Redactor: IOANA CRACĂ Tehnoredactor: MARIANA MÂRZEA Coperta: SILVIU IORDACHE
Dicţionarul a fost publicat cu sprijinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării
Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate Editurii Univers Enciclopedic
ISBN 973-8240-69-7
ACADEMIA ROMÂNĂ INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ JORGU IORDAN
micul dicţionar
9
academic
:
VOLUMUL I LITERELE A-C
5	Qgl	Cuvânt	înainte	de Eugen Simion
Prefaţă de Marius Sala
€J
EDITURA UNIVERS ENCICLOPEDIC BUCUREŞTI, 2001
MICUL DICŢIONAR ACADEMIC (MDA) elaborat sub egida
ACADEMIEI ROMÂNE PREŞEDINTE Acad. EUGEN SIMION DE CĂTRE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ „IORGU IORDAN» DIN BUCUREŞTI
AL ACADEMIEI ROMÂNE
DIRECTOR Acad. MARIUS SALA
LUCRAREA A FOST ÎNCEPUTĂ SUB CONDUCEREA Acad. ION COTEANU
Redactori responsabili: Acad. MARIUS SALA şi ION DĂNĂILĂ
Micul dicţionar academic (MDA) a fost redactat şi revizuit în cadrul Sectorului de lexicologie şi lexicografie al Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan44 din Bucureşti al Academiei Române, de următorul colectiv:
Melania Bădic Anca Boldea Valentina Cărare Ion Dănăilă Viorel Deliu Liliana Hoinărescu Mihaela Marin
dr. Cătălina Mărănduc Nicoleta Mihai dr. Mihaela Popescu dr. Carolina Popuşoi Claudia Silişteanu dr. Doina Sparionoapte Florin Sterian
dr. Ariadna Ştefănescu Oana Tittel Nicoleta Tiugan dr. Radu Trif Florin Vasilescu Violeta Vizireanu Maria Zbarcea
Secretara volumului: Anca Boldea
Au colaborat: Rodica Bogdan, Cristina Borzan, dr. Monica Busuioc, Claudia Ene, Daniela Grădinescu, Eugenia Guţulescu, dr. Lucreţia Mareş, Eleonora Popa, Silvia Săvulescu, Anca Sevcenco, Oana Sitaru, Lidia Slăninoiu, Corina Stancu, Aurelia Ulici.
Operatori date: Elena Dosan, Elena Daniela Ionescu, Georgeta Mihaela Manole, Roxana Andreea Teodorescu
CUVÂNT ÎNAINTE
Ideea de a pregăti acest dicţionar îmi aparţine. Nu sunt un spirit posesiv, nu cer nimănui răsplata pentru jertfa mea patriotică, dar, insist, ideea de a publica un dicţionar care să se situeze, ca număr de cuvinte şi stil filologic, între DEX (un dicţionar pentru marele public) şi Dicţionarul Tezaur (adresat specialiştilor), am avut-o eu prima oară prin 1993, cred, cândiîn urma transformărilor petrecute în Secţia de Filologie şi Literatură a Academiei Române, m-am trezit ales vicepreşedinte coordonator. Am imaginat acest proiect şi cel dintâi care l-a acceptat, spre bucuria mea, a fost regretatul academician Ion Coteanu. Din acest moment, ideea nu-mi mai aparţine. Am dăruit-o cu plăcere în mâini bune (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan") şi, iată, dupp>-7 ani, ideea începe să capete o formă. N-a fost cum aş fi dorit eu (să nu ne apuce mileniul III fără marile dicţionare încheiate), dar e bine că, totuşi, după atâtea îndemnuri şi discuţii, Micul Dicţionar Academic apare. Deocamdată cu primul volum. Celelalte trei vor apărea, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu sprijinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi cu râvna şi devotamentul lexicografilor din Institutul de Lingvistică al Academiei Române, în anul 2002. Aproape că mi-e frică să dau acest termen, nu pentru că aş fi superstiţios, ci din teama de a mai propune date pe care să nu le putem respecta. Nu de mine e vorba, foarte decis în această privinţă, şi nici de ceilalţi membri ai Secţiei de Literatură şi Filologie a Academiei Române, la fel de hotărâţi, ci de lexicografii de la Institutul „Iorgu Iordan" care au promis până acum cam de zece ori că vor încheia importanta şi migăloasa redactare a dicţionarului. Nu l-au încheiat nici acum, dar sunt semne că vor ajunge în câteva luni la capăt. Lene tradiţională, dificultăţi neprevăzute, spirit de resemnare, filozofia lui „ce-o fi o fi" şi „ce atâta grabă, las’ că nu dau turcii?!...". Probabil câteva din toate. Cercetătorul român lucrează încă în ritmuri cosmice şi îşi propune proiecte care să-l ţină, netulburat, până la pensionare... Uneori chiar mai mult decât atât. Dicţionarul Academiei (dicţionarul tezaur) a fost început de Hasdeu, acum o sută şi mai bine de ani, şi n-a fost încheiat nici azi. Sunt veşti că va fi terminat în anii viitori, pentru a fi, apoi, reluat de la capăt. Muncă de Sisif, firească până la un punct. Nefiresc este doar ritmul de melc, lipsa noastră de concentrare şi lipsa noastră, endemică, de grabă în istorie. Lucrăm ca şi când am avea infinitul în faţă. Biblia ne spune însă că trebuie să facem, într-adevăr, ca şi când am trăi o veşnicie, dar să ne rugăm ca şi când am muri mâine. L-aş traduce, aici, pe a face prin a gândi, a proiecta pe termen lung şi pe a ne ruga prin a duce lucrurile la capăt...
MZM este o. operă esenţială, cred, pentru cultura noastră. Ea va avea patru volume care adună aproximativ 175 000 de cuvinte, cu explicaţiile (concentrate) de rigoare. Nu ştiu încă dacă toate cuvintele din limba română (o limbă foarte activa, o limbă deschisă), dar, oricum, cuvintele esenţiale. Dicţionarul va fi la îndemâna oricui doreşte să se instruiască în această privinţă şi, pentru aceasta, are nevoie de un instrument de lucru accesibil. Cele peste 30 de volume ale Dicţionarului tezaur sunt mai greu de consultat (ele se află, de regulă, în marile biblioteci), MDA poate sta, frumos, în rafturile bibliotecii noastre. Despre felul cum este alcătuit şi, mai exact, despre ce cuprinde, puteţi afla din articolele ce urmează, scrise de domnii Marius Sala şi Ion Dănăilă, coordonatorii acestei lucrări de anvergură. Mie nu-mi rămâne să spun decât faptul că o naţiune civilizată este, între altele, o naţiune care îşi cultivă şi îşi apără limba. Iată de ce Academia Română acordă atâta importanţă acestor proiecte şi iată de ce doreşte ca, în cel mai scurt timp posibil, să scoată Tratatul de istorie a românilor (în opt volume). Dicţionarul general al literaturii române (în cinci volume) şi, bineînţeles, Micul dicţionar al Academiei şi ultimele tomuri din Dicţionarul tezaur pregătit, cu pasiune şi exigenţă, de câteva generaţii de filologi. Felieitându-i pe cei care sunt, să ne amintim cu recunoştinţă de cei care nu mai sunt azi printre noi. Ei şi-au pus viaţa şi ştiinţa lor în slujba culturii române. Ce putem să le cerem celor care duc mai departe
V
această frumoasă tradiţie academică este să învingă în ei spiritul de inerţie şi adamismul care pare a fi, în această parte de lume, boala fundamentală a spiritului. Aceasta înseamnă că pornim, cu fervoare, proiecte mari pe care, apoi, le abandonăm. Cam pe la cuvântul bărbat sau la cuvântul lojniţă. Cum să facem să ajungem, odată, la coada alfabetului? MDA apare, acum, cu literele A-C. Celelalte sunt, după informaţiile pe care le am, gata să iasă din calculatoare. în clipa în care voi contempla, cu dicţionarul în mână, familia cuvintelor care încep cu litera Z, voi fi convins că noi, românii, am învins inerţiile spiritului adamic şi suntem gata să proiectăm catedralele pe care, în mod sigur, nu le vom părăsi înainte de a le pune acoperişul.
EUGEN SIMION
10 noiembrie 2001
VI
PREFAŢĂ
9
1.	^^dicţioriar este o lucrare unică în cultura română. în esenţă, este vorba de un dicţionar care cuprinde, înţr-o formă comprimată, toate cuvintele şi variantele din dicţionarul tezaur al limbii române, cunoscut sub numele de
^pictionarul Academiei. Spus altfel, va fi cei mai bogat dicţionar al limbii române, cu 175 000 de intrări, dintre care 125 000 sunt cuvinte propriu-zise, iar restul de 50 000 sunt variante lexicale.
Pentru cititorul neavizat, ca şi pentru cel ce a aflat câte ceva despre Dicţionarul Academiei care stă la baza MDA este necesară o scurtă prezentare a dicţionarului tezaur fără de care ar fi mai greu să se înţelelagă ce este MDA şi de ce a fost posibil să se realizeze acum.
2.	Dicţionarul Academiei are o istorie de peste un secoL început imediat după constituirea Societăţii Academice (viitoarea Academie Română) în urmă cu 135 de ani, dicţionarul academic a cunoscut încercările succesive ale lui
A.T. Laurian şi I.C. Massim, B.P. Hasdeu, A. Philippide fără rezultatele dorite de forul academic. în 1905, conducerea Academiei Române a încredinţat realizarea dicţionarului lui Sextil Puşcariu, cel mai mare lingvist al secolului trecut. Acesta a publicatjîn perioada 1913-1949/volumele cu literele A - B, C, D - de, F -1, J - lojniţă; lojniţă a devenit, fără să vrea cineva!, un cuvânt important în istoria lexicografiei româneşti, fiindcă la el s-a oprit tipărirea primei serii a dicţionarului academic, cunoscută sub numele „Dicţionarul lui Puşcariu44 (lingviştii îi spun mai scurt DA). Această serie totalitează 3 143 de pagini de tipar.
Evenimentele de tristă amintire care au urmat au avut consecinţe şi asupra sorţii dicţionarului academic. Activitatea la dicţionar a fost întreruptă brutal în 1952. Nu intru în paginile negre ale istoriei lui care au fost prezentate în monografia Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan “.50 de ani de existenţă (1949 - 7999), Bucureşti, Univers Enciclopedic, 1999, p. 66-97. Este important de reţinut faptul că, după 1958, s-au reluat lucrările la o nouă serie a Dicţionarului limbii române, cunoscut sub sigla DLR la care au fost angrenate institutele de profil: Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan44 din Bucureşti, Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu44 din Cluj şi Institutul de Filologie Română „A. Philippide44 din Iaşi. Conducătorii lucrării au fost Iorgu Iordan, Al. Graur şi I. Coteanu. Din 1965 până astăzi au apărut 20 de volume la care au lucrat 92 de persoane. S-a continuat cu partea nepublicată din dicţionarul academic: literele M (1965 - 1968), N (1971), O (1969), P în cinci părţi (p - păzui 1972, pe - ptnar 1974, pînă - pogribanie 1977 ,pogrijenie - presimţire 1980, presin - puzzolană 1984),/? (1975), 5 în cinci părţi (s - s la buc, scladă - semîntărie 1987, semn - sîveică 1990, slab - sponghios 1992, spongios - swing 1994), $ (1970), T în două părţi (t - tocăliţă 1982, tocană - twist 1983), Ţ (1994), V (v - veni 1997) şi Z (2000). Dintre acestea au fost redactate la Bucureşti literele M, N, P, 5, Z (= 5 661 pagini), la Cluj literele O, /?, Tf Ţ (= 2 044 pagini) şi la Iaşi literele S, V (= 599 pagini), în total 8 304 de pagini. Au mai fost redactate, sau sunt în curs de redactare literele D (în trei părţi) la Bucureşti, U şi parţial L la Cluj, £, L (parţial), V (restul de două părţi) şi X, Y, W la Iaşi. Litera U este la tipar. Din sumara prezentare a istoriei dicţionarului academic rezultă că, în linii mari, redactarea acestei opere începută de mai bine de un secol este terminată. în prezent se mai lucrează la revizia textului şi a etimologiilor. După moartea celor trei mari profesori, conducerea Academiei a numit doi membri ai Academiei Române, acad. Marius Sala şi Gh. Mihăilă, membru corespondent, să se ocupe de coordonarea lucrărilor.
VII
3.	Am considerat necesară o incursiune în istoria dicţionarului academic fiindcă MDA nu s-ar fi putut face dacă nu am fi avut la dispoziţie dicţionarul academic redactat. Cu această observaţie am ajuns la un răspuns pe care vreau să-l dau, în calitate de responsabil actual al lucrării (alături de colegul I. Dănăilă, responsabil de la început cândţîmpreună cu I. Coteanu|a elaborat principiile şi normele MDA) la o întrebare pe care aş formula-o sub o formă la modă „cine eşti dumneata «domnule» MDA?“. Nu este suficient să spunem că MDA este o sinteză, un comprimat al dicţionarului academic. Aceasta în primul rând pentru că între DA şi DLR există deosebiri subliniate de I. Dănăilă în articolul De ce este nevoie de un MDA? publicat în „Limba română" XLIII, 1994, p. 397- 406. Dintre deosebiri reţin doar una, cea mai importantă pentru MDA. Cele cinci volume publicate de S. Puşcariu (mai ales literele A - B) nu sunt la fel de bogate ca cele ale noii serii (se ştie că S. Puşcariu a acceptat cu prudenţă neologismele, iar anchetele dialectale, sursă importantă de cuvinte, erau la început). Această deosebire a făcut ca, pentru volumele din DA, să se apeleze la o serie de surse lexicografice dintre care se detaşează cunoscutul DEX.
4.	Ideea alcătuirii unui dicţionar în patru volume care să „comprime" cele 32 ale Dicţionarului Academiei, apărute sau aflate în curs de pregătire, s-a conturat în anii ’80 dar a căpătat o formă concretă la sfârşitul anului 1993 în timpul unei discuţii între regretatul I. Coteanu, directorul Institutului de Lingvistică din Bucureşti, acad. Eugen Simion, preşedintele de atunci al Secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române, I. Dănăilă, şeful sectorului de lexicografie şi lexicologie din Institutul de Lingvistică Bucureşti şi la care am asistat şi eu, ca secretar ştiinţific al institutului. Ea a prins viaţă în anul următor când MDA a fost inclus, la propunerea acad. Eugen Simion, între lucrările prioritare ale Institutului de Lingvistică din Bucureşti. Ca orice lucrare prioritară s-a bucurat de un tratament special atât din partea Academiei Române cât şi a conducerii institutului şi a colaboratorilor din sectorul de lexicologie şi lexicografie.
Pentru cei curioşi să afle înainte de apariţia tuturor volumelor cum va arăta un dicţionar care poate să includă în patru volume 32 de volume ale dicţionarului academic fără să se piardă vreo informaţie lingvistică importantă precizez că MDA are toate datele referitoare la cuvântul respectiv (categoria gramaticală, etimologia, variante, definiţia) dar nu va avea citate (aproximativ 3 200 000 de citate care reprezintă cam 88% din totalul textului dicţionarului academic au fost eliminate; în locul acestora se va da prima atestare). Pentru a câştiga spaţiu s-au introdus numeroase abrevieri care vor permite să nu se piardă nici o informaţie relativă la cuvântul analizat. Familiarizarea cititorilor cu aceste abrevieri va face mai uşoară consultarea. Detalii cu privire la structura fiecărui articol se pot găsi în îndrumări pentru folosirea dicţionarului publicate în continuare.
Sper ca acest dicţionar va avea aceeaşi difuzare ca DEX, altă lucrare cunoscută a institutului nostru (se ştie că în cele două decenii de la apariţie, DEX a ajuns la aproape 600 000 de exemplare, fiind de fapt best-seHerul lingvisticii româneşti). Nu pot să-i doresc Micului dicţionar academic decât să ajungă un termen comun MDA, aşa cum a ajuns şi DEX.
MARIUS SALA
VIII
îndrumări pentru folosirea dicţionarului
9
Micul dicţionar academic (MDA), al cărui prim volum, A-C (dintr-o serie de patru volume), îl punem la dispoziţia cititorilor acum, este o sinteză a două dicţionare proiectate, redactate şi apărute tot sub egida Academiei Române: Dicţionarul limbii române Serie veche, în cinci volume, (literele A, B, C, B-de, F-î, L-lojniţă, redactat la Cluj, de un colectiv condus de Sextil Puşcariu şi numit de specialişti DA) şi seria nouă, cu acelaşi titlu, dar abreviat DLR, redactat la Bucureşti, Cluj şi Iaşi, sub conducerea academicienilor Iorgu Iordan, Alexandru Graur, Ion Coteanu şi Marius Sala, din care au apărut, până în prezent, literele M, N, O, P, R, S, Ş, T, Ţ, V, Z. Sunt în diferite faze de lucru literele D, E, J, K, L, U, Q, X, Y, W.
Sinteza noastră redă toate informaţiile lingvistice incluse în DA şi DLR (forma-titlu, statutul morfologic, aria de răspândire, variante fonetice, sensuri, utilizări stilistice), cuprinse în cele două dicţionare academice, DA şi DLR.
Comprimarea volumelor menţionate mai sus nu a fost posibilă decât prin sacrificarea numeroaselor citate şi trimiteri pe care le conţin cele două serii, din care a fost păstrată, în MDA, o singură informaţie: prima atestare a cuvântui respectiv de care am dispus la vremea redactării acestui dicţionar.
Intrările din dicţionar sunt de două feluri:
1.	Articolul propriu-zis.
2.	Varianta cu trimitere la cuvântul-titlu de care aparţine.
Articolul propriu-zis are 14 secţiuni.
Cele 14 secţiuni ale articolului din dicţionarul nostru au poziţie fixă, succesiunea lor fiind următoarea:
1.	CUVÂNTUL-TITLU este cules cu caractere display (bold şi italic), exceptând grafemul accentuat, cules cu caractere drepte albe:
Ex: casă1.
Cifra culeasa în corp display la umărul unor cuvinte-titlu (casă1) sau cea culeasă cu caractere albe drepte într-o definţie (car1) indică numărul de ordine al omonimelor respective.
2.	CATEGORIA MORFOLOGICA comună tuturor sensurilor la cuvintele polisemantice este marcată o singură
dată, fiind plasată imediat după cuvântul-titlu. Ea este abreviată conform listei de abrevieri de la începutul acestui volum:	n
Ex: casă1 sfj.
La cuvintele cu sensuri care aparţin mai multor clase morfologice, categoria morfologică respectivă este specificată imediat după fiecare număr de sens.
în situaţiile mai rare, în care forma-titlu este un substantiv al cărui gen nu este cunoscut, se menţionează numai indicaţia .v.
Informaţiile descrise mai jos, sub 3-7, apar, în structura articolului de dicţionar, între două paranteze aldine drepte.
3.	PRIMA ATESTARE A CUVÂNTULUI-TITLU de care am dispus la vremea redactării este introdusă de
abrevierea At: şi este redată prin sigla izvorului citat (pentru care vezi lista siglelor de la începutul acestui volum),
IX
după care urmează informaţiile bibliografice curente (numărul volumului, la lucrările cu două sau mai multe volume, pagina şi, la lucrările tipărite în alfabet chirilic, rândul):
Ex: casă1 sf [Al. COD. VOR. 26/9 /...]
4.	PRONUNŢAREA CUVÂNTULUI-TITLU este introdusă de abrevierea P: şi se menţionează atunci când este cazul:
a)	când cuvântul-titlu conţine un hiat sau chiar mai multe:
Ex: autoradiografie sf[At: DN3 / P: a-u-to-ra-di-o-gra-fi-e /...];
b)	când pronunţarea românească a unui cuvânt redă pronunţarea limbii de origine:
Ex: boom sn [At: DEX2 / P: bum /... ].
Tilda ţine locul tranşei grafice care nu pune probleme de pronunţare în cadrul cuvântului respectiv.
Ex: cacofonie sf [Ai: RUSSO, S. 769 / P:	/...].
5.	VARIANTELE LEXICALE sunt culese cu display, iar cele de ACCENTUARE cu litere cursive albe şi sunt date în ordinea ariei de răspândire şi a registrului stilistic. Dacă sunt din aceeaşi ârie şi din acelaşi registru, variantele apar în ordine alfabetică. Ele sunt introduse, după caz, de una dintre indicaţiile:
V: = variantă
Ex: băiat sm [At: PSALT.SCH. 277/8 / P: bă-iat / V: (reg) băet, ~iet /...].
A şi: = variantă de accentuare:
Ex: ceremonie sf[... / A şi: ceremonie /...].
Variantele lexicale figurează şi la locul lor alfabetic „numai ca trimitere la cuvântul-titlu de bază, fără explicaţii semantice, dar cu indicarea categoriei gramaticale.
Ex: băiat sm [ At: PSALT. SCH. 277/8 / P: bă-iat / V: (reg) băQt,	/...].
băiQt sm vz băiat
Tilda ţine şi aici locul tranşei grafice comune.
Variantele de accentuare, introduse de abrevierea A şi: nu vor figura la locul lor alfabetic.
6.	INDICAŢIILE MORFOLOGICE date în dicţionar au în vedere:
a)	pluralul la substantiv, adjectiv şi pronume, informaţie introdusă prin abrevierea PI:, după care se dă, cu caractere cursive, pluralul termenului respectiv. Grafemul purtător de accent este cules cu caractere albe drepte:
Ex: cangur sm [At: DA / PI: ~i / ...].
La unele substantivele feminine şi neutre (primele fac pluralul în ~e sau în ultimele în ~e sau în ~uri) nu am avut, întotdeauna, atestări la plural şi, în aceste cazuri, ath folosit marca PI: ?. Ca urmare, semnul întrebării folosit aici nu vrea să spună că substantivele respective nu au plural, ci, pur şi simplu că nu am dispus, la vremea redactării, de surse care să ateste una dintre cele două forme de plural posibile la substantivele feminine sau neutre respective:
Ex: băgic sn [At: CHEST. VIII, 15/20,43/34 / PI: ?/E: net].
Când forma de plural este identică cu forma de singular, pluralul este marcat prin tildă:
Ex: amărui, ~e a [At: TDRG / PI: ~, ~ / ...].
b)	prezentul indicativ la verb, pentru care am folosit abrevierea Pzi:, se referă la persoana 1 singular la verbele personale.
Ex: capta vt [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 419 / Pzi: ~iez /...].
Pentru verbele impersonale se foloseşte persoana a 3-a singular.
După caz, informaţiile morfologice la verb pot avea în vedere şi alte persoane (respectiv, oricare dintre persoana 2 la singular şi persoanele 1-3 la plural) după cum ele se pot referi, dacă este nevoie, şi la alte timpuri sau la alte moduri.
Ex: avea [At: COD. VOR. 120/5 / Pzi: 1: am, (înv) aib, 2: ai, 3: are, 4: avem, 5: aveţi, 6: au; cj: 3, 6 să aibă, (înv) să aivă, (reg) să aibe; par: avut; grz; având, (înv) aibând /...].
7.	ETIMOLOGIA este directă, se introduce prin abrevierea E: şi este dată în caractere display. Ea este cea care decide dacă două cuvinte sunt omonime, după principiul: Eine Etymologie, ein Wort.
X
La împrumuturi, etimologia începe cu abrevierea limbii de origine, urmată de etimon, care respectă grafia limbii
de unde provine cuvântul (inclusiv în cazul limbilor care folosesc alte caractere decât cele latine).
Ex: andante av [At: POENAR / E: it andante ].
Ex: anatemă sf[ At: (sec. XVI), CUV. D. BĂTR. II. 147 /... / E: ngr avcfoejjux].
La derivate sau la compuse, sufixele şi prefixele sunt trecute cu italice, primele, precedate, ultimele, urmate de cratimă.	«
Ex: aeriseală a*/' [At: DA / P: a-e-ri-sea-lâ / PI: ~e// / E: aerisi + -eală].
Ex: copărtaş, ~ă smf[At: I. IONESCU, D. 204 / PI: ~i, ~e / E: co- + părtaş ].
Etimologia nesigură (indiferent dacă este internă sau externă) este introdusă prin formula ns cf rădăcina etimonului care urmează fiind culeasă cu caractere cursive.
Ex: batrăgă sf [At: VICIU, GL. / PI: ? / E: ns cf bătucă ].
Etimologia necunoscută se va recunoaşte după abrevierea net:
Ex: bârdâcăi vti [At: CV 1049, nr. 7, 34 / Pzi: bârdacăi / E: net ].
8.	INDICAŢIA NUMĂRULUI DE SENS. Cititorul va observa uşor că, în acest dicţionar, vor apărea cuvinte cu zeci şi chiar peste 100 de sensuri numerotate corespunzător cu cifre arabe, care pornesc de la 1. Ca atare, această secţiune nu poate fi concentrată într-un singur loc, ci este difuzată până la nivelul fiecărui sens al cuvântului-titlu.
O	indicaţie de tipul (1-8) este folosită atât la inventarierea şi descrierea polisemiei la membrii unei familii de cuvinte, dar şi, când este cazul, la membrii unei serii sinonimice.
Astfel, la un cuvânt ca azvârlit1 sn (derivat din verbul azvârli) indicaţia (1-8) înseamnă că, aici, au fost cumulate cele 8 sensuri prezente la cuvântul-bază (azvârli). în cazul unei familii de cuvinte, derivatul sau derivatele vor respecta, întocmai, numărul şi ordinea de succesiune ale sensurilor de la cuvântul de bază, dar, în formularea definiţiilor, vor fi, evident, o diferenţă formală şi una de conţinut, deoarece derivatul sau derivatele sunt părţi de vorbire diferite de forma-titlu.
9.	Indicarea DOMENIIJLUI din care face parte cuvântul analizat este necesară numai când, din definiţie, nu reiese şi domeniul de folosire sau, mai ales, când definirea cuvântului se face printr-un sinonim unic.
Ex: amuşit1 sn [...] (Tăb; Ban) Amuşire.
Abrevierile din dicţionar folosite pentru domenii sunt puse între paranteze rotunde şi sunt formate din 1-4 litere, iar prima literă este, întotdeauna, majusculă: (Atm) = anatomie, (Bot) = botanică, (Lin) = lingvistică etc. Aceste abrevieri sunt plasate, după caz, fie imediat după cifra arabă care indică numărul de sens respectiv, fie înaintea cifrei indicatoare de număr de sens, pentru situaţiile în care domeniul este comun tuturor sensurilor.
Ex: acord sn... 5 (Grm) Concordanţă în gen, număr, caz sau persoană la cuvinte legate între ele prin raporturi sintactice...
10.	Fie că este folosit într-un domeniu sau nu, orice cuvânt din dicţionar are însă o ARIE DE RĂSPÂNDIRE mai largă sau mai restrânsă. Aria de răspândire este tratată din perspectivă temporală sau/şi după uz.
Pentru PERSPECTIVA TEMPORALĂ se folosesc prescurtări specifice, puse între paranteze rotunde, scrise, după caz, cu sau fără majuscule: (asr) = astăzi rar, (înv) = învechit, (set) = sens curent etc.
Ex: baidir sn... 2 (înv) Şal.
Pentru a indica UZUL cuvântului respectiv se folosesc abrevieri cum ar fi: (liv) = livresc, (nob) = neobişnuit, (pfm) = popular şi familiar etc.
Indicarea UZULUI, o dată cu aspectul temporal, este obţinută prin indicaţiile: (îrg) = învechit şi regional, (îvp) = învechit şi popular etc.
Ex: blondă sf [...] (îvr) Dantelă albă, uşoară, de mătase.
11.	PARANTEZA EXPLICATIVĂ nu este nici ea concentrată într-un singur loc; ea include şi informaţiile de sub 9,10 şi precedă fiecare sens al cuvântului polisemantic.
Paranteza explicativă este folosită pentru:
a)	semnalarea proceselor semantice: (pre) = prin restricţie, (pgn) = prin generalizare etc.;
XI
b)	marcarea unor conotaţii stilistice: (dore) = de obicei repetat;
c)	indicarea sau sublinierea unor trăsături gramaticale (morfologice sau sintactice):
(mpl) = mai ales la plural;
d)	specificarea domeniului de referinţă al sensului respectiv: (d. oameni şi animale), (d. scriere), (d. răni) etc.
12.	UNITĂŢILE FRAZEOLOGICE în MDA pot fi de mai multe tipuri:
a)	sintagme, culese în cursive (italice): apă de var
b)	compuse, culese cu bold: laptele-cucului
c)	expresii, culese cu bold: a o lua la sănătoasa
d)	locuţiuni (verbale, substantivale, adverbiale, adjectivale, pronominale şi prepoziţionale), culese cu bold: de-a binelea
e)	construcţii, culese în cursive (italice): de-a baba oarba.
13.	SENSUL reprezintă secţiunea cea mai întinsă şi cea mai importantă a articolului de dicţionar. Aici se înregistrează, clar, corect şi cât mai scurt cu putinţă, înţelesul formei-titlu, redat printr-o definiţie lexicografică la termenii monosemantici, dar, la cuvintele polisemantice, prin două sau mai multe definiţii.
în MDA, ca în toate dicţionarele monolingve, sensurile pot să fie explicate:
a)	printr-un sinonim
b)	printr-o definiţie logică, formată din:
a)	gen proxim
b)	diferenţă specifică.
Sinonimul folosit ca definiţie, va indica, în caz de polisemie, numărul de ordine al sensului de la termenul de bază, cu cifre aldine puse între paranteze rotunde albe.
Orice definiţie din MDA începe cu majusculă. Ea poate avea virgule, dar niciodată semnul punct şi virgulă.
în majoritatea cazurilor, definiţia se va termina cu punct, exceptând situaţiile când este urmată de un sinonim sau de o serie sinonimică, când punctul este pus după acest^.
Un cuvânt poate avea sensuri proprii sau figurate şi acestea din urmă vor fi introduse de abrevierea fig.
Sunt situaţii în care, pentru a economisi spaţiul grafic, am cumulat 2 sau mai multe sensuri. Aşa am procedat în situaţii de tipul:
Ex: comanditai2, ~ă [ At: DA / PI: -aţi, ~e / E: comandita, fr commandite ] 1-2 smf, a (Jur; Cmr) (Persoană sau întreprindere) care se asociază la câştig şi la pierdere cu comanditarul (1) şi răspunde, nelimitat, faţă de creditori, pentru capitalul societăţii.
Dacă nu am fi folosit acest sistem de cumulare grafică a sensurilor, fragmentul: „care se asociază la câştig şi la pierdere cu comanditarul (1) şi răspunde, nelimitat, faţă de creditori, pentru capitalul societăţii" ar fi apărut, în acest caz, de două ori şi, cum pot fi situaţii în care termenul de bază are câteva sensuri (de la 2 până la 8 sensuri sau chiar mai multe), este clar că, din repetarea, de câteva ori, a unor fragmente mari din definiţie ar fi rezultat o mare risipă de spaţiu grafic, ceea ar fi mărit, inutil, volumul dicţionarului.
în definiţia de mai sus, includerea termenului comanditarul (1) redă în text strânsa legătură semantică dintre termenul definit comanditat2 şi termenul de bază al familiei, în speţă, verbul a comandita.
Acelaşi mecanism acţionează, în mod similar, în descrierea semantică a derivatelor care, adesea, pot fi, în acelaşi timp, sn şi a ori sm şi a sau sf şi a ori chiar smf şi a.
Ex: culegător, ~oare [...] 1-2 smf, a (Persoană) care culege recolta...
Aceeaşi metodă am folosit-o şi în definirea sensurilor la verbele care au valori tranzitive şi intranzitive sau, în cazul verbelor, care au sensuri cu valori tranzitive şi reflexive ori tranzitive, intranzitive şi reflexive etc.
Ex: culca [At: PSALT. 216 / Pzi: culc / E: ml colloco-, -are] 1-2 vtr (D. vietăţi) A (se) aşeza în poziţie (orizontală) spre a dormi, a se odihni...
14.	SINONIMIA cuvântului-titlu (monosemantic sau polisemantic) este introdusă prin abrevierea Si: şi ea urmează imediat după definiţie.
XII
La cuvintele definite prin sinonim unic nu vor fi date, niciodată, sinonime, pentru că, în acest caz, în loc de o definiţie a sensului respectiv, i-am oferi cititorului un lanţ de sinonime.
Termenii sinonimi vor fi culeşi cu caractere cursive şi vor fi enumeraţi în ordinea uzului sau după aria de răspândire iar, în interiorul acestora, în ordine alfabetică.
Ex: curat3, ~ă ...8 a Lipsit de murdărie Si: ne mânjit, nepătat, neprăfuit, (pfm) nesoios.
Cum este bine ştiut, doi sau mai mulţi termeni sunt sinonimi când trăsăturile lor semantice coincid.
Sunt însă multe cuvinte ale căror trăsături semantice nu coincid total, ci numai parţial. în această situaţie există posibilitatea ca trăsăturile lor semantice identice să fie majoritare şi, atunci, cuvintele sunt în relaţie de analogie semantică, semnalată de abrevierea Cf, după care urmează termenul sau termenii respectivi.
Ex: caretă Trăsură elegantă cu patru roţi, închisă (cu coş, cu uşi şi cu geamuri) Cf butcă, caleaşcă, cupeu, droşcăi, landou, rădvan.
în cazul în care, între trăsăturile semantice ale celor două cuvinte sunt majoritare trăsăturile diferite, termenii sunt în relaţie de asociaţie semantică, semnalată de abrevierea Vz.
Ex: cauc1 sn... 5 (Zid) Unealtă de zidărie nedefinită mai îndeaproape Vz căuş.
XIII
LISTA ABREVIERILOR FOLOSITE ÎN MICUL DICŢIONAR ACADEMIC (MDA)
NB Abrevierile cu iniţială majusculă indică domenii iar cele cursive trimit la părţi de vorbire. în interiorul parantezei explicative, prima abreviere începe cu majusculă, următoarele fiind scrise cu iniţială minusculă.
A		apr	adjectiv pronominal
a.	anul	ard	articol demonstrativ
a	adjectiv	are	adesea repetat
abr	abreviat, abreviere	arg	argou, argotic
abs	absolut	arf	argotic şi familiar
a.C.	ante Cristum	arh	articol hotărât
acp	adesea construit cu prepoziţii	arm	aromână, aromânesc(ul),
ad	adjectiv demonstrativ	arp	articol posesiv
adi	adesea ironic	art	articol(ul), articole(le), articulat(ă)
Aer	aeronautică	Art	artă, artistic
af	adjectiv feminin	arti	articol invariabil
afi	adjectiv feminin invariabil	asir	adesea cu sens ironic
afP	adjectiv feminin plural	Asl	astrologie
afpt	adjectiv feminin pluralia tantum	asm	americanism
agm	anglicism	asmf	astăzi, mai ales, familiar
Agn	agronomie	asnb	astăzi neobişnuit
Agr	agricultură	asr	astăzi rar
Aht	arhitectură	Ast	astronomie
ai	adjectiv interogativ	asz	astăzi
ain	adjectiv invariabil	A şi:	variantă de accentuare
alb	albaneză, albanez(ul)	At:	atestare
Alg	algebră	Atm	anatomie
Alh	alchimie	aud	adesea urmat de determinări
am	adjectiv masculin	aug	augmentativ
amer	americană, american(ul)	aui	adesea urmat de interjecţia „ 44
an	adjectiv neutru	aus	austriacă, austriac(ul)
anh	adjectiv nehotărât	Aut	autovehicule
Ant	antichitate	av	adverb
aor	aorist al lui „ 44	ave	adverbial
ap.	apud	avi	adverb interogativ
Ape	apicultura	avr	adverb relativ
aplr	adesea la plural	Avţ	aviaţie
XIV
B		Crş	Crişana
Bac	bacteriologie	CSC	cu sens colectiv
Ban	Banat	cscj	cu schimbare de conjugare
Bas	Basarabia	csn	cu sens cantitativ
Bch	biochimie	csnp	cu sens neprecizat probabil
bg	bulgară, bulgar(ul)	csnz	cu sens neprecizat
bgm	bulgărism	css	cu schimbare de sufix
Bib	bibliografie	Ctb	contabilitate
Bis	termen bisericesc	ctc	ca termen de comparaţie
Big	biologie	cti	complementul indică tablouri, icoane
Bot	botanică	ctm	contaminare între „ “ şi „ “
Buc	Bucovina	Cui	artă culinară
c		cva	cu valoare adjectivală
c	conjuncţie	D	
CC	construit cu „ “	d.	despre
cca	circa	dan	despre animale
ccd	construit cu dativul	dasc	despre animale, mai ales, despre cai
ccr	concretizat	dbi	de obicei
cdal	ca determinant al lui „ “	dbl	despre boli
cdpţ	cu determinări introduse prin prepoziţia „ “ /	dbpl	de obicei la plural
	prepoziţiile „ “, „ “	dc	denumire comercială
cdtp	cu dativul pronumelui personal	dcer	despre cereale
ceh	cehă, ceh(ul)	dci	despre câini
cf	confer	dctg	despre unul din cartilajele laringelui
cfîn	ca formulă de încheiere	dean	despre acţiuni
Chm	chimie	def	despre femei
Chr	chirurgie	dep	depreciativ
c.i.	complementul indică...	der	despre păr
Cib	cibernetică	devn	despre vânat
cidc	ca indicaţie de execuţie	dfnz	după franţuzeşte
Cig	cinematografie	dfr	despre fructe
cild	complementul indică legi, dispoziţii,	dfţ	despre fiinţe
	impozite	dgis	despre gânduri*idei, amintiri, sentimente etc.
cio	complementul indică oameni	dl	de la
cj	conjunctiv	dlc	despre lichide
Cmr	comerţ	dldc	despre legi, dispoziţii cu caracter de legi
cnd	condiţional	din	despre lână
Cng	cinegetică	dlr	despre lucruri
cnt	cu complementul „ “ / complementele „ “, „ “	dnrm	despre necesităţi de rimă
Com	comunicaţii, comunicare	doa	de obicei articulat
Con	construcţii	Dob	Dobrogea
cop	complinit prin...	dom	despre oameni
copt	construit cu prepoziţia „ “ / prepoziţiile	dore	de obicei repetat
	44 44 99 9 99	doss	despre o situaţie, o stare
Cor	coregrafie	dov	de obicei la vocativ
Cos	cosmologie	dovt	despre organe vegetale
Cot	cosmonautică	dp	despre plante
cps	complementul indică persoane	dpe	despre persoane
crpr	creaţie personală	dpft	despre pagini, foi, texte
XV
Dpi	diplomaţie	form.	formaţie
dr	dacoromână, dacoromânesc(ul)	Fot	fotografie
drr	derivat regresiv	fp	fără plural
Drt	drept	fpp	familiar şi popular
dsco	despre corpuri	fr	franceză, franţuzesc(ul)
dso	despre obiecte	frg	familiar şi regional
dssm	despre o sumă	fri	franţuzism ieşit din uz
dvh	despre vehicule	frî	franţuzism învechit
dvt	despre vite	frm fip	franţuzism formulă de politeţe
E		fir	franţuzism rar
E:	etimologie	frv	frivol
ebr	ebraică, ebraic(ul)	fşa	folosit şi absolut
ec	element de compunere	Fzl	fiziologie
Ech	echitaţie	Fzn	fizică nucleară
Ecn	economie		
Ecp	economie politică	G	genitiv-dativ
eg	engleză, englezesc(ul)	G-D	
Elh	electrotehnică	Gen	genetică
Elt	electronică	ger	germană, german(ul)
Emb	embriologie	Ggf	geografie
Ent	entomologie	Ghm	geohidrometrie
Est	estetică	gîr	germanism învechit şi rar
etc.	etcetera	Gig	geologie
euf	eufemistic	gmi gmî gms	glumeţ şi ironic germanism învechit germanism
F		gmsr	germanism rar
JF f [f. a.]	feminin fără an	Gmt gmţ	geometrie glumeţ
fact	factitiv	gre grî	grecism grecism învechit
fam	familiar	Grm	gramatică
Far	farmacie	grz	gerunziu
fasc.	fasciculă, fascicule(le)		
Fbl	fotbal	H	
fer	formă coruptă	hip	hipocoristic
[f.e.]	fără editură	Hld	heraldică
Fer	feroviar	Hor	horticultură
fig	figurat	Hpm	hipism
Fin	finanţe	hpu	hiperurbanism
fir	familiar sau ironic
Fiz	fizică	j
[fJJ	fără localitate	i	interjecţie
Fit	filatelie	Iht '	ihtiologie
Flz	filozofie	imem	indica modul de execuţie a unei bucăţi
fn	formă neaccentuată / forme neaccentuate		muzicale
Fnl	fonologie	imp	impropriu
fo	formaţie onomatopeică	imt	imperativ
Fon	fonetică	in	infinitiv
For	fortificaţii	Ind	industrie
XVI
Inf
Ing
int
inv
ips
ir
irg
im
Ist
it
itî
itm
itr
iuz
î
îac
îacn
îacr
îae
îaf
îal
îala
îals
îalv
îant
îarg
îas
îav
îbl
îbrc
îc
îcn
îcp
îcrî
îcrs
îcs
îcsn
îdr
îds
îdt
îe
îef
îem
îemţ
îf
îfd
îfm
îfp
îfr
îfu
informatică
inginerie
interogativ
invariabil
impersonal
istroromână, istroromânesc(ul)
ironic şi glumeţ
ironic
istorie
italiană, italienesc(ul) italienism învechit italienism italienism rar ieşit din uz
în acelaşi compus
în aceeaşi construcţie
în aceeaşi corelaţie cu „ “
în aceeaşi expresie
în aceeaşi formă
în aceeaşi locuţiune
în aceeaşi locuţiune adjectivală
în aceeaşi locuţiune substantivală
în aceeaşi locuţiune adverbială
în antichitate
învechit şi argotic
în aceeaşi sintagmă
întăreşte adverbe ca „ 44
în blesteme
în biserica romano-catolică
în compusul „ 44 / compusele „ 44, „ 44
în construcţii negative
în credinţe populare
în construcţii corelative cu el însuşi
în credinţe şi superstiţii
în construcţia „ 44/ construcţiile „ 44, „ 44
în construcţie cu sine însuşi
în dreptul roman
în descântece
în dicţionare(le) din trecut
în expresia „ 44 / expresiile „ 44, „ 44
în epoca fanariotă
în evul mediu
în evul mediu din Ţările Române în forma „ 44 / formele „ 44, „ 44 în feudalism învechit şi familiar
îndeplineşte funcţia unei propoziţii întregi în formule rimate în formule de urare
ig
îim
îl
îla
îlav
îlb
îlc
îlic
îlip
îljc
îljo
îljv
îlpi
îlpp
îlsd
îlv
îmb
îmg
îmgl
împ
înv
îoc
îpbc
îppi
îprc
îrc
îrg
îrpt
îs
îsp
îspl
îta
îtbs
îter
ÎŢR
îvB
îvp
îvr
ÎvT
J
jap
Jrn
Jur
în ghicitori în imprecaţii
în locuţiune(a), locuţiuni(le) în locuţiunea adjectivală „ 44 / locuţiunile adjectivale „ 44, „ 44
în locuţiunea adverbială „ 44 / locuţiunile
adverbiale „ 44, „ 44
în limbajul bisericii creştine
în locuţiunea conjuncţională „44 / locuţiunile
conjuncţionale „ 44, „ 44
în locuţiunea interjecţională „44 / locuţiunile
interjecţionale „ 44, „ 44
în literatura populară
în limbajul copiilor
în limbajul obişnuit
în locuţiunea adjectivală şi adverbială „ 44 în locuţiunea prepoziţională interogativă „44 în locuţiunea prepoziţională „ 44/ locuţiunile prepoziţionale „ 44, „ 44 în limbajul soldaţilor
în locuţiunea verbală „44/ locuţiunile verbale
îmbrăcăminte în mitologia greacă în mitologia greco-latină în mitologia populară învechit
în opoziţie cu ...
în practicile bisericii creştine
în poezia populară
în practicile religiei creştine
în religia creştină
învechit şi regional
în raport cu părinţii
în sintagma „ 44 / sintagmele „ 44, „ 44
în superstiţii
în special
în teatrul antic
în texte bisericeşti
în texte religioase
în Ţările Române
învechit în Bucovina
învechit şi popular
învechit şi rar
învechit în Transilvania
japoneză, japonez(ul)
jurnalism
ştiinţe juridice
XVII
L	
la	locuţiune adjectivală
lat	latină, latinesc(ul)
lat. med	latina medie
lav	locuţiune adverbială
lcr	la car
lf	la feminin
lfm	la femei
Lin	lingvistică
Lit	literatură
liu	latinism ieşit din uz
liv	livresc
lîn	la încălţăminte
lîs	latinism învechit în Transilvania
Ijb	la jocul de biliard
Ijc	la jocul de cărţi
Ijcp	la jocurile de copii
Ijg	la joagăr
ijş	la jocul de şah
lm	latina medievală, latinesc(ul) medieval
lmr	la morărit
Log	logică
1P	latina populară, latinesc(ul) popular
Ipl	la plural
lpp	la popice
lrT	latinism regional în Transilvania
Irţ	la războiul de ţesut
Is	locuţiune substantivală
lsg	la singular
lt	latina târzie
ltî	latinism învechit
ltm	latinism
ltr	latinism rar
luje	la unele jocuri de copii
lvt	la vite
M	
maa	mai ales articulat
mafn	mai ales în formă negativă
malî	mai ales despre lucruri
Mar	Maramureş
Mat	matematică
mdo	mai ales despre oameni
Mdv	medicină veterinară
Mec	mecanică
Med	medicină
Met	meteorologie
mg	maghiară, maghiar(ul)
mgm	maghiarism
mgmî	maghiarism învechit
mgmr	maghiarism regional
mgmT	maghiarism în Transilvania
Mii	termen militar
Min	minerit
Mit	mitologie
ml	moştenit din latinescul
mia	mai ales la animale
mld	mai ales despre...
Mlg	mineralogie
mlp	moştenit din latina populară
mls	mai ales
Mol	Moldova
Mor	morărit
mp	mai mult ca perfect
mpl	mai ales la plural
Mpp	medicină populară
mr	megleno-română,megîeno-românesc(ul)
mre	mai ales ironic
Mm	marină
ms	manuscris
mss	manuscrise
Mtc	metrică
mtf	metaforic
Mtg	metalurgie
Mtp	mitologie populară
Mun	Muntenia
Muz	muzică
N	
n	neatestat(ă)
Nav	navigaţie
ne	numeral cardinal
net	necunoscut(ă)
ned	nedefinit
neg	negativ
ngr	neogreacă, neogrecesc(ul)
no	numeral ordinal
nob	neobişnuit
np	nume propriu
nr.	număr(ul)
nrc	nerecomandabil
ns	nesigură
O	
Olt	Oltenia
on	onomatopee
Orn	ornitologie
P	
P	prezent
P-	pagină, pagini(le)
XVIII
P:	pronunţat
pad	prin apropiere de...
pan	prin analogie
par	participiu
Pat	patologie
pbl	probabil
pcf	prin confuzie
pcn	prin contaminare
Pct	pictură
pd	pronume demonstrativ
pdp	precedat de prepoziţia „ “ / prepoziţiile „
per	persoană, persoane(le)
pers.	personală
Pes	pescuit
pex	prin extensiune
pfm	popular şi familiar
pfs	perfect simplu
pgm	popular şi glumeţ
Pgn	prin generalizare
Pgr	poligrafie
pin	pronume interogativ
pî	pronume de întărire
pl	plural
Plg	plugărie
pil	pluralul lui „ “
pm	prin metonimie
pmz	prin metateză
pn	poloneză, polonez(ul)
pnh	pronume nehotărât
Pol	politică
Pom	pomicultură
pop	popular
por	portugheză, portughez(ul)
PP	prepoziţie, prepoziţia, prepoziţii (le)
pr	prefaţă
prc	prin restricţie
prcn	probabil contaminare între...
prl	pronume relativ
prn	pronume
pmf	pronunţare franceză
prt	peiorativ
Psa	psihanaliză
Psh	psihologie
psn	prin sinecdocă
Psr	păstorit
pst	prin substantivare
pvb	postverbal al lui „ “
Pzi:	prezentul indicativ
R	
r	la umărul indicaţiei de pagină = recto
reg	regional
Rel	religie
rep	repetat
Ret	retorică
rrm	limba rromani
rs	rusă, rusesc(ul)
rsf	rusism familiar
rsî	rusism învechit
rsm	rusism
rtr	retoromană
S	
s	substantiv
S:	variantă de scriere
sa	substantiv articulat
săs	săsească, săsesc(ul)
săsm	săsism
sbm	sârbism
Scm	scrimă
sen	sens curent
Scp	sculptură
sd	scurtare din...
sec.	secol(ul), secole(le)
sem	semitică, semitic(ul)
sf.	sfârşitul
sf	substantiv feminin
sfa	substantiv feminin articulat
sfi	substantiv feminin invariabil
sfm	substantiv feminin şi masculin
sfn	substantiv feminin şi neutru
\fp	substantiv feminin plural
sfi	substantiv feminin singular
sfsa	substantiv feminin singular accentuat
sg	singular
sgp	singular refăcut după plural(ul)
si	substantiv invariabil
Si:	sinonim
Sil	silvicultură
sl	slavă, slav(ul)
slî	slavonism învechit
slm	slavonism
siv	slavonă, slavon(ul)
sm	substantiv masculin
sma	substantiv masculin articulat
smf	substantiv masculin şi feminin
Smg	semasiologie
smi	substantiv masculin invariabil
smn	substantiv masculin şi neutru
XIX
smp	substantiv masculin plural	tom	tom(ul), tomuri(le)
sms	substantiv masculin singular	Top	topografie
sn	substantiv neutru	trm	transilvănism
sna	substantiv neutru articulat	trp	termen injurios pentru...
snf	substantiv neutru şi feminin	Trs	Transilvania
sni	substantiv neutru invariabil	trv	trivial
snm	substantiv neutru şi masculin	tsî	transilvănism învechit
snp	substantiv neutru plural		
sns	substantiv neutru singular	T	
sp	spaniolă, spaniol(ul)	Ţes	ţesătorie
spc	specializat		
spm	spaniolism	U	
Spt	sport	ucm	ucrainism
srb	sârbă, sârbesc(ul)	ucr	ucraineană, ucrainean(ul)
ssg	substantiv singular	udiz	urmat de determinări introduse prin
ssga	substantiv singular articulat		prepoziţia „ 44 / prepoziţiile „ 4\ „ 44
ssp	substantiv plural	udt	urmat de determinarea „44 / determinările
sst	sens suspect		a
svc	slovacă, slovac(ul)	updd	uneori precedat de...
s		upp	urmat de prepoziţia „44 / prepoziţiile „44,
w şdp	şi depreciativ	V	
şfg	şi la figurat	V	la umărul indicaţiei de pagină = verso
şhp	şi hipocoristic	V	verb
şîac	şi în aceeaşi construcţie	V:	variantă, variante(le)
şîc	şi în compusul „ “ / compusele „	va	verb absolut
şîcs	şi în construcţia „ “ / construcţiile „ 41	“ Vân	vânătoare
şîe	şi în expresia „ 44 / expresiile „ 44, „ 44	vfr	vechiul francez
şîf	şi în forma „ 44 / formele „ 44, „ 44	vgr	vechiul grec
şîs	şi în sintagma „ 44 / sintagmele „ 44, „ 44	vi	verb intranzitiv
şip	şi la plural	vi(a)	verb intranzitiv (şi absolut)
şls	şi la singular	vif	verb intranzitiv factitiv
Şnt	ştiinţele naturii	viit	viitor
ş. u.	şi următoarele	vini	verb impersonal
		vir	verb intranzitiv, reflexiv
T		virp	verb intranzitiv, reflexiv, pasiv
Tăb	tăbăcărie	virt	verb intranzitiv, reflexiv, tranzitiv
tc	turcă, turcesc(ul)	vit	vechiul italian
tcî	turcism învechit	vit	verb intranzitiv, tranzitiv
tcîr	turcism învechit şi regional	Vit	viticultură
tem	turcism	vit(a)	verb intranzitiv, tranzitiv (şi absolut)
temr	turcism rar	vitr	verb intranzitiv, tranzitiv, reflexiv
Teg	telegrafie	viu	verb intranzitiv absolut
Teh	tehnică	vig	vulgar
Tel	telecomunicaţii	voi.	volum(ul), volume(ie)
Tex	textile	vp	verb predicativ
Thl	tehnologie	vr	verb reflexiv
Tip	tipografie	vra	verb reflexiv absolut
Tlg	teologie	vri	verb reflexiv, intranzitiv
Tiv	televiziune	vrim	verb tranzitiv, impersonal
XX
vrp	verb reflexiv, pasiv	vtra	verb tranzitiv, reflexiv absolut
vrr	verb reflexiv, reciproc	vtrf	verb tranzitiv, reflexiv factitiv
vrt	verb reflexiv, tranzitiv	vtri	verb tranzitiv, reflexiv, intranzitiv
vru	verb reflexiv unipersonal	vtrp	verb tranzitiv, reflexiv pasiv
vsl	vechea slavă, vechiul slav	vtrr	verb tranzitiv, reflexiv reciproc
vt	verb tranzitiv	vu	verb unipersonal
vt(a)	verb tranzitiv (şi absolut)	vz	vezi
vţf	verb tranzitiv factitiv		
vtfr	verb tranzitiv, factitiv, reflexiv	Z	
vti	verb tranzitiv, intranzitiv	Zth	zootehnie
vtir	verb tranzitiv, intranzitiv, reflexiv	Zid	zidărie
vtr	verb tranzitiv, reflexiv	Zlg	zoologie
XXI
SIGLE
A
AI-IX = Material (manuscris) cules în anchetele dialectale efectuate de institutele de lingvistică ale Academiei Republicii Populare Romîne în anii 1949 ş. u.: I (Valea Crişului Negru), II (Valea Sebeşului), III (Valea Jiului), IV (Ţara Haţegului), V (Valea Bistriţei), VI (Valea Moldovei), VII (Maramureş), VIII (Valea Sucevei),IX (regiunea Bacău).
AARON, A. = Vasilie Aaron, Anul cel mănos, bucuria Uimei. Un cântec în stihuri îndemînatece... Sibii, în privileghiata Tipografie a lui Ioan Bart, 1820.
AARON, P. = Vasilie Aaron, Patimile şi moartea a Domnului şi mîntuitorului nostru fsus Hristos. în stihuri alcătuite de... Braşov, în Tipografia lui Gheorghie de Sobei, 1805.
AARON, P. F. = Vasilie Aaron, Praxisul forumurilor bisericeşti. Alcătuit [sau tradus?] de... [Manuscris din 1805; Bibi. Acad. R.P.R., cota 862].
AARON, S. H. = Vasilie Aaron, Istorici lui Sqfronim şi a Hanţei cei frumoase, fiicei lui Aristef mai marelui din Milet. Prin..., în versuri alcătuită, şi acum întîi tipărită. Sibii, în Tipografia lui Ioan Bart, 1821.
F. AARON, G. = Florian Aaron, Manual de geografia cea mică pentru trebuinţa tinerilor începători. Bucureşti, 1839.
F.	AARON, 1.1—III = Florian Aaron, Idee repede de istoria prinţipatului Ţării Romîneşti. Tomul I—III. Bucureşti, în Tipografia lui I. Eliad, I: 1835; II: 1837; III: 1838.
P. AARON, P. = P. P. Aaron, Păstoriceasca poslanie sau dogmatica învăţătură a bisericii Răsăritului... Tipărită... în Blaj, 1760, de Petru Sibianul, tipograf.
T. AARON, S. A. = Theodor Aaron, Scurtă apendice la Istoria lui Petru Maior... La Buda, cu tipariul C[răieştii] Universităţi din Pesta, 1828.
AAT = [Fragmente de algebră, aritmetică şi trigonometrie; manuscris muntean din 1801, fără titlu; Bibi. Acad. R.P.R., cota 1081].
ABC = ABC sau alphavit pentru folosul şi procopsala şcoalelor celor normaleşti a neamului românesc. Blaj, 1783.
ABEŢEDAR = Gr. Pleşoianu şi Gh. Librier, Abeţedar greco-romîn... Bucureşti, 1825.
ADAM, R. = Ioan Adam, Rătăcire. Roman. Bucureşti, Editura „Cartea românească", [1926].
ADAM, S. = Ioan Adam, Sybaris. Roman. Bucureşti, Editura autorului, 1902.
AETHIOPICA = A lui Iliodor istorie ethiopicească. Cinci cărţi. [Manuscris din 1772; Bibi. Acad. R.P.R., cota 355].
AGÂRBICEANU, A. = Ion Agârbiceanu, Arhanghelii. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, 1956.
AGÂRBICEANU, D. Ţ. = Ion Agârbiceanu, De la ţară. Budapesta, Institutul tipografic şi de editură „Luceafărul", 1906.
AGÂRBICEANU, L. T. = I. Agârbiceanu, Legea trupului (Povestea unei vieţi). Roman. Bucureşti, Editura Librăriei Universală Alcalay & Co., 1926.
AGÂRBICEANU, P. M. = I. Agârbiceanu, Popa Man. Povestire după o legendă. Bucureşti, Editura Librăriei H. Steinberg, 1920.
AGÂRBICEANU, S. P. = Ion Agârbiceanu, Schiţe şi povestiri. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1954]. (Biblioteca pentru toţi).
AGRONOMIA (18...) = Agronomia. Diurnal de agricultură şi economia rurală. Bucureşti, 1859—1861.
XXII
AGROTEHNICA I—II = G. Ionescu-Şişeşti - Irimie Staicu, Agrotehnica. Voi. I—II. Ministerul agriculturii şi silviculturii. Bucureşti, Editura agro-silvică de stat, 1958.
AHILEU = [Metastasio], Ahileu la ostrovul Şirului. [Comedie tradusă - probabil de Al. Beldiman - în Moldova] „din limba grecească pe limba moldo vinească". [Manuscris din 1783; Bibi. Acad. R.P.R., cota 1818].
ALAS = „Adevărul literar şi artistic". Seria a 2-a. Bucureşti, 1920-1939.
ALBINEŢ, M. = I. F. Sobemheim, Macroviotica sau regule pentru păstrarea sănătăţei şi prelungirea vie tei. Alcătuită în limba ghermană de..., iar pe cea romînească tradusă de Ioan T. Albineţ... Ieşi, în tipografia Albinei, 1838.
ALBOTEANU, GRAM. = Gramatica romînească. întocmită de... şi predată în Seminarul de la Socola. [Manuscris din jurul anului 1835; Bibi. Acad. R. P. R., cota 3609].
ALBOTEANU, GRAM. ROM. = Gramatică românească. întocmită de... şi predată în Seminarul de la Socola începînd cu anul 1804. [Manuscris din anii 1809-1810; Bibi. Acad. R.P.R., cota 539].
ALECSANDRI, F. = V. Alecsandri, Farmazonul din Hîrlău. Comedie în trii acte... Iaşi, la Cantora Foaiei săteşti, 1840. (Repertoriul Teatrului naţional din Iaşi, nr. 1).
ALECSANDRI, I. S. = V. Alecsandri, jSrd Iorgu de la Sadagura sau nepotu-i salba dracului. Comedie în 3 acte. Iaşi, la Institutul Albinei, 1844.
ALECSANDRI, M. C. = V. Alecsandri, Modista şi cinovnicul. Comedie într-un act... Iaşi, 1841. (Repertoriul Teatrului naţional din Iaşi, nr. 7).
ALECSANDRI, O. = V. Alecsandri, Opere alese. I: Poezii. Ediţie îngrijită de G. C. Nicolescu. Bucureşti, Editura pentru literatură şi artă a Uniunii scriitorilor din R.P.R., 1949.
ALECSANDRI, O. P. = Vasile Alecsandri, Opere complete. Proza. A doua ediţie populară, Bucureşti, „Minerva", 1910. (Biblioteca scriitorilor români).
ALECSANDRI, P. I—III = Vasile Alecsandri, Opere complete. Poesii. Volumul I: Doine şi lăcrimioare; volumul II: Mărgăritărele; volumul III: Pasteluri şi legende. Bucureşti, Editura Librăriei Socec & Comp., 1875; citatele din volumul al IlI-lea au fost extrase atât din ediţia din 1875 (paginată de la 1 la 194 şi, în continuare, de la 2 la 144), cât şi din Opere complete. Poezii. Voi. II. Bucureşti, Editura Librăriei Socec & Comp., 1896.
ALECSANDRI, POEZII = Vasile Alecsandri, Poezii. Voi. II. (Opere complete). Bucureşti, Editura Librăriei Socec & Comp., 1896.
ALECSANDRI, P. P. = Vasile Alecsandri, Poesii populare ale românilor. Adunate şi întocmite de... Bucureşti, Tipografia lucrătorilor asociaţi, 1866.
ALECSANDRI, S. = V. Alecsandri, Scrisori. Publicaţie îngrijită de II. Chendi şi E. Carcalechi. [Voi.] I. Bucureşti, Editura Librăriei Socec & Comp., 1904.
ALECSANDRI, S. L. = V. Alecsandri, Salba literară... Iaşi, Tipografia lui Adolf Bermann, 1857.
ALECSANDRI, T. = Vasile Alecsandri, Opere complete. Partea întîia: Teatru. Volumul I: Canţonete comice, scenete şi operete; volumul II: Vodeviluri; volumul III: Comedii:; volumul IV: Drame. Bucureşti, Editura Librăriei Socec & Comp., 1875.
ALECSANDRI, T. I—II = V. Alecsandri, Teatru. Cu o introducere de G. Orzea şi F. I. Bociort. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [voi. I] 1952, [voi. II] 1953. (Clasicii români).
ALEXANDRESCU, A. = Voltaire, Alzira sau americanii. Tragedie în cinci acte. Tradusă de Gr. Alexandrescu. Bucureşti, în Tipografia lui Eliad, 1835.
ALEXANDRESCU, E. N. = Florian, Eliezer şi Neftali. Poem tradus de Gr. Alexandrescu. Bucureşti, în Tipografia lui Eliad, 1832.
ALEXANDRESCU,M. = Grigore Mihail Alexandrescu,Meditaţii, elegii, epistole, satire şi fabule. Bucureşti,Tipografia naţională a lui Ştefan Rassidescu, 1863.
ALEXANDRESCU, 0.1 = Gr. Alexandrescu, Opere. [Voi. I]. Ediţie critică,note, variante şi bibliografie de I. Fischer. Studiu introductiv de Silvian Iosifescu. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, 1957.
ALEXANDRESCU, P. = Gr. Alexandrescu, Poezii. Ediţie completă. Iaşi, la Cantora Foaiei săteşti, 1842.
ALEXANDRESCU, S. = Gr. Alexandrescu, Suvenire şi impresii. Epistole şi fabule. Bucureşti, 1847.
ALEXANDRIA = Istoria lui Alexandru cel Mare. A cincea ediţie. Bucureşti, tipărită la Iosef Copainig, 1850.
ALEXANDRIA (1746) = Alexandrie a marelui împărat Alecsandru Machidon... [Manuscris din 1746; Bibi. Acad. R.P.R., cota 438].
XXIII
ALEXANDRIA (1784) = Alexandria. [Manuscris din 1784; Bibi. Acad. R.P.R., cota 1155].
ALEXANDRIA (1799) = Viaţa şi povestea şi lucrurile marelui Alexandru Machedon. [Manuscris din 1799; Bibi. Acad. R.P.R., cota 270].
ALEXI, W. = Theochar Alexi, Rumănisch-deutsches Wdrîerhuch. Zweite verbesserte und vervollstăndigte Auflage.
Kronstadt (Brasso), Verlag von H. Zeidner, 1906.
ALEXICI, L. P. = Dr. G. Alexici, Texte din literatura poporană română, adunate de... Tomul I. Poesia tradiţională.
Budapesta, Editura autorului, 1899.
ALGEBRA VIII = Algebra. Manual pentru clasa a VUI-a de Gh. Dumitrescu. Bucureşti, Editura de stat didactică şi pedagogică, 1962.
ALGEBRA IX = Algebra. Manual pentru clasa a IX-a de G. Dumitrescu. Bucureşti, Editura de stat didactică şi pedagogică, 1962.
ALGEBRA X = Algebra pentru clasa a X-a reală. Manual de Iacob Crişan şi Alexandru Pop. Bucureşti, Editura de stat didactică şi pedagogică, 1963.
AL LUPULUI, P. G. = Nicolaie Al Lupului, Posada Gurenilor. Povestiri din alte vremi. Craiova, Editura Tiparul „Prietenii ştiinţei", [f. a.].
ALRI = Atlasul lingvistic romîn. Partea I. Material netipărit.
ALR I/I, I/II = Atlasul lingvistic romîn, publicat de Muzeul limbii romîne din Cluj. Partea I (ALR I), voi I: Părţile corpului omenesc şi boalele lui. Cluj, Muzeul limbii romîne, 1938; voi. II: Familia, naşterea, botezul, copilăria, nunta, moartea. Sibiu, Muzeul limbii romîne, Leipzig, Otto Harrassowitz, 1942.
ALR II = Atlasul lingvistic romîn. Partea II. Material netipărit.
ALR II/I = Atlasul lingvistic romîn, publicat de Muzeul limbii romîne. Partea II (ALR II), voi. I: A. Corpul omenesc, boale (şi termeni înrudiţi). B. Familia, naşterea, copilăria, nunta, moartea, viaţa religioasă, sărbători. C. Casa, acareturile, curtea, focul, mobilierul, vase, scule. Sibiu, Muzeul limbii romîne. Leipzig, Otto Harrassowitz, 1940. ALR SN I—III = Atlasul lingvistic romîn, serie nouă. Voi. I: A. Agricultură; B. Morărit; C. Grădinărit, D. Pomărit; E. Viticultură; F. Cînepa; G. Albinărit. Voi. II: A. Creşterea vitelor,; B. Carul, căruţa, sania; C. Păsări de curte;
D.	Păstorit; E. Lîna, torsul, ţesutul; F. Meserii; G. Pădurărit. Voi. III: A. Plante; B. Cîinele, pisica; C. Animale sălbatice; D. Păsări sălbatice; E. Vînătoare; F. Tîrîtoare, amfibii; G. Pescuit; H. Insecte; I. Timpul; J. Configuraţia terenului; K. Ape, umiditate, navigaţie; L. Comunicaţii; M. Naţiuni, categorii sociale, administraţie. [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Populare Romîne, voi. I—II: 1956; voi. III: 1961.
ALRM I/I, I/II = Micul atlas lingvistic romîn, publicat de Muzeul limbii romîne din Cluj. Partea I (ALRM I), voi. I: Părţile corpului omenesc şi boalele lui. Cluj, Muzeul limbii romîne, 1938; voi. II: Familia, naşterea, botezul, copilăria, nunta, moartea. Sibiu, Muzeul limbii romîne, Leipzig, Otto Harrassowitz, 1942.
ALRM II/I = Micul atlas lingvistic romîn, publicat de Muzeul limbii romîne. Partea II (ALRM II), voi. I: A. Corpul omenesc, boale (şi termeni înrudiţi); B. Familia, naşterea, copilăria, nunta, moartea, viaţa religioasă, sărbători;
C.	Casa, acareturile, curtea, focul, mobilierul, vase, scule. Sibiu, Muzeul limbii române, Leipzig, Otto Harrassowitz, 1940.
ALRM SN I = Micul atlas lingvistic romîn, serie nouă. Voi. I: A. Agricultură; B. Morărit; C. Grădinărit; D. Pomărit;
E.	Viticultură; F, Cînepă; G. Albinărit; H. Creşterea vitelor; I. Carul, căruţa, sania; J. Păsări de curte; K. Păstorit; L. Lîna, torsul, ţesutul; M. Meserii; N. Pădurărit. [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1956.
ALRTII = Emil Petrovici, Texte dialectale culese de... Suplement la Atlasul lingvistic romîn II. Muzeul limbii romîne. Sibiu-Leipzig, 1942.
AMF1LOHIE, E. = Amfilohie Hotiniul, Elementi aritmetice arătate fireşti. Iaşi, 1795.
AMFILOHIE, G. = Amfilohie Hotiniul, De obşte gheogrqfie pe limba moldovenească. Scoasă de pe Gheografia lui Bufier... Acum întîi tipărită în zilele prealuminatului şi preaînălţatului domnului nostru Alexandru Ioan Calimah voevod... în sfînta Mitropolie în Iaşi, 1795.
AMFILOHIE, G. F. = Amfilohie Hotiniul, Gramatica fizicii. [Traducere din limba italiană de...; manuscris de la sfârşitul secolului al XVIII-lea; Bibi. Acad. R.P.R., cota 1627].
ANATOMIA = Anatomia. Manual unic, 1950.
XXIV
AN. DOBR. I ş.u. = „Analele Dobrogei“. Revista Societăţii culturale dobrogene. Director C. Brătescu. Constanţa, Cernăuţi. Anul (1920) ş. u.
ANDRIEVICI, A. = Francisc Mocnik, Aritmetică. Traducere din limba germană de Samoil Andrievici. Viena, 1850.
ANGHEL, î. G. = D. Anghel, în grădină. Poem. Bucureşti, Atelierele grafice I. V. Socec, [1905].
ANGHEL, P. = D. Anghel, Poezii. Bucureşti, Editura „Cartea românească", [1946]. (Pagini alese).
ANGHEL, PR. = D. Anghel, Opere complecte. Proză. Bucureşti, Editura „Cartea românească", 1924.
ANGHEL - IOSIF, C. L. = D. Anghel şi St. O. Iosif, Cireşul lui Luccullus. Bucureşti, „Minerva", 1910.
ANGHEL - IOSIF, C. M. I-II = D. Anghel şi St. O. Iosif, Caleidoscopul lui A. Mirea. Publicat de... Bucureşti, „Minerva", volumul I: 1908, volumul II: 1910.
AN. IST. NAŢ. I ş.u. = „Anuarul Institutului de istorie naţională", publicat de Alex. Lapedatu şi Ioan Lupaş. Cluj. An. I (1922) ş. u.
ANON. CAR. = Anonymus Caransebesiensis [ „Dictionarium valachico-latinum", vechi glosar român-latin], publicat în revista „Tinerimea română", publicaţiune a Societăţii literare cu acelaşi nume, sub direcţiunea lui Gregorie
G.	Tocilescu, noua serie, Tipografia corpului didactic, volumul I, fasc. III, p. 326-380.
ANTIM, P. = Antim Ivireanul, Predice, făcute pe la praznice mari de... 1709 -1716. Publicate după manuscrisul de la 1781 cu cheltuiala Ministeriului Cultelor şi al Instrucţiune! Publice de Prof. I. Bianu. Cu notiţe biografice despre Mitropolitul Ugrovlahiei Antim Ivireanul de P.S.S. Melchisedec. Bucureşti, 1886.
ANTIPA, D. = Dr. Gr. Antipa, Regiunea inundabilă a Dunării. Starea ei actuală şi mijloacele de a o pune în valoare. Cu 3 hărţi, 106 figuri în text şi 23 tabele fototipice. Bucureşti, Institutul de arte grafice Carol Gobl, 1910.
ANTIPA, F. I. = Dr. Gr. Antipa, Fauna ichtiologică a României. Cu 31 tabele în fototipice. Bucureşti, Institutul de arte grafice Carol Gobl, 1909. (Academia Română. Publicaţiunile fondului Vasile Adamachi, no. XVI).
ANTIPA, P. = Dr. Gr. Antipa, Pescăria şi pescuitul în România. Cu 403 figuri în text şi 75 tabele. Bucureşti, Librăriile Socec & Comp., C. Sfetea, Pavel Suru, 1916. (Academia Română. Publicaţiunile fondului Vasile Adamachi. Tomul VIII. Nr. XLVI).
ANT. LIT. POP. I = Antologie de literatură populară. Voi. I: Poezia. [întocmit de Institutul de istorie literară şi folclor al Academiei R.P.R.]. [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Populare Române, 1953.
ANTONESCU, D. = G. M. Antonescu, Dicţionar rumân. Mic repertor de cunoştinţe generali... Bucureşti, Imprimeria naţională a lui Stephan Rassidescu, 1862.
C.	ANTONESCU, P. = Prof. C. S. Antonescu, Peştii din apele Republicii Populare Române. Bucureşti, Editura agro-silvică de stat, 1957.
P. ANTONESCU, A. = Petre Antonescu, Amenajamentul pădurei după munţii statului. Muşuroaiele mari şi mici din jud. Muscel. (Extras din Buletinul Ministerului Agriculturii, Industriei, Comerciului şi Domeniilor). Bucureşti, 1903.
P. ANTONESCU, S. = Petre Antonescu, Studiu general pentru punere în exploatare de complexe forestiere. (Extras din Buletinul Ministerului Domeniilor). Bucureşti, 1902.
ANTROP. = P. Vasici-Ungurean, Antropologhia sau scurta cunoştinţă despre om şi despre însuşirile sale. în Buda, la Crăiasca Tipografia a Universitatei ungureşti, 1830.
AO = Anumirea ofiţiilor sau caselor de vamă cele neguţătoreşti în ţările Galiţia şi Ladomeria şi în ceale lîngă dînsele adunate, de intrare... Lemberg, 1778 [Foaie volantă].
AP. = Atlasul peştilor din apele R.P.R. de Th. Buşniţă -1. Alexandrescu. Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1963.
APA MINER. = Dr. Vidmann, Despre apa minerală de la Balta Albă. Descriere povăţuitoare. Bucureşti, Tipografia lui C. A. Rosetti şi Winterhalder, 1847.
APE MIN. = L. Steege, Apele minerale de la Slănic, în Moldova. în privirea analoghiilor cu ape minerale streine şi a lucrărei terapeutice. Iaşi, Institutul Albinei, 1854.
APOLZAN, P. I. = Lucia Apolzan, Portul şi industria casnică textilă în Munţii Apuseni. Bucureşti, Institutul de ştiinţe sociale al României, 1944. (Sociologia României. 5. Biblioteca de sociologie, etică şi politică).
I. APOLZAN, U. = I. Apolzan, Uneltele de mînă de la lemnărit. Partea primă. I. Rîndelele. II. Dălţile. III. Ferestraele. Sibiu, Drotloff, 1908. (Biblioteca meseriaşului, nr. 1).
APOSTOL, LEX. ZOOL. = Dr. Odiseu Apostol, Lexicon zoologic. Partea I. Cluj, Tip. „Ardealul", 1936. (Biblioteca cercetaşului naturalist, no. 2).
AR (18...) = „Albina românească". Gazetă politică-literală. Ieşi, Tipografia Albinei, 1829-1850.
XXV
ARCHIRIE = Istoria lui Anadam cu unchiu-seu Archirie. [Manuscris din 1777; Bibi. Acad. R.P.R., cota 4104].
ARDELEANU, D. = C. Ardeleanu, Diplomatul, tăhăcarul şi actriţa. Roman. (Ediţia Il-a, a 10 mie). Bucureşti, Editura „Cartea românească", 1928.
ARDELEANU, U. D. = C. Ardeleanu, Am ucis pe Dumnezeu. Roman. Bucureşti, Editura „Cartea românească", [1929].
ARDELEANU, V. P. = C. Ardeleanu, Viermii pămîntului. Roman. Bucureşti, Adevărul [f. a.]
ARGHEZI, B. = Tudor Arghezi, Cu bastonul prin Bucureşti. [Bucureşti], Editura pentru literatură, 1961.
ARGHEZI, C. J. = Tudor Arghezi, Cartea cu jucării. Ediţia a IV-a. Bucureşti, Editura tineretului, 1958.
ARGHEZI, C. O. = Tudor Arghezi, Cîntare omului. Stihuri de... [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă,
1956.
ARGHEZI, F. = T. Arghezi, Frunze. [Bucureşti], Editura pentru literatură, 1961.
ARGHEZI, P. N. = Tudor Arghezi, Poarta neagră. Bucureşti, Cultura naţională, [1930].
ARGHEZI, P. T. = Tudor Arghezi, Pagini din trecut. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1955].
ARGHEZI, S. P. = Tudor Arghezi, Stihuri pestriţe. [Bucureşti], Editura tineretului, 1957.
ARGHEZI, T. C. = Tudor Arghezi, Tablete de cronicar. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, 1960.
ARGHEZI, V. = Tudor Arghezi, Versuri. Ediţie definitivă îngrijită de autor. Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1936.
ARGHEZI, VERS. = Tudor Arghezi, Versuri. Cu o prefaţă de Mihai Beniuc. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, 1959.
ARH. FOLK. I ş. u. = Anuarul Arhivei defolklor. Publicat de Ion Muşlea. Cluj-Bucureşti, Academia Română. Anul
1	(1932) ş.u.
ARHIVA I ş. u. = „Arhiva Societăţii ştiinţifice şi literare din Iaşi". Iaşi. Anul I (1889) ş. u.
ARHIVA R. I—II = „Arhiva romînească". Subt redacţia lui M. Kogălniceanu. Iaşi, tom. I—II, 1841-1845.
ARH. OLT. I ş. u. = „Arhivele Olteniei". Publicaţie trimestrială sub direcţiunea d-lui Dr. Ch. Laugier. Craiova, Anul 1(1922) ş. u.
ARH. SOM. I ş. u. = „Arhiva someşeană". Revistă istorico-culturală. Năsăud. Anul I (1924) ş. u.
ARICESCU, A. R. = C. D. Aricescu, Arpa română. Bucureşti, Tipografia sfintei mitropolii, 1852.
ARICESCU, F. = C. D. Aricescu, Florica. Bucureşti, Tipografia lui C. A. Rosetti şi Winterhalder, 1847.
ARICESCU, P. E. = C. D. Aricescu, Procesul şi esilul meu la Snagov. Bucureşti, Tipografia jura [aiului] Naţionalul, 1859.
ARISTIA, PLUT. = C. Aristia, Plutarh. Paralella sau vieţele bărbaţilor illustri. Tradus din eleneşte de... Tomul I. Bucureşti, Tip. Colegiului naţional, 1857. [S-au extras numai cuvintele cuprinse în glosar].
ARISTIA, P. R. = C. C. Aristia, Prinţul romîn. Stanţe epice închinate românilor. Bucureşti, [Tipografia Colegiului Naţional Sfântul Sava], 1843.
ARISTIA, S. = Alfieri, Saul. Traducere de C. Aristia. Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1836.
ARISTIA, V. = Alfieri, Virginia. Tragedie în cinci acte, tradusă de C. Aristia. Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1836.
ARITM. (1805) = Gr. Obradovici, Povăţuirea căitră învăţătura socoatei sau aritmetica. La Buda, în Crăiasca Tipografie a Universităţii din Peştiu, 1805.
ARITM. (1806) = Povăţuire cătră aritmetică sau învăţătura numerilor. Buda, tipărită cu cheltuiala Crăieştii Tipografii a Universităţei ungureşti, 1806.
ARITM. (1823) = Aritmeti[ca] sau ştiinţa socotelii. [Manuscris din 1823].
ARTAXERXU = [Metastasio], Artaxerxu. [Traducere din neogreacă făcută, probabil, de Al. Beldiman; manuscris din 1808; Bibi. R.P.R., cota 1187].
ARVINTE, TERM. = V. Arvinte, Terminologia exploatării lemnului şi a plutăritului, în „Studii şi cercetări ştiinţifice". Filologie. Anul VIII (1957), fasc. I, p. 1-185. (Academia Republicii Populare Române. Filiala Iaşi).
ASACHI, ALGHEBRA = Gh. Asachi, Alghebra. Acea întăia oare scrisă în limba romînească, spre folosul şi învăţătura junimei Moldovii, în anul 1817, de comisul..., mădulare Academiii de Roma. Iaşi, 1818. [Manuscris; Bibi. Acad. R.P.R., cota 447].
ASACHI, A. LIT. = Gh. Asachi, Adaos literar la Monitorul oficial a Moldovei, de Anul nou 1861. Iassy, Institutul Albinei romîne.
XXVI
ASACHI, ARITMETICA = Gh. Asachi, Aritmetica. [Copie manuscrisă după cursul ţinut de... între 1814-1818; Bibi.
Seminarului matematic din Iaşi, cota 1916/1].
ASACHI, E. I—III = Gh. Asachi, Elemente de matematică de aga..., mădulari Academiei de Roma. Partea I: Aritmetică.
Partea II: Alghebră. Partea III: Gheometria elementară. Ieşi, în Tipografia Albinei, 1836-1838.
ASACHI, E. D. = Gh. Asachi, Elena Dragoş de Moldavia. Dramă istorică originală. în 3 acte. Iaşi, 1863.
ASACHI, F. = Gh. Asachi, Fabule, întîie oară în limba romînă versuite de... A patra ediţie adăogită cu viaţa lui Esop. Iaşi, Institutul Albinei, 1862.
ASACHI, FABULE = Gh. Asachi, Fabule. Versuite de... mădular Academiei de Roma şi a mai multor soţietăţi învăţate.
Ediţia a treia, adăogită. Iaşi, 1844.
ASACHI, G. = Gh. Asachi, Elementurile gheometriei teoreticeşti. [Traducere manuscrisă, copie după cursul ţinut de Gh. Asachi între anii 1814 şi 1818; Bibi. Acad. R.P.R., cota 2496].
ASACHI, I. = I. Kaidanov, Istoria Imperiii rosiene. Tradusă de aga Gheorghe Asachi, mădular Academiii de Roma.
Partea I. Ieşi, în privileghiata Tipografie a Albinei, 1832. Partea Il-a, 1833.
ASACHI, î. = Gh. Asachi, Expoziţia stărei învăţăturilor publice în Moldova de la a lor restatornicire, 1828, până la anul 1843 şi o socotinţă pentru a lor îmbunătăţire. Iaşi, 1845.
ASACHI, L. = Gh. Asachi, Lexicon de conversaţie. Prelucrat şi publicat de o soţietate literară supt direcţia agăi... Broşura I. [Iaşi, Institutul Albinei], 1842.
ASACHI, L. M. = Gh. Asachi, Lupta moldovenilor cu cavalerii crucieri la anul 1423. Iaşi, 1845.
ASACHI, M. = Gh. Asachi, Elemente de matematică. De postelnicul..., mădulari a mai multor academii. Partea I: Aritmetica. [Ediţia a Il-a], Iaşi, la Institutul Albinei, 1843.
ASACHI, M. H. = Gh. Asachi, Mirtil şi Hloe. Pastorală. Iaşi, Tipografia Institutului Albinei, 1850.
ASACHI, N. = Felice Romani, Norma. Tragedie lirică, compusă de... Tradusă de Gh. Asachi. Ieşi, la Institutul Albinei, 1838.
ASACHI, P. = Gh. Asachi, Poesii. A lui..., mădulari Academiei de Roma. Ieşi, Tipografia Albinei, 1836.
ASACHI, PED. = A. von Kotzebue, Pedagogul. Comedia-vodevil... prelucrată pentru Teatrul naţional de aga G. Asachi.
Ieşi, Tipografia Albinei, 1839.
ASACHI, P. R. = Gh. Asachi, Petru-Rareş. Dramă istorică în patru părţi, de... Partea I. Iaşi, Institutul Albinei, 1853. ASACHI, R. = Gh. Asachi, Relaţie de starea învăţăturilor publice în Moldova, pe anul şcolar 1839/1840. Iaşi, Institutul Albinei, 1841.
ASACHI, S. L. I—II = Gh. Asachi, Scrieri literare. [Voi. I şi II]. Ediţie îngrijită, cu prefaţă, note şi glosar de N. A. Ursu.
[Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1957]. (Biblioteca pentru toţi).
ASACHI, T. B. = Gh. Asachi, Turnul Butului. Dramă originală în 3 acte, dupre tradiţii poporane. Iaşi, Tipografia Institutului Albinei române, 1863.
ASACHI, Ţ. = Gh. Asachi, Ţiganii. Idil cu cântece de... Iaşi, Tipografia Institutului Albinei, 1856.
ASACHI, V. = Gh. Asachi, Voichiţa de Românie. Dramă originală istorică de... Iaşi, Institutul Albinei române, 1863.
D.	ASACHI,T. = Dimitrie Asachi, Topografia sau elemente de inginerie aplicate la hotăirîrea moşiilor. Iaşi, Tipografia Institutului Albinei, 1854.
E.	ASACHI, î. = Silvio Pellico, Despre îndatoririle oamenilor. Tradus de... Ermiona Asachi. Iaşi, Institutul Albinei,
1843.
L. ASACHI, J. = Jucăreia norocului sau istorisirea pentru prinţipul Menşcikov, carele pe vremea lui Petru cel Mare au fast slăvit în toată Europa. Acum s-au tălmăcit pe limba romînească, cu oarecare adăogite cuvinte spre podoaba limbii şi a bunei înţelegeri, prin... Lazăr Asachi. în oraşul laşului, la anul 1816.
LEON ASACHI, B. = B. de Saint-Pierre, Bordeiul indienesc... [Tradus] de Leon Asachi, arhimandrit a mitropoliei laşului. Tipărit în Iaşi ,1821.
AŞEZ. = [Aşezământul lui Iosif IIpentru cadastru]. Sibiu, 1786.
ATILA, P. = F. R. Atila, Peştii şi pescuitul. Bucureşti, Editura Librăriei Frăţilă, 1916.
XXVII
B
B (1938) = Biblia adică dumnezeiască scriptură a Vechiului şi a Noului Testament, tradusă după textele originale ebraice şi greceşti de preoţii profesori Vasile Radu şi Gala Galaction. Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1938.
BABEŞ, O. A. I = V. Babeş, Opere alese. Voi. I. [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Populare Române, 1954.
BACALBAŞA, M. T. = Anton Bacalbaşa, Moş Teacă. Din cazarmă. Bucureşti, Editura Librăriei E. Graeve, 1893.
BACOVIA, O. = G. BACO VIA, Opere. Bucureşti, Fundaţia pentru literatură şi artă, 1944.
BALADE, I—III = Balade populare româneşti. I—III. Ediţii critice de folclor-genuri. Bucureşti, Editura pentru literatură, 1964.
BANUŞ, P. = Maria Banuş, Poezii. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, 1958.
BANUŞ, Z. = Maria Banuş, Ziua cea mare (în Teatru, voi. II, [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură si artă,
[1951]).
BARANGA, I. = Aurel Baranga, Iarbă rea (în Teatru, voi. I, [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1951]).
BARANGA, R. F. = Aurel Baranga, Reţeta fericirii sau Despre ceea ce nu se vorbeşte. Piesă în trei acte. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1957].
BARANGA, V. A. = Aurel Baranga, Vocea Americii. Bucureşti, Editura pentru literatură şi artă, 1949
BARANGA - MORARU, F. = Aurel Baranga şi Nicolaie Moraru, Pentru fericirea poporului (în Teatru voi. I, [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1951]).
BARASCH, B. = Iuliu Barasch, Manualul de botanică silvică. Bucureşti, Imprimeria statului, 1861.
BARASCH, I. = Iuliu Barasch, Cursul de igienă populară. Seria I, partea generală, cuprinde 12 lecţiuni. Bucureşti, Tipografia Colegiului Sfântul Sava, 1857.
BARASCH, I. F. = Iuliu Barasch, Despre unele din institutele filantropice în Europa. Bucureşti, Tipografia Colegiului naţional, 1853.
BARASCH, I. N. = Iuliu Barasch, Istoria naturală potrivită pe înţelegerea copiilor, cu întrebări şi figuri. De G. Beleze. Tradusă din franţuzeşte cu adnotaţii... Ediţia a doua. Bucureşti, Tipografia Colegiului naţional, 1856.
BARASCH, M. I—III = Iuliu Barasch, Minune le naturei. Conversaţii asupra deosebitelor objecte interesante din ştiinţele naturale, fizică, himie şi astronomie, compuse de... Tomul I—III. Bucureşti, Tipografia Colegiului naţional, 1852.
BARBU, P. = Eugen Barbu, Prânzul de duminică. [Bucureşti], Editura pentru literatură, 1962.
BARBU, Ş. N. = Eugen Barbu, Şoseaua Nordului. Roman. [Bucureşti], Editura pentru literatură şi artă, [1959].
BARBU, Z. = Eugen Barbu, Cît în 7 zile. [Bucureşti], Editura pentru literatură şi artă, 1960.
BARCIANU = Sab. Pop-Barcianu, Dicţionar romîn-german şi german-romîn. Partea I-a: Romînă-germa11ă. Ediţia a treia. Revidat şi complectat de dr. P. Barcianu. Sibii, W. Krafft, 1900.
BARCIANU, V. = Sab. Pop-Barcianu, Vocabulari roman-nemţesc... Sibii, Tipariul şi editura lui Teodoru Steinhausen, 1868.
BARIŢIU, PA. I—III = George Bariţiu, Părţi alese din istoria Transilvaniei. Pre două sute de ani din urmă. Sibiu, Tipografia W. Krafft, volumul I: 1889; volumul II: 1890; volumul III: 1891.
BARIŢIU, S. A. = Gheorghe Bariţiu, Studii şi articole. Cu o prefaţă de Dr. Ioan Lupaş. Sibii, Editura Asociaţiunii, 1912.
BARONZI, C. I—VIII = Al. Dumas, Contele de Monte-Cristo. Traducere de G. A. Baronzi. Voi. I—VIII. Bucureşti, Librar-editor George Ioanid, 1857.
BARONZI, I. C. I-V = M. Guizot, Istoria civilizaţiunii în Francia. Ediţiune nouă. Traducere de G. Baronzi. Voi. I-V. Bucureşti, Tipografia naţională a lui Romanov & Comp., 1856-1859.
BARONZI, I. G. = A. Dumas, Iacobinii şi girondinii. [Le chevalier de Maison-Rouge]. Traducere de G. A. Baronzi. Bucureşti, Librar-editor George Ioanid, 1855. (Biblioteca literară).
BARONZI, I. L. I-IV = Alexandre Dumas, Isaak Lakedem. Tradus de G. A. Baronzi. [Voi. I—IV]. Bucureşti,Tipografia bisericească, 1855-1856.
BARONZI, L. = George Baronzi, Opere complecte. Voi. I: Limba română şi tradiţiunile ei. Galaţi, G. D. Nebunely şi fii, 1872.
BARONZI, M. I—II = Eugene Sue, Matilda sau memoriile unei femei june. Tradusă de George A. Baronzi. Voi. I—II. Bucureşti, Imprimeria sfintei mitropolii, 1853-1854. (Biblioteca literară).
XXVIII
BART, E. = Jean Bart (Eug. Botez), Europolis. Roman. Cu o prefaţă de G. Călinescu. Ediţia IlI-a. Bucureşti, Editura „Cugetarea44, [1939].
BART, S. M. = Jean Bart, Schiţe marine. [Bucureşti], Editura tineretului a C. C. al U.T.M., 1953.
BASSARABESCU, I. A. = Schiţe şi nuvele. Bucureşti, 1923, ap. CADE.
BASSARABESCU, S. N. = I. A. Bassarabescu, Schiţe şi nuvele. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă,
[1953].
BASSARABESCU, V. = I. A. Bassarabescu, Vulturii. Schiţe şi nuvele. Ediţia II. Bucureşti, Editura „Cartea românească44, [1925].
BĂCESCU, P. = Dr. Mihai Băcescu, Peştii, aşa cum îi vede ţăranul pescar român. Studiu etnozoologic, zoogeografic şi bioeconomic de... Bucureşti, Imprimeria naţională, 1947. (Institutul de cercetări piscicole al României. Monografia nr. 3,1946).
BĂCESCU, PĂS. = Mihai C. Băcescu, Păsările în nomenclatura şi viaţa poporului român. [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Populare Române, [1961].
BĂLĂŞESCU, D. R. - FR. = Nifon Bălăşescu, Dicionari romano-frances. Volum I. Fascicul I. Bucureşti, Tipografia mitropolitului Nifon, 1859.
BĂLĂŞESCU, GR. = Nicolau Bălăşescu, Gramatica română. Pentru seminarii şi clase mai înalte (Gramatica daco-romana). Sibiu, în privileghiata Tipografie a lui Gheorghi de Clozius, 1848.
BĂLCESCU, M. V. = Nicolae Bălcescu, Istoria românilor sub Mihai Vodă Viteazul, urmată de scrieri diverse de... Publicaţie de pre decisiunea Societăţii Academice Române însoţite cu o precuventare şi note de A. I. Odobescu. [Bucureşti], 1878.
BĂLCESCU, P. A. = N. Bălcescu, Puterea armată şi arta militară de la întemeierea principatului Valahiei pînă acum. Iaşi, La Cantora Foaiei săteşti, 1844.
BĂNUŢ, T. P. = A. P. Bănuţ, Tempi passati. Umor şi satiră din Ardealul de ieri. Bucureşti, Editura „Bucovina44 1931.
BĂRAC, A. = Ioan Bărac, Istoria prea frumosului Arghir şi a prea frumoasei Elena cea Măiastră şi cu părul de aur. Adecă: O închipuire, subt care se înţelege luarea ţării Ardealului prin Traian chesariul Rîmului. Bucureşti, 1852.
BĂRAC, A. E. = Ioan Popovici Bărac, Istoria prea frumosului Arghir şi a prea frumoasei Elena cea Măiastră şi cu părul de aur. Adecă: O închipuire supt care să înţălege luarea ţării Ardealului prin Traian, chesariul Rîmului... în privileghiata Tipografie din Braşov, 1809.
BĂRAC, R. = Ioan Bărac, Risipirea cea de pre urmă a Ierusalimului, care s-au împlinit după cuvîntul ce s-au zis că nu va rămînea piatră pe piatră. Scoasă din cartea lui Iosif Flavie pre scurt şi în 9 cântări, în stihuri, alcătuită de... Bucureşti, 1821.
BĂRAC, S. = [Scrieri în proză şi în versuri]. întocmite de Ioan Bărac. 1842-1845. [Manuscris; Bibi. Acad. R.P.R., cota 209].
BĂRAC, T. = I. Bărac, Toată viaţa, isteţiile şi faptele minunatului TU Buhoglindă, cele de rîs şi minunate la cetire, spre trecere de vreme, în zilele sau ceasurile omului cele de odihnă, după limba nemţească tălmăcită şi acum a doua oară tipărită. Braşov, 1846.
B.	DARW. = Bazele darwinismului. Manual pentru clasa a Xl-a de Traian Tretiu. Bucureşti, Editura de stat didactică şi pedagogică, 1962.
BELDICEANU, P. = N. Beldiceanu, Poezii, cu un studiu introductiv de I. Vitner. [Bucureşti], Editura pentru literatură şi artă a Uniunii scriitorilor din R.P.R., [1950]. (Biblioteca pentru toţi).
BELDIMAN, A. = S. Gessner, Moartea lui Avei. De... Acum întăi tălmăcită din limba franţozească în cea romînească. La Buda, în Crăiasca Tipografie a Universitatei Ungariei, 1818.
BELDIMAN, ALEXII = Fr. G. Ducray Duminil, Alexii sau căsuţa din codru. Acum întăi tălmăcită din limba franţuzească întru ce moldovenească de cel mai gios iscălit Aleco Beldeman. [Manuscris din 1806; Bibi. Acad. R.P.R., cota 1781].
BELDIMAN, E. = Vornicul Alecu Beldiman, Eterie sau jalnicile scene prilejite în Moldovia din rezvrătirile grecilor, prin şeful lor Alexandru Ipsilanti, venit din Rusia la anul 1821, de... Editată de banul şi cavaleriul Alecu Balica. Iaşi, Tipografia Buciumului român, 1861.
XXIX
BELDIMAN, IST. = Abatele Prevost, Istorie cavalieriului de Grie şi a iubiţii sale Manon Lesco, care tălmăcindu-se de pe limba franţuzască în limba moldovenească prin osteneala şi osârdie drepţii dumisale banului Aleco Beldiman, s-au prescris acum de mine, în anul 1815... Costachi Borş. [Manuscris; Bibi. Acad. R.P.R, cota 193].
BELDIMAN, î. = Gh. A. Riickert, învăţătură sau povăţuire pentru facerea pîinii ceii de obşte mai neagră, pentru cea albă de casă pentru făina cea spre întrebuinţarea bucatelor, pentru hrişi, şi altele, din cartofle, pentru sămănatul lor, lucrarea şi păstrarea lor. Alcătuită de cătră... în limba nemţească, acum întîi tălmăcită întru cea grecească de cătră Dimitrie Samurcaş. Iaşi, în Tipografia sfintei mitropolii,1818. [Tradusă, după textul lui D. Samurcaş, de Alex. Beldiman].
BELDIMAN, M. = J. Fr. Regnard, Minegmii sau fraţii cei de gemine. [Traducere din limba franceză făcută de Al. Beldiman în 1803; manuscris; Bibi. Acad. R.P.R., cota 3095].
BELDIMAN, N. P. I—II = Florian, Istoria lui Nunta Pompilie, al doilea crai al Romii. Tălmăcită din limba franţozească de dumnealui postelnicul Alexandru Beldiman... Voi. I—II. Iaşi, 1820.
BELDIMAN, N. POMP. = Florian, Nunta Pompilii, al doilea crai al Rîmului. Tomul al doilea... Tălmăcită de pe franţuzîie de Alexandru Beldiman, paharnic, la leat 1795. [Manuscris; Bibi. Acad. R.P.R., cota 3192].
BELDIMAN, O. = Voltaire, Tragodia lui Orest. De preaînvăţatul... marele postelnic Alexandru Beldiman, acum întîi tălmăcită din limba franţozească în cea romînească. La Buda, în Crăiasca Tipografie a Universitatei Ungariei, 1820.
BELDIMAN, S. = Elisaveta sau cei surguniţi în Siberia. [Dramă tradusă de Al. Beldiman în 1815; manuscris; Bibi. Acad. R.P.R., cota 437].
BELDIMAN, SAP. = [I. Fr. Regnard], Tragodia lui Sapor. Tradusă de Aleco Beldiman. Iaşi, 1801. [Manuscris; Bibi. Acad. R.P.R., cota 3106].
BELDIMAN, T. = [Istoria lui Târlo. Traducere din limba franceză de Al. Beldiman; manuscris din 1786; Bibi. Acad. R.P.R., cota 25].
BELDIMAN, TR. = Vornicul Alecu Beldiman: Tragedia sau mai bine a zice Jalnica Moldovei întîmplare după răsvrătirea Grecilor, 1821. în Cronicele Romîniei, Ediţia M. Kogălniceanu. Tom. III. Bucureşti, 1874, p. 337-433.
I. BELDIMAN, I. = Ioan Beldiman, Istorie a celor mai gingaşe amoruri a Parisului. Din ce grecească s-au tălmăcit în limba moldovenească, prin osteneala şi osârdie drepţii sale... S-au prescris de mine iscălitul la 1818, Costachi Borş. [Manuscris; Bibi. Acad. R.P.R., cota 126].
BELEA, P. A. = Dr. Octavian Belea, Primul ajutor şi îngrijirea sănătăţii. Pentru activul Crucii roşii. Crucea roşie a R.P.R., Bucureşti, 1959.
BENIUC, A. R. = Mihai Beniuc, Un om aşteaptă răsăritul. Versuri. [Bucureşti], Editura de stat, 1946.
BENIUC, C. P. = Cântece de pierzanie, Colecţia abecedar [f. a.].
BENIUC, M. = Mihai Beniuc, Mărul de lîngă drum. Versuri. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, 1954.
BENIUC, M. C. I = Mihai Beniuc, Pe muche de cuţit. Roman. [Voi.] I. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, 1959.
BENIUC, M. V. = Mihai Beniuc, Materia şi visele. Bucureşti, Editura pentru literatură, 1961.
BENIUC, P. = Mihai Beniuc, Despre poezie. Studii literare. [Bucureşti], Editura pentru literatură şi artă, [1953].
BENIUC, S. = Mihai Beniuc, Steaguri. Poeme. [Bucureşti], Editura pentru literatură şi artă a Uniunii scriitorilor din R.P.R., 1951.
BENIUC, V. = Mihai Beniuc, Versuri alese. [Bucureşti], Editura pentru literatură şi artă a Societăţii scriitorilor din R.P.R., 1949.
BENIUC, V. A. I—II = Mihai Beniuc, Versuri alese. [Voi.] I—II. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, 1955. (Biblioteca pentru toţi).
BENIUC, V. CUC. = Mihai Beniuc, în Valea Cucului. Comedie în trei acte. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, 1959.
BERTOLDO = G. Croce, Viaţa lui Bertoldo şi a lui Bertoldino, feciorul lui, dinpreună şi a lui Cacasino, nepotul lui. Acum întîi culeasă din cărţi istoriceşti foarte desfătătoare. Sibii, Tipografia lui Petru Bart, 1799.
BIANU, D. S. = Doctorul Vasile Bianu, Doctorul de casă, sau Dicţionarul sănătăţii. Buzău, Imprimeria Al. Georgescu, 1910.
XXX
I. BIANU, D. R. = Ioan Bianu, Documente româneşti reproduse după originale sau după fotografii. Partea I. Epoca dinainte de Matei Basarab (1632) şi Vasile Lupu (1634). Tomu I, fasc. 1-2 (1576-1632). Bucureşti. Inst. de arte grafice Carol Gobl, 1907. (Biblioteca Academiei Române).
BIBICESCU, P. P.= I. G. Bibicescu, Poezii populare din Transilvania. Culese şi adnotate de... Bucureşti, Imprimeria statului, 1893.
BIBLIA (1688) = Biblia, adecă dumnezeiasca scriptură ale cei vechi şi ale cei noao leage toate, care s-au tălmăcit dupre limba elinească, spre înţeleagerea limbii rumîneşti cu porunca prea bunului creştin şi luminatului domn Ioan Şarban Cantacozino Basarab Voievod şi cu îndemînarea dumnealui Costadin Brîncoveanul marele logofăt... Tipăritu-s-au... în scaunul mitropoliei Bucureştilor... la anul 1688.
BÎRLEA, B. = Pr. I. Bîrlea, Balade, colinde şi bocete din Maramureş. Bucureşti, Editura Casei şcoalelor, 1924.
BÎRLEA, C. P. = Pr. I. Bîrlea, Cântece poporane din Maramureş. Descântece, vrăji, farmece şi desfaceri. Culese de... Bucureşti, Editura Biblioteca Casei şcoalelor, 1924.
I. BÎRSEANU, P. C. = Ion Bîrseanu, Primele cînturi. Budapesta, 1906.
BL I ş. u. = Bulletin Unguistique. Faculte des lettres de Bucarest. Publie par A. Rosetti. Bucureşti -Paris-Copenhague. Voi. I (1933) ş. u. Vezi şi BULL. LINGU.
BLAGA, L. U. = Din lirica universală. Tălmăciri de Lucian Blaga. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, 1957.
BLAGA, P. = Lucian Blaga, Poezii. Un cuvânt înainte de George Ivaşcu. [Bucureşti], Editura pentru literatură, 1962.
BO = Buletinul oficial al Republicii Populare Române. [Bucureşti], 1952 ş.u.
BOBB,î. = Ioan Bobb, înştiinţare... despre ridicarea capitulumului în Blaj la anul 1808... Tipărită în Blaj, cu tipariul Seminariului.
BOCANEŢU, T. A. = Al. Bocăneţu, Terminologia agrară în limba română. Studiu filologic - istoric - cultural (în revista „Codrul Cosminului“, II—III, 1925-1926, p. 119-274).
BOCEANU, GL. = Ion Boceanu, Glosar de cuvinte din judeţul Mehedinţi. Bucureşti, 1913 (Anal. Acad. Rom. Tom. XXXV, Memoriile Secţ. literare).
BOGDAN, D. ŞT. I—II = Ioan Bogdan Documentele lui Ştefan cel Mare. Publicate de... Volumul I: Hrisoave şi cărţi domneşti 1457-1492. Volumul II: Hrisoave şi cărţi domneşti 1493-1503. Bucureşti, Socec şi Co., 1913.
BOGDAN, O. = I. Bogdan, Documentul rîzenilor din 1484 şi organizarea armatei moldovene în sec. XV. Bucureşti, Carol Gobl, 1908. (Extras din Analele Academiei Române. Seria Il-a. Tom. XXX. Memoriile Secţiunii istorice).
D. BOGDAN, GL. = Damian P. Bogdan, Glosarul cuvintelor româneşti din documentele slavo-române. Bucureşti,
1946.	(Institutul de studii şi cercetări balcanice. Seria filologică, nr. 1).
N. A. BOGDAN, C. M. = N. A. Bogdan, Din trecutul comerţului moldovenesc şi mai ales al celui ieşan. Productele solului, porturi, târguri şi iarmaroace... documente, memorii şi note culese şi comentate de... Tipărite din iniţiativa şi cu o prefaţă a d-lui N. V. Ştefăniu... cu 89 ilustraţii. Iaşi, Institutul modem de arte grafice N. V. Ştefăniu & D. Staierman, [1925].
BOGZA, A. î. = Geo Bogza, Anii împotrivirii. Reportaje, pamflete, articole 1934-1939. [Bucureşti], Editura tineretului a C.C. al U.T.M., 1953.
BOGZA, C. O. = Geo Bogza, Cartea Oltului. Bucureşti, [Editura Fundaţiilor], 1945.
BOGZA, M. S. = Geo Bogza, Meridiane sovietice. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1953].
BOGZA, P. C. = Geo Bogza, Pagini contemporane, 1944-1956. Bucureşti, Editura tineretului, 1957.
BOGZA, Ţ. = Geo Bogza, Ţara de piatră. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1951].
BOGZA, V. J. = Geo Bogza, Oameni şi cărbuni în Valea Jiului. [Bucureşti], Editura de stat, 1947.
BOJINCĂ, A. I—II = Damaschin T. Bofinca, Anticile romanilor - Antiquitates Romanorum. Acum întîia oară româneşte scrise. Voi. I—II. Buda, Tipariul Universitatei din Pesta. I: 1832; II: 1833.
BOJINCĂ, D. = Damaschin T. Bojincă, Diregătoriul bunei-creştere. Spre îndreptarea multor părinţi şi bun-folosul tinerimei române. Buda, Tipografia Universitatei ungureşti, 1830.
BOJINCĂ, R. = Damaschin T. Bojincă, Răspundere dezgustătoare la Cîrtirea cea în Hale, în anul 1823 sub titula: Erweis, dass die Walachen nicht romischer Abkunft sind (adecă arătare cum că românii nu sînt viţă de romani). Buda, în Crăiasca Tipografie a Universitatei ungureşti din Pesta, 1828.
XXXI
BOLINTINEANU, ap. W. Rudow. Neue Belege zu tlirkischen Lehnwortem im Rumănischen în Zeitschrift, XVII-XX. Neue Belege zu rumănischen Worten nichttiirkischer Herkunft, în Zeitschrift, XXII.
BOLINTINEANU, B. = D. Bolintineanu, Bătăliile românilor (Fapte istorice). De... Bucureşti, Tipografia naţională a lui J. Romanov et Comp., 1859.
BOLINTINEANU, C. = D. Bolintineanu, Călătorii în Palestina şi Egipt. Iaşi, Tipografia Buciumului român, 1856.
BOLINTINEANU, C. P. = D. Bolintineanu, Cîntece şi plîngeri. Iaşi, Tipografia Buciumului român, 1852.
BOLINTINEANU, O. = Dimitrie Bolintineanu, Opere. Cu un studiu introductiv de Al. I. Ştefănescu. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură ştiinţifică şi didactică, 1951.
BOLINTINEANU, P. I—II = Dimitrie Bolintineanu, Poezii. Culegere ordinată de chiar autorul, cu o prefaţă de G. Sion. Voi. I: Legende istorice, Florile Bosforului, Basme, Note; voi. II: Macedonele, Reverii, Diverse. Bucureşti, Editura Librăriei Socec, 1877.
BOLINTINEANU, POEZII = D. Bolintineanu, Colecţie din poesiile domnului... Tipărite cu fondurile Asoţiaţiei literare... Bucureşti, Tipografia lui C. A. Rosetti şi Vinterhalder, 1847.
BOLLIAC, M. = Cezar Boliac, Meditaţii. Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1835.
BOLLIAC, O. = Cezar Boliac, Opere alese. [Bucureşti], Editura de stat, 1950. (Clasicii români).
BOLLIAC, P. = Cezar Bolliac, Poesii nouă. Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1847.
BORDEIANU, P. = T. Bordeianu, Curs de pomologie. Partea IlI-a. [Bucureşti], Editura Institutului agronomic „N. Bălcescu", 1957.
BORZA, D. = Borza Al., Dicţionar etnobotanic cuprinzând denumirile populare româneşti şi în alte limbi ale plantelor din România. Colaborator principal: Al. Beldie. Colaboratori: Val. Butură, V. Codoreanu, I. Morariu, A. Nyârâdy, C. Papp, Viorica Păun, Şt. Peterfi, I. Popu-Cîmpeanu, Gh. Silaghi, I. Tăzlăuanu, Em. Ţopa. [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1968, 319 p.
BOTA, P. = Ioan Bota, Culegere din cele mai frumoase poveşti. Ediţia II. Brasso Editura Librăriei Ciurcu, 1910.
BOTANICA = Botanica. Manual pentru clasa a VUI-a de I. Ciobanu - Eugen Ghişa - Traian Tretiu. Bucureşti, Editura de stat didactică şi pedagogică, 1962.
BOTEZ, A. = Dr. Pagliano, Arta vindecărei pentru părinţi sau Doctorul de casă. Tradus din limba germană de S. Botez. Iaşi, Tipografia „Minervei", 1861.
D. BOTEZ, F. S. = Demostene Botez, Floarea soarelui. Versuri. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, 1953.
D.	BOTEZ, P. A. = Demostene Botez, Prin ani. Versuri. [Bucureşti], Editura pentru literatură şi artă, 1958.
D.	BOTEZ, P. O. = Demostene Botez, Povestea omului. Versuri. [Iaşi], Editura „Viaţa românească", [f. a.].
L BOTEZ, B. I—II = Ioachim Botez, însemnările unui belfer. Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, [I]: 1935, [II]: 1939. (Scriitori români contemporani).
I. BOTEZ, ŞC. = Ioachim Botez, Schiţe şi însemnări din şcoala de ieri şi de azi. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1953].
ION BOTEZ, STR. = Ion G. Botez, Strîngerea şi păstrarea produselor agricole. [Bucureşti], Casa şcoalelor, [f. a.].
BOTEZAT, U. = A. von Kotzebue, Uniforma feldmareşalului Velington. Comodie în un act... Acum întăia dată tălmăcită şi tipărită în limba romînească de Samuil Botezat. Iaşi, 1835.
BOUREANU, S. P. = Radu Boureanu, Sîngele popoarelor. Poeme. [Bucureşti], Editura pentru literatură şi artă a Societăţii scriitorilor din R. P. R., [1948]. (Cartea poporului).
BR (18...) I ş. u. = Bibliotecă românească. întocmită în 12 părţi după numărul celor 12 luni. întăia oară tipărită pentru naţia românească, prin Zaharie Carcalechi, ferlegber de cărţi a Crăieştii şi mai marei Tipografii din Buda a Universitatei Ungariei. Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei Ungariei, 1821,1829,1830,1834.
BRAD, O. = Ion Brad, Mă uit în ochii copiilor. Bucureşti, Editura pentru literatură, 1962.
BRAD, T. = Ion Brad, Cu timpul meu. Bucureşti, Editura tineretului, 1958.
BRAN, S. = Emiliu Bran, Graiul românesc din Selagiu de lângă Someş. (în ziarul „Tribuna", Sibii, a. VI 1889, nr. 121).
BRANDZA, D. = Dr. D. Brandza, Flora Dobrogei. Ediţiunea Academiei Române, îngrijită de Sabba Ştefănescu. Bucureşti, Institutul de arte grafice Carol Gobl, 1898.
BRANDZA, FL. = Doctorul D. Brandza, Prodromul florei române sau enumeraţiunea plantelorpînăi astăzi cunoscute în Moldova şi Valachia. Bucureşti, Tipografia Academiei Române, 1879-1883.
XXXII
BRĂESCU, A. = [Gh.] Brăescu, Amintiri. Bucureşti, Editura „Cartea românească", 1937.
BRĂESCU, M. B. = Maiorul Gheorghe Brăescu, Maiorul Boţan. Schiţe umoristice. Bucureşti, Editura „Viaţa românească", 1921.
BRAESCU, O. A. I—II = Gh. Brăescu, Opere alese. Text ales şi stabilit, studiu introductiv, note şi bibliografie de Niculaie Gheran. Voi. I—II. Bucureşti, Editura pentru literatură, 1962.
BRAESCU, V. = Gh. Brăescu, Doi vulpoi. Schiţe umoristice. [Bucureşti], Alcalay & Calafeteanu, [1925].
BRĂESCU, V. A. = Gh. Brăescu, Din vechea armată. Schiţe umoristice. Ediţie îngrijită şi adnotată de G. C. Nicolescu. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă [1951].
I.	BRĂESCU, M. = Ion Brăescu, Măisurătoarea pămîntului la români, din vechime pînă la punerea în aplicare a sistemului metric. Bucureşti, Atelierele grafice Socec, 1913.
BRĂTESCU-VOINEŞTI, î. = Ioan Al. Brătescu-Voineşti, întuneric şi lumină. Nuvele şi schiţe. Iaşi, „Viaţa românească",
l914-
BRĂTESCU-VOINEŞTI, L. D. = Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti, în lumea dreptăţii. Iaşi, 1926.
BRĂTESCU-VOINEŞTI, P. = I. Al. Brătescu-Voineşti, Proză. întuneric şi lumină. în lumea dreptăţii. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, 1957.
V. BREBAN, D. G. = Vasile Breban, Dicţionar general al limbii române. [Bucureşti], Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987.
BREBENEL, GR. P.= I. B. Brebenel, Graiul popular, în jurul ocupaţiunilor şi obiceiurilor ţăranului român de pe vatra Oltului în Transilvania. (în jurnalul „Ţara Oltului", Făgăraş, 1907, nr. 25-30 şi 1909, nr. 12-36,38,44,45).
BRESLAŞU, D. = Marcel Breslaşu, Dialectica poeziei sau Cîntece despre cîntec. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, 1957.
BREZOIANU, A. = Ion Brezoianu, Curs elementar de agricultură şi de economia rurală. Tradus de... I. Plugăria. Bucureşti, Tipografia lui C. A. Rosetti şi Vinterhalder, 1850.
BREZOIANU, î. = Ion Brezoianu, învăţătorul primar sau poveţe şi sfaturi pentru a pregăti pe învăţătorii primari la cariera lor şi a-i călăuzi în lucrarea foncţiilor lor. Tradus din franţozeşte de... Bucureşti, Tipografia lui C. A. Rosetti şi Vinterhalder, 1848.
BREZOIANU, R. = Ion Brezoianu, Rudiment agricol universal prin întrebări şi răspunsuri sau Agricultura învăţată prin pricipii săi, aplicabili la a sa pracică în toate ţărele şi climele. De D. marchisul de Travanet şi tradus în româneşte de... [Bucureşti], tipărit în Tipografia lui Iosif Copainig, 1850.
BRUJA. D. comunicant (Câmpulung Moldovenesc).
BUCAVNA = ABC sau bucavna, spre folosul scolelor neamului romanesc. Sibiu, 1783.
BUCUŢA, R. V. = Emanoil Bucuţa, Românii dintre Vidin şi Timoc. Cu un adaus de documente, folklor, glosar, fotografii, hărţi de... Tip. Cartea Românească, 1923.
BUCV. = Bucvari sau începere de învăţătură celor ce vor să înveţe carte cu slove slovene şti. Tipări tu-s-au în chesaro-crăiasca cetate Beci... prin chir Iosif Lavrentie Curţbec, 1771.
BUCVARI = Bucvari. Pentru pruncii cei romîne şti, carii să află în crăia ungurească şi hotarele ei împreunate. S-au tipărit în Beci, la Iosif Curţbec, 1781.
BUD, P. P. = Tit Bud, Poezii populare din Maramureş, adunate de... Bucureşti, 1908. (Academia Română. Din viaţa poporului român. Culegeri şi studii III).
BUDAI-DELEANU, LEX. = Ion Budai-Deleanu, Lexicon romănesc-nemţesc şi nemţesc-romănesc alcătuit de Ioanu Budai, chesaro-crăiescul sfetnic la judeţul nemeşilor în Livău. în patru tomuri. [Manuscris din 1818; Bibi. Acad. R.P.R., cotele 3728-3731].
BUDAI-DELEANU, M. = Metastasio, [Temistocle]. [Traducere manuscrisă fragmentară de I. Budai-Deleanu, făcută în jurul anului 1810; Bibi. Acad. R. P. R., cota 2427].
BUDAI-DELEANU, T. GR.= I. Budai-Deleanu, Temeiurile gramaticii romîneşti. Partea I: Ortografia. Partea II—III: Morfologia şi sintaxa. [Manuscris de la începutul sec. al XlX-lea; Bibi. Acad. R.P.R., cotele 2425-2426].
BUDAI-DELEANU, T. V. = I. Budai-Deleanu, Trei viteji. Ediţie şi glosar de J. Byck, cu o prefaţă de I. Oană. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, 1955. (Biblioteca pentru toţi).
BUDAI-DELEANU, Ţ. = I. Budai-Deleanu, Tigcinicida. Ediţie îngrijită de J. Byck. Studiu introductiv de Ion Oană. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1953]. (Clasicii români).
XXXIII
BUDAI-DELEANU, ŢIG. = [I. Budai-Deleanu], Ţigan iada sau tabăra ţiganilor. Poemation eroi-comico-satiric, alcătuit din douăsprezece cântece de Leonachi Dianeu. îmbogăţit cu multe însemnări si luări-aminte: critice, filozofice, istorice, filologhice şi gramatece, de cătră Mitru Perea şi alţii mai mulţi. [Manuscris din 1800; Bibi. Acad. R.P.R., cota 2429].
BUGNARIU, N. = Iuliu Bugnariu, Dicţionar poporal. Cuvinte româneşti din jurul Năsăudului, de popor grăite şi tot pentru popor alcătuite. Adunate de dascălul... (în ziarul „Gazeta de Transilvania44, Braşov, 1887, nr. 251-265; 1888, nr. 48-49).
BUJOR, S. = Paul Bujor, Scrieri alese. [Bucureşti], Editura pentru literatură şi artă a Societăţii scriitorilor din R.P.R.,
[1951]. (Biblioteca pentru toţi).
BUJOREAN, B. L. = Dr. George Bujorean, Boli, leacuri şi plante de leac cunoscute de ţărănimea română. Sibiu, Editura Asociaţiunii „Astra44, 1936 (Biblioteca poporală a Asociaţiunii „Astra44, an. 26, nr. 229-233).
BUL. COM. IST. I ş. u. = „Buletinul Comisiei istorice a	României44, publicat de	Ion Bogdan. Bucureşti, Atelierele
grafice Socec. Voi. I (1915) ş. u.
BULET. GRĂD. BOT. I ş. u. = „Buletinul de informaţii	al	Grădinii botanice şi	al Muzeului	botanic de la Universitatea
din Cluj44. Cluj. Anul I (1921) ş. u.
BULETIN, F. (18...) = „Buletin44. Foaie oficială. Iaşi, 1833-1859.
BULETIN, G. (18...) = „Buletin44. Gazetă administrativă [ulterior: Gazetă oficială]. Bucureşti, 1832-1859.
BUL. FIL. I ş. u. = „Buletinul Institutului de filologie română «Alexandru Philippide»44. Universitatea din Iaşi. Director Iorgu Iordan. Iaşi. Voi. I (1934) ş. u.
BULGĂR, GH. comunicant
BULL. LINGU. = „Bulletin linguistique44. Faculte des lettres de Bucarest, Institut de linguistique roumaine, Publie par A Rosetti, Paris-Bucarest-Copenhague, 1922-1948. Vezi şi BL.
BUZNEA, C. = D. N. Darvar, Culegere de înţelepciune. Scrisă în limba grecească de..., iar acum tălmăcită în cea rumînească de Iancu Nicolaie [Buznea] Moldovean. Bucureşti, 1827.
BUZNEA, F. = Iancu Buznea, Filosoful indian sau Chipul de a trăi cineva fericit în soţietate. Acum întîia oară tălmăcit rumâneşte din cel franţuzesc de... Iaşi, Tipografia sfintei mitropolii, 1834.
BUZNEA, M. = Iancu Nicola [Buznea], Manual de patriotizm. Tălmăcit şi mai adăogat de... Iaşi, Tipografia sfintei mitropolii, 1829.
BV I-IV = Ioan Bianu şi Nerva Hodoş, Bibliografia romînească veche 1508-1830. Bucureşti. Tom. I (1508-1716), 1903. Tom. II (1716-1808), 1910. Tom. III (1809-1830), fasc. I-II, 1912; fasc. III-VIII [Ioan Bianu şi Dan Simonescu], 1936. Tom. IV (Adăogiri şi îndreptări) [Ioan Bianu şi Dan Simionescu], 1944.
C
CABA, SĂL. = Caba Văzul, Szildgy vărmegye român nepe, nyelve es nepkolteszete. hta... Beci, 1918.
CADE = I.-Aurel Candrea - Gh. Adamescu, Dicţionarul enciclopedic ilustrat. Partea I: Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi de I.-Aurel Candrea. Partea II: Dicţionarul istoric şi geografic universal de Gh. Adamescu. Bucureşti, Editura „Cartea românească44, [1926-1931].
CAIAN, P. = Demetrie Caian, Predică despre statul milităresc şi semnele lui de învingere. [Blaj], 1927.
CAIET = Caiet de istoria naturală şi botanică. Caiet pentru economia rurală - care să paradoseşte de cătră d. d. Leon Filipescul. [Manuscris; note luate la lecţiile lui L. Filipescu de Ioan Cemătescu,în 1842; Bibi. Acad. R.P.R., cota 43].
CALAFATI, A. S. = Fr. Th. Mărie de Baculard d’Arnaud, Adelson şi Salvini. Poveste englezască sau jalnică tîmplare. Tălmăcită de pe acea franţuzască pe limba moldovenească de Fotis Calafati. [Manuscris din 1806; Bibi. Acad. R.P.R., cota 558].
CALENDAR (18...) = Calendar pentru poporul romînesc (devenit apoi Calendar pentru romîni). [Cu suplimentul Almanah de învăţătură şi petrecere]. Iaşi, 1847-1862. [Editat anual, de Gh. Asachi].
CALENDAR (1841) = Calendar pe anul de la Hristos 1841. Iaşi.
CALENDAR BUC. (18...) = Calendar [apărut la Bucureşti], anul 1838 ş. u.
CALENDARI (1733) = Calendari. Acum întîi rumânesc alcătuit de pe cel sîrbesc. Braşov, 1733.
CALENDARI (1802) = Calendari românesc vechi a lui Iulian păi anul de la Hristos 1802... lîngă care s-au mai adăogat Calendariul nou nemţesc a lui Gregorian. Sibii, Tipografia a lui Ioann Bart.
XXXIV
CALENDARIU (1794) = Calendar iu la anul de la naşterea lui Hristos 1794, cari e prost, cuprinztnd în sine 365 de zile. Vienna, la slaveno-sîrbeasca, romîneasca privigheliata tipografie.
CALENDARIU (1814) = Calendariu ce slujeşte pre 100 de ani, începând de la anul 1814 până în anul 1914. Acum întîi romîneşte alcătuit... La Buda, în Crăiasca Tipografie a Universitatei Ungariei, [1814].
CALENDARIU (1820) = Calendariu pe anul lui Hristos 1820, care este bisect şi să cuprinde din 366 de zile. întocmit pe gradurile şi clima marelui prinţipat al Ardealului şi a altor ţări învecinate. Sibii, Tipografia lui Ioann Bart.
CALENDARIU (1844) = Calendariu pe anul de la Hristos 1844, întocmit pe gradurile şi clima ţării ungureşti a marelui principat al Ardealului, a Ţării Româneşti şi a Munteniei... în Buda, la Crăiasca Tipografie a Universităţii ungureşti.
CALENDARIU BUDA (18...) = Calendariu pe anul de la Hristos 18... în Buda, 1817 ş. u.
CALENDARIU IAŞI (18...) = Calendariu pe anul de la Hristos 18... Iaşi, 1821 ş. u.
CALUL, anchetă dialectală
CAMILAR, C. = Eusebiu Camilar, Cordun. Roman. Bucureşti, Editura Fundaţiilor, 1942. (Scriitori români contemporani).
CAMILAR, C. P. = E. Camilar, Cartea poreclelor. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, 1957.
CAMILAR, N. I—II = Eusebiu Camilar, Negura. Roman. [Bucureşti], Editura de stat, volumul I: 1949, volumul II:
1950.
CANDREA, F. = I. Aurel Candrea, Folklorul medical român comparat. Privire generală. Medicina magică. [Bucureşti], Casa şcoalelor, 1944.
CANDREA, Ţ. O. = I. A. Candrea, Graiul din Ţara Oaşului. (Extras din „Buletinul Societăţii filologice44, II). Bucureşti, Atelierele Socec, 1907.
CANELLA, V. = C. Canella, Vocabular de cîteva vorbe sinonime. Tradus de... întîia ediţie. Bucureşti, Tip. Naţională, 1867.
CANTACUZINO, A. = Montesquieu, Arsachie şi Ismenia. Istorie din parte Răsăritului, scrisă după franţuzăşte de... Şi este tălmăcită de I[oan] C[antacuzino] la let 1794, iar de mine s-au prescris la let 1803. [Manuscris; Bibi. Acad. R.P.R., cota 3099].
CANTACUZINO, N. P. = Florian, Numa Pompilius, al doilea crai al Romii... Pă frantuzeşte scris de monsiul Florian şi tălmăcit de I[oan] C[antacuzino], 1796. [Manuscris; Bibi. Acad. R.P.R., cota 1550].
CANTEMIR, HR. = Principele Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor, publicat sub auspiciile Academiei Romîne... de Gr. C. Tocilescu. (Cu un portret şi două facsimile), Bucureşti, Inst. de arte grafice Carol Gobl, 1901.
CANTEMIR, IST. = Operele principelui Dimitrie Cantemir. Tipărite de Societatea Academică Romînă. Tom.VI: Istoria ieroglifică. (Operă originală inedită scrisă în limba romînească la 1704). Bucureşti, 1883.
CANTEMIR, O: V. = Operele Principelui Demetriu Cantemir. Tipărite de Societatea Academică Romînă. Tom. V. Partea I: Evenimentele Cantacuzinilor şi Brîncovenilor. Partea II: Divanul. Publicate şi însoţite cu o prefaţă şi un glosariu de G. Sion. Bucureşti, Carol Gobl, 1878.
CANTEMIR, S. M. = D. Cantemir, Scrisoarea Moldovei de..., care acum întîi s-au tipărit. în sfînta monastire Neamţul, la anul 1825.
CANTUNIARI, L. M. = Dr. Şt. N. Cantuniari, Lexic mineralogic petrografic. Bucureşti, Editura tehnică, [f. a.].
CARABELLA, A. D. = A. D. Carabella, Animale dăunătoare agriculturii. [Bucureşti], Casa şcoalelor, [1943].
CARAFOLI, AERODIN. = Acad. Elie Carafoli, Aerodinamica. [Bucureşti], Editura tehnică, 1951.
CARAFOLI-OROVEANU, M.F. I = Acad. E. Carafoli şi T. Oroveanu, Mecanica fluidelor. Voi. I. [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1952.
CARAGEA, L. = Legiuire a prea înălţatului şi prea pravoslavnicului domn şi oblăduitoriu a toată Ugrovlahiia, lo Ioan Gheorghe Caragea Vr. Tipărită în privileghiata Tipografie... Mavrogheni, Bucureşti, 1818.
CARAGIALE, M. = I.'L. Caragiale, Momente. Bucureşti, Editura Librăriei Socec & Comp., 1901.
CARAGIALE, N. F. = Nuvele şi fragmente literare. Bucureşti, Editura Librăriei Stork & Miiller, 1897. (Biblioteca pentru toţi).
CARAGIALE N. S/= I. L. Caragiale, Note şi schiţe. Bucureşti, Editura Librăriei C. Sfetea, 1892.
CARAGIALE, O. I-VII = I. L. Caragiale, Opere. Voi. I-VII. [Ediţie îngrijită de Paul Zarifopol (voi. I—III) şi Şerban Cioculescu (voi. IV-VII)]. Bucureşti, Cultura naţională şi Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1930-1942.
CARAGIALE, S. = I. L. Caragiale, Schiţe. (Traduceri şi originale). Iaşi, Editura Librăriei şcoalelor Fraţii Şaraga, 1897.
XXXV
CARAGIALE, S. N. = [I.L.] Caragiale, Schiţe nouă. Bucureşti, Editura „Adevărul", 1910.
CARAGIALE, S. U. = I. L. Caragiale, Schiţe uşoare. Bucureşti, Editura Librăriei Carol Muller [1896]. (Biblioteca pentru toţi), 1896.
CARAGIALE, T. II = I. L Caragiale, Teatru. Voi. II. Iaşi, Editura Librăriei Fraţii Şaraga, [f. a.].
M. I. CARAGIALE, C. = Mateiu Ion Caragiale, Craii de Curtea-Veche. Bucureşti, Editura „Cartea românească", [1929].
CARCALECHI, C. = Zaharia Carcalechi, Carte de nună împreună cu Calendar iul pre anul 1825, carele se cuprinde 365 de zile, cum şi Ghenealoghia a împăraţilor, crailor şi a prinţipilor din Europa şi alte folositoare lucruri şi istorii. Cu cinci icoane. Prin... Buda, în Crăiasca Tipografie a Universitatei Ungariei, 1825.
CARDAŞ, C. P. = Gh. Cardaş, Cântece poporane moldoveneşti. Editura Librăriei diec., Arad, 1926. (Cu un glosar). (Biblioteca Semănătorul, nr.-le 157-159).
CARIBOLU, C. = C. Caribolu, Carte de doftorii de orice boală, bună şi încercată întru toate de... [Manuscris de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea; Bibi. Acad. R.P.R., cota 4743].
CARTE DE BUCATE (1749)
CARTE TREB. I—II = Carte trebuincioasă pentru dăscălii şcoalelor de jos neunite, în chesaro-crăiştile ţări de moştenire.[Două volume]. Vienna, Iosif Curţbec, 1785.
CAS (18...) = „Curier de ambe sexe". Jurnal literar, 1836-1849. A doua ediţie. Bucureşti,Tipografia Heliade şi asociaţi, 1862.
CAT ANELE = Şt. St. Tuţulescu şi P. Danilescu, Monografia istorică, economică, culturală, socială a satului Catanele din districtul Dolj. Craiova, Librăria şi stabilimentul grafic Fane Constantinescu, 1908.
CATEHISM (1607)
CATEHISM (1648)
CATEHISMUL CALVINESC
CAT. MAN. I—II = Catalogul manuscriptelor romîne şti. Ediţiunea Academiei Romîne. [Tomul I] întocmit de Ioan Bianu, Bucureşti, 1899. Tomul II întocmit de Ioan Bianu şi R. Caracas, Bucureşti, Socec & C. Sfetea, 1913.
CATON = [Metastasio], Caton. Dintr-ale lui... [Manuscris din jurul anului 1800; Bibi. Acad. R.P.R., cota 3454].
CAZABAN, V. = Al. Cazaban, Din vremea ceea... Schiţe şi nuvele. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1951].
CAZIMIR GR. = Otilia Cazimir, Grădina cu amintiri. Si alte schiţe. Bucureşti, Cartea românească, [1929].
CAZIMIR, L. U. = Otilia Cazimir, Lumini şi umbre. Iaşi, Editura „Viaţa românească", [1923].
CAZIMIR, P. = Otilia Cazimir, Poezii- Bucureşti, Editura Fundaţiilor, 1939.
CĂLĂTORIE, I-IV = A toată lume călătorie sau înştiinţare de lumea nouă şi cea veche. Tomu I-IV. [Traducere a operei abatelui Delaporte; I—III manuscris din 1785. Bibi. Univ. Iaşi, cota IV-18; IV: manuscris din 1788, Bibi. Acad. R.P.R., cota 3771].
CĂLINESCU, E. = G. Călinescu, Viaţa lui Mihai Eminescu. Ediţia a treia revăzută. Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1938. (Scriitorii romîni contemporani).
CĂLINESCU, E. O. I—II = G. Călinescu, Enigma Otiliei. [Voi.] I—II. Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1946.
CĂLINESCU, I. = G. Călinescu, Impresii asupra literaturii spaniole. Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1946. (Scriitorii romîni contemporani).
CĂLINESCU, I. C. = G. Călinescu, Viaţa lui Ion Creangă. Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1938. (Scriitorii romîni contemporani).
CĂLINESCU, IST. = George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent. Ediţia a 2-a, rev. şi adăugită. Editată şi prefaţată de Al. Piru. Bucureşti, „Minerva", 1982.
CĂLINESCU, N. = G. Călinescu, Trei nuvele. [Bucureşti], [1949]. (Colecţia Contemporanul).
CĂLINESCU, T. S. P. = George Călinescu, Texte social-politice 1944-1965. Bucureşti, Editura politică, 1971,254 p.
CĂLINESCU, S. = G. Călinescu, Scrinul negru. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1960].
CĂPĂŢINEANU, B. = Stanciu Căpăţineanu, Bibliotecă desfătătoare şi plină de învăţătură. Tradusă hin franţuzeşte de... [Sibiu], 1830.
CĂPĂŢINEANU, M. = Stanciu Căpăţineanu, Mitologhie pe limba romînească. [Sibiu], 1830.
XXXVI
CĂPĂŢINEANU, M. R. = Montesquieu, Mărimea romanilor sau băgare de samă asupra pricinilor înălţării şi căderii lor. Tradusă din franţozeşte de Stanciu Căpăţineanu. [Sibiu], 1830.
CĂPĂŢINEANU, S. = Voltaire, Sadic sau ursitoarea: Istorie asiaticească de... Tradusă din franţozeşte de S. Căpăţineanu. 183L
CĂTANĂ, B. = Gheorghe Cătană, Balade poporale, din gura poporului bănăţean, culese de... Braşov, Editura Librăriei Ciurcu, 1895.
CĂTANĂ, P. B. I—III = Gheorghe Cătană, Poveştile Bănatului, culese din gura poporului bănăţan de... Tomul I—III. Gherla, Tipografia „Aurora", 1893-1895.
CCM = Condica criminalicească a Moldaviei. Iaşi, 1838.
CCR = Tim. Cipariu, Crestomaţia sau Analecte literar ie din cărţile mai vechi şi nouă romîne şti... Blasiu, 1858.
C.	CRIM. = Partea întîi şi a doua a Condicii criminaliceşti, ce s-au alcătuit în scurt pentru multa feliurinie a faptelor criminaliceşti. Iaşi, Tipografia sfintei mitropolii, 1826.
\J CDDE = I. A Candrea [şi] Ov. Densusianu, Dicţionar etimologic al limbii române. Elementele latine. (A-Putea). Bucureşti, Socec, 1907-1914.
T. CERCEL în „Sămănătorul", IV 1765,1795
CERNA, P. = P. Cerna, Poezii. Bucureşti, „Minerva", 1910.
CERNE, D. M. = Titus Cerne, Dicţionar de muzică. Voci şi instrumente. Voi. I: A-D; Voi. II: E-L. Iaşi, „Viaţa romînescă", [1934].
CF = „Cercetări filozofice". Revistă de filozofie. Academia Republicii Populare Romîne. Bucureşti. Anul I (1955) ş. u.
CHEIA ÎN. = Cheia înţelesului. Scoasă pre limbă rum[î]nească. Bucureşti, 1678. vz. mai sus.
CHESARIE, M. octombrie (1776) = Mineiul, luna lui octomvrie, care s-au tipărit acum întîi rumîneşte..., prin osîrdiia sfinţiii sale iubitoriului de Dumnezeu Chesarie... în sfînta episcopie a Rîmnicului, la anul de la Hristos 1776.
CHESARIE, M. noiembrie (1778) = Mineiul, luna lui noiemvrie, care s-au tipărit acum întîi rumîneşte..., prin nevoinţa şi tălmăcirea iubitoriului de Dumnezeu Chesarie... în sfînta episcopie a Rîmnicului, la anul de la Hristos 1778.
CHESARIE, M. ianuarie (1779) = Mineiul, luna lui ianuarie, care s-au tipărit acum întîi rumîneşte..., prin nevoinţa şi tălmăcirea iubitoriului de Dumnezeu Chesarie... în sfînta episcopie a Rîmnicului, la anul de la Hristos 1779.
CHESARIE, M. februarie (1779) = Mineiul, luna lui fevruarie, care s-au tipărit acum întîi rumîneşte..., prin nevoinţa şi tălmăcirea iubitoriului de Dumnezeu Chesarie... în sfînta episcopie a Rîmnicului, la anul de la Hristos 1779.
CHESARIE, M. martie (1779) = Mineiul, luna lui martie, care s-au tipărit acum întîi rumîneşte..., prin nevoinţa şi tălmăcirea iubitoriului de Dumnezeu Chesarie... în sfînta episcopie a Rîmnicului, la anul de la Hristos 1779.
CHESARIE, M. decembrie (1779) = Mineiul, luna lui dechemvrie, care s-au tipărit acum întîi rumîneşte..., prin nevoinţa şi tălmăcirea iubitoriului de Dumnezeu Chesarie... în sfînta episcopie a Rîmnicului, la anul de la Hristos 1779.
CHEST. I—VIII = Chestionar pentru un atlas lingvistic al limbei române. Chestionarul I—VIII (I. Calul. Cluj, „Ardealul", 1922; II. Casa. Sibiu, „Dacia Traiană", 1926; III. Firul. Cluj, „Ardealul", 1929; IV. Nume de loc şi nume de persoane. Cluj, „Ardealul", 1930; V. Stîna, păstoritul şi prepararea laptelui. Cluj, „Ardealul", 1931; VI. Stupăritul. Cluj, „Ardealul", 1933; VII. Instrumente muzicale. Cluj, „Cartea românească", 1935; VIII. Mîncări şi băuturi. Cluj, „Ardealul", 1937). Muzeul limbei române.
CHIM. AN. CĂLIT. = Acad. prof. Raluca Ripan, prof. Ervin Popper, prof. Candin Liteanu, Chimie analitică calitativă. Semimicroanaliza. Ediţia a doua. Bucureşti, Editura tehnică, 1957.
CHIRIAC = Călătoriile călugărului Chiriac de la Mănăstirea Secul. Publicate cu introducere şi adnotări de G. Giuglea. Bucureşti, Tip. cărţilor bisericeşti, 1937.
CHIRIACOPOL, D. î. = Necolaie Chiriacopol, Douăsprezece învăţături folositoare. Pentru fimeile acele îngreoate, pentru ceasul naşterii, pentru lehusia, pentru chipul a să hrăni copiii cei mici şi pentru boalele lor. Alcătuite de doftorul... Iaşi, Tipografia sfintei mitropolii [a] Moldovei, 1827.
CHIRIŢĂ, P. = Dr. Const. D. Chiriţă, Pedologie generală. Bucureşti, Editura agro-silvică de stat, 1955.
CHIRIŢESCU, GR. = M. I. Chiriţescu, Grănicerul. Bucureşti, „Minerva“, 1912.
CHREST. ROM. = Teodor Racoce, Chrestomaticul românesc sau adunare a tot feliul de istorii şi altefăptorii, scoase din autorii di pe osebite limbi... Parte întîia. S-au tălmăcit de către... Cernăuţi, Petru Ecart, 1820.
CIAUŞANU, GL. = G. F. Ciauşanu, Glosar de cuvinte din judeţul Vîlcea. Bucureşti, Imprim, naţională, 1931. (Academia Romînă. Memoriile Secţiunii literare. Seria III. Tom. V. Mem. 6).
XXXVII
CIAUŞANU, R. SCUT. = G. F. Ciauşanu, Răsuri scuturate. Schiţe şi amintiri. Cu o preţuire de maestrul
1.	AL. Brătescu-Voineşti. Craiova, Tipografia „Speranţa44, [f. a.].
CIAUŞANU, V. = G. F. Ciauşanu, G. Fira şi C. M. Popescu, Culegere de folclor din jud. Vîlcea şi împrejurimi, cu un glosar. Bucureşti, Cultura naţională, 1928. (Academia Romînă. Din viaţa poporului romîn. XXXV).
CIHAC, I—II = A. de Cihac, Dictionnaire d’etymologie daco-romane. Voi. I. Elements latins, compares avec Ies autres langues romanes, Francfort A/M., Ludolphe St. Goar; Berlin, Av Asher; Bucarest, Socec, 1870. Voi. II. Elements slaves, magyars, turcs, grecs-moderne et albanais, Francfort Ludolphe St. Goar; Berlin, S. Calvary; Bucureşti, Sotschek, 1879.
J. CIHAC, I. N. = J. Ch. Cihac, Istoria naturală. Intîia oară în limba romînească compusă de doctorul medeţinei şi cavaler... Cu 20 stampe litografiate. Ieşi, Institutul Albinei, 1837.
CIOCÎRLAN, P. P. = Ion Ciocîrlan, Pe plai. Schiţe de la ţară. Bucureşti, Institutul de arte grafice „M. Eminescu44, [f.a.].
CIPARIU, C. = Timotei Cipariu, Compendiu de gramateca limbei române. Blasiu, Tipariul Sem[inariului] diecesan, 1855.
CIŞMAN, FIZ. I—II = Prof. Alexandru Cişman, Fizica generală. [Voi]. I-II. Bucureşti, Editura tehnică, 1956-1857. CIUPALĂ, T. = I. Ciupală, Terminologia întrebuinţată la plutăria lemnelor pe Bistriţa. (în „Revista pădurilor44, Bucureşti, XXVII, aug.-sept. 1913).
CÎMPEANU, GR. ROM. = P. M. Cîmpeanu, Gramatica romînească. Iaşi, Tipografia Institutului Albinei, 1848. CÎRLOVA, P. = N. Nicoleanu, Poezii şi proză. Vasile Cîrlova, Poezii. C. Stamati, Poezii şi proză. Publicaţie îngrijită de G. Bogdan-Duică. Bucureşti, „Minerva44, 1906. (Biblioteca scriitorilor romîni).
CL = „Cercetări de lingvistică44. [Cluj], Academia Republicii Populare Romîne. Filiala Cluj. Institutul de lingvistică. Anul I (1956) ş. u.
CLEMENS = Andreas Clemens, Kleines walachisch-deutsch und deutsch-walachisches Wdrterbuch. Hermannstadt, bei W. H. Thierry, Buch-und Kunsthandler, 1823.
CLIMESCU, A. = Constantin Climescu, Aritmetica raţionată. Curs de ştiinţile matematice pentru şcolile secundare.
Ediţia II, corectată, Iaşi, H. Goldner, 1806.
CM I—II = Cronicari munteni. Ediţie îngrijită de Mihail Gregorian. Studiu introductiv de Eugen Stănescu. I: Stolnicul Constantin Cantacuzino. Anonimul Cantacuzinesc (abreviat: ANON. CANTAC.) Radu Popescu. II: Radu Greceanu. Anonimul Brâncovenesc (abreviat. ANON. BRÂNCOV.). Bucureşti, Editura pentru literatură, 1961.
CN = Cărticica năravurilor bune pentru tinerime. Acum întîi de pre nemţie pre romînie întoarsă. Sibii, Tipografia lui Ioann Bart, 1819.
COBÎLCESCU, G. = Gr. Cobîlcescu, Eleminte de geologie pentru clasele gimnaziale. Prelucrată după [F. S.] Beudant de... Iaşi, Tipografia lui Goldner, 1859.
COCEA, P. = N. D. Cocea, Pamflete antidinastice. [Bucureşti], Editura de stat, 1949.
COD. CĂLIM AH, ap. ŞIO, TDRG
COD. PUŞC. = Constantin Lacea, Codicele Puşcaşul. (Extras din „Revista filologică44, Cernăuţi, a. I, 1927, nr-le 1,
2,	p. 67-84).
CODRESCU, C. I—II = Hariet Beecher Stowe, Coliba lui Moş Toma sau Viaţa negrilor în sudul Statelor Unite din America. Traducere de pe a lui Leon Pilatte de T. Codrescu... Tomul I—II. Iaşi Tipografia Buciumului romîn, 1853. CODRESCU, D. P. = Thieres, Despre dreptul proprietăţii. Tradus de Teodor Codrescu. Iaşi, Tipografia Buciumului romîn, 1850. (Suplementul „Zimbrului44).
CODRESCU, GR. FR. = T. Codrescu, Mică gramatică franţeză, pentru învăţătura tinerimei moldo-romîne. Dupre Noel şi Şapsal. Publicată... de T. Codrescu. Partea I. Ieşi, Institutul Albinei, 1841.
COD. PEN. R.P.R. = V. Papadopol, I. Stoenescu, V. Protopopescu, Codul penal al Republicii Populare Romîne. Adnotat.
[Bucureşti], Editura de stat pentru literatură juridică, 1948.
CODRU-DRĂGUŞANU, C. = I. Codru-Drăguşanu, Călătoriile unui romîn ardelean în ţară şi în străinătate (1835-44) (Peregrinul transilvan). Ediţie prefăcută în stilul literar de astăzi de Constantin Onciu, cu o prefaţă de N. Iorga. Vălenii de Munte, Editura „Neamul romînesc44, 1910.
XXXVIII
CODRU-DRĂGUŞANU, R. = Ioan Germaniu Codru [-DRĂGUŞANU], Rudimentele gramaticei romane. Extrase din Tentamen criticam cu adaus de regule simple si diverse anotaciuni pentru usul şcolarilor începători. Bucureşti, Tipografia Colegiului Sfântu-Sava, 1848.
COD. SILV. = Cel mai vechi cod silvic romînesc. Orânduiala de pădure pentru Bucovina, dată de împăratul Iosif al II-lea în 1786. Publicată cu introducere şi indice de Gh. T. Kirileanu. Bucureşti, Gobl, 1908.
COD. TOD. = Dr. Nicolaie Drăganu, Două manuscripte vechi. Codicele Todorescu şi Codicele Marţian. Studiu şi transcriere de... Ediţiunea Academiei Romîne. Bucureşti, Librăriile Socec et. Comp. şi C. Sfetea; Leipzig, Otto Harrassowitz; Wiena, Gerold et Comp., 1914.
COD. ŢIV. = Codica ţivilă sau politicescă a Prinţipatului Moldovii. Ieşi, privileghiata Tipografie a Albinei, 1833. [„A" după indicaţia paginii însemnează „Tâlcuirea" de la sfârşitul cărţii].
COD. VOR. = Ion al lui G. Sbiera, Codicele Voroneţean, cu un vocabulariu şi studiu asupra lui de... Cernăuţi, 1885.
COLUMNA I ş. u. = „Columna lui Traian". Revistă mensuală pentru istorie, linguistica şi psicologia poporană. Sub direcţiunea d-lui B. P. Hasdeu. Bucureşti. Anul I (1870) ş. u.
COMAN, GL. = Petre Coman, Glosar dialectal. Bucureşti, Monitorul oficial şi Imprimeria naţională, 1939. (Academia Romînă, Memoriile Secţiunii literare. Seria III. Tom IX, Mem. 5).
COMODIA = Comodia ce s-au lepădat la vistierie, care s-au urmat între cei mai gios arătaţi, avînd nădejdi unii de Hangerliu a veni domn, şi alţii de Mihai vodă Şuţu, frică fiindu-le dă Calimah. [Manuscris din 1821; Bibi. Acad. R.P.R., cota 5531).
COM. SAT. I ş. u. = „Comoara satelor". Revistă lunară de folclor. Blaj, Anul I (1923) ş. u.
COMŞA, N. Z. = Prof. D. Comşa, Nana Zamfira. îndrumări din economia casnică şi grădinărit. Cu 20 ilustraţii în text. Sibiu, Tipografia Cavaleriei, Editura autorului, 1929.
CONACHI, L. = Tragodia Lentor. [Traducere din limba franceză de C. Conachi; manuscris din 1805; Bibi. Acad. R.P.R., cota 4746].
CONACHI, P. = Logofătul Costachi Konaki, Poesii. Alcătuiri şi tălmăciri. Partea I. [Ed. II]. Iaşi, Editura Librăriei Fraţii Şaraga, [1886].
CONCORDIA = Concordia. Jurnal politic şi literar. Bucureşti, 1857.
CONDICA = Condica de comerciu cu anexele ei... Acum întîia oară tipărită. Bucureşti, Tipografia lui I. Eliad, 1840.
CONDICA O. = Condică penală ostăşească, cu procedura ei şi osebit suplement pentru starea de împresurare... Bucureşti, Tipografia Colegiului naţional, 1852.
CONOFAU, V. = Zisu Conofau, Descriere pentru boala vărsatului celui mare, pentru întinderea şi primejdiile ei şi pentru mîntuitoarea aflare şi întrebuinţare a vacţinei sau a altoiului cu puroi de vacă. Alcătuită şi dată în tipar de... Bucureşti, Tipografia lui Eliade, 1833.
P. CONSTANT, O. = Paul Constant, Oameni cu cioc. Schiţe umoristice. Craiova, „Ramuri", 1939.
P. CONSTANT, R. = Paul Constant, Rîia. Roman. Craiova, „Ramuri", 1936.
CONST. R.P.R. = Constituţia Republicii Populare Române. [Bucureşti], Editura pentru literatură politică, 1952.
CONTA, O. C. = Vasile Conta, Opere complete. Volumul I. în romîneşte de Ana Conta-Kembach şi dr. P. Zosin. Bucureşti, Cultura naţională, 1923. (Biblioteca filozofică).
CONTA, O. F. = Vasile Conta, Opere filosofice. Ediţie revăzută şi însoţită de o introducere de N. Petrescu. Bucureşti, Editura „Cartea românească", [f. a.].
CONTEMP. = „Contemporanul". Săptămânal politic, social, cultural, Seria a Il-a. [Bucureşti], 1948 ş. u.
CONTEMPORANUL I ş. u. = „Contemporanul". Revistă literară şi ştiintifică. Redactori: V. G. Morţun şi I. Nădejde. Iaşi, Anul I (1881) ş. u.
CONTRIBUŢII I—III = Contribuţii la istoria limbii române literare în secolul al XlX-lea. [Voi.] I—III. [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Populare Române, 1956 [I]; 1958 [II]; 1962 [III]. (Academia Republicii Populare Române. Institutul de lingvistică).
CONV. GEOM. = [A. Marin], May Păitru sau învăţătorul de sat. Convorbiri asupra geometriei. Bucureşti, Tipografia Colegiului Sfântul Sava, 1839.
CONV. LIT. I ş. u. = „Convorbiri literare". Iaşi, apoi Bucureşti. Anul I (1867-1868) ş. u.
CONV. MEC. = [A. Marin], May Păitru sau învăţătorul de sat. Convorbiri asupra mecanicei. Bucureşti, 1842. (Biblioteca pentru tinerimea romînă. Tomul IV).
