stare a lăuzei din perioada care urmează unei naşteri Si: lăuzie. 3 ai (D. boli) Care apare în urma unei naşteri.
postpaşopt'ist, ~ă [At: V. ROM. ianuarie 1965, 97 / Pl: -işti, / E: post3- + paşoptist] 1-2 smf, a (Persoană) care aparţine generaţiei de după Revoluţia de la 1848 din ţările române. 3-4 smf, a (Persoană) care a creat, a activat în perioada imediat următoare Revoluţiei de la 1848 din ţările române. 5 a Care aparţine perioadei de după Revoluţia de la 1848 din ţările române. 6-7 a Care aparţine postpaşoptiştilor (1,3). 8 a Privitor la perioada de după Revoluţia de la 1848 din ţările române. 9-10 a Privitor la postpaşoptişti (1, 3). 11 a Specific perioadei de după Revoluţia de la 1848 din ţările române. 12-13 a Care aparţine postpaşoptiştilor (1, 3).
postpozitiv, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: ~i, ~e / E: îi postpositif] (Grm; iuz) Postpus.
postpoziţie sf[At: DN2 / V: ~iune / Pl: -ii / E: fr postposition) (Grm; rar) 1 Postpunere (2). 2 Situaţie a cuvintelor, a particulelor postpuse. postpoziţiune sfvz postpoziţie
postprandidl, -ă a [At: DN3 / P: -cli-al / Pl: -i, -e 1E: itpostprandiale, lat postprandialis] (Liv; rar) De după masa de prânz.
postprocesdre sf [At: DEX2 / Pl: -sări / E: post3- + procesare] Procesare ulterioară a unei înregistrări pe bandă magnetică.
postpune vt [At: STAMATI, D. / Pzi: post pun / E: post1- + pune (după fr postposer)] 1 A pune, a aşeza după. 2 (Grm; spc) A plasa anumite cuvinte cu rol de determinant în frază după părţile de vorbire pe care le determină.
postpunere sf[At: ODOBESCU. S. II, 422 / Pl: -ri / E: postpune] 1 Aşezare după. 2 (Grm; spc) Procedeu sau fenomen prin care anumite părţi de vorbire cu rol de determinant se plasează în frază după părţile de vorbire pe care le determină Si: (rar) postpoziţie (1).
postpus, -ă a [At: CADE / Pl: -uşi, -e / E: postpune) (Grm; d. anumite părti de vorbire) Plasat în frază după părţile de vorbire pe care le determină Si: enclitic, (iuz) postpozitiv.
post-restant sni [At: BĂLCESCU ap. GHICA, A. 612 / S şi: poste-restante, post-restante / E: fr poste-restante] 1 Serviciu special care păstrează la poştă corespondenţa unei persoane, până când aceasta vine să şi-o ridice. 2 (Pex) Indicaţie menţionată pe plic pentru această corespondenţă.
postrevoluţionar, ~â a [At: DEX2 / P: -ţi-o- / Pl: -i, ~e / E: post3- + revoluţionar] Care urmează după o revoluţie.
postiig s [At: DOSOFTEI. V. S. octombrie 6371 / Pl: net / E: siv nocTpnrk] (înv) 1 Ceremonie a intrării cuiva în rândul călugărilor. 2 (D. căili bisericeşti; îla) De ~Care serveşte la ceremonia intrării cuiva în rândul călugărilor. 3 (D. oameni; îal) Care aparţine, prin călugărire, unei mănăstiri.
4	(Pex) Mănăstire. 5 Tagmă călugărească. 6 (Pgn) Stare socială Si: rang1.
postrigaş sm [At: PRAV. GOV. 15478 / Pl: -i / E: postrig + -aş] (îvr) Persoană care ţine de tagma călugărească Si: călugăr.
postrigi vr [At: PRAV. GOV. 72714 / Pzi: -gesc / E: postrig] (îvr) A se călugări. postrăngă sf vz postrungă1
postromantic, ~ă a [At: S mai 1960. 91 / Pl: -ici, -ice / E: fr postromantique] 1 Posterior romantismului. 2 Care aparţine perioadei posterioare romantismului. 3 Privitor la perioada posterioară romantismului. 4 Specific perioadei posterioare romantismului. posti'onac sm vz păstârnac postrovol sn vz prostovol postrugă sf vz păstrugă
postrungă1 sf [At: DR. V. 288 / V: ~răngă, păs~ / Pl: -ngi / E: cf strungă] (Reg) 1 Strungăreaţă la dinţi. 2 (Pan) Crestătură făcută ca semn de recunoaştere la urechea vitelor. 3 (Reg) Zăbală care se pune în gura cailor.
postrungă2 sfvz păstrungă
postscenium sn [At: DN2 / P: -ni-um / Pl: -uri / E: lat postscenium] Parte a unui teatru antic, situată în spatele scenei. post-scnpt sn vz post-scriptum post-scnptu sn vz post-scriptum
post-sciiptum sni [At: I. GOLESCU, C. / S şi: postsc-, (abr) P. S.IV: (înv) post-scnptu, post-scnpt / E: fr post-scriptum, lat postscriptum] Text care se adaugă la sfârşitul unei scrisori, după ce a fost semnată.
postsincron sn [At: CINEMA, 1969. nr. 3. 3 / Pl: -uri / E: pvb postsincroniza] (Cig) înregistrare în studio a dialogurilor sau a cuvintelor, muzicii, zgomotelor etc. unui film cinematografic. în concordanţă cu imaginea filmată în prealabil Si: postsincronizare, postsincronizaţie.
postsincroniza vt [At: DLR / Pzi: -zcz / E: fr postsynchroniser] (Cig) A înregistra în studio dialogurile, muzica, zgomotele etc. unui film cinematografic, în concordanţă cu imaginea filmată în prealabil.
postsincronizare sf [At: LTR2 / Pl: -zări / E: postsincroniza] (Cig) Postsincron.
postsincronizat, ~ă a [At: CINEMA, 1968, nr. 4. 13 / Pl: -aţi, -e / E: postsincroniza] (D. filme) în care dialogurile sau cuvintele, muzica, sunetele etc. înregistrate în studio sunt puse în concordanţă cu imaginea filmată în prealabil.
postsincronizaţie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr postsynchronisation] (Cig) Postsincron.
postşcolăj', ~ă a [At: DN2 / Pl: -i, -e / E: post3- + şcolar] 1 Care urmează după absolvirea unei şcoli. 2 Pe care îl urmează cei care au absolvit o şcoală.
posttonic, ~ă a [At: CADE / Pl: -ici, -ice / E: fr posttonique] (D. silabe, sunete) Care se găseşte după o silabă tonică sau după un sunet accentuat.
posttraumatic, ~ă a [At: CONTEMP. 1961, nr. 748 7/7 / Pl: -ici, -ice / E: post1- + traumatic] 1 Care este urmarea unui traumatism. 2 Care se face după traumatism.
postula vt [At: PROT. - POP.. N. D. / Pzi: -hz / E: îrpostuler] (Liv) 1 A cere cu insistenţă Si: a solicita. 2 A considera, a formula sau a propune ca postulat. 3 A da unei afirmaţii sau demonstraţii caracter de postulat.
postulant, -ă smf [At: RUSSO. S. 122 / Pl: -nţi, -e / E: fr postulant] 1 (Asr) Persoană care solicită un post1 (1). 2 Persoană care aspiră să ocupe
o	slujbă, o demnitate.
postulaj'e sf [At: VIANU. P. 177 / Pl: -lari / E: postula] (Rar) Formulare a unui postulat (7).
postulat sn [At: ÎNV. VIN. 87/22 / V: (înv) ~nm / Pl: -e / E: fr postulat, lat postulatum] 1 (Asr) Cerere. 2 (Asr) Cerinţă. 3 (Asr) Deziderat. 4 (Asr) Condiţie. 5 (Mat) Principiu recunoscut ca adevărat, de la care se pleacă într-o demonstraţie. 6 (Log) Enunţ considerat ca prim în cadrul unui sistem deductiv. 7 Enunţ care nu poate fi demonstrat, care nu e evident prin el însuşi, dar care. prin convenţie, e considerat drept adevărat şi fundamental.
postulativ, ~ă a [At: JOJA, S. L. 156 / Pl: -i, -e / E: postulat + -/V] (Rar) 1 Care se referă la un postulat (7). 2 Care are caracteristicile unui postulat (7).
1185
POSTULATUM
postulatum s vz postulat
postulaţie sf [At: PROT. - POP.. N. D. / Pl: ~ii l E: fr postulation] (îvr) Solicitare (insistentă).
postuleţ1 sn [At: DDRF / Pl: -e / E: post1 + -uleţ] 1-2 (Rar; şhp) Post1
(1)	(modest).
postuleţ2 sn [At: DDRF / Pl: ~e / E: post2 + -eţ] (Rar) Post2 (1) scurt. postum, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl:	~e / E: fr posthume, lat
postumus] 1-2 smf, a (Jur) (Copil) născut după moartea tatălui său. 3-4 sf a (Operă literară, muzicală, ştiinţifică etc.) care este publicată pentru prima dată după moartea autorului. 5 av (D. opere literare, muzicale, ştiinţifice etc.) Publicat pentru prima dată după moartea autorului. 6 a (D. distincţii, aprecieri etc.) Care se acordă, se atribuie sau se recunoaşte după moarte. 7 a (Pgn) Care are loc. se produce, apare, se manifestă, se atribuie după moartea celui la care se referă.
postumitate sfs [At: IBRĂILEANU, S. L. 223 / E: postum + -itate] (Liv) 1 Caracter a ceea ce s-a publicat după moartea autorului. 2 Perioadă care urmează după moartea cuiva.
postuniversitar, a [At: SCÎNTEIA, 1960. nr. 4 973 / Pl: ~z, ~e / E: post3- + universitar] 1 Care urmează după absolvirea universităţii. 2 Pe care îl urmează cei care au absolvit universitatea.
postural, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i> ~e / E: fr postural] 1 Care ţine de o poziţie. 2 (Psh) Care ţine de atitudine.
postură sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ri / E: fr posture] 1 (Asr) Atitudine, ţinută, poziţie în care se află corpul omenesc sau alte corpuri la un moment dat. 2 Situaţie deosebită în raport cu cea obişnuită în care se găseşte cineva sau ceva la un moment dat. 3 Atitudine deosebită în raport cu cea obişnuită pe care cineva o adoptă la un moment dat.
postverbal, sn, a [At: PUŞCARIU, L. R. I, 50 / Pl:	/ E: fr
posture] (Lin) 1-2 (Cuvânt) format prin derivare regresivă de la un verb.
posuz s [At: COMAN, GL. / Pl: net / E: net] (Reg) 1 (îe) A se depune cu ~ul A se apuca în mod serios de ceva. 2 (îae) A depune eforturi susţinute pentru realizarea unei acţiuni.
poş1 sn [At: BOLLIAC, O. 146 / V: ~ă sf / Pl: ~e, ~uri / E: bg noni, srb posa] (îrg) 1 Turban de mătase neagră (broboadă cu fir). 2 (Pgn) Turban. 3 (Pex) Basma. 4 Tulpan. 5 Broboadă. 6 Şal.
poş2 sn [At: DDRF /V: pos / Pl: -uri / E: cf poştă2] 1 (Reg) Alică de dimensiune mijlocie sau mare, folosită la vânătoare Si: poştă2. 2 (Pex) Bucată de fier folosită în loc de alică. 3 (Mun; îf pos) Glonţ de vânătoare Si: cartuş.
poş3 sn [At: DN3 / Pl: ~i i E: frpoche] Cornet din pânză deasă prevăzută la un capăt cu un şpriţ de metal, folosit în bucătărie pentru turnarea unor compoziţii. poş4 sn vz poşă1
posadă sf [At: DN3 / Pl: -de / E: fr pochade] (Liv) 1 Pictură executată la repezeală. 2 Operă literară scrisă superficial şi în grabă. poşar sn vz pojar poşarcă sfvz poşircă
poşă1 sf [At: ANTIM, P. 309 / V: poş sn, puş sn, puşă / Pl: ~şe / E: net] (Reg) Corp cilindric făcut din tulpină de papură sau pipirig, legat de sfoara priponului de pescuit la distanţe aproximativ egale, cu scopul de a ţine priponul la suprafaţa apei. poşă2 sfvz poş1
poşălătate sf [At: IOVESCU, N. 235 / Pl: -'taţi / E: net] (Reg) Om ticălos sau care nu este bun de nimic. poşâdic sn vz poşidic poşâdichiu sn vz poşidic poşândic sm vz poşidic poşândoc sm vz poşidic poşarcă sfvz poşircă
poşârlic s [At: DR. III, 716 / Pl: net / E: cf poşidic] (Trs) „Poşidic14. poşcalau s [At: ŞEZ. V, 118 /Pl: net*/E: poaşcă1 + -ălău] (Buc) Pieptar sau cojoc făcut din piele de oaie de calitate inferioară Si: (reg) poaşcă1, poş ti n.
poşcar sm [At: CV 1951. nr. 9-10,46 / Pl:	/ E: poaşcă1 + -ar] (Reg)
Cojocar.
poşce sfi [At: ALR I, 934/116 / E: cf poş1] (Reg) Căpiţă de fân. poşchină sf [At: DLR / Pl: -ne / E: poaşcă1 + -inăi] (Reg) Cojoc vechi. poşcoht, ~ă a [At: I. CR. VIL 51 / Pl: ~iţi, ~e / E: cf poaşcă1] (Mun) 1 (D. oameni bătrâni) Slab şi zbârcit. 2 (D. fructe) Uscat. poşercă sfvz poşircă
poşetar sm [At: L. ROM. 1961, nr. 3, 235 / Pl: -i / E: poşetă + -ar] (Rar) Meseriaş care confecţionează poşete.
poşetă sf[At: CAZIMIR, GR. 37 / Pl: ~te / E: fr pochette] 1 Geantă de mărime şi de formă diferită, confecţionată din piele, material plastic etc., de obicei prevăzută cu o încuietoare cu clapă, în care femeile ţin acte. bani şi diferite accesorii de toaletă. 2 Plic confecţionat din material transparent, în care se montează mărcile poştale neobliterate în albume.
poşezăfiv, a [At: SFC IV, 93 / V: ~ăţiv / Pl: -i, -e / E: cf posesiv] (Grm; înv; îs) Pronume - Pronume posesiv. poşezăt'iv a vz poşezătiv
poşganie sf [At: MARIAN, INS. 30 / V: pojgane, pojg~, pojgarnie, projg~ / Pl: -ii / E: net] 1 (Csc) Larve ale insectei Sciara miliaris, care stau agăţate una de alta în număr foarte mare, târându-se pe pământ ca un şarpe. 2 (Trs; îf pojgane, pojgarnie, projganie) Mulţime de copii. 3 (Reg; îf pojganie) Rudă.
poşghi vr [At: DELAVRANCEA, T. 168 / Pzi: 3 -gheşte i E: ns cf pojganie, pojghiţă] 1 (îvr) A se forma pojghiţă. 2 A apărea ca o pojghiţă. poşghiţă sfvz pojghiţă
poşicăh vi [At: LEXIC REG. II, 87 /Pzi: -lese / E: net] (Reg) A pierde timpul cu lucruri mărunte.
poşidic, ~ă [At: LB / V: (înv) ~ind\c, ~indoc, poşondic sm, (reg) boşândoc, foşodic sm, podic smn, pojafic, pojidic sn, pojodic, ~şâd'ic, poşâdichiu sn, ~şând\c, ~şândoc, -dac sn, ~ichiu sn, ~infic sm, ~şodec sm, ~şot\c sm, pusinfic / Pl: ~ic7, ~uri / E: mg posodek] (îrg) 1 smf Copil mic, slab dezvoltat. 2 >ym/‘(Dep; csc) Copil în pragul adolescenţei. 3 smf (Pex) Tânăr. 4 smf (Csc) Persoană scundă. 5 smf (Csc) Persoană neputincioasă. 6 smf (Csc) Persoană urâtă. 7 smf (Pex) Om de nimic Si: netrebnic, ticălos. 8 ava/*(Reg; îf pusintic) Om mic de statură şi gras. 9 sn (Csc) Mulţime de copii mici. 10 sn (Pex) Mulţime de animale mărunte. poşidichiu sm vz poşidic
poşidie sf [At: PAMFILE, J. III. 93 / Pl: -ii / E: cf poşidic, pojijie] (Reg) Mulţime gălăgioasă de copii sau de oameni. poşindic sm vz poşidic poşindoc sm vz poşidic poşintic sm vz poşidic
poşircai' sm [At: UDRESCU, GL. / Pl:	/	E:	poşircă + -ar] (Mun) 1-2
Persoană care cumpără sau vinde poşircă.
poşircă sf[At: CIHAC, II, 280 / V: (reg) pojdârcă, ~şarcă, ~şârcă, ~şercă, ~şoarcă, puşoarcă / Pl: ~rci / E: ns cf pişa] 1 (Reg) Prune fermentate în vederea distilării ţuicii. 2 (Reg) Drojdie rămasă de la distilarea ţuicii. 3 (Olt; îf poşercă) Fiertură făcută din seminţe de dovleac sau de cânepă pisate mărunt şi cernute. 4 (Reg) Lapte de bou. 5 (Fam) Băutură alcoolică slabă. 6 (Fam) Băutură alcoolică de proastă calitate Si: (reg) holeră, liur, poaşcă2, zemură. 7 (Pex, rar) Apă murdară.
poşircărie sf[At: UDRESCU, GL. / Pl: ~ii / E: poşircă + -arie] (Mun)
1	Cantitate mare de poşircă (1). 2 Negustorie de poşircă (6). 3 Afaceri cu poşircă (6). poşlener sm vz poşlinar poşlete s vz posleţ
poşlinaj* sm [At: CIHAC, II. 281 / V: ~lener / Pl: ~t’ / E: poşlină + -ar] (înv) Persoană care încasa poşlina.
poşlină i/[At: CIHAC. II, 281 / Pl: ? / E: rs noniAHHa] (înv) Taxă de export pentru cereale şi vite. poş mag1 sm vz posmag
poşmag2 s [At: PAŞCA, GL. / Pl: net / E: ns cf poş1, poşce] (Reg) Căpiţă de fân.
1186
POŞTĂ4
poşmândri v vz posmândri
poşmândne sf [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 165 / Pl: ~i/ / E: poşmândri + -ie) (Ban; csc) Glume. poşmoagă sfv z posmoagă
poşmogea sms [At: LEXIC REG. II, 16 / E: cf posmoagă] (Olt) Om bătrân şi lipsit de puteri Si: hodorogit, neputincios, prăpădit, (reg) posmoagă. poşmol s vz posmol2
poşmote sf [At: SCRIBAN. D. / Pl: ? / E: cf poşidic, poşidie] (Buc; îe) A veni cu toată -a A veni cu toţii, cu mic cu mare.
poşoar sn [At: M. D. ENC. / Pl: ~e / E: frpochoir] Foaie de carton sau placă de metal, de lemn etc. pe care a fost decupat un ornament, o literă,
0	cifră pentru a servi ca şablon. poşoarcă sf vz poşircă poşodec sm vz poşidic poşodăc smn vz poşidic poşodic sn vz poşidic
poşolog s [At: VICIU. COL. 185 / Pl: net / E: ns cf pos2] (Reg) Bucată mare din ceva Si: (reg) poşomog (1). poşomocjn vz poşomog
poşomog [At: PAMFILE. I. C. 203 / V: -oc / Pl: -ogi / E: ns cf pos2]
1	5 (Trs) Poşolog. 2 smp (Reg) Fire de cânepă răsărite târziu şi nedezvoltate sau rămase după recoltat Si: (pop) poghircă, (reg) hărzoci. 3 sm (Reg; îf poşomoc) Om mic de statură, care merge împiedicându-se.
poşondic sm vz poşidic
poşonfr sm [At: L. ROM. 1960. nr. 3,80/Pl: -// E: ger Postanfiihrer] (Reg) Şef de post de jandarmi. poşor smn vz porcuşor
poşorel s [At: ALR I, 933/69 / Pl: net / E: poşor + -el] 1-2 (Ban; Trs; şhp) Porcuşor (1-2). poşori v vz poşori poşorî v vz porşori poşofic sm vz poşidic
poşovaică sf [At: TIM. POPOVICI, D. M. 81 / V: -voaică / Pl: ? / E: cf poşovăi] (Ban) 1 Glumă. 2 (Pex) Minciună. 3 înşelătorie. 4 (îlv) A umbla cu -ca A minţi. 5 (îal) A înşela. 6 Piedică ce se pune cuiva ca să cadă. 7-9 (Alt.) Dansuri populare din zona Caransebeşului, Făgăraşului etc.. de tipul (brâului) (haţeganei ori) asemănător cu căluşarii, cu mişcare în general vioaie. 10-12 Melodie după care se execută poşovoaica (7-9).
13	Epitet dat unui om care merge legănat. poşovală sfvz poşoveală
poşovaicăsf [At: CHEST. V, 89/67 / V: -arcă / Pl: ? / E: net] (Reg) 1 Urdă nefiartă bine. 2 (îf poşovarcă) Lapte smântânos. poşovarcă sfvz poşovaică
poşovăi vi [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 166 / Pzi: ~e.se / E: cf srb posalivati se] (Ban) 1 A glumi. 2 (Pex) A minţi.
poşoveală sf [At: L. COSTIN. GR. BĂN. 166 / V: -vală / Pl: -eli IE: cf srb posivalka] (Ban) 1 Totalitate a elementelor din lemn care fixează acoperişul de paie sau de stuf al casei. 2 Fel în care este lucrat acest acoperiş. 3 (Pex) Creştet din paie sau din stuf al casei. poşovoaică sfvz poşovaică poşpeang sm vz puspan
poştagiu sm [At: IORDAN, L. R. A. 159 / PI: ~ii / E: poştă1 + -agiu] (Rai') 1 Diriginte de poştă1 la ţară Si: (înv) poştameşter, poştăr (2). 2 Poştaş
(2).
poştal, —â [At: CR (1848) 22/47 / V: post- / Pl: ~i, ~e / E: fr postai] 1 a Care aparţine poştei1 (2). 2 a Privitor la poştă1 (2). 3 a Folosit de poştă1
(2). 4-5 sm, ă (Şîs factor ~) Poştaş (2). 6 ă (îs) Păchet ~ Colet. 7-8 sf, ă (Şîs carte ~ăi) Bucată de carton de formă dreptunghiulară, cu unele indicaţii de adresă şi francare imprimate pe ea. care se foloseşte la corespondenţa scurtă expediată prin poştă1. 9 sm (Rar; îf postul) Poştă1 (1).
poştalaş sm [At: ALR SN III, h 874/95 / Pl: ~i / E: cf mg pastâlâs] (Reg) Poştaş (2).
poştalău sm [At: COMAN, GL. / Pl: ~ă/ / E: poştal + -au] (Reg) Postas
(2).
poştalion [At: MILLO, ap. PR. DRAM. 348 / V: (înv) posta~ sn / P: ~7/-o// / Pl: ~i, ~oane / E: rs nom^Ahon) (înv) 1 sm Poştaş (1). 2 sn Vehicul pentru călători, bagaje şi corespondenţă, tras de mai mulţi cai, folosit mai ales înainte de introducerea căilor ferate Si: diligentă, poştă1 (15), (îrg) olac. 3 sm Cal folosit împreună cu alţii la un poştalion (2). 4 (Pex) Caleaşcă. 5-6 Trăsură (mare). 7-8 Căruţă (mare).
poştameşter sm [At: (a. 1767) IORGA, S. D. XIII, 264 / V: poşteamaister, poştmaister, postmaistor / S şi: poşta-meşter / Pl:	/ E:
mg poştameşter, ger Posmeister] (înv) Poştagiu (1).
poştar sm [At: GHEŢIE, R. M. / Pl: ~i / E: poştă*+ -ar] 1 (înv) Poştaş
(2). 2 (înv) Poştagiu (1). 3 (Mun) Persoană care conduce buştenii pe apă şi îi dirijează cu ţapina ca să nu se îngrămădească la un loc.
poştaş sm [At: POLIZU /V: poştaş sm l Pl:	/ E: poştă1 + -a$] 1 (înv)
Surugiu la o căruţă sau trăsură de poştă1 Si: poştalion (1). 2 Angajat al poştei1 care duce corespondenţa la domiciliu Si: curier, poştar (1), (rar) poştagiu (2). (reg) poştalăş, poştalău.
poştă1 sf [At: (a. 1790) IORGA, S. D. VIII, 110 / V: (îrg) postie (înv) pocită, postă / Pl: ~te, (rar) ~ti / E: rs zrowa, ger Post, mg posta, fr poşte]
1	(înv) Serviciu de transport pentru călători şi corespondenţă, folosit mai ales înainte de introducerea căilor ferate Si: (îrg) olac. 2 Instituţie publică specializată în transportul şi distribuirea corespondenţei, a coletelor etc.
3	Clădire, sediu al poştei (2). 4-6 (îla) De - Poştal (1-3). 7 (înv; îs) Căruţă de - Poştalion (2). mai ales pentru corespondenţă. 8 (înv; spc) Loc special amenajat pe parcursul unui drum, unde se găseau vehicule de transport în comun şi cai de schimb şi unde se putea asigura odihna călătorilor. 9 Unitate de măsură de lungime din trecut care a variat în timp şi după regiuni între cca 10 şi cca 22 de km. 10 (Pgn) Distanţă foarte mare. 11-12 (îlav) (Cale) de-o - sau de la o - (De) la o distanţă relativ mare. 13-14 (îal) (De sau) până departe. 15 (înv) Poştalion (2). 16 (Reg; îe) A se duce cu -ta nemţească A merge pe jos. 17 (îs) Cal de ~ Cal destinat exclusiv serviciului de transport cu poştalionul sau călare şi schimbat la fiecare popas. 18-19 (înv; îlav) In cai de - Cu ajutorul poştalionului sau cu ajutorul cailor schimbaţi la fiecare popas. 20-21 (D. oameni; îe) A fi (sau a ajunge etc.) cal de — (A fi sau) a ajunge să fie extrem de solicitat, de hărţuit cu treburi mărunte. 22 (îae) A fi obligat să alerge mereu într-o parte şi în alta pentru treburi mărunte. 23 Transport de corespondenţă primită sau expediată în aceeaşi zi sau într-o perioadă dată. 24 Corespondenţă. 25 (Pex) Veste. 26 (Reg; îe) A tăia -ta cuiva A împiedica pe cineva de la o acţiune începută ori plănuită. 27 (îs) ~ta redacţiei Rubrică în paginile unei reviste sau ziar, în care se publică răspunsurile la întrebările cititorilor ori se fac aprecieri asupra valorii producţiei literare trimise de aceştia spre publicare. 28 (înv) Crainic. 29 Ştafetă. 30 (Fig) Persoană care umblă cu minciuni. 31 (Pex; fig) Intrigă. 32 (Pex; fig) Minciună. 33 (îe) A umbla cu -ta sau a aduce (ori a purta) -ta A face public un secret. 34 (îae) A răspândi zvonuri, ştiri, păreri de la o persoană la alta. 35 (îae) A face intrigi. 36 (îlav) Cu prima - sau cu ~ta următoare (sau viitoare) Cu prima corespondenţă care urmează să vină sau să plece. 37 Poştaş (2). 38 (Pan; îc) -ta merge Joc de copii în care jucătorii se aşează alături şi se lovesc succesiv unul pe altul spunând „poşta merge“. 39 Echipă de hamali zilieri folosită la încărcarea vapoarelor acostate la chei. 40 (Mpl) Bucată de hârtie ori frunză unsă cu grăsime sau cu răşină, care se pune pe talpa ori între degetele picioarelor unui om adormit şi care se aprinde pentru a-1 speria.
poştă2 ş/‘[At: CIHAC. GL. /V: (reg) ~tie / Pl: ~te / E: mg posta] (Reg) Poş2 (1).'
poştă3 sf [At: COMAN. GL. / Pl: ~te / E: ger Pfosten] (Reg) 1 Scândură groasă. 2 Ramă de lemn a uşii. 3 Buştean mai lung din corpul unei plute, de care se leagă cu sârmă pluta care urmează.
poştă4 sf [At: ARVINTE. TERM. 162 / Pl: ~te / E: ger Posten ,,santinelă“] (Reg) Personă care supraveghează de pe marginea ulucului desfăşurarea muncii de transportare a lemnului tăiat.
1187
POSTĂRI
poştări [At: LB / Pzi: -resc / E: poştă1 + -âri] 1 vi (îvr) A expedia cu poşta1 (1) în toate părţile. 2 vi A alerga de colo colo. 3 vtf A trimite pe cineva de colo până colo.
poştărie1 sf[At: BARIŢIU. P. A. I. 460 / Pl: ~i/' / E: poştă1 + -arie] 1 (îvr) Poştărit. 2 (Reg; îs) Cal de - Cal de poştă (17).
poştărie2 sf[At: LB / Pl: ~i/ / E: poştări + -ie] (îvr) Alergătură încoace şi încolo Si: (îvr) poştărire, poştăritură. poştărire sf[At: LB / Pl: -ri / E: poştări] (îvr) Poştărie2. poştărit sn [At: BARIŢIU, P. A. 385 / Pl: -uri / E: poştă + -ărit] (înv) Corvoadă pe care trebuia s-o îndeplinească ţăranii în serviciul de transporturi cu poştalionul (2) Si: (îvr) poştărie1 (1). poştăritură sf [At: LB / Pl: -ri / E: poştări -I- -tură] (îvr) Poştărie2. poştăriţă sf [At: VARONE, J. R. 66 / Pl: -te / E: poştar + -iţă] 1 Funcţionară la poştă1 (2). 2 (Spc) Femeie angajată a poştei1 (2) care duce corespondenţa la domiciliu Si: (rar) curieră, poşteanvăister sm vz poştameşter poşterholţ s vz pastraholţ poştie1 sfvz poştă1 poştie2 sfvz poştă2
poştln s [At: PAMFILE, I. C. 48 / V: postiţi t Pl: net / E: cf praşcă1] (Buc) Pieptar sau cojoc făcut din piele de calitate inferioară Si: (reg) proaşcă1, poşcalău. poştmaister sm vz poştameşter poştoc sn vz puştoc poştoroncă sf vz postoroncă
puştuţă sf [At: BĂCESCU. PĂS. 138 / Pl: -ţe / E: net] (Orn; reg) Coţofană (Pica pica), poşunar sn vz buzunar poşunăraş sn vz buzunăraş poşuş sn vz paşuş
pot sn [At: C. PETRESCU, î. I, 289 / Pl: -uri / E: fr pot] Sumă rezultată din mizele strânse într-un tur al unui joc de cărţi.
potabil, -ă a [At: APE MIN. 1616 / Pl: -i, -e / E: fr potable, lat potabilis] (D. lichide, mai ales d. apă) Care îndeplineşte toate calităţile necesare pentru a putea fi băut.
potabilitate sfs [At: DEX / E: fr potabilite] Calitate a apei de a putea fi băută.
potager, ~ă a [At: ALEXI, W. / V: ~ajer / Pl: -i, -e / E: fr potager] 1 (D. plante) Folosit ca legumă. 2 (D. terenuri de cultură, grădini) în care se cultivă legume, zarzavat.
potaie sf [At: ALEXANDRESCU. O. I. 210 / P: -ta-ie / Pl: -tăi / E: net] 1 (Dep) Câine slab, neîngrijit, jigărit, leneş etc. Si: cotarlă, javră, jigodie. 2 (Pgn; dep) Câine. 3 (Reg; dep) Epitet dat unui om nedezvoltat, pipernicit. 4 (Dep) Epitet dat unui om de nimic, netrebnic. 5 (Dep) Epitet dat unui om leneş. 6 (Trs) Dihanie. 7 (Trs) Arătare. 8 (Reg; csc) Haită de câini sau de lupi. 9 (Buc) Cârd. potajer, ~ă a vz potager potajniţă sf vz pătlagină potal sn vz potol
potamolog, ~ă smf [At: M. D. ENC. / Pl: -ogi, -oge / E: fr potamologue] Specialist în domeniul potamologiei.
potamologie sfs [At: DN2 / E: potamologie] Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul apelor curgătoare.
potanţă sf[At: CADE / Pl: -ţe, -tănţi / E: cf potcă1] 1 (Trs) Poznă. 2 (Trs; Mar) întâmplare neplăcută. 3 (Trs; Mar) Necaz. potar sm vz potor potas sn vz potasă
potasă i/[At: CALENDARIU (1814), 174/8 / V: (îrg)potaş (A şi: jx^taş) sn, potăş sn, (înv) poda~, potas sn, ~aşă, ~aşe, (reg) botăş sn, potuş sn / S şi: potassă / Pl: -se / E: ger Pottasche, lat potassa, îr potas se] (Chm; înv) 1 Carbonat de potasiu. 2 (îs) ~ caustică Hidroxid de potasiu.
potasic,~ă a [At: BARCIANU / Pl: -ici, -ice /E: fr potassique] 1 Care conţine potasiu. 2 Pe bază de potasiu. 3 Care derivă din potasiu.
potasiu sns [At: I. IONESCU. M. 312 / V: (înv) ~m / E: fr potassium] Element chimic din grupa metalelor alcaline, cu luciu metalic, alb-argintiu şi foarte reactiv, care se găseşte în natură sub formă de săruri Si: kaliu. potasium sn vz potasiu potaş sn vz potasă potasă sfvz potasă potaş e sfvz potasă
potatoric, ~ă a [At: DN-' / Pl: -ici, -ice / E: cf ger Potator, lat potator ,,băutor“] (Liv) 1 Care se referă la băutură. 2 Care se referă la chef. potă A/[At: ALR II, 3733/36 / PI: -te / E: net] (Reg) Noutate. potal v vz potoli1
potănjiţă sf[At: VICIU. GL. / Pl: -ţe / E: potâng + -iţă] (Reg) Gaură din spate a opincii, prin care este trecută nojiţa, spre a fi legată de picior. potăntaş sn vz patrontaş potărnlc sm vz potârnic potărnică sfvz potârniche potârniche sfvz potârniche potărnlchie sf vz potârniche potăş sn vz potasă potâlnicioară sfvz pohodnicioară
potâmplre sf [At: COD. VOR. 30/1 7 / Pl: -ri / E: cf postâmpi] (înv) 1 Despărţire. 2 îndepărtare. potănc sn vz potâng
potândlche *s/[At: H XVII, 122 / Pl: ? / E: cf potâng] (Reg) Parte a plugului de care se agaţă potângul (1).
potăng, ~ă [At: ECONOMIA, 21/17 / V: pat~ sn, ~nc sn, ~t\ng sn / Pl: (9-12) -uri, (1-8,13-17) -i, -e / E: siv hotati», bg dai norem] 1 sn (Pop) împletitură circulară de nuiele sau lanţ. curea etc. care leagă grindeiul plugului de roţi sau de cotigă Si: (reg) chişer, gânj, mâţă. 2 sn (Reg; d. carne; îla) Ca ~ul Foarte tare Si: aţos. 3 sn (Reg; d. oameni; îal) Vânjos.
4	sn (Trs; Ban; Olt) Lanţ, curea, bucată de fier etc. cu care leagă leuca de loitra carului. 5 sn (Reg) Funie (de clopot). 6 sn (Trs) Inel de piele care leagă cele două curele ale oglavei. 7 sn (Reg) Lemn folosit atunci când se înjugă două rânduri de vite la plug. 8 sn (Reg; îf pot in g) Bătătură făcută la ceafa boului din cauza jugului. 9 a (Mun) Cocoşat. 10 a (Mun) Strâmb. 11 a (Mun) Pocit. 12 a (Reg) Murdar. 13 sn (Buc) Petec de pânză gros, plin de aţe cusute una peste alta. scorţos şi negru. 14 sn (Reg; îlav) Negru ca ~ul Foarte negru. 15 sn (Ban; udp ,,de“) Mulţime. 16 sn (Ban) Grămadă. 17 sn (Trs) Poznă.
potângel sn [At: MAT. FOLK. 1471 / Pl: -ei / E: potâng + -el] (Gmţ; pop) Potâng (1) mic.
potângi [At: ŞEZ. 111,85 /V: co~, -nfi.potinf l Pzi: -gesclE: cf otânji]
1	vt (Trs; Buc) A coase prost. 2 vt (Trs; Buc) A cârpi. 3-4 vtr (Mun) A (se) cocoşa. 5 vt (Mun) A bate pe cineva foarte rău. 6 vt (Mun) A asupri.
potânglt, ~ă a [At: L. COSTIN. GR. BĂN. II. 154 / V: co~, podâ~ / Pl: -Iţi, -e / E: potângi] 1 (Reg; îf podâncit) Cusut prost. 2 (Reg) Cârpit.
3	(Mun) Cocoşat. 4 (Mun; d. oameni) Bătut foarte rău. 5 (Mun) Asuprit.
potângoi smi [At: JAHRESBER. III, 324 / E: potâng + -oi] (Ban) 1 Om mitocan Si: bădăran. 2 Slugă. 3 Bătăuş..
potângos, ~oasă a [At: ŞEZ. V. 118 / Pl: -oşi, -oase / E: potâng + -av]
1	(Buc) Tare. 2 (Buc) Noduros. 3 (Reg; fig) Supărat. potânfi v vz potângi
potânţău sm, am [At: COMAN. GL. / Pl: -ăi / E: potanţă + -ău] (Reg) 1-2 (Om) lipsit de merite. 3-4 (Om) care se ţine mai mult de petreceri.
potânţle sf[At: MAT. DIALECT. I. 188 / Pl: ~i/ / E: potanţă + -ie] (Reg) Poznă.
potărcă sf[At: I. CR. IV. 305 / V: protâlcă / E: ns cf potcă, poghircă] (Dob; Mol) Lucru sau fiinţă rămasă mică. potârnac sm vz păstârnac potârnachi sm vz păstârnac potârnechi sf vz potârniche
potârnic sm [At: ANON. CAR. / V: pătur~, potăr~, potrinlc, potroinlc, potrunlc, potur~ / Pl: -lehi / E: drrpotârnică] (Orn) 1 Bărbătuş
POTCOGI
ai potârnichii (1) Si: (rar) păţaniei, (reg) potârnicar, potârnichioi, pot etnii chel, potârniche (4). 2 (Reg) Potârniche (1) (Perdix perdix).
potârnicar sm [At: ALR SN III. h 710/228 / Pl:	/ E: potârnică + -ar]
(Reg) Potârnic (1). potârnică sf vz potârniche potâr fiice sfvz potârniche
potârniche sf[At: DOSOFTEI. PS. 365/6 / V: potârnică, pătârmce, pătâ~, pătrăn-, pătrâmehie, pătrin~, pătrimehie, pătrumcă, pătrunice, pătrun~, păturnea, păturmeă, păturmee, pătur~, păturmtă, pâtârniche, peterriică, pitolmcă, pitornică, pitornice, piturnică, potârnică, potâr-, potărmehie, -ică, poter~, potirnică, potir~, potrănică, potrăn~, potrâmehii, potrinică, potrin~, potririichie, poturnicâ, (reg) -neche, ~ice, ~chie, potrâmeă, potrân—, potrânichie, potrunică topârmeă / Pl: ~chi, (rar) -che/E: ml *peturnicula\ 1 (Şîc —cenuşie,—dobrogeană) Pasăre sălbatică, de mărimea unui porumbel, cu penele de culoare brună pe spate, cenuşie pe piept, albă pe pântece şi cu desen în formă de potcoavă, vânată pentru carnea ei gustoasă Si: (reg) chirchică, fugău, găinuşă, pitpalac, pitpalacă, potârnic (2), tărhită (Perdix perdix). 2 (îlav; în legătură cu verbele „a fugi“, „a se împrăştia11, „a se risipi"4, „a se răspândi) Ca -le sau ca (pe) puii de - în toate direcţiile. 3 (înv; îlav) Ca puii de -chi în număr foarte mare. 4 (Orn; reg) Potârnic (1). 5 (Reg; îc) —de-stâncă (sau
—de-cleanţ) Pasărea Alectoris glaecă saxatilis. 6 (Orn; reg; îc)
—de-stepă Găinuşă-de-stepă (Syrhaptes paradoxus). 1 (Orn; reg) Prepeliţă1 {Cotitrnix coturnix).
potârnichel sm [At: ALR SN III, h 710 / V: potrân- / Pl: ~e/ / E: potârniche + -el] (Orn; Mun; Dob) Potârnic (1). potârmehie sfvz potârniche
potârnichioi smi [At: GR. S. VI. 137 / V: păt- sn, păturnicoi sn,pătur-s/i,piturnicoi sn,potârnicoi sn / E: potârniche + -oi] (Orn; reg) Potârnic (1).
potârnicoi sm vz potârnichioi
potârnog sm [At: CIAUŞANU. V. 190 / Pl: ~ogi / E: net] (Olt; Mun)
1	Pumn dat cuiva. 2 Ghiont dat cuiva.
potârnogi vt [At: LEXIC REG. II, 16 / Pzi: ~ogesc / E: potârnog] (Mun; Olt) A lovi cu pumnii. potbal sm vz podbal
potbălaş sm [At: BÂRLEA. C. P. 169 / Pl:	/	E: podbal + -aş] 1-18
(Reg; şhp) Podbal (1-9) (mic). potbeal sm vz podbal potcafiu sn vz potcap
potcaleş, -ă a [At: LB / V: ~căleş / Pl:	~e	/	E:	cf	potcăi]	(îrg)	1
Arţăgos. 2 Cicălitor. 3 Intrigant.
potcan sm [At: COMAN. GL. / Pl: ~z / E: mg patkâny] (Zlg; Trs) Şobolan {Rattus norvegicus).
potcap sm [At: KLEIN. D. 403 / V: (îrg) -im, (reg) -cape, -afiu, pocapciu sn / Pl: -uri / E: siv ncA’hKAmt] 1 Acoperământ pentru cap, de formă cilindrică. înalt şi fără boruri purtat de preoţii şi călugării ortodocşi Si: (îrg) potcapoc (1). 2 (Rar; îlv) A pune -ul în cap A se călugări. 3 (Rar; îe) A pune -ul în par A fugi de la mănăstire. 4 (Rai*; îae) A părăsi viaţa monahală. 5 (îc) -ul-călugărului Plantă erbacee din familia compozitelor, cu rădăcină oblică-trunghiulară. tulpina terminată într-un singur capitul, frunze lanceolate. dinţate sau penate, dispuse în rozetă bazală. flori galbene aşezate pe două rânduri şi fructe achene striate {Leontodon hispidus). 6 (Reg; îf potcafiu) Calotă de pălărie. 7 (Reg; îf potcape) Cască militară. 8 (Reg) Rugăciune sau text din Evanghelie citit de preot în timp ce este dus mortul la biserică. potcapăc sn vz potcapoc potcapcicr sm vz potcapier potcape sn vz potcapoc potcapic sn vz potcapoc
potcapier sm [At: POLIZU / V: (reg) -pefer / P: ~pi-er / Pl: -/ / E: potcap + -ier] Persoană care confecţionează sau vinde potcapuri (1) Si: (îvr) potcapigiu.
potcapier'ie sf [At: POLIZU / P: -pi-e / Pl: -iz / E: potcapier + -/>] (îdt) 1-2 Atelier în care (se confecţionau sau) se vindeau potcapuri (1). potcapigiu sm [At: POLIZU/Pl: ~i//E: potcap + -(i)giu) (îvr) Potcapier. potcapit sn vz potcapoc potcapiu sn vz potcap
potcapoc sn [At: PRAV. 297/V: (înv) podcapăc, podcapec, podcapoc, ~păc, -pec, (reg) -pic, -pit / Pl: ~oce / E: siv noA’hKanoK'h] (îrg) 1 Potcap (1). 2 (Bot; reg; îc) Potcapicul-popii Păpălău {Physalis ălkekengi). 3 (Fig; îf potcapic) Post1 (1) de preot.
potcarsm [At: PĂSCULESCU. L. P. 146 / Pl:	/ E: potcă1 + -ar] (în
superstiţii) Duh rău care ar provoca deochiul Si: (reg) potcă (11).
potcaş, -â [At: LB / Pl:	~e / E: potcă1 + -aş] (Reg) 1-2 sm, a (Om)
certăreţ. 3-4 smf a (Om) cicălitor. 5-6 smf, a (Om) intrigant. 7-8 smf, a (Om) viclean. 9-10 smf, a (Om) şarlatan. 11-12 smf, ă (Om) care face glume. 13-14 smf, a (Om) căruia îi plac glumele. 15-16 smf a (Om) poznaş. 17 a (D. oameni) Lipsit de energie Si: moale1, neputincios.
potcă1 sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~tci / E: siv norb/M] 1 (Pop) Ceartă.
2	(Pop) Scandal. 3 (Pop) Supărare. 4 (Pop) Necaz. 5 (Pop; d. oameni; îla) De - Arţăgos. 6 (Pop; îe) A da de - A avea de suportat necazuri. 7 (Pop; îae) A i se întâmpla ceva neplăcut. 8 (în superstiţii) Deochi. 9 (în superstiţii) Boală provocată de deochi, cu manifestări diverse precum dureri de cap. hemoragie nazală, umflături, paralizie. 10 (Pop) Descântec, vrajă, destinate să aducă sau să alunge deochiul. 11 (Reg) Potcar. 12-14 (Pop; dep cu determinări în genitiv) Persoană (nedezvoltată din punct de vedere fizic), (urâtă sau) schiloadă Si: pocitanie, pocitură1.15 (Reg; pex; dep) Persoană fără caracter. 16 (Reg) Copil neastâmpărat, rău. 17 (Reg; îc) -ca-pădurii Muma-pădurii. 18 (Ban; spc) Diavol. 19 (înv; reg; euf) Organ genital feminin, la oameni şi la animale. 20 (Mun; îc) D-a -ca Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. potcă2 sf vz pocie1 potcaleş, ~ă ă vz potcaleş potci v vz poci1 potcioi sm vz potcoi1 potcire sfvz pocire potc'it, — ă a vz pocit2 potcitură sf vz pocitură1
potcoaică sf[At: ŞEZ. V. 146 / Pl: ~ce / E: potcă1 + -oaică] 1-2 (Reg; în descântece; şdp) Potcoaie (1-2).
potcoavă sf[At: NECULCE. L. 190 / V: (reg) porc- / Pl: ~ve / E: bg n04K0Bâ cf srb potkova, ucr iiyoakohh] 1 Piesă de oţel de forma unui semicerc, care se fixează cu cuie pe copitele unor animale. în special ale cailor, pentru a le proteja. 2 (îlav) în - în formă de semicerc. 3 (Pfm; îe) A umbla după (sau a căuta, a căuta să scoată) -ve de (Ori, reg; după Ia) cai morţi sau a umbla (ori a porni după sau a căuta) cai morţi să le iei -vele A-şi pierde vremea cu lucruri fără rost, fără importanţă sau imposibil de găsit. 4 (îls) -ve de cai morţi Lucruri fără valoare. 5 (îal) Himeră. 6 (Pfm; îe) A-şi lepăda -vele sau a sta să-i pice (sau a-i suna) cuiva -vele sau i-a tras -vele A fi pe moarte. 7 (îae) A muri. 8 (Reg; îe) A-i rămâne cuiva ^ele A sărăci cu totul. 9 (îe) A cumpărat -vele, mai are să cumpere calul Se spune despre cineva care a făcut o investiţie insuficientă şi inutilă. 10 Piesă asemănătoare cu potcoava (1), care se fixează pe marginea posterioară a tocului unor obiecte de încălţăminte, pentru a evita tocirea lui sau pentru a ajuta la mersul pe suprafeţe alunecoase. 11 (Rar; îe) A se duce de nu-i mai vezi -vele A pleca foarte repede. 12 Placă de fier, folosită mai ales de muncitorii forestieri, prevăzută cu colţi ascuţiţi în partea inferioară, care se prinde cu curele sau cu frânghii de talpa încălţămintei, pentru ca aceasta să nu alunece Si: (reg) mâţă. 13 Obiect sau parte a unui obiect în formă de potcoavă (1). 14 Construcţie sau parte a unei construcţii în formă de potcoavă (1). 15 (Rar; spc) Câniaţi de forma unei potcoave (1). 16 (Trs) Literă chirilică. 17 (Trs; îla) Cu -Chirilic. potcogi v vz potcovi
1189
POTCOI1
potcoi1, ~odie smf [At: ŞEZ. III, 136 / V: ~cioi sm / Pl:	-oaie / E:
potcă1 + -oi] 1-2 (Reg; în descântece; şdp) Potcă (11) (cu mare putere malefică) Si: potcoaică (1-2), potculeasă (1-2). potcoi2 v vz potcovi potcomor sm vz podcomor potcovală sf vz potcoveală
potcovari sm [At: ALR I, 1917/85 / Pl:	/	E: net] (Bot; reg) Liliac
(.Syringa vulgaris).
potcovar [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 44/11 / V: (reg) ~ver sn / Pl: (1-3) ~i, (4-5) -e / E: potcoavă + -ar] 1 sm Meseriaş care face potcoave (1) Si: (îvr) potcovitoriu (1). 2 sm Meseriaş care potcoveşte (1) animalele de tracţiune Si: (îrg) nalbant, (îvr) potcovitoriu (2). 3 sm (Pgn) Fierar. 4 sn (Reg; îf potcover) Ciocan mic pentru potcovit. 5 sn (Rar) Toc de piele cu uneltele necesare pentru potcovit, care se atârnă la şa.
potcovărie şf[At: POLIZU / Pl: ~ii / E: potcovar + -ie] 1-2 Atelier, fierărie (unde se fac potcoave (1) şi) unde se potcovesc (1) animalele de tracţiune. 3-4 Meserie a potcovarului (1-2).
potcoveală sf [At: POLIZU / V: (reg) ~vală / Pl: -di / E: potcovi + -eală] (Rar) 1 Potcovire (1). 2 (Fig) Păcăleală. potcover sn vz potcovar
potcovi [At: URECHE, ap. LET. I, 160/16 / V: (reg) porc^, ~ogi,~co\ / Pzi: ~vesc / E: potcoavă] 1 vt A bate potcoave (1) animalelor de tracţiune Si: (reg) a pândăci. 2 vrp (Formulă ori formule de introducere la basme; îe) De (sau pe) când se ~vea puricele (la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier) Foarte demult. 3 vrp (îae) Niciodată. 4 vt (Rar) A fixa potcoave (9) pe încălţăminte. 5 vt (Fig; fam) A încărca pe cineva cu un lucru de care nu are nevoie. 6 vt A da cuiva o sarcină care nu-1 interesează şi care oboseşte. 7 vt (Pex) A păcăli. 8 vt A face pe cineva, printr-o măsură represivă, să se comporte din nou cum trebuie. 9 vt (Pex) A bate tare, zdravăn pe cineva.
potcovire sf [At: DDRF / Pl: -ri / E: potcovi] 1 Punere de potcoave (1) unui animal de tracţiune Si: potcovit1 (1), (rar) potcoveală (1). 2 (Rar) Fixare de potcoave (10) pe un obiect de încălţăminte Si: potcovit1 (2). 3 (Fig) încărcare a cuiva cu un lucru de care nu are nevoie Si: potcovit1
(3). 4-5 (Fig) încărcare a cuiva cu o sarcină (care nu îl interesează sau) care îl oboseşte Si: potcovit1 (4-5).
potcovit1 sn [At: (a. 1792) URICARIUL IV, 132/27 / Pl: (rar) -uri / E: potcovi] 1-5 Potcovire (1-5).
potcovit2, ~ă a [At: LB / Pl: -iţi, -e / E: potcovi] 1 (D. animale de tracţiune) Care are potcoave (1). 2 (Rar; îe) A merge ca un purice - A merge foarte încet. 3 (D. încălţăminte) Cu potcoave (9) la tocuri. 4 (Fig; d. oameni) încărcat cu un lucru de care nu are nevoie. 5-6 (Fig; d. oameni) Căruia i s-a dat o sarcină (care nu-1 interesează şi) îl oboseşte. 7 (Fig; d. oameni) Păcălit.
potcovitoriu sm [At: LB / Pl: -ri / E: potcovi + -tor] (îvr) 1-2 Potcovar (1-2).
potcovită sf [At: LEXIC REG. II, 71 / Pl: -ţe /E: potcoavă + -iţă] (Mun) Şină de fier subţire sau fier laminat din care se fac potcoave (1) sau cercuri la butucii roţilor de car.
potcovoreasă sf [At: POLIZU / Pl: -ese / E: potcovar + -easă] (îvr)
1-2 Soţie a potcovarului (1-2).
potculeasă sf[At: I. CR. VII, 88 / Pl: -se / E: potcă1 + -uleasă] 1-2 (Mol; în descântece; şdp) Potcoaie (1-2).
potea1 şf[ At: PAMFILE, A. R. 256 / Pl: -de / E: cf potecă] (Reg) Potecă (1).
potea2 ss [At: PAŞCA, GL. / E: mg potya] (Trs) 1 (îlav) De-a ~ Pe degeaba Si: gratis. 2 (Trs; îe) A umbla de-a ~ A-şi pierde vremea degeaba. potea3 v vz putea poteacă sf vz potecă
poteahău s [At: GLOSAR REG. / Pl: net / E: ns cf ucr dai uyorvrjiraii\ (Reg; rar) Dispozitiv la războiul de ţesut, la stative, care ţine sulul strâns şi pânza întinsă. potec sn vz potecă
potecaş [At: (a. 1811) DOC. EC. 128 / Pl: -i / E: potecă + -aş] 1 sm (în Ţara Românească) Locuitor din satele grănicereşti cu misiunea de a supraveghea potecile, regiunile de la graniţă etc. aflate între două puncte apărate de soldaţi Si: grănicer, plăieş. 2 a (Buc; d. cai) Care poate să urce potecile de munte.
potecă şf[At: (a. 1563) CUV. D. BĂTR. I, 248 /V: (reg) ~eacă, (îrg) potec sn, ~e\că, potic sn, (îvp) ~fică, put~ / Pl: -eci, (reg) -ece / E: bg irbrem] 1 Drum îngust de ţară. de munte. în pădure etc., pe care se poate merge numai pe jos Si: cărare, (reg) ponâie, potea1. 2 (Pgn) Drum. 3 (înv; pex) Trecătoare. 4 (înv) Defileu. 5 (îlav) Pe toate ~ecile Peste tot Si: pretutindeni. 6 (îrg; îe) A păzi (sau a aţine) ~ca cuiva A pândi pe cineva pentru a-i face un rău. 7 (Reg; îe) A şti toate -edle A şti foarte bine un lucru. 8 (Reg; îe) A-i şti ~ecile A cunoaşte secretele cuiva. 9 (Reg; îe) A aduce pe cineva la ~ A convinge pe cineva să nu mai greşească, să se îndrepte. 10 (îe) A merge (sau a umbla) pe două (sau pe zece) ~eci A fi foarte beat. 11 (Reg; îe) A nu-şi vedea ~ca A fi foarte supărat. 12 (Reg; îe) A i se scurta cuiva ~ A nu-i mai lăsa cuiva libertatea să facă orice. 13-14 (Reg; îe) A se strânge după ~«ci sau a i se strânge ~€cile (A nu mai umbla sau) a face pe cineva să nu mai umble fără rost. 15 (Reg; îe) A umbla ca pe o ~ A umbla cu sfială, cu teamă sau cu greutate. 16 (Reg; îe) A-şi căuta -cui A se duce acolo unde are treabă. 17 (Reg; îae) A-şi vedea de drum. 18 (Reg; îae) A fugi. 19 (Reg; îlv) A-şi lua ~ca A pleca. 20 (Reg; îe) I-a adunat Dumnezeu ~€cile Se spune despre cineva care a murit. 21 Loc de trecere printre oameni. 22 (Pex) Pârtie. 23 (Reg; îf potic) Pripor.
potecea sf [At: PANN, P. V. I, 102/10 / V: ~ticea / Pl: -ele l E: potecă + -ea] 1-12 (Pop; şhp) Potecuţă (1-12). 13 (Reg; îe) A lua ~ua înapoi A se întoarce de unde a venit. potecrii v vz poticni
potecuţă sf[At: PANN, P. V. III. 60/16 / V: (reg) ~teic~, ~tic~ / Pl: -ţe / E: potecă + -uţă] 1-12 (Şhp) Potecă (1-4, 22-23) (mică) Si: (pop) potecea (1-12). 13 (Reg; îe) A-şi lua ~ţa (casei) A se întoarce acasă. poteg sn vz potegă potegaci sn vz potigari
potegă sf [At: ALRM SN I, h 229 / V: -eg sn. ~glă / Pl: -ege / E: srb potega] (Ban; Trs) Lambă la car sau la căruţă. poteglă sfvz potegă poteică sfvz potecă poteicuţă sfvz potecuţă
poten sn [At: DN3 / Pl: ? / E: Potain] (Med) Aparat pentru extras lichid pleural în cazuri de pleurezie.
potent, —ă a [At: HELIADE, 0.1,206 /V: ~e, ~tinte, putinte / PI: -nţi, -e IE: lat potens, -ntis, it potente] 1 (înv; li v; d. ţări, organizaţii. popoare etc.) înzestrat cu o mare putere economică, politică, militară etc. 2 (înv; liv; d. oameni, organizaţii social-politice etc.) Care se impun prin autoritate, influenţă etc. 3 (înv; îf potinte) Răsunător. 4 (înv; liv; d. oameni) Capabil să facă ceva. 5 (înv; liv; d. fiinţe) Care are o mare forţă fizică. 6 (D. bărbaţi) Viril.
potentat sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 103/26 / Pl: -aţi / E: lat potentatus, fr potentat, ger Potentat] 1 (înv) Trimis al cerului pe pământ.
2	Şef al unui (mare) stat care are suveranitate absolută Si: autocrat, despot.
3	(Pgn) Persoană care exercită o putere despotică, tiranică. 4 (Pex) Om puternic, influent, datorită bogăţiei, poziţiei sociale etc.
potentaţie sf [At: MICU, ap. CONTRIBUŢII, III, 121 / Pl: -ii / E: lat potentatia] (Jur; Trs; înv) Violenţă. potente a vz potent
potenteu [At: LEXIC REG. 84 / E: ns cf pocânzeu1] (Reg) 1 sms Tânăr însărcinat, la nunţile ţărăneşti, cu supravegherea miresei, începând cu ziua dinaintea nunţii şi până la sfârşitul ei Si: pocânzeu1. 2 av (îe) A se ţine
-	de cineva A fi tot timpul după cineva.
potenţa [At: CARAGIALE, O. III, 68 / V: (îvr) ~ţia / Pzi: -ţez / E: potenţă] 1-2 vtr (A face să dobândească sau) a dobândi o amploare mai mare, o intensitate, o forţă, o putere mai ridicată, o precizie, o delimitare
1190
POTICAŞ1
etc. mai accentuată Si: a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) întări, a (se) lărgi, a (se) mări. 3 vt (Mat; nob) A înmulţi un număr cu el însuşi.
4	vt (Mat; nob) A ridica la o putere.
potenţare sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 47 / Pl: -ţări / E: potenţa] 1-4 Dobândire (a unei precizii,) (a unei intensităţi,) (a unei amplori sau) a unei puteri mai mari. 5 (Mat; nob) Ridicare a unui număr la putere.
potenţat, ~ă a [At: MAIORESCU, L. 14 / V: (rar) ~ţiat / Pl: -aţi, -e / E: potenţa] 1-4 Care a dobândit (o amploare mai mare,) (o intensitate,) (o putere, o foiţă mai ridicată sau) o precizie, o delimitare etc. mai accentuată. 5 (Mat; nob; d. un număr) Ridicat la o putere.
potentă j/[At: (a. 1765) IORGA, S. D. XIII, 255 / V: (înv) -ţie f PI: ~ţe l E: lat potentia, it potenza] 1 (Liv) Putere (1). 2 (Pex) Posibilitate de dezvoltare, de afirmare. 3 Virilitate. 4 (înv) Abuz de putere. 5 (înv) Act de violenţă. 6 (înv; pex) Violenţă. 7 (îvr) Jurisdicţie. 8 (Mat; înv) Putere. potenţia v. vz potenţă
potenţial, ~ă [At: PONI, F. 204 / P: -ţi-al I Pl: (13-15,17-19) -i, ~e, (1-12) -e / E: îrpotentiel] 1 sn Mărime asociată unui sistem fizic, a cărei variaţie în spaţiu şi timp permite caracterizarea şi determinarea unui câmp fizic sau a unei variaţii de energie. 2 sn Funcţie asociată unui câmp fizic, dependentă de coordonatele de poziţie, care serveşte la obţinerea prin derivare a intensităţii câmpului fizic respectiv. 3 sn (Fiz; îs) - electric Mărime a cărei variaţie caracterizează câmpul electric. 4 sn (Fiz; Chm; îs) ~ de electrod Diferenţă de potenţial (1) dintre un metal şi o soluţie electrolitică în contact cu metalul. 5 sn (Fiz; Chm; îs) ~ de ionizare Diferenţă de potenţial (1) necesară accelerării unui electron astfel încât, prin ciocnirea cu un atom sau cu o moleculă, să provoace ionizarea acestuia. 6 sn (Ast; îs) ~ terestru Geopotenţial. 7 sn (Big; îs) ~ de înmulţire Capacitate a unor organisme vegetale sau animale de a fi foarte prolifice.
8	sn (Urmat de determinări care arată domeniul, felul) Capacitate de muncă, de producţie, de acţiune. 9 sn Randament calitativ şi cantitativ al unei munci. 10 sn (Pex) Nivel. 11 sn Forţă. 12 sn (îs) ~ de război Capacitate militară a unui stat. 13 a Care are în sine toate condiţiile pentru realizare. 14 a Care există în mod virtual, ca posibilitate. 15 a (îs) Energie -ă Energie pe care o poate dezvolta un corp aflat în mişcare liberă din poziţia în care se află până la un nivel de referinţă. 16 av în mod virtual. 17 a (Grm; d. moduri, propoziţii etc.) Care prezintă o acţiune ca posibilă fără să precizeze dacă se realizează sau nu. 18 a (Grm; d. moduri, propoziţii etc.) Care exprimă o posibilitate. 19 a (Rar; d. moduri) Prezumtiv.
potenţialitate sf [At: CADE / P: -ţi-a- / Pl: (rar) -tăţi / E: fr potentialite] (Rar) 1 Caracter a ceea ce există în mod virtual, ca posibilitate. 2 Calitate a ceea ce există ca posibilitate.
potenţializa vt [At: DN3 / Pzi: -zez / E: frpotentialiser] A face să crească acţiunea unui medicament prin altul care este lipsit de acţiunea respectivă.
potenţializare [At: DN3 / Pl: -zări / E: potenţializa] Creştere a acţiunii unui medicament prin altul care este lipsit de acţiunea respectivă. potenţial, ~ă a vz potenţat potenţie sf vz potenţă
potenţiometrie sf[At: LTR2 / P: -ţi-o- / Pl: -ii t E: fr potentiometrie] Metodă de analiză chimică cantitativă, care foloseşte ca indicator pentru observarea sfârşitului reacţiei, variaţia potenţialului electric al unui electrod cufundat în soluţia de analizat Si: electrometrie.
potenţiometru sn [At: NOM. MIN. I. 43 / P: -ţi-o- / Pl: -re / E: fr potentiometre] 1 Aparat pentru măsurarea tensiunii electromotoare a pilelor galvanice prin metoda compensaţiei Si: compensator. 2 Montaj alcătuit dintr-un reostat sau rezistor folosit pentru divizarea tensiunii electrice. 3 Reostat care intră în componenţa unui potenţiometru (2).
poteraş [At: (a. 1820) URICARIUL IV, 218/14 / V: (îvr) -/ir-, (reg) ~reaş sn, ~reşe snp. ~tireş smn / Pl: (1-4, 6) -i, (5-9) -e / E: poteră + -aş] 1 sm Persoană înarmată care făcea parte dintr-o poteră (1) Si: nefer.
2	sm (Buc; Dob) Gonaci la vânătoare. 3 sm (Reg; hip; îf potireş) Copil ştrengar. 4 sm (Reg) Arac cu capetele ramificate în formă de „V“, care
susţine viţa de vie încărcată cu struguri. 5 sn (Reg; îf potereas) Ţăruş pe care se leagă funia cu care se priponeşte un cal Si: pripon, (reg) stănog.
6	smn (Reg) Rădăcini şi parte de jos a tulpinii plantelor de cultură rămase în pământ după secerat sau după tăiatul porumbului. 7 sn (Reg; îf potiraş) Lăstar crescut din rădăcina pomilor. 8 sn (Reg; îf potireş) Lemn mic. 9 sn (Reg) Om foarte mic, scund.
poteră sf[At: (a. 1800) IORGA. S. D. VIII, 114 / V: (îrg) -tină, (reg) ~re / Pl: -re, -ri / E: bg norepa] 1 (înv) Ceată, grup organizat, detaşament de oameni înarmaţi, mai ales de amăuţi, care aveau misiunea de a urmări şi de a prinde răufăcătorii, haiducii etc. 2 (Reg; îe) A face o - (sau a pleca în ~tiră) A face cercetări pentru prinderea hoţilor. 3 (Mol; îcs) De-a hoţii si -ra Joc de copii în care unii, numiţi hoţi, se ascund, iar ceilalţi, numiţi potera, trebuie să-i caute şi să-i prindă. 4 (Reg) Herghelie de cai. 5 (Reg) Haită de lupi. potere1 sf vz poteră potere2 sf vz putere potereaş sn vz poteraş potereşe snp vz poteraş
poteri vt [At: VAIDA /V: ~tiri / Pzi: -resc / E: poteră] (Trs) 1 A izgoni pe cineva. 2 A fugări pe cineva.
poterie sfs [At: CĂLINESCU, E. O. I, 85 / E: fr poterie] (Rar; csc) Olărie2.
poterime sf[At: UDRESCU, GL. / Pl: -mi / E: poteră + -ime] (Reg; csc) Mulţime de poteraşi (1).
poteriţă sf [At: SEVASTOS, C. 299 / Pl: -ţe / E: poteră + -iţă] 1-2 (Pop; şhp) Poteră (1) (mică).
poternă sf[At: DN3 / Pl: -ne / E: fr poterne] (Cns) 1 Poartă secretă a fortificaţiilor castelelor, care dădea spre şanţul împrejmuitor. 2 Galerie subterană. poternic, ~ă a puternic poterniche sfvz potârniche
poterşi smp [At: COMAN, GL. / E: ns cf poteraş] (Reg) Stâlp de susţinere din lemn.
potestate sf[At: LAURIAN, M. III, 90/3 / Pl: (îvr) -taţi / E: latpotestas, -atis] (Ltî) 1 Putere. 2 (îs) ~ legislativă (sau legiuitivă) Putere legislativă.
3	(îs) ~ publică Putere de stat.
potestativ, ~ă a [At: ANTONESCU, D. / Pl: -i, -e / E: fr potestatif] 1 (Jur; rar) Care depinde de voinţa uneia dintre părţile contractate. 2 (Jur; rar) Care nu se perfectează dacă se opune una dintre părţile contractate.
3	(îs) Condiţiune -ă Condiţie de care depinde încheierea şi respectarea unei convenţii.
potgalţ s [At: CIHAC, II, 281 / Pl: net / E: cf rs iiojrdAcryiiiiMK] (înv) Guler cu multe creţuri, cute. potghiaz sn vz poghiaz potgorean, ~ă a vz podgorean potgorie sfvz podgorie pothorniţă sf vz podhorniţă potic sn vz potecă
poticală1 sf [At: URECHE, L. 68 / Pl: -le / E: cf poticni] 1 (îvp) întâmplare neaşteptată şi neplăcută Si: bucluc, neajuns1, necaz, supărare.
2	(îvp) Obstacol în calea realizării. 3 (înv) înfrângere în lupte armate. poticală2 sfvz potricală1
poticar sm [At: BUL. FIL. VII-VIII, 376 / V: potir* / Pl: -i / E: potică2 + -ar] (Ban; Trs) Farmacist.
poticaraşiţă sf[At: TEAHA, C. N. 256 / Pl: -ţe / E: poticaraş + -iţă] (Trs) Farmacistă.
poticarăş sm [At: I. PAŞCA, M. 546 /V: paticariş,păticai'eş, ~reş, ~riş, ~roş, -caraş, -tricaraş / Pl: -i / E: mg potikarus] (îvr) Farmacist. poticai eş sm vz poticarăş poticaiiş sm vz poticarăş poticai'oş sm vz poticarăş
poticaş1 sm [At: ALR II/I, h 112/95 / Pl: -i l E: potică2 + -aş] (Reg) Farmacist.
1191
POTICAŞ2
poticas2 sn vz potigaci
potică1 sf [At: VAIDA. CHEST. II. 101/385 / Pl: ~ici / E: mg patics] (Mgm; Trs) Gard de nuiele, care serveşte la construcţia pereţilor la casele ţărăneşti.
pofică2 sf [At: CLEMENS, ap. DLR / V: păt~ / Pl: ~i ci / E: mg patika] (Trs) 1 Farmacie. 2 (Pex) Medicamente cumpărate dintr-o farmacie. pofică3 sfvz potecă
poticăli [At: DOSOFTEI. V. S. decembrie 211722 / Pzi: ~Iese / E: poticală1] (îvr) 1 vt A abate de la comportarea cinstită, morală Si: a amăgi, a corupe. 2 vt A înşela. 3 vt A copleşi. 4 vt A încărca. 5 vt A pedepsi. 6 vr A se pune în pericol Si: a se expune.
poticălit, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 212710 / Pl: -iţi, ~e / E: poticăli) (îvr) 1 Care a fost abătut de la calea cea dreaptă Si: amăgit, corupt. 2 înşelat. 3 Copleşit. 4 încărcat. 5 Pedepsit. 6 Expus pericolului. poticăm v vz poticni poticăraş sm vz poticaraş
poticăriţă sf [At: ALR II/I, MN 56. 4172/228 / V: păt~ / Pl: -ţe / E: poticar + -iţă] (Trs; Ban) 1 Farmacistă. 2 Soţie a farmacistului. poţi cea sfvz poteceo
pofici sfp [At: LEXIC REG. 106 / E: ns cf potică3] (Buc) Flori de câmp. poticnă sf[ At: ANON. CAR. / Pl: -ne / E: pvb poticni] (îvr) 1 Obstacol.
2	Dispută. 3 Scandal.
poticneală sf[At: CORESI, L. 307/10 / Pl: -eli / E: poticni + -eală] 1 împiedicare. 2 (Reg) Şchiopătare. 3 (înv; fig) Vină. 4 (înv; fig) Greşeală. 5. (înv; fig) Păcat.
poticni [At: CORESI, EV. 95 / V: (îvp) ~grii. (înv) ~căni, ~tecrii / Pzi: -nesc / E: siv nwhKNXTH] 1-2 vri A face o mişcare, un pas greşit. 3-4 vri A se lovi cu picioarele de ceva sau de cineva şi a-şi pierde pentru o clipă echilibrul Si: a se împiedica. 5-6 vri A fi nesigur în mers. 7-8 vri A fi nevoit să se oprească. 9-10 vri A nu putea merge mai departe din cauza unui obstacol, a unui impediment. 11-12 vrtf(A se opri sau) a face să se oprească brusc. 13 vr (Rar) A cădea. 14 vr (Rar) A se răsturna. 15 vr (Pop) A şchiopăta. 16-17 vtr (înv) A (se) lovi. 18 vr (înv; fig) A se abate de la calea morală, dreaptă, de la buna comportare. 19 vt (Buc) A pedepsi aspru pe cineva. 20 vr (Reg; d. obiecte care au de obicei poziţie verticală) A se lăsa într-o parte Si: a se apleca, a se înclina. 21 vi (îvr) A dovedi. 22 vr A pronunţa cu greutate cuvintele. 23 vr A vorbi cu greutate, cu întreruperi.
poticnire sf [At: NEAGOE, ÎNV. 51/31 / V: (înv) ~ign~ / Pl: -ri / E: poticni] 1 împiedicare. 2 (înv; îs) Piatră de - sau piatra -i Dificultate.
3	(înv; îas) Necaz. 4 Nesiguranţă în mers Si: poticnit1 (2). 5 Oprire bruscă Si: poticnit1 (3). 6 (Rar) Cădere. 7 (Pop) Şchiopătare. 8 (înv) Lovire. 9 (înv; fig) Abatere de la calea dreaptă, morală. 10 Pronunţare cu greutate a cuvintelor.
poticnit1 sn [At: DEX / Pl: (rar) -uri / E: poticni] 1 împiedicare. 2-3 Poticnire (4-5). 4 Cădere. 5 (Pop) Şchiopătare. 6 Lovire.
poticnit2, ~ă a [At: LB / Pl: -iţi, -e / E: poticni] 1 Care se împiedică.
2	(D. mers) Nesigur. 3 (Fig; d. vorbe, vorbire etc.) Spus, articulat cu greutate, cu întreruperi. 4 (Fig; rar; d. oameni) Neajutorat.
poticnitor, ~oare a [At: BELDIMAN, N. P. II, 19/11 / Pl: -i, -oare / E: poticni + -tor] (îvr) 1 Care se împiedică. 2 (D. mers) Nesigur.
poticnitură sf[At: CORESI, L. 253/16 / Pl: -ri / E: poticni + -tură] (înv) 1 împiedicare. 2 (îs) Piatră de - Dificultate. 3 (îas) Necaz. poticuţă sf vz potecuţă
potigaci sn [At: ANTIPA. P. 299 / V: ~aş, ~icaş,poteg~ / Pl: -ace / E: rs iiorxraH] (Pes) 1 (Dob) Nuia (scurtă) de care este legată sfoara undiţei sau care fixează vârşa ori vintilul pe fundul apei Si: (reg) coidac. 2 (Reg) Prăjină înfiptă în pământ, pe care se atârnă la uscat vârşele. potigaş sn vz potigaci potigni v vz poticni potigriire sf vz poticnire potiheci sn vz pochiheci potihnic sm vz popilnic
potilar sn vz potilat
potilatsn [At: PO 275 /V: (înv) pătelat, păt~, potiolat, (reg) poft~ potilar
l	Pl: -e, (rar, sm) -aţi / E: mg potylolat] (Reg) Pânză subţire sau voal pe care. de obicei. îl poartă pe cap femeile tinere de la ţară şi miresele.
potilăţel s [At: VICIU. GL. / Pl: net / E: potilat + -el] (Atm; Trs) Diafragmă.
potilică i/[At: PAMFILE. CER. 140 / Pl: ? / E: cf potcă1] (Pop) Fată potrivită pentru cineva. potină sf vz putină
potineu sm [At: PAMFILE. A. R. 38 / Pî: ~e/ / E: net] (Pop) 1 Parte a plugului, de formă triunghiulară, aşezată peste podul osiei, pe care se reazemă grindeiul Si: (reg) broască. 2 Bucată de lemn la roţile plugului, pe care se aşază grâul. poting sn vz potâng potinji v vz potângi
potinog sm [At: DR. V, 221 / Pl: -ogi / E: ns cf cotonog, poticni] (Reg) Cal care se împiedică de pietre. potinojie sf vz podnog potinte a vz potent potinteică sf vz pocânzeică
potinteu1 [At: PAMFILE. A. R. 34 / Pl: (1-3) ~eie / E: net] (Reg) 1 sn Lemn scurt. fix. care depărtează cormana de coarnele plugului. 2 sn (îf potinteie) Lemn care sprijină alt lemn. 3 sn Obstacol. 4 av Ca un obstacol.
5	av Drept. 6 av Dârz. 7 av Nemişcat. potinteu2 sm vz popândău potinţă sfvz putinţă potiolat sn vz potilat
potir sn [At: CORESI, L. 319/4 / V: (înv) ~iu / Pl: -e / E: siv n*THph, ngr Tzorrpiov] 1 Vas de metal preţios, de forma unui pahar cu picior, cu gura largă şi de obicei cu marginile răsfrânte. în care preotul sfinţeşte cuminecătura în timpul liturgiei şi o păstrează pentru împărtăşanie. 2 (Pex) Conţinut al unui potir (1). 3 Cupă de aur. de argint cu gura largă şi cu marginile răsfrânte. 4 (Pex) Conţinut al unui potir (3). 5 (Pan) Parte a unei flori alcătuită din caliciu şi corolă. 6 (Prc) Caliciu. 7 (Prc) Corolă.
8	(Pan) Floare în formă de potir (1). potiraş1 sm vz poteraş
potiraş2 sn [At: MARIAN, INS. 132 / Pl: -e / E: potir + -cm] 1-2 (Şhp) Potir (8) (mic). 3 Mică plantă erbacee cu flori albastre-violete, în formă de clopot, dispuse în tulpină, răspândită în regiunile de munte Si: degetărel, degetăruţ, (reg) măcrişui-caprei {Soldunella major sau montană), potiră sfvz poteră
potireci smp [At: H XVII, 176 / E: cf poteraş, potiraş] (Reg) Tufani mici şi deşi, numai ca muşiroaiele.
potiresc, ~ească a [At: PAMFILE, C. T. 268 / Pl: -eşti / E: potiră + -esc] (Pop) 1 Care formează o poteră (1). 2 Care aparţine unei potere (1).
3	Privitor la poteră (1). potireş smn vz poteraş potiri v vz poteri potiriu sn vz potir potirnică sf vz potârniche potirniche sfvz potârniche potivnic1 sm vz popilnic potivnic2, ~ă smf, ă vz potrivnic1 potlagină sf vz pătlagină potlajniţă sfvz pătlagină
potlaş s [At: (a. 1807) IORGA. S. D. XVII. 204 / Pl: net / E: mg potlăs] (Mgm; îvr) Completare făcută de cineva.
potlăgiţă sf [At: L. COSTIN. GR. BĂN. 166 / PI: -ţe / E: cf srb podlosica, rom potloz] (Ban) Petic de stofă care se pune sub picior. în opinci.
potlânăcioară sf[At: A VI, 18 / Pl: ? / E: net] (Reg) Bulfeu la jug. potlec sn [At: CHEST. II, 125/276 / Pl: -uri l E: mg potlek] (Reg) 1 Bucată de lemn, în formă de triunghi, care se aşează între acoperiş şi
1192
POTOLIT2
căpriori pentru a ridica streaşina casei şi a feri pereţii de ploaie. 2 Bucată de lemn care se adaugă la o bârnă mai scurtă sau care umple scobitura unei bârne, când se construieşte o casă nouă din lemnăria unei case mai vechi. potlet sn vz posleţ potlodLgă sfvz potlog
potlog [At: (a. 1726-1733) N. A. BOGDAN. C. M. 159 / V: (îrg) plotog sm, sn,podlog, (reg) plocog, plotoagă sf, poclon sn, polog sn, porlog sn, potloagă sf! Pl: -oge l E: bg nogAora] 1 sn (Pop) Bucată de piele groasă, de proastă calitate cu care se cârpeşte încălţămintea sau talpa încălţămintei.
2	sn (Pop) Bucată de piele proastă, veche, ruptă, uscată de la încălţăminte. 3 sn (Pop; pgn) Petic. 4 sn (Pop) Bucată. 5 sn (înv; îe) A-i pune (cuiva) — pe nas A dojeni pe cineva. 6 sn (înv; îae) A face de ruşine pe cineva. 7 sn (Reg; îe) A nu avea porlog pe nas A nu avea ruşine. 8 sn (Reg; îae) A-şi permite prea mult. 9 sn (Reg; îe) A-şi pune plotog pe gură A-şi impune să tacă. 10 sn (Reg) Obiect de îmbrăcăminte, de încălţăminte etc. vechi, uzat, stricat, zdrenţuit Si: ruptura, vechitură. 11 av (Reg) Foarte rupt Si: zdrenţuit. 12 av (Reg îf plotog) Foarte gros. 13 av (Reg) Foarte îndesat. 14 av (Reg) îngrămădit unul în altul. 15 sn (Reg; îf porlog) Piele îngroşată pe care o au caii sub genunchiul picioarelor din spate şi deasupra genunchiului picioarelor din faţă. 16 şf(Ti'S\ îf plotoagă) Ochelari pentru cai. 17 sn (Mol; Buc) Botniţă cu cuie. care se pune viţeilor pentru a nu putea suge. 18 sn (Reg) Epitet dat unui cal slab şi bătrân. 19 sm (Pop) Persoană decăzută fizic şi moral Si: căzătură. 20 .y/’(Pop; spc) Prostituată. 21 sm (Pop) Om ticălos, netrebnic. 22 sn (Reg; îf porlog) Trăsnaie. 23 sn (Trs; Olt) Unealtă rudimentară, făcută dintr-o bucată uzată de piele de oaie. folosită la văruitul caselor de pământ. 24 sn (Ban; Trs; şîs plotogu dinăinte) Cozonac. 25 sn (Reg) Unealtă pentru tors nedefinită mai îndeaproape.
potlogar sm [At: PRAVILA (1814). 174/8 / V: (îvr) ploto~, (reg) podi-, pologar, pori-, purligar / Pl: -i / E: potlog + -ar] 1 (Pop) Persoană care pune potloage (1) la încălţăminte. 2 (Pop; pex) Cizmar rău Si: cârpaci.
3	(Fam) Hoţ. 4 (Fam) Escroc. 5 (Fam) Şmecher. 6 (Fam) Om de nimic.
7	(Zlg; Ban) Liliac (Plecotus auritus).
potlogăresc, -ească a [At: SCRIBAN. D. / Pl: ~eşti / E: potlăgar + - wc] (Pop) 1-2 De potlogar (1-2). 3-4 Care aparţine potlogarului (1-2). 5-6 Privitor la potlogar (1-2). 7-8 Specific potlogarului (1-2).
potlogăreşte av [At: SCRIBAN. D. / E: potlogar + -este] (Pop) 1-2 Ca potlogarii (1-2). 3-4 în felul potlogarilor (1-2).
potlogări [At: DDRF /V: ploto- / Pzi: ~resc / E: potlogar] 1 vt (Mun; îf plotogări) A lucra prost Si: a cârpaci. 2-3 vit (Fig; reg) A face escrocherii Si: a escroca, a înşela, a pun găsi.
potlogărie1 sf [At: ALECSANDRI. T. 402 / V: (reg) ploto-, (reg) porlogă-1 Pl: -ii / E: potlogar + -ie] 1 (Mun; îf plotogărie) Lucru făcut fără pricepere Si: cârpăceală, cârpeală. 2 (Fig; fam) Hoţie. 3 (Fig; fam) Escrocherie. 4 (Fig; fam) Fraudă.
potlogărie2 ^/'[At: DLR / Pl: ~i//E: potlog + -ărie] (Reg; csc) Mulţime de petice vechi de piele.
potlogărit sn [At: CONV. LIT. XVIII. 69 / Pl: ? / E: potlogări] (Fam) 1 Hoţie. 2 Escrocherie. 3 Fraudă.
potlogi [At: LB / V: (îvr) plotogi, plotofi, (înv) pod-, (reg) polo-, porl-/ Pzi: -gesc / E: potlog] 1 vt (Pop; c. i. încălţămintea sau părţi ale ei) A pune potloage (1) pentru a repara Si: a cârpi, a petici, a pingeli, a tălpui.
2-3 vtr (Reg; îf ploto ji) A(-şi) duce viaţa greu. de azi pe mâine. 4 vt (Reg; fig; îf plotogi) A face cuiva un mic necaz. 5-6 vtr (Reg; îf plotogi) A (se) bătători. 7-8 vtr (Reg; îf plotogi) A (se) presa. 9-10 vtr (Reg; îf plotogi) A (se) turti. potlon sn vz plapumă pot mal sm vz podbal potmet sn vz podmet potmol sn vz podmol
pot moli vr [At: SLAVICI, V. P. 4 / V: podm- / Pzi: ~lese / E: potmol] (Asr) A se împotmoli.
potmolire sf[At: PAMFILE. A. R. 150 / Pl: -ri / E: potmoli] (Rai*) împotmolire.
potmoht, -ă a [At: CADE / Pl: -iţi, -e / E: potmoli] (Rar) împotmolit.
potnoc sm vz podnog
potnog sm vz podnog
potnoj1 sm vz podnog
potnoj2 sn vz podnojie
potnojă sf vz podnojie
potnojină sf vz podnojie
potoc s [At: ANON. CAR. / Pl: net / E: srb potok cf mg patak] (Ban) Pârâu.
potocos, -oasă a [At: GLOSAR REG. / Pl: -oşi, -oase / E: net] (Reg; într-un descântec) 1 Urât. 2 Strâmb. potoi v vz potoli1 potoig smn vz podvig
potolsn [At: P. CONSTANT, O. 4 / V: -tal/ Pl: ? / E: pvb potoli1] 1-2 (Reg; îe) A (nu) avea - A (nu) avea astâmpăr. 3-4 (îljv) Fără — (Care se desfăşoară) neîncetat. 5 (Reg; lsg; într-un descântec) Spirit despre care se crede că stăpâneşte în timpul nopţii şi are puterea de a linişti pe cineva sau ceva. 6 (Arg) Mâncare. potola v vz potoli1
potolaş [At: H XVII, 314 / V: poutlaş sn / Pl: -uri / E: mg potolds] 1 sn (Trs) Supliment. 2 sn (Trs) Completare. 3 s (Reg; îcs) De-a -u Joc de copii, cu cinci pietricele, nedefinit mai îndeaproape.
potoleală sf [At. BUL. FIL. V. 193 / Pl: -eli / E: potoli + -eală] 1 (Rar) Potolire. 2 (Arg) Mâncare.
potoli1 [At: PSALT. HUR. 532/15 / V: (reg) -tăi, -toi, (înv) -tolui, (cscj) -tola / Pzi: -Iese, (îvr)potol, 2 şi: (îvr)potoli, 3 şi: (îvr)potoaleIE: siv */70T0ahto] 1-2 vtr (A face să-şi piardă sau) a-şi pierde din intensitate, din tărie, din ritm. din gravitate Si: a (se) alifia, a (se) astâmpăra, a (se) atenua, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblânzi, a (se) linişti, a (se) tempera, (îvp) a (se) ost oi2, (pop) a (se) ogoi\ (îvr) a (se) oteşi1, (reg) a (se) o păci. 3-4 vtr (Pex) (A face să înceteze sau) a înceta un lucru început, o acţiune în desfăşurare etc. Si: a (se) încheia, a (se) sfârşi, a (se) termina, (îvp) a (se) ostoi2. 5 vt (C. i. deplasarea sau ritmul de deplasare a unei fiinţe) A face să devină mai puţin repede Si: a încetini. 6 vr (Spc; d. foc sau d. o materie care arde) A scădea în intensitate. 7 vr (Pex; spc; d. foc sau d. o materie care arde) A începe să se stingă. 8 vr (Pex; spc; d. foc sau d. o materie care arde) A se stinge. 9 vt (Trs; Mar) A stinge varul. 10 vt (Reg) A căli fierul. 11 vt (Arg) A mânca. 12-13 vt (îe) A(-şi) - foamea (sau setea) A mânca sau a bea puţin, cât să nu-i mai fie foame sau sete.
potoli2 vt [At: ECONOMIA, 161/14 / Pzi: -lese / E: mg potol] (Trs) 1 A compensa. 2 A înlocui drept compensaţie. 3 A adăuga. 4 A completa drept compensaţie.
potolireş/ [At: BELDIMAN. N. P. II. 150 /Pl: ~ri/E: potoli‘] 1 Pierdere din intensitate, din tărie, din ritm Si: atenuare, calmare, domolire, (rar) potoleală, (pop) ogoire, (înv) oteşire, potolit1 (1), (îvr) potolitură, (reg) ostoi1. 2 (Pex) încetare a unui fenomen, a unei acţiuni etc. Si: încheiere, potolit1 (2). sfârşit, terminare. 3 încetinire a ritmului de deplasare a unei fiinţe Si: potolit1 (3). 4-5 (Scădere în intensitate a focului sau) stingere a focului Si: potolit1 (4-5). 6 (Trs; Mar) Stingere a varului. 7 (Reg) Călire a fierului. potolişcă sfvz potorişcă
potolit1 sn [At: M. COSTIN. ap. LET. I, 327/25 / Pl: (rar) -uri / E: potoli1] 1-5 (înv) Potolire (1-5).
potolit2, -ă [At: ANON. CAR. / Pl: -iţi, -e / E: potoli1] 1-2 a, av (D. oameni şi manifestările lor) (Care este) lipsit de agitaţie, de nervozitate etc. 3 a (D. oameni şi manifestările lor) Care s-a liniştit, s-a calmat Si: calm, domol, liniştit, (pop) ogoit. 4 a (D. oameni şi manifestările lor) Aşezat. 5 a (D. oameni şi manifestările lor) Blând. 6 a (Spc; d. sunete, vorbe, zgomote etc.) Cu intensitate scăzută Si: încet, molcom, slab, stins. 1 a (Spc; d. mers) Lipsit de grabă Si: încet. 8-9 a, av (D. elemente ale naturii) (Care este) fără intensitate, forţă, tărie Si: calm, domol, liniştit.
1193
POTOLITOR
10	a (Spc; d. ape) Care este, a devenit fără valuri mari Si: lin. 11 a (D. foc, lemne, cărbuni etc.) (Care arde) încet, mocnit, fără vâlvătaie. 12-13 a, av (D. foc, lemne, cărbuni etc.) Care este pe punctul să se stingă. 14 a (D. foc. lemne, cărbuni etc.) Stins. 15 a (Rar; îe) A fi cărbune — A-şi ascunde gândurile, secretele. 16 a (D. lumină) Care şi-a pierdut strălucirea Si: difuz., palid, slab, stins. 17 a Lipsit de strălucire Si: difuz, palid, slab, stins. 18 a (Rar; d. culori) Şters.
potolitor, -oare a [At: CANTEMIR, HR. 207 / Pl: ~i, -oare / E: potoli + -tor] (Rar) Care linişteşte Si: calmant, liniştitor.
potolitură sf [At: ANON. CAR. / Pl: -ri / E: potoli + -tură] (îvr) Potolire (1).
potolnic sm [At: BORZA. D. 75 / Pl: -ici / E: cf potoli1] (Bot; reg) Drobiţă (Genista tinctoria elatior).
potoloşchiţă sf [At: I. CR. VII, 51 / A: net / Pl: -ţe / E: net] (Mun) Femeie bătrână mică de statură, vioaie şi îndemânatică. potolui v vz potoli1
poton sn [At: LEXIC REG. 72 / Pl: -oane / E: mg pottony, putton] (Reg) Vas de lemn folosit la culesul strugurilor, pe care culegătorul îl poartă fixat în spate cu curele.
potop sn [At: COD. VOR. 172/14 / Pl: (asr) -oape, -uri / E: siv ncrent]
1	Revărsare mare de ape care, după Biblie sau după alte mitologii, a devastat pământul după apariţia omului, făcând să piară toate vieţuitoarele, cu excepţia acelora de pe arca lui Noe Si: (liv) diluviu. 2 (Reg; îlav) Din alte -oape Din vremuri străvechi. 3 (îe) (Cdp fr; apres moi le deluge; îe) După noi (vie) -ul Se spune pentru a arăta nepăsarea cuiva pentru ceea ce se va întâmpla după ce va pleca. 4 (Prin exagerare) Ploaie mare. torenţială Si: (liv) diluviu. 5 Revărsare mare de ape, inundaţie mare Si: (liv) diluviu. 6 Dezlănţuire de forţe provocată de om sau de elementele naturii, care provoacă mari distrugeri de bunuri sau de vieţi Si: calamitate, dezastru, pârjol, prăpăd, urgie, (asr) potopenie (2). 7 (înv; fig; îlav) Cu foc şi cu ~ Fierbinte. 8 (înv; fig; îal) Desperat. 9 (Reg; spc) Incendiu. 10 (Pan; udp ,,de“) Număr foarte mare de fiinţe sau de lucruri Si: grămadă. mulţime.
potopenie sf[At: LB / Pl: -ii / E: potop + -enie] 1 (îdt) Inundaţie. 2 (Asr) Potop (6).
potopi [At: CORESI, PS. 407/7 / Pzi: -pese, 3 şi: (reg) pot oape / E: siv ntronHTN] 1-2 vtr (Pop) A (se) îneca. 3 vt (Pop; d. ape) A inunda. 4 vi (D. ploaie sau apa de ploaie) A cădea în cantitate mare, cu putere, vijelios, inundând. 5 v(/'(Pan; rar) A face să cadă, să se împrăştie ca o ploaie torenţială. 6 vt (Fig) A copleşi. 7 vt (Fig) A cuprinde (copleşind). 8 vt (înv) A nimici. 9 vt (înv) A omorî. 10 vt (înv) A pustii.
potopire sf [At: PSALT. 101 / Pl: -ri / E: potopi] 1 (Pop) înecare. 2 (înv) Inundaţie. 3 (Rar; fig) Invadare. 4 (înv) Nimicire. 5 (înv) Omorâre. 6 (înv) Pustiire.
potopit, -ă a [At: (a. 1559-1560), ap. SCL 1974, 153 / Pl: -iţi, -e / E: potopi] 1 Peste care s-a revărsat o cantitate mare de apă Si: inundat. 2 (Pop) înecat. 3 (Fig) Copleşit. 4 (înv) Nimicit. 5 (înv) Pustiit. 6 (înv) Omorât.
potopitor, -oare a [At: C. PETRESCU, O. P. II, 36 / Pl: -i, -oare / E: potopi + -itor] (Pop) 1 Care copleşeşte. 2 Care inundă. 3 Care distruge.
4	Care este greu de suportat.
potor sn [At: N. COSTIN. ap. LET. II, 77/28 /V: (reg) -tar sm, -ă sf
-tur sm, -tură sf/ Pl: -i / E: pn pohora] 1 (înv) Monedă de aramă a cărei valoare a variat între o jumătate de ban şi zece bani, sau între o jumătate de groş şi doi groşi şi care a circulat mai ales în Transilvania. 2 (Mar) Fiecare dintre bucăţile mici de piele de diverse culori, care se aplică ca podoabe pe suman. 3 (Reg) Aluniţă pe piele.
potoraş sm [At: ALR II. 4034/334 /V: -turaş / Pl: -i / E: potor + -aş] (Trs; mpl) 1 Tăiţei în formă de pătrăţele Si: (reg) potor el (2). 2-7 (Trs; şhp) Potor (1-3) (mic) Si: potor el (3-8), potoriţă (4-9). potoră sfv z potor
potorel [At: ALR II. 6300/574 / Pl: (1) -i, (2) -e / E: potor + -el] (Reg)
1	smp (Bot; îc) -e\ albi Floare de colţ (.Leontopodium alpinum). 2 sn (Mpl) Potoraş (1). 3-8 sm (Şhp) Potoraş (2-7).
potoix,şte av [At: (a. 1725) IORGA, S. D. XII. 27 / E: potor + -este] (îvr) în cantitate mică. potori smp vz poturi
potorişcă sf [At: ALR SN IV. MN. h 1 030/284 / V: -oh- / Pl: ? / E: cf potor] 1 (Reg) Unitate de măsură pentru capacitate echivalentă cu o jumătate de decilitru. 2 (Trs; iipotoliscă) Sticlă de trei sferturi de litru.
potoriţă sf [At: (a. 1821) IORGA, S. D. XII, 210 / V: -oviţă / Pl: -ţe / E: potor + -iţă] 1 (Trs) Monedă veche a cărei valoare a fost de zece sau de douăzeci de bani. 2 (Reg) Unitate de măsură pentru volume egală cu
0	jumătate de metru cub. 3 (Trs; înv) Veche măsură de capacitate nedefinită mai îndeaproape. 4-9 sm (Şhp) Potoraş (2-7).
potor niţă sfvz podhorniţă
potoancă ş/’[At: TDRG / Pl: -oance / E: ns cf potor] 1 (Trs; înv) Monedă de aramă, în valoare de patru creiţari. 2 (Reg; pan) Nasture mare de metal. potoroaşcă sfvz potroşcă potoşcă sf vz potroşcă
potou sn [At: CADE / Pl: -ri / E: fr poteau] 1 Punct de plecare şi de sosire la alergările de cai. 2 (Pgn) Punct de plecare şi de sosire la o cursă sportivă. potoviţă sf vz potoriţă potpăduche i, sm vz pitpalac potpolcovnic sm vz podpolcovnic potpuri sn vz potpuriu
potpuriu sn [At: HELIADE, F. 51 /13 / V: -ri / Pl: -ri / E: fr pot-pouri]
1	Piesă muzicală alcătuită dintr-o suită de fragmente cu caracter asemănător din opere, operete etc. sau de melodii ori cântece grupate fără o legătură strânsă între ele. 2 (Rar; fig) Amestecătură.
potracăl s vz potricală1 potracăn sm vz pro câtor potracăr sm vz procator potraiereu sm vz protoiereu
potrasă .y/'[At: PAŞCA, GL. / Pl: ? / E: net] (Reg) Femeie beţivă şi stricată.
potrăcăh vi [At: RĂDULESCU-CODIN / V: -rocoh ! Pzi: -lese / E: de la potracăr] 1 (Reg) A vorbi întruna despre lucruri fără importanţă.
2	(Mun; îf potrocoli) A ocoli adevărul. poîrăcân sm vz procator potrănică sfvz potârniche potrăniche sfvz potârniche potrâmeă sfvz potârniche potrâniclie sfvz potârniche potrânichel sm vz potârnichel potrânicliie sf vz potârnichie potrâmehii sfvz potârniche potrântaşcă sf vz patrontaşcă
potreb'i [At: PSALT. HUR. 32712 / V: -ribi / Pzi: -besc / E: siv ntrp'bBHTH] (înv) 1-2 vtr A (se) distruge. 3 vt A sfinţi obiecte de cult. potree sfvz portret potret sn vz portret
potriacă sf[At: ALR 1.711/87 / Pl: net / E: cf potricâli] (Reg) Ciur făcut din piele. potribi v vz potrebi potrical s vz potricală1
potricală1 sf [At: DOSOFTEI. V. S. octombrie 97731 /V: (înv) petrec~. (reg) poti~, -racăl s. -cal s / Pl: -le / E: rs npoTbmaAo] 1 Unealtă de oţel asemănătoare cu o daltă mică. având tăişul de obicei circular, cu vârful ascuţit, cu care se fac găuri la curele, la ciur, la opinci, în urechile oilor şi caprelor Si: preducea, (reg) dăltiţă, patron2, pitroc2 (2), zamba. 2 (Pex) Semn făcut prin găurire cu potricala1 (1), la urechile oilor sau, rar, ale
1194
POTRIVNIC2
altor animale, pentru a putea fi identificate Si: preducea, (reg) puşcătură. zamba.
potricală2 sf[At: CV 1950, nr. 1. 33 / Pl: ? / E: net] (Ban) Fotografie. potrieahu, ~ie a vz portocaliu potricaraş sm vz potricarăş
potricăli [At: DOSOFTEI, PS. 67/2 /V: (înv)pet-. petricoli / Pzi: -lese / E: potricală1] (îrg) 1 vt A găuri cu potricala1 (1) Si: a perfora, a străpunge. 2 vt (Pex) A sfâşia. 3-4 vtr A (se) distruge.
potricăhre sf [Al. DEX / Pl: -ri / E: potricăli] (îrg) 1 Găurire cu potricala (1) a curelelor, opincilor etc. 2 (Pex) Sfâşiere. 3 Distrugere.
potricălit, -ă a [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 37722 / PI: -iţi. -e /E: potricăli] (îrg) 1 (D. curele, opinci etc.) Găurit cu potricala1 (1) Si: perforat2. străpuns. 2 (Pex) Sfâşiat. 3 Distrus. potrici v vz pritoci potrimnic, ~ă a, smfvz potrivnic1 potrime sm vz potârnic potrinică sf vz potârniche potrimehe sfvz potârniche potrinichie sf vz potârniche potrit sn vz portret
potrivă [At: CORESI, ap. DHLR II, 282 / V: (înv) protivă / E: siv nptTHBo] 1 av (îrg) împotrivă. 2 av (îrg) în sens opus faţă de... 3 pp (înv) Exprimă situarea în dreptul, în faţa unei realităţi oarecare Sosit-au la Prut..., drept potriva podului ce-I făcuse turcii. 4 sf (Construit cu verbe ca „a găsi“. „a avea“, „a fi“) Fiinţă, obiect etc. care seamănă şi se potriveşte perfect cu altă fiinţă, cu alt obiect etc. Si: pereche, seamăn. 5-6 ă/’(îljv) Pe (sau, înv, de, într-o) - (Care este) la fel ori asemănător cu cineva sau cu ceva. 7-8 a/’(îal) (Care este) adecvat. 9 5/'(înv; îlav) Intr-o - în egală măsură Si: deopotrivă. 10 (îlpp) De (sau pe ori, rar, la) —va La fel cu...
11	sf(îal) Asemenea. 12 ş/'(îal) Egal cu... 13 sf(îal) Corespunzător cu...
14	sf(ta\) Pe măsura... dintr-un anumit punct de vedere. 15 (înv; îlp) După —va Conform cu... ceea ce vrea cineva, ceea ce trebuie etc. 16 sf (Reg; d. piese care se asamblează; îe) A-şi găsi -va A se potrivi cu alta.
17	sf (Reg; irn; d. oameni; îae) A întâlni omul energic care ştie să-l stăpânească, să-l conducă. 18 ai (Olt; înv; îs) Loc - Loc şes pe deal.
potrivăda vi [At: PSALT. 211 /Pzi: -dau / E: potrivă + da cf siv b^a^th] (îvr) A răsplăti.
potrivădare sf [Ai: PSALT. 211 / V: proti~ / Pl: -dari / E: potrivădo] (îvr) Răsplată.
potriveală sf [At: POLIZU / Pl: -vdi / E: potrivi + -eală] (Pop) 1 Asemănare. 2 Conformitate. 3 (Reg; îla) La (sau cu) - Corespunzător.
4	(Rar; îe) A fi pe -la cuiva A fi indicat, potrivit2 cuiva. 5 Fasonare. 6 Ajustare. 7 Punere la punct Si: aranjare. 8 Fixare a unui obiect într-un anumit fel. pentru a-1 face să corespundă unui sistem. 9 Chibzuială. 10 întâmplare. 11 Coincidenţă.
potrivelnic, — ă a [At: PAMFILE, CER. 129 / Pl: -ici. -ice / E: potrivi + -elnic] (Reg) Care se potriveşte cu cineva sau cu ceva Si: asemănător.
potrivi [At: PSALT. HUR. 10715 / V: (înv) protivi / Pzi: -vesc / E: potrivă] 1 v/- (îrg) A se împotrivi. 2-3 vtrr (A face să aibă sau) a avea însuşiri comune cu cineva sau cu ceva Si: a (se) asemăna. 4 vrr (Rar; îe) Ce se -veşte! Ce are a face!? 5 vrr (Rai*; îae) Nu-i logic. 6 vrr (Rar; îae) N-ai dreptate. 7 vrr (Spc) A fi conform cu cerinţele, felul, situaţia, specificul, posibilităţile etc. cuiva sau a ceva Si: a corespunde. 8-9 vtr (îrg) A (se) compara pentru a stabili asemănarea, însuşirile comune. 10 vt A pune un obiect la locul firesc, indicat sau în cel mai bun loc. 11 vt A face ca un obiect să stea aşa cum trebuie. 12 vt A pune un obiect în poziţia cea mai bună. 13 vt A aranja într-un fel considerat adecvat. 14 vt A împodobi, a găti, a dichisi punând ceva la locul său şi aranjând cât mai adecvat. 15 vt A afirma ceva în locul, la timpul, sau în situaţia considerată adecvată. 16 vr (D. obiecte de îmbrăcăminte) A fi pe măsura cuiva. 17 vt A da forma dorită, necesară Si: a fasona. 18 vt A transforma pentru a corespunde cerinţelor. 19 vr (Fam; dep) A alcătui ceva în grabă Si: a improviza, a tichii. 20 vt (C. i. sisteme tehnice) A face să corespundă pentru
a putea funcţiona Si: a adapta, a regla. 21 vt (Pop; spc) A acorda instrumente muzicale, strune etc. 22 vt A da unei substanţe compoziţia adecvată. 23 vt A doza un aliment atât cât trebuie pentru a fi bun. 24 vt (Fşa) A acţiona în aşa fel încât să ajungă la rezultatul urmărit, dorit. 25 vt (Pex) A chibzui. 26 vr (Ccd) A da cuiva ascultare. 27 vr (Ccd) A se lua după cineva sau ceva. 28 vr (Ccd) A da cuiva crezare. 29 vr (Ccd) A lua în serios. 30 vr (Ccd) A face pe voia cuiva. 31 vr (Ccd) A-şi pune mintea cu cineva sau ceva. 32 (Fam; îe) Ce te —veşti? De ce crezi ceea ce ţi se spune? 33-34 vri A se întâmpla să fie într-un anumit fel Si: a se nimeri, a se brodi. 35 vt (îe) A se - ca nuca-n perete (sau ca musca-n lapte) A fi nepotrivit, deplasat.
potrivioară sf [At: CONV. LIT. XXXV, 521 / Pl:	/	E: potrivă +
-bară] 1-2 (Ban; şhp) Potrivă (4) (mică).
potrivire sf [At: CORESI, EV. 242 /V: (înv) proti~ I Pl: -ri / E: potrivi]
1	(înv) împotrivire. 2 (înv) Asemănare. 3 (înv) Conformitate. 4 (înv) Egalitate între două sau mai multe fiinţe, fenomene, cantităţi, valori etc. Si: potrivit1 (3). 5 (înv) Acord. 6 Aşezare a unui obiect la locul firesc, indicat sau Î11 cel mai bun loc Si: potrivit1 (4). 7 Aranjare a unui obiect într-o poziţie considerată adecvată Si: potrivit1 (5). 8 Modificare a formei unui obiect pentru a-1 face să corespundă cerinţelor Si: fasonare, potrivit1 (6). 9 Improvizare. 10 (Pop) Chibzuinţă. 11 (Pop) Previziune. 12 (Pop) întâmplare. 13 (Pop) Coincidenţă.
potrivit1 sn [At: PAS, Z. I, 271 / Pl: (rar) -uri / E: potrivi] 1 (înv) Asemănare. 2 (înv) Conformitate. 3-6 Potrivire (4,6-8).
potrivit2, ~ă [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 328 / Pl: ~if<\	/ E:
potrivi] 1 a Care are însuşiri comune cu cineva sau ceva Si: asemănător.
2	a Care se armonizează, concordă cu cineva sau cu ceva ori între ei. 3 a Care corespunde în bune condiţii scopului urmărit, unor cerinţe, unor situaţii etc. Si: adecvat, corespunzător, indicat, nimerit. 4 a (îs) Cheie -ă Cheie de care se serveşte cineva pentru a descuia broasca unei uşi, a unui seif etc. străine. 5 av (Ccd sau udp ,,cu“) Conform cu... 6 av (Ccd sau udp ,,cuk‘) Î11 raport cu... 7 a întocmit, alcătuit, aranjat corespunzător dorinţelor, necesităţilor etc. sau într-un anume fel. 8 a Care are dimensiunea, calitatea, valoarea, temperatura, intensitatea etc. situate între extrema inferioară şi cea superioară Si: mijlociu, moderat, temperat. 9 a Bine proporţionat. 10 a (Spc; d. suprafeţe de teren) Care este neted. şes.
11	a (Mol; Mun; spc; d. oameni) Cumpătat. 12 a (D. substanţe) Care are compoziţia cerută. 13 a (D. alimente) Care este dozat atât cât trebuie. 14 a (îrg) împărţit în două sau mai multe părţi egale. 15 a Bine ales Si: indicat.
16	a (Pex) Acceptabil.
potrivitor, -oare a [At: CORESI, EV. 47 / V: proti— / Pl: -i, -oare / E: potrivi + -tor] (înv) 1-5 Potrivnic2 (4-8).
potrivitei, —ică a [At: UDRESCU, GL. / Pl: -ci, -ele / E: potrivit2 + -el] 1-12 (Reg; fam; irn; şhp) (Destul de) potrivit2 (1-3,7-9).
potrivnic1 ~ă smf, a [At: SIMION DASC.. ap. LET. 153 / V: (reg) pori-. potrimnic, protihnic, (înv) proti~ / Pl: -ici. -ice / E: potrivă + -nic] (îrg) 1-2 (Persoană) care se aseamănă, se potriveşte cu cineva.
potrivnic2, ~ă [At: PSALT. HUR 64721 / V: (îrg) proti~ /Pl: -ici.-ice / E: siv npeTHBhNHKi1] 1 smf Persoană, colectivitate umană, stat etc. care manifestă împotrivire, ură, duşmănie, rivalitate, adversitate faţă de cineva sau ceva Si: adversar, duşman, rival. 2 smf Persoană care se află într-o dispută cu cineva. 3 smf Stat, colectivitate umană etc. care se află în stare de război cu cineva Si: duşman, inamic, vrăjmaş. 4 a Care se împotriveşte Si: (înv) împotrivitor, potrivitor (1). 5 a Care nu acceptă ceva Si: duşmănos, ostil, (înv) potrivitor (2). 6 a Care manifestă o atitudine ostilă, duşmănoasă, de ură. de adversitate etc. faţă de cineva sau ceva Si: duşmănos, ostil, (înv) potrivitor (3). 7 a Care se află în dispută cu cineva Si: (înv) potrivitor (4). 8 a (Spc; d. persoane, armate, state) Care se află în război cu cineva Si: duşman, inamic, (înv) potrivitor (5). 9 a (D. vreme, fenomene ale naturii etc.) Caracterizat prin condiţii nefavorabile, care produce neajunsuri greu de suportat Si: nefavorabil, neprielnic. 10 a Care este opus2, contrar altui element, altei concepţii, altei stări etc. 11c/ (Rar; cu sens local) Opus2. 12 a (Reg; îs) Femeie -ă Femeie voinică, grasă.
1195
POTRIVNICEA
potrivnicea sf[At: SCL 1975. 261 / Pl: ~iede / E: potrivnic1 + -ea] (Pop; nob) Persoană care se potriveşte într-o mică măsură cu cineva.
potrivnicie sf[At: CORESI, ap. DHLR II. 326 / V: (îrg) protiv~ / Pl: ~i/‘ / E: potrivnic2 + -ie] 1 (îvr; îf protivnicie) împotrivire. 2 (îvr; îf protivnicie) Constrângere. 3 (înv) împrejurare nefavorabilă. 4 (înv) Element care împiedică Si: dificultate, obstacol. piedică. 5 (înv) Ostilitate. 6 (Rar) Contradicţie.
potrivnicii, -ă a [At: TEODOREANU. M. U. 105 / Pl: ~iţi. -e / E: potrivnic2] (Nob) Care nu s-a putut realiza din cauza împrejurărilor nefavorabile.
potroacă sf[At: COTEANU, PL. / V: pet~, put~ / Pl: ~ace / E: ns cf potroc1] 1 Plantă erbacee cu tulpina simplă, cu frunze ovale, cu flori roşietice, rar albe, dispuse în coriambe şi cu fructul o capsulă, ale cărei vârfuri florale amare sunt folosite în medicină Si: fierea-păimântului. (reg) buruiană-de-friguri, buruiană-de -viermi. cocoşei-de-grădină, crucea-păimântului,fiere-de-pământ,filoare-de-friguri,floare-de.-viermi. filoare-roză-de friguri, firigor. firi gur ică, fumărieă-băşicoasă. iarbă-de-curcă,	iarba-frigurilor,	iarbă-de-friguri.
iarbă-gonitoare-de-friguri, iarbă-începătoare-de-sânge, potrocea. potrocoţea, potrocuţă (1), ţintaitră (Centaurium minus). 2 av (Ca determinant al unui adjectiv, căruia îi dă valoare de superlativ absolut) Extrem de... Sânge negru-potroacă. 3 av (Reg; îe) A fi - A fi extrem de supărat. 4-5 a, av (Care este) foarte amar. 6 sf (Bot; reg) Albăstriţă (Centaurea cyanus). 1 sfi(Reg) Ghinţură (Gentiana cruciata). 8 a/Ghinţură (Gentiana punctata). 9 (Reg) Veninariţă (Gratiola officinalis). 10 (Reg) Boglari {Ranunculus sceleratus). 11 sf (Reg) Ghizdei (Lotus corniculatus). potroacăn sm vz procator potroâcăr sm vz procator
potroc1 sn [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: net] (Reg; îe) A băga în - A ascunde ceva bine spre a nu fi găsit.
potroc2, ~ă [At: POLIZU / Pl: -oci, -oaee / E: ucr norrpox cf mg patroh]
1	sn (Lpl) Măruntaie de pasăre. 2 sn (Lpl) Ciorbă preparată din măruntaie de pasăre, acrită de obicei cu zeamă de varză sau cu borş. 3 sf(Buc) Vin acru. 4- sf (Buc; pex) Băutură cu gust rău. 5 sf( Reg) Mâncare prea acră. 6 sfi (Reg) Mâncare prea sărată. 7-8 a, av (Reg) (Care este) prea acru. 9-10 a, av (Reg; pex) (Care este) foarte acru. 11-12 a, av (Reg) (Care este) prea sărat. 13-14 a, av (Reg; pex ) (Care este) foarte sărat.
potroc3, -oacă a [At: CONV. LIT. XVII, 477 / Pl: -oci. -o&ce / E: ns cf potroc1] (îvr; d. lovituri) Care este foarte tare. puternic. potroedi v vz potroşi potrocală sf vz portocală potrocahu, ~\e a vz portocaliu
potrocea sf [At: BARONZI. L. 142 / Pl: -de / E: potroacă1 + -ea] (Bot; Trs) Potroacă1 (1) (Centaurium minus).
potroci1 vt [At: COMAN, GL. / Pzi: -occsc / E: potroc1] (Mun; c. i. alimente) A pune prea multă sare.
potroci2 vr [At: UDRESCU, GL. / Pzi: 3 -occşte /E: potroacă1] (Mun) A deveni amar. potroci3 V vz potroşi potrocol sn vz protocol potrocoh v’ vz potrăcăli
potrocoţea sfi [At: BORZA, D. 43 / Pl: ? / E: potrocuţă + -ea] (Bot; reg) Potroacă1 (1) (Centaurium minus).
potrocuţă şf[At: BIANU. D. S. / Pl: -ute / E: potroacă1 + -uţă] (Bot; reg) 1 Potroacă1 (1) (Centaurium minus). 2 Siminoc (Helichrysum arenarium).
potrohos, -oasă a [At: PAŞCA, GL. / Pl: -oşi, -oase / E: mgpotrohos] (Reg; d. oameni) Burtos.
potroina sfa [At: CV 1950, nr. 11-12,41 /A: nct/E: cf ucr uorpociiMitu „întreit“, ,,triplu“] (Reg; îe) A juca - A sări în sus jucând. potroinic sm vz potârnic
potiomenghie [At: ŞĂINEANU. D. V. / V: bostromengher sm, ~ghiu sm / Pl: ? / E: net] (Reg) 1 sfi Om care încurcă lumea. 2 sm (îf potromenghiu. bostromengher) Om intrigant. potromenghiu sm vz potromenghie
potromoa vt [At: PAŞCA, GL. / Pzi: ? / E: cf potromoci] (Reg) A muşamaliza.
potromoci [At: ŞEZ. IX, 153 / V: pătrămăş'i. -ogi, -o/i, ~oşi / Pzi: -occsc / E: ctm potroşi + motroci] 1 vt (Trs) A aduna în dezordine Si: a îngrămădi. 2 vt (Trs) A mototoli. 3 vt (Reg) A ascunde un obiect. 4 vt (Trs) A muşamaliza. 5 vt (Reg; c. i. obiecte) A pierde. 6 vt (Buc) A risipi bani. averi, lucruri etc. 7 vr (Buc; îf potromoşi) A se împrăştia. 8 vr (Buc; îaf) A se strica. 9 vr (Buc; îaf) A se distruge. 10 vt (Reg) A bate la tălpi. potromogi y vz potromoci potromoji v vz potromoci potromoşi v vz potromoci
potromoşit, -ă a [At: COMAN, GL. / Pl: -iţi. -e / E: potromoşi] (Reg)
1	(Trs) Adunat în dezordine Si: îngrămădit. 2 (Trs) Mototolit. 3 (Reg; d. obiecte) Ascuns. 4 (Reg; d. obiecte) Furat. 5 (Trs) Muşamalizat. 6 (Buc; d. obiecte) Pierdut. 7 (Buc; d. bani. averi etc.) Risipit. 8 (Buc) împrăştiat.
9	(Buc) Stricat. 10 (Buc) Distrus.
potron sm [At: IORGA. S. D. XI. 48 / V: (reg) pat~ / Pl: -i / E: cf potronic] (îrg) Potronic.
potronic sm [At: ROSETTI, B. 61 / V: (reg) pat~ / Pl: -ici / E: pn potrojnik] (înv) Monedă poloneză de argint, care a circulat şi în ţările române, mai ales în Moldova. în sec. XVII şi XVIII Si: (îrg) potron. potropop sm vz protopop potropopeasâ sfvz protopopeasă potros sn vz potroz
potroşcă >s/‘[At: H XVIII, 283 / V: potorodşcă. potoşcă / Pl: ? / E: cf potroşi) 1 (Ban; Trs) Putinei. 2 (Reg; îf potoroaşcă) Coş de diferite forme, făcut din paie sau din rogojină, în care se coace pâinea. 3 (Mun; Olt; îlav) De-a -a De-a rostogolul.
potroşi [At: ALEXICI, L. P. 1 19 / V: pătrăşi, -oci, (esej) —oca / Pzi: -şese / E: bg noTpowa. ucr noTpounrm] 1 vt (Trs) A nimici. 2 vt (Trs) A omorî. 3 vt (Reg; îf pătrăşi) A fura. 4 vt (îf potroci) A face să dispară.
5	vt (Reg) A amesteca. 6 vt (Reg) A prelucra prin amestecare. 7 vi (Buc) A trăi greu. de azi pe mâine.
potroz sm [At: KLEIN, D. 403 / V: -tros, protos sn / Pl: -uri / E: net] (Reg; îdt) 1 Asemănare. 2 Formă. 3 Chip. 4 Aspect. 5 (îlav) în -ul (cuiva sau a ceva) sau în - de..., după -ul... în felul cuiva sau a ceva Si: asemănător. 6 Fotografie. potrucdlă sfivz portocală potrumb sn vz produh potrumc sm vz potârnic potrunică sfivz potârniche potruntdşcă sfivz patrontaşcă potrupop sm vz protopop potruv sn vz produh
potsdammn, -ă [At: DNJ / P: -mi-an / Pl: -icni, -icne / E: frpotsdamien) (Gig) 1 sn Epocă superioară a cambrianului specifică Munţilor Appalache.
2	a Care aparţine potsdamianului (1). 3 a Care se referă la potsdamian (1).
potscg s [At: ALR II/I. h 295 / V: poţoc (Pl -oace) sn. poţog / Pl: net / E: mg pocokszeg] (Trs) Piron. potur sm vz potor potur&ş sm vz potoraş potură sfvz potor
poturei smp [At: ŞIO II,. 297 / E: poturi -ei] 1-4 (îvp; şhp) Poturi (1-2) (mici).
poturi smp [At: CODRU-DRĂGUŞANU, C. 16 / V: păt~, (reg) potori / E: tc potur] (îvp) 1 Pantaloni largi în partea de sus şi strânşi pe pulpe cu obiele, de obicei încheiaţi cu copci şi împodobiţi cu găitane, purtaţi odinioară de amăuţi şi de haiduci, iar astăzi de ţărani, în unele regiuni
1196
POVĂŢA
ale ţării. 2 Pantaloni ţărăneşti confecţionaţi din piele tăbăcită de oaie sau de miel Si: (reg) meşini. poturmc sm vz potârnic poturnică sfvz potârniche potuş sn vz potasă potval1 sm vz podbal potval2 sn vz podval2 potvig sn vz podvig potvoadă sf vz podvadă poţ sn vz puţ poţln, ~ă a, av vz puţin poţinel, ~ea a, av vz puţinei poţintică a vz puţintică
poţiune sf [At: BARCIANU / P: -ţi-u / Pl: -ni I E: fr potion, lat potio, -onis] Denumire generală dată unor medicamente lichide care se iau în doze mici pe cale bucală.
poţoală1 sf[At: AGÂRBICEANU, L. T. 116 / Pl: ~le / E: cf mg pocok] (Trs; gmţ; irn) 1 Puşti. 2 Ţânc.
poţoală2 sf [At: CHEST. II, 246/387 / Pl: -le / E: cf mg pocok] (Reg) Bucată de lemn în formă de triunghi, care se aşază între acoperiş şi căpriori pentru a ridica streaşina casei şi pentru a feri pereţii de ploaie.
poţoc1 sm [At: PRIBEAGUL, P. R. 147 /V: paţ~,paţog, păţ~. păţog. pâţ~ / Pl: ~oci / E: mg pocok] (Zlg; Trs; Ban) 1 Şobolan (Rattus norvegicus). 2 (îc) ~roşu Hârciog (Cricetus cricetus). poţoc2 sn vz potseg
poţoc3 s [At: ALR II/I, h 254/325 / Pl: net / E: mg pocok „proptea'4] (Reg) Bucată mică de scândură care se pune sub piciorul mesei ca să 1111 se mişte.
poţocoi sm [At: TEAHA. C. N. 256 / Pl. ~ / E: poţoc1 + -oi] (Zlg; reg; şdp) 1-4 Poţoc (1-2) (mare). poţog svz potseg
poţom vr [At: POLIZU / Pzi: -nesc / E: cf împopoţona] (îvr) 1 A se împodobi. 2 A se îngâmfa.
poucenie sf[At: M. COSTIN, ap. GÂDEI. 322 / V: pau~ypău~ / P: -po-u- / Pl: ~ii / E: siv noyHeHHK] (înv) 1 învăţătură religioasă. 2 Predică (1). 3 Act, decret, document etc. de hirotonisire a preoţilor.
poundsm [At: DN3 / P: paund! Pl: -nzi / E: eg pound] Unitate de măsură anglo-saxonă a greutăţii egală cu 453,59 g Si: livră.
poutăh vt [At: LEXIC. REG. 72 / Pzi: -lese / E: mg pâtoT] (Reg) A adăuga pentru a completa Si: a întregi. poutlcLŞ sn vz potolaş povar sn vz pohaiJ
povară sf [At: CUV. D. BĂTR. I. 297 / V: (îrg) pohoară, ~voai'ă. (înv) poghoaiă. (reg) pogoară, ~veară / Pl: -veri, (îrg) -vai'i / E: cf siv no^Ropa ,,targăv‘] 1 Obiect, fiinţă sau grup de obiecte ori de fiinţe având o greutate mare şi fiind transportate cu un animal de tracţiune, cu un mijoc de transport, pe spinarea omului etc. 2 Greutate pe care o reprezintă aceste obiecte sau fiinţe. 3 (Pgn) Greutate pe care o are cineva de cărat Si: încărcătură, sarcină. 4 (D. animale; îla) De — Care este folosit pentru cărat greutăţi mari. 5 (înv; d. vehicule; îal) Destinat transportului de mărfuri. 6 (Fig) Suferinţă fizică sau morală Si: apăsare, chin, trudă, zbucium. 1 (îe) A-şi duce ~ra A fi obligat să îndure greutăţile vieţii de fiecare zi. 8 (Reg; îlv) A-şi face - A se sătura. 9 (Trs; spc) Greutate la cumpăna fântânii. 10 (Reg) Greutate pe care o simte femeia aflată într-o stare înaintată de graviditate. 11 (Reg) Durere fizică internă manifestată ca o senzaţie de greutate, de apăsare. 12 (Fig) Lucru, stare, situaţie etc. care constituie o apăsare, o greutate materială sau morală pentru cineva. 13 (Fig) Obligaţie, datorie care îngreunează situaţia cuiva. 14 (Spc) Muncă fizică grea. istovitoare pe care o face cineva. 15 (Spc) Serviciu greu. care impune multe eforturi. 16 (Fig) Sarcină, misiune grea. 17 (înv) Unitate de măsură pentru greutăţi care varia între 100 şi 125 de ocale folosită la cântărirea mărfurilor. 18 (Reg; îe) A tăia ~ra A tăia trunchiul de copac după o anumită măsură, atât cât poate fi cărat de boi. 19 (înv) Sumă de
1000 sau. probabil, greşit, de 10.000 de galbeni. 20 (Olt) Măciniş. 21 (Pes; Olt; determinat prin „de sus“ sau „de jos"‘) Sfoară subţire trecută prin ochiurile de la extremitatea osiei Si: (reg) obor2. 22 (îs) -ra sacului Sfoara groasă care ţine întinse marginile sacului de la sacovişte şi care leagă colţurile acesteia de vârfurile crucii. 23 (Reg; îf povoară) Bucată de aţă sau de frânghie.
povarnagerie1 sf [At: UDRESCU. GL. / Pl: -ii / E: povarnagiu + -arie] (Mun) 1-2 Ocupaţie a povarnagiului (1-2).
povarnagerie2 Jţ/'[At: UDRESU. GL. / Pl: -ii / E: povarnă + -agerie] (Mun) Povarnă1 (3).
povarnagioaică sf [At: UDRESU. GL. / Pl: ~ice / E: povarnagiu + -oaică] (Mun) 1-2 Soţie de povarnagiu (1-2) Si: (reg) balgiereasă.
povarnagiu sm [At: (a. 1813) CAT. MAN. 593 / Pl: ~i/ / E: povarnă1 + -agiu] (Mun) 1 Persoană care lucrează la o povarnă1 (1) Si: (înv) povârnar (1), (reg) balgier, rachier, tuicar, velnicer. 2 Proprietar al unei poveme1 (3) Si: (înv) povârnar (2). (reg) balgier, rachier, tuicar. velnicer.
povarnă1 sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I. 210 / V: podv- / Pl: -ne, -verne. -venii. -vanii / E: bg noBapHx] 1 (Mun; Mol) Instalaţie pentru producerea spirtului, a rachiului, a ţuicii. 2 (Mun; Mol; prc) Cazan în care se produce spirt, rachiu, ţuică. 3 (Mun; Mol; pex) Clădire în care se află instalaţia pentru producerea ţuicii, a rachiului Si: (reg) balgerie, căzănărie, povarnagerie2. povărnărie. prefâcanie, velniţă. 4 (înv; Mun; udp „de“) Fabrică.
povarnă2 sf[At: CHEST. V. 72 supl. / V: poharnie / Pl: ? / E: pvb povărni] (Reg) 1 Acoperiş înclinat al colibei de la stână. 2 (îf poharnie) Casă dărăpănată. 3 (îaf) Casă mare, urât construită.
povarnic, ~ă a [At: KLEIN. D. 403 /V: (reg) ~vârnic (A şi: povâniic) / Pl: —ici, -ice / E: povară + -nic] (îrg) 1 Care are greutate mare Si: greu.
2	(Fig) Care este o povară (12) pentru cineva. 3 Care duce o greutate mare.
4	încărcat cu o povară (1). 5 (D. animale) De povară (4). povasmţă sfvz povăzniţă po vastă sf vz poveste
povată sf [At: (a. 1787) FURNICĂ. D. C. 170 / Pl: -veţi / E: net] (îvr; csnp) Adăpost rudimentar pe lângă o stână.
povaţă sf [At: (a. 1644) GCR 1.113/23 / V: (reg) ~vaţ sn. (înv) ~viaţă, ~voaţă / Pl: -veţe, (rai*) -veţi. (înv) -ţe, -văţi / E: pn powodca] 1 Povăţuitor
(1). 2 (înv; îla) De ~Care serveşte drept îndrumător, povăţuitor. 3 (înv; spc) Călăuză. 4 îndrumare, sfat etc. dat cuiva sau primit de la cineva în legătură cu luarea unei hotărâri într-o situaţie dificilă. în adoptarea unei atitudini. în rezolvarea unei situaţii, pentru atingerea unui scop etc. Si: (înv) îndemn, povăţuire (2). povăţuială, povăţuitură. 5 (îla) De '-Care serveşte cuiva ca îndrumare, ca sfat. ca îndemn. 6 (Reg; îe) A pune (pe cineva) la ~ A îndemna pe cineva la rău. 7 (Reg; îe) A avea ~ bună A fi cumpătat, chibzuit. 8 (Rar) Exemplu, model urmat de cineva. 9 (înv) Conducere. 10 (înv) Orientare. 11 (înv) Directivă. 12 (înv) Lege. normă cu caracter obligatoriu. 13 (îvr; spc) Conducere a unui vehicul. 14 (îvr; îf povoaţă) Persoană care conduce 1111 vehicul. povază sf vz pavăză povazmţă sfvz povăzniţă povăială sfvz pohoială
povăh vt [At: VICIU, GL. /V: ~/«i / Pzi: -lese / E: srb povaliti] (Reg) 1 A transforma. 2 (îf povălui) A da aluatului de pâine o formă rotunjită pentru copt. povălui v vz povăli
povărnărie sf [At: GOLOGAN. C. R. 28 / V: ~ver~ / Pl: -ii / E: povarnă1 + -arie] (Trs) Povarnă1 (3).
povăros, ~oasă a [At: BUDAI-DELEANU, 393 / Pl: -oşi. -oase / E: povară + -cm] (înv) 1 împovărător. 2 Copleşitor. povăruşc sn vz povârşuc povăsfi v vz povesti povaţ sn vz povaţă povăţa v vz povăţi
1197
POVĂŢAR
povăţar sm [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl:	/ E: povaţă + -ar] (îvr)
1 Conducător. 2 îndrumător. 3 Ghid.
povăţat, a [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 178722 / Pl: ~aţi. -e / E: cf povâţa] (îvr) Care s-a lămurit.
povăţător sm [At: N. TEST (1648), 20720 / V: -veţitor /Pl:	/E: povăţa
+ -ător] (înv) Ghid.
povăţi vt [At: DOSOFTEI, ap. GCR 1,248/9 / V: ~veţ\, (cscj) / Pzi: ~fesc / E: povaţă] (înv) 1 A povăţui (1). 2 A guverna. 3 A conduce, a călăuzi pe un drum, într-un loc, la cineva.
povăţui [At: (a. 1699) GCR 1,329/12 / V: (înv) ~veţiii /Pzi: ~esc, (îrg) povăţui, poveţui / E: povaţă + -ui] 1 vt A da un sfat, o îndrumare în legătură cu luarea unei hotărâri într-o situaţie dificilă, în adoptarea unei atitudini, în rezolvarea unei situaţii, pentru atingerea unui scop etc. Si: a călăuzi, a îndruma, a sfătui, (înv) a îndemna, a povăţi (1). 2 vt (înv) A guverna.
3	vt (îvr) A învăţa. 4 vt (înv) A iniţia. 5 vt (înv) A conduce pe un drum sau într-un loc, pe cineva. 6 vt (îvr) A sprijini, a susţine în mers. 7 vi (îvr) A indica. 8 vt (înv) A comanda unităţi militare Si: a conduce. 9 vt (înv) A conduce vehicule, mecanisme etc. Si: a dirija, a manevra. 10 vt (înv) A impune. 11 vt (înv) A ordona. 12 vt A da dispoziţie Si: a hotărî.
povăţuială Sfi At: ALECSANDRI, POEZII, 287 / P: -ţu-ia- / Pl: -ieli / E: povăţui + -eală] (înv) Povaţă (4).
povăţuite sf[At: (a. 1750-1780) GCR II, 82/25 / Pl: -ri / E: povăţui] (înv) 1 îndrumare în legătură cu luarea unei hotărâri într-o situaţie dificilă, în adoptarea unei atitudini, pentru atingerea unui scop etc. 2 (Pex; ccr) Povaţă (4). 3 (Spc) Lucrare literară care conţine sfaturi, îndemnuri. 4 Guvernare. 5 învăţare. 6 Iniţiere. 7 (Rar) Indicare. 8 Comandă a unei unităţi militare Si: conducere. 9 Conducere a unui autovehicul, a unor mecanisme etc. 10 Impunere. 11 Ordonare. 12 Hotărâre. 13 (Fiz) Ductilitate.
povăţuit, ~ă a [At: AR (1829), 342/16 / Pl: -iţi, -e / E: povăţui] 1 (Pop; d. oameni) Care a primit un sfat în legătură cu luarea unei hotărâri, în adoptarea unei atitudini, în rezolvarea unei anumite situaţii etc. 2 (înv) Guvernat. 3 (îvr) învăţat. 4 (îvr) Iniţiat. 5 (înv) Indicat. 6 (D. o unitate militară) Condus. 7 (înv) Impus. 8 (înv) Ordonat. 9 (înv) Hotărât.
povăţuitor, ~oare [At: CANTEMIR, 1.1. II, 326 / V: ~iu sm / P: -ţu-i-! Pl: -i, -oare / E: povăţui + -tor] 1 smf (Rar) Persoană care îndrumă, sfătuieşte Si: călăuzitor, îndrumător, sfătuitor, (înv) povaţă (1). 2 sm (înv) Călăuză, ghid pe un drum, într-un loc, la cineva. 3 sm (înv) Conducător.
4	sm (înv) Şef. 5 sm (înv; îs) -iu de tunuri Altilerist. povăţuitoriu sm vz povăţuitor
povăţuitură sf [At: C. CANTACUZINO, ap. CM I, 7 / P: -ţu-i- l Pl: -ri f E: povăţui + -tură] (înv) Povaţă (4). povăz s vz podvadă
povăzniţă sf [At: VÎRCOL, M. / V: povasn~, povaz~ / Pl: -ţe / E: net] (Ban; Olt; lpl) Fiecare dintre prăjinile, lemnele sau crengile legate câte două cruciş, care se aşază de o parte şi de alta a unui acoperiş de paie1. a unei clăi de fân etc. pentru a le face să reziste împotriva vântului sau furtunii Si: (reg) mart ac, pânză, păihuie1. păianjen, păiuşăi, păiuz.ă, pozmăi. pova.ee sfi [At: ALR I, 742/825 / E: net] (Atm; reg) Tendon. povâială sf vz pohoială
povărghie sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: -ii / E: cf povârniş, povârni] (Olt) Povârniş.
povârnar sm [At: POLIZU / Pl: -i / E: povarnă + -ar] (îdt) 1-2 Povarnagiu (1-2).
povârneală sf[At: JAHRESBER., XVI, 227 / Pl: -eli f E: povârni + -eală] 1 (Reg) înclinare într-o parte, cu tendinţă de prăbuşire. 2 (Reg) înclinare a unei pante. 3 (Buc; Mar) Pantă1 a acoperişului unei case. 4 (Buc; Mar) Acoperiş înclinat al unei colibe, al unei stâne. 5 (Reg) Tablă mai mică la acoperişul casei. 6 (Mar; Trs) Loc sub acoperişul colibei unui cioban, unde se pun la uscat lemne şi surcele pentru foc. 7 (Reg) Adăpost la stână, unde se mulg oile.
povârni [At: CANTA, ap. LET. III, 185/35 / V: pogâ-, (îrg) pohăr~, (înv; cscj) ~vorna f Pzi: -nesc / E: bg noB'bpm] 1 vr (Pop; d. obiecte) A
se lăsa într-o parte din poziţia verticală Si: a se înclina, a se apleca, (îvp) a se ponorî. 2 (Pop; pex; d. oameni) A se îndoi de la mijloc înainte de a cădea. 3 vr (Reg; d. oameni) A se gârbovi de bătrâneţe. 4 vr (Pop) A cădea brusc, cu violenţă, cu zgomot de la o înălţime oarecare, rostogolindu-se. distrugându-se, deteriorându-se. rănindu-se etc. Si: a se prăbuşi, a se prăvăli, a se răsturna, (reg) a se oroia. 5 vr (Pop; d. terenuri, forme de relief, drumuri etc.) A coborî în pantă1. 6 vr (Reg; d. oameni) A coborî coasta unui deal. 7 vi (îrg) A trece peste vârful unui deal. 8 vi (Fig; d. oameni sau în construcţii impersonale; urmat de determinări numerice introduse prin prepoziţiile „pe“, „la“, ,,spre“) A merge spre... 9 vt (Olt) A înfăşură funii pe un par la treieratul cu cai. po văr nic, ~ă a vz povarnic
povârnire sf [At: POLIZU / Pl: -ri / E: povârni) 1 (Pop) înclinare într-o parte din poziţia verticală Si: povârnit1 (1). 2 (Pop) îndoire a mijlocului înainte de a cădea Si: povârnit1 (2). 3 (Reg) Gârbovire din cauza bătrâneţii Si: povârnit1 (3). 4 (Pop) Cădere bruscă şi cu zgomot de la înălţime Si: povârnit1 (4). 5 (Pop) Coborâre în pantă a unui teren, deal, drum etc. Si: povârnit1 (5).
povârniş sn [At: BĂLCESCU, M. V. 140 / V: (reg) pohâ~. (îrg) ~â/\>
/ Pl: -uri f E: povârni + -iş] Porţiune de teren cu suprafaţa înclinată faţă de planul orizontal, care formează de obicei versanţii unor forme de relief Si: coastă, muchie, pantă1, (rar) prăvălac,prăvălite\ (pop) prăvăliş, clină. (îrg) piez., (înv) povârniturăi (1), (reg) piezişea, ponciş, povârghie. prăval, prăvăliitură1, răipăguş1.
povârnit1 sn [At: PAMFILE, A. R. 205 / Pl: -uri / E: povârni] 1-5 Povârnire (1-5). 6 (Olt) înfăşurare a funiei pe un par la treieratul cu cai.
povârnit2, ~ă [At: BIBILA (1688), 400v2/51 /V: (înv) pohâ~ f Pl: ~i?7. -e f E: povârni] 1 a (Pop) Lăsat într-o parte din poziţia verticală Si: aplecat, înclinat, (îvp) ponorât, (pop) pornit2, (îvr) povortit. 2 a (Pop; d. oameni) Gata să cadă. 3 a Care s-a dărâmat, s-a surpat, s-a părbuşit. 4 a (îvr; fig; îf pohârnit) Care se află în declin. în regres. 5 a (Pop; d. terenuri, forme de relief, drumuri etc.) Care este orientat în pantă1. 6 sm (îvr; fig) Om afurisit, rău.
povârnitură sf [At: CANTEMIR, IST. 197 / V: pohâr- f Pl. -ri / E: povârni + -tură] (înv) 1 Povârniş. 2 (îf pohârnitură) Loc prăpăstios. povărş sn vz povârniş povârşoc sn vz povârşuc
povârşuc sn [At: ANTIPA, P. 129 / V: (reg) ~văruşc, ~şoc f Pl: -uri f E: cf vâr să] 1 (Olt) Unealtă de pescuit, în formă de papuc sau de opincă, făcută din coajă de tei lată. îndoită de la mijlocul ei şi cu marginile cusute una peste alta Si: (reg) legănaş. legănuş. 2 (Ban; Olt; îf povârşoc) împletitură de nuiele pentru pescuit.
povârfi [At: CADE / V: ~vor/i / Pzi: -tesc / E: bg noB'bprx] 1-2 vt (Mun; Mol; c. i. sfori, funii) A înfăşură sau a lega în jurul unui lemn, al unui par. 3 vt (îvr; îf povorti) A înclina. 4 vt (Mun) A trânti la pământ. 5 vi (Mun; fig; urmat de determinări numerice introduse prin prepoziţia ,,pei4) A merge pe...
povârtit, ~ă a [At: PSALT. 117 / V: ~vor~ f Pl: ~i//, -e i E: povârti) 1-2 (Reg; d. funii, sfori) Legat sau înfăşurat în jurul unui par. 3 (îvr; îf povorti) înclinat. 4 (Mun) Trântit la pământ. poveară sf vz povară poveastă sfvz poveste poveaste sfvz poveste
povedi1 [At: PSALT. 246 / V ~vid\ / Pzi: -dese f E: ucr noBecm, -Be#y cf povedi] 1 vr (îrg) A se pleca. 2 vr (îrg) A-şi pierde echilibrul. 3 vr (îrg) A merge clătinându-se, gata să cadă. 4 vr (Reg) A nu mai putea de oboseală. 5 vt (Reg; d. lacrimi, sânge etc.) A podidi pe cineva. 6 v(/'(înv) A face să podidească lacrimile, sângele etc. povedi2 v vz pobedi
povedit, ~ă a [At: DOSOFTEI, MOL. 85 / Pl: -iţi, -e f E: povedi2] (îvr) 1 învins. 2 Asuprit. poveleanie sfv y povelenie
1198
POVINOS
povelenie sf [At: PSALT. 168 / V: >^lean~. povol~ / Pl: -ii / E: siv (înv) 1 Poruncă. 2 Dispoziţie. 3 Lege. 4 Regulă. 5 (Rar; îf povolenie) Autorizaţie.
poveli vt [At: PSALT. HUR. 124724 / Pzi: ~lese / E: siv noBeA’krn] (înv; fşa) 1 A porunci. 2 A dispune. 3 A decide.
povel'ire sf [At: PSALT. SCH. 477/11 / Pl: -ri l E: poveli] 1 (înv) Poruncă. 2 (înv) Dispoziţie. 3 Hotărâre. 4 (îvr) împuternicire dată cuiva într-o funcţie.
povelişcă sf [At: ALR II, 6132/64 / Pl: -işti / E: net] (Reg) Vas în care curge mustul, când se storc strugurii.
povelit sn [At: PSALT. HUR. 124725 / Pl: (rar) -uri / E: poveli] (îvr) 1 Poruncă. 2 Dispoziţie.
poverelsm [At: GR. S. VI, 227 /Pl: -ei IE: povar + -el] 1-2 (Reg; şhp) Pohar1 (tânăr). poverlă sfvz povidlă povernărie sf vz povărnărie
povescă sf [At: ALECSANDRI, T. 1358 / Pl: ? / E: rs noBecTKa] (Rsî; rai') Raport.
povestar sm [At: ANON. CAR. / Pl: -i / E: poveste + -ar] (îrg) 1-2 Povestitor (1-2).
povestaş sm [At: NEGRUZZI, S. 1,225 / Pl: -i / E: poveste + -c/ş] (îvp) 1-2 Povestitor (1-2). povestă sfvz poveste
poveste sf[At: CORESI, EV. 425 / V: (înv) -vastă, ~veastă, -veaste, (reg) ~tă. ~tie / Pl: -eşti, (îrg) -, -ti, (reg) -turi /E: siv noB’kcTh] 1 Relatare, expunere a unui fapt, a unui eveniment sau a unui şir de fapte sau de evenimente într-o desfăşurare gradată Si: istorisire, povestire (1), (îvr) povestiturâ. 2 (Spc) Naraţiune literară cuprinzând fapte posibile şi imposibile. 3 (înv; îla) De - Care serveşte ca mărturie că aşa s-au petrecut faptele. 4 (înv; d. o persoană; îal) Rămas în viaţă ca să relateze un fapt.
5	(înv; îal) Nici unul. 6 (Pfm; îe) A sta (sau a se apuca) de (sau la) -(ori -eşti) sau a se pune la -eşti ori a sta (ori a umbla) în -eşti (sau de-a -eştile) A sta de vorbă îndelung ori prea mult cu cineva. 7 (Pfm; îae) A vorbi cu cineva despre tot felul de lucruri mărunte, personale. 8 (Pfm) A ajunge (sau a fi, a se face, a rămâne etc.) de - ori (înv) a fi întru - A ajunge (sau a fi, a deveni etc.) cunoscut, renumit, vestit, mai ales prin fapte reprobabile. 9 (Pfm; îae) A se face de râs. 10 (Pop; îe) A-i merge (sau i se duce cuiva) vestea şi -a A deveni foarte cunoscut printr-un fapt sau printr-o păţanie. 11 (înv; îe) A fi de veste şi de - A fi demn de povestit. 12 (înv; îae) A fi renumit. 13 (Fam; îe) Nici - Nici vorbă. 14 (îae) Nu e adevărat. 15 (înv; îe) A nu zice nici vorbă, nici - A nu spune nimic, nici un cuvânt. 16 (Spc; asr) Relatare, expunere a unor fapte, întâmplări, evenimente istorice în ordinea lor cronologică Si: cronică, letopiseţ. 17 (înv) Tradiţie orală. 18 (Urmat de determinări în genitiv) Istorie sau povestire a vieţii, a faptelor, a întâmplărilor cuiva. 19 (Prc) Fapt, întâmplare sau şir de întâmplări survenite în viaţa cuiva Si: (reg) păţanie povestitură (2). 20 Ceea ce se discută. 21 Ceea ce se relatează.
22	(Pex) întâmplare. 23 Eveniment. 24 Chestiune. 25 (Pfm; îe) Ce (mai) veste -? sau (rar) ce veste? ce -? Ce mai e nou? 26 (Pfm) Aşa e (sau ţi-e, ţi-a fost) -a Aşa stau lucrurile. 27 Specie a epicii populare în proză în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste şi în care binele triumfă Si: basm. 28 (îla) Ca din (sau în, de) — Foarte frumos Si: minunat. 29 (îal) Miraculos. 30 (Pex; rar) Vis. 31 (Rar) Iluzie. 32 Fapt. întâmplare, afirmaţie etc. inventată, neadevărată Si: minciună, (îrg) basnă. 33 (Reg; îf povastă) Promisiune mincinoasă. 34 (înv) Cuvânt de învăţătură Si: învăţătură,predică. 35 (îrg; şîs -a vorbei, -a ăluia, -a celuia) Proverb. 36 Zicătoare. 37 (îas) Maximă. 38 (îs) -a cântecului (sau -a ăluia) Vorba aceea.
povestelnic, -ă [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 152 / V: (reg) povis~ / Pl: -ici. -ice / E: povesti + -elnic] 1-2 smf (Reg) Povestitor (1-2). 3 a (Trs; d. oameni) Vorbăreţ.
povesti [At: (a. 1600) CUV. D. BĂTR. II, 54/12 / V: (îrg) -mri, (reg) -văsti / Pzi: -tesc / E: poveste] vt IA expune detaliat şi, de obicei, într-o
desfăşurare gradată fapte, întâmplări reale, evenimente etc. Si: a istorisi. a relata. (liv) a nara, (frm) a raconta. 2 vt A spune o poveste (27). 3 (Rai*) A înfăţişa prin imagini Si: a arăta, a ilustra. 4-5 vti (îrg) A (se) face cunoscut. 6-7 vti (Bis; spc) A (se) propovădui. 8 vi (Pfm) A sta de vorbă cu cineva Si: a conversa, a discuta, (fam) a pălăvrăgi, a sporovăi. a tăifăsui. 9 vt (Rar) A dezbate. 10 vt (Pop) A defăima. 11 vt (Pop; şîe a - pe la spate pe cineva) A bârfi. 12 vrim (îvr; îf povisti) A se menţiona.
13	vi (Reg) A avea relaţii de dragoste cu cineva. 14 vi (Reg) A face curte cuiva. 15 vi (Reg; d. grauri) A scoate sunete caracteristice speciei. 16 vi (Reg) A prevesti de rău Si: a cobi.
povestic, -ă a [At: ALECSANDRI, POEZII. 298 / Pl: -ici, -ice / E: poveste + -ic] (îvr) Fabulos ca în basme Si: fantastic, povestie sfvz poveste
povestioară sf[At: IL septembrie 1962, 15 / P: -ti-oa- / Pl: -re / E: poveste + -ioară] 1-2 (Şhp) Poveste (1) (scurtă).
povestire sf[At: GCR I, 302/6 / Pl: -ri / E: povesti] 1 Poveste (1). 2 Relatare a unei poveşti (27) Si: povestit1 (2). 3 (Spc) Naraţiune literară de dimensiuni relativ reduse şi în care structura epică se construieşte pe un fond liric. 4 (Rar) Basm. 5 (Rar) înfăţişare prin imagini Si: ilustare. 6 (Bis; reg) Predică. 7 (Rar; lpl) Bârfeli. 8 (Rar) Defăimare.
povestit1 sn [At: GALACTION, A. 278 / Pl: (rar) -uri / E: povesti] (Rar) 1 Istorisire. 2 Povestire (2).
povestit2, ~ă a [At: (a. 1747) GCR, 1,320/35 / Pl: -iţi, -e / E: povesti]
1	(D. fapte, întâmplări, evenimente etc.) Relatat. 2 (D. o poveste) Spus.
3	(Rar) înfăţişat în imagini Si: ilustrat. 4 (îrg) Făcut cunoscut. 5 (Bis) Propovăduit. 6 (Pop) Defăimat. 7 (Pop) Bârfit.
povestitor, ~oare [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: -i, -oare / E: povesti + -tor] 1 smf Persoană care relatează fapte, evenimente, întâmplări etc. Si: (reg) povestelnic (1), (îrg) povestar (1), (îvp) povestaşii). 2 smf Persoană care ştie să povestească (1) Si: povestelnic (1), (îrg) povestar (2), (îvp) povestaş (2). 3 sm Scriitor de povestiri (3). 4 sm (Liv) Narator. 5 a (înv) Care relatează fapte evenimente, întâmplări din viaţa reală. 6 a Care înfăţişează ceva. 7 a Care arată ceva. 8 a (îvr) Mitic2. 9 (Trs; d. oameni) Vorbăreţ.
povestitură sf[At: (a. 1809) CAT. MAN. 1,409 / Pl: -ri / E: povesti + -tură] 1 (îvr) Istorisire. 2 (Reg) Poveste (19).
povestui vt [At: CORESI, ap. DHLR II, 524 / Pzi: -esc / E: povesti + -ui] 1 (îvr) A arăta. 2 (Bis; înv) A propovădui. poveţi v vz povăţi poveţitor sm vz povăţător poveţui v vz povăţui
poveţuit, ~ă a [At: ISIS (1862), 462/44 / Pl: -iţi, -e / E: cf povăţui] (îvr) Demn de urmat, de respectat Si: adecvat, indicat, povhală sfvz pohfală po viaţă sf vz povaţă
povicercă sf[At: L. COSTIN. GR. BĂN. 167 / A: net / Pl: ? / E: srb povecerka] (Ban) Şezătoare. povidi v vz povedi1
povidlă sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. /V: pohar că, pohârlă. ~i/ă, -irlă, ~verlă / Pl: -le l E: ucr noBH4Ao] (Reg) Magiun. povie sf vz povilă1
povii sfp [At: BORZA, D. 102 / A: net / E: net] (Bot; reg) Cătină-de-garduri {Lycium haUmifoUum). povijie sf vz pojijie
povilă1 sf[At: LB / V: pobilă, pochi sp, pochilă, pofi sp, pofil (A şi: pofil),pofilă (A şi: pofilă),poghi sp,pogi sp,pohilă,pojsm, (reg) povie / Pl: -le, (rar) -li / E: ucr noBK\e] 1 (Pop) Curea care trece pe sub coada calului, fixând şaua sau hamul. 2 (îe) A-i pune (cuiva) pofila (sau pofilul) în nas A nu permite cuiva să facă tot ce doreşte. 3 (îae) A stăpâni pe cineva Si: a înfrâna. povilă2 sfvz povidlă povinos, -oasă a vz ponivos
1199
POVINUI
povimâ vr [At: CORESI. L. 154/2 / Pzi: ~esc / E: siv noBHNouATH ca] (înv) A asculta de sau pe cineva Si: a se supune, povirlă sf vz povidlă povistelnic, ~ă smf a vz povestelnic povisti v vz povesti
povişte sf [At: BOCĂNEŢU, T. A. 213 / A: net / Pl: ? / E: net] (Reg)
1	Mica colină accidentată care nu poate fi cultivată. 2 Teren necultivat, nelucrat. povodj'ă sf vz povară povodţă sfvz povaţă
povod1 sn [At: DOSOFTEI. ap. TDRG / V: pohod / Pl: -uri / E: rs iioboa. srb povod] 1 (Mol; Ban; d. cai; îla) în (sau. rar, de) ~ Dus de căpăstru. 2 (Mol; Ban; d. cai; îal) Care este prins la căruţă alături de calul de la oişte Si: lăturaş. 3 (îe) A lua vitele-n pohod A mâna vitele de dinapoi, ducându-le de frânghie. 4 (îlv) A lua (pe cineva) în ~ A-şi bate joc de cineva.
povod2 sn [At: BULETIN. F. (1843), 772/Pl: -uri /E: 1SI10B04] (înv; Mol) Motiv.
povodea sf [At: PAMFILE. I. C. 233 / Pl: -de / E: cf povidlă] (Reg) Magiun.
povodnic s/n [At: URECHE, L. 240 / V: (reg) podho~. povoinic, (îrg) poho~. po volnic. (înv) podv~, povotnic / Pl: -ici / E: povod1 + -nic cf srb povodnik] 1 (înv) Cal dus de căpăstru. 2 (înv) Cal de călărie. 3 (înv) Cal tânăr care 1111 a fost încă înhămat. 4 (înv) Cal lăturaş. 5 (înv) Cal care umblă liber. 6 (înv) Cal care umblă singur pe lângă trăsură. 7 (Reg) Bou stingher.
povogări vt [At: NOVACOVICIU, C. B. I. 18 / Pzi: -resc / E: srb pogovarati] (Ban) A vorbi de rău. povoi1 s/i vz puhoi1 povoi2 v vz puhoi1 povoială sfvz pohoială povoinic s/n vz, povodnic povolenie sfvz povelenie povoinic sm vz povodnic
povolnică sf[At: ANTIPA. P. 465 / Pl: ? / E: net] (Reg) Lotcă simplă cu care se transportă peştele prins cu năvodul. povon sn vz puhoi1
povoraş sm [At: CHEST. V, 25/37 / Pl: -i / E: povară + -aş] (Reg) 1 Om de rând. iobag care poartă poveri. 2 Frate. 3 Soţ. 4 Al doilea om din serviciul stânei. povorna v vz povârni
povornitoare ş/[At: DLR / Pl: -ori / E: povârni + -toare] (îvr) Cascadă.
povorfi v vz povârti
povortit, -ă a vz povârtit
povotnic sm vz povodnic
povoz s vz podvadă
povriganie sf vz pogrebanie
poxă sfvz poxie
poxie sf[At: CONTEMPORANUL. Vj, 297 / S şi: pocsie / V: poxă / Pl: ? IE: ngr x)7ZO\fna „bănuială11] (Mol; Buc) 1 Ciudă. 2 Duşmănie.
poza [At: BARCIANU / Pzi: ~zez / E: frposer] 1 vi A-şi studia gesturile şi a lua o anumită atitudine, comportare, etc. pentru a face impresie sau pentru a epata. 2 vi A sta într-o poziţie favorabilă pentru a fi pictat, fotografiat etc. 3-4 vtr (Pfm) A (se) fotografia. 5 vt (Teh) A aşeza. 6 vt (Teh) A monta. 7 vt (Teh) A stivui. pozar sm [At: BARCIANU / Pl: -i / E: poză + -ar] (Pfm) Fotograf. poză sf [At: CALENDAR (1848), 49/3 / Pl: -ze / E: fipose] 1 Atitudine, comportare pe care cineva şi-o impune pentru a produce impresie şi care nu este conformă cu adevărata sa fire. 2 (Pgn) Atitudine. 3 Ţinută. 4 Poziţie specifică. 5 (Fam; îe) A-şi lua o ~ A adopta o atitudine afectată pentru a produce impresie. 6 (Spc; rar) Mod specific de a sta. 7 (Spc) Poziţie specifică favorabilă, expresivă, pe care o are modelul care pozează (2).
8	(Pfm) Fotografie. 9 (Pfm) Ilustraţie. 10 (Pfm) Reproducere. 11 (Teh;
îs) -za căii Mod de construcţie a suprastructurii liniei de cale ferată, Î11 funcţie de tipul şinei, pe lungimea panourilor, de felul şi de numărul de traverse ale unui panou etc. pozdare sfvz puzderie
pozdei'os, ~oasă a [At: ŞEZ. V. 14 / V: pâzdăros / Pl: -oşi, -oase / E: pozderie + -os] (Reg) Care conţine puzderii. pozeur sm vz poseur pozefiv, ~ă a vz pozitiv
pozitiv, ~ă [At: ASACHI. ALGHEBRA. 774 / S şi: positiv / V: (înv) pozet~ (S şi: posetiv) / Pl: -i, -e / E: fr positif, lat positivus. ger Positiv]
I	a (Mat; d. numere, mărimi scalare etc.) Care este mai mic decât zero sau egal cu zero şi care se notează Î11 scris cu semnul plus (+). 2 a (îs) Semn - Semnul plus (+). folosit pentru caracterizarea numerelor, mărimilor scalare etc. mai mari decât zero. 3 a (D. electricitate, sarcini electrice) De acelaşi fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina dobândită de un baston de ebonită prin frecare cu o bucată de postav. 4 a (D. polii unei surse electrice) Prin care iese curentul electric. 5 a (D. electrozii sau bornele receptoarelor electrice) Care se leagă la polul pozitiv (4) al sursei electrice.
6	a Care sc întemeiază pe fapte, pc date concrete, pe realităţi. 7 a Care are un caracter de certitudine Si: adevărat, autentic. cert. real, sigur. 8 a (îs) Drept - Totalitate a normelor juridice scrise caracteristice unei societăţi, epoci, ţări etc. emanate de la organele statului. 9 a (îs) Religie -ă Religie oficial acceptată într-o ţară şi existentă ca atare. 10 a Practic.
II	a Care dovedeşte simţ practic, realist. 12 a Care se bazează pe practică, pe realitatea imediată. 13 a (îs) Ştiinţe -e Ştiinţe experimentale. 14-15 av, a (într-un mod) care exprimă o afirmaţie, o aprobare. 16 a (Log; d. noţiuni, raţionamente) Care afirmă ceva. 17-18 a Care (are sau) conferă 1111 sens de afirmare. 19-20 sn, a (Şîs grad -) (Formă a adjectivului sau a adverbului) cu ajutorul căreia se exprimă însuşirea unui obiect sau a unui proces privite izolat, fără referire la alte obiecte sau procese. 21 a (îoc negativ) C11 însuşiri bune Si: bun. 22 a Care se recomandă prin însuşirile sale Si: recomandabil. 23 a Care nu produce rău. 24 a Care 1111 este periculos. 25 a Demn de urmat, de imitat. 26 a Care are o valoare,
o	semnificaţie justă Si: valoros. 27 a (Rai*) Care produce bunurile materiale.
28	a (Chm; Big; d. unele reacţii ale anticorpilor) Care se produce în prezenţa antigenului sub influenţa şi Î11 prezenţa căruia a luat naştere. 29 a (D. analize medicale) Care confirmă prezenţa în organism a unui anumit agent patogen. 30-31 sn.a (Imagine fotografică) la care distribuţia luminii şi a umbrei corespunde celei reale. 32-33 snui (Pex) (Placă, film sau hârtie fotografică) pe care s-a obţinut o asemenea imagine.
pozitivamente av [At: SFC, 197 / S şi: positivamente / E: pozitiv + -mente cf fr positivement] (îvr) în mod pozitiv.
pozitivism sn [At: CONCORDIA, 4:/68 / S şi: positivism l Pl: ? / E: fr positivisme] 1 (Rar) Interes exagerat pentru problemele practice, materiale Si: practicism, utilitarism. 2 Tendinţă de a lua în considerare şi de a urmări numai avantajele imediate şi personale Si: practicism, utilitarism. 3 Curent filozofic din sec. XIX-XX, care respinge filozofia ca reprezentare teoretică generalizată a lumii, limitându-se la faptele confirmate de experienţă şi negând astfel posibilitatea cunoaşterii esenţei (şi a cauzelor) fenomenelor. 4 (Fii; îs) ~ logic Neopozitivism. 5 Curent în ştiinţele juridice care admite numai esenţa dreptului pozitiv (8). 6 (Lit) Tendinţă, curent în critica literară care adoptă metodele scientiste în cercetarea fenomenului literar. 7 Modalităţi de creaţie literară care tind să reproducă realitatea în faptele ei concrete, adesea în stare brută, netipizată.
pozitivist, ~ă [At: DELAVRANCEA, T. 52 / S şi: positivist / Pl: -işti. -e / E: fr positiviste] 1-10 smf a (Adept) al pozitivismului (3-7). 11-15 a Care se referă al pozitivism (3-7). 16-20 a Specific pozitivismului (3-7). 21 a (Rar) Legat de realitatea concretă, de fapte.
pozitivitate A/[At: F (1872). 61 / Pl: (rar) -taţi / E: fr positivite] 1 (înv; lav) Cu ~Cu exactitate. 2 (înv; îal) Î11 mod sigur Si: cert. 3 (Liv) Caracter pozitiv.
1200
POZNI
pozitron sm [At: MACAROVICI. CH. 199 / Pl: -/ / E: k positron. ger Positron] (Fiz) Particulă elementară, nestabilă. întâlnită rar în natură, care are masa egală cu a electronului, şi a cărei sarcina electrică este pozitivă şi.egală în valoarea absolută cu sarcina electronului Si: ăiitielectron.
pozitroniu sn [At: M. D. ENC. / Pl: ? / E: frpositronium] (Fiz) Formaţie instabilă, alcătuită dintr-un electron şi un pozitron. care gravitează împreună în jurul centrului de masă comun.
poziţie sf[At: AR (1829). 1401 /4 / S şi: posiţie / V: (înv) ~ţiune (S şi: positiune) / Pl: -ii / E: latpositio, frposition. ger Position] 1 Mod în care este aşezat sau situat ceva sau cineva în spaţiu. în raport cu altceva sau cu altcineva Si: aşezare. 2 (Pex; ccr) Loc. punct, regiune în care este situat ceva sau cineva Si: (înv) pusătură, pusăciune. pusoare. 3 (Muz) Loc pe care îl ocupă o notă sau o cheie pe portativ. 4 (Muz) Loc în care sunt atinse cu degetele coardele unui instrument muzical, când se cânta la instrumentul respectiv. 5 (Spc) Fiecare dintre operaţiile înscrise într-un cont contabil. 6 (Pex) Loc pe care îl ocupă fiecare dintre operaţiile înscrise într-un cont contabil. 7 (Lin) Loc pe care îl ocupă un sunet sau un grup de sunete într-un cuvânt. 8 (Spc) Loc. punct din care ceva sau cineva este sau poate fi privit Si: unghi. 9 Raport, relaţie existentă între două obiecte, fiinţe, fenomene. 10 (Mii) Loc pe care sunt aşezate trupele pe front sau vasele de război pe mare şi folosit ca bază de atac sau ca linie de apărare.
11	(Mii; îs) ~ de tragere Loc special amenajat de unde o subunitate de infanterie sau de artilerie, de aruncătoare de mine. de mitraliere navale etc. execută tragerile. 12 (Ie) A lua — A se instala într-un loc considerat potrivit din punct de vedere strategic. 13 Loc desemnat fiecărui participant la vânătoarea cu hăitaşi. 14 Mod în care se stă cu corpul sau cu o parte a lui Si: ţinută. 15 (Is) ~ ele tragere Fel în care stă trăgătorul în timpul sau în vederea tragerii. 16 (las) Fel în care trăgătorul îşi orientează gura de foc în vederea tragerii eficiente. 17 (Spc; îe) A lua— A sta într-o atitudine dreaptă şi nemişcată a corpului, cu mâinile lipite de trunchi, reglementară în armată sau în anumite spoituri. 18 Fiecare dintre atitudinile principale ale corpului, prevăzute de regulamentele militare de instrucţie. 19-20 (Pop; d. femei; îe; îla) (A fi) în - (A fi) însărcinată. 21 (Fig) Mod în care cineva reacţionează, se comportă. îşi exprimă opinia etc. într-o împrejurare dată Si: atitudine. 22 (D. oameni; îe) A lua - A manifesta o atitudine fermă, hotărâtă într-o problemă. 23 (D. oameni; îae) A-şi exprima punctul de vedere în legătură cu o problemă. 24 (Ie) A sta (sau a rămâne, a se menţine etc.) pe — A-şi menţine cu fermitate părerile, opinia formulată. 25 (îe) A se situa, a fi etc. pe -ii opuse A fi de păreri contrare. 26 (îe) A se situa (sau a fi) pe aceeaşi poziţie A fi de aceeaşi părere. 27 (D. oameni; îlav) Pe -ii opuse De păreri diferite. 28 (D. oameni; îlav) Pe aceeaşi — De aceeşi părere. 29 Mod în care cineva se comportă într-o împrejurare dată. 30 Stare, situaţie. împrejurare în care se găseşte cineva sau ceva Si: (înv) pusâciune. 31 (Spc) Situaţie înaltă pe care o deţine cineva în ierarhia socială Si: condiţie, rang. treaptă. 32 (Mun) Centrul satului Si: vatră. 33 (Mun) Linie.
poziţiona vt [At: DLR / P: -ţi-o- f Pzi: ~nez / E: fr positionner] 1 (C. i. obiecte, scule) A aşeza într-o anumită poziţie (1). cu asamblare directă sau prin intermediul unui sistem. 2 A indica coordonatele geografice ale unei nave. 3 A indica amplasamentul exact al unei maşini, unităţi militare etc.
poziţional, ~ă a [At: DLR / P: ~tj-o~ / Pl: -i.	/ E: poziţiune + -al]
(Lin) 1 Referitor la poziţie (7). 2 De poziţie (7). 3 Care are o anumită poziţie (7) într-un cuvânt.
poziţionare sf [At: LTR2 / P: -ţi-o- f Pl. -nari / E: poziţiona] 1 Aşezare a unui obiect într-o anumită poziţie (1) direct sau prin intermediul unui sistem tehnic. 2 Stabilire a coordonatelor geografice ale unei nave. 3 Indicare a amplasamentului exact ale unei unităţi militare.
poziţionat, -<2 a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: poziţiona) (D. obiecte, scule) Aşezat într-o anumită poziţie (1) direct sau prin intermediul unui sistem tehnic. poziţiune sfvz poziţie pozleţ sn vz posleţ pozluşanie sfvz poslu sanie
pozmă1 sf[At: PAMFILE. A. R. 163 / V: păzind, poznă l Pl. -me. -mi
i	E: mg piiztna. piizna] (Trs; lpl) Fiecare dintre prăjinile care. legate două câte două cruciş, se aşază de o parte şi de alta a clăii de fân sau a unui acoperiş de paie. ca să nu le ia vântul Si: (reg) martae, pânză, păhuie1. păuşă. păitză. păianjen, povăzniţă. prăştină1. pozmă2 sfvz poznă1 pozmete sm vz pesmet
pozmidie sf [At: ALR I, 1210/320 / Pl: -ii / E: mg pdszmete. poszmite] (Reg) Agrişă. pozniity -ă a vz poznit
pozmoc s [At: DR. V, 302 / Pl: net / E: cf smoc. pozmă1] (Reg) 1 Smoc de păr crescut în partea de jos a piciorului calului. 2 Cantitate mare din ceva Si: grămădă. pozmol sn vz podmol
poznaci, -ace ă [At: ALEXI. W. / Pl: - / E: poznă1 + -<za] (Reg)
1	(D. oameni) Poznaş (4). 2 (D. manifestări ale oamenilor) Poznaş (7). poznar sn vz buzunar
poznaş,	[At: KOGĂLNICEANU. ap. PR. DRAM. 426 / S: posmiş
/ Pl: -i. -e / E: poznă + -m] 1 a (Rar) Care iese din comun Si: bizxtr. ciudat, curios, neobişnuit, straniu. 2 a (Rar; pex) Interesant. 3 ă (Rar) Fermecat. 4 ă (Pfm; d. oameni) Căruia îi place să se ţină de glume, de năzbâtii, de păcăleli Si: (reg) poziuici (1). poznat (1). pozneţ (1). poznit (5). (înv) poznatec (1). 5-6 ă (Pfm; d. faptele, manifestările, fizionomia etc. oamenilor) Care (trădează sau) caracterizează pe omul poznaş (4).
7	a (D. manifestări ale oamenilor) Care provoacă râsul, veselia Si: hazliu, glumeţ, năzdrăvan, şugubăţ, vesel, (pop) mehenghi. (îrg) mar ghiol, pozjiat
(2). ghiduş. (înv) poznatec (2). (reg) poznaci (2). pozneţ (2), poznit (6).
8	sm (Reg) Măscărici la nuntă. 9 a (îrg; d. bărbaţi) Afemeiat. 10 ă (Reg) Periculos. 11 a (Pfm) Care produce neplăceri. 12 ăv (Pfm) într-un mod interesant. 13 av (Pfm) în mod amuzant, nostim.
poznat, ~ă a [At: BĂRAC, T. 3/17 / Pl: -aţi. -e / E: poznă1 + -at] 1 (Reg; d. oameni) Poznaş (4). 2 (îrg; d. manifestări ale oamenilor) Poznaş
(7).
poznatec, ~ă ă [At: CLEMENS / S: posiuitec / Pl: -eci. -ece / E: poznă1 + -atee] (înv) 1 (D. oameni) Poznaş (4). 2 (D. manifestări ale oamenilor) Poznaş (7).
pozna1 sf [At: URECHE, ap. LET. 1.206/11 / S: posnă ! V: (reg) pozmă
l	Pl: -ne / E: net] 1 (îvp) Faptă. întâmplare, situaţie etc. care provoacă cuiva un rău, un neajuns, un necaz, o nenorocire Si: belea, bucluc. 2 (Reg; îe) A da de - (cu cineva) A o păţi. 3 (înv) întâmplare regretabilă. 4 (Rar) Lucru, faptă. întâmplare, situaţie care iese din comun Si: bizarerie, ciudăţenie, curiozitate, minunăţie. 5 (Reg; îlav) A —na De-a-ndoaselea.
6	(Reg; îe) A face - A face o impresie deosebită. 7 (Reg; îae) A face senzaţie. 8 (Şîe a face -ne) Faptă regretabilă, greşeală etc. de gravitate redusă, comisă de cineva Si: boroboanţă, trăsiuiie. (reg) nişăftă. 9 (Buc; lpl) Scandal mare. 10 Păcăleală cu consecinţe lipsite de gravitate făcută cuiva Si: farsă, festă, renghi. (îrg) marghiolie, (reg) mişculanţă. 11 Faptă sau vorbă care provoacă râs. haz. veselie Si: ghiduşie. glumă, năzbâtie, năzdrăvănie. (înv) măscăriciune. (reg) măi'ăfet,ponos1, (fam) pehlivănie.
12	(Pfm) împrejurare neplăcută pentru cineva. 13 (Reg; gmţ) Organ genital feminin. poznă2sf vz pozmă1
poznăi vt [At: VÎRCOL. V. 98 / S şi: posnăi / Pzi: -ese / E: bg no3H3Lx] (Olt) 1 A scorni vorbe Si: ă născoci. 2 A începe o treabă însemnând, jalonând, schiţând.
poznăşie sf[At: SBIERA. F. S. 194 / Pl. -iz / E: poznaş + -ie] (Buc) Caraghioslâc.
pozneţ ă [At: CV 1950. nr. 4. 33 / Pl. -i / E: poznă + -eţ] (trs) 1 (D. oameni) Poznaş (4). 2 (D. manifestări ale oamenilor) Poznaş (7).
pozm [At; HELIADE. O. T. 272 / S şi: posni l Pzi: -nesc. poz.n / E: poznă1] 1-2 vtr (Trs) (A face să păţească sau) a păţi ceva rău din punct de vedere fizic. 3-4 vtr (Trs) A (se) nenoroci în urma unui accident. 5 vt (Reg; c. i. oamnei) A lovi trăsnetul Si: ă trăsni. 6 vr (Trs) A se face de râs. 7 vi (Buc) A face scandal mare. 8 vr (Rar) A se minuna.
1201
POZNIT
poznit, ~ă a [At: GHEŢIE. R. M. / S şi: posnit / V: (înv) pozmit (S şi: posmit) / Pl. ~iţi. -e / E: pozni] 1 (Reg) Ciudat. 2 (Reg; d. cai) Mare1. 3 (Reg) Gros. 4 (Reg) Urât. 5 (Trs; d. oameni) Poznaş (4). 6 (Trs; d. manifestări ale oamenilor) Poznaş (7). 7 (Trs; d. oameni) Prefăcut2.
poznui vi [At: L. COSTIN. GR. BĂN. II, 158 / Pzi: -esc / E: cf poznă1] (Reg) 1 A calomnia. 2 A bârfi. 3 A invidia.
pozologie sf [At: DER / V: poso~ / Pl: -ii / E: fr posologie] Parte a farmacologiei şi a terapeuticii care se ocupă cu indicaţiile referitoare la dozele şi la modul în care acestea trebuie administrate. în raport cu vârsta, sexul, constituţia etc. bolnavului.
pozometru sn [At: LTR2 / Pl: -re / E: fr posometre] Aparat pentru stabilirea duratei de expunere la lumină a unui film sau a unei plăci fotografice Si: expometru.
pozomoc sms [At: ARH. FOLK. III, 116 / E: net] (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape. pozonar sn vz buzunar pozovenchi sn vz pezevenchi pozunar sn vz buzunar
pozuni vt [At: JAHRESBER. V. 126 / Pzi: -nesc /E: siv ncaHarn, -4i«] (înv) A recunoaşte. pozvăh v vz pozvoli
pozvol s [At: NECULCE, L. 295 / S şi: posvol l Pl: net / E: pvb pozvoli] (înv) Permisiune.
pozvolenie sf [At: M. COSTIN. ap. LET. I. 284/29 / S şi: posvolenie / Pl: ~i/ / E: pn pozwolenie, rs nosBOAeime] (îrg) Permisiune.
' pozvoli [At: HERODOT (1645), 182 / S şi: posvoli / V: -văii f Pzi: -Iese / E: pn pozwoliă, ucr iiosboahth, rs n03B0AUTb] (îrg) 1 vtf a) (C. i. oameni şi acţiuni ale lor) A permite. 2 vr (Ccd) A-şi lua libertatea (să...) Si: a-şi îngădui, a-şi permite.
pozvohre sf [At: M. COSTIN, ap. LET. II. 107/29 / Pl: -ri / E: pozvoli] (înv) Permisiune.
pr i [At: SADOVEANU, O. I, 244 / V: pra / E: fo] (Pronunţat cu „r“ prelungit) 1 Cuvânt care imită zgomotul, trosnetul produs de un corp. un obiect, un material care se rupe sau se despică Si: păr. 2 (Reg) Cuvânt care redă zgomotul făcut de un sac plin când cade. 3-4 (Reg) Cuvânt cu care (se opresc sau) se pornesc caii. 5 (Reg) Cuvânt cu care se opresc oile. 6 (Reg) Cuvânt care imită sunetul caracteristic al turturelei. pra1 i vz pr pra2 sn vz praf
prabalau sn [At: ALR I, 1591/355 / Pl: -ai / E: praboli + -ău] (Reg) Geambaş.
prabah vt [At: L. ROM. 1961, nr. 1,21 / Pzi: prabal / E: mg prâbol] (Reg) A încerca. prabeţ s vz pravăţ praboi sn vz priboi1
pracritsns [At: DN3 / E: frprakrit] Dialect indian derivat din sanscrită. practecă sf vz practic
practic,	[At: IST. Ţ. R. 77 / Pl: (2) -ici, (1, 3-19) -ici, -ice / E: lat
practicus, -a, -um, ngr npaKtiKâq, nponcziicri, ger praktisch, fr pratique] 1 a (înv; d. oameni) Priceput într-un domeniu. într-o problemă Si: destoinic, experimentat, îndemânatic, versat. 2 sf (înv) Pricepere, îndemânare, iscusinţă, obţinută prin exerciţii, uz etc. 3 a (D. oameni) Care ştie să aplice la viaţa de toate zilele cunoştiinţele acumulate. 4 a (D. oameni) Care are simţul realităţii. 5 a (D. oameni) Care are însuşirea de a se adapta la situaţii concrete, apărându-şi interesele materiale şi ştiind să profite de ceva. 6 a (D. manifestările oamenilor) Care denotă pe omul care se adaptează uşor la situaţii concrete. 7 a (D. manifestări ale oamenilor) Care trădează pe omul cu simţul realităţii. 8 a (D. manifestări ale oamenilor) Care arată omul care ştie să aplice la viaţa de toate zilele cunoştinţele acumulate. 9 a (îvr) Care exercită o meserie. 10 a (îvr; spc) Care exercită concret profesia pentru care s-a pregătit. 11 a Care se poate executa în mod concret Si: (înv) practicesc (1). 12 a Care se efectuează în mod concret, fiind corespunzător nevoilor reale ale existenţei Si: (înv)
practicesc (2). 13 a Care se verifică în viaţa de toate zilele Si: (înv) practicesc (3). 14 a Care se poate aplica în viaţă Si: (înv) practicesc (4).
15	a Care se bazează pe experienţa vieţii reale, concrete Si: (înv) practicesc (5). 16 a Legat de realitatea concretă, de viaţa de fiecare zi, de nevoile ei concrete Si: (înv) practicesc (6). 17 a De fiecare zi Si: curent, obişnuit. (înv) practicesc (7). 18 a Care este ingenios şi eficace, servind bine la realizarea unui scop Si: folositor. 19 a Care este uşor de folosit Si: comod, (înv) lesnicios. 20 av în mod concret. 21 av De fapt.
practica1 sf [At: (a. 1780) GĂLDI. M. PHAN. 234 / Pl: -le / E: ngr jupaKUKdv „proces-verbal". (mc) izpanenKă ,,acte“] (înv) 1 Proces-verbal.
2	Permisiune de trafic dată unui vapor. 3 Autorizaţie de a face negoţ cu navele.
practica2 [At: AR (1829), 1912/l 8 / V: (înv) ~ic\ / Pzi: practic, (înv) -icez /E: frpratiquer] 1 vt (C. i. concepţii, teorii, norme, cunoştiinţe etc.) A pune în aplicare Si: a aplica. 2-3 vtr (Pex) A (se) folosi. 4 vt (înv) A cultiva. 5 vrp A exista obiceiul să se facă într-un anumit fel Si: a se obişnui, (înv) a se politici. 6 vr (înv) A se instrui, a se iniţia pentru a putea aplica în practică cele învăţate. 7 vt A exercita o meserie, o profesie Si: a profesa. (înv) a metahirisi. a profesui. 8 vt (Liv) A executa. 9 vt (Liv) A efectua.
10	vt A respecta cu stricteţe ceremoniile, dogmele, cerinţele de cult. 11 vt (Frr) A vizita des Si: a frecventa.
practicabil, ~ă [At: BĂLCESCU. ap. GHICA, A. 425 / Pl:	~e	/	E:
fr practicable. ger praktikabel] 1 a Care se poate folosi în mod concret Si: folosibil, utilizabil. 2 a Care se poate executa sau realiza în mod concret Si: realizabil. 3 a De care cineva se poate folosi în mod efectiv. 4 a Pe unde se poate umbla sau trece relativ uşor fără pericol sau dificultăţi Si: accesibil. 5 sn Podium mobil pe care se poate sta sau pe care se poate trece, folosit mai ales ca element de decor în teatru, cu care se realizează pe scenă o diferenţă de nivel. 6 sn (Cig) Platformă mobilă pe care sunt instalate camera de luat vederi şi proiectoarele care înregistrează un spectacol, o scenă de film etc.
practicabilitate sf[At: BARCIANU / Pl: -taţi / E: practicabil + -itate cf fr practicabilite] (Rar) 1 Calitate a unui lucru de a putea fi folosit. 2 Calitate a unui lucru de a putea fi executat sau realizat. 3 Calitate a unui lucru de a permite trecerea fără greutate şi fără pericol.
practicant, -ă smf [At: ALBINEŢ. M. 18/18 / Pl: -nţi, -e i E: ger Praktikant] 1 (Asr) Persoană care exercită o meserie, o profesie, o disciplină etc. 2 (înv; spc) Specialist în probleme juridice, de procedură etc. 3 Cea mai mică funcţie administrativă în vechea ierarhie a funcţionarilor începători. 4 Salariat, angajat care execută o muncă de ajutor pe lângă un specialist dintr-un domeniu tehnic. 5 Persoană care învaţă o meserie. 6 Persoană care îndeplineşte un stagiu de pregătire lucrând ca începător într-o instituţie sau întreprindere, pentru a se perfecţiona într-o anumită profesie, prin completarea cunoştiinţelor teoretice cu noţiuni practice.
practicai'e sf [At: POLIZU / Pl: (rar) -cari / E: practica2] 1 Punere în aplicare a cunoştinţelor, concepţiilor, teoriilor etc. Si: aplicare, practică (1). 2 (Pex) Folosire. 3 (înv) Cultivare. 4 Exercitare a unei meserii, profesii etc. Si: profesare. 5 (Liv) Executare. 6 (Liv) Efectuare. 7 Respectare cu stricteţe a normelor, cerinţelor, ceremoniilor unui cult religios.
practicat, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III. 637 / Pl: -aţi, ~e / E: practica2]
1	(D. concepţii, teorii, cunoştinţe etc.) Pus în aplicare. 2 (Pex) Folosit. 3 (înv) Cultivat. 4 (D. meserii, profesii, îndeletniciri) Profesat. 5 (Liv) Executat. 6 (Liv) Efectuat. 7 (D. normele, cerinţele, ceremoniile unui cult religios) Respectat.
practică sf [At: BUDAI-DELEANU. Ţ. 357 /V: (înv) ~tecă, (liv) ~cam sn / Pl: —ici / E: fr pratique, ger Praktik] 1 Practicare (1). 2 Activitate a omului prin care se execută un lucru în mod concret, corespunzător nevoilor reale ale existenţei. 3 Aplicare a cunoştiinţelor teoretice. 4 (Pex) Experienţă de viaţă acumulată de obicei în urma unei activităţi. 5 Deprindere câştigată prin exerciţiu. 6 Verificare experimentată a unei teorii Si: (înv) praxis (1). 7 (îlav) în ~ în mod efectiv. 8 (îal) în realitate. 9 (înv; îe) A se lua la practecă A se folosi. 10-11 (îe) A (se) pune în ~
1202
PRAFTORIŢĂ
A (se) aplica. 12 Activitate concretă pe teren de verificare şi completare a cunoştinţelor teoretice acumulate într-un domeniu oarecare. 13 (Spc; şîs- productivă. - în producţie) Stagiu pe care-1 face într-o întreprindere, într-o instituţie, pe teren etc. un student sau un elev dintr-o ramură de învăţământ, pentru a-şi îmbogăţi şi valorifica cunoştinţele acumulate. 14 (îs) - pedagogică Stagiu de pregătire efectuat de un student din ultimii ani de studiu, în cadrul şcolii, în vederea însuşirii metodologiei de predare a unei anumite discipline. 15 Exercitare a unei profesiuni Si: practicare, profesare. 16 Predare a unei discipline Si: practicare, profesare. 17 Procedeu folosit pentru realizarea efectivă a unui lucru sau pentru atingerea unui scop Si: metodă, obicei. 18 (Jur; spc; rar) Procedură. 19 (îs) -judiciară Ansamblu al soluţiilor date de instanţele judecătoreşti în rezolvarea unor litigii concrete sau în activitatea de îndrumare a instanţelor judecătoreşti subordonate. 20 (Mpl) Ceremonie, manifestare exterioară specifică unui cult, unei credinţe Si: uzanţă.
spracticese, -cască a [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie lv/16 / Pl: -eşti /E: practic + -icesc cf ngr KpaKxiKoq, lat practicus, ger praktiscli] (înv) 1-7 Practic (11-17).
practiccşte av [At: I. IONESCU. M. 387 / E: practicesc] (îvr) în mod practic Si: concret, efectiv, practici v vz practica
practician, ~ă smf [Al. PROT. - POP.. N. D. / P: -ci-an / PI: -ieni, -iene / E: îr practicien] 1 Profesionist, de obicei medic, cu practică şi experienţă îndelungată. 2 Persoană care cunoaşte şi dovedeşte pricepere mai ales în latura practică a meseriei sau a specialităţii sale.
practicism sn [At: RALEA, S. T. III, 224 / Pl: (rar) -e / E: practic + -ism cf rs iiphktmijm:im] 1 Simţ practic, abilitate în rezolvarea diferitelor probleme. 2 înclinare exagerată pentru activitatea practică.
practicist, -ă a [At: CONTEMP. 1950, nr. 184, 7/2 / Pl: -işti, -e / E: practic + -ist] 1-2 Care aparţine practicismului (1-2). 3-4 Privitor la practicism (1-2). 5-6 Specific practicismului (1-2).
practicitate sf [At. CĂLINESCU, E. O. 71 / Pl: -taţi / E: practic + -ităte) (Nob) înclinare spre o activitate practică.
practicos, ~oasă a [At: (a. 1792) GÂLDI. M. PHAN. 235 / Pl: -oşi, ~oase / E: ngr itpaKUKoq] (înv; d. oameni) 1 Cu multă experienţă de viaţă.
2	Priceput. practicum sn vz practică practisa v vz practisi
practisi vi [At: GOLESCU, î. 62 / V: -sa / Pzi: -sqsc / E: practică + -isi] 1 (înv) A face practică (12). 2 A exersa într-un domeniu pentru a acumula cunoştinţele necesare.
practisire sf [At: ASACHI. E. II, 60/14 / Pl: -ri / E: practisi) (îvr) Exersare într-un domeniu, în scopul de a acumula cunoştinţele necesare.
practisit, — ă ă [At: (a. 1803) URICARIUL I, 124 / Pl: ~i(/\ -e / E: practisi] (înv; d. oameni) 1 Cu multă practică (12). 2 Experimentat. 3 Priceput. pradalau, ~laie smf ă vz prădălău
pradă sf[At: PSALT. 318 / G-D: prăzii / Pl: prazi, (înv) -de / E: ml praedo] 1 Prădare (1). 2 (înv; îlv) A da în (foc şi) - A prăda (1). 3 (Cer) Totalitate a bunurilor materiale luate prin jaf de la duşman în timp de război Si: captură. 4 (Pgn) Orice bun material însuşit de la cineva cu foiţa, prin acte de violenţă Si: (înv) răpiciune1, răpire, răpitură. 5 (îlav) - (sau -da, în Mia) cuiva (sau a ceva) Sub dominaţia. în stăpânirea cuiva. 6 (Fig; îal) Sub dominaţia unui sentiment, a unei idei etc. 7 (îal) Dominat, copleşit de cineva sau de ceva. 8 (îal) La bunul plac al cuiva sau a ceva.
9	(înv; ccr; csc) Robi de război. 10 (înv) Stare, condiţie de rob de război.
11	Acţiune a animalelor sălbatice carnivore sau a păsărilor răpitoare prin care acestea caută şi prind diverse vietăţi care le servesc drept hrană. 12 (Ccr) Vietate care serveşte drept hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsări lor răpitoare. 13 (Pgn) Ceea ce poate servi drept hrană vieţuitoarelor.
14	(Trs) Cheltuială inutilă Si: risipă, pradie sf vz paradă
pradnic, ~ă smf, ă [At: DOSOFTEI, PS. 222/19 / Pl: -ici, -ice / E: pradă + -nic] (îvr) 1-2 Prădător (1-2).
praf sn [At: PSALT. HUR. 28v/20 / V: (îrg) prah,prau,prav, (reg) pra, praj,praure / Pl: -uri / E: siv npApi] 1 Material format din particule solide, foarte‘fine şi uşoare, provenite din fărâmiţarea naturală a scoarţei terestre, a unor corpuri solide, din unele procese biologice ale vieţuitoarelor etc. Si: (reg) colb, pulbere. 2 (Pgn) Orice amestec pulverulent din corpusculi care se pot menţine în suspensie în aer. 3 (îe) A face (pe cineva sau ceva)
-	(şi pulbere) sau - şi ţărână (sau scrum, cenuşă, fărâme etc.) A disti nge complet pe cineva sau ceva Si: a nimici. 4 (D. bunuri materiale; îae) A risipi în totalitate Si: a irosi. 5 (Fam; fig; îae) A învinge pe cineva într-o discuţie în-contradictoriu, anulându-i toate argumentele. 6 (Fam; fig; îae) A impresiona profund pe cineva prin cele spuse sau făcute Si: a epata.
1	(îe) A se alege -ul (sau -ul şi pulberea, -ul şi ţărâna, reg. -ul şi paradichiul etc.) (de cineva sau de ceva) sau a nu se (mai) alege (sau rămâne) nici (sau decât) — (sau —ul, -ul şi pulberea etc.) A fi complet distrus, nimicit. 8 (îae) A fi ucis. 9 (îae) A fi complet irosit, risipit. 10-11 (îe) A (se) face - şi pulbere sau a (se) preface în - A (se) distruge complet. 12 (îe) A da (sau a arunca cuiva cu) - în ochi A induce în eroare, a înşela pe cineva, dându-i iluzia că lucrurile sunt altfel decât în realitate. 13 (Reg; îe) A se face - pentru cineva A-i purta cuiva mare grijă. 14 (îae) A face tot posibilul pentru a ajuta pe cineva. 15 (Fam; d. oameni; îe) A face - A vorbi fără rost. 16 (Fam; d. oameni; îae) A spune minciuni. 17 (Fam; îae) A combate cu elemente puternice, convingătoare, hotărâtoare. 18 (Fam; pex; îae) A anula argumentele cuiva într-o discuţie Si: a desfiinţă. 19 (Fam; îae) A uimi prin argumentaţie, judecată, cunoştinţe etc. 20 (Fam; îs) -ul de pe tobă Nimic. 21 (Rar; îlv) A trage un - (cuiva) A mustra. 22 (Rar; îal) A critica. 23 (Fam; îe) A o face - A nu realiza nimic. 24 (Fam; îae) A suferi un eşec. 25 (Pan; cu determinări care arată materia) Materie solidă redusă la starea de particule foarte fine, care are diferite utilizări. 26 (îs) ~ de bronz Pulbere metalică, având culori şi jocuri de lumini variate, fabricată din metale simple sau din aliaje care. în amestec cu ulei sau cu lac, formează vopsele ce imită metalul. 27 (îs) ~ de spumă (sau spuimnt) Amestec de pulberi de bicarbonat de sodiu, de saponină şi de sulfat de aluminiu, sau acid oxalic, care în contact cu apa, produce
o	spumă folosită pentru stingerea incendiilor. 28 (îs) - de strănutat (sau, înv, strănutător) Substanţă pulverulentă iritantă care provoacă strănutul.
29	(îs) - de copt Preparat chimic sub formă de pulbere, care în contact cu umezeala sau cu căldura, degajă bioxid de carbon şi care este folosit în patiserie pentru a face să crească aluatul. 30 (îs) ~ de mătase Substanţă cu aspect lucios, preparată din mică pisată, folosită la zugrăveli. 31 (îs)
-	de lipit Material pulverulent format dintr-o anumită substanţă sau dintr-un amestec, folosit Ia lipituri şi la sudură pentru a împiedica formarea oxizilor. 32 (îs) ~ hidrofob Pulbere neinflamabilă, imputrescibilă în contact cu apa, obţinută din cenuşa de la termocentrale mici cu un adaos de păcură, folosită pentru hidroizolări. 33 (îs) Lapte - Lapte sub formă de pulbere, obţinut prin eliminarea apei din componenţa lui. 34 (Precedat de am ,,un“) Cantitate mică dintr-o materie care se prezintă sub formă de pulbere. 35 (Şîs ~ de puşcă, înv, - de tun) Substanţă pulverulentă formată dintr-un amestec de azotat de potasiu, sulf şi cărbune de lemn, folosită ca explozibil, mai ales la armele de foc Si: (pop) iarba, (îvr) prăvărie. 36 (îe) Mirose a - de puşcă Se simte atmosfera de război, de lupte armate. 37-38 (Spc) Substanţă (medicamentoasă sau) toxică în formă de pulbere. 39 Doză dintr-o astfel de substanţă. 40 (Rar; îs) ~ alb Cocaină. 41 (Pop) Polen1
(1). 42 (Bot; reg; îc) —ul-strigoilor Brădişor (Lycopodium clavatum).
praf toră sf vz praftură
praftori vt [At: BARCIANU / V: pleftur\, (reg) prăfturi / Pzi: -resc / E: praftoră] 1 A lovi. stropind cu praftura (1) sau cu un obiect asemănător cu aceasta. 2 (Reg; fig) A batjocori. 3 (Reg; fig) A certa.
praftoriţă sf[At: PANN P. V. III, 50/1 /V: prast~, pla~ / Pl: -ţe / E: praftoră + -iţă] 1 (Pop) Praftură (1). 2 (Fam; îe) A da cu -ţa (pe la nas) A vorbi mult. 3 (Fam; îae) A supăra pe cineva prin aluzii jignitoare. 4
1203
PRAFTUR
(Reg) Foaie de fierărie. 5 (Olt) Uşă rudimentară, la unele bordeie, făcută din nuiele împletite. 6 (Arg) Popă1 la jocul de cărţi.
praftur s [At: PAMFILE, CR. 85 / Pl: net / E: net] (Pop; rar) Obiect de îmbrăcăminte nedefinit mai îndeaproape, probabil plastron.
prafturaş s [At: PAMFILE, CR. 85 / Pl: net / E: praftur + -aş] 1-2 (Pop; şhp) Praftur (mic).
praftură sf [At: POLIZU /V: plea~, (reg) br~,pla~, plia-, plef~, pl\f~, ~toră, prea~, vr~/ Pl: -ri / E: net] 1 Pămătuf din păr, din câlţi, din zdrenţe, din fâşii de rafie etc., fixat într-o coadă lungă, folosit ca unealtă a fierarului, pentru a stropi fierul şi cărbunii încinşi, sau pentru a scoate spuza din cuptorul de pâine Si: (pop) praftoriţâ (1). 2 (Fam; îe) A face (pe cineva) ~ sau a-i face (ori a-i da, a-i trage) (cuiva) o ~ A face pe cineva de râs.
3	(Fam; îae) A batjocori pe cineva. 4 (Fam îae) A certa aspru pe cineva.
5	(Reg) Epitet dat unui om de nimic. prag sn [At: CORESI, L. 106/5 / V: (reg) prav / Pl: -uri / E: siv nparh]
1	Parte de jos. orizontală, a unui toc de uşă sau a unei porţi, de obicei puţin mai ridicată faţă de rest, peste care se trece la intrare sau la ieşire.
2	(Şîs ~ de sus) Parte de sus. orizontală, a tocului uşii, situată între cele două părţi laterale. 3 (îe) A(-i) păşi ori a(-i) trece, a(-i) călca etc. miI (cuiva sau a ceva) A intra la cineva sau undeva. 4 (îae) A ieşi de la cineva sau de undeva. 5 (Pex; îae) A vizita pe cineva. 6 (îe) A (se) da (sau a se lovi, a se izbi etc.) cu capul de ~ (sau de ~ul de sus) A se convinge de unele adevăruri în urma unei experienţe personale neplăcute. 7 (îae) A trage învăţătură dintr-o întâmplare neplăcută. 8 (îae) A câştiga experienţă în urma unui insucces. 9 (îe) A(-i) pune piciorul (sau. rar, picioarele) în (sau, rar. pe) ~ A lua o atitudine hotărâtă. 10 (îae) A se opune în mod energic. 11 (îae) A obliga pe cineva să facă ceva. 12 (Rar; îe) A se pune ~ A se aşeza în calea cuiva, pentru a-1 împiedica să treacă. 13 (Rar; fig; îae) A împiedica acţiunile cuiva. 14 (Reg; îe) A trăi la ~uri A trăi din mila altora. 15 (Reg; îae) A cerşi. 16 (îe) A fi ~ul casei A fi sprijinul, susţinătorul familiei. 17 (Fam; îe) A bate ~urile A umbla de colo-colo fără rost. 18 (Fam; îae) A fi haimana. 19 (îlav) Din - în ~ Din casă în casă. 20 Spaţiu, porţiune din imediata apropiere a unei uşi sau a unei porţi.
21	Cadru al unei uşi. 22 (Pex) Spaţiu din cadrul unei uşi. 23 Poartă. 24 (Pex) Casă. 25 (Fig) Locuinţă. 26 (Fig) Familie. 27 (Fig) Sediu. 28 (Rar) Temelie. 29 (îrg; fig) Treaptă socială Si: rang. 30 (îrg; fig) Categorie socială Si: situaţie, stare. 31 (Fig) Limită, margine, hotar care desparte ceva de altceva. în spaţiu sau în timp. 32 (Fig) Imediată apropiere în spaţiu, timp sau mod. 33 (Fig) Apropriere iminentă în timp. 34 (Fig) început al unei situaţii noi. 35 (înv; pan) Stâlp de susţinere la pod1. 36 Ridicătură naturală a fundului albiei unei ape. 37 Banc de nisip şi de pietriş care se formează prin depunere pe fundul apei. 38 Banc de depuneri format din materiale transportate de apă. 39 (îs) ~ suboceanic Treaptă mai înaltă pe fundul unui bazin oceanic sau marin, care separă două depresiuni oceanice. 40 (îs) ~ glaciar Proeminenţă în profilul longitudinal al unei văi glaciare, care separă o treaptă glaciară superioară de alta inferioară. 41 (înv; îs) -ui mării Litoral. 42 Perete de piatră, stâncă peste care trece cursul unei ape. formând o cascadă. 43 (Pex) Cădere de apă Si: cascadă. 44 Ridicătură de teren în formă de prag (1). 45 Ridicătură de teren care barează trecerea. 46 Treaptă de stâncă mai înaltă decât cele din jur. 47 (Teh) Proeminenţă în formă de treaptă executată sau formată. în urma uzurii, pe suprafaţa ori muchia unei piese. 48 Bucăţică de lemn de abanos, de fildeş etc. pe care se sprijină coardele la unele instrumente muzicale Si: (reg) prăguş. 49 Mică ridicătură ori linie de demarcaţie special amenajată pe unele terenuri de sport, pentru a indica limita de la care se efectuează săriturile atletice de lungime şi triplu salt. 50 (Reg) Fâşie îngustă de pământ care a scăpat nearată între brazde, când plugul ia brazda prea mare Si: (reg) greş. 51 (Reg) Parte laterală a unei brazde. 52 (Atm; pop) Bazin. 53 (Atm; pop) Abdomen. 54 (îdt; şîs osul -ului) Cadă pubiană. 55 (Pop) Fiecare dintre dungile late. de diferite culori, care formează desenul ţesăturilor învârstate Si: (reg) vârcâ, vârsta. 56 (Reg; îs) Săptămână de -uri Săptămână care precedă postul propriu-zis al Paştilor. în care se mănâncă în unele zile de dulce şi în altele de post. 57 (Reg; îs) Sâmbăta în -uri
Sâmbătă din săptămâna de praguri (56). închinată morţilor. 58 (Ban; Mun) Lemn. bârnă groasă, grindă, folosită la construcţii. 59 (Reg; îs) -ul lesei Grindă transversală,din lemn tare. care ţine lipit, pe fundul apei. capătul dinapoi al coşului de pescuit. 60 (Reg; îs) -ul osiei Parte a osiei care trece pe sub car sau căruţă Si: (reg) oplean, perinoc. pod, scaun. 61 (Fiz) Valoare limită, minimă sau maximă, a unei mărimi, caracteristică unui fenomen, sub care sau deasupra căreia fenomenul nu se poate produce. 62 (Fzl) Valoare minimă pe care trebuie să o aibă un factor pentru a determina declanşarea şi dezvoltarea unei stări. 63 (Med) Valoare minimă a unui factor, necesară pentru a declanşa apariţia unui fenomen patologic. 64 (Fzl; îs) ~ de excitabilitate Intensitate minimă a unui excitant, capabilă să provoace o stare de excitaţie într-o celulă sau într-un complex de celule nervoase. 65 (Fzl; îs) ~ senzorial absolut Mărime minimă a unui excitant necesară pentru a provoca o reacţie abia perceptibilă. 66 (Pol; îs) ~ electoral Procent minim de voturi, diferit în funcţie de ţară sau de sistem electoral, pe care trebuie să-l primească un partid politic pentru a fi reprezentant în parlament.
praghez, ~ă [At: GRAUR, E. 15 / Pl: -i, -e / E: Praga + -ez] 1-2 smf a (Persoană) care face parte din populaţia de bază a oraşului Praga. 3-4 smf a (Persoană) care este originară din Praga. 5 smp Populaţie care locuieşte în Praga. 6-7 a Care aparţine (oraşului Praga sau) praghezilor
(5). 8-9 a Privitor (la Praga sau) la praghezi (5). praghilă sfvz plevila1
pragilă1 sf [At: DLR / Pl: -li / E: net] (Reg) Plavie.
pragilă2 sf [At: DLR / A: net / Pl: net / E: cf privi] (Reg) Cătare la puşcă.
pragntatec,	a vz pragmatic
pragmatic, [At: BUDAI-DELEANU. Ţ. 347 /V: (înv) ~tec / Pl: -ici, -ice / E: ngr JtpctyiiaTiKdq, ger pragmatisch, ir pragmatique ] 1 a (Asr) Care priveşte sau urmăreşte succesul acţiunii, aspectul practic, utilitatea.
2	a (Prt) Care judecă, acţionează etc. în funcţie de considerente de conjuctura. de utilitate nemijlocită. în dauna obiectivităţii. 3 a (îs) Istorie -a Lucrare istorică limitată la fapte, la evenimente politice şi militare. 4 a (las) Istorie care urmăreşte să tragă din cercetarea trecutului învăţăminte pentru prezent şi viitor. 5 a (îs) Sancţiune -ă Decret dat de ţările din apusul Europei, pentru a reglementa o importantă problemă laică sau bisericească.
6	a Bazat pe studierea faptelor. 7 ş/'Parte a semioticii, în concepţia lui Charles Morris, care studiază relaţia între semnele lingvistice şi utilizatorii acestora. 8 sf Disciplină care se ocupă cu studiul limbii în contextul de comunicare. 9 a Care aparţine pragmaticii (8). 10 a Care se referă la pragmatică (8). 11-12 a Care este specific pragmatismului (1-2) Si: pragmatist (1-2). 13-14 a Privitor la pragmatism (1-2) Si: pragmatist (3-4).
pragmatie1 sf [At: CANTEMIR. HR. 178 / Pl: -ii / E: ngr 7tpayp.ateia] (Grî; rar) 1 Lucrare. 2 Operă1. pragmatie2 sf v z pramatie
pragmatism sn [At: RALEA. S. T. III. 224 / Pl: -e / E: fr pragmatisme]
1	Curent filozofic idealist-subiectiv care consideră noţiunile, ideile, teoriile etc. exclusiv din punctul de vedere al eficacităţii lor practice, ca reguli, planuri, instrumente de acţiune, identificând adevărul cu utilul. 2 (Pex) Atitudine, concepţie etc. a celui care ia în consideraţie numai eficacitatea, utilitatea practică.
pragmatist, ~ă [At: BLAGA, Z. 150 / Pl: -işti, -e / E: fr pragmatiste] 1-4 a Pragmatic (11-14). 5-8 smf a (Adept) al pragmatismului (1-2). prah sn vz praf prahaghiţă sfvz prahaiţă
prahaiţă sf [At: SĂGHINESCU. V. 64 /V: (reg) parii-, pârh~, ~aghiţă, ~aviţ 5, -aviţă, prohabiţă, prohavită, sparh- / Pl: -te / E: bg npaxaBwja]
1	Ciupercă cu carne albă şi comestibilă în prima fază de dezvoltare, mai apoi măslinie şi brună-roşcată şi care, la maturitate, se deschide la vârf lăsând să iasă sporii în formă de praf brun-roşcat ori gălbui închis, praf folosit în medicina populară (Bovista plumbea). 2 (Reg; îe) A nu se alege nici pârhaiţa (de ceva) A se sfărâma foarte tare. 3 (Reg; îae) A se distruge în întregime. 4 (Reg; îae) A nu se alege nimic din ceva.
1204
PRAŞILĂ
prahaviţ s vz prabaiţă pralmviţă sfvz prahaiţd
prahovean, ~ă [At: CAMIL PETRESCU. O. II. 18 / Pl: -eni, -ene / E: Prahova + -ecui] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia de bază de pe Valea Prahovei. 3-4 smf a (Persoană) care trăieşte în judeţul Prahova. 5-6 smf, a (Persoană) care este originară de pe Valea Prahovei. 7-8 smf a (Persoană) care este originară din judeţul Prahova. 9-10 smp Populaţie care este originară (de pe Valea Prahovei sau) din judeţul Prahova. 11-12 a Care aparţine (regiunii din Valea Prahovei sau) judeţului Prahova. 13-14 a Care aparţine prahovenilor (9-10). 15-16 a Care se referă (la Valea Prahovei sau) la judeţul Prahova. 17-18 a Privitor la prahoveni (9-10).
prahoveancă [At: VARONE. D. / Pl: ~cuce / E: prahovean + -că] 1-2 sf Femeie (care face parte din populaţia de bază de pe Valea Prahovei sau) care trăieşte în judeţul Prahova. 3-4 sf Femeie (originară de pe Valea Prahovei sau) din judeţul Prahova. 5-7 sfa Dansuri populare româneşti specifice acestei regiuni, de tipul (sârbei) (horei sau) învârti tei. 8-10 sfa Melodii după care se execută dansurile prahoveanca (5-7).
praisn [At: LEXIC REG. II, 41 / Pl: ~uri l E: net] (Reg) Mâncare pentru copii preparată din făină, lapte şi ouă. prainic sn vz pranic prainica v vz prănica
prairial sni [At: DEX / P: pre-ri-ăl f E: fr prairial] A noua luna în calendarul republican francez, de la 20 sau 21 mai la 19 sau 20 iunie.
prais sm [At: MÂNDRESCU, I. G. 74 / S şi: praiz / A: net / Pl: -işi / E: ger Preusse] (Trs; Mar) Prusac. praj1 sm vz praz praj2 sn vz praf
prajă sf[ At: SCRIBAN, D. / Pl: prăji / E: pvb prăji] (Trs) Rântaş. prajilă .s/[At: DDRF/ Pl: ? / E: prăji) (Reg) 1 Omletă. 2 Mâncare făcută din lapte acru sau dulce, amestecat cu mălai şi ouă. peste care se toarnă untură încinsă. 3 Grătar pe care se frige carne. pralapoi sn vz parapleu
pralinat, ă [At: S. MARIN. C. B. 239 / Pl: ~aţi, -<? / E: fr praline] Cu praline.
pralină sf [At: KOGĂLNICEANU. S. A. 96 / Pl: -ne / E: fr praline]
1	Bomboană având o umplutură făcută din cremă de migdale sau nuci.
2	(Pex) Umplutură a unei praline (1).
pramatie sf [At: CARAGIALE. S. N. 257 / V: (reg) pragm~, prăm~ / Pl: -ii f E: ngr npayfiateia ,,marfă“] 1 (Pfm) Gen de om. 2-4 (Prt; pex) Persoană (fără caracter) (cu apucături rele sau) imorală Si: canalie, destrăbăilăt, lichea, puşlamă, secătură, stricăt.
prandial, a [At: DN2 / Pl: -di-al / Pl: -i, -e f E: fr prandial] (Rar) Referitor la masa de prânz. prandidă sf [At: PAŞCA. GL. / Pl: net / E: net] (Trs) Chibrit. prang s [At: BĂRAC. T. 46/15 / Pl: net / E: ger Pranger] (Trs; grî) Podium construit în pieţele publice, unde îşi primeau pedeapsa infractorii, vinovaţii etc.
prangă sf [At: BARONZI, L. 150 / Pl: -nghe / E: bg npaHra, srb prangija] (Ban) Lanţ cu care se leagă deţinuţii.
pranic sn [At: CADE /V: prainic / Pl: -ice f E: ucr npamne] (Reg) 1-2 Obiect de lemn în formă (de lopăţică sau) de ciocan, cu care se bate ceva. mai ales rufele, când se spală Si: mai-, pranica v vz prănica
prant sn [At: PAŞCA, GL. / Pl: -uri l E: net] (Reg) 1 Scândură groasă având lungimea de un stânjen. 2 (Lpl) Muguri uscaţi.
prao sns [At: DN3 / E: fr prao] Ambarcaţiune mare cu vele folosită în Malaezia. prap sn vz prapur prapadoamnă a vz preapodobnă prapadohnă ă vz preapodobnă prapadomnă a vz preapodobnă
prapaloc sm [At: DLR / Pl: -oci / E: net] (Reg) Om de nimic Si: lichea, secătură, prapanaţie sfvz prepanaţie praplau sn vz parapleu prapor sm vz prapur
praporcic sm [At: (a. 1775) IORGA. S. D. VII, 41 / V: ~rgic, ~rscinic, ~purcic, ~purgic f A şi: praporcic / Pl: -ici l E: rs npanopupnc] (înv) 1 Sublocotenent în armata rusă. 2 (Pex) Portdrapel în armata rusă. prapore sm vz prapure praporgic sm vz praporcic praporscinic sm vz praporcic
prapur sm [At: M. COSTIN, ap. LET. 1.224/36 / V: prap sn. (pop) ~por, (reg) ~pore, ~e / Pl: ~/\ -e, (rar, sn) -uri / E: siv nponepii] 1 (înv) Drapel militai- care se purta în vârful unei lănci Si: flamură. 2 (înv) Pânză, material din care era confecţionat un prapur (1). 3 (Mol) întrecere călare în care flăcăii invitaţi de mireasă la nuntă trebuie să ajungă din urmă flăcăii invitaţi ai mirelui. învingătorii câştigând un steag sau o sumă de bani. 4 Steag bisericesc înfăţişând imagini de sfinţi sau scene biblice, purtat la procesiuni sau la diverse alte solemnităţi religioase. 5 (Ban; îf prapor) Brad verde, împodobit cu flori, cununi şi panglici, care se face la moartea unui tânăr necăsătorit, indiferent de sex. 6 (Pop) Membrane care învelesc organe interne. 7 (Pop; spc) Peritoneu. 8 (Pop; spc) Mezenter. 9 (Mun; Olt) Osânză, seu. grăsime care se depune pe peritoneu. 10 (Reg; îf prapor) Placentă.
prapuraş smn [At: MARIAN, î. 133 / V: prăporaş, prăpunaş f Pl: -i, -e I E: prapur + -aş] 1-8 (Pop; şhp) Prăpurel (1-8). prapurcic sm vz praporcic prapure sm vz prapur prapurei sm vz prăpurel prapurgic sm vz praporcic
prasadă sf [At: DLR / A: net / Pl: ? / E: net] (Buc) 1 Invidie. 2 Duşmănie.
3	Ură.
prasadeală sf [ At: LEXIC REG. 106 / Pl: -cli / E: prasadi + -eălăi] (Buc) Dizenterie.
prasadi vr [At: LEXIC REG. 106 / Pzi: -dese / E: net] (Buc) A se îmbolnăvi de dizenterie.
prasală sf[At: LEXIC REG. 117 / Pl: ? / E: net] (Buc) Treabă făcută de mântuială.
prasă sf[At: ALR I, 1796/65 / Pl: ? / E: pvb prăsi] (Reg) Prăsilă. praseodium sns [At: LTR2 / P: -se-o- / E: ger Praseodym, fr praseodyme] Element chimic metalic din familia lantanidelor. prasâlă sfvz prăsilă
praslageală sf[At: LEXIC REG. 106 / Pl: net / E: prăslăgi + -eală] (Buc) Trai. viaţă dusă după bunul plac. prasnic sn vz praznic prăstăvală1 sfvz prostovol prăstăvală2 sfvz prastăvală prastol sn vz pristol prastoriţă sfvz praftoriţă praş1 sm vz praz
praş2 s [At: LEXIC REG.. 46 / Pl: net / E: cf praf] (Reg) Cantitate foarte mică dintr-o materie solidă Si: fărâmă, fir, pic, strop.
praşă sf[At: (a. 1772) URICARIUL XXL 363 / Pl: se, -şi f E: pvb prăşi1] (Pop) 1-2 Prăşit1 (1-2).
prăşeau sn [At: F (1885) / V: plăscau, plăş~, prăseau, prăseau, prăş~ / Pl: ? / E: net] (Pop; dep) 1-2 Adolescent, băieţandru, flăcău, holtei etc. (ştrengar şi haimana, destrăbălat). 3 Om de nimic, ticălos. 4 Om imoral, depravat, destrăbălat. praşchie sf vz praştie
praşilă şf[At: I. IONESCU. C. 1 19/8 / V: ~$u/ă, (reg) praş~ / Pl: -le / E: cf prăşi1, praşă] 1-2 Prăşit1 (1-2). 3 (îs) ~ oarbă Prăşit1 (1) făcut printre rândurile de culturi.
1205
PRAŞTIE
praştie sf [At: BIBLIA (1688). 2082/23 / V: (reg) ~şchie / Pl: -ii, (pop) praştii / E: siv npoipa] 1 (înv) Armă rudimentară, făcută dintr-o bucată de piele legată de două sfori, cu care se aruncau bolovani şi pietre de la distanţă. 2 Jucărie făcută dintr-una sau două fâşii de elastic legate de un băţ despicat având la capăt o bucată de curea, de elastic sau de pânză în care se pune o pietricică pentru a fi aruncată Ia o anumită ţintă Si: (reg) muşcătoare, nil, părită, picătoare, plieşcă, proaşcă, răpezitor. 3 (îlav) Ca din ~Cu mare viteză. 4 (îal) Cu putere. 5 (îal) în mod violent. 6 (îal) în dezordine Si: împrăştiat, răsfirat. 1 (Fam; îe) A fi lovit cu ~ia (sau de ~) A fi cam nebun Si: smintit, ţicnit. 8 (Fam; îe) A da cu ~ia în (sau prin) ceva A se repezi la ceva. 9 (Pex; îae) A încerca să fure. 10 (Pex; îae) A fura. 11 (Rai*; îe) A da (sau a merge) cu ~ia (pe) undeva A merge pe undeva foarte rar, din când în când. 12 (Rar; îe) A învăţa carte cu ~ia A învăţa puţin şi pe apucate. 13 (Rar; îe) A păzi casa cu -ia A sta puţin pe acasă. 14 (îae) A nu fi aproape niciodată acasă. 15 (îe) A păzi treaba cu ~ia A lucra foarte puţin. 16 (Rar; îe) A-şi face ~ia A face cum doreşte. 17 (îae) A face cum e normal. 18 (îae) A-şi face voia, gustul, plăcerea. 19 (Pan) Legătură sau pansament de formă asemănătoare cu dcspicătura praştiei (2). 20 Aruncătură dc praştie (2). 21 Distanţă pe care
o	străbate o piatră aruncată cu praştia (2). 22 (îlav) Ca de o ~ sau cât dai (sau ajungi) cu ~ia La mică distanţă Si: aproape. 23 (îal) Puţin. 24 (Pop) Bucată de funie care se leagă de leucă ori de capătul osiei pentru a prinde la căruţă un cal lăturaş Si: (reg) ceatlău (10). 25 (Pop; îs) Cal de - Cal lăturaş. 26 (îe; rar) A-şi lua ~ia şi hamul (sau hamul şi ~ia) A-şi căuta de lucru. 27 (îae) A-şi găsi un rost. 28 (îae) A se apuca cu hotărâre de o treabă. 29 Frânghie sau căpăstru de care se ţine calul pentru a-1 dresa. 30 (îe) A da un cal la ~ A dresa un cal ţinându-1 legat cu o funie şi făcându-I să alerge în cerc, împrejurul celui care îl dresează. 31 (Mol) Sfoară groasă având diferite utilizări. 32 (Reg) împletitură, plasă de sfoară, de aţă etc. în care se transportă vasele cu mâncare la câmp Si: (reg) peteică. 33 (Ban; Olt) Chimir (3) (lat) Si: şerpar. 34 Unealtă în formă de prăjină, ramificată Ia vârf. folosită la culesul fructelor din arbori Si: (reg) pravăţ (15). 35 (Reg) Cosoroabă (1) a casei. 36 (Reg) Fiecare dintre prăjinile care, legate la vâif, se lasă pe o parte şi de alta a acoperişului de paie al unei case. ca să-l sprijine împotriva vântului. 37 Fiecare dintre stâlpii între care se fixează o uşă. 38 (Reg) Băţ de undiţă Si: varga. 39 (Reg) Fâşie lungă şi îngustă de pământ arabil sau cultivat. 40 Loc în care apa este puţin adâncă din cauza prundişului depus. praştilă sf vz praştilă praştină sf vz prăştină2 praşulci sfvz praşilă
prat sn [At: BARIŢIU, P. A. I. 259 / PI: ~uri / E: lat pratum] (Ltm) 1 (Trs; Ban) Fâneaţă naturală. 2 (Reg) Livadă. pratimie sfvz protimie1
pratologie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr pratologie] Ştiinţă care studiază pajiştile. prau sn vz praf praure sn vz praf prav1 sn vz praf prav2 sn vz prag
pravahchi sn [At: UDRESCU. GL. / Pl: ~uri / E: net] (Reg) 1 Mustrare.