XXXIX
CORBEA, A. = Dumitru Corbea, Anii tineri. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1951].
CORCEA, B. = Avram Corcea, Balade poporale, culese de... Caransebeş, 1889.
CORESI, EV. = Diaconul Coresi, Carte de învăţătură (1581),publicată de Sextil Puşcariu şi Alexie Procopovici. Voi. I. Textul. Bucureşti, Atelierele grafice Socec et Comp., 1914. (Comisia istorică a României).
CORESI, L. = Diaconul Coresi, Lucrul Apostolesc. Apostolul. Tipărit de... în Braşov la anul 1563. Bucureşti, Cultura naţională, 1930. (Academia Romînă. Secţiunea literară. Texte de limbă din sec. XVI, reproduse în fascimile, îngrijite de I. Bianu. IV).
CORESI, = Fragment din Molitvenicul diaconului... (1564). în Prinos lui D. A. Sturza. Bucureşti, 1903, p. 235-276.
CORESI, PS. = Diaconul Coresi, Psaltirea, publicată romîneşte la 1577 de... Reprodusă cu un studiu bibliografic şi un glosar comparativ de B. Petriceicu-Hasdeu. Ediţiunea Academiei Romîne. Tomul I: Textul. Bucureşti, Tipografia Academiei Romîne ,1881.
CORESI, TETR. = Tetraevanghelul diaconului Coresi. Reimprimat după ediţia primă din 1560-61 de arhiereul dr. Gherasim Timus Piteşteanu. Cu o prefaţă de Constantin Erbiceanu. Bucureşti, Tipografia cărţilor bisericeşti, 1889.
CORNE A, E. I—II = Dionisie Piru Tesaleanul, Encolpiul doctorilor sau medicina practică, cuprinzând 363 de boale numite eUneşte, italieneşte şi romîneşte, cunoştinţa patimelor, caracterul, cauzele (pricinele) şi vindecarea sau cura lorjisiologhia şi anatomia trupului omenesc, materia sau medicina vindecărei, dietetica (paza), ighiena (ţinerea sănătăţei). Adunate din cărţile osebiţilor doctori (medici) de... Tipărită de a doua oară în Atena la anul 1840, iară acum tradusă pe romînie şi tipărită prin postelnicul D. Cornea. Tomul I—II. Iaşi, Tipografia Institutului Albinei, 1849.
COSMOGRAFIE = Această carte ce să cheamă Cosmografie, adecă izvodirea lumii, s-au scris în zilele măriii sale prealuminatului Io Scarlat Grigorie Ghica voievod... în anii de la zidirea lumii 7275, iară de la Hristos 1766. [Manuscris; Bibi. Acad. R.P.R., cota 1556].
L. COSTIN, GR. BĂN. = Lucian Costin, Graiul bănăţean. Studii şi cercetări. Timişoara, „Cartea romînească", 1926.
L. COSTIN, M. B. = Lucian Costin, Mărgăritarele Banatului. (Mare colecţie de folclor). Din popor adunate şi poporului redate. Ediţia I. Timişoara „Cartea romînească", [f. a.].
M. COSTIN, ap. GÎDEI = Al. Gîdei, Studiu asupra cronicarilor moldoveni din punct de vedere al limbei, metodei şi cugetărei... Cu o prefaţă de V. A. Urechia. Bucureşti, 1898.
M. COSTIN, O. = Miron Costin, Opere. Ediţie critică cu un studiu introductiv, note, comentarii, variante, indice şi glosar de P. P. Panaitescu. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, 1958.
N. COSTIN, L = Nicolaie Costin, Letopiseţul Ţării Moldovei de la zidirea lumii până la 1601. Ediţie cu o introducere de Ioan Şt. Petre. Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1942. (Scriitori romîni vechi).
COSTINESCU = Ion Costinescu, Vocabular romîno-francesu. Bucureşti, 1870.
COŞBUC, AE. = P. Vergilius Maro, Opere complete. Partea I: Aeneis. Traducere în formele originale de George Coşbuc. Bucureşti, Editura Librăriei C. Sfetea, 1896.
COŞBUC, B. = George Coşbuc, Balade şi idile. Bucureşti, Editura Librăriei Socec & Comp., 1893.
COŞBUC, F. = George Coşbuc, Fire de tort. Versuri. Ediţia II. Bucureşti, C. Sfetea, 1898.
COŞBUC, P. I—II = G. Coşbuc, Poezii. [Voi.] I—II. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1953]. (Clasicii români).
COŞBUC, S. = Sacontala. Poemă indiană. Traducere liberă după Calidasa de George Coşbuc. [Bucureşti], Editura „Cartea romînească", [f. a.].
COTEANU, PL. = I. Coteanu, Prima listă a numelor romîneşti de plante. Bucureşti, Institutul de lingvistică română,
1942.	(Seria II. Studii 1).
CP = T. Cipariu, Principia de limba şi de scriptura. Ediţiunea II revediuta si inmultita. Blasiu, 1866.
CPÎ II = De lipsă cărtice pentru învăţători a neuniţilor rumîneştilor mai mici scoale în împără[teştile]şi crăieştile ţări. Partea a doua. Viena, Iosif Curţbec, 1785.
C.	PRAV. I—II = Carte de pravilă, ce cuprinde lege le asupra faptelor răile şi a călcărilor grele de poliţie. Partea întîi. Carte de pravilă asupra greIilor călcări a politiceştilor orânduieli atingătoare de poliţie. Parte a două. Cernăuţi, Peter Echard, 1807.
CR (18...) = Curierul romînesc. Gazetă politică, comercială şi literară. Bucureşti, 1829 ş. u. Editori: I. Eliad şi C. Moroiu.
XL
CRĂINICEANU, IG. = Dr. Gheorghe Crăiniceanu, Igiena ţăranului român. Locuinţa, încălţămintea şi îmbrăcămintea.
Alimentaţiunea în diferite regiuni ale ţării şi în diferite timpuri ale anului. Bucureşti, Carol Gobl, 1895. CREANGĂ, A. = Ioan Creangă,Scrierile lui... Voi. II: Diverse. Iaşi,Tipolitografia H. Goldner, 1892. [Cuprinde Amintiri din copilărie, p. 1-129].
CREANGĂ, GL. = Al, Vasiliu, învătăţor, (Tătăruşi-Suceava) şi Gh. T. Kirileanu, Tălmăcire cuvintelor mai neobicinuite, făcută de... (în formă de glosar la: Ion Creangă, Opere complete. Cu o prefaţă şi un indice. Ediţie nouă revăzută. Bucureşti, „Minerva", 1906.
CREANGĂ, O. = Ion Creangă, Opere. Ediţie critică cu note, variante şi glosar de G. T. Kirileanu. Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatura şi artă, 1939. (Scriitorii români moderni).
CREANGĂ, P. = Ioan Creangă, Scrierile lui... Voi. I: Poveşti. Iaşi, Tipolitografia H. Goldner, 1890.
CREŢEANU, M. = George Cretzianu, Melodii intime. Bucureşti, Imprimeria sîntei metropolie, 1855.
CRITIL = Critil şi Andronius. Acum întîi tipărită... de pre limba grecească pre limba noastră moldovenească... Iaşi, în sfînta mitropolie, 1794.
CUCIURAN, D. = Gh. Cuciuran, Descrierea celor mai însemnate spitaluri din Ghermania, Englitera şi Franţia, spre introducerea planului pentru urzîrea unui spital central în Iaşi. Compusă de... Iaşi, Institutul Albinei, 1842. CUCIURAN, M. = Gh. Cuciuran, [Memoriu pentru înfiinţarea spitalului de boli venerice]. Iaşi, 1849. [Manuscris;
Bibi. Acad. R.P.R., cota 4488].
CUCIURAN, P. = Gh. Cuciuran, Povăţuiri pentru sătenii Moldovei la tîmplare de holeră. Iaşi, 1848.
CUGETĂRI, I—II = Oxenstiem, [Cugetări]. [Traducere manuscrisă din limba franceză. Cartea I, 1799, Bibi. Acad.
R. P. R., cota 2773; Cartea a Il-a, 1780, Bibi. Acad. R.P.R., cota 96].
CULIANU, A. = N. Culianu, Curs elementar de algebră. Ediţiunea a IV-a. Iaşi, 1890.
CULIANU, C. = N. Culianu, Curs de cosmografie pentru uzul şcoalelor secundare. Iaşi, Tipografia naţională, 1895. CULT. C. = învăţătură despre cultura sau lucrarea cînepei. Buda, Tipografia Universitatei din Pesta, 1828. CUPARENCU, V. = Ioan Cuparencu, învăţătura practică a medicinei veterinare. Iaşi, Tipografia H. Goldner, 1860. CURIOSUL (18...) = „Curiosul". Gazetă de literatură, industrie, agricultură şi noutăţi. Bucureşti, [1836-1837]. CUV. = Fontenelle, Cuvîntăripentru mulţimea lumilor, alcătuite de Fontenel filosoful şi tălmăcite pe limba rumînească...
[Manuscris de la începutul sec. al XlX-lea; Bibi. Acad. R.P.R., cota 1383].
CUV. D. BĂTR. I—III = B. Petriceicu-Hasdeu, Cuvente den bătrîni. Bucureşti, Tomul I. Limba romînă vorbită între 1550-1600, Studiu paleografico-linguistic de... Cu observaţiuni filologice de Hugo Schuchard, 1878. Tomul II. Cărţile poporane ale romînilor în secolului XVI, în legătură cu literatura poporană cea nescrisă, 1879. Tomul
III.	Istoria limbei romîne. Partea I: Principie de linguistica, 1881.
D
DA = Dicţionarul limbii române. Tomul I, partea I: A-B. Bucureşti, Librăriile Socec, 1913; Tomul I, partea II: C. Bucureşti, Tipografia ziarului „Universul", 1940; Tomul I, partea III, fascicula I: D - de. Bucureşti, „Universul", 1949; Tomul II, partea I: F-I. Bucureşti Imprimeria naţională, 1934; Tomul II, partea II, fascicula I: J - lacustru. Bucureşti, „Universul", 1937; Tomul II [partea III ]: Ladă-lojniţă [fără editură şi an ]. (Academia Română). DACIA LIT. = „Dacia literară", subt redacţia lui Mihail Kogălniceanu. Ediţia a doua. Iaşi, 1859.
DAME,T. = Fr. Dame, încercare de terminologie poporană romînă. Bucureşti, Stabilimentul grafic I.V. Socec, 1898. DA ms = Dicţionarul limbii române, manuscris existent în arhivele institutelor de lingvistică ale Academiei Române. DAN, U. = Pavel Dan, Urcan bătrânul. Nuvele. Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1938. DANIELOPOLU, F. N. I—II = Acad. D. Danielopolu, Probleme de farmacodinamie nespecifică. Voi. I. Bazele „farmacodinamiei nespecifice “ şi „terapeuticii nespecifice u. Voi. II. Medicamentele considerate ca având acţiune digitalică. [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Populare Române, 1954.
DAS = Ducere de mână cătră aritmetică sau socoteală, pentru treaba pruncilor rumîneşti celor neuniţilor ce se învaţă în scoale cele mice. Tipărită în Vienna, la Iosif, nobil de Curţbec, 1777.
DAVIDOGLU, C. = Mihail Davidoglu, Cetatea de foc. (în Teatru, voi. II. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1951]).
DAVIDOGLU, M. = Mihail Davidoglu, Minerii. Dramă în 3 acte. [Bucureşti], Editura de stat, 1949.
XLI
DAVIDOGLU, O. = Mihail Davidoglu, Omul din Ceatal. Dramă în 3 acte (8 tablouri). [Bucureşti], Editura „Europolis",
1948.
DA VILA, V. V. = Alexandru Davila, Vlaicu Vodă. Dramă în 5 acte, în versuri. Ediţia a Vl-a. [Bucureşti], Editura „Cartea românească", [1938].
DDRF = Frederic Dame,Nouveau dictionnaire roumain-frangais. [Voi. I-IV]. Bucarest, Imprimerie de l’etat, 1893-1895. DELAMARINA, P. B. = Victor Vlad Delamarina, Poesii bănăţeneşti. întocmiri. Adunate de Dr. Valeriu Branişte. Lugoj, 1902.
DELAVRANCEA, A. = [Barbu] Delavrancea, Apus de soare. Dramă în IV acte. Bucureşti, Socec & Comp., 1912. DELAVRANCEA, H. T. = [Barbu] Delavrencea, Hagi-Tudose. Tipuri şi moravuri. Bucureşti, Editura Librăiei Socec, 1903.
DELAVRANCEA, O. II = [Barbu] Delavrancea, Opere. Voi. II: Teatru. Ediţie îngrijită, prefaţă şi bibliografie de Aurel Martin. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1954]. (Clasicii români).
DELAVRANCEA, S. = [Barbu] Delavrancea, Sultănica. Bucureşti Tipolitografia St. Mihalescu, 1885. DELAVRANCEA, T. = [Barbu] Delavrancea, Trubadurul. Bucureşti, Ig. Haimann, 1887.
DELAVRANCEA, V. V. = B. Delavrancea, între vis şi viaţă. Bucureşti, Socec, 1903.
DEMETRESCU, O. = Traian Demetrescu, Opere alese. Ediţie îngrijită şi comentată de Geo Şerban. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1951]. (Biblioteca pentru toţi).
DEMETRIUS, A. = Lucia Demetrius, Albumde familie. Nuvele, Bucureşti, Editura Fundaţiilor regale, [1945]. (Scriitori romîni contemporani).
DEMETRIUS, C. = Lucia Demetrius, Cumpăna. Piesă în trei acte. [Bucureşti], Editura de stat, [1949]. DEMETRIUS, C. M. = Lucia Demetrius, Cei de mâine. Trei generaţii. Arborele genealogic. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1958].
DEMETRIUS, V. = Lucia Demetrius, Vadul nou. (în Teatru, voi. II. [Bucureşti], Editura de stat pentru literaturii artă, [1951])/
DENSUSIANU, H. L. R. vezi DHLR.
DENSUSIANU, L. = Ovid Densusianu, Literatura romînă modernă. Şcoala latinistă. începuturile literaturii poetice.
Ediţia a IV-a. Bucureşti, „Cugetarea" Georgescu Delafras, [1943].
DENSUSIANU, L. A. = Ovid Densusianu, Limanuri albe. Bucureşti, Editura „Vieţii nouă", 1912.
DENSUSIANU, Ţ. H. = Ovid Densusianu, Graiul din Ţara Haţegului. Bucureşti, Socec & Co., 1915.
DER = Dicţionar enciclopedic romîn. Voi. I: A-C (1962), voi. II: D-J (1964). Bucureşti, Editura politică.
DESC. AM. = I. H. Campe, Descoperirea Americii. O carte foarte folositoare, alcătuită de... Acum întîi... pre romînie tălmăcită şi dată afară la lumină. Tomul I, cu 4 figuri. Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei din Pesta, 1816. DESCR. APE = M. Wertheimer, Descrierea tuturor apelor minerale din Romînia şi unele din străinătate, cele mai cunoscute şi obicinuite, precum şi o indicaţie despre modul întrebuinţărei lor... Bucureşti, Tipografia sântei mitropolii, 1853.
DESCR. AŞEZ. = Carol Munde, Descriere cu de-amănuntul asupra aşezămîntului de cură cu apă rece şi asupra metodului de tămăduire a lui Prisnit... Tălmăcită din nemţeşte şi romîneşte. Bucureşti, Tipografia Colegiului Sfântul Sava, 1840.
DESEN. ARH. = Carol Valştain [=Wallenstein], Elemente de deseniu şi de arhitectură. Bucureşti, Tipografia lui I. Eliad,
1836.
DEŞLIU, C. = Dan Deşliu, Ceva mai greu. Versuri. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, 1958. DEŞLIU, G. = Dan Deşliu, Goarnele inimii. Bucureşti, Editura pentru literatură şi artă a Uniunii scriitorilor din R.P.R.,
1949.
DEŞLIU, M. = Dan Deşliu, Minerii din Maramureş. Poem. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [ 1951 ]. DEŞLIU, N. = Dan Deşliu, în numele vieţii. Poeme. [Bucureşti], Editura pentru literatură şi artă a Uniunii scriitorilor din R.P.R., [1950].
DEX2 = Dicţionarul explicativ al limbii române. Ediţia a Il-a. Bucureşti, EUE, 1998. Autorii DEX: Conducătorii lucrării: acad. Ion Coteanu, dr. Luiza Seche, dr. Mircea Seche. Redactori: Alexandra Bumei, Elena Ciobanu, Eugenia Contras, Zorela Creta, Valentina Hristea, dr. Lucreţia Mareş, Elena Stângaciu, Zizi Ştefănescu-Goangă, Tatiana Ţugulea, Ileana Vulpescu. Autorii suplimentului la DEX: Conducătorii lucrării: acad. Ion Coteanu, Ion Dănăilă, Nicoleta
XLII
Tiugan. Redactori: Elena Ciobanu, Zorela Creţa, Eugenia Guţulescu, Valentina Hristea, dr. Lucreţia Mareş, Georgeta Mitran, Maria Păun, Zizi Ştefănescu-Goangă, Nicoleta Tiugan, Tatiana Ţugulea. Au mai colaborat: dr. Mircea Seche (la revizia definitivă), dr. Andrei Bantaş (la revizia şi definitivarea etimologiilor), Aurelian Lăzăroiu de la Institutul de Cercetări Etnologice şi Dialectologice din Bucureşti (la revizia şi la definitivarea unor articole din domeniul tehnic), Aurelia Ulici şi Rodica Zafiu (la definitivarea manuscrisului pentru tipar). Redactorii prezentei ediţii: Larisa Avram, Corina Gheorghe, Daniela Grădinescu, Eugenia Guţulescu, Irina Koch, dr. Lucreţia Mareş, Georgeta Mitran, Eleonora Popa, Ariadna Ştefănescu, Radu Trif, Romana Tulbure.
DEX-S = Academia Republicii Socialiste România. Institutul de Lingvistică din Bucureşti. Supliment la Dicţionarul explicativ al limbii române DEX. Bucureşti, Editura Academiei Republicii Socialiste Romînia, 1988. Lucrarea a fost elaborată în cadrul Sectorului de lexicologie şi lexicografie al Institutului de Lingvistică din Bucureşti. Autorii DEX: Conducătorii lucrării: acad. Ion Coteanu, dr. Luiza Seche, dr. Mircea Seche. Redactori: Alexandra Burnei, Elena Ciobanu, Eugenia Contras, Zorela Creţa, Valentina Hristea, dr. Lucreţia Mareş, Elena Stângaciu, Zizi Ştefănescu-Goangă,Tatiana Ţugulea, Ileana Vulpescu. A colaborat la revizia etimologiilor dr. Theodor Hristea. Autorii DEX-S: Conducătorii lucrării: acad. Ion Coteanu, Ion Dănăilă, Nicoleta Tiugan. Redactori: Elena Ciobanu, Zorela Creţa, Eugenia Guţulescu, Valentina Hristea, dr. Lucreţia Mareş, Georgeta Mitran, Maria Păun, Zizi Ştefănescu-Goangă, Nicoleta Tiugan, Tatiana Ţugulea. Au mai colaborat: dr. Mircea Seche (la revizia definitivă), dr. Andrei Bantaş (la revizia şi definitivarea etimologiilor), Aurelian Lăzăroiu de la Institutul de Cercetări Etnologice şi Dialectologice din Bucureşti (la revizia şi la definitivarea unor articole din domeniul tehnic), Aurelia Mihailovici, Rodica Zafiu (la definitivarea manuscrisului pentru tipar).
DHLRI—II = Ovide Densusianu, Histoire de la langue roumaine. Paris, Emest Leroux. Tome premier: Les origines, 1901. Tome II: Le seizieme siecle, 1938.
DIACONOVICI-LOGA, CH. = C. Diaconovici-Loga, Chemare la tipărirea cărţilor romîneşti şi versuri pentru îndreptarea tinerilor, făcute de... Buda, Tipariul Crăieştii Universităţi a Ungariei, 1821.
DIACONOVICI-LOGA, GR. ROM. = C. Diaconovici-Loga, Gramatica romînească pentru îndreptarea tinerilor. Acum întîia oară lucrată prin... Buda, Crăiasca Tipografie a Universităţii Ungariii, 1822.
DIACONOVICI-LOGA, O. = C. Daconovici-Loga, Ortografia sau dreapta scrisoare pentru îndreptarea scriitorilor limbii romîneşti. Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei Ungare, 1818.
DIACONU, P. = Ion Diaconu, Păstoritul în Vrancea. Bucureşti, 1930. (Extras din „Grai şi suflet44, revista Institutului de filologie şi folclor).
DIACONU, VR. = Ion Diaconu, Ţinutul Vrancei. Etnografie. Folclor. Dialectologie. Bucureşti, Atelierele grafice Socec et Co., 1930 (Institutul de filologie şi folclor).
DIACONU, TEODOR, comunicant din Lunca-Banului -Fălciu.
DIARIU (1817) = D iar iu sau zxoariu pe anul de la Hristos 1817, cel ce are 365 de zile. Acum întîia oară ... tipărit... cu toată cheltuiala dumnealui Pashal Gheorg Ceapo... Buda, Chesaro-crăiasca Tipografie a Universitatei din Pestu.
DICŢ. = Cuvânt atestat în dicţionare (contemporane).
DIETET. = P. Vasilici-Ungurean, Dietetica sau învăţătura a păstra întreagă sănătate; a domoli boalele; a se feri de primejdia morţii şi a se mîntui dintr-însa. Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei ungureşti, 1831.
T. DINU, Ţ. O. = Titu Dinu, Graiul din Ţara Oltului. Bucureşti, Atelierele Socec et Co., 1923. Extras din revista „Grai şi suflet44.
DIONISIE, C. = Dionisie Eclesiarcul, Chronograful Tierei Rumaneşti, de la 1764 pana la 1815, scris de... la anul 1814. [în TES. II, 159 ş.u.].
DÎ = Pentru descoperirea a multor împărăţii şi locuri, care s-au descoperit şi s-au aflat de portugali. [Manuscris din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea; Bibi. Acad. R.P.R., cota 3533].
DÎMBOVIŢA (18...) = „Dîmboviţa44. Foaie politică şi literară. Bucureşti. Redactor responsabil: Dimitrie Bolintineanu. Anul I (1858) ş. u.
DL = Dicţionarul limbii romîne literare conteniporane.Voi. I-IV. [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Populare Romîne. Volumul I: A-C(1955); volumul al II-lea: D-L (1956); volumul al III-lea: M-R (1957); volumul al IV-lea: S-Z (1958). (Academia Republicii Populare Romîne).
XLIII
DM = Dicţionarul limbii romîne moderne, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1958, Bucureşti, Academia Republicii Populare Romîne, a fost elaborat de Institutul de Lingvistică din Bucureşti al Academiei R.P.R., sub direcţia prof. univ. D. Macrea. Comisia de revizie finală: prof. univ. Dimitrie Macrea, conf. univ. Ilie Stanciu, Mircea Seche, Ana Canarache, Gheorghe Bulgăr. Au colabortparţial: acad. Iorgu Iordan, prof. univ. Jacques Byck, Nicolae Dănilă, Florenţa Sădeanu. Revizori: Cecilia Burghelea, Eugenia Contras, Florica Ficşinescu, Ion Gheţie, Gherghina Haneş, Maria Iliescu, Ecaterina Ionaşcu, Georgeta Marin, Dimitrie Marmeliuc, Luiza Seche, Maria Turdeanu. Redactori: Petre Alexandrescu, Dan Bugeanu, Elena Ciobanu, Valentina Hristea, Virgil Orghidan, Lidia Sadoveanu-Cucu, Gheorghe Şerban, Zizi Ştefănescu-Goangă, Valeriu Şuteu, Marina Vlasiu, Ileana Zamfirescu. Au colaborat parţial: Jana Albin, Andrei Avram, Dorina Bârsan, Alexandrina Bumei, Ana Buzi, Steliana Costin, Ileana Dinescu, Nasica Mayer, Liana Nadolu, Ludmila Paicu, Rodica Rahmil, Flora Şuteu, Angela Vasiliu. Colectivul de etimologii: Ion Şiadbei, Stela Cismaş, Ion Popescu, Alexandrina Tzureau. Au colaborat parţial: Grigore Brîncuş, Gheorghe Mihăilă, Florica Dimitrescu-Niculescu, Alexandru Niculescu. Colectivul de ilustraţii: Alexandru Alexe, Lipa Alămaru, Marcel Condor, Ilie Costescu, Ioan Drugă, Nicolae Popescu, Viorel Radu. Colectivul de corectură: Ion Lecca, Aurelia Brezeanu, Beatrice Grămescu, Octav Minculescu, Marieta Pietreanu. Colectivul de tehnoredacţie: Valter Grigoriu, Elena Babi, Petre Brumă, Elena Preda.
DMC = Ducere de mină cătră cinste şi direptate adecă la copiii rumaneştii neuniţii, cei ce în scoale cele mici să învaţă, spre cetanie rînduită cartea. Beci, Iosif de Curţbec, 1777.
DN = Florin Marcu - Constant Maneca, Dicţionar de neologisme. Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1961.
DN2 = Florin Marcu - Constant Maneca, Dicţionar de neologisme. Ediţia a Il-a. Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1968.
DN3 = Florin Marcu - Constant Maneca, Dicţionar de neologisme. Ediţia a IlI-a. Bucureşti, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1978,1163 p.
DN4 = Florin Marcu - Constant Maneca, Noul dicţionar de neologisme. Ediţia a IV-a. Bucureşti, Editura Academiei Române, 1997.	%
DOC. 1629
DOC. = document
DOC. EC. = Documente privitoare la economia Ţării Romîneşti, 1800-1850. Culese de J. Cojocaru. Voi. I—II. [Bucureşti], Editura ştiinţifică, 1958.
DOFTORII = Carte de doftorii foarte de mare folos cercate. [Manuscris de la sfârşitul secolului al XVIII-lea; Bibi. Acad. R.P.R., cota 1171].
DOINE = 1000 Doine, strigături şi chiuituri, culese de mai mulţi învăţători zeloşi. Culegere de doine, strigături şi chiuituri, ce se obicinuiesc la jocurile şi petrecerile noastre poporale. Braşov, Ciurcu, 1891.
DOMBROWSKI = Ritter von Dombrowski, Mate rial ie n zm einer Omis Rumăniens (în „Buletinul Societăţii de ştiinţe" din Bucureşti, XII, p. 296-336). Bucureşti, 1903.
DOMBROWSKI, P. = Robert Ritter von Dombrowski, Păsările Romîniei (Omis Romaniae). Descriere sistematică şi biologico-geografică, completată, ilustrată şi prelucrată. Traducere din limba germană, prelucrare şi completare de prof. Dionisie Linţia. Voi. I. Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1946. (Biblioteca enciclopedică 1).
DONICI, F. = Al. Donici, Fabule. Cu o prefaţă de Emil Boldan. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1952]. (Biblioteca pentru toţi).
DONICI, F. I—II = Al. Donici, Fabule. Cartea I-II. Ediţia a doua. Iaşi, Cantora Foaiei săteşti, 1842.
DONICI, Ţ. = A. Puşkin, Ţiganii. Tălmăcită din limba rosienească de Alexandru Donici. Bucureşti, 1837.
DOSOFTEI, MOL. = D. Puşchilă, Molitvelnicul lui Dosoftei. Studiu de... Bucureşti, Librăriile Socec & Comp. şi C. Sfetea, 1914. Academia Romînă. (Extras din „Analele Academiei Romîne", seria II, tom. XXXVI, 1913-1914. Memoriile Secţiunii literare, p. 1-114).
DOSOFTEI, PS. = Dosoftei, mitropolitul Moldovei (1671-1686), Psaltirea în versuri, publicată de pe manuscrisul original şi de pe ediţiunea de la 1673 de prof. Bianu. Bucureşti, 1887, Ediţiunea Academiei Romîne.
DOSOFTEI, V. S. = Mitropolitul Dosoftei, Viaţa şipetreacerea svinţilor. laş, 1682 [„ II" după V. S. însemnează „partea a II-a"].
DP = Ing. Zissu Kamiol, ing. Carol Neumann, prof. Radu Ţiţeica, Dicţionar politehnic. Bucureşti, Editura tehnică,
1957.
XLIV
DR. I ş. u. = „Dacoromania44. Buletinul Muzeului limbii romîne condus de Sextil Puşcariu. Cluj, Anul I (1920-1921) ş. u.
DRAGOMIR, O. M. = Nicolaie Dragomir, Din trecutul oierilor mărgineni din Sălişte şi comunele din jur. Cluj. „Ardealul44, 1926. (Extras din „Lucrările Institutului de geografie al Universităţii din Cluj44, voi. II, 1926).
DRAGOMIRESCU, T. P. = M. Dragomirescu, Teoria poeziei cu aplicare la literatura romînă. Bucureşti, Tip. Gutenberg, 1906.
DRAGANU, ROM. = Nicolaie Drăganu, Romînii în veacurile IX-XIV, pe baza toponimiei şi a onomasticei. Bucureşti, Imprimeria naţională, 1933. (Academia Romînă. Studii şi cercetări. XXI).
DRĂGHICEANU, C. = Mathei Drăghiceanu, Elemente de cosmographia prelucrate în usul şcoalelor secundare. Text + charta. Bucureşti, H. C. Wartha, 1866.
DRĂGHICI, D. = V. Drăghici, Doctorul şi iconomul casnic sau Reteti pentru tot soiul de boali omeneşti. Iaşi, Tipografia lui Adolf Bermann, Podul vechi, 1858.
DRAGHICI, R. = Sardariul Vasile Drăghici, Robinson Cruzoe, sau Întîmplările cele minunate a unui tînăir, compus de Kampe şi tradus pe românie de... Parte I (p. 1-136) - II (p. 137-338). Ieşi, Tipografia Albinei, 1835.
M. DRĂGHICI, F. I, III = Fizica sau ştiinţa firii. Partea I, III. în limba romînească tradusă de Meletie Drăghici. [Manuscris de la începutul sec. al XlX-lea; Bibi. Acad. R.P.R., cotele 3304-3305].
MANOLACHE DRĂGHICI, I. = Manuil [=Manolache] Drăghici, Iconomia rurală şi dumesnică sau învăţătură pentru lucrarea pămîntului şi îmbunătăţirea gospodăriei de cîmp şi de casă. Culeasă din cărţi în limbi străine de postelnicul... Iaşi, Tipolitografia Albinei, 1834.
MANOLACHE DRĂGHICI, R. = Manolachi Drăghici, Reţete cercate în număr de 500 din bucătăria cea mare a lui Robert, întîiul bucătar a curţii Franţiei. Potrivit pentru toate stările. Tradus de postelnicul... Iaşi, Tipografia Institutului Albinei, 1846.
DRESDA = Trista întîmplare a cetăţii Dresda. De la spargerea încoace a podului pînă la apărarea cetăţii. La Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei ungureşti, 1814.
DRLU = Dicţionar iu rumanesc, latinesc şi unguresc. Din orenduiala excelenţii sale preasfinţitul Ioann Bobb, vladicul Făgăraşului... în două tomuri. Cluj, cu tipariul Tipografiii Colegiumului reformaţilor, prin Stephan Torok. Tom. I: A-L,1822: tom. II: M-Z, 1823.
DS = Dicţionar tehnic silvic (Romîn-francez-german-englez-italian-ungar-rus) de ing. Aurelian Ionescu şi ing. Ştefan Sprangate. Bucureşti, Tip. „Tirajul44, 1936.
D.	SUP. = Datorinţele supuşilor cătră monarhul lor. Pentru folosul şcoalelor romîneşti celor din Ţara Ungurească şi din părţile eii împreunate. Buda, Tipografia Universitatei ungureşti, 1806.
DT = Dicţionar tehnic. [Bucureşti], Editura tehnică, 1953.
DUMITRACHE = Biv vel stolfnic] Dumitrache, Istoria evenimentelor din Orient cu referinţă la principatele Moldova şi Valahia din anii 1769-1774, scrisă de... şi editată, după copia lui Necolai Piteşteanul din anii 1782, de V. A. Urechia. Bucureşti, Tipografia Academiei Romîne, 1889. Extras din Analele Academiei Romîne. Seria II. Tom. X. Memoriile Secţiunei istorice, p. 351 ş. u.
DUMITRAŞCU, STR. = N. I. Dumitraşcu, Strigoii. Din credinţele, datinile şi povestirile poporului român. Bucureşti, Cultura naţională, 1929. (Academia Romînă. Din viaţa poporului romîn XXXVIII).
DUNĂREANU, CH. = N. Dunăreanu, Chinuiţii. Nuvele şi schiţe din viaţa de port. Bucureşti, „Minerva44, 1907.
DUNĂREANU, N. = N. Dunăreanu, Nuvele şi schiţe. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1952].
DUNĂREANU, R. = N. Dunăreanu, Răsplata. Nuvele. Bucureşti, „Minerva44, 1908.
DZ = Dissertaţie a lui Ioann Burgher M. D. despre zahăr carele din must de tulei de cucuruz şi de jugastru se face. Scurtată şi pre limba rumînească prefăcută. La Buda, Tipariul Crăieştei Tipografii a Universitatei ungureşti din Pesta, 1813.
E
EC. AGR. = Probleme de economie agrară. Bucureşti, Editura de stat pentru literatură politică, 1957. (în ajutorul celor ce studiază probleme de economie concretă).
ECONOMIA = Povăţuire cătră Economia de cîmp, pentru folosul şcoalelor romîneşti celor din Ţara Ungurească şi din părţile ei împreunate. Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei ungureşti, 1806.
XLV
EFTIMIU, C. = Victor Eftimiu, Cocoşul negru. Fantezie dramatică în şase acte. Bucureşti, Editura „Viaţa romînească44, 1920.
EFTIMIU, î. = Victor Eftimiu, înşir-te mărgărite!... Strămoşii. Rapsozii. Bucureşti, Editura Librăriei Socec, 1922.
EFTIMIU, N. = Victor Eftimiu, O nuntă aristocratică. Nuvele. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă,
[1952].
EG = Elementari de gheografie pentru trebuinţa tinerilor începători. [Bucureşti], 1834.
EGT = Elementuri despre gheometrie. Elementuri despre trigonometria drept liniată. [Manuscris dintre anii 1820-1830; Bibi. Univ. Iaşi, cota III—11].
EL. AN. = Elemente de anatomie descriptivă. Bucureşti, 1857.
ELEM. ALG. = Hippolyte Sonnet, Întîile elemente de alghebră a lui... Traduse din franţuzeşte de D. P[aulid], cu un adaos din ale sale lucrări. Bucureşti, Tipografia Colegiului naţional, 1852.
ELEM. G. = Elementele gheografie i, cuprinzătoare preliminare lor şi descrierei ghenerale a cinci părţi a pămîntului. Partea I. Iaşi, Tipografia s[fintei] mitropolii, 1834.
EMINESCU, G. P. = M. Eminescu, Geniu pustiu. Roman inedit. Cu o introducere critică şi cu note de Ion Scurtu. Bucureşti, Editura „Minerva44,1904.
EMINESCU, I. V, = M. Eminescu, Icoane vechi şi icoane nouă. Vălenii de Munte, „Neamul romînesc44, 1909.
EMINESCU, L. P. = M. Eminescu, Opere complete. Voi. I: Literatură populară. Scrieri inedite. Bucureşti, Editura „Minerva44,1902. [S-a utilizat Motive din popor, p. 100-219].
EMINESCU, N. = Mihail Eminescu, Nuvele. Iaşi, Editura Librăriei şcoalelor Fraţii Şaraga, [f. a.].
EMINESCU, O. I, IV = M Eminescu, Opere. Ediţie critică îngrijită de Perpessicius. [Voi]. I: Poezii tipărite în timpul vieţii. Bucureşti, Editura Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1939; voi. IV: Poezii postume. Bucureşti , Editura Academiei R. P. R., 1952.
EMINESCU, P. = Mihai Eminescu, Poesii. Ediţia a şaptea. Bucureşti, Socecu, 1895.
EMINESCU, P. L. = Eminescu, Proză literară. Ediţie îngrijită de Eugen Simion şi Flora Şuteu. Cu un studiu introductiv de Eugen Simion. Bucureşti, Editura pentru literatură, 1964.
EMINESCU, S. P. = M. Eminescu, Scrieri politice şi literare. Manuscrise inedite şi culegeri din ziare şi reviste. Voi. I (1870-1877). Ediţie critică. Bucureşti, „Minerva44, 1905.
ENC. AGR. = Marea enciclopedie agricolă. Director C. Filipescu. [Voi. I-V]. Bucureşti, Editura P. A. S.Vol. I: 1937; vol.II: 1938; voi. III: 1940; voi. IV: 1942; voi. V: 1943.
ENC. ROM. = Enciclopedia română, publicată din însărcinarea şi sub auspiciile Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului romîn, de Dr. C. Diaconovici. Sibiu, W. Kraft. Tomul I: A-Copenhaga, 1898; tomul II: Copepode-Keman, 1900; tomul III: Kemet-Zymotic 1904.
ENC. TEHN. I—II = Ing. Nic. P. Constantinescu, Enciclopedia invenţiunilor tehnice. [Voi. I—II]. Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1939 (I), 1942 (II). (Biblioteca informativă).
ENC. VET. = General veter. Gr. Hortopan, Enciclopedia veterinară. Creşterea şi boalele animalelor domestice. Ediţia Il-a. Bucureşti Tipografia „Revista geniului44, [f. a.].
EPISCUPESCU, A. = Şt. V. Episcupescul, Apele metalice ale Rumîniii mari. Cercetate, descrise şi însoţite cu o dietetică şi macroviotică... de... Buzău, Tipografia sfintei episcopii, 1837.
EPISCUPESCU, O.I. = Vasilie Episcupescul, Oglinda înţelepciunii, cunoştinţa sineşului, cuprinzătoare de antropologhie şi cosmologhie, spre aflare puterilor omului şi ale naturii. Bucureşti, Tipografia Colegiului Sfântul Sava, 1843.
EPISCUPESCU, PRACTICA = Ştefan Vasilie Episcupescul, Practica doctorului de casă, cunoştinţa apărării ş-a tămăduirii boalelor bărbăteşti .femeieşti şi copilăreşti. C-o prescurtare de hirurgie, de materia medică şi veterinerie, pentru doctor şi norod. Bucureşti, Tipografia Colegiului Sfântul Sava, 1846.
EPISCUPESCU vz şi PISCUPESCU.
EPURE, P. = Ioan Epure, Poesii şi cîntece poporale din Bănat, culese de... Braşov, Ciurcu, 1892.
ER = [Curs de economie rurală]. [Manuscris moldovenesc de la jumătatea sec. al XlX-lea; probabil o traducere din limba franceză; Bibi. Acad. R.P.R., cota 785].
ETIMOL. = 7retaj pentru tihnologia etimolog[hică]. [Fragment de gramatică. Manuscris moldovenesc, semnat „Theofan, 181044; Bibi. Acad. R.P.R., cota 3051].
XLVI
EUSTATIEVICI, GR. RUM. = Dimitrie Eustatievici Braşoveanul, Gramatica rumînească. Braşov, 1757. [Manuscris;
Bibi. Acad. R.P.R., cota 583].
EUSTATIEVICI, I. = Dimitrie Eustatievici, Scurt izvodpentru lucruri de obşte şi de chilin în scrisori de multe chipuri. De pre limba slovenească pre limba rumînească scoasă... Sibii, Chesarocrăiasca rumînească privileghiata a Răsăritului Tipografie a lui Petru Bart, 1792.
EUSTATIEVICI, P. = Ducere de mînă sau povăţuire cătră aritmetica sau socoteală, pentru întrebuinţarea pruncilor rumâneşti celor neuniţi ce să învaţă în scoale le cele mici. îndreptată în limba românească prin Dimitrie Eustatievici... Sibii, Tip. Petru Bart, 1789.
EUSTRATIE, PRAV. = Carte romînească de învăţătură de la Pravilele împărăteşti şi de la alte giudeţe. Cu zisa şi toată cheltuiala a lui Vasile Voievodul... din multe scripturi tălmăcită din limba ilenească în limba romînească. Botoşani, 1875.
EV. CONT. = Curs elementar. Seria manualelor 1949/50. Ediţia a Il-a (Min. Finanţelor).
F
F (18...) = „Familia44, foaie enciclopedică şi beletristică cu ilustraţiuni. Pesta, apoi Oradea Mare. Redactor responsabil, proprietar şi editor: Iosif Vulcan. Anul I (1865), ş. u.
FABIAN-BOB = V. Fabian-Bob, Gheografia elementară cuprinzătoare preliminare lor şi descriere i ghenerale a celor cinci părţi a pământului. Compusă de... Ediţia a doua. Iaşi, tipografia Albinei, 1840.
FACTOR, M. = A. Factor, Manualul meu. Carte de obşte folositoare pentru economii de casă şi de cîmp. Dată la lumină de... Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1837.
FAUNA R.P.R. I—II = Fauna Republicii Populare Romîne. Voi I—II. Bucureşti, Editura Academiei R.P.R., 1958.
(Academia Republicii Populare Române).
FAUNA R. P. R. VIIIj = Fauna Republicii Populare Romîne. Insecta. Voi. VIII, fascicula I. [Bucureşti], Editura Academiei R.P.R., 1951. (Academia Republicii Populare Române).
FAUNA R.P.R. î. I = Fauna Republicii Populare Romîne. îndrumător. Partea I. [Bucureşti], Editura Academiei R.P.R.,
1951.	(Academia Republicii Populare Romîne).
FATU, D. = Dr. A. Fătu, Descrierea şi întrebuinţarea apei simple şi a apelor minerale din Moldova. Compusă de...
Iaşi, Tipografia romîno-franceză, 1851.
FATU, M. = Anstasie Fătul, Manual pentru învăţătura moaşelor. Compus de banul... Iaşi, Tipografia Buciumului romîn,
1852.
FDI ş. u. = Fonetică şi dialectologie. [Bucureşti], Editura Academiei R.P.R., Voi. I. (1958) ş. u. (Academia Republicii Populare Romîne, Institutul de lingvistică din Bucureşti).
F.	DUM. I—II = Foaia duminecii, spre înmulţirea cei de obşte folositoare cunoştinţe. Alcătuite de o soţietate de învăţaţi.
[Partea I—II]. Braşov, Tipografia lui Ioan Gott, 1837.
FILARET, M. aprilie = Mineiul, luna lui aprilie, carele s-au tipărit acum întîi rumîneşte... prin nevoinţa şi tălmăcirea iubitoriului de Dumnezeu chir Filaret, episcopul Rîmnicului... la anul de la Hristos 1780.
FILARET, M. mai = Mineiul, luna lui mai, carele s-au tipărit acum întîi rumîneşte... prin nevoinţa şi tălmăcirea iubitoriuluui de Dumnezeu chir Filaret, episcopul Rîmnicului... la anul de la Hristos 1780.
FILARET, M. iunie = Mineiul, luna lui iunie, carele s-au tipărit acum întîi rumîneşte... prin nevoinţa şi tălmăcirea iubitoriului de Dumnezeu chir Filaret, episcopul Rîmnicului... la anul de la Hristos 1780.
FILARET, M. iulie = Mineiul, luna lui iulie, carele s-au tipărit acum întâi rumîneşte... prin nevoinţa şi tălmăcirea iubitoriului de Dumnezeu chir Filaret, episcopul Rîmnicului... la anul de la Hristos 1780.
FILARET, M. august = Mineiul, luna lui august, carele s-au tipărit acum întîi rumîneşte, prin nevoinţa şi tălmăcirea iubitoriului de Dumnezeu chir Filaret, episcopul Rîmnicului... la anul de la Hristos 1780.
FILIMON, C. I—II = Nicolaie Filimon, Ciocoii vechi şi noi. în „Revista romînă44 II şi III (Bucureşti), 1862,1863. FILIMON, O. I—II = Nicolaie M. Filimon, Opere. [Voi. I—II]. Ediţie, glosar şi bibliografie de George Baiculescu. Cu o introducere de George Ivaşcu. [ Bucureşti ], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1957]. (Clasicii romîni). FILIPESCU, D. I—II = Leon Filipescu, Dascalul agronomiei sau mînoducătorul practic în toate ramurile economiei. De pe limba ghermană, a d[umnealui] Şlipf, cu adaosuri pentru Prinţipate, prelucrat de... Partea I—II, cu figuri. Iaşi, Institutul Albinei, 1844.
XLVII
FIN. COLH. = Finanţele colhoznice. Bucureşti.
FIS. = T. E. Ciocanelli, Estract de fisiognomie,fisionomie şi patognomie. După Lavater, Kiuro de la Şambru, la Porta, Lebrun şi alţi fisionomişti... întocmit de... Bucureşti, Tipografia bisericească din sfânta mitropolie, 1855.
FIZICA manual.
FIZIOGN. = Mihai Strilbiţki, Curioznică şi în scurt arătare celor ce iubesc a cerca vrednice învăţături din Fiziognomie. Tălmăcită di pe limba nemţească în cea rusască, cum şi pe limba această moldovenească. S-au tălmăcit şi s-au tipărit în tipografie cea politicească de popa... Iaşi, 1785.
FL (1838) = „Foaie literară pe I semestru al anului 1838“. întocmită de redactorul Gheorghe Bariţ.	Anul I-lea.	Braşov,
tipărită la Ioan Gott.
FLACĂRA = „Flacăra44. Revistă social-politică şi literar-artistică. [Bucureşti], Piaţa Scânteii, 1963 ş. u.
FL. D. (1680) = Floarea darurilor. [Manuscris din 1680; Bibi. Acad. R.P.R., cota 1436].
FLECHTENMACHER, T. = I. Morison, Tractaţie despre izvorul sănătăţii şi pricina boalilor.	[Traducere	de
Cr. Flechtenmacher, Iaşi; manuscris din 1829-1831; Bibi. Acad. R.P.R., cota 368].
FLORA MOLD. I—III = I. Szabo, Flora Prinţipatului Moldovei. Iaşi. [Manuscris în trei volume, 1840-1842; Bibi. Muzeului de ist. naţ. al Univ. Iaşi, cota II 503].
FLORA R.P.R, I-VI = Flora Republicii Populare Române. Flora Republicae Popularis Romanicae. Voi. I-VI. [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1952-1958. (Academia Republicii Populare Romîne).
FLORESCU, G. = Florian, Gemenii din Bergam. Comedie într-un act, tradusă de la... de praporşcicul I. Florescul. Bucureşti, Tipografia lui I. Eliad, 1836.
FM (18...) = „Foaie pentru minte, inimă şi literatură44. Braşov, 1838-1865.
FN = Emil Vârtosu, Foletul novei. Calendarul lui Constantin Vodă Brâcoveanu. 1693-1704. Bucureşti, 1942.
FOLC. TRÂNSILV. I—II = Folclor din Transilvania. I—II. Texte alese din colecţii inedite. Cu un cuvânt înainte de Mihai Beniuc. [Bucureşti], Editura pentru literatură, 1962.
FONTANIN, C. = G. Mar. Fontanin, Curs elementar iu de geografia fisică şi matematică. Cu o introducţiune în studiul geografiei. De... în usul tinerimii studioase. Bucureşti, Tipografia Colegiului naţional, 1855.
FOTINO, ap. ŞIO.
FRAŢILĂ, S. î. = Frăţilă Bene, Scurtă învăţătură pentru vărsatul cel mîntuitori. Scrisă de... Dată a doua oară la lumină, mai avuţită. Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei de la Pestu, 1817.
FRANCU-CANDREA, M. = Teofil Frîncu şi George Candrea, Romînii din Munţii Apuseni (Moţii). Scriere etnografică cu 10 ilustraţiuni în fotografie. Bucureşti, Tipografia modernă, 1888.
FRUNZĂ, Z. = Eugen Frunză, Zile slăvite. Versuri. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1951].
FULEA, B. = Moisi Fulea, [Bucoavnă de normă]. De... Sibiu, [1815].
FUND. = Fundamentalnice legi pentru graniţa militărească al Carlstadului, Varasdinului, Banalului, Slavoniei şi a Bănatului. Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei ungureşti, 1808.
FUNDESCU, L. P. I—II = I. C. Fundescu, Literatura populară, basme, oraţii, păcălituri şi ghicitori, adunate de... Cu o introducere despre literatura populară de d. B. P. Hajdeu. Ediţiunea a IV revăzută şi adăogită. Voi. I: Basme. Bucureşti, Tipolitografia Dor. P. Cucu, 1896. Voi. II: Anecdote, păcălituri, ghicituri şi oraţii. Bucureşti, H. Steinberg, 1896.
FURNICĂ, D. C. = Dum. Z. Furnică, Documente privitoare la comerţul romînesc 1473-1868. Cu o scrisoare a d-lui profesor N. Iorga. Publicate de... Bucureşti, Tipografia"Romînia nouă. Theodor I. Voinea, 1931.
FURNICĂ, I. C. = D. Z. Furnică, Din istoria comerţului la romîni, mai ales băcănia. Publicaţiune de documente inedite 1593-1855. Bucureşti, Socec, 1908.
FURTUNĂ, C. = Dumitru Furtună, Cuvinte scumpe. Taclale, povestiri şi legende romîneşti. Cu un glosar la sfîrşit. Culese de... Bucureşti, Librăriile Socec & Comp. şi C. Sfetea, 1914. (Academia Romînă. Din viaţa poporului romîn. Culegeri şi studii. XXIII).
FURTUNĂ, V. = Dumitru Furtună, Vremuri înţelepte. Povestiri şi legende romîneşti. Culese de... Bucureşti, Librăriile Socec & Comp., C. Sfetea şi Librăria naţională, 1913. (Academia Romînă. Din viaţa poporului romîn. Culegeri şi studii. XV).
XLVIII
G
GALACTION, A. = Gala Galaction, Opere alese. Voi. II: Articole. Ediţie îngrijită de Teodor Vîrgolici, cu o introducere de D. Micu. Editura pentru literatură, 1961.
GALACTION, O. = Gala Galaction, Opere. [Voi.] I. Bucureşti, Editura pentru literatură şi artă a Societăţii scriitorilor din R.P.R., 1949.
GALACTION, O. A. I—II = Gala Galaction. Opere alese. I. Doctorul Taifun. Roxana. Papucii lui Mahmud. Nuvele şi povestiri. Bucureşti, Editura de stat pentru literatură şi artă, voi. I: 1956; voi. II: 1958.
GALAN, B. I—II = V. Em. Galan, Bărăgan. [Bucureşti], voi. I, Editura de stat pentru literatură şi artă, [1954]; voi. II, Editura Tineretului, 1959.
GALAN, Z. R.= V. Em. Galan, Zorii robilor. Roman. Ediţia a Il-a. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1951].
GÂLDI, M. PHAN. = Găldi Ladislas, Les mots df origine neogrecque en roumain ă Vepoque des Phnariotes. Budapest, 1939.
GANE, N. I—III = N. Gane,Novele. Voi. I—III. Ediţia a Vl-a. [Bucureşti], Editura „Viaţa romînească", 1921. (Biblioteca pentru toţi).
C.	GANE, TR. V. = C. Gane, Trecute vieţi de doamne şi domniţe. Voi. II. Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1935. (Scriitori romîni contemporani).
GAVRIL, NIF. = Chir Gavriil Protul, adecă marele Sfetagorei, Viaţa şi traiul sfinţiei sale părintelui nostru Nifon, patriarhul Tcirigradului... Scrisă de... Bucureşti, Tipografia cărţilor bisericeşti, 1888.
GCRI—II = M. Gaster, Chrestomaţie romînă. Texte tipărite şi manuscrise (sec. XVI-XIX), dialectale şi populare, cu
o	introducere, gramatică şi un glosar româno-francez de... Voi. I: Introducere, gramatică, texte (1550-1710). Nol. II: Texte (1710-1830). Dialectologie, literatură populară, glosar. Leipzig-Bucureşti, F. A. Brockhauss-Socec & Co., 1891.
GENILIE, G. = I. Genilie, Geografie istorică, astronomică, naturală şi civilă a continentelor în general şi a Romîniei în parte. Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1835.
GENILIE, P. = I. Genilie, Prinţipuri de geografie sau începuturi de geografie statistică, politică, fizică şi astronomică. Bucureşti, Tipografia Colegiului naţional, 1841.
GENILIE, PRINCIP. = I. Genilie, Principe de geografie pentru tinerimea studioasă. [Ediţia a doua]. Bucureşti, Tipografia Colegiului naţional, 1851.
GEOGR. DAC. = V. Popescu-Scriban, Mică geografie a Daciei, Moldovei şi a Ţărei Romîneşti. Publicată de pitariu... Ieşi, Tipografia Albinei, 1838.
GEOGR. MAT. = Gheografia matimatică, naturală, politică. [Note manuscrise aparţinând lui Ioan Belciugăţeanu, datate: 1837, ianuarie 6; Bibi. Acad. R.P.R., cota 776].
GEOGR. N. = V. Fabian şi D. Guşti, Geografia nouă pentru shoalele începătoare. Partea astronomică şi fizică, de răposatul paharnic V. Fabian. Partea politică cu geografia Moldovei, de stolnicul D. Guşti. Ediţia a IlI-a. Iaşi, Institutul Albinei, 1843.
GEOLOGIA = Geologia. Manual pentru clasa a Xl-a de Ion Băncilă. Bucureşti, Editura de stat didactică şi pedagogică, 1962.
GEOMETRIA A. M. = Al. Costinescu, Geometria pentru studenţii... din Academia mihăileană. De paharnicul... [Manuscris din secolul al XlX-lea; Bibi. Acad. R.P.R., cota 1814].
GEOMETRIE VIII = Geometrie. Manual pentru clasa a VUI-a de Cezar Coşniţă şi G. D. Simionescu. Bucureşti,Editura de stat didactică şi pedagogică, 1962.
GEOMETRIE IX = Geometrie. Manual pentru clasa a IX-a de G. D. Simionescu şi Cezar Coşniţă. Bucureşti, Editura de stat didactică şi pedagogică, 1962.
GEOM. SP. = Geometrie în spaţiu. Manual pentru clasa a X-a reală de Cezar Coşniţă. Bucureşti, Editura de stat didactică şi pedagogică, 1962.
GEORGESCU-TISTU, B. = N. Georgescu-Tistu, Folclor din judeţul Buzău. Bucureşti, Cultura naţională, 1928 (Academia Română. Din viaţa poporului român. XXXIV).
GEORGESCU-TISTU, O. B. = N. Georgescu-Tistu, Orientări bibliologice. Bucureşti, 1938.
XLIX
GHE0GRAF1A, II = Partea a doua a gheografiii pentru arătarea globului. [Manuscris din 1802; Bibi. Acad. R.P.R., cota 1152].
GHEOGRAFIE = Gheografie noauă, care cearcă de obşte toată faţa a sferii... [Traducere manuscrisă din greceşte făcută în Moldova pe la 1780; Bibi. Arhivelor Statului -Iaşi, cota 121].
GHEOM.-TRIGON. = începuturile gheometriii a lui Volfii, a căria parte cea întăi arată începuturile a gheometriei ce să zice epipedos, adecă măsurare de cîmp. începuturile trigonomeriii cei di pi cîmp. [Traducere manuscrisă din neogreacă făcută în Moldova în jurul anului 1800; Bibi. Acad. R.P.R., cota 923].
GHEORGACHI, CER. (1762) = Dan Simonescu, Literatura romînească de ceremonial. Condica lui Gheorgachi, 1762. Studiu şi text de... Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1939. [Secţia istorică III. Studii].
GHEORGHI, LOGOFĂTUL, ap. LET III, 148.
GHERASIM, IST. = Voltaire, Istoria craiului Sveziei Carol 12. [Traducere manuscrisă din limba franceză făcută de arhimandritul Gherasim din Iaşi, la 1792; Bibi. Univ. Iaşi, cota IV -5].
GHERASIM, T. = Abatele Prau, Taina francmasonilor, care acum întăi s-au tălmăcit de pe limba franţozască pe limba moldovenească de chir Gherasim... la velet 1787, oct. 20. [Manuscris; Bibi. Acad. R.P.R., cota 451].
GHEREA, ST. CR. I—III = I. Gherea (C. Dobrogeanu) Studii critice .Volumul I, ediţiunea 2-a, Bucureşti, Editura Librăriei Socec & Comp,, 1890; volumul II, ediţiunea II, Bucureşti, „Viaţa romînească", 1923; volumul III, ediţiunea 3-a, Bucureşti, „ Viaţa românească", [f. a.].
GHERGHEL, O. = O mu de lume sau sontice regule cuviinţiii, graţiei, mai alesului mod a vieţei şi a adevăratelor blîndeţe, spre întribuinţarea tinerimei romaneşti. Acum întîi pe limba dacoromană tradus şi adaus de Vasile Gherghely de Csokotis. Viena, Tipografia lui Dimitrie Davidovici, 1819.
GHERMAN, TR. comunicat din Timiş şi din Sâmboteni - Turda.
GHEŢIE, R. M. = Ion Gheţie, Dicţionar român-maghiar pentru şcoală şi privaţi. Român-magyar szotăr. Budapest, 1896.
GHIBANESCU, I. Z. I-VI = Gh. Ghibănescu, Ispisoace şi zapise. (Documente slavo-romîne). Voi. I-VI. Iaşi, Tipografia Dacia, 1906-1923; Huşi, 1924-1933.
GHIBĂNESCU, S. I. I-XXXV = Gh. Ghibănescu, Surete şi ivzoade. Publicate de... Voi. I-XXXV. Documente slavo-romîne. Iaşi, 1906-1933.
GHICA, A. = Ion Ghica, Amintiri din pribegia după 1848. Nouă scrisori către V. Alecsandri. Bucureşti, Editura Librăriei Socec & Comp., 1889.
GHICA, C. E. I—III = Ion Ghica, Convorbiri economice. Ediţiunea a treia. Voi. I—III. Bucureşti, Editura Librăriei Socec & Comp., 1887.
GHICA, S. = Ion Ghica, Scrisori către V. Alecsandri. Ediţiune nouă. Bucureşti, Editura Librăriei Socec & Comp., 1887.
GHICA - STURDZA, A. = Ion Ghika şi Dimitrie A. Sturdza, Ajutorul comerciantului, al agricultorului şi al inginerului. Greutăţi şi măsuri. Bucureşti, Socec şi Comp., 1873.
I. D. GHICA, P. = Moliere, Precioasele. Comedie într-un act, tradusă de... Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1835.
GIUGLEA, C. L. = George Giuglea, Cercetări lexicografice. Elemente latine în limba romînă. I. Bucureşti, Inst. de arte grafice Carol Gobl, 1909.
GIUGLEA, U. = G. Giuglea, Uralte Schichten und Entwicklungsstufen in der Struktur der dakorumănischen Sprache. Centrul de studii şi cercetări privitoare la Transilvania. Sibiu, 1944.
GÎ = „Gazeta învăţămîntului". Organ al Ministerului învăţământului, Culturii şi al Uniunii sindicatelor din instituţiile de învăţămînt şi cultură. [Bucureşti], 1961 ş. u.
GÎRLEANU, L. = Em. Gîrleanu, Din lumea celor care nu cuvîntă. Ediţia IV. Bucureşti, Editura Librăriei Universala Alcalay & Co., 1927.
GÎRLEANU, N. = Em. Gîrleanu, Nucul lui Odobac. Nuvele şi schiţe. Bucureşti, „Minerva", 1910.
GL = „Gazeta literară". Organ săptămânal al Uniunii scriitorilor din Republica Populară Romînă. Bucureşti. Anul I
(1954)	ş. u.
GLOSAR REG. = V. Arvinte, D. Ursu, M. Bordeianu, Glosar regional. [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Populare Romîne, [1961].
GL. V. J. = Glosar din Valea Jiului. [Material manuscris culeş din Valea Jiului].
L
GM (18...) = „Gazeta din Moldavia“. Urma Albinei romîneşti, cu a ei foileton. Iaşi. Anul I (1850) ş. u.
GOGA, C. P. = Octavian Goga, Ne cheamă pămîntul. Poezii. Bucureşti, Editura „Minerva44,1909.
GOGA, P. = Octavian Goga, Poezii. Bucureşti, „Minerva44, 1907.
GOGA, POEZII = Octavian Goga, Poezii• Text ales şi stabilit, prefaţă, note, bibliografie de I. D. Bălan. Bucureşti, Editura pentru literatură, 1963.
GOGA, Ţ. N. = Octavian Goga, Ţara noastră.
GOLESCU, E. = Neofit Vamva, Elementuri defilosofie morală. Alcătuite de... şi tălmăcite în limba romînească, spre folosul tinerilor romîni, de Constantin Radovici dintre Goleşti. Bucureşti, Tipografia de la Cişmea, 1827.
GOLESCU, î = Constantin (Dinicu) Golescu, însemnare a călătoriei mele, făcută în anul 1824, 1825,1826. Tipărită din nou şi însoţită de o introducere de Nerva Hodoş. Bucureşti, Tipografia „Cooperativa44,1910.
GOLESCU, P. = [Dinicu Golescu], Adunare de pilde bisericeşti şi filosofeşti, de întâmplări vrednice de mirare, de bune gândiri şi bune năravuri, de fapte istoriceşti şi anecdote. Tălmăcite de pre limba grecească în cea romînească de Constantin din Goleşti. Deosebită în trei părţi. Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei Ungariei 1826.
GOLESCU, T. = [DINICU GOLESCU], Adunare de tractaturile ce s-au urmat între preaputernica împărăţie a Russiii şi nalta Poartă,,, Tălmăcită de Constandin Radovici din Goleşti. Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei Ungariei, 1826.
I. GOLESCU, B. = Iordache Golescu, Băgări de seamă asupra canoanelor gramatice şti, de... Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1840.
I. GOLESCU, C. = Condica limbii rumîneşti. Alcătuită dă dumnealui... [Manuscris în şapte volume, circa 1832; Biblioteca Academiei Romîne, cotele 844-850].
GOLOGAN, C. R. = N. G. Gologan, Cercetări privitoare la trecutul comerţului romînesc din Braşov. Bucureşti, 1928.
GORJAN, H. I-IV = I. Gherasim Gorjan, Halima sau povestiri mitologhicesti arabe şti, pline de băgări de seamă, şi de întîmplări foarte frumoase şi de mirare... [Voi.] I-IV. [Bucureşti], tom. I şi II: 1835; tom. III: 1837; tom. IV: 1838.
GOROVEI, C. = Artur Gorovei, Cimiliturile romînilor. Ediţiunea Academiei Romîne. Bucureşti, Institutul de arte grafice Carol Gobl, 1898.
GOROVEI, CR. = Artur Gorovei, Credinţi şi superstiţii ale poporului romîn. Bucureşti, Librăriile Socec & Comp., Pavel Suru, C. Sfetea, 1915. (Academia Romînă. Din viaţa poporului romîn. Culegeri şi studii. XXVII).
GORUN, F. = Ion Gorun, Goethe, Faust. Tragedie. Traducerea de... Bucureşti, Institutul de arte grafice Carol Gobl, 1906.
GRAIUL, A. comunicat (Reviga)
GRAIUL I. = Graiul nostru. Texte din toate părţile locuite de romîni, publicate de I. A. Candrea, Ov. Densusianu, Th. Speranţia. [Voi.] I. Bucureşti, Socec & Co., 1906.
GRAM. MOLD. = Verb-scrib-reguleta sau Gramatica moldovoromînească. Prescrise de-al doilea din cărţile d[sale] d-[lui] Gheorghe Dimitriu,în Seminaria Socola. [Manuscris din jurul anului 1840; Bibi. Acad. R. P. R., cota 528].
GRAM. ROM.1 I—II = Gramatica limbii romîne. Voi. I: Vocabularul, fonetica şi morfologia; voi. al II-lea: Sintaxa. [Bucureşti], Editura Academiei R.P.R., 1954. (Academia Republicii Populare Romîne).
GRAM. ROM.21—II = Gramatica limbii romîne. I—II. Ediţia a Il-a, revăzută şi adăugită. Bucureşti, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1963.
GRAUR, E. = Al. Graur, Etimologii romîneşti. [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1963.
GRAUR, F. L. = Al. Graur, încercare asupra fondului principal lexical al limbii romîne. [Bucureşti], Editura Academiei R.P.R., 1954.
GRAUR, I. L. = Al. Graur, Introducere în lingvistică. Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1958.
GRAUR, S. L.= Acad. Al. Graur, Studii de lingvistică generală. [Bucureşti], Editura Academiei R.P.R., 1955.
GRĂDIŞTEANU, D. P. = Moliere, Domnu Pursoniac. Comedie în trei acte. Tradusă de d. Gr. Grădişteanul fiul... Bucureşti, 1836.
GR. BĂN. = Romul S. Molin, Din graiul bănăţenilor. (Glosar publicat în „Noua revista romînă44, Bucureşti, 1910, voi. VIII, nr-le 13-14, p. 191-196.
LI
GRECEANU, î. = Polyzois Contos, învăţături de multe ştiinţe, folositoare copiilor creştineşti cei ce vor vrea să înveţe şi să ştie dumnezeiasca scriptură. Aşăzate de dascălul..., iar acum tălmăcite dupre cea grecească pre limba românească... [de] Nicodim Greceanul. Sibii, Tipografia lui Ioann Bart, 1811.
GRECESCU, FL. = Doctorul D. Grecescu, Conspectul florei Romîniei. Plantele vasculare indigene şi cele naturalizate ce se găsesc pe teritoriul Romîniei, considerate sub punctul de vedere sistematic şi geografic. Bucureşti, Tipografia „Dreptatea44,1898.
GRECU, P. = Vasile Grecu, Cărţi de pictură bisericească bizantină. Cernăuţi, Tiparul „Glasul Bucovinei44,1936.
GREGORIAN, CL. = M. Gregorian, Graiul din Clopotiva. (Extras din revista „Grai şi suflet44, VII, Bucureşti, 1937).
GRIGORIE, L. = Ioan Damaschin, Loghică, care acum întîi s-au tălmăcit în limba patriei, cu îndemnarea preasfinţitului mitropolit al Ugrovlahiei chir Grigorie... de carele iaste şi tălmăcită. Bucureşti, Tipografia sfintei mitropolii, 1826.
GRIGORIU, E. = S. Gessner, Erast. Povestire de o tragedie păstorească. împărţită în două părţi, şi tălmăcită din limba nemţească în limba grecească... iar acum tălmăcită în limba moldovenească de cătră dumneaei sărdăreasa Zoiţa, din îndemnul soţului său... Costachi Grigoriu. [Iaşi], 1822.
GRIGORIU-RIGO, M. P. I—II = Gr. Grigoriu-Rigo, Medicina poporului. Memoriul I: Boalele oamenilor. Memoriul al II-lea: Boalele vitelor. Bucureşti, Gobl, 1907. (Extras din Analele Academiei Romîne. Seria II. Tom. XXX. Memoriile Secţiunii literare).
GR. R. (1835) = Gramatică rumînească. Tipărită cu cheltuiala din casa şcoalelor publice şi primită în clasurile de începători. Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1835.
GR. R. (1853) = Gramatică romînească. Primită în clasele de începători ale şcoalelor publice. A douăsprezecea ediţie. Bucureşti, Librăria lui A. Daniilopulul, 1853.
GR. R. N. I—II = Gramatică romînească şi nemţască pentru tinerimea naţională. Voi. I—II. Braşov, Tipografia lui Ioan Gott, 1838-1839.
GRIGOROVITZA, în „Noua revistă romînă44.
GR. S. I ş. u. = „Grai şi suflet44. Revista Institutului de filologie si folclor publicată de Ovid Densusianu. Bucureşti, Atelierele Socec & Co. Voi. I (1924) ş. u.
GS = Gheografie a tuturor stăpînirilor. [Manuscris din 1834; Bibi. Acad. R.P.R., cota 2771].
GT (18...) = „Gazeta de Transilvania44. Redactor: George Bariţiu. Braşov. Anul I (1839) ş. u.
GTN (18...) = „Gazeta Teatrului naţional44. Bucureşti. Anul I (1835) ş. u.
GUŞTI, G. V. = D. Guşti, Geografia veche. Pentru clasele colegiale din Academia Mihăileană. Iaşi, Institutul Albinei, 1843.
H
H I-XVIII = Răspunsuri la Chestionarul lingvistic al lui B. P. Hasdeu (Manuscris legat în 18 volume; cifra romană indică volumul manuscrisului, cea arabă localitatea anchetată).
HALIMA (1783) = Halima. [Manuscris din 1783; Bibi. Acad. R.P.R., cota 2587].
HAMANGIU, C. C. = Const. Hamangiu, Codul civil român. Conform textului oficial. Precedat	de Constituţiune	şi
un index alfabetic. Bucureşti, Carol Mliller, 1897. (Biblioteca pentru toţi).
HASDEU, I. C, I—II = B. P. Hasdeu, Istoria critică a romînilor. Pamîntul ţărei romîneşti. Volumele	I—II.	Bucureşti,
Imprimeria statului şi Tipografia Antoniu Mănescu, 1875.
HASDEU, I. V. = B. Petriceicu-Hasdeu, Ion-Vodă cel cumplit. Bucureşti, Imprimeria Ministerului de Resbel, 1865.
HASDEU, R. V. = B. Petriceicu-Hasdeu, Răzvan şi Vidra. Poemă dramatică în cinci cînturi. Bucureşti, Editura Leon Alcalay, 1909. (Biblioteca pentru toţi).
HASDEU, S. I. = B. P. Hasdeu, Sarcasm şi ideal. 1887-1896. Ultimii nouă ani de literatură. Bucureşti, Socec, 1897.
HASDEU, T. C. = B. P. Hasdeu, Trei crai de la răsărit. Comedie în 2 acte. Bucureşti, 1879.
HELIADE, A. = I. Eliad, Aritmetica lui L. B. Francoeur. Tradusă şi pusă în lucrare în Şcoala naţională din Sfântul Sava de... Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1832.
HELIADE, AMF. = I. Eliad, Amfitrion. Comedie în trei acte, de la Mollier. Tradusă de... Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1835.
HELIADE, B. = I. Eliad, Bărbatul bun. Din povestirile morale ale lui Marmontel. Tradus de... Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1832.
LII
HELIADE, C. = I. Eliad, Culegere din scrierile lui..., de proză şi de poezie. Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1836. [Ediţia cu 144 de pag.].
HELIADE, D. C. = I. [Heliade-] R[ădulescu], Don Chischot de la Mancha. Din scrierile lui M. Cervantes. Tradus în romîneşte din franţozeşte după Florian de... Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1840.
HELIADE, D. J. = I. Eliade, Don Juan. De la lord Byron. Poemă epică, tradusă de... Bucureşti, Tipografia lui Eliade, 1847.
HELIADE, F. = Lucrările Soţietăţiifilarmonice de la 1 dechemvrie 1833 pînă la 1 aprilie 1835. Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1835.
HELIADE, F. B. = I. Eliad, Femeia hună. Din povestirile morale ale lui Marmontel. Tradusă de... Bucureşti,Tipografia lui Eliad, 1832.
HELIADE, GRAM. = I. Eliad, Gramatică romînească. [Manuscris anterior anului 1828; Bibi. Acad. R.P.R., cota 4796].
HELIADE, GR. P. = I. Eliad, Regulile sau gramatica poeziii. Traduse în rumâneşte de... Bucureşti, 1831. (Adaos literal la „Curierul romînesc44, partea a Il-a).
HELIADE, GR. ROM. = I. Eliad, Gramatică romînească. De... [Sibiu], 1828.
HELIADE, HR. = I. Eliad, Hristianismu la începutul său. Ecstract din Cele din urmă zile ale lui Pompei. Imitaţie... de... Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1836.
HELIADE, L. B. I—III = I. Eliade, Din scrierile lui lord Byron. Partea I—III. Traduse de... Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1834.
HELIADE, M. = Voltaire, Fanatismul sau Mahomet proorocul. Tragedie în cinci acte, tradusă de I. Eliad. Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1831.
HELIADE, M. P. = I. Eliade, Meditaţii poetice. Dintr-ale lui A. de La Martin. Traduse şi alăturate cu alte bucăţi originale prin... [f.l.], 1830.
HELIADE, O. I—II = I. Heliade-Rădulescu, Opere. Tomul I—II. Ediţie critică, cu introducere, note şi variante de
D.	Popovici. Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă. I: 1939; II: 1943.
HELIADE, PARALELISM = I. Heliade, Paralelism între limba romînă şi italiană. (Partea a Il-a cu titlul: Paralelism între dialectele romîn şi italian sau forma ori gramatica aqestor două dialecte..). Partea I—II. [Bucureşti, Tipografia lui Heliade], 1840-1841.
HELIADE, V. = I. Eliade, Vocabular de vorbe streine în limba romînă, adică: slavone, ungureşti, turceşti, nemţeşti, greceşti etc. Bucureşti, Tipografia lui Eliade, 1847.
HEM = B. Petriceicu Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae. Dicţionarul limbei istorice si poporane a romînilor. Tomul I—III. Bucureşti, Stabilimentul grafic Socec şi Teclu. Tom I—II: 1887; tom III: 1893. [Add. după numărul volumelor I—III însemnează „Addenda44].
HEPITES, î. = C. Hepites, însemnări asupra pietrilor meteorice şi asupra puţurilor arteziene. Adunate de... Brăila. [Manuscris din 1835; Bibi. Acad. R.P.R., cota 2859].
HERODOT (1645) = Herodot (1645). Traducere românească publicată după manuscrisul găsit în mănăstirea Coşula de N. Iorga. Vălenii de Munte, Tip. „Neamul românesc44, 1909.
HERZ.-GHER. M. I ş. u. = E. Herzog şi V. Gherasim, Glosarul dialectului Mărginean, în „Codrul Cosminului44, I-VII (1924-1932). Cernăuţi, Institutul de Arte Grafice şi Editura „Glasul Bucovinei44.
HILL,GRAM. LAT. = Gheorghe Hill, începuturi de gramatică latină. Pentru clasele de limba latină, în Colegiul Sfântul Sava. Bucureşti, Tipografia Colegiului, 1842.
HODOŞ, C. = E. Hodoş, Cîntece bănăţene. Cu un răspuns d-lui Dr. G. Weigand. Caransebeş [Editura proprie], [1898].
HODOŞ, P. P. = Enea Hodoş, Poezii poporale din Banat. Culegere I publicată de... Caransebeş, editor Enea Hodoş,
1892.
HOGAŞ, DR. I—II = C. Hogaş, Pe drumuri de munte. Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă. Voi. I: Amintiri dintr-o călătorie în Munţii Neamţului, 1944. Voi. II: Răzleţe şi diverse, 1947.
HOGAŞ, H. = Calistrat Hogaş, Cuconul Ioniţă Hrisanti. Bucureşti, „Cartea romînească44, [1938].
HOGAŞ, M. N. = Calistrat Hogaş, în Munţii Neamţului. Ediţia III. Bucureşti, Editura „Cartea romînească44, [1937].
HOL = Povăţuiri pentru holeră. [Bucureşti; foi volante din 1829-1830].
HOLBAN, R. = Maria E. Holban, Un raport francez despre Moldova (1828) al consulului Lagan. Buletinul comisiei istorice a Romîniei, voi. IX. Bucureşti, Tip. „Datina romînească44, 1930.
HOREA, C. = Ion Horea, Coloană în amiază. Versuri. Bucureşti, Editura pentru literatură, 1961.
LIII
HOREA, P. = Ion Horea, Poezii. Bucureşti, Editura pentru literatură şi artă, 1956.
HRISOVERGHI, A. = AL Dumas, Antoni. Dramă în cinci acte. Din compunerile lui... Tradus în romîneşte de A. Hrisoverghi. Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1837.
HRISOVERGHI, P. = A. Hrisoverghi, Poezii. Ediţie completă. Iasi, Cantora Foaiei săteşti, 1843.
HRONOGRAF, ap. GCR.
HUBOGI, î. = I. Hubogi, Oarecare învăţături pentru căutarea hoaleior şi prăsirea vitelor domestice. Alcătuite şi întîia oară date la lumină în limba rumînească, pentru folosul de obşte, de... Bucureşti, Tipografia Colegiului Sfântul Sava, 1842.
HURMUZAKI, XI = Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria romînilor. Voi. XI (1517-1612), cuprinzând documente adunate, adnotate şi publicate de Neculai Iorga, sub auspiciile Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice şi ale Academiei Române, Bucureşti, 1900.
I
IA I—II = Istoria Americăi... acum întăi tălmăcită în dialectul moldovenesc prin osteneala smeritului Gherasim, arhimandrit mitropoliei laşului. [Traducere manuscrisă din greceşte; tom 1,1800; tom II, 1795; Bibi. Univ. - Iaşi, cota IV—17].
IACOB, MAT. SUP. = Caius lacob. Curs de matematici superioare. Bucureşti, Editura tehnică, 1957.
IACOV, SYN. = lacov, mitropolitul Moldovei, Synopsis, adecă adunare de multe învăţături care acum întîi s-au tipărit întru acestaşi chip... Iaşi, 1757.
IARCU, D. S. I—II = J. Jaclot, Doppia scriptură sau ţinerea catastişelor, în partidă simplă şi în partidă îndoită. Alcătuită în douăzeci şi una de lecţii... [Traducere din limba franceză de D. Iarcu]. Partea I—II. Bucureşti, Tipografia lui Eliade, 1844-1845.’
IARCU, S. A. = Dimitrie Iarcu, Mesuri şi greuteţi sau Aritmetica soţială. Culeasă şi tipărită de... Bucureşti, Tipografia „Secolului44, 1857.
IBRĂILEANU, A. = G. Ibrăileanu, Adela. Fragment din jurnalul lui Emil Codrescu (iulie-august 189...). Bucureşti, Editura „Adevărul44, [f. a.].
IBRĂILEANU, S. = G. Ibrăileanu, Scriitori romîni şi străini. Iaşi, Editura „Viaţa romînească44,1926.
IBRĂILEANU, S. L. = G. Ibrăileanu, Studii literare. Bucureşti, „Cartea românească44, [1930].
IBRĂILEANU, SP. CR. = G. Ibrăileanu, Spiritul critic în cultura romînească. Ediţia II. Iaşi, „Viaţa romînească 44, 1922.
I. C., POEZII = I[oan] C[antacuzino], Poezii nouă. [Dubăsari sau Movilău, 1796?].
IC. LUM. (184. . .) = „Icoana lumei44. Foaie pentru îndeletnicirea moldoromînilor. Iaşi, 1840-1841; 1845-1846.
I. CR. I ş. u. = „Ion Creangă44, revistă de limbă, literatură şi artă populară. Bîrlad, Anul I (1954) ş. u.
IL = „laşul literar44. Revistă a Uniunii scriitorilor din R.P.R. Filiala Iaşi. Anul I (1954) ş. u.
IMBERIE (1789) = Imberie şi Margarona. [Manuscris din 1789; Bibi. Acad. R.P.R., cota 1817].
I. NAT. = Gh. Şincai, Istoria naturei sau afirei. [Traducere manuscrisă din limba germană, după Helmuth, de pe la 1810; Bibi. Filialei din Cluj a Acad. R.P.R., fondul Oradea, cota 40].
INSTR. = [Instrucţiuni pentru iertarea dezertorilor]. Cluj, 1796, [Foaie volantă].
INSTR. D. = [Instrucţiunipentru iertarea dezertorilor]. Cluj, 1797. [Foaie volantă].
INSTRUCŢIE = Instrucţie pentru şcoalele romaneşti în Bănat. Buda, Tipografia Universităţii ungureşti, 1809.
INSTRUCŢII = Instrucţii [date de Iosif al II-lea, împăratul Austriei]. Sibiu, 1787.
INSTRUCŢIUNI = [Instrucţiuni pentru evidenţa populaţiei]. Sibiu, 1785. [Foaie volantă].
IOANOVICI, TEHN. = Dr. ing. Liviu Ioanovici, Tehnologia mecanică. Ediţia a Vil-a [Bucureşti], Editura de stat,
1949.
G.	IONESCU, C. T. = George Ionescu, Călăuza tipografului. Cu un rezumat din istoricul tipografiei de la invenţiune şi până în zilele noastre. Bucureşti, Institutul de arte grafice Carol Gobl, 1906. [S-au extras termenii din Vocabularul de cuvinte tipografice şti de la p. 407 ş. u.].
I. IONESCU, C. = Ioan Ionescu, Calendar pentru bunul gospodar. Iaşi, Cantora Foaiei săteşti, 1845.
I. IONESCU, D. = Ion Ionescu, Agricultura romînă din judeţul Dorohoi. Bucureşti, Imprimeria statului, 1866.
I. IONESCU, F. = I. Ionescu de la Brad, Ferma modelă şi Institutul de agricultură în Moldavia. Iaşi, Tipografia Institutului Albinei, 1847.
I. IONESCU, M. = Ion Ionescu, Agricultura romînă din judeţul Mehedinţi. Bucureşti, Imprimeria statului, 1868.
LIV
I. IONESCU, P. = Ion Ionescu, Agricultura romînă din judeţul Putna. Bucureşti, Imprimeria statului, 1869.
I.	IONESCU, V. -1. Ionescu de la Brad, Vitele albe din Englitera. Traducţie. Iaşi, Institutul Albinei, 1842.
R. IONESCU, C. = R. Ionescu, Cînturi intime. Poesii, Bucureşti, Librăria A. Danilopol, 1854.
T. V. IONESCU, E. = Theodor V. Ionescu, Electricitatea. Curs... Bucureşti, Editura tehnică, 1957. IONESCU-BOTENI, S. N. = Ion Ionescu-Boteni, Din satul nostru. Nuvele şi schiţe. Bucureşti, „Minerva44,1908. IONESCU-MUSCEL, FIL. = Prof. ing. Iosif Ionescu-Muscel, Curs de filatură. Bucureşti, Editura „Tehnica textilelor44,
1947.
IONESCU-MUSCEL, ŢES. = Prof. ing. Iosif Ionescu-Muscel, Tratat de ţesătorie. Bucureşti, Editura „Tehnica textilelor44,
1948.
IONESCU-RION, C. = Raicu Ionescu-Rion, Culegere de articole. Cu o prefaţă de Pompiliu Andronescu-Caraioan.
[Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1951]. (Biblioteca pentru toţi).
IONESCU-TEODOSIU, J. Ş. = D. Ionescu şi Gr. Teodosiu, Jocuri şcolare, pentru uzul familiilor şi al şcoalelor. Ediţia a Il-a. Bucureşti, Steinberg, 1905.
IORDAN, G. = Iorgu Iordan, Gramatica limbii romîne. Bucureşti, „Cartea romînească44, [1937].
IORDAN, L. M. = Iorgu Iordan, Lexicul graiului din sudul Moldovei (în revista „Arhiva44, organul Soc. istorico-filologice, Iaşi, anul XXVIII 1921, p. 186-202).
IORDAN, L. R. = Acad. prof. Iorgu Iordan, Limba romînă contemporană. [Bucureşti], 1956. (Ministerul Învăţămîntului). IORDAN, L. R. A. = Iorgu Iordan, Limba romînă actuală. O gramatică a „greşelilor1'. [Ed. a Il-a]. Bucureşti, Editura Socec et. Co., [1948].
IORDAN, N. L. I = Acad. Iorgu Iordan, Nume de locuri romîneşti în Republica Populară Romînă. Volumul I. [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Populare Romîne,1952.
IORDAN, STIL. = Iorgu Iordan, Stilistica limbii romîne. Bucureşti, Institutul de linguistică romînă, 1944. (Societatea română de linguistică. Seria II. Studii 4).
IORDAN, T. = Iorgu Iordan, Toponimia romînească. Bucureşti, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1963. IORGA, A. I—II = N. Iorga, Anciens documents de droit roumain. Avec une preface contenant l’histoire du droit coutumier roumain. Volume I—II. Paris-Bucarest, 1930-1931.
IORGA, B. R. = N. Iorga, Braşovul şi romînii. Scrisori şi lămuriri. Bucureşti, Socec, 1905. [în Iorga S. D. X]. IORGA, C. D. = N. Iorga, Cîteva documente de cea mai veche limbă romînească. (Sec. al XV-lea şi al XVI-lea). Bucureşti, Carol Gobl, 1906. (Extras din Analele Academiei Romîne. Seria II. Tom. XXVIII. Memoriile Secţiunii istorice No. 2).
IORGA, C. I., I—III = N. Iorga, Istoria romînilor în chipuri şi icoane. Volumul I—III. Bucureşti, „Minerva44, 1905-1906. IORGA, D. B., I—II = N. Iorga, Documente romîneşti din arhivele Bistriţei. (Scrisori domneşti şi scrisori private).
Partea I—II. Bucureşti, Socec & Comp., 1899-1900.
IORGA, I. L. I—III = N. Iorga, Istoria literaturii romîneşti în veacul al XlX-lea, de la 1821 înainte. în legătură cu dezvoltarea culturală a neamului. Voi. I—III. Voi. I: Bucureşti, Editura „Minerva44, 1907; voi. II: Bucureşti, Editura „Minerva44, 1908; Voi. III: Vălenii de Munte, Editura „Neamul Romînesc44, 1909.
IORGA, L. I—II = N. Iorga, Istoria literaturii romîne în secolul al XVIII-lea (1688-1821). Voi. I—II. Bucureşti, Editura „Minerva44, 1901.
IORGA, L. R. = N. Iorga, Istoria literaturii religioase a romînilor până la 1688. Bucureşti, Socec, 1904.
IORGA N. R. A. I—II = N. Iorga, Neamul romînesc în Ardeal şi Ţara ungurească. Voi. I—II. Bucureşti, „Minerva44, 1906.
IORGA, S. D. I-XXXI = N. Iorga, Studii şi documente cu privire la istoria romînilor. Voi. I-XXXI. Bucureşti, „Minerva44, 1901-1906.
IORGA, S. N. = N. Iorga, Scrisori de negustori. Bucureşti, 1925.
IORGA, V. F. = N. Iorga, Viaţa femeilor în trecutul romînesc. Vălenii de Munte, „Neamul Românesc44, 1910. IORGOVICI, O. = Paul Iorgovici, Observaţii de limba rumînească... Buda, Tip. Crăiasca Universitate, 1799.
IOSIF, A. P. = Alexandru Petoffi, Apostolul şi alte poezii. Traduceri libere de Şt. O. Iosif. [Bucureşti], Editura Librăriei „Universala44, [f. a.]. (Bibi. pentru toţi, nr. 99).
IOSIF, P. = St. O. Iosif, Poezii (1901-1902). Bucureşti, Editura Librăriei Socec & Comp., 1902.
IOSIF, PATR. = St.O. Iosif, Patriarhale. Poesii. Bucureşti, Editura „Viaţa romînească44, 1922.
IOSIF, T. = St. O. Iosif, Tălmăciri. Bucureşti, Editura „Minerva44, 1909.
LV
IOSIF, V. = St. O. Iosif, Versuri. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1952]. (Biblioteca pentru toţi).
IOVESCU, N. = Ion Iovescu, Nuntă cu bucluc. Roman. Bucureşti, „Cugetarea", [1935].
IPOCRAT = Alegerile lui Ippocrat. [Manuscris din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea; Bibi. Univ. Iaşi, cota VI—1].
ISAC, O. = Emil Isac, Opere. Ediţie definitivă, îngrijită de Miron R. Paraschivescu. Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1946.
ISANOS, Ţ. L. = Magda Isanos, Ţara luminii. Versuri. Bucureşti, Editura pentru literatură şi artă, 1946.
ISANOS, V. = Magda Isanos, Versuri. Bucureşti, Editura pentru literatură, 1964.
ISER = Andrei Iser, Vocabular romînesc-nemţesc. Braşov, I. Gott, 1850.
ISIS (185...) = Isis sau Natura. Jurnal pentru răspîndirea ştiinţelor naturale şi ecsacte în toate clasele. Redijat de doctor Iulius Barasch. Bucureşti, Imprimeria naţională a lui I. Romanov et Comp. Anul I (1856) ş. u.
ISMINI = [Eumathios Macrembolites, întâmplările lui fsmini şi ale fsminiei]. [Manuscris din 1789; Bibi. Univ. Iaşi, cota 11-69].
ISPIRESCU, L. = P. Ispirescu, Legende sau basmele romînilor. Adunate din gura poporului. Bucureşti, Tipografia Academiei Romîne, 1892.
ISPIRESCU, M. V. = P. Ispirescu, Isprăvile şi viaţa lui Mihai Viteazul. Ediţiunea a doua. Bucureşti, Tipografia Academiei Romîne, 1885.
ISPIRESCU, U. = P. Ispirescu, Din poveştile unchi asului sfătos. Basme păgîneşti întocmite de... Cu o precuvîntare de A. I. Odobescu. Partea I. Bucureşti, Tipografia Academiei Romîne, 1879.
IST. AM. = Istoria Americăi... acum întîi tălmăcită în dialectul moldovenesc prin osteneala smeritului arhimandrit Gherasim... [Manuscris din 1795; Bibi. Acad. R.P.R., cota 40].
IST. A. Z. = Vincent Voiture, Istoria lui Alţidalis şi a Zelidiei. [Traducere manuscrisă din limba franceză, de	la 1783;
Bibi. Acad. R.P.R., cota 343].
IST. CAROL XII = Istoria craiului Sfezxei Carol al XlI-lea, tălmăcită pe limba moldovinească de sfinţia sa... Gherasim, arhimandritul mitropoliei laşului, despărţită în 8 cărţi. [Manuscris din 1799; Bibi. Acad. R.P.R., cota 4619].
IST. M. = Ioan Albineţ, Manual de istoria principatului Moldaviei... Partea I. Iaşi, 1845.
IST. NAT = Gh. Şincai, Vocablari ce ţine de istoria naturei. [Manuscris dintre anii 1804-1808; Bibi.	Filialei	Cluj	a
Acad. R. P. R. fondul ORADEA, cota 125].
ISTRATI-LONGINESCU, CH. = Dr. C. I. Istrati şi G. G. Longinescu, Curs metodic de chimie şi mineralogie pentru licee şi cursuri speciale. Ediţia IV. Bucureşti, Carol Gobl. 1908.
IST. R. M. = Istorie lui Raimond şi a Mărinei, amorezaţi, şi a maică sa Ameliei. [Manuscris din 1808; Bibi. Acad. R.P.R., cota 445].
IST. Ţ. R. = Istoria Ţării Romîneşti de la octombrie 1688 pînă la martie 1717. Cronică anonimă. Ediţie întocmită de Constantin Grecescu. [Bucureşti], Editura ştiinţifică, 1959.
IST, UNIV. I-IV = Prescurtarea istoriii universale. Tălmăcită după cea elinească în limba noastră romînească... de chir Grigorie. Bucureşti. Voi. I—II: 1826; voi. III—IV: 1827.
IZV. I ş. u. = „Izvoraşur, revistă muzicală şi populară. Tumu-Severin, Tipografia şi Legătoria de cărţi Victor P. Măldărescu. Anul I (1920) ş.u.
IZVOADE = C. Giurescu, Izvoadele lui Tudose Dubăiu, Miron Logofătul şi Vasile Demian. Bucureşti, Atelierele grafice Socec et Comp., 1915. (în „Buletinul Comisiei istorice a Romîniei “, voi I. Cu 6 planşe în fotocopie).
î
ÎNCEPUTURI = începuturi temeinice ale istoriii de obşte. Istorii vechi. Partea dintăi. Sibii, Tipografia lui Petru Bart, 1798.
ÎNDREPTAREA = îndreptarea dregător iilor de ţinerea sănătăţii de grije purtătoare... Cluj, 1831. [Foaie volantă].
ÎNDR. MORAL. = îndreptări moraliceşti, tinerilor foarte folositoare. Cu cheltuiala jupînului Ioann Logofet. Buda, Tipografia Universitatei ungureşti din Pesta, 1813.
ÎNSEMNARE = însemnare pentru cîte doftorii să află întru această cărticică. [Manuscris anterior anului 1788; Bibi. Acad. R.P.R., cota 3750].
LVI
ÎNŞTIINŢARE = înştiinţare... scoasă de Soţietatea filosofească a neamului rumînesc în mare prinţipatul Ardealului. [Sibii, 1975].
ÎNTÎMPL. = Întîmplările războiului franţoz.ilor şi întoarcerea lor de la Moscova ş. c. I. Tălmăcită de pre nemţie... Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei ungureşti, 1814.
ÎNV. ADEV. = A. Szots şi J. Eckstein, învăţătură adevărată pre scurt a vindeca boala sfranţului. Sibii, Petru Bart, 1803.
ÎNVĂŢĂTURĂ = învăţătură pentru ferirea şi doftor ia boale lor ale vitelor celor cu coarne, precum şi a cailor, a oilor şi a porcilor. Buda Crăiasca Tipografie a Universitatei Ungariei, 1816.
ÎNV. DASC. = învăţături cătră dăscălii normaliceşti a şcoalelor neunite din marele prinţipat al Ardealului. Sibii,
1809-.
ÎNV. FRĂG. = L. Mitterpacher, învăţătură despre cultura sau creşterea frăgarHor şi a vermilor de măitasă... Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei din Pesta, 1823.
ÎNV. IN. = învăţătură despre semănarea inului, pentru Bohemia, Morav ia şi Silezia. Liov, 1804.
ÎNV. LUCR. = învăţătură pentru lucrătorii de tăbacă în Ţara Ungurească şi Galiţia. Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei din Pesta, 1823.
ÎNV. POM = Fr. Heintl, învăţătură pentru prăsirea pomilor. Buda, Crăiasa Tipografie a Universitatei ungureşti, 1812.
ÎNV. ŞT. = Mult de lipsă şi folositoare învăţături şi ştiinţe despre mai multe lucruri. [Traducere manuscrisă din greceşte, din 1832; Bibi. Univ. Cluj, cota 1938/85].
ÎNV. TAB. = învăţătură pentru sămănătorii de tăbac din Bucovina. Liov, [circa 1800].
ÎNV. VIN. = Ludovic Mitterpacher, învăţătură despre agonisirea viţei de vie şi despre măiestria de a face vin, vinars şi oţet. întocmită de autorii Şaptal, Rozier, Parmentier şi Dussieux, şi întru acest chip scurtată de..., iară acum prefăcută în limba romînească. Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei ungureşti din Peşta, 1813.
ÎNV. ZĂH. = I. Neuhold, învăţătură de a face sirup şi z.ăhar din mustul tuleilor de cucuruz, după ce s-au cules cucuruzul de pre ei. Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei ungureşti, 1812.
J
JAHRESBER. I ş. u. = Gustav Weigand, Jahresbericlit des Instituts fur rumănische Sprache (Rumănische Seminar) zu Leipzig. Leipzig, Johann Ambrosius Barth. Voi. I-XXIX, 1894-1921.
JARNIK - BÎRSEANU, D. = Dr. Ioan Urban Jarnik şi Andrei Bîrseanu, Doine şi strigături din Ardeal. Date la iveală de... Bucureşti, 1885. (Ediţiunea Academiei Romîne).
JEBELEANU, C. = Eugen Jebeleanu, Ceea ce nu se uită. Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1945.
JEBELEANU, V. A. = Eugen Jebeleanu, Versuri alese. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, 1954.
JIANU, C. = Nicolaie Jianu, Cumpăna luminilor. Roman. [Bucureşti], Editura tineretului a C. C. al U.T.M., 1952.
JIPESCU, O. = Gligore M. Jipescu, Opincaru, cum este şi cum tribuie să hie săteanu. Scriere-n limba ţăranului muntean. Bucureşti, 1881.
JN = „Justiţia nouă". Revistă juridică democratică. Bucureşti, Editura cooperativei Justiţia nouă. An 1,1945.
JOJA, S. L. = Ath. Joja, Studii de logică. [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Populare Române, 1960.
JUN. LIT. I ş. u. = „Junimea literară". Revistă literară şi ştiinţifică sub direcţia unui comitet de redacţie. Editor şi redactor responsabil: I. Nistor. Cernăuţi, Suceava. Anul I (1904) ş.u.
K
KLEIN, D. = Gâldi Lâszlo, Samuelis Klein Dicţionarium Valachico-Latinum. (Erdelyi Tudomânyos Intezet). Budapest, 1944.
KLOPŞTOCK, F. = Sărmanul Klopştock, Feciorul lui nenea Take Vameşul. Biblia unui trecut 1879-1925 [Voi.] II, Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1935.
KOGĂLNICEANU, A. = M. Kogălniceanu, Album istoric şi literar. Ilustrat cu 12 litografii. Iaşi, Librăria nouă, [1845].
KOGĂLNICEANU, C. = M. Kogălniceanu, Cuvînt pentru deschiderea cursului de istorie naţională în Academia mihăileană, rostit în 24 noiembrie 1843. Bucureşti, Editura Librăriei Socec et Co., 1909. (Biblioteca romînească enciclopedică Socec, nr. 52).
LVII
KOGĂLNICEANU, S. = M. Kogălniceanu, Scrisori (1834-1849). Cu o prefaţă, un indice de lucruri, de nume proprii şi de cuvinte de Petre V. Haneş. Bucureşti, „Minerva", 1913.
KOGĂLNICEANU, S. A. = Mihail Kogălniceanu, Scrieri alese. Omul. Opera. Comentarii. Ediţie îngrijită de prof. Al. I. Ştefănescu. [Bucureşti], Editura de stat, 1948.
KOTZEBUE, U. = [August] Kotzebue, Urîrea de oameni şi pocăinţa. [Traducere manuscrisă din 1816; Bibi. Acad. R.P.R., cota 2911].
KRETZULESCU, A. = N. A. Kreţulescu, Manual de anatomie descriptivă. Bucureşti, 1843.
KRETZULESCU, M. = F. E. Fodere, Manual pentru îngrijitorii şi îngrijitoarele de bolnavi., pentru îngrijitoarele de femei lehuze, pentru moaşe şi pentru mume de familie îndeobşte. De... Tradus în româneşte [de N. A. Kretzulescu]. Bucureşti, Tipografia lui Eliade, 1842.
L
L = „Luceafărul". Revistă a Uniunii scriitorilor din R.P.R. [Bucureşti]. Anul I (1958) ş. u.
LABIŞ, P. = Nicolaie Labiş, Primele iubiri. Poezii. [Bucureşti], Editura pentru literatură, 1962.
LAURIAN, F. = A. Delavigne, Manual de filosqfie. Lucrat după programma Universităţii de la Paris din 1840... Tradusă de A. Treb. Laurian. Bucureşti, Colegiul naţional, 1846.
LAURIAN, M. III = T. Laurian, Manual de geografie pentru clasa HI a şcoalelor primare din Moldav ia. Lucrat după metodul inductiv... Ediţiunea a doua. Iaşi, Tipografia lui Goldner, 1857.
LAURIAN, M. IV = A. T. Laurian, Manual de geografie pentru clasa IV-a [şjcoalelor primare din Moldavia. Iaşi, Tipografia Buciumului român, 1857.
LAZARINI, M. = Prof. G. Lazarini, Matematică. Partea I-a. Iaşi, Tipografia româno-francesă, 1854.
LAZĂR, A. = Gh. Lazăr, Aritmetică matematicească. Bucureşti. [Manuscris din 1821; Bibi. Acad. R.P.R.,cota 2787].
LAZĂR, P. T. = [Gh. Lazăr?], Povăţuitoriul tinerimei cătră adevărata şi dreapta cetire. Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei a Ungariei, 1826.
LAZĂR,T. = Gh. Lazăr, Trigonometria cea dreaptă. Bucureşti. [Manuscris din 1821; Bibi. Acad. R.P.R., cota 2788].
LĂCUSTEANU, A. = Amintirile colonelului Grigore Lăcusteanu, publicate şi adnotate de Radu Crutzescu. Cu un comentar istoric de I. C. Filitti. Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă..., 1935. (Biblioteca documentară).
LĂNCRĂNJAN, C. I—III = Ion Lăncrănjan, Cordovanii. Roman. I—III. Bucureşti, Editura pentru literatură, 1963.
LĂZĂRESCU, S. = A. Lăzărescu, Sanuto. Dramă în cinci acte. Bucureşti, Tipografia lui C. A. Rosetti şi Vinterhalder, 1851.
LB = Lesicon romanesc-latinesc-unguresc-nemţesc, care de mai mulţi autori, în cursul a trideci şi mai multor ani s-au lucrat, seu: Lexicon valachico-latino-hungarico-germanicum quod a pluribus auctoribus decursu triginta et amplius annorum elaboratum est. Budae, 1825.
LECA, CR. = A. von Kotzebue, Cruciaţii. [Dramă tradusă de Constantin Leca]. Craiova, 1839.
LEG. COND. = învăţătură a însuşi stăpînitoarei măriri Ecaterinii II cătră orînduita epitropie preste alcătuirea arătării a unii noao Legiuitoare condică. Tălmăcită pre limba moldovenească şi tipărită... de Toma II logofet, la anii de la Hristos 1773. [Iaşi].
LEG. EC. PL. = Legislaţia economiei planficate. Bucureşti, 1949.
LEON, ST. = Pentru ştiinţa stihiilor, unde să cuprindi şi alte ştiinţi... [Tălmăcită de preasfinţia sa mitropolitu Leon din limba franţuzască în ce moldovinească...]. [Manuscris din 1814; Bibi. Acad. R.P.R., cota 194].
N. LEON, MED. = Dr. N. Leon, Istoria naturală medicală a poporului romîn. Bucureşti, 1903 (Extras din „Analele Academiei Române". Seria II. Tom. XXV. Memoriile Secţiunii ştiinţifice)
LESNEA, A. = George Lesnea, Argint. Poezii. Bucureşti, Editura „Cartea romînească", [1938].
LESNEA, C. D. = George Lesnea, Cîntec deplin. Versuri. Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1934. (Scriitori romîni contemporani).
LESNEA, I. = George Lesnea, Izvod. Poezii. [Bucureşti], Casa şcoalelor, 1943.
LESNEA, P. E. = George Lesnea, Poeme de Serghei Esenin. [Traduse de...]. A treia ediţie. Iaşi, Cartea Moldovei,
1943.
LET. I—III = M. Kogălniceanu, Letopisiţile Ţării Moldovii, publicate pentru întâiaşi dată de... Tom. I—III. Iaşi, [La Cantora Foaiei săteşti şi Institutul Albinei romîneşti]. Tom I: KOGĂLNICEANU, p. I -XXXVIII, M.COSTIN,
LVIII
p. 214-348, URECHE, p. 95-207,N. COSTIN, p. 35—89 şi A 6-29,40-54,59-105,EVSTRATIE LOGOFĂTUL, A 3-4, MISAIL CĂLUGĂRUL, A 4-5, SIMION DASC., P. 4,30 - 37,55 -58,1852; tom II: N. COSTIN,p. 3-130, AXINTE URICARIUL, p. 133-192, NECULCE, p. 195-458,1845; tom III: MUŞTE, p. 7-80, AMIRAS, p. 85-174, CANTA,p. 177-178,E. KOGĂLNICEANU,p. 189-286,GHEORGACHI,p. 289-324 1846. [Indicaţia „A" după voi. I însemnează „Apendicele" tomului I].
LET.21—III = Mihail Kogălniceanu, Cronicele Romîniei sau Letopiseţele Moldaviei şi Valahiei. A doua ediţiune... Tom. I—III. Bucureşti, Imprimeria naţională, Tom. I—II: 1872; tom. III: 1874.
LEX. BOBB = Dictionariu rumanesc, lateinesc si unguresc den orenduiala pre oşfintitului Ioan Bohb, vladeicul Fagarasului. Cluj, 1822.
LEXIC REG.= Lexic regional. [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1960. (Societatea de ştiinţe istorice şi filologice).
LEX. MARS. = Dr. Carlo Tagliavini, II „Lexicon Marsilianum“. Dizionario latino-rumeno-ungheresedel sec. XVII. Studio filologico e testo. Bucureşti, Cultura naţională, 1930, (Academia Română. Etudes et recherches. V).
LEX. TEHN. vezi LTR.
LINŢIA,P. II—III = Dionisie Linţia, Păsările din R.P.R. Voi. II—III. [Bucureşti],Editura Academiei R.P.R., 1954-1955.
LIT. ANTIMONARHICĂ = Din literatura antimonarhică. [Bucureşti], Editura pentru literatură şi artă a Uniunii scriitorilor din R.P.R., [1950]. (Biblioteca pentru toţi).
LITINSCHI, M. = D. Litinschi, Manual de agronomie practică pentru Moldova. Iaşi, Tipografia Buciumului român,
1853.
LEX. BUD. vezi LB.
LIUBA - IANA, M. = Sofronie Liuba şi Aurelie Iana, Topografia satului şi hotarului Măidan. [Urmată de Studiu despre celţi şi numele de localităţi, de dr. At. M. Marienescu]. Caransebeş, 1895. [S-a utilizat numai Topografia satului şi hotarului Măidan].
LL I ş. u. = „Limbă şi literatură". Bucureşti, Societatea de ştiinţe istorice şi filologice. Voi. I (1955) ş. u.
LM = A. T. Laurian si I. C. Massim, Dicţionariul limbei romane. După însărcinarea dată de Societatea Academică Română. Elaborată ca proiect. Bucureşti, Noua tipografie a laboratorilor romîni. Tomu I (A-H), 1871 [în realitate: 1873 ]; tomu II (colaboratori Iosef Hodoş şi G. Bariţiu: /-Z), 1876; tom III: Glossariu, care cuprinde vorbele din limba romînă străine prin originea sau forma lor, cum şi cele de origine înduioasă, 1871 [în realitate: 1877].
LOB EL, C. = Teofil Lobel (Lobel Efendi), Contribuţiuni la stabilirea originii orientale a unor cuvinte româneşti. Bucureşti, Institutul de arte grafice, Carol Gobl, 1908. (Extras din Analele Academiei Române. Seria II. Tom. XXX. Memoriile Secţiunii literare).
LOVINESCU, C. IV, V, VII, VIII = Eugen Lovinescu, Critice. Ediţie definitivă, [Bucureşti], Editura Ancora, IV, V, VII: 1928; VIII: 1914-1923.
LOVINESCU, M. = E. Lovinescu, Memorii (1900-1916). Bucureşti, Cugetarea, [f. a.].
H.	LOVINESCU, C. S. = Horia Lovinescu, Citadela sfărîmată. Dramă în 3 acte. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1955].
LP = Scurtă arătare despre luarea Parisului şi alte întîmplări. De la un iubitori de pace. Buda, Crăiasa Tipografie a Universitatei ungureşti, 1814.
L. ROM. = „Limba română". [Bucureşti]. Academia Republicii Populare Romîne. (Institutul de lingvistică). Anul I
(1952)	ş.u.
LTR = Lexiconul tehnic român. Bucureşti, Editura tehnică, Voi. I: 1949; voi. II: 1950; voi. III: 1951; voi. IV: 1952; voi. V: 1954; voi. VI-VII: 1955. Vezi şi LEX. TEHN.
LTR2 = Lexiconul tehnic român. I ş. u. Elaborare nouă. întocmită prin îngrijirea A.S.I.T. de un colectiv sub conducerea prof. Remus Răduleţ. Bucureşti, Editura tehnică, 1957 ş. u.
LUC. I ş. u. = „Luceafărul". Revistă literară. Budapesta. Voi. I (1901) ş. u.
LUCACI, M. = V. Lucaci, Manual de epidemicile boale ale dobitoacelor. Bucureşti, Imprimeria sântei metropolie. 1855.
LUCR. FOL. = C. Vineţchi, Această cărticică, cea acum întîiaşi dată s-au tipărit şi s-au tălmăcit după limba leşască pre limba rumînească, care cuprinde întru sine multe lucruri spre folosul a toată obştea, atît oamenilor cît şi dobitoacelor... [Bucureşti], 1806.
LIX
LUCR. PĂMÂNT. = Oarecare secretari ale lucrării pământului şi ale meşteşugului sădirii. Tălmăcite dintru o carte a unui dascal vestit şi iscusit în meşteşugul lucrării de pământ, adecă al plugului. [Bucureşti], 1796.
LUNGIANU, CL. = Mihail Lungianu, Clacă şi robot. Icoane din viaţa ţărănimii. A IlI-a tipăritură adăugită şi revăzută. Bucureşti, Socec & Co., 1921.
M
M = „Muzica". Revista Uniunii compozitorilor din R.P.R. şi a Ministerului învăţământului şi Culturii. [Bucureşti]. Anul I (1951) ş. u.
MA = [Manuil Glyzounios Hiotul, Manual de aritmetică practică]. [Traducere manuscrisă din greceşte, din 1793; Bibi. Acad. R.P.R., cota 1316].
MACARIE1, GRAM. = Macarie arhimendritul, Gramatica mold[ovenească]. Iaşi. [Manuscris de pe la 1770; Bibi. Acad. R.P.R., cota 102].
MACARIE2,1 = Macarei ieromoahul, Irmologhion sau Catavasieri musicesc, care cuprinde în sine catavasiile praznicilor împărăteşti şi ale născătoarei de Dumnezeu, ale triodului şi ale penticostariului... Acum întâiaşi dată tipărită... Alcătuit româneşte... după cel grecesc, de smeritul... Viena, 1823.
MACARIE2, T. = Macarie ieromonahul, Teoriticon sau Privire cuprinzătoare a meşteşugului musichiei bisericeşti după aşezământul sistimii ce ii nooă. Acum întâiaşi dată tipărită... Tălmăcită din greceşte pre limba romînească de smeritul... Vienna, 1823.
MACAROVICI, CH. = C. Gh. Macarovici, Chimie generală. Manual pentru şcoli tehnice, Bucureşti, 1958.
MACAROVICI, GHIM. CANT. = Prof. dr. Const. Gh. Macarovici, Manual de chimie analitică cantitativă. Gravimetria. Bucureşti, Editura tehnică, 1956.
MACEDONSKI, O. I-IV = Alexandru Macedonski, Opere. Ediţie critică cu studii introductive, note şi variante de Tudor Vianu, Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă. Voi. I: Poezii, 1939; voi. II: Teatru, 1939; voi. III: Nuvele, schiţe şi povestiri, 1944; voi. IV: Articole literare şi filosofice, 1946. (Scriitori români).
MACHEN = Franşois-Thomas-Marie de Baculard D Arnaud, Istoria lui Machen. Povestire englezească, scrisă de pe franţuzască de Abaţi Arno şi tălmăcită, aceasta cum şi cele ce urmează, de I[oan] C[antacuzino] la anul 1794. [Copie manuscrisă din 1803; Bibi. Acad. R.P.R., cota 3099].
MACREA, F. = Dimitrie Macrea, Probleme de fonetică. [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Populare Române, 1953.
MAER, I. = Gavriil Grigore Maer, [Instrucţiuni la moartea Măriei Thereza]. Blaj, 1780. [Foaie volantă].
MAGAZIN, IST. vezi mai jos.
MAG. IST. = „Magazin istoric pentru Dacia". Supt redacţia lui A. Treb. Laurian şi Nicol. Bălcescu. Tom. I-V. Bucureşti, Colegiul naţional, 1845-1847 vezi şi mai sus.
MAIOR, D. = P. Maior, Dialog pentru începutul limbii romînă întră nepot şi unchi. Buda, Typis Regiae Universitatis Ungaricae, 1819. [Anexă la Ortographia romana sive latino-valachica a aceluiaşi].
MAIOR, I. B. = Petru Maior, Istoria besericei romînilor, atît a ce stor dincoace precum ţi a celor din colo de Dunăre. Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei din Pesta, 1813.
MAIOR, IST. = Petru Maior de Dicio-Sân-Martin, Istoria pentru începtul romînilor în Dachia. întocmită de... iar acum pretipărită prin Iordachi de Mălinescu... Buda, Tipariul Crăieştei Tipografie a Universitatei ungureşti, 1834.
MAIOR, P. = P. Maior, Propovedanii la îngropăciunea oamenilor morţi. Buda, Crăiasca Tipografie a Universităţii ungureşti, 1809.
MAIOR, PRED. = P. Maior, Prediche sau învăţături la toate duminecile şi sărbătorile anului. [Părţile I—III]. Buda, 1810-1811.
MAIOR, RĂSP. = [Petru Maior], Răspunsul la cîrtirea carea s-au dat asupra persoanei... autorului Istoriei ceii pentru începutul românilor în Dachia. Buda, Crăiasa Tipografie a Universitatei Ungariei, 1814.
MAIOR, T. = Fenelon, întâmplările lui Telemah, fiului lui Ulise (Odisseys), întocmite de... Acum întăi de pre limba italienească pre limba romînească prefăcute de Petru Maior de Dicio-Sămărtin. Tomul I. Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei din Pestu, 1818.
MAIORESCU, CR. I—III = Titu Maiorescu, Critice (1867-1892). Ediţie nouă şi sporită. Voi. I—III. Bucureşti, Socec
&	Comp., 1892-1893.
LX
MAIORESCU, D. I-IV = Titu Maiorescu, Discursuri parlamentare, cu priviri asupra dezvoltării politice a Romîniei... Voi. I: (1866-1876); voi. II: (1876-1881); voi. III: (1881-1888); voi. IV: (1888-1895). Bucureşti, Socec, 1897, 1899,1904.
MAIORESCU, L. = Titu Maiorescu, Logica. Ediţia a cincea. Bucureşti, Socec & Comp., 1898.
MAN. GOTT = Ştefan Pasca,Manuscrisul italian-romăn din Gdttingen (în revista „Studii italiene", II 1935, p. 119-136).
MANIFEST(1813) = Manifestul înălţiei sale împăratului Austriei, craiul Ungariei şi al Bohemiei. Buda, Tipariul Craieştei Tipografii a Universitatei ungureşti, 1813.
MAN. ING. AGR. = Manuscrisul inginerului agronom. [Voi.] I. Bucureşti, Editura agrosilvică de stat, 1959.
MAN. ING. CHIM. = Manualul inginerului chimist. Tabele fizico-chimice şi tehnice [de] prof. dr. ing. Costin
D.	Neniţescu, ing. Viorica Ioan. Volumul I. [Bucureşti], Editura tehnică, 1951.
MAN. ING. P. = Manualul inginerului petrolist. Forajul sondelor de ţiţei şi gaze. Partea IlI-a: Metode speciale de foraj. Bucureşti, Editura tehnică, 1957.
MAN. ÎNV. = Manuductor pentru învăţătorii sholasticeşti sau îndreptare cătră cuviincioasa împlinire a diregătoriei învăţător eşti. Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei Ungariei, 1818.
MAN. JUR. (1814) = Manualul juridic al lui Andronachi Donici. Ediţie critică. (Adunarea izvoarelor vechiului drept românesc scris). [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Populare Române, 1959.
MAN. LEG. = [Mic manual de legi despre buna orînduială şi datoria fiecăreia din instanţele şi din slujbele Principatului Valahiei, privitoare la cîrmuire...] Bucureşti, 1780. [Text în limba neogreacă şi română; titlul dat numai în greceşte].
MANOLESCU, I. = Dr. N. Manolescu, Igiena ţăranului. Locuinţa, luminatul şi încălzitul ei,îmbrăcămintea, încălţămintea, alimentaţiunea ţăranului în deosebitele epoce ale anului şi în deosebitele regiuni ale ţărei. Scriere premiată şi tipărită de Academia Romînă, Bucureşti, Carol Gobl, 1895.
MAN. SANAT. = B. Raspail, Manualul sănătăţii sau medicina şi farmacia domestice. Tradus în limba română de
I.	B[rezoianu]. Bucureşti, Tipografia Sântei Mitropolii, 1852.
MARCOVICI, C. = Serdarul Simeon Marcovici, Culegere din cele mai frumoase nopţi ale lui Yung. A doua ediţie, îndreptată şi adăugită... Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1835.
MARCOVICI, D. = Pahamicu Simeon Marcovici, Datoriile omului creştin. întemeiate pe învăţăturile Sfintei Scripturi. Bucureşti, 1839.
MARCOVICI, R. = Simeon Marcovici, Curs de retorică. Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1834.
MARCOVICI, V. = [M-me de Tencin], Viaţa contelui de Comminj sau triunful virtuţii asupra patimii amorului. Romanţ moral, tălmăcit din franţozeşte de Simeon Marcovici. Bucureşti, 1830.
MARCOVICI, VEL. = Marmontel, Velisarie. Scriere morală, compusă în limba franţozească de... şi tradusă slobod în cea rumînească de... Sim. Marcovici. Bucureşti, Tipografia curţii lui Fr. Valbaum, 1843.
MARDARIE, L. = Mardarie Cozianul, Lexicon slavo-romînesc şi tîlcuirea numelor din 1649. Publicate cu un studiu, note şi indicele cuvintelor româneşti de Grigorie Creţu. Cu mai multe facsimile. Ediţiunea Academiei Române. Bucureşti, Carol Gobl, 1900.
MARGELA, GRAM. I—II = Ştefan Margela, Gramatică rusască şi rumînească. închipuită de... şi tipărită de Dipartamentul opşteştei îmvăţări. Tom întîi [şi al doilea]. Sanktpetersburg, 1827.
MARIAN, CH. = S. FI. Marian, Chromatica poporului romîn. Discurs de recepţiune, rostit în şedinţa Academiei Romîne de la 12 martie 1862. Bucureşti,Tipografia Academiei Romîne, 1882. (Extras din Analele Academiei Romîne. Seria
II.	Tom V. Secţ II: Memorii şi notiţii).
MARIAN, D. = S. FI. Marian, Descântece poporane romîne, culese de... Suceava, Tipografia lui R. Eckhardt, 1886.
MARIAN, H. = Sim. FI. Marian, Hore şi chiuituri din Bucovina, adunate de... Bucureşti, Socec & Comp., 1910. (Din viaţa poporului român. Culegeri şi studii. IX. Academia Română).
MARIAN, INS. = Sim. FI. Marian, Insectele în limba, credinţele şi obiceiurile romînilor. Studiu folkloristic. Ediţiunea Academiei Române. Bucureşti, Institutul de arte grafice Carol Gobl, 1903.
MARIAN, î. = S, FI. Marian, Înmormîntarea la romîni. Studiu etnografic de... Ediţiunea Academiei Române, Bucureşti, Litotipografia Carol Gobl, 1892.
MARIAN, NA. = S. FI. Marian, Naşterea la romîni. Studiu etnografic. Ediţiunea Academiei Romîne. Bucureşti, Litotipografia Carol Gobl, 1892.
LXI
MARIAN,NU. = S. FI. Marian,Nunta la romîni. Studiu istorico-etnografic comparativ. Ediţiunea Academiei Romîne.
Bucureşti, Tipografia Carol Gobl, 1899.
MARIAN, O. I—II = S. FI. Marian, Ornitologia poporană romînă. Tom. I—II. Cernăuţi, Tipografia lui R. Eckhardt, 1883.
MARIAN, P. P. = Simeon FI. Marian, Poesii poporale despre Avram Iancu. Adunate şi publicate de... Suceava, Editura autorului, 1900.
MARIAN, SA = S. FI. Marian, Satire poporane romîne. Adunate de... Bucureşti, Editura Librăriei Socec & Comp.,
1893.
MARIAN, S. R. I—III = Sim. FI. Marian, Sărbătorile la romîni. Studiu etnografic. Voi. I—III. I: Cîrnilegile; II: Păresimile;
III: Cincizecimea. Ediţiunea Academiei Române. Bucureşti, Institutul de arte grafice Carol Gobl, 1898-1901. MARIAN, T. = S. FI. Marian, Tradiţii poporane romîne din Bucovina. Adunate de... Bucureşti, Imprimeria statului, 1895.
MARIAN-ŢIŢEICA, FIZ. I—III = Victor Marian şi Radu Ţiţeica, Curs de fizică generală. Voi. I—II. Cluj, Editura Lepage, 1947-1948.
MARIAN, V. = S. FI. Marian, Vrăji, farmece şi desfaceri. Adunate de... Bucureşti, Litotipografia Carol Gobl, 1893.
(Extras din Analele Academiei Române. Seria II. Tom. XV. Memoriile Secţiunei literare).
MARIN, F. = C. Pouillet, Noţiuni generale de fizică şi de meteorologie spre usul junimei. Traduse de A. Marin. Bucureşti, 1857.
MARIN, P. = A. Marin, Prescurtare de cunoştinţe uzuale. A doua ediţie. Bucureşti, Tipografia Colegiului Sfântul Sava, 1842.
MARIN, PR. I—II = J. Pelouze şi Ed. Fremy, Prescurtare de himie. Tradusă în limba romînă... de Alexie Marin. Bucureşti, tomu întîi, 1852; tomu II, 1854.
MARINESCU, P. A. = Gh. Marinescu, Pagini alese din opera lui... Cu studiu introductiv de prof. C. I. Gulian. [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1955.
MARKI, E. = [Anton de Marki], Auszug aus der fur Normal und Hauptschulen vorgeschriebenen deutschen Sprachlehre in deutscher und wallachischer Sprache, enthaltend das Wichtigste der deutschen und wallachischen Sprache... Tschernowitz, Petrus Echardt, 1810.
MARŢIAN, S. = Dionisie Pop Marţian, Studii sistematice în economia politică. Partea primă: Economia socială.
Bucureşti, Imprimeria mitropolitului Nifon, 1858.
MARX, C. = Karl Marx, Capitalul. Bucureşti, Editura politică, 1956.
MAT. DIALECT. I = Materiale şi cercetări dialectale. [Voi.] I. [Bucureşti], 1960. (Academia Republicii Populare Române. Filiala Cluj. Institutul de lingvistică).
MATEESCU,B. = C. N. Mateescu, Balade, adunate de... Cu o prefaţă de N. Iorga. Vălenii de Munte, „Neamul românesc44, 1909.
MAT. FOLK. = Materialuri folkloristice. Culese şi publicate sub auspiciile Ministerului Cultelor şi învăţământului Public prin îngrijirea lui Gr. G. Tocilescu. Volumul I (Poesia poporană, partea I—II) - II. Bucureşti, Tipografia Corpului didactic, 1900.
MAT. MEDIC. = M. Wertheimer, Manual de materie medicală. Bucureşti, 1858.
MAN. SUCEVIŢA = M. A. Musicescu şi M. Berza, Mănăstirea Suceviţa. [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Populare Române, 1858. (Monografii de monumente. I).
MDA ms = Micul dicţionar academic, manuscris.
MDENC = Mic dicţionar enciclopedic. Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1972; ed. a Il-a: 1978,1851 p. MDT = Mic dicţionar tehnic. [Bucureşti], Editura tehnică, 1950.
MEHEDINŢI, G. F. = S. Mehedinţi, Geografia fizică pentru clasa V-a secundară. Bucureşti, Socec, 1901. MEHEDINŢI, P.= S. Mehedinţi, Pământul. Text-atlas pentru clasa IV primară urbană şi pentru divizia III, anul II al şcoalelor rurale. Bucureşti, Alcalay, 1905.
MELIK, G. = I. M. Melik, Elemente de geometrie. Ediţiunea a IX-a. Iaşi, Tipolitografia H. Goldner, 1897.
MERA, L. B. = I. T. Mera, Din lumea basmelor. Cu 87 ilustraţiuni originale. Bucureşti, „Minerva44, 1906.
LXII
MEŞT. DOFT. I—II = Meşteşugul doftoriii. [Cartea întîi]. Meşteşugul doftoricesc. [Cartea a doua]. [Traducere manuscrisă din neogreacă a operei lui Fr. Pâpai Pcix corporis, făcută în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea; Bibi. Acad. R.P.R., cotele 933 şi 4841].
MEŞT. MOŞ. = I. Sporer, Meşteşugul moşîrii pentru învăţătura moaşelor la Institutul maternităţii din Bucureşti. Bucureşti, Tipografia lui August Ruof, 1839.
MG I = Monografia geografică a Republicii Populare Române. I. Geografia fizică. [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Populare Române, 1960.
MH = Florian, Mirtil şi Hloe. Pastorala a lui... [Traducere manuscrisă; copie din 1820; Bibi. Acad. R.P.R., cota 2364].
MICU, C. = Samuil Micu, Carte de rogacioni, pentru evlavia omului creştin. Viena, tipărită de Joseph de Kurzbek, 1779.
MICU, L. = Baumeister, Loghica, adecă partea cea cuvîntătoare a filosofiei. [Traducere de S. Micu]. Buda, Crăiasca Tipografie orientalicească a Universitatei Peştii, 1799.
MICU, L. F. = Baumeister, Legile firei, itica şi politica sau filosofiia cea lucrătoare. în patru părţi împărţită şi întru acest chip aşăzată pre limba romînească [de S. Micu]. [Partea întîi]. Filosofiia cea lucrătoare a rînduialelor dreptului firei. [Partea a doua]. Sibii, Tipografia lui Petru Bart, 1800.
MICU, P. = Praxisul furumului bisericesc. De Samuil Micu. [Manuscris din jurul anului 1800; Bibi. Acad. R.P.R., cota 414].
MICU, ST. = Stătută sau legile scaonilor săseşti din Ardeal... [Traducere manuscrisă de Samuil Micu; 1802; Bibi. Filialei din Cluj a Acad. R.P.R., cota 184].
MICU, T. I—II = Samuil Micu, Teologhia moralicească sau Bogoslovia, carea cuprinde învăţătura năravurilor celor bune şi a vieţii creştineşti... Cartea a doua a Teologhiei moraliceşti, carea cuprinde învăţătura despre contracturi şi osibite detorii a fiştecăirui stat, şi despre darul lui Dumnezeu şi tainele sfintei biserici şi celelalte. Acum întâi tipărită. Blaj, 1796.
MIHAIL, L. = Mihail Logofătul, Lexicon slavo-romîn, întocmit în Târgovişte în anul 1678. [Manuscris; Bibi. Acad. R.P.R., cota 1348].
MIHALE, O. = Aurel Mihale, Ogoare noi. Roman. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1953].
MIHALI, C. = Simeon Mihali, Compediu de istoria naturală pentru începători. Ediţia a Il-a. Blaj, 1856.
MIHALIC, O. = C. Mihalic de Hodocin, Observaţii asupra stărei pădurilor din Valea Bistriţei de sus. Iaşi, Institutul Albinei, 1840.
MIHALIC, P. = C. Mihailic [=Mihalic] de Hodocin, Proiect pentru băi publice şi o shoalăi de înotat... şi Disertaţia despre folosul unui asemenea aşezămînt... Iaşi, Institutul Albinei, 1843.
MIJLOCIRI = Nils Nystrom, Mijlociri noauă aflate păntru stingerea focului. Tălmăcit din limba şveţască în nemţască şi moldovenească. Liov, Tipariu lui Pilier, 1794.
MILLE, V. P. = C. Miile, Versuri şi proză. Ediţie îngrijită, prefaţă şi bibliografie de G. C. Nicolescu. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1953]. (Biblioteca pentru toţi).
MILLO, A. = Matei Millo, Aritmetica. Arătare pentru pravilele întîie, pentru cele alte feliuri, prifacere a celor mari în mai mici şi a celor mici în mai mari, cu povăţuiri la toate pravilele. [Manuscris din 1795; Bibi. Acad. R.P.R., cota 4566].
MILOSÎRDIA = [Metastasio], Milosîrdia lui Tit. [Traducere manuscrisă din greceşte, 1784; Bibi. Acad. R.P.R., cota 181].
MIL. TIT. = Metastasio, Milostivirea lui Tit. [Traducere manuscrisă din greceşte, din jurul anului 1800; Bibi. Acad. R.P.R., cota 3454].
MINEIUL (1776) = Chir Chesarie, episcopul Rîmnicului, Mineiul, luna lui octombrie, care s-au tipărit acum întâi rumîneşte... 1776.
MINULESCU, V. = Ion Minulescu, Versuri. Cu o postfaţă de acad. Tudor Vianu. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, 1957.
MIRONESCU, S. A. = 1.1. Mironescu, Scrieri alese. Cu o prefaţă de Sanda Radian. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1953]. (Biblioteca pentru toţi).
MÎNDRESCU, I. G. = Simion C. Mîndrescu, Influenţa culturei germane asupra noastră. Influenţa germană asupra limbei romîne. Iaşi, Tip. „Dacia", 1904.
LXIII
MÎNDRESCU, L. P. = Simion C. Mîndrescu, Literatură şi obiceiuri poporane din comuna Rîpa de Jos, comitatul Mureş - Turda (Transilvania). Publicate de... Bucureşti, Tipografia F. Gobl fii, 1892.
MÎNDRESCU, UNG. = Simeon C. Mîndrescu, Elemente ungureşti în limba romînă. Bucureşti, Tipografia F. Gobl fii, 1892.
MN (18...) = „Muzeul naţional44. Gazetă literală şi industrială. Suplement la „Curierul romînesc44. [Redactor: I. Heliade-Rădulescu]. Bucureşti. Anul I (1836) ş. u.
MO (1860) = „Monitorul oastei44. Ziar oficial al Ţerii Romîneşti. Imprimeria Buciumului romîn. Iaşi. Anul 1860. Volumul I. Ediţiunea a doua.
MOLDOVAN, Ţ. N. = I. Silvestru Moldovan, Ţara noastră. Descrierea părţilor Ardealului de la Murăş spre miazăzi şi Valea Murăşului. Sibii, 1894.
MOLIN, R. B. = R. S. Molin, Românii din Banat. Timişoara, 1928. (Extract din revista „Arhivele Olteniei44, 1927, nr. 33 şi 1928, nr. 34).
MOLIN, V. T. = Virgil, Molin, Vocabularul tipografului. [Bucureşti], Editura Uniunea camerelor de muncă, 1940. (Biblioteca de tehnică şi artă meşteşugărească. Nr. 8).
MOLITVENIC (sec. XVII) = Nicolae Drăganu, Un fragment din cel mai vechi molitvenic românesc. (în revista „Dacoromania44, II 1922, p. 254-326).
MOLNAR= [I. Molnar], Worterbuchlein deutsch und wallachisches. Vocabularium nemţesc şi romînesc. Sibii, 1822.
MOLNAR, D. = Ioan Molnar, Deutsch-walachische Sprachlehre. Wien, Joseph Edlen von Kurzbek, 1788.
MOLNAR, E. S. = Ioan Molnar, Economiia stupilor. Vienna, Iosif de Curţbec, 1785.
MOLNAR, I. = Millot, Istorie universală, adecă de obşte, care cuprinde în sine întâmplările veacurilor vechi. întocmită prin... întîia dată tălmăcită în limba romînească [de I. Molnar]. Tomul întîi. Buda, Crăiasca Tipografie orientalicească a Universitatei Peştii, 1800.
MOLNAR, RET. = Ioan Molnar, Retorică, adecă învăţătura şi întocmirea frumoasei cuvîntăiri. Acum întăi izvodită pe limba romînească, împodobită şi întemeiată cu pildele vechilor filosofi şi dăscăli bisericeşti. Buda, Crăiasca Tipografie orientalicească a Universitatei Peştii, 1798.
MON. IST. I ş. u. = „Buletinul Comisiunii monumentelor istorice44. Publicaţiune trimestrială. Bucureşti. Anul I (1908) ş. u.
MON. OF. = „Monitorul oficial44. Bucureşti, 1906 ş. u.
MONTAN, S. = Gh. Montan, Străinul în Pesta. Adecă o vorbire între un străin din Ţara turcească şi între un cetăţean din Pesta... Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei ungureşti, 1816.
MORARIU, PL. = Iuliu Morariu, Noi numiri populare româneşti de plante. (în revista „Arhiva someşană44. Năsăud, 1937, nr. 23, p. 453-468).
MOROIANU, S. = George Moroianu, Chipuri din Săcele. Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, [1938]. (Col. Cartea satului, 29).
MOXA = Cronica lui Mihail Moxa. în Cuvente den bătrâni, I, p. 337 ş.u.
MOZAICUL (18...) = „Mozaicul44. Editat de Constantin Leca. Craiova, 1838-1839.
MUMULEANU, C. = Paris Mumuleanu, Caracteruri. Bucureşti, Tipografia de la Cişmeaua lui Mavroghene, 1825.
MUMULEANU, P. = Paris Mumuleanu, Poezii cile lui... Bucureşti, 1837.
MUMULEANU, PL. = Paris Mumuleanu, Plîngerea şi tînguirea Valahiei. Buda, Tipografia crăieştei Universitate din Pesta, 1825.
MUMULEANU, R. = B. P. Mumuleanu, Rost de poezii, adecă stihuri. Acum întîi alcătuite în limba romînească... Bucureşti, în cea de nou făcută tipografie, 1820.
MUREŞANU, I. = Cr. Salţman şi Carol Han, Icoana creşterei rele cu mijloace de a o face şi mai rea. Ca un îndreptariu pentru oricare părinte înţelept... tradusă şi prelucrată pentru romîni de Andrei Murăşanu. Braşov, Tipografia lui Ioan Bart, 1848.
MUREŞIANU, P. = Andrei Mureşianu, Din poesiele lui... Braşov, cu tipariul lui Ioane Gott, 1862.
MURGOCI-LUDWIG, M. = Dr. G. M. Murgoci şi dr. E. Ludwig, Noţiuni de mineralogie. Manual pentru clasa VI liceală... Bucureşti, Gobl, 1902.
MURNU, GR. = George C. Mumu, Studiu asupra elementului grec antefanariot în limba romînă. Bucureşti, Tipografia
F.	Gobl fii, 1894.
LXIV
MURNU, I. = Omer, IIiada. Douăsprezece ciuturi, traduse în versuri de George Mumu. Budapesta, Institutul de arte grafice şi editură „Luceafărul44,1906.
MURNU, O. = Homer, Odiseea. în româneşte de George Murnu. [Bucureşti ], Cultura naţională, [1924].
MUSCEL = C. Rădulescu-Codin şi D. Mihalache, Sărbătorile poporului cu obiceiurile, credinţele şi unele tradiţii legate de ele. Culegere din părţile Muscelului. Bucureşti, 1909. (Din viaţa poporului român. Culegeri şi studii. VIL Academia Română).
MUŞTE, ap. LET. II, III.
MUTSO, O. = Gh. Mutso, Scurtă ortografie a limbei dacoromînă, cu strămoşeştile, latineştile litere. Pesta, 1829.
N
NAPOLEON = Napoleon Bonaparte ce au fost şi ce iaste. O întocmită arătare despre viiaţa şi faptele lui, dimpreună cu bătaia ce s-au întâmplat la luarea Parisului până la ducerea lui în insula Elba. Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei Ungariei, 1815.
NARCHIS = J. J. ROUSSEAU, Narchis sau îndrăgitul însuşi de sine. Comedie de... tălmăcită de I[oan] C[antacuzino] la anu [1]794. [Copie manuscrisă din 1803; Bibi. Acad. R.P.R., cota 3099].
NATURA, I ş. u. = „Natura44. Revistă ştiinţifică de popularizare, publicată sub îngrijirea lui G. ŢIŢEICA şi
G.	G. LONGINESCU. Bucureşti. Anul I (1905-1906) ş. u.
NAUM, IST. ART. = Alexandru Naum, Istoria artei de la începutul creştinismului până în secolul al XlX-lea. Volumul I: Vechea artă creştină în apus. Bucureşti, Tipografia „Cultura44, 1925.
NEAGOE, ÎNV. = învăţăturile bunului şi credinciosului domn al Ţării Romîneşti, Neagoe Basarab Vvd. către fiul său Teodosie Vvd. Bucureşti, Tipografia Colegiului Sfântul Sava, 1843.
NEAM. ROM. = „Neamul românesc44, periodic.
NECULCE, L. = Ion Neculce, Letopiseţul Ţării Moldovei şi O samă de cuvinte. Text stabilit, glosar, indice şi studiu introductiv de Iorgu Iordan. Ediţia a Il-a, revăzută. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă. 1959.
NECULUŢĂ, Ţ. D. = D. Th. Neculuţă, Spre ţărmul dreptăţii. Cu un studiu introductiv de Maria Banuş. [Bucureşti], Editura pentru literatură şi artă a Uniunii scriitorilor din R.P.R., [1950]. (Biblioteca pentru toţi).
NEGRUZZI, A. = Victor Hugo, Angelo, tiranul Padovei. Tradus de... C. Negruţţi. Bucureşti, Tipografia lui Eliad,
1837.
NEGRUZZI, A. P. = C. Negruzzi, Aprodul Purice. Anecdot istoric. Ieşi, Tipografia Albinei, 1837.
NEGRUZZI, B. = Victor Hugo, Ballade. Traduse de C. Negruzzi. Iaşi, la Cantora Foaiei săteşti, 1845.
NEGRUZZI, C. = C. Negruzzi, Carantina. Comedie-vodevil într-un act. Prelucrat de... Iaşi,Tipografia franţezo-romînă, 1851.
NEGRUZZI, M. T. = Victor Hugo, Maria Tudor. Tradusă de d. C. Negruţţi. Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1837.
NEGRUZZI, P. T. = C. Negruzzi, Păcatele tinereţelor. Amintiri din juneţe. Fragmente istorice. Neghină şi pălămidă. Negru pe alb. Iaşi, Tipografia lui Adolf Berman, 1857.
NEGRUZZI, S. I—III = Constantin Negruzzi, Scrierile lui... Volumul I: Păcatele tinereţelor; volumul II: Poezii; volumul III: Teatru. Bucureşti, Librăria Socec & Comp., 1872-1873.
I.	NEGRUZZI, S. I-IV = Iacob, Negruzzi, Scrieri complecte. Voi. I-V. I: Copii de pe natură. Scrisori. II: Poesii. III: Mihai Vereanu. Primblări prin munţi. IV: Teatru. V: Pe malul mării. Din Carpaţi. Traduceri din Schiller. VI: Traduceri din Schiller. Bucureşti, Socec & Comp., 1893-1897.
NEGRUZZI, T. = V. Ducange şi M. Dinaux, Triizeci ani sau viaţa unui jucători de cărţi. Melodramă în trii zile. Tradusă din franţozeşte de căminariul C. Negruţţi. Ieşi, Tipografia Albinei, 1835.
NEGULICI = I. D. Negulici, Vocabular romîn de toate vorbele străbune reprimite pînă acum în limba romînă, şi de toate cele ce sunt a se mai primi d-acum înainte, şi mai ales în ştiinţe. Bucureşti, Tipografia Colegiului, 1848.
NEGULICI, E. I—II = L. Aime Martin, Educaţia mumelor de familie sau civilisaţia neamului omenesc prin femei. Tradusă slobod după a patra ediţie de I. D. Negulici. Bucureşti, Tipografia lui Fr. Walbaum, voi. I: 1844; voi. II: 1846.
NENIŢESCU, C. O. I—II = Acad. ing. Costin D. Neniţescu, Tratat elementar de chimie organică. Ed. IV. Bucureşti, Editura tehnică, voi. I: 1956; voi. II: 1958.
NEP. VIND. = Dr. P. Vasici-Ungureanu, Neputinţa şi a ei totală vindecare cu mijloace simple cercate prin esperienţă şi aprobate de mulţi pătimaşi. Braşov, Tipografia lui Ioan Gott, 1846.
LXV
NICA, L. VAM. = N. C. Nica, Lexicon vamal cuprinzând: denumirea comercială (uzuală) a mărfurilor, prevăzute cu art. respectiv de taxare, cu taxele vamale şi modul de taxare, conform tarifului vamal român din 1929. Bucureşti, [Craiova, Tip. „Scrisul românesc"], 1930.
NICHIFOR, P. = Em. I. Nichifor, Allgemeine Handlungs-und Wechsel Ordnung sau Pravilă comercială, care cuprinde regulile comerţiii, ale catastifelor şi ale vexeIilor şi socoteala interesurilor ş.a. Acum întîiaşi dată tălmăcită după cea germănească, de... Braşov, Tipografia lui Johann Gott, 1837.
NICOLAU, P. = Pierre Blanchard, Plutarh nou sau pe scurt scrierea vieţilor celor mai vestiţi bărbaţi şi muieri a toate neamurilor, din cele mai vechi vremi până în vremile noastre. In limba franţozească de..., iar acum întăi pentru naţia romînească pre romînie tălmăcită şi dată la lumină. Tomul I, cu 26 chipuri. Cu toată cheltuiala d[umnealui] Nicola Nicolau. Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei Ungariei, 1819.
NICOLEANU, P. = N. Nicoleanu, Poezii şi proză. Vasile Cîrlova, Poezii. C. Stamati, Poezii şi proză. Publicaţie îngrijită de G. Bogdan-Duică. Bucureşti, „Minerva", 1906. (Biblioteca scriitorilor români).
NIŢESCU, ŞT. N. = A. von Kotzebue, Ştefu Nerod sau ce ştii, aceasta la ce e bună. Farsă într-un act după a lui Kotzebue. Tradusă de I. Niţescu. Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1835.
NOM. MIN. I—II = Nomenclatura minimală a produselor şi utilajului. Voi. I—II. Volumul I: Nomenclatura; Voi. II: Indice alfabetic. Ediţia a Il-a. Bucureşti, Imprimeria naţională, 1949. (Comisiunea de Stat a Planificării. Institutul central de statistică).
NOM. PROF. = Nomenclatura profesiunilor şi întreprinderilor, cuprinzând şi codul profesiunilor. Bucureşti, 1933. (Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale. Institutul de demografie şi recensământ).
NORME ŞI PRECIZĂRI = Terminologia ştiinţifică romînească. I: Norme şi precizări generale. Ştiinţe matematice şi fizice. Bucureşti, Imprimeria naţională, 1940. (Academia Română).
NOVACOVICIU, C. B. I—II = Emilian Novacoviciu, Cuvinte bănăţene adunate de... Oraviţa, Tipografia Felix Weiss, 1925.
N. REV. R. I ş. u. = „Noua revistă romînă pentru politică, literatură, ştiinţă şi artă". Bucureşti, Anul I (1900) ş.u.
N. TEST. (1648) = Noul Testament sau împăcarea au leagea noao... In cetatea Bălgradului, 1648.
O
OBLĂDUIREA = T. Thomton, Starea de acum din Oblăduirea gheograficească, orăşenească şi politicească a prinţipaturilor Valahiei şi a Moldav iei... Tipărită la Paris în anul 1812, iar acum tălmăcită în limba romînească... Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei Ungariei, 1826.
OBRADOVICI, D. = Gr. Obradovici, Datorinţele a subdaţilor, adecă suptpuşilor, cătră monarhul lor, spre întrebuinţarea în şcoalele cele romîneşti naţionalnice. Traduse de pre limba cea nemţească, şi cu neşte adaogeri mai direse prin... Buda, Crăiasca Tipografie a Universităţii ungureşti, 1805.
ODOBESCU, S. I—III, = A. I. Odobescu, Scrieri literare şi istorice ale lui... Volumul I—III. Bucureşti, Editura Librăriei Socec, 1887.
OLLĂNESCU, H. A. P. = Quintus Horatius Flaccus, Ad Pisones (Ars Poetica). Traducţiune în versuri de Dumitru Constantin Ollănescu. Ediţiunea I. Bucureşti, Carol Gobl, 1891.
OLLĂNESCU, H. 0 = Quintus Horatius Flaccus, Ode, epode, carmen saeculare. Traducţiune în versuri de Dumitru Constantin Ollănescu. Volumul I. Bucureşti, Socec & Comp., 1891.
OLLĂNESCU, T. = Dimitrie C. Ollănescu, Teatrul la români. Bucureşti, Carol Gobl. Partea I. Datine, năravuri, jocuri, petreceri, spectacole publice şi altele, 1897. Partea II. Teatrul în Ţara Romînească, 1798-1898. Întîiul memoriu, 1898. (Extrase din Analele Academiei Române. Seria II. Tom. XVIII [şi] XX. Memoriile Secţiunii literare).
ONCESCU, G. = N. Oncescu, Geologia Republicii Populare Romîne. Bucureşti, Editura tehnică, 1957.
OPRESCU, I. A. I-IV = G. Oprescu, Manual de istoria artei. Voi. I-IV. Ediţia Il-a. Bucureşti, Editura Universul, 1943-1946.
ORBONAŞ,MEC. = I. Orbonaş,Manual de atelier mecanic. Bucureşti,Fundaţia regală pentru literatură şi artă,1935.
OR. EC. = Gr. Obradovici, Carte de mînă pentru bineorînduita economie, lucrarea cîmpului şi pentru plămădirea şi pîndirea a vitelor şi a pasărilor celor casnice. Tradusă de pre limba cea serbească prin... Buda, Crăiasca Tipografie a Universităţii ungureşti, 1807.
LXVI
ORESCU, T. = A. Orescu, Trataţie asupra geometriei descriptive. Tomul I. Traducţie din franţuzeşte după Louis Etienne Lefevre de Fourcy. Bucureşti, 1851.
ORESTE = Voltaire, Oreste,fiul Clitimnestrii şi a lui Agamemnon. [Traducere manuscrisă din 1823; Bibi. Acad. R.P.R., cota 3696].
ORG. SÂN. = Organizarea ocrotirii sănătăţii. Sub redacţia prof. dr. T. Ilea, prof. dr. L. Grom şi conf. dr. P. Pruteanu. Bucureşti, Editura medicală, 1956.
ORÎND. P. = [Orînduiala paraclisurilor împărăteşti]. Iaşi, Tipografia cea politicească a lui Mihail Strilbiţchi, 1789.
ORÎNDUIALA = [Orînduiala căsătoriei soţiilor foştilor militari, morţi sau dispăruţi în timpul războiului]. Sibiu, [1803]. [Foaie volantă].
ORTOGR. = Ortografie sau scrisoare dreaptă, pentru folosul şcoalelor neamiceşti. Vienna, Iosif Curţbec, 1784.
OŞTIREA = Oştirea franţezilor în Roşia la leat 1812. Cu adeogare de oareşcare cărţi împărăteşti, publicuite în vremea răzmiriţii. Tălmăcită după cea grecească în limba rumînească de Parascheva, clucerul de arie... Bucureşti, 1826.
OTESCU, CR. = I. Otescu, Credinţele ţăranului romîn despre cer şi stele. Bucureşti, [1907] (Analele Academiei Române. Mem. Secţ. lit. Seria II. Tom. XXIX).
OŢETEA, R. = Andrei Oţetea, Renaşterea şi reforma. Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1941. (Scriitori romîni contemporani).
OŢETEA, T. V. = A, Oţetea, Tudor Vladimirescu şi mişcarea eter istă în ţările româneşti, 1821-1822. Bucureşti, 1945. (Institutul de studii şi cercetări balcanice. Seria istorică, nr. 5).
P
PALIA (1581) = Palia d’Orăştie. (1581-1582). I: Preface et livre de la Genese, publies avec le texte hongrois et une introduction par Mario Roques. Les premieres traductions roumaines de l’Ancien Testament. Paris, Champion, 1925.
PALLADI, C. = Teodor Palladi, Către toţi iubitorii de lumină compatrioţi, cinste şi închinăciune. [Prospect la publicaţiunea „împrumutată învăţătură"; Bucureşti, 1824].
PAMFILE, A. R. = Tudor Pamfile, Agricultura la romîni. Studiu etnografic cu un adaus despre măsurătoarea pământului şi glosar. Bucureşti, Librăriile Socec şi C. Sfetea, Leipzig, Otto Harrassowitz, Viena, Gerold, 1913. (Academia Romînă. Din viaţa poporului romîn. Culegeri şi studii, XVII).
PAMFILE, B. = Tudor Pamfile, Boli şi leacuri la oameni, vite şi păsări după datinile şi credinţele poporului romîn, adunate din comuna Ţepu (Tecuci). Bucureşti, Librăriile Socec & Comp., 1911. (Academia Romînă. Din viaţa poporului român. Culegeri şi studii. XII).
PAMFILE, C. = Tudor Pafile, Cimilituri româneşti. Introducţiune şi glosar, Bucureşti, 1908 (Academia Română. Din viaţa poporului român. Culegeri şi studii. II).
PAMFILE, CER. = Tudor Pamfile, Cerul şi podoabele lui după credinţele poporului romîn. Bucureşti, Librăriile Socec & Comp., Pavel Suru, C. Sfetea, Leipzig, Otto Harrassowitz, Viena, Gerold & Comp., 1915 (Academia Romînă. Din viaţa poporului romîn. Culegeri şi studii. XXVI).
PAMFILE, COM. = Tudor Pamfile, Mitologie romînească. II. Comorile. Bucureşti, Librăriile Socec & Comp., 1916. (Academia Romînă. Din viaţa poporului romîn. Culegeri şi studii. XXX).
PAMFILE, CR. = Tudor Pamfile, Sărbătorile la români. Crăciunul. Studiu etnografic, Bucureşti, Librăriile Socec & Comp. şi C. Sfetea, Leipzig, Otto Harrassowitz, Viena, Gerold & Comp., 1914 (Academia Română. Din viaţa poporului român. Culegeri şi studii. XX).
PAMFILE, C. Ţ. = Tudor Pamfile, Cîntece de ţară, adunate de... Bucureşti, Socec, 1913. (Academia Romînă. Din viaţa poporului romîn. Culegeri şi studii. XIII).
PAMFILE, D. = Tudor Pamfile, Diavolul învrăjbitor al lumii, după credinţele poporului romîn. Bucureşti, Librăriile Socec & Comp., 1914. (Academia Romînă. Din viaţa poporului romîn. Culegeri şi studii. XXV).
PAMFILE, DUŞM. = Tudor Pamfile, Mitologie romînească. I. Duşmani şi prieteni ai omului. Bucureşti, Librăriile Socec, 1916. (Academia Romînă. Din viaţa poporului romîn. Culegeri şi studii. XXIX).
PAMFILE, I. C. = Tudor Pamfile, Industria casnică la romîni. Trecutul şi starea ei de astăzi. Contribuţiuni de artă tehnică şi populară. Bucureşti, Tipografia „Cooperativa", 1910. (Academia Romînă. Din viaţa poporului romîn. Culegeri şi studii. VIII).
LXVII
PAMFILE, J. I—III = Tudor Pamfile, Jocuri de copii, adunate din satul Ţepu (jud. Tecuci). [Bucureşti].Voi. I: (Analele Academiei Romîne. Tom. XXVIII. Memoriile Secţ. literare), 1906; voi. II: (Analele Academiei Române. Tom. XXIX. Memoriile Secţ. literare), 1907; voi. III: (Acad. Romînă. Din viaţa poporului român. Culegeri şi studii.
VI), 1909.
PAMFILE, S. T. = Tudor Pamfile, Sărbătorile la români. Sărbătorile de toamnă şi postul crăciunului. Studiu etnografic. Bucureşti, Librăriile Socec & Comp. şi C. Sfetea, Leipzig, Otto Harrassowitz, Viena, Gerold & Comp., 1914. (Academia Romînă. Din viaţa poporului romîn. Culegeri şi studii. XIX).
PAMFILE, S. V. = Tudor Pamfile, Sărbătorile de vară la romîni. Studiu etnografic. Bucureşti, Librăriile Socec & Comp., C. Sfetea şi Librăria naţională, Leipzig, Otto Harrassowitz, Viena, Gerold & Comp., 1910. (Academia Romînă. Din viaţa poporului romîn. Culegeri şi studii. XI).
PAMFILE, VAZD. = Tudor Pamfile, Văzduhul după credinţele poporului romîn. Bucureşti, Librăriile Socec & Comp., C. Sfetea, Pavel Sura, Leipzig, Otto Harrassowitz, Viena, Gerold & Comp., 1916. (Academia Romînă. Din viaţa poporului romîn. Culegeri şi studii. XXVII).
PAMFILE-LUPESCU, CROM. = Tudor Pamfile şi Mihai Lupescu, Cromatica poporului romîn. Bucureşti, Librăriile Socec & Comp. şi C. Sfetea, Leipzig, Otto Harrassowitz, Viena, Gerold & Comp., 1914. (Academia Romînă. Din viaţa poporului romîn. Culegeri şi studii. XXIV).
PANN, A. = Anton Pann, înţeleptul Archir şi nepotul său Anadam. Ediţia a doua. Bucureşti, Tipografia lui Anton Pann,1854.
PANN, E. I-V = Anton Pann, Noul Erotocrit, compus în versuri. Tomul I-V, Sibiu, Klozius, 1837.
PANN, H. = Anton Pann,Nesdrăvăniile lui Nastratin Hogea. Culese şi versificate de... Bucureşti,Tipografia lui Anton Pann,1853.
PANN, P. V. I—III = Anton Pann, Culegere de proverburi sau Povestea vorbei. De prin lume adunate şi iarăşi la lume date. Bucureşti, Tipografia lui Anton Pann. Partea I: 1852; partea a Il-a şi a IlI-a: 1853.
PANN, Ş. I—II = Anton Pann, O şezătoare la ţară sau Călătoria lui Moş Albu. Bucureşti. Tipografia lui Anton Pann. Partea I. A doua ediţie, 1853. Partea II. [întâia ediţie]. 1852.
PANŢU, PL. = Zach. C. Panţu, Plantele cunoscute de poporul român. Vocabular botanic cuprinzând numirile române, franceze, germane şi ştiinţifice. Ediţia Il-a. Bucureşti, Editura Casa şcoalelor, 1929.
I. PANŢU, C. = I. C. Panţu, Curs complet de corespondenţă comercială cu esplicarea terniinilor comerciali. Ediţia a doua prelucrată şi augmentată. Braşov, Mureşianu, 1904.
I. PANŢU, PR. = I. C. Panţu, Procent, promil, interese şi teoria conturilor curente. Ediţia Il-a... Braşov, Ciurcu, 1910.
T. PAPAHAGI, C. A. = Tache Papahagi, Cercetări în Munţii Apuseni. Bucureşti, 1925. (Extras din revista „Grai şi suflet", voi. II).	A
T. PAPAHAGI, C. L. = T. Papahagi, Contribuţii lexicale. Bucureşti, Socec, 1939.
T. PAPAHAGI, M. = Tache Papahagi, Graiul şi folclorul Maramureşului. Bucureşti, Cultura naţională, 1925. (Academia Română. Din viaţa poporului român. XXXIII).
PARAB. = M. Wertheimer, Curs de paraholanologhie pentru formare de garde malade (îngrijitori de bolnavi)... Aranjată după d[umnealui] doctoru Schmidt, profesor de parabolanologhie, de... Bucureşti, Imprimeria Nifon mitropolitul, 1857.
PARACLIS (1639) = N. Drăganu, Cea mai veche carte rakoczyană. (în „Anuarul Institutului de istorie naţională" de pe lîngă Universitatea din Cluj 1,1921-1922). Cluj, Institutul de arte grafice „Ardealul", 1922.
PARHON, B. = Acad. C. I. Parhon, Bătrâneţea şi tratamentul ei. Problema reîntineririi. Bucureşti. Editura de stat pentru literatura medicală, 1948.
PARHON, O. A. I = C. I. Parhon, Opere alese. Voi. I. [Bucureşti], Editura Academiei R.P.R., 1954.
PAS, L. I—II = Ion Pas. Lanţuri. Roman. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, voi. I: 1950; voi. II: 1951.
PAS, Z. I-IV = Ion Pas, Zilele vieţii tale. [Bucureşti], Editura de stat, voi. I—II: 1949; voi. III-IV: 1950.
PASCU, C. = Giorge Pascu, Despre cimilituri. Studiu filologic şi folcloric. Partea I. Bucureşti, Librăria Socec & Comp., C. Sfetea şi Librăria naţională, 1911. (Analele Academiei Române. Seria II. Tomul XXXIII. Memoriile Secţiunii literare).
PASCU, S. = Dr. G. Pascu, Sufixele româneşti. Ediţiunea Academei Române. Bucureşti, 1916.
LXVIII
PASCA, GL. = Ştefan Paşca, Glosar dialectal, alcătuit după material lexical cules de corespondenţi din diferite regiuni. Bucureşti, Cultura naţională, 1928. (Academia Română. Memoriile Secţiunii literare. Seria III. Tom. IV. Mem. 3).
I. PAŞCA, M. = Meşteşugul lungimei de viaţă prin doftoreasca grije a trupului şi a sufletului. [Traducere manuscrisă din limba latină, făcută de Iosif Paşca în 1815; Bibi. Filialei din Cluj a Acad. R.P.R., fondul Oradea, cota 79 a].
PAT. CHIR. = Dr. P. Protici, Elemente de patologia chirurgicală. [Curs manuscris copiat de studentul Vlădescu Vasile. Bucureşti, 1859; Bibi. Acad. R.P.R., cota 707].
PATENT = Patent pentru ţinerea sărbătorilor. Blaj, 1787. [Foaie volantă].
PAULETI, C. = Cîntări şi strigături romîneşti de cari cîntă fetele şi feciorii jucînd, scrise de Nicolaie Pauleti în Roşia, în anul 1838. Ediţie critică, cu un studiu introductiv de I. Muşlea, 1962.
PAULINI, GRAM. = V. Paulini, Gramatica romîno-latină. Partea etimologică. Prelucrată de... Ieşi, Institutul Albinei,
1840.
PĂCALĂ, M. R. = Victor Păcală, Monografia comunei Răşinari. Sibiu, Tiparul Tipografiei arhidiecezane, 1915.
PĂCALĂ, R. = Victor Păcală, Din etnografia comunei Răşinari. Construcţiunea şi întocmirea locuinţei şi a celorlalte clădiri economice. (în revista „Transilvania", Sibiu, XLI 1901, p. 57-84).
PĂMÎNTEANUL = Pămînteanul. Bucureşti, 3 iulie-25 septembrie 1839.
PĂSCULESCU, L. P. = Nicolaie Păsculescu, Literatură populară romînescă. Adunată de... Cu 30 arii notate de Gheorghe Matei. Bucureşti, Librăria Socec, Viena, Gerold, Leipzig, O. Harrassowitz, 1910. (Academia Romînă. Din viaţa poporului romîn. Culegeri şi studii. V).
PĂTRĂŞCANU, S. A. = D. D. Pătrăşcanu, Schiţe şi amintiri. Iaşi, „Viaţa românească", 1909.
PĂUN-PINCIO, P. = Ioan Păun-Pincio, Poezii, proză, scrisori. [Bucureşti], Editura pentru literatură şi artă a Uniunii scriitorilor din R.P.R., [1950]. (Biblioteca pentru toţi).
PÂRVAN, G. = Vasile Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei. Bucureşti, Cultura naţională, 1926. (Academia Romînă. Memoriile Secţiunii istorice. Seria III. Tomul III. Mem. 2).
PÂRVAN, I. F. = Vasile Pârvan, Idei şi forme istorice. Patru lecţii inaugurale. Bucureşti, Editura „Cartea românească", 1920.
PÂRVAN, Vasile, în „Conv. Lit." XL, 773
PÂRVESCU, C. = Pompiliu Pârvescu, Hora din Cartai. Cu arii notate de C. M. Cordoneanu. Bucureşti, 1908. (Academia Romînă. Din viaţa poporului romîn. Culegeri şi studii. I).
PELIMON, I. = Al. Pelimon, Impresiuni de călătorie în Romînia. Bucureşti, Imprimeria naţională a lui Iosif Romanov et Comp., 1858.
PELIMON, S. = Al. Pelimon, Suliotul. Grecia liberă. Poezii. Bucureşti, Tipografia lui Iosif Copainig, 1847.
PENESCU, M. = I. Penescu, Manual de economia casnică sau datoriile morale şi materiale ale stăpîniei de casă. Pentru învăţătura fetelor. Bucureşti, Tipografia lui Anton Pann, 1846.
PENESCU, PR. = I. Penescu, Prinţipuri de agricultură, cu adăogire de cele patru lucruri din aritmetică cu numere întregi şi cîteva sentenţii morale. Prelucrată de... Bucureşti, Tipografia lui Anton Pann, 1845.
PERPESSICIUS, M. I-IV = Perpessicius, Menţiuni critice. Seria I (1923-1927), Bucureşti, Editura literară a Casei şcoalelor, 1928; II, Bucureşti, Editura Fundaţiilor, 1934; III, Bucureşti, Editura Fundaţiilor, 1936; IV, Bucureşti, Editura Fundaţiilor, 1938.
PERPESSICIUS, S. = Perpessicius, Scut şi targă. Poezii. Bucureşti, Tipografia „Jockey-club", Ion C. Văcărescu, 1926.
PETICĂ, O. = Şt. Petică, Opere. [Bucureşti], Imprimeria naţională, 1938. (Scriitori romîni uitaţi).
CAMIL PETRESCU, B. = Camil Petrescu, Bălcescu. Dramă, 3 acte, 15 tablouri. [Bucureşti], Editura de stat, 1949.
CAMIL PETRESCU, N. = Camil Petrescu, Nuvele. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1953]. (Biblioteca pentru toţi).
CAMIL PETRESCU, O. I—III = Camil Petrescu, Un om între oameni. Roman. Voi. I—HI. [Bucureşti], Editura tineretului a C.C. al U.T.M., I: 1953; II: 1955; III: 1957.
CAMIL PETRESCU, P. = Camil Petrescu, Patul lui Procust. Roman. [Bucureşti], Editura naţională Ciornei, [f.a.].
CAMIL PETRESCU, P. V. = Camil Petrescu, Cei care plătesc cu viaţa. Nuvelă. [Bucureşti], Editura pentru literatură şi artă a Societăţii scriitorilor din R.P.R., [1947]. (Cartea poporului, 35).
CAMIL PETRESCU, T. I—III = Camil Petrescu, Teatru. Voi. I—III. Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, voi. I—II: 1946; voi. III: 1947. (Scriitori români contemporani).
LXIX
CAMIL PETRESCU, U. N. = Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război. Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1946.
CAMIL PETRESCU, V. = Camil Petrescu, Versuri. Ideea. Ciclul morţei. [Bucureşti], Cultura naţională, [1923].
C. PETRESCU, A. = Cezar Petrescu, Aurul negru. Roman. [Bucureşti], Editura de stat, 1949.
C. PETRESCU, A. R. = Cezar Petrescu, Ajun de revoluţie 1848. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă,
[1954].
C. PETRESCU, C. V. = Cezar Petrescu, Calea Victoriei. Roman. Bucureşti, Editura naţională S. Ciornei, [1931].
C. PETRESCU, î. I—II = Cezar Petrescu, întunecare. Roman. Partea I—II. Craiova, Editura „Scrisul românesc44, 1928.
C. PETRESCU, O. P. I—II = Cezar Petrescu, Oraş patriarhal. Roman [Voi.] I—II. Bucureşti, Editura „Cugetarea44, [f. a.].
C. PETRESCU, R. DR. = Cezar Petrescu, Comoara regelui Dromichet. Roman. [Bucureşti], Editura naţională S. Ciornei, [f.a.].
C.	PETRESCU, S. = Cezar Petrescu, Scrisorile unui răzeş. [Bucureşti], Cultura naţională, [1922].
PETRI, V. = S. Petri, Vocabularul portativ romînesc-nemţesc şi nemţesc-romînesc. Sibiu, G. de Clozius, 1861.
PETROVICI, P. = Villaume, Pedagoghia şi metodica pentru învăţătorii shoalelor orăşeneşti şi săteşti. Acum întîi pre limba dacoromînească tradusă şi prefăcută de Naum Petrovici... Buda, Crăiasca Tipografia a Universitatei Ungariei, 1818.
PHILIPPIDE, P. = Alexandru Philippide, Istoria limbii romîne. Volumul întîi. Principii de istoria limbii. Iaşi, Tipografia naţională, 1894.
AL. PHILIPPIDE, A. = Al. A. Philippide, Aur sterp. Poeme. Iaşi, 1922.
AL. PHILIPPIDE, S. = Al. A. Philippide, Stînci fulgerate. Poeme. Bucureşti, Cultura naţională, 1930.
PILDE = Pilde filosofeşti. Sibii, Tipografia lui Petru Bart, 1795.
PIRAMIDA = Vrednica de pomenire biruinţă, ce în vremea noastră s-au făcut, sau Piramida cea din tunuri înălţată în marea cetate Moscva... La Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei Ungariei, 1815.
PISCUPESCU, M. = Şt. V. Piscupescu, Mijloace şi leacuri de ocrotirea ciumii. Alcătuite şi întocmite, spre ajutoriul şi folosul neamului romînesc. Bucureşti, 1824.
PISCUPESCU, O. = Dohtorul Ştefan Vasilie Piscupescu, Oglinda sănătăţii şi a frumuseţii omeneşti. Mijloace şi leacuri de ocrotirea şi de îndreptarea stricăciunilor. Alcătuită şi întocmită spre folosul neamului romînesc. Bucureşti. Tipografia de la Cişmea, 1829.
PITIŞ, ŞCH. = G. I. Pitiş, Nunta în Scheiu pînă pe la 1830. (în „Revista nouă44,1, p . 104-112 şi 150-156). Jocuri de petrecere (în „Revista nouă44,1, p. 231-236). Comori (în „Revista nouă44,1, p. 434-437).
PÎCLEANU, I. I-II = Torquato Tasso, Ierusalimul liberat, Poemă epică în două volume. Traducţie în proză... de Atanasie N. Pîcleanu. Tomul I—II. Bucureşti, Tipografia lui Iosef Kopainig, 1852.
PÎRVESCU, C. = Pompiliu Pîrvescu, Hora din Cartai. Cu arii notate de C. M. Cordoneanu. Bucureşti, 1908. (Academia Romînă. Din viaţa poporului romîn. Culegeri şi studii. I).
PLATON, M. = C. Platon, Manual de gramatică romînă. Compusă după scrierile celor mai buni autori. Iaşi, Institutul Albinei, 1845.
PLEŞOIANU, A. = Gr. Pleşoianu, Abeţedarfranţezo-romînesc. Pentru tinerii începători. Acum întîiu cules şi într-acestaşi chip cu rumîneşte întocmit. A doua ediţie. [Sibiu], 1829.
PLEŞOIANU, AB. = Gr. Pleşoianul, Abeţedar înlesnitor pentru învăţătura copiilor. [Sibiu], 1828.
PLEŞOIANU, A. I. = Marmontel, Aneta şi Luben. Istorie adevărată, din poveştile morale ale lui... Tradusă din franţuzeşte de G. Pleşoianul. [Sibiu], 1829.
PLEŞOIANU, A. M. = Gr. Pleşoianu, Abeţedar moral şi religios sau leţii scose din sfînta scriptură. Acum întîi tradus din franţuzeşte şi adăugat, pentru învăţătura copiilor, [f. 1.], 1833.
PLEŞOIANU, C. = Gr. Pleşoianul, Cele dintîi cunoştinţe pentru trebuinţa copiilor care încep a citi. Traduse din franţozeşte şi adăogate de... [Sibiu], 1828.
PLEŞOIANU, GRAM. = M. Fournier, Limba franţuzească şi ortografia ei, arătată prin prinsipuri în 24 de leţii; au Gramatecă franţuzească, prin ajutorul căria poate să înveţe cinevaşi, singur şi fără dascăl, a vorbi ş-a seri regulat. Acum întîi şi cu rumîneşte spre folosul tinerimii rfomîne], de G. Pleşoianul. [Sibiu], 1830.
PLEŞOIANU, T. I-IV = [Fenelon], Întîmplările lui Telemah, fiul lui Ulise. Acum întîi traduse din franţuzeşte de G. Pleşoianul. Ediţie în patru tomuri. [Sibiu], 1831.
LXX
PLOPŞOR, C. = [C. S.] Nicolaescu-Plopşor, Ceaur. Poveşti olteneşti. Craiova, Tiparniţa „Craiova", 1928.
PLOPŞOR, V. O. = C. S. Nicolaescu-Plopşor, Vorbe olteneşti. [Bucureşti], Tipografia „Convorbiri literare", 1922. (Extras din „Convorbiri literare", anul 1922).
PLUSC, D. = T. Plusc, Dezertaţie sau descrierea apelor minerale de la Bor ca, din ţînutul Sucevii, în Moldova. Acum dată la lumină... Ieşi, Tipolitografia Albinei, 1834.
PODARIU, FL. = Doctorul T. Podariu, Flori de pe cîmpie. Poezii poporale, culese de... Sibiu, Asociaţiunea (Astra), 1929. (Biblioteca poporală a Asociaţiunii „Astra", nr. 16).
POENARU, E. A. = P. Poenaru, Elemente de algebră, după Appeltauer. Tradus din latineşte, cu oarecare modificaţii, de... Bucureşti, Tipografia Colegiului Sfântul Sava, 1841.
POENARU, G. = P. Poenaru, Elemente de geometrie, după Legendre. Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1837.
POENARU, î. = P. Poenaru, învăţături pentru prăsirea duzilor şi creşterea gîndacilor de mătasă, adunate şi întocmite pe clima Ţării Romîneşti. Bucureşti, Tipografia C. A. Rosetti şi Winterhalder, 1849.
POGOR, HENR. = Voltaire, Henriada. Tradusă de comisul V. Pogor. Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1838. [S-au extras nurhai cuvintele cuprinse în glosar].
POLIZU = G. A. Polizu, Vocabular romîno-german, compus şi întocmit cu privire la trebuinţele vieţei practice de..., înavuţit şi cores de G. Bariţ. Braşov, 1857.
POLIZU, H. = [G. A. Polizu], Mea hirurgie. Bucureşti, 1844.
POLIZU, P. = G. A. Polizu, Prescurtare de anatomie descriptivă, cu scurte notiţe fiziologice care desluşesc lămurit tot ce se petrece în om. Bucureşti, Imprimeria naţională a lui I. Romanov et Comp., 1859.
POLIZU, T. = G. A. Polizu, [Tratat de mică chirurgie]. Bucureşti, [1859].
POMPILIU, B. = Miron Pompiliu, Balade populare române, adunate de... Iaşi, 1870.
PONI, CH. = Petru Poni, Curs de chimie elementară, fundat pe teoria atomică. Ediţiunea a treia. Iaşi, 1891.
PONI, F. = Petru Poni, Elemente de fisică. Ediţiunea Vil-a. Iaşi, Tipografia H. Goldner, 1897.
PONTBRIANT, D. = Raoul de Pontbriant, Dicţionar romîno-frances. Bucureşti - Gotingen- Paris, 1862.
PONTURI = Ponturi alcătuite prin obşteasca adunare de preaosfinţitul mitropolit, cu dumnealor veliţii boieri, pentru urmarea ce are să se păzească a avaeturilor şi a împlinelelor i altele. 1815, ianuarie 1.
POP. = Text popular (reprodus dintr-o culegere, dintr-un autor cult etc.).
A. POP, CHIRURG. = Prof. dr. Alexandru Pop, Elemente de chirurgie. Sibiu, Editura H. Welther, 1943.
D.	POP, M. = Dariu Pop, Mărturii strămoşeşti. Note paleografice pe margini de cărţi bisericeşti sătmărene. Satu Mare, Athenaeum, 1938.
G. POP, A. = D. G. Popp, Prescurtare de aritmetică spre întrebuinţarea şcoalelor începătoare. Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1833.
G. POP, E. = G. Pop, Elemente de aritmetică raţională. Tradus din franţozeşte de... Bucureşti, Tipografia Colegiului Sfântul Sava, 1850.
G. POP, G. = G. Pop, Elemente de geometrie teoretică şi practică. [Traducere din limba franceză]. Bucureşti, 1852.
I. POP, L. = Ioan Pop, Lecţii de analisă logică... Culese şi aşezate în romîneşte, după alte asemenea lucrări, pentru trebuinţa şcoalelor elementare, de... Bucureşti, Tipografia lui Iosif Copainig, 1848.
T. POP, D. J. = Dr. Traian Pop, Dicţionar juridic romîn-maghiar şi maghiar-romîn. Cluj, „Ardealul", 1921.
POPA, B. = Victor Ion Popa, Bătaia. Bucureşti, Editura „Vremea", [1942].
POPA, T. = Victor Ion Popa, Teatru. Ediţie îngrijită de Ştefan Cristea. Cu o prefaţă de Sanda Radian. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1958].
POPA, V. = Victor Ion Popa, Velerim şi Veler Doamne. Roman. Bucureşti, Editura Cultura naţională, [f. a.].
POPESCU, B. I-IV = N. D. Popescu, Carte de basme. Culegere de basme şi legende populare adunate de... Voi. I, II şi III, ed. II; voi. IV, ed. III. Bucureşti, Editura Librăriei H. Steinberg, 1892.
SP. POPESCU, M. G. = Spiridon Popescu, Moş Gheorghe la expoziţie. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă a Uniunii scriitorilor din R.P.R., [1950]. (Biblioteca pentru toţi).
POPORUL = „Poporul suveran". Gazetă politică şi literară. Bucureşti, 1848.
POPOVICI, C. = Toma Popovici, Tristă cuvîntare la îngroparea strălucitului şi înalt învăţatului domn Naum Petrovici... Buda, Tipariul Crăieştii Universitate din Pesta, 1824.
LXXI
I. POPOVICI, R. D. = Iosef Popovici, Rumaenische Dialekte. [Band] I: Die Dialekte der Munteni und Pădureni im Hunyader Komitat, Halle a. d. S. Verlag von Max Niemeyer, 1905.
N. POPOVICI, O. = Nicolaie Horga Popovici, Oglindă arătată omului înţelept... Buda, Crăiasca Tipografie a Universităţii ungureşti, 1807.
T. POPOVICI, S. = Titus Popovici, Străinul. Roman. Ediţia a Il-a. [Bucureşti], Editura tineretului, 1956.
T. POPOVICI, SE. = Titus Popovici, Setea. Roman. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1958].
TIM. POPOVICI, D. M. = Timotei Popovici, Dicţionar de muzică cu mai multe ilustraţiuni. Sibii, W. Kraft, 1905.
POPOVICI-BĂNĂŢEANU, V. M. = Ion Popovici-Bănăţeanu, Din viaţa meseriaşilor. Nuvele. Ediţia a doua. Bucureşti, Editura Librăriei Alcalay, [ f. a. ]. (Biblioteca pentru toţi).
POPOVICI-KIRILEANU, B. = A. Popovici-Kirileanu, Descrierea moşiei regale Broşteni judeţul Suceva. Bucureşti, Instit. de arte grafice Carol Gobl, 1906.
I. POPP, T. = Ioan Popp, Tractat de puntuaţiune. Bucureşti, Christ. Ionnin et Romanov, 1858.
V. POPP, A. M. = Vasilie Popp, Despre apele minerale de la Arpătac, Bodoc şi Covasna şi despre întrebuinţarea aceloraşi în deschilinite patimi... Sibii, Tipografia lui Ioan Bart, 1821.
PORONCA DIV. = Copii de pe poronca d[umnealui] deplin-împuternicitului prezident divanurilor cătră înaltul comitet a stărpirei boalei molipsitoare. [Iaşi, 1829-1830]. [Foaie volantă].
PORUNCA = [Poruncă pentru depunerea jurămîntului de cătră locuitorii din Bucovina]. Dată de Maria Thereza, împărăteasa Austriei. Tipografia episcopiei Blajului din Ardeal, [1777]. [Foaie volantă].
POTECA, C. P. = Eufrosin Poteca, Cuvinte panighirice şi moralnice. Bucureşti, Tipografia sfintei mitropolii, 1829.
POTECA, F. = Heineccius, Filosofla cuvîntului şi a năravurilor, adecă loghica şi itica elementare, cărora să pune înainte istoria filosoficească. Scrise întîi latineşte... apoi traduse în limba elinească... iar acum în limba romînească de Eufrosin Dimitrie Poteca. Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei Ungariei, 1829.
POTECA, G. = Dim. Darvar, Mai nainte gătire spre cunoştinţa de Dumnezeu prin privirea celor ce sînt. Tălmăcită din limba grecească de smeritul întru ieromonahi Eufrosin Dimitrie Poteca. Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei Ungariei, 1818.
POTECA, I. = Eufrosin Poteca, Ideile faptelor mele pă anul 1828, pînă la aprilie 1829. [Manuscris; Bibi. Acad. R.P.R., cota 1564].
POV. = I. Seligher, Povăţuire pentru curăţenia gurii şi păstrarea sănătăţii dinţilor şi a altor boale ale gurii. Bucureşti, 1828.
POVAŢ. (18...) = „Povăţuitoriul sănătăţei şi a economiei". Foaie periodică pentru poporul romînesc. Supt redacţia dr. C. Vîmav. Iaşi, 1844-1845. ^
POVAŢ. ÎNV. = Gr. Obradovici, Scurtă de mînă povăţuire cătră modrul cel înainte scris de învăţătură, pentru învăţătorii , cei de sate şi oraşă (vernaculi). [Traducere manuscrisă din limba germană, 1810; Bibi. Filialei din Cluj a Acad. R.P.R., fondul Oradea, cota 180].
POVAŢUIRI = Povăţuiri pentru holera morbus. [Bucureşti, 1829]. [Foaie volantă].
POV. HOL. = Mihail Chifalov, Povaţă nouă împotriva holerii, adecă măsuri de pază şi lecuire. Tradusă de... Bucureşti, Tipografia lui Iosif Copainig, 1847.
POV. ŢAR. = Povestea ţărilor şi a împărăţiilor cîte-s în pâmîntul Asiei. Cosmografie, ce să zice împărţeala pămîntului pre hotară şi pre alte semne ce sînt în cercurile ceriului. [Traducere manuscrisă fragmentară de pe la 1703; Bibi. Acad. R.P.R., cota 1436].
PR. = Păstrătorul prunciei şi tinereţii sau mijloace de a se întrebuinţa la creşterea copiilor, de la naşterea lor pînă în vîrsta de pubertate (junie). Tălmăcit din limba franţozească în cea romînească spre folosul romînilor. Bucureşti,
1835.
PRALE, P. = Ioan Prale, Psaltirea prorocului şi împărat David. în versuri alcătuită. Braşov, Tipografia Franţisc de Şobeli, 1827.
PRAV. = Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu, însoţită 1. de izvoarele sale, 2. de varianta sa muntenească întrupată în îndreptarea legii a lui Matei Basarab, de S. G. Longinescu, 3. de tălmăcirea sa în franţuzeşte de A. Patrogneţ. (Voi. I din Legi vechi româneşti şi izvoarele lor). Bucureşti, Carol Gobl, 1912. [Varianta din paranteză, urmată de indicaţia MUNT., reprezintă textul sau forma corespunzătoare din îndreptarea legii ].
LXXII
PRAV. COND. (1780) = Pravilniceasca Condică (1780). Ediţie critică. Bucureşti, Editura Academiei R.P.R., 1957. (Adunarea izvoarelor vechiului drept romînesc scris).
PRAV. GOV. = Pravila aceasta iaste direptătoriu de leage, tocmeala sfinţilor apostoli tocmite de zece săboară cătră aceasta şi a preacuvioşilor părinţi învăţătorilor lumei. Tipăritu-s-au în tipări prealuminatului domn Io Matei Basarab voievod a toată ţara Ungrovlahiei în mănăstirea Govora vleat 7148 iară de la naşterea lui Hristos 1640.
PRAVILA (1788) = Pravilă de obşte asupra faptelor rele şi a pedepsi[rii lor]. Tipărită în Vienna, cu tipariul lui Iosif de Kurţbec, 1788.
PRAVILA (1814) = Adunare cuprinzătoare în scurt din cărţile împărăteştilor pravile. Acum întîi tipărită... Alcătuită cu osteneala şi osîrdia boiarului Moldaviei Andronaki Donici. Iaşi, 1848.
PRAV. MOLD. = Carte romînească de învăţătură de la pravilele împărăteşti şi de la alte giudeaţe, cu zisa şi cu toată cheltuiala lui Vasilie Voivodul. Iaşi, 1646.
PR. DRAM. = Primii noştri dramaturgi. Ediţie îngrijită şi glosar de Al. Niculescu. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1956]. (Clasicii români).
PR. DREPT = Principii de drept. Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1959. (Ministerul Justiţiei).
PRECUP, P. = Emil Precup, Păstoritul în Munţii Rodnei. Cluj, Inst. de arte grafice „Ardealul", 1926. (Biblioteca „Dacoromaniei". nr. 3).
PREDA, D. = Marin Preda, Desfăşurarea. Ediţia Il-a. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1954].
PREDA, î. = Marin Preda, Întîlnirea din pămînturi. Nuvele. [Bucureşti], Editura „Cartea românească", [1948].
PREDA, M. = Marin Preda, Moromeţii. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1955].	/
PREDA, R. = Marin Preda, Risipitorii. [Bucureşti], Editura pentru literatură, [1962].	/
PRETORI AN, DR. C. = Alexandru Pretori an, Noţiuni de drept constituţional şi administrativ, pentn/usul şcoalelor publice din ţară. Ediţiunea IV-a, corectată şi adăogită. Bucureşti, Alcalay, 1899.	/
PREV. ACCID. = Prescripţiuni tehnice pentru prevenirea accidentelor de muncă. Bucureşti, 1949.
PRIBEAGUL, P. R. = Petru Tincra Pribeagul, Pietre rămase. (Contribuţie la monografia judeţului Arad). Bucureşti, Imprim, naţională, 1936.
PROB. GEOGR. I—II = Probleme de geografie. Voi. I—II. [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Populare Române, 1:1954,11:1955.
PROB. LIT. N. = Probleme ale literaturii noi în R.P.R.. Bucureşti, Editura de stat pentru literatură şi artă, [1952].
PRODAN - BUIA, F. I. = I. Prodan - Al. Buia, Flora mică ilustrată a Republicii Populare Române. [Ediţia a IV-a].
PROPĂŞIREA = [„Propăşirea"]. Foaie ştiinţifică şi literară. Iaşi, 1844.
PROT. - POP., N. D. = E. Protopopescu şi V. Popescu, Nou dicţionar portativ de toate zicerile radicale şi streine reintroduse şi introduse în limbă, coprinzând şi termeni ştiinţifici şi literari. Volumul I—II. Bucureşti, T. Teodorescu, 1862.
PSALT. = Psaltirea scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI şi XVII traduse din slavoneşte. Ediţiune critică de I. A. Candrea. I: Introducere. II: Textul şi glosarele. Bucureşti, Socec et Comp., 1916. (Comisia istorică a României). [Pentru variantele paralele citate se folosesc abrevierele editorului].
PSALT. (1651) = Psaltirea ce să zice cîntarea a fericitului proroc şi împărat David. Bălgrad (Alba-Iulia), 1651. [După glosarul întocmit de Ion Popp şi publicat în revista „Jahresbericht", III, p.170-182].
PSALT. HUR. = Psaltirea Hurmuzaki. [Manuscris din sec. al XVI-lea; Bibi. Acad. R.P.R., cota 3077].
PSALT. SCH. = Psaltirea scheiană (1482), publicată de prof. I. Bianu. Tomul I: Textul în facsimile şi transcriere cu variantele din Coresi (1577). Bucureşti, Carol Gobl, 1889.
PUŞCARIU, ET. WB. = Dr. Sextil Puşcariu, Etymologisches Worterbuch der rumănischen Sprache. I: Lateinisches Element mit Berucksichtigung aller romanischen Sprachen. Heidelberg, K. Winter, 1905.
PUŞCARIU, L.R. I = Sextil Puşcariu, Limba română. Voi. I: Privire generală. Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1940. (Biblioteca enciclopedică).
PV = Poeziile Văcăreştilor, cu un studiu asupra poeţilor Văcăreşti de Al. Odobescu. Bucureşti, 1908.
R
RALEA, F. = Mihail Ralea, Cele două Frânte. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1956].
RALEA, E. O. = Mihai Ralea, în Extremul Occident. Note de drum din And le, California, Canada. [Bucureşti ], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1955].
LXXIII
RALEA, S.T. I-III = Mihail Ralea,Scrieri din trecut. [Voi.] I—III. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă. I: în literatură, 1957; II: în filozofie, 1957; III : în literatură şi filozofie, 1958.
RĂDULESCU, S. = Anton V. Rădulescu, Silvicultură generală. [Bucureşti], Editura agro-silvică, 1956.
RĂDULESCU-CODIN = C. Rădulescu-Codin, O seamă de cuvinte din Muscel, cu o introducere de dr. Gustav Weigand. Ediţia I. Câmpulung, [1901].
RĂDULESCU-CODIN, I. = C. Rădulescu-Codin, îngerul romînului. Poveşti şi legende din popor. Bucureşti, Librăriile Socec & Comp., 1913. (Academia Română. Din viaţa poporului romîn, Culegeri şi studii. XVII).
RĂDULESCU-CODIN, L. = C. Rădulescu-Codin, Legende, tradiţii şi amintiri istorice, adunate din Oltenia şi din Muscel de... Bucureşti, Librăriile Socec & Comp., 1910. (Academia Română. Din viaţa poporului român. Culegeri şi studii. X).
RĂDULESCU-CODIN, L. TR. = C. Rădulescu-Codin, Literatură, tradiţii şi obiceiuri din Corbii Muscelului. Bucureşti, Atelierele grafice Cultura naţională, 1929. (Academia Română. Din viaţa poporului român. XXXIX).
RĂDULESCU-CODIN, M. N. = C. Rădulescu-Codin, Muscelul nostru. I: Comuna Corbi şi locuitorii săi. Istoric şi legende. întindere, populaţiune. Portul, cântece, obiceiuri. Situaţia economică. Lămuriri asupra rostului şi cuprinsului monografiei judeţului şi a celor 63 de comune. Cu hărţi, vederi, figuri şi arii populare. Cîmpulung, N. Vlădescu, v1922‘
RĂŞCANU, L. = Petru Răşcanu, Lefi le şi veniturile boierilor Moldovei în 1776. Document de la Grigore A. Ghica Vv, publicat cu o introducere de... Iaşi, Tipografia naţională, 1887.
REBREANU, 1. = Liviu Rebreanu, ton. Roman. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1955].
REBREANU, N. = Liviu Rebreanu, Trei nuvele. Bucureşti, Cultura naţională, [1924].
REBREANU, NUV. = Liviu Rebreanu, Nuvele. [Bucureşti], Editura tineretului, 1957.
REBREANU, P. S. = Liviu Rebreanu,Pădurea spînzuraţilor. Roman. Ed. II. Bucureşti, „Cartea românească44, [1922].
REBREANU, R. I—II = Liviu Rebreanu, Răscoala. Roman. Volumul I-II. [ Bucureşti], Editura „Adevărul44, [1932]
REG. ORG. = Regulamentul organic [al Ţării Romîneşti]. Bucureşti, 1832.
REG. ORG. MOLD. = [Regulamentul organic al Moldovei]. [Manuscris din 1831; Bibi. Univ. Iaşi, cota VI - 61].
REG. SCOLAST. = Regulele scolasticeşti, care sînt orînduite şi aşezate pentru ţinerea şi procopseala şcoalelor romîneşti celor din Ţara Ungurească şi din părţile ei împreunate. Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei ungureşti, 1806.
REG. SHOLAST. = Regulele sholastice, care sînt orînduite şi aşezate pentru ţinerea şi procopseala shoalelor romîneşti celor din Ţara Ungurească şi din părţile ei împreunate. Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei ungureşti, 1816.
REGULAMENT = Regulament ostăşesc pentru miliţia pămîntenească a prinţipatului Valahiii. [Bucureşti, 1832].
REGUL. ORG. = Regulamentul organic, întrupat cu legiuirile din anii 1831, 1832 şi 1833, şi adăogat, la şfîrşit, cu legiuirile de la anul 1834 pînă acum, împărţite pe fiecare an, precum şi cu o scară desluşită a materiilor. Acum a doua oară tipărit. Bucureşti, tipărit la pitarul Z. Carcalechi, 1847.
REGUL. ORG. MOLD. = Regulamentul organic a prinţipatului Moldovei. Ieşi, Tipografia Albinei, 1837.
RETEGANUL, CH. = Ion Pop-Reteganul, Cine nu ştie striga, cetească cartea asta, adecă chiuituri de care strigă feciorii..., adunate din popor de... Ediţiunea II. Gherla, A. Todoran, 1897.
RETEGANUL, P. I-V = Ioan Pop-Reteganul, Poveşti ardeleneşti. Culese din gura poporului de... Partea IBV. Braşov, Editura Librăriei Nicolae Ciurcu, 1888.
RETEGANUL, P. P. = I. Pop-Reteganul, Poveşti din popor. Sibiu, 1895.
RETEGANUL, TR. = Ion Pop-Reteganul, Trandafiri şi viorele. Poesii populare culese şi ordinate de... Ediţiunea II, amplificată. Gherla, „Aurora44, 1891.
REŢ. HOL. = Reţetă pentru boala ce să numeşte holera mor bus. [Iaşi], 1831. [Foaie volantă].
REŢ MED. = [Reţete medicale]. [Manuscris de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea; Bibi. Acad. R.P.R., cota 1320].
REV. CRIT. I ş. u. = „Revista critică literară44. Director Ar. Densusianu. Iaşi. Anul I (1893) ş. u.
REV. IST. I ş. u. = „Revista pentru istorie, arheologie şi filologie44, sub direcţiunea lui Gregoriu G. Tocilescu. Bucureşti. Anul I (1893) ş.u.
REV. NOUĂ I ş.u. = „Revista nouă44. Director B. P. Hasdeu. Bucureşti. Anul I (1888) ş. u.
REV. PĂD. XXVII = „Revista pădurilor44. Tom. XXVII. Sibiu, 1895.
RFI—II = „Revista filologică44. Organ al Cercului de studii filologice de pe lângă Facultatea de filozofie şi litere din Cernăuţi. Director Al. Procopovici. Cernăuţi. Voi. I—II, 1927-1928.
LXXIV
RÎMNICEANU = [Naum Rîmniceanu, Introducere în gramatica grecească şi românească]. [Manuscris grecesc şi românesc din 1805; Bibi. Acad. R.P.R., cota 1492].
RÎMNICEANU, H, = Naum Rîmniceanu, Hristoitie. [Manuscris romînesc şi grecesc de la începutul secolului al XlX-lea; Bibi. Acad. R.P.R., cota 1487].
RÎND. JUD. = Rînduiala judecătorească de obşte. Pentru Bohemie, Moravie, Silesie, Austrie de jos de Enţ şi de sus de Enţ, dimpreună cu hotarăle ei împreunată... Vienna, Iosif de Curţbec, 1787.
RÎND. N. = Rînduiala despre neutralitate. Sibiu, 1803. [Foaie volantă].
RÎNDUIALA = Rînduiala căsătoriilor. Sibiu, 1786. [Foaie volantă].
RL = „Romînia liberă44. Organul sfaturilor populare din Republica Populară Română. Bucureşti, 1952 ş. u.
ROMANESCU, ZEŢ. = Vasile Romanescu, Istoria unei cărţi. I: Zeţarul. Bucureşti, „Cartea românească44, 1934.
ROM ANI A = „Romania44. [Ziar]. Bucureşti f ianuarie-decembrie 1838.
ROMANO, B. I—II = Dionisie Romano, Bibliotica tinerilor începători sau culegere de întîi le cunoştinţele trebuincioase pentru învăţătura copiilor ce încep a ceti. Tradusă din franţozeşte de ierodiaconul... Bucureşti, tipărită la Zaharia Carcalechi. Partea I: 1837; partea a Il-a: 1838.
ROMÂNUţ (18...) = „Romînul44. Ziariu politic, comercial, literar. Bucureşti. Anul I (1857) ş.u.
ROMÂNUL GLUMEŢ = Romînul glumeţ. Basme, legende, tradiţiuni, oraţiuni de anul nou de nuntă, cântece populare vechi, ghicitori, povestea vorbii sau proverburi etc. Partea I: Proverburi şi ghicitori. Bucureşti, Tipografia Thiel &Weiss, 1874.
ROM. LIT. = „Romînia literară44. Foaie periodică, sub direcţia d-lui V. Alecsandri. Iaşi,Tipografia franco-română, 1855.
ROSETTI, B. = Alexandre Rosetti , Lettres roumaines de la fin du XVI-e et du debut du XVII-e siecle tirees des archives de Bistritza (Transylvanie) publiees par... Bucureşti, Socec et Co., 1926. (Institutul de Filologie şi Folclor).
ROSETTI, I. L. R. I = Alexandru Rosetti, Istoria limbii romîne. I. Limba latină. Ediţia a treia, revăzută şi adăugită. Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1960.
ROSETTI, I. SL. = Acad. Al. Rosetti, Influenţa limbilor slave meridionale asupra limbii romîne (sec.VIB XII). Bucureşti, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, [1954].
ROSETTI, L. R. I-VI, VI = Al. Rosetti, Istoria limbii romîne. [Voi.] I-IV, VI. Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1938-1946.
ROSETTI, S. L. = Acad. Al. Rosetti, Studii lingvistice. [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1955.
ROSETTI - BYCK, G. = Al. Rosetti - J. Byck, Gramatica limbii române. Ediţia a doua revăzută şi adăogită. Bucureşti, Editura Universul, 1945.
ROSETTI - CAZACU, I.L.R. I = Acad. Al. Rosetti - B. Cazacu, Istoria limbii romîne literare. [Voi.] I. De la origini pînă la începutul secolului al XlX-lea. Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1961.
C. A. ROSETTI, C. = C. A. Rosetti, Ceasurile de mulţumire ale lui... Bucureşti, Tipografia curţii a lui Fred. Walbaum, 1843.
C. A. ROSETTI, N. I. = C. A. Rosetti, Note intime 1844-1859, scrise zilnic... Adnotate şi publicate de Vintilă C. A. Rosetti. Voi. I. 1844-1846. Bucureşti, 1902. (Pagini din trecut).
RT = Romanul Troadei. [Manuscris din 1766; Bibi. Acad. R.P.R., cota 1283].
RUDOW, XVII-XIX, XXII = W. Rudow,Neue Belege z.u turkischen Lehnwdrten im Rumănischen (în revista „Zeitschrif fur romanische Philologie44, Halle, voi. XVII-XIX. Neue Belege z.u rumănischen Wortern nichtturkischen Herkunfi (ib. voi. XXIII).
RUS, 1.1—III = Ioan Rus, Icoana pământului sau carte de gheografie. Tom. I—III. Blaj, Tipografia seminariului, 1842.
RUSET, Z. = Moliere, Zgîrcitul. Comedie în cinci acte de la... Tradusă de I. Ruset. Bucureşti, Tipografia lui I. Eliad,
1836.
RUSSO. S. = Alexandru Russo, Scrieri. Publicate de Petre V. Haneş. Ediţiunea Academiei Române. Bucureşti, Institutul de arte grafice Carol Gobl, 1908.
RUSSIJ, L.T. = 1.1. Russu, Limba traco-dacilor. [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Populare Române, 1859.
S
S = „Steaua44. Revistă a Uniunii scriitorilor din R.P.R. Cluj. Anul I (1954) ş.u.
SADOVEANU, A.L. = Mihail Sadoveanu, Aventură în lunca Dunării. [Bucureşti], Editura tineretului, 1954.
LXXV
SADOVEANU, B. = Mihail Sadoveanu, Baltagul. Roman. Bucureşti, Editura „Cartea Românească", [1930]. SADOVEANU, D. = Mihail Sadoveanu, Dureri înăbuşite. Bucureşti, „Minerva", 1904.
SADOVEANU, D. P. = Mihail Sadoveanu, Divanul persian. Poveste orientală. Bucureşti, Editura „Cartea românească",
[1946].
SADOVEANU, E. = Mihail Sadoveanu, Evocări. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1954]. (Studii literare).
SADOVEANU, F. J. = Mihail Sadoveanu, Fraţii Jderi. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, 1953. SADOVEANU, î. A. = Mihail Sadoveanu, împărăţia apelor. Ediţie revăzută. Bucureşti, Editura „Cartea Românească44,
[1947].
SADOVEANU, M. = Mihail Sadoveanu, Mormîntul unui copil. Bucureşti, „Minerva44, 1906.
SADOVEANU, M. C. = Mihail Sadoveanu, Mitrea Cocor. Ediţia a Il-a. [Bucureşti], Editura pentru literatură şi artă a Ununii scriitorilor din R.P.R., 1950.
SADOVEANU, N. F. = Mihail Sadoveanu, Nada Florilor. Amintirile unui pescar cu undiţa. [Bucureşti], Editura tineretului, 1951.
SADOVEANU, N. P. = Mihail Sadoveanu, Nicoară Potcoavă. Povestire istorică. [Bucureşti], Editura tineretului a
C.C. alU.T.M.,[1952].
SADOVEANU, O. I-XVIII = Mihail Sadoveanu, Opere. Voi. I-XVIII. Bucureşti, Editura de stat pentru literatură şi artă, 1954-1959.
SADOVEANU, O.L. = Mihail Sadoveanu, Ostrovul lupilor. Bucureşti, Editura „Cartea Românească44, [1941]. SADOVEANU, P. = Mihail Sadoveanu, Povestiri. Bucureşti, Editura „Minerva44, 1904.
SADOVEANU, P. C. = Mihail Sadoveanu, Poezia cimiliturilor. [Bucureşti]. Editura pentru literatură şi artă a Uniunii scriitorilor din R.P.R., [1949]. (Cartea poporului, 62)
SADOVEANU, P. M. = Mihail Sadovenu, Păuna Mică. Bucureşti, Editura [Cartea romînească], [1948]. SADOVEANU, P. S. = Mihail Sadoveanu, Povestiri de seară. Bucureşti, „Minerva44,1910.
SADOVEANU, Ş. = Mihail Sadoveanu, Şoimii. Roman. Bucureşti, „Minerva", 1904.
SADOVEANU, T.F. = Mihail Sadoveanu, Trenul fantomă. Roman. Bucureşti, [f.e.], 1906.
SADOVEANU, V. F. = Mihail Sadoveanu, Valea Frumoasei. Ediţia a IlI-a. Bucureşti , Editura „Cartea românească44, [1947].
SADOVEANU, Z. C. = Zodia cancerului. Roman istoric. Bucureşti, Editura „Cartea românească44, [1946].
SAHIA, N. = Nuvele. [Bucureşti], Editura de stat, [1948].
SAHÎA, S. A. = Alexandru Sahia, Scrieri alese. Cu un cuvînt înainte de G. Macovescu şi o postfaţă de Pompiliu Mareea.
[Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, 1960.
SAHIA, U.R.S.S. = Alexandru Sahia, U.R.S.S. azi. [Craiova], Editura „Ramuri", [1935].
SANDU-ALDEA, A. M. = C. Sandu-Aldea, Ape mari. Nuvele şi schiţe. Bucureşti, „Minerva", 1910. SANDU-ALDEA, D.N. = C. Sandu-Aldea, Două neamuri. Roman. Bucureşti, „Minerva44, 1906.
SANDU-ALDEA, D. P. = C. Sandu[-Aldea], Drum şi popas. Note de drum. Schiţe. Bucureşti, „Minerva", 1904. SANDU-ALDEA, S. = Constantin Sandu[-Aldea], Selecţiunea metodică a cerealelor şi bazele ştiinţifice ale selecţiunii.
Bucureşti, „Minerva44, 1907.
SANDU-ALDEA, U. P. = C. Sandu-Aldea, în urma plugului. Nuvele şi schiţe. Bucureşti, „Minerva44, 1905. SANIELEVICI,R. = Prof. Alex. Sanielevici,Radioactivitatea. (Fenomene şi legi generale). Voi. I. [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Populare Române, 1956.
SAVA, DOC. I—II = Aurel V. Sava, Documente putnene. Publicate cu un studiu introductiv de... Prefaţă de prof. N. Iorga.
[Voi.] I—II. Chişinău, 1929-1931.
SAGHINESCU, S. = V. Săghinescu, Scrutare Dicţionarului universal al limbei romîne, de Lazăr Şăineanu... Iaşi, 1898. SAGHINESCU, V. = V. Săghinescu, Vocabular romînesc de vreo câteva mii cuvinte, cu o critică minuţioasă şi cu îndreptar erorilor „Dicţionarului universal al limbei române(i de Lazăr Şăineanu etc. Iaşi, 1901-1902.
SĂM. I ş.u. = „Sămănătorul". Revistă literară săptămânală. Bucureşti. Anul I (1901) ş. u.
SAULESCU, GRAM. ROM. I—III = Gh. Săulescu, Gramatică romînească sau observaţii grămăticeşti asupra limbei romîneşti. Pentru şcoalele normale şi ghimnaziale. Partea I-ia etimologhică, II sintactică, III de prosodia limbei
LXXVI
romîneşti şi de versificaţie, la care s-au adaos mai multe exempluri de versuri. Iaşi, Tipografia sfintei mitropolii, partea I—II: 1833; partea a IlI-a: 1834.
SĂULESCU, HR. I—II = Gh. Săulescu, Hronologhia şi Istoria universală. Prelucrată pe scurt de... Tom. I—II. Ieşi, 1837*
SĂULESCU, î. = Gh. Săulescu, Întîiele cunoştinţe de Utere şi de idei, pentru tinerimea şcoalelor începătoare. Ieşi, Tipografia Albinei, 1832.
SĂVULESCU, M. U. I—II = Acad. Traian Săvulescu, Monografia uredinalelor din Republica Populară Romînă. [Voi.] I—II. [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1953. (Academia Republicii Populare Romîne).
SĂVULESCU, PAT. VEG. = Acad. Traian Săvulescu, Patologia vegetală. Generalităţi, fitoterapie, viroze şi bacterioze. [Bucureşti], 1946-1947. [Curs litografiat].
SĂVULESCU,USTIL. I—II = Prof. Tr. Săvulescu, Ustilaginalele din Republica Populară Romînă. [Voi.] I—II. [Bucureşti], Editura Academiei R.P.R., 1957. (Academia Republicii Populare Romîne).
SB = „Scrisul bănăţean". Revistă a Uniunii scriitorilor din R.P.R. Timişoara. Anul I (1949) ş. u.
S. BĂRB. = D. I. Sebeni, Sculamentul bărbaţilor şi femeilor, cu doctoriile sale apărătoare şi lecuitoare. Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1837.
SBIERA, F. S. = Dr. Ion G. Sbiera, Familia Sbiera după tradiţiune şi istorie şi Amintiri din viaţa autorului. Cernăuţi, R. Eckhardt, 1899.
SBIERA, P. = Ion al lui G. Sbiera, Poveşti populare româneşti. Din popor luate şi poporului date de... Cernăuţi, Editura proprie, Tipografia arhiepiscopală, 1886.
SCARĂ = Scară a cuvintelor celor streine şi celor făcute din firea limbii, care cuvinte au cerut neapărat trebuinţa a să metahirisi în alcătuirea pravililor. în laşul Moldaviei, 1815.
SCAVINSCHI, M. = Cr. W. Hufeland, Macroviotică sau metodul a lungi viaţa ominiască. Alcătuită prin... Acum întăia oară tradusă din limba ghermană întru această română prin spiţăriul D. Scavinschii. [Manuscris de pe la 1830; Bibi. Acad. R.P.R., cota 409].
SCAVINSCHI, O. = D. Scavinschi, Odă din partea opştiei întru slava nunţii luminării sale prinţesii Elenco Sturza, ce să prăznuieşte astăzi, octomvrii 18. Anul 1825. [2 foi].
SCÎNTEIA = „Scînteia". Organ al Comitetului Central al P.M.R. [Bucureşti ], 1952 ş. u.
SCL = „Studii şi cercetări lingvistice". [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Populare Romîne. Institutul de lingvistică din Bucureşti. Anul I (1950) ş.u.
SCLF = „Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor". Bucureşti, Editura Academiei Republicii Populare Romîne. Anul I (1952) ş.u.
SCRIBAN, D. = August Scriban, Dicţionaru limbii romîneşti. (Etimologii, înţelesuri, exemple, citaţiuni, arhaizme, neologiszme, provincializme). Ediţiunea întîia. Iaşi, Institutul de arte grafice „Presa bună", 1939.
S. C. ŞT. (CLUJ) = „Studii şi cercetări ştiinţifice". Academia R.P.R. Filiala Cluj. Anul I (1950) ş. u.
S. C. ŞT. (IAŞI) = „Studii şi cercetări ştiinţifice. Filologie". Academia R.P.R. Filiala Iaşi. Anul I (1950) ş. u.
SEBASTIAN, T. = Mihail Sebastian, Opere. Teatru, Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1946.
SEVASTOS, C. = Elena Didia Odorica Sevastos, Cîntece moldoveneşti. Iaşi, Tipografia naţională, 1888,
SEVASTOS, N. = Elena Sevastos, Nunta la romîni. Studiu istorico-etnografic-comparativ. (Ediţiunea Academiei Române). Bucureşti, Tipografia Carol Gobl, 1889.
SEVASTOS, P. = Elena D. O. Sevastos, Poveşti. Iaşi, Editura Librăriei Fraţii Şaraga, [1892]. (Colecţiunea Şaraga. No. 1).
SEVERIN, S. = C. I. V. Severin, Sinonimele limbii romîne cu radicali diferiţi în raport mai cu seamă la lucrurile divine, la cult şi la terminologia eclesiastică. Voi. I Iaşi, „Viaţa românească", 1923.
SFC I—III = Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba romînă. Voi. I—III. [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Populare Romîne. Voi. I: 1959; voi. II: 1961; voi. III: 1962. (Institutul de lingvistică din Bucureşti)
SG I—III = Studii de gramatică. Voi. I—III. [Bucureşti], Editura Academiei R.P.R. Voi. I: 1956; voi. II: 1957; voi. III: 1961. (Institutul de lingvistică din Bucureşti)
SIBINEANU, C. = Ioan Sibineanu, Despre vestita cometa anului 1834 şi despre sistema soarelui. Traduse de... Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei Ungariei, 1833.
LXXVII
SIHLEANU, A. = Al. Sihleanu, Armonii intime. Bucureşti, Imprimeria lui Ferdinand Om, 1857.
SIMA, M. = Gr. Sima al lui Ion, Materialuri de limbă. (în: „Revista pentru istorie, arheologie şi filologie", voi. II, 183 ş.u.).
SIMB. PL. = Petru Moaler, Simbolul plinelor de bucurie simţiri... Buda, Tipariul Crăieştii Universitate din Pesta, 1829. SIMION DASC., ap. LET. = Simion Dascălu, Letopiseţul Ţării Moldovei pînă la Aron Vodă (1359-1595) întocmit după Grigorie Ureche, vornicul, Istratie logofătul şi alţii... Ediţie de Const. Giurescu cu o prefaţă de I. Bogdan. Bucureşti, Socec et Co., 1916 (Comisia istorică a României).
SIMIONESCU, FL. = Prof. I. Simionescu, Flora României. Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1939. (Biblioteca enciclopedică).
SIMIONESCU, F. R. = Prof. I. Simionescu, Fauna României. Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1938.
(Biblioteca enciclopedică).
SINDIPA (1704) = Sindipa filozoful. [Manuscris din 1704; Bibi. Acad. R.P.R., cota 1436].
SINDIPA (1786) = Sindipa filozoful. [Manuscris in 1786; Bibi. Acad. R.P.R., cota 830].
SION, C. = Gh. Sion, Ceasurile de mulţemire a lui... Iaşi, Cantora Foaiei săteşti, 1844.
SION, M. = A. de Lamartine, Moartea lui Socrat. De... Tradusă de Gheorghe Sion. Iaşi, Tipografia Institutului Albinei, 1847.
SION, P. = G. Sion, Proză. Suvenire contimpurane. Ediţie îngrijită, cu un studiu introductiv, glosar şi note de Radu Albala. Bucureşti, Editura de stat pentru literatură şi artă, 1956. (Biblioteca pentru toţi).
SION, POEZII = George Sion, Din poesiile lui.., Bucureşti, Imprimeria naţională Iosif Romanov et Comp., 1857. SIROE = [Metastasio, Siroe]. [Traducere manuscrisă din neogreacă, din 1784; Bibi. Acad. R.P.R., cota 181]. SIROIU = [Metastasio], Siroiu. [Traducere manuscrisă din neogreacă, din jurul anului 1800; Bibi. Acad. R.P.R., cota 3454].
SLAVICI, N. I—II = Ioan Slavici, Novele. Voi. I—II. Bucureşti, Editura Librăriei Socec. Voi. I: 1892; voi. II: 1896. SLAVICI, O. I—II = Ioan Slavici, Opere. Voi. I: Nuvele. Voi. II: Mar a. [Bucureşti]. Editura de stat pentru literatură şi artă, 1952.
SLAVICI,P. = Ioan Slavici, Pădureanca. Novelă. Sibii, Tipariul Tipografiei archidiecezane, 1884. (Biblioteca poporală a „Tribunei", nr. 1)
SLAVICI, V. P. = I. Slavici, Vatra părăsită. Nuvelă din popor. Bucureşti, Editura „Minerva", 1900. SLATINEANU, A. = [Metastasio], Ahilefs la Schiro. Fapta lui chir Metastazie, chesaricescuîui poetic. Acum întăi tălmăcită de pe grecie de cătră dumnealui lordache Slătinean, vel paharnic, în Bucureştii Ţării Rumuneşti, la a[nul] 1797, iară la sfîrşit s-au adăugat Istoria lui Sofronim... Sibii, Tipografia lui Martin Hohmaister.
SLOV. = Bucvari sau începere de învăţătură celor ce vor să înveţe carte cu slove slovene şti, ce s-au tipărit acum întîi cu porunca preaosfinţitului mitropolit al Moldovii kir Iacov, în sfânta mitropolie, în Iaşi. Leat 1755.
SOARE, MAS. = D. D. Soare, Elemente de maşini. Bucureşti, Institutul de doc. bibliografie şi Edit. tehnică, 1949. SOBARU, EC. PLAN. = Al. Sobaru, Economia şi planificarea comerţului socialist în R.P.R. Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1957.
SOB. HRIS. = Sobornicescul Hrisov (1785,1835,1839). Ediţie critică. [Bucureşti], Editura Academiei R.P.R., 1958.
(Adunarea izvoarelor vechiului drept romînesc scris. IV).
SOVEJA, O. = Soveja [= S. Mehedinţi], Oameni de la munte. Ediţia II. Bucureşti, Socec, 1921.
SP I-II = Gheografia sau scrierea pămîntului. întocmită după orînduiala cea mai nouo, aşezată pentru 4 părţi ale pămîntului, adecă: Europa, Asia, Africa, America, cu tot cuprinsul lor. Acum întîi... tălmăcită şi dată afară la lumină. Tomul I—II. Buda, Crăiasca Tipografie a Universităţii Ungariei, 1814[-1815].
SPIC. = „Spicuitorul moido-romîn". Jurnal scientific, literar şi industrial, rediguit de o soţietate de literaţi. Iaşii, Institutul Albinei, 1841.
SP. POP. = „Sportul popular". Bucureşti, Organ al Uniunii de cultură fizică şi sport din Republica Populară Romînă. Bucureşti, 1959 ş.u.
STAMATI, D. = Pah. T. Stamati, Disionăraş romînesc de cuvinte tehnice şi altele greu de înţeles. Întîia ediciune.
Iaşi, Tipografia Buciumului romîn, 1851.
STAMATI, F. = Teodor Stamati, Fizica elementară pentru clasele colegiale din prinţipatul Moldovei. Compilată după
F.	Crişu de... întăia ediţie. Iaşi, Tipografia Institutului Albinei, 1849.
LXXVIII
STAMATI, M. = T. Stamati, Manual de istoria naturală, prescurtat pentru tinerimea romînească. Ieşi, Institutul Albinei,
1841.
C.	STAMATI, G. = Florian, Galatia. Tragodie păstorescă a domnului... tălmăcită de pe limba grecească pe limba moldovinească de Constantin Stamate. Ieşi, 1808. [Manuscris; Bibi. Acad. R.P.R., cota 3502].
C.	STAMATI, P. = N. Nicoleanu, Poezii şi proză. Vasile Cîrlova, Poezii. C. Stamati, Poezii şi proză. Publicaţie îngrijită de G. Bogdan-Duică. Bucureşti, „Minerva44,1906. (Biblioteca scriitorilor români).
C.	STAMATI, POV. = C. Stamati, Povestea povestelor. Iaşi, Cantora Foaiei săteşti, 1843.
STANCU, C. = Zaharia Stancu, Clopotul de aur. Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1939.
STANCU, D. = Zaharia Stancu, Desculţ. Roman. Ediţia a IV-a. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1952].
STANCU, P. S. = Zaharia Stancu, Poeme simple. 1923-1943. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, 1957.
STANCU, R. A. I-V = Zaharia Stancu, Rădăcinile sînt amare. [Voi.] I-V. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1958-1959].
STANCU, U.R.S.S. = Zaharia Stancu, Călătorind prin U.R.S.S. Note şi impresii de drum. Ediţia a doua. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1951].
STĂNCESCU, B. = Dumitru Stăncescu, Basme, culese din gura poporului. Cu o prefaţă de Ionnescu-Gion. Bucureşti, Haimann, 1892.
STĂNOIU, C. I. = Damian Stănoiu, Călugări şi ispite. Scene din viaţa mănăstirilor. Bucureşti, Editura „Cartea românească44, [1928].
STEAUA (18...) = „Steaua Dunării44. Jurnal politic, literar şi comercial. Sub redacţia lui M. Kogălniceanu. Iaşi. Anul
1	(1855) ş.u.
STERESCU, N. = St. Sterescu,Nărojii. (Poveste populară din Gorj, cu note lingvistice). (în revista „Convorbiri literare44, XLVI 1912, p. 1044-1055 şi 1164-1168).
ST. INST. = [D. Ţichindeal), Arătare despre acestor nouă introduse sholasticesti instituturi ale naţiei romîneşti, sîrbeşti şi greceşti. Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei ungureşti din Pesta, 1813.
STÎNCĂ, MED. SOC. = Ştefan Stîncă, Mediul social ca factor patologic, cu un studiu introductiv şi adnotări de Samuil Iszak. [Bucureşti], Editura Academiei R.P.R., 1956.
ST. LEX. = [Grămăticul Staicu], Lexicon slavo-romîn. [Manuscris de pe la 1660; Bibi. Acad. R.P.R., cota 312].
STOIAN, PĂST. = I. Stoian, Păstoritul în Rîmnicul Sărat. (în revista „Grai şi suflet44, VI 1934).
STOICA, VÎN. = Coriolan Stoica, Călăuza vînătorului. Cluj, „Cartea românească44, 1937.
STOILOV, T. F. = Acad. S. Stoilov, Teoria funcţiilor de o variabilă complexă. Voi. I: Noţiuni şi principii fundamentale. [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1954.
STUDII = „Studii44. Revistă de ştiinţă, filozofie, arte. Bucureşti. Anul I (1948) ş. u.
STURDZA, M. N. = Dimitrie A. Sturdza, Memoriu asupra numismaticei romîneşti. Bucureşti, Tip. Soc. Academice Romîne, 1878. (Extract din „Columna lui Traian44, 1877, no. 10-11).
STURDZA, N. = Dimitrie Sturdza, Numismatica romînă. Bucureşti, Tipografia naţională C. N. Rădulescu, 1878.
SŢ = Cei de obşte articuli pentru soţietăţile şi ţehurile de supt crăimea Ungariei. Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei ungureşti, 1813.
SUCEVEANU, I. A. I-IV = W. Robertson, Istoria Americii. [Traducere din greceşte de C. Suceveanu. în patru volume manuscrise, Iaşi, 1818-1920; Bibi. Univ. din Iaşi, cota III - 23]
SUCIU, S. = Moise Suciu, Semnul bucuriei şi a poftei inimei... Buda, Tipariul Crăieştii Universitate din Pesta, 1829.
SUFL. OLT. I ş. u. = Suflet romînesc. Culegeri şi cercetări folcloristice. Anul I (1927) ş. u.
Ş
ŞANDRU - BRÎNZEU, JINA = D. Şandru şi F. Brînzeu, Printre ciobanii din Jitia. Bucureşti, Socec, 1934. (Extras din revista „Grai şi suflet44, voi. V, VI).
ŞĂINEANU = Lazăr Şăineanu, Dicţionar universal al limbii romîne. Craiova, [1896].
ŞĂINEANU, D. U. = Lazăr Şăineanu, Dicţionar universal al limbei romîne. A opta ediţiune. Revăzut şi adăogit la ediţia Vl-a. Ortografia Academiei Române. [Craiova], Editura „Scrisul romînesc44, [1930].
LXXIX
ŞĂINEANU, î. = Lazăr Şăineanu, încercare asupra semasiologiei limbei romîne. Studii istorice despre transiţiunea sensurilor. Cu o alocuţiune prefaţată de B. P. Hasdeu. Bucureşti, Tipografia Academiei Române, 1887.
ŞĂINEANU, T. = L. Şăineanu, Elemente turceşti în limba romînă. Bucureşti, Tipografia Academiei române, 1885.
ŞCOLERIU, L. = Toader Şcoleriu, Lecţione, adecă cuvîntare, scoase de la întîie parte a gramaticii... Pentru învăţătura limbii moldoveneşti şi ruseşti. Ieşi, în Tipografie cea politicească, 1789.
ŞEZ. I ş. u. = „Şezătoarea44. Revistă pentru literatură şi tradiţiuni populare. Director: Artur Gorovei. Fălticeni. Anul I (1892) ş.u.
ŞINCAI, C. = Gheorghe Gavriil Şincai, Catehismul cel mare, cu întrebări şi răspunsuri. Alcătuit şi întocmit pentru folosul şi procopsala tuturor şcoalelor normăleşti a neamului romînesc. Blaj, Tipariul seminariului, 1783.
ŞINCAI, HR. I—III = Georgie Şincai din Sinea, Hronica romînilor şi a mai multor neamuri îneît au fost ele aşa de amestecate cu romînii cît lucrurile, întîmplările şi faptele unora fără de ale altora nu se pot scrie pe înţeles. Din mai multe mii de autori, în cursul de 34 ani culeasă. [Tom.] I—III. Iaşi, 1853-1854.
ŞINCAI, HR., în CALENDAR (18...) = Gheorghe Şincai din Sinea, Hronica romînilor şi a mai multor neamuri, îneît au fost aşa de amestecate cu romînii, cît lucrurile, întîmplările şi faptele unora fără de ale altora nu se pot scrie pre înţeles. Din mai multe mii de autori în cursul de 34 de ani culeasă... Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei ungureşti din Pesta, 1808. [Tipărit ca adaos la Calendarul de Buda din 1808-1809].
ŞINCAI, I. = G. Şincai, îndreptare cătră arithmetică. Întîia parte... Blaj, Tipariul seminariului, 1785.
ŞINCAI, ÎNV. = Gh. Şincai, învăţătura firească spre surparea superstiţiei norodului. [Traducere manuscrisă din limba germană, după Helmuth, dintre anii 1804-1808; Bibi. filialei din Cluj a Acad. R.P.R., fondul Oradea, cota 39].
ŞINCAI, P. P. = Gh. Şincai, Prima principia latinae grammatices quae ad usum scholarum va lach ic o - na tionalium propter majorem incipientium puerorum fac Uitate m, adjecta Valachica lingva, în hune ordinem redegit... Balasfalvae, Typis seminarii diocesani, MDCCLXXXIII [= Blaj, 1783].
ŞIO I-H]_2 - Lazăr Şăineanu, Influenţa orientală asupra limbei şi culturei romîne. I. Introducerea. II. Vocabularul. 1. Vorbe populare. 2. Vorbe istorice. Bucureşti, Socec, 1900.
ŞTEFANELLI, D. C. = T. V. Ştefanelli, Documente din vechiul ocol al Cîmpulungului Moldovenesc. Culese, adnotate şi publicate de... Cu mai multe iscălituri facsimilate în text şi 19 reproduceri fascimilate de documente originale. Ediţiunea Academiei Romîne. Bucureşti, Socec, 1915.
ŞTEFĂNESCU. C. = Theodor Ştefănescu, Curs de contablitate în partidă dublă. [A patra ediţiune]. Bucureşti, 1896.
T
T = „Teatru44. Revistă lunară editată de comitetul de stat pentru cultură şi artă şi de Uniunea scriitorilor din R.P.R. [Bucureşti], 1961 ş. u.
TAFRALI, S. = O. Tafrali, Scene din viaţa dobrogeană. Bucureşti, Niţeanu, 1906.
TDRG = Dr. H. Tiktin, Rumănisch-deutsche Worterbuch. [Band I—III]. Bukarest Staatsdruckerei. I: 1903; II: 1911; III: 1924.
TEAHA, C. N. = Teofil Teaha, Graiul din valea Crişului Negru. [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1961. (Academia Republicii Populare Romîne. Institutul de lingvistică).
TELEGRAFUL (18...) = „Telegraful romîn44. Ziar. Sibiu, 1853 ş. u.
TELEMAH, I—II = Fenelon, Întîmplările lui Telemah,fiul lui Odisefs. Voi. I (cărţile 1-5) -II (cărţile 6-10). [Traducere manuscrisă din neogreacă de la 1772; Bibi. Acad. R.P.R., cota 262].
TELEMAHOS = Fenelon, Întîmplările lui Telemahos, fiului lui Ulises. [Traducere manuscrisă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea; Bibi. Acad. R.P.R., cota 1576].
TEM. GHEOM. I—II = Temeiurile gheometriii. [Manuscris de pe la 1820, probabil o copie după cursul lui Gh. Lazăr; Bibi. Acad. R.P.R., cota 1189].
TEMPEA, GRAM. = Radu Tempea, Gramatică romînească. Sibii, Tipografia lui Petru Bart, 1797.
TEODOREANU, L. = Ionel Teodoreanu, Lorelei. Roman. Bucureşti, „Cartea românească44 [1935].
TEODOREANU,M. II = Ionel Teodoreanu, La Medeleni. Voi. II: Drumuri, Ediţia I. Bucureşti, „Cartea românească44, [1926].
TEODOREANU, M.U. = Ionel Teodoreanu, Masa umbrelor. întoarerea în timp. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1957].
LXXX
TEODORESCU, P. P. = G. Dem. Teodorescu, Poesii populare române. Culegere de... Bucureşti, Tipografia modernă, 1885.
A. TEODORESCU, A. = A. Teodorescu, Aritmetică sau învăţătura socotelilor. Acum întîia oară întocmită... Iaşi, Tipografia sf. mitropolii, 1839.
TEODORI, A. = Al. Teodori, Scurtă arătare despre om şi despre întocmirile lui. (In calendarul Carte de mină pentru naţia romînească. Buda, 1825).
TEODOROVICI, I. = Pavel Kengyllâcz, Istoria universală sau a toată lumea... Acum întîia oară pre limba românească prefăcută şi aşezată de Ioann Theodorovici. Partea I, cu o mapă despre pămîntul făgăduinţei sau Palestina - Historia universalis, pars I. Buda, Crăiasca Universitate din Pesta, 1824.
TEODOROVCI, M. = Ioan Teodorovici, Moralnice sentenţii sau folositoare pilde. Traduse [de]... Buda, Crăiasca Tipografie a Universitatei ungureşti, 1813.
TEODOROVICI, P. = Leopold Simani, Pruncii cei părăsiţi, ajutor iul lui Dumnezeu şi purtătorii de grijă a unei bătrîne şi credincioasă crescătoare încredinţaţi... acum în limba romînească aşăzată de Ioan Theodorovici. Cu o figură în aramă tăiată. Buda, Crăiasca tipografie a Universitatei din Pesta, 1830.
TES. I—III = A. Papiu Ilarian, Tesauru de monumente istorice pentru Romînia, atît de vechi tipărite, cît şi manuscripte, cea mai mare parte străine, adunate, publicate cu prefaţiuni şi note ilustrate de... Tom. I—III. Bucureşti, Tipografia naţională, 1862-1864.
TETRAEV. (1574) = La versione rumena del Vangelo di Matteo, tratta del Tetrevangelion del 1574 (ms. del Museo Britanico: Horbey 6311 b), e publicata per la prima volta da M. Gaster, în „Archivio glottologico italiano", voi. XII, p. 197-253; Tetraevanghelul diaconului Coresi din 1561, prelucrat de dr. M. Gaster. Bucureşti, Imprimeriile statului, 1929.
TEULESCU, C. = A. de Lamartine, Istoria lui Cesar. Tradusă de D. P. Teulescu. Bucureşti, Tipografia naţională a lui Roman et C-nie, 1856.
TEULESCU, I. = George Sand, Indiana... [Tradusă] de P. Teulescu. Bucureşti, Tipografia lui C. A. Rosetti şi Vinterhalder, 1847.
THEODORESCU, C. = Cicerone Theodorescu, Un cîntec din uliţa noastră. Versuri. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, 1953.
THEODORESCU, V. I—II = Cicerone Theodorescu, Versuri alese. [Voi.] I—II. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, 1955.
TIMPUL (18...) = „Timpul". Jurnal politic-comercial. Bucureşti, 1856-1857.
TIN. ROM. = Sholasticescul fruct al tinerimii romane din libera crăiască cetate Pesta, carele în cursul de veară l-au făcut, şi la publica examenare, în 2 septemvrie 1824, s-au arătat. Buda, Tipariul Universitatei din Pesta, 1824.
TÎMPEANUL, G. = Serdariul Scarlat Tîmpeanul, Gheografia Ţării Rumîneşti. Bucureşti, Tipografia pitarului Constandin Pencovici, 1840.
TOCILESCU, MON. I—II = G. G. Tocilescu, Monumetele epigrafice şi sculpturali ale Museului naţional de antichităţi din Bucureşti, publicate sub auspiciile Academiei Române. Partea I—II, colecţiunea epigrafică a Museului pînă la anul 1881. Bucureşti, 1902-1908.
TODORAN, GL. = Romulus Todoran, Mic glosar dialectal. Alcătuit după două manuscrise din Biblioteca centrală de la Blaj din 1887. Cluj, „Cartea românească" 1949.
TOMESCU, GL. = Mircea Tomescu, Glosar din judeţul Olt. Slatina, Tipografia „Tiparul Oltului", 1944. (Aspecte lingvistice şi folclorice din judeţul Olt. 11).
TOMICI, C. A. = Ioan Tomici, Cultura albinelor sau învăţătura despre ţinerea stupilor în magaţinuri. Tradusă şi prin iscusinţa din mai mulţi ani cercată şi prin folosul de comun întocmită, prin... Buda, Tipariul Crăieştei Universitatei din Pesta, 1823.
TOMICI, C. B. = Ioan Tomici, Cultura bombiţelor sau învăţătura despre ţinerea şi creşterea om ide lor sau goangelor de mătasă. Ca o adăogare mult folositoare lîngă ţinerea stupilor în magaţinuri. Tradusă după manipulaţia cea mai nouă şi îndreptată a domnfului] Iosif Blaşcoviei... întocmită prin... Buda, Tipariul Crăieştei Universitatei din Pesta, 1823.’
TOMICI, î. = Ioan Tomici, Scurte învăţături pentru creşterea şi buna purtare a tinerimei romană. Buda, 1827.
TOPÎRCEANU, B. = G. Topîrceanu, Balade vesele şi triste. Ediţia IV-a. Bucureşti, Editura „Cartea românească", [1931].
LXXXI
TOPÎRCEANU, M. = G. Topîrceanu, Migdale amare. Versuri umoristice şi fanteziste. Ediţia IV-a. Bucureşti, Editura „Cartea românească", [ 1947].
TOPÎRCEANU, P. O. = G. Topîrceanu, Parodii originale. Ediţia IlI-a. Iaşi, „Viaţa romînească", 1927.
TOPÎRCEANU, S. A. = G. Topîrceanu, Strofe alese. Balade vesele şi triste. Iaşi, Editura „Viaţa Românească", 1920.
TRIBUNA = „Tribuna". Săptămînal de cultură. Cluj. Anul I (1857) ş. u.
TRIGON. DR. = D. P[aulid], Elemente de trigonometrie drept-liniată şi sferică. Bucureşti, Tipografia colegiului Sfântul Sava, 1850.
TRIGONOM. = Trigonometrie. Manual pentru clasa a X-a reală de O. Sacter. Bucureşti, Editura de stat didactică şi pedagogică, 1962.
TRIGONOMETRIE = Trigonometrie. Manual pentru clasa a X-a umanistică de Popescu Gh., Schiiszler Alfred. Bucureşti, Editura de stat didactică şi pedagogică, 1962.
TUDORAN, P. = Radu Tudoran, Toate pînzele sus! [Bucureşti], Editura tineretului, 1954.
TULBURE, V. R. = Victor Tulbure, Vioara roşie. Poeme. [Bucureşti], Editura de stat, 1948. (Biblioteca de buzunar, 72).
TURCU, E. = Ioan Turcu, Escursiuni pe munţii Ţărei Bîrsei şi ai Făgăraşului, din punctul „La om “ de pe „Bucegi“ Până dincolo de „Negoiul“. Descrieri, întregite cu schiţe istorice despre castelele şi Ţara Făgăraşului. Braşov, Mureşianu, 1896.
TURNESCU, C, = N. Turnescu, Curs de clinică chirurgicală. [Copie manuscrisă de Vasile Vlădescu, Bucureşti, 1859; Bibi. Acad. R.P.R., cota 1706].
TURNESCU, MED. OP. = N. Turnescu, Curs elementar de medicină operatorie sau de operaţie. [Copie manuscrisă de Vasile Vlădescu, Bucureşti, 1857; Bibi. Acad. R.P.R., cota 1705].
T
ŢICHINDEAL, A.M. = Dosithei Obradovici, A dunăre de lucruri moraliceşti, de folos şi spre veselie... Acum în limba dacoromînească traduse prin părintele Dimitrie Ţichindeall. Partea întîi. Buda, Crăiasca Tipografie a Universităţii ungureşti, 1808.
ŢICHINDEAL, F. = Dimitrie Ţichindeal, Filosofice şti şi politiceşti prin fabule moralnice învăţături. Acum întîia oară culease şi întru acest chip pre limba dacoromînească întocmite, Buda, Tipariul Crăieştei Tipografii a Universitatei ungureşti din Pesta, 1814.
ŢICHINDEAL, S. = Dosithei Obradovici, Sfaturile a înţelejerii cei sănătoase... Acuma întîia dată întoarse de pre limba serbească şi întru acest chip în limba dacoromînească aşezate. Buda, Crăiasca Tipografie orientalicească a Universităţii Peştii, 1802.
ŢIPLEA, P. P. = Alexandru Ţiplea, Poezii populare din Maramureş, adunate de... Bucureşti, Carol Gobl, 1906. (Extras din Analele Academiei Romîne. Seria II. Tom. XXVIII. Memoriile Secţiunii literare).
ŢOPA, C. = Emilian Ţopa, Contribuţiuni etnobotanice. Cernăuţi, 1938. (Extras din „Buletinul Facultăţii de ştiinţe din Cernăuţi", voi. XI, 1937, p. 217- 224).
U
ULIERU, C. = Dr. George Ulieru, Din carnetul unui medic de plasă. însemnări. Bucureşti, Editura pentru literatură şi artă, 1948. (Scriitorii noştri contemporani).
UNIVERSUL (18...) = „Universul". [Ziar]. Noutăţi din toată natura, cultura, literatura. Bucureşti, 1845-1848.
URECHE, L. = Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei. Ediţie îngrijită, studiu introductiv, indice şi glosar de P. P. Panaitescu. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, 1955.
URICARIULI- XXV = Theodor Codrescu, Uricariul cuprinzetoriu de hrisoave, anaforale şi alte acte din suta a XV-XIX, atingătoare de Moldova. Sub direcţiunea dsale... Voi. I-XXV. Iaşi, 1852-1895.
URSU, T. Ş. = N. A. Ursu, Formarea terminologiei ştiinţifice romîneşti. Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1962.
USC. CER. = Dr. Udelco, [învăţături pentru uscarea şi curăţirea cerealelor. Cluj], 1788. [Foaie volantă].
V
VAIDA = Vasile Vaida, Material jargon de dialect sălăgian [ în ziarul „Tribuna, Sibiu", 1890, nr 83 ş. u.].
VALIAN, V. = I. A. Vallian [=VaiIlant], Vocabular purtăreţ rumînesc-franţozesc şi franţozesc-rumînesc, urmat de un mic vocabular de omonime. Bucureşti, Tipografia lui Friderih Valbaum, 1839.
LXXXII
VARLAAM, C. = Varlaam, mitropolitul Moldovei, Cazania (1643). [ ed. de J. Byck ], Bucureşti, Editura Fundaţiilor, 1943 (Scriitori români vechi).
VARLAAM-IOASAF = Varlaam şi Ioasaf. [Manuscris din 1786; Bibi. Acad. R.P.R., cota 9].
VARLAAM-SADOVEANU = De la Varlaam la Sadoveanu. Studii despre limba şi stilul scriitorilor. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1958].
VARONE, D. = G. T. Niculescu-Varone, Dicţionarul jocurilor româneşti. Coreografie populară. Bucureşti, 1931.
VARONE, J. R. = G. T. Niculescu-Varone, Alte jocuri romîneşti necunoscute. Noi contribuţii la folclorul nostru coreografic. Bucureşti ,1931.
VASICI, M. I—II = Cr. W. Hufeland, Macroviotica sau măiestria a lungi viaţa. După... Tradusă şi întocmită pentru orice romîn cultivat de dr. Pavel Vasici.Tomul I—II. Braşov, Tipografia lui Ioan Gott, 1844-1845.
VASILIU, C. = Alexandru Vasiliu, Cîntece, urături şi bocete de-ale poporului, adunate de... însoţite de 43 arii notate de d-na Sofia Teodoreanu. Bucureşti, 1909. (Academia Română. Din viaţa poporului romîn. Culegeri şi studii.
VII),
VASILIU, P. L. = Alexandru Vasiliu, Poveşti şi legende, culese de... Bucureşti, Cultura naţională, 1928. (Academia Română. Din viaţa poporului român. XXXVI),
VATRA = „Vatra", foaie ilustrată pentru familie. Bucureşti. Directori: I. Slavici, I. L. Caragiale şi G. Coşbuc. Anul 1(1894), ş.u.
VĂCĂRESCUL, GR. = Ianache Văcărescul, Observaţii sau băgări dă seamă asupra regulelor şi orînduielilor grammaticii romîneşti. în tipografia sfintei episcopii a Râmnicului, 1787.
VĂCĂRESCUL, 1.1—II = Ianache Văcărescul, Istoria preaputernicilor împăraţi otomani. Tomul IBII. [Manuscris din 1788-1784; Bibi. Acad. R.P.R., cotele 2905 şi 2906].
VĂCĂRESCUL, IST. = Ianache Văcărescul, Istorie a preaputernicilor împăraţi otomani, adunată şi alcătuită pe scurt... (în TES. II, p. 237 ş. u.).
I. VĂCĂRESCUL, B. = [Racine], Britanicul.Tragedie de Ioan Rasin, 1669. De marele logofăt Iancu Văcărescul lucrată. [Manuscris din 1827; Bibi. Acad. R.P.R., cota 251].
I. VĂCĂRESCUL, E. = Fr. Ziegler, Ermiona, mireasa lumei ceilalte. Tragedie patetică în cinci acturi, tradusă din nemţeşte... de d[umnealui] I. Văcărescul. Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1834.
I. VĂCĂRESCUL, G. = [A. von Kotzebue], Gredinaru orb sau aloiul înflorit. Comedie cu cîntece în două acte, tradusă de d[umnealui] marele logofăt I. Văcărescul. Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1836.
I. VĂCĂRESCUL, P. = I. Văcărescul, Colecţie din poeziile d-lui marelui logofăt... [Prefaţă de I. Voinescu II]. Bucureşti, Tipografia lui C. A. Rosetti şi Vinterhalder, 1848.
I. VĂCĂRESCUL, P. A. = Iancu Văcărescul, Poezii alese. Din ale marelui logofăt... [Bucureşti], 1830.
I. VĂCĂRESCUL, R. = Heinric Joseph von Collin, Regulu. Traghedie tradusă de Iancu Văcărescul. Bucureşti, 1834.
VEISA, I. = [Dr. TollHausen], Instrucţie în scurt de prinţipurile ighienismului sau a sistemii morizoniane şi de întrebuinţarea doftor iei universale de veghetaluri. Aduse în limba moldovenească de pe acele franţuzeşti... tălmăcite [de căminarul C. Veisa] de pe însuşi cartea dumisale Morizon, ce au ieşit în limba germană. Iaşi, Tipografia s[fintei] mitropolii, [1836].
VIANU, A. P. = Tudor Vianu, Arta prozatorilor români. [Bucureşti], Editura contemporană, 1941.
VIANU, E. = Tudor Vianu, Estetica. Ediţia a treia. Bucureşti, Editura Fundaţiilor, 1945. (Biblioteca de filozofie).
VIANU, M. = Tudor Vianu, Problemele metaforei şi alte studii de stilistică. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1957].
VIANU, S. = Tudor Vianu, Probleme de stil şi de artă literară. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă,
[1955]. (Studii literare).
VICIU, COL = Alexiu Viciu, Colinde din Ardeal. Datini de Crăciun şi credinţe populare. Culegere cu anotaţiuni şi glosar. Bucureşti, Librăriile Socec & Co., 1914. (Academia Romînă. Din viaţa poporului romîn. Culegeri şi studii. XXII).
VICIU, GL. = Alexiu Viciu, Glosar de cuvinte dialectale din graiul viu al poporului romîn din Ardeal. Adunate şi explicate de... Bucureşti, Carol Gobl, 1906. (Extras din Analele Academiei Romîne. Seria II. Tom. XXIX. Memoriile Secţiunii literare).
LXXXIII
VICIU, S. GL. = Alexiu Viciu, Suplement la Glosar de cuvinte dialectale din graiul viu al poporului romîn din Ardeal. Adunate şi explicate de... Bucureşti, Cultura naţională, 1925. (Academia Română. Mem. Secţ. lit. Seria III. Tom. III. Mem. 2).
VIDA, GRAM. = Gheorghe Vida, Gramatică practică romano-franţozască. Buda, Tipariul Crăieştii Universităţi, 1833.
VINTILA, O. = Petru Vintilă, Oamenii şi faptele lor. Poeme, [Bucureşti], Editura pentru literatură şi artă a Uniunii scriitorilor din R.P.R., 1949.
VISSARION, B. = I. C. Vissarion, Ber-Căciulă. Povestiri. Ediţia IV. Bucureşti, Editura „Cartea românească64, [1943].
VISSARION, FL. = I. C. Vissarion, Florica şi alte nuvele. Bucureşti, Librăria nouă, 1916.
VISSARION, î. = I. C. Vissarion, învietorul de morţi. Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură, [1935]. (Cartea satului).
VÎN. PESC. = „Vînătorul şi pescarul sportiv44. Revista vînătorilor şi pescarilor sportivi din Republica Populară Romînă. Bucureşti, 1960 ş. u.
VÎRCOL, M. = V. Vîrcol, Din graiul popular al judeţului Mehedinţi. (în „Noua revistă romînă44, Bucureşti, 1910, voi. VIII, nr. 3).
VÎRCOL, V. = V. Vîrcol, Graiul din Vâlcea. Bucureşti, Atelierele grafice Socec, 1910. (Publicaţiunile Societătii filologice.
. I}‘
VÎRNAV, F. = Rollin, Frumuseţile a istoriei romîneşti sau tabla întîmplărilor cari au înveşnicit pe romani. Acum întăieşi dată tălmăcită de pe limba franţuzască pe limba moldovenească prin serdariul Vasilie Vîmav. [Manuscris din 1823; Bibi. Acad. R.P.R., cota 175].
VÎRNAV. F. M. I—II = Muratori, Filosofia moralicească. [Două volume]. [Traducere manuscrisă din neogreacă de Vasile Vîmav, făcută în 1825; Bibi. Acad. R.P.R., cotele 183 şi 189].
VÎRNAV, G. P. = Chesar Becearia, Pentru greşele şi pedepsi, politiceşte prăvite. De pe limba grecească vulgare în moldove[nească tăl]măcită de banul Vasilie Vîmav. [Manuscris din 1824; Bibi. Acad. R.P.R., cota 185].
VÎRNAV, L. = Condillac, Loghica sau întăile tălmăciri meşteşugului de a să socoti cineva bine. Scrisi de... şi acum întăieşi dată de pe grecească pe limba moldovenească tălmăcită de banul Vasile Vîrnav [Manuscris din 1825; Bibi. Acad. R.P.R., cota 425].
C.	VÎRNAV, H. = Costachi Vîrnav, Despre holera epidemiască sau istoria ei în scurt, chipul în care să arată şi în care să lăţeşte, cît şi mijloacele de a să feri şi de a să vindeca de ea şi fără doftor. Iaşi, Tipografia Institutului Albinei, 1848.
VLAHUŢĂ, CL.= A. Vlahuţă. Clipe de linişte. (Nuvele). Bucureşti, Editura Librăriei Socec, 1899.
VLAHUŢĂ, D. = A. Vlahuţă, Dan. Bucureşti, Graeve, 1894.
VLAHUŢĂ, N. = A. Vlahuţă, Nuvele. Bucureşti, Stabilimentul grafic Socec şi Teclu, 1886.
VLAHUŢĂ, O. A.= A. Vlahuţă, Opere alese. Ediţie îngrijită de Mariana Sora şi Silvian Iosifescu. [Bucureşti], Editura de stat, 1949. (Clasicii români).
VLAHUŢĂ, O. A. I—III = Al. Vlahuţă, Opere alese. Cu o prefaţă de Mariana Sora. Voi. I—III. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1952-1953]. (Biblioteca pentru toţi)
VLAHUŢĂ, P. = Al. Vlahuţă, Poesii vechi şi nouă. A treia ediţie. Bucureşti, Editura Librăriei H. Steinberg, 1894
VLAHUŢĂ, R. P. = A. Vlahuţă, Romînia pitorească. Ed. VI. [Bucureşti], Editura „Minerva44, 1908.
VLAHUŢĂ, S. A. I—III = A. Vlahuţă, Scrieri alese. Voi. I—III. Ediţie îngrijită, studiu introductiv, note, comentarii şi bibliografie de Valeriu Rîpeanu. Bucureşti, Editura pentru literatură, 1963-1964.
VLASIU, A. P. = Ion Vlasiu, Am plecat din sat. Bucureşti. Editura de stat pentru literatură şi artă, 1957.
VLASIU, D. = Ion Vlasiu, Drum spre oameni. Bucureşti. Editura pentru literatură, 1961.
VOCEA OLTULUI = Vocea Oltului. Jurnal politic şi literariu. Craiova, 1857.
VOICULESCU, L. = V. Voiculescu, Toate leacurile la îndemână. [Bucureşti], Fundaţia culturală, 1935. (Cartea satului. 4).
VOINESCUII, B. = Moliere, Bădăranul boierit. Comedie în cinci acte... tradusă de dfumnealui] căpitanul I. Voinescu [II]. [Bucureşti], Tipografia lui Eliad, 1836.
VOINESCU II, M. = A. von Kotzebue, Misantropia şi pocăinţa. Dramă în cinci acte... tradusă de d[umnealui] maiorul Voinescul II. Bucureşti, Tipografia lu Eliad, 1837.
LXXXIV
VORNIC, O. = Tiberiu Vornic, Oameni sub patrafir. Roman. [Bucureşti], Editura pentru literatură şi artă a Uniunii scriitorilor din R.P.R., [1950].
VORNIC, P. = Tiberiu Vornic, Sub pajura împărăţiei. Roman. [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1954].
VRĂNCEANU, G. D. I—II = Gheorghe Vrănceanu, Lecţii de geometrie diferenţială. Voi. I-I. [Bucureşti], Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1951-1952.
VRĂNCEANU, GEOM. AN. = Gh. Vrănceanu, Geometrie analitică şi proiectivă. [Bucureşti], Editura tehnică, 1954.
V. ROM. = „Viaţa romînească". Revistă lunară de literatură a Uniunii scriitorilor din R. P. R. Bucureşti, 1952 ş. u.
VUIA, Ţ. H. = R. Vuia, Ţara Haţegului şi regiunea Pădurenilor. Cluj, „Ardealul", 1926: (în „Lucrările Institutului de geografie al Universităţii din Cluj", voi. II 1924-1925, p. 35-152).
VULCAN, T. =Tractat despre vindecarea morburilor poporului de la ţară. [Manuscris autograf al lui Samuil Vulcan de la începutul sec. al XlX-lea; Bibi. Filialei din Cluj a Acad. R.P.R., fondul Oradea, cota 283].
W
WEIGAND, B. B. = Prof. Dr. Gustav Weigand, Dialekte der Bukowina und Bessarabiens. Lepizig, Barth, 1904.
X
XENOPOL, I. R. I-XIV = A. D. Xenopol, Istoria romînilor din Dacia Traiană. Ediţia IlI-a îngrijită de I. Vlădescu. Voi. I-XIV. Bucureşti, „Cartea românească", [1925-1930].
Y
YGREC, M. N: = Doctorul Ygrec, Medicul nostru. Dicţionar enciclopedic medical. Consultaţii medicale, chirurgicale, higienă, medicină şi higienă socială... Bucureşti, „Adevărul", [1931].
ZALOMIT, E. F. = A. Charma, Elemente defilosofie. Traduse... de I. Zalomit. Bucureşti, Tipografia Colegiului naţional, 1854.
D.	ZAMFIRESCU, A. = Duiliu Zamfirescu, Romanul Comăinestenilor. V. Anna. Craiova, „Scrisul românesc", 1938.
D.	ZAMFIRESCU, î. = Duiliu Zamfirescu, Romanul Comănestenilor. IV îndreptări. Craiova, „Scrisul românesc", 1937. '
D.	ZAMFIRESCU, R. = Duiliu Zamfirescu, în război. Roman. Ediţiune populară Bucureşti, Editura Tipografiei „Clemenţa", 1902.
D.	ZAMFIRESCU, T. S. = Duiliu Zamfirescu,Romanul Comăneştenilor. II. Tănase Scatiu. Craiova, „Scrisul românesc", 1936.
D.	ZAMFIRESCU, V. Ţ. = Duiliu Zamfirescu, Romanul Comăneştenilor. I. Viaţa la ţară. Craiova, „Scrisul românesc", 1939.
G.	M. ZAMFIRESCU, M. D. I—II = George Mihail Zamfirescu, Maidanul cu dragoste. Roman, Volumul I—II. Bucureşti, Editura naţionala Ciornei, [f.a.].
G.	M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I—II = George Mihail Zamfirescu, Sfînta mare neruşinare. Roman, [Vol] I-II. Bucureşti, Editura „Cartea românească", [1935-1936].
ZANNE, P. I-X = Iuliu A. Zanne, Proverbele românilor. Voi. I-X. [Bucureşti], Editura Librăriei Socec, 1895 - 1912.
ZEITSCHRIFT, I ş. u. = Zeitschrift fur romanische Philologie, herausgegeben von Dr. Gustav Grober. Halle. Voi. I (1876) ş.u.
ZIARELE = atestări din diferite ziare româneşti contemporane.
ZILOT, CRON. = Zilot Romînul, Scrierile inedite ale lui... publicate de Gr. G. Tocilescu. (în „Revista pentru istorie, arheologie şi filologie", voi. V, p. 58-88, 331-358.
ZIMBRUL (18...) = „Zimbrul". [Ziar]. Iaşi. Anul I (1850) ş.u.
ZOOLOGIA = Zoologia. Manual pentru clasa a IX-a de C. Bogoescu, Emil Sanielevici, C. Niţescu-Vemescu. Bucureşti, Editura pentru stat didactică şi pedagogică, 1962.
LXXXV
A
a1 sm [At: DA / E: lat a] 1 Prima literă a alfabetului limbii române. 2 Sunetul corespunzător primei litere a alfabetului (vocală deschisă, nerotunjită, medială). 3 (Fam; îe) De la ~la z De la început până la sfârşit. 4 (Fam; îae) în întregime. a2 pp [At: DOSOFTEI, V. S. 12/1 / E: lat ad] La.
pp [At; DA ms / E: fr a] De câte.
O4 i [At: MARCOVICI, C / V: aa, aha■ / E: fo] Sunet reflex care exprimă: 1 Mirare. 2 Admiraţie. 3 Entuziasm. 4 Satisfacţie. 5 Plăcere.
6	Durere. 7 Necaz. 8 Supărare. 9 Regret. 10 Indignare. 11 Reamintire bruscă a ceva uitat. a5 arp | At: DA / E: netj înlocuieşte numele obiectului posedat. a6- [At: DEX2 / E: fr a-\ 1-2 Element de compunere care indică absenţa, excluderea etc. aa i vz a4
aalenian, [At: DEX2 / P: a-a-le-ni-an / PI: ~iem, ~iene / E: fr aalenien] 1 sn Primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior. 2 a Care aparţine aalenianului (1). 3 a Privitor la aalenian.
a ba1 i [At: HEM 59 / V: (reg) haba / E: ns cf aba1] 1-2 (înv) Exprimă mirarea şi îndoiala.
aba2 .v/TAt: (a. cca 1660) IORGA, B. R. / V: (reg) haba, habă / PI: -le / E: tc aba] 1 Ţesătură groasă de lână utilizată la confecţionarea hainelor ţărăneşti Si: (reg) dimie, pănură. 2 îmbrăcăminte confecţionată din aba1 (1).
abac1 sn [At: CADE / PI: ~ace / E: fr abaque, lat abacus, rs a6ăha] Instrument pentru calcule aritmetice elementare, format dintr-un cadru de lemn cu vergele pe care se pot deplasa bile. abac2 sn vz abacă
abacă .s/[At: CADE / V: abac1 sn I PI: ~ace / E: fr abaque] 1 (Aht) Placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane şi pe care se sprijină arhitrava. 2 (Mat) Sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuaţii. 3 (Fiz) Reprezentare geometrică şi algebrică a unui spectru luminos.
abager sm [At: URICARIULII, 43 / PI: -/ / E: abagiu + -er] 1-3 (Mol) Abagiu (1-3).
abageresc, ~ească a [At: HEM 110 / PI: -eşti / E: abager + -esc] 1-3 (Olt) Care aparţine abagerului (1-3). 4-6 Specific abagerului (1-3). 7-9 De abager (1-3). 10-14 Care aparţine abageriei (1-4). 15-19 Specific abageriei (1-4). 20-23 De abagerie (1-4).
abagene sf [At: MUŞTE, ap. LET. III, 9 / PI: ~i/ / E: abager + -ie] (Iuz) 1 Fabrică de aba2. 2 Prăvălie de aba2. 3-4 Meseria abagiului (1-3).
abagiu sm [At: (a. 1684) ap. HEM 63 / PI: ~\i / E: tc abagi] (Iuz)
1	Fabricant de aba2 (1). 2-3 Negustor de aba2 (1-2). 4 Croitor de aba2 (1-2).
abagiubă sf [At: BARCIANU / PI: ~be / E: net] Arbust din familia oleaceae, cu frunzele opuse, cu florile albe dispuse în raceme, cu corola în formă de pâlnie şi fructele bace, adesea cultivat pentru garduri vii (Ligustrum vulgare).
abajur sn [At: LTR / PI: -uri / E: fr abat-jour] Obiect de pânză, hârtie, sticlă etc. fixat la o lampă pentru a proteja ochii sau pentru a îndepărta fluxul luminos în direcţia dorită. abaldă sf[M: LB / PI: -de / E: pbl pmz din ger Ablade (raum)] (îrg)
1	Depozit de mărfuri Si: magazie. 2 Personalul unei abalde (1). 3 Mărfurile aflate într-o abaldă (1). 4 Depozitul împreună cu personal şi cu mărfuri.
abandon sn [At: I. PANŢU, C. 287 / PI: ~uri / E: fr abandon, it abbandono] 1 Renunţare la ceva. 2 (Spc; Spt) Renunţare a unui concurent la continuarea probei în care este angajat. 3-4 (Jur; îs) ~ de familie Părăsirea familiei, mai ales a copiilor, de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere.
abandona [At: I. PANŢU, C. 287 / Pzi: ~mz / E: fr abandonner, it abbandonare] 1 vi A renunţa la ceva. 2 vi (D. sportivi) A renunţa la continuarea probei în care este angajat. 3 vt (C. i. persoane faţă de care cineva are obligaţia legală de a le întreţine) A părăsi.
abandonare s/[At: COD. PEN. R. P. R. 479 / PI: -nari / E: abandona] 1-4 Abandon (1-4). abandonat1 sn [At: MDA ms / PI: ~uri / E: abandona] 1 Renunţare.
2	Abandon. 3-4 Abandon (3-4).
abandonat2,~ă a [At: DICŢ. /PI: -aţi, -e /E: abandona] 1-2 Părăsit (1-2). abanos sm [At: (a. 1669) DOC., ap. HEM 67 / PI: ~o.ş7 / E: tc abanos, ngr €pevog] 1 Arbore din familia ebenaceelor, cu lemnul negru, greu şi tare. 2 (Spc) Lemnul abanosului (1) folosit la fabricarea unor mobile de lux, a unor instrumente muzicale de suflat etc.
abataj sn [At: ARDELEANU, V. P. 40 / PI: ~e IE: fr abattage] 1 Tăiere sau desprindere manuală ori mecanică a minereului din peretele sau frontul unei galerii de mină. 2 (îs) Ciocan de ~ Instrument acţionat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinaţie mare. 3 Parte a galeriei de mină de unde se extrage minereul. 4 Doborâre a arborilor în exploatările forestiere. 5 (Rar) Ucidere a vitelor la abator printr-o singură lovitură.
abate1 sm [At: BUDAI-DELEANU, Ţ. 10 / PI: -aţi / E: it abbate, lat abbas, -atis] 1 Stareţ al unei abaţii. 2 Titlu onorific dat unor clerici catolici.
abate2 v [At: DOSOFTEI, V. S. 242/1 / Pzi: abat IE: lat abbate re] 1-2 vtr A (se) îndepărta de la un drum, de la o direcţie Si: a devia. 3-10 vtr (Fig) A (se) îndepărta de la o normă, de la o linie de conduită sau de judecată etc. 11 (Spc; îe) A se ~din (sau de Ia) vorbă A face digresiuni. 12-14 vr A se opri (în treacăt) undeva sau la cineva (părăsind drumul iniţial). 15-16 vri (D. fenomene ale naturii, calamităţi, nenorociri) A veni (cu putere) pe neaşteptate. 17 vti (Ccd) A-i trece prin minte Si: a apuca, a căşuna, a năzări, a veni. 18 vi (îvr; fig; urmat de o construcţie finală introdusă prin pp ,,de“) A-şi da silinţa.
abate* vt [At: ALECSANDRI, P. III, ap. DA ms / Pzi: abat / E: fr abattre] (Frm) 1 A culca pe pământ Si: a doborî. 2 (Fig) A deprima.
1
ABATERE1
abatere1 sf [Ai: (a. 1776) URICARIUL XI, 248 / PI: ~n / E: abate2]
1-2 îndepărtare de la un drum, de la o direcţie Si: deviere. 3 îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită sau de judecată etc. 3 (înv; îls) ~ de la vorbă Digresiune. 4 (îls) ~ de la regulă Excepţie.
abatere2 sf [At: MDA ms / PI: ~r/ / E: abate*] (Frm) 1 Culcare pe pământ Si: doborâre. 2 (Fig) Deprimare.
abatiză şf [At: LTR / PI: ~ze / E: fr abattis] (Mii) Baraj realizat, de obicei, în păduri din copaci tăiaţi şi culcaţi la pământ cu vârful îndreptat spre inamic.
abator sn [At: BACOVIA, O. 17 / PI: -oare / E: fr abbatoir] 1 Lac în care se taie vitele Si: (înv) zalhana. 2 Personalul unui abator (1).
abaţie şf[At: ŞINCA1, HR. II, 43 / PI: ~i / E: it abbazia] 1 Mănăstire catolică ale cărei venituri constituiau un beneficiu pentru stareţul ei. 2 Clădirea unei abaţii (1). 3 Credincioşii dintr-o abaţie (1).
abaz\e sfs [At: BREB AN, D. G. 6. / E: fr abasie] Tulburare a sistemului nervos, caracterizată prin mers dezordonat, uneori cu tulburări de echilibru.
abărlau sn [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 97 / PI: -laie IE: mg abârlâ „vas de opărit“, cf abârolni „a opări“] (Trs; mgm) 1 Vas în care se strecoară laptele. 2 Conţinutul unui abărlău (1).
abătăto&re sf [At: LB / PI: ~ori / E: abate1 + -ătoare] (îrg)î-2 Han (cu birt). 3-4 Personalul unei abătători (1-2). 5-6 Clienţii unei abătători (1).
abâtător, ~oare a [At: Com. LACEA - BRAŞOV, ap. DA / PI: -oare / E: abate + -tor] (Reg) Harnic.
abătătură sf [At: PISCUPESCU, O. / PI: ~ri l E: abate + -dtură] (îvr) Gând ascuns.
abătut, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 1, 127 / PI: ~ufi, / E: fr abattu]
1	Care este descurajat. 2 Trist.
abces sn [At: A, POP, CHIRURG. / PI: ~e / V: absces / E: fr abces, lat abscessus] (Med) Acumulare de puroi într-un ţesut sau organ.
abdica vi [At: MAIORESCU, D. I, 6 / Pzi: abdic l E: fr abdiquer, lat abdicare] 1 (D. monarhi) A renunţa la tron. 2-3 (Pex) A renunţa la o acţiune, o activitate (în faţa unor greutăţi).
abdicare şf[At: MAIORESCU, D. I, 34 / PI: -cari / E: abdica] 1 Renunţare la tron a unui monarh. 2-3 Renunţare la o acţiune, o activitate (în faţa unor greutăţi).
abdomen sn [At: SAHIA, N. 78 / PI: ~e l E: lat abdomen] (Atm) Parte a corpului cuprinsă între torace şi bazin şi care conţine stomacul, ficatul, splina, rinichii, pancreasul, vezica biliară şi intestinele Si: burtă,pântece, (pop) foaie.
abdominal, ~ă a [At: KRETZULESCU, A. 35 / PI: ~i,	/ E: fr abdo-
minal] (Atm) Care ţine de abdomen.
abdominalgie sf [At: DEX2 / PI: ~ii / E: fr abdominalgie] (Med) Durere abdominală.
abductor am [At: KRETZULESCU, A. 239 / PI: ~j / E: fr abducteur, lat abductor] (Atm; d. muşchi) Care produce abducţie.
abducţie sf [At: CADE / V: (înv) -ţiune / PI:	/	E:	fr abduction]
Mişcare de îndepărtare a unui membru de axul median al corpului. abducţiune sf vz abducţie abea av vz abia
abecedar sn [At: NEGRUZZI, S. 1,7 / V: (îvp) ~eţe, ~eţadar, abiţedar, abiţidar / PI: ~e / E: lat abecedarius, fr abecedaire] 1 Manual pentru învăţarea scrisului şi a cititului Si: (înv) azbucoavnă. 2 (Fig) Carte din care se învaţă noţiunile elementare ale unei discipline.
aberant, ~ă a [At: DEX2 / PI: ~nţi,~e / E: fr aberrant, lat aberrans, ~ntis] 1-2 Care se abate de la tipul normal sau corect.
aberativ, ~ă a [At: DEX2 / PI: ~i,~e / E: fr aberratif] 1-3 (Liv) Care este departe de adevăr, normalitate sau corectitudine. 4 Care ţine de aberaţie (1).
aberaţie şf[At: MAIORESCU, D. 1,515 / V: (înv) ~ iune l PI: -ii / E: fr aberration, lat aberratio] 1-3 Abatere de la ceea ce este normal, corect sau moral. 4-5 (Pex) Faptă absurdă, inadmisibilă Si: absurditate, inepţie,
prostie, stupiditate. 6 (îs) ~ vizuală Astigmatism. 7 (Ast; îs) -a luminii Variaţie aparentă a poziţiei unui astru pe cer, ca urmare a mişcării Pământului în jurul Soarelui şi a vitezei finite de propagare a luminii. aberaţiune .s/vz aberaţie
aberoscop sn [At: DEX2 / PI: ~oape / E: fr aberroscope] Instrument care serveşte la observarea defectului de distorsiune pe care îl prezintă un ochi anormal.
abeş i [At: ANON. CAR. / E: net] (Ban; înv) Cuvânt folosit în vorbire ca afirmaţie. abeţadar sn vz abecedar abeţe sn vz abecedar
abhora vt [At: DEX2 / Pzi: ~rez / E: fr abhorrer, lat abhorrere] 1-3 (Rar) A avea ură, dezgust, aversiune faţă de cineva sau de ceva. abi av vz abia
abia av [At: DOSOFTEI, V. S. februarie, 91/2 / V: -i, ~ie, ~bea / E: lat ad vix] 1 De (foarte) puţin timp Si: tocmai. 2 (îlav) De - Cu greu. abie av vz abia
abientin sn [At: DEX2 / P: -bi~en- / PI: 7 / E: fr abientin] Substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, care se prezintă sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi în alcool.
abietacee sfp [ At: DEX2 / P: -bi-e- / E: fr abietacees] Familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului Si: abietinee, pinacee. abietime sfp [At: DEX2 / E: fr abietinees] Abietacee. ab\i av vz abia
abil, a [At: MAIORESCU, D. I, 573 / PI:	/	E: fr habile, lat
habilis] Care se descurcă cu uşurinţă Si: descurcăreţ, iscusit, îndemânatic.
abilita vt [At: CADE / Pzi: ~?ez / E: ger habilitieren, fr habiliter, lat habilitare] 1-2 (înv) A recunoaşte cuiva, în urma unui examen, calitatea de profesor sau docent. 3 (Pex) A recunoaşte unei persoane o calificare.
4	(Jur) A face pe cineva apt pentru săvârşirea unui act juridic.
abilitare sf [At: MDA ms / PI: -tari / E: abilita] 1-2 (înv) Recunoaştere, în urma unui examen a calităţii de profesor sau docent. 3 (Pex) Recunoaştere a calificării unei persoane. abilitate sf [Ai: CADE / E: fr habilete, lat habilitas] îndemânare. abiogen, ~ă a [At: DEX2 / P: ~bi-o~ / PI: ~i,~e i E: fr abiogene] 1 (Big; d. mediu) Care este lipsit de viaţă. 2 (D. procese) Care are loc fără participarea materiei vii, abiogeneză sf [At: DEX2 / P: ~bi-o~ / E: fr abiogene se] Concepţie după care originea materiei vii trebuie căutată în materia fără viaţă. abiolan sns [At: KLOPŞTOCK, F. 302 /E: net] (Reg; ned) Joc de copii. abiologxe sf [At: DEX2 / P: ~bi-o~ l PI: ~e / E: fr abiologie] Disciplină care are ca obiect studierea elementelor lipsite de viaţă.
abiotic, ~ă a [At: DEX2 / P: ~bi-o~ / PI: ~zd, ~ice / E: fr abiotique]
1	Lipsit de viaţă. 2 Incompatibil cu viaţa.
abiotrofie sf [At: DEX2 / P: ~bi-o~ / PI: ~\i / E: fr abiotrophie] Scădere a vitalităţii unui organism sau a unui organ din cauza unor defecte ereditare de dezvoltare sau a lipsei factorilor nutritivi, fapt care determină slăbirea capacităţii de adaptare - apărare.
abioză sf [At: DEX2 / P: ~bi-o~ / PI: ~e l E: fr abiose] 1 Stare lipsită de viaţă. 2 Procedeu de conservare a produselor alimentare de natură animală şi vegetală, bazat pe distrugerea totală a microorganismelor existente în produs prin termo-, foto-, chimiosterilizare sau prin iradieri ionizante.
abis sn [At: NEGRUZZI, S. 1.286 / PI: ~uri / E: fr abysse, lat abyssus, ngr afiicrog] Povârniş adânc, abrupt (lipsit de vegetaţie) situat, de obicei, într-o regiune muntoasă Si: genune, hău, prăpastie (1), (îvr) prăpădere, (îvr) prăpăstenie (1), (înv) precipiţiu, (reg) praval (4).
abisal, ~ă a [At: ENC. AGR. / PI: ~i, ~e l E: fr abyssat] 1 De abis. 2 (îs) Groapă ~ă Regiune de mare adâncime în mări şi oceane. 3 Care se referă la subconştient. 4 Care aparţine subconştientului.
ABORIRE
abimie sf [At: HAMANGIU, C. C. 141 / PI: -ii / V: (înv) ~iune / E: fr (droit d’) habitalion] (Jur) Drept de folosinţă a unei case de locuit aflate în proprietatea altcuiva. abitaţiune sfvz abitaţie
abitir av [At: HEM 88 / E: tc beter] 1-2 (Pfm) Mai mult, mai bine (decât). abiturient, ~ă smf[At: BUL. FIL. V, 198 / P: ~ri-ent t PI: -nţi, -e I E: ger Abiturient] (Trs; Buc; iuz) 1-2 Elev(ă) în ultimul trimestru, înaintea bacalaureatului. abiţedar sn vz abecedar abiţidar sn vz abecedar abiuţa av vz abieluţa
abiziană sf [At: BUL. FIL. V, 249 / PI: -ne / E: rs oâ&unm ,,maimuţă“] (Arg; iuz) 1-2 Femeie (depravată).
abject, -ă a [At: CADE / PI: -cţi, -e / E: fr abject, lat abiectus] 1-2 (D. noţiuni morale, acţiuni, caractere etc.) Care inspiră dezgust, dispreţ Si: mârşav, josnic, ticălos, (liv) repugnant.
abjecţie .s/[At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 120, 11/1 / P: -ţi-e / PI: -ii I E: fr abjection, lat abiectio] Faptă abjectă Si: josnicie, mârşăvie, ticăloşie.
abjudeca vt [At: DEX2 / Pzi: -ab judec / E: lat abjudicare] A anula, a suspenda (un titlu, un drept etc.) printr-o hotărâre judecătorească.
abjudecare v/ [At: DEX2 / PI: -cari / E: abjudeca] Anularea, suspendarea (unui titlu, a unui drept etc.) printr-o hotărâre judecătorească.
abjura vt [At: MACEDONSK1, O. II, 117 / Pzi: -jur / E: fr abjurer, lat abjurare] A nega, public, o credinţă religioasă, o doctrină, o concepţie etc.
abjurare sf [At: CADE / PI: -rari I E: abjura] Renegare publică a unei credinţe religioase, a unei doctrine, a unei concepţii etc. Si: abjurat1. abjurat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: abjura] Abjurare. abjurat2, -ă a [At: MDA ms / PI: -aţi, -el E: abjura] (D. credinţe religioase, doctrine, concepţii) Care a fost renegat public.
ablactare .v/‘[At: DEX2 / E: cf lat ablactare] înlocuire a laptelui matern prin alte alimente necesare sugarului.
ablactaţie sf [At: DEX2 / PI: -ii / E: ger Ablaktation] 1 Trecere treptată şi progresivă de la alimentaţia exclusiv lactată a sugarului la o alimentaţie diversificată. 2 Oprire a secreţiei lactate la femeile la care alăptarea este contraindicată sau inutilă.
ablâs sm [At: I. IONESCU, M. 185 / PI: -aşi / E: ger Ablass] (înv) Contribuabil de la sate.
ablativ sn [At: DA / E: lat ablativus] Caz al declinării care arată că substantivul este punctul de plecare sau instrumentul acţiunii exprimate de verb. ablaţie sfvz ablaţiune
ablaţiune sf [At: DEX2 / V: ablaţie / P: -ţi-u- / PI: -ni / E: fr ablation, lat ablatio, ~onis] 1 Transportare (prin acţiunea vântului, a apelor sau a gheţarilor) a materialului rezultat în urma dezagregării solului sau a rocilor. 2 îndepărtare chirurgicală a unui organ, a unui membru al corpului omenesc, a unei tumori etc. 3 Fenomen fizic prin care un corp care străbate atmosfera cu mare viteză pierde din substanţă, devenind incandescent prin frecarea cu aerul. ablaut sn [At: DEX2 / PI: -uri / E: ger Ablaut] (Lin) Apofonie. ablefarie sf [At: DEX2 / PI: -ii l E: fr ablepharie] Malformaţie congenitală caracterizată prin absenţa parţială sau totală a pleoapelor.
ablegat sm [At: DA / PI: -aţi / E: lat ablegatus, fr ablegat, ger Ablegat]
1	Trimis al Papei. 2 (Trs; înv) Deputat. ablepsie şf[At: DEX2 / PI: -ii / E: fr ablepsie] (Med) Cecitate. abligeană sf vz obligeană ablişoară sf vz albişoară
abluţiune .v/'[At: DA / PI: -ni / E: lat ablutio, ~nis, ivablution] 1 (Med) Spălare (cu buretele) a corpului. 2 (Tlg) Spălare rituală a corpului prescrisă de unele religii.
abnega vi [AtfDA / Pzi: abneg I E: lat abnegare] 1 (Rar) A tăgădui.
2-3 A se lepăda de cineva sau ceva.
abnegare sf[At: ALECSANDRI, P. III, 476 / PI: -gări / E: abnega]
1	(Rar) Tăgăduire. 2-3 Lepădare de cineva sau ceva.
abnegaţie sf[At: NEGRUZZI, S. I, 289 / P: -ţi-e / PI: -ii /V: -ţiune / E: lat abnegatio, fr abnegation] 1 Devotament (dus până la sacrificiu).
2	Sacrificiu voluntar Vz abandonare, renunţare, abnegaţiune sfvz abnegaţie
abnorm, ~ă a [At: DEX2 / PI: -i, -e IE: ger abnorm] 1 (Rar) Anormal.
2	Neobişnuit.
abnormitate sf [At: MAIORESCU, CR. I, 313 / PI: -taţi / E: ger Abnormităt] Ceea ce are caracter anormal.
abo i [At: ANON. CAR. / E: ns cf aba2] (îrg) Cuvânt care exprimă mirarea. aboală sfvz boală
aboli vt [At: ODOBESCU, S. II, 322 / Pzi: -lese IE: fr abolir] (C. i. instituţii, stări, uzanţe etc.) A desfiinţa.
abolire ş/'[At: MDA ms / PI: -ri / E: aboli] 1-3 Desfiinţare de instituţii, stări, uzanţe etc. Si: abolit1, aboliţie. abolit1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: aboli] Abolire. abolit2, ~ă a [At: MDA ms / PI: -iţi , -e] (D. instituţii, stări, uzanţe) Desfiinţat2.
aboliţie sf [At: GHICA, A. 511 /V: (înv) -ţiune / E: lat abolito] Desfiinţare.
aboliţionism sn [At: DEX2 / P: -ţi-o- / E: fr abolitionnisme] 1 Mişcare politică apărută la sfârşitul sec. XVIII, care urmărea desfiinţarea sclaviei negrilor din America. 2 (Pgn) Mişcare politică ce susţine desfiinţarea sclaviei.
aboliţionist, ~â smf [At: DEX2 / P: -ţi-o- / PI: -işti, -el E: fr aboli-tionniste] Adept al aboliţionismului. aboliţiune sf vz aboliţie
abolla sf[At: DEX2 / E: lat abolla] (înv) Manta militară la romani. abominabil, ~ă a [At: DEX2 / PI: -i, -e / E: fr abominable, lat abo-minabilis] 1 înfiorător. 2 Dezgustător. 3 Urât.
abona [At: DA ms / Pzi: ~ nez. / E: fr aboner] 1 vr A-şi face un abonament. 2 (Fig) vr A veni cu regularitate într-un loc.
abonament sn [At: NEGRUZZI, S. 1,253 / PI: -e IE: fr abonnement] Convenţie scrisă prin care (în schimbul unei sume de bani) o persoană (fizică sau juridică) poate obţine ceva în mod regulat pentru o perioadă determinată.
abonare sf [At: (a. 1851) URICARIUL XIII, 343 / PI: -nări IE: abona] Efectuare a unui abonament Si: abonat1. abonat1 sn [At: DA ms / PI: -uri / E: abona] Abonare. abonat2, ~ă a, smf [At: DA ms / PI: -aţi, -e / E: abona] 1-3 (Persoană sau instituţie) care a făcut un abonament. abonda vi vz abunda abondare sfvz abundare abondat1 sn vz abundat1 abondat2, ~ă a vz abundat2
aborda [At: NEGRUZZI, S.1,273 / Pzi: -dez, (înv) abord/ E: fr aborder]
1	vi (D. nave) A trage la ţărm pentru debarcare. 2 vt (Spc) A lovi. 3 vr (Fig; eps) A se apropia pentru o discuţie. 4 (Cio) A începe o discuţie, studiul unei probleme etc.
abordabil, ~ă a [At: DEX2 / PI: -i, -e / E: fr abordable] 1 Care poate fi abordat. 2 (Pex) Accesibil. abordagiu sn vz abordaj
abordaj sn [At: DA / PI: -e / V: (înv) -agiu / E: fr abordage] (Mrn) 1-2 Ciocnire (a două nave sau) a unei nave de un obstacol. 3 Atac al unei nave asupra altei nave.
abordare .v/'[At: DEX2 / PI: -dări / E: aborda] 1 (D. nave) Apropierea de ţărm pentru debarcare. 2 (Spc) Lovire. 3 (Fig) Apropiere pentru o discuţie. 4-5 începere a unei discuţii sau a studierii unei probleme etc. abori vt vz aburi
aborigen, ~ă a, smf [At: DA / PI: -i, -e / E: fr aborigene] (Liv) Băştinaş. aborire sfvz aburire
ABORIT1
aborit1 sn vz aburit1 aborit2, ~ă a vz aburit2 abortă vi vz avorta abortare sfvz avortare abortat1 sn vz avortat1 abortat2, ~ă a vz avortat2
abortiv, ~ă [At: DEX2 / PI:	-e / E: fr abortif lat abortivus] 1 a (Big)
Care se produce înainte de vreme, prematur. 2 a (Big) Care nu a evoluat în întregime. 3-4 sn, a (Substanţă sau mijloc) care provoacă avortul. abotit, ~ă a vz boţit
abracadabra i [At: DEX2 / E: fr, it abracadabra] Cuvânt cabalistic căruia
i	se atribuie puterea magică de a realiza un lucru supranatural.
abracadabrant, ~ă a [At: CARAGIALE, S. N.92 / PI: -nţi, -e l E: fr abracadabrant] 1 Ciudat. 2 încâlcit.
abraş, ~ă a [At: HEM 1800 / PI: -i, -e / V: (reg) ibraş / E: tc abraş]
1	(Dom) Care are părul de culoare deschisă Si: blond, bălai, bălan. 2 (Dasc) Care are o pată albă (mai ales sub coadă). 3 (Dom) Care se manifestă cu răutate, cu violenţă Si: rău, violent. 4 (Dasc) Greu de stăpânit Si: nărăvaş. 5 (îe) A ieşi (ceva) ~ A nu izbuti.
abrazare sf [At: DEX2 / Pi: -zări / E: ns cf fr abraş ion] (Rar) Abra-ziune (2).
abraziune sf[ At: DEX2 / P: -zi-u- / PI: -ni / E: fr abraş ion] 1 Proces de eroziune a ţărmurilor din cauza valurilor mării. 2 Producere a unui corp ca urmare a frecării lui de alt corp abraziv sau mai dur Si: abrazare.
abraziv, ~ă sn, a [At: DEX2 / PI: -i, -e / E: fr abrasif] 1-2 (Corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare.
abrazor sn [At: DEX2 / PI: -oare / E: ns cf abraziune] Unealtă alcătuită dintr-un material abraziv (natural sau artificial) folosită la prelucrarea prin aşchiere.
abrevia vt [At: DA / P: -vi-a / Pzi: -iez. / E: lat, it abbreviare] A prescurta. abreviare sf [At: DA / V: -iere / P: -vi-a- / PI: -eri / E: abrevia] Prescurtare.
abreviat1 sn [At: MDA ms / P: -vi-at / PI: -uri / E: abrevia] Prescurtare. abreviat2, ~ă a [At: MDA ms / P: -vi-at / PI: -aţi, -e / E: abrevia] Prescurtat.
abreviativ, -ă a [At: CULIANU, A. 1 / P: -vi-a- / PI: -i, -e / E: fr abreviativ] (Mol) De prescurtare.
abreviator sm [At: DEX2 / P: -vi-a- / PI: -i l E: fr abreviateur] 1 Funcţionar al cancelariei papale. 2 Persoană care prelucrează restrângând sau rezumând scrierile unui autor.
abreviaţie sf [At: DA / P: -vi-a / V: (înv) -ţiune / PI: ~i/ / E: lat abbreviatio, fr abreviation] Prescurtare. abreviaţiune sfvz abreviaţie abreviere sf vz abreviare
abroga vt [At: DA / Pzi: abrog / E: lat abrogare, fr abroger] (Cild) A declara lipsit de valabilitate Si: a anula, a desfiinţa.
abrogare sf [Ai: DA / PI: -gări / E: abroga] Declarare a unei legi, a unui decret etc. ca fiind fără valabilitate Si: abrogat1, anulare, desfiinţare. abrogat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: abroga] Abrogare. abrogat2, a [At: MAIORESCU, D. I, 165 / PI: -aţi, -e / E: abroga] (Dldc) Care a fost declarat ca fiind lipsit de valabilitate Si: anulat2, desfiinţat1.
abrogaţie .v/"[At: DEX2 / PI: -ii / E: lat abragatio, fr abragation] Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ etc.
abrudeana sfsa [At: HEM 1523 / V: ~uzana / E: Abrud + -ean] 1 Dans popular din zona Abrudului Si: abrudeanca. 2 Melodie după care se execută abrudeana (1). Si: abrudeanca.
abrudeanca sfa [At: VARONE, D. / PI: -dence I E: Abrud + -eancă] 1-2 Abrudeana (1-2).
abrudul sna [At: VARONE, D. / PI: ? / E: Abrud] 1 Dans popular asemănător brâuiui. 2 Melodie după care se execută abrudul.
abrupt, a [At: DEX2 / PI: -pţi, -e / E: fr abrupt, lat abruptus] 1 (D. povârnişuri,prăpăstii etc.) Cu pantă repede, greu accesibil Si: accidentat,
prăpăstios. 2 (Fig; d. stil) Fără legătură. 3 (Fig; d. stil) Inegal. 4 (D. un organ) Târâtor.
abrutiza vtr [At: DEX2 / Pzi: ~zez / E: fr abrutir] 1-2 A face să-şi piardă sau a-şi pierde însuşirile morale, specific umane. 3-4 A deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută Si: a (se) îndobitoci, a (se) dezumaniza.
abrutizant, ~ă a [At: DEX2 / PI: -nţi, -e / E: fr abrutissant] Care abrutizează.
abrutizare .s/[At: DEX2 / PI: -zări / E: abrutiza] 1-2 Determinarea pierderii sau pierderea însuşirilor morale, specific umane. 3 Transformare în brută Si: îndobitocire, dezumanizare.
abrutizat, ~ă a [At: DEX2 / PI: -aţi, -e / E: abrutiza] 1 Care a devenit insensibil, brutal. 2 Care şi-a pierdut însuşirile morale, specific umane. abruzana sf vz abrudeana absces sn vz abces
abscisă şf[At: MAIORESCU, L. 173 / PI: -se / E: fr abscise, lat abscissa (linea)] (Mat) 1 Coordonată carteziană orizontală care serveşte la stabilirea poziţiei unui punct în plan sau în spaţiu. 2 Distanţă pe o axă orientată de la origine la un punct fix.
absciziune sf [At: DA / P: -zi-u- / PI: -ni / E: fr abscission] (Med) Rezec ţie.
abscons, ~ă a [At: DEX2 / PI: -nşi, -e / E: fr abscons, lat absconsus]
1	(Liv) Greu de înţeles. 2 (Liv) Tainic. 3-4 (Liv) (Voit) obscur.
absent, ~ă a [At: MAIORESCU, D. I, 69 / PI: -nţi, -e / E: fr absent, lat absens, ~ntis] 1 Care nu este de faţă. 2 Care lipseşte. 3 (Fig) Distrat.
absenta vi [At: DA / Pzi: -tez / E: fr (s')obsenter, lat absentare] (Dom) A lipsi dintr-un Ioc unde ar trebui să fie. absentare a/'[At: DA / PI: -tări / E: absenta] Absenţă (1). absentat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: absenta] Absenţă (1). absentat2, ~ă a [At: MDA ms / PI: ~a?/, -e /E: absenta] Care este absent. absenteism sn [At: DEX2 / E: fr absenteisme] 1 Absenţă îndelungată a deţinătorului unei proprietăţi funciare, pe care o exploatează printr-un intermediar. 2 (îs) ~ parlamentar Practică folosită mai ales de către deputaţii aflaţi în opoziţie, constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, cu scopul de a întârzia sau de a împiedica adoptarea unei legi.
absenteist, ~â smf, a [At: DEX2 / PI: -işti, -e ( E: fr absenteiste] 1-2 (Persoană) care trăia în străinătate, administrându-şi bunurile prin intermediari.
absenţă .y/‘[At: DA / PI: -te / E: fr absence, lat absentia] 1 Lipsă a unei persoane din locul în care trebuia să se afle Si: absentare. 2 (Cer) Semn cu care se marchează o absenţă (1). 3 Pierdere bruscă, de scurtă durată, a conştiinţei, întâlnită în unele boli. 4 (Fig) Lipsă de atenţie Si: distracţie, absidal, ~ă a vz absidial
absidă .v/'[At: ODOBESCU, S. I, 389 / PI: -e / E: fr abside, lat absida] încăpere semicirculară (sau poligonală) destinată altarului în bisericile creştine.
absidial, ~ă a [At: DEX2 / V: ~del f P: -di-al f PI: -i, -e / E: fr absidal]
1	Care ţine de absidă. 2 Privitor la absidă.
absidiolă .v/‘[At: DEX2 / P: -di-o / PI: -le / E: fr absidal] 1 Mică absidă laterală la unele bazilici romane. 2 Mică absidă lângă altar la bisericile creştine.
absint sn [At: DA / PI: -e, -uri / E: fr absinthe, lat absinthium] Băutură alcolică tare, amară, de culoare verde, preparată cu uleiuri de pelin, anason şi alte plante aromatice.
absolut [At: MAIORESCU, D. I, 58 / PI: ~u//, -e / E: lat absolutus] 1-2 a Care este independent de orice condiţii sau relaţii Si: deplin, desăvârşit, necondiţionat. 3 a (Grm; îs) Genitiv - Propoziţie în care verbul este înlocuit printr-un participiu sau adjectiv atributiv în cazul genitiv.
4	a (Grm; îs) Ablativ - Propoziţie în care verbul este înlocuit printr-un participiu sau adjectiv atributiv în cazul ablativ. 5 (Dmum) A cărei valoare este independentă faţă de orice sistem de referinţă. 6 a (Chm) Pur. 7 a (Flz) Ceea ce există prin sine, în afară de orice condiţii ale fenomenelor.
8	av Perfect. 9 a (Trs; îs) Teolog - Absolvent de teologie.
4
ABSURDITATE
absolutism sn [At: MAIORESCU, CR. IV, 121 / PI: -e / E: fr abso-lutisme] 1 Regim politic în care conducătorul are putere absolută. 2 Teorie care admite absolutismul (1). 3-4 (Pex) Purtare sau judecată a unei persoane care cere supunere absolută.
absolutist, ~ă a [At: MAIORESCU, D. I, 112/ PI: -Işti, -e / E: fr absolutiste] 1 Care este bazat pe absolutism. 2 Care respectă principiile absolutismului.
absolutiza vt [At: DEX2 / Pzi: ~zez / E: absolut + -iza] 1 A atribui, în mod eronat, unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiţionat* limitat de celelalte laturi sau însuşiri ale faptului sau idei respective. 2 A considera, în mod greşit, o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparţine.
absolutizare .s/[At: DEX2 / PI: -zări / E: absolutiza] 1 Atribuire eronată a unei valori absolute unui fapt sau unei idei prin ignorarea caracterului relativ, condiţionat, limitat de celelalte laturi sau însuşiri ale faptului sau ideii respective. 2 Considerare greşită a unei laturi sau a unui lucru ca fiind o entitate de sine stătătoare.
absolutoriu,~ie [At: MAIORESCU, CR. II, 133 / PI: -ii / E: lat absolu-torius,ger Absolutorium] 1 a (înv) Care atestă terminarea studiilor. 2 sn (Trs; liv) Certificat de absolvire a unei şcoli superioare. absoluţie sfvz absoluţiune
absoluţiune sf [At: DA / V: -ţie / P: -ţi-u- / PI: -ni / E: fr absolution, lat absolutio] Iertare a păcatelor acordată, de obicei, de papă.
absolvă vi [At: DA / Pzi: ~e.vc / E: absolvi css] 1-4 (îvr) vt A absolvi (1-4).
absolvare sf [At: DA / PI: ~vări / E: absolva] 1-3 (îvr) Absolvire (1-3). absolvat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: absolva] 1-3 (îvr) Absolvit1. absolvat2, ~ă a [At: MDA ms / PI: -aţi, -te / E: absolva] 1-3 (îvr) Absolvit2 (1-3).
absolvent, ~â smf [At: DA / PI: -nţi, -e / E: lat absolvens, -ntis] 1 Persoană care a terminat (un an şcolar sau) un ciclu (ori o formă de învăţământ). 2 (Prc) Absolvent (1) fără diplomă.
absolvenţă .s/[At: DEX2 / PI: -ţe / E: absolvent] Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învăţământ Si: absolvire.
absolvi vt [At: DA / Pzi: (1) ~ve.vc, (2) absolv / E: lat absolvere] 1 A termina (un an şcolar), un ciclu (sau o formă de învăţământ). 2 A ierta de păcate. 3 A scuti pe cineva de o pedeapsă.
absolvire sf[At: MDA ms / PI: -ri / E: absolvi] 1 Terminare (a unui an şcolar), a unui ciclu (sau o formă de învăţământ) Si: absolvit1 (1-3).
2	Iertare de păcate Si: absolvit1 (3). absolvit1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: absolvi] 1-3 Absolvire (1-3). absolvit2, ~ă a [At: MDA ms / PI: -iţi, -el E: absolvi] 1 Care a terminat (un an şcolar), un ciclu (sau o formă de învăţământ). 2 Ale cărui păcate au fost iertate. 3 Iertat de o pedeapsă.
absorbant, ~ă smf, a [At: URSU, T.Ş. 1,49 / PI: -nţi, -e / E: fr absorbant] 1-2 smf, a (Substanţă) care are proprietatea de a absorbi fluide. 3-4 smf, a (Substanţă) care reţine o parte din particulele sau din energia unei radiaţii.
absorbi vt [At: BĂLCESCU, M. V. 12/ Pzi: absorb / E: lat absorbere d. sorbi] 1 (C. i. substanţe) A încorpora (în întregime). 2 (Fig) A interesa în cel mai înalt grad. 3 (Fig) A preocupa în cel mai înalt grad.
absorbire sf [At: MDA ms / PI: -iri / E: absorbi] 1 încorporare. 2 Inte-resare. 3 Preocupare.
absorbit1 sn [At: MDA ms / PI: ~i//, -e / E: absorbi] 1 încorporare.
2	Interesare. 3 Preocupare.
absorbit2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 27 / PI: -iţi, -e / E: absorbi]
1	(Dgl) Care a fost încorporat (în întregime). 2 (Fig) Interesat. 3 (Fig) Preocupat.
absorbitor, ~oare a [At: PONI, F. 149 / PI: -i, -oare / E: absorbi + -tor] 1-2 Care absoarbe (2-3).
absorbţie sf [At: DEX2 /V: ~iune / PI: -ii / E: fr absorption, lat absortio, ~onis] 1 Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează, prin difuzie, din afară, o substanţă oarecare. 2-3 Micşorare (sau anulare)
a intensităţii unei radiaţii care cade pe un corp. 4 Fenomen optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a reţine, filtra etc. razele de lumină care dăunează ochilor. 5 Proces de pătrundere a apei, a substanţelor minerale şi organice, precum şi a gazelor în celulele organismului. 6 (îs) ~ intestinală Pătrunderea în sânge şi în limfă a produşilor rezultaţi din digestia alimentelor. 7 încrucişare repetată a unei rase perfecţionate cu una ameliorată în scopul îmbunătăţirii radicale a acesteia. absorbţiune sf vz absorbţie
abstenţionism sn [At: DEX2 / P: -ţi-o- / E: fr abstentionnisme] 1 Abţinere demonstrativă de la exercitarea dreptului de vot. 2 Doctrină care susţine această atitudine.
abstenţionist, -ă [At: DEX2 / P: -ţi-o- / PI: -işti, -e / E: fr absten-tionniste] 1 a Care aparţine abstenţionismului. 2 a Privitor la abstenţionism. 3 smf Adept al abstenţionismului.
abstenţiune sf[At: DA / P: -ţi~u- / PI: -ni / E: fr abstention] 1 (Rar) Abstinenţă. 2 (Jur) Comportare a unui judecător care nu participă la proces, deoarece există motiv să fie recuzat.
abstinent, ~ă smf, a [At: DA / PI: -nţi, -e / E: fr abstinent] 1-2 (Persoană) care îşi impune restricţii la mâncare, băutură, fumat etc.
abstinenţă sf [At: DA / PI: -ţe / E: fr abstinence J Impunere de restricţii la mâncare, băutură, fumat etc. abstract, ~ă [At: MAIORESCU, L. 39 / PI: -cţi, -e / E: lat abstractus]
1	a Care se poate percepe doar prin procese mentale, de separare şi generalizare a însuşirilor caracteristice unui grup de obiecte sau de fenomene. 2-3 a, sn (Grm; şîs) Cuvânt - Cuvânt cu sensul abstract (1).
abstractiza vti [At: DEX2 / Pzi: -zez / E: abstract + -iz.a] 1-2 A efectua
o	abstractizare.
abstractizant, ~ă a [At: DEX2 / PI: -nţi, -e / E: abstractiza + -ant] Care abstractizează.
abstractizare .v/ [At: DEX2 / PI: -zări / E: abstractiza] 1 Operaţie a gândirii prin care se desprind şi se reţin unele dintre caracteristicile şi relaţiile esenţiale ale obiectului cercetării Si: abstracţie. 2 Trecere de la concret la abstract.
abstracţie sf [At: MAIORESCU, D. 1,47 / V: (înv) -ţiune / PI: -ii / E: fr abstraction, lat abstractio, ~onis] 1 Operaţie a gândirii prin care se desprind şi se reţin unele dintre caracteristicile şi relaţiile esenţiale ale obiectului cercetării. 2 (Cer) Lucru abstract (1). 3 (îe) A face ~de ceva A nu lua în considerare Si: a ignora.
abstracţionism sn [ At: DEX2 / P: -ţi-o- / E: fr abstractionnisme] Curent în artele plastice europene, a cărui trăsătură dominantă o constitue încercarea de a elimina din reprezentarea operei de artă orice referire la realităţile exterioare, ideile şi sentimentele fiind redate prin pete de culoare sau prin figuri geometrice.
abstracţionist, ~ă [At: DEX2 / PI: ~i.şt/, -e / E: fr abstractionniste] 1 a Care aparţine abstracţionismului. 2 a Referitor la abstracţionism. 3 smf Adept al abstracţionismului. abstracţiune sfvz abstracţie
abstrage vt [At: DA / Pzi: abstrag / E: fr abstraire după trage] (C. i. părţi, însuşiri izolate etc.) 1 A desprinde de întreg. 2 A judeca izolat.
abstragere .y/'[At: DA / PI: -ri / E: abstrage] 1 Desprindere de întreg Si: abstras1 (1). 2 Judecare izolat de întreg Si: abstras1 (2). abstras1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: abstrage] 1-2 Abstragere (1-2). abstras2, ~ă a [At: MDA ms / PI: ~a.ş7, -e / E: abstrage] 1 Care este desprins de întreg. 2 Care este judecat izolat. abstrus, ~ă a [At: DEX2 / PI: ~u.y/, -e l E: fr abstrus] 1 (Rar) Neclar.
2	încurcat.
absurd, ~ă [At: ŢICHINDEAL, F. 224 / PI: -rzi, -e / E: fr absurde, lat absurdus] 1-2 av, a (într-un mod) care contrazice gândirea logică, bunul-simţ Si: ilogic.
absurditate sf[At: NEGRUZZI, S. I, 212 / PI: -tăţi / E: fr absurdite, lat absurditas, -atis] 1 Caracterul a ceea ce este absurd (1). 2-3 (Cer) Lucru, idee etc. absurd (1).
5
ABŢIBILD
abţibildsn [At: DEX2 / PI: ~uri / E: ger Agziehbild] 1 Imagine în culori imprimată pe un strat subţire de colodiu, care se aplică pe o suprafaţă netedă, umezindu-se şi dezlipindu-se de pe hârtia pe care a fost lipit. 2 (Fig; lpl) Nimicuri. 3 (Fig; lpl) Mici şmecherii.
abţigui [At: DEX2 / Pzi: -esc / E: net] 1 vr (Fam) A se îmbăta. 2 vt A da (cuiva) o bătaie uşoară. 3 vt A face (cuiva) un rău. 4 vr A modifica date, un text etc. pentru a corespunde mai bine (scopului urmărit). 5 vt (Pex) A falsifica.
abţiguire >s/[At: DEX2 / PI: -ri l E: abţigui] 1 (Fam) îmbătare. 2 (Fam) Bătaie uşoară. 3 Rău (făcut cuiva). 4 Modificare a unor date, a unui text etc. făcută cu scopul de a corespunde scopului urmărit. 5 (Pex) Falsificare.
abţiguit, ~ă a [At: DEX2 / PI: -iţi, -e I E: abţigui] 1 (Fam) Beat. 2 (Fam) Modificat. 3 (Pex) Falsificat.
abţine vr [At: l. NEGRUZZI, S. IV, 274 / Pzi: abţin / E: fr (s')abtenir (după ţine)] 1 A nu participa. 2 (Dom) A-şi controla acţiunile, manifestările, sentimentele etc.
abţinere sf [At: DA / PI: -ri / A şi: -nere t E: abţine] 1 Reţinere.
2	înfrânare.
abţinut1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: abţine] 1 Reţinere. 2 înfrânare. abţinut2, ~ă a [At: MDA ms / PI: ~ur/, -e / E: abţine] 1 Reţinut2.
2	înfrânat2-abua i vz bua dbubă sfvz bubă
abulic, ~ă smf a [At: DEX2 / PI: -ici, -ice l E: fr aboulique] 1-2 (Persoană) care suferă de abulie.
abulie .v/ [At: DEX2 / PI: -ii / E: fr aboulie] 1 Boală psihică ce se caracterizează prin absenţa, mai mult sau mai puţin pronunţată a voinţei.
2	(Fig) Nehotărâre. 3 (Pex) Inerţie.
abundă vi [At: DA / Pzi 3: -undă / E: fr abonder, lat abundare] 1 A fi din belşug. 2 A avea din belşug. abundant, ~ă a vz abundent abundanţă sf vz abundenţă
abundare sf [At: DA / V: -ondare / PI: -dări / E: abunda] (înv) îmbelşugare.
abundat1 sn [At: MDA ms/ PI: -uri / E: abunda] (înv) îmbelşugare. abundat2, ~ă a [At: MDA ms / PI: -aţi, -e ! E: abunda] îmbelşugat2. abundent, -ă a [At: DA / V: -ant / PI: -nţi, -e / E: fr abondant, lat abundam, -ntis] îmbelşugat1.
abundenţă .v/'[At: MAIORESCU, CR. 1, 51 / V: (înv) -danţă I E: fr abondance, lat abundantia] Belşug.
abur sm [At: COD. VOR 2 65710 / PI: -i / E: ns cf alb avull] 1 Vapori de apă. 2 Răsuflare. 3 (înv) Suflet. 4 (Pfm; îe) A scoate m pe gură A vorbi zadarnic.
abura [At: PISCUPESCU, 0.68 / Pzi: abur şi -rez / E: abur + -a] (îvr) 1-2 vtr A (se) aburi (1-2). 3 vt A exala. 4 vt (D. vânt) A adia. 5-6 vtr (Dom; fig; rar) A (se) îmbujora. Ivt (Arg) A aburi (7). 8 vr (Pfm) A se aburi (8). aburare sf [At: MDA ms / PI: -rări / E: abura] 1 Aburire (1). 2 Exalare.
3	Adiere. 4 (Dom; fig; rar) îmbujorare. 5 (Arg) Aburire (6). 6 (Pfm) Aburire (7). 7 Suflare.
aburat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: abura] 1 Aburire (1). 2 Exalare.
3	Adiere. 4 (Dom; fig; rar) îmbujorare. 5 (Arg) Aburire. 6 (Pfm)Aburire (7). 7 Suflare.
aburat2, ~ă a [At: MDA ms / PI: -aţi, -e / E: abura] 1 Care este aburit (1). 2 Exalat2. 3 Adiat2. 4 (Fig; rar) îmbujorat2.5 (Arg) Aburit2. 6 (Pfm) Aburit2. 7 Suflat2.
aburca vtr [At: CREANGĂ, A. 49 / Pzi: aburc / E: ns cf urca] (Mol) 1-2 (Reg) A (se) urca. aburcare sf [At: MDA ms / PI: -cări / E: aburca] (Mol) Urcare. aburcat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: aburca] (Mol) Urcare. aburcat2, ~ă a [At: MDA ms / PI: -aţi, -e / E: aburca] (Mol) Urcat2. abureală sf [At: LB / V: ~oreală / PI: -eli / E: aburi + -eală] 1 Exalaţie.
2	Adiere.
aburelsm [At: DOSOFTEI, ap. HEM 103 / E: abur + -el] (îvr) 1 Vân-tuleţ. 2 (Fig) Suflare.
aburi [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 38v/l / Pzi: -resc IV: abori / E: din abur] 1-2 vtr A(se) expune la aburi Si: abura (1-2). 3 vt (D. materiale, obiecte etc.) A exala. 4 vt (D. vânt) A adia . 5-6 vtr (Dom; fig; rar) A(se) îmbujora. 7 vt (Arg) A induce în eroare prin cuvinte multe şi abile Si: a abura (7), a ameţi, a vrăji. 8 vr (Pfm) A se ameţi uşor Si: (pfm) a abura (8).
aburire .y/’[At: LB / V: -orire / PI: -iri IE: aburi] 1 Expunere la aburi Si: aburit1 (1), aburat1 (1). 2 Exalare. 3 Adiere. 4 (Dom; fig; rar) îmbujorare. 5 (Arg) Inducere în eroare prin cuvinte multe şi abile Si: aburare
(5)	aburit1 (5), ameţire, ameţit1, vrăjire, vrăjit1. 6 (Pfm) Ameţire uşoară Si: aburit1 (6). 7 Suflare.
aburit1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: aburi] 1 Aburire (1). 2 Exalare.
3	Adiere. 4 (Dom; fig; rar) îmbujorare. 5 (Arg) Aburire (5). 6 Aburire
(6).	7 Suflare.
aburit2, ~ă a [At: DOSOFTEI, PS. 265 / PI: -iţi,-e l E: aburi] 1 Care degajă aburi. 2 Exalat2.3 Adiat. 4 (Fig) îmbujorat2.5 (Arg) Păcălit2.6 Uşor băut. 7 Suflat2. 8 înfierbântat de supărare.
aburitor, ~oare a [At: DA / V: ~toriu / PI: -i, -oare I E: aburi 4- -tor] 1-3 Care abureşte (1-3). aburitoriu, -oare a vz aburitor
aburos, ~oasă a [At: ALECSANDRI, P. III, 363 / PI: -oşi, -oase / E: abur + -av] (Rar) 1 Plin de aburi. 2 Ca aburii. abuşile av vz buşe
abuz sn [At: MAIORESCU, D. II, 226 / PI: -uri / E: fr abus, lat abusus]
1	încălcare a legalităţii. 2 Faptă ilegală. 3 (Jur; îs) ~ de putere Delict săvârşit prin depăşirea de către cineva a împuternicirii sale. 4 (îs) ~ de încredere Delict săvârşit prin înşelarea încrederii cuiva. 5 întrebuinţare fără măsură a ceva Si: exces. 6 (îlav) Prin - Abuziv.
abuza vi [At: NEGRUZZI, S. 1,348 / Pzi: -zez / E: fr abuser] 1 A comite un abuz (1). 2 A comite ilegalităţi, profitând de o situaţie, de un titlu sau de putere.
abuzare .s/[At: DA / PI: -zări / E: abuza] 1 Comiterea unui abuz (1) Si: abuzat1 (1). 2-3 Comiterea unei ilegalităţi, profitând de un titlu sau de putere Si: abuzat1 (2). abuzat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: abuza] 1-2 Abuzare (1-2). abuzat2, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. 1,31 / PI: -aţi, -e / E: abuza] (înv) Care este folosit abuziv.
abuziv, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I. 241 / PI: -i, -e / E: fr abusif, lat abusivus] 1-2 a, av (într-un mod) care este folosit în exces. 3 a Arbitrar.
ac sn [At: CORESI, ap. HEM 112/ PI: ace / E: lat acus] 1 Ustensilă de oţel subţire, lustruită, ascuţită la unul din capete şi prevăzută cu un orificiu prin care se trece un fir, care serveşte la cusut. 2 (îe) (A scăpa) ca prin urechile ~ului (A scăpa) cu mare greutate dintr-o încurcătură, o primejdie etc. 3-4 (îe) A călca (sau a umbla) ca pe ace A călca (sau a umbla) încet, cu grijă. 5-6 (îe) Nici cât un vârf de ~ Foarte mic (ca dimensiuni, cantitate etc.). 7 (îe) A căuta ~ul în carul cu fân A face o muncă zadarnică. 8-9 (îe) A avea ~ de cojocul cuiva A avea mijloace de a înfrâna sau a pedepsi pe cineva. 10-11 (îe) A băga (sau a ascunde) ~ în miere A face vrajbă între oameni. 12 (îs) ~ cu gămălie Bold. 13 (îs) ~ de siguranţă Ustensilă alcătuită dintr-un ac şi un sistem de închidere, folosit pentru prinderea materialelor textile. 14 (îs) ~ de păr Agrafă. 15 (Pan; şîs ~ de gheaţă) Cristal de gheaţă lung şi subţire, asemănător ca formă cu un ac (1). 16 Piesă în formă de ac (1) care serveşte ca indicator la unele aparate sau instrumente (de măsură). 17-18 Dispozitiv montat la bifurcarea a două linii de tren sau de tramvai, care permite trecerea vehiculului pe una din liniile bifurcaţiei Si: macaz. 19-20 (Zlg) Organ în formă de ac (1) sau de ghimpe la unele animale, folosit pentru apărare sau atac. 21-22 (Zlg) Organ în formă de ac sau de ghimpe care acoperă pielea unor animale, servindu-le la apărare. 23 (Bot) Frunză îngustă, ascuţită, caracteristică coniferelor.