2	Ceartă.
pravăf [At: M. COSTIN. ap. GÂDEI, 326 / V: ~abeţ, (reg) ~veţ, ~viţ, ~viţă sf, prăv'it, prăvită sf prăviţ sm / Pl: ~e, -uri, (12, 17) ~i / E: siv npÂBhiy%, srb pravac] 1 sn (îrg) Drum drept, de obicei pe coama unui deal.
2	sn (îrg; îe) A bate ~4il A ţine calea unei femei. 3 sn (înv) Direcţie, fel în care este orientat cineva sau ceva în spaţiu, indicat printr-un semn. 4 sn (înv; îlav) In hulI vântului în direcţia vântului. 5 sn (Reg) Puţ de intrare într-o mină1. care coboară vertical. 6 sn (Reg) Parte abruptă a unei văgăuni.
7	sn (înv) Ţintă, obiectiv final. 8 sn (îrg) Loc de observaţie sau de urmărire.
9	sn (îrg; pex) Loc deschis folosit într-un anumit scop. 10 sn (înv) îndrumător. 11 sn (înv; pex) învăţătură, normă, lucrare etc. care serveşte drept îndrumător. 12 sm (îvr; îf praveţ) Dirijor de cor. 13 sn (Olt; Mun)
Fier în formă de unghi drept de la rotilele unui plug. 14 sf( Reg; îf prăvită) Fier de la capătul leucii carului, care se sprijină pe osie. 15 sf(Olt; Trs; îf praviţă) Par1 lung şi subţire, despicat la un capăt, cu care se culeg fructele din arbori. 16 sf (Pgn) Par1. 17 sm (Ban; îf prăviţ) Nuia. lăstar de salcie sau de tei cu care se leagă snopul de grâu. 18 sf(Reg; îf prăvită) Sarcină de lemne.
pravednic sm, am [At: PSALT. HUR. 1 r/21 / Pl: -ici / E: siv npAB€AhHHm] (înv) 1-2 (Om) drept, cinstit, bun, din punct de vedere al respectării perceptelor bisericeşti. pravelă sf vz pravilă pravelist sm vz pravilist pravelnicesc, -ească a vz pravilnicesc praveţ s vz pravăţ prav ie sf vz pravilă
pravilă şf[At: CORESI, EV. 436 / V: (înv) ~velă, ~ie / Pl: ~le, -li, (pop) pravili / E: siv npâBHAo] 1 Normă, îndatorire etc. prescrisă de biserică, decurgând din esenţa perceptelor morale pe care le preconizează aceasta.
2	(Pex) Carte, scriptură în care sunt cuprinse astfel de norme, de îndatoriri etc. 3 (înv) Pedeapsă constând mai ales din rugăciuni, dată celor care încălcau dogmele bisericeşti Si: canon. 4 (înv; pgn) Pedeapsă. 5 (îvr) Rugăciune spusă de preoţi sau de călugări conform cu tipicul bisericesc, mai ales la vecernie sau la utrenie. 6 (Asr) Lege naturală. 7 Normă, regulă, tipic etc. după care se produce, se alcătuieşte un lucru, un fenomen. 8 (Pex) Lucrare care conţine reguli, norme etc. după care se produce un anumit fenomen. 9 (Spc) Regulă, normă de conduită. 10 (Spc; gmţ) Cod de maniere. 11 (înv) Obicei. 12 (înv) Tradiţie. 13 (înv) Lege. 14 (înv) Hotărâre. 15 (Mpl) Culegere, cod, carte de legi. 16 (înv) Regim politic.
17	(înv; îs) ~ împărătească sau ~lele împărăteşti Corp de legi şi dispoziţii juridice întocmite de împăratul Iustinian şi folosite, cu unele adaptări, şi în ţările române. 18-19 (înv; îljv) După (sau pe, ca pe) ~ ori cu ~Ia (Care este) conform legii. 20-21 (Pex; îal) (Care este) drept. 22-23 (înv; îljv) Peste ~ (în mod) nedrept Si: ilegal. 24 (Reg) Sentinţă la o judecată. 25 (înv; şîs ştiinţa -lelor) Ştiinţe juridice Si: drept. 26 (Reg) Treabă. 27 (Reg) Afacere. 28 (înv) Cătare la puşcă. 29 (îlav) în ~în poziţie de tragere. 30 (îe) A bate în (sau la) ~ A trage la ţintă.
pravilicesc, ~ească a [At: (a. 1794) URICARIUL IV, 46/22 / Pl: -eşti / E: pravilă + -icesc] (înv) 1 Legal. 2 Care cuprinde legi Si: (înv) pravilnicesc (2).
praviliceşte av [At: ALECSANDRI, T. 584 / E: pravilă + -iceşte] (înv) Conform legii Si: legal, legalmente, (înv) pr av Unice şt e.
pravilist sm [At: (a. 1792) IORGA. S. D. VIII. 249 / V: -vel~! Pl: -işti / E: pravilă + -ist] (înv) 1-2 Persoană care (cunoştea sau) întocmea legi Si: jurist.
pravilnic, ~ă a [At: (a. 1819) DOC. EC. 109 / Pl: -ici, -ice / E: pravilă + -nic cf rs iip<wHAi>m>iH] 1 (înv) Legal. 2 (îvr) Major.
pravilnicesc, -ească a [At: (a. 1817) URICARIUL IV, 332/5 / V: -vel-/ Pl: -eşti / E: pravilnic + -esc] (înv) 1 Legal. 2 (înv) Pravilicesc (2).
pravilniceşte av [At: POLIZU / E: pravilnicesc + -este] (înv) Praviliceşte.
pravilnicie sf[At: BREZOIANU. î. 97/25 / Pl: ~i/ / E: pravilnic + -ie] (înv) Legalitate. prăviţ s vz pravăţ praviţă sfvz pravăţ
pravoslav sm [At: DDRF / Pl: -i / E: drr pravoslavie] (îvr) Ortodox. pravoslavie sf [At: MOXA, 381/21 / V: ~lăvie / A şi: pravoslavie / Pl: -ii / E: siv npABocMBHK] (înv) 1 Ortodoxie. 2 Totalitate a adepţilor credinţei ortodoxe. 3 Mulţime, comunitate de adepţi ai ortodoxiei.
pravoslavnic, -ă [At: MOXA, 379/9 / V: (înv) preago~ prea-, prevoslavnec / Pl: -ici, -ice / E: siv npABOCAABhH'h] (Asr) 1-2 smf, a (Credincios) ortodox. 3-4 smf a (Pgn) (Credincios) creştin. 5-6 smf a (Pex) (Om) bigot. 7 sm (îvr) Sfânt creştin ortodox. 8 a (îs) Biserică -a Biserică creştină răsăriteană. 9 «.(Pgn; îas) Biserică ortodoxă.
1206
PRAD ALICĂ
pravoslavnicie ş/ [At: IORGA, L. I. 13 / Pl: ~i/ / E: pravoslavnic + -ie] (Nob) Ortodoxie. pravoslăv ie sfv z pravoslavie
praxapostol su [At: (sec. XVI) GCR I, 82/12 / Pl: ? / E: ngr TtpaţaizâoTokcx;] (înv) Praxiu.
praxsit, -fl a [At: GR. S. 1.138 / Pl: -aţi, ~e / E: praxă] (Trs; d. oameni) Experimentat. praxă sfvz praxis praxen sn vz praxis praxeologie sf vz praxiologie praxes sn vz praxis praxeu sn vz praxiu
praxi- [At: DN3 / E: fr praxie-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Acţiune. 2 Practică. 3 Practic.
praxie1 sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr praxie] Coordonare normală a mişcărilor în vederea executării unor acte motorii adecvate scopului propus. praxie2 sf vz praxis praxim sn vz praxis praxin sn vz praxis
praxiologie, ~ă a [At: DNP / P: -xi-o- / Pl: -ici, -ice / E: fr praxiologique] 1 Care aparţine praxiologiei. 2 Referitor la praxiologie.
praxiologie sf [At. M. D. ENC. / P: -xi-o- / V: ~xeo~ / Pl: -ii / E: praxis + -logie] Ramură a ştiinţei care studiază structura generală a acţiunilor umane şi a condiţiilor eficacităţii acestora.
praxis sn [At: M. COSTIN. ap. LET. 1.288/16 /V. ~xă sfi ~xen, ~xes, -ie sfi ~im, ~in, ~iş / Pl: ? / E: ngr Kpăţiq, lat praxis, ger Praxis) 1 (îrg) Practică (6). 2 (îvr; îf praxă) Fel de a proceda, conform legii, tradiţiei etc. 3 (îvr) Document. praxiş sn vz praxis
praxiu sn [At: CORESI, ap. BV I, 518/5/ V: (înv) ~xeu / Pl: -ri / E: ngr npăţeig (zcov AKoazâXcov)) Carte de ritual bisericesc ortodox care cuprinde faptele apostolilor Si: apostol, praxăpostol.
praz sm [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1071 /V: (înv) praş, (reg) praj sn / Pl: -aji / E: bg npa3] 1 Plantă erbacee legumicolă din familia liliaceelor, înrudită cu ceapa, cu tulpina cilindrică, groasă şi înaltă cu frunzele lungi, lanceolate şi cu bulb cărnos Si: (reg) ăi, ceăpâ-ălbă, ceapă-blândăi, coădă-văcii, hăşmă, horceag, poroaică, poroi, pur (Alhium porritm). 2 (Fam; îe) (Adio şi-) un - verde Nu-mi pasă că pleci! 3 (Fam; îe) A mânca -A spune minciuni. 4 Mâncare pregătită din tulpină de praz (1). 5 (Bot; reg; şîs -ul iepurelui) Anul şarpelui (Allium scorodopmsum). prazăriu, ~ie ă vz prăzăriu prazdnic sn vz praznic praznec sn vz praznic
praznic sn [At: PSALT. HUR. 69721 / V: (înv) prasnic, ~zdnic, ~nec / Pl: -ice, (înv) -ici / E: siv npA3AMHii’h, npoaNHirh] 1 Zi de sărbătoare religioasă sau de odihnă. 2 (Pex) Celebrare a unui eveniment religios important. 3 Comemorare a unui sfânt. 4 (Reg; spc) Hram. 5 (înv; d. îmbrăcăminte; îla) De - Care se poartă în zilele de sărbătoare. 6 (înv; d. îmbrăcăminte; îal) De gală Si: festiv. 1 (înv) Aniversare a zilei de naştere a cuiva. 8 (înv; pex) Sărbătoare care avea loc cu prilejul zilei de naştere a cuiva. 9 (Pop) Sărbătorire a patronului casei, a sfântului ocrotitor al casei.
10	Masă mare, îmbelşugată, cu joc şi lăutari, organizată cu ocazia unei sărbători religioase, a unui eveniment important etc. Si: (pgn) chef ospăţ, petrecere, (înv) prăznuire. 11 (Fam; îlav) La dracu-n - Undeva foarte departe. 12 Masă mare care se face după o înmormântare sau la comemorarea ei, când se dăruiesc săracilor diverse obiecte care au aparţinut celui decedat Si: pomană, (reg) comand, comandare, prânz, pră pp vz pe
prăbălau sm [At: T. PAPAHAGI, M. 34 / V: probai- / Pl: -ai / E: mg probâlo] (Mar; Trs) 1 Om care probează, care încearcă ceva, să vadă dacă e bun. 2 (Pex) Om şmecher. prăbăli v vz probălui
prăbălui v vz probălui prăbăluire sn vz priboi1
prăbuşeală sf [At: ANON. CAR. / Pl: -di / E: prăbuşi + -eală] 1 (Rar) Prăbuşire. 2 (Reg) Peşteră. 3 (Reg) Muncă ce se face la legatul viţei altoite pe loc.
prăbuşi [At: ANON. CAR. / V: (înv) -ăvw- / Pzi: -şese, (rar) pralmş / E: bg npo6yma (ce)] 1 vr A cădea brusc, cu violenţă, cu zgomot de la
o	înălţime oarecare rostogolindu-se, sfărâmându-se, distrugându-se, deteriorându-se. rănindu-se etc. Si: a se povârni, a se prăvăli, (reg) a se oroia. 2 vtf A face să cadă brusc, cu violenţă, cu zgomot de la o înălţime oarecare. 3 vtf A doborî, a trânti la pământ. 4 v(/'(Fig) A decădea în mod brusc. 5 vr/'(D. ape) A curge cu repeziciune pe un loc abrupt. 6 v(/'(D. ape) A cădea de la înălţime, formând o cascadă Si: ă se prăvăli. 1 vtf(Med; d. tensiunea arterială) A scădea brusc. 8 v(/'(Rar) A se repezi spre cineva sau asupra cuiva, încercând să-l doboare. 9-10 vtr A (se) îndrepta în goană într-o anumită direcţie, la vale. 11 vt (îvr) A călca în picioare Si: a strivi, ă zdrobi. 12 vr (Buc) A se scufunda. 13-14 vtr (Fig) (A lua sau) a face să ia sfârşit.
prăbuşire sf [At: ALECSANDRI, T. 1573 / Pl: -ri / E: prăbuşi] 1 Rostogolire bruscă, cu violenţă, cu zgomot de la înălţime Si: năruire, prăvălire, surpare, (rar) prăbuşeălă. 2 (Gig) Desprindere a unei mase de roci de pe o pantă abruptă şi deplasarea ei bruscă, de obicei sub acţiunea gravitaţiei Si: surpătură. 3 (Fig) Decădere bruscă. 4 Curgere cu repeziciune a unei ape pe un loc abrupt. 5 Cădere de la înălţime a unei ape, formând
o	cascadă. 6 (Med) Scădere bruscă a tensiunii arteriale. 7 îndreptare rapidă spre o anumită direcţie. 8 (îvr) Strivire. 9 (Buc) Scufundare. 10 (Fig) Faliment.
prăbuşit, -Ă a [At: ALECSANDRI, POEZII. 487 / Pl: -iţi, -e / E: prăbuşi] 1 Care a căzut brusc, cu violenţă, cu zgomot, de la o înălţime oarecare rostogolindu-se. sfărâmându-se. distrugându-se. rănindu-se etc. Si: dărâmat, năruit, prăvălit, răsturnat, surpat. 2 (Rar) Care este întins la pământ. 3 (Olt; fig) Hodorogit, gata de pierire. 4 (D. ochi) Intrat, cufundat în orbite. 5 (Ban) Străpuns, spart, trecut prin el. 6 (Olt) Răscopt2.
prăbuşitură sf[At: VLAHUŢĂ, S. A. II, 321 / Pl: -ri / E: prăbuşi + -tură] 1 Loc în care s-a produs o prăbuşire (1). 2 Grămadă, morman de stânci, de pământ, de ruine etc.. rezultat în urma unei prăbuşiri (1). 3 Ceea ce s-a prăbuşit (1).
prăci av [At: SBIERA. P. 159 / E: cf ucr upee] (Buc) 1 Mult. 2 Foarte tare. 3 De tot. 4 Cu totul. prăclit, ~ă a proclet prăcoiţă sfvz pocroviţă prăcopseală sf vz pricopseală
prăcşor s [At: VICIU,GL. / Pl: net / E: prat + -şor] 1-2 (Trs; şhp) Livadă (mică). prăcupaţ sm vz precupeţ prăcupcte sm vz precupeţ
prăda [At: PSALT. HUR. 116v/4 / Pzi: prad, -dez, (reg) prăd / E: ml praedare] 1 vt (Fşa) A jefui ţări. ţinuturi, localităţi, locuri etc.. mai ales în timp de război, de obicei devastând, distrugând etc. Si: (îrg) a plenui.
2	vt (Fşa) A deposeda pe cineva de bunuri, de obicei prin mijloace violente Si: a fură. 3 vt (Pex) A ruina, a sărăci prin acte silnice, prin biruri, amenzi etc. excesive, copleşitoare Si: (îrg) a plenui, a pleşcui. 4 vt (C. i. bunuri, obiecte posedate de cineva) A lua cuiva cu forţa, prin violenţă, pe furiş pentru a-şi însuşi. 5 vt (îvr; d. focuri, incendii) A distruge un bun al cuiva prin ardere. 6 vt (Reg) A omorî pe cineva. 7 vt (îvr) A sacrifica animale.
8	vt (îrg) A risipi averi, bani. bunuri materiale etc. Si: a irosi. 9 vt (Pgn) A cheltui. 10 vt (D. animale sălbatice carnivore sau păsări răpitoare) A-şi procura hrana vie Si: a prinde. ă vâna. 11 vt (înv) A subjuga. 12 vt (în textele bisericeşti, c. i. ,,iadul“) A înfrânge. prădaisă sf vz paradaisă prădaiste sfvz paradaisă
prădalică ş/‘[At: MIHĂILĂ. D. / Pl: -ice / E: siv nphAĂAHKâ] (înv) 1 Nume dat în sec. XV-XVI. în Ţara Românească, moşiei1 care, în momentul
1207
PRĂDALNIC
stingerii descendenţei pe linie masculină, trecea în stăpânirea domniei.
2	Drept al domniei de a lua pe seama sa averea celor morţi fără urmaşi de sex masculin.
prădalnic, ~ă a [At: ALECSANDRI. P. III. 22 / Pl: -ici, -ice / E: pradă + -alnic] 1 Care jefuieşte, deposedează pentru a se îmbogăţi Si: jefuitor.
2	(Pex; d. acţiuni ale oamenilor) Care are caracter de jaf. de distrugere.
3	(D. animale) Care trăieşte din pradă Si: răpitor. 4 (Pex; d. acţiuni, manifestări etc. ale animalelor) Care are caracter de pradă (11), de răpire.
prădanie sf [At: DDRF / Pl: ~ii / E: pradă + -anie] (îvr) Prădare (1). prădare ş/ [At: PSALT, HUR. 111721 / Pl: -dari / E: prăda] 1 Jefuire a unor ţări. ţinuturi, localităţi, locuri etc.. mai ales în timp de război, devastând, distrugând etc. (1) Si: (îvr) prădanie. 2 Deposedare de bunuri mai ales prin mijloace violente Si: prădat1 (2). 3 Ruinare prin acte silnice, amenzi, biruri copleşitoare etc. Si: prădat1 (3). 4 (îrg) Omorâre. 5 (îrg) Sacrificare a unor animale. 6 (îrg) Risipire a banilor, averilor, bunurilor materiale etc. 7 (înv) Subjugare.
prădaş sm [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 153732 / Pl:	/	E:	prăda
+ -c/ş] (îvr) Prădător.
prădat1 su [At: CAMILAR. N. I. 369 /' Pl: (rar) -uri i E: prăda] 1-3 Prădare (1-3).
prădat2, ~ă [At: PSALT. 318 / Pl: -aţi, -e / E: prăda] 1 a (D. ţări. ţinuturi, aşezări, locuri etc.) Care a fost jefuit, devastat. 2 a (D. oameni) Care a fost deposedat de bunuri, prin acte silnice, violente. 3-4 sf a (Reg; şîs concina ~ă sau concina pe -te) Specie de concină2 (1) nedefinită mai îndeaproape. 5 a (Trs) Sărac. 6 a (îs) Tabinetul pe -te Tabinet nedefinit mai îndeaprope. 7-8 smf, a (înv) (Om) aflat în stare de robie Si: captiv (1-2). 9 a (îvr; d. oameni) Blestemat.
prădăciune sf[At: SĂULESCU, HR. I. 234/2 / Pl: -ni / E: prăda + -ăciune] (îvp) 1 Jaf. 2 Hoţie. 3 Exploatare. 4 înşelăciune. prădădi v vz prididi
prădălaş s [At: CABA. SĂL. 99 / Pl: net / E: mgpredulăs] (Mgm; Trs) Jaf.
prădălau, ~laie smf. a [At: VAIDA / V: pradal~ / Pl: ~ă/. -laie / E: prădăli + -ău] (Trs) 1-2 (Om) risipitor.
prădăh vt [At: MAT. DIALECT. 1.88/Pzi: -Iese /E: mgpredâl] (Mgm; reg; c. i. averi, bunuri materiale, bani etc.) A risipi.
prădăşug sn [At: NEGRUZZI, S. III, 145 / Pl: -uri / E: pradă + -sug] (Reg) 1 Jaf. 2 Hoţie.
prădător, ~oare [At: PSALT. 285 / Pl: -i. -oare / E: prăda + -tor] 1-2 smf ă (îrg) (Persoană, colectivitate, armată etc.) care jefuieşte, mai ales în timp de război. 3-4 smf, a (Persoană) care fură Si: jefuitor, (îvr) prad/tic. 5-6 smf, a (Om) rapace. 7 a (Reg; d. oameni) Care risipeşte Si: cheltuitor, risipitor. 8 .s/7i/‘(Ivr) Persoană care subjugă Si: înrobitor, prădătnră sf [At: DDRF / Pl: -ri / E: prăda + -ătură] (îvr) Pradă. prădenie sfvz prăpădenie prădică sfvz predică
prăd'ice sfp [At: GLOSAR. REG. / E: cf predică] (Reg) Urări pe care le face starostele când se închină darurile la nuntă.
prădoi, ~oaie smf, a [At: DENSUSIANU. Ţ. H. 330 / Pl:	-oaie	/ E:
pradă + -oi] (Trs) 1-2 (Om) risipitor. prăducea sf vz preducea prădug sn vz produh
prădiii vt [At: BL II. 115/ Pzi: ~e.se: / E: net] (Arg) A schimba. prăduială sf[At: BARBU, G. 203 / P: -du-ia- / Pl: -ieli / E: prăda] (Nob) 1 Furt. 2 Jaf. prăduv sn vz produh prădval sn vz prăval
prădvalnic, ~<â a [At: UDRESCU. GL. / Pl: -ici, -ice / E: prădval + -nic] (Reg; d. ape) Care se prăvăleşte (4).
prăfăraie sf[At: SFC IV. 181 / P: -ra-ie / Pl: -rai / E: praf + -ăraie] Cantitate mare de praf Si: prăfărie (1). (reg) colbăraie, colbărie.
prăfărie sf [At: ŞINCAI. HR. III, 160/25 / V: (înv) ~ăvă~ / Pl: ~i/ / E: praf + -arie] 1 Prăfăraie. 2 (înv) Pulberărie. 3 (îvr; îf prăvărie) Praf de puşcă. prăfect sm vz prefect prăfesur sm vz profesor prăfisor, -oară smf vz profesor
prăfos, -oasă a [At: BIBLIA (1688). 5982/6 / V: (înv) ~ă/ios. ~ăvos / Pl: -oşi. -oase / E: praf + -as] 1-3 Prăfuit (1-3). 4 Care se prezintă sub formă de pulbere Si: pulverulent, (înv) pulberos. (îvr) pulberic. 5 Care este ca praful Si: pulverulent, (înv) pulberos, (îvr) pulberic.
prăfos a vr [At: UDRESCU, GL. / V: (cscj) ~şi / Pzi: -şez / E: prăfos] (Reg) A se prăfui.
prăfoşat, ~ă a [At: UDRESCU. GL. / Pl: -aţi. -e / E: prăfoşa] (Mun) 1-3 Prăfuit (1-3). prăfosi v vz prăfoşa prăfrige v vz pre frige prăfrxpt, -ă a vz prefript prăftiii v vz praftori
prăfui [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ~ă/wi, ~ăv«i , (reg) ~ă«i / Pzi: -esc. (rar) praf ui / E: praf + -///] 1-2 vtr A (se) acoperi cu un strat de praf Si: (reg) a (se) colbăit. 3-4 vtr A (se) umple de praf Si: (reg) a (se) colbăi.
5	vt (Rar) A împrăştia ca un praf. 6 vr (Rar) A se aşeza ca praful peste ceva. 7 vt (Imp) A pulveriza cu un lichid. 8-9 vtr A (se) transforma în praf sau în particule foarte mici. 10 vt (Trs) A curăţa de praf. 11 vt (îrg) A ridica praful.
prăfiiire ş/’[At: LB / Pl: -ri / E: prăfui] 1 Acoperire cu praf Si: (îvr) prăvuială (1). 2 Umplere de praf Sh (îvr) prăvuială (2). 3 (Imp) Pulverizare cu un lichid. 4 Transformare în praf sau în particule foarte mici Si: (îvr) prăvuială (3). 5 Curăţare de praf. 6 Ridicare a prafului.
prăfuit, ~ă a [At: DOSOFTEI, ap. GCR, 241/18 / V: (înv) prăviiit / Pl: -iţi. -e / E: prăfui] 1 Acoperit cu praf Si: prăfos (1). (rar) prăfuros
(1).	(înv) pulberos (1). (reg) colbăit, prăfoşat (1). 2 Plin de praf Si: prăfos
(2).	prăfuros (2). (înv) pulberos (2). (reg) colbăit, prăfoşat (2). 3 Cu mult praf Si: prăifos (3), prăfuros (3). (înv) pulberos (3). (reg) colbăit, prăfoşat
(3).	4 Care este transformat în praf. 5 Redus la starea de praf. 6 Care are aspect de praf.
prăfuitor, ~oare a [At: TDRG / P: -fu-i- / Pl: -i, -oare / E: prăfui + -tor] (îvr) 1 Care se transformă în mult praf. 2 Care pul veri zrază ceva.
prăfuleţ sn [At: ISPIRESCU. U. 79 / Pl: -e / E: praf + -uleţ] 1-2 (Şhp) Praf (1) (fin) Si: prăfuşor (1-2). (rar) prăfurel (1-2).
prăfurelsn [At: TDRG /Pl: -e / E: praf + -itrel] 1-2 (Rar; şhp) Prăfuleţ (i-2).
prăfuruiy ~ie a [At: BRĂTESCU-VOINEŞTI. ap. CADE / Pl: ~i/‘ / E: praf + -uriii] (Rar) 1 De culoarea prafului. 2 Cenuşiu.
prăfuros, -oasă a [At: CAMIL PETRESCU. U. N. 135 / Pl: -oşi. -oase / E: praf + -uros] (Rar) 1-3 Prăfuit (1-3).
prăfuşor sn [At: I. NEGRUZZI. S. V. 173 / Pl: -oare / E: praf + -uşor] 1-2 (Şhp) Prăfuleţ (1-2). prăgar1 sm vz părgar
prăgar2 sn [At: VÂRCOL. V. 98 / Pl: -e / E: prag + -ar] 1 (Olt) Grindă care se pune deasupra uşorilor uşii. formând pragul de sus Si: (reg) prăgăriţăt. 2 (Reg) Prag de jos al uşii. 3 (Reg) Fiecare dintre grinzile care se aşază de-a curmezişul pe temelia unei case pentru a despărţi încăperile.
4	(Reg) Cunună ia casă.
prăgaş sm [At: H IX. 123 / Pl: -i / E: net] (Reg) Persoană care mână boii la arat.
prăgăr iţă sf [At: CHEST. II. 1 17/396 / Pl: -ţe / E: prcigar + -iţă] (Reg) Prăgar2 (1). prăgşor sn vz prăguşor
prăguş sn [At: ŞEZ. XIII. 53 / Pl: -e. -uri / E: prag + -uş] (Reg) 1-2 (Şhp) Prăguşor (1-2). 3-4 (Şhp) Bucată (mică) de lemn în formă de prag. fixată la nivelul solului. 5 Mică ridicătură de teren care împiedică trecerea.
6	Prispă.
1208
PRĂJUROAICĂ
prag uşor sn [At: SADOVEANU. O. VIII. 281 / V:	/	Pl:	~(mre	/
E: prag +-uşor] 1-2 (Şhp) Prag (1) (mic) Si: (reg) prăguş (1-2). prăguţ (1-2). 3 Pervaz mic. 4 Mic suport pe care se aşează tacâmurile la masă.
prăguţ sn [At: CADE / Pl: ~e. ~uri I E: prag + -uţ] 1-2 (Reg; şhp) Prăguşor (1-2). prăhos, ~oasă a vz prăfos
prăhuhit, ~ă a [At: PAŞCA, GL. / Pl: -iţi, -e / E: net] (Olt) Copt peste măsură. prâhui v vz praf ui
prăhupfi vr [At: CV 1951. nr. 3, 43 / Pzi: 3 -teste / E: net] (Mar; d. maluri) A se surpa. prăîmbla v vz plimba prăîmbhre sf vz plimbare prăjătură sfvz prăjitură
prăjeală sf [At: GOROVEI, CR. 41 / Pl: ~e// / E: prăji + -*y//â] 1 Prăjire.
2	(Fig; fam).Păcăleală. 3 înşelătorie. 4-5 (Ccr) Făină prăjită cu ceapă în grăsime, sau ceapă prăjită, folosită la prepararea unor sosuri de mâncăruri Si: rântaş, (îrg) prăjitura (1-2). 6 (Pex) Aliment prăjit2 în grăsime Si: (reg) prăjitură (4). 7 (Ccr) Mâncare preparată în grăsime încinsă Si: (reg) prăjitură (5). 8 Bronzare.
prăji [At: CORESI. EV. 367 / Pzi: ~/'e.vc, 3 (îrg) -faste / E: siv npMSHTn]
1	vt A supune un aliment acţiunii focului, de obicei în grăsime încinsă pentru a-1 face comestibil Si: a frige. 2 vi (Rar; îe) A i-o - A încerca să facă un rău cuiva. 3 vi (Rar; îae) A pune cuiva gând rău. 4-5 vtr (Fig) (A face să sufere sau) a suferi o durere sufletească violentă. 6 vt (Gmţ) A distruge prin foc. 7 vr (Rar) A se usca din cauza arşiţei. 8-9 vtr (Fig; fam) A (se) păcăli. 10-11 vtr (Fig; fam) A (se) înşela. 12-13 vt (Rel; înv) (A tortura sau) a ucide cu focul. 14 vr (D. oameni) A se expune la căldura focului ori la razele soarelui, pentru a se încălzi, a se bronza etc. 15 vr (îe) A-şi - burta la soare A nu face nimic Si: ă lenevi. 16 vr (îrg) A se usca la soare. 17 vt (Teh) A efectua operaţia de prăjire (3). prăjică sfvz prăjincă
prajilă sf [At: LEXIC REG. 84 / Pl: -ie / E: prăji + -ilă) (Reg) Prăjitură preparată din făină. ulei. ouă şi lapte.
prăjina}'sm [At: I. BRĂESCU. M. 16/Pl: ~//E: prăjină + -ar] Persoană care făcea măsurători agrare cu prăjina (23-29).
prăjină sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 7976 / Pl: -/// / E: bg np'bJKHHa] 1 Bucată de lemn lungă şi subţire, folosită mai ales pentru a fixa sau a susţine ceva Si: (îrg) parângă. (reg) miădoăcă. prăştină1 (1). rudă. 2 (îe) A lua cu -na A alunga pe cineva. 3 (Gmţ; irn; îe) A încăleca -na A pleca. 4 (îvr; îla) Călare pe - Se spune despre un om fără căpătâi Si: (pfm)fluieră-vânt, vântură-tciră. 5 (Rar; îe) A apuca înainte ca curva -na Se spune despre cineva care, deşi e vinovat, face pe indignatul. 6 (Dep) Persoană foarte înaltă şi slabă Si: (reg) măcău1. prăştină1 (3) Cf găligan, lungan. 7 (Spc) Bară de lemn, bambus, metal, fibre sintetice etc.. folosită în atletism la săritura în înălţime. 8 (Pex) Probă atletică practicată cu prăjina (7). 9 Tijă lungă de metal sau de lemn cu diverse utilizări tehnice.
10	Coadă a undiţei Si: (reg) prăştină1 (6). 11 Vargă. 12 Parte a cumpenei fântânii cu ajutorul căreia se cufundă găleata în apă Si: (reg) lumâiiăre. prăştină1 (7). 13 Prăjină (1) prevăzută la un capăt cu o proeminenţă scobită, cu care se loveşte apa spre a goni peştele către plasele de pescuit Si: (reg) ştiulbuc. 14 (Reg) Sul de lemn cu care se leagă încărcătura de paie sau de fân dintr-un car. 15 (Mun) întorcător la războiul de ţesut. 16 (Trs; şîs)
-	cu coajă Băţ pe care ciobanii însemnează, prin crestături, numărul oilor şi al vaselor cu lapte. 17 (Olt) Bucată de scândură având la un capăt o gaură prin care intră o sfoară sau o cureluşă şi cu care se împinge pe sub gheaţă o frânghie a năvodului, de la o copcă la alta Si: (reg) igliţă, undrea.
18	(Reg) Frigare de lemn. 19 (Reg) Par1 cu crăcane scurte şi înfipt cu un capăt în pământ. în jurul căruia se clădeşte claia de fân sau de paie grâu Si: (pop) prepeleac. 20 (Reg) Prăjină (1) aşezată orizontal şi legată cu frânghii de grinzile tavanului pe care. în casele ţărăneşti, se pun rufe la uscat, se atârnă haine etc. Si: (pop) culme, (reg) prăştină1 (8), rudă1. 21 (Reg) Catarg. 22 (Reg) Cârlig cu care ciobanii prind oile. 23 Prăjină (1)
de lungimi variabile, folosită ca unitate de măsură agrară. 24 (îrg; îs) -fălcească (sau măre, domnească, legiuită), - de Moldova. - (de) a Parijului. - pogonească (sau stânjenească) Veche unitate de măsură pentru lungimi, echivalentă cu cca 5-7 m Si: (reg) bucată. 25 (Pex; îrg; îas) Distanţă aproximativ egală cu prăjina (24). 26 (Ccr) Instrument cu care se măsura prăjina (23-25). 27 (îrg; îs) - fălceăscă. -na lucrului, ~ pătmtă fălcească. - pogonească. -na vânzării Veche unitate de măsură pentru suprafeţe, egală cu cca 180-210 m2. 28 (Pex; îrg; îas) Suprafaţă de teren aproximativ egală cu prăjina (26). 29 (Ccr) Instrument cu care se măsura prăjina (28). 30 (Rar) Ramură a coarnelor de cerb. 31 (Mun) Funie care leagă strâns proţapul de restul săniei Si: (reg) apărătoare, ceatlău. coardă, gânj. lambă, lănţuş. legătură, văioagă. 32 (Reg) Cantitate de fân pe care
0	pot duce doi oameni, purtată de prăjini (1) Si: (reg) boghie. boghineţ. boghiu, rudăş1. 33 (Fam; îe) A nu-i (mai) ajunge (nici) cu -na Ia nas Se spune despre un om încrezut. 34 (Fam; îe) A paşte (pe cineva) cu -na A urmări pe cineva pentru a-i face rău.
prăjincă sf [At: GHEŢIE. R. M. / V: ~\că / E: prăji) 1 (Trs) Pâine prăjită2 şi unsă cu grăsime. 2 Mămăliga rece prăjită2 în grăsime.
prăjimeă sf [At: DDRF / Pl: ? / E: prăjină + -ică] 1-12 (Reg; şhp) Prăjinuţă (1-2).
prăjinioară .v/ [At: DDRF / V: -7V0- / Pl: -re l E: prăjină + -oară] 1-12 (Reg; şhp) Prăjinuţă (1-12).
prăjiriiş sn [At: ANTIPA, P. 557 / Pl: -uri / E: prăjină + -is] (Reg) Pădurice tânără, formată din copaci cu trunchiul subţire şi drept.
prăjimţă sf [At: GRAIUL. 1.509 / Pl: -ţe / E: prăjină -1- -iţă] 1-12 (Reg; şhp) Prăjinuţă (1-12).
prăjinuţă sf[At: CHEST. IV. 96/546/c /V: ~iuţă / Pl: -ţe l E: prăjină + -uţă] 1-12 (Pop; şhp) Prăjină (1,6,11,18-20) (mică) Si: (reg) prajinică (1-12). prăjinioară (1-12). prăjiniţă (1-12). 13 (Reg) Bucată îngustă de pământ. prăjioară sfvz prăjinioară
prăjire sf [At. POLIZU / Pl: -ri / E: prăji] 1 Preparare a unui aliment sub acţiunea focului, de obicei în grăsime încinsă Si: prăjit1 (1). 2 Expunere îndelungată la soare sau la căldura focului Si: prăjit1 (2). 3 (Teh) Operaţie dc încălzire a unor minereuri sau a unor produse metalurgice, la temperaturi inferioare temperaturii lor de topire, cu scopul de a le usca, de a le purifica sau de a ie transforma în alte produse mai uşor de tratat Si: prăjit1 (3).
4	(Gmţ) Distrugere prin foc Si: prăjit1 (4). 5 (Rar) Uscare din cauza arşiţei Si: prăjit1 (5). 6 (Fig; fam) Păcălire. 7 (Fig; fam) înşelare.
prăjit1 sn [At: BASSARABESCU. V. 31 / Pl: (rar) -uri / E: prăji] 1-5 Prăjire (1-5). 6 (Fig; fam) Păcălire. 7 (Fig; fam) înşelare. 8 (Reg) Mâncare preparată din ouă. unt şi slănină Si: (reg) ieşniţă.
prăjit2, -« a [At: MÂNCĂRILE. 1/4 / Pl: ~i//.	/ E: prăji] 1 (D.
alimente) Care a fost supus acţiunii focului, de obicei Î11 grăsime încinsă, pentru a deveni comestibil Si: fript. 2 (Gmţ; îs) Răbdări -e Nici un fel de hrană. 3 (Rar; d. vegetaţie) Uscat din cauza arşiţei. 4 (D. oameni sau părţi ale corpului lor) Ars de soare. prăjite sp [At: FD II, 163 / A: net / E: net] (Reg) Foarfece de tuns oile. prăjitor, -oare [At: IORGA. B. R. 239 / Pl:	-oare / E: prăji + -tor]
1	smf Lucrător în industria alimentară, specializat în operaţia de prăjire (1). 2 smf Aparat folosit în gospodărie pentru a prăji pâine sau boabe de cafea. 3 smf (Rar) Grătar pentru carne. 4 sw/'Muncitor calificat în operaţii de prăjire (3). 5 .y/’încăpere sau instalaţie special amenajată în care se execută. într-o fabrică, operaţii de prăjire (3).
prăjitură sf [At: MÂNCĂRILE. 9/7 /V: (înv) ~jăt~, (reg) pârjâit~. prej~ / Pl: -ri / E: prăji + -tură] 1-2 (îrg) Prăjeală (4-5). 3 (îrg) Grăsime comestibilă încinsă. 4-5 (Reg; ccr) Prăjeală (6-7). 6 Produs de patiserie preparat din făină, zahăr, grăsimi, ouă şi alte ingrediente, care se consumă, de obicei, ca desert.
prăjiturică sf [At: DEX / Pl: -rele / E: prăjitură + -ică] 1-2 (Şhp) Prăjitură (6) (mică). prăjiuţă sfvz prăjinuţă prăjuroaică sfvz păjuroaică
1209
PRĂJELI
prăleji v vz prileji prălucă sf vz prelucâ p râmat ie sfvz pramatie prămăndi y vz prămândi prămblaiie sfvz plimbare prămMă sfvz premândă
prămândi [At: PSALT. HUR. 30v/7 / V: (înv) ~măndi. (cscj) premândă, (îvr) prem~ / Pzi: -dese / E: siv npfkM*\[AHTH] 1 vi (înv) A trăi undeva.
2	vi A petrece. 3 vi A dăinui. 4 vt (îdt) A amâna. 5 vr (îdt) A omite. 6 vt (îdt) A disimula. 7 vt (Reg; c. i. animale de tracţiune) A nu pune la muncă Si: a cruţa. 8 vt (îvr; îf premândi) A trimite.
prămrac s [At: PSALT. HUR. / Pl: net / E: siv npHAA/Hurh] (îvr) întuneric absolut Si: beznă, (înv) întuneciune.
prănica vt [At: ŢIPLEA, P. P. 95 / V: prain~, pran~ / Pzi: pranic / E: pranic] (Reg) 1 (C. i. rufe) A bate cu pranicul pentru a spăla. 2 (Pgn) A lovi cu pranicul.
prănicuţsn [At: ŢIPLEA, P. P. 95 /Pl: -uri / E: pranic + -uţ] 1-4 (Mar; şhp) Pranic (1-2) (mic). prăntru pp vz printru prăntu pp vz printru
prănuic s [At: ALR I, 1260/345 / Pl: net / E: net] (Reg) Chiciură. prăpăd sn vz prăpăd
prăpald s [At: ALAS 211. 1923. 5/3 / Pl: net / E: net] (Arg; îe) A da (pe cineva) - A produce cuiva o impresie copleşitoare. prâpastă sfvz prăpastie prăpaste sfvz prăpastie
prăpastie sf[At: PSALT. 325 /V: (îrg) prep(înv) ~te, ~aşte. pre paste. propaste.prop~, (reg) ~tă / PI: -ii şi -paştii / E: siv nponACTh] 1 Povârniş înalt şi abrupt, situat de obicei într-o regiune muntoasă, privit dinspre extremitatea sa superioară Si: abis, genune, hău, (îrg) prăpăstenie, (înv) precipiţiu, (îvr) prăpădere. (reg) prăval. 2 (îe) A fi (sau a se afla, a ajunge etc.) pe (ori la) marginea -i A se afla într-o situaţie extrem de critică.
3	(îe) A duce (sau a împinge, a băga pe cineva) în — A pricinui cuiva mari neajunsuri. 4 (îae) A distruge. 5 (Fig; îe) A spune (sau a vorbi) prăpăstii A spune lucruri care înspăimântă. 6 (Fig; îae) A spune lucruri lipsite de raţiune. 7 (îvr; îf prăpaşte) Iad. 8 (îvp) Adânc al unei ape. 9 (îvp) Noian de ape. 10 (Fig) Nenorocire. 11 (Fig) Primejdie mare.
prăpaşte sf vz prăpastie
prăpăd sn [Ap: CORESI, L. 134/10 / V: (îvr) ~pad / Pl: -uri / E: pvb prăpădi] 1 Dezlănţuire de forte, provocată de fiinţe sau de elemente ale naturii, care provoacă mari distrugeri de bunuri sau de vieţi omeneşti Si: calamitate, dezastru,pârjol, urgie. (îvp) prăpădenie. (înv) pierzăre, (reg) prăpăstenie. prohab. 2 (Pex) Distrugere de mari proporţii provocată de un prăpăd (1). 3 (Pex) Element care produce o distrugere de mari proporţii.
4	(îs) -ulpământului (sau Domnului, lui Dumnezeu) Se spune despre ceva insuportabil, copleşitor. 5 Cantitate foarte mare Si: (reg) prăpădenie (5).
6	Mulţime imensă Si: puhoi, (reg) prăpădenie (6).
prăpădanie sfvz prăpădanie
prăpădenie sf{At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 23v/4 / V: (reg)prăd~. -idanie. -d/e—/ Pl: -ii / E: prăpădi + -enie] 1 (îvp) Prăpăd (1). 2 (îs) -ia pământului (sau -ia lui Dumnezeu) Se spune despre o nenorocire îngrozitoare. 3 (îlav) De — în mare cantitate şi producând mari pagube.
4	(îal; şîf de -ia pământului) Extrem de tare. 5-6 (Reg) Prăpăd (5-6). 7 (îlav) De - Extrem de mult.
prăpădere sf [At: PSALT. 325 / Pl: -ri / E: cf prăpădi] (îvr) Prăpastie
(1).
prăpădi [At: PSALT. 293 / Pzi: -dese, (reg) prăpăd / E: siv nptrtACTH, -HA#*] 1-2 vtr (A face să dispară sau) a dispărea prin violenţă de pe faţa pământului Si: a (se) face praf, a (se) nimici, a (se) distruge. 3-4 vtr (Spc; îvp) A (se) nărui. 5-6 vtr A (se) ruina. 7-8 vtr A (se) strica. 9 vt A duce la pierzanie Si: a nenoroci, (reg) a prăpădiţi (1). 10 vt (Pop) A risipi bani, averi, bunuri materiale Si: a cheltui, a irosi, (reg) a prăpădiţi (2). 11 vt (Pop) A omorî. 12 vt (îe) A - (pe cineva) în bătaie (sau cu bătaia) A
bate foarte tare pe cineva. 13 vr A muri. 14 vt (îe) A se - după (sau, rar. de) ceva sau cineva A-i plăcea foarte mult ceva sau cineva. 15 vr (îae) A iubi foarte mult. 16 vr (îe) A se - cu firea A se agita foarte mult. 17 it (îae) A-şi face prea multe griji Si: a se consuma. 18 vr (Reg) A se sinucide. 19 vr (îrg) A înceta să mai existe Si: a dispărea. 20 vt (Reg) A pierde pe cineva sau ceva. 21 vt (înv; îe) A-şi — călcâiele A fugi foarte repede. 22 vt (înv) A rămâne, în parte sau integral, lipsit de facultăţi fizice sau intelectuale, sentimente etc.. posedate anterior Si: ă pierde. 23 vt (înv) A nu se mai putea folosi de facultăţi fizice sau intelectuale care funcţionau anterior Si: a pierde. 24-25 vt (Reg) (A nu mai recunoaşte sau) a nu găsi drumul Si: a rătăci. 26 vt (Reg) A pierde din ochi din cauza depărtării sau a unui obstacol. 27 vt (Reg; îe) A - (pe cineva) din ochi A iubi pe cineva nespus de mult. 28 vr A se face nevăzut Si: a dispărea. 29 vr (Fam; îe) A se - de râs (sau de plâns, de ruşine) A râde sau a plânge, a-i fi ruşine foarte tare. 30 vr (Fam; îe) A se - de dorul cuiva sau a ceva A dori foarte mult. prăpădienie sf vz prăpădenie
prăpădire sf[At: MAIOR, P. 169/6 / Pl: -ri / E: prăpădi] 1 Nimicire.
2	Risipă. 3 (înv) Omorâre. 4 Moarte. 5 Năruire. 6 Ruinare. 7 Stricare. 8 Dispariţie. 9 Pierdere a cuiva sau a ceva. 10 Rătăcire.
prăpădit, -ă[At: R. POPESCU. ap. CM 1,332 /Pl: ~i?/. -e / E: prăpădi\ 1 a Care este distrus. 2 a Care a suferit mari pagube materiale. 3 a (D. obiecte) Care este foarte uzat. 4 a De foarte proastă calitate. 5 a (D. construcţii) Care este dărăpănat sau sărăcăcios. 6 a (D. aşezări) Care are clădiri dărăpănate. 7 a (D. bani. averi, bunuri materiale etc.) Consumat în mod excesiv sau fără folos Si: irosit, risipit2. 8 a (D. fiinţe) Care şi-a pierdut capacitatea de muncă în urma efortului excesiv şi prelungit sau a unei boli Si: epuizat, extenuat, istovit, sfârşit, vlăguit, (reg) pandosit. 9-10 smf, a (Om) sărac. 11-12 smf. a (Om) amărât. 13-14 smf a (Pex) (Om) chinuit. 15-16 smf a (Om) care are un caracter josnic. 17-18 smf. a (Persoană) care comite acte josnice. 19-20 smf. a (Om) ticălos.
prăpăditor, ~oare a [At: (a. 1751) URICARIUL X, 106 / Pl: -i, -oare / E: prăpădi + -tor] (Asr) 1 Care prăpădeşte Si: distrugător, nimicitor. ucigător. 2 (Reg) Risipitor.
prăpăditură sf[At: DOSOFTEI. V. S. noiembrie 11375 / Pl: -ri / E: prăpădi + -tură] 1 (îvr) Prăpădire. 2 (Mun) Om mic şi slab Si: (pfm) sfriji tură, stârpi tură. prăpădoamnă a vz preapodobnă prăpăduclu i, sm vz pitpalac
prăpădul vt [At: I. CR. III, 310 / Pzi: -esc / E: prăpăd + -ui] (Reg) 1-2 A prăpădi (9-10). prăpăsi v vz prăpăşi pră păşire sfvz pripăşire prăpăstanie sf vz prăpăstenie
prăpăstenie sf [At: CORESI. ap. TDRG / V: (îrg) ~ăşt~, prepes~. prop~. (reg) -/a/z-, -ăş/a/z-, ~pes~, pripastăn~ / Pl: -ii / E: prăpastie + -enie] 1 (îrg) Prăpastie. 2 (Reg) Prăpăd. 3 (Pop) Fiinţă uriaşă. înspăimântătoare.
prăpăstiaş, —ă a [At: TDRG / P: -ti-aş / Pl: -i. -e / E: prăpastie + -aş] (îvr) Prăpăstios.
prăpăstios, —oasă a [At: MARCOVICI.D. 261/16 / V: (înv) prăpăstios. -oasă / Pl: -oşi. -oase / E: prăpastie + -os] 1 Cu prăpăstii (1), cu pante abrupte Si: râpos1. (rar) prăpăstii it, (îvr) prăpăstiaş. 2 (Pex) Abrupt. 3 (Pex) Foarte accidentat. 4 (Fig; rar) Foarte adânc. 5 (Fig; rar) Cu prăpăstii
(8). 6 (Fig) Năprasnic. 7 (Fig) Extrem de profund. 8 De neînchipuit Si: bizar, ciudat. 9 Bazat pe închipuire Si: mincinos, plăsmuit. 10 (Fig; d. oameni) Care vede lucrurile numai în rău Si: pesimist. 11 (D. manifestările oamenilor) Care trădează pe omul prăpăstios (10).
prăpăstui [At: LB / Pzi: -esc / E: prăpastie + -ui] 1-2 vtr (Pop) A (se) rostogoli la mare adâncime. 3 vt (Pop) A arunca într-un loc adânc, la mare distanţă în jos. 4 vr (îrg) A se năpusti.
prăpăstuire sf [At: CRITIL. 2/18 / V: (înv) ~ăşt~-/ Pl: -ri / E: prăpăstui]
1	(Pop) Rostogolire la mare adâncime. 2 (Pop) Aruncare a ceva într-un loc foarte adânc. 3 (îrg) Năpustire. 4 (Reg) Istovire sufletească.
1210
PRĂŞI1
prăpăstint, ~ă a [At: IORGA, ap. TDRG / Pl: ~m, -e / E: prăpăstui] (Rar) Prăpăstios (1). prăpăstenie sfvz prăpăstenie prăpăstios, -oasă a vz prăpăstios prăpăştmre sf vz prăpăstuire prăpestenie sfvz prăpăstenie prăpicaş sn vz papricaş
prăplăzmiii vt [At: DOSQFTEI, V. S. ianuarie 6'/10 / Pzi: ~esc / E: pre-+ plăzmui) (îvr) A transforma. prăporaş sm vz prapuraş prăptici sn vz prichici prăpunaş sm vz prapuraş
prăpurel sm [At: POP., ap. GCR II, 345 / V: prap~ / Pl: -ei, (rar, sn) ~e/E:prapur +-el] 1-8 (Pop; şhp) Prapur (1,4-6) (mic) Si: (pop)prapuraş (1-8).
prăpuşcă sf [At: VICIU, GL. / Pl: -şti / E: pre- + puşcă] (Trs) Un fel de jucărie făcută dintr-un bulgăre de pământ scobit la mijloc, care, izbit de pământ cu gaura în jos. face un zgomot ca de puşcă. prăsa sf vz plăsea
prăsad, -ă [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: (înv) -at, presad. (reg) prisad l Pl: (1-3) -azi, -e, (4) -uri / E: bg npHCOA] 1 a (îrg; d. pomi fructiferi) Altoit. 2 a (îrg; prc; d. fructe) Altoit. 3 a Care aparţine unei specii altoite nedefinite mai îndeaproape. 4 sn (Reg) Răsad1. prăsală sf vz prăseală prăsat, —ă a vz prăsad prăsauă sf vz plăsea prăsa sf vz plăsea prăsădi v vz presădi prăsădit, ~ă a vz presădit prăsăra v vz presăra prăsân sn vz presenă prăsână sfvz presenă prăseau1 sm vz praşcău prăseau2 sn vz prăşeau2 prăsetisă sf vz păscrisă prăsea sfvz plăsea
prăseală sf [At: BIBLIA (1688), 5932/14 / V: (reg) -sa/ă / Pl: -eli / E: prăsi + -eală] 1 (Mun) Prăsilă. 2 (îvr; udp ,,de“) Mulţime.
prăselnic, — ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: -ici, -ice / E: prăsi + -elnic] (Mun) Prăsitor (3).
prăsi [At: PSALT. 36 / V: (înv) presi / Pzi: -sesc / E: bg npacn ce] 1 vr (D. animale) A face pui Si: a concepe. 2 vr (Pex) A se perpetua prin generare Si: a se înmulţi, a se reproduce, (îrg) a se plodi. 3 vr (Fig) A creşte ca număr Si: a se înmulţi, a spori. 4 vri (îrg; d. femei) A naşte. 5 vr (îrg) A se naşte. 6 vt A concepe. 7 vt (Fig; rar) A se pripăşi. 8 vt (C. i. animale) A creşte pentru a înmulţi, pentru a obţine un folos etc. Si: (îvr) a presili (1). 9 vt (Fig; reg; c. i. bunuri materiale, averi, bani etc.) A strânge.
10	vt (C. i. plante) A cultiva pentru a înmulţi, pentru a obţine roade etc. Si: (îvr) a prăsili (2). 11-12 vtr A (se) răspândi prin cultură Si: a planta, a semăna. (îvr) a prăsili (3). 13 vr (D. plante) A se răspândi, spontan sau prin cultivare, pe un anumit teritoriu Si: a se extinde, a se înmulţi.
prăsilă sf [At: DOSOFTEI, PS. 262/17 / V: (înv) pres~. (reg) pras~ / Pl: -le, (rar) -li / E: prăsi + -ilă] 1 Reproducţie dirijată a animalelor domestice de rasă. 2 (D. animale domestice; îla) De - Selecţionat pentru reproducere, 3 (îvr) Crescătorie. 4 (Ccr) Animal domestic tânăr, rezultat în urma prăsilei (1) Si: progenitură, pui, (rar) plod, (îvr) prăsitură (1). 5 (Spc) Animal domestic de rasă. bun pentru reproducere. 6 (Asr) Copil.
7	(Asr) Urmaş. 8 (Rar) Rasă. 9 (Pex) Descendent al unui animal de rasă.
10	(Pex) Animal din rasă ameliorată.
prăsili vt [At: SĂULESCU, HR. I, 23/27 / V: pres~ / Pzi: -lese / E: prăsilă] (îvr) 1 (îf presili) A prăsi (8). 2-3 A prăsi (10-11).
prăsilos, -oasă a [At: DDRF / Pl: -oşi, -oase i E: prăsilă + -or] 1 (Reg; d. animale) Prăsitor (3). 2 (Dep; d. familii) Cu mulţi copii.
prăsi nă sfvz presenă
prăsire sf [At: BUDAI-DELEANU. T. V. 33 / V: (înv) pres- / Pl: -ri / E: prăsi] 1 Perpetuare prin reproducţie a animalelor Si: înmulţire, prăsilă, prăsit1 (1), reproducere, (reg) plămadă, prasă. prăseală. 2 Reproducţie dirijată a animalelor de rasă Si: (înv) prăsit1 (2). 3 Naştere. 4 Cultivare.
5	(îvr) Ori gine.
prăsit1 sn [At: DDRF / Pl: (rar) -uri / E: prăsi] 1-2 Prăsire (1-2). 3 Naştere. 4 Cultivare. 5 (îvr) Origine.
prăsit2, ~ă [At: DOSOFTEI. V. S. ianuarie 49725 / Pl: Aţi, -e l E: prăsi]
1	a (îrg; d. animale) Care a fătat de curând. 2 a (D. femei) Care a născut de curând. 3 af(Reg) însărcinată. 4 a (D. animale) Reprodus.
prăsitor, -oare [At: CARAGEA. L. 80/10 / Pl: -i, -oare / E: prăsi + -tor] 1 a (D. animale) Care se prăseşte. 2 a Care este folosit pentru prăsire (1). 3 a (Pex) Care se înmulţeşte mult Si: prolific, puios. (reg) prăselnic. prăsilos (1). 4 sm (Reg) Animal domestic mascul, selecţionat pentru reproducere. 5 sn Persoană care se ocupă cu creşterea animalelor domestice, în vederea valorificării lor maxime. 6 sf(Pes; rar) Clocitoare pentru icre.
prăsitură sf[At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: -sf- / Pl: -ri / E: prăsi + -tură] 1 (îvr) Prăsilă (4). 2 (înv; îf prăstură) Femelă a unor animale. prăslăgi v vz proslăvi prasle sm vz prâslea prăslea sm vz prâslea prăsnel sn vz prâsnel prasni av vz prisne prăstamac sm vz păstârnac prastav sm vz păstrăv1 prastă pp vz peste prăstăgală sf vz prăstăvală prăstăgală sf vz prostoval prăstăgăli v vz prăstăvăli prăstăli v vz prăstăvăli prastăv sm vz păstrăv1
prăstăvală ş/’[At: PAMFILE, DUŞM. 159 / V: pastraval sn, pastrav~, pastă ga-, păstrăga~, păstrăgal sn. păstrăgolă. păstrăvăl sn, pestrega~, prastav-, prestăv-, prestega~, pristiga- / Pl: ? / E: pvb prăstăvăli] (Reg; îlav) De-a -a De-a rostogolul.
prăstăvăli vtr [At: CIHAC, II. 444 /V: păstră-,pestre gali,~tăgăli, —fa/i, prestă~, prestev~,prostov~,prostovoli / Pzi: -lese / E: net] (Reg) 1-2 A (se) rostogoli. prăstivire sfvz pristăvire prăstură1 sfvz păstură1 /?răsftiră2 sfvz prăsitură prăsună sf vz presenă prăsură sfvz presenă
prăş s [At: L. COSTIN. ap. DLR / Pl: net / E: net] (Reg) Fir de păr1. prăşeai sn vz prăşcău2
prăşcar sm [At: CONV. LIT. IV. 175 / Pl: -; / E: cf bg npaiiikh] (Trs) Prăş ti aş. prăşeau sm vz praşcău
prăşcăiaş sn [At: UDRESCU. GL. / P: -căi-iaş / Pl: ~e / E: prăşeau2 + -c/ş] 1-2 (Reg; şhp) Prăşcău2 (1) (mic). prăşeau1 sm vz praşcău
prăşeau2 sn [At: CHIRIŢESCU. GR. 253 /V: pârş~,prăsc~,~cai*prâş~, prişcai, priş~, proşcai, proş~ l Pl: -ri. -ăi. -eaie / E: cf bg npbCKci] 1 (Reg) Ninsoare rară, cu fulgi mari. care se topeşte repede. 2 (Reg; îf prişcai) Burniţă.
prăşcui vt [At: PAMFILE. CR. 77 / Pzi: ~e^c / E: cf proaşcă] (Pop) A f stropi.
prăşeală sf[At: ALR II, 5130/751 / Pl: -eli / E: prăşi1 + -eală] (Reg) 1-2 Prăşit1 (1-2).
prăşi1 vt [At: (a. 1805) URICARIUL II. 135 / V: (reg) ~$wi / Pzi: -şese / E: bg iipama] 1 A lucra cu sapa sau cu prăşitoarea spaţiul de sol dintre
1211
PRĂŞI2
rândurile distanţate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna solul etc. Si: (reg) a plugari, a sapa. 2 (C. i. plante agricole) A curăţa de buruieni Si: (reg) a plugari. a săpa. 3 (Reg; c. i. suprafeţe de pământ) A curăţa de orice fel de plante, îndeosebi de buruieni. prăşi2 v vz praştia prăşilă sfvz praşilă
prăsire sf [At: LM / Pl: si / E: prăşi1] (Pop) 1-2 Prăşit1 (1-2). prăşit1 [At: MANOLACHE - DRĂGHICI. ap. CADE / V: (reg) suit / Pl: (rar) -uri / E: prăşi1] 1 Lucrare cu sapa sau cu prăşitoarea a spaţiului dintre rândurile unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna solul etc. Si: (pop) prăşeală (1), prăşire (1), prăşitură (1). 2 Curăţare de buruieni Si: (pop) prăşeală (2), prăşire (2), prăşitură (2).
prăşit2, -ă a [At: DDRF / Pl: -iţi, -e / E: prăşi1] (D. terenuri cultivate sau d. plante de cultură) Care este săpat şi curăţat de buruieni.
prăşitor, -oare [At: I. IONESCU, C. 119/5 / V: (reg) sui- smf / Pl: -i, -oare / E: prăşi1 + -tor] 1 ă (D. plante, culturi agricole) Care se prăşeşte1 (2). 2 ă (D. plante) Care se cultivă în rânduri distanţate, pentru ca spaţiul dintre rânduri să se poată prăşi1 (1). 3-4 sfa (Unealtă sau maşină agricolă) cu care se prăşeşte1 (1). 5 smf Persoană care prăşeşte1 (1). 6 sf (Reg) Loc prăşit2.
prăşitură sf [At: 1. IONESCU. C. 55/27 / V: (reg) preşăt- / Pl: -ri. (înv) -re / E: prăşi1 + -tura] 1-2 (Pop) Prăşit1 (1-2). 3 (Reg) Câmp prăşit2. 4 (Reg; csc) Buruieni şi gunoi adunate dc pe un teren care a fost prăşit1. prăştămxp sm vz păstărnap prăşti v vz praştia
prăştia l At: BIBLIA (1688). 2152/32 / V: (reg) -şi. -şri / P: -ti-a / Pzi: praştii / E: praştie] 1 vt (îvr) A împrăştia. 2 vi (Reg; d. lichide) A ţâşni.
3	vi (Olt; îf prăşti şi prăşi) A ţinti greşit cu puşca. 4 vr (Reg; îf prăşi) A-i intra cuiva ceva în ochi.
prăştiaş sm [At: HERODOT (1645). 407 / P: -ti-aş / Pl: -i / E: praştie + -c/ş] 1 (îrg) Persoană care loveşte cu praştia Si: (reg) prăşcăr. 2 (îrg) Ostaş care luptă cu praştia Si: (reg) prăşcar. 3 (Reg) Cal lăturaş.
prăştiat, si a [At: BUDAI-DELEANU. Ţ. 243 / P: -ti-at / Pl: -aţi, -e / E: prăştia] (îvr) împrăştiat.
prăştier sm [At: SĂM. IV, 332 / P: -ti-er / Pl: -i / E: praştie + -ar] (Mol) Cal lăturaş.
prăştila vt [At: ALR II. 6 669/27 / Pzi: -lez I E: prăştilă] (Reg) A tăia scânduri pentru a face şindrilă.
prăştilă sf[At: LEX. MARŞ., 189 / V: (reg) praş~. preş~ / Pl: -le şi -li / E: net] (Pop) Şindrilă.
prăştinaş sm [At: SEVASTOS. N. 316/P1: -i IE: prăştină1 + -c/ş] (Mol) Prăştină1 (5).
prăştină1 .v/'[At: MANOLESCU. I. 30 / Pl: -ni şi -ne / E: cf prăjină]
1	(Reg) Prăjină (1). 2 (îe) A-i cădea (cuiva) -na A înceta, (ilit de împrejurări, sa mai fie încrezut. 3 (îe) A-i da (cuiva) cu - pe la nas A-şi bate joc de cineva. 4 (Dep) Prăjină (6). 5 (Reg; mpl) Prăjină care se pune pe stuful sau pe paiele de pe acoperişul unei case ţărăneşti, pentru a le fixa Si: (reg) nuirtăc. păiănjen. prăştiiuiş. 6-8 (Reg) Prăjină (10.12,20).
9	(Reg) Nuia mare care se pune pe cânepa aşezată la topit, pentru a nu
o	ridica apa. 10 (Buc) Beţişor care se pune de-a curmezişul în stupii rudimentari.
prăştină2 sf[At: TDRG / V: praş~ / Pl: (3) -ni IE: cf baştină] 1 Ceea ce rămâne după stoarcerea strugurilor Si: tescovină, (reg) baştină (2). comină, grunj. 2 (Reg) Ceea ce rămâne în cazan după fierberea fructelor pentru ţuică. 3 Băutură alcoolică obţinută prin fermentarea prăştinei2 (1) Si: tescovină. 4 (Reg; d. femei, fete; îe) A-i lua -na A viola. 5 Cantitate determinată de prăştină2 (3). cuprinsă într-un pahar, într-o cinzeacă etc.
prăştini vt [At: CV 1951. nr. 1, 37 / Pzi: -nesc / E: prăştină1] (Mol) 1 A pune prăştini1 (5). 2 A întări cu prăştini1 (9).
prăştiuţă sf [At: CANTEMIR. ap. DDRF / P: -ti-u- / Pl: -te / E: praştie + -uţă] 1-2 (Şhp) Praştie (1) (mică). prăşui v vz prăşi1 prăşuit sn vz prăşit1
prăşuitor, -oare smf vz prăşitor
prătar ss [At: POLIZU / E: prut + -ar] (Pop) Luna mai4.
prăui v vz prăfui
prăumbla v vz plimba
prăumblare sf vz plimbare
prăura vz proora
prăval[At: (a. 1579) CUV. D. BĂTR.. 1.253/26 / V: />r/v-, (reg) ~ădv~. ~ă sf. -vă/ă sf. prev~ I Pl: -uri. -e / E: cf bg iipciMA. rs iipoBAA, rom prăvăli] 1 sn (îf privai, preval) Depresiune naturală puţin adâncă ce face legătura între bălţi sau între acestea şi râuri Si: (reg) zaval. 2 sn (Spc) Gârlă din regiunea inundabilă a Dunării Si: (reg) zăval. 3 sn (Reg) Porţiune pe cursul unui râu. pârâu etc. unde apa curge foarte repede, formând o cascadă mică. 4 sn (Pgn) Curs de apă. 5 sn (Pex) Cascadă. 6 sn (Mun; îf prăvală) Ropot de ploaie. 7 sn (îvr) Ţărm. 8 sn (Reg) Povârniş. 9 sn (îlav) De-a sl De-a dura. 10 sn (îe) A da - (sau -a) pe cineva A doborî pe cineva. 11 av De-a rostogolul. 12 sn (Reg) Prăpastie. 13 sn (Mun; fig; îf prăvală) Nenorocire. 14 sn Calamitate. 15 sn (Reg) Opintire pentru a deplasa ceva. 16 .v/'(Mun; îf prăvală) Activitate febrilă Si: zor. 17 sn (Rar) Zar la jocurile de noroc. prăvală sfvz. prăval
prăvădi vt [At: GL. OLT. / Pzi: -dese / E: ns cf prăvărit] (Reg) A amesteca.
prăvădinăr sm [At: T. PAPAHAGI, C. L. / Pl: -i / E: ger Privatdiener] (Ban) Ordonanţă. pră vă la v vz prăvăli
prăvălac sn [At: POLIZU / Pl: -ace / E: prăval (sau prăvăli) + -c/c] 1 (înv) Povârniş. 2 (îrg; îlav) De-a -ul De-a dura. 3 (înv) Tăvălug. 4 (înv) Cilindru. 5 (înv) Rolă1. pră va lat, ~ă a vz prăvălit prăvălatec, ~ă a vz prăvălatic
prăvălatic, ~a a [At: EMINESCU. O. I. 85 / V: ~tec / Pl: -ici, -ice l E: prăvăli + -atic] 1 (Reg) Care este în pantă1 Si: abrupt, povârnit. 2 Care este accidentat. 3 (Nob) Care se ridică şi coboară cu foiţă, în mod succesiv. prăvală sfvz prăval
prăvăli [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II. 465/11 / V: (rar) -/a. (înv) prev~,priv~. (reg) -lui / Pzi: -lese, (reg) pravăl / E: siv npoBAAHTH (ca), bg npoBaAs (ce)] 1-2 vtr A (se) înclina. 3-4 vtr (A face să cadă sau) a cădea brusc, cu violenţă, cu zgomot de la o înălţime oarecare rostogolindu-se. sfărâmându-se. rănindu-se etc. Si: a se prăbuşi, a se răsturna. 5-6 vtr (Pex) A (se) rostogoli. 7-8 vtr A (se) distruge în urma acţiunii unor forţe violente. 9 vr (îrg) A se culca. 10 vr (D. ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălţime. 11 vr A se prăbuşi. 12 vr (Rar) A coborî în pantă1.13 vr (Pex) A aluneca. 14 vr (Fig) A se împrăştia. 15-16 vtr (Fig; înv) (A face să decadă sau) a decădea în mod brusc, violent. 17-18 vtr (A face să dispară sau) a dispărea în mod brusc, violent. 19 vt (Spc. pop) A doborî într-o luptă. 20 vt (Pex) A învinge în luptă. 21 vr (Rar; d. fiinţe) A se repezi spre cineva sau asupra cuiva, încercând să-l doboare.
22	vt A se îndrepta în goană într-o anumită direcţie. 23 vr (D. fenomene ale naturii) A se dezlănţui cu putere. 24-25 vtr (îvr) A (se) transforma.
prăvăliai* sm [At: IORDAN. L. R. A. 162 / P: -li-ar / Pl: -i / E: prăvălie + -ar] (Nob) 1-2 Prăvăliaş (1. 5).
prăvăliaş [At: (a. 1812) DOC. EC. 139 / P: -li-aş / Pl: -i, -e, (rar) -ieşi / E: prăvăli + -aş] (Asr) 1-4 smf. a (Persoană) care are o prăvălie (şi este vânzător la ea) Si: (nob) prăvăliar (1). 5 smf Persoană care vinde într-o prăvălie Si: (nob) prăvăliar (2).
prăvălie s [At: SEVASTOS, N. 289 / Pl: net / E: prăvăli + -ic] (Pop) Zar la jocurile de noroc. prăvalicaţie sfvz prevalicaţiune
prăvăliei sn [At: DDRF / Pl: -uri / E: prăvăli + -ici] (îvr) Zar la jocurile de noroc.
prăvălie sf [At: PRAV. 57 / Pl: -ii / E: siv npHBHAHK „privi legi u“] 1 Local în care se expun şi se vând diferite mărfuri Si: (rai*) negustorie, (reg) boltă, dugheană. 2 (Pex) Magazin mic Si: (rar) negustorie, (reg) boltă, dugheană.
1212
PRÂNZ
3	(Pan; rar) Loc în care cineva exercită o meserie, o profesiune. în mod individual. 4 (Rar) Negustorie. 5 (Fig; îrg; îs) ~ drăcească (sau a diavolului) Persoană despre care se crede că este stăpânită de diavol. 6 (Iuz; îs) Băiat de - Tânăr care învăţa negustoria servind într-un magazin.
7	(Iuz; îas) Tânăr angajat ca ajutor într-un magazin.
prăvălioară sf [At: GORJAN. H. I, 38/11 / P: -li-oa- / Pl: -re I E: prăvălie + -ioară] 1-6 (Şhp) Prăvălie (1-3) (mică) Si: prăvăliuţă (1-6).
prăvăhre sf [Ai: DRLU / Pl: -ri / E: prăvăli] 1 înclinare. 2 Năvala. 3 Prăbuşire. 4 Rostogolire. 5 Distrugere în urma acţiunii unor foiţe violente.
6	(înv) Decădere. 7 (îvr) Transformare.
prăvăliş sn [At: ALECSANDRI. T. II. 121 / Pl: ~uri / E: prăvăli + -/$] (Pop) 1 Coastă abruptă de deal sau de munte Si: povârniş. 2 (Pan) Loc în pantă1.
prăvălit, -ă ă [At: EMINESCU. O. I. 92 / V: (îrg) -lat / Pl: Aţi, -e / E: prăvăli] 1 Care a căzut cu violenţă, cu zgomot de la o înălţime oarecare Si: prăbuşit, răsturnat, rostogolit. 2 Dărâmat. 3 (D. fiinţe) întins la pământ.
4	(D. fiinţe) Tolănit. 5 (îrg; îf prăvălat) Abrupt. 6 (îrg; îaf) Accidentat. prăvălitor, -oare [At: LB / Pl: -i, -oare / E: prăvăli + -tor] (îvr) 1-2
a Care (se) prăvăleşte. 3 sm Lemn cilindric servind ca pârghie de ridicat greutăţi.
prăvălitură1 sf [At: ANON. CAR. / Pl: -ri / E: prăvăli + -tură] 1-3 (îrg) Prăvălire (1.3-4). 4 (Buc) Povârniş. 5 (Buc) Loc abrupt. 6 (Buc) Arătură negrăpată.
prăvălitură2 .v/'[At: ALR 1.1819/30 / Pl: -ri I E: cf prăvărit] (Reg) 1 Urdă. 2 Brânză dulce de oaie.
prăvăliută sf\ At: DDRF / P: -li-u- I Pl: -ţe / E: prăvălie + -uţă] 1-6 (Şhp) Prăvălioară (1-6). prăvăluc sn [At: DDRF / Pl: -ut* / E: prăval + -uc] (Rar) Povârniş. prăvălia v vz prăvăli prăvălie sfvz prăfărie
prăvălit a [At: H XVIII. 141 / Pl: net / E: ns cf prăvădi] (Ban; îs) Lapte
-	Lapte acrit şi brânzit când a fost pus la fiert. prăvătariu sm vz privătar prăvedea v vz prevedea prăvi v vz privi1 prăvidea v vz prevedea
prăvilaş sm. a [At: PISCUPESCU, O. 75/23 / Pl: -i I E: pravilă + -aş] (îvr) 1-2 Jurist. 3-4 Legiuitor.
prăvilnici vt [At: GOLESCU. î. 7 / Pzi: -cesc / E: pravilnic] (îvr) A conduce conform legii. prăvire sf vz privire prăvirişte sf vz privelişte prăv'it1 sn vz privit1 prăvit2 s vz pravăţ praviţă sfvz pravăţ prăvitor sm vz privitor prăvitură sfvz privitură prăviţ sm vz pravăţ
prăvoi, -oaie [At: CHEST. II. 113/60 / Pl:	-oaie / E: prav2 + -oi]
(Reg) 1 sf Bârnă care leagă stâlpii unei case în partea de sus. 2 sf Bârnă care se pune deasupra uşorilor uşii şi ai ferestrei pentru a întări zidul. 3 sm Uşor la uşă. prăvos, -oasă a vz prăfos prăvui v vz prăfui
prăvuială sf [At: DOSOFTEI. V. S. noiembrie 16674 / P: -vu-ia- / Pl: -ieli / E: prăvui + -eala] (îvr) 1-3 Prăfuire (1-2, 4). prăvuit, -ă a vz prăfuit prăvusi v vz prăbuşi
prăzălui vr [At: LEXIC. REG. 93 / Pzi: -esc /E: net] (Reg) A se răni1. prăzărit, -ă a vz prizărit
prăzăriu, -ie a, sf [At: CIAUŞANU. R. SCUT. 33 / V: praz- a / Pl: Ai / E: praz + -ăriu] (Reg) 1-2 Prăzuliu (1-2). prăzdnui v vz prăznui
prăzdnuire sfvz prăznuire
prăznicar sn [At: (a. 1778) IORGA. S. D. XIII. 187 / V: (îvr) Acer l Pl: -e IE: praznic + -ar] 1 (îrg) Icoană care înfăţişează o imagine legată dc un anumit eveniment bisericesc, de o anumită sărbătoare religioasă.
2	(Pex) Catapeteasmă. 3 (îvr; îf prăznicer) Carte cuprinzând slujbele diferitelor sărbători sau praznice bisericeşti. prăznicer sn vz prăznicar
prăznicesc, -ească a [At: DOSOFTEI. V. S. decembrie 193717 / Pl: -eşti / E: praznic + -esc] (îvr) 1 Care se referă la praznicele bisericeşti.
2	Care se face la praznice. 3 De praznice.
prăznici vt [At: LM / Pzi: -cesc / E: praznic] (îrg; c. i. evenimente religioase, aniversări etc.) A sărbători prin slujbe, mese.
prăznicitor, -oare a [At: LM / Pl: -i. -oare / E: prăznici + -tor] (îvr) 1-2 Prăznui tor (1-2).
prăznui [At: CORESI. EV. 144 / V: (înv) -zdn-, prânzui / Pzi: ~eAr / E: siv npA3AkN$BAth, npABHOBATH] (îvp) 1-2 vtr (C. i. evenimente sau personalităţi religioase) A (se) celebra. 3-4 vtr (Pgn) A (se) sărbători. 5 vt (Pgn) A aniversa. 6 vt (Pex) A slăvi. 7 vi A participa la o masă. la un banchet, la un chef Si: a se ospăta, (fam) a benchetui, a chefui.
prăznuială .v/‘[At: ALR II. 1 h 218 / 784 / P: -nu-ia- / Pl: -ieli / E: prăznui + -eală] 1-2 (Reg) Prăznuire (1,5).
prăznuire sf [At: CORESI. EV. 199 / V: (înv) -zdn- / Pl: -ri / E: prăznui] 1 Celebrare a unui eveniment religios, a unui sfânt etc. Si: (reg) prăznuială (1). 2 (Pgn) Sărbătorire. 3 (Pgn) Aniversare. 4 (Pex) Laudă.
5	Masă mare. înbelşugată. cu joc şi lăutari, organizată cu ocazia unei prăznuiri.a unui eveniment important etc. Si: (reg) prăznuială (2). 6 (Pgn) Ospăţ. 7 (Spc) Praznic.
prăznui tor, -oare ă [At: MINEIUL (1776), 37V2/20 / P: -nu-i- / Pl: -i, -oare / E: prăznui + -tor] (înv) 1-2 Care (se) celebrează Si: (îvr) prăznicitor (1-2).
prăzuliu, -ie a, sf[At: POLIZU / Pl: ~i/ / E: praz + -uliu] (Pop) 1-2 (De o) culoare verde-gălbui deschis, ca a prazului Si: (reg) prăzăriu (1-2). prâgitoare sfvz prigitoare
prahă sfs [At: PAŞCA. GL. / E: net] (Reg; csc) Scuamă.
prâlej sn vz prilej
prâlog sn vz pârloagă
prâmbla v vz plimba
prân pp vz prin
prangă pp vz pângă
prânjor sn vz prânzişor
prânstior sn vz prânzişor
prânşor sn vz prânzişor
prânstior sn vz prânzişor
prântra pp vz: printru
prantră pp vz printre
prântru pp vz printru
prân tu pp vz printru
prântui v vz prundui
prânturele sfpl vz prundurele
prânz sn [At: CORESI. EV. 419 / V: (rar) -ă sf I Pl: -uri I E: ml prandium] 1 (Reg; îs) ~ mare. -ul cel mare, -ul (ăl) mare Masă1 principală care se ia cam la jumătatea zilei Si: dejun (3). (pop) namiază. 2 (Pgn) Oricare dintre mesele principale ale zilei. 3 (Spc) Ospăţ (1). 4 (îlv) A şedea la ~ A prânzi (1). 5 (Gmţ; îe) A fi (cam) după - Se spune despre un om ameţit de băutură. 6 (Rel; reg; spc) Pomană. 7 (îe) A(-i) pune (cuiva) -urile A-i face cuiva pomană. 8 (Pop; şîs -ul mic. -ul cel mic. -ul ăl mic) Primă masă care se ia în cursul dimineţii. în momente care variază după obiceiuri şi după ora de începere a activităţii Si: mic dejun. (îvp) prânzişor (3). (reg) nemejor. 9 (Ccr) Ceea ce se pregăteşte sau se mănâncă la un prânz (1) Si: (rar) prânzare (1). 10 (Reg; şîs -ul mare. - cel mare. -ul ăl mare. -ul bun) Mijloc al zilei, corespunzător aproximativ orei 12 când se ia prânzul (1) Si: amiază, (pop) namiază. 11 (Pop; pex) Interval de timp. care variază după regiuni şi anotimpuri, cuprins intre răsăritul
1213
PRÂNZA
soarelui şi amiază Si: prânzare. 12 (îlav) După — (rar) după ~ă. (reg) din —înainte în a doua parte a zilei. între amiază şi seară Si: dupci-amiazâ. după-nuisă. 13 (îlav) După —urile în fiecare după-amiază. 14 (Rar; îlav) Din zori în - Toată dimineaţa. 15 (îlav) Din -până-n cină Toată ziua.
16	(Ban; îs) ~ de pământ Bucată de pământ pe care o poate lucra un om până la prânz. 17 (Reg; pgn) Fiecare dintre momentele principale ale zilei corespunzătoare unui prânz. 18 (Reg; ccr; şîs -ul cel nuire, -ul cel mic. -ul cel bun) Loc de pe bolta cerească în care se află soarele la prânz. 19 (Trs; şîs ~ul mure, ~ul cel mare) Miazăzi. prânza v vz prânzi
prânzare sf [At. POLIZU / V: (înv) ~zire / Pl: -zâri / E: prânza] 1 (Pop) Prânz (9). 2 (îrg; îlv) A sta (sau a şedea) la - A prânzi (1). prânza sfvz prânz prânzăşor sn vz prânzişor
prânzcean sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~ene / E: prânz + -(u)cecm] (Reg) Prânzişor (6). prânzcior sn vz prânzişor
prânzi [At: PALIA (1581), 180/17 / V: (reg) ~za /Pzi: -zear. (îrg) prând ! E: prânz cf lat pmndere] 1 vi A mânca la prânz (1) Si: a dejuna (2). (îrg) a merindă, (reg) a miezăză, ă prânziţi. 2 vi (îrg; pgn) A mânca în oricare dintre momentele principale ale zilei Si: a prânzui. 3 vt (Reg; c. i. oameni) A oferi un prânz (1). prânzire sf vz prânzare
prânzişor sn [At: LEX. MARS. 238 / V: (reg) -ştior, ~zăşor, ~zcior. ~Zşor, -«/or, ~nstior, ~nşor, ~nştior / Pl: -soare / E: prânz + -isor] 1-2 (îrg; şhp) Prânz (1) (mic) Si: (îrg) prânzuc (1-2). prânzuleţ (1-2), prânzurele {1-2).prânz.uşor (1-2), prânzuţ (1-2). 3 (îvp) Prânz (8). 4 (Rel; reg) Pomană care se face în cursul dimineţii, în primele 8-9 zile după moartea cuiva Si: (îrg) prânzuţ (3) prânzuleţ (3). 5 (Rar) Ceea ce se pregăteşte sau se mănâncă la prânzişor (3) Si: (reg) prânzuţ (4). 6 (Pop; şîs prâz.ciorul ăl mic) Moment al zilei, situat de obicei în primele ore ale dimineţii, când se ia prânzişorul (3) Si: (reg) prânzeean. 7 (Pex) Interval de timp care variază după regiuni şi anotimpuri, reprezentând prima parte a zilei. 8 (Reg) Loc de pe bolta cerească în care se află soarele Ia prânzişor
(6)	Si: (reg) prânz.uşor (3). prânziştior sn vz prânzişor
prânzit1 sn [At: (sf. sec. XVIII) ap. DDRF / Pl: (rar) -uri / E: prânzi]
1	Luare a mesei de prânz Si: dejunat1 (2), (rar) merindare, miezăzare. prânzuiălă (1). 2 (Pgn) Luare a mesei în oricare dintre momentele principale ale zilei Si: (rar) merindăre, miezăzxire, prânzuiălă (2).
prânzit2, ~ă a [At: LB / Pl: ~i//. -e / E: prânzi] (Trs; d. oameni) Care a mâncat de prânz. prânzitor sn [At: DRLU / Pl: -oare / E: prânzi + -tor] 1 (îrg) Sufragerie.
2	(îrg) Cantină. 3 (Reg) Mobilier pentru sufragerie. prânzmei v vz prăzmi
prânzşor sn vz prânzişor
prânzuc sni [At: BÂRLEA, B. 31 / E: prânz + -uc] 1-2 (Mar; shp) Prânzişor (1-2).
prânzui1 vi [At: ALR I, 761/522 / Pzi: -esc / E: prânz + -ui] (Reg) A prânzi (1). prânzui2 v vz prăznui
prânzuleţ sn [At: PANN, P. V. I. 24/19 / Pl: -ţe / E: prânz + -uleţ] 1-2 (îrg; şhp) Prânzişor (1-2). 3 (Reg) Prânzişor (4).
prânzurele snp [At: TEODORESCU. P. P. 74 / E: prânz + -urele] 1-2 (Pop; şhp) Prânzişor (1-2).
prânzuşor sn [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 158 / Pl: -oare / E: prânz + -uşor] 1-2 (Reg; şhp) Prânzişor (1-2). 3 Prânzişor (6).
prânzuţ sn [At: DLRU / Pl: -uri / E: prânz + -uţ] 1-2 (îrg; şhp) Prânzişor (1-2). 3-4 (Reg) Prânzişor (4-5).
prâsad sms [At: BORZA, D. 48 / E: net] (Bot; reg) 1 Căpusnic {Cirsuim furiens). 2 (îc) —de-câmp Scai {Cirsuim vulgare). 3 (îae) Scai-măgăresc {Omopordon acanthium).
prâscaviţă1 sf [At. ALRM I/I, h 188/840 / Pl: ? / E: srb prskalica] (Reg) Bătătură în talpă.
prâscaviţă2 sf [At. H XVIII, 284 / A: net / Pl: ? / E: net] (Reg) Instrument muzical nedefinit mai de aproape.
prânscâti vi [At: A I, 22 / Pzi: 3 -teste / E: pb fo] (Reg; d. fusul de tors) A sfârâi când se toarce. prâscopală sfvz prişcopală prâsle sm vz prâslea
prâslea sm [At: POLIZU IV: (înv; reg) -snea. prasle, (înv) ~le.părsle, pras~,pârs~ / PI: (rar) prăsii, (sn) prâsle !E: cf prâsnel] 1 Cel mai tânăr dintre mai mulţi fraţi, considerat în raport cu aceştia Si: mezin. 2 (Pgn) Apelativ pentru un copil mic sau pentru cel mai mic dintre mai mulţi copii. prâslei smi [At: COMAN. GL. / E: ns cf prâslea] (Reg) Localnic. prâsliţă sf [At: H XVIII. 262. 284 / V: prazl~. presl~, pris~, pr\şl~ l Pl: -ţe / E: srb preslica] (Ban; Trs) Furcă de tors. de obicei ornamentată. prâsluc sn vz prusluc prâsnea1 sfvz prâsnel prâsnea2 sm vz prâslea
prâsnel sn [At: KLEIN. D. 406 / V: prisnar, pris~. (îrg) prăs~. (înv) pristlăn (A: nct),pristn~, (reg) părsn~, phznăr, ~snea sf, ~âştin (A: net). ~âzn~,pres~.prezn~, prisnăr (A: net), pristăn,piisten,pnstene, ptistin. piişten, priştin, priuştin, prizmel, priznâl, priznăr, prizn~. pusten, spârn~ / Pl: -e / E: siv npbCTeNh, np’hcreHh] 1 Parte conică sau şaibă terminată cu un vâif ascuţit de la capătul inferior al fusului de tors, care, prin greutatea ei, face ca fusul să se învârtească mai uşor în timpul torsului Si: titirez, (reg) măciucă, moţ1, muc. 2 Jucărie mică făcută din metal, din lemn etc., cu un vârf ascuţit, care poate fi rotită pe o suprafaţă plană Si: sfâirleciză, titirez. 3 (Reg; îe) A-i umbla (cuiva) iute pristenul Se zice despre cineva foarte vioi, iute şi harnic. 4-5 (Fam) Epitet (pentru un copil mic şi foarte vioi sau) pentru un om iute, ager. 6 Crâng la moară. 7 (Mun; Trs; îf prisnel) Ansamblu al morii alcătuit din fusul de fier şi din cilindrul acţionat de roata cu măsele. 8 (Reg) Fiecare dintre cele două discuri de lemn sau de metal care formează capetele cilindrului la moară Si: (reg) târcoălă. 9 (Reg; îf prâznel) Bucată de fier în formă de farfurioară, fixată pe posadă. în care se învârteşte capătul de jos al fusului de la crângul morii.
10	(Mun; îf prisnel, priznel) Ax al roţii la moara de apă Si: {reg) fus, grindei. 11 (Trs; Mar; îf prâznel, prisnel, priznel) Inel în jurul butucului la roata carului. 12 (Mol; Buc) Disc metalic cu găuri pe margine, care se poartă la cingătoare şi de care îşi atârnă ciobanii cuţitul, punga etc. Si: (reg) prâsnic. 13 (Trs; Buc; mpl) Ornamentaţii din nasturi, discuri metalice etc. folosite mai ales la chimir. 14 (Reg; îf prişten) Bucată plată de lemn cu care se peticeşte burduful de brânză. 15 (Mol) Unealtă de ciobănie nedefinită mai de aproape. 16 (Buc; îf prâsnel) Bobârnac dat peste urechea cuiva. 17 (Olt; îf spârnel) Vârtej în păr. 18-19 (Bot; îrg) Peniţă {Mzriophyluum spicatum şi verticillatum). 20 (Bot; îrg) Coada-şoricelului {Achillea miilefolium).
prâsnet sn [At: CIHAC. II. 257 / V: pârs~,piisnit/ Pl: -e / E: prâsni2]
1	(îvr) Foşnet. 2 (Reg; îf prisnit) Sunete caracteristice, scârţâitoare, scoase de cristei2 (1).
prâsni1 sp [At: L. COSTIN. GR. BĂN. 168 / E: prâsni2] (Ban) Picături de apă, de ploaie.
prâsni2 [At: CIHAC. II, 257IV: (îrg) pârsrii,pris~, (reg) prâşm.prâzm / Pzi: -nesc / E: srb prsnuti, bg np'bcxaM, rs npMCKaTb] 1-2 vtr (Ban) A (se) stropi, a (se) împroşca cu apă. cu noroi etc. 3 vi (îrg) A ţâşni. 4 vi (Trs; Mun; d. oameni. îf prâsni, prâzni) A izbucni în râs. 5 vi (Reg; d. oameni sau animale) A strămuta. 6 vi (Trs; Mun; d. pisici; îf prâsni. prâzni) A rânji şi a scuipa 1111 câine. 7 vi (Reg; d. oameni) A sforăi. 8 vi (D. cai; îf pâirsni) A forăi. 9 vi (îdt) A foşni. 10 vi (îdt) A fâşâi. 11 vi (îdt) A scârtâi.
12	vi (îdt; d. foc) A trosni. 13 vi (îdt; d. foc) A vui. 14 vi (Reg; d. fusul de tors) A sfârâi când este învârtit la tors Si: (reg) a prâznăli.
prâsni3 vt [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 382/24 / V: (îvr) pârsm i Pzi: -nesc / E: siv npucHJKTH] (îrg) 1 A batjocori. 2 A insulta. 3 A nesocoti. prâsnic1 s [At: DLR / Pl: net / E: cf prâsnel] (RegX Prâsnel (12).
1214
PREACUVIOS
prâsnic2, ~ă a vz prisnic
prâstdnic s [At: DAME. T. 151 / Pl: net / E: prâsnel] (Mun) Crâng la roata cu măsele a morii.
prâş i [At: A III, 1 / E: fo] (Reg) 1 Cuvânt cu care se cheamă măgarul.
2	Cuvânt cu care se alungă capra. prăşeau sn vz prăşcău2 prâşleţ sm vz prişleţ prâsni v vz prâsni2 prâştin sn vz prâsnel prazliţă sfvz prâsliţă prâznăi v vz prâznăli
prâznăli vi [At: AI. 13/ V: ~ăi / Pzi: 3 -Ieste / E: prâznel] (Reg; d. fusul de tors) A prâsni2 (14). prâznel sn vz prâsnel prâzni v vz prâsni2 pre pp vz pe
prea av [At: CORESI. EV. 63 / V: (reg) pe. pea / E: siv np^] 1 (înv) Peste măsură, din cale afară Si: excesiv. 2 (îcn; euf; aşezat între negaţie şi verb exprimă o exagerare) Deloc, câtuşi de puţin. 3 (îcn; aşezat între negaţie şi verb exprimă o aproximare în minus) Nu excesiv de mult Si: nu chiar. 4-5 (Determină un adjectiv, un adverb) (Mai mult sau) mai puţin decât trebuie. 6 (Determină un adjectiv, un adverb) Peste măsură de. 7 (îe) A (fi) - de tot (sau - din cale afară ori —) Se spune când s-a depăşit
o	limită acceptată, permisă. 8-9 (îvr; ca determinant al unui substantiv, pe care îl precedă) Foarte (mare sau) mult. 10 (îlav) Nu - Nu chiar, nu tocmai atât de... 11 (îlav) Nici -— Nici peste măsură de. 12 (îal) Nici ieşit din comun. 13 (Pfm; îlav) Nici —, nici foarte-foarte Aşa şi aşa Si: potrivit. 14 (îrg; precedă adjective, adverbe, servind la formarea superlativului absolut) Foarte. 15 (Olt) Cam. 16 (Olt) Aproximativ.
preaadeverit, -ă a [At: MAIOR, IST. 242/13 / Pl: -iţi. -e / E: prea + adeverit] (îvr) Dovedit cu mare temeinicie.
preaadanc, ~ă a [At: C. CANTACUZINO. CM I. 56 / Pl: -nci, -nce / E: prea + adânc] (îvr) Profund.
preaales, -easă a [At: (a. 1675) GCR I. 224/2 / S şi: pre(a) ales / Pl: -eşi, -e I E: prea + ales] 1 (îvr) Care este preferat. 2 (îvr) Care a fost ales dintre mai mulţi. 3 (înv) Care este foarte bun.
preabataj sn [At: IORDAN. L. R. 113 / P: pre-a- / Pl: -e / E: pre- + abataj] (Mun) 1 Galerie subterană într-o mină, executată în vederea începerii abatajului. 2 (Rar) Operaţie care precedă operaţia de abataj.
preabăt s [At: COŞBUC. P. II, 177 / V: -bet l Pl: net / E: net] (Trs) Preajmă.
preabet s vz preabăt . preabirui vt [At: CORESI. L. 248/15 / Pzi: -esc / E: prea + birui] (îvr) A învinge în mod categoric.
preablagorodnic, — ă a [At: (sec. XVIII) CAT. MAN. I, 231 / Pl: -ici, -ice / E: prea + blagorodnic] (îvr) De neam foarte înalt.
preablagoslovi vt [At: PSALT. 331 / Pzi: -vesc / E: prea + blagoslovi] (îvr) A binecuvânta.
preablagoslovit, — ă a [At: CORESI, EV. 2 / Pl: -iţi. -e / E: prea + blagoslovit] (înv) Binecuvântat.
preabucura vr [At: COD. VOR. 160/24 / Pzi: preabucur / E: prea + bucura] (îvr) A se bucura foarte mult.
preabun, -ă [At: CORESI, EV. 87 / S şi: prea bun / Pl: -i. -e / E: prea + bun] (înv) 1 a Foarte bun la suflet. 2 sma Dumnezeu.
preacălcător, -oare a [At: PSALT. 327 / Pl: -i. -oare / E: prea + călcător] (îvr) Care încalcă legea în mod sistematic Si: (înv) preastâpnic.
preacânta vt [At: CORESI, EV. 177 / Pzi: preacant I E: prea + cânta] (înv) A preamări.
preacântat, -ă a [At: PSALT. 330 / Pl: -aţi, -e / E: preacânta] (înv) Preamărit. preacestă a vz precistă preacezetor, -oare a vz precezător
preachiarav [At: MAIOR, IST. 143/2 / E: prea + chiar] (îvr) Foarte clar ca înţeles.
preacinstit, —ă [At: CORESI. EV. 459 / S şi: prea cinstit f V: (înv) ~/s—. preci~ / Pl: -iţi. -e / E: prea + cinstit] 1-2 smf. a (îvp) (Sfânt sau reprezentant aî clerului) vrednic de cinste. 3 (înv) a Foarte cinstit. 4 a (înv) Onorabil. 5 sfa (înv) Maica Domnului. preacistă a vz precistă preacistit, —ă a vz preacinstit
preaciudat, ~ă a [At: CORESI. EV. 225 / Pl: -aţi. -e / E: prea + ciudat]
1	(îvr) Sfânt. 2 (Rar) Foarte ciudat.
preacovârşi vt [At: PSALT. 71 / V: prec~ I Pzi: -şese / E: prea + covârşi] (înv) A copleşi.
preacredincios, -oasă a [At: DRLU / V: prec~! Pl: -oşi, -oase / E: prea + credincios] (înv) 1 Foarte credincios. 2 Foarte devotat Si: fidel.
preacucernic, -ă a [At: SFC I, 34 / Pl: -ici, -ice / E: prea + cucernic] (Mai ales ca termen de reverenţă pentru clerici) Foarte cucernic.
precicucerniceşte av [At: ŞINCAI. HR. III, 291/30 / E: preacucernic + -este] (îvr) Cu multă smerenie.
preacuminte a [At: KOTZEBUE, V. 472 /Pl: -nţi /E: prea + cuminte] (Rar) Foarte cuminte.
preacumpăra vt [At: CORESI, EV. 122 / Pzi: preacumpăr / E: prea + cumpăra] (îvr) A răscumpăra.
preacurat, ~ă [At: CORESI, EV. 138 / S şi: prea curat, prea-curat / V: (îrg) prec- / Pl: -aţi. ~e / E: prea + curat] 1-2 sfa, a (Fecioara Maria) care este cu totul lipsit(ă) de păcate Si: imaculat, neprihănit. 3 a (Fig) Curat din punct de vedere moral. 4 a Care reflectă o stare de curăţenie morală ireproşabilă. 5 a (Nob) Cu totul lipsit de murdărie.
preacurător, ~oare a [At: CORESI, EV. 154 / Pl: -i, -oare / E: prea + curător] (înv) Care curge din belşug, mult. tare. preacurând av [At: DRLU / E: prea + curând] (înv) Foarte curând. preacurgător, ~oare a [At: KOGĂLNICEANU, S. 43 / PI:	-oare /
E: prea + curgător] (îvr; d. substanţe) Care are o consistenţă lichidă extrem de slabă.
preacurvai% -« [At: PRAV. GOV. 1073 / S şi: prea curvar IV: prec~. ~iu sm.~e a / Pl: -i. -e / E: prea + curvar] (înv) 1 sm Bărbat adulter. 2 sm Bărbat foarte afemeiat. 3 a (D. oameni) Care comite un adulter. 4 a Care este foarte afemeiat. 5 a (D. faptele oamenilor) De om foarte desfrânat. preacurvare a vz preacurvar preacurvariu sm vz preacurvar
preacurvă sf[At: PRAV. 140 / S şi: prea curvă / Pl: -ve / E: prea + curvă cdp siv np’bAiOGOA’kHLid] (înv) 1 Femeie adulteră. 2 Femeie desfrânată.
preacurvi [At: CORESI, EV. 310 / S şi: prea curvi / V: prec~ l Pzi: -vesc / E: prea + curvi cdp siv np’kAnscA’kHTH] (înv) 1 vi A comite un adulter. 2 vi A duce o viaţă imorală. 3 vt (Nob) A preaiubi. 4 vtf A atrage în desfrâu.
preacurv ie sf [At: PRAV. GOV. 23v/3 / S şi: prea curvie, prea-curvie / V: prec- / PI: ~i; / E: prea + curvie cdp siv npiiAioBQAitHCTBo] (înv) 1 Adulter. 2 Desfrâu. 3 Viaţă imorală. 4 Faptă comisă de un om foarte desfrânat. 5 (înv) Preaiubire.
preacurviefăcător, -oare smf [At: COD. VOR. 128/12 / P: -vi~e- / Pl: -i, -oare / E: preacurvie + făcător cdp siv np’kAlOEOA'bH] (îvr) Persoană adulteră.
preacurvire sf [At: DRLU / V: prec- / PI: -ri i E: preacurvi] (înv) Desfrânare.
preacuviinţă sf[At: PSALT. 335 / PI: ? / E: prea + cuviinţă cdp siv np’knoAOEHK] (înv) Cucernicie.
% preacuvinios, -oasă a vz preacuvios preacuvinius, -ă a vz preacuvios
preacuvios, —oasă smf. a [At: PSALT. 5 / S şi: prea cuvios /V: -/mos, -inius / P: -vi-os / Pl: -oşi, -oase / E: prea + cuvios] 1-4 (înv) (Persoană) (divină sau) sfântă Si: (înv) preapodobnă, preapodobnic (1-4). 5-6 (în
1215
PREACUVIOŞIE
titulatura unor clerici) (Cleric, călugăr) foarte cuvios. 7-8 (Pex) (Om) foarte evlavios Si: (înv) preapodobnic (5-6).
preacuvioşie sf[At: SADOVEANU. O. X. 276 / S şi: prea cuvioşie / P: -vi-o- / Pl: ~i/ / E: prea + cuvioşie] (Urmat de un aps) Termen de reverenţă pentru călugări clerici de grad superior. preadălojenie sfvz predlojenie
preadesclinfit, ~â a [At: MAIOR. IST. 199/28 / Pl: -iţi, -e / E: prea + desclintit] (îvr) Deosebit.
preadespune vi [At: COD. VOR. 148/20 / Pzi: preadespwn / E: prea + despune cdp siv np’hAp’hntATH) (îvr) A fi cu mult mai presus de cineva sau de ceva. preadestinaţie sfvz predestinaţie preadiix.pt, ~reaptă a vz preadrept preadislo vie sf predoslovie preaditece sm vz prediteci preaditeci sm vz prediteci preadlojenie sfvz predlojenie
preadolescent, ~a smf. a [At: L. ROM 165/269 / P: pre-a- l Pl: ~mi / E: pre- + adolescent) 1-2 (Copil) aflat în perioada dintre pubertate şi adolescenţa.
preadolescentă sf [At: SCÎNTEIA, 1967. nr. 7309 / P: pre-a- / Pl: -ţe / E: pre- + adolescenţă] Perioadă din viaţa unui om situată între pubertate şi adolescenţă. preadomnitor, ~oare a vz predomnitor preadoslovie sfvz predoslovie
preadrept, ~dreaptă [At: BIBLIA (1688). pref 41/32 / S şi: prea drept
l	V: ~dir~ / Pl: -pţi, -e / E: prea + drept cdp siv np'knpABkAhNTJH] (înv)
1	a Foarte drept. 2 sma Dumnezeu.
preadulce a [At: CORESI. EV. 136 / PI: -Ici / E: prea + dulce cdp siv np’kcAM’wn*] (înv; d. divinitate) Deosebit de bun.de milostiv.de îngăduitor.
preadumnezeiesc, -iască a [At: (a. 1689) C. CR. 137 / S şi: prea dumnezeiesc I P: ~ze-iesc I Pl: -eşti / E: prea + dumnezeiesc cdp siv np'kEOKhCTBhN’h] (îvr) 1 Sfânt. 2 Divin.
preaduna vt [At: GL. OLT. / P: pre-a- / Pzi: preadun / E: prea + aduna] (Reg; c. i. fire textile) A înfăşură. preaduslovie sfvz predoslovie
preaface vru [At: GL. OLT. / Pzi: 3 ~ /E: prea + face] (Reg; d. procese de fabricaţie) A se încheia.
preafărădelege sf[At: PRAV. GOV. 104722 / S şi: prea fărădelege / Pl: -egi / E: prea + fărădelege] (înv) Faptă condamnabilă Si: nelegiuire, tiăloşie.
preafărădumnezei vi [At: CORESI. EV. 287 /Pzi: ~e.se /E: prea +fără + Dumnezeu] (îvr) A încălca grav normele religioase.
preafericire sf [At: I. VĂCĂRESCU, P. 48/26 / Pl: -ri / E: prea + fericire] (îvr) Fericire foarte mare.
preafericit, ~ă sm, am [At: (a. 1650) GCR I. 146/20 / S şi: prea fericit / V: (înv) pref~ I Pl: -iţi, -e / E: prea + fericit cdp siv np’bBAAJKSN'h] 1-2 (Bis) (Sfânt) foarte slăvit. 3-4 (Pex) (Prelat) foarte venerat.
preafiinţat, ~ă a [At: (a. 1689) C. CR. 137/3 / Pl: -aţi, -e / E: prea + fiinţat cdp siv np’bB’kiurb] (îvr) Foarte vechi.
preafiinţiv s [At: SĂULESCU. GRAM. ROM. I. 99/14 / Pl: net / E: cf fiinţă] (Grm; îvr) Timp prezent.
preafrumos, ~oasă [At: CORESI. EV. 135 / Pl: -oşi. -oase / E: prea + frumos) Foarte frumos Si: minunat, preaftură sfvz praftură
preafmd av [At: MICU. L. 34/2 / E: prea + afund] (înv) 1-2 Foarte adânc, extrem de profund (în sens material sau) spiritual. prea gătit, -ă vz pregătit2
preagmgaş, ~ă a [At: ARGHEZI. VERS. 213/ Pl: -i, -e / E: prea + gingaş] (Rar) 1 Foarte delicat. 2 Foarte firav.
preaglăsitor, ~oare a [At: CORESI. EV. 12 / Pl: -i, -oare / E: prea + glăsitor] (îvr; d. unele sărbători religioase) La care se cântă cântece bisericeşti.
preagoslavnic. a vz pravoslavnic
prea greşi vi [At: PSALT. 357 / Pzi: -şese / E: prea + greşi] (înv) A păcătui grav.
preagreşire sf [At: PSALT. HUR. 57718 / Pl: -ri / E: preagreşi] (înv) Păcat grav.
preaieşi vi [At: CORESI. EV. 443 / P: prea-ie- / Pzi: -ies / E: prea + ieşi cdp siv npiiB’hSHTH, np’kB’hexoAHTH] (îvr) A reuşi să-şi facă drum. să înainteze. învingând obstacolele.
preaiubi [At: PSALT. SCH. 412/14 / P: prea-iu- / Pzi: -besc / E: prea + iubi] 1 vt (înv) A iubi foarte mult. 2 vi A preacurvi.
preaiubire sf [ At: N. TEST. 1648 / P: prea-iu- / Pl: -ri / E: prea + iubire cdp siv np’bAioEu) (înv) 1 Adulter. 2 Depravare. 3 Viaţa extrem de imorală.
4	Faptă comisă de un om desfrânat Si: preacurvie.
preaiubit, ă [At: COD. TOD. 208 / S şi: prea iubit, prea-iubit / Pl: ~i//', -e / E: prea + iubit cdp siv np’kAKBHM’h] 1 Foarte iubit. 2 (în formule de adresare) Drag.
preaiubitor, ~oare [At: COD. TOD. 219 / S şi: prea iubitor /V: (reg) prei~ / P: prea-iu- / Pl: -i, -oare / E: prea + iubitor] 1-2 smf, a (înv) (Persoană) care iubeşte foarte mult. 3 i/zj/ Persoană care comite un adulter.
4	smf Persoană care trăieşte în desfrâu.
preaizbândi vrp [At: CORESI. EV. 315 / P: prea-iz- / Pzi: -dese / E: siv npiiH3Bi%tTH, -&K4jk] (înv) A prisosi. preaîmbla v vz plimba
preaîmpistnt, -ă a [At: PSALT. HUR. 38712 / S şi: pre împistrit / Pl: ~i//, -e / E: prea + împistrit cdp siv nprkncnhipp€Nrh] (înv; d. îmbrăcăminte) împodobit excesiv Si: (îvr) preapăstrat.
preaîmplea [At: CORESI. EV. 191 /V: (îrg; cscj) -/a / Pzi: preaîmplu /E: prea + împlea cdp siv np’knA'hHHTh] 1 vt (înv; d. ape) A depăşi nivelul obişnuit. 2 vr A fi din abundenţă, din belşug. 3 vt (C. i. recipiente; îf preîmplea) A umple complet cu un fluid.
preaîmpodobit, ~ă a [At: AR (1830) / Pl: -iţi, -e / E: prea + împodobit] (îvr) Cu multe podoabe sau ornamente.
preaînalt, [At: CORESI. EV. 304 / S şi: prea înalt / Pl: -Iţi, -e / E: prea + înalt cdp siv npBBuiuHH, np'kB’hiuiurh] 1 a Dumnezeiesc. 2 sma Dumnezeu. 3 a (înv) Care vine de la o autoritate supremă.
preaînălţa [At: PSALT. 71 /V:	/	Pzi: preaînalţ / E: prea + înălţa
cdp siv np'kB’haNeeTHJ (înv) 1-4 vtr A (se) ridica din punct de vedere (moral sau) spiritual cu mult peste un anumit nivel. 5 vt A preamări. 6 vr A fi îngâmfat. 7 vr A se lăuda.
preaînălţare sf[At: CORESI. EV. 14 / Pl: -ţari / E: preaînălţa] (înv) 1-2 Ridicare din punct de vedere (moral sau) spiritual cu mult peste un anumit nivel. 3 Preamărire. 4 îngâmfare.
preaînălţat, ~ă [At: CORESI. EV. 117 / S şi: prea înălţăt / Pl: -aţi, -e / E: preaînălţa] (înv) 1-2 smf a (Persoană) preamărită. 3 a îngâmfat.
preaînălţime .v/ [At: CORESI, EV. 122 / Pl: -mi / E: prea + înălţime] (înv) 1 îngâmfare. 2 (în titulatura dată suveranilor) Maiestate.
preaîndrăgi vt [At: MOXA. 352/24 / S şi: prea îndrăgi / Pzi: -ăgesc / E: prea + îndrăgi] (îvr) A îndrăgi foarte mult.
preaîndrăzneţ, ~eaţă a [At: C. CANTACUZINO. CM I, 27 / Pl: -i. -e / E: prea + îndrăzneţ) (îvr) 1 Foarte îndrăzneţ. 2 Curajos.
preaîndumnezeit, a [At: MINEIUL (1776). 13v2/l 1 / S şi: prea îndumnezeit / Pl: -Iţi, -e / E: prea + îndumnezeit cdp siv np’kEQftthCTBhN’h] (îvr) 1 Sfânt. 2 Divin.
preaînfiinţatsms [At: CALENDARIU (1814). 14/12 / S şi: prea înfiinţat / E: prea + înfiinţat) (îvr; art.) Iisus Hristos. care s-a întrupat din Fecioara Maria.
preaînfrumusetat, ~ă a [At: CORESI. PS. 391/4 / S şi: prea înfrumuseţat / V: (îrg) — siţ~ / Pl: -aţi, -e / E: prea + înfrumuseţat cdp siv np'kcyKpauieH’h] (înv) Foarte gătit Si: (îvr) preaînfrumuşat. preaînfrumusiţat, -a a vz preaînfrumusetat
preaînfrumuşat, ~ă a [At: PSALT. 298 / Pl: -aţi, -e / E: prea + înfrumuşat cdp siv np’ho\fKpdiueNrh] (îvr) Preaînfrumuseţat.
1216
PREMINUNAT
preaînmulţime sf [ At: CORESI. EV. 116 / Pl: -mi / E: prea + înmulţime cdp siv np'kAUiofKhCTBo] (înv) 1 Cantitate foarte mare Si: (îvr) preamulţie, preamulţime. 2 Număr foarte mare. 3 Mulţime. 4 Abundenţă.
preaînmulţit, -ă a [At: CORESI, EV. 116 / Pl: ~iţi, -e / E: prea + înmulţit cdp siv np’kAwtrh] (înv) 1-2 Care este (în cantitate sau) în număr foarte mare. 3 Foarte bogat. 4 Foarte îmbelşugat.
preaînota vi [At: PSALT. 216 / Pzi: 3 -înoată / E: prea + înota cdp siv npinACfTH] (îvr) A naviga. preaînţălept, ~eaptă a vz preaînţelept
preaînţelepciwne ş/ [At: PSALT. 99 / S şi: preă înţelepciune / E: prea + înţelepciune cdp siv np’bMMApocrh] (înv) 1 înţelepciune foarte mare, deosebită. 2 înţelepciune a divinităţii.
preaînţelept, ~eaptă a [At: PSALT. 233 / S şi: prea înţelept / V: (îrg)
—ţăl~ / PI: -pţi, ~e / E: prea + înţelept cdp siv np'b/WKAP'h] (înv) 1 Deosebit de înţelept Si: (îvr) preaînţeiepţit (1). 2 (D. cuvinte, acţiuni, manifestări etc.) Care denotă multă înţelepciune Si: (îvr) preaînţeiepţit (2).
preaînţelepţeşte av [At: DRLU / E: prea + înţelepţeşte] (îvr) în mod foarte înţelept.
preaînţeiepţit, ~ă ă [At: CORESI. EV. 106 / Pl: -iţi, -e / E: prea + înţelepţii cdp siv npkAMiAp'h] 1-2 (îvr) Preaînţelept (1-2).
preaînvăţat, ~ă a [At: NECULCE, L. 26 / S şi: prea învăţat / Pl: -aţi, -e / E: prea + învăţat] (înv) Foarte instruit, cult. preajm sn vz preajmă
preajmă sf[At: PSALT. 72 /V: (reg) -amă, (îrg) prej~,pnj~ sf. (îvr) -ajm sn / PI: prejme. (rar) preajme / E: siv np’kxtAkNa] 1 (înv) Spaţiu care înconjură Si: împrejurime, (reg)preabăt. 2 (îla) Din (sau de prin) - Care se află în (sau prin) jur. 3 (îlav) în (din sau prin) în (din sau prin) jur.
4	(îlpp; construit cu G) în (din sau prin) ~ma în. din sau prin jurul. 5 (îal; construit cu G) în, din sau prin faţa. 6 (îal; construit cu G) Puţin înainte de. 7 (îal; construit cu G) în jurul datei de... 8 (îal; construit cu G) în ajunul. 9 (Pop; îe) A umbla în (sau prin) ~ma cuiva A se ţine după cineva. preajudecată sf'vz prejudecată
prealabil, ~ă a [At: MARIN, F. V. / P: pre-a- / PI: -i, -e / E: fr prealable) 1 Care trebuie supus, examinat, făcut, pregătit, cunoscut înainte de începerea unei acţiuni principale, condiţionând reuşita acesteia. 2 Care precedă. 3 Anticipat. 4 (Pex) Preliminar. 5 (îs) Chestiune -ă (în sistemul parlamentar din trecut) Discutare a oportunităţii unui proiect de lege înainte de a începe dezbaterea propriu-zisă. 6 (îlav) In - Mai întâi Si: (îvr) prealabil mente.
prealabilmente av [At: HAMANGIU. C. C. 435 / P: pre-a- / E: fr prealablement] (îvr) în prealabil.
prealarg s [At: ODOBESCU. S. III. 16 / PI: net / E: prea + larg] (îvr) întindere mare.
prealarmă sf [At: DN3 / Pl: -me / E: it preallarme] Sunet de avertizare care precede declanşarea unei alarme.
prealat,	a [At: CANTEMIR. HR. 65 / Pl: -aţi, -e / E: prea + lat]
(îvr) 1 Foarte lat. 2 Foarte întins. 3 Extrem de vast.
prealăcui vi [At: PSALT. 56 / Pzi: -esc / E: prea + lăcui cdp siv np^Bh/BATH] (înv) A preamări.
prealăuda vt [At: PSALT. 246 / P: -1ă-u- / Pzi: -laud/ E: prea + lauda] (Îvr) A preamări.
prealăudare sf [At: ŢICHINDEAL. F. 41/19 / P: -lă-u- / Pl: -dări / E: prealăuda] (Îvr) Preamărire.
prealăudat, ~ ă a [At: (a. 1669) GCR I, 183/14 / S şi: prea lăudat / P: -lă-u- / Pl: -aţi, -e / E: prealăuda] (înv) 1 Foarte lăudat. 2 Slăvit.
prealegere sf[At: BARONZI. L. 99 / P: pre-a- / Pl: -ri / E: pre- + alegere] (îvr) Preferinţă.
prealuminat, ~ă [At: CORESI, EV. 501 / S şi: prea luminat / Pl: —aţi, ^ -e / E: prea + luminat cdp siv np’kcB'kr/i'b] (înv) 1 a Care constituie un izvor de lumină. 2 a Care răspândeşte multă lumină. 3 a Foarte strălucitor.
4	a (Fig) Plin de înţelepciune. 5 sma (în titulatura dată domnitorilor, prelaţilor etc.) Preamărit. 6 sfa Maica Domnului.
prealuminos, ~oasă a [At: JARNIK - BÎRSEANU. D. 512 / S şi: prea luminos I PI: -oşi, -oase / E: prea + luminos] (Reg) Preamărit. prealungi v vz prelungi prealungire sfvz prelungire
pream1 sn [At: M V 382 / PI: -uri f E: net] (Olt) Barcă mare. cu care se trec oile şi vitele peste o apă. pream2 sn vz prim1
preamare a [At: CORESI, EV. 524 / Pl: -ri I E: prea + mare1 cdp siv np’bBeAHirh] (îvr) Foarte mare1 din punct de vedere calitativ. preamă sfvz preajmă
preamări [At: CORESI, EV. 49 / S şi: prea mări / Pzi: -resc / E: prea + mări1] 1 vr (înv) A se îngâmfa. 2-3 vtr A (se) lăuda. 4 vt A slăvi.
preamătie sf [At: CORESI, EV. 332 / Pl: ~i/ / E: prea + mărie1 cdp siv np’kBeAHHhCTB0] (îvr) Măreţie.
preamărire sf [At: HELIADE, 0.1,190 / Pl: -ri / E: preamări] 1 Slăvire.
2	(îvr) Divinitate.
preamărit, -ă a [At: CORESI, EV. 137 / S şi: prea mărit / Pl: -iţi, -e / E: prea + mărit3] (Mai ales în titulatura domnitorilor. împăraţilor etc.) Care este vrednic de întreaga laudă, cinste, slavă, datorită calităţilor sale Si: preaînaltai.preaslăvii, (înv) preacCiniai, prealuminat, preaseninat, (îvr) pohvălit. (reg) prealuminos.
preamărturisi vt [At: CORESI. EV. 160 / Pzi: -sesc / E: prea + mărturisi] (îvr) A mărturisi direct, fără înconjur.
preamănca vt(a) [At: CORESI, EV. 287 / Pzi: -mănânc / E: prea + mânca] (îvr) A mânca foarte mult Si: (pfm) a se îmbuiba, a se ghiftui.
preamâncare sf [At: CORESI. EV. 45 / Pl: -cări / E: prea + mâncare] (îvr) îmbuibare.
preamândrie sf [At: COD. VOR. 126 9 / Pl: ~i/ / E: prea + mândrie cdp siv np’kMXAptcTk] 1 (înv) Putere de înţelegere profundă. 2 înţelepciune deosebită. 3 Faptă, vorbă, manifestare plină de înţelepciune.
preamândru, -a a [At: PSALT. HUR. 41720 / Pl: -ri, -re / E: prea + mândru cdp siv np’kM/FLAp’h] (înv) înzestrat cu multă putere de judecată şi de înţelegere a lucrurilor.
preambala vt [At: SCÎNTEIA. 1970, nr. 8385 / P: pre-am- / Pzi: -lez.
/ E: pre- + ambala] (C. i. mărfuri) A ambala înainte de a pune în vânzare.
preambaloje sf [At: SCÎNTEIA, 1970. nr. 8385 / P: pre-am- / Pl: -lări / E: preambala] Ambalare înainte de punerea în vânzare.
preambalat, -ă a [At: SCÎNTEIA, 1960. nr. 4849 / P: pre-am- / Pl: -laţi, -e / E: preambala] (D. mărfuri) Care este ambalat înainte de a fi pus în vânzare. preamblu sn vz preambul
preambul sn [At: NEGULICI / V: (înv) ~blu / P: pre-am- / Pl: -uri. (rai-) -e / E: frpreambule] 1 Parte introductivă a unui discurs, a unei scrieri, a unei convorbiri etc., în care de obicei sunt expuse rezumativ probleme ce vor fi dezvoltate ulterior Si: introducere. 2 (Pex; rar) Prefaţă. 3 (Pgn) Ceea ce constituie partea introductivă, premergătoare a unei acţiuni, manifestări etc. 4 Parte introductivă a unui act important, a unei legi sau a unui tratat internaţional. în care se face expunerea de motive, se justifică utilitatea etc.
preambular, -a a [At: NEGULICI / P: pre-am- / Pl: -i, -e l E: fr preambulaire] Care serveşte ca preambul.
preameritat, a [At: MUREŞAN. P. 120/6 / S şi: pre meritat / Pl: -aţi, -e / E: pre + meritat] (îvr) 1 Care este plin de merite. 2 Extrem de valoros. 3 Demn de întreaga stimă şi laudă.
preameşter sm [At: (a. 1652) BUL. COM. IST. IV. 15 / PI:	/	E: prea
meşter] (îvr, pbl) 1 Şef al meşterilor. 2 Meşter foarte priceput.
preamilostiv, a [At: CORESI. EV. 258 / S şi: prea-milostiv / Pl: -i. -e / E: prea + milostiv cdp siv np’hMNAocTHB’h] (înv) 1 Foarte milos. 2 Foarte îndurător. 3 Foarte iertător.
preaminuna vr [At: CORESI. EV. 496 / Pzi: -nez / E: prea + minuna cdp siv np'bmoAHTH ca] (îvr) A se mira foarte mult.
preminunat, -a [ At: CORESI, EV. 405 /Pl: -aţi, -e / E: prea + minunat cdp siv np’b.HMAhN’h] (îvr) 1 a Demn de întreaga admiraţie. 2 sf Minune.
1217
PREAMPLIFICATOR
preamplificator sn [At: LTR2 / P: pre-ăm- / Pl: ~oare / E: fr preamplificateur] Amplificator folosit într-un lanţ de transmisie înaintea unui amplificator principal, pentru a-i ridica nivelul semnalului de intrare şi pentru a realiza adaptarea de impedanţă necesară.
preamult, ~ă a [At: PSALT. 308 / S şi: prea-mult / Pl: -Iţi, -e / E: prea + mult cf siv ppliMNcr-u] (înv) 1-2 Care este (în cantitate sau) în număr foarte mare. 3 Din belşug.
preamultie sf [At: DHLR II, 363 / Pl: ~ii / E: prea + mulţie] (îvr) Preaînmulţime.
preamulţime sf[At: CORESI, EV. 237 / Pl: -mi / E: prea + mulţime cdp siv np'bMNtiKhCTBe] (îvr) Preaînmulţime.
preamutarisi vt [At: VÎRNAV. F. M. I, 951 /6 / Pzi: -sesc / E: prea + mutare + -isi] (îvr) A promova pe cineva într-o funcţie. preanălţa u vz preaînălţa
preanemic sm [At: ŞINCAI. HR I. 220/32 / S şi: prea nemic / Pl: ~ici / E: prea + ne(a)mic] (îvr) Duşman înverşunat.
preanestezie sf [At: DN3 / Pl: ~i/‘ / E: preanesthesie] Administrare a unor substanţe medicamentoase analgezice sau sedative înaintea anesteziei propriu-zise Si: prenarcoză .
preanevinovată sfa, af [At: CORESI, EV. 519 / Pl: -te / E: prea + nevinovată cdp siv np’knenoBHHhHA] (Bis) 1-2 (Fecioara Maria) cea fără prihană.
preanota [At: CORESI, L. 131/13 / S şi: prea nota / V: (înv) ~nuta / Pzi: preanot / E: prea + (în)nota] (înv) 1 vi A naviga. 2 vt (îvr; c. i. ape) A face să se deplaseze cu putere, în valuri. preantru pp vz printru preanuta v vz preanota preaobrajenie sf vz preobrajenie
preaogodnic,	a [At: PRAV. GOV. 58715 / S şi: prea ogodnic / Pl:
-ici, -ice / E: prea + ogodnic] (îvr) Foarte iubit. preaosfinţia sfa vz preasfinţia preaosfinţit, ~ă a vz presfinţit
preaotcţsm [At: CORESI. EV. 176 / Pl:	/E: siv np'boTm^»] (înv) Mare
preot.
preapadomnă a vz preapodobnă
preapări vt [At: N. TEST. (1648) / Pzi: -rzsc / E: siv np’knhp’krH) (înv) A convinge să facă ceva.
preapăstrat, ~ă a [At: PSALT. 87 / S şi: prea păstrat / Pl: -ati, ~e / E: prea + păstrat2] (îvr) Foarte bogat împodobit. preapcă sf vz preţ că
preapetrece vi [At: CORESI, EV. 519 / Pzi: preapetrec / E: prea + petrece] (îvr) A avea o viaţă lungă.
preaplânge vr [At: CORESI. EV. 349 / Pzi: preaplâng / E: prea + plânge] (îvr) A regreta mult o faptă comisă.
preaplecat,	a [At: (a. 1725) CAT. MAN. I, 444 / S şi: prea plecat
/ Pl: ~ati, ~e / E: prea + plecat] (înv) Foarte supus.
preaplin,	[At: CORESI. EV. 154 / Pl:	-e / E: prea + plin cdp
siv np’bnA’hN’h] 1 a (înv) Care este din belşug, din abundenţă, foarte mult.
2	Ceea ce depăşeşte cu mult un anumit nivel, o anumită măsură. 3 Ceea ce este prea mult, prea abundent. 4 Dispozitiv de evacuare automată a lichidului care depăşeşte un anumit nivel într-un recipient, într-o instalaţie tehnică etc preapodoamnă a vz preapodobnă
preapodobie sf [At: CORESI. PS. 442/3 / Pl: ~i/ / E: siv np'knoACENK] (îvr) 1 Evlavie. 2 Smerenie.
preapodobit, ~ă a [At: PSALT. 176 / Pl: ~iti, -e / E: prea + podobit cdp siv np'bnwBhN'h] (îvr) Care este deosebit de credincios, de cucernic.
preapodobnă a [At: PSALT. 54 / V: (înv) prapadoamnă, prapad~, prapadomnă,prăpădoamnă, ~doab~, ~doamnă, ~domnă / Pl: ~ni, ~ne / E: siv np’kmA*EhNTh\ (Bis; cu valoare de calificativ al Sfintei Paraschiva) Preacuvioasă (2).
preapodobnic smf, a [At: PSALT. 301 /V: ~omnic a, prep~ sm / Pl: ~/a / E: siv np'bneAOBbNHirh] (înv) 1-6 Preacuvios (1-4, 7-8).
preapodomnă a vz preapodobnă preapodomnic, a vz preapodobnic preaponderant, ~ă a vz preaponderent preaponderanţă sfvz preaponderenţă preaponderanţie sfvz preponderenţă preapondereanţie sf vz preponderenţă
preapreţios, ~oasă a [At: ARGHEZI. VERS. 396 / P: ~ţi-o~ / Pl: -oşi, ~oase / E: prea + preţios] (Nob) 1 Foarte preţios. 2 Foarte valoros.
preaprindere sf[At: LTR2 / P: ~pre-a~ / Pl: ~/7 / E: pre + aprindere] Aprindere prematură a combustibilului în cilindrii unui motor cu ardere internă, determinată de apariţia incidentală a unor puncte prea încălzite în interiorul lor, însoţită adesea de detonaţii.
preapix)st, ~oastă a [At: CORESI, EV. 332 / Pl: ~oşti, ~oaste / E: prea + prost cdp siv np'bnptcT’h] (îvr) Foarte prost.
preaputernic, ~ă [At: CORESI, EV. 187 / S şi: preă puternic / Pl: ~ici, ~ice / E: prea + puternic cdp siv np'bcHAhN’h] (înv; în titulatura dată suveranilor. înalţilor demnitari, divinităţii) 1 ă Care are puteri foarte mari Si: (înv) preaputincios. 2-3 sma, ă (Dumnezeu) care are puteri nelimitate Si: ătotputernic.
preaputernicie sf[ At: MOLNAR. RET. 54/9 / Pl: ~i/ / E: preaputernic + -ie] (îvr) 1 Atotputernicie. 2 (Art.; urmat de un aps) Termen de reverenţă pentru o persoană de rang înalt.
preaputincios, ~oasă a [At: CANTEMIR. IST. 178 / S şi: prea putincios / Pl: ~oşi, ~oase / E: prea + putincios] (înv) Preaputernic (1).
prearăbda vt [At: CORESI. L. 144/14 / Pzi: -rabd / E: prea + răbda cdp siv np'brp’hrrbTH] (îvr) A înfrunta cu multă răbdare.
prearădica [At: PSALT. 70 / Pzi: ~dic / E: prea + rădica cdp siv np'kB’băNecTH] (îrg) 1-2 vr A (se) preamări.
prearevercnda [At: (a. 1871) URICARIUL I, 172 / S şi: preă reverend / E: prea + reverend] (îvr; în titulatura arhimandriţilor) Care este demn de mult respect.
prearvuni vt [At: JIPESCU. ap. DDRF / P: pre-ăr~ / Pzi: -ncsc / E: pre- + arvuni] (îvr; c. i. dreptul de proprietate) A reţine cu anticipaţie, dând o sumă de bani înainte de arvună. preasănă sf vz pre se na preasăra v vz presăra preasână sf vz pre senă preasânt, ~ă a vz preasfânt preasenă sf vz presenă
preaseninat, ~ă a [At: (cca 1725) CAT. MAN. 1,443 / S şi: prea seninat / V: ~eri~ / E: prea + seninat cdp rs npecBerxbiă] (înv; în titulatura domnitorilor, a prelaţilor) Preamărit. preaserinat, ~ă a preaseninat
preasfânt, —ă [At: CORESI. EV. 157 / S şi: prea sfânt, prea-sfânt /V: (înv) ~svânt,pres~, presvânt, (reg) ~sant / Pl: -nţi, ~e / E: prea + sfânt cdp siv np^CBATit] 1 a (în titulatura clericilor, călugărilor, sfinţilor etc.) Care a primit harul divin Si: preasfinţit. 2 sfa Fecioara Maria.
preasfinţia sfa [At: (a. 1775) URICARIUL I, 78 / S şi: prea sfinţia / V: (înv) preaos~, pres~ / Pl: ~iile / E: prea + sfinţie cdp siv np’kcBAipeNhCTBt] (Urmat de un aps) Termen de adresare respectuasă pentru prelaţi.
preasfinţii, ~ă [At: BIBLIA (1688). 4/53 / S şi: prea sfinţit / V: (înv) preaos~, preos~ / Pl: -iţi, -e / E: prea + sfinţit cdp siv np’kcBAipeN’h, np’bocBMfieN’h] 1-2 sma, ă (Prelat) care a primit harul divin Si: preasfânt
(1). 3 ă (Reg; d. sărbători religioase) De mare importanţă. preasină sfvz presenă
preaslăvi vt [At: PSALT. 177 / Pzi: -vcsc / E: prea + slăvi cdp siv npocAABHTH] (Asr) A preamări.
preaslăvie i/[At: CORESI, EV. 494 / Pl: ~i/ / E: preaslăvi + -ie] (îvr) Dovadă a unei bunăvoinţe excepţionale.
preaslăvire *ş/[At: MINEIUL (1776), 11725 / Pl: -ri / E: preaslăvi] (înv) Preamărire.
1218
PRECAR
preaslăvit, -ă [At: PSALT. 311 / S şi: prea slăvit / Pl: -iţi, -e / E: prea + slăvit cdp siv np’bcAABhHi•] 1 ă Care este vrednic de întreaga laudă, cinste, slavă Si: preaînălţat, preamărit, (înv) preacântat. prealuminat, preaseninat, (îvr) pohvălit, (reg) prealuminos. 2 ş/a Minune.
preaspori vi [At: DHLR II, 363 / Pzi: ~resc / E: prea + spori] (îvr) A spori foarte mult.
preaspurcat, ~ă a [At: GORJAN. H. I. 109/5 / Pl: -aţi, -e / E: prea + spurcat] (îvr) Foarte josnic. preastăpnic, ~ă a vz preastâpnic
preastăpnic, -ă a [At: PSALT. 262 / V: (înv) ~tăp~. preş-, prest~. pristăp-, pris- / P\: -ici, -ice /E: siv np’bcTMnhNHK'h] (înv) 1 Care încalcă în mod sistematic legea Si: (îvr) preacălcător. 2 (Pex) Care reneagă o religie.
preastimat,~ă a [At: DEX / Pl: ~a//\	/	E:	/?raz	+	stimat] (în formule
de adresare) Foarte stimat. preastol sn vz pristof
preastrăin, ~ă a [At: MAIOR. IST. 182/11 / Pl: -i, -e / E: prea + străin] (îvr) Neobişnuit.
preastrălucit, ~ă a [At: BĂLCESCU. M. V. 70 / S şi: prea strălucit / Pl: -iţi, -e / E: prea + strălucit] (Rar; d. oameni) Foarte capabil şi inteligent. preastrănepot sm vz prestrănepot
preastriga vi [At: CORESI. EV. 473 / Pzi: preastrig / E: prea + striga] (îvr) A prevesti cu glas tare.
preastrigare a/'[At: CORESI, EV. 444 / Pl: -gări / E: preastriga] (îvr) 1-2 Profeţie (făcută cu glas tare).
preasui vr [At: CORESI. EV. 454 / Pzi: preasui / E: prea + sm/] (îvr) A se preamări. preasvant, -ă a vz preasfânt
preaşbă sf[At: FRÂNCU - CANDREA. M. 104 / Pl: ? / E: net] (Trs) Iarbă cosită şi neadunată de prin tufişuri. preaşcă sf vz pretcă
preaşedea vi [At: PSALT. 14 / Pzi: preaşed / E: prea + şedea cdp siv np'bc’hAHTH] (îvr; csnp) A sta la pândă.
preaşezat, -ă a [At: AR (1829). 81/31 / P: pre-a- / Pl: -aţi, -e / E: pre-+ aşezjat] (îvr) Prestabilit.
preaşti vt [At: CORESI, EV. 488 / Pzi: -u / E: prea + £//] (îvr) A cunoaşte foarte bine.
preatărie sf [At: HELIADE, O. I. 190 / E: prea + tărie] (îvr) Boltă cerească Si: cer* (1). preatcă1 sfvz platcă1 preatcă2 sfvz pretcă preaten, -ă smf vz prieten preatimpuhu, -ie a vz pretimpuriu
preatomic, -ă a [At: SFC I. 15 / P: pre-a- / Pl: -ici, -ice / E: pre- + atomic] 1 Anterior descompunerii atomului. 2 Care precedă perioada de descoperire şi utilizare a energiei atomice.
preatpişi vt [At: PSALT. 98 / Pzi: ? / E: net] (îvr) 1 A învinge. 2 A reuşi.
preatrxxfă sf [At: DHLR / Pl: -fe / E: prea + trufă] (îvr) Trufie nemăsurată.
preaţinut, -ă a [At: CORESI, L. 286 / 21 / PI: ~uţi, -e / E: prea + ţinut cdp siv np’kApUHCATH] (îvr) Prefăcut.
preavărsa vtr [At: CORESI. EV. 191 / Pzi: 3 -varsă / E: prea + vărsa] (îvr) 1-2 A (se) revărsa. 3-4 A (se) vărsa din abundenţă.
preavătăma vti [At: PSALT. 185 / Pzi: preavatăm / E: prea + vătăma] 1-2 (înv) A dăuna mult.
preavăzător, -oare smf, a [At: CORESI. EV. 226 / S şi: prea văzător /Pl: -i, -oare /E: prea + văzător] (înv) 1-2 Atotvăzător. 3-4 Atotştiutor.
preavechi, —cche a [At: C. CANTACUZINO. CM 1,36 / V: (înv) prev— / Pl: preavechi / E: prea + vechi] (înv) 1 Care datează de loarte multă vreme Si: străvechi. 2 (D. fiinţe) Care a trăit într-un trecut îndepărtat Si: străvechi.
preavecinătate ş/ [At: C. CANTACUZINO. ap. CM I. 38 / Pl: -taţi / E: prea + vecinătate] (îvr) Apropiere imediată în spaţiu.
preavccinic, ~ă a [At: PARACLIS (1639). 246 / PI: -ici, -ice / E: prea + vecinic] (îvr) Veşnic.
preavertizare sf[At: DN3 / Pl: -zări / E: pre- + avertizare] Avertizare prealabilă Si: preavizare. preavesti v vz prevesti1
preaviteaz, -ă a [At: HERODOT (1645). 201 / S şi: pre(a) viteaz / Pl: -cji, -cze / E: prea + viteaz] (înv) Foarte viteaz.
preaviz sn [At: ALEXI, W. / P: pre-a- / Pl: -e, -uri / E: fr preavis] 1 (Rar) înştiinţare prealabilă. 2 (Spc) încunoştinţare scrisă prin care conducerea unei instituţii sau a unei întreprinderi anunţă anticipat un salariat despre intenţia de a-i desface contractul de muncă. 3 (Pex) Interval de timp prevăzut în preaviz (2). 4 Plată care se cuvine unui angajat în intervalul dintre preaviz şi concediere.
preaviza vt [At: CĂLINESCU. S. 423 / P: pre-a- i Pzi: ~zez / E: fr preaviser cf preaviz] 1 (Rar) A înştiinţa în prealabil. 2 (Spc) A da preaviz unui angajat.
preavizare sf [At: DN3 / Pl: -zări / E: preaviza] înştiinţare prealabilă.
preavosiavnec, -a a vz pravoslavnic
preavoslavnic, ~ă a vz pravoslavnic
preazedxii v vz prezidui
preazidui v vz prezidui
preazviter sm vz prezbiter1
preămbla v vz plimba
preămblare sfvz plimbare
preabălui v vz probălui
prebândi vi [At: N. TEST. (1648) / Pzi: -dese / E: siv np’kEtJTH] (îvr) A rămâne undeva sau la cineva un anumit timp. prebeag, ~ă a, smf vz pribeag prebegi v vz pribegi prebegire sfvz pribegire prebegitor, -oare a vz pribegit or
prebendar sm [At: ALEXI, W. / Pl: -i / E: latpraebendarius] (înv; Trs) Venit fix acordat unui cleric catolic, mai ales unui canonic.
prebendă i/[At: DN3 / Pl: ? / E: lat praebenda, ii prebende] Venit afectat unui titlu ecleziastic catolic, mai ales unui canonic. prebwn sm vz tribun
preburghez, -ă a [At: V. ROM. martie 1960. 130 / Pl: -i, -e / E: pre-+ burghez] (Rar) Care este anterior apariţiei burgheziei.
precalcula vt [At: BARIŢIU, P. A. 1.63 / Pzi: -hz.! E: pre- + calcula] (Rar) A calcula în prealabil.
precalculaie sf [At: BARCIANU / Pl: -lări / E: precalcula] (Rar) Calculare anticipată.
precalculat, -a a [At: DN / Pl: -aţi, -e / E: precalcula] Care a fost calculat în prealabil.
precambrian, ~ă [At: MG I. 109 / P: -bri-an / PI: -icni, -iene / E: fr precambrian] 1 a Care aparţine primei ere geologice. 2 a Care se referă la prima eră geologică. 3 a Care datează din prima eră geologică. 4 a Care cuprinde prima eră geologică. 5 sn Primă eră geologică, anterioară paleozoicului. 6 sn Grupă de straturi geologice din precambrian (1).
precapitalisty ~ă a [At: DM / Pl: -işti, -e / E: pre- + capitalist] 1 Care este anterior apariţiei capitalismului. 2 Din epoca premergătoare capitalismului.
precai% ~ă a [At: I. GOLESCU. C. / V: (înv) -iu, -ie / Pl: -i, -e / E: îi precaire. lat precarius] 1 Lipsit de siguranţă, de trăinicie Si: nesigur.
2	Al cărui viitor nu poate fi asigurat. 3 Dependent de voinţa cuiva, de împrejurări neprevăzute etc. 4 (Pex) Nesatisfăcător. 5 (Pex) Necorespunzător. 6 (Pex) Redus. 7 (Pex) Sumar. 8 (Rar; d. construcţii) Şubred. 9 (Rar) Improvizat. 10 (Rar) Lipsit de importanţă, de profunzime şi de sens. 11 (Jur) Provizoriu. 12 (Jur) Care deţine ceva în mod provizoriu.
1219
PRECARIA
precaria sf[At: DER / P: -ri-a / E: lat precaria] (în antichitate şi în Evul Mediu) Drept de posesiune asupra unui lot de pământ, primit în schimbul prestării unor obligaţii faţă de proprietarul funciar.
precariamente av [At: SFC II. 191 / P: ~ri-a- / E: precariu + -(a)mente] (îvr) în mod precar.
precaritate sfs [At: ALEXI, W. / E: fr precarite] 1 Caracter a ceea ce este precar. 2 (Jur) Fapt sau însuşire de a deţine ceva în mod provizoriu, temporar. precariu, -ie a vz precar
precarpatic, -ă a [At: LINŢIA, P. II, 111 / Pl: -ici, -ice / E: pre- + carpatic] (Rar) Subcarpatic.
precaut, -ă a [At: BARCIANU / P: -ca-ut / A şi: precaut / Pl: ~u//, -e / E: lat praecautus] 1 (D. fiinţe) Care prevede şi preîntâmpină un pericol, o neplăcere, un necaz etc. posibil Si: circumspect, prevăzător, prudeut. 2 (D. atitudini, manifestări) Care denotă prudenţă Si: circumspect, prevăzător, prudent.
precauţie sf [At: ÎNVĂŢĂTURA. 107/22 / V: (iuz) -iune / Pl: -ii / E: lat praecautio, -onis, fr precaution] 1 însuşire de a fi precaut (1). 2 Atitudine, comportare precaută (2). 3 (Rar; îs) Măsură de - Măsură de prevedere pentru a evita un pericol, o neplăcere. 4 Prudenţă. 5 (îlav) Cu
-	Cu grijă. 6 (îal) Cu mare atenţie. 7 în mod prudent. 8 Circumspect.
precauţiona vt [At: PROT. - POP. N. D. / P: -că-u-ţi-o- / Pzi: -nez / E: fr precaution ne r] (Iuz; c. i. oameni) 1 A sfătui pe cineva pentru a-1 ajuta să evite posibile necazuri, nenorociri. 2 A scăpa de o nenorocire, de un neajuns prin măsurile luate cu anticipaţie. precauţiune sfv z precauţie precaz sn vz pricaz1
precădea vi [At: POLIZU / Pzi: net / E: pre- + cădea] (înv) A avea întâietate.
precădere sfs [At: (a. 1839) DOC. EC. 728 / E: pre- + cădere] 1 Prioritate acordată unei persoane, unei probleme, unei acţiuni, unei opinii etc. 2-3 (îljv) Cu - (Care este, se face, se preferă etc.) înainte de orice.
4	(Rar) Superioritate faţă de ceva sau de cineva. 5 Pondere mai mare faţă de ceva sau de cineva. 6 Importanţă mai mare faţă de ceva sau de cineva.
7	(Nob) Posedare a calităţii, a autorităţii de a face ceva. precăfit, -ă a vz pricăjit
precânjă sf [At: ALR II. 5080/260 / Pl: -jale / E: ns cf pregcmjalăi] (Reg) 1-2 (Parte dintr-o) tânjală.
precât ăv [At: M. COSTIN, ap. GCR I, 199/29 / V: pe~ / E: pre + cât] (Pop) 1 După cum. 2-3 După (cât).
preceas sn [At: C. PETRESCU. O. P. II, 263 / Pl: -uri / E: pre- + ceas] (Nob) Moment imediat premergător declanşării unui fenomen sau producerii unui eveniment. preced sm vz preceptor
preceda vt [At: I. GOLESCU. C.. ap. DLR / V: -cede / Pzi: preced, (rar) -dez, 3. 6 precedă / E: fr pre cede r. lat praecedere] 1-2 A exista înaintea cuiva sau a ceva (în timp sau) în spaţiu Si: ă premerge (1-2), a propăşi (2). 3 A se situa înaintea cuiva sau a ceva în spaţiu Si: a pro păşi
(1). 4 A se petrece înainte de ceva Si: a premerge (3). 5 (Rar) A depăşi.
6	A anticipa. preced ant, ~ă a vz precedent precedător, -oare a vz precezător precede v vz preceda
precedent, -ă [At: POENARU. G. 17/13 / V: (înv) ~dant a, -dinte ai / Pl: -nţi, -e / E: frprecedent] 1 a Care există înaintea cuiva sau a ceva. în timp sau în spaţiu Si: (înv) precezător (1). 2 a Care se petrece înaintea cuiva sau a ceva Si: (înv) precezăitor (2). 3 ă Care a fost arătat, amintit mai înainte Si: (înv) precezător (3). 4 sn Situaţie anterioară, care serveşte ca exemplu sau ca justificare pentru situaţiile următoare Si: (rar) precedenţă (3). 5 sn (îla) Fără — Nemaiîntâlnit. 6 sn (Pex; îal) Inedit.
precedenţă sf [At: NEGULICI / V: (iuz) -dinţa I Pl: -ţe / E: fr precedence. lat praecedentia] 1 Ceea ce precedă pe cineva sau ceva în timp sau în spaţiu. 2 (Ccr) Lucru care precedă. 3 (Rar; pex) Precedent
(4). 4 (îs) Căz de - Situaţie premergătoare unui fapt, unui eveniment etc.. care este invocată pentru justificarea unei hotărâri, a unei dispoziţii.
precedere sf [At: FABIAN-BOB. 24/6 / Pl: net / E: preceda] (îvr) Justificare a situaţiilor, soluţiilor, cazurilor, faptelor următoare similare. precedesor, -oare smf vz predecesor precedmte ăi vz precedent precedmţă sfvz precedenţă
precelenţie sf [At: BARIŢIU. P. A. III. 382 / Pl: ? / E: latpraecellentia] (Ltî; rar) Superioritate. precenă sf vz pricină precepător, -oare ă vz pricepător pre ce pătură sf vz pricepătură precepe v vz pricepe precepere sf vz pricepere precepiş sn vz precipiţiu
precept sn [At: HELIADE, D. J. 83/14 / V: (rar) percept. (îvr) -ă sf/ Pl: -e / E: fr precepte, lat praeceptum] 1 Principiu care stă la baza unei doctrine, mai ales morale. 2 Normă sau regulă de conduită. 3 Normă religioasă. 4 Recomandare într-un domeniu practic, preceptă sfvz precept
preceptistic, -ă a [At: V. ROM. aprilie 1958, 1 15 / Pl: -ici, -ice / E: precept + -istic] 1 (Nob) Care este bazat pe precepte (4). 2 (Rar) Preceptoral.
preceptor1 sm [At: HELIADE. D. J. 103/23 / A şi: precep- / Pl: ~/ / E: fr precepteur. lat praeceptor] (înv) Persoană angajată într-o familie bogată, pentru educarea şi instruirea unui copil sau a unui tânăr Si: educator, meditator, pedagog, preceptor sn vz perceptor
preceptoral, -ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr preceptoral] De preceptor Si: (rar) preceptistic (2). precepţie sfvz percepţie
preceput1 sn [At: MOXA. 346/23 / Pl: (nob) -uri / E: precepe] (îvr) Pricepere (4). preceput2, -ă a vz priceput
precerne vt [At: SEVASTOS. N. 54 / Pzi: precern / E: prea + cerne] (Reg; îcr cerne) A cerne de mai multe ori. precesie sfvz precesiune
precesiune sf[At: GENILIE. G. 88/3 / V: precesie, (înv) preţesie / P: -si-u- / Pl: -ni / E: fr precession, lat praecessio. -onis] 1 (Ast; şîs -a echinocţiilor) Deplasare lentă. în sens retrograd, a punctelor echinocţiale. punctul vemal şi punctul autumnal, pe ecliptică, datorită atracţiei exercitate de lună şi de soare asupra pământului. în zona ecuatorului şi a regiunilor lipsite de omogenitate structurală. 2 (Fiz) Deplasare relativ lentă a axei proprii de rotaţie a unui corp care se roteşte rapid şi care are doar un punct fix.
precestamic sfvz pricestanie precestă a vz precistă precestui v vz pricestui
precestuit, -ă ă [At: CIAUŞANU, V. 191 / Pl: -iţi, -e / E: precestui] (D. oameni) 1 (Bis; Olt; Mun) împărtăşit. 2 (Olt) Sfânt. 3 (Olt) Cucernic.
4	(Reg) Cumsecade. precestanie sfvz pricestanie precestui v vz pricestui
precet'i vt [At: SEVASTOS. P. 154 / Pzi: -tesc / E: pre(a) + ceti] (îrg) A citi de multe ori acelaşi lucru.
precezător, -oare a [At: SĂULESCU. HR. I. 9/24 / V: precedă preace- / Pl: -i, -oare / E: preceda + -ător] (înv) 1-3 Precedent (1-3).
prechelean [At: DN3 / P: -le-an / E: ger Prăchelleen] (Gig) 1 sn Al doilea subetaj al paleoliticului inferior, dinaintea cheleanului. 2 a Care aparţine precheleanului (1). 3 a Specific precheleanului (1).
prechema vt [At: GL. OLT. / Pzi: prechem / E: prea + chema) (îrg) A chema din nou.
1220
PRECLEŢIT
prechezăşuire sf[At: CR (1846). 34’/51 / Pl: -ri / E: pre- + chezăşuire] (îvr) Garanţie. prechinjălă sfvz pregânjală prerii sfp vz pretcă
precmcţie sf [At: DN3/ Pl: -ii / E: lat praecinctio, îiprecinction] Fiecare dintre scările unui amfiteatru roman. precinos, -oasă a vz pricinos precinstit, ~ă a vz preacinstit precios, -oasă a vz preţios precipiciu sn vz precipiţiu
precipita [At: BARIŢIU, P. A. II. 721 / V: (înv) preţi~ / Pzi: precipit. (rai*) -tez / E: fr precipiter, lat praecipitare] 1 vt (Chm) A provoca, cu ajutorul unei reacţii chimice, trecerea în stare de precipitat1 (1). 2 vt (Chm) A transforma în precipitat1 (1). 3 vri (Chm; d. o substanţă solubilă dizolvată într-un lichid) A se depune sub formă de precipitat1 (1). 4-5 vtr (A face să se desfăşoare sau să se declanşeze ori) a se desfăşura sau a se declanşa într-un timp mai scurt decât ar fi normal Si: a (se) grăbi, (pop) a (se) zori. 6 vr (D. oameni) A acţiona cu prea mare grabă şi în dezordine. 7 vr (Pex) A se agita. 8 vr A sc repezi undeva. 9-10 vtrp A (se) arunca cu forţa dintr-un loc înalt. 11 vr (Rar; d. fiinţe; udp ,,asupra“) A se năpusti.
precipitabil, ~ă a [At: MARIN, PR. I, 244/35 / Pl: -i, -e / E: fr precipitaţie] (Chm; rar; d. anumite substanţe) 1-3 Care se poate precipita (1-3).
precipitabilitate sfs [At: MACAROVICI.CH. 630 / E: precitabil + -itcite] 1-3 Proprietate a unor substanţe chimice de a fi precipitabile (1-3).
precipitando av [At: DN3 / E: it precipitando] (Muz; ca indicaţie de execuţie) Iuţind mişcarea.
precipitant sm [At: I. GOLESCU. C. / Pl: -nţi. (rar, sn) -e / E: fr precipitant] Produs chimic care, introdus într-o soluţie, provoacă precipitarea parţială sau totală a substanţelor pe care le conţine soluţia.
precipitare sf[At: GHICA. S. 99 / Pl: -tari / E: precipita] (Chm) 1 Precipitaţie (1). 2 Grabă prea mare Si: agitaţie, iuţeală, precipitaţie (3). pripă, zor.
precipitat1 sn, ain [At: AR (1829). 432/l 0 / V: preţi- sn. preţipitate sf. prici~ sn, priţi- sn / Pl: -aţi, -e / E: fr precipite, lat praecipitatum] 1-2 (Chm) (Substanţă solidă, greu solubilă, cristalină, amorfă sau sub formă de gel) care se separă dintr-o soluţie şi care se depune pe fundul vasului, în urma tratării soluţiei cu 1111 reactiv, prin răcirea sau evaporarea soluţiei etc.
precipitat2, -ă [At: FILIMON, O. I. 126 / Pl: -aţi, -e / E: precipita] 1-2 a, av (D. fiinţe) (Care acţionează) cu prea mare grabă, sub impresia momentului, foiţat de împrejurări etc. 3-4 a, av (D. manifestări ale oamenilor, fenomene, evenimente) (Care se produce) cu prea mare grabă.
5	a Care exprimă o prea mare grabă. 6-7 av, a (în mod) grăbit.
precipitaţie sff At: I. GOLESCU. C. / V: ~iune. (înv) ~tăciune / Pl: -ii / E: fr precipitation, lat praecipitatio, -onis] 1 (Chm) Trecere a unei substanţe în stare de precipitat1 (1) Si: precipitare (1). 2 (Mpl; şîs ~ atmosferică) Produs al condensării vaporilor de apă din atmosferă, care cade pe suprafaţa pământului sub formă de ploaie, zăpadă, burniţă, lapoviţă, brumă, ceaţă, grindină etc. 3 Precipitare (2). 4 (îdt) Aruncare sau cădere violentă dintr-un loc înalt. precipitaţiwne sfvz precipitaţie precipităciwne sfvz precipitaţie
precipit'mă sf [At: LTR2 / Pl: -ne / E: fr precipitine] Anticorp care provoacă coagularea antigenului dintr-o soluţie.
precipitron sn [At: LTR2 / Pl: -oane / E: fr precipitron] Dispozitiv electrostatic folosit pentru purificarea aerului dintr-o încăpere prin dirijarea prafului spre unul dintre electrozi. precipiţ sn vz precipiţiu
precipiţiu [At: LB / V: precepiş, ~\ciu (Pl: -uri), -piţ (Pl: -ţe), (reg) preţâpiş, preţipiş sn / Pl: -ii / E: lat praecipitium. it preciprizio, fr precipice] 1 sn (înv) Prăpastie. 2 ain (îf preţi pis) Abrupt. 3 sn (Trs; îf
preţâpiş) Munte. 4 sn Cădere de la înălţime. 5 sn (Fig) Dezastru. 6 sn (Fig) Ruină.
preciput sn [At: DN2 / A şi: preciput / Pl: -uri / E: fr preciput] (Jur) Drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj.
preciroză sf [At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr preciirhose] (Med) Stare morbidă a ficatului exprimând clinic, funcţional şi morfologic trecerea de la hepatita cronică la ciroza hepatică.
precis, a [At: CR (1848). 16V30 / Pl: -işi, -e / E: fr precis, lat praecisus] 1 Care este limpede şi clar. 2 Care este sigur, categoric. 3 Care este determinat în mod clar şi categoric. 4 (D. mărimi, unităţi de măsură, de timp etc.) Care este exact calculat, precizat, apreciat. 5 (D. instrumente de măsură) Care funcţionează cu precizie. 6 Care indică valori foarte apropriate de cele exacte.
precistă [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 195/23 / V: (îrg) precestă. (înv) preacestă. preacistă / S şi: (înv; abr) pristă / Pl: (rar) -te / G-D şi: (reg) precistii / E: siv np^HMCTa] 1-2 sfa, a (Cu valoare de calificativ; în componenţa unor nume proprii) (Fecioara Maria) care este fără vină. cu totul lipsit de păcate şi de o curăţenie morală desăvârşită Si: imaculat, neprihănit, preacurat, precmevinovat. 3 a (Pop; îs) -ta mare Sărbătoare bisericească ortodoxă care prăznuieşte adormirea Maicii Domnului şi se celebrează la 15 august Si: Sfânta Maria Mare. 4 a (Pop; îs) -ta mică Sărbătoare bisericească ortodoxă care prăznuieşte naşterea Maicii Domnului şi se celebrează la 8 septembrie Si: Sfânta Maria mică. precistie sf [At: DDRF / Pl: -ii / E: siv npHH’kcTHK] (înv) împărtăşanie. precistui v vz pricestui
precitat, ~ă a [At: (a. 1865) URICARIUL X, 372 / Pl: -aţi, -e / E: fr precite] 1-2 Care este (citat sau) menţionat anterior. precinput, -ă a vz priceput
preciza vt [At: PROT. - POP.. N. D. / Pzi: ~zez / E: fr preciser] 1 A determina în mod exact. 2 (Pex) A clarifica. 3 (Rar) A contura. 4 A delimita.
precizabil, ~ă a [At: IORDAN, L. R. 169 / Pl: -i, -e / E: precizii + -bil] (Rar) 1-4 Care poate fi precizat (1-4).
precizamente av [At: IORDAN, L. R. A. 190 / E: itprecisamente] (Rar) în mod exact.
precizare sf [At: CAMIL PETRESCU, U. N. 36 / PI: -zări / E: preciza] 1 Determinare exactă. 2 (Ccr) Ceea ce este precizat de cineva.
precizie sf[At: I. GOLESCU, C. / V: ~iune (S şi: -isi-). (înv) preţ\~ / S şi: (înv) -isie / Pl: -ii / E: fr precision, latpraecisio, -onis] 1 (Precedat de pp „cir. „de“. ,,la“) Calitate de a fi exact Si: exactitate. 2 Calitate de a determina sau indica în mod exact Si: exactitate. 3 (Spc) însuşire a unui instrument de măsură de a da indicaţii cât mai exacte. 4 (Pex) Eroare maximă admisă la efectuarea unui calcul, a unei măsurări etc. 5 (D. aparate, instrumente de măsură etc.; îla) De '-'Care funcţionează cu cea mai mare exactitate Si: exact. 6 (Pex) De calitate. 7 (Rar; mpl) Informaţie sau indicaţie exactă. 8 (Ccr) Ceea ce este exact. preciziune sfvz precizie
preclasic, ~ă [At: M 1962, nr. 4. 28 / Pl: -ici, -ice / E: fr preclassique] 1 a (Alt; d. curente) Care este anterior perioadei clasice. 2 a (Art; d. opere) Care datează din epoca premergătoare clasicismului. 3-4 sm (Scriitor sau) creator de artă din această perioadă.
preclasicism sns [At: M. D. ENC. / E: preclasic + -ism] 1-2 Perioadă din istoria (literaturii sau) artei premergătoare clasicismului. 3 (Spc) Perioadă din istoria muzicii vocale şi instrumentele din sec. XVII şi XIII. care precedă clasicismul vienez.
preclăti vr [At: CIAUŞANU. V. 191 / Pzi: -tesc / E: pre- + clăti] (Olt) A înnebuni.
< pre clătit, -a a [At: CIAUŞANU. V. 191 / V: -let- / Pl: -iţi, -e / E: preclăti] (Olt) Nebun. precletit, ~ă a vz preclătit precleţi v vz procleţi precleţit, -ă a vz procleţii
1221
PRECLIMACTERIU
preclimacteriu sns [At: DN3 / E: îat prae + climacterium] Fază anterioară climacteriului.
prechnic, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr preclinique] Dinainte de internarea în clinică.
preclinteală sf [Al: CIAUŞANU, V. 191 / Pl: -di / E: preclinti + -eală] (Olt) Nebunie.
preclinti vr [At: CIAUŞANU. V. 191 / Pzi: -tesc / E: prea + clinti cf proclinti] (Olt) A înnebuni.
preclintire sf [At: CIAUŞANU. V. 191 / Pl: -ri i E: preclinti] (Olt) Nebunie.
preclintit, ~ă a [At: CIAUŞANU, V. 191 / Pl: -iţi, -e / E: preclinti] (Olt) Nebun. precoo.ce a vz precoce
precoce ă [At: HELIADE. D. J. 22/24 / V: (înv) ~oace / Pl: (rar) -oci,
-	I E: fr precoce, lat praecox. -cis] 1 (D. fiinţe) Care se dezvoltă fizic sau psihic înainte de vârsta normală. 2 Care îşi anticipează, prin anumite manifestări, vârsta. 3 Care este mai matur în comparaţie cu cei mai mulţi de aceeaşi vârstă. 4 (D. facultăţi psihice sau biologice. însuşiri, atribuite etc. ale oamenilor) Care apare sau se dezvoltă înainte de timpul normal Si: (rar) prematur (10). 5 (D. plante) Care ajunge la maturitate foarte devreme Si: timpuriu, văratic.
precocitate sf [At: CODRU-DRĂGUŞANU, C. 208 / Pl: (rar) -taţi / E: fr precocite] 1 Dezvoltare fizică sau psihică a unei fiinţe înainte de vârsta normală. 2 (Pex) Stare a unei fiinţe sau unei plante precoce. 3 (Spc) însuşire a animalelor de a încheia într-un timp scurt, faţă de media speciei sau a rasei, creşterea şi dezvoltarea. 4 (Spc) însuşire a taurinelor, porcinelor, ovinelor, păsărilor de casă etc. de a realiza sporuri de greutate mari datorită unei bune valorificări a hranei în timpul creşterii. precolici sm vz pricolici
precolumbian, ~ă a [At: M. D. ENC. / Pl: -icni, -iene / E: fr precolombien] 1-2 (D. civilizaţie, artă) Care aparţine (Americii de Sud sau Centrale ori) istoriei Americii de Sud sau Centrale. înainte de descoperirea ei de către Cristofor Columb. 3 Privitor la America de Sud sau Centrală, înainte de descoperirea ei de către Cristofor Columb. 4 Specific Americii de Sud sau Centrale din această perioadă.
precomandă sf [At: SFC I. 15 / Pl: -menzi / E: pre- + comandă] (Rar) Comandă făcută pentru o marfă. înainte de a fi fabricată sau pusă în vânzare.
precomă sf[At: DEX2 / Pl: -me / E: fi precoma] (Med) Sindrom care precede coma.
precombustie sf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr precombustion) 1 (Teh) Fază a funcţionării unui motor cu ardere internă care precedă aprinderea combustibilului. 2 (îs) Cătneră de - Anticameră.
precomprimare sf [At: LTR2 / Pl: -mari l E: pre- + comprimare] Operaţie prin care elementele de construcţie din beton armat sunt supuse unor eforturi de compresiune înainte de aplicarea sarcinilor reale, pentru a le mări rezistenţa.
precomprimat, a [At: SCÎNTEIA. 1960, nr. 4837 / Pl: -aţi, -e / E: pre- + comprimat] (D. betonul armat) Care a fost supus operaţiei de precomprimare.
preconcentrai'e sf [At: LTR2 / Pl: -rai'i / E: pre- + concentrare] Operaţie de preparare mecanică a mineralelor, prin care se urmăreşte îndepărtarea unei cantităţi importante de component steril, pentru obţinerea unui material îmbunătăţit.
preconcentrat sn [At: DN3 / Pl: -e / E: preconcentrare] Produs minier îmbogăţit în substanţe utile prin operaţii preliminare urmate de operaţii de preparare propriu-zisa.
preconcepţie sf[At: GALACTION. A. 373 / V: ~iune / Pl: -ii / E: fr preconception] (îvr) Prejudecată. preconcepţiune sfv z preconcepţie
preconceput, ~ă a [At: DDRF / Pl: -iiţi, -e / E: pre- + conceput cdp fr precongu] (D. idei, păreri etc.) Formată dinainte, fără a face în prealabil
o	cercetare, o experienţă etc.
preconferinţă sf [At: DN3 / Pl: -ţe / E: pre- + conferinţă] Conferinţă preliminară unei conferinţe de mai mare importanţă.
preconiza vt [At: NEGULICI / S şi: -isa / Pzi: -zez / E: fr preconiser. ger prăkonisieren] 1 (înv) A lăuda în mod public şi cu căldură. 2 A recomanda insistent. 3 (C. i. măsuri, metode, soluţii, rezolvări etc.) A propune. 4 A prevedea ceva. 5 (în religia catolică; c. i. un episcop numit de şeful statului) A confirma în funcţie în cadrul consistoriului.
preconizare sf[At: DDRF / Pl: -zâri / E: preconiza] 1 (înv) Lăudare publică plină de căldură. 2 Recomandare insistentă. 3 Propunere a unei măsuri, metode, soluţii. 4 Prevedere. 5 Confirmare în funcţie a unui episcop catolic.
preconizat, ~ă ă [At: DEX2 / Pl: -aţi -e / E: preconiza] 1 (înv) Lăudat în mod public. 2 Recomandat insistent. 3 (D. măsuri, metode, soluţii, rezolvări etc.) Propus. 4 Prevăzut. 5 (D. un episcop catolic numit de şeful statului) Confirmat.
preconizaţie sf[At: PROT. - POP.. N. D. / S şi: -isuţie / Pl: -ii / E: fr preconisation] (îvr) 1 Laudă publică şi călduroasă. 2 Laudă excesivă.
preconsolidare sf[At: LTR2 / Pl: -dari / E: pre- + consolidare] Fază de consolidare a unui strat de pământ argilos supus. în trecut, unei sarcini geologice mai mari decât cea actuală.
preconstituit, ~ă ă [At: PR. DREPT, 294 / Pl: -iţi, -e / E: pre- + consituit] 1 Care a fost constituit sau stabilit dinainte. 2 Anticipat.
preconştient sn [At: DN3/P1: (rar) -uri / E: fr preconscieni] Ansamblu de procese psihice latente, dar disponibile, care pot fi rechemate în conştiinţă oricând.
precontract sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: pre- + contract cdp fr avant-contracte] Contract provizoriu.
pre contractual, ~ă ă [At: DEX2 / P: -tu-ăl / Pl: -i, -e / E: pre- + contractual] De dinaintea încheierii unui contract. precopâţ, -eaţă smf vz precupeţ precopeţ, ~eaţă smf vz precupeţ precopseală sf vz pricopseală precopsi v vz pricopsi precopsit, ~ă ă smf vz pricopsit
precordial, ~ă ă [At: DEX2 / P: -di-ăl / Pl: -i, -e / E: fr precordial] (Atm) Din regiunea anterioară a toracelui, care corespunde inimii.
precorector, ~oai*e smf [At: DEX / A şi: -rector / Pl: -i, -e / E: pre-+ corector] Persoană care face operaţia de precorectură.
precorectură i/[At: DN2 / Pl: -ri / E: pre- + corectură] Operaţie de corectură a unui manuscris dactilografiat, făcută înainte de a-1 trimite la tipografie.
precosmic, ~ă a [At: DN3/P1: -ici, -ice / E: fr precosmique] Anterior lansării sau ajungerii în spaţiul cosmic. pre covârşi v vz preacovârşi precredincios, -oasă a vz preacredincios
precreştin, ~ă a [At: HEM 1858 / S şi: pre-creştin l Pl: -i, -e i E: pre-+ creştin cdp fr prechretien] Care este anterior apariţiei creştinismului. prector sm vz pretoiJ
precuget sn [At: HELIADE. O. I. 212 / Pl: ~e / E: pvb precugeta] (înv) Chibzuire.
precugeta vt [At: MARCOVICI, D. 290/3 / Pzi: precuget / E: pre- + cugeta cf lat praecogitare] 1 (Asr) A chibzui înainte de a face ceva. 2 (Pex) A chibzui.
precugetare sf [At: (a. 1843) DOC. EC. 784 / Pl: -tari / E: precugeta] 1 (Asr) Chibzuire. 2 (îlav) Cu ~ în mod intenţionat.
precugetat, -ă a [At: BARIŢIU, P. A. III, 199 / Pl: -aţi, -e / E: precugeta] 1 (Asr) Chibzuit de mai înainte. 2 (Pex) Premeditat (2).
precugetător, ~oare ă [At: POLIZU / Pl: -i, -oare / E: precugeta + -ător] (îvr) 1-2 Care precugetă (1-2). preculici sm vz pricolici
precum [At: (a. 1603) CUV. D. BĂTR. 1.130/2 /V: (îvp)păcum.pecurn / E: pre- + cum] 1 cj Introduce propoziţii circumstanţiale de mod Si: aşa cum. 2-3 cj (îljv) ~ se cade Cum trebuie (să fie). 4 cj Introduce propoziţii
1222
PREDĂTOR
comparative Si: tot astfel cum. 5 cj (îlc) ~şi Stabileşte lin raport copulativ în cadrul aceleiaşi propoziţii Si: ca şi. 6 cj Introduce propoziţii care cuprind
0	afirmaţie, o observaţie etc. sigură, categorică, cu caracter de concluzie Si: după cum. 1 cj (Fam; îe) ~ vezi Asta-i situaţia. 8 c/'(Fam; îe) ~urmează Formulă prin care este anunţată o enumerare, o completare, o lămurire a unei expuneri, explicaţii, relatări. 9 cj (Pop; îlc) ~ ca să Introduce propoziţii circumstanţiale de scop Si: pentru ca să. 10 av Ca de exemplu.
precumpăni [At: BARIŢIU, P. A. I. 556 / V: (îrg) ~peni / Pzi: -nesc / E: pre- + cumpăni cdp lat praeponderare] 1 vi A avea mai multă extindere, greutate, putere, influenţă, prestigiu, importanţă etc. decât altcineva sau altceva. 2 vi A constitui elementul hotărâtor Si: (rar) a prepondera. 3 vi (Pex) A predomina (3). 4 vt A ţine în cumpănă. 5 vt (Pex; fig) A compensa.
precumpănire ş/‘[At: PHILIPPIDE, P. 167 / Pl: ~ri / E: precumpăni] 1-2 Predominare (1-2). 3 Impunere ca element hotărâtor. 4 Triumf are asupra altei idei. soluţii. 5 Cumpănire. 6 Compensare.
precumpănitor, ~oare a [At: F (1881), 345 / Pl:	-oare	/	E:
precumpăni + -tor] Predominant. precumpeni v vz precumpăni
precunoştinţă sf [At: BARONZI, L. 99 / Pl: -ţe / E: pre- + cunoştinţă] (înv) Cunoştinţă anticipată. precup sm vz procopie precupete sm vz precupeţ
precupeţ, ~eaţă [At: HERODOT (1645), 141 /V: (înv) ~copeţ.pricopăţ, (reg) prăcupăţ sm, -ete sm, pricopeţ, pricupeţ/ Pl: -i, -e / E: bg npeKyneif]
1	smf Persoană care cumpără de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc.. pe care le revinde apoi cu preţ mai ridicat. în piaţă sau pe străzile oraşului Si: (înv) precupiîor (1). 2 smf (Pex) Producător individual de legume, fructe etc. care îşi vinde produsele pe piaţă Si: (înv) precupi tor
(2). 3 sm (îvr) Zaraf. 4 sm (Reg) Geambaş. 5 sfa (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 sfa Melodie după care se execută acest dans.
precupeţesc, ~e&scă a [At: SCRIBAN, D. / Pl: -eşti / E: precupeţ + -esc] (Rar) 1-4 Care ţine de meseria precupeţului (1-4). 5-8 Care aparţine precupeţului (1-4). 9-12 Privitor la precupeţ (1-4).
pecupeţeşte av [At: SCRIBAN, D. / E: precupeţ + -este] (Rar) 1-4 în felul precupeţilor (1-4). 5-8 După obiceiul precupeţilor (1-4). 9-12 Ca precupeţii (1-4).
precupeţi [At: ALECSANDRI, T. 59 / Pzi: -ţese / E: precupeţ] 1 vt (C. i. mărfuri) A cumpăra şi a revinde în calitate de precupeţ (1) pentru a realiza un profit. 2 vt (Spc) A vinde cu preţ de speculă Si: a specula, a trafica. 3 vt (C. i. bunuri valorificabile) A încerca să fructifice sau a valorifica în mod avantajos prin vânzare. 4-7 vi A practica meseria de precupeţ (1-4) Si: (îrg) a precupi (1-4). 8-9 vtrr A (se) negocia asupra preţului unei mărfuri pentru a cădea la învoială Si: a (se) târgui, a (se) tocmi. 10 vt A conveni asupra preţului unei mărfuri. 11 vt (Fig; îcn) A nu cruţa nimic. 12 vt (Fig; îcn) A face totul pentru reuşita cuiva sau a ceva. 13 vt (Fig; îcn) A căuta pe toate căile să realizaze ceva.
precupeţ ie sf[ At: CARAGIALE, O. V. 174 / Pl: ~i/ / E: precupeţ + -ie] 1-4 Meserie a precupeţului (1-4). 5-6 Comerţ (ambulant) făcut de precupeţ (1-2) Si: precupie (1-2). 7-8 (Pex) Comerţ (ambulant) de mărunţişuri Si: precupie (3-4).
precupeţire sf [At: POLIZU / Pl: -ri f E: precupeţi] 1 Tocmire. 2 (Pex; rar) Negociere.
precupeţoâie şfi [At: ALR II. 6524/928 / P: -ţoa-ie f E: precupeţ + -oaie] (Reg) Măcelăreasă.
precupi vti(a) [At: CORESI, EV. 401 /V: pnc~ / Pzi: -pese l E: siv np'hK&fnHTH cf srb prekupite] (îrg) 1-4 A precupeţi (4-7).
precupie sf[At: CORESI, EV. 327 / Pl: ~i/ / E: precupi + -ie] (înv) 1-4 Precupeţie (5-8). 5 (Pex) Comerţ necinstit Si: speculă.
precupit, a [At: GR. S. III, 315/Pl: -iţi, -e / E: precupi] (Reg) 1-2 Care a fost cumpărat sau negociat (prin intermediari).
precupitor sm [At: (a. 1756) GCR II, 80/29 / Pl: -i / E: precupi + -tor] 1-2 (înv) Precupeţ (1-2). 3 sm (îvr) Zaraf. 4 sm (Reg) Geambaş.
precurat, ~ă a vz preacurat
precurge vr [At: DRLU / Pzi: 3 precurge / E: prea + curge] (înv; d. lichide) A curge în cantitate mare. re vărsând u-se.
precurgere sf [At: F (1874). 230 / Pl: -ri f E: pre + curgere] (îvr) Desfăşurare, trecere, scurgere a timpului.
precurma1 vt [At: (a. 1878), ap. TDRG /Pzi: precurm f E: pre- + curma] (îvr) A strânge prea tare cu o frânghie sau sfoară.
precurma2 vtr [At: HELIADE. O. I, 324 / Pzi: precurm, (rar) -mez l E: pre- + curma] (înv) 1-2 A (se) întrerupe brusc Si: a (se) curma, a (se) opri, a (se) sfârşi.
precurmare sf {At: (a. 1829) DOC. EC. 434 / Pl: ~mări l E: precurma2] (înv) 1 întrerupere bruscă. 2 Lichidare. 3 (îlav) Fără (de) ~ în mod continuu. 4 (îal) Tot timpul Si: permanent.
precurmat1, ~ă a [At: ALR II, 6560/836 / Pl: -aţi, -e / E: precurma1] (Reg; d. insecte) Care este foarte îngustat în partea de mijloc a corpului.
precurmat2, a [At: PISCUPESCU, O. 115/23 / Pl: -aţi, -e / E: precurma2] (înv) întrerupt, curmat, oprit brusc.
precurmător, '-oare a [At: (a. 1843) DOC. EC. 784 / Pl: -i, -oare f E: precurma1 + -ător] (înv) 1 Care pune capăt. 2 Care întrerupe. 3 Care sporeşte brusc. precursoară sf vz precursor
precursor, ~oare [At: NEGULICI / V: (rar) ~oară sf f Pl: -i, -oare f E: fr precurseur, lat praecursor] 1 sm/'Persoană care desfăşoară o activitate creatoare complet nouă într-un anumit domeniu. 2 ă Care pregăteşte terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă într-un anumit domeniu Si: înaintaş, premergător, (înv) piodrom. precurvar, ~ă sma vz preacurvar pre curvi v vz prea curvi precurvie sfvz preacurvie precurvire sf vz preacurvire
precuvânta vt [At: POLIZU / Pzi: -tez f E: pre- + cuvânta] 1 (îdt; c.
i. opere scrise) A prefaţa. 2 (îvr; c. i. discursuri) A ţine.
precuvântare sf [At: HELIADE. O. II, 337 / Pl: -tari / E: pre- +
cuvântare cf predoslovie] 1 (Asr) Prefaţă. 2 (îvr; pex) Discurs.
precuvântător, ~oare a [At: POLIZU / Pl:	-oare	f	E:	precuvânta	+
-ător] (îdt) Introductiv.
preda [At: POLIZU / Pzi: predau / Cj: 3 şi (pop) să predeie / Ps: 3 şi
(reg) -dete f E: pre- + da cdp siv np'kMTu] 1 vt (C. i. obiecte, bunuri etc.)
A da în primire cuiva un obiect pentru a avea grijă şi a răspunde de el
Si: ă încredinţa, a înmâna, a remite, a transmite. 2 vt (Rar) A comunica.
3	vt A expedia. 4-5 vtr A (se) da pe mâna cuiva care să sancţioneze sau
să dispună de cineva. 6-7 vtr (Spc) A (se) declara învins. 8-9 vtr A (se)
încredinţa duşmanului. 10-11 vtr A (se) supune. 12 vt(a) (C. i.
cunoştinţe. învăţătură, rezultate obişnuite într-un domeniu de activitate
etc.) A comunica în mod sistematic, în cadrul unei instituţii de
învăţământ Si: (înv) a paradosi. 13 vi (Reg) A-i fi sortit.
predabil, ~ă a [At: DL / Pl: -i, -e f E: preda + -bil] (Rar) 1 Care poate
fi predat (1). 2 Care este gata de a fi predat (1).
predanie sf [At: VARLAAM, C. 43 / Pl: -ii f E: siv np'bAAHHK] (înv) 1
Trădare. 2 Tradiţie. 3 Predare (1). 4 Capitulare.
predare sf [At: MUMULEANU. C. 1/11 / Pl: -dări / E: preda] 1 Intrare
în posesie Si: predanie (3). 2 (îvr) Ceea ce comunică cineva sau ceva. 3
Capitulare. 4 Transmitere de cunoştinţe.
predat, ~ă a [At: ŢICHINDEAL. F. 408/24 / Pl: -aţi, -e f E: preda] 1
(D. obiecte, bunuri) Dat cuiva în primire pentru a avea grijă sau a dispune
de el. 2 (Rar) Comunicat. 3 Expediat. 4 (D. oameni) Dat pe mâna cuiva
pentru a fi sancţionat. 5 Care s-a închinat duşmanului. 6 Supus. 7 (D.
cunostinte. învătătură etc.) Comunicat în mod sistematic. în cadrul unei * . . ’ instituţii de învăţământ.
predător sm [At: DDRF / Pl: -i / E: preda + -ător] 1 (îvr) Persoană
care preda (1). 2 (îvr) Trădător. 3 (îvr) Persoană care. în perioada
persecuţiilor religioase din antichitate, propovăduia păgânilor cărţi le sfinte
1223
PREDEAL
ale creştinismului. 4 (Rar) Persoană care lucrează în industria exploatării ţiţeiului, cu sarcini nedefinite mai îndeaproape.
'predeal sn [At: MOLDOVAN. Ţ. N. 149 / Pl: -uri / E: pre- + deal] (Rar) Ridicătură de teren mai mică decât dealul, dai' mai mare decât movila, situată în preajma unei regiuni deluroase.
predeală sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 1487 19 / Pl: ~e// / E: ns cf siv np’kA’bA’L ,,sfârşit“] (îvr; csnp) Execuţie. în urma unei condamnări.
predecedat, ~ă a [At: PR. DREPT.. 413 / Pl: ~a~e / E: pre- + decedatj (Jur) Care a decedat înainte de ceva.
predecesor, ~oare smf [At: VĂCĂRESCU. GR. 8/6 / V: (înv) ~m. ~deţe~ / Pl: ~i, ~o&re / E: fr predecesseur, lat praedecessor] 1 Persoană care a precedat pe cineva într-o funcţie, activitate. într-un post etc.. considerată în raport cu acesta Si: antecesor. 2 (Lpl) Cei care au trăit cu una sau mai multe generaţii înaintea cuiva şi care aparţin de obicei aceluiaşi neam Si: strămoşi, predecesoriu, ~oare smf vz predecesor predel sn vz bredel
predelă sf [At: DN2 / Pl: ~Ie / E: itpredella. frpredelle] Parte inferioară a unui tablou, care dezvoltă subiectul principal din tabloul respectiv.
prede 11 vt [At: LEXIC REG. II, 47 / Pzi: ~lese / E: predel] (Reg; c. i. părţile carului) A lega cu bredelul şi cu lanţul. predelojenie sfvz predlojenie predenţie sf vz pretenţie
prederegător sm [At: COD. TOD. 193 / Pl:	/	E:	prea	+	deregător]
(îvr) 1-2 Persoană cu funcţii (laice sau) ecleziastice înalte. predespunere sfvz predis punere predest, ~ă a vz pedestru
predestina vt [At: (a. 1774) URICARIUL 1.173 / V: (înv) ~deşt~/ Pzi: -nez, 3 şi (înv) predestina / E: lat praedestinare, fr predestinerJ 1 (Subiectul este o forţă supranaturală) A hotărî dinainte soarta cuiva Si: a meni, a predetermina (1), a sorti, ă ursi. 2 A determina dinainte actele de voinţă Si: a predetermină (2). 3 A decide înainte de a acţiona Si: a predetermina (3). 4 (Rar) A prezice destinul.
predestinare sf [At: CADE / Pl: ~//ă/7 / E: predestina] 1 Concepţie teologică sau filozofică idealistă, potrivit căreia fiecare om ar avea destinul fixat de mai înainte de o forţă naturală Si: (rar) predestinaţie (1). predeterminăţie (1). 2 Hotărâre dinainte a sorţii cuiva de către o forţă supranaturală Şi: (rar) predestinaţie (2),predeterminăţie (2). 3 (Pex) Ceea ce îi este sortit cuiva. în bine sau în rău Si: destin, menire, soortă, ursită, (rar) predestinaţie (3),predeterminăţie (3), (înv) preursită. 4 Decidere a actelor de voinţă, anterioară acţionării. 5 (Rar) Prezicere a destinului.
predestinat, ~ă ă [At: NEGULICI / Pl: -aţi, ~e / E: predestina cf fr predestine] A cărui soartă ar fi dinainte hotărâtă de o forţă supranaturală Si: sortit, ursit, (rar) predeterminat, preursit, (pop) hărăzit.
predestinaţie sf[At: NEGULICI / V: ~iune, (îvr) pread~ / Pl: -ii / E: fr predestination] 1-3 (Asr) Predestinare (1-3). predestinaţiune sf vz predestinaţie
predestos, ~oasă a [At: DLR / Pl: ~oşi, ~oase / E: net] (Reg) Sensibil. predestina v vz predestina
predetermina vt [At: PROT. - POP., N. D. / Pzi: predetermin / E: fr predeterminer] (Rar) 1-3 A predestina (1-3).
predeterminant, ~ă a [At: DEX / Pl: -nţi, -e / E: fr predeterminant] (Rar) 1-2 Care (determină sau) decide dinainte.
predeterminat, ~ă a [At: PROT. - POP.. N. D. / Pl: ~aţi, -e / E: predetermina] (Rar) Predestinat.
predeterminăţie sf[At: PROT. - POP., N. D. / V: -iune / PI: -ii / E: îr predetermination] (Rar) 1-3 Predestinare (1-3). predeterminaţiune sfvz predeterminăţie
predeterminism sns [At: DN2 / E: fr predeterminisme] Concepţie filozofică idealistă care consideră că actele de voinţă ale omului şi desfăşurarea evenimentelor ar fi determinate dinainte de puterea divină. predeţesor, ~oare smf vz predecesor
predia. i/[At: CHEST. II. 256/ 6 / P: -di-a / V: ~/ă / Pl: -le / E: net] (Reg) Furcă pentru ridicat paiele de pe acoperişul unei case ţărăneşti.
predial, ~ă a [At: GHEŢIE, R. M. / P: -di-al / Pl: ~i, -e / E: lat praedialis] (îdt) 1 Care se referă la latifundii sau moşii nobiliare. 2 Care este în legătură cu o moştenire. predială sf vz predia
prediahst sm [At: GHEŢIE, R. M. / P: ~di-a~ / Pl: ~\şti / E: lat praedialistaJ (îdt) Nobil care deţinea latifundii sau administra proprietăţile bisericii.
predica [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) petrica / Pzi: predic / E: lat praedicare. it predicare] 1 vt (D. clerici) A explica în biserică un text biblic, un fapt religios etc., extrăgând din ele o învăţătură morală. 2 vt A propovădui o credinţă religioasă. 3 vi (îe) A ~în pustiu (sau în deşert) A da sfaturi pe care nimeni nu le urmează. 4 vi (îae) A vorbi în zadar. 5 vt (C. i. idei. concepţii etc.) A recomanda cu insistenţă şi pretutindeni.
predicabily a [At: DN2 / Pl: ~i, ~e / E: fr predicable] (Rar) Care poate fi aplicat unui subiect.
predicament sn [At: (a. 1825) CAT. MAN II. 116/ Pl: ~uri / E: lat praedicamentum Arpredicameni] (înv; în logica aristotelică) 1 Categorie de predicate. 2 Noţiune fundamentală.
predicamental, ~ă a [At: DN-1 / Pl: -i, -e / E: it predicamentaleJ (Fii) Categorial.
predicant sm [At: LEXIC REG. 107 / Pl: -nţi / E: ger Prădikant] (Buc) Orator.
predicare sf[At: PANN. P. V. I. 75/4 / Pl: -cari / E: predica] (Rar) 1 Explicare în biserică a unui text biblic, a unui fapt religios etc. şi degajarea din ele a unei învăţături'morale. 2 (înv) Predică (1). 3 Propovăduire. 4 Recomandare.
predicat sn [At: HELIADE. PARALELISM, II. 71 / Pl:	/	E:	fr
predicat. lat praedicatum, ger Prădikat] 1 (Grm) Parte principală de propoziţie care arată o acţiune, o stare sau o însuşire a subiectului. 2 (Grm; îs) ~ nominal Predicat (1) exprimat printr-un verb copulativ la 1111 mod personal şi un nume predicativ. 3 (Grm; îs) ~ verbal Predicat (1) exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal, printr-o locuţiune verbală sau printr-o interjecţie. 4 (Log) Termen al unei judecăţi, care afirmă sau neagă ceva despre subiectul judecăţii. 5 (în logica simbolică) Element constitutiv al funcţiilor specifice calculului cu predicate (4). care indică
0	extensiune. 6 (înv) Titlu nobiliar. 7 (înv) Nume de cinste. predicată sf vz predicaţie1
predicativ, ~ă a [At: MAIORESCU. L. 51 / Pl: ~i, -e / E: frpredicatif]
1	(Grm) Care formează sau poate forma 1111 predicat (1). 2 (Grm) Care conţine un predicat (1). 3 (Grm) Care are valoare de predicat (1). 4 (Grm) Care se referă la predicat (1). 5 (Grm; îs) Verb - Verb care poate forma singur predicatul (1). 6 (Grm; îs) Nume - Nume care. împreună cu un verb copulativ la 1111 mod personal, formează predicatul (1) unei propoziţii.
7	(Grm; îs) Propoziţie ~ă Propoziţie care îndeplineşte funcţia de nume predicativ (6) al unei propoziţii regente. 8 (Log) Care se referă la predicat
(4). 9 (Log) Care aparţine predicatului (4). 10 (Log) Care formează un predicat (4).
predicativitate sfs [At: CV 1949. nr. 6.47 / E: predicativ + -itate] (Grm) însuşire a unui cuvânt de a putea avea funcţia de predicat (1).
predicator sm [At: ŞINCAI. HR. II. 309/30 /V: (înv) ~căt~l A şi: (înv) -câtor- / Pl: ~i / E: lat praedicator. fr predicateur] 1 Persoană care predică Si: propagator. 2 Conducător al unei comunităţi religioase baptiste. 3 Persoană care propagă idei. concepţii, doctrine etc. predicaţă sf vz predicaţie1
predicaţie1 sf [At: (a. 1700) GCR. I. 335/ 14/V: (înv) ~iune.~icăc\une. (reg) ~ţă I Pl: ~ii. (reg) -ţi / E: lat praedicatio. -onis. mg predikăcio] (îrg) Predică (1).
predicaţie2 sf [At: SCL 1955.298 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: rs upe/iMKaijHJj]
1	Enunţare a ceva despre ceva. 2 Enunţ care reflectă raportul dintre 1111 obiect şi o însuşire a sa. 3 Act de raportare la realitate a unor reprezentări din conştiinţa vorbitorului, realizat cu mijloace lingvistice.
1224
PREDUCEAUĂ
predicaţiune1 sfvz predicaţie1 predicaţiune2 sfvz predicaţie2
predică sf [At: (a. 1810) BV III. 24 / V: (reg) pedrică, prădică. pridică. priedică / A şi: (reg) ~predică / PI: Aci, (rar) -ice. (îrg) -iche / E: it predica] 1 Cuvântare rostită de preot în biserică, axată pe 1111 text biblic şi cuprinzând învăţături cu caracter moral Si: (îrg) predicaţie1. (înv) didahie, omilie, predicare (2), propovăduire, propovedanie. 2 (Prt) Expunere orală sau scrisă cu conţinut moralizator. 3 (Pex) Mustrare. predicăciune sfvz predicaţie1 predicător sm vz predicator predicea sfvz preducea
predicţie sf[At: HASDEU, I. V. 203 / V: (înv) ~iune / Pl: -ii / E: fr prediction cf lat praedictio] (Rar) 1 Prevestire. 2 Operaţie raţională de anticipare a unui eveniment sau fenomen Si: previziune. 3 Presentiment. predicţiune sfvz predicţie
predigestie sf [At: DN2 / Pl: ~ii / E: fr predigestionj Totalitate a fenomenelor care pregătesc digestia. predileciune sfvz predilecţie
predilect, -cî a [At: FILIMON. O. I. 386 / Pl: -cţi. -e / E: it prediletto cf predilecţie, lat praedilecius] (Liv) Preferat.
predilecţie sf[At: CR (1848) / V: (asr) ~iune, (îvr) ~eciune, -epciune / Pl: Ai / E: lat praedilectio, fr predilection] 1 Preferare a unei fiinţe, a unui obiect, a unei situaţii etc. atunci când există posibilitatea opţiunii între mai multe fiinţe, obiecte, situaţii etc. Si: înclinaţie, preferinţă. (înv) protimis, (îvr) prealegere. 2 (Pex) Simpatie. 3 (Pex) Atracţie. 4 (îla) De ~ Preferat. 5 (îal) Frecvent. 6 (îlav) Cu (sau de) - Mai ales. predilecţiune sf vz predilecţie predilepciune sfvz predilecţie predislov'ie sfvz predoslovie
predispozant, a [At: DEX2 / Pl: -nţi, -e / E: fr predisposant] Predispus la o anumită boală.
predispoziţie sf[ At: MINER. 24/1 3 / V: (rar) Au ne / S şi: -osi- / Pl: Ai. / E: fr predisposition] 1 (Med) Sensibilitate crescută, ereditară sau dobândită, a organismului faţă de anumite boli Si: (îvr) predispunere (3).
2	înzestrare naturală care constituie în anumite condiţii o premisă favorabilă dezvoltării unei aptitudini sau a unui talent Si: aplecare, înclinaţie, pornire, (rar) predispunere (2). 3 (Rar; îf predispoziţiune) Preferinţă. 4 Chef. predispoziţiune sfvz predispoziţie
predispune vt [At: NEGULICI / Pzi: predispun / E: pre- + dispune cdp fr predisposer] 1 A crea sau a determina o anumită stare de spirit sau dispoziţie sufletească. 2 A dispune la ceva. 3 A face să încline către ceva.
4	(Med) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate faţă de anumite boli.
predispunere sf [At: STAMATI, D. 176 / V: ~des~ / Pl: -ri I E: predispune] 1 (Rar) Pregătire pentru o anumită stare de spirit. 2 (Pex) înclinaţie. 3 (îvr; îf predespunere) Predispoziţie (1).
predispus, ~ă a [At: EMINESCU, N. 36 / Pl: -uşi. -e / E: predispune] (Udp „la“ sau ,,spre“) 1 Care are o înclinaţie nativă pentru ceva. 2 (Med) Sensibil la anumite boli.
prediteci sm [At: CORESI. EV. 210 / V: preaditece. pread-. ~dteci / Pl: - / E: siv np’kAHTend] (Bis; înv; ca atribut dat unor sfinţi) 1 Precursor
(1). 2 Antecesor.
prediu sn [At: ŞINCAI. HR. I. 254/ 11 / Pl: -ii. -ri / E: lat praedium) (Trs; înv) 1-2 Domeniu (feudal). 3-5 (Mare) proprietate (regească) (nobiliară sau) a obştii săteşti. 6 (Pex) Aşezare rurală dependentă de o altă aşezare (mai mare). predlojănie sfvz predlojenie
predlojenie sf [At: (a. 1809) DOC. EC. 76 / V: preadăl~. pread-, predel-, ~jănie,prid~ / Pl: Ai / E: siv np£ArhAOK€NHK. rs npedAOXceHHe] (înv) 1 Propunere. 2 (Bis) Proscomidie.
predmet sn [At: ALECSANDRI. T. 1248 / Pl: -uri I E: rs npeAM&r) (înv) 1 Afacere. 2 Cauză. 3 (îlpp) în mjI Referitor la... 4 (îal) Î11 privinţa.
predomină vi [At: CR (1846). 33]/24 / Pzi: predomin, (rar) -nez / E: fr predominerJ 1 A se impune faţă de altcineva prin număr, cantitate, dimensiune, forţă, valoare, intensitate, autoritate etc. 2 A se ridica deasupra altora. 3 A avea întâietate, preponderenţă Si: a precumpăni (3). (înv) a predomni.
predominant, ~ă a [At: MARIN. PR. I. 166/21 / V: ~e / Pl: -nţi. -e l E: fr predominant) Care predomină în privinţa numărului, ponderii, extinderii, greutăţii, puterii, influenţei, prestigiului, importanţei etc. Si: precumpănitor, preponderent, (înv) predomnitor, predominante a vz predominant
predominanţă sf [At: NEGULICI / V: (reg) ~nen~ / Pl: -ţe / E: fr predominance) 1-2 Predominare (1-2).
predominare sf[At: HELIADE. O. II. 53 / Pl: -nări / E: predomina]
1	(Spc) Superioritate pe care cineva sau ceva o are asupra altcuiva în privinţa extinderii, greutăţii, puterii, influenţei, importanţei etc. Si: precumpănire (1).predominanţă (1).preponderenţă (1). (rar) predominaţie
(1).	(înv) predomnire (1). 2 Ridicare valorică deasupra altora Si: precumpănire (2).predominanţă (2).preponderenţă (2). (rar) predominaţie
(2).	(înv) predomnire (2). 3 întâietate.
predominator, ~oare a [At: MAIORESCU. CR. II. 149 / V: -năior / PI: -i. -oare / E: predomina + -tor] (Rar) Predominant.
predominaţie sf [At: NEGULICI / V: -tune / Pl: -ii / E: fr predomination] (Asr) 1-2 Predominare (1-2). predominaţiune sfvz predominaţie predominător, —oare a vz predominător predominenţă sfvz predominanţă
predomni vi [At: DLR / Pzi: ? / E: pre- + domni] (înv) A predomina
(3).
predomnire sf [At: BARIŢIU, P. A. 1.607 / Pl: -ri / E: predomni] (înv) 1-2 Predominare (1-2). price staţie sfvz prestaţie
predomnitor, -oare a [At: VALIAN, V. /V: Au,pread- / Pl: A. -oare / E: predomni + -tor] (înv) Predominant. predomnitorul, -orie a vz predomnitor
predoslov sm [At: (a. 1642) GCR I, 98/30 / Pl: A / E: drrpredoslovie] (îvr) Autor de predoslovii.
predoslovie sf [At: CORESI. EV. 1 / V: ~dis~, preqd~, preadis-, preadus~. pridis~ / A şi: -slovie / Pl: ~i/ / E: siv np’kA’bCAOBHKI (înv) Prefaţă.
predpisanie sf[At: (a. 1835). ap. T. PAPAHAGI. C. L. / Pl: Ai / E: rs npegimcaime] (Rsm) Dispoziţie, ordin, instrucţiune scrisă.
predstatel sm [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 1774 / V: -stoa- / Pl: A / E: siv np^AhCTATeAb] (îvr) Preşedinte.
predstavlenie sf [At: AR (1829). 41 /29 / Pl: Ai / E: rs npeACraBACime ] (Rsm) Raport, relatare, situaţie care conţine o propunere.
predstavlisi vt [At: (a. 1839) URICARIUL V, 12/1 / Pzi: -sesc / E: rs npedcraBHTb] (Rsm; îvr) A înfăţişa. predstoatel sm vz predstatel predteci sm vz prediteci preduc sn vz produh preducă sfvz preducea
preduce vtr [At: VÎRCOL. M. 87 / Pzi: preduc / E: prea + duce] 1-2 (Olt) A (se) duce încă o data.
preducea sf [At: DAME. T. 29 /V: ~w«, ~ucă. ~uc\că, ~dicea. prăd~. producică, ple~, pleducică / Pl: -ele / E: net] 1 Unealtă de oţel asemănătoare cu o daltă mică. având tăişul de obicei circular, cu vârful ascuţit, cu care se străpunge pielea pentru a se face găuri la curele. Ia ciur. la opinci, în urechea oilor şi a caprelor etc. Si: potricală1 (1), (reg) dăltiţă, patron2, pitroc. priboi. sulă, z.amba. 2 (Pex) Gaură făcută cu preduceaua
(1)	în mijlocul pavilionului urechii vitelor sau crestătură executată pe marginea urechii lor. ca semn de recunoaştere Si: potricală1 (2). preduceaua sfvz preducea
1225
n
PREDUCEL
preducelsn [At: BARONZI. L. 117 / Pl: -e / E: preducea + -el] Model, tipar, şablon eu care se imprimă diferite figuri ornamentale pe o placă de metal, prin batere cu ciocanul.
preduci vt [At: DDRF / Pzi: ~ucesc / E: preducea] (Reg) A găuri cu preducea (1) Si: a perfora. a străpunge, (îrg) a potricăli. preducică sfvz preducea preduf sn vz produh
preechipă sf[At: DEX / P: pre-e- / Pl: -pe / E: pre- + echipă) Echipă din care se selecţionează jucătorii pentru un meci oficial important.
preeclamps'ie .v/‘[At: DN3 /P: pre-e- / Pl: ~i/ / E: frpreeclampsie] Formă gravă de disgravidie premergătoare eclampsiei.
preelectoral, -ă ă [At: CONTEMP. 1949, nr. 126 / P: pre-e~ / Pl:
-e / E: pre- + electoral] Care se petrece înainte de alegeri. preenii v vz primi
preeminent, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / P: pre-e- / Pl: -nţi. ~e / E: fr preeminent] (Liv) Care este mai presus decât alţii ca valoare, ca rang.
preeminenţă sf [At. I. GOLESCU. C. / P: pre-e- / V: (înv) prem~ / Pl: -ţe / E: fr preeminence) (Liv) Superioritate în rang. în demnitate, în importanţă. în merite, în valoare. în drepturi etc. a cuiva sau a ceva. preempţiune sfvz preemţiune
preemţiwne sf[At: V. ROM. februarie 1954, 58 / P: pre-em-ţi-u- / V: ~mpţ~ / Pl: -ni / E: fr preemption] (Jur; şîs drept de -) Drept pe care îl are cineva, printr-un contract sau printr-o lege. la o vânzare-cumpărare, de a fi, în condiţii egale, cel preferat dintre mai mulţi cumpărători. preer sg vz prier1 preerie sf vz prerie preesisfmţă sfvz preexistentă
preevghenicos, -oasă ă [At: NEGRUZZI. S. 1,51 / S şi: pre evghenicos
1	Pl: -oşi, -oase / E: prea + evghenicos] (îvr) 1 De origine foarte aleasă.
2	Din înalta boierime.
preexista vi [At: I, GOLESCU, C. / S şi: (înv) preesista /P: pre-eg-zis-/ Pzi: 3 preexistă / E: frpreexister] 1 A exista înainte de... 2 A exista de mai înainte. preexistant, -ă a vz preexistent
preexistent, -ă a [At: NEGULICI / S şi: (înv) preesistent / P: pre-eg-zis-/ V: (înv) -tant / Pl: -nţi. -e / E: fr preexistant] Care există de mai înainte.
preexistentă sf [At NEGULICI / P: pre-eg-zis~ / S şi: (înv) preesistenţă / V: (înv) preesisfmţă / Pl: -ţe / E: îr preexiste nce] 1 Existenţă anterioară.
2	Doctrină filozofică sau religioasă care admite existenţa sufletului înainte de cea a trupului precum şi reîncarnarea sufletelor.
prefabrica vt [At: DM / Pzi: prefabric / E: drr prefabricat] A fabrica într-o întreprindere elementele componente ale unei construcţii, care ulterior sunt montate sau asamblate pe şantier.
prefabricare sf[At: LTR2 / Pl: -cari / E: prefabrica] Fabricare într-o întreprindere a elementelor componente ale unei construcţii, care ulterior sunt montate sau asamblate pe şantier Si: prefabricaţie.
prefabricat, ~ă sn, a [At: LEG. EC. PL. 434 / Pl: -aţi. -e / E: fr prefabrique] 1-2 (Element sau parte de construcţie, dintr-un ansamblu tehnic etc.) care este confecţionat în fabrică sau în atelier, de obicei în serie, înainte de a fi dus la locul de montare sau de asamblare. 3-4 (Produs) care rezultă dintr-un proces industrial şi serveşte ca material pentru executarea unui produs industrial finit Si: semifabricat, prefabricaţie sf [Ai: LTR2 / Pl: -ii / E: îr prefabrication] Prefabricare. preface [At: (a. 1652) GCR I, 158/30 / V: (îrg) prif- / Pzi: prefac / E: pre- +face cdp siv np’krBopHTH] 1-2 vtr (Udp ,,în“) A face să ia sau a lua
o	formă, un aspect, un conţinut nou etc. Si: ă (se) transformă, ă (se) modifică, a (se) schimba, a (se) preschimbă. 3 vt (înv) A trece dintr-un loc în altul Si: a transfera, a transmite. 4 vt (Rar) A da. a ceda pentru a obţine altceva în loc. 5 vt (Spc; c. i. obiecte de îmbrăcăminte, obiecte casnice, construcţii etc) A repara schimbând aspectul. înfăţişarea Si: a moderniza, a renova. 6 vt (înv) A traduce. 7 vt (îrg) A prepara alimente, băuturi etc. Si: a pregăti (10). 8 vt (Trs; Olt; spc; c. i. pâinea, aluatul) A plămădi. 9 vr A frământa. 10 vt (Trs; Ban; spc; c. i. aluatul de pâine) A
da forma pentru copt. 11 vt (Mol; spc; c. i. mămăliga) A amesteca în timpul preparării. 12 vt (îrg; c. i. ţuica) A distila a doua oară. 13 vt (Mol; Mun; spc) A pritoci vinul. 14 vt (Reg; spc; c. i. cereale) A curăţa. 15 vr (D. oameni) A da o impresie falsă, schimbându-şi expresia, comportarea, cu intenţia de a induce în eroare pe cineva Si: ă simula. 16 vt (Spc; c. i. glasul, vocea; ccd) A schimba spre a nu fi recunoscut sau spre a imita pe cineva Si: a contrafăce. 17-18 vtr (Pop) A (se) travesti. 19 vt (Pop; c. i. băuturi alcoolice) A falsifica, amestecând cu apă Si: a contraface.
prefacere sf [At: R. GRECEANU. CM II. 201 / V: (îrg) prif~ i Pl: -ri / E: preface] 1 Transformare. 2 (îvr) Transmitere. 3 (Spc) Reparaţie, refacere care schimbă în bine aspectul, înfăţişarea unui obiect de îmbrăcăminte, a unei construcţii. 4 (înv) Traducere. 5 Simulare. 6 (Pop) Falsificare prin amestecare cu apă a unei băuturi alcoolice Si: contrafacere. 7 Evoluţie.
prefaisn [At: ISPIRESCU. ap. ŞĂINEANU, D. U. / Pl: ? / E: cf preface] (Mun) Reparaţie.
prefaţa vt [At: BUL. FIL I, 178 / V: (reg) ~ţia /Pzi: -ţez /E: frprefacer) A scrie prefaţa unei cărţi a altcuiva Si: (înv) a precuvânta (1).
prefaţator, -oare smf [At: BUL. FIL I, 178 / Pl:	-oare / E: prefaţa
+ -tor) Persoană care prefaţează o carte Si: (nob) prefaţier.
prefaţă sf[At: DZ 3/1 / V: (înv) -ţie. ~ţiune / Pl: -feţe / E: fr preface. lat praefatio. -onis, it prefazione] Parte introductivă precedând o operă literară sau ştiinţifică şi care cuprinde lămuriri, aprecieri etc. legate de opera respectivă şi de autorul ei Si: (rar) preambul, precuvântare (1). (înv) predoslovie.preludiu (7), prevorovire.procuvântare, (grî) proimion. (îvr) prevoroăvă Vz introducere, prefaţia v vz prefaţa prefaţie sfvz prefaţă
prefaţier sm [At: PERPESSICIUS. M. III. 156 / P: -ţi-er / Pl: -/ / E: prefaţă + -ier] (Nob) Prefaţator. prefaţitme sfvz prefaţă prefă sfvz preferans
prefăcanie sf [At: GORJAN, N. II, 203/20 / V: (reg) prif- / Pl: -ii / E: preface + -ănie] 1 (înv) Prefăcătorie. 2 (Reg) Instalaţie pentru fabricarea spirtului, a rachiului, a ţuicii. 3 Cazan în care se fabrică spirt, rachiu, ţuică Si: (reg) balgierie. căzănărie, povarnă1. povărnagerie2, povărnărie, velniţă. 4 (Pex) Clădire în care se află această instalaţie Si: (reg) balgierie. căzănărie, povărnagerie2. povarnă1. povărnărie, velniţă. 5 (îlv) A trage Ia ~ A distila. 6 (Reg) A doua fierbere a ţuicii.
prefăcăciune sf[At: JIPESCU, O. 3 / Pl: -ni / E: preface + -ăciune] (îvr) Prefăcătorie.
prefăcător, -oare ă [At: CONACHI. P. 209 / Pl: -i, -oare / E: preface + -ăitor] (îvr) 1 Transformator. 2 înnoitor.
prefăcătorie sf[At: MARCOVICI, C. 44/11 / V: (reg) prif- / Pl: ~i/ / E: prefăcător + -ie] Mod de comportare sau de manifestare a unei persoane, lipsit de sinceritate, opus adevăratelor sale convingeri şi sentimente, adoptat cu scopul de a induce în eroare sau a înşela buna-credinţă a cuiva Si: ipocrizie, făţărnicie, simulare (înv) prefâcănie
(1), prefăcătură (2), (îvr) prefăcăciune.
prefăcătură sf [At: CONACHI. P. 221 / V: (îrg) prif- / Pl: -ri / E: preface + -ătitrăi] (înv) 1 Transformare. 2 Prefăcătorie.
prefăcut1 sn [At: DAME, T. 62 / Pl: (rar) -uri / E: preface) (Reg) Operaţie de sortare a ştiuleţilor de porumb.
prefăcut2, -ă a [At: N. COSTIN, L. 580 / V: (înv) prif- / Pl: -uţi, -e / E: preface] 1 Transformat. 2 (Spc; d. obiecte de îmbrăcăminte, construcţii etc.) Care şi-a schimbat în bine înfăţişarea prin reperaţie. refacere, transformare. 3 (înv) Preparat. 4 (Reg; d. ţuică) Distilat a doua oară. 5 (Pex) Tare. 6 De bună calitate. 7 (D. oameni) Care încearcă să inducă în eroare printr-o comportare, manifestare etc. ce ascunde adevăratele gânduri, sentimente etc. Si: fals, făţarnic, ipocrit, (înv) marqfetos, (reg) milcoşit, ne gândit, nelcuşos. noduros, pâşin. 8 (Reg; d. oameni) Viclean.
9	(D. atitudini, sentimente, acţiuni etc. ale oamenilor) Care arată, trădează
1226
PREFILTRU
pe omul prefăcut2. 10 Care este specific omului prefăcut2 (7). 11 (Pop;
d.	băuturi alcoolice) Falsificat cu apă. prefământdL v vz prefrământa
prefect sm [At: MAIOR, I. B. 233 / 25 / V: (reg) prăf-.perf-, -fept. -fet,prif-,prof- / Pl: -cţi / E: lat praefectus. ger Prăfekt, fr prefet] 1 (înv) Demnitar care conducea o prefectură la romani sau. mai târziu, diverse unităţi teritoriale în unele state feudale Si: căpetenie, conducător. dregător, şef 2 (înv; pgn) Cârmuitor. 3 (înv) Comandant al unei armate, al unei legiuni etc. în armata romană. 4 (înv) Comandant de legiune în armata română. în Transilvania. în timpul revoluţiei din 1848. 5 (îvr) Prefector (1). 6 Şef al administraţiei şi al poliţiei într-un judeţ sau. în trecut, într-un district, reprezentant al conducerii centrale Si: (reg) prefector (2). prefectuş (3). 7 (îs) ~ de poliţie (sau al poliţiei) Şef al poliţiei în oraşele mari ale ţării. 8 (în vechea organizare a învăţământului din Imperiul austro-ungar; şîs ~ de studii, -ul studiilor) Supraveghetor şi îndrumător însărcinat cu instruirea şi cu educarea copiilor într-o şcoală, într-un seminar, într-o familie nobiliară etc. 9 (Trs; înv) Intendent. 10 (înv) Logofăt. prefectăr sm vz prefector
pref ec fină sf[ At: P. CONSTANT, R. 166 / Pl: ~ne / E: prefect + -ină] (Nob) Prefectoriţă.
prefector sm [At: (a. 1777) URICARIUL V, 425/11 / V: -tăr, ~tru / Pl:	/ E: lat praefector] (înv) 1 Persoană care conducea o biserică sau
o	parohie catolică Si: (îvr) prefect (5). 2 (Reg) Prefect (6).
prefectoral, -ă o [At: NEGULICI / V: -rial/ Pl: -/'. -e /E: îr prefectoral) 1-2 Care aparţine (prefectului (6) sau) prefecturii (3). 3-4 De (prefect (6) sau) de prefectură (3). prefectorial, -ă a vz prefectoral
prefectorie sf [At: (a. 1815) URICARIUL II, 14 / Pl: ~i/ / E: prefector + -ie] 1 (înv) Conducere a unei parohii sau a unei biserici catolice. 2 Funcţie de prefector (1).
prefectoriţă sf[At: ALECSANDRI, T. 890 / Pl: -ţe / E: prefect] Soţie de prefect (6) Si: (nob) prefectină. prefectru sm vz prefector
prefectură sf [At: ŞINCAI, HR. II, 190/15 / Pl: -ri / E: lat praefectura. frprefecture] 1 (înv) Conducere a unui judeţ. 2 Administraţie. 3 Instituţie care constituie forul administrativ şi politic suprem dintr-un judeţ sau. în trecut, dintr-un district şi care este condusă de un prefect. 4 (Pex) Clădire în care îşi are sediul această instituţie. 5 (îs) -ra poliţiei (sau de poliţie) Sediu sau reşedinţă a prefectului de poliţie. 6 Funcţie de prefect al poliţiei. 7-8 (Funcţie sau) demnitate de prefect (6). 9 (Pex) Perioadă de timp în care prefectul îşi exercită această funcţie. 10 Unitate administrativă, întindere teritorială, provincie etc. condusă de un prefect (6).
prefectuş sm [At: (a. 1733) BUL. COM. IST. II. 251 / V: -făctuş / Pl: -i / E: mg prefektus] 1 (Trs; înv) Administrator de moşie. 2 (Trs; înv) Conducător. 3 (Reg) Prefect (6). prefept sm vz prefect
prefera vt [At: HELIADE. D. J. 127 / 24 / V: (înv) -ri / Pzi: prefer, (înv) -rez / E: frpreferer cf lat praeferre] 1 A da întâietate sau precădere în raport cu altceva sau cu altcineva. 2 A aprecia mai mult, a avea predilecţie pentru ceva sau cineva. 3 A considera mai bun. mai valoros, mai important, în raport cu altceva sau cu altcineva Si: (înv) a protimisi. (îvr) a nost im ivi si.
preferabil, -ă a [At: BREZOIANU. A. 99/29 / V: (înv) -ribil I Pl: -i, -e / E: fr preferable] (Construit cu verbul „a fi“) Care merită să fie preferat, ales.
preferans sn [At: ASACHI. PED. 7/4 / V: -ă sf -ranţ. -nţă sf prefă sf proferanţă sf/ Pl: -uri / E: fr preference) Joc de cărţi nedefinit mai îndeaproape. prefer ansă sfvz preferans preferanţ sn vz preferans preferanţă sfvz preferans
preferat, -ă [At: DRLU / V: (înv) -rit l Pl: -aţi, -e / E: prefera] 1 a Care este apreciat, ales sau dorit înaintea altuia, fiind considerat mai bun, mai valoros, mai important. 2 a Pentru care cineva manifestă o preferinţă Si: favorit. 3 smf Fiinţă pe care cineva o iubeşte mai mult. 4-5 a (îljv) De - (în mod) preferabil. preferenţă sfvz preferinţă
preferenţial, -ă a [At: M 1962. nr. 4. 19 / P: -ţi-al / V: -rin- / Pl:
-e l E: îr preferentiel] 1 (Prt) Care stabileşte o preferinţă. 2 Care se acordă cu preferinţă. 3 Către care se îndreaptă preferinţa cuiva. 4 Care este, se face în favoarea, în avantajul cuiva.
preferenţiat, -ă a [At: DEX / P: -ţi-at / Pl:	-e / E: preferinţă] Pentru
care cineva are o preferinţă Si: preferat (2). preferenţie sfvz preferinţă preferi v vz prefera preferibil, -ă ă vz preferabil prefericit, -ă a vz preafericit
preferinţă sf [At: BUDAI-DELEANU, Ţ. 382 / V: (înv) —re nţă. -renţie / Pl: -ţe, (rar) -ţi / E: lat praeferentia, îr preference) 1 Apreciere a unei fiinţe, a unui obiect, a unei situaţii etc. atunci când există posibilitatea de a alege dintre mai multe fiinţe, obiecte, situaţii etc. Si: predilecţie, (înv) protimisire. protimie, protimisis. (îvr) prealegere. 2 (Pex) Simpatie. 3 înclinaţie faţă de o anume fiinţă Si: atracţie. 4 (îlav) De (sau, înv, cu) ~ Mai ales Si: îndeosebi. 5 (Jur; şîs drept de -) Drept recunoscut creditorilor titulari ai unor garanţii reale, ipotecă, gaj etc., sau ai unor privilegii de a fi plătiţi din preţul obţinut prin vânzarea silită a unor lucruri ale debitorilor lor mai înaintea altor creditori. preferinţial, -ă a vz preferenţial preferit, -ă a vz preferat prefesor, -oară smf vz profesor prefet sm vz prefect
prefeti vt [At: H XVIII, 175 / Pzi: -tesc / E: cf srb prihvaliti (se)] 1 (Ban; c. i. oameni) A ocroti. 2 A îngriji. 3 (Pex) A linguşi. 4 (Ban) A chema.
prefeţor, -oară smf vz profesor
prefeudal, -ă a [At: CONTEMP. 1956, nr. 483, 1/2 / P: -fe-u- / Pl: -i. -e / E: pre- + feudal) Anterior feudalismului.
prefice sfp [At: DN3 / E: ml praeficae) Bocitoare tocmite pentru a plânge morţii şi a le proslăvi însuşirile.
prefige vt [At: BARIŢIU, P. A. III, 1 / Pzi: prefig / E: lat praefigere] (înv) A prestabili.
prefigura vt [At: OPRESCU, S. 214 / Pzi: -rez l E: frprefigurer] (Liv) 1 A schiţa în linii mari înainte de realizare, de aplicare. 2 A avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor.
prefigurare sf [At: VIANU, M. / Pl: -rări IE: prefigura] 1 Schiţare în linii mari înainte de realizare, de aplicare Si: (rar) prefiguraţie (1). 2 Sugerare a tuturor trăsăturilor unui lucru, unui fenomen etc. viitor Si: (rar) prefiguraţie (2).
prefigurativ, -ă sn, a [At: SFC IV, 104 / Pl:	-e	/	E:	pre- + figurativ]
1-2 (Liv) (Element) care prefigurează (1).
prefiguraţie sf [At: TEODOREANU. M. U. 87 / Pl: -ii / E: fr prefiguration] (Rar) 1-2 Prefigurare (1-2).
prefiinţa vt [At: DOSOFTEI. ap. CV 1949. nr. 4.34 / Pzi: -tez / E: pre-+ fiinţa] (îvr) A preface.
prefiinţă sf [At: AR (1829). 69'/9 / Pl: -ţe / E: pre- + fiinţă) (îvr) Prezenţă.
prefilatelie sf [At: DN3 / Pl: (rar) ~i/ / E: ger Prăphilatelie] Colecţionare de plicuri, căiţi poştale, mărci încrustate, banderole etc. care au circulat înaintea mărcii poştale adezive.
prefiltrare sf [At: DEX / Pl: -rări / E: pre- + filtrare] Trecere a apei prin prefiltru înaintea filtrării propriu-zise.
prefiltru sn [At: LTR2 / Pi: -re / E: îr prefiltre] Filtru cu strat filtrant de nisip cu granule mai mari aşezat înaintea filtrului principal al instalaţiei de tratare a apei. pentru a reduce încărcarea acestuia.