24	(Bot; îc) '~ul doamnei Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe şi cu fructe terminate cu un cioc lung (Scandixpecten veneris).
25	(Bot; îc; reg) Mii pământului Straşnic. 26 (Zlg) - de mare Peşte marin
ACATIE
cu corpul lung şi subţire, acoperit cu plăci osoase (Syngnathus rubescens).
acacia .y/'[At: DEX2 / PI: ~ii / E: lat, fr acacia] Nume dat arborilor sau arbuştilor tropicali din familia leguminoaselor cu flori albe sau galbene, cultivaţi ca plante ornamentale, pentru industria parfumurilor şi pentru extragerea gumei arabice (Acacia).
acadeaşf [At: ALECSANDRl,T. 511 /PI: -deIE: tc akide] Bomboană preparată din zahăr topit.
academic, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. II, 331 / PI: -ici, -ice l E: fr academique, lat academicus] 1 Care ţine de academie (3). 2 Privitor la academie (3). 3 (Dcîs) Sobru.
acculemiceşte av [At: MAIORESCU, CR. II, 268 / E: academic + -este]
1	în felul academiei (3). 2 în felul academicienilor.
academician sm [At: CADE / PI: -cieni / E: fr academicien] Membru titular al unei academii (3).
academie sf [At: EMINESCU, P. 230 / A şi (înv): -demie / PI: -ii / E: lat academia, ngr axa8£)iia\ 1 Şcoală de învăţământ superior. 2 (Pex) Aşezământ şcolar privat în care se aprofundează unele arte sau meşteşuguri. 3 Instituţie superioară a cărei menire este dezvoltarea ştiinţei şi culturii unei ţări.
academism sn [At: DEX2 / E: fr academisme] 1 Atitudine estetică promovând imitaţia necondiţionată a creaţiilor artei antice şi ale Renaşterii. 2 Trăsătură caracteristică oricărei arte care cultivă un ideal de frumuseţe canonică, convenţională, manieristă. 3 Fel de a se comporta academic, rigid, rece.
acadian sn [At: DEX2 / P: -di-an / E: fr acadien] A doua perioadă a cambrianului. acaftister sn vz acatister
acaju [At: PANŢU, PL. / E: fr acajou, port acaju] 1 sm Arbore din regiunea tropicală a Americii, al cărui lemn se foloseşte Ia confecţionarea mobilelor de lux (Swietenia mahagoni) Si: mahon (2). 2 ai Care este de culoarea lemnului de mahon Si: maro-roşcat. 3 sn Culoare maro-roşcat, asemănătoare lemnului de mahon. 4 sn Lemnul de acaju (1).
acalmie sf [At: DA / E: fr accalmie] 1-2 Potolire (sau încetare) temporară a vântului care, uneori, prevesteşte furtuna. 3 (Fig) Răstimp de linişte după
o	perioadă frământată. acana av vz hacana acant sm vz acantă
acantacee sfp [At: CADE / E: fr acanthacises] 1 (Lpl) Familie de plante erbacee sau lemnoase, răspândită în regiunile calde, cu flori dispuse în raceme şi fructe capsule (Acanthus longifolius) Si: brânca ursului, talpa ursului, (reg) buietea mamei bune, matrună, mătrund, pălăm'ulă, spinul tălpii ursului. 2 (Lsg) Exemplar de acantacee (1).
acantă sf [At. CADE / V: acant sm / PI: (sf) -te, (sm) -nţi / E: fr acanthe, lat acanthus] 1 Nume dat mai multor plante erbacee decorative din familia acantaceelor, cu frunze mari şi, adesea, cu spini. 2-3 Ornament arhitectonic sculptat sau pictat care imită frunza acantei (1).
acantocefal sm [At: DEX2 / PI: -i / E: fr acanthocephales] 1 (Lpl) Clasă de viermi paraziţi nematelminţi, cu o trompă retractilă înconjurată de cârlige de apărare (Acanthocephala). 2 (Lsg) Vierme care face parte din această clasă.
acantoză sf [At: DEX2 / PI: -ze / E: fr acanthose] Boală de piele caracterizată prin prezenţa unor pete pigmentate, îngroşate pe diferite părţi ale corpului.
acapara vt [At: COŞBUC, AE. 27 / Pzi: -rez, (rar) acapăr / E: fr accaparer] A lua totul pentru sine (în paguba altora).
acaparare sf [At: VLAHUŢĂ, D. 269 / PI: -rări / E: acapara] Luare pentru sine (în dauna altora) Si: acaparat1. acaparat1 sn [At: MDA ms /PI: -uri / E: acapara] Acaparare. acaparat2, -ă a [At: MDA ms / PI: -aţi, -e / E: acapara] Care a fost luat (spre dauna altora).
acaparator, -oare smf, a [At: DEX2 / PI: -i, -oare / E: acapara + -tor] 1-2 (Persoană) care acaparează.
a cappella a, av [At: DEX2 lE: ita cappella] 1-2 (D. muzică sau despre
o	formaţie corală) Fără acompaniament instrumental.
acar1 sn [At: HEM 20 / PI: -e / E: ac + -ar cf fr aiguillier] Cutie în care se păstrează acele şi celelalte instrumente de cusut Si: (Mol) acăriţă1, acarniţă.
acar2 sn [At: MARIAN, N. U. 379 / PI: -e / E: net] Instrument de alamă sau de fier cu capetele curbate, folosit de femeile de la ţară pentru a construi în jurul lui conciul.
acar* sm [At: DA / PI: -i IE: ac + -ar] Muncitor feroviar care manipulează dispozitivele de acţionare a acelor de macaz şi asigură întreţinerea acestora Si: macagiu.
acar4 av [At: N. TEST. (1648), 219 / V: acâr/E: mg akâr] (îrg; urmat de un pronume relativ, un adverb relativ sau o conjuncţie) Măcar (4).
acaret sn [At: PRAVILA (1814), 51 / V: (reg) eca~ / PI: -uri / E: tc acaret] 1 Construcţie auxiliară care ţine de o clădire, de o gospodărie.
2	Unelte (mai ales agricole) dintr-o gospodărie.
acarian sm [At: DEX2 / P: -ri-an / PI: -ieni / E: fr acariens] 1 (Lpl) Arahnide mici, cu capul, toracele şi abdomenul, de obicei, nediferenţiate, unele dintre ele fiind purtătoare de germeni ai unor maladii grave. 2 (Lsg) Exemplar din acest ordin.
acaricid sn,a [At: DEX2 / PI: -e / E: fr acaricide] 1-2 (Substanţă) care omoară acarienii.
acarinată sf [At: DEX2 / PI: -te / E: lat acarinatus] 1 (Lpl) Păsări alergătoare cu sternul lipsit de carenă şi cu aripi reduse. 2 (Lsg) Pasăre care face parte din această clasă.
acarioză sf [At: DEX2 / P: -ri-o- / PI: -ze / E: fr acariose] Nume dat unor boli de piele contagioase, parazitare (la oameni şi la animale), provocate de acarieni. acarniţă sf[At: HEM 121 / PI: -ţe I E: acar1 + -niţă] (Mol) Acar1. acasă av [At: VARLAAM, C. 48v/2 / E: a* + casă] 1 (înv; construit şi cu pronume personal sau reflexiv) Spre casa în care locuieşti. 2 în casă.
3	(îs) Cei de - Rudele apropiate, familia. 4-5 (îe) A nu-i fi boii ~ A nu se simţi bine (dispus). 6 (îe) Aşa (sau acum) mai vii de ~ înţeleg sau admit ce spui. 7 (îe) O vrea frumoasă, mănoasă (sau pop.) lăptoasă şi devreme ~Cere mult prea multe. 8 (Fig) La locul natal.
acatafazie .s/[At: DEX2 / PI: ~i/ / E: fr acataphasie] Dispunere greşită a cuvintelor în vorbire.
acatagrafie sf [At: DEX2 / PI: -ii / E: fr acatagraphie] Dispunere greşită a cuvintelor în scris.
acatalectic an [At: DA / PI: -ice / E: lat acatalecticus] (îs) Vers - (îmgl) Vers căruia nu-i lipseşte nici o silabă.
acatalepsie .v/* [At: DEX2 / PI: -ii / E: fr acatalepsie] 1 Deficienţă a intelectului. 2 Nesiguranţă în punerea unui diagnostic la un bolnav.
acaustobiolitic, ~ă a [At: DEX2 / P: -ca-us-to-bi-o- / PI: -ici, -ice / E: fr acaustobiolitique] 1 (Gig) Referitor la acaustobiolite. 2 Propriu acaustobiolitelor. 3 De acaustobiolite.
acatist sn [At: AXINTE URICARIUL, ap. LET. II, 158 / V: ~test, -ftist / A şi: acatist I PI: -e / E: vsl aKa.THCT’b, ngr coca-frCoTog fiţivog] 1 Imn religios ortodox mai ales în cinstea lui Dumnezeu, a Fecioarei Maria şi a altor sfinţi, care se cântă stând în picioare. 2 Slujbă religioasă ortodoxă la care se cântă acatiste (1). 3-4 (îe) A da ~ A cere preotului să se roage Iui Dumnezeu, Fecioarei Maria sau altor sfinţi pentru o persoană sau pentru reuşita unei acţiuni. 5 Acatister.
acatister sn [At: DA / V: -stier, -ftister / PI: -e / E: acatist + -er] Carte bisericească care conţine acatistele. acatistier sn vz acatister
acaţ sm [At: POLIZU /V: (reg) -ău, ~ie, acăţiu, arcăţ / PI: -i / E: mg akăc] (Bot; reg) Salcâm (Robinia pseudoacacia). acaţău sm vz acaţ acaţ ie sm vz acaţ
1
ACAUL
acaul, -ă a [At: DA / PI:	-e	IE: fr acaule, ngr SbcauXog] (D. plante)
1-2 Care este fără de cotor sau cu cotor invizibil.
acaustobioht sn [At: DEX2 / P: -ca-us-to-bi-o- l PI: -e / E: fr acaustobiolite] (Gig) Rocă sedimentară de origine organică, necombustibilă, acăr av vz acar
acăriţă1 sf [At: HEM 131 / PI: ~ţe / E: acar1 + -iţă] (Mol) Acar1. acăriţă2 .y/ [At: LB / PI: -ţe / E: ngr ooaxpC + -iţă] (Reg) Căpuşă {Ixodes). acăstău [At: MÂNDRESCU, UNG. 30 / PI: (1-2) -s?e/e, (3) -stai / E: ns cf mg akaszto „care atârnă“, akasztofa „spânzurătoare“] 1 sn (Trs) Spânzurătoare. 2 sn (Reg) Lucrare de construcţie de mari proporţii. 3 sm (Fig) Persoană înaltă şi subţire. acătărea ai vz acătării
acătării ai [At: (a. 1689) IOAN DIN VINŢI, ap. HEM. 133 / V: -rea / E: net] 1 (Pfm; d. lucruri) Care posedă calităţi corespunzătoare scopului sau destinaţiei. 2 Bun. 3 Frumos. 4 De seamă. 5 (D. oameni) Cumsecade.
6	Vrednic. 7 (Pex) înzestrat cu calităţi deosebite. acăţa vi vz agăţa acăţare sfvz agăţare acăţdt1 sn vz agăţat1 acăţdt2, ~ă a vz agăţat2 acăţăcios, ~oasă a vz agăţăcios acăţărd vi vz căţăra acăţărare sf vz căţărare acăţărat1 sn vz căţărat1 acăţărdt2, ~ă a vz căţărat2 acăţător, -oare a vz agăţător acăţătură sfvz agăţătură
acăţele sfp [At: BOBB, î. / E: acăţa + -el] Cârcei la viţa de vie. acăţiu sn vz acaţ
acău sn [At: LB / PI: acauă / E: mg ako] (Trs) Măsură de capacitate mai mare decât vadra Si: (Ban) acov.
acced sf [At: BĂRAC, ap. TDRG / PI: -ele / E: tc aqca] Veche monedă de aramă cu valoare redusă, care a circulat în Moldova.
accede vi [At: DEX2 / Pzi: acced / E: fr acceder] 1-2 A avea acces (undeva sau) la cineva. 3-4 A ajunge (undeva sau) la cineva.
accedere .v/[At: ODOBESCU, S. II, 401 / PI: -ri / E: accede] 1-2 Primire (undeva sau) Ia cineva. 3-4 Ajungere (undeva sau) la cineva.
accelera [At: DA / Pzi: -rez / E: fr accelerer] 1-2 vti (D. viteza de deplasare a unui mobil, de funcţionare a unui sistem tehnic) A(se) mări.
3-4 vir (Dean) A (se) grăbi.
accelerando av [At: DEX2 / E: it accelerando] (D. modul în care se execută o bucată muzicală) Din ce în ce mai repede.
accelerare .y/'[At: DA / PI: -rări / E: accelera] 1-2 (Fiz) Mărire a vitezei de deplasare (a unui mobil) sau de funcţionare a unui sistem tehnic Si: accelerat1 (1-2), amestecat1 (1). 3 Grăbire a unei acţiuni Si: accelerat1 (3), amestecat1 (2).
accelerdt1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: accelera] 1-2 (Fiz) Accelerare (1-2). 3 Accelerare (3).
accelerat2, ~ă [At: PONI, F. 24 / PI: -aţi, -e / E: accelera] 1 a Care are o viteză sau o frecvenţă din ce în ce mai mare. 2-3 a, sn (Şîs) Tren
-	(Tren) care are viteză mai mare decât a personalului şi care opreşte numai în gările importante.
accelerator, -oare [At: DEX2 / PI: -/, -oare IE: accelerateur] 1 a Care accelerează. 2 sn Mecanism care permite accelerarea turaţiilor unui motor.
3	sn (Prc) Pedală care comandă acest mecanism. 4 sn Instalaţie pentru accelerarea microparticulelor. 5-6 sm, a (Substanţă) care se adaugă unor materiale pentru a mări viteza unor reacţii chimice sau a unor procese fizico-chimice.
acceleraţie sf [At: DA / PI: -ii / V: (înv) -ţiune / E: fr acceleration] (Fiz) Creştere a vitezei unui corp mobil în raport cu unitatea de timp. acceleraţiune sf vz acceleraţie
accelerograf sn [At: DEX2 / PI: -el E: fr accelerographe] Accelero-metru care înregistrează acceleraţiile.
accelerometru sn [At: DEX2 / PI: -re / E: fr accelerometre] 1 Aparat cu care se măsoară acceleraţiile, îndeosebi la vehiculele aeriene. 2 Trans-ductor electromecanic de măsurat structurile vibrante.
accent sn [At: NEGRUZZI, S. II, 14 / PI: ~e, (rar) -uri / E: fr accent, lat accentus] 1 Pronunţare mai intensă sau pe un ton mai înalt a unei vocale, a unei silabe, a unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte. 2 Semn grafic care marchează un accent (1). 3 (Pex) Pronunţare. 4 (Fig) Ton.
accentua vt [At: MAIORESCU, CR. II, 206 / Pzi: -uez / E: fr accentuer]
1	(D. vocale, silabe, cuvinte sau grupuri de cuvinte) A marca prin accent (1). 2 (Fig) A reliefa. 3 (Fig) A intensifica. accentuare sf [At: MAIORESCU, CR. I, 148 / PI: -uări / E: accentua]
1	Marcare prin accent (1) Si: accentuat1 (1). 2 (Fig) Reliefare. accentuat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: accentua] 1 Accentuare (1).
2	(Fig) Reliefare.
accentuat2, ~ă [At: MAIORESCU, CR. III, 219 / P: -tu-at / PI: -aţi, -e I E: accentua] 1 a (D. vocale, silabe, cuvinte sau grupuri de cuvinte) Care este marcat prin accent (1). 2 a (Fig) Reliefat. 3 av (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) Puternic Si: forzato.
accentuaţie ,v/’[At: DA / P: -tu-a-ţi-e / PI: -ii / E: accentua + -(a)ţie] 1-2 (înv) Accentuare (1-2).
accentuaţiune .ş/'[At: DA / P: -tu-a-ţi-u- / PI: -ni / E: accentua + -ţiune] 1-2 (înv) Accentuare (1-2).
accept sn [At: I. PANŢU, C. 287 / PI: -e / E: ger Akzept] 1 Consimţământ scris pe o poliţă prin care o persoană desemnată de emitentul poliţei se obligă să plătească beneficiarului, Ia scadenţă, suma prevăzută în poliţă Si: acceptare, (înv) acceptaţiune. 2 (Pex) Poliţă .
accepta vt [At: MAIORESCU, D. II, 189 / Pzi: accept / E: fr accepter] A fi de acord.
acceptabil, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 25 / PI: -i, -e / E: fr acceptable, lat acceptabilis] Care poate fi acceptat Si: admisibil.
acceptant, ~ă smf[At: I. PANŢU, C. 287 / PI: -nţi, -e / E: fr acceptant] 1-2 (înv) Comerciant care acceptă o cambie.
acceptare .ş/[At: CADE / PI: -ari l E: accepta] 1 Manifestare a voinţei de a dobândi un anumit drept Si: acceptat1 (1). 2 Accept (1). acceptat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: accepta] Acceptare (1). acceptat2, -ă a [At: MDA ms / PI: -aţi, -e / E: accepta] Cu care este de acord.
acceptaţiune sf [At: DA ms / PI: -ni I E: accepta] (luz) 1 Acceptare (1). 2 Accept (1).
acceptor sm [At: DEX2 / PI: -i / E: fr accepteur] (Fiz) Atom trivalent care, introdus într-un semiconductor, primeşte electroni de la un atom din reţeaua cristalină a acestuia.
accepţie .y/‘[At: MAIORESCU, CR. II, 296 / V: -ţiune / PI: -iz / E: fr acception, lat acceptio + -onis] Sens al unui cuvânt Si: înţeles, accepţiune sfvz accepţie
acces sn [At: MAIORESCU, D. II, 134 / PI: -e, (rar) -uri / E: fr acces, lat accesus] 1 Posibilitate de a ajunge Ia un loc sau la o persoană. 2 (Med) Tulburări clinice ale organismului care se manifestă brusc, în stare de sănătate aparentă şi care se repetă la anumite intervale. 3 Izbucnire violentă (şi trecătoare) a unei stări sufleteşti.
accesibil, -ă a [At: MAIORESCU, D. II, 53 / PI: -i, -e / E: fr accesible, lat accessibilis] La care se poate ajunge cu uşurinţă.
accesibilitate sf [At: MAIORESCU, CR. II, 340 / PI: -taţi / E: fr accesibilite, lat accesibilitas, -atis] însuşirea de a fi accesibil. accesie sfvz accesiune
acces'itsn [At: DA / PI: ? / E: fr accessit] (înv) Distincţie acordată celui care se apropie cel mai mult de condiţiile de premiere.
accesiune .y/'[At: HAMANGIU, C. C. 155 / P: -si-u- I V: -sie / PI: -ni / E: fr accession, lat accessio] (Jur) Mod de dobândire a unei proprietăţi rezultând din alipirea (naturală sau prin intervenţia omului) a unui bun la un alt bun. accesor, ~oară a, sn vz accesoriu
8
ACHIAN
accesoriu, -ie [At: HASDEU, I. C. 31 / V: -or, -oară l PI: ~ii / E: fr accessoire, lat accesorius] 1-2 >v«, « (Obiect, piesă etc.) care constituie un element secundar, anex, complementar. 3 a (D. drepturi) Secundar în raport cu un altul, dar legat de acesta.
accident [At: DA / PI: -e, -i IE: fr accident, lat accidens, -ntis] 1 sn întâmplare neprevăzută care poate provoca o avarie, rănirea sau moartea cuiva. 2 sn (Gig) Neregulari ta te a terenului. 3 sn (Fon; îs) - fonetic Modificare întâmplătoare, fără caracter de lege a unui sunet. 4 sm (Muz) Modificare a intonaţiei unei note Si: alteraţie. 5 sn Semn grafic care indică un accident (4).
accidenta vtr [At: MDA ms / Pzi: -tez / E: fr. accidanter] 1-2 A fi implicat într-un (sau a provoca un) accident (1).
accidental, -ă [At: BĂLCESCU, M. V. 4 / PI: -i,~e / E: fr accidentel] 1-2 a, av întâmplător. 3 a Secundar. 4 a (Muz; îs) Semn - Accident (5).
5	a (Muz; îs) Linii ~e Linii situate deasupra sau dedesubtul portativului.
accidentare s/[At: MDA ms / PI: -tari / E: accidenta] 1-2 Implicare într-un (sau provocare de) accident (1) Si: accidentat1 (1-2).
accidentat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: accidenta] 1-2 Accidentare (1-2).
accidentat2, -ă [At: DA / PI: -aţi, -e / E: accidenta cf fr accidente] 1-2 smf, a (Persoană) care a suferit un accident (1). 3 a (D. teren, forme de relief etc.) Care prezintă neregularităţi.
accidenţe sfp [At: DEX2 / E: ger Akzidenz] Lucrări tipografice de tip special care folosesc în mod variat literele, liniile şi ornamentele în scopul realizării unor efecte de reclamă. acciz sn vz acciză
accizar sm [At: DA / V: -csizar / PI: -i / E: acciz + -ar] Funcţionar care încasează accizele.
acciză sf | At: PRETORI AN, DR. C. 110 / V: (înv) -iz (PI: -zuri) / PI: -ze / E: fr. accise] 1-2 Taxă (vamală). acefal, -ă a [At: DA / PI: -i, -e / E: fr acephale] (Zgl; duni) Fără cap. acefalie sf [At: DEX2 / E: fr acephalie] 1 (Zlg) Lipsă a capului, specifică unor animale inferioare. 2 (Med) Monstruozitate congenitală (incompatibilă cu viaţa) care constă în lipsa capului la făt.
acel1, acea ad [At: COD. VOR.2 16V/13 / G-D: -ui, -ei (PI: -or) / PI: -ei, -le / E: lat ecce-illu, ecce-illa] 1-2 (Antepus) Care este (relativ) depărtat în spaţiu sau în timp de vorbitor. acel2, acea pd vz acela
acela, aceea ad, pd [At: COD. VOR.2 4973 / G-D: -luia, -leia / (PI: -lord) / V: (înv) acel, acea / PI: -eia, -elea / E: lat ecce-illu, ecce-illa] 1-2 pd ad (Indică fiinţa sau obiectul) Care este (relativ) depărtat în spaţiu sau în timp de vorbitor. 2 (îrg; îlav) Ca —la, ca -ea însemnat . 3 (îlav) De aceea Din această cauză. 4 (îlav) Drept aceea Deci . 5 (îlav) In afară de aceea în plus. acelalalt, acealalaltă pd vz celălalt
acelaşi, aceeaşi ad, pd [At: COD. VOR.2 83710 / PI: -ceiaşi, -leaşi / G-D: -luiaşi, -leiaşi, (PI: -loraşi) / E: acela + -.vi] 1-2 (Care este) tot acela. 3-4 Chiar acela. acera vi vz acira
aceracee sf [At: DEX2 / E: fr aceracee] 1 (Lpl) Familie de plante leguminoase dicotiledonate, cu frunze opuse, cu flori grupate în inflorescenţe şi cu fructe disamare, folosite în industria lemnului sau ca plante decorative. 2 (Lsg) Plantă care face parte din această familie.
acerateriu sm [At: DEX2 / V: -therium / E: lat acerateriu] Mamifer fosil neozoic, strămoş al rinocerului, caracterizat prin absenţa cornului. aceratherium sm vz acerateriu aceră sfvz acvilă
acerb, -ă a [At: DEX2 / PI: -i, -e / E: fr acerbe, lat acerbus] 1 Necruţător. 2 înverşunat. 3 Aspru. 4 Agresiv. 5 Caustic.
acest, această ad [At: COD. VOR.2 1771 / PI: -ceşti, -e / G-D: -ui, -ei (PI: -stor) / E: lat ecce-istu, ecce-ista] 1-2 (Antepus) Care este (relativ) apropiat în spaţiu sau în timp de vorbitor. 3 (în legătură cu substantive
care denumesc momentul sau perioada în care se petrece o acţiune). Care este în curs Si: curent, prezent.
acesta1, aceasta ad,pd [At: COD. VOR.2 4V/13 / PI: -eştia,-tea / G-D: -tuia, -teia, (PI: -ra) / E: ecce-istu, ecce-ista] 1-4 pd Indică fiinţa (sau obiectul) care este (relativ) apropiat de vorbitor. 5 ad (Postpus) Acest (1). acesta2, -asta pr vz acest
acestaşi, -astaşi ad, pd [At: COD. VOR 2 677 marg. / PI: -ştiaşi, -asteaşi / G-D: -stuiaşi, -steiaşi, PI: -storaşi / E: acesta + -şi] 1-2 (înv) (Care este) tot acesta; chiar acesta. 3 (îvr; îlav) Intr-aces-chip Astfel.
acetaldehidă sf [At: DEX2 / PI: -de / E: fr acetaldehyde] (Chm) Aldehidă acetică.
acetamidă sf [At: DEX2 / PI: -de / E: fr acetamide] (Chm) Amidă a acidului acetic.
acetat sm [At: PONI, CH. 296 / PI: -aţi / E: fr acetate] 1-2 Sare sau ester ale acidului acetic.
acetazolam'idă .v/ [At: DEX2 / PI: -de / E: fr acetazolamyde] Diuretic folosit în cazurile de insuficienţă cardiacă, de criză hepatică etc.
acetic, -ă a [At: DA / PI: -ici, -ice / E: fr acetique] (îs) - acetic Acid organic obţinut sintetic sau prin oxidarea alcolului etilic ca lichid incolor, cu miros înţepător folosit în industria chimică, farmaceutică şi în alimentaţie Si: oţet.
acetifica vt [At: DEX2 / Pzi: acetific / E: fr acetifier] A transforma alcoolul etilic în acid acetic.
acetificare sf [At: DEX2 / E: acetifica] Transformare a alcoolului etilic în acid acetic.
acetil sm [At: DEX2 / PI: -i / E: fr acetyle] (Chm) Radical organic mono-valent, derivat de la acidul acetic.
acetilacetic a [At: DEX2 / E: fr acetylacetique] (Chm; îs) Acid - Acid instabil care se descompune în acetonă şi bioxid de carbon.
acetilare sf [At: DEX2 / PI: -lari / E: acetil] Proces chimic de indroducere a radicalului acetil în molecula unui compus organic.
acetilenă s/[At: DA / E: fr acetylene] Gaz incolor rezultat din acţiunea apei asupra carbidului, utilizat în industria chimică, la iluminat, sudură etc.
acetilsalicilic a [At: DEX2 / E: fr acetylsalicylique] (îs) Acid - Medicament folosit în stările gripale pentru proprietăţile sale febrifuge şi analgezice Si: aspirină.
acetihxră sf [At: DEX2 / PI: -ri / E: fr acetylure] Derivat al hidrocarburilor acetilenice.
acetobutirat sm [At: DEX2 / PI: -aţi / E: fr acetobutyrate] (îs) ~ de celuloză Ester mixt al celulozei, folosit la fabricarea fibrelor de celuloză, a lacurilor, emailurilor etc.
acetofan sn [At: DEX2 / E: fr acetophane] Folie transparentă folosită ca suport pentru desenele animate.
acetofenonă .y/‘[At: DEX2 / PI: -ne / E: fr acetophenone] Cetonă mixtă cu miros plăcut, solubilă în alcool şi în eter, folosită în industria farmaceutică şi a parfumurilor.
acetonă sf [At: PONI, CH. 302 / PI: -ne / E: fr acetone] Lichid incolor, volatil şi inflamabil folosit ca solvent.
acetonemie sf [At: DEX2 / E: fr acetonemie] Prezenţă anormală a acetonei în sânge, mai ales la bolnavii de diabet.
acetonurie .v/’[At: DEX2 / E: fr acetonurie] Prezenţă a acetonei în urină, întâlnită în diabet, în stările de inaniţie etc.
acetos, -oasă a [At: DA / PI: -oşi, -oase / E: fr aceteux] Cu gust de oţet (1) Si: acru.
achenă .v/'[At: DEX2 / PI: -ne / E: fr akene] Tip de fruct indehiscent, a cărui sămânţă, acoperită cu un înveliş tare, nu e sudată de acest înveliş.
acherontic, -ă a [At: DEX2 / PI: -ici, -ice / E: fr acherontique] (Rar) Subpământean. acheţ sn [At: HEM 203 / PI: -e / E: ac + -eţ] (Ban) Acar1. achian sn vz ocean
ACHIESA
achiesa vi [At: DEX2 / P: -chi-e- / Pzi: -sez / E: fr acquiescer] 1 (Rar) A accepta condiţiile dintr-o acţiune juridică. 2 A renunţa Ia atacarea unei hotărâri judecătoreşti.
achiesare sf [At: DEX2 / P: -chi-e- l PI: -sări / E: achiesa] 1 (Rar) Recunoaştere, de către un acuzat, a pretenţiilor dintr-o acţiune de justiţie.
2	Renunţare la atacarea unei hotărâri a justiţiei.
achilie sf [At. DEX2 / PI: -ii / E: irachylie] 1-2 Absenţă sau diminuare a secreţiilor digestive sau a unora dintre componentele lor (acid clorhidric, pepsină etc.) întâlnită în cancerul gastric şi în anemia pernicioasă.
achilimit, -ă a [At: HEM 170 / PI: -iţi, -e / E: ns cf mg kellem, kellemiteni] (îrg) Chivernisit. achindei sn vz chindie achindie sfvz chindie
achinezie sf [At: DEX2 / E: fr akinesie] 1 Imposibilitate de a executa mişcări. 2-3 Imposibilitate (şi rigiditate) a muşchilor, fără ca bolnavul să fie paralizat.
achingiu sm [At: DEX2 /PI: ~i// E: tc akinci] (în evul mediu,în Imperiul Otoman) Călăreţ turc care trăia din prada de război. achisitiv sn vz achizitiv achisitor, -oare smf vz achizitor
achit sn [At: PRETORI AN, DR. C. 67 / PI: -uri / E: fr acquit] (Jur; d. agenţii fiscali; îe) A fi (sau a se afla) în ~ A nu rămâne dator după încheierea socotelilor.
achita [At: DA ms / Pzi: achit / E: fr acquiter] 1-2 vtr A(-şi) plăti o obligaţie materială sau morală. 3 vt (Jur) A declara pe cineva nevinovat (prin judecată). 4 vt (Pfm) A omorî.
achitare sf [At: ŞTEFĂNESCU, C. 41 / PI: -tari / E: achita] 1 îndeplinire a unei obligaţii materiale sau morale Si: achitat. 2 (în tranzacţii comerciale) Declaraţie a purtătorului care confirmă primirea sumei înscrise pe poliţă.
achitat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: achita] Achitare (1). achitat2, -ă a [At: DA ms / PI: -aţi, -e / E: achita] 1 (D. obligaţii materiale sau morale) Care a fost îndeplinită în totalitate. 2 (D. o sumă de bani) Care a fost plătită integral. 3 (Pfm; d. oameni) Omorât2.
achiu1 sni [At: BĂRCIANU / E: lat apium] (Bot; înv) Ţelină (Apium graveolens).
achiu2 sn [At: CONV. LIT. II, 212 / PI: -ri / E: (1) rs Ky, pn kij; (2) fr acquit] 1 (Mol; la biliard) Tac. 2 (Mun; înv; îe) A da ~ A da prima lovitură de bilă pentru a hotărî care jucător va începe jocul.
achizitiv, ~ă a [At: DA ms / V: -isi-, acquisi- / PI: -i, -e / E: fr acquisitif] 1 (Jur; d. un titlu) Pe baza căruia se dobândeşte un drept sau un bun. 2 Care are valoarea unei achiziţii (3).
achizitor, -oare [At: CADE / V: achisitor, acquisitor / PI: -i, -oare / E: fr acquisiteur] 1-2 smf, a (Persoană) care face o achiziţie (3). 3-4 a (Jur; d. un titlu) Achizitiv (1-2).
achiziţie sf [Ai: HAMANGIU, C. C. 330 / V: (înv) -ţiune / P: -ţi-e / PI: -ii / E: fr acquisition, lat acquisitio, -onis] 1 Formă de comerţ constând în cumpărarea de produse sau de materiale (pe baza unor contracte speciale). 2 Procurare de bunuri, obiecte etc. (de preţ). 3 Bun obţinut printr-o achiziţie (2). 4 (îe) A face o ~ A procura un lucru de preţ în condiţii avantajoase.
achiziţiona vt [At: CONTEMP., Seria II, 1951, nr 223, 4 / P: -ţi-o- / Pzi: -nez / E: achiziţie + -ana] 1 A procura produse sau materiale. 2 A procura obiecte rare.
achiziţionare sf [At: DA ms / P: -ţi-o- / PI: -nări / E: achiziţiona)
1	Procurarea de produse sau materiale. 2 Procurarea de obiecte rare. achiziţiune sf vz achiziţie aci1 av vz aici
aci2 sm [At: LEX. MARS. 224 / PI: - / E: mg ăcs] (înv; Ban) Tâmplar. acid av vz aici
acianopsie .v/[At: DEX2 / P: -ci-an- / E: fr acyanopsie] Defect de vedere care constă în incapacitatea de a distinge culoarea albastră. aciaşi av vz aci
aciăra av vz acira
acic sn [At: ŞIO 11, 1 / PI: -uri l E: tc agik] (înv) Luntre în formă de şaică. acicea av vz aici
aciciuca av [At: T. PAPAHAGI, M. 173 / E: acicea + -uc] Aici. aciclic, -ă a [At: ENC. AGR. I, 39-40 / PI: -ici, -ice / E: a- + ciclic] (Bot; d. flori) Care are organele (bractee, sepale, petale, stamine şi cârpele) aşezate pe o linie spirală continuă.
aciculsm [At: DEX2 / PI: -i / E: fr acicule] 1 Spin mic, subţire şi drept care se găseşte la unele plante. 2 Fir de păr de forma unui ghimpe la unele specii de viermi.
acicular, -ă a [At: GRECESCU, FL. 257 / PI: -i, -e / E: fr aciculaire] (Bot; d. frunze, spini) Care are formă de ac (1).
acid [At: PONI, CH. 30 / A şi: (după lat) acid / E: fr acide, lat acidus] 1-2 sm, a (Chm) (Substanţă) care, în soluţie apoasă, are gust acru şi înroşeşte hârtia de turnesol, iar în combinaţie cu metalele, formează săruri.
acidamină .y/‘[At: DEX2 / PI: -ne / E: fr acidamine] Produs obţinut prin transformarea treptată a albuminoidelor alimentare.
acidifica vtr [At: DEX2 / Pzi: acidific / E: fr acidifier] 1-2 A (se) transforma în acid.
acidificabil, -ă a [At: NEGULICI / PI: -i, -e / E: ns cf fr acidifiable] (Chm) Care poate fi transformat într-un acid (1).
acidificant, -ă a [At: NEGULICI / PI: -nţi, -e / E: ns cf fr acidifiant] (Chm) Care transformă o substanţă în acid (1). acidificare sf [At: DEX2 / PI: -cări / E: acidifica] Transformare în acid. acidificat, -ă a [At: DEX2 / PI: -aţi, -e / E: acidifica] Transformat în acid.
acidificaţie sfs [At: NEGULICI / E: fr acidification] Proces de transformare a unei substanţe în acid (1).
acidimetrie sf[Av. DEX2 / PI: ~i/ / E: fr acidimetrie] Metodă volumetrică de determinare a concentraţiei unui acid prin neutralizare cu o bază.
acidimetru sn [At: DEX2 / PI: -re / E: fr acidimetre] Aparat pentru măsurarea concentraţiei de ioni de hidrogen a unei soluţii.
aciditate sfs [At: LTR / E: fr acidite, lat aciditas, -atis] 1 (Chm) Cantitatea de acid dintr-o soluţie. 2 (Med; îs) ~ gastrică Creştere a cantităţii de acid din sucul grastic.
acidofil a [At: DEX2 / E: fr acidophile] (îs) Lapte - Produs lactat dietetic, de culoare albă-gălbuie, preparat din lapte de vacă sterilizat, cu un anumit conţinut de bacterii şi fermentat.
acidorezistmţă .s/[A-t: DEX2 / E: acid + rezistenţă] Proprietate a unor bacterii colorate cu anilină de a rezista Ia acţiunea decolorantă a acizilor.
acidoză sfs [At: DA ms / E: fr acidose] (Med) Perturbare a echilibrului dintre acizi şi baze în organism, ca urmare a creşterii patologice a acidităţii.
acidula vtr [At: DA ms / Pzi: ~/ez / E: fr aciduler, it acidulare] 1 (Chm) A da unei soluţii proprietăţile unui acid. 2 (Chm) A amesteca un lichid cu un acid. 3 A da un gust acrişor unei băuturi.
acidulare .y/‘[At: DA ms / PI: -lări / E: acidula] 1 (Chm) Tratarea unei soluţii astfel încât să dobândească proprietăţile unui acid Si: acidulat1 (1).
2	(Chm) Amestecarea unui lichid cu un acid Si: acidulat1 (2). 3 Tratarea unei băuturi astfel încât aceasta să capete un gust acrişor Si: acidulat1 (3).
acidulat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri i E: acidula] 1-2 (Chm) Acidulare (1-2). 3 Acidulare (3).
acidulat2, -ă a [At: PONI, CH. 280 / PI: -aţi, -e / E: acidula] (D. alimente, soluţii etc.) 1 Care a primit un adaus (mic) de acid. 2 Acrit uşor.
acie .y/'[At: CONV. LIT. XXV, 608 / A: ? / PI: ? / E: net] (Trs) Metodă populară folosită pentru a feri vacile de descântătură. adera v vz acira acieşi av vz aici acii av vz aici aciişi av vz aici
acil sm [At: DEX2 / PI: -i l E: tracii] Radical monovalent al unui acid organic.
10
ACOLEA
acila vr [At: DEX2 / Pzi: -lez / E: fr aciler] A introduce, pe cale chimică, un radical acil în molecula unui compus organic în scopul obţinerii de cetone, esteri şi amide. aclle av vz aici acilea av vz aici
acin sn [At: DEX2 / PI: -e / E: fr aciunus] Mi£ă dilataţie, în formă de boabă de strugure, a capătului terminal al unei glaikle sau al unei bronhiole.
acina1 vr [At: PASCA, GL. / Pzi: acin şi -nez. l B: net] (Reg) A se speria foarte tare.
acina2 vi [At: BL IV 64 / Pzi: 3 ~nă / E: net] (Reg; d. lună) A răsări târziu după apusul soarelui.
acinos, -oasă a [At: DEX2 / PI: -oşi, -oase / E: fr acineux] 1 Care prezintă acine. 2 Care are forma unor boabe de strugure.
acintuş sm [At: HEM 184 / PI: -i / E: ns cf lat hyacinthus] (Bot; Trs) Zambilă (Hyacinthus orientalis). acioa v vz aciua
acioaie sfi [At: CUV. D. BĂTR. II, 260 / E: net] 1-2 (îvp) Aliaj sau metal (mai ales alamă, aramă, bronz) din care se fac sfeşnice, cădelniţe, clopote etc.
acioală şf [At: HEM 187 / PI: ~le / E: aciola\ (Reg) 1 Adăpost. 2 Şopron. acioare sfvz aciuare acioat1 sn vz aciuat1 acioat2, -â a vz aciuat2
aciola vr [At: HEM 188 / P: a-cio-la / Pzi: aciol, -lez / E: ns cf aciua] (îvp) A se aciua.
aciolare .s/[At: MDA ms/ P: a-cio-la-re / PI: -lari / E: aciola] (îvp) Aciuare.
aciolatJsn [At: MDA ms / P: a-cio-lat / PI: -uri / E: aciola] (îvp) Aciuare. aciolat2, -ă a [At: MDA ms / P: a-cio-lat / PI: -aţi, -e l E: aciola] Care s-a aciuat. aciotor sm vz aciuător acipăi v vz achipui acipăire sf vz achipuire acipăit1 sn vz achipuit1 acipăit2, -ă a vz achipuit2
acipensericultură ,v/'[At: DEX2 / E: acipensirid + cultură] Ramură a pisciculturii care se ocupă cu cultura sturionilor. acipensendsm [At: DEX2 / PI: -izi / E: cf lat acipenser] (Zlg) Sturion. acira vi [At: CORESI, ap. HEM 159 / V: aciăra, -iera / Pzi: acir / E: net] (îvr) 1 A aştepta. 2 A stărui. 3 A pândi. acirat1 sn [At: ANON. CAR. / E: acera] (îrg) Aşteptare. acirat2, -ă a [At: MDA ms / PI: -ţi, -e / E: acira] (îrg) Care este aşteptat. aciră sfvz acvilă.
aciu sm [At: BIBLIA (1688) / PI: acii / E: mg des] (îrg) Dulgher. aciua vtr [At: CORESI, ap. HEM 192 / P: a-ciu-a /V: —uia / Pzi: -uez, / E: lat accubiliare] (îrg) 1-2 A (se) adăposti. 3-4 A (se) odihni. 5-6 (Pex) A (se) linişti.
aciuare sf [At: CANTEMIR, ap. HEM 192 / V: -uiare/ P: a-ciu-a / PI: -uări / E: aciua] (îrg) 1 Adăpostire. 2 Odihnire. 3 (Pex) Liniştire.
aciuaş sn [At: SBIERA, P. 217 / P: a-ciu-aş I PI: -e / E: aciua + -aş] (Pop; rar) Adăpost.
aciuat1 sn [At: MDA ms / V: ~uiat1 / PI: -uri / E: aciua] (îrg) 1 Adăpostire. 2 Odihnire. 3 (Pex) Liniştire.
aciuat2, -ă a [At: CANTEMIR, IST. 94 / V: -uiat2 / P: a-ciu-at /: PI: -aţi, -e / E: aciua] (îrg) 1 Adăpostit2. 2 Odihnit2.
aciuător sm [At: DA ms / V: aciotor / PI: -oare / E: aciua + -(ă)tor] (îrg) Adăpost.
aciugă sf [At: VICIU, GL. / PI: -uge / E: net] (Reg) Lemn gros, bătrân, netăiat.
aciuia vtr [At: VĂCĂRESCUL, IST. 284 / Pzi: -iese / E: aciua] (Pfm) 1-6 A (se) aciua <1-6). aciuiare sf [Ai: MDA ms / PI: -iări / E: aciuia] (Pmf) 1-6 Aciuiare (1-6). aciuiat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: aciuia] (Pfm) 1-6 Aciuiare (1-6).
aciuiat2, -ă a [At: MDA ms / PI: ~ar/, -e / E: aciuia] (Pfm) 1-6 Care s-a aciuat (1-6). aciui vtr vz aciua
aclama vt [At: ODOBESCU, S. II, 523 / Pzi: aclam / E: fr acclamer, lat acclamare) 1-3 A-şi manifesta aprobarea, simpatia sau entuziasmul prin urale sau aplauze Si: a aplauda, a ovaţiona.
aclamare sf[At: MAIORESCU, D. I, 8 / PI: -mări / E: aclama] 1-3 Manifestare a aprobării, simpatiei sau entuziasmului prin urale sau aplauze Si: aclamat1, aplaudare, ovaţionare. aclamat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: aclama] 1-3 Aclamare (1-3). aclamat2, -ă a [At: DA ms / PI: -aţi, -e / E: aclama] Primit cu ovaţii. aclamaţie sf [At: CADE / V: (înv) -ţiune / PI: ~i/ / E: fr acclamation, lat acclamatio] (Mpl) 1-3 Strigăt de aprobare, simpatie sau entuziasm. aclamaţiune sfvz aclamaţie aclaz sn vz atlaz
aclimata vtr [At: CADE / Pzi: -tez / E: fr acclimater] 1-4 A (se) aclimatiza (1-4).
aclimatare şf[At: CADE / PI: -tări / E: aclimata] 1-2 Aclimatizare (1-2). aclimatat1 sn [At: DEX2 / PI: -uri / E: aclimata] 1-2 Aclimatizat1 (1-2). aclimatat2 -a a [At: DEX2 / PI: -aţi, -e t E: aclimata] 1-2 Aclimatizat2 (1-2)
aclimataţie .y/ [At: DA ms / V: (înv) -iune / PI: ~i/ / E: fr acclimatation] 1-2 (Rar) Aclimatizare (1-2). aclimataţiune sfvz aclimataţie
aclimatiza vtr [At: DA / Pzi: -z.ez / E: ger akklimatisieren] 1-2 (D. plante, animale etc.) A (se) adapta la un climat nou Si: a (se) aclimata (1-2). 3-4 vtr (D. oameni; fig) A (se) obişnui cu noi condiţii de viaţă Si: a (se) aclimata (3-4).
aclimatizare sf [At: DA / PI: -zări f E: aclimatiza] 1 Adaptare la un climat nou Si: aclimatare (1), (rar) aclimataţie (1), aclimatizat (1). 2 (Fig) Obişnuire cu noi condiţii de viaţă Si: aclimatare (2), (rar) climataţie (2), aclimatizat (2).
aclimatizat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: aclimatiza] 1-2 Aclimatizare (1-2) Si: aclimatat1 (1-2).
aclimatizat2, -ă a [At: MDA ms / PI: -aţi, -e / E: aclimatiza] 1 Care este adaptat la un climat nou Si: aclimatat2 (1). 2 Care s-a obişnuit cu noi condiţii de viaţă Si: aclimatat2 (2).
aclinic, -ă a [At: DEX2 / PI: -ici,-ice / E: fr aclinique] (D. o regiune) Lipsită de câmp magnetic. aclo av vz acolo aemu av vz acum aemuşi av vz acuşi
aemuşi av [At: N. COSTIN, ap. LET. I A 27/38 / E: aemu + şi] (îvr) Acuşi.
acnee sfs [At: DA ms / E: fr acne] 1 (Med) Boală de piele, caracterizată prin apariţia a numeroase coşuri. 2 (Pgn) Coşuri.
acneiform, -ă a [At: DEX2 / P: -ne-i- / PI: -i, -e / E: fr acneiforme] (Med) Care are aspect de acnee. acnu av vz acum acnuma av vz acum acoace1 v vz coace acoace2 av vz încoace acoaci av vz încoace
acoi sn [At: ANON. CAR. /V: -on / PI: -oaie / E: ac + -oi, cf it agone] Ac (1) mare. acol sn vz ocol
acoladă sn [At: CARAGIALE, S. U. 35 / PI: -de / E: fr accolade] 1 Ceremonial medieval de învestire a unui cavaler, constând dintr-o îmbrăţişare şi o atingere cu latul spadei. 2 Semn grafic în formă de arc ce uneşte, pe vertical sau orizontal, cuvinte, formule, cifre, portative muzicale etc. acole av vz acolea
acolea av [At: VARLAAM, C. 380/1 / V: -le / A: acolea / E: ns cf acolo] 1 Pe aici, prin apropiere. 2 (îvr) Acolo.
11
ACOLIE
acolie .v/‘[At: DEX2 / E: fr acholie] 1-2 Absenţă sau diminuare notabilă a secreţiei biliare.
acoleşi av [At: CANTEMIR, HR. 74/21 / A: net / E: acole + -şi] (îvp) Tot acolea.
acolisi vr [At: (a. 1631) HEM 199 / V: -losi, ocolişi / Pzi: ~sesc / E: ngr ăxâXXTfru aor. lui axatâ] 1 (Mol; înv) A se ţine de capul cuiva (cu intenţii rele). 2 (îvr)A nu lăsa din stăpânire ceea ce este cucerit.
aco/isire sf [At: (a. 1818) GCR II, 221/18 / Pi: -ri / E: acolisi] 1 (Mol; înv)Ţinere de capul cuiva (cu intenţii rele) Si: acolisit^l), acolisitură (1).
2	(îvr) Păstrare a ceea ce este cucerit Si: acolisit1 (2) acolisitură (2).
acolisit1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: acolisi] 1 (Mol; înv) Acolisire (1). 2 (îvr) Acolisire (2).
acolisit2, -ă a [At: MDA ms / PI: -iţi, -e / E: acolisi] 1 Care se ţine de capul cuiva (cu intenţii rele). 2 (îvr) Care nu lasă din stăpânire ceea ce a cucerit.
acolisitor, -oare [At: BELDIMAN, T. 400 / V: -toriu, -rie / PI: -i, -oare IE: acolisi + -tor] (înv; Mol) 1-2 smf, a (Persoană) care se cramponează de cineva (cu intenţii rele) Si: obraznic. 3 a Molipsitor. âcolisitoriu, -rie a vz acolisitor
acolisitură .ş/[At: (a. 1648) HEM 200 / Pi: -ri / E: acolisi + -tură] (înv)
1	Acolisire (1). 2 Acolisire (2).
acolit sm [At: CADE / PI: -iţi / E: fr acolyte, lat acolytus] 1 Slujitor cu rang inferior în clerul catolic, cu atribuţii legate de serviciul divin. 2 Persoană care ajută pe cineva într-o acţiune. 3 Persoană care urmează ideile, teoriile cuiva. 4 (Spc) Persoană care ajută pe cineva într-o acţiune criminală, un complot, o uneltire etc. Si: complice, părtaş.
acolo av [At: (a. 1651) HEM 201 / V: (reg) aclo / A şi: acolo! E: lat eccurn illoc] 1 în acel loc (relativ depărtat de vorbitor). 2 (îvr) într-o perioadă îndepărtata Si: atunci. 3 (îlav) Până ~ Până la o situaţie care depăşeşte limita.
acoloşi av [At: CANTEMIR, HR. 149 / E: acolo + -şi] (îvr) Tot acolo. acomercial, -ă a [At: DEX2 / P: -ci-al / PI: -i, -e / E: a5- + comercial] (D. atitudini, manifestări) Care este lipsit de spirit comercial.
acomoda vr [At: DA / Pzi: -dez / E: fr accommoder, lat accommodare] A se deprinde cu noi condiţii (de viaţă, de muncă etc.) Si: a se adapta, a se obişnui.
acomodâbily -ă a [At: DA ms / PI: -i, -e / E: fr accommodable] 1 Care se poate acomoda. 2 Cu care te acomodezi uşor.
acomodare sf [At: DA / PI: -dări f E: acomoda] Deprindere cu noi condiţii (de viaţa, de muncă etc.) Si: acomodat1, adaptare, obişnuire. acomodat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: acomoda] Acomodare. acomodat2, a [At: DA / PI: -aţi, -e / E: acomoda] Care s-a deprins cu noi condiţii (de viaţă, de muncă etc.) Si: adaptat1, obişnuit.
acomodăţie .s/[At: PARHON, B. 62/3 / V: ~iune / PI: -ii / E: lat accommodatio, -onis] (Rar) Acomodare. acomodaţiune sf vz acomodaţie
acomodeală .v/’[At: GR. S. IV, 232 / PI: -di I E: acomoda + -eală] Acomodare.
acompania vt [At: EMINESCU, N. 46 / P: -ni-a / Pzi: -hz. / E: fr accompagner] 1 A însoţi. 2 A executa partea de acompaniament a unei piese muzicale.
acompaniament sn [At: ODOBESCU, S. III, 100 / PI: -e / E: fr accompagnement, it accompagnamento] Totalitatea elementelor armonice, ritmice subordonate uneia sau mai multor linii melodice principale, vocale sau instrumentale.
acompaniat1 sn [At: DA ms / P: -ni-at / PI: -uri / E: acompania] Acompaniere.
acompaniat2 -ă a [At: DA ms / P: -ni-at / PI: ~ar/, -e / E: compania] Care are acompaniere.
acompaniator, -oare smf [At: DA / V: -ietor, -oare / P: -ni-a- / PI: -i, -oare / E: acompania + -tor] 1-2 Persoană care acompaniază (2).
acompaniere .y/’[At: SBIERA, F. S. 326 / P: -ni-e- / PI: -ri / E: acompania] Executare a părţii de acompaniament a unei piese muzicale.
acompanietor, -oare smf vz acompaniator acompt sn vz acont acon sn vz acoi
acondroplazie sf[At: DEX2 / E: fr achondroplasie] Boală congenitală caracterizată prin oprirea creşterii oaselor membrelor, în contrast cu dezvoltarea normală a oaselor capului şi ale trunchiului.
aconit sm [At: BRANDZA, FL. 10-13 / PI: -iţi / E: fr aconit, it aconito, lat aconitum, ngr axâvnou] (Bot) Omag (Aconitum variegatum).
aconitină .ş/[At: DEX2 / PI: -ine / E: fr aconitine] Substanţă alcaloidă extrasă din omag care provoacă inhibiţia centrilor nervoşi ai aparatului respirator, circulator şi vasomotor. aconiţă sf[At: HEM 203 / PI: -ţe / E: acoi + -niţă] (Ban) Acar1. acont sn [At: HAMANGIU, C. C. 376 / V: aconto / E: it acconto, fr acompte] 1-2 Sumă de bani plătită (sau încasată) înainte din preţul unor servicii, al unor furnizări sau dintr-o datorie Si: avans, (pop) arvună, aconta vt [At: DEX2 / Pzi: -tez / E: acont] A plăti un acont Si: a arvuni, acontare .v/'[At: DEX2 / PI: -tari / E: aconta) Plătire a unui acont Si: arv unire, aconto sn vz acont
acoperământ sn [At: CORESI, PS. 34 / V: -rent-, (pop) co- / E: acoperi + -mânt] Ceea ce serveşte la acoperit Si: (îvr) acopereală.
acopereală sf [At: N. A. BOGDAN, ap. TDRG 475 / PI: -eli / E: acoperi + -eală] (îvr) Acoperământ. acoperemănt sn vz acoperământ
acoperi [At: CORESI, PS. 77 / Pzi: acopăr,acoper, 3 -peră, (reg) -pere, (îrg) acoapere, Cj 3 -pere / E: lat acco(o)perire) 1 vr (înv) A înveli de jur-împrejur. 2 vt (C. i. obiecte sau fiinţe) A pune deasupra în scop de protecţie, împodobire etc. 3 (Spc) vt A pune acoperiş unei clădiri. 4 vt (Fig) A copleşi. 5 vr (îvr) A se umple. 6 vt (îe) A ~ cheltuielile A face faţă cheltuielilor. 7 vt (Fig) A ascunde o faptă (reprobabilă). 8 vt A aplica un strat de material pe o suprafaţă pentru a o face mai rezistentă, a o înfrumuseţa etc. 9 vt (Mii) A executa o acoperire (9). acoperire sf [At: CHEIA ÎN., ap. GCR I, 237/5 / PI: -ri / E: acoperi]
1	(înv; ccr) Învelire de jur-împrejur. 2 (Cer; înv) Scut. 3 (înv) Veşmânt.
4	Punere deasupra în scop de protecţie, împodobire etc. 5 (Spc) Aşezare a acoperişului pe o clădire. 6-7 Posibilitate de a face faţă unei plăţi, unei cheltuieli. 8 Aplicare a unui strat de material pe o suprafaţă pentru a o face mai rezistentă, a o înfrumuseţa etc. 9 (Mii) Ansamblu de măsuri pentru protecţia trupelor şi a obiectivelor împotriva atacurilor inamice. 10 (Fig) Ascundere a unei fapte (reprobabile).
acoperiş sn [At: LB / PI: (înv) -e, -uri / E: acoperi + -iş] 1 (înv) Capac.
2	(înv; îs) -ul ţâţelor Sutien. 3 (înv; îs) -ul capului muieresc Basma.
4	Parte superioară a unei clădiri Si: (pop) acoperământ, culme.
acoperit1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: acoperi] 1-9 Acoperire (1-9) acoperit2, ~ă [At: (a. 1574) ap. HEM 210 / PI: ~ir/, -e / E: acoperi] 1 a Care este învelit. 2 a (D. clădiri) Care are acoperiş (4). 3-4 a, av Tăinuit. 5-6 a, av (D. oameni; fig) Lipsit de sinceritate Si: fals, făţarnic, ipocrit, prefăcut. 7-8 a, av Ascuns.
acoperitor, -oare [At: BIBLIA (1688), 50V7 / V: (îvr) -iu l PI: -i, -oare / E: acoperi + -tor] 1-9 a Care acoperă (1-9). 10 a (îvr) Ocrotitor.
11	sf Acoperământ.
acoperitură .v/’[At: BIBLIA (1688), ap. DA ms / PI: -uri / E: acoperi + -tură] (înv) 1-8 Acoperire (1-8).
acord sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 70 / PI: -uri l E: fr accord, it accordo] 1 înţelegere între două sau mai multe persoane fizice sau juridice.
2	(îe) A fi (sau a cădea, a se găsi) de ~ A se învoi la ceva. 3 (îlav) De comun ~ într-o perfectă înţelegere. 4 (îs) Plată în - Retribuire a muncii în raport cu rezultatele obţinute. 5 (Grm) Concordanţă în gen, număr, caz sau persoană la cuvinte legate între ele prin raporturi sintactice. 6 (Muz) Sonoritate rezultată din reunirea a cel puţin trei sunete de înălţimi diferite care formează o armonie.
ACRIMONIE
acordă [At: HASDEU, I. C. 6 / Pzi: acord (1,3), -dez (2) /E: fr accorder]
1	vt A realiza acordul gramatical. 2 vr (Muz) A aduce tonurile unui instrument muzical la înălţimea corectă. 3 vr A oferi.
acordabil, ~ă a [At: DA ms / PI: -i, -e / E: acorda + -bit] (Nob) 1-3 Care se poate acorda (1-3). acordaj sn [At: DEX2 / PI: -e / E: fr accordage] Acordare (2). acordant, —ă smf [At: DEX2 / PI: -nţi, -e / E: ger Akkordant] (Rar) Persoană care execută lucrări în acord (4).	j
acordare sf[At: DA / PI: -dări / E: acorda] 1 Realizare a unui acord gramatical Si: acordat1 (1). 2 (Muz) Aducere a tonurilor unui instrument muzical la înălţimea corectă Si: acordaj, acordat1 (2). 3 Oferire. acordat1 sn [At: MDA ms / PI: -«ri / E: acorda] 1-3 Acordare (1-3). acordat2, -d a [At: DA ms / PI: -ari, / E: acorda] 1 Dat2. 2 (Grm; d. unele părţi ale propoziţiei) Pus în acelaşi caz, număr, gen sau persoană ca şi cuvântul de care este legat printr-un raport de determinare. 3 (Muz; d. un instrument) Care are tonurile în consonanţă.
acordeon sn [At: DA / PI: -oane / E: fr accordeon, ger Akkordeon] Instrument muzical portativ cu burduf, clape şi başi, ale cărui sunete se produc prin vibraţia unor ane ii.
acordeonist, ~ă smfa [At: CONTEMP., Seria 11, 1948, nr. 112,6/3 / P: -de-o- ( PI: ~işti, ~e / E: fr accordeoniste, ger Akkordeonist] 1-2 (Persoană) care cântă la acordeon.
acordic, ~ă [At: DEX2 / PI: -ici, -ice / E: acord + -ic] 1 a (D. sunete muzicale) Care intră în componenţa acordului (6). 2 sf Disciplină care studiază diferitele acorduri (6) muzicale.
acorie sf[At: DEX2 / E: fr acorie] Anomalie congenitală care constă în absenţa pupilei.
acordor [At: DA / PI: (1) -i sm, (2) -oare sn / E: fr accordoir] 1 sm Persoană care se ocupă cu acordarea (2) instrumentelor muzicale. 2 sn Unealtă care serveşte la acordarea (2) instrumentelor muzicale.
acos,~oasă a [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 73v/21 /PI: -oşi, -oase / E: ac + -av] (îvr) înţepător.
acosta [At: DA / Pzi: -rez / E: fr accoster] 1 vi (D. nave) A se apropia de chei, de ţărm, de o geamandură etc. în vederea debarcării. 2 vt (Fig;
c.	i. persoane) A opri pe drum şi a adresa cuvinte supărătoare, jignitoare.
acostament sn [At: DA ms / PI: -e / E: fr accotement] Fâşie laterală din platforma unui drum, de obicei nepavată, situată la marginea părţii carosabile.
acostare sf[At: DA ms / PI: -rări / E: acosta] 1 (D. nave) Apropiere de chei, de ţărm, de o geamandură,în vederea debarcării Si: acostat1 (1).
2	(Dom) Oprire din drum şi adresare de cuvinte supărătoate, jignitoare Si: acostat2 (2).
acostat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: acosta] 1-2 Acostare (1-2). acostat2, -d a [At: MDA ms / PI: -ari, -e l E: acosta] 1 (D. nave) Care s-a apropiat de chei, de ţărm, de o geamandură, în vederea debarcării.
2	(D. oameni) Care este oprit din drum pentru a i se adresa cuvinte supărătoare, jignitoare.
acotiledon [At: DA / PI: -oane sn / E: fr acotyledone] 1 a Acotiledonat.
2	snp Vegetale care nu au embrion format înainte de germinare.
acotiledonat, -d a [At: CADE / PI: -ari, -e / E: fr acotyledone] (D. plante) Care are embrionul lipsit de cotiledoane Si: acotiledon (1), acoti-ledonic.
acotiledonic, ~ăa [At: GRECESCU, FL. 15 / PI: -ici, -ice / E: acotiledon + -ic] Acotiledonat.
acov sn [At: I. IONESCU, M. 734 / PI: -e / E: srb acov] (Ban) 1 Măsură de capacitate mai mare decât vadra Si: (Trs) acău. 2 Conţinutul unui acov (1). 3 Măsura împreună cu conţinutul.
acqua-tofana sf [At: DEX2 / P: a-cua~ / E: it acqua-tofana] Otravă celebră în Italia în sec. XVI-XVII. acquisitiv sn vz achizitiv
acraniat, -a smf [At: DEX2 / P: -ni-at / PI: -ari, -e / E: fr acraniate]
1	(Lpl) Subîncrengătură de animale primitive lipsite de craniu. 2 Animal care face parte din subîncrengătură acraniate (1).
acquisitor, -oare a vz achizitor
acreală .v/‘[At: VLAHUŢĂ, N. 75 / PI: -e/i / E: acri + -eală] 1 Acrire.
2	însuşirea de a fi acru (1). 3-4 (Cer) (Mâncare sau) băutură cu gust acru. 5-6 (Fig) (Fire sau) atitudine ursuză, supărăcioasă.
acre aţă sfs [At: (a. 1778) ap. HEM 211 / E: acru + -eaţă cf it agrezza] Acreală (1).
acredita vt [At: CADE / Pzi: -rez / E: fr accrediter] 1 (Fin) A deschide cuiva un credit comercial. 2 A numi un reprezentant diplomatic permanent într-o ţară străină. 3 (îe) A ~o idee A susţine o idee.
acreditant, -d [At: DEX2 / PI: -nţi, -e / E: acredita + -ant] (Rar) Care acreditează (1).
acreditare .v/'[At: HASDEU, l. C. 1,138 / PI: -rări / E: acredita] 1 (înv) Atestare. 2 Numire a unui reprezentant diplomatic permanent într-o ţară străină Si: acreditat1 (2). 3 (îs) Scrisori de - Documente oficiale care atestă calitatea unui diplomat de a-şi reprezenta statul în raporturile sale cu un alt stat.
acreditat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: acredita] 1 (înv) Atestare.
2	Acreditare (2).
acreditat2, -d [At: I. PANŢU, C. 287 / PI: -ari, -e / E: acredita] 1-2 smf, a (Fin) (Persoană) care beneficiază de un credit. 3 a (D. diplomaţi) Numit oficial ca reprezentant permanent într-o ţară străină. 4 a Recunoscut (oficial).
acreditiv sn [At: CADE / PI: -e / E: fr accreditif, ger Akkreditiv] (Fin) 1-2 (Document prin care se certifică o) dispoziţie dată de emitent unei bănci de a plăti, din disponibil sau din creditul acordat de bancă o sumă de bani unui beneficiar.
acrescămănt sn [At: DEX2 / PI: -minte / E: fr accroissement] Creştere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a înlăturării de la această succesiune a altor persoane ori a renunţării lor la drepturile izvorâte din lege ori din testament.
acrescent>~ă a [At: DA /PI: -nţi, -e / E: fr accrescent] (Bot; d. organele de reproducere ale florii) Care continuă să crească până la maturitatea fructului.
acri [At: ISPIRESCU, L. 336 / Pzi: -resc f E: acru2] 1-2 vtr A tace să devină sau a deveni (mai) acru2. 3 vr A se altera prin acrire. 4-5 vr (îe) A i se ~ cuiva de (sau cu) ceva A (se sătura sau a) se plictisi de (ori cu) cineva sau ceva.
acribie .y/'[At: DEX2 / E: fr acribie] 1 (Liv) Exactitate, corectitudine în cercetarea ştiinţifică. 2 (Pgn) Conştiinciozitate.
acribologie sf [At: DEX2 / E: fr acribologie] 1 Precizie în folosirea cuvintelor. 2 Corectitudine în respectarea proprietăţii termenilor. 3 Alegere riguroasă a cuvintelor. 4 Studiul preciziei maxime în cercetarea ştiinţifică.
acricios, -oasă a [At: DA / PI: -cxvi, -oase / E: acru + -itmv] (Reg) Acrişor.
acrid sm [At: GRECESCU, FL. 146 / PI: -izi / E: ngr aocpCSa] (Bot; înv) Viţă de vie (Vitis vinifera).
acridă .s/[At: (a. 1894), ap. TDRG / A: ? / PI: -de f E: vsl AKpHAA] (Ent; înv) Cosaş.
acridină i/[At: DEX2 / PI: -ne / E: fr acridine] Combinaţie organică, incoloră, care se găseşte în gudroanele cărbunilor de pământ şi care este folosită în industria coloranţilor, farmaceutică etc.
acrilat sm [At: DEX2 / PI: -aţi / E: fr acrylate] Material plastic sintetic folosit în stomatologie pentru confecţionarea protezelor, a diverselor aparate şi suporturi dentare etc.
acrilic, -ă a [At: DEX2 / PI: -ici, -ice / E: fr acrylique] 1 (Chm; îs) Acid - Lichid incolor cu miros înţepător obţinut prin oxidarea acroleinei şi folosit Ia fabricare unor materiale sintetice. 2 (D. produse industriale) Care este obţinut cu ajutorul derivaţilor acidului acrilic (1).
acrime A/[At: ECONOMIA, 160 / PI: -mi / E: acru + -ime] 1 Acreală.
2	(Cer) Aguridă.
acrimonie sf [At: DEX2 / E: ivacrimonie] (Liv) Atitudine plină de ironie usturătoare.
ACRIMONIOS
acrimonios, ~oasă [At: DEX2 / P: -ni-os i PI: ~o.y/, -oase / E: fr acrimonieux] (Liv) Care denotă acrimonie Si: sarcastic, acrinie sf[At: DEX2 / E: fr acrinie] Lipsă de secreţie a unei glande. acrire .v/' [At: DA / E: acri] 1-2 Starea de (a fi acru sau) de a acri (1)
S	i: acreală (1), aer eaţă.
acriş1 sn [At: HEM 212 / PI: ~uri / E: acru + -w] (Trs; Ban; înv) 1-2 Zer înăcrit sau jintiţă folosite pentru acrirea mâncării.
acriş2 sm [At: DA ms / PI: -i / E: acru + -i$] 1 (Bot; pop) Măcriş (1) (Rumex acetosa). 2 (Trs; şîc) ~-roşu Dracilă (Berberis vulgaris). acriş3 sm vz agriş
acrişor, ~oară a [At: CADE / PI:	~oare	/	E: acru + -işor] Care este
puţin acru (1) Si: acruţ, (reg) acricios, aer iu. acrit1 sn [At: DA / PI: ~uri / E: acri] 1-2 Acrire (1-2). acrit2, a [At: DA ms / PI: ~iţi,-e / E: acri] 1 Care a fost acrit. 2 Care a devenit acru. 3 Care s-a alterat.
acritor, ~oare [At: HEM 214 / PI: -i, -oare / E: acri + -tor] 1 a Care acreşte. 2 .v/"(îvp; îe) A mânca o ~oare A mânca bătaie.
acritură sf[At: P1SCUPESCU, O. 195 / PI: ~ri / E: acri + -tură] 1 Aliment acru (1). 2 (Spc) Murătură. 3 (Fig) Persoană veşnic nemulţumită.
acriţar sm [At: T. PAPAHAGl, M., ap. DA ms / PI: -i / E: acriţă 4--ar] 1-2 Persoană care face sau se hrăneşte cu acriţă.
acriţă sf [At: T. PAPAHAGI, M., ap. DA ms / PI: ~ţe / E: acru + -iţă] (Reg) Fiertură de prune. acriu, ~ie a [At: DA / PI: ~iz / E: acru + -iu] Acrişor. acrobat, ~ă smf[At: DA / PI: -aţi, ~e / E: fr acrobate, ngr chcpofkxTog] Gimnast specializat în acrobaţii (1).
acrobatic, ~ă [At: ODOBESCU, S. I, 40 / PI: -ici, -ice / E: fr acro-batique] 1 a Care se referă la acrobat. 2 a De acrobaţie. 3 sf Arta de a executa acrobaţii.
acrobaţie sf [At: CADE / PI: ~ii l E: fr acrobaţie] 1 Exerciţiu dificil de echilibristică. 2 (Fig; lpl) Eforturi deosebite pentru ieşirea dintr-o situaţie dificilă. 3 (Lpl) Evoluţii dificile ale unui avion în afara zborului obişnuit.
4	Arta acrobatului.
acrocefal, ~â a [At: DEX2 / PI: -i, -e / E: acrocephale] Cu craniul ascuţit, conic.
acrocefalie sf [At: DEX2 / E; fr acrocephalie] Malformaţie a craniului, constând în aspectul ascuţit, conic al cutiei craniene Si: oxicefalie.
acrocianoză sf [At: DEX2 / P: ~ci-a~ / E: fr acrocyanose] Sindrom caracterizat prin răcirea şi prin aspectul vânăt-albăstrui şi umed al mâinilor şi uneori al picioarelor, din cauza unor tulburări de circulaţie.
acrofobie .v/ [At: DEX2 / E: fr acrophobie] Teamă patologică de locuri înalte.
acroleină sf [At: DEX2 / P: ~le-i~ / PI: -ne / E: fr acroleine] Aldehidă nesaturată care se obţine prin distilarea glicerinei cu acid sulfuric şi care se prezintă ca un lichid cu miros înecăcios, lacrimogen.
acrolit sn [At: DEX2 / PI: -e / E: fr acrolithe] Statuie ale cărei extremităţi sunt executate din piatră sau din marmură, iar corpul din alte materiale.
acromanie sf [At: DEX2 / E: fr acromanie] (Rar) Grad extrem de nebunie.
aer omăt, ~ă [At: DEX2 / PI: -a ţi, ~e / E: ger Achromat, fr achromat] 1-4 sm, a (Obiectiv fotografic) căruia i-a fost corectată sau înlăturată aberaţia cromatică.
acromatic, -ă a [At: CADE / PI: -ici, -ice / E: fr achromatique] (D. sisteme optice, lentile etc.) Care lasă să treacă lumina albă fără a o descompune.
acromatism sn [At: CADE / E: fr achromatisme] Proprietate a unui sistem optic de a fi lipsit de aberaţie cromatică.
acromatiza vt [At: DEX2 / Pzi: -zez / E: fr achromatiser] 1-2 A corecta sau a înlătura aberaţia cromatică.
acromatizare sf [At: DEX2 / PI: -zări / E: acromatiza] 1-2 Corectare sau înlăturare a aberaţiei cromatice.
acromatopsie .s/[At: DA / E: fr achromatopsie] (Med) Defect de vedere care constă în incapacitatea de a distinge (în totalitate sau în parte) culorile.
acromegalie sf[At: DA ms / E: fr acromegalie, it acromegalia, ger Akromegalie] Boală endocrină caracterizată prin dezvoltarea exagerată a capului şi a membrelor.
acromicne sf [At: DEX2 / E: fr acromicrie] Stare patologică manifestată prin oprirea din creştere a corpului şi a membrelor, din cauza unui dereglaj hormonal al epifizei.
acromie sf [At: DEX2 / E: fr achromie] Decolorare congenitală a pielii, ca urmare a dispariţiei pigmentului colorant.
acromion sn [At: DEX2 / P: -mi-on / PI: -oane / E: fr acromion] Apofiză a omoplatului care se articulează cu clavicula.
acronic, ~ă a [At: DA ms / PI: -ici, -ice / E: fr acronique] Care nu are legătură cu timpul Si: atemporal.
acroparestezie sf [At: DEX2 / E: fr acroparesthesie] Tulburare de sensibilitate manifestată la extremităţile corpului.
acropolă sf [At: DA ms / V: -le / A: (rar) -polă / PI: -le / E: fr acropole, ngr axponokig] 1 Partea cea mai înaltă a oraşelor greceşti, care servea de citadelă şi în care se găseau principalele edificii. 2 (Pex) Oraş vechi fortificat, situat pe o înălţime.
acrospor sm [At: DEX2 / PI: -i / E: fr acrospore] Spor dezvoltat la extremitatea unei celule de reproducere, caracteristic ciupercilor.
acrostih sn [At: MINEIUL (1776) 212/l / PI: (înv) -e şi -uri / E: ngr axpdcraxov, fr acrostiche] (Scurtă) poezie în care literele iniţiale ale fiecărui vers alcătuiesc un cuvânt (de obicei un nume de persoană) sau
0	propoziţie.
acru1 sm [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr 113, 3/3 / PI: -ri / E: lat acru, fr, eng acre] Unitate de măsură pentru suprafeţe de teren egală cu aproximativ 4047 m2.
acru2, ~ă a [At: HEM 215 / PI: -ri, -re IE: lat acrus (forma populară a lui acer)] 1 Care are gustul caracteristic oţetului, lămâii etc. 2 (Pop, d. fructe) Necopt. 3 (îs) Lapte - Lapte nefiert, (uşor) fermentat. 4 (Pop; îs) Piatră acră Alaun. 5 (Trs; îs) Apă acră Apă minerală. acru3 av vz acum acrum1 av vz acum
acrum2 sm [At: PISCUPESCU, O. 215/14 / PI: -i / E: ngr cbcpotljii]
1	(Med) Aftă. 2 (înv) Medicament nedefinit mai îndeaproape. acruma av vz acum
acruţ, ~ă a [At: SADOVEANU, O. X, 48 / PI: -i, -e / E: acru + -uţ] Acrişor. acsizar sm vz accizar acşor sn vz acuşor
act sn [At: KOGĂLNICEANU, ARH. I, 95 / PI: ~e, (înv) -uri / E: fr acte, lat actum] 1 Manifestare a activităţii umane Si: acţiune,faptă. 2 (îe) A face ~de prezenţa A se duce într-un loc pentru puţin timp, din datorie sau din politeţe. 3 (îe) A lua ~ de ceva A constata. 4 Document eliberat de o autoritate prin care se atestă un fapt, o obligaţie etc. 5 Subdiviziune a unei opere dramatice.
actă şf[At: BARONZI, L. 161/25 / PI: ? / E: lat acta (pl lui actum)] (înv; Mol) Dosar. actiname a sfvz ahitinamea
actinic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr actinique] (D. radiaţii) Capabil să producă reacţii (foto)chimice.
actinide sfp [At: DEX2 / E: fr actinides, ger Aktiniden] Grup de 14 elemente chimice din sistemul periodic al lui Mendeleev, situate după actiniu, având proprietăţi asemănătoare cu ale acestuia.
actinie sf [At: CADE / Pl: -nii / E: fr actinie] (Zlg) Animal marin nevertebrat, din încrengătura celenteratelor, cu orificiul bucal înconjurat de tentacule retractile, care trăieşte fixat pe stânci Si: dediţel-de-mare, trandafir-de-mare.
actiniu sms [At: DA ms / E: fr actinium] Element chimic radioactiv din minereurile de uraniu.
actinograf sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr actinographe] Actinometru înregistrator.
14
ACŢIONAR
actinografie sf [At: DEX2 / Pl: -iz / E: fr actinographie] 1 Procedeu de pregătire în tipografie a unui clişeu, folosind un negativ obţinut cu razeX. 2 Imagine obţinută cu un clişeu pregătit prin actinografie (1).
actinometric, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -zcz, ~ice / E: fr actinometrique] 1 Care aparţine actinometriei (2). 2 Referitor la actinometrie (2). 3 Specific actinometriei (2). 3 De actinometrie.
actinometrie sfs [At: DA ms / E: actinometrie] 1 (Fiz) Măsurare a intensităţii radiaţiilor electromagnetice din atmosferă. 2 Disciplină a fizicii care studiază radiaţiile electromagnetice din atmosferă.
actinometru sn [At: DA / Pl: ~re / E: fr actinometre] (Fiz) Aparat cu care se măsoară intensitatea radiaţiilor luminoase sau acţiunea chimică a razelor spectrului.
actinomicete sn [At: DEX2 / E: fr actinomycetes] 1 (Lpl) Grup de microorganisme foarte răspândite în natură, înrudite cu ciupercile inferioare, dintre care unele sunt patogene pentru om şi pentru animale, iar altele produc antibiotice. 2 Exemplar din actinomicete (1).
actinomicoză sf [At: DEX2 / Pl: ~ze / E: fr actinomycose] 1 Boală infec-ţioasă (la oameni şi animale) provocată de anumite ciuperci şi bacterii, care se manifestă prin apariţia unor abcese cronice. 2 (îs) -a cartofului Boală a cartofului provocată de bacteria Actynomices scabies.
actinomorf, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -z, ~e / E: fr actinomorphe] (D. flori) Cu simetrie radială.
actinon sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: fr actinon] Izotop al radonului obţinut prin dezintegrarea actiniului.
actinopterigian sm [At: DEX2 / PI: ~gieni / E: fr actinopterygiens] 1 (Lpl) Subclasă de peşti fosili, osoşi, apărută în mezozoic, din care face parte majoritatea peştilor actuali. 2 Exemplar din această subclasă.
actinot sm [At: DEX2 / E: fr actinote] (Gig) Silicat natural hidratat de calciu, magneziu şi fier din grupa amfi boli lor, frecvent în şisturile cristaline.
actinoterapie sf[At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr actinotherapie] Tratament medical în care se folosesc radiaţii luminoase, ultraviolete sau infraroşii, aplicat în special în rahitism.
activ, ~ă [At: MAIORESCU, CR. III, 171 / Pl: -z, ~e / E: fr actif, lat activus, rs aicim] 1 a Care participă efectiv la o acţiune Si: harnic, sârguincios, (pop) sârguitor, vrednic. 2 a (Mii) Care este în serviciu efectiv. 3 a (Med; îs) Medicament - Medicament cu acţiune intensă. 4 a (Grm; îs) Verb - Verb tranzitiv. 5 a (Fin; îs) Datorii ~e Sume pentru care eşti creditor. 6 sn Totalitatea bunurilor unei persoane fizice sau juridice.
7	sn Parte a bilanţului care cuprinde mijoacele economice concrete aparţinând unei întreprinderi, instituţii sau organizaţii economice. 8 sn (îe) A-i pune cuiva ceva la ~ A pune o acţiune (gravă) pe seama cuiva.
activ a [At: DA / Pzi: -vez / E: fr activer] 1-2 vt A intensifica (sau a stimula) o activitate, un proces etc. 3 vi A desfăşura o activitate. 4 vr A intra în cadrele active ale armatei.
activant, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~nţi, ~e / E: fr activant] 1-2 smf, a Activator (1-2). 3 sm Reactiv anorganic folosit în flotaţia minereurilor.
activare sf [At: DEX2 / Pl: -văr/ / E: activa] 1-2 Intensificare (sau stimulare) a unei activităţi Si: activat1 (1-2). 3 Desfăşurare a unei activităţi Si: activat1 (3). 4 Intrare în cadrele active ale armatei Si: activat1.
5	Operaţie prin care se obţine creşterea reactivităţii unei substanţe. activat1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: activa] 1-4 Activare (1-4). activat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, ~e / E: activa] (D. activităţi) 1 Stimulat. 2 Desfaşurat.
activator, -oare smf, a [At: DEX2 / Pl: -z, -oare / E: activa + -tor] 1-2 (Substanţă) care realizează o activare (5) Si: activant (1-2).
activist, ~ă smf [At: DEX2 / Pl: -i.yrz, ~e / E: rs aKTHBHCT] (Iuz) Membru al unei organizaţii de partid sau de masă, care se consacra (exclusiv) muncii în acea organizaţie. 2 (îs) - cultural Activist (1) care lucra în domeniul vieţii culturale.
activitate sf[At: CANTEMIR, IST. 152 / PI: -taţi / E: fr activite, lat activitas, ~atis] 1 Participare activă la un proces, la o acţiune etc. Si:
muncă, ocupaţie. 2 Hărnicie. 3 (Mii, îs) în - Activ (2). 4 (îs) Sferă de -Domeniu limitat în care acţionează cineva sau ceva.
activiza vt [At: DEX2 / Pzi: -zez / E: activ + -iza] 1 A stimula pe cineva să lucreze mai intens. 2 A grăbi desfăşurarea unui proces, a unui fenomen etc.
activizare sf [At: DEX2 / Pl: -zărz / E: activiza] 1 Stimulare a cuiva cu scopul de a-şi intensifica lucrul Si: activizat1 (1). 2 Grăbire a desfăşurării unui proces, a unui fenomen etc. Si: activizat1 (2). activizat1 sn [At: MDA msj! Pl: ? / E: activiza] 1-2 Activizare (1-2). activizat2, ~ă a [At: MDA |ns / Pl: -arz, ~e / E: activiza] 1 (D. oameni) Stimulat. 2 (D. procese, fenomene etc.) Grăbit.
activizator, -oare a [At: DEX2 / Pl: -z, -oare / E: activiza + -tor] Care activează.	\
actor sn [At: ALECSANDRI, T. 1398 / V: (îvr) actior, aftior, aftor, ahtor / Pl: -z / E: fr acteur, lat actor] Persoană care interpretează diferite roluri în piese de teatru sau în filme Si: artist.
actoraş sm [At: VLAHUŢĂ, D. 101 / Pl: -z / E: actor + -aş] Actor de mâna a doua.
actoricesc, ~ească a [At: DN3 / Pl: -e.yti l E: actor + -icesc] 1 Care ţine de actori. 2 Referitor la actori. 3 Specific actorilor. 4 De actori. actorie ş/ [At: DN3 / E: actor + -ie] Profesiunea de actor. actoriţă sf[At: NEGRUZZI, S. I, 343 / Pl: ~ţe / E: actor + -iţă] (înv) Actriţă.
actriţă sf[At: NEGRUZZI, S. I, 212 / Pl: ~ţe / E: fr actrice] Femeie cu o pregătire specială, care interpretează diferite roluri în piese de teatru sau în filme Si: artistă, (înv) actoriţă.
actual, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. II, 140 / Pl: -z, -e / P: ~tu-al / E: fr actuel, lat actualis] 1 Care există sau se petrece în prezent, în momentul de faţă. 2 Care corespunde momentului prezent, de actualitate.
3	(Fiz; înv; d. energia unui corp în mişcare) Care poate produce în acel moment un travaliu.
actualism sn [At: DEX2 / P: -m-a~ / E: fr actualisme] Principiu metodologic de cercetare a istoriei Pământului, bazat pe compararea fenomenelor geologice din trecut cu cele actuale.
actualitate sf [At: MAIORESCU,CR. 11,117/ Pl: -taţi / E: fr actualite]
1	Timpul de faţă Si: prezent. 2 (îla) De - De interes pentru prezent. 3 (îs) Om de - Om întreprinzător, energic. 4 (îe) A pune în ~ A pune în mişcare. 5 (îe) A trece la ~ A întreprinde ceva. 6 (Rar; îs) - armată Operaţiune militară. 4 Desfăşurare.
actualiza vt [At: DEX2 / P: -rz/-a- / Pzi: -zez / E: fr actualiser] 1-2 A (re)aduce în prezent. 3 A face să corespundă gusturilor, cerinţelor prezentului. 4 (Pex) A reînvia ceva.
actualizare sf [At: DEX2 / P: -/w-a- / Pl: -zărz / E: actualiza] 1-2 (Re)-aducere în prezent Si: actualizat1 (1-2). 3 Corespondenţă cu gusturile şi cerinţele prezentului Si: actualizat1 (3). 4 (Pex) Reînviere a ceva Si: actualizat1 (4).
actualizat1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: actualiza] 1-4 Actualizare (1-4). actualizat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, ~e / E: actualiza] 1-2 (Re)adus în prezent. 3 Corespunzător cu gusturile şi cerinţele prezentului. 4 (Pex) Reînviat.
actualmente av [At: DEX2 / P: ~tu-a~ / E: fr actuellement] în momentul de faţă Si: acum.
actuar sm [At: DEX2 / P: ~tu-ar l Pl: -z / E: fr actuaire, lat actuarius]
1	Specialist în calcule statistice privitoare la asigurări şi, în general, la probleme financiare. 2 (luz) Scrib care redacta procesele-verbale la romani.
actuariat sn [At: DEX2 / P: ~tu-a-ri-at / E: actuar + -iat] Totalitatea operaţiilor şi normelor pe baza cărora se efectuează calculele financiare.
acţiona [At: MAIORESCU, D. 1,179 / Pzi: ~/?ez / E: fr actionner] 1 vt A introduce o acţiune juridică. 2 vz A întreprinde ceva. 3 vr (C. i. sisteme tehnice) A pune în mişcare.
acţionar, ~ă smf [At: CADE / Pl: -z, ~e / E: fr actionnaire] Persoană care posedă acţiuni (11).
15
ACŢIONARE
acţionare şf[At: IOANOVICI, TEHN. 91 / Pl: -nari / E: acţiona] 1 (Jur) Introducere a unei acţiuni în justiţie Si: acţionare (1). 2 (Mec; d. sisteme tehnice) Punere în mişcare Si: acţionat1 (2). acţionat1 sn [At: MDA ms / PI: ~uri / E: acţiona} 1-2 Acţionare. acţionat2, -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e l E: acţiona] 1 (Jur; d. persoane fizice sau juridice) Care este chemat în judecată. 2 (Mec; d. sisteme tehnice) Care este pus în funcţiune.
acţiune sf[kt: MAIORESCU, CR. III, 171 / Pl: -ni / E: fr action, lat actio, ~onis] 1 Desfăşurare a unei activităţi. 2 Faptă întreprinsă pentru atingerea unui scop. 3 (îs) Om de - Om întreprinzător, energic. 4 (îe) A pune în ~ A pune în mişcare. 5 (îs) A trece la ~ A întreprinde ceva.
6	(îs) - armată Operaţiune militară. 7 Desfăşurare a întâmplărilor într-o lucrare de ficţiune. 8 (Urmat de ,,asupra“) Efect determinat de un obiect, fenomen etc. 9 (Jur) Proces. 10 (Cer) Act prin care se cere deschiderea unui proces. 11 Hârtie de valoare care reprezintă o parte fixă a capitalului unei societăţi şi-i dă dreptul deţinătorului să primească dividende. acu av vz acum
acuarelă */[At: I. NEGRUZZI, S. III, 325 / V: acvarelă / PI: -le / E: fr aquarelle] 1 Tehnică în pictură care foloseşte vopsele diluate cu apă.
2	Vopsea folosită în acuarelă (1). 3 Pictură realizată în acuarelă (1).
acuarelist, smf [At: DA / V: acvardist l Pl: -işti, -e / E: fr acquarelliste] Pictor care lucrează în acuarelă (1). acufunda vtr vz cufunda acufundare sfvz cufundare acufundat1 sn vz cufundat1 acufundat2, ~ă a vz cufunda2
acuitate sf [At: MAIORESCU, CR. II, 347 / P: -cu-i-/E: fr acuite] 1 (Liv) Capacitate a organelor de simţ de a percepe şi a analiza excitaţii de slabă intensitate Si: agerime. 2 (îlav) Cu - Cu necesitate. 3 Grad de înălţime pe care îl poate atinge o voce sau un instrument muzical.
aculeat, -ă a [At: GRECESCU, FL. 216 / P: -le-at / Pl: -aţi, -e / E: lat aculeatus] 1 (Bot) Aculeiform. 2 a (D. insecte) Care are ac. 3 .ş/(Lpl) Grup de insecte himenoptere care au ovipozitorul terminat cu un ac. 4 sf Insectă care face parte din grupul aculeate (4).
aculeiform, [At: GRECESCU, FL. 267 / P: -le-i- f Pl: -i, -e I E: fr aculeiforme] (D. plante sau părţi ale acestora) în formă de ac (1) Si: aculeat (1).
aculeolsm [At: GRECESCU, FL. 216 / P: -le-ol l Pl: -i / E: fr aculeole] Spin1.
aculeţ sn [At: DA / Pi: -e / E: ac + -uleţ] (Pfm) Acuşor. aculeu sm [At: DEX2 / Pl: -ei / E: lat aculeus] (îvr) Ghimpe. aculma vt [At: LB / Pzi: aculm / E: a2 + culme] (îvr) A atârna. aculturaţie sf [At: DEX2 / E: fr acculturation] Preluare de către o comunitate a unor elemente de cultură sau a întregii culturi a altei comunităţi aflate pe o treaptă superioară de dezvoltare.
acum av [At: ANON. CAR. / V: acuma, (pop) acu, aemu, acru, acruma / E: lat accum modo] 1 în momentul de faţă. 2 Imediat. 3 (Urmat de precizări cantitative) în urmă cu... 4 (îe) Acu-i acu A sosit clipa hotărâtoare. acuma av vz acum
acumbet, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -eţi, -e I E: lat accumbens, -ntis] (D. părţi ale plantei) Culcat.
acumetrie sf [At: DEX2 / E: fr acumetrie] Metodă de examinare medicală care constă în măsurarea acuităţii auditive cu ajutorul acumetrului.
acumetru sn [At: DEX2 / Pl: -re / E: fr acumetre] Aparat cu ajutorul căruia se măsoară acuitatea auditivă.
acuminat a [At: GRECESCU, FL. 62 / Pl: -aţi, -e / E: fr acumine, lat acuminatus) (D. frunze, fructe etc.) Care se termină cu un vârf lung şi ascuţit.
acumula vtr [At: PONI, F. 305 / Pzi: -lez / E: fr accumuler, lat accumulare] (C. i. obiecte, elemente etc.; pex idej, noţiuni etc.) A aduce (succesiv) şi a opri într-un singur loc (obţinând mari aglomerări cantitative) Si: a aduna, a concentra, a strânge.
acumulare .ş/[At: DA ms / Pl: -lari/ E: acumula] (D. obiecte, elemente, pex. d. idei, noţiuni etc.) Care sunt aduse (succesiv) şi puse într-un singur loc (obţinându-se mari aglomerări cantitative) Si: acumulat1, adunat, concentrat, strâns, acumulat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: acumula) Acumulare. acumulat2, -ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 306 / Pl: -aţi, -e / E: acumula] (D. obiecte, elemente, idei, noţiuni etc.) Care a fost adus (succesiv) şi pus într-un loc (obţinându-se o mare aglomerare cantitativă).
acumulativ, -ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, -e l E: fr accumulatif] (Rar) Care acumulează.
acumulator snm [At: PONI, F. 304 / Pl: -oare şi (m) -ori / E: fr accu-mulateur, ger Akkumulator, rs SLKKyMyJvrrop] 1 Aparat sau rezervor utilizat pentru înmagazinarea energiei sau a agenţilor energetici. 2 (îs) -electric Aparat care înmagazinează energia electrică dată de un curent continuu şi o cedează apoi când aparatul este conectat la un circuit electric receptor.
acumulaţie sf [At: DA ms /V: (înv) -ţiune / Pl: ~i/ / E: lat accumulatio, fr accumulation, rs BKKyMyJUnj^m) (Rar) Acumulare. acumulaţiune sfvz acumulaţie
acupla [At: DA ms / Pzi: -lez / E: accoupler] 1 vt A realiza o legătură între două elemente ale unui sistem tehnic Si: a cupla. 2 vr (Fig; d. oameni) A forma un cuplu, o pereche Si: a se cupla. 3 vr (D. oameni) A avea relaţii sexuale.
acuplaj sn [At: LTR / Pl: -e / E: fr accouplage) 1 Legătură realizată între două elemente ale unui sistem tehnic Si: acuplare, cuplaj, cuplare.
2	(Teh) Organ care asigură legătura elastică sau rigidă între organele de acţionare ale unei maşini Si: cuplaj.
acuplare sf[At: SOARE, MAS. 16 / Pl: -lari / E: acupla] 1 Legătură realizată între două elemente ale unui sistem tehnic Si: acuplaj, acuplat1, cuplaj, cuplare (1). 2 (Rar; fig; d. oameni) Cuplare. 3 (D. oameni) Contact sexual.
acuplat sn [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: acupla] Acuplare (1). acupresură sf [At: DEX2 / E: ger Akupressor] (Med) Metodă terapeutică ce constă în presarea sau măsurarea unor puncte ale tegumentului cu activitate biologică deosebită Si: presopunctură.
acupunctor sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: fr acupuncteur] Specialist în acupunctura.
acupunctura sf [At: DEX2 / E: fr acupuncture] (Med) Metodă terapeutică originară din China, bazată pe acţiune reflexă, care constă în înţeparea pielii, în anumite puncte ale corpului, cu ace metalice fine.
acurat, —ă [At: ECONOMIA, 88/12 / Pl: -aţi, -e / E: gerakkurat] (înv; Trs) 1 a Făcut cu grijă. 2 a îngrijit. 3 a întocmai. 4 a Evident. acurateţa sfvz acurateţe
acurateţe sfs [At: BĂLCESCU, M. V. 583 / V: -ţă / E: it accuratezza] Grijă deosebită, exactitate în realizarea unui lucru. acurge vi [At: LB / Pzi: acurg / E: lat accurro, a curere] (îvr) A ajuta. acurmeziş, ~ă a vz curmeziş
acusa vt [At: COMAN, GL. / Pzi: -sez / E: net] (Reg) A câştiga cu mare greutate ceva.
acustic,~ă [At: NEGRUZZI, S. 1,345 / Pl: -ici, -ice/ E: fr acoustique, ngr ax<xxrnx6g] (Fiz) 1-3 a Care emite, transmite sau recepţionează unde sonore. 4 a Care se referă la acustică. 5 .ş/Disciplină a fizicii care studiază emiterea, transmiterea şi recepţionarea undelor sonore. 6 .vfCalitate a unei încăperi, a unui aparat etc. de a asigura o bună audiţie.
acustician smf [At: DEX2 / P: -ci-an I Pl: -cieni,-ciene f E: fr acousticien] Specialist în acustică (5).
acustomat sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: ger Akustomat] Adaptor electronic pentru pornirea şi oprirea automată a magnetofoanelor, care asigură înregistrarea numai atunci când se vorbeşte. acuşa av vz acuşi
acuşi av [At: NEGRUZZI, S. III, 9 / V: -şa / E: acu(m) + -y/] (Pop) 1 (Şi în construcţii pleonastice) Imediat. 2 (îlav) Mai - Peste puţin timp.
3	(îe) Acuşi... acuşi Când ... când.
ADAPTABILITATE
acuşica av [At: GORJAN, H. IV, 76 / E: acuşi + -ica] (Fam) Acuşi. acuşor sn [At: HEM 238 / V: acşor / Pl: ~oare / E: ac + -uşor] Ac de dimensiuni mici Si: (pfm) aculeţ, acuţ.
acut, -ă a [At: GRECESCU, FL. 24 / Pl: ~uf/, ~e I E: lat acustus] 1 (Grm; d. accent) Ascuţit. 2 (Bot; d. frunze) Ascuţit. 3 (Med; d. boli, în opoziţie cu „cronic") Care are o evoluţie rapidă şi manifestări intense.
4	(Muz; d. sunete) înalt. acuţ sn [At: CV,1951, nr. 3,3 / Pl: ~e / E: ac + -uţ] (Trs; pfm) Acuşor. acuza vt [At: SAH1 A, N. 68 / Pzi: acuz / E: fr accuser, lat accusare]
1	A formula o plângere (Injustiţie) împotriva cuiva Si: a inculpa, a învinui, a învinovăţi, a pârî (4). 2 (Frm) A face evident Si: a arăta, a vădi, a manifesta (1).
acuzabil, ~ă a [At: DA / Pl:	~e	/ E: fr accusable, lat acusabilis] (Jur)
Care poate fi acuzat.
acuzare .y/‘[At: DA / Pl: -zari / E: acuza] 1 Formulare a unei plângeri (injustiţie) Si: acuzat1 inculpare, învinuire, învinovăţie, pârâre. 2 (Cer) Acuzaţie. 3 (Cer) Parte care acuză într-un proces. acuzat1 .v/i[At: MDA ms / Pl: ~uri I E: acuza] Acuzare (1). acuzat2, ~ă [At: DA / Pl: -aţi, ~e / E: acuza] 1-2 smf, a (Persoană) care face obiectul unei plângeri (în justiţie) Si: inculpat, învinuit, învinovăţit, pârât.
acuzativ sn [At: DA / Pl: ~e / E: lat accusativus] Caz gramatical care are ca funcţie specifică exprimarea complementului direct şi a unor atribute.
acuzator, -oare smf, a [At: DA / Pl: -i, -oare / E: fr accusateur] (Persoană) care acuză.
acuzaţie sf [At: DA / V: (înv) ~ţiune / Pl: ~ii / E: fr accusation, lat accusatio] 1 Acuzare (1). 2 (înv) Acuzare (3). acuzaţiune sf vz acuzaţie
acuză j/[At: DEX2 / Pl: -ze / E: acuza] (Liv) Acuzare (2). acvacultură sf [At: DEX2 / E: fr aquaculture] Maricultură. acvadagsn [At: DEX2 / E: ger Akvadag] (Elt) Soluţie de grafit coloidal folosită ca strat conductor pe suprafaţa interoară a părţii tronconice a tuburilor catodice.
acvaforte sfs [At: DA / E: it acquaforte] 1 Procedeu de gravare a unei imagini pe o placă de cupru cu ajutorul acidului azotic. 2 (Cer) Gravură obţinută prin acvaforte (1).
acvafortist, ~ă smf [At: DA / Pl: -işti, -e / E: it acquafortista, fr acquafortiste] Gravor în acvaforte (1).
acvamann sn [At: DEX2 / PI: ? / E: it acquamarina] Varietate limpede de berii de culoare albastru-deschis sau verzuie, folosită ca piatră preţioasă.
acvanaut, -ă smf a [At: DEX2 / P: ~na-ut / Pl: -uţi, ~e / E: fr aquanaute] 1-2 (Persoană) care este specializat(ă) în scufundări făcute cu scopul de a cerceta mediul marin.
acvanautic, ~ă a [At: DEX2 / P: -na-u- / Pl: -ici, -ice l E: fr aqua-nautique] De acvanaut.
acvaplan sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: fr aquaplane] Planşă de lemn, remorcată de o ambarcaţie cu motor, căreia sportivul, ţinându-se de o coadă fixată dinaintea planşei, îi imprimă diferite moduri de alunecare pe apă. acvarelă sf vz acuarelă acvarelist, -ă smf vz acuarelist
acvarist, -ă [At: DEX2 / Pl: -Işti, -e / E: acvariu + -ist] 1-2 smf, a (Persoană) care creşte peşti în acvariu.
acvaristică sf [At: DEX2 / Pl: ? / E: ger Aquaristik] Creşterea peştilor în acvariu.
acvariu sn [At: DA / Pl: -ii IE: lat aquarium] 1 Vas sau bazin cu apă în care se ţin plante sau animale acvatice vii. 2 Sală cu acvarii (1).
acvatic,-ă a [At: GRECESCU, FL. 18 / Pl: -ici, -ice / E: lat aquaticus, fr aquatique] 1 Care trăieşte în apă. 2 Format din apă. 3 (îs) Mediu -Apă ca mediu de viaţă.
acvatintă sf [At: DEX2 / Pl: ? / E: it acquatinta] 1 Procedeu de gravură cu acid azotic, care imită desenul în tuş. 2 Gravură obţinută prin acvatintă
(1). 3 Procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, în care forma
de cupru se pregăteşte prin gravare manulă şi coroziune chimică. 4 Imagine în semitonuri obţinută prin acvatintă (3).
acvatipie sf [At: DEX2 / Pl: ? / E: fr aquatypie] 1 Procedeu de tipar de artă care imită pictura în acuarelă. 2 Pictură în acuarelă obţinută prin acvatipie (1).
acvatubulăr, -ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr aquatubulaire] (D. cazane de abur) în care apa circulă prin ţevi, încălzită la exterior de agentul de încălzire.
acvifer, -ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr aquifere] Care conţine apă. acvilă sf[At: ALEXANDRESCU, M. 161 / V: (îrg) aceră, aciră / Pl: -le / E: lat aquila] 1 (Orn) Pasăre răpitoare mare, de zi, cu ciocul încovoiat la vârf, cu gheare puternice şi aripi lungi şi ascuţite. Si: pajură {Aquila).
2	(Fig) Stemă în formă de acvilă (1).
acvilidă sf [At: DEX2 / Pl: -de / E: fr aquilides] 1 (Lpl) Familie de păsări răpitoare, având ca tip principal acvila (1). 2 Pasăre care face parte din familia acvilidelor (1).
acvilin, -ă a [At: DA / Pl: -i, -e l E: lat aquilinus, fr aquilin] 1 (îs) Nas - Nas coroiat. 2 (îs) Privire - Privire ageră, pătrunzătoare.
acvilon sns [At: NEGRUZZI, S. 11, 15 / E: fr aquiton] (îvr) Vânt de nord.
acvitanian, -ă sn a [At: DEX2 / P: -ni-an / Pl: -ieni, -iene / E: fr aquita-nien] (Gig) 1 sn Ultimul etaj al oligocenului, considerat şi primul etaj al miocenului. 2 a Care aparţine acvitanianului (1). 3 a Referitor la vârsta şi formaţiile acvitanianului (1). 4 a Specific acvitanianului (1). ad sn vz iad
adactilie .s/[At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr adactylie] Malformaţie congenitală care constă în absenţa tuturor degetelor.
adagio [At: DA / P: -gi-o / E: it adagio] (Muz) 1 av Lent, rar. 2 sn Compoziţie muzicală (sau parte a unei compoziţii) care se interpretează adagio (1).
adagiu sn [At: CANTEMIR, HR 88/3 / Pl: -ii şi (înv) -giuri / E: lat adagium] (Liv) Aforism.
adalâu sn [At: DR III, 732 / Pl: -uri / E: tc adale] (Trî) Locuitor al unei insule Si: insular, adamant sn vz diamant
adamantin, -ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e l E: lat adamantinus, fr adamantin] (D. luciul mineralelor) Diamantin. adamantină sfs [At: DEX2 / E: fr, eg adamantine] (Atm) Smalţ dentar. adamască1 sf vz damasc
adamască2 .s/[At: HEM 2181 / Pl: ? / E: net] (Mol; înv) Plantă nedefinită mai îndeaproape.
adami vr [At: ZANNE, P. VI, 469 / Pzi: -mese / E: Adam] (îvp) A se îmbăta.
adamic, -ă a [At: DA ms / Pl: -ici, -ice / E: fr adamique, it adamico] (Rar) Care se referă la oameni.
adamsită sfs [At: DEX2 / E: fr adamsite] Gaz de luptă lacrimogen, care provoacă şi strănutul. adaoge vt vz adăuga adaogere sfvz adăugare
adaos1 sn [At: URECHE, ap. LET I, 94/13 / V: -aus f Pl: -uri / E: adăuga] 1 Adăugare (1). 2 Ceea ce se adaugă Si: completare, supliment, (înv) adaosătură (2). 3 (Pop; îe) A porni într-~ A rămâne însărcinată. adaos2, -ă a vz adăugat
adapta [At: MAIORESCU, CR. II, 125 / Pzi: -tez I E: fr adapter, lat adaptare] 1 vr A transforma pentru a face să se potrivească. 2-3 vtr A se acomoda. 4 vr (Big) A se transforma pentru a rezista condiţiilor de mediu.
adaptabil, -ă a [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr adaptable] Care se poate adapta (cu uşurinţă) Si: acomodabil.
adaptabilitate sf [At: DEX2 / Pl: -taţi / E: adaptabil + -itate] însuşirea de a fi adaptabil.
17
ADAPTARE
adaptare şf [At: MAIORESCU, CR. I, 138 / Pl: -ţări / E: adapta] 1 Potrivire Si: acomodare. 2 (Big; îs) ~ la mediu Capacitate a organismelor vii de a se modifica în raport cu schimbările condiţiilor de viaţă. adaptat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: adapta] Potrivire. adaptat2, ~ă a [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: adapta] Care a fost modificat în vederea unei anumite utilizări sau pentru a corespunde unor cerinţe.
adaptaţie ş/‘[At: DA / Pl: -ii / V: (înv) ~ţiune / E: fr adaptation] Adaptare (1).
adaptaţiune sfvz adaptaţie
adaptiv, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: adapta + -tiv] Care se poate adapta.
adaptor sn [At: DEX2 / Pl: -oare / E: fr adapteur] Circuit electric intercalat între un generator sau un transmiţător şi un receptor pentru a le adapta unul la altul. adaus sn vz adaos adălmaş sn vz aldămaş adămăni v vz ademeni adămănire sfvz ademenire adămămt1 sn vz ademenit1 adămănit2, ~â a vz ademenit2
adămesc, ~ească a [At: SEVASTOS, N. 132 / Pl: -eşti / E: adamasc + ^esc] (înv) De damasc. adăoga vt vz adăuga adăogare sf vz adăugare adăogat1 sn vz adăugat adăogat2, -ă a vz adăugat adăogămant sn vz adăugământ adăogător, -oare a, smf vz adăugător adăogătură sfvz adăugătură adăogi vtr vz adăuga adăogire sfvz adăugire adăogit1 sn vz adăugit1 adăogit2, -ă a vz adăugit2 adăogitor, ~oare a vz adăugitor adăogitură sfvz adăugitură
adăosătură sf [At: DOSOFTEI, ap. GCR I, 214/20 / Pl: -ri / E: adaos + -ătură) (înv) Adăugare.
adăosură .v/tAt: DOSOFTEI, V. S. 209/1 / Pl: -ri / E: adaos + - ură] (înv) 1 Adăugare (1). 2 Adaus (2).
adăoşag sn [At: NECULCE, L. 157 / Pl: -uri / E: adaos + -şag] (Fin; înv) Impozit suplimentar perceput în epoca fanariotă, care se adăuga la vădrărit, pogonărit şi văcărit.
adăp i [At: CHEST. V 77 / E: adăpa] (Reg; de obicei repetat) Cuvânt cu care se îndeamnă vitele la adăpat1.
adăpa [At: PSALT. SCH. 336/10 / Pzi: adăp şi adap / E: lat adaquare] 1-2 vtr (D. vite, uneori şi d. oameni) A (se) duce la apă pentru a bea. 3 vt A da apă de băut. 4-5 vtr A(-şi) potoli setea cu apă. 6-7 vtr (D. pământ) A (se) uda. 8 vt (Nob) A turna apă în lapte. 9-10 vr (Fig) A da de băut sau a bea alt lichid decât apa. 11 vr (înv; îe) A ~ sculele A înmuia sculele în leşie sau în apă înainte de întrebuinţare. 12-13 vtr (îrg) A (se) otrăvi
(1).	14-15 vtr (Fig; d. dorinţe, pasiuni etc.) A face să-şi piardă sau a-şi pierde din intensitate Si: a (se) potoli (1). 16 vr A conduce. 17-18 vtr (Fig;
c.	i. bunuri culturale) A (se) pătrunde (3). 19 vr (Pop; îe) A şti în ce apă se ~ cineva A-i cunoaşte gândurile sau scopurile.
adăpare [At: (a. 1742) GCR II, 30/39 /Pl: -pari / E: adăpa] 1 Potolire a setei Si: adăpat1 (1), (înv) adăpăciune. 2 îndestulare cu apă Si: adăpat1
(2).	3 (D. pământ) Udare Si: adăpat (3). 4 (înv; d. dorinţe, pasiuni) Potolire (1) Si: adăpat (4). 5 (Fig) Pătrundere (3) Si: adăpat1 (5).
adăpat1 sn [At: CONACHI, P. 159 / Pl: ~uri / E: adăpa] 1-5 Adăpare (1-5).
adăpat2, ~ă a [At: MINEIUL (1776) [prefaţă], 4 / Pl: -aţi, -e / E: adăpa] 1 (D. fiinţe) Care a băut apă sau alt lichid. 2 (Fig; înv; d. dorinţe, pasiuni, cerinţe intelectuale) Satisfăcut.
adăpăciune .y/'[At: DA ms / Pl: -ni i E: adăpa + -ciune] (înv) Adăpare (1).
adăpător, ~oare [At: (a. 1642) GCR 1,98/18 / Pl: -i, -oare / E: adăpa + -tor] 1-2 a Care (se) adapă. 3 a (Fig) Care satisface. 4 .s/Loc în care se adapă vitele. 5 sf (Cer) Jghiab sau vas care serveşte la adăpatul animalelor. 6 sf (Reg) Vas special din care se adapă albinele.
adăpătos, ~oasă a [At: SEVASTOS, N. 196 / Pl: -oşi, -oase / E: adăpa + -ro.v] (îrg) Care adapă din belşug.
adăpătură .s;/‘[At: CANTEMIR, HR. 14 / Pl: -ri / E: adăpa + -(ă) tură] 1 Udare. 2 (Cer) Udătură.
adăpost sn [At: CONACHI, P. 296 / Pl: -uri / E: lat ad appos(i)tum sau ad depos(i)tum) 1 Loc sau construcţie menită să apere de intemperii sau de primejdii. 2 (Prc) Acoperiş. 3 (îs) ~ antiaerian Loc amenajat pentru apărarea împotriva atacurilor aeriene. 4 (îlv) A da cuiva ~ A adăposti.
5	(îal) A ocroti. 6-7 (îe) A fi (sau a se pune) la ~ de ceva A preveni sau a evita un neajuns. 8 Adăpostire.
adăposta vi [At: PANN, Ş. II, 22/18 / Pzi: ~rez / E: adăpost] (îvr) A se adăposti (1).
adăposteală sf [At: VARLAAM, C. 57 / Pl: -di / E: adăposti + -eală] 1 Adăpost (1). 2 (îlv) A se da la ~ A se adăposti (2).
adăposti [At: CORESI, ap. GCR 1,9/32 / Pzi: ~re.se şi (înv) adăpostez. / E: adăpost] 1-2 vtr A (se) pune într-un loc ferit. 3 vr A-şi găsi un refugiu Si: a se pripăşi (1).
adăpostire sf [At: MINEIUL (1776), 892/2 / PI: -ri / E: adăposti) 1 Punere într-un loc ferit Si: adăpostit1.2 Pripăşire (1). 3 (înv; ccr) Adăpost (1).
adăpostit1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: adăposti] Adăpostire (1). adăpostit2, ~ă a [At: GORJAN, H. I, 3/3 / Pl: -iţi, -e / E: adăposti] 1 Care este ferit, apărat. 2 Care şi-a găsit refugiul într-un loc.
adăpostitor, ~oare a [At: DA / V: (înv) -toriu / PI: -i, -oare l E: adăposti + -tor) Care adăposteşte (1). adăpostitoriu, -toare a vz adăpostitor
adăpostitură sf[At: CORESI, ap. GCR I, 29/22 / V: adăpostiră / Pl: -ri / E: adăposti + -(i)tură] (îvr) Adăpost (1). adăpostiră sf vz adăpostitură
adăsta vt [At: COD. VOR 2 78v/4 / Pzi: adăst, addstez, adast l E: lat ad-astare] (îm) 1 A aştepta. 2 (Pop; îe) A ~ca mortul colacul A aştepta cu nerăbdare.
adăstare sf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 53 / Pl: -ţări / E: adăsta] (înv) 1 Aşteptare Si: adăstat1. 2 (îs) Loc de - Anticameră. adăstat1 sn [At: DA / Pl: -e / E: adăsta] (Rar) Adăstare. adăstat2, ~ă a [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: adăsta] (îvr) Aşteptat. adăstător, ~toare a [At: DA / Pl: -i, -oare /V: (îvr) -toriu / E: adăsta + -tor] (Rar) Care rămâne în aşteptare. adătiu sn vz adet
adău sn [At: (a. 1675) GCR 1,218/7/ Pl: ? / E: mg ado] (îvr; Trs; Ban) Impozit.
adăuga [At: PSALT. SCH. 309/11 / V: ~ăoga, (înv) ~ăoaga, adaoge, (înv) -ăogi, ~ugi / P: -dă-u- / Pzi: adaug, adaog, (înv) adăugesc IE: lat adaugere] 1 vr A (mai) pune peste. 2 vr (Jur; îvr; îe) A adaoge cu pâră A discredita o persoană pârând-o. 3-4 vtr A (se) alătura. 5-6 vtr A (se) alipi. 7 vr (înv; d. ţări, regiuni) A anexa. 8 vr (înv; îe) A se adauge cuiva A semăna cu cineva. 9 vr A continua. 10 vr A spori (3).
adăugare .sf [At: PANN, E IV, 40 / V: (înv) -ogare / P: -dă-u- / Pl: -gări / E: adăuga) 1 Punere peste Si: adaos (1), adăugat1, (înv) adăosătură (1). 2 (Pfm; îlav) Cu ~Pe deasupra, în plus. 3 Alăturare. 4 Alipire. 5 Anexare. 9 Continuare. 10 Sporire.
adăugat1 sn [At: DA / Pl: -uri/ E: adăuga) 1 Adăugare (1). 2 Alăturare.
3	Alipire. 4 Anexare. 5 Continuare. 6 Sporire.
adăugat2, ~ă a [At: MDA ms / V: adaos, ~ă / Pl: ~ari, -e / E: adăuga] 1 Care este pus peste. 2 Alăturat. 3 Alipit. 4 Anexat. 5 Continuat. 6 Sporit.
adăugământ sn [At: P. MAIOR, IST. 262 / V: -ăog~ / Pl: -uri / E: adăuga + -mânt] (înv) Adaos.
18
ADENOM
adăugător, ~oare [At: DA / V: ~ăogător, ~oare, (înv) ~iu, ~oare / PI: ~i, -oare / E: adăuga + -tor) 1-2 smf, a (Persoana) care adaugă (1). adăugătoriu, ~toare smf, a vz adăugător
adăugătură sf [At. LB / V: (îvr) ~adăog~ / Pl: -ri / E: adăuga + -tură] (îvr) Adaos. adăugi vtr vz adăuga adăugire sfvz adăugare
adăugită a [At: DEX2 / P: -dă-u- / Pl: -te / E: adăugi] (îs) Ediţie -Ediţie care a fost completată cu material nou. adăvăsi v vz adevăsi adăvăslre sf vz adevăsire adăvăsitJsn vz adevăsit1 adăvăsit2, ~ă a vz adevăsit2
adânc, ~ă [At: CUV. D. BĂTR. II, 454 / Pl: ~nci / E: lat aduncus] 1 a (D. ape, cavităţi etc.) Care are fundul la distanţă (relativ) mare de marginea de sus Si: adâncat, adâncit, adâncos, afund. 2 a (îe) A ajunge (sau a trăi) până la Mici bătrâneţi A ajunge (sau a trăi) până la o vârstă înaintată.
3-4 a, av Care se află sau se întinde departe (în interior sau pe orizontală).
5	a Care este greu de străbătut Si: compact, des. 6-7 a, av Care vine sau pare că vine din interior. 8 a (Fig; d. senzaţii, sentimente etc.) Puternic, profund, intens. 9-10 a, av (D. voce, timbru, ton) Grav. 11 a (D. culori) închis. 12-13 a, av (Fig) Care ţine de esenţa, de fondul lucrurilor Si: profund, serios, temeinic. 14-15 a, av Desăvârşit. 16-17 a, av Deplin. 18-19 a, av Total.
adânca vtr [At: PSALT. SCH. 1522/4 / Pzi: -chez, adânc / E: adânc] (înv) 1-4 A (se) adânci (1-4). adâncare sf [At: DA / Pl: -cari / E: adânca] (înv) Adâncire (1). adâncat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: adânca] (înv) Adâncire (1). adâncat2, a [At: COD. VOR.2 8v/4 / Pl: ~aţi, ~e l E: adânca] 1 a (îvp) Adâncit2 (1). 2-3 a (îvr; fig) Adânc (1,3).
adâncătură ş/’[At: (a. 1648) GCR 1,130/10 / PI: -ri / E: adâncă + -tură] (îvp) Adâncitură.
adânci [At: CORESI, PS. 255/8 / Pzi: -ncesc l E: lat *adancare, ci adânc] 1 vr A face (mai) adânc (1) Si: (înv) a adânca (1). 2 vr A pătrunde în adâncime (2) Si: (înv) a adânca (2). 3 vr (Fig) A se lăsa absorbit în ... Si: a adânca (3). 4 vt (Fig) A cerceta în profunzime Si: a aprofunda, a adânca (4).
adâncime sf[A\: PSALT. (1651), ap. HEM 274 / Pl: -mi / E: adânc + -ime] 1 Calitatea de a fi adânc (1). 2 (Cer) Loc adânc Si: adâncit1 (2), adâncitură. 3 (Gmt; înv) înălţime.
adâncire sf [At HEM 270 / Pl: -ri / E: adânci] 1 Pătrundere în adâncime Si: adâncit1, (înv) adâncare. 2 (Fig) Cufundare. 3 (Fig) Cercetare în profunzime Si: aprofundare.
adâncit1 sn [At: CORESI, PS. 362/15 / Pl: -uri, (înv) ~e / E: adânci]
1	Adâncire (1). 2 (Cer) Adâncime (2).
adâncit2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. 1,221 / Pl: ~iţi, -e / E: adânci] 1 Care este sau a devenit adânc Si: (îvp) adâncat (1). 2 (Fig) Absorbit. 3 Profund.
adâncitor, ~oare a [At: DA / V: (îrg) -iu, ~oare / Pl: -i, -oare / E: adânci + -tor] Care adânceşte (1). adâncitoriu, ~oare a vz adâncitor
adâncitură sf [At (a. 1893) ap TDRG / Pl: -ri / E: adânci + -(i)tură] Parte adâncită (1) a unei suprafeţe Si: (îvp) adâncătură.
adâncos, ~oasă a [At: DEX2 / Pl: ~osi] -oase / E: adânc + -av] (Nob) Adânc.
adâncuşor, ~oare [At: MARIAN, ap. DA / Pl:	-oare / E: adânc +
-(u)şor] 1-2 a, av (Nob) (Care este) puţin adânc.
adâncuţ, ~ă a [At: DA / Pl:	-e / E: adânc + -uţ] Care este puţin
adânc.
addenda sfs [At: DEX2 / E: lat addenda] 1 (Ltm) Ceea ce se adaugă la o lucrare pentru a o completa. 2 (îs) ~ corrige Ceea ce se adaugă Ia o lucrare pentru a-i corecta unele greşeli Cf corrigenda, erată, adease av vz adesea adeatiu sm vz adet
adecă av vz adică adecăle av vz adicăle adecălea av vz adicălea adecăte av vz adicăte adecătelea av vz adicătelea adecuat, ~ă a vz adecvat
adecva vtr [At: DEX2 / Pzi: ~vez / E: drr adecvat] 1-2 A deveni (sau a face să devină) adecvat.
adecvare *sf [At: DEX2 / Pl: ~vări I E: adecva] Transformare în ceva adecvat.
adecvat, ~ă a [At: MAIORESCU, CR, I, 11 /V: ~cuat, ~ă / Pl: ~a//', ~e / E: fr adequat, lat adaequatus] Care corespunde cerinţelor Si: potrivit.
ademană sf[At: PSALT. (1651), 25/1 / Pl: ? / E: mg adomâny] (Trs; înv) Camătă.
ademeneală sf [At: SEVASTOS, N. 203 / Pl: -mii / E: ademeni + -eală] (Nob) Ademenire (1).
ademeni vt [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 110 / V: (reg) adimeni, adămăni / Pzi: ~nesc l E: ns cf mg adomâny] 1 (D. oameni) A determina, prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni mincinoase, să participe la o acţiune Si: a atrage, a ispiti, a tenta. 2 A induce în eroare abuzând de încrederea cuiva Si: a amăgi, a înşela, a momi (1), (îrg) a prileşti (1), (îvr) a arvoni, a celui, a încelui. 3 (Spc; mai ales despre bărbaţi; c. i. fete sau femei) A seduce (1).
ademenire sf[At CONACHI, P. 151 / V: (reg) ~dim~ / Pl: ~ri / E: ademeni] 1 Determinare a cuiva prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni mincinoase să participe Ia o acţiune Si: (nob) ademeneală, atragere, ispitire, tentare. 2 Inducere în eroare abuzând de încrederea cuiva Si: amăgire, înşelare, momire (1), (îrg) prilestire, (îvr) aromire, celuire.
3	(Spc) Seducere (1).
adememt1 sn [At: GANE,CONV. LIT. XX, 130 / Pl: -uri/ E: ademeni] (Nob) Ademenire (3).
ademenit2, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. II, 109 / V: (reg) ~dim~ / Pl: ~iţi, ~e IE: ademeni) 1 Care este determinat, prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni mincinoase, să participe Ia o acţiune Si: atras, ispitit, sedus (1), tentat. 2 Care este indus în eroare Si: amăgit, înşelat.
ademenitor, ~oare a [At: BELDIMAN, 0.21 / V: (reg) ~minitor, ~oare / Pl:	~oare / E: ademeni + -tor] 1 Care ademeneşte (1) Si: atrăgător,
ispititor, tentant. 2 Care ademeneşte (2) Si: amăgitor, înşelător, ademini vt vz ademeni ademimre sf vz ademenire ademinit1 sn vz ademnit1 ademinit2, ~ă a vz ademnit2
adempţiune sf[At: CADE / V: ademţiune / Pl: -ni / E: lat ademptio, -onis, fr ademption] (Jur) Revocare sau anulare a unui testament sau a unei donaţii. ademţiune sf vz adempţiune
adenită .v/‘[At: DEX2 / Pl: -te / E: fr adenite] Inflamaţie acută sau cronică a ganglionilor limfatici.
adenocarcinom sn [At: DEX2 / Pl: -oame t E: fr adenocarcinome] Tumoare malignă cu punct de plecare într-o glandă.
adenofibrom sn [At: DEX2 / Pl: ~oame / E: fr adenofibrom] Tumoare glandulară benignă.
adenohipofiză sf [At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr adenohypophyse] (Atm) Hipofiză.
adenoid, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~izi, ~e / E: fr adenoide] 1 Care aparţine ţesutului glandular. 2 Specific ţesutului glandular.
adenoidită .s/[At: DEX2 / P: -no-i- / Pl: -te / E: fr adenoidite] Afecţiune frecventă mai ales Ia copii, provocată de o infecţie microbiană sau virotică a ţesutului glandular din regiunea nazo-faringiană.
adenom an [At: DEX2 / Pl: ~oame / E: iradenome] Tumoare glandulară benignă, constituită din celule epiteliale.
ADENOPATIE
adenopatie .sf [At: DEX2 / Pl: ~i// E: fr adenopathie] Boală a glandelor sau a ganglionilor limfatici, care se manifestă prin creşterea în volum şi inflamarea acestora.
adenotomie .sf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr adenotomie] îndepărtare pe cale chirurgicală a unui adenom. adepreună av vz împreună
adept, -ă .vm/'[At: MAIORESCU, CR. II, 301 / Pl: -pţi, / E: fr adepte] 1 Persoană care aderă la o teorie, la o doctrină etc. 2 (Pex) Persoană care împărtăşeşte convingerile cuiva.
adera vi [At: DA / Pzi: ader, ~rez / E: fr adherer] 1 A se lipi strâns. 2 (Cu determinări introduse prin prep ,,la“) A se alătura unei acţiuni, ideologii etc.
aderare .sf [At: DEX2/ Pl: -rări f E: adera] 1 Lipire strânsă Si: aderat1 (1). 2 Alăturare la o acţiune, ideologie etc. Si: aderat1 (2). aderat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: adera] 1-2 Aderare (1-2). aderat2, a [At: MDA ms / Pl: ~aţi, -e] 1 Care este lipit strâns. 2 (D. oameni) Care s-a alăturat unei acţiuni, ideologii etc. aderent, ~ă [At: MAIORESCU, D. II, 5 / Pl: ~nţi, ~e / E: fr adherent]
1	a Care se ţine strâns lipit de ceva. 2-3 smf, a (Persoană sau colectivitate) care se alătură unei acţiuni, unei ideologii etc.
aderenţă .v/'[At: DA ms / Pl: -ţe / E: fr adherence, it aderenta] 1 Lipire strânsă Si: aderare (1). 2 (Pex) Solidarizare. 3 (Med) Ţesut fibros dezvoltat mai ales în cavităţile seroase,ca urmare a unei infecţii sau a unei intervenţii chirurgicale, care uneşte organe separate în mod normal Si: bridă. 4 (Teh) Forţă care menţine alăturate două corpuri aflate în contact. adermmă sfs [At: DEX2 / E: fr ader mine] (Med) Vitamina B6. ades av vz adesea adese av vz adesea
adesea [At: COD. VOR.2 32v/5 / V: ades, adese, (înv) adease / E: a2 + des] 1 av De multe ori, în repetate rânduri Si: adeseori, des. 2 a (înv) Des.
adeseori av [At: CONACHI, P. 212 / P: -se-ori / E: adese (a) + -ori] Adesea.
adet sn [At: ŞINCAI, HR. II, 243/29 /V: adătlu, adeatiu / PI: -uri, -tiuri / E: tc Met] (Iuz) 1 Obicei, datină. 2 (Spc) Impozit. 3 (Olt) Dijmă în rachiu plătit celui căruia îi aparţine cazanul.
adetină .sf [At: DA ms / Pl: -ne / E: ctm det şi datină] (îlav) După ~ Cum e obiceiul. adetoriu, -oare a, smf vz dator
adevăr [At: CORESI, ap. HEM 318 / V: (înv) ~vară sfl Pl: -uri / E: lat ad + de + verum] 1 av (înv) (Cu) adevărat. 2 av (Ave; înv) Adevărat.
3	i (înv) Amin. 4 a (înv) Adevărat. 5 av (înv; cu prep „în“, „întru“, „de“, ,,cu“) într-adevăr. 6 sn Ceea ce corespunde realităţii Si: (înv) adevărare, adevărătat, adevericiune, adeverinţa (1), adeveritură. 7 sm Ceea ce este real, existent. 8 sn Ceea ce este drept, exact.
adevăr a vtr [At: N. TEST. (1648), ap. HEM 320 / Pzi: -rez / E: adevăr] (înv) 1-2 A (se) adeveri (1-2).
adevărare ş/ŢAt: DOSOFTEI, ap. HEM 322 / Pl: ~ărări / E: adevăr a) (îvr) Adevăr (6).
adevărat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: adevăra] (îvr) Adevăr (6). adevărat2, ~ă [At: BIBLIA (1688) [prefaţai, 5/8 / Pl: -aţi, ~e / E: adevăra] 1 a Care corespunde adevărului Si: (înv) adeverit (2). 2 Real.
3	încredinţat Si: convins, (înv) adeverit2 (2). 4 (toc fals) Veritabil. 5 (Pex; d. oameni şi manifestările lor) Sincer. 6-7 a, av (îoc greşit) Corect, drept.
8	av (îlav) Cu sau cu de~, (înv) pre ~ într-adevăr. 9 i (înv) Amin. adevărăciune sfvz adevericiune
adevărătate sfs [At: CORESI, ap. HEM 327 / E: adevăr + -ătate] (înv) Adevăr (6).
adevăsi vt [At: PALIA (1581), ap. CIPARIU, C. 57 / V: adăvăsi, adievesi, dăvăsi, tăvăsi / Pzi: -sesc / E: mg adaveszni] (îvr) 1 A risipi.
2	A cheltui. 3 (La Dosoftei; c. i. puterea trupească) A extenua. 4 (D. trup) A înfrâna.
adevăsit1 sn [At: MDA ms / V: dăvăsit / Pl: -uri / E: adevăsi] (îvr) 1 Risipire. 2 Cheltuire. 3 Extenuare. 4 înfrânare.
adevăsit2, a [At: DOSOFTEI, ap. HEM 391 / V: dăvăsit, ~ă/P\: -iţi, -e / E: adevăsi] (îrg) 1 Risipit. 2 Cheltuit. 3 Extenuat. 4 înfrânat.
adeveri vtr [At: (a. 1622) ap. HEM 331 / Pzi: ~re.sc- / E: adevăr] 1-2 A (se) confirma exactitatea, justeţea unui fapt, a unei afirmaţii etc. Si: (înv) adevăra (1). 3-4 A (se) dovedi conform cu adevărul Si: (înv) adeveri (2). 5-6 (înv) A (se) încredinţa, a (se) convinge.
adevericiune sf [At: BIBLIA (1688), 4812/17 /V: (înv) -răc~l Pl: -ni l E: adeveri + -ciune] (înv) Adevăr (6).
adeverinţa vtr [At: (a. 1634) MAG. IST. IV, 334/10 / Pzi: -ţez / E: adeverinţă] (îvr) 1-2 A (se) adeveri (1).
adeverinţă .sf [At: VARLAAM, C. 81/1 / Pl: -ţe / E: adeveri + -inţă]
1	(înv) Adevăr (6). 2 (înv) Asigurare solemnă Si: încredinţare. 3 Dovadă prin care se atestă un fapt, un drept etc.
adeverire .sf [At: BIBLIA (1688), 180V2 / Pl: ~ir/ / E: adeveri] 1 Confirmare a exactităţii unui fapt, a unei afirmaţii etc. 2 (Jur; înv) Legalizare.
3	(înv; îlav) Cu ~ într-adevăr.
adeverit1 sn [At: MOXA 401/14 / Pl: -uri / E: adeveri] (îvr; îla) De ~ Care asigură veridicitatea.
adeverit2, -ă a [At: CORESI, ap. HEM 329 / Pl: -iţi, -e / E: adeveri] (înv) 1 Adevărat (1). 2 Adevărat (3).
adeveritor, ~oare [At: HEM 335 / Pl: -i, -oare l E: adeveri + -tor] 1 a Care adeverşte. 2 (Jur; înv; Mun; îs) Boier - Boier care avea însărcinarea de a verifica la faţa locului delimitarea averilor imobile din mediul rural sau urban.
adeveritură sf [At: CORESI, ap. HEM 330 / Pl: -ri / E: adeveri + -tură] (îvr) Adevăr (6).
adeziune .sf [At: DA / P: -zi-u- / Pl: -ni / E: fr adhesion, lat adhaesio, ~onis] 1 (Fiz) Atracţie între două suprafeţe aflate în contact foarte strâns, determinată de forţele intermoleculare care acţionează la distanţe relativ mici. 2 Aderare (Ia ceva). 3 Solidarizare conştientă (cu ceva). 4 (îe) A-şi da (Ia ceva) A adera (2).
adeziv, ~ă [At: DEX2 / Pl: -i, -e l E: fr adhesif] 1 a (D. materiale) Care stă strâns lipit de ceva. 2 sm Produs care permite lipirea a două suprafeţe din acelaşi material sau din materiale diferite. adezivitate .sf [At: DEX2 / E: fr adhesivite] însuşirea de a fi adeziv. ad-hoc [At: CREANGĂ, A. 152 / E: lat ad-hoc] 1 av Anume pentru acest scop. 2 a (îs) Divan (sau adunare) ~ Fiecare dintre cele două adunări speciale care s-au întrunit în 1857 (la Iaşi şi Bucureşti) şi au cerut unirea Ţărilor Române.
adia [At: CANTEMIR, IST. 371 / P: a-di-a / Pzi: (3) adie IE: lat adiliare]
1	vt (Reg) A atinge uşor. 2 vt (Reg) A mişca uşor. 3 vt (Reg) A mângâia.
4	W A clătina. 5 vi (D. vânt) A sufla uşor. 6 vi (Rar) A aburi. 7 vi (D. miros) A veni în unde uşoare. 8 vi (Fig; înv) A cânta cu glas stins. 9 vi (Fig; înv) A murmura.
adiabată .sf [At: DEX2 / P: -di~a- / Pl: -te / E: fr adiabate] Curbă care reprezintă grafic o transformare adiabatică.
adiabatic, -ă a [At: DEX2 / P: -di-a-1 Pl: -ici, -ice / E: fr adiabatique] (D. fenomene fizico-chimice) Produs în interiorul unui sistem închis, fără a ceda sau a primi căldură din exterior.
adiacent, ~ă a [At: DEX2 / P: -di-a- / Pl: -nţi, -e / E: fr adjacent, lat adjacens, -ntis] 1 (îs) Unghiuri -e Unghiuri care au acelaşi vârf, o latură comună şi se află de o parte şi de cealaltă a laturii comune. 2 Care se înrudeşte. 3 Care se învecinează. adiată sf vz diată
adiator sn [At: DEX2 / P: -di-a- / Pl: -oare / E: fr adiateur] Aparat simplu pentru efectuarea operaţiilor de adunare şi de scădere.
adică [At: COD. VOR.2 45712 / V: (îrg) adeacă, ~iacă, (reg) dică / A: adică l E: net] 1 i (înv) Iată. 2 i (înv) Când colo. 3 av (Şi) anume, cu alte cuvinte Si: (reg) adicăte, (pop) adicăle,adicălea,adicătelea, (îrg) adicătea.
4	.sf (îlav) La (o) ~, (reg) Ia dică în momentul decisiv. 5 sf (îal) La drept vorbind.
ADJECTIVAT
adicalea av [At: DEX2 / V: adec~ / E: adică + -le + -a] (Pop) Adică
(3).
adicătele av vi adicătelea	ţ
adicătelea av [At: DEX2 / V: adec~, adicătele / E: adică + -te + le + -a] (Pop) Adică (3).
adiere sf [At: NEGRUZZI, S. 1,99 / P: ~di-e~ / Pl: -ri / E: adia] 1 Suflare lină de vânt Si: abur, abureala, vânticel. 2 Curent de aer. adie tor, ~oare a [At: DA ms/ Pl: ~i, -oare/ E: adia + -(a)tor) Care adie. adimeni v vz ademeni adimenire sn vz ademenire adimenit1 sn vz ademenit1 adimenit2, ~ă a vz ademenit2 adimenitor, ~oare a vz ademenitor
adimensiondl, ~ă a, av [At: DN3/ Pl: -i, -el E: a6- + dimensional] 1-2 (Care este) fără dimensiuni.
adinamie, ~ă a, av [At: DN3/ Pl: -ici, -ice! E: fr adynamique]
1-6 (Caracterizat) prin adinamie (1-3).
adinamie sf [At: DN3/ Pl: -ii/ E: fr adynamie] 1 Slăbiciune. 2 Stare de prostraţie fizica sau morală. 3 Scădere accentuată a forţei musculare care apare în cursul unor boli grave. adineaorea av vz adineauri adineaori av vz adineauri adineaura av vz adineauri adineaură av vz adineauri adineaurea av vz adineauri
adineauri av [At: DOSOFTEI, V. S. 106/1/ V: -aorea, -dori, -‘rea, ~ura, dineaori, ~aorea, din~, dineaorea, dineaurea, -nioara, -nunxrea, adi-niori, -duneal E: ml ad + de + in + illa + hora] 1 Cu puţin înainte. 2 De curând. 3 (îlav) Până ~ Până de curând. adinioara av vz adineauri odinioară1 av vz adineauri adinioara2 av vz odinioară adinioarea av vz adineauri adiniori av vz adineauri
adins [At: COD. VOR. 159/1/ E: ml ad ipsum] 1 pp (înv) între. 2 pî (înv) însuşi. 3 av (îcs) Mai de - Mai puternic. 4 av (îcs) Cu de - Cu stăruinţă. 5 av (îcs) Mai cu de - Mai ales. 6 av (îcs) Cu de -ul în mod serios. 7 av Cu îngrijire Si: scrupulos. 8 av Din toata inima Si: sincer. 9 av (îcs) Mai cu de -ul Mai cu seamă. 10 av (îcs) Cu tot de -ul Cu toată silinţa. 11 av (îac) Cu toată seriozitatea. 12 av De-a binelea Si: bine, vârtos. 13 av (Jur; îcs) Cu de - Cu premeditare. 14 av (îcs) Din - Cu intenţie Si: anume. 15 av (îcs) Cu din - Cu minuţiozitate. 16 av De-a binelea. 17 av (îcs) Cu din -ul Cu stăruinţă Si: bine. 18 av Anume. 19 av (îcs) Mai cu din -ul înainte de toate. 20 av (îcs) Cu tot din -ul Cu orice preţ.
21	av De tot. 22 av (îcs) în-, într—, într-un - (înv) între - Cu intenţie Si: anume. 23 av (îacs) Cu un anumit scop. 24 av (îcs) Voinţa într— Intenţie. 25 av Intenţionat. 26 av Special. 27-28 sm, a (Om) trimis anume Si: curier, expres.
adinta vi [At: ŞAPTE TAINE (1645) / Pzi: adint/ E: net] (Pbl) 1 A lua aminte. 2 A fi cu gândurile la ceva.
adint&re sf [At: MDA ms / Pl: -tari / E: adinta] 1 Luare-aminte. 2 în-gândurare. adinte av vz ainte
ad-interim ai [At: DN3/ E: lat ad interim] Care ţine provizoriu locul titularului Si: interimar.
adio [At: NEGRUZZI, S. 1,43/ E: it addio, fr addieux] 1 sms Salut care se spune la despărţire. 2 z Cuvânt de rămas-bun. 3 / (Im) S-a terminat cu. 4 i (Irn; fam; îe) ~ şi n-am cuvinte Am terminat, puţin îmi pasă de rest Si: salutare!. 5 (îe) A-şi lua ~de Ia ceva A socoti ceva pierdut pentru totdeauna.
adipic, ~ă a [At: DN3 Pl: -ici, -ice/ E: fr adipique) (îs) Acid - Acid saturat, folosit ca materie primă la fabricarea unor fibre sintetice poliami-dice.
adipo- [At: DN3/ E: fr adip(o)-] Element prim de compunere, care are sensul de (referitor la) grăsime.
adipogeneză sf [At: DN3/ Pl: -ze / E: fr adipo gene se] (Big) Producere de grăsimi în organism.
adipoliză .y/'[At: DN3/ Pl: -ze / E: fr adipolyse] (Big) Funcţie prin care un ţesut restituie sângelui grăsimile depozitate.
adipopexie sf [At: DN3/ Pl: -ii / E: fr adipopexie] (Big) Fixare de grăsimi pe anumite ţesuturi sau organe.
adipos, ~oasă a [At: ENC. AGR. I 70 / Pl: ~o.y/, -oase / E: fr adipeux] 1 Care prezintă caracteristicile grăsimii Si: gras. 2 (îs) Ţesut - Ţesut conjunctiv format din celule pline cu grăsime. 3 (îs) Celulă -oasă Celulă de grăsime.
adipoză sf [At: DN3 / Pl: -ze / E: fr adipose] Adipozitate. adipozitate sf [At: DN3/ Pl: -taţi / E: fr adiposite] Acumulare (patologică) de grăsime într-un ţesut celular subcutanat Si: adipoză.
adipsie y/*[At: DN3 / Pl: -ii / E: fr adipsie] Lipsă parţială sau totală a senzaţiei de sete. adirato av [At: DN3 / E: it adirato] (Muz; d. execuţie) Cu furie. adista vt [At: VICIU, GL. / Pzi: -tez. / E: ger adjustieren] (Reg) A repara. aditiv, ~ă [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr additif] 1 a (Mat) Referitor la operaţia de adunare. 2 a (Fiz; d. o proprietate, un efect) Care este exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric. 3 sm Substanţă care se adaugă la un ulei mineral sau la prepararea betoanelor pentru a le ameliora proprietăţile.
aditivitate sf [At: DN3/ Pl: -taţi! E: aditiv + -itate] Proprietate a unei substanţe sau mărimi de a fi aditivă (2).
aditon sn [At: DN3/ E: fr adyton] (Ant) încăpere secretă a unui templu grecesc.
adiţie .y/’[At: MACAROVICI,CH. 442/ V: ~ii\ne! Pl: -ii/ E: fr addition, lat additio] 1 (Mat; înv) Adunare. 2 (Chm) Adăugare. 3 (Chm; îs) Reacţie de - Reacţie chimică prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă cu caracter nesaturat. 4 (Fiz; îs) ~ latentă Apariţie a unei reacţii fiziologice într-un organism în urma unor excitaţii succesive Si: (înv) sumaţie.
adiţiona vt [At: DA ms / P: -ţi-o- / Pzi: -nez / E: fr aditionner, it addizionare] 1 (Mat) A aduna. 2 A adăuga. 3 (Fig) A strânge.
adiţional, -ă a [At: DA ms / P: -ţi-o- / Pl: -i, -e / E: fr additionnel]
1	Care se adaugă la ceva. 2 Care trebuie adăugat. 3 (Muz; lpl; îs) Linii -e Linii suplimentare. adiţionare a/’[At: MACAROVICI, CH. 442 / Pl: -nari! E: adiţiona]
1	(Mat) Adunare. 2 Adăugare. 3 (Fig) Strângere.
adiţionat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: adiţiona] l(Mat) Adunare.
2	Adăugare. 3 (Fig) Strângere.
aditionat2, ~ă a [At: DEX2 / P: -ţi-o- / Pl: -aţi, -e / E: adiţiona] 1 (Mat) Adunat. 2 Adăugat. 3 (Fig) Strâns. adiţiune sf vz adiţie adiunct a, sm vz adjunct adiutant sm vz aghiotant
adjecâv [At: MACAROVICI, CH. 662 / Pl: -e / E: fr adjectif] 1 sn (Grm) Parte de vorbire flexibilă, care arată însuşirea unui obiect sau a unei fiinţe si determină numărul acestora, acordându-se cu ele în gen, număr şi caz.
2	a (Chm) Care se adaugă la ceva. 3 a (Chm) Care necesită un adaos.
adjectiva vtr [At: DEX2/ Pzi: -vezJ E: adjectiv] (Grm) 1-2 A (se) transforma în adjectiv (1) Si: a (se) adjectiviza (1-2).
adjectival, ~ă a [At: DA / Pl: -i, -e! E: adjectiv + -al] (Grm) 1 Care are funcţie de adjectiv (1). 2 Care se exprimă prin adjectiv (1). 3 (îs) Articol
-	Articol hotărât, cu forme speciale, care însoţeşte un adjectiv determinant al unui substantiv articulat sau al unui nume propriu.
adjectivare .s/fAt: DEX2 / Pl: -vări / E: adjectiva] (Grm) Transformare în adjectiv (1) Si: adjectivizare.
adjectivat, -ă a [At: DEX2/ Pl: -aţi, -e! E: adjectiva] (Grm) Transformat în adjectiv (1) Si: adjectivizat.
21
ADJECTIVIZA
adjectiviza vtr [At: DEX2 / Pzi: -zqzJ E: adjectiv + -iza | (Grm) 1-2 A (se) adjectiva (1-2). adjectivizare .v/‘[At: DEX2/ Pl: -zari / E: adjectiviza] (Grm) Adjectivare. adjectiviz'ât, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: adjectiviza] (Grm) Adjectivat.
adjoncţiune sf [At: DN3 / P: -ţi~u- / Pl: ~ni / E: fr adjonction] 1 Unire.
2	Adăugare.
adjudeca vt [At: CADE / Pzi: adjudec / E: fr adjuger] (Jur) A atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun scos la licitaţie persoanei care oferă preţul cel mai mare.
adjudecare .v/'[At: DA ms / Pl: -cari / E: adjudeca) (Jur) Atribuire (prin hotărâre judecătorească) a unui bun scos la licitaţie persoanei care oferă preţul cel mai mare.
adjudecatar sm [At: DA ms / Pl: -i / E: fr adjudicataire] (Jur) Persoană căreia i se atribuie (prin hotărâre judecătorească) un bun scos la licitaţie.
adjudecator, ~oare smf a [At: DA ms / V: -că- / Pl:	-oare	/	E:
adjudeca +	1-2 (Persoană) care face adjudecarea la o licitaţie
publică.
adjudecaţie sf[At: (a. 1851) URICARIUL VI>93 / V: ~iune / Pl:
E: fr adjudication, lat adjudicatio] Act prin care se adjudecă un obiect,
0	antrepriză de la o licitaţie publică. adjudecaţiune sfvz adjudecaţie adjudecator, ~oare smf vz adjudecator
adjunct, ~ă [At: (a. 1847) URICARIUL VII, 234/ V: adiunct / PI: -cf/, -e! E: ger Adjunkt, lat adjuntus] 1-2 .vm/, « (Persoană) care face parte din conducerea unei instituţii, întreprinderi sau a unui serviciu din interiorul acestora, având funcţia imediat subordonată titularului. 3 smf Ajutor. 4 smf Locţiitor.
adjura vt [At: CADE / Pzi: adjur / E: fr adjurer, lat adjurare] (Rar) 1 A ruga stăruitor în numele divinităţii. 2 A ruga stăruitor pe cineva Si: a conjura, a implora.
adjuraţie sf[ At: DA ms / V: ~/une / PI: ~i/ / E: fr adjuration] (înv) 1 Rugăciune. 2 Rugăminte stăruitoare. 3 Formulă a exorcismului care începe cu cuvintele „adjuro te“. adjuraţiune sfvz adjuraţie
adjutant sm [At: DA ms/ Pl: ~nţi / E: fr adjutant] 1 sm Ofiţer ataşat unui comandant sau unui şef militar, îndeplinind atribuţii similare unui secretar Si: aghiotant. 2 sm Ofiţer care face parte dintr-un stat major. 3 sm (Iuz) Grad pentru personalul aviatic corespunzător plutonierului. 4 smf Persoană având gradul de ajutant (1). 5 smf Grad de subofiţer cu rangul cel mai mare. 6 smf Persoană având acest grad.
adjutanturâ sf [At: DN3 / Pl: -ri / E: ger Adjundantur) 1-2 Funcţia de adjutant (1-2).
adjuvant, ~ă sn, a [At: DN3 / Pl: -nţi, ~e / E: fr adjuvant] 1-2 (Medicament secundar) care se asociază cu un alt medicament. ad libitum av [At: DN3 / E: lat ad libitum] 1 După voie. 2 După faptă.
3	După plac. 4 Oricum.
ad litteram av [At: DN3/ E: lat ad litteram] 1 Cuvânt cu cuvânt Si: literal.
2	Fără nici o schimbare Si: întocmai.
administra vt [At: BĂLCESCU, M. V. 413 / Pzi: -rez / E: fr administrer, lat administrare] 1 A conduce. 2 (C. i. instituţii, afaceri) A supraveghea.
3	A da unui bolnav un medicament. 4 (Irn) A trage o palmă, o bătaie cuiva.
5	(Jur; îe) A ~o probă A folosi o dovadă într-un proces.
administrabil, ~ă a [At: CADE / Pl: -i, -e / E: administra + -bil] 1-3 Care se poate administra (1-3).
administrare sf [At: (a. 1774) URICARIUL 1,182 / Pl: -rari! E: administra] 1 Conducere. 2 Supraveghere a unei instituţii, afaceri etc. 3 Dare de medicamente unui bolnav. 4 (Irn) Dare a unei bătăi, palme etc. cuiva.
5	(Jur; îs) -a unei probe Folosire a unei dovezi într-un proces. administrat,-ăa [At: NEGRUZZI,S. 1,111 / Pl: ~aţi,-el E: administra]
1	Condus. 2 (D. o instituţie, afaceri etc.) Supravegheat. 3 (D. medicamente) Dat unui bolnav. 4 (Irn; d. o palmă, bătaie) Dat cuiva. 5 (Jur; d. o probă) Folosită ca dovadă într-un proces.
administrativ, ~ă a [At: URICARIUL II, 218 / Pl:	-el	E:	fr admi-
nistratif, lat administrativus] 1 Care aparţine administraţiei. 2 Referitor la administraţie. 3 Care emană de la un organ al administraţiei de stat.
4	(îe) Pe cale ~ă Prin organele administraţiei de stat.
administrator, -oare smf [At: DA ms / Pl:	-oare!	E:	fr
administrate ur, lat administrator] 1-2 Persoană care administrează (1-2) afacerile, o instituţie. 3 Persoană care conduce o administraţie sau un serviciu de administraţie. 4 Persoană care conduce un serviciu în administraţia statului.
administraţie .s/[At: URICARIUL XXIL, 447/2 / V: (înv) -iune! Pl: ~ii / E: fr administration, lat administrativus, rs ajţMHHHCrpaijHfl] 1-2 Administrare (1-2). 3 Totalitatea organelor administrative ale unui stat. 4 Secţie a unei instituţii, însărcinată cu administrarea acelei instituţii. 5 (îs) ~ de stat Formă de activitate (executivă şi de dispoziţie) a statului pentru realizarea funcţiilor sale. 6 (îas) Totalitatea organelor de stat prin care se realizează această activitate. 7 (îs) Consiliu de - Consiliu însărcinat cu conducerea unei întreprinderi sau instituţii. 8 Parte a armatei care se ocupă cu organizarea, întreţinerea, completarea şi mobilizarea forţelor armate, precum şi cu probleme referioare la ordinea interioară a trupelor. 9 Conducerea politică şi administrativă a unui stat sau a unei regiuni (ocupate), exercitată de militarii ocupanţi. administraţiune sfvz administraţie
admira vtr [At: NEGRUZZI, S. II, 144 / Pzi: admir/ E: fr admirer, lat admirare) 1-2 A (se) privi cu un sentiment de încântare, stimă, plăcere etc.
admirabil, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. 117 / Pl:	-e	/	E:	fr	admirable,
lat admirabilis] Demn de a fi admirat Si: minunat, excelent, încântător, admirai sm vz amiral
admirare .s/[At: MACEDONSKI, O. I 98 / Pl: ~rari! E: admira] (înv) Admiraţie.
admirat1 sn [At: DA ms / E: admira] (înv) Admirare. admirat2, ~ă a [At: ALEXANDRESCU, M. 27/ Pl: ~aţi, ~e / E: admira] Care este privit cu admiraţie. admirativ, ~ă [At: DA ms / Pl: ~/, -e! E: fr admiratif, lat admirativus]
1	a Care exprimă admiraţie. 2 a Care arată admiraţie. 3 av Cu admiraţie.
admirator,~oare smf, a [At: MAIORESCU, CR. II, 305/ Pl:	-oare/
E: fr admirateur, lat admirator, -oris] 1-2 (Persoană) care admiră ceva sau pe cineva.
admiraţie sf [At: MAIORESCU, CR. II, 93/ V: (înv) ~iunel Pl: ~i U E: fr admiration, lat admiratio) Sentiment de încântare, stimă, apreciere faţă de ceva sau de cineva Si: (înv) admirare, admirat1. admis,	a [At: DA ms / Pl: ~i.ş7, ~e / E: admite) 1 Primit ca bun.
2	Socotit ca adevărat. 3-4 (Şi cu sens concesiv) Care este de acord cu ceva.
5	îngăduit. 6 (D. o cerere) Căreia i s-a dat curs favorabil. 7 (D. un solicitator) Primit. 8 (D. un candidat) Acceptat.
admisibil, ~ă a [At: DA ms / Pl:	/	E:	fr	admissible]	1-8	Care
poate fi admis (1-8) Si: acceptabil.
admisibilitate sf[At: DA ms / Pl: -taţi/ E: fr admissibilite] (Rar) 1-8 Posibilitatea de a fi admis (1-8). 9-16 Calitatea a ceea ce este admisibil (1-8).
admisie sf vz admisiune
admisiune sf[At: ENC. TEHN. I, 313/ V: ~sie / P: ~.v/-u~ / Pl: -ni / E: fr admission] 1 Pătrundere. 2 (Teh) Intrare dirijată a unui fluid într-o maşină care transformă o formă de energie în altă formă de energie. 3 (Teh) Fază a ciclului de funcţionare a unei maşini, efectuată în timpul intrării agentului motor în maşină.
admitanţă sf [At: DN3/ Pl: -ţe! E: fr admittance] (Elt) Mărime inversă impedanţei unui circuit electric alternativ egală cu câtul dintre valoarea efectivă a curentului electric absorbit şi valoarea efectivă a tensiunii de alimentare.
admitantmctru sn [At: DN3/ Pl: -re! E: fr admittancemetre] Instrument pentru măsurarea admitanţei.
admite vt [At: EMINESCU, N. 44 / Pzi: admit/ E: fr admettre, lat admittere] 1 A primi drept bun. 2 A considera ca adevărat. 3 A fi
22
ADORMITA!
(provizoriu) de acord cu ceva. 4 A îngădui. 5 A da curs favorabil unei cereri. 6 A primi un solicitator. 7 A accepta un candidat.
admitere sf [At. DA ms/ Pl: -ri! E: admite] 1 Primire drept bun. 2 Considerare ca adevărat. 3 Acord (provizoriu) cu ceva sau cu cineva. 4 Ingă-duire. 5 Curs favorabil dat unei cereri. 6 Primire a unui solicitator. 7 Acceptare a unui candidat. 8 (îs) Examen de - Examen care se dă pentru acceptarea unui candidat într-o instituţie de învăţământ.
admonesta vt [At: DA ms / Pzi: -tez / E: fr admonester] 1 A mustra pe cineva. 2 A dojeni aspru (mai ales un subaltern) în calitate oficială. admonestare sf [At: KLOPŞTOCK, F. 291/ Pl: -tari! E: admonesta]
1	Mustrare. 2 Dojenire, mai ales, a unui subaltern în calitate oficială.
3	(Cer) Pedeapsă. 4 (Cer) Hârtie oficială care conţine o mustrare adresată cuiva (pentru unele abateri) Si: admoniţiune (2).
admonestat, ~ă a [At: DA ms / PI: -aţi, ~e / E: admonesta] 1 Mustrat.
2	(D. un subaltern) Dojenit.
admonestaţie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr admonestation] 1-4 (Liv) Admonestare (1-4). admonia vt [At: DA ms / Pzi: -iez / E: lat admonere] 1-2 A admonesta
a-2).
admonitiv, -ă a [At: DN3/ Pl: -i, -el E: fr admonitif] 1-2 Care admonestează (1-2). 3 Care cenzurează.
admoniţiune sf [At: DN3 / P: -ti-u- / Pl: -ni / E: fr admonition, lat admonitio] 1 (Jur) Cercetare făcută de un judecător. 2 Admonestare (4).
adnaty ~ă a [At: DN3 / Pl: -aţi, -e / E: lat adnatus, fr adne] 1 (Bot; d. părţi ale plantelor) Crescut pe ceva. 2 Care se adaugă. 3 Aderent.
adnota vt [At: DA ms / Pzi: -tez / E: lat adnotare, annotare] A face note sau însemnări pe marginea unui text.
adnotare sf[At: DA ms/ Pl: -tari/ E: adnota] îndemnare pe marginea unui text Si: adnotaţie.
adnotat, -ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: adnota] (D. texte) Cu explicaţii marginale.
adnotator, —oare smf, a [At: DA ms / Pl: -i, -oare / E: lat adnotator,
-oris] 1-2 (Persoană) care adnotează. adnotaţie sf [At DA ms / V: -iune / Pl: -ii / E: lat adnotatio] Adnotare. adnotaţiune sfvz adnotaţie adoara no, a vz doi
adogmatic, -ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr adogmatique] 1-2 a Referitor la dogmatism (1-2). 3-4 a Propriu dogmatismului (1-2). 5-8 smf, a (Adept) al dogmatismului (1-2).
adogmatism sn [At: DN3 / E: fr adogmatisme] 1 Sistem de gândire care este împotriva dogmelor. 2 Sistem religios care nu admite dogmele.
adoi vt [At: P. MAIOR, IST. 150-151/ Pzi: -esc / E: a2 + doi] (înv; numai la P. Maior) A repeta. adoire sf [At P. MAIOR, IST. 150 / Pl: -ri / E: adoi] (înv) Repetare. adolescent, ~ă smf [At: COD. PEN. R. P. R. 180 / Pl: -nţi, -el E: fr adolescent, lat adolescensy -ntis] 1 Persoană care se atlă la vârsta adolescenţei. 2 (Jur) Minor între 12 şi 18 ani.
adolescentin, ~ă a [At: DN3/ Pl: -i, -el E: adolescent + -in] (Rar) 1 De adolescent (1). 2 Specific adolescenţei.
adolescentinism sn [At: DEX2/ E: adolescentin + -ism] (Rar) 1 Stare de adolescent (1). 2 Manifestare de adolescent (1).
adolescenţă sf [At MACEDONSKI, 0.1,78/ Pl: -ţe! E: fr adolescence] Perioadă din viaţa omului cuprinsă între vârsta pubertăţii şi cea adultă Cf tinereţe.
adonic an [At: DA ms/ Pl: -ice! E: fr adonique] (îs) Vers - Vers format dintr-un dactil şi un spondeu sau troheu, folosit în versificaţia greacă şi latină.
adonis sm [At: DN3/ E: Adonis] Nume dat (după un personaj legendar din antichitate) unui tânăr foarte frumos.
adopta vt [At: CĂLINESCU, E. O. I, 233/ Pzi: adopt şi -tez / E: fr adopter, lat adoptare] 1 A înfia un copil. 2 A-şi însuşi felul de a vedea al altuia. 3 A-şi însuşi comportamentul altuia. 4 A accepta o părere, o metodă etc. 5 A alege cu predilecţie. 6 A accepta ceva (prin vot).
adoptabil, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: adopta + -bit] 1 Care poate fi adoptat (1). 2 (Fig) Care poate fi acceptat. adoptanty ~ă smf [At DA ms / Pl: -nţi, -e / E: fr adoptant] (Jur) Adoptator. adoptare sf[At DA ms / Pl: -tari / E: adopta] 1 înfiere. 2 însuşire a felului de a vedea al altuia. 3 însuşire a comportamentului altuia.
4	Acceptare a unei păreri, metode etc. 5 Alegere cu predilecţie. 6 Acceptare (prin vot). 7 (îs) -a legilor Votare a proiectelor de lege de către organele legislative.
adoptat, -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: adopta] 1 (D. un copil) înfiat.
2-3 (D. felul de vedea sau de a se comporta) însuşit. 4 (D. o părere, metodă etc.) Acceptat. 5 Ales cu predilecţie. 6 Acceptat prin vot.
adoptator, ~oare smf [At HAMANGIU, C. C. 85 / Pl: -i, -oarei E: adopta + -tor] Persoană care adoptează (1) Si: adoptant.
adoptiv, ~ă a [At: BĂLCESCU, M.V. 7 / PI: -i, -e / E: lat adoptivus, fr adoptif] 1 (D. copil) Primit în familie cu drepturi şi obligaţii de copil propriu. 2 (D. părinţi) Care a adoptat un copii. 3 (Mpl; îs) Părinţi -i Părinţi care înfiază un copil.
adopţie sf [At HAMANGIU,C. C. 80 / V: -iune! Pl: -ii / E: fr adoption, lat adoptio, -onis] înfiere. adopţiune sfvz adopţie
adora vt [At: NEGRUZZI, S. I 110/ Pzi: adori E: fr adorer] 1 A iubi pe cineva fără limită. 2 A avea un cult pentru cineva sau ceva. 3 A slăvi
0	divinitate. 4 A cinsti. 5 A venera.
adorabil, ~ă a [At: VLAHUŢĂ, D. 59/ Pl: -i, -el E: fr adorable, lat adorabilis] 1-3 Vrednic de adorat (3-5). 4 Plin de farmec Si: fermecător, încântător.
adorai, ~ă a [At: DN3/ Pl: -i, -el E: ger adorai] Care este situat lângă gură.
adorare .s/[At: ALECSANDRI, P. II, 133/ Pl: -rari! E: adora] 1 Iubire nemărginită. 2 Cult pentru cineva sau ceva. 3 Slăvire a unei divinităţi.
4	Cinstire. 5 Venerare.
adorat, ~ă [At: EMINESCU, P. 128/ Pl: -aţi, -e! E: adora] 1-2 smf a (Om) extrem de iubit. 3 a Care are un cult pentru cineva sau ceva. 4 a (D. o divinitate) Slăvită. 5 a Cinstit. 6 a Venerat.
adorator, -oare smf [At DA ms / Pl: -i, -oare / E: adora + -tor] 1-5 Persoană care adoră (1-5) pe cineva sau ceva.
adoraţie .v/'[At: DA ms / V: -iune / Pl: -Ul E: fr adoration, lat adoration, -onis] 1-5 Adorare (1-5). adoraţiune sfvz adoraţie
adormi [At: PSALT. SCH. 422/12 / Pzi: adorm / E: lat addormire] 1 vi A trece la starea de somn Cf: a aromi, a aţipi, a moţăi, a piroti. 2 vr (Frm; nob; fig) A-şi pierde vigoarea Si: a se amorţi, a se linişti. 3 vi (îe) A ~ din greu, (ca) dus sau (ca) mort A cădea într-un somn greu sau în stare de letargie. 4 vi (Fig; îlb) A muri. 5 vi (îe) A ~somn veşnic sau somnul cel de veci A muri. 6 vr A aduce pe cineva la starea de somn. 7 vt (Fig) A alina. 8 vt (înv; fig) A omorî. adormire .y/' [At: MOXA, 362/14/ V: (îrg) adur-l Pl: -ri! E: adormi)
1	Trecere în starea de somn. 2 Stare în care se află cineva când doarme Si: somn. 3 (Fig) Amorţire. 4 (Fig; îlb) Moarte. 5 (Fig) Alinare. 6 (înv; fig) Omorâre. 7 (îe) ~a Maicii Domnului Sărbătoare religioasă de Sfânta-Maria-Mare, celebrată pe 15 august.
adormit1 sn [At: CORESI, ap. HEM 365/ V: (îrg) adur-l E: adormi] 1-6 Adormire (1-6).
adormit2, ~ă [At: PSALT. SCH. 255/18 / V: (îrg) adur- / Pl: -iţi, -el E: adormi] 1 a Care doarme. 2 a (Nob; fig) Amorţit. 3-4 smf, a (Fig; îlb) Mort. 5 a Care a fost adus în stare de somn. 6 a (Fig) Alinat. 7 a (înv; fig) Omorât. 8 a Somnoros. 9 a (Fig) Lipsit de vioiciune. 10 a (Fig) încet la treabă.
adormita vi [At: PSALT. SCH. 287/8/ V: adur~l Pzi: -tez! E: a- + dormita] (înv) A adormi (1). adormitare .s/[At: LB / Pl: -tari! E: adormita] (înv) Adormire (1). adormitat, a [At: CALENDARIU (1814), 114/6/ Pl: -aţi, -el E: adormita) (înv) Adormit (1).
23
ADORiMITELE
adormitele sfp [At: PANŢU, PL ?! E: adormit + -ele] (Bot) 1 Dediţei (Pulsatil la montana). 2 Zorele (Pharbitis pur pur ea). 3 (Trs) Volbură (Convolvulus arvensis).
adormitor, -oare a [At: ISPIRESCU, L. 106/ V: (reg) adur-f Pl: ~z, -oare / E: adormi + -/tor] 1 Care adoarme. 2 Care provoacă somn. 3 (Fig) Plictisitor.
adosat,	a [At: DN3 / Pl: -ar/, -e / E: fr addose] (Aht; d. coloane)
Alipit de perete fără a face corp comun cu acesta.
adpres am [At: DN3 / Pl: ~i / E: lat a<//?ressws] (Bot; d. peri) Alipit de tulpină. a-drag av ml drag
adragant, a [At: DN3/ E: fr adragant] Gumă vegetală secretată de un arbust spinos, folosită în farmacie. a-dreapta av vz drept adreasă sfvz adresă
ad-referendum av [At: DN3/ E: lat ad referendum] Termen folosit la semnarea unui tratat internaţional de către un reprezentant diplomatic împuternicit să negocieze, dar nu să angajeze statul în privinţa semnării tratatului.
adrenalină sf [At: PARHON, B. 42/ E: fr adrenaline] (Med; chm) Hormon produs de glandele suprarenale sau fabricat pe cale sintetică utilizat ca medicament datorită proprietăţilor vasoconstrictoare şi stimulatoare ale muşchiului cardiac Si: epinefrină.
adrenalineniie sf [At: DN3/ E: fr adrenalinemie] Prezenţa adrenalinei în sânge.
adrenalon sn [At: DN3/ E: fr adrenalon] (Big) Produs intermediar de oxidare a adrenalinei, cu acţiune vasiconstrictoare.
adremrgic, -ă a [At: DN3/ Pl: -ici, ~icel E: fr adrenergique] 1 (Big; d. substanţe) Care provoacă secreţie de adrenalină. 2 (îs) Nervi ~i Nervi simpatici ale căror terminaţii provoacă adrenalina.
adrenocrom sn [At: DN3/ E: fr adrenochrom] Produs de oxidare a adrenalinei, de culoare cărămizie, cu acţiune hemostatică şi tonifiantă asupra pereţilor vaselor sangvine. adres sn vz adresă
adresa [At: (a. 1776) URICARIUL I, 181 / Pzi: -sezJ E: fr adresser]
1	vt A trimite o scrisoare, un pachet la o anumită adresă. 2 vt A scrie adresa pe o scrisoare, un pachet etc. 3-4 vtr A (se) îndrepta cu vorba către cineva. 5-6 vtr A (se) îndrepta către o persoană, instituţie eu o invitaţie, cerere etc.
adresant,-ă smf [At: I. PANŢU, C. 288/ Pl: -nţi, ~e! E: ger Adressant]
1	(Com) Persoană care adresează (1) ceva. 2 Persoană căreia îi este adresată
o	scrisoare, un colet etc. Si: destinatar.
adresare .s/[At: DN3/ Pl: -sari/ E: adresa] 1 Trimitere a unei scrisori, pachet etc. 2 Scriere a adresei pe o scrisoare, pachet etc. 3 îndreptare către cineva pentru a spune ceva. 4 îndreptare către o persoană, instituţie cu
o	invitaţie, cerere etc.
adresarisi vtr [At: DRĂGHICI, R. 107/ Pzi: -ve.se/ E: ns cf adresa] 1-6 A (se) adresa (1-6).
adresat, —ă a [At: PANŢU, C. 288/ Pl: -aţi, -el E: adresa] (Com) Persoană căreia i se adresează (1) ceva Si: destinatar, primitor.
adresă sf [At: C. NEGRUZZI 1,208/ V: (înv) adres sn, (Trs) adreasă i PI: -se! E: fr adresse] 1 Indicaţie (pe scrisori, colete etc.) a numelui şi domiciliului unei persoane. 2 Date care indică domiciliul unei persoane.
3	(îs) - bibliografică Totalitatea datelor de apariţie a unei cărţi. 4-5 (îe) (A spune, sau a vorbi ceva) Ia ~a cuiva (A spune sau a vorbi ceva) cu privire la cineva. 6 (îe) A greşi ~a A nimeri în alt loc sau Ia altă persoană decât cea indicată. 7 (Fam; îae) A avea o părere greşită despre cineva sau ceva. 8 (Fam; îae) A se înşela în privinţa cuiva. 9 Comunicare oficială făcută în scris de o organizaţie, instituţie etc. 10 dnf) Expresie (numerică) pentru localizarea informaţiei în memorie. 11 (în statele monarhiste) Răspuns dat de parlament mesajului de deschidere a sesiunii parlamentare.
adresărui vt [At: ALECSANDRI, DACIA LIT. 280/ Pzi: -e.se/ E: rus ajţpecoăabfî] (înv) A adresa (2).
adsorbant sm, a [At: DN3/ Pl: -nţi! E: fr absorbant) 1-2 (Corp) pe suprafaţa căruia se fixează o substanţă prin adsorbţie.
adsorbatsm [At: DEX2 / Pl: -aţi / E: fr adsorbat] Substanţă fixată prin absorbţie pe suprafaţa unui corp.
adsorbl vr [At: DN3/ Pzi: 3 adsoarbel E: fr adsorber] (D. substanţe) A se produce o adsorbţie.
adsorbţie sf [At: LTR2 / Pl: -i// E: fr adsorbtion] Fixare şi acumulare a moleculelor unui gaz sau unui corp lichid pe suprafaţa unui corp solid.
adstrat sn [At: DN3/ Pl: -uri! E: fr adstrat] (Lin) Totalitatea elementelor străine care se adaugă unui idiom deja constituit.
aducător, ~oare [At: LITURGHIE (1702), ap. GCR I 345/32/ V: (îrg) -riu l Pl: -i, -oare / E: aduce + -(a)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care aduce.
3	(îs) - aminte Care aduce aminte. 4 (înv; îe) ~aminte de rău Răzbunător.
aduce [At: COD. VOR. 54/14/ Pzi: aduc / E: ml adducere] 1 vt A lua cu sine un lucru şi a veni cu el Ia cineva (pentru a-1 preda). 2 (îe) Ce vânt te aduce? Se spune cuiva care a venit pe neaşteptate. 3 (îe) A ~ vorba de (sau despre) ceva A îndrepta discuţia către un anumit subiect. 4 (îae) A pomeni despre ceva. 5 vt (Jur; înv; îe) A ~ pâra A acuza în faţa judecătorilor. 6 vt (înv; îe) A ~ Ia mijloc A cita ceva în sprijinul unei afirmaţii. 7 vt (îe) A ~ înainte A cita. 8 vr (înv) A se referi 1a ceva. 9 vt (Cop „la îndeplinire44) A îndeplini. 10 vt (Cop „la cunoştinţă44) A înştiinţa.
11	vt (Cop „la capăt44) A sfârşi. 12 (înv; cop „în isprava44) A isprăvi. 13 vt (înv; cop „la săvârşit44) A săvârşi. 14 vt (înv; cop „la mirare44) A se minuna. 15 vt (C. este o persoană) A conduce. 16 vi (Nob; numai la imperativ) Haide ! 17 (Fig) A decide. 18 vt A face. 19 (îe) A ~la brazda bună A îndrepta. 20 (îe) A ~ la (sau în) sapă de lemn A sărăci. 21 vt A produce. 22 vt A crea. 23 (îe) Ce-i aduce? Ce-i pasă? 24 vt A apropia ceva de sine sau de o parte a corpului. 25 vt A da unei părţi a corpului o anumită direcţie. 26 vt A îndoi. 27 vt (C. este mâna, piciorul etc.) A mişca pentru a îndoi. 28 vt A face o mişcare cu mâna pentru a lovi cu putere. 29-30 vi (îe) A (o) ~ (bine) din condei A vorbi sau a scrie cu artă. 31 vi (îae) A se dovedi abil, diplomat într-o anumită împrejurare. 32 vi (fe) A ~ din meşteşug A face ceva cu multă artă. 33 vt A procura. 34 vt A pricinui. 35 vt A face să ajungă într-o anumită stare, situaţie. 36-37 vtr (îe) A(-şi) ~aminte A(-şi) aminti. 38-39 vtr (îae) A se aştepta Ia ceva. 40 vi A semăna puţin cu ceva sau cu cineva.
aducere .s/[At: COD. VOR. 32/5 / Pl: -ri / E: aduce] 1 Luare cu sine a unui lucru care este apoi predat cuiva. 2 (Cop „la îndeplinire44) îndeplinire. 3 (Cop „la cunoştinţă") înştiinţare. 4 (Cop „în isprava44) Isprăvire.
5	(înv; cop „la săvârşit44) Săvârşire. 6 (înv; cop „la mirare44) Minunare.
7	Conducere. 8 (Fig) Decidere. 9 Facere. 10 Producere. 11 Creare.
12	Apropiere a ceva de sine sau de o parte a corpului. 13 Dare a unei anumite direcţii unei părţi a corpului. 14 îndoire. 15 Mişcare a mâinii pentru a putea fi îndoită. 16 Mişcare a mâinii pentru a lovi cu putere. 17 Procurare. 18 Pricinuire. 19 Ajungere într-o anumită situaţie. 20 (înv) Jertfă. 21 (îe) - spre îndeplinire Executare. 22 (Grm; iuz; îs) Semnul -rii Ghilimele. 23 (Jur; înv; îe) Mandat de ~ Ordin scris prin care un inculpat este chemat în faţa justiţiei. 24 (îe) —aminte Amintire.
aduct sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: fr aducte] Amestec cristalin în care o substanţă este înglobată în reţeaua cristalină a altei substanţe.
aductor am [At: DEX2 / Pl: -/ / E: fr aducteur, lat aductor] (îs) Muşchi -Muşchi care apropie un membru de planul de simetrie al corpului sau două organe unul de celălalt.
aducţie .v/ [At: DA /V: (înv) ~iune (Pl: ~iuni) / Pl: -i/ / E: lat adductio, -onis, fr adduction] 1 (Teh) Transportare. 2 (Teh) îndreptarea apei către un anumit loc. 3 (îs) Conductă de - Conductă sau canal sub presiune cu nivel liber, care transportă un lichid de la punctul de captare până la cel de distribuţie. 4 Ansamblu hidrotehnic constituit din astfel de conducte.
5	(îs) - de apă Apeduct. 6 (Atm) Mişcare efectuată de un muşchi aductor. aducţiune sfvz aducţie aduia v vz adia
24
ADUS2
adula vt [At: TEODOREANU, L. 428 / Pzi: ~/ez / E: fr aduler, it adulare, lat adulor, -ori] 1 A manifesta admiraţie (deosebită) pentru cineva. 2 (Psi) A flata pe cineva. 3 A linguşi.
adular sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr adulaire] (Gig) Varietate de ortoză, transparentă, incoloră, cu reflexe argintii.
adulare .v/ [At: DA / Pl: -lari / E: «</«/«] 1 Manifestare a admiraţiei pentru cineva. 2 (Psi) Flatare. 3 Linguşire.
adulator, ~oare „vm/j a [At: DEX2 / Pl:	-oare / E: fr adulateur, it
adulatore, lat adulator, ~<?râ] 1-6 (Persoană) care adulează (1-3). aduhţie sf vz adulare adulaţiune sfvz adulaţie adulma v vz adulmeca adulmaca v vz adulmeca adulmaca v vz adulmeca
adulmeca vti [At: CANTEMIR, HR. 298 / V: (înv) -maca, -măca, -urmăca2, -urmeca f Pzi: adulmec / E: lat adolmicare] 1 (D. animale) A simţi vânatul,duşmanul sau prada cu ajutorul mirosului. 2 (Fig) A lua urma. 3 (Fig) A descoperi. 4 (Fig) A mirosi.
adulmecare sf [At: CANTEMIR, IST. 94 / V: (reg) -urme- / Pl: -cari / E: adulmeca] 1 Mirosire. 2 (Fig) Urmărire. 3 (Fig) Descoperire.
4	(Fig; d. oameni) Mirosire.
adulmecat1 sn [At: DA ms / V: -urme- / Pl: ? / E: adulmeca] 1-4 Adulmecare (1-4).
adulmecat2, -ă a [At: CANTEMIR, IST. 202 / V: (reg) -urme- / Pl: -aţi, -e / E: adulmeca] (D. vânat) 1 Mirosit. 2 Descoperit.
adulmecător, -oare a [At: CANTEMIR, ap. HEM 385 / V: (îvr) -iu / Pl:	-oareI E: adulmeca + -tor] 1 (Rar) Care adulmecă. 2 (D. câini)
Cu miros fin. adulmecătoriu a vz adulmecător
adulmecos, -oasă a [At: CANTEMIR, IST. 83 / Pl: -oşi, -oase / E: adulmeca + -av] 1-2 (înv) Adulmecător (1-2).
adult, -ă smf, a [At: GRECESCU, FL. 410 / Pl: -Iţi, -e / E: fr adulte, it adulto, lat adultus) 1-2 (Persoană) care a ajuns la maturitate.
adulter, -ă a, sn [At: MACEDONSKI, O. I, 243 / PI:	~e I E: fr
adultere, it adultero, lat adulterium] 1-2 (Care ţine de) nerespectarea fidelităţii conjugale.
adultera vt [At: EMINESCU, P. / Pzi: -rez / E: fr adulterer] 1 (Frrn; nob) A falsifica. 2 (Spc) A altera un text.
adulterare .v/'[At: DN3 / Pl: -rari / E: adultera] (Frm; nob) 1 Falsificare.
2	(Spc) Alterare a unui text.
adulterin, -ă smf, a [At: COD. PEN. R.P.R. 472 / Pl: -i, -e / E: adulterin, it adulterino, lat adulterinus] 1-2 (Persoană) născută dintr-un adulter.
adumbri [At: CODRU-DRĂGUŞANU, C. 154 / Pzi: -re.sr / E: lat adumbro, -are] 1 vr A umbri. 2 vr (Fig) A pune în umbră. 3 vr A se adăposti la umbră. 4 vr (Fig) A se întrista. 5 (Rar; fig) A apăra.
adumbnre v/‘[At: BARONZI, L. 1 (K) / Pl: -ri / E: adumbri) 1 Umbrire.
2	(Fig) Punere în umbră. 3 Adăpostire la umbră. 4 (Fig) întristare. 5 (Rar; fig) Apărare.
adumbrit1 sn [ At: DA / PI: ? / E: adumbri] 1-5 Adumbrire (1-5). adumbrit2, -ă a [At: CODRU-DRĂGUŞANU, C. 91 / Pl: -iţi, -e / E: adumbri] 1 Umbrit. 2 Aşezat la umbră. 3 Apărat. 4 (Fig) întristat.
adumbritor, -oare a [At: DA / Pl: -i, -oare / E: adumbri + -tor] 1-5 Care adumbreşte (1-5).
aduna [At: COD. VOR. 8/5 / Pzi: adun, (înv) -nez, (îvr) aduiu] 1 vr A strânge la un loc ceea ce se află împrăştiat. 2 vr (îvr; îe) A ~ pâinea A aşeza aluatul (sau mălaiul) în tăvi pentru coacere. 3 vr A strânge (alegând de ici şi colo). 4-5 vtr A (se) concentra. 6-7 vr (Fig; îe) A-şi ~ gândurile (~ puterile) A se concentra. 8 A depozita. 9 vr A pune deoparte bani sau alte bunuri materiale Ci a agonisi. 10 vr A colecţiona. 11 vt (Rar) A colecta impozitele. 12-13 vtr (D. fiinţe) A (se) strânge la un Ioc, formând un grup.
14-15 vtr (D. fiinţe) A (se) întruni. 16 vr (înv; d. persoane) A veni în contact. 17 vr (înv; d. persoane) A se împreuna. 18 (Mat) A totaliza mai
multe numere într-unul singur Cf a adiţiona. 19 (D. o sumă) A ajunge. 20 (înv) A consta. 21 (Pop; d. persoane; îe) Parcă a tunat şi i-a ~t A pune la un loc persoane foarte deosebite una de alta.
adunare [At: DOSOFTEI, ap. HEM 401 / Pl: -nări / E: aduna) 1 sf (D. o sumă) Strângere la un loc. 2 .v/'(înv; d. persoane) întâlnire. 3 sf Concentrare. 4 .y/'Colecţionare. 5 sf Operaţie aritmetică, constând în totalizarea mai multor numere într-unul singur. 6 .s/întrunire a mai multor persoane în vederea discutării unor probleme de interes general. 7 v/Grupul format din persoanele legal întrunite. 8 sf(h) - constituanta Organ ales în scopul de a redacta şi a vota sau de a modifica o constituţie. 9 .v/'(îs) - legislativă Organ reprezentativ al statului, competent a se pronunţa prin vot asupra proiectelor de lege. 10 sf (îs) - naţională Organ suprem al puterii de stat în unele ţări. 11 .v/‘(îas) Organ de stat cu funcţii legislative sau consultative.
12	sf (îs) ~ generală întrunire a tuturor membrilor unei organizaţii, întreprinderi etc. în scopul de a controla şi a dirija activitatea acestora.
13	sf (înv; îs) ~ populară Organ de conducere a administraţiilor din comune. 14 .v/'(înv; îs) -a deputaţilor Camera deputaţilor. 15 .ş/Grup de persoane care prezintă un caracter asemănător Cf mulţime. 16 sf (Pop) Grup de persoane reunit în vederea petrecerii Ci petrecere, şezătoare. 17
1	(Art) Semnal dat pentru strângerea într-o formaţie ordonată a unei trupe sau a unui grup organizat.
adunat1 sn [At: PSALT. 220/1 / Pl: ? / E: aduna] 1 (D. cereale) Strângere la un loc. 2 (înv) Avere. 3 (D. oameni) Adunare (15).
adunat2, -d [At: MARCOVICI, CH. 1 l/g / Pl: ~arr, -te / E: aduna] 1 a (D. lucruri) Care sunt strânse (la un loc). 2 a (D. gânduri, idei, sentimente, amintiri etc.) Concentrat. 3 a (D. oameni) întrunit. 4-5 smf, a (Lpl) (Persoane) care stau alăturate.
adunata .ş/[At: PAMFILE, S. 59 / Pl: ? / E: aduna] (Reg) Figură din jocul căluşarilor.
adunăciune .y/‘[At: CADE / Pl: -ni / E: aduna + -dune] 1 (înv) Adunare.
2	(înv) împreunare.
adunător, -oare [At: URICARIUL 1, 69 / V: (îrg) -iu a, sm / Pl: -i, -oare / E: aduna + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care adună (1). 3-4 smf, a (Pex) (Persoană) econoamă. 5 sm Muncitor care adună fânul, cerealele etc. 6 sn Maşină pentru recoltarea cerealelor şi a fânului. 7 .sf(îs) -oare de miere Albină. adunătoriu, -oare a, sm vz adunător
adunătură .v/ [At: DOSOFTEI, V. S. 432 / Pl: -ri / E: aduna + -tură]
1	Grup format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate. 2 (Rar) Adunare (15). 3 (Prt) Grămadă de oameni (fără valoare) adunaţi din întâmplare Cf strânsură.
adune,-ă a [At: DN3 / Pl: -nci, -nce l E: it adunco, lat aduncus](Big; d. organe) 1 încovoiat la vârf. 2 Curbat. aduncat, -ă a [At: DN3 / Pl: -aţi, -e f E: adune + -at] 1-2 Adune (1-2). adupleca v vz îndupleca
adurmăca1 vi [At: T. PAPAHAGI, M. / Pzi: adurmăc / E: net] (Reg) A adormi. adurmăca2 v vz adulmeca
adurmec sn [At: COŞBUC, F. 69 / Pl: ? / E: adurmeca] 1-4 (Rar;
d.	animale) Adulmecare (1-4). adurmeca v vz adulmeca adurmecare sfvz adulmecare adurmecat1 sn vz adulmecat1 adurmecat2, -ă a vz adulmecat2 adurmi v vz adormi adurmita v vz adormita adurmitor, -oare a vz adormitor
adurolsn [At: DN3 / Pl: ? / E: ger Adurol) Substanţă folosită de fotografi la developare.
adus1 sn [At: PSAL. SCH. 125/10 / Pl: -e şi -uri / E: aduce] 1 Aducere (1). 2 (înv) Danie. 3 (înv) Jertfă. 4 (înv; nob; îls) Aminte ~ Amintire.
adus2, -ă a [At: ODOBESCU, S. 11,296 / Pl: ~u.y/, -e / E: aduce] 1 Dus dintr-un loc în altul. 2 (D. discuţii) îndreptat asupra unui lucru sau a unei persoane. 3 (Pop; îe) A fi ~(ă) din meşteşug Meşteşugit. 4 (D. fiinţe)
25
ADUSĂTURĂ
încovoiat. 5 îndoit. 6 (Fam; îla) ~ (bine) din condei Exprimat cu dibăcie.
7	(îal) Făcut cu diplomaţie. 8 (îvr; îla) ~ Ia mijloc Citat în sprijinul unei afirmaţii. 9 (D. persoane) Condus. 10 (Fam; îla) ~în sapă de lemn Sărăcit.
adusătură sf [At: MARIAN, V. 175 / Pl: ~uri / E: adus + -(ă)tură] 1 (îsp) Făcătură. 2 (Pex; îsp; pop) Boală adusă în casă prin vrăji.
adusoaresf [At: DOSOFTEI,ap. HEM408 /Pl: ~on/E: adus + -oare] (înv) Aducere (1).
ad valorem la [At: DEX2 / E: lat ad valorem] (D. calcularea taxelor vamale) După valoare.
advar sn [At: BIBLIA (1688), ap. HEM 409 / V: (înv) avgar / Pl:	/
E: net] 1 (înv) Bentiţă sau brăţară cu texte religioase purtate de evrei în timpul rugăciunii. 2 (înv) Talisman.
advecţie .v/*[At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr advection] (Liv) Mişcare a aerului atmosferic în direcţie (aproape) orizontală.
advenfice sfi [At: DEX2 / E: fr adventice] (Big) Foiţă externă care înveleşte arterele.
adventism sn [At: DA ms / Pl: ? / E: eg adventism, ger Adventismus] Doctrină religioasă care predică a doua venire a lui Hristos.
adventist, ~ă [At: DA ms / Pl: ~işti, -e / E: eg adventist, fr adventiste] 1-2 smf a (Adept) al adventismului. 3 a Privitor la adventism. 4 a Specific adventismului.
adventiv, ~ă a [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr adventif) 1 (Jur) Care este obţinut pe altă cale decât succesiunea directă. 2 (Bot; d. plante) Originar din alte ţări sau continente şi care s-a răspândit în altă parte decât locul obişnuit (fără a fi cultivat). 3 (îs) Rădăcină ~ă Rădăcină care se dezvoltă pe diferite părţi ale plantei. 4 (îs) Mugure - Mugure care se dezvoltă din ţesuturi. 5 (Gig; îs) Crater - Crater vulcanic secundar.
adverb sn [At: DA / Pl: -e / E: fr adverbe, lat adverbium] Parte de vorbire, care determină un verb, un adjectiv sau alt adverb, arătând locul, timpul, modul, cauza sau scopul.
adverbial, ~ă a [At: DA / P: -bi-al / PI:	-e	/ E: fr adverbial, lat
adverbialis] (D. cuvinte, construcţii ale limbii) Care are valoare de adverb.
adverbializa vtr [At: DEX2 / P: -bi-a- / Pzi: -zez / E: fr adverbialiser] 1-2 (Grm) A (se) transforma în adverb.
adverbializare sf [At: DEX2 / P: ~bi-a~ / Pl: -zări / E: adverbializa] (Grm) Transformare în adverb.
adverbializat, ~ă a [At: DEX2 / P: -bi-a- l Pl: ~aţi, -e / E: adverbializa] (Grm) Transformat în adverb.
advers, ~ă a [At: IORDAN, L.R.A. 476 / Pl: -rşi, -e / E: fr adverse, lat adversus] 1 Aşezat opus. 2 (Fig) Contrar. 3 (Fig) Ostil. 4 (îs) Parte -ă Adversar într-un proces, într-o afacere etc. 5 (Fig) Nefavorabil.
adversa, ~ă smf [At: ODOBESCU, S. III, 38 / Pl: ~/, -e / E: fr adversaire, lat adversarius] 1 Persoană care luptă împotriva alteia într-un proces. 2 Duşman. 3 Persoană care concurează cu alta Si: rival. 4 (Pol) Contracandidat. 5 Persoană care se opune unei concepţii sau unei ideologii.
adversativ, ~ă a [At: DA / Pl:	-e / E: fr adversatif, lat adversativus]
1	Care exprimă o opoziţie. 2 (Grm; îs) Propoziţie -ă Propoziţie care exprimă o opoziţie faţă de coordonata ei. 3 (Grm; îs) Conjuncţie -ă Conjuncţie care introduce o propoziţie adversativă.
adversitate sf[At: BOGZA, C. O. 271 / Pl: -taţi / E: fr adversite, lat adversitas, -atis] 1 Situaţie potrivnică. 2 Dificultate. 3 Necaz. advocat, ~ă smf vz avocat advocateasă sfvz avocateasâ advocatlac sn vz avocatlâc advocatura sf vz avocatură advocăţel sm vz avocăţel advocăţesc, ~ească a vz avocăţesc advocăţie sf vz avocăţie advocăţime sf vz avocăţime
advon sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: ns cf amvon] Tinda dinăuntru a unei biserici creştine.
aed sm [At: ODOBESCU, S. 1,199 / Pl: aez.i / E: fr aede] 1 Poet-cântăreţ în Grecia antică, care îşi recita versurile în acompaniament de lira. 2 (Pex) Scriitor talentat.
aediculă sf [At: DN3 / P: ed- / Pl: ~le / E: lat aedicula] (Ant) 1 Templu în miniatură. 2 Capelă mică Cf edicul.
aenesc, ~ească a [At: T. BURADA, ap. T. PAPAHAGI, C. L. / Pl: -eşti / E: aian + -esc] 1 (Reg) Bun. 2 (Reg) De prima calitate.
aer1 sn [At: APOSTOLUL (1683), ap. GCR 260/12 / Pl: aere (20-21) / E: lat aer, -is, fr air] 1 Amestec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei, absolut necesar vietăţilor aerobe. 2 (îs) ~ lichid Lichid obţinut prin răcirea aerului până sub -183° C la presiune normală şi folosit pentru separarea elementelor sale componente. 3 (îs) ~ comprimat Aer la presiuni mai mari decât presiunea atmosferică, obţinut cu compresoare.
4	(îs) ~ condiţionat Sistem de ventilaţie a aerului din încăperi în scopul păstrării proprietăţilor fizice normale ale acestuia. 5 (îs) ~ curat Aer nepoluat. 6 (îlav) La (sau în) ~ (liber) Afară. 7 (îe) A lua ~ A ieşi din casă pentru a respira aer curat. 8 Climă. 9 Spaţiul dintre cer şi pământ Si: atmosferă, văzduh. 10 (Fig) Atmosferă. 11 (îe) A fi (sau a se simţi) ceva în ~ A exista semne că se pregăteşte ceva (în ascuns). 12 (îe) A fî (sau a rămâne) în ~ A se afla într-o situaţie critică. 13 (îae) A nu avea nici
0	perspectivă. 14 (Fig) înfăţişare. 15 (Fig) Expresie. 16 (îe) A avea ~ul că... A da impresia că... 17 (îe) A da ~ (de) A da înfăţişare (de). 18 A-şi da ~ul A se preface. 19 (Lpl) Ifose. 20 (îe) A-şi da (sau a-şi lua) A lua atitudine de superioritate Si: a se îngâmfa. 21 (înv; fam) Melodie.
aer2 sn [At: DOSOFTEI, ap. HEM 416 / Pl:	/ E: ngr &tfp] (Bis) 1
Cel mai mare dintre cele trei văluri cu care se acoperă discul şi potirul Si: procovăţ, poalele de la icoane. 2 Văl care simbolizează piatra de pe mormântul lui Isus Si: epitaf. aer3- vz aero-
aera [At: DA ms / Pzi: ~rez / E: fr aerer] 1 v? (înv) A aerisi. 2 vr (înv) A-şi face vânt. 3 vr A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau fluid. 4-5 vt A răci cerealele dintr-un siloz prin introducere de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu Iopeţi.
aeraj sn [At: DA ms / Pl: ? / E: fr aerage] 1 Introducere de aer1 (1) (proaspăt) într-un loc închis (mină, sală de spectacole etc.) Vz aerisire
(1), ventilaţie. 2 (îs) Galerii de ~ Galerii care servesc la aerisire.
aerare sf [At: DEX2 / Pl: ~răr/ / E: aera] 1 (înv) Aerisire. 2 Introducere de aer1 (1) într-un mediu lichid, granulos sau fluid. 3 Răcire a cerealelor din componenţa silozului cu ajutorul aerului. aerarium sn [At: DN3 / P: a-e-ra-ri-um / Pl: ? / E: lat aerarium] (Ant)
1	Tezaur public din Roma antică. 2 Administrarea acestui tezaur. aerat, ~ă a [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 74 / Pl: ~aţi, ~e l E: aera]
1	(înv) Aerisit. 2 (Dlc) Tratat prin introducere de aer1 (1). 3-4 (D. cereale) Răcit prin introducere de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeţi.
5	(D. pagini, foi, texte etc.) Spaţiat.
aerator sn [At: DEX2 / Pl: ~oare / E: fr aerateur] 1 Dispozitiv folosit pentru aerare. 2 Maşină de lucru folosită în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare Si: afânător. aeraţie şf[At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr aeration] 1-3 Aerare (1-3). aereală 'sf [Ai: N. LEON, MED. 90 / Pl: ~eli / E: aer1 + -eală) 1 Tărie.
2	Esenţă.
aerelsms [At: PANŢU, PL.2 / E: aer + -el] 1 (Bot) Planta Laser trilobum.
2	(Far) Substanţă albă sau brună, cu miros urât şi gust neplăcut extrasă din rădăcina plantei Ferula Assa foetida, care se întrebuinţează în medicină (pentru proprietăţile sale digestive şi antispasmodice).
aerenchim sn [At: DN3 / Pl: 7 / E: fr aerenchyme, ger Aerenchym] (Bot) Ţesut parenchimatic prevăzut cu mari spaţii intercelulare pline cu aer, care se găseşte la plantele acvatice submerse. aeresc, ~ească a [At: DA / Pl: -eşti / E: aer1 + -esc] (înv) Aerian. aeri- vz aero-
aerian, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 48 / P: a-e-ri-an / Pl: -ieni, -iene / E: fr aerien] 1 Care se află în aer1 (9). 2 Care se produce în aer1
(9). 3 Care se referă la aviaţie. 4 (îs) Linie -ă Traseu aeronautic. 5 (îas)
26
AEROFOTOGRAMMETRIE
Companie de transport aerian (2). 6 Alarmă -ă Semnal prin care se anunţă (în timp de război sau cu scop instructiv) un atac aerian inamic. 7 (îs) Fenomen - Fenomen care se produce în aer1 (9), la distanţe relativ mari deasupra pământului. 8 (îs) Perspectivă ~ă Perspectivă care se datorează prezenţei aerului1 (1) între obiectul văzut şi ochi. 9 (îs) Atac - Atac dat de aviaţia militară (mai ales asupra unui oraş). 10 (îs) Luptă ~ă Luptă între unităţi inamice de aviaţie. 11 (îs) Unde ~iene Unde herţiene. 12 (îs) Gaz ~ vz gaz. 13 (Fig) Transparent. 14 (Fig) Gingaş. 15 (Fig) Vaporos.
16	(Fam; fig; d. persoane) Care a pierdut legătura cu realitatea.
aericol, a [At: DN3 / Pl:	-e / E: fr aericole] (D. plante) Care trăieşte
în întregime în aer1 (1). aerifer, ~ă a [At: DA / Pl:	-e I E: fr aerifere] Care conduce aerul1 (1).
aeriform, ~ă a [At: DA / Pl:	-e / E: fr aeriforme] (Chm) 1 Care are
aspectul aerului1 (1). 2 Care are proprietăţile aerului1 (1). aeriseală .y/‘[At: DA / Pl: ~e// / E: aerisi + -eală] (înv) 1-5 Aerisire (1-5). aerisi [At: URICARIUL V, 192/6 / Pzi: ~.ve.vc / E: ngr aepigttf] 1 vt A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere. 2 vt A expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1.3 vr A ieşi afară pentru a respira aer1 proaspăt.
4	vt A se răcori. 5 vt (Fig) A înnoi.
aerisire .y/’[At: DA / Pl: -ri / E: aerisi] 1 Pătrunderea aerului1 proaspăt într-o încăpere Si: aerisit1 (1). 2-3 Expunere a unui obiect (de îmbrăcăminte) la aer1 (1) Si: aerisit1 (2-3). 4 Respirare a aerului1 proaspăt în timpul unei plimbări Si: aerisit1 (4). 5 Răcorire Si: aerisit1 (5). 6 (Fig) înnoire Si: aerisit1 (6).
aerisit1 sn [At: DA ms / Pl: 7 / E: aerisi) 1-6 Aerisire (1-6). aerisit2, ~ă a [At: KLOPŞTOCK, F. 55 / Pl: ~i//, -e / E: aerisi] 1 în care s-a lăsat să intre aer1 curat. 2 Care a fost expus la soare. 3 Care a respirat aer1 proaspăt în timpul unei plimbări. 4 Răcorit. 5 (Fig) înnoit.
aerlift sn [At: DEX2 / V: er~IP 1: -uri l E: eg airlif) Metodă de explorare a zăcămintelor lichide prin împingerea acestora la suprafaţă cu ajutorul aerului1 comprimat.
aero- [At: DEX2 / V: aer-3, aeri- I E: aer1] Element prim de compunere savantă, care serveşte Ia formarea unor substantive şi adjective.
aeroamfibiu sn, a [At: DN3 / PI: ~i/ / E: fr aeroamphibie] 1-2 (Vehicul cu pernă de aer) adaptat la navigaţia terestră şi pe apă.
aeroautomobil sn [At: DN3 / P: a-e-ro-au- / Pl: ~e / E: aero- + automobil] Vehicul terestru care se poate susţine deasupra solului cu ajutorul unei perne de aer.
aerob, ~ă a [At:,CADE / V: ~iu / PI: ~i, -e / E: fr aerobe) (D. micnx>rga-nisme) Care nu poate trăi fără oxigen Si: aerobiotic.
aerobic, ~ă a [At: DEX2 / E: fr aerobique) (îs) Gimnastică - Gimnastică de întreţinere executată pe fond muzical.
aerobiologie .y/ [At: DN3 / P: a-e-ro-bi-o- I Pl: ~i/ / E: fr aerobiologie)
1	Ramură a biologiei care studiază organismele aerobionte. 2 Biologia aeroplanctonului.
aerobionte snp [At: DN3 / P: a-e-ro-bi-on- / E: ger Aerobionten] Bacterii care nu pot trăi fără oxigen.
aerobiotic, ~ă [At: DEX2 / P: a-e-ro-bi-o~ I Pl: -ici, -ice / E: fr aerobiotique] Aerob.
aerobioză sf[At: DEX2 / P: a-e-ro-bi-o- / Pl: ~ze / E: fr aerobiose] (Bot) Formă de viaţă a microorganismelor aerobe. aerobiu, ~ie a vz aerob
aerobuz sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr aerobus] Avion de pasageri de mare capacitate, folosit pe distanţe medii.
aerocartograf sn [At: DEX2 / PI: -el E: fr aerocartographe] (Teh) Aparat automat pentru întocmirea hărţilor şi a planurilor topografice după fotograme aeriene.
aerocartografie y/‘[At: DEX2 / Pl: 7 / E: fr aerocartographie) Tehnică de întocmire a hărţilor şi a planurilor topografice cu ajutorul aerocartografului.
aerocartofilie sf[At: DEX2 / E: aero- + cartofilie] Ramură a cartofiliei care se ocupă de ştampilele poştei aeriene.
aerocârlăn sn [At: VISSARION, ALAS 21X111930, 3/3 / Pl: -el E: aero- + cârlan] (Pop; gmţ) Aeroplan.
aeroclub sn [At: DEX2 / P: a-e- / Pl: -uri I E: fr aero-club] 1-2 Organizaţie sportivă în care sunt încadraţi membri ce practică sau simpatizează sporturile aeronautice.
aerocolie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr aerocolie] Acumulare de gaze în intestinul gros, care provoacă balonarea abdomenului.
aerocosmic, ~ă [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice l E: aero + cosmic] 1-4 Aerospaţial (1-4).
aerodinam sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: aero- +dinam] Tren automotor cu formă aerodinamică.
aerodinamic, ~ă [At: LEX. TEHN. / Pl: -ici, -ice a / E: fr aerodyna-mique] 1 sm Aerodinam. 2 .s/Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mişcării aerului1 (1) şi, în general, a gazelor, precum şi cu studiul mişcării corpurilor într-un mediu gazos. 3 a Referitor la aerodinamică
(2). 4 a (D. vehicule) Care este astfel construit încât să întâmpine, în deplasare, o rezistenţă minimă din partea aerului1 (9).
aerodinamician, ~ă smf [At: DN3 / Pl: ~iem, -iene / E: fr aerodynamicien] Specialist în aerodinamică (2).
aerodină .y/ [At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr aerodyne] Vehicul aerian mai greu decât aerul1 (1).
aerodrom sn [At: DA ms / Pl: -uri (şi -oame) / E: fr aerodrome] 1 Teren special amenajat pentru decolarea, aterizarea şi staţionarea avioanelor, cuprinzând şi instalaţiile, asistenţa tehnică etc. necesare activităţii de zbor.
2	Terenul unui aerodrom (1). 3 Clădirile unui aerodrom (1). 4 Instalaţiile unui aerodrom (1). 5 Personalul unui aerodrom (1). 6 Pasagerii unui aerodrom (1).
aeroelasticitate sf [At: DEX2 / Pl: -taţi / E: fr aeroelasticite) Ramură a fizicii care studiază comportarea sistemelor elastice solide sub acţiunea forţelor aerodinamice.
aeroembolie .v/* [At: DN3 / Pl: ~iz / E: ns cf fr aeroembolisme] (Big) Prezenţa unor bule de gaze în ţesuturi.
aerofagie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr aerophagie] Act reflex caracterizat prin înghiţirea, o dată cu saliva sau cu alimentele ingerate, a unei cantităţi mari de aer1 (1) (ducând la tulburări funcţionale).
aerofar sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr aerophare] Dispozitiv optic de semnalizare la mare distanţă, care serveşte ca punct de reper pentru avioane în zbor.
aerofilatelie, a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice I E: fr aerophilatelique] 1-2 Referitor la aerofilatelie (1-2). 3-4 De aerofilatelie (1-2).
aerofilatelie .y/*[At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr aerophilatelie] 1 Ramură a filateliei care se ocupă de mărcile pentru poşta aeriană. 2 Colecţionarea de mărci poştale utilizate de poşta aeriană.
aerofilatelist, ~ă smf, a [At: DN3 / Pl: -işti / E: ger Aerophilatelist] 1-4 (Persoană) care se ocupă cu aerofilatelia (1-2).
aerofiltru sn [At: DN3 / Pl: -re / E: fr aerofiltre] Biofiltru cu aeraţie artificială.
aerofit, ~ă sf, a [At: DN3 / Pl: -iţi, -e / E: fr aerophyte] 1-2 (Plantă) care trăieşte pe alte plante fără a se hrăni din acestea sau din sol.
aerofobie v/‘[At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr aerophobie] Fobie faţă de curenţii de aer1 (9).
aerofor sn [At: DEX2 / Pl: -oare I E: fr aerophore] Aparat care furnizează aerul1 (1) necesar scafandrilor în timpul şederii lor sub apă.
aerofotografic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice I E: fr aerophotogra-phique] 1-2 Referitor la aerofotografie (1-2). 3-4 De aerofotografie (1-2).
aerofotografie .ş/[At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr aerophotographie] 1 Tehnică a fotografierii unei zone, a unui obiectiv etc. de la bordul unui avion. 2 Fotografie obţinută cu ajutorul acestei tehnici.
aerofotogramă sf [At: DEX2 / Pl: -me I E: fr aerophotogramme] Fotogramă aeriană.
aerofotogrammetrie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr aerophotogrammetrie] Metodă a fotogrammetriei care măsoară, determină metric şi reprezintă grafic şi fotografic porţiuni din suprafaţa terestră.
27
AEROFRÂNĂ
aer o frână .y/‘[At: DN3 / Pl: -ne / E: fr aerofrein] Frână aerodinamică. aerogară .y/'[At: DA ms / Pl: -gări / E: fr aerogare] Gară pentru traficul aerian de pasageri şi de mărfuri.
aerogastrie .v/'[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr aerogastrie] (Med) Acumulare de gaze în stomac.
aerogen, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr aerogene] (Big) Care este produs prin intermediul aerului1 (1).
aerogenerator sn [At: DEX2 / Pl: ~oare / E: eg aerogenerator] Instalaţie folosită la transformarea forţei eoliene în energie electrică.
aerogeologie sf [Al: DEX2 / Pl: ~i i / E: ger Aerogeologie] Culegere de informaţii geologice din avion.
aeroglisor sn [At: DEX2 / Pl: -oare / E: fr aeroglisseur] Ambarcaţie acvatică cu pernă de aer, a cărei înaintare este asigurată de motoare cu elice asemenea celor de avion.
aerograf sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr aerographe] Pulverizator cu ajutorul căruia se acoperă cu straturi de vopsea uniforme suprafeţe mari ale unor desene, zugrăveli etc.
aerografie sf [At: DA / Pl: ~iz / E: fr aerographie] Disciplină care studiază aerul1 (9) şi proprietăţile lui.
aerogramă sf [Al: CADE / Pl: -me / E: fr aerogramme] 1 Comunicare transmisă prin telegrafie fără fir. 2 Scrisoare pentru poşta aeriană. 3 Imprimat special pentru o astfel de scrisoare.
aerokm sm [At: DEX2 / P: a-e-ro-i-on / Pl:	/	E: fr aeroion] (Fiz) Ion
atmosferic (eliberat prin descărcări electrice, evaporarea apei etc.).
aeroionizator sn [At: DEX2 / P: a-e-ro-i-o— / Pl: -oare / E: fr aeroio-nisateur] Aparat pentru concentrarea aeroionilor negativi într-o încăpere în scopul obţinerii unui aer asemănător celui natural.
aeroionoterapie sf[ At: DEX2 / P: a-e-ro-i-o- / Pl: -ii / E: aeroion + terapie] (Med) Tratament cu aeroioni.
aerolit smn [At: CULIANU, C. 368 / Pl: (m) -iţi şi (n) -e / E: fr aerolithe, ger Aerolith] Meteorit format în cea mai mare parte din silicaţi, cu aspect de piatră, care cade pe pământ.
aerolog, ~ă .vm/ [At: DEX2 / Pl: -ogi, -oge / E: fr aerologue] Specialist în aerologie.
aerohgic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr aerologique] 1 Referitor la aerologie. 2 De aerologie.
aerologie .y/ [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr aerologie] Ramură a meteorologiei care se ocupă cu studiul proprietăţilor atmosferei.
aeromaritim, ~ă a [At: DN3 / Pl:	-e	/ E: fr aeromaritime] 1-4 Aero-
naval (1-4).
aeromecanică sf[At: DEX2 / Pl: ? / E: fr aeromecanique] 1 Ramură a mecanicii care studiază mişcarea şi echilibrul gazelor. 2 Mecanica gazelor.
aeromedicină sf [At: DN3 / Pl: ? / E: ger Aeromedizin] Ramură a medicinii care studiază influenţa zborului asupra organismului.
aerometrie sf [Al: DA / Pl: ~ii / E: fr aerometrie] Ramură a fizicii care studiază proprietăţile fizice ale aerului1 (1) şi ale gazelor şi măsoară efectele lor mecanice.
aerometru sn [At: DA / PI: -re / E: fr aerometre] 1-2 Aparat pentru măsurarea sau determinarea densităţii aerului1 (1).
aeromobil sn, a [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr aeromobile] 1-2 (Corp solid) care se poate menţine şi mişca în aer1 (9).
aerontodelsn [At: SP. POP., 1956, nr. 1730 / PI: -e / E: fr aeromodele] 1-2 Machetă de avion sau de planor, care poate zbura pe o distanţă oarecare fără pilot.
aeromodelism sn [At: SP. POP., 1950, nr. 1754 / Pl: ? / E: fr aeromo-delisme] 1-2 Tehnica de a construi aeromodele (1-2). 3-4 Sport aviatic care constă în lansarea şi conducerea aeromodelelor (1-2).
aeromodel'ist, ~ă smf, a [Al: SP. POP., 1950, nr. 1754 / PI: ~i.y//, -e / E: aerontodel + -ist] 1-8 (Persoană) care se ocupă cu aeromodelismul (1-4). aeromotor sn [At: DEX2 / Pl: -oare / E: fr aeromoteur] Motor eolian. aeronaut, ~ă smf [At: LTR / Pl: -uţi, -e / E: fr aeronaute J1 Persoană care conduce un vehicul aerian. 2 (Rar) Persoană care călătoreşte cu un vehicul aerian.
aeronautic, ~ă [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr aeronautique] 1-2 ^/Tehnica construirii şi a conducerii aeronavelor. 3 .ş/Ştiinţa navigaţiei aeriene.
4-6 a Care aparţine aeronauticii (1-3). 7-9 a Privitor la aeronautică (1-3).
aeronaval, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr aeronaval] 1-2 Referitor la aviaţie şi la marină Si: aeromaritim (1-2). 3-4 Care aparţine aviaţiei şi marinei Si: aeromaritim (3-4).
aeronavă .y/ [At: DA ms / Pl: -ve / E: aero- + navă] Vehicul aerian care se menţine şi se deplasează în aer1 (9) Si: aerovehicul.
aeronavigaţie sf [At DN3 / Pl: ~iz / E: ger Aeronavigation] Navigaţie aeriană.
aeroplan sn [At: BACOVIA, O. 81 / Pl: -e / E: fr aeroplane] (Iuz) 1 Avion. 2 (Fam; îe) A se face ~ A pleca repede pentru a executa un ordin.
3	(Irn) Pălărie de damă (cu boruri mari).
aeroplanckm sn [At: DEX2 / Pl: -oane / E: ger Aeroplankton] Plancton care trăieşte în atmosferă.
aeropoligonaţie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr aeropolygonation] Triangu-laţie fotogrammetrică spaţială care foloseşte fotograme de lungimi mici pentru determinarea coordonatelor punctelor terestre caracteristice unei regiuni.
aeroport sn [At. DA ms / Pl: -uri f E: fr aeroport] 1 Ansamblu constituit din terenul, clădirile şi instalaţiile necesare decolării, aterizării, manevrării, adăpostirii şi întreţinerii avioanelor. 2 Terenul unui aeroport (1). 3 Clădirile unui aeroport (1). 4 Instalaţiile unui aeroport (1). 5 Personalul unui aeroport (1). 6 Pasagerii unui aeroport (1).
aeroportuar, ~ă a [At: DEX2 / P: a-e-ro-por-tu-ar / Pl: -i, -e / E: fr aeroportuaire] 1 Referitor la aeroport (1). 2 De aeroport (1).
aeropoştal, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr aeropostaT] 1 Care aparţine poştei aeriene. 2 Referitor la poşta aeriană.
aeroproiector sn [At: DN3 / Pl: -oare / E: fr aeroprojecteur] Aparat de restituţie fotogrammetrică, folosit pentru proiectarea spaţială simultană a mai multor fotograme aeriene.
aeropurtat, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: aero- + purtat] Care se transportă cu aeronavele.
aeroreactor sn [At: DEX2 / P: a-e-ro-re-ac-tor / Pl: -oare / E: fr aero-reacteur] Reactor la care comburantul necesar arderii combustibilului este aerul atmosferic precomprimat.
aeros, -oasă a [At: NEGRUZZI, S. III 284 / Pl: -oşi, -oase 1 E: aer1 + -o.v] 1-3 (înv) Aerian (13-15).
aeroscop sn [At: DEX2 / Pl: -oape / E: fr aeroscope] Aparat cu care se colectează praful din aer1 (9), pentru a putea fi examinat la microscop.
aeroscuter sn [At: DN3 / Pl: -e / E: eg aeroscooter] Motocicletă care se deplasează cu ajutorul unei perne de aer.
aerosol sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: fr aerosol] 1-2 (Mpl) Sistem prin care se realizează împrăştierea mecanică în aer1 (1) sau într-un gaz a unor particule solide sau lichide, care este folosit în medicină în tratamentul unor boli, în agricultură la combaterea dăunătorilor etc.
aerosoloterapie .y/ [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: aerosol + terapie] Procedeu terapeutic prin care medicamentele sunt introduse pe căile respiratorii sub formă de aerosoli, cu ajutorul unor pulverizatoare speciale.
aerosondajsn [At: DN3 / Pl: -e /E: fr aerosondage] Sondaj al straturilor înalte ale atmosferei cu ajutorul balonului.
aerospaţial, a [At: DEX2 / P: a-e-ro-spa-ţi-al / Pl: -i, -e / E: fr aerospatial] 1-2 Referitor la navigaţia în spaţiul aerian terestru şi cosmic Si: aerocosmic (1-2). 3-4 Care aparţine acestei navigaţii.
aerostat sn [At: PONI, F. 95 / Pl: -e / E: fr aerostat] Balon umplut cu gaz mai uşor decât aerul, care îi permite ascensiunea în atmosferă.
aerostatic, ~ă [At: LTR2 / Pl: -ici, -ice / E: fr aerostatique] 1-2 sf Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului1
(1)	şi, în general, al gazelor. 3-4 sf Tehnica construirii şi dirijării aerostatelor. 5-7 a Care aparţine aerostaticii (1-4) (sau aerostatelor). 8-10 a Privitor la aerostatică (1-2) (sau la aerostate).
28
AFEBRIL
aerostaţie .v/‘[At: DA ms / Pl: ~// (2) / E: fr aerostation] 1-2 Ramură a aeronauticii care se ocupă cu studiul construcţiei şi al zborului aerostatelor.
3	Staţie de vehicule aeriene.
aerostier sm [At: DN3 / Pl: ~/ / E: fr aerostier] 1-2 Specialist care se ocupă cu aerostaţia (1-2). 3 Soldat din serviciul aerostaţiei militare.
aerotactlsm sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr aerotactisme] Formă de chemo-tactism prin care microorganismele se orientează în raport cu concentraţia de oxigen dizolvat în apă.
aerotanc sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: eg aerotank] Construcţie pentru epurarea biologică a apelor de canalizare.
aerotaxaţie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: aero- + taxaţie] 1-2 Metodă pentru determinarea speciilor de arbori, a înălţimii, a diametrului coroanei etc. prin observare directă sau prin intermediul fotogramelor aeriene.
aerotehnic, ~ă [At: DEX2 / Pl: -ici, ~ice (3,4) / E: fr aerotechnique] 1-2 sf Disciplină care se ocupă cu studiul şi cu construcţia aeronavelor.
3	.y/'Tehnică a condiţionării aerului. 4-6 a Referitor la aerotehnică (1-3).
aeroteraple sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr aerotherapie] Metodă de tratament a unor boli cu ajutorul aerului1 (5) (de munte).
aeroterestru, -ă a [At: DN3 / Pl: -eştri, -re / E: fr aeroterrestre] 1 Referitor la forţele terestre şi aeriene. 2 Care aparţine forţelor terestre şi aeriene. aeroterm sn vz aerotermă
aerotermă v/‘[At: DEX2 / V: ~m sn / Pl: -me / E: fr aerotherme] Aparat electric de încălzire cu aer.
aerotermodinamică .v/'[At: DN3 / Pl: -ici / E: fr aerothermodynamique] Ştiinţă care studiază fenomenele calorice provocate de scurgerile aerodinamice la viteze supersonice.
aerotermoteraple sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr aerothermotherapie] Terapeutică bazată pe utilizarea aerului cald.
aerotopograf sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr aerotopographe] Aparat fotogrammetrie folosit pentru executarea hărţilor şi a planurilor topografice.
aerotopografie .y/‘[At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: eg aerotopography] Tehnică a măsurătorilor terestre cu ajutorul fotografiilor aeriene.
aerotransport sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr aerotransport] Transport executat cu avionul.
aerotransportor sn [At: DN3 / Pl: -oare / E: aero- + transportor] Aerovehicul destinat transportului de pasageri şi de mărfuri.
aerotren sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: fr aerotrain, it aerotreno] Tren aerian monorai.
aerotrianguhţie .v/‘[At: DN3 / Pl: -ii / E: fr aerotriangulation] Metodă de determinare a punctelor de triangulaţie cu ajutorul fotogramelor aeriene.
aerotroplsm sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr aerotropisme] (Big) Tendinţă a organismelor de a se îndrepta către o sursă de aer. aerovehicul sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: aero- + vehicul] Aeronavă. aerozlnâ sf [At: DEX2 / PI: ? / E: fr aerozine] Carburant lichid pentru motoarele rachetelor. aest, aidstă pd, ad vz acest aesta pd, ad vz acesta aevea av vz aievea
afabil, ~ă a [At: HASDEU, I. C. VIII / Pl: -/,	/ E: lat affabilis, fr
affable] (D. persoane şi manifestările lor) 1 Binevoitor. 2 Primitor. 3 Cordial.
afabilitate sf [At: DA / Pl: ? / E: fr affabilite, lat affabilitas, -atis] 1 Bunăvoinţă. 2 Cordialitate.
afabuldţie sf [At: CĂL1NESCU, E. O. II, 211 / V:'(înv) -iune / PI:-// / E: fr affabulation, lat affabulatio] 1-2 (Frm) Ansamblu al întâmplărilor care constituie intriga unei opere literare epice sau dramatice Si: fabulaţie\
3	Morală a unei fabule. afabulaţiune sf vz afabulaţie
afacere r/ [At: MACEDONSKI, O. IV, 102 / Pl: ~ri / E: a2 + facere
(după fr affaire)J 1-3 Tranzacţie financiară, comercială sau industrială, bazată uneori pe speculă sau pe speculaţii. 4 (îs) Cifră de -ri Cuantumul vânzărilor făcute de o întreprindere comercială într-un timp dat. 5 (Fam)
Activitate cu rezultat favorabil. 6-7 Treabă (importantă). 8 (Frm) Chestiune. 9 (înv; is) - de onoare Duel. 10-11 (îs) -ri interne (sau externe) Treburi obşteşti privind problemele interne (sau externe) ale unei ţări.
12	(îvp; îs) însărcinat cu -ri Ambasador. 13-14 (îas) Ataşat comercial (militar, cultural etc.).
afacerism sn [At: DA ms / Pl: ? / E: afacere + -/.sm] Utilizare, în tranzacţii comerciale, financiare, industriale, a poziţiei sociale, profesionale sau politice a cuiva în interes personal.
afacerist, ~ă smf, a [At: DA ms / Pl: -Işti, -e / E: afacere + -/.vr] 1-2 (Persoană) care practică afacerismul.
afachle sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr aphachie] (Med) Lipsă a cristalinului ochiului.
afagle .v/‘[At: DEX2 / Pl: -li / E: fr aphagie] (Med) Incapacitate de a înghiţi.
afan sn [At: DA ms / Pl: ? / E: ns cf it ajfano] (Rar) Durere sufletească Cf necaz.
afanisl [At: (a. 1788) DOC., ap. HEM 420 / V: afin~ / Pzi: ~.ve.vt* / E: ngr dkpavCţo (aor al lui) ifoccvioa] 1 vt (înv) A nimici. 2 vt (Rar) A plictisi (pe cineva). 3-4 vtr (Rar) A (se) enerva.
afanislre .s/[At: DA ms / Pl: -ri / E: afanisi] 1 (înv) Nimicire. 2 (Rar) Plictiseală. 3 (Rar) Enervare.
afanislt, -ă a [At: DA ms / Pl: -Iţi, -e / E: afanisi] 1 (înv) Nimicit.
2	Plictisit. 3 (Rar) Enervat.
afanlt sn [At: DN3 / Pl: ? / E: eg aphanite] (Gig) Rocă granulată fin şi cu o contextură compactă.
afară [At: COD. VOR. 79/13 / V: (înv) afoa~ / E: lat adforas] 1-2 av Dincolo de limitele unui spaţiu închis sau apropiat. 3 av în exterior. 4-5 av (îe) A da ~ A scoate (cu forţa) de undeva. 6 av (îae) A exclude. 7 av (îae) A concedia dintr-un post. 8 av (înv; îae) A da în vileag. 9 av (Fam; îae) A vomita. 10 av (îe) A ieşi ~ A părăsi un loc închis. 11 av (Spc; îae) A defeca. 12 av (înv; îlav) în (sau din) ~în (sau din) exterior. 13 av (înv; îlav) Pe suprafaţa exterioară. 14 a (înv; îal) Extern. 15 av (îlav) Pe din ~ Pe partea exterioară. 16 av (îal) După înfăţişare. 17 av (Fig; îal) în aparenţă. 18 av (Fam; îal) Pe de rost. 19 av (Pop; îe) A(se) judeca pe din ~ A (se) judeca în libertate. 20 av (înv; îlp) ~din (şi ~ de) Exterior faţă de ceva. 21 av (Pop; îe) A-şi ieşi ~din răbuş A-şi pierde socotelile. 22 av (Fig; pfm; îae şîe) A-şi ieşi ~ din fire (sau din sine, din pepeni, din ţâţâni, din papuci) A-şi pierde cumpătul. 23 av (îvp; îlp) Din ~de Dincolo de... 24 av (îvp; îal) Afară de... 25 av (îlp) (în) ~de Cu excepţia.
26	av (Fam; îe) A fi ~din cale (sau a fi din ca!e-~) A fi peste măsură.
27	av (înv; îe) A fi din ~de minte A fi ieşit din minţi. 28 av (îlc) ~ (numai doar) dacă nu Numai cu condiţia că. 29 / (Exclamativ) Ieşi! 30 av (îe) A fi în ~de (orice) pericol A scăpa cu bine.
afazicy~ă [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr aphasique] 1 a De afazie. 2 a Privitor la afazie. 3-4 smf, a (Persoană) care suferă de afazie.
afazie .s/[At: DA / Pl: -li / E: fr aphasie] Pierdere totală sau parţială a facultăţii de a comunica prin limbaj, produsă de leziuni cerebrale sau disfuncţii Si: muţenie, amuţire.
afănd vt [At: DA / Pzi: -nez / E: ml *affenare] A face ca un material granular să fie mai rar, mai puţin compact, mărindu-i, implicit, volumul Vz a înfoia.
afânare .v/ [At: DA / Pl: -nari / E: afâna] 1 Micşorare a densităţii unui material granular şi mărirea implicită a volumului acestuia. 2 (îs) -ea solului Lucrare agricolă executată asupra pământului, la suprafaţă, pentru a favoriza aerisirea, pătrunderea apei, distrugerea buruienilor.
afânat, ~ă a [At: DA / PI: -aţi, -e / E: afâna] 1 (D. pământ, zăpadă) Care este mai puţin compact Vz înfoiat. 2 (Rar; d. pâine, cozonaci etc.) Cu miezul poros. afânător sn [At: DEX2 / Pl: -oare / E: afâna + -tor] Aerator (2). afebrll, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -/,	/ E: fr afebrile] (Med) 1 Care nu
face febră. 2 Care nu are febră.
29
AFECT
afect sn [At: NEGRUZZI, S. 1,230 / PI:	/ E: ger Affekt, lat affectus]
1	Reacţie emotivă, cu o desfăşurare puternică şi, relativ, de scurtă durată.
2	(în sens larg) Denumire generică pentru stările afective.
afecta7 vr [At: DA / Pzi: ~rez / E: fr affecter] 1 A destina (o sumă de hani, o cantitate de materiale) unui anumit scop. 2 A ipoteca.
afectă2 [At: DA / Pzi: ~rez / E: fr affecter] 1 vr A impresiona. 2 vr A întrista. 3 vr A simula o anumită stare sufletească. 4 vr (Prt) A-şi da aere Si: a se sclifosi. 5 vr A prejudicia.
afectabil, ~ă a [At: DA / Pl: ~z,	/	E:	afecta	+	-bi/]	1-2 (Rar) Care
(se) poate afecta1 (1-2).
afectare1 .s/[At: DEX2 / Pl: ~rărr / E: afecta1] 1 Destinare (a unei sume, a unei cantităţi de materiale etc.) unui anumit scop. 2 Ipotecare. afectare2 .v/‘[At: DA / Pl: ~răn / E: afecta2] 1 Impresionare. 2 întristare.
3	Simulare a unei anumite stări. 4 Comportare nenaturală. 5 Prejudiciere.
afectăt1,	« [At: MDA ms / PI: ~arr\ / E: afecta1] 1 (D. sume de
bani, cantitaţi de materiale) Care a fost destinat unui anumit scop.
2	Ipotecat2.
afectăt2y ~ă a [At: TIM. POPOVICI, D. M. / Pl: ~arr, ~e / E: afecta2] 1 (Rar; d. lucruri) Destinat. 2 întristat. 3 Care se arată altfel decât este în realitate pentru a face impresie favorabilă Vz prefăcut, nenatural. 4 (Muz) Exagerat.
afectăţie sf [Ai: CANTEMIR, HR. 62, cf 116 / V: (înv) ~iune / Pl: ~z7 / E: fr affectation, lat affectatio, -onis] 1-5 (Rar) Afectare2 (1-5). 6 Programare pe termen lung a unei exploatări forestiere. 7 (Cib) Instrucţiune care dă o valoare unei variabile.
afectiv, ~ă [At: DL / Pl: ~i,	/ E: fr affectif lat affectivus] 1 Care
aparţine afectivităţii (1). 2 Privitor la sentimente. 3 Care denotă afecţiune
(2)	Si: sensibil, sentimental, emotiv.
afectivitate sf [At: PARHON, B. 69 / Pl: -taţi / E: fr affectivite] 1 Totalitate a proceselor afective. 2 Comportare emotivă Vz sensibilitate.
afectuos, ~oasă a [At: CĂL1NESCU, E. 0.1,74 / Pl: ~oşi, -oase / E: fr affectueux, lat affectuosus] 1-2 Care manifestă afecţiune (1-2) pentru cei din jur Si: prietenos. 3 Tandru.
afectuozitate .ş/[At: DA / Pl: -taţi / E: fr affectuosite] 1-3 (Rar) Atitudine afectuoasă (1-3). afecţie sf vz afecţiune
afecţiom [At: V. ROM. octombrie 1934, 68 / Pzi: -nez / E: fr affectionner] (Frr) 1 vr A îndrăgi (pe cineva sau ceva). 2 vi A ţine (la cineva sau ceva). 3 vi A avea înclinaţie (pentru ceva).
afecţiune sf[At: CĂLINESCU, E. O. I, 88 / Pl: -ni / E: fr affection, lat affectio, ~onis] 1 Simpatie. 2 Dragoste faţă de cineva. 3 Stare patologică a unui organ Si: boală, afelie sfvz afeliu
afeliu sn [At: MARIAN - ŢIŢEICA, FIZ. 1,97 / V: (înv) ~lie sf/ Pl: 7 / E: fr aphelie] (Ast) Punctul cel mai depărtat de soare de pe orbita unei planete.
afemeiat sm, a [At: MACEDONSKI, O. II, 142 / P: -me-iat / Pl: ~a ţi / E: femeie + -at] 1-2 (Bărbat) care are slăbiciune pentru femei. 3-4 (Bărbat) căruia îi place să facă curte femeilor Si: muieratic, afemie sf [Ai: DN3 / Pl: -ii / E: fr aphemie] Imposibilitate de a vorbi. afene sm, sf vz afin afenele sm, sfvz afin
aferat, ~ă a [At: BRĂESCU, M. B. 154 / Pl: ~aţi, -e / E: fr affaire] (Fam) 1 Care este foarte ocupat. 2 Care vrea să pară foarte ocupat. 3 Plin de importanţă.
aferent, ~â a [At: DA / Pl: -nţi, -e / E: fr afferent] 1 Care este în legătură cu ceva. 2 (Jur) Care revine de drept cuiva. 3 (Atm; îs) Vase - Vase care se varsă în altele. 4 (îas) Vase care aduc un lichid la un organ. 5 (Atm; îs) Nervi -nţi Nervi care transmit excitaţiile periferice centrilor nervoşi.
aferentăţie sf [Ai: DEX2 / Pl: -ii / E: fr afferentation] Transmitere a excitaţiilor de la neuronii receptori periferici la neuronii centrali.
afereză sf [Ai: DA / PI: -ze l E: fr apherese, lat aphaeresis] 1 (Med) Tăiere a unei părţi a corpului Vz amputare. 2 (Grm) Fenomen lingvistic
constând în suprimarea unui sunet sau a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt. 3 Poezie rebusistă formată din două părţi, prima definind un cuvânt-bază, din care, dacă suprimăm prima literă, obţinem un alt cuvânt, definit în a doua parte a poeziei. 4 Figură retorică prin care se respinge ceea ce nu trebuie admis, enunţându-se ceea ce este demn de reţinut.
aferim [At: NECULCE, ap. LET. II, 444/20 / V:	/	E:	tc aferim] i,
sn 1-2 (Cuvânt) care exprimă o încurajare adresată cuiva Si: admirabil, bine, bravo, perfect. 3-4 sn, i (Irn) (Cuvânt) care exprimă dezaprobare Vz halal. 5 sn Cuvânt care exprimă invocarea Si: Doamne fereşte! aferm i, sn vz aferim
afet sns [At: CAMILAR, N. 1,228 / Pl: -uri / E: fr affut, ger Laffette] Suport pe care se fixează ţeava unui tun.
affeto sns [At: DN3 / E: it affetto] (Muz; ca indicaţie de execuţie; îlav) Con ~Cu simţire.
affetuoso av [At: DN3 / E: It affettuoso] (Muz; ca indicaţie de execuţie) Expresiv.
affretando av [At: DN3 / E: it affretando] (Muz; ca indicaţie de execuţie) în ritm grăbit.
afgan, ~ă [At: DEX2 / Pl:	~e	/	E: irAfghan] 1-2 smf, a (Persoană)
care face parte din populaţia Afganistanului. 3 a Care aparţine afganilor (1). 4 a Care aparţine Afganistanului. 5 a Din Afganistan. 6-7 sf, a (îs) Limba ~ă (Limbă din grupul limbilor iraniene) vorbită de afgani (1). 8 sm Unitate monetară din Afganistan. 9 sm {a, îs, ogar ~) Rasă de ogar cu păr forarte lung.
afibrinogenemie .s/[At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr afibrinogenemie] (Med) Dispariţie treptată a fibrinogenului din sânge, având ca urmare apariţia de tulburări ale coagulării.
afic .v/’[At: BORZA AL. / Pl: ? / E: net] Planta Lysimachia nummularia, folosită în medicina populară la băi pentru creşterea părului şi contra durerilor de dinţi Si: dreţe.
aficionado am, sm [ At: DN3 / Pl: ? / E: sp, fr aficionado] (Rar) 1-2 (Amator) de lupte cu taurii. 3-4 (Pex) (Amator) de un anumit sport.
afid sf[At: DEX2 / Pl:	/ E: fr affide] 1 (Lpl) Subordin de insecte
homoptere cuprinzând păduchii de plante mici, cu forme aripate şi nearipate (Aphidinea). 2 (Lsg) Insectă care face parte din acest subordin.
afidavit sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr, eg affidavit] (Jur) Depoziţie scrisă sau orală dată sub prestare de jurământ.
afierosi [At: (a. 1765) MS., ap. GCR II, 78/28 / V: (reg) afir-/ P: -//-*- / Pzi: ~sesc l E: net] (înv) 1 vr A risipi o avere, un bun etc. 2-3 A (se) dedica cuiva.
afieros’ire sf [At: URICARIUL I, 86, cf 147 / P: ~fi-e l Pl: -ri / E: afierosi] (înv) 1 Risipire. 2 Dedicare.
afierosit, ~ă a [At: ZILOT, CRON., ap. HEM 434 / P: ~fi-e / Pl: ~iţi, ~e / E: afierosi] (înv) 1 Risipit. 2 Dedicat.
afif, ~ă [At: ALECSANDRI, T. 530 / PI:	~e / E: tc hafif] (Reg) 1-2
smf, a (Persoană) care nu are nici un ban Si: lefter, (reg) afifiu, ififiiu.
afifiUy ~ie [At: DA ms / Pl: -ii / E: afif + ififiiu] (Reg) 1-2 smf, a Afif (1-2).
afige vtr [At: CADE / Pzi: afig / E: lat affigeore] (Ltî) A afişa. afil, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 363 / Pl: ~i, ~e / E: fr aphylle] (Bot) Fără frunze.
afilia vtr [At: DA / P: ~/i-« / Pzi: ~/ez / E: fr affdier] 1-2 (D. organizaţii, instituţii etc.) A se asocia unei organizaţii, instituţii etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. afiliare sfvz afiliere
afiliat, ~d [At: DA / P: ~//-ar / Pl: ~aţi, ~e / E: afilia] 1-2 smf, a (Persoană) care se asociază unei organizaţii, instituţii etc., fiind cu aceasta în raport de subordonare sau de colaborare.
afiliaţie .v/'[At: DA / V: (înv) ~iune / P: ~li-a~ / Pl: ~ii / E: fr affiliation] Afiliere. afiliaţiune sf vz afiliaţie
AFLA
afiliere .s/[At: DA ms / V: (înv) ~liare / P: -li-e- l Pl: -ri / E: afilia] Asociere a unei persoane, a unei grupări mai mici sau a unei instituţii, organizaţii etc. la alta mai mare Si: afiliaţie,.
afin1 sm [At: ODOBESCU, S. III, 179 / Pl: -i / E: net] Plantă cu aspect de arbust scund, foarte ramificat, cu frunze oval-alungite, cu flori de culoare roz-deschis şi cu fructe în formă de bobiţă neagră-albăstruie, comestibile (cu gust acrişor), răspândită în regiunile de munte (Vaccinum Myrtillus).
afm2 , ~ă [At: DA / PI: -i, -e / E: lat affinis] (Jur) 1-2 smf a (Persoană) care este rudă prin alianţă.
afim vt [At: DA ms / Pzi: ~nez / E: fr affiner, it affinare] 1 A separa de impurităţi o masă metalică. 2 (D. fibre textile) A face mai fin Si: a subţia. afinagiu sn vz afinaj
afimjsn [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 171 / Pl: ~el V: ~agiu sn / E: traffinage] 1-5 Afinare (1-5).
afinant sm [At: DEX2 / Pl: ~nţi / E: afina + -ant] Substanţă care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla pentru a se realiza afinarea (4).
afîmr sm [At: HEM 453 / Pi: -i / E: afin1 + -ar] (Bot; reg) Tufă de afin1.
afinare .y/'[At: NOM. MIN. 74 / Pl: -nări / E: afina] 1-2 Proces de îndepărtare a impurităţilor dintr-un metal sau dintr-un aliaj. 3 Perioadă din procesul de elaborare a oţelului, în care se produce oxidarea elementelor însoţitoare şi se îndepărtează oxizii rezultaţi. 4 Eliminare completă a gazelor produse în topitura de sticlă pentru a se realiza omogenizarea acestuia. 5 Operaţie de purificare a zahărului brut, premergătoare decolorării şi rafinării. 6 (D. fire textile) Subţiere.
afinat, ~ă [At: NOVACOVICIU, C. B. / Pl: -aţi, -e / E: cf afinată] 1-2 smf a (Ban) (Persoană) care este ameţit(ă) de afinată.
afinată sf [At: DEX2 / Pl: -te l E: afină + -ată] Băutură alcoolică preparată din afine. afină .y/'[At: DA / Pl: -ne / E: afin1 + -d] Fruct comestibil al afinului1. afinele sfp [At: BUJOREANU, B. L. 367 / E: afină + -ele] 1-2 (Bot; shp) Afină (bună). afinet sn [At: HEM 435 / Pl: -uri / E: afin1 + -et] Afiniş. afinisi v vz afanisi
afiniş sn [At: HEM 435 / Pl: -uri şi (înv) -e / E: afin1 + -z.v] Loc pe care cresc tufele de afini1 Si: afinet.
afinitate sf [At: PONI, CH. 8 / Pl: -taţi / E: fr affinite, lat affinitas, ~atis] 1-2 Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită unor înclinaţii comune. 3 (Chm) Proprietate a două substanţe de a se combina.
4	Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant.
5	(Jur) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soţi şi rudele celuilalt. 6 (Muz) înrudire a tonalităţilor.
afinorsm [At: DA ms / Pl: -i / E: fr affineur] 1-6 Muncitor care lucrează la afinare (1-6). afiom sms vz afion
afum sms [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~om / P: -fi-on f E: tc afyon]
1	Opiu. 2 Plantă din care se extrage afionul (2). 3 (Fig) Letargie (provocată, de obicei, de opiu).
afiptsn [At: ARDELEANU, D. 285 / PI: -e / E: ns cf afige (după înfipt)] (înv) Afiş.
afirma [At: MACEDONSKI, 0.1,266 / Pzi: afirm / E: fr affirmer, lat affirmo, -are] 1-2 vtr A enunţa existenţa a ceva sau a cuiva Vz a zice, a întări, a susţine, a încredinţa, a adeveri. 3-4 vtr A declara (în mod ferm).
5	vt A susţine că ceva este adevărat. 6 vt (Log) A enunţa existenţa unui raport dintre un subiect şi predicat. 7 vr (Log) A enunţa ceva ca fiind adevărat sau fals. 8 vr (Jur) A declara ceva în instanţă. 9 vr A se manifestă în mod deosebit Si: a evidenţia.
afirmare sf {At: BOGZA, C. O. 93 / Pl: -mări / E: afirma] 1-2 Enunţare a existenţei a ceva sau a cuiva Si: afirmaţie (1-2), Vz întărire, susţinere, adeverire. 3-4 Declarare (făcută în mod ferm) Si: afirmaţie (3-4). 5 Susţinere a ceva ca fiind adevărat Si: afirmaţie (5). 6 (Log) Enunţarea existenţei
unui raport dintre un subiect şi predicat Si: afirmaţie (6). 7-8 (Log) Enunţare a ceva ca fiind adevărat sau fals Si: afirmaţie (7-8). 9 (Jur) Declarare a ceva în instanţă Si: afirmaţie (9). 10 Manifestare în mod deosebit.
afirmat, ~d a [At: CONTEMP., Seria 11,1949, nr. 164,6/3 / Pl: -aţi, -e / E: afirma] 1 Care este declarat cu certitudine Vz susţinut. 2 (Fig) Viguros.
afirmativ, -ă [At: PARHON, B. 133 / Pl: -i, -e / E: fr affirmatif, lat affirmativus] 1 a (D. un enunţ) Care are un caracter de afirmare Vz pozitiv.
2	a (D. o judecată) Care conţine o afirmaţie. 3 a (Log; îs) Silogism -Silogism cu premise şi concluzii afirmative. 4 a (îe) In caz ~ Dacă se va întâmpla aceasta. 5 a (îae) în cazul în care împrejurările sunt favorabile.
6	a/(Grm) Propoziţie în care se afirmă.
afirmaţie sf[At: CĂLINESCU, E. O. I , 93 / V: (înv) ~i\\ne f Pl: -ii / E: fr affirmation, lat affirmatio] 1-9 Afirmare (1-9). 10 (Lpl) Cuvinte care exprimă o afirmare. afirmaţiune sfvz afirmaţie
afiroseală .v/‘[At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: -seli / E: afierosi + -eală] (Reg) Risipă. afirosi vtr vz afierosi
afiş sn [At: NEGRUZZI, S. I, 345 / Pl: ~e, (înv) -uri f E: fr affiche] 1-2 înştiinţare publică, de obicei tipărită (uneori şi desenată), care se fixează sau se distribuie în anumite locuri cu scopul de a anunţa anumite lucruri Si: qfipt. 3 (îs) Cap de - Primul nume de pe afişul care anunţă un spectacol Vz: vedetă. 4 Gen de artă grafică cu funcţie mobilizatoare, de informare, de reclamă, de instructaj etc. 5 (îrg; îe) A rămâne ~ A rămâne încremenit.
afişa [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 108, 12/1 / Pzi: ~.vez / E: fr afficher] 1 vr A lipi un afiş (1). 2 vr A aduce la cunoştinţă tuturor (printr-un afiş). 3-4 vt (Fig) A manifesta, în mod ostentativ, o anumită atitudine.
5-7 vir (Fam) A apărea (în societate) în tovărăşia cuiva în mod ostentativ. afişabil, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr affichable] Care poate fi afişat (1). afişaj sn [At: DA ms / Pl: -e / E: fr affichage] 1-4 Afişare (1-4). 5-6 (Teh) Punere în evidenţă a datelor şi a rezultatelor. afişar sn vz afişier1
afişare şf[At: DEX2 / Pl: -sări / E: afişa] 1 Lipire a afişelor Si: afişaj (1), afişat1 (1). 2-3 Aducere la cunoştinţa tuturor (printr-un afiş) Si: afişaj (2-3), afişat1 (2-3). 4 (Fig) Manifestare ostentativă a unei atitudini Si: afişaj (4), afişat1 (4). 5-6 (Fam) Apariţie ostentativă în compania cuiva Si: afişat1 (5-6). afişat1 sn [At: DN3 / Pl: -uri f E: afişa] 1-6 Afişare (1-6). afişat2, ~ă a [At: DA / Pl: -aţi, -te / E: afişa] 1-1 Care se afişează (1-7). afişer1 sn vz afişier1 afişer2 sm vz afişier2
afişetă sf [At. DN3 / Pl: -te / E: fr affichette] 1-2 (Şhp) Afiş (1) (mic). afişier1 sn [At: DA ms / V: (înv) ~şer / P: -şi-er / Pl: -e / E: afiş + -ier] 1-2 Loc (special amenajat, vitrină sau panou) unde se fixează diferite anunţuri.
afişier2 sm [At: KLOPŞTOCK,F. 102/V: (înv) ~şer,~şor/P: -şi-er / Pl: —i / E: fr afficheur] 1-2 Persoană care lipeşte sau distribuie afişe Si: afişor (1-2).
afişor, -oare [At: DA / PI: -i, -oare / E: fr afficheur] 1-2 (înv) smf Afişier2 (1-2). 3 sn (Elt) Dispozitiv pe a cărui suprafaţă apar caractere alfanumerice comandate electric Si: afişaj optic.
afix sn [At: DA ms / Pl: -e / E: fr affixe,'\at affixus] 1 (Grm) Nume generic pentru prefixe, sufixe şi infixe. 2 (Mat) Punct care reprezintă un număr complex într-un sistem de coordonate carteziene.
afixal, a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr affixal] 1-2 Referitor la afix (1-2). 3 (Grm) Cu afix (1).
afixoid sn [At: DN3 / P: -xo-id l Pl:-e IE: fr affixoide] (Rar) Element de compunere tematică Si: pseudoafix.
afla [At: COD. VOR. 99/9 / Pzi: aflu / E: lat affiare] 1 vt A lua cunoştinţă despre ceva. 2 vr A căpăta informaţii, veşti, noutăţi despre ceva sau cineva.
3	vr A auzi o veste, o noutate etc. 4-5 vtr A (se) descoperi ceva (întâmplător). 6-7 vtr (înv) A (se) întâlni. 8 vr (Pop; îe) A-şi ~ (sau a ~de bine ori de cuviinţă, cu cale) A găsi potrivit. 9-10 vt (Pop; îe) A ~chip (sau chip şi cale, chip de cale) A găsi mijlocul de a... 11-12 vtr (înv; îe) A ~ pricină (sau a-şi ~ prilej, a ~vreme) A găsi un pretext, un moment
31
AFLARE
oportun (spre a îndeplini ceva plănuit de mult). 13-14 vtr (Pop; îe) A nu-şi ~loc(uI) A nu putea sta liniştit (de mare bucurie, de emoţie etc.). 15 vtr (Pop; îe) A-şi ~omul A da peste persoana pe care nu poţi s-o înşeli, s-o învingi Si: a-şi găsi naşul. 16-17 vt (Fam; îe) A ~ nod în papură Vz: papura. 18-19 vtr (Fam; irn; mls d. soţi; îe) Şi-a '-sacul peticul (sau şi-a ~ tingirea capacul) A-şi găsi perechea potrivită. 20 vr A se găsi într-un loc, într-o poziţie, într-o împrejurare oarecare. 21-22 vr A exista în realitate Si : a fi. 23 vr (Fam; îe) A se ~ în treabă A interveni într-o discuţie sau într-o acţiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuţie. 24 vr (Pop; îe) Să nu se Me (ca) să... (Să) nu cumva să... 25 vr (Fam; îe) Cum nu se (mai) Mă Care iese din comun Si: extraordinar. 26 vr (Pop; îe) Nu se (sau unde se) Mă! Nu-i adevărat! 27 vr (Fam; îe) A se ~ de faţă A fi prezent. 28 vr (Fam; îe) Cum te Mi? Cum te simţi? 29 vr (îae) Cum îţi merge? 30 vt (Pop) A scorni.
aflare sf [At: ANTIM, P. 211 / Pl: -lări / E: afla] 1 Luare la cunoştinţă despre ceva Si: aflat1 (1). 2 Căpătare de informaţii, veşti, noutăţi despre ceva sau cineva Si: aflat1 (2). 3 Auzire a unei veşti, a unei noutăţi Si: aflat1 (3). 4 Descoperire a ceva (căutând sau întâmplător) Si: aflat1 (4).
5	Existenţă. 6 (înv) Invenţie. 7 (Nob) Stare a sănătăţii Si: aflat1 (7).
aflat1 sn [At: M. COSTIN, ap. LET. 1,29/18 / Pl: -urî / E: afla] 1-7 Aflare (1-7). 8 (îlav) Din (sau dintru) ~e Din auzite. 9 (îla) De ~Câşigat cu uşurinţă.
aflat2, ~ă a [At: BIBLIA (1688) / Pl: -aţi, ~te l E: afla] 1 Găsit. 2 (Iuz; îs) Copil - Copil abandonat. 3 (îuz; îe) A fi ~de nevoie A fi bolnav de epilepsie.
aflător,~oare [At: DOSOFTEI, V. S. 126/2 /V: (înv) -iu l Pl:	-oare	/
E: afla + -tor] 1-2 a Care (se) află. 3 sm (înv) Inventator. aflătoriu a, sm vz aflător
aflictiv, ~ă a [At: DA ms / Pl:	-e	/ E: fr afflictif] 1-2 (Jur; d. pedepse)
Care răpeşte unui condamnat libertatea sau viaţa.
aflicţiune sf [At: DEX2 / P: -ţi-u- / Pl: -ni / E: fr affliction] 1 Durere mare. 2 Pedeapsă directă. aflogistic, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice /E: fr aphlogistique] Neinflamabil. afloriment a/* [At: DN3 / Pl: -e / E: fr affleurement] 1 (Gig) Parte a unui zăcământ care apare la suprafaţa solului. 2 Loc unde rocile din subsol apar Ia suprafaţa scoarţei pământeşti datorită eroziunii sau a descompunerii artificiale Vz deschidere geologică.
afluent, [At: BOGZA, C. O. 83 / P: -flu-ent / Pl: -nţi, -e l E: fr affluent, lat affluens, ~ntis] 1 sm Curs de apă care se varsă într-o apă mai mare. 2 a Care curge spre ceva.
afluenţă y/‘[At: DA / P: a-flu-en- / Pl: -ţe / E: fr affluence, lat affluentia] 1 Mulţime de oameni care se îndreaptă spre acelaşi punct Si: aflux, îmbulzeală, îngrămădire, năvălă. 2 Cantitate mare. 3 Belşug de produse Si: abundenţă.
aflux vi [At: DN3 / P: a-flu-i / Pzi: ~iese / E: fr affluer, lat affluere] 1 (Rar; d. sânge) A se concentra într-o zonă a corpului. 2 (Fig) A se îmbulzi.
aflux sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr afflux, lat affluxus] 1 Afluenţă. 2 Concentrare a unui lichid (mls a sângelui) într-o zonă a corpului. afoară av vz afară
afocal, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr afocal] (D. sisteme optice) Care este format din două (grupuri de) lentile, aşezate astfel încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte.
afolat, ~ă a [At: DN3 / Pl: -aţi, -e / E: fr affole] (Frm) 1 Care şi-a ieşit din minţi. 2 Care şi-a pierdut cumpătul (de frică, de durere) Si: înnebunit.
afon, ~ă [At: DA / Pl: -i, ~e / E: fr aphone] 1-4 smf, a (Persoană) care suferă de afonie (1-2). 5-6 smf, a (Persoană) care nu are voce sau simţ muzical. 7-8 smf, a (Persoană) care cântă fals. 9-10 sfa (Lin) (Consoană) care se articulează fără vibrarea coardelor vocale. afonie, ~ă a [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: afon + -/c] 1-4 Afon (2,4,6,8). afonie .v/ [At: DA / Pl: ~i/ / E: fr aphonie] 1 Imposibilitate de a vorbi ca urmare a lezării laringelui sau a nervilor acestuia. 2 (Fig) Răguşeală.
afonizare sf [At: DEX2 / PI: -zări / E: fr aphonisation] (Lin) Asurzire a unui sunet. aforisi vtr vz afurisi
aforism sn [At: MAIORESCU, CR. II, 109 / V: (nob) ~ă l Pl:	/ E:
fr aphorisme, lat aphorismus] Cugetare enunţată într-o formă concisă, memorabilă Si: adagiu, maximă, sentinţă, oforismă sf vz aforism
aforistic, ~ă a [At: HOGAŞ, DR. II, 81 / Pl: -ici, -ice / E: fr apho-ristique] 1-2 (în formă) de aforism. 3 Care conţine aforisme.
afortiori [At: DA ms / P: -ti-ori / E: lat a fortiori] 1 ai (Liv) Care este necesar. 2 ai (D. raţionamente) Care constă în trecerea de Ia o judecată la alta, în favoarea celei de-a doua judecăţi existând tot atâtea temeiuri sau chiar mai multe. 3 av Cu atât mai mult. afotic, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr aphotique] Lipsit de lumină. afrazie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr aphrasie] Dificultate în întrebuinţarea corectă, gramaticală, a cuvintelor în frază. afrămeasă sfvz avrămeasă afreşcă sfvz frescă
afresco la, (av [At: DN3 / E: it a fresco] 1-2 (D. picturi) Pictat pe zidul ud, proaspăt.
afreta vt [At: DEX2 / Pzi: -tez / E: fr affreter] A închiria o navă pentru transportul de mărfuri Si: a navlosi.
afretare .y/’[At: DEX2 / PI: -tari / E: afreta] închiriere a unei nave pentru transportul de mărfuri Si: navlosire.
african ~ă [At: ALECSANDRI, P. III, 13 / Pl: -i,-e/E: Africa + -an] 1-2 smf a (Persoană) care face parte din populaţia băştinaşă de rasă negroidă a Africii. 3 a Care aparţine Africii. 4 a Care aparţine populaţiei din Africa. 5 a Privitor la Africa. 6 a Privitor la populaţia Africii. 7 a Referitor la Africa. africand, -ă smf vz afrikaander
africanist, ~ă smf [At: DEX2 / Pl: -işti, -e / E: fr africaniste] (Rar) Africanolog.
africanistică sf [At: DEX2 / Pl: -ici / E: ger Afrikanistik] (Rar) Afri-canologie.
africanitate sf [At: DEX2 / Pl: -taţi / E: fr africanite] 1-2 Caracter specific (culturii) popoarelor africane. 3 Civilizaţie africană.
africanolog smf [At: DEX2 / Pl: -ogi, -oge / E: Africa] Specialist(ă) în africanologie.
africanologie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: Africa] Disciplină care are ca obiect studiul Africii.
africat, ~ă şf, a [At: DA ms / Pl: -e / E: fr affriquee, ger Affrikate] 1-2 (Consoană) cu caracter complex, a cărei articulaţie începe cu o ocluziune şi se termină printr-o constricţie Si: semioclusivă.
afrikaander sm [At: DEX2 /V: ~icand I Pl: -i / E: eg afrikaander] Nume dat albilor născuţi în Africa, în special celor ce se trag din buri Si: bur.
afrikaans sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: eg Afrikaans, fr afrikaans] (Lin) Dialect al limbii olandeze vorbit de afrikaanderi în Republica Africa de Sud.
afro [At: DEX2 / E: fr afro, eg Afro] 1-2 ai, av (Cu părul de pe cap) foarte încreţit.
afro-asiatic, ~ă [At: DEX2 / P: -si-a- / Pl: -ici, -ice / E: frafro-asiatique] 1-2 a Care este comun (din punct de vedere politic) Africii şi Asiei. 3 a Privitor la Asia şi Africa. 4 smp Populaţie din Africa şi Asia. 5-6 smf, a (Persoană) care aparţine acestei populaţii.
afrodiziac, ~ă sn, a [At: DA / P: -zi-ac / Pl: -aci, -ace i E: fr aphrodi-siaque] 1-2 sn, a (Substanţă) care stimulează impulsurile sexuale.
afrodizie sf[At: DN3 / Pl: -ii / E: fr aphrodisie] (Med) Exacerbare a instinctului sexual.
afnmt .v« [At: NEGRUZZI, S. III, 463 / Pl: -uri / E: fr affront] Ofensă adusă cuiva în public Si: insultă, jignire, ultragiu.
afronta vt [At: DEX2 / V: ~run~ / Pzi: -ront / E: fr affronter] 1 (Rar) A înfrunta. 2 (Med) A apropia, prin operaţie, marginile unei plăgi pentru
o	bună cicatrizare.
afrontare sf [At: DEX2 / V: ~run~ i E: afronta] 1 (Rar) înfruntare. 2 (Med) Apropiere a marginilor unei plăgi pentru o bună cicatrizare.
32
AFURISIT1
afrontat, ~ă a [At: DN3 / Pl: -aţi, ~e / E: fr affronte] (D. motive ornamentale) Aranjat faţă în faţă. afruntd vt vz afronta afruntare sf vz afrontare aft i vz ah
aftă >v/’[At: DA / Pl: ~te / E: fr aphte, lat aphtae] 1-2 Băşicuţă plină cu lichid opalescent, care apare pe mucoasa gurii sau a faringelui şi care, prin spargere, lasă în loco mică ulceraţie.
afterbeat sn [At: DN3 / P: aftă-bit / Pl: ~beaţi / E: eg after-beat] (Muz)
1 Denumire a timpilor pari sau „slabi“ ai măsurilor binare, în jaz. 2 (Pex) Accentuare a timpului par.
after hours Is [At: DN3 / P: a/k? auărs / E: eg after hours] Reuniune amicală după orele de activitate cotidiană, folosită, mai ales, ca prilej de a cânta muzica în ansamblu.
afterpic sn [At: DN3 / Pl: -uri / P: aftă- / E: eg afterpeak] (Mar) Compartimentul cel mai apropiat de pupă al unei nave.
aftoid, -ă a [At: DEX2 / P: -to-id / Pl: ~izi / E: fr aphto'ide] (Med) Cu aspect de aftă. aftor sm vz actor
of tos, -oasă a [At: DA / Pl: ~o.yi, -oase / E: fr aphteuse] 1 Cu afte. 2 (îs) Febră -oasă Boală contagioasă specifică vitelor cornute, dar transmisibilă omului, care se manifestă prin stare febrilă şi prin erupţii (afte) localizate pe mucoasa bucală şi, uneori, pe diverse regiuni cutanate.
afuire sf [At: DN3 / P: -fu-i- / PI: ~ri / E: fr affouillement] 1-2 (Gig) Degradare a albiei unui râu sau a terenului din jurul unei fundaţii datorită eroziunii apelor.
afum sn [At: CREANGĂ, ap. CADE / Pl: -uri / E: afuma] (îvr) Miros caracteristic afumăturilor, cărnurilor conservate prin fum.
afuma [At: PSALT. SCH. 464/19 / Pzi: afum / E: lat affumare (= adfumare)] 1-2 vt A expune un aliment la fum, cu scopul de a-1 conserva sau de a-i da o aromă. 3-4 vt A da cu fum pentru a distruge sau a alunga vietăţile, în special, insectele. 5 vt (îvp) A umple cu fum o încăpere, pentru a înlătura un miros urât. 6 vt (îcp) A descânta cu fum.
7	vt A scoate fum. 8-9 vtr A (se) acoperi cu un strat de fum. 10-11 vtr A (se) înnegri de fum. 12 vr (D. mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 13 vt (Teh) A da sticlei o culoare fumurie (în procesul de fabricaţie). 14-15 vtr (înv; d. trupuri) A parfuma cu fum de mirodenii. 16-17 vtr (Fig; fam) A (se) ameţi (uşor) de băutură. 18 vr (îvr) A fuma. 19 vt (Fig) A minţi. 20-21 vtr (Pfm) A (se) îmbăta.
afumare .v/*[At: cf PSALT. SCH. 195/15 / Pl: -mări / E: afuma] 1-2 Expunere a unui aliment la fum, cu scopul de a-1 conserva sau de a-i da
o	aromă Si: afumat1 (1-2), afumătură (1-2). 3-4 Răspândire, în mod intenţionat, a fumului pentru a distruge sau a alunga vietăţile, în special insectele Si: afumat1 (3-4), afumătură (3-4). 5 (îvp) Umplere a unei încăperi cu fum pentru a înlătura un miros urât Si: afumat1 (5), afumătură (5). 6 (îcp) Descântare cu fum Si: afumat1 (6), afumătură (6). 7 Acoperire cu un strat de fum Si: afumat1 (7), afumătură (7). 8 înnegrire de fum Si: afumat1 (8),afumătură (8). 9 (D. mâncăruri) Căpătare a gustului neplăcut de fum (când începe să se ardă) Si: afumat1 (9), afumătură (9). 10 (Teh) întunecare a sticlei (în procesul de fabricaţie) Si: afumat1 (10), afumătură
(10). 11 (înv) Fum de mirodenii Si: afumat1 (11), afumătură (11). 12 (Pfm) îmbătare.
afumat1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: afuma] 1-11 Afumare (1-11). afumat2, -ă [At: DRĂGHICI, R. 140/9 / Pl: ~aţi, -e / E: afuma ] 1-2 a (D. alimente) Care a fost expus la fum în scopul conservării sau al obţinerii unei arome. 3 a înnegrit de fum. 4 a (Pex) îngălbenit de vechime.
5	a (D. mâncăruri) Cu gust neplăcut de arsură. 6 a (Fig; fam) Beat. 7 sf (Bot: reg) Strugure alb-gălbui-roşietic, cu pigment negru.
afumător, ~oare [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 38/25 / Pl: -i, ~oare / E: afuma + -(ă)tor] 1 sf Instalaţie specială pentru afumarea cărnii, a peştelui, a prunelor etc. Si: afumătorie (1). 2 .y/ încăpere în care are loc procesul de afumare (1-2) Si: afumătorie (2). 3 .ş/'Utilaj pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniştirii familiei de albine când se lucrează
în stup. 4 sf (înv) Vas în care se ard mirodenii. 5 a Care afumă. 6 ş/‘(Lpl) Mirodenii cu care se afumă prin casă. afumătorie sf [At: DA ms / Pl: -ii / E: afumător + -ie] 1-2 Afumătoare (1-2). afumătură şf [At: DA / Pl: -uri / E: afuma + -(ă)tură] 1-11 (îrg) Afumare (1-11). 12 (Pfm) îmbătare. 13-14 Produs alimentar afumat2 (1-2).
15-16 (Pex) Carne afumată2 (1-2).
afumega vtr [At: PISCUPESCU, O. 33/3 / Pzi: -umeg / E: fumega (cu a protetic)] (înv) A fumega.
afume gat, -ă a [At: PISCUPESCU, 0.67/11 / Pl: -a ţi, ~e / E: afumega] (înv; d. mirosuri) înecăcios.
afund,~ă [At: MOXA, 356/16 / Pl: -uri (2);-nzi, ~de (1) / E: a + fund] 1 a (Pfm) Adânc. 2 sn (Pfm) Adâncime. 3 av (Pfm) La o distanţă (relativ) mare în adâncime Si: adânc, departe. 4 av (Pfm; îe) A (se) da ~ A (se) cufunda într-o apă. 5 av (Pfm; îae) A (se) ascunde. 6 av (înv; îe) A trage ~ A trage la fund. 7 av (Reg; îlav) De-~elea Profund. 8 av (Reg; îe) A dormi ~ A dormi adânc, profund. 9 av (îvp; pe lângă vb. „a cunoaşte“, „a şti“) Temeinic.
afunda [At: VARLAAM, C. 310 / Pzi: afund şi (îvr) -dez / E: lat affundare] 1-4 vtr (Pfm) A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale Si: a (se) adânci, a (se) cufunda. 5-6 vtr A pătrunde sau a face să pătrundă adânc. 7 vi A dispărea. 8-9 vtr (Fig) A (se) izola. 10-11 vtr (înv) A (se) îneca. 12 vr (înv; d. ape curgătoare) A se vărsa. 13 vt (Reg) A ponegri pe cineva (în faţa altuia). 14-15 vtr (Fig) A (se) cufunda într-o acţiune. 16-17 vtr (Rar) A (se) înfunda.
afundare sf [At: MINEIUL (1776), 652 / Pl: -dări / E: afunda] 1 (Pfm) Cufundare. 2 (Rar) Pătrundere adâncă Si: afundat1 (2). 3 (Fig) Dispariţie.
4	(Fig) Izolare. 5 (înv) înecare. 6 (înv; d. ape curgătoare) Vărsare. 7 (Reg) Ponegrire. 8 (Fig) Cufundare într-o acţiune Si: afundat1 (8). 9 (Rar) înfundare. afundat1 sn [At: HEM 472 / Pl: -uri / E: afunda] 1-8 Afundare (1-8). afundat2, -ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 1792 / Pl: -aţi, -e / E: afunda]
1	Cufundat. 2 (Rar) Foarte depărtat.
afundător, -oare [At: DA / V: (îrg) -iu / Pl: -i, '-oare / E: afunda + -tor] 1 a Care se afundă Si: cufundător. 2 sn (înv) Loc adânc în care te afunzi Si: bulboană, afundătoriu a vz afundător
afundătură .v/'[At: ISPIRESCU, L. 57 / PI: -ri / E: afunda + -tură] (Rar)
1	Adâncime. 2 înfundătură.
afundiş sn [At: MURNU, 0.16 I V: -nziş / Pl: -uri şi ~e / E: afund + -iş] (Rar) Adâncime.
afunzime sf [At: LEX. BOBB. / Pl: ~imi / E: afund + -ime] (Rar) Adâncime. afunziş sn vz afundiş
afurca vt [At: DA ms / Pzi: qfurc / E: it afforcore, fr affourche] A ancora
o	navă cu două ancore, ale căror lanţuri se încrucişează ca o furcă, pentru a nu se încurca atunci când vasul e răsucit de vânt.
afurcare .y/'[At: DA ms / Pl: ~cări / E: afurca] Ancorare a navei cu două ancore, ale căror lanţuri se încrucişează ca o furcă, pentru a nu se încurca atunci când vasul e răsucit de vânt.
afurcă .y/ [At: DEX2 / Pl: -rci / E: afurca] Ansamblu de manevre şi de lanţuri folosite la afurcarea unei nave. afurisanie sfvz afurisenie
afurisenie .v/' [At: PRAV. MOLD. 54] / V: (înv) -san- / Pl: -ii / E: afurisi + -enie] 1 (Bis) Anatemă. 2 Blestem. 3 (Fig; termen inj.) Afurisit.
4-5 (Fam; îlav) (Nici măcar) de-~ Deloc.
afurisi [At: VARLAAM, C. 1941 / V: (înv) afor- / Pzi: -sesc / E: vsl a(popHG!Tb\ 1 vt (Bis) A arunca anatema asupra cuiva Si: a anatemiza, a excomunica. 2 vt A blestema. 3 vr A se jura.
afurisire .v/ [At: DA / Pl: ~ir/ / E: afurisi] 1 (Bis) Aruncare a anatemei asupra cuiva Si: afurisit1, anatemizare, excomunicare. 2 Blestemare. 3 Jurare.
afurisit1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: afurisi] 1-3 Afurisire (1-3).
33
AFURISIT2
afurisit2, ~ă smf a [At: (a. 1604) CUV. D. BĂTR. 1,136/11 / PI: -iţi, -e / E: afurisi] 1-2 (Om) blestemat. 3-4 (Om) ticălos. 5-6 (Copil) poznaş. 7-8 (Om) răutăcios. 9-10 (Om) inflexibil. 11-12 (Om) abil. afurlş av vz furiş
afuzah sm [At: DEX2 / Pl:	/ E: tc Afuz-Ali] (Soi de) viţă de vie originar
din Asia Mică, cu ciorchini grei până la 2 kg şi boabe mari, de culoare galben-verzuie şi miez cărnos. 2 Ciorchine de afuzali (1).
afuziune .v/'[At: DN-' / P: -zi-u- / Pl: -ni / E: fr affusion] Stropire cu duşul ca mijloc terapeutic, aga sfvz agă
agabamu sn [At: (a. 1785) DOC., ap. HEM 481 / V: aganbani / Pl: 7 / E: tc agabâni] (îvr) Stofă scumpă orientală Cf sevai.
agăbaritic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, ~ice / E: a + gabaritic] Care depăşeşte un gabarit standard. agag'ie av [At: GR. BĂN. 192 / E: net] (Rar) Tiptil. agalactie ş/'[At: DEX2 / V: ~axie / Pl: ~i/ / E: fr agalactie] 1 Absenţă a secreţiei lactate la femeia care a născut. 2 (îs) -contagioasă Boală epizootică a oilor şi a caprelor, provocată de un microb, care are drept consecinţă lipsa laptelui la animalele bolnave Si: (reg) răsfug alb: agalaxie sf vz agalactie
agale av [At: ISPIRESCU, U. 53 / E: ngr âaAia] Fără grabă. agdm, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 10 / PI:	~e l E: fr agame] (Zlg;
big) Lipsit de sexualitate.
agametsm [At: DN1 / Pl: -eţi / E: iragamete] (Big) Celulă germinativă care dă naştere unui nou individ fără feeundaţie.
agamie, ~ă a [At: DN-' / Pl: -ici, -ice / E: fr agamique] (D. organisme vegetale) Care nu produce gârneţi.
agamie .s/[At: DN’ / PI: ~i/ / E: fr agamie] (Big) Tip de înmulţire asexuată care nu implică un proces de feeundaţie. aganbani sn vz agabaniu
agapă sf [Al: ULIERU, C. 25 / Pl: -pe / E: fr agape] 1 (Rar) Ospăţ cu caracter intim, prietenesc. 2 Masă colegială. 3 Masă comună frăţească la vechii creştini.
agar-agar s [At: DEX2 / E: fr agar-agar, ger Agar-Agar] Substanţă gelatinoasă extrasă din unele alge marine, care se întrebuinţează în medicină, în bacteriologie, în industria alimentară, textilă etc. Si: geloză.
agarem sm [At: PSALT. 269/19 / V: (înv) ~rinean / P: -re-an / Pl: -reni / E: vsl arapHHHHHb] (înv) 1 Descendent al Iui Agar. 2 Cel care fiîcea parte din tribul agarenilor. 3-4 Păgân (ture sau tătar).
agaricacee sfp [At: DEX2 / P: -ce-e- / E: fr agaricacees] 1 Familie de ciuperici, cu picior şi pălărie prevăzută la partea inferioară eu numeroase lamele. 2 (Lsg) Ciupercă din această familie.
agarici smi [At: BARCIANU / Pl: ~ / E: lat agaricus] (Bot) Ciupercă de copac. agarinean sm vz agarean
agarinesc, -ească a [At: DOSOFTEI, V. S. 2212 / Pl: -eşti l E: agarean + -esc] (înv) Pagânesc.
agasa vt [At: CĂLINESCU, E. O. II, 77 / Pzi: -sez/E: fragacer] (Frm)
1	A enerva. 2 A plictisi cu insistenţele.
agasant, -ă a [At: KLOPŞTOCK, F. 231 / Pl: -nţi, -e / E: fr agagant] Enervant.
agasare sf [At: DA ms / Pl: -sări / E: agasa] 1 Enervare. 2 Plictisire eu insistenţele.
agasat,	a [At: CĂLINESCU, E. O. II, 64 / Pl: -aţi, -e / E: agasa]
(D. persoane) Enervat. agastrie y/ [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: a+ gastrie] Lipsă a stomacului. agat [At: MACEDONSKI, O. I, 66 / V:	/ Pl:	/ E: fr agate] 1 sn
Varietate cristalină de silice, cu benzi divers colorate, folosită ca piatră semipreţioasă. 2-3 sn (Şip) Bijuterie (sau obiect) din agat (1). 4 .y/‘(îf -ă) Literă cu corpul de 5,16 puncte tipografice. agată sfvz agat
agatarşi smp [At: DEX2 / E: lat Agathyrsi, fr Agathyrses] Populaţie scitică, amintită de Hercxlot ca locuind în secolul al Vl-lea î.e.n. în regiunea cursului mijlociu al Mureşului.
agavă sf [At: MEHEDINŢI, P. 16 / Pl: -ve / E: fr agave] Nume al mai multor plante ornamentale, cu frunze lungi până la 2 m, late şi groase, cu spini pe margini, originare din Mexic.
agă sm [At: URECHE, ap. LET. I, 105/14 / V: aga (pl -le) / Pl: agi / E: tc aga] (înv) 1 Titlu dat comandantului din armata otomană. 2 Titlu dat comandantului pedeştrilor însărcinaţi eu paza oraşului de reşedinţă, iar ulterior şefului agiei. 3-4 Persoană care avea titlul de agă (1-2). 5 (îrg) Om nepoliticos.
agăilăi vt [At: DOSOFTEI, ap. HEM 490 / Pzi: ~\esc / E: agădui css] (înv) A îngădui.
agădui vt [At: DOSOFTEI, ap. HEM 490 / Pzi: -iese / E: îngădui esp] (înv) A îngădui.
agăiţa vr [At: TOMESCU, GL., CV, 1951, nr. 3-4 / Pzi: agăiţ / E: net] (Reg; mls d. copii) A se prinde scai de cineva.
agănău sn [At: HEM 490 / Pl: ? / E: net] (Reg) 1 Horă nedefinită mai îndeaproape jucată de bărbaţi. 2 Melodie după care se execută această horă.
agărenie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 2212 / Pl: -ii l E: agarean + -ie] (înv) Religie păgână.
agărlăc sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 288/23 / V: agar-, awg~ / Pl: -uri / E: te agirlik] (înv) Bagaj. agărni vt [At: ANON. CAR. / Pzi: ? / E: srb granatî] (înv) A acoperi. agărnire .y/’[At: DA ms / Pl: -iri l E: agărni] (înv) Acoperire. agărnit, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: -iţi, -e / E: agărni] (înv) Acoperit2. agărnitură v/' [At: ANON. CAR. / PI: -ri / E: agărni + -tură] (înv) Acoperământ.
agărui vt [At: COMAN, GL. / Pzi: -ărui / E: net] (Reg) A pândi. agăţa [At: ISPIRESCU, L. 212 / V: (înv) acă~ / Pzi: agăţ / E: ml *accapitare] 1 vt A suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc. Si: a atârna, a spânzura. 2 vt A prinde fără voie o ţesătură într-un obiect ascuţit, care
o	găureşte sau o rupe. 3 vt (Fam) A acosta o persoană (de sex opus). 4 vr A se prinde de ceva sau de cineva. 5 vr (Fig) A se crampona.
agăţare .y/'[At: DA ms / V: (înv) acă~ / Pl: -ţări / E: agăţa] 1 Suspendare a ceva de un cârlig, de un cui etc. Si: agăţat1 (1), atârnare, spânzurare.
2	Prindere, fără voie, a unei ţesături într-un obiect ascuţit, care o găureşte sau o rupe Si: agăţat1 (2). 3 (Fam) Acostare a unei persoane (de sex opus) Si: agăţat1 (3). 4 Prindere de ceva sau de cineva Si: agăţat1 (4). 5 (Fig) Cramponare.
agăţat1 sn [At: DA ms / V: (înv) acă~ / Pl: -uri / E: agăţa] 1-5 Agăţare (1-5).
agăţat2y	a [At: EMINESCU, P. 184 / V: (înv) acă~ / Pl: -aţi, -e /
E: agăţa] 1 Atârnat2. 2 (D. îmbrăcăminte) Prins fără voie într-un obiect ascuţit, care găureşte, deşiră, rupe. 3 (Fam; d. persoane) Acostat (de către
o	persoană de sex opus).
agăţător, -oare [At: DA ms / V: (înv) acă- f Pl: -i, -oare / E: agăţa + -tor] 1-2 a Care (se) agaţă. 3-4 .y/'Şiret (lănţişor) cusut la o haină spre a o putea atârna în cui Si: atârnătoare. 5 .y/ (LpI) Grup de păsări având, la fiecare picior, câte două degete dispuse înainte şi câte două înapoi, care le permit să se agaţe eu uşurinţă în copaci.
agăvăra vi [At: CV 1951, nr. 3, 39 / Pzi: -rez / E: net] (Reg) A se uita eu poftă la ceva ce nu-i aparţine.
agămba vt [At: ŞEZ. II, 229 / V: gâm~ l Pzi: agămb / E: a2 + lat gambare, cf fr enjamber] (Reg) 1 A da de urma cuiva. 2 (îim) A călca.
agâmbală .ş/[At: DA ms / Pl: -le / E: agămba + -ală] (Reg) 1 Epilepsie.
2	Nevoie.
agămbare .y/'[At: DA ms / Pl: -bări l E: agămba] (Reg) Prindere a cuiva. agâmbat, ~a smf a [At: MARIAN, SA. 264 / Pl: -aţi, -e / E: agămba] 1-2 (Reg) (Om) nenorocit. agărlac sn vz agărlăc
age i, sn [At: PASCA, GL. / V: ag/ie / E: net] 1-2 (Psr; reg) Cuvânt care redă un îndemnypentru gonirea oilor sau a caprelor.
34
AGHIOS
agea-agea av vz ageat
ageamiu, ~\e [At: GORJAN, H. I, 159/12 / V: agiam- / Pl: -ii / E: tc acemi] (Fam) 1-2 smf, a (Om) începător. 3-4 smf a (Om) care nu se pricepe.
ageat [At: HEM 502 / V: agea-agea, agit / Pl: ? / E: net] (Reg) 1 sn (îe) A fi ~ (sau a avea agit să facă ceva) A ti dispus să facă ceva. 2 (îlav) Agea-agea Gata-gata. agent sm [At: (a. 1681) DOC., ap. HEM 495 / Pl: -i / E: acem] (înv)
1	Locuitor din Persia. 2 (îc) ~-pilaf Pilaf cu stafide. 3 Stofă persană nedefinită mai îndeaproape. 4 Semn în notele muzicale orientale bisericeşti.
agemesc, ~ească a [At: (a. 168J) DOC., ap. HEM 495 / V: agim~, hagim~ / Pl: ~eşti / E: agem + -esc] (înv) 1 Persan. 2 Privitor la ţara perşilor.
agendă .y/‘[At: DA / Pl: ~de l E: lat agenda] 1 Carnet cu foi ca de calendar, în care se notează lucrările care urmează să fie făcute la anumite date.
2	Ordine de zi.
agenezie .y/'[At: DN3 / Pl: -ii / E: fr agenesie] (Big) 1 Incapacitate de reproducere biologică. 2 Dezvoltare embrionară insuficientă.
agenitalism sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr agenitalisme] (Big) 1 Absenţă a organelor genitale. 2 Lipsă a secreţiei interne a organelor sexuale.
agenosomie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr agenosomie] (Big) Dezvoltare insuficientă a organelor sexuale.
agent, ~ă [At: URICARIUL I, 1656 / V: (înv) aghent / Pl: ~nţi, ~e / E: fr agent, lat agens, ~ntis] 1-3 smf (Şîs - diplomatic, - de transmisiuni, ~ secret etc.) Reprezentant (oficial) al unei instituţii, al unei organizaţii, al unui stat etc., care îndeplineşte anumite însărcinări. 4 sm (Şîs ~nţi atmosferici). Factor activ care provoacă diferite fenomene fizice, chimice etc.
5-6 sn (îs) -wfi geografici) Factori fizici sau biologici care, prin acţiunea lor, produc transformări continue în învelişul geografic. 7-8 sn (îs) -corosiv Vz corosiv. 9-10 sm (Big; îs) -patogen Microorganism capabil să pătrundă şi să se înmulţească într-un organism animal sau vegetal, provocând manifestări patologice. 11-12 sm (Lin; îs) Nume de - Substantiv sau adjectiv care îl indică pe autorul acţiunii unui verb.
agentură sf [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 112, 1/1 / V: (înv) aghen~ / Pl: -ri / E: ger Agentur] 1 Casă de afaceri condusă de un agent (1) Vz agenţie. 2 Totalitate a afacerilor efectuate de o astfel de casă. 3-6 Grupare din interiorul unui stat, unui partid etc., aflată în slujba intereselor unui stat străin sau ale unor cercuri financiare ori politice străine.
agenţie .v/[At: ALECSANDRI,T. 1393 /V: (înv) aghen~/ Pl: ~ii / E: it agenzia] 1-2 Filială a unei întreprinderi sau instituţii. 3 (îs) - telegrafică (sau de presă) Instituţie care culege informaţii din toate domeniile de activitate, furnizându-le presei sau televiziunii. 4 Reprezentanţă diplomatică. 5 Misiune condusă de un agent diplomatic. 6 (îs) -economică Reprezentanţă a unei ţări într-o ţară străină, care efectuează operaţii economice internaţionale. 7 (îs) - de bilete Birou unde se vând anticipat bilete pentru spectacole,concerte etc. 8 (îs) ~ de voiaj Birou unde se vând anticipat bilete de călătorie (pentru distanţe mai mari).
ager,~ă [At: M. COSTIN, ap. LET. 1,228/33 / PI: -i, -e / E: latagilis] 1 a Iute în mişcări Si: sprinten. 2 a (D. minte, inteligenţă) Isteţ. 3 a (D. ochi, privire) Pătrunzător. 4 a (înv; d. obiecte) Tăios. 5 a (înv) Mânios.
6	.v (Pop; îs) ~ul pământului Monstru.
agerazie sf [At. DN3 / Pl: -ii / E: fr agerasie] (Liv) Aparenţă tinerească la o persoană în vârstă. agereşte av [At: LEX. BOBB. / E: ager + -este] (înv) Cu agerime. ageri vtr [At: MUMULEANU, ap. GCR II, 274/8 / V: (înv) / E: ager] 1-2 (Rar) A (se) face ager.
agerie sf [At: CANTEMIR, IST. 295 / Pl: -ii / E: ager,+ -ie] (înv) 1 Sprinteneală. 2 Vivacitate.
agerime sf [At MARI AN, S.R. II, 82 / Pl: ~mi / E: ager + -ime] 1 (Rar; privind mişcări) Iuţime. 2 (Cu referire la minte) Inteligenţă. 3 (înv; lpl) Exerciţii de înviorare practicate de soldaţi înainte de programul instructiv-militar.
agesc, -ească a [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 89/21 / Pl: -e.yti l E: aga + -esc] (înv) Care ţine de agă Si: (înv) agiesc.
agest [At: HEM 500 / V: ~rw, ajestru, agiestru / Pl: ~e şi ~uri / E: lat aggestum] (Reg) 1 sn îngrămădire de buşteni, crengi, pietre etc. aduse
de ape când ies din albie. 2 sn Loc la cotul unui râu unde se îngrămădesc buşteni, crengi etc. aduse de ape. 3 sn Buştean adus de ape. 4 sn Loc tară vânt. 5 a (D. un loc) Deschis vederii. 6 sn Venetic.
agesta vtr [At: FRÂNCU - CANDREA, M. 48 / V: agies~ / Pzi: ~tez / E: agest] 1-2 (Reg) A (se) proteja.
agesti vtr [At: HEM 501 / V: ~tri / Pzi: ~tesc / E: agest] (Reg) 1 A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind buşteni, crengi etc. la o cotitură a ei. 2 (D. buşteni, crengi etc.) A se îngrămădi Ia cotitura unui râu, formând un fel de stăvilar. 3 (Fig; d. persoane) A se pripăşi. agestri vtr vz agesti agestru1 sn vz agest
agestru2 sn [At: DEX2 / Pl: ~re / E: fr ăgestre] Con de dejecţie. ageu sn vz aghieu
ageuzÂe sf [At: DN3 / P: ~ge-u~ / Pl: -ii / E: fr ageusie] (Med) Pierdere a simţului gustativ.
agfacolor a [At: DEX2 / Pl: -e / E: ger Agfakolor] (îs) Procedeu -Procedeu de obţinere a imaginii colorate prin suprapunerea a trei straturi fotosensibile la culorile primare sau cele fundamentale, utilizate în fotografie sau cinematografie. aghe i, sn vz age
agheasmatar sn [At: HEM 505 / V: (îrg) ~iu, aghias~ / Pl: -e / E: ngr dfyicurjiaTapiov] 1 Vas liturgic (de metal) în care se ţine agheasma. 2 Clădire vecină cu biserica, destinată sfinţirii agheasmei. 3 Carte care cuprinde rugăciunile ce se rostesc în timpul aghesmuirii şi în alte împrejurări. agheasmatoriu sn vz aghiasmator
agheasmă .v/ [At: DOSOFTEI, V. S. 129} / V: aghia~, aghiazmă, aia~, ia~ / Pl: -me / E: ngr crfia<rfjux] 1 (îrc) Apă sfinţită. 2 (Gmt) Rachiu. aghent sm vz agent aghentixră sfvz. agentură aghenţie sfvz agenţie
aghesmui [At: ALECSANDRI, T. 753 / V: aie~, ~ezm~ / Pzi: -ie.se / E: agheasmă + -ui] 1 vt A stropi cu agheasmă. 2-3 vtr (Fam) A (se) îmbăta.
4	vtr (Fig; reg) A bate pe cineva.
aghesmuire sf[At: HEM 504 / V: aghezm~ / P: ~mu-i~ / Pl: -ri / E: aghesmui] 1 Stropire cu agheasmă Si: aghesmuit1 (1). 2 (Fam) îmbătare.
3	(Fig) Batere.
aghesmuit1 sn [At: HEM 504 / V: aies~, aghezm~ / E: aghesmui] Aghesmuire (1). 2 (Fam) îmbătare.
aghesmuit2, ~ă a [At: CREANGĂ, A. 93 / V: aie~, aghezm~ l E: aghesmui] 1 Stropit cu agheasmă. 2 (Fig; fam) Beat. aghezmui v vz aghesmui aghezmuire sfvz aghesmuire aghezmuit1, -â a vz aghesmuit1 aghezmuit2, ~ă a vz aghesmuit2 aghiag sn vz agiac aghiamant sn vz diamant aghiasmator sn vz agheasmstor aghiasmă sf vz agheasmă
aghiaş [At: VAIDA / Pl: ? / E: mg agzăs] (Reg) 1 sn Aşternut de paie pe câmp. 2 a (D. fân, snopi) împrăştiat pe pământ. aghiazmă sfvz agheasmă aghiău sn vz aghieu
aghieu sn [At: BL II, 57 / V: aghiău I Pl: ~eie / E: mg agyr] (Mgr) Tun. aghimaft sn [At: CV, 1950, nr. 11-12,41 / Pl: -uri / E: cf anghemaft] (Reg) Cremă folosită în cosmetică. aghimant sn vz diamant aghioasă sfvz aghios
aghios sn [At: DOSOFTEI, ap. HEM 507 / V: ~oasă / P: ~ghi-os / Pl: '-oase / E: ngr &Ţiog] (înv) 1 Cântare liturgică ce începe cu cuvintele „aghios, aghios41 (sfinte, sfinte). 2 (îe) A trage (la) -oase A cânta monoton şi tărăgănat. 3 (Gmţ; îae) A dormi. 4 (îae; gmţ) A sforăi. 5 (îe) I-a cântat popa ~ul A murit. 6 (Reg; îf -oasă) Chef.
35
AGHIOTANT
aghiotant sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 70/9 / V: (înv) adiut- l P: aghi-o- / Pl: -nţi / E: cf rs n ua .uinih] Ofiţer ataşat unui comandant sau unui şef într-o unitate militară, îndeplinind atribuţii similare unui secretar Si: adjutant.
aghipet sm [At: GÎUGLEA - VALS AN, R. S. 236, CF 238 / Pl: ~erz / E: Eghipet np] (Reg) Drac. aghireş sm vz agriş aghirQŞă sfvz agrişă
aghistin sm [At: DA / Pl: -i / E: mg gesztenye(fa)] (Bot; reg) Castan. aghisfmă sf [At: VICIU, GL. / V: agus~ / Pl: -ne / E: mg gesztenge] (Bot; reg) Castană (Aesculus hyppocastanus).
aghiuţă sm [At: ISPIRESCU, U. 65 / P: -ghi-u- / Pl: net / E: cf ngr ăf.of] (Fam; gmţ) 1 Drac. 2 (îe) L-a luat - A păţit-o rău. 3 (îae) A murit.
4	(îe) L-a furat — A adormit.
aghizău sn [At: ALRM II/I, h. 246 / Pl: ? / E: net] (Reg) Pămătuf de busuioc cu care se stropeşte cu agheasmă.
agiac sn [At: MARIAN, î. 330 /V: aghiag, ajag / P: -gi-a- / Pl: ~uri t E: mg agyag] (Reg) Argilă. agialâc sn vz hagialâc
agiâto av [At: DN3 / E: agiato] (Muz; cide) Rar şi liniştit. agie sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 337/14 / V: )ia~ lPl: ~iz / E: agă + -ie] (înv) 1 Organ administrativ din sec. XVIII-XIX în Ţara Românească şi în Moldova, însărcinat cu menţinerea ordinii publice în capitală. 2 Sediu al unei agii (1). 3 Totalitatea funcţionarilor din această instituţie. 5 Titlu de boierie. 6 Prefectură a poliţiei. 8 Totalitatea funcţionarilor din poliţie.
9	(îs) Ocolul -i Parte centrală a capitalei administrată de un vel-agă.
agiesc, ~ească a [At: (a. 1784) DOC., ap. ŞIO / Pl: -eşti / E: agie + -esc] (înv) Agesc. agiestru vtr ml agest
agil, a [At: MACEDONSKI, O. II, 247 / Pl: ~i, ~e / E: fr agile, lat agilis] 1 Care se mişcă uşor şi repede. 2 Suplu. 3 îndemânatic. agile av [At: DN3 / E: it agile] (Muz; ca indicaţie de execuţie) Vioi. agilitate sf [At: TIM. POPOVICI, D. M. / Pl: -taţi I E: fr agilite, lat agilitas, ~atis] 1 Uşurinţă în mişcări. 2 Supleţe. 3 îndemânare. agimă sfvz haşmă agimesc, ~ească a vz agemesc
agio sn [At: ZAHARESCU, E. P. 98 / V: ~iw7 / P: -gi-o l Pl: -iuri l E: fr agio, it aggio] 1-2 Diferenţă cu care preţul (cursul) unui semn monetar sau al unei hârtii de valoare depăşeşte valoarea nominală a acesteia. 3-4 Supraprofit rezultat din speculaţii cu semne monetare sau hârtii de valoare. a giorno îlav [At: DEX2 / E: it a giorno] (Itm) Ca ziua. agiota vi [At: I. PANŢU, C. 288 / P: -gi-o- / Pzi: ~rez / E: fr agioter] A face speculă cu valoarea sau cu marfa al cărei preţ este variabil. agiotagiu sn vz agiotaj
agiotaj sn [At: I. PANŢU, C. 288 /V: (înv) ~agiu / P: ~gi-o~ l Pl: -e / E: fr agiotage, it aggiotaggio] Speculare cu valoarea sau cu marfa al cărei preţ este variabil.
agiotor sm [At: DA ms / P: -gi-o- / Pl:	/	E:	fr	agioteur] Persoană
care face agiotaj.
agistirui vt [At: NOVACOVICI, C. B. / Pzi: -esc/E: net] (Reg) A echipa cu toate hainele. agit sn vz ageat
agita [At: MACEDONSKI, O. I, î 9 / Pzi: agit / E: fr agiter, lat agitare] 1-2 vtr A (se) mişca repede încoace şi încolo Si: a (se) clătina, a (se) zgudui. 3-4 vtr (Fig) A (se) frământa. 5 vr A amesteca două sau mai multe substanţe prin clătinarea lor (într-un vas). 6 vr (Fam; d. fiinţe) A se manifesta prin mişcări grăbite şi dezordonate sub impulsul unei enervări, a emoţiilor, a neliniştii. 7 vr (Fig) A ridica masele (la revoltă) Si: a aţâţa, a răzvrăti. 8 vr (îe) A - o idee (sau chestiune, problemă) A discuta public
o	idee (chestiune, problemă) în vederea rezolvării ei.
agitare .y/'[At: NEGRUZZI, S. III, 46 / Pl: -tari / E: agita] 1 Mişcare bruscă, în toate direcţiile Si: agitat1 (1). 2 Clătinare. 3 Zguduire. 4 Frământare.
5	Amestecare a două sau a mai multor substanţe prin clătinarea lor (într-un vas) Si: agitat1 (5). 6 (Fam; d. fiinţe) Manifestare prin mişcări grăbite şi
dezordonate sub impulsul unei enervări, a emoţiilor, a neliniştii Si: agitat1 (6).
7	(Fig) Frământare. 8 (Fig) Aţâţare. agitat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: agita] 1-8 Agitare (1-8). agitat2, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, S. III, 21 / Pl: ~aţi, ~e / E: agita] 1 (D. fiinţe) Care se agită. 2 (Fig) Tulburat. 3 (D. mare, pomi etc.) Cuprins de mişcări repezi în toate direcţiile. 4 (D. timp, viaţă) Bogat în evenimente Si: tumultos.
agitato av [At: DN-1 / E: it agitato] (Muz; ca indicaţie de execuţie) Agitat2 (2).
agitator, ~oare [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 430 / Pl: -i, ~oare l E: fr agitateur (1-2), rs aiwnRTop] 1 .vm/‘Persoană care face agitaţie (politică) în vederea unei acţiuni. 2 sm Mijloc prin care se realizează agitaţia (3).
3-4 sn (Chm) Dispozitiv sau aparat care serveşte la amestecarea substanţelor solide sau fluide în vederea omogenizării lor. 5 sn Organ de maşină montat în rezervoarele maşinilor de stropit, de prăfuit, de împrăştiat îngrăşăminte, de semănat etc.
agitatoric, ~ă a [At: CONTEMP., Seria 11,1949, nr. 161,13 / Pl: -ici, -ice / E: agitator + -ic] 1 Care se referă la agitaţie (5).
agitaţie .v/‘[At: NEGRUZZI, S. I, 295 / V: (înv) ~iune / Pl: -ii / E: fr agitation, lat agitatio, ~onis, rs âTHHmiţHHcL] 1 Mişcare intensă încolo şi încoace efectuată de oameni, de vehicule etc. 2-4 Stare de nelinişte excesivă, de tulburare, de tensiune nervoasă (manifestată prin mişcări grăbite şi dezordonate). 5 (Şîs ~ politică) Mijloc de influenţare a conştiinţei publice folosit de un partid în scopuri imediate, prin mass-media, întruniri etc. 6 (Chm; Fiz; îs) ~moleculară Mişcare neregulată a moleculelor. agitaţiune sfvz agitaţie agiu1 sn vz agio agiu2 sn vz hagiu
agivi vt [At: CV, 1951, nr. 5,27 / Pzi: ~ve.yc / E: net] (Reg) 1 A ajunge din urmă. 2 A prinde. 3 A termina un lucru.
agivit, ~ă a [At: NOVACOVICI,C. B. II / Pl: -iţi, -e / E: agivi] (Reg)
1	Cuprins de boală. 2 împătimit de alcool. 3 Dat gata. aglandular, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: a + glandular] Lipsit de glande. aglică .v/'[At: HEM 515 / V: ~ice, ~iciu, ~i$, agrice, iglice, oglice / Pl: -ice / E: bg arJWKâ, srb jaglika] Planta erbacee Spirea Filipendula, din familia rozacieelor, cu frunze penate, cu flori albe sau roz-albe, parfumate, dispuse în inflorescenţe. aglice sfvz aglică
aglicelsm [At: MANGIUGA, ap. HEM. 519 / V: (reg) ancl~, angheiu, ang~, ogl~, agliţ, agricea / Pl: -e / E: aglică + -el] (Bot) Plantă erbacee din familia primulaceelor, cu flori galbene şi parfumate (Primula officinalis). agliciu sm vz aglică agliş sm vz aglică
aglobulie i/[At: DN3 / Pl: ~i/' / E: fr aglobulie] Scădere a numărului globulelor roşii din sânge.
aglomera [At: I. IONESCU, M. 101 / Pzi: -rez / E: fr agglomerer, lat agglomerare] 1-2 vtr A (se) strânge la un loc în număr mare Vz a (se) îngrămădi, a se înghesui. 3 vr (D. un loc) A deveni suprapopulat. 4 vr (D. unele substanţe) A uni între ele granulele, firele sau fâşiile care compun un material. 5 vr A încărca pe cineva cu prea multe treburi.
aglomerant [At: DEX2 / Pl: -nţi (1), -e (2) / E: fr agglomerant] 1 sm Substanţă care uneşte între ele granulele, firele sau fâşiile care compun un material Si: liant. 2 a Care aglomerează.
aglomerare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 32 / Pl: -rări I E: aglomera]
1	îngrămădire. 2 (D. un Ioc) Suprapopulare. 3 Unire între ele a granulelor, a firelor sau a fâşiilor care compun un material folosind un ageomerant (1).
4	încărcare a programului de muncă.
aglomerat, ~ă [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: aglomera] 1 a îngrămădit. 2 a (D. un loc) Plin de oameni, de vehicule etc. Si: suprapopulat, ticsit. 3-4 sn, a (Material) obţinut prin aglomerare (3). 5 sn Rocă formată prin acumularea de materiale provenite din explozii vulcanice.
aglomerator sn [At:/DN ' / Pl: -oare l E: fr agglomerateur] 1-2 Instalaţie sau maşină folosităjtentru aglomerarea minereurilor.
36
AGRAFĂ
aglomeraţie sf[At: CULIANU, C. 55 / V: (înv) -iune / Pl: -ii / E: fr agglomeration] 1-2 Aglomerare (1-2). 3 Aşezare omeneasca. aglomeraţiune sf vz aglomeraţie
aglosie sf[At: DEX2 / Pl: ii / E: fr ag/ome] Malformaţie congenitală care constă în lipsa limbii.
aglutina vtr [At: DA / Pzi: -mz l E: fr agglutiner, lat agglutinare] 1 (D. particulele unor materiale) A se lipi unele de altele prin adeziune. 2 (D. bacterii, hematii etc.) A se lipi şi a se precipita sub acţiunea unor substanţe.
3	(D. elementele vorbirii) A se lipi unul de altul, formând un singur cuvânt.
aglutinant, -ă [At: DA / Pl: -nţi, -e / E: fr agglutinant, lat agglutinans, ~ntis] 1 a Care uneşte. 2 a (îs) Limbă -ă Limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin alipirea unor afixe la rădăcina cuvântului. 3 sm Anticorp care coagulează bacteriile pătrunse în organismele animale. 4 sn Substanţă vâscoasă din amidon, dextrină, gumă şi albumină, care fixează imprimeul pe ţesături.
aglutinare .v/'[At: DA / Pl: -nări / E: aglutina] 1 Adeziune a unor particule Si: aglutinat1 (1 ),aglutinaţie (1). 2 Alipire a bacteriilor hematomiilor Si: aglutinat1 (2), aglutinaţie (2). 3 Formare a unui cuvânt din mai multe elemente lexicale Si: aglutinat1 (3), aglutinaţie (3). aglutinat1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: aglutina] 1-3 Aglutinare (1-3). aglutinat2, ~ă a [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: aglutina] (D. materiale) Ale cărui particule sunt lipite unele de altele prin adeziune. aglutinaţie sf [At: DA ms / Pl: -ii / E: fr agglutination] 1-3 Aglutinare (1-3). aglutinină .v/'[At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr agglutinine] Substanţă specifică de tipul anticorpilor, care apare în serul sangvin în urma administrării de vaccinuri.
aglutinogm sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: fr agglutinogene] Substanţă de natură proteică, care, introdusă în organism, stimulează producerea aglutininei.
agnat, ~ă .vm/ [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e l E: fr agnat, lat agnatus] (Jur) (Rudă în linie paternă.
agnată .v/'[At: DEX2 / Pl: -te / E: fr agnathes] 1 (Lpl) Clasă de vertebrate acvatice lipsite de maxilarul inferior. 2 (Lsg) Animal care face parte din această clasă.
agnatostomi sm pl [At: DN3 / E: ger Agnathostomen] Animal din agnate (1).
agnaţiune sf [At: DA / P: -ţi-u- / Pl: -ni / E: fr agnation, lat agnatio, ~onis] (Jur) Legătură de rudenie civilă în raport cu înrudirea naturală.
agneţsn [At: VARLAAM,C. 45/2/Pl: - IE: vslaimOFOi] (Bis) Bucată de prescură din care se taie anafura pentru împărtăşanie.
agnomen sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: lat agnomen] Supranume purtat de romani în urma unor fapte deosebite.
agnostic, ~ă [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 120, 3/4 / Pl: -ici, -ice / E: fr agnostique] 1 a Care aparţine agnosticismului. 2 a Privitor la agnosticism. 3 smf Adept al agnosticismului.
agnosticism sn [At: DA /Pl: -e IE: fr agnostique] Concepţie filosofică idealistă care neagă, parţial sau total, posibilitatea cunoaşterii obiective a lumii, a esenţei fenomenelor.
agnozie s/'[At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr agnosie] 1 Pierdere a funcţiilor intelectuale de recunoaştere a informaţiilor primite prin simţuri. 2 Tulburare a acestor funcţii.
agoaie sf [At: ALECSANDRI, T. III, 1436 / Pl: ? / E: agă + -oaie] 1-2 (Rar; irn) Nevastă a unui agă (3-4). agoană sfvz agonă1
agod sn [At: CADE / V: og~ I Pl: -oade I E: cf srb ugod] (Reg) 1 Rânduială. 2 Nărav.
agodi vtr [At: T. PAPAHAGI, M. 12 / Pzi: -dese / E: mg aggod] 1-2 (Reg) A (se) aştepta.
-agog ec [At: DN3 /V: -agogic, -agogie / E: fr -agogue, -agogie] Element secund de derivare savantă cu semnificaţia „care conduce“, „care provoacă44. agogic, -ă [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice (2) / E: ger Agogik, fr agogique]
1	.s/(Muz) Teorie a abaterilor uşoare de la tempo în executarea unei lucrări.
2	a Care aparţine acestei teorii. 3 a Referitor la această teorie.
-agogic ec vz -agog
-agogie ec vz -agog
agonal, -ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e l E: it agonale] 1-2 Privitor la agonale (1-2).
agonale sf [At: DEX2 / E: lat agonalia] 1 întreceri atletice la vechii greci. 2 (La romani) Serbări în cinstea zeului Ianus. agonă1 sf [At: CANTEMIR, HR. 360 / V: -oană I Pl: -oane / E: gr (înv) Agonie.
agonă2 sf [At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr agone] Linie de pe suprafaţa pământului ale cărei puncte nu prezintă declinaţie magnetică.
agonic1,~ă [At: ARDELEANU, V. P. 255 / Pl: -ici, -iceIE: fragonique]
1	a Referitor la agonie. 2-3 smf, a (Persoană) care este în agonie (1).
agonic2, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: ger agoniseli] (Fiz; îs) Curbă -ă Linie de declinaţie magnetică zero Si: agonă2. agonie sf [At: M ARCO VICl, C. 48/4 / Pl: ~i/ / E: fr agonie, lat agonia]
1	Stare a organismului care precedă moartea. 2 (îla) In - Pe moarte. 3 (Fig) Zbucium.
agoniseală sf [At: (a. 1681) DOC., ap. HEM 525 / Pl: -eli IE: agonisi + -eală] 1 (Pop) Economii. 2 Câştig (dobândit prin muncă).
agonisi vt [At: COD. VOR. 45 / Pzi: -sesc / E: ngr ccŢOvCgojie] 1 A câştiga prin muncă. 2 A economisi. 3 A obţine. 4 (înv) A munci.
agonisie sf [At: BIBICESCU, P. P. 290 / Pl: -ii / E: agonisi + -ie] 1-3 (Rar) Agonisire (1-3).
agonisire .v/[At: CANTEMIR, IST. 43, cf ZANNE, P. V, 11 ] 1 Dobândire (a averii, a banilor) prin muncă Si: agonisie (1), agonisit1 (1). 2 Economisire. 3 Obţinere.
agonisit1 sn [At: JAHRESBER. VII, 82 / Pl: ? / E: agonisi] 1-3 (Reg) Agonisire (1-3).
agonisit2, ~ă [At: VARLAAM, C. 302/1 / Pl: -iţi, -e IE: agonisi] 1 a Câştigat (prin muncă). 2 a Economisit. 3 «Obţinut. 4 sf Resurse de trai, hrană. 4 .v/‘(înv) Leafă.
agonisitor, ~oare smf, a [At: P. MAIOR, IST. 10/18 / Pl: -i, -oare /
E: agonisi + -tor] 1-2 (Persoană) care agoniseşte. agonist1, ~ă smf [At: DN3 / Pl: -işti, -e / E: ger Agonist] Atlet. agonist2 sm, a [At: DN3 / Pl: -işti, -e / E: fr agoniste] 1-2 (Muşchi) care produce o relaxare.
agonistic, ~ă [At: DN3 / Pl: -ici, -ice a / E: fr agonistique] 1 a (Spt) Referitor la lupte. 2 a Atletic. 3 a (Fiz) Privitor la lupta de idei. 4 sf (La vechii greci) Disciplină sportivă care se ocupa cu luptele atletice.
agoniza vi [At: EMINESCU, N. 45 / Pzi: -z.ez IE: fr agoniser] A fi în agonie (1).
agonizant, ~ă a [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 160,1/5 / Pl: -nţi,
-e I E: fr agonisant] Care agonizează.
agonotesie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: gr ajovo^etrOx] Preşedinţie a întrecerilor atletice la grecii antici.
agonotet sm [At: DN3 / Pl: -eţi / E: gr ajovo&erig, fr agonothete] Cel care prezida întrecerile atletice la grecii antici.
agora .y/[At: DA / Pl: net / E: fr, it, agora, gr aŢOpd]l Piaţă publică în care se concentrau negoţul şi toată viaţa civică a unui oraş din Grecia antică. 2 (Pex) Adunare populară ţinută în această piaţă.
agorafobie sf [At: DA ms / Pl: -ii / E: fr agoraphobie] 1 (Med) Teamă patologică de spaţiile largi. 2-3 Repulsie (sau incapacitate) de a vorbi în public. agori vt [At: T. PAPAHAGI, M. / Pzi: agor I E: net] 1 (Reg) A surpa. ^
2	(Reg; d. fructe) A scutura.
agost sms vz august	&
agostru1 sms vz august agostru2 sms vz austru
agrafa vt [At: DA ms / Pzi: -fez / E: agrafă, cf fr agrafer] 1-6 (Rar)
A prinde cu o agrafă (1-6).
agrafare a/ [At: SOARE, MAS. 162 / Pl: -fări / E: agrafa] 1-6 (Rar)
Prindere cu o agrafa (1-6).
agrafă sf [At: ODOBESCU, S. I. 420 / Pl: -fe / E: fr agrafe] 1 Obiect de prins părul, format din două părţi unite printr-o balama. 2 Broşă. 3 Clemă.