1227
PREFIPT
prefiipt, a [At: BARIŢIU. P. A. III, 434 / Pl: -pţi. -e / E: prefige] (înv) Prestabilit.
prefira [At: PANN. P. V, II. 13/8 / V: (înv) pre sfi-. prisf~ / Pzi: prefir / E: pre- + fir] 1 vt (înv) A lăsa să treacă printre degete. 2 vt (înv) A lua în mână unul câte unul. 3 vt (înv) A cerceta, a examina rând pe rând cu atenţie. 4 vt (Olt) A alege, a selecţiona trecând prin mână. 5-6 vtr (înv) A (se) deplasa. 7-8 vtr (înv) A (se) aşeza rând pe rând, unul după altul Si: a (se) desfăşura. 9-10 vtr (Reg) A (se) aşeza în diferite direcţii, locuri etc. Si: ă (se) împrăştia, a (se) răsfira, a (se) răspândi. 11-12 vtr (înv) (A face să se deruleze ori) a se derula prin faţa ochilor, prin minte etc. 13-14 vr (înv) (A-şi face loc sau) a se mişca încetul cu încetul. 15 vr (înv; pex) A se furişa. 16 vt (Reg) A pritoci vinul.
prefirate sf [At: TOMICI. C. A. 72 / 20 / Pl: -rari / E: prefira] 1 (înv) Trecere printre degete. 2 (înv) Trecere prin mână unul câte unul a unor obiecte. 3 (înv) Examinare rând pe rând cu atenţie. 4 (Olt) Selecţionare trecând prin mână. 5 (înv) Deplasare. 6 (înv) Aşezare în rând. unul după altul. 7 (Reg) împrăştiere în diferite direcţii, locuri etc. 8 (înv) Derulare prin faţa ochilor sau prin memorie. 9 Mişcare încetul cu încetul, făcându-şi îoc. 10 (înv; pex) Furişare. 11 (îvr) Plimbare a oamenilor pentru a se recrea, pentru a lua aer.
prefirat, ~ă a [At: MACEDONSKI. ap. DLR / Pl: -aţi. -e / E: prefira]
1	(înv) Răsfirat. 2 (Reg; pex) întins.
prefix sn [At: DDRF / V: (înv) ~ă sfi Pl: -e / E: fr prefixe] 1 Afix care se ataşează înaintea rădăcinii sau temei unui cuvânt pentru a forma un derivat. 2 Indicativ folosit în telefonia automată pentru localizarea apelului înaintea formării numărului postului solicitat.
prefixa vt [At: BUC. FIL. III. 186 / Pzi: ~xez. / E: fr prefiixer] A ataşa un prefix (1) unui cuvânt pentru a forma un derivat.
prefixai, a [At: IORDAN, STIL. 210 / Pl:	/ E: prefix + -al]
1	(D. cuvinte derivate) Format cu ajutorul unui prefix (1) Si: prefixat. 2 Care conţine un prefix (1). 3 (D. elemente derivative) Cu caracter de prefix
(1).
prefixare i'/’[At: SCL 1954.295 / Pl: -xâri / E: prefixa] Formare a unui cuvânt cu ajutorul unui prefix (1) Si: pre fixaţie.
prefixat, a [At: IORDAN, STIL. 203 / Pl: -aţi. -e / E: prefixa] (D. cuvinte derivate) Care este format cu ajutorul unui prefix (1). prefixaţie sf [At: SCL 1953, 137 / Pl: -ii / E: fr prefixat ion] Prefixare. prefixă sfvz prefix
prefixoid sn [At: IORDAN. L. R. A. 215 / Pl: -e / E: it prefissoide] Element de compunere sau cuvânt cu ajutorul căruia se formează, în compunerea savantă, mai ales termeni ştiinţifici şi tehnici Si: pseudoprejix.
prefiixoidal, a [At: DLR / P: -xo-i- / Pl: -i. -e / E: fr prefixoid + -ăl] 1 Care se referă la un prefixoid. 2 Al prefixoidului. 3 Care este format cu ajutorul unui prefixoid. 4 (D. elemente derivative) Cu caracter de prefixoid.
prefloraţie sf [At: GRECESCU, FL. 11 / Pl: -ii / E: fr prefloraison] Mod de aşezare a se palelor şi a petalelor într-un mugur floral Si: (rar) prefiorire.
preflonre sf [At: NEGRUZZI. S. I. 102 / Pl: -ri / E: pre- + (în )filorire cdp fr prefloraison] (Bot; rar) Prefloraţie.
prefoliaţie sf [At: LTR2 / P: -li-a- / Pl: -ii / E: fr prefoliation] Mod de aşezare a frunzelor într-un mugur. prefont sn vz profiont
preforjare sf[At: M. D. ENC. / Pl: -jâri / E: pre- + forjare) Operaţie de forjare preliminară, aplicată unei piese înainte de a i se da forma definitivă.
preformare ş/'[At: LTR2 / Pl: -mari / E: pre- + formare] Operaţie prin care pâslele sub formă de con sunt trase pe calapod pentru a obţine un format apropriat de aspectul pălăriilor bărbăteşti cu calotă şi cu bor.
preformaţie sf [At: CONTEMP. 1948. nr. 108 / Pl: -ii / E: fr preformation] 1 Formaţie care precedă o altă formaţie. 2 Conformaţie moştenită. 3 Predispoziţie.
preformism sns [At: DN2 / E: ger Praformismus] Concepţie biologică, care a predominat până în sec. XVIII, după care organismul adult este complet constituit în germen. în miniatură, dezvoltarea ontogenetică constând doar în creşteri de volum.
preformiii vt [At: DOSOFTEI. MOL. 93 / Pzi: net / E: pre + formui] (îvr) 1 A schimba. 2 A împodobi.
prefrământa vt [At: CIAUŞANU, GL. / V: ~făm~ / Pzi: prefrământ / E: pre- + frământa] 1 (Olt; c. i. aluatul necrescut) A frământa a doua oară. înainte de coacere. 2 (Reg; în forma prefământa) A plămădi.
prefirământare sf [At: CIAUŞANU. GL. / Pl: -tari I E: prefrământa] (Olt) A doua frământare a aluatului necrescut. înainte de coacere.
prefrământat, ~ă a [At: CIAUŞANU, GL. / Pl: -aţi, -e / E: prefrământa] (Olt; d. aluatul necrescut) Frământat a doua oară, înainte de coacere.
prefnge vt [At: SFC. I, 10 / V: prăf~, pre of- / Pzi: prefrig / E: pre- + frige] 1 (Ban) A distila ţuica de două sau mai multe ori Si: (îrg) a prentoarce. 2 (Reg; fig) A păcăli. prefnpt, ~ă a [At: BĂNUŢ. T. P. 24 / V: prăf- / Pl: -pţi, -e / E: prefrige]
1	(Ban; Trs; d. ţuică) Care a fost distilat de două sau de mai multe ori.
2	(Reg; fig) Păcălit.
prefulgeros, -oasă a [At: BARONZI, L. 99 / Pl: -oşi. -oase / E: prea + fulger + -os] (Îvr) Foarte strălucitor. prefiwnd sn vz profiont
prefus sm [At: LB / Pl: -uşi / E: mg prâfusz.profosz] (înv) Comandant militar în jandarmerie. în Imperiul austro-ungar. prefiuste sf vz prefuşte
prefuşor sms [At: BORZA. D. 171 / E: ns cf pufuşor] (Bot; reg) Papanaş
(2).
prefuşte sf[At: DAME. T. 148 / V: ~uste / Pl: -ti / E: pre- + fuşte] 1 Scândură fixată în capul parilor care despart scocul morii de steip. 2 (Reg; lpl) Andrele ale morii. 3 (Lpl; îf prefuşte) Pari pe care se sprijină împletitura pereţilor coşului la leasa de pescuit. pregănjală sfvz pregânjală pregăta v vz pregăti
pregăti [At: BUDAI-DELEANU. Ţ. 255 /V: (reg; cscj) ~/a / Pzi: -tcsc / E: pre- + găti cf lat praeparare] 1 vt A face preparative, a crea sau a aranja din timp condiţiile în vederea unui scop. unei acţiuni, a face să fie gata. să se producă Si: a prepara (4), (înv) a orândui. 2 vt (îe) A ~ terenul A crea condiţii prielnice pentru ceva. 3 vt (îae) A încerca să vadă. să tatoneze dacă o acţiune pe care vrea s-o iniţieze are sorţi de izbândă. 4 vr (Urmat de un verb la conjuctiv sau Ia infinitiv) A fi pe punctul de a face ceva. 5 vr A fi gata de ceva. 6-7 vtr (A determina cuiva sau) a-şi crea o stare sufletească necesară pentru a putea accepta, suporta etc. o anumită situaţie neplăcută. 8 vt A transmite în mod sistematic (şi în cadru organizat) cunoştinţele necesare în scopul de a cultiva, de a face apt pentru desfăşurarea unei activităţi etc. Si: a instrui. 9 vt (Spc) A medita. 10 vt (C. i. mâncăruri, băuturi etc.) A face. a prelucra prin fierbere, prăjire. fermentare, amestecare etc.. în vederea consumării Si: ă prepara (1). (îrg) a preface (7). 11-12 vtr A studia temeinic.
pregătire ş/’[At: ASACHI. S. L. II, 17 / Pl: -ri / E: pregăti] 1 Creare a condiţiilor necesare pentru atingerea unui scop. pentru o acţiune ulterioară etc. Si: pregătit1 (1). (asr) preparaţie (1). 2 (îs) ~ de artilerie Trageri de artilerie care precedă declanşarea atacului propriilor trupe. 3 (Spc) Ansamblu de operaţii sau fază de lucru premergătoare unui proces de exploatare, de fabricaţie etc. Si: pregătit1 (2). 4 Determinare, creare a unei stări sufleteşti necesare pentru ca cineva să poată accepta, suporta etc. o anumită situaţie neplăcută Si: pregătit1 (3). 5-6 (Transmitere ori) însuşire sistematică şi în cadru organizat de cunoştinţe în scopul de a (se) instrui, de a putea desfăşura o activitate Si: pregătit1 (4-5). 7 (Spc) Meditaţie. 8 (Pex) Ansamblu sau nivel de cunoştinţe pe care le posedă cineva, şi care îi sunt necesare în desfăşurarea unei activităţi. 9 Prelucrare a unui aliment, a unei băuturi etc. prin fierbere, prăjire, fermentare, amestecare etc., în vederea consumării Si: pregătit1 (6).
1228
PREÎNCĂLZIRE
pregătit1 sn [At: DLR / Pl: (rar) -uri / E: pregăti] 1-6 Pregătire (1,3-6,
9)-
pregătit2, ~ă a [At: (cea 1550) CUV. D. BATR. II. 461/121 /V:(înv) preag~ / Pl: ~i! E: pregăti] 1 Aranjat, creat din timp în vederea unui scop. a unei acţiuni. 2 (D. oameni) Care are pregătirea, cunoştinţele necesare pentru a desfăşura o anumită activitate. 3 (D. oameni) Care are
0	cultură temeinică, multe cunoştinţe într-un anumit domeniu Si: cult, format, instruit. 4 (D. alimente, băuturi etc.) Prelucrat prin fierbere, prăji re. fermentare, amestecare etc., în vederea consumării.
pregătitor, -oare [At: ASACHI. E. I. 107/7 / Pl:	-oare / E: pregăti
+ -tor] 1 a Care serveşte pentru pregătire Si: preparator (2), (îvr) pregătiţii'.
2	a (Rar) Preliminar. 3 a Care instruieşte pentru a forma cadre calificate.
4	smf (Rar) Meditator. 5 a (Rar) Care pregăteşte o mâncare, o băutură etc. 6 a Preparator (1).
pregătiţiv, ~ă a [At: SFC IV. 94 / Pl: -i. -e / E: pregătit + -fV] (îvr) Pregătitor (1).
pregânjală sf [At: MARIAN, S. R. II, 172 / V: -găn~. prechin~. premânzală / Pl: -le / E: ns cf precânjă. tânjală] (Reg) Tânjală. preged s vz preget
pregeneric sn [At: CINEMA, 1968, nr. 5. V. / Pl: -ice / E: pre- + generic] Parte a unui film cinematografic premergătoare genericului. preget sns [At: VARLAAM. C. 53 / V: (înv) ~ged / E: pregeta] (Pop)
1	Lipsă de activitate. 2 întrerupere a unei activităţi. 3 Răgaz. 4 Tihna.
5-6 (îljv) Fără (de) - (Care are loc) fără întrerupere Si: neîntrerupt, neobosit. 7-8 (îal) (Care are loc) neîntârziat, imediat, repede, prompt. 9-10 (înv; pex; îal) (Care se petrece) prin surprindere. 11 (Asr) Ezitare. 12 (Asr) întârziere. 13 (înv) Cruţare.
pregetă [At: COD. VOR. 168/6 /V: (înv) ~gita, prejeta / Pzi: preget. (înv) -tez / E: pbl ml prigitare] 1 vi (înv) A sta pe gânduri înainte de a face, de a începe ceva Si: a se codi, a ezita, a şovăi. 2 vi (înv; pex) A întârzia, a amâna, a zăbovi în întreprinderea unei acţiuni. 3 vi (îvp) A sta inactiv. 4 vt (Nob) A opri, a împiedica de la o acţiune. 5 vt (înv) A menaja.
pregetare sf [Al: VARLAAM - IOASAF. 69710 / Pl: -ţări / E: pregeta] (înv) 1 Ezitare. 2 (Pex) întârziere a unei acţiuni Si: amânare, (reg) pregetătură (2). 3 (îlav) Fără - Neîntârziat.
pregetător, ~oăre a [At: DRLU / Pl:	-oare / E: pregeta + -ător] (înv)
1	Care pregetă (1). 2 Care se fereşte de ceva. 3 Care evită ceva.
pregetătură sf [At: ŞEZ. VIII. 48 / Pl: -ri / E: pregeta + -ătură] (Reg) 1-2 Pregetare (1-2). pregetoare sfvz prigitoare
pregetos, -oasă a [At: UDRESCU. GL. / Pi: -oşi. -oase / E: pregeta + -os] (Mun; d. oameni) Şovăitor.
preghieră sf [Al: FILIMON. ap. CONTRIBUŢII. III. 157/Pl: -re IE: it preghieră] (Itm; îvr) Rugăminte.
preghită sf [At: ECONOMIA. 24/16 / V: (înv) pregiţă / Pl: -ţi / E: net]
1	(îrg) Stinghie. 2 (îrg) Scândură îngustă. 3 (Reg; spc) Policioară la jug. pregimuire sfvz prejmuire pregită v vz pregeta pregiţă sf vz preghiţă pregiudeţ sn vz prejudeţ pregiudiţios, -oasă a vz prejudicios pregiur pp av vz prejur
pregiurăş sm [At: AMIRAS. ap. LET2. III. 142 / Pl: -i / E: pregiur + -c/ş] (îvr) Vecin. pregiutoare sf vz prigitoare
preglaciăi', ~ă a [At: DEX / Pl: -i. -e / E: fr preglaciaire] (Gig) Anterior epocii glaciare cuaternare pregnant, ~ă [At: CALENDAR (1857). 65/3 / Pl: -nţi. -e / E: fr pregnant, ger prdgnant] 1 a Care se impune, iese în relief prin trăsături specifice, prin evidenţă, claritate, expresivitate, importanţă, semnificaţie Si: clar. expresiv, semnificativ, vizibil. 2 av în mod evident. 3 av Cu claritate. 4 av în mod semnificativ.
pregnanţă ş/*[At: ALEXI, W. / Pl: -ţe / E: fr pregnance. ger Pragnanz] Calitate de a fi pregnant, de a se impune, de a ieşi în relief prin trăsături specifice, prin calitate, expresivitate, importanţă, semnificaţie etc. pregoai^e sfvz prigoare pregor sm vz prigoare
pregusta vt [At: PISCUPESCU. O. 173/6 / Pzi: pregust / E: pre- + gusta] (îrg) 1 A gusta o băutură sau o mâncare înainte de consumare. 2 (îlav) Nici cât să te -uşti Foarte puţin.
pregnstare sf [Ai: CR (1848). 32/8 / Pl: -tari / E: pregusta] 1 (înv) Gustare. 2 (înv; spc) Mic dejun. 3 (îvr) Mostră.
pregustat, -ă a [At: DEX / Pl: -aii. -e / E: pregusta] (Rar; d. băuturi, mâncăruri) Care a fost gustat înainte de consumare.
prehensibil, -ă a [At: DN'1 / Pl: -i. -e / E: cf fr prehensible] Care poate fi apucat.
prehensil, -ă a [At: M. D. ENC. / Pl: -i. -e / E: frprehensile] (D. părţi, organe etc. ale unor animale) Care are capacitatea de a apuca.
prehensiune sfs [At: DN3 / Pl: -ni IE: fr prehension) 1 Acţiune a mâinii de a prinde cu ajutorul degetelor. 2 (Pex) îmbucare a alimentelor. prehistoric, -ă a vz preistoric
pre hotărî vt [At: CR (1829), 1542/' 15 i Pzi: -rase / E: pre- + hotărî] (înv) A stabili dinainte. prel v vz prii
preiatin, -ă smf vz prieten
preică ş/ [At: H IX, 438 / Pl: ? / E: ns cf prin] (Reg) Vacă bălţată. preimhla v vz plimba preimi v vz primi preimire sfvz primire
preimperialist,-ă a [At: DL / P: pre-im-pe-ri-a- / Pl: ~iş//. -e / E: pre-+ imperialist] Anterior imperialismului.
preindustrializare sf [At: LTR2 / P: pre-in-dus-tri-a- / Pl: -zări / E: pre- + industrializare] Prelucrare primară a materiilor prime textile, până în faza în care acestea pot fi supuse operaţiilor procesului de filare.
preinfarct sn [At: D. MED. / P: pre-in- / Pl: -el E: ger Prăinfarkt] (Med) Insuficienţă coronariană care se manifestă prin aspecte intermediare între anghina pectorală şi infarctul miocardic propriu-zis. preir1 sn vz proor pieii2 s vz priei2
preistoric, -ă a [At: ODOBESCU. S. II. 421 / P: pre-is- / V: (rar) prehi~ / Pl: -ici. -ice / E: îi prehistorique] 1 Care aparţine preistoriei (1). 2 Din timpul preistoriei (1). 3 Privitor la preistorie (1). 4 Specific preistoriei
(1). 5 (Fig; gmţ) învechit.
preistorie ş/‘[At: ŞĂINEANU. D. V. / P: pre-is- / Pl: (rar) ~i/ / E: fr prehistoire] 1 Perioadă din istoria omenirii de la originea omului până la apariţia primelor documente scrise. 2 (Gmţ) Perioadă înapoiată, perimată. 3 Parte a istoriei care studiază preistoria (1). preiteşog sn vz preiteşug preiubitor, -oare a vz preaiubitor preiudiţie sfvz prejudiciu preiudiţiu sn vz prejudiciu preîmbla v vz plimba preîmblare sfvz plimbare preîmblătoriu, ~oare smf vz plimbător preîmplea v vz preaîmplea
preîncălzi vt [At: LTR2 XVII. 222 / P: pre-în- / Pzi: ~ze.se / E: pre- + încălzi] A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic sau de prelucrare.
preîncălzire ş/ [At: IOANOVICI, TEHN. 179 / P: pre-în- / Pl: -ri / E: preîncălzi] 1 încălzire în prealabil în scopul ameliorării unui proces termic sau a unui proces de prelucrare. 2 (îs) -a tiparului încălzire în cuptor a tiparului unei piese protetice dentare. înainte de turnare. în scopul desprinderii machetei şi a ştifturilor cu care se toarnă ceara, precum şi pentru obţinerea contracţiei metalului.
1229
H
PREÎNCĂLZITOR
preîncălzitor sn [At: IONESCU-MUSCEL. ŢES. 148 / P: pre-în~ I Pl: -oare / E: preîncălzi + -tor] Aparat sau instalaţie care serveşte la preîncălzirea (1) unui agent termic, a unui combustibil, a aerului etc.
preîncolţire sf[At: LTR2 / P: pre-în- / Pl: -ri / E: pre- + încolţire] Procedeu special de declanşare artificială a germinaţiei la anumite seminţe şi de supraveghere a acesteia până la completa încolţire a seminţelor.
preîncolţit, ~ă a [At: LTR2 XIII, 229 / P: pre-în- / Pl: -iţi, -e / E: pre-+ încolţit] (D. seminţe) Care a fost supus procedeului de preîncolţire.
preîndemână ai [At: URECHE, ap. ROSETTI - CAZACU, I. L. R. I. 226 / P: pre-în- / V: prin- / E: pre + îndemână] 1 (îvr; îs) Vreme - Timp favorabil. 2 (îas) Vreme potrivită.
preîngriji vt [At: GHEŢIE, R. M. / P: pre-în- / Pzi: -jesc / E: pre- + îngriji] (îdt) A îngriji de mai înainte.
preîngrijire sf [At: ALEXI. W. / P: pre-în- / Pl: ~/7 / E: preîngriji] îngrijire de mai înainte.
preînnoi [At: CARAGEA, L. 11 / 5 / P: pre-în- / V: prennoi / Pzi: -esc / E: pre- + înnoi] (înv) 1-2 vtr A (se) reînnoi. 3 vt A restaura, a renova
o	clădire, un monument. 4-5 vtr A (se) redeştepta. 6-7 vtr A (se) împrospăta. 8 vt A relua. 9 vt A repeta.
preînnoire sf[At: N. LEON. MED. 146 / P: pre-în- /V: prenn~ / Pl: -ri / E: preînnoi] (înv) 1 Refacere. 2 Restaurare.
preînregistrare sf [At: LTR2 / P: pre-în~ / Pl: -rari / E: pre- + înregistrare] Procedeu de filmare cu sunet, la care înregistrarea sunetului se efectuează în prealabil, în cele mai bune condiţii de studio.
preînregistrat, ~ă a [At: DEX / PI: -aţi, -e / E: pre- + înregistrat] (D. partea sonoră a unui film) înregistrat în prealabil în studio.
preînsemna vt [At: CR (1848). 261 /21 / P: pre-în- / V: pren~ / Pzi: -nez. / E: pre- + însemna] (îvr) 1 A fixa cu anticipaţie. 2 (îf prensemna) A menţiona.
preînştiinţa vt [At: BARIŢIU, D. A. I, 37 / P: pre-în-şti-in- / Pzi: -ţez / E: pre- + înştiinţa] (înv) A înştiinţa.
preînştiinţătiv, ~ă a [At: SFC IV, 92 / P: pre-în-şti-in- / Pl:	-e	/	E:
preînştiinţa + -/V] (înv) Introductiv.
preîntâmpina vt [At: GHICA, A. 36 / P: pre-în- / Pzi: preîntâmpin / E: pre- + întâmpina] (C. i. situaţii neplăcute, primejdii etc.) A lua din timp măsuri de precauţie pentru a înlătura ceva neplăcut care ar putea să se întâmple etc. Si: a preveni1.
preîntâmpinare sf[At: LM / P: pre-în- / Pl: -nari / E: preîntâmpina] Prevenire.
preîntâmpinător, -oare a [At: MAN. SANAT. 263/11 / P: pre-în- / PI: -i, -oare / E: preîntâmpina + -ător] (înv) Preventiv. preîntru pp vz printru prejbiter sm vz prezbiter1
prejemre sf[At: PSALT. 183 / Pl: -ri / E: prijeni] (înv) Sprijin.
prejenitor sm vz prijinitor
prejeta v vz pregeta
prejitoare sfvz prigitoare
prejitură sfv z prăjitură
prejmă sfvz preajmă
prejmăt sn vz prejmet
prejmei sn [At: AR (1829), 592/35 / V: ~măt, (reg). prijmut / A şi: prejmet / Pl: -e, -uri / E: preajmă + -et] 1 (înv; udp ,,în“) împrejurime.
2	(îlpp) în ~ tul (cuiva) în onoarea cuiva.
prejmui vt [At: BARCIANU. V. / Pzi: -esc / E: preajmă + -ui] (Reg) A împrejmui.
prejmiiire sf [At: CR (1832), 1191 /23 / V: pregim- / Pl: -ri / E: prejmui] (înv) 1 împrejurime. 2 Loc împrejmuit. 3 (Reg; pex) Gard făcut în jurul stogului Si: împrejmuire, îngrăditură.
prejos av [At: BOLINTINEANU, O. 202 / E: pre + jos] (îlav) Mai -în situaţie de inferioritate, de subordonare faţă de cineva sau de ceva.
prejudeca vt [At: CALENDARIU (1814), 88/4 / Pzi: pre judec / E: pre-+ judeca] (înv) 1 A gândi, a aprecia cu anticipaţie. 2 (îvr) A prevedea.
3	(C. i. probleme, fenomene etc.) A face o apreciere înainte de a fi făcut
o	examinare temeinică. 4 A avea idei preconcepute asupra a ceva. 5 (Pcf) A prejudicia.
prejudecare sf [At: ŢICHINDEAL, F. 169/13 / Pl: -cari / E: prejudeca] (înv) 1 Apreciere anticipată. 2 Prejudecată.
prejudecată sf[At: MAIOR, IST. 1948 / V: (înv) preaj- / Pl: -caţi / E: pre- + judecată cdp fr prejuge] Părere, idee preconcepută şi adesea eronată pe care şi-o face cineva asupra unui lucru sau a unei probleme, adoptată, de obicei, fără cunoaşterea directă sau temeinică a obiectului ori a problemei respective Si: (rar) preconcepţie, (liv) prevenţie, (înv) prejudecare, pre judeţ, prejudiciu, prejudecios, —oasă ă vz prejudicios prejudeciu sn vz prejudiciu
prejudeţ sn [At: AR (1829), 28]/l8 / V: pregiu- / Pl: -e / E: pre- + judeţ cdp lat praeiudicium] (înv) Prejudecată.
prejudicia vt [At: BARCIANU / P: -ci-a I V: (înv) ~iţia / Pzi: -iez / E: fr prejudicier] A cauza cuiva un prejudiciu Si: a dăuiui, ă leza. a păgubi, a vătăma.
prejudiciaţii, -ă a [At: MO (1860), 65/9 / P: -ci-a- / V: (înv) ~iţi~ / Pl: -i, -e l E: fr prejudiciable] Care poate aduce prejudicii Si: păgubitor, vătămător.
prejudicial, ~ă ă [At: ŞĂINEANU. D. U. / P: -ci-a! / PI:	/	E:	fr
prejudiciel] 1 (Rar) Care precedă o judecată. 2 (Pgn) Preliminar. 3 (D.
0	cauză, o pricină) Care trebuie judecat în primul rând.
prejudiciat, -ă a [At: M. D. ENC. / P: -ci-at / Pl: -aţi, -e / E: prejudicia] Care a suferit un prejudiciu Si: păgubit, vătămat.
prejudicios, -oasă a [At: ŞINCAI, HR. III, 291/13 / P: -ci-os / V: ~deci~, pregiudiţios / Pl: -oşi, -oase / E: prejudiciu + -os cf fr prejudiciăux] (înv) Păgubitor.
prejudiciu sn [At: (a. 1807) BV II. 495 / V: (înv) preiudiţie sf, ~diţiu, preiudiţiu, ~deciu / Pl: -ii / E: lat praeiudicium, fr prejudicej 1 (înv) Prejudecată. 2 Pagubă. 3 (Pex) Ştirbire a onoarei. a prestigiului, a reputaţiei cuiva.
prejudiţia v vz prejudicia prejudiţiabil, ~ă a vz prejudiciabil prejud'iţiu sn vz prejudiciu
prejunghia vt [At: MARIAN, NA. 371 / P: -ghi-a / Pzi: prejunghii / E: pre- + junghia] (Pop; îc r junghi a) A înjunghia.
prijur [At: (cca 1550). CUV. D. BĂTR. II. 455/29 / V: (înv) prigiur / E: pre + jur] (înv) 1 pp împrejurul. 2 s (îc) '-'-gură Răscroială de la gâtul hainei. 3 s (îc) ~-piept Parte a hainei care înfăşoară pieptul. 4 av împrejur.
5	av Aproximativ.
prejura vi [At: FOLC. TRANSIL. I. 304 / Pzi: prejor / E: pre + jura] (Pop; ier jura) A jura pe ceva. prelagă sf vz pelagră
prelarg sn [At: ŞĂINEANU, D. U. / Pl: (rar) -uri / E: pre + larg] (Rar)
1	întindere vastă. 2 (îlpp) In ~ul în largul. 3 (îal) Pe întinsul. 4 (îal) în cuprinsul.
prelat sm [At: ŞINCAI, HR. III, 52/11 / Pl: -aţi / E: lat praelatus, ger Prelat, îr prelat] 1 înalt demnitar bisericesc. 2 Episcop.
prelată sf[At: STANCU, R. A. V. 96 / Pl: -ţe / E: fr prelart] Foaie de pânză groasă deasa şi impermeabilizată, cu care se acoperă platformele unui camion, un autovehicul care staţionează mai mult, diverse obiecte şi materiale care trebuie apărate de umezeală etc. Si: (reg) poivă2, Vz polog2.
prelatin, -ă ă [At: PUŞCARIU. L. R. I, 340 / Pl: -i, -e / E: pre- + latin] Care este anterior epocii latine.
prelatură sf [At: I. GOLESCU. C. / Pl: -ri / E: fr prelature] 1 Titlu de prelat. 2 Rang de prelat. 3 Demnitate de prelat.
prelaţie sf [At: I. GOLESCU. C. / Pl: -ii / E: fr prelation] (înv; în unele ţări) Drept de preferinţă acordat fiului pentru a ocupa slujba tatălui. prelaz sn vz pârleaz prelăsti v vz prilesti pre leagă sfvz pelagră
1230
PRELUCRATIV
prelecţie sf [At: ŢICHINDEAL. D. N. 5/21 / V: (înv) ~iu ne / Pl: -ii / E: lat praelectio, -onis] (înv) Prelegere. pr elecţiune sfvz prelecţie
prelege vi [At: GHEŢIE, R. M. / Pzi: preleg / E: lat praelegere] (îdt) A ţine o prelegere.
prelegere sf [At: BARIŢIU. P. A. 1,612 / Pl: -ri / E: cf lat praelegere]
1	Curs în învăţământul superior. 2 Conferinţă publică, aparţinând unui ciclu Si: (înv) prelecţie. prelegomenă sf vz prolegomenă prelej sn vz prilej prelefi v vz prileji prelesti v vz prilesti prelestit, ~ă a vz prilestit
preleva vt [At: HAMANGIU, C. C. 183 / Pzi: prelev. -vez / E: fr prelever] (Liv) A extrage, a detaşa, a lua cu anticipaţie o parte dintr-un tot, dintr-un ansamblu.
prelevare sf [At: OŢETEA. T. V. 325 / Pl: -văii / E: preleva] 1 Extragere dintr-o cantitate totală, dintr-un ansamblu Si: (rar) pr elevaţie. 2 (îs) -a aburului Luare a unei cantităţi de abur, care a fost destins numai parţial, dintr-o maşină cu abur în scopul utilizării iui într-o instalaţie industrială sau pentru încălzit.
prelevaţie sf [At: DN3 / V: Aune I Pl: -ii / E: fr prelevation, it prelevazione] (Rar) 1 Prelucrare. 2 Prelevare (1). prelevaţiune sfvz prelevaţie
prelimina vt [At: SBIREA, F. S. 395 / Pzi: -nez / E: drr preliminar] (Rar) A calcula cu anticipaţie.
preliminar, ~ă [At: AR (1829). 762/16 / V: Au, Ae / Pl: (1-3) -ii şi (rar) -nări. -e, (4-6) -i, -e / E: fr preliminaire] 1 sn (Lpl) Acţiune premergătoare Si: preparative. 2 sn (Spc) Parte introductivă generală a unui tratat internaţional, a unei convenţii etc. Si: preambul. 3 sn (Pgn) Introducere. 4 a Care precedă o acţiune, un fapt Si: (rar) pregătitor, prejudicial. (înv) precuvântător. 5 a Care serveşte ca introducere la ceva Si: (rar) pregătitor, prejudicial, (înv) precuvântător. 6 a Prealabil. 7 av în mod preliminar Si: (îvr) preliminariamente. 8 snp (îf preliminarii) Etapă competiţională în care sunt selecţionaţi participanţii pentru faza finală a unei întreceri sportive.
preliminate sf [At: M. D. ENC. / Pl: -nări / E: prelimina] 1 (Rar) Calcul făcut cu anticipaţie. 2 (Spc) Includere treptată în cheltuielile curente, a unor sume care reprezintă cheltuieli viitoare, spre a evita creşterea excesivă a cheltuielilor din perioadele următoare.
preliminariamente av [At: SFC II, 197 / P: -ri-a- / E: fr preliminairement] (îvr) în mod preliminar. preliminariu, -ie a vz preliminar
preliminat, ~ă a [At: BARIŢIU. P. A. III, 282 / Pl: -aţi, -e / E: prelimina] (Rar) Calculat cu anticipaţie.
prelinge1 vt [At: LB / Pzi: preling / E: pre- + linge] (Reg; în corelaţie cu linge) A linge îndelung.
prelinge2 [At: POLIZU / V: prii- / Pzi: preling / E: pre + linge] 1 vr (Reg) A-şi trece cu limba peste buze ca o manifestare a unei pofte mari de mâncare. 2 vr (D. lichide) A se scurge foarte încet, picătură cu picătură, de-a lungul unui vas, a unui obiect etc. Si: (îrg) a pişti. 3 vt (C. i. lichide) A lăsa să curgă încet. 4 vr (D. vase) A avea un mic spaţiu prin care lichidul se scurge. 5 vr (Fig; nob) A se perpetua în timp, străbătând spaţiile. 6-7 vtr (Fig) A (se) deplasa încet, de-a lungul a ceva. 8 vt (Fig) A parcurge de-a lungul. 9 vr (Fig; fam) A se furişa.
prelingere sf [At: POLIZU / Pl: -ri / E: prelinge2] 1 Scurgere. 2 (Ccr) Dâră lăsată de un lichid care se prelinge2 (2) Si: (rar) prelinsătură.
prelins1,~ă a [At: ODOBESCU, S. III. 244/Pl: -nai, ~e/E:prelinge1]
1	(Reg; de obicei în corelaţie cu lins: d. păr sau pene) Neted, lucios şi lipit de corp. 2 (D. fiinţe sau d. părţi ale corpului lor) Cu părul sau cu penele netede, lucioase şi lipite de corp. 3 (Pex) Cu pielea netedă, întinsă.
prelins2, ~a [At: PSALT. HUR. 4875 / Pl: ~nşi.~e / E: prelinge2] 1 a (D. lichide) Care s-a scurs foarte încet, picătură cu picătură. 2 a (D. vase)
Pe care se prelinge2 (2) un lichid. 3 a (Fig; d. mers, deplasare etc.) Furişat.
4	av (Fig) Pe furiş.
prelinsătură sf[At: CONTEMP. 1961. nr. 785,1/3 / Pl: -ri / E: prelins2 + -ătură] (Rar) Prelingere.
prelmtăa [At: LEXIC REG. 50 / Pl: -te / E: ns cf alinta] (Reg; d. femei) Prefăcută.
prelipcă sf [At: SADOVEANU, O. I. 290 / V: piripril~ / Pl: -pei / E: pre + lipcă] (Reg) încăpere alipită unei case ţărăneşti, care serveşte de obicei ca adăpost pentru animale, ca magazie, ca şopron.
prelipi vt [At: HERODOT (1645), 135 / Pzi: -pese / E: pre + lipi] (îvr) A lipi. prelisti vz prilesti
preliubodeai sm [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 63729 / Pl: ~ / E: siv np’bAioECA^H] (Slî; rar) Bărbat adulter. preloacă sf vz prelucă
prelogic, -ă a [At: DN3 / Pl: -ici. -ice lE: frprelogique] Anterior logicii. prelua1 vt [At: HERODOT (1645). 491 / P: -lu-a / Pzi: preiau / E: pre-+ lua] (îvr) A dobândi.
prelua2 vt [At: I. GOLESCU, C. / P: -lu-a / Pzi: preiau / E: pre + lua]
1	A lua (sau a primi) de la altul. 2 A lua în primire. 3 A lua asupra sa.
preluare j/ŢAt: I. GOLESCU, C. / P: -lu-a / Pl: -nări / E: prelua2] 1 Primire. 2 (Jur) Intrare sau luare în posesie.
prelucă sf [At: (a. 1755) ŞTEFANELLI. D. C. 57 / V: prălucă. -loacă, ~uncă, preocă. preucă, prilucă. prizlucă / Pl: -uci, (rar) -uce / E: srb preluka. ucr npHAyKa) 1 (Reg) Poiană mică. înconjurată de munţi sau de dealuri, pe valea unei ape etc. 2 (Reg; pgn) Poiană. 3 (Reg) Loc cultivat înconjurat de o pădure sau de un teren steip. 4 (Trs) Loc nesemănat rămas într-un ogor semănat. 5 (îrg; îf preloacă) Teren despădurit, pregătit pentru a deveni ogor. 6 (Reg) Izlaz. 7 (Reg) Luncă. 8 (Reg) Crâng. 9 (Reg) Vale îngustă. 10 (Reg) Spărtură în gheaţă. în gard etc. 11 (Reg) Scobitură prin care se scurge apa. 12 (Reg; îf prilucă) Crestătură făcută în piciorul de sus al prispei. 13 (Trs) Staul pentru oi.
preluci vr [At: PISCUPESCU. O. 37/2 / Pzi: -ucesc / E: pre + luci] (îvr) A străluci.
prelucire A'/‘[At: BARONZI, L. 98 /Pl: -ri/E:preluci) (îvr) Strălucire. prelucra vt [At: DONICL F. II, 40/12 / Pzi: -rez / E: pre- + lucra) 1 A modifica forma, dimensiunile, constituţia sau aspectul unui material pentru a obţine produse finite, materii prime etc. 2 (Spc) A trece din stare brută în stare finită. 3 (C. i. opere ştiinţifice, artistice etc.) A modifica.
4	(Spc) A adapta o operă literară, ştiinţifică etc. unor scopuri determinate.
5	A expune analizând conţinutul unor documente, al unei rezoluţii, al unui articol din presă în faţa unei adunări. 6 A căuta să convingă pe cineva să facă ceva sau să recunoască ceva. 7 (C. i. oameni) A arăta greşelile pentru a îndrepta.
prelucrabiL ~ă a [At: SFC I, 99 / Pl: -i,-e I E: prelucra + -bil] (D. materiale) 1 Care se poate prelucra (1). 2 Care poate fi supus operaţiei de prelucrare.
prelucrabilitate sf [At: LTR2 / Pl: -tăţi / E: prelucrabil + -itate] (Rar)
1	însuşire a unui material de a fi prelucrabil (1). 2 Proprietate a unui metal de a putea fi prelucrat în produse semifabricate sau finite.
prelucrare sf [At: ASACHI. S. L. II. 5 / Pl: -rări / E: prelucra] 1 Modificare a formei, dimensiunilor, constituţiei, aspectului etc. unui material, a unei substanţe etc. 2 Modificare în scop determinat a unei opere ştiinţifice, artistice, a unui material ştiinţific, artistic etc. 3 (Ccr) Operă ştiinţifică, literară sau artistică realizată pe baza unui izvor cunoscut. 4 Expunere a conţinutului unui document, al unei rezoluţii, al unui articol etc. în faţa unei adunări. 5 Lămurire a cuiva. 6 Arătare a greşelilor cuiva în scopul îndreptării acelei persoane.
prelucrat, ~ă a [At: DM / Pl: -aţi. -e / E: prelucra] Care a fost modificat şi finisat, sau adaptat în urma operaţiei de prelucrare.
prelucrativ, ~ă a [At: SFC IV. 102 / Pl: -i, -e / E: prelucrat + -iv] (Nob) Care poate fi prelucrat.
1231
PRELUCRĂTOR
prelucrător, ~oare [At: LEG. EC. PL. 78 / Pl: A. -oare. / E: prelucra + -ător] 1 c/ Care prelucrează (1). 2 c/ Care se referă la prelucrare (1). 3 a Al cărui obiectiv este prelucrarea materialelor. 4 smf Persoană care prelucrează o operă literară, ştiinţifică etc.
prelucuţă sf [At: (a. 1755) ŞTEFANELLI, D. C. 57 / Pl: -ţe l E: prelucă + -uţă] 1-10 (îrg; şhp) Prelucă (1-5) (de dimensiuni reduse). prelud su vz preludiu
preluda [At: HELIADE. O. 1,267 / V: (rar) ~dia, (înv) Aude / Pzi: -dtz. (înv) prelud IE: ir preluder] (Liv) 1 vt A-şi încerca vocea sau instrumentul înainte de a executa o bucată muzicală. 2 (Pex) A începe să cânte. 3 vi A efectua o acţiune preliminară.
preludare sf [At: ODOBESCU, S. I. 239 / Pl: -dări / E: preluda] (Liv)
1	Executare a unei operaţii preliminare. 2-3 (Pex) (Operă de) debut. pre lude v vz preluda preluăm v vz preluda preludie sf vz preludiu
preludiu sn [At: STAMATI. D. / V: (înv) Aud. ~die sf/ Pl: Ai f E: fr prelude. itpreludio, ger Prăludium] 1 Exerciţiu muzical pregătitor. 2 (Pex) Improvizaţie muzicală preliminară. 3 Parte introductivă a unei compoziţii muzicale mai ample. 4 (Spc) Primă piesă muzicală dintr-o suită instrumentală. 5 (Spc) Piesă muzicală care precedă o fugă sau un coral.
6	(Pex) Compoziţie muzicală instrumentală independentă scrisă în formă liberă. 7 (înv) Prefaţă. 8 (Fig) Ceea ce anunţă, precedă sau pregăteşte o acţiune. 1111 fenomen, un eveniment etc. 9 (Spc) Gesturi care preced actul sexual. preluncă sfvz prelucă
prelung, ~ă a [At: C. CANTACUZINO. ap. CM I. 34 / PI: -ngi, -nge / E: lat perlongus] 1 a Care durează mult Si: îndelungat, lung, prelungit
(2). 2 av îndelung. 3 a Care are o formă aproximativ lungă Si: alungit, lungăreţ. lunguieţ, prelungit (3). 4 a Care se prelungeşte în spaţiu Si: prelungit (4). 5-6 s (Reg; îljv) In ~ (Care este) în pantă domoală. lină. 7-8 a (îal) (Care este) puţin abrupt. 9-10 a (în mod) progresiv, pe măsură ce înaintează spre capăt. prelunga v vz prelungi prelungat, ~ă a vz prelungit
prelungi [At: (a. 1703) FN 140 / V: (înv) preal~, prol~, (cscj) ~ga / Pzi: ~ngcse / E: prelung] 1-2 vtr (A face să dureze sau) a dura mai mult timp Si: a se lungi. 3 vt (înv) A amâna îndeplinirea unei obligaţii sau realizarea unui lucru propus. 4 vt A face să aştepte. 5 (Spc) A amâna un termen, o scadenţă etc. 6 vt A îndeplini formele legale pentru a fi în continuare valabil. 1 vt A dispune să se prelungească valabilitatea. 8 vr (înv; d. noţiuni de timp) A trece. 9-10 vtr A (se) întinde mai departe. în spaţiu Si: a (se) lungi, prelungioasă sf vz prelungoasă
prelungire sf [At: (a. 1773) GCR II. 431 / V: preal~ / Pl: -ri / E: prelungi] 1 Durată mai mare în timp. 2 Amânare. 3 Timp acordat cuiva peste un anumit termen iniţial stabilit. 4 (înv; îlav) Fără (de) ~ Numaidecât. 5 Lungire. 6 (Ccr) Parte a unui obiect care constituie o extindere în spaţiu, o continuare a lui. 7 (îlpp) In ~a Lângă.
prelungit, ~ă a [At: GORJAN. H. II. 231 /15 / V: (îrg) ~gat / Pl: Aţi. ~e i E: prelungi] 1 Care se prelungeşte în timp. 2-4 Prelung (1, 3-4). 5 (D. obiecte) La care s-a adăugat ceva care-1 face mai lung.
prelungitor, ~oare [At: (a. 1813) BUL. COM. IST. IV, 93 / Pl: A, -oare / E: prelungi + -tor] 1-2 a (înv) Care (face să dureze sau) durează mai mult timp. 3 a Care se produce încet. 4 a Care întârzie. 5 a Care se amână.
6-7 sn (Obiect sau) fragment dintr-un obiect care serveşte la prelungirea altor obiecte. 8 sn (Spc) Obiect în formă de tub care se fixează la capătul neascuţit ai creionului pentru a face creionul mai lung.
prelungoasă sf [At: GRECESCU. FL. 467 /V: ~ngioa~. pel~ / Pl: ~se / E: prelung + -oasă] (Bot; Trs) Silnică (Glehoma hederaeeum).
preluxaţie sf[At: DN3 / Pl: Ai / E: fr preluxation] (Atm) Stare a unei articulaţii, caracterizată prin malformaţii congenitale osoase, care predispune la luxaţie.
prem sn vz prim1
pre magnetizare sf [At: LTR2 / Pl: ~zări / E: pre- + magnetizare] (Teh) Magnetizare suplimentară constantă a unor circuite magnetice destinate să funcţioneze Î11 curent alternativ. pre mar1 sm vz primai'2 premar. ~ă a vz primar1 pre mare1 a vz primaiJ premai'e2 sm vz primar2
premarxist, ~ă a [At: SCÎNTEIA. 1953. nr. 2803 / Pl: Aşti. -e /E: pre-+ marxist] Care precedă marxismul.
prematur, ~ă [At: FILIMON. O. I. 114 / A şi: ~matur / Pl: A, -e / E: lat praematurus] 1-4 a, av (Care se întâmplă sau apare) (înainte de vreme ori) prea devreme Si: pretimpuriu, (înv) prematural (1-4), prematur at (1-4). 5-6 sm. a (Spc) (Copil) născut înainte de termen. 7 a (Spc; d. pui) Ieşit sau scos din ou mai devreme decât este normal. 8-9 sm, a (Copil) născut viu cu o greutate sub 2500 g. indiferent de durata sarcinii. 10 a (Rar) Precoce (4).
prematural, ~ă a, av [At: CALENDAR (1862). 63/16 / Pl: A, -e / E: prematur + -al] (înv) 1-4 Prematur (1-4).
pt'ematurare sf [At: DN3 / Pl: -rări / E: prematur] Operaţie în procesul de fabricare a fibrelor din vâscoză.
prematurat, ~ă a, av [At: CR (1839). 2502/14 / Pl: -aţi. -e / E: fr premature] (înv) 1-4 Prematur (1-4).
prematuritate sf [At: NEGULICI / Pl: -tăţi / E: prematurite] 1 (înv) Calitate de a fi prematur (1). 2 Naştere prematură. premăndă sfvz premândă pre mărie sfvz primărie
premătai' sm [At: DR. 1.302 / Pl:	/	E:	net] (Reg) Om lipsit de valoare.
premănda v vz. premândi
premăndă sf[At: LB / V: ~măn~. ~inund sn. prăm~, prim~ / A şi: premân / Pl: ~de / E: mg premonda. premonda] 1 (înv; Trs) Retribuţie în alimente dată lucrătorilor agricoli. 2 (Reg) Raţie săptămânală de alimente pe care o primeşte un lucrător forestier. 3 (Trs) Parte din pomeni şi ofrande cuvenită cântăreţilor bisericeşti. 4 (Reg) Hrană pe care o ia cineva cu sine când pleacă la drum sau la lucru. 5 (Trs) Hrană ce se găteşte pentru o familie într-o zi. 6 (Reg; îf primândă) Pâine sau malai. 7 (Reg) Recoltă.
8	(Trs; pad prebendă) Venit al unui canonic.
premândeală sf [At: LB / Pl: -di / E: premândi + -eală] (îvr) 1 Trimitere.
2	Revărsare. premândi v vz prămândi premânzală sf vz pregânjală prembla v vz plimba premblare sf vz plimbare
prembulde s [At: MAT. DIALECT. I. 26 / Pl: net / E: ns cf primbură] (Trs; csnp) Dantelă.
premeci vt [At: ALR SN IV. h 1106/353 / Pzi: ~ecesc / E: pre- + meci4] (Reg; c. i. varza sau zeama de varză) A pritoci.
premedicaţie sf [At: DN3 / Pl: Ai / E: fr premedication] (Med) Administrare înainte de operaţie a unor medicamente destinate a diminua secreţiile, a prepara acţiunea anestezicelor etc. premedita vt [At: I. GOLESCU. C. / Pzi: -tez / E: fr premediter] (înv)
1	A chibzui. 2 (Pex; asr) A plănui. 3 A pune la cale o acţiune, de obicei reprobabilă Si: (asr) ă precugeta. (îvr) a promedita.
premeditai'e sf [At: DDRF / Pl: -ţări / E: premedita] 1 (înv) Chibzuire.
2	(Spc) Circumstanţă agravantă constând în săvârşirea Î11 mod deliberat, pe baza unei pregătiri minuţioase, a unei infracţiuni Si: (asr) premeditaţie
(2). 3-4 (îljv) Cu ~(în mod) premeditat Si: intenţionat.
premeditai, ~ă a [At: CR (1848), 162/57 / Pl: -aţi. -e / E: premedita]
1	Plănuit dinainte. 2 Săvârşit Î11 mod deliberat Si: intenţionat, (asr) precugetat.
premeditaţie sf[At: NEGULICI / V: (înv) Aune. ~tăciune / Pl: -ii / E: frpremeditation] 1 (înv) Chibzuire. 2 (Asr) Premeditare (2). premeditaţiune sfvz premeditaţie
1232
PRENEPUTINŢARUŞ
premedităciwne sfv z premeditaţie premejde sfvz primejdie premejduincios, '-oasă a vz premejduicios premenea sfvz prime neală premeneală sfvz prime neală premem v vz primeni premenire sfvz primenire prememt, a vz primenit2
premenitwră sf'[At: LM / V: primin~ / Pl: ~ri / E: premeni + -tură] (Reg) 1 Primenire (6). 2 (Ccr; lpl) Primeneli (6).
premenopcLiiză ^/'[At: DEX /P: ~pa-u~ / Pl: -ze / E: frpremenopause] (Med) Sindrom care precedă menopauza.
premenstrual, ~ă ă [At: DN3 / P: ~tru-ăl / Pl: ~i. -e / E: frpremenstruel) Care precedă menstruaţia.
premergător, ~oare [At: MAIORESCU, D. II, 119/ Pl: -i, -oare / E: pre- + mergător] 1 ă Care precedă pe cineva sau ceva Si: (rar) precursor
(2). 2 smf Persoană care desfăşoară o activitate creatoare complet nouă într-un anumit domeniu, pregătind terenul pentru o dezvoltare ulterioară Si: precursor (1), predecesor, înaintaş, (înv) prodrom.
premerge [At: CARAGIALE, O. VII. 292 / Pzi: premerg / E: drr premergător] 1-2 vi (A exista sau) a se afla înaintea cuiva sau a ceva Si: a precedă (1-2). 3 vi A se întâmpla înainte de ceva Si: a preceda (4). 4 vt A veni înaintea cuiva sau a ceva." premetea sf vz primitea premeteală sfvz primiteală premeti v vz primiţi premetiv, ~ă a vz prumutiv
premia vt [At: CALENDAR (1858). 104/5 / P: -mi-a / Pl: -iez / E: lat praemiare] 1-2 A conferi un premiu (1-2).
premial, -a a [At: BO (1951). 453 / P: -mi-al / Pl: -i, -e / E: premiu + -al] 1 De premii. 2 Privitor la premii. 3 Pentru premii. 4 (Is) Sistem -Parte a sistemului de salarizare sau de retribuţie care se referă la condiţiile de acordare a premiilor şi a primelor.
premiant, ~ă smf a [At: ASACHI. R. 14/2 / P: -mi-ant / Pl: -nţi, ~e I E: premia + -ănt] 1-2 (Elev) care a obţinut un premiu (1) la sfârşitul anului şcolar. 3-4 (Persoană) care a obţinut un premiu (2) la un concurs. premiate sfvz premiere
premiat, ~ă smf, ă [At: DDRF / P: -mi-at l Pl: -aţi, -e / E: premia] 1-4 (Persoană) căreia i s-a acordat un premiu (1-2). premie sf vz premiu
premier, ~ă [At: BARCIANU / P: -mi-er / Pl: -i, -e / E: ir premiere, -ere] 1 sf Primă reprezentaţie a unei piese de teatru, a unei opere, a unui film etc. 2 sf (Pex) Inaugurare a unei activităţi. 3 sm Prim-ministru. 4 sf (Iuz) Femeie care supraveghează sau execută probele într-un atelier de croitorie, de lenjerie sau într-o casă de mode.
premiere .v/'[At: ARISTIA. PLUT. / P: -mi-e- / V: (înv) -iare / Pl: -ri
I	E: premia) 1-2 Acordare a unui premiu (1-2).
premieza vt [At: CORESI, ap. DHLR II. 500 / Pzi: ~zez / E: primiez] (îvr) A înjumătăţi ca timp.
premilitar, -ă [At: PREDA. M. 93 / Pl: -i, -e / E: pre- + militar] 1 sm Tânăr care era încadrat în premilitărie (1). 2 a Care aparţine premilităriei
(2). 3 a Privitor la premilitărie (2). 4 a Care aparţine unui premilitar (1).
5	sf (Fam) Premilitărie (2).
premilitărie sf [At T. POPOVICI, S. 105 / Pl: ~i/ / E: pre- + militărie]
1	Pregătire militară organizată în România. înainte de cel de-al doilea război mondial, pentru tinerii între 18 şi 21 de ani. 2 Organizaţie a tinerilor care făceau această pregătire Si: (fam) premilitară (5). preminenţă sf vz preeminentă premion sn vz premiu pre mire sf vz primire
premisă sf [At NAPOLEON, 10/26 / V: ~iză, (îvr) -misie / Pl: -se / E: lat praemissio, ger Prămisse, fr premisse) 1 Punct de plecare al unei
acţiuni, al unei iniţiative, al unei argumentaţii etc. 2 (Log) Fiecare dintre propoziţiile iniţiale ale unui raţionament, din care se deduce concluzia. preniisie sf vz premisă
preniite vt [At: BARIŢIU, P. A. I. 9 / Pzi: premit / E: lat praemittere] (Ltî) 1 A pune înainte. 2 A arăta înainte de altele.
premitere sf[At: BARIŢIU. P. A. I, 442 / Pl: -ri / E: premite] (înv) Punere înainte.
premiu sn [At: (a. 1811). DOC. EC. 99 / V: (înv) ~um, ~ie sf, (îvr) ~ion / Pl: (rai*, sm) -ii, (înv) -ri. -ie / E: lat praemium, ger Pramie) 1 Distincţie acordată la sfârşitul anului şcolar elevilor care au obţinut cele mai bune rezulate la învăţătură. 2 Recompensă materială sau distincţie acordată cuiva pentru merite deosebite obţinute într-un domeniu de activitate, la un concurs etc. 3 (înv) Primă de asigurare. 4 (îvr; îf premion) Cotă-parte care se cuvenea cuiva dintr-o sumă de bani. premium sn vz premiu premiză sf vz premisă
premodern, -ă ă [At: DEX / Pl: -i. -e l E: pre- + modern] Care precedă epoca modernă.
premolar [At: DM / Pl: -i / E: fr premolaire] 1 sm Fiecare dintre dinţii mamiferelor situaţi înue canini şi molari. 2 a (D. dinţi) Care se află între canin şi molar.
premonitoriu, ~ie ă [At: DEX / Pl: -ii / E: îr premonitorie] (Med; d. simptome) Care precedă o anumită boală.
premomţie sf[At: DEX / Pl: -ii / E: fr pre mo nition] Presimţire a unor fapte viitoare. în general fără motivare raţională.
pre monopolist, ~ă a [At: SCÎNTEIA. 1953, nr. 2766 / Pl: -işti, -e / E: pre- + monopolist) 1 Care precedă monopolismul. 2 Care se referă la primul stadiu al capitalismului. 3 Care aparţine primului stadiu al capitalismului. 4 Care este specific acestui stadiu.
prempletitură sf [Ai: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 181725 / Pl: -ri / E: pre- + împletitură] (îvr) împletitură prealabilă. premucet sm vz premugere premuger sm vz prem ugere
preimigere sm [At: I. CR. IV, 251 /V: premucet, premuger / Pl: -ri / E: net] (Olt) Diavol. premu'i v vz primui premuitor, -oare a, smf vz prim uit or
premuitură sf [At: LM / P: -mu-i- / Pl: -ri / E: premui + -tură] (îvr) Bandă, panglică, şnur etc., de obicei frumos lucrate, cu care se ornamentează pe margini unele veşminte. premund sn vz premândă
premundaş sm [At: CHEST. II, 8/48 / Pl: -i / E: premund + -aş] (Reg) Persoană care nu are casă proprie.
premunifiv, ~ă a [At: DN3 / Pl:	-e / E: fr premunitif) Care conferă
premuniţie.
premuniţie sf [At: DEX / Pl: -ii / E: fr premunition] (Med) Imunitate la altă infecţie a unui organism deja infectat. pre muta v vz permuta pren pp vz prin
prenadez sns [At: DEX / E: net] (Dc) Substanţă vâscoasă adezivă folosită la lipit.
pre narcoză sf [At: DEX / Pl: -ze / E: fr prenarcose] (Med) Preanestezie.
prenaşte vr [At: DOSOFTEI. V. S. octombrie 58716 ! Pzi: prenasc / E: pre- + naşte] (îvr) A începe o nouă viaţă.
prenatal, ~ă ă [At: IL septembrie 1962. 13 / Pl: -i, -e l E: îr prenatal]
1	Care precedă naşterea. 2 Care are ioc înainte de naştere.
prencepe vt [At: CDDE 128 / Pzi: prencep / E: pre- + începe) (Olt) A reîncepe. prende v vz prinde
pre ne potenţial sm, u vz plenipotenţiar
preneputinţaruş sm [At: (a. 1775) IORGA. S. D. XII, 90 / Pl: -i / E: mg plenipotenciârius) (îvr; Trs) Plenipotenţiar.
1233
PRENESENIE
prenesenie sf[At: DOSOFTEI. V. S. ianuarie 20713 / Pl: -ii / E: siv np’kNecsNHK] (îvr) Transport. prennoi v vz preînnoi prennoire sfvz preînnoire
prennoit, a [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 148/1 / Pl: -iţi, -e / E: prennoi] (îvr) Care a fost reparat.
prenoi vt [At: N. TEST. (1648), 267727 / V: (înv) prindi / Pzi: ~e.sc / E: /?re + #ior?] 1 (înv) A înnoi. 2 (înv) A relua. 3 (înv) A repeta. 4 (îrg) A renova. 5 (îrg) A restaura.
prenoială sf [Ai: JIPESCU. O. 137 / P: -no-ia- / Pl: -idi / E: prenoi + -eală] (îvr) Reparaţie. prenoire sf [Ai: DDRF / Pl: -ri / E: prenoi] (îvr) Reparare. prenoit, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III. 323 / Pl: -iţi. -e / E: prenoi] (îvr) 1 Care se înnoieşte. 2 Care a fost renovat sau restaurat.
prenoitor, ~oare smf [Ai: ZILOT, CRON. 333 / P: -no-i- / Pl:	-oare
/ E: prenoi + -tor] (îvr) Persoană care prenoieşte.
prenora vt [At: ALR SN IV, h 1012/219 / Pzi: -rez / E: net] (Reg; c. i. lucruri, bunuri etc.) A sechestra.
prenota vt [At: GHEŢIE. R. M. / Pzi: -tez / E: lat praenotare] (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă, pentru a-1 avea în evidenţă.
prenotare sf [Ai: DL / Pl: -tari / E: prenota] (Rar) înscriere dinainte într-un registru.
prenotat, ~ă ă [At: BARCIANU, V. / Pl: -aţi, -e / E: prenota] (îvr) Care este notat dinainte.
prenotaţiune sf [At: BARCIANU. V. / P: -ţi-u- / Pl: -ni / E: lat praenotatio] (Jur; îvr) Observaţie preliminară.
prenoţiune sf[Ai: BARCIANU, V. / P: -ţi-u- / Pl: -ni / E: pre- + noţiune] (Rar) Noţiune preliminară. prenpregiur av, pp vz primprejur prenprejur av, pp vz primprejur prens sm vz prinţ prensasă sfvz prinţesă prensemna v vz preînsemna prens oare sf vz prinsoare
prensura vr [At: BALADE. III, 341 / Pzi: ? / E: pre- + însura] (Reg) A se recăsători.
prentoarce vtr [At: TOMICI. C. A. 66/3 / Pzi: prentorc / E: pre + întoarce] (îrg) 1-2 A (se) întoarce. prentră pp vz printre prentre pp vz printre prentru pp vz printru prenţip sm vz principe1
prenumăra [At: EPISCUPESCU. A. 22/3 / V: (înv) ~mera / Pzi: prenumăr / E: latpraenumerare. gerprănumerieren] 1-2 vtr (Asr) A (se) număra printre... 3-4 vtr A (se) considera printre... 5 vr (înv) A se abona la o publicaţie periodică. 6 vr A plăti cu anticipaţie o carte care urmează să apară. prenumărant sm vz, prenumerant
prenumărate sf [At: POLIZU / V: (înv) ~mer~ / Pl: -rari / E: prenumăra] 1 (Asr) încadrare printre... 2 (îvr) Enumerare. 3 (înv) Abonare la o publicaţie periodică.
prenumărat, a [At: AR (1829). 1282/2 / V: ~merat / Pl: -aţi, -e / E: prenumăra] (îvr) 1 Care este enumerat. 2 (îf prenumerat) Care este abonat la o publicaţie periodică.
prenume sni [At: I. GOLESCU. C. / E: fr prenom] 1 Nume care se dă unui om la naştere şi care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiaşi familii. 2 (Pcf) Pronume. 3 (Reg) Nume de familie. prenumera v vz prenumăra
prenumerant sm [At: HELIADE, O. II. 12 / V: ~măr~ / Pl: -nţi / E: lat praenumerans] 1-2 (înv) Abonat (la o publicaţie periodică sau) la o carte încă neapărată. 3 (Pex) Persoană care contribuie la o listă de subscripţie. prenumerare sfvz prenumărate
prenumerat. ~ă a vz prenumărat
prenumeraţie sf [At: AR (1829). 22!/2 / V: ~iune / Pl: -ii i E: lat praenumeratio. -onis, ger Prănumeration] (înv) 1 Subscripţie. 2 Abonare.
3	Abonament. prenumeraţiune sfvz prenumeraţie
prenumi vt [At: BREZOIANU. î. 211/24 / Pzi: -mese / E: frprenommer] (îvr) 1 A supranumi. 2 A menţiona.
pre numit, ~ă a [At: AR (1829). 1432/28 / Pl: -iţi. -e / E: prenumi] (înv) Care a fost menţionat.
pre nupţial, ~ă a [At: DNJ / P: -ţi-al / Pl: -i. -e / E: fr pre nupţial] Dinainte de căsătorie. preobăjenie sfvz preobrajenie preobăzi v vz preobrăzi preobejenie sfvz preobrajenie
preobrajenie sf [Ai: CORESI. EV. 75 / V: bobreajă. bobreajăn s. ob~. obrej~. obroj~, pobrajeni, pobraj~. pobreajen s, pobrejă. pobrejeni s. pobrej~, pobrij~, preao~, ~băj~, ~bej~, ~brej~, probaje. probajeni. probajine. probajne. probej~, proboj~. probrejeni, probrej- / P: pre-o-/ PI: -ii / E: siv np'b^EpaPKeNHK] 1 (înv) Schimbare a înfăţişării cuiva. 2 (înv) înfăţişare nouă, transformată a cuiva. 3 (Bis; îvp) Sărbătoare religioasă ortodoxă, ţinută la 6 august. preobrăji v vz preobrăzi
preobrăzi [At: TETRAEV (1574). 229 / P: pre-o- / V: ~ăji*~băzi / Pzi: -zesc / E: siv np’hoBpASHTH] (înv) 1 vr A se schimba la faţă Si: a se transfigura. 2 vt A mustra.
preobrăzitură sf [Ai: VARLAAM. C. 253 / P: pre-o- / Pl: -ri / E: preobrăzi + -tură] (îvr) Mustrare aspră.
preobrăzui vr [At: DOSOFTEI. V. S. decembrie 23712 / P: pre-o- / Pzi: ~e.se- / E: siv npiioBpASQBâtm -awfm] (îvr) A se schimba ia faţă. preobrejenie sfvz preobrajenie preocă sf vz prelucă
preocupa [At: I. GOLESCU, C / P: pre-o- f Pzi: preocup f E: fr preoccuper] 1 vt (D. idei, sentimente etc.) A pune stăpânire pe cineva Si: ă absorbi, a domina, a obseda, a stăpâni. 2 vt (Pex; d. idei, sentimente etc.) A produce o stare de încordare Si: a frământa, a îngrijora, a nelinişti, a tulbura. 3 vt A reţine atenţia. 4 vt (înv) A atrage de partea sa Si: a câştiga.
5	vt A deştepta interesul, în vederea unei rezolvări adecvate. 6 vr A se interesa în mod deosebit de cineva sau de ceva Si: a păsa1, a se sinchisi.
7	vt (Spc) A deştepta interesul, curiozitatea de a pătrunde înţelesul unei probleme.
preocupare sf [Ai: GHICA. S. 87 / P: pre-o- f Pl: -pari / E: preocupa]
1	Interes deosebit pentru ceva sau pentru cineva Si: (înv) preocupaţie (1).
2	(Pex) Activitate constantă într-un anumit domeniu Si: îndeletnicire, ocupaţie. (înv) ocupare, (înv) preocupaţie (2). 3 Stare de nelinişte, de teamă, provocată de ceva Si: (înv) preocupaţie (3). 4 Ceea ce constituie un motiv de nelinişte Si: (înv) preocupaţie (4).
preocupat, a [At: ALECSANDRI, T. 1460 / P: pre-o- / Pl: -aţi. -e / E: preocupa] 1 Absorbit de ceva. 2 îngrijorat de ceva. 3 (D. manifestările oamenilor) Care trădează interes, concentrare, îngrijorare.
preocupaţie ş/’[At: GHICA. A. 92 / Pl: pre-o- /V: ~iune / Pl: -ii / E: fr preoccupation] (înv) 1-4 Preocupare (1-4). preocupaţiune sfvz preocupaţie preofrige v vz prefrige
preolimpic, a [At: SCÎNTEIA. 1960. nr. 4 850 / P: pre-o- / Pl: -ici. -ice f E: pre- + olimpic] Care precedă jocurile olimpice. preoor sn vz proor
preoperator, ~oare a [At: DN3 / Pl: ~i. -oare i E: ns cf fr preoperatoire] (Med) Preoperatoriu.
preoperatoriu. —ie a [At: DN1 / Pl: -ii / E: ns cf fr preoperatoire] (Med) Care precede o operaţie chirurgicală Si: preoperator.
preopina vi [At: PROT. - POP., N. D. / P: pre-o- / Pzi: -nez / E: fr preopiner] (Rar) A lua atitudine înaintea altora. preopinant, -ă smf vz preopinent
1234
PREPARATORIU
preopinare sf [At: DDRF / P: pre-o- / Pl: -/rări / E: preopina] (îvr) Adoptare a unei poziţii înaintea altora.
preopinent, ~ă smf [At: ALECSANDRI. T. 1658 / V: (rar) ~nant / P: -nţi, -e / E: fr preopinant] (Liv) 1 Persoană care îşi exprimă părerea înaintea alteia. 2 Persoană care ia cuvântul la o adunare înaintea altora, considerată în raport cu acestea Si: antevorbitor. 3 (Pex) Adversar de opinii. preor sn vz proor preosfinfia sfa vz preasfinţia preosfinţit. ~ă a vz preasfinţii
preot sm [At: COD. VOR. 48/4 /V: (înv) preut. (reg) priot.priut / Pl: -oţi l E: ml praesbiter] 1 Persoană care săvârşeşte ritualurile unui cult religios. 2 (Spc; în -biserica creştină) Persoană din cler care oficiază serviciile religioase şi îndeplineşte toate formele cultului creştin Si: părinte, (pfm) popa1. (înv) oltarnie, (reg) popează, poponeţ2. preoţea sfvz pretcă
preoteasă sf [At: (a. 1580) CUV. D. BĂTR. II. 340/11 / V: (îrg) preut~, prio~ / P: pre-o- / PI: -ese. (înv) -ease / E: preot + -easă] 1 Soţia preotului
(2)	Si: (îvr) popoaie, (înv) popadie. (reg) popeasă. 2 Femeie care îndeplinea. în antichitate, funcţii sacerdotale Si: (îvr) popă1 (24). 3 (îvr) Damă la cărţile de joc. 4 (Trs) Snop de grâu care se pune pieziş. în vârful unei clăi sau grămezi de snopi, formând o apărătoare de ploaie Si: (reg) eăeiulă (34). măgăr {12), pop1 (31), vârf. 5 (Reg) Muieruşcă. 6 (Reg; îf preuteasă) Plantă nedefinită mai îndeaproape. 7 (Iht; reg) Boarţă (Rhodeus serieeus). preoţesc, ~ească a vz preoţesc
preoteşică sf[At: JIPESCU. O. 72 / P: pre-o- / V: (reg) prioteşigă / Pl: -iei / E: preoteasă + -ieă) 1-2 (Şhp) Preoteasă (1) (tânără).
preoţel sm [At: TDRG / P: pre.-o- / V: preutel/ Pl: ~e; / E: preot + -el] 1-2 (Reg; şhp) Preot (2) (tânăr).
preoţesc, ~ească ă [At: CORESI, EV. 145 / P: pre-o- /V: (rar) ~otesc. (înv) preuîesc. preuţ~ / Pl: -eşti / E: preot + -ese) 1 Care aparţine preotului
(1)	Si: (Bis) păstoresc, (pfm) popesc, (înv) pastoral, păstornicesc, prezbiterial. (îvr) păstor nic. 2 Care se referă la preot (1) Si: păstoresc. (pfm) popesc, (înv) pastoral. păstoricese. prezbiterial. (îvr) păstornie. 3 De preot (1) Si: păstoresc, (pfm) popesc. (înv) pastoral, păstoricese. prezbiterial, (îvr) păstornie. 4 Specific preotului (1) Si: păstoresc, (pfm) popesc. (înv) pastoral, păstoricese, prezbiterial, (îvr) păstornie. 5 Format din preoţi (1) Si: păstoresc, (pfm) popesc, (înv) pastoral, păstoricese, prezbiteriăl, (îvr) păstornie.
preoţeşte ăv [At: LB / P: pre-o~ / V: (reg) ~euţ~ / E: preot + -este] 1 în felul preoţilor (2) Si: (pfm) popeşte (1). 2 Ca preoţii (2) Si: (pfm)popeşte
(2).
preoti [At: PRAV. GOV. 1276 /P: pre-o- / V: (înv) preuţi. (reg) priufi / Pzi: -ţese / E: preot] 1-2 vtr A (se) face preot (2) Si: a {se) hirotonisi, (pfm) a (se) popi2. 3 vi (înv) A exercita funcţia de preot (2) Si: ă păstori, (pfm) ă popi2.
preoţie sf [At: PRAV. GOV. 106714 / V: (îrg) preuţie IP: pre-o- / Pl: ~i/ / E: preot + -ie] 1-2 Calitate de preot (1-2) Si: (liv) sacerdoţiu, (pfm) popie. 3-4 Funcţie pe care o îndeplineşte un preot (1-2) Si: (liv) sacerdoţiu, (pfm) popie. 5 (Spc) Dar cu care este învestit un preot (1) Si: (liv) sacerdoţiu, (pfm) popie. 6 (înv; îe) A lepăda (sau a delunga) din (sau de) ~ A răspopi. 7-9 (înv) Preoţime (1-3). 10-11 (înv; pex) Instituţie reprezentată de preoţi (1-2).
preoţime i/'[At: DOSOFTEI. ap. GCR I, 240/26 IV: (înv) preuţ~ / P: pre-u- I Pl: -mi / E: preot + -ime] (Csc) 1 Tagmă preoţească Si: (rar) popărie. (înv) preoţie (1). (pfm) popime. 2 Mulţime de preoţi (2) Si: (rar) popărie. (înv) preoţie (8). (pfm) popi/ne. 3 Totalitate a preoţilor (2) Si: (rar) popărie. (înv) preoţie (9), (pfm) popime.
preoţire sf [At: LM / P: pre-o- / Pl: -ri / E: preoţi) (Rar) 1 Hirotonisire.
2	Exercitare a funcţiei de preot (2).
preoţit sm. am [At: EUSTRATIE, PRAV. 39/18 / P: pre-o- / Pl: -iţi l E: preoţi] 1-2 (Persoană) care a fost învestită în funcţia de preot (2).
prepalatal, sf. a [At: CADE / Pl: -i. -e / E: îr pre palatal) (Fon) 1-2 (Sunet) care se articulează în partea anterioară a palatului. prepanaţie şf[At: CADE / V: prap~pen~ I Pl: -ii IE: ger Propination]
1	(Trs) Permis de a fabrica şi de a vinde băuturi spirtoase. 2 (Pex; reg) Depozit de băuturi spirtoase. 3 (Pex; reg) Cârciumă.
prepara [At: HELIADE. D. J. 142/26 / Pzi: pre,pai\ (înv) -rez / E: fr preparer] 1-2 vtr (C. i. mâncăruri, băuturi etc.) A (se) prelucra prin fierbere, prăjire, fermentare etc., în vederea consumării Si: ă găti. ă pregăti (10). (îvr) ă preface (1). 3 vt A pregăti din timp ceva. 4 vr A face ca ceva să fie gata. în vederea unei acţiuni sau a unei prelucrări ulterioare Si: a pregăti (1), (înv) ă orândui. 5 vr A fi pe punctul de a... Si: ă se pregăti (4). 6 vt A preveni pe cineva asupra unui eveniment. 7-8 vtr A (se) pregăti în vederea unui examen, a unei activităţi Si: ă (se) instrui. 9 vt (Spc) A medita.
10	vt (C. i. lecţii, obiecte de studiu etc.) A învăţa temeinic. 11 vt (C. i. materii prime, produse etc.) A efectua operaţiile tehnologice necesare pentru a obţine un produs nou sau pentru a îmbunătăţi calitatea unui material. 12 vt (Spc) A fabrica produse chimice sau farmaceutice prin combinare de diverse substanţe sau prin macerare. 13 v/(Rar; c. i. animale) A împăia.
preparând sm [At: ŢICHINDEAL. F. II. 11 / Pl: -nzi / E: lat praeparandus. ger Prăparand] (îrg) 1-3 Preparandist (1-3).
preparandală sf ă [At: (a. 1815) BV III. 124/18 / Pl: -le / E: preparand + -al] (îrg; şîs) şcoală - 1-2 Şcoală normală. preparandă sf vz preparandie
preparandie sf [At: ANTROP. 288/16 / V: ~ndă / Pl: -ii I E: lat praeparandia, ger Prăparanden(schu\e)] (îrg) 1 Şcoală primară. 2 Seminar teologic. 3 (Pgn) Şcoală de diverse feluri. 4-6 (Pex) Proces de învăţământ desfăşurat într-o preparandie (1-3).
preparandist sm [At: SLAVICI. O. I. 77 / Pl: -işti / E: preparandie + -ist] (îrg) 1-3 Elev al unei preparandii (1-3) Si: (îrg) preparand (1-3).
preparare .v/ [At: BARIŢIU, P. A. II. 657 / Pl: -rări / E: prepara] 1 Prelucrare a unor mâncăruri sau băuturi prin fierbere, prăjire, fermentare etc.. în vederea consumării Si: (rar) preparat1 (1), pre par aţie (11). 2 Creare de condiţii în vederea unei acţiuni sau a unei prelucrări ulterioare Si: preparat1 (2). 3 Pregătire în vederea unui examen, a unei activităţi Si: instruire, (rar) preparat1 (3). 4 (Spc) Meditare. 5-6 (Grad de) pregătire intelectuală. 7 Efectuare de operaţii tehnologice necesare pentru obţinerea unui produs nou Si: preparaţie (3). 8 Fabricare a unor produse chimice sau.farmaceutice Si: preparaţie (4).
preparat1 sn [At: AR (1829), 134717 / PI: -e, (înv) -uri IE: prepara] 1-3 (Rai ) Preparare (1-3). 4-7 Produs rezultat printr-o operaţie de preparare (1-2. 7-8) Si: (rar) preparaţie (5-8). 8 (Spc) Produs alimentar.
preparat2, ~ă a [At: CR (1848), 2748 / Pl: -aţi, -e / E: prepara] 1 (D. mâncăruri, băuturi etc.) Prelucrat prin fierbere, prăjire, fermentare etc.. în vederea consumării Si: gătit, pregătit2 (1). 2 Creat din timp în vederea unei acţiuni sau a unei prelucrări ulterioare Si: pregătit2 (1). 3 (Rar; d. oameni) Instruit. 4 (Rar; d. oameni) Meditat. 5 (Rar) Competent.
preparativ, ~ă [At: CR (1846). 46733 / Pl: -i, -e / E: îr preparatif] 1 sfp Pregătiri speciale făcute în vederea unei acţiuni Si: preliminării. 2 ă (înv) Care serveşte pantru a prepara (1) ceva.
preparator, -oare [At: NEGULICI / V: (înv) -iu / Pl: -i, -oare I E: prepara + -tor] 1 ă Care pregăteşte din timp ceva Si: pregătitor (5). (înv).
2	ă Care serveşte pentru pregătire Si: pregătitor (1). 3 ă Care instruieşte pentru a forma cadre calificate Si: pregătitor (3). 4 a (înv; îs) An - Prim an de studii la unele institute de învăţământ superior. între cele două războaie mondiale, când liceul avea şapte clase. 5 a (îas) Prim an de studii pentru studenţii străini. în care aceştia învaţă limba română. 6 smf (Iuz) Membru al corpului didactic universitar care ocupă prima treaptă din ierarhia învăţământului superior. 7 smf Asistent universitar stagiar. 8 smf Meditator. 9 .vm/'Persoană care prelucrează anumite materiale sau alimente pentru a obţine un produs nou sau pentru a îmbunătăţi calitatea unui produs existent.
preparatorul, ~ie a vz preparator
1235
PREPARAŢIE
preparaţie sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) Au ne / Pl: Ai / E: fr preparation] 1 (Asr) Pregătire (1). 2 (Rar) Meditaţie. 3-4 Preparare (7-8).
5-8 Preparat1 (4-7). 9 Mod de a prepara. 10 (Spc) Substanţă cu care pictorii îmbibă pânza înainte de a picta cu ulei. 11 (Rar) Preparare (1). preparaţiune sf vz preparaţie prepaste sfvz prăpastie prepastie sf vz prăpastie prepaş sm vz pripas1 prepă sf vz pripă prepăşi v vz pripăşi
prepăt s [At: PAŞCA, GL. / Pl: net / E: cf pripec, prăpăd] (Trs) Zăpuşeală.
prepăzi vr [At: BREZOIANU, î. 143/12 / Pzi: ~ze.s•c• / E: pre- + păzi] (înv) A se păzi (din timp). prepâ naţie sfvz propinaţie
prepebac s [At: ANTIPA, P. 788 / Pl: net / E: net] (Mun) Vârtej de la lotcă cu care se trage năvodul. prt pec sn vz pripec
prepelsm [At: ALR 1,1043/77 / Pl: -/ / E: prepeliţă1] (Reg) Prepeliţoi. prepelac sn vz prepeleac
prepeleac [At: NECULCE. L. 105 /V: (reg) perp~,perpeliag,perpelig, Aacy Aeagy Aeci, A\c, Aici, A\gy ~liţ, prip~, pripil~ / Pl: -ece, (reg) -ace, -uri, (rar. sm) -eci / E: net] 1 sn Par1 cu crăcane scurte, înfipt în pământ, în care se pun. la ţara. oalele spălate ca să se scurgă sau de care se atârnă diferite obiecte. 2 sn (Pop; pgn) Par1 (1). 3 av (Reg; îe) A fi gol ~ A fi foarte sărac. 4 a (Reg; d. cozile sau coarnele animalelor) Care este drept şi ascuţit ca un par1. 5 sn (Reg) Scară rudimentară formată dintr-un stâlp în care sunt bătute cuie lungi de lemn. care servesc drept trepte. 6 sn (Olt; îf prepeleag) Stâlp din mijlocul ariei. în jurul căruia se învârt caii pentru a treiera grâul. 7 sn (Mun) Prăjină crăpată la vârf, care se foloseşte Ia culesul fructelor din pom Si: (reg) pişcătoare. 8 sn (Reg) Stâlp în perete de care se fixează fereastra sau uşa unei case. 9 sn (Pop) Prăjină sau ansamblu de prăjini pe care se clădesc căpiţele. 10 su (Pex) Căpiţă clădită pe o prăjină. 11 sn (Buc) Barieră din lemn. 12 sn (Mun) Băţ prevăzut la unul dintre capete cu două beţişoare încrucişate, cu care se bat urzicile fierte. 13 sn (Reg) Dispozitiv prevăzut cu cârlige de care se agaţă carnea la măcelărie. 14 sn (Reg) Beţişor pe care se înşiră fructe sau flori. 15 sn (Trs) Par lung care se pune pe acoperişul caselor. 16 sn (Reg) Foişor sau platformă de lemn înălţată pe stâlpi, care serveşte drept loc de pază la câmp, Ia vie etc. 17 sn (Reg; îf pre peleag) Construcţie rudimentară care serveşte ca adăpost ciobanilor şi ţăranilor la câmp. 18 sn (Reg; pex; îf prepeleag) Casă urâtă. 19 sn (îrg; îf prepeleag) Roată de plug fără obadă. numai cu spiţe. 20 sn (Ent; Mun) Molie-de-casă (Oniscus irarius). 21 sn (Reg; dep) Persoană înaltă. 22 sn (Reg; dep) Tânăr uşuratic. 23 sn (Reg; dep) Om bleg, neputincios. prepeleag sm vz prepeleac prepeleci sn vz prepeleac
prepelecuţ sm [At: A V, 28 / Pl: A / E: prepeleac + -uf] 1-4 (Mol; şhp) Prepeleac (1-2) (mic).
prepelegi vt [At: TOMESCU, GL. / Pzi: -egesc / E: prepeleag] (Mun) A bate urzicile fierte cu prepeleacul (12). pentru a face o pastă Si: a sfărâma. prepehe sn vz prepeleac
prepelicai' sm [At: FILIMON. O. I. 165 / V: (reg) Aţar I Pl: A / E: prepeliţă1 + -ar] Grup de rase de câini de vânătoare de talie mijlocie, cu urechile atârnate, specializate pentru vânatul mic. în special al păsărilor. prepehei sn vz prepeleac
prepelicioaiă sf [At: MARIAN, O. II. 221 / Pl: ~re / E: prepeliţă + -ioară] 1-2 (Rar; şhp) Prepeliţă (1) (mică).
prepelicit sn [At: H XI. 502 / Pl: -uri / E: cf prepeleac] (Reg) Operaţie de legare a viţei de vie de araci. prepehg sn vz prepeleac prepehţ sn vz prepeleac
prepeliţar sm vz prepelicar
prepeliţă1 sf [At: HERODOT (1645), 115 / V: (reg) pirpi~, plepe~ / A şi: (reg) prepeliţă / Pl: ~ţe, (rar) -ţi / E: bg npeneAWja] 1 Pasăre migratoare din ordinul galinaceelor, de culoare brună, cu dungi pe spate, vânată pentru carnea ei gustoasă Si: pitpalac, (reg) pitulice. titirlic {Coturnix coturnix).
2	(Reg; îe) A se înţelege ca gâscă cu ~ţa A nu se înţelege deloc. 3 (Reg; îe) A prins ~ţa de coadă Se spune despre un om beat. 4 (Reg; fig; îe) A căuta coada ~ţei A căuta un lucru inexistent. 5 (Pex) Vânătoare de prepeliţe (1). prepeliţă2 sfvz pârpăniţă
prepeliţi vi [At: I. CR. III. 199 / Pzi: 3 -ţeste / E: prepeliţă1] (îvr; d. prepeliţe1) A scoate sunete caracteristice speciei.
prepeliţoi smi [At: MARIAN. O. II. 221 / E: prepeliţă1 + -oi] (Pop) Mascul al prepeliţei1 (1) Si: (reg) prepel. pre pe naţie sfvz pre pa naţie prepestenie sfvz, prăpăstenie prepi v vz pripi pre pici sn vz prichici
prepmge vt [At: SCRIBAN. D. / Pzi: prepmg !E: net] (Reg) A echilibra un întreg.
prepmgere sf [At: DLR / Pl: -ri / E: prepinge] (Reg) Echilibrare a unui întreg. pre pit, ~ă a vz pripit prepitoriu a vz pripitor prepodoabnă a vz preapodobnă prepodobnă a vz preapodobnă prepodobnic sm vz preapodobnic
prepondera vi [At: CODRU-DRĂGUŞANU, C. 208 / Pzi: -rez / E: fr preponderer. lat praeponderare] (Rar) A precumpăni (2). preponderant, ~ă a vz preponderent pre pondera nţă sfvz preponderenţă preponderanţie sf vz preponderenţă
preponderent, ~ă a [At: SĂULESCU, HR. II. 312/25 /V: (înv) ~rant, preaponderant / Pl: -nţi, -e / E: fr preponderant] Care predomină Si: precumpănitor. predominant. (rar) predominător. (înv) predomnitor.
preponderenţă sf [At: I. GOLESCU. C. / V: ~ra«~, (înv) preaponderanţă, preaponderanţie, preaponderaţie, ~ranţie, ~r\nţă, ~rinţie, prop~ / Pl: (rar) -ţe / E: fr preponderance, ger Prăponderanz] 1-2 Predominare (1-2). preponderinţă sfvz preponderenţă prepondermţie sfvz preponderenţă prepomre sf vz priponire prepor sn vz pripor preporta v vz preparta pre portare sfvz pre purtare
prepotent, ~ă a [At: GHEŢIE. R. M. / Pl: -nţi, -e / E: lat preapotens, -ntis, ger prăpotent] (Rar) Atotputernic.
prepotenţă sf [At: GHEŢIE, R. M. / Pl: -ţe / E: fr prepotence, ger Prapotenz] 1 (Rar) Autoritate absolută.
prepotrivire sf [At: LTR2 / Pl: -ri / E: pre- + potrivire] Operaţie de ajustare a formei pentru tipar înalt. prepozie sf vz prepoziţie
prepozit sm [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 24275 / S şi: -pos- / V: (înv) prop~ / Pl: -iţi / E: lat praepositus, ger Prăpositus] 1 (înv) Căpetenie. 2 (în ierarhia bisericii catolice) Cleric de rang înalt, care îndeplineşte o funcţie administrativă importantă. 3 (înv) Reprezentant al puterii, cu funcţie temporară în fruntea unei colectivităţi sau a unui oficiu special din Imperiul roman. 4 (înv) Mare maestru al palatului în Imperiul bizantin.
prepozitiv, -ă a [At: BARCIANU / Pl: A, ~e / E: fr prepositif] (Grm; rar; d. cuvinte şi particule) 1 Proclitic. 2 Care se foloseşte ca prepoziţie.
1236
PRERUPT
prepozitură sf [At: DN3 / Pl: -ri I E: lat praepositura, it prepositura] 1-4 Demnitate de prepozit (1-4). 5 Funcţie de conducere în anumite congregaţii religioase.
prepoziţie sf[At: VĂCĂRESCUL. GR. 98/4 / V: (înv) prepozie, -iune, ~puseţiune, (pcf) propoziţiune / Pl: ~/7 / E: lat praepositio, -onis, fr preposition] (Lin) Paite de vorbire neflexibilă care exprima raporturi sintactice de dependenţă între părţile unei propoziţii.
prepoziţional, —ă a [At: IORDAN. L. R. A. 288 / P: -ţi-o- / Pl:	-e
IE: frprepositionnel] (D. anumite construcţii gramaticale) Construit cu ajutorul unei prepoziţii. prepoziţiune sf vz prepoziţie prtprec sn vz pripec
preprmt sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: eg preprint] Lucrare multiplicată, difuzată separat înainte de a apărea într-o publicaţie, de a fi tipărită. preptici sn vz prichici
prepubertate ,ş/[At: DN3 / Pl: -taţi I E: pre- + pubertate] Vârstă care precedă pubertatea. prepuciu sn vz prepuţ
prepuizlnic, —ă a [At: BELDÎMAN, E. 110/14/ P: -pu-iel- I Pî: -ici, -ice / E: prepune + -elnic] (îrg; d. oameni) Bănuitor.
prepuitor, -oare [At: (a. 1675) BUL. COM. IST. IL 220 / V: (îvr) -unator ci / P: -pu-i- / Pl: -i, -oare / E: prepune + -citor] 1 ci (înv; d. oameni) Suspicios. 2 sm (înv) Denunţător. 3 a (îvr; d. scrisori, acte etc.) Care dovedeşte vinovăţia cuiva. prepunător, -oare ci vz prepuitor
prepune v [At: CORESI. EV. 60 / V: (îrg) prip- / Pzi: pre pun, prepui / E: ml prcieponere] 1 vt (înv) A aşeza înainte. 2 vt (îvr) A aşeza în loc Si: ci înlocui. 3 vt (Reg) A adăuga. 4 vt (Reg; fig) A întreba. 5 vt (îvr; c. i. opere scrise, texte etc.) A traduce. 6 vt (îvr) A copia un text. 7 vt (îrg) A presupune. 8 vt (îrg; pex) A bănui. 9 vr (înv) A nu avea încredere în cineva sau ceva Si: ci se îndoi. 10 (îrg) A prevesti1.11 vt (îrg) A însărcina pe cineva cu o anumită funcţie. 12 vt (îrg; c. i. oameni) A cunoaşte de mai înainte. 13 vr (îvr) A se lăsa antrenat la ceva. 14 vt (Reg; c. i. cereale) A semăna a doua oară.
prepunere sf [At: (a. 1652) GCR 1,159/24 / Pl: -ri / E: prepune] 1 (Rar) Aşezare înainte. 2 (îrg) Presupunere. 3 (îrg) Bănuială.
prepurta [At: (a. 1748) IORGA. S. D. XVII. 59 / V: (reg) -por- I Pzi: preport / E: pre- + purta) 1 vt (îvr) A duce dintr-un loc în altul. 2 vr (Ban) A se plimba mult dintr-un loc într-altul.
pre purtare sf [At: H XVIII, 281 /V: -por- / Pl: -tari / E: prepurta] (îvr) Deplasare dintr-un loc în altul.
prepus1 sn [At: CORESI. EV. 549 /V: (reg) prip-1 Pl: -uri IE: prepune]
1	(îvp) Presupunere. 2 (îvp) Suspiciune. 3 (îvp) îndoială. 4 (Reg; ccr) Bucată de lemn cu care se umple scobitura unei bârne vechi folosite la construirea unei case noi. prepus2 sn vz prepuţ
prepus3 [At: ŞINCAI. HR. III, 76/21 / Pl: -uşi, -e ! E: prepune] 1 a Care este pus înainte Si: adăugat. 2 ă (înv) Pus mai mare peste ... 3 ci (îvp) Presupus2. 4 a (îvp) Care ascunde intenţii răuvoitoare Si: bănuit, suspectat. 5 a (Reg; d. păr1) Care a fost adăugat în locul celui natural Si: fals. 6 sm (Jur) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplineşte o funcţie după directivele şi sub controlul altei persoane.
prepuscă sf [At: ANTIPA, P. 330 / V: păp- 1 Pl: ~uşte / E: net] (Reg) Frânghie lungă şi groasă legată de fiecare dintre cei doi bolovani de la capetele carmacelor stătătoare. prepuseţiune sfvz prepoziţie
prepuţ sn [At: S. BĂRB. 2/22 / V: -iu, (înv) -uciu, ~us, -ie sfi Pl: -uri l E: lat praeputium, fr prepuce] (Atm) Cută a pielii care acoperă partea anterioară a penisului.
prepuţial, -ă a [At: DN3 / P: -ţi-cil / Pl:	.	-e / E: fr preputiaî) (Atm)
Al prepuţului. prepuţie sf vz prepuţ prepuţiu sn vz prepuţ
preiJ sn vz proor prei2 ss vz prier2
prerafaelism sn [At: PETICĂ, O. 353 / P: -fa-e- / Pl: ? / E: fr preraphaelisme] (Rar) Prerafaelitism.
prerafaehst, -â smf [At: CĂLINESCU.C. O. 143 / P: -fa-e- / Pl: -işti, -e / E: parafael{ism) + -ist] (Rar) 1-4 Prerafaelit (1-4).
prerafaelit, -ă [At: ŞĂINEANU, D. U. / P: -fa-e- / Pl: -iţi, -e / E: fr preraphaelite] 1-2 smf, ci (Adept) al prerafaelitismului Si: (rar) prerafaelist (1-2). 3 a Referitor la prerafaelitism Si: (rai') prerafaelist (3).
4	a Specific prerafaelitismului Si: (rar) prerafaelist (4).
prerafaelitism sns [At: CĂLINESCU, B. I. 174 / P: -fa-e- / E: fr preraphaelitisme] Curent artistic apărut în Anglia la mijlocul sec. XIX care. pornind de la ideea că apogeul picturii este reprezentat de înaintaşii Iui Rafael, a militat pentru o artă de rafinament, antiacademică. paseistă, literaturizantă, ezoterică, moralizatoare Si: (rar) prerafaelism.
prerăsfrăbun sn [At: CONV. LIT. VIL 113 / Pl:	/E: pre- + răstrăbun]
(îvr) 1-2 (Părinte sau) strămoş al răstrăbunicului sau al răstrăbunicii, considerat în raport cu răstrănepoţii acestora. prerânda v vz perinda
prerâura vt [At: AR (1829). 1961 /4 / P: -ră-u- / Pzi: 3 -rează / E: pre-+ râura1) (înv) A uda un teritoriu.
prerecui vi [At: DOSOFTEI. V. S. noiembrie, 156722 / Pzi: -esc / E: siv np’hpiutQBAth,	(înv) 1 A protesta. 2 A se abate de la o normă
Si: a contrazice.
prerepartizare sf [At: DEX2 / Pl: -zări / E: pre- + repartizare] Repartizare prealabilă care se poate definitiva ulterior.
prerevoluţiondj', -ă a [At: C. GANE, TR. V. 443 / P: -ţi-o- / Pl: -i, -e / E: pre- + revoluţionar) 1 Care s-a întâmplat înaintea unei revoluţii.
2	Care caracterizează perioada dinaintea unei revoluţii.
prerie sf[At: CADE /V: preer- / Pl: -ii / E: fr prairie, eg prairie) 1 Asociaţie vegetală formată din ierburi, caracteristică pentru unele regiuni ale Americii de Nord. 2 (Pgn) Regiune de stepă care are o vegetaţie formată din ierburi.
preroditor, -oare ci [At: IST. CAROL. XII. 2871 / Pl: -i, -oare / E: prea + roditor] (îvr) Care este foarte roditor. preroforisi v vz pliroforisi prerogativ sn vz prerogativă
prerogativă sf [At: (a. 1782) URICARIUL XI, 263 / V: (îvr) ~iv sn I Pl: -ve / E: lat praerogativa. fr prerogative] 1 Privilegiu de care se bucură în exclusivitate o persoană sau o colectivitate şi care este legat de exercitarea unei funcţii, de apartenenţa Ia o clasă socială. Ia o situaţie juridică etc. 2 (Pgn) Aptitudine care aparţine în exclusivitate unei fiinţe umane. 3 (Pgn) Avantaj de care se bucură cineva, prin calităţile sale. 4-5 (Privilegiu sau) împuternicire acordat(ă) în exclusivitate şefului unui stat sau unui demnitar.
preroman, -ă a [At: L. ROM. 1959, nr. 3, 16 / Pl: -i, -e / E: pre- + roman) 1 Care a existat înainte de apariţia romanilor. 2 Care aparţine perioadei preromane (1).
preromantic, -ă [At: DM / Pl: -ici, -ice l E: fr preromantique) 1 a Care se referă la preromantism. 2 a Specific preromantismului. 3-4 smf, a (Scriitor) care aparţine preromantismului.
preromatism sns [At: PERPESSICIUS. M. IV. 47 / E: frpreromantisme] Curent literar din sec. XVIII, anterior romantismului, care se caracterizează prin respingerea canoanelor clasicismului, prin adoptarea cultului sensibilităţii şi al naturii, prin gustul pentru pitoresc şi exotic.
prerumpe vt [At: PANN. P.V.I.8/15/V: prerupe / Pzi: prerump l E: lat praerumpere) (înv) A întrerupe vorbirea cuiva. prerupe v vz prerumpe
prerupere sf [At: DDRF / Pl: -ri / E: prerupe] (înv) întrerupere a vorbirii cuiva.
prerupt, -ă a [At: ALR I. 1762/856 / Pl: -pţi, -e / E: prerupe] 1 (înv) Care a fost întrerupt din vorbire. 2 (Reg; d. florile unei cusături) Care este cusut din loc în loc.
1237
PRES
pres s vz presă
presa vt [At: CALENDARIU (1794). ap. DLR / Pzi: ~scz / E: frpresser] 1 (Fig) A constrânge o persoană să acţioneze într-un anumit fel. 2 (D. timp. evenimente, circumstanţe etc.) A foiţa pe cineva să ia o decizie Si: a grăbi, a zori. 3 A exercita o presiune asupra unui material sau a unui obiect, pentru a-i reduce volumul, pentru a-i da o anumită foiţă, pentru a extrage lichidul conţinut etc. 4 (Spc) A strânge între foi de hârtie sugativă plante sau părţi ale lor. pentru a le usca şi conserva. presacă sf vz prisacă presad, ~ă a vz prăsad
presagiu s [At: CR (1846), 196V50 / Pl: net / E: fr presage, lat praesagium] (înv) 1 Semn prevestitor. 2 Presentiment. presaj sn [At: DN2 / Pl: -e / E: fr pressage] (Frm) Presare (3). presant, [At: ALEXI. W. / Pl: -nţi, -e / E: fr pressant] 1 a Care exercită o presiune asupra cuiva. 2 a Care cere o rezolvare imediată Si: grabnic. urgent. 3 sfp (Nob) Copci care servesc la prinderea unui obiect de îmbrăcăminte.
presar sm [At: NOM. PROF. 47 / Pl: ~i / E: presă + -ar] 1 Muncitor calificat care lucrează la o presă Si: presator, presor. (rar) presaş. 2 (Arg) Poliţist.
presare sf [At: IOANOVICI, TEHN, 91 / Pl: -sari / E: presa] 1 Constrângere a unei persoane să acţioneze într-un anumit fel Si: presat1
(1). 2 Forţare a cuiva de căte evenimente, circumstanţe, să ia o hotărâre Si: presat1 (2). 3 Exercitare a unei presiuni asupra unui material, pentru reducerea volumului, pentru obţinerea unei anumite forme, pentru extragerea lichidului conţinut Si: (rar) presaj, presat1 (3). 4 (Spc) Strângere a unei plante sau a unei păiţi de plantă între foi de sugativă, pentru a o usca şi conserva Si: presat1 (4). presaş sm [At: SFC V. 20 / Pl: ~i / E: presă + -aş] (Rar) Presar (1). presat1 sn [At: CADE / Pl: (rar) -uri / E: presa] 1-4 Presare (1-4). presat2, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: -aţi, -e / E: presa] 1 (D. oameni) Forţat să acţioneze împotriva voinţei, a convingerilor sale. 2 (D. obiecte, materiale etc.) Care a fost supus unei presiuni pentru a-şi reduce volumul, pentru a căpăta o anumită formă, pentru a elibera lichidul conţinut etc.
3	(Spc; d. plante sau părţi ale lor) Conservat prin apăsare şi uscare între foi de hârtie sugativă.
presator, ~oare smf [At: NOM. PROF. 23 / Pl:	-oare / E: presa +
-tor] Presar (1). presauă sfvz plăsea
presă sf [At: BĂLCESCU. ap. GHICA. A. 144 /V: (reg) pres, preş (Pl: preşuri) / Pl: -se / E: frpresse] 1 Maşină tipografică simplă care tipăreşte prin presarea hârtiei pe un zaţ acoperit cu un strat de cerneală sau imprimat în gravură. 2 (îlv) A pune sub ^ A tipări. 3 (Pgn) Totalitate a publicaţiilor cotidiene şi periodice dintr-o ţară sau din lume. dintr-un domeniu, dintr-o epocă etc. 4-5 (îe) A avea ~bună (sau proastă) A se bucura de apreciere (bună sau) rea în presă. 6 Profesiune de gazetar Si: gazetărie, ziaristică. 1 (Csc) Persoane care activează în domeniul gazetăriei, publicisticii Si: gazetari, publicişti, ziarişti. 8-9 (Dispozitiv de lucru sau) maşină cu care se execută operaţia de presare a unui material, obiect.
presădi [At: CORESI, EV. 301 /V: (îrg) prăs~,pris~ / Pzi: -dese / E: siv np'bcAAHTH] 1 vt (Pop; c. i. plante) A răsădi. 2 vt (Reg; c. i. via) A butăşi. 3-4 vtrp (îrg) A (se) altoi. 5 vt (Reg; fig) A face aluzii jignitoare. 6 vr (îvr) A se transmite pe cale ereditară.
presădire sf [At: PRAV. 25 / V: (înv) pris- / Pl: -ri / E: presădi] (Pop) Răsădi re.
presădit, ~ă a [At: MAT. FOLK. 263 /V: (reg) prăs~, pris~ / Pl: -iţi, -e / E: presădi] (Pop; d. plante) Răsădit. presari sn vz presenă
presăra vt [At: HERODOT (1645). 116 / V: (îrg) ~sâra> -sura, (înv) prăspreas-, -sora, pris~, (cscj) —ri / Pzi: presar, (reg) -rez / E: pre + săra] 1 (C. i. materii în formă de pulbere, granule etc.) A pune. 2 (C. i. materii în formă de pulbere, granule etc.) A împrăştia câte puţin, din loc în loc. pentru a forma un strat subţire. 3 (Pgn) A răspândi. 4 (C. i.
obiectul asupra căruia se face acţiunea) A acoperi cu un strat subţire dintr-o' materie pulverulentă, granulată etc. 5 (Rar) A împestriţa.
presărare sf [At: (a. 1827) IORGA, S. D. XXL 279 / Pl: -rari / E: presăra] 1 Adăugare la ceva a unor materii în formă de pulbere, de granule Si: presărat1 (1). 2 Acoperire cu un strat subţire dintr-o materie pulverulentă, granulată etc. Si: presărat1 (2). 3 (Pgn) Răspândire. 4 (Rar) împestriţare.
presărat1 sn [At: ARGHEZI, VERS. 99 / Pl: (rar) -uri / E: presăra] 1-2 Presărare (1-2). 3 (Pgn) Răspândire. 4 (Rar) împestriţare.
presărat2, ~ă a [At: DRLU /V: (înv) ~swr~ / Pl: -aţi, -e / E: presăra] 1 (D. materii în formă de pulbere, granule etc.) Care a fost împrăştiat câte puţin, din loc în loc. pentru a forma un strat subţire. 2 (D. obiecte) Care a fost acoperit cu un strat subţire dintr-o materie pulverulentă, granulată etc. 3 (Pgn) Răspândit. 4 (Rar) împestriţat.
presărător, ~oare [At: BARCIANU / Pl: -i, -oare / E: presăra + -ător] 1-2 sm. a (Persoană) care presară anumite substanţe pulverulente, granulare etc. peste pieile de tăbăcit. 3 sn Parte componentă a instalaţiei de fabricat plăci aglomerate din aşchii de lemn. care serveşte la turnarea particulelor de lemn în caseta ori în rama de formare.
presărătură sf [At: LITINSCHI. M. 20/9 / Pl: -ri / E: presăra + -ătura] (Rar) Ceea ce se presară. presărat, ~ă a vz prizărit presări v vz presăra presăritură sf vz prizăritură
presană qf [At: DR IV, 745 / Pl: -ne / E: cf lat persana] (Mar; mtp; d.
o	fiinţă supranaturală de sex feminin) Care dispune de sănătatea cuiva, putând să o dea sau să o ia. presbiopie sfvz prezbiopie presbiter sm vz prezbiter
preschimba [At: ASACHI, S. L. 221 / Pzi: preschimb / E: pre- + schimba] 1-2 vtr (A face să ia sau) a lua o formă, un aspect, un conţinut nou Si: a (se) modifica, a (se) preface, a (se) schimba, a (se) transforma, (îvr) a (se) prăvăli. 3 vt A ceda un lucru în locul altuia, cam de aceeaşi valoare Si: a schimba. 4 (înv; îe) A ~ cuvinte A sta de vorbă cu cineva Si: a conversa, a vorbi. 5 (înv; îlv) A ~ glume A-şi spune glume unii altora Si: a glumi.
preschimbare sf [At: VĂCĂRESCUL, P. 54/17 / Pl: -bari / E: preschimba] 1 Transformare. 2 (Reg; îs) ~ de şine Macaz. 3 Cedare a unui lucru în locul altuia, cam de aceeaşi valoare Si: schimbare.
preschimbat, ~â a [At: GHEREA. ST. CR. III. 335 / Pl: -aţi, -e / E: preschimba] 1-2 (Care a fost sau) care s-a transformat Si: modificat, prefăcut2, schimbat.
presclei'oză sf [At: DN3 / Pl: -z.e / E: frpresclerose] (Med) Stare morbidă care precedă sclerozarea unui ţesut. pre scor e sfvz pres cure
prescornic sn [At: CADE / Pl: ? / E: net] (Reg) Pistornic. prescorniţă sf[At: DLR / Pl: -ţe l E: prescură + -omită] (Reg) Vas în care se ţin prescurile la biserică.
prescribălui vrp [At: MICU, ap. CONTRIBUŢII. III. 126 / Pzi: 6 -esc / E: mg preskribâl] (îvr) A se prescrie (8).
prescrie [At: (a. 1811) BV III. 49 / Pzi: prescriu / E: lat praescribere, frprescrire] 1 vt (înv) A transcrie un text Si: a copia. 2 vt (înv) A traduce.
3	vt (înv) A reproduce după un model o cusătură. 4 vt (îvr) A consemna. 5 vt A stabili cu precizie ceea ce trebuie făcut Si: a arata, a indica, a recomanda. 6 vt (Spc) A recomanda medicamentele sau tratamentul de care are nevoie un bolnav. 7 vt (Spc; d. autorităţi, acte etc.) A dispune.
8	vtrp (Jur; d. pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) A-şi pierde valabilitatea Si: (îvr) a se paragrafisi. a se prescribălui.
prescriere sf [At: DEX / Pl: -ri / E: prescrie] 1 (înv) Transcriere a unui text. 2 (înv) Traducere. 3 (înv) Reproducere după un model a unei cusături.
4	(îvr) Consemnare. 5 Stabilire cu precizie a ceea ce este de făcut. 6 Recomandare a tratamentului pentru un bolnav. 7 (Spc) Dispunere a unor
1238
PRESIMTEMENT
modificări legislative de către o autoritate. 8 (Jur) Pierdere a valabilităţii unor pedepse penale, drepturi de proprietate etc.
prescriitor sn [At: POLIZU / P: -scri-i- / Pî: ~i / E: prescrie + -tor) (înv) Copist.
prescriitură sf [At: CIHAC. I, 249 / P: -scri-i- / Pl: -ri / E: prescrie + -tură] (înv) Copie.
prescript sn [At: AR (1829), 1801 /21 / Pl: -e, -uri / E: lat praescriptum] (înv) Prescripţie (1).
prescriptibil, -ă a [At: HAMANGIU. C. C., 150 / Pl: -i, ~e / E: fr prescriptible] (Jur; d. pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) 1 Care se poate prescrie (8). 2-3 Care este supus prescripţiei (4-5).
prescriptibilitate sf [At: DN2 / Pl: (rar) -taţi / E: hprescriptibilite] 1-3 însuşire a unui lucru de a fi prescriptibil (1-3).
prescripţie sf[At: NEGULICI / V: ~iune / Pl: -ii / E: fr prescription, latpraescriptio, -onis] 1 Obligaţie înscrisă într-un act normativ, stabilită prin uz. prin tradiţie etc. Si: dispoziţie, prevedere, (înv) prescript. 2 (îs) ~ tehnică Instrucţiuni scrise cuprinzând condiţiile tehnice care trebuie respectate la proiectarea, verificarea, executarea sau folosirea unui sistem tehnic. 3 (Pgn) Norme scrise care trebuie respectate la păstrarea, folosirea, prepararea etc. unui obiect, a unei substanţe etc. 4 (Jur) Stingere a unui drept de acţiune sau de executare a unei hotărâri prin neexercitarea lui în termenul prevăzut de lege. 5 (Jur) Dobândire a dreptului de proprietate asupra unui lucru prin posedarea lui cu bună credinţă, un anumit timp Si: (înv) para grafie. 6 Recomandaţie dată de medic unui bolnav, printr-o reţetă. 7 (Pex) Reţetă. prescriptiune sf vz prescripţie prescris, ~ă a, smf vz proscris
prese urarsm [At: STĂNOIU, C. I. 7 / Pl: ~i / E: prescură + -ar] (Rar) Persoană care face prescuri (1).
prese urariţă sf [At: PAMFILE, I. C. 378 / Pl: ~ţe / E: prescură + -ar iţă] 1 (Reg) Prescurăreasă. 2 (Bot; reg) Urechelniţă (Sempervivitm tectorum). 3 (Bot; Trs) Varietate de pere mari, galbene, lătăreţe, de calitate inferioară.
prescură sf [At: (a. 1600) CUV. D. BĂTR. II. 51/9/ V: (îrg) ~re, (înv) -core / A şi: prescură / Pl: -ri l E: siv np*cnw(pA] 1 Păinişoară rotundă sau în formă de cruce, făcută din aluat dospit, din care se pregăteşte cuminecătura şi se taie anafura la biserică. 2 (Pex) Colac care se împarte la înmormântări, parastase etc. 3 (Bot; Buc) Coada-racului (Pontentilla anse rina). 4 (Bot; reg) Rozetă {Roseda adorata).
prescurăreasă sf[At: CADE / Pl: -ese / E: prescurar + -easă) (Rar) Femeie care face prescuri (1) Si: (reg) prescurariţă (1 ).prescurăriţă (1).
precurărele sfp [At: BULET. GRĂD. BOT. XI, 52 / E: prescură] (Bot; Trs) Urechelniţă (Sempervivum tectorum).
prescurărie sf [At: GALACTION. A. 8 / Pl: -ii /E: prescură + -ăirie] încăpere într-o mănăstire în care se face prescura (1).
prescurăriţă sf [At: PRIBEAGUL, P. R. 132 / Pl: -ţe / E: prescură + -ăriţă] 1 Prescurăreasă. 2 (Bot; reg) Urechelniţă {Sempervivum tectorum). prescure sfvz prescură
prescurea sf [At: RĂDULESCU-CODIN, î. 247 / PI: -ele l E: prescură + -ea] 1-4 (Pop; şhp) Prescură (1-2) (mică) Si: (reg) prescurice (1-4). prescuricea (1-4), prescuriţă (1-4). 5 (Bot; reg) Rozetă {Roseda adorata). 6-7 (Bot; reg) Rechie (Reseda hiteola şi lut ea). 8 (Bot; Mol; lpl) Floare-de-colţ {Leontopodium alpinum). 9 (Bot; Trs) Urechelniţă {Sempervivum tectorum).
prescurice sf [At: BORZA, D. 156 / Pl: -ici / E: prescură + -ice] 1-4 (Reg; şhp) Prescurea (1-4). 5 (Bot; Trs) Iarba-surzilor (Saxifraga aizoon).
prescuricea sf [At: BUJOREANU. B. L. 390 / Pl: -cele / E: prescurice + -ea] 1-4 (Reg; şhp) Prescurea (1-4). 5-6 (Bot; reg; şhp) Prescurice (mică).
prescuriţă sf [At: CONV. LIT. XXIV. 921 / Pl: -ţe f E: prescură + -iţă] 1-4 (Reg; şhp) Prescurea (1-4). 5 (Bot) Plantă erbacee cu tulpina scurtă, cu frunze groase, dispuse în rozetă. cu flori albe-gălbui. care creşte pe stânci calcaroase (Sempervivum soboliferum).
prescurt s [At: CANTEMIR, HR. 57 / Pl: net / E: pre + scurt] (înv) 1 Prezentare succintă Vz rezumat. 2 (îlav) în ~ Succint.
prescurta vt [At: MARIN. PR I. XVII, 21 / Pzi: -tez / E: pre + scurta] 1 A reduce dimensiunile unui text. 2 (Spc) A scurta un cuvânt, un titlu etc. Si: a abrevia. 3 (îvr) A scurta.
prescurtare sf [At: HELIADE. PARALELISM, II, 41/26 / Pl: -tari l E: prescurta] 1 Rezumare a unui text Si: (îvr) pre scurtătură (1). 2 (Ccr) Text prescurtat Si: (îvr) prescurtătură (2). 3 (Spc) Abreviere. 4 (Ccr) Cuvânt abreviat Si: (îvr) prescurtătură (3).
prescurtat, ~ă a [At: POLIZU / Pl: -aţi, -e / E: prescurta] 1 (D. texte) Al cărui volum a fost redus. 2 (Spc; d. cuvinte, titluri etc.) Abreviat. 3 (îvr) Simplificat.
preseurtător, -oare smf, a [At: POLIZU / Pl: -i, -oare / E: prescurta + -ăitor] (înv) 1-6 (Persoană) care prescurtează (1-3).
prescurtătură sf [At: DDRF / Pl: -ri / E: prescurta + -ătură] (îvr) 1-3 Prescurtare (1-2,4). 4 (Spc) Abreviere. prese a sf vz plăsea preseacă sfvz prisăcă
preseai'ă sf[At: F (1879), 36 / Pl: -eri / E: pre- + seară] (îvp) Seară din ajunul unei sărbători, al unui eveniment etc. prese ci v vz prisăci
preselecta vt [At: DN3 / Pzi: -tez / E: it preselettare] A selecta în prealabil.
preselectare sf [At: DN3 / Pl: -tari / E: preselecta) Selectare prealabilă Si: pre selecţie (1).
preselector sn [At: DN3 / Pl: -oare / E: fr preselecteur] 1 Dispozitiv care pregăteşte dinainte condiţiile necesare unei schimbări de viteză. 2 Mecanism de comutaţie auxiliar din ansamblul unui schimbător, cu preselecţie directă.
preselecţie sf [At: DN3 / V: ~iune / Pl: -ii / E: fr preselection. it preselezione] 1 Preselectare. 2 Operaţie de căutare a unui selector într-o instalaţie telefonică automată. 3 Operaţie preliminară care permite în unele cutii de viteză determinarea unei combinaţii alese dinainte. preselecţiune sfvz preselecţie
presemnal sn [At: DN3 / Pl: -e, ~uri / E: it presegnale] Semnal care precedă un altul şi avertizează asupra acestuia.
presemnaliza vt [At: DN3 /Pzi: -zez /E: pre- + semnaliza] A semnaliza în prealabil.
presemnalizare sf [At: DN3 / Pl: -zări / E: presemnaliza] Semnalizare prealabilă. presemne av vz pesemne presen sn vz presenă
presenă sf[At: LB / V: prăsân, prăsână, prăsună,prăsură, preasănă, preasână, preas-, preasină, ~săn, presen, -seră, -sin, -sină, -sură (A şi: presură) / Pl: -ne / E: srb prsina] (Reg) Curea a hamului sau a şeii. care trece pe sub pieptul calului.
presentiment sn [At: HELIADE, D. C. 245/17 /V: (înv) -sin- / Pl: -e / E: fr pressentiment] Sentiment vag şi instinctiv pe care cineva îl încearcă cu privire la un eveniment viitor Si: presimţire, (îrg) presimt., (înv) presagiu
(2), pr e simţământ. presera v vz presăra preseră sf vz presenă
presetupă sf [At: DN3 / Pl: -pe / E: fr presse-etoupe] Presgarnitură. presfant, -ă a vz preasfânt presfira v vz prefira
presgarnitură sf [At: LTR2 / Pl: -ri / E: fr presse-garniture) (Teh) Garnitură de etanşare a unui organ mobil al unei maşini Si: presetupă.
presi1 vi [At: (a. 1600) ROSETTI. B. 52 /Pzi: -sesc / E: net] (îvr; csnp) A rezista. presi2 v vz prăsi presie sfvz presiune presilă sfvz prăsilă presili v vz prăsili presimt sn vz presimţ presimtement sn vz presentiment
1239
PRESIMT
presimt sn [At: F (1871). 603 / V: (reg) presimt / Pl: -uri / E: pvb presimţi] (îrg) Presimţire.
presimţământ j>;/'[At: FILIMON. O. II. 253 / V: (înv) ~ţim~ / Pl: -e / E: presimţi + -ământ] (înv) Presimţire.
presimţi vt [At: DRLU / Pzi: presimt, (rar) -ţese / E: pre- + simţi] A simţi dinainte, vag şi instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple Si: (fam) a mirosi, (îrg) a nădăi. presimţimânt sn vz presimţământ
presimţire sf [At: EPISCUPESCU. O. î. 157/44 / Pl: -ri / E: presimţi] Sentiment vag şi instinctiv pe care îl are cineva cu privire la un eveniment viitor Si: presentiment, (îrg) presimt.. (înv) nădăire, presimţământ. presin sn vz presenă presină sf presenă
presing sn [At: L. ROM. 1962, nr. 3.340 / Pl: (rar) ~uri / E: egpressing]
1	Tactică prin care fiecare component al unei echipe sportive aflate în apărare îşi supraveghează în permanenţă adversarul direct, pentru a-i anihila acţiunile ofensive. 2 Predominare în iniţiativa de joc. 3 (Fig; rar) Presiune (8) exercitată asupra adversarului.
presinterizăre sf [At: DN3 / Pl: -zări / E: pre- + sinîerizare] (Teh) Sinterizare anterioară celei finale, la o temperatură mai mică, făcută cu scopul de a conferi obiectului calitatea de a putea fi prelucrat mecanic. pre sire sf vz prăsire
presistolă sf [At: DN3 / Pl: -le / E: fr presystole] (Med) Fază din diastolă care precede sistola.
■ presiune sf [At: MARIN. PR. I, 20/35 / S şi: (îvr) -ssi- / P: -si-u- V: presie / E: fr pression, lat pressio, -onis] 1 Mărime fizică egală cu raportul dintre intensitatea unei forţe care apasă perpendicular şi uniform pe suprafaţa unui corp şi aria acelei suprafeţe. 2 Forţă care apasă perpendicular şi uniform pe unitatea de suprafaţă ori pe suprafaţa unui corp. 3 Apăsare. 4 (îs) ~ atmosferică (sau a atmosferei) Presiune (2) pe care o exercită atmosfera asupra suprafeţei pământului şi a corpurilor situate pe ea, indiferent de orientarea acestei suprafeţe şi care variază în funcţie de condiţiile atmosferice, de altitudine, de latitudine etc. 5 (îs) ~ radicnlară Presiune (2) care apare în celulele vii ale rădăcinii unei plante şi care determină împingerea apei în sus. 6 (îs) ~ arterială (sau sangvină, ~a sângelui) Forţă elastică reactivă a pereţilor arterelor faţă de forţa exercitată asupra lor de presiunea sângelui impulsionat de inimă Si: tensiune. 7 (îlav) Sub ~ Gata de a începe, de a se pune în funcţionare sub acţiunea presiunii (2). 8 (Fig) Constrângere economică, politică, socială, morală etc. exercitată asupra cuiva pentru a face ceva împotriva dorinţei, preferinţei etc. sale. 9 (Fig) Stare de apăsare sufletească.
preslaş sm [At: SCL 1973, 43 / Pl: -i / E: breslaş + presă] (Nob) Persoană care lucrează la o publicaţie periodică. preslăvi v vz proslăvi presliţă sf vz prâsliţă preslop sn vz prislop
presluşnic sm [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 196v/3 / Pl: ~ici / E: siv np’kcA^uihNHKTt] (îvr) Persoană neascultătoare, nesupusă. presnel sn vz prâsnel presnic, a vz prisnic
presocialist, ~ă a [At: DLR / Pl: -işti, -e / E: pre- + socialist] 1 Care este imediat anterior socialismului. 2 Care se referă la timpul imediat anterior socialismului. 3 Specific perioadei care precedă socialismul.
presocratic, ~ă [At: DEX-S / P: -si-u- / V: presie / S şi: (îvr) -ssi- / Pl: -ni / E: / Pl: -ici, -ice / E: frpresocratiqne, egpre-Socratic] 1 a Care este anterior lui Socrate. 2 smp Grup de filozofi greci care, înaintea lui Socrate, au construit sisteme care încercau să explice lumea, natura.
presometru sn [At: DN3 / Pl: -re / E: îr pressiometre] (Teh) Aparat de măsurare pentru presiuni Si: manometru.
presor [At: LTR2 / Pl: -i / E: fr presseur] 1 sn Dispozitiv la maşina de cusut, care apasă materialul de lucrat pe placa maşinii şi permite deplasarea lui. 2 smf Munci tor calificat care lucrează la o presă Si: presator. 3 a Care face să crească presiunea.
presora v vz presăra
presoreceptor sn [At: D. MED. / Pl: -oare / E: presiune + receptor] (Fzl) Terminaţie nervoasă senzitivă situată în peretele unui vas sangvin, care recepţionează variaţiile de presiune din interiorul vaselor Si: baroreceptor.
presortai'e .ş/[At: DEX-S / Pl: -tăi'i / E: pre- + sortare] Sortare prealabilă în vederea sporirii calităţii în sortarea propriu-zisă. pre sosi v vz prisosi presosinţă sfvz prisosinţă presositoriu, ~ie a vz prisosit or
presostat sn [At: LTR2 / Pl: ~e / E: fr pressostate] Aparat pentru măsurarea, controlul şi reglarea presiunii unui fluid dintr-o încăpere închisă.
prespan sn [At: NICA. L. VAM. 203 / V: preşpan / S şi: (rar) -ssp- / Pl: -uri t E: ger Presspan, fr presspahn] (Şîs carton ~) Carton dur. rezistent, satinat, fabricat din mai multe straturi de celuloză, de obicei de culoare brună-portocalie. cu multiple utilizări ca izolator în industria electrotehnică.
prespapier sn [At: V. ROM. martie 1958.46 / V: prespapir / P: ~pi-er / Pl: -uri / E: fr presse-papier, ger Presspapier] Obiect greu de birou care se aşază peste hârtii pentru a le împiedica să se împrăştie. prespapir sn vz prespapier
prespălare sf [At: DEX-S / Pl: -lari / E: pre- + spăla] Spălare prealabilă în scopul ameliorării spălării propriu-zise sau pentru a conferi anumite calităţi materialului.
prespălat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e I E: prespăla] 1 Spălat în prealabil în scopul ameliorării spălării propriu-zise. 2 (D. obiecte de îmbrăcăminte, materiale) Decolorat.
prespori [At: ALR I. 1377/350 / Pzi: -resc l E: pre- + spori] (Reg) A reuşi să facă, să realizeze, să ducă ceva la bun sfârşit. prespre pp vz peste
presta [At: BARIŢIU. ap. DLR / Pzi: -tez / E: lat prestare, it prestare]
1	vi (îvr; udp ,,la“) A participa. 2 vt A desfăşura diverse feluri de munci, de activităţi, de servicii etc.. în mod sistematic, organizat. 3 vt (îe) A ~ un jurământ A depune un jurământ în condiţiile prevăzute de lege sau de uz. 4 (înv; spc; d. vasali; îe) A ~ omagiu (sau jurământ de credinţă) A depune jurământul de credinţă şi supunere către suzeranul său.
prestabil, —a a [At: ALEXI, W. / Pl: -i, -e l E: presta + -bil] (Nob) 1 (D. oameni) Apt de muncă. 2 (D. maşini, unelte) Care dă randament.
prestabili vt [At: EMINESCU. N. 69 / Pzi: -lese / E: pre- + stabili] A stabili, a fixa dinainte Si: (înv) a prefige.
prestabilit,	a [At: BARCIANU / Pl: -iţi, -e / E: prestabili] Stabilit,
fixat dinainte Si: (înv) prefipt, (îvr) preaşezat.
prestant, ~ă a [At: DN-' / Pl: -nţi, -e / E: itpretante] (Liv) 1 Cu prestanţă (1). 2 Cu aspect plăcut, impunător.
prestanţă sf [At: BARCIANU / Pl: -ţe / E: fr prestance] 1 Ţinută, înfăţişare, atitudine etc. impunătoare, demnă. 2 (Pex) Efect produs de o ţinută, înfăţişare, atitudine demnă, impunătoare.
prestare sf [At: DDRF / Pl: -tari l E: presta] 1 (îvr) Participare. 2 Desfăşurare a diverse feluri de munci, activităţi, servicii etc. Si: prestaţie (6).
prestat,~ă a [At: IORGA, L. I, 308 /Pl: -aţi, -e /E: presta] (D. munci, servicii, activităţi etc.) Desfăşurat.
prestatal, ~ă a [At: PANAITESCU. O. Ţ. 29 / Pl: -i, -e / E: pre- + statal] 1 Care este anterior existenţei unui stat. 2 Privitor la perioada care precedă existenţa statului. 3 Specific perioadei care precedă existenţa statului.
prestator, ~oare smf, a [At: DEX-S / Pl: -i, -oare / E: presta + -tor]
1-2 (Şîs ~ de servicii) (Persoană. întreprindere) care prestează o muncă,
o	activitate.
prestaţie i/[At: BARIŢIU. P. A. III.429 /V: (asr) ~j'u/ie, (reg) precis~ / Pl: -ii / E: îr prestation, lat prestatio, -onis] 1 (înv) Formă de impozit care consta în efectuarea unei munci gratuite sau, mai rar, în predarea
1240
PRESURĂ1
unor produse ori a unei sume de bani în folosul stăpânului feudal, pentru realizarea unor lucrări de interes obştesc etc. 2 (înv; pex) Muncă, produse, bani etc. care constituie prestaţia (1). 3 Muncă de scurtă durată, de obicei gratuită, efectuată pentru lucrări de interes public. 4 (Pex) Sumă de bani care reprezintă contravaloarea neefectuării prestaţiei (3). 5 (Asr; pgn) Obligaţie materială. 6 Prestare (2). 7 (îs) ~ de jurământ Depunere a jurământului în condiţiile prevăzute de lege sau de uz. prestaţiwne sf vz prestaţie
prestavlenie sf [Ai: DOSOFTEI. V. S. octombrie 65725 / Pl: -ii / E: siv np’bcTABAKNHe] (îvr) Moarte. prestă sfvz peste prestăm v vz pristăni prestăpenic, ~ă a vz prestâpnic prestăvală sfvz prăstăvală prestăvăli v vz prăstăvăli prestăvi v vz pristăvi1 pre stă vir e sfvz pristăvire prestăvit, ~ă a vz pristăvit prestâpnic, ~ă a vz preastâpnic preste sfvz peste prestegală sfvz prăstăvală
prestelar, ~ă a [At: DEX2 / Pl:	-e / E: kprestellaire, eg prestellar)
(Ast) Care a existat înainte de a lua naştere stelele. pre stele ă sf vz pestelcă1
presteleancă sf [Ai: H XIV, 87 / Pl: -enci/ E: prestelcă + -eancă) (Mun) Pestelcă. prestercă sfvz pestelcă1
presteţă sf [At: DEX-S / Pl: -ţe / E: fr prestesse] (Frr) Promptitudine.
prestidegiator sm vz prestidigitator
prestidegitator sm vz prestidigitator
prestidegitaţie sfvz prestidigitaţie
prestidegităciune sfvz prestidigitaţie
prestidigicator sm vz prestidigitator
prestidigitator sm [At: ALECSANDRI, S. 88 / V: (îvr) ~degia~, ~degi~. ~gica~ / Pl: -/ / E: fr prestidigitateur] 1 Specialist în prestidigitaţie Si: scamator. 2 (Fig) Persoană care posedă o mare agilitate a mâinilor.
prestidigitaţie sf [Ai: DDRF /V: (asr) -iune, (îvr) ~degi~y ~degităciune / Pl: ~ii / E: fr prestidigitation] 1 Artă şi tehnică de a produce iluzii optice prin mişcări abile şi rapide ale mâinilor. 2 (Pex) Iluzie optică provocată de prestidigitator cu ajutorul prestidigitaţiei (1). 3 (Fig) Agilitate deosebită a mâinilor pe care o are cineva. prestidigitaţiune sfvz prestidigitaţie
prestigios, -oasă a [At: NEGULICI / Pl: -oşi, -oase / E: fr prestigieux] 1 (îdt) Care ţine de prestigiu (12). 2 (îdt) Referitor la prestigiu (12). 3 (îdt) Provocat de prestigiu (12). 4 (îdt) Care face vrăji, farmece. 5 Care se bucură de un mare prestigiu (1). 6 Care impune, impresionează, încântă etc. prin calităţi deosebite, de ordin moral, spiritual etc.
prestigiu sn [At: ASACHI, M. H. 4/13 / V: presfij/ Pl: (rar) -ii / E: fr prestige cf lat praestigium] 1 Autoritate deosebită de care se bucură cineva sau ceva datorită însuşirilor sale morale, cunoştinţelor, talentului, situaţiei sociale, unor trăsături specifice pregnante etc. Vz ascendent, consideraţie, vază. 2 (îla) De - Prestigios (5). 3 (îal) Care onorează. 4 (îal) Care aduce glorie, consideraţie. 5 (îal) Important. 6 (îal) Valoros. 7 (Asr; fig) Aspect fermecător, seducător. 8 (Asr; fig; pex) Ceea ce seduce, farmecă. 9 (Rar) Strălucire. 10 (Rar) Farmec. 11 (Rar) Atracţie. 12 (înv) Iluzie atribuită magiei, vrăjilor, farmecelor. prestij sn vz prestigiu
prestimoniu sn [At: DN3 / P: -niu / Pl: ? / E: lat prestimonium cf fr prestimonie] Venit destinat întreţinerii unui preot catolic.
prestissimo [At: IVELA. D. M. / E: it prestissimo] 1 av (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) în tempo extrem de rapid. 2-3 sn (Compoziţie sau) parte dintr-o compoziţie muzicală executată în tempo extrem de rapid.
prestiţ, -ă a vz pestriţ
presto [At: IVELA, D. M. / E: presto) 1 av (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) în tempo rapid. 2-3 sn (Compoziţie sau) fragment dintr-o bucată muzicală executată în tempo rapid.
prestogoh vr [At: GHEŢIE. R. M. / Pzi: -iese / E: pre- + (ro)stogoli] (îdt) A se rostogoli peste ceva.
prestoi vi [At: PSALT. 317 / Pzi: -esc / E: siv np’kcr^arH cf pristol]. (înv) A fi de faţă. prestoi sn vz pristol
prestrănepot sm [At: IORGA, S. D. VI, 77 / Pl: ~oţi / E: pre- + strănepotj (înv) Fiu al strănepotului sau al strănepoatei în raport cu părinţii străbunicului sau ai străbunicii. prestură sfvz păstură1
presucea sf [Ai: STOIAN. PĂST. 52 / Pl: -cele / E: cf pre suci] (Mun) Bucată de lemn prevăzută cu un cârlig metalic, care ajută la împletirea nojiţelor de la opinci. presuci vt [At: TDRG / Pzi: ~ce.yc- / E: pre- + suci] 1 (Reg) A răsuci.
2	(Ban) A frământa aluatul. 3 (Reg) A însăila materiale textile. presucit,-ă a [At: PĂSCULESCU, L. P. 41 / Pl: -ciţi, -e / E: presuci]
(Reg) Răsucit. presudstvie sfvz presustvie presudsvie sfvz presustvie presudvie sfvz presustvie
presumeţ sm [At: CANELLA. V. 237 / Pl: -i / E: pre- + sumeţ] (îvr) Om foarte semeţ şi îndrăzneţ.
presumeţie sf [At: CANELLA. V. 236 / Pl: -ii / E: presumeţ + -ie] (îvr) Trufie, orgoliu excesiv.
presupoziţie sf [Ai: HASDEU, I. V. 236 / V: (înv) -iune l Pl: -ii I E: fr presupposition] (Rar) Supoziţie prealabilă. presupoziţiwne sfvz presupoziţie
presupuitor, ~oare a [At: DDRF / P: -pu-i- / Pl: -i, -oare / E: presupune + -itor) (îdt) Suspicios.
presupunctură 6;/'[At: DEX-S /Pl: -ri / E: pre(siune) + (acu)punctură) Variantă a acupuncturii care constă în masarea şi presarea unor puncte ale tegumentului cu activitate biologică deosebită.
presupune [At: DLRU/Pzi: presupun. (îvp) presupui / E: pre- + supune] 1 vt A avea ca premisă existenţa prealabilă a unui lucru Si: a implica.
2-3 vtrp (Urmat de o completivă introdusă prin conjuncţia ,,ca“) A (se) admite în mod provizoriu că ceva este real. posibil, adevărat Si: a (se) bănui, a (se) crede, a (se) socoti, (liv) a (se) prezuma, (îrg) a (se) prepune, (reg) a (se) probălui. presupunere sf [At: LĂZĂRESCU. S. 128/12 / PI: -ri / E: presupune)
1	Implicare. 2 Admitere a realităţii, posibilităţii, adevărului unui lucru.
3	(Pex; ccr) Ceea ce este admis ca posibil, real. adevărat Si: ipoteză, prezumţie, supoziţie, (rar) presupus1, (îvp) prepus, (îrg) prepunere.
presur sm [At: MARIAN. O. I. 379 / Pl: -i / E: drr presură] Bărbătuş al presurei1 (1) Si: (reg) presuroi. presura v vz presăra presurat. a vz presărat2
presură1 sf [At: ANON. CAR /V: (reg) ~eşu~ i Pl: —ri, (înv) -re l E: net] 1 Pasăre din familia fringilidelor, de mărimea vrabiei. cu aripile bombate, cu coada lungă şi bifurcată şi cu ciocul conic, scurt şi ascuţit.
2	(îc) ~-aurie, ~-aurie-orienta!ă, —de-câmp, ~-de-câmpii, ~-de-fân, —de-holdă, ^galbenă Pasăre cântătoare cu capul şi pântecele de culoare galbenă-aurie. cu coada şi vârful aripilor negre Si: (reg) gălbioară (Emberiză citrinella). 3 (îc) —mare,—sură Pasare migratoare cu partea superioară a corpului de culoare ruginie şi cu pântecele galben, presărat cu pete cafenii Si: (reg) al ion (Emberiza calandra). 4 (îc) — cu-mustăţi, —mustăcioasă,—perciunată Pasăre cu ciocul albastru-sur, cu corpul brun cu striaţii negre (Emberiza cia). 5 (îc) —bărboasă, —cu-barbă Pasăre cu partea superioară a corpului de culoare măslinie, cu spatele roşcat (Emberiza cirlus). 6 (îc) ~ra-lui-Stresemann, —de-stuf, —de-trestie, —dobrogeană, — mijlocie-de-trestie, — vuitoare-de-stuh Pasăre
1241
PRESURĂ2
migratoare cu capul şi guşa de culoare neagră şi cu aripile dungate în negru, ruginiu şi alb Si: (reg) vrabie-de-stuf. vrabie-de-trestie (Emberiz.a sdioenichis). 7 (îc) ~-de-grindină, ~-de-vară Pasăre migratoare cu penele de culoare brună-roşcată. cu capul cenuşiu-gălbui, cu guşa gălbuie Si: ortolcm (Emberiza hortulana). 8 (îc) ~-căciulată, —cu-cap-negru Pasăre cu guşa, pieptul şi pântecele de culoare galbenă şi cu capul şi aripile de culoare neagră (Emberiza melanocephala). 9 (Reg; îc) ~-de-omăt (sau ~-de-iarnă) Pasărea-omătului (Plectrophenax nivalis). 10 (Orn; reg) Codobatură (Motacilla alba). 11 (Orn; reg) Prigoare {Merops apiaster).
12	(Orn; Trs) Privighetoare (Litscinia lusciiiia).
presură2 sf[At: CADE / Pl: -re / E: ns cf împresura] (Olt) Fiecare dintre prăjinile care, legate împreună la unul dintre capete, se aşează pe vârful clăii de fân. pentru a împiedica împrăştierea paielor Si: (reg) martac,pauză. păianjen, păuză (1).
presură3 sf [At: LM / Pl: ? / E: fr pressure] (Rar) Cheag folosit la coagularea laptelui pentru a prepara brânza. presură4 sf vz presenă preswre sfvz presenă
presuriza vt [At: M. D. ENC. / Pzi: ~zez / E: fr pressuriser] 1 (C. i. o incintă etanşă) A introduce şi a menţine presiunea necesară. 2 (C. i. interiorul unor elemente ermetic închise ale unui sistem) A menţine o anumită presiune pentru a mări rezistenţa mecanică.
presurizare sf[At: DEX / Pl: -zări / E: presuriza] 1 Introducere şi menţinere a presiunii necesare într-o incintă etanşă. 2 Menţinere a unei anumite presiuni în interiorul unor elemente ermetic închise ale unui sistem pentru a mări rezistenţa mecanică.
presurizat, ~ă ă [At: DEX-S / Pl: -aţi. -e / E: presuriza] (D. incinte etanşe) în care este menţinută o presiune normală.
presurizator sn [At: DN*' / Pl: -oare / E: fr pressuriseur] 1 Aparat de presurizare (1-2). 2 Instalaţie de presurizare (1-2). presuroi .v/’[At: GR. S. VI, 137 / Pl: ~ / E: presură1 + -ni] (Olt) Presur. presus [At: CORESI, EV. 284 / E: pre + sus] 1 av (Udp „de“. ,,decât“) în partea imediat superioară Si: deasupra. 2 av (Fig) Mai mult decât...
3	av (Fig) Dincolo de un anumit nivel obişnuit, intensiv, calitativ. 4 av (îs) Mai - de orice, toate, orişicine în gradul cel mai înalt. 5 av (îs) Mai
-	de orice, toate, orişice De o importanţă maximă. 6 a (îvr) Suprem. presusdvie sf vz presustvie presusie sf vz presustvie pre sus tfie sfvz presustvie presustivie sf vz presustvie
presustvie sf[At: DOC. EC. 1831. 489 / V: -tfie. -tiv-. -sdv-, ~sie. ~sv~. ~uds-. ~udv- / Pl: -ii / E: rs npHcyrcTBHe] 1 (înv) Sală de judecată la tribunal. 2 (Pgn) Tribunal. pre sus vie sfvz presustvie presvănt a vz preasfânt presv'it, -ă smf. a vz prezbit presviter sm vz prezbiter1 presv'iteră sf vz prezviteră
preş1 [At: I. GOLESCU. C. / V: (îvr) ~ă sf! Pl: -uri / E: net] 1 avi Covor lung şi îngust care se pune pe jos într-o încăpere, pe un coridor, pe treptele unei scări etc. 2 sn (Fam; îe) A duce (pe cineva) cu ~ul A induce în eroare.
3	av (îae) A păcăli. 4 av (îae) A înşela. 5 av (Arg; îe) A bate ~(pe cineva) A bate foarte tare pe cineva. 6 sn (înv) Traversă. 7 sn Ştergătoare pentru picioare, dintr-un material gros, poros. 8 sn (înv) Stofă groasă, ţesută din păr de capră, din care se făceau desagi, saci, acoperitoare pentru căruţe.
9	sn (Mun; înv) Fotă la costumul femeiesc popular. preş2 sn vz presă preşă sf vz preş1 preşătură sf vz prăşitură
preşcolar, [At: T. BOTEZ, B. 208 / Pl: -i. -e / E: pre- + şcolar cf fr prescolaire] 1-2 smf a (Copil) care nu a împlinit încă vârsta şcolară.
3	a Care aparţine copiilor de vârstă preşcolară (1). 4 a Care priveşte
educarea copiilor care nu au împlinit încă vârsta şcolară. 5 a Care este specific preşcolarilor (1). pre seda v vz pre şedea pre şede v vz pre şedea
preşedea vt [At: LM /V: (cscj) preşede, preşeda / Pzi: preşed / E: pre-+ şedea] (înv) A prezida (1). preşedente sm vz preşedinte preşedenţă sf vz preşedintă preşedenţ'ie sfvz preşedinţie
preşedere sf [Al. DDRF / Pl: -ri / E: preşedea + -ere] (înv) Prezidare. preşedinte, ~ă smf [At LAURIAN, M. III. 13 / V: (înv) ~den~ I Pl: -nţi, - / E: fr president. lat praesidens. -ntis] 1 Persoană care conduce un organ de stat sau obştesc, o organizaţie ori o asociaţie, o societate Si: (asr) prezident, (îrg) pezeş, (îvr) predstatel. 2 Persoană care conduce dezbaterile unei şedinţe, lucrările unei comisii. 3 Persoană care conduce un stat. 4 Persoană care conduce o provincie. 5 Titlu oficial pentru şeful statului în unele republici Si: (asr) prezident (2).
preşedintă .sf [At: ALEXANDRESCU. M. 403 / V: ~den~ / Pl: -ţe / E: preşedea + -inţă cf fr presidence] 1-20 (înv) Preşedinţie (1-20).
preşedinţial, a [At: NOM. MIN. I, 108 / V: ~şiden~ / P: -ţi-al / Pl: -i. -e / E: preşedinţie + -al cf fr presidentiel] (Rar) 1-4 Prezidenţial (1-4).
preşedinţie .s;/'[At: GALACTION, O. A. I, 111 / V: ~den~ / Pl: ~i/ / E: preşedinte + -ie] 1-5 Funcţie de preşedinte (1-5) Si: (înv) preşedinţă (1-5). (asr) prezidenţă (1-5). 6-10 Perioadă în care un preşedinte (1-5) îşi exercită funcţia Si: (înv) preşedinţă (6-10). prezidenţă (6-10). 11-15 Muncă de conducere îndeplinită de un preşedinte (1-5) Si: (înv) preşedinţă (11-15). (asr) prezidenţă (11-15), (asr) prezidenţie (1-5). 16-20 (Pex) Sediu unde îşi exercită activitatea preşedintele (1-5) şi unde funcţionează serviciile organizatorico-administrative în subordine Si: (înv) preşedinţă (16-20). (asr) prezidenţie (6-10).
preşeîi vt [At: COMAN. GL. / Pzi: -lese / E: mg presei „a presa“] (Reg;
c.	i. ţesături) A plisa1. preşidenţial, ~ă a vz preşedinţial preş pan sn vz pres pan
preşti1 vt [At: POLIZU / Pzi: -u / E: pre- + şti] (Rar) A prevedea (1). preşti2 [At: DA / Pzi: -tesc / E: preaşcă] (Reg) 1 vt (C. i. leaţuri) A bate pe pereţii de lemn ai casei spre a fixa tencuiala sau lutul. 2 vt (C. i. garduri) A consolida cu nuiele puse cruciş şi acoperite cu spini, cu paie pentru a împiedica trecerea. 3 vr (D. pâine) A se lăţi în timpul coacerii la cuptor.
pre ştiinţă ş/ŢAt: HELIADE. O. I, 383 / Pl: -ţe / E: pre- + ştiinţă cf fr prescience] 1 (Asr) Previziune (1). 2 Presimţire. 3 Cunoştinţă generală preliminară. 4 Cunoştinţă perfectă a tot ce se va întâmpla în viitor, atribuită de teologi Divinităţii. preşt'ilă sfvz prăştilă
preşfire sf [At: POLIZU / Pl: -ri / E: preşti1] (îvr) Prevedere (1). preştiutor, ~oai'e smf [At BARCIANU / P: -ti~u- / Pl: -i, -oare / E: pre- + ştiutor] (îdt) Persoană care are capacitatea de a prevedea evenimente viitoare. preş ură sfvz presură1
preta vr [At: CARAGIALE, O. II. 157 / Pzi: -tez / E: fr preter] 1-2 (Udp ,,la“) (A consimţi să facă sau) a face ceva reprobabil..3 A se potrivi la... 4 A se armoniza cu... 5 A fi apt de... 6 A fi bun la... 7 (Rar) A se lua după... 8 (Rar) A considera întemeiat.
pretabil, ~ă a [At: DLR / Pl:	-e	/	E:	frpretable] 1-4 Care se pretează
(2-5) la ceva.
pretăbăcire sf [At: DEX-S / Pl: -ri / E: pre- + tăbăcire] Tăbăcire prealabilă. pretăndălui v vz pretendelui pretăr sm vz pretor1
pretandă sf[At: LB / Pl: -de / E: pretenda] (îvr) Pretenţie (1).
1242
PRETESTA
pretcar sm [At: JIPESCU. O. 69 / V: (reg) -tec- / Pl: -e / E: pretcă + -ar] Tip de sfredel folosit în dulgherie la efectuarea găurilor cu diametru mic.
pretcă sf[At: I. IONESCU. M. 379 / V: (reg) -eapcă, -ească. -eat-. -ecii. —eot—, -eut-, pr'it-, treapcă, trepcă, trepţă, tiipcă / Pl: -tce, -tei / E: bg npHTKa. srb pritka] 1 (Mpl) Fiecare dintre beţişoarele aşezate în formă de cruce care susţin fagurii în interiorul stupului Si: (reg) paltău
(1),	primbluţă. 2 (Reg) Urdiniş al stupului. 3 (Pan; pop) Fiecare dintre beţele înfipte în drugii de lemn ai căinţei, care servesc la alcătuirea corlatei.
4	(Reg; pan; îf pritcă) Fuscel îa o scară de lemn. 5 (Reg; pan; îf treptei) Balustradă la scară. 6 (Trs; pan; îf preaşcă) Fiecare dintre bucăţile de lemn care se prind pe căpriorii casei pentru a le mări rezistenţa sau care se fixează pe pereţii de lemn pentru a fixa lutul sau tencuiala. 7 (Reg; îe) L-o da el dracu-n preatcă O va păţi el o dată şi o dată. 8 (Reg; îe) A trece peste preatcă A depăşi orice măsură. 9 (Reg) Parte a viorii nedefinită mai îndeaproape.
pretcufă sf [At: PAMFILE. A. R. 227 / Pl: -ţe / E: pretcă + -uţă] (Reg) 1-8 (Şhp) Pretcă (3-6) (mică). 9 (Spc) Băţ mic ce serveşte Ia alcătuirea lesei din nuiele. preteandălui v vz pretendelui pretecar sn vz pretcar pretenda v vz pretinde preten, -ă smf vz, prieten pretendent t -ă smf vz pretendent pretendarisi v vz pretenderisi
pretendator, -oare [At: AR (1839). 39'/29 / V: -tin- I A: net / Pl: -/, -oare / E: pretenda + -tor] 1 A7///(înv) Pretendent (3). 2 sm (îvr) Pretendent
(4).
pretendălui v vz pretendelui pretende v vz pretinde
pretendelui vt [At: CANTEMIR. HR. 300 / V: -tăndăl—, -ean-, -dăl-/ Pzi: -esc / E: ns cf mg pretenddl, ger prdtendieren] (înv) A pretinde
(2).
pretendent, -ă [At: ŞINCAI, HR. I. 380/24 / V: (înv) ~dant, -dint / Pl: -nţi, -e / E: frpretendant, ger Prătendent] 1 ivw/’Persoană care aspiră sa ajungă ceva. 2 smf Persoană care cere ceva în baza unor drepturi pe care le are sau pe care pretinde ca le are. 3 smf (Spc) Persoană aparţinând unei familii domneşti, care pretinde tronul unei ţări Si: (înv) pretendator (1). 4 sm Bărbat care are intenţia să ceară în căsătorie o femeie sau care aspiră să ia în căsătorie o femeie Si: (îvr) pretendator (2). (înv) proclu, peţitor.
pretenderimă sf[At: PRAV. COND. (1780). 134 / V: -d\r- / Pl: -me / E: cf ngr npexevdepco) (înv) Pretenţie (1).
pretenderisi vt [At: IST. CAROL XII, 28720 / V: -dar-, -dir-, -ntir-, -tindar-, -tin-, -tindir-,prinţindir-, pritindar-, pritindir- / Pzi: -scsc / E: ngr npetevSipco] 1-2 (înv) A pretinde (2.8).
pretenderisire sf [At: IST. AM, 70v/10 / Pl: -ri / E: pretenderisi] (înv)
1	Cerere insistentă, pe baza unui drept. 2 Drept pe care îl are cineva. 3 Drept pe care şi-l arogă cineva. 4 (Pex) Pretenţie (9). pretend\nty -ă smf vz pretendent pretendirină sf vz pretenderină pretendirisi v vz pretenderisi
pretendui vt [At: SĂULESCU, HR. I, 30/25 / Pzi: -esc l E: ger prdtendieren] (îvr) A pretinde (8). pretenesc, -ească a vz prietenesc preteneşte av vz prieteneşte pretem v vz prieteni preteme sf vz prietenie
pretemme sf [At: (a. 1775) GCR II. 108/17 / Pl: ? / E: preten + -ime] (îvr) Prietenie. pretenos, -oasă a vz prietenos pretensie sf vz pretenţie
pretensionare sf[At: LTR2 / P: -si-o- / Pl: -nări l E: eg pre-tension] Operaţie prin care se realizează o stare iniţială de întindere sau de comprimare în materialul unei piese, într-o piesă. într-un material de construcţie. înainte de aplicarea sarcinilor funcţionale, reale.
pretensionat, -ă a [At. M. D. ENC. / P: -si-o- / Pl: -aţi, -e / E: pretensionare] Care a fost supus pretensionării. pretensione sf vz pretenţie pretensiune sf vz pretenţie
pretensiv, -ă a [At: BARIŢIU. P. A. III. 142 / Pl: -i. -e / E: pretensie + -iv] (Rar) Pretenţios (1). pretenşug sn vz prieteşug pretentirisi v vz pretenderisi
pretenţie i/’[At: CANTEMIR. IST. 163 / V: (înv) -ede- (S şi: predenzie), -nsie, —nsione, -nsiune, —ion (S şi: pretenz.ion) sn, -iune / Pl: -ii / E: lat praetensio, -onis, ger Prătension. Prătention, fr pretension] 1 Revendicare a unui drept sau a unui privilegiu de către cel căruia i se cuvine. Si: (înv) pretenderimă, (îvr) pretândă. 2 (îvr; îe) A cere ~ii A cere despăgubiri pentru un prejudiciu suferit. 3 Convingere nejustificată sau exagerată despre sine ori despre propriile acţiuni. 4 Cerinţă ca pretenţia
(3)	să fie împărtăşită sau acceptată. 5 Opinie despre ceva sau cineva. 6 Afirmaţie nedovedită sau neîntemeiată despre ceva sau cineva. 7 Dorinţă ambiţioasă Si: năzuinţa (2). aspiraţie. 8 Ambiţie nejustificată Si: veleitate.
9	(Fig; lpl) Aere de superioritate Si: ifose, fumuri, (înv) pretenderisire
(4),	pretenţiozitate (1). 10-11 (îljv) Cu ~ii (sau cu -) (Care este) cu aere de superioritate, de infatuare. 12-13 (îal) (Care se manifestă) cu o falsă aparenţă de rafinament. 14-15 (îla) Fără ~ (sau fără ~ii) Care este (lipsit de artificialitate sau) foarte modest. 16 (îla) Cu ~de... Care vrea să pară... 17 (îal) Care ar vrea să fie...
pretenţ'ion sn vz pretenţie
pretenţios, -oasă a [At: NEGULICI / P: -ţi-os / Pl: -oşi, -oase / E: fr pretentienx) 1 (D. oameni) Care cere în mod insistent, considerând că este îndreptăţit, că i se cuvine mult de la alţii. 2 Care este greu de mulţumit Si: exigent, (pex) mofturos, (rar) capricios, năzuros, pretensiv. 3 (Rar) înfumurat. 4 (D. plante şi animale) Care necesită îngrijiri sau condiţii de dezvoltare speciale Si: dificil. 5 (D. manifestări, creaţii ale oamenilor) Care este făcut cu scopul de a da impresia că este ceva deosebit, fiind în realitate lipsit de valoare. 6 Care vrea să impresioneze cu orice preţ prin formă, prin modul de exprimare. 7 (D. oameni) Care dă o falsă impresie de cultură, de rafinament. 8 Care denotă exigenţă, rafinament. 9 Care este de valoare, preţios, de bun-gust. 10 A cărui înţelegere necesită o pregătire sau cunoştinţe prealabile, un efort deosebit Si: dificil, greu.
pretenţiozitate sf [At: MACEDONSKI. O. IV. 108 /P: -ţi-o-! Pl: -tăţi / E: pretenţios + -itate] (Rar) Manifestare pretenţioasă (1). pretenţiune sfvz pretenţie
pretera vt [At: BARCIANU / Pzi: -rcz. / E: lat praeterire] (Ltr) 1 A omite. 2 A neglija.
preterintenţional, -ă a [At: COD. PEN. R. P. R. 512 / P: -ţi-o- / Pl: -i, -e / E: cf lat praeter, rom intenţional] 1 (Jur; rar; d. infracţiuni) Care depăşeşte intenţia făptaşului. 2 Al cărui rezultat depăşeşte scopul urmărit.
preteht sn [At: VĂCĂRESCU. ap. ROSETTI - CAZACU, I. L. R. L 430 / Pl: (rar) -e / E: fr pretetit, ger P rate rit] (Lin) 1 Timp al verbului prin care se exprimă în unele limbi o acţiune trecută. 2 (Spc) Perfect simplu. pretenţie sfvz preteriţiune
preteriţlune sf [At: BARCIANU / V: pretenţie / P: -ţi-u- / Pl: ? / E: fr preterition, lat praeteritio, -onis] Figură retorică prin care se declară că nu se va vorbi despre un lucru, amintit totuşi în cursul expunerii Si: para lipsa, pretermisie.
pretenmsie sf [At: DN'1 / V: -iune / P: -si-e / Pl: -ii i E: lat praetermissio, -onis, frpretermission] Preteriţiune. pretennisiune sf vz pretermisie pretest sn vz pretext pretesta v vz pretexta
1243
PRETESTAT
pretestat sn [At: ŞINCAI. HR. 1.236/15 / Pl: ~aţi / E: latprae + testatus] (Îvr) Persoană mai sus-amintită sau citată. preteşag sn vz prieteşug preteşug sn vz prieteşug
pretext sn [At: (a. 1701) FN 93 / V: (înv) ~est / Pl: -e. (înv) -uri / E: fr pretexte. lat praetextum] 1 Motiv aparent, invocat de cineva pentru a ascunde mobilul real al unei acţiuni sau pentru a justifica o anumită atitudine, comportare Si: (îvr) pofidă (3), (îvr) podoimă3, (grî) profasis.
2	(îlc) Sub ~,sub ~ul că... (sau ca..., să_____de a...) Invocând drept motiv
că... 3 (îal) Pretinzând că... 4 (îal) Pe motiv că... 5 Ceea ce constituie mobilul1 (4) unei acţiuni Si: imbold, impuls, stimulent.
pretexta vt [At: ASACHI, S. L. II, 15 / V: (înv) ~esta (Pzi: pretest) / Pzi: ~/ez / E: fr pretexter] A invoca un pretext (1) pentru a justifica o acţiune, o atitudine Si: (grî) a pr of a si si, (îvr) a pricini (3). a pofuli, (reg) a poliibi (1).
pretextate sf [At: DDRF / Pl: ~/ă/v7E: pretexta] 1 Invocare a unui pretext (1). 2 Folosire a unui pretext (1) pentru a justifica o acţiune, o atitudine etc.
pretextă sf af [At: DN3 / Pl: ~te / E: lat (toga) praetexta] 1-2 (Şîs toga -) (Togă) albă cu garnitură de purpură, pe care o purtau, în vechea Romă. tinerii patricieni.
preti1 vt [At: COMAN. GL / Pzi: -tesc / E: ucr npenmf] (Reg; c. i. membre ale corpului, tendoane, vene etc.) A deplasa din articulaţie sau din poziţia normală Si: a luxa, a răsuci. a scrânti. pre fi2 v vz priti pretien. ~ă smf vz prieten
pretimpuriu, ~ie av, a [At: CALENDAR (1862), 63/16 / V: ~eat~ / Pl: ~i/ / E: pre- + timpuriu] 1-2 (într-un mod) care se petrece, apare sau se desfăşoară prea devreme Si: precoce, prematur (1). (înv) prematural. pre mat urat. pretin, ~ă smf vz prieten pretina v vz pretinde pretindă v vz pretinde pretindarisi r vz pretenderisi pretindator, —oare smf vz, pretendator
pretinde [At: ASACHI. S. L. 1.227 / V: (înv) ~tcn~> (cscj) ~da. Aenda. / Pzi: pretind, (reg) pretinz /E: lat praetendere. fr pretendre] 1 vt A cere în mod insistent, considerând că este îndreptăţit, că i se cuvine. 2 vt A ridica pretenţii (1) Si: a revendica, a reclama (2). (înv) a pretendelui. a pretenderisi (1). 3 vr A-şi atribui o calitate pe care nu o are. 4 vr A avea despre sine o părere mai bună decât s-ar cuveni. în privinţa posibilităţilor intelectuale, a însuşirilor fizice etc. Si: a se supraevalua, a se supraestima. 5 vi (Rar) A aspira Si: a dori, a mări (3). a ţinti. 6 vr A se impune ca o necesitate Si: a necesita (2). 7 vt (Urmat de determinări introduse prin conjuncţia ,,că“) A afirma cu tărie ceva care nu este dovedit ca adevărat. 8 vt A avea convigerea, adesea nejustificată, că... Si: (înv) a pretenderisi (2). (îvr) a pretendui.
prefindere sf[At: POLIZU / Pl: ? / E: pretinde] 1 Cerere insistentă. 2 Ridicare a unor pretenţii (1) Si: revendicare, reclamare (1). 3 Atribuire a unei calităţi pe care nu o are. 4 Părere despre sine mai bună decât s-ar cuveni. în privinţa posibilităţilor intelectuale, a însuşirilor fizice etc. 5 (Rar) Aspiraţie. 6 Necesitate. 7 Afirmare cu tărie a ceva care nu este dovedit ca adevărat. 8 Convingere. pretinderisi v vz pretenderisi pretindirisi v vz pretenderisi pretinişâg sn vz prieteşug pretini v vz prieteni pretime sfvz prietenie pretinoşagă sf vz prieteşug
pretins, ~ă av. a [At: CR (1848). 45*/57 / Pl: -nşi. -e / E: pretinde] 1-4 (într-un mod) care (trece sau) vrea să treacă drept altceva decât este în realitate Si: aparent, fals. pretişag sn vz prieteşug
pretit s [At: T. PAPAHAGI. M. 230 / PI: net / E: cf preti1] (Reg) Paralizie. pretifmderea av vz pretutindeni pretitmderile av vz pretutindeni pretitindirilea av vz pretutindeni pretiutinderea av vz pretutindeni pretiufinderele av vz pretutindeni pretiutindinea av vz pretutindeni pretiutindirea av vz pretutindeni pretiufindirile av vz pretutindeni pretoc sn vz pritoc pretori v vz pritoci pretocit, ~ă a vz pritocit2
pretoiJ sm [At: SP 1.206/12 / V: (reg) ~ect~, ~tăr. ~e, Aur /Aşi: pretor / Pl: -/ / E: lat praetor. fr preteur] 1 Magistrat roman cu rang imediat inferior consulului, având atribuţii judecătoreşti şi care adesea guverna
0	provincie romană. 2 (înv) Persoană numită pe lângă marile comandamente ale armatei. în timp de război sau de mobilizare, cu atribuţii în poliţia administrativă şi juridică. 3 (în vechea organizare administrativ-teritorială a României) Reprezentant al puterii centrale într-o plasă1, subordonat prefectului, cu atribuţii administrative şi de poliţie.
pretor2 s [At: CORESI. TETR. 228 / A: net / Pl: net / E: siv nfierop’h] (înv) Pretoriu (3).
pretorat sn [At: CAMILAR. N. I. 77 / Pl: ~e / E: pretor1 + -at] 1 (înv) Autoritate militară condusă de un pretor1 (2). 2 (Pex) Sediu al pretoratului (1). pretore sm vz pretor1
pretoriadă sf [At: (a. 1698) GCR L 320/22 / P: ~ri-a~ / Pl: ~de / E: pretotJ + -iadă] (îvr) Provincie romană guvernată de un pretor1 (1) Si: provincie pretoriană (7).
pretorian, ~ă [At: M. COSTIN. ap. GÎDEI. 327 / P: ~ri-an / Pl: ~/e///. -iene, (înv) ~i, ~e / E: lat praetorianus. fr pretorie n] 1 a (înv) Care făcea parte din garda personală a unui monarh. 2 a (îs) Garda ~ă Gardă personală a unui monarh. 3 sm Soldat din garda pretoriană (2). 4 a Care aparţine unui pretor1 (1) Si: (îvr) pretoricesc (1). 5 a Care provine de la un pretor1 (1) Si: (îvr) pretoricesc (2). 6 a Care se referă la un pretor1 (1) Si: (îvr) pretoricesc (3). 7 a (îs) Provincie ~ă Pretoriadă.
pretorianism sn [At: DN'1 / Pl: (nob) ~e / E: fr pretorianisme] Situaţie din Roma antică în care pretorienii (3) şi soldaţii în general aveau o influenţă predominantă.
pretoricesc, ~ească a [At: DLRU /Pl: ~ceşti / E: pretoiJ + -icesc] (îvr) 1-3 Pretorian (4-6).
pretoriţă sf [At: IORDAN. L. R. A. 186 / Pl: -ţe / E: pretor1 + -iţă] (Rar) Soţie a pretorului1 (3).
pretoriu sn [At: CORESI. L. 116/11 / Pl: ~ii / E: lat praetorium, ef fr pretoire] 1 Instituţie condusă de un pretor1 (1). 2 Construcţie pe plan dreptunghiular, precedată de portice şi prevăzută cu o sală în care pretorul1 (1) locuia şi îşi exercita funcţia. 3 (Pex) Sală de judecată în tribunalele romane Si: (înv) pretat'2.4 Loc dintr-o tabără romană unde era aşezat cortul comandantului. 5 (înv) Sală de judecată în incinta unui tribunal. 6 (îvr; pex) Tribunal. 7 (înv) Sfat domnesc cu caracter restrâns. în Ţara Românească, format din sfetnicii cei mai apropiaţi ai domnului.
pretori sn [At: LTR2 / Pl: -uri / E: pre- + tort] Semifabricat din lână obţinut prin cardarea tortului, care are forma unor fire groase sau a unor benzi înguste, îndesate şi sucite şi din care, prin filare, se obţin firele de ţesut stofele. pretotindeni av vz pretutindeni pretrece v vz petrece
pretrofob, ~ă smf a [At: DN3 / Pl: -i, ~e / E: fr pretrophobe] 1-2 (Persoană) care este stăpânită de un puternic sentiment anticlerical. pretur sm vz pretor1
pretură i/[At: I. GOLESCU, C. / Pl: -ri / E: lat praetura. fr preture]
1	(în vechea organizare administrativ-teritorială a României) Instituţie
PREŢUI
în care îşi exercita funcţia pretorul1 (3). 2 Serviciu al pretorului1 (3). 3 Funcţie a pretorului1 (3). 4 (Pex) Local în care pretorul1 (3) îşi exercita funcţia.
preturna vt [At: (a. 1852). ap. TDRG / Pzi: pretorii / E: pre- + turnaJ (îvr; d. obiecte de metal) A turna din nou. pretufmde av vz pretutindeni
pretutindenar, ~ă a [At: EFTIMIU, ap. IORDAN, I. R. A. 154 / Pl:
~e l E: pretutindeni + -ar] (Nob) 1-2 Pretutindenesc (1-2). pretufmdene av vz pretutindeni pretufmde nea av vz pretutindeni pretufmdenelea av vz pretutindeni
pretutindenesc, ~e&scă a [At: G. M. ZAMFIRESCU. M. D. I. 87 / Pl: -eşti / E: pretutindeni + -ese] (Nob) 1 Care există pretutindeni (1) Si: (nob) pretutindenar (1). 2 Care se manifestă pretutindeni (1) Si: (nob) pretutindenar (2).
pretufmde ni av [At: COD. VOR. 58/11 !V:~nea. (asr) -«e. (îrg) păt~, pretufmde. ~dinea, (îvr) pătufindenea. pertufmdenea. petiufmdere. ~tifmderea. ~tifmderile, ~tiut\nderea. ~tiufmderele, ~tiuf\ndinea, -tiufmdirea, -tiufindirile, ~nelea, ~dilea, -ere. ~erea, ~erelea. ~dilea, -dine. ~dinea,~dini, ~dinile. ~direa. -dirilea.-tot-. (reg) pătutmdinea. pătufmdini. petifmderea.	petufmdinerea. petufmdirea.
pintrufmdârea. pifmdirea / E: ml per + totum + inde] 1 Oriunde. 2 (Precedat de pp „de“. care indică punctul de iradiaţie, de răspândire) Peste tot.
pretufmdenilea av vz pretutindeni pretufmdere av vz pretutindeni pretufmderea av vz pretutindeni pretufmderelea av vz pretutindeni pretufmdilea av vz pretutindeni pretutindine av vz pretutindeni pertufmdinea av vz pretutindeni pretufmdini av vz pretutindeni pretufmdinile av vz pretutindeni pertufmdirea av vz pretutindeni pretufmdirilea av vz pretutindeni
preţ sn [At: COD. VOR. 6/29 / Pl: ~z//7. (înv) -ure / E: ml pretium] 1 Expresie bănească a valorii unei mărfi. 2 Sumă de bani care se cere sau care se plăteşte pentru o marfă. 3 Expresie bănească a valorii unui bun.
4	(Spc) Tarif. 5 (Spc) Contravaloare. 6 (Spc) Cost. 7-8 (îljv) Fără (de) -'(Care se vinde) mult sub valoarea reală Si: ieftin. 9-10 (îal) (Care este) imposibil de evaluat în bani Si: nepreţuit, valoros. 11-12 (îrg; îljv) Cu (sau de) (mare, înv, mult) — (Care este) foarte valoros, sub aspect material.
13	(îlav) Cu orice - în orice condiţii Si: neapărat. 14 (îlav) Cu nici un
-	în nici un caz Si: deloe. 15 (Pop; îs) ~ de.... (reg) -la... (Reprezentând) contravaloarea a... 16 (îas) Valorând... 17 (îas) Aproximativ... 18 (Urmat de determinări temporale; îs) - ea la.... - ea de... Un interval de timp de circa... 19 (Pop; urmat de determinări spaţiale) - ea la... Aproximativ... 20 (îe) A pune - pe (sau. rar, la) ceva (sau cineva) A considera ca ceva sau cineva este foarte important sau necesar. 21 (îae) A ţine mult la ceva sau la cineva. 22 (D. mărfuri, bunuri materiale; îe) A avea (un) - A se vinde bine. cu preţ ridicat. 23 (îae) A valora mult. sub aspect material. 24 (îe) A ajunge la - A fi căutat, apreciat. 25 (îe) A sc învoi (sau, reg. a veni) la (sau din) - sau (reg) a se ajunge din -ori (înv) a rupe -ul A încheia o tranzacţie comercială. înţelegându-se asupra sumei de plată. 26 (îe) A ţine la -. (înv) a se ţine greu la - A nu reduce nimic din suma cerută la o vânzare. 27 (înv; îs) - de sânge Pedeapsă cu moartea. 28 (înv; îs) -ul sângelui Legea talionului. 29 (Ccr) Bucată de hârtie, de carton, de lemn etc. pe care este indicat costul unei mărfi. 30 (Ccr) Cifră care indică valoarea în bani a unei mărfi. 31 Sumă încasată dintr-o vânzare. 32 (îvp) Plată1 (1). 33 (Pex) Recompensă. 34 (îlp) Cu -ul... în schimbul unei contravalori materiale. 35 (Fig; îal) Cu sacrificiul... 36 (Fig; îalp) Cu efortul... 37 (Rar) Sacrificiu. 38 (înv) Echivalent pentru o sumă de bani. 39 (îlav) în - Drept compensaţie a
unei datorii. 40 (îvr) Cheltuială. 41 (îvr) Mită (1). 42 Valoare. 43 Importanţă. 44 însemnătate. 45 Semnificaţie. 46 (îla) Fără (de) - Care este foarte important. 47 (îvr; îla) Pre - De mare însemnătate. 48 (Rar; ccr) Ceea ce are valoare. 49 (Mat; înv) Valoare. 50 (Muz; îvr) Valoare a notelor muzicale. 51 (îvr) Conţinut. 52 (îvr) Cuprins.
preţălui [At: (a. 1643) IORGA. D. B. I. 103 /V: (îrg) -ţel-. (înv) priţiel~
/ Pzi: ~ese / E: preţ + -ăilui] 1-4 vt (îrg; c. i. bunuri care pot fi vândute) A preţui (1-4). 5-6 vt (îvr) A preţui (10-11). 7 vrr (Mol; Buc) A se tocmi.
preţăluire sf [At: I. IONESCU. C. 250/23 / V: (reg) / Pl: -ri / E: preţălui] 1 (îrg) Evaluare. 2 (îvr) Preţuire (1). 3 (îvr) Tocmeală.
preţăluitor, ~oare smf [At: I. IONESCU, C. 251/10 / V: (reg) -ţel'-' / P: -lu~i- / Pl:	-oare / E: preţălui + -tor] 1-2 (îrg) Preţuitor (1-2).
preţătone sfvz perceptorie preţâpiş sn vz precipiţiu preţectone sfvz perceptorie preţehti v vz preţălui preţeluire sf vz preţăluire preţeluitor, -oare smf vz preţăluitor preţeptore sm vz perceptor preţeptone sfvz perceptorie preţesie sfvz pre cesiu ne
preţios, -oasă [At: CALENDARIU (1794). 35/11 /V: (înv) ~eci~, -ţuos / P: -ţi-os / Pl: -oşi, ~oase / E: lat pretiosus. fr precieux] 1 a Care reprezintă o valoare materială ridicată. 2 a Care costă mult datorită valorii materiale ridicate Si: scump, (rar) preţuit (2). 3 a (îs) Metal - Aur, platină şi argint. 4 a (îs) Piatră -oasă Mineral cristalizat cu aspect frumos, în culori variate, cu duritate foarte mare. de valoare deosebită, care se găseşte rar în natură şi se foloseşte de obicei la confecţionarea bijuteriilor. 5 a Care are valoare datorită unor calităţi materiale sau considerente spirituale, morale. 6 a La care cineva ţine mult Si: important, valoros. 1 sf (înv; lpl) Bijuterii. 8 a (D. oameni şi manifestările lor) Care este lipsit de naturaleţe şi de simplitate Si: afectat, căutat, exagerat, pedant. 9 smf Persoană care are un stil. o vorbire, o comportare afectată. 10 a (Rar; fig) Rafinat.
preţiosism sn [At: MACEDONSKL O. IV. 119 / P: -ţi-o- / Pl: (rar) -e / E: preţios + -ism] (Nob) 1-3 Preţiozitate (1-3).
preţiozitate ,s/'[At: MACEDONSKL O. II, 278 / P: -ţi-o- ! Pl: -taţi / E: îrpreciosite] 1 Lipsă de naturaleţe şi de simplitate Si: (nob) preţiosism (1). 2-3 (Pex) (Comportare sau) exprimare afectată Si: (nob) preţiosism (2-3).. preţipis sn vz precipiţiu preţi pita vz precipita preţipitat sn vz precipitat1 preţipitate sfvz precipitat1 preţitor sm vz perceptor preţizie sf vz precizie
preţos, ~oasă a [At: PANN. E. I, 65/18 / Pl: -oşi. -oase IE: preţ + -os] (îvr) Care ştie să aprecieze corect însuşirile, importanţa, valoarea.
preţui [At: TETRAEV. (1574). 216 / Pzi: -esc. (reg) preţui / E: preţ + -ui] 1 vt (îvp; c. i. bunuri care pot fi vândute) A determina cu aproximaţie un preţ (1) Si: a estima, a evalua. (îrg) a preţălui (1). 2 vt (îvp; c. i. bunuri care pot fi vândute) A stabili valoarea în bani Si: (îrg) a preţălui (2). 3 vt (îvp; c. i. bunuri care pot fi vândute) A indica valoarea echivalentă în bunuri Si: (îrg) a preţălui (3). 4 vt (îvp; c. i. bunuri care pot fi vândute) A considera că are o valoare materială foarte mare Si: (îrg) a preţălui
(4). 5 vi A avea un anumit preţ (1) sau o anumită valoare materială Si: a valora, a face. 6 vi A reprezenta pentru cineva o mare valoare datorită unor calităţi materiale sau considerente spirituale, morale Si: a valora, a face. 1 vi (îe) A şti cât -este ceva (sau cineva) A cunoaşte defectele cuiva sau a ceva. 8 vi (îae) A şti dinainte că nu trebuie să contezi pe ceva sau pe cineva. 9 vi (Spc; înv; d. note muzicale) A avea o anumită valoare Si: a valora. 10 vt A aprecia calităţile cuiva sau a ceva Si: (Îvr) a preţălui
1245
PREŢUIALA
(5). 11 vt A populariza calităţile cuiva sau a ceva Si: (îvr) a preţului (6). (înv) a pohfalisi.
preţiiialâ A/[At: (a. 1734) IORGA, S. D. I. 232 / P: ~ţu-ia~ / Pl: -ieli. (înv) -iele / E: preţui + -eală] 1 (înv) Preţuire (1). 2-3 (Mun) Preţuire (2-3).
preţuire sf[At: DRLU / Pl: (rar) ~ri / E: preţui] 1 (îvp) Determinare aproximativă a preţului (1) unui bun care poate fi vândut Si: (îrg) preţăluire (1). (înv) pretuială (1). 2 Apreciere a calităţilor cuiva sau a ceva Si: (Mun) preţuială (2). 3 Popularizare a calităţilor cuiva sau a ceva Si: (Mun) pretuială (3).
preţuit, ~ă a [At: N. TEST. (1648). 3773 / Pl: -iţi, -e / E: preţui] 1 (înv; d. obiecte care pot fi vândute) Căruia i s-a stabilit preţul în bani. 2 (Rai-; d. obiecte) Care reprezintă o valoare materială ridicată. 3 (înv; îs) Piatră -ă Mineral cu aspect frumos, în culori variate, cu duritate foarte mare, de valoare deosebită, care se găseşte rar în natură şi se foloseşte de obicei la confecţionarea bijuteriilor. 4 (D. oameni şi însuşirile lor) Care este apreciat.
preţuitor, ~odse smf [At: DRLU / P: -ţu-i- / PI:	-oare / E: preţui
+ -tor) 1 Persoană calificată, specializată în evaluarea preţului (1) unui bun Si: (îrg) preţăluitor (1). 2 Persoană care poate aprecia valoarea sau importanţa unui bun Si: (îrg) preţâluitor (2). preţuos, -oasă a vz preţios preucă1 sfvz priocă preucă2 sfvz prelucă
preuman, ~ă a [At: DN3 / Pl:	~e	/	E:	it preumano] Care precedă
apariţia omului pe Pământ. preumbla v vz plimba preumblare sf vz plimbare
preumblată sf [At: PAMFILE, S. V. 59 / P: pre-um~ / Pl: ~te / E: preumbla] (Reg) Parte a dansului popular căluşul care precedă figurile propriu-zise şi în timpul căreia dansatorii se deplasează în pas ritmic. preumblăreţ, ~eaţă a vz plimbăreţ preumblător, ~oare smf vz plimbător preur sn vz proor
preurma vt [At: MARCOVICI, D. 245/25 / P: pre-ur- / Pzi: preurm / E: pre- + urma] l(îvr) A preceda (1). 2 (îvr) A premerge (1). 3 (C. i. oameni) A urmări.
preursi vt [At: HELIADE, O. I, 192 / Pzi: -sesc / E: pre- + ursi] (Rar) A predestina.
preursire sf[At: MACEDONSKI. O. I. 83 / P: pre-ur~ l Pl: -ri / E: preursi] 1 (înv) Predestinare. 2 (Pex) Soartă.
preursit, ~ă [At: BOLINTINEANU, O. 1 18 / P: pre-ur~ / Pl: -iţi. -e / E: preursi] 1 sf (înv) Destin. 2 a (Rar) Predestinat.
preuscare sf[At: DEX-S / P: pre-us~ / PI: -cări / E: pre- + uscare] Uscare prealabilă.
preuscat, ~ă a [At: JIPESCU, ap. DDRF / P: pre-us- / PI: -aţi, -e / E: pre- + uscat] (Mun) Foarte uscat.
preuş, ~ă [At: JAHRESBER. XVI. 227 / PI:	-e / E: ns cf mg prozsa]
1-2 smf a (Reg) (Oaie, berbec sau miel) care are pete albe sau roşietice pe pântece. 3-4 smf a (Oaie, berbec, miel sau capră) care are pete albe pe cap. 5 a (D. oameni) Cu faţa brăzdată şi murdară. preut sm vz preot prewtcă sf vz pretcă preuteasă sfvz preoteasă preute.sc, ~ească a vz preoţesc preuţel sm vz preoţel preuţesc, ~ească a vz preoţesc preuţeşte av vz preoţeşte preuţi v’ vz preoţi preuţie sf vz preoţie preuţime sfvz preoţime prevadă sfvz; privat preval sn vz prăval
prevala v [At: MAG. IST. I, 69/13 / Pzi: -lez / E: lat praevalere, fr prevaloir] (Liv) 1 vi A avea întâietate. 2 vi A avea preponderenţă Si: a predomina. 3 vi A se dovedi superior. 4 vr (Udp ,,deki) A se folosi de ceva. de obicei de un drept. în vederea atingerii unui anumit scop Si: (îvr) a se pre valida.
prevalare sf[At: SBIERA. F. S. 213 / Pl: -lari / E: prevala] (Liv) 1 Ceea ce are preponderenţă asupra cuiva sau a ceva, în anumite contexte Si: (rar) prevalentă. 2 Folosire a ceva. de obicei a unui drept, în vederea atingerii unui anumit scop prevalent, ~ă a [At: DEX / Pl: -nţi, -e / E: lat praevalens, -ntis. eg praevalent] 1 De importanţă majoră. 2 Predominant.
prevalenţă sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~ţe / E: prevala + -etiţă] (Rar) Prevalare (1).
prevalida vr [At: HAMANGIU, C. C. 349 / Pzi: -dez / E: lat praevalidare] (îvr) A se prevala (4). prevar s [At: A II, 12 / Pl: net / E: ns cf privar] (Reg) Pârleaz. prevarica vi [At: BARCIANU / Pzi: -chez / E: fr prevariquer, lat praevaricari] (Liv) A contraveni prin rea-credinţă, abuz. fraudă de la îndatoririle şi obligaţiile cerute de serviciu.
prevaricare şf[At: STAMATI. D. / Pl: ~cari / E: prevarica] (Liv) 1-3 Prevaricaţiune (1-3).
prevaricator, -oare smf a [At: NEGULICI / Pl: ~i. ~oare / E: fr prevaricateur] 1-6 (Liv) (Persoană) care comite o prevaricaţiune (1-3). prevaricaţie sfvz prevaricaţiune
prevaricaţiune sf [At: (a. 1830) IORGA, S. D. XXL 270 / V: prevaricaţie, (reg) prăvălicaţie / P: ~ţi-u~ / Pl: ~ni / E: fr prevarication] 1 Abatere de la îndatoririle de serviciu Si: (liv) prevaricare (1). 2 Abuz comis de un angajat în exerciţiul funcţiunii Si: (liv) prevaricare (2). 3 Trădare a unei cauze sau a unor interese pe care cineva ar trebui să le apere Si: (liv) prevaricare (3). 4 (Reg. îf prăvălicaţie) Amendă aplicată cuiva pentru un furt de lemne. prevaz sn vz pervaz prevăcătoare sfvz privighetoare prevăgătoare sfvz privighetoare prevăh v vz prăvăli
prevăhii vt [At: I. CR. VIL 52 / Pzi: ~e.sr / E: ns cf evalua] (Mun) A evalua.
prevărsa vt [At: BUDAI-DELEANU. Ţ. 260 / Pzi: 3 prevarsă / E: pre-+ vărsa] (îvr; d. ape, viituri etc.) A inunda totul.
prevăzător, ~oare a [At: AMFILOHIE. G. F. 7876 /V: ~vidit~, priv~. privedit~. prividit~ / Pl: ~i, ~oare / E: prevedea + -ător] 1 (D. oameni) Care prevede şi preîntâmpină un pericol, o neplăcere, un necaz posibil.
2	(D. oameni) Care îşi ia toate măsurile de prevedere pentru a evita orice neplăcere posibilă Si: circumspect, grijuliu, precaut. prudent. 3 (D. manifestări, acţiuni sau creaţii ale oamenilor) Care trădează precauţie Si: circumspect. precaut, prudent. 4 (Fiz; înv; îf previditor. priveditor. prividitor. privăzător) Transparent. 5 (îvr; îf privăzător) Care permite să se poată vedea prin el Ia distanţă.
prevăziu, ~\e a [At: AR (1832), 271 '/15 / V: ~vez~,	/ Pl: ~i/ / E:
prevedea + -iu] (înv) 1 Transparent. 2 Diafan.
prevăzut, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~uţi, ~e / E: prevedea) 1 Care este dedus din fapte, fenomene, date etc. precedente. 2 Care este prescris, specificat de o lege. de 1111 regulament etc. 3 Care este dotat cu cele necesare. pre vechea v vz priveghea pre vechi1 sn vz priveghi prevechi2, ~eche a vz preavechi prevechitoare sfvz privighetoare
prevedea [At: PSALT. HUR. 11773 / V: (înv) prăv~. prăvid~. priv~ / Pzi: prevăd. (îrg) prevaz / E: pre- + vedea. cdp fr prevoir] 1 vt (C. i. evenimente, procese, fapte viitoare) A deduce evoluţia, realizarea, producerea etc. din analiza unor fapte sau a unor situaţii prezente Si: a bănui, ă întrezări, a prognoză (3), (rar) a preşti1, a prevesti1 (5), (îvr) a prejudeca. 2 vt (D. acte normative, dispoziţii etc. elaborate de autorităţi
1246
PREVESTIRE
competente) A stabili ceva care trebuie respectat Si: a prescrie. 3 vt A echipa cu ceva necesar. 4 vt (Asr) A întrezări. 5 vt (Asr) A vedea. 6 vt (Spc; îvr) A cuprinde dintr-o privire. 7 vrp (Reg) A fi transparent. 8 vr (Asr) A se reflecta. prevedenie sfvz preveghenie
prevedere sf [At: (a. 1642) BV I, 126 / V: (înv) ~vid~. priv~. privid-/ A şi: ~ved~ / Pl: ~ri / E: prevedea] 1 Capacitate de a deduce din fapte anterioare sau prezente evoluţia evenimentelor viitoare Si: bănuială, întrezărire, pre vizionare (1), prognozare (3), (îvr) preştire. 2 (Ccr; mpl) Fapt prevăzut Si: previzionare (2). 3-5 (Mpl) (Obligaţie) (dispoziţie sau) îndrumare înscrisă într-un act normativ Si: (înv) prescript. (frm; rar) previziune (7-9). 6 (îs) -ri sociale Sistem de măsuri privitoare la acordarea de asistenţă socială persoanelor care şi-au pierdut, temporar sau definitiv, capacitatea de muncă ori celor rămaşi fără susţinător în familie.
7	Evaluare realizată pe baze ştiinţifice a unui obiectiv care urmează să fie îndeplinit Si: previzionare (3). 8 Precauţie legată de evenimente, fenomene neplăcute, posibile Si: previzionare (4). 9 Decizie luată pentru a preveni producerea unui eveniment, a unui fenomen primejdios. 10-11 (îljv) De (sau ca) ~ (Care serveşte) pentru a preveni un lucru primejdios care s-ar putea întâmpla. 12 (Rar; îlav) Cu ~Cu atenţie şi prudenţă. 13 (Fiz; înv) Transparenţă. preveditoare sfvz privighetoare preve gât oare sfvz privighetoare prevegea v vz priveghea prevegetoare sfvz privighetoare preveghea v vz priveghea preveglieai'e sf vz priveghere
preveghenie sf [At: ARH. FOLK. V. 131 / V: ~m/e~ / PI: -ii l E: preveghea + -enie] (Trs) Priveghi. preveghere sfvz priveghere preveghetoare sfvz privighetoare
preveghetwră sf [At: CORESI. ap. DHLR II. 345 / Pl: -ri / E: preveghea + -tură] (înv) Priveghere (1).
prevegheu sm [At: PSALT. 53 / Pl: ~ gliei / E: preveghea + -ău] (îvr; csnp) Pri veghetor (2). preveghi1 sn vz priveghi preveglii2 v vz priveghea preveghiere sf vz priveghere preveghitoare sfvz privighetoare prevegi sn vz priveghi prevegitor sm vz privighetor1 preveleghiat, ~ă smf a vz privilegiat prevelegiu sn vz privilegiu
preveli smp [At: GEORGESCU-TISTU, B. 44 / A: net / E: net] (Mun) Persoane de aceeaşi vârstă, întovărăşite. preveligiu sn vz privilegiu
prevence vt [At: PSALT. HUR. 112710 / Pzi: ? / E: ml pervincere] (înv) A învinge. prevenciune sfvz prevenţie
preveni1 vt [At: DRLU / Pzi: previn, (rar) previn / E: fr prevenir. lat praevenire] 1 (C. i. oameni) A atrage cuiva atenţia asupra consecinţelor neplăcute sau primejdioase ale unor acţiuni Si: a avertiza, a înştiinţa. (înv) a prevesti (2). 2 (C. i. dificultăţi, neplăceri, primejdii) A lua din timp măsurile necesare pentru a evita, a împiedica, a opri Si: a combate, a para, a preîntâmpina. 3 (Rar; c. i. dorinţe, intenţii) A îndeplini cu solicitudine înainte de a fi fost formulat de cineva.
preveni2 vi [At: GL. OLT. / Pzi: previn / E: pre- + veni] (Reg) 1-2 A veni (din nou).
prevemnţă sf[At: GHICA. S. 157 / Pl: -ţe / E: fr prevenance] (înv) 1 Prevenire (3). 2 (Ccr) Act de bunăvoinţă.
prevenire sf [At: LEG. EC. PL. 279 / Pl: -ri / E: preveni1] 1 Avertizare făcută cuiva asupra consecinţelor neplăcute sau primejdioase ale unor acţiuni. 2 Luare din timp a unor măsuri pentru a evita, a împiedica, a opri
dificultăţi, neplăceri, primejdii viitoare Si: (rar) prevenţie (7). 3 (Rar) îndeplinire cu solicitudine a unor dorinţe, intenţii, înainte ca acestea să fi fost formulate de cineva Si: (înv) preveninţă (1).
prevenit, ~ă [At: BOLLIAC. O. 273 / Pl: ~i(/‘. -e / E: fr prevenu] 1-2 smf a (Persoană) care a fost avertizată asupra consecinţelor neplăcute sau primejdioase ale faptelor sale. 3 a (D. neplăceri, primejdii) împotriva căruia s-au luat măsuri. 4 smf (Jur) Persoană împotriva căreia s-a luat măsura arestului preventiv.
prevenitor, ~oare [At: CODRU-DRĂGUŞANU. C. 201 / Pl:	-oare
/ E: preveni1 + -tor] 1 a (D. oameni şi manifestările lor) Plin de solicitudine Si: amabil, îndatoritor, serviabil. 2 sn (Thl; îs) ~ ele erupţie Dispozitiv instalat la gura sondei, în timpul operaţiilor de foraj sau de reparaţie, pentru a putea închide, etanş şi rapid, spaţiul dintre coloanele de tubaj şi garnitura de prăjini de foraj sau de ţevi de extracţie în cazul unei erupţii libere, necontrolate a sondei, când se forează sub presiune. 3 av Cu precauţie.
preventiv, ~ă a [At: MAN. SĂNĂT. 263/11 / Pl:	-e	/	E:	ir	preventif]
1	Care serveşte pentru a preveni1 (2) producerea unui lucru neplăcut. 2 Care are drept scop împiedicarea săvârşirii unei infracţiuni. 3 Care are drept scop împiedicarea apariţiei sau răspândirii unei boli Si: (înv) preîntâmpinător. 4 (îs) Medicină -ă Ramură a medicinii care se ocupă cu mijloacele de apărare a organismului împotriva bolilor şi de combatere a condiţiilor care favorizează apariţia acestora. 5 (îs) Arest -. detenţiune -ă. deţinere -ă, (rar) închisoare ~ă Măsură privativă de libertate luată în cursul soluţionării unui proces penal, în scopul de a preveni1 (2) fie dispariţia infractorului, fie influenţarea martorilor de către inculpat Si: prevenţie (3). 6 (Pex; îas) Loc în care se execută detenţiunea prevăzută de arestul preventiv (5) Si: prevenţie (5), (îvp) popreală.
preventoriu sn [At: SCÎNTEIA, 1954. nr. 2915 / Pl: -ii / E: fr preventorium] 1 Instituţie medicală în care sunt internate şi tratate. în mod preventiv, persoanele predispuse la anumite boli grave şi de lungă durată. 2 (Iuz) Instituţie medicală în care erau tratate persoanele bolnave de tuberculoză, pentru a preveni răspândirea bolii, în epoca în care nu se cunoştea tratamentul pentru vindecarea ei.
prevenţă sfvz prevenţie
prevenţie >s/‘[At: CALENDARIU (1794). 38/16 / V: ~iune, (îvr) ~nciwne, (reg) ~ţă. ~vinţâ, privenţă, privinţă / Pl: ~ii / E: lat praeventia, fr prevention] 1 (Liv) Prejudecată. 2 (îvr. îf prevenţiune) Suspiciune. 3 (Jur) Măsură privativă de libertate luată în cursul soluţionării unui proces penal, pentru a preveni1 (2) fie dispariţia infractorului, fie influenţarea martorilor de către inculpat Si: arest preventiv (5). 4 (Pex) Perioadă cât cineva este supus arestului preventiv. 5 Loc în care se execută prevenţia
(3)	Si: arest preventiv (6). (îvp) popreală. 6 (îlav) In ~în mod preventiv.
7	(Rar) Prevenire (2).
prevenţiune sfvz prevenţie
preverb sn [At: SCL 1955. 239 / Pl: ~e l E: fr preverbe] Prefix care se ataşează la verbe.
preverbaţie sf[At: IST. L. ROM. I. 103 / Pl: -ii / E: fr preverbation] (Grm; rar) Procedeu de derivare cu ajutorul pre verbelor Si: prefixare verbală.
prevernal, ~ă a [At: DN3 / Pl:	-e	/	E:	it	prevernale]	Din	perioada
care precedă primăvara Si: primăvăratic.
prevestaş sm [At: DIACONU. VR. 223 / Pl: ~i / E: prevesti1 + -a^] (Reg; csnp) Vestitor.
prevesti1 vt [At: COD. VOR. 36/14 / V: (înv) preav~ / Pzi: -tesc / E: pre- + vesti] 1 vt(a) (C. i. evenimente, fenomene ale naturii etc.) A vesti.
2	vt (Spc; c. i. evenimente, fenomene ale naturii etc.) A anticipa. 3 vt (Spc) A prezice. 4 vt (înv; c. i. oameni) A preveni1 (1). 5 vrp A prevedea (1).
prevesti2 v vz priveşti
prevestire sf [At: MARCOVICI. C. 26/22 / Pl: ~/7 / E: prevesti1] 1 Anunţare a ceea ce urmează să se întâmple Si: (rar) prevestit (1). 2 Fapt care urmează să se întâmple, anunţat de cineva sau ceva Si: prezicere (2). (rar) predicţiune, prevestit (2). (înv) plaz2. 3 (Spc) Profeţie.
1247
PREVESTIT
prevestit sn [At: POLIZU / Pl: (rar) -uri / E: prevesti1] 1-2 (Rar) Prevestire (1-2). 3 (Spc; rar) Profeţie. 4-5 (îrg) (Fază de) creştere a lunii.
6-7	(îrg) (Fază de) descreştere a lunii.
prevestitor, -oare [At: MARCOVICI. C. 8/8 /Pl: -i. -oare / E: prevesti1 + -tor] 1 ci (Udp ,,de“) Care vesteşte anumite evenimente, fenomene aie naturii etc. 2 a Care constituie un indiciu al unor întâmplări viitoare Si: (înv) menitor. 3 sn (Om; reg; îc) '-oarea morţii Cucuvea (Athene noctua). prevestea, sf vz preveşteală
preveşteală sf [At: MOLNAR, ap. DR IV. 388 / V: (reg) preveştea. priviştea. priviş- / Pî: -eli. -ele / E: preveşti + -eală] 1 (Trs; Ban) Ceaţă care tulbură, uneori, vederea cuiva Si: înceţoşcire, împăienjenire. 2 (Pex) Cataractă. 3 (Atm; îvr) Diafragmă. 4 (Atm; reg) Peritoneu. 5 (Reg) Membrană care înveleşte, sub coajă, conţinutul unui ou. 6 (Reg) Pieliţă formată din lapte. 7 (Reg) Sevă a arborilor, aflată sub coajă. 8 (Mol; îf priviştecilci) Bucată de scândură care se adaugă drept nadă la ciocanele uzate de la piuă. 9 (Reg; îaf) Şipcă adăugată la marginea unei ferestre pentru a-i asigura închiderea ermetică. 10 (Reg; îf prevestea, priviştea) Pană1 de lemn cu ajutorul căreia se astupă o crăpătură a unei lăzi. a unui perete etc. 11 (Mol; îf priviştecilci) Ceea ce se adaugă îa un obiect. preveşti v vz priveşti preveziu, ~ie a vz prevăzut prev'i v vz priviL
previchitoare sfvz privighetoare previdere sf vz prevedere previditoare sf vz privighetoare previditor, -oare a vz prevăzător previgătoai'e sfvz privighetoare previgătoriu a vz priveghetor previghere sf vz priveghere previghitoare sf vz privighetoare previgitoare sfvz privighetoare pre vilă sfvz prevină
prevină sf [At: ANTIPA. P. 581 / V: (reg) -llă.priv- / Pl: -ne / E: net] Fiecare dintre grinzile de lemn legate transversal, cu odgoane, de stâlpii de susţinere ai îngrăditurilor pescăreşti Si: (reg) privisină.
previnde vt [At: BUDAI-DELEANU, Ţ. 223 / Pzi: prevând / E: pre- + vinde] (Trs; Olt) A revinde. prevwţă sf vz prevenţie previre sf vz privire previt s vz pleviţă1 pr evită sfvz pleviţă1 previtură sf vz privitură prc viţă sfvz pleviţă1
previzibil, -ă a [At: OPRESCU, S. 198 / Pl: -i. -e / E: fr previsible] Care se poate prevedea (1).
previzibilitate sf [At: DEX-S / Pl: (nob) -taţi / E: previzibil + -itate] Caracter a ceea ce este previzibil. previzie sfvz previziune
previziona. vt [At: DN3 / P: -zi-o- / Pzi: -nez / E: net] 1-4 A prevedea (1,4-6).
previzional, -ă a [At: L. ROM. 1965, 207 / P: -zi-o- / Pl: -i. -e / E: fr previsionnef] (Rar; d. gândire sau d. maşini cibernetice) Care are capacitatea de a face o previziune (1). previzionaj'e sf [At: DN3 / Pl: -nari / E: previziona] 1-4 Prevedere (1-2,
7-8).
previziu, ~ie a vz prevăziu
previziune sf [ Al: NEGULICI / V: (îvr) previzie / P: -zi-u- / Pl: -ni l E: fr prevision] 1 Capacitate de a deduce întemeiată pe cunoaşterea unor legi sau a legităţii obiective, a unor fenomene existente, dar neconstatate încă experimental, a unor fenomene şi evenimente care urmează să aibă loc sau a tendinţei generale de dezvoltare a unui proces sau sistem. 2 Enunţare a unor judecăţi sau teorii bazate pe previziuni (1). 3 Ceea ce
prevede (1) cineva Si: ipoteză. 4 (Rar; îlpp) în Având în vedere... 5 (Rar; îal) în cazul... 6 (Rar; îal) Cu condiţia... 7-9 (Frr) Prevedere (3-5).
prevorbi vi [At: LM / Pzi: -besc / E: pre- + vorbi] (îdt) A rosti un discurs introductiv.
pre vorbitor sm [At: LM / Pl: -i / E: pre- + vorbitor cf ger Vorredaur] (îdt) Antevorbitor.
prevoroavă *y/’[At: CANTEMIR. HR.l 36 / PI: -ve / E: pre- + voroavă] (îvr) Prefaţă.
prevorovire sf [At: CANTEMIR. HR. 109 / Pl: -ri / E: pre- + vorovire] (înv) Prefaţă. prevoslavnec, -ă a vz pravoslavnic
prez pp [At: PRAV. COND (1780). 136 / E: siv np'k^'h] (Slî; îc) Ot ~ Indică localizarea unei realităţi prin raportare la depăşirea unei limite Judeţele ot prez Olt Si: peste.
prezaj sn [At: ŞĂINEANU. D. U. / Pl: -e i E: fr presage] (Frr) Semn prevestitor. prezanta v vz prezenta preză sfvz priză prezălult, -ă a vz prizăluit prezăntm sn vz prezentin prezenţi nă sfvz prezentin
prezăn1 vt [At: IORGA, în SFC I. 8 / Pzi: -rcsc l E: pre- + zări] (Nob) A întrezări. pre zări2 v vz prizări pre zărit, -ă a vz prizărit prezăn v vz prizări
prezăruit, -ă smf, a [At: ALR I. 1426/385 / Pl: -iţi. -e / E: prizări) (Reg) 1-2 (Om) rănit2 în război. prezăfm s vz pezăntin
prezbiacime sf [At: DN3 / P: -bi-a-cu-zi-e / Pl: (nob) -ii / E: fr presbyacousie] (Med) Leziune senilă a urechii.
prezbiestezie sf [At: DEX-S / P: -zi-e / Pl: (rar) ~i/‘ / E: fr prezbyesthesie] (Med) Scădere a sensibilităţii cutanate la bătrâni.
prezbiofreme sf [At: DN3 / P: -bi-o-fre-ni-e / Pl: -ii / E: fr presbyophrenie] (Med) Psihoză senilă, în special Ia femei, caracterizată prin angoasă, halucinaţii, idei delirante şi tulburări de memorie.
prezbiopie sf[At: ENC. ROM. / V: -esb- / S şi: -esbyo- / P: ~bi-o-/ Pl: ~i/ / E: fr presbyopie] (Rar) Prezbitism.
prezbit, -ă [At: I. GOLESCU. C. / V: (înv) -esvit l S şi: -esb- / Pl ~i(/, -e / E: fr presbyte] 1-2 smf. a (Persoană) care suferă de prezbitism
3	a (Rar; d. ochi) Care prezintă simptome de prezbitism.
prezbiteiJ sm [At: N. TEST. (1648), 154729 / V: -eazvi-. -ejb-. -esb--esvi-, prizvi- / Pl: -i / E: ngr Jtpeofi'b'roq] 1-2 (Titlu onorific pentru o persoană care face parte din cinul bisericesc. 3 (Spc) Preot. prezbiter2 sn vz prezbiteriu
prezbiter&l, -ă a [At: PROT. — POP.. N. D. / S şi: -esb- / Pl: -i. -e E: fr presbyteral] 1 (îdt) Care aparţine prezbiterului1 (2). 2 (îdt) Can priveşte presbiterul1 (2). 3 (Spc) Preoţesc.
prezbiteră sf [At: ŞEZ. XII, 7 / V: -zvi-, ~esvi~ / Pl: -re / E: ng TCpeoftw^pa) 1-2 Soţie a prezbiterului1 (2-3).
prezbiterian, -ă [At: SĂULESCU. HR. II, 329/22 / Pl: -icni. -it/ie (îvr) -e / E: fr presbyterien] 1-2 a Care aparţine (prezbiterianismuln sau) prezbiterienilor (9). 3-4 a Care priveşte (prezbiterianismul sau prezbiterienii (9). 5-6 a (De prezbiterianism sau) de prezbiterieni (9). 1-a Care este în spiritul (prezbiterianismului sau) prezbiterienilor (9). 9 sn Adept al confesiunii protestante desprinsă din anglicanism. car recunoaşte numai autoritatea religioasă a preoţilor. înlăturând ierarhi episcopală.
prezbiterianism sni [At: PROT. - POP., N. D. / S şi: -esb- i P: -ri-a IE: frpresbyterianisme) Confesiune protestantă desprinsă din anglicanisn care recunoaşte numai autoritatea religioasă a preoţilor. înlăturând ierarhi episcopală.
1248
PREZERVATIV
prezbiteriu sn [At: NEGULICI / V: prezbiter / S şi: -esb- / Pi: ~/7 l E: lat presbyierium. îr presbytere] 1 Casă parohială datolică. 2 (îvr) Parte a unei biserici creştine între naos şi altar unde stau clericii în timpul slujbei religioase. 3 (înv) Sfat al preoţilor unei comunităţi creştine. 4 Corporaţie aflată în fruntea unei comunităţi bisericeşti protestante. prezbifie sfvz prezbiţie
prezbitism sni [At: PONT. F. 392 / E: frpresbytisme] Tulburare de vedere caracterizată prin scăderea capacităţii de acomodare a cristalinului, astfel încât obiectele îndepărtate apar mai clare decât cele apropiate Si: prezbiţie, (rar) prezbiopie.
prezbiţie i/[At: BARCIANU / V: (rar) ~itie I S şi: -esb- / ?\: -li / E: fr presbytie] Prezbitism.
prczbns s [At: ALR SN IV, h 1125 / V: -zluş / Pl: ? / E: ger Presswurst] (Trs) Tobă de porc. prezedent sin vz. prezident prezedenţle sfvz prezidenţie
prezent1 sn [At: AR (1829). 582/45 / S şi: ~ese~ / Pl: -uri. (rar) ~e / E: fr present) (Frî) Cadou.
prezent2, ~ă [At: HELIADE, O. II, 46 / V: (rar) -zinte a. (înv) ~e sn. ~Z\nt (S şi: -esint) a. (pop) zent, zănt a / S şi: -ese- / Pi: -nţi. -e / E: fr prese nt, lat praesens. -ntis. it prese nte ] 1 sn (îoc trecut sau viitor) Perioadă de timp variabilă, concepută ca o durată distinctă între trecut şi viitor, reprezentând actualitatea. 2 sn Timp actual. 3 sn Epocă actuală Si: contemporaneitate. 4 sn (Pex) Situaţie actuală Si: actualitate. 5 sn (îlav) în (sau, rar, de) ~ în momentul de faţă. 6 sn (îal) în zilele noastre Si: acum. az.i. 7 sn (Grm) Timp al verbului care arată o acţiune în curs de desfăşuare. simultană cu momentul vorbirii sau de durată. 8 sn (Grm; îs) ~ istoric Prezent2 (1) cu valoare de perfect, care se foloseşte mai ales în naraţiuni, pentru a da operei o forţă de evocare mai pregnantă. 9 sn (îs) ~ gnomic Prezent2 (1) care arată că o acţiune se îndeplineşte indiferent de timp. 10-11 a (D. fenomene, procese, unităţi de timp etc. sau manifestări, acţiuni ale oamenilor; îoc trecut sau viitor) Care (se desfăşoară sau) există în timpul vieţii vorbitorului sau în epoca la care acesta se referă.
12	a (D. fenomene, procese, unităţi de timp etc. sau manifestări, acţiuni ale oamenilor) Care se desfăşoară în momentul de faţă Si: actual, contemporan. 13 a Despre care este vorba acum Si: de faţă. 14 a (D. acte normative, documente administrative etc.; îoc anterior, fost) Care este în vigoare astăzi. 15 a (D. oameni; îoc absent) Care se află în acelaşi loc cu vorbitorul sau în locul la care acesta se refera. 16 a (D. oameni; îoc absent) Despre care se vorbeşte Si: de faţă, (grî) paron. 17 i Cuvânt prin care cel strigat răspunde la un apel nominal. 18 a (Rar) Atent. 19 (Rar) a Activ. 20 a (D. abstracte) La care cineva se gândeşte. 21 a (D. abstracte) Pe care cineva îl simte la un moment dat.
prezenta [At: AR (1829). 1412/l0 / V: (înv) ~zin~, (frî) ~zan~ / S şi: -ese-, -esin-1 Pzi: prezint, (înv) -tez, prezent / E: îr presenter) 1 vt (C. i. cereri, rapoarte, memorii) A înmâna cuiva pentru a informa, pentru a rezolva etc. 2 vt A oferi pentru a lua. pentru a servi, pentru a consuma etc. 3 vt A exprima omagii, complimente, salutări. 4 vt A transmite omagii, complimente, salutări. 5 vt (îe) A — arma A mânui arma după anumite reguli militare, fixând-o într-o poziţie stabilită, pentru a da onorul unui superior, unei personalităţi Ia o ceremonie etc. 6 vt A arăta cuiva creaţii, rezultate ale unei activităţi, pentru a aprecia, pentru a evalua. 7 vt (C.l. oameni sau creaţii, manifestări ale lor, spectacole etc.) A susţine înaintea cuiva aspecte ori rezultate ale unei activităţi ştiinţifice, pentru a lua cunoştinţă Si: (îvr) a prezentui. 8 vt (C. i. oameni sau creaţii, aspecte ale realităţii) A descrie. 9 vt (Rar; c. i. spectacole) A reprezenta. 10 vt (Rar) A desemna ca reprezentant. 11 vt (îvr. c, i. oameni) A face cunoştinţă cuiva cu altcineva. 12-13 vtr (D. oameni) A (se) duce, din proprie iniţiativă sau chemat anume. înaintea cuiva sau undeva cu un anumit scop. 14 vr (Spc) A participa la 1111 concurs, la 1111 examen, la o întrecere etc. 15-16 vtr A(-şi) spune numele, titlurile, ocupaţia etc. când face cunoştinţă cu cineva Si: a (se) recomanda. (înv) a (se) recoinăndălui. 17 vr A-i veni m minte. 18 vr A-i reveni în amintire. 19 vr A avea 1111 anumit aspect, o
anumită caracteristică, o anumită valoare, o anumită importanţă etc. 20 vt A constitui un anumit aspect, o anumită caracteristică, o anumită valoare. 21 vr A avea înfăţişarea, reală sau aparentă, de... 22 vr A se înfăţişa ca...
prezentabil, ~ă a [At: I. GOLESCU. C. / V: (îvr) / S şi: -ese-. -esin- / Pl: -i, -e IE: fr presentable] 1 (D. oameni) Care are o înfăţişare plăcută Si: frumos. îngrijit. 2 (Rar; d. abstracte) Care merită să fie luat în consideraţie şi prezentat.
prezentare sf [Ai: PROT. - POP., N. D. / V: (rar) / S şi: -esin-/ Pl: -tari / E: prezenta] 1 înmânare a unei cereri, a unui act. a unui bun etc. 2 înfăţişare a aspectelor unui obiect sau ale unui fapt Si: descriere.