37
AGRAMAT
4	Piesă de metal cu care se leagă blocurile de piatră, se fixează zidăria etc.
5	(Med) Copcă1.6 (Art) Ornament în formă de consolă la capătul unui arc. agramat, -ă [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 111,4/3/ PI: -aţi, -e
/ E: lat agrammatos] 1-2 smf, a (Persoană) care face greşeli elementare de limbă. 3 a (Pex) Ignorant. 4 a (Pex) Incult. 5 a (D. texte scrise) Care conţine greşeli elementare de gramatică şi ortografie.
agrar, ~ă a [At: DA / PI: -i, ~e l E: fr agraire, lat agratius] 1 Care se referă la proprietatea funciară şi la problemele ei Si: agrarian. 2 Care aparţine proprietăţii funciare şi problemelor ei Si: agrarian. 3 Agricol (5). 4 (D. terenuri) Destinat culturilor agricole. agrarian, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ieni, -iene / E: fr agrarien] 1-3 Agrar (1-3). agrava vtr [At: SADOVEANU, Z. C. 207 Pzi: -vez / E: fr aggraver, lat aggravare] 1 (D. vina sau fapta reprobabilă a cuiva) A (se) mări.
2	(Med; Mol) A (se) înrăutăţi.
agravant, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~nţi, -e / E: fr aggravant, lat aggravans, -ntis] 1 Care înrăutăţeşte. 2 (Iuz) Agravaţiune (2). 3 (Jur; îs) Circumstanţe ~e împrejurări care agravează culpa unui acuzat.
agravare sf [At: DA ms / Pl: ~i>ări f E: agrava] 1 (D. vina, fapta reprobabilă etc. a cuiva) Mărire. 2 (Med; d. boli) înrăutăţire.
agravaţiune sf [At: COD. PEN. R. P. R. 130 / Pl: -ni/ E: fr aggravation, it aggravazione] 1-2 (Jur) Agravare (1-2). 3 (Jur) Circumstanţă agravantă.
agrăi vt [At: HEM 527 / Pzi: ~e.vc / E: a- + grăi cf ger anreclere, ansprechen] (Reg) A adresa cuiva vorbe.
agrămădi vt [At: HEM 528 / Pzi: -dese / E: a2 + grămadă] (Reg) A îngrămădi.
agrea vt [At: CONTEMP., Seria II, 1950, nr. 178,6/1 / P: -gre-a / Pzi: ~eez / E: fr agreer] 1 A primi cu plăcere. 2 A simpatiza. 3 A se învoi bucuros (Ia ceva).
agreabil, a [At: SADOVEANU, N. F. 165 / P: ~£re-a~ / Pl:	/
E: fr agreable] 1 Plăcut. 2 (D. oameni) Simpatic. agreat, ~ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -te l E: agrea] Plăcut2. agrega vr [At: DA ms / Pzi: 3 agregă / E: agreger, lat aggregare] (D. elemente) A se uni (într-un tot) Si: a se alipi.
agregare sf [At: DA ms / Pl: ~gări / E: agrega] 1 (D. elemente) Unire (într-un tot) Si: agregaţie (1), alipire. 2 Fiecare dintre stările de consistenţă şi rezistenţă diferite sub care se pot prezenta substanţele Si: agregaţie (2). . agregat1 sn [At: MACAROVICI, CH. 158 / PI: ~e / E: rs arpeiUT] 1 (Min) Asociere de roci cristaline unite prin simplă alăturare, fără ciment.
2	(Chm) Asociere de molecule. 3 (îs) -mineral Material inert folosit la prepararea betoanelor. 4 (Teh) Grup de maşini care lucrează împreună pentru realizarea unei operaţii tehnice.
agregat2, -ă [At: GRECEANU, FL. 14 / Pl: -aţi, -e / E: fr agrege] 1 a (Rar) Care s-a unit într-un tot. 2 a (Bot; d. organe sau d. indivizi foarte apropiaţi unii de alţii, formând un tot, dar păstrându-şi fiecare individualitatea) Care se naşte din acelaşi punct. 3-4 sm, a (Iuz) Profesor universitar care funcţionează pe lângă o catedră condusă de alt profesor.
agregaţie sf [At: PONI, CH. 10 / V: -iune! Pl: -ii / E: fr aggregation, lat aggregatio] 1-2 (Chm) Agregare (1-2). 3 (Iuz) Primire într-o societate (sau companie). 4 (Iuz) Titlul de agregat la o universitate. 5 (Iuz) Funcţia de agregat la o universitate. agregaţiune sfvz agregaţie
agrement sn [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 112, 11/1 / Pl:	/
E: ir agrement] 1 Plăcere. 2 Distracţie. 3 (Pol) Aprobare dată sau cerută de guvernul unei ţări pentru numirea reprezentanţilor diplomatici.
agrementa vt [At: VITNER, CR. 83 ap DA ms / Pzi: -tez / E: fr agrementer] (Rar) 1 A da culoare şi relief. 2 A înfrumuseţa ceva prin adăugarea unei podoabe Si: a împodobi.
agresiune .v/'[At: SAHIA, U. R. S. S. 56 / P: -si-u- / PI: -ni / E: fr agression, lat aggressio, -onis] Atac neprovocat împotriva unei persoane sau a unui stat.
agresiv, ~ă a [At: EMINESCU, N. 103 / Pl: -i, -e / E: fr agressif] 1 Care atacă (fără provocare). 2 (Fig) Care caută prilej de ceartă Si:
provocator. 3 (Chm; d. substanţe) Care atacă chimic corpurile cu care ajunge în contact.
agresivitate sf [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 160, 3/1 / Pl: -taţi / E: fr agressivite] 1-2 însuşire de a fi agresiv (1-2). 3 (Spc) însuşire a unor agenţi patogeni de a ataca organismul animal sau vegetal.
agresor, -oare smf, a [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 109, 6/1 / Pl: -i, -oare / E: fr agresseur, lat aggresor] 1-3 (Persoană sau stat) care săvârşeşte o agresiune. agreş sm vz agriş
agreşi vi [At: VARLAAM, C. 150 / Pzi: ~ve.se/ E: a + greşi] (îvr) A greşi. agreţ sn [At: PAMFILE, A. 8 / Pl: -uri / E: agru + -eţ] (îrg) Recoltă agricolă. agrice sfvz aglică agricea sfvz aglicel
agricol, ~ă a [At: (a.1817) URICARIUL IV, 303/8 / Pl:	/ E: fr
agricole] 1 Care ţine de agricultură. 2 Care se referă la agricultură. 3 Folosit în agricultură. 4 (D. lucrători) Care se ocupă cu agricultura. 5 (D. o regiune,
o	ţară) Care îşi sprijină economia în special pe agricultură Si: agrar (3).
6	(D. terenuri) Cultivat cu cereale sau legume.
agricultor, -oare .vw/‘[At: DA ms / Pl: -i, -oare / E: lat agricultor, fr agriculteur] Persoană care se ocupă cu agricultura.
agricultură ,s/[At: BĂLCESCU, M. V. 7 / Pl: -ri / E: lat agricultura, fr agriculture] 1 Cultivare a pământului. 2 Cultură a plantelor şi creştere a animalelor în vederea obţinerii unor produse alimentare şi a unor materii prime. 3 Totalitate a lucrărilor şi a metodelor întrebuinţate în agricultură (2). agrij sm vz agriş
agrimensură sf [At: DA ms / Pl: -ri / E: lat agrimensura] Tehnică a măsurătorilor topografice şi cadastrale simple ale terenurilor agricole (3).
agriş sm [At: ANON. CAR., ap. LB / V: acriş, ~reş, agrij, aghireş / A şi: agriş / Pl: -i / E: mg egres] (Bot) 1 Arbust din familia fragaceelor cu ramuri spinoase, cu frunze lobate, cu flori mici, verzui şi cu fructe comestibile, verzi, galbene sau roşii, care creşte în regiunile de munte Si: (reg) aguridă2, borboană, coacăz, flocoşele, fragi, razachie, smirdar, struguri (Ribes grossularia). 2 (îs) -negru Struguri negri (Ribes nigrum). 3 (îs) -neultuit Cuişoare (Ribes aureum). 4 (îs) -porumşoară Păltior (Ribes petracum). 5 (îs) -roşu Coacăz (Ribes rubrum).
agrişă .v/‘[At: DA ms / V: -reşă~ / A şi: agrişă / Pl: -şe / E: agriş + -ă] Fruct comestibil al agrişului, în formă de boabă verzuie, roşie sau galbenă, cu gust dulce-acrişor şi cu multe seminţe Si: (reg) borboană, coacăză-sălbarică.
agrobiolog, -ogă smf [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 126, 9/2 / P: -bi-o- / Pl: -i, -e / E: agro + biolog] Specialist în agrobiologie.
agrobiologic, ~ă a [At: CONTEMP., Seria 11, 1949, nr. 126, 9/1 / P: -bi-o- / Pl: -ici, -ice / E: agro+biologic] 1 Privitor la agobiologie. 2 Care aparţine agrobiologiei. 3 De agrobiologie.
agrobiologie şf [At: COTEMP., Seria II 1948, nr. 105,7/11 / P: -bi-o-/ Pl: -ii / E: agro- + biologie, cf. ger Agrobiologie, rs cII JX^ho. ioi h] Ştiinţă a dezvoltării plantelor industriale.
agrominim sns [At: SCÂNTEIA, 1952, nr. 2389 / E: rs arpoMHBHMyM] (luz) 1 Măsuri obligatorii care au drept scop creşterea producţiei agricole.
2	Complex de cunoştinţe agronomice care urmăresc creşterea producţiei agricole.
agronom sm [At: DEŞLIU, G. 48 / Pl: -i / E: fr agronome] 1 Specialist în ramura economiei agricole. 2 Organizator al producţiei agricole.
agronomic, -ă a [At: SCÂNTEIA, 1951, nr. 2178 / Pl: -ici, -ice / E: fr agronomique] 1 Care provine de la agronomie. 2 Care se referă la agronomie. 3 Care este specific agronomiei. 4 Care aparţine agronomiei.
agronomie sfsŢAt: (a. 1841) URICARIUL VII, 236/Pl: ~i//E: iragro-nomie, it agronomia, rs aiJJOHOMH] Ştiinţa iegilor de cultivare a pământului.
agrotehnic,~ă a [At: CONTEMP., Seria 11,1948, nr 113,1/1 / Pl: -ici, -ice / E: agro- + tehnic] 1 Care provine de la agrotehnică. 2 Care se referă la agrotehnică. 3 Car£ este specific agrotehnicii. 4 Care aparţine agrotehnicii.
38
AIEPTAT4
agrotehnică sfs [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr 112,5/5 / E: agro-+tehnică] Ştiinţă a vegetaţiei şi mijloacelor de ameliorare a plantelor.
agrotehnician sm [At: DA ms / Pl: -cieni / E: agro- + tehnician] Specialist în agrotehnică Si: agronom.
agru sn [At: COD. VOR. 132 / V: (înv) agwr / PI: -uri, (înv) agre / E: lat ager, agri] 1 Ogor. 2 (Reg) Strat de pământ.
agud sm [At: VARLAAM, C. 380 / V: ~u/, iagod / Pl: ~uzi / E: srb iagoda ,,fragă“] (Reg) Dud.
agudă i/[At: ALECSANDRI, P. P. 257 / V: ~ută, iagodă / Pl: -de / E: agud] (Reg) Dudă. 2 Pepene verde lunguieţ.
agudoi sm [At: C V, 1950, nr 4, 41 / PI: ~ / E: agud+ -oi] (Reg) Dud cu flori masculine, care nu face fruct.
agur sm [At: CADE / Pi: -i / E: cf aguridă] (Ban) Viţă de vie sălbatică cu struguri acri.
agura vt [At: REV. CRIT. IV, 336 / Pzi: -rez/ E: Ip agurare] A prooroci bine.
aguridă .s/[At: BIBLIA (1688) / Pl: -de, (înv) -izi / E: ngr ocŢoapCSa]
1	Strugure necopt. 2 Agriş (1).
aguridar sm [At: PANŢU, PL.2 / V: ~izar / Pl: -i / E: aguridă+ -ar] (Bot; reg) Viţă de vie.
agurijoară .v/ [At: KLOPŞTOCK, F. 218 / Pl: -re / E: aguridă+ -ioară] Plantă erbacee decorativă cu tulpina cărnoasă, ramificată şi cu flori mari de culoare galbenă, albă, roză sau roşie (Portulaca grandiflora). agurit, ~ă a [At: CHEST. II, 386 / Pl: ~iţi, -e i E: net] Umed. aguriza v vz agurizi agurizar sm agurider
agurizi [At: CADE / V: -za / Pzi: ~zez / E: aguridă] 1 vi (înv) A rodi struguri acri. 2 vt (Reg) A acri cu zeamă de aguridă. agut sm vz agud
ah [At: (a. 1805) CONACHI, P. 83 / V: aht (Pl: ~e şi -uri), aft (PI: -uri) / Pl: ~uri / E.ifo] 1 i Cuvânt care exprimă o durere fizică mare. 2-3 i, a/? (Cuvânt care exprimă un) regret. 4 sn Suspin. 5 sn Durere. 6 sn Dorinţă. 7 sn Surprindere. 8 sn Admiraţie. 9 sn Entuziasm. 10 sn Plăcere (mare). 11 sn Supărare. 12 sn Indignare. aha i vz a
ahăl, ahaea pd vz ăl ahăst, dhastă pd vz ăst
aho i [At: HEM 546 / V: haho, (Trs) ho / E: fo] 1-4 Cuvânt care exprimă ordinul de a încetini (sau de a se opri) mersul boilor (sau al unui om).
ahotă sf [Ai: ALECSANDRI, DACIA LIT. 272 / Pl: -te / E: rs OXOm] (Mol; îvr) Pasiune.
ahotnic, ~ă a, sm [At: CREANGĂ, A. 13 / Pl: -ici, -ice / E: rs OXOTHHHK] (Mol) 1 a Doritor. 2 sm Persoană foarte harnică. aht sn vz ah
ahtiare sf [At: DELAVRANCEA, S. 87 / V: -fere / Pl: -ieri / E: cf ngr axT] 1 Patimă. 2 Poftă.
ahtiat1 sn [At: DELAVRANCEA, S. 21 / Pl: -uri / E: ahtia] 1-2 Ahtiare (1-2).
ahtiat2, a [At: M. I. CARAGIALE, C. 13 / Pl: -aţi, -e / E: ahtia] 1 Pătimaş. 2 Pofticios. ahtiere sf vz ahtiare
ahtinam sn [At: GRECEANU, ap. GCR 1,335/32 / V: -ea sf, actinamea şfl Pl: -uri / E: tc ahdnante] (înv) Tratat de pace (între Poartă şi alte state). ahtinamea sfvz ahtinam ai1 i vz hai
ai2 i [At: ALECSANDRI, T. 736 / E: fo] 1-4 Exclamaţie care exprimă: durere, spaimă, uimire, ameninţare. ai3 av vz aici
ai4 i [At: FILIMON, ap. TDRG / E: fo] (Fam) Exclamaţie cu sens interogativ. ai5 sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: fr ai] Mamifer arboricol de talie mică din America de Sud şi Madagascar, care are mişcări foarte lente (Danbon-tonia madascarenzis).
a? sm [At: ŞINCAI, HR. III, 142/30 / Pl: ~ / E: lat alium] (Reg) 1 Usturoi. 2 (îs) ~ sălbatic Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lunguieţe şi cu flori galbene (Allium ochroleucum). 3 (îas) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lunguieţe şi cu flori roz (Allium panicu-latum). 4 (îas) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lunguieţe şi cu flori albe-verzui sau roşietice (Allium oleraceum). 5 (îs) -ul şarpelui Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina în formă de spirală şi cu flori roşii-purpurii, dispuse în umbele, folosită în alimentaţie Si: (pop) prazul-iepure lui (Allium scorodoprasum). 6 (îc) ^de-munte, —ciovăsc Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albe-gălbui, dispuse în umbele Ia vârful tulpinii şi care creşte în regiunile subalpine (Allium victorialis). 1 (îc) —de-toamnă Usturoi de toamnă. 8 (îc) —de-pădure Plantă erbacee bulboasă, comestibilă din familia liliaceelor, cu flori albe şi miros şi gust de usturoi Si: leurdă (Allium ursinum). aia1 pdfvz aceea
a-ia2 av [At: PRIBEAGUL, P. R. 55 / E: cf ia] (Rar) Nu. aia3 a vt vz aii
aian sm [At: VĂCĂRESCUL, IST. 281 / V: ag/îi~, ha~ / Pl: -/ / E: tc avan] (Dob; îvr) Funcţionar turcesc pus în fruntea administraţiei unei comune sau raiale.
aiar sn [At: DA ms / Pl: ? / E: net] (îvp; rar) Verificare oficială a greutăţilor, măsurilor şi cântarului. aiasmă sf vz aghiasmă
aiat -ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: ajura] 1-2 împodobit cu ajururi (1-2). 3 Deşirat2. 4-5 împodobit cu ajururi (4-5). aice sf vz aici aicea sf vz aici
aici av [At: LET. II, 460/36 / P: a-i- /V: aci, aicia, acilea, aice, aicea, ad-hicce] 1 în acest loc. 2 (însoţit de pp ,,de“) Din acest loc. 3 în acest moment. 4 (Fam; îe) De - încolo De acum înainte. 5 (Fam; îe) - e Acum este momentul hotărâtor. 6 (Fam; îe) Până -! Destul! 7 (Fam; îe) P-aci ţi-e drumul Pleacă! 8 (Fam; îe) Cât p-aci Gata-gata. 9 (Cu valoare corelativă) ~ ... ~ Ba ... Ba. aida i vz haide aide i vz haide aidamac sm vz haidamac
aidoma av [At: DOSOFTEI, V. S. 230/1 /V: (îvr) avidomă,aghidomă, agi-, idoma l P: a-i- /E: a3 + vsl ema$me] 1 în văzul tuturor. 2 în mod evident. 3 în mod real. 4 La fel. aiduc sm vz haiduc
aiedui vr [At: CV, 1951, nr. 5,27 / Pzi: -esc / E: net] (Reg) A se căsători. aienesc, -ească a [At: HEM 582 / Pl: -eşti / E: aian + -esc] (Reg) 1 Care aparţine aianilor. 2 Privitor la aiani. 3 De aiani. aiept sn [At: HEM I, Add / Pl: -uri / E: aiepta] (Reg) Avânt. aiepta1 [At: LB / V: (pop) aliep-, alef- / Pzi: aiept, (rar) -tez / E: ml ajectare] (Reg) 1 vr A-şi lua avânt. 2 vt A arunca un lucru cu putere. 3 vr (Fig) A se mândri. 4 vr A aranja (un obiect de îmbrăcăminte). 5 vr A îndruma pe calea cea dreaptă. 6 vr A arăta cuiva drumul. 7 vi (îf alefta) A aminti cuiva de o datorie bănească.
aiepta2 [At: LB / P: a-ie- i Pzi: aiept / E: lat allectare] 1-2 vtr A (se) îndemna la o plăcere. 3-4 vtr A (se) amăgi. 5 vi A reflecta asupra unui lucru.
aieptare1 sf [At: DA / Pl: -tari / E: aiepta7] (Reg) 1 Avânt. 2 Aruncare puternică. 3 Mândrie. 4 Aranjare (a unui obiect vestimentar). 5 îndrumare. 6 Aducere-aminte de o datorie bănească.
aieptare2 .s/[At: MDA ms / Pl: -tari / E: aiepta2] (Rar) 1 îndemnare la o plăcere. 2 Amăgire. 3 Reflectare. aieptat1 sn [At: MDA ms / P: a-ie-1 Pl: ? / E: aiepta1] 1-6 Aieptare1 (1-6). aieptat2 sn [At: MDA ms / P: a-ie- / Pl: ? / E: aiepta2] 1-3 Aieptare2 (1-3). aieptat\ ~ă a [At: P. MAIOR, IST. 262/20 / P: a-ie- / Pl: -'aţi, -e / E: aiepta1] (Reg) 1 Avântat. 2 Aruncat cu putere. 3 Aranjat. 4 îndrumat. 5 Amintit.
aieptat4, a [At: MDA ms / P: a-ie- / Pl: -aţi, -e / E: aiepta2] (Reg)
1	îndemnat. 2 Amăgit. 3 Reflectat.
39
AIERLEA
aierlea av vz aiurea
aiest, aiastă a [At: DA / V: aist f P: a-ie- l Pl: ~e.ştr, -e / E: ml ad + istum] (Reg) Acest.
aiesta, aiasta pd, ad [At: DA / V: aiest / P: a-ie- / E: aiesf] 1-2 (Reg) Acesta. aieve av vz aievea
aievea av [At: VARLAAM, C. II, 66 / P: a-ie- / E: vsl gabh, bg xaBe]
1	Făţiş. 2 Public. 3 Evident. 4 în mod real. 5 în stare de veghe. aii vt [At: ANON. CAR. / P: ai-i / E: ai] (îvp) A pune usturoi în mâncare. aure .v/‘[At: MDA ms / Pl: -ri / E: aii] (îvp) Condimentare cu usturoi. aimintere av vz altminteri aiminterea av vz altminteri aiminterelea av vz altminteri aiminteri av vz altminteri
aimpren sn [At: CHEST. VIII, 11 /P: aim-pren / Pl: -e / E: gerEinbreune] (Reg) Fel de mâncare sărăcăcios, făcut din rântaş subţiat cu apă. ainde av vz ainderea aindere av ainderea
ainderea av [At: HEM 555 / V: (reg) ainde, ~re, ~ngher~, ingir~ / E: net] (Reg) Aiurea.
ainf&s sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: ger Einfass] (Tip; înv) Chenar decorativ cu care se încadrează textul. aingherea av vz ainderea aingirea av vz ainderea ainin sm vz arin ainine sm vz arin
aior sm [At: BORZA D. 202 / Pl: -i / E: ai + -or] Plantă erbacee cu frunze lanceolate şi cu flori galbene dispuse în umbrele (Euphorbia esula). aire av vz aiurea
aisberg sn [At: DA / Pl: -uri / E: fr, eg iceberg] Bloc (mare) de gheaţă desprins din calotele glaciale, care pluteşte spre zonele calde, influenţând clima regiunilor învecinate. disfild sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr, eg ice field] Câmp de gheaţă. aist a vz aiest aista ad, pd vz aiesta
a\stalalt, ~ă pd [At: ŞEZ. II, 156 / A: ~/a/r / Pl: -Iţi, ~e / E: aista + -lalt] (Pop) Celălalt. aişor sm [At: PANŢU, PL.2 / V: aiuş / Pl: ~i / E: ai6 + -(i)şor] (Bot)
1	Usturoiţă. 2 Plantă erbacee din familia liliaceelor cu frunze plane, roşietice şi cu flori galbene-aurii (Allium ammoophilum). 3 Ghiocei. 4 Crin de pădure. 5 Dalac.
aişte av vz vraişte dit1 i vz hait
ait2 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: aii] (îvp) Condimentare cu usturoi. aif*, ~ă [At: LB / Pl: -iţi, -e / E: aii] 1 sn (îvp) Condimentat cu usturoi.
2	(Reg; lpl; îf -uri) Piftie, aiti i vz hait
aitui [At: VAIDA / Pzi: -esc / E: net] (Reg) 1 vt A îndemna pe cineva la ceva. 2 vr A se deda la ceva.
aituire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: aitui] (Reg) 1 îndemn. 2 Obişnuinţă de a face fapte rele.
aituit1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: aitui] (Reg) 1 îndemn. 2 Obişnuinţă de a face fapte rele.
aituit2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e l E: aitui] (Reg) 1 îndemnat.
2	Obişnuit să facă fapte rele.
aitură ş/ŢAt: ŞEZ. V, 25 / PI: -ri / E: ai + -tură] (Reg) 1 Substanţă gelatinoasă. 2 (Prc) Piftie.
aiţ i [At: CHEST. V, 77 / P: a-iţ IE: fo] Strigăt cu care se mână caprele la păşune.
aiuiu i [At: JARKfK - BÎRSEANU, D. 40 / E: fo] (Pop) Strigăt de bucurie cu care încep unele dansuri populare.
aiura [At: ODOBESCU, ap. HEM 606 / V: -ri / Pzi: -rez / E: aiure(a)]
1	vi A delira. 2 vi A vorbi fără sens. 3 vi (Rar) A se pierde în visări. 4 vt (Fam; îf -ri) A ameţi pe cineva cu vorba.
aiurdre sf[At: VLAHUŢĂ, D. 319 / V: (fam) ~rire / Pl: -rări / E: aiura]
1	Delir. 2 Vorbire fără sens. 3 (Rar) Revenire. 4 (Fam; îf -rire) Ameţire, derulare a cuiva prin vorbe. aiurat sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: aiura] 1-4 Aiurare (1-4). aiure av vz aiurea
aiurea [At: CORESI, EV. IV/l2 / V: ~re, -ri, aurea / E: lat aliubi + -re + a] 1 av în alt loc, nedeterminat. 2 av (îlav) într- Fără ţintă. 3 av La întâmplare. 4 av (Fam; îe) A vorbi - A vorbi fără rost. 5 i (Fam) Nu este adevărat. 6 a (Fam) Zăpăcit. 7 av (înv; îe) A călca într— A nu fi fidel. 8 av (Fam; îe) —n tramvai Fără sens. 9 av (Fam; îae) Fără ţintă.
10	av (Fam; pex; îae) Greşit.
aiureală sf [At: BARONZI, L. 150/15 / Pl: -eli, (reg) -ele 1E: aiuri + -eală] (Fam) 1 Delir. 2 Vorbire lipsită de sens. 3 Absurditate. 4 Zăpăceală.
5	Dezordine. aiuri1 av vz aiurea aiuri2 v vz aiura aiurire sfvz aiurare
aiurit1 sn [At: EMINESCU, P. 18 / Pl: ? / E: aiuri] (Rar) Bâiguit. aiurit2, -d [At: HEM 607 / Pl: -iţi, -e / E: fr ahuri] 1-2 smf, a (Persoană) care este zăpăcit(ă). 3 av Trăsnit. aiunst, ~ă a [At: DA ms / Pl: -işti, -e / E: aiuri + -ist] (înv; fam) Zăpăcit. aiuristic, ~ă a [At: DA ms / Pl: -ici, -ice f E: aiurist + -ic] (înv; fam)
1	Zăpăcit. 2 Excentric.
aiursum i [At: G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. / V: (iuz) hdir-, airusum / E: tc hayir olsun] (Iuz) 1 Halal! 2 Să-i fie de bine!
aiuş sm [At: HEM 607 / V: auş I Pl: -i / E: ai5 + -uş] (Bot; pop) 1 Arpagic. 2 (îc) —sălbatic Planta Allium sylvestrum.
aizănban sn [At: COMAN, GL. / Pl: -uri / E: ger Eisen Bahn] (Trs; Ban; gms) Tren de marfă. ajder sm [At: CADE / Pl: -i / E: net] (înv) Balaur. ajumeală .y/'[At: DA ms / Pl: -eli / E: ajumi + -eală] (Trs) 1 Adormire.
2	Jocul de-a v-aţi ascunselea.
ajumi [At: BĂRCIANU / V: ajomi l Pzi: -mese / E: alb gume] (Ţrs)
1	vi A adormi. 2 vt A juca de-a v-aţi ascunselea. ajumire sf[At: MDA ms / Pl: -ri / E: ajumiri] Ajumeală.
ajuniit1 sn [At: HEM 609 / Pl: -uri / E: ajumi] Jocul de-a v-aţi ascunselea Si: ajumeală.
ajumit2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: ajumi] (Trs) Adormit. ajun sn [At: CORESI, PS. 87 / V: (reg) agiun / Pl: -uri / E: ajuna] 1 Zi care precedă un eveniment. 2 (Pex) Perioadă care precede un eveniment.
3	(îlav) în — Cu o zi (sau seară) înainte. 4 (îal) Cu puţin timp înainte. 5 Postit. 6 Zi în care se ajunează (1).
ajuna vi [At: DOSOFTEI, V. S. 31/2 / V: (reg) agiu~/ Pzi: -nez, (înv) ajun / E: ml *adjunare] 1 A ţine post complet. 2 (Fig) A răbda de foame. ajunar sm [At: ALRM II/I h. 265 / Pl: -i I E: ajun + -ar] Colindător. ajunare 5/[At: CORESI, PS. 312 / Pl: -năril E: ajuna] 1 Postit. 2 (Fig) înfometare.
ajunat1 sn [At: CORESI, PS. 178 / Pl: ? /E: ajuna] 1 Zi de post. 2 Postit. ajunat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: ajuna] (Iuz) 1 Care a postit.
2	(Fig) Care a răbdat de foame.
ajunător, -oare smf, a [At: CUV. D. BĂTR. II, 467 / Pl: -i, -oare / E: ajuna + -tor] 1-4 (Persoană) care ajunează (1-2). aurea av vz aiurea
ajunge [At: COD. VOR. 86 / V: (reg) agiunge / Pzi: ajung, pfs: ajunsei, (înv) ajuns li / E: ml adjungo, -ngere, it aggiungere, fr adjoindre] 1-2 vtr A (se) întâlni. 3-4 vtr A (se) atinge. 5-6 vtr (Fig) A (se) înţelege. 1 vt A prinde din urmă pe cineva. 8 vt (Fig) A egala pe cineva. 9 vr A nimeri pe cineva cu ceva. 10 vr (Fig; c. indică neajunsuri) A da peste... 11 vt (Pop; îe) Ce te-a ajuns? Ce ţi s-a întâmplat? 12 vt (îe) A-1 - pe cineva zilele A-i fi trecut vremea. 13 vr (Reg; îe) A-I - pe cineva anii de pe urmă A îmbătrâni. 14 vi (îae) A fi în pragul morţii. 15-16 vtr (Pop; îe) A-l - pe cineva băutura sau vinul A (se) îmbăta. 17 vr (înv, îe) A-I ~ pe cineva judecata A fi condamnat. 18 vr (înv; îe) A-I - pe cineva dajdia
AJUTOR
(sau birul) sau partea (de plată) A-i veni rândul la plată. 19 vi A sosi. 20 vi ( Pfm; îe) A - la mal (sau la maidan) A scăpa de greutăţi şi a-şi atinge scopul dorit. 21 vi (Pfm; îe) A - din lac în puţ A o păţi mai rău.
22	vi (Pfm; îe) A - pe drumuri sau la sapă de lemn ori (reg) la lulele sau la mucuri de ţigări A sărăci. 23 vi (Pop; îe) A - din pod în glod A decădea. 24 vi (Pop; îe) A - deasupra nevoilor A ajunge la stare materială mulţumitoare. 25 vi (Pop; îe) A - pe mâinile cuiva A ti Ia discreţia cuiva.
26	vi (Reg; îe) A - la aman A fi la mare strâmtoare. 27 vi (Pop; îe) A-i
-	(cuiva) cuţitul la os (sau Ia ciolan) sau (focul la unghii ori mucul la deget) A ajunge la capătul puterilor. 28 vi (îae; şîe) A ajuns funia la par A fi într-o situaţie desperată. 29 vi (Pop, îe) A - treaba la... A evolua spre... 30 vi (înv, îe) A - în doaga morţii A fi în pragul morţii. 31 vi (Pfm, îe) A - în doaga (sau mintea) copiilor A deveni senil. 32 vi (Pfm; îe) A - departe A reuşi. 33 vi (Pfm; îe) A ajuns funia la par A sosit ora prânzului. 34 vti A atinge. 35 vti (Pfm; în urări) A trăi mult şi în fericire.
36	vti (Pfm; în imprecaţii) A trăi puţin şi cu multe necazuri. 37 vi (D. preţuri) A atinge un anumit nivel (mare sau mic). 38-39 vi A reuşi să atingă ceva situat (sus sau) departe. 40 vi (înv) A umbla mult într-un anumit scop. 41 vi (înv; îe) A - cu clevetiri A ţese intrigi. 42 vi A deveni. 43 vi (îe) A - cal de poştă A munci fără odihnă. 44 vi (Reg; îe) A - slugă la dârloagă A asculta de ordinele cuiva care îţi este inferior ca rang sau pregătire. 45 vi (Reg; îe) A - de izbelişte A ajunge în voia soartei. 46 vi (îe) A — rău A decădea. 47 vi (îe) A - bine (sau repede) A parveni. 48 v/ (în imprecaţii) A avea parte numai de lucruri rele şi de nenorociri. 49 (în urări) A avea parte numai de lucruri bune şi de fericire. 50 vz (înv) A valora. 51 vi (înv) A fi în stare. 52 vi A fi în cantitate suficientă. 53 vr Ajunge! (şi ajungă!) Destul! 54 vt (înv; îe) A-1 - pe cineva mintea (sau capul) A şti ce este de făcut. 55 vţ A trebui. 56 vti A atinge o limită de timp. 57 vt (Fig; d. stări sufleteşti sau fizice) A cuprinde. 58 vi A se întinde până la... 59 vi (îe) A nu-i - (cuiva nici) cu prăjina la nas A fi înfumurat. 60 v/ A realiza. 61 vti A fi în situaţia de a... ajungere .v/ [At: ANTIM, P. XXV /V: (reg) agiun-/ PI: -ri I E: ajunge]
1	întâlnire. 2 Atingere. 3 (Fig) înţelegere. 4 (Fig) Prindere din urmă a cuiva. 5 (Fig) Egalare a cuiva cu cineva. 6 Nimerire a cuiva cu ceva. 7 (Fig) Copleşire a cuiva de necazuri. 8 îmbătrânire. 9 (Reg) Agonie. 10 Sosire. 11 (Reg; în urări) Viaţă lungă şi fericită. 12 (Reg; în imprecaţii care cer) Viaţă scurtă şi nefericită. 13 Cuprindere. 14 (Pfm) Realizare.
ajuns1 sn [At: URECHE, ap. LET. I 170/17 / V: (reg) agiuns sn,~ă sf / Pl: net / E: ajunge cf neajuns] 1-15 Ajungere (1-15). 16 (îs) Bun -\ Bine ai venit! 17 (Pfm; îlav) De - sau (reg) în de - Destul.
ajuns2, -ă a [At: MINEIUL (1776), 91]/2 ! V: (reg) agiuns, -ă f Pl: -nşi, -e l E: ajunge] 1 întâlnit2. 2 Atins2. 3 Atras2. 4 înţeles2. 5 îmbătat2. 6 Sosit2. 7 Sărăcit2. 8 Decăzut2. 9 Evoluat2. 10 Parvenit2. 11 (înv;
d.	fructe) Copt2. 12 Desăvârşit2 13 (înv) Mituit2. 14 (Pfm; îs) - de bătrâneţe Bătrân. 15 (îrg; îe) - la (de) minte (cap) Deştept. ajunsă sfvz ajuns1
ajunsătură .v/'[At: URICARIUL XI, 245 / Pl: -ri / E: ajuns1 + -ătură] (Jur; înv) Mituire.
ajur sn [At: ALECSANDRI, ap. ŞĂINEANU, D.U. / Pl: -uri / E: fr ajour] 1 Broderie pe o ţesătură obţinută prin scoaterea firelor din urzeală.
2	Rărituri cu scop decorativ de-a lungul unei ţesături. 3 Tricou cu găurele obţinute în timpul tricotării. 4 (Aht) Ornament perforat care permite pătrunderea luminii. 5 Ornament format din găuri practicate într-o placă de metal sau în pereţii unui vas de lut.
ajura [At: DA / Pzi: -rez / E: ajur] (Frm) 1-2 vt A lucra un obiect de pânză cu ajururi (1-2). 3 vr (Fig) A se deşira. 4-5 vt A lucra un obiect de metal cu ajururi (4-5).
ajurare .v/ [At: DEX2 / Pl: ~rări / E: ajura] (Frm) 1-2 împodobire a unui obiect cu ajururi (1-2) Si: ajurat1 (1-2). 3 Deşirare. 4-5 împodobire a unui obiect cu ajururi (4-5) Si: ajurat1 (4-5) ajurat sn [At: DA / Pl: -uri l E: ajura] 1-2 Ajurare (1-2). 3 Deşirare.
4-5 Ajurare (4-5).
ajusta vt [At: DA / Pzi: ~tez / E: fr ojuster] 1 (Teh) A adapta o piesă la un ansamblu. 2 (D. haine) A potrivi ca să vină bine pe corp. 3 (Arg;
îe) A - pe cineva A pune pe cineva la respect. 4 (Arg; îe) A — pe cineva la bani A reţine cuiva o sumă de bani datorată. 5 (îae) A trage pe cineva pe sfoară. 6 (Sts) A înlocui, după anumite reguli, valorile statistice empirice cu valori teoretice, dispuse continuu şi regulat, care să dea o imagine cât mai reală a unui fenomen.
ajustabil, -ă a [At: DN / Pl: -i, -e l E: ajusta +-bil cf fr ajustable, eg adjustable] Care poate fi ajustat.
ajustabilitate .v/ [At: DN3 / Pl: -taţi / E: cf eg adjustability] Capacitate de reglare.
ajustaj sn [At: DA / Pl: -e / E: fr ajustage] (Teh) 1 Ajustare. 2 (Spc) Mărime care măsoară exactitatea contactului feţelor a două corpuri Si: ajustare (2), ajustat1 (2). ajustare sf [At: LTR / Pl:~răW / E: ajusta] 1-2 Ajustaj (1-2). ajustat1 sn [At: DA / E: ajusta] 1-2 Ajustaj (1-2). ajustat2, -ă a [At: SCÂNTEIA, 1951, nr. 1954 / Pl: -aţi, ~e / E: ajusta]
1	Potrivit la locul său. 2 Croit după măsură.
ajustor, -oare smf [At: LEG. EC. PL. / Pl: -i, -oare / E: fr ajusteur] Specialist în operaţii de ajustare a diferitelor piese.
ajuta [At: COD. VOR. 32 / V: (reg) agiu- / Pzi: ajut / E: lat adjutare, it ajutare] 1-2 vtr A (se) servi (de cineva sau de ceva) ca ajutor Si: (rar) ajutora (1-2), (rar) ajutori (1-2). 3-4 vtr A(-şi) da ajutor. 5-6 vt (înv; îe) A-1 - pe cineva puterea (sau capul, mintea etc.) A avea capacitatea fizică (sau intelectuală) de a face un anumit lucru. 7 vt (îe) Aşa să-mi -te Dumnezeu! Formulă cu care se încheie depunerea unui jurământ. 8 vt (Pfm; îe) Doamne—tă! Formulă de invocare a divinităţii la începutul unei acţiuni. 9-10 vr (îae) Situaţie favorabilă în (evoluţia unei acţiuni sau în) starea cuiva. 11 vr (îae) Bun mers al treburilor. 12 vr (îe) A-i da tot cu Doamne-~4ă A sili pe cineva să facă un lucru. 13 vt (Irn; îs) Doamne—tă Bătaie.
14	vr (îas; ccr) Lovitură. 15 vt (îas; ccr) Ciomag. 16 vr (îe) Mai de Doamne-M:ă Mai bun. 17 vr (Jur; înv) A ocroti. 18 vi (înv) A fi de folos.
ajutaj sn [At: DEX2 / Pl: -e I E: fr ajoutage] (Teh) Tub adaptat la deschizătura de scurgere a unor fluide, pentru a le regla debitul Si: duză.
ajutare sf [At: CORESI, PS. 244 / V: (reg) agiu- / Pl: -ţări I E: ajuta] 1-2 Servire de (ceva sau de) cineva ca ajutor Si: ajutat1 (1-2). 3 Ajutorare
(1). 4 Ocrotire. 5 Utilitate.
ajutat1 sn [At: DOINE, 182 / V: (reg) agiu- / Pl: net / E: ajuta] 1-2 Ajutare (1-2). 3 Ocrotire. 4 Utilitate.
ajutat2, -ă a [At: NEGRUZZI, S. 1,10 / V: (reg) agiutat, -ă a 1 Pl: -aţi, -e / E: ajuta] 1 Care serveşte ca ajutor (1). 2 Sprijinit. 3 Ocrotit. 3 înlesnit.
ajutător, -oare [At: PSALT. SCH. 87 / V: (îrg) -iu, -oare, agiutător, -oare, agiutătoriu, -oare a, smf / Pl: -i, -oare / E: ajuta + -ător] 1 a Care ajută (1). 2 (Grm; înv; îs) Verb - Verb auxiliar. 3-4 smf, a (Persoană sau lucru) care este de ajutor (1). 5 a Protector. 6 a (Jur; înv) Complice.
ajutătorle .s/[At: CORESI, ap. HEM / P: ~r\-e / Pl: -U i E: ajutător + -ie] (îvr) Ajutorare (1). ajutătoriu, -oare a, smf vz ajutător
ajutor [At: COD. VOR. 19IV: (îrg) agiu-, agiutoriu, -iu / Pl: -oare, (reg) -oară, (rar) -uri / E: lat adjutorium] 1 sn Participare Ia efortul cuiva.
2	sn Sprijin bănesc. 3 sn (îe) A cere cuiva — A cere cuiva să te ajute.
4	sn (îe) A da - cuiva A ajuta pe cineva. 5 sn (îae) A fi complicele cuiva.
6	sn (îe) A sări sau a veni cuiva în (ori într-) - A ajuta (1) pe cineva.
7	sn (Pop; îe) A lua pe cineva (în, ca sau de) ~ A lua pe cineva să ajute (1).
8	sn (înv; îe) A fi de (sau a veni, a sta în) - (cuiva) A fi de folos (cuiva).
9	i Strigăt al celui aflat în primejdie. 10 sn (îlav) Cu -ul... Datorită ajutorului... 11 sn (înv; îe) A da (sau a pune ori a fi sau a sta) (o) mână de - A da (sau a fi de ori a sta) în ajutor. 12 sn îndrumare (în împrejurări dificile). 13 sn Asistenţă acordată cuiva. 14 sn Drept bănesc acordat salariaţilor în cazul pierderii temporare a capacităţii de muncă. 15 sn (îs)
-	de şomaj Sprijin bănesc acordat, pe o anumită perioadă de timp, persoanelor care şi-au pierdut locul de muncă. 16 sn (îs) - de înmormântare Sumă de bani primită de familia cuiva în cazul decesului acestuia.
17	smf Persoană care ajută pe alta într-o activitate (secundând-o şi subordonându-i-se).
41
AJUTORA
ajutora [At: BIBLIA (1688) 2962 / V: (reg) agiu- l Pzi: -rez, ajutor / E: ajutor] 1-2 vfr A (se) ajuta (1-2) pe cineva din punct de vedere (moral sau) material Si: (iuz) ajutori (1-2) 3 vr A se folosi.
ajutorare sf [At: (a. 1785) URICARIUL I. 104 / V: (reg) agiu~ l Pl: ~rări / E: ajutora] 1-2 Sprijinire (morală sau) materială a cuiva Si: ajutare (3-4), ajutorat1 (1-2), ajutorit1 (1-2). 2 Folosire.
ajutorat1 sn [MDA ms / Pl: ~uri / E: ajutora] 1-2 Ajutorare (1-2). 3 Folosire.
ajutorat2, ~ă a [At: MARCOVICI, D. 12 / Pl: -aţi, -e / E: ajutora] 1-2 Care este sprijinit de cineva din punct de vedere (moral sau) material Si: (iuz) ajutorit2(1-2). 3 Folosit2.
ajutori vt [At: VARLAAM, C. 300 / Pzi: -resc / E: ajutora css] (Iuz) 1-2 A ajutora (1-2). 3 A folosi.
ajutoriat sn [At: C. PETRESCU, ap. IORDAN, L.R.A. 165 / P: -ri-at / Pl: ~e / E: ajutor + (i)at (pan cu notariat)] (Iuz) 1 Funcţia de ajutor (1) al cuiva. 2 Titlul de ajutor (1) al cuiva.
ajutorie v/ŢAt: CORESI, ap. HEM 651 / P: -ri-e / Pl: ajutori + -ie] (Iuz) Ajutor (1).
ajutorinţă sf [At: DOSOFTEI, PS. 85 / V: (reg) agiu~ I Pl: -ţe şi -ţi / E: ajutori +-inţă] (înv) 1 Ajutor (1). 2 (Fin) Impozit din sec. XVIII din Ţara Românească şi din Moldova.
ajutorire sf [At: RETEGANUL, P. III, 8 / Pl: -ri / E: ajutori] (Iuz) 1-2 Ajutorare (1-2). 3 Folosire.
ajutorit1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: ajutori] (Iuz) 1-2 Ajutorare (1-2). 3 Folosire.
ajutorit2,~ă a [At: URECHE, ap. LET. 1,11] (Iuz) 1-2 Ajutorat2 (1-2). 3 Folosit2.
ajutoritoriu, ~oare a, smf [At: DOSOFTEI, V. S. 185/2 / V: (reg) agiu-, -toare / Pl: -ri, -oare / E: ajutori + ~(î)tor] (Iuz) 1-2 (Persoană) care ajutorează (1). ajutoriu1 sn vz ajutor ajutoriu2, ~oare a, smf vz ajutor
ajutornic, ~ă a [At: HEM 653 / Pl: -ici, -ice / E: ajutor + nic] (Rar) Săritor
akan sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: rs BKUH] 1-3 Poet, recitator şi cântăreţ popular la kazahi, kirghizi etc.
akermanit sn [At: DN / E: rs aKepMamrr] (Gig) Silicat natural de calciu şi de magneziu.
al, a1 [At: COD. VOR. 109/7 / G-D: -,-ui,ai,-lor,ia,alei,ale,alor / Pl: ai, ale f E: lat *illu, illa] 1 arh Formează numeralele ordinale începând cu al doilea. 2 arp însoţeşte pronumele posesiv sau numele posesorului, în cazul când substantivul care exprimă obiectul posedat este nearticulat sau însoţit de un atribut nearticulat, legat direct de numele posesorului. 3 arp (în limba veche) Precedă pronumele posesiv atunci când acesta precedă obiectul posedat. 4 arp Precedă pronumele posesiv sau substantivul în cazul genitiv cu rolul de nume predicativ. 5 arp Precedă pronumele posesiv sau substantivul în cazul genitiv când posesorul precedă obiectul posedat. 6 arp (îs) Ai săi Membrii familiei. 7 arp (îas) Cei apropiaţi. 8 arp (îs) Ale sale Treburile sale. 9 arp (îas) Averea sa. 10 arp (îe) Ale tale dintr-ale tale Noi îţi aducem din bunurile tale. 11 arp (îe) ~dracului îndrăcit. 12 arp (îae) Răutăcios. 13 arp (îs) De-ale gurii Provizii. al, a2 pron, art vz ăl ala, aia pron vz ăl alababulă sf vz arababură alababură sfvz arababură
dla-bala i [At: ISPIRESCU, L. 202 / E: net (cf alandala)] 1 (îe) Ce mai ~? Ce se mai petrece? 2 (îae) Ce mai tura-vura? 3 în formulele recitative din jocurile copiilor.
alabandină .v/'[At: DEX2 / E: fr alabandine] Sulfură naturală de mangan, care se prezintă ca o masă negricioasă, cu un luciu aproape metalic.
alabastru sn [At: MINEIUL (a. 1776) 422/2 / V: (înv) ~ava~ / Pl: -ri / E: lat alabastrum] 1 (Min) Varietate de ghips cu aspect de marmură albă
străbătută de vine transparente, întrebuinţată la fabricarea unor obiecte ornamentale. 2 (Pex) Obiecte din alabastru (1). alac1 sm [At: DOSOFTEI, ap HEM 664 / Pl: -ace / E: net cf mg alakar]
1	(Bot) Specie de grâu foarte rezistentă, cu un singur bob în spiculeţ, care se cultivă în regiunile muntoase (Triticum spelta). 2 Orz de toamnă. 3 (Lpl) Spice de alac1 (1).
alac2 am vz alaciu2
alaci sn [At: PORUCIC, E. / Pl: net / E: net] (Reg) Pământ alburiu. alaci, ~ace a [At: MARIAN, D. 30 / V: alac am / E: tc alaga] 1 a (D. vite) Bălţat2. 2 sf Vacă cu păr sur spre cap şi spre coadă, iar, la mijloc, negru. 3-4 sm (Ied sau) câine alb cu pete negre. 5 a (Pcf alac sm, ca nume de bou) Care seamănă Ia păr cu spicul alacului1 (1).
alagea sf [At: DOC. (a. 1716), ap HEM 669 / V: (reg) alăgea, halagea sf/ Pl: -ele/ E: tc alaga] 1 Stofă vărgată ţesută din fire de in şi de mătase.
2	(înv; îe) A-şi căpăta Mia sau a păţi vreo ~Ao păţi.
alagică .v/'[At: MARIAN, NU. 351 / V: (reg) alăgecă sf/ Pl: alagele / E: alăgea + -ică css, pac viorea, viorica etc.] 1-2 (Şhp) Alagea.
alai sn [At: NECULCE, ap. LET. 1,269/35 / V: h- / Pl: -uri, (rar)
/ E: tc alay] 1 (înv) Suită care întovărăşea sau întâmpina un domnitor. 2 Mulţime de oameni care însoţeşte o ceremonie, o persoană de seamă etc.
3	Mulţime de oameni care se ia după cineva. 4 (Pex) Gălăgie provocată de alai (3). 5 Ceartă cu vorbe injurioase. 6 (îlav) Cu (sau în) ~ Cu solemnitate.
alaitsn [At: DEX2 / P: -laAt / E: net] Mineral rar de culoare roşie, care se găseşte în Asia Centrală. alalaie sfvz halalaie ălalalt, ailaltă pd vz ălalalt alalant, ailantă pd vz ălalalt
alalie sf [Al: DEX2 / P: -li-e / Pl: -ii / E: fr alalie] (Med) Incapacitate de a vorbi sau de a pronunţa unele sunete.
alalt, ~ă pd, ad [At: COD .VOR. 163 / Pl: -Iţi, -e / E: lat iile + alter]
1	(înv) Celălalt. 2 (D. ani) Următor.
alaltăieri av [At: BIBLIA (1688), 1291 /V:	aila~ / E: alalt +
ieri cf it altrieri] 1 în ziua care precedă ziua de ieri. 2 (îlav) De ieri, de ~ De curând. 3 (îlav) Mai ~ Zilele trecute. alaltămane av [At: LB / E: alalt, ~ă + mâne] (înv) Poimâine. alaltăsară av vz alaltăseară
alaltăseară av [At: (sec. XVI) CUV. D. BĂTR. II, 449 / V: (reg) alaltăsară / A: alaltăseară / E: alalt, -ă + seară] 1 în seara zilei de alaltăieri. 2 (înv; îe) Mai ~ (într-una din) serile trecute.
alaman sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: net] Unealtă de pescuit dintr-un sac central cu mai multe fâşii de plasă cu care se încercuiesc şi se adună bancurile de peşti marini. alamani smp vz alemani alamaş sn vz alomaş
alamă sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 73/41 / Pl: alămuri / E: ns cf it lama, srb lama, Hm] 1 Aliaj de cupru şi zinc,galben-auriu, maleabil, ductil, uşor de prelucrat, cu numeroase şi variate întrebuinţări în industrie. 2 (Lpl) Obiecte de alamă (1) Si: alămărie2.3 (Lpl) Instrumente muzicale de suflat din alamă.
alambic sn [At: CANTEMIR, IST. 140 / V: (înv), Iambic / Pl: -ice şi -uri / E: fr alambic] Aparat metalic pentru distilarea lichidelor.
alambicd vt [At: DA / Pzi: -diez / E: fr alambiquer] 1 A distila cu alambicul. 2 (Fig) A face ceva prea subtil.
alambicare sf [At: DA / PI: -cari / E: alambica] 1 Distilare cu alambicul Si: alambicat1 (1). 2 (Fig) Subtilitate în gândire şi expresie Si: alambicat1 (2).
alambicat1 sn [MDA ms / Pl: -uri l E: alambica] 1-2 Alambicare (1-2). alambicat2, ~ă a [DA / Pl: -aţi, -e / E: alambica] 1 Care este distilat cu alambicul. 2 (Fig) Excesiv de subtil.
alandala av [At: IANOV, ap. TDRG / V: ~ntala, h~ / A: alandala / E: ngr dkXd dvr dXXd] (F>âm) 1 La întâmplare. 2 Pe dos. 3 în dezordine.
y
42
ALĂTURIŞ
aiani smp [At: DEX2 / E: lat aiani] Triburi de origine sarmată, care locuiau în secolele al II-lea şi I a. C. în regiunea Mării Negre şi în nordul Caucazului şi care, împinşi de huni, au ajuns, în sec. V, împreună cu vandalii, până în Spania şi Africa.
alamnă şf[At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr alanine] Aminoacid produs prin hidroliza proteinelor naturale.
alantoulă .s/[At: DA / P: -to-i-l Pl: -de / E: fr allantoîde] 1 Membrană a embrionului la vivipare şi ovipare cu respiraţie pulmonară. 2 (Lpl) Animale vertebrate care au această membrană.
alantoină sf[At: DN / P: ~to-i- / E: fr allantoine] Produs de oxidare al acidului uric, prezent în urina mamiferelor.
a/ar, [At: DN / Pl: -i, -e / E: lat alaris, alares] (Ant) 1 a Referitor la ală2. 2 a Din ală2.3 a Caracteristic alei2.4 smp Trupe de cavalerie care asigurau flancurile.
alarma [At: VLAHUŢĂ, D. 228 / Pzi: ~wez / E: fr (s’)alarmer] 1 vt A da alarma (3). 2-3 vtr (Fig) A (se) nelinişti. 4-5 vtr A (se) înfricoşa.
alarmant, ~ă a [At: BACOVIA, O. 240 / Pl: ~nţi, -e / E: fr alarmant] 1-3 Care alarmează (1-3).
alarmare sf [At: VLAHUŢĂ, D. 329 / Pl: -mări / E: alarma] 1 Chemare la arme. 2 Strângere a trupei pe locul de adunare, cu echipamentul şi muniţia de război. 3 Neliniştire. 4 înfricoşare.
alarmat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: alarma] 1-2 Alarmare (1-2).
3	Neliniştire. 4 înfricoşare.
alarmat2, ~ă a [At: PAS, Z. I, 157 / Pl: -aţi, -e / E: alarma] 1 Chemat la arme. 2 Strâns pe locul de adunare cu echipamentul şi muniţia de război.
3	Neliniştit2. 4 înfricoşat2.
alarmă sf [At: EMINESCU, P. 122 / Pl: -me / E: fr alarme] 1 Semnal de chemare la arme. 2 (în garnizoane, cantonamente, tabără) Semnal dat pentru strângerea trupei pe locul de adunare, cu echipamentul şi muniţia de război. 3 (îe) A da (sau a suna) ~ma A anunţa o primejdie. 4 (Fig) Nelinişte. 5 Anunţare a unei primejdii sau calamităţi, care ameninţă populaţia. 6 Semnal prin care se anunţă asemenea primejdii.
alarmist, -ă [At: DA / Pl: -işti, -e / E: fr alarmiste] 1-2 smf, a (Persoană) care împrăştie, intenţionat, ştiri alarmante, adesea inventate. 3-4 smf, a (Persoană) care se alarmează uşor. 5 a (D. vorbe, ştiri etc.) Care provoacă panică.
alaş sn [At: LB / Pl: -uri / E: net] (Trs) 1 (Aht) Schelă. 2 Adăpost pentru vite. 3 (îs) -ul firezului Acoperişul ferestrăului. alat1 sn [At: DA ms 68 / Pl: ~uri / E: net] (Csc) Dependinţele gospodăriei. alat2, ~ă a [At: DN / Pl: -aţi, -e / E: it alato] 1 (Liv) înaripat. 2 (Liv) Sublim. 3 (Bot; d.organe ale plantelor) Cu aspect de aripă. alăture av vz alături
alaun sms [At: CALENDARIU (1814) 177/7 / P: a-l-a-u-n / V: (după fr) alun / E: ger Alaun] 1 Sulfat dublu al unui metal trivalent şi al unui metal monovalent. 2 (Prc) Sulfat dublu de aluminiu şi potasiu. alaur sm vz laur alavastru sm vz alabastru
ală1 sf [At: JAHRESBER. III, 313 / V: h~ I Pl: net / E: srb ala, hala] Balaur.
ală2 sf[ At: DEX2 / Pl: a le / E: lat ala] Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). alăcustă sfvz lăcustă
alăm sm [At: AMIRAS, ap. LET. III, 130/7 / V: alăm / Pl: ? / E: tc alym, tăt alem sau alym] (înv) Dare plătită fiscului de către locuitorii tătari (din Moldova).
alămar sm [At: DA / Pl:	/ E: alamă + -ar] Meseriaş care lucrează
obiecte de alamă (1). 2 Negustor de alămuri (3).
alămărie1 sf [At: GALACTION, 0.1,261 / P: ~ri-e / Pl: -ii / E: alămar + -ie] 1-3 (Fabrică sau) atelier ori (prăvălie) de obiecte de alamă.
alămărie2 .s/[At: DEX2 / P: -ri-e / Pl: ~i/ / E: alamă + -arie] Obiecte de alamă (1) Si: alame (3). alămăi sm vz lămâi alămăie s f vz lămâie
alămâioară sf [At: DA / P: -mâ-ioa- Pl: -re / E: alămâie +-ioara] (Bot; reg) Gutuie (Cydonia ohlonga). alămâiţă sfvz lămâiţă
alămi vt [At: DA / Pzi: -mese / E: alamă] A acoperi un obiect cu un strat subţire de alamă Si: (reg) alamui.
alămire sf[At: MDA ms / Pl: -ri I E: alămi] Acoperirea unui obiect cu un strat subţire de aramă Si: alămit1, alămuire, alămuit1. alămit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: alămi] Alămire. alămit2, ~ă a [At: TEODORESCU, P. P. 298 / Pl: -iţi, -e / E: alămi] Acoperit cu alamă. alămiu, ~\e a [At: HEM 688 / Pl: -ii / E: alamă + -iu] De culoarea alamei. alămui vt [At: SEVASTOS, C. 270 / P: -mu-i / Pzi: ~e.vc] (Reg) A alămi. alămuire sf [At: MDA ms / P: -mu-i- i Pl: -ri / E: alămui] (Reg) Alămire.
alămuit1 sn [At: MDA ms / P: -mu-it / Pl: -uri] (Reg) Alămit1. alămuit2, ~ă a [At: MDA ms / P: -mu-it / Pl: ~if/, -e / E: alămui] (Reg) Alămit2.
alămojnă sf [At: CUV. D. BĂTR. II, 51 / Pl: -ne / E: vsl aamqy&inv, mg alamizsna] (înv) Pomană.
alămură .v/’[At: PAMFILE, C.Ţ. / E: alămuri] (Reg; csc) Armă portabilă de foc acoperită cu un strat subţire de alamă.
alăpta vt [At: BIANU, D. S. 27 / Pzi: -tez / E: fr allaiter] A hrăni puii cu laptele propriu, secretat de glandele mamare.
alăptare sf [At: BIANU, D. S. 29 / Pl: -tari l E: alăpta] Hrănire a puilor cu laptele secretat de glandele mamare Si: alăptat1 • alăptat1 sn [At: DA / PI: -uri / E: alăpta] Alăptare. alăptat2, ~ă a [At: MDA / PI: -aţi, -e / E: alăpta] Hrănit cu lapte secretat de glandele mamare. alăsidă sfvz alesiclă alătra v vz lătra alătrare sfvz lătrare alătrat1 sn vz lătrat1 alătrat2, -ă a vz lătrat2
alătura [At: M. COSTIN, ap. LET. 1,315/4 / Pzi: alătur,-rez / E: alături] 1-2 vtr A (se) aşeza alături Si: alipi (1-2). 3-4 vtr (înv) A (se) învecina. 5-6 vtr (înv) A (se) apropia de ceva. 7 vt (înv) A adăuga. 8 vr (înv) A adera la o cauză, la o mişcare. 9 vt A compara.
alăturare .v/'[At: CANTEMIR, IST. 108 / Pl: -rări IE: alătura] 1 Aşezare alături Si: alăturat1 (1), alipire (1), alipit1 (1). 2 (înv) învecinare. 3 (înv) Apropiere de ceva Si: alăturat1 (3). 4 (înv) Adăugare. 5 (înv) Aderare la o cauză, la o mişcare Si: (înv) alăturat1 (5). 6 Comparare.
alăturaş, ~ă [At: CARAGEA, L. 8/13 / Pl: -i, -e / E: alături + -aş] 1 a Apropiat. 2 a (îs) Cal - Cal legat numai cu un căpăstru (fără a fi înhămat) la stânga sau la dreapta celor doi cai de la roată sau a celor înaintaşi. 3 smf Vecin cu moşia.
alăturat1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: alătura] 1 Alăturare (1). 2 (înv) învecinare. 3 (înv) Alăturare (3). 4 (înv) Adăugare. 5 (înv) Alăturare (5).
6	Comparare.
alăturat2, ~ă [At: NEGRUZZI, ap. DA / Pl: -aţi, -e / E: alătura] 1 a Pus alături. 2-3 a, av (Care este) anexat2. alăturea av vz alături
alături [At: DOSOFTEI, V. S. 51 /1 / V: (înv) alăture, alăturea, alaturia, ~ea IE: lat ad-latera]. 1-2 a, av (Care este) lângă (cineva sau) ceva. 3-4 a, av (Care este) la (dreapta sau la) stânga cuiva (ori a ceva). 5-6 a, av (Care este) unul lângă altul. 7-8 a, av (Care este) unul împreună cu alţii. 9 av Lângă. 10 av împreună cu... 11 av în acelaşi timp. 12 av Asemenea.
13	av Laolaltă. 14 av (îla) De ~ învecinat. 15*av (îs) Rudele (sau neamurile) de ~rea Rudele de sânge. 16 av (îe) A nimeri (sau a fi, a merge, a călca) ~rea cu drumul A greşi în comportare, în păreri etc. 17 av (îae) în alt punct decât cel vizat (dar foarte aproape de acesta). 18 av (îe) A fi ~ de cineva A ti solidar cu cineva. alăturiş av [At: ALEXICI, L. P. 1,23 / E: alături + -iş] (înv) într-o parte.
43
ALĂU1
alău1 sn [At: NOVACOVICIU, C.B. / Pl: -uri / E: net] (înv; îe) A lua în ~ (înv) A lua la goană. alău2 sn vz aleii
alăutaş, ~ă smf [At: P. MAIOR, IST. 130 /5 / P: ~/d-w~ / Pl:	/
E: alăută + -aş] 1 (Trs) Lăutar. 2 Ceteraş. alăută sfvz lăută
alăutiţă sf [At: MARIAN, î. 490 / P: -lă-u- / Pl:	/ E: alăută + -ifd]
1-2 (Şhp) Lăută (mică).
alăuzi [At: PLOPŞOR, V. O. / P: -lă~u- / Pzi: -zesc / E: net] (Reg) 1 vr A asurzi. 2 vi (D. urechi) A vui.
alăuzire [At: MDA ms / P: -lă-u- / PI: ~r/ / E: alăuzire] (Reg) 1 Asur-zire. 2 Vuire a urechilor Si: alăuzit1 (2).
alăuzit1 sn [At: MDA ms / P: -lă-u- / Pl: ~uri / E: alăuzi] (Reg) 1 Asurzire. 2 Vuire a urechilor Si: alăuzire (2).
alăuzit2, ~ă a [At: PLOPŞOR, V. O. / P: -lă-u- / Pl: -iţi, -e / E: alăuzi] (Ban; Olt) 1 Asurzit2. 2 Ale cărui urechi vuiesc. 3 Zăpăcit. alăm sm vz alăm
alângar s [At: PANŢU, PL.2 / Pl: ~i / E: net] (Bot; reg) Viţă de vie (Viiis viniferd).
alăngă sf[At: COM AN, GL. / Pl: -nge / E: net] (Reg) Tufă de mărăcini sau lemne prin care au crescut plante.
alb, ~ă [At: PALIA (1582), ap. GCR I, 36/9 / E: lat albuş] 1 a De culoarea zăpezii sau a laptelui. 2 a (D. culori) Ca zăpada sau ca laptele.
3	a (îs) Bilă -ă Bilă de culoare albă care se pune în urnă la vot (în parlament), însemnând vot pentru. 4 a (înv; îas) Nota cea mai mare la examene. 5 a (îs) Carne -ă Carne de pasăre şi de peşte. 6 a (îs) Peste -Peşte cu carne albă (5). 7 a (îas) Albişor. 8 a (îs) Hârtie (sau coală) ~ă Hârtie nescrisă. 9 a (îs) Rând - Spaţiu între două rânduri nescrise. 10 a (Fig; îas) Rând nescris. 11a (îs) Pâine (sau pită) ~ă Pâine făcută din făină albă. 12 a (îas; pop) Grâne. 13 a (îs) Vin - Vin făcut din struguri albi.
14	a (îs) Vite -e Bovine. 15 a (îs) Versuri - Versuri fără rimă. 16 a (îs)
-	la faţă Palid. 17 a (îe) Ba e ~ă, ba e neagră Se zice despre spusele cuiva care se contrazice. 18 a (îe) Nici ~ă, nici neagră Nici aşa, nici aşa.
19	a (îae) Fără vorbă multă. 20 a (îae) Deodată. 21 a (îe) De când lupii ~i Din timpuri străvechi. 22 a (îe) Până-n pânzele ~e Până la moarte.
23	a (îs) Săptămâna -ă A opta săptămână înainte de Paşti. 24 a (îe) A scoate cuiva peri m A necăji mereu pe cineva. 25 a (îae) A agasa. 26 a (îe) A împleti coadă ~ă A rămâne fată bătrână. 27-28 smf, a (Persoană) care are pielea albă. 29 a (D. obiecte de metal) Strălucitor. 30 a (Pop; îe) A strânge bani m pentru zile negre A păstra o sumă de bani pentru situaţii dificile. 31 a (îs) Armă -ă Armă cu lamă de oţel. 32 a (Rar; îas) Armă scoasă din teacă. 33 a (D. lumina zilei) însorit1. 34 a (îs) Noapte -ă Noapte petrecută fără somn. 35 a (îs) Lume -ă Lumea reală. 36 a Curat.
37	a (Reg; îs) Calea -ă Calea pe care o face mireasa la casa mirelui,îndată după nuntă. 38 a (D. băuturi) Limpede. 39 a (Fig; d. vânt) De miazăzi. 40 a (îe) A trăi lumea ~ă A duce viaţa în petreceri. 41 a (Pop; îe) A avea (sau a duce) zile ~e A duce un trai tihnit. 42 sn Culoarea albă (1). 43 sn (Irn; îe) A da de ~ A se spăla (bine) pe faţă, pe mâini ete. 44 sn (îs) ~ul ochiului Sclerotică. 45 sn (îlav) Negru pe ~ în scris. 46 sn (îe) A semna în ~ A iscăli o poliţă în care nu sunt specificate nici suma, nici scadenţa. 47 sn (Fig; îae) A acorda cuiva încredere deplină. 48 sn (îs) ~ul zilei Zorii zilei. 49 .y/'(Pop; îe) A intrat ~a-n sat S-a făcut ziuă. 50 sf (îae) A început să ningă. 51 .v/'(Fig) Făină de grâu. 52 .v/'(Pop; îs) - în căpistere (sau în strachină) Făină de grâu. 53 .v/'(Pop; îas) Mălai. 54 sf (Pop; îas) Merinde. 55 .v/'(Pop; îe) A vedea ~în căpistere A-şi atinge scopul. 56 .ş/(Pop; îae) A se îmbogăţi. 57 .y/‘(Lpl) Albituri. 58 sf (îe) A fi îmbrăcat în ~ A purta haine de culoare albă (42). 59 sfp (Trs) Lemnişoare folosite în jocul de-a -ele. 60 sm (Ent) Vierme dăunător cartofilor nedefinit mai îndeaproape. 61 sf(Bot) Varietate de viţă de vie Cf alhisoară. 62 sm (Iuz; supranume pentru) Conservator. 63 sn (Reg) Partizan al regimului ţarist. 64 sn (Chm; îs) ~ de plumb Carbonat bazic de plumb
folosit în industria vopselelor. 65 sn (îs) -de balenă Spermanţet. 66 sn (îs) Rasă -ă Unul dintre grupurile de popoare în care este împărţită, convenţional, omenirea şi care se caracterizează prin culoarea albă-roz a pielii. 67 a (D. oameni sau părul lor) Cărunt. 68 a (îs) Nopţi -e Nopţi luminoase, obişnuite, în perioada solstiţiului de vară, în regiunile situate între paralele de 50° şi 65° nord şi sud, în care nu se produce întunecare completă din cauză că soarele nu coboară suficient sub orizont. 69 a (îs) Magie -ă Capacitate a unor persoane de a săvârşi fapte neobişnuite, în aparenţă, miraculoase, care însă pot fi explicate ştiinţific. 70-72 sn (îs) Negru pe - Asigurare că cele spuse sunt (adevărate sau) sigure (ori scrise). 73 sn (îs) ~ de zinc Oxid de zinc (folosit în vopsitorie). 74 sm Denumire generică dată unor rase de porcine de culoare albă (1) crescute pentru producţia de carne. 75 sfp Piesele albe (1) de la unele jocuri distractive sau de noroc. 76 şina (La jocul de şah) Jucătorul care are piesele albe (75). albă v vz albi
albadă sf[At: DEX2 / Pl: -de / E: sp albada] (Liv) Alboradă. albanez, ~ă [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr albanais] 1-2 smf a, (Persoană) care face parte din populaţia de bază a Albaniei. 3-4 a Care aparţine (Albaniei sau) albanezilor. 5-6 smf, a (Persoană) care este originară din Albania. 7-8 a Privitor la Albania sau la albanezi. 9-10 a Caracteristic (Albaniei sau) albanezilor. 11 sf Limba albaneză. 12 .y/’(Iuz) Paznic Cf arnăut.
albanezodică a/ [At: DA / Pl: -ice l E: albanez + -oaică] (Rar) Albaneză (1).
albanistică .v/'[At: DEX2 / E: ger Albanistik] Studiul limbii şi culturii albaneze.
albaspină .v/‘[At: MACEDONSKI O. IV / Pl: net / E: fr aubepine] (Bot; rar, nob) Pădueel (Crataegus monogvna).
albastru, ~ă [At: (a. 1588), CUV. D. BĂTR. I, 199 / Pl: -aştri, -re / E: ml *albaster, -tra, -trum] 1 a Care are culoarea cerului senin. 2 a A cincea culoare din spectrul solar Ci azuriu, sineliu. 3 a (îe) Cu sânge ~ De neam nobil. 4 a (D. cer, zare etc.) Senin. 5 a (îvp) Cu luciu albăstrui.
6	a (Fig) Trist. 7 a Sumbru. 8 a (îs) Inimă— ă Suflet trist. 9 a (Pex; îas) Jale. 10 a (îs) Cântece de inimă -ă Cântece melancolice de dragoste. 11-12 a, av (Fam) Nefavorabil. 13 sn Culoarea albastră Si: albăstreală, albăstrime 14 .y/‘(Bot; reg; lpl) Albăstriţe (Centaurea cyanus) 15 .v/‘(Fig; iuz; lpl) Haine orăşeneşti Si: (iuz) albăstrân. 16 a (Fam; îe) E (cam) ~ Situaţia e cam dificilă. 17 sn (îs) ~ de metilen Colorant albastru întrebuinţat în vopsitorie, în lucrări de biologie şi în medicină. 18 sn‘(îs) ~ de Prusia (sau de Berlin) Ferocianură de fier folosită ca pigment albastru (1).
albatros sm [At: ANGHEL, SĂM. V 84 / Pl: -oşi / E: fr albatros] (Orn) Pasăre marină, asemănătoare cu pescăruşul, dar mult mai mare, de culoare albă, cu aripile lungi, înguste şi negre la vârf (Diomedea exulans). albatură sf vz albitură
albaţdriţă sf [At: DA / Pl: -ţe / E: albeaţă + -ariţă] (Med; reg) Remediu împotriva cataractei. albdţă sf vz albeaţă
albăstrân, ~ă a [At: TEODORESCU, P. 293 / Pl: -i, -e / E: albastru + -ân (cf mătăsân)] (Iuz) îmbrăcat orăşeneşte Si: (iuz) haine albastre.
albăstrea sf [At: PANŢU, PL 2 / Pl: -de, -di / E: albastru + -ea] (Bot) Planta compozită Centaurea cyanus Si: (reg) albăstriţă (1).
albăstreală .v/’[At: ODOBESCU, ap. HEM 725 / Pl: -eli / E: albaştri sau albastru + -eală] (Pop) 1 Culoare albastră (15). 2 Substanţă de culoare albastră-indigo, care are proprietatea de a descompune culoarea galbenă şi care se foloseşte în gospodărie şi în industrie pentru accentuarea albului unor obiecte.
albăstrd, -ea a [At: ALECSANDRI, P. III, 85 / Pl: ~e/\ -e* / E: albastru + -el] 1-2 (Şhp) Albastru (1).
albăstri [At: MACEDONSKI, O. I, 76 / Pzi: ~re.se / E: albastru] 1 vt A colora în albastru (2). 2 vr A deveni albastru (2). 3 vr ( D. lapte) A se subţia şi a se face albaştrii (2). 4 via (Fig) A avea o lucire albastră (2).
44
ALBINARE1
5	vt (Fig) A răspândi o lumină albastră (2). 6 vr (Iuz; prt) A se îmbrăca în haine orăşeneşti (albastre) Cf albăstrân. 1 vt A clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală (2).
albăstrime .v/’[At: ALECSANDRI, P. IV, 122 / PI: -mi / E: albastru + -ime] 1 întindere de culoare albastră (2). 2 Spaţiu albastru (2). 3 Calitatea de a fi albastru (2). 4 Culoare albastră (15). 5 (Iuz; prt) Termen pentru oamenii îmbrăcaţi în haine orăşeneşti (albastre). 6 (Iuz; prt; pex) Ciocoime.
albăstrior, ~oară a [At: DA / Pl: -i, -oare / E: albastru + -ior] 1-2 (Şhp) (Cam) albastru (2).
albăstrire sf[At: MARIAN, CH. 52 / Pl: -ri / E: albaştri] 1 Colorare în albastru (2) Si: albăstrii1 (1). 2 Tratament chimic prin care piesele de oţel se acoperă cu un strat (albastru) de oxid de fier, care le protejează contra coroziunii Si: albăstriei2). 3 Clătire a rufelor în apă amestecată cu albăstreală (2) Si: albăstrit1 (3). albăstrit1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: albaştri] 1-3 Albăstrire (1-3). albăstrit2, ~ă a [At: MARIAN, CH. 26 / Pl: -iţi, -e / E: albăstri] 1 Colorat în albastru (2). 2 (Fig; iuz) îmbrăcat în haine orăşeneşti (albastre).
3	Care este clătit în apă cu albăstreală (2).
albăstrituri sfp [At: CIAUŞANU, V. / E: albăstri + -tură] 1-2 (Iuz) (Boieri sau) târgoveţi în haine albastre (2). 3 (Prt) Cioflingari.
albăstriu, ~ie [At: NEGRUZZI, S. II, 86 / Pl: ~i/, -ie / E: albastru + -iu] 1-2 sf a (Culoare ) care bate în albastru(15) Si: abăstrui (1-2).
albăstriţă sf [At: PANŢU, PL.2 / Pl: -iţă l E: albastru + -iţă] (Bot; reg) Albăstrea (Centurea cyanus).
albăstrui, ~e a [At: DELAVRANCEA, S. 58 / P: -trui / Pl:	/	E:
albastru + -ui] 1-2 Albăstriu (1-2). albâu, ~âie a vz albiu
albeală sf\At: CALENDARIU (1844), 68 / V: (reg) -bală / Pl: -eli, (înv) -ele / E: albi + -eală] 1 Albire (1). 2 (Ccr) Culoare albă (42) Si: albeaţa (1), (rar) al beţe, albiciune, albime, (îvr) albie2.3 (Lpl) Cosmetice de culoare albă (42).
albeaţă .v/ | At: NECULCE, ap. LET. II, 203/8 / V: (reg) -baţă / Pl: -eţe / E: alb + -eaţă] 1 Albeală (2). 2 (Med) Leucom. 3 (Med; imp) Cataractă.
4	(Fig) Orbire. 5 (îe) A avea ~ A nu percepe bine lucrurile. 6 (Fig; îae) A judeca greşit. 7 (Reg) Sclerotică. 8 (Bot; reg) Cerenţel (Geum urbanum).
9	(Bot; reg) Punga-babei (Pulicaria dysenterica).
albedo sn [At: DN 3 / E: fr albedo] (Fiz) Mărime fotometrică egală cu raportul dintre intensitatea luminii radiate difuz de pe un corp şi intensitatea luminii care cade pe acel corp.
albedometru sn [At: DN3 / PI: -re / E: albdomtre] Instrument pentru determinarea albedoului.
albei [At: ŞEZ. II, 126 / Pl: -e / E: alb + -ei] (Reg) 1 a (D. oameni) Blond. 2 sm (Bot) Pir-gros (Panicum dactylon). 3 sm (Bot) Pir (Agropyron repens).
albei, ~ea 6/ [At: MÂNDRESCU, L. P. 2 17 / Pl: ~ez, / E: alb + -el]
1-2 (Şhp) (Cam) alb (1). 3 (Rar) Bătrânel. albeneţ, ~eaţă a vz albineţ
albescenţă .v/'[At: DEX2 / Pl: (rar) -ţe l E: fr albescence] (Liv) Culoare albă (42) (strălucitoare). albete sm [At: BOCEANU, GL. / Pl: -eti / E: alb + -ete] (Reg) Aiburn. albeţ, ~eaţă | At: LB / Pl:	-e / E: alb + -eţ] (Reg) 1 a Albineţ. 2 sn
Aiburn.
albeţe sf | At: PANN, P.V. II, 129/21 / Pl: ~ţi / E: alb + -eţe] (Rar) Albeală (2)-
albgardist, smf\ At: DEX2 / Pl: -işti, ~e / E: alb + gardist (calc după rs oc.ioriicipjmi)] Combatant împotriva bolşevismului în perioada războiului civil din Rusia (1918-1920).
albi | At: CORESI, ap. HEM 733 / Pzi: -besc / E: alb] 1 vir A deveni (mai) alb (1). 2 vir A încărunţi. 3 vir (Pex) A îmbătrâni. 4 vi A ieşi în evidenţă datorită culorii albe (1). 5 vi (Fig) A străluci (bătând în alb 1).
6	vi (Pop; îe) A-i ~ (cuiva) ochii după (sau la) A privi cu intensitate ceva.
7	vi (Pop; îae) A privi cu aviditate ceva. 8 vi (Pop; îae) A aştepta ceva în zadar. 9 vi (înv) A se face ziuă. 10 vt A face să devină mai alb (1).
11	vt (Pop, îe) A ~ pânza A spăla şi a usca la soare pânza albă (1) nouă. 12-13 vtr (înv) A (se) face demn de stimă. 14 vt A trata produsele textile cu ageţi antioxidanţi sau reducători pentru a le face mai albe (1), distrugând pigmenţii naturali. 15 vt A colora uşor în albastru un produs textil pentru a obţine un efect de alb (1) intens. 16 vt A decolora (parţial sau total).
17	vt (Fig; a scoate peri albi şîe) A face pe cineva să îmbătrânească înainte de vreme printr-o purtare rea sau obositoare. 18 vr (Iuz) A se farda.
albiâti, ~ă j At: DEX2 / P: -bi-an i Pl: ~eni, -iene / E: fr albien] 1 sn Primul etaj al cretacicului mijlociu, considerat ultimul etaj al cretacicului inferior. 2-3 a Referitor la (vârsta şi la) formaţiile albianului (1). 4 a Care aparţine albianului (1).
albiaş sn [At: PĂSCULESCU, L. P. 236 / P: ~i-aş / Pl: ~e / E: net] (Reg) Fluieraş.
albiat, ~ă a [At: MURNU, O. 44 / P: ~i-at / Pl: -aţi, ~e l E: albie + -at] (Pop) Scobit ca o albie Si: adâncit2, (reg) scovârdat2. alb'ică a [At: POP, ap. HEM 736 / Pl: ~ici / E: alb + -ied] Albea. albicel, ~ea a [At: MARIAN CH. / Pl: ~ei, ~e I E: alb + -icel] 1-2 (Şhp) Cam alb (1).
albiei [At: ARDELEANU, U. D. 126 / Pzi: -icesc / E: alb] 1 vt A albi (10) uşor. 2 vt(a) A apărea alb (1). 3 vt{a) A sclipi.
albicios, -oasă a [At: CANTEMIR, 1.1. II, 81 / Pl: ~o*/, -oa.ve’ / E: alb + -icios] Care bate în alb (1) Si: alburiu, albui, (rar) albiu, albuleţ, (reg) alboi, (rar) albiniu, (îvr) albotin.
albiciune 6/1 At: BIBLIA (1688), ap. DA / Pl: (îvr) ~ni / E: alb + -iciune] (Fam) Albeală (2)
Mie1 sf [At: DOSOFTEI, V. S. 4/2 / V: (reg) a Ivie / P: ~bi-e / Pl: ~/7 / E: ml alvea] 1 Vas lunguieţ făcut din lemn cioplit sau din doage Si: covată, copaie. 2 (Fig; îlav) Din - Din pruncie. 3 (Fam; îe) A face (pe cineva) ~(sau troacă) de porci (sau, rar, de câini) A batjocori. 4 Porţiune a unei văi acoperită, permanent sau temporar, cu apă Si: matcă. 5 (Reg; fig) Adâncitură între două dealuri.
albie2 sf [At: DOSOFTEI, V. S. 8/1 / P: -bi-e / Pl: -ii / E: alb + -ie] (îvr) Albeaţă (2).
albier sm [At: HEM 740 / P: -bi-er / Pl:	/ V: (reg) ăl~, ălbieriu / E:
albie + -er] (Reg) 1 Fabricant de albii1 (1). 2 Vânzător de albii1 (1). albigeană sf vz obligeană
albigenzi smp [At: DEX2 / E: lat (civitas) Albigensium, ger Albigenter cf fr albigeois] Adepţi ai unei secte rigoriste şi antiecleziaste cu centrul în oraşul Albi din sudul Franţei, reprimată sângeros de papalitate (sec. XH-începutul sec. XIII).
albii vr [At: ALECSANDRI, P. III, 86 / P: ~bi-i / Pzi: -biesc / E: albie] (îvr) A lua forma unei albii (1).
albiire .y/'[At: MDA ms / P: ~bi-i~/ Pl: -ri / E: albii] (îvr) Luarea formei unei albii Si: (îvr) albiu1. albiit1 sn [At: MDA ms / P: -bi-it / Pl: -uri / E: albii] (îvr) Albiire. albiit2, ~ă a [At: MDA ms / P: ~bi-it / Pl: -iţi, -e / E: albii] (îvr) Care a luat forma unei albii (1).
albiliţă sf [At: MARIAN, INS. 238 / Pl: -ţe I E: alb + -iliţă] (Ent) Fluture-de-varză (Pieris brassicae).
albime sf [At: ALECSANDRI, P. III, 71 / Pl: -mi / E: alb + -ime l Albeală
(2). *
albin,~ă [At: MARIAN CH. / Pl: -i, -e / E: alb + -in \ (Reg) 1 a Alburiu.
2	sf (îf albină) Vită cu părul alb.
albind1 vru [At: CADE / Pzi: 3 -nedză / E: alb cf albini\ (Olt) A se lumina de ziuă.
albind2 vi [At: CADE / PI: -nez / E: albină] 1 (Mar) A alerga cu treburi, ca o albină. 2 (Ban) A-şi înjgheba o situaţie. 3 (Ban) A se pune pe picioare încet, încet, după o boală lungă.
albin-dr sm [At: MARIAN, INS. 191 / Pl: -i / E: albină + -ar\ 1 (Pop) Apicultor. 2 (Orn) Prigoare (Merops apiaster).
albinare1 .y/'[At: MDA ms / Pl: ~ărz / E: albinare1] (Olt) Luminare de ziuă Si: albinat1.
ALBINARE2
albinare2 sf [At: MDA ms / Pl: ~nari / E: albinare2] 1 (Mar) Alergare cu treburi ca o albină Si: albinat2 (1). 2 (Ban) înjghebare a unei situaţii Si: albinat1 (2). 3 (Ban) Punere pe picioare încet, încet, după o boală lungă Si: albinat1 (3).
albinat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: albinaJ] (Olt) Albinare1. albinat2 sn [At: MDA ms / Pl: ~wr/ / E: albina2] 1 (Mar) Albinare2 (1).
2-3 (Ban) Albinare2 (2-3).
albinat?, -ă a [At: MDA ms / Pl: ~aţi, ~e / E: albina2] 1 (Mar) Care aleargă cu treburi ca o albină. 2 (Ban) Care şi-a înjghebat o situaţie. 3 (Ban) Care s-a pus pe picioare încet, încet, după o boală lungă.
albină [At: CORESI, ap. HEM 7 4 4 / Pl: ~ne f E: ml alvina „stup“J 1 Insectă din familia apidelor, cu picioarele posterioare adaptate pentru strângerea polenului şi cu abdomenul prevăzut cu un ac veninos, care trăieşte în familii şi produce miere şi ceară Si: (pop) bâză, biză, gâză-folosi-toare, gâză-de-miere, gâzuţă, muscă (Apis melifica). 2 (îs) ~ lucrătoare (sau, pop, lucroaie) Albină care lucrează la fagure. 3 (Pop; îc) —împărătească Matcă. 4 (Reg; îc) '—mare, —de-pădure, —de-pământ, —ţigănească, —ţiganului Bondar. 5 (Reg; îc) —ţigănească Viespe. 6 (Mun; îc) —ţiganului Gărgăun. 7 Plantă erbacee cu frunze lanceolate şi cu flori violacee,dispuse în spic, asemănătoare cu o albină (1) (Ophrys cornuta).
albinărel sm [At: MARIAN, 0.1,61 / Pl: ~ei / E: albinar+ -el\ (Om) Prigoare (Merops apiaster). albinăret sns [At: DA ms / E: albină + -(ă)ret | Albinărie2 (1). albinărie1 sf [Ai: DA / P: ~ri-e / Pl: (rar) ~i/ / E: albinar + -ie | Apicultură. albinărie2 s/ [At: MARIAN, O. I, 58 / P: ~ri-e / Pl: ~ii / E: albină + -ăriej 1 Mulţime (mare) de albine Si: albinăret, albinărime, albineţ. 2 (Rar) Stupină.
albinărime sf [At: CHEST. VI, 37 / Pl: ~mi / E: albinărie + -ime|
1	Albinărie2 (1). 2 Loc cu multe albine.
albinărit sn [At: MARIAN,S.R. II, 199 / E: albină + -ărit] 1 Apicultură.
2	(în evul mediu, în Ţara Românească) Dare reprezentând a zecea parte din mierea şi ceara produse.
albine a sf [At: MARIAN, INS. 174 / E: albină + -ea\ 1-2 (Reg; şhp) Albiniţă (1-2).
albine a/ă .v/[At: RĂDULESCU-CODIN, ap. DA ms / Pl: ~e/z / E: albini + -eală] (Reg) 1 însănătoşire. 2 Dezvoltare.
albineţ sn [At: MARIAN, INS. 191 / Pl: ~uri, ~e / E: albină + -et\ Albinărie2 (1).
albineţ, ~eaţă [At: DOSOFTEI, V. S. 2 0 2 / V: ~ben-, -beneaţă / Pl: / E: alb + -ineţ] 1 a Blond. 2 a Palid. 3 .y (Pop) Varietate de grâu din Banat, cu bob mare şi spic mustăcios.
albini [At: RĂDULESCU-CODIN, ap. DA ms / Pzi: ~nesc / E: albina css] 1 vrA se însănătoşi. 2 vt(a) A da la iveală. 3 vt(a) A creşte.
albinică sf [At: MARIAN, INS. 190 / Pl: -ici / E: albină + -ică\ 1-2 (Reg; şhp) Albiniţă (1-2).
albinioară sf [At: MARIAN, INS. 190 / P: ~nioa~ / Pl: ~re / E: albină + -ioarăJ 1-2 (Reg; şhp)Albiniţă (1-2).
albinire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: albini] 1 însănătoşire. 2 Dare la iveală. 3 Creştere.
albinism sn [At: DA ms / E: iralbinisme] 1 Anomalie congenitală care constă în lipsa totală sau parţială de pigmenţi în celulele inferioare ale pielii, determinând culoarea albicioasă a pielii şi a părului şi, uneori, culoarea roşiatică a irisului. 2 Insuficienţă de materii colorante la plante, determinând decolorarea totală sau parţială a frunzelor.
albiniş sn [At: MARIAN, INS. 191 / Pl:	/	E:	albină	+	-iş]	1	Albi-
nărime (2). 2 Albinărit (1).
albinişă sf[At: MARIAN, INS. 174 / Pl: ~se / E: albină + -işă\ 1-2 (Reg; şhp) Albiniţă (1-2).
albinit1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: albinit] 1 însănătoşire. 2 Dare la iveală. 3 Creştere.
albinit2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iţi, ~e / E: albini] 1 însănătoşit. 2 Dat la iveală. 3 Crescut2.
albiniţă sf [At: MARIAN, INS. 191 / Pl: ~ţe / E: albină + -iţă] (Şhp) 1-2 Albină (mică) Si: albinică (1-2), albinioară (1-2), (1-2), albinusă (1-2), albinuţă (1-2), (reg) albinea (1-2), albinişă (1-2). 3 (Lpl) (Bot; reg) Lipscănoaice (Coreopsis tinctoria). albiniţe sfp [At: BORZA, D. 202 / E: nct| (Bot; reg) Lipscănoaice. albiniu, ~ie a [At: MARIAN, CH. 50 / Pl: ~i/ / E: albin + -iu] (Rar) Albicios.
albinoidism sn [At: DN3 / P: ~no-i~ / E: fr albinoidisme] Formă incompletă de albinism (1).
albinos1, -oasă a [At: DA ms / PI: ~oşi, ~o'âse /	E:	fr	albinos]	1-2
Persoană sau animal care suferă de albinism (1).
albinos2 a [At: ATILA, P. 422 / Pl: ~o.yi, ~oase / E:	fr albinos]	(Iht)
Varietate de morun alb din Delta Dunării.
albinuşă sf[At: MARIAN, INS. 174 / Pl:	/	E: albină + -uşă] 1-2
(Reg; şhp) Albiniţă (1-2).
albinuţă sf [At: MARIAN, INS. 190 / Pl: ~ţe / E: albină + -uţă | (Reg; şhp) Albiniţă (1-2).
albioară sf [At: ŞEZ. III, 64 / P: ~bi-oa~ / Pl: ~re / E: albie + -oară] 1-2 Albiuţă (1-2). 3 (Mol) Posta vă.
albior,-oară [At: ALECSANDRI, P. III, 53 / P: ~bi-or l E: alb + -ior\ 1-2 a Albişor (1-2). 3-4 sf (iht: reg) Behliţă.
albire sf [At: MARIAN, CH. 52 / Pl: ~ri IE: albi] 1 Dobândire a culorii albe. 2 încărunţire. 3 (Pex) îmbătrânire. 4 (Fig) Curăţare. 5 Tratare a produselor textile cu agenţi oxidanţi sau reducători pentru a Ie face mai albe, distrugând pigmenţii naturali. 6 Colorare uşoară în albastru a unui produs textil pentru a obţine un efect de alb intens. 7 Decolorare (parţială sau totală) a unui produs.
albistrele sfp [At: PANŢU, PL.2 / E: albastru + -ea\ (Bot; Buc) Trei-fraţi-pătaţi (Viola arvensis) albişor, -oară [At: HEM 756 / V: (pop) abli~ / / Pl:	-oare	/	E:	alb
+ -işor] 1-2 (Şhp) (Cam) alb Si: albior (1-2), albuţ (1-2). 3 .vm/'(Iht) Obleţ.
4	sf (Iht) Sorean. 5 .v/'(Pgn) Albitură (5). 6 smp (Pop) Bani de argint. 7 smp Negrişori. 8 .s/Varietate de viţă de vie cu struguri albi, timpurii, de masă. 9 sfp (Reg) Varietate de prune alb-gălhui. 10 .y/'(Bot; reg) Cuişoară (Alyssum repens).
albit1 sn [At: DN 3 / Pl: -e» / E: fr albite] Mineral verzui, roşiatic sau lăptos, cu luciu sidefiu ori sticlos, folosit în ceramică.
albit2, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 253/20 / Pl: ~iţi, ~e / E: albi] 1 Devenit (mai) alb ( 1) Si: înălbit2.2 Făcut (mai) alb (1). 3 (D. păr) Cărunt. 4 (Pex; d. oameni) îmbătrânit2. 5 (Pop) Văruit2. 6 (Fig) Curăţat2.
albitizare sf [At: DN 3 / Pl: ~zăr/ / E: fr albitisation] Transformare a feldspaţiilor în albite1-albitor, ~oare [At: I. IONESCU, C. 197/ 2 6 / V: (îrg) -/w sm / Pl: ~i, ~oare / E: albi + -tor] 1 a (înv) Care albeşte (10). 2 smf Muncitor care lucrează într-o albitorie (2). 3 sm (înv) Rafinator de zahăr.
albitorie sf [At: MARIAN, CH. 52 / P: ~ri-e / Pl: ~iz / E: albitor + -ie] 1 (înv) Loc unde se produce culoarea albă. 2 Secţie într-o întreprindere textilă unde se albesc (14) produsele. albitoriu, —ie a, smf vz albitor
albitură .v/ [At: ODOBESCU, S. I , 480 /V: (reg) ~băt~ / E: alb + -itură] 1 Albire (1). 2-3 (Ccr) Materie albită (1, 2). 4 (Reg) Sclerotică. 5 (Lpl) Lenjerie albă. 6-7 (Pfm) Peşti (mici) sau pui de peşte Si: albişoară (5). 8-9 (Fam) Rădăcină de pătrunjel sau păstârnac pentru gătit. 10 (Tip) Mici piese de plumb ce servesc la completarea spaţiului alb dintre litere sau rânduri. 11 (Pex) Spaţiu alb dintre rândurile tipărite. 12 (Arg) Ban de argint. 13 (Rar; lpl) Obiecte care, privite din depărtare, par albe. 14 (îoc negritură) Totalitatea strugurilor albi dintr-o vie.
albiţă sf [At: HEM 757 / Pl: ~ţe / E: alb + -iţă| 1-2 Albişor (1-2). 3 (Iht; reg) Obleţ (1). 4 (Bot; reg) Ciucuşoară (Alyssum calycium). 5 (Bot; reg) Bărbişoară (Alyssum desertorum). 6 (Bot; reg) Ciucuşoară (Berteroa incana).	|
albiu, -ie a [At: (a. 1683 ) ap. HEM 726 / V: (reg) ~bau, ~bae / Pl: -i/ / E: alb + -iu] (Rar) Albicios.
46
ALCALINIZARE
albim sf [At: CREANGĂ, A. 20 / V: (reg) ă/~/ P: -bi-u- / E: albie1 + -uţă| 1-2 (Şhp) Albie1 (1) (cam) mică Si: albioard (1-2).
alboare .v/'[At: COŞBUC, AE. 84 / Pl: ~ori / E: ml albor, -oris] (îvr) Lucire albă.
alboradă sf[At: DN3 / Pl: -de / E: sp alborada] Compoziţie muzicală instrumentală inspirată din poeziile populare din Peninsula Iberică, executată în zori Si: albadă.
alboi, ~oaie [At: HEM 753 / V: (Ban) -onu sm / Pl: ~ / E: alb + -oi]
1 a (D. câini) Alb (ca neaua). 2 a (Reg, d. porci, îf albori) Alb-bălan. 3 a (Reg) Albicios. 4 smf Obiect (sau fiinţă) albă (1). 5 sm (Iht; îf albonu) Albişor (3).
albotin, ~d a [At: DENSUSIANU, Ţ. H. 307 / Pl:	~e	/	E:	alb] (îvr)
Albicios.
albugime sf [At: DN3 / P: -ne-e / Pl: ~ / E: fr albuginee] (Atm) Ţesătură conjunctivă densă, care înveleşte ovarul şi testiculul.
albugo sm [At: DN 3 / E: fr, lat albugo] (Med) 1 Opacifiere inflamatorie a corneei, ca o pată albă. 2 Pată albă formată pe unghie din cauza unor bule de aer situate între celule. albui, ~e a [At: SBIERA, F. S. 6 / Pl: ~ / E: alb + -ui] Albicios. albuiet, ~eată a [At: J AHRESBER. IV, 325 / P: -bu-iet / Pl: -eţi, -e / E: albui + -et cf albastru] (îrg) Albăstrui.
albuleţ, -eaţă [At: l. IONESCU, M. 396 / V: (înv) ~iu sn / Pl: -i, ~e / E: alb + -uleţ] (Reg) 1 a Albicios. 2 sn Aiburn.
album sn [At: NEGRUZZI, S. I, 43 / A: (Trs) al- / Pl: ~e, (rar) -uri / E: lat, ir album] 1 (înv) Caiet în care se scriau versuri, citate sau se schiţau desene. 2 Caiet cu foile dintr-o hârtie specială, în care se păstrează fotografii, mărci poştale etc. 3 (Rar) Listă de nume. 4 Colecţie de fotografii, ilustraţii, schiţe etc. reunite într-un volum, după o temă unitară. 5 Colecţie de melodii (cu temă comună) ale unui muzician, înregistrate pe disc.
6	Muzica unui album (5).
albumeală sf[At: PANŢU, PL.2 / Pl: ~e/z / E: ns cf alb\ (Bot; reg) 1 Floare-de-colţ (Leontopodium alpinum). 2 Flocoşele (Filago arvensis).
3	Firicică (Filago germanica). 4 Steluţă (Stellaria nemorum) albumen sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: fr, lat albumen] Ţesut vegetal din seminţele unor plante, în care se depozitează substanţele nutritive de rezervă şi care serveşte embrionului ca hrană în timpul germinaţiei.
albumln- [At: DN 3 / V: albumino- / E: albumină] Element prim de compunere cu semnificaţia „(referitor la) albumină“.
albumină sf [At: PONI, CH. 386 / PI: ~ne / E: fr albumine] Substanţă organică din grupul proteinelor, solubilă în apă, coagulabilă prin încălzire şi precipitabilă la acţiunea acizilor anorganici, care intră în compoziţia albuşului de ou, a sângelui şi a altor lichide organice.
albuminemle sf [At: DN3 / P: ~mi-e / Pl: ~ii / E: fr albuminemie] 1-3 (Med) (Buletin de) analiză cu (prezenţa albuminei în plasma sangvină). albumino- vz albumin-
albuminold, ~ă [At: DA ms / P: ~no-id / Pl: -lz,i, ~e l E: fr albuminoide] 1 a De felul albuminei (1). 2 snp Proteine insolubile care se găsesc în ţesuturile cartilaginoase.
albuminometru sn [At: DEX2 / PI: -re / E: fr albuminometre] Aparat pentru determinat cantitatea de albumină dintr-un lichid organic.
albuminone sfp [At: DN 3 / E: fr albuminones] (Big) Partea de proteine din serul sangvin care nu se coagulează prin încălzire.
albuminuric, ~ă [At: DN3 / Pl: -Ici, -Ice / E: fr albuminurique] 1 smf Persoană care suferă de albuminurie (3). 2 a Referitor la albuminurie (3).
3	a De albuminurie.
albuminurie sf [At: DA ms / P: -ri-e / Pl: -li / E: fr albuminurie] 1-3 (Med) (Buletin de) analiză cu (prezenţa albuminei în urină).
albumlţă sf [At: DA / Pl: -ţe / E: ns cf alb] (Bot; reg) Floare-de-colţ. (Leontopodium alpinum).
albumoză .v/‘[At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr albumose] Derivat necoagulabil al albuminei.
albumozurle s/[At: DN 3 / P: -ri-e / Pl: ~i/ / E: fr albumosurie] 1-6 (Med) (Buletin de) analiză cu (prezenţa în urină a) peptonei (sau a albumozei).
alburi vi [At: DDRF / Pzi: -resc / E: alboare] 1 A răspândi o lumină albicioasă. 2 A se zări ca ceva alb.
albunre .s/[At MDA ms / Pl: -ri / E: alburi] 1 Răspândire a unei lumini albicioase Si: alburit1 (1). 2 Zărire a ceva alb Si: alburit1 (2). alburit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: alburi] 1-2 Alburire (1-2). alburit2, -ă a [At: JIPESCU, O. 75 / Pl: -Iţi, -e / E: alburi] 1 Care răspândeşte o lumină albicioasă. 2 (D. ceva alb) Care este acoperit cu pulbere sau culoare albă (42).
alburiu, ~\e a [At: ODOBESCU, S. III, 184 / Pl: ~i/ / E: alboare + -iu]
1	Albicios. 2 (D. culori) Deschis. 3 (D. culori) Şters2.
aiburn sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: it alburno, lat albumum] Totalitatea straturilor tinere situate între scoarţa şi inima trunchiului unui copac, prin care trec apa şi sărurile minerale Si: albeţ (2), (reg) albuleţ (2).
albuş sn [At: CANTEMIR, 1.1.1, 100 / Pl: -uri / E: alb + -us] 1 (Atm; îvr) Sclerotică. 2 Substanţă albă-transparentă, vâscoasă, compusă, în cea mai mare parte, din albumină, care înconjoară gălbenuşul oului de păsări, reptile, peşti etc.
albuşau sm [At: ŞEZ. V, 25 / Pl: -ai / E: albuş + -ău\ (Reg; lpl) Specie de peşte nedefinită mai îndeaproape albuşcă af[At: ULIERU, C. 39 / Pl: -şte / E: alb + -uşcă] (Iht; reg) 1-2 Albişoară (1-2). albuşdsm [At: BĂCESCU, P. / Pl: -ti / E: alb + -usel] (Iht; reg) Obleţ. albuşor sm [At: BORZA, D. 202 / Pl: -i / E: alb + -uşor] (Bot; reg) Cuişoară (Alyssum repens). albuţ, -ă [At: SBIERA, P. 298 / Pl: -i, -e / E: alb + -uţ] 1-2 Albişor (1-2). alea sf vz halca
alcade sm [At: DEX2 / V: -alde / Pl: -azi / E: fr alcade] (în Spania) 1 Magistrat municipal. 2 Primar.
alcaic, ~ă a [At: DA ms / P: -ca-ic / Pl:	-ice	/ E: fr alcaique] 1
(îs) Vers - Vers antic format din cinci picioare, cu cezura după al doilea picior. 2 (îs) Strofă - Strofă compusă din două versuri alcaice, unul iambic şi unul coriambic. alcalde sm vz alcade
alcali1- [At: DN3 / E: alcalin] Element prim de compunere cu semnificaţia „alcalin“. alcali2 sn vz alcaliu
alcalic, a [At: DR. V, 556 / Pl: -ici, -ice / E: alcalin + -ic] (înv) Alcalin (1).
alcaliceluloză sf [At: DEX2 / E: fr ale alic ellulose] Derivat alcalin al celulozei folosit la fabricarea mătăsii artificiale prin procedeul viscozei.
alcaliniQtric, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice 1E: fr alcalimetrique] 1-2 Referitor la alcalimetrie (1-2). 3-4 De alcalimetrie (1-2).
alcalimetrle sf [At: LTR / P: -tri-e / E: fr alcalimetrie] 1 Capitol al chimiei care se ocupă cu determinarea concentraţiei bazelor. 2 Procedeu de analiză chimică ce determină concentraţia unei baze.
alcalimetru sn [At: DA ms / Pl: -re / E: fr alcalimetre] Aparat pentru determinarea gradului de concentraţie a alcaliilor.
alcalin, [At: PONI, CH. 196 / Pl: -i, -e / E: fr alcalin] 1 a (D. substanţe chimice) Care are, în soluţie, o reacţie bazică, albăstrind hârtia de turnesol şi neutralizând acizii Si: bazic, (înv) alcalic, (pop) leşios. 2 a (îs) Metal - Element din grupul metalelor monovalente. 3 a (îs) Medicament - Medicament folosit în tratamentul acidităţii gastrice. 4 sm (înv) Substanţă cu proprietăţi alcaline.
alcalinitate sf [At: PARHON, B. 27 / E: fr alcalinite] (Chm) 1 Proprietate a unei substanţe de a albăstri hârtia de turnesol şi de a neutraliza acizii Si: bazicitate. 2 Grad de saturaţie cu alcaline a unei soluţii.
alcaliniza vt f At: DA ms / Pzi: ~z,ez / E: fr alcaliniser] (Chm) A da unei substanţe proprietăţi alcaline.
alcalinizare a/| At: DEX2 / Pl: -zari / E: alcaliniza] (Chm) Proces prin care se dau proprietăţi alcaline unei substanţe Si: alcalinizat1.
47
ALCALINIZAT1
alcalinizat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~ri i E: alcaliniza] (Chm) Alcalinizare. alcalinizat2, a [At: MDA ms / PI: -aţi, -e / E: alcaliniza] (Chm; d. substanţe) Care are proprietăţi alcaline.
alcalino-pământos a I At: DEX2 / PI: ~oase / E: alcalin + pământos (după fr alcalino-terreux)] (îs) Metal - Metal care aparţine grupei a doua1 din sistemul periodic al elementelor.
alcdliu sn [At: DA ms / V: (înv) ale -ali sn / Pl: net / E: fr alcali] 1 (Chm) Bază. 2 Plantă marină din a cărei cenuşă se produce sodă. alcaliza vt [At: DA ms / Pzi: -zez. / E: fr alcaliser] (Chm) A alcaliniza. alcalizare sf[At: MDA ms / Pl: -ri / E: alcaliza] (Chm) Alcalinizare. alcalizat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: alcaliza] (Chm) Alcalinizare. alcalizat2, -ă [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: alcaliza] (Chm) Alcalinizat2.
alcaloid sm [At: LTR / P: -lo-id / Pl: -izi / E: fr alcaloide] Substanţă bazică azotată toxică, folosită în doze mici ca medicament.
alcaloidic, -ă a [At: DN 3 / P: -lo-i- / Pl: -ici, -ice / E: fr alcaloîdique]
1	Referitor la alcaloizi. 2 De alcaloizi.
alcaloză sf [At: DEX2 / Pl:	/ E: fr alcalose] (Med) Mărire anormală
a rezervei alcaline din sânge, cauzată de unele tulburări funcţionale.
alcam sn [At: CORESI, ap. HEM 768 / Pl: -uri / E: mg alkolom ,,prilej“] (îvr) 1 Viclenie. 2 Capcană. 3 Prilej de ceartă. 4 (Fam; lpl) Fiţe. alean1 sn vz arcan1
alean2 sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: fr alcane] 1 (Lpl) Denumire generică pentru hidrocarburile aciclice saturate. 2 Hidrocarbură parafinică. 3 (Spc) Parafină.
alcarazas sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr alcarazas] (Rar) Vas poros de pământ în care se produce răcirea lichidului pe care-1 conţine, datorită evaporării prin pereţi.
alcazar sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr, sp alcazar] Palat fortificat de origine maură, cu multe ornamentaţii, construit în evul mediu în principalele oraşe spaniole.
alcătui1 [At: CORESI, ap. HEM 772 / P: -tu-i/ Pzi: -esc / E: mg alkotni]
1	vt A face. 2 vt A construi. 3 vr A crea. 4 vt A concepe. 5 vt A redacta.
6	vr (înv) A se transforma. 1 vr A se preface. 8 vr A lua fiinţă. 9 vr A se forma. 10 vt A forma împreună. 11 vt A constitui. 12 vr A fi format din... 13 vr A consta din... 14 vt (îvp) A strânge. 15 vt (îvp) A aranja. 16-17 vtr (îvp) A dispune.
alcătui 2 vr [At: PRAV. (1814), 9/ 13 / P: -tu-i I Pzi: ~e.se- / E: mg alkudni] (Reg) A se înţelege.
alcătuială sf [At: SLAVICI, N. I 9 / P: -tu~ia- I Pl: -hli / E: alcătui1 + -eală] 1-8 Alcătuire1 (1-4,9,11,12,17). 9 (Ccr) Ceea ce este format, constituit.
alcătuinţă sf[At: LB / P: -tu-in- / Pl: -ţe / E: alcătui + -inţăJ (înv) 1-8 Alcătuială (1-8).
alcătuire1 [At: PRAV., ap. CADE / P: -tu-i- / Pl: -ri l E: alcătui1]
1	Facere. 2 Construire. 3 Creare. 4 Concepere. 5 Redactare. 6 Transformare. 7 Organizare. 8 întocmire. 9 Prefacere. 10 Apariţie. 11 Constituire. 12 Structură. 13 Strângere. 14 Punere. 15-16 (îvp) Dispoziţie administrativă (sau legislativă). 17 Culegere. 18 Colectare. 19 Compilaţie. 20 (înv) Combinaţie.
alcătuire2 sf [At: PRAV. (1814), 41/13 / P: -tu-i-/Pl: -ri / E: alcătui2] (Reg) înţelegere.
alcătuit1 sn [At: DA ms / P:-tu-it/P\: -uri! E: alcătui1] 1-20 Alcătuire1 (1-20).
alcătuit2 sn [At: DA ms / P: -tu-it / Pl: -uri l E: alcătui2] (Reg) Alcătuire2.
alcătuit,3 -ă a [At: ANTIM, P. 188 / P: -tu-it / Pl: -iţi, -e / E: alcătui1]
1	Făcut2.2 Construit2.3 Creat2.4 Conceput2.5 Redactat2.6 Transformat2.
7	Organizat2. 8 întocmit2. 9 Prefăcut2. 10 Apărut2. 11 Constituit2.
12	Condiţionat. 13 Structurat2.14 Strâns2.15 Pus2.16Cules. 17 Colectat2.
18	Compilat2. 19 Combinat2.
alcătuitor,-oare [At: (a. 1815) URICARIUL, I, 333/29 / V: (îrg) -iu, -oare a / P: -tu-i- / Pl: ~i l E: alcătui1 + -tor\ 1 a Care intră în compoziţia unui lucru Si: constitutiv. 2 smf Persoană care alcătuieşte1 (1-5) ceva. alcătuitoriu, -oare a vz alcătuitor
alcăzi vr [At: VAIDA / Pzi: ~e.se / E: ns cf alcătui] (îrg) A se tocmi. alcăzire sf[At: MDA ms / Pl: -ri / E: alcăzi] (îrg) Tocmire. alcăzX^sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: alcăzi] (îrg) Tocmire. alcăzil2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e] (îrg) Tocmit2. alchznă sf[At: DEX2/P1: -ne l E: fralkene,ger Alkene] Hidrocarbură aciclică nesaturată.
alchidal sm [At: DEX2 / E: ger Alkidal] (Chm) Răşină sintetică poli-esterică, folosită la prepararea unor lacuri şi vopsele.
alchil sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: fr alkyle] (Chm) Radical organic mo-novalent, obţinut dintr-o alchenă şi o hidrocarbură aromatică sau parafinică.
alchilare sf [At: DEX2 / Pl: -lari / E: fr alkylation] (Chm) Introducere a unui alchil în molecula unui compus organic.
alchimic, ~ă a [At: DA /V: (înv) alhi-l Pl: -ici, -ice / E: fr alchimique]
1	Referitor Ia alchimie. 2 Care aparţine alchimiei.
alchimie .v/'[At: MACAROVICI, CH. 3 / P: -mi-e / V: (înv) alhi-/ Pl (rar) -ii / E: iralchemie, lat alchemia] 1 Ştiinţă ocultă din sec. XII-XVIII, fundată pe principiul analogiei, cu limbaj simbolic şi exoteric, ce urmărea descoperirea principiului care să permită transmutarea metalelor în aur şi obţinerea tinereţii veşnice. 2 (Fig) Suită de transformări complexe sau subtile. 3 (Fig) Sublimare a realităţii prin artă.
alchimist, -ă sm | At: CANTEMIR, 1.1.1,60 / V: (înv) alhi~ (P: alhi~) / E: fr alchimiste] Persoană care practica alchimia.
alchină .s/IAt: DEX2 / Pl: -ne / E: ger Alkine] (Chm) Hidrocarbură aciclică nesaturată, cu o triplă legătură.
alcion sm [At: DICŢ. / P: -ci-on S Pl: -i / E: fr, lat alcyon] 1 Specie de pescăruş albastru Si: (pop) ielcovan. 2 (Liv) Pasăre marină legendară.
alciui vt [At: DA ms / P: -ciu-i / Pzi: ~e.se / E: nct| (îrg) A disciplina (uneori cu bătaia). alcohol sm vz alcool alcoholic, ~ă smf, a vz alcoolic alcoholism sn vz alcoolism aleoholiza v vz alcooliza
alcool [At: PONI, CH. 11 / V: (înv) -coholIP: -co-ol / Pl: -i sm, -uri sn / E: fr alcool] 1 sm Derivat obţinut prin înlocuirea unui atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi cu un oxidril. 2 sn (Şîs ~ etilic) Lichid incolor, inflamabil, cu miros şi gust specific, obţinut prin fermentarea zaharurilor din cereale, fructe etc. sau pe cale sintetică şi folosit la prepararea băuturilor spirtoase, ca dezinfectant, combustibil, dizolvant etc. Si: etanol, (pop) spirt. 3 sn (îs) ~ denaturat Alcool (2) brut sau rafinat căruia i s-au adăugat denaturanţi pentru a-1 face impropriu consumului alimentar, folosit în industrie sau drept combustibil. 4 sn (îs) ~ rafinat Alcool (2) brut din care au fost îndepărtate impurităţile prin rectificare.
5	sn (îs) ~ sanitar Alcool (2) colorat cu albastru de metilen şi denaturat cu salicilat de metil, întrebuinţat ca dezinfectant extern. 6 sn (îs) ~ solidificat Polimer al acetaldehidei, insolubil în apă, greu solubil în alcool şi eter, întrebuinţat drept combustibil solid. 7 sn (Pex) Băutură alcoolică.
alcoolat sm [At: DA / Pl: -aţi / E: fr alcoolate] 1 (Chm) Derivat al alcoolului (1), obţinut prin înlocuirea hidrogenului din grupa hidroxil cu un metal Si: aloxid. 2 (Far) Medicament lichid obţinut prin distilarea alcoolului (2) peste substanţe aromatice.
alcoolemie .v/ [At: DEX2 / P: -co-o-le-mi-e / Pl: -ii / E: ir alcoolemie] (Med) 1-3 (Buletin de) analiză cu prezenţa temporară a alcoolului (2) în sânge. 4 Procent de alcool (2) în sânge.
alcoolic, -ă [At: BACOVI A, 0.49 / P: -co-o- / Pl: -ici, -ice / V: (rar) -coho-l E: fr alcoolique] 1 a Care conţine alcool (2). 2-3 smf, a (Persoană) care consumă abuziv băuturi alcoolice Si: beţiv.
alcoolism sn [At: CAR AGI ALE, ap. CADE / P: -co~o- / V: (rar) -coho-1E: fr alcoolisme] ! Abuz permanent de băuturi alcoolice. 2 Stare
48
ALEATORIC
patologică determinată de consumul excesiv de alcool. 3 Intoxicaţie alcoolică cronică Si: etilism. alcooliza [At: DA / V: (rar) -coho-l P: -eo-o-l Pzi: -zez / E: fr alcooliser]
1	vr (Rar) A consuma permanent şi excesiv băuturi alcoolice. 2 vr (Rar) A deveni alcoolic (2). 3 vt A mări concentraţia de alcool dintr-o soluţie.
alcoolizabil, -ă a [At: DN 3 / P: -co~o- /Pl:	-e / E: fr alcoolisable]
Care se poate transforma în alcool.
alcoolizare .sf [At: DA / V: (rar) -coho- / P: -co-o- / Pl: ~zăn / E: alcooliza] 1 (Rar) Consumare permanentă şi excesivă de băuturi alcoolice. 2 Mărirea concentraţiei de alcool (2) dintr-o soluţie. 3 Folosirea alcoolului etilic în scop terapeutic prin injecţii.
alcoolizat, ~ă a [At: BACOV1A, O. 61 / P: -co-o- / Pl: -aţi, -e / E: alcooliza, cf fr alcoolise] 1 (D. lichide) în care s-a introdus alcool (2).
2	(D. oameni; gmţ) Care consumă băuturi alcoolice peste măsură. alcoolomame a/'[At: DN3 / P: -co-o- / E: fr alcoolomanie] Primul stadiu
al alcoolismului cronic.
alcoolometrie sf [At: DA / P: -co-o- / E: fr alcoo(lo)metrie] Totalitatea procedeelor folosite pentru determinarea concentraţiei unei soluţii alcoolice.
alcoolmetru sn [At: I. IONESCU, P. 150 / P: -co-o- / Pl: -re / V: -com-, -lom-1 E: alcool + metru (după fr alco(lo)metre)] Instrument pentru măsurarea concentraţiei de alcool a unei soluţii. alcoolometru sn vz alcoolmetru
alcoolscop sn [At: DEX2 / P: -co-o- / Pl: -coape / E: alcool (după bronhoscop,stetoscop etc.)| Instrument pentru determinarea alcoolemiei. alcoometru sn vz alcoolmetru
alcov sn [At: CONACHI, P. 195 / V: (iuz) -ă sf/ PI: -uri, (înv) -oave / E: fr alcove] 1 Loc mai ridicat decât podeaua unde se aşază patul. 2 Firidă într-o cameră de dormit unde se aşază patul. 3 (Pex) Dormitor (al unei femei). 4 (Pex) Pat. alcovă sf vz alcov
alcoxid sm | At: DEX2 / PI: -izi / E: fr alcoxid] (Chm) Alcoolat. ale şut sn | At: ENC. AGR. / V: alş-I E: net] Varietate de porumb timpuriu, cultivat mai mult în Moldova şi Muntenia de nord-est Si: cicantin(ă), morcovei, (rar) pignoletto.
aldan sm | At: HEM 774 / V: h-, hăl-, hlandan / Pl: -i / E: net] (Reg) Cânepă de toamnă care produce sămânţă (Cannabis sativa).
aldaş sm [At: LB / E: mg âldâs] (Trs; mgm) 1 Har. 2 Dar. 3 Binecuvântare. alclată av vz altădată
aldămaş sn | At: ANON. CAR. / V: adalm-, adălm- / Pl: -uri / E: mg âldomâs] 1-2 Băutură (şi gustare) oferită de cineva după încheierea unei tranzacţii. 3 (Pop, îe) Bun -Se spune celui care şi-a cumpărat ceva nou (mai ales haine), care a încheiat cu succes o afacere etc. 3 (Trs) Bani care se oferă cuiva petru un serviciu oarecare drept cinste. 4 (Trs) Bacşiş. aldălmaşeriu sm vz aldămăşar
aldămăşar sm [ At: (a. 1596) CUV. D. BĂTR. 1,67 / V: (îrg) -maşeriu sm / Pl: -i / E: aldămaş + -ar\ (înv) Participant la aldămaş (1), după ce a fost martor la tranzacţia încheiată.
alde anh | At: DOSOFTEI, ap, HEM 788 / V: ande / Pl: (îvr) aide / E: al+ de4] (Pfm; exprimă ideea de plural; urmat de indicarea persoanei) 1 Cei din familia... 2 Cei din anturajul lui... 3 Oameni ca... 4 A(l) lui... 5 (Urmat de un substantiv la singular) Exprimă (o oarecare) reverenţă. 6 (Dep) Specimene ca... 7-8 (Pex) (Lucruri sau) întâmplări de felul...
aldebaran sm [At: CADE / E: fr aldebaran] (Ast) Stea de mărimea întâi, din constelaţia Taurului Si: porcar, luceafăr porcesc, deşteptător.
aldehidă sf [At: MACAROVICI, CH. 511 / Pl: -de / E: fr aldehyde] (Chm) 1 Substanţă rezultată ca prim produs de oxidaţie a unui alcool primar, care se găseşte în esenţa de muşeţel, de scorţişoară etc. şi care are o largă întrebuinţare în industria farmaceutică, la prepararea parfu-murilor sintetice, Ia fabricarea coloranţilor etc. 2 (îs) - formică Formol.
3	(îs) Meta— Alcool solidificat care se găseşte în comerţ sub formă de cuburi presate şi care se întrebuinţează la ardere. 4 (îs) ~ benzoică Aldehidă
care dă esenţa artificială de migdale amare. 5 (îs) ~ cinamică Aldehidă care dă esenţa artificială de scorţişoară.
aldimine sfp [At: DN-1 / E: fr aldimines] (Chm) Substanţe care derivă din aldehide prin înlocuirea grupării aldehidice şi care, prin reducere, dau amine primare.
aldin, -ă [At: DA / Pl: ~e / E: it aldino] 1-2 sf, a (îs Literă -ă sau caracter -) (Caracter tipografic sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor obişnuite Si: gras. 3 sn Text cules cu litere sau cu caractere aldine (2).
aldoi vt [At: I. CR. VII, 154 / P: -do-i / Pzi: ~e.sr / E: mg âldani] (Reg)
1	A potrivi. 2 A îndoi puţin.
aldoire sf [At: MDA ms / P: -do-i- / Pl: -ri / E: aldoi] (Reg) 1 Potrivire Si: aldoit1 (1). 2 îndoire uşoară Si: aldoit1 (2).
aldoit1 sn [At: MDA ms / P: -do-it l Pl: -uri / E: aldoi] (Reg) 1-2 Aldoire (1-2).
aldoit2, -ă a [At: MDA ms / P: -do-it l Pl: -iţi, -e / E: aldoi] (Reg) 1 Care este potrivit din cuţitoit. 2 îndoit puţin.
aldoi sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: fr aldoi] (Chm) Aldehidă-alcool obţinută prin polimerizarea unei aldehide.
aldosteron sm [At: DEX2 / Pl: -UE: fr aldosterone] Hormon cu structură steroidă, asemănătoare corticosteronului, extras din glanda suprarenală.
aldovăni vr [At: PALIA (1581), ap. DHLR 538 / Pzi: -nesc / E: mg aldozni, srb aldooanje] (îrg) A se sacrifica. aldovănire .s/[At: MDA ms / Pl: -ri / E: aldovăni] (îrg) Sacrificare. aldovănit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: aldovăni] (îrg) Aldovănire. aldovămt2, -ă a [At: MDA ms / Pl : -iţi, -e / E: aldovăni] (îrg) Care se sacrifică.
aldoză sf [At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr aldose] (Chm) Monozaharidă având în moleculă gruparea carbonil caracteristică aldehidelor.
aldui vt [At: POMPILIU, B. 1004 / P: -du-\- / Pzi: ~e.sr / E: mg aldani] (Trs) A binecuvânta.
alduială .s/[At: (a. 1683) ap. GCR I, 270/32 / P: -du-ia- / Pl: -ieli / E: aldui + -eală] (Trs) Binecuvântare. alduire .v/‘[At: DA / P: -du-i- / Pl: -ri / E: aldui] (Trs) Binecuvântare. aldu\tlsn [At: DA / P: -du-it / Pl: -uri / E: aldui] (Trs) Binecuvântare. alduit2, -ă a [At: ANON. CAR. / P: -du-it l PI: -iţi, -e l E: aldui] (Trs) Binecuvântat2, aIdur sm vz handur
aldural sn [At: DN3 / E: «/(uminiu) + dural(uminiu)] (Thn) Bimetal format din plăci sau benzi de duraluminiu, rezistent la coroziune. ale i vz alelei aleam i vz alem
alean [At: COD. VOR. 100/14 / Pl: (6-13) -uri / E: mg ellen] 1 pp (Trs; înv) împotriva. 2 pp (Trs; înv; îlpp) în - sau într—împotriva. 3 pp (îal) Către. 4 pp (Trs; înv; îlpp) - spre Contra. 5 av (Trs; înv; îlav) în — sau într— împotrivă. 6 sn (Trs) Necaz. 7 sn (Trs) Duşmănie. 8 sn (Trs; îe) A avea - pe cineva A duşmăni pe cineva. 9 sn (Pop) Durere sufletească (din cauza unei dorinţe neîmplinite) Si: dor. 10 sn (Pop) Sentiment de duioşie. 11 sn (Pop) Melancolie. 12-13 sn (Reg; ccr) Umflătură (sau erupţie) pe corp, provenită de la o boală venerică.
aleaneş sm [At: PALIA (1582), ap. CCR. 73 / Pl: -/ / V: -niş / E: mg ellenes] (înv) Duşman. aleaniş sm vz aleaneş
aleargă-cale sms [At: PSALT. SCH. 55/1 / E: aleargă + cale cf sp pasacalle, ger Gassenhauer] (înv; nob) Figură mitologică din vechile poveşti. aleatiu sn vz aletiu aleator, -oare a vz aleatoriu
aleatorie, -ă a [At: DEX2 / P: -le-a- / Pl: -ici, -ice / E: aleator\iu \ + -zc] 1 (Liv; d. fenomene) Care se produce întâmplător Si: stocastic. 2 (Muz) Care se bazează pe improvizaţie. 3 (Muz) Care lasă execuţia la inspiraţia interpretului.
49
ALEATORISM
aleatorism sn [At: DN3 / P: ~le-a~ / E: fr aleatorisme] 1 Procedeu de creaţie care urmăreşte, prin caracterul întâmplător al configuraţiei finale a structurii, stimularea interesului şi a imaginaţiei spectatorului. 2 (Muz) Curent în cadrul căruia aceeaşi compoziţie se poate prezenta sub aspecte variate, datorită libertăţii ce se acordă interpretului.
aleatoriu, -ie a [At: HAMANGIU, C. C. 410 / P: a-le-a-f V: aleator,
-oare / Pl: -ii / E: lat aleatorius, -0, -w/w] (Jur) întâmplător. alebardă sfvz halebardă ale bard ier sm vz halebardier alechiu sn vz aletiu
alee sf [At: NEGRUZZI, S. 1.45 / P: -le-e l Pl: -lei / E: fr allee] 1 Drum (într-un loc închis) mărginit de arbori de amândouă părţile. 2 Stradă plantată cu arbori într-un cartier rezervat pentru locuinţe. 3 Stradă lungă care are, pe amândouă părţile, acelaşi fel de construcţii. alefta v vz aiepta
alega' [At: ISPIRESCU, L. 25 / Pzi: aleg / E: ml aUigare] (îvp) 1-2 vir A (se) ţine de cineva. 3 vi A insista pe lângă cineva. 4 vr A cuprinde.
alegă2 vt [At: DA / Pzi: -eghez / E: fr alleguer] (Jur) A invoca, în sprijin, un fapt, o afirmaţie, o împrejurare spre a se justifica.
alegare1 sf [Ai: DA / Pl: -gări / E: alega1] (îvp) 1 Ţinere de cineva Si: alegat7 (1). 2 Stăruire pe lângă cineva Si: alegat1 (2). 3 Cuprindere.
alegare2 sf[At: MDA ms / Pl: -gări / E: alega1] (Jur) Invocare,în sprijin, a unui fapt, a unei afirmaţii, a unei împrejurări, spre a justifica ceva Si: alegat2.
alegat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: alega1] (îvp) 1 Ţinere după cineva
2	Stăruire pe lângă cineva. 3 Cuprindere. alegat2 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: alega2] Alegare2. alegai3, -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: alega1] 1 Care se ţine de cineva. 2 Care stăruie pe lângă cineva. 3 Cuprins2. alegat4, -ă a [At: MDA ms/ Pl: -aţi, -e / E: alega2] (Jur; d. o teorie,
0	opinie etc.) Invocat în sprijinul unei idei, al unei afirmaţii etc. alegaţie .v/ [At: ODOBESCU, S. II, 279 / P: -ţi-e / Pl: -ii / V: -iune
(pl: -ni) / E: fr allegation] 1 (Jur) Invocare a unei teorii, a unei păreri în sprijinul unei afirmaţii sau pentru a justifica ceva. 2 Afirmaţie. 3 Motiv.
4	Scuză. alegaţiune sfvz alegaţie
alegădi vtr [At: VAIDA / Pzi: -dese / E: alegădui] (Trs; mgm) 1-2 A (se) mulţumi. 3-4 A (se) îndestula.
alegădire sf[At: MDA ms / Pl: -ri / E: alegădi'] (Trs; mgm) 1 Mulţumire.
2	îndestulare.
alegădit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: alegădi] (Trs; mgm) 1 Mulţumire. 2 îndestulare.
alegădit2, -ă [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: alegădi] (Trs; mgm) 1 Mulţumit2. 2 îndestulat2.
alegădui v [At: MARIAN, NU. 757 / P: -du-i / Pzi: -esc / E: mg elegedni] (Trs; mgm) 1-2 vîr A (se) mulţumi. 3-4 A (se) îndestula. alegăduire [At: MDA ms / P: -du-i- / PI: -ri / E: alegădui] (Trs; mgm)
1	Mulţumire. 2 îndestulare.
alegăduit1 sn [At: MDA ms / Pl: —uri / E: alegădui] (Trs; mgm) 1 Mulţumire. 2 îndestulare. alegăduit2, -ă a [At: MDA ms / Pl: ~ir/, -e / E: alegădui] 1 Mulţumit2.
2	îndestula.
alegător, -oare [At: (a. 1755) URICARIUL XIV, 115/11 / Pl: -i, -oare I E: alege + ~(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care alege. 3 a (Jur; înv; îs) Boieri -i Boieri care stabileau (având acest drept) delimitarea oficială a moşiilor.
4-5 smf, a (Reg) (Persoană) cu gust delicat la mâncare şi pretenţios. 6-7 smf, a (Persoană) care are dreptul de a vota Ia alegeri Si: elector, votant. 8-9 smf, a (Persoană) care votează.
alegătoresc, -ească a [At: JIPESCU, ap. CADE / Pl: -eşti / E: alegător + -esc] (înv) Electoral.
alegătură .v/'[At: HEM / Pl: -uri / E: alege + -(ă)tură] (înv) 1 (Prt) Alegere proastă. 2 Alesătură (2).
alegand av [At: PSALT. HUR. 497/15 / E: alege] (înv) 1 (Urmat adesea de dacă,fără, de) Afară numai dacă (nu). 2 Numai (în mod excepţional).
3	Mai ales.
alege [At: COD. VOR. 3/12 / Pzi: aleg I Ps: alesei, (îvp) ales(u) / Pt: ales / E: ml allegere ( = eligere)] (Construit adesea cu pp din, dintre, de la, în, între, de) 1 vr A separa ceva sau pe cineva dintre alte lucruri sau fiinţe. 2 vt A despărţi ceva în două sau în mai multe părţi. 3 vt (îe) A -cărare A despărţi părul în două părţi cu pieptenele. 4 vt (Jur; înv; d. moşii) A hotărnici. 5 vr (D. fiinţe) A se desprinde dintr-o mulţime. 6 vr (Pop; îe) Alege-teî Dă-te în lături! 7-8 vtr (D. fiinţe) A (se) împărţi, formând mai multe grupe. 9 vr (D. animale) A se răzleţi. 10 vr (D. materii solide) A ieşi Ia suprafaţa unui lichid (în urma unui proces chimic sau fizic). 11-12 vtr (Pop) A (se) deosebi dintre alţii Si: a (se) distinge. 13 vr (Pop) A discerne. 14 vr (Pop) A înţelege. 15 vr (Pop; îe) A-i - cuiva ceva (din vorbe, din răspuns etc.) A înţelege clar ce spune cineva. 16 vt (îae) A sesiza intenţiile cuiva. 17 vru (înv; îe) A i se - cuiva ceva A înţelege ceva. 18 vi (înv; îe) A — de ceva A face deosebire între diferite lucruri. 19-20 vi (îae) A vorbi (sau a scrie) deosebit despre ceva. 21 vt (D. ţesături) A ţese în (sau cu) flori ori desene (în diferite culori). 22 vt (D: boabele plantelor leguminoase, seminţe etc.) A curăţa prin selecţie. 23 vt A căuta.
24	vr (îe) A - pe (sau de pe) sprânceană A selecta ce este mai bun, mai valoros dintr-un anumit punct de vedere. 25 vr (îe) A ales până a cules Se spune despre persoanele pretenţioase, care se decid greu (în alegerea unui lucru), iar în final optează pentru o soluţie proastă. 26 vr A găsi. 27 vr (Şîlv, înv, a - mai vârtos sau, pop, a - mai bine) A prefera ceva sau pe cineva. 28 vr (Şal) A părtini. 29 vr A-şi fixa preferinţele asupra unui fapt sau asupra unei persoane. 30 vt (Spc) A desemna pe cineva prin vot Si: a vota. 31 vrp (îfm) A-şi depune candidatura pentru a fi desemnat prin vot pentru o funcţie (primar, deputat etc.). 32 vr (Jur; înv) A decide. 33 vr (Pop; îe) Urma alege! în final se decid lucrurile. 34 vr (îae) La final se va hotărî cine a avut dreptate. 35 vr (Pop; îe) Clopotul - Averea unei persoane se va cunoaşte după moartea acesteia. 36 vr (înv; îe) A - într-un sfat A decide unanim. 37 vt (înv; îe) A - cu sfatul sau a-şi - sfat să... A decide în urma unei consfătuiri. 38 vr (înv; îe) A se — pricina asupra cuiva A face pe cineva responsabil, vinovat de ceva. 39 vr A se hotărî. 40 vr A se dezvălui. 41 vr A se termina într-un fel sau în altul. 42 vru A se — să... A fi hotărât de soartă să... Si: a fi menit să..., (pop) a fi ursit să... 43 vru (îvp; îe) A i se - cuiva (din două una sau într-un fel sau altul sau la un fel) A se sfârşi într-un fel sau altul. 44 vru (îae) A se decide ceva pentru cineva. 45 vrim (îe) Aleagă-se! Fie ce-o fi! 46-47 vrim (îe) A (nu) i se - cuiva de ceva A (nu) )mai avea dispoziţia (vremea) să... 48 vr (îvp; îe) A se — cineva ceva A deveni. 49 vr (îe; de obicei în construcţii interogative sau exclamative) A se - de (sau din) ceva sau cineva A ajunge într-o anumită situaţie (rea). 50 vr (îe) A nu se - nimic de ceva sau cineva A nu rezulta nimic. 51 vr (îe) A se - praf şi pulbere (scrum, cenuşă) sau a se - praful de cineva (sau de ceva) A se distruge complet. 52 vr (îe) A se — cu ceva (din...) A rămâne cu ceva de pe urma unei acţiuni, a unei împrejurări etc. 53 vr (îae) A profita de o ocazie.
alegere ş/[At: VARLAAM, C. 306 / Pl: -ri / E: alege] 1 (D. substanţe, materii etc.) Separare. 2 Despărţire a părţilor unui lucru. 3 Selecţie.
4	Preferinţă. 5 Decizie. 6 Sesizare a deosebirii dintre lucruri. 7 (Pop) Distingere a cuiva sau a ceva dintr-o mulţime. 8 (Fig) înţelegere clară a spuselor cuiva. 9 Căutare. 10 (înv) Hotărnicire a unei moşii. 11 (Pop) Răzleţire a animalelor. 12 (D. materii solide) Ieşire la suprafaţă în urma unui proces chimic sau fizic. 13 Ţesere cu ornamente (colorate). 14 Curăţare prin selecţie a boabelor plantelor leguminoase. 15 (Jur; înv) Sentinţă. 16 (îlav) Fără - La întâmplare. 17 (îlav) La - După voia, placul cuiva. 18 Desemnare, prin vot, a unui delegat, a unui laureat etc. 19 (Lpl) Procedură constituţională prin care cetăţenii îşi exercită dreptul de vot pentru a-şi desemna reprezentanţii la nivelul administraţiei locale sau naţionale.
alegoric, -ă [At: CAMIL PETRESCU, V. 68 / Pl: -ici, -ice / E: fr allegorique, latallegoricus] 1 a Caracteristic alegoriei. 2 a Care reprezintă
o	alegorie. 3 a Exprimat prin pilde. 4 a (îs) Car - Vehicul amenajat cu
50
ALERGĂRIŞTE
o	platformă, pe care se reprezintă o scenă simbolică şi cu care se defilează în anumite zile de sărbătoare. 5 av în mod alegoric.
alegorie sf [At. MINEIUL (1776), 5 pr. / V: (înv) alig~ / Pl: ~i/ / E: fr allegorie, lat allegoria] 1 Procedeu artistic constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete. 2 Operă literară sau plastică folosind alegoria (1) (fabulă, parabolă etc.). 3 (Muz) compoziţie care dă impresia că urmăreşte desfăşurarea unei povestiri imaginare.
alegorism sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr allegorisme] 1 Exprimare prin alegorii (1). 2 Abuz de alegorii (1).
alegorist, ~ă smf [At: DN3 / PI: -işti, -e / E: fr allegoriste] 1 Persoană care explică alegoriile (1) unor texte, ale unor autori etc. 2 Autor de alegorii (2).
alegoriza vt [At: DEX2 / / Pzi: -zez / E: fr allegoriser] 1 A reprezenta ceva prin alegorii (1). 2 A da un sens alegoric (unei opere).
alegorizant, -ă a [At: DEX2 / Pl: -nţi, -e / E: alegoriza + -ant] 1-2 Care alegorizează (1-2).
alegorizare .s/[At: DEX2 / Pl: -zari / E: alegoriza] 1 Reprezentare prin alegorii (1). 2 Atribuire de sens alegoric (unei opere).
alegorizat, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: alegoriza] 1 (D. un text) Cu alegorii (1). 2 (D. o idee, noţiune etc.) Reprezentat prin alegorii (1).
alegreţe .y/'[At: DEX2 / PI: -if E: fr allegresse] (Liv) Vioiciune (a tonului, a exprimării).
alegru, ~ă [At: PANN, E. II, 13/7 / E: fr allegre] 1 a (înv) Vioi. 2-4 sfn (Muz) Allegro (2-4).
aleguş sn [At: COMAN, GL. / Pl: -uri / E: alege + -wş] Separare a vitelor mici de celelalte. aleguţ i [At: MARIAN, INS. / E: alege + -uţ] (Buc) în lături! aleguţa vi [At: DA / Pzi: -ţez. / E: aleguţ] (Reg) A lua viţelul de Ia vacă, pentru a o putea mulge.
aleguţare .v/'[At: MDA ms / Pl: -ţari / E: aleguţa] (Reg) Luarea viţelului de la vacă, pentru a o putea mulge. aleguţat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: aleguţa] (Reg) Aleguţare. aleguţat2, ~ă a [At: MDA ms / PI: -aţi, -e / E: aleguţa] (Reg; d. viţel) Care este luat de la vacă pentru a o putea mulge.
alei i [At: CREANGĂ, P. 88 / V: alele, alelei, dale, dalelei, dalelele / A: dali şi alele şi, pentru rimă, pentru rimă aleleu / E: ns cf bg o. ic. tc] (îppl) Exclamaţie folosită ca introducere la invocaţii, al cărei conţinut emoţional variază după felul sentimentului din care se naşte invocaţia (cu excepţia notei dureroase). alejveriş sn vz alişveriş
alelă sf [At DEX2 / Pl: -le / E: fr allele] (Gen) Genă de un anumit tip de pe acelaşi cromozom. alele i vz alei alelei i vz alei alelele i vz alei
alelism sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr allelisme] (Gen) Fenomen prin care două sau mai multe gene afectează acelaşi caracter.
alelomorf, ~ă a [At: DN3 / PI: -i, -e / E: fr allelomorphe] (D. un caracter ereditar) Care se opune altui caracter.
alelomorfism sn [At: DN3 / PI: -e / E: fr allelomorphisme] (Gen) Totalitatea relaţiilor dintre alelele aceluiaşi caracter.
alelopatie .v/‘[At: DN3 / Pl: -ii / E: fr allelopathie] (Big) Influenţă reciproca a plantelor prin intermediul colinelor2.
aleluia [At: CORESI, PS. 400 /V: ali~/ E: ngr c&lAobia] 1 i (în cântări bisericeşti, mai ales în psalmi) Exclamaţie care, în limba ebraică, înseamnă „Lăudaţi pre Domnul44. 2 sm (îe) A-i cânta cuiva - A-i face prohodul cuiva. 3~sm (Pex; îae) A înmormânta pe cineva. 4 i (Fam) S-a sfârşit!
alem [At: LET. 111, 2X6/4 / V: aleam, a/am / E: tc alem] 1-2 sn (înv) Semiluna sau steaua din vârful minaretului unei moschei. 3 sm (înv) Stindard cu semiluna în vârf, pe care îl primeau domnii români de la sultan, împreună cu celelalte însemne ale suzeranităţii. 4 i (îe) Nu e de — Nu e de nici o pricopseală. 5 / (îe) Alam de el! Ferice de el!
alemani smp [At: DEX2 /V: allam~ / E: ger Alemanne, fr Alamans] Numele unor triburi germanice care au trăit (prin sec. III-VI) în regiunea Rinului.
alemi vtr [At: HEM / Pzi: -mese l E: pbl ad + lama „gaură sub pământ44] (îvp; csnp) 1 A străbate în lama (culcuşul şoimului). 2 A vâna. 3 A stârni un pui de şoim. 4 A prepara. 5 A îngriji.
alenă sf [At: DN3 / Pl: -ne / E: fr allene] (Chm) Hidrocarbură cu dublă legătură în moleculă.
alene a, av [At: ODOBESCU, ap. HEM 822 / E: a2 + lene] 1-2 (Care este) lipsit de vioiciune, trădând lenea.
alenşig sn [At: ANON. CAR. / V: -şug / Pl: -uri / E: mg ellenseg]
1	(înv) Duşmănie. 2 (Ccr) Duşman. alenşug sn vz alenşig
alenzui v [At: ANON. CAR. / P: -zu-i / Pzi: -esc / E: mg elleneznii] (îrg) A dezaproba.
alenzuire .y/’[At: MDA ms / P: -zu-i-/ PI: ~ri (E: alenzui] (îrg) Dezaprobare.
alenzuit1 sn [At: MDA ms / P: -zu-it Pl: -iţi, -e E: alenzui] (îrg) Dezaprobare.
alenzuit2, -ă a [At: MDA ms / P: -zu-it / Pl: ~iţi, -e / E: alenzui] Care este dezaprobat2. ale o i vz aoleo aler i vz lerui
alercina v [At: DOSOFTEI, V. S. 196 / E: ns cf alerga] (înv; csnp) vi A alerga.
alerg sn [At: COŞBUC, AE. 90 / E: alerga] Alergare (1). alerga [At: PRAV. MOLD. 100 / 1 / Pzi: alerg / E: ml *allargare (< largus)] 1 vt A alunga. 2 vt A urmări. 3-4 vtr A (se) fugări. 5 vr A se hârjoni. 6 vt (Construit cu complementul „ochii44) A privi în depărtare.
7	vt (Construit cu complementul „ochii44) A parcurge rapid cu privirea.
8	vt (Pop; îe) A-şi - gura A vorbi repede. 9 vt (îae) A pălăvrăgi. 10-11 vt A goni caii (în cadrul unei curse). 12 vt (Pfm; îe) A-şi - calul înaintea cuiva A-şi permite multe libertăţi faţă de cineva Si: a-şi face mendrele.
13	vrim (D. anumite competiţii sportive în care concurenţii se întrec alergând) A se desfăşura. 14 vr (Pop; c. i. locul în care se face mişcarea) A cutreiera. 15 vi A merge (foarte) repede Si: a goni, a fugi. 16 vi A fugi după cineva sau ceva pentru a-1 ajunge. 17 vi A se grăbi într-o direcţie sau către un scop. 18 vi A se îndrepta spre... 19 vi (Fig) A năzui spre...
20	(îe) A - după treburi A umbla din loc în loc pentru rezolvarea unor interese practice. 21 vi A umbla de colo până colo, fără o ţintă precisă. 22 vi (Fig) A se răspândi cu rapiditate Si: a se întinde. 23 vi (Şîe a - pe la toţi sfinţii pentru cineva) A recurge la cineva ca la o sursă de ajutor, de asistenţă. 24 vi (Jur; înv) A apela. 25 vi (Spt) A participa la probele de alergări.
alergaci sm [At: COSTINESCU / PI: - / E: alerga + -aci] 1 (înv) Alergător (1). 2 Servitor călare. alergare sf [At: ZILOT, CRON., ap. HEM. 834 / Pl: -gari / E: alerga]
1	Fugă. 2 Urmărire. 3 Alungare. 4 Peregrinare. 5 Alergătură (6). 6 (înv; fig) Osteneală. 7 (Jur; înv) Apelare. 8 (Mpl) Probă atletică de fugă pe anumite distanţe. 9 Cursă de cai. 10 (îs) Loc de - Hipodrom.
alergat1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 3 / 2 / Pl: -uri, (înv) -e / E: alerga] 1-4 Alergare (1-4). 5 Alergătură (6). 6 (îlav) Cu -ul, pe -e, în(tr-) în fugă. 7 (îal) Curând. alergat2, ~ă a [At: COŞBUC, F. 123 / Pl: -aţi, -e l E: alerga] 1 Fugărit.
2	Alungat. 3-4 (D. cai) Gonit (în cadrul unei curse). 5 Care umblă pentru rezolvarea unor interese practice. 6 Care este mânat de colo până colo,
rf&ră o ţintă precisă. 7 (Pop; d. locul unde se face mişcarea) Cutreierat.
alergăreţ, ~eaţă a [At: DA / Pl: -i, -e / E: alerga + (â)reţ] 1 Căruia îi place să alerge în diverse locuri pentru a se face util. 2 Care umblă mult.
3	(Prt) Care îşi pierde vremea colindând fără un scop precis. alergărişte şf [At: CADE / Pl: -ti / E: alergare + -iste] (înv) 1 Alergare.
2	Hipodrom.
51
ALERGĂTOR
alergător, -oare a [At: OMILIAR (1640), ap. HEM 837 / V: (15) lergătoare sf/ PI: ~i, -oare l E: alerga + -(ă)tor] 1-2 smf a (Persoană) care aleargă (15) Si: (Trs; înv) alergau. 3-4 sf\ a (Şîspiatră -oare) Piatră de moară care se află deasupra şi prin învârtirea căreia se macină grăunţele Cf pârpăriţa. 5 şf(Pex) Sistem de măcinat compus din două pietre (una fixă şi alta mobilă). 6-7 sfp, a (Şîs păsări -oare) Ordin de păsări din familia struthionidelor, de proporţii uriaşe, care aleargă foarte repede şi care trăiesc în ţările calde. 8 smf Atlet care concurează la probe de alergări. 9 smf (Rar) Curier (însărcinat cu transmiterea unui mesaj). 10 sm Cal de curse.
11	.vw/(01t; mpl) Rude ale mirilor, care ajută la gătit şi care servesc la masă Si: (reg) pocănzi. 12 smf Participant la un joc cu mingea nedefinit mai de aproape. 13 sm (îvr; csnp; îs) — de noapte Bărbat afemeiat. 14 sf Alergare (1). 15 sf Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a se face urzeala la răboaiele de ţesut ţărăneşti. 16 sf(\nv) Parc vast, împrejmuit, în care erau ţinute anumite animale şi în care se organizau vânători. alergătură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 59/2 / PI: -ri/ E: alerga + -(ă)tura)
1	Alergare (1). 2-3 (înv; îs) - de cai (Alergare sau) cursă de cai. 4 (îs)
-	de cal Unitate aproximativă de distanţă egală cu distanţa pe care o poate parcurge un cal tară să se oprească. 5 (Prt) Alergare zadarnică, tară izbândă.
6	Muncă intensă, cu deplasare continuă, pentru aranjarea treburilor unei gospodării Si: alergare (5), alergat (5), du-te-vino. 1 (Fig; îs) Cal de ~ Persoană folosită fără nici o cruţare, Ia orice nevoie. 8 (înv; îs) — de mucenicie sau -ra nevoinţei Muncă multă (cu folos mic). 9 (Reg) Agonisire.
alergau sm, a [At: LB / Pl: -găi / E: alerg + -au) 1-2 (Trs; înv) Alergător (1-2).
alergen,~ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr allergene] 1-2 (Substanţă de natură proteică) care provoacă o alergie. alergic, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice l E: fr allergique] 1 a De alergie.
2	a Specific alergiei. 3 a Referitor la alergie. 4 .vm/'Persoană care manifestă
o	alergie.
alergidă .ş/[At: DN3 / Pl: -de / E: fr allergide] (Med) Afecţiune de natură alergică.
alergie sf [At: DEX2 / Pl: ~iz / E: fr allergie] (Med) Mod specific de a reacţiona al organismului sub acţiunea unor microbi sau a unor substanţe străine introduse pe căi variate (digestivă, respiratorie, injecţii etc.).
alergografie sf[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: allergographie] (Med) Studiul alergii lor.
alergolog, ~ă smf [At: DEX2 / Pl: ~ogi, -oge / E: drr alergologie] Specialist în alergologie.
alergologie, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice l E: fr allergologique] 1 Referitor la alergologie. 2 De alergologie.
alergologie .v/ [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr allergologie] Parte a medicinei care se ocupă cu procesele şi cu bolile de natură alergică.
alergoză sf [Ai: DN1 / Pl: -ze / E: ger AUergose] (Med) Nume generic pentru bolile alergice. alert, ~ă a [At: ALAS 24II 1935,5/6 / Pl: -rţi, -e l E: fr alerte] 1 Vioi.
2	Agil. 3 Iute (la mişcări).
alerta [At: DEX2 / Pzi: -tez / E: fr alerter] 1-2 vtr A (se) alarma (1-2).
3	vr A mobiliza.
alertare sf[ At: DEX2 / Pl: -tari l E: alerta] 1-3 Alarmare (1-3). alertat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri l E: alerta] 1-3 Alarmare (1-3). alertat2, ~ă a [At: DA / Pl: -aţi, -e l E: alerta] 1-3 Alarmat2(l-3). alertă sf [At: DEX2 / Pl: -te / E: fr alerte] 1 (Adesea figurat) Alarmă.