3	înfăţişare a aspectelor unei activităţi, a rezultatelor unei cercetări ştiinţifice etc. 4 Povestire a ceea ce s-a întâmplat. 5 Descriere a ceea ce îşi imaginează cineva. 6 înfăţişare înaintea cuiva sau undeva într-un anumit scop. 7 Enunţare a numelui, titlurilor, ocupaţiei cuiva când face cunoştinţă cu altcineva Si: recomandare, recomandaţie. (frm) prezentaţie.
prezentativ, ~ă a [At: PUŞCARIU. L. R. 1.113 / Pl: -i. -e / E: prezenta + -tiv] (Nob: d. interjecţii) Care arată, care întăreşte un sens Si: deictic.
prezentator, ~oare smf [Ai: PROT. - POP., N. D. / V: (îvr) ~tăt~ (S şi: -esentăt-) l S şi: -ese- / Pl: -i, -oare / E: fr presentateur] 1 Persoană care prezintă (8) publicului pe cineva sau ceva. 2 (Pex) Moderator. 3 (înv) Persoană care prezintă (15) pe cineva cuiva.
prezentaţie sf [At: NEGULICI / V: Au ne (S şi: -esentaţiitne), (înv) ~zintăţiune (S şi: -esintăţiune) / S şi: -ese / Pl: -ii / E: fr presentation] (Frm) Prezentare (7). prezentaţi une sf vz prezentaţie prezentator, ~oare smf vz prezentator prezente sn vz prezent2
prezentificare s f [At: DN3 / Pl: -cari / E: fr presentification] (Psh) Caracteristică a timpului trecut, văzut ca prezent şi integrat ca atare în memorie.
prezentul su [At: (a. 1787) IORGA, S. D. VIII. 14 / V: pez,ăn~. ~zăn~. ~ă sf. ~zin~ / PI: -uri / E: it presentatino] (înv) Sortiment de brânză nedefinit mai îndeaproape. prezenţi na sfvz pre zent in
prezentlr s [At: JAHRESBER. X. 203 / Pl: ? / E: ger prăsentieren] (Ban) 1 Prezentare a armei la o ceremonie sau la o paradă militară. 2 (îe) A face ~ A defila.
prezentism sn [At: DN'1 / Pl: (rar) -e / E: prezent + -ism] Tendinţă sau orientare în filozofie care neagă posibilitatea unei cunoaşteri istorice obiective şi autentice, reducând ştiinţa istoriei la o proiectare în trecut a mentalităţii şi aspiraţiilor prezentului.
prezentul vt [At: CANTEMIR. IST. 49 / Pzi: -e^c / E: prezent2 + -ui] (îvr) A prezenta (7).
prezenturele snp [At: I. NEGRUZZI. S. I, 127 / S şi: -ese- / E: prezenturi (pil prezent1) + -ele] 1-2 (Nob; şhp) Cadouri (mici).
prezenţa sf [At: CANTEMIR. ap. ROSETTI - CAZACU. I. L. R. L 310/ V: (înv) ~ţie, ~zm~ / S şi: -ese-, -esin- / Pl: (rar) -ţe l E: frpresence. lat praesentia] 1 (îoc absenţă) Aflare în acelaşi ioc cu ceva sau cu cineva Si: (înv) preftinîă. 2 (Pex; ccr) Entitate. 3 (Spc; ccr) Fiinţă care se remarcă prin activitatea desfăşurată într-un anumit domeniu. 4 (îs) Condică (sau caiet, listă etc.) de - Registru, caiet, listă etc. în care semnează cei care se află la serviciu, la un curs, la o şedinţă etc. 5 (îlpp) In ~ţa (cuiva) în faţa cuiva. 6 (îe) (A avea) ~ de spirit A acţiona repede şi la timp Î11 împrejurări dificile şi neprevăzute. prezenţie sf vz prezenţă
prezerva vtr [At: ÎNVĂŢĂTURĂ, 113/15 /V: (iuz) ~ese~ / Pzi: prezerv. (înv) ~vez / E: lat praeservare. îr preserver] 1-2 (Liv) A (se) feri de un rău fizic sau moral.
prezervare sf [At: PONTBRIANT. D. / S şi:	/	Pl:	-vări	!	E:
prezerva] (Liv) Ferire de 1111 rău Si: (rar) prezervaţie.
prezervativ, ~a [At: ÎNV. TAB., ap. URSU. T. Ş. 260 / V: (iuz) -ese-', (înv) ~văt~ / Pl: -i. -e l E: fr preservatif, lat praeservativus, ger Prăservativ] 1-2 snf. a (Remediu sau soluţie) care serveşte la
1
PREZERVATOR
preîntâmpinarea unui inconvenient, mai ales a unei boli. 3 sn (Spc) Mic tub elastic, de obicei confecţionat din latex, închis la un capăt, folosit de bărbaţi în timpul actului sexual ca mijloc de protecţie împotriva bolilor venerice sau ca mijloc contraceptiv.
prezervator, -oare a [At: MAN. SĂNĂT. 34/6 / V: —iu / Pl: -i. -oare f E: fr preservateur] (îvr) Prezervativ (2). prezervatoriu, -ie a vz prezervator
prezervaţie sf[At: ALEXI, W. / V: -iune / Pl: -ii / E: fr preservation] (îdt) Prezervare. prezervaţiune sfvz prezervaţie
prezeş sm [At: AARON, în CONTRIBUŢII. III. 123 / V: (înv) -iu / Pl: ~i / E: lat praeses] (îrg) Preşedinte (1). prezeş iu sm vz prezeş
prezicător, -oare smf [At: DRLU / Pl:	-oare / E: prezice + -citor]
1 Persoană care pretinde că ar avea darul de a ghici viitorul şi care practică, pentru bani, divinaţia Si: ghicitor. 2 Astrolog. 3 (Spc) Chiromant.
prezice vt [At: DRLU / Pzi: prezic / E: pre- + zice. cdp fr predire] 1 (D. oameni) A anunţa dinainte ce se va întâmpla Si: ci prevesti1 (3). 2 (Spc) A proroci. 3 (Spc) A ghici cuiva în cărţi, în cafea, în palmă etc.
prezicere ^/‘[At: DRLU / Pl: -ri / E: prezice] 1 Anunţare dinainte a ceea ce urmează să se întâmple. 2 Prevestire (2). 3 (Spc) Prorocire. 4 (Spc) Profeţie. 5 (Spc) Ghicire în cărţi, în cafea, în palmă etc.
prezida [At: ŞINCAI. HR. III, 289/10 / S şi: -esi- / Pzi: -dez. 3 (înv): prezida / E: lat praesidere, fr presider] 1 vt(a) (C. i. şedinţe, dezbateri, adunări etc.) A conduce. în calitate de preşedinte (2) Si: (înv) a preşeclea. (îvr) a prezidirui, (înv) a prezidui (1). 2 vt (Fam) A ocupa locul de onoare Ia o masă Si: (înv) a prezidui (2). 3-4 vti (Rar) A asista, având un cuvânt hotărâtor Si: /înv) a prezidui (3-4).
prezidate sf [At: POLIZU / Pl: -dări / E: prezida] 1 Conducere a unei adunări, şedinţe, dezbateri etc. în calitate de preşedinte (2) Si: (înv) preşedere. 2 (Fam) Ocupare a locului de onoare la o masă. 3 (Rar) Asistare.
prezident sm [At: CANTEMIR, S. M. 186/8 / V: (înv) -zed- / Pl: -mi
l	E: lat praesidens. -ntis. fr president] (înv) Preşedinte (1).
prezidenţă sf [At: CR (1848), 102/1 1 / S şi: -esi- / Pl: -ţe / E: fr presidence) 1-15 (Asr) Preşedinţie (1-15).
prezidenfi vt [At: NEGRUZZI. S. I, 239 / S şi: -esi- / Pzi: -ţese / E: prezident] 1 (îvr) A alege preşedinte (1). 2 A numi preşedinte (1).
prezidenţial, -a a [At: BARCIANU / P: -ţi-al / Pl: -i. -e / E: fr presidentiel] 1 Care aparţine unui preşedinte (1) Si: preşedinţia! (1). 2 Care priveşte un preşedinte (1) Si: preşedinţia! (2). 3 Care vine de la un preşedinte Si: preşedinţia! (3). 4 Care este propriu pentru un preşedinte (1) Si: preşedinţia! (4).
prezidenţie ş/ŢAt: DOSOFTEI. ap. HEM 3018 / A şi: (reg) -den- / S şi: -esi- / V: (înv) -zed- /Pl: ~i/ / E: prezident + -ie] 1-10 (Asr) Preşedinţie (11-15.16-20). 11 (înv) Veche diviziune teritorial-administrativădin India, în perioada când era posesiune engleză. 12 (îvr; csnp) Grup. prezidial, -ă a [At: PROT. - POP.. N. D. / P: -di-a! / S şi: -esi- / Pl: -e / E: frpresidiaf] 1 Care aparţine unui prezidiu (3). 2 Care priveşte un prezidiu (3), 3 Care vine de la un prezidiu (3). 4 Care este propriu pentru un prezidiu (3). prezidie sfvz prezidiu
prezidirui vt [At: ŢICHINDEAL. F. 445/2 / Pzi: -esc / E: ger prăsidieren] (îvr) A prezida (1).
prezidiu sn [At: ANON. BRÂNCOV.. ap. CM II. 328 / S şi: -esi- / V: ~m. -ie sf/ Pl: -ii, (înv) -ri / E: lat praesidium < ger Prăsidium) 1 (înv) Fortăreaţă. 2 (înv; pex) Conducere a unei fortăreţe, garnizoane, cetăţi. 3 Organ colectiv de conducere a unei adunări, a unei instituţii, a unui stat etc. 4 Grup de persoane care conduce unele adunări. 5 (îvr) Sprijin. prezidium sn vz prezidiu
prezidui [At: (a. 1831) URICARIUL. II. 212 / S şi: -esi- / V: ~eazed~, -eaz- i E: prezidiu + -///] (înv) 1-4 vti A prezida (1-4). prezint, -ă a vz prezent2 prezintă v vz prezenta
prezintăbil, -ă a vz prezentabil prezintare sf vz prezentare prezintăţiune sfvz prezentat ie prezinte a vz prezent2 prezinţin sn vz prezentin prezintă sfvz prezenţă
prezis, ~ă a [At: ŞINCAI, HR. I, 41/8 / S şi: pre-zis / Pl: -îşi. -e l E: pre- + zis] 1 (D. evenimente, fapte etc.) A cărui producere sau apariţie este anunţată dinainte. 2 (D. viitor, destin) Care este cunoscut, anticipat prin divinaţie.
prezisă sf [At: GORJAN. H. II. 228/10 / Pl: -se / E: prezice] (înv) Prorocire.
pmiuă sf [At: DELAVRANCEA. T. 125 / P: -zi-uâ / Pl: -ile / E: pre-+ ziuă] 1 (Precedat de prepoziţii) Zi precedentă Si: ajun. 2 (Pex) Zi sau perioadă din trecut foarte apropiată de prezent sau de un eveniment, de
0	întâmplare etc. 3 (îlpp) în (sau din) ~ua (sau. înv. -ileie) în ajunul. 4 (Pex; îal) Cu puţin timp înainte de...
prezli s [At: LEXIC REG. II. 81 / V: -lu / Pl: net / E: mg prezli] (Trs) Pesmet. prezlu s vz prezli prezluş s vz prezbus preznel sn vz prâsnel prezompfiv, -ă a vz prezumtiv prezomptuos, -oasă a vz prezumţios prezompţie sf vz prezumţie prezomtiv, -ă a vz prezumtiv prezomtuos, -oasă a vz prezumţios prezon sn vz prizon1 prezoner, -ă smf vz prizonier
prezuma [At: CR (1848). 142/73 / Pzi: prezum, (rar) -mez ! E: fr presumerJ 1-2 vtr (Liv) A presupune. 3-4 vtr (Liv) A estima. 5 vi (Nob) A avea o părere bună despre cineva sau ceva.
prezum abil, -a a [At: PROT. - POP., N. D. / S şi: -esu- / PI: -i, -e i E: fr presumable] 1 (înv) Care este de presupus. 2 Care poate ri presupus. prezumare i/[At: DEX2 /Pl: -mări /E: prezuma) (Liv) 1 Presupunere.
2	Estimare.
prezumat. -ci ci [At: HAMANGIU, C. C. 38 / S şi: -esu- / Pl: ~a//'. -e / E: prezuma] (Liv) Presupus2.
prezumpt, -ă a [At: ODOBESCU. S. II. 303 / S şi: -esu- / Pl: -pţi. -e / E: lat praesumptus] (înv) Presupus2. prezumpfiv, -ă a vz prezumtiv prezumptuos, -oasă a vz prezumţios prezumpţie sf vz prezumţie prezumpţios, -oasă a vz prezumţios prezumpţiune sf vz prezumţie
prezumtiv, -a a [At: SĂULESCU. HR. II, 310/9 / S: şi -esu- / V: -mpt-, (înv) -zompt-, -zom- / Pl:	-e	l	E:	lat	praesumptivus, fr presomptiv]
1	(D. succesori) Care urmează să moştenească, în mod firesc sau conform legii, un bun. un drept.o funcţie etc. 2 Considerat ca probabil Si: presupus2.
3	(Grm; îs) Modul - Mod verbal care prezintă o acţiune ipotetică în trecut sau în viitor.
prezumtuos, -oasă a vz prezumţios
prezumţie sf [Ai: PROT. - POP.. N. D. / S şi: -esu- / V: (rar) -mpt-. -mpţiune. -iune. (înv) -esumţiune, -zompţ- / PI: -ii / E: lat praesumptio. -onis, fr presomption] 1 Părere întemeiată pe aparenţe, pe ipoteze, pe deducţii Si: presupunere, supoziţie. 2 Ceea ce este admis în mod prealabil drept real. posibil, adevărat. 3 (Nob) Pretenţie. 4 (Spc) Recunoaştere a unui fapt ca autentic din punct de vedere juridic, până la proba contrarie. 5 Părere exagerat de bună despre sine.
prezumţios, -oasă a [At: BĂLCESCU. ap. GHICA. A. 278 / S şi: -esu-/V: -mpţ-, (rar) -mptuos, (înv) prezomptuos.prezomtuos, -mtuos l Pl: -oşi\ -oase / E: latpraesumptiiosus. frpresomptueux] 1 (Liv; d. oameni)
PRICAJĂ
Care are o părere exagerat de bună despre sine Si: încrezut. înfumurat. îngâmfat. 2 (D. manifestări aie oamenilor) Care trădează aroganţă.
prezumţiozitete sf [At: DN3 / Pl: —/ă/z / E: it p/'esfmziosirâ] (Liv) Aroganţă. prezumţiune sfvz prezumţie prezusfie sf vz presustvie prezvlteră sf vz prezbiteră prezvitenan, ~â a. smf vz prezbiterieni pri pp vz pe
priabonian,	[At: LTR2 / P: pri-a-bo-ni-an S Pl: ~/',	/ E: fr
priabonien] 1 av/ Etaj superior al eocenului din regiunile alpină şi mediteraneană, caracterizat prin numuliţi. echinide. lamelibranhiate. gasteropode eîc. 2 a Care se referă la priabonian (1). 3 a Care aparţine priabonianului (1). 4 a Care provine din priabonian (1). priem, ~â a vz pricin
prien, -â a [At: CIHAC, ÎL 289 / P: pri-an / V: (reg) ~am / Pl:	~e
/E: prin + -an] (Pop; d. vite) Care are pete sau cu dungi de altă culoare, de obicei albe.
priep sni [At: DN3 / Pl: -/ / E: fr priape] (Rar) Penis în erecţie. priapesc, a [At: DN3 / P: pn-a~ i Pi: ~eşti i E: ger priapisch] 1-2 Priapic (1,3). 3 Pri a pe u (1).
priapeu, -ce [At: DN3 / P: pri-a-peu ! Pl: -ci, -ee l E: it priapeo] 1 a Referitor la Priap, zeul fecundităţii Si: priapesc (3). 2-3 smf a Priapic (2-3). 4 sn Formă de vers antic, considerat ca o juxtapoziţie a două versuri.
5	sn Poezie antică cu conţinut obscen sau licenţios.
priapic, ~ă [At: DN3 / P: pri-a- / Pl: -ici, -ice / E: îipriapique] 1 a Referitor la pri ap ism Si: priapesc (1). 2-3 smf a (Bolnav) care suferă de priapism Si: priapesc (2), priapeu (2-3).
priapism sn [At: MEŞT. DOFT. II, 81713 / P: pri-a- / V: (îvr) ~os / / Pl: ? / E: frpriapisme. ngr izpmmap.6g] (Med) Stare de erecţie a penisului prelungită în mod anormal, adesea dureroasă şi neurmată de ejaculare. priapismos sn vz priapism prior ss vz prier2 prieten, ~ă smf, a vz prieten prietin, ~a smf a vz prieten prielnic sin vz pri etnic priăr sn vz proor pribeg, -ă smf, a vz pribeag pribăgel sm vz pribegel pribăgi v vz pribegi pribăgle sf vz pribegie
pribeeg, -ă [At: MOXA, 377/31 / V: (îvr) -beg. (înv) preb-. -ive~, (reg) -bleg. -ble-1 Pl: ~egi. -cge / E: siv np’bEtrh] 1-2 smf. a (Asr) (Om) refugiat. 3-4 smf a (Persoană) care merge din loc în loc fără o ţintă precisă Si: hoinar. 5-6 smf a (Persoană) care a venit din altă parte şi s-a stabilit într-un anumit loc Si: străin, venetic. 7-8 a (D. viaţă, mod de trai etc.) Care este specific omului pribeag (4, 6). 9 a Care s-a desprins de colectivitate Si: singur, izolat. 10 sm (Reg) Haiduc.
pribegel, -ee smf [At: ARH. FOLK. I. 166 / V: -băgel / Pl: -gei / E: pribeag + -el] 1-8 (Mar; şhp) Pribeag (1,3,5,10) (tânăr).
pribegi vi [At: MOXA, 352/21 / V: (îvr) -eji. (înv) -bclg\. preb-. (reg) ~ipăg\. -ipăji l Pzi: -gescI E: pribeag) 1 A-şi părăsi locui natal, ţara Si: a emigra, a se refugia. 2 (Pex) A trăi într-un ioc străin, unde a fost obligat să se refugieze. 3 A rătăci din loc în loc Si: a hoinări. a peregrina.
pribegie sf [At: N. TEST. (1648). 191 v/14 / V: (reg) -băgie l Pl: -gii / E: pribeag + -iu] 1 Părăsire a locului natal, a ţării pentru a se stabili într-un loc străin Si: (asr) pribegire (1). 2 (Pex) Viaţă dusă într-un loc străin Si: (asr) pribegire (2). 3 Timp cât cineva trăieşte în loc străin Si: (asr) pribegire (3). 4-5 Stare a pribeagului (1,3) Si: (asr) pribegire (4-5).
pribegire sf [At: BELDIMAN, N. P. II. 26/18 / V: (îvr) -big\~. preb-/ Pl: -ri / E: pribegi] 1-5 (Asr) Pribegie (1-5).
pribegişte sf [At: HERODOT (1645). 312 / Pl: -ti / E: ns cf pribeag] (îvr; csnp) Fortificaţie.
pribegit, -ă a [At: ODOBESCU. S. I. 1 15 / V: (reg) -băgiî / Pl: ~giţi. -e l E: pribegi) (Asr) 1 Care îşi părăseşte locul natal, ţara, spre a se refugia în alt loc. 2 Care trăieşte într-un loc străin, unde a fost obligat să se refugieze. 3 Care rătăceşte din loc in loc Si: (rar) pribegitor.
pribegilor, -oere a [At: DRLU / V: (îvr) prebe- / Pi:	-oere / E:
pribegi + -tor] (Rar) Pribegit (3). pribeji v vz pribegi
pribelnic, -ă a [At: GOG A, POEZII, 164 / Pl: -ici. -ice / E: pribeag] (Nob) 1-3 De pribeag (1,3, 5). pribigire sf vz pribegire pribleg, -ă smf a vz pribeag pribleeg, -ă smf a vz pribeag priboc sn vz priboi1
priboi1 snm [At: ANON. CAR. / V: (reg) br-, prab-. -oc. -on i Pl: (1-15) -oeie, (16-20) ~ / E: bg npo6o&11 sn Unealtă de otel în formă de bară. cu unul dintre capete conic, care serveşte la perforarea sau la lărgirea găurilor în materiale metalice Si: dorn. (reg) găunitor, găurar. jugastăii, licastru. pătrunzător. 2 sn (Mol) Unealtă cu care se fac găuri în pământ pentru semănatul porumbului. 3 sn (Reg) Par scurt, ascuţit la un capăt, cu care se fac în pământ găuri în care se introduc stâlpii unui gard. 4 sn Pană1.5 sn (Buc) Piron gros şi scurt. 6 sn Băţ lung, terminat 1a unul dintre capete cu un fel de măciulie, cu care se bat icrele pentru a le curăţa de pieliţe. 7 sn Ciur din sârma împletită folosit de pescari pentru curăţatul dc pieliţe al icrelor de morun. 8 sn (Buc; pop) Soluţie de pilitură de sulfat de cupru folosită pentru vindecarea fracturilor în medicina populară. 9 sn (îvr) Deal noroios. 10 sn (Reg) Stâncă abruptă pe malul unei ape curgătoare. 11 su (Reg) Loc la cotul unei ape curgătoare unde apa se izbeşte în mal Si: (reg) priboină. 12 sna (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 13 sna (Reg) Melodie după care se execută priboiul (12).
14	sn (Reg) Plantă erbacee, din familia geraniaceelor, cu frunze parfumate, cu flori mari. roşii, rar albe, cu fructe valvulare. care creşte în locuri pietroase, folosită ca plantă medicinală Si: (reg) banat, cumătră. fl oare a-r aiului, piscul-cocoruhti, poalele-sfintei-Marii (Geranium macrorrhizum). 15 sn Planta erbacee Geranium rotundifolium. 16 sm (Bot; pop) Pălăria-cucului (Geranium phaeum). 17 sm (Bot; pop) Ciocul-berzei (Geranium lucidum). 18 sm (Bot; pop; şîs) ~ căpresc Năprasnică (Geranium robertianum). 19 sm (Bot; pop) Piscui-cocoruîui (Erodium cicutarium). 20 sm (Bot; pop) Bobornic (Veronica beccabunga). priboi2 vt [At: DDRF / Pzi: -esc / E: priboi1] 1 A găuri cu priboiul1
(I).	2 A lărgi o gaură cu priboiul1 (1). 3 (Olt; fig) A privi intens. priboieş sn [At: DL / P: -bo-iaş / Pl: -e / E: priboi1 + -c/a] 1-10 (Reg;
şhp) Priboi (1-5) (mic). priboină sf [At: SCRIBAN. D. / Pl: -ne / E: rs npo6omm] (Reg) Priboi1
(II).
priboinic sm [At: BORZA, D. 110 / Pl: -ici I E: priboi} + -nic] (Bot; reg) Dumbravnic (Melittis meîissophyllum) priboire A/[At: DDRF / Pl: ~ri l E: priboi2] (Rar) 1 Găurire cu priboiul1 (1). 2 Lărgire a unei găuri cu priboiul* (1). 3 (Olt) Privire intensă.
priboh vr [At: I. IONESCU. D. 403 / Pzi: -lese I E: siv np'ksm'kTM] (Reg) 1 A se însănătoşi. 2 A se imuniza.
pribolit, -ă a [At: CUPARENCU. V. 11/4 / Pl: ~i//.	/	E: priboli]
(Reg) 1 însănătoşit. 2 Imunizat.
priboinic sm [At: TDRG / Pl: -ici i E: ns cf priboi1] 1 Plantă erbacee din familia orhideelor, cu tulpina înalta şi dreaptă, cu flori mari. roşii, care creşte pe terenuri calcaroase (Orchis simia). 2 (Bot; reg) Bobornic (Veronica beccabunga). 3 (Bot; reg) Năsturel (Nasturtium ojficinale). 4 (Bot; reg) Popilnic (1) (Asarum europaeum). pri bon sn vz priboi1
pric, -ă a [At: CADE / Pl: -ici. ~i ce / E: ns cf priit] (Reg) 1 (D. animale şi păsări) Bălţat. 2 (D. haine, stofe etc.) Cu multe culori. 3 (D. haine, stofe etc.) Colorat fără gust Si: (pop) bălţat. pricej sn vz pricaz1 pricejă sfvz pricaz1
3
PRICAZ1
pricaz1 sn [At: CANTEMIR. 1.1. II. 116 / V: (reg) prec~, ~a/\ ~ajă sf ~ă sf'IP 1: -uri / E: ns cf pricăji] 1 (îvp; de obicei în credinţe şi superstiţii) Paguba mare. 2 (Îvp) Ceea ce provoacă o pagubă, un necaz etc. 3 (îvp) Stare a celui care a suferit o pagubă, un necaz etc. 4 (îvp; îe) A-i umbla (cuiva) cu ~ A dori răul cuiva. 5 (Reg) Piază rea. 6 (îvr) Neînţelegere.
7	(Reg) Furt.
pricaz2 sn [At: GHICA. S. XVIII, ap. DLR / Pl: -uri / E: rs npHK03] (înv) Ordin. pricaz3 sn vz pricază1
pricază1 .sf [At: DOSOFTEI. V. S. decembrie 247732 /V: (reg) pricaz sn / Pl: ? / E: siv npcKâSA] 1 (Med; îvr) Lepră. 2 (Trs) Boală a vitelor nedefinită mai îndeaproape. pricază2 sfvz pricaz1
pricaznic, ~d a [At: CANTEMIR, 1.1. II. 141 / Pl: -ici. -ice / E: pricaz1 + -nic) (îvr) 1 Care aduce nenorocire. 2 Care provoacă moartea Si: funest.
pricăi vr [At: VÎRCOL. M.. ap. DLR / Pzi: pricăi / E: net] (Olt) A se linişti.
pricăji [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 1 i 6723 / V: (reg) ~ăzi / Pzi: ~jesc / E: siv npoKAMâTH] 1 iv" (înv) A se îmbolnăvi de lepră. 2 vr (Mol) A se schimba în rău. 3 vr (Reg) A (se) murdari. 4-5 vtr (Fig; înv) A (se) pângări. 6 vt (Buc) A păgubi. 7 vr A se pipernici. 8 vt (îvr) A necăji.
pricăjiciune sf [At: CORESI. EV. 217/ Pl: -ni / E: pricăji + -fi)ciune] (îvr) Pângărire.
pricăjire sf [At: BIBLIA (1688). 2882/1 / Pl: -ri / E: pricăji] 1 îmbolnăvire de lepră. 2 Schimbare în rău. 3 Murdărire. 4 Pângărire. 5 Păgubire. 6 Pipernicire. 7 Necăjire.
pricăjit, ~ă a [At: HERODOT (1645). 69 / V: (reg) prec~, ~ăzit l Pl: Aţi, -e / E: pricăji] 1 (îvr; d. oameni) Bolnav de lepră. 2 (D. fiinţe şi plante) Care s-a oprit din creştere, din dezvoltare. 3 (D. fiinţe şi plante) Care a degenerat biologic Si: chircit, închircit, pipernicit, pirpiriu,prizărit, sfrijit, (reg) ohidnic, pimnicit, pătic, pizghiriti. răit, (rar) nevoiaş. 4 Cu un aspect sărăcăcios. 5 Care duce o viaţă grea. chinuită. 6 (Reg) Blestemat.
pricăjitură sf [At: BIBLIA (1688). 2562/37 / Pl: -ri / E: pricăji + -tură] 1 (îvr) Josnicie. 2 Fiinţă pipernicită şi debilă. pricăi s [At: I. CR. VIL 52 / Pl: net / E: net] (Mun) Caniculă. pricăli [At: CV 1951, nr. 6, 30 / Pzi: 3 -Ieste / E: srb pricaliti] 1 vru (Reg; d. vreme) A se încălzi. 2 vr (Reg; d. porci) A se întinde la soare. pricăzi v vz pricăji pricăzit, ~ă a vz pricăjit
price sf [At: CORESI. EV. 245 / V: (înv) pritee / Pl: -ici / E: siv npHHA j 1 (înv) Pildă. 2 (îvr; construit cu verbul „a avea“) Dispută. 3 (Pex) Duşmănie. 4 (înv; îla) De ~ Care constituie prilej de neînţelegere. 5 (înv; îal) Care este potrivnic. 6 (înv; îlav) Fără de - Cu supunere. 7 (înv; îlv) A se pune în (sau de, cu) - A contrazice pe cineva. 8 (înv; în jocuri de copii; îlv) A face cu -a A trişa. 9 (îvr) Pricină (1). 10 (Reg; construit cu verbul „a face“) Supărare. 11 (îvr) întâmplare.
priceasnă jr/'[At: GHEORGACHI. ap. LET.2 III. 307 / V: ~stnă. -aznă / Pl: -cesne / E: siv npHH€ÂmrhN] Cântare interpretată în bisericile ortodoxe la slujba liturghiei în timp ce se împărtăşeşte preotul sau un credincios de vază. priceastnă sfvz priceasnă priceaştanie sfvz pricestanie priceaştenie sfvz pricestanie
priceav, -ă c;[At: HERODOT (1645), 160 / Pl: -i. -e / E: price + -av] (îvr) Beţiv. priceaznă sfvz priceasnă
pricelnic, -ă a [At: BIBLIA (1688). 490’/l 6 / Pl: -ici, -ice / E: price + -elnic] (înv) Certăreţ. pricenă sf vz pricină
pricepător, ~oai*e a [At: MOXA, 346/18 / V: (înv)prece~ / Pl: A, -oare / E: pricepe + -ător] (Asr) 1-3 (D. oameni) Priceput (1-2, 5).
pricepătură sf[At: CORESI. EV. 369 /V: prece~ / Pl: -ri / E: pricepe + -ătură] 1 (înv) Pricepere (4). 2 (îvr; îf precepătură) Pricepere (8).
pricepe [At: PSALT. HUR. 48710 / V: (îvr) prec~ / Pzi: pricep / E: ml percipere] 1 vt(a) A reuşi să cunoască ceva. 2 vt(a) A reuşi să afle. 3 vtf a) A înţelege. 4 vtf a) A-şi da seama. 5 vt A-şi face o idee Si: a pătrunde, a percepe, (reg) a se năulăi. 6 vr (îvr) A se lămuri asupra unui lucru. 7 vt (Rar) A distinge. 8 vr (Reg; îlv) A se ~ de ziuă A se lumina. 9-10 vti A avea cunoştinţă despre ceva Si: a şti. 11 vr (Udp „la“ şi „în“ care arată domeniul) A avea cunoştinţe temeinice într-un anumit domeniu. 12 vr A dovedi iscusinţă. îndemânare, experienţă într-o acţiune. într-o situaţie. 13 vt A afla. 14 vt (Fig) A intui. 15 vt(a) (înv) A constata. 16 vt (Olt) A se înzdrăveni. 17 vt (Reg) A obţine.
pricepere sf[At: PSALT. HUR. 26715 / V: (îvr) prece~ / Pl: -ri / E: pricepe] 1 Cunoaştere. 2 Aflare. 3 înţelegere. 4 (îvr) Lămurire asupra unui lucru Si: (înv) pricepătură (1). (îvr) preceput1.5 (Rai*) Distingere. 6 (Reg) Luminare. 7 Luare la cunoştinţă. 8 Cunoaştere temeinică într-un anumit domeniu Si: precepătură (2). (rar) pricepuţie (1). 9 Iscusinţă, experienţă într-o acţiune Si: (rar) pricepuţie (2). 10 Aflare. 11 Constatare. 12 (Olt) înzdrăvenire.
pricepnicy ~ă ă [At: ARHIVA, I, 734 / Pl: -ici, -ice / E: pricepe + -nic] (înv) Priceput. pricept sm vz perceptor pricepţie sfvz percepţie
priceput, -ă a [At: VARLAAM-IOASAF, 1677 / V: prece~. preciup~ / PI: ~u[/. -e / E: pricepe] 1 (D. oameni) Care înţelege Si: (asr) pricepător
(1). 2 (D. manifestările oamenilor) Care trădează pricepere (1) Si: (asr) pricepător (2). 3 (Rar) Care poate fi înţeles. 4 (D. oameni) Care posedă cunoştinţe temeinice într-un anumit domeniu. 5 (D. oameni) Competent într-o acţiune, într-o situaţie Si: (asr) pricepător (3), (înv) practicos. practisit. 6 Aflat. 7 înţeles. 8 Constatat. 9 (Oit; d. oameni) Refăcut după boală.
pricepuţie sf[At: SBIERA, P. 252 / Pl: ~i/ / E: priceput + -ie] (Reg) 1-2 Pricepere (8-9).
pricestanie sf [At: CORESI. EV. 421 / V: (înv) ~ceas~, ~ceaşt~, ~ceaştean~, ~ceşt~, ~ceşten~, (reg) preceşt~, ~precis~, pricit~. (îvr) prece~, ~cis~ / Pl:	(reg)	-tanti / E: siv npHHAipANHK] (îvp) 1
împărtăşanie. 2 (Ccr) Cuminecătură.
pricestui [At: CORESI, EV. 114 / V: (îvr)prece~. Acis~. Acişt~. (înv) pre cest-, ~ceşt~, (reg) precis~.pris~ / Pzi: -esc / E: siv /7/wwr##7w] (îvp)
1	vr (D. credincioşi) A se împărtăşi. 2 vt (D. preoţi) A împărtăşi. 3 vi (Reg; îf precestui) A înjura de pricestanie (1).
pricestuire sf [At: DDRF / Pl: -ri / E: precestui] (îvr) 1 împărtăşire. 2 înjurare de pricestanie (1).
priceş sm [At: GLOSAR REG. / Pl: A / E: mg pricses (-nădrag)] (Reg) Pantalon strâmt. priceştanie sfvz pricestanie priceştenie sfvz pricestanie pricestui v vz pricestui prichic sn vz prichici
prichicisn [At: I. IONESCU. ap. CADE /V: (îvr) ~//?i~. (reg) prăpt\~. prepi~,prepti~.~chic.Apti~.Ati~/E: ucr nprniinoK] 1 (Pop) Margine îngustă, ieşită în afară. în formă de poliţă1 la vatra ţărănească, la cuptor sau la horn. pe care se aşază. de obicei, diverse obiecte casnice. 2 (Reg) Prelungire sub formă de pat a sobei ori a cuptorului. 3 (Reg) Laviţă pusă lângă sobă sau cuptor. 4 (Pop) Margine de jos a ferestrei, ieşită în afară ca o streaşină Si: pervaz. 5 (Rar) Margine de sus a balustradei unui pridvor.
6	(Mun) Scobitură făcută în zidul pivniţei Si: (reg) prici3 (1).
prichidele sfp [At: HIV, 280 / E: net] (Reg) Părţi ale căruţei nedefinite mai îndeaproape. prichiduţă sm vz prichinduţă
prichili vr [At: NOVACOVICIU, C. B. I, 16 / Pzi: -lese / E: net] (Ban; d. frig) A scădea în intensitate.
prichindel [At. JIPESCU. O. 135 / V: (reg) chipri~,pritinghel/ Pl: -ei. -e t E: net] 1-2 smf, a (Persoană) care este mică de statură Si: (rar) prichinduţă (1). 3-4 smf, a (Spc) (Personaj din basmele populare) care
4
PRICOPSI
este mic de statură, de obicei vioi şi poznaş Si: pitic, (rar) prichinduţă
(2). 5-6 smf ă (Pan) (Animal sau obiect) de dimensiuni mici. 7-8 sm, a (Băiat) care este foarte tânăr, scund, adesea sprinten şi zburdalnic Si: pici, puşti. 9 sii (Reg) Cleşte folosit la scos cuie sau la potcovit caii.
prichinduţă smf [At: LUC. 1,309 / V: -chid- / Pl: -//, -te ! E: net] 1-2 (Rar) Prichindel (1. 3).
prichişti vt [At: LEXIC REG. II. 62 / Pzi: ~/e«:/E: net] (Trs) A măsura cu exactitate.
prichiştit, -ă av, ă [At: LEXIC REG. II, 62 / V: priştehit / Pl: -iţi, -e / E: prichişti] (Trs) 1-2 (în mod) exact.
prici1 a, av [At: CV 1950. nr. 11 -12. 40 / Pl: ~, ~c* / E: net] 1-2 (Buc) (Care este) identic cu ceva sau cu cineva.
prici2 sn [At: LM / Pl: ~uri / E: ger Pritsche] (Reg) 1 Pat rudimentar.
2	(Spc) Pat de scânduri pentru un număr mare de persoane, folosit în dormitoarele comune.
prici3 sn [At: CHEST. II. 283/229 / A: net / Pl: ~uri / E: net] 1 (Reg) Prichici (1). 2 (Mar) Prispă. 3 (Reg) Fiecare dintre leaţurile bătute pe partea exterioară a pereţilor de lemn ai unor case, pe care se fixează lutul sau tencuiala.
prici4 [At: (cca 1618) GCR I. 49/29 / V: Atei / Pzi: -cesc / E: price] 1 vrr (îrg) A se certa. 2 vrr (îrg) A se judeca. 3 vt (îvr) A protesta. 4 vt (îvr) A provoca.
prici5 vt [At: CIHAC. II. 290 / Pzi: -icesc / E: srb pricati] (Ban) A povesti.
priciche sfp [At: DLR / A: net / E: ns cf pretcă] (Reg) Beţe pe care albinele îşi construiesc fagurii. pricictor sm vz perceptor
pricinaş, -0 [At: CARAGIALE, O. I, 55 / Pl:	-e / E: pricină + -cu]
1-2'smf a (Pop) (Om) certăreţ. 3 smf(Pop) Parte într-un proces. 4 smf (îvr) Reclamant. 5 iv/?/'(Rar) Autor al unei infracţiuni Si: făptaş.
pricinat, ~ă smf [At: RETEGANUL. P. IV. 32 / Pl: -aţi, -e / E: pricină) (Trs) împricinat într-un proces.
pricină ^/ [At: HERODOT (1645). 133 / A şi: ~cină / V: (înv) precenă. Acenă / Pl: -ni, (înv) -ne / E: siv npHHHNA] 1 Ceea ce determină apariţia unei acţiuni, unei situaţii, unui fenomen Si: cauză, mobil, motiv, (înv) obiect, ocă1, povod, (reg) pai fie, price (9). 2 (îlav) Fără (nici o sau. înv, de) - Fără justificare Si: nemotivat. 3 (îlc) Din - că Deoarece. 4 (îlpp) Din -na sau (rar) din - de Ca urmare a... 5 (Pop) Motiv de ceartă Si: conflict, diferend. 6 (înv; spc) Proces. 7 (îe) A(-i) căuta - sau -ni (cu lumânarea) A căuta cuiva motiv de ceartă. 8 (îe) A(-i) găsi — A găsi cuiva motiv de ceartă. 9 (Pex; îae) A reproşa cuiva ceva pe nedrept. 10 (îrg, îlv) A se pune de (sau în) - A se certa. 11 (îrg; îal) A se împotrivi. 12 (înv; îe) A avea (sau a fi în) - (cu cineva) A fi certat cu cineva. 13 (înv; spc; îae) A se judeca cu cineva. 14 (înv; îe) A sta (de) - A se împotrivi.
15	(Reg; îlv) A da la — A începe să se certe. 16 (înv; ccr) Act în care sunt consemnate datele privitoare la o acţiune judiciară. 17 (Pop) Pretext (1). 18 (înv; îlv) A pune - (că...) A motiva. 19 (înv) Acuzaţie, adesea neîntemeiată. 20 (înv; pex) Vină. 21 (înv; îla) De (sau cu) - ori cu -ni Vinovat. 22 (înv; îlv) A-i da - A acuza. 23 (îrg) Necaz. 24 (Asr) Problemă. 25 (Ila) Cu -na Despre care este sau a fost vorba Si: respectiv. 26 (Reg; euf) Epilepsie. pricinător, ~oare a vz pricinitor
pricinelnic, -â a [At: CIAUŞANU. V. 191 / Pl: Aci. Ace / E: pricini + -elnic] (Olt) 1 Certăreţ. 2 Bătăuş.
pricini [At: CANTEMIR, I. L II, 328 / Pzi: -nesc / E: pricină] (îrg) 1 v/ A pricinui (1). 2 vrr A se certa. 3 vrr A se încăiera. 4 vrr (Spc) A se judeca.
pricinitor, -oare a [At: N. COSTIN. ap. LET.2 I. 385 / V: ~năt~ / Pl: ~-'t*~oare / E: pricini + -tor] 1 (îvr) Pricinuitor. 2 (înv; îf pricinător) Care poate aduce neplăceri Si: compromiţător.
pricinos, -oasă a [At: REBREANU. NUV. 241 / V: (reg) preci- l Pl: ~oşi, -oase / E: pricină + -as] 1 (Reg) Certăreţ. 2 (Reg) Bătăuş. 3 (Reg) Cicălitor. 4 (Rar) Despre care este sau a fost vorba.
pricinui [At: R. GRECEANU, ap. CM, II, 188 / V: (înv) Aţin- / Pzi: -esc / E: pricină + -ui] 1 vt A fi cauza a ceva Si: a prilejui, a produce, a provoca, (rar) a prileji. (înv) a pricini (1). 2 vrr (îrg) A se certa. 3 vrr (îrg) A se încăiera. 4 vrr (îrg; spc) A se judeca. 5 vt (înv) A pretexta. 6-7 vri (îvr) A i se năzări.
pricinuire sf[At: M. COSTIN. ap. LET? I, 16 / Pl: -ri / E: pricinui] 1 Provocare. 2 (înv) Ceartă. 3 (înv) încăierare. 4 (înv; spc) Judecată. 5 (înv) Pretext. 6 (înv) Nemulţumire. 7 (înv; pex) Opoziţie.
pricinuitor, -oare a [At: AETHIOPICA. 11710/ P: -mt-i- / Pl: A, -oare / E: pricinui + -tor] (Asr) 1 Care provoacă ceva Si: producător. (îvr) pricinitor. 2 Care dă naştere la ceva. 3 (Grm; înv; îs) Cădere -oăre Cazul acuzativ. 4 (Grm; înv; îs) Modul ~, modă -oare Valoare a modului conjunctiv, care arată cauza unei consecinţe.
pricios, ~oasă a [At: POLIZU / P: -ci-os / Pl: -oşi. -oase / E: prici4 + -os] (D. oameni) 1 (înv) Certăreţ. 2 (înv) Bătăuş. 3 (Mun) Care trişează. pricipitat sn vz precipitat1 priciptor sm vz perceptor
pricire sf [At: BUDAI-DELEANU. Ţ. 344 / Pl: -ri i E: prici4] (înv) 1 Ceartă. 2 Judecare. 3 Protestare. 4 Provocare. 5 (Pex) Duşmănie. 6 (îvr) Reclamaţie. pricistanie sfvz pricestanie pricistui v vz pricestui priciştui v vz pricestui pricitanie sfvz pricestanie
pricitor, -oare a [At: N. COSTIN, ap. LET.2 II. 75 / Pl: A, -oare / E: prici4 + -tor) (înv. d. oameni) 1 Certăreţ. 2 Bătăuş. priclet, ~ă a vz proclet
pricoapsă sf [At: IOVESCU, N. 178 / Pl: -se / E: pricopsi] (Reg) Pricopseală (8). pricoară sf vz prigoare
pricoci smi [At: BĂCESCU, PĂS. 141 / E: net] (Orn; reg) Pitulice ('Troglodytes troglodytes). pricoiţă sfvz pocroviţă
pricolici smi [At: KLEIN. D. 405 / V: (înv) pircul-, prec-, precul-. -ori-, -cm/-. pircuri-, Aguri-, str~. stricul—. tr- smf / E: ns cf mg prikulics] 1 (în superstiţii) Duh rău în care se presupune că se transformă unii bărbaţi (sau animale) după moarte şi care ia înfăţişarea unor animale Si: moroi2, vârcolac. 2 (Pgn) Strigoi. 3 (Reg) Copii neastâmpărat. 4-5 (Pgn) Prichindel (7-8). 6 (Buc; îf tricolici) Pui de animal nedezvoltat. 7 (Zlg; reg) Pârş2 (Muscardinus avellanarius). 8 (Reg) Licurici (Lampyris noctiluca).
pricolicioaică sf [At: H IV. 292 / Pl: -ice / E: pricolici + -oaică] (Mtp; reg) Duh rău în care se transformă o femeie după moarte şi care ia înfăţişarea unor animale Si: (reg) priculicioaie. priculicitoare. pricomigdală sf vz picromigdală pricop s vz procopie pricopăţ, ~eaţă smf vz precupeţ pricope s vz procopie pricopeţ, ~eaţă smf vz precupeţ
pricopi1 vt [At: PAMFILE. S. V. 164 / Pzi: 3 -peşte l E: pricop] (Mol;
c.	i. cereale) A coace. pricopi2 v’ vz precupi
pricopseală sf[At: NECULCE, L. 66 / V: proc~. (înv) prăc-, prec~ / Pl: -eli / E: pricopsi + -eală] 1 (înv) Ştiinţă de carte Si: învăţătură. 2-3 (înv; îe) A lua (sau a da. a avea) pe cineva pe (sau spre, de) - A lua (sau a da) pe cineva ca ucenic, ca elev. 4 (Pop) Situaţie materială bună Si: bogăţie, bunăstare. 5 (Pop) Câştig obţinut prin mijloace abuzive, incorecte Si: chilipir. 6 (înv; irn; determinat de „mare“, „nici o“ etc.) Faptă dusă până la capăt. 7 (înv; irn; determinat de „mare“, „nici o“ etc.) Consecinţă a unui fapt Si: folos, ispravă, lucru, treabă, (fam) scofală, (reg) pricoapsă.
pricopsi [At: (a. 1652) ap. TDRG / V: proc~, (înv) prec- / Pzi: -sesc / E: ngr JtpâKoya (aor KpOKânzco)] 1 vi (îvp) A avansa. 2 vr (îrg) A se
5
PRICGPSIRE
instrui. 3 vr (Pfm; irn) A ajunge la o situaţie materială bună. 4 vr (Pfm) A realiza un câştig fără a munci. 5-6 vri (înv; irn) A ajunge la o stare rea. deplorabilă.
pricopsire sf[At: (a. 1652) ap. MURNU. GR. 48 / V: proc- / Pl: -ri / E: pricopsi] 1 (îvp) Avansare. 2 (îrg) Instruire. 3 (Pfm) Ajungere la o situaţie materiala bună. 4 (Pfm) Realizare a unui câştig fără muncă. 5 (înv) Ajungere la o stare deplorabilă.
pricopsit,-ă [At: VARLAAM. C. i36 / V: proc-. (înv)prec-/Pl: -iţi. -e / E: pricopsi] 1 a (îrg) Instruit. 2 a (îrg; pex) Care este priceput. 3 a (înv; fam) Care iese din comun prin calităţi, aspect etc. 4 a (Pfm) Ajuns la o situaţie materială bună. 5 a (Pfm) îmbogăţit fără muncă Si: căpătuit. chivernisit. 6-7 smf, ă (înv) (Persoană) care se găseşte într-o situaţie rea. 8 .vm/'(înv) Persoană nechibzuită. pricolici sm vz pricolici pricorod sm vz procuror pricov iţă sfvz pocroviţă pr ic ti s\ v vz plictisi priculici sm vz pricolici
priculicia vi [Al: L. COSTIN. GR. BĂN. 11, 160 / Pzi: 3 -iceazd 1 E: priculici] (Ban; d. pricolici) A pricinui cuiva un rău.
priculicioaie sfi [At: GR. S. VI. 145 / P: -cioa-ie / E: priculici + -oaie] (Mtp; Ban) Pricolicioaică.
priculicitoare sf [At: GR. S. VI. 153 / Pl: ~o ri / E: priculici + -toăre] (Mtp; reg) Pricolicioaică. pricupeţ, -eaţă smf vz precupeţ pricurki sm vz pricolici pricuror sm vz procuror
pricuros, -oasă ă [At: PETROVICI. P. 157/21 / Pl: ~oşi. -oase / E: ns cf periculos] (Iuz) Primejdios.
pricut s [At: (a. 1617) PANAITESCU. O. Ţ. 102 / A: net / Pl: net / E: ns cf ucrnpmyroK] (Mol; înv) Parte mărginaşă a unui sat, izolată de acesta Si: eătun. pridădi v vz prididi pridădire sfvz prididite pridădit, -ă ă vz prididit
pridăditor, -oas'e [At: CORESI. L. 31/14 / Pl:	-oare	/	E:	pridădi
+ -tor] (Iuz) Trădător. pridedi v vz prididi pridică sf vz predică
pridideală .v/ { Aî: CIAUŞANU, V. 191 / Pl: ~e// / E: prididi + -eală] (Olt; îvp) 1 Năpădire. 2 Copleşire. 3 Podidire.
prididi (At: PSALT. HUR. 3571 / V: (îrg) -dădi, ~ded\. (înv)prădâdi. (reg) ~diid\ / Pzi: -dese / E: siv np'kAATH] 1 vt (înv; îf pridădi) A preda în mâinile cuiva. 2-3 vtr (Iuz; îf prădădi, pridădi) A se dărui. 4 vt (înv; îf pridădi) A cuceri. 5 vt (Pop) A învinge. 6 vr (Rar) A stăpâni. 7 vt (Pop) A năpădi. 8-9 vit (Rar; d. lacrimi, sânge) A podidi. 10-14 vti (îcn) A (nu) fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt Si: ă răzbi. (pop) ă dovedi, (reg) a puehti.
prididi re sf [At: TETRAEV. (1574). 225 / V: (înv) -dăd- / Pl: -ri / E: prididi] 1 (Iuz; îf pridădire) Datină. 2 (îvr) Grabă. 3 (înv) Predare. 4 (Iuz) Dăruire. 5 (înv) Cucerire. 6 (Pop) învingere. 7 (Rar) Stăpânire. 8 (Pop) Năpădire. 9 (Rar; d. lacrimi, sânge) Podidire. 10 Răzbire.
prididit, -ă a [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 466/22 / V: (îvr) -dăd-i Pl: ~iti. ~e / E: prrididi] 1 (îvr; îf pridădit) Predat. 2 (Pop) Năpădit. 3 (Iuz) Dăruit. 4 (înv) Cucerit. 5 (Pop) învins. 6 (Rar) Stăpânit. 7 (Rar; d. lacrimi, sânge) Podidit. 8 Răzbit. pridislovie sfvz predoslovie pridlojenie sfvz predlojenie pridudi v vz prididi pridvan sn vz pridvor pridvar sn vz pridvor
pridvor sn [At: PRAV. GOV. 108v/l 0 / V: (îvp) —itv—, (înv) -itfor, (reg) —va/i, —var. -igvar, —/var, —ivariu. — /v—. — izvar / Pl: —oare I E: siv
npHTB&p’h] 1 Galerie exterioară deschisă sau închisă, cu acoperişul sprijinit de stâlpi, aşezată în partea din faţă sau de jur împrejurul unei clădiri Si: cerdac, portic, prispă, tindă, verandă. 2 (Spc) încăpere închisă sau deschisa, cu arcade sprijinite de stâlpi, care precedă pronaosul unei biserici.
3	(Pex; înv) Pavilion. 4 (Pes; pan) Primă despărţi tură a sacului unui vintir.
pridvoraş sn [At: IORGA, C. I. II. 30 / Pl: -e / E: pridvor + -aş] (Şhp) 1-6 Pridvor (1-3) (mic).
pridvori vt [At: H XVI. 48 / Pzi: -resc / E: pridvor] (Reg) A construi un pridvor (1). prie ss vz prier2 priedică sfvz predică priel ss vz prier2
prielnic, -â a [At: CREANGĂ. O. 106 / P: pri-el- ! Pl: -ici. -ice / E: prii1 + -elnic] 1 Care favorizează apariţia unei acţiuni, a unui fenomen etc. 2 Care favorizează desfăşurarea unei acţiuni, a unui eveniment. 3 Care favorizează pe cineva Si: avăiităjos.favorabil, nimerit, oportun,potrivit-, propice, (pop) priincios. (înv) priitor, prios. (îvr) priicios. 4 (Rar) Care arată înţelegere, bunăvoinţă etc. prier1 sn vz proor
prier2 ss [At: (a. 1600) CUV. D. BĂTR. II, 48/16 / A şi: prier 1V: (înv) ~e. (reg) preer, preir (A: net), prer, -/ar. prie, -e/, priil (A: net), priir (A: net) / E: lat Aprilis] (Pop) Aprilie.
priera [At: ALR I. 619/370 / P: pri-e~ / V: (cscj) —ri / Pzi: ~rcz / E: prier] 1 vt (Reg; c. i. turme de oi) Â duce pentru prima oară la păşune, la sfârşitul lunii aprilie. 2 vi (Reg; îf prieri, csnp) A uda. prie re ss vz prier2 prieri v vz priera prietelşug sn vz prieteşug
prieten, -« [At: PSALT. 181 / P: pri-e~ / V: (înv) preăt~, preiatin. ~/a/—. -Za////. -'Hatel. -/7a/-, ~iiatin (îrg) pre-, pretin, -tin, (îvr) pretien / Pl: ~/, ~e / E: bg npmrreH cf siv npun^r cal] 1 smf Persoană de care cineva este legat prin relaţii afective sau prin idei ori principii comune Si: amic. (iuz) prielnic (1). 2 smf (Pex) Aliat. 3 smf [ubit. 4 smf Amant. 5-6 ă (Rar) Prietenos (2,6). 7 smf (îvr) Semen. 8 ,v/?{/'(Reg) Asociat. 9 smf( Reg; îlv) A sc face —i A se întovărăşi. 10 smf (Pop) Tovarăş de drum. 11 smf (Reg) Cumătru la botez. 12 smf (Trs) Rudă1.
prietenesc, ~ă a [At: LB / P: pri-e- /V: (reg) pre-, ~tin~ / Pl: -eşti / E: prieten + -esc] 1 Care ţine de prieteni (1). 2 Referitor la prieteni (1).
3	Specific prietenilor (1) Si: amical. 4 (D. oameni şi acţiunile lor) Plin de prietenie Si: afăbil, binevoitor, prietenos (1). 5 (Rar) Prietenos (4).
prieteneşte av [At: R. POPESCU, ap. CM I. 360 / P: pri-e- /V: (reg) pre-, —tin- / E: prieten + -este) 1 Ca un prieten (1). 2 Ca între prieteni (1). 3 Cu prietenie (3) Si: amical.
prieteni [At: URECHE, ap. LET. I. 190/26 / P şi: pri-e- /V: (reg) pret-. pretini, -tini. pritini, (cscj) pretina / Pzi: -nt.se / E: prieten] 1 vrr (îrg) A se împrieteni. 2 vrr (Reg; îf pretini) A se întovărăşi la un drum. 3 vi (îvr; îf prietini) A-i fi favorabil.
prietenie sf [At: ANON. CANT AC., ap. CM I, 130 / P: pri-e-1V: (îrg) pre-. -tin-, (înv) -Ut-, (reg) pretin-, -itin- ! Pl: -ii / E: prieten + -iej 1 Sentiment de simpatie, de stimă, de s-espect. de ataşament reciproc care leagă două persoane. 2 Relaţie care se stabileşte între persoane, pe baza prieteniei (1) Si: amiciţie, (îvp) prieteşug (1), (înv) prietnicie (1). (îvr) pretenime. 3 Atitudine plină de afecţiune, de amabilitate etc. faţă de cineva.
4	(îlav) Cu - în mod amabil Si: binevoitor, prietenos (2), afabil. afectuos.
5	(îlav) Fără — Lipsit de amabilitate Si: ostil. rece. 6 (Reg) Tovărăşie. 7 Legătură între grupuri sociale. între popoare. între ţări bazată pe aspiraţii, interese comune Si: (înv) prieteşug (3), (înv) prietnicie (3). 8 (Pex; euf) Iubire între persoane de sex opus.
prietenos, —oasă [At: LB / P: pri-e~ / V: (îrg) —tin—. (reg) pre— i Pl: -oşi. -oase / E: prieten + -os] 1 a Plin de prietenie (1) Si: afabil, amical, binevoitor. 2 a (D. manifestările oamenilor) Care exprimă prietenie (1) Si: amical,prietenesc (4). (rar) prieten (5). 3 av Cu prietenie (1). 4 a Care place Si: (rar) prieten (6).prietenesc (5). 5 a Care satisface. 6 a Care atrage.
6
PRIGURICI
prietenşwg sn vz prieteşug
prieteşug su [At: PRAV. LUCACI, 181 / P: pri-e~ IV: (înv) preiteşog. pretenş-. ~elş~. ~enş~, —tineş—, Ainşag. Ainş~. ~tiş~. Aiat~, ~iint~, (reg) preteşag, pre~, pretinişag, pretinoşagă. pretişâg / Pl: ~j//7 / E: prieten +	1	(îvp) Prietenie (1). 2 (înv) Dragoste. 3 (înv) Prietenie
(7).
prietin, ~ă smf vz prieten prietinesc, ~ească a vz prietenesc prietineşte av vz prieteneşte prietineşug su vz prieteşug prietini v vz prieteni prietime sfvz prietenie prietinişag sn vz prieteşug prietinos, -oasă a vz prietenos prietinşâg sn vz prieteşug prietin sug sn vz prieteşug prietişug sn vz prieteşug
prietnic sm [At: PO 289/16 / P: pri-et- /V: ~/a/~, ~«a/~ / Pl: ~/d / E: siv n/wariitfii/rii] (Iuz) 1 Prieten (1). 2 (îf priatnic) Semen.
prietnicie sf [At: MOXA, 392/9 / Pl: ? / E: prietnic + -/<?] (înv) 1 Prietenie
(1). 2 (îlav) Cu - în mod amabil. 3 Prietenie (7). prifdce v vz preface prifacere sfvz prefacere prifăcanie sfvz prefăcanie prifăcătoiie sf vz prefăcătorie prifăcătură sfvz prefăcătură prif acut, -a a vz prefăcut2 prifect sm vz prefect prifont sn vz profont piigă sfvz priglă prigăvitoare sfvz privighetoare prighană sf vz prihană prigiitodie sfvz privighetoare
priginea sf[At: PAMFILE, C. 37 / Pl: ~ele l E: ns cf prevină] (Pes; reg) Crâsnic.
prigitoare sf [At: I. IONESCU. ap. CADE / V: (reg) prăgi~. preget~, pregiut-, ~ijit~. Angi~ / Pl: ~o/7 / E: ns cf împrejmuitoare] (Reg) Fotă formată dintr-o singură bucată de ţesătură petrecută în jurul corpului. prigivitoare sfvz privighetoare
priglă sf [At: L. ROM. 1959. nr. 5,13 IV: (reg) ~gă. Ai / Pl: ~le / E: srb prigla] 1 (Reg; îf prigă, prigli) Trunchi de copac tânăr, de unul sau doi metri lungime, folosit ca lemn de foc. 2 (Pex) Lemn de foc de calitate inferioară. 3 (Ban) Chingă de lemn cu care se prind căpriorii unei case pentru a le mări rezistenţa. 4 (Pgn) Căprior al casei. prigli smp vz priglă
prigoadă ş/'[At: ANON. CAR. / V: -godă / Pl: ? / E: srbprigoda] (Ban) 1-2 întâmplare (neplăcută).
prigoană sf [At: PSALT. 105 / Pl: ~ne / E: prigoni] 1 Urmărire perseverentă şi nedreaptă pentru a provoca un rău Si: prigonire (1). 2 Pornire sistematică împotriva cuiva cu scopul de a-i pricinui necazuri Si: prigonire (2). 3 Totalitate a măsurilor represive luate de o autoritate împotriva unei persoane sau a unui grup social Si: asuprire. oprimare. persecuţie,prigonire (3). (înv) nepriinţă. 4 (Rar) Obsesie. 5 (înv) Dispută. prigoară sfvz prigoare
prigoare sf [At: POLIZU /V: -orie. (reg) preg~. pregor. Acoară. ~ră, -oi. ~on. -or, -orea / Pl: -ori / E: prigori] 1 (Reg) Caniculă. 2 (Reg; îf prihoară) Parte a muntelui bătută de soare Si: (reg) arşiţă. 3 (Reg; fig; îf prigor) Supărare. 4 Pasăre migratoare, zveltă. de mărimea unei turturele, viu colorată pe corp cu roşu. galben, negru şi albastru-verzui, cu cioc lung şi curbat, cu coada lungă şi ascuţită, care trăieşte pe malurile lutoase ale unor ape şi care se hrăneşte mai ales cu albine şi viespi Si: alhinărel, (rar) ploier. (înv; liv) merop, (reg) albinei, ciuma-alhinelor, furnicar, lupul-albinelor. mâincătoar e-de-albine, pietrar, ploieşte. ploiete. presură1
(1-2). prigorean. prigoruie. prior1, viespar, viespăriţă {Merops apiaster).
5	(Orn; reg; îc) ~-cu-gât-roşu. prihor-roşu Guşă-roşie (Erithacus rubecula rubecula). 6 (Orn; reg) Viespar (Pernis apivorus). 1 (Reg; îe) A se usca ca -oria A slăbi. 8 (Reg; îe) A mânca ca M>ria A mânca foarte puţin Si: a ciuguli, a gusta. 9 (Orn; reg; îc) ~-cu-gât-albastru. prihor-albastru Gât-vânăt (Luscinia svecica cyanecula). prigodă sfvz prigoadă prigoi sm vz prigoare prigon1 sm vz prigoare
prigon2 sn [At: SADOVEANU. O. V. 240 / V: prog- / Pl: -oane /E: ucr. rs nporoH] (Reg) 1 Tânjelar pentru plug. 2 (D. animale de tracţiune; îla) Din (sau în. de la. la) — înhămat de tânjală. 3 (D. animale de tracţiune; îal) înhămat la mijloc când sunt mai multe perechi. 4 (îe) A pune (un animal) la ~ A înhăma sau a înjuga la mijloc între o pereche aflată în faţă şi una în spate.
prigonai* sm. am [At: SCRIBAN. D. / Pl: -// E: prigon2 + -ar] (Reg) 1-2 (Animal de tracţiune) care se înhamă la mijloc, între o pereche aflată în faţă şi una în spate Si: mijlocar, mijlocaş.
prigoni [At: PALIA (1581). 191/15/ Pzi: -nesc / E: siv npereHHTH] 1 vt (Rar) A alunga. 2 vt (Rar) A urmări. 3 vt (D. abstracte) A obseda. 4 vt A provoca cuiva în mod permanent necazuri. 5 vt A trata cu ura. cu duşmănie Si: a persecuta. 6 vt (D. autorităţi) A lua măsuri represive Si: a asupri, a oprima, a oropsi, a persecuta. 1 vrr (înv) A se certa. 8 vrr (înv; spc) A se judeca.
prigonire sf [At: PRAV. COND. (1780), 60 / Pl: -ri / E: prigoni) 1-3 Prigoană (1-3). 4 (înv) Ceartă. 5 (înv; spc) Judecată. 6 (Rar) Alungare.
7	(Rar) Obsedare.
prigonit, -a smf a [At: NEGRUZZI, S. I. 3 / Pl: Aţi. -e / E: prigoni] 1-2 (Persoană) urmărită cu perseverenţă şi pe nedrept pentru a i se provoca un rău Si: asuprit, oprimat, oropsii. 3-4 (Rar) (Om) alungat. 5-6 (Om) tratat cu duşmănie.
prigonitor, -oare smf. a [At: (a. 1750-1780) GCR II. 82/19 / Pl: A. -oare / E: prigoni + -tor] 1-6 (Persoană sau comunitate socială) care prigoneşte (4-6) Si: asupritor.persecutor. 7-8 (Jur; înv; mpl) (Persoană) care are calitatea de reclamant într-un proces. 9-10 (Jur; înv; mpl) (Persoană) care este parte într-un proces.
prigonită sf [At: BUGNARIU, N. 265/239 / Pl: -ţe / E: goni) (Reg) Juncană care nu ţine fătul. prigor sm vz prigoare prigor ea sfvz prigoare
prigoreală sf [At: UDRESCU. GL. / Pl: -eli l E: prigori + -eală] (îrg)
1	Expunere la căldura focului sau a soarelui. 2 încălzire. 3 Frământare din cauza unei situaţii grele. 4 (îe) A sta (sau a se da) la ~ A face plajă.
prigorean sm [At: TDRG / Pl: -eni / E: prigoare + -ean] (Om; reg) Prigoare (4) (Merops apiaster).
prigori [At: NEAGOE. ÎNV. 123/31 / Pzi: -resc / E: bg nperopx] 1-2 vtr (îrg) A (se) expune la căldura focului sau a soarelui. 3-4 vtr (îrg) A (se) încălzi prea tare. 5 vr (îrg; fig) A fi chinuit de ceva Si: a se frământa, a se pârpăli. a se zbuciuma.
prigoncă sf [At: PAMFILE. VĂZD. 102 / Pl: Ace / E: prigoare + -ică) 1-2 (Orn; reg; şhp) Prigoare (4) (mică). prigorie sf vz prigoare
prigorişte sf[At: (a. 1746) ap. TDRG / Pl: ~ / E: prigori + -iste] (îvr) Caniculă.
prigoiit, —ă a [At: ANON. CAR. / Pl: Aţi. ~e / E: prigori] (îrg) 1 Expus la căldura focului sau a soarelui. 2 încălzit foarte tare. 3 Pârjolit de foc sau de soare. 4 (Pex) Roşu la faţă. 5 (Pex) Care are temperatură. 6 (Fig) Pripit. 7 (Pex) Nechibzuit.
prigonii smi [At: BĂCESCU. PĂS. 141 / E: prigor + -ui] (Orn; reg) Viespar (Pernis apivorus).
prigoruie sf [At: CADE / P: -ru-ie / Pl: prigorui / E: prigor + -uie) (Orn; Ban) 1 Prigoare (4) (Merops apiaster). 2 Viespar {Pernis apivorus). prigurici sm vz pricolici
7
FRIG VAR
prigvar sn vz pridvor
prihană sf[At: (cca 1679-1680) GCR î. 242/24 / V: (îvr) -igh~ i Pl: -ne. (înv) -hani / E: ucr npnrmm, pn przygcina] 1 (înv) Acuzare. 2 (înv) Blam. 3 (Iuz; îlv) A-i arunca (sau a-i zice) — A învinui. 4 (Iuz; îal) A reproşa. 5 (Rar) Faptă care încalcă morala Si: (înv) prihânie (1). prihănire
(3). 6 (îla) Fără (de) - Nevinovat. 7 (îal) Cast. prihânie sf vz prihânie
prihăni vt [At: (a. 1894) ap. TDRG / Pzi: -nesc / E: prihană] 1 (înv) A învinui. 2 (înv) A dojeni. 3 (Rar) A pângări. 4 (Rar) A spurca un aliment sau o băutură, făcându-le de neconsumat.
prihânie sf | At: ŢICHINDEAL. ap. DDRF / V: ~//a/i~ / Pî: -ii / E: prihană + -ie] 1 (înv) Prihană (5). 2 (înv; îla) Fără - Nevinovat. 3 (îal) Cast.
prihănire sf[At: (sec. XVIII) CAT. MAN. I. 347 / Pî: -ri / E: prihăni)
I	(înv) învinuire. 2 (înv) Dojana. 3 Prihană (5). 4 (Rar) Pângarire. 5 (Rar) Spurcare a unui aliment sau a unui lichid, făcându-le de neconsumat.
prihămî, -a a [At: ASACHI. I. 104/14 / Pl: -iţi. -e l E: prihăni] 1 (Rar) Pângărit. 2 (Rar) Spurcat. 3 (înv) învinuit. 4 (înv) Dojenit.
prihoadă sf [At: LEXIC. REG. 1 15 / Pl: -de i E: prUiodi] (Buc) Nălucă (1).
prihoărâ sfvz prigoare
prihodţă sf[At: DA ms / Pl: -ţe / E: ns cf prihod] (Reg) Prihod (3). prihod sn [At: LIUBA - 1ANA. M. 61 / V: ~o/, ~iod / Pl: ? / E: bg npoxoA] 1 (Reg) Potecă în pădure, făcută dc animalele sălbatice. 2 (Reg: îf priod) Loc de trecere peste un deal. 3 (Reg; îaf) Trecătoare printre munţi Si: pas, (iuz) prihodiste, (reg) prihoaţă. 4 (Rog) Despărţi tură Ia stână unde se închid oile înainte de muls. 5 (Trs) Organ genital al calului. 6 (Trs) Organ genital al iepei.
prihodedlă sf[At: LEXIC REG. 1 î 5 / PI: -eli / E: prihodi + -eală] (Buc) Nălucă (1).
prihodi vrim [At: LEXIC REG. 115 / Pzi: 3 -deşte / E: ucr npoxo4Mm) (Buc) A i se năzări.
prihodiste sf [At: HERODOT (1645). 1 14 / Pl: ? / E: siv npo’koAHtpe] (Ivr) Prihod (3). prihor sm vz prigoare prihot sn vz prihod
prihuhu i [At: BUDAI-DELEANU. Ţ. 285 / E: fo] (îvr) Cuvânt care exprimă bucurie, entuziasm etc.
prii1 [At: PSALT. 78 / V: (înv) prei l Pzi: -esc / E: siv np'bAhCTHTH] 1 vi (înv; ccd) A(-i) fi binevoitor. îngăduitor, protector etc. Si: a favoriza, a proteja. 2 vt (înv; c. i. ,,sănătate“. „fericire1* etc.) A‘dori cuiva. 3 vt (înv) A vrea un lucru bun pentru cineva sau pentru sine. 4 vi (Ccd) A-i fi favorabil, folositor. 5 vi (Ccd) A se simţi bine. 6 vi (îvr; ccd) A se dezvolta bine. prii2 v vz plivi priidtel sm vz. prieten priidten, ~ă smf vz prieten priiateşug sn vz prieteşug priidtin, ~ă smf vz prieten priidtnic sm vz prietnic
priicios, ~odsâ a [At: POLIZU / P: pri-i- / PI: -oşi. -oase / E: prii1 + -icios] (îvr) Prielnic. priil ss vz prier2 priimi v vz primi
priiminţă sf\ At: R. GRECEANU. ap. CM II, 201 / P: pri-i- / Pl: -ţe / E: priimi + -inia) (înv) Primire. priimire sf vz primire priimit, ~ă a vz. primit priinntor, -oare a vz primitor
priincios, -oasă a [At: HELIADE. 0.1.441 / P: pri-in-1 PI: -oşi. -oase / E: priinţă + -/av] (înv) 1 Care prieşte1 (1) cuiva. 2 Care este binevoitor cu cineva. 3 Care protejează pe cineva. 4 Prielnic. priinteşug su vz prieteşug
priinţă sf[At: (a. 1587). ap. L. ROM. 1975. 46 / V: (îvr) -ţe. prmtă / Pî: -ţe / E: prii1 + -inia] 1 (înv) Atitudine favorabilă faţă de cineva Si: bunăvoinţa, prietenie. simpatie. 2 (înv) Relaţii prieteneşti existente între mai multe persoane. 3-4 (înv; îljv) Cu (mare) - Cu multă bunăvoinţă.
5	(îvr; îlav) Fără dc ~ în mod obiectiv. 6 (îrg) Devotament. 7 (îrg; îlav) Cu - Devotat. 8 (înv) Folos. 9-10 (înv; îljv) De (sau cu) — (în mod) util. priinţe sfvz priinţă priir ss vz prier
priire sf[At: POLIZU / PI: ~ri / E: prii1] 1 (înv) Favorizare. 2 (înv) Urare. 3 Râvnire ia un lucru bun pentru cineva sau pentru sine. 4 (îvr) Dezvoltare. priitenie sfvz prietenie priiteşug sn vz: prieteşug
priitor, -oare a [At: MOXA. 387/32 / P: pri-i- ! Pl:	-oare	/	E: prii1
+ -tor) 1 (înv) Care prieşte1 (1). 2 (înv) Prielnic. priivi v vz privi1 priîmbla v vz plimba prim pp vz prin priîntru pp vz printru
prijanie sf [At: I. CR. VIL 52 / Pl: ? / E: prijăni + -ie] (Mun) Sprijin.
prijăni v vz prijini
prijeni v vz. prijini
prijenity -ă a vz prijinit
prijenitor, -oare smf vz prijinitor
prif v vz prijini
prijin s [At: UDRESCU. GL. / Pl: net / E: prijini cf sprijin] I (Mun) Proptea. 2 (Reg) Ajutor material sau moral. prijine a sfvz prijineală
prijineală sf [At: ANTIPA, P. 141 / V: prijine a / Pl: -eli l E: prijini + -eală] (Mun) Crâsnic de pescuit.
prijini [At: PSALT. 69 / V: (înv) -jam. -jeni. (reg) priji, —jona, -joni.
-juni / Pzi: -nesc. prijin / E: net] 1-2 vtr (Reg) A (se) susţine. 3 vr (Fig; îvr; îf prijeni) A se baza. 4 vt (Reg; îf prijoni) A ajuta la o treabă. 5 vr (Reg) A se opri, rezemându-se de ceva. 6 vt (Reg) A prinde din zbor. 7 vt (îrg; îf prijeni. prijoni) A împinge către. 8 vt (îrg; pex) A strânge. 9 vt (Olt; îf prijoni) A agăţa. 10 vt (Mun) A lăsa în păstrare. 11 vt (Mun) A păstra. 12-13 vtr (Reg) A (se) întâmpina.
prijinit, -â a [At: CORESL în L. ROM. 1967. 132 / V: (îvr) / Pl: ~i//. ~e / E: prijini] 1 (Reg) Susţinut. 2 (Reg) întărit prin sprijinire.
3	(îvr; îf prijenit) Adunat. 4 (Reg) Ajutat. 5 (Reg) Care se opreşte, rezemându-se de ceva. 6 (Reg) Prins din zbor. 7 (îrg) împins către... 8 (Olt) Agăţat. 9 (Mun) Lăsat în pădure. 10 (Mun) Păstrat. 11 (Reg) întâmpinat.
prijinitor, -oare smf [At: PSALT. HUR. 49713 / V: (înv) prejen~ sm. ~jen~. (reg) ~ntoare sff Pl: -i. -oare / E: prijini + -tor] 1 (înv; îf prejenitor. prijenitor) Susţinător. 2 (Reg) Băţ cu care se sprijină sarcina de lemne când este purtată pe umăr. 3 (Reg; îf prijinioure) Tavă de pământ. îngustă şi lungă, în care se prăjesc cârnaţii. prijintoare sf vz prijintor prijitoare sf vz prigitoare prijitior sm vz prigitoare
prijma1 sf [At: GHEORGACHI. CER. (1762). 208 / Pl: ? / E: ns cf preajmă] (îvr) Recto. prijmă2 sf vz preajmă pri jmut sn vz prejmei prijniţ sn vz prişniţ prijniţă sfvz prişniţ prijona v vz, prijini prijoni v vz prijini pri juni v vz prijini prilagiu sn vz pârleaz prilaz sn vz pârleaz prilăsteţ, —eaţă a vz prilesteţ
8
PRIMAR2
prilăsfi v vz prilesti
prilăstire sf [At: PSALT. HUR. 6371 1 / V: ~los~ / Pl: -ri / E: prilăsti] (Iuz) 1 Amăgire. 2 Ademenire. prilăstit, ~ă a vz prilestit
prilăstitor, —oare a [At: PSALT. HUR. 8'/l 3 / V: ~los~ / Pl: -i. -oare. /E: prilăsti + -for] (Iuz) 1 Amăgitor. 2 Ademenitor. prilăstitură s/'[At: CORESI, EV. 235 / Pl: -ri fE: prilăsti +	J (îuz)
1	Amăgire. 2 Ademenire. prilegiu sn vz prilej
prilej sn [At: CORESI. L. i 62/15 / V: (reg) -egiu. (înv) părl-, pâri-, prâl-, (reg) / Pl: —///'/' / E: bg npHAem] 1 Ocazie. 2 (înv; îlav) La
-	în faţa situaţiei. 3 (îrg; îe) Vreme cu - Moment potrivit, favorabil. 4 (îvr; îlv) A-şi iace -cu... A se îndeletnici cu... 5 Cauză. 6 Motiv aparent invocat de cineva pentru a ascunde mobilul real al unei acţiuni Si: pretext. (îrg) pofidă, (înv) podoimă. prilejire (8). 7 (înv; îlv) A lua (ele sau a-şi afla) ~ A invoca un pretext. 8 (îrg) Avere. 9 (îuz; îlav) Cu - Mult. 10 (Reg) Pericol. 11 (Reg; în superstiţii; îla) Cu - Aducător de rele.
prileji [At: (a. 1631) GCR I. 75/22 /V: (înv) prălăji, prel-, (îvr) pâri-, (reg) pârliji f Pzi: -jcsc / E: prilejJ 1 vru (îrg) A se întâmpla. 2 vrui (îrg) A se ivi. 3 vr (înv; îlv) A i se - moarte(a) A muri. 4 vt (Rar) A prilejui
(5). 5 vr (irg; d. oameni) A se nimeri. 6 v/ (îvr; îf pârîeji) A găsi. 7-8 vr (înv) (A căuta sau) a găsi un moment oportun. prilejire ş/‘[At: COD. VOR. 84/14 / Pl: -ri f E: prileji] 1 (îrg) întâmplare.
2	(îrg) Ivire. 3 (îrg) Nimerire. 4 (îvr) Găsire. 5-6 (înv) (Căutare sau) găsire a unui moment oportun. 7 (îvr) îngrijire. 8 (înv) Prilej (6).
prilej fi v vz prilesti
prilejul [At: PAMFILE. DUŞM. 161 / Pzi: -esc / E: prilej + -ui] 1 vt A permite. 2 vt A determina. 3 vt A constitui o ocazie favorabilă pentru ceva Si: a ocaziona. 4 vrim (Rar) A se ivi ocazia favorabilă. 5 vt A fi cauza Si: a cauza, a pricinui, a produce, a provoca, (rar) a prileji (4). (înv) a pricinui. 6 vr (Reg; d. oameni) A se nimeri.
prilepsi vr [At: (a. 1848) FURNICĂ. D. C. 432 / Pzi: -scsc / E: ngr npoXrpya „a lua şi a aduce înainte**] (îvr) A se repeta.
prilesteţ, -eaţă smf a [At: PSALT. 6 / V: ~/ăs- / Pl:	-e	f	E:	prilesti
+ -et] (înv) 1-2 (Om) înşelător.
prilesti [At: PSALT. HUR. 9v/4 / V: ~los~. (înv) prelăs-. prel-. prelis~. -lăs-, -lejii, (reg) ~//.v- / Pzi: -tesc / E: siv np’hAkCTHTH] 1-2 vtr (îrg) A (se) amăgi. 3 vt (Spc) A ademeni. 4 vr (îvr; îf prilosti) A se degrada. 5 vt (înv; îf prilăsti) A calomnia. 6 vt (înv; îaf) A profera. 7-8 vtr (Reg; îf prilosti) A (se) schimonosi. 9 vr A se strâmba. 10 vr (îvr; îf prelesti) A se strădui.
prilestit,-a a [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 30711 / V: (îrg)prel~, -/os-, (înv) -las-, -lis- / Pl: -iţi, -e l E: prilesti) 1 (înv) Amăgit. 2 (Spc) Ademenit. 3 (îrg) Zăpăcit. 4 (Reg; d. copii; îf prelestii) Neastâmpărat. 5 (Reg; îf prelestit.prilistit) Pipernicit. 6 (Reg; d. oameni; îf prilostit) Care nu are noroc. 7 (îvr) Degradat. 8 (înv) Calomniat. 9 (înv) Proferat. 10 (Reg) Schimonosit. prillnge v vz prelinge2 prillpcă sf vz prelipcă prilipticos, -oasă a vz prolipticos prilistl v vz prilesti prilistit, -ă a vz prilestit priloagă sfvz pârloagă priloforisi v vz pliroforisi prilog sn vz pârloagă prilogi v vz pârlogi
prilosteală sf[At: DDRF / Pl: -eli / E: prilosti + -eală] 1 Amăgire. 2 Ademenire. prilosti v vz prilesti prilăstire sf vz prilăstire prilostit, —ă a vz prilestit prilostitor, -oare a vz prilăstitor prilucă sfvz prelucă
prim1 sn [ At: ANON. CAR. / V: perem. plimb. plimbară, prem. -ă sf ~b sm. -blu, -bură. -ură / Pl: -uri / E: mg prim) 1 (Reg) Garnitură din blana de miel aplicată pe marginea căciulilor, a pieptarelor, a hainelor.
2	(Reg) Bandă dintr-o ţesătură frumos lucrată sau din broderie, cu care se ornamentează unele veşminte pe margini Si: (reg) primblăturci. 3 (Trs; îf plimbură, primă, primbură. primură) Panglică pe care fetele o prind în păr. 4 (Trs; îaf) Bandă care se pune la pălărie. 5 (Reg; îf primă) Dungă colorată trasă în partea de sus sau dc jos a pereţilor. 6 (Reg; îf primă) Margine a plitei. prim2 s vz: primă
prim3, — ă [At: BUDAI-DELEANU. Ţ. 149 / Pl: -i, -e / E: mg prim] 1-2 smf. a (Obiect, persoana) care se află la început. înaintea tuturor în spaţiu sau în timp. 3-4 a, no (Care sc află) în fruntea unei serii. 5 a (îs) -ă audiţie Executare pentru prima oară a unei compoziţii muzicale. 6 a (Pex; îas) Compoziţie muzicală executată prima oară. 7-8 a (îljv) în -ă audiţie (Care se execută) pentru prima oară în faţa publicului. 9 sn (Muz; înv) Primă (8). 10 a (îc) —plan Imagine în cinematografie care prezintă detaliile unor obiecte, unor personaje filmate de aproape. 11 a (îc) June— sau —amorez Actor sau cântăreţ care interpretează rolul principal de îndrăgostit la teatru sau la operă. 12 a (îc) —secretar, —dirijor, -a-balerină Indică gradul cel mai înalt în ierarhia funcţiilor pe care Ie precedă. 13 a (îc) —ministru Preşedinte al Consiliului de Miniştri. 14 sf Cea mai valoroasă, cea mai bună parte din ceva. 15 a (D. voci. instrumentişti) Care execută melodia principală, dominantă. 16 a (Mat; d. simboluri; îoc secund, terţ etc.) Care este primul dintr-o înşiruire dc simboluri de acelaşi fel: a', a", a" etc. 17 sn (Mat; pex) Semn ca un accent pus la umăr. care deosebeşte două cantităţi corelative reprezentate prin acelaşi simbol. 18 a (Mat; îs) Număr - Număr care este divizibil numai cu unitatea sau cu el însuşi. 19 (îlav) In -ul rând (sau. rar. loc) înainte de toate. 20 a (îs) Materie -a Materia! prin-a cărui prelucrare se obţin produse finite. 21 a (îs) -a tinereţe Perioadă de început a tinereţii, care urmează imediat după copilărie. 22-23 a, no (Care este) cel dintâi în ordinea calităţii. 24-25 a, no (Care este) cel dintâi în ordinea importanţei. 26-27 a, no (Care este) cel dintâi în ordinea apariţiei Si: primordial. 28 a (Gig; îvr) Paleozoic. 29 av (Fam; îf prima) în primul rând Si: primo.
prim4- [At: DN'1 / V: primi-, primo / E: lat primo] Element prim de compunere savantă cu semnificaţiile: 1-2 întâi, din punct de vedere (spaţial sau) temporal. 3-4 Primul, din punct de vedere (calitativ sau) ierarhic.
prima, vi [At: ASACHI, S. L. II. 91 / Pzi: ~mez / E: fr premier] 1 A avea întâietate. 2 A ocupa primul loc. 3 A fi pe primul plan. 4 (îvr) A se remarca.
primadonă sf[At: GTN (1836). 36'/20 / S şi: prima două / Pi: -ne / E: it prima donna. ir prima don na] Primă solistă a unui teatru de operă sau de operetă.
prima]sn [At: I. PANŢU. PR. 6 / Pl: -e IE: fr primage) 1 Bonificaţie, la frahtul maritim, acordată căpitanului sau proprietarului unei nave comerciale. 2 (Thl) Antrenare a apei dintr-un cazan de către aburul produs.
primari sm [At: GHEŢIE, R. M. / Pl: ~i / E: lat primanus. ger Primaner] (Trs; înv) Şcolar din primele clase.
primar1, -ă a [At: PSALT. 164 / V: (îrg) -e, (înv) prem-, pre mare / Pl: -i. ~e, (înv. sf) ~i / E: lat primarius] 1 (înv) Care se află la începutul unei perioade de timp. 2 (înv) Care se află la începutul unei acţiuni. 3 (înv) Care se află la începutul unei serii Si: dintâi.prim*. 4 (Reg; îs) Cale ~ă Primă vizită pe care o fac tinerii căsătoriţi şi părinţii mirelui părinţilor miresei, la câteva zile după nuntă. 5 (îs) Văr - (sau vară -ă ) Grad de rudenie între copiii mai multor fraţi şi surori. 6 (îas) Persoană care se află cu alta în grad de văr primar (5). 7 (înv; îoc vitregi; îs) Fraţi ~i Fraţi născuţi din aceeaşi părinţi.
primai2,-ă [At: BUDAI-DELEANU,Ţ. 342/V: (pop)prem—,premie sm. -e, (înv) -iu a / Pl: -i. -e / E: lat primarius, fr primaire) 1 a De primă importanţă. 2 a De prim rang. 3 a De bază. 4 a (îs) Medic - Grad în ierarhia cadrelor medicale, superior medicului specialist, care se obţine în urma unui concurs. 5 sm (îas) Persoană cu grad de medic primar (4).
9
PRIMARE1
6	a (înv; d. stele) De primă mărime şi strălucire. 7 a (Pex; d. aştri) Care are mişcare proprie în jurul soarelui. 8 a De (la) origine Si: iniţial.originar. prim3. primordial. 9 a (Med) Care constituie prima fază în evoluţia unei boli. 10 a (îs) învăţământ - Formă de învăţământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai importante discipline.
11	a (îas) Formă de învăţământ care constituia primele patru clase ale şcolii generale Si: elementar. 12 a (îs) Curs - Prim ciclu şcolar, format din 4-7 clase. în vechea organizare a învăţământului. 13-14 sf. a (îsj Clasă -ă (Clasă) care face parte din primul ciclu şcolar. 15-16 sf a (îs) Şcoală -ă (Şcoală) care face parte din primul ciclu de învăţământ. 17 5-/' (îas) Clădire în care se preda şcoala primară (16). 18 ă (îs) învăţător - Cadru didactic din primul ciclu şcolar. 19 a Elementar. 20 a (Pex) Care este neevoluat Si: rudimentar, simplist. 21 a (D. cuvinte) Care poate servi ca element de bază pentru formarea altor cuvinte. 22 a (D. cuvinte) Care păstrează forma sau valorile originare. 23 a (D. elemente şi compuşi chimici) Care are o singură valenţă satisfăcută de un anumit element sau radical. 24 a (Gig) Din paleozoic. 25 sn Paleozoic. 26 sm Reprezentant al conducerii centrale Î11 oraşe şi comune, cu atribuţii administrative Si: (îrg) birău. chinez, jude. (înv) procator, vornic, (tcî) mudir. 27 sm (Orn; irn; îc) —ul-găinilor Uliu (Accipiter gentilis). 28 sma (Reg) Joc de copii în care mai mulţi băieţi se adună în jurul unuia dintre ei, îi îndeasă căciula pe ochi şi-l lovesc cu palmele în căciulă. 29 sm (Reg; îe) A face (pe cineva)
-	A bate. primare1 a vz primar1 primare2 sm vz primai2
primariăt sn [At: CADE / P: -ri-at l Pl: -e / E: primat2 + -(i)at cf lat primariusJ 1 Funcţie de primai’2 (26) Si: (rar) primărie (5). 2 Titlu de primar2 (26) Si: (rar) primărie (6). 3 Calitate de primar2 (26) Si: (rar) primărie (7). 4 Perioadă de timp în care cineva exercită funcţia de primar2 (26) Si: (rar) primărie (8). 5 Examen susţinut de un medic pentru a obţine titlul de medic primar. primariu, -z> a vz primar2
primas sm [At: AR (1829), 62/6 / A: net / Pl: -aşi /E: latprimas] (înv) Primat1 (6).
primus sm [At: AGÂRBICEANU, A. 117 / Pl: ~//E: mg primas] (Reg) Prim viorist într-un taraf.
primat1 [At: CUGETĂRI. I. 103716 / V: (înv) -e sm / Pl: -aţi / E: lat primas. -tis. [y primat] 1 sm Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a bisericii ortodoxe şi catolice. 2 a (înv; îs) Mitropolit ~ Titlu dat primului mitropolit al unei ţări Si: patriarh. 3-4 sm. a (îas) (Persoană) care deţine titlul de prim mitropolit al unei ţări. 5 a (îs) Cardinal - Cel dintâi dintre cardinali. 6-7 smf. a (îas) (Persoană) care deţine titlul de cardinal primat (5) Si: (înv) primas.
primat2 sn [At: ARHIVA, I. 495 / Pl: ~e. (îvr. sm) -aţi / E: frprimates] (Zlg) 1 (Lpl) Ordin de mamifere superioare, plantigrade. cu degetul mare opozabil, cu mamele pectorale, cu creierul foarte dezvoltat, din care fac parte omul şi maimuţa. 2 (Şls) Animal care aparţine ordinului primatelor
(1).
primat3 sn [At: ALEXI. W. / Pl: (rar) -uri l E: fr primat, ger Primat) 1 Importanţă primordială pe care o are sau trebuie să o aibă cineva sau ceva în raport cu altcineva sau cu altceva. 2 Situaţie a ceva care are întâietate Si: prioritate. întâietate. primordialitate, (nob) priordialism. primate sm vz primat1
primaţie sf [At: ŞINCAI, HR. I 240/29 / Pl: -ii / E: lat primatia, fr primatie] (înv) 1 Funcţie de primat1 (1) Si: (îvr) primaţie (1). 2 Calitate de primat1 (1) Si: (îvr) primaţie (2).
prună1 sf [At: CR (1833), 2142/15 / V: (reg) prim / Pl: -me f E: îr prime) 1 Recompensă în bani sau obiecte acordată cuiva peste salariul de bază pentru calitatea deosebită a muncii depuse. 2 (Frr; îe) A face — A se bucura de consideraţie deosebită Si: a preţui, a valora. 3 (îs) - de asigurare Sumă de bani pe care asiguratul o plăteşte celui care asigură, pentru asumarea riscului Si: (înv) premiu. 4 (îs) ~ de export Sumă de bani sau scutire de taxe.de impozite acordată ca stimulent unor exportatori pentru exportarea
anumitor mărfuri. 5 Spor adăugat la retribuţie persoanelor care muncesc îti condiţii cu un anumit grad de periclitate. 6 (îvr) Preţ de cost al unei mărfi. 7 (îs) - de economie Sumă plătită deponenţilor de către unele case de economii, peste nivelul ratei dobânzii. 8 (Muz) Cel mai mic interval posibil între două trepte de aceeaşi înălţime prin repetarea notei date Si: (înv) prim3 (9). 9 (Spt) Primă poziţie la scrimă Si: gardă.
primă2 sfs [At: CORESI, ap. DHLR II. 261 / E: lat prima) 1-2 (îvr; îljv) De(-a) ~ma, din -ma (Care este) de la început Si: dintâi. 3-4 (Reg; îljv) In - (Care a fost făcut) înainte de vreme Si: prematur. 5-6 (Reg; îljv) Din (sau în) - (Care s-a făcut) de timpuriu Si: devreme. 7-8 (Iuz; îal) (Care este) înainte de toate Si: întâi. primă3 sfv z prim1
primăraş sm [At: ŞEZ. VIII. 28 / Pî: -i / E: primat2 + -av] 1-2 (Mol; şhp) Primar (26) (tânăr).
primăreasă sf [At: DELAVRANCEA. S. 40 / Pl: -ese / E: primat2 + -easă] 1 Soţie a primarului2 (26) Si: primăriţă (1). 2 Femeie cu funcţia de primar2 (26) Si: primăriţă (2).
primăresc. -ească a [At: VISSARION, FL. 169 / Pl: -eşti l E: primat2 + esc] (Rar) 1 Care aparţine primarului2 (26). 2 Privitor la primar2 (26).
3	De primar2 (26).
primări [At: GALAN. Z. R. 74 / Pzi: -resc / E: primat2] 1 vi (Olt) A exercita funcţia de primai-2 (26). 2 vt (Rar) A numi primar2 (26).
primărie sf[At: BOLINTINEANU. O. 175 / V: (reg) prem- / Pl: ~i/ / E: primat2 + -ie] 1 Instituţie condusă de un primar2 (26). 2 Clădire în care îşi are sediul primăria (1). 3 (Pex) Funcţionarii primăriei (1). 4 (Reg) Proces în cadrul primăriei (1). 5-8 (Rar) Primariat (1-4).
primărlu, -ie ă [At: SLAVICI. N. I, 172 / Pl: -li / E: primar1 + -/'//] (Reg) 1 (D. fructe) Care se coace devreme Si: timpuriu. 2 (Spc; lpl; îc) Pere—ii Soi de pere timpurii. 3 (Şls; îae) Pară din soiul perelor primării
(2).
primăriţă sf [At: TDRG / Pl: -te / E: primat2 + -ită) 1-2 Primăreasă (1-2).
primătar sm [At: MAT. DIALECT. 1.287 / Pl: -i / E: ns cf />/v7?r*] (Reg) Invitat la nuntă din partea mirelui sau din partea miresei.
primătariţ, -tăriţă a [At: BUGNARIU, N. 54/494 / A: net / Pl: -i. -tariţe / E: net cf primătar] (Reg; d. oameni şi animale) Vagabond.
primatie sf [At: SĂULESCU, HR. L 118/18 / Pl: ~i//E: primat1 + -ie] (îvr) 1-2 Primaţie (1-2).
primăvară [At: PSALT. HUR. 64v/14 / A şi: -vară / V: (îrg) ~vea~. (reg) -/«ev-, -/?/ov-, prinvară l Pl: -veri, (reg) -vări. -văre. -meveri / E: ml primavera] 1 i/Anotimp care urmează după iarnă şi precedă vara. cuprinzând. în emisfera noastră, intervalul dintre echinocţiul de la 21 martie şi solstiţiul de la 21 iunie. 2 sf(D. plante sau părţi ale lor; îla) De - Care creşte în timpul primăverii (1) Si: primăvăratic. 3 a/(îal) Indică specii sau varietăţi ale acestora. 4 sf(D. sămânţa plantelor; îal) Care se seamănă în timpul primăverii (1). 5 sf(D. sămânţa plantelor; îal) Din care cresc plante primăvăratice. 6 sf(lal) Care are loc în timpul primăverii (1). 7 sf (îal) Care este potrivit pentru primăvară (1). 8 sf (îal) Care se poartă primăvara (1). 9 i/(ÎIav) în — Î11 timpul primăverii (1). 10 sf(îal) în fiecare primăvară (1). 11 sf (la. 1) în cursul primăverii (1) trecute. 12 a-/* (îal) în cursul primăverii (1) viitoare. 13 .v/‘(îal) La sosirea primăverii (1) viitoare. 14 .v/’(îlav) La — în cursul primăverii (1) viitoare. 15 3/'(îal) La sosirea primăverii (1). 16 sf(\\av) Astă - în cursul primăverii (1) trecute. 17 sf (îlav) Spre (sau. îrg. despre, de) — Când se apropie primăvara (1). 18 sf (îe) A bate (un) vânt de - (peste ceva) A'risipi. 19 av (îf primăvara) în cursul primăverii (1). 20 av (îaf) în fiecare primăvară (1). 21 av (îaf) La începutul primăverii (1). 22 sf (Fig; îe) -ra vieţii Vârstă a tinereţii cuiva. 23 sf (Fig; lpl) Ani de tinereţe. 24 sf (Fig; pex; lpl) Vremuri frumoase, fericite. 25 sf{Trs; lpl) Arături sau semănături care se fac în perioada primăverii (1). 26 sfa (Reg) Dansuri populare (hore sau brâuri). 27 sfa Melodii după care se execută primăvara (26).
primăvăra [At: DRLU / Pzi: -rez / E: primăvară] 1 vrim (Reg) A se desprimăvăra. 2 vi (Rar) A-şi petrece primăvara (1) undeva.
10
PRIMENI
primăvăr&t su [At: GR. S. V. 305 / Pl: (rar) -uri i E: primăvara] 1 (Reg) Scoatere a oilor şi a vitelor 1a păşune în timpul primăverii (1). 2 (Reg) Tinere a oilor şi a vitelor la păşune în timpul primăverii (1). 3 (Ccr) Loc unde fată oile, la stână. primăvăratec, -a a vz primăvăratic
primăvăratic. ~â [At: LB / V: -tec / Pl: -ici. -ice / E: primăvară + -tic] 1 a Care ţine de primăvară (1) Si: (rar) primăvărel1 (1), (rar) primâvâros (1). (îvr) primâvaresc (1). 2 a Privitor la primăvară (1) Si: (rar) primăvărel1 (2), (rar) primâvâros (2). (îvr) primâvaresc (2). 3 a Caracteristic primăverii (1) Si: (rar) primâvârel1 (3), (rar) primâvâros (3), (îvr) primâvâresc (3). 4 a Care se manifestă primăvara (1) Si: (rar) primâvârel1 (4), (rar) primâvâros (4), (îvr) primâvâresc (4). 5 a Care anunţă primăvara (1) Si: (rar) primâvârel1 (5), (rar) primâvâros (5), (îvr) primâvâresc (5). 6 a Asemănător primăverii (1) Si: (rar) primâvârel‘ (6). (rar) primâvâros (6), (îvr) primâvâresc (6). 7 a (Fig) Tineresc. 8 a (Spc; d plante) Care se dezvoltă în timpul primăverii (1) Si: (rar) primâvâros
(7). 9 ^ (Reg) Taxă care se plăteşte pentru păşunatul şi îngrijirea oilor în perioada primăverii (1).
primăvărătoare sf [At: H X, 5.31,45 / Pi: -ori / E: primăvara + -toare] (Mol) Loc unde stau ciobanii cu oile la păscut în timpul primăverii (1).
primăvărel1, -ea a [At: ALECSANDRI. P. II, 127 / Pl: ~e/\	/ E:
primăvară + -el] (Rar) 1-6 Primăvăratic (1-6).
primăvărd2, -ea a [At: BÎRLEA, L. P. M. I, 29 / V: -ver- / Pl: ~e/, -el E: ns cf primar1, primăvară] (Reg) 1 (îs) Văr - Văr primar. 2 (îs) Vară -ea Vară primară.
primăvăresc, -ească a [At: DRLU / Pl: -eşti / E: primăvară + -esc] (îvr) 1-6 Primăvăratic (1-6).
primăvănţă sf[At: POLIZU /V: (reg) -ver- / Pl: -ţe / E: primăvară + -iţă] (Bot; pop) Ghiocel (Galant/ius nivalis).
primăvănu, —ie a [At: CONV. LIT. IV, 71 / Pl: -\i / E: primăvară + -iu] (îvr; d. ţinuturi) Cu climă asemănătoare primăverii (1).
primăvăroSy -oas« a [At: HELIADE. O. I, 261 / Pl: -oşi. -oase / E: primăvară + -os] (Rar) 1-7 Primăvăratic (1-6, 8).
primăvăruţă sf [At: ŞEZ. XV. 36 / Pl: -ţe / E: primăvară + -uţă) (Bot; reg) Ghiocel (Galanthus nivalis). primă veară sf vz primăvară primăverd, -ea a vz primăvărel2 primăvenţă sfvz primăvăriţă primândă sf vz premăndă pritnb sm vz prim1 primbă sf vz plimbă primbla v vz plimba primblare sfvz plimbare primblă sf vz plimbă primblărcţ, -eaţă a vz plimbăreţ primblător, -oare smf vz plimbăior
primblătură sf [At: PĂCALĂ, M. R. 514 / Pl: -ri / E: primblă + -tură] (Reg) Bandă, bordură, şnur. de obicei dintr-o ţesătură frumos lucrată sau din broderie, cu care se ornamentează unele veşminte pe margini Si: (reg) prim1 (2). pnmblu1 sn vz plimbă pnmblu2 sn vz prim1
primbluţă sf [At: CHEST. VI. 112/2 / Pl: -ţe / E: primblă + -uţă] (Reg) Pretcă (1). pnmbură sfvz prim1
primeală sf[At: ANTIM. O. 262 / Pl: -di, -de / E: primi + -eală] 1 (îvr) Primire (19). 2 Prinos. 3 (Reg) Acces de furie. 4 (Reg) Acces de nebunie. 5 (Reg) Acces care însoţeşte unele boli manifestate prin convulsii. primej sn vz primez primejd sn vz primez primejde sfvz primejdie
primejdie sf[At: PSALT. 228 / V: (îrg) -de. (înv) premejde / Pl: -ii / E: npiiÂi&KAKK] 1-2 împrejurare care ameninţă (securitatea sau) existenţa
cuiva sau a ceva Si: pericol, nevoie, (ltr) pernicie. (înv) primejduiala (1-2).
3	(îla) De (mare) - Primejdios. 4 (îal) Care vesteşte un pericol. 5-6 (Pop; în superstiţii; îljv) Cu - (Care este) de rău augur. 7 (îlav; gmt) De -Extraordinar. 8 (îe) A-şi pune viaţa (ori capul) în - A-şi risca viaţa. 9 (înv; îe) A se pune (ori a se băga, a cădea) la (sau în ) - A se expune pericolului. 10 (îe) A-i fi capul în - A se afla în mare pericol. 11 (îrg; îe) A da de (sau a veni la) - cu cineva A avea o supărare cu cineva. 12 (înv; îe) A da (pe cineva) de - ori a băga (sau a pune pe cineva) în (ori la) - sau (îrg) a-i face - A pricinui cuiva un rău. 13 (înv; îae) A băga pe cineva într-un necaz. 14 Risc. 15-16 (Mun; udp ,,de“) Cantitate sau număr foaite mare. 17-18 (Mun; udp „de”) Proporţie sau dimensiune foarte mare.
primejdii vt [At: C. CANTACUZINO, ap. LET2. 1.115/ Pzi: -iese / E: primejdie] (îrg) 1-2 A primejdui (1-2).
primejdiilor, -oare a [At: CANTEMIR. HR. 229 / Pi: -i. -oare. / E: primejdii + -tor] (îvr) 1-3 Primejdios (3-4, 7).
primejdios, -oasă [At: ANTIM. ap. GCR II, 6/32 / P: ~di-os / Pl: -oşi. -oase I E: primejdie + -os] 1-2 a Care constituie o primejdie (1-2). 3-4 a Care (prezintă sau) poate prezenta o primejdie (1-2) pentru cineva sau ceva Si: periculos, (frr) periclitam. (înv) piericios (1), piicuros. primejduitor (1-2). primejduicios (1-2). (îvr) primejdiilor (1-2), (reg) poznaş. 5-6 a Care expune pe cineva sau ceva unei primejdii (1-2) Si: riscant, riscat. 1 a Care poate cauza mult rău Si: periculos, (frr) periclitam. (înv) piericios (1). pricuros, primejduitor (3), primejduicios (3), (înv) primejdiilor (3), (reg) poznaş. 8 av (Rar) în semn de primejdie (1-2).
primejdioşie sf [At: C. VÎRNAV, H. 19/5 / P: -di-o - / Pl: ~i/ / E: primejdios + ie] (îvr) Periculozitate.
primejdui [At: R. POPESCU. CM I. 472 / Pzi: -esc. (reg) primejdui / E: primejdie + -ui] 1-2 vt A constitui o primejdie (1-2) pentru cineva sau ceva Si: (liv) a periclita. (îrg) a primejdii (1-2), (înv) a pericola. a pericolarisi, (nob) a periclisa. 3-6 vr A-şi risca (liniştea.) (securitatea.) (libertatea sau) viaţa Si: a se expune. 7 vt (Mun; spc; în superstiţii) A atrage asupra cuiva o boală.
primejduială sf[At: I. VĂCĂRESCU. ap. ROSETTI - CAZACU, I. L. R. I. 448 / P: -du-ia- / Pl: -ieli / E: primejdui + -eală] (îvr) 1-2 Primejdie (1-2).
primejduicios, -oasă a [At: CRITIL. ap. GCR II. 150/23 / P: -du-i- l V: -mei- / Pl: -oşi, -oase / E: primejdui + -icios] (înv) 1-3 Primejdios (3-4.7).
primejduincios. -oasă a vz primejduicios
primejduire sf [At: (a. 1729) CAT. MAN. I. 324 / Pl: -ri / E: primejdui] 1 Ameninţare a unei primejdii pentru cineva sau ceva Si: (rar) periclitaţie, (liv) periclitare, (înv) pericolare. 2-5 Riscare (a liniştii.) (a securităţii.) (a libertăţii sau) a vieţii Si: expunere. 6 (Mun: spc; în superstiţii) Atragere asupra cuiva a unei boli.
primejduit, ~ă a [At: DDRF / Pl: -iţi, -e / E: primejdui] 1-2 Expus primejdiei (1-2). 3 Aflat în primejdie (1).
primejduitor, ~oaj‘e a [At: ASACHI. I. 38/12 / P: -du-i- /Pl: -i. -oare / E: primejdui + -tor] (înv) 1-3 Primejdios (3-4. 7).
primeneală sf 1 At: M. COSTIN. ap. GCR I, 200/36 / V: (îrg) pre///—. -«lin-, (reg) pre menea / Pl: -eli, (înv) -ele / E: primeni + -eală] 1-2 (Asr) Primenire (1-2). 3 (îvr; pex; ccr) Aspect rezultat în urma unei transformări. 4 (îvr; pex) Moarte, considerată ca o etapă în dezvoltarea unei fiinţe spirituale. 5 (îvp) Primenire (6). 6 (Lpl; ccr) Haine, lenjerie curate, de schimb sau de sărbătoare Si: (reg) premeniturâ.
primeni [At: CORESI, EV. 133 / V: (reg) prem~, ~mirii / Pzi: -nesc l E: siv np’kM’kNHTH] 1-2 vtr (A înlocui sau) a fi înlocuit parţial sau total cu altceva Si: a (se) împrospăta, a (se) reînnoi. 3-4 vtr (A face să ia sau) a lua o formă, un aspect, un conţinut etc. Si: a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) preface. 5-6 vtr (îrg; îe) A - gazda, a se - din... A se muta din... 7-8 vtr (îe) A se - din lumea aceasta, a - viaţa A muri. 9 vt (înv; îlv) A - (pe cineva) din viaţă A ucide. 10-11 vtr (Spc; îvr) A(-şi) schimba numele cu un nume nou. 12 vt (Spc; îvr; c. i. o rană, o plagă) A
PRIMENIRE
schimba pansamentul. 13 vt (îvr; îf premeni) A vindeca de boală. 14-15 vir A(-şi) schimba lenjeria purtată şi murdară cu alta curată. 16-17 vr A(-şi) schimba hainele cu altele curate, curăţate. 18-19 vtr (Spc) A (se) îmbrăca, îngrijit, frumos. 20 vt (C. i. obiecte de îmbrăcăminte, rufărie de pat. dc masă etc.) A înlocui cu alt obiect curat. 21 vt (C. i. animale cabaline) A pune potcoave noi. 22 vt (Pex) A împodobi picioarele cailor. 23 vr (Reg;
d.	lună şi lumina ei ) A fi în faza de creştere sau de scădere. începînd să apară sau sa dispară din umbra pământului. 24 vt (înv) A traduce dintr-o limbă în alta. 25 vt (Trs; c. i. bani; îf premeni) A pune în circulaţie, cumpărând sau plătind ceva. 26-27 vtr (înv) (A face să revină sau) a-şi reveni la o anumită stare, la un anumit sentiment. 28-29 vtr (A face să renunţe sau) a renunţa la o anumită stare, la un anumit sentiment, revenind la situaţia de dinainte. 30 vr (îvr) A trece de la o persoană la alta. 31 vtf (îvr; îf premeni) A porni.
primenire sf [At: BIBLIA (1688). 3611/19 / Pl: -ri / E: primeni] 1 înlocuire parţială sau totală cu altceva (nou) Si: împrospătare, înnoire, primeneălă (1), primenit1 (1), reînnoire. 2 Luare a unei forme, a unui aspect, conţinut noi. Si: primeneălă (2). primenit1 (2). 3 (îvr; spc) Schimbare a numelui cuiva şi punere a unui nume nou Si: primenit1 (3).
4	Schimbare a pansamentului la răni. la plăgi Si: primenit1 (4). 5 Vindecare de boală Si: primenit1 (5). 6 Schimbare a lenjeriei purtate şi murdare cu alta curată Si: primeneălă (5). primenit1 (6). 7 Schimbare a hainelor cu altele curate, curăţate, bune Si: primenit1 (7). 8 Punere de potcoave noi la cabaline Si: primenit1 (8). 9 (Pex) împodobire a picioarelor cailor Si: primenit1 (9). 10 (D. lună şi lumina ei) Situare în faza de creştere sau descreştere, apărând sau dispărând din umbra pământului Si: primenit} (10). 11 (îvr; \i premenire) Transfigurare. 12 (îvr; îf premenire) Desfătare.
13	(îvr; îf premenire) Mutare.
primenit1 sn [At: DDRF /V: (reg) -min- / Pl: (rar) -uri / E: primeni] 1-10 Primenire (1-10) primenit2. -ă a [At: DDRF /V: (îvp) prem—. (reg) -min- / Pl: ~i|7. ~e / E: primeni] 1 Care a fost înlocuit parţial sau total cu altceva nou Si: împrospătat. înnoit, reînnoit. 2-3 Care face să ia sau a luat o formă, un aspect, un conţinut nou. 4 Care a suferit transformări în formă, aspect, conţinut Si: transformat, modificat, prefăcut2, schimbat. 5 Care este îmbrăcat cu haine sau cu rufe curate, curăţate, bune. 6 (îvr; fig) Desfătat.
7	(Reg; d. un părinte; îf priminit) Vitreg. 8 (D. fraţi) Care au acelaşi tată. dar mame diferite, sau au aceeaşi mamă. dar taţi diferiţi. 9 (D. persoane) Căreia i s-a schimbat numele şi i s-a pus un nume nou. 10 (D. o rană, o plagă) Care a fost pansată din nou. 11 (D. lenjeria murdară şi purtată) Care a fost schimbată cu lenjerie curată. 12 (D. o persoană) Care şi-a schimbat hainele cu altele curate, curăţate, bune.
primenitor, -oere a [At: LĂNCRĂNJAN. C. L 144 / Pl:	-oare / E:
primeni + -tor] (Rar) Care primeneşte (1). primes sn vz primez
primet sn [At: DN ' / Pl: ? / E: lat primus] (Liv) Prim exemplar dintr-o carte intrat în bibliotecă. primeten sfvz primitea prime fi v vz primiţi primevară sfvz primăvară
primez sn [At: LM / Pl: -uri I V: (înv) ~es. (reg) -ej. -ejd, -miez / E: ml *permedium] (Reg) 1 Perete care desparte două încăperi. 2 îngrăditură, scândură, bârnă. par. drug etc. care desparte un spaţiu în două sau care se pune în grajd, între vite. pentru a le izola. 3 (Ban; Olt; îf primiez) Cartilaj care desparte cele două fose nazale. 4 (Reg) Cercevea în formă de cruce care desparte fereastra în mai muie ochiuri. 5 (Trs) Perdea de pădure care se află între două poieni. 6 Proptea de lemn cu care se blochează uşa sau poarta. 7 (Reg) întăriturâ făcută în maiul unui râu, pentru a-1 consolida. 8 (Olt) Proeminenţă într-un lemn cioplit.
primezeelă sf [At: CHEST. II. 177/1 / Pl: -eli / E: primez + -eală] (Reg) Fiecare dintre despărţiturile în care este împărţită o fereastră prin cerceveaua în formă de cruce din mijlocul ei.
primeziu, -ie a [At: TDRG / Pî: ~\i / E: primez + -iu] (îvr; d. ziduri, pereţi) Despărţitor.
primezui (At: CHEST. II. 70/32 / Pzi: ~e.se / E: primez + -iu] (Reg) 1 vi A face o despărţitură. 2 vt (C. i. uşi sau porţi) A bloca cu un primez (6).
primi1 [At: CORESI, EV. 236 / Pzi: ~mese / E: siv npHHMx] 1 vt (C. i. bunuri materiale care aparţin sau care i se cuvin subiectului ori care îi sînt dăruite, oferite, trimise etc.) A intra în posesia sau în folosinţa a... Si: a căpăta, a obţine. 2 vt (Spc; c. i. sume de bani) A încasa. 3 vt (Spc;
c.	i. scrisori) A ajunge 1a adresa indicată. 4 vt (Pex; d. persoane) A accepta să intre în posesia a ceva. 5 vt (îrg; spc; d. persoane) A moşteni. 6 vtr (îvr; c. i. copii) A (i se) naşte. 7 vt (înv; îe) A ~în sine A rămâne însărcinată Si: a concepe, a procreă. 8 vt (C. i. nume, titluri, ranguri) A deveni deţinătorul, titularul. 9 vt (C. i. mărfuri) A lua în primire. în inventar, în fondul destinat vânzării. 10-11 vt (C. i. ştiri, informaţii, explicaţii,dispoziţii, ordine etc.) (A lua ori) a i se aduce la cunoştinţă. 12 vt (Pex) A beneficia de avantajul, de privilegiul de a lua cunoştinţă. 13 vt A prelua de la cineva.
14	vt A suporta efectele negative ale unei acţiuni, circumstanţe etc. 15 vt A veni în contact cu... 16 vt (Spc) A recepta. 17 vt (Reg) A-i pi ii. 18 vi (Mun) A înnebuni. 19 vt (C. i. oaspeţi, solicitatori etc.) A întâmpina, adesea în mod festiv, protocolar. 20 vt (Pex) A oferi ospitalitate, găzduire. 21 vr A accepta în casă. 22 vt A accepta să găzduiască. 23 vt(a) A avea oaspeţi, pe care îi tratează cu mâncare, băutură, dulciuri etc. 24 vt A accepta
0	vizită. 25 vt(a) A acorda o audienţă. 26-27 vt(a) (înv; îe) A - de... A considera ca... sau drept... 28 vt (Jur) A admite ca veridic, ca legitim. 29 vt (C. i. legi. teorii.doctrine, concepţii religioase etc.) A adera. 30 vi (îvr) A înţelege pentru a accepta. 31 vt A avea o anumită atitudine de acceptare, negare, respingere, indiferenţă etc. 32 vt (Spc) A manifesta bunăvoinţă, înţelegere, plăcere. 33 vt A accepta cu bunăvoinţă, cu înţelegere, cu plăcere. 34 vt A admite pe cineva într-un anumit cerc. în cadrul unei organizaţii, al unei instituţii. într-o anumită funcţie. 35 vt (C. i. oameni, creştini) A acorda milă, iertare. 36 vt A ierta de păcate. 37 vt (Subiectul este divinitatea) A fi bun, îndurător, binevoitor. 38 vt (înv; c. i. divinitatea sau reprezentanţi ai acesteia) A da ascultare. 39 vt (înv; c. i. divinitatea sau reprezentanţi ai acesteia) A se încrede în... 40 vt A îngloba. 41 (înv; c. i. oameni) A pune stăpânire un sentiment pe cineva.
primi2- ec vz prim
primicer1 sm [At: DOSOFTEI. V. S. octombrie 50713 / V: (înv) —ichir, -cier / Pl: ~i / E: mî primicerins] 1 (Trs) Căpetenie a căluşarilor. 2 Conducător secund al căluşarilor. 3 (înv) Superior al cântăreţilor bisericeşti.
4	Ajutor al unui prelat în timpul slujbei bisericeşti. 5 Cel dintâi dintr-un corp, dintr-o grupare, în Roma antică. 6 Căpetenie a anumitor congregaţii sau fraternităţi religioase. primicer2 sn vz primnicer
primiceridl, -ă u [At: DN3 / P: -ri-al / Pl: ~i, -e / E: it primiceriale]
1	De primicer1. 2 Care se referă îa primiceriat.
primiceridt sn [At: DN3 / P: ~ri-at / Pî: ~e / E: it primiceriato] Demnitate de primicer1. primichir sm vz primicer1 primicier sm vz primicer1 primicii sfp vz primiţii primiez sn vz primez
primigestă sf a [At: DN2 / Pl: -te / E: fr primigeste] 1-2 (Med) (Femeie) care este gravidă pentru prima oară. primineelă sf vz primeneălă primim v vz primeni priminit1 sn vz primenit1 priminit2, -ă a vz primenit2 priminitwră sf vz premenitură priminteen, —ă a vz pământean
primiperă sf. a [At: DN2 / Pl: -e / E: fr primipare] (Med) 1-2 (Femeie) care a născut pentru prima oară.
12
PRIMORDIAL
primipifar sm [At: DN3 / Pl:	/ E: lat primipilaris cf fr primipilaire]
Centurion care comanda prima unitate a unei cohorte în armata romana.
primire ş/'[At: CORESI. EV. 319 / Pl: -ri / E: primi) 1 (D. obiecte, bunuri materiale) Intrare în posesia a ceva sau în dreptul de a folosi ceva Si* primitură (1). 2 Folosire a ceva. 3 încasare a unei sume de bani. 4 Ajungere a unui obiect în mâna cuiva. 5 Acceptare de a intra în posesia a ceva Si: (îvr) primitură (1). 6 (îe) A-şi lua (ceva) în - Preluare a unui lucru, a unui post, a unei sarcini etc. 7 (îe) A lua (pe cineva în) - Preluare a cuiva sub supraveghere. în evidenţă. 8 (îae) Purtare de grijă pentru cineva. 9 (îe) A da (pe cineva sau ceva) în - Predare a cuiva sau a ceva.
10	(îae) încredinţare a cuiva sau a ceva unei alte persoane. 11 (Gmţ; îlv) A da în ^ A muri. 12 (îlv) A avea (ceva) în - A răspunde. 13 (Fin; rar; ccr) Venit provenit din încasări. 14 Atribuire a unui titlu, a unei recompense, a unui rang etc. 15-16 (Luare sau) aducere la cunoştinţă a unei ştiri, a unei informaţii, a unei dispoziţii etc. 17 Suportare a efectelor negative ale unei acţiuni, circumstanţe. 18 întâmpinare protocolară, festivă a cuiva. 19 Acceptare a cuiva în casă Si: (îvr) primeală (1). 20 (îla; d. încăperi) De - Care este destinat oaspeţilor, vizitatorilor sau solicitanţilor. 21 (îal; d. zile, ore) Când se primesc oaspeţi, vizitatori sau solicitanţi. 22 (D. încăperi; îal) Care este destinat vizitelor. 23 (îal) în care este permis accesul. 24 (Fam; îlv) A lua în - pe cineva A certa pe cineva. 25 (Fam; îal) A i se adresa cuiva cu un ton aspru, răstit. 26 (Rar; îal) A-şi bate joc de cineva. 27 (Reg) Pomană. 28 Acceptare a vizitei cuiva. 29 Acordare a unei audienţe. 30 Admitere a cuiva într-un cerc, într-o organizaţie, o instituţie, o funcţie. 31 (înv) înfiere. 32 Punere de acord cu cineva sau ceva. 33 Admitere a ceva. 34 Consimţire la ceva. 35 Aprobare. 36 (îvr; îla) De — Acceptabil. 37 Aderare la o teorie, la o doctrină, la o concepţie etc. 38 Reflectare a unei anumite atitudini, aprecieri. primii, ~ă [At: ANON. CAR. / V: (înv) priim~ / Pl: -iţi, -e / E: primi]
1	ă (D. bunuri materiale) Care au intrat 111 posesia sau în folosinţa cuiva.
2	a (D. bani) Care sunt încasaţi. 3 a (D. scrisori, colete) Care a ajuns la adresa indicată. 4-5 smf, a (Reg) (Om) epileptic. 6-7 smf a (Olt; Mun) (Om) nebun. 8-9 smf a (Olt; Mun) (Om) aiurit. 10 a Admis. 11 a Acceptat.
12	a (îvr) Care a fost promis. 13 sm (Bis; îvr; îs) Cel priimit Iisus Hristos.
primitea sf[At: PAMFILE. A. R. 216 / V: premet~, ~met~ i Pl: -de / E: djT primit eală) 1 (Reg) Mătură cu coada lungă, cu care se mătură pleava, când se vântură grânele pe arie Si: (i'Qg)feleăzo,felez.eu,felezit(>are, felezoaie, leasă. 2 (Reg) Unealtă formată dintr-o plasă susţinută de o prăjină, cu care se îndepărtează pleava. 3 (Mun; îf prenietea) Bidinea. 4 (Ie) A-i da cu premeteaua A vorbi mult şi fără rost. 5 (Mun; îf premetea) Ştergar. 6 (Mun; îf premetea) Cârpă de spălat vasele Si: spălător. 1 (Mun; îf premetea) Cârpă de spălat pe jos Si: otreapă.
primiteală sf [At: PAMFILE, A. R. 215 / V: premet~ / Pl: -di / E: primiţi + -eală] 1-2 (Reg) (înlăturare sau) măturare a pie vei unor cereale, la vânturatul acestora cu lopata Si: (reg) primit it (1-2). 3 (Reg) Al doilea vânturat al grâului, ovăzului sau orzului. 4 (Reg; îf premeteală) Curăţire.
5	(Reg; îf premeteală) Reînnoire. 6 (Reg; ccr; lpl) Rufărie de schimb pentru corp sau pentru pat. 7 (Reg; îf premeteală) Curăţenie în casă.
primiţi vt [At: PAMFILE. A. R. 215 / V: premefi / Pzi: -tesc l E: bg npeMema] 1 (Reg) A vântura a doua oară grâul, ovăzul sau orzul. 2 (Mun; Olt) A curăţi. 3 (Mun; Olt) A scutura de praf. 4 (Mun; Olt) A înnoi. 5 (Mun; Olt) A vărui. 6 (Reg; îf premeti) A primeni rufăria de corp sau de pat. 7 (Olt; îf premeti) A frământa pâinea, adăugând aluat nou la cel vechi.
primifit sn [At: PAMFILIE. A. R. 215 / Pl: (rar) -uri / E: primi] (Reg) 1-2 Primiteală (1-2) primitiv, ~ă [At: ISIS (1856), 6/1 / Pl: -i, ~e / E: fr primitif', lat primitivus, ger primitiv] 1-2 smf a (Om, popor) care se află la începutul istoric al omenirii. 3-4 smf, a (Om, popor) care se află la începutul istoric al unei comunităţi sociale. 5 a Care este la originea existenţei cuiva sau a ceva. 6 a Care aparţine începutului istoric al omenirii. 7 a Care este specific începutului istoric al omenirii. 8 a Care aparţine comunei primitive. 9 a Privitor la comuna primitivă. 10 a Care este primul într-o succesiune temporală. 11 a în prima fază. 12 a Care a fost la început. 13
a Care este cel mai vechi. 14 a De la origine Si: iniţial, originar, primordial. 15-16 av, a (Î11 mod) necizeîat. 17 a (D. cuvinte) Care provine direct din rădăcină şi poate servi ca element de bază pentru formarea de derivate cu ajutorul sufixelor sau al prefixelor. 18 sn (Lin) Cuvînt de bază dintr-o familie cu derivate. 19-21 a (D. fiinţe) Care are caracter (rudimentar) (neevoluat sau) prea puţin educat. 22-25 smf, a (Persoană) care este prea puţin (civilizată sau.) educată Si: neciviliz.at, necioplit. 26 a (D. obiecte făcute de oameni) Care trădează neîndemânare. 27-28 a, av (D. obiecte) (Care este executat) în mod rudimentar. 29 a (îs) Culori -e Cele trei culori care nu se pot obţine dintr-o combinaţie de alte culori: roşu. galben şi albastru. 30-31 smp, a (Pictori) care precedă perioada Renaşterii. 32 sf (Mai: şîs -ă a unei funcţii) Funcţie a cărei derivată este egala cu funcţia iniţială.
primitivamente av [Aî: HASDEU. ap. SFC II. 192 / E: primitiv + -ameţite) (îvr) 1 La origine. 2 La început. 3 Iniţial.
primitivism sn [At: MACEDONSKL O. IV. 122 / Pl:	/ E: fr
primitivisme] 1-7 însuşire de a fi primitiv (2,4-9) Si: primitivitate (1-7).
primitivitate sf [At: GALACTION. A. 260 / Pl: -taţi / E: fr primitivite]
1-7 Primitivism (1-7).
primitiviza vtf [At: BUL. FIL. III. 286 / Pzi: -ztz / E: primitiv + -iza) (Nob) 1-2 A aduce în starea de om primitiv (2,4).
primitivizare sf [At: LOVINESCU. S. 1.347 / Pl: -zări / E: primitivizxt) (Nob) 1-2 Aducere în starea de 0111 primitiv (2,4).
primitor, ~oare [At: DRLU / Pl: -i, -oare / E: primi + -for] 1-4 smf a (Persoană) care (primeşte sau) poate primi ceva. 5-8 smf, a (Persoană) care acceptă să intre (în posesia ori) în dreptul de a folosi (a) ceva. 9 a (D. o persoană) Care primeşte cu plăcere, cu amabilitate oaspeţii Si: ospitalier, (înv) ospăţ os, (reg) ospăta riţ, ospătar nic. 10 a (D. o persoană) Care oferă ospitalitate, găzduire. 11 a (D. o persoană) Care acceptă în casa. 12 a (D. o încăpere, o locuinţă, un oraş, o ţară) Care atrage oaspeţii prin aspect. 13 a (Rar; d. o incintă) Făcuta pentru a da ospitalitate, pentru a adăposti. 14 a (D. o incintă) încăpătoare. 15 smf(ldt) Destinatar.
16	.s/ (Ivr) Loc, locuinţă, încăpere în care sunt primiţi oaspeţii. 17 a Care înglobează, cuprinde în sine. 18 a (Spc) încăpător. 19 sm (îvr) Recipient. 20-21 a Care (admite o idee sau) se raliază ia o doctrină. 22 a (D. societăţi, organizaţii, instituţii) Care a acceptat să primească pe cineva ca membru sau ca ocupant al unei funcţii. 23-24 smf, a (Om) care manifestă bunăvoinţă. înţelegere, plăcere faţă de ceva sau de cineva.
primitură sf [At: ANON. CAR. / Pl: -ri l E: primi + -tură] 1 (îvr) Primire
(4). 2 încasare a unei datorii.
primiţii sfp [At: ARISTIA. PLUT. / V: ~icii/E: latprimitiae ] 1-2 (înv) Primele roade ale pământului (aduse ca prinos unui zeu). 3 (îdt) început.
primnicer sn [At: VICIU. GL. / V: -/«/- / Pl: ? / E: ns cf pimniţă] (Trs) Adăpost de scânduri ridicat lângă şură, în care se depozitează pieava. cocenii etc.
primo1 av [At: 1. GOLESCU. C. / E: it primo] (Liv; fam) 1 Î11 primul rând. 2 Mai întâi. primo-2 ec vz prim
primogenit, ~ă a, smf [At: SĂULESCU. HR. II. 420 ./ Pl: ~i{/. ~e l V: ~og//e/i~ / E: lat primogenitus, -a, -uni) (Liv) Prim născut dintre mai mulţi copii ai aceleiaşi familii Si: primogenitură.
primogenitură sf [At: DN3 / Pl: (rar) -ri / E: fr primogeniţii re cf lat primogenitusj Prioritate pe care o are cel dintâi născut dintre fraţi, mai ales în familiile nobile şi domnitoare. primoghemt, ~ă a, smf vz primogenit
primoinfccţie sf [At: ABC SĂN. 363 / P: -mo-in- / Pl: -ii / E: fr primo-infection] Ansamblu al manifestărilor clinice, umorale şi anatomice ale unui organism care suportă, pentru prima oară. pătrunderea unui microb.
primordial, -ă a [At: NEGULICI / P: -di-al/ Pl:	~e / E: fi primordial
cf lat primordialis) 1 Care este primul într-o succesiune temporală. 2 Care este cel mai vechi. 3 Care este în prima fază. 4 Care a fost la origine Si:
13
PRIMQRDIALISM
primitiv, originar, iniţial. 5 Care este de cea mai mare importanţă Si: esenţial .fundamental.
primordiahsm sn [At: IORDAN. L. R. A. 181 / P: ~di-a~ / Pl: ~e ! E: primordial + -ism] (Nob) Primordialitate (1-6).
primordialitate sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 104. 15/4 / P:	li-a-	/
Pi: -taţi / E: primordial + -itate] 1-4 Importanţă primordială (1-4) pe care
o	are sau trebuie să o aibă cineva sau ceva în raport cu altcineva sau altceva.
5-8 Situaţie, stare pe care o are sau trebuie să o aibă cineva sau ceva în raport cu altcineva sau altceva 9-10 Situaţie, stare a ceva care are întâietate Si: întâietate, primat3,prioritate\ (nob) primordialism.
primordie sf [At: LTR2 / P: ~di-e I Pl: ~/7 / E: lat primordia] (Şîs ~ foii ard) Frunza în prima fază a formării din celulele situate la periferia conului de creştere.
primordiu sn [At: SEVERIN, S. 114 / Pl: ? / E: lat primordium] (Ltî) început.
primovaccinâie sf [At: DEX2 / Pî: -nări / E: primo + vaccinare cf fr primovaccination] (Med) Primă administrare a vaccinului. priniovdră sfvz primăvară
primprejur av. pp [At: MOXA. 394/25 / V: ~inpregiur (S şi: prin pregiur). ~inp~ (S şi: prin pre jur). (înv) penpregiur (S şi: pen pregiur). penp~ (S şi: pen pre jur), pinpregiwr, pinp~. prenpregiur, prenp~, (reg) pîm- l E: prin + împrejur] 1 av Prin apropiere. 2-3 av (Din sau) în vecinătate. 4-5 av (Din sau) în jur. 6 av Dc jur-împrejur. 7 av Dintr-o parte Îîi alta a unei linii sau a unei suprafeţe circulare. 8 av împrejur. 9 av (Îîa) De ~ Care se află în jur. 10 av (îal) înconjurător. 11 av (îal) învecinat. 12 av Vecin. 13 sn (îvr; îf prenprejurul) împrejurime. 14 pp (Astăzi art.) Semnifică ideea de localizare a unei realităţi în diferite părţi, porţiuni, zone etc. cuprinse nedefinit pe un plan determinat prin imediată proximitate faţă de toate punctele de orientare ale reperului spaţial dat sau pe o multitudine de planuri de imediată proximitate considerate faţă de toate punctele de orientare ale unor repere spaţiale identice.
prim-pretor sm [At: DEX2 / Pl: -/ / E: prim3 + pretor] (în vechea organizare administrativă a României) Funcţionar mai mare în grad decât pretorul1 (3).
primui vt [At: DRLU / P: ~mu-i / Pzi: ~qsc / E: prim1 + -w] 1-2 (Reg;
e.	i. obiecte de îmbrăcăminte) A broda, a tivi cu prim1 (1).
primuitor, ~oare smf a [At: LM / V: prem-1P: ~mu-i- / Pl:	-oere
/ E: primui + -tor) (Reg) 1-2 (Persoană) care primuieşte.
primulacce [At: SCRIBAN, D. / P: ~ce-e / Pl:	(rar)	~cti / E: fr
primulacees] 1 ş/‘(Lpl) Familie de plante erbacee dicotiledonate. cu flori gamopetale, de obicei cu frunzele dispuse în rozetă şi cu fructul capsulă.
2-3 sf, a (Şls) (Plantă) care face parte din familia primulacee (1).
pnmulă sf [At: PANŢU. PL. /' A şi: -mula / Pl: ~le / E: lat prim ala) Plantă erbacee ornamentala din familia primulaceelor. cu flori purpurii sau liliachii (Primula ohconica) Si: (reg) gâlăţene.
primaluiă sf [Al. LTR- / Pl: -ne / E: îr primulim] Substanţă colorantă galbenă pentru vopsit bumbacul.
primuhtă i/[At: DDRF / Pl: -ţe / E: cf primulă) (Bot; reg) Lăptişor {Androsace chamaejasme). pnmură sfvz prim1
primus sn [At: C. PETRESCU, C. V. 42 / Pl: -uri l E: ger Primus kocher] Lampă specială de gătit care foloseşte benzina, petrolul îampant etc. drept combustibil.
primuţă sf[At: CONV. LIT. XX. 1015 / Pl: -ţe / primă1 + -uţă) 1-6 Primă1 (1, 5-6) (mică).
prin pp [At: CORESI. EV. 155 / V: (pop) pan, pin. (înv) pan, pen.pren. -iîn, (reg) pim, prân / E: pre + în] 1-3 Exprimă cuprinderea a ceva (pe întinsul unei suprafeţe,) (în interiorul unui spaţiu sau) de-a lungul urnii traseu. 4-5 Exprimă situarea unei realităţi într-una sau pe mai multe părţi, porţiuni, zone etc. (cuprinse nedefinit pe o suprafaţă anumită sau) într-o multitudine de supraleţe identice Nu-i lăsa să locuiască prin sale. 6-7 Arată că suprafaţa pe care se situează o realitate este (parte a unui interior spaţial sau) a mai multora identice Purta lumânări prin biserici. 8-9 Arata
că interiorul spaţial este (cuprinsul unui mediu lichid sau) adâncitura lăsată pe întinderea unei suprafeţe moi. în masa unui material afânat. într-o structură elastică etc. Purceii se tăvăleau prin noroi. 10 Arată ca interiorul spaţial este gândit ca plasat între limitele unei stări fizice, ale manifestării unui fenomen meteorologic etc. Corabia se apleca prin furtună. 11 Arata că starea fizică gândită ca interior spaţial este un mediu sonor, optic etc. Mergea prin întuneric. 12 Exprimă faptul că interiorul spaţial este constituit din părţi, porţiuni, zone etc. rămase neocupate de vreunul dintre elementele de acelaşi fel adunate într-o aglomerare discontinuă sau în ceva gândit ca atare Rătăcea prin pădure. 13 Arată că situarea pe întinsul unei suprafeţe, în cuprinsul unui spaţiu, al unui mediu fizic etc. este percepută explicit senzorial Se auzea plescăitul prin apă. 14 Exprimă faptul că senzaţia este resimţită ca fiind situată în interiorul spaţial al unei fiinţe sau al unei părţi a acesteia Simţi o durere prin corp. 15 Arată că un fapt psihic, un act de gândire etc. este considerat în interiorul spaţial al capului, în minte. în suflet etc. imaginate ca interioare spaţiale Nu mi-a trecut prin cap ideea. 16 Exprimă străbaterea unui traseu cuprins nedefinit de una sau mai multe linii posibile de traversare a unei suprafeţe anumite sau a unei multitudini de suprafeţe identice A trecut prin munţi. 17 Exprimă faptul că suprafaţa traversată este un loc de trecut sau un element gândit ca atare, care permite intrarea sau ieşirea a ceva în vederea depăşirii locului de trecut sau a clementului gândit ca atare Ploaia intra prin găurile acoperişului. 18 Exprimă faptul că suprafaţa traversată este o cale de trecere de-a lungul căreia se poate ajunge dintr-un loc în altul Se deplasa prin strada aglomerată. 19 Exprimă faptul că interiorul spaţial este constituit din părţi, porţiuni, zone etc. de pătrundere, de perforare, de străpungere, de infiltrare etc. într-o masă materială compactă Cuiul ă pătruns prin zid. 20 Exprimă mijlocirea realizării a ceva de către părţi, porţiuni, zone etc. cuprinse nedefinit pe o suprafaţă anumită sau într-o mulţime de suprafeţe identice Poţi scoate ceva bani numai prin livezi. 21 Urmat de un determinant distributiv, exprimă răspândirea a ceva în părţi, porţiuni, zone etc. ale unei multitudini de elemente de acelaşi fel. considerate ca unităţi independente, nedefinite numeric Au căutat prin fiecare curte. 22 Arată că aria de răspândire este constituită dintr-o mulţime de interioare spaţiale sau de elemente gândite ca atare şi considerate ca unităţi independente nedefinite numeric Prin orice peşteră vezi lilieci. 23 Exprimă faptul că aria de răspândire este constituită dintr-o multitudine de repere de acelaşi fel indicate ca orientări pentru o deplasare şi considerate ca unităţi independente nedefinite numeric Prin fiecare cărare puteţi ajunge la cabană. 24 Exprimă faptul că o senzaţie este resimţită ca fiind răspândită într-o multitudine de elemente de acelaşi fel ale unei fiinţe f rigul mă pătrundea prin fiecare mădular. 25 Exprimă localizarea unei realităţi în părţi, porţiuni, zone etc. cuprinse nedefinit pe un anumit plan de raportare spaţială faţă de un reper exprimat sau subînţeles, ori faţă de o multitudine de repere identice Trecu prin faţa Ateneului. 26 Arată că planul de raportare spaţială priveşte toate punctele de orientare ale reperului exprimat sau subînţeles Prin împrejurimi sunt magazine. 27 Exprimă încadrarea a ceva în cuprinsul unui interval de timp sau în decursul duratei unei circumstanţe. 28 Exprimă plasarea petrecerii unui faptîntr-unul sau în mai multe momente cuprinse nedefinit într-un interval delimitat calendaristic sau într-o succesiune de asemenea intervale identice Cireşul se coace prin iunie. 29 Exprimă faptul că intervalul de timp este delimitat în interiorul duratei unei circumstanţe Prin sărbătorile Crăciunului mă duceam la ţară. 30 Interiorul duratei priveşte perioada de desfăşurare a unei stări fizice, fiziologice etc. Tresar prin somn. 31 Este urmat de determinări care marchează explicit durata în interiorul căreia se manifestă o circumstanţă sau o stare Am trecut prin vremuri grele.
32	Urmat de determinări care marchează explicit durata în interiorul căreia se manifestă desfăşurarea unei circumstanţe sau a unei stări, arată că parcurgerea unui interval de timp se realizează mental, vizionar etc. Prevăd prin secoli a ei înălţare. 33 Exprimă proiectarea momentelor cuprinse nedefinit într-un interval de timp sau într-o succesiune de asemenea intervale identice, ca termen de programare pentru petrecerea unui fapt
14
PRINCIPAL
Ne vom muta prin anul viilor. 34 Exprima rolul, datorită scurgerii unui interval de timp delimitat calendaristic sau unei succesiuni de asemenea intervale identice. în favoarea sau în defavoarea împlinirii unui fapt Şi-a desăvârşii pregătirea prin anii petrecuţi în străinătate. 35 Exprimă repetarea regulată a aceluiaşi fapt într-o succesiune nedefinită de intervale de timp identice, delimitate calendaristic Prin orice lună de iarnă puteai găsi flori la magazin. 36 Exprimă faptul că intervalele identice de timp prezentate în succesiune nedefinită sunt delimitate în interiorul duratelor repetabile cu regularitate ale aceleiaşi circumstanţe Prin orice vreme ei se duceau la înot. 37 Exprimă determinarea în timp a petrecerii unui fapt pe baza încadrării cu aproximare a acestuia într-un plan de raportare a imediatei sale anteriorităţi faţă de un reper temporal exprimat sau subînţeles ca.delimitare calendaristică Era prin preajma Iui întâi martie. 38 Exprimă faptul că planul de raportare poate privi ambele sensuri de orientare, anterior şi posterior, faţă de reperul temporal exprimat sau subînţeles Se întâmplase prin jurul Crăciunului. 39 Exprimă integrarea a ceva în sfera unui domeniu, a unei posibilităţi, a unei modalităţi etc. sau a unei realităţi oarecare gândite ca modalitate. 40 Exprimă implicarea ca aspect înglobat, ca parte componentă, ca trăsătură intrinsecă etc. a unuia sau a mai multor elemente în sfera unitară a unui domeniu sau în multitudinea unor realităţi identice aparţinând aceluiaşi domeniu de referinţă Vestigii dacice întâlnim prin folclorul maramureşean. 41 Arată că sfera unitară care implică un cuantum parţial de actualizare a ei este o capacitate potenţială Dacă i-ar fi stat prin putinţă ar fi omorât-o. 42 Arată că sfera unitară care implică aspectul comun al părţilor componente dintr-un tot este o însuşire dominantă Viaţa Iui a excelat prin corectitudine. 43 Exprimă petrecerea unui fapt aparte faţă de obişnuit sau a mai multora de acelaşi fel. cu repercusiuni directe în sens pozitiv ori negativ asupra cuiva sau a ceva Prin multe am trecut. 44 Arată că faptul petrecut cuiva constă în trăirea unei stări sufleteşti ca urmare a influenţei pozitive sau negative exercitate de o circumstanţă, de o conjunctură, confruntarea cu o formă de verificare, de examinare etc. Omul trecuse prin dureroase furtuni. 45 Urmat de un determinant cantitativ, arată un mod al cuiva de manifestare, de săvârşire a ceva Prin mult efort am rezolvat problema. 46 (îlav) — excelenţă Indică dezvoltarea maximă a intensităţii de manifestare a cuiva Era prin excelenţă artist. 47 Exprimă direcţionarea cu valoare de reper intermediar în desfăşurarea cursului evolutiv al unei acţiuni a cuiva Trecând prin romantism, tema ajunge la poeţii moderni. 48 (îlpp) — intermediul, - mijlocirea Urmat de un termen care indică o modalitate sau este gândit ca având o valoare modală, exprimă recurgerea la un factor mediator din a cărui intervenţie decurge ceva scontat Rezolvase totul prin intermediul felului ei original de a fi. 49 Arată că factorul mediator la care se recurge sau din care decurge ceva priveşte modalitatea de trimitere sau de primire a ceva Scrisoarea a fost expediată prin coletărie rapidă. 50 Arată că factorul mediator la care se recurge sau din care decurge ceva priveşte modalitatea de trimitere sau de receptare a comunicării unei idei Pictorul îţi exprimă ideile prin culori. 51 Arată că factorul mediator la care se recurge sau din care decurge ceva priveşte modalitatea de justificare, de argumentare etc. a manifestării unui fapt A pierdut prin neprezentare. 52 Arată că factorul mediator la care se recurge sau din care decurge ceva priveşte modalitatea adecvată, oportună de realizare a ceva Au luat puterea prin revoluţie. 53 Arată că factorul mediator datorită căruia pot fi puse în legătură două sau mai multe elemente este o trăsătură de marcare a asemănării sau a diferenţei dintre aceste elemente Ei se aseamănă prin eleganţă. 54 Urmat de un termen care indică un nume de instrument sau este gândit ca având o valoare instrumentală, arată că factorul mediator la care se recurge sau din care decurge ceva este un mijloc concret sau gândit ca atare Casa era nimicită prin foc. 55 Exprimă faptul că mijlocul concret la care se recurge sau din care decurge ceva priveşte transportarea a ceva Am trimis scrisoarea prin avion. 56 Exprimă faptul că mijlocul concret la care se recurge sau din care decurge ceva priveşte actul expedierii sau al primirii unui mesaj, a unei informaţii etc. l-am comunicat prin telefon. 57 Exprimă faptul că mijlocul concret la care
se recurge sau din care decurge ceva priveşte adeverirea unui fapt Rezultatele au fost verificate prin calculator. 58 Urmat de un termen care indică o operaţie sau este gândit ca având o valoare operaţională, arată că factorul mediator la care se recurge sau din care decurge ceva este o cale folosită în vederea atingerii unui rezultat Se curăţă prin frecare. 59 Urmat de un termen care indică un act. un document etc., arată că factorul mediator la care se recurge sau din care decurge ceva este un asemenea înscris Numit prin decret prezidenţial. 60 Exprimă faptul că înscrisul la a cărui valoare mediatoare se recurge sau datorită căruia decurge ceva priveşte transferarea unei sume de bani Am trimis banii prin mandat poştal. 61 Exprimă faptul că înscrisul la a cărui valoare mediatoare se recurge sau datorită medierii căruia decurge ceva priveşte accesul la un lucru oarecare Plecarea se face prin bilet de voie. 62 Urmat de un termen care indică o persoană, o instituţie, un organ administrativ etc.. arată că factorul mediator la al cărui oficiu se recurge sau datorită intervenirii căruia decurge ceva este un asemenea intermediar Încheierea acordului s-a făcut prin solul de pace. 63 Exprimă faptul că intermediarul la al cărui oficiu se recurge sau datorită intervenirii căruia decurge ceva priveşte realizarea unei intenţii, satisfacerea unui interes etc. Am obţinui audienţa prin secretară. 64 Urmat de 1111 termen care indică o stare psihică sau o formă de exteriorizare a acesteia, arată că factorul mediator la care se recurge sau datorită căruia decurge ceva este o reacţie afectivă sau o atitudine comportamentală L-am pus la punct prin brutalitate. 65 Exprimă faptul că reacţia afectivă sau atitudinea comportamentală la a cărui mediere se recurge sau datorită căreia decurge ceva priveşte exteriorizarea poziţiei adoptate de cineva faţă de un fapt supus unei aprecieri Şi-au manifestat dezaprobarea prin tăcere. 66 Urmat de 1111 determinant distributiv, exprimă reluarea constantă, continuă, neîntreruptă etc. a unui fapt oarecare privit ca element mediator în vederea realizării a ceva Mă jigneşte prin fiecare cuvânt. 67 Exprimă întemeierea manifestării sau săvârşirii unui fapt pe conformitatea cu ceea ce indică termenul pe care îl precedă, considerat ca bază de conformare Are acest drept prin lege. prinbla vb vz plimba prinbhre sfvz plimbare
prince de galles s [At: DEX2 / P: prâns de gal IE: fr prince de Gal Ies] Ţesătură de lână cu linii fine încrucişate care formează carouri într-o tentă uniformă, pe 1111 fond deschis. princeasă sfvz prinţesă prince p sm vz principe1 phneepe sm vz principe1
prmceps ain [At: ALEXI. W. / E: lat princeps] 1 (Rar) Care se află pe primul loc într-o ierarhie. 2-3 (îs) Ediţie (sau, rar, operă) ~ Primă ediţie a unei opere clasice. princesă sf vz prinţesă
princiar, ~ă a, av [At: HELIADE. O. I, 203 / P: ~ci-ar I Pl:	/	V:
(înv) ~nţiar, / E : fr princier] 1 a Care aparţine unui prinţ (2) Si: (înv) principesc (1). prinţese (1). 2 a Privitor la prinţ (2) Si: (înv) principesc
(2), prinţese (2). 3 a De prinţ (2) Si: (înv) principesc (3). prinţese (3). 4 a Care emană de la 1111 prinţ (2) Si: (înv) principesc (4), prinţese (4). 5 a în care au domnit prinţii (2) Si: (înv) principesc (5), prinţese (5). 6 a (Fig) Demn de 1111 prinţ (2) Si: (înv) principesc (6) prinţese (6). 7 a (Pex) Care impresionează prin aspect, bogăţie, lux. 8 av Ca un prinţ (2).
prinde sf [At: BOLINTINEANU. O. 273 / P: ~ci-e / E: prinţ + -ie] 1-6 (îvr) Demnitate de principe1 (1-2. 4-6, 8). princip1 sm vz principe1 princip2 sn vz principiu
principal, ~ă [At: CANTEMIR. HR. 75 / Pl:	~e / V: (înv) ~nţip~,
(îvr) ~e, (îrg) - nţi pale ş / E: lat principalis, fr principal, it principale, ger Prinzipal] 1-2 a Care este cel mai însemnat. 3-4 a Care este cel mai important. 5 a Care este de căpetenie. 6 a Care este de frunte.7 a Care este de bază. 8 a (Spc) Esenţial. 9 a (Spc) Fundamental. 10 <7, sf (Grm; şîs propoziţie ~a) Propoziţie independentă dintr-o frază, de care depind propoziţiile subordonate. 11 a (îs) Fond lexical ~ sau fondul ~ (de cuvinte)
15
PRINCIPALE
Parte esenţială a vocabularului unei limbi, care cuprinde cuvintele utilizate cel mai frecvent de toţi vorbitorii. 12 a (îlav) în - în primul rând. 13 a (îal) Cu precădere. 14 a (îal) Mai ales. 15 a (îal) în linii mari. 16 sna Ceea ce constituie un luciu foarte important, fundamental. 17-18 sm (Asr) Persoană care conduce ceva (singură sau) împreună cu altele. principale a vz principal
principalmente av [At: BARCIANU. V. / V: ~min~ i E: fr principale-meni, it principalmente] 1 în primul rând. 2 Mai ales. principalnimte av vz principalmente
principat sn [At: (a. 1773) IORGA, S. D. VIL 40 / V: (înv) ~nţip~ / Pl: ~e, (înv) -uri / E: lat principatns) 1 Teritoriu guvernat de un suveran care poartă numele de principe1 (1). 2 (Lpl; determinat prin „române14. ..dunărene" etc.) Nume sub care erau cunoscute împreună Ţara Românească şi Moldova. înainte de unirea din 1859. 3 Demnitate de principe1
(1). 4 Orânduire de stat din Roma antică, instituită de August, care concentra în mâna împăratului puterea militară, civilă şi religioasă.
principătean sm [At: T iunie 1964. 9 / Pl: ~ew / E: principat + -ean] (Nob) Locuitor din populaţia de bază a celor două principate. Moldova şi Ţara Românească, considerate împreună. înainte de unirea din 1859.
principe1 sm [At: M. COSTIN. ap. LET. I, 221 / 17 / V: (înv) prenţip. ~ncep. princip. ~nţep. ~nţeps. -nţi. ~nţip, (nob) ~ncepe / A şi: (reg) -c'ipe / Pl: ~pi / E: lat princeps, -ipis. it principe] 1-2 Prinţ (1-2). 3 (Fig; urmat de determinări care arată ocupaţii artistice) Persoană care este cea mai competentă, talentată etc. în domeniul său. 4-5 (Rar; lpl; îs) ~pii bisericii (Prelaţi sau) cardinali. 6 Titlu purtat de un împărat roman. 7 (Pex) Persoană care purta titlul de principe (6). 8 Titlu purtat de primii regi ai Franţei, de unii domni români etc. 9 (Pex) Persoană care purta titlul de principe (8). principe2 sn vz principiu principeasă sfv 7, principesă
principesă sf[At: (a. 1694) FN 29 / V: (îvp) -easă. (înv) -nţepeasă, -nţipeasă, ~nţipează. ~nţip\să / Pl: ~se / E: it principessa] 1-3 Prinţesă (1-3).
principesa, -ească a [At: BARCIANU. V. / Pî: ~eşti / E: principe1 + -e’.vcî (îdt) 1-6 Princiar (1-6).
principial, [At: LOVINESCU. C. VIL 121 /V: (nob) -ar / P: -pi-al i Pl: -i.-e / E: principiu + -al] 1-2 a Care este conform cu un principiu (6-7). 3-5 a Care decurge dintr-un principiu (5-7). 6 a (D. oameni) Care are principii (15) şi se conduce strict după acestea. 7-8 av în principiu (9-10).
principialitate .v/'[At: IORDAN. L. R. A. 185 / P: -pi-a- i E: principial + -itate] 1-5 însuşire de a fi principial (1-5). 6 însuşire de a respecta anumite principii (15). principiar, ~ă a vz principial principie sfvz principiu
principiere sf [At: FILIMON. O. II. 329 / Pl: -ri / E: it principiare] (ltî; rar) început.
principiu sn [At: ÎNV. VIN. 4/26 /V: (înv) —ie sf.princip. —pe. —ns'ip. -nţip. -nţipie sf. -nţ'ip- / Pl: -ii. (înv) -ri, -ic. -pe / E: lat pricipium. ger Prinzip. fr principe, it principia) 1 Cauză iniţială, constituindu-se în punctul de plecare al lumii fizice şi spirituale. 2 Element esenţial al materiei Si: bază. fundament. 3 însuşire cuprinsă în constituţia unui lucru, reprezentând foiţa naturală, energia acestuia. 4 (Chm; îs) ~ activ Substanţă care dă caracterul specific unui produs de origine vegetală sau animală.
5	Lege fundamentală, conform căreia se desfăşoară fenomenele din natură.
6	Noţiune sau teză de bază a unei ştiinţe. 7 Conţinut teoretic al unui sistem, al unui meşteşug, aî unei arte etc. 8 (îla) De - (sau -ii) Care are caracter teoretic, generai şi preliminar. 9 (îlav) în - Din punct de vedere teoretic Si: principial (7). 10 (îal) în linii generale Si: principial (8). 11 (îlav) Din - Conform unui punct de vedere general, hotărât o dată pentru totdeauna. 12 (Spc; lpl) Totalitate a legilor şi a noţiunilor de bază ale unei discipline. 13 (Spc; lpl; ccr) Lucrare cu caracter special care cuprinde legi şi noţiuni de bază ale unei discipline Si: tratat. 14 (Log; spc) Propoziţie folosită ca punct de plecare în demonstrarea unei clase de propoziţii care
nu este deductibilă din acestea. 15 Regula sau norma de acţiune, de comportare, de apreciere etc. căreia i sc conformează sau ar trebui să i se conformeze un individ sau un grup social. 16-17 (D. oameni; îla) Cu (sau de ori fără) -ii (Cu sau) fără convingeri sau noime de conduită precise.
prinde [At: (a. 1521) HURMUZAKI. XL 843 / V: (reg; cscj) -a. (înv) pren- I Pzi: prind. (îrg) prinz. (reg) pring f E: ml pre(he)ndere) 1 vt (D. oameni şi animale; c. i. fiinţe şi lucruri) A lua, a apuca sau a înşfăca, cu mâna. cu dinţii, cu ghearele, cu ajutorul unui instrument etc., pentru a ţine. a duce cu sine. a trece dintr-un loc în altul etc. 2 vt (Reg; îlv) A -un sărutat (sau o sărutare) A săruta. 3 vt (îe) A — foc cu gura A face tot posibilul pentru a reuşi. 4 vt (îe) A -oala de toartă A deveni obraznic şi încrezut. 5 vt (îrg; îe) A-şi - capul (sau capetele) A se pune la adăpost de primejdii. 6 vr (îe) A se - cu dinţii de carte A se apuca serios de învăţătură. 7 vt (îlv) A - de urechi (pe cineva) A urechea. 8 vi (Reg; îe) A-şi - de gură A se abţine să spună ceva Si: a făcea. 9-10 vit (Reg; d. vin; îe) A - de limbă A pişcă (pe cineva). 11 vt (îvp; spc; d. oameni; c. i. unelte, instrumente etc.) A apuca cu scopul de a se servi de el pentru a lucra. 12 vt (îvp; pex) A utiliza ţinând cu mâna. 13 vt (înv; îlv) A -(un) lucru A lucra. 14-15 vti (Reg; îe) A-i - (pe cineva) sau a-i - (cuiva) mâna (la ceva) A sc pricepe la ceva. dovedindu-se îndemânatic. 16 vt (înv; îc) A - arme (sau armele) A porni o acţiune militară împotriva cuiva.
17	vt (Rar; cu complementul „pulsul*4) A stabili pulsul cuiva punând degetul pe o arteră. 18 vr (Udp „de“ care indică locul de unde se apucă) A-şi încleşta mâna sau mâinile, ghearele etc. de cineva sau de ceva pentru a se sprijini Si: ă se agăţă, a se apuca, a se atârna. 19 vt (Rar) A da de ceva în care să se poată sprijini. 20-21 vtrr (C. i. oameni; urmat de determinările „în braţe44, „la piept“ etc.) A-şi petrece ori a-şi întinde mâinile sau o mână pe după ceva sau cineva, pentru a aduce mai aproape, a strânge etc. Si: a îmbrăţişa. 22 vra (îe) A se - (cu cineva) de păr (sau de piept) A se încăiera cu cineva. 23 vrr (Urmat de determinările „în joc4‘. „la joc‘\ „la horă44) A se lua sau a se ţine de mână cu cineva pentru a forma un cerc, o horă etc. şi a dansa. 24 vr (Reg; îe) A se - în horă (sau în joc) A participa pentru prima dată ia hora. îa dansul etc. din sat. 25 vr (Reg; pex; d. tineri; îae) A ajunge la vârsta când poate ieşi la horă. la dans eîc. în sat. 26 vr (îae) A se lăsa antrenat într-o acţiune, atras de mersul evenimentelor. 27 vt (îe) A - (pe cineva) la joc (sau în horă etc.) A invita sau a lua pe cineva la joc. în horă etc. 28 vt (D. oameni sau d. minte, raţiune etc.) A percepe. 29 vt (D. oameni sau d. minte, raţiune etc.) A reţine. 30 vt (D. oameni sau d. minte, raţiune etc.) A învăţa. 31 vt (Spc; c. i. obiceiuri, deprinderi, meserii etc.) A-şi însuşi. 32 vt (Rar; îlv) A - obicei A se obişnui.
33	vt (înv: îlv) A - nărav A se nărăvi. 34 vt (D. fiinţe; urmat de determinările „cu ochii44, „cu privirea44. „în priviri’4 etc.) A avea în câmpul vizual Si: a observa, a vedea. 35 vt (D. telescoape. aparate de fotografiat etc. sau d. obiectivul acestor aparate) A cuprinde în raza sa de acţiune în timpul funcţionării. 36 vt (D. fotografi, reporteri etc.) A face să intre în câmpul vizual al obiectivului unui aparat pentru a fotografia ori a filma.
37	vt (Pex) A fotografia. 38 vt (Pex) A filma. 39 vt (D. pictori, scriitori, critici etc. sau d. diverse domenii ale aitei sau ştiinţei) A sesiza şi a prezenta prin mijloace caracteristice Si: ă contura, a zugrăvi. 40 vt (D. fiinţe; c. i. cuvinte, sunete, zgomote) A percepe şi a desluşi cu ajutorul auzului Si: a auzi. 41 vt (îe) A (sau, pop. a-şi) - de veste (ori, rar. de ştire) sau (îrg) a - veste A afla la momentul oportun. 42 vt (îae) A-şi da scama. 43 vt (C. i. tonuri, sunete) A executa în mod corect, exact. 44-45 vtrp (C. i. fiinţe) A opri cu forţa din mişcare, alergare, zbor etc. Si: a (se) captura. 46-47 vtrp (Spc; c. i. animale sălbatice, păsări) A (se) vâna. 48-49 vtrp (Spc; c. i. persoane urmărite, răufăcători, inamici etc.) A aresta. 50-51 vtr (îe) A (se) - în cursă (sau în capcană, în laţ) ori, îvr, în laţe A face să intre sau a intra din greşeală într-o încurcătură mare, periculoasă etc. din care nu se poate ieşi. 52-53 vtr (îae) A (se) înşela. 54-55 vtr (îae) A (se) da de gol. 56 vt (îvp; îe) A - (pe cineva) la oaste (sau, reg. la cătane) A duce pe cineva cu forţa în armată. 57 vt (îvr; îe) A-i — ochii (cuiva) sau a-1 - (pe cineva) de ochi A atrage privirile cuiva, datorită aspectului
16
PRINDE
armonios sau ieşit din comun Si: a frapa. 58-59 vtrp (îe) A - (pe cineva) la mână (sau la mâna ori mâinile lui, în mâna Iui) sau a sc - Ia mâna (cuiva) A (se) ajunge, prin mijloace. în general, căutate, să (se) dispună de soarta, de viaţa etc. cuiva, care a comis ceva. 60 vi (Ie) A — şarpele cu mâna altuia A rezolva o situaţie dificilă folosindu-se de efortul altcuiva, dar atribuindu-şi sieşi meritele. 61 vt (Gmţ; îe) A - vulpea de coadă A fugi pentru a scăpa de ceva sau de cineva. 62 vt (îe) A - prepeliţa (ori ciocârlanul sau purceaua etc.) de coadă A se îmbăta. 63 vt (Rar; îc) —muşte Gură-cască. 64 vt (Reg; îcs) De-a ~-mă De-a prinselea. 65 vt (Reg; îcs) ~ barzct puişorii Joc de copii în care jucătorii îşi pun pumnii unii peste alţii. 66-68 vtir (îlv) A - peşte2 A pescui. 69 vt (Pex) A căuta şi a scoate din apă o fiinţă sau un lucru, pentru a salva, a recupera Si: a pescui. 70 vt A ajunge pe cineva din urmă. 71 vt A apuca să mai găsească ceva, înainte de a pleca. 72 vt (C. i. obiecte sau fiinţe care cad. sunt aruncate, străbat aerul etc.) A reţine cu mâinile sau cu ceva ţinut în mână. 73 vt (D.. oameni; c. i. vehicule care sunt gata de plecare) A sosi la timp sau în ultima clipă pentru a putea lua. folosi etc. Si: a apuca. 74-75 vt (C. i. ocazii. împrejurări favorabile etc.) (A putea sau) a şti să folosească, să valorifice, să exploateze. 76 vt (C. i. epoci sau evenimente) A trăi într-o anumită perioadă ori a fi martor la cele petrecute în perioada respectivă. 77 vtrp (C. i. obiecte sau părţi ale acestora) A fixa de ceva sau unul de altul în cuie. în ace. într-o închizătoare, cosând, legând etc. 78 vt (Reg; îe) A - (cuiva) o nevoie A ajuta pe cineva aflat într-o situaţie materială dificilă. 79 vt (Pop; îe) A-şi - o (sau vreo) nevoie (sau nevoile cu ceva) A face faţă unei nevoi materiale. 80 vr (Reg; îe) A se - ca nuca (sau ca mazărea) în (sau de) perete A fi total nepotrivit pentru o anumită împrejurare. 81 vt (Spc; c. i. obiecte de îmbrăcăminte) A coase. 82 vt (Spc;
c.	i. obiecte de îmbrăcăminte) A cârpi. 83 vt (C. i. obiecte de îmbrăcăminte, podoabe etc.; la participiu şi urmat de determinări care arată locul) A pune sau a fixa ori a strânge în jurul sau pe o parte a corpului, capului etc.. înnodând, prinzând într-o închizătoare etc. 84 vt (C. i. părul) A strânge ia un loc sau a aranja strângând într-o anumită pieptănătură. 85-86 vtrp (C. i. cai; urmat de determinări care indică felul vehiculului, udp ,,la“) A (se) înhăma. 87-88 vtrp (C. i. boi; urmat de determinări care arată felul vehiculului, udp „la” sau ,,în“) A (se) înjuga. 89-90 vtr (C. i. obiecte; udp „de”, „la". „în” etc.) A agăţa de ceva. lăsând să cadă liber în jos Si: a atârna, a spânzura, a suspenda. 91-92 vtr (C. i. fiinţe) A lega de gât. de picioare, lăsând să atârne Si: a spânzura. 93 vr A se opri fixându-se. blocându-se, înţepenindu-se. împiedicându-se etc. în ceva ascuţit, ieşit de la locul lui etc. 94 vr (D. unele plante parazite sau d. plante agăţătoare) A se fixa ori a se agăţa de ceva, crescând în sus sau a creşte pe ceva. 95 vr (înv; d. oameni) A se stabili la... sau a se fixa ori a rămâne în... 96-97 vtr A (se) uni prin atingere. 98-99 vtr A (se) lipi cu o materie cleioasă sau prin alte mijloace, din alte cauze. 100 vr (D. ţesuturi, părţi ale corpului) A se lipi la loc, reunindu-se cu ansamblul, reintegrându-se în acesta. 101-102 vir A adera la ceva sau a se lipi de ceva. 103 vr (îe) A nu se - somnul de cineva A nu putea dormi. 104 vr (îrg; îe) A se -(cuiva) privirile (sau ochii ori ochiul) de (ori pe) cineva (sau de ceva) A se opri cu privirea pe cineva sau pe ceva. 105 vr (îrg; îae) A alege cu privirea pe cineva sau ceva. 106 vr (înv; îe) A se - mintea după ceva A fi de acord cu cineva sau cu ceva. 107 vr (Mol; d. medicamente, tratamente) A-şi face efectul. 108 vi (Ccd; cu determinarea „bine”) A(-i) fi folositor Si: a(-i) folosi, a(-i) servi. 109 vi (Ccd; cu determinarea „bine”) A(-i) aduce un serviciu sau a(-i) fi de ajutor. 110 vi (îe) A-i - rău A-i face un deserviciu sau a-i cauza o neplăcere, un rău. 111 vt (îrg; ccd; urmat de determinări ca „foamea”, „setea”, „pofta”) A-şi potoli1. 112-113 vri (înv; d. mâncare; îcn) A-i prii1. 114 vt (D. îmbrăcăminte, podoabe, pieptănătură etc.) A-i sta cuiva bine. 115 vt (Pex; d. gesturi, atitudini, manifestări ale oamenilor) A fi adecvat pentru cineva. 116 vt (îe) A-1 -rău (pe cineva) A nu-i sta bine. 117 virt (îvp; d. arme. unelte tăioase, proiectile) A pătrunde, tăind, găurind, vătămând etc. 118-119 vtrp (îrg;
c.	i. bunuri materiale sau valori monetare) A intra în posesia a ceva Si: a dobândi, a obţine. 120-121 vtrp (îrg; c. i. valori monetare) A obţine
contravaloarea a ceva Si: a încasa. 122-123 vtrp (îrg; c. i. bunuri materiale) A (se) cumpăra. 124 vt (Pex; fig) A reuşi să obţină. 125 vti (D. fiinţe; îe) A - putere (ori puteri sau forţă) sau (reg) a - la putere A începe să capete sau a căpăta mai multă forţă, vitalitate Si: a se întări. 126-127 (D. bunuri în mişcare, fenomene fizice etc.) A-şi intensifica activitatea. 128 vt (D. oameni; îe) A - rădăcini (sau rădăcină) A căpăta stabilitate într-un anumit loc Si: a se fixa, a se stabili. 129 vt (D. acţiuni, deprinderi, idei etc. ale oamenilor) A începe să găsească un mediu prielnic pentru a se manifesta. 130-131 vtr (îe) A - carne (moale sau burtă ori seu etc.) ori a se - carnea (pe cineva) A se îngrăşa. 132-133 vti (îe) A - limbă (sau glas) ori (pop) a - la limbă A căpăta curaj, îndrăznind să vorbească, să-şi spună părerile. 134-135 vti (îae) A-i veni poftă să vorbească. 136 vt (Rar;
d.	copii; îe) A - limbă A începe să vorbească. 137-138 vti (îe) A - viaţă sau (reg) a - la viaţă A se înviora. 139-140 vti (Îae) A se însănătoşi. 141-142 vti (Pop; îe) A - inimă ori (reg) a-şi - inima sau a (mai) - la inimă (ori. îrg. la suflet, la fire) A începe să capete sau a căpăta curaj Si: a se îmbărbăta. 143-144 vti (Pop; îae) A-şi veni în fire. 145-146 vti (Pop; îae) A-şi reface forţele. 147 vt (îe) A - fiinţă (sau viaţă) A se naşte. 148 vt (îae) A se contura vizual sau în minte. 149-150 vti (îe) A - nas sau (reg) a - la nas A deveni arogant sau obraznic Si: a se obrăznici. 151 vt (D. oameni; îe) A - faţă A începe să arate bine. căpătând culoare, un aspect frumos, sănătos. 152 vt (D. unele alimente; îae) A se rumeni sub acţiunea focului, 153 vt (îe) A - un fir A avea un punct de plecare pentru a afla ceva. cunoscând un amănunt în legătură cu o anumită situaţie.
154	vt (îae) A obţine firul liber la telefon, pentru a putea avea o convorbire.
155	vt (îvr; îe) A - temei A căpăta stabilitate Si: ă se statornici, ci se stabili.
156	vt (îvr; îe) A - foc A se înflăcăra. 157-158 vti (îe) A - minte (ori. reg. la minte, la cuminţie) A câştiga experienţă, devenind mai înţelept. 159-160 vti (îae) A se face om de treabă. 161-162 vti (îe) A - chef (sau. rar, la chef, ori. înv. la voie bună) A începe sa se înveselească. 163 vt (înv; îe) A - partea (cuiva) A lua cuiva apărarea. 164 vt (înv; îae) A se situa pe aceeaşi poziţie cu cineva. 165 vt (înv; îe) A(-şi) - gazdă A poposi la o anumită gazdă. 166 vi (Reg; îe) A - 1a zile A mai creşte în vârstă. 167 vt (Pfm; îe) A - seu (la rărunchi) A se îmbogăţi. 168 vt (Reg; îe) A - urechi A auzi. 169 vt (Reg; îae) A înţelege. 170 vi (Reg; îe) A - în cap A se îmbăta. 171 vt (Reg; îe) A - zburător A se transforma în strigoi. 172 y/ (îvr; spc; c. i. funcţii, posturi) A obţine. 173 vta (Trs; la jocul de căiţi) A câştiga, bătând cu o carte superioară. 174 vt (D. suprafeţele corpurilor) A căpăta un strat de... sau a se acoperi cu... 175 via (îvp; d. femei; urmat de determinarea „grea”) A rămâne însărcinată. 176 vta (îvp;
d.	femele) A concepe. 177-178 vti (îvp) A prăsi. 179 vr (D. plante, seminţe) A-şi forma rădăcini, dezvoltându-se normal. 180 vt (D. plante) A începe să se hrănească prin rădăcini, după transplantări. 181 vr (D. altoi) A da mugur sau a se dezvolta dintr-un mugur. 182-183 vri (Fig) A (se) impune. 184-185 vri (Fig; d. manifestări sau acţiuni ale omului) A reuşi să-şi atingă scopul. 186 vrim (îvr) A se cuveni. 187 vrim (îvr) A-i fi sortit să... 188 vt (Rar) A contracta o anumită boală. 189 vt (înv; c. i. teritorii, locuri strategice, construcţii, aşezări etc.) A pune stăpânire pe... 190 vt (înv; c. i. teritorii, locuri strategice, construcţii, aşezări etc.) A domina. 191 vt (Fig) A atrage, făcând incapabil de altceva. 192 vt (Fig; d. stări fiziologice, psihice, afective etc.) A cuprinde (pe neaşteptate). 193 vt (Fig; d. stări fiziologice, psihice, afective etc.) A copleşi. 194 vt (îlv) A(-î) - mirarea (sau. îvp). mirare, minune, minuni (pe cineva) A se mira tare. 195 vt (îvr; îlv) A-1 - otrava A otrăvi. 196 vrim (îcn) A nu găsi crezare. 197 vt (Rar; îe) Ce te-a (sau l-a. v-a etc.) prins? Se spune pentru a-şi exprima mirarea în faţa unei atitudini, a unei acţiuni etc. neaşteptate, anormale a cuiva. 198 vt (Reg; îe) A-1 - minţile (pe cineva) A şti. 199 vt (Reg; îae) A pricepe. 200 vt (îe) A - beţia (pe cineva) A (se) îmbăta. 201-202 vtr (îvp; fig; d. boli. farmece, blesteme.descântece) A se abate asupra cuiva, producând un efect negativ. 203-204 vtr (îvp; pex) A deteriora. 205 vt (îe) A-I - (pe cineva) friguri (sau friguri de moarte) A simţi un fior de spaimă, de furie etc. 206 vr (Reg) A se contamina. 207 vt (înv; d. foc) A distruge prin ardere. 208-209 vtr (A face să fie sau) a fi imobilizat.
17
PRINDEA
reţinut, oprit într-un anumit loc. de ceva material. 210 vt (Reg; îe) A -(pe cineva) cu coada între uşă A surprinde pe cineva minţind. 211 vt (Spc) A exercita o presiune asupra unui corp, surprins într-o anumită poziţie, strivindu-1.212 vt (Pop; spc; d. dureri fizice; c. i. păiţi ale corpului omenesc) A înţepeni. 213 vt (D. vânt. ploaie etc.) A cuprinde şi a lua cu sine Si; a antrena. 214 vt (Pop; c. i. posturi de emisie sau ceea ce se emite) A recepţiona. 215 vt (Pop; pex) A auzi. 216 vt (Pop; c. i. locuri în spaţiu, suprafeţe) A ocupa. 217-218 vti (înv; îlv) A — cu chirie A închiria. 219 vt (îe) A - ioc A se bucura de consideraţie. 220 vt (îae) A fi util. 221 vt (îvr; îae) A ţine loc de... 222 vt (îe) A nu-1 - îocuî (sau starea) pe cineva A nu avea astâmpăr, neputând sta locului sau negăsindu-şi locul. 223 vt (înv; îe) A-i - calea cuiva A pândi trecerea cuiva, stând în drumul lui. 224 vt (C. i. oameni) A surprinde asupra unui fapt. 225 vt (C. i. oameni) A descoperi pe cineva care a săvârşit o neregulă, o faptă reprobabila, o infracţiune etc. 226-227 vti (Rar; îe) A - (pe cineva) cu măsura (sau cu litra ori cu ocaua) mică A descoperi minciuna sau înşelătoria practicate de cineva. 228-229 (Reg; îe) A - în piuă (sau cu piuliţa) A da pe cineva de gol. 230 vr (Rar) A se surprinde făcând ceva în mod inconştient sau fără voia lui. 231-232 vtr (îvp; fam) A (se) încurca în ceea ce spune sau în răspunsuri, fiind determinat să se dea sau dându-se de gol prin ceea ce spune. 233=234 vtr (Pex) A (se) pune într-o situaţie dificilă, fără ieşire. 235 vt A da într-un loc unde n-ar fi trebuit, nu s-ar fi aşteptat, n-ar fi dorit sau ar fi dorit să întâlnească ori sa găsească de sau peste cineva. 236-237 vri (înv) A se produce deodată, contrar aşteptărilor, dorinţelor etc. 238 vt (C. i. obiecte secrete, ascunse, corpuri delicte sau compromiţătoare etc.) A da de urma... 239 vt (C. i. obiecte secrete, ascunse, corpuri delicte sau compromiţătoare etc.) A găsi, în mod neaşteptat sau nedorit. 240 vt (D. unităţi de timp, elemente sau fenomene ale naturii, calamităţi etc.) A se abate, de obicei în mod nedorit, asupra cuiva sau a ceva, surprinzând într-un anumit Soc. 241 vt (Rar; îe) A nu-1 - (pe cineva) vremea în loc Se spune despre un om extrem de ocupat. 242 vr (îvp) A-şi lua obligaţia ori angajamentul de a face ceva, învoindu-se sau fiind de acord să... 243-244 vrt (înv; îe) A se - chezaş (sau cu chezăşie) A garanta pentru sine sau pentru altul. 245 vr A o lua în serios, fără temei. prin inducere în eroare. 246 vr (înv; îe) Cum s-ar — Cum s-ar zice. 247 vra A paria2. 248 vt (îrg; c. i. valori) A socoti. 249 vrp (înv) A fi considerat. 250 vtri (îvp; udp „de”, „la”, „în”) A se angaja. 251 vtri (îe) A (se) - (la sau în) vorbă (ori, reg, vorbe) sau (reg) în cuvinte (cu cineva) ori (reg) a-şi -vorba (cu cineva) A începe să discute cu cineva sau între ei. 252 vr (Reg; îe) A se - la vorbă A se înţelege. 253-254 vit (îe) A (o) - la fugă sau a
-	fuga A o lua la fugă. 255 vt (Pop; îe) A - (pe cineva) de muşteriu A face pe cineva să devină client. 256-257 vtrp (Reg; îe) A - post A începe să (se) postească. 258 vi (Trs; Mol; spc) A începe să vorbească. 259 vi (înv; spc; d. oameni) A contribui la... 260-261 vrt (Pop; spc) A (se) angaja într-o slujbă. 262 vt (Urmat de verbe la infinitiv sau la conjunctiv, are valoare de verb semiauxiliar) A începe să... 263 vr (Udp „cu”, care indică persoanele cu care se intră sau care intră în concurenţă. în confruntare etc.) A se măsura Si: a se bate, a se lupta. 264 vr (Reg; îe) A se — în câini (cu cineva) A încerca să enerveze pe cineva. 265 vr (Reg; îae) A provoca pe cineva. 266 vt (Reg; îe) A-şi - mintea (cu cineva) A lua în serios spusele cuiva. 267 vt (Reg; îe) A-şi - treabă (sau vadul cu cineva) A o păţi. 268-270 vtir (îvp) (A se asocia sau) a face să se asocieze. 271-272 vrt (îvp; spc) (A intra sau) a face să intre în relaţii de rudenie, de dragoste, de prietenie cu cineva. 273-275 vtri (îe) A se — în sâmbră sau a - în ortăcie (ori în. de sâmbră) sau a - tovărăşie A se întovărăşi. 276 vr (Reg; d. apa) A îngheţa. 277 vr (D. gheaţa) A se forma ca o crustă. 278 vi (Rar; d. anumite substanţe) A se solidifica. 279-280 vrtf (D. laptele dulce) (A se transforma sau) a face să se transforme în lapte bătut sau în iaurt, căpătând sau dând un aspect consistent Si: a (se) închega. a (se) coagula. 281-282 vr (D. unele preparate culinare) (A căpăta sau) a da consistenţă Si: a (se) închega, a (se) coagula. 283 vt (D. oameni; îe) A -cheag A începe să se înstărească. 284 vt (D. conversaţii; îae) A începe să se desfăşoare şi să devină cursivă. 285 vr (Reg; d. pâine) A se rumeni.
286	vt (îe) A nu i se - (cuiva) colacii A nu reuşi ceea ce şi-a propus.
287	vt (D. unele mâncăruri) A forma o crustă la fundul vasului ori a căpăta un gust neplăcut, de aliment ars. afumat. în urma expunerii excesive la acţiunea focului. 288 vi A suferi efectul unei acţiuni exercitate asupra lui.
prindea v vz prinde
prinde mână a vz preîndemână
prindere sf [At: (a. 1780) IORGA, S. D. XII. 102 / Pl: -ri f E: prinde]
I	Luare sau apucare ori înşfăcarc cu mâna. cu dinţii, cu ghearele, cu ajutorul unui instrument etc., pentru a ţine, a duce cu sine, a trece dintr-un loc în altul etc. Si: prins1 (1). 2 (îvp; spc) Apucare a unui obiect cu scopul de a se servi de el pentru a lucra Si: prins1 (2). 3 (îvp; pex) Utilizare a unei unelte ţinând-o cu mâna Si: prins1 (3). 4 încleştare a mâinii sau a mâinilor, a ghearelor de cineva sau de ceva pentru a se sprijini Si: agăţare. apucare. atârnare, prins1 (4). 5 (Rar) Găsire a ceva în care să se poată sprijini Si: prins1 (5). 6 Petrecere ori întindere a mâinilor, sau a unei mâini, pe după cineva sau ceva pentru a aduce mai aproape, a strânge etc. Si: îmbrăţişare, prins1 (6). 7 Luare sau ţinere de mână a cuiva pentru a forma un cerc. o horă etc. şi a dansa Si: prins1 (7). 8 Antrenare într-o acţiune, atras de mersul evenimentelor Si: prins1 (8). 9 Percepere. 10 Memorare.
II	învăţare. 12 Cuprindere cu privirea Si: observare, vedere. 13 Cuprindere în raza sa de acţiune, în timpul funcţionării. 14 Cuprindere în câmpul vizual al obiectivului unui aparat pentru a fotografia ori a filma. 15 (Pex) Fotografiere. 16 (Pex) Filmare. 17 Sesizare şi prezentare prin mijloace caracteristice Si: conturare, zugrăvire. 18 Percepere şi desluşire cu ajutorul auzului Si: auzire. 19 Oprire cu forţa, punând mâna pe o fiinţă care fuge Si: prins1 (14). j)rinz.are (1). 20 (Spc) Capturare. 21 (Spc) Vânare. 22 (Spc) Capturare ca urmare a unei căutări, a unei urmăriri, a unei lupte etc. Si: prins1 (15). prinzare (2). 23 (îls) - a peştilor Pescuire. 24 Căutare şi scoatere din apă pentru a salva, a recupera Si: pescuire. prins1 (16), prinzare (3). 25 Găsire a cuiva sau a ceva înainte de a pleca. 26 Reţinere cu mâinile sau cu ceva ţinut în mână. 27 Sosire la timp sau în ultima clipă pentru a se putea urca într-un vehicul gata să pornească Si: apucare, prins1 (17). 28 Capacitate sau ştiinţă de a folosi. de a valorifica, de a exploata. 29 Fixare de ceva sau unul de altul în cuie. în ace. într-o închizătoare, cosând. legând etc. Si: prins1 (18). 30 (Spc) Coasere. 31 (Spc) Cârpire. 32 (Spc) Unire între ele a unor obiecte textile, însăilând, cosând Si: prins1 (19). 33 Punere sau fixare ori strângere în jurul sau pe o parte a corpului, capului etc. a unui obiect de îmbrăcăminte sau de podoabă. înnodând. prinzând într-o închizătoare etc. Si: prins1 (20). 34 Strângere la un loc sau aranjare a pani lui, strângându-1 într-o anumită pieptănătură Si: prins1 (21). 35 Inhămare a cailor. 36 înjugare a boilor. 37 Agăţare de ceva a părţii superioare a unui obiect, lăsându-1 să cadă liber în jos Si: atârnare, spânzurare. suspendare, prins1 (27). 38 Legare de gât. de picioare a ceva sau a cuiva, lăsând să atârne Si: spânzurare. 39 Oprire fixându-se, blocându-se, înţepenindu-se, împiedicându-se etc. în ceva ascuţit, ieşit de la locul lui etc. Si: prins1 (28). 40 Fixare ori agăţare de ceva a unei plante, crescând în sus. 41 (înv) Stabilire sau fixare ori rămânere într-un loc Si: prins1 (29). 42 Unire prin atingere. 43 Lipire cu o materie cleioasă sau prin alte mijloace, ori din alte cauze. 44 Lipire la loc reunindu-se cu ansamblul, reintegrându-se în acesta. 45 Găsire a unui mediu prielnic, pentru a se manifesta. 46 (Trs; la jocul de cărţi) Câştigare cu o carte superioară. 47 Căpătare a unui strat de... sau acoperire cu ceva. 48 Adaptare a unei plante în locul unde a fost răsădită, dezvoltându-se normal Si: prins1 (30). 49 Apariţie a mugurilor sau dezvoltare dintr-un mugur. 50 Impunere a unei idei, a unei teorii etc. 51 (Rar) îmbolnăvire. 52 (înv) Cucerire. 53 (înv) Dominare. 54 (Fig) Atragere a cuiva, făcându-1 incapabil de altceva. 55 (Fig) Copleşire. 56 Deteriorare. 57 Imobilizare sau reţinere ori oprire într-un anumit loc. de către ceva material Si: prins1 (31). 58 (Spc) Exercitare a unei presiuni asupra unui corp surprins într-o anumită poziţie, strivindu-1 Si: prins1 (32). 59 (Pop) Recepţionare a unei transmisii radio. 60 (Pop; pex) Auzire. 61 Surprindere a cuiva asupra unui fapt. de obicei reprobabil Si: prins1 (33). 62 întâlnire sau găsire a cuiva într-un loc unde n-ar fi trebuit, nu s-ar fi aşteptat, n-ar fi dorit să se întâmple acest
18
PRINTRE
fapt Si: prins1 (34). 63 Angajare ia ceva. învoindu-se sau fiind de acord să îndeplinească anumite condiţii. 64 (Rar) Soîidificare. 65 Transformare a laptelui dulce în lapte bătut sau în iaurt, căpătând un aspect consistent Si- acri re, închegare. coagulare, prins1 (35). 66 Formare a unei cruste la fundul vasului ori dobândire a unui gust neplăcut, de aliment ars, afumat, în urma expunerii excesive ia acţiunea focului Si: prins1 (36). 67 (Reg; la jocul de ţintar) învingere a adversarului Si: (reg) prinsăîitrâ (1). 68 (îrg) Avere. 69 (îla) Cu - Bogat. 70 (Nob) Valoare. 71 (Rar; îe) A avea -A avea de lucru, ocupându-se cu ceva. 72 (Trs; îs) ~a postului (Puştelui) începere a postului Si: lăsata secului. 73 (Rar) Legare. 74 (Rar) Ataşare. 75 (Rar; ccr) Ceea ce serveşte pentru a lega Si: (reg) prinsătură (2). 76 (Rar; ccr) Ceea ce serveşte pentru a ataşa Si: (reg) prinsătură (3).
prindilic, ~ă smf,a [At: COMAN. GL. / Pî: -ici. ~i ce l E: ns cf prinde] (Reg). 1-2 (Copil) ager.
prindoaie sf [At: CADE/PÎ: -ori / E: cf prindori. prinde] (Trs) 1 Avuţie.
2	Condiţie materială de un anumit fel. 3 Stare socială.
prindori vt [At: LUC. III. 332 / Pzi: -resc / E: cf prindoare] (Trs) 1-2 A acorda (prin împrumut) un ajutor material. 3 A lucra ceva.
prxngă ^/‘[Aî: CDDE / Pî: pri ngi / E: ns cf părângă] (Ban) Fiecare dintre cele două lemne puse transversal peste capetele loitrelor. îa carul cu care se transportă cereale. pringitoare sfvz prigitoare
pringuţă sf [Ai: TOMICI. C. A. 48/3 / Pî: -ţe / E: pringă + -uţă] (Ban) Fiecare dintre cele patru scândurele care se prind de marginile pereţilor laterali ai unui stup, pentru a-i da mai multă stabilitate şi pentru a oferi posibilitatea unei mai uşoare mânuiri. prinol v vz pre noi
prinos sn [At: PSALT. 3 î 7 / Pî: -uri, (îrg) -oase / E: slv npHNock] 1 (în ritualurile religioase, mai ales în antichitate) Ceea ce se oferă ca dar. în semn de veneraţie, de mulţumire, pentru realizarea unui scop etc., unei divinităţi, unui sfânt etc. Si: jertfă, ofrandă. (înv) mântuire, plocon, (îvr) primeăiă. 2 (îrg) Pomană. 3 (Spc; îrg) Colac mare oferit preotului sau credincioşilor ia înmormântări, la parastase sau la anumite sărbători religioase. 4 (Rar) Plocon dat unui stăpâni tor. 5 (Pgn) Dar. 6 (Pgn) Recompensă. 7 Sacrificiu făcut în slujba unei cauze, a unei idei etc.
8	Omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admiraţie, de recunoştinţă etc.
prinosl [At: (a. 1716) IORGA. S. D. XVII. 165 / Pzi: -sesc/E: prinos) (înv) 1-2 vtrp A (se) aduce prinos. 3 vt A oferi ca dar sau ca omagiu. prinprsgiur av. pp vz primprejur prinprejur av.pp vz primprejur
prins1 sns [At: ST. LEX. 17171 /V: (reg) ~ă sfi E: prinde) 1-8 Prindere (1-8). 9 Percepere. 10 Memorare. 11 învăţare. 12 (îcs) De-a -ul sau de-a -elea Joc în care un copil aleargă să prindă pe cei din jur, care fug Si: (reg) de-a -nde-mă. 13 (Reg; îs) D-a pă (sau pră) -ă Oină1.14-21 Prindere (19,22,24,27,29,32-34). 22 (Spc) Vânătoare. 23 (Spc) Pescuit. 24 (Spc) Coasere. 25 (Spc) Cârpire. 26 (îvr) Punere îa jug. 27-36 Prindere (37, 39-40,48,57-58,61-62,65-66) 37 (îvr) Pariu. 38 (Rar) Legare. 39 (Rar) Ataşare.
prins2, ~ă [At: CORESI, TETR. 122 / Pl: -uşi, -e t E: prinde] 1-4 smf a Persoană (care a căzut sau) care este în prizonierat. 5 a (îe) A se da ~ A se preda. 6 a (Reg; îae) A se recunoaşte învins Si: a ceda. 7 a (D. animale) Care a fost capturat. 8 a Ataşat de ceva prin fixare. 9 a (Rar; îe) A fi - de cap şi de picioare A nu putea acţiona liber. 10 (Reg; îe) A-i fi (cuiva) graiul - A nu putea vorbi Si: a fi mut. 11 a (Pop; d. o femeie; îe) A fi cu braţele ~e A avea copil mic. 12 a (îvr; îe) A fi - de limbă A fi ameţit de băutură. 13 a (D. oameni) Care are mult de lucru Si: absorbit, ocupat. (înv) cuprins. 14 a Stăpânit de o stare fiziologică, de o boală, de
o	stare sufletească etc. 15 a (Spc) îndrăgostit. 16 a (D. încheieturi, articulaţii) Anchilozat. 17 a (Rar; d. posturi. locuri etc.) Ocupat. 18 a (Pop;
d.	recipiente) Umplut. 19 a (îvr; d. apă) îngheţat. 20 a (D. laptele dulce) Transformat sau pe cale de a se transforma, căpătând consistenţă. în lapte bătut sau în iaurt. 21 ă (D. unele preparate culinare) Care a căpătat
consistenţă Si: coagulat, închegat. 22 a (D. unele mâncăruri) Care a fost expus prea mult la foc şi a format la fundul vasului o crustă necomestibilă ori a căpătat un gust neplăcut de aliment ars. afumat Si: (reg) pdpdraz.it. 23 a (Reg; îs) Ochişori -nşi Colţunaşi. prinsă sfvz prins1
prinsătură sf [At: PAMFILE. J. 1.36 / Pl: -ri / E: prins + -ătură] (Reg) 1-3 Prindere (67, 75-76). prinsioner sm vz prizonier prinşi o nier sm vz prizonier prinsip sn vz principiu
prinsoare sf [At: CORESI. EV. 210 / V: (reg) prinsor s, (îvr) pren~ / Pl: -ori / E: prins2 + -oare] 1 (înv) Pariu. 2 (Buc) Efort al unui animal pentru a duce o povară. 3-4 (îvp) (Stare de) captivitate. 5 (Pex; ccr) închisoare. 6 (Reg) Loc de unde cineva pescuieşte cu crâsnicuî. 7 (Reg) Avere. 8 (Reg; d. oameni; îla) Cu - Bogat. 9 (îvr) Sumă plătită ca arendă.
10	(Olt) Ac de prins părul. 11 (îvr) Dispozitiv folosit la fixarea unor drugi.
12	(Trs) Cerc de lemn care prinde doagele unui butoi. 13 (Olt) Parte a undiţei de care se prinde firul. 14 (Reg) Căprior îa casă. 15 (Trs) Bucată de lemn fixată la îmbinarea căpriorilor unei construcţii, pentru a ie mări rezistenţa. 16 (Reg) Bârnă aşezată deasupra pereţilor casei. în lungul acoperişului, pentru a susţine căpriorii Si: (reg) cosoroahă. 17 (Reg) Fiecare dintre stâlpii din peretele casei în care intra ferestrele. 18 (Trs; Mar) Fiecare dintre cele două bare de lemn care fixează părţile laterale ale războiului de ţesut sau tălpile războiului de ţesut una de alta Si: (pop) chingă, (reg) prinzătoăre. prinzător. 19 (Reg) Lanţ sau bară de fier care leagă crucea căruţei cu capetele osiei Si: (reg) himbă. 20 (Reg) Punte dintre coarnele plugului. 21 (Reg; îs) -ă nărilor Perete despărţitor al nărilor. 22-23 (înţelegere făcută sau) angajament luat în vederea îndeplinirii unui lucru.
prinsomr sm vz prizonier prins o n ier sm vz prizonier prinsor s vz prinsoare prinsuner sm vz prizonier
prinsură sf [At: N. TEST. (1648). 162/24 / Pl: -ri i E: prins2 + -ură]
1	(înv) Pariu. 2 (Reg) Ciudă. 3 (îrg; ccr) Suprafaţă de pământ luată din terenul comun al statului Si: (reg) cuprinzătură. pnnştin sn vz prâsnel printindirisi v vz pretenderisi pr'mtră pp vz printre
printre pp [At: PRAV. 209 / V: (îvp) pi-. (îrg) pân.pântră, pcn~.p\ntră. (înv) pren~. ~ră, (reg) pan. p'inte, pintri, prântră / E: pre 4- între] 1-2 Exprimă situarea unui element, localizarea unei acţiuni sau a unei stări etc.. care pot fi percepute, explicit sau implicit, prin intermediul simţurilor, între realităţi spaţiale de acelaşi fel dispuse în mod discontinuu pe o suprafaţă nedefinită Domnitorul stătea printre oşteni. 3-4 Exprimă parcurgerea, străbaterea etc. unei traiectorii sinuoase, ocolite, nesigure, agitate etc. şi delimitate de realităţi spaţiale de acelaşi fel sau de elemente aparţinând unei realităţi colective Umbla printre mese. 5-6 Urmat de un determinant cantitativ, exprimă precizarea numărului realităţilor spaţiale de acelaşi fel ce delimitează intervale pe care se situează un element sau se desfăşoară o acţiune, o stare, un parcurs etc. Drumul trecea printre cei patru pomi. 7-8 Exprimă orientarea (prin erupere sau) prin dispersare, diseminare etc. între elemente dc acelaşi fel considerate ca reper spaţial Au coborât printre noi. 9 Exprimă plasarea tăinuită, ferită, discretă etc. prin utilizarea spaţiilor libere dintre realităţi spaţiale de acelaşi fel sau dintre elementele unei realităţi colective Stă pitit printre tufe. 10 Exprimă intercalarea unor elemente într-un şir de alte elemente de acelaşi fel dispuse distanţat Printre pomi sădi flori. 11 Exprimă localizarea unei acţiuni, a unei stări etc. între două realităţi diferite care îşi corespund prin poziţie de paralelism, de simetrie Merge printre scaun şi masă. 12 Arată încadrarea discontinuă a desfăşurării unei acţiuni, a manifestării unei stări etc. în intervalele dintre manifestările intermitente ale unei circumstanţe concomitente acestor acţiuni, acestor stări etc. Mărturisi printre lacrimi.
19
PRINTRU
13	Arată încadrarea duratei unui parcurs în raport cu manifestările succesive ale unei circumstanţe concomitente acelui parcurs înainta printre ovaţii. 14 Urmat de un determinant cantitativ, precizează numărul manifestărilor repetate ale unei circumstanţe ce întrerup desfăşurarea în timp a unei acţiuni, a unei stări, a unui parcurs etc. Printre mii ele urale a luat cuvântul. 15 Arată producerea bruscă a unei acţiuni în cursul desfăşurării iterative a unei circumstanţe concomitente acelei acţiuni Năvăliră printre chiote. 16 Arată perceperea, interceptarea etc. unor sunete, a unor zgomote, a unor manifestări etc. datorită momentelor de întrerupere ale altora Printre ţipete se auzea un glas. 17 Exprimă încadrarea accidentală sau liber aleasă a unei unităţi de timp sau a unei circumstanţe ce se desfăşoară în timp într-un şir de unităţi temporale similare sau diferite Printre toţi anii aceia tot mai găseşti şi unul bun. 18 Exprima alternarea temporală a două acţiuni, a două stări, a două procese etc. contrare Râde printre lacrimi. 19 Arată cuprinderea unui element între elementele unei colectivităţi, unui grup etc. Se afla iarăşi printre copii. 20 Arată străbaterea prin peregrinare, perindare etc. între elementele unei colectivităţi, unui grup etc. Vara asta a umblat printre pescari. 21 Urmat de un determinant cantitativ, arată gradul de extensiune al mediului, al circumstanţelor etc. în care este inclus un element Printre toţi amicii săi. nu era nici unul mai de soi. 22 Exprimă provocarea unei anumite stări de spirit, a unei anumite atitudini în cadrul elementelor unei colectivităţi Grozavă spaimă s-ă iscăt printre oameni. 23 Arată utilizarea predilectă a unui element aparţinând unei anumite categorii, unei anumite serii etc. de elemente de acelaşi fel, de aceeaşi natură, ca modalitate de efectuare a unei acţiuni, de atingere a unui scop Printre tropii folosiţi, abundă sinecdoca. 24-27 (îlav) - degete (Mod întâmplător) (superficial) (greu de sesizat ori) nesistematic etc. al efectuării unei acţiuni Toate îi trec printre degete. 28 (ÎJav) - picături Sporadic Printre picături, se uita la televizor. 29 (D. transmiterea unei comunicări orale; îlav) - dinţi sau (rar) — buze (Voit) ferit, neclar etc. ori trădând o anumită stare sufletească neexteriorizată prin vorbe înjura printre dinţi. 30 (D. transmiterea esenţei unei comunicări; îlav) - rânduri Cu caracter aluziv Citeam printre rânduri. 31 Exprimă distribuirea într-o ordine accidentală ori liber aleasă între elementele unei sau unor colectivităţi, unui grup etc. Mâncarea este împărţită printre oameni. 32 Exprimă închiderea unui element într-o anumită categorie de aceeaşi natură, pe baza unei corespondenţe, de obicei valorice Se numără printre cei mai destoinici.
printru pp [At: PSALT. HUR. 74v/l 8 / V: pen~, (pop) /?î«—, (îrg) /?ă«-. pin-, (înv) pain~, /?ea«-, pe\n~, pentră. preîn~, priîn~. prcn~. (reg) păntu, pântu, pentu, plntu, pfmtra, /?rî«-, puii- / E: pre + întru] 1-2 Semnifică ideea de includere a unei realităţi (în cuprinsul unui element singularizat faţă de altele subînţelese de acelaşi fel sau) în cuprinsul nedeterminat al mai multora singularizate dintr-o multitudine subînţeleasă de elemente identice. 3 Exprimă situarea unei realităţi în cuprinsul unei suprafeţe singularizate faţă de altele subînţelese Se jucau printr-o curte.
4	Arată că suprafaţa pe care se situează o realitate este parte a unui interior spaţial singularizat faţă de altele de acelaşi fel L-a găsit printr-un sertar.
5	Exprimă faptul că interiorul spaţial este un mediu lichid sau masa unui material afânat. unei structuri elastice Se bălăceau printr-o apă murdară.
6	Exprimă faptul că interiorul spaţial este gândit ca plasat între iimitele unei stări fizice, ale manifestării unui fenomen meteorologic etc. Se vedeă casa printr-o ceaţă alburie. 1 Arată că starea fizică gândită ca interior spaţial este un mediu sonor sau optic Vocea se auzea printr-un zgomot infernal. 8 Exprimă faptul că interiorul spaţial este constituit din părţi rămase neocupate de vreunul dintre elementele de acelaşi fel aflate într-o aglomerare discontinuă Avea vizuina printr-o pădure de fagi. 9 Arata că situarea în cuprinsul unui spaţiu este percepută explicit senzorial Omul pândea printr-o gaură a gardului. 10 Exprimă faptul că senzaţia este resimţită ca localizată într-una sau mai multe părţi din interiorul spaţial al corpului unei fiinţe Simţea o durere printr-un picior. 11 Exprimă străbaterea unui traseu nedefinit pe una sau mai multe linii posibile de traversare a unei suprafeţe singularizate faţă de altele de acelaşi fel Au
trecut printr-o localitate. 12 Arată că suprafaţa traversată este un loc'de trecere care permite intrarea şi ieşirea a ceva dintr-un spaţiu în altul A intrat printr-o spărtură a gardului. 13 Arată că suprafaţa traversată este
o	cale de trecere dintr-un loc în altul Printr-o cărare îngustă se ajunge la râu. 14 Exprimă faptul că interiorul spaţial este constituit din părţi, zone de pătrundere, de străpungere, de infiltrare într-o masă materială compactă Morcovul îl pasezi printr-o sită. 15 în legătură cu o suprafaţă, cu un cuprins spaţial, determinate cantitativ, exprimă extinderea a ceva pe tot întinsul indicat de determinant prin singularizare faţă de alte întinderi identice Printr-un sfert de ţară a plouat. 16 Exprimă îndrumarea unei deplasări spre o localizare spaţială singularizată ca reper orientativ sau spre mai multe localizări spaţiale singularizate Evacuarea s-a făcut printr-o ieşire de serviciu. 17 Arată că localizarea spaţială singularizată ca reper orientativ este parte a unui interior Treceţi printr-aceeaşi cameră pe unde aţi venit. 18 Exprimă mijlocirea realizării a ceva de către o orientare spaţială singularizată faţă de altele de acelaşi fel Printr-un drum drept ajungi mai repede. 19 Exprimă încadrarea a ceva într-un interval de timp sau în decursul duratei unei circumstanţe. 20 Exprimă plasarea petrecerii unui fapt într-un interval calendaristic singularizat faţă de altele de acelaşi fel Era printr-un august ploios. 21 Exprimă faptul că interiorul duratei priveşte perioada desfăşurării unei stări fizice, fiziologice, meteorologice etc. Muncea printr-o arşiţă mare. 22 Exprimă parcurgerea unui interval de timp delimitat calendaristic şi singularizat faţă de altele de acelaşi fel Am trecut printr-o vară secetoasă. 23 Este urmat de determinări care marchează explicit durata în interiorul căreia se manifestă o circumstanţă A trecut printr-un moment dificil. 24 în legătură cu un interval de timp determinat cantitativ, exprimă extinderea pe toată durata indicată de determinant prin singularizare faţă de alte durate de acelaşi fel A trecut printr-un deceniu de frământări sociale. 25 Exprimă faptul că perioada de desfăşurare a unui fapt este delimitată în tot interiorul duratei unei circumstanţe Printr-una din acele ierni, n-a existat zi fără zăpadă. 26 Exprimă proiectarea unui fapt într-un interval de timp singularizat faţă de altele subînţelese Vom face excursia printr-o lună de vară. 27 Exprimă rolul mediator în favoarea sau în defavoarea împlinirii unui fapt. al scurgerii unui interval de timp singularizat faţă de altele de acelaşi fel Printr-o lună de practică, muncitorii au deprins meşteşugul. 28 Exprimă faptul că intervalul de timp care favorizează împlinirea unui fapt este delimitat de o circumstanţă Mi-am revenit printr-un concediu de odihnă. 29 Exprimă integrarea a ceva în sfera unui domeniu, a unei posibilităţi, a unei modalităţi etc. 30 Exprimă implicarea a ceva ca aspect înglobat, ca parte componentă în sfera unitară a unui domeniu singularizat faţă de altele de acelaşi fel Prezenţa elementelor progresiste printr-unele literaturi occidentale este evidentă. 31 Arată că sfera de implicaţie în care se singularizează aspectele eterogene ale unui tot este o însuşire dominantă unificatoare Operele se caracterizează printr-o sobrietate stilistică remarcabilă. 32 Exprima faptul că sfera de implicaţie este suportul obiectiv al unui act de comunicare Nu se înţelegea nimic printr-aceste vorbe laconice. 33 Exprimă petrecerea de către cineva sau ceva a uimi fapt singularizat faţa de altele de acelaşi fel El trece printr-o criză morală.
34	în legătură cu un fapt determinant cantitativ, exprimă amploarea modului de manifestare, de săvârşire a acestui fapt Se remarca printr-o bogată aciivitale literară. 35 Exprimă faptul că amploarea modului de manifestare a unui fapt rezultă din aspectul cantitativ al realităţii asupra căreia se extinde Aducerea aminte a acelei epoci se păstrează prinîr-o mulţime de legende. 36 Exprimă direcţionarea către ceva singularizat ca reper intermediar în descrierea desfăşurării cursului evolutiv al unui fapt Romantismul a trecut printr-unii poeţi minori până la marii săi reprezentanţi. 37 în legătură cu un termen care indică o modalitate, exprimă recurgerea la un factor mediator sau datorarea decurgerii a ceva din manifestarea unui factor mediator Printr-acest mijloc obţinură victoria.
38	Arată că factorul mediator la care se recurge priveşte modalitatea de trimitere sau de primire a ceva Animalele vii se trimit printr-o cofetărie specială. 39 Arată că factorul mediator la care se recurge priveşte
20
PRINZĂTOR
modalitatea de justificare a manifestării unui fapt E vestit printr-un castel încărcat de opere de artă. 40 Exprimă faptul că factorul mediator prin care poate fi demarcată o manifestare specifică este o modalitate de exteriorizare particulară Boala începe printr-o stare de indispoziţie. 41 Arată că factorul mediator priveşte modalitatea adecvată de realizare a ceva A trântit-o printr-o lovitură. 42 în legătură cu un termen care indică un instrument, exprimă faptul că factorul mediator la care se recurge este un mijloc concret Apa a fost absorbită printr-o pompă. 43 Arată că mijlocul concret la care se recurge priveşte transportarea a ceva Ziărele veneăii printr-o bandă rulantei. 44 Exprimă faptul că mijlocul concret la care se recurge priveşte actul recepţionării unei informaţii Ii vorbisem printr-un videofon. 45 Exprimă faptul că mijlocul concret la care se recurge priveşte eficienţa îndeplinirii unui fapt Circulaţia era dirijată printr-un semafor. 46 în legătură cu un termen cil valoare operaţională, exprimă faptul că factorul mediator este o cale de obţinere a unui rezultat Am închis robinetul printr-o înşurubare bruscă. 41 Arată că mijlocul la care se recurge priveşte felul de redare a unui conţinut de idei sau de sentimente Relatăse totul printr-un grăi foarte colorat. 48 în legătură cu un termen care indică un document, exprimă faptul că mijlocul mediator la care se recurge este un asemenea înscris Şi-a lăsat averea printr-un testament legalizăt. 49 Exprimă faptul că înscrisul la a cărui valoare mediatoare se recurge priveşte transferarea unei sume de bani Suma e transferată printr-o foaie de virament. 50-51 Exprimă faptul că înscrisul la a cărui valoare mediatoare se recurge priveşte (aducerea la cunoştinţă sau) justificarea unui fapt // anunţ printr-o telegramă. Mă justific printr-o chitanţă. 52 Exprimă faptul că înscrisul datorită căruia poate fi consemnată o manifestare specifică într-un anumit stadiu din desfăşurarea unei activităţi este o formă de contribuţie în domeniul activităţii respective Şi-ă încheiat activitatea printr-un roman istoric. 53 în legătură cu un termen care indică o persoană, o instituţie, un organ administrativ, exprimă faptul că factorul mediator este un asemenea intermediar Nota a fost remisă printr-o umbăsadă. 54 Arată că intermediarul la al cărui serviciu se recurge priveşte aducerea unei probe despre ceva L-ătn convins printr-un nuirtor ocular. 55 Arată că intermediarul datorită căruia poate surveni trecerea într-un nou stadiu al unei situaţii este un agent declanşator Totul a început printr-un prieten care ne-a făcut cunoşti/iţă. 56 Exprimă faptul că intermediarul datorită căruia pot fi puse în legătură două sau mai multe elemente este un factor determinant al unirii sau separării Suntem legăţi printr-un copil. 57 în legătură cu un termen care indică o stare psihică, exprimă faptul că factorul mediator datorită căruia decurge ceva este o reacţie afectivă sau comportamentală O îmbună printr-un compliment. 58 Arată că reacţia afectivă sau comportamentală priveşte exteriorizarea atitudinii faţă de ceva sau faţă de cineva Eă îşi manifestă dezaprobarea printr-o tăcere ostentătivă. 59 Exprimă faptul că reacţia comportamentală datorită căreia poate fi generată o ambianţă specifică este o formă de manifestare consacrată în circumstanţa dată Ceremonia se încheia printr-o horă mare. 60 Exprimă faptul că reacţia comportamentală prin intermediul căreia pot fi puse în legătură două elemente este o manifestare a divergenţei dintre ele Se deosebea de colegii săi printr-o rară dibăcie.
prinţ sm [At: RÂND. JUD. pref 3/8 / V: (înv) prens l Pl: ~i / E: ger Prinz, rs npmn}\ îr pri nce] 1 Titlu purtat de conducătorul unui principat şi de membrii unor familii princiare, regale sau imperiale Si: principe (1).
2	Persoană care are titlu de prinţ (1) Si: principe (2). 3 (îe) A trăi ca un ~ A avea de toate din belşug.
prinţă1 sf[At: ALR II, 2865/812 / Pl: -ţe / E: prinţ + -ă) (Reg) 1-3 Prinţesă (1-3).
prinţă2 sf[At: H III. 141 / Pl: ~ţe I E: net] (Reg) Haină femeiască nedefinită mai îndeaproape. prinţă3 sfv 7 priinţă prinţăluş sn vz pinţăluş prinţesă sf vz prinţesă prinţep sm vz principe1
prinţepeasă şf vz principesă prinţeps sm vz principe1
prinţesă sf [At: EUSTATIEVICI, I. 112/6 / V: (reg) -ncesă, -easă. (înv) prensasă, (reg) -nceasă / Pl: -se IE: ger Prinzess(in). rs npHHifecca, fr princesse] 1 Titlu purtat de conducătoarea unui principat şi de descendentele unei familii regale sau imperiale Si: principesă (1), (reg) prinţă1 (1). prinţoaică (1). 2 Femeie care poartă titlul de prinţesă (1) Si: principesă (2). (reg) prinţă1 (2). prinţoaică (2). 3 Soţie a unui principe Si: principesă (3). (reg) prinţă1 (3),prinţoaică (3). 4 (Fig) Femeie distinsă, stilată. 5 (Fig; irn) Femeie snoabă, care face pe nobila.
prinţese, -ească ă [At: ŞINCAI. HR. III, 38/28 / Pl: ~eşti / E: prinţ + -esc] (înv) 1-6 Princiar (1-6). prinţeşte ăv [At: POLIZU / E: prinţ + -eşte] (îvr) Ca un prinţ (2). prinţiar, -ă ă vz princiar prinţip1 sm vz principe1 prinţip2 sn vz principiu prinţipal, -ă a vz principal prinţipaleş a vz principal prinţipat sn vz principat prinţipe1 sm vz principe1 prinţipe2 sn vz principiu prinţipeasă sfvz principesă prinţipează sfvz principesă prinţipesă sf vz principesă prinţipie sfvz principiu prinţipisă sfvz principesă prinţipiu sn vz principiu
prinţişor sm [At: VALIAN, V. / Pl: -U E: prinţ + -işor] 1-2 (Şhp) Prinţ
(2)	(tânăr). 3 (Şdp) Monarh al unui stat de mică însemnătate.
prinţoaică sf [At: ALR II. 2865/260 / Pl: -ice / E: prinţ + -oaică] (Reg) 1-3 Prinţesă (1-3). prinvaiă sf vz primăvară
prinvem vi [At: BREZOIANU. î. 17/18 / Pzi: ? / E: prin + veni cdp fr parvenir] (îvr; urmat de un infinitiv) A reuşi (să...).
prinzaci, -ace a [At: BĂNUŢ. T. P. 38 / Pl: ~. -ace / E: prinde + -aci] (Trs; d. oameni) Descurcăreţ.
prinzare sf[At: JAHRESBER. V. 190 / Pl: -zări l E: prinde + -are] 1-3 (Reg) Prindere (19, 22, 24). 4 (Olt) închisoare. 5 (Spc) Capturare. 6 (Spc) Vânare.
prinzaş, -ă a [At: LB / Pl:	-e	/	E: prinde + -aş] (îvr; d. oameni)
Care lucrează cu plăcere.
prinzăcios, -oasă a [At: DRLU / Pl: -oşi. -oase / E: prinde + -ăcios] (îvr) Uşor de sesizat, de înţeles.
prinzător, -oare [At: DRLU / Pl: -i. -oare / E: prinde + -ător] 1 a Care apucă. 2 a Care capturează. 3 sm Persoană care prinde pe cineva care vrea să fugă, să facă ceva reprobabil etc. 4 sm Persoană care se ocupă cu capturarea păsărilor sau a animalelor sălbatice vii. 5 sm (Spc) Copil care, în unele jocuri, aleargă după ceilalţi copii pentru a-i prinde. 6 sm Copil care. la unele jocuri, prinde mingea şi o aruncă într-o groapă făcută în pământ. 7 sf Cursa, de prins păsări sau alte animale. 8 ş/’Unealtă sau loc special amenajat pentru prins peşte. 9 ş/’(Spc) Cursă de prins păsări, de forma unei duble colivii, în care un compartiment este ocupat de o pasăre cântătoare în captivitate, iar celălalt compartiment, cu un perete mobil deschis, are rol de momeală pentru o pasăre liberă care, intrată în el, este prinsă prin închiderea peretelui mobil. 10 ş/’(îvr) închisoare. 11 sf (Trs) Săculeţ făcut dintr-o pânză rară şi groasă în care se pune caşul la scurs sau prin care se storc fagurii. 12 sn (Pan) Maşină sau instalaţie folosită pentru separarea anumitor impurităţi dintr-un material. 13 s (Pop; pan) Grindă principală care leagă căpriorii unei case ţărăneşti, 14 snf (Reg; pan) Lemn care leagă ceafa jugului de policioară Si: (reg) bulfeu. 15 sf (Reg; pan) Mâner la coasă. 16 sf{Reg; pan) Fiecare dintre cele două bare de lemn care fixează părţile laterale ale războiului de ţesut sau tălpile războiului de ţesut una de alta Si: (pop) chingă. (reg) prinsoare. 17 sf
21
PRINZIONER
(Buc; pan) Tindeche la războiul de ţesut manual. 18 s (Reg; pan) Unealtă de tors nedefinită mai îndeaproape. 19 sf(Pan; îs) ~oare de muşte Fâşie de pânză sau de hârtie. îmbibată cu o materie lipicioasă, care serveşte la prinderea muştelor. prinzioner sm vz prizonier prinzoner sm vz prizonier prinzonier sm vz prizonier prinzomr sm vz prizonier
priocă sf [Al: CONV. LIT. XLIVj, 204 / V; preucă (A şi; preucă) / A şi: prio- / Pl: -oci / E: net] (Reg) Herghelie.
priochifx vt [At: ALR SN I. h 128 / 2 / Pzi: -tesc / E: prio- + chiti] (Reg; c. i. fânul) A împrăştia pentru a se usca Si: (reg) a priontinde, a prios par ge. priod s vz prihod
priontinde vt [At: ALR SN I. h 128/2 / Pzi: priontmd/ E: prio- + întinde] (Reg; c. i. fânul) A priochiti.
prior1 sm [At: SCL 1973. 46 / Pi: ~i / E: net] Prigoare (4) (Merops apiaster). prior sn vz proor
prior\~d smf [At: ŞINCAI. HR. III, 182/14/P: ph-or/?\: -i.-et E: lat prior, ger Prior] Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregaţii de călugări catolici Si: egumen. stareţ.
priorat sn [At: ŞINCAI, HR. II. 154/15 / P: pri-o~ / Pl:	/ E: lat
prioratus, ger Priorat. it priorato] 1 Funcţie de prior3. 2 Perioadă cât îndeplineşte cineva funcţia de prior3. 3 Unitate teritorial-administrativă bisericească condusă de un prior3 sau depinzând de o mănăstire catolică.
4	(înv; pgn) Unitate teritorial-administrativă din unele ţări.
prioritar, ~ă a [At: RL 1968. nr. 7387 / P: pri-o- / Pl: -i. -e / E: fr prioritaire] 1-10 Care (are sau) trebuie să aibă prioritate (1-3, 5-6).
prioritate sf [At: NEGULICI / P: pri-o~ / Pl: ~taţi / E: fr priorite] 1 însuşire de a fi primul într-o succesiune temporală Si: întâietate,primat, primordialitate, (nob) primordialism. 2 Importanţă primordială pe care
o	are sau trebuie să o aibă cineva sau ceva în raport cu altcineva sau cu altceva Si: întâietate, primat, primordialitate, (nob) primordialism. 3 Situaţie sau stare a ceva care are întâietate Si: întâietate, primat, primordialitate, (nob) primordialism. 4 (îlav) Cu — îndeosebi. 5 (Spc; jur) Drept recunoscut creditorilor titulari ai unor garanţii reale (ipotecă, gaj etc.) sau ai unor privilegii de a fi plătiţi din preţul obţinut prin vânzarea silită a unor lucruri ale debitorilor lor mai înaintea altor creditori Si: preferinţă. 6 (Spc) Posibilitate pe care o are inventatorul sau autorul unei mărci de fabrică, înregistrate într-o ţară. într-un anumit termen, de a-şi valorifica drepturile de creaţie intelectuală fără ca o altă înregistrare a unei aceleiaşi invenţii sau mărci, făcută în altă ţară. în cadrul aceluiaşi termen, să-i fie opozabilă. prioroc sm vz proroc
prios, -oasă a [At: POLIZU / P: pri-os / Pl: -oşi, -oase / E: prii1 + -oy] (îdt) Prielnic.
priospdj'ge vt [At: ALR SN I. h 128/2 / Pzi: prios par g / E: prio- + sparge] (Reg; c. i. fânul) A priochiti.
priostrica vt [At: ALR SN V. h 1337 / 2 / Pzi: priostric / E: prio- -f stric] (Reg; c. i. obiecte de îmbrăcăminte) A modifica. priot1 sm vz preot
priot2 s [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: net / E: net] 1 (Mun) Uger ai unei vaci când fată. 2 (Reg) Organ genital al vacii Si: (reg) fătăciune. prioîeasă sf vz preoteasă prioteşică sf vz preoteşică pripac sn vz pripec
pripas1 [At: PARACLIS (1639), 258 / V: (îrg) —aş, (înv) prepaş / Pl: —uri. (înv) ~e, -ure, (1-5) -aşi / E: siv npHnach] 1 smn (îvp) Pui de animal domestic. 2 smn (Pex) Copil. 3 smn (D. vaci; îla) Bun de - Prolific, fătând în fiecare an. 4 a (Trs) Sprinten ca un animal tânăr sau ca un copil. 5 sm (înv) Persoană străină care s-a pripăşit pe lângă casa cuiva sau undeva.
6-7 sn (Fam; d. animale domestice, mai ales d. câini; îla) De — (Care este
sau) care a rămas fără stăpân. 8 sn (Fam; d. copii; îal) Care a fost abandonat şi rătăceşte de colo pâna colo. 9 sn (Pex; d. copii; îal) Din flori Si: nelegitim. 10 sn (Dep; d. oameni; îal) Venetic. 11 sn (Rar; îe) A lăsa pe cineva de — A abandona pe cineva într-un moment dificil. 12 sn (îvr) Lucru găsit. 13 sn (înv) Vită rătăcită rămasă fără stăpân. 14 sn (înv) Vită prinsă în semănături străine. 15 sn (Iii legătură cu verbe ca „a lua’4, „a prinde*4, ,.a cădea*4; îlav) De — Drept zălog până la răscumpărarea pagubelor cauzate dc vita altuia în semănăturile proprii. 16 sn (Pex) Despăgubire sau amendă plătită pentru o vită prinsă în semănături străine. 17 sn (Buc) Loc îngrădit unde se ţin vitele prinse în semănături străine.
pripas2 sn [At: TOMESCU. GL. / Pl: -uri / E: cf păsiti1] (Mun) 1-2 (înlesnire sau) păsuire1 în plata unei datorii. 3 (Pex) Odihnă. pripastanie sf vz prăpăstenie pripaş sm vz pripas1
pripă sf [At: CORESI. EV. 88 / V: (înv) prepă / Pl: -pe / E: pripi] 1 (îlav) în - (sau. îrg. de -. cu -) Grabă mare Si: (pop) zor. 2 (înv; îla) De -Care se face sau are loc repede. 3 (înv; îal) Care trebuie făcut repede.
4	(îlav) Fără - Pe îndelete. pnpăc sn vz pripec pripăg av vz pripec pripăgi v vz pribegi pripăgit, ~ă a vz pribegit pripăji v vz pribegi
pripăloagă sf [At: ŞEZ. V. 119 / Pl: -age IE: net] (Buc) 1 Femeie singură care se descurcă greu. 2 Prostituată.
pripăşar sm [At: (a. 1821) IORGA, S. D. VI. 75 / Pl: ~i / E: pripas1 + -ar]'(înv) Slujbaş însărcinat cu încasarea amenzilor pentru vitele găsite în semănături străine.
pripăşi [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 352/2 / V: (reg) prep~. prop~, (îvr) prăp~ / Pzi: -şese / E: pripas1] 1-2 vr (D. fiinţe) A se stabili (temporar) undeva sau pe lângă cineva, venind din alta parte Si: (pop) a se aciua, a se oploşi. 3 vr (Fam; d. fiinţe) A se încuiba. 4 vt (C. i. fiinţe venind din altă parte) A lua şi a ţine pe lângă sine, oferind adăpost şi cele necesare traiului Si: (pop) a oploşi.
pripăşi re sf [At: POLIZU / V: (îvr) prăp~ l Pi: -ri / E: pripăşi] 1-2 Stabilire (temporară) a unei fiinţe undeva sau pe lângă cineva, venind din altă parte Si: (pop) aciuare. oploşire, pripăşit1 (1). 3 (Fam) încuibare. 4 Luare şi ţinere a unei fiinţe venind din altă parte pe lângă sine, oferind adăpost şi cele necesare traiului Si: (pop) oploşire, pripăşit1 (3).
pripăşit1 sn [At: DEX / Pl: (rar) -uri / E: pripăşi] 1-3 Pripăşire (1-2, 4). 4 (Fam) încuibare.
pripăşit2, ~ă smf, a [At: I. IONESCU. P. 526 / Pl: ~i//, -e / E: pripăşi] 1-2 (Fiinţă) care s-a rătăcit, rămânând fără stăpân, fără îngrijitor etc. 3-4 (Fiinţă) care a venit sau a fost adusă din altă parte, din alt ţinut şi s-a stabilit undeva sau pe lângă cineva Si: (pop) aciuat. oploşit.
pripeală1 sf[At: (a. 1750) GCR II, 64/38 / Pl: -eli / E: pripi + -eală]
1	(îvp) Grăbire. 2-5 Pripire (2-5). 6 (îlav) Fără - Pe îndelete. 7 (Reg) Umflătură la mână provocată de un efort fizic excesiv sau de o grabă prea mare în efectuarea unei munci. 8 (Met: îrg) Arşiţă.
pripeală2 sf [At: PARACLIS (1639). 244 / Pl: -ele i E: siv npnn’kA&| (Bis) Vers sau refren care se cântă după psalmi. înaintea stihurilor sau laudelor închinate unui sfânt.
pripec [At: PSALT. SCH. 520 / V: (înv) prep~, preprec, ~pac. ~păc. (reg) ~păg av i A şi: -pec / Pl: ? / E: bg nprnieK cf srb pripeka] 1 sn (Met; înv) Arşiţă. 2 av (Ban; îf pripăg) Urgent.
pripegit, -c a [At: ALR II/I, h 81/836 / Pl: -giţi, -e ! E: net] (Reg) Pipernicit. pripeleac sn vz prepeleac
pripelnic, -ă a [At: HERODOT (1645). 159 / Pl: -ici. -ice / E: pripă + -elnic] (D. oameni şi acţiunile, manifestările lor) 1 (îrg) Pripit. 2 (îdt) Zelos. 3 (îdt) Prompt.
pripelnicie sf [At: DDRF / Pl: -cii I E: pripelnic + -ie] (îvr) 1 Pripă (1). 2 Nerăbdare. 3 Promptitudine. 4 Exces de zei.
PRIPOS
pripi [At: (cca 1550), ap. DHLR II. 469 / V: (îrg) prepii. (reg) ~ispi / Pzi: -pese lE: siv npHcnerH cf siv npnneipn] 1-2 vir (înv; d. unităţi militare) A (se) deplasa grabnic către un loc. 3-4 vri (îvp; d. oameni) A (se) grăbi când face ceva. 5-6 vri (îvp; d. oameni) A da greş într-o acţiune din cauza arabei. 7 vtf (înv, c. i. oameni) A determina pe cineva să acţioneze în «irabă Si: a grăbi, a îndemnă, ă zori. 8 vr (îrg; d. oameni) A se strădui să facă ceva cât mai repede, la vreme etc. 9-10 vtr (Asr; c. i. acţiuni, deplasări etc.) A accelera pentru a realiza ceva. 11 vt (înv; c. i. oameni) A urmări de aproape şi în grabă pentru a pune pe fugă. pentru a învinge, pentru a prinde etc. Si: a fugări . 12 vt (îrg) A surprinde asupra unui fapt reprobabil. 13-14 vtr (îrg) A (se) încălzi puternic, îa foc. 15 vt (Reg; c. i. un aliment) A coace sau a frige repede şi superficial Si: a rumeni. 16 vr (Olt; Mun; spc; d. pâine) A se coace prea repede, făcând găuri mari sub coajă Si: (reg) a se coşi. 17-18 vit (îrg; d. soare) A arde. 19-21 vtri (Re^; d. soare; c. i. cereale sau fructe) A poace prematur, prin căldură şi uscăciune. pripici sn vz prichici
pripie ^/'[At: DDRF / A: ? / Pl: -ii / E: pripă + -ie] (îvr) Precocitate. pripileac sn vz prepeleac
pripire sf [At: ÎNVĂŢĂTURĂ, 63 / Pl: ~ri / E: pripi] 1 (îvp) Grăbire.
2	(îvp; spc) îndeplinire a unei acţiuni (prea) în grabă şi adesea fără chibzuială Si: pripeălă1 (2). 3 (îvp) Ratare a unei acţiuni din cauza grabei Si: pripeălă1 (3). 4 (înv) Determinare a unei persoane de către altă persoană să acţioneze în grabă Si: grăbire, îndemnare, pripeală1 (3) zorire. 5 (îrg) Strădanie a unei persoane să facă ceva cât mai repede, la vreme etc. Si: pripeală1 (5).
pripit, ră [At: DRLU / V: (înv) prep~ ă / Pl: ~i[/. -e / E: pripi] 1 a (D. fiinţe) Care acţionează prea în grabă şi fără o suficientă chibzuială. 2 a (D. acţiunile, manifestările etc. fiinţelor) Care este făcut prea repede şi fără chibzuială. 3-4 (Excesiv de) grăbit. 5 (Pex) Necugetat din cauza grabei excesive. 6 (îrg) Pripelnic. 7 .s/‘(Reg; îlav) In ~e Grabnic. 8 ş/'(Mun; art.) Horă cu ritm grăbit. 9 sf(Mun; art.) Melodie după care se dansează pripita
(8). 10 a (D. mâncăruri) Copt sau fiert, fript în grabă şi superficial la un foc prea puternic. 11 a (îs) Mămăligă (sau mămăiligiiţă) ~ă Mămăligă puţin consistentă, moale, pregătită prin amestecarea continuă pe măsură ce se adaugă mălaiul în apă clocotită. 12 a (Reg; d. cereale) Copt înainte de vreme, din cauza căldurii şi a uscăciunii excesive. 13 sn (Mdv; med; Mun) Antrax.
pripitor, ~oăre [At: CANTEMIR, IST. 108 / V: (înv) prepitoriu. (reg) prisp~ / Pl:	-oare	/ E: pripi + -tor] 1 a (înv) Zorit. 2 sfp (înv; în
superstiţii) Fiinţe imaginare despre care se credea că au darul de a prevesti moartea grabnică a cuiva. 3 a (Ban; Olt; d. soare) Arzător. 4 a (Reg; d. cereale şi fructe) Copt prea devreme Si: (pop) pretimpuriu. 5 a (Reg; d. pomi fructiferi) Care face fructe prea devreme. 6 a (Mol; Olt; d. pământ) Nisipos. pripoănă sfv z pripo n1
pripoi1 sn [At: MARIAN. NU. 653 / Pl: -oaie / E: rs npunoă) (Buc; Olt) Ospăţ oferit de părinţii mirelui după cununie, la care mesenii oferă daruri mirilor.
pripoi2 sn [At: CANTEMIR. IST. 295 / Pl: -oaie I E: siv nptinoH. rs npHHOîî} (îvr) Metal care serveşte la lipit sau la sudat.
pripoi3 vt [At: TDRG / V: ~pui / Pzi: -esc / E: srb pripojiti. rs npimoHTb] (îrg; c. i. metale) A suda.
pripoite sp [At: BIBLIA (1688). 3092/37 / E: cf pripoi3] (îvr) Obiecte de artă modelate din metal preţios.
pripon1 [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~oană sf / A şi: (reg) pr\p~ / Pl: ~oane, (reg) -e / E: siv np’bnoH'h] 1 sn Frânghie sau alt obiect cu care se leagă vitele la păscut pentru a nu se putea deplasa decât pe o suprafaţă limitată, o ambarcaţie la ţărm pentru a nu fi luată de valuri etc. 2 sn (Pex) Ţăruş sau altceva de care se prinde priponul1 (1). 3 sn (Pex) Pripon1 (1) împreună cu pripon1 (2). 4 sn (îlv) A lega (sau a sta. a pune. a lăsa) în ~ A (se) priponi. 5 sn (Mun; pex) Perioadă cât durează înfăşurarea maximă şi desfăşurarea totală a funiei legate cu un capăt de steajer şi cu celălalt
de caii care treieră. învârtindu-se la arie în jurul steajerului. 6 sf (Reg; îf pripoănă) Fiecare dintre prăjinile care, legate câte două la vârf, se pun de-o parte şi de alta a acoperişului de paie sau de stuf al unei case, pentru a-1 susţine împotriva vântului. 7 sf (Reg; îf pripoănă) Par sau alt obiect care se foloseşte pentru a sprijini ceva. 8 sf(Reg; îf pripoănă) Şiret de piele. 9 sn (mpl) Unealtă de pescuit formată din mai multe cârlige cu nadă, prinse din loc în loc de o funie care se aşază pe fundul sau la suprafaţa apei şi ale cărei capete sunt fixate de ţăruşi Si: (reg) sfoarăi, cărmăcuţă, carmac. 10 sn (Pex) Ţăruş sau altceva de care se prinde priponul1 (9) sau alte unelte de pescuit. 11 sn (Reg) Coadă sau mâner al juvelnicului. pripon2 sn vz pripor
priponaş s [At: GRAIUL. I, 286 / Pî: ? / E: pripon1 + -ăş] (Reg) 1-2 (Şhp) Pripon1 mic.
pripo neală sf[ At: COSTINESCU / Pî: -eli / E: priponi + -eală] (Rar) 1-5 Priponire (1-5).
priponi [At: ANON. CAR. / Pzi: -nesc, (reg) pripon / E: pripon1] 1-2 vtrp (C. i. animale, ambarcaţii etc.) A lega de un pripon1 sau de un obiect fixat, solid, ca să nu se îndepărteze. 3-4 vtrp (C. i. animale) A pune o piedică sau ceva similar ca să nu se poată deplasa repede şi departe. 5 vt (Pan; c. i. oameni sau părţi ale corpului lor) A imobiliza sau a fixa cu ajutorul unei frânghii, al unui dispozitiv etc. 6 vt (Pgn; c. i. diverse obiecte) A prinde sau a lega ori a fixa bine de ceva. 7 vr (Reg; d. oameni) A se rezema. 8 vr (Rar; d. oameni) A se posta provocator în faţa cuiva. 9 vr (Fig) A ţine cu dârzenie sau cu încăpăţânare la ceva.
priponire sf [At: LB / V: (îvr) prep~ / Pl: -ri / E: priponi] 1 Legare a unui animal, a unei ambarcaţii etc. de un pripon1 sau de un obiect fixat, solid. ca să nu se îndepărteze Si: (rar) priponeălă (1). 2 Punere la picioarele unui animal a unei piedici sau a ceva similar, ca să nu se poată deplasa repede şi departe Si: (rar) priponeălă (2). 3 (Pan) Imobilizare sau fixare a unei persoane sau a unei părţi a corpului său cu ajutorul unei frânghii, al unui dispozitiv etc. Si: (rar) priponeălă (3). 4 (Pgn) Prindere sau legare ori fixare solidă a unui obiect de ceva Si: (rar) priponeălă (4). 5 Postare provocatoare a unei persoane în faţa cuiva Si: (rar) priponeălă (5). 6 Rezemare. 7 (Fig) Dârzenie sau încăpăţânare în susţinerea a ceva.
priponit, ră a [At: NEGRUZZI, S. I. 108 / Pi: -iţi, ~e / E: priponi] 1 (D. animale, ambarcaţii etc.) Legat de un pripon1 ori de un obiect fixat, solid, ca să nu se îndepărteze. 2 (Pan; d. oameni sau parti ale corpului lor) Imobilizat sau fixat în sau de ceva. 3 (Rar; d. oameni) Postat provocator în faţa cuiva.
pripor [At: LB / V: (înv) pixpor. (reg) pripon,psipore / A şi: (îrg) piip-/ Pl: -oare / E: bg nprniop] 1 sn Porţiune de teren cu suprafaţa înclinată faţă de planul orizontal şi care formează, de obicei, versanţii unor forme de relief Si: coastă. muchie, pantă1, povârniş, (rar) prăvălac. prăvălite. (pop) clină, prăvăliş, (îrg) piez. (înv) povârnitură, (reg) piezişea.ponciş. povârghie. prăval, prăvalitură1, răipăguş1. 2 sn Porţiune de teren cu suprafaţa foarte înclinată, abruptă, prăpăstioasă. 3 a (Rar) Pri pos, 4 sn (Ban; Trs) Porţiune de pădure pe un versant, cu copacii tăiaţi, pe unde se dă drumul lemnelor la vaîe, de la locul de tăiere. 5 sn (Ban; Trs; pex) Jgheab folosit pentru a se da drumul, pe un versant, lemnelor la vale, de la locul de tăiere. 6 sn (Trs) Poiană. 7 sn (Trs) Loc îngrădit îângă strungă, în care se odihnesc oile după muls. 8 sn (Trs) Adăpost de iarnă pentru oi.
priporaş sn [At: PĂSCULESCU. L. P. 56 / Pl: -e / E: net] (Reg) Un fel de şal pe care îl poartă unii flăcăi de la ţară.
priporât, ră a [At: CAZIMIR. GR. 199 / Pi: -aţi. -e / E: pripor] (Rar) Pri poros. pripore sn vz pripor
priporos, r0a să a [At: VLAH UŢĂ. R. P. î 40 / Pî: -oşi, -oase / E: pripor + -os] (D. forme de relief, terenuri, drumuri etc.) 1 Care are multe pripoare
(1)	Si: (rar) pripor, priporât. (reg) pripuriu, pri pos. 2 Care are forma unui pripor (1) Si: (rar) pripor, priporât. (reg) pripuriu, pripos.
pripos, roasă c/ [At: LEXIC REG. 107 / Pl: -oşi, -oase / E: pripă + -<M'] (Buc) Priporos.
23
PRIPOSI
priposi v vz prisosi
pri-pnp i, sn [At: ALR SN III. h 698/605 / E: fo] (Reg; rep) 1-2 (Cuvânt care imită un) strigăt caracteristic al graurilor. pripsosi V vz prisosi pripfici sn vz prichici pripiţi v vz pripoi3 pripwne v vz pre pune
pripunu,-le a [At: LUC. III, 344/ P: ~i//E: pripor + -iu] (Trs) Priporos. pripus sn vz prepus1
prirod su [At: CANTEMIR, HR. 100 / Pl: -uri i E: siv npHptA’h] (îvr) Neam. prirofon v vz pliroforisi priroforie sf vz pliroforie priroforisl v vz pliroforisi
prisacă sf[At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. L 212/13 / V: (reg) pres-. presea-, -agă. -sea- / Pl: -saci / E: siv ^np’kckica] 1 (Pop) Loc într-o pădure unde s-au tăiat copacii. 2 (Pop) Poiană rămasă după tăierea copacilor. 3 (Reg) Vale îngustă şi seacă. 4 (Pop) Trunchi de copac care a fost curăţat de crengi. 5 (Reg; îf presacc7) Crestătură făcută în trunchiul unor copaci, care serveşte la marcarea unei porţiuni de pădure. 6 Loc unde sunt aşezaţi stupii, pentru a se creşte albine Si: stupărie. stupina, (rar) albinărie, prisăcărie (2). (reg) pivniţă,poiata. 1 Totalitate a stupilor aflaţi în prisacă (6) Si: prisăcărie (3), stupărie, stupină. (rar) pivniţă, poiată.
8	(Csc) Totalitate a albinelor dintr-o prisacă (6-7). 9 (Trs) Loc unde se adăpostesc ori s-au adăpostit cândva oile sau caii în timpul nopţii Si: stanişte. stână. 10 (Trs) îngrăditură făcută prin îngrămădire de lemne, nuiele, spini etc. 11 (Reg; îf prisagă) Fiecare dintre bucăţile de lemn sau de fier ale unei grape, în care sunt înfipţi colţii.
prisacăn s [At: BORZA. D. 45 / A: net / Pl: net / E: cf prisacă] (Bot; reg) Zburătoare (Chamaenerion angustifoliuni). prisady -ă a vz prăsad prisagă sf vz prisacă
prisăcar sm. [At: S1MION DASC.. ap. LET. 15 / V: (reg) ~sec~ / Pl: -i / E: prisacă + -ar] Persoană care se ocupă cu îngrijirea prisăcii (6-8) şi cu creşterea albinelor, pentru a obţine de la ele miere şi ceară Si: albinar. apicultor. stupar.
prisăcăn vi [At: SIMION DASC.. ap. LET. 15 / Pzi: -resc l E: prisăcar] (îvr) A se îndeletnici cu apicultura.
prisăcărie sf[At: I. IONESCU, D. 246 / Pl: ~i/ / E: prisăcar + -ie] 1 îndeletnicire a prisăcarului Si: albi nări t. apicultură. prisăcărit (1), stupărie, stupărit. 2-3 (Rar) Prisacă (6-7).
prisăcărit sn [At: NECULCE, L. 304 / Pl: (rar) ~uri / E: prisăcar + -it] 1 (Reg) Prisăcărie (1). 2 (Iuz) Impozit care se plătea în Moldova pe stupi.
prisăcăriţă sf[At: SADOVEANU. P. M. 50 / Pl: -ţe / E: prisăcar + -iţă] Femeie care se îndeletniceşte cu prisăcăria.
prisăci [At: PSALT. HUR. 23714 / V: (îrg) presecl. — seci / Pzi: -ăcesc / E: siv np'kciiKATH] 1 vt (îrg; îf preseci, priseci) A tăia. 2 vt (Reg) A zdrobi.
3	vr (Mar; Trs; d. cereale) A se scutura din cauza coacerii excesive. 4 vr (Pex) A se răscoace1. prisădl v vz presădi prisădire sfvz presădire prisădlt, ~ă a vz presădiî prisăra v vz presăra
prisc sms [At: BORZA. D. 67 / E: ns cf j?liscI] (Bot; reg; îs) ~ păsăresc Oreşniţă (Lathyrus tuberosus).
priscalau sn [At: ALR II/I, h 250/346 / Pl: -lauă l E: ns cf priscălău]
1	(Reg) închizătoare de lemn la o uşă. 2 (Reg) Clanţă la o uşă. 3 (Mar) închisoare.
priscaveţ sm [At: REV. CRIT. IV. 145 / Pl: -i I E: net] (Trs) Om mincinos. prlscă sf vz prispă priscopală sf vz prişcopală priscornic sn vz pistornic
priseacă sfvz prisacă prisecar sm vz prisăcar priseci v vz prisăci prisel sn sg vz prizai
prisebuţă ş/'[At: L. COSTIN. GR. BĂN. 168 / Pl: ? / E: net] (Ban) Salcie tânăra. prisfira v vz prefira prisliţă sfvz prâsliţă prisloapă sf vz prislop prisloc sn vz prislop
prislop [At: ŞTEFANELLI, D. C. 36 / V: (înv) pres- sn. (reg) -oapă sf -oc sn / Pl: (1-2) -oape. (2) -i / E: sl nptcAon'h. bg npecAon] 1 sn Loc adâncit în formă de şa sau de curmătură care separă două culmi de munte sau de deal. 2 sn Trecătoare îngustă între munţi, situată la înălţime şi având formă de şa. 3 sm (Reg; lpl) Gropi de hotar.
prislopl [At: COMAN. GL. / Pzi: -pese l E: prislop] (Reg) 1 vr A se dărâma. 2 vt (C. i. semne, urme etc.) A lăsa.
prishgă ş/’[At: LB / V: (reg) pres-, pis- I Pl: -ugi / E: cf srb prishisiti „a aprinde", rs npiicAvra serviciu”j 1 (înv) Pişlugă. 2 (Trs) Tub care conţine pulbere explozivă pentru minat. 3 (Trs) Chibrit. pri sui sn vz prismă1
prismatic, a [At: EGT 52r / V: ~izjn~ / Pl: -ici. -ice / E: fr prismatique cf ger prismatiscb] 1 Care este în formă de prismă1. 2 Care se prezintă ca o prismă1.3 (Chm) Care cristalizează în formă de prismă1.
4	(îs) Culoare -ă Fiecare dintre cele şapte culori fundamentale în care se descompune lumina soarelui când trece printr-o prismă1 de sticlă. 5 (îs) Spectru - Totalitate a culorilor în care se descompune lumina soarelui când trece printr-o prismă1 de sticlă.
prismatln sms [At: CANTUNIARI, L. M. 110 / V:	/E: frprismatine.
ger Prismatin] Minereu compus îndeosebi din silicat de aluminiu şi de magneziu.
prismatold, ~ă [At: LM / Pl: -Izi. -e / E: fr prismatoide] 1 a Care are
o	formă asemănătoare cu aceea a prismei1. 2 sn Poliedru care are două baze poligonale şi celelalte feţe cu câte o latură sau un vârf pe una dintre baze.
prismă1 i/[At: GHEOGRAFIE. ap. URSU. T. Ş. 261 / V: ~\zmă. (înv) prism sn. prizm sn / Pl: -me, (înv) -Izmi, -izmate / E: ngr itpîapa. lat prisma, ger Prismă, fr prisme] 1 Poliedru cu două feţe paralele şi egale, numite baze. şi cu celelalte feţe laterale în formă de paralelogram. 2 Corp solid care are formă de prismă1 (1). 3 Piesă din sticlă sau din alt material transparent, de formă poliedrică, de obicei prismatică, folosită pentru descompunerea luminii, pentru reflexia razelor luminoase etc. 4 (îlpp) Prin (sau rar,sub) ~ma Din punctul de vedere al... 5 (îal) Potrivit cu... prismă2 sfvz prispă
prismold sn [At: NEGULICI / Pl: -e / E: fr prismoide j (îdt) Corp solid care are o formă asemănătoare cu aceea a prismei1. prisnallc s vz prisnilic prisnar sn vz prâsnel prisnă av, sfvz prisne prisnar sn vz prâsnel
prisne [At: PO 260/22 /V: (îrg) ~nă av. sf ~lzne av. a (îvr) prăsni av / E: siv npHCN’k cf rs iipHcuhrii] 1 av (îrg) în întregime. 2 av (îrg) Exact.
3	ain (Reg) Pur. 4 ain (Îvr) Veritabil. 5 sfi (înv; îf prisnă) Candelă la biserică. prisnel sn vz prâsnel prisnl v vz prâsni2
prlsnic, ~ă a [At: (a. 1809) URICARIUL. X. 254 / V: pres-, prâs- / Pl: —ici. -ice / E: cf siv ripnchNii] 1 (Buc; Trs; înv) Pur. 2 (Trs; îf prâisnic) Veritabil.
prisnilic s [At: VAIDA / V: -nai-. ~stinic, -izn~ / Pl: net / E: prisnel + -ic] (Trs) 1-2 (Şhp) Prâsnel de dimensiuni mici. 3-4 (Şhp; îf prisnalic) Prâsnel de dimensiuni mici. 5 (îf priznilic) Om sprinten, iute. 6-7 (Şhp; îf priznilic) Prâsnel (mic).
24
PRISTĂNIRE
prisnire sf [At. ALEXI, W. / PI: ~/7 / E: prisni ] (Rar; îdt) 1 Foşnire. 2 Fâsâire. 3 Scârţâire. 4 Trosnire a focului. 5 Vuire a focului. 6 (Reg) Sfârâire a fusului când este învârtit la tors. prisniî sn vz prâsnet
prisos sn [At: URICARIUL. V, 43/5 / V: (îrg) ~stos. (îvr) ~t / Pl: -uri. (îra) -oase / E: ngr nepiaaâq] 1 Ceea ce depăşeşte necesarul ori întrece
o	cantitate sau o limită obişnuită, reprezentând un spor sau un plus inutil Si: excedent, plus2, sur plus, (asr) prisosinţa, (înv) prisoseald (l).prisosire
(7). prisosit1 (1). prisositură (1). 2 (Pex) Abundenţă. 3-4 (îljv) De (sau, nob.în de) -'(Care este) din belşug. 5-6 (îal) (Care este) în plus. 7-8 (Pex; îal) (Care este) inutil. 9-10 (înv; îljv) Cu ~ (într-o măsură) care depăşeşte obişnuitul, normalul, cerinţele, aşteptările etc. Si: excesiv. 11-12 (îvr; îlav) La ~ Oprit de la consum, (ca rezervă sau) ca economie. 13 (Mat; înv) Rest. 14 (în orânduirea feudală; lpl; îf prisoase) Teren agricol care prisosea moşierului şi pe care acesta îl arenda ţăranilor, direct sau prin mijlocirea arendaşilor. 15 (Buc; Mol) Teren folosit pentru păşune. 16 (Buc; Mol) Fâneţe. 17 (Mun) Mănunchi de fire de urzeală care nu încap în spată şi care se fac ghem, rămânând pe lângă război Si: (reg) mânzălău. mânzoc. mânzoi,
prisoseală sf [At BIBLIA (1688). 46’/l 8 / Pl: -di / E: prisosi + -eală] (înv) 1 Prisos (1). 2 (Pex) Abundenţă. 3-4 (îljv) De ~ De prisos (3-4).
prisoselnic, ~ă ă [At: NEGRUZZI. S. L 261 / Pl: -ici. -ice (înv, af) -ici / E: prisosi + -elnic] 1-10 Care prisoseşte (1-10) Si: (asr) prisositor (1-10). 11 (Pex) Care este inutil Si: (asr) prisositor (11). 12 (înv) Disponibil.
prisosi [At: VARLAAM. C. 194, CF 283. 408 / V: (îrg)	(înv)
pres~, (îvr)	~ips~ I Pzi: -sesc / E: prisos] 1 vi (Ccd) A fi sau a
exista ori a se afla în cantitate mai mare decât este necesar sau decât îi trebuie cuiva Si: (reg) a priveşti. 2 vi (Ccd) A întrece măsura sau limita obişnuită, găsindu-se din abundenţă Si: (reg) a priveşti. 3 vi (Ccd) A fi sau a rămâne în surplus după ce s-a consumat cât era necesar Si: a priveşti.
4	vi (Nob; d. oameni) A fi inutil. 5 vi (îvr) A da în plus. 6 vi (înv) A prevala.
7	vi (îvr) A face o precizare suplimentară. 8-10 virt A creşte ca număr, cantitate, intensitate, calitate etc. 11 vt (Reg; îe) A fî ~t (pe cineva sau pe ceva) A avea nevoie de cineva sau de ceva.
prisosinţă ş/‘[At: AETHIOPICA. 40r/3 / V: (îvr) pres~ / Pl: (rar) -ţe / E: prisosi + -inţă] 1 (Asr) Prisos (1-2,5-8). 2 (îlav) Cu (sau. înv. de, din) ~ Mai mult decât trebuie. 3 (Pex; îal) Din plin. 4 (Pex; îal) îndeosebi.
prisosite sf [At HERODOT (1645) / Pl: -ri / E: prisosi] 1 (înv) Existenţă a ceva în cantitate mai mare decât este necesar sau decât îi trebuie cuiva Si: prisosit1 (5). 2 (înv) Depăşire a măsurii sau a limitei obişnuite Si: prisosit1 (6). 3 (înv) Rămânere în surplus după ce s-a consumat cât era necesar Si: prisosit1 (7). 4 (înv; nob) Inutilitate. 5 (îvr) Dare în plus. 6 Aducere a unei precizări suplimentare. 7 (Pex) Prisos (1). 8 (îlav) Cu ~ Cu prisosinţă. 9 (îvr) Folos.
prisosit1 sn [At: BIBLIA (1688). 572/59 / E: prisosi) (înv) 1 Prisos (1).
2	(Pex) Abundenţă. 3-4 (îljv) De ~De prisos (3-4). 5-7 Prisosire (1-3).
prisosit2, a [At: MOLNAR. E. S. 124 / 15 / Pl: ~i//\ -e / E: prisosi] (înv) 1-10 Care prisoseşte (1-10).
prisositor, ~oare a [At: N. TEST. (1648), 26776 / V: (înv) presositoriu /Pl: -i, -oare / E: prisosi + -tor] (Asr) 1-11 Prisoselnic (1-11).
prisositură sf[At: VARLAAM, C. 408 / Pl: -ri / E: prisosi + -tură] (înv) 1 Prisos (1). 2 (Pex) Abundenţă. prisosnic, ~ă a [At: TDRG / Pl: -ici, -ice / E: prisosi + -nic] (înv) Inutil. prisost sfi vz prisos
prispar sn [At: CHEST. II. 270/86 / Pl:	(rar, sm) -i / E: prispă +
~ar] (Reg) 1 Fiecare dintre grinzile din care este făcută prispa. 2 Margine exterioară de lemn a prispei.
prispaţă smp [At: BARONZI, L. 117 / E: ns cf prin spate] 1 (Reg) Cusături oblice pe partea din spate, la umeri, a unei ii, făcute cu fire de mătase sau de lână colorată. 2 (Mun) Pânză din spatele cămăşii.
prispă sf[At: URICARIUL, V, 323/5 / V: (reg) ~scă, ~smă, ~izmă / Pl: -pe / E: ucr npHcim] 1 Parte exterioară a unei case ţărăneşti, ca un
fel de terasă îngustă şi acoperită în partea dc sus. construită din lut sau din pământ bătătorit, din lemn sau din piatră, de-a lungul peretelui din faţă şi a celor laterali, adesea mărginită de o balustradă de lemn sau de zidărie şi de stâlpi care susţin streaşina Si: (reg) podmol. praguş. prici3. prus. streaşină, streie. supărete. taban. tălpoăne, târnaţ. târnăcior. vatra, vătruţă. 2 (îvr) Platformă la vagoanele de cale ferată. 3 (Olt) Tindă la o casă ţărănească. 4 (Reg) Temelie la o casă ţărănească. 5 Formă de relief, situată la o altitudine oarecare Si: platformă. 6 Dig rudimentar de pământ sau de lemn. folosit pentru a menţine un anumit nivel al apei din bălţi, lacuri etc. provenite din apele curgătoare. pris pi v vz pripi
prispişoară sf [At: TDRG / Pl: -re / E: prispă + -işoară] (Rar) Prispuşoară. prispitor, ~oare a vz pripitor
prispuhţă sf [At HASDEU. R. V. 10 / Pl: -ţe / E: prispă + -uliţă] (Pop) Prispuşoară.
prispuşoară sf [At POP., ap CADE / Pl: -re / E: prispă + -uşoară] 1-6 (Şhp) Prispă (1-3) mică Si: (rar) prispişoănh (pop) prispuliţă.
pristanda sf[At: CADE / Pl: -le / E: net] 1 Dans popular asemănător cu brâul. 2 Melodie după care se execută dansul pristanda (1). pristani v vz pr istă ni
pristanişte ş/'[At: COD. VOR. 86/17 / Pl: -ti / E: siv npHCTAHHipe] (înv) 1 Port*’. 2 (Pex) Ţărm unde se află un port3 sau condiţii de acostare a navelor. 3 (Pex) Loc de refugiu sau adăpostit pe ţărmul unei ape. pristariu sn vz pristol
pristav [At: (a. 1630) IORGA. S. D. 1.274 / A şi: (reg) pris- / Pl: (1-13) -i, (14) -uri / E: siv npHCTABT%] 1 sm (îrg) Persoană însărcinată cu supravegherea unui grup de oameni care lucrează la o construcţie. 2 sm (Reg) Persoană care supraveghea munca oamenilor de pe o moşie Si: (înv) logofăt, vătaf. 3 sm (Reg; îs) ~ de pluguri Persoană care supraveghea plugurile şi plugarii de pe o moşie. 4 sm (înv; pgn; de obicei urmat de determinări care arată felul) Supraveghetor. 5 sm (înv; pgn; de obicei urmat de determinări care arată felul) Administrator. 6 sm (înv; pgn; de obicei urmat de determinări care arată felul) Paznic2. 7 sm (înv; îs) -ul casei Majordom. 8 sm (înv) Slujbaş care avea diverse atribuţii financiare sau juridice, mai ales ca executor. 9 sm (Mol; Trs) Fiecare dintre persoanele care făceau parte din consiliul de conducere al unei comune Si: pargar.
10	sm (îrg) Fiecare dintre persoanele care îndeplinesc sarcini subordonate cu prilejul unei sărbători religioase, al unei ceremonii etc. 11-12 sm, ă (Persoană) care avea sarcina să anunţe public pristavurile (14) Si: crainic. (îvr) priatavnic. 13 sm (Trs) Argat. 14 sm (Trs) Odăiaş. 15 sn Dispoziţie anunţată de pristav (11).
pristav lisi vt [At: BULETIN, F. (1833). 1962/13 / Pzi: -sesc / E: cf rs upcAcr-diLMiru. (2) cf pristav] 1 (înv; c. i. acte oficiale, documente etc.) A prezenta sau a înainta ori a preda în mână. 2-14 (îvr; c. i. persoane) A numi în funcţia de pristav (1-13).
pristavnic sm [At: CORESI. L. 284/2 / Pl: -ici / E: siv npHCTABhNHK’h] (îvr; csnp) 1-2 Conducător (ecleziastic). 3-15 Pristav (1-13). pritazi v vz pris tăvi1 pristălog sn vz prostovol pristăn sn vz prâsnel
pristăm [At: PSALT. HUR. 173 / V: (înv) ~tani. pres~. (reg)
~tini, ~iştini / Pl: -nesc / E: siv npncTATH. -ctahx] 1 vi (înv) A fi sau a se ridica împotriva cuiva. 2 vi (îvr) A urma pe cineva. 3 vi (îrg) A face ceea ce doreşte cineva. 4 vi (îrg) A susţine pe cineva. 5 vi (îrg) A lua sau a ţine partea cuiva. 6 vi (îrg) A urma exemplul cuiva. 7 vr (Nob) A aproba.
8	vi (înv) A fi de acord. 9 vi (înv) A adera. 10-11 vit (îrg) A îngădui. 12-13 vit (îrg; spc) A primi în gazdă, oferind adăpost pentru o vreme. 14 vit (îrg; spc) A ceda un drept, un privilegiu. 15 vt (Reg; îf pristini) A amăgi. 16-17 vi A se stabili (temporar) într-un loc.
pristănire sf[At: CORESI, L. 427/4 / V: (reg. 2) ~tinri~. ~tin~ / Pl: -ri / E: pristăni] 1 (îvr) Cauză pentru a cărei apărare se duce o luptă susţinută. 2 (Olt; Mun; îf pristimire, pristinire) îngăduinţă.
25
PRISTĂNITOR
pristănitor, -oare smf[Ai\ CORESI. L. 315/21 / Pl:	/	E:	pristăni	+
-tor] (îvr) Persoană care pristăneşte (2-9).
pristăpi vi [At: CORESI, L. 148/3 / Pzi: -pese / E: si v npHcrxnHTM] (îvr) A păcătui. pristăpnic, -ă a vz preastăpnic
pristăvel sm [At: GOGA, P. 91 / Pl: ~e/ / E: pristav + -el] 1-26 (Trs; şhp) Pristav (1-13) (tânăr). 27-39 Ajutor de pristav (1-13).
pristăvi1 vr [At: CORESI. EV. 248 /V: (înv) preas-,pres-,-tem. (reg) -tazi / Pzi: -vesc / E: siv np'kcTABHTH ca] (îrg) A muri1.
pristăvi2 vt [At: CIHAC, II. 294 / Pzi: ~ve.se / E: pristav] (îvr; c. i. oameni) 1-13 A numi pristav (1-13).
pristav ie sf[ At: CANTEMIR. I. I. II. 120 / Pl: -ii / E: pristav + -ie] (îvr) 1-13 Funcţie de pristav (1-13).
pristăvire sf [At: GAVRIL, NIF. 18/22 / V: prăs-. pres- I Pl: -ri / E: pristăvi1] (înv) încetare din viaţă Si: moarte.
pristăvit, -ă [At: (a. 1650) BV I, 177/12 / V: pres- / Pl: -iţi, -e / E: pristăvi1] 1 smf (îvr) Mort. 2 a (înv) Mort.
pristăvoaie sfi [At: ALECSANDRI, T. 665 / P: -voa-ie / E: pristav + -oaie] (îvr) 1-13 Soţie de pristav (1-13). pristăpnic, -ă a vz preastăpnic priste pp vz peste pristen sn vz prâsnel pristene sn vz prâsnel
pristenior sm [At: LB / V: -Un-, -tinioară sf / Pl: -i / E: pristen + -ior] (Bot; înv) Silnică ( Gfeclioma hederaeeum). pristerie sf[At: DLR ms / Pl: ~i/ / E: net] (Bis; reg) împărtăşanie. pristigdlă sfvz prăstăvală pristil sn vz pristol pristimi v vz pristăni pristimire sfvz pristănire pristin1 sn vz prâsnel
pristin2, -ă a [At: LB / Pl: ~i. -e / E: lat pristinus] (îdt) Vechi. pristinac sm vz păstârnac
pristineală sf\At: UDRESCU. GL. / Pl: -di / E: pristini + -eală] (Reg) 1 Păsuire1. 2 Răsfăţ. pristini v vz pristăni pristinic s vz prisnilic pristinioară sfvz pristenior pristinior sm vz pristenior pristinire sfvz pristănire pristlăn sn vz prâsnel pr ist nci sn vz prâsnel
pristodj*e sf [At: GLOSAR REG. / V: -istoale. -ist- I Pl: (pbl) -ori i E: net] (Buc) Catrinţă. pristoc sn vz pritoc pristoci v vz pritoci pristocit sn vz pritocit1 pristocitor, -oare a. smf vz pritocitor pristocitură sfvz pritoc itură
pristol* vi [At: COD. VOR. 2/22 / Pzi: -e^r / E: siv npHCTQBTH] (îvr) A debarca.
pristol2 vi [At: COD. VOR. 22/23 / V: (reg) ~/«i / Pzi: -esc / E: siv npisTAaTu] (îrg) A înceta.
pristol sn [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II. 466/15 / V: (îrg) pras preas-. pres-. (înv) -or, -til, (reg) -tariu / Pl: -uri. (rar) ~oale / E: siv npincTWh] 1 Masă din mijlocul altarului pe care se ţin obiectele necesare oficierii serviciului religios. 2 (Pgn) Altar. 3 (Trs; pcf) Pistornic.
pristoleanca sfa [At: DEX2 / E: net] 1 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută dansul pristoleanca (1). pistol nic sn vz pistornic pristor sn vz pristol pristornic sn vz pistornic pristos sn vz prisos
pristosi i’ vz prisosi pristovi v vz pristăvi1 pistriţ, -ă a vz pestriţ
pristui1 [At: ŞEZ. VIL 182 / Pzi: ~esc.pristui / E: srb pristati] 1 vi (Regj A convieţui. 2 vtta) (Trs; Mar; c. i. necazuri, supărări, dureri) A îndura.
3	vt (Trs; Ban; c. i. oameni) A suporta pe lângă sine. 4 vr (Reg) A se ascunde. pristui2 v vz pricestui
pristwră sf[At: Com. LIUBA / Pl: ? / E: net] Păstură1. prisţoale sp [At: A V. 20 / E: cf ţol] (Reg) Obiecte vechi de îmbrăcăminte. prişcai sn vz prăşcău2
prişcală sf [At: MARIAN. î. 212 / Pl: ? / E: prişcă + -ală] 1 (Trs; Buc) Scândurică sau lopăţica de brad despicată la un capăt, care se foloseşte la unele jocuri de copii pentru a lovi pe cineva. 2 (îcs) De-a -la Joc în care un participant este lovit pe spate cu prişcala (1) de către ceilalţi participanţi, până când ghiceşte cine l-a lovit. 3 (Reg) Praştie. prişcă sf vz frişca prişcăla v vz prişcăli
prişcăli vt [At: DR, V. 895 / V: -la.fr- / Pzi: ~lese f E: prişcală] (Reg) A lovi sau a plesni cu o nuia, cu sfichiul biciului sau cu prişcala (1).
prişcălitsn [At: VICIU. GL. 71 / Pl: (rar) -uri! E: prişcăli] (Trs) Lovire sau plesnire cu o nuia. cu sfichiul biciului sau cu prişcala (1). prişcau sn vz prăşcău2
prişcopală sf [At: ALR I. 1656/1 / V: prâsc-, -isc- / Pl: -le. -păli / E: ns cf prişcală] 1 (Ban; Olt) Puşcoci de soc. 2 (Reg; îf prişcopală) Pocnitoare făcută de copii dintr-un bulgăre de lut muiat cu apă. scobit la mijloc, care, prin izbire, face un zgomot specific. prişcui v vz plişcui prişcupi v vz priştipi prişleci sm vz prişleţ
prişleşi vtir [At: BIBLIA (1688), 1762/54 / Pzi: -şese / E: ns cf prişleţ] (îvr) 1-3 A (sc) stabili în altă parte. 4-6 A (se) strămuta. 7-9 A (se) înstrăina.
prişleţ sm [At: COD. VOR. 138/23 /V: (înv) -eci. (reg) prăş- / Pl: -i / E: siv npHtnhA€t4h] 1 (înv) Străin. 2 (înv) Venetic. 3 (înv) Vagabond. 4 (înv) Pribeag. 5 (Reg; îf prâşleţ) Om bicisnic. prişliţă sf vz prâsliţă
prişniţ sn [At: KLOPŞTOCK. F. 293 / V: -ijniţă sf -ă sfi Pl: -e' / E: ger Priessnitz] (Asr) Compresă. prişniţă sfvz prişniţ priştehit, -ă a vz prichiştit prişten sn vz prâsnel pristin sn vz prâsnel pristini v vz pristăni
priştipeală sf [At: REV. CRIT. III. 166 / Pl: -eli / E: priştipi + -eală] (Trs) 1 Cruţare. 2 Păstrare.
priştipi vt [At: REV. CRIT. III. 166 / V: -şcupi / Pzi: -pese ! E: net] (Trs; Olt) 1 A cruţa. 2 A păstra. 3 A economisi.
priştipit av [At: PĂCALĂ. M. R. 141 IE: priştipi] (Reg) Cu superficialitate. priştit, -ă a vz pestriţ priştoale sfvz pristoare priştoare sf vz pristoare
pritan sm [At: M. D. ENC. / Pl: -i / E: fr prytane] (în Grecia antică) 1 Magistrat principal. 2 Fiecare dintre cei cincizeci de delegaţi ai fiecărui trib, care formau, la Atena. Sfatul celor cinci sute.
pritaneu sn [At: DM / Pl: -ee ! E: frprytanee] (în Grecia antică) Edificiu unde se întâlneau pritanii, prită sfvz plită prităci v vz pritoci pritcă sf vz pretcă pritee sf vz price pritici v vz prici4
26
PRIVATIV
priteală sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~e// / E: priti1 + -eald] (Ban; înv)
Avertisment.
pritezşcă sf [At: CONTEMPORANUL. VI2, 298 / Pl: ? / E: ucr npHTJHJKa] (Rar) Orcic care se adaugă la una dintre marginile crucii căruţei, pentru a se putea înhăma un al treilea cal în rând cu ceilalţi.
pritcgă sf [Ai: H XVIII. 277 / Pl: -egi / E: srb pritega] (Reg) Fiecare dintie cele două stinghii puse cruciş ia ambele capete ale loitrelor. pritfor sn vz pridvor
priit vt [At: ANON. CAR. /V: -tita. pret'i / Pzi: -tesc / E: srb pretiti] (Trs; Ban; ccd) 1 A preveni1. 2 (Pex) A sfătui. 3 A porunci. pritici sn vz prichici pritindarisi v vz pretenderisi pritindirisi v vz pretenderisi printinghel sm vz pridiindel pritim v vz prieteni pritime sfvz prietenie
pritimţă sf [At: ALR II, 4382/29 / Pl: -ţe / E: prietină + -iţa] (Reg; şhp) 1-2 Prietină. pritita v’ vz priti
prititoare sf [At: BORZA. D. 137 / Pl: ~ori / E: net] (Bot; reg) Coada-racului (Potentilla ănservina).
pritoacă sf[At: DAME, T. 81 / Pî: ~&ce / E: pritod cf priîoc] 1 Vas de lemn în formă de cadă, în care se transportă strugurii la teasc ori acasă după culesul viei. 2 (Reg) Vas pentru păstrarea apei de băut.
pritoc [At: (a. 1727) IORGA. S. D. XIV. 274 / V: (înv) (reg) pret-sn / Pî: ~uri i E: pritod cf pritoacă] 1-7 sn (Pop) Pritoceală (1-7). 8 Cicălire. 9 sn (îrg) Vas scurt şi larg, de obicei pentru pritocirea (1) vinului. 10-11 sn, a (îrg; şîs vin ~) (Vin) care este tras de pe drojdie prin cep.
pritoceală sf [At: POLIZU / Pî: -celi / V: (reg) pitro~ / E: pritoci + -eală] 1 Turnare a vinului dintr-un butoi în altul, după fermentaţie, pentru a se limpezi prin separarea de drojdia care s-a aşezat la fund Si: (pop) pritoc (1),pritocire (1),pritocit1 (l). pritocit ură (1). 2 (Olt; îf pitroceălă) Stare de beţiv Si: (pop) pritoc (2). pritocire (2), pritocit1 (2), pritocitură
(2).	3 (Pgn) Turnare a unui lichid dintr-un vas în altul Si: (pop) pritoc
(3),	pritocire (3), pritocit1 (3), pritocitură (3), tnmsvaz.are. 4 (Reg; îf pitroceălă) Rafinare a ţuicii a doua oară Si: (pop) pritoc (4). pritocire {A),pritocii (4), pritocitură (4). 5 A scoate zeama dintr-un vas cu murături sau cu varză acră şi a o turna îa loc. de mai multe ori ia rând. pentru a dizolva sarea rămasă la fund şi a determina o acrire uniformă Si: (pop) pritoc (5). pritocire (5), pritocit1 (5). pritocitură (5). vântuntre. 6 (Rar) învolburare a unui lichid Si: (pop) pritoc (6). pritocire (6), pritocit1 (6), pritocitură (6). 7 (Rar; pgn) Mutare a unor materii, obiecte etc. dintr-un loc în altul sau dintr-o parte în alta Si: (pop) pritoc (7). pritocire (7). pritocit1 (7). pritocitură (7). 8 (Mun; fig; îf pitroceălă) Cicălire.
pritoci [At: CANTEMIR, 1.1. II. 328 / V: (înv) ~tâci.(reg)petro-, pitro~,pli~. potrici, pret~ / Pzi: -occsc / E: bg npirrom] 1-2 vtrp (C. i. vinul) A turna dintr-un butoi în altul, după fermentaţie, pentru a limpezi prin separarea de drojdia care s-a aşezat la fund Si: (reg) ă prejcice, ă prefiră. 3 vt (Olt; îf pitroci) A fi beţiv. 4 vt (Pgn; c. i. lichide) A turna dintr-un vas în altul Si: ă transvaza. 5 vt (Reg; îf pitroci; c. i. ţuica) A rafina a doua oară. 6 vt (Mol; Buc; îf petroci\ c. i. tortul de cânepă) A spăla turnând leşie în butoiul în care se află şi scurgând-o prin cep. 7-8 vtrp (C. i. zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră) A scoate şi a turna la loc. de mai multe ori la rând. pentru a dizolva sarea rămasă la fund şi a determina o acrire uniformă Si: ă vântură. (reg) ă premeci. 9 vt (Rar; c. i. un lichid) A învolbura. 10 vt (Rar; pgn; c. i. materii, obiecte etc,) A muta dinr-un loc în altul sau dintr-o parte în alta. 11 vt (Reg; pgn; îe) A pitroci limba (sau vorbele) în gură A vorbi încurcat sau nedesluşit.
12	vt (Reg; pgn; îae) A trăncăni. 13 vt (Reg; pgn; îae) A nu fi ascultat.
14	vt (Mun; fig; îf pitroci; c. i. oameni) A cicăli.
pritocire sf [At: POLIZU / Pl: -ri / E: pritoci] (Pop) 1-7 Pritoceală (1-7).
8	Cicălire.
pritocit1 sn [At: CADE / V: (înv) prist~, (reg) pitro~ / Pl: (rar) -uri / E: pritoci] 1-7 Pritoceală (1-7). 8 Cicălire.
pritocit2, ~ă a [At: TEODORESCU. P. P. 673 /V: (reg) pret~ I Pî: -ciţi. -e / E: pritoci] (D. vin sau zeama de varză, de murături) Care a fost supus pritocirii.
pritocitoc s [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: net / E: cf pritoci] (Mun: csnp) Vas folosit la pritocitul1 verzei.
pritocitor, ~oai*e [At: LM / V: (înv) prist~ (S şi: pristro-) / Pl: -/. -oare / E: pritoci + -tor] 1 u (D. vase) Care este folosit la pritocit1. 2-3 smf. ă (Persoană) care pritoceşte vinul.
pritocitură sf [At: LM / V: (înv) -ist- (S şi: -istro-), (reg) pitro~ / Pî: -ri / E: pritoci + -tură] (Pop) 1-7 Pritoceală (1-7). 8 Cicălire. pritvor sn vz pridvor
priţsn [At: PAMFILE. I. C. 278. cf 495 / Pl: -/ / E: ger Spreize] (Mol; Buc) Fiecare dintre scândureiele care alcătuiesc partea principală a tindechei de la războiul de ţesut manual. priţilui v vz preţălui priţinm v vz pricinui pritipitat sn vz precipitat1
priu, ~\e ă [At: GHEŢIE. R. M. / Pl: -ii / E: ns cf priăn] (Reg; d. animale) Prian. priumbla v vz plimba ptiur sn vz proor priut sm vz preot priufi v vz preoţi
priva vtr [At: CALENDARIU (1794). 37/29 / Pzi: ~vez / E: fr priver. lat privare) (Liv) 1-4 A (se) lipsi (de un avantaj sau) de un drept care i se cuvine. 5-6 A (se) lipsi de ceva necesar.
privabil, ~ă ă [At: I. GOLESCU. C. / Pl:	-e	/	E: fr privable) (Rar)
1-2 (Care se poate priva sau) care poate fi privat de ceva. privadă sf vz privat privai sn vz prăval privală sfvz priveală
privant1 sn [At: CHEST. II, 175/233 / Pl: -uri I E: net] (Reg) Ramă1 a ferestrei. privant2 sn vz proviant privar sn vz pridvor
privare sf 1 At: DL / Pî: -vări / E: priva] (Liv) 1-3 Lipsire (de un avantaj sau) (de un drept care i se cuvine ori) de ceva necesar Si: privaţiune (1-3). privariu sn vz pridvor privas sn vz plaivaz
privască sf [At: ŞĂINEANU. D. U. / Pl: ? / E: net] (înv; Mol) Jaf. privaşcă sf[At: ALEXI. W. / Pl: ? / E: net] (Nob) Chelie. privat, ^ [At: CANTEMIR. 1.1. II. 329 /V: (reg) prevadă (Pl: prevăz.i. prevezi) sfi ~adă (Pl: -văzi. -vezi) sfi ~văd s l Pl: (1-6) -aţi, (7) -văti / E: lat privatus. ger privat, fr prive) 1 ă (Liv) Particular. 2-3 a. sm (Liv) (Care aparţine unui) particular. 4-5 ăv, ă (Liv) (în mod) individual. 6 ă (înv) Diferit. 7 sf (Pop) Closet. 8 sf (Pop) Una dintre figurile realizate cu un fir de aţă înnodat şi petrecut printre degete într-un anumit fel. la jocul de copii numit „chipurile cu aţa“.
privaticescy —ceaşcă ă [At: SP I. 60/11 / Pl: -ceşti / E: privat + -icesc] (îvr) Particular.
privatier sm [At: GHEŢIE. R. M. / Pl: -i l E: ger Frivaîier] (Trs; înv) 1 Particular. 2 Rentier.
privatim, -ă ă [At: GHEŢIE. R. M, / Pl:	~e	/	E: lat privatim] (înv;
Trs) Particular.
privat'ist sm [At: GHEŢIE. R. M. / Pl: -işti / E: ger Privatist] (Trs; gms; iuz) Persoană care îşi face studiile în particular.
privativ, ~ă [At: I. GOLESCU. C. / Pl: -i. -e / E: îr pri va tif. lat privatius] 1-3 ă (Liv) Care lipseşte pe cineva (de un avantaj sau) (de un drept care i se cuvine ori) de ceva necesar. 4 ă (Liv) Care arată o privaţiune. 5 sn. ă (Lin) (Afix) care exprimă lipsa ori excluderea, dând cuvântului derivat un sens opus celui de bază.
27
PRIVATIZA
privatiza [At: POLIZU / Pzi: ~zez / E: privat + -iza cdp ger privatisieren] 1 W (Trs; înv) A trai ca persoană privată sau retras. 2 vi (Trs; înv) A trăi ca rentier. 3-4 vtrfiC. i. întreprinderi, instituţii) A trece din proprietatea statului în proprietatea particulară. 5 vr A începe o afacere pe cont propriu.
privatizare sf[At: POLIZU / Pl: -zari / E: privatiza] 1 (Trs; înv) Trai retras. 2 (Trs; înv) Ducere a unei vieţi de rentier. 3 Trecere a unei întreprinderi sau a unei instituţii ori a mai multora din proprietatea statului în proprietatea particulară. 4 începere a unei afaceri pe cont propriu.
privatizat, ~ă [At: DEX / Pl: ~a(/', -e / E: privatiza] 1 a Care a trecut din proprietatea statului în proprietatea particulară. 2-3 smf. a (Fam) (Persoană) care are o întreprindere proprie.
privatnic, ~ă a [At: (a. 1843) ŞTEFANELLI, D. C. 423 / Pl: Aci. Ace i E: privat + -nic] (îvr) Particular. privaţ ie sfvz privaţiune
privaţiune sf[At: VÂRNAV, L. 141v / 15 / P: -ţi-u- / Pl: -ni / E: fr privation. lat privatio. -onis] (Mpl) 1-3 Privare (1-3). 4 Abţinere voită de la ceva. 5 (Pex) Lipsă. 6 (Pex) Sărăcie. 7 (Pex) Mizerie. privaz sn vz pervaz privăd s vz privat privăh V vz prăvăli
privătar sm [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 28716 / V: Au. prăvătariu / PI: -/ / E: lat privatarius] (înv) 1 Negustor. 2 Cămătar. privătariu sm vz privătar privăzător, ~oare a vz prevăzător privdor sn vz pridvor priveache sf vz priveghi1 priveag, —« smf a vz pribeag
priveală sf[At: HERODOT (1645). 333 / V: (înv) -va/d / Pl: ~e// / E: privi1 + -ea/d] 1 (îrg) Privire (4). 2 (Pex) Câmp vizual. 3-4 (îvr; îlpp) în -la (cuiva) (în văzul cuiva sau) în prezenţa cuiva. 5 (înv; îlv) A ieşi (sau a se afla) în - sau a face - A privi1. 6 (înv; îal) A asista. 7 (Nob; îe) A fi în - A inspecta. 8 (îvr) Orientare vizuală. 9 (înv) Privelişte. 10 (înv) Privelişte (18). privealiste sfvz privelişte privechea sn vz priveghi privechi sn vz priveghi pri veci sn vz priveghi privedea v vz prevedea privedere sfvz prevedere priveditor, '-oare a vz prevăzător priveg sn vz priveghi privegătoare sfvz privighetoare privege sfvz priveghi privegea v vz priveghea privegetoare sfvz privighetoare priveghe sfvz priveghi
priveghea [At: COD. VOR.2 11710 / V: (îvp) prev~. ~vighea, (reg) prevege a. ~ echea. ~ege a, pre vechea, (cscj) preve glii. ~eglii / E: ml pervigilare] 1 vi (Rel) A petrece noaptea în rugăciuni. în reculegere şi în meditaţii. 2 vi (îvp) A veghea (1). 3 vi (Trs; îf priveghi) A pierde nopţile în chefuri,în petreceri. 4 vt(a) (Pop) A sta treaz noaptea la un mort, potrivit unor practici religioase. 5 vi (îvp) A păzi (1). 6 vi (îvp) A străjui. 7 vt(a) (îvp) A pândi. 8 vt(a) (îvp) A urmări. 9 vi (Asr) A avea grijă de cineva sau de ceva Si: a supraveghea.
privegheală sf [At: CIHAC. I, 310 / V: ~vighe~ / Pl: -glieii / E: priveghea + -eală] (Reg) Veghe. privegheare sf vz priveghere
privegheat sn [At: BĂRAC, T. 74/26 / Pl: -uri / E: priveghea] 1 (îvp) Veghe. 2-5 (îvr) Priveghere (1, 3-5).
privegher sn [At: ŞĂINEANU. D. U. / Pl: -e / E: priveghi + -ar] Carte bisericească cu rânduiala slujbei privegherii (3).
priveghere sf [At: PSALT. 115 / V: (îrg) ~gheare. — vighe~. (înv) prevegheare. prev~, preveghiere. ~vigheare, (reg) previghe~ / Pl: -ri /
E: priveghea] 1 (Rel) Petrecere a nopţii în rugăciuni. în reculegere şi în meditaţii Si: privegheaţii). 2 (îvp) Veghe. 3 Serviciu religios care se face în noaptea sau în seara din ajunul unei sărbători. într-o biserică sau într-o mănăstire Si: privegheat (3). 4 (Pgn) Serviciu religios de noapte care se oficiază în diverse împrejurări speciale Si: priveghi1 (1). privegheat (4).
5	(Spc) Veghere a unui mort în conformitate cu anumite practici religioase Si: priveghi1 (6),privegheat(5). 6 (îvp) Pază (1). 7 (îvp) Străjuire. 8 (Asr) Atenţie faţă de cineva, de ceva Si: grijă, supraveghere. 9-10 (îljv) Cu -(Care este) cu grijă.
priveghetor, -oare [At: MOXA. 370/4 / V: (reg) Au. ~eghit~. ~eghitoriu. ~vighe~, ~vighit~. ~vighitoriu. (îvr) previgătoriu / Pl: -oare / E: priveghea + -tor] 1-2 smf. a (înv; şîf privighetor) (Persoană) care veghează. 3 s/w/'(Trs; îf previghetor) Persoană care veghează noaptea la un mort Si: (reg) privegieş. 4 sf (Trs; pex) Lumânare care arde la capul unui mort şi care are, de obicei, lungimea acestuia Si: (reg) toiag. 5 sm (Asr) Paznic. 6 a (înv) Păzitor. 7 a (înv) Străjui tor. 8 a (înv) Pânditor.
9	a (înv) Urmăritor. 10 a (înv) Atent. 11 (Mol; înv) Subprefect. priveghetoriu, ~oare stnf a vz priveghetor priveghetoroi sm vz privighetoroi privegheturoi sm vz privighetoroi
priveghi1 [At: PSALT. 188 / V: (pop) -m, (îrg) prev~. (reg) prevechi. prevegi. ~eache sf ~echi. -ed, -eg, ~ege sf. -eghe sf, -eg/, -vichi / Pl: -uri / E: priveghea] 1 sn Priveghere (4). 2 sn (Pgn) Serviciu religios de noapte care se oficiază în diverse împrejurări speciale. 3 sn (Ban; Trs) Datină de a sta de veghe petrecând în ajunul unei sărbători. 4 sn (Ban; Trs; pex) Foc în jurul căruia se petrece noaptea în ajunul sau în preajma unei sărbători. în cântece şi jocuri. 5 sn (Pop) Veghe. 6 sn Priveghere
(5). 7 sn (Buc; pex) Cântec ce se cântă ia mort. 8 sn (Rar) Pază. 9 sm (înv; ccr) Paznic2.10 sm (Rar) Străjuire. 11 sm (înv; ccr) Strajă. priveghi2 v vz priveghea
priveghmie sf [At: ŞEZ. II, 33 / Pl: -mi / E: priveghi1 + -inie] (Trs) Petrecere de noapte. priveghitoare sfvz privighetoare priveghitor, ~oare smf a vz priveghetor priveghitoriu, ~o&re smf. a vz priveghetor priveghiu sn vz priveghi1 privegi sn vz priveghi1
privegieş sm [At: FL. A. 51 / Pl: -/ / E: priveghi1 + -<:«] (Reg) Previghetor
(3).
privegitoare sfvz privighetoare priveleghiat, ~ă a vz privilegiat priveleghie sfvz privilegiu priveleghiu sn vz privilegiu privelegiat, ~ă a vz privilegiat privelegiu sn vz privilegiu
privelişte sf [At: DOSOFTEI. V. S. octombrie 93735 / V: (înv) -ea/-. prăviriş~ / Pl: -ti, (rar) -te / E: priveală + -iste] 1 (Asr) Privire (4). 2 (Asr; pex) Câmp vizual. 3 (Asr; îlav) în (înv. spre) - în văzul tuturor. 4 (Asr; îal) Ca să vadă oricine. 5 (Asr; îal) în prezenţa cuiva sau a tuturor.
6	(îvr; îlpp) în -a (cuiva) în văzul cuiva. 7 (îvr; îal) în prezenţa cuiva.
8	(Reg) Orientare. 9 Parte din natură, care formează un ansamblu estetic, cât poate fi cuprinsă dintr-o privire Si: peisaj, priveală. 10-11 (Aspect propriu unui) teritoriu rezultat din îmbinarea unor factori naturali şi acţiunea omului. 12-13 (Loc unde se desfăşura) o reprezentaţie teatrală, de circ, de bâlci etc. 14 (înv; îe) A se face prăvirişte A se da în spectacol în faţa cuiva. 15 (îf prăvirişte) Artă dramatică. 16 (Csc) Spectatori. 17 Aspect. 18 Spectacol, fapt, fenomen etc. interesant sau neobişnuit care se înfăţişează sau este oferit cuiva Si: (înv) privire (28), priveală (10).
19	(îvr) Examinare a ceva sau a cuiva. 20-21 (îvr) (Fapt ce serveşte drept) prezentare generală a ceva.
prive nţă sfvz prevenţie priveşti v vz priveşti
28
PRIVILEGIAL
priveşti [At: DRĂGHICI, ap. TDRG / V: (reg) -esti, prevesti. prev~. Jvisti ~viş~/ Pzi: ~t&sc 1 E: ml * Povestire] 1 vt (Reg; d. lichide) A acoperi. 2 vt (C. i. lichidul din vase, recipiente.gropi) A (se) revărsa peste margini. 3 vi (Mol; pex) A prisosi. 4 vt (Reg; c. i. ţesături, materiale textile) A tivi îndoind sau înnădind materialul. 5 vt (Reg; c. i. ţesături, materiale textile) A întoarce pentru a face o ti vi tură dublă. 6 vt (Reg; c. i. ţesături, materiale textile) A coase unul peste altul pentru a petici sau pentru a înnădi. 7 vt (Trs; c. i. ţesături, materiale textile) A însăila. 8 vt (Mun; c. i marginile unui obiect de îmbrăcăminte) A petrece una peste alta. pentru a încheia. 9 vt (Pop; c. i. şindrilă, scânduri etc.) A fixa şi a aşeza parţial una peste alta, într-un anumit fel. 10 vt (Reg; c. i. bucăţi de lemn, grinzi) A suprapune capetele pentru a înnădi. 11 vt (Reg; c. i. obiecte, pereţi etc.) A astupa o crăpătură. 12 vi (Ban; îf priveşti) A umbla încercând să nu fie observat.
privez s [At: PRIBEAGUL, P. R. 138 / Pl: net / E: srb privez] (Trs; Ban) Bucata mare de stofă sau de mătase pe care naşul sau naşa o dăruieşte miresei şi care se pune la cununie pe spatele sau pe capul mirilor.
privi1 [At: PSALT. HUR. 27712 / V: (îvr) prăvi, (înv)previ, (reg) ~«vi / Pzi: ~vesc / E: siv npABHTH] 1-2 vti (D. fiinţe) A-şi îndrepta ochii spre cineva sau ceva, pentru a vedea Si: a se uita, (reg; fam) a ochi-.3 vr (D. ochi, privire) A se îndrepta spre cineva sau spre ceva pentru a vedea Si: a se uita, (reg; fam) a ochi2. 4 vi (D. clădiri; îe) A ~ spre (sau către) ceva A fi cu faţada spre ceva. 5 vt A aprecia. 6 vt (înv; îf prăvi) A trăi fiind martorul a ceva. 7-8 vii (înv) A observa. 9-10 vtr A (se) cerceta cu privirea sau cu mintea Si: a (se) examina, a (se) scruta. 11 vr (Spc) A-şi cerceta propria imagine într-o oglindă. 12 vt (îvr; îf prăvi) A pândi. 13 vt (Udp ,,ca“). A considera într-un anumit fel Si: a crede. a socoti. 14 vt A lua în consideraţie. 15 vt (îvr) A aprecia. 16 vt A se referi. 17 vt A implica. 18 vt A fi de competenţa cuiva. 19 vt A intra în obligaţia cuiva. 20 vt (îlpp) In (ceea) ce (sau cât, înv, întrucât, încât) ~veşte (ori, rar. ~vea)... Referitor la... 21 vt (îal) Din punct de vedere. 22 vi (înv; udp „la“, ,,către“) A tinde. 23 vi (înv) A se cuveni. privi2 v vz plivi privmit sn vz proviant privicătoare sf vz privighetoare privichetodj'e sfvz privighetoare privichi sn vz priveghi1 privichitoăre sfvz privighetoare
privicios, ~oasă a [At: DRLU / Pl: -oşi, -oase / E: privi1 + -icios] (îvr) Care îşi îndreaptă ochii spre cineva sau ceva, pentru a vedea. prividere sfvz prevedere prividitor, ~oare a vz prevăzător privigatoare sfvz privighetoare privigatoare sfvz privighetoare privigător sm vz privighetoiJ privigetodre sfvz privighetoare privighea v vz priveghea privigheală sfvz privegheată privigheare sfvz priveghere privighere sfvz priveghere
privighetoare sf[At: PRAV. GOV. 4979 / V: (îrg) pligit~. plivigit~. prevăcăt~, prevăgăt~, prevechit~. prevedit~. prevegăt~. preveget~. preveghet~, preveghit~. previchit~. previdit~. previgăt~, previghit~. previgit~.	igivit~, ~irigit~. ~vegăt~, -veget-'.
~veghit~, ~vegit~. ~icăt~. ~ichet~,	~igat~, ~igăt~. ~iget~,
~ighit~. ~igit~ / Pl; -o/v. (rar) ~ / E: priveghea + -toare] 1 (Şîc —mare, ~“filomelă,—proprie) Pasăre călătoare, insectivoră, de talie mijlocie, cu spinarea brună-sură-roşcată închis, cu gâtul alb mărginit de un gri şters, cu partea superioară a pieptului sură închis, care cântă foarte frumos Si: fdonielă, (reg) presură (Luscinia luscinia). 2 (Şîc —roşie, —mică, —sură) Pasare călătoare, insectivoră. de talie mijlocie, cu spinarea sura-roşcată-gălbuie, cu gâtul şi mijlocul pieptului albe, cu coada ruginie Si: (reg) pituluş2, minunea, mierloi, mierfă-gulerată (Luscinia
megarhynchos) 3 (Şîc —albastră) Pasăre de culoarea brună-măslinie-sură. cu coada predominant ruginie-roşcată Si: (reg) găt-vânât. guşu-vânăt (Luscinia svecica). 4 (Orn; îc) ~a-bălţilor (sau ~a-tamariscului. ~a-tamarinului), ori —de-stuf (sau —cu-mustăţi-negre) Lăcar (Lusciniola melanopogon). 5 (îc) —de-stuf. —de-stufărie. —de-trestii.
—greuşel, —de-trestie-fluvială Pasăre cu spinarea de culoare brună-verzuie. cu gâtul alb cu pete sure Si: (reg) lăcar-de-ţărnu silvie-greuşel. silvie-de-tărne (Locustela fluviatilis). 6 (îc) ~-de-stuf. ~-de-stufărie,~-de-trestii) Pasăre cu spinarea brună-măslinie-roşcată.cu gâtul şi mijlocul pântecelui alb-brun. cu restul pântecelui galben-brun-ruginiu (Lăcusteila luscinoides). 1 (îc) ~-de-stuf, ~-de-stufărie, '—de-trestii. —pătată. ~-de-stuf-pătată) Pasăre cu spinarea de culoare măslinie-sură cu striuri brune, cu gâtul şi mijlocul pântecelui albe. cu laturile pântecelui şi picioarele galbene (Locustella naevia). 8 (Orn; reg; îc) —de-stuf. —de-stuf-ruginie, —de-baltă) Caracateţ mare Si: lăcar mare (Acrocephalus arundinaceus). 9 (Orn; reg; îae) Lăcar (Acrocephalus palustris). 10 (Orn; reg; îc) —de-stuf. —de-stuf-ruginie. —de-baltă, ~-de-lac Ţârâiac Si: lăcar mic (Acrocephalus scirpaceus). 11 (Orn; reg; îc) ~-de-stuf, ~-de-stuf-ruginie. ~-de-baltă. —de-iac. (reg) ~-cu-cap-negru (sau —neagră) Purceluşă-neagră (Sylvia atricapilla). 12 (Orn; reg; îc) —de-grădină Silvie-de-grădină Si: scrofită (Sylvia borin). 13 (Reg; îae) Pasărea Sylvia hortensis. 14 (Orn; reg; îc) —cenuşie Grieluş Si: silvie-de-câmpie (Sylvia communis). 15 (îae) Păsărică de culoare cafenie-roşcată. cu capul cenuşiu, care trăieşte prin livezi şi prin grădini (Sylvia cinerea). 16 (Orn; reg; îc) -cafenie (sau —pitică) Purceluş (Sylvia curruca). 17 (Orn; reg; îc) —porumbacă (sau —vărgată) Ţârâitoare (Sylvia nisoria). 18 (Orn; reg; îc) —de-stânci Urzicar (Saxicola ruhetra). privighetoi sm vz privighetoroi
privighetor1 sm [At: CR (1846), Î807l0 / V: (reg) prevegit~, ~igăt~. ~igitoriu/E: privighetoare] 1-2 Bărbătuş al privighetoarei (1-2) Si: (reg) privighetoroi. (1-2). privighetor, ~oare a. sm vz privighetor
privighetorică sf [At: BĂCESCU. PĂS. 143 / Pl: -ici / E: privighetoare + -ică] (Orn; reg) Coadă-lată (Cettia cetti) privighetoroi smi [At: MARIAN. O. I, 244 / V: ~veghe~, ~toi, ~veghetur~. ~ighit~ / E: privighetoare + -oi] 1-2 (Reg) Privighetor1 (1-2).
privighicios, ~oasă a [At: DRLU / Pl: -oşi, -oase /E: priveghea + -icios] (îvr) Care ţine treaz, atent.
priviglimd, -ă a [At: ASACHI. S. L. II, 76 / Pl: -nzi. -e / E: privighea] (îvr) Care veghează. privighitoare sfvz privighetoare privighitor, ~oare smf a vz priveghetor
privighitorie sf [At: CIHAC, I. 310 / Pl: ~i/' / E: privighitor + -ie) (înv) 1 Sarcină a priveghetorului (11). 2 Funcţie a priveghetorului (11). 3 (Moi) Subprefectură.
privighitoriţă sf[At: ALECSANDRI, T. 677 / Pl: -ţe / E: privighitor + -iţă] (Mol; înv) Soţie a priveghetorului (11). privighitor iu, ~oare sn. a vz priveghetor privighitoroi sm vz privighetoroi privigitoare sfvz privighetoare privigitoriu sm vz privighetor privilegii ia v vz privilegia privileghiat, ~ă a vz privilegiat privilegiile sf vz privilegiu privileghiu sn vz privilegiu privileghium sn vz privilegiu
privilegia [At: (a. 1829) URICARIUL VIII. 108 / P: -gi-a l V: (înv) ~eghia, ~lighia. ~ligia / Pzi: -iez / E: fr privilegier. it privilegiare] 1 vt (Asr; c. i. oameni, comunităţi umane, instituţii etc.) A acorda 1111 privilegiu (1). 2 vrp (înv; îf priviligia\ d. publicaţii) A fi autorizat să apară. 3 vt (Jur) A supune unui privilegiu (5) sau unei preferinţe de altă natură.
privilegiat, -a a [At: DN3 / P: -gi-al / Pl: -i, -e / E: net] 1 Care se referă la privilegiu. 2 Care prevede un privilegiu.
PRIVILEGIARE
privilegiere sf f At: POLIZU / P: ~gi-a~ / Pl: -giari l E: privilegia] (îvr) Acordare a unui privilegiu (1).
privilegiat, -rî [At: BUDAI-DELEANU. T. V. 66 / P: -gi-at / V: (înv) preveleghiat, ~veleghiat. -ve/~. ~eghiaî. ~lighet. ~lighiat S Pl: -aţi. ~e / E: iat privilegiatus. fr privilegie] 1 a (D. oameni. grupuri ori clase sociale, aşezări umane, organizaţii sau instituţii etc.) Care se bucură de privilegii (1). 2 a (D. creditori) Care se bucură de privilegii (5). 3 sm (Mol; înv îf privilighet) Subprefect. 4 a (înv) Autorizat.
privilegiafiv, ~ci a [At: DN1 / P: -gi-a- / Pl:	-e	/	E: cf it privilegiativo]
1-5 Care conferă privilegii (1-5).
privilegiu sn [Aî: IST. Ţ. R. 14 / V: (înv) prevei~,prevel\giu,~veleghie sf. ~veleghiu, —ve/e-, ~eghie sf, -egliiu. ~eghium, ~lighion, ~l\ghiu / PI: ~gii. (înv) -ri / E: lat privilegium. fr privilege] 1 Avantaj, scutire de obligaţii către stat. 2 Drept sau distincţie socială care se acordă în anumite perioade sau în situaţii spccialc unei persoane, unui grup social, unui partid, oraşelor, mănăstirilor etc. 3 (Pex; ccr) Act. document prin care se acordă un privilegiu (2). 4 (Pgn) Drept, avantaj, li bei ta te, favoare de care se bucură cineva sau pe care şi le ia cineva datorită unor circumstanţe determinate.
5	(Jur) Drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat celorlalţi creditori ai aceleiaşi persoane în satisfacerea creanţei sale.
priville Af [At: AN. IST. NAŢ. III. 520 / Pl: -li /E: cf privilegiu] 1-4 (îvr) Act primitiv pe care se baza un privilegiu (1-4). privilighet sm vz privilegiat privilighia v vz privilegia privilighiât, -ă a vz privilegiat privilighion sn vz privilegiu privii]ghiu sn vz privilegiu priviligia v vz privilegia privină sf vz prevină
privinţă1 sf [At: CR (1846), 172/33 / Pi: -ţe. (înv) ~ţi! E: privi1 + -inţa]
1	(îrg) Privire (1). 2 (Pex) Câmp vizual. 3 Punct de vedere Si: aspect, considerent, opinie, părere. 4 înfăţişare. 5 (îlav) In această (sau. pop, astă) - Din acest punct de vedere. 6 (îlav) într-o (oarecare) — Dintr-un anumit punct de vedere. 7 (îlav) In unele ~ţe Din unele puncte de vedere.
8	(îlav) în multe -ţe Din multe puncte de vedere. 9 (îlpp) în această -(sau într-o -) în ceea ce priveşte. 10 (îlpp) în —ţa... (înv, cu — la...) Referitor la... îl (îlpp) în -ţa... Sub aspectul... 12 (îal) Sub raportul...
13	(înv; îe) A lua în - A lua în consideraţie. 14 (îvr) Gând. 15 (îvr) Intenţie. privinţă2 sfvz prevenţie
privire sf[At: N. TEST. 1648 / V: (înv) prăv~. prev~ / Pl: -ri / E: privi1]
1	îndreptare a ochilor spre cineva sau ceva. pentru a vedea (1) Si: privit1 (1). (îrg) privinţă1 (1). 2 (Pex) Câmp vizual. 3 Funcţie fiziologica a ochilor Si: văz. vedere, privit1 (2). 4 Mod de a-şi îndrepta ochii spre cineva sau ceva. pentru a vedea Si: căutătură, uitătură, (înv) priveală (1). privit1
(3). privitură (1), (asr) privelişte (1). 5 (Reg; îs) -a cea rea Deochi. 6 (îlav) Dintr-o - Imediat ce s-a uitat. 7 (îal) Cât a putut vedea uitându-se repede. 8 (înv; îlpp) în (sau ia) -a (cuiva) în văzul cuiva. 9 (Ccr) Ochis (1). 10 Expresie a ochilor1 (1) Si: privit1 (4). 11 (Spc) Contemplare. 12 (înv) Perspectivă vizuală Si: privit1 (5). 13 (înv) Observaţie (1). 14 Punct de vedere Si: considerent. 15 (îlav) în această —Din acest punct de vedere. 16 (îlav) într-o (oarecare) - Dintr-un anumit punct de vedere. 17 (îlav) In unele -ri Din unele puncte de vedere. 18 (îlav) în multe —ri Din multe puncte de vedere. 19 (îlav) în toate —rile Din toate punctele de vedere.
20	(îlpp) Cu - Ia... Referitor la... 21-22 (îlpp) în (sau din) -a în privinţa1 (11-12). 23 Examinare, cercetare, apreciere, cu ajutorul văzului sau cu ajutorul minţii Si: privit1 (6). 24 (înv; îe) A avea - la... A ţine seamă de... 25 (îvr) Luare-aminte Si: grijă, atenţie, 26 (înv) Reprezentaţie teatrală, de circ. de bâlci etc. Si: spectacol.privit1 (7). 27 (Pex) Loc unde se desfăşura această reprezentaţie Si: privit1 (8). 28 (înv) Privelişte (18). privirigitoare sfvz privighetoare
privişi nă i/[At: ANTIPA, P. 598 / A: net / Pl: -ne / E: net] (Pes; Dob) Prevină.
privisfi v vz priveşti
privistuliii vt [At: (a. 1757) GCR II. 53/29 / Pzi: -esc I E: rs npHBjrrcTBOBaTb] (îvr) A saluta. pri vis tea sf vz preveştealu privişteală sfvz preveşteală privişti v vz priveşti
privit1 sn [At: DOSOFTEI. V. S.. septembrie 3v/26 / V: (înv) prăv~ j Pl: (rar) -uri, -e IE: privi1] 1-8 Privire (1,3-4,10,12,23,26-27). 9 (îvr; îe) A se tâmpla în prăvit(e) A fi de faţă. privit2 sn vz plivit1 privita v vz priviţi
privită sf [At: R. POPESCU. ap. CM 1.406 / V: (îrg) -iţă, plivită I Pl: -te. -ti / E: nc-t] 1 (îrg) Nuia flexibilă, răsucită, cu care se leagă o sarcină de lemn, de fân etc. 2 (îe) A pune în - A strânge laolaltă fânul, vreascurile etc. şi a lega cu nuiele. 3 (Olt; pex) Sarcină, legătură de lemne, de fân etc.. legată cu o privită (1), care poate fi dusă în spinare. 4 (Pes; reg) Fiecare dintre cele două nuiele flexibile, puse cruciş, pe care se fixează prăjina şi plasa crâsnicului. 5 (Pes; Olt) Parte inferioară. în formă de greblă, a ramei metalice pe care este fixat sacul pentru pescuitul scoicilor. 6 (Reg ) Prinzătoare de păsări confecţionată din laţuri fixate pe un cerc de nuiele.
7	(Olt) Nuia îndoită cu care se lărgesc maţele de porc pentru a putea fi umplute. 8 (Mun; îf privită) Beţişor pus în putină, deasupra verzei, ca s-o ţină scufundată în saramură. 9 (Reg; îf priviţă) Stinghie la coteţul găinilor, pe care acestea se suie. 10 (Reg) Piesă formată din mai multe nuiele de salcie cu care se fixează, la roata morii, aripile de colaci. 11 (Trs) Piesă metalică ce îmbracă partea de jos a leucii carului. 12 (Reg) Inel de fier sau lanţ scurt care leagă două tânjale la plug când sunt folosite două sau mai multe perechi de animale. 13 (Reg) Parte inferioară a tocului unei ferestre la casele ţărăneşti, adesea zidită şi folosita ca poliţă. 14 (Reg; pex) Firidă. 15 (Reg; pex; îf priviţă) Etajeră mică Si: raft.
priviţi vt [At: DOSOFTEI. V. S. octombrie 88713 /V: privita / Pzi: -tesc / E: pn przywitac] (înv) A saluta, închinându-se şi manifestându-şi bucuria.
privitlş su [At: DOSOFTEI. V. S. noiembrie 147733 / Pl: -uri/ E: priviţi + -iş] (înv; îe) A-şi lua — A-şi lua rămas-bun. privitoare sfvz privighetoare
privitor, ^oare [At: DOSOFTEI. V. S. septembrie 35735 /V: (înv)prăv-sm t Pl: -i. -oare / E: privi1 + -tor] 1 a Care se uită la cineva sau Ia ceva.
2	.vw/’Persoană care îşi îndreaptă ochii spre cineva sau ceva, pentru a vedea.
3-4 (îlav; îlpp) Privitor la... Referitor la... 5 ^{/‘Persoană care se priveşte în oglindă. 6 smf (Spc; rar) Persoană care asistă la un spectacol artistic sau la o adunare, la o ceremonie etc. Si: spectator. 1 sm (înv) Persoană care observă sau supraveghează. 8 sm (îvr; îf prăvitor) Reprezentant al puterii centrale într-o subunitate administrativ-teritorială. 9 a (îvr; d. discipline, ştiinţe) Care are un caracter teoretic.
privitură sf [At: DOSOFTEI. V. S. decembrie 19776 / V: prav-. prev~
l	Pl: -uri / E: privi1 + -tură] 1 (înv) Privire (4). 2 (Fig; îf prăvitura) Reflectare. 3 (Fig: îf prăvitură) Vrajă făcută cu privirea. priviţă1 sfvz pleviţă1 priviţă2 sfvz privită pri vor sn vz pridvor
priza1 vt [At: NEGRUZZI. ap. TDRG / Pzi: ~zzz S E: fr priser] (C. i. tutun, droguri) A aspira pe nas.
priza2 vt [At: CĂLINESCU. B. I. 404 / Pzi: -zez / E: fr priser] 1 (Liv) A aprecia Si: a preţui. 2 A stima. 3 (Rar) A intui Si: a înţelege, a sesiza.
priză sf[At: MUMULEANU. C. 125/8 / V: (înv) preză i Pl: -ze / S şi: pri să / E: fr prise] 1 Cantitate mică de tutun sau de drog care se trage pe nas. 2 Doză mică dintr-un medicament. 3 (înv) Pradă. 4 (îe) A fi (sau a se afla) în - (D. o piesă de şah) A fi în pericol de a fi capturată. 5 (Liv) Capacitate de intuiţie, de sesizare, de înţelegere a realităţii. 6 (Fam) Influenţă. 7 Autoritate. 8 Interes. 9 (Teh; şîs ~ electrică, - de curent) Dispozitiv cu ajutorul căruia se realizează conectarea Ia o reţea electrica a unui aparat, instrument etc. prin intermediul unei fişe de curent. 10 (Prc) Orificiu, cu un dispozitiv de obturare sau de reglare, făcut în peretele unei
30
PROASPĂT
încăperi al unui generator, aî unei conducte etc.. care realizează legătura electrică. 11 (îs) ~ de pământ Dispozitiv cu ajutorul căruia se realizează
o	legătura electrică conductoare directă cu pământul a unei reţele electrica, a carcaselor metalice, a utilajelor acţionate electric etc. pentru a se obţine anumite circulaţii de curenţi sau pentru asigurarea protecţiei contra pericolului de electrocutare. 12 (îs) ~ aeriănă (de curent) Priză în formă de bară. de liră etc. prin care se realizează legătura dintre o reţea electrică aeriană şi un tramvai, un troleibuz, o locomotivă electrică. 13 (Fam; îe) A fi (sau a băga pe cineva) în — A fi sau a face ca cineva să fie în contact direct cu ceva. 14 (îae) A fi sau a face ca cineva să fie foarte activ. 15 (Sîs - electrică) Derivaţie dintr-o înfăşurare electrică prin care se poate realiza o legătură electrică suplimentară. 16 Angrenare a două roţi dinţate într-un mecanism. 17 (îs) ~ directă (sau constantă) Cuplare directă între arborele principal al unui schimbător de viteză şi arborele de la care primeşte sau căruia îi transmite mişcarea. 18 Orificiu, piesă, dispozitiv sau construcţie cu ajutorul cărora se absoarbe sau se captează un fluid, aer. abur, apă etc. în scop utilitar. 19 Fenomen de transformare din stare plastică în stare rigidă a amestecurilor hidratate de lianţi folosiţi în construcţii. 20 (îs) - de aterizare (sau de teren) Ansamblu al manevrelor executate de un pilot pentru a ateriza exact în punctul dorit. 21 (Spt) Poziţie a mâinilor în momentul în care se prinde sau se aruncă mingea de handbal, de baschet, de rugbi etc. 22 (Spt) Poziţie a mâinilor unui portar de fotbal la prinderea sau la aruncarea mingii. 23 (Spt) Mod în care atleţii ţin suliţa sau prăjina, tenismenii racheta sau paleta etc. 24 (îe) A avea - A trezi interesul cuiva. 25 (La judo. lupte etc.) Dezechilibrare şi proiectare a adversarului. 26 (Cig; îs) ~ directă Tehnică de înregistrare a dialogului sincron cu filmarea, asigurând veridicitatea interpretării actoriceşti.
prizăluit, -ă smf, ă [At: ALR I, 1426/378, 388 / V: presă- / Pl; -iii. ~e l E: cf prăzălui] (Buc) 1-2 (Om) rănit în război.
prizăratic, ~ă ă [At: UDRESCU. GL. / Pl: -ici. -ice / E: prizări + -alic] (Reg; d. animale şi plante ori d. părţi ale lor) Prizărit (1).
prizări [At: ap. TDRG / V: prezărî, pre-. prizeri / E: siv np’kshp'krH («a)] 1 vr (Mol, Buc; d. animale şi plante ori d. părţi ale lor) A se pipernici.
2	vr (Mol; Buc; d. animale şi plante ori d. părţi ale lor) A deveni firav.
3	vi (Reg; ci. oameni) A duce o viaţă modestă, grea. 4 vtr (Reg) A (se) răni1 (1) în război.
prizărit,~ă [At: L IONESCU.C. 177/18 / V: (reg) -rala.prăz-.presă-. presărat, prez- / Pl: ~i//\ -e i E: prizări} 1 a (D. animale şi plante ori paiţi ale lor) Care s-a oprit din creştere sau a degenerat din punct de vedere biologic din cauza unor condiţii neprielnice Si: (în)chircit, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, sfrijit. (rar) nevoiaş. (reg) obidnic. patic. pimnicit. pizghirit. prizăratic. răii. 2 a (Pex) Firav. 3-4 smf. a (Pop) (Persoană) care duce o viaţă modestă, grea Si: amărât, nenorocit. prăpădit. sărac, sărman. 5 a (Fig; fam) Lipsit de importanţă, de valoare Si: neînsemnat.
6-7 smf a (Reg) (Om) rănit2 în război.
prizăritwră sf[At: BARCIANU / V: (înv) presă- / Pl: -ri / E: prizărit + -ură] 1 (îrg) Fiinţă sau plantă, ori parte a lor, care s-a oprit din creştere sau a degenerat din punct de vedere biologic din cauza unor condiţii neprielnice. 2 (Pex; înv) Rezultat prost. prizărat, -ă a vz prizărit
prizâl sns [At: (a. 1803) IORGA. S. D. XII, 145 / V: prisel / A: net / E: net] (înv) Stofă fină de lână cu 1111 fir negru şi unul cenuşiu închis. prizeri v vz prizări
prizil sns [At: IORGA. S. D. XII. 81. XIII. 303 / A: net / E: ns cf ger Prise] (îvr) Tutun de prizat1 Si: tabac, prizioner sm vz prizonier prizlaz sn vz pârleaz prizlucă sf vz prelucă prizm sn vz prismă1 prizmă1 sf vz prismă1 prizmă2 sf vz prispă prizmel sn vz prâsnel priznăl sn vz prâsnel
priznăs sn vz prâsnel
priznătoaie sf [At. H XVII. 240 / Pl: -ori, -IE: net] (Reg) Vas de bucate. prizne av. a vz prisne prizncl sn vz prâsnel priznilic s vz prisnilic
prizometru sn [At: DN3 / Pl: -e l E: fr prisometre] Instrument folosit pentru determinarea începutului şi sfârşitului prizei unui ciment.
prizon1 sn [At: ORBONAŞ, MEC. 428 / V: prez- / Pl: ~oane / S şi: prison / E: fr prison. ger Prison] (Teh) Tijă metalică, filetată la ambele capete, care se foloseşte ca organ de îmbinare amovibilă a două sau mai multe piese de maşini sau de construcţie Si: şurub, prizonier (4).
prizon2 s [At: FILIMON. O. I. 392 / Pl: ? / S şi: prison / E: fr prison] (Frî) închisoare. prizoner sm vz prizonier
prizonier, -ă [At: CR (1829), 268 ’/21 / P: -ni-er /V: (pop) -ner. (reg) prezomr -insioncr, -insio-, -insoner. -inso-, -insuncr, -inzioner. -inzomr. -inzo-. -inzonir, /—nir. -zioner / S şi: -iso- / Pl: ~i, -e / E: fr prisonnier] 1 A//{/’(în legătură cu verbele „a lua“. „a face“, ,,a-cădea“) Militar luat în captivitate de inamic în timpul unui război şi reţinut de acesta pentru a fi împiedicat să participe la ostilităţi. 2 smf(Pgn) Persoană căzută în mâinile unui duşman, ale unui bandit, ale unui răpitor etc. şi rămasă în puterea acestuia Si: captiv. 3 .vw/’Persoană arestata. întemniţată, închisă Si: arestai. delinut. 4 a (Teh; îs) Şurub - Tijă metalică, filetată la ambele capete, care se foloseşte ca organ de îmbinare amovibilă a două sau a mai multe piese Si: prizon1.
prizoniei'at sni [At: SCÎNTEIA. 1952. nr. 2354 / P: ~ni-e- i E: prizonier + -at] 1-3 Stare de prizonier (1-3). 4-6 (Pex) Perioadă de timp cât cineva este prizonier (1-3) Si: captivitate, (nob) prizonierie (1-3).
prizoniene sf[At V. ROM. martie. 1956. 19 / P: ~ni-e~ / Pl: ~i/ / E: prizonier + -ie] 1-3 (Nob) Prizonierat (4-6). prizonir sm vz prizonier prizvai' sn vz pridvor prizviter sm vz prezbiter1 prî pp vz pe
pro1 pp [At: DN3 / E: lat pro] (îoc, îcr „contra^) în favoarea cuiva sau a ceva.
pro-2 [At: KOGĂLNICEANU. S. A. 145 / E: iat pro] Element prim de compunere savantă cu semnificaţiile; 1 Pentru. 2 In sprijinul. 3 înainte.
4	Dinainte. 5 în loc de. 6 în caz de. 7 Anterior. 8 Prioritar.
pro-3 [At: / E: ns cf siv npo-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţiile: 1 Din nou. 2 Iar. 3 Foarte.
proqfla vt [At: ARH. FOLK. 1II. 153 / P: pro-a-1 Pzi: proaflu / E: pro-2 + afla] (Reg) A regăsi.
proafrican, -ă [At: SFC IV. 25, FORM. CUV. II. 201 / P: pro-a- / PI: -i. -e I E: pro-1 + african] (D. oameni şi manifestările lor) 1 Care este favorabil africanilor. 2 Care susţine pe africani. 3 Care este de partea africanilor.
proamerican, -ă a [At: CONTEMP. 1949. nr. 126. 15/1. SFC IV, 26 / P: pro-a- / Pl: -i. -e l E: pro-1 + american] (D. oameni şi manifestările lor) 1 Care este favorabil americanilor, 2 Care susţine pe americani. 3 Care este de partea americanilor. proaptă sf vz proptă proaspăd, -ă a vz proaspăt
proaspăt, -ă [At: URECHE. L. 132 / V: (îrg) -păd, -pâd, -ped. -pet. pros-! Pl: -peti. -pete / E: gr np6a<parog] 1 a (D. alimente sau produse alimentare) Care a fost preparat, recoltat, obţinut etc. de curând. 2 a (D. alimente sau produse alimentare) Care îşi păstrează nealterate calităţile originare. 3 a (D. alimente sau produse alimentare; pex) Care nu a fost supus unui procedeu de conservare. 4 a (Reg; d. vinuri) Din recolta anului în curs Si: nou. 5 a (D. plante) Cules de curând. 6 a (D. apa potabilă) Scos de curând de la sursă. 7 a (D. apa potabilă; pex) Rece. 8 a (D. aer) Care este oxigenat. 9 a (Pex; d. mirosuri) Plăcut. 10 snf (Trs) Carne proaspătă (1) de porc. 11 av (îe) A face ~ A tăia porcul. 12 a/(Trs) Grăsime
PROASPÂD
de porc Si: slănină. 13 a Care există de puţină vreme. 14 a Care s-a produs de curând Si: nou, recent. 15 av (Pop; îlav) Din (sau, înv. de) ~De curând. 16 a (îvr; îlav) In ~ă vreme Imediat. 17 a (Spc; d. oameni) Care se află într-o anumită situaţie sau care are o anumită calitate de puţină vreme.
18	a (Spc) Care apar. în locul a ceva mai vechi Si: nou. 19 a (Spc) Care este de strictă actualitate. 20 a (Spc) Care îşi păstrează noutatea. 21 a (Spc) Care este încă viu. actual în memorie. 22 a (D. plante sau d. părţi ale lor ori. pgn. d. vegetaţie) Care este în plină dezvoltare Si: fraged, crud. 23 a (Pex) Gingaş. 24 a (D. oameni) Care este plin de vitalitate. 25 a (D. obraz, privire, manifestări etc. ale oamenilor) Care vădesc tinereţe. 26 a (D. fiinţe) Care are forţele intacte Si: odihnit1. 27 a (Fig) Care a fost schimbat în bine Si: nou. 28 a (Fig) Curat. proaspâd, ~ă a vz proaspăt proasped, ~ă a vz proaspăt prodspct, a. sfvz proaspăt
proaşcă sflAt. MOXA. 375/12 / V: (înv) procică. pros~, (reg) ~şchie. ~şicâ / PI: -şte, (înv) ~şce, (reg) proşti / E: (îm)proşca] 1 (înv) Punct de ochit Si: ţintă2. 2 (înv) Distanţă (variabilă) egală cu aceea parcursă de o săgeată aruncată cu arcul. 3 (Pop; îe) A face (sau a da) ~ sau ~ca (în. între, prin. printre sau împrejurul...) A năvăli în, între. prin. printre sau împrejurul a ceva Si: a se năpusti. a da iama. 4 (Pex) A distruge prin mijloace violente şi instantanee Si: a nimici, a prăpădi. 5 (Reg) Praştie.
6	(Reg) Puşcoci pentru împroşcat apă. 7 (Buc) Stropitoare. 8 (Reg) Aparat de stropit via. 9 (Reg) Pompa de incendiu. 10 (Udp ,,de“) Cantitate de apă. de noroi etc. care ţâşneşte de undeva şi împroaşcă. 11 (Reg; îf proaşche) Prăjină crestată la un capăt cu care se culeg fructele. proaşche sfvz proaşcă pronşică sfvz proaşcă
prodvă sf[At: COMAN, GL. / PI: -ve / E: ns cf probă] Gest. mişcare, grimasă sau vorbă indecentă. prob, -a a [At: POLIZU / Pl: -i, -e / E: fr probe] (Liv) 1 Cinstit 2 Onest.
3	Integru.
probd vt [At: LB / V: (reg) pruba, (cscj) ~bi.~vi / Pzi: -bez. (înv) prob / E: lat probare) 1 A supune 1a o probă, o încercare, pentru a vedea dacă corespunde scopului, cerinţelor etc. Si: a încerca, a verifica. (îrg) a probălui (3). (reg) a prabali. (îvr) a probăi, a probui (1). 2 (îrg; c. i. metode, şiretlicuri etc.; îf probi) A încerca ceva pentru a atinge un anumit scop. 3 (Trs) A repeta pentru a învăţa pe dinafară. 4 A arăta cu argumente, cu probe materiale, prin rezultate etc. că cineva sau ceva este într-un anumit fel, are anumite trăsături etc. Si: a dovedi, a demonstra, (îrg) a probălui
(5). (îrg) a prubui (2).
probabil,	[At: BREZOIANU. R. 9/14 / V: (înv) a / Pl: -i, ~e /
E: lat probabilis. fr probable. it probabile] 1 a Care se poate întâmpla, petrece, produce. 2 a Care se scontează să se producă Si: posibil. 3 a (îs) Timp - Condiţii meteorologice care se prevăd pentru zilele care urmează.
4	a (Precedat de .,mai“) Care pare a corespunde cel mai bine realităţii Si: plauzibil. 5 av După toate probabilităţile Si: poate, (îvp) pasămite. (pfm) pesemne. (înv) opsă, probabilmente. 6 av (îe) Este (sau e) ~că... Este posibil să...
probabile a vz probabil
probabiliorism sns [At: DN3 / P: -li-o-rism / E: it probabiliorismo. cf lat probabilior] Sistem catolic de teologie morală potrivit căruia nu suntem obligaţi să respectăm legea când existenţa acesteia e mai puţin probabilă decât nonexistenţa ei Si: probabilism (2).
probabilism sni [At: GHEŢIE. R. M. / E: fr probabilisme) 1 (Fiz) Concepţie potrivit căreia nu se poate stabili cu certitudine dacă o afirmaţie este sau nu adevărată. 2 Sistem catolic de teologie morală potrivit căruia, atunci când există un conflict între o norma şi libertate, o acţiune contra normei este permisă dacă are consensul unei persoane prudente Si: probabiliorism.
probabilist, ~ă [At: DEX / Pl: -işti, -e / E: îr probabiliste] 1-4 smf a (Adept) al probabilism ui ui (1-2). 5-6 Privitor la probabilism (1-2). 7 a
Care foloseşte calculul probabilităţilor. 8 s?nf Matematician specialist în cal cu 1 u 1 pro babi I i taţi lor.
probabilistic,	a [At: DN-1 / Pl: -ici, -ice / E: it probabilistico] 1 (Rar)
Care are caracter de probabilitate (1). 2-3 Care se referă (la teoria probabilităţilor sau) la calculul probabilităţilor.
probabilitate sf [Ai: CUCIURAN. D. 88/27 / Pl: -taţi / E: fr probabilite)
1	Caracter a ceea ce este probabil (1). 2 Fapt. întâmplare probabilă. 3 Modalitate ca ceva să se poată realiza, să fie posibil. 4 (îlav) Cu ~ în mod probabil. 5 (îlav) După toate ~tătile sau (înv) după toată ~a După cât de pare Si: probabil. poate, (pfm) pesemne, (înv) probabilmente. 6 (Mat) Mulţime numerică prin care se exprimă caracterul aleatoriu, posibil sau nesigur al unui eveniment, al unui fenomen. 7 (îs) Calculul {sau teoria) -tăţilor (sau -tăţii) Calcul matematic care permite să se aprecieze dacă un eveniment complex se va întâmpla sau nu, în funcţie de eventualitatea unor evenimente mai simple, presupus cunoscute. 8 (îas) Capitol ai matematicii care studiază proprietăţile claselor de mulţimi de evenimente înzestrate cu o probabilitate şi proprietăţile variabilelor aleatorii.
probabilmente av [At: ODOBESCU, S. II. 263 / E: îr probable me ut cf probabil) (înv) Probabil (5).
probagiu sm [At: NOM. PROF.. 42 / Pi: ~g\i / E: probă + -agiu] (Rar) Persoană specializată în efectuarea unor probe de laborator. probaje sf vz preobrajenie probajeni1 sfvz preobrajenie probaje ni2 v vz probăgeni probajine sfvz preobrajenie proba jne sf vz preobrajenie probalău sm vz prăbălău
probând, smf[Ai: DNJ / PI: -nzi, ~e / E: it probando] (Bis) Persoană care cere să fie primită într-un ordin religios catolic.
probandat sn [At: DN3 / Pl: -e l E: it probandato] Perioadă de probă la care sunt supuşi aspiranţii la anumite ordine de călugări catolici.
probant, ~ă a [At: ALEXI. W. / Pl: -nţi. -e / E: fr probant] 1 Care constituie o probă (1) Si: edificator, concludent. 2 Care dovedeşte în mod temeinic.
probar [At: (a. 1811) BV III. 51 / V: (înv) prub~ sm / PI: (1) -i. (2) ~e
1	E: probă + -ar] (Tip) 1 sm (înv) Zeţar. 2 sn (Şîs ~ de litere) Album care cuprinde modelele de litere şi de cifre de care dispune o tipografie. 3 Album de imprimare. în special de accidente, executate într-o tipografie.
probăi e vV/'[At: BREZOIANU. T. 31/13 / Pl: -băii 1E: probaJ1 Supunere la o probă.o încercare, pentru a vedea dacă corespunde scopului, cerinţelor etc. Si: încercare. verificare, (îrg) probăluire. 2 Dovedire cu argumente, cu probe materiale, prin rezultate etc. că cineva sau ceva este într-un anumit fel. are anumite trăsături etc. Si: dovedire.demonstrare,probăluire. 3 (Rar; ccr) Probă (1).
probat, ~a a [At: BARIŢIU. P. A. III. 118 / Pl: -aţi, -e 1 E: proba] 1 Care a fost încercat, verificat Si: (îvr) probăit. 2 (Pex; d. oameni) Experimentat. 3 Care a fost dovedit Si: arătat, demonstrat, evidenţiat.
probator, ~oare a [At: BARASCH, M. III 38/1 / V: (înv -bat- / E: fr probatoire) 1 Care are calitatea de a dovedi ceva Si: probatoriu (3). 2 Care poate servi drept dovadă.
probatoriu, ~ie [At: CADE / Pl: -ii / E: lat probatorius. -a. -um] 1 sn (Jur) Procedură de culegere a probelor (1) în justiţie. 2 sn Totalitate a probelor adunate şi prezentate într-un litigiu. 3 a Care are calitatea de a dovedi ceva Si: probator (1). probaţie sf'[At: DN3 / Pl: -ii / E: lat probatio. fr probation] Noviciat. probaţiune sf [At: HAMANGIU. C. C. 281 / P: -ţi-u- / Pl: -ni / E: lat probatio. -onis. fr probation] (Jur) 1 Dovedire. 2 (Ccr) Dovadă.
probază sf [At: MARIAN. î. 523 / PI: -ze IE: probozi] (Buc) Mustrare
(1).
probă sf [At: CANTEMIR, IST. 164 / V: (îvp) prubă, (reg) ~ovă. prwbln / Pl: -be / E: lat proba, ger Probe, it prova. pn proba, mg probă, fr (e)preuve) 1 Confirmare a unui adevăr, a unui fapt. a unei afirmaţii etc.
2	(Ccr) Dovadă etc. în sprijinul sau împotriva cuiva sau a ceva ori pentru
32
PROBOSCÎDIAN
confirmarea unui fapt, a unei afirmaţii, a unei presupuneri etc. Si: (rar) y)bare (3) 3 (Jur; îs) ~ cu martori Dovedire cu martori a unei afirmaţii, a unei situaţii etc. în faţa instanţelor de judecată. 4 (îlv) A da - (sau ~be) de . A dovedi Si: a demonstra. a proba. 5 (îvr) Marcă2 aplicată pe un obiect de metal preţios pentru a întări valoarea lui. 6 (în legătură cu verbele a face44, „a pune la“) Acţiune, cercetare, analiză etc. întreprinsă pentru a constata dacă ceva sau cineva îndeplineşte condiţiile cerute Si: verificare.
7	(Spc; de obicei în legătură cu verbele „a face44, „a pune la...“) Experiment. 8 (îla) De (sau, pop. de o) - Care serveşte ca încercare. 9 (îlav) De (sau. pop, de o) - De verificare. 10 (Spc) încercare a unei maşini, a unui aparat, a unui material, a unui obiectiv tehnic etc. pentru a verifica buna lor funcţionare ori însuşirile lor tehnice, funcţionalitatea lor etc. 11 (Spc) încercare a unui obiect de îmbrăcăminte care este în lucru, pentru a vedea dacă se potriveşte pe purtător. 12 (Spc) Fiecare dintre părţile din care se compune un examen. 13 (Pgn) Examen. 14 (Spc) Fiecare dintre întrecerile sportive organizate în cadrul unei competiţii mai largi. în cadrul unui concurs etc. 15 (îvr; îs) - Ia metale Totru. 16 (îvr) Vas în care se topeau sau se încercau aurul, argintul etc. 17 (Spc; asr) Repetiţie făcută în vederea unei reprezentaţii, a unei ceremonii etc. 18 (Spc) Verificare a exactităţii unui calcul matematic. 19 (Udp „de44) Obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-un material, care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective din care face parte Si: eşantion, mostră, (reg) modă1. 20 (îs) Corp de -Epruvetă. 21 (îs) Arbore de - Arbore ales după anumite criterii, apoi doborât, tăiat şi stivuit, astfel ca din volumul obţinut să se poată deduce volumul unei specii de arbori sau de arbuşti. 22 (Reg) Arbore pregătit anume pentru ca anumite insecte parazite să-şi depună îl el ouăle, care apoi sunt distruse. 23 (Asr) Text de tipar pe care se operează corecturile tipografice. 24 (îs) -be de tipăr Modele de tipărituri colecţionate de un tipograf pentru a arata varietatea literelor de care dispune. 25 Analiză a funcţiei unui organ în vederea stabilirii unui diagnostic. 26 Formă particulară care, prin însuşirile sale. ilustrează o categorie, un ansamblu de fenomene, o situaţie generală Si: mostră. 27 (Reg; îe) A-i trage (cuiva)
o	- de bătaie A bate zdravăn pe cineva. probai vt [At: TRDG / Pzi: -esc / E: probă + -ăi] (îvr) A proba (1). probăity a [At: CANTEMIR. I. I. II, 165 / Pl: -Iţi. / E: probai] (îvr) Probat (1). probăjănl v vz probăjeni
probăjeni vr [At: ZANNE, P. I, 64 / V: ~jăn\, ~baj~ / Pzi: 3 ~neşte I E: probăjeni1] (Mol; d. frunze, iarbă, vegetaţie etc.) A se veşteji la sosirea toamnei. probăll v vz probălui
probălui vt [At: CANTEMIR. HR. 184 / V: (îrg) prăb~,prubul~, (înv) probol~. (reg) preb~.	(css) prăbăll, ~/i, prubăh / Pzi: -lese l E:
probă + -ăhii] 1 (îrg) A încerca să dovedească ceva. 2 (îrg) A face tentative de... 3 (îrg) A proba (1). 4 (îrg; c. i. oameni) A pune la încercare. 5 (îrg) A proba (4). 6 (Reg; urmat de o propoziţie introdusă prin „că4‘, „cuirT etc.) A chibzui. 7 (Reg; urmat de o propoziţie introdusă prin „că44, „cum44 etc.) A presupune Si: a bănui, a crede. 8 (îf prubului) A stabili. 9 (îf prubului) A potrivi.
probăluire ,v/'[At: DRLU /V: (înv) prăb~, —bol~ / Pl: -ri / E: probălui] (îrg) 1 Dovedire a unui fapt. a unei afirmaţii, a unei idei etc. 2 Tentativă.
3	Supunere a cuiva la o probă (1). 4 Chibzuire. 5 Presupunere. probătăte sf vz probitate probător, -oare a vz probator probăzătnră sfvz probăzitură
probăziîură [At: CANTEMIR. 1.1. II. 98 / V: ~zăt~l Pl: -i IE: probozi + -tură] (înv) Mustrare. probejenie sfvz preobrajenie
probelă sf [At: I. IONESCU. M. 751 / V: ~o/?e~ sn / Pl: -le / E: eg propeller. ger Propeller] 1 (Ist) Navă acţionată cu vapori. 2 Navă de mare care poate naviga pe Dunăre. probi v vz proba
problc s [At: ALR SN V, h 1306/2 / Pl: net / E: ns cf srb proviti „a desfunda44] (Reg) Băţ care împinge dopul ia puşca de soc.
probitâ sfi [At: AR (1839), 359!/4 / E: it probită] (îvr) 1 Cinste. 2 Onestitate. 3 Integritate.
probitate sf [At: SĂULESCU. HR. I. 51/3 / V: (înv) ~băt~ I E: lat probitas. -atis. fr probite] (Liv) 1 Cinste. 2 Onestitate. 3 Integritate. 4 (îvr; îf probătăte) Valabilitate. 5 (îvr; îf probătăte) Autenticitate. 6 (îvr; îf probătăte) Valoare. problem sm vz problemă
problema vt [At: IORDAN. L. R. A. 241 / Pzi: -mez / E: problemă] (Nob) A problematiza.
problematic, ~ă [At: LEON ASACHI. B. 98/14 / Pl: -ici, -ice / E: fr problematique, ger problematisch] 1 a Care are caracter de problemă (6).
2-3 sm, a (Creator) care ridică probleme (6). 4 sf Ansamblu de preocupări care caracterizează un domeniu al cunoaşterii, o disciplină, o operă, activitatea cuiva etc. 5 a Care provoacă îndoieli. 6 a (Log; îs) Judecată -ă Judecată în care raportul dintre termenii ei este doar probabil. 7 a (Pex) Dubios.
problematiza vt [At: IORDAN. L. R. A. 241 / Pzi: -zez / E: problematic + -iza] (Rar) 1 A face din orice lucru o problemă (6) Si: (nob) a problema.
2	A crea probleme (6). 3-4 A formula probleme pe care să le rezolve (o lucrare filozofică sau) un plan de cercetare ştiinţifică.
problematizare sf [Al. DN3 / Pl: -zari / E: problematiza] 1 Atitudine a cuiva care obişnuieşte să complice inutil lucrurile. 2 Punere în discuţie a unor idei. a unor situaţii neclare sau dificile. 3 (Prc) Metodă de învăţământ care urmăreşte declanşarea activităţii independente a elevului, gândirea şi efortul personal ale acestuia. 4-5 Formulare a unor probleme pe care să le rezolve (o lucrare filozofică sau) un pian de cercetare ştiinţifică.
problemă sf [At CANTEMIR, 1.1.1, 195 / V: (înv) problem sm.~limă. provlemă,provlimă, (reg) provnimă / A şi: (îrg) problemă / Pl: -me IE: lat problema. fr probleme, ger Problem] 1 întrebare. 2 (înv; construit cu verbul „a face44) Propunere (1). 3 (Pex; ccr) Cerere care conţine o propunere (1), o doleanţă etc. 4 (îrg; îf provii mă, provnimă) Pricină. 5 (îrg; spc; îf provii mă, provnimă) Proces. 6 Chestiune care prezintă aspecte dificile, neclare, discutabile, care necesită o lămurire, o precizare, care se pretează la discuţii, care impune o rezolvare Si: (asr) pricină. 1 (îs) ~ deschisa Problemă (6) care nu a fost rezolvată satisfăcător până în prezent sau care permite mai multe rezolvări satisfăcătoare opţionale. 8 (Spc) Chestiune importantă care constituie o sarcină, o preocupare majoră şi care cere o soluţionare imediată. 9 (Spc) Chestiune care intră în sfera preocupărilor, cercetărilor unui domeniu sau ale cuiva. 10 (Spc) Obiect principal al preocupărilor unui domeniu sau unei persoane. 11 (Mat; spc) Temă de lucru care expune o situaţie în care. fiind date anumite ipoteze, se cere să se determine alte date cu ajutorul metodelor specific matematice. 12 Dificultate pe care o întâmpină cineva şi care ar fi de dorit să fie rezolvată.
13	Lucru greu de înţeles, de explicat, de aflat sau de rezolvat.
problenixst, -ă smf [At DEX / Pl: -Işti, -e / E: problemă + -ist] Specialist în elaborarea de probleme în domeniul şahului sau al matematicii.
problemuţă sf [At V. ROM. octombrie 1954. 155 / Pl: -ţe / E: problemă + -uţă] 1-2 (Rar; şhp) Problemă (6) (uşoară). 3-4 (Şdp) Problemă (6) (lipsita de importanţă). probllmă sfvz problemă probojenie sfvz preobrajenie probolul v vz probălui proboluire sfvz probăluire proboschldă sfvz proboscidă
proboscldă sf [At: LEON ASACHI, B. 61/4 / V: ~schidă. -oşfidă, ~ovoşchidă / Pl: -de / E: latproboscis, -idiş. fr proboscide] (înv) 1 Trompă a elefantului. 2 (Pex) Trompă a unor insecte diptere.
proboscidian sm [At: C. PETRESCU, C. V. 196 / P: -di-an i Pl: -ieni / E: frproboscidien] 1 (Lpl) Ordin de mamifere mari. din care face parte elefantul, caracterizate prin trompa lungă şi mobilă, folosită ca organ tactil.
FROBOSŢIDĂ
olfactiv şi de apucare, şi prin caninii transformaţi în defense. 2 (Şls) Animal care face parte din ordinul proboscidian (1). probosţidă sfv z proscidă
proboşag sn [At: ARH. FOLK. L 229 / PI: -uri IE: probă + -a?*/#] (Reg) 1 încercare. 2 Exerciţiu.probotează sf [At: CADE / Pl: ? / E: pro2 + botează] (Ban) Molitvă (1) care se citeşte mamei şi copilului la şase săptămâni după naştere.
probozeală ş/'[At: PSALT. 132 / V: (înv) ~brăzeală / Pl: -zeii, (înv) -zale / E: probozi + -eală] (îrg) Mustrare (1) aspră.
probozenie sf [At: UDRESCU. GL. / Pl: -ii / E: probozi + -enie] (Reg) Mustrare (1) (aspră).
probozi [At: DOSOFTEI. V. S. octombrie 74722 / V: (înv) pobrăzi. pobrozi.~băz\.-brăz\. (css) pobrăzui, (reg) propozi / Pzi: -zesc / E: siv npşoBpASHTH. npi&oBpASHTH (ga)] 1-2 vt (îvp) A mustra1 (aspru) Si: a probrăzui (1-2). 3 vt (îvp) A face de ruşine Si: a probrăzui (3). 4 vr (Trs; Buc) A se întrista. 5 vr (Trs; Buc) A se ruşina (1). 6 vr (Mol; Trs; d. frunze, iarbă, vegetaţie etc.) A începe să se ofilească.
probozire sf[At: CANTEMIR. HR. 144 / V: -brăzare / Pl: -ri t E: probozi] (îrg) 1-2 Mustrare (1) (aspră). 3 Ruşinare. 4 întristare. 5 (Mol; Trs) Ofilire a frunzelor. probăzare sf vz probozire probrăzeală sf vz probozeală probrăzi v vz probozi
probrăzui vt [At: PSALT. 62 / V: pob— / Pzi: -esc / E: siv npoQEpASQBATH] (înv) 1-3 A probozi (1-3). probrejeni sfvz preobrajenie probrejenie sf vz preobrajenie
probui vt [At: PSALT. 199 / V: prubui l Pzi: -esc / E: pn probowaă. rs npodomTb] (îvr) 1 A proba (1). 2 (îf prubui) A proba (4). probului v vz probălui
procamă sf [At: LTR2 / Pl: -ne / E: fr procdine] (Far) Produs de sinteză care se prezintă sub formă de cristale aciculare. incolore, inodore, cu gust uşor amar. puţin solubile în apa, şi care exercită o acţiune anestezică locală Si: novocaină.
procajen, -ă a [At: HERODOT (1645). 58 / Pl: -i. -e / siv npeK&KeN'k] (Med; îvr) Lepros.
procajenie sf[At: DOSOFTEI, V. S. decembrie. 247711 / Pl: -ii / E: siv nfWKMseNHK] (Med; îvr) Lepră. procariot sn [At: DEX2 / P: -ri-ot / Pl: -e / E: fr, eg procaryote] (Big)
1	(Lpl) Grup de organisme primitive (viruşi, bacterii, alge albastre etc.) unicelulare, cu structură simplă. 2 (Şls) Specie din grupul procariote (1).
procatalepsă ş/ŢAt: DN3 /Pl: -se / E: gr npoKarâXrjyng „anticipare*4] Figură de stil constând în dislocarea şi anticiparea unui membru al unei propoziţii subordonate şi introducerea lui în propoziţia regentă. procatăr sm vz procator procatâr sm vz procator
procatoh sm [At: URICARIUL, IV. 209/19 / Pl: -i f E: ngr npoKătoxog] (Grî) Predecesor (1) al unui monarh.
procator [At: N. TEST. (1648). 16776 / V: (înv) plocatăr, pocrătol, potracăti, potracăr, potrăcân, potroacăn, potroacăr, ~tăr, —catâr, protacăr,protacâr,protocâr /Pl: -i IE: mgprokâtor] 1 sm (Trs) Avocat.
2	a (Reg; îf procatăr) Cu minte, cu umor. 3 sm (Zlg; reg; îf protocâr. potracăr) Broatec (Hyla arborea). 4 sm (Ban; îf procatăr) Procuror fiscal.
5	sm (înv) Persoană împuternicită.
procatori vi [At: KLEIN, D. 407. 408 / V: -cătări / Pzi: -resc / E: procator] (Trs; înv) 1-2 A exercita funcţia de procator (4-5). 3 A practica avocatura.
procatorie sf[At: ANON. CAR. / V: -cătăiie. -cătorie / Pl: ~i/ / E: procator + -ie) (Trs; Ban; înv) Avocatură.
procatorit sn [At: LB / V: -cătărit / Pl: (rar) -uri / E: procatori] (Trs; înv) Avocatură. procătări v vz procatori procătărie sfvz procatorie
procătărit sn vz procatorit procătorie sfvz procatorie proced sn vz procedeu
proceda vi [At: HELIADE. F. 14/11 / V: (înv; cscj) -cede / Pzi: -dez / E: lat procedere, it procedere, fr proceder] 1 (Udp ,,la“) A trece la...
2	(Udp ,,la“) A începe să... 3 A lucra după o anumită metodă. 4 A folosi anumite mijloace în săvârşirea unei acţiuni, pentru atingerea unui scop etc. 5 (îdt) A proveni din... 6 (Olt) A porni (1).
procedare sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) -dere / Pl: -dări / E: proceda]
1	(Asr) Procedeu (1). 2 (îvr; îf procedere) Provenienţă. 3 Folosire a anumitor mijloace în săvârşirea unei acţiuni, pentru atingerea unui scop etc. 4 Lucru după o anumită metodă. procede v vz proceda procedere sfvz procedare
procedeu sn [At: BREZOIANU. î. 49/3 IV: (înv) proced/ Pl: ~e^, -ri / E: fr procede) 1 Cale folosită pentru a ajunge la un anumit rezultat, pentru a atinge un anumit scop Si: manieră. metodă, mijloc. mod1, modalitate. procedură, (asr) procedare (1). (rar)patentă, (îvr) mers1. 2 (Spc) Soluţie tehnică, tehnologică etc. adoptată sistematic pentru efectuarea sau producerea unui lucru. 3 (Frr) Bucăţică rotundă de piele prinsă în vârful tacului de biliard.
procedibil, -ă a [At: DN*' / Pl: -i, -e / E: cf it procedibile] (Jur; d. procese, judecăţi) 1 Care poate avea ulterior curs. 2 Care poate fi deschis ca procedură (1).
procedibilitate sf [At: COD. PEN. RPR. 217/ V: -dub- / Pl: -tăti IE: procedură] (Nob) Punere în mişcare a procedurii (1). procedubilitate sf vz procedibilitate
procedural, -ă [At: LOVINESCU. S. I, 364 / Pl:	/ E: fr
procedural] 1 a Privitor la procedură (1). 2 a Care este în conformitate cu procedura (1). 3 a (Rar) Privitor la procedeu (1). 4 av Sistematic.
procedură sf [At: LOVINESCU. S. I. 364 / V: (înv) proţedură / Pl: -ri / E: lat procedura, fr procedure) 1 Totalitate a actelor şi formelor îndeplinite în cadrul activităţii desfăşurate de un organ de jurisdicţie, de executare sau de un alt organ de stat Si: (rar) practică. 2 Ramură a dreptului care are ca obiect studiul procedurii (1). 3 Procedeu (1).
procedurist sm [At: M. I. CARAGIALE. C. 137 /Pl: ~i.ş7/ / E: procedură + -ist] Specialist în dreptul procesual.
procelă sf [At: MUREŞANU. P. 123/9 / Pl: ? / E: lat procella] (Ltî) 1 Furtună. 2 Vijelie.
proceleusmaticy -ă a [At: DN3 / P: -le-us-matic / Pl: -ici, -ice / E: fr proceleusmatique] (D. picioare metrice) Care este compus din patru silabe scurte.
procelnic sm [At: URICARIUL, XVIII. 445 / Pl: -ici / E: siv npoH&WHK1&] (înv) Slujbaş în cancelaria domnească cu atribuţii nedefinite mai îndeaproape.
procent sn [At: ARITM. (1805), 83/10 / V: (îrg) proţent, proţento, (înv) proţănt / Pl: -el E: lat pro cento, ger Prozent, rs npojjeirr] 1 Dobândă calculată la o sută de lei sau Ia o sută de alte unităţi monetare, pe intervalul de un an. 2 (Pgn) Dobândă acordată pentru o sumă de bani Si: (reg) sazolic. pertent. 3 Număr care arată câte unităţi sunt luate în consideraţie pentru fiecare sută dintr-o sumă Si: sutime, procentaj. 4 Semn special alăturat unui număr, care indică procentul (3).
procentaj sn [At: TITULESCU. D. 97 / Pl: -e / E: procent + -aj] 1 Valoare a unei părţi dintr-un întreg exprimată în procente (3). 2 (Pex) Procent (3). 3 Calcul făcut pentru stabilirea procentului (3). 4 (Pex) Număr obţinut prin calculul făcut pentru stabilirea procentului (3).
procentual, -ă a [At: GHEŢIE, R. M. / P: -tu-al / Pl: -i. -e / E: fr procentuel] 1 Calculat sau exprimat în procente (3) Si: (înv) protentualnic (1). 2 Care reprezintă un anumit procent (3) dintr-o cantitate Si: (înv) protentualnic (2). 3 (Rar; d. oameni care prestează un serviciu) Care este plătit cu un procent (3) dinainte stabilit din totalul încasărilor, al vânzărilor etc.
34
PROCITI
proces sn [At: (a. 1762) IORGA, S. D. XII, 75 / V: (pop) -cest, (îrg) protes, (reg) proţasc, protest / Pl: ~e, (înv) ~uri l E: lat processus, ger Prozess. fr proces] 1 (Jur) Acţiune în justiţie făcută pentru soluţionarea unui diferend între două părţi care sunt în litigiu sau pentru constatarea si sancţionarea încălcării legilor statului Si: acţiune judecătoreasca, judecată. pricină. (îrg) provlimă, pâră, (înv) pârâre. pricinuire. prigonire, (reg) petrectare. 2 (Rar; ccr) Totalitate a actelor, hârtiilor adunate în vederea procesului (1). 3 (Jur; îe) A face (sau a intenta) cuiva (sau. înv, asupra cuiva) — A chema pe cineva în faţa instanţelor de judecată. 4 (îe) A face -ul (cuiva sau a ceva) A ataca în cuvinte pe cineva sau ceva Si: a critică. 5 (îe) A-i face cuiva - de intenţii (sau intenţie) A învinui pe cineva pentru intenţii reprobabile pe care nu poţi dovedi că le-a avut. 6 (îe) A-şi face -(e) de conştiinţă A-şi reproşa anumite atitudini sau acţiuni Si: a regreta. 1 (Mol; Mun; înv) Sentinţă judiciară. 8 (Rar) Punct de vedere. 9 (Pex) Cauză. 10 (Rar) Discuţie în contradictoriu Si: ceartă, dispută, neînţelegere. 11 (îc) —verbal înscris, act cu caracter oficial. în care se consemnează un fapt de natură juridică. 12 (îae) Act cu caracter oficial, în care se consemnează pe scurt discuţiile şi hotărârile unei adunări constituite Si: (înv) jurnal, tacrir. 13 (Cu determinări care arata domeniul, scopul, caracterul etc.) Succesiune de stări prin care trec, în desfăşurarea lor temporală, diverse fiinţe, lucruri, fenomene etc. 14 Şir de operaţii, de fenomene etc. prin intermediul cărora se efectuează o lucrare, o transformare, se obţine un produs etc. 15 (Ecp; îs) ~ de producţie Activitate socială în cadrul căreia oamenii acţionează, cu ajutorul uneltelor de producţie, asupra obiectului muncii, pentru a crea bunuri materiale. 16 (Teh; îas) Totalitate a procedeelor folosite pentru transformarea materiilor prime şi a semifabricatelor în produse finite. 17 (Med; spc) Boală considerată din punctul de vedere al felului cum evoluează.
procesa vt [At: DEX2 / Pzi: -sez / E: eg process] A prelucra semnalele înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor.
procesare sf[At: DEX2 / PI: -sari / E: procesa] Prelucrare a semnalelor înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor.
procesat, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, ~e / E: procesa] (D. semnale înregistrate pe bandă magnetică) Care â fost prelucrat prin intermediul unui procesor.
proceselnic, ~ă smf [Ai: L. COSTIN. GR. BĂN. II, 161 / Pl: '-ici,-ice / E: proces + -ehtic] (Reg) Procesoman. proces ie sfvz procesiune procesif, ~â a vz procesiv
procesional, ~ă [At: I. GOLESCU. C. / P: ~si-o~ / Pl:	-e	/	E:	fr
processionnef] 1 a (Rar) De procesiune (1) Si: (îvr; pcf) procesual (5).
2	a (Rar) Care formează o procesiune (1). 3 sn (îdt) Carte bisericească în care sunt scrise rugăciunile care se cântă la procesiuni (1).
procesionar sm [At: I. GOLESCU. C. / P: -si-o- / Pl: -/ / E: fr processionnaire] (îdt) Persoană care ia parte la o procesiune (1).
procesiune i/[At: DRLU / V: (îrg) ~cesie, (înv) profesie, (reg) prosâţâie, proţision / Pl: -ni / E: frprocession. lat processio, -onis, ger Prozession]
1	Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioşii, precedaţi de slujitorii bisericii.merg în convoi, purtând adesea diferite obiecte de cult. cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a cere ajutorul ori a mulţumi divinităţii într-o anumită împrejurare. 2 (Reg; îf procesie) Totalitate a obiectelor de cult care se folosesc în timpul unei procesiuni (1) sau în ritualul înmormântării. 3 (Pgn) Grup de oameni care merg într-un şir lung în aceeaşi direcţie şi cu acelaşi scop Si: alai. convoi, cortegiu. 4 (Pgn; rar) Şir de elemente. 5 (Pex; rar) Repetare, succesiune la intervale regulate de timp.
procesiv, ~ă a [At: BREZOIANU, î. 12/27 / V: (îvr) —si/ / Pl: ~i, -e / E: frprocessif] 1 (Rar; d. oameni) Care este procesoman. 2 (Pex) Cârcotaş.
3	(Nob) Procesual (1).
procesivitate sf [At: D. GUŞTI. P. A. 146 / Pl: -taţi / E: procesiv + -itate] (Nob) Tendinţă de a intenta nejustificat procese (1).
procesoman, -« smf [At: SCÎNTEIA, 1961. nr. 5293 / Pl:	-e	/ E:
proces + -oman] Persoană care are mania de a intenta procese (1) fără motive serioase Si: (reg) proceselnic. protestaş.
procesomanie sf[At: DEX2 / P: ~ni-e / Pl: ~i/ / E: procesoman + -ie] Manie de a intenta nejustificat procese (1).
procesor sn [At: DEX2 / Pl: -oare / E: eg processor] Aparat electronic sau circuit integrat specializat pentru operaţii complexe sau pentru transformarea esenţială a semnalelor înregistrate pe bandă magnetică. procest sn vz proces
procesta vt [At: KOGĂLNICEANU. S. 220 / Pzi: -tez / E: procest] (îvr) A cere daune printr-un proces (1).
procesual, ~ă a [At: MARIAN, î. 255 / P: -su-al / Pl: -i, -e / E: lat processualis] 1 Care aparţine unui proces (1) Si: (nob) procesiv (3). 2 Specific procedurii unui proces Si: (nob) procesiv (4). 3 Propriu modului de executare a hotărârilor într-un proces Si: (nob) procesiv (5). 4 (Trs; înv; îs) Jude - Subprefect. 5 (îvr; pcf) Procesional (1).
procesualitate sf [At: DN3 / P: ~su-a- / Pl: -taţi / E: cf it processuaUtâ] 1-3 Caracter procesual (1-3).
procesuant, ~ă a [At: (a. 1875), ap. BARIŢIU, P. A. 1,661 /P: -su-ant / Pl: -nţi. ~e t E: proces] (Trs; înv) Care se află în proces (1). proceta v vz prociti procetanie sf vz procitanie proceti v vz prociti procetire sf vz procitire
procheilie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: ger Procheilie] (Atm) Malformaţie în care o buză este mai ieşită în afară.
prochema vt [At: CR (1833). 1592/37 / Pzi: prochem / E: pro-1 + chema cf lat proclamare. it prochiamare] 1 (înv; c. i. oameni) A proclama (3).
2	(îvr) A proclama (1).
prochestor sm [At: DN'’ / Pl: -i / E: lat proquaestor] Magistrat roman care exercita funcţii financiare în provincii şi era recrutat în general dintre foştii chestori.
prochimen sn [At: (a. 1715) GÂLDI, M. PHAN. 236 / V: (înv) -o/ii-, (reg)porochi~ / Pl: -e. (rar, sm) -i IE: ngr npoxeipsvvov] 1 (Bis) Versete din psalmi care se cântă înainte de a se citi un pasaj din Biblie sau înainte de o rugăciune ori de o cântare. 2 (îrg) Chestiune care formează obiectul unei discuţii. 3 (îe) A veni (iar sau iarăşi) la - A reveni la subiectul în chestiune, după o digresiune. 4 (Reg; îae) A se potrivi (1). 5 (îe) A aduce (pe cineva) la — A aduce pe cineva pe calea cea bună.
prochiti vt [At: HODOŞ. C. 63 / Pzi: -tesc / E: pro-2 + chiti] (Reg) A chiti din nou.
proci av [At: M. COSTIN. ap. LET. I, 20/3 / E: siv npoih] (Slî; îs) / -Şi aşa mai departe. procică sfvz: proaşcă
procidenţă sf[At: DN3 / Pl: -ţe / E: fr procidence] (Med) Coborâre sau prolabare a unui organ sau a unei părţi mobile dintr-un organ.
procilă sf [At: L. COSTIN. GR. BĂN. II, 161 / A: net / Pl: ? / E: net] (Ban) Margine a spetei de la războiul de ţesut. procita v vz prociti
procitanie sf [At: LB / V: (înv) procet~ / Pl: -ii / E: rs npomrraime] 1 (îdt) Lectură cu voce tare şi din scoarţă în scoarţă. 2 (înv) Recitire. 3 (înv) Examinare recapitulativă a elevilor. 4 (Reg) Mustrare (1).
prociteală sf{At: CADE / Pl: -eli / E: prociti + -eală] (îrg) 1 Citire în întregime sau mereu. 2 Citire cu voce tare în faţa cuiva. 3 Recitire. 4 Repetare (1) în gând sau cu voce tare. 5 Examinare recapitulativă. 6 Mustrare (1). 7 Pălăvrăgeală.
prociti [At: (sec. XVI) DHLR II. 527 / V: (îrg; cscj) ~ceta. -cita. (reg) -ceti l Pzi: -tesc / E: siv npoHHTATH] 1 vt (înv; c. i. acte. căiţi, texte etc.) A citi în întregime sau mereu. 2 vt (înv; c. i. acte, căiţi, texte etc.) A citi cu voce tare în faţa cuiva. 3 vt(a) (îvp; c. i. acte, cărţi, texte etc.) A reciti.
4	vt (îrg; c. i. lucruri citite, cunoscute, ştiute, presupuse etc.) A repeta (1) în gând sau cu voce tare. 5 vt (înv; c. i. elevi) A examina din toată materia,
35
PROCITIRE
recapitulativ. 6 vt (Pop; c. i. oameni) A mustra1. 7 vi (Olt) A vorbi fără rost Si: a flecari, a pălăvrăgi, a trăncăni.
procitire sf [At: HR (1829) / V: ~cetire / Pl: -ri / E: prociti] (înv) 1 Citire integrală sau continuă Si: procitit (1). 2 Citire cu voce tare în faţa cuiva Si: procitit (2). 3 Recitire. 4 Repetare în gând sau cu voce tare Si: procitit (3). 5 Examinare recapitulativă a materiei de studiu Si: procitit
(4). 6 Mustrare. 7 Flecăreală.
procitit sn [At: DOSOFTEI. V. S. decembrie 187v/l 5 / Pl: (rar) ~uri / E: prociti] (îvp) 1-4 Procitire (1-2, 4-5). 5 Recitire. 6 Mustrare. 7 Flecăreală.
proclame [At: HELIADE, D. J. 60/16 / V: ~clame / Pzi: proci eni, (înv) ~mez / E: lat proclamare, fr. proclamer] 1 vt(a) (C. i. fapte, evenimente, hotărâri, acte etc. de o mare importanţă) A anunţa în mod solemn şi oficial Si: (îvr) a prochema (2). 2 vt(a) (C. i. fapte, evenimente, hotărâri, acte etc. de o mare importanţă) A hotărî în mod public să se realizeze. 3 vt (C. i. oameni) A acorda în mod oficial o împuternicire, un titlu, un drept.
0	calitate Si: a învesti. (înv) a prochema (1). 4-5 vtr A (se) stabili cu fermitate, cu claritate. 6 vt A susţine deschis, cu convingere. 7-8 vtr A (se) califica în mod deschis, public într-un anumit fel Si: (îvr) a (se) proci amari si (1 -2).
proclamere sf [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 192 / Pl: -meri / E: proclama] 1 Anunţare solemnă şi oficială a unui fapt, a unui eveniment, a unei hotărâri etc. de o mare importanţă pentru o colectivitate. 2 Hotărâre de a realiza un lucru de mare importanţă. 3 Stabilire declarată cu fermitate şi public a unui lucru important Si: (înv) proclamaţie (4). 4 Acordare oficială a unei împuterniciri, a unui titlu, a unei calităţi etc. pentru o persoană Si: învestire. 5 Considerare publică într-un anumit fel. 6 Susţinere a unui punct de vedere. 7-8 (înv; ccr) Proclamaţie (1,3).
proclamarisi vtr [At: ALECSANDRI. M. C. 18/29 / Pzi: -sesc / E: proclama + -arisi] (îvr) 1-2 A proclama (7-8).
proclamativ, ~ă a [At: TEODOREANU. M. III. 410 / Pl:	~e / E:
proclama + -ativ] (Rar) Care proclamă ceva cu ostentaţie, cu vorbe goale etc.
proclamator sm [At: NEGULICI / Pl: -i / E: fr pr ocla mate ur) (îdit) Persoană care anunţă ceva în public.
proclameţie sf [At: BELDIMAN, ap. DDRF / V: (înv) -ţiune / Pl: ~ţii / E: fr proclamaţian. lat proclamatio] 1 Comunicare oficială prin care se aduce la cunoştiinţa publică un fapt de o mare importanţă şi de interes general Si: (îvr) proclamare (7). 2 Declaraţie scrisă prin care se face un apel către mase în vederea unei acţiuni importante. 3 (Pex) Document, afiş etc, care cuprinde o astfel de comunicare Si: manifest, (înv) proclamare
(8). 4 (înv) Proclamare (3). proclamaţiwne sf vz proclamaţie proclame v vz proclama procleet, ~ă a vz proclet
procleciune sf [At: T. PAPAHAGI. C. L. / PI: -ni IE: proclet + -ciune] (Bis; îvr) 1 Anatemă 2 Afurisenie.
proclet, -ă [At: CORESI, EV. 69 / V: (înv) poclet,priclet, ~cleet, ~cliet, proglet, (reg) prăcht, ~clit / A şi: proclet / PI: ~ef/. ~e / E: siv npcKAer'h]
1	a (Bis; înv; d. oameni; în imprecaţii) Anatemizat. 2 a (Pex) Necredincios. 3 sm (Pop) Drac. 4-5 smf a (Asr) (Om) ticălos, rău. 6-7 smf a (Om) ipocrit, făţarnic. 8 a (D. manifestările oamenilor) Care vădeşte ticăloşie, răutate. 9 a (D. manifestările oamenilor) Care vădeşte ipocrizie, făţărnicie. 10 a (Trs) Cumplit. 11 a (Trs) Grozav. 12 smf(Reg) Om înfocat.
procletei a [At: ARH. FOLK. III, 153 / V: pocliţel / E: proclet + -el] 1-2 (Reg; şhp) Proclet (1) (tânăr).
procleţenie sf [At: ŢICHINDEAL. F. 292/21 / Pl: -ii / E: proclet + -enie] (Bis; înv) 1 Anatemă. 2 (Pex) Blestem. 3 (Pex) Faptă rea.
procleţi [At: CORESI, EV. 182 / V: (reg)prec~lPzi: -ţese/E: proclet] 1 vt (Bis; înv) A excomunica. 2 vt (Pex) A blestema. 3 vt (Pex) A dezaproba. 4 vr (Reg; d. boli; îf precleţi) A se înrăutăţi.
procletie sf [At: CORESI, L. 376/13 / Pl: -ii / E: proclet + -ie] 1 (Bis; înv) Anatemă. 2 (înv) Ipocrizie. 3 (Reg; csnp) Iuţeală.
procleţire sf[At: BIBLIA (1688), 2881 /1 / Pl: -ri / E: procleţi] (Bis; îvr) 1 Anatemizare. 2 Afurisire.
procleţii, ~ă a [At: GRAIUL, I. 297 / V: precle~ / Pl: -iţi. -e / E: procleţii] (Reg; în descântece) Care provine dintr-un blestem al cuiva. procliet, -ă a vz proclet
proclinteelă sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: -eli i E: proclinti + -eală] (Med; Mun) Luxaţie.
proclinti vtr [At: UDRESCU. GL. / Pzi: -tesc ! E: pro-2 + clinti] (Med; Mun). 1-2 A (se) luxa. 3-4 (Pex) A (se) strivi.
proclintire sf[At: UDRESCU. GL. / PI: -ri / E: proclinti] (Med; reg)
1	Luxare. 2 (Pex) Strivire.
proclintit, -a a [At: UDRESCU. GL. / Pl: -iţi, -e / E: proclinti] (Med; reg) 1 Luxat. 2 (Pex) Stivit. proclit, -ă a vz proclet
proclitic, ~ă a [At: ŞĂINEANU. D. U. / Pl: -ici, -ice / E: fr proclitique] (Grm; d. articole şi pronume; îoc enclitic) Care este aşezat înaintea altui cuvânt cu care formează o unitate sintactică Si: (rar) prepozitiv (1).
procliză sf [At: PUŞCARIU. L. R. I, 105 / Pl: -ze f E: fr proclise] (Grm; îoc encliză) Poziţie a unui cuvânt proclitic.
proclu sm [At: BARONZI. L. 117 / Pi: -li / E: cf lat procus] (îvr) Pretendent acceptat de o fată.
procoese vt [At: CDDE / Pzi: procos / E: pro-2 + coase] (Ban) A coase la loc. procoevă sfvz procrov procobiţă sfvz pocroviţă procoiţă sfvz pocroviţă
procojor sn [At: LUNGIANU. CL. 105 / Pl: -oere / E: procov] (Reg) Pocladă mică pusă sub şaua calului.
proconsul sm [At: NICOLAU. P. 252/23 /V: (îvr) ~le s/n / PI: -i l E: lat proconsul, fr proconsul] 1 Magistrat roman care, după ce înceta să mai fie consul, era însărcinat cu guvernarea unei provincii. 2 (Fig) Persoană care se poartă ca un tiran, abuzând de drepturile sale.
proconsuler, ~ă a [At: DRLU / Pl: -i, -e f E: lat proconsularis. fr proconsulaire] 1 Referitor la proconsul (1). 2 Guvernat de un proconsul
U).
proconsuletsn [At: VÎRNAV, F. 110717 /Pl: -e IE: latproconsulatus. fr proconsulat] 1 Funcţie de proconsul (1). 2 Timp în care un proconsul
(1)	îşi exercită atribuţiile. proconsule s/n vz proconsul procop sm vz procopie procope sm vz procopie
procopeenca sfa [At: VARONE, D. 125 / E: ns cf procopie] 1 Dans popular asemănător cu brâul. 2 Melodie după care se execută procopeanca
(1).
procopie sm [At: CADE / V: precup, pricop, pricope ~cop, ->cope / Pl: -i 1 E: Procopie] (Mpl) Sărbătoare bisericească populară care se ţine la
8	iulie în cinstea mucenicului Procopie. procopseelă sf vz pricopseală procopsi v vz pricopsi
procopsinţă jţ/*[At: GT (1839), 992/21 / Pl: -ţe / E: procopsi + -inţă] (îvr) Pricopseală. procopsire sf vz pricopsire procopsit, -ă smf a vz pricopsit
procorarisi vt [At: (a. 1835) DOC. EC. 593 / Pzi: ~.ve^r / E: ns cf procura] (îvr) A procura (1). procorod sm vz procuror procotv>l sm vz procuror procoror sm vz procuror procoţ sn vz pocruţ procou sn vz procrov procov sn vz pocrov
36
PROCUROR
procovanca sfa [At: SEVASTOS. N. 282 / E: procov + -ancă] 1 Dans Iar cu lăutari care se joacă la nuntă, după ce s-a terminat masa de cununie. 2 Melodie după care se execută procovanca (1).
procovanţă sf[At: CV 1950. nr. 1, 32 / Pl: ? / E: ns cf procovanca] (Mun) Discuţie fără rost. procovătsn vz pocrovăţ procovU sn vz pocrovăţ procoveţ sn vz pocrovăţ procov iţă sfvz pocroviţă
procrea vi [At: NEGULICI / P: -cre-a / Pzi: -ecz / E: fr procreer] 1 (D. femei) A rămâne însărcinată. 2 (D. femele) A fi fecundată. 3 A zămisli.
4	(D. fiinţe, organisme etc.) A se perpetua prin generare Si: a se înmulţi, a prolifera, a se reproduce. 5 vi (Pex; d. femei sau femele) A naşte. 6 (D. perechi umane sau animale) A avea un act sexual din care rezultă o fecundare.
procreare sf [At: CĂLINESCU, O. I. 92 / P: ~cre-a~ / Pl: -eări / E: procrea] (Rar) 1 Fecundare a unei femei sau femele Si: procreaţie (1).
2	Perpetuare a unor organisme prin reproducţie Si: procreaţie (2). 3 Naştere. 4 Act sexual din care rezultă o fecundare Si: procreaţie (3).
procreativ, ~ă a [At: VIANU, P. 10 / P: ~cre-a / Pl: -i.-e / E: procrea+ -(a)tiv] (Liv) Procreator.
procreator, -oare ă [At: BARONZI, I. L. IV, 204/32 / P: -cre-a- / Pl: -i, -oare / E: procrea + -tor] 1 Care procrează. 2 Care serveşte la procreaţie Si: (liv) procreativ.
procreaţie sf[At: NEGULICI / P: -cre-a- / V: (înv) -iurte sfi Pl: -ii / E: îr procreation] 1-3 Procreare (1-2, 4). 4 (Pex) Naştere. procreaţiune sfvz procreaţie
procrintă sf [At:VICIU, GL. / Pl: -te / E: ns cf crintă] (Reg) Covăţică în care se taie carnea pentru cârnaţi.
procrişie vi [At:ARH. FOLK. III. 82 / Pzi: 3 procrişte / E: pro-2 + creşte] (Reg; d. pâine) A creşte la loc. procşor s/n. s/i vz porcuşor proct- ec vz procto-
proctalgie sf [At: DNJ /P: -gi-e IPl: -ii / E: frproctalgie] (Med) Durere a anusului Si: rectalgie.
proctectazie ş/'[At: DN3 / P: -zi-e / Pl: ~i/ / E: fr proctectasie] (Med) 1-2 Dilataţie a anusului sau a rectului.
proctectomie sf[At: DN ’ / P: -/ni-e / Pl: ~i/ / E: frproctectomie] (Med) Rezecţie a unei părţi a rectului.
proctită sf [At: DN3 / Pl: -te / E: fr proctite] (Med) Inflamaţie a anusului Si: rectită.
procto- [At: DN3 / V: proct- / E: fr. it procto-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţiile: 1-2 (Referitor la) anus. 3 Din regiunea anusului. 4 AI anusului.
proctolog, -ă smf [At: DNJ / Pl: -i / E: fr proctologue] Medic specialist în proctologie.
proctologie sfs [At: DNJ / P: -gi-e / E: fr proctologie] Disciplină medicală care se ocupă cu afecţiunile anusului.
proctoplastie sf [At: DN3 / P: -ti-e / Pl: ~i/ / E: fr proctoplastie] (Med) Operaţie chirurgicală de creare sau de refacere a orificiului anal.
proctor s/n [At: DN3 / Pl: -i / E: fr, eg proctor] (Rai') Funcţionari însărcinat cu supravegherea disciplinei în universităţile engleze de 1a Oxford şi Cam bridge.
proctoragie .s;/'[At: DN3 / P: -gi-e / Pl: -ii / E: fr proctorrliagie] (Med) Rectoragie.
proctoree sf [At: DN3 / P: -re-e / Pl: -ci / E: îr proctorrhee] (Med) Scurgere mucoasă prin anus.
proctoscopie sf [At. DN3 / P: -pi-e / Pl: ~i/ / E: îr proctoscopie] (Med) Rectoscopie.
proctotomie A’/’[At: DN3 / P: -mi-e / Pl: -ii / E: fr proctotoinie] (Med) Secţionare chirurgicală a anusului.
procumbent, -ă a [At: DN3 / Pl: -nţi, -e / E: lat procumbens] (D. tulpină) Care stă culcată pe pământ, având numai vârful îndreptat în sus.
procufunda vr [At: ARH. FOLK. III. 97 / Pzi: procufund IE: pro-2 + cufunda] (Reg) A se cufunda din nou.
procunoaşte vt(a) [At: PANN, E. II. 125/14 / Pzi: procunosc / E: pro-1 + cunoaşte] (îvr) A cunoaşte dinainte.
procunoştÂnţă sf [At: PANN, E. II, 152/17 / Pl: -ţe / E: pro-1 + cunoştiinţă] (îvr) Cunoaştere a ceea ce urmează să se întâmple.
procura vt [At: CUCIURAN. D. 90/25 / Pzi: procur. (îvr) -rez / E: fr procurer, lat procurare] 1 (Ccd) A face rost de ceva sau de cineva pentru a utiliza Si: a obţine, (grî) a proftaxi, (Îvr) a procorisi. 2 (îvr) A prevedea.
3	(înv) A prilejui. 4 (C. i. noţiuni abstracte) A fi cauza a ceva Si: a ocaziona, a pricinui, a produce, a provoca, (rar) a prilejui, (înv) a pricini.
5	vt (C. i. noţiuni abstracte; pex) A determina. 6 (îvr) A crea.
procurant sm [At: CADE / Pl: -nţi l E: it procurante] (înv) Procurator
(2).
procurare sf[At: POLIZU / Pl: -rări / E: procura] 1 Obţinere a ceva în scopul utilizării, al valorificării. 2 Provocare a unui anumit efect.
procurator sm [At: URECHE, L. 113 / A şi: procurator / Pl: -i / E: lat procurator, îr procurateur] 1 (înv) înalt funcţionar împuternicit în numele altora cu atribuţii administrative, politice şi îndeosebi juridice. 2 (Jur) Persoană care acţionează în numele cuiva pe bază de procură (1) Si: (înv) procurant. 3 (Pgn) împuternicit. 4 (Iuz; pex) Avocat al unei întreprinderi economice. 5 (Spc) Magistrat roman, ales de obicei dintre îiberţi. însărcinat cu strângerea impozitelor şi cu administrarea provinciilor imperiale. 6 (Spc) înalt magistrat în unele republici italiene din evul mediu. 7 (înv) Persoană care procură cuiva ceva.
procuratorie sf[At: NICOLAU. P. II. 237/23 / V: -rătorie / Pl: ? / E: procurator + -ie] (înv) 1 Funcţie de procurator (5). 2 Profesie de procurator
(5).
procuratură A/ [At:BARCIANU, V. / V: (înv) -rătură / Pl: -ri IE: ger Prokuratur, rs npoKyparypa] 1 (înv) Avocatură. 2 (îvr; îs) -fi/ianţiară Organ care avea atribuţia să supravegheze respectarea legalităţii în activităţile financiare. 3 Organ de stat care exercită activitatea de supraveghere a aplicării şi respectării corecte a legilor, asigură trimiterea infractorilor în faţa justiţiei, susţinerea acuzării înaintea instanţelor judiciare, reprezentarea intereselor statului în aceste instanţe etc. 4 (Pex) Clădire în care îşi are sediul acest organ.
procuraţie sf [At: CARCALECHI. C. 40/14 / V: -ţiune I Pl: -ţii I E: lat procuratio, -onis, frprocuration] (Jur) 1 Procură (2). 2-3 (înv) Procură (4-5).
procuraţiune sf vz procuraţie
procură sf[At: AR (1829). 542/7 / Pl: -ri / E: lat procura, fr procure, ger Prokura] (Jur) 1 împuternicire legalizată, oficială prin care cineva poate reprezenta o persoană fizică sau juridică şi poate acţiona în numele ei, în anumite limite, specificate expres. 2 Act prin care se dă această împuternicire Si: procuraţie (1). 3 (îs) ~ generală împuternicire legalizată, oficială prin care o anumită persoană investeşte cu puteri depline pe o altă persoană pentru a acţiona în numele ei într-o anumită situaţie dată. 4 (înv) împuternicire pe care o avea un epitrop Si: (înv) procuraţie
(2). 5 (înv) Act prin care se dădea procura (4) Si: (îvr) procuraţie (3). procurătorie sfvz procuratură procurătură sfvz procuratură
procurist sm [At: BARCIANU / Pl: -işti / E: ger Prokurist] (Asr) 1 Persoană care acţionează în numele cuiva pe bază de procură (1). în special în domeniul economic-comercial. 2 (Pgn) împuternicit. 3 (Pex) Avocat al unei întreprinderi economice.
procuror sm [At: CR (1829). 3082/33 /V: (îvp) proco~, (înv) pricorod, (reg) pricu~, -corod. ~corol / Pl: -i / E: îr procure ur] 1 (înv) Dregător care avea atribuţii judecătoreşti în divan în perioada Regulamentului organic. 2 (înv; îs) ~ general (sau crăiesc) înalt fucţionar. cu grad militar, însărcinat să apere interesele regelui şi ale maselor în faţa parlamentului, în Franţa. 3 (Csnp) înalt funcţionar diplomatic acreditat într-o ţară străină.
4	(Jur) Membru al parchetului, care avea rolul de a exercita acţiunea penală şi de a susţine acuzarea. 5 Membru al procuraturii (3), care supraveghează
37
PRGCURORAŞ
justa aplicare şi respectare a legilor, care decide trimiterea infractorilor în faţa justiţiei, susţine acuzarea înaintea instanţelor judiciare, reprezintă interesele statului într-un proces etc. 6 (îs) Procuror general Şef aî parchetului de pe lângă o curte de apel sau de pe lângă Curtea de Casaţie.
7	(îas; şîs ~ general al Republicii) Şef al Procuraturii, care exercită supravegherea respectării legilor de către toate organele centrale şi locale ale statului şi care numeşte pe procurori (5). 8 (îc) Prim-procuror Şef al parchetului de pe lângă un tribunal.
procuroraş sm [At: CARAGIALE. O. L 44 / Pl: -i! E: procuror + -aş] 1-2 (Rar; şhp) Procuror (3) (tânăr).
procusta vt [At: DN3 / Pzi: -tez / E: cf Procust] (Rar; fig) A lungi sau a scurta ceva. în funcţie de împrejurări.
procustare sf [At: DN3 / Pl: -tari / E: proc u sta) (Rar; fig) Lungire sau scurtare a ceva, în funcţie de împrejurări. procuţ sn vz pocruţ
procuvântare sf[At: (a. 1826) GCR II. 251/32 / Pl: ~tari / E: pro-1 + cuvântare] (înv) Prefaţă.
proda vi [At: ARH. FOLK. III. 100 / Pzi: prodau / E: pro-2 + da] (Reg)
1	A da din nou. 2 A da la rândul său.
produci smi [At: I. CR. IX. 125 / V: ~daş / E: ns cf. rs tipo, iubii im k] (Mun) Persoană trimisă înaintea unei armate pentru a face provizii. prodaş sm vz produci prodaxx v vz pr of taxi
prodat,~ă [At: SĂULESCU. HR. 1.21 /4 /Pl: -aţi, /E: ngr npoSâvng] (îvr) Trădător.
prodată sf[ At: SBIERA, F. S. 142 / Pl: ? / E: pro-1 + dată „soartă. destin“] (îvr) Soartă.
prodănou av [At: ARH. FOLK. III. 142 / E: pro-2 + dă + nou] (Reg) Din nou.
prodecan, -ă smf [At: NOM. PROF. 72 / Pl:	-e	/	E:	ger	Prodekan,
it prodecano] 1 Titlu dat membrului corpului profesoral universitar care are funcţia de locţiitor de decan. 2 Persoană care are titlul de prodecan
(1). 3 (Jur; înv) Titlu dat avocatului care avea funcţia de locţiitor aî decanului baroului. 4 (Jur; înv) Persoană care avea titlul de prodecan (3).
prodenfie sf[At: DN-1 / P: ~ri-e ! Pl: ~i/ / E: ger Prodentie] Orientare spre înainte a dinţilor. prodgade sfvz progadie
prodid'it, ~ă a [At: BARONZL L. 98 / Pl: ~i//. -e / E: net] (îvr) Proeminent (2).
prodig, -ă a [At: NEGULICI / Pl: ~igi. -ige / E: îr prodique] 1 (Liv;
d.	oameni) Risipitor. 2 (D. bacşişuri) Excesiv de mare.
prodiga vt [At: HELIADE. D. J. 65/16 / Pzi: prodig / E: fr prodiquer] (Asr) 1 A acorda cu generozitate. 2 A folosi din plin. 3 (C. i. averi, bunuri materiale, bani etc.; îoc economisi) A risipi. 4 (C. i.grămezi, şiruri, mulţimi etc.) A risipi.
prodigalitate sf [Ai: CR (1848). 242/64 / Pl: -taţi / E: îr prodigalite) (Liv) 1 Risipă. 2 Generozitate excesivă Si: dărnicie. 3 (Pex) Folosire din plin. cu dărnicie. 4 (Lpl) Fapte de om risipitor.
prodigios, -oasă a [At: NEGULICI / P: -gi-os / Pl: -oşi. -oase / E: fr prodigieux] Ieşit cu totul din comun prin cantitate, bogăţie, varietate, calitate, efecte etc.
prodigiozitate sf [At: SFC. VI. 56 / P: -gi-o- / Pl: -taţi / E: fr prodigiosite] (Nob) însuşire de a fi prodigios.
prod'igiu sn [At: NEGULICI / Pl: -gii / E: fr prodige, lat prodigium] (îdt) 1 Lucru, fapt ieşit cu totul din comun. 2 Epitet pentru o persoană cu calităţi ieşite cu totul din comun.
prodit, ~ă a [At: (a. 1680) CP 55/23 / Pl: -iţi. -e / E: ns cf ngr npoaodizrjg] 1 (înv) Pribeag. 2 (îdt) Nevoiaş.
proditor, -oare smf a [At: PRAVILA (1788). 27/23 / Pl: -i. -oare / E: lat proditor] 1-2 (înv) Trădător (al patriei sau) al unei cauze.
proditură sf [At:TEAHA. C. N. 257 / Pl: -i / E: prodit + -ură] (Trs) Venetic.
prod\ţie sf[At: PRAVILA (1788), 27/18 / V: -ţinne / Pl: -ii / E: lat proditio, -onis] 1 (înv) Trădare. prodiţinne sf vz prodiţie prodoc sn vz produh
prodosi vt(a) [At: (a. 1821) IORGA. S. N. 165 / Pzi: ~sesc / E: cf ngr Kpodidco] (înv) A trăda.
prodosie sf [At: CANTEMIR. HR. 94 / Pl: -\i / E: ngr itpodocna) (înv) Trădare.
prodosire sf [At: ASACHI. 1,39/15 / Pl: -ri / E: prodosi) (îvr) Trădare. prodositor, ~oare smf. a [At: ASACHI. I. 120/2 / Pl: -i, -oare i E: prodosi + -tor) (îvr) Trădător.
prodot sm [At: (a. 1808) GÂLDI. M. PHAN. 237 / V: ~tis / Pl: -oţi i E: ngr neoâorrjg] (înv) Trădător. prodot is sm vz prodot
prodrom [At: CANTEMIR, IST. 198 / A şi: prodrom / Pl: -uri, (rar) -oame / E: ngr 7cpâSp0fi0g, fr prodrome) 1 .s7/?/'(înv) Precursor (1). 2 sn (Med; înv) Simptom care precedă sau anunţă apariţia unei boli sau a unei stări patologice. 3 (Rar) Introducere în studiul unei ştiinţe. pro du sn vz produh produc sn vz produh
producăîiii vt [At: AARON, în CONTRIBUŢII, III, 126 / Pzi: -esc / E: mg produkâl] (îvr) A produce1 (1).
producător, ~oare [At: SĂULESCU, HR. I, 1/12 / V: (rar) ~ctor / Pl: -i. -oare / E: produce1 + -ător) 1 a (Rar; d. fenomene, abstracte etc.) Care este cauza, mobilul1 a ceva. 2 ,w?/‘(îoc consumatori) Persoană care. prin munca sa. produce1 bunuri materiale, valori artistice sau ştiinţifice etc. 3 a (D. oameni, activităţile lor sau d. mijloace sau unităţi de producţie) Care fabrică ceva Si: productiv (2). 4 sm (D. mijloace sau unităţi de producţie) Care serveşte la producerea unor bunuri Si: productiv (3). 5 sm (D. unităţi de timp) în care se produce1. 6 sm (Rar; d. comerţ, activităţi lucrative etc.) Productiv (4). 7 a (înv; d. pământ, ţinuturi etc.) Productiv
(6). 8 a (D. plante) Roditor. 9-10 sf. a (îs) Viţă -oare Viţă de vie nealtoită.
11	smf Persoană sau societate care asigură finanţarea unui film cinematografic.
produce1 [At: PETROVICI, P. 45/8 / Pzi: produc i E: lat producere)
I	v/ (D. oameni; c. i. acte. declaraţii etc.) A aduce în instanţă, îa o instituţie etc. ca dovadă în sprijinul celor susţinute. 2 vt (Pgn) A arăta. 3 vr A se prezenta în faţa spectatorilor cu un program artistic, sportiv etc. 4 vt A fi cauza, mobilul a ceva Si: a cauza, a ocaziona, a pricinui. a prilejui, a provoca, (rar) a prileji, (înv) a pricini. 5 (Mat; îvr) A determina ca rezultat.
6	vru (D. evenimente, fenomene, acţiuni etc.) A avea loc Si: a se Înfăptui, a se realiza. 7 vt(a) (C. i. bunuri materiale, valori ştiinţifice sau artistice etc.) A realiza. 8 vt(a) (Spc) A fabrica. 9 vt (C. i. plante, fructe etc.) A face să crească, să rodească. 10 vt (C. i. fructe) A face rod1 Si: a rodi1.
II	vt (îvr; d. plante) A reproduce. 12 vt(a) (C. i. profituri, venituri eîc.) A realiza prin muncă, investiţii etc.
produce2 vt [At: ARH. FOLK. III, 82 / Pzi: produc / E: pro 2 + duce] (Reg) A duce din nou.
producere sf[At: STAMATI. D. / Pl: -ri / E: produce1] 1 Aducere a unor dovezi în sprijinul celor susţinute. 2 (Pgn) Prezentare. 3 Cauzare.
4	Realizare a unor bunuri materiale, a unor valori ştiinţifice sau artistice etc. 5 (Spc) Fabricare. 6 (îvr; ccr) Bun produs de natură. 7 (îvr; ccr; mpl) Operă artistică. producică sf v z preducea
product1 sn [At: DAS 56/4 / V: ~dut sn / Pl: -e, -uri / E: lat productus, ger Produkt] (înv) 1 (Mat) Produs (3). 2 (Pex) Formulă aritmetică, algebrică etc. prin care se exprimă o înmulţire. 3 Produs (2). 4 (Spc) Operă de artă. 5 (îvr; îf produt) Materie. 6 (îvr) Descendent. 7 (Urmat de determinări care arată provenienţa, scopul, felul etc.) Produs (4). 8 Venit.
9	Beneficiu. product2 sn vz produh
productihily ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: îr productible] Care poate fi produs.
38
PROEMINA
productibilitate sf [At: ISIS (1859). 552/29 / Pl: -tiţi / E: fr productibilite] (îvr) Productivitate (1).
productiv, ~a a [At: EPISCUPESCU, O. î. 216/18 / Pl: -tivi. ~e / E: fr.productif] 1 (înv) Care determină ceva. 2 (D. oameni sau d. activităţile lor) Care fabrică ceva Si: producător (3). 3 (D. mijloace sau unităţi de producţie etc.) Care serveşte la producerea unor bunuri Si: producător
(4). 4 (D. comerţ, activităţi lucrative etc.) Care aduce câştig Si: rentabil, (rar) producător (6). 5 (Rar) Eficient. 6 (D. pământ, ţinuturi etc.) Care dă recolte bogate Si: fertil, rodnic, roditor, mănos, (înv) producător (7).
7	(D. sufixe, prefixe, elemente de compunere etc.) Care formează numeroase sau mai multe derivate, compuse etc. 8 (D. cuvinte) Care are numeroase derivate. 9 (D. conjugări) Care se îmbogăţeşte mereu cu noi verbe.
productivamente av [At: I. IONESCU, M. 298 / V: -vănimtre, -vemente /E:productiv + -amente] (înv) 1 în mod productiv (6). 2 în mod rentabil. productivă/m ntre av vz productivamente productivemente av vz productivamente
productivitate sf [At: LAURIAN, M. IV. 17/15 / Pl: -taţi / E: fr productivite] 1-3 Capacitate de a fi productiv (4-6). 4 Capacitate de a produce1 mult. 5 Eficienţă concretă, materială, a muncii productive Si: randament (1). 6 (Ecp; îs) -a muncii Eficienţă a muncii sociale exprimată prin raportul dintre cantitatea de produse realizată şi volumul de muncă consumat. 7 Capacitate a unor sufixe, prefixe, elemente de compunere etc. de a forma numeroase sau mai multe derivate, compuse etc. 8 Capacitate a unor cuvinte de a forma numeroase derivate. 9 Capacitate a unor conjugări de a se îmbogăţi mereu cu noi verbe. 10 (îvr) Producţie
(2).
productometru sn [At: DM / Pl: -re / E: cdp ger Produktionsmesser] înregistrator automat de producţie. productor, -oare smf a vz producător
producţie sf [At: CR (1829). 227*/18 / V: (asr) -ţiune / Pl: ~ii / E: fr production, rs npo/fyiapDi] 1 Rezultat direct, concret şi util al unui proces de muncă. 2 Totalitate a produselor, a bunurilor obţinute în procesul muncii într-o perioadă de timp determinată şi într-un anumit sector Si: (îvr) productivitate (10). 3 Operă literară, ştiinţifică sau artistică. 4 Totalitate a operelor unui scriitor, ale unui om de ştiinţă sau ale unui artist. 5 Totalitate a operelor create într-un anumit gen, într-o anumită epocă etc.
6	Proces al creării bunurilor materiale necesare existenţei şi dezvoltării societăţii. 7 (Ecp; îs) ~ de mărfuri Formă de organizare a economiei sociale în care produsele muncii sunt create de către diferiţi producători independenţi, autonomi unii faţă de alţii, specializaţi fiecare dintre ei în obţinerea unui produs oarecare, astfel încât pentru satisfacerea nevoilor sociale este necesară vânzarea-cumpărarea de produse de piaţă. 8 (Ecp; îs) Mica - de mărfuri Formă de economie bazată pe proprietatea privată şi munca personală a proprietarului mijloacelor de producţie, în care se produce pentru vânzare. 9 (Ecp; îs) Mod de - Fel istoriceşte determinat în care oamenii produc bunurile necesare existenţei lor, caracterizând o orânduire socială şi determinând-o din punct de vedere istoric. 10 (Ecp; îs) Relaţii de - Raporturi economice care se stabilesc între oameni în procesul de producţie a bunurilor materiale. 11 (Ecp; îs) Mijloace de -Totalitate a obiectelor muncii şi a mijloacelor de muncă pe care oamenii le folosesc în procesul de producere a bunurilor materiale. 12 (Ecp; îs) Forţă de - însumare între mijloacele de producţie şi forţa de muncă a oamenilor implicaţi în producţie. 13 (îe) A fi (sau a se afla. a intra etc.) în ~ A fi sau a intra într-un serviciu care produce ceva pentru schimbul de mărfuri. 14 (înv) Porvocare a ceva. 15 Spectacol organizat la sfârşitul unui an sau unui ciclu şcolar în institutele de artă teatrală şi cinematografică. în şcolile de muzică, de coregrafie etc.
producţirui vt [At: ŢICHINDEAL, F. 64/20 / Pzi: -esc / E: ger produzieren] (îvr) A face. producţiune sfvz producţie produfsn vz produh produft sn vz produh
produh sn [At: MUŞTE. ap. LET. III. 18/28 /V: (îvp) brăduf, burduf, podruv, potrumb, potruv, prădug, prăduh, prăduv, preduc, preduf, -duf, ~duv, (înv) ~duj, (reg) produ, -duc, -duet, -duft, -dul, -duş, -duu,-doc, pru-1 Pl: -uri / E: siv npcA&p(h\ 1 (îvp) Copcă în gheaţă. 2 (Reg; îf preduf) Vrană la butoi. 3 (Reg; îf produv) Gaură mică făcută lângă vrana unui butoi, pentru aerisire sau pentru evacuarea gazelor în timpul fermentaţiei vinului. 4 (Trs; Olt) Organ genital la vacă sau la iapă. prodwj sn vz produh produl sn vz produh
produs sn [At: MAIORESCU, L. 157 / Pl: -e, (înv) -uri / E: produce1} 1 Rezultat material al unui proces social sau natural, al unui proces fiziologic, chimic, de creaţie etc. 2 (Pgn) Consecinţă concretă Si: (rar) product1 (3). 3 (Mat) Rezultat al înmulţirii unor factori numere, mărimi scalare, vectoriale etc. Si: (înv) product1 (1). 4 (Ecn; urmat de determinări care arată provenienţa, scopul, felul etc.) Bun material rezultat dintr-un proces de muncă Si: (înv) product1 (7). 5 (Ecn) Totalitate a bunurilor materiale obţinute prin prelucrarea unor materii prime în procesul de producţie. 6 (Ecn; îs) ~ brut Material obţinut dintr-o exploatare, înainte de sortare sau de prclucrarc finită. 7 (Ecn; îs) - finit Produs (4) care, având procesul de fabricaţie încheiat, corespunde întocmai condiţiilor tehnice stabilite şi este apt pentru folosire. 8 (Ecn; îs) - de schimb Marfă. 9 (Ecn; îs) ~ necesar parte a produsului (5) creat de lucrătorii din sfera producţiei materiale care este necesară pentru asigurarea reproducerii foiţei de muncă.
10	(Ecp; iuz; îs) ~ pentru sine Formă istorică a produsului necesar în socialism (9). 11 (Ecp; iuz; îs) ~ pentru societate Formă istorică a plusprodusului destinat lărgirii producţiei şi ridicării bunăstării materiale şi culturale a societăţii în socialism (9). 12 (Ecn; îs) ~ global Totalitate a bunurilor materiale create într-o ramură din sfera productivă. 13 (Ecn; îs) ~ net Parte a produsului global care reprezintă valoarea nou creată.
14	(Ecn; pex; îas) Venit naţional. 15 (Ecn; îs) ~ social total Totalitate a bunurilor materiale create în decursul unei perioade de timp de lucrătorii ocupaţi în sfera productivă. 16 (Ecn; îas) Sumă a produsului global din toate ramurile economiei. într-o perioadă dată. 17 (îdt) Venit. 18.(îdt) Beneficiu. 19 (Ecn; îs) ~ intern brut Valoare monetară la preţurile pieţei a bunurilor şi serviciilor produse de o economie în decursul unei perioade, de regulă un an sau trimestru şi care include numai bunurile şi serviciile pentru consumul final sau destinate investiţiilor, datorită faptului că valoarea consumului intermediar, spre exemplu, materiile prime sunt incluse în preţul bunurilor fmale, deosebindu-se de produsul naţional brut . 20 (Ecn; îs) ~ naţional brut Valoare monetară la preţurile pieţei a bunurilor şi serviciilor produse de o economie în decursul unei perioade, de regulă 1111 an sau trimestru şi care include produsul intern brut la care se adaugă producţia finală brută a agenţilor naţionali care-şi desfăşoară activitatea în străinătate şi din care se scade producţia finală a agenţilor economici străini realizată în interiorul ţării. produş sn vz produh
produşcă1 sf [At: ANTIPA, P. 62 / V: (reg) ploduşcă f Pl: -şte. -şti I E: rs npo/ţynma ,,răsuflătoare“] (Mol) Copcă în gheaţă. produşcă2 sfvz poduscă2 produt sn vz product1 produu sn vz produh produv sn vz produh
proedne sf [At: (a. 1821) GÂLDI, M. PHAN. 237 / Pl: ~i/ / E: ngr Tzpoedpeia] (Grî) Rang de prim ordin într-o ierarhie nobiliară.
proedru sm [At: DN3 / P: -pro-e- / Pl: -ri / E: gr TtpâsSpoc] Fiecare dintre cei nouă cetăţeni din Atena aleşi prin tragere la sorti să prezideze adunările consiliului celor cinci sute şi adunările populare.
proegumen sm [At: (a. 1593), ap. TDRG / V: proigu- / Pl: -i / E: ngr JTpOTiYotifievog] (înv) 1 Călugăr care avea funcţia de egumen. 2 Ajutor de egumen.
proemina vi [At: ALEXI. W. / Pzi: 3 -neazu / E: drr proeminent, proeminenţă] (Rar) 1 A ieşi în relief. 2 A fi proeminent.
39
PROEMINENT
proeminent, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: -//(/.	/	E:	fr proeminent, ger
proeminentJ 1 Care iese mult în relief. 2 Care este cu mult mai ridicat decât suprafaţa înconjurătoare Si: (îvr) proclidit. 3 (Fig; d. oameni şi manifestările lor) Care iese din comun prin valoare, calităţi etc. Si: remarcabil, excepţional, eminent.
proeminenţă sf [At: I. GOLESCU. C. / Pl:	/ E: fr proeminenee. ger
Proeminenz] 1 Ceea ce iese mult în relief. 2 Ceea ce este cu mult mai ridicat decât suprafaţa înconjurătoare Si: ieşitură, ridicătură. 3 (Pex) înălţime. jjroemiu sn vz proimion proen a vz pro/# proeres ss vz proeresis pr oere si vz proerisi pr oere s\e sfvz proeresis
proeresis ss [At: MAG. IST. IV. 176/17 / V: ~resif? sfi proere, ~eris, ~erisis / E: ngr npoaipecnqJ (Grî) 1 Intenţie bună Si: bunăvoinţă. 2 (îe) Din (sau cu) bun - ori de bun ~resuî (cuiva) De bună voie. 3 (îe) A lăsa la (bun) ~ul (cuiva) A da cuiva libertatea să procedeze cum doreşte.
proere sit, ~ă a [At: (a. 1783) IORGA. S. D. XIV, ~ / PI: -iţi. / E: proeresi] (îvr) 1 Intenţionat. 2 Voit. proeris ss vz proeresis
proerisi vr [At: (a. 1794) GÂLDI, M. PHAN. 237 / V: ~eresi / Pzi: -sesc / E: ngr Ttpoaipeaco (aor Kpoaipovpai)] (Grî) I A se milostivi. 2 A se îndura. proerisis ss vz proeresis
proerisit sn [At: (a. 1793) GÂLDI, M. PHAN. 237 / Pl: (rar) -uri / E: proerisi] (îvr) Bunăvoinţă.
proeriticos av [At: (a. 1799) GÂLDI. M. PHAN. 237 / E: ngr npoaipettKcbq) (Gri; rai') Din proprie iniţiativă. proest sm vz proestos
proestoasă sf [At: (a. 1851) TDRG / V: proist~ l Pl: -se / E: proestos] (înv) 1 Stareţă. 2 Persoană cu rang înalt în ierarhia unei mănăstiri de femei.
proestos sm [At: (a. 1747) IORGA, S. D. XIII. 3 / V: proest, proistos IPl: -oşi / E: ngr npoecrt&g] (îrg) 1-2 (Călugăr sau) preot cu cel mai înalt rang în ierarhia unei (mănăstiri sau) a unei biserici. 3 Cleric mai mare peste o plasă. 4 (înv) Şef al unei bresle, al unei corporaţii etc. Si: staroste.
5	(îvr) Şef al unui serviciu public, al unei instituţii administrative, politice etc.
proface vt [At: ARH. FOLK. III. 60 / Pzi: profac / E: pro-2 + face] (Reg) A face din nou.
profan, [At: (a. 1811) B. V. III, 30 / PI:	~e / E: lat pr of anus, -a,
-um, fr profane] 1 a Care se află în afara religiei. 2 Care aparţine lumii laice. 3 a (Pex) Păgân. 4 a Care este împotriva religiei stabilite, a canoanelor ei. 5 a (Pex) Care nesocoteşte lucrurile considerate sacre. 6-7 smf a (Om) care este neiniţiat într-un domeniu aî cunoaşterii. într-o problemă de viaţă etc.
profană vt [At: HELIADE, ap. GHICA, A. 725 / V: (îvr) ~fîni / Pzi: -nez. (îvr) profan / E: fr profaner] 1 A trata fără respectul cuvenit, cu dispreţ, cu violenţă ceva considerat sfânt. 2 (Pgn) A ştirbi cinstea, curăţenia unei fiinţe, a unui lucru venerabil etc. Si: a batjocori, a pângări, a spurca.
profanare sf[At: ALEXANDRI, T. 1965 / Pl: -nări / E: profana] 1 Tratare fără respect, cu dispreţ, cu violenţă a ceva considerat sfânt Si: profanaţiune (1). 2 Ştirbire a cinstei, curăţeniei unei fiinţe venerabile Si: pângărire, profanaţiune (2).
profanat, ~ă a [At: BOLLIAC, C. 172 / Pî: -aţi, -e / E: profana] 1 (D. ceva considerat sfânt) Care este sau a fost tratat fără respectul cuvenit, dispreţuit. 2 (D. fiinţe venerabile) Care este sau a fost batjocorit, dezonorat, necinstit Si: pângărit.
profanator, ~oare [At :PROT. - POP.. N. D. / Pl: -i. -oare / E: profana + -tor] 1-4 smf a (Persoană) care profanează (1-2) Si: pângăritor (1-2). profanaţie sf vz profanaţiune
profanaţiune sf [At: I. GOLESCU. C. / P: -ţi-u- / V: ~naţie / E: fr profanation] 1-2 Profanare (1-2).
profascist, ~ă [At: BENIUC. M. C. I. 387 / Pl: -işti. -e / E: pro-1 + fascist] 1 a Care este favorabil fascismului. 2-3 smf, a (Persoană) care îi susţine pe fascişti. 4-5 smf, a (Persoană) care este de partea fasciştilor. profasin s vz profasis
profasis s [At: CANTEMIR. I. I. L 235 / V: -fasin / Pl: net / E: ngr Ttpâcpaacng] (Grî) Pretext.
profasisi vt [At: (a. 1793) GÂLDI. M. PHAN. 238 / Pzi: -sesc l E: ngr npexpamţea] (Grî) A pretexta.
profază sf [At: DN3 / Pl: -ze / E: fr prophase] (Big) Prim stadiu al mitozei. în care are loc formarea cromozomilor. profani v vz profana profeesor, ~oară smf vz profesor profect sm vz prefect
profecticie .v/ŢAt: PRAVILA (1814). 112/12 / Pl: -ii / E: lat profecticius] (îvr) Zestre.
profeminist, ~â a [At: S. C. ŞT. (IAŞI), 1957. 300 / Pl: -işti. -e / E: pro-1 + feminist) 1-2 smf a (Persoană) care susţine drepturile femeilor.
3	a Care este favorabil femeilor.
profera vt [At: VALIAN, V. / V: (înv; cscj) ~feri / Pzi: -rez, (rar) profer IE: fr profer er] (C. i. de obicei blesteme, ameninţări etc.) A rosti1 cu voce ridicată Si: (grî. rar) a proferisi. proferanţă sf vz prefera ns
proferare sf[At: CANELLA, V. 251 / Pl: -rări / E: profera] Rostire cu voce ridicată a unor blesteme, ameninţări etc. proferi v vz profera
proferisi vt [At: (a. 1820) GÂLDI, M. PHAN. 238 / Pzi: ~sesc / E: ngr npexpipa)) (Grî, rar) A profera.
proferment sm [At: DN3 / Pl: -nţi / E: ir profer meni) Substanţă proteică inactivă, care se activează în prezenţa proenzimei. profes1 sm vz profesor
profes2 sn [At:VÎRCOL, V. 98 / Pl: -e / E: net] (Olt) Prosop. profesa vt [At: HELIADE, ap. GHICA. A. 678 / V: (cscj) ~si, ~sui / Pzi: -sez / E: fr profes ser, lat profes sare] 1 (C. i. concepţii atitudini, păreri etc.) A expune. 2 (C. i. îndeletniciri, meserii, profesiuni, discipline etc.) A se ocupa cu... Si: a exercita, a îndeplini, a practica, (înv) a metanisi,
3	(Spc) A exercita profesiunea de profesor.
profesare sf [At: POLIZU / Pl: -sări / E: profesa] 1 Expunere a unei concepţii, a unei atitudini etc. 2 Exercitare a unei îndeletniciri, a unei meserii, a unei profesiuni etc. 3 (Spc) Exercitare a profesiunii de profesor. profesăr sm vz profesor
profesări vt [At: ŞEZ. I. 88 / Pzi: -resc / E: profesăr] (Reg) A face să devină profesor. profiesi v vz profesa profesie sf vz profesiune
profesiogramă sf [At: DN3 / P: ~si-o- / Pl: -me / E: ger Professiogramm ] Elaborare a surselor de rezistenţă şi de periclitare în legătură cu o profesiune în vederea orientării profesionale ştiinţifice.
profesional, ~ă [At: ASACHI. R. 6Vl4 / P: -si-o- / Pl:	/ E: fr
professionel) 1 a Referitor la o profesiune. 2 a (îs) Boală - Boală determinată de acţiunea unor factori chimici, fizici sau biologici nocivi ori de suprasolicitarea unor aparate, sisteme eîc., care intervin în exercitarea anumitor profesiuni. 3 a (îs) Secret - Informaţie pe care o deţine cineva datorită profesiunii sale şi pe care nu are dreptul să o divulge. 4-5 sf a (Şîs şcoală -ă) (Instituţie de învăţământ) care pregăteşte muncitori calificaţi. 6 a (îs) învăţământ - învăţământ pentru pregătirea şi pentru specializarea muncitorilor calificaţi. 6 av Cu obişnuinţa unui profesionist.
profesionalism1 sns [At: CONTEMP. 1948, nr. 105, 10/6 / P: ~si-o- l E: fr professionnalisme) (Rar) 1 Profesionism. 2 Conştiinţă profesională.
profesionalism2 sn [At: L. ROM. 1959. nr. 2, 102 / P: -si-o- / Pl: -e / E: profesional + -ism] (Lin; rar) Cuvânt care aparţine unui limbaj profesional.
profesionalitate sf[At: T februarie 1969, 54 / P: -si-o- / Pl: -tăţi / E: profesional + -itate] (Rar) Calitate de a fi un bun profesionist.
40
PROFILA
profesionaliza vrt [At: VIANU, P. 20 / P: ~si-o~ / Pzi: ~zez / E: profesional' + -iza] (Rar) 1-2 (A căpăta sau) a facc să capete un caracter profesional. 3-4 (A deveni sau) a face să devină o profesiune.
profesionalizare sf [At: VIANU. P. 18 / P: -si-o- / Pl: ~zăW / E: profesionaliza] (Rai*) 1 Dobândire a unui caracter profesional. 2 Transformare în profesiune.
profesionalmente av [At: ARGHEZI, S. XI, 36 / P: -si-o- / E: profesional + -mente] (Rar) Din punct de vedere profesional.
profesionism sni [At: SFC. I, 126 / P: -si-o- / E: profesio(ist) + -ism]
1	Practicare a unei îndeletniciri ca profesionist. 2 Pregătire corespunzătoare a unui profesionist. 3 (Pex) Ramură a artei, a sportului etc. practicată ca profesiune.
profesionist, -ă [At: FUND. 41/12 / P: -si-o- / Pl: -işti, -e / E: lat profesionista, it professionista, ger Professionist] 1-2 smf a (Persoană) care lucrează într-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregătiri corespunzătoare. 3 a Care este făcut de către persoane de profesie. 4 a Care activează ca persoane de profesie. 5-6 smf a (Spc; euf) (Persoană) care practică prostituţia.
profesiune sf[At: GOLESCU, E. 339/11 / P: -si-u- / V: ~fesie / Pl: -ni / E: fr profession] 1 Activitate cu caracter permanent pe care o desfăşoară cineva în baza unei calificări Si: meserie, ocupaţie. 2 Complex de cunoştiinţe teoretice şi de deprinderi practice de un anumit gen şi de un anumit grad care definesc pregătirea cuiva pentru exercitarea unei ocupaţii. 3 (îla) De profesie Profesionist. 4 (îs) ~ de credinţa Declaraţie publică pe care o face cineva despre principiile sau convingerile sale.
profesor, -oară [At: CALENDARIU (1794), 27/6 /V: (reg) pofresor, prafisor, prăfcsur, prefesor, prefeţor, -feesar, profes, -sar, ~fisăr, -fisor, -fisur / A şi: profesor / Pl: -i. -oare / E: latprofessor, fr professeur, ger Professor] 1 smf Persoana cu o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate care predă o materie în învăţământul gimnazial sau liceal ori într-o instituţie de învăţământ superior, sau pregăteşte pe cineva în afara şcolii într-un domeniu al cunoaşterii. 2 smf (imp) învăţător. 3 ,s/(Mol; Olt) Profesoreasă (2).
profesoral, —ă a [At: CR. (1834), 2822/17 / Pl: -i, -e / E: îrprofessoraî] ,1 (îvr) Referitor la învăţător Si: (înv)profesoresc (1). 2 Referitor la profesor
(1)	Si: (înv) profesoresc (2), 3 (Şîs consiliu -, corp -) Care este alcătuit din profesori (1) Si: (înv) profesoresc (3). 4 (D. manifestări ale oamenilor) Care denotă pedanterie, preţiozitate, gravitate, solemnitate Si: (înv) profesoresc (4).
profesoraş sm [At: DDRF / Pl: -i / E: profesor + -c/ş] 1-4 (Şhp) Profesor (1-2) (tânăr). 5 (Dep) Profesor (1) slab pregătit şi fără experienţă.
profesorat sn [At: DRLU / Pl: ? / E: fr professorat] 1 Meserie, funcţie sau carieră de profesor (1) Si: (rar) profesorie (1). (îvr) profesară (1). 2 Timp cât o persoană exercită meseria de profesor (1) Si: (rar) profesorie
(2),	(îvr) profesură (2).
profesoreasă sf [Ai: F (1877), 542 / Pl: -ese / E: profesor + -easă] (înv)
1	Profesoară (1). 2 Soţie de profesor (1) Si: profesoară (3). profesorită
(5).
profesoresc, ~easă ă [At: DRLU / Pl: -eştii / E: profesor + -esc] (înv) 1-4 Profesoral (1-4).
profesorică sf [Ai: BUL. FIL. VII, 74 / Pl: -ici / E: profesoară + -ică] (Rar) 1-2 (Şhp) Profesoriţă (1-2). 3 (Şdp) Profesoriţă (3).
profesorie sf [At\ POLIZU / Pl: ? / E: profesor + -ie] (Rar) 1-2 Profesorat (1-2).
profesorime sf[At: CADE / Pl: ? / E: profesor + -ime] 1 Totalitate a profesorilor (1). 2 Mulţime de profesori (1).
profesoriţă sf [Ai: CR (1830), 1 102/39 / Pl: -iţe / E: profesoară + -iţă] 1-2 (Rar; şhp) Profesoară (1) (tânără) Si: (rar) profesorică (1-2). 3 (Dep) Profesoară slab pregătită şi fără experienţă Si: (rai') profesorică (3). 4 (Buc) învăţătoare. 5 (Reg) Profesoreasă (2). profesiii v vz profesa
profesură sf [At: I. GOLESCU. C. / Pl: ? / E: ger. Professur] 1-2 (îvr) Profesorat (1-2). 3 (Reg) Studii făcute de cineva pentru a deveni profesor.
profet1 sm [At: GOLESCU. C. / V: (înv) -fit, ~feta / Pl: ~eti / E: lat proheta, frprohete] 1 Predicator religios considerat ca trimis al divinităţii
pe pământ şi înzestrat cu darul de a prezice viitorul Si: proroc. 2 (îe) Nimeni nu e ~în ţara lui Se spune despre cineva care are puţină influenţă, care găseşte puţină crezare sau înţelegere în mijlocul celor din jur. 3 Epitet dat de musulmani lui Mahomed Si: proroc. 4 Persoană care intuieşte apariţia sau desfăşurarea unor evenimente în viitor Si: proroc. profet2 sn vz profit2 profeta1 sm vz profet1 profeta2 v vz profeţi profeteasă sf vz profetesă
profetesă sf [At: HELIADE, O. II. 49 / V: -teasă / Pl:	/	E:	it
profetessa, frprophetesse] Femeie considerată drept trimisă a divinităţii pe pământ şi înzestrată cu darul de a prezice viitorul.
profetic, -ă a [At: SĂULESCU, HR. I, 8/7 / V: (înv) -fitic / Pl: -ici, -ice / E: fr prophetique] 1-2 (Ca) de profet1 (1). 3 Care prezice. 4 Care are caracter de profeţie. 5 Care conţine o profeţie Si: (liv) mesianic. (îvr) pit liv.
profefism sni [At: NEGULICI / E: îrprophetisme] Curent religios care susţine opinia, funcţia profetului1 (1).
profetiza vt [At: NEGULICI / V: (înv) ~fitiza l Pzi: ~zez / E: fr prophetiser] A profeţi.
profetizate sf [At: DN3 / Pl: -zari / E: profetiza] Prorocire a unei întâmplări.
profeţi vt [At: LB / V: (îvr) -feta / Pzi: -ţese / E: profet1] A anunţa, a arăta dinainte ce se va întâmpla în calitate de profet1 (1) Si: a prezice. a proroci. a prevesti1. a profetiza.
profeţie sf [At: CANTEMIR. IST. 275 / V: (înv) -fiţie / Pl: ~i/ / E: fr prophetie] Ceea ce profeţeşte cineva Si: prorocire,prevestire.prezicere. profezmie sfvz protesmie
profierbe vt [At: CDDE 96 / Pzi: profierh / E: pro-2 + fierbe] (Ban) A fierbe din nou.
profil1 sn [At: AR. (1829). 1542 / 40 / Pl: -uri. (rar) / E: fr profil, ger Profil] 1 Contur a feţei ciuva. privită dintr-o parte. 2 (Pgn) Contur al unui obiect privit dintr-o parte. 3 (îla) Din (sau în) ~ Dintr-o parte a feţei sau a corpului. 4 (Fig) Aspect general caracteristic pentru cineva sau ceva. 5 (Pex) Caracter predominant, propriu unei fiinţe, unui lucru, unui fenomen etc. Si: caracteristică, specific. 6 Vedere laterală, dintr-o parte sau aspect al unui lucru în care trăsăturile şi contururile se detaşează ca un profil1 (1). 7 Contur al unui lucru, al unei forme de relief etc. 8 (Pgn; rar) Aspect. 9 (Spc) Contur al unei acţiuni plane, al unui element de construcţie, al unui coip geometric etc. 10 Contur al unui plan, al unui proiect etc. 11 Contur aparent al unui obiect, rezultat dintr-o proiecţie ortogonală pe un plan. 12 Desen care reprezintă o secţiune verticală făcută într-o construcţie, într-un obiect. în sol etc. pentru a evidenţia distribuţia elementelor sau structura acestora. 13 (îs) ~ geologic Reprezentare grafică, în plan vertical, a structurii geologice a unei porţiuni din scoarţa terestră.
14	Secţiune în plan vertical a straturilor geologice. 15 Piesă decorativă, în relief, folosită la ornamentarea unei clădiri, la consolidări aparente, la îmbunătăţirea acusticii unei săli etc. 16 Elemente de decor care ies din planul general al faţadei unei construcţii. 17 Obiectiv de bază şi relativ stabil al producţiei unei instituţii, căruia îi corespunde un anumit mod de organizare, de înzestrare etc. 18 Structură organizatorică ce corespunde acestui obiectiv. 19 (îla) De ~ Care aparţine unei anumite specialităţi. profil2 sn vz porfiră1
profila [At: PROT. - POP.. N. D. / Pzi: -lez. / E: îr profiler] 1 vr A ieşi în evidenţă din ansamblul căruia îi aparţine ori din cel înconjurător Si: a se contura, a se proiecta, a se reliefa. 2 vr (Pex) A se vedea. 3 vt (C. i. obiecte, materiale etc.) A da o anumită formă. 4 vt (C. i. întreprinderi, instituţii etc.) A stabili în linii generale obiectivul de bază al producţiei, al activităţii. 5 vt (C. i. întreprinderi, instituţii etc.) A organiza într-un mod corespunzător unui obiectiv de bază al producţiei, al activităţii.
41
PROFILACTIC
6	vt (C. i. întreprinderi, instituţii etc.) A da o anumită orientare. 7 vt (Pgn) A specializa.
profilactic, ~ă [At: CUCIURAN, M. 12721 / Pl: -ici. -ice / E: fr prophylactique] 1 « Referitor la profilaxie (1) Si: (îvr) profilactiv (1). 2 a Care apără organismul de boli Si: (îvr) pmfilactiv (2). 3 a Care se ocupă cu mijloacele de apărare a organismului împotriva bolilor, de combatere a condiţiilor care favorizează apariţia acestora Si: preventiv, (îvr) profilactiv
(3). 4 a (Rar; pgn) Care apără de ceva Si: apărător. (îvr) profilactiv (4). 5-6 a/(înv) (Tratat de) profilaxie.
profilactiv,	[At: I. IONESCU. D. 473 / PI:	~e	/E: cf. /)/y;//7«:/c//c]
(îvr) 1-4 Profilactic (1-4).
profilare sf[At: SCÎNTEIA. 1960, nr. 4837 / Pl: -lari / E: profila] 1 Ieşire în evidenţă a ceva din ansamblul căruia îi aparţine ori din cel înconjurător Si: conturare, proiectare, reliefare. 2 Dobândire a unei anumite forme. 3 Stabilire în linii generale a obiectivului de baza al producţiei, al activităţii. 4 Organizare într-un mod corespunzător obiectivului de bază al producţiei, al activităţii. 5 (Pex) Specializare.
profilaxi vt [At: IORGA. S. D. XVI, 209 / Pzi: ~Ae.sc / E: ngr itpotpvXăaaco (aor npocpvĂâ vio))] (Grî) A garanta.
profilaxie sf [At: (a. 1788) GÂLDI. M. PHAN. 238 /V: ~filaxis (S şi: profilacsis) / Pl: ~i/ / E: fr prophylaxie] 1 Totalitate a măsurilor medico-sanitare care se iau pentru prevenirea apariţiei şi răspândirii bolilor.
2	(Pex) Totalitate a activităţilor cu caracter preventiv care stau la baza principiilor de ocrotire a sănătăţii publice. 3 Ramură a medicinii care se ocupă cu profilaxia (1). profilaxis s vz profilaxie
profila sf [At: DN3 / Pl: -Ie / E: fr profite, it profila] (Bot) Bractee mică Si: bracteolă.
profilograf sn [At: DL / Pl: ~e IE: fr profilographe] Profiiometru care depistează şi înregistrează sau măsoară denivelările suprafeţei unui drum. a unui teren sau neregularităţile. asperităţile de pe suprafaţa unei piese prelucrate.
profilogramă sf [At: LTR2 / Pl: -me / E: frprofilogramme] înregistrare grafică a asperităţilor de pe suprafaţa unei piese prelucrate, obţinută cu profilograful.
profiiometru sn [At: DL / Pl: ~re / E: îr profilometre] Aparat pentru măsurarea gradului de netezire al suprafeţei unui drum, a unui teren, a unei piese prelucrate. profimie sfvz protimie1
profir1 sn[At: (a. 1763) IORGA. S. D. XI. 71 / V: plofr I Pl: -uri / E: it profilo „ornament la haină“] (înv) Fâşie de blană cusută ca ornament pe marginea unei haine. profir2 sn vz porfiră1 profirul, -ie a vz porfiriu profisăr sm vz profesor profisor, ~oară smfvz profesor profisur, ~oară smfvz profesor profit1 sm vz profet1
profit2 s/i [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~fet / Pl: -uri, (rar) ~e / E: fr profit, ger Profit, it profitto] 1 Ceea ce reprezintă un folos material sau spiritual pentru cineva sau ceva Si: avantaj, beneficiu, câştig, folos. (înv) priinţă. 2 (îlp) In —vil (cuiva) în interesul material sau spiritual al cuiva. 3 (Fam; îae) Un ce ~ Un oarecare beneficiu. 4 (Ecp; spc) Formă transformată a plusvalorii, reprezentând beneficiul capitalistului. 5 (Ecn; îs) ~ mijlociu Parte a plusvalorii creată în societate care revine fiecărui capitalist proporţional cu mărimea capitalului avansat. 6 (Ecn; îs) ~ comercial Parte a plusvalorii creată în sfera productivă.
profita vi [At: HELIADE, D. J. 147/21 / Pzi: profit. (înv) -tez / E: fr profiter) 1 (Udp ,,de“) A avea un profit2 (1) Si: a beneficia. (îvr) a profitui.
2	A folosi un prilej pentru a beneficia de ceva, pentru a face ceva. 3 (Rar; ccd) A aduce cuiva profit2 (1).
profitabil, ~ă a [At: I. GOLESCU. C. / Pl: -i. -e / E: fr profitable, it profitabile] Care aduce profit2 (1) Si: avantajos, folositor, util.
profitabilitate .s/[At: DN3 / Pl: (rar) -taţi / E: it profittabilită) însuşire a ceva de a fi profitabil.
profitare sf [At: DN3 / Pl: (rar) -tari f E: profita] Obţinere a unui profit2 (1). '
profitasire sfvz proftaxire
profiterol sn [At: VINEA. L. I, 133 / Pl: -uri i E: fr profiiterole] Prăjitură făcută din produse de patiserie de forma unor gogoşi mici umplute cu cremă de vanilie, din mai multe sortimente de îngheţată, din frişcă şi din sos de ciocolată cu rom. profit ic, ~ă a vz profetic profitiza v vz profetiza
profitor, -oare smf, a [At: CAMIL PETRESCU. T. II. 91 / Pl: -i. -oare
l	E: fr profiteur] 1-2 (Persoană) care caută să obţină câştig din orice împrejurare neţinând seamă de interesele altora. 3-4 (Persoană) care urmăreşte un folos din munca sau în dauna altora. 5-6 Speculant.
profitui vi [At: SĂULESCU, HR. I, 150/5 / Pzi: -esc / E: profit2 + -ui] (îvr) A profita (1). profit ie sfvz profeţie profond, -ă a vz profund
profiont sn [At: LB / V: pre fi-, prefimd, prif-, -fiunt / Pl: -uri / E: mg profiontI Pâine de calitate inferioară care se prepara în trecut pentru militarii din fostul Imperiu austro-ungar.
profora sf [At: R. POPESCU, ap. C M I, 530 / Pl: (rar) -ale / E: ngr Jtpo(popâ] (înv) Pronunţare după anumite norme Si: dicţiune.
proforisi vtr [At: ASACHI. ALGHEBRA. 5712 / Pzi: ~Ae.sc / E: profora + -«•/] 1-2 (înv; d. litere, sunete, silabe etc.) A (se) pronunţa Si: a (se) rosti.
proftamsi v vz pr of taxi profitaşi v vz proftaxi
proftaxi [At: (a. 1781) URICARIUL, III, 147 / V: -amsi. -asi.-tăxi. prodaxi. prohtaxi / S şi: -thacsi / Pzi: -xesc / E: ngr npcxpOăoa (aor npocpOăva))] (Grî) 1 vt A pregăti din timp. 2 vt A urgenta. 3 vi A sosi. 4 vt A avea timpul necesar pentru a întreprinde ceva. 5 vt A expedia. 6 vt A transmite. 7 vt A satisface o trebuinţă. 8 vt A prinde.
proftaxire sfi [At: (a. 1781) ARH. OLT. XIV, 256 / V: -fiitasire / Pl: -ri l E: proftaxi] Expediere. proftaxi v vz proftaxi proftea sfvz proptea proftimisi v vz protimisi profam sn vz parfum profuma v vz parfuma profumare sf vz parfumare profumat, ~ă a vz parfumat profumător, ~oare a vz parfumator profumătoriu, -oare a vz: parfumator
profund, a [At: CALENDARIU (1794), 32/17 / V: (înv) -fond I Pl: -nzi, -e / E: lat profundus, -a, -um, fr profund] 1 (D. stări fiziologice sau psihice. însuşiri ori manifestări morale etc.) Care aie o mare intensitate Si: adânc, intens, mare. 2 (Spc; rar; d. culori) Foarte intens. 3 (Spc. d. saluturi, reverenţe etc.) Care este făcut prin înclinare adâncă a capului, a corpului etc. 4 (Pex) Care exprimă respect deosebit. 5 (D. oameni) înzestrat cu o putere de înţelegere, cu o temeinică cultură etc. Si: pătrunzător.perspicace. 6 (D. gândurile, gândirea, judecăţile, cunoştiinţele. înţelegerea etc. omului) Care denotă multă inteligenţă, cultură, pregătire, seriozitate. 7 Care este făcut cu multă seriozitate, competenţă. 8 (D. creaţii ale oamenilor) Care are o mare valoare. 9 (D. creaţii ale oamenilor) Care este încărcat de semnificaţii. 10 (D. ochi, privire) Care exprimă sentimente adânci. însuşiri morale deosebite. 11 (D. voce, sunete, zgomote etc.) Cu tonul cel mai de jos Si: adânc, grav. 12 (D. procese, modificări etc. fizice, sociale etc.) Care are un caracter radical. 13 (D. procese, modificări etc. fizice, sociale etc.) Care duce la schimbări esenţiale. 14 (D. procese, modificări etc. fizice, sociale etc.) Care se deosebeşte în mod esenţial de altceva sau de ceea ce fusese înainte. 15 (D. ape. cavităţi.
42
PROGRAMARE
săpaturi, obiecte concave etc.) Ai cărui fund se află la o distanţă foarte inare faţă de marginea de sus, de suprafaţă, de 1111 reper dat etc. Si: adânc.
16	(D. zone.regiuni etc.) Care se află la mare adâncime. 17 (Spc; d. plăgi, infecţii etc.) Care pătrunde ori se află adânc în interior. 18 (D. respiraţie, suspine etc.) Care vine sau pare că vine din interiorul corpului Si: adânc.
profunda mente av [At: HELIADE. ap. SFC II. 197 / E: îr profondement] (înv) în mod profund (1).
profundsje sf[At: LTR2 / Pl: -dări / E: profund] (Teh) Ambutisare a unui obiect în formă de cupă, cu adâncime mare în raport cu diametrul.
profundităte sf[At: CR (1848), 163/79 / Pl: (rar) -mi / E: lat profunditas, -atis] (Liv) 1-2 Profunzime (1, 3).
profundorsn [At: DER / Pl: -oare / E: îr profondeur cf profund] Parte posterioară. mobilă, a ampenajului orizontal al unei aeronave, care asigură uşurinţa mânuirii, echilibrul şi stabilitatea aeronavei. profit nt s vz profont
profuniune i/’[At: MARIN. F. 9/21 / Pl: -i / E: profund + -ime] 1 Capacitate de a judeca, de a înţelege, de a înfăţişa lucrurile în esenţa, Î11 semnificaţia lor adâncă Si: adâncime, (liv) profundităte (1). 2 Punct. loc. considerate de la suprafaţa unui lucru, de la un reper dat până la o distanţă mare spre interior. 3 însuşire de a fi profund Si: adâncime. (liv) profundităte (2). profwzie sfvz profuziune
profuziune sf[At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) ~fuzie / P: -zi-u- / Pl: -ni / E: frprofusion, latprofusio, -onis] (Liv; udp ,,de“) 1 Cantitate foarte mare din ceva Si: abundenţă, bogăţie. 2 (îlav) Cu ~Din abundenţă. progădâ sfvz progadie progade sfvz progadie
progadie sf [At: (cca 1800) IORGA, S. D. XV, 312 / V: podradie, po gradă y pograde, pogradie, prodgade, -gadă, ~gade, ~grade, ~gradie, vrogadie l Pl: -ii / E: siv [WA'hrpAAHK] 1 Curte a unei biserici folosită ca cimitir. 2-3 (Pex) Cimitir (pe lângă o biserică).
progalben,-a a [At: MAT. FOLK. 1519 / Pl:	-e IE: pro-2 + galben]
(Reg) Foarte galben.
progeme sf [At: DN3 / P: -ni-e / Pl: ~i/ / E: ger Progenie] (Med) Prognatism.
progenitură sf[At: HELIADE, O. I. 386 / Pl: -ri / E: fr progeniture]
1	Totalitate a puilor unui animal. 2 Pui al unui animal Si: prăsilă. (rar) plod, (rar) prăsitură. 3 (Fam; prt) Totalitate a fiilor şi fiicelor unei persoane Si: copil, odraslă. 4 Urmaş.
progene sf [At: DEX2 / P: -ri-e / Pl: -ii / E: fr progerie] (Med) îmbătrânire prematură a ţesutului cutanat.
progestemn sn [At: DM / V:	/	Pl: -ne / E: fr progesterone] 1 Hormon
care se formează în ovare şi care este indispensabil în procesul de reproducere Si: luteină. 2 Medicament preparat cu hormonul progeste-ron (1).
progesteronă sfvz progesteron proget sn vz proiect progetaty ~ă a vz proiectat proght, -ă a vz proclet proglot sn vz proglotă
proglotă sf [At: DN3 / Pl: -te / E: fr proglottis] (Big) Fiecare dintre segmentele unui vierme inelat.
prognat, -ă a [At: ŞĂINEANU, D. U. / Pl: -aţi, -e IE: fr prognathe] Caracterizat prin progmatism.
progmafism sni [At: cf. ŞĂINEANU, D. U. / E: fr prognathisme] Conformaţie particulară a feţei omului care constă în proeminenţa anterioară, în formă de bot, a maxilarelor sau a arcadelor dentare ale acestora.
prognitic s [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 23/6 / A: net / Pl: net / E: net] (îvr) Pronostic (1). prognostic sn vz pronostic prognostica v vz pronostica prognosticale sfp vz pronostic
prognosticator, ~oare smf [At: CĂLINESCU, S. 206 / Pl: -ri. -oare / E: prognostica + -tor] (Nob) Persoană care face un pronostic (1). prognostici v vz pronostica prognosticon sn vz pronostic
prognoza vt [At: DEX2 / Pzi: ~z.cz / E: prognoză] 1-2 A elabora o prognoză (1-2). 3 A prevedea (1).
prognozare sf [At: DEX2 / Pl: -zari / E: prognoza] 1-2 Elaborare a unei prognoze (1-2). 3 Prevedere (1).
prognozat, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: prognoza] A cărui apariţie sau desfăşurare a fost prezentată anticipat. prognoză sf[At: ALEXI. W. / Pl: -ze / E: frprognose, ger Prognose]
1	Estimare a apariţiei şi desfăşurării în timp a unui fenomen, a unui proces etc., bazată pe studiul împrejurărilor care îi determină apariţia şi evoluţia.
2	Estimare a valorilor probabile pe care le vor lua în viitor unele măsuri nesigure, inconstante din prezent. 3 (Pex) Prognostic (1).
progon1 sn [At: (a. 1780) URICARIUL V. 395/21 / Pî: -oane / E: rs nporoH] (înv) Taxă pentru transportul cu căruţa de poştă. progon2 sn vz prigon2
progradare sf [At: DN-' / Pl: -dari / E: eg progradation cf lat progredi „a înainta1'] (Gig) 1 Proces de lărgire şi de înălţare spre uscat a unei plaje prin depunerea nisipului dislocat de apă. 2 Mărire a concentraţiei în carbonaţi şi în alte săruri în orizonturile superioare ale solului, ca urmare a mişcării ascendente a apei. prograde sf vz progadie progradie sfvz progadie
program, ~ă [At: AR (1829), 6’/37 / Pl: -e, (îvr. sm) -i / E: fr programme, ger Programm, ngr npâypafifia, rs nporpaMMa, lat programma, it programma] 1 sn (înv) Ansamblu al momentelor care alcătuiesc o ceremonie, o serbare, un spectacol etc. sau o emisiune de radio ori de televiziune, în ordinea desfăşurării acestora. 2 sn Ceremonie alcătuită confrom programului (1). 3 sn Foaie de hârtie, publicaţie etc. care anunţă şi descrie ansamblul momentelor care alcătuiesc o ceremonie,
o	serbare, un spectacol etc. sau o emisiune radio ori de televiziune. 4 sn (Spc) Emisiune de radio sau de televiziune. 5 snf Expunere scrisă a principiilor, a scopurilor, a sarcinilor etc. unei organizaţii politice, sociale, culturale etc. 6 sf(\s) -ă şcolăra sau analitică Document care stabileşte şi detaliază volumul cunoştiinţelor şi sistemul lor de predare pentru o anumită clasă ori an de studii şi la un anumit obiect de studiu, în cursul unui an de învăţământ, sau tematica unui concurs, a unui examen etc. 7-8 snf (Plan de) activitate în care sunt stabilite în ordinea desfăşurării lor etapele sau muncile, operaţiile propuse pentru o perioadă dată. 9 snf Timp afectat programului (8) Si: orar2. 10 snf Desfăşurare a activităţii individuale, dintr-o instituţie etc. după un program (7). 11 snf (Fam) Ocupaţie. 12 sn Ansamblu de instrucţiuni codate, într-o anumită succesiune, folosit de un calculator pentru rezolvarea unei probleme. 13 sn (Rar; îs) Muzică cu - Muzică programatică.
programa [At: LEG. EC. PL. 255 / Pzi: -tmz / E: fr programmer] 1 (C. i. acţiuni, activităţi etc.) A organiza potrivit unui program (7). 2 A fixa un program (7) pe baza căruia urmează să se desfăşoare o activitate.
3	A include într-un program (1). 4 (C. i. oameni) A planifica la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 5 A introduce un program într-un calculator în vederea rezolvării unor sarcini de lucru.
programabil, -ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr. eg programmable] 1 Care poate fi programat. 2 Care trebuie să fie programat.
programare sf [At: CONTEMP. 1949, nr. 120, 2/3 / Pl: -mări / E: programa] 1 Organizare potrivit unui program (7). 2 Stabilire a unui program (7) pe baza căruia urmează să se desfăşoare o activitate. 3 Includere într-un program (1). 4 Planificare a unei persoane la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 5 Introducere a unui program (12) într-un calculator în vederea rezolvării unei probleme. 6 Ansamblu de metode de rezolvare matematică a problemelor de tipul celor care intervin în planificare, urmărind optimizarea unor funcţii de mai multe variabile.
43
PROGRAMATIC
programatic, —ă a [At: D. GUŞTI, P. A. 31 1 / Pl: -ici. -ice i E: ger programatisch] 1 Privitor la un program (7). 2 (îs) Muzică (sau literare. compoziţie etc.) -ă Muzică sau lucrare, compoziţie etc. muzicală care îşi propune să ilustreze, să urmărească explicit o temă dată.
programatlsm sns [At: S iulie 1960. 81 / E: programatic) + -ism] 1 Caracter al unei muzici programatice (2). 2 Curent care promovează muzica programatică (2).
programator, -oare [At: M. D. ENC. / PI: ~i, -oare / E: fr programmateur] 1 a Care face programe (12). 2 smf Persoană specializată în întocmirea programului (12) unui calculator. progrebanie sfv z po gr e bănie
progres sn [At: (a. 1699) FN 87 / Pl: -e, (înv) -uri / E: lat progressus, it progresso, fr progres] 1 Mişcare înainte, evolutivă în spaţiu. în timp. într-un proces, într-o stare de lucruri etc. 2 Dezvoltare în linie ascendentă, de la simplu la complex, de la inferior Ia superior (înv) progresie (5). 3 Apariţie şi consolidare a noului. 4 (Spc) Schimbare favorabilă datorită căreia se ajunge la un rezultat scontat ori se atinge un anumit scop. 5 (înv; d. oameni; îla) De ~ Progresist (3).
progresa [At: GHICA, S. 217 / Pzi: -sez / E: fr progresser] 1 A trece de la o stare sau de la o formă inferioară de dezvoltare la una superioară Si: a înainta, a proptişi, a avansa, a se dezvolta. (înv) a prohorisi, (reg) a noji1. 2 A evolua spre rău Si: a se agrava.
progresie sf [Al: ARITM. (1823), 8723 / V: (înv) -iune sf I Pl: -ii / E: fr progression, lat progressio, -onis] 1 Şir finit de numere ai cărui termeni se deduc unul din altul după un anumit procedeu progresiv cu ajutorul unui număr fix. 2 (Pex) Cantitate corespunzătoare acestui şir. 3 (îs) ~ aritmetică (sau înv. prin diferenţă) Şir de numere a cărui proprietate constă în faptul că fiecare termen al său în afară de primul, se obţine din cel care îl precedă prin adăugarea la el a aceluiaşi număr constant, numit raţie. 4 (îs) ~ geometrică Şir de numere a cărui proprietate constă în faptul că fiecare termen al său, în afară de primul, se deduce din cel care îl precedă, prin multiplicarea Iui cu acelaşi număr constant, numit raţie. 5 (înv) Progres (1). 6 (Nob) înaintare pe jos. progresif -ă a vz progresiv
progresism sni [At: CV 1950, nr. 3,48 /E: frprogressisme] 1 Doctrină politică progresistă (4). 2 Poziţie politică progresistă (4).
progresist, -ă [At: CR (1846), 281 /15 / Pî: -Işti, -e / E: fi' progressiste]
1	smf Partizan aî progresului pe plan politic, social, economic, cultural etc. 2 smf Persoană care are o atitudine înaintată în epoca sa. 3-4 a Care ţine (de progres sau) de progresişti (1) Si: progresiv (8-9). (înv) progres
(5). 5-6 a Privitor (la progres sau) la progresişti (1) Si: progresiv (10-11).
7	a Care promovează, susţine progresul (politic, social, economic, cultural, etc.) Si: progresiv (12-13). 8 a Care are o atitudine înaintată sau un caracter avansat pentru epoca respectivă Si: progresiv (14). progreslune sfvz progresie
progresiv, -ă a [At: DACIA LIT. 267/15 / V: (înv) -slf / Pl:	-e	/
E: fr progressif] 1 Care are loc treptat. 2 Care urmează o linie ascendentă.
3	Care duce la progres (2). 4 (îs) Impozit - Impozit care creşte procentual, pe măsura creşterii venitului, averii cuiva. 5 (Lin; îs) Asimilare (sau asimilaţie) -ă Asimilare sau asimilaţie în care sunetul modificat stă după cel care exercită influenţa modificatoare. 6 (Lin; rar; îs) Derivare -ă Derivare care are îoc prin adăugare de sufixe sau. mai rar. prin substituţie de terminaţie. 7 (D. boli. dereglări) Care evoluează spre rău. 8-14 Progresist (3-8)
progresivemente av [At: MARIN. F. 382/16 / E: fr progressivement] (Frî) 1-3 în mod progresiv (1-3).
progresivitate ş/’[At: M 1965, nr. 4, 22 / Pl: ~taţi / E: fr progressivite] (Rar) 1-3 Calitate a de a fi progresiv (1-3). 4-6 Caracter progresiv (1-3).
7-9 Evoluţie progresivă (1-3). progrom sn vz pogrom proh s vz pruhă
prohab sn [At: GANE, N. III, 29 / V: (reg) prolab, -ap, -av, pruhab, pruhap I Pl: -uri, (rar) -e, (reg, sm) -i / E: bg npoxa6\ 1 Deschizătură
din faţă a pantalonilor bărbăteşti Si: şlitj. 2 Despicătură. în dreptul taliei, a rochiei sau a fustei Si: şliţ1.3 (Rar; îe) A descoase (pe cineva) din toate ~urile A încerca cu orice preţ să afli secretele cuiva. 4 (Reg) Despicătură în lungul hainei, rochiei, fustei Si: şliţ1. 5 (Reg; dep) Epitet pentru un om care poaită haină despicată la spate. 6 (Reg) Ruptură mare într-o haină.
7	(Buc; Trs; pex) Haină, rufă ruptă Si: zdreanţă. 8 (Reg) încreţitură la fustă. 9 (Trs) Fiecare dintre cele două clape care astupă pe dinăuntru deschizăturile dinainte. în formă de buzunar, ale cioarecilor, ca să nu se vadă cămaşa Si: (reg) oblon. 10 (Reg) Motiv ornamental în cojocărie format din mai multe motive dc broderie Si: (reg) amnar. 11 (Buc) Tăietura mare de cuţit. 12 (Mar) Prăpăd. prohabiţă sfvz prahaiţă pro hap sn m vz prohab prohar sm vz pohar1 prohas s vz pro haz prohav sn vz prohab prohaviţă sfvz prahaiţă
prohaz s [At: CANTEMIR, HR. 21 / V: ~as / PI: net / E: ns cf mg porăz] (înv) Zgardă pentru câini.
prohdeorisl vt [At: (a. 1806) GÂLDI. M. PHAN. 239 / P: -de-o- /V: prosadiarisi, prosodiorisi / Pzi: —sesc / E: ngr npooSiâpioa (aor npocrdiopiţca)] (Grî) A preciza.
prohdiorihmos s [At: (a. 1806) GÂLDI. M. PHAN. 239 / P: -di-o- / V: prosodiorizmos / Pl: net / E: ngr npoa8iopiap.6g] (Grî) Precizare. prohiba v vz prohibi pro hibă sfvz pofidă pro hibe v vz prohibi
prohibi vt [At: NEGULICI /V: (înv) proibl, (cscj) -ba. -Ibe, proiba / Pzi: -besc / E: fr prohiber, ger prohibieren] (C. i. producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri) A interzice printr-o măsură de ordin administrativ sau prin lege.
prohibire sf[At: DM / Pî: -ri / E: prohibi] Interzicere printr-o măsură de ordin administrativ sau prin lege a producerii, vânzării, exportului sau importului unor mărfuri.
prohibit, -ă a [At: CADE / V: (înv) proiblt / Pl: -Iţi. -e / E: prohibi) (D. mărfuri) A căror producere, vânzare, al căror export sau import sunt interzise prin măsuri de ordin administrativ sau prin lege.
prohibitiv, -ă a [At: NEGULICI / V: (înv) prohibitiv / Pl: -i, -e / E: fr prohibitif ger proliibitov] 1 (D. legi) Care interzice producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri Si: (rar) prohibitoriu (1).