2	Semnal convenţional internaţional prin care se atrage atenţia oamenilor de ştiinţă asupra producerii sau iminenţei producerii unor fenomene cereşti ale căror evoluţii şi consecinţe geofizice trebuie urmărite.
alerteţe sfs [At: DEX2 / E: it alVertezza] (Rar) 1 Vioiciune. 2 Agerime.
3	Elan. 4 Exuberanţă.
ales1 [At: (a. 1697) ap. HEM 851 / Pl: -uri / E: alege] 1 sn (înv) Descurcare. 2 sn (înv) Hotărâre. 3 sn (înv) Rezultat1.4 sn (Rar) Alegere (18). 5 sn (Spc) Sărbătoarea păcurarului1, care are loc Ia 22 aprilie, la întâia mulsoare a oilor şi întâia separare a mieilor dintre oi. 6 sn (Spc) Separare a oilor mulgătoare de cele sterpe când sunt aduse la muls. 7 i
Exclamaţie care se strigă atunci când se aleg oile la strungă. 8 sn (îlav) De ~ De preferat. 9 sn (îla) Pe ~(e) Deosebit. 10 sn (îlav) Pe ~(e), pe ~ul sau într—(uri) La liberă alegere. 11 sn (îlav) Pe ne~(e) De-a valma.
12	sn (Ban; înv; îs) -ul viilor Culesul viilor.
ales2, ~easă [At: COD. VOR. 72 / 9 / Pl: -esi, -e / E: alege] 1 a Pur.
2	a De calitatea întâi. 3 a (înv; d. moşii) Hotărnicit2.4 a Separat2.5 a (înv) Descurcat2. 6 a (înv) Hotărât2. 7-8 a, av (îvp) Clar. 9 a (Pop; îe) Nici acasă nu-i -easă Se spune despre o situaţie încurcată. 10-11 a, av (Jur; înv, şîs lucru ~) Evident. 12-13 a, av (îvp) Precis. 14 a Deosebit de alţii sau dintr-un tot. 15 a Remarcabil. 16 a Distins. 17 a Nobil. 18 a Excepţional. 19 a Preţios. 20 a Rar. 21 a (îe; mpl) - pe (sau de pe ori după) sprânceană Selecţionat după criterii foarte stricte Si: tot unul şi unul. 22 a (îlav) Mai - în special. 23 a (D. ţesături) Lucrat cu diverse modele ornamentale. 24-25 smf a (Reprezentant) care a fost desemnat prin vot. 26 sm (Tlg) Martir. 27 a (Tlg; îs) Poporul (sau neamul) - Poporul evreu. 28 smfa (Şîs -ul inimii) Logodnic. 29 smf a (îas) Iubit. 30 smp (înv; îs) -eşii satului Cei patru fruntaşi ai satului, desemnaţi prin vot de consătenii lor şi învestiţi cu autoritate administrativă şi drept de jurisdicţie în litigiile de importanţă mai mică. 31 smp (Adi; îs) -eşii poporului Reprezentanţii puterii politice, administrative etc. 32 av (îvp) Sigur. 33 av (îvp) Amănunţit. 34 av (îvp) Anume. 35 av (îvp) Deosebit. 36 av (îvp) îndeosebi.
aleş [At: PRAV. MOLD. 172 / Pl: -uri / E: a(- la) + mg Ies] 1 av (înv; îe) A se pune - A pândi. 2 (înv) sn Pândă. 3 (Reg) sn Plasă de pescari.
alesător sm [At: URECHE, ap. LET. I, 104/8 / Pl: -i I E: ales2 + -ator] (înv) Boier de divan însărcinat cu hotărnicirea moşiilor.
alesătură sf[At: ANON. CAR. / Pl: -ri / E: ales2 + -ătură] 1-2 (înv) Alegere (proastă). 3 Hotărnicire. 4 Alegerea părului în cărări, în codiţe. 5 (Mpl) Desen, flori dintr-o ţesătură. 6 Flori şi mustre ornamentale (în felul celor ţesute), sculptate în piatră, lemn etc. 7 Ţesături împodobite cu flori şi cu mustre. alesidă sfvz alisidă
alestancă .v/ [At: LB / V: alas~, halas~, alis~ / E: net] (Mol) Un fel de stofă de bumbac.
alesxxră sf [At: COSTINESCU / Pl: -ri / E: ales2 + -ură] (înv)Alesătu-ră (3). aleşui v vz leşui aleşuire sfvz leşuire aleşuit1 sn vz leş uit1 aleşuit2, ~ă a vz leş uit2 aleşveriş sn vz alişveriş
aletiu sn [At: E. BRAN, TRIBUNA, 1889,482 / V: aleatiu, -chiu / E: mg elolt] (Trs; îlav) In (sau de) - în preajma cuiva sau a ceva Si: (Trs) aletuţ.
aletuţ sn [At: T. PAPAHAGI, M. 122 / E: aletiu + -uţ] (îlav) în mi Aletiu. aleu1 i vz aoleu
aleu2 sn [At: LB / V: -Iau / E: mg eld(-penz)] (Trs) 1 Arvună 2 Amanet. aleulău sn vz aleu2
aleuritsn [At: DEX2 / Pl: -elE: fraleurite] 1 Rocă sedimentară detritică, neconsolidată, formată din fragmente de minerale şi de roci cu dimensiunile foarte mici. 2 Fracţiune din sedimente cu aceeaşi granulaţie.
aleuntic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr aleuritique] 1 Care se referă la aleurite. 2 Care aparţine aleuritelor.
aleurolit sn [At: DEX2 / Pl: -e l E: fr aleurolite] Rocă sedimentară aleuritică, compactă.
aleurometru sn [At: DEX2 / Pl: -re l E: fr aleurometre] Aparat pentru determinarea calităţii glutenului din făinurile de cereale.
aleuronat sn [At: DEX2 / Pl: -e l E: fr aleuronat] Produs alimentar bogat în proteine, obţinut din gluten, din care se fac preparate culinare dietetice pentru bolnavii de diabet.
aleuronă .v/ [At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr aleurone] Substanţă proteică aflată în celulele stratului aleuronic din fructe, din seminţe de cereale sau de leguminoase.
52
ALGID
aleuronic an [At: DN3 / Pl: -ice / E: aleuronique] (îs) Strat - Strat din celule bogate în proteine, care se găseşte sub învelişul bobului de cereale.
aleveş sn [At: PONTBR1 ANT, D. / Pl: -uri / E: mg elevesedik] (Mgm) Poşircă.
alevin sm [At: SADOVEANU, N. F. 74 / Pl: -i / E: fr alevin] 1 Larvă de peşte. 2 Pui de peşte.
alevindj sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr alevinage] (Rar) îngrijire şi hrănire a puietului de peşte.
alexandrin, -ă [At: MACEDONSKI, O. IV, 46 / Pl: -i, -e / E: fr alexandrin, lat alexandrinus] 1 Care ţine de civilizaţia elenistică din Alexandria. 2 (Pex) Care ţine de epoca elenistică. 3 (îs) Vers - Vers iambic de 12 silabe (cu cezura după silaba a şasea). 4 (îs) Poezie -ă Poezie de tip rafinat, erudit, adesea ezoteric, caracteristică epocii elenistice.
alexandrinism sn [At: DEX2 / Pl: (rar) -e / E: fr alexandrinisme] 1 Ansamblu de manifestări ale civilizaţiei elenistice, semigreceşti, semi-egiptene, cu centrul în oraşul Alexandria (sec. III î.e.n. - III e.n.). 2 Caracterul operei poeţilor alexandrini. 3 (Pex) Caracterul rafinat, erudit, subtil, ezoteric al artei şi filozofiei în perioadele lor de decadenţă. 4 (Pex) Subtilitate excesivă a ideilor sau a expresiei.
alexandnt sn [At: LTR / Pl: -el E: fr alexandrite, ger Alexandrii] Varietate de crisoberil, de culoare verde, folosită ca piatră preţioasă.
alexăndrinem, ~ă [At: DEX2 / Pl: -eni, -ene J E: Alexandria + -ean] 1-2 sm Persoană născută şi crescută în municipiul Alexandria. 3-4 sm, a (Locuitor) din municipiul Alexandria.
ale xăndrine ancă sf [At: DEX2 / PI: -ence / E: alexăndrinean + -că] 1-2 Femeie născută şi crescută în municipiul Alexandria. 3 Locuitoare din municipiul Alexandria.
alexie .v/‘[At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr alexie] (Med) Incapacitate de a citi provocată de unele leziuni în centrii nervoşi Si: cecitate verbală.
alexmă .v/‘[At: DEX2 / PI: -ne / E: fr alexine] (Big) Substanţă proteică aflată în plasma sanguină, care ia parte la reacţiile de imunitate.
aleza v [At: LTR / Pzi: -zez l E: fr aleser] (Mec) 1 A prelucra (cu alezorul) interiorul unui cilindru, mărindu-i diametrul. 2 A şlefui (la alezor)
o	gaură conică sau cilindrică, sfredelită, mai întâi, rudimentar cu burghiul.
alez’djsn [At: LTR / Pl: -e / E: fr alesage] 1-4 Operaţia (de lărgire sau) de modificare a formei interioare (a unui cilindru ori) a unei găuri cilindrice dintr-o piesă de metal Si: alezare (1 -4), alezat1 (1-4). 5 Diametrul interior al unui cilindru Si: alezare (5), alezat1 (5). alezare sf[At: MDA ms / PI: -z.ari / E: aleza] 1-5 Alezaj (1-5). alezat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: aleza] 1-5 Alezaj (1-5). alezat2, ~ă a [At: ORBONAŞ, MEC. 251 / E: aleza] 1 (D. cilindrii motoarelor cu explozie) Care a fost prelucrat (cu alezorul), mărindu-i-se diametrul. 2 (D. găuri conice sau cilindrice sfredelite mai întâi, rudimentar cu burghiul) Şlefuit (Ia alezor).
alezie şf[At: DEX2 / Pl: -iz / E: fr alesie] (Med) Incapacitate de a citi litere, cifre sau note muzicale.
alezor sn [At: LTR / Pl: -oare l E: fr alesoir] (Mec) Unealtă (conică sau cilindrică) prevăzută cu dinţi puternici şi tăietori, servind la alezaj. alezui vtr [At: ŞEZ. XXI, 101 / Pzi: -e.sr / E: net] (Reg) A blestema. alezuire sf [At: MDA ms / Pl:~rz / E: alezui] (Reg) Blestemare. alezuitJsn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: alezui] (Reg) Blestemare. alezuit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: alezui] (Reg) Blestemat2. alfa1 smi [At: N. TEST. (1648), ap. HEM 864 / E: gr ăkqxx] 1 Numele celei dintâi litere din alfabetul grecesc. 2 (Fig) început. 3 (îe) De la - la omega De la început până la sfârşit. 4 (îe) (A fi) - şi omega (A fi) începutul şi sfârşitul. 5 (îa^) (A fi) atotcunoscător. 6 (îae) (A ti) factorul esenţial.
7	(Fiz; îs) Particulă - Particulă alcătuită din doi protoni şi doi neutroni, emisă de unele substanţe radioactive. 8 (Fiz; îs) Radiaţie - Radiaţie constituită din particule alfa1 (7).
alfa2 sms [At: DICŢ. / E: fr alfa] 1 Plantă exotică din familia gra-mineelor, din a cărei tulpină flexibilă se împletesc frânghii, rogojini etc. sau se fabrică hârtie (Supa tenacissima). 2 (Şîs hârtie -) Hârtie de calitate superioară, fabricată din alfa2 (1).
alfabet sn [At: NEGRUZZI, S. 1,9 / Pl: -e / E: fr alphabet, lat alpha-betum] 1 Totalitatea literelor aşezate într-o ordine convenţională, reprezentând sunetele de bază ale unei limbi şi din care se alcătuiesc cuvintele Cf alfavita, azbuche. 2 Orice sistem convenţional de (alte) semne scrise pentru reprezentarea sunetelor cuvintelor unei limbi. 3 (Muz) Sistem de notaţie a sunetelor muzicale. 4 (îs) - fonetic Alfabet care asociază fiecărei litere un cuvânt de circulaţie a cărui iniţială o constituie litera respectivă, în scopul evitării erorilor la transmisiile telefonice şi radiotelefonice. 5 (îs) -ul Morse Alfabet folosit în telegrafie, în care literele sunt reprezentate prin linii şi puncte.
alfabetar sn [At: IORDAN, L. R. A. 164 / Pl: -e / E: alfabet + -ar] 1 (Rar) Listă alfabetică. 2 (Rar) Repertoar. 3 Set de litere şi silabe folosit ca material didactic pentru formarea cuvintelor.
alfabetic, -â a [At: EMINESCU, N. 45 / Pl: -ici, -ice / E: fr alphabe-tique] în ordinea literelor alfabetului. alfabeticeşte av [At: DA / E: alfabetic + -este] (înv) în mod alfabetic. alfabetiza v [At: DA / Pzi: -zez / E: fr alplmbetiser] 1 A învăţa să citească şi să scrie pe adulţii fără aceste cunoştinţe. 2 A combate analfabetismul şi a-1 lichida.
alfabetizare sf [At: LEG. EC. PL. 448 / Pi: -zari / E: alfabetiza] 1 Instruire a analfabeţilor Si: alfabetizat1 (1). 2 Combatere a analfabetismului şi lichidare a lui (2) Si: alfabetizat1 (2).
alfabetizat7 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: alfabetiza] 1-2 Alfabetizare (1-2).
alfabetizat2, -tf a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e l E: alfabetiza] (D. analfabeţi) Care a fost învăţat să scrie şi să citească.
alfanumeric, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr alphanumerique] (Teh; d. indicaţii) Care este exprimat prin intermediul literelor şi al cifrelor.
alfatronsn [At: DEX2/Pl: -oane l E: fr alphatrone] Vacuummetru care se bazează pe efectul ionizant al radiaţiei alfa emise de o sursă etalonată.
alfavita sfs [At: MINEIUL (1776), 67, 2/1 / E: ngr t&qtfvm] (înv) 1 Alfabet. 2 (Pex) Abecedar Ci alfabet, azbuche, azbucoavnă, bucoavnă, alfemd sms [At: DA / E: net] (înv) Alpaca.
alfior sm [At: POP, ap. HEM 891 / P: -fi-or l Pl: -i / E: alior + alifie sau fior prin et. pop] (Bot; Trs) Plantă nedefinită mai de aproape, probabil alior.
algă sf [At: LESNEA, l. 111 / Pl: -Ige / E: fr algue] (Bot) Plantă criptogamă, talozită,care creşte în apă şi în locuri umede şi care serveşte la îngrăşarea pământului şi la prepararea iodului.
algăci i [At: I. CR. XIII, 114 / E: net] (Reg) Cuvânt cu care se îndeamnă caii la treierat. algebraic, -« a vz algebric
algebră .v/TAt: NEGRUZZI, S. II, 178 / Pl: ~re / A: (înv) a Ige- / E: fr algebre, lat algebra] 1 Teorie a operaţiilor privind numerele reale (pozitive ori negative) sau complexe şi rezolvarea ecuaţiilor prin substituirea prin litere a valorilor numerice şi a formulei generale de calcul numeric particular. 2 Manual şcolar care se ocupă cu studiul algebrei (1). 3 (îs) -ra logicii Parte a logicii matematice care cuprinde calcului propoziţiilor, al claselor şi al relaţiilor.
algebric, -ă a [At: CULIANU, A. 4 / Pl: -ici, -ice / V: (reg) -brdic / E: fr algebrique] 1 De algebră (1). 2 Referitor la algebră (1).
algebriceşte av [At: DA / E: algebric + -este] 1 în mod algebric. 2 Pe cale algebrică.
algebrist, ~ă ,vm/‘[At: DEX2 / Pl: -işti, -e i E: fr algebriste] Specialist în algebră.
algerian, —ă [At: DEX2 / P: -ri-an / Pl: -ieni, -iene / E: fr algerien] 1 .vmfPersoană care face parte din populaţia de bază a Algeriei. 2-3 a Care aparţine Algeriei sau poporului algerian. 3-4 a Privitor la Algeria sau la poporul algerian.
algezie .v/[At: DEX2 / Pl: -iz / E: ger Algesiel] (Med) 1 Capacitatea de a simţi durerea. 2 Durere.
algul, ~ă a [At: DA / Pl: -iz/, -e / E: fr algide] (Med) 1 Care se caracterizează printr-o răceală mare a trupului. 2 Care dă senzaţia de frig.
53
ALGIDITATE
algiditate sf [At: DEX2 / Pl: -taţi / E: fr algidite] (Med) Simptom al unor boli caracterizat prin răcirea treptată a corpului.
algie şf[At: DEX2 / Pl: -\i l E: fr algie] (Med) Durere apărută spontan sau în urma excitării patologice a nervilor senzitivi.
algină .v/*[At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr algine] Substanţă mucilaginoasă extrasă din anumite alge marine şi folosită pentru apretare în industria pielăriei.
algofobie ,v/ [At: DEX2 / Pl: ~iz / E: fr algophobie] (Med) Teamă patologică de durere.
algogen, -ă a [At: DEX2 / Pl:	~e	/ E: fr algogene] (Med) Care este
produs de o excitaţie puternică şi care atacă terminaţiile nervoase.
algol sn [At: DEX2 IE: eg, fr algol] (Inf) Limbaj simbolic folosit în programarea automată, orientat în probleme de calcul ştiinţific.
algolog, -ă smf [At DEX2 / Pl: -ogi, -oge / E: fr algologue] Specialist în algologie.
algologie, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr algologique] 1 Referitor la algologie. 2 De algologie.
algologie .v/'[At: DEX2 / Pl: -li / E: fr algologie] Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul algelor.
algomanie .v/‘[At: DEX2 / Pl: -li / E: fr algomanie] (Liv) Căutare a unei plăceri în durere.
algonkian, -ă [At: DEX2 / P: -ki-an / Pl: -icni, -iene / E: fr algonkien]
1	sn Eră geologică căreia îi aparţin formaţiile dintre arhaic şi paleozoic şi care conţine urme de organisme şi de cărbuni. 2-3 a Care se referă la vârsta sau la formaţiile algonkianului (I).
algoritm sn [At: DA / Pl: -e / E: fr algorithme] 1 Ansamblu de simboluri folosite în matematică şi în logică, permiţând găsirea în mod mecanic (prin calcul) a unor rezultate. 2 (Pgn) Succesiune de operaţii necesare în rezolvarea unei probleme oarecare.
algoritmic, ~ă a [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr algorithmique] 1 Care se bazează pe algoritmi (1). 2 (îs) Logică -ă Logică care utilizează notaţii algoritmice.
algrafie sf [Al: DEX2 / Pl: -li i E: iralgraphie] Procedeu de executare a formelor de imprimare pe plăci de aluminiu, folosit pentru tiparul plan. alhimle sf vz alchimie alhimlst sm vz alchimist
aii vi [At: JAHRESBER. VII, 82 / Pzi: alese / E: ger eilen] (Reg) A se grăbi.
alia vtr [At: NEGRUZZI, S. I, 277 / P: a-li-a / Pzi: -iez / E: fr allier]
1	vr A încheia un tratat de alianţă. 2 vr A se înţelege cu cineva în vederea unei acţiuni comune Si: a se coaliza. 3 vr (luz) A se întruni. 4 vr (Frm) A intra în raport de rudenie cu cineva prin căsătorie. Si: (pfm) a se încuscri.
5	vt A topi laolaltă anumite metale sau anumite metale cu metaloizi pentru a obţine un aliaj.
alidgiu sn vz aliaj
aliaj sn [At: HASDEU, I. C. 118 / P: -li-ajl Pl: - e (iuz) -uri / V: -agiu / E: fr alliage] 1 (Rar) Aliere. 2 (Ccr) Produs metalic obţinut prin topirea laolaltă a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi.
aliant, -ă a [At: DA ms / P: a-li-ant / Pl: -nţi, -e / E: net] (D. metale) Care intră în aliaj (2).
alianţă sf [At: DIONISIE, C. 174 / P: a-li-an- f Pl: -ţe IM: (înv) -ţie (pl -ţii) / E: fr alliance] 1 înţelegere politică între două sau mai multe state, pe bază de tratat, prin care statele respective se obligă să acţioneze în comun sau să se ajute în anumite împrejurări,în special în caz de război ori al unui atac îndreptat de alte state împotriva unuia dintre statele aliate.
2	înţelegere între două sau mai multe grupuri în vederea realizării unui obiectiv comun Si: coaliţie. 3 (îuz) Legământ. 4 (înv) Armistiţiu. 5 (Frm) Uniune prin căsătorie Si: (pfm) încuscrire, cuscrire. 6 (îs) Rudă prin -Persoană devenită, prin căsătorie, rudă cu rudele soţiei sau ale soţului.
alianţie sfvz alianţă aliare sf vz aliere
alias av [At: DEX2 / P: a-li-as / E: lat alias] 1 Zis şi... 2 Pe nume şi... aliat lsn [At: DA / P: a-li-at / Pl: (nob) -uri / E: alia] Aliere (4).
aliat2, -ă [At: Ş1NCAI, HR, II, 26/32 /P: a-li-at / Pl: -aţi, -e / V: (înv) -ant / E: alia] 1 a (D. un stat) Care a încheiat un tratat de alianţă (1). 2-3 smf, a (Persoană, clasă, partid, stat etc.) care se alătură cuiva în vederea realizării unei acţiuni comune. 4-5 smf, a (Pex) (Persoană) care sprijină pe cineva într-o acţiune. 6-7 smf, a (Frm) (Persoană sau familie) înrudită prin căsătorie. 8 a (D. metale) Căruia i s-a adăugat o anumită cantitate din unul sau mai multe elemente pentru a forma un aliaj (2).
alibi sn [At: DA / Pl: -uri IV: -u I E: fr alibi] 1 (Jur) Situaţia de a nu se găsi la locul crimei sau al delictului, în timpul când s-au săvârşit acestea.
2	(Jur) Mijloc de apărare care aduce în sprijin un alibi (1). 3 (Fig) Pretext.
4	(Fig) Scuză. 5 (Fig) Justificare. 6 (îe) A (nu) avea (nici) un ~ A (nu) avea (nici) o motivare. alibiu sn vz alibi aliblu sn vz arbiu
alibzi vtr [At: ARH. OLT. XXI, 257 / Pzi: -zesc / E: net] (Reg) A potrivi la margine două scânduri, astfel ca nici una dintre ele să nu fie ieşită în afară.
alibzire sf [At: DA / Pl: -ri l E: alibzi] (Reg) Potrivire a două scânduri la margine, astfel încât nici una dintre ele să nu fie ieşită în afară Si: alibzit1. alibzit1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: alibzi] (Reg) Alibzire. alibzit2, ~ă a [At: CHEST. II, 236/72 / PI: -iţi, -e / E: alibzi] 1-2 (D. scânduri, şindrile etc.) Potrivite (sau retezate) la margine. alic sn vz alică
alică .s/[At: LM / Pl: -ice / V: -lic, (reg) h-, haliciu (Pl: -ri) / E: ngr X<xk(xi] (Mpl) 1 Proiectile sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartuşe de vânătoare. 2 Granule de oţel sau de fontă folosite pentru curăţarea prin împroşcare a suprafeţei pieselor de foraj. 3 Bucăţele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a astupa un gol.
alicărie sf[At: LTR / Pl: -ii / E: alică + -ărie] Spărturi de piatră sau de cărămidă, întrebuinţate la construirea drumurilor. / alici1 [At: ISPIRESCU, L. 336 / Pzi: alicesc / E: ns cf licări] (Reg) 1 vru A se evidenţia. 2 vru (D. vreme) A se îndrepta. 3 vr (D. oameni) A se îndrepta după boală.
alici2 vtr [At: TDRG 479 / Pzi: alicesc / E: alică] 1 (D. tencuială) A întări prin amestecare cu mici bucăţi de ţiglă. 2 (Cng) A atinge o pasăre cu o alică (1).
alicire sf [At: MANOLESCU, I. 22 / Pl: -ri / E: alici2] 1 întărire a tencuielii prin amestecare cu bucăţi de ţiglă. 2 Atingere cu o alică (1). alicneală sf vz lihneală
alicni vi [At: CV, 1950, nr. 4,15/ Pzi: -nese /E: net] (Reg) A şchiopăta puţin.
alicnire sf[At: MDA ms / Pl: -ri / E: alicni] (Reg) Şchiopătare abia vizibilă.
alicnit1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: alicni] (Reg) Alicnire. alicnit2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e] (Reg) Care şchioapătă abia vizibil.
alicotă af [At: I. IONESCU, D. 124 / V: -cuotă, -cvotă / E: fr aliquote] (Mat; îs) Parte - Parte care se cuprinde, în mod exact, de un anumit număr de ori, într-o cantitate dată.
alicuantă af[At: DEX2 / Pl: -te l E: fr aliquante] (Mat; îs) Parte -Parte care nu se cuprinde exact, de un anumit număr de ori, într-o anumită cantitate dată. alicuotă af vz alicotă alicvotă af vz alicotă
alidadă sf [At: CULIANU, C. 12 / Pl: -de / E: fr alidade] (Top) Instrument care serveşte la măsurarea unghiurilor sau Ia ridicarea planurilor şi care constă dintr-o riglă având la cele două capete câte o placă perpendiculară pe ea, una prevăzută cu o crăpătură verticală, iar cealaltă cu un orificiu prin care se vizează obiectele a căror direcţie trebuie determinată.
aliea vt [At: PĂSCULESCU, L. P. 52 / P: u-li-e-a / Pzi: -eesc / E: net] (Reg) A îndestula. alieare .s/[At: MDA ms / P: a-li-e-a~ / PI: -eari / E: aliea] îndestulare. alieatlsn [At: MDA ms / P: a-li-e-at / Pl: -uri / E: aliea] (Reg) îndestulare.
54
ALIN
alieat2, -ă [At: MDA ms /P: a-li-e-at / PI: ~aţi, -e t E: aliea] Care îndestulează.
aliem [At: DA / P: a-li-e- / Pzi: ~mz. / E: fr aliener, lat alienare] 1 vt (Jur) A trece altuia dreptul de proprietate asupra unei posesiuni (prin vindere, cesiune etc.) Si: a ceda, a înstrăina. 2 vr (Fig) A se înstrăina de sine însuşi. 3 vr (Fig) A-şi pierde minţile. 4 vr A deveni ostil societăţii, factorilor de civilizaţie. 5 vr A se simţi izolat în societatea modernă.
aliendbil, -ă a [At: SBIERA, F. S. 339 / P: a-li-e- / Pl: -i, -e / E: fr alienable] (Jur) Care se poate înstrăina (prin vânzare, cesiune etc.).
alienabilitdte .v/'[At: DA / P: a-li-e- / E: fr alienabilite] însuşirea unui lucru de a fi alienabil.
alienare .v/ [At: DA / P: a-li-e- / Pl: -nari / E: aliena] 1 (Jur) Trecere asupra altuia a dreptului de proprietate asupra unei posesiuni (prin vindere, cesiune etc.). 2 înstrăinare de sine însuşi. 3 (Med; îs) ~ mintală Nebunie.
alienat1 sn [At: DA / P: a-li-e- / Pl: (nob) ~uri l E: aliena] 1-2 Alienare (1-2).
aliemt2, ~ă [At: 1. IONESCU, P. 135 / P: a-li-e- / Pl: ~aţi, ~e IE: aliena]
1	a (Jur) Care a trecut asupra altuia dreptul de proprietate asupra unei posesiuni (prin vindere, cesiune etc.). 2-3 smf, a (Persoană) care s-a înstrăinat de sine însuşi. 4-5 smf, a (Persoană) care suferă de o boală mintală Si: nebun, dement. 6 a (îs) Institut de -aţi Ospiciu.
alienaţie .v/’[At: DA / P: a-li-e l Pl: -ii / V: (rar) ~iune l E: fr alienation, \dl alienaţio, -onem] 1 Alienare (2 ). 2 (Şîs ~ mintală) Nebunie. alienaţiune sf vz alienaţie
alienist, -ă smf, a [At: DA / P: a-li-e- / Pl: ~işti, -e / E: fr alieniste] (Rar) 1-2 (Persoană) specializată în bolile mintale. alieptd v vz aiepta
aliere a/[At: IOANOVICI, TEHN. 197 / P: a-li-e-1V: -/ia- / Pl: -ri / E: alia] 1 încheiere a unui tratat de alianţă. 2 înţelegere între două sau mai multe grupuri în vederea realizării unui interes comun Si: coalizare.
3	(Frm) Intrare în legături de rudenie Si: (pfm) încuscrire. 4 Proces tehnologic prin care sunt topite şi amestecate anumite metale sau anumite metale cu metaloizi, în scopul obţinerii unui aliaj (2).
alifdtic, -ă a | At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: ger aliphatisch] (D. substanţele chimice organice) Format din atomi de carbon legaţi în lanţ liber la ambele capete.
alifie a/ [At: (1692) ap. GCR 1,304 / PI: -iii V: alef-, (înv) alefiu(-fii)
1	E: ngr c£Xi<pif] Preparat farmaceutic de uz extern, compus din substanţe medicamentoase încorporate într-o masă onctuoasă şi întrebuinţat în medicină şi în cosmetică Si: unguent.
alifios, -oasă a [At: TDRG, 479 / Pl: ~o.yi, -oase / E: alifie + -av] Unsuros. aligator sm [At: DA / Pl: -ri / E: fr alligator] (Zlg) Specie de crocodil care trăieşte în fluviile Americii sau Chinei (Alligator mississippiensis).
alighi1 viu [At: ALECSANDRI, P. P. 2 / E: ns cf mg legyezni, legyinteni] (Nob) A adia. aligni2 v vz lihni aligorie sfvz alegorie
aligote sn | At: DEX2 / Pl: (rar) -uri / E: fr aligotej 1 Soi de viţă de vie originar din Franţa, cu boabe mici, rotunde, albe-verzui. 2 Vin (sec) din aligote (1). alihneală sf\z lihneală alijveriş sn vz alişveriş
alilodidactic, -ă a [At: GHICA, ap. CADE / Pl: -ici, -ice l E: gr dXXT|Xo8L6cocnxâg,] (înv; d. şcoală) în care elevii se învaţă unii pe alţii, sub conducerea profesorului. aliluia i vz aleluia alinidn1 sn vz liman
alinidn2 sms [At: CI HAC II, 633 / E: ns cf tc alaman (sau srb alaman), cf alimăni, alimănit1] 1 (înv; îe) A ajunge Ia - A nu mai fi chip de scăpare.
2	(îae) A se afla într-o situaţie dificilă.
alinidn3 sn [At: PAMFILE-LUPESCU, CROM. 196 / V: ol-1 Pl: -uri l E: fr eau allemande] (îvr) Fard roşu Si: (înv) rumeneală, suliman, alimăna v vz alimăni
alimănare sf vz alimănire alimămt1 sn vz alimănit1 alimămt2 y ~ă a vz alimănit2
alimăni vr [At: RĂDULESCU-CODIN /V: -na (Pzi: -nez) l Pzi: -nesc / E: aliman3] (Reg) 1 A se stabili într-un sat Si: (pop) a se aciui, a se pripăşi, (reg) a se adevesti, a se agesti, a se agiesta. 2 (îf alimăna) A se aşeza.
alimănire sf [At: MDA ms / V: -nare / Pl: -ri / E: alimăni] (Reg) 1 Stabilire într-un sat Si: aciuire, adeveştire, ageştire, agiestare,pripăsire.
2	(îf alimănare) Aşezare.
alimănit1 sn [At: MDA ms / V: ~ndtll Pl: -uri / E: alimăni] (Reg) 1-2 Alimănire (1-2).
alimămt2, -ă a [At: HEM 872 /V: -ndt21 Pl: -iţi, -e / V: -monit, -ă l E: alimăni] (Reg) 1 Care s-a stabilit într-un sat Si: (pop) aciuit2, pripăşit2, (reg) adevestit2, agestit2, agiestit2. 2 (îf alimănat) Aşezat. 3 Afurisit. alimbd vt [At: DEX2 / Pzi: ~/?ez / E: ns cf limb] A descărca pe alte vase
0	parte din încărcătura unei nave, pentru a-i permite să navigheze în ape de mică adâncime.
alimbdre .y/ [At: DEX2 / Pl: ~hdri / E: alimba] Descărcare a unei părţi din încărcătura unei nave pe alte vase, pentru a-i permite să navigheze în ape de mică adâncime.
aliment sn [At: MACEDONSKI, O. I, 43 / Pl:	/ E: fr aliment] 1
Substanţă care serveşte la hrănire Si: hrană. 2 (Jur; lpl) Mijloace de trai (acordate prin tribunal pentru întreţinerea părinţilor, soţiei divorţate, copiilor născuţi din părinţi divorţaţi etc.).
alimentd v [At: HAMANGIU, C. C. 54 / Pzi: ~tez / E: fr alimenter] 1-2 vtr A (se) hrăni. 3-4 vtr (D. o maşină industrială) A (se) aproviziona cu combustibilul sau cu materia primă necesare pentru o bună funcţionare.
5	vt (Jur) A acorda mijloace de trai. 6 vt (Fig; d. conflicte, stări neplăcute etc.) A duce la accentuare. alimentar, -ă [At: DA / Pl: -i, ~e / E: fr alimentare, lat alimentarius]
1	a Privitor la alimente. 2 a (Jur) Care face cuiva cu putinţă procurarea mijloacelor de trai. 3 a (îs) Industrie -ă Industrie care transformă materiile prime de origine animală şi vegetală în produse necesare hranei. 4 a (îs) Pensie -ă Sumă de bani necesară întreţinerii unei persoane pe care cineva
o	plăteşte, lunar, în temeiul unei obligaţii stabilite prin lege sau prin hotărâre judecătorească Si: pensie de întreţinere. 5 sf Băcănie.
alimentdre .s/[At: DA / Pl: -tari E: alimenta] 1 Hrănire. 2 (Ind) Aprovizionare cu combustibilul sau cu materia primă necesară pentru o bună funcţionare Si: alimentat1 (2). 3 (Fig) Accentuare.
alimentdt1 sn [At: MD ms / Pl: -uri / E: alimenta] 1 Hrănire. 2 (Ind) Alimentare (2).
alimentdt2, -ă a [At: DA / Pl: ~aţi, ~e l E: alimenta] 1 (D. fiinţe) Hrănit2.
2	(Ind) Care este aproviziont cu combustibilul sau cu materia primă necesară pentru o bună funcţionare.
alimentator, -oare sn, a [At: LTR / PI: -i, -oare E: alimenta + -tor] 1-2 (Dispozitiv) care serveşte la alimentarea unei maşini (a unei instalaţii) cu combustibil, cu materie primă de prelucrat etc.
alimentaţie a/'[At: SADOVEANU, P. M. 20 / Pl: -ii / V: -iune (pl: -ni) l E: fr alimentation] 1-2 Alimentare (1-2). alimentaţiune sf vz alimentaţie alimojder sn vz limujder
alimojdii sfp [At: REV. CRIT. IV, 85 / E: ns pbl srb almojtvo] (Reg) Fleacuri.
alimon sm [At: DA / Pl: -i / E: ngr Atpxm] (Bot; reg) Lemnu-Domnului (Artemisia abrotanum). alimomt, -ă a vz alimănit
alimori smp [ At: HEM 874-877 / E: ns cf bg BaJieMOpe] (Reg) Sărbători populare însoţite de diferite datini, îndeosebi aceea de a aprinde, în unul sau în mai multe locuri, focul, de a învârti tăciuni aprinşi în jurul corpului, în timp ce se strigă „alimori“. alimp\t,-ă a [At: REV. CRIT. IV, 336 / E: timpi] (Reg) Hămesit de foame. alm av [At: ODOBESCU, S. II, 51 / E: a +lin] (Rar; şîla fără de ~) Lin.
55
ALINA1
alina1 [At: VARLAAM, C. 310 / Pzi: alin, (înv) -nez / V: ~//m (pzi: -nesc) / E: lin] 1-2 vtr (D. fenomene naturale) A (se) micşora în intensitate. 3-4 vtr (D. fenomene naturale) A (se) potoli. 5 vi (înv) A opri o mişcare pornită. 6-7 vtr (D. sentimente neplăcute, senzaţii dureroase) A (se) calma. 8-9 vtr (D. fiinţe cuprinse de emoţie puternică, de surescitare) A (se) linişti.
10	vt (D. fiinţe, în special, oameni) A mângâia. 11 vt (D. lucruri) A aşeza.
12	vr (D. oameni) A se linişti ducându-se la culcare. 13 vr (D. păsări) A se aşeza (pe ceva).
alina2 vi [At: DA / Pzi: alin / E: net] (îrg) A şchiopăta uşor Cf alinta, alicni. alină3 vtr vz anina
alinare1 .v/'[At: NEGRUZZI, S. II, 16/ Pl: -nari/ E: alina] 1 Micşorare a intensităţii unui fenomen natural Si: alinat1 (1), (rar) alinătură. 2 Potolire a unui fenomen natural Si: alinat1 (2). 3 Oprire a unei mişcări pornite Si: alinat1 (3). 4 Calmare a unor sentimente neplăcute, senzaţii dureroase Si: alinat1 (4). 5 Liniştire a unei fiinţe cuprinse de emoţie puternică, de surescitare Si: alinat1 (5). 6 Mângâiere a unei fiinţe, a unui om Si: alinat1 (6). 7 Aşezare a unor lucruri Si: alinat1 (7). 8 Liniştire a cuiva prin ducere la culcare Si: alinat1 (8). 9 Aşezare a unei păsări pe ceva Si: alinat (9).
alinare2 .v/ [At: DA / Pl: -nari / E: alina1] Şchiopătare uşoară Si: alinat2 Cf alintare, alicn ire. alinat1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: alina1] 1-9 Alinare (1-9). alinat2 sn [At: DA / PI: -uri / E: alina2] Alinare2. alinat3, ~d [At: VARLAAM, C. 165 / PI: -ati, -e / E: alina] 1 a (D. fenomene naturale) Micşorat2 în intensitate. 2 a (D. fenomene naturale) Oprit2.3 a (D. mişcări pornite) Potolit2.4 a (D. senzaţii neplăcute, sentimente dureroase) Calmat2. 5 a (D. fiinţe cuprinse de emoţii puternice, de surescitare) Liniştit2. 6 a (D. fiinţe, oameni) Mângâiat2. 7 (D. lucruri sau fenomene naturale ) Aşezat2. 8 a (D. oameni) Liniştit2 (prin ducere la culcare). 9 av Lin.
alinat4>~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e l E: alina2] (îrg) Care şchiopătează uşor.
alinător, -toare a [At: I. NEGRUZZI, S. V. 197 / Pl: -i, -oare / V: (înv) ~iu, ~oare / E: alina + -ător] 1-4 Care (domoleşte) (linişteşte) (uşurează sau) mângâie. alinător iu, -toare a vz alinător
alinătură .y/‘[At: SADOVEANU, V. F. 83 / Pl: -ri f E: alina + -(ă)tură]
1	Alinare (1). 2 (Reg) Pământ fin, negru, adus de apa ploilor pe pământurile lucrate. 3 (Reg) Loc (într-un râu) unde apa stă liniştită.
alinderea av vz alt alinea sf vz alineat
alineat sn [At: MAIORESCU, D. II, 181 / P: a-li-ne-at IP\: -e/V: ~niat! E: fr alinea] 1 Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii.
2	Fragment de text care începe cu un alineat (1). 3 Pasaj în articolele de legi.
alingări v vz Ungari alini v vz alina
alinia [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 104, 9/1 / Pzi: -iez / E: fr aligner] 1-2 vtr A (se) aşeza în linie dreaptă. 3 vt A îndrepta traseul unei străzi. 4 vt (Aht) A aşeza un grup de construcţii după o linie dinainte stabilită. 5 vr (D. ţări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. 6 vt A ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcţionare.
aliniament sn [At: CULIANU, C. 44 / PI: -e IE: alignement] 1 Poziţia mai multor puncte sau obiecte de-a lungul unei linii. 2 (Top) Materializare (prin jaloane, ţăruşi de pichetare etc.) a unei linii drepte sau a axei unui traseu de cale de comunicaţie. 3 (Ast) Metoda -elor Trecerea de Ia poziţia unei constelaţii la aceea a celorlalte prin simple prelungiri de linii, pentru a cunoaşte constelaţiile pe bolta cerească. aliniare sf vz aliniere aliniat1 sns [At: DA / E: alinia] Aliniere. aliniat2 sn vz alineat
aliniat*a [At: DA / Pl: -aţi, -e l E: alinia] 1 Aşezat în linie dreaptă.
2	(D. ţări) Care aparţine unei grupări constituite pe baza unui tratat. aliniere [At: CAMILAR, N. 1,204/ V: (rar) -niare/ Pl: -ri /E: alinia]
1	sf Jalonare, în linie dreaptă, a unui traseu. 2 i (îf alinierea!) Comandă militară pentru alinierea soldaţilor aflaţi în formaţie.
albiire sn vz alinare alinii1 sn vz alinat1 alinii2, -ă a vz alinat2
alint sn [At: COŞBUC, B. 71 / Pl: -uri / E: alinta] 1 Dezmierdare.
2	Legănare a trupului.
alinta1 v [At: DOSOFTEI, V. S. 3/32 / Pzi: alint, (rar) -tez / E: lat *allentare] 1-2 vtr (înv) A (se) alina (1). 3 vt A dezmierda. 4-5 vtr (Prt) A (se) râzgâia. 6-7 vtr A (se) răsfăţa. 8 vr A fi mofturos.
alinta2 v [At: PAŞCA, GL. / Pzi: alint / E: net] (Reg) A şchiopăta uşor Ci alina, alicni.
alintare .s/[At: DOSOFTEI, PS. 140 / Pl: -tari l E: alinta] 1 (înv) Alinare (1). 2 Dezmierdare. 3 (Prt) Râzgâiere. 4 Răsfăţare. alintat1 sn [At: DA / E: alinta] 1-4 Alintare (1-4). alintat2, ~ă a [At: EMINESCU, P. 12 / Pl: -aţi, -e / E: alinta] 1 (înv) Alinat2 (1). 2 Dezmierdat2. 3 (Prt) Răzgâiat2. 4 Răsfăţat2. alintă sf[At: COMAN, GL. / PI: -te / E: net] (Reg) Şchiopătare. alintător, ~oare [At: CONACHI, P. 288 / Pl: -i, -oare l V: (îrg) ~iu / E: alinta + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care alintă1.
alintătură .v/[At: CIHAC l / Pl: -ri / E: alinta + -ură] 1 Răsfăţare. 2 Râzgâietură. 3 Cochetărie. 4 Fiinţă care se răsfaţă.
alion sm [At: HEM 888 / P: a-li-on / Pl: -i / E: Alion] (Orn; reg) Presură-sură.
alior sm [At: HEM 892 / P: a-li-or / Pl: -i / V: (Mun) ~/ewr, (Mol) -leor, aior, (reg) arior, o- / E: ns cf hellihorus] (Bot) 1 Plantă erbacee din familia euforbiaceelor, cu frunze ca nişte linii înguste, numeroase şi îngrămădite, cu flori galbene dispuse în umbele, care creşte pe coline aride, câmpuri nisipoase şi pe lângă drumuri Si: laptele-câinelui, laptele-cucului (Euphorhia Cyparissias). 2 Plantă otrăvitoare, înaltă de 2-4 m, cu floarea în umbele, care, ruptă, secretă un suc alb Si: laptele-cucului (Euphorhia helioscopia). 3 (Buc) Plantă erbacee din familia euforbiaceelor, de 30-60 cm înălţime, cu frunze lunguieţe, acoperite, pe dos, cu peri moi, având, la baza florilor, foliole opuse şi unite (Euphorhia amygdaloides).
aliori vr [At: CHEST. VIII,’ 108/9 / P: -li-o- / Pzi: -re.vc / E: alior] (Reg) A se ameţi puţin.
aliorire .y/‘[At: MDA ms / P: -li-o- / Pl: -ri / E: aliori] (Reg) Ameţire uşoară Si: aliorit1. aliorit1 sn [At: MDA ms / P: -li-o- / Pl: -uri / E: aliori] Aliorire. aliorit2, ~ă a [At: MDA ms / P: -li-o- f Pl: -iţi, -e I E: aliori] Ameţit. aliosman sm vz aliotman
aliotman [At: CANTEMIR, HR. 387 / P: -li-oz- / V:	sn	/	Pl:
(1)	-i, (sn) -uri / E: tc Aliosman] 1 sm (înv) Turc. 2 sns Totalitatea poporului turc. 3 sns (înv) Imperiul Otoman.
alipi [At: STURDZA, N. 8 / Pzi: -pese / E: a2 + lipi] 1-2 vtr A (se) alătura (1-2). 3-4 vtr A (se) ataşa. 5-6 vtr A (se) încorpora. 7 vr (Prt) A trăi cu cineva. 8 vr A adera la ceva.
alipicios, ~oasă a, av [At: TDRG / Pl: -oşi, -oase / E: alipi + -icios] (înv; d. obiecte de îmbrăcăminte) Care se mulează pe corp.
alipire .y/’[At: DA / Pl: -ri / E: alipi] l Alăturare (1). 2 Ataşare. 3 încorporare. 4 (înv) Concubinaj. 5 Aderare Ia ceva. alipit1 sns [At: DA / E: alipi] 1-5 Alipire (1-5). alipit2y ~a a [At: DA / Pl: -iţi, -e i E: alipi] 1 Care s-a alăturat (1) Ia ceva. 2 Care s-a ataşat de cineva. 3 Care este încorporat undeva. 4 (înv) Care trăieşte cu cineva fără a fi căsătorit. 5 Care a aderat la ceva.
alipui v [At: ALEXICl, L. P. 1,152 / Pzi: ~e.sr / E: mg alapitni] (Reg) 1-2 vtr (D. lucruri) A (se) aşeza. 3 vr (D. fiinţe) A (se) linişti.
alisidâ -v/*[At: DA / V: ales~ / Pl: -de l E: ngr ctXfâa] (Mol; înv) 1-2 Lănţişor (de ceasornic) din metal preţios.
56
ALOCATIUNE
alismatacee sfp [At: DEX2 / E: fr alismacees] Familie de plante acvatice, monocotiledonate, cu frunzele hazale dispuse în rozetă, cu canale aerifere în tulpini şi în frunze. alistâncă sf vz halastâncă
alişpdti sm [At: DA / Pl: -i / E: mg alispân] (Trs; înv) Funcţionar administrativ, corespunzând subprefectului Si: (reg) vitispan, suhcomite, vicecomite (suprem).
alişveriş sn [At: (1799) URICARIUL 1,88/15 / Pl: -uri / V: (înv) alijv~, alejv-, aleş-, ariş-1E: tc alys-veris (cf daravere)] (Pfm) 1-2 Negoţ (mic).
3	Târguiala. 4 (Asr; îe) A face cuiva - A cumpăra de la cineva. 3 Amestecătură.
alitău sn [At: DA ms/ Pl: -ri / E: net] (Reg) Astupător al cuptorului. alitenxre sfvz aliteraţie
aliteraţie .v/'[At: DA / Pl: -ii / V: (înv) -iune (pl: -ni) IE: fr alliteration] 1 Armonie rezultată din repetarea (intenţionată) a aceluiaşi sunet (sau a unei combinaţii de sunete) în două sau în mai multe cuvinte care se succedă în aceeaşi fraza. 2 (Med) Repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitaţie psihică. aliteraţiune sfvz aliteraţie alitrosi v vz litrosi alitrosire sf vz litrosire alitros\t!sn vz litrosit1 alitrosit2, -ă a vz litrosit2 aliuht, -ă a vz aiurit2
alivdncă .y/’[At: HEM 894 / V: —veneiu (-uri) / Pl: -venei, (rar) -venee / E: net] (Mol; Buc; mpl) 1 Turtă făcută din mălai amestecat cu lapte bătut şi cu brânză şi coaptă în cuptor cu unt sau cu smântână. 2 (Pgn) Plăcintă mică. 3 (Lpl; îcs -venci-plăeinte, -venci-plăeinte moi) Horă care se dansează în perechi. 4 Melodie după care se execută alivanca (3).
alivdnt sm [At: HEM 898 / Pl: -nţi / E: fr lavande] (Bot; reg) Levănţică (Lavandula angustifolia).
alivmta [At: HEM 896 / V: ~tea / E: net] (îrg) 1 / Exclamaţie glumeaţă, rostită când cade cineva. 2-4 av (îe) A (se da) sau a cădea, a trânti, a veni - A se da sau a cădea, a trânti ori a veni peste cap. 5 (îe) A pleca -tea A hoinări. alivdntea vz alivanta
alivăni [At: GALACTION, 0.1,51 / Pzi: -nese / E: net] (înv) 1-2 vtr A (se) arunca. 3-4 vtr A (se) rostogoli. 5-6 vtr A (se) răsturna. 7 vi (Fig) A hoinări. 8 vt (Reg) A se alipi de cineva ca să trăiască.
alivei sm [At: LTR / Pl: ~ / E: net] Coridor în partea superioară a unui vapor, în care se depozitează mărfuri şi cărbuni. alivenciu sm vz alivanca alivenţică sfvz levănţică
alizarmă sfs [At: DA / E: fr alizarine] Materie colorantă roşie, pentru vopsit bumbacul, extrasă în trecut din rădăcini de plante, iar astăzi preparată sintetic. aliz'dt sn vz alizeu
alizeu sn [At: PONI, F. 183 / V: (rar) -za/ / Pl: ~ee / E: fr alize] (Ggf) Vânt care suflă regulat, în tot cursul anului, de la tropice la ecuator, în emisfera nordică, de la NE către SV, iar, în cea sudică, de la SV către NV.
dlla breve lav [At: DEX2 / E^ it alia breve] Termen care indică executarea într-o mişcare rapidă în doi timpi a unei compoziţii muzicale scrise în măsura de patru timpi.
allegretto [At: T1M. POPOVICl, D. M. / E: it allegretto] 1 av (Muz; d. tempo) Cu oarecare vioiciune, dar puţin mai rar decât allegro. 2-3 sn (Parte dintr-o) bucată muzicală, cântată allegretto.
allegro [At: TIM. POPOVICl, D. M. / E: it allegro] 1 av (Muz; d. tempo) Vioi. 2-3 .vn (Parte dintr-o) bucată cântată allegro (1).
allemdndă v/'[At: DEX2 / Pl: -e l E: fr allemande] 1 Vechi dans de origine populară germană, la început cu caracter vesel, vioi, ulterior moderat, grav,în doi timpi. 2 Melodie după care se execută allemanda (1).
almageste sfp [At: DEX2 / E: fr almageste] Culegere de observaţii astronomice, făcută pentru prima dată de Ptolemeu.
almamc sn vz almanah
almamh sn [At: MAIORESCU, CR. I, 35 / V: — mc / Pl: -uri / E: fr almanach, lat almanachus] 1 Tip de calendar în broşură care, pe lângă partea strict calendaristică, cuprinde şi informaţii accesibile publicului larg, din diferite domenii ale ştiinţei (astronomie, medicină etc.), povestiri, anecdote etc. 2 Publicaţie periodică (de obicei anuală) cuprinzând articole dintr-un anumit domeniu de activitate (ştiinţă, tehnică, literatură, artă).
almandin sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr almandine] Aluminosilicat de fier din grupa granatelor, de culoare roşie-brună, frecvent în şisturile cristaline şi în aluviuni, folosit uneori ca abraziv sau ca piatră semipreţioasă. alnvdr sn vz armar
alnids sn [At: (a. 1580) ap. HEM A I / V: olntdz / Pl: -uri / E: tc almas] (înv) Diamant.
almeesf[At: BOLINTINEANU,ap. RUDOW,XVII,381 /E: iralmee] Dansatoare egipteană care îşi însoţeşte dansul cu cântece.
almicantard sn [At: CULIANU, C. 9 / V: -/ (pl: -e) / Pl: ? / E: fr almi-cantarat] (Ast) Orice cerc imaginat pe sfera cerească paralel cu orizontul, care seveşte la determinarea înălţimii astrelor, almicantardt sn vz almicantara almintere av vz altminteri alm'mterea av vz altminteri alminteri av vz altminteri alnimtire av vz altminteri almintrea av vz altminteri almintrele av vz altminteri almintrelea av vz altminteri almintrenea av vz altminteri almintrine av vz altminteri
almojnă .y/‘[At: CUV. D. BĂTR. II, 62 / Pl: -ne / E: vsl âAMcyuNc] (înv) Pomană.
almojnean sm [At: JAHRESBER. VII, 62 / Pl: -eni / E: almojnă + -ean cf srb almono] (îrg) Sărac.
dlnicy -ă a [At: PALIA (1581), ap. TDRG / Pl: ~id, -ice / E: mg ălnok] (Trs; înv) Viclean. alnicie .v/*[At: PALIA (1582) / Pl: -ii l E: alnic + -ie] (îrg) Viclenie. alo1 i [At: REV. CRIT. IV, 336 / E: ger hallo] (Trs) Pleacă! alo2 i [At: SEBASTIAN, T. 188 / E: ivallo] 1 Exclamaţie convenţională prin care, în convorbirile telefonice, cineva cheamă pe altcineva (şi acesta din urmă răspunde, dând de ştire că a stabilit legătura). 2 Exclamaţie de chemare în toate împrejurările, când cel care cheamă nu este observat şi vrea sa atragă atenţia celui căruia i se adresează. alodt sn vz aluat
alo-dvă sf [Ai: I. IONESCU, M. 85 / Pl: ~ve / E: srb alov (halor)] (Pes; reg) Mreajă de prins peşte.
alobrogi smp | At: DEX2 / E: fr Allobroges] Populaţie celtică din SE Franţei de azi, supusă de Cezar în timpul campaniei din Galia. alocd vtr [At: DA / Pzi: aloc, (rar) -ochez l E: alocaţie] 1-2 A (se) destina
0	sumă oarecare sau anumite materiale, obiecte etc. pentru un scop anumit (dintr-o listă întreagă de mai multe cheltuieli, mai ales la o administraţie publică).
alocdbil, -ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: aloca + ~bil] Care poate fi alocat.
alocdre .y/‘[At: DA ms 471 / Pl: -cdri / E: aloca] Destinare de bani şi materiale pentru un anumit scop Si: alocat1, alocaţie (1). aloc-dt1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: aloca] Alocare. alocdt2, -ă a [At: MAIORESCU, D. 1,161/ Pl: -dţi, -e / E: aloca] (D. bani, materiale etc.) Destinat unui scop anumit. alocdţie ş/[At: CADE / V: (înv) -iune (pl: -ni) / Pl: ~i/ / E: fr allocation]
1	Alocare. 2-3 (Ccr) Sumă (sau cantitate de materiale) alocată. 4 Indemnizaţie acordată de stat, în anumite condiţii, unei persoane.
alocuţiune sf vz alocaţie
57
ALOCROMATIC
alocromatic, ~ă a | At: DEX2 / Pl: -ici, -ice l E: ger allochromatisch] Care prezintă alocromatism.
alocromatism sns | At: DEX2 / E: fr allochromatisme] Proprietate a cristalelor de a prezenta culori diferite în funcţie de substanţele pe care Ie conţin. ahcure av vz alocurea
alocurea [At: (a. 1661) ap. GCR 1,178/ V: -ri, (înv) alocure / E: a(l) + locuri (înv locure)] 1 av (Dob în legătură cu pp pe, înv,pre) în unele locuri. 2 a/(înv; îlav) Prespre toată alocure Pretutindeni. alocuri av vz alocurea alocuţie sfvz alocuţiune
alocuţiune ,y/‘[At: KLOPŞTOC, F. 208 / Pl: -ni / E: fr allocution] 1 (La romani) Cuvântare a unui general sau împărat adresată oştirii sale. 2 Cuvântare scurtă, ocazională.
alodidl, -« a [At: DA / Pl: -i, ~e / E: fr allodial] 1 Care ţine de un alodiu.
2	(îs) Pământ - Proprietate seniorială în evul mediu.
alodiu sm, sn [At: ŞINCAI, HR. III, 277/3 / PI: (sm) -ii, (sn) -ri / E: lat med allodium, cf ger Allod(ium)] (în evul mediu, în Apusul şi Centrul Europei) Proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate.
aloe sfs [At: TDRG / V: —s, —oi / E: lat aloe] 1 Plantă din familia liliaceelor, cu tulpină groasă şi lemnoasă, cu frunze cărnoase şi flori mari, aşezate în ciorchini sau spice, care creşte mai ales în Africa (Aloe). 2 Substanţă solidă cu miros plăcut şi cu gust amar extrasă din frunzele unor specii de aloe (1) şi întrebuinţată în farmacie Si: sabur. aloes sm vz aloe
alofon sn | At: DEX2 / Pl: -e / E: fr allophone] (Fon) Variantă poziţională a unui fonem.
alogdm, -ă | At: DEX2 / Pl: -i, ~e / E: fr allogame] 1 .y/‘Plantă a cărei fecundare se face cu polen de la altă plantă din aceeaşi specie. 2 a Referitor la alogamie. 3 a în legătură cu alogamia.
alogamie a | At: DEX2 / E: fr allogamie] Fecundare cu polen provenit de la altă plantă din aceeaşi specie.
alogen, ~ă a [At: LTR / Pl: -/, -e / E: fr allogene] 1 a Care se deosebeşte prin natură şi origine de mediul în care se află. 2 a (D. oameni) De origine străină, aparţinând unei populaţii imigrate. 3 sm (Gig) Constituent mineral format înainte şi în alt loc decât roca din care face parte. alogenetic,-« a | At: DEX2 / Pl: -ici,-ice l E: fr allogenetique] Alogen. aloghiţă sfvz ialoviţă
alogic, a | At: DEX2 / PI: -ici, -ice / E: fr allogique] Lipsit de logică. alogism sn | At: DEX2 / E: ger Alogismus] Curent filozofic ce nega statutul gândirii logice ca mijloc ştiinţific de cunoaştere. aloi sm vz aloe
alohton, —ă a | At: DEX2 / Pl: -i, ~e / E: fr allochtone] (D. roci) Care s-a deplasat, sub influenţa mişcării scoarţei Pământului, de la locul de formare.
alonv&ş sn [At: DA /V: alam~ / PI: ~uri / E: mg âllomâs] (Reg; mgm) Gară.
alonjă şf | At: DEX2 / Pl: -je / E: fr allonge] 1 Piesă mobilă sau demontabilă care serveşte la prelungirea unor obiecte. 2 (Spt) Mişcare de întindere rapidă a braţelor. 3 Lungime a braţelor unui sportiv aflat în luptă cu un adversar. 4 (Pgn) Prelungire (a unui document, act).
alopdt sm [At: DA / Pl: -aţi, ~e / E: fr allopathe] (Med) Medic care tratează prin alopatie.
alopdtic, -ă a [At: DA / PI: -ici, -ice / E: fr allopatique] 1-2 De (sau prin) alopatie.
alopatie ,y/'[At: DA / Pl: -iz / E: fr allopathie] (îoc homeopatie) Tratament medical care întrebuinţează medicamente ce produc efecte contrarii celor ale bolii.
alopecie şf [At: DA / PI: -ii / E: fr alopecie] (Med) Cădere (temporară) a părului în urma unei boli infecţioase sau de piele. alorghidă sf vz alurghidă
alos, —oasă a [At: ŢICHINDEAL, F. 50/13 / Pl: -oşi, -oase / E: mg ăl + -os] (Trs; mgm) Viclean.
aloşit am [At: MAT. FOLK. 569 / E: net] (Csn, îpp) Şi pe [cutăriţă j îl aflase adormit, aloşit.
alotrii sfp [At: MAIORESCU, CR. III, 54 / E: ger Allotria] Lucruri nepotrivite cu subiectul în chestiune.
alotropic, -ă a\At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr allotropique] 1 Referitor la alotropie. 2 Care aparţine alotropiei. 3 Care prezintă alotropie.
alotropie sf 1 At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr allotropie] Proprietate a unui element chimic de a exista în două sau mai multe forme care diferă din punct de vedere fizic şi, uneori, chimic Cf izometrie. aloţel sn vz aluaţel. alovă sfvz aloavă aloviţă sfvz ialoviţă
aloxm sn [At: DEX2 / E: eg aloxan] Substanţă derivată prin oxidare din acidul uric, cu acţiune distructivă asupra celulelor pancreatice secre-toare de insulină, care provoacă diabetul experimental.
alozom sm | At: DEX2 / Pl: -i / E: fr alosome] Cromozom cu rol esenţial în determinarea sexului.
alpacd1 sfs [At: DA / V: ~agd / E: fr alpaca] 1 Animal rumegător din familia lamelor, cu lână mătăsoasă, lungă şi foarte subţire, de culoare albă, uneori neagră care trăieşte în America de Sud (Lama pacos). 2 Stofă fină din lâna de alpaca1 (1).
alpacd2 sfs [At: DA /V: -aga / E: ger Alpaka] Aliaj inoxidabil de nichel, cupru şi zinc, care (argintat) serveşte la fabricarea tacâmurilor de masă, a instrumentelor medicale şi optice etc. Si: alfenid. alpagd1 sf v z alpaca1 alpagd2 sfvz alpaca2
al-pdri av [At: DA / E: ger al-pari, it alia pari)] (înv; cmr) 1 De aceeaşi valoare. 2 Cu preţ egal cu valoarea nominală.
dlpenştoc sn l At: DEX2 / Pl: -uri / E: ger Alpenstock, fr alpenstock] 1 Baston lung, cu vârf metalic ascuţit, folosit în alpinism. 2 Piolet. alpestru, -« a [At: DA / Pl: -eştri, -re / E: fr alpestre] 1-6 Alpin, aIpic, -a a [At: BOLINTINEANU, ap. ŞĂINEANU, D. U. / Pl: -ici, -ice / E: lat alpicus, -a, -unt] (îvr) 1-6 Alpin (1-6).
alpin, -ă a [At: HASDEU, i. C. 49 / Pl: -i, -e I E: fr alpin] 1-6 Care (trăieşte sau) se găseşte (în Alpi ori) în munţi înalţi sau (în creierul munţilor) Si: alpic (1-6). 7 Care aparţine munţilor Alpi. 8-9 Caracteristic munţilor Alpi sau regiunilor muntoase înalte. 10-11 Referitor la munţii Alpi sau la regiunile muntoase înalte.
alpinism sns [At: DA / E: fr alpinisme] 1 Ramură sportivă, practicată, de obicei,în grup, constând în ascensiuni pe munţi înalţi, prin locuri greu accesibile. 2 (îe) A face — A practica alpinismul.
alpinist, —a smf [At: DA / Pl: -işti, -e / E: fr alpiniste] Persoană care practică alpinismul.
alsacim, ~â | At: DEX2 / P: -ci-dn / Pl: -ieni, -iene / E: fr alsacien] 1-2 smf Locuitor sau persoană originară din Alsacia. 3-4 a Referitor la Alsacia sau alsacieni (2). 5-6 a Care aparţine Alsaciei sau alsacienilor
(2). 4 sm, a (Şîs lup -) Rasă de câini ciobăneşti, de talie mare, originară din Franţa.
alsm sn [At: DOSOFTEI, ap. HEM 907 / Pl: -uri / E: al său prin sub-stantivare] (înv) însuşire. alşut sn vz alcşut
■dlt, dltă a [At: DOSOFTEI, V. S. 151 / Pl: a Iţi, -e / E: lat alt(e)rum] 1 Arată că fiinţa sau lucrul al cărui nume îl determină nu este aceeaşi cu fiinţa sau lucrul despre care a fost vorba, care este de faţă sau este cel obişnuit. 2 (Pop, îe) Câte -e Multe.
altdic, ~ă a [At: DA ms / P: -a-ic / Pl: -ici, -ice / E: fr altaique] 1 Originar din Munţii Altai. 2 Care trăieşte în Munţii Altai. 3 Care se referă la Munţii Altai.
altdn av [At: PRIBEAGUL, P. R. 55 / E: net] (Reg) 1 Dincolo. 2 Dincoace. altamc sm vz altângic
58
ALTITUDINE
altar1 sn [At: PSALT. SCH. 76/2 / V: (îrg) ~i, ~tariu l S: (înv) -tari / Pl: ~e, (rar) -uri / E: lat altarium] 1 Parte a bisericii în care preotul oficiază liturghia şi care este despărţită de naos prin catapeteasmă. 2 (Fig) Biserică.
3	(Pex) Religie. 4 (Pfm) Cununie religioasă. 5 Ridicătură din pământ, piatră etc., pe care se aduceau, în vechime, jertfe zeilor. 6 Monument sacru. 7 Masă de cult pe care se oficiază liturghia, în biserica creştină. 8 (îe) Pe ~ul patriei (Sacriticându-se) pentru patria sa. 9 (Teh) Perete de material refractar situat în spatele unui focar pentru a dirija flacăra.
altar2 sn [At: FRÂNCU - CANDREA, M. 97 / Pl:	/ E: net] (Mun;
înv) Scrin în care se păstrau documentele, banii etc. altari sn vz altar1 altariu sn vz altar1
altădată av [At: PRAV. MOLD. 210 / E: altă + dată] 1-2 într-un moment nedeteminat (din trecut sau) din viitor Si: altcândva, alteori, cândva, odată, altăoară.
altăoară av [At: DA / E: altă + oară] 1-2 Altădată (1-2). altăraş sn [At: DA / Pl: -e / E: altar + -aş] 1-2 Altar (mic). 3 (Bot; Mol) Urzică-moartă (Lamium maculatum). altângea sfvz altângic
altângic sn [At: HEM 929 / V: atin~, aptan~ / Pl: ~uri / E: tc altynyk] (Bot; Mol, Dob) Condurul-doamnei (Tropaeolum majus). altcareva pn [At: DA / E: alt + careva] Altcineva. altcândva av [At: DA / E: alt + cândva\ 1-2 Altădată (în trecut sau în viitor).
altceva pn [At: COD. VOR. 10/13 / E: alt + ceva] Alt lucru. altcineva pn [At: VARLAAM, C. 294 / E: alt + cineva] Altă persoană Si: altcareva.
altcum av [At: NECULCE, ap. LET. II, 250/1 / E: alt + cum] Altfel. altcumva av [At: DA / E: alt + cumva] Altfel. alteori av [At: MINEIUL (1776), 146 / P: ~te-ori / V: (înv; lsg) altă-oară / E: alte + ori] 1-2 Altădată (1-2). 3 (îcs) ~uneori) Altă dată.
altera vtr [At: DA / Pzi: -rez / E: fr alterer] 1-2 A (se) schimba (de obicei, în rău). 3-4 (D. materii organice) A (se) descompune. 5-6 (Muz) A modifica o notă (înălţând-o sau) coborând-o cu un semiton. 7- 8 A (se) tulbura. 9-10 A (se) falsifica. 11 (D. sunete) A (se) transforma.
alterabil, ~ă a [At: DA / Pl:	-e	/	E:	fr	alterable] 1 Care se poate
altera (1). 2 Care se poate descompune. 3-4 (Muz; d. o notă) Care poate fi ridicată sau coborâtă cu un semiton.
alterabilitate sf [At: DA / E: fr alterabilite] 1-8 însuşirea de a fi alterabil (1-8).
alterare .s/[At: MAIORESCU, L. 25 / Pl: -rari / E: altera] 1-2 Transformare sau modificare în rău). 3 Descompunere. 4-5 (Muz) Modificare a unei note muzicale (înălţând-o sau) coborând-o, punând,înaintea ei diezul sau bemolul. Si: alte raţie (3-4). 6 Tulburare. 7 Falsificare. 8 (Fon; d. sunete) Transformare. alterat1 sn [At: MDA ms/ Pl: -uri / E: altera] 1-8 Alterare (1-8). alterat2, -ă a [At: VLAHUŢĂ, D. 292 / Pl: -aţi, ~e / E: altera] 1-2 Transformat sau modificat. 3 (D. materii organice) Descompus. 4-5 (Muz; d.note) Care s-a schimbat prin (urcare sau) coborâre. 6 Turburat2. 7 Falsificat2.	t
alteraţie .v/'[At: DA /V: (înv) ~iune / Pl: -ii / E: fr alteration] 1-2 Alterare (1-2). 3-4 (Muz) Urcare sau coborâre a unei note cu un semiton, punând, înaintea ei, diezul sau bemolul. 5 (Pex) Semn pus înaintea unei note muzicale, care indică modificarea înălţimii unui sunet Si: accident, alteraţiune sfvz alteraţie alteră sf vz halteră
altercaţie sf [At: CĂLINESCU, E. O. II, 34 / V: (înv) -iune (pl: -ni) / Pl: -ii / E: fr altercation] 1 Schimb violent de cuvinte. 2 (Pex) Ceartă. altercaţiune sfvz altercaţie
alter ego sm | At: DEX2 / E: lat alter ego] 1 Persoană identică în comparaţie cu alta. 2 (Fig; rar) Om de încredere.
altern, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 102 / Pl: -i, -e / E: fr alterne] 1 De o parte şi de alta. 2 (Gmt; îs) Unghiuri ~e Unghiuri formate două câte
două, simetric, de două drepte pe care le taie o secantă. 3 (Bot; d. flori sau frunze) Care cresc pe tulpină de o parte şi de alta, la distanţă. 4-5 (Bot; d. flori; îs) Alterni-sepal, alterni-petal Petale sau sepale care cresc câte două, la distanţă. 6 (îs) Sistem - Sistem de agricultură bazat pe alternarea culturilor.
alterna [At: ODOBESCU, S. I, 368 / Pzi: -nez, (rar) altern / E: fr alterner] 1-2 vir A (se) schimba pe rând. 3 vi A veni unul după altul, în rând. 4 vtf A face să urmeze pe rând. alternant, ~ă a [At: DA / Pl: -nţi, -e / E: fr alternant] Care alternează. alternanţă sf [At: POPOVICI-KIRILEANU, B. 29 / Pl: -ţe / E: fr alternance] 1 Schimbare. 2 (Fiz) Totalitatea valorilor dintr-o semiperioadă a unui fenomen alternativ, începând cu momentul în care valoarea mărimii alternative trece prin zero. 3-4 (Fon) Schimbarea (calităţii sau) cantităţii unei vocale la cuvintele din aceeaşi familie sau în cursul flexiunii aceluiaşi cuvânt.
alternare sf [At: IORGA, C. I. 21 / Pl: -nari / E: alterna] 1 Schimbare pe rând Si: alternat1 (1). 2 Succedare Si: alternat1 (2). alternat1 sn [At: MDA ms / E: alterna] 1-2 Alternare (1-2) alternat2, ~ă a [At: IOANOVICI, TEHN. 44 / Pl: -aţi, -e / E: alterna] 1 Care se schimbă pe rând. 2 Care vine unul după altul.
alternativ,-ă a [At: HAMANGIU,C. C. 244 / Pl: -i, ~e / E: fr altematif] 1 a Care vine pe rând. 2 (îs)Propoziţii - Propoziţii care cuprind două afirmaţii opuse, dintre care ori una, ori alta trebuie acceptată neapărat. 3 (Jur; îs) Obligaţie - Obligaţie care specifică, pentru debitor, mai multe feluri de a se achita şi posibilitatea de a alege între ele. 4 (Fiz; îs) Curent electric ~ Curent electric a cărui intensitate variază periodic, astfel încât media aritmetică, pe o perioadă, a intensităţii lui, să fie nulă. 5 av La rând.
alternativă sf [At: MAIORESCU, D. II, 125 / Pl: -ve / E: fr alternative] Obligaţia de a alege între două căi, două lucruri, două părţi etc. Cf din două una.
alternator sn [At: DA / Pl: ~oare/ E: fr alternateur] (Teh) - electric Generator electric care produce tensiuni şi curenţi alternativi.
alteţă i/[At: (a. 1866) URICARIUL VII, 239/18 / Pl:-te! E: it altezza] ITitlu de cinste dat prinţilor şi prinţeselor dintr-o casă domnitoare Si: înălţime, Mărie. 2 Persoană care poartă titlul de alteţă (1).
altfel av [ At: NEGRUZZI, S. 1,40 / V: (Mol) ~feliu, alfel / A şi: altfel / E: alt + fel] 1 av în alt fel. Si: altcum, altcumva, altminteri. 2 a Care este în alt fel. 3 av (în ameninţări) De unde nu... dacă nu... Altminteri. 4 av (îla) ~de De altă natură. 5 av (îla) De ~însă. 6 av (îal) Cu toate acestea. altfeliu av vz altfel
althorn sm | At: DEX2 / Pl: -i / E: gerAlthorn] Instrument de suflat de alamă, asemănător cornului, folosit la fanfară.
altigraf sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr altigraphe] Altimetru care înregistrează în timpul zborului înălţimile atinse de avion. altilere sfvz artilerie
altimetric, ~ă a | At: DEX2 / Pl: ~/d, -ice / E: fr altimetrique] De alti-metrie.
altimetrie ,s/[At: LTR IE: fr altimetrie] Ştiinţa care se ocupă cu stabilirea altitudinilor de teren faţă de nivelul mării.
altimetru sn [At: LTR / Pl: -re IE: fr altimetre] Instrument cu care se măsoară altitudinea (faţă de nivelul mării sau faţă de o anumită cotă a terenului).
altissimo av [At: CADE / E: it altissimo] (Muz) Cu note foarte înalte. altist, ~ă smf [At: KLOPŞTOCK, F. 67 / Pl: -işti, ~e / E: ger Altist] 1-3 (Muz) Persoană (care are voce de alto) care cântă alto. 4 Instrumentist care cântă la violă.
altitelemetru sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr altitelemetre] Instrument cu care se măsoară altitudinea unui punct inaccesibil.
altitudinal, -ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr altitudinal] (Aflat) la altitudine.
altitudine sf[At: POPOVICI-KIRILEANU, B. 35/PI: -ni/E: altitude, lat altitudo, ~inem)] (Ggf) înălţime a unui loc deasupra nivelului mării Si: înălţime.
59
ALTITĂ
altiţă şf [At: (sec. XVII), ap. HEM 932 / V: -tiţe, (reg) toi# / Pl: -te / E: srb latica] 1 (Mpl) Parte a mânecii de pe umerii cămăşilor femeieşti (sau bărbăteşti) brodată cu cusături (sau cu fluturi) Cf umăraş. 2 Cusătură cu amici şi cu mătase de-a lungul mânecilor cămăşilor femeieşti. 3 (Pex) Cămaşă femeiască. altiţe sfp vz altiţă
dltîncotro av [At: DEX2 / E: alt + încotro] (Rar; îe) A nu avea (face) ~ A nu putea să facă altfel. altmmte av vz altminteri altminterea av vz altminteri
altminteri av [At: (a. 1610) ap. HEM 589 / V: aimintre, aimintrea, aimintrilea, almin-, -minte, almintere, -minte rea, alminterea, almintire -mintrea, -mintrele, almmtrelea, -trenea, -mintrine, amintele, ammtere, aminterea, ammteri, aminterle, amintire, amintirea, amintre, amintreale, amintrele, amintrelea, amintrilea / E: alius, -a, -um + mentem] 1 (îoc astfel'; precedat de pp întru) Altfel. 2 (îe) A se face ~ A se schimba. 3 (îlav) Aimintrea ... aimintrea într-un fel, într-alt fel.
4	(îlav) Aşa şi ~ Aşa şi aşa. 5 Dacă nu. 6 (Adesea în legătură cu pp de) De altfel. altmintrea av vz altminteri altmintrine av vz altminteri altmintrele av vz altminteri altmintrelea av vz altminteri altmintrenea av vz altminteri
alto sms [At: TIM. POPOVICl, D. M. / E: it alto) 1 (Muz) Registru vocal la femei şi copii, situat, ca înălţime, între vocea de sopran şi cea de tenor. 2 Partea din cor care cântă cu asemenea voce. 3 Instrument muzical cu tonalitate alto. 4-5 (Parte din ) partitură pentru alto (1).
6	Violă1.
altoaie sf [At: MARIAN, NU. 640 / V: ul- / Pl: - / E: altoi css] 1 Altoi (3). 2 (Trs) Altoi (4). altoan sn vz altoi1 altoană sf vz altoan
altocumulus sm | At: DEX2 / PI: -uşi / E: fr altocumulus] Formaţie de nori cu aspect de pături albe sau cenuşii, formate pe la 6000 m înălţime şi conţinând picături mici de apă.
altogravură sf f At: DEX2 / Pl: -ri / E: fr altogravure] Reproducere după opere de artă prin folosirea clişeelor metalice gravate de mână sau pe bază de acvaforte.
altoi1 [At: PRAV. MOLD. 15/1 /V: -tui1, ol-, ul-, (reg) altoan (Ban) olton, oltoan, oltan, ultoan, hultoan, hultuan sn (css) altoană, ultoană, hultoană, hultuoană, hultuana sf/ Pl: -toaie, -uri, -toi / E: mg oltovany, oltvany] 1 sn (Hor) Altoire. 2 sm (Med; iuz) Vaccin. 3 sn (Hor) Planta altoită, după ce s-a prins şi a crescut. 4 sn Pepinieră de altoaie. 5 sn Mlădiţă cu care se altoieşte.
altoi2 vtr [At: PRAV. MOLD. 12/2 / V: -tui2, (Trs) oltui, (Mol) ultoi, ultui, holtui, hultui / Pzi: -esc / E: mg oltani] 1 A introduce vlăstarul unei plante într-o altă plantă, de obicei de o specie inferioară, pentru ca aceasta să producă floarea şi rodul celei dintâi. 2 A transforma prin altoire(l). 3 (Fig) A sădi, în sufletul cuiva, o anumita însuşire. 4 (Reg) A vaccina . 5 (Fam) A da o lovitură zdravănă cuiva. 6-7 (Pex) A bate (zdravăn) pe cineva.
altoială sf [At: DA ms / V: altui-, (Trs) oltoi-, oltui-, (Mol) ultui-, hultui- / Pl: -ieli / E: altoi + -ială] Altoire.
altoire .v/ [At: (a. 1804) BV II, 450 /V: altui-, (Trs) oltoi-, oltui-, (Mol) ultui-, ultoi-, hultui- / Pl: -ri / E: altoi] 1 (Hor) Introducere a vlăstarului unei plante într-o altă plantă, de specie inferioară, pentru ca aceasta să aibă calităţile celei dintâi Si: altoit1 (1). 2 Transformare prin altoire (1) Si: altoit1 (2). 3 (Fig) Sădire, în sufletul cuiva, a unei anumite însuşiri.
4	(Reg) Vaccinare. 5 (Fam) Lovire zdravănă a cuiva. Si: altoit1 (4). 6 Bătaie zdravănă dată cuiva Si: altoit1 (6).
altoit1 sn [At: ECONOMIA, 127/6 / V: -tuit, (Trs) ol-, oltu-, (Mol) ultu—, hultu- / E: altoi2] 1 (Hor) Altoire(l). 2 (Reg) Vaccinare. 3-4 Bătaie (zdravănă).
altoit2, -ă a [At: ECONOMIA, 118/9/ V: -tuit-, -ă (Trs) olto-, -ă, (dial) oltonit, -ă, oltuit, -ă, (Mol) ultuit, -ă hultuit, -â l Pl: -iţi, -e I E: altoi2] 1 (Hor) Care a fost altoit2 (2). 2 (Reg) Vaccinat2.3 (Fam) Bătut2.
altoitor, -oare [At: CANTEMIR, HR. 14/27 / P: -to-i- l V: altui-, -oare, (reg) altuitoriu, -oare, (Trs) oltoi-, -oare, oltui-, -oare, (Mol) ultui-, -oare, hultui-, -oare / Pl: -ri, -e l E: altoi + ~(i)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care altoieşte.
altoitură sf [At: CONACHI, P. 283 / V: altui-, (Trs) oltoi-, oltui-, (Mol) ultui-, hultui- / P: -to-i- l Pl: -ri / E: altoi + -itură] Altoire.
alto-relief sn [At: DA / V: -liev / Pl: -uri / E: formaţie hibridă, prin înlocuirea lui haut din fr. cu alto, după analogia lui baso-relief] (Scp) Relief ale cărui elemente ies în evidenţă puternic. alto-reliev sn vz alto-relief
altostratus sm [At: DEX2 / E: fr altostratus] Formaţie de nori situată la o altitudine medie de 6000 m, care se prezintă ca un strat dens şi uniform, de culoare cenuşie sau albăstruie, cu aspect fibros sau uşor striat.
altruism sn [At: KLOPŞTOCK, F. 126 / Pl: -e / E: fr altruisme] (în opoziţie cu egoism) 1 înclinare de a ajuta pe altul, de a se jertfi pentru aproapele său, pornire generoasă. 2 (Fiz) Doctrină morală care preconizează o asemenea atitudine.
altruist, -ă smf, a [At: DA / Pl: -işti, -e l E: fr altruiste, ger Altruist] 1-2 (Fiz;îoc egoist) (Persoană) care lucrează, care acţionează pentru binele altora. 3-4 (Pex) Generos. altui1 snm vz altoi1 altui2 v vz altoi2 altuială sfvz altoială altuire sf vz altoire aituit1 sn vz altoit1 aituit2, -ă a vz altoit altuitor, -oare a, smf vz altoitor altuitoriu smf, a vz altoitor altuitură sfvz altoitură
altul,altapnh [At: COD.VOR 10/13 /PI: alţii,altelelGD: altuia,alteia, altora / E: ml alter] 1 înlocuieşte un nume de fiinţă sau de obiect care nu este acelaşi cu cel despre care s-a vorbit, care este de faţă sau care este cel obişnuit Sâ răspundă altul. 2 (îs) Unuia şi -uia Orişicui. 3 (îs) Unii şi alţii Mulţi. 4 (îe) Unul ca ~ La fel. 5 (îe) Unul după ~ Succesiv.
6	(La feminin, cu sens neutru) Problemă, poveste. 7 (îe) -ta acum Exprimă dezaprobarea faţă de cele auzite. 8 (îe) Unul una, ~ta Fiecare câte ceva. 9 (îe) Nici una, nici -ta Cu orice preţ. 10 (îae) Pe negândite. 11 (îe) Până una-~ta Deocamdată. 12 (îe) Ba din una, ba din -ta sau din una-n -ta Din vorbă-n vorbă. 13 (îe) Nu de-M;a Nu din alt motiv. 14 (în alternanţă cu unul, una) Celălalt, altunde(va) av [At: DA / E: alt + -unde(va)] 1 în alt loc. 2 în altă parte. alţar sm vz arţar
alţier sm [At: DOINE / Pl: -i / E: net] (Bot; csnp) Arţar. aluaş sm [At: VAIDA / Pl: -i / E: ns cf mg alattas] (Reg) Valet. aluat sn [At: CORESI, ap. HEM 939 /V: aloat / P: a-lu-at / Pl: -uri / E: lat *allevatum] 1 Făină frământată cu apă, din care se face pâine Si: cocă, maia. 2 Orice cocă sau pastă din care se fac plăcinte, prăjituri sau medicamente Si: cocă, maia. 3 (Lpl) Prăjituri. 4 (Fig) Material. 5 Aluat (1) de pâine, în cantitate mică, dospit şi acrit, întrebuinţat (la sate) în locul drojdiei de bere, pentru a produce o fermentaţie uşoară într-un aluat nedospit Si: aloţel, maia, plămadă. 6 (Fig) Ferment. 7 Pâine dospită. aluaţel smn vz aluăţel
aluăţel [At: HEM 939 / V: -uaţ-, aloţ- / Pl: -ei, -e / E: aluat + -aţei] 1 sm (Bot; reg) Numele unei plante, probabil o varietate de Ophrys. 2 sn (Şhp) Aluat. 3 sn Aluat aspru pentru dospit. 4 sm (îrg; fig; lpl) Urmaşi. alucina v vz halucina
60
ALUNGARE
alugă şf[At: LTR / Pl: -uge / E: net] Scobitură în peretele unui tunel, în care se introduce capătul unei bârne de susţinere. aluger sm vz lujer
aluminatsm [At: V. ROM. noiembrie 1950,113 / Pl: -aţi l E: aluminiu + -at] (Chm) Compus chimic obţinut din hidroxid de aluminiu (cu rol de acid) şi un metal. aluniin sm vz alumină
alumină sfs [At DA / V: alum'm sm / E: fr alumine] (Chm; Min) 1 Oxid de aluminiu care serveşte la fabricarea aluminiului prin electroliză. 2 (îf -in) Varietate de caolin, folosită în industria cauciucului.
aluminifer, -ă a [At: DEX2 / Pl:	-e	/	E: fr aluminifere] (D. terenuri,
roci etc.) Care conţine aluminiu sau alumină. alumimt s yl aluminită
alumimtă sf [At: LTR / V: alumimt / Pl: -te / E: net] (Chm) Sulfat bazic natural de aluminiu.
aluminiu sn [At: DA /V:	/	Pl: -ri / E: fr aluminium) (Min) Metal
maleabil şi ductil, uşor ca sticla, dar tare şi elastic, a cărui culoare se apropie de a argintului, foarte răspândit în natură în formă de silicaţi, fluoruri, oxizi, hidroxizi şi sulfaţi, care se extrage, îndeosebi, din bauxită. aluminium sn vz aluminiu
aluminiza vt [At: DEX2 / Pzi: ~zez / E: aluminiza] 1 A acoperi suprafaţa unui obiect cu un strat protector de aluminiu. 2 (Teh) A caloriza.
aluminizare .s/'[At: DEX2 / Pl: -zari / E: aluminiu] Acoperire a suprafeţei unui obiect cu un strat protector de aluminiu Si: aluminizat1. aluminizat1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: aluminiza] Aluminizare. aluminizat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: aluminiza] (D. obiecte) A cărui suprafaţă a fost acoperită cu un strat protector de aluminiu.
aluminos, ~oasă a [At: DA / Pl: ~oşi, -oase / E: alumină + -av] 1 Care conţine alumină. 2 (D. substanţe) Care conţine compuşi de aluminiu.
aluminotermie sf [At: LTR / Pl: -ii / E: fr aluminothermie, ger Aluminothermie] (Teh) Procedeu de sudură autogenă a fierului şi a oţelului prin aprinderea pulberii de aluminiu.
aluminoză sf [At: DN3 / Pl: -ze / E: aluminose] (Med) Pneumoconioză provocată de inhalarea pulberilor fine de aluminiu.
alumn, ~ă smf [At: DN3 / Pl: -i, ~e / E: ger Alumnus, lat alumnus] (Iuz) 1 Discipol. 2 Elev.
alumnat sn [At: DEX2 / Pl: -e l E: ger Alumnat, fr alumnat] (Rar)
1	Internat şcolar în Germania şi în Statele Unite ale Americii. 2 Clădirea unui alumnat (1). 3-4 (Personalul şi) elevii unui alumnat (1).
alumosilicat sm [At: DEX2 / PI: ~aţi / E: fr alumosilicate] Sare naturală a acizilor silicici, în a cărei structură cristalină, o parte din ionii de siliciu sunt înlocuiţi cu cei de aluminiu.
alun1 sm [At: EM1NESCU, P. 237 / Pl: -i / E: alună) (Bot) 1 Arbust din familia betulaceelor, cu frunze rotunde, cu flori monoice, cu fructe comestibile, care creşte prin păduri şi tufişuri, fiind uneori cultivat Si: (reg) alunar (4), alunaş (1), alunei (1 ),fundici, rânză, tufă (Coryius avellana). 2 (Şîs) - turcesc, ~ sălbatic Arbust din familia betulaceelor, cu scoarţa crăpată, frunzele mai lungi şi mai mari decât la Avellana, cu fructele scurte, comestibile (care creşte pe colinele din regiunea montană, fiind uneori cultivat (Coryius colurna) 3 (Şîs) ~ turcesc Arbust foarte asemănător cu Avellona, deosebindu-se doar prin forma şi culoarea brun-roşcată a fructelor şi a involucrului (Coryius tubulosa). 4 (îs) ~ ursăresc Arbust din familia betulaceelor (Coryius maxima). alun2 sms vz alaun
aluna vtr [At: CONTEMPORANUL VII, 467 / Pzi: -nez / E: alună]
1	A deschide ochii cât aluna (1) Si: a (se) holba, a (se) zgâi. 2 (D. ochi) A privi ceva, holbându-se.
alunar sm [At: HEM 946 / V: (reg) ~iu / Pl: -i / E: alună + -ar]
1	Vânzător de alune Cf alunăreasă. 2 (Orn) Pasăre de culoare pestriţă, de mărimea unei ciori, care se hrăneşte cu alune Si: gaiţă de munte (Nucifraga caryocatactes). 3 (Zlg; reg) Mic şoarece de pădure de culoare roşiatică Si: vişinar, pricolici, pâlş (Myoxus avellanarius). 4 Alun (1). 5 Aluniş.
alunariu sm vz alunar
alunaş sm [At: HEM 947 / Pl: ~i / E: alun + -aş] 1-8 (Şhp) Alun (1-4) (mic). 9-10 (Cor) Alunei (11-12). alunat1 sn [At: ŢIPLEA, P. P. 62 / Pl: -uri / E: alun + -at] Aluniş. alunat2, ~ă a [At: CONTEMP., Seria II, 654 / Pl: -aţi, ~e / E: aluna) Holbat2.
alună sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 343/17 / Pl: -ne / E: lat *abellna] (Bot) 1 Fructul (comestibil al) alunului (1). 2-3 (Şîs) ~e turceşti Fructul (comestibil al) alunului (2-3) turcesc. 4-5 (îs) -e americane, -e de pământ (Seminţe oleaginoase, comestibile de la) planta Arachis hypogaea, originară din America tropicală şi cultivată mult pentru seminţele sale Si: arahidă. 6-7 (îs) - de pământ (Fructele obţinute de la) planta Oenanthe fistulosa. 8-9 (Trs; şîc ~-de-pământ) Cartof (1-2). 10 (îae) Măndălaci (Bunium bulbocastanum). 11 (Reg, îf nună) Alunică (2). 12 (Reg; îaf) Oreşniţă (Lathyrus tuberosus).
alunăreasă sf[At: DA / Pl: -ese / E: alunar + -easă] Vânzătoare de alune (1).
alunea .v/' [At: LB / V: anunea / Pl: -ele / E: alună + -ea] 1-2 (Bot; şhp) Aluniţă (1-2). 3 Pistrui. 4 Aluniţă (4). 5-6 Alunei (11-12). 7 (Bot; lpl) Coada şoricelului (Achilea millefollium). 8 (Bot; lpl) Măndălaci (Bunium bulbocastanum). 9 (Bot; lpl) Coada-şoricelului (Achilea seta-cea). 10 (Bot; lpl) Baraboi (Chaerophyilum bulbosum).
alunească sf [At: PĂSCULESCU, L. P. 207 / Pl: -eşti / E: alun + -ească]
1	(Cor) Hora naşului. 2 Melodie după care se execută aluneasca (1).
aluneca vi [At: DEX2 / V: lu~ / Pzi: alunec / E: ml lubricare] 1 A se mişca lin, fără a întâmpina vreo rezistenţă. 2 (D. două corpuri aflate în contact) A se deplasa unul faţă de celălalt tangenţial, fără a se rostogoli.
3	A-şi pierde echilibrul călcând pe o suprafaţă lucioasă. 4 A cădea alunecând (3). 5 (Fig) A se lăsa ispitit. 6 (Pex) A greşi. 7 A se strecura uşor.
alunecare .s/[At: DEX2 / Pl: -cari / E: aluneca] 1 Mişcare lină, fără a întâmpina vreo rezistenţă Si: alunecătură (1). 2 (D. două corpuri aflate în contact) Deplasare tangenţială, fără rostogolire Si: alunecătură (2). 3 Pierdere a echilibrului prin călcarea pe o suprafaţă lucioasă Si: alunecătură
(3). 4 Cădere datorată alunecării (3). 5 Cădere în ispită. 6 Greşeală.
alunecător, ~oare [At: CADE / Pl: -i, -oare / E: aluneca + -tor] 1 a Care alunecă (1). 2 sn (Mec; în angrenajul unui mecanism) Piesă pe care alunecă altă piesă. 3 sn (Spc; la armele de foc) Bucată de oţel pe care alunecă înălţătorul pentru reglarea distanţei de tragere. 4 sn (La acele macazurilor) Piesă de reazem pe care alunecă acul.
alunecătură sf[At: DEX2 / V: lu~ / Pl: -ri l E: aluneca + -tură] 1-3 Alunecare (1-3).
alunecos, ~oasă a [At: DEX2 / V: lu~ / Pl: -oşi, -oase / E: aluneca + -os] 1-3 Care alunecă (1-3) uşor. 4-6 Pe care se alunecă (1-3) uşor.
alunecuş sn [At: DEX2 / V: lu~ / Pl: -uri / E: aluneca + -uş] 1 (Rar) Alunecare (3). 2 Loc alunecos (3). 3 Gheţuş.
alunei sm [At: HEM 954 / Pl: -nei / E: alun + -el] 1-8 (Bot; şhp) Alun (1-4) (mic) Si: alunuc (1-8). 9 Aluniş. 10 (Lpl) Aluniţă (3). 11 (Cor; ned) Un dans ţărănesc. 12 Melodie după care care se execută alunelul (11) Si: alunaş (9-10), alunea (5-6), alunică (5-6).
alunele sfp [At: DEX2 / E: alună + -ea] (Bot) Plantă erbacee cu flori albe, cu tubercule şi frunze comestibile (Carum bulbocastanum) 4 (Bot) Baraboi (Chaerophyilum bulbosum). 5 (Bot) Coada-şoricelului (Achilea millefollium). 6 (Reg) Pistrui.
alunetsn [At: LB / Pl: -uri / E: alun + -et] 1 Aluniş (1). 2 Mulţime de alune.
alunga [At: DOSOFTEI, ap. HEM 960 / V: (înv) / Pzi: alung / E: lat *al-longare] 1-2 vtr A (se) fugări . 3 vr (Fig) A se succeda. 4 vr A se repezi după... 5 vtr A goni. 6 vt (îe) A ~ (pe cineva) din ţară A expulza.
7	vr (D. vite) A fi în rut. 8 vtr A îndepărta. 9 vt (Fig) A elimina.
alungare sf {At: DDRF / Pl: -gari / E: alunga] 1 Fugărire. 2 Succedare.
3	Gonire. 4 îndepărtare. 5 Eliminare.
61
ALUNGAT1
alungat ]sn [At: DA / Pl: (rar) '-uri / E: alunga] 1 Fugărire. 2 Succedare.
3	Gonire. 4 îndepărtare. 5 Eliminare.
alungat2, ~ă a [At: HEM 964 / Pl: ~aţi, -e / E: alunga] 1 Fugărit2.
2	Succedat2. 3 Gonit2 . 4 îndepărtat2. 5 Eliminat2. alungător,~oare a [At: VLAHUŢĂ, N. 27 / V: (îrg) -iu, ~oare / Pl: -toare / E: alunga + -tor] 1-6 Care alungă (1-2, 4-5,7-8). alungătoriu, ~oare a vz alungător
alungătură sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: alunga + -tură) 1 Fugărire.
2	Succedare. 3 Gonire. 4 îndepărtare. 5 Eliminare.
alungi [At: DEX2 / Pzi: -gesc / E: fr allonger] 1-2 vtr A (se) lungi. 3-4 vtr A (se) subţia. 5-6 vt A (se) prelungi.
alungire sf [At: DEX2 / Pl: -ri / E: alungi] 1 Lungire. 2 Subţiere. 3 Prelungire.
alungit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: alungi] 1 Lungire. 2 Subţiere.
3	Prelungire.
alungit2, ~ă a [At: SADOVEANU, SĂM. V, 909 / Pl: -iţi, -e / E: alunga] 1 Lungit2. 2 Subţiat2. 3 Prelungit2. alunguţ, ~ă a vz lunguţ
alunică ş/fAt: LB / Pl: -mie / E: alună + -icâ] 1-2 Aluniţă (1-2). 3 Pistrui. 4 Aluniţă (4). 5-6 (Cor) Alunei (11-12).
aluniş sn [At: ALEXANDRESCU, M. 228 / Pl: ~e, ~uri / E: alun + -ij] Pădure de aluni Si: (pop) alunat1, alunar (2), alunet (1), alunişte. alunişte sf[At: DR XI, 65 / Pl: ~ti / E: alun + -iste] Aluniş. alunitsm [At: DA /V: -ită sf/ E: fr alunite] (Min) Sulfat natural hidratat de aluminiu şi potasiu, alb-gălbui, utilizat în industria vopselelor, a medicamentelor etc. Si: piatră-acră. aluniţă sf vz alunit
aluniţă sf [At: VLAHUŢĂ, ap. TDRG 479 / Pl: -ţe l E: alună + -iţă] 1-2 (Şhp) Alună (1) (mică) Si: alunea (1-2),alunică (1-2),alunuţă (1-2).
3	(Mpl) Pistrui. 4 (Mpl) Mici semne naturale sau artificiale pe obraz sau pe trup Si: alunea (4), alunică (4).
aluniu, ~ie a [At: MARIAN, CH. 50 / Pl: -nii / E: alun + -iu] (Rar) De culoarea alunei (1). aluniza vi [At: DEX2 / Pzi: -zez l E: fr alUunir] A aseleniza. alunizare .v/'[At: DEX2 / Pl: -zari l E: aluniza] Aselenizare. alunos, ~oasă a [At: PASCA, GL. / Pl: -oşi, -oase / E: alun + -av] (Reg) Sfrijit.
alunuc sn [At: ŞEZ. III, 156 / Pl: ~uci / E: alun + -uc] 1-8 (Nob; şhp) Alunei (1-8).
alunuţă sf[At: ŞEZ. III, 63 / P: ~liu- l PI: -ţe / E: alună + -uţă] 1-2 (Rar) Aluniţă (1-2).
alură sf[At: DA / PI: ~ri / E: fr allure] 1 Felul cuiva de a merge, de a se mişca. 2 Modul în care se mişcă un cal (la pas, trap, galop). 3 Felul în care înaintează o navă în raport cu direcţia vântului (de pupa, de prova etc.). 4 (Spt) Modul în care se desfăşoară o întrecere sportivă. 5 (Fig) întorsătură pe care o ia un eveniment. 6 înfăţişare.
alurghidă şf [At: DOSOFTEI, V. S. 146/2 / V: alor- / Pl: ~de / E: ngr CLkoupy(6a) (înv) Manta de purpură.
aluvial, ~ă a [At: CODRU-DRĂGUŞANU, C. 55 / P: -vi-al / Pl: -i, ~e / E: fr alluviat) Produs prin aluviune Si: aluvionar. Cf mâlos, aluvion sn vz aluviune
aluvionar,-ă a [At: DA ms / P: ~vi-o- / Pl: ~z, -e / E: fr alluvionnaire] Aluvial.
aluvionare ,v/'[At: DA ms / P: -vi-o- / Pl: -nari / E: aluvion) 1 Acţiunea de depunere a unui material (pământ, nisip, pietriş) pe malurile apelor, care îl transportă. 2 Formare de aluviuni.
aluviu sms [At: LTR / E: ger AUuvium] (Gig) Epocă geologică începută
o	dată cu retragerea gheţarilor de pe suprafaţa globului pământesc şi în care ne mai găsim şi astăzi Si: holocen.
aluviune sf[At: I. IONESCU, D. 51 / V: (înv) ~vion sn / PI: -ni / E: fr alluvion] (Gig) Depozit de pământ, pietriş sau nisip, adus de râuri şi fluvii pe malurile acestora. Cf agest(r)u.
aluzi vi [At: ANON. CAR. / Pzi: ~ze.sc / E: ns cf srb luditi se] (Ban) A-şi pierde minţile Cf zăluzi.
aluzie sf[At: MAIORESCU, D. II, 145 / V: ~iune / PI:	/	E; fr
allusion] 1 Cuvânt, expresie sau frază prin care se face referire la o întâmplare sau la o persoană, fără a o numi. 2 (îe) A face ~la ceva A da să se înţeleagă ceva. aluziune sf vz aluzie
aluziv, ~ă [At: DN3 / Pl:	-e / E: fr allusif] 1 Care face aluzie (1).
2	Care conţine aluzii (1). a/va v vz holba
alvanit, ~ă smf, a [At: SADOVEANU, Z. C. 267 / Pl: ~iţi, -e l E: ngr aXpavCng] 1-2 (Grm; înv) Albanez.
alvăluc sn [At: GR. BĂN. 192 / Pl: -uri / E: srb halvaluk] (Reg) 1 Aldămaş. 2 Arvună.
alveograf sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr alveographe] Aparat pentru determinarea capacităţii făinii de a forma cu apa un aluat bun Si: extensimetru.
alveogramă v/'[At: DN3 / Pl: -me l E: fr alveogramme] înregistrare la alveograf.
alveolar, a [At: DA / P: -ve-o- /P\:-i,-e /E: fr alveolaire] 1 (Atm) Care este în legătură cu alveolele (7). 2 (Atm) Care prezintă alveole (7).
3	(Fon) Care se articulează cu limba lipită de alveolele gingiei interioare de sus Cf post-dental.
alveolare .v/‘[At: DEX2 / Pl: -lari / E: alveolă] (Gig) Formarea alveolelor eoliene.
alveolat, a [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: fr alveole] Care are alveole (7). alveolă .v/ [At: I. IONESCU, M. 394 / P: ~v*-o~ / PI: -le / E: fr alveole, lat alveolus] 1 (Ape) Căsuţă de ceară făcută de albine, în care pun mierea şi ouăle, totalitatea căsuţelor formând fagurele Si: (pop) căsuică, chilioară, chiliuţă, găoace, gaură. 2 (Atm) Capăt al bronhiilor pulmonare, de dimensiuni microsocopice, având forma unui fund de sac. 3 (Atm; şîs) ~ dentară Cavitate a osului maxilar în care e înfipt dintele. 4 (Fon) Totalitatea acestor cavităţi, care formează gingia de sus şi dinlăuntrul gurii. 5 (Bot; fig) Fiecare dintre gropiţele în care sunt înfipţi sâmburii anumitor fructe. 6 (Agr) Găurile din fundul distribuitorului unei semănători în rânduri sau al unui cilindru tare. 7 (Pgn) Cavitate. 8 Scobitură creată la suprafaţa unei roci omogene, datorită eroziunii chimice sau mecanice.
9	(îs) ~ eoliană Mică excavaţie în rocile regiunilor de deşert, rezultată din acţiunea vântului. 10 Intrând format prin retragerea de la alinierea unei clădiri pe o stradă. 11 Loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei sau dintr-un spaţiu plantat, amenajat special şi cu bănci. 12 Fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, unde se păstrează ouăle.
alveolectomie sf [At: DN3 / E: fr alveolectomie] (Med) Intervenţie chirurgicală la nivelul alveolei dentare.
alveoliţă sf [At: DEX2 / P: ~ve-o- / Pl: -te / E: fr alveolite] (Med) Inflamaţie acută sau cronică a alveolelor (3).
alveoliză sf [At: DN3 / Pl: -z.e / E: fr alveolise] (Med) Distrugere fiziologică sau patologică a ţesuturilor alveolare dentare.
alveoloclazie sf [At: DN3 / E: ns cf alveolă + -clazie] (Meri) Topire progresivă a procesului osos alveolar prin resorbţia elementelor ţesutului osos.
alveolon sn [At: DN3 / E: fr alvelon) (Med) Punct craniometric situat la suprafaţa posterioară a alveolelor maxilare.
alveolotomie sf [At: DN3 / E: fr alveolotomie] (Med) Deschidere chirurgicală a alveolei dentare, a Ivie sfvz albie
alvin, ~ă a [At: DA / Pl:	~e	l	E:	fr	alvin,	~e)	Care se referă la
hipogastru.
alviţar sm [At: ALECSANDRI, T. 531 / V: (rar) h~ / Pl: -i / E: olviţă + -ar] 1-2 Fabricant sau negustor de al viţă (1).
alv iţă sf [At: GHICA, S. 676 / V: (rar) h~ / Pl: -ţe I E: (h)alva + -iţa]
1	Produs zaharos, fabricat din nuci, zahăr sau miere şi amidon sau albuş
62
AMARILIDEU
tle ou 2 (îcr) Baterea ~ei Joc de copii, obicei popular practicat în seara zilei de Lăsatul Secului de Paşti.
alviţâne sf [At: DA / V: (rar) h~ / Pl: -U / E: (h)alviţar + -ie] Prăvălie unde se face sau se vinde al viţă.
ama7 [At: FILIMON, C. II, 354 / E: tc ammay cf ngr //, srb ama) 1 / Exclamaţie dispreţuitoare sau ironică, apropiată ca sens de ca zău!, zău aşa!, ce mai treabă! 2 c însă. ama2 av [At: FRÂNCU - CANDREA, M. 97 / E: net] (Trs) Acuma. amabil, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. 1,310 / Pl: ~i, -e / E: fr aimable, lat amabilis] 1 Care este vrednic de a fi iubit. 2 Politicos. 3 Prietenos. 4 (Muz) Plăcut (ca termen de execuţie).
amabile av [At: DEX2 / E: it amabile) (Indică modul de execuţie al unei bucăţi muzicale) în mod graţios, plăcut.
amabilitate sf [At: SAHIA, N. 102 / Pl: -taţi l E: fr amabilite] 1 Firea unei persoane vrednice de iubit. 2 însuşire, calitate a tot ceea ce este sau se arată amabil (1) Si: gentileţe, îndatorare, prietenie. 3 Faptă a celui ce se arată amabil (1). 4 Compliment.
amag sn [At: CHEST. V, 167/34 / E: net] (Bot; reg; ned) Plantă care creşte pe marginea râurilor şi care produce oilor care o pasc umflarea stomacului Cf omag. a~mainte av | At: DA / E: net] (Iuz) înainte.
amalgam sn [At: HASDEU, I. C. I / Pl: -e, -uri / E: fr amalgame, lat amalgama] 1 (Chm) Aliaj de mercur cu alte metale. 2 (Fig) Amestec de elemente eterogene, disparate.
amalgama vtr [At: HASDEU, I. C. 1,44 / Pzi: -mez/E: ivamalgamer]
1	A face un amalgam, aliind mercurul cu un metal. 2 A amesteca elemente eterogene. 3 (Fig) A confunda. 4 (Lin) A amesteca sensuri diferite.
amalgamare .v/‘[At: DA / Pl: -mari / E: amalgama] 1 Producere a unui amalgam (1) Cf amalgama (1). 2 Amestecare a unor elemente eterogene, disparate Cf amalgama (2). 3 Confundare.
amalgamat, ~ă a [At: PONI, F. 257 / Pl: -aţi, -e / E: amalgama]
1	Amestecat cu mercur. 2 Amestecat.
amalgamator sn [At: LTR / E: fr amalgamateur (centrifuge)] (Teh; îs) - centrifug Aparat pentru amalgamarea (1) minereurilor aurifere, care foloseşte forţa centrifugă.
amalgamor sn [At: DA ms / Pl: ? / E: fr amalgameur] Lucrător care face o amalgamare (1-2). aman1 c [At: TICHINDEAL, F. 225/18 / E: ns cf ama, aman2] însă. aman2 i [At: NECULCE, ap. LET. II, 377/22 / V: —zjaman / E: tc aman]
1	(Strigătul turcilor învinşi sau aflaţi la necaz; înv) îndurare! Iertare! 2 (îe) A cădea cu ~ Ia cineva, a zice ~ A se ruga de (a cere) iertare. 3 (îe) A fî sau a ajunge la ~ A ajunge rău de tot. 4 (îe) A lăsa pe cineva (tocmai când e) la ~ A părăsi pe cineva când are cea mai mare nevoie de ajutor.
5	(Mun; îlav) ~-zaman! Repede. 6 (Mun; îal) Cu orice preţ. amandament sn vz amendament amandă sf vz amendă
amandea i [At: ALECSANDRI, T. 723 / V: ~ela, ~dilea / E: tc amade] (Mol) Exclamaţie care exprimă un îndemn, o avertizare Si: pe ei, păzea, amandela i vz amandea amandilea i vz amandea
amandină şf[ At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr amandine] 1 Prăjitură preparată din ciocolată şi cremă (de migdale). 2 Bomboană în formă de migdală, umplută cu cremă de ciocolată şi tăvălită în cacao.
amanet sn [At: LET. III, 233/10 / Pl: -uri, -e / E: tc amanet] 1 (Jur) Gaj. 2 (îe) A pune ceva ~ A zălogi. 3 (le) A scoate un ~ A scoate un obiect lăsat în gaj. 4 (Pex) Ostatic. 5 (Reg; imp) Acaret.
amaneta vtr [At: I. IONESCU, D. 267 / Pzi: -tez / E: amanet) (Jur) A da (pune) gaj Si: amanetari.
amanetar sm, am [At: HAMANGIU, C. C. XLIV / Pl: -i / E: amanet + -ar] 1-2 (Jur; şîs) Creditorele (creditorul) ~ (Persoană) care primeşte ceva ca amanet Si: (înv) amanetarisitor, zălogop.
amanetare .v/ [At: DA / Pl: -tari / E: amaneta] Dare a unui obiect în gaj.
amanetari vt [At: DA / V: -si / Pzi: -resc / E: amaneta) (înv) A amaneta. amanetarisi v vz amanetari
amanetarisit, ~ă a [At: DA / Pl: -iţi, -e / E: amanetarisi) (înv) Amanetat.
amanetarisitor sm [At: PRAV. (1814), ap. CADE / Pl: -i l E: amanetarisi + -tor] (Jur; înv) Amanetar (1).
amanetat,~ăa [At: (a. 1835),URICARIUL VIII, 141/26/Pl: -aţi,-e / E: amaneta] (Jur) Care a fost pus amanet (1).
amanetator sm [At: DA ms / Pl: -i / E: amaneta + -tor] Cel care amanetează. amansă sfvz amasă
amant, ~ă smf [At: NEGRUZZI, S. 1,108 / Pl: -nţi, -e / E: fr amant, amante, lat amans, -ntem] 1 Persoană care are relaţii intime cu o persoană cu care nu este căsătorit Si: amorez, (pop) drăguţ, (pfm) ibovnic. 2 Persoană care iubeşte şi este iubită de altă persoană. aman-zaman i vz aman
amar, [At: COD. VOR. 125/5 / Pl: -i, -e, -uri sn / E: lat amarus, ~a, ~um] 1 a (D. gust; îoc dulce) Care produce la înghiţire o senzaţie de gust neplăcut, la fel cu aceea a pelinului, a fierii etc. 2 a (îs) Leacuri -Medicament cu gust rău. 3 a (îs) Sare -ă Substanţă compusă din sulf, oxigen şi magneziu, întrebuinţată ca purgativ Si: sulfat de magneziu. 4 a (îs) Migdale - Un soi de fructe ale migdalului, cu gust amar. 5 a (îs) Cireşe -e Fructele cireşului amar. 6 a (îe) A avea (a-şi simţi, a-i fi) gura ~ A simţi un gust amar în gură (fără a fi suferind). 7 a (Fig) Mâhnitor. 8 a (îs) Viaţă -ă, zile -e Trai nesuferit, plin de necazuri. 9 a (îs) Pâine -ă Avut agonisit cu multe necazuri, cu multe umiliri. 10 a (îs) Durere -ă Durere adâncă. 11 a (Rar) Răutăcios. 12 a Care denotă amărăciune sufletească. 13 av (Fig) Cumplit. 14 sn (Fig) Jale. 15 sn (îe) A-şi vărsa ~ul A-şi povesti necazurile. 16 sn (îe) A-şi înghiţi Mii A răbda necazurile suferind în tăcere. 17 sn (îe) A-şi mînca ~ul cu cineva A trăi (o viaţă nefericită) alături de cineva. 18 sn (îe) A bea tot ~ul A simţi toată amărăciunea unei întâmplări ori a unei vieţi dureroase. 19 sn (în imprecaţii) Dă-1 (lasă-1) ~ului Dă-1 (sau lasă-1) în plata Domnului. 20 sn (îlav) Cu ~ Cu ciudă, cu obidă. 21 sn (Urmat de prepoziţia ,,de“) Mult. 22 sn (Construit cu „de“ sau cu dativul) Exprimă compătimirea Cf biet, vai.
amara vt [At: DEX2 / Pzi: -rez / E: fr amarer] 1 A lega o ambarcaţie cu un cablu de ţărm sau de altă navă. 2 A fixa un obiect pe o ambarcaţie astfel încât acesta să nu se deplaseze din cauza balansului ambarcaţiei.
amaraj sn [At: DN3 / E: fr amarage] 1-2 Amarare (1-2). 3 Bordaj de susţinere a unui obiect pe o navă.
amar ant sm [At: ENC. ROM. 1,135 / E: lat amarantus] 1 (Bot) Arbore din familia leguminoaselor, originar din America de Sud, cu lemn fin, de culoare violacee, cu structură compactă şi fină, folosit pentru obiecte ornamentale, din care se extrage esenţa de terebentină, cunoscută sub numele de „balsam de copahu“ (Copaifera bracteata). 2 Colorant roşu albăstrui.
amarantacee sf [At: DEX2 / Pl: ~ / E: fr amarantacees] 1 (Lpl) Familie de plante erbacee cu frunze întregi, alterne sau opuse, cu flori unisexuate sau hermafrodite grupate în inflorescenţe. 2 Plantă din familia amarantacee (1).
amarantă sf [At: BARCIANU / Pl: -te / E: fr amarente] (Bot) Ştir. amarare sf [At: DEX2 / Pl: -rari / E: amara\ 1 Legare a unei ambarcaţii de ţărm sau de altă navă. 2 Fixare a unui obiect pe o navă astfel încât să nu se deplaseze din cauza tangajului.
amară sf [At: CADE / Pl: -re / E: fr amarre] (Mrn) 1 Odgon prin care se leagă o corabie de ţărm sau de altă corabie. 2 Orice funie folosită la legarea mărfurilor de pe un vas.
amarilidacee .v/'[At: DEX2 / Pl: ~ / E: fr amarilidacees] 1 (Lpl) Familie de plante erbacee monocotiledonate, de obicei cu bulb şi cu ovar inferior.
2	(Lsg) Plantă care face parte din familia amarilidacee (1).
amarilideu, ~ee sf, a [At: DA ms / E: fr amaryllidees] 1-2 (Bot; ned) (Plantă) din familia amarilidaceelor.
63
AMARILIS
amarilis sm [At: DN3 / E: fr amaryllis] Plantă erbacee cu bulb şi cu flori mari, colorate în portocaliu, roz sau roşu.
amarina vt [At: DN3 / V: -niza / Pzi: -nez. / E: fr amariner] (Rar) A obişnui echipajul unei nave cu marea, cu viaţa de bord. amariniz'd v vz amarina
amarnic, ~ă [At: MOXA, 347/12 / Pl: -ici, -ice / E: amar + -nic] 1 a (Fig) Crunt. 2 a Ironic. 3 a Intens. 4 a (înv) Vrednic de milă Si: amărât.
5	av Fără cruţare. 6 a (Fig) Curajos.
anmrtol sm [At: BOGDAN, GL. / Pl: -i / E: ngr apfiaTw\og] (îrg) Haiduc.
amasă .ş/[At: DA /V: ~ansă / Pl: -se / E: net] (Mol) Un fel de corcoduşă timpurie.
amastie sf [At: DN3 / E: fr amastie] Absenţa congenitală sau atrofia glandelor mamare. amatie sf [At: DHLR II, 544 / Pl: -ii / E: net] (înv) Ameţit. amator, -oare smf, a [At: NEGRUZZI, S. I, 206 / Pl: -i, -oare / E: fr amateur, lat amator] 1-2 (Construit, adesea, cu pp de) (Persoană) căreia îi place ceva, care caută ceva cu plăcere, cu pasiune Si: iubitor. 3 smf, a (Persoană) căruia-i place o artă, o ştiinţă etc. şi o cultivă pentru propria sa plăcere, fără a se îndeletnici cu ea cu tot dinadinsul sau a o avea ca meserie Si: diletant, (reg) pârât.
amatorism sn [At: DEX2 / E: amator + -ism cf fr amateurisme] Practicare, ca amator (1) a unui sport, a unei arte etc Si: diletantism.
amaurotic, -ă [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr amaurotique] (Med) 1-2 smf, a (Bolnav) de amauroză. 3 a (îs) Idioţie -ă Cretinism datorat insuficienţei tiroidiene.
amauroză sf [At: DA ms / E: fr amaurose) (Med) Diminuare sau pierdere a vederii din cauza lezării retinei, a căilor nervoase sau a centrilor cerebrali ai vederii.
amaxofobie ,v/'[At: DN3 / E: fr amaxophobie] (Med) Teamă patologică de vehicule.
amazoană sf [At: CANTEMIR, HR. 59/7 / V: ~onă / PI: -ne / E: fr amazone, lat amazon, gr ajiaŢtăv] 1 (Mit) Femeie dintr-o gintă de războinice, care nu admitea nici un bărbat printre ele. 2 Femeie care face călărie. amazonă sf vz amazoană
amazomtsn [At: LTR / Pl: -e / E: fr amazonite] (Min) Varietate verde sau albăstruie de feldspat microlin folosită ca piatră semipreţioasă.
amazonomahie sf [At: DN3 / E: cf fr amazomachia] (Mit) Luptă a amazoanelor cu oamenii. amazuchim sm vz hasmaţuchi
amăgeală sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 436/13 / Pl: -gele, -geli / E: amăgi + -eală] 1 (Mpl) Amăgire. 2 (Fig) Obiect dat cuiva cu scopul de a-I amăgi, de a-1 abate de la altă preocupare.
amâgelnic, —ă a [At: CANTEMIR, HR. 23 / Pl: -ici, -icel E: amăgi + -elnic) (înv) Amăgitor.
amăgeu [At: VARLAAM, C. 126 / E: ngr *paybg, -Swg] (înv) 1 sm Şarlatan. 2 a înşelător.
amăgi [At: (a. 1594), HEM 1005 / Pzi: -gesc / E: ml *ammagire] 1 vt (înv) A vrăji (făcând semne cabalistice cu mâna). 2 vr A înşela pe cineva cu vorbe sau cu purtări ademenitoare. 3 vt A purta cu vorba. 4 vr A ispiti la o faptă rea. 5 vr A seduce. 6 vt A-şi înşela bărbatul. 7 vr (Pex) A înşela.
8	vr A-şi face iluzii zadarnice. 9 vr A greşi. 10 vt (Mol) A păcăli (în glumă).
amăgiaş sn [At: ŞEZ. I, 34 / P: -gi-aş / Pl: (rar) -gieşe / E: amăgi + -as] Păcăleală (în glumă).
amăgle şf[At: MOXA, 381/28 / Pl: -gii / E: amăgi + -ie] (înv) 1-3 Amăgire (1-3) Cf amăgi (1, 4-5).
amăgire sf [At: MARCOVICI, C. 23/8 / Pl: -ri / E: amăgi) 1 înşelăciune Cf amăgi (1). 2 Ispitire Cf amăgi (4). 3 Seducere Cf amăgi (5). 4 (înv) Adulter Cf amăgi (6). 5 Iluzionare Cf amăgi (7). 6 Greşeală Ci amăgi (9).
amăgişag sn [At: DDRF / Pl: -uri / E: amăgi + -.ya#] (Reg) înşelare Cf amăgi (2).
amăgit sn [At: CONACHI, P. 14 / E: amăgi] înşelare Cf amăgi (2).
amăgit, ~ă a [At: (a. 1594) HEM 1005 / Pl: ~ir/, -e l E: amăgi] 1 înşelat.
2	Ispitit. 3 Sedus. 4 (înv) înşelat de soţ(ie). 5 Iluzionat. 6 Care a greşit.
amăgitor, ~oare [At: VARLAAM, C. 334 / Pl: -i, -oare / E: amăgi + -tor] 1-2 smf, a înşelător. 3-4 smf, a Ispititor. 5 sf (Om; Mol) Berbecel.
amăgitoresc, -ească a [At: CANTEMIR, IST. 149 / Pl: -eşti / E: amăgitor + -esc] (înv) 1-2 Care ţine de amăgire (1) sau de amăgitori (1).
amăgitură .v/‘[At: PSALT. (1651), 9 / Pl: -ri / E: amăgi + -tură] (înv) înşelăciune Cf amăgi (2).
amăgşag sn [At: DA / Pl: -uri / E: amăgi + -ayz#] (Rar) înşelăciune Cf amăgi (2). amăguli v vz măguli amăgulire sfvz măgulire amăgulit1 sn vz măgulit1 amăgulit2, -ă a vz măgulit2 amăhăi v vz măhăi amâhăire sf vz mâhăire amăhăxt1 sn vz măhăit1 amăhăit2, -ă a vz măhăit2 amăjni v vz amegini amăjnire sfvz ameginire amăjnit1 sn vz ameginit1 amăjnit2, -ă a vz ameginit2 amăjui vt vz amegiui
amăn i [At: GR. BAN. / A: net / E net] 1-2 (Ban) Exclamaţie care exprimă o admonestare, un avertisment Cf destul! ajunge!
amănunt, ~ă [At: CORESI, ap. HEM 1032 / V: ~ăru~ / Pl: -e, (rar) -uri / E: a3 + mănunt] 1 sm (îlav) In ~ (în mod) minuţios, conştiincios, observând chiar şi cele mai mici şi neînsemnate părţi (detalii) ale unui lucru. 2 sn (Cmr; îlav) Cu (sau, înv, pre) ~ul Cu bucata. 3 sn Detaliu. 4 sn (îe) A da ~e A intra în detalii. 5 sn (îlav) (Cu) de-~ sau până în cele mai mici ~e sau în în toate ~ele Minuţios. 6 a (înv) Amănunţit2. amănunţeală .s/[At: DA / Pl: -eli / E: amănunţi + -eală] (înv) Detaliu. amănunţi vtr [At: 1. IONESCU, C. 31 /V: cărunţi1 / Pzi: -ţese / E: amănunt cf fr detailler) 1 (Agr) A mărunţi, a afâna pământul prin săpare, arare, prăsire etc. 2 A arăta în amănunte.
amănunţime sf [At: BARONZI, L. 101 / V: amăru~ / Pl: -mi / E: amănunt + -ime] (îe) în ~ în detaliu.
amănunţire sf [At: I. IONESCU, C. 31 /V: ~ăru~ / Pl: -ri / E: amănunţî\ 1 (înv) Mărunţire, afânare a pământului. 2 Arătare în detalii.
amănunţit1 sn [At: I. IONESCU, M. 327 / V: amăru^ / Pl: -uri / E: amănunţi) (Agr) Amănunţire.
amănunţit2, ~ă a [At: I. IONESCU, C. 34 / V: amăru~ / PI: ~rif/, -e / E: amănunţi] 1 a (Agr) Afânat. 2-3 a, av Detaliat.
amănunţilor,-oare a [At: I. IONESCU,C. 80 / V: ~ăru~,~ăru~ (reg) ~iu / Pl: -i, -oare / E: amănunţi + -tor] (Agr; d. sol) Uşor de sfărâmat, de fărâmiţat, de afânat. amărală sfvz amăreală amărât, ~ă a vz mărat
amărăcios, ~oasă a [At: DA / V: amâră- / Pl: -oşi, -oase / E: amar + -ăcios] Amărui (1).
amărăciune şf[At: CORESI, EV. 15 / Pl: -ni / E: amărî(sau amar) + -(ă)ciune) 1 însuşirea de a fi amar (1) Si: amăreală (2), (rar) amărie. 2 (Mpl) (Obiect cu) gust amar. 3 (Fig) (Sentiment de) durere. 4 Rea-voinţă.
5	(Stare sufletească de) indignare împreunată cu tristeţe. 6 (Bot; reg) Haşmaciucă (Anthriscus silvestris). 1 (Bot; reg) Coronişte (Coronilla varia). 8 (Bot) Amărătăciune.
amărăluţă sf [At: PANŢU, PL. / Pl: -ţe / E: amarei + -uţă] (Reg) Mică plantă erbacee din familia gentianaceelor, cu tulpina ramificată chiar de la bază, cu mici flori galbene-aurii, ce conţine un suc amar cu proprietăţi tonice Si: amăruţă (Cicendia filiformis).
amărătăciune .v/‘[At: PANŢU, PL. / Pl: -ni / E: amărât + -(ă)ciune) (Reg) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina roşiatică, cu flori galbene mirositoare, îngrămădite în vârful tulpinii, care creşte prin
64
AMBARCA
locuri umbroase şi umede din pădurile subalpine şi pe lângă pâraie (Senecio fuchsii) Si: amărăciune (8), uliendru-de-munte.
amărea sf [At: BORZA, D. / Pl: -de / E: net] (Bot; reg) 1 Scaiul- dracului (Eryngium campestre). 2 Plantă din familia compozitelor Si: amăruţă (Picris hieracioides).
amăreală sf[At: (a. 1784) HEM 1021 / V: (reg) -rală / Pl: -e/z / E: amârî + -eală] 1 Amărâre (1). 2 Amărăciune (1). 3 Amărăciune (3). 4 (îs) ~la vinurilor Boală microbiană a vinurilor, manifestată prin gustul lor amar. 5 (Ccr) Om amărât şi slab. 6 (Reg) Plantă erbacee din familia polygalaceelor, cu frunze lanceolate, flori albastre sau rozee, fructul în formă de capsulă Si: ser par iţă (Polygata amara) 1 (Reg) Plantă erbacee din familia polygalaceelor Si: iarbă grasă, iarbă lăptoasă, oloisă, seceruică, şerpariţă, şopârliţă, tămâioare (Polygata vulgaris). 8 (Reg) Plantă din familia polygaceelor Si: iarbă lăptoasă, şerpariţă, şopârliţă (Polygata comosa). 9 (îs) Boală a merelor şi a perelor, manifestată prin apariţia pe acestea a unor pete în dreptul cărora carnea fructului respectiv capătă un gust amar.
amărd, -ea [At: LB / Pl: -ei, ~e / E: amar + -el] 1 a Puţin amar (1).
2	sf (Bot; Trs) Armurariu (Carduus mariani), amăreţ, -eaţă a vz măreţ
amărare sf[At: ALECSANDRI,T. 1514/E: amărî] (îvr) 1 Amărăciune.
2	(îoc îndulcire) Producere a unui gust amar (1).
amărât, -ă [At: VARLAAM, C. 14 / Pl: -aţi, -e / E: amărî] 1 a (Fig) Care a devenit amar (1). 2 a Cuprins de amărăciune (3) sufletească. 3 a (D. fapte, păcate, trai, zile) Nesuferit. 4-5 smf, a Sărman. 6 a (îc) Om -Om uscat, de care nu se mai prinde carnea. 7 av (înv) Cumplit. 8 .y/'(Bot) Coronişte (Coronulla varia). 9 a (D. obiecte) Ponosit.
amărâtor, -oare a [At: CORESI, ap. HEM 1020 /V: (îrg) -iu / Pl: -i, ~oare / E: amărî + -tor] Care amărăşte (1). amărâtoriu a sn vz amărâtor
amărâtură sf[At: DOSOFTEI, ap. HEM 1012 / Pl: -ri / E: amărî + -tură] (înv) 1-2 Amărăciune (1,3). amărau, -âie a vz amăriu amărd, ~eaţă a vz măreţ
amărie sf [At: ALECSANDRI, T. 1514 / Pl: n / E: amar + -ie] (Sst) Amărăciune (1).
amăriu,-ie a[At: HEM 1013 / V: -rau,-râie /Pl: ~i//E: amar +-iu] Amărui (1).
amărî [At: CORESI, ap. HEM	1023 /	V: (reg) -mări l Pzi: ~rase / E:
lat *amarira] 1 vtr (îoc îndulci)	A face	(ceva să aibă	gust)	amar (1). 2
vr A deveni amar (1). 3 vtr (Fig) A produce amărăciune în sufletul cuiva.
4	vr A necăji pe cineva. 5 vr (Şîe) A ~ viaţa, traiul sau zilele cuiva A face cuiva viaţa, traiul, zilele amare, nesuferite. 6 vr A se mâhni, a-şi face sânge rău. 7 vtr (Mai ales îe) A-şi ~inima, zilele, traiul, viaţa A-şi face inimă, trai, viaţă, zile amare din pricina cuiva sau a ceva. 8 vr A duce o viaţă amară, un trai ca vai de el.
amărnicit, -ă a [At: DA / Pl:	-iţi, ~e	/ E: amarnic	+ -it]	(Mol; fam)
Amarnic.
amăroi,-oaie a [At: REV. CRIT. III, 86 / PI: ~, ~/ E: amar + -oi] (Reg) Amărui (1).
amărui, -ie a [At: TDRG / Pl: ? / E: amar + -ui] 1 Care are gustul puţin amar Si: amărăcios, amăriu, amăroi. 2 Care produce o senzaţie ce seamănă cu amărăciunea (1). 3 (Fig) Chinuitor. amărunt sn vz amănunt
amărunţd sn [At: CONTEMPORANUL IV, 503/25 / E: amărunt + -el] (Pfm; îlav) De—ul Cu minuţiozitate. amărunţi1 v vz amănunţi amărunţi2 v vz mărunţi amărunţime sf vz amănunţime amărunţire sf vz amărunţire amărunţit1 sn vz amănunţit1 amărunţit2, -ă a vz amănunţit2 amărunţitor1, -oare a vz amănunţitor
amărunţitor2, -iu a vz amănunţitor
amăţi v vz ameţi
amăţire sf vz ameţire
amăţit1 sn vz ameţit1
amăţit2, -ă a vz ameţit2
amăţitor, -toare a vz ameţitor
amâna [At: PSALT. SCH. 128/6 / Pzi: aman, (reg) amai, (rar) amânez / E: a + mâ(i)ne] 1 vi (înv) A întârzia. 2 vtr A nu îndeplini ceva imediat, ci a lăsa pe altă dată. 3 vt A pune un termen mai târziu pentru judecarea unei pricini. 4 vr A proroga. 5 vt(a) (Fig) A tărăgăna. 6 vt (Complementul este un om) A purta cu vorba (de azi pe mâine). 7 vt (înv)A porunci cuiva să vină (sau să execute ceva) mai târziu. amânar smn vz amnar
amânare ş/'[At: PANN, P. V. I 61/23 /Pl: ~nari IE: amâna] 1 întârziere.
2	(îlav) Fără ~ îndată. 3 (îlav) Cu ~ în tihnă.
amânat1 sn [At: PANN, P. V. III, 59 / Pl: -uri / E: amâna) Amânare (1). amânat2, -ă [At: COD. VOR. 86/13 / Pl: -aţi,-e / E: amâna] 1 a (înv) întârziat Cf amâna (1). 2 av (Ban) Târziu.
amânata vr [At: HODOŞ, P. P. 198 / Pzi: -tez / E: amânat] (Ban) A se întârzia.
a mână [At: (a. 1580), CUV. D. BĂTR. II, 326 / V: amână l E: a + mână] 1 a (înv) în mână. 2 av (îcn) De- - Din (de la) mână. 3 av (Fig) De sub stăpânire. 4 .v (îlav) Pe Miile Care mai de care. 5 av (înv) La îndemână. 6 av (Construit cu pp de) De ajutor. 7 a (înv; îe) A umbla (sau a fi) cu zilele ~ A fi cu zilele numărate, în primejdie de moarte. 8 a (înv) Cu capul ~ Ca prin urechile acului Si: abia. 9 a (Trs; îe) A fi cu capul ~ A fi de o cutezanţă orbească. 10 a (Trs; îe) Om cu capul ~ Murdar.
amânăcios, -oasă a [At: ANON. CAR. / Pl: -oşi, -oase / E: amâna + -cios) (înv) Zăbovitor.
amânător, -oare smf, a [At: DA / Pl: -i, -oare / E: amână + -tor] 1-2 (Om sau animal) care amână (1). amânda1 v vz amenda1 antânda2 vt vz amenda2 amandă sfvz amendă
amândoi, -două nev [At: (a. 1574) ap. HEM 1088 / E: ml * amendui, -duae ei ambii, îmbii] 1 Doi împreună, în acelaşi timp Si: ambii Ci tustrei, tuspatru. 2 Unul cu altul sau unul altuia. amânunţa v vz ameninţa amârăcios, -oasă a vz amărăcios
ambac sn [At: CADE / Pl: -ce / E: ngr ăp.nocxog] (îvr) 1 Tăbliţă de scris. 2 (îe) A pune ~ pe cineva A bănui. 3 Socoteală.
ambala [At: I. IONESCU, M. 395 / Pzi: -lez / E: fr emballer) 1 vr A împacheta. 2 vt (Pex) A pune într-o cutie (de lemn). 3 vr (Rar; d. cai) A scăpa din frâu. 4 vr (Pex; d. oameni) A se lăsa cuprins de sentimente. 5 vr A se avânta într-o discuţie aprinsă. 6 vtr (D. motoare) A face ca viteza să fie mai mare decât cea nominală. ambalagiu sn v ambalaj
ambalaj sn [At: I. PANŢU, C. 288 / V: -lagiu / Pl: -e / E: fr emballage] 1 Material care serveşte la împachetarea şi închiderea (ermetică) a produselor pentru transportarea lor. 2 Lucru în care se împachetează ceva.
3	(îs) ~ de investiţie Cont. 4 Mod de împachetare a mărfurilor în vederea transportării lor.
ambalare sf [At: DA ms / Pl: -lari / E: ambala] 1 împachetare. 2 Ambalaj (4). 3 Depăşire a vitezei unui motor peste viteza sa nominală. ambalat1 sn [At: DA / E: ambala] 1-3 Ambalare (1-3). ambalat2, -ă a [At: DA / Pl: -laţi, -e / E: ambala] 1 (D. mărfuri) împachetat. 2 (Fig; d. oameni) Pasionat. ambar sn vz hambar
ambarasant, -ă a [At: DA / Pl: -nţi, -e l E: fr embarrassant] (Frm) Care pune în încurcătură.
ambarasat, -ă a | At: MAIORESCU, D. II, 230 / Pl: ~.varz, ~e / E: fr embarrasse] (Frm) încurcat Cf ambarasant. ambarca v vz îmbarca
65
AMBARCADER
ambarcader sn [At: DA / Pl: -e / E: fr embarcadere] (Mrn) Loc unde se îmbarcă mărfurile şi călătorii pe un vapor.
ambarcaţie sf [ At: DEX2 / V: -iune / Pl: -ii / E: fr embarcation] Vas plutitor (de dimensiuni mici). ambarcaţiune sfvz ambarcaţie
ambarda vi [At: DEX2 / Pzi: -dez / E: fr embarder] (D. mare) A determina o ambardee.
ambardee sf | At: DEX2 / E: fr embardee] îndepărtare bruscă involuntară a unei nave de la drumul urmat din cauza curenţilor sau a vântului.
ambasadă sf [At: NEGRUZZI, S. III, 466 / Pl: -de / E: fr ambassade]
1	Reprezentanţă diplomatică pe lângă guvernul unei ţări străine, condusă de un ambasador. 2 Funcţionarii ambasadei (1). 3 Clădirea unde e instalată ambasada (1).
ambasador, ~oare sf [At: NEGRUZZI, S. I, 178 / Pl: -i,-oare / E: fr ambassadeur] 1 Persoană însărcinată cu o misiune diplomatică pe lângă un guvern străin. 2 (Spc) Şeful unei misiuni diplomatice permanente de primul rang a unui stat pe lângă guvernul altui stat. 3 (Irn; pex) Persoană trimisă de cineva cu o însărcinare. ambeta vfr j At: DA ms / Pzi: -tez / E: fr embeter] 1-2 (Frî) A (se) plictisi. ambetant, ~ă a |At: DEX2 / Pl: -nţi, -e / E: fr embetant] (Frî) Plictisitor.
ambiant, ~ă a [ At: DA / Pl: -nţi, -e / E: fr ambiant] 1 înconjurător. 2 (îs) Atmosferă -ă Atmosfera în care trăim.
ambianţă sf [At: DA ms / Pl: -ţe / E: fr ambiance] Mediu material, social sau moral în care trăieşte cineva sau se află ceva Si: climat.
ambidextne sf [At: DEX2 / P: -dex-tri-e/ E: fr ambidextrie] Capacitatea de a se folosi cu aceeaşi uşurinţă de ambele mâini.
ambidextru, ~â smf a [At: DA / P: -dex-tru / Pl: -ri, -re / E: fr ambidextre] 1-2 (Persoană) care se foloseşte cu aceeaşi îndemânare de ambele mâini.
ambielaj sn | At: DEX2 / Pl: -e / E: fr embiellage] Ansamblu alcătuit din bielele arborelui cotit al unui motor.
ambient sn [ At: DEX2 / P: -bi-ent / Pl: (rar) -e / E: fr ambient] (Liv) Ambianţă.
ambiental, ~ă [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr ambiental] (Liv) 1 sn Ambient. 2 a Care aparţine ambientului. 3 a Referitor la ambient.
ambigen, ~ă [ At: DA / Pl: -i, -e / E: lat ambigenus ,,corcit“] (Grm; înv) 1-2 sn, a (îs) Gen - Genul neutru. 3 a (îs) Substantiv - Substantiv neutru.
ambiguitate sf [At: MAIORESCU, CR. III, 161 / Pl: -taţi / E: fr ambiguite] 1 Lipsă de precizie, de claritate. 2 (Ccr) Afirmaţie echivocă.
3	(Lin) Prezenţa simultană a mai multor sensuri care generează interpretări multiple.
ambiguiza vt [At: DEX2 / Pzi: ~zez / E: ambiguu + -iza] (Liv) A face să devină ambiguu.
ambiguizare sf [At: DEX2 / P: -gu~i- / Pl: -zari / E: ambiguiza] Dobândire a unui caracter ambiguu.
ambiguizat, ~ă a | At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: ambiguiza] (Liv) Care a devenit ambiguu.
ambiguu, ~ă a [At: DEX2 / PI: -ui, -ue / E: lat ambiguus] (Liv; d. enunţuri, cuvinte etc.) 1 Echivoc. 2 Neclar. ambii, ~bele nc [At: NEGRUZZI, S. 1,42 / E: it ambe] Amândoi. ambiofonie sf (At: DEX2 / P: -bi-o- / E: fr ambiophonie] Metodă de modificare a acusticii unei săli prin mijloace electroacustice pentru crearea ambianţei sonore adecvate unui anumit gen de program.
ambitus sn [ At: DEX2 / E: fr ambitus] întindere a unei melodii, de la sunetul cel mai grav până la cel mai înalt. ambiţ sn v ambiţie
ambiţie sf[At: NEGRUZZI, S. I, 30 / V: ambiţ, ~iune / Pl: -ii / E: ambition) 1 Dorinţă arzătoare de a realiza ceva. 2 Dorinţă de glorie (sau de onoruri). 3 Dorinţă de parvenire. 4 (îlv) A pune pe cineva Ia ~ A (se) ambiţiona.
ambiţiona [At: (a. 1774) URICARIUL I, 178/22 / Pzi: -nez / E: fr ambitionner) 1 vr A avea ambiţie. 2 vt A stimula ambiţia cuiva. 3 vr A se încăpăţâna. 4 vr (înv) A râvni.
ambiţios, ~oasă [At: NEGRUZZI, S. I, 139 / Pl: ~oşi, -oase / E: fr ambitieux, lat ambitiosus] 1-6 smf, a (Persoană) plină de ambiţie (1-3).
7	a Pornit din ambiţie (1-3). ambiţiune sf vz ambiţie
ambivalent, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -nţi, -e / E: fr ambivalent] Cu ambivalenţă.
ambivalenţă sf [At: DEX2 / Pl: -ţe / E: fr ambivalence] Existenţa simultană a două aspecte diferite.
ambliop, -ă [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr amblyope] 1-2 smf, a (Bolnav) de ambliopie.
ambliopie sf[At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr amblyopie] Slăbire a vederii determinată de leziuni ale mediilor transparente ale globilor oculari, de excese sau de bătrâneţe.
ambliopode snp [At: DEX2 / E: fr amblypodes] Mamifere erbivore fosile cu picioarele terminate cu cinci degete scurte, având copite la vârf.
amblistoma sf [At: DEX2 / E: fr amblystome] Gen de amfibieni cu corpul lung de 15-25 cm, de culoare cărămizie, cu pete mari deschise, care trăiesc în America de Nord (Amblystoma). ambon sn vz amvon
ambranşament sn [At: DEX2 / Pl: -e l E: fr embranchement] Ramificaţie secundară a unei linii ferate, a unei conducte etc.
ambrasă sf [At: DEX2 / Pl: -se / E: fr embrasse] (Rar) Cordon care serveşte pentru a ţine strâns mijlocul unei perdele sau al unei draperii.
ambratură sf [At: LTR / Pl: -ri / E: fr ambrasure] 1 (Mii) Deschizătură în pereţii unei fortificaţii, prin care se execută trageri cu armele sau cu tunul. 2 (Aht) Deschizătură în zid pentru montarea unei ferestre.
ambră sfs [At: CRITIL şi ANDRONIUS, ap. HEM 1039 / E: ir ambre) 1 Substanţă ceroasă, brumă-cenuşie, cu miros de mosc, formată în intestinul unei specii de caşalot şi întrebuinţată în parfumerie. 2 (îs) ~ galbenă Chihlimbar.
ambreia vt [At: LTR / P: -bre-ia / Pzi: -iez / E: fr embrayer] A realiza cuplarea a două mecanisme cu ajutorul ambreiajului.
ambreiajsn [At: LTR / Pl: -e / P: -bre-iaj/ E: fr embreyage] Dispozitiv prin care se leagă solidar, pe un anumit interval de timp, două mecanisme şi care permite decuplarea în timpul funcţionării. ambreiare sfvz ambreiere
ambreiere .y/'[At: LTR /V: -iare / Pl: -ri / E: ambreia] Cuplare a două mecanisme cu ajutorul ambreiajului.
ambroziac, a [At: DEX2 / Pl: -aci, -ace / E: fr ambrosiaque] (Liv) 1 Cu parfum de ambrozie. 2 (Pex) Minunat.
ambrozie sf [At: PANN, E. V, 70 / V: amvrozie / Pl: -ii / E: fr ambroise, lat ambrosia] 1 (în mitologia greacă) Hrană aromată a zeilor, despre care se credea că dă nemurire şi tinereţe veşnică. 2 (Pex) Băutură minunată.
ambulacrar, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr ambulacraire] 1 Care aparţine unui ambulacru. 2 Care se referă la ambulacru.
ambulacru sn [At: DEX2 / Pl: -re / E: fr ambulacre] Organ tubular subţire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echimodermelor şi care serveşte la locomoţie, respiraţie şi pipăit.
ambulant, ~ă a [At: L NEGRUZZI, S. III, 417 / Pl: -nţi, -e / E: fr ambulant, lat ambulans, ~ntis] Care se deplasează dintr-un loc în altul. ambulanţă sf[At: ALECSANDRI, ap. DA / Pl: -ţe / E: ambulance]
1	Instalaţie sanitară mobilă, în spatele frontului, care îngrijeşte răniţii.
2	Vehicul special amenajat pentru transportul la spital al persoanelor accidentate sau grav bolnave Si: salvare.
ambulatoriu,~ie [At: DA / Pl: -ii / E: fr ambulatoire, lat ambulatorius)
1	a j(D. tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. 2 sn Instituţie medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistenţă medicală fără internare.
66
AMENINTAT1
ambuscadă .v/‘[At: DEX2 / Pl: -de / E: fr embuscade] 1 Acţiune de luptă în care inamicul este atacat prin surprindere. 2 Loc amenajat şi ocupat de o subunitate militară, în scopul executării unui atac prin surprindere asupra duşmanului.
ambuscat sm, am [At: DEX2 / Pl: ~aţi / E: fr embusque] (Frm) 1-4 (Soldat) dispensat de obligaţiile grele ale serviciului militar (sau scutit de lupta pe front).
ambuşură sf [At: DEX2 / Pl: ~ri l E: fr embouchure] Parte a unui instrument muzical de suflat prin care se suflă aerul cu gura Si: muştiuc.
ambuteia vt [At: DEX2 / P: -te-ia I Pzi: -iez / E: fr embouteiller] (Frm) A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigaţie.
ambuteiaj sn [At: DEX2 / P: -te-iaj / Pl: -e / E: fr embouteillage] 1 (Frm) îmbuteliere. 2 Blocare într-un port sau într-un bazin a unor nave din cauza îngrămădirii lor într-un spaţiu mic. Si: ambuteiat1 {%) ,ambuteiere. 3 Blocare a circulaţiei rutiere, din cauza îngrămădirii (în dezordine) a unor vehicule Si: ambuteiat1 (3), ambuteiere (3). ambuteiat1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: ambuteia] 1-3 Ambuteiaj (1-3). ambuteiat2, ~ă a [At: LTR / P: -te-iat l Pl: -aţi, -e / E: ambuteia] (D. căi de circulaţie) Blocat cu vehicule.
ambuteiere .y/'[At: DEX2 / P: -te-ie- / Pl: -ri / E: ambuteia] 1-3 Ambuteiaj (1-3).
ambutisa vt [At: LTR / Pl: ~.sez / E: cf fr emboutir] A prelucra prin deformare plastică, la cald sau la rece, un semifabricat din tablă pentru a obţine capace, cutii, farfurii etc.
ambutisare .v/ [At: DEX2 / Pl: -sari / E: ambutisa] Prelucrare prin deformare plastică, la cald sau la rece, a unui semifabricat din tablă pentru a obţine capace, cutii, farfurii etc. Si: ambutisat. ambutisat sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: ambutisa] Ambutisare. amegiueală .s/[At: CIAUŞANU, V. / Pl: -eli / E: amegiui + -eală] (Reg) Amăgeală.
amegiui vt [At: CIAUŞANU, V. / V: -ejui, amăju'i / Pzi: -esc / E: cf amăgi] (Reg; rar) 1 A înşela. 2 A fermeca. 3 A adormi. amejui vt vz amegiui ameleţătură sf vz ameninţătură amelică sfvz americă
amelie sf [Al: ALAS 27 III 1938,12/4 / Pl: -ii / E: ngr djiâXeia) (Csnp) Piedică. amelinţa vt vz ameninţa amelinţare sf vz ameninţare amelinţat, -ă a vz ameninţat
ameliora [At: BĂLCESCU, M. V. 4 / P: -li-o- / Pzi: ~rez / E: frameliorer] 1-2 vtr A (se) îmbunătăţi. 3-4 vtr A (se) îndrepta. 5 vt A supune ameliorării un animal sau o plantă.
ameliorabil, ~ă a [At: DEX2 / P: ~li-o-/ Pl: ~/‘, -e / E: fr ameliorable] (Rar) Care poate fi ameliorat.
ameliorant, a [At: DA ms / P: -li-o- / Pl: -nţi, -e i E: fr ameliorant] Care ameliorează Si: ameliorator.
ameliorare y/‘[At: MEHEDINŢI, P. 19 / P: -li-o- / Pl: -rari / E: ameliora] 1 îmbunătăţire. 2 îndreptare. 3-4 Proces de creare a noi rase de animale şi a noi soiuri de plante de cultură (sau de îmbunătăţire a celor existente) Si: amelioraţie. ameliorat1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: ameliora] 1-2 Ameliorare (1-2). ameliorat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: ameliora] 1 îmbunătăţit.
2	îndreptat.
ameliorativ, a [At: DEX2 / P: -li-o- / Pl: -i, -e / E: fr amelioraţi/] (Liv) Care ameliorează.
ameliorator, ~oare a [At: DEX2 / P: -li-o- / Pl: -i, -oare / E: ameliora + -tor] (Rar) Ameliorant.
amelioraţie sf [At: DA ms / P: -li-o- / V: -iune / Pl: -ii / E: fr ame-lioration] 1-3 Ameliorare (1-3). 4 (Lpl) îmbunătăţiri funciare. amelioraţiune sf vz amelioraţie ameliţa v vz ameninţa ameliţare sf vz ameninţare
ameliţat, -ă a vz ameninţat2
amenaja vt [At: MDA ms / Pl: -jez / E: fr amenager] 1 A organiza în vederea unei anumite utilizări. 2 A realiza o amenajare (2).
amenajabil, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr amenageable] Care se poate amenaja.
amenajament sn [At: LTR / Pl: -e / E: fr amenagement] 1 Sistem de măsuri pentru organizarea exploatărilor forestiere, cuprinzând refacerea, ameliorarea, mărirea fondului forestier, protecţia şi exploatarea iraţională.
2	Sistem de măsuri privind organizarea, folosirea şi îmbunătăţirea unei păşuni pentru o anumită perioadă de timp.
amenajare .vf[At: V. ROM. decembrie 1950,26 / Pl: -jari / E: amenaja) 1 Organizare în vederea unei anumite utilizări Si: amenajat1. 2 Ansamblu de lucrări prin care elementele unui sistem sunt dispuse şi utilizate astfel încât sistemul să corespundă cât mai bine scopului pentru care a fost realizat. 3 (îs) ~ hidraulică Amenajare pentru prevenirea acţiunilor dăunătoare ale unui curs de apă şi pentru valorificarea resurselor lui potenţiale.
amenajat1 sn [At: DA ms / Pl: ? / E: amenaja] Amenajare (1). amenajat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e l E: amenaja] 1 Organizat în vederea unei anumite utilizări. 2 (Sil) Organizat după un plan definit, pentru tăierea raţională.
amenda1 vt [At: PAS, Z. I, 298 / V: (reg) amânda1 / Pzi: -dez / E: amendă] A aplica cuiva o amendă.
amenda2, ~ă vt [At: ODOBESCU, S. II, 321 /V: (reg) amânda2 / Pzi: -dez / E: fr amender] 1 A modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege. 2 (Agn) A îmbunătăţi unele însuşiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2).
amendabil, ~â a [At: DA ms / Pl: -i, -e / E: fr amendable) 1-3 Care se poate amenda2 (1-3).
amendament sn [At: I. IONESCU, M. 315 / V: aman~ / Pl: -e / E: fr amendement] 1 Modificare adusă unui proiect de act normativ sau de tratat. 2 (Agn) Operaţie de îmbunătăţire a proprietăţilor fizice ale solului cultivat, în vederea obţinerii unor recolte sporite. 3 (Agn) Substanţă care se încorporează în sol pentru a schimba unele însuşiri nefavorabile ale acestuia, în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de nutriţie ale plantelor.
amendare1 -v/' [At: DA ms / Pl: -dări / E: amenda1] Aplicare a unei amenzi cuiva Si: amendat1.
amendare2 sf[At: DA ms / Pl: -dări / E: amenda2] 1 Modificare prin amendamente (1) a unui text, mai ales al unei legi. 2 (Agn) îmbunătăţire a unor însuşiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2). amendat1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: amenda1] Amendare1. amendat2 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: amenda2] Amendare2. amendai, a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: amenda1] Căruia i s-a aplicat o amendă.
amendat4, ~ă [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: amenda2] 1 (D. un text, mai ales al unei legi) Modificat prin amendamente (1). 2 (Agn; d. soluri) îmbunătăţit prin încorporarea unor amendamente (2).
amendă .y/[At: SADOVEANU, N. F. 43 / V: aman~, amanul Pl: -nzi / E: fr amende] Pedeapsă în bani.
ameninţa [At: CORESI, ap. HEM 1046 / Pzi: ameninţ / V: (înv) amânun~, ~niţa, ~erinţa, (îvr) ~elinţa, ameliţa, meliţa, meliţi, meninţa / E: lat *amminaciare < minaciae „ameninţări"] 1 vt (înv; îf meliţa) A provoca pe cineva prin mimică. 2 vt (înv) A face (cu mâna) un gest poruncitor adresat cuiva. 3 vt (înv) A pomeni. 4-5 vt, vi (Construit cu „asupră“ sau „cătră“; instrumentul acţiunii este în acuzativ şi este introdus de ,,cu“) A arăta intenţia de a face rău cuiva (pentru a-1 intimida sau) pentru a obţine ceva. 6 vt A constitui o primejdie pentru (cineva sau) ceva.
ameninţare sf [At: CORESI, ap. CP 364 / Pl: -ţări / V: -elinţare, ~eliţare, ~iţare, -erinţare, meliţare / E: ameninţa] 1 (înv) Gest poruncitor cu mâna al cuiva (mai ales al divinităţii) adresat cuiva Si: ameninţat1 (1). 2-3 (înv; pex) Voinţă (divină) Si: ameninţat1 (2-3). 4 (înv; pex) Vrere a cuiva Si: ameninţat1 5 (Pex) Primejdie.
ameninţat1 sn [At: DA / Pl: -uri /V: '-iţat1, ~erin~! E: ameninţa] 1-4 (înv) Ameninţare (1-4). 5 (înv; pex) Primejdie.