2	(D. măsuri) Care aplică prohibiţia Si: (rar) prohibitoriu (2). 3 (îs) Tarif
-	Taxe vamale mari, fixate pentru a face imposibilă pătrunderea şi concurenţa produselor străine pe piaţa internă a unui stat care fixează aceste taxe.
prohibitoriu, -ie a [At: M. D. ENC. / Pî: -rii / E: fr prohibitoire] 1-2 Prohibitiv (1-2).
prohibiţie ş/'[At: DRLU /V: (înv) -ţiune, -oib-, -oibiţiune / Pl: -ii / E: fr prohibition] 1 (Liv) Interdicţie. 2 (Spc) Măsură legislativă sau administrativă prin care se interzice producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri.
prohibiţionlsm sns [At: DM / P: -ţi-o- / E: fr proliibitionnisme] Curent social care susţine prohibiţia (1) alcoolului.
prohibiţionlst, -ă [At: SCRIBAN. D. / P: ~ţi-o- /V: (înv)prohibiţionlst y -ă / Pl: -Işti. -e / E: fr prohibition nişte] 1-2 smf a (Adept) al prohibiţionismului. 3 a Referitor la prohibiţionism. 4 a Care susţine prohibiţia (2). 5 a Care aplică prohibiţia (2). prohibiţiune sfvz prohibiţie prohlm sn vz porfiră1 prohlmen sn vz prochimen proliir sn vz porfiră1 prohlră sf vz porfiră1 prohltă sf vz pofidă
44
PROIN
prohifi vt [At: DOSOFTEI, PS. 130/22 / Pzi: -tesc l E: prohită] (îvr) A batjocori.
prohod sn [At: DOSOFTEI. V. S. octombrie 43724 / V: (îrg) ~ovod I p|- -oade. -uri / E: siv npeBOAit] 1 Slujbă religioasă la înmormântările creştine. 2 (Pgn) înmormântare. 3 Slujbă religioasă făcută în Vinerea paştilor, în amintirea morţii lui Hristos. 4 (Reg) Slujbă religioasă oficiată la fiecare oprire din cursul ducerii mortului la groapă.
prohodi vt [At: VARLAAM, C. 380 / V: (îvr) provodi / Pzi: -dest\ (rar) prohod / E: siv	1	A	oficia	slujba	prohodului	(1). 2 (Pgn) A
duce la groapă, oficiind slujba prohodului (1). 3 A înmormânta. 4 (Rar) A boci. 5 (Reg; îf provodi) A ura. 6 (Buc) A popi2.
prohodire sf[At: CONACHL P. 97 / Pl: -ri / E: prohodi] 1 Slujbă religioasă la înmormântările creştine Si: prohodit1 (1). 2 (Pgn) înmormântare.
prohodit1 sn [At: DL / Pl: (rar) -uri / E: prohodi] 1 Prohodire (1). 2 (Pgn) înmormântare.
prohodit2, ~ă a [At: SADOVEANU, O. VIL 414 / Pl: -ui. -e / E: prohodi] 1 Căruia i s-a oficiat prohodul (1). 2 (Pgn) înmormântat.
prohorisi vi [At: (a. 1782) URICARIUL. VI. 461 / Pzi: -sesc / E: ngr npox<bpicra (aor npoxcopo))] (înv) 1 A progresa. 2 A câştiga teren.
prohorisire sf [At: IST. AM. 76771 / Pl: -ri / E: prohorisi] (înv) 1 Progresare. 2 înaintare. prolitaxi v vz proftaxi proiba v vz prohibi proib'i v vz prohibi proibit, ~ă a vz prohibit proibifiv, -ă a vz prohibitiv proibiţie sfvz prohibiţie proibiţioriist, ~ă a, smf vz prohibiţionist proibiţiune sf vz prohibiţie
proidi vti [At: PSALT. 219 / P: pro-i- / Pzi: -dese / E: siv npoHTH, -ham] (înv) 1-2 A străbate cu putere, cu forţa.
proidire sf [At: SCL 1960.606 / P: pro-i- / Pl: -ri! E: proidi] Străbatere cu putere, cu forţa.
proidit sm [At: PSALT. 195 / P: pro-i- / Pl: -iţi / E: proidi] (înv) 1 Venetic. 2 Străin. 3 Pribeag.
proiectsn [At: IST.CAROL XIL 31717 / P: pro-iect/V: (înv) proget, project, projet I Pl: -e. (înv) -uri / E: lat proiectus, ger Projekt] 1 Plan de a întreprinde ceva. de a organiza, de a face ceva în viitor. 2 (Ccr) înscris care conţine un asemenea proiect (1). 3 Formă pregătitoare a unei lucrări, a unei redactări etc. care urmează să fie definitivată. 4 Cea dintâi formă a unui plan economic, social, financiar etc., care urmează să fie discutat, îmbunătăţit şi aprobat pentru a primi caracter oficial şi a fi pus în aplicare.
5	(Is) ~ de lege (sau înv, de legiuire) Text provizoriu al unei legi. însoţit de expunerea de motive, care este supus dezbaterii şi aprobării organului legislativ pentru a deveni efectiv lege. 6 Lucrare tehnică întocmită pe baza unei teme date, care cuprinde calculele tehnico-economice. desenele, instrucţiunile etc. necesare pentru justificarea utilităţii şi executarea unei construcţii, a unei maşini etc. 7 (îs) ~ de diploma Lucrare cu caracter preponderent tehnic pe baza căreia studenţii institutului politehnic, ai institutului de arhitectură etc. obţin diploma la sfârşitul studiilor.
proiecta [At: DESEN ARH. 21/20 / P: pro-iec- / V: (înv) projecta. projeta / Pzi: -tez l E: fr projeter cf proiect] 1 vt A elabora 1111 proiect (1). 2 vt A face o proiecţie (1). 3 vt (C. i. fascicule de raze. de particule, succesiuni de imagini cinematografice etc.) A trimite pe o suprafaţă, a reproduce pe un ecran. 4 vt (C. i. activităţi) A organiza în vederea atingerii unui scop în viitor Si: a plănui. (reg) a proista. 5 vr A ieşi în evidenţă din ansamblul căruia îi aparţine ori din cel înconjurător Si: a. se contura, a se reliefa, a se profila. 6 vt (C. i. corpuri solide) A arunca cu forţă într-o anumită direcţie. 7 vt (C. i. lichide sau materiale pulverescente) A împrăştia sub presiune şi la distanţă mare.
proiectabil, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e l E: cf it proiettabile] Care poate fi proiectat (1-7).
proiectant, ~a [At: ORESCU. T. 54/6 / P: pro-iec- l Pl: -nţi. -e / E: îrprojetant, ger Projektant] 1 a Care serveşte la proiecţie. 2 a De proiecţie.
3-4 sf a (Şîs dreapta -a) (Dreaptă) cu ajutorul căreia se efectuează proiecţia (1). 5-6 smf a (Persoană calificată) care face proiecte.
proiectare sf[At: CALENDAR (1857). 64/10 / P: pro-iec- / Pl: -tai'i / E: proiecta] 1 Elaborare de proiecte. 2 Trimitere pe o suprafaţă a unor fascicule de raze. de particule pentru a le reproduce. 3 Desenare a unei proiecţii (1). 4 Ieşire în evidenţă din ansamblul căruia îi aparţine ori din cel înconjurător. 5 Aruncare cu forţă într-o anumită direcţie a unui corp solid. 6 împrăştiere, sub presiune şi la mare distanţă, a unui material în stare lichidă ori pulverulentă.
proiectat, -ă a [At: CR (1834), 3431 /32 / P: pro-iec-1V: (înv) progetat
l	Pl: -aţi, -e / E: proiecta] Care a fost plănuit să fie făcut în viitor.
proiectil sn [At: CR (1829), 138'/17 /P: pro-iec- / V: (înv) projectil/ Pl: -e / E: fr projectile] 1 Corp metalic exploziv de formă cilindrică-ogivală. aruncat Î11 spaţiu de o armă de foc sau lăsat să cadă asupra unei ţinte, pentru a o distruge. 2 (Pgn) Orice corp greu care poate fi aruncat în spaţiu asupra cuiva sau a ceva cu o forţa oarecare. 3 (îc) -^rachetă Rachetă alcătuită dintr-un proiccti! obişnuit prevăzut, în partea dinapoi, cu un motor-rachetă pentru a-i asigura propulsia.
proiectiv, ~ă a [At: DN-1 / Pl: -i, -e / E: fr proiectif] Care proiectează (1,4).
proiectivitate sf[At: DEX2 / P: pro-iec- / Pl: -taţi / E: eg projectivity] Ansamblu de proprietăţi funcţionale ale unui sistem de a se proiecta (5) sau reflecta în altul.
proiector sn [At: NICA. L. VAM. 203 / P: pro-iec- / V: (rar) projictor / Pl: -oare /E: fr projecteur] 1 Aparat care concentrează cu ajutorul unei oglinzi, lentile, prisme etc.. într-un fascicul intens razele produse de o sursă de lumină şi care se foloseşte pentru semnalizări luminoase ori pentru luminare la autovehicule. în săli de spectacole, pe aeroporturi etc. 2 (Spc) Aparat pentru proiectarea imaginilor pe un ecran cinematografic, compus dintr-o sursă luminoasă şi dintr-un sistem optic.
proiecţie sf [At: D. ASACHI, T. 27/18 / V: (asr) ~ţix\ne, (înv) ~iepciune, projecţie / Pl: -ii / E: fr projection, lat projectio, -onis] 1 Operaţie de reprezentare a unui corp geometric pe un plan sau a unei figuri plane pe o dreaptă. 2 (Ccr) Corp, figură obţinute prin această operaţie. 3 (îs) ~ cartografica Procedeu matematic de reprezentare în plan pe o hartă a suprafeţei pământului sau a unei porţiuni din suprafaţa pământului.în care fiecărui punct de pe glob îi corespunde un punct de pe plan. 4 (înv) Aruncare cu putere a unui corp. 5 (înv) Traiectorie pe care o urmează un corp ceresc în jurul altui corp ceresc. 6 Trimitere de raze luminoase. 7 (Ccr) Fascicul de lumină, traiectorie luminoasă. 8 (Pex; înv) Emanaţie.
9	(Fig) Mod în care este reflectat, reprezentat un anumit fenomen, un anumit obiect etc. din realitatea obiectivă. 10 (Ccr) Fenomen, obiect eîc. reprezentante într-o proiecţie (9). 11 Reproducere pe un ecran a imaginilor înregistrate pe un film. cu ajutorul unui fascicul luminos. 12 (îc) Aparat de - Aparat care serveşte la proiectarea pe un ecran a imaginilor de pe
o	peliculă cinematografică şi la reproducerea sunetelor înregistrate pe pista sonoră.
proiecţiomst, ~ă smf [At: DN3 / P: -iec-ţi-o- / Pl: -işti, -e / E: fr projection nişte] Operator însărcinat cu proiectarea filmelor. proiecţiwne sfvz proiecţie proiepciune sfvz proiecţie proigumen sm vz proegumen prounie sfvz proimion
prounion sn [At: CANTEMIR. IST. 33 / V: proemiu ~mie sf. ~mios, ~miu, / Pl: -oane / E: ngr npooifiiov] 1 (îvr. îf proimiu) Parte introductivă la un discurs. 2 (înv) Prefaţă. 3 (îvr; îf proimiu) Prevestire. prounios sn vz proimion proimiu sn vz proimion
proin a [At: N. COSTIN. ap. GCR I. 205/31 / V: proen / Pl: -i / E: ngr 7tpâ)r\v] (înv) 1 Care a avut o calitate pe care nu o mai are. 2 Care a avut
45
PROIS
o	funcţie pe care nu o mai are Si: (fam) fost. 3 Care a avut un rang pe care nu-1 mai are Si: (înv) biv.
prois s [At: SCRIBAN, D. / Pi: net / E: ns cf proeresis] (Reg) 1 (îla) De ~ sau de bun din ~ (cuiva) Din proprie iniţiativă. 2 (îal) De bunăvoie.
proista vt [At: COMAN. GL. / Pzi: -tez / E: ns cf prois] (Reg) A proiecta
(4).
proistodsă sf vz proestoasă proistos sm vz prostos
proizvolenie sf [At: DOSOFTEI, V. S. pref 11711 / Pl: -ii / E: siv np*H3BMKNHK] (înv; îla) De ~ De bunăvoie. proimbla v vz plimba
proîncălica vt [At: ARH. FOLK. IIL 66 / Pzi: proîncalic / E: pro-2 + încâtica] (Reg) A încăleca din nou.
proîncepe vt [ At: ARH. FOLK. III. 99 / Pzi: proîncep/ E: pro-2 + începe) (Reg) A începe din nou. profer sn vz pojar project sn vz proiect projecta r vz proiecta profectil sn vz proiectil
projector1 sm [At: (a. 1811) DOC. EC. 108 / V: prozec~ / Pî: -i / E: rs npoxceKTep] (înv) 1 Persoană care proiectează ceva. 2 Persoană care prospectează ceva. projector2 sn vz proiector profecţie sf vz proiecţie projecţiwne sfvz proiecţiune profet sn vz proiect profeta v vz proiecta profganie sf vz poşganie prolab sn vz prohab
prolabare sf[At: DN3 / Pl: -bări / E: lat prolabi] (Med) Deplasare în sus sau în jos a unui organ.
prolactină sf [At: DN3 / Pl: -ne / E: fr prolacti ne] Hormon al hipofizei. care provoacă lactaţia.
prolahe sf [At: DN3 / P: -li-e / Pl: ~i/ / E: gr TtpoXaXia] (Liv) Compliment adresat auditorilor înainte dc începerea unui discurs.
prolan sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr prolan) (Big) Hormon al placentei din timpul sarcinii femeii.
prolanemie sf [At: DN3 / P: -mi-e / Pl: (nob) -li / E: fr prola ne mie] 1 Prezenţă a prolanului în sânge. 2 Cantitate de prolan prezentă în sânge.
prolanurie sf[At: DN~’ / P: -ri-e / Pl: (nob) ~i/ / E: fr prolanurie] 1 Prezenţă a prolanului în urină. 2 Cantitate de prolan prezentă în urină.
prolaps sn [At: ABC SĂN. / Pl: -uri l E: lat prolapsus, fr prolapsus] (Med) Deplasare a unui organ sau a unei păiţi a unui organ din poziţia lor normală ori ieşirea lor în afara cavităţii în care se află.
prolaţiune sf [At: DN3 / Pl: -ni / E: cf lat prolatio. fr prolation, it prolazione] 1 (Lin) Pronunţare. 2 Discurs, vorbire. prolecă sf vz poreclă proiect ă sf vz poreclă
prolega vr [At: ARH. FOLK. III, 116/ Pzi: proleg / E: pro-2 + lega] A se lega din nou.
prolegat sm [At: DN2 / Pl: -aţi / E: lat prolegatus] Magistrat roman care înlocuia un legat. prolegomen sn vz prolegomene prolegomena sfvz prolegomene
prolegomene sfp [At: CANTEMIR. HR. 57 / V: (înv) prolegomen sn, ~na.~mcnă ( E: ngr itpoXeyâfieva, îr prolegomene s) 1 Parte introductivă, explicativă, care precedă expunerea propriu-zisă. într-o operă ştiinţifică.
2	Ansamblu de noţiuni preliminare aparţinând unui domeniu ştiinţific.
proletnâ .v/'[At: DN3 / Pl: -me / E: fr proletnme) (Log) Propoziţie sau serie de propoziţii care servesc ca bază unei leme.
prolepsă sf[At: CADE / Pî: -se / E: fr prolepse] Procedeu ştiinţific constând în enunţarea unei obiecţii pe care un adversar ar putea s-o ridice şi combaterea ei anticipată.
proleptic, a [At: cf. PROT. - POP., N. D. / Pl: -ici. -ice / E: fr proleptique] 1 Care ţine de prolepsă. 2 Relativ îa prolepsă. 3 Care formează
0	prolepsă.
prolety ~ă a vz proletar
proletar, ~ă [At: NEGULICI / V: (nob) prolet a / Pl: -i. -e / E: fr proletaire] 1 sm Cetăţean sărac din Roma antică, considerat ca aparţinând ultimei clase de cetăţeni şi fiind scutit de impozite. 2 smf(luz) Muncitor. 3 a Care aparţine proletariatului. 4 a Referitor îa proletariat.
5	a Realizat de proletariat. 6 a De proletar. 7 a Format din proletari Si: (frî) proletarian.
proletarian, -d a [At: CONTEMP. 1949. nr. 126, 6/3 / P: -ri-an ! Pl: -ieni, -e / E: îr proletarien] (Frî) Proletar (7).
proletariat sn [At: ROMÂNUL (1858), 1502/79 / Pl: (rar) / E: fr proletariat] 1 Una dintre cele două clase fundamentale ale societăţii capitaliste în filozofia marxistă. 2 Totalitate a proletarilor (2). 3 Masele cele mai sărace ale cetăţenilor liberi din Roma antică.
proletariza vir [At: GHEREA, ST. CR. IV, 25 / Pzi: ~zez / E: fr proletanser] 1-2 (A aduce sau) a ajunge în starea de sărac.
proletarizare sf [At: GHEREA. ST. CR. III. 26 / Pl: ~ză/7 / E: proletariza] Aducere în starea de sărăcie.
proletarizat, -a a [At: CONTEMP. 1949. nr. 120, 4/2 / Pl: -aţi, -e / E: proletariza] 1 Transformat în proletar. 2 Ajuns la condiţia de proletar.
proletcult sns [At: DN3 / E: rs npoAencyAhT] Organizaţie literară apărută în fosta Uniune Sovietică, după Revoluţia din Octombrie, care promova proletcultismul.
proletcultism sni [At: IORDAN. L. R. 105. / E: rs npoAGTKyAbT + -ism] Curent cultural apărut în Uniunea Sovietică după Revoluţia din Octombrie, ale cărui principii estetice se reduceau la ideea formării unei culturi pur proletare şi care respingea aproape întreaga moştenire culturală a trecutului.
proletcultist, ~<r/ [At: IORDAN, L. R. 92 / Pl: -işti, -e ! E: proletcult + -ist cdp rs npOAeTKyAbTOBeij] 1 a Care ţine de proletcultism. 2 a Privitor la proletcultism. 3 a Specific proletcultismului. 4-5 smf a (Adept) aî proletcultismului,
proli- [At: DN3 / E: fr. it proli-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţiile: 1 Referitor la copii. 2 Copil. 3 Progenitură. proheă sfvz poreclă
prolifeiy ~ă a [At: NEGULICI / Pl: -i, -e I E: fr prolifere] 1 (Bot; d. plante sau părţi ale lor) Care generează accidental un nou organ, suplimentar. 2 (Big; d. celule sau ţesuturi celulare) Care se înmulţesc prin diviziune celulară.
prolifera vi [At: DN2 / Pzi: -rează IE: frproliferer] (Big) 1-2 (D. celule, ţesuturi celulare) A se înmulţi prin diviziune (în mod anormal ori suplimentar). 3 (D. fiinţe, organisme) A se perpetua prin generare Si: a se înmulţi. a se reproduce ui procrea. 4 (Fig) A se dezvolta în mod nefiresc, inutil.
proliferare sf [At: BABEŞ, O. A. 1.134 / Pl: -rări l E: prolifera] (Big) 1-2 înmulţire (anormală ori) suplimentară a celulelor sau a ţesuturilor celulare dintr-un organism prin diviziune celulară Si: proliferaţie (1). 3 Reproducere. 4 Dezvoltare excesivă, nefirească. proliferat, ~ă a [At: BABEŞ. O. A. I. 134 / Pi: -aţi. -e / E: prolifera)
1	(Big; d. celule) Care s-a înmulţit în mod anormal ori suplimentar prin diviziune. 2 (Big; d. ţesuturi celulare) Cu celule înmulţite în mod anormal ori suplimentar prin diviziune.
proliferaţie sf [At: SCRIBAN. D. / V: (rar) ~ţiune / Pl: -ii / E: fr proliferation] 1 (Big) Proliferare (1). 2 (Bot; nob; ccr; îf proliferaţiwie) Boboc apărut într-un loc neobişnuit. proliferaţiwtie sf vz proliferaţie
prolific, -ă a [At: NEGULICI / Pl: -ici. -ice / E: fr prolifique] 1 (D. fiinţe) Care se înmulţesc uşor şi repede Si: (pop puios, (îvr) plodicios,
46
PROMIŢĂTOR
(înv) plodit, ploditor, plodnic, (reg) plodos, (nob) plodarnic. 2 (D. căsătorii, relaţii sexuale) Din care rezultă mulţi copii. 3 (Rar; d. pământ, terenuri) Rodnic. 4 (Fig) Care creează mult şi uşor. 5 (Fig) In care se creează mult si cu uşurinţă.
’ prolific3. vi [At: BARCIANU / Pzi: 3 prolifică / E: prolific] (îdt; d. plante)
1	A încolţi. 2 A se înmulţi.
prolificare sf [At: DN3 / Pl: -cari / E: prolific, cf fr proliferation] 1 înmulţire a plantelor. 2 încolţire. 3 (Spc) Naştere a unui lujer cu frunze, din floare.
prolificaţie sf [At: BARCIANU / V: ~ţiune / Pl: -ii / E: ger Prolifikation] (îdt) 1 încolţire a unei plante. 2 înmulţire a unei plante. prolificaţiune sfvz prolificaţie
prolificitate sf [At: ENC. AGR. I, 122 / Pl: -taţi / E: fr. prolificite] 1 însuşire de a fi prolific (1) Si: (înv) plodiciune, plodnicie. 2 (Spc) Indice care reprezintă numărul total de pui născuţi la o fătare de femelele mamiferelor mulţi pare. 3 (Spc; pgn) Capacitate de înmulţire a unor animale. prolips sn vz prolipsis
prolipsis sn [At: (a. 1777) GÂLDI. M. PHAN. 239 / V: prolips / Pl: -uri / E: ngr 7tpâXT\\jnq] (Grî) Prejudecată.
prolipticos, ~oasă a [At: (sec. XIX) CAT. MAN.. I. 319 / V: prili- / Pl: -oşi,-oase /E: ngr TtpoXrpznicâq] (Grî; d. oameni) Care are prejudecăţi.
prolix, -ă a [At: NEGULICI / Pl: -ieşi, -e / E: fr prolixe, lat prolixus, -a, -iun] (D. vorbire, stil, scrieri etc.) 1 Care este lipsit de concizie Si: confuz, greoi, neclar. 2 (Pex; d. oameni) Care se exprimă cu prea multe cuvinte, complicat sau confuz Si: (rar) polilogic.
prolixitate sf [At: NEGULICI / Pl: -tăti / E: fr prolixite, lat prolixitas. -atis] 1 însuşire de a fi prolix (1). 2 Lipsă de concizie, de simplitate, de claritate în vorbire. în scriere. în stil etc.
prolog1 sn [At: (a. 1675) GCR. 1.221 / Pl: -oage / E: siv nptAort] (Bis; înv) 1-2 (Carte care cuprinde) vieţile sfinţilor Si: prologar (1-2). 3 (Pex) Biografie a unui sfânt. prolog2 sn vz polog1
prolog3 [At: CANTEMIR. IST. 376 / Pl: (1-5) -uri. (rar) ~r;a,^. (6) -ogi / E: ngr npâXoyoq, lat prologus, fr proloque, it prologo] 1 sn (înv) Discurs, prezentare orală care se rosteşte la deschiderea unei adunări, la inaugurarea unei activităţi. 2 sn (îoc epilog) Parte introductivă a unei opere literare, dramatice sau muzicale, care prezintă evenimentele premergătoare acţiunii sau elemente care îi înlesnesc înţelegerea Si: (nob) pronaos (3).
3	(Spc) Introducere. 4 sn Parte a unei piese antice de teatru care se prezenta înainte de intrarea corului în scenă şi în care se expunea subiectul şi se făcea apel la bunăvoinţa spectatorilor. 5 sm Actor care recita prologul
(4).
prologar s [At: (a. 1724) IORGA. S. D. XV-,. 121 / Pl: net / E: prolog1 + -ar] (înv) 1-2 Prolog1 (1-2).
prolongaţie sf[At: DN / Pl: -ii / E: fr prolongcition, lat prolongaso] Poziţie a unei note muzicale care. făcând parte dintr-un acord, se continuă şi în acordurile următoare.
prolua vt [At: ARH. FOLK. III. 54 / V:	a	/	Pzi:	proiau	/ E: pro 2 +
lua] (Reg) A lua din nou. prolungi v vz prelungi proluva v vz prolua
prolwviu sn [At: LTR2 / Pl: -ii / E: lat proluvuim] Depozit sedimentar detritic format sub acţiunea torenţilor şi acumulat la baza unor pante sub formă de conuri de dejecţie.
proluziune sf [At: DN3 / P: -z.i-u- / Pl: -ni / E: cf lat prolusio, it prolusione] (Liv) 1 Cuvânt introductiv. 2 Lecţie de deschidere ţinută de un profesor universitar imediat ce a obţinut o catedră. promâşlenie sfvz promişlenie
promedita vt [At: PR. DRAM. 196 / Pzi: -tez / E: pro-1 + medita] (Îvr) A premedita.
promena vr [At: ALEXI, W. / Pzi: ? / E: ger promemieren cf. fr promener] (îvr) A se plimba.
promenadă sf[At: I. GOLESCU. C. / V: (rar) pronii- / Pl: -de / E: fr promenade, ger Promenade] 1 Deplasare în spaţiu şi de obicei pe jos în scop recreativ, curativ etc. Si: plimbare, (rar) plimbet. 2 (Ccr) Loc special amenajat pentru plimbare Si: (înv) plimbare, promenoai' sn [At: CADE / Pl: -e / E: fr pronienoir] (Frr) Foaier. promenor sm [At: GALACTION. A. 424 / Pl: -i i E: fr promeneur] (Frr) Persoană care frecventează o promenadă (2).
promesă sf{At: GHEŢIE. R. M. / Pl: -se / E: ger Promesse, frpromesse] (Îdt) Bilet care dă drept de participare la tragerea unei loterii.
prometazmă sf [At: D. MED. / Pl: -ne / E: fr promethasine] Substanţă medicamentoasă de sinteză, folosită în tratamentul unor alergii Si: fenergan, romergan.
prometeian, -ă a [At: DEX / P: -te-ian /Pl: -ieni, -e / E: fr prometheen] (Rar) 1-2 Prometeic (2-3).
prometeic, -ă a [At: V. ROM. noiembrie 1962.94 / P: -te-ic / Pl: -ici, -ice / E: Prometeu + -ic] 1 Care aparţine lui Prometeu. 2-3 Privitor (la Prometeu sau) la mitul acestuia Si: (rar) prometeian (1-2).
prometeism sni [At: V. ROM. noiembrie 1962,94 / E: Prometeu + -ism] (Rar) Concepţie legată de mitul lui Prometeu.
promeţiu sni [At: DN / E: fr promethium, ger Promethium] Element chimic din grupul pământurilor rare. proniil sn vz promilă
proniilă sf [At: 1. PANŢU. PR. 1 / V: ~m\l sn /Pl: -le /E: ger Pro m iile] (Rar) Parte raportată ia o mie de părţi dintr-un întreg Si: miimef. prominadă sf vz promenadă
promis, -ă a [At: BARONZI. I. L. II. 209/25 / Pl: -îşi. -e l E: promite] Care constituie obiectul unei promisiuni (1) Si: făgăduit.
promiscuitate sf[At: BARCIANU / P: -cii-i- / Pl: (rar) -tău / E: fr promisciute] 1 Amestec eterogen, nepotrivit, nesănătos, imoral etc. de persoane. 2 Amestec de indivizi foarte diferiţi pe care îi reuneşte un mod de viaţă mizerabil, dubios, imoral. 3 Convieţuire în condiţii de mizerie sau de imoralitate a mai multor persoane. 4 Locuinţă, loc. mediu în care se trezeşte în promiscuitate (3). 5 (Pex) Mizerie sau imoralitate dintr-un astfel de loc.
promiscuu, ~cuă a [At: CAMIL PERTRESCU. T. II. 123 / Pl: -cui, -cue / E: fr promiscue, lat promiscuus] Care are caracter de promiscuitate
(3).
proniisie sfvz promisiune
promisiune sf[At: ASACHL S. L. 11. 27 / V: (înv) ~sie / P: -si-u- / Pl: -ni / E: fr promission, lat promissio, -onis] 1 Angajament prin care cineva se obligă să facă ceva pentru altcineva Si: făgăduială. (înv) promitere. 2 (Rar) Perspectivă promiţătoare, favorabilă. 3 (îvr) Jurământ.
promisoriu, ~ie a [At: DN2 / Pl: -rii / E: cf fr promissoire] (Jur; d. jurăminte) Care se face în vederea aducerii la îndeplinire a unor fapte viitoare.
promişlenie sf [At: DOSOFTEI. V. S. septembrie 11721 / V: ~mâşlenie / E: siv npoMHuiAKNHK] (îvr) Pronie (1).
promit sn [At: Ţ1CHINDEAL. F. 352/20 / Pi: -uri / E: ngr npopiQiov „morala de la începutul unei fabuie“] (îvr) Amintire.
promite vt [At: CALENDARIU (1794). 124/10 / V: (reg; cscj) ~iţi / Pzi: promit / E: lat promittere, fr promettre] 1 (înv) A prevesti1 (1). 2 (înv) A anunţa. 3 A-şi lua obligaţia, angajamentul de a face ceva pentru altcineva Si: a făgădui. 4 (Fig; rar) A sorti. 5 A prezenta perspective favorabile, temeinice, certe etc. 6 A da speranţe.
promitere sf[At: ALECSANDRI, S. 163 / Pl: -ri / E: promite] (înv) Promisiune (1).
pronhtie sf[At: (a. 1754) GÂLDI. M. PHAN. 239 / S şi: promithie / Pl: -ii l E: ngr Jtpop.r\Qeia] (Grî) 1 Pronie (1). 2 (Ctb) Comision.
promitinii vt [At: ŢICHINDEAL, F. 352/18 / Pzi: -esc / E: promite + -iruri] (îvr; csnp) A atrage atenţia. promitisi v vz protimisi
promiţător, -oai^e a [At: GALACTION. A. 226 / Pl: -i. -oare / E: promite + -ător] Care promite (5).
47
PROMITI
promifi v vz promite
pr omoară sfs [At: MARIAN, S. R. I. 97 / V: ~moroară / E: ns cf promoroacăJ (Reg) Promoroacă. promontor sn vz promontoriu promontorie sfvz promontoriu
promontoriu sn [At: AR (1829). 171J/29/V: (înv) '-'tor, promontorie sfi ~toriu, ~muntorinm / Pi: -ii I E: lat promontorium, it promontorio, fr promontoire] 1 (înv) Munte. 2 (Pex) Vârf de munte. 3 Fâşie de pământ înaltă şi stâncoasă care înaintează în mare Si: (îvr) promunte.
promorarsms [At: ALECSANDRI. P. P. 34 / E: promoară + -ar) (Mol) Luna noiembrie.
promoroacă ş/’[At: ALECSANRI, P. III. 48 / V: (reg) pomor~, ~agă, ~roc s.promu~ / Pl: -oace / E: cf ucr npiiMoposoK, rs uoMopoK] 1 Cristale de gheaţă poroasă care se depun pe sol, pe arbori, pe case etc. când temperatura este scăzută şi vântul slab Si: chiciură, (reg) nea2, promoară. 2 (Rar) Strat fin. alburiu, asemănător brumei, care acoperă unele fructe Si: brumă. 3 (Mol) Abureală care se formează pe vasele de sticla umplute cu apă rece. 4 (Reg) Moină1. promoroagă sfivz promoroacă promoroară sf vz promoară promoroc s vz promoroacă
promorocit, ~â a [At: GOROVEL CR. 39 / Pl: -iţi, -e / E: promoroc + -it] (Reg) Plin de promoroacă (1).
promotor, ~oare smf [At: PROT. - POP., N. D. / Pl: -i, ~oare / E: fr promoteur, lat promotor, -oris] 1-2 Persoană sau colectivitate care iniţiază şi animă, susţine o acţiune, un curent, o idee etc. Si: iniţiator. 3 (Chm) Substanţă care măreşte eficacitatea unui catalizator. 4 (Chm) Substanţă folosită pentru a pune în libertate radicali liberi, capabili să iniţieze o reacţie în lanţ Sî: iniţiator.
promoţie sf [At: I. GOLESCU. C. / V: (înv) ~ţiune i Pl: -ii / E: fr promotion, lat promotio, -onis] 1 (Iuz) înaintare în grad. 2 (Iuz; pex) Trecere a unui elev într-o clasă superioară. în urma reziliatelor obţinute la învăţătură. 3 (Iuz) Totalitate a persoanelor ridicate în acelaşi timp la
0	demnitate, la un grad. 4 Serie de absolvenţi ai unei şcoli, ai unei facultăţi etc. 5 Totalitate a persoanelor care absolvă în acelaşi an un ciclu de învăţământ. 6 Publicitate.
promoţionaî, ~ă a [At: DN3 / Pî:	-e	/	E:	fr	promotionnel) 1 Care
se referă îa creşterea vânzărilor unei întreprinderi. 2 Care se referă la publicitate. promoţiwne sfvz promoţie
promova vt [At: BARCIANU / Pzi: ~vez / E: lat promovere] 1 (C. i. oameni) A ridica sau a înainta într-o funcţie, într-o demnitate. într-un post de răspundere etc. Si: a avansa. 2 (C. i. oameni) A declara absolvent al unui an şcolar sau al unui ciclu de învăţământ. în urma reziliatelor obţinute la învăţătură. 3 (C. i. cicluri de studii, ani de învăţământ, examene etc.) A termina cu succes. 4 (C. i. elevi, studenţi etc.) A trece într-o clasă, într-un an superior, în urma rezultatelor obţinute la învăţătură. 5 (C. i. acţiuni, idei, curente, teorii etc.) A iniţia şi a susţine, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte.
promovare sf [At: CALENDAR (1857), 25/29 / Pl: ~vâri / E: promova]
1	Ridicare sau înaintare într-o funcţie, într-o demnitate, într-un post de răspundere etc. Si: avansare. 2 Absolvire a unui an şcolar sau a unui ciclu de învăţământ. în urma rezultatelor obţinute la învăţătură. 3 Terminare cu succes a unui ciclu de studii, an de învăţământ, examen etc. 4 Trecere într-o clasă. într-un an superior. în urma rezultatelor obţinute la învăţătură. 5 Iniţiere şi susţinere, sprijinire a unei acţiuni, idei. teorii, a unui curent etc. făcând să progreseze, să se dezvolte.
promovat,	[At: DDRF / Pl: -aţi, -e / E: promova] 1-2 smf, a
(Persoană) care a terminat o clasă sau 1111 an de învăţământ, 1111 ciclu de studii etc., pe baza rezultatelor obţinute la învăţătură.
prompt, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: -pţi, -e IE: îr prompt, lat promptus, -a, -um] 1 (D. fapte, acţiuni etc.) Care se produce repede, fără întârziere şi la timpul oportun. 2 (D. oameni) Care acţionează repede şi la timp.
promptitate sfs [At: ARISTIA, PLUT. / E: prompt + -itate] (îVr) Promptitudine (1). promptitudă sfvz promptitudine
promptitudine sfs [At: NEGULICI / V: (înv) ~titudă i E: fr promptitudine, lat promptitudo, -inis) 1 Rapiditate şi punctualitate în executarea unui lucru, într-o intervenţie etc. Si: (rar) nepreget, (îvr) promtitate. 2 (îlav) Cu ~ în mod prompt, repede şi îa timpul potrivit.
promptuar sn [At: DN3 / P: -tu-ar / Pl: -e / E: ir promptuaire) (Liv) Manual prescurtat.
promucior ss [At: NOVACOVICIU, C. B. I, 18 / A: net / E: cf promoroacă] Cer înnorat la asfinţit.
promulga vt [At: CR (1848) 133/l 1 / Pzi: promulg / E: fr promulguer, lat promulgare) (Jur) 1 (C. i. proiecte de legi, decrete, hotărâri etc. ale unor state) A da caracter executoriu după votarea în parlament, atestând oficial existenţa prin publicare. 2 (Pex; c. i. proiecte de legi, decrete, hotărâri etc. ale unor state) A face sa intre în vigoare.
promulgare sf [At: RUSSO, S. 155 / V: (înv) ~mulgere / Pl: -gări / E: promulga] (Jur) Intrare în vigoare a unei legi Si: (asr) promulgaţie. j promulgator sm [At: BARCIANU / Pl: -ri l E: promulga + -tor] (îdt) Persoană care promulgă (1) proiecte de legi. decrete, hotărâri etc.
promulgaţie sfi [At: I. GOLESCU / V: ~ţiune ! Pl: -ii / E: lat. promulgatio, -onis, îr promulgation, it promulgazione] (Asr) Promulgare. promulgaţiune sfvz promulgaţie promulgere sfvz promulgare
promunte s [At: VASICI. M. I. 76/20 / Pî: net / E: pro1 + munte cdp lat promontorium] (îvr) Promontoriu. promuntoriu sn vz promontoriu promuntorium sn vz promontoriu promuroăcă sfvz promoroacă
prona vt [At: NEGULICI / Pzi: -nez / E: fr proner] (îdt) A lăuda. pronaos sn [At: IORGA, ap. TDRG / A şi: (rar) pronaos / Pî: -uri l E: ngr npovaog] 1 Parte de la intrare a bisericilor creştine, care precedă naosul. 2 încăpere a unui templu grec. situată în faţa sanctuarului şi servind drept vestibul. 3 (Nob) Prolog3 (3).
pronator sm, a [At: DN3 / Pî: -i / E: fr pro nateur] 1-2 (Atm) (Muşchi) care permite mişcarea de pronaţie.
pronaţie sf[At: KRETZULESCU. A. 58/23 / Pi: -ii / E: fr pronation]
1	(îoc supinaţie) Mişcare de rotaţie pe care antebraţul o execută din afară către corp, în jurul axei saie longitudinale. 2 (înv) Poziţie a antebraţului în care jumătatea inferioară a radiusului se află înaintea cubitusului.
pronazist, ~ă [At: DN3 / Pl: -işti, -e l E: pro-1 + nazist] 1 a Care este favorabil nazismului. 2-3 smf, a (Persoană) care simpatizează nazismul.
4-5 smf. a (Persoană) care susţine nazismul. pronă sfvz pronie
pronie V[At: CANTEMIR. HR. 1 / V: (îvr) ~nă. ~oon~ l Pl: ? / E: ngr Tipâvoia] 1 (Fiz) înţelepciune supremă cu care divinitatea conduce lumea Si: (gri) promitie, (îvr) promişlenie. 2 Divinitatea însăşi Si: providenţă. 3 (Pex) Grijă ca atribut al divinităţii. 4 (Pex) Milă ca atribut al divinităţii. 5 (înv) Prevedere.
pronistimos s [At: GÂLDI, M. PHAN. 240 / Pl: net / E: ngr npovrjGXT\mp.oqJ (Grî. rar) Post3 la mahomedani.
pronoisi vi [At: (a. 1764) URICARIUL. I, 308 / Pzi: -sesc / E: ngr EKpovoT\aa (aor npovoeco)) (Grî. rar) A se preocupa de ceva. pronom sn vz pronomion pronomie sf vz pronomion
pronominal, ~ă a [At: I. GOLESCU / V: (înv) proniminal / Pl:	-e
/E: fr pronominal, lat pronominalis] 1 Care ţine de pronume. 2 Referitor la pronume. 3 Cu valoare de pronume. 4 Exprimat prin pronume. 5 (D. propoziţii sau păiţi de vorbire) Care este introdus ori însoţit de un pronume sau care este construit cu un pronume.
pronominaliza vtr [At: DN3 / Pzi: ~zez /E: fr pronominaliser] (Lin) 1 vt A transforma în pronume. 2 vr A deveni pronume. 3 vr A primi funcţie pronominală.
48
PROPAGANDĂ
pronominalizdre sf [At: DN3 / Pl: -zări / E: pronominaliza] (Lin) Trecere a diverselor părţi de vorbire în categoria pronumelui.
pronomion sn [At: (a. 1773) GCR. II, 86/22 / V: -nom, ~nontie sf. ~nomiu / Pl: -uri .-ii.pronomii / E: ngr Tipovopiiov) (înv) Privilegiu (1). pronomiu sn vz pronomion
pronosport sn [At: SP. POP. 1967. nr. 5366, 3/1 / Pl: '(rar) -uri / E: prono(stic) + sport] Sistem de loterie în care jucătorii trebuie să indice rezultatele unor meciuri de fotbal care urinează a fi disputate.
pronostic sn [At: (a. 1693) FN 16 / V: progno~, (înv) ~ognosticon, (îvr) ~ognosticale sfp 1 Pl: -uri. (înv) ~ice / E: fr pronostic, it prognosticoy \diprognosticus, ngr TzpoyvGxniKQv} 1 Ipoteză referitoare la desfăşurarea, la sfârşitul unor fenomene, al unor evenimente, al unor acţiuni, al unor întreceri sportive etc., (îvr) prognitic, 2 (Pex) Prognoză. 3 (Pex) Semn prevestitor. 4 (Asr; spc) Previziune asupra evoluţiei, a duratei, a sfârşitului unei maladii. 5 (Pex) Diagnostic.
pronostica vti [At: CANTEMIR. IST. 51 / V: prognostica, (înv) prognostici / Pzi: -ichez. / E: fr pronostiquer] A face un pronostic (1).
pronosticare sf [At: DEX2 / Pl: -cari / E: pronostica] Elaborare a unui pronostic (1-2,4-5).
pronosticat, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e l E: pronostica] Pentru care există un pronostic (1-5).
pront s [At: ALRM SN I, h 210/987 / Pl: net / E: net] (Reg) Stanişte a vitelor.
prontoarce vr [At: ARH. FOLK. III, 96 / Pzi: prontorc / E: pro-2 + întoarceJ (Reg) A se reîntoarce.
prontozils [At: LTR / Pl: net / E: ger Prontosil] (îuz) Medicament din clasa .sulfamidelor, puţin solubil în apă. cu acţiune directă asupra streptococilor.
pronume sni [At: ALBOTEANU, GRAM. ROM. 22716 / E: iat pronomen, fr pronom cf nume] 1 (Grm) Parte de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv. 2 (îrg) Nume de familie provenit din poreclă.
3	(Pex) Poreclă. 4 (Pcf) Prenume.
pronumi vt [At: ASACHL S. L. II. 81 / Pzi: ~mese / E: pro-2 + numi] (înv) A supranumi. pronuminai, ~ă a vz pronominal
proniumre sf [At: SĂULESCU. HR. L 98/19 / Pl: -ri / E: pronumi] (Îvr) 'Supranume.
pronumit,~ă a [At: SĂULESCU, HR. 1,41/1 / Pl: ~iţi. -e /E: pronumi] (înv) Supranumit. pronuncia v vz pronunţa
pronunciament sn [At: BARIŢIU, P. A. II. 622 / V: ~mento, (înv) ~nunţia~ / P: ~ci-a-1 Pl: -e / E: it pronunziamento, sp pronunciamiento, frpronunciamiento] Declaraţie, manifest, acţiune prin care o provincie,
o	grupare politică, o armată etc. şi manifestau atitudinea împotriva unui sistem politic, social etc. pronunciament o sn vz pronunciament pronunţ s [At: DDRF / Pl: net / E: pronunţa] (îdt) Pronunţare. pronunţa [At: IORGOVICI, O. 5/18 / V: (înv) ~ţia. ~nuncia / Pzi: pronunţ, (înv) -ţez / E: după îr pro none cr] 1 vt (C. i. sunete, silabe, cuvinte sau grupuri de cuvinte) A emite, a articula cu ajutorul organelor vorbirii Si: a rosti1. 2 vt (Pex) A spune. 3 vt (îvr. îf pronunţia) A se citi. 4 vt (C. i. cuvântări, discursuri etc.) A prezenta prin viu grai unui auditoriu. 5 vr A-şi spune părerea sau intenţia asupra unei probleme. 6 vr A-şi da avizul într-o problemă. 7 vr A lua atitudine într-o problemă Si: opina. 8 vt (Jur;
c.	i. hotărâri, sentinţe etc. judecătoreşti) A decide în urma unor dezbateri şi a comunica în mod public. 9 vt (Jur; c. i. hotărâri, sentinţe etc. judecătoreşti) A declara ceva în virtutea autorităţii cu care cineva este învestit.
pronunţabil, ~ă a [At: ŞĂINEANU. D. U. / Pl: -i. -e / E: pronunţa + -bil] (Rar) Care poate fi rostit.
pronunţare sf [At: CARTE TREB. II. 56/17 / V: (înv) ~ţiare / E: pronunţa] 1 Emitere a sunetelor, silabelor, cuvintelor etc. cu ajutorul organelor vorbirii. 2 Articulare a sunetelor, silabelor, cuvintelor etc. cu
ajutorul organelor vorbirii. 3 Mod de a pronunţa Si: pronunţie (3). (înv) pronunţiaţie. (îvr) pronunţiaturc7.4 (Jur) Decizie într-un litigiu comunicată pârtilor de către autoritatea competentă care a luat-o.
pronunţat, a [At: BOLLIAC. O. 266 / Pl: -aţi. ~e / E: pronunţa] 1 (D. sunete) Care a fost emis. 2 (D. hotărâri judecătoreşti) Care a fost decis în urma unor dezbateri şi comunicat public. 3 Care are un caracter evident, pregnant. 4 Care este scos în evidenţă Si: reliefat, accentuat, pronunţia v vz pronunţa pronunţiament sn vz pronunciament pronunţiare sfvz pronunţare
pronunţiatură sf [At: ROSETTI - CAZACU. I. L. R. I, 366 / P: -ţi-a-/ Pl: -ri / E: pronunţia + -tură] (îvr) Pronunţare (3).
pronunţiaţie sf [At: BREZOIANU. î. 19/23 / V: ~ţiaţiune / P: -ţi-a-/ Pl: -ţii / E: îr pro none iation] (înv) Pronunţare (3). pronunţiaţiune sfvz pronunţiaţie
pronunţie sf [At: CALENDARIU (1794), 29/16 / Pl: ~ii 1 E: lat pronuntio, it pronunzia] 1 Emitere a sunetelor, silabelor, cuvintelor etc. cu ajutorul organelor vorbirii. 2 Articulare a sunetelor, silabelor, cuvintelor etc. cu ajutorul organelor vorbirii. 3 Pronunţare (3). prool sn vz proor proonie sf vz pronie
proor [At: HEM 1107 / V: preir, preoor, preor, prer, preur, prior, prier, prior, priur, prool, pror, prour ! Pl: ? / E: ngr npâmpoq] 1-3 sns (Reg) Perioadă a zilei care cuprinde, după regiuni, (primele ore de după miezul nopţii sau) (vremea prânzului ori) întreg intervalul de timp de la răsăritul soarelui până la prânz. 4 sn (îe) A da oile în prior A duce oile la păşune înainte de mulsul de dimineaţa. 5 sn (îf prour) Vreme care precedă un anotimp. 6 a (Reg; d. miei. îf prior) Născut în prima perioadă a anului.
7	sus Ajun al sărbătorii Sfântului Gheorghe Si: mânecătoare, (reg) proroc.
8	sn (Rar) Ajun al Bobotezei. 9 sns (Olt; csc) Crengi verzi care se pun la porţi sau la case în ajunul sau în dimineaţa unei anumite sărbători. 10 sn Petrecere a băieţilor care aduc proor (9).
proora vt [At: DR. V, 897 /V: prăura,proura. (cscj) proon l P: pro-o-/ Pzi: -rez / E: proor] 1 (Reg; c. i. oile; îf proori) A duce la păşune în timpul proorului (1). 2 (Reg) A uda cu apă. prooratec, ~ă ă vz pro oraţie
prooratic, ~â a [At: CANTEMIR. HR. 409 / V: ~tec / Pl: -ici. -ice / E: ngr npoopatiKdq] (Grî; rar) Care are darul profeţiei. proon v vz proora proonsm sns vz proorismos
proonsmos sns [At: IST. AM. 29721 / V: ~ism, ~izm~ / E: ngr
7tpoopicrpog] (Grî) Destin. proonzmos sn sg vz proorismos prooroc sm vz proroc proorocea sfvz prorocea proorocesc, ~ească a vz prorocesc prooroceşte av vz proroceşte prooroci v vz proroci prooroci e sfvz prorocie proorocire sf vz prorocire proor o ga v vz proroga proorogare sfvz prorogare
propaga [At: HELIADE. O. I. 361 / Pzi: propag. (înv) ~aghez / E: lat propagare, fr propaguer] 1 vr (înv) A se înmulţi prin reproducere. 2 vr (D. epidemii, infecţii, microbi etc.) A se transmite de Sa un individ la aituî.
3	vr (D. multe acţiuni, elemente, surse etc. fizice) A se transmite din aproape în aproape. în spaţiu şi în timp, cu viteză finită. 4 vt (Pgn; c. i. idei, principii, teorii, metode etc.) A recomanda cu insistenţă. Si: a populariza, a predica, a propovădui. a răspândi.
propagandă sf [At: BĂLCESCU, M. V. 141 / Pl: ~de (înv) ~dii! E: fr propagande] 1 Acţiune organizată de răspândire în mase a unor idei care prezintă şi susţin un partid politic, o teorie, o concepţie etc., cu scopul
PROPAGANDIST
de a le face cunoscute şi acceptate, de a câştiga adepţi etc. Si: (îvr) propagande. 2 (Rar) Acţiune de lămurire, de convingere.
propagandist, ~a smf [At: NEGULICI / Pl: -işti. -e i E: fr propagandiste, rs nponarsumcT] 1 Persoană care face propagandă (1) Si: (nob) propagam. 2 (Iuz) Activist de partid care conduce un cerc de studii al învăţământului de partid.
propagandistic,	a [At: CONTEMP., 1949, nr. 156 3/4 / Pî: -ici. -ice
/ E: propagandist + -/c] 1 Care aparţine propagandei (1). 2 Care are caracter de propagandă (1). 3 Care este făcut cu ajutorul propagandei (1).
4	Care urmăreşte să facă propagandă (1). 5 Care serveşte propagandei
(1).	6 De propagandă (1).
propagandiza vt [At: STANCU, R. A. L 360 / Pzi: ~zez / E: propagandă + -iza] (Nob; prt) A face să fie lămurit, convins cu ajutorul propagandei
(1).
propagaţi! sm [At: CAMIL PETRESCU, O. II, 125 /Pî: -nţi IE: propaga + -ant] (Nob) Propagandist (1).
propaganţie sf[At: ZILOT, CRON. 354 / Pl: -ii / E: cf propaganda] (îvr) Propagandă (1).
propagai e i/[At: HELIADE, O. L 360 / Pl: -gari IE: propaga) 1 (înv) înmulţire prin reproducere Si: (înv) propagaţie (1). 2 Transmitere sau extindere a unei boli, a unei infecţii etc. Si: (înv) propagaţie (2), (îvr) propăgăciune (1). 3 Transmitere a unor acţiuni, elemente, surse etc. fizice, din aproape în aproape. în spaţiu şi în timp, cu viteză finită Si: (rar) propagaţie (3). 4 Fenomen fonetic care constă în transmiterea parţială a vibraţiilor unui sunet dintr-un cuvânt şi în repetarea sunetului în cuvânt.
5	(Pgn) Recomandare cu insistenţă a unor principii, teorii, metode etc. pentru a le răspândi Si: (înv) propagaţie (4), (îvr) propăgăciune (2).
propagator, ~oar<? [At: NEGULICI / V: (înv) propăgător t Pl: -i. ~oare l E: fr propagate ur] 1 smf Persoană care propaga idei, principii, teorii, metode etc. 2 smf{Spc) Propovăduitor. 3 a Care (se) propagă.
propagaţie sf[At: ÎNVĂŢĂTURĂ, 105/7 / V: ~iune / Pl: -ii / E: lat propagatio, -onis, îr propagation] (înv) 1-4 Propagare (1-3, 5). propagaţiune sfvz propagaţie
propagulă sf [At: DN3 / Pî: -Ie / E: îr propagate] (Big) Formaţie de celule filamentoase sau frunzoase la alge, care asigură înmulţirea vegetativă.
propan sns [At: MARCOVICI, CH. 434 / E: ir propune] Hidrocarbură saturată gazoasă din seria metanului, care se găseşte în ţiţei şi în gazele asociate cu ţiţeiul şi este folosită drept combustibil menajer, ca materie primă în industria chimică etc.
propanol sns [At: LTR2 / E: îr pro pa noi) Alcool acidic saturat primar obţinut la fabricarea alcoolului etilic sau din etilenă. propanonă sf[At: DEX2 / Pî: -ne / E: fr propanone] (Chm) Acetonă. proparoxiton t ~ă stt. a [At: ALBOTEANU, GRAM. ROM. 1379 / Pl: -//. -e / E: fr proparoxyton] 1-2 (Cuvânt) care are accentul pe silaba antepen ultimă.
proparoxitome ,s/[At: SCL 1954, 87 / Pl: ~i/ / E: proparoxiton + -ie] (Fnî; rar) 1 însuşire de a fi proparoxiton (2). 2 Fapt de a fi proparoxiton
(2).
propaste sf vz prăpastie prăpastie sf vz prăpastie
propator sm [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 217v/2 / Pl: -i / E: ngr izponăT(op](îvr) Străbun.
propăgăciune sf[At: STAMATI, D. 222 / Pl: -ni / E: lat propagatio. -onis) (îvr) 1-2 Propagare (2, 5). propăgător, ~oare smf a vz propagator propăstenie sf vz prăpăstenie
propăşi1 [At: URICARIUL, VIII, 191 / Pzi: ~şese / E: pro-1 + păşi (după lat progredior)] 1-2 vt (îvr) A preceda (2-3). 3 vi (îrg) A merge înainte Si: a înainta. 4 vi (Rar; d. incendii) A lua proporţii. 5 vi (Rar; d. incendii) A întinde. 6 vi A trece de îa o stare sau de la o formă inferioară de dezvoltare la una superioară Si: a avansa, a se dezvolta, a înainta, (înv) a prohorisi, (reg) a nojif.
propăşi2 v vz pripăşi
propăşire sf[At: SĂULESCU, HR. II, 340/21 / Pl: ~W / E: propăşi1]
1	(înv) Expansiune în spaţiu Si: înaintare. 2 Mişcare înainte, evolutivă. 3 Dezvoltare în linie ascendentă. 4 Progres obţinut de cineva sau de ceva.
propăşitor, ~oare [At: ASACHI. E. I, 120/4 / Pî: -/, -oare / E: propăşi1 + -tor] 1 sn (Mat; îvr) Termen care precedă un alt termen. 2 a Care propăşeşte1. 3 a Care face să propăşească1 (6). 4 a (Pex) Avansat. 5 a (Pex) Progresist. propăvădui v vz propovădui propăvădiiire sfvz propovăduire propăvedu'i v vz propovădui propăveduire sf vz propovăduire propea1 sfvz popreală pro pe a2 sf vz proptea
propedeutic, -a [At: STAMATI, D. / A şi: propedeutic / Pl: -ici. -ice / E: fr propedeutique] 1 sf învăţământ pregătitor care cuprinde elementele de bază ale unei ştiinţe. 2 sf Disciplină care constituie o introducere necesară în studiul altei discipline. 3 sf Ramură a medicinii care are ca obiect învăţământul pregătitor chimic, 4 a (Rar) Care aparţine propedeuticii (2). 5 a Privitor la propedeutică (1). 6 a Bazat pe propendeutică (1).
propedică sf[At: ARH. OLT. X, 213 / Pî: ~ici / E: propedie] (Mat.; îvr) Operaţie de înmulţire.
propedie sf [At: (a. 1713) CAT. MAN. I. 144 / Pl: ~i/ / E: ngr nponatdeia) (îvr) 1 Prime elemente de învăţătură. 2 Studiu pregătitor. 3 Parte introductivă a unui studiu. propel sn vz probelă
propelant sm [At: DN3 / Pl: -nţi I E: it propellante] Amestec de combustibil şi de oxidant necesar arderii acestuia, folosit de motoarele unei rachete sau ale unui avion care zboară la mare înălţime. propelă sf vz probelă
propelişte sf [Ai: C. PETRESCU. O. P. II. 53 / Pl: -ti / E: pro pi1 + -elişte] (Nob) Interdicţie.
propenă sf [Ai: DER / Pl: -ne / E: fr propene] Compus organic din clasa hidrocarburilor acidice nesaturate, care se găseşte în gazele de cracare izolate din petrol şi care se foloseşte ca materie primă la fabricarea glicerinei. acetonei, alcoolului izoproprilic etc. Si: propilenă. prope nsie sfvz propensiune
propensiune sf [Ai: BARIŢIU, P. A. II. 81 / P: ~si-u~ /V: (rai') propensie / Pl: ~ni / E: lat pro pensia, -onis, fr prope nsion] 1 (Liv) Atracţie naturală către ceva. 2 (îdt) Tendinţă de atracţie între corpuri. 3 (îdt) Atracţie între corpuri.
properdină ş/'[At: DN3 / Pl: -ne / E: fr properdine] Principiu activ al serului sanguin.
propergol sm [At: DN3 / Pl: -i / E: frpropergoî] Amestec de substanţe capabil de reacţii chimice puternic exoterme. folosit drept combustibil pentru rachete. propetar sn vz proprietar propi1 v vz popri propr v vz propti
propice ai [At: HELIADE. D. J. 97/25 / V: (înv) ~/?ici, ~p\cie, ~piţiu / E: fr propice, lat propitius] (Liv) 1 Favorabil. 2 Potrivit. 3 (Nob) Capabil să...
propici a vz propice pro picie a vz propice pro pie tar sm vz proprietar propietăreasă sfvz proprie tăreasă propieter sm vz proprietar
propieţie şf[Ai: (sec. XVIII) MAG. IST. I. 377/24 / Pl: ~i/ / E: net] (îvr) 1 Ocrotire. 2 Prietenie. 3 Familiaritate. propiitar sm vz proprietar propiităreasă sfvz proprietăreasă
50
PROPOVĂDUITOR
propil sm [At: DN3 / Pl: -/ / E: cf it. fr propile] (Chm) Reziduu monovalent derivat din propan prin pierderea unui atom de hidrogen.
propilee sfp [At: BARCIANU / V: (rar) -eu sn l P: -le-e / E: îrpropylee] Intrare monumentală a unui templu, a unui palat etc. din antichitate, formată dintr-un ansamblu de vestibuluri şi de porţi legate între ele prin porticuri şi prin scări. propilenă sf[At: DER / Pl: -ne / E: fr propylene] (Chm) Propenă. propileu sn vz propilee
propilic a [At: LTR2 / Pl: -ici, -ice f E: fr propylique] (îs) Alcool -Alcool acidie saturat primar obţinut la fabricarea alcoolului etilic din etilenă Si: propanol.
propilit sm [At: DN3 / Pl: -iţi / E: fr propylite] (Gig) Porfirit alterat, format din caolin, hornblendă, calciu etc.
propilitizaie sf [At: DN-’ / Pl: -zări l E: cf ir propylitisation] (Gig) Proces de transformare a porfiritelor în propilite. prop'ilhic sm vz popilnic
propina vt [At: MUREŞ ANU, P. 150/6 / Pzi: propui / E: lat propi nare] (Ltî; rar) 1 A da. 2 A insufla. pro pi mc sn vz propunac
propinaţieşf[At: (a. 1843) ŞTEFANELLI, D. C. 422 / V: (2)prepânaţie / Pl: -ii f E: cf lat propinatio „întrecere între băutori“] 1 (îvr) Comerţ cu băuturi alcoolice. 2 (Reg; ccr; îf prepănaţie) Cârciumă.
propis sn [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 170 / V: (reg) poprls, ~\ţa sf f A şi: propis f Pl: -uri, -e / E: srb propis] 1 (Ban; Trs) Caiet. 2 (Reg) Hârtie liniată special de care se servesc elevii la exerciţiile de caligrafie.
3	(Ban) Scrisoare. propitar sm vz proprietar propitor, ~oare u, sfvz proprietar propiţă sfvz propis propiţiu, ~ie a vz propice propiu, ~ie a vz propriu propivnic sm vz popilnic
propleca vi [At: ARH. FOLK. III. 60 / Pzi: proplec f E: pro-2 + pleca] (Reg) A pleca din nou. propoadă sf vz broboadă
propochi vi [At: ARH. FOLK. III. 143 / Pzi: -nesc / E: pro-2 + pocni] (Reg) A pocni din nou. propodelnic sn vz brobodelnic
propolis sns [At: ALEXI, W. / E: lat propolis] 1 Substanţă răşinoasă, aromată şi amară, culeasă de albine de pe mugurii arborilor pentru a o folosi la astupatul crăpăturilor din stup. la lipitul fagurilor etc. Si: pâsîurâ1.
2	(Reg) Venin al albinei. preponderenţă sfvz preponderentă
proponiment sn [At: DDRF / Pl: ~e / E: it proponimento „hotărâre. rezoluţie*4] (îdt) 1-2 Prelegere (universitară).
proporţie sf[At: ŞINCAI, î. 72/12 / V: (înv) proporţiune I Pl: -ii l E: lat proportio, -onis, fr proportion] 1 (Mat) Egalitate între două rapoarte, având patru elemente constitutive. 2 Raport între dimensiunile unor obiecte, între dimensiunile părţilor unui întreg ori ansamblu de elemente sau între fiecare dintre aceste părţi şi întreg sau ansamblu. 3 (Pex) Raport echlibrat. armonios între elementele unui ansamblu. 4 (Pgn) Relaţie adecvată, echilibrată între fiinţe, lucruri, fenomene, noţiuni etc. 5 (Iuz; îs) -ii economice Raporturi între două sau mai multe sectoare, ramuri, activităţi, procese etc. din cadrul economiei sub aspectul utilizării unor părţi din munca socială în concordanţă cu nevoia socială.
proporţiona vt [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: -nez I E: fr proportionner] 1 A stabili anumite proporţii în raport cu ansamblul, cu o circumstanţă, eu un reper, cu un anumit scop. 2 A stabili un raport just. echilibrat, între elementele unui ansamblu.
proporţional, [At: ŞINCAI, HR. III. 213/2 / P: -ţi-o- / V: ~«e/, ~iunariu / Pl: ~i, -e / E: lat proportionalis, ger proportionel, fr proportionnel] 1 a Care formează o proporţie Si: (înv) proporţioncilnic (1), (îvr) proporţionicesc (1). 2 a Care corespunde unei proporţii Si: (înv)
proporţioncilnic (2). (îvr) proporţionicesc (2). 3 av într-o anumită proporţie cu... Si: (îvr) proporţionalniceşte (1). 4 av în raport cu... Si: (îvr) proporţionalniceşte (2). 5 av Comparativ cu Si: (îvr) proporţionafniceşîe (3).
proporţia nulitate sf [At: MN (1836) 41 ’/27 / P: -ţi-o- / Pl: -taţi l E: fr proportionnalite. lat proportionalitas, -atis] 1-2 însuşire a elementelor unui ansamblu, a unor lucruri, a unor fenomene, a unor noţiuni (de a fi proporţionale între ele sau) de a forma o proporţie. 3 Fapt de a fi proporţional. 4 însuşire de a avea elementele componente echilibrate, armonioase. 5 (Spc) Stare în care se înfăptuiesc toate componentele necesare echilibrului economic şi dezvoltării social-economice. 6 (Mat; spc) Raport între două mărimi care variază prporţional.7 (Mat; spc) Raport între două proporţii (1).
proporţionalnic, ~ă a [At: ARITM. (1806). 72 / P: -ţi-o- i Pl: -ici, -ice / E: proporţional + -nic] (înv) 1-2 Proporţional (1-2).
proporţionalniceşte av [At: ARITM. (1806). 88 / P: -ţi-o- i E: proporţionalnic + -este] (îvr) 1-3 Proporţional (3-5).
proporţionare sf[At: POLIZU / P: ~ţi-o- / Pl: -nari / E: proporţiona] 1 Stabilire a anumitor proporţii în raport cu ansamblul, cu o circumstanţă, cu un reper, cu un anumit scop. 2 Stabilire a unui raport just, echilibrat, între elementele unui ansamblu.
proporţionat, o [At: ÎNVĂŢĂTURĂ, 65/8 / P: -ţi-o-1 Pl: -aţi, -e i E: proporţiona] 1 Care se află într-un anumit raport de proporţionalitate Si: (înv) proporţuit (1). 2 Care urmează, respectă anumite proporţii Si: (înv) proporţuit (2). 3 (înv) Care are o anumită dimensiune în raport cu... Si: (înv) proporţuit (3). 4 Care are proporţii echilibrate, armonioase. 5 Care se potriveşte cu celelalte elemente sau cu ansamblul din care face parte.
proporţionel, ~ă a vz proporţional
proporţionicesc, ~ească a [At: ASACHI. G. 35v / P: ~ţi-o- / Pl: -eşti / E: proporţiune + -icesc] (îvr) 1-2 Proporţional (1-2). proporţiunariu, ~ie a vz proporţional proporţiune sfvz proporţie
proporţuit, ~ă a [At: DAS 138 / Pl: -iţi, -e l E: proporţie] (îvr) 1-3 Proporţionat (1-3). proposi v vz poposi propos'ire sfvz poposire
proposta sf[At: DN3/E: it proposta] (Muz) Primă voce într-un canon, care expune tema.
propovădui [At: CORESI, L. 73/9 / V: (înv)	~păved~,	~ved~	/
Pzi: ~e.yc / E: siv npQfîQB’kAOBATH] 1 vt (C. i. învăţături morale, concepţii, doctrine religioase, divinitatea etc.) A recomanda cu insistenţă, prezentând în mod cât mai convingător, unui mare număr de oameni şi în diferite locuri Si: (înv) a mărturisi, (îrg) a povesti. (îvr) a povestiri, a predicii. (îrg) a propovedi (1). a proroci (2). 2 vi (înv; d. clerici) A predica. 3 vt (Pgn) (C. i. idei. principii, teorii etc.) A răspândi printre oameni, recomandând cu insistenţă Si: a populariza, a predica. o propaga. 4-5 vti (înv) A face cunoscut Si: a dezvălui (1), a revela. 6-7 vtr (înv; îf propovedui) A (se) alege (29, 31).
propovădu'ire sf [At: (a. 1765) GCR II. 79/23 / V: (înv) ~păv~, ~păved~, ~ved~ / Pl: -ri / E: propovădui] 1 Recomandare publică a unor învăţături morale, concepţii, doctrine religioase cu scopul de a fi împărtăşite de cât mai mulţi oameni Si: (înv) mărturisire. (înv) mărturisitură. (înv) propovedanie (1). (îvr) propovedire. 2 (îvr; îf propoveduire) Ceea ce este prezis. 3 (îrg) Prezentare a unor idei. principii, teorii, metode etc.. în scopul popularizării şi împărtăşirii lor Si: popularizare.
propovăduit, ~ă [At: CORESI, EV. 417 / V: (înv) ~ved~ / Pl: -iţi. ~e / E: propovădui] 1 a (D. concepţii religioase) Recomandat cu insistenţă spre a fi răspândit. 2 a (înv) Predicat2. 3 smf Persoană a cărei existenţă a fost prezisă.
propovăduitor, '-oare [At: CORESI, EV. 130 / V: (înv)	~oare
/ P: -du-i- / Pl: -i. -oare / E: propovădui + -tor] 1-3 smf Persoana care
51
PROPOVEADANIE
propovăduieşte (1-3) Si: mărturisitor, predicator, propagator, (înv) propoveduic. 4 sm (îvr; îf propoveduitor) Persoană care proroceşte (2). propoveadanie sfvz propovedanie propoveadnic sm vz propoveduic
propovedanie sf[At: CORESI. EV. 130 / V: (înv) ~vead~l PI: -// / E: siv npone>8’kAAHH%\ (înv) i Propovăduire (1). 2 Vestire. 3 Oraţie funebră.
propovedi vt [At: COD. VOR. 20/14 / Pzi: -dese / E: siv nptntB'kAATH]
1	(îrg) A propovădui (1). 2 (îvr) A pomeni.
propovedire sf[At: CORESI, L. 159/5 / Pl: -ri / E: propovedi] (îvr) Propovăduire (1).
propoveduic sm [At: CORESI. EV. 209 / V: (înv) -vead- l Pl: -ici / E: siv nponoB’kAhHHft’b] (înv) Propovăduitor (1). propovedm v vz propovădui propovedinre sfvz propovăduire propoveduit, ~ă a vz propovăduit propoveduuu\ -oare smfvz propovăduitor propozi v vz t jbozi p jpozit1 sm vz prepozit
propoziî2 ^ [At: CANTEMIR. HR. 153 / S şi: -osii / Pl: ? / E: lat propositum) (înv) 1 Plan. 2 Subiect de discuţie.
propoziţie sf [Al: (a. 1694) FN 41 / V: (înv) -ţione, (îvr) -iune i Pl: -ii / E: latpropositio, -onis, it proposizione, frproposition] 1 (Liv) Propunere (1). 2 (Asr) Lucru susţinut de cineva. 3 Cea mai mică unitate sintactică prin care se exprimă o idee. o judecată Si: (înv) propunere (9). 4 (Log; Mat) Enunţ a cărui valoare de adevăr este întemeiată pe bază de reguli explicit exprimate. 5 (Mat) Teoremă. 6 Cea mai mică construcţie muzicală care se încheie printr-o cadenţă.
propoziţia nai, -ă a [At: DN3 / PI: -/, -e / E: fr propositio miel, eg propositional) Referitor la propoziţii. propoziţione sf vz propoziţie propoziţiune1 sfvz prepoziţie propoziţiune2 sf vz propoziţie
propozui vt [At: DOSOFTEI. V. S. decembrie 22775 / Pzi: -esc / E: cf propoz.it2] A propune1 (1). proprea sf vz popreală
propretor sm [At: CADE / Pl: -i / E: lat propraetor, fr propreteur] (înv) Magistrat roman locţiitor al unui pretor.
propretură sf [At: SCRIBAN, D. / Pî: -ri / E: fr propreture] (înv) 1 Funcţie de propretor. 2 Perioadă în care cineva deţinea această funcţie.
3	Reşedinţă a propretorului. propn v vz popri, proprieta sfvz proprietate.
proprietar, -ă [At: ÎNVĂŢĂTURĂ. 32/3 / P: -ri-e-/ V: (îrg) poprit -pet-, -pie-, ~pietcr, -piit-, -pit-, ~iu, -ter l Pl: -i. ~e / E: lat proprietaruls. fr propnetaire] 1 smf Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun Si: posesor. stăpân. 2-3 .yw/‘(Spc) Persoană care posedă un imobil, considerată în raport cu chiriaşii săi. 4 sm (îs) Mare
-	Moşier. 5 sm (Mii; înv; îf proprietarii! şi propieter) Comandant (7).
proprietaricesc, ~ească a [At: (a. 1837) DOC. EC. 659 / P: -ri-e- / V: -tăr-f PI: -eşti / E: proprietar + -esc] (înv) 1-3 Proprietăresc (1-3). proprietariu sm vz proprietar
proprietate sf [At: DOSOFTEI. V. S. decembrie 204726 / P: -ri-e- / V: (înv) -eta ! Pî: -taţi / E: lat propietas, -atis, it proprietă, fr propriete)
1	Trăsătură dominantă ce caracterizează o fiinţă, un lucru, un fenomen etc. şi care le diferenţiază între ele Si: caracteristică (4), însuşire. 2 Calitate a unui cuvânt, a unui termen, a stilului etc. de a reda exact ideea sau noţiunea exprimată. 3 (Adesea cu determinări care arată felul, natura) Stăpânire deplină asupra unui bun în baza unui drept recunoscut sau impus.
4	(Ccr) Bun material, mai ales imobil sau pământ, aflat în posesia cuiva.
5	(Is) ~ literară (sau artistică) Drept de care se bucura 1111 autor de a dispune după voie de operele sale. putându-îe edita, reproduce etc.
proprietăreasă sf[At: POLIZU / V: (reg) -piet-, -piit- / P: -ri-e- / Pl: -ese / E: proprietar + -easă] 1 Soţie a unui proprietar. 2 Femeie care
deţine dreptul de proprietate asupra unui bun Si: stăpână. 3 (Spc) Femeie care posedă un imobil, considerată în raport cu chiriaşii ei.
proprietăresc, -ească a [At: (a. 1833) DOC. EC. 528 / P: -ri-e- / Pj-~eşti / E: proprietar + -esc) 1-3 Care aparţine unui proprietar (1-3) Si-(înv) proprietaricesc (1-3). 4 Care reprezintă o proprietate privată.
proprietărime sf[At: CAMIL PETRESCU. O. II, 406 / P: -ri-e- / E: proprietar + -ime] (Rar; csc) 1-2 Totalitate a proprietarilor (de pământ). 3 Mulţime de proprietari (1). proprieter sm vz proprietar
proprinac sn [At: CIHAC, II, 229 / V: -pin- / Pl: -ace / E: cf propri] (îvr) 1 Zid de apărare Si: meterez.. 2 (Pex) închisoare.
proprioceptiv, —ă a [At: DN-1 / P: -ri-o- / Pl: -i, -e l E: fr proprioceptif (D. senzaţii provenite din coip) Care informează asupra mişcărilor, echilibrului etc.
proprioceptor sm [At: DN3 / P: ~ri-o- / Pl: -i / E: fr propriocepteur) (Atm) Formaţie nervoasă senzitivă care tramsmite stimuii din diferite organe despre mişcare, echilibru etc. propritwră sf poprit ură
propriu*~ie [At: DOSOFTEI. V. S. ianuarie 1673 / V: (îvp) -piu, (îvr) ~ium / Pl: -// / E: lat pro prins, -a, -uni, fr propre, it proprio) 1 a (Construit cu aps) Care aparţine în mod exclusiv cuiva Si: personal. 2 a (îs) Nume (sau substantiv) ~ Nume dat unui lucru sau unei fiinţe spre a le deosebi de alte lucruri sau fiinţe din aceeaşi categorie şi care se scrie cu majusculă. 3 a (Rar; îas) Persoană considerată ca purtătoare a unui nume propriu (2). 4-5 a, smf (Care constituie o) particularitate a cuiva sau a ceva Si: caracteristic (4-6), specific. 6 a Care este bun pentru... Si: adecvat, indicat, potrivit. 1 a (D. cuvinte. îmbinări de cuvinte, limbaj etc.) Care redă exact ideea ce trebuie exprimată. 8-9 (îljv) —zis (Care este sau trebuie considerat) în sensul strict al cuvântului. 10 (îlav) —zis La drept vorbind.
11	(îlav) La - în mod real. 12 (îal) Concret (1). 13 (îal) Obiectiv. 14 a (D. sensuri) De baza. 15 a (înv) Real. 16 a (îs) Amor ~ Sentiment al propriei demnităţi. proprium a vz propriu propt sn vz proptă
proptar sn [At: DAME, T., 136 / PI: ~e / E: proptă + -ar] Piesă la războiul de ţesut ţărănesc ce împiedică derularea sulului pe care sunt înfăşurate iţele sau pânza ţesută Si: (reg) căţel (24). (pop) cordenci (1),piedică, răzuş. tocălie.
proptă sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) proap~, propt sn / Pl: -te / E: propti) (Reg) 1 Proptea (1). 2 (Pop; pex; îe) A sta ~ gardului A sta degeaba. 3 (îlpp) In ~ în contra. 4 (îe) A se pune (în) ~ (cu cineva) sau a sta în Mi cuiva A se împotrivi cuiva. 5 (Fig; rar) Protecţic neprincipială.
proptea .y/ f At: ANON. CAR. / V: proft~, -pea. (reg) -eauă, ~euă / Pl: -ele. (rar) -eli / E: drrpropteală] 1 Lemn. stâlp, bară etc. cu care sc sprijină 1111 gard. un zid. un pom etc. Si: (pop) poprea, (reg) prijin, proptă (1). propteală (4). 2 (Pop; îs) -ua (-eala) gardului Persoană leneşă şi urâtă.
3	(îas) Copii nelegitim. 4 (îvr; lpl) Gard. 5 (Reg) Piedică îa car. la căruţă.
6	(înv; fig) Favoare nemeritată Si: sprijin. 1 (Pex) Persoană care acordă cuiva un sprijin neprincipial. 8 (Reg; fig; fam) Lovitură de pumn. 9 (Înv; îf propteală) Rezemare.
propteală sf[At: DLR / P1: -iele / E: propti + -eală] 1-3 Proptire (1, 3, 7). 4 (Ccr) Proptea (1). propteauă sfvz proptea priopteuă sfvz proptea
propti [At: PSALT. 69/31 / V: (pop) ~p\. (îvr) protpi / Pzi: -tesc / E: siv mjk’hnp'kTH] 1 vt (C. i. garduri, ziduri, construcţii etc.) A pune un element de susţinere. 2 vt (înv; fig) A argumenta. 3-4 vtr A (se) rezema de ceva. 5-6 vtr A (se) apăsa cu putere, pentru a împiedica intrarea sau ieşirea cuiva. 7 vt (Pgn; rar) A imobiliza. 8-9 vtr A (se) sprijini cu toată forţa de ceva în vederea unui efort. 10-11 vrt A (se) înţepeni într-un ioc. sprijinindu-se. 12 vr A lua o poziţie rigidă şi provocatoare în faţa cuiva.
13	vr (îvr; fig) A se folosi de o proptea (1). 14 vr (îvr; fig) A recurge ia
52
PROROGA
sprijin»! cuiva pentru a obţine ceva. 15 vr (Reg; fig) A se reface după o boala.
proptite sf[At: POLIZU / Pl: -ri / E: propti] 1 Punere a unui element de susţinere pentru a sprijini un gard, un zid. o construcţie etc. 2 (înv; fitf) Argumentare. 3-4 Rezemare de ceva. 5 Apăsare puternică, pentru a împiedica intrarea sau ieşirea cuiva. 6 Imobilizare. 7 Sprijinire în vederea unui efort. 8 înţepenire. 9 Luare a unei poziţii rigide şi provocatoare în fata cuiva. 10 (îvr; fig) Recurgere la sprijinul cuiva pentru a obţine ceva.
11	(îvr; fig) Folosire a unei proptele (1). 12 (Reg; fig) Refacere după o boală.
proptiş [At: SLAVICI, N. I, 62 / Pl: -uri / E: proptă + -iş] 1 sn (Rar) Barieră la marginea unei râpe sau a unui râu pentru a opri căderea oamenilor sau a animalelor. 2-3 sn (Pgn) Ceea ce serveşte spre a (se) propti (8-9). 4 sn Balustradă a unei scări. 5 av (Rar) în mod sprijinit.
proptişoară sf [At: DDRF / Pl: -re / E: proptă + -işoară] 1-2 (Rar; şhp) Proptă (1) (mică).
proptitor, -oare [At: BĂLCESCU, M. V. 307 / Pl:	, -oare / E: propti
+ -tor] 1 a (Rar) Care propteşte (1). 2 ş/'(Reg; spc) Bârnă care se pune deasupra uşorilor ferestrei şi ai uşii pentru a întări peretele. pfoptitură sf [At: UDRESCU. GL. / Pl: ~ri / E: propti + -tură] (Reg)
1	Sprijin cu proptea (1). 2 Proptire (7). propuitor, -oare ă, smf vz propunător
propulsa vt [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 183 / Pzi: ~sez / E: fr propulser] 1 (C. i. corpuri mobile) A imprima o mişcare de înaintare cu ajutorul unui propulsor. 2 (Fig) A stimula. 3 (Pex) A proiecta departe cu violenţă Si: a arunca (15). propulsant sm [At: DN3 / Pl: -nţi / E: propulsa + -ant] (Teh) 1 Propulsor.
2	Substanţă în stare gazoasă sau de plasmă ejectată din motoarele cu reacţie în sens opus direcţiei lor de mişcare şi care le asigură forţa de împingere.
propulsare sf[At: DL / Pl: -sări / E: propulsa] 1 Imprimare a unei mişcări de înaintare a unui vehicul, cu ajutorul unui propulsor Si: propulsie (1). 2 (Fig) Stimulare. 3 (Pex; rar) Proiectare a unui obiect departe, cu violenţă.
propulsie sf[ At: BARCIANU / V: (înv) -iune / Pl: -ii / E: frpropulsion]
1	Exercitare a unei forţe asupra unui vehicul, a unui sistem tehnic etc.. provocând înaintarea acestuia. 2 Forţă exercitată asupra unui vehicul, a unui sistem tehnic etc.. pentru a provoca înintarea lui. 3 Sistem tehnic prin care se realizează propulsarea (1) unui vehicul. propulsiune sfvz propulsie
propulsiv, -ă a [At: CADE / Pl:	~e	/	E:	frpropulsif] Care produce
o	propulsie (2).
propulsor sn, a [At: CADE / Pl: ~oare. (rar) sn / E: fr propulseur] 1-2 (Organ sau aparat de maşină) care asigură propulsia (1).
propunătorf ~oare smf a [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 214 / V: (înv) ~uitor, -oare / Pl:	~oare / E: propune1 + -ător] 1-2 (Persoană) care
propune (1) ceva.
propune1 [At: ŞINCAI, HR. III, 286/29 /Pzi: propun. (rar) propui: Grz: (înv) propiimd / E: lat proponere, fr proposer cf pune] 1 vt(a) (C. i. idei, păreri, soluţii etc.) A supune discuţiei, aprobării sau hotărârii Si: (înv) a propozui. 2 vt (Mat) A oferi spre a introduce într-un calcul. într-o demonstraţie. 3 vt (Urmat de determinări la conjunctiv sau infinitiv) A da un sfat, o sugestie Si: a recomanda. 4 vt (înv) A prezenta. 5-6 vtr (C. i- oameni) A recomanda pentru numirea într-un post. într-o funcţie, într-o misiune etc. 7-8 vtr A pune la dispoziţie. 9-10 vtr A intenţiona. 11 vt (înv; c- i. materii, discipline) A preda. 12 vt (înv) A pretexta. -propune2 vt [At: DLR / Pzi: propun / E: pro-2 + pune] (Reg) A pune din nou.
propunere sf[ At: CALENDARIU BUD A (1818), 39/7 / Pl: -ri / E: propune] 1 Idee supusă discuţiei, aprobării sau hotărârii Si: (înv) Predoljenie, problemă, propoz.it2 (3), propoziţie (1). 2 (Pex) Sfat. 3 (îvr) Părere. 4 Recomandare pentru numirea cuiva într-un post. într-o funcţie etc. 5 Intenţie. 6 (Rar) Predare a unei materii de studiu. 7 (Pex; rar) Oră de curs. 8 (îvr) Tratare a unei teme. 9 (Grm; înv) Propoziţie (3).
propurta vr [At: ALRM I/I. h 136 / Pzi: proport / E: pro-2 + purta] (Ban) A se plimba.
propus sn [At: HELIADE, O. II, 417 / Pl: -uri / E: propune1] 1 (îvr) Expunere (1). 2 (îrg) Intenţie.
propuscă sf [At: MIHĂIESCU, ap. SCL 1973, 47 / Pl: ~uşti / E: rs nponycx] (Rsî; reg) Act prin care se certifică ceva. pror sm vz proor
proră şf[At: BUDAI-DELEANU. LEX. / V: -ovă / Pl: -re / E: lat, it prora. ngr npcapa] 1 Parte din faţă a unei nave Si: bot (19), (înv) pruă (1). 2 (Prc) Extremitate din faţă a prorei (1) unde se află postul de comandă.-proreclama vi [At: DLR / Pzi: proreclam / E: pro-2 + reclama] (Reg) A reclama din nou.
prorector sm [At: STAMATI. D. / Pl: -i / E: lat prorector, ger Prorektor] Locţiitor al rectorului. prorică sf vz poreclă prorig s vz prurigo
proroc sm [At: COD. VOR. 80/14 / V: (îrg) prio-, proo- / Pl: -oci ! E: siv nptpoirh] 1 Predicator al voinţei lui Dumnezeu înzestrat cu darul de a prezice viitorul Si: profet (1). 2 (îs) ~ mincinos Fals proroc. 3 (Pex; îae) Persoană care prevesteşte lucruri care nu se realizează. 4 Persoană care intuieşte apariţia sau desfăşurarea unor evenimente în viitor. 5 (Mol) Ajun al sărbătorii Sfântului Gheorghe Si: mânecăitoare, proor.
prorocea şf[ At: PAMFILE. CR.134 / V: (îrg) pro oro-1 Pl: -de / E: proroc + -cea] 1 (Olt) Colind de Crăciun. 2 (Prc) Ultimă recitare pe care
o	fac colindătorii de Crăciun. înainte de a părăsi casa la care au colindat.
3-4 Oraţie (care conţine prorocirea belşugului pentru anul următor).
prorocenie sf [At: (a. 1822) CAT. MAN. II. 80 / PI: -ii / E: proroci + -enie] (îvr) Prorocire (2).
prorocesc, ~ească a [At: CORESI, EV. 176 / V: (îrg) proor- / Pl: -eşti / E: proroc + -esc] (înv) 1 Care aparţine prorocului (1). 2 Referitor la proroc (1) Si: profetic. 3 Format din proroci (1).
prorocestvie [At: (a. 1580) CUV. D. BĂTR. II, 358/6 /V: (înv) ~cost~ / Pl: -ii / E: siv np0p0*ihCTBm] (înv) Prorocire (2).
prorocestviii vtf a) [At: DOSOFTEI V. S. noiembrie 116710 / Pzi: -esc / E: siv np*p*HhCTR<sBdTH] (înv) A proroci (1).
proroceşte av [At: CORESI, EV. 493 / V: (îrg) proor o- / E: proroc + -este] (înv) 1-2 în maniera prorocilor (1,4).
proroci vtfa) [At: COD. VOR. 140/11 / V: (îrg) proor o- / Pzi: -cesc / E: proroc] 1 (Rel) A prezice viitorul, voinţa divină Si: a prevesti. a profetiza, a profeţi, (înv) a prorocestvui. 2 (Pgn) A prevedea şi a anunţa evenimente viitoare. 3 (îvr) A propovădui (1).
prorocie sf [At: COD. VOR. 166/19 / V: (îrg) prooro~ I Pl: ~i/ / E: proroc + -ie] (Asr) Prorocire (2).
prorocire sf[At: (a. 1650) GCR I. 134/3 / V: (îrg) prooro~ I Pl: -ri / E: proroci] 1-2 Prezicere a viitorului de către un proroc (1, 4). Si: prevestire, prezicere, profeţie, (asr) prorocie. (înv) plaz2. prorocestvie. prorocitură (1), (îvr) prorocenie.3 (Reg) Oraţie de nuntă care prevesteşte viitorul tinerilor căsătoriţi.
prorocitor, ~oare [At: CORESI, L. 330/7 / PI: -i. -oare / E: proroci + -tor] 1-2 smf. a (înv) (Persoană) care proroceşte (1) Si: proroc (1). 3 a (îvr) Care anunţă cu anticipaţie starea vremii.
prorocitură sf[At: CORESI, L. 321/11 / Pl: -ri / E: proroci + -tură] 1-2 (înv) Prorocire (1-2). 3 Dar de a proroci (1).
prorocită sf [At: CORESI, EV. 515 / PI: -ţe / E: siv	} 1 Femeie
care proroceşte (1). 2 (Pex) Ghicitoare (1). prorocii v vz porecli prorocostvie sf vz prorocestvie pror of orie sfvz pliroforie
proroga vt [At: BARIŢIU, P. A. III. 170 / V: (îvp) prooro~/Pzi: prorog.
3	(înv) -roagă / E: lat prorogare, fr proroger] 1 (C. i. activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative etc.) A amâna din oficiu pentru
o	dată ulterioară. 2 A prelungi în timp un tratat. 3 (Pgn) A amâna (2). 4 (Pex)A suspenda.
53
PROROGARE
prorogare sf [Ai: DRLU / V: (rar) prooroci Pl: -gari / E: proroga] 1 Act prin care se amână sau se suspendă activitatea unui coip constituit, a unei adunări legislative eîc. Si: prorogaţi?.. 2 Extindere a competenţei unui organ de jurisdicţie.
prorogat, ~ă a [At: DRLU / Pl: -aţi. ~e / E: proroga] 1 (îvr) Prelungit.
2	(îvr) Amânat.
prorogaţii'y ~ă a [At: PROT. - POP.. N. D. / Pl:	-e / E: îr prorogaţi/]
(Jur) Cu caracter de amânare, de prelungire.
prorogaţie sf[At: AR (1829) 51 V19 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii f E: lat prorogatio, -onis, fr prorogation] Prorogare (1). prorogaţiune sf vz prorogaţie
proros, -oasă a [At: MAT. FOLK. 1519 / Pl: -oşi, -oase / E: pro-2 + ros1 (Reg) Foarte ros.
proruga vr [At: ARH. FOLK. IIL 108 / Pzi: prorog / E: pro-2 + ruga] (Reg) A se ruga din nou. pro rum pe v vz prorupe prorumpere şf vz prorupere
prorupe [At: HELIADE, O. I, 352 / V: (înv) ~umpe / Pzi: prorup / E: pro-2 + rupe cdp lat prorumpere] 1 vi (îrg; d. oameni; udp ,.,în“) A se manifesta brusc si cu putere prin vorbe, ţipete, plâns, râs etc. 2 vi (înv; d. sunete, vorbe, ţipete, râsete, plânsete etc.) A izbucni. 3 vi (înv; d. mişcări sociale) A începe. 4 vr (Ban; d. sunete, zgomote) A înceta.
prorupere sf [At: ASACHI. S. L. II, 61 / V: (înv) ~ump~ / Pl: (rar) -ri
l	E: prorupe] 1 (îrg) Manifestare bruscă a oamenilor prin vorbe, plâns, ţipete,râs, etc. Si: (înv) prorupţie. 2 (înv) Izbucnire a sunetelor, vorbelor, ţipetelor. râsetelor, planşetelor etc. 3 (înv) Declanşare (1) a unor mişcări sociale. 4 (Ban) încetare a sunetelor, zgomotelor.
prorupţie sf [Ai: PROT. - POP., N. D. / V: (înv) ~iune / Pl: -ii / E: lat pro rupt io, -onis] (înv) Prorupere (1). prorupţiune sfv z prorupţie prosac, ~ă smf a vz prusac prosadiarisi v vz prohodeorisi prosaie sfvz prosie
prosate sfp [At: LEXIC REG. II. 76 / E: cf prăsad, pro.sade] (Reg) Fructe
U).
prosăc s [At: L. COSTIN. GR. BĂN. 170 / Pl: net / E: srbprosek] (îrg) Vale din marginea unui sat.
prosădi vt [At: PAMFILE. C. Ţ. 33 / Pzi: -dese /E: pro2 + sădi] (Mun) A răsădi.
prosasie sf [Ai: LEXIC REG. 107 / Pl: ? / E: ucr npoiţecix] (Buc; csc) Prapuri şi cruci folosite la un cortegiu religios. prosâie sf vz prosie prosâţâie sfvz procesiune pr os cale si v vz proscalisi
proscalis'i vt [At: (a. 1793) GÂLDI. M. PHAN. 240 / V: (înv) ~/esi, ~lips\ i Pzi: -sesc / E: ngr inpocncâXrioci (aor npooKaXco)] (înv; c. i. oamani) A invita.
prosceniu sn [At: GHEŢIE, R. M. / V: (rar) ~//i / Pl: -ii / E: lat proscenium, fr prosceniuniy ger Proscenium] 1 (în teatrul antic) Parte a teatrului corespunzătoare scenei şi avanscenei de azi. 2-3 (în teatrul modern) (Avan)scena. proscenium sn vz prosceniu
proschinitar sn [At: (a. 1799) URICARIUL I, 92 / V:	/ Pl:	/ E:
ngr Ttpooxivrjtâpi] 1 (Bis; înv) Iconostas. 2 Scăunel pe care se îngenunchează pentru rugăciune. 3 Capelă. 4 Loc de pelerinaj. 5 Carte de rugăciuni şi de informaţii asupra locurilor sfinte. proschinitariu sn vz proschinitar
proscoate vt [Ai: ARH. FOLK. III, 95 / Pzi: proscot/E: pro-2 + scoate] (Reg) A scoate din nou. proscomedi v vz proscomidi proscomedie sf vz proscomidie
proscomidi [At: TDR.G / V: (rai') ~med\ ! Pzi: -dese 1 E: drr proscomidie] (D. preoţi; c. i. pâinea şi vinul) A sfinţi pentru împărtăşanie.
proscomidie sf[At: (a. 1652) GCR 1.160/30 / V: (îrg) ~med~, (îvr) ~o/?i~ / A şi: -midie ! Pi: -ii i E: siv npecKOMHAHia] 1 Parte din liturghie în care preotul pregăteşte pâinea şi vinul pentru împărtăşanie Si: (înv) predoljenie. 2 Masă sau firidă în peretele de nord al altarului unde are ioc proscomidia (1) Si: (înv) jertfelnic.
proscomidity ~ă a [At: (a. 1652) GCR I. 160/25 / Pl: -iţi, -e ! E: proscomidij (Bis; îvr; d. pâine sau vin) Sfinţit pentru împărtăşanie. prosconidie sfvz proscomidie proscoviţă sf vz pocroviţă
proscrie [At: HELIADE. D. J. 3/6 / Pzi: -ut / E: îr proscrire cf scrie] 1 vt (Rar) A blama (1). 2-3 vtrp A (se) lua măsuri represive împotriva cuiva, mai ales pe motive politice, prin scoatere de sub protecţia legilor.
4-5 vtr A (se) îndepărta în mod forţat din patrie Si: a exila (1), a surghiuni.
6	vt (în antichitatea romană) A condamna la moarte pentru infracţiuni politice, fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit.
7	vi (Asr) A interzice.
proscriere sf [Ai: BOLLIAC, ap. GHICA. A. 629 / Pl: -ri / E: proscrie)
1	Blamare (1). 2 Scoatere a cuiva de sub protecţia legilor pe motive politice. 3 Exilare (1). 4 (în antichitatea romană) Condamnare la moarte pentru infracţiuni politice, fără forme judiciare Si: proscripţie (4). 5 (Asr) Interzicere.
proscriptor sm [At: DDRF / A şi: -tor / Pl: -i / E: lat proscriptor, fr proscripteur] (îvr) Persoană care hotăra o proscripţie (1).
proscripţie sf [Al: SĂULESCU. HR. II. 282/10 / V: (înv) ~iune / Pl: -ii / E: lat proscripîio, fr proscription] 1 Pedeapsă la care autoritatea publică supunea pe cineva pentru motive politice. 2 Exilare (1). 3 (Rar) Emigrare (1). 4 (în antichitatea romană) Proscriere (4). 5 (înv; îs) Listă de - Listă afişată ce cuprindea numele condamnaţilor. 6 (Rar) Interzicere. proscripţiune sfvz proscripţie
proscris, ~ă [At: NEGULICI / V: (îvr)pres~! Pl: -îşi, -e / E: proscrie) 1-2 smf a (Persoană) care suferă rigorile unei proscripţii (1). 3-4 smf a (Persoană) obligat(ă) să-şi părăsească patria, pentru o vină politică Si: exilat (1-2). surghiunit. 5-6 smf, a (în antichitatea romană) (Om) condamnat la moarte fără forme judiciare, pe motive politice. 7 a (Rar; d. idei, atitudini, acţiuni) Interzis.
prosector sm [At: CUCIURAN, D. 15/20 / A şi: -sec-, pro- / Pl: -i / E: lat prosector, fr prosecteur, ger Prosektor] 1 (Med) Persoană specializată în efectuarea disecţiilor şi autopsiilor. 2 Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursul unui profesor, pentru examenele de laborator etc. prosectură sf [Ai: DER / Pl: -ri / E: ger Prosektur] (Med; rar) 1 Morgă2.
2	încăpere în care se pregătesc piesele anatomice pentru disecţie. proseuc sm [At: DN2 / P: -se-uc / Pi: ~ut7 / E: fr proseuque] Orator
public al evreilor din Alexandria. prosferisi v vz prosforisi
prosfetl vtf [Ai: PSALT. 53 / Pzi: -tesc / E: siv npocB’bTHTn] (îvr) A face să strălucească.
prosfora1 i'/‘[At: DOSOFTEI V. S. decembrie 211 r/23 / Pl: -le l E: ngr npooqxDpa) 1 (înv) Dar2 (1). 2 (Pex) Ofrandă.
prosfora2 [At: SĂULESCU. HR. I, 215/11 / Pzi: ~rez, -for / E: ngr npcxjfpopâ)] 1 vt (îrg) A dărui. 2 (îvr) A sacrifica.
prosforat, ~ă a [At: SĂULESCU. HR. 1,65/2 / Pl: -aţi, -e / E: prosfora] 1 (îvr) Primit în dar. 2 (îvr) Sacrificat.
prosforisi vt(a) [At: (a. 1809) GÂLDI, M. PHAN. 241 /V: (înv) ~fer~ / Pzi: -sesc' / E: ngr npooe<p6pi]aa (aor npoo(popâ)] (înv) A oferi.
proshimă sf [At: I. GOLESCU. ap. PR. DRAM. 12 / Pl: ? / E: ngr 7zp6ax.7yJ.cx} (Grî) Aparenţă (4).
prosie sf [Ai: (a. 1771) IORGA. S. D. VII, 95 / V: (înv) ~saie, (reg) ~saie, ~şie / Pl: -ii / E: cf siv npocoJ1 (Pop) Ogor arat şi semănat pentru prima dată sau după ce a fost lăsat necultivat timp de mai mulţi ani. 2 (Pex) Ogor nelucrat sau abia desţelenit. 3 (Pgn) Ogor. 4 (Reg; îf prosâie) Fâneaţă. 5 (Reg) Loc din apropiere. 6 (Mol) Moşie strămoşească.
54
PROSPER
prosilogism sn [At: M. D. ENC. / Pl: -e / E: frprosyllogisme] Silogism a cărui concluzie este premisa unui silogism următor Si: episilogism.
prosilogistic, -ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: frprosyllogistiquej Care are caracterul unui prosilogism.
prosimian sm [At: SCRIBAN, D. / P: ~mi-an / Pl: -icni / E: fr prosimiens] (Zlg; rar) Lemurian. prosinghilă sfs [At: A V, 31 / A: net / E: net] (Reg; rar) Vreme rea. prosiri v vz prozări prosiritură sf vz prozjăritură.
prosti i [At: DN2 /V: ~ozit / E: ger Prosti] Urare la un toast. însemnând „Sa vă fie cu noroc!“.
proshvă sf [At: PALIA (1581) / Pl: ? / E: srb proslava] (îvr) 1-2 Slavă (deosebită).
proslavnic, -ă a [At: COŞBUC, P. II, 247 / Pl: -ici, -ice / E: ucr npocASBeH] (îvr) Slăvit.
proslăvi [At: PSALT. HUR. 73720 / V: (reg) prăslăgi. (înv) pres- / Pzi: -vesc / E: siv npccAABMTH] 1-2 vtr A aduce întreaga laudă, cinste, slavă Si: (înv) a pohfăli, a preacânta, a preaînâlţa^ a prealăuda. (îvr) a prearădica, (asr) a (se) preaslăvi, 6/ j7rîw‘. 3 v(/‘(îvr) A face să aibă calităţi deosebite. 4 vrp (înv; d. evenimente sau personalităţi religioase) A se celebra (1). 5 vt (îvr) A binecuvânta (2). 6 vt (înv) A milui. 7 vt (înv) A dota cu calităţi morale, fizice deosebite. 8 vr (îrg) A se simţi mulţumit. 9 vr (îrg) A se odihni în voie. 10 vr (îrg) A se lăfăi. 11 vr (înv) A o duce bine. 12 vr (înv) A muri1.13 vi (Reg) A-şi petrece viaţa. 14 vi (Reg) A se ocupa. 15 vi (Buc) A umbla de la stână la stână.
proslăvire sf[At: (a. 1820) URICARIUL II. 68 / Pl: -ri / E: proslăvi]
1	Acordare a slavei cuvenite cuiva Si: (îvr) pohfală. pohvalenie. (înv) preaJăudare. preamărire, preaslăvire, proslăivitură (1). slăvire. 2 (înv; d. evenimente sau personalităţi religioase) Celebrare (1). 3 (îvr) Binecuvântare (2). 4 (înv) Miluire.
proslăvit1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 25724 / Pl: ? / E: proslăvi] 1-4 (îvr) Proslăvire (1-4).
proslăvit2, -ă a [At: DOSOFTEI. V. S. septembrie 11 v/14 / Pl: -iţi. -e / E: proslăvi] 1 Vrednic de întreaga slavă Si: (îvr) polivălit, (înv) preacântat, prealuminat, (reg) prealuminos, preaseninat. preaslăvit. 2 (Fig; îvr) Transfigurat.
proslăvitor, -oare smf [At: OŢETEA. T. V. 301 / Pl: -i, -oare / E: proslăvi + -tor] (Rar) Persoană care proslăveşte (1).
proslăvitură sf[At: CORESI. EV. 464 / Pl: -ri / E: proslăvi + -tură] (îvr) 1 Proslăvire (1). 2 Binefacere. pro sluj nic sm vz posluşnic prosob sn vz prosop
prosocoti vr [At: L. COSTIN. GR. BĂN. 170 / Pzi: -tesc l E: pro2- + socotesc] (Reg) A chibzui (4). prosodie, -ă a vz prozodic
prosodicesc, -ească a [At: CANTEMIR, S. M. 341/9 / Pl: -eşti / E: prosodie + -icesc] (îvr) 1-3 Prozodic (1-3). prosodie sfvz prozodie prosodiorisi v vz prohodeorisi prosodiorizmos s vz prohdiorihmos
prosomie sf[At: SEVERIN, S. 116 / Pl: ~i/ / E: ngr npooonoiâw] 1 (Nob) Asemănare (2). 2 Tip de melodie după care se intonează unele cântări bisericeşti. 3 (Spc) Cântare bisericească din minei sau octoih.
prosop1 sn [At: (a. 1794) IORGA, S. D. XI, 223 / V: (reg) -sob, -oţop /Pl: -oape / E: ngr 7Zp6oamov „pentru faţă“, jrpocxoTdq „ştergar14] 1 Bucată de ţesătură care se foloseşte la şters după spălare sau, mai rar, ca obiect de podoabă în casele ţărăneşti Si: (îrg) chindeu (1), (îrg) mânăiştergură. peşchir, profes, senic, (înv) sprijineală, ştergar, ştergătoare. 2 Ţesătură de bumbac, de obicei flauşată, folosită pentru halate de baie, ştergare, articole de lenjerie pentru copii. prosop2- ec vz prosopo-
prosopalgie sf [At: FĂTU, D. 33 / V: (îvr) -Iţie / Pl: ~i« / E: fr prosopalgie] (Med) Nevralgie facială.
prosopalţie sf vz prosopalgie
prosopel sn [At: COŞBUC, AE. 28 / Pl: -e ! E: prosop + -el] 1-2 (Şhp) Prosop (1) (mic).
prosoplegie sf [At: DEX / Pl: -li / E: fr prosoplegie] (Med) Paralizie facială.
prosopo- [At: DN3 / V: prosop- / E: fr, it prosopo-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţiile: 1-2 (Referitor la) faţă. 3 Facial.
prosopografie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr prosopographie] (Lit) Figură de compoziţie ce constă în descrierea trăsăturilor exterioare ale ţinutei unui om sau animal.
prosopometru sn [At: DNJ / Pl: ~re / E: prosopometre] Instrument folosit pentru măsurarea diferenţelor diametrelor feţei şi ale craniului. prosopopee sf vz prozopopee prosopopie sfvz prozopopee
prosoposcopie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr prosoposcopie] Studiu al aspectului feţei şi al modificărilor pe care i le imprimă bolile. prospăt, -ă a vz proaspăt
prospăta1 [At: DRLU / Pzi: -tez / E: prea + ospăta] 1-2 vtr (Trs) A (se) ospăta din belşug. 3 vt (C. i. oameni) A avea o anumită atitudine faţă de ceva sau cineva. 4 vt (Spc) A mustra.
prospăta2 vt [At: CANTEMIR. HR. 288 / Pzi: -tez / E: proaspăt] (îvr) A reîncepe.
prospătaş sm, a [At: (a. 1701) IORGA. S. D. V, 341 / Pl: -UE: proaspăt + -aş] (înv) 1-2 (Pescar) care vindea peşte proaspăt prin sate.
prospătate sf [At: PENESCU, M. 53/13 / E: proaspăt + -ătate] (îvr) Calitate de a fi proaspăt.
prospătură sf[At: CARAGIALE. O. III. 152 / Pl: -ri / E: proaspăt + -ură] 1 Aliment proaspăt. 2 Amestec de făină, apă şi drojdie comprimată, omogenizat şi fermentat, folosit la prepararea plămădelii. 3 (Arg) Persoană tânără şi atrăgătoare.
prospect1 sn [At: CALENDARIU BUDA (1816), 53/23 / Pl:	(înv)
-uri i E: lat prospectus, frprospectus, ger Prospekt] 1 (înv) Perspectivă1 a unui colţ de natură. 2 (îvr) Aspect (1). 3 (înv) Perspectivă1 de viitor.
4	Broşură, afiş. pliant etc. în care se prezintă sumar planul unei lucrări în curs de apariţie, calităţile, condiţiile de vânzare şi de folosire ale unui produs, intenţiile unor instituţii sau ale unor întreprinderi. 5 (înv) Prezentare sistematică şi sumară. prospect2 sn [At: DN3 / Pl: -el E: rs npocneKT] (Liv) Magistrală. prospecta vt(a) [At: C. PETRESCU, R. DR. 185 / Pzi: -tez / E: fr prospecter] 1 (C. i. terenuri) A cerceta în scopul de a descoperi şi localiza zăcăminte minerale utile. 2 A cerceta cererea şi oferta de mărfuri de pe
0	piaţă dată.
prospectare [At: SCÎNTEIA, 1960, nr. 4837 / Pl: -tari / E: prospecta]
1	Ansamblu de cercetări efectuate pentru a descoperi şi localiza zăcăminte minerale utile Si: prospecţiune. 2 Studiere a cererii şi ofertei de mărfuri de pe o piaţă dată.
prospectiv, -ă sn, a [At: DN3 / Pl: -i, ~e / E: fr prospectif] 1-2 (Studiu) referitor la viitor, la evoluţia viitoare a societăţii prin analiza unor factori şi tendinţe actuale.
prospectivă sf [At: M. D. ENC. / Pl: -ve / E: fr prospective] Analiză asupra viitorului constând în studierea factorilor tehnici, ştiinţifici, economici, sociali etc. şi în stabilirea influenţei lor asupra lumii moderne.
prospectivist, -ă smf [At: DN3 / Pl: -işti, -e / E: prospectivă + -ist] Specialist în prospectivă.
prospector, -oare smf, a [At: CADE / Pl: -i, -oare / E: frprospecteur] 1-2 Specialist în prospecţiuni. prospecţie sfvz prospecţiune
prospecţiune [At: LEG. EC. PL. 427 / V: -ţie / P: -ţi-u- / Pl: -ni / E: fx prospection] Prospectare (1). prosper, -ă a [At: CALENDAR (1847), 41/8 / Pl: -i, -e / E: frprospere]
1	Care se dezvoltă sau se află în condiţii extrem de favorabile Si: înfloritor.
2	Care dovedeşte o stare bună, favorabilă.
55
PROSPERA
prospera vi [At: HELIADE. O. II. 376 / Pzi: prosper şi -rez. / E: fr prosperer) A se afia sau a se dezvolta în condiţii extrem de prielnice Si: a înflori, a progresa.
prosperare sf [At: ARISTIA / Pî: -rari / E: prospera] Dezvoltare în condiţii extrem de favorabile.
prosperător, ~oai'e a [At: BARIŢIU, P. A. III. 428 / Pl:	~oare / E:
prospera + -ător] Care prosperă.
prosperitate sf [At: HELIADE. F. î 3/3 / PI: (rar) ~tari 1E: kprosperite, lat prosperitas, -atis] Stare sau dezvoltare prosperă a unei întreprinderi, instituţii, a vieţii unui individ sau a unei colectivităţi, a unei aşezări, a unei regiuni Si: bunăstare.
prospeţel, ~ea a [At: NEGRUZZI, S. I. 157 / Pl: ~e/, -e l E: proaspăt -f -el] 1-2 (Rar; şhp) (Destul de) proaspăt.
prospeţime .v/'[ At: DONICL F. II. 17/19 / E: proaspăt + -ime] 1 Calitate de a fi proaspăt. 2 Frăgezime. 3 (Fig) Tinereţe. 4 (Fig) Noutate.
prospicia vi [At: GHEŢIE. R. M. / V: -piţia f P: ~ci-a / Pzi: -iez / E: lat prospicere) 1 (Lat; d. oameni) A părea într-un anumit fel după înfăţişare.
2	(Liv) A prevedea.
prospkient, -ă a [At: DN "* / P: -ci-ent f Pl: -nţi, -e / E: cf it prospicienîe, lat prospiciens) (Liv) 1 Care dă către un anumit îoc. 2 Care priveşte către un anumit loc. 3 Orientat într-un anumit fel, către ceva. prospicia e sf [At: DN3 / P: -ci-e- / E: prospicia] (Rar) Prevedere. prospiţia v vz prospicia
prospoiet, -a a [At: LEXIC REG. II, 74 / P: ~po-iet / Pl: -eţi, -e f E: net] 1 (Reg) Proeminent. 2 (Spc; d. haine, ţesături) înfoiat.
prost,proastă [At: CORESI, EV. 347 / Pl: -oşti, -oaste / E: siv u/wm] 1 av (îvr) Vertical. 2 av (îvr) Din belşug. 3-4 av, a (înv; d. oameni şi manifestările lor) (In mod) inocent. 5-6 av, a (în mod) sincer. 7-8 av, a (în mod) natural. 9 a Comun (25). 10 a (îcn) De importanţă redusă. 11 av Intens. 12 a (Spc; îvr; d. ani) Care nu este bisect. 13 a (Spc; îvr; d. zile) Lucrătoare. 14 a (Spc; înv; d. cuvinte) Simplu. 15 a (îvp; d oameni) De condiţie socială modestă. 16 a (îs) Soldat - Militar fără grade. 17 a (Pfm; îs) Neam - Persoană lipsită de bunele maniere. 18 5 (Spc; îvr) Iobag.
19	smf (Trs) Ţăran. 20 a (înv; d. limbă) Populai'. 21 a (D. obiecte materiale) Nesatisfăcător din punct de vedere calitativ, funcţional etc. 22-23 a, av (Spc) (Care este) de calitate inferioară. 24 a (D. creaţii sau manifestări ale spiritului) Lipsit de valoare. 25-26 a, av (D. stări, situaţii, manifestări etc.) (Care evoluează) în mod nefavorabil. 27 av (îe) A se simţi ~ A fi stânjenit. 28 av (Pe lângă verbe ca „a vorbi'\ „a pronunţa11) Incorect. 29 a (Spc; d. sănătate, stare fizica a cuiva, stări fiziologice) Care Iasă de dorit. 30-31 a, av (Care este) modest ca aspect Si: (înv) prostac (2), (îvr) prostatic1 (5). 32 a (îrg; d. oameni şi înfăţişarea lor) Urât. 33 a (D. bani) Care nu mai are putere de circulaţie. 34 a (înv; d. bani) Care valora o pătrime dintr-un ban vechi. 35 a (înv; îs) Palmă -oasîă Veche unitate de măsură pentru lungime, mai mică decât palma1. 36-37 smf a (D. oameni) (Persona) fără ştiinţă de carte Si: neinstruit. (înv) neştiut2. (îrg) prostav. 38 a (îvr; d. popoare, naţuni. colectivităţi umane) înapoiat. 39 a Lipsit de rafinament. 40 a (Nob; d. limbi) Aflat într-un stadiu mai puţin evoluat decât vechile limbi clasice. 41-42 a, av (Care are) efecte nefavorabile. 43 av (Pfm; îe) A pica ~ A sosi într-un moment nepotrivit. 44 a (Spc; îvr) Prevestitor de nenorocire. 45-46 a, av (D. trai, stare materială) (Care este) cu lipsuri, greutăţi şi privaţiuni. 47 a (Pop; d. cuvinte, afirmaţii) Jignitor. 48 a (Pex) Trivial. 49 a (îs) Glumă proastă (sau de -gust) Glumă nepotrivită, care jigneşte. 50 a (îla) De ~ gust Deplasat (3).
51	a (D. obiceiuri, deprinderi) Rău. 52 a (D. vreme) Nefavorabil. 53-54 smf a (Cu sens atenuat) (Om) lipsit de inteligenţă Si: moroimanjnotănos, năhârceac, (reg) năgăhui, năprui, năsărâmb. năisilnic, nătărău, nătâng, nătânt. (îvp) năuc. năvleg, năvligos, neajuns2, necălit, neghiob, nerod, netot, opac2. paiiir\ păhui2, (pop) pălăvratic. pătrăşcan, pliurd.ploncios, (îrg) prostan (1-2), prostatic1 (7-8), prostănac (1-2), prostănatic (1-2), prostovoi, puncău, îanău1, tălăşman, tărăntuc, tăiul, tântăit, telepiz, tont, traşcaliu, îrencheş, tronc2, tutu/iac. 55 .v (Reg; îlav) A ~oasta sau a (ori de-a) ~ul în zadar. 56 .y/??/'(Pfm; îe) A-şi găsi mi! A găsi omul pe care
să-l poată înşela uşor. 57 j7w/*(Pfm; îe) A face pe ~ul sau (reg) a se face ~ A simula prostia. 58 smf (le) A fi un ~ şi jumătate sau a ti ~ca noaptea A fi foarte prost. 59 (Reg; îe) A fi ~în dungi A fi foarte prost. 60 a (Pe lângă substantive nume de profesionişti) Lipsit de pricepere sau pregătire profesională. 61 a (Spc) Lipsit de taienî într-un domeniu al artei. 62-63 smf, a (Reg; d. oameni) Nebun. 64 a (Pop; d. oameni) Bădăran (1). 65 a (Reg; d. oameni; şîs - la gură) Flecar (2). 66 a (Reg; d. oameni) Bleg
(5). 67 a (Reg; d. oameni) Mâncăcios. 68 a (Trs; d. oameni) Murdar. 69 a (Reg; d. oameni) Invidios. pro sta v vz prosti1
prostacy ~ă [At: DOSOFTEI. V. S. septembrie 11723 / Pl: ~a<7, -ace / E: pn prostak, ucr npocrzK] 1 sm (înv) Prost (15). 2 a (înv) Prost (31).
3	sm (înv) Persoană fără ştiinţă de carte.
prostan, -a smf, a [At: M. COSTIN. ap. LET. I. 255/714 / Pl:	~e f
E: prost + -an] (îrg) 1-2 Prostănac (1-2).
prostasie sf [At: (a. 1787) GÂLDI. M. PHAN. 241 / E: ngr Kpoaxama] (Grî; rar) Protecţie (1).
prostată [At: ANTROP. 241/20 / V: (îvr) ~te, ~s*ra~ / Pl: -te / E: lat prostata, fr prostate] 1 sf(Atm) Oragan musculos şi glandular situat la nivelul porţiunii iniţiale a uretrei şi care aparţine aparatului genital masculin Si: (îvp) gâlca sămânţa. 2 a (îvr; îs) Ghindă - Prostată (1). 3 sf (Med; imp) Prostatită (2). prostate sf vz prostată prostateCy -a a vz prostatic
pro state cto mie sf [At: DN2 / Pl: ~i/ / E: fr prostate ctomie] (Med) Extirpare a prostatei sau a adenoamelor prostatice2 (1).
prostatic1, ~ă [At: DOSOFTEI. V. S. septembrie 12736 / V: -tec l Pl: -ici, -ice / E: prost + -atic] 1-2 smf a (înv; d. oameni şi manifestările lor) Simplu. 3 a (înv; d. oameni şi manifestările lor) Firesc (4). 4 a (înv; d. oameni şi manifestările lor) Sincer. 5 (îvr) Prost (31). 6 a (îvr; îf prostatec) Numeros. 7-8 smf a (îrg) Prost (53-54). 9 (îvr; îf prostatec) Nepriceput într-o meserie. 10 a (înv) Prostesc (3). 11 av Prosteşte (3).
prostatic2, -ă [At: KRETZULESCU, A. 336/3 / Pl: -ici, -ice / E: fr prostatique] 1 a Privitor la prostată (1). 2 sm Bolnav de prostatită.
prostatită sf [At: BIANU, D. S. / Pl: -te f E: fr prostatite) 1 (Med) Afecţiune infiamatorie a prostatei. 2 (Imp) Prostată (1).
prostatotomie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr prostatotomie] (Med) Incizie chirurgicală a prostatei (1). pro staţie sfvz prostraţie.
prostav, -a a [At: MAT. FOLK. 212 / Pl: -i, -e l E: cf prost] (Reg) Prost (36).
prostăciune sf[At: COMAN. GL. / PI: -ni / E: prost + -ăciune] (Reg) Om foarte prost (53). prostălan, ~ă a vz prostolan
prostălancă sf[At: ALR SN V, h 1240/346 / Pl: -nce / E: prostălan + -c ă] (Reg) Femeie proastă (53).
prostălancă sf[At: MARIAN. S. R. II. 217 / Pî: -uce / E: prostăiău + -că] (Reg) Femeie proastă (53).
prostălau [At: LB / Pl: -ai / E: prost + -akm] 1-2 sm, a (Om) foarte prost (53-54) Si: (reg) năvrâc. (pop) prostolan (1-2). (pfm) prostovan (1).
3	a (Reg; d. oameni) Ursuz. 4 a (Reg; d. oameni) Grosolan (1). 5 sm (Reg) Om fără căpătâi.
prostănac [At: POLIZU / V: (reg) ~ton~ f Pl: -aci, -ace / E: prostan + -ac] 1-2 smf a (Om) lipsit de inteligenţă Si: prost (53-54). 3 a (Rar) Prostesc (3). prostănatec, —a a vz prostănatic
prostănatic, ~ă smf a [Aî: TÎMPEANUL. G. 101 / 15 / V: ~tec, ~tin~, -ton- / Pl: -ici, -ice f E: prostan + -atic] 1-2 (îrg) Prostănac (1-2).
prostănau sm [At: PANN, ap. CADE / Pl: -ai / E: prostan + -ău] (îvr) Om prostănac (1).
prostănel, -ea a [At: MARIAN. î. 123 / Pl: -ei, -ele / E: prostan + -el] (Reg) Prostuţ (1).
56
PROSTITUTĂ
prostăticie sf[At: DOSOFTEI. V. S. noiembrie 124733 / E: prosiatic + .[e] (îvr) Calitate a ceea ce este prost (21). prostătură sfvz prostitură prostăvală sf vz prostovol
prosteală1 sf[At: BACALBAŞA, S. A. I. 28 / Pl: ~e// / E: prosti1 + -eală] 1 Pierdere a capacităţii de a judeca, de a gândi. 2 Stare a omului prost (53). 3 înşelare sau încercare de a înşela. 4 Fandoseală (2). 5 (Reg) Lucrare făcută superficial.
prosteală2 sf[At: ISPIRESCU. L. 364 / Pl: ~e// / E: prosti2 + -^c//c/] (îrg) Cerşetorie (1). prostelcă sf vz pestelcă1 prostelui v vz protestălui prostercă sf vz pestelcă1
prosterna vr [At: HELIADE, O. II, 78 / V: (înv; cscj) pro ş terne / Pzi: prostern, -nez / E: fr prosterner] 1 A se înclina până la pământ. 2 A îngenunchia în semn de veneraţie, de supunere, de umilinţă etc.
prosternare sf[Aî: ODOBESCU. S. L 288 / Pl: -nări / E: prosterna]
1	înclinare până la pământ. 2 îngenunchere în semn de veneraţie, de supunere, de umilinţă. 3 Atitudine a celui care se prosternă Si: (asr) prosternare.
prosternat, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: -aţi, -e / E: prosterna] 1-2 Care se prosternă (1-2).
prosteinaţie sf [At: I. GOLESCU. C. / Pl: -ii / E: fr prosternation] (Asr) Prosternare (3).
prostesc, -ească a [At: PANN. P. V. III. 641 /4 / Pl: -eşti / E: prost + -esc] 1 (înv) Ordinar. 2 (înv) Popular. 3 Care denotă prostie (6) Si: nătâng, neghiob. (rar) neghiobesc. nerod, nerozesc, nesărat, nesocotit, prostănac
(1),	(înv) prost atic1 (10).
prosteşte av [At: VARLAAM, C. 255 / E: prost +	1	(înv) Cu
simplitate. 2 (Spc; îvr) în limba simplă, populară. 3 în mod prostesc (3) Si: (rar) năluceşte, nerozeşte, (înv) prostatic1 (11), stupid. 4 (Cu sens atenuat) Fără o justificare logică. 5 (Pfm; îe) A râde (sau a zâmbi) - A râde sau a zâmbi fără nici un motiv şi atunci când nu trebuie. prostetic, ~ă a vz protetic1 prosteţă sfvz prost eţe
prosteţe sf[At: GORJAN. H. IL 218/24 / V: (îvr) ~ţa ! E: prost + -eţe] (înv) 1 (Rar; csc; îf prosteţă) Prosti me (8). 2 Atitudine prostească (3). 3 Purtare prostească (3). prosteză sfvz proteză
prosti1 [At: LB / V: (reg) -sta / Pzi: -tesc l E: prost] 1 vt (C. i. oameni) A aduce la starea de prost Si: (pop) a îndobitoci. 2 vr (D. oameni) A deveni prost (53) Si: a se. năuci, (înv) a se neghiobi, a se tâmpi, (reg) a se tutui2. 3-4 vrt (A-şi pierde sau) a face să-şi piardă cumpătul Si: a (se) fâstâci (1-2), (reg) a (se) ului. a (se) zăpăci. 5 vr (Rar) A-şi pierde forţele fizice.
6	vr (îvr) A se urâţi. 7 vr (D. lucruri) A-şi pierde din calităţi, din valoare şi a nu mai corespunde scopului. 8 vt (Fam; c. i. oameni) A induce în eroare Si: a înşela, a păcăli, (pfm) a trişa. 9 vr (Fig; îvr) A se travesti.
10	vr (Fam) A se fandosi (1).
prosti2 [At: DOSOFTEI, MOL. 85 / Pzi: -tesc / E: siv u/xKrnm#] 1 vt (îvr; c. i . oameni) A scuti de o pedeapsă. 2 vt A permite ceva interzis. 3 vrr (îvr) A se împăca. 4 vr (înv; udp ,,de“) A demisiona (1). 5 vr (Spc) A abdica (1). 6 vr (îvr) A se retrage într-un anumit loc. 7 vi (Pop) A cerşi
(2).
prostie1 sn vz prostichi1
prostie2, -ă a [At: REBREANU. NUV. 192 / Pl: ~itv. -ice / E: prost + -ic] 1-6 (Rar; şhp) Prosticel (1-6).
prosticel, -ea a [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 209722 / Pl: -ei, -ele / E: prost + -icel, -icea] 1-6 (Şhp) (Cam) prost (22,36,53) Si: prosticică (1-6). (rar) prostie (1-6), prostuleţ (1-6). (pfm) prostişor (1-6). prostuţ (1-6).
prostichi1 sn [At: (a. 1810) GÂLDI. M. PHAN. 241 /V: (înv) ~ichion, ~tic S Pl: -uri / E: ngr jcpooQi]Kri] (înv) Adaos la o dare.
prostichi2 vtrp [At: (a. 1813) GÂLDI. M. PHAN. 241 / Pzi: ? i E: prostichi1] 1-2 (îvr; c. i. venituri) A spori. prostiehion sn vz prostichi1
prosticică a [At: BRĂESCU. V. 21 /' Pl: -icele / E: prost + -icică] 1-6 (Şhp) Prosticea (1-6).
prostie sf [At: CORESI. EV. 170 / Pl: -ii / E: prost + -ie] 1 (înv) Curăţenie sufletească. 2 (înv) Cinste (1). 3 (înv) Naturaleţe. 4 (înv) Modestie. 5 (înv) Neştiinţă. 6 Stare a celui prost (53) Si: mărginire, (îrg) nătărăie, nătângie, neghiobie, (rar) ne minte, nerozie, nesocotinţă, netoţie. (înv) prostime (7). 7 (Mpl) Faptă sau vorbă prostească (3) Si: inepţie. 8 Vorbă, lucru sau faptă lipsite de seriozitate, de importanţă Si: fleac1 (1), nimic. 9 (Pfm; îlav) In ~Fără măsură. 10 Faptă nesocotită de gravitate redusă Si: boroboaţă, poznă, trăsnaie.
prostietate sf[At: ŢICHINDEAL. F. 3113/3 / P: -ti-e- / E: prost + -ietate] (îvr) Stare de înapoiere culturală.
prostii sn, a [At: NEGULICI / Pl: -uri / E: fr prostyle] 1-2 (Edificiu antic) care are coloane numai pe faţada principală.
prostime ^/ [At: DOSOFTEI. PS. 79/5 / E: prost + -ime] 1 (înv) Curăţenie sufletească. 2 (înv) Cinste (1). 3 (înv) Umilinţă. 4 (înv) Modestie. 5 (înv) Neştiinţă. 6 (îvr) însuşire a ceea ce este prost (41). 7 (înv) Prostie (6). 8 (Csc) Număr mare de oameni Si: gloată (1), mulţime, noroci, (îvr) prosteţe (1). 9 (Spc) Ţărănime.
prostimon s [At: (a. 1797) GÂLDI. M. PHAN. 241 / Pl: net / E: ngr KpdxTTipov} (Grî; rar) Despăgubire (1). prostinac, -a a vz prostănac
prostire1 sf [At: (a. 1730) DOSOFTEI. ap. GCR 1.258/26 / Pl: ~ri / E: ucr npocmpaAo] 1 (Reg) Cearceaf (1). 2 (Reg) Cuvertură. 3 (Mol) Faţă de masă albă. 4 (Reg) Ţesătură de bumbac sau de borangic dungată, folosită la decorarea pereţilor, la învelitul hainelor etc. 5 (îvr) Glugă preoţească.
prostire2 sf[ At: CR (1833). 195!/39 / E: prosti1] 1-2 (Trecere în) stare de îndobitocire. 3 Pierdere a inteligenţei, a capacităţii de judecată. 4 Degradare a calităţii unui obiect. 5 Inducere în eroare.
prostire3 sf[At: VĂCĂRESCU, IST. 288 / Pl: -ri I E: prosti2] (înv) 1 Demisie. 2 Abdicare (1).
prostisi vt [At: (a. 1803) GÂLDI. M. PHAN. 241 / Pzi: -sesc / E: ngr inpocrtdaa (aor npootctco)] (Grî; rar) A adăuga la un venit, la un câştig, la o dare etc.
prostişor, -oară smf, a [At: DOSOFTEI. V. S. decembrie 237726 / Pl: -i, -oare / E: prost + -işor] 1-6 (Pfm; şhp) Prosticel (1-6).
prostity ~ă a [At: EMINESCU. O. I. 59 / Pl: -iţi, -e / E: prosti] 1 îndobitocit. 2 Asemenea unui prost (54). 3 (Pex) Buimăcit. 4 Care denotă prostie (6). 5 (Pex) Care denotă dezorientare. 6 Indus în eroare.
prostitua vtr [At: IORGOVICI, 0.69/8 /V: (rar; cscj) ~tni (Pzi: -uiesc) / P: -tu-a / Pzi: -uez. (rar) prostitui / E: fiprostituer, lat prostituere] 1-2 (A practica sau) a face pe cineva să practice prostituţia. 3-4 (Fig) A (se) necinsti prin folosire nedemnă.
prostituare sf [At: POLIZU / V: ~tuire / P: -tu-a- / Pl: -uări / E: prostitua] 1 Practicare a prostituţiei. 2 Obligare la practicarea prostituţiei.
3	(Fig) Necinstire prin folosirea în mod nedemn. 4 (Fig) Dobândire a unui aspect degradant.
prostituai, -ă sf, ci [At: NEGULICI / V: (înv) -tuit / P: -tu-cit / Pl: -aţi, -e / E: fr prostituee] 1-2 (Femeie) care practică prostituţia Si: (pop) curvă
(1), (înv) muiere, (arg) maimuţă, marcoavă, mastroacă, (rar) palaţandră. paraşută, târfă, prostitui v vz prostitua prostituire sfvz prostituare prostit uit, ~ă a vz prostituat
prostitură sf[At: MURNU. O. 185 / V: (rar) ~tăt~ / E: prosti1 + -tură] (Rar) Lucru de calitate inferioară.
prostitută sf [At: NEGULICI / Pl: -te / E: lat prostituta] (îvr) Prostituată (1).
57
PROSTITUŢIE
prostituţie sf' [At: IORGOVICI. O. 69/12 / V: (înv) ~iune / E: fr prostitution, lat prostit utio, -onis] 1 întreţinere de relaţii sexuale pentru bani. 2 Faptă (infracţională) comisă de cel ce practică prostituţia (1). 3 Ocupaţie a celui ce practică prostituţia (1). 4 Viaţă dusă de cel ce practică prostituţia (1). 5 (Fig) Corupţie (4). 6 (Fig) înjosire. 7 (Fig) Degradare
(2).
prostituţiune sfvz prostituţie prostogală sf vz prostovol prosto goală sfvz prostovol prostogol su vz prostovol
prostolan sm, a [At: LB /V: (pop) ~ta/~ / Pl:	-e /E: prostălâu css]
(Pop) 1-2 Prostălău (1-2). prostolog s/i vz prostovol prostoloj sn vz prostovol
prostoman sm [At: ŢICHINDEAL. F. 435/6 / Pl:	/ E: prost + -oman]
(îvr) Om foarte prost (36). prostonac, -ă a vz prostănac prostonaţie, ~ă a vz prostănatic prostovală sfvz prostovol
prostovan, ~ă [At: PAMFILE. J. II. 162 / Pl:	~e / E: prost + -ovau]
1-2 smf a (Pfm) Prostănac (1-2). 3 a (Reg) Zăpăcit. 4 a (Reg) Ursuz. prostovăh v vz prăstăvăli
prostovoi, ~oaie a [At: DLR / Pl: ~ / E: prostovan css] (Reg: rar) Foarte prost (54).
prostovol sn I At: ISPIRESCU. ap. CADE /V: (reg) păstră gală sfi plos~, prăstăvală sfi prăstăgală sfi pristălo», ~tăva\ă sfi ~togală sfi ~togoală sfi ~togol, ~tolog, ~toloj, ~tro~i ~vală sfi rostofol / Pl: -oale. -uri / E: net]
1	Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă conică, prevăzută pe margine cu greutăţi de plumb care o trag la fundul apei şi o strâng, formând în apă un sac în care este prins peştele Si: (reg) năpastă. năpastnic,plaşcă1. trandada. 2 (Reg; îlav) De-a ~vala De-a rostogolul. 3 (Reg) Crâsnic2 (3).
prostovoh v’ vz prăstăvăli.
prostrat, ~ă a [At: ÎNVĂŢĂTURĂ, 63/22 / Pl: -aii. -e / E: lat prostratus, ir prostre) (Rar) 1 (Med; rar; d. oameni) Aflat într-o stare de prostraţie.
2	(D. însuşiri sau manifestări ale organismului uman) Extrem de diminuat.
3	(Fig) Lipsit de energie morală. 4 (D. tulpinile unor plante) Care creşte culcat la pământ.
pr os trată sf vz prostată
prostraţie sf[At: MAN. SĂNĂT. 271/8 / V:	(înv) ~iune / E: fr
prosration, latprostratio, -onis) Stare patologică de indiferenţă totală faţă de ceea ce se petrece în jur, cauzată de o slăbire extremă a forţei fizice şi psihice Si: apatie (1). prostraţiune sf vz prostraţie
prostrânge vi [At: CADE / Pzi: prostrâng / E: pro-2 + strânge] (Ban) A strânge la loc.
prostulcţ sm, a [At: ALECSANDRI, T. 1264 / Pl: ~i / E: prost + -ulei] 1-12 (Rar; şhp) (Om) prosticel (1-6).
prostuţ, -ă smf a [At: DONICL F. II. 51/3 / Pl:	-e / E: prost +-uţ]
1-12 (Pfm; şhp) (Om) prosticel (1-6). 13-14 (Pex) (Om) naiv. prosiimţiune sfvz, prezumţie
proş sn [At: AL LUPULUI. P. G. 104 / Pl: -uri / E: net] (Reg) 1-2 Alică (mai mare).
proşca vt [At: FOLC. MOLD. I. 287 / Pzi: proşc / E: cf proşcă) (Reg) A împroşca. proşcai sn vz prăşcău proşcă sf vz proaşcă proşcău sn vz proaşcă
proşedea vi [At: ARISTIA, PLUT.. ap. DLR / Pzi: proşed / E: pro-1 + şedea] (îvr) A ocupa un loc în faţă într-o adunare.
proşedere sf[At: SFC IV. 25 / Pl: -ri / E: proşedea] (îvr) Ocupare a unui Ioc aflat în faţă într-o adunare. prosie sfvz prosie proşterne v vz prosterna
proştitinii vi [At: ŢICHINDEAL. F. 432/12 / Pzi: ~e.sr / E: ger prostituiren] (îvr) A desconsidera.
prot1 sm [At: VALIAN. V. / Pl: -oii / E: fr prote] (înv) 1 Şef al lucrărilor într-o tipografie. 2 Director al unei tipografii. 3 (Rar) Corector tipografic.
prot2sm [At: (a. 1654) GCR L 170/31 / E: siv nporfc] (în v) Conducător al comunităţii monahale de la muntele Athos. prot3- vz prote ro-prot4- vz proto-prota no vz protos2 protacăr sm vz procator protacâr sm vz procator
protactuiiu sns [At: MACAROVICI. CH. 401 / E: frprotactinium. ger Protaktinium] Element chimic radioctiv. izotop al uraniului. protagina sfvz pătlagină
protagonist, ~ă smf LAt: I. GOLESCU. C / Pl: -işti, -e / E: fr protagoniste] 1 Persoană care joacă un rol principal într-un film. într-o piesă de teatru. într-o operă etc. 2 (Pgn) Erou principal într-o operă literară.
3	Reprezentant de frunte al unei mişcări, al unei teorii etc. Si: cap (122). fruntaş (1). iniţiator, promotor. 4 Persoană care joacă rolul principal într-o acţiune, într-o afacere etc.
protalsn [At: CADE / Pl: -e / E: fr prothale) (Bot) Lamă verde de forma unei frunze, rezultată din germinarea sporilor criptogramelor vasculare.
protaniină sf [At: MACAROVICI. CH. 630 / Pl: -ne / E: fr protamine] Proteină bazică specifică peştilor, care conţine în proporţie mare aminoacizi.
protandrie sf\At: DN'1 / PI: ~i/ / E: îr protandrie] (Big) Proterandrie. protanopie sf [At: DN1 / Pl: -ii / E: fr protanopie, eg protanopia] Incapacitate a ochiului de a vedea culoarea roşie. protapop sm vz protopop
protargolsns [At: NICA. L. VAM. 204 / E: fr protargol, ger Protargol] Substanţă sub formă de pulbere galbenă sau galbcn-brună, solubilă în apă. folosită ca astringent şi antiseptic. protas sn vz protază protasă sfvz protază protas is sfvz protază
protav, ~ă a [At: ŢICHINDEAL. F. 203/713 / PI: -i. -e / E: net] (îvr) Neplăcut.
protază sf [At: CANTEMIR. IST. 39 / V: (înv) ~tas (Pl: -uri) sn, ~asă (Pl: -a.v^v). ~asis / Pl: -ze / E: fr protase, lat protasis, ngr np&vacng] 1 Primă parte a unei perioade condiţionale, care cuprinde propoziţiile secundare şi care îndreaptă atenţia asupra consecinţelor ce se enunţă în apodoză. 2 (înv) Premisă. 3 (înv; îs) Protase părtniceşti Premise particulare. 4 (înv; îs) Protase adeveritoare Premise afirmative. 5 (îvr; îf protas) Teză. 6 Parte de început a unei drame antice, care cuprinde expunerea subiectului.
protă sm [At: CONV. LIT. V, 3 / Pl: -oţi / E: srb prota] (înv; Ban; Trs) 1-2 Protopop (1-2).
ptotăc sm [At: LIUBA - IANA. M. 100 / Pl: -ăici şi (rar. sn) -ăce / E: srb protak] (Ban) Ciur de piele cu găuri mari prin care se cerne grâul. protăcări v vz procatiri protăliii v vz protestălui protăştălui v vz protestălui protalcă sfvz potâr că.
protează sf [At: DN2 / P: -te-a- / Pl: -ze / E: îr protease] (Chm) Enzimă care catalizează descompunerea peptidelor din aminoacizi. protecsie sf vz protecţie
protecsiii vi [At: (a. 1794) GCR II. 153/2 / Pzi: -esc / E: protecsie + -///’] (îvr) A proteja (1). protecştaţie sfvz protestaţie, protecştului v vz protestălui.
protecta vt [At: CR (1830). 56:/30 / Pzi: -tez / E: drr protector] (înv) A proteja (1). protectoară sf vz protector
58
PROTEROZOIC
protector, ~oare [At: DOSOFTEI. V. S. septembrie 29733 / V: (rar) ~toară sf (înv) -toră sf ~tic~ /Aşi: -tec- / PI: -i, -oare l E: iat protector, -oris, îr protecteur] 1-2 smf. u (Persoană) care protejează (1) Si: (îvr) proteguitor (1-2), protectoriţă, protectrice (1-2). 3-4 av, a (Intr-un mod) care protejează (îvr) proteguitor (3-4). 5-6 av, a (Pex) (In mod) respectuos.
7	a (D. state) Care îşi exercită protecţia asupra unui protectorat Si: (înv) protectrice (3), (îvr) protectuitor.
protectorat sn [At: SĂULESCU, HR. II, 332/14 / Pl:	/ E: fr
protectorat] 1 Formă de dependenţă politică a unui stat faţă de altul în baza unei convenţii conform căreia statul protector conduce politica externă a statului protejat, acesta păstrându-şi autonomia internă. 2 Conducere exercitată de statul protector. 3 Stat sau teritoriu în care se exercită protectoratul (1). protectoră sfvz protector
protectoriţă sf [At: POLIZU / Pl: -ţe / E: protector + -iţă] (îvr) Protectoare (1).
protectrice [At: ZILOT, CRON. 350 / V: ~\ţă, ~tictriţă / Pl: ~ / E: fr protectrice cf it protettrice] 1-2 sf a Protectoare (1-2). 3 a (D. state) Protector (7). protectriţă sfvz protectrice
protectuitor, ~oare a [At: (a. 1831) URICARIUL II. 213/3 / P: -tu-i-/ Pl: -i, -oare / E: protecta] (îvr) Protector (1).
protecţie sf[At: CANTEMIR, HR. 256 / V: (înv) ~csie, ~iune / Pl: ~i/ /E: lat protectio, -onis, fr protection, rs npoTetapui] 1 Ocrotire acordată cuiva sau cerută de cineva Si: (grî; rar) protasie. 2 (Pex; îs) -a muncii Ansamblu de măsuri luate pentru ocrotirea vieţii şi a sănătăţii celor ce muncesc şi pentru asigurarea celor mai bune condiţii de munca. 3 (Pex; iav) De ~ Protector (1). 4 Sprijin neprincipial acordat cuiva pentru obţinerea unui avantaj. 5 (Pex) Persoană care acordă cuiva un sprijin neprincipial. 6 (îla) Cu ~ Influent. 7 Sprijin politic sau militar acordat sau cerut de un stat altui stat în schimbul unor compensaţii. 8 (înv) Protectorat (2). 9 (înv) Consulat (2). 10 (Asr) Sistem protecţionist.
protecţionism sn [At: HASDEU, I. C. I. 105 / S şi: (înv) -izm /P: -ţi-o-/E: îr protectionnisme] Sistem de măsuri politico-economice al cărui scop este dezvoltarea şi ocrotirea industriei şi a agriculturii indigene împotriva concurenţei străine prin aplicarea unui regim de taxe vamale ridicate la mărfurile de import.
protecţionist, ~ă [At: GHICA, S. 190 / P: -ţi-o- / Pl: -işti, -e / E: fr protectionniste] 1 a Privitor la protecţionism. 2-3 smf, a (Adept) al protecţionism ului. protecţiwne sfvz, protecţie
protegarisit, a [At: (a. 1824) T. PAPAHAGI. C. L. / Pl: -iţi, -e / E: protege + -arisit] (îvr) Protejat (1). protege v vz proteja protegere sfvz protejare protegiare sf vz protejare protegiat, ~ă a, smf vz protejat
protegiii vt [At: SĂULESCU, HR. II, 262/5 / Pzi: -esc / E: protege + -ui] (îvr) 1-3 A proteja (1-3).
proteguire sf [At: XENOPOL. I. R. IV. 176 / Pl: -ri / E: protegui] (îvr) 1-2 Protejare (1-3).
proteguit, ~ă smf [At: STAMATI. D. / Pl: -iţi, -e / E: protegui] (îvr) Persoană protejată (1) de cineva.
proteguitor, ~oare [At: (a. 1835) URICARIUL VIII. 130 /P: -gu-i- / V: (înv) ~iii / Pl: -i, -oare i E: protegui] (îvr) 1-2 smf a Protector (1-2). 3-4 av, a Protector (3-4). proteguitorul, ~oare a, smfvz proteguitor
proteic, -a a [At: SCRIBAN / P: -te-ic / Pl: -ici, -ice / E: îrproteique]
1	Cu caracter schimbător. 2 (D. unele substanţe) Care îşi modifică neîncetat forma. 3 (Big) Care se referă la proteine sau la protide. 4 Care conţine proteine sau protide.
proteidă sf[At: ENC. AGR. IV, 201 / Pl: -de / E: îr proteide] (Big) Substanţă chimică naturală rezultată din combinarea unor proteine cu substanţe neproteice.
proteidemie sf [At: DN-' / P: -te-i- / E: fr proteidemie] (Big) 1-2 Proteinemie (1-2).
proteiform, ~ă a [At: DN3 / P: -te-i- / Pl: -i, -e / E: fr proteiforme] Cu formă variabilă. protein- ec vz proteo-
protemă sf [At: ALDEA, S. 36 / Pl: -ne / E: îr proteine] (Big) Substanţă organică alcătuită din carbon, hidrogen, oxigen, azot. sulf etc. care intră în compunerea protoplasmei celulelor animale şi vegetale, îndeplinind în organism funcţii variate fundamentale.
proteinemie sf [At: DN3 / P: -te-i- / E: fr proteinemie] 1 Prezenţă a proteinelor în sânge Si: proteidemie (1). 2 Cantitate de proteine prezentă în sânge Si: proteidemie (2).
protemic, ~ă a [At: ENC. VET. 79 / Pl: -ici, -ice / Pl: proteină + -ic] 1 Referitor la proteine. 2 Care conţine proteine. proteino- ec vz proteo-
proteinogramă sf [At: DN-1 / P: -te-i- / Pl: -me / E: îr proteinogramme]
1	Examen de laborator care determină prezenţa şi cantitatea proteinelor din sânge. 2 (Ccr) Buletin care conţine rezultatul proteinogramei (1).
proteinoterapie sf [At: M. D. ENC. / P: -te-i- / E: fr proteinotherapie] Tratament care constă în injectarea în organism a unor proteine. în scopul stimulării proceselor biologice de apărare împotriva infecţiilor.
proteinune sf [At: DN-’ / P: -te-i- / Pl: -\i / E fr proteinurie] (Med) Prezenţă a proteinelor în urină Si: alhuminnrie (3).
proteism sn [At: DNJ / Pl: (nob) -e / E: frproteisme] (Liv) 1 Comportare de proteu (1). 2 (Pex) Tendinţă de a lua forme diferite.
proteja [At: HELIADE. O. I, 200 / V: (înv) ~tege, -tegia i Pzi: -jez / E: fr proteger, lat protegere, it proteggere] 1 vt A ajuta pe cineva facilitându-i reuşita prin recomandări, sprijin material sau moral Si: a ocroti, (îvr) a protecsui, (înv) a protecta, (rar) a protegui (1), a sprijini.
2	vt (Spc) A favoriza (2). 3-4 vtr A (se) apăra (27-28).
protejare .v/'[At: (a. 1776) URICARUILI, 180 / V: (înv) ~egere, -tegrai'e / Pl: -jfari / E: proteja] 1 Ajutor acordat cuiva în scopul de a-i facilita reuşita. 2 (Spc) Favorizare (2). 3 Ocrotire.
protejat, ~ă [At: CR (1848). 28:/64 / V: (înv) ~egiat,	/ Pl: -aţi, -e
/ E: proteja] 1-2 smf a (Persoană) care se bucură de protecţia cuiva. 3-4 smf, a (Persoană) favorizat(ă). 5 a Ocrotit de ceva dăunător. 6 a (Spc; d. sisteme tehnice, instalaţii) Prevăzut cu un sistem de protecţie.
protejator, -oare smf [At: BL XIV. 121 / Pl: -i, -oare / E: proteja + -tor] (Rar) Protector (1). protemisi v vz protimisi protemisire sf vz protimisire
proteo- [At: DN-' / V: protein-, proteino- / P: -te-o- / E: fr proteo-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1-2 (Referitor la) proteină. 3 De proteine. 4 Proteic (4).
proteohtic, -ă a [At: DN3 / P: -te-o- / Pl: -ici, -ice / E: fr proteolitique] (Med) 1 Referitor la proteoliză. 2 De proteoliză.
proteohză sf [At: DN3 / P: -te-o- / Pl: -z.e I E: fr proteolyse] (Med) Descompunere şi degradare a proteinelor.
proterandiie sf [At: DNJ / Pl: -ie / E: fr proterandrie] Dezvoltare a organelor reproducătoare masculine înaintea celor feminine la organismele hermafrodite.
proterimă sf [At: (a. 1787) GÂLDI, M. PHAN. 241 / Pl: -me şi -mi / E: ngr Jtpor^pripa] (Grî) 1 Privilegiu. 2 însuşiri superioare.
protero- [At: DN'1 / V: prot- / E: fr protero-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Anterior (1). 2 Timpuriu.
proteroginie sf [At: DN3 / Pl: -\e / E: fr proterogynie] (Rar) 1-2 Protoginie (1-2).
proterozoic sn, a [At: GEOLOGIA. 61 / P: -zo-ic / Pl: -ici, -ice / E: fr proterozoique] (Gig) 1-3 Algonkian (1-3).
59
PROTERV
proterv, -ă a [At: DN'1 / E: cf it protervo, lat protervus] (Liv; rai') Arogant şi insolent.
proîese s f At: BĂCESCU. P. 186 / A: net / Pl: net / E: net] (Olt; rar) Peşte nedefinit mai îndeaproape.
protesmie sf[At: (a. 1792) GÂLDI. M. PHAN. 241 / S şi: -the- / V: (înv) -ezm-, ~tizm~, profezmie / Pl: ~i/ / E: ngr npodeoţiia] (înv) 1 Termen. 2 Răgaz.
protest sn [At: (a. 1703) FN 155 / PI: ~e, (înv) -uri / E: lat protestum, it protesta] 1 Manifestare energică împotriva unei stări de fapt. a unei măsuri etc. considerată drept abuzivă, injustă Si: (rar) protestare (1), protestaţie (1). (îvr) protestăciune. 2 (Ccr) Protestare (2). 3 (Şîs notă de ~) Act al unui guvern prin care acesta dezaprobă o acţiune a guvernului altui stat. considerată contrară tratatelor sau normelor de drept internaţional. 4 (Jur) Act public prin care organele judecătoreşti constată neplata la scadenţă a unei poliţe Si: (înv) protestatie (3). 5 (Rar) Declaraţie (18).
proteste [At: HELIADE. D. J. 11 / Pzi: ~tez / E: it protestare, fr protester)
1	vi A-şi manifesta energic dezaprobarea faţă de o stare de fapt, faţă de
o	măsură considerată injustă, abuzivă, dăunătoare Si: (înv) a prerecui, a prici4. (îvr) a proîestui, a protestălui, a protestarisi. 2 vt (înv) A contesta
(5). 3 vt (Jur; c. i. poliţe, cecuri etc.) A stabili pe cale judiciară că o poliţă nu a fost achitată la scadenţă. 4 vt (Rar) A declara (4).
protestabil, -ă a [At: CADE / Pl:	-e	/	E:	frprotestaţie] (Rar) Care
poate fi protestat (1). protestau stn vz protestant1
protestant1, -ă [At: DRLU / V: (îvr) -tan sm / Pl: '-nţi, -e / E: ger Protestant] 1-2 smf, a (Adept) al protestantismului Si: reformat, (îvr) protestanticesc (1). 3 a Referitor la protestantism Si: (îvr) prote st antice sc
(2). 4 a Specific protestantismului Si: (înv) protestanticesc (3). 5 a Care susţine protestantismul.
protestant2 ,-ă smf [Al. STAMATI, D. / Pl: -nţi, -e IE: protesta + -ant] (înv) Protestatar (1).
protestanticesc, -ească a [At: POLIZU. SFC II. 1 12 / Pl: -eşti / E: protestant1 + -icesc] (îvr) 1-3 Protestant1 (2-4).
prote sta nticeşte av [At: POLIZU / E: protestant1 + -iceşte] (îvr) în felul protestanţilor1 (1).
protestantism sn [At: CR (1829). 58]/23 / S şi: (rar) -izm / E: fr protestantisme] 1 Confesiune religioasă creştină separată de catolicism prin mişcarea Reformei din prima jumătate a sec. XVI. 2 Totalitate a popoarelor sau ţărilor protestante1 (5). 3 Totalitate a protestanţilor1 (1). protestare sf[At: POLIZU / Pl: -tari / E: protesta] 1-4 Protest (1-4). protestarisi vi [At: ALECSANDRI. T. 1395 / Pzi: -sesc I E: protesta + -arisi] (îvr; gmţ) A protesta (1).
protestatar, -ă [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 73 / Pl: -i, -e / E: fr protestaire] 1-2 smf a (Persoană) care protestează (1) într-o împrejurare oarecare, de obicei cu implicaţii sociale largi. 3-4 smf a (Persoană) care aderă la o acţiune de protest (1). 5 a (D. manifestări, creaţii ale oamenilor) Care conţine un protest (1).
protestatar sm [At: HELIADE, O. II, 69 / Pl: -i / E: protesta + -tor] (îvr) Persoană care părăseşte o anumită doctrină, o anumită religie şi trece la alta.
protestaţie ş/’[At: (a. 1737) IORGA, S. N. 102 / V: (înv) -ecşta-, -iune / Pi: -ii / E: lat protestatio, -onis, fi protestation] (înv) 1-3 (Rar) Protest (1, 3, 5). 4 (Ccr) Act scris prin care se exprimă un protest (1). protestaţiune sfvz protestaţie
protestăciune sf[At: NEGRUZZI, ap. PR. DRAM. 475 / Pl: ~ni / E: protest + -ăciune] (îvr) Protest (1).
protestălui vi [At: (a. 1728) IORGA. S. N. 110 /V: prostel-,prostului, (sst) protălui, -tăştă—, -ecştulux, -teliii / Pzi: -esc l E: lat protestări, mg protestâlni] (îvr; Trs) A protesta (1). prote steiul v vz protestălui
protestul vi [At: DONICI, F. II, 25/10 / Pzi: -esc lE: protest +-ui] (îvr) A protesta (1).
protestmty -ă a [At: (a. 1820) URICARIUL I. 265 / PI: ~i//f -e / E: protest ui) (îvr) Contestat (1).
protesea sf [At. BĂCESCU. PĂS. 143 / Pl: -ele / E: net] (Orn; Olt) Specie de presură1 mică.
protetic1, —ă a [At: ŞĂINEANU, D. U. / V: (înv) proste— / Pl: -ici, -ice / E: frprothetique] 1 (Med) Referitor la proteză (1). 2 (Fon; d. sunete) Care se adaugă îa începutul unui cuvânt ce începe cu o consoană, fără a-i schimba sensul.
protetic2, -ă a [At: SCRIBAN, D. / E: ngr TtpoBeziKog] (Grî; nob) Care este proiectat.
proteu sm [At: NEGULICI / V: ~s / Pl: -ei / E: fr protee, lat proteus)
1	(Liv) Persoană nestatornică. 2 (Zlg; şîs ~ de peşteră) Batracian care trăieşte în unele peşteri (Proteus anguinus). 3 (Big) Bacterie polimorfă foarte mobilă, care conţine elemente baciliare (Proteus). 4 (Mit) Zeu marin care avea darul prevestirii şi putea lua după voie diferite forme.
proteus sm vz proteu
proteză sf[At: TURNESCU. C. 3 / S şi: (înv) -tlie- / V: (înv) proste-/ Pl: -ze / E: fr prothese] 1 Aparat sau piesă medicală care înlocuieşte un organ, un membru, o parte dintr-un membru amputat sau un conduct natural al corpului sau pe care se fixează o dantură falsă. 2 Operaţie chirurgicală prin care se înlocuieşte un organ, un membru, o parte dintr-un membru al corpului printr-o proteză (1). 3 (Fon) Apariţie accidentală a unui sunet 1a începutul unui cuvânt care începe cu consoană, fără a se schimba sensul acestuia. protezmie sfvz protesmie protictor sm vz protector protictriţă sfvz protectrice
protidă sf [At: BOTANICA, 8 / Pl: -de / E: fr protide] (Mpl) Denumire generică pentru orice substanţă azotată.
proiidic, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fi protidique] 1 Care conţine protide. 2 De protide. proiie *s/[At: CANTEMIR. HR. 88 / E: ngr npco'ceiâ] (înv) 1 Prioritate.
2	(Jur; spc) Drept de prioritate al unei persoane în raport cu altele. 3 (La jocul de cărţi) Protos1 (2).
proiihnic, ~ă a. smfvz potrivnic1 pratim a vz protimos protimi v vz protimisi
protimie1 sf [At CANTEMIR. 1.1. II. 330 / S şi: (înv) -thi- / V: (înv) prat~, profi- / E: ngr npoOipia] (Grî) 1 Zel. 2 Bunăvoinţă (1).
protimie2 sf [At (a. 1813) BUL. COM. IST. IV, 93 / S şi: (înv) -thi-
l	E: cf protimis, prot ie] (îvr) 1 Prioritate în raport cu alţii. 2 Protos1 (2). proiimis sn vz protimisis
protimisi vt [At: (a. 1776) BV II, 216 / V: (îvr) proft~, promitisi, -tem-, -tinii, ~tism~, -tom- / E: ngr nporijirjcrco (aor Kpozipâ)] (Grî) 1 A acorda prioritate cuiva Si: a prefera, a privilegia. 2 A favoriza (2). protimi sie sfvz protimisis
protimisire sf [At: (a. 1784) / V: (îvr) -tem- / Pl: -ri / E: protimisi] (îvr) 1 Acordare a priorităţii cuiva. 2 Favorizare (2).
protimisis sn [At: (a. 1765) BUL. COM. IST. IV, 214 /S şi: (înv) -thi-t V: (înv) ~sie sf, -tunis, -tmisiie sf, -tom- / Pl: -uri / E: ngr nporipricng] (Grî) 1 Preferinţă. 2 Drept de prioritate. 3 Drept de preempţiune.
protimisitor, -oai'e a [At: ASACHI. 1.123/10 / PI: -i, -oare /E: protimisi + -tor) (îvr) Care acordă dreptul de prioritate sau de preempţiune.
protimos a [At: (a. 1783) GÂLDI, M. PHAN. 242 / S şi: (înv) -thi- / V: (înv) -tim (Pi: -i) l E: ngr TtpâQmog] (înv; d. oameni) Prompt.
protipendsm [At: P. CONSTANT. O. 128 / Pl: -nzi / E: drrprotipenda] (Nob) Protipendist. protipenda sf vz protipendadă protipendad, -ă a vz protipendat
protipendadă sf [At: (a. 1827) URICARIUL VII, 99 / V: (înv) -da (Pl: -das). -dală, —ndă, -ntadă, protis-pentados / Pl: -de / E: ngr npSvf] jtevxăSa) 1 Aristocraţie care se bucura în Evul Mediu de privilegii speciale. 2 (Pex) Elită socială.
60
PROTODORIC
protipendadă sf vz protipendadă
protipendar, ~a smf a [At: CODRU-DRĂGUŞANU. C. 17 / Pl:
/ E: protipenda + -ar] (înv) 1-2 Protipendist.
protipenda, ~a smf, a [At: ALECSANDRI, ap. CONV. LIT. VII, 369 / V: (înv) ~ad / Pl: -af/, -e l E: protipenda + -at] (înv) 1-2 Protipendist. protipendă sfvz protipendadă
protipendesc, ~ească a [At: ALECSANDRI. ap. GÂLDI, M. PHAN. 243 / Pl: ~eş// / E: protipenda + -esc] (îvr) Care aparţine protipendadei.
protipendist, ~ă smf [At: ALECSANDRI, T. 1338 / Pl: ~işti, ~e / E: protipenda + -«■/] (înv) Persoană care făcea parte din protipendadă (1) Si: (înv) protipendar (1), protipendat (1). protipentadă sfvz protipendadă
protiron sn [At: DN2 / Pl: -oane / E: ngr itpdGipov] 1 (Ant) Vestibul alunei case greceşti. 2 Mică construcţie adăugată peretelui de intrare într-o biserică, portalului sau pronaosului, constând dintr-o boltă în formă de baldachin sprijinită pe perete şi susţinută, în faţă. de două coloane. protismisi v vz protimisi protis-pentados s vz protipendadă
prof] st sn [At: ARHIVA, II, 287 /V: (îvr) ~a sf/ Pl: -c> / E: fr protiste] (Big; rar) Microorganism unicelular Si: protozoar (2). prof ista sf vz prot ist
protistologie sfs [At: M. D. ENC. / E: fr protistologie] (Big) Disciplină care se ocupă cu studiul protistelor. protiu sn [At: DEX / E: fr, eg protium] (Chm) Hidrogen uşor. profivă av vz potrivă protivădare sfvz potrivădare protivi v vz potrivi protivire sfvz potrivire protivitor, ~oare a vz potrivitor protiv nic1, ~ă a, smf vz potrivnic1 protiv nic2, ~ă smf vz potrivnic2 protiv nic ie sfvz potrivnicie protizmie sf vz protesmie protimsiie sfvz protimisis
proto- [At: FORM. CUV. I. 256 / E: ngr TtpCDTO-, h proto-] Element prim de compunere cu semnificaţia: 1 Primul. 2 Preistoric. 3 (Lin) Foarte vechi. 4-5 (Lin) Anterior (unui grup etnic). 6 Primitiv.
protoamibă sf [At: FORM. CUV. I, 146 / P: -to-a- / Pl: -be / E: proto-+ amibă] Amibă primitivă.
protoanie sf [At: CADE / Pl:	/	E:	protă	+	-oane]	(Ban;	îvr)
Protopopeasă.
protoasicrit s [Aî: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 2277 / A: net / Pl: net / E: ngr Jtpcoto- + aai)ŢicpiTog] (îvr) Persoană care ocupa cel mai înalî rang într-o ierarhie.
protobiologie sf[At: DN3 / P: -bi-o- / E: fr protobiologie] Ramură a biologiei care studiază formele de viaţă mai mici decât bacteriile.
protobitumen sn [At: LTR2 / Pi: -e / E: ger Protobitumen] Bitumen în stare de formare, reprezenând prima fază de transformare a materiei organice în petrol.
protoblast sn [At: DN3 / Pl: ~e ! E: fr protoblaste] (Big) Celulă lipsită de membrană.
protobromwră sf [At: CADE / Pl: -uri, (rar) -ure / E: proto- + bromură] (Chm) Combinaţie a unui coip simplu cu cea mai mică cantitate de brom. protocală sf vz portocală1
protocarbonat, ~ă a [At: CADE / Pl: -aţi, -e / E: fr proto carbonat] (Chm) Care este combinat cu cea mai mică proporţie de carbon.
protocarburat, ~ă a [At: CADE / Pl: -aţi, -e l E: fr protocarburat] (Chm) 1 Care formează o protocarbură. 2 Aflat în stare de protocarbură.
protocarbură sf[At: CADE / Pl: -uri. (rar) -ure / E: fr protocarbure] (Chm) Combinaţie săracă în carbon pe care o substanţă simplă o poate forma cu acesta.
protocatedne sf [At: (a. 1787) GÂLDI. M. PHAN. 244 / E: ngr npct}TOKa6£§pia] (Grî; rar) Întâietaîe în rang.
protocăh v vz protocoli protocălui v vz protocoli protocăr sm vz procator protocmghel sm vz protosinghel
protoc lor urat, a [Aî: CADE / PI: -aţi, ~e / E: fr protochlorure] (Chm)
1	Care formează o proîoclorură. 2 Aflaî în sîare de proîoclorură. protoclorwră sf [At: ŞĂINEANU. D. U. / Pl: -ri, (îvr) -re / E: fr
protochlorure] (Chm) Combinaţie săracă în clor pe care o substanţă simplă
0	poate forma cu acesta.
protococale sfp [At: DN3 / E: fr protococcales] (Bot) 1 Ordin de alge verzi unicelulare. lipsite de flageli, care trăiesc în scoarţa arborilor. 2 (Şls) Algă din acest ordin.
protocol sn [At: (a. 1742) IORGA. S. D. VI. 226 / V: (îrg) potro- / Pl: -oale, (înv) -uri, -e, (îvr, sm) -i / E: lat protocollum, ger Protokoll, fr protocol] 1 (îrg) Formular oficial pentru acte publice, corespondenţe etc.
2	(Pex) Registru cu date oficiale. 3 (Reg; îe) A se pune ia - A se înscrie în registrele stării civile şi parohiale în vederea căsătoriei şi a cununiei.
4	Document în care sunt consemnaîe rezoluţiile unei şedinţe, ale unei conferinţe internaţionale, ale unui congres, ale unei convorbiri diplomatice eîc. 5 Document diplomatic cu valoarea unui acord internaţional, care cuprinde hotărârile luate la o conferinţă internaţională. 6 Totalitate a formelor şi practicilor de ceremonial ce se aplică la festivităţi oficiale în relaţiile diplomatice. 7 (Pgn) Reguli de conduită ce trebuie respectate în societaîe într-o animită situaţie. 8 Serviciu însărcinat cu organizarea oficială a ceremonialului.
protocola v vz protocoli
protocolant sm [At: SBIERA. F. S. 81 / Pl: -nţi / E: ger Protokollant] (Gmr) Secretar.
protocolai', ~ă [At: BARIŢIU. P. A. III. 31 / Pi:	-e l E: frprotocolaire,
ger protokollarisch] 1 a (înv) Cu caracter de protocol (4). 2 a Care este înscris într-un protocol (4). 3-4 a, av (Care este) conform protocolului
(6). 5-6 a, av (Care este) impus de protocol (6). 7-8 a, av (D. oameni şi manifestările lor) (în mod) ceremonios (1,5).
protocolare sf [At: POLIZU ! Pl: -lari / E: protocola] (înv) 1 Autentificare a unui document. 2 înregistrare într-un protocol (4). 3 (Spc) Redactare a urnii proces-verbal. 4 Colaţionare.
protocolar mente av [At: GHEŢIE. R. M. / E: protocolar + -mente] (îvr) Conform cu procesul-verbal.
protocol] [At: (a. 1784) URICARIUL V. 430/14 / V: (înv) ~căl\> (css) ~călu\, (cscj) -/a / Pzi: -lese / E: lat protocollare, ger protokolliren] (înv) 1-2 vtrp (C. i. acte. documente etc.) A autenîifica (l). 3 vt A înregistra în protocol. 4 vt (Spc; c. i. procese-verbale de constatare) A redacta. 5-6 vtrp A colaţiona.
protocohst sm [At: DRLU / Pl: -işti / E: ger Protokollist] (înv) 1 Persoană care redactează un proces-verbal. 2 (Pex) Secretar.
protocordat sn [At: DN*1 / Pl: -e / E: fr protoc horde] 1 (Lpl) încrengătură de animale marine care prezintă notocord şi fante branhiale persistente în timpul întregii vieţi a individului (Protocordala). 2 (Şls) Animal din încrengătura protocortate (1).
protocrome sf [Aî: DEX / Pl: -ii / E: protocroniştii cf sincronie] Proîocronism.
protocromsm sn [Aî: DEX / E: proto- + (sin)cronism] Curent de idei preocupat să pună în valoare elementele de prioritate în afirmarea unei idei. a unei teme etc. în istoria culturii la nivel universal.
protocronist, -ci smf, a [At: DEX / Pl: -işti, -e / E: protocronie + -ist] 1-2 (Adept) al protocronismului.
protodiacon sm [Aî: LM / P: -di-a- l Pl: -i / E: ngr npcotoSîărcovogj (înv) Arhidiacon (2).
protodiacome sf [At: BARCIANU / P: -di-a- / Pl: ~i/' / E: protodiacon + -ie] (Rar) 1 Calitate de protodiacon. 2 Rang de protodiacon. protodoric, -a a [At: M. D. ENC. / Pl: -ici, -ice / E: ir protodorique]
1	Care aparţine doricului primar din secolele VII-VI î. Hr. 2 (Îs) Ordin ~ Denumire dată fazei de elaborare a ordinului doric grec.
61
PR0TOFIT
protofit sn [At: DN ' / Pl: -e / E: fr protophyte] Organism vegetal unicekilar primitiv din care a evoluat regnul vegetal.
protoganne sf[At: I. IONESCU, D. 82 / Pl: ~i/ / E: cf ngr npcoxo- + yăjjoq] (îvr) Căsătorie între persoane care nu au mai contractat înainte
o	altă căsătorie.
protogin, -ă [At: SCRIBAN, D. / Pl: -i, -e IE: fr protogyne] 1 a (Bot; d. flori hermafrodite) Aî cărui pistil se dezvoltă înaintea staminelor. 2 sf (rar) sn (Gig) Rocă granitică cu structură de şist.
protogime sf [At: DN ' / Pl: ~i/ / E: fr protogynie] 1 (Bot; la flori hermafrodite) Dezvoltare a pistilului înaintea staminelor Si: (rar) proteroginie (1). 2 (Zlg) Organism hermafrodit care produce iniţial ovule, apoi spermatozoizi Si: (rar) proteroginie (2).
protoiereu sm [At: (a. 1818) GCR II, 220/40 / P: -to~ie- i V: (reg) protaie-, (înv) -tuiriu / E: ngr npanoiEpeix;) 1»2 Protopop (1-2).
protoierie sf[At: (a. 1863) GÂLDI, M. PHAN. / P: -to-ie- / Pl: ~i/' / E: protoiereu + -ie] 1 Funcţie de protoiereu Si: protopopie (1). protoprezbiterie (1). 2 Perioadă în care era deţinută această funcţie Si: (înv) protopopiat (2). 3 Unitate administrativă bisericească ortodoxă, formată din mai multe parohii, condusă de un protoiereu Si: protopopie (3). 4 Reşedinţă a unui protoiereu (1).
proioiodură sf [At: CADE / P: -to-io- / Pl: -ri, (rar) ~re / E: fr protoiodure] (Chm) Combinaţie săracă în iod pe care o substanţă simplă
o	poate forma cu acesta.
protoistorie, ~ă a [At: ARHIVA, I, 264 / P: -to-is- / Pl: -iei, -ice / E: fr protohistorique] Referitor la protoistorie.
protoistorie ş/‘[At: PÂRVAN, G. 289 / P: -to~is- / E: fr protohistoire) Perioadă intermediară între preistorie şi istorie, corespunzând epocii fierului. .
protojude sm [At: ALEXI. W. / Pl: -uzi / E: proto- + jude] (îvr) Prim judecător.
protomă sf [At: ARHIVA. II. 397 / Pl: -me / E: fr protome] (în arheologie) Bust al unui om sau ai unui animal care împodobea. în antichitate, un obiect de metal sau de ceramică.
protomedic sm [At: (a. 1844) DOC. EC. 816 / V: (înv) -os / Pl: -ici l E: proto- + medic] (înv) Medic şef. protomedicos sm vz protomedie
protomeşter sm [At: (a. 1824) DOC. EC. 31 1 / Pl: -i / E: proto- + meşter cdp ngr npcoropăatopag] (înv) Staroste. protomisi v vz protimisi proto misis sn vz protimisis
proton1 sm [At: CIŞMAN. FIZ. II. 101 /Pl: -i / E: fr proton, ger Proton) (Fiz) Particulă elementră stabilă, cu sarcina electrică pozitivă, care constituie nucleul atomului de hidrogen.
proton2, —ă a [At: PUŞCARIU. L. R. 1.70 / Pl: -i, -e i E: cf protonic2] (Fon; rar) Protonic2.
protonefridie sf [At: ZOOLOGIA. 27 / Pl: ~i/ / E: ns cf nefridie] Aparat excretor caracteristic viermilor laţi. proto noma sf vz protonemă
protonemă sf[At: ENC. AGR. / V: -ma / Pl: -me / E: fr protonemă] (Bot) Formaţie verde, reprezentând stadiul iniţial de dezvoltare a gametofitului.
protonic1, -ă a [At: DL / Pl: -ici, -ice / E: fr protonique] (Fiz) 1 Referitor la protoni1. 2 Care conţine protoni1.
protonic2, -ci a [At: CADE / Pl: -ici, -ice / E: fr protonique] (D. sunete şi silabe) Care se află înaintea silabei accentuate Si: (rar) proton2.
protonotar sm [At: (a. 1652). ap. CADE / V: (înv) -iu / Pl: -i / E: lat protonotarius] 1 (înv) Prelat la curtea papală sau, rai*, patriarhală. însărcinat cu înregistrarea şi expedierea actelor pontificale sau patriarhale. 2 (îvr) Jurisconsult al statului.
protonotarăş sm [At: AARON. ap. CONTRIBUŢII. III, 124 / Pl: -i / E: proto- + notarăş cf lat protonotarius] (îvr) Secretar şef.
protonotariat sn [At: DN3 / P: -ri-at / Pl: -e / E: it proto notariat o] 1 Funcţie de protonotar. 2 Demnitate de protonotar.
protonotariu sm vz protonotar
protopăruite sm [At: BARIŢIU. P. A. II. 46 / Pl: -ntj / E: proto- + părinte) (înv) Strămoş.
protoplasmatic, a [At: ARHIVA. II. 428 / Pl: -ici, -ice l E: ger protoplasmatisch] 1 Referitor la protoplasmă Si: protoplasmic (1). protoplastic (1). 2 Compus din protoplasmă Si: protoplasmic (2). protoplastic (2).
protoplasmă s;f[At: IONESCU-RION. S. 125 / S şi: -azmă l Pî: -me / E: fr protoplasma] (Big) Substanţă albuminoidă complexă, cu aspectul unei mase vâscoase, incolore, semifluide. reprezentând baza celulei vii Si: (rar) protopkist.
protoplasmic, ~ă a [At: MARINESCU. P. A. 41 / Pl: -ici. -ice / E: fr protoplasmique] 1-2 (Rar) Protoplasmatic (1-2).
protoplast sn [At: BOTANICA. 8 / Pl: -el E: ger Protopkist] (Big) 1-2 (Parte din) protoplasmă.
protoplastic, -a a [At: SCRIBAN. D. / Pl: -iei, -ice / E: protoplast + -/6-] (Big; rar) 1-2 Protoplasmatic (1-2).
protopop sm [At: (a. 1642) GCR 1.92/31 /V: (îrg) pâtrupop, pătrupopa, (pop) potro-, potrupop, (reg) -tapop, (înv) -a, -tupop / Pl: -/ / E: siv npoTenonii 11 Preot ortodox care conduce o protopopie (3) Si: (înv) protă
(1). protoprezbiter (1). 2 Funcţie deţinută de protopop (1). protopopa sm vz protopop
protopopeasă sf[At: LB / V: (pop) potro- / Pî: -ese / E: protopop + -easă] Soţie a unui protopop (1) Si: (reg) protoanie. (pfm) protopopoaie, (înv) protoprezbiterâ.
proto popesc, -ească a [At: (a. 1763) IORGA. S. D. IV, 93 / Pl: -eşti / E: protopop + -esc] 1 Care aparţine protopopului (1). 2 Referitor la protopop (1). 3 De protopop (1).
protopopeşte av [At: LB / E: protopop + -este] (îvr) Ca un protopop d).
protopopi vi [At: LB / Pzi: -pese! E: protopop] (îvr) A exercita funcţia de protopop (2).
protopopiat sn [At: BARIŢIU. P. A. L 556 / P: -pi-at / Pl: ~e / E: protopop + -iat] 1-3 Protopopie (1-3).
protopopie sf[At: ŞINCAI. HR. III. 40/30 /Pl: ~i/ / E: protopop + -ie]
1	Funcţie de protopop (2) Si: protoierie (1). (înv) protopopiat (1), (înv) protoprezbiterie (1). 2 Perioadă în care cineva deţine această funcţie Si: protopopiat (2), protoprezbiterie (2). 3 Unitate administrativă bisericească ortodoxă, formată din mai multe parohii, condusă dc un protopop Si: protoierie (3), protopopiat (3), protoprezbiterie (3). 4 Reşedinţă a unui protopop (1). 5 Sediu al unei protopopii (3). 6 (înv) Instanţă bisericească de judecată.
protopopoaie sfi [At: HOGAŞ, DR. II. 88 / P: -poa-ie / E: protopop + -oaie] (Pfm) Protopopeasă.
protopotar sm [At: ŞINCAI. HR. III. 80/10 / Pl: -i f E: net] (îvr; pbl) 1-2 Protopop (1-2).
protoprezbiter sm [At: (a. 1754) IORGA. S. D. XII. 68 / S şi: -esb- / V: (înv) -zvi- / Pl: -i / E: ngr npcoroTipEofivTEpog) (înv) 1-2 Protopop U-2).
protoprezMteră sf [At: DL / Pl: -re / E: protoprezbiter + -<:/] (înv) Protopopeasă.
protoprezbiterie sf[At: LB / V: (înv) -zvi- / Pl: ~i/ / E: protoprezbiter + -ie] (înv) 1-3 Protopopie (1-3). protoprezviter sm vz protoprezbiter protoprezviterie sfvz protoprezbiterie
protopsalt sm [At: GHEORGACHI. ap. LET. III. 290/25 / V: (înv) -is / Pl: -Iţi / E: ngr np(QToyăXT!]q\ (înv) Prim cântăreţ la o biserică. protopsaltis sm vz protopsalt
protopter sm [At: DN3 / Pl: -i / E: fr ptotoptere] Peşte care trăieşte în râurile şi mlaştinile din Africa tropicală.respirând prin branhii şi plămâni.
protorace sni [At: CADE / V: -torax / E: fr prothorax] Prim segment al toracelui la insecte. protoromană sf [At: DEX / E: proto- + română) (Lin) Română comună.
62
PROŢĂPIOR
protos1 [At: (a. 1798) URICARIUL VIII, 441 / E: ngr npwrog] 1 no (înv) Primul. 2 smi (Fam; la jocul de cărţi) Cel care are dreptul să deschidă jocul Si: (înv) protie (3), protimie2 (2). 3 smi (Rar) Cel care este dispus sa facă primul ceva. protos2 sm vz protoz protosancel sm vz protosinghel
protosinghelsm [At: MAG. IST. IV, 136/3 /V: (înv) ~sâncel. ~ocin~
/ pi; ~i / E: ngr npcoxcxrbyKBXXoq] 1 Grad ecleziastic ortodox superior singhelului şi inferior arhimandritului. 2 Persoană care deţine gradul de protosinghel (1).
protospătar sm [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 8875 / Pl: -/ / E: ngr jzpcoToanâGapioq, lat protospatarius] (înv) Comandant general al oştirii.
protoste& sf [At: M. D. ENC. / Pl: -ele / E: proto- + -stea] (Ast) Stea în faza de formare.
protosulfură sf [At: CADE / Pl: -ri, (rar) -re / E: fr protosulfure] (Chm) Combinaţie săracă în sulf pe care o substanţă simplă o poate forma cu acesta.
protoştuliu v vz protestălui
prototip, ~ă [At: EPISCUPESCU, O. î. 288/17 / Pl: -uri, (înv sn) -e, (rar, sm) -i, / E: frprototype, ger Prototyp] 1 sn Exemplar care reprezintă un model ilustrativ. 2 sn (Spc) Model care serveşte ca etalon. 3 sn Exemplar originar. 4 sn (Rar) Manuscris original după care se fac copii.
5	sn Model reprezentând tipul original după care se realizează ceva. 6 sn Prim exemplar. 7 sn (Teh; spc) Produs unicat sau exemplar dintr-un lot de piese, de maşini etc. care urmează să se realizeze în serie. 8 a (îvr) Prototipic (2).
prototipicy ~ă a [At: CARAGIALE. N. S. 70 / Pl: -ici, -ice / E: fr prototypique] 1 Care este caracteristic pentru ceva sau cineva. 2 Care aparţine unui prototip Si: prototip (8). 3 Care constituie un prototip.
protovestiarit sm [At: ŞINCAI. HR. 283/27 / P: -ti~a- / Pl: -iţi / E: cf protovistiar] (îvr; csnp) Protovistier (2). protovistiar sm vz protovsitier
protovistier sm [At: SĂULESCU. HR. L 162/21 / P: ~ti-er / V: (înv) ~tiar / Pl: ~i / E: ngr npwio^eanapioq] (înv) 1 Rang superior celui de vistier. 2 Persoană care purta titlul de protovistier (1). 3 (Pgn) Vistier.
protoxidsm [At: FĂTU, D. 155/19 / Pl: ~izi, (rar, sn) ~e / E: fr protoxyde] (Chm) Oxid mai puţin oxigenat al unui element.
protozoar sn [At: BARCIANU / P: ~zo-cir / V: ~e sf / Pl: ~e / E: fr protozouire] 1 (Lpl) încrengătură de animale microscopice unicelulare, cu o structură anatomică foarte simplă. 2 (Şls) Animal care face parte din această încrengătură. protozoare sf vz protozoar
protozoologie sf [At: DN3 / Pl: (rar) ~i/ / E: fr protozoologie, eg protozoology] Ramură a zoologiei ce studiază organismele unicelulare. protpi v vz propti
protract'il, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr protractile] Care poate fi întins în direcţia înainte.
protriton sm [At: M. D. ENC. / Pl: ~i / E: fr prototriton] (Gig) 1 (Lpl) Ordin de amfibieni din carboniferul superior permian. din grupa stegocefalilor. 2 (Şls) Animal care făcea parte din acest ordin.
protrombmă ,v/'[At: M. D. ENC. / Pl: -ne / E: frprothrombine] Substanţă din sânge care. în caz de hemoragie, se tranformă în trombină Si: trombogen.
protrombineniie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: frprothrombine mie] Prezenţă a protrombinei în sânge.
protruzie sf [At: DN3 / V: (înv) ~i\\ne / Pl: -ii / E: fr protrusion] Proeminenţă anterioară foarte pronunţată a unei formaţii anatomice. protruziune sfvz protruzie
protubera vt [At: CĂLINESCU, S. 137 / Pzi: 3 -rează / E: it protuberare] (Nob) A acoperi cu broboane de sudoare.
protuberant, ~ă a [At: CĂLINESCU. S. 322 / Pl: -nţi. -e / E: fr protuberant] Care formează o protuberanţă (1).
protuberantă i/[At: KRETZULESCU, A. 91/13/ V: (înv) ~ren~ / Pl: ~ţe i E: fr protuberance] 1 Formaţie anatomică ce constă într-o proeminenţă pe suprafaţa unui organ. 2 (Atm; îs) ~ inelară Segment al encefalului. situat între bulb, pedunculii cerebrali şi cerebel. 3 (Pgn) Proeminenţă. 4 (Ast) Nor de gaze incandescente la marginea discului solar. protuberenţă sf vz protuberanţă protuinu sm vz protoiereu protupop sm vz protopop
protură sf[At: SIMIONESCU. F. R. 249 / Pl: -re / E: fr protures] 1 (Lpl) Ordin de insecte inferioare, fără aripi, antene şi ochi. cu rudimente de picioare şi cu armătură bucală pentru supt şi mestecat. 2 (Şls) Insectă din ordinul proturelor (1).
protutor, ~oare smf [At: SCRIBAN. D. / Pl:	-oare	/ E: fr protuteur]
Persoană numită să administreze bunurile unui minor, aflate în afara ţării în care acesta este stabilit. proţac s [At: COMAN. GL. / Pl: net / E: cf proţaed] (Reg) Batistă (1). proţacă sf vz pruţuc
proţap [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ţiap / Pl: -uri, (înv) / E: siv npou’krrh cf bg up( nicn (dai upoipui)] 1 sn Prăjină groasă de lemn. bifurcată la un capăt, care se fixează la dricul carului, al săniei etc. şi de care se prinde jugul Si: (reg) tânjală, turşug. 2 sn (Reg; pex) Oişte1. 3 sn Prăjină lungă. 4 sn (Pop; îe) A umbla (sau a veni, a purta, a se înfăţişa etc.) cu jalba (sau, rar, cu hârtia) în ~ A umbla sau a veni. a se înfăţişa etc. cu o jalbă în vârful unei prăjine pentru a se face remarcat din mulţime şi a putea înmâna plângerea domnitorului, unui demnitar etc. 5 sn (Pex; fam; îae) A cere ceva cu insistenţă. 6 sn (Pex; fam; îae) A protesta (1). 7 av (Fig) Drept (102). 8 av (Fam; îe) A sta ~ A sta drept, nemişcat. 9 sn (Ban; Olt) Lemn despicat în două până la mijloc, cu care se meliţează tulpinile de cânepă. 10 sn Fiecare din cele două beţe despicate la un capăt şi înfipte în pământ cu celălalt capăt, lângă jar. între care se fixează peştele întreg pentru a se frige. îl sn (Mun; Olt) Prăjină despicată la un capăt cu care se culeg fructele Si: (reg) popârţac. 12 sn Unealtă pentru prins racii, în forma unei prăjini despicate la un capăt. 13 sn (Reg) Bucăţică de lemn folosită pentru a ţine depărtate fălcile sau buzele unei fiinţe ori marginile unei deschizături. 14 sn (Olt; înv) Beţişor despicat cu care unii învăţători răsuceau părul netuns al unor şcolari, drept pedeapsă. 15 sn Pârghie la moara de vânt sau la fântână. 16 sn (Reg) Laţ pentru prins păsări. 17 sn (Olt; Mun; şîs -ul nunţii) Petrecere care se face luni. după nuntă. 18 sn (Olt; Mun; şîs -ul soacrei) Masă festivă care se face luni. după nuntă, când soacra primeşte daruri.
proţăpaş sn [At: LEXIC REG. 93 / V: (reg) -top- / Pl: -e / E: proţap + -aş] (Reg) 1-20 (Şhp) Proţăpel (1-20). 21 (Spc) Proţap (1) mobil, cu vârful în formă de cârlig. proţăpeală sf [At: C. PETRESCU. A. R. 18 / Pl: -di / E: proţăpi + -eală]
I	(Reg) înţepenire. 2 Oprire. 3-9 Proţăpire (3-9). 10 (Fig) îngâmfare. 11 (Fig; rar) împotrivire.
proţăpel sn [At: TDRG / Pl: -e / E: proţap + -el] (Pop) 1-20 (Şhp) Proţap (1-3, 9-15) (mic) Si: (reg) proţăpel (1-20), proţăpior (1-20). 21 Bucată de lemn sau de fier îndoit, aşezat deasupra proţapului, pe care se prinde jugul Si: japiţă.
proţăpi [At: LB / V: (reg) ~ţop\ / Pzi: -pese l E: proţap] 1-2 vtr (Reg) A (se) înţepeni. 3-4 vtr A (se) sprijini. 5 vt (C. i. obiecte) A pune o pană de lemn pentru a face sa rămână deschis, despicat etc. 6 vt (Spc) A pune proţap (13) sau căluş în gură pentru a nu vorbi, a nu ţipa etc. 7 vt (Rar;
c.	i. fiinţe) A lovi cu proţapul (3). 8 vr (D. oameni şi animale) A se propti bine pe picioare. 9 vr (Fam; d. oameni) A lua o poziţie rigidă şi provocatoare în faţa cuiva. 10 vr (Fig; fam; d. oameni) A-şi da importanţă.
II	vr (Fig; rar) A se împotrivi. 12 vt (Fig; înv) A pretexta. 13 vt (Buc; fig; c. i. oameni) A constrânge pe cineva să facă ceva. 14 vt (Reg; fig) A străpunge cu privirea.
proţăpior sn [At: MARIAN. D. 58 / Pl: -oare / E: proţap + -ior] (Reg) 1-20 (Şhp) Proţăpel (1-20). 21 (Spc) Mică bucată de lemn care se fixează pe osia cotigii plugului.
63
PROŢĂPIRE
proţăpire sf [At: LM / Pl: -ri / E: proţăpi) 1 (Reg) înţepenire. 2 Oprire.
3	Fixare a unei pene de lemn la anumite obiecte, pentru a le face să rămână deschise, despicate etc. Si: proţăpeală (3). 4 (Spc) Introducere a unui proţap (13) sau a unui căluş în gura cuiva, pentru a nu vorbi sau a nu ţipa Si: proţăpeală (4). 5 (Rar) Lovire cu proţapul (3) Si: proţăpeală (5). 6 (Fam) Proptire (7) pe picioare Si: proţăipeală {6). 7 Luare a unei poziţii rigide şi provocatoare în faţa cuiva Si: proţăpeală (7). 8 (Buc; fig) Constrângere a cuiva să facă ceva Si: proţăpeală (8). 9 (Reg; fig) Străpungere cu privirea Si: proţăpeală (9). 10 (Fig) îngâmfare. 11 (Fig; rar) împotrivire.
proţăpit, ~ă a [At: DEŞLIU, G. 26 / Pl: ~iţi, -e / E: protăpi] (Reg) 1 Care este înţepenit. 2 Care este fixat. 3 Care este nemişcat. 4 (Spc; d. gură) Căscat (2). 5 (Fig; fam; d. oameni) îngâmfat. proţăptorăt sn vz perceptorat proţăsc sn vz proces proţant sn vz procent proţedură sfvz procedură pr oţetii sn vz procent proţento sn vz procent
protentualnic} ~ă a [At: ST. INST. 25/9 / P: ~tu-al- / Pl: ~ia\ -ice i E: cf ger prozentual) (îvr) Procentual. proţcs sn vz proces profesie sfvz procesiune protest sn vz proces
proţestaş, smf [At: L. COSTIN. GR. BĂN. II, 162 / Pl:	~e / E:
protest + -t/ş] (îrg) Procesoman. proţiap sn vz proţap proţision s vz procesiune proţop sn vz prosop proţopaş sn vz proţăpaş proţop\ v vz proţăpi
proudhonian, ~a smf a [At: DN'' / P: -ni-an / S şi: prii- / Pl: -icni, -iene / E: f\ proudhonien) 1-2 Proudhonist (1-2).
proudhomsm sn [At: DNJ / P: prudonism l S şi: pru- / E: fr proudhonisme) Doctrină iniţiată de Pierre Joseph Proudhon. care preconiza menţinerea şi întărirea micii proprietăţi.
proudhonist a, smf [At: DNJ / P: prudonist / S şi: pru~ / Pl: -işti, -e / E: fr proudhoniste] 1-2 (Adept) al proudhonismului. prour sn vz proor proura v vz proora
prourma vt [At: BL IV, î 93 / P: pro-ur- / Pzi: -mcz / E: pro1 + -urma] (Buc) A continua pe cineva.
provalisi vtr [At: (a. 1817) GÂLDI, M. PHAN. 244 / V: (înv) prav~, prev~, ~vl~ / Pzi: '-sesc i E: ngr KpofiaXXrjoa (aor rcpopă/.ÂcD)) 1-2 (Jur; înv) A face o propunere. prova nsal, ~ă smf a vz provensal provaz sn vz pervaz
provază av [At: I. CR. IV. 201 / E: net] (îrg) După el. provă1 sf vz probă provă2 sf vz proră
provărsa vr [At: ALR I. 1331/5 / Pzi: 3 -varsă !E: pro-2 + -vărsa) (Reg; d. lichide) A se prelinge2.
provăzător, ~oare smf [Ai: NEGULICI / Pl: -i, -oare / E: pro vedea + -ător] (înv) Om prevăzător.
proveală sf [At: CIAUŞANU. V. 192 / Pl: -eli / E: provi + -eală] (Olt)
1	Probă. 2 Mostră.
provede a vt [At: HELIADE. O. I. 207 / Pzi: pro vaci / E: lat providere cf vedea) (îvr) 1-2 A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare Si: a prevedea, provedenţă sfvz providenţă
provedere sf [At: SFC IV. 288 / Pl: -ri / E: provedea] (îvr) 1-2 înzestrare a cuiva sau a ceva cu cele necesare Si: a prevedea, proved'mţă sfvz providenţă
proveditor sm [At: CAMIL PETRESCU. T. II. 199 / PI: -/ / E: it provveditore) (înv) Funcţionar public aî vechii republici veneţienc. însărcinat cu guvernarea unei provincii, cu diverse funcţii de control etc. provei sn vz proverb prove nanţă sfvz provenienţă
proveni1 vi [At: BĂLCESCU, M. V. 58 / Pzi: provin i E: pro-2 + veni] (Udp ,,din“) 1 A lua naştere din ceva sau de undeva. 2 A rezulta din ceva sau de undeva. 3 A-şi avea originea, provenienţa din ceva sau de undeva.
proveni2 vi [At: ARH. FOLK. III. 84 / Pzi: provin i E: pro-2 + veni] (Ban) A reveni1.
provenienţă sf[At: I. GOLESCU. C. / P: -ni-en- l V: (înv) ~/îart~, ~rim~ / Pl: -ţe / E: fr provenance, it provenienza] 1 Loc de unde vine sau provine1 (3) cineva sau ceva. 2 Sursă de unde vine sau provine1 (2) ceva. 3 (Pex) Origine. 4 (Nob) Ceea ce vine sau provine1 (1) de undeva. provemnţă sfvz provenienţă
provenire sf[At: MACEDONSKI. O. IV, 124 / Pl: -ri / E: proveni1) (Rar) 1-2 Provenienţă (1-2). 3 (Pex) Provenienţă (3). provenit sn vz proveni
provensal, ~ă [At: ALECSANDRI. POEZII. 537 /V: (rar)	~nţa/
i	PI: ~i, -e / E: ir provengal] 1 smf Persoană care face parte din populaţia de bază din Provence. 2 smf Persoană care este originară din Provence. 3-4 a Care aparţine regiunii Provence sau populaţiei ei. 5-6 a Referitor ia Provence sau la populaţia ei. la Originar din Provence. 8 sf Limbă romanică vorbită de provensali (1). 9 sf{Pex) Limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franţei.
proveni sn [At: DRLU / V: ~/zi/ / Pl: -e / E: lat proventus] (înv; Trs)
1	Beneficiu realizat de stat prin acordarea de privilegii comerciale. 2 (Pex) Venit.
provenţal, ~ă smf a vz provensal
provenţahsm sn [At: CADE / Pl:	E: provenţal + -ism] (Rar) Expresie
împrumutată din limba provensală.
proverb sn [At: BUDAI-DELEANU. Ţ. 107 / V: (reg) ~ve/, (înv) ~ie sf ~iu, ~vorbă sfi Pî:	(înv)	-uri, (îvr, sm) -i l E: fr proverbe, lat
proverbium) 1 învăţătură morală populară născută din experinţă. exprimată printr-o formulă eliptică sugestivă, de obicei parabolică, ritmică sau ritmată Si: (rar) parimie, (pop) pildă, zicală, zicătoare. 2 (Reg; îe) A fi (sau a se face) de ~(A fi sau) a se face de râs. 3 (Rar; şîs ~ dramatic) Operă dramatică, de prorporţii reduse, cu conţinut moral, care ilustrează un proverb (1).
proverbial, [At: ASACHI. T. B. 7 / P: -bi-al / Pl: -i, -e / E: fr proverbialJ 1-2 a, av (Care este) vestit. 3-4 av, a (Pex) (în mod) intens.
5	a Care ţine de proverb (1). 6 a Referitor la proverb (1). 7 a Cu caracter de proverb (1) Si: (îvr) parimicesc.
proverbialist sm [At: PROT. - POP.. N. D. / P: -bi-a- / Pi: -işti / E: proverbial + -ist] (îvr) Autor de proverbe (1). proverbie sfvz proverb proverbiu sn vz proverb provezion sn vz provizion1 provi v’ vz proba
proviant sn [At: NECULCE. L. 364 / P: -vi-cuit / Pl: -uri f V: (înv) privant, priv~ / E: pn prowjant, rs npoBHâHT, ger Proviant] 1 (îrg) Alimente necesare pentru aprovizionarea armatei. 2 (Pgn) Provizii alimentare. 3 (înv; îc) (Mare-)~-maistru Şef al aprovizionării armatei.
4	(înv) Dare din care se aduna fondul pentru proviant (1).
provianta vt [At. POLIZU / P: -vi-an- / Pzi: -tez / E: proviant] (înv) A aproviziona cu proviant (1).
proviantare sf [At: POLIZU / P: -vi-an- / Pl: -tari / E: provianta] (înv) Aprovizionare cu proviant (1).
providenţă sf [At: DOSOFTEI. V. S. decembrie 210710 / V: (înv) ~ved~, ~ved\nţă, ~ţie / E: lat providentia, fr providence) 1 Grijă, milă. îndurare ca atribute ale divinităţii. 2 (Rel) înţelepciune supremă a divinităţii în conducerea destinelor lumii Si: (îvr) promişlenie, (grî) protimie (1). 3 (Pex) Divinitate însăşi Si: pronie. 4 (îvr; îf provedenţă) Prevedere (1). 5-6 (Fig)
64
PRO VOC ARISI
(Persoană sau) împrejurare miraculoasă care contribuie la salvarea sau la fericirea cuiva.
providenţial,	[At: MAG. IST. I, 2/1 / P: -ţi-al / Pl: -i,	/	E:	fr
providentiel] 1 a Care aparţine providenţei (2). 2 a Care este hotărât de providenţă (2). 3 a Care este trimis de providenţă (3). 4-5 a, av (Pex) (Care apare) la momentul potrivit, printr-o întâmplare favorabilă ieşită din comun Si: excepţional (5-6). 6-7 a, av (Pex) (Care rezolvă o situaţie dificilă) în mod miraculos.
providentiahsm sn [At: CONTEMP. 1948. nr. 111,8/1 / P: -ţi-a- / E: fr providentialisme] Concepţie filozofică idealistă bazată pe credinţa în providenţă (2).
providenţialist, ~ă smf, a [At: IORDAN, L. R. A. 183 / P: -ţi-a- / Pl: ~i.y ti, -e /E: fr pro vide n tiu l iste ] 1-2 (Adept) al providenţialismului. 3-4 (Persoană) care crede în providenţă (2). providcnţie sfvz providenţă
provideţy -ă smf, a [At: GAVRIL, NIF. 12/9 / Pl: -i, ~e / E: siv npeBHAeifr] (înv) 1-2 Prezicător.
provincial, —ă [At: MAN. ÎNV. 77/22 / P: -ci-al / V: (înv) ~ţial / E: lat provincialis, fr provincial] 1-2 a Care aparţine provinciei (1,3). 3-4 a Referitor la provincie (1,3). 5-6 a Caracteristic provinciei (1,3). 7-8 a De provincie (1,3). 9-10 smf a (Persoană) care locuieşte în provincie
(3). 11-12 smf a (Persoană) care este originară din provincie (3). 13-14 smf, a (Pex) (Persoană) care se comporta cu stângăcie, în mod naiv.
provincialism sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / P: ~ci-a~ /V: (înv) '-nţi'- / PI: -e, (îvr, sm) -i / E: fr provincialisme] 1 Fapt de limbă caracteristic unei anumite provincii (1) Si: regionalism. 2 (Pex) Rostire caracteristică unei provincii (1). 3 Fel de a se purta şi de a gândi propriu unei anumite provincii (1). 4-5 Atitudine de provincial (1, 5). 6-7 Comportare de provincial (1, 5). 8-9 Mentalitate de provincial (1, 5).
provincialisty ~ă [At: (a. 1784) IORGA, S. D. XIII, 14 / P: -ci-a- /V: (înv) ~nţia~ (Pl şi: provinţiahşte) l Pl: ~işti, ~e. IE: provincial + -ist] 1 sm (înv; Trs) Persoană care nu făcea parte din cadrele armatei. 2 A7w/’(înv) Provincial (9). 3 a (Rar) Provincial (14).
provincializa vr//‘[At: CR (1848), 19!/39 / P: -ci-a- / Pzi: ~zez / E: provincial + -iza] 1-2 (A căpăta sau) a face sa dobândească trăsături specifice celor din provincie (3).
provincializare sf [At: BARCIANU / P: -ci-ă- l Pl: ~ză/7 / E: provincializa] Dobândire a unor trăsături specifice celor din provincie
(3).
provincializat, ~ă a [At: DEX / P: -ci-a- / Pl: '-aţi, -e / E: provincializa] Care a dobândit trăsături specifice celor din provincie (3).
provincie sf[At: DESC. AM. 17/21 / V: (înv) -nţă, -nţie / Pl: ~i/' / E: lat provincia, ger Provinz, fr province] 1 Unitate geografică sau administrativă dintr-o ţară. 2 (Urmat de determinarea „romană") Teritoriu cucerit de romani în afara Italiei, supus legilor şi organizării romane. 3 Teritoriu sau localitate dintr-o ţară situate în afara capitalei. 4 (îla) De ~ Situat în provincie (3).
provincioară sf [Al. CARAGIALE. O. III, 98 / P: ~ci-oa~ / Pl: ~re / E: provincie + -oară] 1-2 (Rar; şdp) Provincie (1) (mică). provinţă sfvz provincie provinţial, ~ă a, smf vz provincial provinţiahsm sn vz provincialism provinţialist, —ă a, smf vz provincialist provinţie sfvz provincie
provitaniină sf [At ENC. AGR. / Pl: -net E: fr provitamine] Substanţă inactivă din alimente, activată de organism şi transformată în vitamină.
provivasi vt(a) [At: (a. 1795) GÂLDI. M. PHAN. 244 / Pzi: -sesc / E: ngr itpoftipaaa faor xpopipăţco)] (Grî; c. i. oameni) 1 A numi într-o demnitate sau într-o funcţie. 2 (Pex) A promova.
provivasire sf [At: (a. 1833) URICARIUL VII, 226 / Pl: -ri / E: provivasi] (înv) 1 Numire într-o demnitate sau într-o funcţie. 2 (Pex) Promovare. provizer sm vz provizor1
provizie sf [At BELDIMAN, N. P. I, 137/25 / V: (înv) -ion sn. -iune1 / E: fr provisiotiy lat provisio, -onis, ger Provision, rs npOBHsax] Rezervă de produse, mai ales alimentare, necesare pentru o anumită perioadă de timp.
provizion1 sn [At: (a. 1749) IORGA, S. D. XII, 52 / P: -zi-on IV: (înv) prevezon, ~vez~, -iune sfi Pl: ~oane i E: ger Provision] (înv) Comision (6).
provizion2 sn vz provizie
proviziona vt [At: GHEŢIE. R. M. / P: -zi~o- / Pzi: -nez / E: provizion2] (înv) A aproviziona (1). proviziune1 sfvz. provizie proviziwne2 sfvz provizion1
provizor1 sm [At: (cca 1733) BUL. COM. IST. II, 252 / V: (înv) -zer / A şi: ~zor / Pl: ~i / E: lat provisor, ger Provisor] (înv) Persoană care se ocupa cu îngrijirea şi administrarea unei instituţii, a unei moşii etc. provizor2, -oara a vz provizoriu
provizora vt [At: BUL. FIL. III, 186 / Pzi: ~rez / E: drr provizorat2] (Nob) A numi pe cineva într-o funcţie în mod provizoriu.
provizorat1 sn [At: PROT. - POP., N. D. / P!: ~e / E: provizor1 + -at] (înv) 1 Funcţie a provizorii lui1.2 Perioadă de exercitare a provizoratului (1).
provizorat2 sn [At: GALACTION, O. A. 1,49 / Pl: ~e lE: frprovisorat] 1-2 (Stare a) ceea ce este provizoriu Si: provizoriu (5-6). 3 Fapt provizoriu.
4	Situaţie provizorie. 5 Timp cât cineva sau ceva este provizoriu.
provizorie, ~ă a [At: CR (1830), 168[/39 / Pl: -ici, -ice / E: ger provisorisch] (înv) (1-2) Provizoriu (1,4).
provizoriu, ~ie [At: ZILOT, CRON. 350 / V: (înv) ~zor, -oara / PI: -ii / E: lat provisorius, fr provisoire] 1-2 a, av (Care se face) pe un termen limitat Si: (înv) provizorie (1 -2), provizornic (1-2), temporar, vremelnic. 3-4 a, av (Care durează) pe o perioadă limitată de timp. după care se înlocuieşte Si: (înv) provizornic (1-2). 5-6 sn (înv) Provizorat- (1-2).
provizornic, ~ă a [At: CR (1829). 238 V9 / Pl: -ici, -ice / E: provizor2 + -nic] (înv) 1-2 Provizoriu (3-4). provlemă sf vz problemă provlimă sfvz problemă provlisi v vz provalisi provnimă sfvz problemă
provoca [At: CUCIURAN, D. 93/18 / Pzi: provoc / E: fr provoquer, lat provocare] 1 vr (C. i. oameni) A incita pe cineva printr-un act de sfidare, printr-un gest şocant etc. Si: a aţâţa (4), a instiga, a întărâta. 2 vt (Jur; spc) A aduce pe cineva (prin acte de violenţă, lezarea demnităţii sau alte acte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracţiuni.
3	vt (înv) A soma să facă un anumit lucru. 4 vt A chema la luptă, la o întrecere, la o competiţie etc. Si: (înv) a provocarisi. 5 vt A avea drept urmare Si: a cauza (2), (înv) a pricini, a pricinui, (rar) a prileji, a produce.
6	vt (Spc) A produce intenţionat un eveniment, un proces, un frenomen Si: a stârni. 1 vr (Trs; Buc; înv) A se referi.
provocabil, ~ă a [At: LM / Pl: -i, -e / E: provoca + -hil] (înv; d. oameni) Irascibil.
provocant, ~ă [At: LM / Pl: -nţi, -e / E: fr provoquant] 1 a (Rar) Provocator (1). 2 sm (îvr) Persoană care provoca pe cineva la duel Si:
provocator (9).
provocare a/[At: BARIŢIU. P. A. III. 90 / Pl: -cari / E: provoca] 1 Incitare a cuiva printr-un act de sfidare, printr-un gest şocant etc. Si: aţâţare
(4). instigare, întărâtare, (rar) provocaţie (1). 2 (Jur; spc) Aducere a cuiva într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracţiuni Si: (rar) provocaţie (2). 3 Chemare la lupta, la o întrecere, la o competiţie etc. Si: provocaţie (3). 4 Cauzare (2). 5 Somare. 6 (Ccr; rar) Somaţie scrisă Si: (rar) provocaţie (6). 7 (Spc) Producere intenţionată a unui eveniment, proces sau frenomen Si: stârnire, (rar) provocaţie (7). 8 (înv; Trs) Referire.
provocarisi vt [At: ALECSANDRI, T. 1402 / Pzi: -sesc / E: provoca + -arisi] (înv) A provoca (4).
65
PROVOCATOR
provocator, -oere [At: CR (î 846). 872/ 33 / V: (asr) -căt-, -oere a, smf / Pl:	-oere	/ E: fr provocateur] 1-2 m\ a (în mod) incitant Si:
provocant (1). 3-4 av, a (In mod) sfidător. 5-6 av, a (într-un mod) care atrage atenţia prin aspect, conţinut, comportare. 7-8 smf a (Persoană) care instigă Ia producerea unui act reprobabil. 9 sm (îvr) Provocant (2). 10-11 smf. a (Care constituie o) cauză a ceva.
provoceţie sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) -iune / Pl: -ii / E: fr provocation, lat provocatio, -onis] (Rar) 1-3 Provocare (1-3). 4 Cauzare
(2). 5 Somare. 6-7 Provocare (6-7). provocaţiune sfv z provocaţie
provocălui vr [Aî: AARON, ap. CONTRIBUŢII, III, 126 / Pzi: -esc / E lat provocare, mg provokâl] (Trs; înv) A se referi. provocator, -oere a, smfvz provocator provo cov sn vz pocrov provoci sn vz prohod provodi v vz prohodi
provodnic sm [Aî: BELDIMAN. N. P. I. 142/19 / Pl: -ici / E: rs np0B04HHK] (îvr) Călăuză (2). provorbă sfvz proverb provoşchidă sf vz proboscidă
proxen sm [At: DN2 / E: ngr npoţiv] (Ant) Magistraî grec însărcinai cu primirea oaspeţilor oficiali.
proxenet, -ă smf [Aî: NEGULICI / Pl: -eţi, -e / E: fr proxenete) 1 Persoană care mijloceşîe prostituţia Si: codoş2 (1), (îrg) pezevenchi, (reg) prolioţ, (înv) veri gas. 2 Persoană care îndeamnă sau constrânge pe cineva să practice prostituţia, pentru a trage foloase materiale personale.
proxenetism sn [At: COD PEN. R. P. R. 463 / V: (rar) -nit- / E: fr proxenetisme] 1 Ocupaţie a proxenetului (1) Si: (înv) pezevenclâc, verigăşie. 2 Câştig obţinut prin obligarea la prostituţie a altei persoane. 3-4 Infracţiune comisă de proxenet (1-2).
proxenisi vt [At: (a. 1713) GÂLDI. M. PHAN. 245 / Pzi: -sesc / E: ngr Jtpoţiviaa (aor npoţevcb)) (Grî; rar) A cauza (2). proxenitism sn vz proxenetism
proxim, -ă a [At: MARIAN, NA. 102 / Pl: -i, -e / E: lat proximus] (Liv) 1 Cel mai apropiaî în timp sau spaţiu. 2 (Log; îs) Gen - Prim termen relevant al unei definiţii, cel mai apropiat ca sens de noţiunea de definit.
proximei, -ă [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr proximul] (Ant; îoc distal) 1 Apropiat în raport cu un punct central. 2 (Mai) apropiat de axa mediană a corpului.
proximitate sf [At: NEGULICI /V: -taţi / E: fr proximite, lat proximitas,
-atis] (Liv) Apropiere imediată în timp sau spaţiu Si: vecinătate.
prozaic, ~ă a [At: HELIADE. D. J. 82/6 / P: -z.a-ic / S şi: -osa- / Pl: -ici, -ice / E: fr prosai'que] 1 (înv) Scris în proză (4). 2 (înv) Care esîe specific prozei (1). 3 (D. opere liîerare, sîil etc.) Lipsit de calităţi artistice.
4	(D. scriitori) Lipsit de talent. 5 (Pex) Banal (1). 6 (Pex) Vulgar.
prozaicitete sf [At: DNJ / P: -z.a-i- / E: prozaic + -itate] (Rai') 1-4 Prozaism (1-4).
prozaism sn [At: I. GOLESCU, C. / S şi: -izm i Pl: (rar) -e / E: fr prosaisme] 1 însuşire de a fi prozaic (3). 2 Ceea ce este prozaic (5). 3 (Pex) Banalitaîe (2). 4 (Pex) Vulgaritate.
prozaist sm [At: POLIZU / S şi: -osa- / Pl: -işti / E: ger Prosaist) (înv)
1	Prozator (1). 2 (Pgn) Persoană care scrie un text, o lucrare nepoetică.
prozaize vt [At: SCRIBAN. D. / Pzi: -z.ez / E: fr prosai'ser] (Rar) A face să devină prozaic (3).
prozaizej'e sf [At: DN3 / P: -za-i- / Pl: -z.eri / E: prozaiza] 1-3 Impunere a unui caracter prozaic (3,5-6).
prozapodozjă sf [At: DN2 / E: fr prosapodose. ngr 7tpooa7z65ocng) Figură retorică constând în adăugarea la argumentaţie a unei probe scurte care să o întărească.
prozestic, ~ă a [At: CONTEMP. 1962, nr. 845. 1/7 / S şi: -osa- / Pl: -ici, -ice / E: proză] 1 (Liv) De proză (1). 2 Scris în proză (1). 3 Care aparţine prozei (4).
prozator, -oare smf [At: I. GOLESCU. C. / Pl: -i, -oere / E: fr prosateur] Autor de opere literare în proză (1).
prozaurien sm [At: M. D. ENC. / P: -za-u-ri-an / Pl: -ieni / E: fr prosauriens] 1 (Lpl) Ordin de reptile primitive terestre şi acvatice. 2 (Şls) Reptilă din ordinul prozaurienilor (1). proză sf [At: CR (1829) 1302/l 4 / Pl: (rar) -ze / E: fr prose, lat prosa]
1	Mod de exprimare în literatură care nu se supune regulilor de versificaţie.
2	(Cer) Compunere literară care foloseşte ca mod de exprimare proza (1).
3	(Csc) Totalitaîe a operelor în proză (1) ale unui scriitor, ale unui popor, ale unei epoci, ale unei culîuri eîc. 4 Liîeratură scrisă în proză (1). 5 (Rar) Texî neliterar scris în proză (1). 6 (Fig) Platitudine în exprimare, în traîarea unei teme etc. 7 (Fig) Lucruri comune, banale, aparţinând realităţii cotidiene. 8 (îs) ~ poetică Proză (2) ritmată şi rimată. 9 (Pex; îas) Probă care are conţinut liric.
prozări vru [At: MOLNAR, ap. DR. IVr 390 / V: (rar) prosiri, -zori / Pzi: 3 -reşte / E: ns cf zări] (Asr; d. bube) A erupe (4).
prozăritwră sf[At: LB / V: (înv) -osir~ / Pl: -uri l E: prozări + -tură) (Îdt) 1 Eczemă. 2 Erupţie (8). proze dor sm vz projector
prozelit, ~ă smf, a [At: NICOLAU, P. 320 / S şi: -ose- / PI: -iţi, -e / E: lat proselytus, fr proselyte) 1-2 (Persoană) convertit (ă) de curând la
o	credinţă, la o doctrină etc. 3-4 (Adept) al unei credinţe, al unei doctrine etc.
prozehtic, -ă a [At: SCRIBAN. D. / S şi: -ose- / Pl: -ici, -ice / E: fr proselytique] (Rar) 1-2 Care aparţine prozeliţilor (1,3). 3-4 Privitor la prozeliţi (1, 3). 5-6 Caracteristic prozeliţilor (1, 3).
prozelitism sn [At: I. GOLESCU. C. / S şi: -ose-, -izm / Pl: (nob) -uri / E: fr proselytisme] 1 Râvnă în a face prozeliţi (1). 2 Devotament faţă de o credinţă, doctrină etc. specific prozeliţilor (2).
prozelitist, ~ă a [At: DN ' / Pl: -işti, -e l E: it proselitista] 1-2 Referitor la prozelitism (1-2).
proze nc hun sn [At: DN3 / Pl: ? / E: it prosenchima, ger Prosenchym) (Big) Ţesut fals rezultaî din împleîirea hifelor miceliene.
prozice vt [Aî: ARH. FOLK. III. 105. 113. 154 / Pzi: -zic / E: pro2- + zice] (Ban) A zice din nou. prozit i vz prosit
proznoşenie ,s/'[At: (a. 1789) BV II, 329 / Pl: -ii / E: rs npQH3HOineime 1 (Rsî; rar) Pronunţare.
prozodem sn [At: L. ROM. 1967, 59 / Pl: -e / E: fr prosodeme) (Liv) Element prozodic (1) cu rol distinctiv.
prozodic, ~ă [At: HELIADE. PARALELISM. II, 153/16 / S şi: ~ow~ / Pl: -ici, -ice ! E: frprosodique] 1 a Care aparţine prozodiei (1) Si: (îvr) prosodicesc (1). 2 a Privitor la prozodie (1). 3 a De prozodie (1). 4 av în mod prozodic (1). 5 a (înv) Ortografic.
prozodie sf [At: MACARIE1. GRAM. 133721 IV (asr) ~oso~ / E: ngr npoGCoSia, fr prosodie, lat prosodia] 1 Parte a poeticii care studiază versificaţia şi normele ei sub raportul structurii versurilor, al numărului accentelor sau lungimii silabelor versurilor. 2-3 (Mod de) aplicare a normelor prozodiei (1). 4 (înv) Ortoepie.
prozod'ist, -ă smf [Aî: DN3 / Pl: -işti, -e i E: prozodie + -ist] Cunoscător al prozodiei (1).
prozopopee sf [At: MOLNAR. RET. 277/19 / V: ~oso~, (îvr) ~p\e / P: -pe-e / E: kprosopopee, laî prosopopeia] Figură retorică prin care autorul pune să vorbească o persoană absentă, defunctă sau un personaj alegoric. prozori v vz prozări
prozorhv, -ă a [At: VARLAAM, C. 329 / Pl: -i, -e / E: siv np*aophAHE?h] (îvr; d. oameni) 1 Pătrunzător. 2 Perspicace.
prozoriivie sf [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 190v/l 7 / E: prozorliv + -ie] (îvr) 1 Pătrundere. 2 Perspicacitaîe.
prozornică sf[Aî: ALR SN III. h 649/353 / Pl: -ice / E: cf ucr dai iipoAopui'îK „sovârvariţă “] (Boî; reg) Pojarniţă (Hypericum perforatum).
pir i [At: CHEST. V. 11 Ul / E: fo] (Pop) Cuvânî cu care sunt opriţi caii din mers.
66
PRUNCENIE
prş i vz ptru prşiu i vz ptru ptroa i vz ptruia
pruă sf[At: KLEIN. D. 408 / Pl: -ii*' / E: it prua, fr proue] (înv) 1-2 Proră (1-2). prubă v vz proba prubar sm vz probar prwbă sfvz probă
prubăleală sf [At: LEXIC REG. II, 81 / Pl: ~e//‘ / E: prubăli + -eală] (Reg) încercare. prubăli v vz probălui prwblă sfvz probă prubui v vz probui
prubuit, —ă a [At: AR (1831), 592/3 / Pl: -iţi, -e / E: prubui\ (îvr) Verificat. prubului v vz probălui
pruc s [At: MDT / Pl: net / E ger Bruch] (Trs; rar) Surpătură în mină. pruceda v vz purcede
prud, -ă a [At: CĂLINESCU. S. 269 / Pl: pruzi. -e / E: fr prude] (Frr) Care simulează o atitudine virtuoasă. prudă sf vz pudră
prudent, ~ă [At: IORGOVICI. O. 41/10 / V: (înv) ~e, ~ă ! Pl: -nţi, -e / E: lat prudens, -ntis, fr prudent] 1-2 smf, a (D. oameni) (Persoană) care se fereşte de tot ce ar putea să-i producă un neajuns sau să constituie o primejdie Si: circumspect (3-4). precaut, prevăzător. 3 av Cu prudenţă (1). 4 a (D. manifestări, acţiuni sau creaţii ale oamenilor) Care dovedeşte prudenţă (1) Si: circumspect (1-2), precaut, prevăzător, prudente, ~ă a vz prudent
prudenţă sf[At: IORGOVICI, O. 41/13 / V: (înv) -ţie, -din- / E: lat prudentia, fr prudence] 1 Calitate de a fi prudent (2) Si: circumspecţie (1). precauţie, prevedere. 2-3 (îljv) Cu — (Care acţionează, se manifestă) în mod precaut. prudenţie sf vz prudenţă
pruderie sf [At: CR (1848). 18773 / Pl: -ii / E: fr pruderie] (Frî) 1 Afectare a unei rezerve excesive în ceea ce priveşte pudoarea, decenţa.
2	Atitudine care exprimă pruderie (1). Manifestare care dovedeşte pruderie (1).
prudhonmi, -ă a, smf vz proudhonian prudhonism sn vz proudhonism prudhonist, -ă a, smf vz proudhonist prudinţă sfvz prudenţă pruduh sn vz produh
prufni vi [At: CREANGĂ. A. 43 / Pzi: -nesc / E: fo] (Reg) A scoate sunete asemănătoare buhaiului folosit de colindători.
prugă sf [Al: GĂMULESCU, E. S. 180 / Pl: ? / E: srb pruga] (Ban) Cale liberă.
prnglă sf[At: ANON. CAR. / Pl: -le / E: srb pruglo] (îvr) Laţ. pruh s [At: DLR / Pl: net / E: ucr npyf] (Reg; rar) Cingătoare improvizată. pruhab sn vz prohab pruhap sn vz prohab
pruhă sf, a [At: RUSSO, S. 115 /' V: (îrg) proh s / E: net] (îrg) 1-2 (Parte) mai bună a ceva.
pruhist, -ă a [At: RUSSO. S. 120 / Pl: -işti, -e / E: pruhă + -ist] (îvr; d. oameni) Care aparţine protipendadei. prui smi [At: H IX, 92 / E: net] (Reg) Prost.
pruină sf [At: DM / E: fi pruine] (Big) Strat de materie ceroasă, incoloră sau violacee, care acoperă pieliţa unor fructe, a ciupercilor etc. ca o brumă.
prujalnic, -ă a [At: SCRIBAN, D. / Pl: -ici, -ice / E: prujă + -alnic] (Mol) Glumeţ (1).
prujă1 sf [At: PAMFILE. A. R. 257 / Pl: -ji / E: pruji1] (Mol) 1-2 Glumă (1-2). 3 Anecdotă (2).
prujă2 ş/‘[At: DLR / Pl: ? / E: net] (Reg; rai*) Pane a sumanului nedefinită mai îndeaproape.
prujălui vi [At: I. CR. XIII. 45 / Pzi: -esc / E: prujă1 + -âlui] (Reg) 1-2 A glumi (1-2).
pruji1 vi [At: DRĂGHICI, R. 238/6 / Pzi: -jesc i E: net] (Mol. Buc) 1-2 A glumi (1-2). 3 A sporovăi.
pruji2 vi [At: TEODORESCU. P. P. 46 / Pzi: -jesc / E: rs npymrrbcji] (Mun; rar) A munci.
pruji re sf [At: DDRF / Pl: -ri / E: pruji1] (Mol) 1-2 Glumă (1-2). 3 Sporovăială.
prujitor, -oare a [At: COSTINESCU. 130 / Pl: -i. -oare / E: pruji1 + -tor] (Mol; rar) 1-2 Glumeţ (1-2). 3 Flecar (2).
prujitură sf [At: COSTINESCU, 130 / Pl: -ri / E: pruji1 + -turci] (Mol. Buc) 1-2 Glumă (1-2). 3 Snoavă. 4 Anecdotă (2). prumană sf vz plămân prumane s vz plămân
prumuta vt [At: DOSOFTEI. ap. DA IIj, 529 I Pzi: prumut / E: ml *promutuare] (îrg) A împrumuta.
prumutiv, -ă a [At: GORJAN. H. II. 83/28 / V: (îvr) preme- I Pl: -i, -e / E: cf prumuta] (îvr) Reciproc.
prun sm [At: ANON. CAR. / Pl: -i / E: ml primus] (Bot) 1 Pom fructifer din familia rozaceelor, înalt de 6-10 m. cu frunze eliptice, cu flori albe-verzui. cultivat pentru fructele sale, drupe sferice alungite, de obicei, de culoare vineţie Si: (reg) pom (2) (Primus domestica). 2 (Reg; îe) A umbla cu mintea prin ~i A nu avea minte. 3 (Reg; îs) ~ gogoneţ Goldan (1) (Prunus instititia). 4 (Reg; îs) ~ sălbatic Mălin (Prunus Padus). 5 (Reg; îas) Goldan (1) (Prunus instititia).
prunar1 sm [At: DR. VIII. 207 / Pl: -i / E: prun + -ar] Cultivator de pruni Si: (reg) perjar (1).
prunar [At: CONV. LIT. XXIV, 916 / Pl: -i / V: (înv) -iu / E: prun + -ar] 1 sm Insectă mică, de culoare cafenie, acoperită cu peri moi. care atacă prunele şi cireşele Si: (reg) burghiaş. firezar (Rliynchites capreus).
2	s (Reg; îf prunariu) Ceea ce rămâne după fiertul ţuicii. 3 sm (Reg; gmţ) Om care nu vrea să muncească. prunariu sm vz prunar2
prună .s/[At: ANON. CAR. / Pl: -e / E: ml pruna] 1 Fruct comestibil al prunului (1). drupă sferică, alungită, de obicei de culoare vineţie sau gălbuie, cu sâmbure mare Si: (reg) perja, pearjă, poamă. 2 (Pop; îe) A fi cu Mia în gură A fi prost. 3 (Pfm; îe) A vorbi (sau a răspunde) de parcă are (sau este cu) -ne (sau o - ori cu -na în gură) (A vorbi sau) a răspunde neinteligibil. 4 (Reg; prt) Organ genital al iepei. 5 (Fam; îs) Rahat cu -ne Rahat2. 6 (Fam; îe) A nu fi nici de zeama -neîor A nu fi bun de nimic. 7 (Reg; îc) —pădureaţă Porumbă1. 8 (Pex) Mâncare din prune (1) uscate. 9 (Rar) Ţuică de prune (1).
prunărie1 sf[At: I. IONESCU. M. 469 / Pl: (rar) -ii / E: prunar + -ie] Ocupaţie a primarului1.
primărie2 sf [At: MACEDONSKL O. III. 5 / Pl: ~i/ / E: prun + -arie] Livadă de pruni Si: prunet, pruniş, prunişte, (reg) perjărie.
prunău sms [At: TEAHA, C. N. 257 / E: prună + -ău] (Reg) Ceea ce rămâne după fiertul ţuicii.
prunc [At: PSALT. HUR. 52711 / Pl: -nci i E: cf lat puerunculus] 1 sm (îvp) Copil de orice vârstă şi indiferent de sex Si: (îvp) plod. 2 sm Sugar. 3 sm (îrg) Copil de sex bărbătesc considerat în raport cu părinţii săi. 4 sm (Pgn) Fiu (1). 5 sm (Reg) Băiat (1). 6-7 sm, a (Trs: Mar; îs ~ tânăr sau om -) (Băiat) de însurat.
pruncar sm [At: BELDIMAN. E. 8/13 / Pl: -ri / E: prunc + -ar] (îvr) 1-2 Copil (de sex masculin).
pruncateu sm [At: TEAHA. C. N. 257 / Pl: -ei / E: prunc] (Trs) Băieţandru.
pruncă i/[At: VARLAAM. C. 382 / Pl: -nce / E: prunc + -a] (îrg) 1 Copil dc sex femeiesc. 2 (Pop; şîs ~ tandră, - tinerea) Fată tânără. 3 Fiică.
pruncenie.ş/ [At: ALR II/I. h 153 / E: prunc + -enie] (Mar; Trs) Copilărie (1).
67
PRUNCESC
pruncesc, ~ească a [At: VARLAAM. C. 13 / Pl: -eşti / E: prunc + -esc]
1	Care aparţine pruncului (1). 2 Privitor la prunc (1). 3 Care provine de la prunc (1). 4 Care este specific pruncului (1). 5 Pentru prunc (1). 6 (Fig) Care este lipsit de seriozitate, de temei Si: copilăresc (5).
pruncheş sm [At: BENIUC, V. CUC. 18 / Pl:	/ E: prunc + -e$] 1-10
(Rar) Prancuşor (1-10). prunci vi [At: DRLU / Pzi: -ncesc / E: prunc] (Rar) A copilări (1). pruncie sf [At: VARLAAM. C. 405 / E: prunc + -ie] 1 (îvp; precedat de pp „din“ sau „în“) Copilărie (1). 2 (Pop; îla) Căzut în ~ Căzut în mintea copiilor Si: ramolit, senil.
pruncime sf [At: (a. 1775) GCR II, 108/34 / E: prunc + -inie] (înv) 1 Mulţime de prunci (1). 2 Totalitate a pruncilor (1).
pruncoi smi [At: CABA, SĂL. 92 / E: prunc + -oi] 1-10 (Trs; şdp) Prunc (1-5) (mare).
pruncoieş sm [At: VAIDA / P: ~co-ieş i Pl:	/	E:	pruncoi + -c/a] (Trs)
Copil între 7-12 ani. pruncotăn sm vz pruncotean
pruncotean sm [At: LB / V: (reg) ~/a#i (Pl: -tani, -teni) t Pl: -eni / E: prunc + -otean] 1-2 (Mar, Trs; sdp) Băietandru (1-2). 3-4 (Trs) Copilaş (1-2).
pruneşor sm vz pruncuşor
pruncucidere sf[At: DDRF / Pl: -ri / E: prunc + ucidere] 1-2 Infracţiune care constă în uciderea (de către mamă) a propriului copil nou-născut Si: infanticid.
pruncucigaş, ~ă smf, a [At: DDRF / Pl:	~e	I	E: prunc + ucigaş]
1-2 (Persoană) care comite pruncucidere (1).
prunculeană sf [At: GR. S. VI, 243 / Pl: -ene / E: pruncă + -uleană] 1-6 (Reg; şhp) Prunculiţă (1-6).
prunculeţs/n [At: BOLLIAC, O. 181 / Pl:	/	E:	prunc + -uleţ] 1-10
(Pop; şhp) Pruncuşor (1-10).
prunculifă sf [At: T. PAPAHAGI, M. 53 / Pl: -ţe IE: pruncă + -uliţă] (Reg; şhp) 1-6 Pruncă (1-3) (mică) Si: (reg) prunculeană (1-6),pruncuţă (1-6), pruncuşoară (1-6).
pruncuşoară sf [At: MARIAN, NA. 348 / Pl: -re / E: pruncă + -uşoară] (Reg; şhp) 1-6 Prunculiţă (1-6).
pruncuşor sm [At: BUDAI-DELEANU, Ţ. 310 / V: (pop) -cş- / Pl: ~i / E: prunc + -uşor] (Pop; şhp) 1-10 Prunc (1-5) (mic) Si: (pop) prunculeţ (1-10), (rar) pnincheş (1-10). (îrg) pruncuţ (1-10). 11-12 (Trs; înv; îf pru/icşor) Tânăr.
pruncuţ sm [At: ŞINCAI, HR. I, 58/59 / Pl: -/ / E: prunc + -uţ] (îrg; şhp) 1-10 Pruncuşor (1-10).
pruncuţă sf[At: DRLU / Pl: -ţe / E: prunca. + -uţă] (Reg; şhp) 1-6 Prunculiţă (1-6).
prund sn [At: VARLAAM, C. 318 / V: (îrg) ~nt (Pl: -uri, -e) I Pl: -uri f E: siv	cf srb prud, pn przd] 1 Pietriş mărunt amestecat cu nisip,
care se găseşte pe fundul apelor sau, în straturi. în scoarţa pământului Si: (reg) prundar (1), prundiş (1). 2 Pietriş mărunt aşternut pe drumuri, pe şosele Si: (reg) prundiş (2). 3 (Reg) Nisip de râu Si: (reg) prundiş (3). 4 (Reg) Grămadă de pietre Si: grohotiş (1). 5 (Pop) Albie (4) (cu pietriş).
6	Ţărm acoperit cu prund (1) Si: (reg) prundar (3). prundiş (4). 7 Teren nisipos Si: prundar (4), prundiş (5). 8 Insulă mică pe cursul unei ape curgătoare, fără vegetaţie Si: prundiş (6). 9 (Reg) Bucată de pământ cuprinsă între răzoare Si: (reg) delniţă (3). 10 (Reg) Poiană.
prundac sm [At: BĂCESCU, PĂS. 143 / Pl: -aci / E: prund + -ac] (Orn; reg) Fluierai* (Tringa tot anus).
prundar [At: LM / Pl: (1-5) ~e, (6-13) ~i / E: prund + -ar] 1 sn (Trs) Prund (1). 2 sn (Trs) îngrămădire de lemne, buşteni, crengi etc. aduse de apă şi oprite la cotitura râurilor, pâraielor etc., unde formează un fel de baraj. 3-4 sn (Trs; Mun) Prund (6-7). 5 sn (Buc) Cute făcută din piatră de râu. 6 sm (Orn; Mol; Mun: şîc ~-de-şes) Prundăraş (1) (Charadrius dubius curonicus). 7 sm (Reg) Pasărea Charadrius piuvialis. 8 sm (Orn; reg) Codobatură (1) (Motacilla alba). 9 sm (Orn; reg) Lăstun (Delichon urbica). 10 sm (Orn; reg) Pescărel (Cinclus cinclus). 11 sm (Reg) Pasărea
Cinclus acputtica. 12 sm (Iht; reg) Fusar (3) (Aspro streber). 13 sm (Rar) Persoană care scoate şi transportă prund (1). prundaş sm [At: CADE / Pl: ~i I E: prund + -«$] (Orn; reg) 1 Fugaci
(5)	(Calidris). 2 Codobatură (1) (Motacilla alba).
prundăios, ~oasă a [At: AI, 12 / P: ~dă-ios / Pî: -oşi, -oase / E: prundos css] (Reg; d. terenuri) Nisipos.
prundălău sn [At: DLR / Pl: -laie / E: prund + -âhIu] (Reg) Gunoi vegetal.
prundăraş sm [At: CONV. LIT. XXIII. 342 / V: (reg) ~ntă~ / Pl: -i! E: prundar + -aş] (Orn) 1 (Şîc ~-de-iâu, ~-de-râu-cu-cioc-negru, —gulerat-niic) Pasăre călătoare de mărimea unei prepeliţe, brună-roşcată pe spate şi albă pe pântece, cu două dungi albicioase pe cap şi pe piept Si: (reg) pietrai, pietrar, ploier gulerat mic, ploier de râu, prundar el (3). (C.hardrius dubius curonicus), prundar (6), pr undit ref (1). tilic. văcărel (Charadrius apicarius). 2 (Reg; îf pruntăraş) Ploier (Charadrius apiearius). 3 (Reg; îc) '«-lobat Notătiţă (Phalaropus lobatus). 4 (Reg; îc) ~-de-nămoJ (sau ~-cu-cioc-lat) Pasărea Limicola falcinellus. 5 (Reg) Pasărea Cinclus acjuaticus. prundărtlsm [At: CADE / Pl: -ei / E: prundar + -el] 1-2 (Şhp) Prund
(6)	(mărunt). 3 Prundăraş (1) (Charadrius dubius curonicus). 4 sm (Reg) Pasărea Charadrius piuvialis. 5 sm (Orn; reg) Codobatură (1) (Motacilla alba). 6 sm (Orn; reg) Lăstun (Delichon urbica). 7 sm (Orn; reg) Pescărel (Cinclus cinclus). 8 sm (Reg) Pasărea Cinclus aquatica.
prundărie sf[At: CAMILAR, C. P. 159 / Pl: -\i / E: prund + -arie] (Rar) 1 Teren format din prund (1) aluvionar. 2 Loc de unde se scoate prund (1).
prundâriuy ~ie a [At: AI, 17 / Pl: ~i/' / E: prund + -ăriu] (Reg; d. terenuri) Nisipos.
prundăros, -oasă a [At: ALR SN I, h 10/349 / Pl: -oşi, -oase / E: prund + -ăros] (Trs; Mar; d. terenuri) Nisipos.
prundi vt [At: TDRG / Pzi: -dese / E: prund] (Reg) 1 A prundui (1).
2	(Pgn) A acoperi cu un strat de nisip etc.
prundiş sn [At: CANTEMIR, IST. 205 / V: (reg) ~nfiş ! Pl: -uri / E: prund + -is] 1-6 Prund (1-3, 6-8).
prundişor sn [At: SADOVEANU, O. IX. 11 / Pl: -oare / E: prund + -işor] 1-8 (Şhp) Prunduleţ (1-8).
prundit,	a [At: REBREANU. I. 211 / Pl: -iţi, -e / E: prundi] (Reg)
Prundui t.
prundoisn [At: TAFRALI. S. 36 / Pl: -oaie / E: prundi] (Reg; rar) Plaur. prundos, ~oasă a [At: N. TEST. (1648), 171729 / Pl: -oşi, -oase / E: prund + -cav] (D. terenuri) 1 Acoperit cu prund (1). 2 Alcătuit din prund (1). 3 (Pex) Pietros (). 4 (Reg; pex) Nisipos.
prundui vt [At: ALECSANDRI, T. 694 / V: (reg) prântui / Pzi: -esc / E: prund + -ui] 1 (C. i. drumuri, şosele etc.) A acoperi cu prund (1) Si: (reg) a prundi (1). a prunduli. 2 (Buc; îf prântui) A risipi.
prunduiaş s [At: PASCU. S. 351 / P: -du-iaş / Pl: net / E: prund + -uiaş] 1-8 (Reg; şhp) Prunduleţ (1-8).
prunduit, -ă a [At: VLAHUŢĂ, ap. TDRG / Pl: -iţi, -e l E: prundui] (D. terenuri etc.) Pe care s-a aşternut prund (1) Si: (reg) prundit.
prunduleţ sn [At: JAHRESBER. VIII. 196 / Pl: -e / E: prund + -uleţ] 1-8 (Şhp) Prund (1-4) (fin, mărunt) Si: prundişor (1-8), (reg) prwiduiaş (1-8), prunduţ (1-8). pnmduţel (1-8). 9-10 (Reg) Prund (5) cu adâncime mică.
prunduli vt [At: PODARU, FL. 58 / Pzi: -lese / E: prund + -////] (Reg) A prundui (1).
prundunea i/[At: ŞEZ. IV. 136 / Pl: -ele l E: prundunel + -ea] 1-5 (Orn) Femelă a prund ure Iul ui1 (1-5). prundunel sm vz prundurel1
prundurel1 sm [At: DDRF / V: (reg) brundăreî, ~unel / PI: -ei i E: prundar + -el) (Orn; reg) 1 Prundăraş (1) (Charadrius dubius curonicus)
2	(Şîc ~-de-pădure) Codobatură (Motacilla cine rea). 3 (îf brundăreî) Sticlete (Carduelis carduelis). 4 Pescărel (Alcedo atthis). 5 Fugaci (5) (Calidris).
68
PSALMISTA
prundurel2 sm [At: ŞEZ. XV. 110/ Pl: ~e/ / E: prund + -urel] (Buc) Plantă spinoasă, nedefinită mai îndeaproape, care creşte pe prundurile (6) pâraielor de munte.
prundurile sfp [At: TDRG / V: (reg) prân- / E: prunduri (pil prund) + -ele] 1-4 (Pop; şhp) Prund (6-7) (mic).
prunduros, ~oasă a [At: A IX, 3 / Pl: -oşi, -oase / E: prund + -uros] (Reg; d. terenuri) Pietros.
prundwţ sn [At: TEODORESCU. P. P. 411 / Pl: -uri I E: prund + -uţ] (Reg; şhp) 1-8 Prunduleţ (1-8).
prunduţel sn [At: BÂRLEA, C. P. 145 / Pl: -de I E: prundiif + -el] (Reg; şhp) 1-8 Prunduleţ (1-8). prund sms [At: SCL 1973,48 / E: prună + -el] (Rar) Ţuică (de prune). prundă sf [At: MARIN. F. 423/31 / Pl: -le / E: fr prunelle] (Atm; frî) Pupilă.
prund sn [At: DRLU / Pl: -uri, (rar) -e / E: prun + -et] Livadă de pruni
(1)	Si: primărie2, pruniş, prunişte, (reg) perjărie.
prumc sm [At: CV 1950, rir. 3. 36 / Pl: -Ici i E: prun + -ic] 1-2 (Reg) Prunişor (1-2).
pruniş sn [At: DR. XL 72 / Pl: -uri / E: prun + -iş] Prunet. prunişodj'ă sf [At: CADE / Pl: -re / E: prună + -işoară] 1-2 (Şhp) Prună
(1)	(mică). 3 (Pop; rar) Roşie sub formă de pruna (1).
prunişor sm [At: JAHRESBER. VIII. 212 / Pl: ~/ / E: prun + -işor] 1-2 (Şhp) Prun (1) (mic) Si: prunuţ (1-2), (reg) prunic (1-2).
prunişte sn [At: SLAVICI. O. II, 30 / Pl: -ti l E: prun + -işte] (Reg) Prunet. prunjal sm vz pătrunjel prunt sn vz prund pruntârdş sm vz prundăraş prunfiş sn vz prundiş
prunuţ sm [At: PASCU, S. 154 / Pl: -i / E: prun + -///] 1-2 (Şhp) Prunişor (1-2).
pruriginos, '-oasă a [At: DN3 / Pl: -oşi, -oase / E: fr prurigineux] 1 Care provoacă mâncărime. 2-3 De natura bolii prurigo (1-2).
prurigo sn [At: DESCR. APE, 5/13 / V: (îvt) prorig / E: lt prurigo] (Med) 1 Boală cronică a pielii, caracterizată prin apariţia unor leziuni superficiale persistente în formă de başicuţe, însoţite de mâncărime intensă.
2	Dermatoză alergică.
prunt sn [At: ÎNVĂŢĂTURĂ, 121/16 / Pl: -uri / E: lat pruritus, fr prurit] Senzaţie de mâncărime intensă la nivelul tegumentului, care apare în diferite boli de piele sau în unele afecţiuni generale.
prus1 sm [At: MARIAN. INS. 490 / Pl: -uşi / E: ucr npyc] (Ent; Buc) Şvab1.
prus2, ~ă [At: URECHE, L. i 10 / Pl: -uşi, -i, -e / E: pn prus] 1-9 sm, «•(înv) Prusac (1-9). 10 sm (Lpl) Triburi care populau în antichitate şi în evul mediu ţărmul de sud al Mării Baltice dintre cursul inferior al râurilor Vistula şi Niemen. 11 smf(Lsg) Persoană care aparţinea acestor triburi.
prusac, ~ă [At: CANTEMIR, HR. 415 / V: (îvt) prosac.	smf ci / Pl:
-aci, -ace / E: rs npycax, pn prusak] 1-4 smf, a (Persoană) (care face parte din populaţia de bază a Prusiei sau) este originară de acolo Si: prusian (1-4), (înv) prus2 (1-4). 5 smp Popor care trăieşte în Prusia Si: (rai*) prusian
(5), (înv) prus2 (5). 6-7 a Care aparţine (Prusiei sau) populaţiei ei Si: (rar) prusăcesc (1-2), (înv) prusesc (1-2), (rar) prusian (6-7), (înv) prusienesc (1-2), prus2 (6-7). 8-9 Care este specific (Prusiei sau) populaţiei ei Si: (rar) prusăcesc (3-4). (înv) prusesc (3-4). (rar) prusian (8-9), (înv) prusienesc (3-4), prus2 (8-9).
prusăcesc, -ească a [At: MACEDONSKL O. III, 95 / Pl: -eşti / E: prusac + -esc] 1-4 (Rar) Prusac (6-9).
prusăceşte av [At: SCRIBAN, D. / E: prusac + -eşti] 1-2 Ca prusacii (1,3).
prusesc, -ească a [At: AR (1830). 9!/43 / Pl: -eşti / E: prus2 + -esc] 1-4 (înv) Prusac (6-9) prusian, ~ă smf, a [At: TÂMPEANUL, G. 30 / 9 / P: -si-an / Pl: -ieni, -iene / E: ir prussien] (Rar) 1-9 Prusac (1-9).
prusiancă sf [At: CADE / P: -si-cin- / Pl: -ience / E: hprussien] (Rar)
1-2 Femeie (care face parte din populaţia de bază a Prusiei sau) este originară de acolo. prusianesc, -ească a vz prusienesc
prusianiza vtr [At: BUL. FIL. VI, 51 / P: -si-o- / Pzi: -zez / E: prusian + -iza] 1-2 A (se) asimila cu populaţia de limbă prusacă Si: (rar) a (se) prusijica (1-2).
prusiat sm [At: CADE / P: -si-cit l Pl: -aţi / E: irprussiate] (Chm; rai ) Sare a acidului prusie Si: cianură.
prusie am [At: BARCIANU / E: fr prussique] (Chin; îs) Acid - Acid care se prezintă sub formă de lichid incolor, volatil, foarte toxic, cu miros de migdale amare Si: acid cianliidric.
prusienesc, ~ească a [At: (a. 1825) DOC. EC. 352 / V: (înv) / P: -si~e- / Pl: -eşti / E: prusian + -esc] (înv) 1-4 Prusac (6-9).
prusifica vtr [At: BUL. FIL. VI. 51 / Pzi: prusifie / E: prus2 + -ifieci] (Rar) 1-2 A (se) prusianiza (1-2). prusliuc sn vz prusluc
prusluc sn [At: ŢICHINDEAL. F. 399/26 / V: (reg) prâsluc, ~liuc, pruzliuc,pruzluc,pusl\c,puzhc IA şi: -luc / Pl: ~u«?, -uri / E; srbprsluk, prusluk, mg pruszlik] (Ban; Trs) Vestă (fără mâneci).
prust1 s [At: ANTIPA, P. 62 / Pl: net / E: net] (îvr) Lemn care ţine deschisă gura matiţei năvodului.
prust2 s [At: FD I. 151 / Pl: net / E: ger Brust] (îvr) Perete de cărbune într-o mină, la care se lucrează în abataj cu ciocanul de abataj.
prustar sn [At: DR. IV. 1557 / V: (îrg) -iu / A şi: prus- / Pl: -e / E: prust2 + -ar cf mg prusztolo] (îrg) Sfredel scurt, de cca 30-50 de centimetri, de formă hexagonală, folosit de mineri pentru găurit stânca. prustariu sn vz prustar
prustuh vt [At: PASCA. GL. / Pzi: -lese / E: mg prusziol] (Reg; c. i. rocile dure din mine) A găuri cu prus tarul. pruşaică sf[At: DLR / Pl: ? / E: ns cf bras] (Reg) Praf de var. pruşm vi [At: DLR / Pzi: -nesc / E: fo cf pufni, prufni] (Reg) A izbucni în râs.
pruşuvi vt [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~ve^c* / E: bg npouamaM] (Reg; c. i. bucăţele de piele sau de pânză) A coase margine la margine, punând un petic pe dedesupt.
prutaş sm [At: T. PAP AH AGI, M. 113 / Pl: ~/ / E: Prut + -as] (Reg) Persoană care locuieşte în regiunea Prutului sau care este originară de acolo.
pruteţ s [At: ANTIPA. P. 788 / Pl: net / E: Prut + -eţ] (Reg) 1 Baltă alimentată cu apă din Prut. 2 Fost braţ al Prutului rămas ca baltă.
prutişor s [At: PAMFILE. J. III. 93 / Pl: net / E: ns cf ger Brot] (Reg) Pesmet.
pruţuc sn [At: CADE / V; (reg) proţacă / Pl: -uce / E: ger Brotsack] (Mar; Trs; înv) Traistă de pânză pentru hrană, pe care o purtau soldaţii.
pruvireag sm [At: BULET. GRĂD. BOT. V, 6 / A: net / Pl: -agi / E: ns cf mg virăg] (Bot; Trs) Micsandră (Matthiola iueanci).
pruzgiuc s [At: (a. 1726) N. A. BOGDAN. C. M. 160 / A: net / Pl: net / E: ger Prusszeug] (îvr) Postav de Brusa. pruzliuc sn vz prusluc pruzluc sn vz prusluc
psalm sm [At: CORESI, L. 429/8 / V: (înv) ~lom / Pl: -i, (înv, sn) -e / E: siv ncdAMt] 1 Imn religios biblic. 2 (Lpl) Psaltire (1). 3 (Pgn) Imn de proslăvire. 4 (Pgn) Poezie lirică.
psalmic, a [At: M. D. ENC. / Pl: -ici, -ice / E: psalm + -ic] 1-4 Care aparţine sau este specific psalmilor (1-4). 5-8 Privitor la psalmi (1-4) Si: psaltic.
psalmist sm [At: DOSOFTEI. ap. GCR I, 239/8 /V: (înv) -a / PI: -işti / E: fr psalmiste] 1 Autor de psalmi (1). 2 (Art) Regele evreu David, considerat autorul majorităţii psalmilor biblici Si: (înv) psaltistul. 3 (Pex) Cântăreţ de psalmi (1). psalmista sm vz psalmist
69
PSALMODÎA
psalmodia vt(a) [Aî: HELIADE. O. I. 120 / P: -di-a l Pzi: -iez / E: fr psalmodiei] 1 (C. i. psalmi, rugăciuni, cântări religioase) A cânta în biserică, după un anumit tipic Si: (înv) a psăhnui. 2 A spune cu glas monoton, uniform, neexpresiv. psalmodiare sfvz psalmodiere
psalmodie, -ă [At: VLAHUŢĂ. O. A. I. 57 / Pl:	~e / E: fr
psalmodique] 1-3 a Care aparţine psalmodiei (1-3). 4-6 a Privitor la psalmodie (1-3). 7-9 a Care este specific psalmodiei (1-3). 10-12 av în felul psalmodiei (1-3) psalmodie sf [At: DOSOFTEI. V. S. decembrie 197727 / Pl: -ii, (înv) psăl- i E: ngr y/ccXpicoSia, fr psalmodie] 1 Melodie bisericească lentă, cu multe modulaţii, de origine bizantină, cu care se cânîă psalmii (1) şi alte cântări religioase Si: psalmodiere (1), psălmuire (1). 2 (Pex) Mod de a cânta o psalmodie (1) Si: psalmodiere (2), pscdmidre (2). 3 (Fig) Rosîire cu glas monoton, uniform, neexpresiv. psalmodiere sf[At: DDRF / V: (înv) ~iare / P: -di-e- / E: psalmodia]
1-2	Psalmodie (1-2). psdlom sin vz psalm
psalt sm [At: N. COSTIN. ap. GALDL M. PHAN. 245 / Pl: ~Iţi! E: ngr yfâXrrjg] Cântăreţ de strană în biserică Si: (reg) cantor1, dascăl (14), (îvr) psaltichieş, psălticaş.
psalterion sn [At: CADE / V: ~riu 1P: -ri-on / A şi: -rion / Pl: -oane / E: fr psalterion, iat psaltenum) Vechi instrument muzical cu coarde, de formă triunghiulară, folosit până în evul mediu Si: (înv) psaltire (2). psalteriu sn vz psalterion
psaltic, ~ă a [At: M 1965, nr. 2. 8 / Pl: -ici, -ice / E: psalt + -ic] 1-8 Psalmic (1-8).
psaltichie sf [At: (a.l 713) CAT. MAN. I, 144 / V: (înv) pis~ / Pl: -ii / E: ngr faXnicfi] 1 Muzică vocală bisericească specifică ritului ortodox.
2-3	Lucrare care conţine o asemenea muzică (cu îndrumări de execuţie). psaltichieş sm [At: LB / P: -chi-eş / Pl: -i / E: psaltichie + -c/ş] (îvr)
Psalî. psaltir s vz psaltire
psaltire sf [At: (cca 1580) CUV. D. BĂTR. II, 154/12 / V: (înv) psaltir s, psăl~, psel-, (reg) sa~, (îvp) săl~ l Pl: -ri, (înv) ~ / E: siv ncMTHp'h, ngr y/aXiipiov] 1 Carte bisericească de ritual, aparţinând Vechiului Testament şi cuprinzând cei 151 de psalmi atribuiţi în cea mai mare parte regelui evreu Da vid. şi care a fost folosită, pe vremuri, la noi. drept manual şcolar. 2 (înv) Psalterion.
psaltistul sma [At: VARLAAM - IOASAF,4073 /E: drr psaltire] (înv; art) Psalmist (2). psam- ec vz psamo-
psamit sn [At: LTR2 / Pl: -e / E: fr p sa mite] (Gig) 1 Maîerial deîriîic cu granulaţie dală de elemente cu dimensiuni până la 2 mm. care alcătuieşte unele roci sedimentare. 2 Denumire generică dată nisipului şi gresiilor.
psarno- [At: DN'1 i V: psam- / E: fr. iî psammo-] Elemenî prim de compunere savanîă cu semnificaţia: 1-2 (Referitor la) nisip. 3 De nisip.
4	Nisipos.
psamom sn [Aî: DN'1 / Pî: -oame / E: fr psammome] (Med) Tumoare cu depoziîe asemănătoare nisipului, localizaîă la nivelul sisîemului nervos.
psamon sn [Aî: DN-1 / Pl: ? / E: fr psammone] (Big) Asociaţie de animale de nisip.
psamoterapie sf[At: DN-/ Pl: ~i* / E: fr psammotherapie] Traîamenî medical exîern cu ajutorul băilor sau al săculeţelor cu nisip încălziîe.
psăhnui vt(a) [Aî: PSALT. 281/20 / Pzi: ~e.se / E: psalm + -ui] (înv) A psalmodia (1).
psălmuire sf [At: PILLAT, P. 21 / Pl: -ri / E: psăhnui] (Îvr) 1-2 Psalmodie (1-2).
psălmuitoriu sm [Aî: DRLU / P: -mu-i- / Pl: -ri / E: psăhnui + -tor] (îvr) Persoană care psălmuieşîe. psălticaş sm [At: DRLU / Pî: -i 1 E: psaltichie + -aş] (îvr) Psalt. psaltire sf vz psaltire psăăi i vz pst
psâât i vz pst psam av vz pesemne
psefit sn [At: LTR2 / Pl: -el E: fr psephite] 1 Material deîriîic cu granulaîia daîă de elemenîe cu dimensiuni mai mari de 2 mm. 2 Denumire generică daîă rocilor sedimenîare deîritice grosiere.
psefologie sf[At: DN ’ / E: cf gr y/apog + Xoyoq] Forma a sociologiei care studiază aîiîudinea poliîică şi comporîamenîul grupurilor de alegători, pentru a deîecîa factorii care îi influenţează în deciziile luate Si: sociologie electorală.
psela- [At: DN3 / E: fr. it psela-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1-2 (De) pipăire. 3-4 (De) palpare. 5-6 (De) tatonare.
pselafobie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: cf iî pselafobia] (Med) Teamă patologică de contactul cu obiectele. pseltire sfvz psaltire
psente av [At: DLR / E: ns cf pesemne] (Reg) Pesemne. pseud- ec vz pseudo-
pseudartroză sf [At: BIANU, D. S. / P: pse-u- / Pl: -ze / E: fr pseudarthrose] (Med) Lipsă de consolidare a capetelor osoase ale unei fracturi care are drept consecinţă crearea unei false articulaţii.
pseudo- [Aî: CADE / V: (înv) pseud-, psevdo- / P: pse-u- / E: fr pseud(o)] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Fals.
2	Pretins. 3-4 (Cu) asemănare exterioară.
pseudoacid sm [At: MACAROVICI, CH. 110 / P: pse-u-do-a-1 Pl: -izi / E: pseudo- + acid] (Chm) Acid anhidru care nu mai esîe elecîrochimic acid.
pseudoafix sn [Aî: DN-1 / P: -do-a- / Pl: -e / E: pseudo- + afix) Afixoid. pseudoaldehidă ş/’[Aî: LTR2 / Pl: pse-u-do-al- l Pl: -de / E: pseudo-+ aldehidă] (Chm) 1 (Lpl) Grup de subsîanţe odoranîe de sinîeză. 2 (Lsg) Subsîanţă care face parte din grupul pseudoaldehidelor (1).
pseudoalelă .v/'[At: DEX2 / Pi: pse-u-do-a- /Pl: -le / E: eg pseudoallele] (Big) Genă care se comportă asemenea alelelor, dar se manifesîă ca o singură uniîaîe funcţională.
pseudoanacreontic,~ă a [Aî: DEX /P: pse-u-do-a-na-cre-on- / Pl: -ici, -ice / E: pseudo- + anacreontic] Care dă impresia că esîe scris în genul anacreonîic.
pseudoantic, -ă a [At: CĂLINESCU. B. I. 8 / P: pse-u-do-a/i- / Pî: ~it7, -ice / E: pseudo- + antic] Fals antic.
pseudoapendicită a/[Aî: D. MED. / P: pse-u-do-a- / Pl: -te / E: pseudo-+ apendicită] Boală manifesîaîă prin dureri abdominale, care dau impresia unei apendicite.
pseudoaristocratic, -ă a [At: V. ROM. august 1960. 111 / P: pse-u-do-a-/ Pl: —ici, -ice / E: pseudo- + aristocratic] Fals aristocratic.
pseudoarmonic, -ă a [At: LTR2 / P: pse-u-do-ar- l Pl: -ici, -ice / E: pseudo- + armonic] (Mat; d. funcţii) Care are caliîaîea de a fi egală cu produsul unei funcţii armonice prinlr-o funcţie neperiodică de aceeaşi variabilă.
pseudoartist, -ă smf [At: MAIORESCU. CR. II. 195 / P: pse-u-do-ar-/ Pî: -işti, -e / E: pseudo- + artist] Fals artisî.
pseudoautonomie sf [Aî: CONTEMP. 1948. nr. 109, 6/3 / P: pse-u-do-a-u- / E: pseudo- + autonomie] Autonomie aparenîă.
pseudobacă sf[At: M. D. ENC. / P: pse-u- / Pl: ~ac:<? / E: pseudo- + bacă] (Boî) Bacă falsă întâlnită la plantele curcubitacee, la soc etc.
pseudoblepsie sf [At: D. MED. / P: pse-u- / Pl: ~i/ / E: pseudo- + blepsie] (Rar) Iluzie optică.
pseudobunătate sf [At: CAMIL PETRESCU. U. N. 65 / P: pse-u- / E: pseudo- + bunătate] (Rar) Bunătate aparentă.
pseudocarst sn [At: DN-1 / Pl: -uri / E: cf fr pseudo-karst] 1-2 (Proces şi) formă de relief asemănătoare celor carstice.
pseudocălugăr sm [At: ASACHI. S. L. II, 40 / P: pse-u- / Pl: ~i / E: pseudo- + călugăr] Fals călugăr.
pseudocelebritate sf [Ai: CONTEMP. 1961, nr. 778, 1/7 / P: pse-u- / Pl: -taţi / E: pseudo- + celebritate] 1-2 (Persoană care se bucură de o) falsă celebriîaîe.
PSEUDONEVROPTERĂ
pseiidocihndru sm [At: D. MED. / P: pse-u- / Pl: -ri / E: pseudo- + cilindru] Formaţie cu aspect cilindric, alcătuită din aglutinări de celule, neînlTlobate într-o materie proteică, din conglomerate de cristale sau de săruri amorfe etc. prezentă, uneori, în urină şi putând fi confundată cu cilindrii adevăraţi.
pseudococmnă sf [At: LTR2 / P: pse-u- / E: pseudo- + cocaină] (Far) Ester obţinut, alături de cocaină, din frunzele arbustului Erytroxylon coca, folosit, în medicină, ca anesteziant uşor.
pseudococs sn [At: LTR2 / P: pse-u~ l Pl: -uri / E: pseudo- + cocs] Produs obţinut din cărbuni neaglutinaţi, având toate proprietăţile mecanice şi chimico-tehnice ale cocsului obişnuit Si: cocs brichete.
pseudocoloid sm [At: LTR2 / P: pse-u- / Pl: ~izi / E: pseudo- + coloid] (Chm) Sistem dispers eterogen format din particule mai mari vizibile şi particule coloide.
pseudoconcept sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: cf it pseudoconcetw] 1 Concept iluzoriu, căruia nu-i corespunde ceva în mod real Si: pseudoidee, pseudonoţiune. 2 (în filozofia lui Benedetto Croce) Reprezentare sau grup de reprezentări care nu ajung la adevărata universalitate sau la o autentică înţelegere a vieţii determinate de spirit, distingându-se prin aceasta de adevăratele concepte.
pseudoconglomerat sn [At: LTR2 / P: pse-u- / Pl: -e / E: pseudo- + conglomerat] Formă rotunjită care apare la unele roci sub influenţa proceselor de alterare superficială şi care se poate confunda cu conglomerate autentice.
pseudocreaţie i/ [At: CONTEMP. 1949,nr. 164.9/1 /P: pse-u-do-cre-a-
I	Pl: -ii / E: pseudo- + creaţie] Creaţie falsă, fără valoare.
pseudocredinţă sf [At: S. C. ŞT. (Iaşi), 1956. nr. 1, 56 / P: pse-u- / Pl: -ţe l E: pseudo- + credinţă] Credinţă falsă.
pseudocritică sf [At: ROMÂNIA LITERARĂ. 1977, nr. 35. 4/1 / P: pse-u- / Pl: -ici / E: pseudo- + critică] Critică falsă şi fără valoare.
pseudocronică sf[At: V. ROM. iulie 1960, 150 / P: pse-u- / Pl: -ici i E: pseudo- + cronică] Cronică falsă şi fără valoare.
pseudocrup s [At: BELEA. P. A. 188 / P: pse-u- / E: pseudo- + crup] (Med) Crup fals.
pseudocuadrofome 6/' [At: DEX2 / P: pse-u-do-cu-a~ / Pl: ~i/ / E: fr pseudoquadrophonie] Obţinere a efectului cuadrofonic prin prelucrarea, cu diferite mijloace, a unui semnal stereofonic.
pseudocultură sf[At: L. ROM. 1953. nr. 1. 6 / P: pse-u- l Pl: -ri / E: pseudo- + cultură] Cultură falsă.
pseudodemocrat, ~ă a [At: DN3 / Pl: -aţi, -e / E: ns cf pseudodemocraţie] Referitor la pseudodemocraţie.
pseudodemocraţie sf[At: CONTEMP. 1948. nr. 113. 5/3 /P: pse-u~ / PI: -ii / E: pseudo- + democraţie] Democraţie aparentă.
pseudodipter sn [At: M. D. ENC. / P: pse-it- / Pl: -e / E: lat pseudodipterium] (în antichitatea greco-romană) Templu în care distanţa dintre colonadă şi pereţii cellei este egală cu distanţa a două intercolonamente plus o grosime de coloană.
pseudodomiciliu sn [At: CĂLINESCU. B. I. / P: pse-u- / Pl: -ii / E: pseudo- + domiciliu] (Rar) Fals domiciliu.
pseudodramă sf[At: T februarie 1969, 51 / P: pse-u- / Pl: -me / E: pseudo- + dramă] Dramă falsă.
pseudoencefal sm [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr pseudoencephale] Monstru care prezintă pseudoencefalie.
pseudoencefalie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr pseudoencephalie] (Med) Malformaţie congenitală caracterizată prin absenţa encefalului. care este înlocuit de o tumoare vasculară.
pseudoepigraf, ~ă sn, a [At: BUL. COM. IST. I, 36 / P: pse-it-do-e- / Pl: -i, -e / E: pseudo- + epigraf] 1-2 (Text) care este atribuit pe nedrept unui anumit autor.
pseudoepiscop sm [At: ŞINCAI. HR. II. 216/5 / P: pse-u-do-e- / Pl: -i / E: pseudo- + episcop] Fals episcop.
pseudoesttt, — ă smf [At: BUL. COM. IST. I, 38 / P: pse-u-do-es- / Pl: -eţi, -e i E: pseudo- + estet] Fals estet.
pseudoestetic, ~a a [At: BLAGA. Z. 44 / Pl: -ici, -ice / E: pseudo- + estetic] Cu aparenţă estetică.
pseudoestezie sf [At: DNJ / Pl: ~i/ / E: fr pseudoesthesie] Senzaţie căreia nu-i corespunde nici o vibraţie care să fi fost prinsă de organele senzoriale şi transmisă centrilor nervoşi pentru prelucrarea ei în conştiinţă.
pseudoetimologicy ~ă a [At: SCL 1950. 61 / P: pse-u-do-e~ / Pl: -ici, -ice / E: pseudo- + etimologic] Fals etimologic.
pseudoetimologism sn [At: DN3 / P: pse-u-do-e- / Pl: -e / E: pseudo-+ etimologism] Sistem ortografic intermediar între cel etimologic şi cel fonetic.
pseudofecundare sf[At: DN3 / Pl: -dari / E: cf fr pseudo-fecondation] Fel de partenogeneză în care polenul nu intervine decât ca excitant al ţesuturilor ovulare.
pseudofilozofie a [At: DN3 / Pl: -ii / E: cf fr pseudo fi fosofia] Falsă filozofie.
pseudofonctky ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: it pseudofonetico] Referitor la pseudofonetism.
pseudofonetism sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr pseudophonetisme] Sistem ortografic propus de Aron Pumnul, care se caracterizează prin utilizarea unui anumit sistem de semne pentru anumite sunete, în mod independent de evoluţia istorică a acelor sunete din sistemul originar din care provine cel românesc.
pseudohennafroditism sn [At: M. D. ENC. / P: pse-u- I E: fr pseudo-hermaphrodisme] (Med; liv) Anomalie în care caracterele sexuale aparente sunt opuse sexului respectiv Si: androginie (1).
pseudoidee sf[At: DN'1 / P: ~do-i-de-e / Pl: -ei / E: cf it pseudoidea] (Rar) Pseudoconcept (1). pseudoinginer sm [At: DN3 / Pl: -i IE: pseudo- + inginer] Fals inginer. pseudoinstrument sn [At: DLR / P: pse-u-do-in- / Pl: -e l E: pseudo-+ instrument] Fals instrument muzical.
pseudoinvalid, ~ă smf, a [At: DN3 / Pl: -izi, -e i E: pseudo- + invalid] 1-2 Fals invalid.
pseudoistoric sm [At: DN'1 / Pl: -ici / E: cf fr pseudohistorique] Fals istoric.
pseudolatin, ~ă a [At: OŢETEA. R. 319 / P: pse-u- l Pl: -i, -e / E: pseudo- + latin] Fals latin.
pseudoliberalism sn [At: CONTEMP. 1948, nr. 106. 5/4 / P: pse-u- / E: pseudo- + liberalism] Fals liberalism.
pseudolingvisty ~ă [At: L. ROM. 1953. nr. 2, 95 / P: pse-u- / Pl: -işti, -e / E: pseudo- + lingvist] Fals lingvist.
pseudoliterat, ~ă smf [At: DEMETRESCU. O. 178 / P: pse-u- / Pl: -aţi, -e / E: pseudo- + literat] Fals literat.
pseudoliteratură sf [At: DEX2 / P: pse-u- / Pl: -ri / E: pseudo- + literatură] Literatură lipsită de valoare Si: paraliteratură.
pseudomembi'ană sf{At: BIANU. D. S. / P: pse-u- / PI: -ne / E: pseudo-+ membrană] Membrană patologică formată pe amigdale, pe cerul gurii şi în nas, în unele boli ca anghina difterică, laringita, etc.
pseudometaforă sf [At: VIANU. M. 25 /P: pse-u- / Pl: -re i E: pseudo-+ metaforă] Falsă metaforă.
pseudomilitar sm [At: GALACTION. O. 132 / P: pse-u- / Pl: -i / E: pseudo- + militar] (Rar) Persoană lipsită de aptitudini militare.
pseudomnezie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr pseudomnesie] Memorie falsă, constând în imposibilitatea de a recunoaşte împrejurările în care s-au format anumite idei şi impresii venite din subconştient, în lumina conştiinţei, acestea fiind socotite ca noi.
pseudomorfoză sf [At: J. CIHAC. I. N. 428/23 / P: pse-u- / V: (înv) ~evd~ / E: fr pseudomorphose] Modificare fizică sau chimică a unui mineral care continuă să-şi păstreze forma cristalografică iniţială. pseudoneuropteră sfvz pseudonevropteră
pseudonevropteră sf[At: SIMIONESCU. F. R. 252 / V: ~neur~ / P: pse-u- / Pl: -re / E: pseudo- + nevropteră] 1 (Lpl) Familie de insecte din grupul nevropterelor, cu aripi membranoase egale, cu metamorfoză
71
PSEUDONIM
incompletă, al căror aparat bucal este adaptat pentru tăiat şi sfărâmat. 2 (Şls) Insectă din familia pseudonevropterelor (1).
pseudonim, [At: STAMATI. D. / V: (înv) ~evd~ / P: pse-it~ / Pl:
(2)	-e, (1,3)	/ E: fr pseudonyme] 1 sm (înv; îf psevdonim) Persoana
care se dă drept ceea ce nu este. 2 sn Nume creat sau adaptat sub care cineva îşi ascunde adevărata identitate, folosit mai ales de scriitori, artişti etc. Si: (rar) pseudonime. 3 sm (Rai ) Persoană care poartă un pseudonim
(2). 4 a Care are un nume fictiv. 5 a Publicat sub un pseudonim (2). 6 a Care este un pseudoepigraf.
pseudonoţiune sf [At: CONTEMP. 1956, nr.	506,	7/1	/	P:
pse-u-do-no-ţi-u- / Pl: -ni / E: pseudo- + noţiune] Pseudoconcept.
pseudoimme sni [At: IONESCU-RION. C. 65 / P: pse-u~ / E: pseudo-+ nume] (Rar) Pseudonim (2).
pseudoocultist, a [At: CONTEMP. nr. 1030, 3/2	/ P: pse-u- /	Pl:
~i aii, ~e / E: pseudo- + ocult ist] Fals ocultist.
pseudooriental, a [At: L. ROM. 1962. nr. 3,	391	/	P:
pse-u-do-o-ri-en- / Pl: ~i, -e / E: pseudo- + oriental] Aparent oriental.
pseudoparazit sm [At: ENC. AGR. / P: pse-u- / Pl: -iţi / E: pseudo- + parazit] 1 Plantă care are unele asemănări cu plantele parazite, fără să intre în categoria acestora. 2 Animal care are unele asemănări cu animalele parazite, fără să intre în categoria acestora.
pseudo patriot, ~ă smf [At: DN3 / P: pse-u-do-pa-tri-ot / Pl: ~oţi, -e / E: pseudo- + patriot] Fals patriot Si: patriotard.
pseudopatriotic, ~ă a [At: DN3 / P: pse-u-do-pa-tri-o- / Pl: -ici, -ice / E: îs pseudo- + patriotic] Cu pretins caracter patriotic.
pseudoperipter sn [At: DN3 / P: pse-u- /Pl: -e /E: fr pseudo-periptere] Templu antic roman înconjurat de coloane, la care coloanele laterale sunt ieşite doar în parte din nivelul zidului.
pseudopod sn [At: SCRIBAN, D. / P: pse-u- / V: ~ium / Pl: -e IE: fr pseudopode] Prelungire temporară a protopiasmei unor protozoare sau a unor celule, ca leucocitele, care serveşte la locomoţie şi la prinderea prăzii.
pseudopodium sn vz pseudopod
pseudopoezie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: cf it pseudopoesia] Poezie lipsită de calităţile adevăratei poezii.
pseudopopularizare sf[At: CV 1949. nr. 6. 2 / P: pse-u- / Pl: ~ză/7 / E: pseudo- + popularizare] Popularizare aparentă.
pseudoprefixsn [At: L. ROM. 1965,407 / P: pse-u- / Pl: -e lE: pseudo-+ prefix] (Lin) Element de compunere sau cuvânt cu ajutorul căruia se formează, în compunerea savantă, mai ales termeni ştiinţifici şi tehnici Si: prefixoid.
pseudoprefixd vt [At: DEX / P: pse-u- / Pzi: ~.vez / E: pseudoprefix] A forma un cuvânt cu ajutorul unui pseudoprefix.
pseudoprefixare sf [At: L. ROM. 1962,399 / P: pse-u~ / Pl: -xari f E: pseudo prefixa] Formare a unui cuvânt cu un pseudoprefix.
pseudoprefixat, ~ă a [At: L. ROM. 1962,399 / P: pse-u- / Pl: -aţi, ~e
l	E: pseudoprefixa] (D. cuvinte) Format cu ajutorul unui pseudoprefix.
pseudoprobltmă ş/ŢAt: L. ROM. 1953, nr. 2,94 / P: pse-u~ i Pl: ~me / E: pseudo- + problemă] Falsă problemă.
pseudoprofesor sm [At: DN3 / Pl:	/	E:	pseudo- + profesor] Fals
profesor.
pseudoproroc sm [At: FORM. CUV. I, 150 / P: pse-u~ / Pl: ~od / E: pseudo- + proroc] Fals proroc.
pseudoprudtnţă ş/’[At: GALACTION. O. A. 1,52 / P: pse-u- f Pl: ~ţe / E: pseudo- + prudenţă] (Rar) Falsă prudenţă.
pseudosavantsm [At: SCÎNTEIA, 1952, nr. 2,384/P: pse-u~/Pl: -nţi IE: pseudo- + savantj Pretins savant.
pseudoscorpie ş/'[At: ENC. AGR. AP: pse-u~ / Pl: -ii l E: pseudo- + scorpie] (Zlg) 1 (Lpl) Subclasă a arahnidelor care cuprinde insecte caracterizate printr-un apendice în formă de cleşte legat de o glandă cu secreţie. 2 (Şls) Insectă din subclasa pseudoscorpiilor (1).
pseudoscorpion sm [At: SIMIONESCU. F. R. 418 / p: pse-u-do-scor-pi-on f Pl: ~z / E: pseudo- + scorpion] (Ent) Insectă asemănătoare cu scorpionul, fără coadă şi fără venin.
pseudoscriitor sm [At: DN3 / Pl: -i / E: pseudo- + scriitor] (Liv) Fals scriitor.
pseudosferă sf [At: DN3 / Pl: -re i E: pseudo- + sferă cf ger Pseiulospiuire] (Mat) Suprafaţă de rotaţie generată de o traiectorie care se roteşte în jurul asimptotei ei.
pseudosmie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr pseudosinie] Falsă senzaţie de miros.
pseudosociahst sm [At: CONTEMP. 1950, nr. 184, 2/1 / P: pse-u-do-so-ci-a- / Pl: -işti / E: pseudo- + socialist] Fals adept al socialismului.
pseudosperm sn [At: DNJ / Pl: ? / E: îvpseudosperme] Sămânţă falsă. pseudostenografic, ~ă a [At: L. ROM. 1962, nr. 3, 391 / P: pse-u- / Pl: —ici, -ice / E: pseudo- + stenografie] (Rar) Pretins stenografie.
pseudostereofonie sf [At: M. D. ENC. / P: pse-u-do-ste-re-fo- l E: pseudo- + sterefonie] Procedeu de reproducere a sunetelor, care imită efectul stereofonic şi care constă în trimiterea sunetelor din toate părţile, nefiind posibilă localizarea sursei sonore.
pseudosufix sn [At: DN-’ / Pl: -e / E: fr pseudosuffixe] Cuvânt folosit ca un sufix în compunerea termenilor neologici Si: sufixoid.
pseudoştiinţă sf[At: IBRĂILEANU. SP. CR. 91 / P: pse-u- / Pl: -ţe / E: pseudo- + ştiinţă] Falsă ştiinţă.
pseudoştiinfific, a [At: CONTEMP. 1949. nr. 120, 6/4 / P: pse-u-do-şti-in- / Pl: -ici, -ice / E: pseudo- + ştiinţific] Fals ştiinţific.
pseudotahnt sn [At: GALACTION, A. 130 / P: pse-u- / Pl: -e / E: pseudo- + talent] (Rar) Pretins talent.
pseudoturcoaică sf[At: GALACTION, A. 66 / P: pse-u- / Pl: -ice / E: pseudo- + turcoaică] (Rar) Falsă turcoaică.
pseudovaloare sf [At; DN3 / PI: -ori / E: pseudo- + valoare] Falsă valoare.
pseudovânător sm [At: VÎN. PESC. martie 1964. 1 / P: pse-u- / Pl: -i / E: pseudo- + vânător] Fals vânător.
pseudovulcan sn [At: DN3 / Pl: -e / E: cf fr pseudo-volcan] (Gig) Depresiune de forma unui crater care nu este însoţită de manifestări vulcanice recente. psevdo- ec vz pse ud o-psevdomorfozâ sfvz pseudomorfoză psevdonim sm vz pseudonim
psi smi [At: CADE / E: ngr y/î] 1 A douăzeci şi treia literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetelor ps. 2 A patruzecea literă a alfabetului chirilic, corespunzând sunetelor ps şi având valoarea numerică 700.
psicamznte av [At: GHICA, ap. SFC II, 189 / E: psihic + -(a)mente] (Rar) Psihic (10). psicho- ec vz psiho-psicolog sm vz psiholog psicologic, -a a vz psihologic
psicologicaincnte av [At: SFC II, 197 / E: fr psychologiquemeni, it psicologicamente | (îvr) Psihologiceşte. psicologie sfvz psihologie
psicro- [At: DN3 /V: psihro- ( E: fr psychro-, it psicro-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Rece. 2 Răceală. 3 Frig.
psicroalgie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr psychroalgie] (Med) Senzaţie dureroasă la rece Si: psicroestezie.
psicroestezie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr psychroesthesie] (Med) Psicroalgie.
psicrofil, ~ă a [At: DN3 / Pl:	-e	/	E: fr psychrophile] (D.
microorganisme) Care se dezvoltă la temperaturi scăzute.
psicrofit, ~ă sf a [At: DN3 / V: psihr~ l Pl: -iţi, -e / E: cf fr psychrophite] 1-2 (Plantă) care creşte la umiditate şi la frig.
psicrometrie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr psychro metr ie] Tehnică de măsurare a umidităţii.
72
PSIHOFIZIOLOGIE
psicrometrii sn [At: DN3 / V: psihr~ / Pl: -re / E: fr psychrometre] Instrument cu care se măsoară umiditatea aerului, bazat pc efectul de răcire al evaporării.
psicroterap'ie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr psychrotherapie] (Med) Tratament prin aplicaţii reci.
psifsn [At: CANTEMIR. ap. CIHAC. II. 692 / V: (înv)psifos /Pl: -uri /E: ngr yrfj<pog] (înv) 1-2 (Alegere prin vot sau) numire în funcţie a unui mitropolit. psifi sfp vz psifoi
psifisi vt [At: CANTEMIR, I. I. I, 160 / Pzi: -sesc / E: ngr âyrt(pioa (aor iţrrKpiţco)] (înv) 1-2 (A alege prin vot sau) a numi într-o funcţie înaltă.
psifoi sfp [At: (a. 1715), ap. TDRG / V: (înv) ~/u / E: ngr ynypî] (înv) Mozaic1. psifos sn vz psif psih- ec vz psoho-
psihagog, -ă smf [At: DN3 / Pl: -ogi, ~oge / E: fr psychagogue] Specialist în psihagogie.
psihagogie, ~ă a [At: DN3/ Pl: -ici, -ice / E: fr psychagogique] Care sc referă la psihagogie.
psihagogie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr psychagogie] Ramură a psihopedagogiei reeducării şi a psi ho terapiei care se ocupă de recuperarea personalităţii deformate, potrivit exigenţelor şi normelor sociomorale.
psihalgie sf [At: DN3 / E: fr psychalgie] Varietate de nevralgie în care predomină elementul psihopatie.
psihanalist, -ci smf [At: VIANU, M. 59 / Pl: -işti, ~e / E: fr psychanalyste] 1 Specialist în psihanaliză (2). 2 Titlu de psihanalist (1).
3	Adept al psihanalizei (1).
psihanalitic, -ă a [At: CAMIL PETRESCU, T. III. 198 / V: (rar)
/ Pl: -ici, -ice / E: fr psychanalytique] 1 Care aparţine psihanalizei (2).
2	Privitor la psihanaliză (2). 3 Specific psihanalizei (2). 4 Care se bazează pe psihanaliză (2).
psihanaliză sf [At: GALACTION. O. A. I. 124 / V: (rar) ~hoa~ / E: frpsychanalyse] 1 Ansamblu al concepţiilor lui S. Freud privind viaţa psihică conştientă şi inconştientă, după care tendinţele sau dorinţele profunde ale individului vin în conflict cu convingerile sale morale şi sunt refulate în subconştient, de unde tind să reapară sub o formă travestită.
2	Metodă de analiză psihologică şi de tratament al bolilor neuropsihice. care îşi propune, prin diverse probe, asociaţii de cuvinte, relatări de vise. interpretări de figuri confuze etc.. să descopere cauzele nevrozelor şi psihozelor şi să vindece aceste boli prin defulare.
psihastenie, ~ă smf, a [At: RALEA, S. T. II. 37 / Pl: -ici, -ice / E: fr psychasthenique] 1-2 (Persoană) care suferă de psihastenie.
psihastenie sf[At: DL / Pl: ~i/ / E: fr psychastenie] Formă de nevroză caracterizată prin obsesii şi fobii, prin stări de nehotărâre şi nesiguranţă etc.
psihe sf [At: CADE / Pl: ~ / E: fr psyche] Oglindă mobilă de mari proporţii, în care cineva se poate vedea în totalitate.
psihedelic, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: eg psychedelic, fr psychedelique] 1 Referitor la psihedelism. 2 Care se caracterizează prin efecte de lumină, culoare, atmosferă sonoră etc. 3 Care evocă viziuni, halucinaţii, vise produse prin drogare.
psihedelism sn [At: DN3 / Pl: -e / E: frpsychedelisme] Stare de visare trează, specifică, dată de unele halucinogene.
psihiatric, -ă a [At: BARASCH, I. F. 20/21 / P: -hi-a- / Pl: -ici, -ice /E: frpsychiatrique] 1 Care aparţine psihiatriei. 2 Privitor la psihiatrie.
3	Care provine din psihiatrie. 4 Specific psihiatriei.
psihiatrie sf [At: BARCIANU /P: -hi-a- / E: fr psychiatrie] Disciplină medicală care se ocupă cu studiul bolilor psihice şi cu tratamentul lor.
psihiatru, ~ră smf [At: BARASH, I. F. 20/10 / P: -hi-a- / Pl: -ri, -re / E: fr psychiatre] Medic specialist în psihiatrie.
psihic, ~ă [At: ALBINEŢ, M. 189/9 / PI: -ici, -ice / E: fr psychique, ger psychisch] 1 sn Formă de reflectare a realităţii proprie omului şi animalelor superioare, produs al activităţii sistemului nervos. 2 sn Totalitate
a fenomenelor şi proceselor prin care se realizează psihicul (1). 3 sn Structură sufletească proprie unui individ. 4 sn (Pex) Individ cu o structură sufletească proprie. 5-7 a Care aparţine psihicului (1-4). 8-9 a Privitor la psihic (1-3). 10-12 a Specific psihicului (1-3). 13 av Din punct de vedere aî psihicului (1) psicamente.
psihism sn [At: RALEA, S. T. II, 10 / Pl: (rar) -e / E: fr psychisme] Totalitate a fenomenelor psihice proprii unui individ sau unei colectivităţi.
psihiza vi [At: SFC III, 102 / Pzi: -zez / E: psih(ic) + -iz.a] (Rar) A face
o	analiză psihologică amănunţită Si: (rar) a psihologiza.
psiho- [At: DN3 / V: psicho-, psih- / E: fr psyc ho-, it psico-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Psihic. 2 Suflet. 3 Spirit.
4	Spiritual. 5 Psihologic. psihoanahtic, -ci a vz psihanalitic psihoanaliză sf vz psihanaliză
psihoanaleptic, -ci a, sn [At: DEX2 / P: -ho-a- / Pl: -ici, -ice / E: fr psychoanaleptique] (Far) 1-2 (Substanţă psihotropă) cu acţiune euforizantă.
psihoanalgezie sf [At: DN3 / P: -ho-a- / Pl: -ii / E: fr psychoanalgesie] (Med) Calmare a senzaţiilor dureroase prin psihoterapie.
psihohiogramă sf[At: DEX2 / P: -hi-o- / Pl: -me / E: psifw(\og\c) + hiogramă] 1 Examen al dezvoltării personalităţii în relaţie cu dezvoltarea biologică. 2 (Ccr) Buletin care cuprinde rezultatul unui astfel de examen.
psihochirurgie sf [At: DNJ / E: fr psychochirurgie] Termen generic pentru metodele chirurgicale de tratament al bolilor psihice.
psihodiagnostic, ~ă [At: DN3 / P: -cli-ag- / Pl: -ici, -ice / E: fr psychodiagnostique, eg psychodiagnostic] 1 sn Rezultat al psihodiagnozei.
2	a Cu caracter de psihodiagnoză. 3 a De psihodiagnoză.
psihodiagnoză sf [At: DN3 / P: -di-ag- / Pl: -ze i E: fr psychodiagnose, eg psychodiagnosis] (Med) Acţiune complexă de investigare a individului prin intermediul tehnicilor psihologice pentru cunoaşterea particularităţilor sale psihice specifice.
psihodranrătic, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: frpsychodramatique] Cu caracter de psihodramă.
psihodramă şf[At: M. D. ENC. / Pl: -me / E: fr psychodrame] 1 (Psh) Metodă psihoterapeutică modernă care utilizează jocul dramatic improvizat pe o temă dată pentru dezvăluirea gândurilor şi a aptitudinilor bolnavului psihic. 2 (în sociologie) Test folosit ca mijloc de selecţie a candidaţilor la anumite posturi care necesită multă dezinvoltura în contactul cu publicul.
psihodramatist sm [At: DN3 / Pl: -işti / E: cf fr psyehodramatiste] Medic care foloseşte metoda psihodramei.
psihoendocrinologie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr psycho-endocnnoligie) Ramură a endocrinologiei care studiază influenţa sistemului endocrin asupra psihicului.
psihoenergctică sf [At: DN° / Pl: -ici / E: fr psycho-energetique] Disciplină biofizică care studiază fenomenele energetice ale psihismului.
psihofannacologie sf[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr psychopharmacologie] Studiu referitor la întrebuinţarea şi efectele substanţelor farmaceutice asupra psihicului.
psihofizic, ~ă [At: MAIORESCU. CR. II, 143 / S şi: psich-1 Pl: -ici, -ice / E: fr psychophysique, ger Psychophysik] 1 ^/'Curent psihologic care studiază, pe cale experimentală, raporturile cantitative dintre intensitatea stimulilor fizici şi intensitatea stărilor psihice corespunzătoare, dând o formulare matematică concluziilor obţinute. 2 a Care aparţine psihofizicii (1). 3 a Privitor la psihofizică (1). 4 a Specific psihofizicii (1). 5 a Care aparţine psihicului şi fizicului. 6 a Privitor la psihic şi la fizic. 7 Specific psihicului şi fizicului.
psihofiziologic, ~ă a [At: GHICA, S. 318 / S şi: psicho- / P: -zi-o- / Pl: -ici, -ice IE: îr psyc hophysiologique] 1 Care aparţine psihofiziologiei.
2	Privitor la psihofiziologie.
psihofiziologie sf f At: DL / P: -zi-o- / Pl:	/ E: frpsychophysiologie]
Disciplină psihologică care studiază relaţiile dintre procesele psihice şi cele somatice pentru a stabili mecanismele neurologice şi fiziologice
73
PSIHOGEN
corespunzătoare fenomenelor psihice, precum şi influenţa activităţii psihice asupra funcţiilor neuro vegetative Si: psihologie fiziologică.
psihogen, ~ă o [At: DL / Pl:	-e	/	E:	fr	psychogene] 1-6 Care are
cauze psihice (4-9).
psihogeneză sf [At: DL / Pl: -ze / E: fr psychogenese] 1 Apariţie şi dezvoltare a funcţiilor psihice la om. 2 Proces al apariţiei unei boli din cauze psihice.
psihografie sf [At: DN-1 / Pl: ~i/ / E: fr psychographie] Descriere a aptitudinilor şi trăsăturilor biopsihologice şi a atitudinilor sociale pe care le cere o profesiune.
psihogramă sf [At: DN'1 / Pl: -me / E: fr psychogramme) (Psh) 1 Caracterizare psihologică detaliată a structurii şi dezvoltării personalităţii unui individ. 2 (Ccr) Buletin care cuprinde o astfel de caracterizare.
psihoigienă sf[At: DEX2 / P: -ho-i-gi-e- l E: psiho(logie) + igienă] Domeniu al psihiatriei care se ocupă de măsurile de igienă impuse de diferite categorii de activitate.
psiholeptic, ~ă sn, a [At: DN'1 / Pl: -ici, -ice / E: fr psycholeptique] 1-2 (Medicament psihotrop) cu acţiune hipnotică, sedativă.
psiholingvist, ~ă smf [At: DN1 / Pl: -işti, -e / E: fr psycholinguiste, eg psychoiinguist] Specialist în psiholingvistică.
psiholingvistic, ~ă [At: DEX / Pl: -ici, -ice / E: frpsychoiinguistique] 1 a/Studiu psihologic al limbajului. 2 a Care aparţine psihoiongvisticii
(1). 3 a Privitor la psiholingvistică (1). psiholoagă sf vz psiholog
psiholog, ~ă smf [At: I. GOLESCU, C. / S şi: (înv) psich~ / V: — oagă sf, (înv) psico~ / Pl: -ogi, ~oge / E: fr psychologue] 1 Persoană specializată în studiul psihologiei (1). 2 Persoană dotată cu însuşirea de observator fin, cu capacitatea de a sesiza şi de a analiza viaţa sufletească a cuiva, de a cunoaşte psihologia (2) omenească.
psihologic, a [At: EPISCUPESCU, O. î. 74/12 / S şi: (înv) psicho-, psych- / V: (înv) psico~ / Pl: -ici, -ice l E: fr psychologique] 1-3 Care aprţine psihologiei (1, 5, 6) Si: (îvr) psihologice sc (1-3). 4-6 Privitor la psihologie (1,5,6) Si: (îvr) psihologicesc (4-6). 7-9 Specific psihologiei (1,5,6) Si: (îvr) psihologicesc (7-9). 10 (îs) Moment - Moment potrivit pentru a influenţa pe cineva în soluţionarea unei probleme. 11 (îas) Moment de tensiune în aşteptarea producerii unui fapt.
psihologicesc, ~ească a [At: POLIZU / Pl: -eşti IE: psihologie + -icesc] (îvr) 1-9 Psihologic (1-9).
psihologiceşte av [At: POLIZU / E: psihologic + -eşte] 1-9 Din punct de vedere psihologic (1-9) Si: sufleteşte.
psihologie sf [At: EPISCUPESCU. PRACTICA. 276/26 /V: (rar) psico-/ S şi: psich- f Pl: ~i/ / E: frpsychologie] 1 Ştiinţă care studiază psihicul (13). legile proceselor psihice şi particu 1 ari 1 ăţi 1 e psihice individuale. 2 (îs) -fiziologică Ramură a psihologiei (1) care combina metodele psihologice cu cele fiziologice pentru a stabili mecanismele neurologice şi fiziologice corespunzătoare diferitelor fenomene psihice, precum şi influenţa activităţii psihice asupra funcţiilor neuro vegetative Si: psihofiziologie. 3 (îs) ~ abisală Ramură a psihologiei (1) care înglobează diverse curente psihanalitice şi care îşi propune să studieze straturile cele mai profunde ale personalităţii individului. 4 (îs) ~ animală Ramură a psihologiei (1) care studiază geneza şi stadiile de dezvoltare ale psihicului la animale Si: zoopsihologie. 5 Ansamblu de procese psihice (12) care caracterizează un individ sau o colectivitate. 6 (Cu determinări care indică domeniul) Ansamblu de procese psihice (12) care sunt determinate, generate de un fenomen, de un proces etc. sau care condiţionează o anumită activitate.
7	(îs) ~ socială Latură a vieţii sociale a societăţii care. împreună cu ideologia şi cu ştiinţele naturii, alcătuieşte conştiinţa socială. 8 (îs) -a artei Disciplină care îşi propune examinarea structurilor psihologice definitorii pentru crearea şi receptarea valorilor artistice.
psihologism sn [At: IBRĂILEANU, S. L. 64 / Pl:	/	E:	fr
psychologisme] 1 Orientare psihologică ce extinde cauzalitatea psihologică la interpretarea unor fenomene din alte domenii ale realităţii sau care exagerează rolul factorului psihologic în diverse sfere ale activităţii
omeneşti. 2 (Spc) Exagerare a factorului psihologic în literatură. 3 (îs) ~ lingvistic Curent iniţiat de Steinthal în Germania şi de Potebnea în Rusia, conform căruia unicul obiect de studiu al lingvisticii ar trebui să fie actul individual al vorbirii. înţeles ca un proces psihic, fără nici o legătură cu viaţa socială.
psihologist, ~ă [At: LL I, 128 / Pl: -işti, -e f E: fr psychologiste] 1-4 smf a (Adept) al psihologismului (1-2). 5-6 a Care se bazează pe psihologism (1-2). 7-8 a Privitor la psihologism (1-2).
psihologiza [At: MACEDONSKL O. IV. 108 / Pzi: ~zez / E: fr psychologiser] (Rar) 1-9 vi A face o analiză psihologică (1-9) (amănunţită) Si: (rar) psihiza. 10 vt (C. i. discipline, ştiinţe etc.) A studia cu ajutorul metodelor psihologiei (1). 11-19 vt A face să capete un pronunţat caracter psihologic (1-9).
psihologizant, ~a a [At: CONTEMP. 1949, nr. 159. 2/3 / Pl: -nţi, -e f E: fr psychologisant] 1-2 Care acordă o importanţă (mare sau) exagerată factorului psihologic.
psihomanţie sf [At: DN2 / Pl: -ii / E: fr psychomancie\ Pretinsă artă de a ghici viitorul prin invocarea spiritelor celor morţi.
psihometrie, a [At: DN'' / Pl: -ici, -ice / E: fr psychometrique] Referitor la psihometrie.
psihometrie sf [At: DEX / Pl: ~i/ / E: fr psychometrie] Măsurare a fenomenelor psihice.
psihomotor, ~oare a [At: ABC SĂN. 347 / V: (înv) ~iu / Pl: -i, -oare f E: fr psychomoteur] 1 Care se referă la funcţiile motrice realizate prin activitatea nervoasă superioară. 2 Care este determinat de aceste funcţii.
3	(îs) Centru - Regiune a scoarţei cerebrale care intră în acţiune sub influenţa unei excitări cerebrale fizice. psihomotoriu, ~ie a vz psihomotor
psihonevf\)ză sf [At: DM / Pl: -z.e f E: fr psychonevrose] (Med) Nevroză. psihopat, ~ă smf a [At: CAMIL PETRESCU, T. III. 104 / Pl: -aţi, -e / E: fr psychopathe] 1-2 (Persoană) care suferă de psihopatie.
psihopatie, ~ă a [At: DM / Pl: -ici, -ice / E: fr psychopathique] 1-2 Care aparţine psihopatiei (1-2). 3-4 Privitor la psihopatie (1-2). 5-6 Specific psihopatiei (1-2).
psihopatie sf[At: DM / Pl: ~i/ / E: fr psychopathie] 1 Boală psihică. 2 (Spc) Stare morbidă cu tulburări de afectivitate, de comportament de caracter.
psyhopatolog,~ă smf [At: CAMIL PETRESCU, T. III, 213 / S şi: psich-I Pl: ~ogi, -oge i E: drr psihopatologie] Specialist în psihopatologie.
psihopatologic, ~ă a [At: DEX / Pl: -ici, -ice / E: fr psychopatologique]
1	Care aparţine psihopatologiei. 2 Specific psihopatologiei. 3 Referitor la psihopatologie.
psihopatologie sf [At: DM / Pl : -ii f E fr psychopathologie] Ramură a psihologiei care studiază aspectele patologice ale activităţii psihice.
psihopedagog, ~ă smf [At: DN3 / Pl: -ogi, -oge / E: fr psychopedagogue] Specialist în psihopedagogie.
psihopedagogie, ~ă a [At: DN3 / V: psihr~ / Pl: -ici, -ice l E: fr psychopedagogique] Referitor la psihopedagogie.
psihopedagogie *s/'[At: DEX / Pl: ~i/ /E: frpsychopedagogie] Aplicare a metodelor psihologiei experimetale în pedagogie.
psihoprofesiogramă sf [At: DN3 / Pl: -me / E: fr psycho-professio-gramme] Profesiogramă cuprinzând aptitudinile şi trăsăturile psihologice ale unei persoane.
psihoprofilax ie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr psychoprophylaxie] Tratament psihic preventiv al unui pacient care urmează să suporte încercări psihice sau dureri extraordinare.
psihosexologie sf{At: DN3 / Pl: ~i/ /E: fr psychosexologie] Psihologie a sexelor şi a relaţiilor sexuale.
psihosocial, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: cf fr psycho-social] Referitor la psihologia socială.
psihosociolog, -ă smf [At: DN3 / Pl: -ogi, -oge / E: cf fr psychosociologne] Specialist în psihosociologie.
74
FTERIDOSPERMĂ
psihosociologic, -ci a [At: V. ROM. martie 1960, 76 / P: ~ci-o~ / Pl: ~icL~icelE: fr psychosociologiqiie] 1 Care aparţine psihosociologici.
2	Privitor la psihosociologie. 3 Referitor la psihosociologie.
psihosociologie şf[At: DEX / P: -ci-o~ l Pl: ~i/' / E: fr psychosociologie] Studiu psihologic al fenomenelor sociale.
psihosomatic, ~ă [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr psychosomatique] 1 sf Orientare în medicină care studiază originea psihică a unor boli din domeniul patologiei generale şi posibilitatea folosirii mijloacelor psihologice în terapie. 2 a De psihosomatică (1).
psihotchnică sf [At: BENIUC. M. C. I, 167 / E: fr psychotechnique] Ramură a psihologiei (1) care studiază problemele activităţii oamenilor sub aspectul practic, aplicativ.
psihotehnician, ~ă smf[At: D. GUŞTI. P. A. 169 / P: ~ci-an /Pl: -ieni, -iene / E: fr psychotechnicien] Specialist în psihotehnică.
psihoterapeiit sm [At: DN3 / Pî: -nţi / E: fr psychotherapeute] Medic specialist în psihoterapeutică.
psihoterapeutic, ~a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr psychotherapeutiqiie | (Med) 1 ,v/‘Psihoterapie. 2-4 a Psihoterapie (1-3).
psihoterapie, ~ă a [At: DN2 / Pî: -ici, -ice / E: fr psychotherapiquej 1 Care aparţine psihoterapiei. 2 Privitor la psihoterapie. 3 Bazat pe psihoterapie.
psihoterapie sf [At: CAMIL PETRESCU, T. III. 9 / Pl: ~i/ / E: fr psychoterapie] Metodă de tratare a bolnavilor prin influenţarea psihicului lor, utilizându-se explicaţia raţională, hipnoza, persuasiunea, sugestia etc.
psihotonic, ~ă sn, a [At: M. D. ENC. / Pl: -ici, -ice / E: fr psychotonique] 1-2 (Medicament, substanţă) care are o acţiune stimulentă asupra funcţiilor psihice.
psihotronic, ~ă [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: eg psychotronics] 1 sf Disciplină biofizică care studiază interacţiunile psihice la distanţă. 2 a De psihotronică (1).
psihotrop, ~ă sn, a [At: M. D. ENC. / Pl: -i, -e / E: fr psychotrope] 1-2 (Medicament) care are acţiune asupra psihicului, psihoză sf [At: GHEREA, ST. LR. II. 116 / S şi: psich- / Pl:	/	E:
fr psychose] 1 Boală psihică cu grave tulburări ale comportamentului, gândirii sau afectivităţii bolnavului şi de care acesta nu este conştient. 2 (Pgn) Boală mintală. 3 (Cu determinări care arată cauza) Stare de spirit bolnăvicioasă, adesea cu caracter colectiv, caracterizată printr-o surescitare obsedantă şi contagioasă, creată de cauze exterioare Si: obsesie, psihro- ec vz psicro-
psihrofil, ~ă smf a [At: M. D. ENC. / Pl: -i>~e / E: fr psychrophile] 1-2 (Animal sau plantă) care trăieşte Ia temperaturi scăzute Si: criofil (1-2). psihrofit, ~ă a, sfv 7, psicrofit
psihrometru sn [At: ALEXI. W. / S şi: psich- / Pl: -re / E: fr psychrometre] Higrometru utilizat pentru determinarea umidităţii atmosferice.
psih ss [At: EUSTATIEVICI. GR. RUM. 20713 / E: ngr ynXri] (Lin; grî) Spirit lin.
psilo- [At: DN3 / E: fr, it psilo-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţiile: 1 Neted. 2 Golit. 3 Epilat.
psilofitală sf [At: LTR2 XIII. 449 / Pl: ~le / E: lat psilophytalesJ1 (Lpl) Grup de plante criptogame devoniene din încrengătura pteridofitelor. cu tulpină subpământeană şi aeriană, fără frunze sau cu frunze solzoase, care se înmulţesc prin spori. 2 (Şls) Plantă din grupul psilofitalelor (1).
psilofită *s/[At: LTR2 /V: (înv) ~ton s (S şi: ~ophyton, A şi: ~ophyton) / Pl: -te / E: fr psilophyton] Plantă din grupul psilofitalelor (1). cu rizomul prevăzut cu perişori, cu tulpina aeriană ramificată dihotonic. cu ramurile fără frunze, prevăzute cu sporangi, şi care se înmulţeşte prin spori. psilofiton s vz psilofilă
psilomelan sn [At: LTR2 / E: fr psilo melci ne] Oxid natural de mangan. de culoare neagră, cu luciu semimetalic sau mat. care se găseşte frecvent în zăcămintele de mangan.
psiniit s [At: GRECU. P. 392 / S şi: (înv) -th I E: ngr yrtfivOog] (îvr) Praf obţinut prin pisarea varului sau a tencuielii de pe pereţi, utilizat în picturile murale Si: cer uză.
psimitizi vt [At: (a.l 805) GRECU, P. 92 /Pzi: -zesc /E: ngr ynfix>0i^G)] (îvr) A zugrăvi cu psimit. psitaci- ec vz psotaco-
psitacism sn [At: SCRIBAN. D. / S şi: (înv) ~izm / E: fr psittacisme]
1	Denumire dată de filozoful german Leibnitz teoriei nominalismului. 2 (Med) Reproducere mecanică a celor auzite sau citite, fără a le înţelege Si: papagalism. 3 (Pan) Maimuţăreală.
psitaco- [At: DN3 / V: psitaci- / E: fr. it psittaco-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1-2 (Referitor la) papagal. 3 De papagal.
psitacoză sf[At: ENC. AGR. / Pl: ~ze / E: frpsittacose] Boală infecţioasă care se localizează de obicei la plămâni, provocată de un virus transmis mai ales de papagali Si: hoala papagalilor.
psoas sm [At: KRETZULESCU, A. 238/1 / Pl: -aşi IE: frpsoas) (Atm) Fiecare dintre cei doi muşchi inseraţi pe faţa anterioară a vertebrelor lombare şi la capătul femurului, contribuind la flexiunea coapsei.
psofo- [At: DN3 / E: fr psopho-, it psofo-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1-2 (Referitor la) zgomot. 3 Zgomotos.
psofomctric, -ci a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr psophometrique] Referitor la psofometrie.
psofometrie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr psophometrie] Tehnică a măsurării zgomotelor.
psofometru sn [At: M. D. ENC. / Pl: -re / E: fr psophometre] Aparat care măsoară perturbaţiile introduse într-un circuit telefonic de circuitele învecinate.
psoită i/‘[At: DN3 / P: pso-i- / E: fr pso'ite) (Med) Inflamaţie a muşchiului psoas. psoră sfvz psoriazis psoriază sfvz psoriazis
psoriazic, -ă a [At: DN3 / P: ~ri-a- / Pl: -ici, -ice / E: ii psoriasique] Referitor la psoriazis.
psoriazis sn [At: BIANU. D. S. / S şi: -asis / P: -ri-a- l V: -ză sf, (rar) psoră sf I E: fr psoriasis] Boală de piele caracterizată prin descuamari abundente, localizate în diverse regiuni ale corpului. pss i vz pst
pst i [At: ALECSANDRI. T. 1 732 / V: pss, psââî, psâât / E: fo] 1-2 (Rep; cu „s“ prelungit) Cuvânt prin care (se atrage cuiva atenţia sau) se cere cuiva să tacă. să asculte etc. 3 (Spc; reg) Cuvânt cu care se strigă oile. 4 (Spc; Mun) Cuvânt cu care se alungă pisicile.
pşo i [At: CHEST. V, 77/6 / E: fo] (Reg; rep) Cuvânt cu care se strigă caii.
pşuicăle i [At: PAŞCA. GL. / A: net / E: fo] (Reg) Cuvânt cu care se strigă oile. pter1- ec vz ptero-
-pter2 [At: DN3 / E: fr -ptere] Element secund de compunere savantă cu semnificaţia: 1-2 (Referitor la) aripi. 3-4 (Cu sau) de aripi.
pteranodon sm [At: LTR2 / Pl: ~i l E: fr pteranodon] Reptilă zburătoare fosilă din ordinul pterozaurienilor, cu aripi foarte mari. pteri- ec vz ptero-
pteridă sf[At: BRANDZA. FL. 515 / PI: ~de / E: fr pteride] (Bot; rar) Ferigă de câmp (Pteridium acjuilinium).
pteridofită sf [At: LTR2 / Pl: -îe / E: fr pteridophytes) 1 (Lpl) încrengătură de plante superioare cu rădăcină, tulpină şi frunze, care se înmulţesc prin spori. 2 (Şls) Planta din această încrengătură. 3 Criptogamă vasculară.
pteridologie sf [At: DN3 / E: cf ngr nzefiiSog ++Xoyog] Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul ferigilor.
pteridosperma sf [At: LTR2 / Pl: -me / E: fr pteridospermes] 1 (Lpl) Grup de gimnosperme primitive arborescente sau erbacee, cu frunze asemănătoare celor de ferigă şi care se înmulţesc prin seminţe provenite
75
PTERIGION
din ovule neînvelite în ovare. 2 (Şls) Planta din grupul pteridospermelor
(1).
pterigion s [At: BIANU, D. S. / P: ~gi-on / E: fr pterygion] în groş are în fonnă triunghiulară, cu aspect de aripioară, a conjunctivei, care acoperă (total sau parţial) corneea.
pterigotă sf [Al: M. D. ENC. / PI: -te / E: fr pterigotes] 1 (Lpl) Subclasă de insecte superioare care cuprinde majoritatea insectelor, caracterizate, în general, prin prezenţa aripilor şi prin dezvoltarea prin metamorfoză.
2	(Şls) Insectă din această subclasă.
ptero- [At: DN3 / V: pter-,pteri-1E: fr ptero-, it ptero-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1-2 (Referitor la) aripi. 3-4 (Cu sau) de aripi.
pterodacfil sm [At: ISIS (1859), 7/1 / V: (înv) ~tylus / S şi: -tyl / A şi: -dac- l Pl:	/ E: frpterodactyle, latpterodactylus] 1 (Lpl) Gen de reptile
fosile zburătoare de mărimea unei vrăbii, care au trăit în jurasicul superior şi în cretacic. 2 (Şls) Reptilă din genul pterodactil (1). pterodactylus sm vz pterodactil
pterodon sm [At: M. D. ENC. / PI:	/ E: fr pterodon] 1 (Lpl) Gen de
mamifere carnivore fosile din eocen, asemănătoare cu hienele. 2 (Şls) Mamifer pterodon (1).
ptero pod, ~ă [At: SCRIBAN. D. / Pl: ~ozi. —e / E: fr pteropodes] 1 a (D. unele animale) Care are picioare proprii pentru înotat. 2 sn (Lpl) Ordin de moluşte gasteropode care trăiesc în planctonul marin. 3 sn (Şls) Moluscă din acest ordin.
pterozaur sm [At: DN2 / P: ~za-ur / Pl:	/	E:	lat	Pterosaurus]	(Rar)
Ptero zaurian.
pterozaurian sm [At: LTR2 / P: ~z.a-u-ri-an / Pl: -icni / E: fr pterosauriensJ 1 (Lpl) Ordin de reptile folosile adaptate pentru zbor. 2 (Şls) Reptilă din ordinul pterozaurienilor (1) Si: (rar) pterozaur.
ptialagog, ~a sn, a [At: M. D. ENC. / P: pti-a- / PI: -ogi, ~oge / E: fr ptyalagogue] 1-2 (Substanţă, aliment etc.) care activează salivaţia.
ptiahnă sf [At: PROT. - POP., N. D. / S şi: ptya- / P: pti-a- / E: fr ptyaline] Enzimâ secretată de glandele salivare, care are propritetatea de a transforma amidonul din alimente în maltoza şi glucoză Si: amilază salivară.
ptiahsm sn [At: BIANU. D. S. / S şi: ~iz.m / P: pti-a- / E: frptyalisme] Salivaţie abundentă care apare în unele afecţiuni. ptii i vz ptiu ptioa i vz ptiu ptitălogoi sm vz pitpălăcoi
ptiu i [At: GCR II. 343 / V: (reg) m~, ptii, ptioa, ptui, ptuu, tpiu / E: fo] (Pfm; rep) 1 Cuvânt care redă zgomotul pe care-1 face cineva când scuipă Si: (reg) pfui, puc1, tfu. 2 Cuvânt care exprimă dezgust, nemulţumire, mirare etc. în faţa unui lucru neaşteptat Si: (reg) pfui, puc1, tfu. 3 Cuvânt care însoţeşte acţiunea de a scuipa, utilizat în descântece.
ptolemcic, ~ă a [At: LABIŞ, P. 283 / P: -me-ic / Pl: -ici, -ice / E: Ptolemeu + -ic] (Rar) 1 Privitor la Ptolemeu. 2 Privitor Ia concepţia lui Ptolemeu, bazată pe doctrina geocentrică.
ptomamă sf [At: BIANU, D. S. / PI: -ne / E: fr ptomaine] (Mpl) Substanţă toxică azotată rezultată din descompunerea proteinelor de origine animală.
ptoză sf[At: BIANU. D. S. / Pl: -ze / E: fr ptose] Fenomen patologic care constă în deplasarea în jos a unor organe interne, datorită slăbirii şi relaxării unor ligamente de susţinere. ptr i vz ptru ptrio i vz ptru ptriu i vz ptru ptroa i vz ptruia ptrşii i vz ptru ptrt i vz ptru
ptru i [At: PANN, H. 36/7 / V: (reg) prşiu, pru, ptr, ~rio, ~riu, ptrşii, ptrt, ~i, ptu, tpr, tpriu, tpru, tpruş, tptroa, tr, tru / E: fo] (Pop; are; cu „r“ sau „u“ prelungit) 1 Cuvânt cu care se opresc sau se cheamă caii ori
măgarii. 2 (Pex) Cuvânt care redă zgomotul morii. 3 (Pop) Cuvânt cu care se strigă vitele prinse la jug. ca îndemn să meargă la stânga. 4 (Reg; îcr niJ şi nea) Cuvânt cu care se strigă viţeii. 5 (Pop; îf pru, ptu, tptroa, tpru, tru) Cuvânt folosit la mânarea oilor. 6 (Reg) Cuvânt care imită sunetul produs de împrăştierea apei cu buzele. ptrua i vz ptruia
ptrucă i [At: CHEST. V, 77/92 / E: cf ptru] (Reg) Cuvânt cu care se strigă oile. ptr ui i vz ptru
ptruia i [At: MAT. FOLK. 130 / P: ptru-ia / V: (pop) prtroa, ~roa, ~ua / E: cf ptru] (Pop; rep) Cuvânt cu care se cheamă unele animale, îndeosebi caii şi oile.
ptrusca i [At: LEXIC REG. 107 / E: fo] (Buc) Cuvânt cu care se alungă oile. ptu i vz ptru ptui i vz ptiu ptuşi v vz căptuşi ptuu i vz ptiu
ptu i [At: UDRESCU. GL. / E: fo] (Reg) Cuvânt care imită plescăitul buzelor când se dă un sărut.
pu i [At: CREANGĂ, A. 52 / V: pup / E: fo] (Rep) Cuvânt care imită strigătul pupe zei.
puah i [At: STANCU. D. 406 / E: fo] (Pop) Cuvânt care exprimă greaţă, dezgust, silă.
pubelă sf [At: DN3 / Pl: -le / E: fr poubelle] Recipient portabil pentru gunoiul menajer.
puber, ~ă smf a [At: I. GOLESCU, C. / Pl:	-e / E: fr pubere, Iat
puber] (Liv) 1-2 (Individ) care a ajuns la vârsta pubertăţii.
puberal, ~ă a [At: PARHON, B. 128 / Pl: -i, -e / E: puber + -al] (Liv) 1 Care aparţine pubertăţii (1). 2 Privitor la pubertate (1). 3 Care este specific pubertăţii (1).
pubertar, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr pubertaire] Referitor la pubertate (1) Si: (liv) puberal (1-3).
pubertate sf [At: EPISCUPESCU, O. î. 51/23 / E: fr puberte, lat pubertas, -atis] 1 Perioadă a vieţii omeneşti cuprinsă între copilărie şi adolescenţă, caracterizată prin maturaţia funcţiilor sexuale, prin apariţia caracterelor sexuale secundare şi printr-o dezvoltare psihică intensă. 2 (îvr; îs) Oasele -tatii Pubis. 3 (Jur; rar; şîs vârsta pubertăţii) Vârstă minimă admisă de lege pentru căsătorie. pubes sn vz pubis
pubescent, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 92 / Pl: -nţi, -e / E: fr pubescent] (D. frunze, tulpini etc.) Care este acoperit cu peri mici şi fini ca un puf.
pubesccnţă sf[At: SCRIBAN. D. / Pl: -ţe / E: fr pubescence] (Bot) Stare a tulpinelor şi a frunzelor pubescente.
pubian, ~ă a [At: KRETZULESCU. A. 70/13 / P: -bi-an / Pl: -icni, -iene I E: fr pubien] 1 Care aparţine pubisului (1). 2 Privitor la pubis
(1). 3 Care formează pubisul (1).
pubis sn [At: KRETZULESCU. A. 71/22 / V: pubes / Pl: ~e, (rar) -uri ( E: fr pubis] Os format din segmente-pereche, care formează partea anterioară a centurii pelviene Si: (îvr) oasele pubertăţii.
public, [At: (a. 1782) URICARIUL XI, 266 / V: (reg) pob~ / Pl: -ici, -ice / E: lat publicus, -a, -um, fr public] 1 sns Totalitate a unor persoane, considerată în raport cu ceva care îi este atribuit, adresat, destinat etc. Si: lume, obşte. 2 sns Număr mare nedefinit de persoane Si: lume, mulţime, popor. 3 sn (îs) Marele ~ sau (rar) -ul cel mare Mase largi ale populaţiei considerate în raport cu participarea la un eveniment social, cultural, artistic etc. 4-5 sn (înv) a/(îljv) în ~ sau (înv) în ~ă (Care are loc) în văzul lumii Si: (înv) publicamente, (Îvr) publiceşte. 6 sf (îvr; îe) A da (ceva) în -"ă A aduce ceva la cunoştinţa unei colectivităţi. 7 sn (Reg; îe) A da (pe cineva) în poblic A demasca pe cineva. 8 sn (Spc) Totalitate a persoanelor care asistă la un spectacol, la o conferinţă, la o reuniune etc. Si: asistenţă (1), auditoriu (1-2), spectatori. 9 sn (înv) Populaţie a unei aşezări umane. 10 a La care asistă sau ia parte un număr-mare de
76
PUCĂ
oameni. 11 « (Spc; d. examene, concursuri etc.) Care se desfăşoară în prezenţa unui număr de oameni care pot aprecia. 12 a (D. examene, concursuri etc.) Care permite o participare a tuturor celor ce îndeplinesc condiţiile prevăzute. 13 a (Spc) Care se face sau devine cunoscut unei colectivităţi umane prin publicare. 14 a Care aparţine unei colectivităţi umane Si: comun (1-2), generai (2-3), obştesc. 15 a Care provine de la
o	colectivitate umană Si: comun (7-8), general (2-3), obştesc. 16 a Privitor la o colectivitate umană Si: comun (3-4), general (2-3), obştesc. 17 a (Is) Opinie (sau, îvr. opiniune) ~ă Părere a colectivităţii într-o anumită chestiune. 18 a (îas) Colectivitate umană considerată din punctul de vedere al părerii, al judecăţii sale într-o anumită chestiune. 19 a Care aparţine statului. 20 a Privitor la stat. 21 a Care provine de la stat. 22 a (înv; îs) Drept ~ Subîmpărţire a dreptului care trata despre relaţiile persoanelor, ca indivizi particulari, cu statul. 23 a (înv; îas) Relaţii juridice stabilite pe baza acestui drept. 24 a (înv) Minister ~ Minister. 25 a (Iuz; îs) Învăţământ ~ sau instrucţie (ori instrucţiune, şcoală) ~ă învăţământ sau şcoală organizate şi controlate de stat. 26 a (Iuz; îs) Forţă ~ă Poliţie. 27 a (îs) Viaţă ~ă Activitate politico-administrativă a unui stat. 28 a (îas) Activitate a cuiva în legătură cu funcţiile de stat pe care le ocupă. 29 a (îs) Datorie ~ă Suma totală datorată la un moment dat de către un stat în baza unor împrumuturi interne şi externe. 30 a (îs) Om ~ (sau persoană ~ă) Persoană care joacă, prin funcţia sa, un rol important în viaţa politică şi socială a unei ţări. 31 a (D. persoane) Care ocupă o funcţie de stat. 32 a Care este pus la dispoziţia tuturor sau a unor anumite categorii de oameni.
33	a (îs) Grădină ~ă Parc. 34 a (înv) Femeie ~ă Prostituată. 35 a (înv) Casă ~ă Bordel.
publice vt [At: VĂCĂRESCUL, IST. 262/9 / V: (înv; cscj) -ici / Pzi: public l E: lat publicare cf fr publier] 1 (Asr; c. i. ştiri, informaţii etc.) A face cunoscut tuturor ceva prin tipărire, afişare etc. Si: (rar) a publicita, (înv) a publicarisi (1), a publicului (1), a publicui (1). 2 (C. i. articole, căiţi,reviste, creaţii literare etc.) A face să apară prin intermediul tiparului sau al altor mijloace tehnice de multiplicare Si: a da publicităţii (17). (înv) a publicarisi (2), a publicui (2). a tipări. 3 (Reg) A oficializa prin tipărire.
4	(Olt) A calomnia.
publicabil,	a [At: CONTEMP. 1948. nr. 108. 8/2 / Pl:	/	E:
publica + -bil cf fr publiable] Care se poate publica (2).
publicamente av [At: HELIADE ap. SFC II. 197 / V: (înv) ~m\nte / E: it publicamente cf fr publicpiement] (înv) în public. publicaimnte av vz publicamente
publicau sm [At: N. TEST. (1648) V716 / V: (îvr) pob~ / E: lat publicanus cf fr publicain] (înv) Persoană care strângea impozitele la vechii romani.
publicare sf[At: CR (1830). 2262/40 / Pl: ~cari / E: publica] 1 (Asr) Aducere la cunoştinţă prin tipărire, afişare, persoane intermediare etc. Si: anunţare, (înv) publicarisire, publicaţie (1 ).publicuire, vestire. 2 Apariţie a unui articol, a unei căiţi, a unei reviste etc. Si: (înv) publicaţie (2). publicitate (1), tipărire. 3 (Spc) Afişare. 4 (înv; ccr) Publicaţie (6).
publicarisi vt [At: IST. AM. 14v/21 / Pzi: -sesc l E: public + -arisi] (înv) 1-2 A publica (1-2).
publicarisire sf [At: BULETIN. F. (1833). 50V24 / Pl: ~n / E: publicarisi] (înv) 1-2 Publicare (1-2).
publicaţie sf [At: (a. 1785) URICARIUL IV. 36/17 / V: (înv) -iune / Pl: ~/7 / E: fr publication, ger Publikation, rs nydAHKaipui) 1-2 (înv) Publicare (1-2). 3 (Spc) Afiş. 4 (Spc) Ordonanţă publică. 5 (Spc) Declaraţie tipărită. 6 (Şîs ~periodică) Apariţie editorială periodică Si: periodic, (înv) publicare (4). publicaţiune sfvz publicaţie
publică sf [At: CANTEMIR, IST. 31 / Pl: -ici / E: lat publica] (înv) 1 Republică. 2 (Pgn) Stat.
publicălui vt [At: (a. 1778) IORGA, S. D. XII. 94 / Pzi: -esc / V: (înv) ~cul~ / E: public + -ălui] (înv) A publica (1).
publiceşte av [At: CALENDARIU (1794). 36/20 / E: public + -eşte] (îvr) în public.
publici v vz publica
public'ism sn [At: LM / Pl: (rar) ~e / E: frpublicisme] (Frr) Publicistică
(2).
publicist,	smf [At: CR (1836). 431 /I / Pl: -işti, ~e l E: fr publiciste]
1	Persoană care publică (2) opere cu caracter politic, social, cultural, legate de actualitate Si: autor (6). 2 Persoană care publică în calitate de profesionist articole în presă, răspunzând interesului public Si: gazetar, jurnalist, ziarist. 3 (Pgn; rar) Scriitor.
publicistic, ~â [At: MAIORESCU. CR. I. 209 / Pl: ~/a\ -ice / E: publicist + -ic] 1 sf Totalitate a publicaţiilor periodice dintr-un anumit interval de timp, dintr-o ţară. dintr-un domeniu etc. considerate ca mijloc de informare a publicului Si: presă, (înv) publicitate (4). 2 Activitate a publicistului (2) Si: gazetărie, presă, (frr) publicism, (înv) publicitate
(2), ziaristică. 3-5 a Care aparţine (publiciştilor (1-2) sau) publicisticii
(1)	Si: gazetăresc, jurnalistic, ziaristic. 6-8 a Privitor (la publicist (1-2) sau) la publicistică (1) Si: gazetăresc, jurnalistic, ziaristic. 9-11 a Care provine (de la publicist (1-2) sau) dc la publicistică (1) Si: gazetăresc, jurnalistic, ziaristic.
publicita vt [At: T noiembrie 1962. 62 / Pzi: ~tcz / E: cf publicitate] (Rar) A publica (1).
publicitar, a [At: SCÎNTEIA. 1966. nr. 6 926 / Pl: ~/\	/	E:	fr
publicitaire j 1-3 Care aparţine publicităţii (6-8). 4-6 Privitor la publicitate (6-8). 7-9 Care serveşte publicitatea (6-8). 10-12 Care se ocupă de publicitate (6-8).
publicitate sf [At: CR (1848), 251 /16 / E: fr publicite] 1 (înv) Publicare
(2).	2-3 (înv) Publicistică (1-2). 4 (Rar; csc) Opere publicate de cineva.
5	(înv; îs) Organ de - (sau al -tăţii) sau organul ~taţii Publicaţie (6) periodică. 6 Caracter a ceea ce este de interes public (13) şi nu este ţinut secret. 7 Fapt de a deveni cunoscut în cercuri cât mai largi. 8-9 Mijloace prin care cineva sau ceva (este făcut să devină sau) devine cunoscut de cercuri cât mai largi. 10 (Iuz; îs) ~a judecăţii sau principiul ~tâţii Principiu al dreptului procesual socialist potrivit căruia soluţionarea litigiilor se face de regulă în şedinţă publică. 11 (îs) Mica ~ Rubrică a unei publicaţii periodice în care se publică, contra plata, cereri şi oferte de serviciu, anunţuri de vânzări şi cumpărări. înştiinţări cu caracter personal etc. 12 (îas) Totalitate a anunţurilor de acest fel. 13 (îs) Agenţie (sau birou. îvr. agentură) de - Birou unde se pot da. pentru a fi publicate în periodice sau difuzate prin radio şi televiziune, anunţuri cu caracter particular. 14 (Şîs Marea ~) Vastă activitate în presă şi în mass-media. prin care se recomandă publicului diverse produse comerciale, servicii, publicaţii (2). evenimente culturale sau politice, se strâng fonduri în diferite scopuri caritabile şi se încearcă manevrarea opiniei publice referitor la diferite probleme de interes general, pentru care publicaţiile şi posturile de radio şi televiziune primesc fonduri însemnate, constituind unul din cele mai importante mijloace de finanţare a lor. 15 Totalitate a anunţurilor şi programelor de publicitate (14), în realizarea cărora sunt implicaţi numeroşi oameni de artă. psihologi, sociologi, politicieni, economişti etc. 16 (îs) Agent de ~ Persoană angajată de o firmă comercială pentru a face reclamă mărfurilor ei. 17 (îlv) A da -taţii (sau. rar. în ~) A publica (2).
publicui vt [At: MAN. LEG. 4V/19 / Pzi: ~esc / E: public + -ui] (înv) 1-2 A publica (1-2).
publiciiire sf[At: (a. 1844) BULETIN. G. 10'/19/P1: ~W/E: publicui] (înv) Publicare (1). publicului v vz publicălui pubn sm vz pumn
puc1 i [At: PĂCALĂ, M. 163 / E: fo] (Reg; rep) Ptiu. puc2 sn [At: DM / Pl: ~z//7 / E: eg puck] Obiect în forma de disc, făcut din cauciuc tare, folosit la jocul de hochei pe gheaţă pentru a marca goluii în poarta adversă.
pucă sf [At: PAŞCA, GL. / Pl: ? / E: ns cf pucăr1] (Reg) Termen depreciativ la adresa unei femei sau a unei fete.
77
PUCĂR1
pucăr1 sm [Aî: UDRESCU. GL. /PI: ~i /E: net] 1 (Olt; Mun) Om prost, nătâng. 2 Epitet depreciativ pentru 1111 tânăr necăsătorit, care umblă haimana. pucăr2 sm vz mucăr
pucecios, -oasă a [At: AMFILOHIE. G. F. 55v/l / Pl: -oşi, -oase. / E: cf pucios] (Ivr) Sulfuros. pucheană sf vz puchină pudicn sm vz puchină puchenos, -oasă a vz puchinos
puchi smi [At: SCRIBAN, D. / E: nctl 1 (Mol; Buc) Urdoare. 2 (Reg) Pată mică. 3 (Reg) Păduche. 4 (Reg) Joc de căiţi nedefinit mai îndeaproape. puchin sm vz puchină
puchină sf [At: TDRG / V: pucheană, puchen sm, -n sin / A şi: puc-/ Pl: -ni / E: ns cf puchi] (Reg) Urdoare.
puchineală .v/‘[At: UDRESCU, GL. / Pl: -di / E: puchini + -eală] (Reg) Migală.
puchini vi [At: SCRIBAN. D. / Pzi: -nesc / E: puchin] (Mol; Mun) A migăli (1).
puchinisit, -ă a [At: COMAN, GL. / Pl: -iţi, -e / E: cf puchini] (Reg; d. scris) Puchinos (11).
puchiiiit1 sn [At: UDRESCU. GL. / Pl: (rar) -uri / E: puchini] (Reg) Migăli re.
puchiiiit2, ~ă [At: UDRESCU, GL. / Pl: -iţi, -e / E: puchini] (Reg) 1 (D. oameni) Care migăleşte. 2 (D. un obiect) Migălit2.
puchinos, -oasă [At: CANTEMIR, IST. 107 / V: (reg) ~hen~/ Pl: -oşi, -oase / E: puchină + -ov] 1-2 smf, a (Pop) (Om) care are urdori la ochi Si: puchios (1). urduros. 3-4 a (Pop; pex; prt) (Om) nespălat şi neîngrijit Si: puchios (2). 5 av (Reg; îe) A se uita ~ A miji ochii. 6-7 smf a (Om) sărac. 8 a (D. aşezări omeneşti) Mic şi sărăcăcios. 9-10 a, av (Mol; fam; d. lumină) (Care este) extrem de slab. 11-12 a, av (Mol; fam; d. scris, litere) (Care este) extrem de mărunt, şters şi se descifrează cu greutate Si: (reg) puchini sil.
puchios, -oasă a [At: BELDIMAN. E. 10/33 / Pl: -oşi, -oase / E: puchi + -w] (Reg) 1-2 Puchinos (2, 4). 3 (Reg) Care este bolnav de trahom.
puchiţel, -ea [At: CONTEMPORANUL. VI2, 1 / Pl: ~e/\ -ele ! E: puchi + -iţei, -iţea] 1 smf(?op\ mpl; cu determinări care indică culoarea) Picăţel.
2	a (Reg) Cu picăţele. 3 a (Reg; pex) Pestriţ. 4 a (D. ochi) Căprui.
puchiţlcă [At: H III. 306 / Pl: -ici / E: puchi + -(i)ţică] (Reg) 1 .ş/Puchiţel (1). 2 c//’Puchiţea (2). 3 af Pestriţă. puchpuruchi i, a vz pitpalac
puci sn [At: BENIUC, M. C. I, 178 / S şi: putsch / Pl: -uri / E: ger Putsch] Acţiune armată a unui grup politic militar având drept scop răsturnarea prin violenţă a unui regim politic, a unei ordini statale. puciagnă sfvz puciognă
pucigăios, -oasă smf, a [At: I. CR. VI. 127 / Pl: -oşi, -oase / E: ns cf pucios] (Mol) 1-2 (Om) urât, neîngrijit. pucignă sfvz puciognă
pucutgă sf [At. BARCIANU / Pl: ? /E: ns cf srb pucenka] (Trs) Unealtă de cizmărie cu care se netezeşte, se poleieşte sau se lustruieşte pielea. pucinog s vz pocinog pucioacnă sfvz puciognă pucioagnă sfvz puciognă pucioancă sf vz pucioagnă puciocnă sfvz puciognă
puciognă sf [At: ECONOMIA. 46/26 /V: (reg) puciagnă, pucignă, (îrg) —oacnă, (pop) -oagnă, (îvr) —oancă, —ocnă / E: cf pucios] (Bot) 1 Plantă erbacee din familia umbeliferelor. cu flori albe. care creşte prin semănături Si: (reg) huruiană-pucioasă, puturoasă (Bifora radians). 2 (Trs) Coriandru (Coriandrum saîivum).
pucios, -oasă [At: PSALT. 17 /V: (reg) păci- / E: puţi + -us] 1-2 a, sf(Chm; îvp; şîs piatra sau. înv. iarbă -oasa) Sulf. 3 sf(Trs) Chibrit. 4 a (Reg; îs) Pere -oase Varietate de pere nedefinită mai îndeaproape. 5 a (îrg; d. substanţe, materii etc.) Sulfuros. 6 a (Pex) Care miroase urât.
a sulf sau a hidrogen sulfurat. 7-8 sf, a (Şîs Apă -oasă sau apă de -oasa) (Apă minerală) sulfuroasă. 9-10 smf, a (Mun; Dob) (Om) murdar, care miroase urât. 11-12 smf a (Reg; pex) (Om) trândav. 13 a (Reg) Nesuferit.
14	a (Reg; d. lemne) Plin de apă. 15 a (Reg; csnp) Plin de sevă.
pucioşit, -ă a [At: AR (1830), 236V44 /Pl: -iţi, -e l E: cf pucios] (Chm; înv; îs) Idrogeniu - Hidrogen sulfurat. pucistsm [At: DN" /Pl: ~iş//‘ / E: ger Putschist] Participant la un puci. puclăuă sf [At: BĂCESCU. PĂS. 144 / A: net / Pl: -laie l E: net] (Orn; reg) Bibilică (1) (Numido meleagris).
pucliş, -ă a [At: GLOSAR REG. / Pl: -i, -e / E: ger buk(e)lig] (Reg) Cocoşat2 (2).
puciul [At: CADE / Pzi: -esc / V: (reg) -cuiul, (css) -culi / E: cf pocoli]
1	vi (Trs; Buc) A nu reuşi. 2 vt (Buc) A lucra superficial. 3 vi (Reg; îf puculi) A locui. 4 vt (Reg; îf pucului) A fura (1). pucost s vz pocost pucostl v vz pocosti
pucşă sf[At: A III. 17 / Pl: ? / E: net] (Reg) Mai2. puculi v vz puclui pucului1 v’ vz pocoli pucului2 v vz puclui
pucurici smi [At: ALR I. 1895/28 / E: ns cf licurici] (Ent; reg) Licurici (Lampyris noctiluca).
pud sn [At: AR (1829). 236!/l 2 / Pl: -uri / E: rs ny4] Unitate rusească de măsură pentru greutăţi egală cu 16.38 kg. pudăr sn vz pudră pudără sf vz pudră
pudărele sfp [At: ALR I. 790/1 16 / E: ns cf pudră] (Reg) Podoabe. pudări V vz pudra
pudel sm [At: ALECSANDRI. T. 1309 / V: (rar) pudl / Pl: -i / E: ger Pudel] Rasă de câini de mărime mică sau mijlocie, cu părul lung. lăţos şi creţ, uşor de dresat, folosită mai ales la vânatul păsărilor acvatice sau drept câine de companie Si: caniche. puder sn vz pudră puderi v vz pudra pudibond, -ă a vz pudibund
pudibonderie sf[At: DN2 /V: -bund- / E: fr pudibonderie] (Frr; liv) Afectare a unei pudori exagerate.
pudibund, —ă a [At: LM / V: —bond / Pl: -nzi, -e / E: lat pudibundus, fr pudibond] (Liv) 1 Care afectează o pudoare (1) exagerată. 2 Care aparţine unei persoane pudice (1). pudibunderie sfvz pudibonderie
pudic, -ă [At: PROT. - POP.. N. D. / A şi: (rar) -ic ! Pl: -ici, -ice l E: fi pudique, lat pudicus] 1 a (D. oameni) Plin de pudoare (1). 2-3 a, av (Care se manifestă) cu pudoare (1).
pudicitate j./’[At: PROT. - POP., N. D. / Pl: -taţi / E: fr pudicite] 1-2 Pudoare (1-2).
pudiciţie sf [At: GHEŢIE. R. M. / Pl: -ii / E: lat pudicitia] (Ltr) 1-2 Pudoare (1-2).
puding1 sn [At: CADE / Pl: -uri / E: eg pudding] Budincă englezească preparată din făină. ouă. grăsime de vacă. zahăr, măduvă, prune şi rom.
puding2 sn [At: SCRIBAN, D. / V: (rar) -ă (A: net) sf l Pl: -uri / E: fr poudingue cf eg puddingstone] (Gig) Varietate de conglomerat foarte compact, format din blocuri perfect rotunjite, cu mult pietriş. pudingă sfvz puding2 pudl sm vz pudel
pudla vt [At: SCRIBAN. D. / Pzi: -lez / E: frpuddler, eg puddle] (Mtg) A separa fonta de impurităţi pentru a obţine un oţel cu însuşiri speciale. pudlagiu sn vz pudkij
pudlajsn [At: PONI. CH. 222 / V: (înv) -agiu / E: îrpuddlage] (Mtg) Procedeu de îndepărtare a impurităţilor din fontă, în cursul elaborării oţelului.
78
PUFĂIRE
pudidre sf [At: SFC V, 201 / Pl: -lari / E: pud la] (Mtg) 1 Separare de impurităţi pentru a obţine un oţel special. 2 Oţel obţinut prin pudlare (1).
3	Ansamblu de operaţiuni de elaborare a oţelului prin pudlaj.
pudlat, ~a a [At: IOANOVICI, TEHN. 47 / Pl: ~aţi, -e / E: pudla] (Mtg; d. otel) Care a fost supus operaţiei de pudlaj.
pudli s [At: ALR SN IV. h 1019 / V: (reg) podii / Pl: net / E: mg pudli] (Trs) Tejghea într-un magazin.
pudoare sf[At: FIS. 79/28 / Pl: (rar) -ori / E: îr piideur, lat pudor] 1 Sentiment de sfială, de jenă, de decenţă etc. manifestat în comportarea cuiva Si: pudicitate (1). (ltr) pudiciţie (1). 2 Comportare care arată pudoare
(1)	Si: pudicitate (2). (ltr) pudiciţie (2). 3 (Rar) Modestie. 4 (Jur) Castitate.
5	(Jur; îs) Atentat la - Infracţiune care constă în încercarea de a viola o femeie.
pudoinică sf[At: CV 1951. nr. 9-10, 45 / Pl: -ici / E: cf podoiniţă] Podoiniţă.
pudra [At: POLIZU /V: (reg) pudura, (cscj) pudări,puderi / Pzi: -rez IE: frpoudrer] 1-2 vtr A(-şi) da cu pudră (1) Si: (înv) a (se) pudrui (1-2).
3	vt A acoperi cu un strat subţire de zahăr etc. pudrare sf [At: POLIZU / Pl: ~rari / E: pudra] 1 Fardare cu pudră (1).
2	Acoperire cu un strat subţire de pulbere de zahăr etc.
pudrat, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~a//, -e / E: pudra] 1 (D. oameni) Care are pe toată faţa sau pe unele părţi ale ei un strat de pudra (1) Si: (asr) pudruit. 2 Acoperit cu un strat subţire de pulbere de zahăr.
pudră ,v/'[At: NEGRUZZI. S. II. 179 / V: (reg) pwdăr sn, pudără,puder sn, pudură, puldăr sn, prudă / Pl: -re / E: fr poudre] 1 Pulbere fină. parfumată şi colorată, care se foloseşte ca fard. 2 (Pgn) Material solid prefăcut în pulbere. 3 (Spc) Pulbere fină dintr-o substanţă medicamentoasă, folosită pentru acoperirea, protejarea sau tratarea pielii şi în terapeutica unor boli.
pudrdă sf [At: I. IONESCU. P. 38 / S şi: (iuz) ~rettâ / E: frpoudrette] (Iuz) Preparat industrial sub formă de pudră (3). folosit ca îngrăşământ.
pudrieră sf [At: NICA, L. VAM. / P: -dri-e- / Pl: -re / E: fr poudrier] Cutioară prevăzută cu o oglindă. în care se păstrează pudra de fardat.
pudrui vtr [At: DACIA LIT. 140/8 / Pzi: -qsc / E: pudră + -///] (înv) 1-2 A (se) pudra (1-2).
pudruit, -a a [At: GTN (a. 1836), 1071 /15 / Pl: -iţi, -e / E: pudrui] ( Asr) Pudrat (1). pudura v vz pudra pudură sfvz pudră puer- ec vz pueri-
pueri- [At: DN3 / P: pu-e- /V: puer- / E: fr pueri-, it pueri- cf lat puer] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1-2 (Referitor la) copii. 3 De copii.
puericultura sf [At: CADE / P: pu-e- / Pl: (rar) -ri / E: îr puericulture] Ramură a medicinii care se ocupă cu metodele şi mijloacele de creştere şi dezvoltare armonioasă. în condiţii sănătoase, a copiilor în primii ani de viaţă.
pueril, ~ă a [At: PROT. - POP.. N. D. / P: pu-e- / Pl:	~e	/	E:	fr
pueril] (D. însuşirile, activităţile etc. oamenilor) 1-2 Caracteristic (copilului1 (1) sau) copilăriei (1) Si: copilăresc (5), copilăros (1), naiv.
3	(Pex; prt) Căruia îi lipseşte maturitatea, profunzimea, seriozitatea Si: naiv, neserios.
puerilism sn [At: PARHON. B. 71 / P: pu-e~ / E: fr puerilismeJ Stare patologică în care bolnavul se află la nivelul psihicului unui copil.
puerilitate sf [At. PROT. - POP.. N. D. / P: pu-e~ / Pl: -taţi / E: fr puerilite] (Rar) 1-3 Atitudine puerilă (1-3).
puerperal, ~a a [At: KRETZULESCU. M. 1 13/20 / P: pu-er- / Pl:
-e / E: fr puerperale] 1-2 Care aparţine (lăuzei sau) lăuziei. 3-4 Care se referă (la lăuză sau) la lăuzie. 5 (îs) Febră (sau infecţie) -ă ori (înv) friguri -e Boală infecţioasă care apare la lăuze datorită pătrunderii în uter a unui agent patogen.
puerperalitate .s/[At: DN3 / Pl: (rar) ~taţi / E: cf îr puerperalite] Stare a femeii de la fecundaţie până la sfârşitul lăuziei.
puf [At: ŢICHINDEAL. F. 214/24 / Pl: (4-5) ~uri / E: fol 1 / Cuvânt care redă zgomotul înfundat produs de lovirea. în cădere, a unui corp de
0	suprafaţă moale Si: buf. 2 i Cuvânt care redă zgomotul produs de eliminarea bruscă şi cu intermitenţe a aerului pe nări. pe gură. 3 i (Mun) Băşină (1). 4 sn (Mun) înţepătură de ac. 5 sn (Mun; spc) Injecţie.
puf2 [At: NEGRUZZI, S. II, 37 / V: (îvr) puh sn / Pl: -uri, (14,16)
/ E: siv *i70yp« cf bg nyx] 1 sn (Csc) Pene mici. moi şi fine. care constituie primul penaj al puilor sau care acoperă corpul unor păsări pe burtă şi sub aripi şi care servesc la umplerea pernelor, a plăpumilor etc. 2 sn (Pfm; îe) A creşte (sau a trăi, a ţine etc.) în (sau pe) ~ (sau, rar -uri) sau în perini de - A creşte, a trăi etc. în confort, neducând lipsă de nimic. 3 sn (Pan; csc) Fulg de zăpadă. 4 sn (Csc) Păr1 mărunt, moale şi mătăsos din blana unor animale. 5 sn (Csc) Peri1 foarte fini şi moi care le cresc, la pubertate, băieţilor pe obraz. 6 sn (Csc) Peri1 mici şi fini care acoperă unele plante ori unele părţi ale lor sau cu care sunt prevăzute unele seminţe ca să poată pluti în aer. 7 sn (îs) ~ de piersică sau -ul piersicii Păr1 fin şi moale care le creşte oamenilor pe obraz şi pe ceafă. 8 a (Lsg; îc) Bumbac— Bumbac brut obţinut la cules. 9 su Obiect de toaletă făcut din puf2 (1) sau alt material pufos (2), care serveşte la pudrat. 10 sn (Reg) Pilotă (1). 11 sn (Reg) Făină dc cea mai bună calitate. 12 sn Ou bătut pus în supe sau în ciorbe după ce acestea s-au fiert şi care. coagulându-se. stă la suprafaţă sub formă de ghemotoace neregulate Si: zdrenţe. 13 sn (Reg) Joc de copii care constă într-o întrecere a forţei dintre arătătorul unui copil şi cel al altui copil. 14 sm (Bot; reg) Gogoaşă (Globaria gigantea). 15 sn (Bot; reg; îc) —vegetal Bumbăcariţă (3) (Eriophorum scheuz.eri). 16 sm (Olt; lpl) Gogoşi ale viermilor de mătase.
puf sn [At: CADE / Pl: -uri / E: fr pouf] Scaun scund, fără spătar, de formă cilindrică, capitonat cu stofă sau făcut din material plastic umplut cu aer. puf a i vz pufai1
pufai1 i [At: GÎRLEANU ap. CADE / V: (rar) pufa / E: fo] (Rep) Cuvânt care redă zgomotul produs de pufăitul lulelei.
pufai2 [At: LB / Pl: -e, -uri / E: cf puf2] 1 sn (înv) Ceea ce este înfoiat, umflat, asemănător cu puful2 (1). 2 smi (Bot; pop) Gogoaşă (Globaria gigant ea).
pufan sm [At: L. COSTIN. GR. BĂN. II. 162 / Pi: -i / E: puf2 + -an] (Reg) Iepure {Lepus europaeus).
pufai' sn [At: CONV. LIT. XLIV2, 132 / Pl: -uri i E: puf2 + -ar] 1 (Mol) Nisip foarte fin. 2 (Reg) Zăpadă măruntă.
pufat, ~ă a [At: ALEXI. W. / Pl: -aţi, -e / E: cf puf2] (Rar) înfoiat ca puful2 (1).
pufă1 sf [At: H XVIII. 169 / Pl: -e / E: cf puf2] (Bot; reg; îs) Pufa calului Burete nedefinit mai îndeaproape. pufă2 sf [At: DLR / Pl: ~e / E: ns cf pufăi] (Reg) Pâclă (1). pufăi vi [At: LB / V: (rar) bu~. păfăi. pâhăi. păhâi, pifăi, pihăi. (reg) pufui,puhăi.puliui / Pzi: pufăi, (înv) ~e.vc / E: puf1 + -di] 1 (D. oameni şi animale) A respira cu zgomot şi greu pe nări. 2 (Spc) A pufni (1). 3 (D. oameni) A fuma expulzând fumul cu mici întreruperi zgomotoase, provocate de dezlipirea bruscă a buzelor Si: puf ui (2). 4 (Pex) A fuma.
5	(D. lulea) A scoate fum. 6 (Buc; Trs) A sufla în foc. 7 (D. locomotive) A scoate aburi sau fum cu presiune şi cu zgomot. 8 (îvr) A râde pe înfundate. 9 (Ban; Mun; îf pâliâi) A produce un zgomot specific. în timpul fierberii, coacerii etc.
pufăială sf [At: SADOVEANU, O. II. 48 / P: -fă-ia~ / V: (reg) păhă~
1	Pl: -idi / E: pufăi + -eală] 1-4 Pufăire (1,3,5-6). 5 (Spc) Pufnire (1).
6	Fumegare (1). 7 (Ccr) Fum scos de o persoană care fumează. 8 (Mol; îf păhăială) Ceaţă (3).
pufăios, ~oasă a [At: LB / P: -fa-ios / Pl: -oşi, -oase / E: puf2] (Trs; d. oameni, d. părţi ale corpului lor etc.) Puhav (1).
pufăire i/[At: POLIZU / Pl: -ri / E: pufăi] 1 (D. oameni şi animale) Respiraţie cu zgomot şi cu greutate pe nări Si: pufăială (1). pufăit1 (1). pufăitură (1). 2 (Spc) Pufnire (1). 3 (D. oameni) Scoatere afară pe gură şi pe nas a fumului de tutun cu zgomot înfundat, prelung şi şuierător Si:
79
PUFĂIT1
pufăiălă (2). pufăit1 (2), pufăitură (2). pufiiet (2). pufnire (2), puf ni tură
(2). 4 Fumegare (1). 5 (D. locomotive) Scoatere de aburi sau de fum cu presiune şi cu zgomot Si: pufăiaiă (3), pufăit1 (3). pufăitură (3). 6 (îvr) Râs pe înfundate Si: pufăiaiă (4). pufăit1 (4). pufăitură (4).
pufăit1 sn [At: ARDELEANU. V. P. 8 / V: -fuit, (reg) păf- f Pl: (rai*) -uri I E: pufăi] 1-4 Pufăire (1,3,5-6). 5 (Spc) Pufnire (1). 6 Fumegare (1).
pufăit2, ~ă a [At: COMŞA. N. Z. 36 / Pl: -iţi, -e IE: pufăi] (Rai*; d. pământ, terenuri) Afânat (1).
pufăitor, -oare a [At: LM / P: -fâ-i- / Pl:	-oare	I	E:	pufăi	+	-tor]
(îvr) 1-6 Care pufăie (1,3-5, 7,9).
pufăitură sf [At: SADOVEANU, O. IX. 360 / P: -fă-i- / V: (rai') paf-, pufui- / Pl: -ri / E: pufăi + -tură] (Rar) 1-4 Pufăire (1,3,5-6). 5 (Spc) Pufnire (1). 6 Fumegare (1). pufăne aţă sf[At: H V, 10 / Pl: ? / E: cf puf2] (Bot; reg) Iarbă de baltă. pufărie sf [At: JIPESCU. O. 155 / Pl: -ii / E: puf2 + -ărie] 1 Mulţime de puf2 (1). 2 Aşternut de puf1 (1).
pufăriţă sf [At: SIMIONESCU. FL. 284 / Pl: -ţe f E: puf2+-ăriţă] (Bot; reg) Pufuriţa (1) (Epilobium hirsutum). puf ci că sfvz pufoaică
pufin sm [At: BĂCESCU. PĂS. 144 / Pl: -i / E: lat Puffinus] (Om; rar; îs) ~ mediteranean (sau răsăritean) Furtunar (Puffinus puffinus).
pufişor sm [At: BORZA. D. 171 / Pl:	/	E:	puf2	+ -işor] (Bot; reg)
Papanaş (Trifolium arvense).
pufnă sf[ At: DM / Pl: -ne / E: cf pufni] Ridicătură conică formată prin erupţia la suprafaţa pământului a gazelor degajate dintr-un zăcământ de hidrocarburi care au antrenat apă şi nămol Si: pâclă. vidam noroios.
puf net sn [At: CANTEMIR. IST.' 156 / Pl: ^ / E: pufni + -et] 1 Pufnire (1). 2 Zgomot produs prin cădere, izbire, explozie etc. 3 (Reg) Râs înfundat.
pufni [At: CANTEMIR. IST. 156 / V: (reg) puvni / E: puf] 1 vi (D. oameni şi animale) A expira brusc, cu zgomot, scurt şi sacadat, pe nas (şi pe gură) (din cauza oboselii, a mâniei, a nemulţumirii etc.) 2-3 vi (D. oameni) A pufai (3-4). 4-5 vti (îe) A-1 ~ pe cineva râsul sau a ~în (sau de) râs A începe să râdă (brusc şi zgomotos). 6 vi (D. locomotive, maşini) A da afară cu zgomot înfundat, scurt şi sacadat, gaze, aburi, fum. 7 vi (Pex) A produce un zgomot înfundat, scurt şi sacadat în timpul funcţionării.
pufnire sf [At: DM / Pl: -ri / E: pufni] 1 (D. oameni şi animale) Expiraţie bruscă, cu zgomot, scurtă şi sacadată, pe nas şi pe gura. din cauza oboselii, a mâniei, a nemulţumirii etc. Si: pufăiaiă (5). pufăire (1). pufăit1 (S), puf net (1). (rar) pufăitură (5), pufnitură (1). 2 (D. oameni) Pufăire (3). 3 (Şîs ~ în râs. de râs) Izbucnire în râs înfundat. 4 (D. maşini) Scoatere de gaze. aburi. fum. cu zgomot scurt. înfundat şi sacadat Si: (rar) pufnitură (2). 5 (Pex) Producere de zgomote scurte, sacadate. înfundate din timpul funcţionării Si: (rar) pufnitură (3).
pufnitură sf [At: MIRONESCU, S. A. 137 / Pl: -ri / E: pufni + -tură] (Rar) 1-3 Pufnire (1,5-6). pufnită sf vz bufniţă
pufoaică sf [At: V. ROM. octombrie 1954, 112 / V: (reg) -fci-f E: rs (pytpainca cf puf] Haina scurtă, vătuită şi matlasată.
pufos, -oasă a [At: POLIZU / Pl: ~oşi, -oase / E: puf + -os] 1 (D. perne, saltele etc.) Cu mult puf2 (1) sau cu mult material având consistenţa, moliciunea pufului2 (1). 2 (Pex) Moale ca puful2 (1). 3 (D. zăpadă, pământ, roci, pâine etc.) Care este puţin compact şi are aspectul structural al pufului2 (1) Si: afânat (1-2), poros. 4 (D. cer) Acoperit cu nori ca puful2 (1). 5 (Rar; d. oameni sau d. părţi ale corpului lor) Puhav (1). 6 (D. animale sau d. blana lor) Care are mult puf2 (4) Si: (îvr) pufulin. 7 Ca puful2 (4). 8 (D. faţă sau părţi ale feţei) Acoperit cu puf2 (5). 9 (D. plante) Acoperit cu puf2 (6) Si: (rar) pufui at.
pufoşit, -ă a [At: POPA, V. 137 / Pl: -iţi, -e l E: pufos + -//] (Rar; d. oameni şi d. părţi ale corpului lor) Puhav (1). pufui v vz pufăi
pufuiat, -ă a [At: POPA, V. 174 / P: -fu-iat / Pl: -aţi. -e / E: puf2] (Rar; d. plante) Pufos (9). pufuit1 sn vz pufăit1
pufuit2, -ă a [At: VINEA. L. 1.67 / Pl: -iţi. ~e / E: puf2] (Nob) Ca un puf2 (5). pufuitură sfvz pufăitură
pufulete sm [At: PANŢU. PL. / Pl: -cţi / E: puf2 + -uleie] (Bot; reg)
1	Gogoaşă (Gîoharia gi gem tea). 2 Păpălău (1) (Physalys alkekengi).
pufuleţsm [At: ISPIRESCU. L. 44 / PI: -i, (rar, sn) -e / E: puf2 + -ulei] 1-8 (Şhp) Pufuşor (1-8). 9 (Reg) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele ovale şi florile albastre sau albe, care se cultivă ca plantă ornamentală Si: (reg) pufuşor (10) (Ageratum houstonianum). 10 (Bot; reg; lpl) Pejnă (1) (Amberboa moschata). 11 (Bot; reg) Gogoaşă (Globaria gigantea). 12 (Lpl) Produs alimentar în formă de tubuleţe, preparat din mălai cu adaos de caşcaval etc.
pufulin, -ă ă [At: HELIADE, O. I. 366 / Pl: -/.	/	E: puf2] (îvr; d.
animale, d. blana lor sau d. unele părţi ale corpului lor) Pufos (6). puf uliţă sf [At: GRECESCU. FL. 224 / Pl: -ţe / E: puf2 + -uliţa] (Bot)
1	Plantă erbacee cu tulpina cilindrică, ramificată, acoperită cu peri lungi, cu flori roşii-purpurii. care creşte prin locuri mlăştinoase Si: (reg) limbrişor, pufăriţă, răscoage, zburătoăre (Epilobium hirsutum). 2 (Reg) Planta Epilobium montanum. 3 (Reg) Zburătoare (Chamuenerion angustifolium).
pufuşor [At: DONICI. F. 26 / Pl: -i sm, '-oare sn / E: puf2 -f -uşor] 1-8 sm (Şhp) Puf2 (1, 5-6, 9) (mic) Si: pufuleţ (1-8). 9 sm (Bot; Mol) Papanaş (Trifolium arvense). 10 sm (Bot; reg) Pufuleţ (9) (Ageratum houstonianum). pughibală sf vz poghibală pughilareş sn vz bughilaş
pugilat sn [At: I. GOLESCU. C. / Pl: -e, (înv) -uri / E: fr pugilat] 1 (în antichitatea greco-romană) Luptă cu pumnii goi practicată ca sport.
2	(Pex; rar) Bătaie cu lovituri de pumni. 3 (Spt; rar) Box.
pugilism sn [At: L. ROM. 1959. nr. 2. 84 / E: eg pugilism] Sport în care doi adversari luptă pe ring. cu pumnii îmbrăcaţi în mănuşi speciale Si: box2 (1), pugilat (3), pugilistică. pugilist sm [At: CADE / Pl: -işti l E: fr pugiliste] Boxer1 (1). pugilistic, -ă [At: DM / Pl: -ici, -ice / E: fr pugilistique] 1 a Care ţine de pugilism. 2 a Privitor la pugilism. 3 a Specific pugilismuJui. 4 sf Pugilism.
puglcu sm [At: MERA, L. B. 204 / Pl: -ci f E: cf mg pitdli] (Trs) Dulău1 (1).
pugn sm vz pumn pugnaş sm vz pumnaş pugnaşă sf vz pumnaş pugnăşel sm vz pumnăşel pugnişor sm vz pumnişor puh sn vz puf puha sfvz paha puhaby -ă a vz puhav
puhace sfi [At: CANTEMIR, IST. 135 / E: ucr nyrav] (Orn; îrg) Bufniţă (Bubo bubo).
puhai smi [At: BORZA. D. 138 / E: net] (Bot; Trs) Corcoduş (Primus cerasiferă).
puhată sf [At: FOLC. MOLD. 1.445 / Pl: -te f E: ci puha2] (Reg) Bici lung şi gros.
puhav, -ă a [At: ANON. CAR. /V: (rar) buhab, (pop) bu-, (reg) pahav, pihavy -ab / A şi: -liav / Pl: -i, -e f E: bg nyxxaa] 1 (D. oameni şi d. părţi ale corpului lor) Cu carnea moale, flască şi umflată Si: (reg) buged, buhăit4, pâhăvit, (rar) pufos (5). pufai os, pufoşit, searbăd, umflat. 2 (Olt; Mun; d. oameni; îf pâhav) Care nu rezistă la eforturi Si: bolnăvicios (1), slab. 3 (Reg; d. aluat, pâine şi preparate din aluat) Moale. 4 (Pex) Proaspăt.
5	(Mun; d. boabele cerealelor; îf pâhav) Care nu are miez Si: sec. 6 (Reg; d. carne) Fraged (2). 7 (Reg; d. pământ, roci. zăpadă etc.) Care este puţin
80
PUI1
compact şi sc fărâmiţează uşor. 8 (Reg; d. terenuri) Umed. 9 (Mol; d. mirosuri) Miicat. pixhă1 i vz puhăi1
puhă2 sf [At: NECULCE. L. 299 / V: (reg) buhă / Pl; -he / E: pn puha, ucinyra] (Reg) Bici lung cu care se joaca copiii Si: biciuşca (2), cravaşa, gârbaci (1). harapnic (1-2), pil3.
puhă3 sf[At: MARIAN, î. 199 / Pl: -he / E: cf buhă] (Trs) 1 Bucată de pânză răsucită, înnodată la un capăt (sau la ambele capete), folosită într-un joc de copii. 2 (Ies) De-a -ha Joc de copii în care jucătorii ascund puha3 (1). iar unul dintre ei trebuie s-o găsească. puhă4 sf[At: ŞEZ. V, 120 / E: cf buhă] (Buc; rar) Perucă. puhă5 sf vz buhă
puhăgială sf [Ai: DR V. 308 / Pl: -ieli i E: ns cf puhav] (Reg) Vână aflată în partea inferioară a burţii calului.
puhăi1 i [At: CHEST. V. 77/48 / V: (reg) puhă1 / A: net / E: fo] (Reg) Strigăt cu care se alungă lupii.
puhăi2 vti [At: PRECUP. P. 9 / Pzi: -ew /'E: puhăi1] (Trs) 1-2 A striga foarte tare. puternic.
puhăi3 vi [At: CHEST. V. 16. 88 / Pzi: ? / E: puhă2 + -ai] (Mol; Trs) A pocni din puhă2. puhăi4 v vz pufăi puhăi5 v vz puhăvi puhăi6 v vz puhoi2
puhămlă1 sf [At: PAMFILE. J. II. 162 / P: -hă-ia- / PI: -idi! E: net] (Reg) Caniculă (2). puhămlă2 sf vi puhoială puhăier sm vz puhoier
puhăvi vr [At: VLAH UŢĂ ap. CADE / V: (reg) păh~, (rar) -#i / Pzi: -vesc / E: puhav] 1 (D. oameni sau d. părţi ale corpului lor. în specia! d. faţă) A deveni puhav (1) Si: a se buhai2, a se umfla. 2 (Mun; d. plante; îf pâhăvi) A păli. 3 (Mun; d. oameni; îf pâhăvi) A se anemia (2).
puhăvie sf [At: GHEŢIE. R. M. / Pl: -ii / E: puhav + -ie] (înv) 1 Calitate de a fi puhav Si: buhăiaiă1. 2 Stare a celui puhav Si: buhăială1.
puhlă sf [At: A VI. 26 / Pl: -le / E: ns cf pujlă] (Reg) Om bătrân neputincios şi ramolit. puhoală sfvz puhoială
puhoi1 sn [At: URECHE. L. 112 / V: (reg) covoi, hopoi (Pl: -uri), opovofiy păvoi, păh~y povon, puvoi, (îvr) pogh(pop) poh~, (îrg) povoi / Pl: -oaie, (rar) -uri / E: siv n&BQNh] 1 Cantitate foarte mare de apă. formată de ploi sau de zăpezile topite, care curge cu repeziciune şi forţă. 2 Apă curgătoare umflată de ploi care iese din matcă şi se revarsă cu forţă Si: şuvoi, torent. 3 Ploaie mare. torenţială Si: potop. 4 (Reg; îf hopoi) Picătură mare de ploaie. 5 (Pan; cu determinări care arată felul, natura) Cantitate imensă de fiinţe sau de lucruri în mişcare năvalnică. în agitaţie etc. Si: mulţime, potop. 6 (Reg; îf povoi) Cărare făcută în pădure de animalele sălbatice. 7 (Trs) îngrămădire de lemne, crengi etc.. blocate pe cursul unei ape, formând un stăvilar.
puhoi2 [At: BUDAI-DELEANU. Ţ. 369 / V: (reg) poh~y ~hăi. (cscj) ~ta, (înv)puvoi l Pzi: -este IE: puhoi1] 1 vi (D. ape curgătoare) A curge în cantitate mare. năvalnic. 2 vi (Pex) A inunda cu forţă, luând totul în cale Si: a se revărsa. 3 vt(a) (Rar; d. oameni) A invada. 4 vi (Reg; d. pământ) A se prăvăli (1). puhoia v vz puhoi2 puhoială sfvz pohoială
puhoier sm [At: DDRF / P: -ho-ier / V: (reg) poh-, ~hăi~ I Pl: -i / E: puhoi1 + -ar] 1 (Reg) Specii de păsări despre care se crede că ar prevesti furtună şi ploaie. 2 (Orn; Mol; Buc) Ploier (Charadrius apicarius). 3 (Orn; Mol; Buc) Fluierai-argintiu (Squatarola sc/uatarola). 4 (Orn; Mol; îf pohoier) Caie (Buteo buleo). 5 (Orn; Mol; Trs) Gaie (Milvus milvus). 6 (Reg) Hăitaş (1) la o vânătoare.
puhoire .s/[At: C. PETRESCU. S. 6 / Pî: -ri / E: puhoi2] 1 Revărsare năvalnică de ape în cantitate mare. 2 (Fig) Fierbere (10). puhonţ sm vz pahonţ
puhoţog s [At: ALR SN IV, h 917/574 / Pl: net / E: net] (Reg) Burete pentru tabla de scris. puhui v vz pufai puhuială sfvz puhoială
pui1 [At: PSALT. 304 / Pl: (rar. sn) -uri /E: ml *pulleus] 1 smi (Urmat de determinări care indică specia) Pasăre, de îa ieşirea din ou până ia maturitate. 2 smi (îs) - de cuc Bastard (1). 3 smi (Reg; îe) A vorbi - şi ouă A spune nimicuri Si: a flecări. 4 smi (Reg; îe) A sta (sau a trăi) ca —ul în găoace A sta sau a trăi izolat. 5 smi (îae: reg) A fi resemnat. 6 smi (Pfm; îe) A muri ca -ul de găină A muri repede, fără chinuri. 7 smi (Bot; Ban; îc) —de-gâscă Păpădie (Ţaraxacum ofjicinale). 8 sfa (Pop; îcs) (De-a) -a-gaia (sau -a-caia, —gai, —gaie) ori (reg) puiegaie Joc de copii în care unul dintre jucători are roiul cîoştii sau păsării care îşi apără puii1 (1) de atacul găii Si: (pop) (de-a) cloşca cu pui, (de-a) uliul şi porumbeii, (reg) (de-a) mama-gaia. (de-a) baba-gaia. 9 smi (Fig; rar) începător într-o profesiune. 10 smi (Pex) Om naiv. 11 smi (Spc) Pui1 (1) de găină sau de altă pasăre de curte. 12 smi (Prc) Carne de pui1 (11). 13 smi (Pex) Mâncare gătită din pui1 (12). 14 smi (Pgn) Orice animal de la naştere până la maturitate, considerat în raport cu părinţii lui. 15 smi (Bot; reg; îc) -ul-Sivei Vasilică. 16 smi (Reg; îs) - de leu Om viteaz. 17 smi (îs) ~ de viperă (sau de năpârcă) Om rău. viclean. 18 smi Ou sau larvă de insectă, mai ales de albină Si: (reg) căţel (14). 19 smi Puiet (4). 20 smi (Urmat de determinări care indică specia) Ramură tânără, subţire şi flexibilă a unei plante lemnoase Si: lăstar, mladă, mlădiţă, vlăstar, (reg) mlăidoacă, (nob) mlăstară, (îvp) odraslă. 21 smi (Reg) Mugur de viţă de vie Si: (reg) căpuşă
(9). 22 smi (Pop; îpl) Vlăstar crescut la tulpina porumbului Si: (reg) copilei (1), puiec (2). 23 smi (Reg) Porumb tânăr, rupt cu scopul de a rări porumbiştea. 24 smi (Trs) Mănunchi de fân. 25 smi (Trs) Bob1 (5) de porumb, de fasole, de mazăre etc. 26 smi (Mun; Trs) Porumb tânăr. înainte de a se forma mătasea şi boabele Si: (pop) păpuşă, (reg) pănuşie, puică.
27	smi (Trs; Mol) Ştiulete de porumb îngemănat Si: (reg) babă (27). 28 smi (Reg) Căţel (18) de usturoi. 29 smi (Cu valori stilistice; udp ,,de“) Copil (1). 30 smi (Pex) Persoană tânără, considerată în raport cu ascendenţii săi. 31 smi (Fam; îs) - de lele (sau de bogdaproste) Copil (21) din flori. 32 smi (Pex; îs) ~ de lele Om şmecher. 33 smi (Fam; îas) Bărbat afemeiat. 34 smi (Pfm; îas) Femeie dc moravuri uşoare. 35 smi (Fam; îs) - de drac Copil (1) sau om neastâmpărat. 36 smi (Fam; îs) -ul dracului Om nesupus.
37	smp (Reg) Spumă care se ridică deasupra când începe să fiarbă urda.
38	smi (Reg; îs) - de giol Potlogar. 39 smi (Reg; îe) A da — de gioS A înşela. 40 smi (Pop; îe) A nu fi nici - de... A nu fi nimeni sau nimic. 41 smi (îla) Ca un — de bogdaproste Prăpădit. 42 smi (îal) Necăjit. 43 smi (Fam) Termen de adresare dezmierdător sau ironic folosit când se vorbeşte cu sau despre un copil ori cu sau despre un bărbat tânăr. 44 sfa (Reg; îcs) De-a -a moartă Joc de copii în care fetele bocesc, ca la mort, o păpuşă făcută din cârpe. 45 smi (Pop) Iubit. 46 smp Cusături decorative mărunte, în cruciuliţe, pe iile. cămăşile, cojoacele etc. ţărăneşti. 47 smp Fel de a coase pui (46). 48 smp (Moi; Buc) Picăţele. 49 smi (Reg) Mişină. 50 smi (Reg) Desen cu care se încondeiază ouăle. 51 smp (Reg) Modele ornamentale făcute pe turte la anumite sărbători religioase. 52 smp (Reg) Asperităţi care se fac pe dosul palmei din cauza frigului şi a muncii manuale. 53 smi (Fam; udp ,,de“) Obiecte de dimensiuni reduse sau considerate ca atare în rapot cu altele de acelaşi fel. 54 smi Obiecte, fenomene, manifestări etc. de proporţii, intensitate etc. foarte .mari. cu însuşiri superlative etc. 55 smi (Reg; îs) -ul târgului Obiect deosebit. 56 smi (Trs) Sertar mic. 57 smi (Trs; îs) -ul şurii Pod de deasupra şurii. în care se păstrează nutreţuL 58 smi (Trs; Mar; îs) - de fereastră Ochi1 mic de fereastră. 59 smi (Reg) Şopron. 60 smp (Olt) Surcele pe care cineva le împarte prietenilor, familiei etc. în ajunul Crăciunului. însoţindu-şi gestul cu urări de bine. 61 smi (Mol) Bucată de alun din care c format răbojul
(1). 62 smi (Reg) Bucăţi de lemn prinse pe căpriori pentru a-i ţine mai bine încheiaţi şi pentru a le mări rezistenţa la vânt. 63 smi Ambarcaţie mică cu vâsle, folosită pentru anumite servicii la bordul vaselor mai mari. 64 smi (Ecn) Acţiune (11) dintr-o nouă emisiune, care are un curs mai
81
PUI2
scăzut decât acţiunile vechi ale aceleiaşi întreprinderi. 65 smi (Reg) Petic de diferite forme care se pune Ia răscroiala de la subsuoară sau la poalele cămăşilor ţărăneşti Si: (reg) palhcr, pălăcrinţ, puiete2 (3), puiuţ (9). 66 smi (Reg) Bazon. 67 smi (Trs) Bomboană mică. 68 / (Rep) Cuvânt cu care se cheamă puii1 (11), găinile şi alte păsări de ciule. 69 i (Reg; îcr nea1) Cuvânt cu care se strigă mânzul să vină după căruţa în mers. 70 i (Reg) Cuvânt cu care se asmut câinii.
pui2 [At: ANON. CAR. / V: (reg; cscj) pom, puia / Pzi: 3 -este / E: pui1] 1-2 vt(a) (îvr; d. păsări) A face pui1 (1,11). 3 vrr (Reg; d. animale) A se împreuna. 4 vrr (Reg; pex) A se înmulţi. 5 vt (Trs) A făta (1). 6-7 vri (îrg; d. insecte) A depune ouă. 8-9 vri (Pex) A se răspândi în număr mare. 10 vr (Reg; d. albine; îf puia) A-şi depune ouăle în vederea înmulţirii.
11	vra (Reg; d. ouăle de albine; îf puia) A scoate larve de albină. 12 vi (Reg; d. plante, spc d. porumb) A înfrăţi. 13 vi (Pex) A forma copileţi
(3). 14-15 vtr (C. i. plante) A (se) tăia lăstarii fără rod Si: (reg) a copiii
(2). 16 vi (Olt; Ban; pan; în descântece; d. bube; îf puia) A se întinde. 17-18 vir (îrg; fig) A creşte în intensitate. 19 vt (Reg; îe) A ~a capul (sau urechile) cuiva A nu lăsa în pace pe cineva. încercând insistent să-l determine să accepte o idee. puia v’ vz pui2
puiac sm [At: ALR SN I. h 103/27 / P: pu-iac / Pl: puieci / E: pui1 + -ac] (Bot) 1 (Ban) Arpagic (5). 2 (Reg) Copileţ (1) la tulpina porumbului.
puiag sn [At: VUIA, Ţ. H. 101 / P: pu-iag / Pl: -uri / E: pui1 + -ag] (Trs) Pod al grajdului în care se păstrează nutreţul şi recolta.
puian sm [At: SLAVICI ap. TDRG / P: pu-ian / Pl: puieni / E: pui1 + -an] 1-14 (Reg; şdp) Puiandru (1-14). 15-16 (Spc; şdp) Căţelandru (1) (mare).
puiancă sf[At: CAMILAR. N. II, 425 / P: pu-ian- / Pl: puience / E: puian + -că) 1-2 (Rar; şdp) Puică (8) (mare).
puiandru, ~ră [At: DELAVRANCEA. S. 166 /P: pu-ian- / Pl: -ri, -re, (pop) -iendri, -iendre / E: pui1 + -andru] 1-14 sm (Pop; şdp) Pui1 (1, 11,14,20,22,29-30) (mare) Si: (reg) puian (1-14).puigan (1-14).puioc (M4). puiat sn vz puit1 puiatâ sf vz poiată
puiaţă şf[At: CV 1951, nr. 1, 36 / P: pu-ia- / Pl: ? / E: pui1] (Mun) Puier (2).
puie sn [At: CHEST. II, 70/232 / Pi: -uri / E: pui1 + -ic] 1-2 (Buc; Trs; şhp; cu determinări care arată felul) Pui1 (53) (mic). 3 (Buc) Despărţitură în şură, în care se păstrează cereale, alimente etc. 4 (Reg; pex) Şura. 5-8 (Reg) Pui1 (56,65) (mic).
puicană sf[At: DM / Pl: -ne / E: puică + -ană] 1-4 (Reg; şhp) Puică (1-2) (grasă. mare).
puicar sm [At: IORDAN. L. R. A. 162 / Pl: -i / E: puică + -ar] (Rar) Vânzător ambulant de pui1 (11).
puică sf [At: ANON. CAR. / Pl: puici, (pop) puice, (G-D; pop) -i, puichii / E: pui1 + -că] 1 Pui1 (11) de sex feminin. 2 Găină tânără, care abia a început să ouă. 3 (Pop; îe) A face mâna (sau degetele) ~ A apropia vârfurile degetelor de la mână. 4 (Rar; îe) A se lăsa ~ sau a şedea (ori a se da etc.) -«ca A se lăsa pe vine. 5 (Reg; îe) A i se face (cuiva) părul ~ A i se face cuiva părul măciucă. 6 (Reg; îe) A fi cu inima ~ A fi extrem de înfricoşat. 7 (Om; reg) Curcă (1). 8 (Rar) Pui1 (14) de sex feminin Si: (rar) puiancă. 9 (Fam) Termen de adresare dezmierdător sau ironic folosit când se vorbeşte cu sau despre o fată ori o femeie tânără. 10 (Pfm) Iubită.
11	(Rar; dep) Prostituată. 12 (Mun; Olt) Porumb recoltat tânăr. înainte de se a forma mătasea şi boabele Si: (pop) păpuşă, (reg) pănuşie, pui1 (26). 13 (Reg) Copileţ (1) la tulpina porumbului. 14 (Trs; Mol; mpl; lsg csc) Boabe de porumb rămase neînflorite după ce s-au făcut floricelele Si: (reg) puichiţă (8), puicuţă (9). 15 (Reg; îs) ~ de curechi Sarma. 16 (Ent; Mun; îc) ~a-popii Buburuză (3) (Coccinelîa septempunctata). 17 (Iht; Ban) Lostriţă (Hucho hucho).
puichiţă j./'[At: ANON. CAR. / Pl: -ţe, (reg) -ţi / E: puică + -iţă] 1-6 (Ban; Olt; şhp) Puicuţă (1-6). 7 (Reg) Bibilică (1) (Numida meleagris).
8	(Ban; lpl) Puică (15). 9 (Bot; reg) Calce1 (1) (Caltha palustris). 10 (Bot; Ban; şîs ~ d-ali albe) Floarea-paştilor (74) (Anemone nemorosa). 11 (Bot; Ban) Plantă nedefinită mai îndeaproape. 12 (Reg) Specie de broască nedefinită mai îndeaproape.
puicoi smi [At: DR. IV2, 1328 / E: puică + -oi] (Trs) Curcan (1) (Mei ea gris gallopavo).
puiculea sf [At: SEZ. XXIII, 89 / E: puică + -ulea] 1-6 (Reg; shp) Puicuţa (1-6).
puiculeană sf[At: VARONE. D. 126 / Pl: -ene / E: puică + -uleană] 1-6 (Pop; shp) Puicuţă (1-6). 7 (Buc; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 8 (Buc; art.) Melodie după care se execută puiculeana (7).
puiculiţă sf[At: CR (1846), l242/32 / Pl: -ţe / E: puică + -uliţă] 1-6 (Şhp) Puicuţă (1-6). 7-8 (Şhp) Puicuţă (7-8). 9 (Ent; Mun; îc) ~a-popii Buburuză (Cocinella septempunctata). 10 (Olt; Trs; lpl) Floricele de porumb.
puicuţă sf [At: ALECSANDRI, POEZII. 573 / Pl: -ţe / E: puică + -uţă] (Pop) 1-6 (Şhp) Puică (1-2,10) (mică) Si: puiculiţă (1-6). (reg) puichiţă (1-6), puiculea (1-6). puiculeană (1-6). 7-8 (Rar; dep; şhp) Puică (11) (mică) Si: puiculiţă (7-8). 9-10 (Buc; lpl; şhp) Puică (15) (măruntă). 11 (Reg; lpl) Specie de cartofi lunguieţi.
puidăi vi [At: CĂTANĂ. P. B. IU. 33 / Pzi: 3 -este / E: net] (Ban; d. câini) A lătra.
puiec sm [At: ALRM SN I. h 176/27 / P: pu-iec l Pl: -i 1 E: cf pui1] (Reg) 1 (Lpl) Pui1 (18) de albine. 2 (Lpl) Pui1 (22). 3 Căţel (18) de usturoi.
4	(Lpl) Arpagic (5).
puiecior sm [At: CIAUŞANU. GL. 53 / P: pu-ie- / PI: -i l E: puiet + -ior] (Olt) 1-2 (Şhp) Puiet (4) (mic). 3 (Prt) Ceapă mică. puiede sfvz poiede puiedie sfvz poiede puielniţă sfvz puierniţă
puier s [At: CV 1951. nr. 1. 36 / P: pu-ier / Pl: net / E: pui1 + -ar] 1 (Reg) Sertar la masă. 2 (Mun) Coteţ în care se dă mâncare puilor (11) Si: (reg) pilişnic, puiaţă, puierniţă (2).
puierime ş/'[At: DLR / P: pu-ie- / E: pui1 + -ărime] (Reg; csc) Mulţime de pui1 (1).
puieriţă sf [At: ALR SN I. h 103/29 /P: pu-ie- / E: pui1 + -ar iţă] (Reg; esc) Copileţi (1) la tulpina porumbului.
puierniţă sf[At: NOM. MIN. I, 26 / V: (reg) -eln- / P: pu-ier- / Pl: -ţe IE: pui1 + -arniţă] 1 Instalaţie simplă folosită în crescătoriile de peşti pentru dezvoltarea puietului de păstrăv. 2 Instalaţie special amenajată pentru creşterea puilor1 (1) unor păsări de curte fără cloşti.în primele luni de viaţă. 3 (Reg; îf puielniţă) Clocitoare. 4 (Mun) Puier (2). 5 (Mun; îf puielniţă) Prostituată. puiestru s [At: A III. 17 / P: pu-ies- / Pl: net / E: pui1] (Reg) Mlădiţă. puiet sm [At: LB / V: (reg) -e, puiet / P: pu-iet l Pl: -eţi / E: pui1 + -et] (Lsg; csc) 1 Mulţime de pui1 (1) Si: (înv) puime. 2 Mulţime de pui1 (18). 3 Peşti mici. în prima lor perioadă de viaţă, adesea obţinuţi prin fecundare artificială şi folosiţi la repopularea apelor. 4 Plante lemnoase tinere, din momentul în care formează primele frunze şi până când ating înălţimea de 1-2 m. apărute în păduri sau cultivate în pepiniere silvice sau pomicole spre a fi transplantate ulterior Si: pui1 (19). (reg) puiţ (23).
5	(Pgn) Plantă tânără. 6 (Rar) Mulţime de pui1 (29) Si: (îvr) puietură. puiete1 sm [At: CIAUŞANU. GL. / P: pu-ie- / Pl: -eţi / E: pui1 + -ete]
(Olt) 1-2 (Şhp) Pui1 (19) (firav). 3-4 (Şhp) Pui1 (44) (mic). 5 Adaos de lemn la grinzile care au o adâncitură. puiete2 sm vz puiet
puietoare a [At: ST. LEX. 22575 / P: pu-ie- / E: pune + -ătoare] (Grm; îvr; îs) Spiţă - Grad pozitiv.
puietor, -oare [At: DLRU / P: pu-ie- / Pl: -i, -oare I E: pui2 + -ător]
1	a (înv; d. animale) Care umblă după împerechere. 2 sf Cloşcă.
puietură sf [At: (a. 1694) FN 42 / P: pu-ie- / Pl: -ri / E: pui2 + -ătură] (îvr; csc; pbl) Mulţime de copii, de urmaşi Si: (rar) puiet (6). puieţ1 sm vz puiet
82
PUL
puiet2 [At: CHEST. II. 180/61, 63 / P: pu-ieţ- / Pl: (1) ~e. (2) -/ / E: pui1 + -el] (Trs) 1 sn Sertar mic. 2 sm Scândură din partea de jos a ferestrei. puiezea sfvz puizea
puiezi [At: MINEIUL (1776). 621 /2 / V: (îrg) poi~, (reg) poieji.puizi / P: pu-ie- / Pzi: 3 -zeşte i E: pui1 + -ezi] 1 vi (îuv) A veni în mare cantitate şi în număr mare Si: a năpădi, a năvăli. 2 vr (Mol) A se înmulţi prin procreare. 3 vr (Mol) A se înmulţi indivizii pe un teritoriu. 4 vr (Olt; d. apă; îf poieji) A se revărsa. 5 vr (Olt; d. apă) A picura. 6 vt (Mun; c. i. suprafeţe; îf poiezi) A umple cu fiinţe.
puiezitnră sf [At: UDRESCU. GL. / P: pu-ie- / PI: -ri / E: puiezi + -tură] (Reg) 1 Mulţime de pui1 (11). 2 Mulţime de copii.
puigaii sm [At: SADOVEANU, O. XIII, 849 / Pl: -/ / E: pui1) 1-14 (Mol; şdp) 1-14 Puiandru (1-14).
puigros sm [At: MARIAN. 0.1.416/' V: (reg)puing~,puingroş,puiug~
/ E: pui1 + gros] (Orn; reg) Bot-gros (Coccotliraustes coccotliraustes).
puiktesm [At: MAT.DIALECT. 266/PI: ~cţilE:pui1 + -(u)lete] (Reg) Porumb semănat des, care se recoltează verde şi este folosit ca furaj.
puiluş s [At: DDRF/P: pu-i-! Pl: net / E: pui1] (înv) împletitură făcută din nuiele şi folosită ca funie.
puiluţ sm [At: SFC VI. 124, 127 / P: pu-i- I Pl: -/ / E: pui1] 1-22 (Reg; şhp) Puişor (1-22). piiime sf[At: DDRF / E: pui1 + -ime) (înv) Puiet (1). puingros sm vz puigros puingroş sm vz puigros
pmnită sf [At: BUL. FIL. XI-XII. 494 / Pl: -ţe i E: pui1 + -niţă) (Mol) Prostituată.
puioară1 sf[At: PAŞCA. GL. / P: pu-ioa- / Pl: -re / E: pui1 + -ioară] (Reg) Haină femeiască făcută dintr-o stofă cu picăţele. puioară2 sf vz păioarâ
puioc [Aî: CADE / P: pu-ioc / Pl: (1-14) -oci, (15) -uri / E: pui1 + -oc] 1-14 sm (Trs; Ban; şdp) Puiandru (1-14). 15 sn (Reg) Sertar mare.
puios, -oasă a [At: CANDREA, F. 311 / P: pu-ios / Pi: -oşi, -oase i E: pui1 + -os] 1 (Pfm; d. fiinţe) Prolific. 2 (Trs; îs) Fagure - Fagure din care ies puii1 (18) de albine. 3 (Ban; îs) Buhă -oasă Boală de piele care se manifestă prin ieşirea unor bube mărunte, mai ales pe faţă. puipuruchi sm vz pitpalac
pitire sf[At: DRLU / Pl: -ri / E: pui2] (Reg; rar) înmulţire. puiriţă sf [At: ALR SN I. h 98/29 / P: pu-i- / Pl: -ţe / E: pui1] (Reg) 1-7 Copileţ (1) la tulpina porumbului (1,11,14, 20, 22, 29-30).
puişor, -oară [At: MOXA. 386/36 / P: pu-i- f PI: -i, -oare / E: pui1 + -işor) 1-22 sm (Şhp) Pui* (1,11,14,20,22,29-30,43,45,53,65) (mic) Si: (reg) puiluţ (1-22), (pop) puiuleţ (1-32), (Mar) puiţ (1-22). (pop) puiuc (1-22). (reg) puiuluc (1-22), puiulut (1-22), puiuţ (1-22). 23 sm (Rar; îe) A fi - cu caş la gură A fi copil. încă nematurizat. 24 sm (Pex; îae) A fi lipsit total de experienţă. 25 sm (Reg; şip; îcs) De-a -ii, de-a -u (De-a) puia-gaia cf pui1 (8). 26 sm Veche monedă austriacă de argint care a circulat şi în ţările române. 27 sn Pernă mică. pusă direct sub cap. peste
o	pernă mare Si: perniţă (1). pernuţă (1). 28 sn (Mun) Doniţă mică. 29 sm (Mol) Muşchi fraged de porc. 30 sm (Pgn) Came fragedă. 31 smp (Reg) Bucăţi de lemn, lungi de circa un metru, care se pun pe acoperişul caselor fără streaşină, pentru a feri pereţii de ploaie. 32 i (Reg; rep) Cuvânt cu care se strigă puii1 (11). găinile şi alte păsări de curte.
puişte sf [At: H III, 71 / A: net / Pl: -ti / E: pui1 + -iste] (reg) Teren de pe care s-a cules porumbul.
puit1 sn [At: CADE / V: ~iat / Pl: -uri / E: pui2] 1 (Rar) înmulţire. 2 (Reg) Perioadă de împerechere la animale şi la păsări. piiit2, -a a [At: DLR / Pl: -Iţi, -e / E: pui1 + -//] (Reg; d. cai) Care are
0	pata albă pe crupă.
puitor, -oare [At: DM / P: pu-i- / Pl: -i, -oare l E: pune + -itor] (înv)
1	smf Lucrător tipograf care alimentează cu coii de hârtie presa de imprimat. 2 sn (îs) - de mine Navă militară amenajată pentru transportul şi punerea minelor marine şi fluviale.
puitură sf[ At: CADE / P: pu-i- / Pl: -ri / E: pune + -ilură] (Reg) 1 Semănat ai unor plante. 2 Perioadă de timp când se seamănă anumite plante. 3 Cusătură cu fluturi sau eu fir pe o cămaşă ţărănească.
puit sm [At: GR. S. V. 123 / Pl: -ii E: pui1 + -iţ] 1-22 (Mar; şhp) Puişor (1-22). 23 (Olt) Puiet (4). 24 (Olt) Arpagic. 25 (Trs; mpl) Bomboană.
puiţă sf [At: CONTEMPORANUL. VI12. 102 / P: pu-i- / Pl: -ţe / E: pui1 + -iţă] (Mol; Buc) 1 (Lsg; csc) Haită de câini sau de lupi care umblă după o căţea sau după o lupoaică în perioada împerecherii. 2 Căţea sau lupoaică în perioada împerecherii. 3 (îla; d. femelele unor animale) In -Care este în călduri. 4 Femeie depravată.
puiti vr [At: N. LEON. MED. 105 / P: pu-i- / Pzi: 3 -ţeşte / E: pui1 + -iţi] (Reg) A se înmulţi.
puiuc [At: BARIŢIU, P. A. II, 272 / P: pu-iuc / Pl: (1-23) -uri. (24) -uri IE: pui1 + -uc] 1-22 sm (Pop; şhp) Puişor (1-22). 23 sm (Reg) Bob de fasole. 24 sn (Trs) Sertăraş.
puiug s [At: TODORAN, GL. / P: pu-iug / Pl: net / E: pui1 + -ug] (Reg) Pod la şură sau la grajd. puiguros sm vz puigros
puiulet sm [At: TEODORESCU. P. P. 558 / P: pu-iu-1 Pl: -i IE: pui1 + -uleţ] 1-22 (Pop; şhp) Puişor (1-22).
puiuluc sm [At: T. PAPAHAGI. M. 13 / P: pu-iu- l Pl: -uri / E: pui1 + -uluc] 1-22 (Reg; şhp) Puişor (1-22).
puiului sm [At: T. PAPAHAGI. M. 36 / P: pu-iu- / Pl: -i / E: pui1 + -uluţ] 1-22 (Reg; şhp) Puişor (1-22).
puiurel sn [At: TEAHA. C. N. 257 / P: pu-iu- / Pl: -e i E: pui1 + -urel] 1-2 (Reg; şhp) Pui1 (65) (mic).
puiuţ sm [At: ANON. CAR. / P: pu-iut / Pl: -i / E: pui1 + -uţ] 1-22 (Pop; şhp) Puişor (1-22). 23 (Reg) Boboc de floare. 24 (Ban) Pui1 (54).
25	(Reg) Sertăraş. 26 (Reg) Bomboană mică. puiza sf vz puizea
puizea sf [At: GRIGORIU-RIGO. M. P. II. 11 / V: (reg)	-za	/
Pl: -de / E: net] (Bot; reg) 1 Pansea (Viola tricolor). 2 (îc) Puiezea-pe-fasole Cebare (2) (Sanguisorba minor). 3 (îf puiza) Buruiană măruntă care creşte întinsă şi lipită de pământ. puizi v vz puiezi pujână sfvz pujlă
pujdină sfs [At: SCRIBAN, D. / E: ns cf spujină] (Mun; udp ,,de“) Mulţime. pujinar sn vz buzunar pujiţă sfvz pojghiţă
pujlă sf [At: PASCU. S. 237 / V: (reg) pujână, pujnă, puşlă / Pl: -le / E: ucrnyxAa.) (Reg) 1 Potaie (1). 2 (Reg; îe) A umbla ca o - A umbla de colo colo fără nici un rost. 3 (Dep) Persoană neascultătoare şi leneşă.
4	(Dep; pex) Puşlama. 5 (Dep; pex) Haimana (1). 6 (Dep) Femeie de moravuri uşoare. 7-9 (Bot) Coada-calului (95-97) (Equisetum telmateja, arvense şi silvaticum). 10 (îf pujână) Fâneaţa care se coseşte o singură dată pe an.
pujlau [At: LB / V: (reg) puşlau, puşleu I Pl: -ai / E: pujlă + -ău] 1 sm (Reg; îf puşlău) Dulău1 (1). 2 sm (îvr; dep) Persoană neascultătoare şi leneşă. 3 sm (Dep; pex) Puşlama. 4 sm (Dep; pex) Haimana (1). 5 av (Reg; îe) A umbla puşlău A umbla de colo colo fără nici un rost. 6 (îvr; îf puşlău) Dezertor (1). 7 (îvr; îaf) Cal de pripas.
pujletic,-ă a [Aî: DLR / Pl: -ici, -ice /E: pujlă + -etic] (Reg; d. oameni) Leneş.
pujh [At: ŞEZ. V. 120 / V: (reg) pujm (Pzi: 3 -neşte) / Pzi: net / E: pujlă] (Buc) 1 vi (D. câini; îf pujni) A lătra în mod neplăcut şi răguşit.
2	vr A se strica, a se face de nimic. pujnă sfvz pujlă pujm v vz pujli
pujniţă sf [At: CHEST. II. 49/363 / Pl: ? / E: pujnă + -iţă] (Mar; Trs) Casa urâtă, sărăcăcioasă. în ruină.
pul sn [At: CHIRIŢESCU. GR. 253 / Pl: -uri / E: tc pul] 1 Fiecare dintre cele treizeci de piese rotunde, de lemn, de la jocul de table. 2 (Rar) Pion.
83
PULAN
puian sn [At: TDRG / Pl: -e / E: pulă + -an] (înv) 1-2 Pular (1-2). 3 (Trv.) Baston de poliţist. 4 (Trv) Obiect cu aspect falie.
pular sn [At: TDRG / Pl: ? / E: pulă + -ar] 1 (înv) Scăunel pentru mulgător Si: puian (1). pulău (1). puiiei (1). 2 (înv) Câine ciobănesc (german) Si: puian (2), pulău (2), puiiei (2).
pulă sf[At: TDRG / Pl: -le / E: lat pulla] (Trv) 1 Penis. 2 (înv) Nuia.
3	(înv) Coadă. 4 (Iht; îc) -la ciobanului Pietrar (Aspro zingel). 5 (îae) Peşte care trăieşte în bălţi, pe fundul mlăştinos sau argilos. cu corp scund, turtit, mai mult gros decât înalt, lung de 12-18 centimetri, şi care aduce pagube însemnate, hrănindu-se cu puii de peşte (Gobius kessleri) Si: guvidie-de-baltă. 6 (Bot; îc) -la calului Burete pucios (Ithyphallus impudicus). 7 (Trv; îs) -bleagă Individ neînsemnat, fără personalitate.
8	(Trv; îe) Ce —la mea? Se spune pentru a exprima un sentiment de frustrare, de neputinţă sau de revoltă faţă de o problemă dificilă în care vorbitorul refuză să se implice. 9-10 (Trv, îe) îmi bag -la Se spune pentru a exprima (uispreţul pentru ceva sau) nepăsarea şi renunţarea de a se mai implica în ceva greu de rezolvat. 11 (Trv; dep; d. bărbaţi; îe) A sta cu —la in mână A fi onanist. 12 (Trv; d. bărbaţi; îae) A nu face nimic, a fi leneş şi indolent. 13 (Trv; îe) Du-te-n -ia mea Expresie injurioasă care de obicei se adresează unui coleg sau unui prieten acuzat dc lipsă de solidaritate, sinceritate, principialitate etc.. cu intenţia de a pune capăt relaţiei cu acesta. 14 (Trv; îe) îmi bag -la în mă-ta Expresie injurioasă foarte răspândită între bărbaţi, care consideră actul sexual drept un mod de înjosire atât a interlocutorului cât şi a persoanei la care acesta ţine cel mai mult.
pulăran sm [At: MDA ms / Pl: ~ă/‘ / E: pulă +■ -(ăr)ătu] (Trv) 1 Bărbat superdotat din punct de vedere sexual. 2-3 (Prt) Persoană (matură) de sex masculin.
pulm s [At: TDRG / Pl: net / E: pulă + -ău] (înv) 1-2 Pular (1-2).
pulbăr s vz pulbere
pulbăre sf vz pulbere
pulbăros, -oasă a vz pulberos
pulber s vz pulbere
pulbera vt [At: PANN. E. IV, 58/7 / Pzi: -rez/ E: pulbere] (îvr) A umple de praf. pulberă sf vz pulbere
pulberărie sf[At: VLAHUŢĂ ap. TDRG / V: (rar) -rer- / Pl: -ii / E: pulbere + -arie] Fabrică sau depozit de muniţii Si: (înv) prăfărie.
pulbere a/[Aî: N. TEST. (1648) ap. DLR / V: (reg) — băr s, ~băre, —r s, ~ră> ~bire, -bure, pulvăr s, pulvere f Pl: -ri / E: ml pulvis, -veris] 1 Material solid care se prezintă sub forma unor particule fme Si: (reg) colb, praf (1). 2 (Pgn) Orice amestec pulverulent de corpusculi care se pot menţine în suspensie în aer. 3 (Pop; îe) A se ţine norocul sau sărăcia (după cineva) ca ~a după câini (sau câine) A nu reuşi. 4 (îae) A fi sărac.
5	(Pop; îe) A (se) face sau a (se) preface în (praf şi) - ori - şi cenuşă sau a (nu) se (mai) alege (sau rămâne) (nici) (praful şi) -a ori (reg) -a şi paradichiui (din cineva sau ceva) A fi zdrobit, nimicit. 6 (îae; d. obiecte, bani. bunuri materiale etc.) A nu mai rămâne nimic. 7 (înv; îe) A pune (ceva) în foc şi - A distruge. 8 (îe) A arunca - în ochi(i) (cuiva) A da cuiva impresia că lucrurile sunt altfel decât în realitate. 9 (Rar; îe) A-şi scutura -<1 de pe picioare A se lepăda cu totul de un lucru. 10 (Rar; îe) A se ridica (sau a se scula) din - sau din -ri A evolua. 11 (Rar; îae) A parveni. 12 (Rar; îe) A ridica (sau a ardica) capul din - A se emancipa. 13 (îe) A scoate (sau a ridica) din - (pe cineva) A scoate din anonimat pe cineva. 14 (D. oameni; îlav) (Cu fruntea) în - Umilit. 15 (Reg; îlav) Câtă - şi spuză Numeros. 16 (Irn; îe) A face -a praf A nu face nici o ispravă. 17 (Bis; fig) Trup omenesc considerat ca ceva pieritor. supus acţiunii distrugătoare a timpului. 18 (Fig; udp ,,dek‘) Mulţime de... 19 (Pan) Materii solide reduse la starea de particule foarte fine, ca pulberea (1). cu diferite utilizări Si: praf. 20 (Spc; reg) Pulbere fină de făină care se formează în timpul măcinatului şi se depune pe toate obiectele din moară Si: pospai. 21 (Ban; Mun; spc) Lamură a fainii. 22 (îrg; pan) Polen1 (1).
23	(Pan) Exploziv granular utilizat la armele de foc. în tehnica rachetelor,
în tehnica minieră etc. 24 (Spc; şîs - neagră) Substanţă pulverulentă formată dintr-un amestec de azot de potasiu, sulf şi cărbune de lemn. folosită ca explozibil. îndeosebi la armele de foc Si: (pop) iarbă, (înv) praf de puşcă, (îvr) prăvărie. 25 (îs) - fără fum Exploziv pe bază de nitroceluloză, care conţine un absorbant de vapori. 26 (Reg; îf pulvăr) Aspirină. pulbererie sfvz pulberărie
pulberic, ~ă a [At: BOLINTINEANU ap. ŞĂINEANU, D. U. / Pl: -ici, -ice i E: pulbere + -ic] (îvr) Care este ca pulberea (1).
pulbence sf [At: VICIU. COL. 97 / Pl: -ici / E: pulbere + -ice] (Reg) 1-2 Pulbere (1) (foarte fină sau) în strat subţire. pulberizd v vz pulveriza
pulberos, -oasă a [At: TOMICI. C. A. 101/20 / V: (reg)	(înv)
~/ve- / Pl: -oşi, -oase / E: pulbere + -av] 1 (înv; pex) Acoperit cu praf Si: prăfos. 2 Care se prezintă sub formă de pulbere (1) Si: prăfos. pulberulent, ~ă ă vz pulverulent pulbire sf vz pulbere pulbure sfvz pulbere
puică sf[At: LEXIC REG. 115 / Pl: ? / E: ucr nyAhm] (Buc) Femeie leneşă. puldăr sn vz pudră
pulediţ sn 1 At: LEXIC REG. 117 / Pl: -uri / E: ucr nyAXpeijh] (Buc) Portofel. puleaznă sf vz pleasna puici sn vz polei2
pulgărmeşter sm [At: DHLR II. 541 / Pl: -i/E: mg polgârmester] (îvr) Primar2 al unei comune. pulheică sfvz puliheică
puhe sf[At: LTR2 / Pl: ~i/ / E: fr poulie] Roată specială cu şanţ pe circumferinţa exterioară, pe care se mişcă o frânghie sau o curea şi care serveşte la ridicarea unor greutăţi, la transmiterea unei mişcări circulare etc. Si: seri pete.
puliheică sf[At: H III, 18, 140 / V: (reg) -Ilie- / Pl: ? / E: net] (Mol) Parte a plugului nedefinită mai îndeaproape.
pulihoc sm [At: ALR SN III. h 731/386 / Pl: -oci / E: net] (Reg) Mormoloc.
pullcă sf [At: MDA ms / Pl: -ici / E: pulă + -ică] (Trv) 1-2 Puţă (1, 5).
puiiei s [At: TDRG / Pl: ? / E: pbl pulă + -ei] (înv) 1-2 Pular (1-2). pulman sn [At: DN2 / Pl: -e / E: eg. fr pullman(-car)] 1 Vagon de lux.
2	(Pex) Tren compus din pulmane (1).
puimâ sf [At: CADE / Pl: -me / E: mg puma ,,bombă“] (Ban) 1 Minge.
2	(îcs) De-a -ma Joc cu mingea nedefinit mai îndeaproape. 3 Groapă făcută în pământ pentru pul mă (2). pulmănărică sfvz plămânărea pul mân sm vz pulmon pulmânărea sf vz plămânărea pulmnăncă sfvz plămânărea
pulmon sm [At: TEODORI, A. 65/15 / V: plumon, pneumân, -mân, -mun l Pl: -i / E: lat pulmo, -onis] (Atm; liv) Plămân (1).
pulmonal, -ă a [At: ANTROP. 79/4 / Pl: -i, -e ! E: lat pulmonalis] (înv) 1-4 Pulmonar (1-4).
pulmonar, ~ă a [At: DEX / Pl: -i, -e / E: frpulmonaire] 1 Care aparţine plămânilor Si: (înv) pulmonal (1). 2 Care se referă la plămâni Si: (înv) pulmonal (2). 3 Care este localizat la plămâni Si: (înv) pulmonal (3). 4 Care afectează plămânii Si: (înv) pulmonal (4).
pulmonariţă sf [At: SIMIGNESCU. FL. 17 / Pl: -ţe / E: lat Pulmonaria cf măselariţă, săpunarită] (Bot; rar) Cuscrişor (6) (Pulmonaria officinalis).
pulmonate sfp [At: DN3 / E: fr pulmones cf lat pulmonata] 1 Subclasă de moluşte gasteropode care respiră printr-un plămân. 2 (Şls) Moluscă din această subclasă.
84
PULSIUNE
pulmonic, ~ă [At: CADE / Pl: -ici, -ice / E: fr pulmonique] (Iuz) Tuberculos.
pulmome sf\At: PROT. - POP.. N. D. / V: (reg) plum~ / Pl: ~i/ / E: fr pulmonie) 1 (îvr) Pneumonie. 2 (Iuz) Tuberculoză. pulmun sm vz pulmon puloinic sn vz polonic
puloroză sf[At: DN3 / E: fr pullorose] Boală contagioasă a puilor de găină transmisă prin ouă, care provoacă moartea puilor după ecloziune. pulovăr sm vz pulover
pulover sn [At: CAMIL PETRESCU. T. III, 245 / A şi: pulover / V: (reg) plo~, polovăr, (pop) -văr/ E: fr, eg pull-over] (Cu determinări care indică materialul) 1 Obiect de îmbrăcăminte tricotat care acoperă partea superioară a corpului. 2 (Pex) Jachetă tricotată. pulp sn vz pulpă
pulpa vt [At: UDRESCU. GL. / Pzi: -pez / E: pulpă] (Reg; rar; c. i. fructe) A separa pulpa de sâmbure. pulpan sn [At: DLR / Pl: -e / E: pulpă + -an] (Reg) Copan1 (3) de pasăre. pulpană sf [At: I. GOLESCU ap. DR. I, 291 / V: (înv) plop-, poloa-, pol-,polpoană, -poa-, (reg) ploşp-, ploşpaiă / Pl: -ne / E: pulpă) 1 Parte despicată la spate de la talie în jos a unei haine bărbăteşti lungi Si: poală.
2	(Pop; îe) A se ţine de ~na cuiva A urmări cu insistenţă pe cineva. 3 (Pfm; îe) A trage de ~ (pe cineva) A stărui pe lângă cineva pentru a obţine ceva. 4 (Pfm; îe) A iua pe cineva sub ~ A proteja (1). 5 (Reg) Clapă
(10)	dintr-o ţesătură groasă care acoperă gluga ciobanilor, păzitorilor de vite etc.
pulpar1 sn [At: AR (1829), 1742/15 / Pl: -e, (rar, sm) -i / E: pulpă + -ar] (Mpl) 1 Apărătoare de metal sau de piele purtată în trecut de războinici pe pulpe Si: (îvr) pulpă (18). 2 Carâmb de piele care protejează piciorul călăreţului Si: (înv) tibială, tureatcă, tuz.luc1. pulpar2, -ti a [At: DN2 / Pl:	/	E:	frpulpaire] 1 Care aparţine pulpei
(11).	2 Privitor la pulpă (11).
pulpare sf[At: PREDA, R. 82 / Pl: -pari / E: pulpa] (Rar; d. fructe) Separare a pulpei de sâmbure Si: (rar) pul pat1. pulpat1 sn [At: UDRESCU. GL. / Pl: (rar) -uri / E: pulpa] (Rar) Pulpare. pulpat2, -ă a [At: LB / PI: -aţi, -e / E: pulpă + -at] (îvr; d. oameni sau d. animale) Pulpos (1).
pulpă sf [At: PSALT.. 304/V: (reg) poi-, pulpe, (rar) pulpsn/Pl: -pe, (îvr) ~pi / E: ml pulpa, fr pulpe] 1 Parte musculoasă posterioară a piciorului, situată între genunchi şi gleznă Si: (reg) icră. 2 Parte a piciorului care cuprinde pulpa (1). 3-4 (Pex; imp) Coapsa (1-2). 5 Pulpă (1) de animal, care serveşte ca aliment. 6 (Pgn) Orice fel de carne macră. 7 (Pan) Părţi cărnoase ale corpului care seamănă, ca formă, cu pulpa (1). 8 (Pop; îs) -pa mâinii, -pa de la mână, ~pa de la brâncă Biceps (2). 9 (Trs; Mun; îs) ~pa mâinii Antebraţ. 10 (Rar) Parte cărnoasă de la ultima falangă a degetelor. 11 Ţesut conjunctiv bogat în vase şi nervi, care se găseşte în unele organe sau care umple unele cavităţi osoase. 12 (Pop) Uger. 13 (Pan) Ţesut celular spongios, bogat în sevă, care constituie pericarpu! unor vegetale. 14 (Pgn) Parte moale şi cărnoasă a unor fructe şi legume. 15 (îs) ~ de fructe Fructe închise ermetic în butoaie parafinate şi păstrate cu ajutorul unui conservant pentru industrializare. 16 Reziduu obţinut în industria zahărului, în distilerii şi la prepararea feculei. folosit ca hrană pentru vite. 17 (Min) Apă care conţine în suspensie granule minerale. 18 (Pex; îvr) Pulpar1 (1). 19 (Fig; înv) Virtute. pulpe sf vz pulpă
pulpectoniie sf[At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr pulpectomie) (Med) Extirpare totală a ţesuturilor pulpare1 (1) ale unui dinte.
pulpeş, -ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: -i, -e / E: pulpă + -es] (Reg; d. oameni sau d. animale) Pulpos (1).
pulpişoaiă sf[At: ALECSANDRI, P. P. 190 / Pl: ~re / E: pulpă + -işoară] 1-8 (Shp) Pulpă (1-4) (mică) Si: (reg) pulpită (1-8), pulpuliţă (1-8).
pulpit sn [At: DRLU / Pl: -e / E: lat pulpitum] (Trs) 1-3 Pupitru (1,
5-6). 4 Sertar la masă.
pulpită sf[At: DN2 / Pl: -te / E: îr pulpite] Inflamaţie a pulpei (11) dentare. pulpitru sn vz pupitru
pulpiţă sf [At: ALRM SN I. h 245/182 / Pl: -ţe l E: pulpă + -uliţă] 1-8 (Reg; şhp) Pulpişoară (1-8). pulpoană sf vz pulpană
pulpoduct sn [At: DN- / Pl: -e / E: cf fr pulpeduc] (Min) Conductă pentru transportul pulpei (17).
pulpos, ~oasă a [At: DRLU / Pl: -oşi, -oase / E: pulpă + -os] 1 (D. oameni sau d. animale) Care are pulpe (1) mari şi groase Si: (îvr) pulpat2, (reg) pulpeş. 2 (Prc; d. picioarele oamenilor sau ale animalelor) Musculos.
3	(Olt; Mun; d. oameni sau d. părţi ale corpului lor) Bine dezvoltat ca musculatură Si: robust, vânjos, zdravăn. 4 (Reg; d. mamifere, spc d. vaci) Cu uger mare. 5 (D. fructe) Cu pulpă (14) bogată.
pulpuhtă sf [At: ALRM SN L h 245/182 / Pl: -ţe i E: pulpă + -uliţă] 1-8 (Reg; şhp) Pulpişoară (1-8). 9-10 (Spc) Picior de găină (fript).
puls sn [At: FIZIOLOG. 128/16 / V: (înv)pols,pulz,pulzum / Pl: (rar) -uri / E: lat pulsus, îr pouls, ger Puls, it polso] 1 Ansamblu de mişcări fiziologice ritmice de dilaiare şi de contractare a pereţilor arterelor determinate de creşterea şi scăderea succesivă a volumului de sânge pompat de inimă Si: pulsaţie (2). 2 (Pex) Loc unde se simte această mişcare ritmică. 3 (îe) A lua (cuiva) ~ul sau a-şi lua -ul A număra cuiva pulsaţiile (1) inimii. 4 (îe) A simţi (sau a prinde) ~ul A înţelege sau a intui exact
o	situaţie, o stare de lucruri. 5 (îe) A pipăi ~ A căuta să-şi dea seama de intenţiile cuiva, de o stare de spirit existentă etc.
pulsa vi [At: POLIZU /V: (îvr) puiza / Pzi: ~scz / E: lat pulsare] 1 (D. sânge) A circula ritmic prin vasele sangvine. 2 (D. inimă) A se dilata şi a se contracta ritmic, pompând sânge prin artere. 3 (Fig; d. viaţă, gânduri etc.) A se manifesta cu putere Si: a palpita, a vibra.
pulsant, -ă a [At: ENC. AGR. I. 118 / Pl: -fiţi, -e / E: puls + -ant] 1 (îs) Vas - Organ care pompează sânge în corpul albinei. îndeplinind rolul inimii. 2 (Rar; d. curentul electric) Pulsator (3).
pulsar sm [At: M. D. ENC. / Pl: ~e IE: eg pulsar] (Ast) Sursă galactică de unde radio a cărei emisie este alcătuită din impulsuri cu frecvenţe de ordinul megahertzilor şi cu perioade de până la o secundă.
pulsare i/[At: POLIZU / Pl: (rai*) -sari / E: pulsa] 1 Circulaţie a sângelui prin vasele sanguine. 2 (D. inimă) Pulsaţie (2). 3 (Fig; d. viaţă, gânduri etc.) Pulsaţie (6).
pulsatil, ~ă a [At: DM / Pl: -i, ~e / E: îr pulsatile] 1 (D. senzaţii, procese patologice etc.) Care se manifestă prin pulsaţii (1) anormale, prin zvâcnituri Si: (rar) pulsativ. 1 Privitor la puls (1). 3 (D. boli. simptome) Care afectează pulsul (1). 4 (îs) Durere ~ă Durere care se accentuează la intervale regulate, provocând zvâcnituri.
pulsativ, -ă a [At: SCRIBAN, D. / Pl: -i, -e /E: frpulsatif] (Rar) Pulsatil
(1).
pulsator, ~oare a [At: MG I. 414 / V: (îvr) -iu t Pl: -i, -oare / E: fr pulsatoire) 1 (D. fenomene) Care este alcătuit dintr-o succesiune de pulsaţii
(4)	identice. 2 (Rar; îf pulsatoriu) Periodic. 3 (D. curentul electric) Care este format numai din alternanţe de un singur sens Si: (rar) pulsant (2). pulsatoriu, ~ie a vz pulsator
pulsaţie sf [At: MAN. SĂNĂT. 206/25 / V: (îvr) -iune, puiza~. pulzaţiune /Pl: -ii /E: frpulsation, latpulsatio, -onis] 1 Mişcare a pulsului
(1)	Si: (rar) pulsare (2). 2 (Pex) Puls (1). 3 (Pex) Mişcare vibratorie de scurtă durată. 4 Număr de perioade pe care le efectuează o mărime periodică într-un anumit număr de unităţi de timp. 5 (Spc; fiz) Mărime caracteristică proceselor periodice, egală cu frecvenţa acestor procese înmulţită cu 2 ti. 6 (Fig) Desfăşurare a unui proces, a unui fenomen etc. într-un ritm intens Si: (fig) palpitare, pulsare (3), vibrare, pulsaţiune sfvz pulsaţie pulsi-1 ec vz pulso-1 pulsi 2 ec vz pulso-2
pulsiune sf [At: DN3 / P: -si-u- / E: fr pulsion] (Med) Senzaţie de tracţiune într-o parte, care apare în unele boli, perturbând echilibrul.
85
PULSO-*
pulso-1 [At: DN3 / V: pulsi1- ! E: fr, it puls o-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Propulsie. 2 Propulsor.
pulso-2 [At: DN3 / V: pulsi2-1E: ii pouso-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1-2 (Referitor la) puls. pulsografsn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr pulsographe] Stigmograf. pulsometru sn [At: LTR2 / Pl: -re / E: fr pulsometre] Pompă pentru deplasarea apei prin presiunea exercitată de aburi asupra apei respective.
pulsoreactor sn [At: DP / P: -re-ac- / Pi: -oare / E: fr puişor eacteur, ger Pulsoreaktor, rs nyAbCopeaKTop] Reactor pentru avioane supersonice la care arderea combustibilului se face în mod discontinuu.
pulsuleţ sn [Aî: GORUN, F. 84 / Pl: -e l E: puls + -uleî] 1-2 (Rar; şhp) Puls (1) (slab).
pult sn [At: COŞBUC. P. II, 251 / Pl: -uri / E: ger Pult cf mg puii] (Trs; Ban) 1 Tejghea. 2 (Prc) Sertar.
pultaceu,-ee a [At: DN2 /Pl: -ei, -ee /E: îrpultace] 1 (Rar; d. materii, substanţe) Păsîos. 2 (îs) Anghina -ee Anghina în care amigdalele sunt acoperite cu un exudat alb.
pululaţie sf [Al: DN2 / Pl: -ii / E: fr pullulation] 1 înmulţire rapidă şi abundentă. 2 Producere rapidă de ţesuturi morbide.
puluman sm [At: BORZA, D. 119/ A: net / Pl: -i / E: neij (Bot; reg) Luminiţă (Oenothera biennis). pulvăr s vz pulbere pulvere sf vz pulbere
pulvennă sf [Al: DN2 / Pl: -ne / E: fr pulverin] Pulbere neagră cu granule foarte fine folosită ca exploziv şi la fabricarea artificiilor.
pulveriza [At: CORNEA, E. II, 176/24 / V: (înv) pulbe~ / S şi: -isa (Pzi: 3 (rar) pulvensă) / Pzi: -zez / E: fr pulveriser, lat pulverisare] 1 vt (C. i. diverse corpuri solide) A transforma în pulbere prin mijloace mecanice sau manuale Si: a măcina. a mărunţi. 2-3 vtr (A face să dispară sau) a dispărea prin violenţă de pe faţa pământului. împrăştiindu-se în particule Si: a (se) distruge, a (se) prăpădi. 4 vt (C. i. lichide sau pulberi) A împrăştia în particule extrem de fine cu ajutorul unui pulverizator Si: a dispersa.
pulverizabil, -a a [Aî: CADE / P1: ~i, ~e / E: fr pulverisahle] 1 (D. corpuri solide) Care poate fi transformat în pulbere. 2 (D. lichide sau pulberi) Care poate fi pulverizat (4).
pulverizaie sf [At: ALEXI, W. / Pl: (rar) -zări / E: pulveriza] 1 Transformare în pulbere prin mijloace mecanice sau manuale Si: măcinare. mărunţire. 2 împrăştiere în particule extrem de fine cu ajutorul unui pulverizator Si: dispersare, (rar) pulverizaţie.
pulverizat, ~a a [At: DM /Pl: -aţi, -e i E: pulveriza] Care este prefăcut în pulbere sau în particule lichide foarte fine.
pulverizator sn [At: ALEXI, W. / S şi: (rar) -isa- / A şi: (rar) -iz.ator
l	Pl: -oare, (rar, sm) -i / E: fr pulverisateur] Aparat pentru împrăştierea în particule fine a lichidelor sau pulberilor Si: atomizat or, vaporizător.
pulverizaţie sf [At: ALEXI, W. / V: (înv) ~iune / PI: ~i/‘ / E: fr pulverisation] (Rar) Pulverizare (2). pulverizaţiune sfvz pulverizaţie pulveros, ~oasă a vz pulberos
pulverulent, ~ă a [At: ARHIVA. II, 148 / V: (înv) pulbe~ l Pl: -nţi, -e / E: îv pulverulent, lat pulverulentus] (D. corpuri solide) Sub formă de pulbere Si: prăfos.
pulverulentă ş/[At: CĂLINESCU, B. I. 15 / E: fr pulverulence] (Rar) Calitate a unui corp pulverulent sau pulverizat. puIz sn vz puls pulza v vz pulsa pulzaţie sf vz pulsaţie pulzaţiune sfvz pulsaţie pulzum sn vz puls puni sm vz pumn
puma sfi [At: ISIS (1856). 50/1 fV:~mă (Pl: -me) / E: fr puma] Mamifer carnivor din familia felinelor, cu blana de culoare galbenă-roşcată, care trăieşte în America Si: cuguar (Felis concolor).
pnmă sf vz puma pumătuf sn vz pămătuf pumer sn vz pumnar
pnmice sf [At: DDRF / E: lat piunex, -icis] (îdt) Rocă de origine vulcanică, poroasă, uşor friabila, folosită de obicei la lustruitul metalelor Si: piatră ponce.
pumn sm [At: PRAV. 231 IV: (înv) pubn, (îvr) pugn, pum (Pl: -uri) sn, (reg) puni smp i Pl: -i, (pop. sn) -uri f E: ml pugn as] 1 Palmă1 (1) închisă, cu degetele îndoite şi strânse. 2 (Reg; îs) -ii obrajilor (sau obrazului) Pomeţi. 3 (îla) Cât -ul sau cât un - Extrem de mic. 4 (îal) Extrem de mare în comparaţie cu pumnul (1). 5 (îe) A sta cu capul (sau cu tâmpla) în —i (sau, rar. în -) A contempla, proptindu-şi capul sau tâmpla cu pumnii (1). 6 (îe) A arăta -ul (cuiva) A face un semn de ameninţare cu pumnul (1) spre cineva. 7 (Rar; îe) A rămâne cu -ul în gură A rămâne păcălit. 8 (Pfm; îe) A(-i) pune (sau vârî) (cuiva) -ul în gură A împiedica pe cineva, cu mijloace dure, să vorbească sau să acţioneze. 9 (Pop; îe) A-şi da cu -ii în cap A nu mai putea de necaz. 10 (îae) A regreta extrem de mulî. 11 (Pfm; îe) A-şi plânge în -i A plânge pe ascuns, de necaz sau de durere. 12 (îae) A regreta greşeala făcută. 13 (Pfm; îe) A râde în —i A râde pe ascuns. 14 (Reg; îe) A(-i) bate (cuiva) în (sau din) -i sau (rar) a juca -ii A necăji sau a lua în râs pe cineva, lovindu-şi pumnii (1) unul de altul şi zicînd „sâc“. 15 (îe) A-şi rupe -ii şi picioarele pe cineva A bate foarte îare pe cineva. 16 (Reg; irn) A cânta în -i A fi supărat. 17 (Reg; îe) A lăsa pe cineva cu - la inimă A lăsa pe cineva adânc îndurerat. 18 Regiune aflată la încheieîura anîebraţului cu extremitatea inferioară a mâinii. 19 (Şîe a da. a trage un -) Lovitură dată cuiva cu pumnul (1) Si: (îvr) pumnitură. 20-21 (Rar; îla) Iute de - Care este gata să se ia la bătaie Si: bătăuş (1-2). 22 (Pop; îe) A lua (pe cineva) în (sau la) -i A lua pe cineva la bătaie cu pumnii (1). 23 Palmă1 sau palme1 făcute căuş pentru a putea reţine ceva, de obicei un lichid. 24 (Pex) Conţinut al pumnului (23). 25 (îlav) Cu -ul (sau -ii) în mare cantitaîe sau număr Si: cu ghiotura, cu toptanul. 26 Canîiîate mică sau mare din ceva. aţâţ câî poaîe încăpea în palma1 cuiva. 27 (Reg) Pumnaş (1). 28 Veche imitată de măsură pentru lungimi, folosită astăzi doar de pescari.
pumnaci smi [At: GHEŢIE. R. M., ap. DLR / E: pumn + -aci] (îdt) Gladiator.
pumnal sn [At: ASACHI, S. L. I, 207 / Pl: -e, (înv) -uri / E: pumn +■ -al cdp it pugnale] 1 Armă albă cu lamă scurtă, cu două tăişuri şi cu vârful ascuţit Si: jungher, (înv) pumnar (1), stilet. 2 Lovitură dată cuiva cu un pumnal (1).
pumnala vt [At: MACEDONSKL O. I. 280 / Pzi: -lez / E: pumnal cdp it pugnalare] (Rar) A înjunghia sau a ucide cu ajutorul unui pumnal (1).
pumnai' [At: LB / V: (reg) pom~, puvnar, (înv) pumer / Pi: (1) -e, (reg) -uri, (2) -i / E: pumn + -ar cf pumnal] 1 sn (înv) Pumnal (1). 2 sm (Reg) Pumnaş (1).
pumnaş [At: KLEIN. D. 65 / V: (reg) pugnaş, ~ă sfi Pl: (1-3) -i, (4) -e, -uri / E: pumn + -aş] 1 sm Manşetă încreţită şi brodată la cămăşi ţărăneşti şi la ii Si: (reg) pumn (27), pumnar (2). 2 sm Bandă sau şiret de pânză care se aplică la o mânecă, servind ca manşetă. 3 sm (Reg; pex) Broderie cusută pe manşeta unei cămăşi ţărăneşti sau a unei ii, 4 sn (Reg) Mânecuţe.
pumnată ^/[At: TEAHA. C. N. 257 / Pl: ? / E: net] (Trs) Bentiţă cusuta de jur-împrejurui părţii de jos a rochiei.
pumnă sf [At: ARISTIA, PLUT. 19 / Pl: ? / E: pumn + -ă] (îvr) Luptă sau bătaie cu pumnii (1). pumnăcel sm vz pumnicel
pumnări [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II. 162 / Pzi: -resc / E: pumn + -ări] 1 vt (Ban; c. i. oameni) A pumni. 2 vrr (Reg; la unele jocuri de copii) A se număra pe pumni (1) pentru a alege pe cel care urmează să fie căutat sau prins.
pumnăşelsm [At: GHEŢIE. R. M. / V: (reg)pugn-/Pl: -ei /E: pumnaş + -el] 1-4 (Trs; Ban; şhp) Pumnaş (1-2) (mic) Si: pumnicel (9-12), pumnişor (9-12), pumnuşel (1-4).
86
PUNCT
pumneală sf [Ai: TDRG / Pl: ~e// / E: pumni + -eală] 1 (Rar) Lovitură de pumn (1). 2 (Pex) Bătaie cu pumnii (1). pumnecel sm vz pumnicel
pumni vt [At: LB / Pzi: -nesc / E: pumn] (Pop; c. i. oameni) A lovi cu pumnii (1) Si: (reg) pumnări, (pop) pumnui.
pumnicel sm [At: PANN. P. V. II. 67/16 / V: (reg) ~năcel, ~necel / Pl: -ei / E: pumn + -icel] (Şhp) 1-8 Pumnişor (1-8). 9-12 (Reg) Pumnăşel (1-4).
pumnism sn [At: DEX2 / E: Pumn{ul) + -ism] (Lin) Ciunism. pumnist, ~ă [At: IORDAN, L. R. A. 183 / V: (rar) ~nulist / Pl: -işti, -e / E: pumnism css] (Lin) 1-2 smf a (Adept) al sistemului lingvistic preconizat de Aron Pumnul Si: ciunist (1). (nob) pumnulean (1). 3-4 a Privitor (la Aron Pumnul sau) la adepţii lui Si: ciunist (2). (nob) pumnulean
(2).	5-6 a Care este specific (lui Aron Pumnul sau) adepţilor lui Si: ciunist
(3),	(nob) pumnulean (3).
pumnişor sm [At: LB / V: (îvr) pom~,pugn~ / Pl:	/ E: pumn + -işor]
1-8 (Şhp) Pumn (1, 18, 23-24) (mic) Si: pumnicel (1-8), (reg) pumnut (1-8). 9-12 (Trs; mpl) Pumnăşel (1-4).
pumnitură sf [At: F (1870), 367 / Pl: -ri! E: pumni + -tura] (îvr) Pumn. (18).
pumnor sn [At: CHEST. II, 294/407 / Pl: ~oa/r / E: net] 1 (Reg) Parte a tindei unei case ţărăneşti unde se află vatra Si: (reg) cuptorişte. 2 (Pex) Vatră.
pumnorişte sf[At: CHEST. II, 331/407 / Pî: -ti / E: pumnor + -iste] (Reg) Ridicătură de zid la o casă ţărănească pe care este aşezată vatra sau soba.
pumnui vt [At: POLIZU /Pzi: -esc /E: pumn + -ui] (Pop; c. i. oameni) A pumni.
pumnuială .v/'[At: TDRG / P: -nu-ia- / Pl: -ieli / E: pumnui + -eală] (Reg) Pumnuire.
pumnuire sf [At: POLIZU / Pl: -ri / E: pumnui] (Reg) Lovire cu pumnii
(1)	Si: (reg) pumnuială.
pumnulean, ~ă a [At: SFC VI. 120 / Pl: -eni, -ene lE: (Aron) Pumnul + -ean] (Nob) 1-3 Pumnist (1-3). pumnulist, ~ă a, sm vz pumnist
piimnuliza vt [At: VARLAAM - SADOVEANU. 226 / Pzi: -zez / E: Pumnul + -iza] (Nob) A modifica în conformitate cu sistemul lingvistic preconizat de Aron Pumnul sau de adepţii lui.
pumnuşel sm [At: CADE / Pl: -ei / E: pumn + -uşel] 1-4 (Trs; Mar; mpl) Pumnăşel (1-4).
pumnuşor sm [At: ALR SN IV, h 1167/349 / Pl: -i / E: pumn + -uşor] (Reg; şhp) 1-4 Pumnăşel (1-4).
pumnnţ sm [At: DRLU / Pl: -i / E: pumn + -uţ] (Trs; şhp) 1-2 (Şhp) Pumnişor (1-2). pumpă sfvz pompă1
puna sf[At: DN3 / E: sp, fr puna] Semideşert rece în Anzi, situat la mari altitudini, cu o vegetaţie rară alcătuită din smocuri de graminee şi boschete de arbuşti spinoşi.
punalwa sf [At: DN3 / P: -lu-a / E: ger Punalua cf pn punalua] A doua treaptă în evoluţia familiei primitive, în care este interzis incestul între generaţii. pună pp vz până punără sf vz pănură pune, a vz ponc puncărsn vz buncăr
puneau a [At: GLOSAR REG. / Pl: -ai / E: ns cf mg brnnkâ] (Reg) Prost.
puncer sm [At: L. ROM. 1959, nr. 2, 85 / V: puncior / S şi: puncher, puncheur / E: eg puncher, fr puncheur] (Spt) Boxer care are o lovitură foarte puternică.
pueri- [At: DN3 / P: pu-e- / V: puer- / E: fr pueri-, it pueri- cf lat puer] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1-2 (Referitor la) copii. 3 Copil. 4 De copii.
puncher sm [At: DN3 / P: păn-cer / E: eg puncher] Muzician care cântă un punci2 (3).
puncheur sm [At: DN3 / P: jran-cidr / fi pancheur] Boxer cu pumnul greu.
punching-ball sn [At: DN3 / P: pancing-bol l E: eg punching-ball] Punctbal.
punci1 sn [At: (a. 1811) IORGA, S. D. VIII, 51 / V: (înv) ponei, (rar) punş / S şi: puncli / Pl: -uri / E: eg, frpunch] Băutură preparată de obicei dintr-un amestec de portocale, suc de lămâie, zahăr, la care se adaugă rom sau lichior şi unele mirodenii.
punci2 sn [At: M. D. ENC. / S şi: punch / Pl: -uri / E: eg. fr punch] 1 Calitate a unui boxer de a executa lovituri puternice, decisive. 2 Lovitură puternică, decisivă aplicată adversarului de un boxer. 3 (Jazz) Acompaniament instrumental plin de vigoare, cu nuanţe dinamice remarcabile. puncior sm vz puncer pwncite sn vz pântece
punct sn [At: M. COSTIN, 0.45 /V: (îvp) pont, (îrg) ponct,punt, (îvr) ~um ! Pl: -e, (înv) -uri / E: lat punctum] 1 Articol, paragraf etc. dintr-o lege, dintr-o convenţie, dintr-un statut etc. 2 (Pgn) Lege, convenţie, statut în totalitate. 3 (Prc) Hotărâre, prevedere, clauză etc. cuprinsă într-un act juridic. 4 (Spc) Obligaţie a ţăranului pontaş1. 5 (înv; îlav) Ponturi -ponturi în mod amănunţit. 6 (Buc; îf pont) Proprietate pe care cineva o poseda pentru totdeauna în baza unui act. a unei înţelegeri etc. 7 (Mol) Parte. 8 (înv; pgn; îf pont) Pasaj, capitol etc. dintr-o lucrare, dintr-o scriere etc. 9 Element al unui ansamblu, al unei acţiuni etc. 10 Idee, principiu care stă la baza unei discuţii. 11 (îlav) Din ~în ~sau ~cu ~ Unul după altul. 12 (Pex; îal) Detaliat. 13 (îe) A pune (ceva) la ~ A regla un aparat sau un sistem tehnic. 14 (îae) A aranja lucrurile aşa cum trebuie, fără a neglija nici un amănunt. 15 (îae) A restabili cu fermitate adevărul. 16 (Pfm; îe) A fi pus la ~ A fi bine şi îngrijit îmbrăcat. 17 (Pfm; îe) A pune (pe cineva) la ~ A interveni în mod ferm. ca o ripostă la manifestarea necontrolată a cuiva. 18 (îs) ~ de onoare Problemă care angajează prestigiul cuiva. 19 (Spc) Etapă în desfăşurarea unui proces. 20 (îs) ~ de plecare (sau de pornire, înv de purcedere) început al unei acţiuni. 21 (îlav) La ~La momentul oportun Si: la timp, (fam) la ţanc. 22 (îlav) Până la un ~ Până la un moment dat. 23 (îal) într-o anumită măsură. 24 (Reg; îlav) Pe pont Aşa cum trebuie. 25 (îlav) Până la ce ~ în ce măsură. 26 (îe) A fi (sau a se găsi etc.) pe (sau la) ~ul de a... (sau, înv, în ~ul..., în ~ de...) A fi gata să... 27 (îe) A ajunge (sau a se găsi, a se afla) la un (sau într-un) ^ mort A ajunge sau a se găsi. a se afla într-un impas.
28	(Cu determinări temporale introduse prin pp ,,la“) Exact. 29 (îrg; îf pont) Prilej favorabil pentru cineva Si: ocazie. 30 (Pop; îe) A avea ponturi A începe bine o treabă. 31 (Pop; îe) A-i face (cuiva) pontul A-i crea cuiva
o	situaţie favorabilă. 32 (îae) A păcăli pe cineva. 33 (Arg; îe) A-i vinde (cuiva) pontul A destăinui cuiva un secret prin care poate obţine un avantaj. 34 (Trs; mpl; îf pont) Moft. 35 (Pex) Deprindere urâtă. 36 (Reg; îe) A grăi pe ponturi A vorbi afectat. 37 (Reg; mpl; îf pont) Vorbe de spirit sau cu caracter aluziv. 38 (Pop; îe) A vorbi (sau. reg. a da) în ponturi sau a bate cuiva pontul A vorbi aluziv. 39 (Reg; lpl; îf pont) Variaţiuni pe o temă muzicală. 40 (Cor; Trs; Ban; îf pont) Figură cu tropăituri la anumite dansuri populare, pe care o execută numai flăcăii.
4l	Semn de punctuaţie cu valoare de pauză care se pune la sfârşitul unor fraze şi propoziţii independente, după grupuri de cuvinte sau cuvinte izolate care echivalează cu propoziţii independente etc. 42 Semn grafic, mic şi rotund, folosit în scriere. 43 (îs) Două -e Semn de punctuaţie din două puncte (41) aşezate vertical, care arată că urmează o vorbire directă, o enumerare, o explicare, o concluzie etc. Si: (înv) colon. 44 (îs) ~ şi virgulă sau (îvr) ~ cu opritoare Semn de punctuaţie care marchează o pauză pentru a despărţi propoziţii sau grupuri de propoziţii relativ independente într-o frază, constând dintr-un punct (41) şi o virgulă aşezate vertical Si: (înv) semicolon. 45 (îs) -e de suspensie sau -e—e Semn de punctuaţie format din trei sau. nerecomandabil, mai multe puncte (41) aşezate în linie
87
PUNCTA
orizontală, folosit pentru a arăta o pauză mare în cursul vorbirii, o întrerupere în şirul gândirii sau al acţiunii ori o omisiune voluntară într-un text reprodus. 46 Punct (41) după un cuvânt prescurtat. 47 Semn grafic care se pune deasupra literelor ,.i“ şi „j‘\ 48 (îe) A pune -ul (sau. rar. -ele) pe i A preciza ce este esenţial într-o chestiune. 49 (Asr; îs) ~ de întrebare sau. înv, punt întrebător Semnul întrebării. 50 (Asr; îs) ~ al mirării sau ~ de mirare (ori de exclamaţie) Semn al exclamării. 51 Punct (42) folosit în matematică în locul semnului grafic „x‘\ pentru efectuarea unei înmulţiri. 52 Punct (42) pus la dreapta unei note sau a unei pauze muzicale pentru a marca prelungirea intonării notei sau a pauzei cu o jumătate din valoarea lor. 53 (îs) - de orgă Punct (41) pus deasupra unei note muzicale, care indică suspendarea măsurii şi prelungirea ei oricât de mult este necesar. 54 Semn convenţional care indică pe o hartă aşezările omeneşti mici. 55 Semn convenţional care marchează zarurile, piesele de domino etc. 56 Obiect, corp etc. care. din cauza depărtării sau a dimensiunilor mici. apare într-o formă aproximativ rotundă şi cu detalii greu perceptibile. 57 Adâncitură, pată etc. mică. rotundă pe suprafaţa unui obiect, a unei piese tehnice etc. 58 Pată mică, rotundă, detaşată pe un fond de altă culoare. 59 (înv; îf pont, punt) Grup de (douăzeci de) obiecte de acelaşi fel luate împreună, formând astfel o unitate la vânzarea, folosirea etc. unor mărfuri. 60 (Şîs - tipografic) Unitate de măsură a lungimii, folosită în tipografie, egală cu 0.376 mm. 61 Fel de a coase, de a broda, de a croşeta prin care se obţin mici ornamente de formă rotundă. 62 Model de cusătură, de broderie, de împletitură astfel realizat Si: (reg) piuitură
(2). 63 (Mpp; şîs ~ negru) Comedon. 64 Concept teoretic fundamental ireductibil în matematică şi în geometrie, definit ca locul de intersecţie a două linii. 65 (Pex) Porţiune a spaţiului în care dimensiunile lineare sunt nule. 66 Unitate de măsură pentru unghiuri egală cu 1°. 67 Valoare a unei mărimi fizice, tehnice etc. 68 (Spc; îs) - de topire, - de fierbere Temperatură fixă. caracteristică, ia care se petrece im anumit fenomen fizico-chimic. 69 Unitate de măsură, exprimată numeric, care arată golurile marcate sau punctele obţinute de cineva într-o întrecere sportivă, în unele jocuri etc, 70 (Mpl) Unitate de măsură, exprimată numeric, care arată punctajul obţinut de cineva în finalul sau pe parcursul unei competiţii sportive, al unor jocuri cu mai multe etape etc. 71 (Iuz) Diviziune a unei cartele pentru raţionalizarea produselor desfăcute prin unităţile de stat sau cooperatiste. 72 (Iuz) Tichet detaşat dintr-o cartelă de raţionalizare a produselor. 73-74 (îljv) Pe ~e (Care este cumpărat, procurat, raţionalizat) în baza dreptului conferit de cartelă. 75-76 (Pfm; îal) (Care este) fără pregătire corespunzătoare funcţiei pe care o ocupă sau titlului pe care îl deţine. 77 Loc determinat pe o lungime, pe o suprafaţă. în spaţiu. 78 Porţiune de teren cu anumite caracteristici. 79 (Pex) Aşezare omenească. 80 (îs) ~ de ochire Loc din ţintă în care trăgătorul potriveşte precis linia de ochire. 81 (îs) - de articulare Loc pe bolta palatului unde se emite un sunet cu ajutorul organelor de vorbire. 82 (Rar; îs) -e de foc Procedeu terapeutic folosit în anumite afecţiuni şi constând din termocau teri zări locale. 83 (îs) - material Abstractizare folosită în mecanică, conform căreia corpurile reale îşi păstrează masa. dar îşi reduc dimensiunile la zero. 84 (îs) ~ de sprijin (sau de reazem) Loc fix pe care se sprijină o pârghie pentru a ridica ceva. 85 (îas) Proptea. 86 (Fig; îas) Sprijin. 87 (îs) - medical (sau sanitar) Serviciu medical organizat cât mai aproape de locul de muncă sau cât mai aproape de un loc în care se pot întâmpla accidente. 88 (înv; îs) ~ de vedere (sau de privire) Loc de unde se poate privi ceva din unghiul cel mai bun cu putinţă. 89 (înv; îas) Loc de unde se vede o privelişte frumoasă. 90 (îas) Mod de a gândi. 91 (îs) ~ de plecare Loc de unde pleacă cineva sau ceva. 92 (îlpp) Din - de vedere... sau din -ul de vedere al... în privinţa... 93 (îlpp) Din —ui de vedere al cuiva După felul în care concepe sau în care priveşte cineva ceva sau pe cineva. 94 (Reg; îe) A pune pont A fixa un anumit loc pentru efectuarea unei acţiuni. 95 (Mol; îf pont) Loc unde îşi efectuează o persoană serviciul, în special de pază. 96 (Mol; pex) Serviciu al unei persoane. 97 (Reg; Ia unele jocuri de copii) Ţintă extremă până unde pot lugi copiii care participă la jocul respectiv
Si: (reg) ţăcăr. 98 (înv; spc; îf pont) Pol1. 99 (Reg; spc; îf pont) Capăt al unui obiect.
puncta vt [At: BĂLCESCU. M. V. 150 / V: (înv) punta ! Pzi: -rez / E: punct cf fr pointer)] 1 (Fig) A scoate în evidenţă Si: a accentua, a marca, a sublinia. 2 (Rar; c. i. texte scrise) A pune semnele de punctuaţie Si: (rar) a punctua. 3 (C. i. suprafeţe, obiecte) A face sau a forma puncte care ies în evidenţă pe un fond mai larg. de obicei de altă culoare. 4 (Spt;
c.	i. puncte) A înregistra pe măsură ce se marchează. 5 (Rar; c. i. puncte) A marca. 6 (îvr; la jocul de cărţi) A miza. 7 (înv; c. i. arme. proiectile etc.) A ţinti. 8-9 (în limbajul vânătorilor; c. i. animale) A adulmeca (2, 4). 10 (Fig; rar) A pătrunde.
punctaj sn [At: SCÎNTEIA, 1954. nr. 2 959 / Pl: -e / E: punct + -aj cf fr pointage) 1 însemnare care conţine ideile principale sau mai importante ale unei expuneri, ale unei lucrări etc. Si: (înv) punctat iurte (1). 2 Stabilire a unui plan de acţiune sumar Si: (înv) punctaţiune (2). 3 Notaţie de puncte (69) a rezultatelor obţinute Ia o întrecere sportivă. 4 Totalitate a punctelor (69) obţinute de un sportiv sau de o echipă într-o întrecere sportivă.
punctaj* sn [At: IOANOVICI. TEHN. 224 / Pl:	E:	puncta + -ar]
(Teh; rar) Punctator.
punctare sf [At: POLIZU / Pl: ~tari / E: puncta] 1 Formare de puncte care ies în evidenţă pe un fond mai larg, de obicei de altă culoare. 2 Indicare cu punctatorul, pe suprafaţa unei piese, a unor repere care urmează să fie perforate. 3 (Fig) Scoatere în evidenţă Si: accentuare. 4 (Spt) înregistrare a punctelor pe măsură ce se marchează. 5 (Rar) Marcare a punctelor.
punctator sn [At: LTR2 / Pl: -oare / E: puncta + -tor] Unealtă de oţel cu vârf conic, cu ajutorul căreia se trasează, prin lovire cu ciocanul, pe diverse piese metalice, reperele unor perforaţii Si: (rar) punctar. punctaţie sfvz punctaţiune
punctatiune sf [At: BARIŢIU. P. A. III, 23 / V: ~ie / P: -ţi-u- /PI: -ni / E: ger Punktation] (înv; Trs) 1-2 Punctaj (1-2).
punctaveraj sn [At: M. D. ENC / Pl: -e i E: îr poini-ave rage cf punct] Raport dintre punctele (69) marcate şi cele primite, care departajează doi sportivi sau două echipe aflate la egalitate într-un clasament Si: coşaveraj, gol a veraj, seta veraj.
punctbal sn [At: DN2 / PI: -e, (rar) -uri l E: cf fr, eg punching-ball] Minge în formă de pară, suspendată de o frânghie, care serveşte pentru antrenament la box Si: punching-ball. punctiform, ~â a [At: PARHON. B. 62 / Pl:	/	E:	îr punctiforme]
1	Care are forma şi dimensiunile unui punct (42). 2 Care are puncte (56).
3	(Fiz; d. corpuri cu sarcină electrică, magnetică etc.) Care are dimensiuni neglijabile. 4 Care acţionează intermitent.
punctişor sn [At: POPA. V. 34 / Pl: -oare / E: punct + -işor] 1-4 (Şhp) Punct (42. 56) (mic) Si: punct uleţ (1-4). (rar) punctuliţă (1-4).
punctua vt [At: BARCIANU / P: -tu-a / Pzi: -uqz f E: fr poncteur cf punct] (Rar; c. i. texte scrise) A puncta (2).
punctual, -« [At: BREZOIANU, î. 29/18 / P: -tu-a! / V: (înv) pont'-, punt- / PI: -i, -e / E: punct + -al cf fr ponctuel] 1 a (D. oameni) Care respectă termenul sau momentul fixat Si: (reg) pontoş, (nob) pwictnos.
2	a (Rar; d. verbe) Care arată că acţiunea se petrece într-un singur moment.
3	av La timp.
punctualitate sf[At: CR (1848), 29-/36 / P: -tu-a- / V: (înv) pon~ / E: fr ponctualite cf punct)] 1 Respectare a momentului sau a termenului fixat. 2 Promptitudine în executarea la termen a unei lucrări. în îndeplinirea unei îndatoriri etc.
punctualmente av [At: SFC II, 197 / E: fr ponctuellement cf punct] (înv) Cu punctualitate (2).
punctuare sf [At: CARAGIALE. O. IV, 284 / P: -tu-a- / Pl: -nari ! E: punctua] (Rar) 1-3 Punctuaţie (1-3).
punctuaţie .s/'[At: HELIADE. GR. ROM. XV/28 / P: -tu-a- /V: (înv) pont-, -nt-, (rar) — iune / Pl: -ii / E: fr ponctuation cf punct] 1 Sistem de semne grafice convenţionale care servesc pentru a marca în scris pauzele. întreruperea şirului vorbirii, intonaţia, momentele afective.
88
PUNE
raporturile., sintactice ale unui enunţ etc. Si: (rar) punct nare (1). 2 Mod de a folosi punctuaţia (1) Si: (rar) punctuare (2). 3 Parte a gramaticii care cuprinde regulile de întrebuinţare a acestor semne Si: (rar) punctuare (3). punctuaţiwne sfvz punctuaţie
punctuhţ un [At: SCRIBAN, D. / Pl: -e / E: punct + -uleţ] 1-4 (Şhp) Punctişor (1-4).
punctuhţă sf[At: REBREANU, NUV. 85 / Pl: -ţe / E: punct + -uliţă] (Rar; şhp) 1-4 Punctişor (1-4). punctum sn vz punct
punctuos, '-oasă a [At: AGÂRBICEANU, L. T. 136 / P: ~tu-os / Pl: ~oşi, -oase / E: punct + -uos] (Nob; d. oameni) Punctual (1).
pwncţie şjf[At: BREZOIANU. R. 331/10 / V: (îvt) pon~, poncţiwne, (rar) -iune / Pl: ~ii / E: fr ponction, lat punctio, -onis] Procedeu chirurgical de introducere a unui ac sau a unui trocar într-un vas, într-un ţesut sau într-o cavitate a organismului în scopul extragerii unui lichid, normal sau patologic, a unui fragment de ţesut sau pentru introducerea unui medicament Si: (rar) puncţionare.
pancţiona vt [At: ABC SĂN. 357 / P: -tj-o- / Pzi: ~//ez / E: fr ponctionner cf punct) (Rar; c. i. ţesuturi, organe, cavităţi etc.) A face puncţie.
puncţionare ş/ [At: ENC. AGR. III, 578 / P: ~ţi-o- / Pl: -nari / E: puncţiona) (Rar) Puncţie. puncţiune sfvz puncţie pund sm vz pfund
pune [At: PSALT. HUR. ap. PSALT. 29 / Pzi: pun, (pop) pui / E: ml ponere] 1 vt (C. i. obiecte) A lua şi a aşeza într-un anumit loc. pe ceva. sub ceva etc. 2 vt (C. i. obiecte, fiinţe, (pex) diverse noţiuni abstracte) A face să ocupe locul dinainte stabilit ca fiindu-i propriu sau cel mai potrivit Si: a plasa2. 3 vt (îe) A -'mâna A lua ceva în mână Si: a apuca (1), a prinde. 4 vt (Pex; îae) A se apuca de lucru Si: a acţiona (2). 5 vt (îae) A-şi însuşi ceva prin abuz Si: a fura (1), a jefui, a prăda, a sustrage. 6 vt (îae) A captura (1). 7 vt (Pex; îae) A lua prizonier. 8 vt (îae) A dobândi un lucru interesant. 9 vt (Pex; îae) A găsi în mod întâmplător ceva sau pe cineva interesant, deosebit. 10 vt (îae; prt şîe a ~ laba) A aresta (1).
11	vt (îae; îcn) A se atinge de ceva ce nu-i aparţine. 12 vt (înv; îe) A ~ mâna pe pâine şi pe cuţit A obţine putere deplină. 13 vt (înv; îe) A ~ mâna asupra cuiva A ameninţa pe cineva cu bătaia. 14 vt (Pex; înv; îae) A bate. 15 vt (înv; îe) A ~ la mână pe cineva A face ca cineva să fie îa discreţia cuiva. 16 vt (îe) A ~ piciorul (undeva, la cineva) A pătrunde undeva. 17 vt (îae) A păşi undeva. 18 vt (îae) A se duce la cineva. 19 vt (Rar; îe) A '-piciorul (sau picioarele) la pământ (ori pe uscat, jos etc.) A coborî dintr-un vehicul. 20 vt (înv; îe) A ~în ajutor sau a ~ mână de ajutor (cuiva) A veni în ajutorul cuiva. 21 vt (îe) A ~ umărul sau (reg) a ~piept (pentru cineva) A împinge cu umărul. 22 vt (îae) A veni cuiva în ajutor. 23 vt (îae) A contribui cu munca sa. 24 vt (Fam; îe) A ~ osul A participa la o muncă grea. 25 vt (îe) A ~ gura (pe ceva) A mânca (1). 26 v/ (îe) A ~ ochii (sau. rar, ochiul) (pe cineva sau pe ceva) A se opri cu interes asupra cuiva sau a ceva, dorind să şi-l apropie, să-l obţină. 27-28 vtr (îe) A (se) ~ degetul pe rană (sau pe bubă, pe rană deschisă, rar. unde trebuie ori unde ar trebui) A atinge o problemă dureroasă, dificilă sau delicată. 29 vt (îe) A ~ ochii (sau capul, nasul, privirea) în pământ A avea o atitudine modestă, ruşinoasă, vinovată etc.. plecându-şi privirea. 30 vt (îe) A ~ problema... A aduce în discuţie o anumită chestiune teoretică sau practică importantă care cere o rezolvare Si: a ridica problema. 31 vt (îe) A ~ probleme A crea o situaţie dificilă care trebuie rezolvată. 32 vt (îe) A ~ (mâncare) înainte(a) (cuiva) sau a - (cuiva) dinainte A pune masa pentru cineva şi a servi. 33 vt (îae) A prezenta.
34	vt (înv; îae) A propune1 (1). 35 vt (îvr; îae) A aduce sau a invoca drept argument. 36 vt (îe) A ~ (ceva) în evidenţă A sublinia ceva. 37 vt (îe) A ~ în lumină (ceva) A da la iveală. 38 vt (Pex; îae) A pune în evidenţă. 39 vt (Spc) A lăsa o vreme undeva, cu 1111 anumit scop. 40 vt (C. i. alimente; îe) A ~ la foc A expune acţiunii focului pentru a pregăti o mâncare. 41 vt (îe) A(-i) ~ (cuiva) la dispoziţie (sau la îndemână) A oferi cuiva ceva
din proprie iniţiativă sau la cerere. 42-43 vtr (îvp) A (se) stabili într-o localitate. într-un Ioc etc. 44-45 vtr (C. i. corpuri de pază) A (se) instala în anumite locuri pentru a supraveghea etc. 46-47 vtr (îvr) A (se) adăposti. 48 vt (înv) A introduce în... 49 vt (Reg) A lăsa pe cineva sau ceva undeva, după ce l-a transportat. 50 vt A lăsa jos sau Î11 altă parte ceva. 51 (îlv) A ~ amanet A amaneta. 52 vt (înv; îe) A ~ armele jos A se da bătut. 53 vt (Reg; îe) A ~ buza A lăsa colţul buzelor în jos. fiind gata de plâns. 54 vr (înv; îe) A-şi ~sufletul (sau avuţia, capul, sănătatea, viaţa) (pentru cineva) A fi în stare de orice sacrificiu pentru cineva. 55 vr (înv; îe) A-şi ~ capul A-şi risca viaţa. 56 vt (Pex; îae) A fi absolut sigur de ceva. garantând cu viaţa pentru cele susţinute. 57 vt (Reg; îe) A ~ (cuiva) capul (sau sufletul) A zăpăci. 58 vt (Pex; îae) A nenoroci pe cineva. 59 vt (Reg; îe) A - zilele (cuiva) A omorî. 60 vt (îvr) A da deoparte. 61 vt (îrg) A pierde. 62-63 vtr (Urmat de determinări modale) A (se) aşeza într-un anumit fel. după un anumit tipic Si: a (se) aranja. 64 (îe) A ~ în ordine (sau în bună orânduială, sau, îvp. la orânduială ori. reg.în rost) A aşeza ordonat. 65 (îe) A ~ la un loc (sau, reg. laolaltă, înv, depreună) A aşeza diverse elemente de acelaşi fel sau eterogene la un loc. 66 vt (îe) A ~ deoparte A sorta. 67 vt (îae) A păstra pentru sine sau pentru altcineva. 68 vt (îae; şîe a ~ la o parte) A agonisi bunuri. 69 vt (îe) A ~ bine sau la păstrare A aşeza ceva într-un loc ferit sau special amenajat pentru menţinere în bună stare, pentru a nu putea fi găsit de alţii etc. 70 vt (îae;
c.	i. sume de bani) A economisi. 71 vt (îe) A ~ pânză (sau pânza) A pregăti urzeala pentru ţesut, trecând firul de pe mosor pe alergătoare sau pe urzitoare.de unde se montează apoi pe război. 72 vt (Pop; îe) A --'fuiorul în două (sau în trei, în patru etc.) A împleti firul sau fuiorul în doua. în trei etc.. pentru a obţine un fir mai trainic. 73 vl(a) (îe) A ~ (pe) sui A înfăşură urzeala pe sulul de dinapoi, la războiul de ţesut manual. 74 vt(a) (îe) A ~ (pe) ghem (sau pe răşchitor) A depăna firele toarse de pe fus pe ghem. pentru a obţine gheme, sau de pe fus ori ghem pe răşchitor pentru a face jirebii. 75 vt A aşeza sau a acoperi, total ori parţial capul, corpul, membrele cu obiecte de îmbrăcăminte. 76 vr (îrg; îe) A-şi ~ marama A se mărita. 77-78 vtr A (se) îmbrăca. 79 vr (Arg; d. bărbaţi; îe) A se ~în fustă (sau în fuste) A plânge cu uşurinţă. 80-81 vtr (D. zăpadă, praf. nisip etc.) A (se) aşterne în strat mai mult sau mai puţin dens şi gros peste ceva Si: a (se) depune. 82-83 vtr (D. gheaţă, promoroacă) A (se) forma. 84 vr (Fig) A începe să se producă. 85 vt (C. i. substanţe pulverulente) A presăra pe... 86 vr (îe) A-şi ~cenuşă în cap A se pocăi1. 87 vr (Pex; îae) A-şi recunoaşte vina sau greşeala în mod public. 88-89 vtrp (C. i. furaje, paie, plante recoltate etc.) A aşeza jos, în strat uniform. 90 vt (C. i. cuvinte, propoziţii, idei etc.) A aşterne pe hârtie. 91 vt (Spc) A preciza în scris. 92 vt (Pex) A introduce într-o lucrare sau într-un înscris Si: înscrie. 93 vt (Spc) A transpune prin pictură. 94 vt (îlv) A ^iscălitură (sau semnătură) A iscăli. 95 vt (îe) A ~ pe note (sau, rar, pe muzică) A compune muzica adecvată unui text. unei poezii. 96 vt (îe) A ~pe curat A transcrie. 97 vt (îe) A '-aprobarea A aproba cererea, propunerea, soluţia dintr-un document scris, prin semnătură proprie. 98 vt (îe) A '-accent(ul) (sau un accent deosebit) pe ceva A scoate în evidenţă un anumit lucru. 99 vt (îe) A ~ lipsă pe cineva sau (pop) a ~ lipsă cuiva A nota absenţa cuiva de la cursuri, de la o şedinţă etc. 100 vt (Jur; c. i. o avere imobiliară: îe) A ~ pe numele cuiva A înscrie cu drept de proprietate pe numele altcuiva. 101 vt (Jur; c. i. un proces; îe) A ~ pe rol A înscrie pe lista tribunalului în vederea judecării efective la o anumită dată. 102 vt (înv) A publica printre alte materiale. 103 vt A fixa lângă ori pe un punct de sprijin ca să se menţină Î11 poziţia dorită Si: a propti, a rezema, a sprijini. 104 vt A aplica pe sau peste ceva, făcând să adere sau să se întipărească. 105-106 vtr A (se) agăţa pe. la sau de ceva. 107 vt (îe) A(-i) ~ (cuiva) lingura (sau lingurile) de gât (sau de ori în brâu, reg. la guşă) A lăsa pe cineva nemâncat fiindcă a venit târziu la masă. 108 vt (Reg; îae) A pierde ocazia favorabilă pentru a realiza sau a dobândi ceva. 109 vr (Reg; îe) A-şi ~ lingura de brâu A termina de mâncat. 110 vr (Reg; îe) A ~ cuiva şterangul de gât A forţa pe cineva să facă un lucru neplăcut şi nedorit de acesta. 111 vt (Reg; îe) A ~ cuiva funia-n coarne A înşela pe
89
PUNERE
cineva. 112 vr (Reg; îae) A dispune de cineva după bunul plac. 113 vt (Reg; îe) A - (cuiva) ghiocei la ureche A înşela pe cineva. 114 vt (Reg; îe) A(-l) -(pe cineva) în sus A spânzura pe cineva. 115 vt A monta1 (1). în cadrul unui ansamblu, la locul destinat. 116 vt (Pex) A fixa. 117 vt (Reg; îe) A - coadă la oală A găsi un motiv pentru a-şi justifica refuzul. 118 vt (îe) A -în scenă A regiza un spectacol. 119 vt (îae) A înscena. 120 vt (Spc) A aplica şi a fixa prin coasere sau prin batere în cuie. lipire etc. 121 vt (înv; îe) A - cuiva iacana A ruga cu stăruinţă pe cineva. 122 vt (îvr; îe) A-i - (cuiva) pingeaua A păcăli pe cineva. 123 vt (Arg; îe) A -guler A nu plăti datoria. 124 vt (C. i. animale de tracţiune) A înhăma. 125 vt (îlv) A -şaua (pe cal) A înşeua. 126 vt (C. i. copii; îe) A - şaua (pe cineva) A face să devină ascultător. 127 vt (Pex; c. i. oameni maturi; îae) A constrânge să muncească foarte mult. 128 vt (îlv) A - frâul (unui cal) A înfrâna. 129 vt (C. i. sentimente, pasiuni; îe) A - frâu (la ceva) A reuşi să domine. 130 vt (îae; c. i. o acţiune în desfăşurare) A face să înceteze brusc. 131 vr (îe) A-şi — frâu limbii (sau gurii) ori a-şi - frâu la limbă A vorbi cumpătat, cu prudenţă. 132 vr (C. i. un dispozitiv de închidere, de încuiere) A manevra astfel încât să închidă ori să încuie o uşă. un capac, o cutie etc. 133 vr (Pop; îe) A-şi - lacăt la gură A-şi impune tăcere, discreţie. 134-135 vtr A introduce într-un spaţiu mărginit. 136 vt (îlv) A - în groapă (sau în mormânt) A îngropa. 137 vr (Reg; îe) A-şi -lingura unde nu-i fierbe oala A se amesteca într-o problemă care nu-1 priveşte. 138 vt (Rar; îe) A - în mormânt A omorî. 139 vr (îe) A-şi -ceva în gând (sau în cap) A lua hotărârea să... 140 vt (îae; înv) A ţine minte. 141 vt (îae) A se gândi la un lucru dorit, cu speranţa că ei se va îndeplini. 142 vt (îe) A nu avea nici ce - în gură (sau reg. în căldare) A fi lipsit de orice mijloc de existenţă. 143 vt (îe) A nu - ţigară în gură A nu fuma. 144 vt (C. i. expresii, cuvinte; îe) A - în gura cuiva A introduce în vorbirea cuiva ca element specific. 145 vr (C. i. ţări, popoare; îe) A - pe cineva sub călcâi(e) A supune. 146 vt (Rar; c. i. oameni. îae) A desconsidera. 147 vt (îe) A - pe toţi într-o ciorbă A trata un grup de oameni la fel, fără a face deosebire între ei după merite, după valoare etc.
148	vt (îe) A - cuiva pumnul în gură A împiedica pe cineva să vorbească.
149	vt (Fam; îe) A - (pe cineva) în cofă A întrece pe cineva prin pricepere, viclenie, isteţime. 150 vr (Gmţ; îe) A-şi - capul sub comanac A se călugări. 151 vt (înv; îe) A - (pe cineva) sub sabie sau a - capul cuiva sub picior A ucide. 152 vt (îe) A - (ceva) sub picior A neglija. 153 vt (Reg; îe) A - lumea în pântece A mânca sau a bea cu lăcomie. 154 vt (Spc) A trece prin... 155 vt (Spc; c. i. un inel. o verighetă etc.) A vârî în deget. 156-157 vt (Spc) (A face sau) a lăsa să intre complet într-un lichid. 158 vr (Pop; c. i. plante) A planta. 159 vr (C. i. lichide) A face să intre într-un recipient. 160 vt (Pex) A vărsa. 161 vt (îe) A - benzina (sau gaz ori. reg. oleu) pe foc A agrava o situaţie deja neplăcută. 162 vt (Reg; îe) A - plumb topit în capul cuiva A domoli pe cineva. 163 vr A adăuga. 164 vr (C. i. oameni; îe) A - Ia (sau în) închisoare, a - 1a (sau în) puşcărie A închide. 165 vr (îe) A - (pe cineva) în lanţuri (sau în ori la lanţ sau în fiare, în obezi, în butuc) sau a - (cuiva) cătuşe A imobiliza pe cineva prin legare în lanţuri, în cătuşe, în butuci, în obezi. 166 vt (Pop; c. i. obiecte ascuţite) A înfige. 167 vt (îe) A —un glonţ în piept A împuşca pe cineva. 168 vr (îe) A-i - (cuiva) cuţitul (sau cuţitele) A omorî. 169 vt (îe) A -(cuiva) sula în coastă (sau cuţitul în ori la gât) A constrânge pe cineva să facă un lucru neplăcut şi greu pentru el. 170 vt (îe) A - (carne) în frigare A înfige carnea în frigare pentru a se frige la jăratic. 171 vr (îe) A - (pe cineva) în ţeapă A trage pe cineva în ţeapă. 172-173 vtr (îe) A (i se) - (cuiva) un ghimpe (sau un cuţit) la inimă (sau, rar, la stomac) (A face să fie sau) a fi cuprins de anxietăţi sau de supărare. 174 vr (îe) A-şi -gheara-n gât A se încăiera. 175 vt (Reg; îe; d. albine, viespi etc.) A - acul A înţepa. 176 vr (Pop; d. oameni) A se aşeza pe ceva. 177 vr (îe) A se - pe capul cuiva sau a se - cu rugăminte pe lângă cineva A stărui fără încetare pe lângă cineva, pentru realizarea unor dorinţe, pentru obţinerea a ceva etc. 178 vt (îe; c. i. copii) A - la colţ A obliga să stea în genunchi într-un colţ al camerei, cu faţa la perete, drept pedeapsă. 179 vr (îe) A - (pe cineva) la zid A împuşca. în urma unei sentinţe de
condamnare. 180 vr (îae) A blama. 181 vt (C. i. bolnavi; îe) A - pe (sau în) picoare A reda sănătatea cuiva, prin îngrijire medicală adecvată. 182 vr (Reg; îae; c. i. oameni) A scoate dintr-o încurcătură. 183 vr (C. i. lucrări, acţiuni, construcţii; îae) A crea condiţii necesare pentru a începe, a se desfăşura, a exista etc. 184 vt (îae) A realiza. 185 vr (îe) A se — pe (sau în) picioare A se însănătoşi. 186 vr (îae) A se reface din punct de vedere material. 187 vr (îe) A se - (în) piuă (sau piua) A se apleca ghemuindu-se la pământ, de obicei prin sprijinire în mâini (astfel încât cineva să se poată sui sau înălţa pe, ori sări peste spinarea lui). 188 vr (îae; rar) A sprijini pe cineva într-o acţiune. 189 vr (îe) A se - luntre (sau, rar, cruce) şi punte ori (pop) a se - în ruptul capului, şi(-n) cruciş şi(-n) curmeziş A se strădui din răsputeri pentru a obţine, a realiza ceva. 190 vr (îe) A (i) se pune în curmeziş (sau de-a curmezişul) A împiedica pe cineva în acţiunile sale. 191 vr (îe) A - jos (pe cineva sau ceva) A trânti la pământ. 192-193 vtr (Pop) A (se) urca pe sau într-un mijloc de locomoţie pentru a se deplasa undeva. 194-195 vtr A (se) culca pe ceva. 196 vr (Reg) A sta postat înaintea cuiva sau a ceva. cu un anumit scop. 197 (îe) A i se
-	(cuiva) în cale (sau în drum) ori a se - în calea cuiva (sau a ceva) A bara drumul cuiva sau a ceva. 198 vr (îe) A se - împotrivă (sau împotriva...) sau (înv) a se - înainte (sau tare) A se împotrivi. 199 vr (Rar; îe) A se - cu capul A se opune din răsputeri, cu preţul vieţii. 200 vr (D. oameni; îe) A (i) se - soarele drept inimă A-i fi foame. 201 vr (Pop) A se repezi la cineva. 202 vrr (Pop; udp ,,cir‘) A se lua la întrecere. 203 vr (îrg; îe) A se - de pricină (sau în poară, în pizmă, de sau Ia price, înv, în ori cu price) A fi în conflict cu cineva. 204 vr (îae) A se împotrivi. 205 vt A fixa o dată. o limită etc.. în urma unei înţelegeri prealabile. 206 vt A determina în urma observării atente. 207 vr (C. i. impozite, taxe) A stabili un anumit cuantum drept obligaţie. 208 vt(a) A da cuiva ordin să... 209 vr A începe să. 210 vr A face să ajungă într-o anumită stare sau situaţie. 211 vr (îe) A se - în situaţia (sau în locul, în postura, în pielea) cuiva A-şi imagina că se află în împrejurările în care se găseşte cineva, pentru a-şi da seama de modul acestuia de a gândi sau de a reacţiona în asemenea împrejurări. 212 vr (îe) A se - în postura... A se manifesta ca... 213-214 vrr A (se) situa într-o ierarhie. 215 vr A-şi asuma un rol de conducere. 216 vr (îlv) A - (pe cineva sau ceva) la probă (sau la încercare) A proba. 217 vt (îlv) A - (pe cineva) la chinuri (sau Ia cazne, îa torturi, îvp. Ia munci) A chinui, a tortura etc. pe cineva. 218 vt (înv) A socoti. 219 vt (înv; îe) A - în socoteală că... A băga de seamă că... 220 vt (îe) A — (ceva) la socoteală A avea în vedere ceva. 221 vr (Sen; îe) A — temei A avea încredere. 222 vr (îvr; urmat de determinări introduse prin c „că") A presupune că... 223 vt (îlv) A(-i) -nume (sau poreclă, rar, porecliri) A numi1. 224 vt (îal) A porecli. 225 vr (îlv) A - întrebări (sau o întrebare) A întreba. 226 vt (Reg; îe) A -pace A încheia pace. 227 vr (Reg; îe) A - tăcere A impune tăcere. 228 vt (îe) A(-şi) - pomană A face pomană.
punere 5/'[At: BIBLIA (1688). 69!/22 /Pl: (rai') ~/7 /E: pune] 1 Aşezare într-un anumit loc, pe ceva, sub ceva eîc. Si: pus1 (1). 2 Plasare în locul dinainte stabilit ca fiindu-i propriu sau cel mai potrivit Si: pus1 (2). 3 (Reg; îs) ~a capului (sau ~ de cap) Omorâre. 4 (Reg; îas) Dezastru. 5 (Fiz; îs)
-	la pământ Legare a unui circuit electric cu pământul sau cu o masă metalică în contact cu pământul. 6 Aranjare într-un anumit fel, după un anumit tipic Si: pus1 (3). 7 (îs) - la cale Plănuire a unei acţiuni. 8 îmbrăcare. 9 încălţare. 10 Aplicare sau prindere prin lipire etc. Si: pus1
(6). 11 (înv) Sfat demn de pus în aplicare. 12 (înv; îs) ~ în lucrare Tranzacţie. 13 (înv; îas) Aplicare în practică. 14 (îs) ~ în 'libertate Eliberare din detenţie. 15 (îs) - în scenă Regizare a unui spectacol. 16 (îas; fig) înscenare. 17 (Tip; îs) - în pagină Paginaţie. 18 (Tip; îas) Aşezare în format de pagini a unui text cules, pentru a obţine forma definitivă a lucrării care se tipăreşte Si: pus1 (7). 19 (Udp ,,în“) începere a activităţii. 20 (înv; îs) - înainte Propunere.
pangaci1 smi [At: ALR I. 1554/270 / E: pungă + -aci] (Reg) Hoţ.
90
PUNGOI
pungmci, -ace [At: BUDAI-DELEANU. T. V. 57 / PI: ~ / E: punge + -aci] 1 (îvr; d. obiecte) Care înţeapă. 2 (Fig) Sarcastic. 3 (îrg; d. vite) Care împunge.
pungălau s [At: ALR II. 6 618/353 / Pl: net / E: punge + -ălău] (Reg) Unealta cu vârful ascuţit cu care se fac găuri în opinci.
punganimte av [At: CARAGIALE, O. VIL 291 / E: pungă + -amente] (Rar; gmţ) Din punct de vedere al situaţiei materiale.
pungar sm [At: JAHRESBER. V. 327 / Pl: -/ / E: pungă + -ar] (înv) Persoană care păstra şi care administra banii unei comunităţi.
pungaş [At: PANN ap. GCR II. 323 / Pl: -i /E: pungă + -aş] 1 sm Hoţ de buzunare. 2-3 sm, a (Pgn) (Persoană) care fură Si: hoţ (1,9). 4 sm (Pex) Escroc.
pungă sf [At: (a. 1642) GCR I. 95/14 / Pl: pungi, (reg) punge / E: ngr ncyOyyi, lm punga, siv nxrBA] 1 Săculeţ cu băieri. din diferite materiale, cu una sau mai multe despărţituri. în care se ţin monedele şi alte obiecte mici. 2 Conţinut al pungii (1). 3 (îs) Neguţător de -ngi Hoţ de drumul mare. 4 (Pfm; îe) A(-şi) strânge (sau a face, a i se face, a avea) gura (sau buzele) - A avea sau a produce o contractare a buzelor din cauza unui aliment astrigent. acru etc. 5 (îae) A strânge buzele în semn de nemulţumire, de amărăciune etc. 6 (îe) A sufla în - sau a-i sufla vântul în - ori a avea pe dracu-n - sau a-i fi - ofticoasă sau a da de fundul pungii A nu mai avea bani. 7 (Reg; îe) A i se întoarce (cuiva) -ga pe dos A-şi cheltui toţi banii. 8 (Reg; îe) A-1 mânca (pe cineva) în - A simţi nevoia sa facă cheltuieli de prisos. 9 (Reg; îe) A-1 ustura (pe cineva) în (sau la) - A plăti un lucru cât nu face. 10 (Reg; îe) A sta cu mâna în -A cheltui mereu. 11 (Reg; îe) A-1 scurma paralele în - A fi cheltuitor.
12	(îs) - goală Om fără bani. 13 (Reg; îe) A-i face -ga păienjeni la gură A fi foarte zgârcit. 14 (Reg; îe) A umbla cu doi bani în trei -gi A se purta necinstit. 15 (Reg; îe) A fi ca un ban în două -gi A fi sărac, dar fudul. 16 (Reg; îe) A trăi ca banul în -ga săracului A trăi liniştit. 17 (Reg; îe) A bate pe cineva în - A produce cuiva o pagubă. 18 (îe) A fi gros (sau, rar, cald) ia (ori de) — A fi foarte bogat. 19 (Reg; îe) A avea cheag la - A avea bani. 20 (Reg; îe) A sta cu -ga în drum A fi datornic. 21 (îe) A-şi dezlega (sau a-şi desface) -ga (ori băierile -ngii) A da cuiva bani. 22 (Pex; îae) A fi darnic. 23 (Reg; îe) A-1 avea (sau a-1 băga) în (sau la) - (pe cineva) A dispune de cineva. 24 (Reg; îe) A-şi căuta în -A fi foarte bolnav. 25 (Reg; îe) A-1 băga (popa) în - (pe cineva) A muri.
26	(Fam; îs) -ga statului Bugetul statului. 27 (Spc; îs) - de hani Săculeţ cuprinzând 500 de galbeni, taleri. Iei vechi etc., cu care se făceau unele plăţi înainte de sec. XIX. 28 (Pex) Stimă de 500 de galbeni, taleri, lei vechi etc. 29 (Udp ,,dek‘) Săculeţ confecţionat din hârtie, din plastic etc.. care are diferite utilizări. 30 Conţinut al pungii (29), mai ales alimente. 31 (Pan) Nume dat unor organe ale oamenilor, aie animalelor sau ale plantelor, formaţii etc. ale acestor organe care seamănă cu o pungă (1). 32 (Atm; pop; îs) -ga boaşelor Scrot. 33 (Atm) Pungă (31) triunghiulară de pe piciorul albinei, în care aceasta strânge şi transportă polenul. 34 Cantitate mică într-un ţesut în care se acumulează un lichid patologic. 35 (Pop; îs)
-	de apă Ascită. 36 (Bot; rar) Coleoriză. 37 Umflătură a pielii situată mai ales sub pleoapa inferioară. 38 Cavitate naturală în scoarţa pământului, de forma unei pungi (1), care conţine o anumită substanţă. 39 (îc) ^ga-babei Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene-aurii, care creşte prin locuri umede Si: (reg) albeaţă (9), cioroinic, iarbă-de-inimă-rea, iarbă-roşie, tătăşiţă1 (Pulicaria dysenterica). 40 (Bot; pop; îae) Turtă {Carlina acaulis). 41 (Bot; reg; îae) Traista-ciobanului (Capseila bursa-pastoris). 42 (Bot; reg; îc) ~ga-ciobanului Limba-mării (îberis umbreilata). 43 (Bot; reg; îc) ~ga-popii Traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris). 44 (Bot; reg; îae) Stupitul-cucului (Cardamine pratensis). 45 (Bot; reg; îae) Punguliţă (3). 46 (Reg) Sângerete.
pungăleală sf [At: CIAUŞANU, V. 193 / V: (reg) punghil- / Pl: -di / E: pungăli + -eală] 1 (Olt) Pungălitură (1). 2 (Reg; îf punghileală) Migăleală.
pungăli [At: CADE / V: (reg) punghih (Pzi: punghil) / Pzi: -lese / E: punge + -aii] 1 vt(a) (Pop) A coase prost, cu împunsături neregulate şi
inestetice, cu creţuri etc. Si: (reg) punge (3).pungui (3). 2 vt (Pgn) A coase.
3	vi (Reg; îf punghili) A migăli.
pungălit, -a a [At: L. ROM. 1959. nr. 5, 73 / V: (reg) punghil- / Pl: ~if/\ -e / E: pungăli] 1 (Pop) Prost cusut Si: (reg) punguit1. 2 (Reg; îf punghUit) Care lucrează cu migală Si: (reg) piu ig hi nit2.
pungălitură sf[At: CADE / Pl: -ri / E: pungăli + -tură] (Pop) 1 Cusut de mântuială, cu împunsături neregulate, cu creţuri etc. Si: (reg) pungăleală
(1).	2 (Ccr) împunsătură cu acul într-un material.
pungă/i vt [At: POLIZU / Pzi: -resc / E: pungă + -ări] (înv) Pungăsi
(2).
pungărire sf[At: POLIZU / Pl: -ri / E: pungari] (înv) Pungăşire. pungăşeală sf[At: JIPESCU ap. CADE / Pi: -eli / E: pungăşi + -eală] 1 (Fam) Furt. 2 (Pex) Escrocherie.
pungăşesc, -ească a [At: SCRIBAN. D. / Pl: -eşti / E: pungaş + -esc] 1 (Fam) Hoţesc. 2 (Rar; îs) Geamparalele -eşti Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 3 (Rar; îas) Melodie după care se execută acest dans. pungăşeşte av [At: SCRIBAN. D. / E: pungaş + -este] Ca pungaşii. pungăşi vtr [At: BARONZI, L. 125 / Pzi: -şese / E: pungaş] (Fam) 1-2 A (se) fura. 3-4 (Pex) A (se) escroca.
pungăşie sf[At: CARAGIALE. O. V, 411 / Pl: ~i/ / E: pungaş + -ie] 1 Furt. 2 (Pex) Escrocherie. pungăşire .v/'[At: DDRF / Pl: -ri i E: pungăşi] (Rar) Furt. pungăşoaică sf[At: CADE / Pl: -ice / E: pungaş + -oaică] (Fam) 1 Hoaţă de buzunare. 2 (Pex) Escroacă. 3 (Pex) Femeie şmecheră.
pungăşoi smi [At: ALR I, 1550/746 / E: pungaş + -oi] 1-4 (Reg; şhp) Pungaş (1-2) (mare).
pungător, -oare ă [At: MAIOR. P. 120/26 / Pl: -i, -oare / E: punge + -ător] (înv) Care împunge Si: împungător.
punge vtf a) [At: CLEMENS /V: (reg) pungi / Pzi: pung / E: ml pungere] 1 (îrg; d. obiecte cu vârf ascuţit) A împunge. 2 (îrg) A înţepa. 3 (Olt; îf pungi) A pungăli (1). pughileală sf vz pungăleală punghih v vz pungăli punghiht, ~ă a vz pungălit
punghineală sf[At: UDRESCU, GL. / Pl: -eli / E: punghini + -eală] (Reg) Lucru făcut încet, atent, cu migală Si: (reg) punghinit1. punghim v vz bunghini
punghinit1 sn [At: UDRESCU. GL. / Pl: (rar) -uri / E: punghini] (Reg) Punghineală.
punghinit2, ~ă a [At: UDRESCU. GL. / Pl: -iţi, -e / E: punghini] (Reg) Pungălit (2).
punghisi vt [At: UDRESCU. GL. / Pzi: -sesc I E: css pungăli] (Reg) 1 A migăli. 2 A mocoşi.
punghiţă sf [At: ANON. CAR. /V: (reg) pungiţă- / Pl: -ţe / E: pungă + -iţă] (Ban; Olt; şhp) 1-2 Punguliţă (1-2). pungi1 [At: BĂLCESCU ap. GHICA. A. 614 / Pzi: -gesc / E: pungă]
1	vt (C. i. gura sau buzele; ccd prn personal; şîe a-şi - gura sau buzele) A strânge şi a ţuguia. dând aspectul unei pungi (1) Si: (rar) a pungui (5).
2	vr (Reg) A se chirci. 3-4 vt (înv) A pungăşi (1-2). 5 vr (Mun; Olt) A fi zgârcit. 6 vt (înv) A obţine de la cineva bani prin mijloace incorecte.
pungi2 v vz punge
pungit, [At: D. ZAMFIRESCU. V. Ţ. 47 / Pl: -iţi, -e / E: pungi]
1	a (D. gură sau buze) Strâns şi ţuguiat, cu aspectul unei pungi (1) Si: (reg) pungos. 2 a (Reg; pex; d. obraji, piele) Cu riduri multe. 3 a (D. oameni) Cu obrazul ridat. 4 a (Reg; fig; d. oameni) Necăjit. 5 ă (Bot; d. unele organe) Ascuţit la vâif. 6-7 smf, a (Mun; Olt) (Persoană) zgârcit(ă). pungiţă sf vz punghiţă
pungiuc s [At: FILIMON, O. I, 223 / Pl: net / E: tc bunguk] (Trî) Ornament pentru stofe, pentru ţesături, făcut din mărgele.
pungoci sn [At: CARAGIALE. O. III. 145 / Pl: -oace, (rar) -uri / E: pungă + -oci] (Pop; aug) 1-2 Pungoi (1-2).
pungoi sn [At: ANON. CAR / Pl: -oaie / E: pungă + -oi] 1-2 (Pop; şdp) Pungă (1) (mare) Si: (pop) pungoci (1-2).
91
PUNGOS
pungos, -oasă ci [At: COMAN. GL. / Pl: -oşi, -oase / E: pungă + -w] (Reg: d. gură sau buze) Pungit (1).
pungui [At: POLIZU / Pzi: ~e.vc\ (reg) pungui / E: pungă + -ui] 1 vr (Pop) A pungaşi (1). 2 vr (Mun) A se căuta prin buzunare de bani. 3 vt (Reg) A pungăli (1). 4 vr (Reg; d. fructe) A se încreţi. 5 vt (Rar; c. i. gura sau buzele; ccd) A pungi1 (1). 6 vr (D. obraji etc.) A se zbârci.
punguială sf [At: UDRESCU, GL. / P: -gu-ia- / Pl: -idi / E: pungui + -eală] (Reg) 1 Pungăşeală (1). 2 Scotoceală prin buzunare în căutare de bani.
punguire sf [At: POLIZU / Pl: -ri / E: pungui] (îvr) Pungăşire (1). pungult1, a [At: L. ROM. 1959, nr. 5, 73 / Pl: -iţi, -e / E: pungui] (Reg) Pungălit (1).
pungult2, ~ă a [At: BOCEANU, GL. / Pl: -iţi, -e I E: pungă] (Olt) Zgârcit.
punguliţă sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 118v/5 / Pl: -ţe / E: pungă + -uliţă] 1-2 (Şhp) Pungă (1) (mică) Si: (reg) punghiţă (1-2). punguşoară (1-2), punguţă (1-2). 3 (Reg) Plantă erbacee din familia cruciferelor, de culoare verde-deschis, cu miros neplăcut, cu tulpină dreaptă, cu frunze oblonge şi sagitate la bază. cu flori mici. albe. în racem. cu fructe semicirculare, aripate şi cu stilul scurt Si: (reg) hanul-diavolului, huruiana-viermelui (177). iarba-roşie, limbuşoară, mazărea-mâţii', plaşca1 -ciobanului, punga-popii (43), iască, iăşculiţă, traista-ciobanului, turta-cioarei {Thlaspi arvense). 4 (Bot; reg) Păstăioară (Thlaspi perfoliatm). 5 (Bot; reg; şîs -ţa păstorului) Traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris).
punguşoară ,v/' [At: POP. ap. CADE / Pl: -re f E: pungă + -uşoară] 1-2 (Şhp) Punguliţă (1-2).
punguţă sj‘[At: ANON. CAR. / Pl: -ie / E: pungă + -uţă] 1-2 (Şhp) Punguliţă (1-2).
puni1 smp [Aî: M. D. ENC. / E: lat Puni] Nume dat de romani cartaginezi lor. puni2 smp vz pumn
punibil, ~ă a [Aî: I. NEGRUZZI. S. I. 242 / Pl: -/, ~e l E: lat punibilis, it punibile] (Jur) Pasibil de pedeapsă Si: (rar) puniscibil.
punic, ~ă a [At: STAMATI, D. / Pl: -ici, -ice / E: lat punicus, fr punique] 1-2 Care aparţine (Cartaginei sau) locuitorilor ei Si: cartaginez (6-7). (înv) piuiicesc (1-2). 3-4 Referitor (Sa Cartagina sau) la locuitorii ei Si: cartaginez (8-9). (înv) punicesc (3-4). 5 Care provine din Cartagina Si: cartaginez (12), (înv) punicesc (5). 6-7 Care era specific (Cartaginei sau) locuitorilor ei Si: cartaginez (10-11). (înv) punicesc (6-7). 8 (îs) Război - Fiecare dintre cele trei războaie purtate de Roma antică împotriva Cartaginei, îa 264-241. 218-201 şi 149-146 î. Hr.. pentru hegemonia din bazinul occidental aî Mării Mediterane Si: (înv) război punicesc (8).
punicesc, ~ească a [ At: MAIOR. IST. 19/7 / Pî: -eşti / E: puni1 + -icesc] (înv) 1-7 Punic (1-7). 8 (îs) Război - Război punic (8). punie sfvz pâlnie punihos, ~oasă a vz ponivos
punisabil, ~ă a [At: ALEXI, W. / Pl: -i, -e i E: fr punissable] (Liv; rar) Punibil.
punitiv, ~ă a [At: SCRIBAN. D. / Pl: -i, -e / E: fr punitif] Care pedepseşte.
puniţie sf [At: STAMATI. D. / V: (înv) ~iune / Pl: -ii ! E: lat punitio, -onis, fr punition] (înv) Pedeapsă. puniţinne sfvz puniţie punoăie sfvz puroi1 punoi1 sn vz puroi1 punoi2 v vz, puroia punoia v vz puroia punoios, ~oasă a vz puroios punş sn vz punci1 punt1 sm vz pfund punt2 su vz punct punta1 v vz ponta1
punta2 v vz ponta2
piuita3 v vz puncta
puntarisi v vz pontarisi
puntat,	a [At: DN3 /Pl: -aţi, -e / E: punte] (D. nave. ambarcaţiuni)
Cu punte.
puntă sf[At: HELIADE. O. I. 233 / Pl: -te / E: iî punta] (îvr) Vârf ascuţiî al spadei.
punte sf [At: BIBLIA (1688). 2392/19 / Pl: punţi / E: ml pons, -ntis] 1 Pod1 îngust, de obicei dintr-o scândură sau dintr-o bârnă, aşezat peste o apă mică. peste un şanţ. o râpă etc.. care poate fi trecut numai cu piciorul.
2	(îs) ~ de scăpare Mijloc de a ieşi dintr-un impas. 3 (Pfm; îe) A se face (sau a se pune) luntre (sau. rar. munte, reg, cruce, scară) şi ~ A-şi da toaîă silinţa în vederea realizării unui scop. 4 (Pop; îe) A trece ~a A scăpa de o primejdie. 5 (Pfm; îe) A face - A nu merge la serviciu într-o zi de lucru care sc află între două sărbători legale. 6 (D. servicii publice, instituţii; îae) A nu funcţiona într-o zi de lucru care se află între două sărbători legale.
7	(îcs) De-a -a ologului Joc de copii în care un copil, care îşi murdăreşte călcâiul. începe să şchiopăteze şi cere altui copil, care nu cunoaşte jocul, să-l ajute întinzându-i palma peste care primul copil trece cu călcâiul murdar. 8 (înv) Pod. 9 (Spc) Punte (1) mobilă care leagă vasele de chei.
10	(Spc; rar şîs ~ cu macara) Punte (1) mobilă peste un şanţ adânc, plin cu apă. la o cetaîe sau la un castel medieval. 11 Scândură groasă sau panou îngust aşezat pe o schelă, pe care circulă muncitorii când lucrează îa înălţime. 12 (Şîs ~ de comunicaţie) Placă de metal rabatabilă care serveşte la legătura dintre două vagoane de cale ferată. 13 (Mun; Trs) Pârleaz. 14 (Buc; Mar) Trunchi întreg de copac tăiat şi curăţat de crengi şi de coajă.
15	Stinghie de lemn care uneşte cele două braţe ale ferăstrăului de tâmplărie. siîuaîă la distanţă (aproximativ) egală de pânza şi de frânghia ferăstrăului şi pe care se sprijină pana cu care se răsuceşte frânghia Si: (reg) curmeziş, mijloc, mijlocar. 16 (Reg) Stinghie care susţine fagurii în stupi. 17 (Trs) Policioară. 18 (Reg) Bucată de fier care uneşte coarnele plugului. 19 (Reg) Arc care uneşte cele două picioare ale compasului.
20	(Reg) Stinghie de lemn care desparte ochiurile geamului. 21 (Pex) Pervaz. 22 Stinghie de lemn sau bară de fier care se pune de-a curmezişul doagelor de la fundul ciuberelor, ciuturilor, butoaielor, găleţilor etc. 23 (Reg) Brăcinar (5) îa căruţă. 24 (Reg) Parte a unei piese metalice formată dintr-o bară cu capetele îndoite, până la locul unde se îndoaie cele două capete. 25 (Reg) Parte a greblei în care sunt fixaţi colţii. 26 (Reg) Talpă la joagăr. 27 (Reg) Parte mai lată a potcoavei folosite de lucrătorii forestieri, pe care stă talpa piciorului. 28 (Reg) Lama ţapinei. 29 (Reg) Stinghie la grapă. 30 Parte a scaunului de doage pe care este sprijinită doaga în timpul prelucrării. 31 (Muz; rar) Cordar. 32 (Trs) Plaîcă1 la cămăşile bărbăîeşti. 33 (Reg; îs) -a bogdanelor Lemn orizontal mobil care uneşte capetele stâlpilor din care este alcătuit stăvilaruî morilor de apă. 34 (Reg) Pârghie cu ajutorul căreia se reglează înălţimea pietrelor morii de apă sau de vânt. pentru a obţine o făină mai mare sau mai măruntă Si: (pop) posadă (1). 35 (Reg) Strat de lemn de care este prinsă broasca morii. 36 (Reg) Schelet de lemn pe care este aşezată roata morii. 37 (Buc; Trs) Grindă longitudinală care uneşte ursoaiele morii. 38 (Trs) Bârnă orizontală, paralelă cu fruntarul. cu un capăî mobil, care se reazemă pe calul morii. 39 (Reg; lpl) Fiecare din lemnele care fixează piaîra zăcăîoare a morii Si: crivace (3). 40 (Rar) Mică piesă meîalică pe care este aşezat capătul de jos al fusului care învârteşîe piatra alergătoare la moara de apă Si: grindă, podoimă1, posadă2.41 (Reg; şîs -a prâsnelului) Masă a tigăii.
42	Planşeu din lemn sau din meîal care închide corpul unei nave îa partea superioară sau care compartimentează nava pe nivele Si: (înv) pod1. 43 Bucăţică de pluîă2. de lemn uşor sau de metal în care se înfige fitilul candelei ca să plutească în untdelemn. 44 (Olt) Coardă de viţă de vie întinsă între araci. 45 (Atm; Trs; îs) -a umărului Claviculă. 46 (Atm; Trs; Mol; îs) -a nasului Cartilaj care desparte fosele nazale Si: (pop) z.gârciul nasului.
47	(Mun) Două crenguţe în formă de furcă între care se aşează o crenguţă orizontală, ca o punte (1). sau alte obiecte, pe care fetele de la ţară le puneau afară în noaptea Sf. Vasile sau a Bobotezei, pentru a-şi visa ursitul.
92
PUPĂZ1
48	(Bis; reg) Pânză îngustă şi lungă care se aşterne în drumul cortegiului mortuar. 49 (Pex) Pomană care constă din colaci, bucăţi de pânză, covoare, căni de apă etc. şi care se împarte pe drumul pe care este dus mortul la cimitir Si: (reg) pod1, puntece sn vz pântece
punticea sf[At: LB / Pl: -iede / E: punte + -icea] (Rar) 1-2 (Şhp) Puntişoară (1-2).
punticlcă sf[At: CADE / Pl: ~iede / E: punte + -ieică] (Rar) 1-2 (Şhp) Puntişoară (1-2).
puntişoară ş/'[At: CIHAC. I. 223 / Pl: ~re / E: punte + -işoară] 1-2 (Şhp) Punte (1) (mică) Si: (rar) puntieea (1-2), punticică (1-2), (pop) puntiţă (1-2).
punfiţă sf'[At: LB / Pl: -ţe / E: punte + -iţă] 1-2 (Pop; şhp) Puntişoară (1-2). 3 (Reg) Lopăţică la răşchitor. 4 Interval aflat între găurile ţevilor la o placă tubulară a unei căldări de aburi. puiitru pp vz printru puntuăl, -ă a vz punctual puntuăţie sfvz punctuaţie
puntură sf [At: BIBLIA (1688). 4692/54 / Pl: -ri / E: lat punctura cf it pimtura] 1 (înv) împunsătură. 2 Urmă lăsată de o împunsătură. 3 (Reg) Punct (61). puotoros, '-oasă a vz puturos pup1 i vz pu
pup2 sm [At: KLEIN. D. 408 / PI:	(rar.	47/)	-uri	/ E: srb pupa, ucr
nyn]l (Reg) Boboc de floare. 2 Mugur. 3 (Fig; Trs) Copil mic. 4 (Reg; îs) -ul fainii Lamura făinii. 5 (Reg) Altoi (3). 6 (Olt; Ban) Pată mică. 7 (Trs; Ban; mpl) Motiv ornamental, desen în forma unor cerculeţe folosit la cusăturile şi la ţesăturile ţărăneşti. 8 (Reg) Motiv ornamental făcut pe colaci.
pup1 sm [At: UDRESCU. GL. / Pl.: -/ / E: drrpupa] (Pfm; în limbajul copiilor) Sărut.
pup4 [At: SLAVICI, N. I. 22 / Pl: (1, 3-4, 12-25)	(1,3-6,	11)	-uri
I	E: mg pup] 1 şmn (Med; reg) Cocoaşă (1). 2 av (Ban; Trs; îe) A sta (sau a se pune) - A sta chircit. 3 smn (Pan) Aglomerări în forma de pup4
(1)	de obiecte. 4 smn (Trs; pan) Stog de fân. grâu. coceni etc. aşezaţi pentru iarnă. 5 sn (Trs; îs) Fasole -uri Specie dc fasole care creşte fără araci, ca.nişte mici tufe. 6 sn (Trs) Grămadă mică de gunoi. 7 av (Trs; îe) A sări tot -uri A face sărituri scurte şi dese. de bucurie. 8 .v (Reg) Vârf de deal. 9 s (Trs) Calotă la pălărie. 10 s (Reg) Moţ1.11 sn (Ban; Trs) Coc2.
12	sm (Ban; Trs) Un fel de colac. 13 sm (Spc) Pupăză. 14 sm (Ban; Trs) Gogoaşă. 15 sm (Trs; Mar) Turta de mălai, coaptă în cenuşă. 16 sm (Reg) Turtă de mure uscate. 17 sm (Reg) Franzelă. 18 sm (Reg) Pâine mică. 19 sm (Reg) Bucată de aluat care se scurge din pâinea crăpată şi se coace mai târziu, căpătând o coajă rumenă Si: (reg) eursură. 20 sm (Reg) Bucată de prescură. 21 sm (Trs) Prună care se usucă în pom. 22 sm (Bot; reg) Zbârciog (Morehella eseulenta). 23 smp (Bot; reg) Zbârciogi-graşi (Gyromitra eseulenta). 24 smp (Bot) Bobonei (Gomphrena globosa). 25 smp (Bot) Maghiran (Origanum majorana sau Major ana honensis).
pupa [At: PRAV. GOV. 60v/13 / Pzi: pup / E: lat *puppare] 1-2 vtrr (Pfm) A (se) săruta. 3 vt (Pfm; îe) A - (pe cineva) în bot A se da bine pe lângă cineva. 4 vrr (Pfm; îe) A se - în bot (sau. rar. în gură) cu cineva A fi în relaţii extrem de strânse cu cineva. 5 vt (în imprecaţii; îe) A-1 -(pe cineva) (mă-sa) rece A vedea pe cineva mort. 6-7 vtrr (îe) A - luleaua neamţului (sau a se - cu clondirul) A se îmbăta. 8 vt (îe) A-1 - (pe cineva) cucul armenesc A se scula târziu, după ce a lenevit în pat. 9 sm (Rar; îc) -pă-vânt Om neserios, fără căpătâi. 10 sm (Rar; îc) -ă-lapte Om blond.
II	vt (Fam; îcn) A ajunge să obţină ceva râvnit sau care i se cuvine. 12 vt (Rar) A vrea ceva.
pupar, ~ă a [At: COMAN. GL. / Pl:	-e	/	E:	net]	(Reg)	1	Harnic.	2
Aspru. 3 Amar. pupară sfvz papară
pupare sf [At: I. VĂCĂRESCUL. P. 463/8 / Pl: -pari i E: pupa] (Pfm) 1 Sărutare. 2 (Ccr) Sărut.
pupat sn [At: POLIZU / Pl: (rar) -uri / E: pupa] (Pfm) 1 Sărutare. 2 (Ccr) Sărut. pupăză sf vz pupăză
pupă1 .v/'[At: MAIOR.T. 18/19 / Pl: -pe i E: fi poupe] Parte de dinapoi a unei nave.
pupă2 sf[At: SCRIBAN. D. / Pl: -pe / E: lat pupa] (Ent) Formă de dezvoltare în metamorfoza unor insecte, reprezentând faza de trecere de ia larvă la adult Si: nimfă, (pop) păpuşă.
pupă3 sf [At: MAT. DIALECT. I. 266 / Pl: -pe / E: net] (Reg) Cartof copt.
pupăcios, -oasă a [At: CADE / Pl: -oşi, -oa.se / E: pupa + -ăcios] (Pfm; d. oameni) Căruia îi place să sărute. pupăgioară sfvz pupejoară
pupăi vi [At: LB / Pzi: ~e.se. (înv) pupai / E: pup1 + -ăi] 1 (D. pupeze) A scoate sunete caracteristice speciei Si: (reg) ă pupui2 (1). 2 (Pfm; d. oameni) A flecări. 3 (Reg; d. broaşte) A orăcăi.
pupăire sf [At: LB / PI: -ri / E: pupai] (îvr) 1 (D. pupeze) Scoatere de sunete caracteristice speciei. 2 Sunet caracteristic pupezei (1). pupăjoară sfvz. pupejoară
pupător, ~oare smf a [At: CADE / Pl: -i, -oare / E: pupa + -ător] (Rar) 1-2 (Om) căruia îi place să se sărute.
pupătură sf [At: D. ZAMFIRESCU ap. CADE / Pl: -ri i E: pupa + -ătură] (Pfm) 1 Sărutare. 2 (Ccr) Sărut. pupăţă sf vz pupăză
pupăţde sfp [At: LEXIC REG. 115 / E: pupa] (Buc) Săruturi. pupăza [At: ALEXI. W. / V: (reg) -zi (cscj), pupe za / Pzi: -zez / E: pupăză] 1 vi (Reg; \î pu păzi) A pălăvrăgi. 2 vr (Mun) A se îmbăta. 3 vr (Reg) A sta ridicat. 4 vr (Reg) A se împopoţona. 5 vt (Reg; c. i. obiecte de îmbrăcăminte) A scurta prea mult. 6 vr (Reg: d. vedere) A slăbi. 7 vr (Olt) A se îngusta.
pupăzatf ~ă [At: IOVESCU, N. 69 / Pl: -aţi, -e l E: pupăza] (Mun) 1-2 a, av (Care este) strâmb. 3 a (Reg; îe) A ti (sau a umbla) cu nasul
-	A fi îngâmfat. 4 a (îae) A fi supărat.
pupăză sf[ At: BIBLIA (1688). 1371 /8 / V: (reg) ~pază, ~ăţă, ~pez,ă, ~poză, -puza / E: alb pupeze] 1 Pasăre insectivoră migratoare, cu penaj pestriţ, cu cioc lung, subţire şi curbat în jos, cu moţ de pene mari. roşii-ruginii, aşezate ca o creastă în vârful capului Si: (reg) nevăstuică, pasăre-de-balegă (Upupa epops). 2 (îs) Cuib de - Loc murdar. 3 (Pex, îas) Locuinţă murdară, urât mirositoare. 4 (Rog; îs) Brânză de - Mâncare proastă. 5 (Reg; îe) A-1 spurca (pe cineva) -za A auzi. pe nemâncatc. pupăza (1) cântând pentru prima oară într-un an. 6 (Gmţ; îae) A vedea
o	femeie goală. 7 (Reg; îe) A aduce tot pui (sau ouă) de - sau a-i cânta -za A-i merge totul rău. în pagubă. 8 (Reg; îe) A-i merge (cuiva) gura ca ^za A vorbi mult. 9 (Reg; îe) A-şi umple cuibul ca -za (sau ca o -) A fi murdar. 10 (Reg; îae) A avea obiceiuri proaste. 11 (Reg; îe) A-i lua (cuiva) dracul din pupeze A-şi pierde răbdarea. 12 (Reg; îae) A fi nebun.
13	(Reg; îe) A-i pune (sau a-i da) (cuiva) o - în obraz A batjocori. 14 (Reg) Femelă a cucului. 15 (Reg; fig) Persoană care flecăreşte. cleveteşte. 16 (Prc) Gură. considerată ca organ al vorbirii. 17 (Pfm; îe) A bate din - A vorbi mult. 18 (Fig) Femeie îmbrăcată sau fardată strident Si: (reg) pupezoaică. 19 (Pex) Prostituată. 20 (Trs; Olt) Organ genital feminin. 21 (Trs; Olt) Organ genital al iepei. 22 (Reg) Preparat din aluat. Î11 formă de pasăre sau de cuib de pasăre, care se face la botezuri, nunţi, înmormântări etc. Si: (reg) păpurojnie, păsărică, păsăruică, păsărută, peştişor. 23 (îs) Colac peste - sau (rar) - peste colac Supărare, pagubă etc. care se adaugă la o altă nenorocire, supărare. 24 (Rar; îs) - pe colac Lucru excepţional. 25 (Bot; reg) Nopticoasă (Hesperis matronalis). 26 (Bot; reg) Orăstică {Orobus vernus sau Lxithyrus vernus). 27 (Olt; Ban) Ciocan mare. ascuţit la un capăt, folosit la spart şi cioplit pietre şi pentru făcut găuri sau scobituri în lemn. 28 (Med; Olt) Cicatrice. 29 (Olt) Semn convenţional pus de dogari pe fundul vaselor. pu păzea sf vz pupezea pupăz v’ vz pupăza
93
PUPĂZOI
pupăzoi sm vz pupezoi pupăzui sm vz pupezoi pupegioară sf vz pupejoară pupegioi sm vz pupezoi
pupejoară v/’[At: MARIAN. O. II. 157 / V: (reg) pupăgio~, pupăjo~, ~egio~ / Pl: -re / E: pupăză + -ioară] 1-2 (Orn; şhp) Pupăza (1) (mică şi drăgălaşă) Si: pupezea (1-2). Si: pupezică (1-2). 3-8 (Fig; şhp) Pupăză (18,20,22) (mică) Si: pupezea (3-8).pupezică (3-8). 9-10 (Bot; reg; mpl) Orăstică (Orobus vermts sau Lathyrus vermis). 11-12 (Bot; reg; mpl) Orăstică (Orobus niger sau Lathyrus niger), pupejoi sm vz pupezoi pupele sfp vz păpălău pupe za v vz pupăza pwpeză sfv z pupăză
pupezea sf [Al: BRANDZA. PL. 545 / V: (reg) —e/ă, -'păz- / Pl: ~de / E: pupăză + -ea] 1-2 (Orn; şhp) Pupejoară (1-2). 3-8 (Fig; şhp) Pupejoară (3-8). 9-10 (Mpl) Orăstică (Orobus vermts sau Lathyrus vernus). 11-12 (Mpl) Orăstică (Orobus niger sau Lathyrus niger), pupezdă sf vz pupezea
pupezică sf [At: H XI. 389 / Pl: -ele / E: pupăză + -ică] 1-2 (Orn; şhp) Pupejoară (1-2). 3-8 (Fig; şhp) Pupejoară (3-8). 9-10 (Mpl) Orăstică (Orobus vernus sau Lathyrus vernus). 11-12 (Mpl) Orăstică (Orobus niger sau hithyrus niger).
pupezoaică sf [At: UDRESCU. GL. / PI: -ice / E: pupăză + -oaică] (Mun) Pupăză (18).
pupezoi smi [At: MARIAN, O. II. 157 / V: (reg) pepigioi, pepingioi, pipigioi, pipijoi, pupăzoi, pupăzui, ~egioi> ~ejoi, pupuzoi l E: pupăză + -oi] 1 (Om) Bărbătuş al pupezei (1). 2 (Mun; fig) Tânăr uşuratic. 3-4 (Bot; reg) Orăstică (Orobus vernus sau Lathyrus vernus). 5-6 (Bot; reg; îf pupegioi) Orăstică (Orobus niger sau Lathyrus niger). 7 (Bot; reg; îf pupegioi) Floarea-paştilor (Anemone nemorosa). 8 (Bot; reg) Ciuboţica-cucului (Primula veris). 9 (Bot; reg; lpl; îf pipigioi) Brebenei (Corydalis marschalliana).
pupi vi [At: LEXIC REG. 85 / Pzi: 3 pupeste / E: pup2] (Reg) A îmboboci.
pupic s [At: PAS, Z. II, 152 / Pl: net / E: pup3 + -ic] 1-2 (Fam; şhp) Pup3 (mic).
pupicnică sf[At: HODOŞ, P. P, 106 / V: (reg) -i/w~ / E: ns cf pup2) (Ban) Plantă nedefinită mai îndeaproape.
pupil, -d «w/[At: ŞINCAI. HR. III, 146/5 / Pl:	-e	/	E: lat pupillus,
h' pup iile] 1 Persoană orfană minoră, aflată sub tutela sau în grija cuiva, altul decât părinţii. 2 (înv) Copil.
pupilor1, ~ă a [At: DRLU / Pl:	-e	/ E: lat pupillaris, fr pupillaire]
1 Care aparţine pupilului (1). 2 Referitor la pupil (1). 3 Specific pupilului
(1).
pupilar2, ~â a [At: PROT. - POP.. N. D. / Pl: -i, -e / E: fr pupillaire]
1	Care aparţine pupilei (1). 2 Referitor la pupilă (1). 3 Specific pupilei (1).
pupilaritate sf[At: I. GOLESCU. C. / E: frpupillarite] (îdt) Timp cât durează tutela unui pupil (1).
pupilă sf[At: ANTROP. 176/14 / Pl: -le / E: fr pupille, lat pupilla] 1 (Atm) Deschizătură circulară în partea centrală a irisului, prin care se face adaptarea vederii în funcţie de luminozitate, de distanţă etc. Si: (înv) gaura irisului, (pop) lumina ochiului, (reg) negruş, (frî) pruneki. 2 (Fiz; îs) ~ de intrare Deschidere reală sau o imagine a sa care limitează cantitatea de lumină care pătrunde printr-un instrument optic. 3 (Fiz; îs) - de ieşire Deschidere reală sau o imagine a sa care limitează conul de raze de lumină emergente dintr-un sistem optic. pupilincă sfvz pupicnică
pupilometrie sf[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr pupillometrie] Măsurare a dimensiunilor pupilei.
pupilometru sn [At: DN3 / Pl: -re / E: fr pupillometre] Aparat pentru măsurarea diametrului pupilar.
pupiloscopie a [At: DN-1 / Pl: ~i/ / E: fr pupilloscopie] Schiascopie. pupin, ~ă a [At: TEODOREANU. M. II. 346 / Pl: -/, -e / E: fr poupin] (Frr) 1-2 (Ca) de păpuşă.
pupitru sn [At: FILIMON. O. I. 226 / V: (înv) pulp~ i Pl: ~re I E: fr pupitre] 1 Suport special, cu picior înalt, cu suprafaţa înclinată, pe care se aşază partitura cu notele muzicale Si: (reg) pulpit (1). 2 (îlav) La -La conducerea unei orchestre în calitate de dirijor. 3 Suport înclinat pe care se sprijină o carte, un caiet etc. 4 (Teh; îs) - de comandă Instalaţie în formă de masă înclinată de unde se execută comanda, măsurarea şi controlul operaţiilor unui proces tehnologic sau de altă natură. 5 Mobilă cu partea de sus în formă de plan înclinat, folosită pentru scris, citit, desenat etc., în care se păstrează diverse materiale în acest scop Si: (reg) pulpit
(2). 6 Parte din faţă a unei bănci, cu faţa înclinată, cu sau fără capac rabatabil, pentru una sau pentru două persoane, folosită în şcoli Si: (reg) pulpit (3). 7 (Pgn) Bancă în şcoala.
pupoi1 sn [At: CREANGĂ.' O. 233 / Pl: -oaie / E: pup3 + -oi] 1-2 (Rar; dep) Pup-’ (mare. zgomotos şi grosolan). pupoi2 s [At: DLR / Pl: net / E: pup4 -f -oi] (Reg) Li pie. puponicrâ sf[ At: DN'1 / P: -ni~e- l P: -re / E: fr pouponniere] Secţie de prunci într-o creşă.
pupoş, ~ă a [At: DR. V. 222 / Pl:	-e	/ E: mg pupos] (Med; Trs; d.
oameni) Cocoşat. pupoză sf vz pupăză
pupui1 sn [At: CONV. LIT. IX. 190 / V: bubwi l Pl:	/	E:	pup4] 1
(Med; Trs) Cifoză. 2 (Trs; Ban) Moţ1. 3 (Reg) Coc2.
pupui2 [At: H III, 325 / Pzi: -esc, pupui / E: pup1 + -///] 1 vi (Reg) A pupăi (1). 2 vr (Olt; Mun) A pune ceva la cale Si: a şuşoti. 3 vr (Reg) A agasa (1). 4 vrr (Mun) A se giugiuli.
pupui3, ~e a [At: PASCU. S. 135 / Pl: - / E: ns cf pup2] (Mol; d. copiii mici) Frumos.
pupuia vr [At: GR. S. VI, 95 / P: -pu-ia / Pzi: ~iez. / E: pupui1] (Mar) A se cocoţa pe ceva.
pupuială .v/ [At: CIAUŞANU. V. 193 / P: ~pu-ia- / Pl: -ieli / E: pupai2 + -eală] (Olt; Mun) 1 Şuşotire. 2 Agasare.
pupuiat1, ~ă a [At: L. COSTIN. GR. BĂN. II. 162 / P: -pu-iat I Pl: -aţi, -e / E: pup2] (Reg; d. animale) 1 Cu pete. 2 Pestriţ.
pupuiat2, a [At: RETEGANUL. TR. 178 / P: -pu-iat / V: biibu- / Pi: -aţi, -e / E: pup4] 1 (Reg) Ascuţit. 2 (Trs. Ban; d. păsări) Moţat.
pupnică sf a [At: NEGRUZZI. S. III. 51 / A şi: -uică l Pl: -ici / E: pupui1 + -ică cf puică)] (Reg) 1-2 (Fată, femeie) drăguţă, agreabilă, cochetă etc.
pupuieţ sm [At: GOROVEI, C. 290 / P: -pu-ieţ / Pl: -i / E: pupui1 + -tff] 1 (Reg; îg) Umflătură. 2 (Trs) Căpiţă de fân.
pupuit sn [At: CIAUŞANU, V. 193 / Pl: -uri / E: pupui2] (Olt; Mun)
1-2 Pupuială (1-2).
pupuitură sf[At: MAT. DIALECT. 1.234 / P: -pu-i- / Pl: -ri /E: pupui2 + -tura] (Olt) 1-2 Pupuială (1-2).
pupurei smp [At: MOLDOVAN. Ţ. N. 64 / V: -e/e snp / E: pupuri (pil pup2) + -el] 1 (Reg) Pete mici pe corpul unui animal. 2 (Trs) Motiv ornamental în formă de cerculeţe. folosit la cusăturile şi la ţesăturile ţărăneşti. pupitrele snp vz pupurei
pupiirez[At: REV.CRIT. III. 166/V: hubu~av/P\: (2) -ei E: pup4]
1	av (Trs; Ban; îe) A sta (sau a se pune) - A sta chircit, cu spatele curbat.
2	sn (Trs) Pâine mică. pupuşă sfvz păpuşă
pupuşuţă sf [At: LB / Pl: -ţe / E: pupuşă + -uţă] 1-2 (Trs; şhp) Papuşică (1-2).
pupat [At: BĂCESCU. PĂS. 145 / Pl: -/ / E: pup4 +-uţ] 1-2 .v (Trs; şhp) Pup4 (1) (inie). 3 av (Trs; îe) A sta — A sta chircit, cu spatele curbat.
4	sm (Reg) Pasăre mică cu moţ1, neidentificată mai îndeaproape.
pupuţare sf [At: COMAN. GL. / Pî: -ţari / E: cf îmjnipuţa] (Reg) împopoţonare.
94
PURCELETE
pupuză sfvz pupăză pupuzoi sm vz pupezoi
pur1 sm [At: LB / V: (reg) por,poriu / Pl: ~7, (înv, sn) ~e ! E: ml pornim]
1 Plantă erbacee din familia liliaceelor. cu bulbul format din numeroşi bulbi mici, acoperiţi cu o membrană, cu tulpina rotundă, cu frunze lungi şi înguste, cu flori purpurii, dispuse în umbele Si: (reg) ai (Allium rotundwn). 2 (Bot; reg; îc) —de-grădină Hajme (Allium ascalonicum).
3	(Bot; reg) Usturoi sălbatic (Allium ochroleucum). 4 (Bot; reg) Praz (.Allium pornim). 5 (Bot; reg) Aipagic (Allium schoenoprasum). 6 (Bot; reg) Aiul-şarpelui (Allium scorodoprasum). 1 (Bot; reg) Ceapa-ciorii (Allium vineale). 8 (Bot; reg) Usturoi (Allium sativiim). 9 (Bot; reg) Lumânări că (Verbascum thapsus). 10-11 (Bot; reg) Coada-vacii (Verbascum phlomoides sau thapsiforme). 12 (Bot; reg) Ghiocel (Galanthus nivalis).
pur2, -ă [At: LB / Pl: -i, -e / E: lat purus, fr pur] 1 a Care nu conţine elemente străine Si: curat, neamestecat. 2 av (îlav) - şi simplu Nimic altceva decât... 3 a (D. noţiuni abstracte, d. valori spirituale) Care realizează sau încearcă să realizeze un tip, un model considerat perfect, absolut. 4 a (D noţiuni abstracte, d. valori spirituale) Care se conformează (întocmai) unui tip. unui model, unui etalon, care este neamestecat cu elemente ale unui alt tip sau ale unui alt model din acelaşi domeniu. 5-6 a, av (D. artă şi produsele ei) (Care este) în afara oricăror tendinţe, a oricăror scopuri. 7 av (Reg; îlav) De — ce... Extrem de.... foarte.
8	a (Spc) Care se conformează întocmai unei doctrine, unei credinţe etc.
9	c/ (Spc) Care este nealterat, neviciat. 10 a (D. zăpadă) Foarte albă. 11 a (D. cer, zare. atmosferă) De o seninătate desăvârşită. 12 a (D. chip. faţă) Care este de o desăvârşită armonie, frumuseţe. 13-14 a, av (D. voce. sunete) Clar (9-10). 15 a Curat din punct de vedere moral. 16 a (Spc) Virgin. 17 a Care se limitează exclusiv la...
puradau sm vz puradel
puradel sm [At: KLEIN, D. 409 / V: (reg) -dăw (A şi: puradău). -e«, purde (A şi: pur de), purdea. purdel, purdeu / Pl: ~e/ / E: rrm purde, mg purde] 1 (Pfm) Copil de ţigan Si: (pop) danci, par pândei. 2 (Pgn; fam) Copil. puradeu sm vz puradel
purad'ichi smi [At: STĂNOIU ap. SCL 1973. 50 / E: nctj (Rar) Peşte nedefinit mai îndeaproape. puradichiu s vz paradichiu pur a?, —ă a vz poroş1 purav, ~ă a vz porav
pură sf[At: (a. 1847) URICARIUL X. 405 / V: (înv) poră / Pl: pure / E: ucrnopa] 1 (înv) Perioadă în care se împerechează bovinele. 2 (Buc; csnp) Pasiune. purăncită sfvz poruncit
purăţ sm [At: I. BOTEZ. B. I, 19 / Pl: -/ / E: ebvpursts] (Rar) 1 (Dep) Evreu (bogat). 2 (Pgn) Om bogat.
purăvi vt [At: CV 1951. nr. 9-10. 44 / Pzi: -vesc l E: purav] (Trs) A trata rău pe cineva. purăzau s vz porozău pur car1 sm vz porcar1 pur car2 sm vz porcar2 purcariu sm vz porcar1 purcălab sm vz pârcălab
purcălaş sm [At: CONV. LIT. XX. 1016 / Pl: -i / E: porc + -ălaş] (Trs; Buc; şhp) 1-2 Purceluş (1-2). purcănaş sn vz porcănaş purcăraş sm vz porcăraş1 purcăreală sf vz porcăreală2 purcăreaţă sf vz porcăreaţă purcări1 v vz porcări1 purcări2 v vz porcări2
purcăne1 sfi At: CONV. LIT. XX, 1 016 / E: purcar1 + -ie] (Trs; Mun) Meserie a porcarului1 (1).
purcăne2 sf vz porcărie1
purcănţă sf [At: DLR / Pl: -ţe l E: purcar1 + -iţă] (Reg) Colac din aluat care se dă porcarului (1) în ajunul Crăciunului.
purcea sf[At: LB / Pl: ~ele / E: ml porcello] 1-2 (Şhp) Pui (mic) de sex feminin aî scroafei Si: purcehtcă (1-2),purcică (1-2), (reg) purcicuţă (1-2). 3-4 (Pex; şhp) Scroafă (tânără) Si: purcelucă (3-4). pure ică (3-4). (reg) purcicuţă (3-4). 5-6 (Mun; Olt; şhp; îs) - mistreaţă (sau sălbatică) Femelă (tânără) a porcului mistreţ Si: purcelucă (5-6),purcică (5-6). (reg) purcicuţă (5-6). 1 (Fam; îe) A lua -ua de coadă (sau de nas) A se îmbăta.
8	(Reg; îe) A pune cuiva -ua A necăji pe cineva. 9 (Art.; îcs) De-a -ua, de-a purcica Joc de copii, în care unul împinge cu un baston o minge, o bilă, 1111 os etc. spre o groapă care se află în mijlocul unui cerc. timp în care ceilalţi jucători încearcă sa-i împiedice cu bastoanele trecerea Si: de-a poarca. 10 (Pex) Minge, bilă etc. cu care se joacă de-a purceaua (9). 11 (Reg; îe) A se juca de-a -ua în ceafa (sau pe spinarea) cuiva A trage cuiva o bătaie. 12 (Atm; Trs) Biceps. 13 (Olt) Cavitate care se află după pavilionul urechii. 14 Capăt de traversă pe care este rezemat lomul în timpul aşezării la cotă a şinelor unei linii de cale ferată. 15 (Arg) Ladă. purceda v vz purcede
purcede [At: PSALT. HUR. 37v/l 1 / V: (reg) pruceda, ~da, ~ege / Pzi: purced, (înv) -dez / E: ml procedere] 1 vi (îvp; d. fiinţe) A pomi la drum Si: a pleca. 2 vi (înv; îe) A - în (sau spre) risipă A se împrăştia. 3 vi (înv; îae) A decurge în mod nefavorabil. 4 vi (înv; îe) A - către Domnul (sau dintru această viaţă) A muri. 5 vi A străbate. 6 vr (Nob) A se ivi.
7	vi (înv; spc; udp „asupra**. „contra1*. „împotriva**) A porni cu armată la atac. 8 vt (înv; c. i. oameni) A trimite undeva. 9 vi (înv; d. suprafeţe de pământ; cu determinări locale) A se întinde până... 10 vi (înv; d. ape curgătoare; pex. d. lichide, secreţii organice) A curge. 11 vi (Reg; îe) A -de veste A prinde de veste. 12-14 vtir (îvp; d. oameni) A (se) dezlănţui.
15	vi (înv; d. suprafeţe de pământ) A se întinde de la... până la... 16-17 vir (D. sunete, zgomote etc.) A (se) porni. 18 vi (îvr; d. evenimente, acţiuni) A se desfăşura. 19 vi (Rar) A proceda la... 20 vi (îvp) A-şi avea originea. 21 vi (îrg) A deveni. 22 vi (îvp; îe) A - grea (sau îngreunată, groasă) A rămâne însărcinată.
purcedere sf [At: BIBLIA (1688). 692/44 / V: (reg) ~dire I Pl: -ri l E: purcede] (înv) 1 Pornire la drum Si: purces1 (1 ),piircezătură. 2 Trimitere.
3	(Spc) Pornire Ia luptă contra unui duşman. 4 (Pop) Origine. purcedire sfvz purcedere purcegător, ~oare a vz purcezător purcegătură sfvz purcezătură purcege v vz purcede
purcel sm [At: MOXA. 354/32 / V: pâr- / Pl: -ei ! E: ml porcellus]
I-4	(Şhp) Pui (mic) (de sex masculin) aî scroafei, de obicei până la înţărcare Si: purcelaş (1-4),purcelus (1-4),purceluţ (1-4). 5-6 (Pex; şhp) Porc (tânăr) Si: purcelaş (5-6).purceluş (5-6).purceluţ (5-6). 7-10 (Reg; şhp; îs) - sălbatic (sau de pădure, de gligan) Pui (mic) (de sex bărbătesc al) porcului mistreţ Si: purcelaş (7-1Q). purceluş (7-10),purceluţ (7-10).
II-12	Carne de purcel (5-6). 13 (Fam; îlav) Cu căţel, cu (sau şi) - Cu tot ce are. 14 (îal) Cu toată familia. 15 (Pex; îal) Cu toţii. 16 (Zlg; îc) —de-lndia Cobai (Cavia porcellus). 17 (Reg) Sarma. 18-19 (Reg; aug) Ciorchine (mare) de strugure Si: (reg) purcelaş (11-12). 20-21 (Reg; aug) Mugur (mare) de viţă de vie Si: (reg) purcelaş (13-14). 22 (Bot; lpl) Rodul-pământului (Anim maculaţii/n). 23 (Bot; lpl) Ciumăfaie (Datura stramonium). 24 (Reg) Bucată mică de lemn. de formă cilindrică, care ţine loc de minge, la unele jocuri de copii. 25 (Reg; lpl) Unealtă la războiul de ţesut, nedefinită mai îndeaproape.
piircelandru sm [At: H IV. 153 / Pl: -ri / E: purcel + -andru] (Reg; şhp) 1-10 Purcel (1, 3, 5, 7, 9) (mare şi gras) Si: (reg) purcelele (1-10).
purcelaş sm [At: PASCU. S. 347 / Pi: -i / E: purcel + -c/ij 1-10 (Şhp) Purcel (1-10). 11-14 (Reg; aug) Purceluş (18-21). 15 (Bot) Scaietele-popii (Xanîhhtm strumarium).
purcelele sm [At: JAHRESBER. XII. 157 / Pl: -eţi / E: purcel + -ete] 1-10 (Reg; şhp) Piircelandru (1-10).
95
PURCELI
purceii vrr [At: TDRG / Pzi: 3 -leşte / E: purcel] (Reg; d. porcine) A se împerechea.
purcelime .v/‘[At: CIAUŞANU. V. 117/ Pl: -mi / E: purcel + -inie] (Olt) 1-2 Friptură de purcel (11-12). 3 (Csc) Mulţime de porci.
purcelucă ş/‘[At: RETEGANUL ap. CADE /Pl: -uci / E: purcel + -ucâ) 1-6 (Trs; şhp) Purcea (1-6).
purceluş, -ă [Aî: POLIZU / PI: -i, -e / E: purcel + -uş] 1-10 smf (Şhp) Purcel (1-10). 11-12 smf (Fam) Epiteî alintător daî copiilor (dolofani).
13	sf (Reg) Pasăre de culoare sură spre maroniu pe spate şi albă pe pântece, care trăieşte prin grădini Si: (reg) pitulice, ţâţ (Sylvia curruca). 14 a/(Reg) Pasăre de culoare măslinie pe spate, albă pe gât şi pe pântece, care îşi face cuibul prin tufişuri şi prin iarbă Si: (reg) pitulice, scroftţă (Sylvia hnrtensis). 15 sf (Reg: îc) ~a-neagră Pasăre mică. de culoare sură închis pe spaîe şi sură deschis pe burtă, care trăieşte prin tufişuri şi prin păduri şi cânîă plăcut Si: pitulice (Sylvia africa pi Ha). 16 j/(Mpp; reg) Puşchea.
purces1 sn [At: PALIA (1581) ap. GCR I, 35/31 / Pl: (rar) -uri t E: purcede] (înv) 1 Purcedere (1). 2 (Pop; îs) -ul de grea Sarcină. 3 începcre.
4	(Fig) Pornire. 5 (Fig; pex) Furie. 6 (îvp) Origine.
purces2, -easă a [At: COŞBUC, AE. 20 / Pl: -eşi, -e / E: purcede] (înv) i Care pleacă. 2 Care îşi are originea Si: purcezător (2).
purcezător, -oare a [At: (a. 1644) GCR I. 109/34 / V: (înv) purcegă-l Pl: ~i, -oare / E: purcede + -ător] (înv) 1 Care porneşte. 2 Purces2 (2).
purcezătură sf [At: CIHAC, I, 223 / V: (îvr) purcegat- / Pl: -ri / E: purcede + -ătură] (îvr) Purcedere (1).
purei1 smp [At: GLOSAR, REG. / E: net] (Reg) Varietaîe de ciuperci nedefinită mai îndeaproape. purei2 v vz pârei4
purcică sf[At: SBIERA, P. 251 / Pl: -ici / E: cf Sat porcella) 1-6 (Şhp) Purcea (1-6). 7 (Reg; îe) A avea - A fi arţăgos. 8 (Reg; îae) A avea toane.
purcicuţă .s/[At: PASCU, S. 155 / Pl: -ţe / E: purcică + -uţă] 1-6 (Mol; Buc; şhp) Purcea (1-6). purcoi smn vz porcoi
purcoia vt [At: UDRESCU. GL. / P: -co-ia / Pzi: -iez I E: purcoiJ (Mun;
c.	i. fânul) A strânge purcoaie. purcoiaş sn vz porcoiaş purculete sm vz porculete purculeţ smn vz porculeţ
purd, -ă a [At: GR. S. I, 138 / Pl: -rzi, -e / E: net] (Olt; Mun) Surd. purdalnic, -ă a vz pârdalnic
purdă sf [At: SCL 1973, 50 / Pl: ? / E: net] (Reg) Praf (1).
pur de sm vz puradel
purd ea sfvz puradel
purdel sm vz puradel
purdeu sm vz puradel
purdic sm vz poghircă
purec sm vz purice
pureca v vz purica1
purecau sm [At: MARIAN. INS. 419 / Pl: -i / E: purece + -an) 1-2 (Şdp) Purice (1) (mare).
purecai' sm [At: ŞEZ. IX. 57 / Pl: -i / E: pureca + -ar] (Reg) Omorâtor de pureci (1). pure care sf vz puricare purecaiiţă sf vz puricariţă purecaş sm vz puricaş purecai sn vz puricat pure carie sfvz puricărie purecătură sfvz puricătură purece sm vz purice purecel sm vz puricei pureceşte av vz puric este purechet su vz puricat pureci v vz purici
purecime sf[At: LABIŞ. P. 276 / Pl: (rar) -mi / E: purece + -ime] (Rar) Puricărie.
purecitură sf[At: CHEST. II. 369/260 / Pî: (rar) -ri / E: pureci + -tura] (Reg; csc) Şipci subţiri care se bat pe pereţii caselor de lemn, pentru a fixa îencuiala sau lutul. pure cos, —oasă a vz puricos
purga [At: OLLĂNESCU, H. A. P. 45 / Pzi: -ghez, (rar) ptirg l E: fr purger, lat purgare] 1-2 vrt A(-şi) provoca purgaţie. 3-4 vrt (A lua sau) a da un purgativ (3). 5 vt (Liv) A elimina. 6 vt (Jur; c. i. o obligaţie, un impozit eîc.) A face să piardă. 7 vt (Jur; c. i. o obligaţie, un impozit etc.) A scuîi.
purgament sn [Aî: BARCIANU / Pî: -e / E: lat purgamentui/i] (îdt) 1 înlăturare. 2 Purgativ (3). purgar sm vz pârgar
purgare sf [At: AR1STIA. PLUT. / Pî: -gări i E: purga) 1-2 (înv) Purgaţie (2-3). 3 (Liv) Eliminare. 4 (Jur) Scutire de impozite.
purgativf -a [At: APA MINER. 23/10 / Pl: -i, -e / E: fr purgatif, lai purgativus] 1-2 a Care provoacă purgaţie (2-3). 3 sn Substanţă medicamentoasă de origine chimică sau vegetală, care favorizează eliminarea materiilor fecale din organism Si: (pop) curăţenie, (înv) purgament (2). purgaţie (1). purgator sn vz purgatoriu
purgatoriu sn [At: HELIADE. D. C. 222/28 / V: (rar) -or, -m / Pî: -ii / E: lat purgatorium, fr purgatoire, it purgatorio] 1 (Rel) Loc în care catolicii cred că poposesc sufletele morţilor cu păcate mai uşoare, pentru a fi purificate, prin suferinţe. înainte de a intra în paradis. 2 (îvr) Infern.
3	(Pan) Loc de suferinţă trecăîoare. 4 (Pan) Perioadă îeinporară de încercări, de suferinţe. purgatorium sn vz purgatoriu
purgaţie .sf [At: VULCAN, T. 547 / V: (înv) -iune / Pl: -ii / E: lat purgatio, -onis, fr purgation] 1 (înv) Purgativ (3). 2 Eliminare (în mod regulat) a materiilor fecale Si: purgare (1). 3 Curăţire a intestinelor cu un purgativ (3) Si: purgare. (2). 4 (Rel) Curăţire de păcate prin ispăşire. purgaţ iune sfvz purgaţie puric1 sm vz purice puric2 sn vz porih
purica1 [At: ANON. CAR. /V: -reca / Pzi: puric / E: ml pulicare] 1-2 vtr (Pfm) A (se) curăţa de purici (1). 3 vt (Oît; pan; c. i. omizile; îf pureca) A curăţa de pe pomii fructiferi. 4 vt (Fig) A examina atent. 5 vt (Rar; fig) A aduna cu de-amănuntul. 6 vt (Fig; c. i. fiinţe) A bate tare. 7 vt (Olt; fig; c. i. oameni; îf pureca) A lăsa fără bani. prin mijloace necinstite. purica2 v vz purici puricale sfp vz poricale
puricar [At: KLOPSTOCK. F. 295 / Pl: (1)	(2) -/ / E: purice + -ar
cf policar] 1 sn (Atm; pfm) Poîicar. 2 sm (Trs) Hoţ.
puricare sf [At: BARIŢIU. P. A. II. 642 / V: ~rec- / Pl: -cari / E: purica1] 1 Curăţare de purici (1) Si: puricat (1). puricătură (1). 2 (Fig) Examinare minuţioasă, aîenîă Si: puricat (2). puricătură (2).
puricariţă şf[At: POLIZU / V: -rec-, -căr- / Pl: -ţe / E: purice + -ariţă] Planîă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina cenuşie, păroasă, cu frunze ondulaîe şi flori galbene, dispuse în capitule, cu miros neplăcut, care creşte prin locurile umede Si: (reg) iarba puricelui, puriceasă (1). puricică (1). puricioasă (1). roz.ovă (Puricaria vulgaris).
puricai'niţă [Aî: BORZA. D. 135 / Pl: -ţe / E: purice + -arniţăt) (Bot; reg) Iarbă-roşie (Poiygonum persicaria).
puricaş sm [At: MARIAN, INS. 419 / V: -rec- / PI: -i / E: puric1 + -<r/^] 1-8 (Rar; şhp) Puricei (1-8). 9 (Ent; Buc) Purice (24)-de-omăt (Podura nivalis).
puricat sn [Aî: RUSSO. S. 77 / V: -rec-, (îvr) -rechet l Pl: -uri / E: purica1] 1-2 Puricare (1-2).
puricăresc, -ească a [At: CĂLINESCU. C. 0.48 / Pl: -eşti! E: purice + -ăresc] (Nob) 1 Care aparţine puricilor (1). 2 Privitor ia purici (1). 3 Care provine de îa purici (1). 4 Specific puricilor (1).
96
PURIM
puricâne sf[At: BOLINTINEANU, O. 294 / V: -rec- / E: purice + -arie] Mulţime de purici Si: (rar) purecime, (rar) pitricărime.
puricăr'ime sf [At: SFC III, 57 / Pl: (rar) -mi / E: purice + -ărime] (Reg) Puricărie. puricănţă sfvz puricariţă
puricătură sf[At: POLIZU / V: -rec- / Pl: -ri / E: purica + -ătură] 1-2 Puricare (1-2). 3 (Fig; rar) Bătaie zdravănă dată cuiva.
purice sm [At: DOSOFTEI ap. GCR I, 264/27 / V: -rece, (rar) -rec, (reg) -ric / Pl: -ici / E: ml pulex, -icis] 1 (Şîc —comun, —de-casă) Insectă de circa 2 mm lungime, de culoare neagră-cafenie, cu corpul turtit lateral, cu aparatul bucal pentru înţepat şi supt şi cu picioarele posterioare adaptate pentru sărit, care parazitează omul (Pulex irritans). 2 Specii de insecte mici. asemănătoare cu puricele (1). parazite hematofage pe diverse animale. 3 (Fam; îe) A nu (mai) face (muîţi sau prea mulţi) -ici sau -ici mulţi A pleca repede de undeva sau de la cineva. 4 (Fam; îae) A nu rezolva nimic acolo unde se duce. 5 (Fam; îe) A i se face inima cât un -sau a fi cu inima cât un - A se speria foarte tare de o primejdie iminentă.
6	(Reg; îe) A avea -ici pe limbă A avea mâncărime pe limbă. 7 (Pop; îe) A avea -iei A nu avea astâmpăr. 8 (Reg; îe) A face -ici A fi nerăbdător.
9	(Pop; îe) A scutura (pe cineva) de -ici A bate. 10 (Reg; îe) A-şi scutura -idi A scăpa de sărăcie. 11 (Rar; îlav) Nici cât (ai chiori) un - Deloc.
12	(Pop; îe) A fi piin de parale ca câineie de -ici A avea mulţi bani. 13 (Pop; îlav) De când (sau pe când) se potcoavea -le De demult. 14 (Pop; îal) Niciodată. 15 (Reg; îe) A i se cerni (cuiva) -icii A nu-i păsa. 16 (Gmţ; îc) —bătrân Păduche (Pediculus vestimenti). 17 (Şîc —de-câmp, —de-curechi, —de-grădină, —de-iarbă, —de-răsad, —de-varză, —verde) Insectă parazită mică. albastră sau verde, cu cap mic şi antene subţiri, fiiiforme, care distinge legumele, mai ales varza (Haltica oleracea). 18 (Şîc —de-câmp, —de-iarbă, —de-in, —de-pământ, -le-pământului) Insectă parazită mică, neagră, care atacă inul, trifoiul şi varza (Haltica nemorum). 19 (Ic) -le-cânepii Insectă mică. verzuie sau arămie, cu luciu metalic, care atacă cânepa (Psylliodes attenuata). 20 (Ic) —le-ciuperciîor Insectă care sapă galerii în ţesuturile ciupercilor (Hypogastrura manubrialis). 21 (îc) -le-inului Insectă mică, neagră-verzuie sau neagră-albăstrzuie, cu luciu metalic, care atacă plantele tinere de in (Aphthnna euphorbiae). 22 (îc) —le-sfeclei Insectă care atacă frunzele sfeclei (Chaetocnema tibialis). 23 (îc) -le-dracului Insectă castanie, lunguiaţă şi subţire, cu corpul păros, cu antene şi picioare cărămizii, care, mai ales în stare de larvă, atacă rădăcinile grâului şi ale ierbii Si: (reg) faur (Elater segetum). 24 (îc) —de-omăt Insectă mică, neagră-verzuie, care trăieşte iarna sub lemnele putrezite Si: (reg) puri ('aş (2) (Podura nivalis). 25 (Şîc — de-apă, — de-baltă) Crustacee inferioare mici de apă dulce stătătoare, transparente, cu corpul acoperit cu o crustă membranoasă, care sunt hrana de bază a puietului de peşte Si: (liv) dafnie (Daphnia).
26	(Lpl) Puncte negre de pe ţesăturile crude de bumbac, rezultate din resturi de seminţe care aderă la fibre, şi care, prin albirea ţesăturilor, nu se mai observă. 27 (Reg) Ornament la bondiţă. 28 (Trs; lpl) Puricei (8). 29 (Art.; îcs) De-a -le, de-a -le pe labe Joc de copii în care jucătorul trebuie să prindă o minge, o bilă etc., aşezată pe unul din capetele unei pârghii. care sare spre el în momentul când atinge celălalt capăt al pârghiei. 30 (Pop; şîs în -ici, la ~; îcs) De-a -recile, de-a -recile pd babe Popic1. 31 (Trs) Titirez cu care se joacă copiii. 32 (Mpl) Bucăţi mici de piatră, beton, oţel etc. care se aşază pe fundul cofragului. sub armături, pentru a menţine armăturile în poziţia prescrisă în timpul turnării betonului. 33 (Mpl) Cui mic cu floare mare, folosit în cizmărie. în tapiţerie etc. 34 (Reg; mpl) Cui de lemn. 35 (Reg; mpl) Lemn subţire bătut pe pereţii de lemn ai unei case. pentru a uşura fixarea tencuielii, a lutului. 36 (Trs) Pârghie de lemn care serveşte la ridicarea sau la coborârea pietrei morii. 37 (Trs) Bucată de oţel sau de fier fixată în centrul piuliţei de sub fusul crângului morii, pe care se învârteşte capătul de jos al fusului. 38 (îrg; îf purece) Bucată de lemn sau de fier pe care se sprijinea grindeiul morii Si: (înv) broască (21).
39	(Reg) Parte a plugului nedefinită mai îndeaproape. 40 (Reg; îf purec) Plută2.
puriceală sf[At: LEXIC REG. 62 / Pl: -celi / E: purici + -eală] (Reg)
1 Lipire a pereţilor noi ai unei case. pentru a le mări rezistenţa. 2 (Ccr) Pietriş cu care se face puriceala (1).
puriceasă sf [At: POLIZU / Pl: -ese / E: purice 4- -easă] (Bot; reg) 1 Puricariţă (Pulicaria vulgaris). 2 Iarbă-roşie (Polygonum persicaria).
puricească sf [At: BORZA, D. 197 / Pl: -eşti lE: purice + -ească] (Bot; reg) Părul*-crâjei (Lecanora confluens).
puricei sm [At: DDRF / V: purecel / Pl: -ei / E: purice + -el] 1-8 (Şhp) Purice (1-2, 17, 18) (mic) Si: (rar) puricaş (1-8). 9 (Reg; îf purecel) Cusătură în formă de râuri mărunte la cămaşă. 10 (Reg; îf purecel) Broderie cu care se unesc marginile a două bucăţi de pânză. 11 (Reg; lpl; îf purecel) Şir de găurele cusute pe marginea unui tiv. 12 (Pop; lpl) Fel de mâncare constând din bucăţi de mămăligă sau de turtă prăjite în grăsime Si: (reg) gâgău, scornici. 13 (Reg; lpl) Nisip aruncat la scăldat pe corpul ud al aceluia care vrea să se îmbrace şi să plece, pentru a-1 obliga să intre iar în apă, ca să se spele. 14 (Mol) Pană mică de lemn fixată pe pereţii de lemn ai caselor pentru a susţine lipitura. 15 (Reg; îf purecel) Bucată de lemn, conică, care. aşezată la capătul unei scânduri, este azvârlită prin lovirea celuilalt capăt al scândurii. 16 (Reg; îcs) De-a purecelu (De-a) ţurca.
puriceşte av [At: ALAS 28 IV. 1935.1/1 /V: -rece- / E: purice + -este] 1-2 Ca un purice (1-2).
purici [At: ŞĂINEANU, D. U. /V: -reci (cscj) -îca„ / Pzi: -icesc / E: purice] 1-2 vtr (Mol; Trs; c. i. şipci. pene de lemn etc.) A (se) fixa cu purici (33). 3 vt (Reg; c. i. bucăţi mici de cărămidă sau de piatră) A lipi pe pereţii noi ai unei case. pentru a le mări rezistenţa.
puricică sf[At: BRANDZA, FL. 270 / Pl: (rar) -ici / E: purice + -ică] (Bot; reg) 1 Puricariţă (Pulicaria vulgaris). 2 Iarbă-roşie (Polygonum persicaria).
puricioasă sf [At: BRANDZA. FL. 270 / Pl: -oase / E: purice + -oasă] (Bot; reg) 1 Puricariţă (Pulicaria vulgaris). 2 Iarbă-roşie (Polygonum persicaria).
puricos, -oasă a [At: ANON. CAR. / V: -rec- / Pl: -oşi, -oase / E: purice + -os] 1-2 Cu mulţi purici (1-2). 3 (P.eg; d. animale; îf pure cos) Nărăvaş. punfsn vz porih
purifica [At: BARIŢIU. P. A. I. 428 / Pzi: purific / E: fr purifier, lat purificare] 1-2 vtr (A face să fie sau) a deveni pur (1) Si: a (se) curăţa (1-2). 3 vt (îvr) A dezinfecta. 4-5 vtr (Fig) A (se) curăţa de păcate. 6 vr (Rel) A se'disculpa conform regulilor prescrise de canoane. 7 vt (Teh) A epura (1).
purificare 4/[At: MAIORESCU, CR. II, 245 / Pi: -cari i E: purifica] 1 Proces prin care un corp, un ansamblu etc. devine pur2 (1) Si: curăţare (1), purificat1 (1). (rar) purificat ie (1). 2 (Fig) Curăţare de păcate Si: purificat1 (2). (rar) purifîcaţie (2). 3 Ceremonie religioasă consacrată ispăşirii păcatelor, curăţirii morale Si: purificat1 (3). (rar) purificaţie (3).
4	(îs) -a apei Epurare a apei. purificat1 sn [At: DEX / Pl: (rar) ~uri / E: purifica] 1-3 Purificare (1-3). purificat2, -a a [At: BARASCH. I. N. 67/13 / Pi: -aţi, -e / E: purifica] 1-2 Care a fost supus purificării (1-2).
purificator, —oare [At: PROT. - POP., N. D. / V: (înv) ~căt- a / Pl: -i, -oare / E: purifica + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care purifică (1). 3 sn Aparat, utilaj etc. care serveşte la purificarea (1) unei substanţe Si: epurator. 4 a Care purifică (5). 5 sm (Rar) Pânză cu care preotul şterge potirul după cuminecătură.
purificaţie sf [At: I. GOLESCU. C. / V: (îvr) -iune / Pl: -ii / E: fr purification] (Asr) 1-3 Purificare (1-3). puruficaţiune sfvz purificaţie purificator, -oare a vz purificator purih sn vz porih
purim sm [At: ALEXI. W. /E: ebrpurim] Sărbătoare mozaica, celebrată la începutul primăverii. în amintirea salvării evreilor din masacrul plănuit de Aman. demnitarul regelui persan Ahaşveroş.
97
PURINĂ1
purină1 sfi[At: DLR / A: net / PI: -ne t E: net] (Reg) Oaie albă cu pete negre în jurul botului.
purină2 sf [At: LTR2 / Pl: -ne / E: fr purine] Compus organic heteroclitic, unitate de bază a acidului uric. care formează adenina şi guanina din structura acizilor nucleici. piuioasă sf vz puroios
purisa vt [At: BARIŢIU, P. A. II, 120 / Pzi: ~scz. / E: latpurisare] (îvr) A transcrie pe curat în formă definitivă.
purism sn [At: I. GOLESCU, C. / E: fr purisme cf ger Purismiis] 1 Tendinţă exagerată şi formalistă de a înlătura din limbă toate elementele considerate străine. 2 (Is) ~ estetic Tendinţă în aita modernă de restaurare a reflectării obiectelor în simplitatea lor arhitecturală şi în autenticitatea lor.
purist, -ă [At: I. GOLESCU. C. / Pl: -işti, -e i Ei fr puriste] 1-4 smf a (Adept) al purismului. 5-6 a Care practică purismul (1-2). 7-8 a Privitor la purism (1-2).
puritan, -ă [At: FILIMON. O. IL 100 / Pl:	~e IE: fr puritain] 1-2
smf, a (Adept) al puritanismului (1). 3-4 (Pex) smf, a (Persoană) care practică, afişează sau pretinde o morală foarte severă sau care manifestă
0	rigoare excesivă în respectarea principiilor religioase şi morale. 5 a Privitor la puritanism (1). 6 a Specific puritanismului (1).
puritanism sns [At: ŞĂINEANU, D. U. / E: fr puritanisme] 1 Sectă prezbiteriană engleză care îşi întemeiază doctrina numai pe textul Bibliei, luptând împotriva rămăşiţelor catolicismului din biserica reformată. 2 (Pex) Rigoare exagerată, adesea formală, privind respectarea perceptelor religioase şi morale.
puritate sf [At: LAURIAN, M. IV. 93/22 / Pl: -taţi / E: fr purite, lat puritas, -atis] 1 (D. substanţe etc.) Neamestecare cu elemente străine. 2 (D. noţiuni abstracte, d. valori spirituale) Perfecţiune. 3 Consecvenţă faţă de un principiu, de o ideologie, de o credinţă etc. 4 (D. aer etc.) Nepoluare.
5	(D. artă şi produsele ei) Nealterare. 6 (D. cer etc.) Seninătate. 7 (D. voce, sunete) Claritate. 8 (D. chip, faţă) Frumuseţe. 9 (Spc) Castitate. puritoare sf[At: COMAN, GL. / Pl:	-ori / E: net] (Reg) Baraj (1).
puriţă sf[At: BORZA, D. 31 / PI: -ţe / E: net] (Bot; reg) 1 Dentiţă (Bidens tripartitus). 2 Cârligioară (Bidens cernuus).
puriu, -ie [At: BARBU, G. 383 / E: rrm puro] 1 a (Reg; d. oameni) Cărunt. 2 a (Reg; d. oameni) Bătrân. 3 sm (Arg) Tată. puriure av vz pururi
purja vt [At: SFC IV, 297 / Pzi: ~/ez / E: fr pur ger] (Teh) 1 (C. i. instalaţii tehnice, cazane, recipiente) A evacua în timpul funcţionării o cantitate de apă cu un conţinut ridicat de săruri, pentru împiedicarea formării pietrei etc. 2 (îe) A - balastul A goli balastul de apă prin introducerea aerului sub presiune, la submarine.
purjare sf[At: M. D. ENC. / Pl: -jări / E: purja] Evacuare continuă a unui fluid, de obicei apă sau gaz, pentru curăţirea pietrei din instalaţiile tehnice.
purjă sf[At: DN3 / PI: ? / E: fr purge] (Teh) Deschidere în partea de sus a celulelor unui balast la un submarin prin care iese aerul sau apa. purjorsn [Aî: LTR2 / PI: -oare / E: fr purgeur] Dispozitiv pentru purjare. purii v vz pârli
purligan, -ă a [Aî: ALR I, 452/125 / PI: -i, -e / E: neî] (Reg) Sărac. purligar sm vz potlogar
purlui vt [Aî: ALR I. 1 496/361 / Pzi: pur Iui / E: neî] (Reg; c. i. oameni)
1	A-şi baîe joc. 2 A porecli. 3 A plicîisi. puroaie sf vz puroi1
pur oare sfvz puroi1
puroi1 sn [Aî: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 470/4 /V: (îvr) punoaie sfi punoi, (înv) -oaie sfi (reg) pânoi} pâr-, —oare sf -on, purwr / Pl: -oaie, (înv) ~ / E: ml *puronium] 1 Colecţie de deîriîus îisular şi de leucociîe formaîe dintr-un focar inflamalor de germeni patogeni sau de unii agenţi fizici şi chimici Si: (pop) coptură (3), materie, (reg) material. 2 (Trs; Mar) Coraslă. 3 (Reg; îf punoi) Zeamă din boabele porumbului necopî. 4 (Reg;
d.	porumb; îe) A fi în - A avea boabele necoapîe, tocmai bune de fiert.
puroi2 v vz puroia
puroia vi [At: LB / V: (reg) punoia, (cscj) punoi, (înv) -oi / P: -ro-ia /Pzi: 3 -ază / E: puroi1] (D. ţesuîuri animale) 1 A forma puroi1 (1). 2 A colecîa puroi1 (1). 3 A elimina puroi1 (1) Si: a supura.
puroiat, -ă a [Aî: DRLU / V: puruiat / Pl: -aţi, -e / E: puroia] (Rar) Purulent puroinic, —ă sm, a vz poroinic
puroios, -oasă [Aî: MAN. SĂNĂT. 245/3 / V: (reg)puno- a,purioasă sfipuruios a / P: -ro-ios / Pl: -oşi, -oase / E: puroi1 + -os] 1 a (îvr) Care elimină puroi1 (1) Si: purulent. 2 ş/XMun) Varietate de struguri cu boabele mărunte, albe şi dulci.
puroire sf[At: DRLU / Pl: -ri / E: puroi2] (înv) 1 Formare de puroi1 (1). 2 Colectare de puroi1 (1). 3 Eliminare de puroi1 (1) Si: supurare. puron sn vz puroi1 purpur sn vz purpură
purpura vt [At: HELIADE. O. I, 180 / Pzi: -rez / E: purpură] (îvr) A înroşi.
purpurat, -ă a [At: BOLLIAC. O. 68 / Pl: -aţi, -e l E: purpură + -at] (îrg) Purpuriu.
purpură sf'[At: I. GOLESCU. C. / V: (reg) par por sn, par pur sn, (asr) purpur (A şi: purpur) sn l Pl: -ri, -re / E: laî purpura, fr purpura] 1 (înv) Boli conîagioase caracîerizaîe prin apariţia pe piele a unor peîe de culoare roşie. 2 (înv) Boală caracîerizată prin erupţii hemoragice subcutanaîe. 3 Subslanţă coloranîă roşu-închis cu nuanţa violeîă. care în anîichiîaîe se exîrăgea din moluscă Mulex brandaris, iar asîăzi se obţine pe cale sinîeîică. 4 (Pgn) Culoare roşu-închis. 5 Sîofă scumpă, pluşaîă, vopsiîă cu purpură (3) Si: (înv) porfiră1. 6 (Pex) Veşmânî de ceremonie pentru regi, nobili, arhierei eîc. făcuî din purpură (5). 7 (înv; fig) Demniîate a consulilor, împăraţilor etc. la romani. 8 (înv; fig; pgn) Demnitaîe regală.
9	(înv; fig; pex) Tron. 10 (înv; fig; pex) Imperiu. 11 (îs) ~ retiniana Subslanţă foîosensibilă de culoare roşie, care se găseşte în celulele cu bastonaş de pe reîină.
purpurător, -oare a [Aî: HELIADE, O. I,94/PÎ: -i, -oare /E: purpura + -âtor] (îvr) Care împurpurează.
purpurinâ sf [At: MACAROVICI, CH. 620 / Pl: -ne l E: fr purpurine] Subsîanţă de culoare roşie-cafenie exîrasă din rădăcina unor planîe din familia rubiaceelor sau obţinulă pe cale sinîeîică. care se uîilizează ca inîermediar la prepararea coloranţilor.
purpuriu, -ie a [Aî: I. GOLESCU. C. / Pl: -ii / E: purpură + -iu] De culoare ruşu-închis ca a purpurei (3) Si: (îvr) porfiriu, purpurat, (rar) pur pur os.
purpuros, -oasă a [At: MACEDONSKI, O. I. 243 / Pl: -oşi, -oase / E: purpură + -m] (Rar) Purpuriu.
pursânge [At: ENC. VET. 352 / S şi: pur-sănge / E: pur2 + sânge cdp fr pur-sang] 1 ai (D. animale, spc d. cai) Care este de rasă pură2 (1). 2 sm Cal de rasă pură2 (1). de obicei de origine engleză sau arabă.
purta [At: PSALT. HUR. 11678 / V: (înv) porta i Pzi: pori / E: ml portare] 1 vt A ţine în mâini. în spate, pe umăr eîc. ducând cu sine undeva.
2	vt (înv; îs) Poartăi-voce Portavoce. 3 vt (Pfm; îe) A - (pe cineva) pe degete A dispune de cineva după bunul plac. 4 vt (Pex; îae) A înşela. 5 vt (Reg; îe) A - poşta A flecări. 6 vt (Reg; îe) A - sufletul în traistă A nu se ţine de cuvânî Si: a minţi. 7 vt (Fig; asr) A suporta consecinţele. 8 vt (Fig; asr; pex) A suporta. 9 vi (Rar; îe) A-i — (cuiva) de cheltuială A suporta îoaîe chelîuielile cuiva. 10 vt A îrece dintr-o mână în alta, de la unul la altul. 11 vt A trece dintr-o parte în alta. 12 vt A avea asupra sa pentru a se folosi la nevoie. 13 vt (D. mijloace de transport, d. fiinţe) A îransporta. 14 vt A duce cu sine. 15 vt (înv; c. i. victorii, succese) A repuîa.
16	vt A sprijini în mers, să nu cadă. 17 vt(a) (D. femele, femei) A fi însărcinaîă. 18 vt (D. planîe) A rodi. 19 vt (C. i. fiinţe) A călăuzi1 (1). 20-21 vtrp (Pgn) A (se) duce dinlr-un loc într-allul. 22 vt A determina să se ducă undeva. în mod real sau imaginar. 23 vt A duce-cu forţa şi sub pază. 24 vt (înv; pfm; fig) A înşela, ducând pe o cale greşiîă. 25 vt (îe) A - (pe cineva) cu vorba (sau cu vorbe ori, înv. cu voroave) A face
98
promisiuni fără a-şi ţine cuvântul, pentru a obţine răgaz. 26 vr (Pop; pex) A se perinda. 27 vr (Pop) A se plimba. 28 vr (îvr) A pleca. 29 vr (Rar) A se îndrepta către... 30 vt (Rar) A trimite. 31 vt (Rai*; c. i. drumuri) A parcurge. 32 vr (Reg) A se grăbi. 33 vt (C. i. corpul sau o parte a corpului unei fiinţe, un organ anatomic) A mişca ritmic încoace şi încolo, de obicei în timpul mersului. 34 v(/'(Spc; rar; c. i. părul) A flutura. 35-36 vtrp (Rar) A trece pe suprafaţa a ceva dintr-o parte în alta. 37-38 vtrp (îvp; c. i. vorbe, veşti, zvonuri etc.) A răspândi. 39 vr (înv; îe) A i se ~ numele A ajunge sa fie cunoscut de toţi. 40 vt (îrg) A avea grijă de... 41 vt (îvr) A întreţine din punct de vedere material. 42 vt (C. i. acţiuni) A desfăşura cu eforturi proprii. 43 vt (îe) A ~ (pe cineva) prin judecăţi A da pe cineva în judecată. târându-1 mereu pe la procese. 44 vt A îndeplini o funcţie, o însărcinare sau a deţine un titlu, o demnitate. 45 vt (C. i. instrumente, unelte, arme etc.) A mânui cil pricepere, cu îndemânare. 46 vt A avea o anumită înfăţişare de Ia natură ori potrivit obiceiului, modei etc. 47 vt (Rar; îe) A ~ coarne A fi înşelat în căsnicie. 48 vt (Spc; c. i. obiecte de îmbrăcăminte, de încălţăminte, podoabe etc.) A umbla îmbrăcat încălţat, împodobit cu... 49 vi (Jur; udp „asupra4*) A se referi la... 50 vi (Reg) A fi mai rezistent. 51 vt (îe) A ~ doliu A umbla îmbrăcat în negru sau a avea aplicată o fâşie neagră pe haine, în semn de doliu. 52 vt A avea imprimat, gravat, pictat, scris. 53 vt A avea în structura sa. 54 vr (înv) A deţine pentru a conduce, a decide etc. 55 vt (C. i. gânduri, sentimente, intenţii etc.) A nutri. 56-57 vti (îlv) A ~ (de) grijă (sau grija) cuiva sau de.(ori. înv, despre) ceva A se îngriji de cineva sau de ceva. 58 vt (Fam; îe) A-i ~cuiva un dinte A urmări să se răzbune pe cineva. 59 vt A conţine într-o manieră abstractă, psihologică. 60 vt (C. i. nume) A se nunii. 61-62 vtrp (C. i. conversaţii, corespondenţă) A întreţine. 63-64 vtrp (Pop) A îndeplini conform tradiţiei sau rânduielilor bisericeşti, 65 vr A avea o anumită conduită. 66 vr (Pex) A acţiona într-un anumit fel. 67 vt(f) (Pop) A se comporta cu cineva după bunul său plac. 68 vr (îvr; fig) A se desfăta
(5).''69 vr (înv) A se desfăşura.
purtabil, ~ă a [At: DEX / Pl: -i, -e / E: purta + -bil cf fr por table)] (Fam; d. îmbrăcăminte) 1 Care este comod de purtat. 2 (Pex) Care nu este încă uzat.
purtabilitate sf [At: SFC VI, 56 / E: purtabil + -itate] (Rar; d. îmbrăcăminte) Comoditate în a purta ceva care se uzează mai greu.
purtată sf [At: VASILÎU. P. L. 163 / Pl: -le I E: purta + -exila] (Reg;
d.	îmbrăcăminte; îla) De ~ De purtat1 (9).
purtare i/‘[At: PRAV. GOV. 115V/15 /Pl: -tari / E: purta] 1 Transportare pe umeri, pe braţe etc. Si: purtat1 (l),purtătitră (1). 2 (îvr; fig) Suportare.
3	(îvr; fig) îngrijire. 4 (îvr) Ducere a sarcinii de către o femeie gravidă.
5	(îvr; pex) Graviditate. 6 (îvr) Ducere cu sila. contra voinţei sale. 7 (Reg) Circulaţie a oamenilor, a vehiculelor Si: purtat1 (4). 8 (Trs) Afacere. 9 (Pop; ccr) Folosire a unui obiect de îmbrăcăminte, de încălţăminte, de podoabă Si: purtat1 (5). 10 (îe) A lua (un lucru) la ~ A începe să foloseacă un lucru foarte des, aproape zilnic Si: purtat1 (6). 11 (Mpl) Conduită (1).
12	(înv) Conducere. 13 (Spc) Mod de comportare disciplinară a unui elev în şcoală. 14 (Reg) Stare meteorologică bună. 15 (Pfm; îe) A-şi lua nasul la ~ A deveni obraznic. 16 (Art; îs) -a de fete Dans popular cu acompaniament vocal, executat de femei care se ţin de braţ în formaţie de cerc. 17 (îas) Melodie după care se execută purtarea (16) de fete.
purtat1 sn [At: M. COSTIN. ap. LET. 1.343/34 / Pl: (rai*) -uri / E: purta]
1	Purtare (1). 2 (îvr; fig) Suportare. 3 (îvr; fig) îngrijire. 4-6 Purtare (7, 9-10). 7 (Mpl) Conduită (1). 8 (înv) Conducere. 9-10 (îljv) De ~t (Care serveşte) de îmbrăcăminte.
purtat2, ~ă [At: LB / Pl: -aţi, -e. i E: purta] 1 a (D. oameni) Care a călătorit mult prin lume. 2 a (Pex) Cu experienţă. 3 a (D. îmbrăcăminte, încălţăminte) Uzat. 4 a (înv: d. pământ) Cultivat fără întrerupere, până la secătuire. 5 sfa Dans populai’ care se execută în perechi. în ritm binar moderat, cu mai multe variante, executat la deschiderea ciclurilor de joc.
6	sfa Melodie după care se execută purtata (5).
purta tiv, ~ă a v z portativ1
purtărd sm vz portărel
purtăreţ, -eaţă [At: PRAV. GOV. 146710 / V: (rar) por- / Pl:	~e
/ E: purta + -ăireţ] 1 a (înv; d. obiecte) Care se poate muta cu uşurinţă Si: mobil. 2 a (îs) Dicţionar (sau vocabular) - Dicţionar portativ. 3 a (Med; înv; d. boli) Care este uşor de suportat Si: stenic. 4 sn (Trs) Prăjină cu care se transportă fânul la locul unde se face claia. 5 sm (îvr; îs) ~ ele viaţă Fiinţă care trăieşte. 6 a (Pop; d. îmbrăcăminte, încălţăminte) Care nu se rupe şi nu se murdăreşte uşor Si: durabil (4), trainic. 1 a (îvr; d. limbă) Comun (1). 8 a (îvr; d. oameni) De rând.
purtător, ~oare [At: CORESI. EV. 30 / Pl: ~i, -oare IE: purta + -ător] 1-2 smf, ă (Fiinţă) care poartă (1). 3 smf (îs) - de cuvânt Persoană fizică sau juridică împuternicită să difuzeze în ţară şi în străinătate ştiri şi textele documentelor oficiale sau ale unor organizaţii, instituţii etc. 4 smf (Rar, îs) ~ de condei Scriitor. 5 a (îs) Undă -oare Undă electromagnetică de înaltă frecvenţă care. fiind modulată de un semnal de mesaj, serveşte la transmiterea acestuia. 6 sn (îs) ~ de germeni Organism uman sau animal care adăposteşte microbi patogeni, de obicei într-una din cavităţile naturale ale corpului, constituind o sursă permanentă de infecţie. 7 smf Persoană care are ceva asupra sa. 8-9 smf(l\]v) La ~ (Care poate fi plătit, achitat, folosit etc.) fără a avea indicat numele titularului. 10-11 smf a (Fiinţă) care răspândeşte, propagă etc. 12-13 smf, a (înv; şîs ~ de Dumnezeu, ~ de dumnezeire) (Om) care crede în Dumnezeu şi care practică ori propagă religia creştină. 14 smf (Pex) Sfânt. 15 smf (înv; îs) - de grijă Persoană care se ocupă de cineva sau de ceva. 16 sm (înv) Conducător (1). 17 smf (îvr) Persoană îmbrăcată, împodobită cu ceva. 18 a (Reg; d. îmbrăcăminte) Trainic. 19 a Care are imprimat, gravat, pictat etc. ceva. 20 a (Rar) Care produce ceva.
puiiătură sf [At. ANON. CAR. / Pl: -ri / E: purtat1 + ură] (îrg) 1 Purtare (1). 2 (îvr; fig) Suportare. 3 (îvr; fig) îngrijire. 4 (Mpl) Conduită (1). 5 (înv) Conducere. 6 (îs) ~ de grijă Solicitudine arătată cuiva. purtiţă sf vz portiţă purtucală sf vz portocală1 purţofmă sfvz pârţotin purţulan sn vz porţelan puruiat, ~ă a vz puroiat puruios, '-oasă a vz puroios
purulent, ~ă a [At: MAT. MEDIC. 66 / Pl: -nţi, -e l E: fr purulent] (D. ţesuturi animale, organe, leziuni etc.) Care conţine, elimină puroi1 (1) Si: (rar) puroiat, (îvr) puroios. supurant. purulenţă ^/ [ At: ALEXI. W. / Pl: -ţe / E: îrpurulence] (Rar) Supuraţie. purumb, ~ă a vz porumb purung sm vz porumb purwr sn vz puroi1
pururau s [At: ALR I, 1852/93, 94 / Pl: net / E: net] (Trs) Rumeguş de la tăierea lemnului cu ferăstrăul. purure av, sfvz pururi pururea av vz pururi
pururi [At: PSALT. HUR. 43r/9 / V: ~rea, (înv) porurea, puruire av, ~re av, sf, ~le, ~lea av / E: ns cf iat purus] 1 av (îvp) Fără încetare Si: întruna, mereu, necontenit, neîncetat. 2 av (îvp) Veşnic, 3 av (îvr; îcn) Niciodată. 4 av (Nob) Din ce în ce mai mult. 5 i/(îvr; îf purure) Veşnicie.
6-7 av (îlav) De-a '-'(Pentru) totdeauna.
pururelnic, ~ă a [At: SĂULESCU, HR. I, 48/27 / Pl: -ici, -ice / E: pururi + -elnic] (îvr) Permanent.
pururelnicie sf[At: BARCIANU / Pl: -\i / E: pururelnic + -ie] (îvr) Veşnicie. pur urile av vz pururi pururilea av vz pururi
pus1 sn [At: MAN. SĂNĂT. 48/26 / E: pune] 1-3 Punere (1-2, 6). 4 îmbrăcare. 5 încălţare. 6-7 Punere (10,18). 8 (Pop) Turnare a unui lichid într-un recipient. 9 (Reg) Semănare prin aşezarea seminţelor în brazdă.
10	(Reg; pex) Perioadă de timp în care se seamănă.
-pus2 [At: DN3 / E: fr -pus cf ngr novg] Element secund de compunere savantă cu semnificaţia: 1-2 (Referitor la) picior. 3 De picior.
99
PUS3
pus3 sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr, lat pus] (Med) Exudat patologic vâscos, care se formează în focarele de infecţie Si: puroi1 (1). pusat s vz păsat
pusâciune sf[At: RUS. I. î. 60/25 / V: (înv) ~ăţhme / Pl: ~ni / E: pus cf it posizione, fr position] (înv) 1 Fel în care este aşezat sau situat ceva sau cineva în spaţiu, în raport cu altcineva sau altceva Si: (înv) pusătiiră (1), (înv) pusoare (1). 2 împrejurare în care se găseşte cineva.
pusătură sf[At: CANTEMIR, HR. 69 / Pl: ~/7 / E: pus + -ătiiră] 1 (înv) Pusăciune (1). 2 (Reg) Boală căpătată prin farmece. 3 (Reg; pex) Farmec pentru îmbolnăvirea cuiva Si: vrajă, pusăţiune sfvz pusăciune pusce sf vz puşchea puscea sf vz puşchea
puscelos, ~oasă a [At: LB / V: (înv)puste~ / Pl: -oşi, -oase / E: puşchele (pil puşchea) + -m’] (îdt) Pustulos. puşchea sfvz puşchea pusdarie sf vz puzderie
puse'ism sn [At: DN3 / Pl: -se-i~ / E: fr puseyisme cf Pusey] Curent în biserica anglicană care cerea să fie restabilite ceremoniile catolice şi unele dogme ale catolicismului.
puseist, ~ă smf a [At: DN3 / Pl: -işti, -e / E: fr puseyiste] 1-2 (Adept) al puseismului.
puseu sn [At: GRAUR. E. 48 / P: pu-seu l Pl: -ri / E: fr poussee] 1 Acces aî unei boli. 2 (Fig) Vervă momentană.
push-pull sn [At: DN3 / P: puş-pul / E: eg, fr pnsh-pulf] (Elt) Montaj amplificator în care două elemente cu caracteristici simetrice funcţionează în opoziţie.
pusilanim, ~ă a [At: GALACTION, A. 212 / Pl:	-e	/	E: fr
pusillanime] (Liv; d. oameni şi manifestările lor) Care este lipsit de curaj Si: fricos, laş.
pusilanimitate sf [Al. V. ROM. ianuarie 1954. 193 / E: fr pusillanimite] (Liv) 1 Slăbiciune morală. 2 Stare a unui om pusilanim. Si: laşitate, pusiufic sm vz poşidic pusuc sn vz prusluc pusluşanie sfvz posluşanie pusluşnic sm vz posluşnic pus nic, ~ă smf vz pustnic pusnici v vz pustnici pusnicie sfvz pustnicie pusnicire sfvz pustnicire pusnicit, ~ă a vz pustnicit
pusoare sf [At. PRAV. 21 / PI: ~o/7 / E: pus + -oare) 1 (îvt) Pusăciune
(1). 2 (înv) Statură. 3 (înv) Comportare. 4 (înv) Vie sădită de curând Si: (îvp) sad. 5 (înv; pgn) Plantaţie recentă. 6 (Ban; Trs) Loc îgrădit pe unde trec animalele sălbatice şi unde stau vânătorii la pândă. puspai sn vz pospai
puspan sm [At: LB / V: pos~, pospang, poşpeang, ~d, puspan, sospain, sospan / Pl: -/ / E: mg puszpdng] (Bot; Trs) Cimşir (1) (Buxus sempervirens). puspand sm vz puspan pust sm vz puşti
pustă sf [At ECONOMIA, 16/3 / Pl: -te l E: mg puszta] 1 Stepă situată în Câmpia Panonică. 2 (Pgn; asr) Stepă. 3 (Ban) Păşune (1). 4 (Trs) Luminiş în pădure. 5 (îvr) Ţinut pustiu. 6 (Mar) Loc pustiit2 (1). 7 (Ban; Trs) Proprietate rurală îa o oarecare distanţă de o comună. 8 (Ban; Trs; pex) Dependinţe ale pustei (7). 9 (Ban; Trs; pex) Conac boieresc. 10 (Reg) Unitate de măsură pentru suprafeţe agrare, egală cu circa 12 iugăre. pustăm v vz pustii1 pustâi v vz pustii1 pustâieşag sn vz pustieşag pustâietate sfvz pustietate puştan, ~ă a vz pustiu pustânătate sf vz pustietate
pustăm v vz pustii1 pustaniu, ~ie a vz pustiu pustânoşag sn vz pustieşag pust ea sfvz puşchea pusteire sf vz pustiire pusteit, -ci a vz pustiit2 pusteitate sfvz pustietate pusteiu sn vz pustiu pustelnică sf vz pustielnic
pustelnici vi [At: PAMFILE, CR. 140 / Pzi: -cesc /E: ucr nycTeAbHHK) (Olt) A pusnici (1). pustenecie sfvz pustnicie pustia v vz pustii pustiatate sf vz pustietate pustieciune sf vz pustiiciune
pustielnic, ~ă [At: BĂCESCU. PĂS. 146 / P: -ti-el- /V: ~telnică sfi Pl: -ici, -ice / E: pustiu + -elnic] 1 a (Reg; d. păsări) Care anunţă o nenorocire, o moarte. 2 a/(Orn; reg) Cucuvea (1) (.Athene noctua). pustiere sfvz pustiire
pust iese, ~iască a [At: DOSOFTEI. V. S. februarie 1274 / P: ~ti-esc / Pl: -eşti l E: pustiu + -esc] (îvr) 1-6 Pustnicesc (1-6).
pustieşag sn [At: (sec. XVIII) CAT. MAN. I, 294 / P: -ti-e- / V: (reg) ~tâi~, ~tânoşag, ~iişag, ~iş, (îvr) ~tuşag / E: pustiu + -şag cf mg pusztasdg] (Reg) 1 Pustiu (1). 2 Ogor necultivat. 3 Casă lăsată în ruină.
4	(îvr; îf pustuşag) Prefacere în pustiu (1) a unui loc fertil. 5 (îf pustuşag) Avere mare. pustiet, a vz pustiit2
pustietate sf [At URECHE, L. 192 / P: -ti-e- / V: (reg) ~tâi~, ~tânăt~, ~iat~, (înv) ~teit~, ~inie~, (îvr) ~iit~ / Pl: -taţi / G-D (rar) -ţaţei / E: pustiu + -etate] 1 Pustiu (1). 2 (Spc) Deşert (23). 3 (Reg; îe) Ducă-se-n
-	Ducă-se pe pustii. 4 (înv) Teritoriu devastat, jefuit Si: pustiu (12). 5 (Mol; Dob) Loc sau casă lăsată în paragină, părăsită. 6 (îvr) Teren care nu aparţine nimănui Si: pustiu (13). 7 Loc foarte puţin populat Si: (îvp) pustiu (17), singurătate. 8 Linişte. 9 (Mol) Avere mare în bani. pustietor, ~oare a vz pustiitor
pustietură şf[At: DOSOFTEI. V. S. decembrie 188728 / P: -ti-e- l Pî: -ri l E: pustii1 + -etură] (îvr) Pustiire (1).
pustii1 [At: PALIA (1581). 199/14 / V: (reg) ~tăni, ~tâi, ~tâni, (îvp; cscj) -ia. (înv) ~iri\ l Pzi: -tiesc / E: pustiu] 1 vt (C. i. locuri fertile sau teritorii populate, aşezări umane) A îăsa pustiu (1) de vegetaţie, de animale, de oameni, de bunuri etc. Si: (reg) a pustului. 2 vt (Pgn) A devasta. 3 vt (îvr; c. i. fiinţe) A prăpădi (1). 4 vt (îvr) A omorî. 5 vt (Ban; Trs; c. i. animale sau plante) A stâipi. 6 vr (înv; d. locuri cultivate) A se părăgini.
7-8 vtrp (Reg; c. i. bunuri materiale) A (se) risipi. 9 vt (îvr; c. i. bunuri materiale) A jefui. 10 vt (îrg; c. i. oameni, aşezări omeneşti) A părăsi.
11	vr (Pop; d. oameni) A se refugia. 12 vr (Reg; îe) A se ~tâni în ha lume A deceda. pustii2, ~\e a vz pustiu
pustiicios, ~oasă a [At: SLAVICI. 0.1,117 / P: -ti-i- / Pl: -oşi, -oase / E: pustii1 + -cios] (înv) 1 Pustiitor (1). 2 (Pgn) Devastator. 3 Nepopulat.
pustiiciune sf [At PSALT. 145 / P: -ti-i-1V: (înv) ~tieci~ / E: pustiu + -ciune] (înv) 1 Pustiu (1). 2 (îf pustieciune) Deşert (23).
pustiire sf[At: CORESI. EV. 459 /V: (îvr) ~te\re, (înv) ~tiere lPî: -ri l E: pustii1] 1 Prefacere în pustiu (1) a unui loc fertil, a unui teritoriu populat etc. Si: pustiit1 (1). 2 (Pgn) Devastare (1). 3 (îvr) Moarte a fiinţelor.
4	(îvr) Omorâre. 5 (Ban; Trs) Stârpire a animalelor, plantelor Si: pustiit1
(2). 6 (înv) Părăginire a locurilor cultivate Si: pustiit1 (3). 7 (Reg) Irosire a bunurilor materiale Si: pustiit1 (4). 8 (înv) Jefuire a bunurilor materiale Si: pustiit1 (5). 9 (îvr) Părăsire a aşezărilor omeneşti Si: pustiit1 (6). 10 (Pop) Refugiere a oamenilor Si: pustiit1 (7). 11 (Ccr; prc) Deşert (23). pustiişag sn vz pustieşag
pustiit1 sn [At: CORESI, PS. 193/13 / V: (înv) ■—i/zi/ / Pl: (rar) -uri ! E: pustii1] (îvr) 1-7 Pustiire (1, 5-10). 8 (Pgn) Devastare (1).
100
PUŞCAT
pustiit2,~ă [At: PRAV. 55 / V: (înv) -teit, -tieti Pl: -iţi, -e / E: pustii1] 1 a (D. locuri fertile, teritorii populate) Prefăcut în pustiu (1). 2 a (Pgn) Devastat. 3 «'(îvr; d. oameni) Rămas fără nici un bun material. 4 ş/‘(îvr; nob) Femeie părăsită. 5 a (Pop) Solitar. pustiitate sfvz pustietate
pustiitor, -oare a [At: ANON. CAR. / P: -ti-i- /V: -tietor, (înv) -iu / E: pustii1 + -tor] 1 Care pustieşte1 (1) de vegetaţie, de animale, de oameni, de bunuri etc. Si: puşti icios (1). 2 (Pgn) Devastator. pustiitoriu, -oare a vz pustiitor pustiiu, ~ie a vz pustiu puştin, -ă a vz pustiu pustirii v vz pustii1 pustinic, -ă smf vz pustnic pustinietate sf vz pustietate pustinit sn vz pustiit1 pustihiu, -ie sn, a vz pustiu pustişag sn vz pustieşag
pustiu, -ie [At: PSALT. HUR. 45v/9 / V: (reg) -tăn a, -teiu sn, ~iiu a, puştiu sn, (îvr) -in a, (înv) postine sn, -tăniu a, -ii a, —iniu a, sn l Pl: (1-6,10-13, 17-19, 30-32) -uri. (14-20, 22, 24-43) ~i/f / E: siv noycTUNH, bg nycnuw} 1 sn (îvp) Regiune sălbatică fără vegetaţie şi nepopulată de oameni Si: pustietate (1), (reg) pustieşag (1), (înv) pustiiciune, pustiire (1). 2 sn (îvp; spc) Deşert (23). 3 sn (îlav) In ~ sau (pop) în Me Zadarnic. 4 sn (îlav) A ~ Prevestind moartea sau o altă mare nenorocire. 5 sn (îe) A fluiera în (sau a) ~ A fluiera în semn de pagubă.
6	sn (Reg; îe) A pud a ~ A fi gol. 7 av (Reg; îe) A vorbi ~ (sau ~tii) A vorbi prostii, lucruri neadevărate. 8 av (Reg; pex; îae) A aiura. 9 av (Reg; îae) A vorbi obscen. 10 sn (Reg; îe) A arunca (pe cineva) în ~ie A distruge pe cineva. 11 sn (înv; îe) A lua munţii şi ~iile-n cap A pleca fără nici
o	ţintă precisă. 12 sn Pustietate (4). 13 sn (înv) Teren între sate sau în afara hotarelor unui sat, care nu e în proprietatea cuiva Si: (îvr) pustietate
(6). 14 a (D. locuri, ţinuturi) Care se află în stare sălbatică, fără vegetaţie şi nepopulat de oameni. 15 a (Spc; d. locuri, ţinuturi) Care formează un deşert (23). 16 a (îvp; d. locuri cultivate) Lăsat în paragină. 17 s/i/'(îvp) Pustietate (7). 18 snf(ivp; pex) Linişte. 19 .v/ţ/’(îvp) Loc în care cineva nu se poate adapta. 20-21 a, av (D. aşezări omeneşti) (Care este) nepopulat. 22-23 a, av (Pex) (Care este) lipsit de viaţă. 24 a (D. străzi, drumuri etc.) Puţin circulat. 25 a (Rar; d. recipiente, spaţii, obiecte) Care nu conţine nimic înăuntru Si: gol (23). 26 a (D. copaci) Lipsit de frunze, de flori.
27	a (D. ochi, pex, d. privire) Lipsit de expresie. 28 a (îrg; fig; d. manifestări ale oamenilor) Care este fără sens. 29 a (Udp ,,de“) Care este lipsit de... 30-31 a, snf (Fig) (Care este cuprins de o) senzaţie de singurătate apăsătoare. 32-33 a, snf (Fig\ pex) (Care este cuprins de o) stare de tristeţe apăsătoare. 34 snf (Fig) Linişte absolută de după moarte.
35	a (îvp; d. oameni, fiinţe) Părăsit (1). 36 a (îvp; pex) Nesupravegheat. 37 a (îvp; pex) Neîngrijit. 38 sm (Reg; îe) ~tânu de mine! Nenorocitul de mine! 39 a (îvr; d. oameni) Care este fără ocupaţie. 40 smf(Pop; lsg; art.) Drac (1). 41 5w/'(Pfm; îe) Ducă-se (sau duce-te-ai, duce-s-ar etc.) pe (sau la ori în) ~ii sau ~ia Se spune pentru a exprima enervarea, nemulţumirea faţă de cineva sau de ceva. 42 smf (Pfm; îe) A lăsa (la) ~ia sau la ~ii, Mei, în Me A nu se mai interesa în continuare de cineva sau de ceva. 43-44 smf a (îvp; lsg) (Persoană, sentiment, dorinţă) care macină, chinuie.
pustnic, -cî [At: COD. TOD. 216 / V: pusnic, (înv) postnec,pos~, -tinic / Pl: —ici, -ice / E: siv noycTHNhNHK'h] 1-2 smf Om (laic sau) călugăr care trăieşte izolat de lume. ducând o viaţă închinată rugăciunii şi plină de privaţiuni Si: anahoret, (liv) ascet, eremit, schimnic, sihastru. 3-4 smf, a (Pan) (Persoană) care duce o viaţă retrasă, izolată de societate etc.
pustnicesc, -ească a [At: MINEIUL (1776). 83rl/36 / Pl: -eşti l E: pustnic + -esc] 1-5 Care aparţine (pustnicilor (1-3) sau) pustniciei (1-2) Si: (îvr) pustiesc (1-5). 6-10 Privitor (la pustnici (1-3) sau) la pustnicie (1-2) Si: (îvr) pustiesc (6-10). 11-15 Specific (pustnicilor (1-3) sau) pustniciei (1-2) Si: (îvr) pustiesc (11-15).
pustniceşte av [At: MAIOR. P. 66/27 / E: pustnic + -este] (Rar) 1-2 Ca pustnicii (1-2) Si: (înv) sihăstreşte.
pustnici [At: MINEIUL (1776). 179r2/34 / V: pusn- f Pzi: -icesc / E: pustnic] 1 vi A duce o viaţă de pustnic (1) Si: a sihastri, (rar) a schimnici, (reg) a pustelnici. 2-3 vr A se face pustnic (1-2) Si: a se sihastri, (rar) a se schimnici. 4-5 vr (Rar) A se stabili undeva ca pustnic (1-2).
pustnicie sf[At: MINEIUL (1776). 49r2/l 7 /V: pusn-, (înv) ~tenecie / Pl: ~i//E: pustnic + -ie] 1-2 Viaţă de pustnic (1-2) Si: sihăstrie. 3 (Pan) Izolare totală în care trăieşte cineva sau se află ceva. 4 (Pex; ccr) Loc singuratic.
pustnicire sf [At: DEX / V: pusn- / Pl: -ri / E: pus nici] (Rar) 1 Sihăstrire. 2-3 (Rar) Stabilire undeva ca pustnic (1-2).
pustnicit, -ă a [At: STĂNOIU, C. I, 143 / V: pusn- / Pl: -iţi, -e / E: pustnici] (Rar) Retras din lume în calitate de pustnic (1) Si: izolat, retras, sihăstrit.
pustulaţie sf[At: DNJ / Pl: -ii / E: fr pustulcition] (Med) Acoperire cu pustuie (1).
pustulă sf [At: POLIZU / A şi: pustulă / Pl: -le / E: fr pustuie, lat pustnici]
1	(Med) Veziculă purulentă la nivelul tegumentelor, produsă prin infecţia cu germeni patogeni. 2 (Med; îs) ~ malignă Formă de localizare pe piele a antraxului, manifestată prin apariţia unei pete minuscule care se transformă într-o veziculă plină cu puroi care ulcerează. 3 (Med; pgn; îas) Antrax (2). 4 (Bot) îngrămădire de ciuperci sau de conidii formată pe tulpina sau pe frunzele plantelor atacate de ciuperci parazite.
pustulos, -oasă a [At: POLIZU / Pl: -oşi, -oase / E: fr pustuleux, lat pustulosus] Plin de pustuie (1) Si: (pop) hubos, (îdt) puscelos.
pustului vrp [At: ARH. FOLK. I, 180 / Pzi: 3 -este / E: pustă + -ului] (Reg; c. i. locuri fertile, teritorii populate, aşezări umane) A lăsa pustiu (1) de vegetaţie, de animale, de oameni, de bunuri etc. Si: a pustii (1).
pustuloză sf [At: DN3 / Pl: -z.e / E: fr pustulose] (Med) Afecţiune caracterizată prin leziuni pustuloase. pustuşag sn vz pustieşag
puş1 sm [At: BL VI, 192 / Pl: -i / E: ger Bursch] (Trs) Ordonanţă. puş2 sn [At: A II, 2 / Pl: -e / E: ger Busch] (Reg) Grămadă de struguri. puş3 sn vz poşă1 pusă sfvz poşă1
puşca [At: LEX. MARS. 214 / Pzi: puse, 2 puşti, (reg) pusei, Cj: 3. 6 (reg) să pusce, să puşce / E: puşcă] 1-2 vti (îvp) A trage cu puşca. 3-4 vti (îvp; pgn) A descărca orice armă de foc. 5 vi (Reg; îe) A ~ în lună A nu fi conştient de realitate. 6 vt (Reg; îe) A ~ cu biciul A pocni din bici. 7 vt (Reg; îc) A ~ în palmă A bate palma la încheierea unui târg.
8	vi (Trs; Mol) A ochi cu puşca (1). 9 vi (Reg) A trage cu arcul. 10 vrr A trage cu puşca (1) unul în altul. 11 vrr (Spc) A se duela cu o armă de foc. 12 vi (Min) A produce sfărâmarea rocilor cu ajutorul unui exploziv.
13	vi (Reg) A împroşca în jur. 14 vt (Trs; fig) A provoca o durere fizică acută Si: a înjunghia, a săgeta. 15 vi (Reg) A crăpa (1). 16 vt (înv) A lucra superficial.
puşcală sf[At: ALR I, 1696/870 / Pl: -le, -căli / E: drr puşcăli] (Reg) Puşcoci (1).
puşcalău sn [At: SCL 1973, 51 / Pl: -ăi / E: puşcală + -ău] (Rar; prt) Vânător prost.
puşcar sm [At: URECHE, ap. LET. I, 195/26 / Pl: -i ! E: puşcă + -ar] (înv) 1 Tunar. 2 Fabricant de puşti (1) Si: (îvr) puşcaş (5).
puşcare sf [At: PRAV. COND. (1780), 48 / Pl: -cări i E: puşca] 1 (înv) împuşcare. 2 (îvp) Ucidere sau rănire prin împuşcare. 3 (Min) Sfărâmare a rocilor cu ajutorul unui exploziv.
puşcaş sm [At: URECHE. L. 190 / Pl: -i / E: puşcă + -aş, cf mg pitskăs]
1	(înv) Tunar. 2 (înv; spc) Soldat dintr-un corp de armată ce forma paza puşcăriilor. 3 (Asr) Vânător înarmat cu puşcă (3). 4 (Pex) Persoană care ocheşte bine cu puşca (3), la vânat. 5 (îvr) Puşcar (2). 6 (înv) Om ticălos.
puşcat, -ci [At: BARIŢIU, P. A. II, 498 / Pl: -aţi, -e / E: puşca] (Reg)
1	a Ucis prin împuşcare. 2 a (D. vânat) împuşcat. 3 av (îe) A fugi (sau a ieşi, a se duce) ca ~ A fugi, a ieşi foarte repede.
101
PUŞCAVIŢĂ
puşcaviţă sf [At: ALR I, i 696/9 / V: -cov- / Pl: ~ţe, -caviţi / E: puşcă] (Olt; Ban) Puşcoci (1).
puşcă sf [At: MOXA. 403/36 / Pl: -şti, (îvr) pusei, -şte, (înv) -şce, -şei / E: mgpuska] 1 (înv) Tun. 2 (înv) Puşca primitivă cu cremene Si: semeaţă.
3	Armă de foc portativă şi individuală, cu patul de lemn şi cu ţeava metalică lungă, care trage lovitură cu lovitură, încărcarea şi descărcarea executându-se manual. 4 (îc) —mitralieră Puşcă (3). ia care încărcarea şi descărcarea se execută automat şi care, într-un timp scurt, trage un număr mare de gloanţe. 5 (îs) - antitanc Puşcă (3) mai mare, folosită pentru trageri împotriva tancurilor. 6 (îvr; îs) - împărătească Puşcă (1) veche militară care era pusă la primărie ca simbol al autorităţii. 7 (Reg; îs) -de soc Puşcoci (1). 8 (Reg; îs) - cu (sau de) apă Puşcoci (1). 9-10 (îljv) Gol - (şi, înv, îmbrăcat -) (Care este) complet dezbrăcat. 11-12 (îal) (Care este) foarte sărac. 13-14 (îe; îlav) (A ieşi sau a scăpa, a fugi, a pleca, a se duce etc.) ca din - sau - (A se duce) în cea mai mare grabă.
15	(Reg; îe) A sta drept ca - sau oblu ca ţeava -ştii A sta foarte drept.
16	(Fam; îe) A da cu '-ca-n Dumnezeu A nu-i fi teamă de nimic. 17 (Ban; Mol) Praştie (1). 18 (îvr; îs) - de apă Pompă de incendiu. 19 (Gmţ) Persoană care umblă după zestre. 20 (Mar; Buc) Ciocan de fier cu care se bat pene în buştenii ce se târăsc cu boii la vale, de la locul de exploatare.
21	(Trs) Cilindru metalic care căptuşeşte pe dinăuntru butucul roţilor de căruţă sau de camion Si: bucea (1). 22 (Bot; îc) -ca-lupului Garofiţă (14) de grădină (Dianthus barbatus). 23 (Bot; reg; îae) Garofiţă (3) (Dianthus carthusianorum). 24 (Bot; reg; îae) Planta Dianthus saxigenus. 25 (Bot; reg; îae) Lipicioasă (Viscaria vulgaris). 26 (Bot; reg; îc) -ca-dracului Ciupercă în forma de sferă, de culoare albă-aurie. apoi brună, din regiunile de câmpie (Mycenastrum corium). 27 (Bot; reg; îae) Mică plantă erbacee, cu frunzele inferioare ovale, iar cele superioare lanceolate. cu flori albastre, din păşunile pietroase ale regiunilor alpine şi subalpine (Phyteuma tetramerum). 28 (Arg) Fiţuică (2).
puşcă'i vi [At: ARH. FOLK. III, 62 / Pzi: -esc / E: puşcă + -ăi] (Reg) A împuşca.
puşcăle aţă sf [At: ALR 1,1696/798 / Pl: -ele / E: puşcă + -ăleaţă] (Reg) Puşcoci (1). puşcăh v vz puscări puşculiţă sf vz puşculiţă
puşcălui vi [At: LB / Pzi: -csc /E: puşca + -ălui] (îvr) A trage cu puşca
(1)	des. la intervale scurte.
puşcaşi vt [At: BĂLCESCU. M. V. 173 /V: (îvr; css) —ă/i / Pzi: -resc / E: puşcă + -ări] 1 (îvr) A trage cu tunul. 2 (îvr) A împuşca. 3 (Reg) A vâna prin împuşcare.
puşcăriaş, -ă smf [At: JIPESCU, O. 94 / P: -ri-aş l Pl:	/	E:
puşcărie1 -I- -c/ş] Persoană care a fost sau este în închisoare Si: deţinut
(2).
puşcărie1 sf[At: (cca 1650) IORGA, B. R. 176 / V: (înv) -cherie i Pl: -ii / E: puşcă + -ărie] 1 Clădire în care sunt deţinute preventiv până la judecare sau în care îşi execută pedeapsa persoanele arestate sau private de libertate Si: închisoare, penitenciar (1), (îpp) prinsoare, temniţă. 2 (Pex) Timp petrecut la puşcărie (1). 3 (Reg; îe) A fi - (de fum) A fi mult fum.
4	(înv) Pedeapsă cu închisoarea Si: întemniţare.
puşcărie2 sf [At: N. COSTIN. L. II. 70/14 / Pl: ~i/ / E: puşcar + -ie] (înv) Artilerie (2).
puşcăiire sf[At: BĂLCESCU, M. V. 152 / Pî: ~ri ! E: puşcări] (înv) Canonadă (1).
puşcăriţă sf[At: ALR I, 1696/835 / Pl: -ţe. IE: puşcă + -ăriţă] (Reg) Puşcoci (1).
puşcător sm [At: DRLU / Pî: ~i / E: puşca + -ător] 1 (Trs; Buc) Vânător.
2	(Trs; Buc; spc) Vânător care ocheşte bine. 3 (Reg) Şfichi de bici.
puşcătură sf [At: ŞINCAI, HR. II. 301/37 / Pl: ~ri / E: puşcă + -ătură)
1	(îvp) împuşcătură. 2 (îvp) Detunătură (6). 3 (îvp) Distanţă până la care ajunge proiectilul unei arme de foc. 4 (îvp; rar) Vânătoare. 5 (Reg) Zgomot produs de explozia unor materiale explozive puse în mină pentru
sfărâmarea rocilor. 6 (Ccr) Cartuş special folosit pentru sfărâmarea rocilor Si: patron2 (1). 7 (Reg) Potricală1. 8 (Reg) Coardă de arc.
puşcau s [At: PUŞCARIU. L. R. I. 393 / Pi: net / E: puşca + -ău] (Trs) Dinamită (1).
puşcăvi vr [At: L. COSTIN. GR. BĂN. II. 163 / Pzi: 3 -veste / E: net] (Reg) 1 (D. coaja fructelor) A se zbârci. 2 A putrezi.
puşcăvit, -ă a [At: VICIU, GL. / Pî: Aţi, -e / E: puşcăvi] (Trs; d. pâine) Mucegăit. puşcea sf vz puşchea puşche sn vz puşchea
puşchea sf[At: KLEIN. D. 409 / V: (reg) fastă. fâştie. fuşcea.fuş-, fuşteală,fustie (Pl: -eli), pâş-, pusce. puscea. puşchea. pustea, puşce a. puşche sn, -ei sn, puşchie. -uă, puştea / Pl: -ele, (reg) puşchi / E: ml *pustella) 1 Veziculă dureroasă pe mucoasa cavităţii bucale, mai ales pe limbă Si: aftă, băşică, (îrg) pojghiţă, purceluşă, puşchineaţă, mărgea. 2 (Fam; îe) -(-ţi) pe limbă(-ţi) Ferească sfântul să nu se întâmple lucrul neplăcut despre care ai vorbit! 3 (Pex; îf puşchei) Boală care se manifestă prin apariţia unor puşchele (1). puşcheauă sfv z puşchea puşchei sn vz puşchea puşcherie sf vz puşcărie1
puşchia sf[At: ALR SN V, h 1305/182 / Pl: -iele / E: puşcă) (Reg) Puşcoci (1). puşchie sf vz puşchea
puşchineaţă sf[At: PR. DRAM. 186 / Pl: -eţe / E: puşchea] (înv) Puşchea (1). puşcoaie sfvz puşcoi
puşcoci, -oace [At: POLIZU / V: (reg) piş-, pite- s i Pl: -oace, (reg. sn) -uri, - / E: puşcă + -oci] 1 snf Jucărie care imită puşca (1), făcută de copii dintr-o ţeavă de lemn de soc sau dintr-o tulpina de cucută şi dintr-un beţişor care intră în ţeavă, cu ajutorul căruia se împuşcă cu gloanţe de câlţi sau se împroaşcă cu apă Si: (reg) plişcoci (2),pocnitoare, puşcală, puşcaviţă, puşcăileaţă, puşcăriţă, puşchia, puşcoi (3), puşcitlie, puşculiţă
(3),puşcuroi, puşcuţă (3). 2 sn (Im) Puşcă (1) primitivă, de proastă calitate.
3	sn (Irn) Imitaţie de puşcă (1). 4 sn (Pan; rar) Irigator. 5 sn (Reg) Arc (1). 6 smf (Pop) Fiinţă mică de vârstă sau de statură, nedez voi tată sau pitică. 7 5/’(Pop; îe) A fi o pişcoace sau cât pişcoacea A fi mic de tot.
8	sm (Orn; reg; îf pit coci) Pitulice (Troglodytes troglodytes).
puşcoi sn [At: ŞINCAI, HR. II, 270/25 / V: (reg) -oaie l Pî: -oaie, -
IE: puşcă + -oi] (Reg) 1-2 (înv; şdp) Puşcă (1) (mare). 3 Puşcoci (1). 4 Săgeată pentru arc. puşcoviţă sfvz puşcaviţă
puşcuhe sf [At: ARL1.1696/355 / Pl: ~i;/E: cf puşcă] (Mrm) Puşcoci (1).
puşculiţă sf[At: ANON. CAR. / V: (reg) -căi- i Pi: -te, (reg) -ţi / E: puşcă + -uliţă] 1-2 (Şhp) Puşcă (1) (mică) Si: (pop) puşcuţă (1-2). 3 (Trs) Puşcoci (1). 4 (Reg) Praştie (1). 5 Vas mic de lut, de lemn sau de metal, cu o deschizătură îngustă pentru introducerea banilor care se economisesc Si: (reg) piesă. mut.
puşcuroi sn [At: ALR I. 1677 / Pl: -oaie / E: puşcă + -(ur)oi] (Dob) Puşcoci (1).
puşcuţă sf[At: C. STAMATI ap. CADE / Pl: -ţe / E: puşcă + -uţă] 1-2 (Pop; şhp) Puşculiţă (1-2). 3 (Trs; Mar) Puşcoci (1). 4 (Reg) Praştie (1). 5 (Reg; îcs) De-a -ţa Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 6 (îvr) Colivie mică. 7 (Reg; îc) -ţa-lupului Garofiţă (Dianthus cartusianorum). puşghiţă sfvz pojghiţă
puşina vt [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 171 / Pzi: ? / E: poci1 + -ina] (Reg) ,.A poci1". puşiţ s vz puşiţă
puşiţă [At: ALR II/I. h 122/310 / V: (reg) puşiţ s ! Pl: -ţe sf / E: net]
1	sf(Reg) Puroi1 (1). 2 .v/‘(Reg) Panariţiu. 3 sf(Trs; d. copii; îe) A avea
—	A plânge mereu. 4 s (Reg; îf puşiţ) Fiori de mucegai Si: muşiţo.
î 02
PUTERE
puştfos,~oasă «.[At: CV 1951. nr 3-4,46 / Pl: -oşi, -oase / E: cf puşiţă] (Trs: d. copii) Plângăreţ.
puşkinian, ~ă a [At: DEX2 / P: -ni-an IS şi: puşchi- / PI: -icni, -iene IE" Puşkin + -ian] 1 De Puşkin. 2 Al lui Puşkin. 3 In maniera lui Puşkin. puşlalău sm [At: LM / Pl: ~ă/ / E: puşlă + -alciu] (înv) Haimana. puşlama sf [At: CARAGIALE, O. II. 248 / Pl: -le / E: ns cf puşti] (Pfm)
1	Om lipsit de caracter, care nu este capabil de nimic bun Si: lichea, pramatie, secătură. 2 Om care trăieşte din expediente, neavând o ocupaţie serioasă, stabilă Si: derbedeu, haimana.
puşlamalac sn [At: IORDAN, L. R. A. 190 / Pl: ~uri / E: puşlama + -lac] (Pfm) 1-6 (Atitudine) (comportare sau) viaţă de puşlama (1-2). puşlanie şf [At: DDRF / Pl: -ii / E: puşlă + -anie] (Reg) Vagabondaj. puşhucă sf[At: MAT. DIALECT. I, 189 / Pl: ~uce / E: puşlă + -aucă] (Reg) Fată neserioasă. puşlă sfvz pujlă
puşlăţel sm [At: PASCU, S. 148 / Pl: -ei / E: puşlă + -ţel] 1-2 (Mun; Olt; şhp) Pujlă (1) (mică). puşlau sm vz pujlău
puşleac s [At: PAPAHAGL M. 230 / PI: net / E: net] (Mar) Cuţit cu mânerul:de lemn.
puşleaşcă sf[At: ALR SN I. h 241/531 / E: cf puşlete] (Reg; îs) ~ rea Vin de proastă calitate. puşlete s vz posleţ puşleu sm vz pujlău
puşliac sms [At: TOMESCU, GL. / E: ns cf puşlete] (Mun) Ţuică inferioară, cu procent redus de alcool, care se scurge din alambic la sfârşitul distilării. puşoarcă sfvz poşircă puşpan sm vz puspan
puştan sm [At: G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. 1.296 / V: (rar) -tean / Pl: ~i / E: puşti + -an] (Fam; aug) 1-2 Băieţandru (1-2).
puştancă sf [At: G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I, 175 / Pl: -nce I E: puştan + -că] 1-2 (Fam; aug) Fetişcană (1-2). puşte a sfvz puşchea puştean sf vz puştan puştelos, ~oasă a vz puscelos puşten sn vz prâsnel
puştesc, ~ească a [At: IORDAN. L. R. A. 171 / Pl: -eşti / E: puşti + -esc] (Rar) 1 Specific puştiului (5). 2 Care aparţine puştiului (5).
puşti smi [At: NECULCE. L. 168 / V: (înv) pust / E: tc puşt] 1 (înv) Tânăr corupt. 2 (înv; spc) Tânăr care practică sodomia. 3 (înv) Tânăr neserios. 4 Ştrengar. 5 (Pop; îf puşchi) Amant (1). 6 (Fam) Tânăr. 7 (Reg) Om scund.
puştica vi [At: T. POPOVICI. S. 148 / Pzi: 3 puştică IE: cf puşca] (Trs;
d.	sânge) A ţâşni.
puşticat, ~ă a [At: LEXIC REG. II, 87 / Pl: -aţi, -e / E: puştica] (Reg)
1	Găurit. 2 Spart. puştiman sn vz peştiman
puşfune sf[At: SCL 1973. 52 / Pl: -mi / E: puşti + -ime] (Fam; csc) Mulţime de copii, de puşti (6).
puşfism sn [At: DEX2 / Pl: -e IE: puşti + -ism] 1-3 Comportament de puşti (3-4, 6). puş fiu sn vz pustiu
puştiuhcă sm [At: BENIUC, M. C. I, 44 / Pl: -ici / E: puşti + -ulică] 1-2 (Fam; şhp) Puşti (6) (mic sau drag. simpatic etc.). puştlă ş/'[At: MAIOR, IST. 278/15 / E: cf ger Pustei] (îvr) Pestă1 (1). puştoaică sf [At: ALAS 18 III, 1923, 5/3 / Pl: -ice / E: puşti + -oaică] 1-2 (Fam; aug) Fetişcană (1-2).
puştoc sn [At: ALR SN V, h 1306 / V: poş~, lu~ ! Pl: -uri / E: ns cf puşcoci] (Trs) Beţigaş cu care se împinge dopul puşcociului (1) Si: (reg) arbiu, clempuş.
putafivă a [At: HAMANGIU, C. C. LXXVIII / Pl: -ve l E: fr putatif] (Jur; îs) Căsătorie - Căsătorie de bunăvoie, făcută în necunoaşterea, din
partea soţilor, a unor cauze care împiedică existenţa sau validitatea căsătoriei.
pută sf[At: CORESI. EV. 233 / Pl: ? / E: net] (îvr; csnp) Izvor. putea vt [At: COD. VOR. 88/8 / V: (reg) potea / Pzi: pot, (îvp) poci, (pop) 2 poci, (reg) 3 poa, (înv) 4 putum / E: ml *potere] 1 vt(a) (Cu valoare de semiauxiliar de mod) A avea forţa fizică, morală, intelectuală de a înfăptui ceva. 2 vt (Pfm; îe) Cât (sau ce) îi poate capul (sau pielea, mâna etc.) sau ce poate osul (cuiva) Cât sau ce este în stare să facă cineva. 3 vt (Pfm; îae) Câtă rezistenţă are cineva când face ceva. 4 vt (Pfm; îe) A nu (mai) ~ de... A fi cuprins de un sentiment, de o senzaţie extrem de puternică sau insuportabilă. 5 vt (Pfm; îe) De nu mai pot (sau nu mai poţi, nu mai poate etc.) ori nu mai pot (sau nu mai poţi, poate etc.) de... (Sunt sau eşti, este etc.) foarte mult. intens etc., extrem de... 6 vt (Pfm; îe) A nu mai ~după... A-i plăcea foarte mult. 7 vt (Pfm; îae) A ţine foarte mult la cineva. 8 vt (Pfm; îae) A regreta foarte mult ceva care nu mai este. 9 vt (Pfm; îe) A nu (mai) ~ fără... A avea absolută nevoie de... 10 vr (Pfm; îlav) Cât (sau ce) poate (sau pot, ~em) Din răsputeri.
11	vt (Pfm; îlav) Cum poate (sau ~tu, ~em etc.) în limita posibilităţilor cuiva. 12 vt (Fam; îe) A nu mai ~(de...)! A nu se sinchisi de cineva, ceva. 13 vt (înv; îe) Cum mai poţi? Ce mai faci? 14 vt (Rar) A avea influenţă asupra cuiva. 15 vt (îvr) A învinge. 16 vt(a) A avea posibilitatea, mijloacele, ocazia de a înfăptui ceva. 17 vt A exista posibilitatea sau probabilitatea de a se întâmpla ceva. 18 vrim (îlav) Cât se poate (de... sau mai...) ori (cum) nu se poate mai... sau (pop) de nu se mai poate în cel mai înalt grad. 19 vrim (îal) Din cale-afară. 20 vrim (îe) Se prea poate Este foarte posibil. 21 vr (Reg; îe) A i se ~ A se supăra. 22 vt (înv; îlav) Poate fi (că... sau de...) Probabil că... 23 vt (Pop; îlav) Peste poate Cu neputinţă. 24 vt (Pop; îal) Foarte mult. 25 vt (Pop; îlav) Fără doar şi poate Cu siguranţă. 26 vt A avea dreptul de a face ceva. 27 vt (Spc) A avea permisiunea conform legii de a face ceva. 28 vt A avea motive întemeiate. 29 vt A fi indicat să... 30 vt (Pex) A se cuveni să...
putecă sf vz potecă putenă sf vz putină putencios, ~oasă a vz putencios
putere sf [At: PSALT. HUR. 49v/22 / V: (înv) pot~ / Pl: -ri / E: putea]
1	Capacitate, forţă, însuşire fizică, morală, intelectuală de a acţiona, de a face, de a realiza ceva Si: (liv) potenţă (1), putinţă (1), (înv) puternicie (1), puterinţă (1), (gmţ) puteri scă. 2 (îs) ~ de muncă Forţă de muncă. 3 (îs) -a vârstei Perioadă din viaţa unui om când acesta se află în deplinătatea capacităţilor fizice şi intelectuale. 4 (îs) (Vin) -a ursului Sortiment de vin negru. 5 (îas) Sortiment de vin roşu. 6 (Pgn; îas) Vin foarte bun. 7-8 (înv; îljv) In ~ (Care are loc) prin forţă armată, 9-10 (Pop; îal) (Care este) în toi. 11-12 (îal) (Care este) în plină dezvoltare, maturizare Si: înfloritor.
13	(îe) A fi în toată ~a vârstei (sau. reg. vieţii) A fi în plină vigoare fizică şi intelectuală. 14 (îlav) Din (sau cu) toate ~rile ori din (sau cu) toată ~a ori cu (sau. înv, din) ~ Extrem de mult. de intens etc. 15 (îal) Cu toată voinţa. 16 (îvr; îlav) Cu (de-a) sau în ~ Cu forţa. 17 (îlav) Peste -a (sau ~rile) cuiva Depăşind posibilităţile cuiva. 18 (înv; îlav) Cu ~Temeinic. 19 (înv; îlav) In toată ~a Pe deplin. 20 (îvr; îlav) în ~a calului în goana calului. 21 (Reg; îlav) Cu ~a De-a valma. 22 (înv; îlpp) In ~ de în ceea ce priveşte... 23 (îe) A fi (sau a sta) în ~a cuiva sau a-i sta (cuiva) în ~ (sau în ~ri) A depinde de cineva rezolvarea unui lucru.
24	(Reg; d. plante; îe) A-şi prinde (sau a-şi apuca) pe ~ A se împuternici.
25	(Reg; îae; d. oameni) A se îmbogăţi. 26 (Irn; îc) ~a-oamenilor Epitet dat unui om slab, neajutorat. 27 însuşire excepţională cu care este înzestrat cineva de la natură, datorită unui factor supranatural etc. 28 (Spc) Calitate de a reda în mod pregnant ceva. emoţionând auditoriul. 29-30 (îljv) In (toată) ~a cuvântului (Care este) în înţelesul adevărat. 31 Forţă de acţiune irezistibilă sau de dominaţie asupra cuiva sau a ceva. 32 (Lpl; ccr) Persoană considerată din punctul de vedere al eforturilor fizice depuse. 33 (înv; mpl) Minune. 34 (Reg) Speranţă. 35 Drept de a dispune Si: autoritate, (înv) puternicie (2), (îvr) putinţă (22). 36 Situaţie a celui care deţine putere
103
PUTERI
(35). 37 (Pex) Stăpânire. 38 (Asr; îla) în ~ (sau -ri) Care dispune de autoritate. 39 (înv; îlav) De ~a sa De sine stătător. 40 (Asr; îlpp) în (sau. înv, după) ~a în baza... 41 (îe) A fi (sau a rămâne) în ~a cuiva A fi sau a rămâne Ia dispoziţia cuiva. 42 (Bis; înv; cu referire la divinitate) Atotputernicie. 43 (Urmat de determinări) Divinitate. 44 (Bis; înv; lpl; art.; şîs ~rile cereşti, -rile cerurilor) Totalitate a îngerilor. 45 (Bis; înv) Cei puternici. 46 (îs) ~rile iadului sau -rile infernului Totalitate a diavolilor. 47 Foiţă de influenţare, de convingere etc. 48 Influenţă asupra cuiva. 49 (Ccr) Persoană care se impune prin prestigiul sau meritele sale Si: autoritate, forţă. 50 (Şîs ~ de stat) Funcţie socială fundamentală care constă în adaptarea deciziilor privind societatea şi în îndeplinirea acestora cu ajutorul autorităţii suverane a statului. 51 (îas) Atribut esenţial al clasei dominante care foloseşte statul ca instrument pentru a conduce societatea.
52	(îas) Conducere a unei ţări. a unui teritoriu etc. prin organele reprezentative. 53 (îs) ~ populară Regim social-economic în care conducerea politică şi cea a statului aparţin clasei muncitoare şi aliaţilor ei. 54 (Şîs ~a legislativă, -a executivă etc.) Formă de organizare prin care statul îşi exercită conducerea. 55 Ţară. 56 (îs) ~rile centrale în primul război mondial, Germania şi Austro-Ungaria. 57 (îs) Mare - Stat care dispune de mari forţe economice, militare, politice etc. 58 (îvt) Forţă economică, militară, socială etc. a unui teritoriu, a unei ţări, a unui stat suveran. 59 (Spc) Potenţial de luptă al unei ţări, al unei armate. 60 (Spc; asr; ccr) Armată. 61 Capacitate de apărare militară. 62 Permisiune. 63 (îlav) Cu de la sine ~ sau (înv) cu ~a sa (ori a Iui, a ei etc.) Din proprie iniţiativă şi în mod abuziv. 64 (îe) A avea ~ri depline A avea dreptul nelimitat şi necondiţionat de a acţiona în numele cuiva. 65 Valabilitate. 66 (îs) ~ de circulaţie (sau circulatorie) a banilor Valoare pe care o au banii în circulaţia lor. 67 (îs) ~ de cumpărare (a banilor) Cantitate de mărfuri şi de servicii care poate fi obţinută în schimbul unei anumite sume de bani, a unei unităţi băneşti, sau pe care o poate plăti populaţia într-o perioadă dată. 68 (înv; îlpp) In -a în schimbul... 69 Calitate a ceva de a produce un anumit efect. 70 (Pex) Efect produs de această calitate. 71 Forţă mare. 72 (Rar; îlav) Din - Tare. 73 Grad mare de concentraţie Si: tărie. 74 (Spc) Eficacitate. 75 (Pex) Ceea ce produce eficacitatea. 76-77 (înv; îljv) Cu - (Care se produce) în mod eficient. 78 (Urmat de un substantiv în genitiv sau udp ,,în“) Moment culminant în desfăşurarea unei acţiuni, a unui fenomen etc. Si: toi. 79 (Pop; îs) -a nopţii Miezul nopţii. 80 (îvr) Centru al unei aşezări. 81 (Mun; îs) ~a apei Loc adânc în mijlocul unei ape curgătoare. 82 (Mat) Număr sau element egal cu rezultatul obţinut prin înmulţirea unui anumit număr sau element cu el însuşi de un anumit număr de ori Si: (înv) potenţă. 83 (îs) Ridicare la - Operaţie prin care se obţine puterea (82) unui număr. 84 (îs) - a unui punct faţă de un cerc Valoare absolută a diferenţei dintre pătratul razei cercului şi pătratul distanţei între punct şi centrul cercului. 85 Denumire a exponentului puterii (82). 86 (Fiz) Lucru mecanic efectuat sau primit într-o unitate de timp Si: (asr) putinţă (24). 87 (Fiz) Energie primită sau cedată într-o unitate de timp Si: (asr) putinţă (25). 88 (Fiz) Raport dintre o energie produsă şi o mărime caracteristică materialului care a produs această energie Si: (asr) putinţă (26). 89 (Fiz) Raport dintre valoarea efectivă a unei mărimi şi valoarea sa maximă. 90 (îs) ~ nominală Putere (86) pentru care a fost construit un sistem tehnic. 91 (îs) ~ instalată Sumă a puterilor (90) nominale ale maşinilor de forţă dintr-o uzină, centrală electrică sau de pe un vehicul. 92 (Teh) Mărime egală cu puterea (86) dezvoltată de un sistem tehnologic în anumite condiţii. 93 (înv) Mărime vectorială care caracterizează acţiunea unuia sau a mai multor sisteme fizice asupra unui corp, prin schimbarea stării de mişcare a acestuia faţă de sistemele de referinţă iniţiale Si: forţă, (asr) putinţă. 94 (Fiz; teh) Capacitate de a produce un anumit efect. 95 (Fiz; Teh) Mărime care caracterizează puterea (94). 96 (îvp; îcn) Posibilitate. 97 (Pop; spc) Posibilităţi materiale. 98 (Pop; spc; pex) Stare materială bună. 99 (Rar; ccr) Bun material. 100 (Mol; Buc; îlav) De-a -(a) fi Cum s-ar spune.
puteri vt [At: TEODORESCU, P. P. 568 / Pzi: -resc / E: putere] (Reg) A da cuiva putere (1) Si: a întări.
puterinţă sf [At: PANN, P. V. 1,128/9 / Pl: -ţe / E: putere 4- -inia] (înv)
1	Putere (1). 2 Posibilitate.
puterişcă sf [At: STĂNOIU ap. SCL 1973,52 / E: putere + -iscă] (Gmţ) Putere (1). puternec, -ă a vz puternic
puternic, -ă [At: CORESI. EV. 40 / V: (îrg) pot~, (îvr) ~nec / PI: -ici, -ice / E: putere -!- -nic] 1 a (D. oameni, d. trăsături ale caracterului lor) Capabil să facă ceva prin forţa capacităţii intelectuale şi psihice Si: (înv; liv) potent, (înv) putincios (1). 2 a (D. oameni sau d. caracterul lor) Caracterizat prin dârzenie, tenacitate, fermitate. 3 a (îvr) Bun cunoscător al... 4 a (înv) Care are forţă de convingere. 5 a (D. fiinţe sau d. părţi ale corpului lor) Care are o mare forţă fizică sau o construcţie robustă Si: (înv; liv) potent, (înv) puteros (1), putincios (2), (reg) putut, tare, vânjos. viguros. 6 a (Pex; rar) Sănătos. 7 a (D. părţi ale feţei oamenilor) Pronunţat.
8	ă (D. lucruri) Solid. 9 a (D. maşini, unelte etc.) Care posedă o forţă mecanică sau motrice însemnată. 10 a (D. oameni, organe, organizaţii social-politice etc.) Care (se) impune prin rolul său prin calităţile sale. prin inteligenţa sa etc. Si: (înv; liv) potent (2), (înv) putincios (4). 11 a (înv; îla) ~ de bani înstărit. 12 sm (D. oameni; lpl; art.) Persoană care deţine un ioc de frunte într-o ierarhie, într-o comunitate socială. 13 a (Bis; cu referire la divinitate) Atotputernic (2). 14 sm (Bis) Dumnezeu. 15 smp (Bis; înv; art.) Totalitate a îngerilor. 16 sfp (Mtp; art.) Iele. 17 a (D. ţări, organizaţii statale, populare, naţiuni etc.) înzestrat cu mare forţă organizatorică, politică, militară etc. Si: (înv; liv) potent (1). (înv) putincios (8). 18 a (Spc; d. forţe armate; prc d. membrii unor forte armate) Care are o mare capacitate de luptă. 19 a (îvr) Excepţional. 20 a Care nu poate fi pus la îndoială Si: temeinic, solid. 21 a Esenţial. 22 a Care se manifestă cu intensitate Si: intens, tare, viu. 23-24 a, av (D. lumină, surse de lumină, fenomene ale naturii etc.) (Care este) intens. 25 a (Rar; d. anotimpuri) în miezul... 26-27 a, av (D. stări sufleteşti, sentimente, senzaţii etc.) Intens. 28-29 a, av (D. stări patologice, simptome etc.) (Care evoluează) rapid. 30-31 a, av (D. acţiuni, manifestări. însuşiri etc. ale fiinţelor) (Care are sau se produce) cu o mare forţă. 32-33 a, av (Rar; d. privire) (Care este) pătrunzător. 34 a (D. ape curgătoare, izvoare etc.) Care curge, ţâşneşte cu forţă şi debit bogat. 35 a (D. substanţe chimice, medicamente etc.) Care acţionează imediat şi cu efect. 36 a (D. creaţii literare, artistice etc.) Care are caracter mobilizator. puterniceşte av [At: LB / E: puternic + -este] (îvr) Cu putere. puternici [At: PALIA (1581), 197/1 / Pzi: -cesc / E: puternic] (îvr) 1 vt A da putere (1) Si: a întări. 2 vi A deţine sau a-şi menţine puterea (35).
3	vr (D. fenomene ale naturii) A se intensifica, producând pagube.
puternicie sf [At: PSALT 300 / Pl: ~i/‘ / E: puternic + -ie] 1 (înv) Putere
(1). 2 (înv) Putere (35). 3 Formulă de adresare folosită de o persoană de rang înalt. 4 (Bis) Atotputernicie. 5 (îrg) Fapta brutală.
puternicos, ~oasă a [At: BIBICESCU. P. P. 363 / Pl: -oşi, -oase / E: puternic + -os] (Bis; reg) Atotputernic (2).
puteros, ~oasă a [At: BARIŢIU, P. A. II, 82 / Pl: -oşi, -oase IE: putere. + -os] (Trs; înv) 1 Puternic (5). 2 Care creează condiţiile pentru a realiza ceva.
puteriiţă sf[At: RETEGANUL, TR. 108 / E: putere + -uţă] 1-2 (Reg; şhp) Putere (1) (mică).
’ putibil, ~ă a [At: BREZOIANU. î. 225/16 / Pl:	/	E:	putea cf fr
possible] (îvr) Posibil.
putibilitate ş/'[At: BREZOIANU, î. 136/6 / Pl: -taţi / E: putibil 4- -itate] (îvr) Posibilitate. putiheş sn vz pochiheci
putinar sm [At: ALEXI, W. / PI: -i / E: putină + -ar] (Mol; Trs) 1 Persoană care lucrează sau vinde putini (1), 2 (Pgn) Dogar (1).
putină sf [At: ANON. CAR. /V: (reg) pot-, putenă, ~iră I Pl: -ni, (rar) -ne / E: ml * putina] 1 Vas de lemn făcut din doage legate cu cercuri, folosit la păstrarea laptelui, a unor brânzeturi, a murăturilor, a peştelui conservat etc. Si: cadă, ciubăr, hărdău. 2 (Pex) Butoi (1). 3 Capacitate a putinei (1) Si: cadă, ciubăr, hărdău A (îlav) De-a ~na De-a rostogolul.
104
PUTREGĂIOS
5	(Pfm; îe) A spăla (sau a şterge, a rade) -na A fugi, a pleca pe furiş din faţa unui pericol sau a unei situaţii neplăcute. 6 (Reg) Epitet pentru
0	femeie leneşă. 7 (Bis; reg) Cristelniţă. 8 (Rar) Cadă (2) de baie din lemn.
9	(Res; pan) Coş în care se pun strugurii culeşi. 10 (Mun; Olt) Ciubăr în care se toarnă strugurii din coş. 11 (Mun; Olt) Cadă (1) în care se varsă strugurii spre afi călcaţi Si: (pop) călcătoare. 12 (Reg) Tocitoare. 13 (Olt) Coş al teascului. 14 (Reg) Vas în care se argăsesc pieile.
putincios, -oasă a [At: N. COSTIN, L. II, 13/17 / V: (înv) puten~ / Pl: -oşi, -oase / E: putinţă + -ios] 1-2 (înv) Puternic (1, 5). 3 (îvr; d. lucruri) Rezistent. 4 (înv) Puternic (10). 5 (înv) Influent. 6 (Bis; cu referire la divinitate) Atoputernic. 7 (Rar; îs) - din avuţie înstărit. 8 (înv) Puternic (17). 9 (îrg) Posibil. 10 (îvr) Necesar. 11 (înv; d. acţiuni) Eficace.
putincioşie sf [Ai: CIHAC. I, 214 / Pl: -i/ / E: putincios + -ie] (îdt) Posibilitate.
putinei sn [At: LB / V: (înv) —ch / Pl: -e, (rar) -uri / E: putină + -ei]
1	Putina (1) mică, înaltă şi strâmtă, în care de obicei se bate laptele ca să se aleagă untul Si: (reg) maslincă, potroşcă (1), tic4. 2 Conţinut al putineiului (1) Si: (reg) maslincă, potroşcă, tic4. 3 (Reg; îe) A bate ca într-un - deocheat A încerca în zadar să facă ceva. 4 (Mun; Dob) Vas în care se duce mâncarea la câmp. 5 (Reg; îe) A fi trântit de un - A fi gras.
putineiu sn vz putinei
putimcă sf [Ai: POLIZU / Pl: -nele, -ei / E: putină + -ică] 1-2 (Şhp) Putină (1) (mică) Si: (reg) putinioară (1-2). 3 (Pex) Conţinut al putinei (1).
putinioară şf[At: TDRG / V: putio- / Pl: -re / E: putină + -oară] 1-2 (Reg; şhp) Putinică (1-2). puânte a vz potent
putinţă sf [Ai: PRAV. LUCACI, 172 / V: (înv) pot~ / Pl: -ţe, (rar) -ţi / E: putea + -inţă] 1 Putere (1). 2-3 (îljv) Peste - sau peste -ţa cuiva (Care este) mai presus de puterile sau posibilităţile (de realizare ale) cuiva.
4	(Rar; îal) Foarte tare. 5-6 (îljv) Cu - Posibil. 7 (îlav) Pe cât cu — Pe cât este posibil. 8-9 (îlv) A(-i) fi cu - sau (înv) a(-i) fi (la, prin) - A (se) putea (16-17). 10 (îe) A(-i) sta cuiva în (sau. înv, prin) - ori a fi în -ţa cuiva A depinde (numai) de cineva realizarea a ceva. 11 (îe) A face tot ce-i stă în (sau. înv, prin) - A face tot posibilul. 12 (îla) Cel mai... cu -Extrem de... 13 (îvr; îe) A fi fără - A nu mai avea nici o posibilitate de a realiza ceva. 14 (Rar; îe) A fi în -ţa de a... A fi în situaţia de a... 15 (înv; îe) Pe (sau prin) cât îi va fi cuiva (sau îl iartă pe cineva) -ţa în măsura în care (îi) este posibil. 16 (îrg) Stare materială. 17 (îrg; pex) Situaţie socială. 18 (îla) Cu - sau cu -ţi înstărit. 19 (înv) Influenţă (a cuiva). 20 Modalitate de realizare Si: (îvp) putere (96), (înv) puterinţă
(2),putincioşie, (reg) modru, (îvr) putihilitate. 21 Posibilitate (1). 22 (Îvr) Putere (35). 23 (îvr) Ţară. 24-26 (Fiz; teh; asr) Putere (86-88). putioară sfvz putinioară putiră sf vz putină
putmal sms [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 163 / E: net] (Reg) Om puturos. putoană sf vz puton
putoare sf [Ai: PRAV. GOV. 126712 / V: (îvr) -o re / Pl: -ori / E: mi putor, -/s] 1 (Cu determinări care precizează sensul) Emanaţie rău mirositoare Si: duhoare, exalaţie, puturoşenie (3), (frr) miasmă. 2 Atmosferă viciată de putoare (1) Si: (frr) miasmă. 3 (Rar; îc) ~&-dracului Substanţă medicamentoasă urât mirositoare, nedefinită mai îndeaproape pbl, pe bază de sulf. 4 (Pfm) Persoană leneşă, murdară sau lipsită de caracter. 5 (Pfm) Femeie de moravuri uşoare. 6 (îvr; îf putore) Fecale. putoi s [At: CHEST. V, 8/65 / Pl: net / E: net] (Reg) Stâlp la stână. puton sn [At: ECONOMIA, 157/5 /V: (reg) ~oană / Pl: -oane, -uri I E: mg putton] 1 (Trs) Vas din doage de lemn, asemănător cu putina (1), care se poartă adesea în spate şi care are diverse utilizări. 2 (Reg) Bidon pentru untură. putore sf vz putoare
putori vi [At: REV. CRIT. III, 166 / Pzi: -resc / E: putoare] (Trs; Mol) A lenevi.
putorişcă sff At: DEX / Pl: -şti / E: putoare + -iscă] 1-4 (Pfm; prt; şhp) Putoare (4, 5).
putos, ~oasă a [At: CANTEMIR. HR. 139 / Pl: -oşi, -oase l E: cf puţi] (îvr) Puturos (1). putpuduche i, sm vz pitpalac putpuduchi i, sm vz pitpalac putrăgai sn vz putregai
putrăganie sf [Ai: POLIZU / V: (îrg) ~rig~ / E: putregai + -anie] (îrg) Putregai (1). putrăjune sf vz putrejune putrăt, ~ă a vz putred
putred, — ă [At: CORESI, EV. 419 / V: (reg) ~răt, ~rid, -rit / Pl: -ezi, -e / E: ml putridus] 1 a (D. corpuri ori d. substanţe organice sau d. obiecte confecţionate din astfel de substanţe) Care a intrat în putrefacţie (1) Si: alterat2 (3), descompus2 (3), (pop) putregăios (1),putregăit (1), putrezit (1), (liv) putrid1, stricat. 2 a (Reg; îs) Friguri -e Febră tifoidă. 3 a (înv) Emanat de coipuri sau substanţe putrede (1). 4 a (Pex) Rău mirositor. 5 a (Rar; d. ape stătătoare) Stătut. 6-7 a, av (Care este) foarte. ..8c/ (Pop;
d.	ploi; şîs ploaie -ă) Persistent şi mărunt, specific toamnei. 9 a (înv) Care este supus morţii Si: (înv) putregăios (2). 10 a (înv; pex) Trecător.
11	a (Fig; d. oameni, grupuri sociale, regimuri politice etc.) Ineficient.
12	a (îe) A fi ceva - la mijloc (sau în Danemarca) Există ceva suspect în felul cum se desfăşoară lucrurile. 13 a (îla) - de bogat Foarte bogat.
14	a (îla) - de copt Foarte copt Si: răscopt.
putredl v vz putrezi putredlre sfvz putrezire putredlt, ~ă a vz putrezit putreditor, -oare a vz putrezilor
putrefacţie sf [Ai: BREZOIANU, A. 35/17 / V: (asr) ~iune / Pl: -ii / E: fr putrefaction] 1 Proces de descompunere a unor substanţe organice vii sau moarte, sub influenţa unor agenţi externi normali sau patogeni Si: (liv) putrefiere, (îrg) putrejune (1), (asr) putrezeală (1),putreziciune (1). putrezire, (îvr) putrificaţiune. 2 (Spc) Fază ultimă a procesului de asimilare şi dezasimilare a hranei de către un orgasnism viu, care constă în descompunerea sub acţiunea fermenţilor a resturilor neasimilate din materia cu care s-a hrănit organismul. 3 (Fig; rai') Ineficienţă. 4 (îs) Bacterii de - Grup de bacterii care provoacă fenomenele de descompunere a substanţelor organice. putrefacţiune sfvz putrefacţie
putrefia vr [At: CĂLINESCU. B. I. 104 / P: -fi-a / Pzi: 3 -ză / E: fr putrefier] (Liv) A putrezi (1).
putrefiabil, ~ă a [At: DN2 / P: -fi-a- / Pl: -i, -e / E: fr putrefiable] (Liv) 1-2 Putrescibil (1-2).
putrefiere .y/‘[At: DN2 / P: -fi-e- / Pl: -ri / E: putrefia] (Liv) Putrezire (1).
putregai sn [At: DOSOFTEI ap. C. CR. 240/17 / V: (reg) — r«g— (Pl: -răgaie, -răgai, -răgai) smn. (îvr) -e sf (îrg) —ng— (Pl: -rigaie, ~rigai, -rigai) smn / Pl: -uri, (îvp) ~e, (pop, sm) - / E: putred] 1 Lemn. plantă putredă (1). 2 Masă vegetală în descompunere. 3 Obiect de lemn putred
(1)	Si: (rar) putrezitură (1). 4 (Pex) Obiect vechi, extrem de uzat Si: (rai') putrezitură (2). 5 Boală provocată de unele specii de ciuperci, care duce la putrezirea plantelor. 6 (îvr) Mucegai. 7 (îvr; îf putregaie) Miros de putrefacţie (1). 8-9 (Fig; dep) Om (bătrân şi neputincios sau) decăzut, corupt. 10 (Fig) Ineficienţă. 11 (Fig) Ceea ce este corupt. 12 (Ent; pop) Licurici (Lampyris noctiluca). putregaie sf vz putregai
putregăl vi [At: TAFRALI, S. 152 / Pzi: -esc / E: putregai + -ăi] (Rar) A putrezi (1).
putregăios, -oasă a [At: CANTEMIR. HR. 169 / P: -găi-ios / V: (îrg) -ng~ / Pl: -oşi, -oase / E: putregai + -w] 1 (Pop; d. corpuri, substanţe vegetale) Putred (1). 2 (înv) Putred (9). 3 (Pex) Trecător.
105
PUTREGĂIT
putregăit, ~ă a [At: GANE. N. II. 37 / Pl: -iţi, -e / E: putregai] (Pop;
d.	corpuri vegetale) 1 Putred (1). 2 Plin de putregai (1). putregiune sf'vz putrejune putrejiciune sf vz putreziciune putrejuciune sfvz putreziciune
putrejune sf [At: CORESI. EV. 213 / V: (înv) ~răj~, -egiune, -eziu-/ Pl: -ni / E: putred + -iune] 1 (îrg) Putrefacţie (1). 2 (îrg; pex) Putreziciune
(2). 3 (înv) Mortăciune. 4 (îrg) Putreziciune (4). 5 (Fig) Ineficienţă.
putrescent, ~ă a [At: DN2 / Pl: -nţi / E: fr putrescent] (Liv) Care a intrat în putrefacţie (1).
putrescentă sf [At: DN3 / E: fr putrescent] 1-2 Intrare în putrefacţie (1-2).
putrescibil, ~ă a [At: SCRIBAN. D. / Pl: -i, -e / E: fr putrescible] 1 (D. corpuri sau substanţe organice, ori d. obiecte confecţionate din aceste substanţe) Care putrezeşte (1) uşor Si: (liv) putrefiabil (1), (înv) putrezicios (1), putrezit or (1). 2 Care este supus putrezirii (1) Si:' (liv) putrefiabil (2). (înv) putrezicios (2), putrezitor (2).
putrescibilitate sf [At: DN3 / Pl: (rar) -taţi / E: cf fr putrescibilite] însuşire a ceea ce este putrescibil. putret sn vz portret
putrezeală sf [At: LB / Pl: -eli / E: putrezi + -eală] (Asr) 1 Putrefacţie (1). 2 Putreziciune (2). 3 Putreziciune (4).
putrezi [At: PSALT. HUR. 44v/l /V: (îrg) ~ed\, (înv) —nzi / Pzi: -z.esc / E: putred] 1-2 vir (D. corpuri sau substanţe organice ori d. obiecte confecţionate din astfel de substanţe; pex. fig) A-şi pierde treptat aspectul, consistenţa, duritatea etc. sub influenţa agenţilor externi normali sau patogeni Si: a (se) altera, a (se) descompune, a (se) strica, (liv) a (se) putrefia, (rar) a putregai. 3 vi (îe) A-i - (cuiva) ciolanele (sau oasele, oscioarele) A zăcea mort (1). 4 vi (Pex; îae) A muri1 (1). 5 vi (Rar; d. ape) A deveni stătut, clocit. 6-7 vir (D. seminţe) A (se) descompune în vederea germinării. 8 vi (Reg; îf putredi) A zăcea bolnav de moarte. 9 vi (Fig) A sta închis multă vreme, în condiţii de distrugere fizică şi morală.
10	vi (Fig; d. oameni) A duce o viaţă monotonă, de lâncezeală Si: a lâncezi, a mucezi. 11-12 vir (D. organe şi ţesuturi ale corpului) A se cangrena.
putrezicios, ~oasă a [At: DRLU / Pl: -oşi, -oase / E: putrezi + -icios] 1-2 (îdt) Putrescibil (1-2).
putreziciune sf [At: CORESI. EV. 99 / V: (înv) ~eji, ~ejuc~ / Pl: -ni / E: putrezi + -iciune] 1 (Asr) Putrefacţie (1). 2 Materie organică putredă (1) Si: (liv) putriditate (1). (rar) putrezime (1). putrezeală (2). (îrg) putrejune (2). 3 Mortăciune. 4 Stare a unei materii, a unui organism putred (1) Si: (liv) putriditate (3) (rar) putrezime (3).putrezeală (3). (îrg) putrejune
(4). 5 (Fig) Corupţie.
putrezime sf f At: AGÎRBICEANU. A. 532 / Pl: -mi / E: putred + -ime] (Rar) 1-3 Putreziciune (2-4) putrezind, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I. 291 / Pl: -nzi. -e / E: putrezi] (Rar) Care este în curs de putrezire (1).
putrezire sf[At: PSALT. HUR. 10714 / V: (înv) ~edi~ / Pl: -ri / E: putrezi] Proces de descompunere aflat în curs. a unui coip. a unei substanţe organice, a unui obiect făcut din asemenea substanţe Si: (liv) putrefacţie
(1). putrefiere.
putrezit, -ă a [At: COD. TOD. 221 /V: (înv) ~edit / Pl: -iţi, -e / E: putrezi] 1 (D. corpuri ori d. substanţe organice sau d. obiecte făcute din astfel de substanţe) Care şi-a pierdut aspectul, consistenţa, duritatea etc. sub influenţa agenţilor externi normali sau patogeni şi care a intrat în putrefacţie (1) Si: alertat, descompus, putred (1), stricat, (liv) putrid1 (1).
2	(Rar; d. ape stătătoare) Clocit.
puti'ezitor, ~oai~e a [At: CORESI, EV. 217 / V: (înv) ~edi~ / Pl: -i, -oare
i	E: putrezi + -tor] (înv) 1 (Pex) Putrescibii (1). 2 (Pex) Care este muritor, efemer. 3 Care face să putrezească (1).
putrezitură sf[At: SCRIBAN, D. / Pl: -ri / E: putrezi + -tură] (Rar) Putregai (1). putreziune sfvz putrejune
putric s [At: PRIBEAGUL, P. R. 57 / Pl: net / E: mg putri] (Trs) Colibă.
putrid1,	a [At: BABEŞ. O. A. I. 324 / Pl: -izi, ~e / E: fr putride]
(Liv) 1 Putred (1). 2 Produs de putrefacţie. putrid2, ~ă a vz putred
putriditate sf[At: SCRIBAN, D. / Pl: -taţi / E: fr putridite] (Liv) 1-3 Putreziciune (2-4).
putrificaţiune s;/‘[At: BARASCH, M. III, 174/8 / P: -ţi-u- / Pl: -ni / E: cf putrefia] (îvr) Putrefacţie (1). putrigai sn vz putregai putriganie sfvz putreganie putrigăios, ~oasă a vz putregăios putrit, ~ă a vz putred
putritudine sf[At: DN3 / E: cf it putredine] (Liv) Putriditate. putrizi v vz putrezi putroacă sfvz potroacă1
putto sn [At: DN3 / Pl: putti / E: it putto] (Art) 1 Denumire în sculptura şi pictura italiană pentru motivul plastic al copilului Amor Si: amoraş.
2	Denumire dată figurilor de îngeraşi care apar frecvent în compoziţiile iconografice sau decorative din epoca Renaşterii şi apoi în baroc. putuoacă sf vz picioică
puturos, ~oasă [At: ANON. CAR. /V: (reg) puotoros f Pl: -oşi, -oase f E: putoare + -os] 1 a Care miroase urât Si: (liv) mefitic, pestilenţial, (îvr) putos. 2 a Care este acoperit, îmbâcsit, plin de murdărie, de pete Si: jegos, murdar (1), nespălat, soios, slinos, (reg) mârşav, mocicoş, muruit, muscuros, muzgurit. 3 a (Reg; îs) Rachiu - Rachiu de calitate inferioară.
4	a (Fig) Mizerabil. 5-6 a, s (Om) leneş. 7 ş/’(Bot) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu rădăcina pi votantă, groasă, cu tulpini numeroase, ramificate, cu frunze lung peţiolate. adânc penate şi cu inflorescenţă deasă Si: (reg) cerenţel, ridichioară (Diplotoxis tenuifolia). 8 ş/'(Bot; reg; şîs buruiană -oasă, iarbă -oasă) Puciognă (1) (Bifora radia ns). 9 ş/‘(Bot; reg) Mărul1-lupului (Aristolochia clematitis). 10 sf (Bot; Olt) Muşcată1 {Pelargonium zonale). 11 sf(Bot; reg) Păpălău (1) {Physalis alkekengi).
12	sf (Bot; înv) Coriandru {Coriandrum sativum). 13 sf (Bot; reg) Ciuboţica-ciicului {Primula veris). 14 sm (Zlg; reg) Sconcs {Me.phitis mephitis). 15 sn (Mar) Petrol.
puturoşenie sf[At: C. PETRESCU, C. V. 105 / Pl: -ii f E: puturos + -enie] 1 Ceea ce miroase urât. 2 Stare a lucrului sau a fiinţei puturoase
(1)	Si: puturoşie (1). 3 Putoare (1). 4 Stare a omului puturos (6). 5 Lene.
6	(Fam) Om leneş.
puturoşi vri [At: UDRESCU. GL. / Pzi: -şese f E: puturos] (Pop) 1-2 A (se) lenevi.
puturoşie sf[At: POLIZU / Pl: -ii / E: puturos + -ie] 1 Puturoşenie
(2).	2 Lene.
putut, ~ă a [At: PASCU, S. 138 / Pl: -uţi, -e l E: putea] (Reg) Puternic
(5).
puţ1 i [At: CV 1950. nr. 11-12, 40 / E: ger putz] (Buc) Strigăt cu care se asmut câinii asupra cuiva.
puţ2 sn [At: CORESI, EV. 151 /V: (îvr) pot f Pl: ~uri f E: ml puteus]
1	Fântână. 2 (îs) ~ colector Cavitate în care se adună apele captate prin drumuri, drintr-un strat de apă freatică. 3 (Rar; îs) ~ artezian Fântână arteziană. 4 (îs) ~ absorbant Groapă făcută până la un strat de pământ permeabil, prin care se introduc în sol. în cantităţi mici, apele uzate din canale, după o curăţire prealabilă de corpurile în suspensie pe care le conţin. 5 (îe) A căra apă la - A întreprinde acţiuni zadarnice. 6 (Pfm; îe) A cădea (sau a sări) din lac în - A da de un rău mai mare. fugind de alt rău. 7-8 (Rar; îe; îlav) (A se simţi) ca câinele în - (A se simţi) prost. 9 (Rar; îe) A cădea ca pisica în - A ajunge într-un loc sau într-o situaţie care nu ţi se potriveşte sau în care nu te-ai fi aşteptat să ajungi.
10	(Reg; îs) ~ părăsit Persoană care consumă băuturi alcoolice fără să se îmbete. 11 (Reg) Joc de copii care constă din construirea, din coceni de porumb suprapuşi, a unui puţ2 (1). 12 Gaură cilindrică forată în scoarţa pământului pentru exploatarea unui zăcământ de petrol. 13 (Pex) Sondă.
14	Spărtură în mină care leagă zăcământul cu suprafaţa sau cu o galerie principală, făcuta pentru extracţie, aeraj sau pătrunderea personalului în
106
PUTUICĂ
mină. 15 (Pan) Locaş al unei nave în care se depozitează lanţurile ancorelor. 16 (Mun; Dob) Groapă în pământ pentru păstrarea cerealelor.
17	(Reg) Zgomot care se face la golirea lichidului din ulcior. 18 (Ast; reg; art.) Pegas.
puţar sm [At: POLIZU / Pl: ~i / E: puţ2 + -ar] 1 (Reg) Fântânar. 2 Persoană care sapă puţuri2 (12) de petrol. 3 (Pex) Muncitor la puţurile2
(12)	sau la sondele de petrol.
piiţă sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ţe IE: ml praeputium] 1 (Pop) Penis Ia copii şi la unele animale mici Si: (trv) pitlicâ (2). 2 (Pfm; pex) Organ sexual la copil. 3-4 (Pfm; şdp) Penis (mic) aî adultului. 5 (Arg) Termen de adresare ironic adresat unui băiat mic sau unei persoane tinere de sex bărbătesc Si: (reg) puţicane (fam) puţică (3), puţoi (5), (trv) pulică (1), sulică (5). 6 (Arg) Vulvă. 7 (Reg; îc) ~ţa-cocoşului Plantă erbacee din familia orhidaceelor, care creşte prin păduri umbroase şi păşuni umede, cu tulpina dreaptă, frunze ovale, opuse şi flori verzi-gălbui, dispuse într-un spic terminal Si: buhai (Listera ovata). 8 (Bot; reg; îc) ~ţa-ţiganului Coada-vacii (Verbascum phlomoides). 9 (Reg; îc) ~ţa-cânelui Plantă nedefinită mai îndeaproape. 10 (Reg; îc) ~ţa-cucului Plantă nedefinită -mai îndeaproape. 11 (Reg; îc) ~ţa-ursuîui Plantă nedefinită mai îndeaproape. 12 (Reg; îc) ~ţa-preotesii Plantă cu tulpina subţire, cu frunzele rare, de formă lunguiaţă, cu flori albastre, care creşte prin fâneţe. nedefinită mai îndeaproape. 13-14 (Iht; reg; şîc H^-ciobanului) Două specii de guvizi (Gobius gymnotrachetus şi marmoratus). 15 (Atm; Trs; îs) ~ţa-gâtului Omuşor. 16 (Pop) Băiat mic sau tânăr. puţan, a, av vz puţin puţănd, ~ea a, av vz puţinei puţămcă, ~ea a, av vz puţinică
puţar sm [At: MAT. DIALECT. I, 189 / Pl; -/ / E: ger Putzer) (Trs; Buc) Ordonanţă. puţan, ~ă a, av vz puţin
puţcă A/[At: ALR II. 6 454/365 / Pl: puţce / E: net] (Buc; Trs; Mar) Baros.
puţi [At: CORESI, EV. 96 / Pzi: put, 2 puţi, 3 pute; Cj: 3, 6 (îrg) să puţă / E: ml putere] 1 vi A răspândi 1111 miros greu, neplăcut. 2 vi (Ie) A ~ locul (sub cineva) (de lene) sau a-i ~ cuiva şi urma (de lene) A-i fi cuiva foarte lene. 3 vi (Ie) Nici nu pute, nici nu miroase Nu-i nici bun, nici rău, e aşa şi aşa. 4 vi (Pfm; îe) A(-i) ~ (cuiva) gura A fi mincinos.
5	vi. (Reg; îe) A ~ a pustiu A fi gol. 6 vi (Rar; îe) Parcă tot îi pute ceva A nu-i plăcea cuiva nimic, a fi mereu nemulţumit. 7 vi (Fig; fam) A fi în cantitate mare, a fi plin de... 8 vi (Fig; înv) A aduce a..., a semăna cu... 9 vi (înv) A mirosi. 10-11 vti (Fig; pop; udp „a“, care arată elementul de referinţă) A mirosi (ceva). puţiană sf vz piţiană
puţicane s [At: CIAUŞANU, V. 193 / Pl: net / E: puţă] (Olt) Puţă (5). puţică sf [At: CIAUŞANU. V. 193 / Pl: -ia / E: puţă + -ică] 1-2 (Fam; şhp) Puţişoară (1-2). 3 Puţă (5).
puţin, [At: COD. VOR. 8/5 / V: (înv) poţin, puţan, puţan, puţun / Pl:	~e. / E: ml *putinus (= pittinus)] 1 a (îoc mult, numeros) Care este
în cantitate mică Si: (pop) niţel, niţică. 2 a (îoc mult, numeros) Care există în sorturi', în locuri etc. reduse ca număr Si: (pop) niţel, niţică. 3 a (Pex) Care are un nivel cantitativ sau valoric scăzut. 4 a Insuficient. 5 a (îlav) De ori Rareori. 6 a (îlav) In zile (sau. rar. ceasuri) Peste câteva zile sau ceasuri. 7 a (Rar; îla) ~ la minte Prost. 8 a (Rar; îal) Naiv. 9 a (îvr; îla) ~ Ia simţire Nesimţitor. 10 s Ceea ce este sau ar trebui să fie în cantitate mică, în măsură mică. în număr redus, în cantitate valorică scăzută etc. 11 a (înv; d. preţuri; îoc mare, ridicat) Scăzut. 12 av în cantitate, în măsură sau în număr mic. 13 av în cantitate. în măsură sau în număr insuficient. 14 av (îlav) Mai ~ în afară de. 15 av (îlav) Cel ~ sau pe ~Exprimă determinarea restrângerii unei stări, manifestări, acţiuni etc. la un stadiu minimal acceptat ca necesar, indicat, potrivit, posibil etc. Si: măcar. 16 av (îlav) Cât de ~ în foarte mică măsură. 17 av (îlav) (îcn) Câtuşi de ~ Nici în cea mai mică măsură. 18 av (îlav) (~) câte ~ sau (câte)
-	Pe rând. 19 av (îlav) Pe ~ Cu un preţ scăzut. 20 a (înv) Care este
de dimensiuni, de proporţii, de capacitate redusă. 21 a (îpp) Mărunt. 22 a Care are durată scurtă. 23 a (îlav) In (sau peste) ~ă vreme ori în (sau peste) ~ timp Curând. 24 av Pentru scurt timp. 25 av (îlav) Peste (sau. îvr. în) ~în curând. 26 a (Pex) Care are forţă, intensitate, putere scăzută.
27	a De valoare scăzută. 28 av în oarecare măsură. 29 av (îlav) Cu atât (sau, înv. atâta) mai ~ într-o măsură şi mai mică, determinată de împrejurarea respectivă. 30 av (îlav) Nu mai Deopotrivă. 31 av (înv; îcn) Cât pe-aci.
puţina vt [At: DRLU / Pzi: -nez / E: puţin] (înv) A împuţina. puţinare sf[At: (a. 1710) GCR I, 366/17 / V: (înv) ~mre / E: puţina] (înv) împuţinare.
puţinătate sf[At: (a. 1643) BV I. 134 / E: puţin + -ăitate] 1 Cantitate sau număr mic Si: micime, (rar) puţintime, (îrg) puţinime, (îvr) puţineală (1). 2 Cantitate sau număr insuficient Si: micime, (rar) puţintime, (îrg) puţinime, (îvr) puţineală (2). 3 Dimensiune, proporţie, volum sau capacitate redusă Si: micime, puţineală sf [At: CLEMENS / E: puţin + -eală] 1-2 (îvr) Puţinătate (1-2). puţind, ~ea [At: PSALT. HUR. 95v/22 / V: (înv) / Pl: ~e/, -de
l	E: puţin + -el] 1-12 a (îvp; şhp) Puţintel (1-12). 13-20 av (îrg; şhp) Puţintel (13-20). 21 av (înv; îlav) Cât de ~ în cât de mică măsură. 22 av (înv; îlav) Câte ~ încetul cu încetul.
puţineluş av [At: ANON. CAR. / E: puţinele uş] (îrg; şhp) 1-8 Puţintel (13-20).
puţinică af[At: ODOBESCU. S. III, 313 / Pl: ~ici / E: puţinea css] (îrg; şhp) 1-8 Puţintea (13-20).
puţinime sf [At: ŞINCAI, H R. III, II/6 / Pl: ~mi / E: puţin + -ime] (îrg) Puţinătate (1). puţimre sfvz puţinare
puţintd, ~ea [At: PRAV. 159 / V: (înv) ~ţăn, (reg) ~ţun~ / Pl: -ei, -e / E: puţin + -el] 1-12 a (Şhp) (Cam) puţin (1-2, 20, 22-23,27) Si: (îvp) puţinei (1-12). 13-20 av (Şhp) (Cam) puţin (13-14,25,29) Si: (îvp) puţinei (13-20).
puţinteluş, ~ă [At: CANTEMIR. IST. 134 / Pl:	-e / E: puţintel +
-uş] (înv; şhp) 1-4 a (Cam) puţintel (1-4). 5-8 av (Cam) puţintel (13-16). 9-10 av Puţintel (19-20).
puţintică af[At: HELIADE, O. II, 9 / Pl: ~ici / E: puţintea css] (îrg; şhp) 1-8 Puţintea (13-20). 9 (îlav) în ~ vreme Foarte curând.
puţintime sf [At: MARIAN ap. CADE / E: puţintel] (Rar) Putinătate (1).
puţişoară sf [Ai: ALR I/I, h 33/512 / Pl: -re / E: puţă + -işoarăi] 1-2 (Pfm; şhp) Puţă (1) (mică) Si: (înv) puţuică (1-2). (fam) puţică (1-2). 3 (Mpl) Produs culinar din cartofi fierţi, făină şi ouă. având forma de baston presărat cu pesmet prăjit în grăsime şi cu zahăr. 4 (Atm; reg) Omuşor. puţoaică sf vz picioică
puţoi [At: DDRF / Pl: (1-2, 6-12) ~oaie / E: puţă + -oi] 1-2 sn (Şdp) Puţă (1) (mare). 3-4 smi (Pfm; şdp) (Puşti) care, în viziunea adulţilor, dovedeşte lipsă de respect faţă de aceştia sau pretenţii nefondate de emancipare. 5 smi (Fam) Puţă (5). 6-7 sn (Olt) Ţoi pentru ţuică, rachiu etc. 8 snp (Reg) Ţurţuri de gheaţă. 9 sn (Reg) Mică plantă erbacee din familia orhidaceelor. care creşte prin poieni şi păşuni în regiunea subalpină. cu frunze numeroase şi flori mici purpuriu-negricioase, cu miros plăcut de vanilie Si: săngele-voinicului (Nigritella ni gr a). 10-11 sn (Olt) (Fruct de) ardei iute (Capsicum annuum). 12 sn (Reg) Specie de cartofi lunguieţi, gălbui. puţoh v vz puţului
puţin [At: CV 1950. nr. 11 -12.40 / Pzi: -esc / E: gerputzen] 1 vt (Buc) A curăţa. 2 vt (Spc; c. i. încălţămintea) A lustrui. 3 vt (Reg; spc) A ţesăla.
4	vt (Spc; reg) A spoi. 5 vt (Buc; fig) A certa. 6 vt (Buc; fig; pex) A bate.
7	vr (Reg) A se împodobi.
puţuială sf [At: LEXIC REG. 107 / P: ~ţu-ia~ / Pl: ~idi / E: puţui + -eală] 1 (Buc) Lustruire a încălţămintei. 2 (Reg; fig) Ceartă.
puţuică sf [At: LB 565 / Pl: ~ci / E: puţă + -uică] (înv; şhp) 1-2 Puţişoară (1-2).
107
PUŢUITURĂ
puţuitură sf [At: LEXIC REG. 107 / P: -ţu-i- / Pl: -ri / E: puţui + -tură]
1	(Buc) Lustruire a încălţămintei. 2 (Reg; fig) Ceartă.
puţuleţ sn [At: DDRF / Pl: -e / E: puţ2 + -uleţ] 1-2 (Rar; şhp) Puţ2 (1) (mic). puţuh v vz puţului
puţului [At: COMAN, GL. / V: (reg) ~/i, ~urlui, ~wrwi, /?wfc>/i / Pzi: ~esc / E: mg pucol] 1 vr (Trs; c. i. încălţăminte) A lustrui. 2 vt (Trs) A ţesăla. 3 vr (Trs; Mol) A se găti.
puţuluială sf [At: CV 1950, nr. 11 -12, 40 / P: -lu-ia- l V: ~uru~ / Pl: -idi / E: puţului + -eală] 1 (Buc; îf puţuruială) Lustruire a încălţămintei.
2	(Reg; fig) Bătaie. puţuri, ~ă a, av vz puţin puţund, ~ea a, av vz puţinei puţuntd, -ea a, av vz puţintel
puţurde snp [At: BL VI, 161 / E: puţuri (pil puţ2) + -ele] (Reg; şhp) Puţuri (mici) Cf put2 (1). puţurgau sn vz puţurgoi
puţurgoi [At: LEXIC REG. /V: ~gau (Pl: -gaie) sn / Pl: ? / E: net] 1 s (Reg) Rachiu. 2 sn (Mar; îf puţurgău) Spirt denaturat. puţurliii v vz puţului puţurui v vz puţului puţuruială sfvz puţuluială puvnari sn vz pumnar puvni v vz pufni
puvoi sn vz puhoi1
puvuială sf [At: ALR I, 1085/776 / P: -vu-ia- / Pl: -idi / E: net] (Atm; reg) Flămânzare. puzdarie sfvz puzderie puzdărie sf vz puzderie
puzderie sf [At: PSALT. 329 / V: (îrg) pozdarie, poz~, ~<iăr~, (înv) păsdere, pozdarie, pusdarie, (reg) păzdării sfp, pâzdărie, pâz~, posdire, pozdai'e,pozdărăi,pozdde, ~darie /S şi: pusd~/ Pl: -ii / E: siv ntSAepHK]
1	(Lsg; csc) Resturi lemnoase care cad din tulpina cânepei sau a inului la meliţare, destrămare etc., folosite pentru aţâţarea focului Si: (reg) spâhdării, zgreben. 2 (Pop; îe) A (se) face - A (se) sfărâma. 3 (Reg) Pleavă (1). 4 (Olt; Mol; lpl îf păzdării, puzderii) Surcele pentru aprins focul. 5 Cantitate mare de praf, de stropi de ploaie, de fulgi etc. (răscolită de vânt, împrăştiată). 6 Număr, cantitate extrem de mare Si: mulţime.
puzzle sni [At: DN3 / P: pazl / E: eg puzzle] (Agm) Joc de reconstituire a unui întreg din fragmente decupate. puzhc sn vz prusluc
puzzolană sf [At: LTR2 / P: -ţo- i E: it puzzolana] 1 Material de construcţie bogat în bioxid de siliciu, solubil în soluţii alcaline, întrebuinţat ca adaos hidraulic la fabricarea cimentului. 2 (Gig) Tuf format din sedimentarea cenuşii vulcanice, rezistent la apa de mare.
pya sm [At: DN~’ / Pl: pyas l E: fr pya] Monedă divizionară în Birmania. valorând a suta parte dintr-un kyat.
108