67
AMENINŢAT2
ameninţat2, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 299 / V: amelin~> ameliţat, ~ifat2 / Pl: ~an, ~e / E: ameninţa] 1 (înv) Căruia i s-a adresat un gest poruncitor cu mâna. 2 (Pex) Căruia i s-a arătat voinţa divină. ameninţător, ~oare a, av [At: MARCOVICI, D. 14 / V: amerin~ / Pl: ~oare / E: ameninţa] 1-4 (într-un mod) care ameninţă (5-6) ameninţătură sf[ At: CANTEMIR, HR. 300 / V: (îvr) ameleţăt~ / Pl: ~r/ / E: ameninţa + -(ăjtură] (îvr) Primejdie.
ameninţeală sf [At: DOSOFTEI, V. S. 56 / V: (îvr) meliţa~, meliţea~ / Pl: ~e/i / E: ameninţa] (îvr) Primejdie.
amenitate sf [At: NEGRUZZI, S. 1,11 / Pl: ~?ăr/ / E: fr omenite] (Frm) 1 Atitudine binevoitoare. 2 Amabilitate. 3 Politeţe. ameniţa v vz ameninţa ameniţare sfvz ameninţare ameniţăt1 sn vz ameninţat1 ameniţăt2, ~ă a vz ameninţat2
amenoree sf [At: DA / E: fr amenorrhee) Absenţă fiziologică a ciclului menstrual în timpul sarcinii, al alăptării sau de natură patologică, pricinuită de o insuficienţă ovariană sau hipofizară.
amentsm [At: DEX2 / Pl: ~nţi / E: it amento, lat. amentum] Inflorescenţă a unor arbori sau arbuşti, cu flori foarte mici, unisexuate, dispuse de-a lungul unui ax care atârnă ca un ciucure Si: mâţişor, mâţ.
amentacee sf [At: DEX2 / Pl: ~ / E: fr amentacee] 1 (Lpl) Familie de plante lemnoase cu inflorescenţă în amenţi. 2 Plantă care face parte din familia amentacee (1).
american, [At: DA / Pl: ~/, ~e / E: America + -an cf it americano, fr americain] 1-3 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia de bază a Statelor Unite ale Americii sau a unui alt stat al Americii. 4-7 a Care aparţine (populaţiei) Statelor Unite ale Americii sau altui stat al Americii. 8-11 a Care priveşte (populaţia) Statelor Unite ale Americii sau altui stat al Americii.
americanism sn | At: DA / Pl: ~e / E: fr americanisme] 1-2 Fel de a fi sau expresie specifice americanilor (1). 3 Tendinţă de a imita comportarea americanilor.
americamst, ~ă smf [At: DEX2 / Pl: ~i.yti, -e / E: fr americaniste) 1 Specialist în americanistică. 2 Adept al americanismului (1).
americanistica sf [At: DEX2 / E: ger Amerikanistik) 1 Studiul limbilor, culturilor şi al civilizaţiilor americane (1).
americaniza [At: DEX2 / Pzi: ~zez / E: fr americaniser] 1-2 vtr A (se) transforma în american (1). 3 vr A se comporta ca americanii (1).
americanizare ,y/'[At: DEX2 / Pl: ~zari i E: americaniza] 1 Transformare în american (1) Si: americanizat1 (1). 2 Comportare ca americanii (1) Si: americanizat2 (2).
americanizat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: americaniza] 1-2 Americanizare (1-2).
americanizat2, a [At: MDA ms / Pl: -aţi, ~e 1E: americaniza] 1 Care s-a transformat în american (1). 2 Care se comportă ca americanii (1).
americă .s/tAt: l. IONESCU, M. 691 / E: America] Pânză de bumbac de calitate inferioară.
americănesc, ~ească a [At: DEX2 / Pl: -eşti / E: american + -esc] 1 Ca în America. 2 Din America.
americăneşte av [At: DEX2 / E: american + -este) în felul americanilor (1).
americiu sn [At: DEX2 / V: ~m / E: fr americium] Element chimic radioactiv sintetic, din familia elementelor transuranice, care se prezintă ca un metal alb-argintiu. americium sn vz americiu
amerindian, ~ă a [At: DEX2 / P: ~di-an/ Pl: -ieni, / E: fr amer-indien] 1 smf (Lpl) Populaţii băştinaşe din America, de rasă mongoloidă, numite „piei roşii“ sau „indieni". 2 smf Persoană care face parte din amerindieni (2). 3 a Care aparţine amerindienilor (2). 4 a Privitor la amerindieni (2). amerinţa v vz ameninţa amerinţare sfvz ameninţare
amerinţat sn vz ameninţat1 amerinţător, ~oare a, av vz ameninţător
ameriza vi [At: DEX2 / Pzi: ~zez / E: ns cf fr amerrir) (D. hidroavioane) A coborî până la atingerea suprafeţei unei ape şi oprire. amerizaj sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: ameriza] Amerizare. amerizare ş/’[At: DEX2 / Pl: -zari i E: ameriza] Evoluare prin coborâre a unui hidroavion până la atingerea suprafeţei unei ape şi oprire Si: amerizaj, amerizat1-amerizat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: ameriza] Amerizare. amerizat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~aţi, ~e / E: amerizare] (D. hidroavioane) Care a evoluat, prin coborâre, până la atingerea unei ape şi s-a oprit.
amerizor sn [At: DEX2 / Pl: ~oare / E: ameriza + -or] Dispozitiv al unui hidroavion care permite manevrarea în timpul decolării şi al amerizării.
amestec sn [At: (a. 1621) DOC., ap. HEM / Pl: ~uri I E: drd amesteca] 1 Reunire de lucruri diverse. 2 Complex format din elemente diferite Si: amestecătură (1), mixtură, combinaţie. 3 (Chm) Produs obţinut prin punerea laolaltă a mai multor substanţe care îşi păstrează proprietăţile.
4	Confuzie. 5 Intervenţie într-o acţiune. 6-7 Participare (necerută sau forţată) în treburile sau relaţiile altora Si: (liv) ingerinţă. 8-9 (îe) A (nu) avea (vreun) ~ A (nu) avea legătură cu cineva sau ceva. 10-11 (îae) A (nu) avea (vreun) rol într-o afacere.
amesteca1 [At: (a. 1640) ap. GCR 1,90 / Pzi: ~estec l E: lat *ammixticare Cf mesteca] 1-2 vtr A (se) uni. 3-4 vtr A (se) pune la un loc. 5-6 vtr A (se) combina două sau mai multe elemente (lichide, substanţe, lucruri, fiinţe etc.) diferite sau de acelaşi fel (dând, adesea, un corp nou). 7 vi (D. lichide) A înceta să fie curat. 8 vt (îe) A ~ vinul (sau laptele) cu apă A subţia punând apă. 9 vt A introduce ceva într-un lichid, cu scopul de a prepara o mixtură. 10 vt (D. lucruri diferite; îe) Intre miere fiere Spune vorbe supărătoare între altele mai plăcute. 11-12 vtr (D. popoare) A (se) schimba în urma unui amestec cu elemente străine. 13 vi (D. lucruri de acelaşi fel) A schimba şirul, poziţia reciprocă. 14 vi (D. fiinţe şi lucruri) A dispărea. 15 vr A se confrunta în... 16 vr A se face una cu... 17 vr (înv; d. fiinţe de sex opus) A se împreuna sexual. 18 vr (înv) A se căsători.
19	vr A se da de partea cuiva. 20-21 vtr A (se) confunda. 22 vi A-şi pierde minţile. 23 vru (Construit cu pp tn, întru, la sau cu o propoziţie introdusă prin unde) A se introduce într-un mediu străin. 24 vr A se vârî unde nu este chemat, unde nu este potrivit, unde n-are dreptul să participe. 25 vr A-şi face de lucru, intervenind nechemat. 26 vr (Pfm; îe) Se ~că ca cimbrul Se amestecă în toate. 27 va A interveni. 28 vr (îe) A nu se ~ A fi hotărât să nu ia parte la ceva. 29 vr (îae) A sta de (sau la) o parte fără să intervină sau să participe. 30 vt (înv; fig) A defăima. 31 vt A cleveti, făcând intrigi împotriva cuiva. 32 vt (Construit, adesea, cu pp. cu: d. lichide, cereale etc. de acelaşi fel) A omogeniza prin agitare. amesteca2 v vz mesteca1
amestecare1 i/[At: VARLAAM, C. II, 87 / Pl: ~cari l E: amesteca1]
1	Unire. 2 Punere la un loc. 3 Combinare a două sau mai multe elemente (lichide, substanţe, lucruri, fiinţe) diferite sau de acelaşi fel. 4. încetare de a mai fi curat. 5. Introducere a ceva într-un lichid (sau amestec) pentru a face mixtură. 6 Schimbare prin amestec de elemente străine. 7 Schimbare a şirului Si: amestecat1.8 Dispariţie. 9 (înv) împreunare sexuală. 10 (înv) Căsătorire. 11 (îs) ~ de sânge Incest. 12 Dare de partea cuiva. 13 Confundare. 14 Pierdere a minţii. 15 Introducere într-un mediu străin. 16 Vârâre unde nu este chemat sau potrivit. 17 Intervenire în toate. 18 Defăimare. 19 Clevetire. 20 Omogenizare prin agitare. 21 Ingerinţă. amestecare2 sfvz mestecare1
amestecat1 sn [At: DA / E: amesteca1] Amestecare (7). amestecat2, ~ă [At: (a. 1640) ap. GCR 1,90 / Pl: ~aţi, ~e / E: amesteca1] 1-2 a, av Combinat. 3-4 a, av Reunit. 5-6 a, av Adunat laolaltă. 7-8 a, av Pus în legătură cu ceva. 9-10 a, av Angrenat în ceva. 11-12 a, av împestriţat. 13 a (îs) Lume ~ă Oameni de bună condiţie şi oameni cu reputaţie rea sau de condiţie inferioară. 14-15 a, av încurcat şi neorânduit.
68
AMFIOXUS
16 a (Jur; înv) Nedelimitat. 17 a (Jur; înv; îs) Sânge ~ Incest. 18 av (înv) Incestuos.
amestecăciune .v/'[At: (a. 1640) ap. HEM 1057 / Pl: -ni / E: amesteca + -(ă)ciune) (înv) 1 (îs) ~ de sânge Incest. 2 Promiscuitate.
amestecător, '-oare [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 115 / V: (înv) ~iu, '-oare / Pl:	-oare / E: amesteca + -ător] 1 a Care amestecă (5). 2 sm
(înv) Intrigant . 3 sn Unealtă pentru amestecat1. 4 sn (Teh) Malaxor. amestecătoriu, ~oare smn, a vz amestecător
amestecătură ,y/"[At: VARLAAM,C. 182 / Pl: -ri/ E: amesteca + -dtură]
I	Amestec. 2 (Prt) Confuzie. 3 (înv) Complicaţie. 4 încurcătură. 5 Zarvă.
6	Divergenţă. 7 Neînţelegere. 8 Neorânduială. 9 încăierare. 10 Conflict.
II	Ingerinţă. 12 (înv) Intrigă. 13 Clevetire. 14 (Ccr) Rezultat al amestecării
(5)	unor substanţe. 15 (înv; d. metale) Aliaj. 16 Lume amestecată Vz amestecat2 (13).
amestecăţiş sn [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG 59 / Pl: -uri / E: amestecat + -iş cf ngr ovp.jiLXTog] (înv) Lucruri diferite puse la un loc Si: amestec (1).
amestecuş sn [At: MARIAN, ap. DA / Pl: -uri / E: amesteca + -uş] (Pop) Amestec (1).
ametabolă af | At: DEX2 / Pl: -e / E: fr ametabole] (D. insecte) Care se dezvoltă fără metamorfoză.
ametist sn [At: ALEXANDRIA, 153 / S: (după fr) amethist I V: (rar) -ă sf/ Pl: -e / E: fr amethyste] (Mnr) 1 Piatră preţioasă (varietate de cuarţ) de culoare violetă. 2 (îs) ~ oriental Varietate de ametist (1). ametistă sfvz. ametist
ametrop, ~ă smf a [ At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr ametrope] 1-2 (Persoană) care suferă de ametropie.
ametropie v/| At: DEX2 / E: ir ametropie] Tulburare a vederii provocată de un viciu de refracţie în mediile transparente ale ochiului.
ameţeală sf\M: NECULCE, ap. LET. II, 425/36 / Pl: -ţeli,-ţele l E: ameţi + -eală] 1 Turburare a echilibrului stării fizice a unei persoane (din cauza bolii, a indispoziţiei, a emoţiei) Si: ameţitură. 2 Pierdere (parţială şi de scurtă durată) a cunoştinţei Si: buimăcire, zăpăceală. 3 (înv) Congestie cerebrală. 4 îmbătare. 5 (Fig) Agitaţie. 6 Epilepsie. 7 (Reg; adesea îs ~ pentru peşti) Gogoşi otrăvite care se aruncă în apă pentru a produce ameţirea peştilor. 8 (Bot; îc ) ~Ia-oiIor sau cailor Răsfug (Chonclrilla june ea).
ameţi [At: DOSOFTEI, V. S. 145/2 / Pzi: ~ţese, (Trs) ama / V: (reg) amoţii, amăţi / E: lat* arnmattire] 1-2 vtr (A face să-şi piardă sau) a-şi pierde (pentru un moment) claritatea cunoştinţei astfel încât să i se pară că totul se învârteşte în jur Si: a (se) zăpăci, a (se) năuci. 3-4 vtr (Fig) A scoate sau (a-şi ieşi) din minţi Si: a (se) zăpăci. 5 vt (Pfm; îe) A ~ capul cuiva cu vorbe A vorbi mult şi repede pentru a convinge pe cineva. 6 vr (Pfm; îe) A o ~ A acţiona incomplet şi superficial, lăsând impresia că duce lucrul până la capăt Si: a o încurca. 7-8 vtr A (se) îmbăta. 9-10 vtr (Fig) A (se) înşela.
ameţire sf[At: POLIZU / Pl: ~iri/ V: (reg) amoţire,amăţire1 /E: ameţi]
1	Pierdere a clarităţii cunoştinţei, astfel încât să i se pară că totul se învârteşte înjur Si: ameţit1 (1), zăpăcire, năucire. 2-3 (Scoatere sau) ieşire din minţi Si: ameţit1 (2) zăpăcire, năucire. 4 Acţionare incompletă şi superficială, lăsând impresia că duce cu greu lucrul până la capăt Si: ameţit1
(3), încurcare. 5 îmbătare. 6 înşelare.
ameţit1 sn [At: GOROVEI, C. 394 /V: (reg) amoţit1,amăţit11 Pl: ~uri / E: ameţi] 1-4 Ameţire (1-4). 5 îmbătare. 6 înşelare.
ameţit2 [At: M. COSTIN, ap. LET. 1,311 / V: (reg) amoţit2, ~ă, amăţit2, ~ă/ Pl: ~iţi, ~e / E: ameţi] 1-2 a, av (Care este) cuprins de ameţeală. 3-4 a, av (Care este) zăpăcit. 5-6 a, av (Fig) (Care este) cu mintea în altă parte.
7-8 a, av (Care este) îmbătat (uşor). 9 a (îs) Vorbă -ă Vorbă echivocă.
ameţitor, ~oare a [At: NEGRUZZI, S. 1,54 / PI:	~oare / V: amă~,
~oare, (îrg) -iu, ~oare / E: ameţi + -(i)tor) 1 Care ameţeşte (1). 2 (îs) Înălţime -toare înălţime atât de mare, încât nu poţi privi la ea (de jos) sau de pe ea, fără să ameţeşti. ameţitoriu, '-toare a vz ameţitor
ameţitură .v/'[At: DA / Pl: -ri / E: ameţi + -itură] (Rar) Ameţeală (1).
ameza v vz amieza
amezare sf vz amieza
amezatlsn vz amiezat1
amezat2, -ă a vz amiezat, ~ă
amfetamină sf | At: DEX2 / Pl: -ne l E: fr amphetamine] (Chm) Ben-zedrină.
amfiartroză sf [At: DEX2 / Pl: ~z.e / E: fr amphiarthrose] Articulaţie semimobilă.
amfibian sm [At: DEX2 / Pl: -bieni / E: fr amphibie) (Zlg) Batracian. amfibiu, ~ie [At: NEGRUZZI, S. I, 10 / Pl: -ii / E: fr amphibie] 1 a (D. plante şi animale) Care poate trăi şi pe pământ şi în apă (în bălţi, care pot scădea, în cazul plantelor). 2 a (Fig) Care are o natură sau un aspect dublu, care ţine de două stări în acelaşi timp. 3-4 smf, a (Teh; şîs vehicul -) (Vehicul) cu caroseria transformată pentru a merge pe uscat şi a pluti şi pe apă. 5 sf (Zlg) Animal care are, în primele faze ale dezvoltării lui, branhii (putând respira în apă), iar, mai târziu, plămâni Cf batracian.
amfibol sm [At: LTR / Pl: ~z / E: fr amphibole] (Min) Silicat complex de mangan, fier, calciu, cu puţin potasiu şi aluminiu, care se găseşte în rocile eruptive şi în şisturile cristaline. amfibolie sf j At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr amphibolie] (Liv) Ambiguitate. amfiboht sn [At: LTR / Pl: ~e / E: fr amphibolite] (Min) Rocă meta-morfîcă, formată în cea mai mare parte din hornblendă şi feldspat.
amfibologie, ~ă a [At: DA / Pl: ~gici, ~gice l E: fr amphibologique] (Liv) Cu două înţelesuri Si: echivoc, ambiguu, obscur.
amfibologie .v/'[At: DA / Pl: ~gii / E: fr amphibologie lat amphibologia] Construcţie defectuoasă de stil, de limbă etc. care poate avea două înţelesuri Si: ambiguitate.
amfibrah sm (rar) n [At: DA / Pl: ~i (sm), ~uri (sn) /V: ~brahiu f lat amphibrachus] 1 Unitate metrică în retorica antică, formată dintr-o silabă lungă încadrată de două silabe scurte. 2 Unitate ritmică în retorica mexiernă, formată dintr-o silabă accentuată încadrată de două silabe neaccentuate. 3-4 (Pex) Vers format din amfibrahi (1-2).
amfibrahic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr amphibrachique] 1-2 (Lit; d. vers, ritm) Care este obţinut din amfibrahi (1-2). amfibrahiu sn vz amfibrah
amficţion sm [At: DEX2 / P: -ţi-on / Pl: -i / E: fr amphictyon] (în Grecia antică) Membru al unei amficţionii.
amficţionie .s/[At: DEX2 / A amficţionie / P: -ţi-o- / Pl: -ii f E: fr amphictyonie] (în Grecia antică) Uniune de triburi sau asociaţie de oraşe-state, grupate în jurul unui sanctuar comun.
amfidromic an | At: DEX2 / Pl: ? / E: fr amphidromique] (îs) Punct -Nivel maxim al maree lor.
amfigonie sf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr amphigonie] (Big) înmulţire sexuată în care gârneţii uniţi provin de la indivizi diferiţi.
amfiguric, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr amphigourique] (Frm; d. scriere, vorbire, stil) Obscur.
amfimacru sn | At: DEX2 / Pl: -re / E: fr amphimacre] Unitate ritmică în retorica antică formată din trei silabe, prima şi ultima lungi, cea din mijloc scurtă.
amfimixie sf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr amphimixie] (Big) Tip de înmulţire în care zigotul se formează după unirea gârneţilor de sex contrar.
amfineurian sm [At: DEX2 / P: -ne-u-ri-an / Pl: -ieni / E: cf fr amphineures] 1 (Lpl) Clasă de moluşte marine, din regiunile de coastă, cu caractere primitive (Amphineura). 2 Animal care face parte din clasa amfineurienilor (1).
amfiox sm [At: DA ms / V: (îf lat) ~us / Pl: -ocşi l E: fr amphioxus] (Zlg) Mic animal acvatic, în formă de peşte, a cărui structură face legătura dintre nevertebrate şi vertebrate. amfioxus sm vz amfiox
69
AMFIPOD
amfipod sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr amphipode] 1 (Lpl) Clasă de crustacee care au două feluri de picioare, unele pentru sărit şi altele pentru înotat. 2 (Şls) Animal care face parte din amfîpode (1).
amfiprostil sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr amphiprostyle] Templu care are un portic pe faţada anterioară şi unul pe cea posterioară.
amfiteatru sn [At: NEGRUZZI, S. III, 219 / P: ~tea-tru şi (înv) -te-a- / Pl: ~re, (înv) ~ri / E: lat amphiteatrum] 1 (Ant) Edificiu în formă rotundă (sau semicirculară), de obicei neacoperit, cu şiruri de trepte de jur-împrejur, unde aveau loc lupte de gladiatori, de tiare sălbatice, jocuri etc. 2 (Ant) Spectatori dintr-un amfiteatru (1). 3-4 (îljv) In ~(în plan) înclinat.
5	Sală cu locuri aşezate în trepte sau pe un plan înclinat pentru cursuri, experienţe etc. 6 Cursanţi ai unui amfiteatru (5). 7 (Fig) Configuraţie a unor terenuri muntoase sau deluroase în caturi circulare.
amfiteriu sm [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr amphitherium] Mamifer jurasic din care se presupune că au luat naştere marsupialele şi mamiferele placentare.
amfitrion, ~oană smf [At: DA / P: ~tri-on l Pl:	-oane J E: fr
amphitryon] Stăpân al unei case în raport cu oaspeţii săi Si: gazdă.
amforă sf [At: ALECSANDRI, P. III, 526 / Pl: -re / E: lat amphora] (Ant) 1 Vas de iut de formă ovoidală, cu fundul ascuţit, cu două toarte aşezate simetric, folosit pentru păstrarea vinurilor, untdelemnului etc.
2	Conţinut al unei amfore (1).
amfoter, ~ă a [ At: DEX2 / Pl:	-e / E: fr amphotere] (D. substanţe)
Care are proprietatea de a acţiona ca un acid în prezenţa unei baze şi ca
o	bază în prezeţa unui acid.
amfotome sfs | At: DEX2 / E: fr amphotonie] Stare de hiperactivitate a sistemelor simpatic şi parasimpatic.
amhara sfs | At:.DEX2 / E: Amhara] Populaţie majoritară a Etiopiei, de religie creştină şi având o limbă hamito-semitică.
amiabil, ~ă | At: DEX2 / Pl:	-e / E: fr amiable] 1 a înţelegător. 2 a
Prietenos. 3 a Binevoitor. 4 av (D. litigii) Rezolvat prin negociere. amiant sm vz amiantă
amiantă .v/’ [At: DA / V: ~nt sm (Pl: -nţi) / Pl: -e / E: fr amiante] Varietate de azbest, cu fire strălucitoare care se pot ţese, necombustibilă, conducătoare de căldură şi electricitate, flexibilă, inalterabilă la foc,care este întrebuinţată în tehnică. amiaz sm vz amiază
amiaz# [At: PSALT. SCH. 169/18 / V: amiaz sn, (reg) ~z sn, (reg) amiez sn, (reg) ~azi sf, ~zizi, ~ăzi sf, (înv; art) ~zădza sf, ~ăzia sf/ Pl: '-iezi, -iez.e / E: lat meridies, cf alb mjezdite] 1 av (Pop; uneori cop de zi) Momentul înălţării maxime a Soarelui deasupra orizontului (corespunzător aproximativ orei 12). 2 av (îvp; îlav) Cruce-~(zi) La zenit. 3 Ă/Timpul de la mijlocul zilei. 4 av (îlav) In (sau întru, la) ~(zi) Amiază (1). 5 av (înv; îlav) Pe la (sau către, spre) -(zi) Către amiază (1). 6 (îlav) După ~(zi) După amiază (1). 7 sm (îvp; îlav) Deasupra -zului La zenit. 8 av (Pop; îlav) De ~(zi) în jurul amiezii (1). 9 av (Mol; îalav) După-amiază (1). 10 av (Pop; îlav) De -(zi) De prânz. 11 sf sau sn (îlav) Ziua la (sau în) -za (sau ~zul) (cea sau cel) mare în plină zi. 12 .y/'(îlav) Ziua în -albă La prânz. 13 ş/'(Reg; îs) -za oilor Timpul cuprins între ora 9 şi ora
11	Cf miezul-zilei, sub amiază. 14 .y/'(Fig) Jumătatea vieţii. 15 sf (Cct) Zenit. 16 sf(Reg; ccr) Masă principală care se ia aproximativ la jumătatea zilei Si: prânz.. 17 (înv; îs) Miazănoapte Sud. 18 sn (Reg; îf amiez) Loc unde stau vitele la amiază (1).
amiază-noapte sf[At: BIBLIA (1688), 256 / E: a2 + miază-noapte,după analogia Iui amiazăzi] Nord. amiazi av vz amiază amiazăzi av, sfvz amiază amiazăzia sfvz amiază amiazizi sfvz amiază
amibă sf [At: DA ms / V: amebă / Pl: ~be f E: fr amibe] Animal (microscopic) din genul protozoarelor, cu corpul format dintr-o masă de protoplasmă (în genere incoloră), în interiorul căreia se găseşte unul sau mai multe nuclee şi care se mişcă cu ajutoarul pseudopodelor (Amoeba).
antic, ~ă smf [At: MAIORESCU, CR. II, 394 / Pl: -ici, ~ice / E: lat amicus, ă\ 1 Prieten(ă). 2 (Irn) Individ Cf cetăţean, tip.
amicabil, ~ă a [At: EMINESCU, N. 115 / Pl:	~e	IE: lat amicabilis]
(Lit; rar) Prietenos.
amical, ~ă [At: ODOBESCU, S. III, 9 / Pl: ~z, ~e / E: fr amical, lat amicalis] 1 a Prietenos. 2 av Prieteneşte.
amicie sf[At: PANN, P. V. III, 19/1 / P: ~ci-e / Pl: -di / E: amic + -ie] (Rar) Prietenie. amiciţie sf [At: DA / Pl: -ii / E: lat amiciţia] Prietenie. amidază sf | At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr amidase] Enzimă care desface legătura dintre carbon şi azot din substanţe, fixând elementele apei.
omida -v/ [At: MACAROVICI, CH. 586 / PI: -de l E: fr amide] (Chm; mpl) Derivat organic al amoniacului în care unul sau mai mulţi atomi de hidrogen sunt înlocuiţi cu acizi monovalenţi.
amidină sf {At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr amidine] Substanţă organică pe bază de amidă, folosită în medicamentaţie.
amidolsn [At: DEX2 / Pl: ? / E: fr amidol) Substanţă folosită ca developator în fotografie.
amidon sn [At: DA / Pl: ? / E: fr amidon] (Chm) Substanţă organică hidrocarbonată (de rezervă) care ia naştere în frunzele verzi ale plantelor sub acţiunea razelor soarelui şi se acumulează în seminţe, fructe, tubercule, în fructele unor palmieri etc. şi care se foloseşte în industrie ca materie primă pentru fabricarea dextrinei şi glucozei şi ca apret (în industria textilă) Si: (pfm) scrobeală, (reg) crohmală. amidona vt [At: DA ms / Pzi: ~nez / E: amidon] (Nob) A scrobi. amidonare v/ [At: MDA ms / Pl: -nări IE: amidona] (Nob) Scrobire. amidonat1 sn [At: DA ms / Pl: ? / E: amidona] (Nob) Scrobire. amidonat2, ~ă a [DA ms / Pl: ~aţi, ~e / E: amidona] (Nob) Scrobit2. amidonerie sf [At: LTR / Pl: ~ii / E: fr amidonnerie] Fabrică în care se prelucrează cerealele pentru a extrage amidonul.
amidopirină sf[At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr amidopyrine] Medicament obţinut din antipirină, cu acţiune febrifugă şi analgezică şi care, folosit în mod abuziv, provoacă leucemie Si: pir amidon.
amidură .s/[At: DEX2 / Pl: -ri / E: ivamidure] Produs chimic obţinut din amoniac prin substituirea unui atom de hidrogen cu un metal.
amielinic, -ă a [At: DEX2 / P: ~mi-e~ / Pl: -ici, -ice / E: cf fr ameeime] Lipsit de mielină. amiez1 sn vz amiază amiez2, ~ă a vz ntiază-cale
amieza [At: BARC1ANU /V: (rar) ameza, (Trs) antiezăza (pzi: ~ăzesc) / Pzi: ~zez / E: amiază] 1 vt (Trs; d. oameni) A prânzi. 2 vr (Mol; d. vite) A se odihni la amiază. Si: amiezire (2).
amiezare .v/’[At: MDA ms / V: (rar) amezare, (Trs) ~zăzare l Pl: -zări / E: amieza] l(Trs) Prânzire. 2 (Mol; d. vite) Odihnire la amiază Si: (Mol) amiezat1 (2), amiezit1 (2), amiezire (2).
amiezat1 sn [At: MDA ms / V: (rar) amezat1, (Trs) ~ezăzat] / Pl:-uri / E: amieza] 1-2 Amiezare (1-2).
amiezat2 , ~ă a [At: MDA ms / V: (rar) amezat2, (Trs) amiezăzat2 / Pl: -aţi, -e / E: amieza] 1 (Trs) Care prânzeşte Si: amiezit2 (1). 2 (Mol; d. vite) Care s-a odihnit la amiază Si: amiezit2 (2). antiezăza vt, vr vz amieza amiezăzare sf vz amiezare amiezăzat1 sn vz amieza1 amiezăzat2 a vz amiezat2
amiezi vtr [At: I. POPOVICl, R. D. 121 / Pzi: -zesc / E: amieza css] 1-2 A amieza (1-2).
amiezire sf [At: PAMFILE, J.I. II / PI: -ri l E: amiezi] 1-2 Amiezare (1-2).
amiezit1 sn (At: DA ms / Pl: ~uri / E: amiezi] 1-2 Amiezare (1-2). amiezit2, ~ă a [At: MDA ms/ PI: -iţi, -e / E: amiezi] 1-2 Amiezat2 (1-2). amiezită sf {At: DEX2 / P: -mi-e-1 Pl: -te / E: fr amiesite] îmbrăcăminte rutieră permanentă, din beton asfaltic cu fier de var stins.
AMINTRELEA
amigdal sm vz migdal amigdală1 sfvz migdală
amigdală2 a/ [At: DA / Pl: -le / E: fr amygdale] (Atm) Fiecare dintre cele două organe limfoide, în formă de migdală, aşezate la intrarea gâtlejului, de o parte şi de alta a omuşorului Si: (Trs) mandulă.
amigdalectomie sf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr amygdalectomie] îndepărtare pe cale chirurgicală a amigdalelor.
amigdalian, -ă a [At: DEX2 / P: -li-an / Pl: -ieni, -iene / E: fr amygda-lien] (Atm) 1 Propriu amigdalelor. 2 Referitor la amigdale. 3 De amigdale.
amigdalită sf [At: DA / Pl: -lite / E: fr amygdalite] (Med) Boală cauzată de infecţia şi inflamarea amigdalelor Si: (Pop) gâlci.
amigdaloid [At: DA / P: -lo-id / Pl: ~izi, ~e I E: fr amygdaloide] 1 sm (Min) Rocă eruptivă a cărei masă conţine substanţe de natură diferită, ca un fel de sâmburi, de forma unei migdale. 2 a (Pex) în formă de migdală.
amiji [At: CREANGĂ, ap. HEM, 1072 / Pzi: -jesc / E: a2 + miji, pac adormi, aţipi etc] 1 via A aţipi. 2 vr A se crăpa.
amijloc av [At: HEM 40 / A (pbl şi): -loc IV: a mijloc IE:a2 + mijloc] (înv) La mijloc.
amil sn [At: DA / Pl: -i / E: fr amyle] (Chm) Radical organic mono-valent, provenit din pentan prin îndepărtarea unui atom de hidrogen.
amilaceu, ~cee a [At: GRECESCU, FL, 19 / Pl: -cei, -cee / E: fr amylace] (Chm) 1 De natura amidonului. 2 Care conţine amidon.
amildză ş/'[At: ENC. TEHN. / Pl: -ze / E: fr amylase] (Chm) Substanţă azotată neutră produsă de pancreas, care transformă amidonul în maltază şi glucoză şi care se găseşte în protoplasma celulei şi în salivă. a-ntila la vz milă
amildui vt [At: T. PAPAHAGI, C. L. / Pzi: ~iese / E: net] 1 A drege.
2	A potrivi.
amilduire .v/‘[At: MDA ms / Pl: -ri / E: amildui] 1 Dregere. 2 Potrivire. amilduit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri I E: amildui] 1-2 Amilduire (1-2). amilduit2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -[ţi, -e l E: amildui] 1 Dres2.
2	Potrivit2.
amilic am [At: DEX2 / Pl: -iei, -ice / E: fr amylique] (Chm; îs) Alcool
-	Alcool aciclic saturat, derivat din pentan Si: pentanol. amilodextrină sf [At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr amylodextrine] Polizaha-
ridă obţinută prin hidroliza parţială a amidonului.
amilograf sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr amylographe] Aparat care măsoară şi înregistrează consistenţa gelului de amidon dintr-o făină pentru a-i demonstra capacitatea de panificaţie.
amilogramă sf[At: DEX2 / Pl: -me / E: fr amylogramme] (Teh) Diagramă înregistrată la amilograf.
amiloidozjă .v/'[At: DEX2 / P: -lo-i- / Pl: -ze IE: fr amyloidose] Fenomen patologic constând în formarea şi depozitarea în anumite organe a unei substanţe proteice amorfe.
amilopectină sf [At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr amylopectine] Component al amidonului care constituie învelişul exterior şi insolubil al granulelor de amidon.
amiloză sf [At: DEX2 / Pl: -ze I E: fr amylose] Constituent solubil al amidonului.
amimie sf j At: DEX2 / E: fr amimie] Stare patologică constând în incapacitatea de exprimare prin mimică a stărilor afective.
amin [At: COD. VOR. 165/6 / V: (rar) amen / E: vsl &\\hn, ngr ap.rjŢ, ebr amen] 1 i (îter sau îpbc, folosit ca formulă de încheiere) Aşa să fie! 2 (îter sau îpbc, folosit ca formulă de încheiere) Adevărat! 3-4 av (îe) A zice - la toate A primi fără a se gândi (sau fără nici o obiecţie).
5	sn (înv; îe) în veci de - Pentru totdeauna. 6 sn (îe) Nici (ori până) Ia
-	Niciodată. 7 sn (îc) Căt(u-i) ~ul Niciodată. 8 sn (îe) Până la - Până la sfârşit. 9 sn (Pop; îe) Hăt -ul Deloc. 10 i (Fam; irn) Adio!
amină sf [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 406 / E: fr amine] (Chm) 1 Derivat organic al amoniacului obţinut prin înlocuirea atomilor de hidrogen cu radicali carbonici, care se întrebuinţează în industria coloranţilor şi în cea farmaceutică. 2 (D. un corp, o substanţă etc.; îc) Aniino-acid Compus dintr-o amină şi un radical acid.
amino sns [At: DEX2 / E: fr amino] (Chm) Grupare funcţională monovalentă rezultată prin înlocuirea unui atom de hidrogen din molecula amoniacului.
aminoacid sn [At: DEX2 / P: -no-a- / Pl: -izi / E: fr aminoacide] Substanţă specifică materiei vii, care intră în compoziţia proteinelor şi care se caracterizează prin prezenţa în aceeaşi moleculă a unei funcţii acide şi a unei funcţii bazice.
aminoacidemie sf [At: DEX2 / P: -no-a- / Pl: ~i/ / E: fr. aminoacidemie] (Fiz) 1 Prezenţă a aminoacizilor în sânge. 2 Cantitate de aminoacizi prezentă în sânge.
aminoacidurie sf [At: DEX2 / P: -no-a- / Pl. -ii l E: fr aminoacidurie] (Fiz) 1 Prezenţă a aminoacizilor în urină. 2 Cantitate de aminoacizi prezentă în urină.
aminoalcool sm [At: DEX2 / P: -no-al- / Pl: -i / E: fr aminoalcool] (Chm) Compus organic ce conţine amină şi alcool.
aminobenzen sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: fr aminobenzene] (Chm) Anilină.
aminobenzoic am [At: DEX2 / P: -zo-ic / Pl: -ici / E: fr aminoben-zoi'que] (Chm; îs) Acid - Pulbere cristalină incoloră, solubilă în apă şi alcool, folosită ca reactiv de determinare a cuprului, plumbului, mercurului etc. şi ai cărei derivaţi sunt folosiţi în farmacie, parfumerie Si: acid ant r a nil ic.
aminopldst sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr aminoplaste] Răşină sintetică obţinută prin reacţii de policondensare între formaldehidă şi compuşi cu gruparea amino. aminosa v vz mirosa aminosi v vz mirosi
aminozahdruri snp j At: DEX2 / E: amino + zaharuri] Derivaţi cu amină ai zaharurilor, care intră în componenţa unor substanţe naturale.
aminte av [At: DA / E: a1 + minte] 1-2 (îlv) A (-şi) aduce - A (-şi) aminti. 3 (înv; îlv) A fi (sau a lua, a pica, a veni) - A da atenţie. 4 (înv; îalv) A asculta. 5 (îe) A lua - la ceva A observa cu atenţie ceva. 6 (îe) A-i fi (cuiva) — (de ceva) A dori (să facă ceva).
amintedlă .s/[At: ap. HEM 1080 / Pl: -eli / E: aminte + -eală] 1-4 (Reg; rar) Amintire (1-4). amintele av vz altminteri amintere av vz altminteri aminteri av vz altminteri aminterea av vz altminteri aminterle av vz altminteri
aminti [At: NEGRUZZI, ap. HEM 1080 / Pzi: ~tesc (înv; rar) amint / E: aminte] 1-2 vtr A-i reveni în minte un fapt, un lucru din trecut. 3 vt A face pe cineva să-şi aducă aminte de ceva. 4 vt A menţiona ceva sau pe cineva.
amintire1 sf [At: NEGRUZZI, S. 1,38 / Pl: -nri / E: aminti] 1 Revenire în mintea cuiva a unui fapt, a unui lucru din trecut. 2 (îlav) în -a cuiva (sau a ceva) Ca semn că cineva (sau ceva) nu a fost dat uitării. 3 Imagine păstrată în memorie. 4 Obiect (dăruit) care aminteşte de cineva (sau de ceva) Si: suvenir. 5 (Lpl) Gen literar, asemănător cu memoriile, în care scriitorul descrie fapte din propria viaţă. amintire2 av vz altminteri amintirea av vz altminteri aminterea av vz altminteri
amintit1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: aminti) 1-4 Amintire (1-4). amintit2, -ă a [At: DA / Pl: -iţi, -e / E: aminti] Care este (sau a fost) amintit (4) Si: pomenit, menţionat.
amintitor, -oare a [At: IORGA, C. I. II 40 / Pl: -i, -oare / E: aminti + -(i)tor] (Rar) Care aminteşte. amintre av vz altminteri amintrea av vz altminteri amintreale av vz altminteri amintrele av vz altminteri amintrelea av vz altminteri
71
AMINTRILEA
amintrilea av vz altminteri aminune av vz minune
amiotrofie sf [At: DEX2 / P: -mi-o-tro-fi-e / PI: -ii / E: fr amiotrophie] Atrofie a unui grup de muşchi, frecventă în unele boli ale sistemului nervos, în boli articulare, musculare etc.
amira sm [At: DOSOFTEI, V. S. 191/2 / V: -m / E: ngr ap,7pagcf amiroană] (înv) 1 împărat. 2 Guvernator.
amiral sm [At: DA / Pl: ~i / E: fr amiral] 1 (Mrn) Cel mai înalt grad în marina militară, corespunzător gradului de general-colonel în armata terestră. 2 Persoană cu gradul de amiral (1). 3 Funcţia amiralului (2).
4	Titlul amiralului (2). 5 Perioada cât amiralul (2) a exercitat funcţia. 6 (îs) Vas (sau navă)— Vas care poartă steagul amiralului. 7 (Ent) Specie de fluture frumos colorat (Vanessa atalanta).
amiralitate sf [At: DA / PI: -taţi / E: amiral + -itate] 1 Comandament suprem al marinei militare. 2 Sediul amiralităţii (1). 3 Clădire în care-şi are sediul amiralitatea (1). 3 Personal ai amiralităţii (1). amiram sm vz amira a-mirare av vz mirare
amirez sn [At: DA / Pl: ? / E: net] (îrg) Loc unde stau vitele la amiază Si: amiază (18).
amiroană sf [At: MOROIANU, SĂM. I, 121 / Pl: -ne / E: amira + -(oa)nă] (Reg; înv) 1 împărăteasă. 2 Boieroaică. 3 Cucoană mare. amirosa v vz mirosa amiroseală sfvz miroseală amirosi v vz mirosi amirosire sfvz mirosire amirositor, -oare a vz mirositor amirositură sfvz mirositură
amirueală sf[At: PAMFILE, A. R., 8 / Pl: -eli / E: amirui + -eală] (Reg) 1 Câştig cu ţârâita Si: strânsură, avere, mişină.
amirui vt [At: BARCIANU / Pzi: -irui, -uesc / E: mirui + a-] (Reg)
1	A dobândi. 2 A strânge munca de pe câmp. amistui v [At: DA / Pzi: amistui, -esc / E: a2 + mistui] (înv) A mistui. amitoză a/| At: DEX2 / Pl: ? / E: fr amitose] Diviziune directă a celulelor prin strangulare, înmugurire etc., fără apariţia cromozomilor Cf sciziparitate.
amnar snm [At: CANTEMIR, IST. 97 / V: amân-, (îrg) -iu, -i / Pl: -e sn, -i sm / E: mână, mănuşă, mâner] 1 Unealtă de oţel cu care se loveşte cremenea pentru a scoate scântei în vederea aprinderii iascăi şi care se foloseşte şi pentru ascuţit obiecte de tăiat. 2 (îe) Cât ai da (sau ai bate, ai zbate) în (ori ai scăpăra din) - Cât ai clipi din ochi. 3 (îe) Intr-o bătaie de - într-o clip(it)ă. 4 (îe) Cine ştie ~ul Se spune despre lucrurile care nu se pot şti. 5 (Ban; Mun; PIg) Bucată de fier ca un cui, cu care se reglează adâncimea la care se ară cu fierul lat al plugului. 6 (Reg) Dispozitiv fix la colţii maşinii de secerat prin care trece coasa. 7 (Arh; reg; mpl) Fiecare dintre cei patru stâlpi de lemn care se pun la colţurile unei construcţii ţărăneşti pentru a sprijini acoperişul. 8 (Ţes, la război) Bucată de lemn Ia războiul de ţesut, de forma unui diapozon, cu extremităţile de sus unite, cu care se ţine întinsă (sau se strânge) ţesătura Cf amnăruş, zăvor. 9 (Mol; lpl) Raze ale urzitoarei. 10 (Reg; la căruţă) Fiecare dintre cele patru speteze de la extremităţile draginilor Cf mănuşă, brăţare. amnar iu snm vz amnar
amnări vr [At: REV. CRIT. III, 86 / Pzi: -resc f E: amnar] (Trs; pfm) A se chercheli.
amnărit, -ă a [At: REV. CRIT. III, 86 / Pl: -iţi, -e / E: amnări] (Trs; pfm) Cherchelit.
amnăruş sn [At: ŞEZ. V, 25 / Pl: -e ! E: amnar + -hş] 1-6 (Şhp) Amnar (1,5-6) (mic). amnestia v vz amnistia amnestiabil, -ă a vz amnistiaţii amnestie sfvz amnistie
amnezic,-ă j At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr amnesique] 1-2 sn, a (înv) (Substanţă) care produce amnezie. 3-4 smf, a (Persoană) care suferă de amnezie.
amnezie sf{At: DA / Pl: -ii / E: fr amnesie] (Psh) Pierdere totală sau parţială a memoriei.
amnios sn [At: DA / PI: -uri / E: fr amnios] Membrană interioară în care este învelit fetusul până la naştere la mamifere, pasări şi reptile Si: (pop) cămeşă, căiţă.
amniot, -ă [At: DEX2 / P: -ni-ot J Pl: -oţi, -e / E: fr amniotes] 1 sm (Lpl) Grup de vertebrate al căror embrion are amnios şi alantoidă. 2-3 sm, a (Şls) (Animal) al cărui embrion are amnios şi alantoidă.
amniotic, -ă a [At: DA / Pl: -ici, -ice i E: fr amniotique] 1 Care se află în amnios. 2 Care ţine de amnios. 2 (îs) Lichid - Lichid care se află în amnios şi apără embrionul, eliminându-se înainte de naştere.
amnistia vtr [At: DA / P: -ti-a / Pzi: -iez / V: -nes-1 E: fr amnistier] A acorda amnistie.
amnistiabil, -ă a [At: COD. PEN. R.P.R. / P: -ti-a- / Pl: -i,-e / V: -nes- / E: fr amnistiable] Care poate fi amnistiat. amnistiare sf vz amnistiere
amnistiat, -ă smf, a [At: DA / P: -ti-a / Pl: -aţi, -e / V: -nes- / E: amnistia] 1-2 (Persoană) căreia i se aplică prevederile amnistiei. 3-4 (îvr) (Persoană) care a fost ştearsă din amintire.
amnistie sf [At: ŞINCAI, HR. III, 22 / Pl: ~i/ / E: fr amnistie] (Jur) Act al puterii suverane, cu caracter colectiv, prin care unei categorii întregi de indivizi sau de fapte penale (crime, delicte etc.) li se suspendă pedeapsa Si: (pop) iertare obştească.
amnistiere sf [At: DA ms / Pl: -ri / V: -iare l E: amnistia] Acordare a amnistiei. amnu av vz aemu omoare sfvz amor
amocsn [At: BOUREANU, S. P. 24/Pl: -uri /V: -ok / E: ger Amok]
1	(Med) Boală mintală tropicală datorată abuzului de stupefiante şi care se manifestă prin izbucniri de agresivitate şi înclinaţie spre omucidere.
2	(Fig) Nebunie.
amofos sn [At: DEX2 / PI: ? / E: fr amophos] îngrăşământ chimic constituit din azot şi anhidridă fosforică.
amoi av [At: ANON. CAR. / E: a1 + *moiu (substantiv postverbal al verbului muia)] 1 (îrg; îe) A pune (sau a băga) - A băga ceva într-un lichid, pentru a muia (sau a mura). 2 (D. aluat) A pune în apă călduţă pentru a se plămădi. 3 (Reg; uneori copţ de sau în\ îe) A pune hainele în (sau, îrg, pieile ghe) - A pune Ia înmuiat.
amoietură sf [At: BARCIANU / Pl: -ri / E: amuia + -ătură] (îvr) Decălire a oţelului Si: de(s)călitură, topitură.
amoniac sn [At: DA / P: -ni-ac / Pl: (rar) -uri l E: fr amoniaque] (Chm)
1	Gaz incolor, cu miros foarte tare, înecăcios, caustic, obţinut din combinarea hidrogenului cu azotul, care este întrebuinţat la fabricarea acidului azotic, a îngrăşămintelor azotoase, a explozivelor etc. 2 (îs) ~ lichid Soluţie de amoniac în apă (întrebuinţată în industrie la fabricarea gheţii artificiale etc).
amoniac al, -ă a [At: DA / P: -ni-a- / PI: -i, -e / E: fr ammoniacal] (Chm) Care conţine amoniac (1).
amoniat sm [At: DEX2 / P: -ni-at / Pl: -aţi f E: fr ammoniate] Combinaţie a amoniacului cu un oxid metalic.
amonificare sf [At: DEX2 / Pl: -cari / E: amoni\ac] + -(i)ficare] Descompunere a proteinelor din materia organică a solului sub acţiunea microorganismelor, având ca rezultat formarea amoniacului.
amonit sm [At: DA / Pl: -iţi / E: fr ammonite] (Gig; lpl) 1 Ordin de moluşte cefalopode fosile, cu cochilia spiralată împărţită în compartimente, care au trăit în paleozoic. 2 Moluscă din ordiul anumiţilor (1). amoniţie sfvz muniţie
amoniu sns [At: DA / E: fr ammonium] (Chm) 1 Corp cu molecula alcătuită din hidrogen şi azot, radical al amoniacului. 2 (îs) Clorură de -Ţipirig.
72
AMOTIT1
amoniurie .y/'| At: DEX2 / P: -ni~u- / Pl: ii / E: Ir ammoniurie] Eliminare patologică a amoniacului prin urină. amont av vz amonte
amonte av [At: SADOVEANU, V. F. 29 / V: amont! E: fr amont] (D. un punct pe cursul unei ape; în opoziţie cu aval; îlav) In ~ (de)... Situat mai în susul apei (decât alt punct).
amor [At: GORJAN, H. II, 159 / V: (Mol; înv) -iu, (îvp) -mar, (irn) -oare / A şi: (înv) a mor / Pl: -uri sn, (rar) sm / E: lat amor] 1 sn (înv) Iubire adâncă (pentru Dumnezeu, pentru natură etc.). 2 sn (îs) Amor-propriu Sentiment de preţuire pentru propria persoană, provenind din aprecierea (uneori exagerată) a propriilor calităţi. 3 sn (îas) Ambiţie. 4 sn Iubire (pasionată) între persoane de sex opus Si: dragoste. 5 smn (D. ambele sexe) Obiect al iubirii Si: (pop) drag, drăguţ, amant, ibovnic. 6 sm (Mit) Zeul amorului, Eros. 7 sn (Bot) Arbust din familia Plumbaginaceelor, cu fiori de culoare albastră, originar din Africa de Sud, care înfloreşte în mai-septembrie (Plumbago copensis) Si: Floarea amorului, amoraş (4).
amoral, ~ă a [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 232 / Pl: ~i, ~e / E: fr amoral]
1	Lipsit de moralitate. 2 Indiferent faţă de morală.
amoralism sn [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr 126,6/2 / Pl: ? / E: amoral + -ism] 1-2 (Concepţie sau doctrină care preconizează o) atitudine indiferentă faţă de morală.
amoralist, -ă smf, a [At: DEX2 / Pl: -işti, ~e / E: fr amoraliste] (Rar)
1-2 (Adept) al amoralismului.
amoralitate sf [At: DA ms / Pl: -taţi / E: fr amoralite] 1 Lipsă de moralitate. 2 Indiferenţă faţă de morală.
amoraş sm [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 466 / Pl: -i / E: amor + -aş] 1-2 (îvp; şhp) Iubit. 3 Reprezentare, în artele plastice, a zeului amorului (6) ca un copil gol cu aripi. 4 (Bot) Amor (7).
amorez, ~ (rar) -ă smf [At GORJAN, H. IV, 179 / Pl: -i, -e / V: (înv) amu-, -reaz, ~rează / E: fr amoureuse, refăcut după feminin amore(a)z.ă]
1	(în teatru; îe) Prim ~ Actor care interpretează pe scenă rolul tânărului îndrăgostit. 2 (Pop; im) Iubit.
amoreza vr(a) [At: PANN, E. II, 95 / Pzi: -zez / V: amur-, amuriza f E: amorez] 1 (Pop; irn) A se îndrăgosti (de cineva) Si: a se înamora. 2 (îe) A se - lulea A se îndrăgosti la nebunie.
amorezare sf[At DA / V: amur-, amuriz~ / Pl: -zari / E: amoreza] îndrăgostire.
amorezat1 sn [At: ŞEZ. IV, 138 / V: amur-, amuriz~ / E: amoreza] îndrăgostire.
amorezat2,-ă [At: NEGRUZZI, S. 251 / V: amur-, amuriz~ / Pl: -zaţi, -e / E: amoreza] 1-2 smf, a (Persoană) care s-a amorezat (1) Si: îndrăgostit
(1). 3 a (îe) A fi ~ lulea îndrăgostit foarte tare (de cineva). 4 a (înv) Plin de dragoste Si: amoros. 5 smf (\nv) Iubit.
amorf, -ă [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr amorphe] 1 a (D. corpuri) Care nu prezintă o structură cristalină, regulată. 2 a (Pex) Fără formă precisă.
3	a (Fig) Care nu este organizat, structurat etc. 4 a (Rar) Care este în stare de pulbere necristalizată. 3-4 a, sm (Med) (Făt) monstruos, complet deformat şi nedezvoltat. 5 a (Fig; d. fiinţe) Fără personalitate Si: moale, apatic, amoriu sn vz amor
amoros, -oasă a [At: NEGRUZZI, S. I 61 / Pl: ~oşi, -oase / E: amor + -av] 1 Plin de iubire, de dragoste Si: îndrăgostit. 2 Care se referă la amor. 3 Privitor la dragoste. 4 De dragoste. amoroso [At: DA / E: it amoroso] (Muz) 1 av (Imem) în mod duios.
2	.v Bucată muzicală la începutul căreia este menţionată indicaţia amoroso (1).
amorsa vt [At: DEX2 / Pzi: ~.vez / E: fr amorser] A pregăti şi a provoca din exterior un fenomen (explozie, reacţie chimică etc.).
amorsare sf [At: DEX2 / Pl: ~.văn / E: amorsa] Pregătire şi provocare din exterior a unui fenomen (explozie, reacţie chimică etc.) Si: (rar) amorsat1.
amorsat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: amorsa] (Rar) Amorsare.
amorsat2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, ~e / E: amorsa] (D. explozii, reacţii chimice etc.) Pregătit2 şi provocat2 din exterior. amorsa sf[At: ENC. TEHN. 418 / Pl: ~se / E: fr amorce] 1 Nadă.
2	Dispozitiv pentru aprinderea unei încărcături de pulbere sau de exploziv.
3	(îs) -sa drumului Porţiune din traseul unui drum la intrarea în oraşe, care are de obicei o lăţime mai mare decât restul traseului.
amortibil, -ă a [At: DA ms / V: (înv) -rţi- / Pl: -i, -e / E: fr amortible] (Frm) Amortizabil.
amortisment sn [At: I. IONESCU, D. 310 / Pl: -e / E: fr amortissement] (Fin) Stingere treptată a unei datorii Si: amortizare cf anuitate.
amortiza [At: CLIMESCU, A. 282 / Pzi: ~zez / E: fr amortir] 1-2 vtr (Fin; mai ales d. datorii) A (se) stinge în timp prin plăţi succesive. 3 vt A recupera o investiţie.
amortizabil, -ă a [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr amortissable] (Fin) Care se poate amortiza Si: amortibil.
amortizare sf [At: l. IONESCU, D. 22 / Pl: -zari / E: amortiza] 1 (Fin) Stingere prin plăţi succesive a unei datorii (publice sau particulare) sau a unei investiţii Si: amortizaţie (1). 2 Atenuare a unui şoc.
amortizat, -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: amortiza] 1 (Fin; d. o datorie, un împrumut de stat etc.) Stins (prin plata integrală). 2 (D. un şoc, o lovitură etc.) Atenuat.
amortizaţie sf [At: COD. ŢIV. / Pl: -ii / E: amortiza + -aţie] (înv) 1 (Fin) Amortizare (1). 2 Anulare (prin publicaţie) a unui act pierdut sau furat.
amortizor sn [At: ENC. TEHN. 460 / V: (după fr) -tisor / Pl: -zoare / E: fr amortisseur] Dispozitiv (mecanic) pentru a amortiza (4-5) zgomotul, trepidaţiile, smuciturile, şocurile (unui motor, vehicul etc.).
amorţeală sf [At ISPIRESCU, L. 106 / V: (reg) -ţală / Pl: -eli / E: amorţi + -eală] Stare de insensibilitate totală faţă de durere, produsă de un accident, de o boală sau cu ajutorul unei substanţe anestezice Si: amorţire cf anestezie.
amorţi [At: (a. 1669) ap. GCR 1,184 / V: (înv) amur-/ Pzi: -ţese, (reg) -ţasc, (îrg) amurt / E: lat* ammortire] 1 vi (D. oameni) A încremeni. 2 vi (Fig) A adormi. 3 vi (D. o. acţiune) A se opri. 4 vi (D. foc) A se stinge.
5	vi (D. fiinţe, d. corpul lor sau d. o parte a corpului lor; fig d. oase) A deveni insensibil. 6 vi (Spc; d. oameni) A amuţi. 7 vt (îe) A ~ gura A încetat cu gălăgia. 8-9 vt (D. suflet, sentimente sau dureri; fig) A-şi pierde vioiciunea (sau puterea). 10 vi (D. unele animale) A intra în perioada de hibernare. 11 vt (Fig; d. apă, zăpadă) A îngheţa uşor, pe deasupra. 12 vt (Fig) A face să se atenueze. 13 vt (Fig) A face să înceteze. amorţibil, -ă a vz amortibil
amorţire şf[At: BĂLCESCU, M. V. 580 / Pl: -ri / V: (înv) amur- / E: amorţi] 1 încremenire. 2 (Fig) Adormire. 3 (Fig) Oprire. 4 (Fig) Stingere. 5 Insensibilitate. 6 (Fig) Amuţire. 7-8 (Fig) Pierdere a vioiciunii (sau a puterii). 9 Hibernare. 10 (Fig) îngheţare pe deasupra Si: amorţit1 (10). 11 (Fig) Atenuare. 12 (Fig) încetare. 13 (Fig) Indiferenţă.
amorţit1 sn [At: DA / Pl: ? / V: (înv) amur-l E: amorţi] 1-13 Amorţire (1-13).
amorţit2, ~ă [At: ODOBESCU, S. III, 51 / V: (înv) amur~ / Pl: -iţi, -e / E: amorţi] 1 a (D. vietăţi) Insensibil. 2 a (Fig; d. oameni) încremenit.
3	a (Fig) Adormit2. 4 a (D. o acţiune) Oprită2. 5 a (D. foc) Stins2. 6 a (D. oameni) Amuţit2. 7 a (D. trup) Neînsufleţit. 8 a (D. somn) Greu. 9 a (D. unele animale) Cuprins2 de somnul hibernal. 10 a (Fig; d. sentimente) Lipsit2 de intensitate. 11 a (Reg; îs) Apă - Apă călduţă. 12 av Fără putere.
amorţitor, -oare a [At: DA / Pl: -i, -oare / V: (înv) -iu / E: amorţi + ~(i)tor] Care amorţeşte. amorţitoriu, -oare a vz amorţitor
amorţitură sf [At: MARIAN, S. R. 1,236 / Pl: -ri / E: amorţi + -itură] (Pop; rar) Stare anormală care se manifestă prin amorţire (5) temporară totală sau parţială a corpului. amoţi v vz ameţi amoţire sfvz ameţire amoţit1 sn vz ameţit1
73
AMOŢIT2
amoţit2, -ă a vz ameţit2
amovibil, -ă a [At: MAIORESCU, D. II, 42 / Pl:	/	E:	fr	<un0vftfe]
1 (D. funcţionari) Care poate ti mutat, revocat sau concediat. 2 (D. obiecte, organe de maşini etc.) Care poate ti separat de restul asamblului fără ca acesta să se defecteze.
amovibilitate .y/’[At: ALECSANDRI, T. I, 33 / Pl: -taţi / E: fr amovi-bilite] 1-2 Condiţie (sau calitate) a celui amovibil.
ampatament sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr empattement] Distanţa dintre axele osiilor extreme ale unui vehicul.
ampelidacee sfp j At: DEX2 / E: fr ampelidacees] Familie de plante dicotiledoate având ca tip viţa de vie.
ampelogrâf, -ă smf [At: DEX2 / Pl:	~e / E: fr ampelographe]
Specialist în ampelografie. ampelografie, -ă a [At: DEX2 / PI: -ici, -ice / E: fr ampelographique]
1	Propriu ampelografiei. 2 Privitor la ampelografie. 3 De ampelografie. ampelografie sfs { At: DEX2 / E: fr ampelographie] Ştiinţă care studiază
genurile, speciile şi soiurile de viţă de vie.
ampenaj sn [At: LTR / Pl: -e / E: fr empennage\ (Teh) Dispozitiv fix sau mobil, montat pe partea de dinapoi a aripilor şi fuselajului unui avion, pentru menţinerea echilibrului.
amper sm [At: PONI, F. 258 / Pl: -i / E: fr ampere] (Fiz) Unitate de măsură pentru intensitatea curentului electric. 2 (îc) ~oră Unitate de măsură pentru sarcina electrică, egală cu cantitatea de electricitate transportată de un curent electric cu intensitatea de un amper printr-un conductor în timp de o oră, egală cu 3600 coulombi.
amperaj sn [At: IOANOVICl, TEHN. 170 / Pl: -e l E: fr ampenage] (Fiz) Intensitate a unui curent electric (exprimată în amperi).
ampermetru sn [At: LTR / Pl: -re / E: fr ampermetre] Instrument pentru măsurarea directă şi indirectă (în amperi) a curenţilor electrici.
amperormetru sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: (după) fr ampere heuremetre] Instrument de măsură a sarcinii electrice care trece printr-un circuit electric de curent continuu.
amper-sp'iră .ş/[At: DEX2 / Pl: -re / E: amper + spiră] Unitate de măsură pentru tensiunea magneto-motoare şi pentru solenaţie.
ampicilină şf [At: DEX2 / Pl: -ne / E: eg ampicillin] Antibiotic cu spectru larg.
amplasa vtr [At: DA ms / Pzi: -sez / E: fr emplacer] (Teh) 1 A aşeza
0	maşină, o instalaţie etc. într-un anumit loc.
amplasament sn [At: DA ms / Pl: -e / E: fr emplacement] 1 Loc de aşezare a unei instalaţii, a unui dispozitiv sau a unei construcţii existente, desfiinţate sau proiectate. 2 (Mii) Loc de aşezare a unei arme. amplasare sf[At: DEX2 / Pl: -sari / E: amplasa) (Teh) Aşezare. amplasat1 sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: amplasa] (Teh; rar) 1 Aşezare.
2	Situare.
amplasat2 ,-ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: amplasa] (Teh) 1 Aşezat2.
2	Situat2.
amplectiv, -ă a f At: DEX2 / PI: -i, ~e / E: fr amplectif] (Bot; d. părţi ale plantei) Care îmbrăţişează complet alte organe.
amplexicml, -ă a (At: DEX2 / Pl:	-e / E: fr amplexicaule) (D. frunze)
Care îmbrăţişează tulpina.
ample xiflor, -ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr amplexiflore] (Bot) Care îmbrăţişează floarea.
amplexiune .v/'[At: DEX2 / P: -xi-u- / Pl: -ni / E: lat amplexio, -onis] (Rar) 1 îmbrăţişare. 2 Cuprindere. 3 Tratare superficială.
amplifica vtr(a) [At: MAIORESCU,CR. II, 352 / Pzi: amplific / E: lat amplificare] 1 A dezvolta. 2 (Fig) A da proporţii, exagerând prin adăugare de detalii sau amănunte (inventate). 3 (Fiz) A creşte mărimea unor valori electrice, optice etc. 4 (Opt) A mări o imagine. amplificare .v/'[At: MAIORESCU, CR. II, 158 / Pl: -cari l E: amplifica]
1	Dezvoltare. 2 Exagerare, prin adăugare de detalii sau amănunte (inventate) Si: amplificat1 (2). 3 (Ret) Figură de stil constând din repetarea aceleiaşi idei, în forme variate. 4 (Fiz) Creştere a valorilor energiei (electrice, optice etc), obţinută printr-un amplificator Si: amplificaţie.
amplificat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: amplifica] 1-2 Amplificare (1-2).
amplificat2, -ă [At: DA / Pl: -aţi, -e l E: amplifica] 1 a Dezvoltat. 2 a (Fiz; d. energia electrică, optică etc) Crescut (cu ajutorul unui amplificator
(2)). 3 av Pe larg, cu dezvoltări întinse.
amplificator, -oare [At: DA / Pl: -i, -oare / E: fr amplificateur) 1 a Care amplifică. 2 sn (Fiz) Aparat care serveşte la creşterea valorii mărimilor ce caracterizează un fenomen, prin energia necesară luată de la o sursă de energie separată. 3 sn (îs) ~ de antenă Amplificator (2) montat în imediata apropiere a unei antene pentru asigurarea unei bune recepţii atât a posturilor locale cât şi a posturilor îndepărtate. 4 sn (îs) ~ de putere Aparat electronic de amplificare a semnalului furnizat de preamplificator. 5 sn (îs) ~ stereofonic Ansamblu constituit din două sau mai multe amplificatoare.
amplificaţie .y/'[At: HEM 1110/ Pl: -ii / V: (înv) -ţiune (Pl: -ni) / E: fr amplification) Amplificare (4). amplificaţiune sfvz amplificaţie
amplitudine sf [At: CULIANU,C. 317 / Pl: -ni / E: lat amplitudo,-inis] 1 Mărime (mai ales în înălţime) a unui lucru. 2 (Mat; fiz) Mărime a unui arc. 3 întindere între valorile maxime şi minime consecutive ale unei mărimi care variază periodic. 4 (îs) -marină Variaţie de nivel cuprinsă între marea culminantă şi marea joasă următoare. 5 (Fig) Amploare. amploaiat, ~ă sm f vz amploiat
amploare .v/ [At: DA ms / E: fr ampleur] 1 Mărime. 2 (Fig) Desfăşurare largă a unor gesturi sau fraze.
amploiat, ~ă smf [At: ALEXANDRESCU, M. 245 / P: -plo-iat / V: (după fr) ~oait / Pl: -aţi, -e / E: fr employe] (Frî) 1 Funcţionar. 2 Impiegat.
amplu, ~ă a [At: DA / Pl: -li, -le / E: fr ample] 1 Care se desfăşoară pe larg. 2 Dezvoltat. 3 Cu multe amănunte. ampolozitate sf [At: DEX2 / Pl: -taţi / E: it ampollositâ] (Itm) Emfază. amprentă sf [Al: ALAS 21 X 1934, 9/1 / Pl: -te / E: fr empreinte) 1 Reproducere exactă (în spaţiu sau în plan) a unui obiect, obţinută prin imprimarea lui pe o suprafaţă plastică Si: urmă, tipar, întipărire. 2 (Mpl; îs) ~ digitală Urmă (luată prin diferite procedee) a desenului liniilor epidermice pe care le prezintă suprafaţa pielii de pe ultima falangă a degetelor de la mâini (la om) sau de pe bot (la animale). 3 (îs) ~ vocală Ansamblu al particularităţilor vocale specifice unui individ. 4 (Fig) Urmă lăsată de o idee, de o stare psihică etc.
amprentologie sfs | At: DEX2 / E: fr empreintologie] Studiu al amprentelor digitale.
ampnză sf [At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr emprise] Lăţime a fâşiei de teren pe care urmează să se construiască o şosea, o cale ferată, un dig etc. amproor av, sm vz proor
ampulă sf | At: DEX2 / Pl: -le / E: fr ampoule] 1 Organ de mers la echinoderme. 2 (Frm) Fiolă. 3 (Rar) Glob de sticlă al unui bec.
amputa [At: DA / Pzi: -tez / E: fr amputer) (Med) 1-2 vtr A tăia pe cale chirurgicală (sau a pierde accidental) un membru al corpului sau o parte din el, un organ. 3 vt (Fig) A scurta. amputare .v/'[At: DA / Pl: -tari / E: amputa] (Med) 1-2 Amputaţie (1-2). amputat1 sn [At: DA / Pl: ? / E: amputa] 1-2 (Med) Amputaţie (1-2). amputat2, ~ă [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: amputa] 1 a Retezat. 2 smf Persoană căreia i s-a făcut o amputaţie (1).
amputaţie sf [At: DA /V: (înv) -iune / Pl: -ii / E: fr amputaţion] 1-2 Tăiere pe cale chirurgicală (sau pierdere accidentală) a unui membru al corpului, a unui organ Si: amuptare (1), amputat1 (1). 2 (Fig) Tăiere dintr-un lucru oarecare Si: amputare (2), amputat1 (2). amputaţiune sf vz amputaţie
amu [At: COD. VOR. 85 /8 / V: (reg) -ia / A: amu / E: acum] 1 av (Buc; Mol; Trs) în momentul de faţă Si: acum. 2 av (îlav) De — De acum înainte. 3 c (Introduce adesea povestirea sau, după expunerea generalităţilor ori după digresiuni, fraza care povesteşte un nou eveniment) Acum (2).
4	av (Pop) Atunci. 5 av (Transpune în prezent o acţiune trecută) Deja. 6 c (înv; reluând firul povestirii) Aşadar. 7 av (înv; îoc un moment trecut)
AN1
Iată. 8 av (Pop; mai ales în legătură cu alt adverb al timpului prezent) (Adică) —acum Iată acum, dar acum. 9 av (îrg) într-adevăr. 10 c (înv) Căci. amuia1 av vz amu
amuia2 vtr [At: BUDAI-DELEANU, ap. HEM 1114/ Pzi: amoi, (rar) -iez / E: amoi (prin apropiere de muia)] (înv) 1-2 A (se) muia. 3-4 A (se) topi (oţelul). amuht sn vz amuletă
amuletă sf[At: ALECSANDRI, ap. DDRF / V: (Trs; Buc) ~e/ sn / P\:-te / E: fr amulette] Obiect (purtat de om) căruia i se atribuie o putere magică de a feri de rele, de a apăra de boli. amuma av [At: PAMFILE, J. II / E: ctm amu + acuma] (Olt) Acum. amuniţie sfvz muniţie
amunte av [At: DA ms / E: a1 + munte] (îrg) La munte.
amur sn vz amor
am urez, -ează smf v z amorez
amureza v vz amoreza
amurezdre sf vz amorezare
amurezat1 sn vz amorezat1
amurezat2, -ă a, smf vz amorezat2
amurg sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 110/ Pl: -uri / E: a2 + murg]
1	Apus al soarelui Si: (reg) amur geală. 2 (Pdt pe la, prin, din; şi îlav) într-—ul Când se îngână ziua cu noaptea. 3 (înv) Zori. 4 (îe) A da în — A se însera. 5 (Fig) Declin. 6 (Fig; uneori cop vieţii) Bătrâneţe. 7 (Fig) Semiîntuneric.
amurgeală sf [At: HEM 1115 / Pl: ~e//, '-ele / E: amurgi + -eală] (Reg) Amurg (1) Cf murgeală.
amurgi viu [At: BIBLIA (1688), 207/2 / Pzi: ~rgeşte / E: amurg cf murgi] A se însera. amurgire sf[At: DA / Pl: -ri / E: amurgi] înserare. amurgit1 sn [At: HEM 1116 / Pl: -e / E: amurgi] 1 (Rar) Amurg. 2 (Reg; îlav) Pe -e La vremea amurgului.
amurgit2, -ă a [At: ODOBESCU, S. II, 246 / Pl: -giţi, ~e / E: amurgi] învăluit în amurg. amurizd v vz amoreza amurizare sf vz amorezare amurizat1 sn vz amorezat1 amurizat2, ~ă a vz amorezat2 amurţi v vz amorţi amurţire sfvz amorţire amurţit1 sn vz amorţit1 amurţit2, ~ă smf, a vz amorţit2
amuş1 sn [At: POPOVICI-BĂNĂŢEANU, V. M. 85 /V: -ă sf! Pl:	/
E: ns cf mg hamus, hamvas] (Tăb) 1 (Ban) Baie de leşie de var în care se ţin pieile (înainte de argăsire) pentru a li se curăţa părul. 2 Groapă (sau cadă) îngropată în pământ în care se face amuşul (1). amuş2 av vz amuşi1 amuşă sfvz amuş
amuşi1 av [At: ECONOMIA, 52 / V: amuş / E: amu + şi (cf acmuşi şi acuşi)] 1 îndată. 2 Tocmai. 3 (îe) —... —Când ... când. 4 (îae) Câteodată...
altădată. 5 (îe)---Tot mereu.
amuşi2 vtr [At: LIUBA-IANA, M. 123 / Pzi: '-şese l E: amuş1] 1-2 (Tăb; Ban) A smulge părul (sau lâna) de pe o blană (sau de pe o piele), după ce a stat în amuş1 (1) Si: a pănuşi, a părui.
amuşina vtr [Ât: REV. CRIT. IV, 336 / Pzi: amuşin / E: net] 1-2 (Pop) A adulmeca (vânatul).
amuşinare a/' [At: MDA ms / Pl: -nări / E: amuşina] (Pop) Adulmecare a vânatului Si: (pop) amuşinat1. amuşinat1 sn [At: MDA ms / Pl: 7 / E: amuşina] (Pop) Amuşinare. amuşinat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~aţi, -e / E: amuşina] (Pop; d. vânat) Care a fost adulmecat.
amuşire sf[At: MDA ms / Pl: -ri / E: amuşi] (Tăb; Ban) Smulgere a părului (sau a lânei) de pe o blană (sau de pe o piele), după ce a stat în amuş1 Si: amuşit1 (1), pănuşire, păruire.
amuşit1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: amuşi2] (Tăb; Ban) Amuşire. amuşit2, -ă a [At: DA / Pl: -iţi, -e / E: amuşi] 1 (Ban; Tăb) (D. pielea destinată tăbăcitului) Cu părul smuls după ce a stat în amuş. 2 Cu părul smuls, cu lâna smulsă Si: dărăpat.
amuşului vtr(a) [At: REV. CRIT. 1,235 /V: m-, muşlui, muşuli / Pzi: '-iese / E: ns cf muşina) (Reg) 1 (D. câini de vânătoare) A adulmeca urma vânatului. 2 (îf musului, muşlui) A adulmeca.
amuşuluire sf[At: MDA ms / Pl: -ri / E: amuşului] (Reg) 1-2 Adulmecare (a vânatului) Si: (reg) amuşuluit1 (1-2).
amuşuluit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: amuşului] (Reg) 1-2 Amuşlu-ire (1-2).
amuşuluit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi -e / E: amuşului] (Reg; d. vânat) Care a fost adulmecat.
amuţa vtr [At: PRAV. MOLD. 11 / Pzi: amuţ / E: lat * am-mucciare (cf muta, asmuţa, smuţa)] (Şîe) A - câinii (asupra cuiva) (sau pe cineva) ori a - pe cineva cu câinii A asmuţi câinii. amuţare sf[At: DA / Pl: (nob) -ţări / E: amuţa] 1-6 Asmuţire (1-6). amuţat1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: amuţa] 1-6 Asmuţire (1-6). amuţat2, ~ă a [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: amuţa] Asmuţit2. amuţător, -oare smf, a [At: DA / V: (reg) -iw, -oare/ Pl:	-oare	/
E: amuţa + -(ă)tor] 1-2 (Persoană) care amuţă. amuţătură sf [At. DA / Pl: -ri / E: amuţa + ~(ă)tură] Asmuţitură. amuţeală şf[At: ANTIM, P, 91 /V: (reg) -ţală / Pl: -eli, (rar) -ele / E: amuţi2 + -eală] Stare de muţenie. amuţi1 vt | At: DA / Pzi: -ţese / E: amuţa css] A asmuţa. amuţi2 v[At: PSALT. SCH. 121/15 / Pzi: -ţese şi (înv) amut / E: lat* am-mutire cf muţi] 1-2 vir A(-şi) pierde graiul. 3 vi (Fig) A rămâne ca mut. 4 vtrfiîe) A - pe cineva (de gură) A face pe cineva (prin vrajă sau argumente hotărâtoare) să-şi piardă graiul sau să tacă din gură. amuţire1 sf[At: DA / Pl: -ri / E: amuţi1] 1-6 Asmuţire (1-6). amuţire2 sf [At: CANTEMIR, ap. HEM 1120 / PI: -ri / E: amuţi2] 1 Pierdere a graiului. 2 (Fig) încetare a oricărui zgomot. 3 (Liv) Fenomen fonetic care constă în pronunţarea din ce în ce mai puţin perceptibilă, până la dispariţia totală, a unui sunet. amuţit1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: amuţi2] Amuţire2 (1). 2 (Fig) Tăcere. amuţit2, ~ă a [At: EMINESCU, N. 5 / Pl: -iţi, -e / E: amuţi2] 1 Devenit mut. 2 Mut (pentru scurt timp). 3 (Pop; îe) — de gură Lipsit (prin vrăji) de facultatea de a vorbi. amuţit3 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: amuţi1] 1,-6 Asmuţire (1-6). amuţit4, -ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: amuţi1] Asmuţit2. amuţitură sf [At: ANON. CAR. / Pl: -ri / E: amuţi2] (Rar) Amuţeală. amuza v [At: DA / Pl: -muz, (îvr) -zez / E: fr amuser] 1-2 vtr A face pe cineva să se distreze. 3 vr A-şi petrece vremea cu lucruri plăcute.
amuzament sn [At: DA / Pl: -e / E: fr amusement] Petrecere cu lucruri, agreabile, cu glume Si: distracţie.
amuzant, -a a [At: DA / Pl: -nţi, -e / E: fr amusant] Care amuză Si: nostim, hazliu, distractiv, amvoană sfvz amvon
amvon sn [At: VARLAAM, ap. HEM 1038 /V: (înv) ~bon,an~,~vonă,
-voană, anvoană, anvonă / Pl: -oane, -uri / E: vsl aMyBOBby, ngr â^ifiuv] (Bis) Loc înălţat în biserică, de unde se citeşte Evanghelia sau se ţin predici. amvonă sfvz amvon amvozie sf vz ambrozie
an1 sm [At: COD. VOR. 135/8 / Pl: ani, (îrg) ai / E: lat annus] 1 sm Perioadă de timp, cuprinzând 12 luni, sau 52 de săptămâni, sau 365 de zile. 2 (Bis; îe) în (sau la) -ul mântuirii sau -ul Domnului în anul de la (naşterea lui) Hristos. 3 (înv; îe) (Azi) e Mii, de când... S-a împlinit un an (sau) anul, de când... 4 (îs) -ul vechi Anul care se încheie la 31 decembrie la miezul nopţii. 5 (îs) -ul nou Anul care începe la 31 decembrie la miezul nopţii. 6 (îlav) -cu -sau -de -ori (înv)~ pre -în fiecare an.
7	(îlav) Din - în - Din ce în ce mai mult (cu fiecare an ce trece). 8 (îlav) Acum (sau acuşi) un - Anul trecut pe vremea aceasta. 9 (îal) Cu un an în urmă. 10 (îlav)în -ul sau la -ul... La o anumită dată din cursul unei perioade... Civeleat. 11 (îlav) La sau (într )un - (odată) O singură dată
75
AN2
într-un an. 12 (Fig; îal) Rar. 13 (îlav)La -ul în anul viitor. 14 (îlav) Peste
-	în cursul unui an. 15 (îlav) Peste un — (doi etc. -i) De-acum într-un an (în doi ani etc.). 16 (îlav) De un — (doi etc. -i) De un an (doi etc. ani) încoace. 17 (îlav) Până-ntr-un — (până-n doi etc.~i) în timp de un an (doi etc. ani) de la o anumită dată. 18 (Trs; îlav) (Intr)-alt - Anul viitor, peste un an. 19 (îlav) Est— Anul acesta. 20 (Reg, îlav) Dincolo de — Acum doi ani Si: anţărţ. 21 (înv; îlav) întru -, în doi -i etc. (Timp de) un an, doi ani etc. 22 (îe) întru mulţi -i! sau (la) mulţi —i! Să trăieşti sau să fie (pentru) mulţi ani. 23 (însoţit de atributele tot, întreg, încheiat, împlinit, în cap şi cu complinirile de-a rândul, de zile) Se sugerează trecerea grea a timpului, (ocupat cu activităţi dificile, obositoare). 24 (îlav) Cu -ii sau cu —ul Ani întregi, ani de-a rândul. 25 (îlav) Ani şi ani Ani mulţi, vreme îndelungată. 26 (Răspunde la întrebarea cum?', îlav) Cu —ul Pe câte un an (cf cu luna, cu ziua, cu rupta). 27 (îlav) Pe - sau într-un (întru) -în interval de un an. 28 Unitate de măsură pentru evenimente petrecute în decursul unui an. 29 (înv; îs) -ul jalii An de doliu. 30 (înv; îs) -ul teatral Stagiune. 31 (îs) -ul Nou Ziua de 1 ianuarie. 32 (îe) Are ... -i Trăieşte (sau funcţionează) de ... ani. 33 (îe) A intra în al doilea (al treilea etc) — sau a merge pe doi (trei etc.) -i A împlini vârsta de doi (trei etc.) ani, a fi în al doilea (al treilea etc.) an al vieţii. 34 (îla) Mic de -i Tânăr.
35	(îla) Mare de -i Bătrân. 36 (Lpl; art) Bătrâneţe. 37 (Lpl; art) Viaţă.
38	(Lpl; art) Epocă. 39 (Lpl; art) Experienţă (pe care o aduce înaintarea în vârstă). 40 (Ast; şîs) ~ astronomic, solar, tropic sau echinocţial Timp de 365 de zile, 5 ore, 48 minute şi 47 de secunde în care Pământul face
o	rotaţie (revoluţie) completă în jurul Soarelui. 41 (Pan; îs) ~ sideral Timp necesar Soarelui pentru a reveni la acelaşi punct fix pe ecliptică. 42 (îs)
-	lunar Durată de timp necesară pentru 12 (uneori 13) rotaţii ale Lunii în jurul Pământului. 43 (îs) - planetar Durată necesară unei rotaţii făcută de o planetă în jurul Soarelui. 44 (îs) - lumină Unitate de lungime, egală cu drumul parcurs de o rază de lumină într-un an, cu care se măsoară distanţele dintre astre. 45 (îs) - comun (sau civil) An calendaristic (alcătuit numai din 365 de zile) care începe la 1 ianuarie şi se termină la 31 decembrie. 46 (îs) ~ hisect (visect, bis(s)ext sau bis(s)extil ori, pop, ~ mare An de 366 de zile (urmând din 4 în 4 ani), care cuprinde fracţiunile de
5	ceasuri, 48 de minute şi 47 de secunde a 4 ani laolaltă. 47 (îs) ~ iulian An ţinut de biserica ortodoxă, numit astfel după lulius Cezar, care socotea anul tropic de 365 de zile şi 6 ceasuri. 48 (îs) ~ gregorian An ţinut de biserica catolică, numit astfel după papa Grigorie XIII, care a suprimat din calendarul iulian câte trei ani bisecţi Ia fiecare patru secole.
an2 av [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTr’. 1,207/18 / E: lat annus] 1-2 (Şi în legătură cu numele anotimpurilor) Anul (sau anotimpul) trecut. 3 (în legătură cu mai, exprimă un timp neprecizat în trecut) Mai acum câţiva ani.
and sf [At: ANTIPA, P. 320 / Pl: ~ale / E: net] (Pex) Frânghie, lungă şi groasă, de care atârnă atât undiţele, cât şi plutele mrejelor şi ale altor reţele pescăreşti.
anabaptism sn [At: DA / E: fr anabaptisme] (Tlg) Credinţă (eretică, din punctul de vedere al bisericii creştine) care constă în a nega eficacitatea botezului înainte de vârsta matura şi care cere botezarea din nou la vârstă adultă.
anabaptist, —ă [At: DA / Pl: ~işti, -e / E: fr anabaptiste] 1-2 smf a (Persoană) adeptă a anabatismului. 3 a Care aparţine anabaptismului. 4 a Referitor la anabaptism.
anabdtic, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr anabatique] (Med) 1 Care creşte. 2 Care se măreşte.
anabioză sf [At: DEX2 / P: -bi-o- / Pl: -ze / E: fr anabiose] Reducere a activităţii vitale la unele organisme în condiţii neprielnice de viaţă.
anabolism sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr anabolisme\ Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate în substanţe proprii acestuia Si: asimilaţie.
anacard sm [At: DA / Pl: -rzi / E: iranacarde] 1 Anacardier. 2 Fructul anacardierului.
anacardier sm | At: DEX2 / Pl: -i S E: fr anacardier] (Bot) Arbore tropical, din al cărui fruct comestibil se extrage o substanţă folosită la lustruirea mobilei.
anaciclic,-ă a | At: DEX2 / Pl: -ici, ~ice / E: fr anacyclique] (D. versuri) Care are întotdeaua sens, fie că citim de la început, fie că citim de la sfârşit.
anaciditdte sf | At: DEX2 / E: fr anacidite, eg anacidity] Lipsă a acidităţii gastrice.
anaclorhidrie .s/[At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr anachlorhidrie] Absenţă a acidului clorhidric din sucul gastric, întâlnită în unele forme de anemie, în cancerul gastric etc.
anacolut sn [At: DA / Pl: -e,-uri / E: fr anacoluthe] (Grm) 1 Construcţie eliptică a unei propoziţii, în care lipseşte corelativul unui cuvânt exprimat.
2	Schimbare a construcţiei unei fraze, astfel încât se lasă neterminată construcţia cu care începe şi se termină cu altă construcţie.
anaconda j/fAt: DEX2 / Pl: -de / E: fr anaconda] Şarpe semiacvatic neveninos din America Centrală şi de Sud, lung de câţiva metri, care se hrăneşte cu păsări şi mamifere (Eunectes murinus). anacoret sn vz anahoret
anacreontic, -a [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr anacreontique] 1 a în genul erotic al micilor poezii atribuite poetului grec Anacreon. 2 a (Pgn; înv; îs) Poezie - Cântec de petrecere. 3 smf Persoană care scrie poezii anacreontice (1) sau este admiratorul lor. 4 sf Poezie sau scriere anacreontică (1).
anacronic, -d a [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 105 / Pl: -ici, -ice / E: fr anachronique] Nepotrivit cu obiceiurile sau ideile actuale.
anacronism sn [At: KOGĂLNICEANU, ARHIVA R. 1,94/1 / V: (înv) -chr~ (S: -chronism) / Pl: -e / E: fr anachronisme] 1 Eroare constând în punerea unei întâmplări în alt timp decât în cel când a avut loc. 2 Trăsătură ce nu corespunde spiritului unui timp.
anacronistic, -ă a [At: ODOBESCU, S. I, 392 / PI: -ici, -ice / E: fr anachronisme] 1 De anacronism. 2 Caracteristic anacronismului.
anacruză .v/’ | At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr anacrouse] 1 Notă (sau grup de note) care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziţii muzicale. 2 Primă silabă neaccentuată a unui vers.
anacruzic, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: anacruză + -ic] Cu anacruză.
anacuzie .v/'[ At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr anacousie] (Med) Surditate totală. anadiploză .v/’[At: DA / Pl: -ze / E: fr anadiplose] Figură retorică ce constă în repetarea sfârşitului unei fraze Ia începutul frazei următoare. anadipsie sfs | At: DEX2 / E: fr anadipsie] (Liv) Sete exagerată. anadol sn [At: M. COSTIN, ap. ŞIO / Pl: -uri / E: tc Anadol (Asia Mică)] (înv) Specie de blănuri importate din Anatolia.
anadolean, -ă [At: CADE / P: -le-an / Pl: -eni, -ene / E: Anadol + -ean] 1-10 smf, a Anatolean (1-10). 11 sm Soldat turc din Anatolia.
anadolesc, -ească a [At: ALECSANDRI, ap. CADE / Pl: -eşti / E: Anadol + -esc] 1-10 Anatolesc (1-10).
anaerob, -ă a [At: CADE / Pl:	-e / V: (înv) -iu, -ie / E: fr anaerobe]
(D. microorganisme; îoc aerob) Care trăieşte fără să consume oxigenul din aerul atmosferic.
anaerobie sfs [At: ENC. AGR. / E: iranaerobie] Viaţă a microorganismelor care nu pot trăi în aer.
anaerobiotic, -ă a [At: DEX2 / P: -bi-o- / Pl: -ici, -ice / E: fr anaerobiotique] Anaerob.
anaerobioză sf [At: DEX2 / P: -bi-o- / PI: -ze / E: fr anaerobiose] Formă de viaţă a unor microorganisme anaerobe Si: anoxibioză. anaerobiu, -ie a vz anaerob
anafdză sf[At: DEX2 / Pl: -z.e / E: fr anaphase] (Big) A treia fază a diviziunii celulare prin mitoză. anafemd sf a vz anatemă
anafildctic, ~ă a [At: RALEA, E. O. 62 / Pl: -ici, -ice / E: fr anaphylactique] 1-2 (Med) Cu caracter (sau pe bază) de anafilaxie. 3 (îs) Şoc - Reacţie violentă a organismului, provocată de injectarea sau înghiţirea unei anumite substanţe.
76
ANALIST1
anafilaxie sf [At: DA ms / Pl: -ii / E: fr anaphylaxie] (Med; îoc imunitate) Creştere a sensibilităţii faţă de o otravă sau de o albumină, datorită prezenţei acesteia în sânge.
anafor sn [At: CV, II, 5 / Pl: ~oare / E: ngr ăvâupopov] (Reg)Vârtej format în lungul ţărmurilor unui curs de apă Si: bulboană, sorb.
anafora sf [At: (a. 1802) URICARIUL 1,7/20 / Pl: -le / E: ngr ăvâupopd] 1 (înv) Raport făcut domnitorului de către un mare dregător). 2 Proclamaţie a domnului.
anaforă1 şf[At: DEX2 / Pl: -re / E: fr anaphore, lat anaphora] Procedeu stilistic care constă în repetarea aceluiaşi cuvânt la începutul mai multor fraze succesive pentru accentuarea unei idei sau pentru obţinerea unor simetrii. anaforă2 sfvz anafură
anaforeză sf [At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr anaphorese] Deplasare a particulelor dintr-o soluţie coloidală spre anod sub acţiunea unui curent electric.
anaforic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr anaphorique] Care reia
0	noţiune sau o idee exprimată anterior, în vederea accentuării ei. anaforniţă sf [At: IORGA, S. D. X, 91 / PI: -ţe / E: anaforă + -niţă]
1	Vas (de metal sau de lemn) în care se păstrează anafura. 2 Conţinut al unei anaforniţe (1). 3 Vas împreună cu conţinutul. 4 Vâltoare.
anafrodit, ~ă smf, a [At: DA / Pl: -iţi, -e / E: fr anaphrodite, ngr dvcuppdSiTog] (Med) 1-2 (Persoană) bolnavă de o insuficienţă glandulară, care cauzează lipsa instinctului (apetitului) sexual Ci frigid.
anafrodiziac, ~ă [At: DA / P: -zi-ac / Pl: -aci, -ace / E: fr anaphro-disiaque] (Med) 1-2 sn, a (Substanţă) care produce lipsa (parţială şi temporară) instinctelor sexuale. 3-4 smf, a (Persoană) care nu are dorinţe sexuale.
anafrodizie v/'[At: DA / Pl: -ii l E: fr anaphrodisie] (Med) încetare (temporară şi parţială) a instinctelor sexuale. anaftemă sfvz anatemă anaftimă sf vz anatemă
anaf ură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 9/17 / V: ~foră, naforă, nafură / E: vsl ANAsfc'pd] (Bis) 1 Pâine binecuvântată care se împarte creştinilor la sfârşitul liturghiei.
anageneză sf [At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr anagenese] Regenerare a ţesuturilor vii distruse accidental.
anaglifă sf[At: DA / V: ~iptă / Pl: -fe / E: fr anaglyphe, anaglypte]
1	Lucrare de sculptură în basorelief realizată prin cizelură. 2 Procedeu prin care se obţine imaginea în relief a unui obiect fotografiat.
anagliptic, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr anagliptique] Imprimat în relief pentru a putea fi urmărit cu degetele de către orbi.
anagnost sm [At: DOSOFTEI, V. S. 218b / V: (înv, după ngr) ~is / Pl: —oşti / E: vsl ANArNOCTT*, ngr hwŢvtfarrqg] 1 (Bis; înv) Ţârcovnic. 2 Băiat care ţine arhiereului cârja şi cartea în timpul slujbei. 3 Sclav însărcinat să facă lectură, să copieze manuscrise etc. în Roma antică.
anagogie, -ă a [At: DEX2 / Pl: ~gici, ~gice / E: fr anagogique] 1 Propriu anagogiei. 2 Referitor la anagogie. 3 De anagogie.
anagogie .v/'[At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr anagogie] Interpretare a Bibliei care se ridică de la sensul literar la cel mistic. anagram sn vz anagramă
anagrama vt [At: DEX2 / Pzi: -mez. / E: anagrama] 1 A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obţine alt cuvânt Si: (rar) a anagramatiza (1).
2-3 A transcrie sub formă de anagramă (1-2) Si: (rar) a anagramatiza (2-3).
anagramare sf [At: DEX2 / Pl: -mări / E: anagrama] 1 Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt pentru a obţine alt cuvânt Si: (rar) anagramat1 (1), anagramatizăre (1), anagramatizat1 (1). 2-3 Transcriere sub formă de anagramă (1-2) Si: (rar) anagramat1 (2-3), anagramatiza re (2-3), anagramatizat1 (2-3).
anagramat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: anagrama] (Rar) 1-3 Anagramare (1-3).
anagramat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: anagrama] (D. cuvinte) 1 Căruia i s-a schimbat ordinea literelor pentru a obţine alt cuvânt Si: (rar) anagramatizat2. 2 Care a fost transcris sub formă de anagramă (1-2) Si: (rar) anagramatizat2 (2-3). anagramatic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr anagramatique]
1	(D. cuvinte) Care formează o anagramă. 2 (D. texte) Care conţine anagrame.
anagramatiza vt [At: DEX2 / Pzi: -zez / E: anagramat + -iza] (Rar) 1-3 A anagrama (1-3).
anagramatizare sf [At: MDA ms / Pl: -z.ări / E: anagramatiza] (Rar) 1-3 Anagramare (1-3).
anagramatizat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: anagramatiza] (Rar) 1-3 Anagramare (1-3).
anagramatizat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: anagramatiza] (Rar) 1-3 Anagramat2 (1-3).
anagramă sf[At: MAIORESCU, L. 99 / V: ~gram sm / Pl: -me / E: fr anagramme] 1-2 Cuvânt format (din citirea de-a-ndoaselea sau) din schimbarea ordinii literelor care alcătuiesc un alt cuvânt. 3 Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt (sau a ordinii cuvintelor unei fraze) pentru a obţine un alt cuvânt (sau o altă frază). Si: antimetabolă. 4 Joc distractiv care foloseşte procedeul anagramei (3).
anahoret sm [At: DOSOFTEI, V. S. 18 / V: (înv; după ngr) ~ritu / Pl: -eţi / E: fr anachorete] (Rar) Pustnic.
anahoretic, ~ă a [At: HOGAŞ, M. N. 117 / Pl: -ici, -ice / E: anahoret + -ic] 1 (Rar) De anahoret. 2 (Fig) Modest. anal, ~ă a [At: DA / Pl: -i, -e l E: fr anat] (Atm) 1 Cu privire la anus.
2	Care ţine de anus. 3 Care se află în regiunea anusului.
analcid sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: ns cf insecticid] (Com) Insecticid puternic pentru combaterea insectelor nezburătoare (ploşniţe, păduchi etc.).
anale sfp [At: ŞINCAI, HR. II, 53/10 / V: (înv) anali smp / E: lat annales] 1 Scriere istorică în care se povestesc an cu an întâmplările din viaţa unui popor, a unui oraş, a unei familii. 2 (Pex) Istorie a unui popor.
3	Istorie a unei instituţii. 4 Publicaţie periodică (a unei instituţii). analecte sfp [At: DA / E: fr analectes, lat analecte, ngr dvdXexwc] 1-2
(înv) Texte (sau fragmente) alese şi reunite din operele unuia sau mai multor scriitori Si: crestomaţie. 2 Titlu al unor antologii savante. analepsie sf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr analepsie] Refacere după o boală. analeptic, ~ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr analeptique] 1-2 (Medicament) cu acţiune stimulantă asupra sistemului nervos central, în special asupra centrilor nervoşi respiratori şi circulatori.
analfabet, ~ă [At: DA / Pl: -eţi, -e / E: lat analphabetus, -a, ~um, ngr ocvaXqx^PfjTog] 1-2 smf, a (Persoană) care nu ştie să citească şi să scrie. 3-4 smf, a (Pex; dep) (Persoană) care nu ştie să se exprime corect, oral sau în scris Si: agramat. 5 a (Pex; dep) Incult Cf ignorant.
analfabetism sn [At: SCÂNTEIA, 1949, nr. 1346 / Pl: ~e / E: fr analphabetisme, ger Analphabetismus] 1 Necunoaştere a scrisului şi a cititului. 2 (Pex) Incapacitate de a se exprima corect. 3 Incultură.
analgeziant, -ă a [At: DEX2 / Pl: -nţi, -e / E: fr analgesiant] (Med; frr) 1-3 Analgezic (1-3).
analgezic, ~ă sf, a [At: A. POP, CHIRURG. 540 / Pl: -ici, -ice l E: fr analgesique] 1-4 (Med) (Substanţă) care micşorează (sau înlătură) senzaţiile dureroase, pe un timp limitat Si: analgeziant (1-3) Cf calmant.
analgezie sf[At: DA / Pl: -ii / E: fr analgesie, ngr avaXfrfcria] (Med) Lipsă totală sau parţială a sensibilităţii la durere (a unui organ sau a unei părţi dintr-un organ) provocată de introducerea în organism a unei substanţe analgezice.
analgezină sf {At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr analgesine] (Far) Medicament care înlătură (temporar) durerea. anali smp vz anale analis sn vz analiză
analist1, ~ă smf [At: HASDEU, I. C. 1,5 / Pl: -işti, -e / E: fr annaliste]
1	Persoană care scrie anale (1). 2 (Pex) Cronicar.
77
ANALIST2
analist2, ~ă smf, a [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 63 / PI: ~işti, ~e / E: fr analyste] 1-2 (Persoană) care este versată în analiza matematică (sau psihologică). 3-4 (Chimist) care se ocupă cu analize chimice. 5 (Rar) (Persoană, scriere, gândire etc.) care are putere de analiză.
analitic,a [At: HASDEU, I. C. VI11 /PI: ~ici,~ice /E: fr analitique, lat analiticus, ngr dvaXunxâg] 1-2 Care se bazează pe analiză (1, 4). 3-4 Care procedează prin analiză (1,4). 5 (îs) Chimie ~ă Ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor şi combinaţiilor lor. 6 (îs) Spirit ~ Capacitate mintală de a disocia părţile componente ale unui întreg, spre a-1 cunoaşte Si: analitism (5). 7 (îas) Persoană care are capacitate analitică (6). 8 (îs) Limba ~ă Limbă care exprimă raporturile gramaticale prin cuvinte izolate. 9 (îs) Geometrie ~ă Ramură a geometriei care foloseşte calculul algebric. 10 (îs) Fizică ~ă Ramură a fizicii care foloseşte calculul infinitezimal.
analitism sn [At: DEX2 / PI: ? / E: analitic + -ism] 1-2 Caracter a ceea ce este bazat pe analiză (1, 4). 3-4 Caracter a ceea ce procedează prin analiză (1,4). 5 Spirit analitic (6).
analiza vt [At: ODOBESCU, S. III, 50 / Pzi: ~zez / E: fr analyser] 1 A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte.
2	A examina un text din diferite puncte de vedere. 3 (Chm) A identifica compoziţia unei substanţe. 4 (Muz) A studia şi a aprecia o lucrare muzicală din punctul de vedere al formei, al fondului şi al armoniei.
analizabil, ~ă a [At: DA ms / PI: ~i> ~e / E: fr analysabie] 1-3 Care poate fi analizat2.
analizare sf[ At: MDA ms / PI: ~zăn / E: analiza] 1 Cercetare a unui întreg, a unui fenomen etc., constând în examinarea fiecărui element în parte. 2 Examinare a unui text din diferite puncte de vedere. 3 (Chm) Identificare a compoziţiei unei substanţe. 4 (Muz) Studiere şi apreciere a unei lucrări muzicale din punctul de vedere al formei, al fondului şi al armoniei.
analizat1 sn [ At: MDA ms / PI: ~uri E: analiza ] 1-4 Analizare (1-4). analizat2, a [At: NEGRUZZI, S. I, 317 / PI: ~a?z,	/ E: analiza]
1	(D. obiecte, fenomene etc.) Descompus2 în părţile constitutive spre a fi cercetat. 2 (D. un text) Examinat2 din diferite puncte de vedere. 3 (Chm; d. compoziţia unei substanţe) Identificată2.4 (Muz; d. o lucrare muzicală) Studiată2 şi apreciată2 din punct de vedere al formei, al fondului şi al armoniei.
analizator, ~oare [At: GHEREA, ST. CR. 1,231 / V: (înv) ~zător / PI: ~i, ~oare / E: fr analisateur] 1-2 smf, a (Persoană) care analizează (3).
3	sn (Atm) Organ de simţ. 4 sn Aparat care serveşte la determinări analitice în chimie şi în fizică.
analiză sf [At (a. 1847) URICARIUL VII, 237 / V: (înv) /PI: ~Ze / E: fr analyse] (îoc sinteză) 1 Descompunere a unui lucru (prin mijloace chimice sau fizice) în părţile (sau elementele) sale componente, spre a-I studia. 2 (Chm; îs) ~ calitativa Descompunere chimică a unei substanţe pentru a determina natura componenţilor ei. 3 (Chm; îs) ~ cantitativă Descompunere chimică a unei substanţe pentru a determina raportul cantitativ în care se găsesc componenţii ei. 4 (Chm; fiz; îs) ~ spectrală Metodă care permite să se recunoască, într-o substanţă, prezenţa unuia sau a mai multor corpi simpli, prin examinarea radiaţiilor luminoase emise de acea substanţă. 5 (Fig) Cercetare printr-o examinare minuţioasă a unui corp, a unui fapt, a unei srtuaţii etc. 6 (îs) ~ matematică Ramură a matematicii care studiază, limitele, derivatele şi aplicaţiile lor. 7 (îs) ~ gramaticală Descompunere a unei propoziţii în părţile ei componente.
8	(îs) ~ logică Relevare a propoziţiilor unei fraze şi a părţilor unei propoziţii. 9 (îs) ~ literară Punere în evidenţă a ideilor principale, a valorii artistice, a caracterelor distinctive etc. ale unei scrieri literare. 10 (îs) ~ psihologică Examinare a diferitelor stări sufleteşti şi a motivelor lor (într-o scriere dramatică etc.). 11 (îs) ~za muncii Cercetare a modului cum s-a muncit (într-o instituţie, într-un colectiv, într-o anumită perioadă de timp etc.). 12 (Flz) Metodă prin care cineva (un gânditor, un cercetător etc.) pleacă de la efect la cauză, de la general la particular, de la compus la simplu. 13 (Muz) Apreciere a unei compoziţii din punctul de vedere al
formei, fondului, armoniei, melodiei, modulaţiilor etc. 14 (îlav) în ultimă ~ în concluzie.
analizor sn [At: DEX2 / PI: -oare / E: fr analyseur] 1 Aparat cu ajutorul căruia se realizează o analiză (1). 2 (îs) ~ electronic Aparat electronic pentru analiza armonică experimentală a semnalelor electronice. 3 (îs) ~ de spectru Aparat pentru observarea sau înregistrarea unui semnal.
analog !sn [At: (a. 1803) URICARIUL I, 125/11 / V: (înv) după ngr ~oghion, (după si) ~oghi, ~oghiu / PI: ~uri / E: ngr dvaXâfiov, bg amJiorb, rus aHSUlonmJ (Bis; înv) Pupitru mobil care se aşaza în mijlocul bisericii, pentru a se pune cărţile sfinte pe el şi care se poate strânge Si: tetrapod.
analog2 sn [At: (a. 1803) URICARIUL 1,125/11 / V: (înv) ~on, ~gos / PI: ~uri / E: ngr TO dvdXoyov cf dubletul analog1] (Mol; înv; fin) Taxă ce se impunea fiecăruia şi se aduna prin cotizaţie.
analog3, -oagă a [At: MAIORESCU, CR. II, 125 / V: -ogă I PI: ~ogi, ~oage / E: fr analogue] Asemănător cu ceva (cu alt lucru sau cu altă împrejurare, situaţie etc.)
analoghie .v/‘[At: (a. 1773) URICARIUL II, 22 / V: -ogie/ PI: ~ghii / E: ngr dtvaXoyta Cf dubletul analogie] (îvp) 1 Raport. 2 Proporţie. 3 Repartiţie proporţională. 4 (îlav) Cu (sau după) dreaptă ~ Cu (sau după)
o	justă proporţie. 5 (înv) Impozit Cf analog2, analoghion sn vz analog1
analoghisi vtr [At: (a. 1804) URICARIUL 1,23/26 / Pzi: ~.ve.yc / E: ngr dvaXoŢ(%w] (înv) 1-2 A (se) repartiza. 3-4 A (se) împărţi. 5-6 A (se) impune după o anumită proporţie.
analoghisit,~ă a [At: (a. 1814) URICARIUL, I, 217/12 / V: -logisit, ^ă / PI:	~e	/	E:	analoghisi] (înv) 1 Repartizat2.2 împărţit2.3 Impus
după o anumită proporţie. analoghiu sn vz analog1
analogic, a [At: DA / PI: ~gici, ~gice / E: fr analogique, lat analogicus, ~a, ~um] 1-2 întemeiat pe (o) analogie (2-3). 3 (îs) Modificare ~ă Schimbarea unui alt element asemănător. 4 (Elt; d. valoarea semnelor) Care poate fi reprezentată printr-o funcţie continuă în timp, putând lua o infinitate de valori cuprinse în domeniul său de variaţie. 5 (Elt; d. aparate, dispozitive, instrumente şi sisteme) Care generează măsoară, prelucrează şi stochează semnale analogice (1). analogiceste av [At: DA / E: analogic + -este] în mod analogic. analogie1 .s/[At: MAIORESCU, L., 157-158 / PI: ~ii f E: fr analogie, cf dubletul analoghie] 1 Raport. 2 Asemănare (parţială) între două sau mai multe lucruri, împrejurări, situaţii, fapte, idei etc. 3 Potrivire (cu privire Ia mărimea, forma, compoziţia etc.) a două lucruri etc., de altfel, deosebite.
4	(Log; îs) Raţionament prin ~ Inferenţă probabilă care, din asemănarea a două obiecte în unele privinţe, conchide asemănarea lor şi în alte privinţe.
5	(Lin) Fenomene care constă în modificarea formei sau a sensului unui cuvânt sub influenţa unei alte forme a aceluiaşi cuvânt (sau sub influenţa unui alt cuvânt).
analogie2 sf vz analoghie
analogism sn [At: DEX2 / PI: ~e / E: fr analogisme] 1-4 Analogie (1-3,5). analogistsm [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 145 / PI: ~glyti /Ekanalogie + -ist] (Rar) Adept al teoriei lingvistice a lui Aron Pumnul, care se4wa numai pe analogie în formarea şi derivarea cuvintelor. analogon sms vz analog2 analogos sms vz analog2
anamneză .y/*[At: DEX2 / PI: ~ze I E: fr anamnese] 1 Reamintire a trăirilor pe care sufletul le-ar fi cunoscut într-o existenţă anterioară. 2 Totalitate a datelor pe care medicul le adună interogând bolnavul asupra apariţiei şi evoluţiei bolii de care suferă, asupra antecedentelor ei etc.
anamniote sfp [At: DEX2 / P: ~ni-o^ / E: fr anamniotes] Vertebrate al căror embrion nu are amnios şi alantoidă.
anamorfozat, ~ă a [At: DEX2 / PI: ~a(/, ~e / E: fr anantorphose] Deformat faţă de aspectul obişnuit.
anamorfoză sf [At: DEX2 / PI: ~z.e / E: fr anamorphose] 1 Imagine deformată, grotescă (dată de o oglindă curbă). 2 Tip de metamorfoză în care larva are un număr mai mic de segmente decât adultul. 3 (Cin)
ANASTOMOZĂ
Procedeu optic folosit pentru comprimarea imaginii, astfel încât să se poată înregistra pe pelicula cinematografică normală o imagine corespunzătoare ecranului lat.
ananas [At: PANŢU, PL. / Pl: ~a.ş7 / E: fr ananas] (Bot) 1 sm Plantă erbacee din familia bromeliaceelor, originară din America tropicală, azi cultivată în mai toate regiunile calde ale globului şi chiar în Europa (în sere), cu frunze lungi şi tulpină scurtă, care poartă în vârf o inflorescenţă simplă, ca un spic (Ananas setivus). 2 sm Fruct comestibil al ansamblului (1), de culoare gălbuie-roşiatică, cu un buchet de frunze la vârf, cu gust dulce-acrişor şi foarte aromat. 3 ai Cu gust de ananas(2). anănău av [At: CV, 1951, nr. 6, 30 / E: net] (Reg) Fără rost. amndru, -ă a [At: DA / Pl: -ri, -re / E: fr anandre] (Bot) Cu flori fără organe bărbăteşti.
ananghie sf [At: VLAHUŢĂ, ap. TDRG / Pl: (rar) -ghii I E: ngr dtvcfyxrj] 1 (Mls la singular) Nenorocire. 2 (Reg; îs) Vreme de - Necaz.
3	(Pfm; irn; îe) A ajunge la - A da de necaz. anapăda av, a vz anapoda
anaperi smi [At: PANŢU, PL.2 / A: net / E: net] (Bot; reg) Ienupăr (Juniperus communis).
anapest snm [At: DA / Pl: (m) -eşti, (n) -uri şi -e / E: lat anapestus, ngr dvdmxv<rvog] 1 (In versificaţia greco-romană, bazată pe cantitate) Picior metric format din două silabe scurte urmate de una lungă. 2 (în metrica modernă, bazată pe accent) Picior metric alcătuit din două silabe neaccentuate, urmate de una accentuată.
anapestic, -ă a [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: lat anapesticus, -a, -um, ngr dvairaCorCxdg] 1-2 Format din anapeşti (1-2).
anaplastie, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice I E: fr anaplastique] 1 Propriu anaplastiei. 2 Referitor Ia anaplastie. 3 De anaplastie.
anaplastie sf [At: DA / Pl: ~iz / E: fr anaplastie] (Chir) Operaţie chirurgicală estetică (bazată pe autogrefe) cu scopul refacerii unei părţi mutilate din corp.
anapoda [At: ZILOT, CRON. ap. HEM 1158 / V: (Mol) -păda / E: ngr ctvcfaoScc] (Fam) 1 av Pe dos. 2 av Cu totul în altă direcţie. 3 avAltfel decât trebuie. 4 av în mare dezordine. 5 av (îe) A se uita — (peste câmp) A se uita cruciş. 6 av (D. femei; îe) A umbla - A umbla cu vorbe din casă-n casă şi a nu-şi vedea de rostul casei. 7 a (D. oameni) Afurisit. 8 a Pe dos.
anapfixă sf[At: DEX2 / Pl: -xe / E: fr anaptyxe] Apariţie accidentală a unei vocale între două consoane. anarchic, -ă a vz anarhic anarchie sfvz anarhie anarchism sn vz anarhism anarchist, -ă a vz anarhist
anarghirie .v/‘[At: CARAGEA, L. 90 / Pl: -ii / E: ngr dtvapjupCa] (Jur; înv; în epoca fanariotă) Recunoaştere de a fi dator faţă de cineva pentru
o	sumă de bani pe care nu ai primit-o sau din care nu ai primit decât o parte.
anarh, -ă a [At: CANTEMIR, HR., 3 / Pl: -i, -e I E: ngr ăvapxog] (înv) Fără început.
anarhic, -ă [At: DA / V: -rchic / Pl: -ici, ^ice / E: fr anarchique] 1 a De anarhie. 2 a Răzvrătitor. 3 a Care favorizează anarhia. 4 av (îoc organizat, planificat) Fără organizare.
anarhie sf [At: MAIORESCU, D. I. 55 / Pl: -ii / V: -rcliie / E: fr anarchie, ngr dvapxfa] 1 Dezordine produsă într-un stat prin lipsa de guvernământ sau prin slăbiciunea celor care guvernează. 2 Lipsă a unei puteri, a unei conduceri. 3 Dezorganizare. 4 Lipsă de supunere faţă de legi sau de autorităţi.
anarhism sn [At: DA /V: -rchism / E: fr anarchisme] 1 Teorie a anarhiei. 2 Doctrină care admite sau propagă anarhia.
anarhist, —ă smf, a [At: DA /Pl: -işti, -e IV: —chist, ~ă / E: fr anarchiste] 1-4 (Persoană) care (admite sau) propovăduieşte anarhia. 5-6 (Om) care este partizan al anarhiei.
anarhosindicalism sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr anarcho-syndicalisme, rs mapX0CHHMKaJBf3M] Curent din mişcarea sindicală internaţională influenţat de ideile anarhismului.
anarhosindicalist, -ă smf, a [At: DEX2 / Pl: -işti, -e / E: rs aHapxoCHHM-Kamcr] 1-2 (Adept) al anarhosindicalismului.
anartrie sf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: iranarthrie] Incapacitate patologică de a articula cuvinte.
anarţi smp [At: DEX2 / E: lat anarti] Populaţie celtică din antichitate care a trăit şi pe teritoriul Daciei.
anasarcă sf [At: DEX2 / Pl: ? / E: fr anasarque, ger Anasarka] Anasarhie.
anasarhie sf [At: DEX2 / PI: -ii / E: ger Ânasarkie] Infiltraţie generalizată de lichid seros în ţesutul conjunctiv subcutanat, care apare în unele boli de rinichi, de inimă, de ficat etc. Si: anasarcâ.
anasana i [At: DIONISIE, C., ap. HEM 1159 / V: (înv) -sâni (-sini) / E: tc anasyny] 1 (Tem) înjurătură trivială atribuită turcilor. 2 (Mun, Mol; pop; îe) A lua, a duce, a aduce sau a trimite etc. (pe cineva sau ceva) cu — A lua, a duce, a aduce etc. cu sila. anasani i vz anasâna anasini i vz anasâna
anason sm [At: ECONOMIA, 124 / V: (după ngr) anis-, (după lat) anis, (după mg) anis, aniş, (Mol) anos, hanos / E: tc anason, ngr ăvicrov, cf anason-rakisy] 1 (Bot) Plantă erbacee aromatică originară din Orient, din familia umbeliferelor, cu flori mici albe, care creşte prin iulie-august; fructele ei se întrebuinţează drept condiment şi la prepararea unor rachiuri (Pimpinella anisum) Si: anason-românesc, (Trs) bădean. 2 (Bot) Molură.
3	Rachiu de anason. 4 (îc) —franţuzesc Anason stelat. 5 (îc) —mare Molură. 6 (îc) —nemţesc Molură. 7 (îc) —românesc Anason (1). 8 (îc) ~-ste!at Mic arbust din familia magnoliaceelor (originar din China şi Japonia), cu frunze persistente, prevăzute cu punctuaţii semitransparenîe, aromatice, cu flori galben-verzui, hermafrodite şi fructe în formă de stea; răspândeşte un miros aromatic plăcut (Illicium anisatum) Si: - franţuzesc.
9	(îae) Fructul arbustului.
anastaltic, -ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr anastaltique] 1-2 (Medicament) cu acţiune astringentă puternică. anastasimar sn vz anastasimatar
anastasimatar sn [At: PANN, ap. TDRG IV: (înv) -simar / Pl: -e / E: ngr âcvaaracnjwg, cu acelaşi sufix ca în agheasmatar] (Bis) Carte de tropare referitoare la înviere.
anastatic, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr anastatique] Care reproduce o tipăritură prin imprimare sau gravare cu ajutorul anumitor procedee chimice.
anastigmat ai [At: DA / E: fr anastigmat, ger anastigmat] (D. obiectivele aparatelor fotografice) Anastigmatic.
anastigmatic, -ă a [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr anastigmatique] (Fiz) Care are proprietatea de a corecta efectele astigmatismului.
anastigmatism sn [At: DEX2 / Pl: -e l E: fr anastigmatisme\ Proprietate a unui sistem optic de a fi lipsit de stigmatism.
anastomotic, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr anastomotique] 1 Propriu anastomozei. 2 Privitor la anastomoză. 3 De anastomoză.
anastomoza vt [At: DEX2 / Pzi: -zez / E: fr anastomoser] A stabili (chirurgical) o legătură între două vase sangvine sau între două organe cavitare.
anastomozare .v/‘[At: MDA ms / Pl: -zări / E: anastomoza] Stabilire (chirurgicală) a unei legături între două vase sangvine sau între două organe cavitare Si: (rar) anastomozat1.
anastomozat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: anastomoza] (Rar) Anastomozare.
anastomozat2, -ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: anastomoza] 1 (D. vase sangvine sau organe cavitare) Care a fost legat (chirurgical). 2 (Bot; d. nervuri) Ramificat şi iarăşi unit.
anastomoză v/ [At: CADE / Pl: -ze / E: fr anastomose] 1 (Atm) Loc de îmbinare a două vase sangvine sau a doi nervi. 2 îmbinare a filamentelor unei plante.
79
ANASTROFĂ
anastrofă .v/ [At: DA ms / PI: -fe IE: fr anastroplie] (Grm) Răsturnare a ordinii obişnuite a cuvintelor.
anatefter sn [At: MAG. IST. IV, 141/12/ PI: -uri / E: tc ana „mamă“, tefter ,,registru“] (înv) Registru. anatema1 sfvz anatemă
anatema2 vt [AtrDA / Pzi: -mez / E: din anatemă] (înv) Anatemiza. anatemare A'/ [At: DA / PI: -mări / E: anatema2] (înv) Anatemizare. anatemat1 sn [At: MDA ms / PI: ~uri / E: anatema2] (înv) Anatemizare. anatemat2, [At: DA / PI: -aţi, -e / E: anatema2] (înv) 1-2 smf, a Anatemizat2 (1-2). anatematisi vt vz anatematiza anatematisire sf vz anatematizare anatematisit1 sn vz anatematizat1 anatematisit2, ~ă a vz anatematizat2
anatematiza vt [At: DOSOFTEI, V. S. 212/1 / Pzi: ~zez / E: gr âva&ejJLarCpu)] (înv) Anatemiza. anatematizare .v/ [At: DA / PI: -zari / E: anatematiza] (înv) Anatemizare. anatematizat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: anatematiza] (înv) Anatemizare. anatematizat2, ~ă smf, a [At: DA / PI: -aţi, -e I E: anatematiza] (înv) 1-2 Anatemizat2 (1-2). anatematizi vt vz anatematiza anatematizire sf vz anatematizare anatematizat1 sn vz anatematizat1 anatematizit2, ~ă a vz anatematizat2
anatemă sf[At: (sec. XVI), CUV. D. BĂTR. II, 147 / V: -afema, ~aftema, ~aftima, ~ma, ~tima /V: (înv) ~the~ / A: -temă / PI: -me / E: gr avd&€jjxx] 1 (Adesea construit eliptic de predicat, cu dativul) Afurisenie prin care biserica excomunica pe cineva. 2 (Rar; întărit şi prin alte cuvinte de blestem) Afurisenie. 3 (îe) A arunca (sau a rosti) - împotriva (sau asupra) cuiva, a lovi cu - pe cineva A afurisi. anatemesi vt vz anatemisi anatemesire sf vz anatemisire anatemesit1 sn vz anatemisit anatemesit2, ~ă smf, a vz anatemisit2
anatemisi vt [At: DA / V: ~mesi / Pzi: -sesc / E: anatemiza css] (înv)
1	Anatemizare (1). 2 Afurisire.
anatemisire sf [At: DA / V: ~ntes~ / PI: -ri / E: anatemisi] (înv) 1 Anatemizare (1). 2 Afurisire.
anatemisit1 sn [At: DA ms / V: ~mes~ / PI: -uri / E: anatemisi] (înv)
1	Anatemizare (1). 2 Afurisire.
anatemisit2, ~ă [At: MDA ms / V: ~mes~ / PI: -iţi, -e / E: anatemisi] (înv) 1-2 smf, a Anatemizat2 (1-2). 3 a Afurisit2.
anatemiza vt [At: DA / V: ~timisa / Pzi: -zez / E: anatemă + -iza] 1 A arunca anatema asupra cuiva Si: (înv) a anatema (1), a anatematiza (1), a anatemisi (1), a afurisi, (iuz) a procleţi.
anatemizare sf [At: DA / V: ~timisa~ / PI: -zari i E: anatemiza] 1 Aruncare a anatemei asupra cuiva Si: anatemizat* (1), (înv) anatemare (1), anatemat1 (1), anatematizare (1), anatematizat1 (1), anatemisire (1), anatemisit1 (1), afurisire, (iuz) procletire.
anatemizat1 sn [At: MDA ms / V: ^timisat1 / PI: ~uri / E: anatemiza]
1	Anatemizare.
anatemizat2, -ă smf, a [At: DA / V: ~timisat2 / PI: -aţi, -e / E: anatemiza] 1-2 (Persoană) asupra căreia s-a aruncat anatema Si: anatemat2 (1-2), anatematizat2 (1-2), anatemisit2 (1-2), afurisit, (iuz) procleţit. anathemă sf vi anatemă anatima sfvz anatemă anatimisa vt vz anatemiza anatimisare sfvz anatemizare anatimisat1 sn vz anatemizat1 anatimisat2, -ă smf, a vz anatemizat2
anatocism sn [At: HAMANGIU,C. C. XLIV /PI: -e/E: franatocisme] (Jur; rar) Dobândă la dobânda.
anatomic,~ă [At: CANTEMIR, IST. 7 / PI: -ici, -ice / E: fr anatomique, (ad 2) lat anatomicus, -a, •«»?] 1 a De anatomie. 2 sm (înv) Anatomist.
anatomicQşte av [At: DA / E: anatomic + -este] 1 în mod anatomic. 2 După regulile sau procedeele anatomice.
anatomie ş/'[At: DA / PI: ~i/ / E: fr anatomie] 1 Ştiinţă care studiază structura fiinţelor (oameni, animale, plante) şi raporturile dintre diferitele organe care le constituie. 2 Cercetare, studiere amănunţită, meticuloasă.
3	Manual sau tratat de anatomie. 4 (Fig) Structură.
anatomist, ~ă .vm/'[At: DA / PI: -isti, -e / E: fr anatomiste] 1 Persoană care se ocupă cu studiul anatomiei, care practică sau predă anatomia (1).
2	Specialist în anatomie (1).
anatomopatolog, ~ă smf [At: DEX2 / PI: -ogi, -oge / E: drr anatomo-patologic] Specialist în patologia modificărilor de structură ale organismului.
anatomopatologic, ~ă a [At: DEX2 / PI: -ici, -ice / E: fr anatomo-pathologique] Care se referă la modificările patologice de structură ale organismului.
anatoxmă .sf [At: DA ms / PI: -ne / E: fr anatoxine] (Med) Toxină a microbilor (unei boli) care se poate introduce în sângele bolnavilor (după ce a fost făcută nevătămătoare) pentru a combate (sau atenua) efectele acelei boli.
ancablură sf [At: DEX2 / PI: -ri / E: fr encablure] Unitate de măsură pentru lungime egală cu a zecea parte dintr-o milă marină.
ancadrament sn [At: DEX2 / PI: -e / E: fr encadrement] Chenar decorativ în relief care înconjoară o uşă, o fereastră etc.
ancastrament sn [At: DEX2 / PI: -e / E: fr encastrement] Locaş în zidăria unui chei pentru fixarea unei pasarele, a unei schele etc.
ancăr sn [At: CADE / PI: - / E: ger Hangerle] Şerveţel pe care-1 ţin chelnerii în mână sau sub braţ. ance sf vz ancie
anceauş sm [At: BĂCESCU, P. 19 / PI: -i / E: net] (Iht; reg) Hamsie. anceps sn [At: DEX2 / PI: ? / E: lat anceps] Semn care marchează cantitatea unei silabe.
ancestral, a [At: GHEREA, ST. CR. III, 110 / PI: -i, -e f E: fr ancestral] 1 Strămoşesc. 2 Transmis prin ereditate, prin atavism Si: atavic, ancheta vt [At: DA / Pzi: -tez / E: anchetă] A face o anchetă. anchetare v/‘[At: DEX2 / PI: -tari / E: ancheta] Efectuare a unei anchete Si: (rar) anchetat1. anchetat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: ancheta] (Rar) Anchetare. anchetat2, ~ă smf, a [At: MDA ms / PI: -aţi, -e / E: ancheta] 1-2 (Persoană) care face obiectul unei anchete.
anchetator, ~oare smf, a [At: DEX2 / PI: -i, -oare / E: ancheta + -tor]
1-2 (Persoană) care efectuează o anchetă.
anchetă .v/ [At: MAIORESCU, D. II, 165 / PI: -te / E: fr enquete] 1 Cercetare (la faţa locului) făcută pentru a stabili ceva, prin interogări, prin ascultare de martori etc. 2 Cercetare dispusă sau efectuată de o autoritate publică. 3 (îs)- dialectală Cercetare, adunare de material documentar, în legătură cu dialectele unei limbi. anchicel sm vz aglicel
anchilostom sm [At: DEX2 / PI: -i / E: fr ankylostome] Vierme intestinal care perforează vasele de sânge din intestin (Ankilostoma duodenale).
anchilostomiază sf [At: DEX2 / P: -mi-a- I PI: -ze / E: fr ankylo-stomiase] Boală provocată de anchilostom, caracterizată prin inflamarea mucoasei intestinale şi pierderea hemoglobinei.
anchiloza vtrp [At: DA / Pzi: ~zez / E: fr ankyloser] 1-2 (Med) A (se) paraliza prin anchiloză. 3-4 (Fig) A (se) înţepeni prin rutină.
anchilozant,~ăa [Ai: ENC. VET./PI: -nţi,-e/E: fva ' '	1	^
produce anchiloză.
anchilozare a/[At: CONTEMP., Seria 11,1950, nr. 178.
E: anchiloza] 1 Paralizare prin anchiloză Si: anchilozat1 (1). 2 (Fig) înţepenire prin rutină Si: anchilozat1 (2).
anchilozat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: anchiloza] 1-2 Anchilozare (1-2).
80
ANDIDIE
anchilozat2, ~ă smf, a [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 156, 1/3 / Pl: -aţi, -e / E: anchiloza] 1-2 (Persoană) paralizată prin anchiloză. 3-4 (Fig) (Persoană) înţepenită prin rutină.
anchiloză sf [At: DA / Pl: ~ze / E: fr ankylose) (Med) înţepenire (temporară sau definitivă, parţială sau totală) a unei articulaţii. anchxr sn [At: CADE / Pl: -e / E: fr alkyr] (Buc; înv) Dormitor. anchxră .y/‘[At: COD. VOR. 93/14 / V: (după ger) ~gh'\ră (S: -ghyră) / Pl: -re / E: vsl aHKHpa cf dubletul ancoră] 1 (Mrn; înv) Ancoră Cf mâţă, rac. 2 (Fig) Punct de sprijin.
ancie.v/'[At: TIM. POPOVICl, D. M./ V: -ce (pl:) / Pl: -cii/E: it ancia] (Muz) Mică lamă elastică de lemn (trestie) sau de metal, aşezată la gura unui instrument de suflat pentru a produce sunetele sau pentru a le intensifica.
ancilar, ~ă a [At: DN2 / Pl:	~e	/	E:	fr	ancillaire]	(Liv)	1	De slugă.
2	(Pex) Subordonat. 3 (Pex) Slugarnic. 4 (Pex) Umil.
anclanşa vt [At: DEX2 / Pzi: -şez / E: fr enclencher] (Teh) 1 A angrena un mecanism în vederea declanşării. 2 A transmite o mişcare unei piese.
3	A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic.
anclanşare sf[Av. DEX2 / Pl: '-sări i E: anclanşa] (Teh) 1 Angrenare a unui mecanism în vederea declanşării Si: (rar) anclanşat1 (1). 2 Transmitere a unei mişcări unei piese Si: (rar) anclanşat1 (2). 3 închidere a unui circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic Si: (rar) anclanşat1 (3).
anclanşat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: anclanşa] (Teh; rar) 1-3 Anclanşare (1-3).
anclanşat2, -ă a [At: DEX2 / Pl: ~aţi, ~e / E: anclanşa] (Teh) 1 (D. mecanisme) Angrenat în vederea declanşării. 2 (D. piese) Căreia i s-a transmis o mişcare. 3 (D. circuite electrice) închis într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic.
anclavă şf[At: DEX2 / Pl: -vr / E: fr enclave] (Gig) Fragment de rocă variată, înglobat în masa unui corp de roci eruptive. anclicel sm vz aglicel
ancluz sm [At: PAMF1LE, DUŞM. 84 / Pl: -i / E: net] (îvp) Ban fermecat care (după vechi superstiţii) ar avea puterea de a aduce banii de la alţii sau de a se întoarce singur la stăpânul lui, după ce acesta l-a dat cuiva Si: ban spir'uluş.
ancola vt [At: DEX2 / Pzi: -lez / E: fr encoller] (Teh; rar) A încleia. ancolare sf{At: DEX2 / Pl: -lări / E: ancola) (Teh; rar) încleiere. ancolat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: ancola] (Teh; rar) încleiere. ancolat2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: ancola] (Teh; rar) încleiat2. ancombrament sn [At: DEX2 / Pl: -e I E: fr encombrement) (Frm) Spaţiu necesar pentru amplasarea, montarea etc. a unui utilaj, a unui obiect etc.
ancora vti [At: MACEDONSKI, 0.1,161/ Pzi: '-rez. / E: ancoră] 1 A arunca ancora. 2 A opri (corabia, vasul etc.) într-un loc, aruncând ancora.
3	(Fig) A trage la... 4 A fixa bine (2). 5 (Fig) A aduce la realitate. ancoragiu sf vz ancora j
ancorajsn [At: IOANOVICI, TEHN. 351 /V: (rar) -agiu (pl: '-agii) / Pl: ~e, '-uri / E: fr ancorage, it ancoraggio] 1 (Mar) Ancorare. 2 Spaţiu sau loc pentru ancorare. 3 Taxă plătită pentru ancorare. 4 (Teh) Fixare a unei piese sau a unei construcţii metalice (ori de lemn) pe o zidărie. 5 (Teh) Dispozitiv metalic pentru fixarea unui zid, a unui stâlp, a unui pilon, a pavajului etc.
ancorare .s/[At: DA / Pl: ~rări / E: ancora] 1 Aruncare a ancorei. 2 Fixare.
ancorat, ~ă a [At: CONTEMPORANUL IV, 138 / Pl: -aţi, -e / E: ancora] 1 Fixat cu o ancoră. 2 Care a aruncat ancora.
ancorator sn [At: DA ms / Pl: ~oare / E: ancoră + -(a)tor) Instrument care înlesneşte aruncarea ancorei.
ancoră sf[At: (a. 1700) ap. HEM 1201 /V: (înv) ~nlio~ I Pl: ~re / E: lat ancora (cf dubletul: anchiră, anghiră)] 1 (Mrn) Piesă grea de metal, cu doi (sau mai mulţi) dinţi mari în formă de cârlige, care se lasă în apă (de pe corabie sau vapor) cu ajutorul unei frânghii, odgon sau lanţ, pentru
ca să se înfigă pe fundul apei şi astfel să ţină corabia (sau vaporul) pe loc Cf mâţă, rac. 2 (îe) A arunca (sau lăsa) ~ra A ancora. 3 A ridica ~ra A porni la drum. 4 (Aht) Piesă de fier în formă de S, T, sau X, (fixată la capătul unei bare, al unui cablu etc.) servind la legarea zidurilor între ele, a grinzilor de ziduri, a coşurilor de pe şarpanta acoperişului etc., pentru a împiedica deplasarea lor (datorită greutăţii sau a presiunilor exercitate asupra lor). 5 (îs) -de turlă Cablu care asigură turnul sondei petroliere (al unui pilon etc.) contra răsturnării pe care ar cauza-o vântul. 6 (Fig) Refugiu. 7 (Pop) Simbolul credinţei, al stabilităţii, al calmului şi al constanţei pentru cineva.
ancorot sn [At: BART, E. 231 / Pl: ~uri / E: net] Ancoră (1) mică întrebuinţată la ancorarea ambarcaţiilor uşoare.
ancoşă sf [At: LTR2 / Pl: -se / E: fr encoche) 1 (Cin) Decupare pe marginea peliculei cinematografice pentru a declanşa anumite operaţii în procesul de developare. 2 (Elt) Canal într-o piesă metalică realizat pentru a introduce în el conductorii electrici ai unei înfăşurări.
ancrasa vtr [At: DA / Pzi: -sez / E: fr encrasser] (D. un motor, o bujie etc.) A (se) îmbâcsi, prin depunerea unor corpuri străine (praf de cărbune, ulei ars etc.), pe electrozii bujiei.
ancrasare .y/ [At: DA / Pl: -sări / E: ancrasa] (D. motor, bujii) îmbâcsire prin depunere de corpuri străine.
ancrasat, -ă a [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: ancrasa] (D. motor, bujii etc.) îmbâcsit prin depunerea de corpuri străine.
anda pp [At: VARLAAM, C. II, 43 / E: înde] (înv; construit totdeauna cu sine) Indică: 1 Interioritatea. 2 Reunirea. 3 Reciprocitatea.
andabat sm [At: DEX2 / Pl: -aţi / E: andabate, lat andabata] Gladiator a cărui cască nu avea deschizătură pentru ochi, fiind obligat să se lupte orbeşte, spre hazul spectatorilor.
andaluz, ~ă [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr andalou] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia de bază a Andaluziei. 3-4 smf, a (Locuitor) din Andaluzia. 5-6 a Care aparţine Andaluziei sau andaluzilor. 7-8 Referitor la Andaluzia sau la andaluzi. 9 a Care provine din Andaluzia.
andaluz\t sn [At: DEX2 / E: fr andalousite] Silicat natural de aluminiu cristalizat, folosit în industria ceramicii.
andante [At: DA ms / E: it andante] (Muz) 1 av (Ca indicaţie de executare a unei bucăţi muzicale) Cu o mişcare mai înceată, mai cumpătată, şi într-un ritm lent, liniştit, rar. 2 sms Bucată ce se cântă rar, într-un ritm lent.
andant'mo [At: DA / E: it andantino] (Muz) 1 av (Ca indicaţie de executare) într-un tempo moderat, mai puţin repede decât andante. 2 sm Bucată muzicală ce se cântă într-un tempo moderat, mai puţin repede decât andante.
andart sm [At: SCÂNTEIA, 1947, nr. 725 / V: (înv) antart / Pl: -rţi / E: ngr âcvTrfpTrjg] 1 Haiduc grec (în Peninsula Balcanică). 2 Partizan în războiul de eliberare a Greciei.
andăli v [At: BUGNARIU, N. / V: (înv) îndălux, (reg) undulux / Pzi: -lese / E: mg indulni] (Reg) 1 vi (Trs) A pleca. 2 vt A pierde vremea.
3	vi (Complinit printr-un verb, de obicei, la infinitiv) A porni (la ceva)
4	vi A trimite undeva. 5 vt A alunga.
andălxre şf[At: MÂNDRESCU, UNG., ap. DA / V: înduîndălux, undulux- / Pl: -ri / E: andăli) (Reg) 1 Plecare. 2 Pierdere de vreme.
3	Pornire să facă ceva. 4 Trimitere (undeva). 5 Urzire de intrigi. 6 Alungare. andăra av [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg; îcs) ~ bandăra Alandala. ande ain vz alde
anderete av [At: POMPILIU, B. 1004 / E: nst cf ger anderxvărts] (Reg) într-alt loc.
andezxn sn [At: DEX2 / E: fr andesine] Mineral din silicat de sodiu şi de calciu, care face parte din familia plagioclazilor.
andezit sn [At: CADE / V: ~ă sf / Pl: -e / E: fr andesite) (Gig) Rocă vulcanică de culoare brună, care se foloseşte ca piatră de pavaj şi de construcţie. andezită sfvz andezit andxdie sf vz andivă
81
ANDILANDI
andilandi s [At: D. ZAMFIRESCU, ap. CADE / E: ngr dvnfkiog, tc anadie] Pasăre cu pene colorate şi strălucitoare, de care se vorbeşte în basme.
andivă şf[At: (a. 1799) IORGA,S. D. VIII, 36 / V: (înv) ~idie, amdidie, ~vie, endivie / PI: ~ve / E: fr endive] (Bot) Cicoare-de-grădină (Chilia-rium endivia). andivie sfvz andivă
andoca vt [At: DA ms / Pzi: ~chez. / E: net] A aduce un vapor în docuri (pentru reparaţii).
andocare .y/’[At: DA ms / PI: ~cari / E: andoca] Aducere a unui vapor în docuri (pentru reparaţii).
andocat, ~ă a [At: DA / PI: -aţi, ~e / E: andoca] (D. vapoare) Adus în docuri (pentru reparaţii).
andosa vt [At: DA ms / Pzi: ~sez / E: fr endosser] (Fin) A gira o poliţă iscălind-o pe dos. andosament sn [At: DA / PI: ~e / E: fr endossement] Andosare. andosant, ~ă smf [At: SCÂNTEIA, 1947, nr. 743 / PI: ~wfz, ~e / E: fr endossant] Persoană care andosează o poliţă.
andosare .sf [At: DA / PI: ~.văn / E: andosa] (Fin) Girare a unei poliţe prin iscă li rea pe dos.
andosat, ~ă a [At: DA / PI: ~aţi, ~e / E: andosa] (D. poliţe) Girată, prin semnarea pe dos.
andrea v/ [At: DEX2 / V: un~ / PI: ~ele / E: net] 1 Fiecare dintre acele cu care se împletesc obiecte de lână, de bumbac etc. 2 Ac mare pentru cusut saci, saltele etc.
andrişe a sf [At: HEM 1187 / V: ~şel / PI: ~ele / E: net] (Bot; reg) 1 Pă-lăria-cucului (Geranium phaeum). 2 Greghetin (Geranium pratense).
3	Năprasnică (Geranium rohertianum). andrişel sm vz andrişe a
andrişie .v/'[At: HEM 1187 / PI: ~ii / E: net] (Bot; reg) Andrişea (3). androacă sf vz androc
androc sn [At: HEM 1187 / V: (reg) on~, han~, ~droacă, ondroacâ / PI: ~oace / E: săs ondor (- unter)-rock, angderrock] (Reg) Fustă de lână lucrată în casă (la război), cu dungi colorate, pe care o poartă (mai ales) femeile bătrâne.
androceu sn [At: GRECESCU, FL. 12 / PI: ~cee,~ceuri / E: fr androcee, androecie] (Bot) Totalitatea staminelor unei flori.
androfobie .sf [At: DEX2 / PI: ~i/ / E: fr androphobie] Aversiune faţă de bărbaţi.
androgen, ~ă a [At: DEX2 / PI: ~z, ~e / E: fr androgene] 1 Care se referă la caracterele sexuale masculine. 2 Care provoacă în organism modificări cu caracter masculinizat. androgin, ~ă [At: CARAGIALE, N. 30 / PI: ~z, ~e / E: fr androgyne]
1	a Cu organe de amândouă sexele Si: hermafrodit, (pop) fătălăujătărău.
2	a (îs) Plantă ~ă Plantă care are atât androcen, cât şi gineceu, dar în flori deosebite. 3 smf Persoană cu organe de amândouă sexele Si: hermafr odit,fătălău, fătărău.
androginie sf [At: DEX2 / PI: ~ii / E: fr androgynie] 1 Anomalie congenitală care constă în prezenţa caracterelor secundare masculine la o femeie.
2	(Zlg) Hermafroditism android sm [At: DEX2 / PI: ~iz.i / E: fr androide] (Liv) Robot cu aspect uman.
androgie sf [At: DEX2 / E: fr andrologie] Ramură a medicinii care studiază fiziologia şi patologia organelor sexuale masculine.
andromedidă sf [At: DEX2 / PI: ~ide i E: fr andromedides] Ploaie periodică de meteoriţi produsă la mijlocul lunii noiembrie din direcţia constelaţiei Andromeda.
andropauză sf [At: DEX2 / P: ~pa-u~ / PI: ~z.e / E: fr andropause] (Flz) Perioadă de involuţie a funcţiei testiculare, însoţită de tulburări neurovegetative.
androstenm sm [At: DEX2 / PI:	/	V:	~ă sf! E: fr androsterone] Hormon
sexual masculin prezent în urină. androstemnă sf vz androsteron
andruc sn [At: DEX2 / PI: ~uri / E: ger Andruck] Tipar de probă. aneantiza vt [At: DEX2 / P: ~ne-an~ / Pzi: ~zez / E: fr aneantir] (Liv) A distruge total.
aneantizare sf [At: DEX2 / P: ~ne-an~ / PI: ~zăn' / E: aneantiza] (Liv) Distrugere total.
aneantizat, ~ă a [At: DEX2 / P: ~ne-an~ / PI: ~aţi, ~e / E: aneantiza] (Liv) Distrus total.
anecdotă .sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 197 / PI: ~te / E: fr anecdote]
1	(Ant; îvr) Fapt curios, nepovestit de alţi istorici de mai înainte. 2 Istorioară hazlie şi scurtă, de multe ori batjocoritoare Cf snoavă. 3 Totalitatea elementelor care formează intriga unei povestiri.
anecdotic}~ăa [At: CONTEMP.,Seria II, 1948,nr. 112,13/5 /PI: ~/d, ~ice / E: fr anecdotique] 1 Cu caracter de anecdotă. 2 Plin de anecdote.
anecdotisty ~ă smf [At: DEX2 / PI: ~işti, ~e / E: anecdotă + ~/.vr] 1-2 (Autor sau) povestitor de anecdote.
anecoid, ~ă a [At: DEX2 / PI: ~izi, ~e I E: fr anechoide] (D. încăperi, spaţii; liv) Lipsit de ecou.
anelid [At: DA / V: ~ă / PI: ~e, ~izi sm / E: fr annelides] 1 sn (Lpl) încrengătură de viermi cu corpul cilindric, segmentat în numeroase inele
2-3 sn, a (Vierme) care face parte din încrengătura anelidelor (1). anelidă sfvz anelid
anemia [At: DA / Pzi: ~/ez / E: fr (s')anemier] 1-2 vtr (A aduce sau) a ajunge într-o stare de slăbiciune, prin anemie. 3-4 vtr (Fig) (A face sau) a ajunge fără putere. anemiare sfvz anemiere
anemiat, ~ă smf, a [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 206 / PI: ~aţi, ~e / E: anemia] 1-2 (Om) care este slăbit de anemie (1). 3-4 (Fig) (Om) care este fără putere.
anemic, ~ă a [At: VLAHUŢĂ, D. 156 / PI: ~ici, ~ice / E: fr anemique]
1	Slăbit din cauza anemiei. 2 (Fig; d. fiinţe) Fără putere.
anemie .s/[At: MEHEDINŢI, G. F. 189 / PI: ~i/ / E: fr anemie] 1 Stare de slăbiciune cauzată de scăderea globulelor roşii şi a hemoglobinei din sânge. 2 (îs) ~pernicioasă Formă gravă de anemie (1), cronică şi progresivă (produsă de îmbolnăvirea măduvei oaselor) datorită acţiunii unei toxine care împiedică formarea elementelor celulare din sânge.
anemiere sf[At: DA ms /V: (rar) -iare I PI: ~ri / E: anemia] Slăbire din cauza anemiei.
anemocor, ~ă sf, a [At: DEX2 / PI:	~e / E: fr anemochore] 1-2
(Plantă) care are fructe sau seminţe adaptate pentru a fi răspândite de vânt.
anemofil, ~ă sf, a [At: DEX2 / PI:	/ E: fr anemopKile] 1-2 (Plantă)
ale cărei flori se polenizează prin intermediul vântului.
anemofilie sf [At: DEX2 / PI: ~i* / E: fr anemophilie] Polenizare prin intermediul vântului.
anemografşf [At: DA ms / PI: ~e / E: fr anemogmphe] (Met) Instrument pentru înregistrarea datelor privind forţa eoliană.
anemografie .v/ [At: DEX2 / PI: ~i/ / E: fr anemographie] Disciplină care se ocupă cu studierea vânturilor.
anemogramă sf [At: DEX2 / PI: ~me / E: fr anemogramme] Diagramă de înregistrare a unui anemograf.
anemometric, ~ă a [At: DEX2 / PI: -ici, ice / E: fr anemometrique]
1	Care aparţine anemometriei. 2 Referitor al anemometrie.
anemometrie sn [At: DA ms / E: fr anemometrie] Ştiinţa care studiază viteza curenţilor de aer.
anemometru sn [At: HASDEU, I. C. 220 / PI: ~re / E: fr anemometre] (Met) Instrument pentru măsurarea vitezei curenţilor de aer Si: (înv) măsurător de vânt.
anemonă .y/'[At: BRANDZA, FL. 25 / PI: ~ne / E: fr anemone] 1 (Bot; reg) Dediţel (Pulsatilla montana) 2 (Zlg; îc) ~de mare Actinie (Actinia).
anemoscop sn [At: DA / PI: ~oape / E: fr anemoscope] (Met) Instrument care indică direcţia vântului Si: giruetă.
anemostat sn [At: DEX2 / PI: ~e / E^J^anemostat] Aparat folosit pentru difuzarea aerului cald dintr-o imtfălaţie de încălzire centrală în încăperi. anemotrop sn [At: DEX2 //PI: ~e / E: fr anemotrope] Motor eolian.
82
ANGĂRIE2
anencefalie ,s/[At: DEX2 / P: ~li-e / Pl: -ii / E: fr anencephalie] Absenţă a creierului.
anergie sf [At: DEX2 / P: -gi-e / Pl: ~iz / E: fr energie] 1 Lipsă de reacţie a organismului la atingeri. 2 Energie termică a unui sistem fizic aflat în echilibru termodinamic cu mediul înconjurător, care nu poate fi transformată în lucru mecanic.
anerisi vtr [At: (a. 1817) URICARIUL IV, 338/7 / Pzi: -sesc / E: ngr dvaipu] (Jur; înv) 1-2 A (se) desfiinţa. 3-4 A (se) retrage. 5-6 A (se) anula.
anerisire sn [ At: MDA ms / Pl: ~ri / E: anerisi ] (Jur; înv) 1 Desfiinţare.
2	Retragere. 3 Anulare.
anerisit1 sf[ At: (a. 1803) FURNICĂ, I. C. II, 234 / Pl: ~uri / E: anerisi] (Jur; înv) 1 Desfiinţare. 2 Retragere. 3 Anulare.
anerisit2, -ă a [At: (a. 1815) URICARIUL II, 21/10 / Pl: -iţi, ~e / E: anerisi] (Jur; înv) 1 Desfiinţat2. 2 Retras. 3 Anulat.
aneroid, -ă [At: CARAGIALE, N. S. 83 / P: ~ro-id I Pl:	/ E: fr
aneroîde] 1 a (Met) Fără lichid. 2 sn, a (Şîs barometru ~) Barometru metalic.
anestezia vt [At: DA / P: -zi-a / Pzi: -iez. / E: fr anesthesier] A produce insensibilitate la durere cu ajutorul unui anestezic.
anesteziant, ~ă sn, a [At: DEX2 / P: -zi-ant / Pl: -nţi, -e / E: fr anesthesiant] 1-2 Anestezic (1-2).
anestezic, ~ă sn, a [At: PONI, CH. 105 / Pl: -ici, -ice / E: fr anesthesique] 1-2 (Med) (Substanţă) care produce anestezie (1) Si: adormitor, amorţitor, anesteziant (1-2).
anestezie sf [At: DA / Pl: ~i/ / E: fr anesthesie] 1 (Med) Stare de insensibilitate la durere, de amorţire (generală sau parţială) cauzată de un agent chimic sau fizic ori de o boală. 2 (îs) ~ totală Anestezie (1) a întregului corp. 3 (îs) ~ locală Anestezie (1) locală (a unei părţi din corp).
anesteziere .s/[At: DEX2 / Pl: -ri / E: anestezia] Reducere a sensibilităţii la durere cu ajutorul unui anestezic (1).
anestezimetru sn [At: DEX2 / Pl: -re I E: fr anesthesimetre] (Med) Aparat care măsoară cantitatea de anestezic (1) inhalat.
anesteziolog, -ă smf [At: DEX2 / P: -z,i-o- / Pl: ~ogi, -oge / E: drr anesteziologie] (Rar) Anestezist.
anesteziologie .v/'[At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr anestesiologie] Disciplină medicală care se ocupă cu anestezia.
anestezist, ~ă smf [At: DEX2 / Pl: -işti, -e / E: fr anesthesiste] Medic specialist în anestezie Si: (rar) anesteziolog.
aneuploid, -ă a [At: DEX2 / P: a-ne-u-plo-id / Pl: -izi, ~e / E: fr aneuploide, eg aneuploid] (Big; d. organisme) Care are un număr de cromozomi diferit faţă de cel normal.
aneuploidie sf [At: DEX2 / P: a-ne-u-plo-i- / Pl: ~ii / E: eg aneuploidy] (Big) Stare a unui organism aneuploid.
aneurie .s/[At: DEX2 / P: -ne-u- / Pl: ~i/ / E: fr aneurie] Slăbire a funcţiilor nervoase Si: aneuroză. aneunnă .s/[At: DEX2 / P: -ne-u- / Pl: -ne / E: ixaneurine] Vitamina Bx. aneuroză sf [At: DEX2 / P: -ne-u- / Pl: -ze / E: fr aneurose] Aneurie. anevoae av, sfvz anevoie
anevoaie av, sf vz anevoie	*
anevoie [At: DOSOFTEI, V. S. 45/1 / V: (înv) -oae / Pl: (nob) -oi / E: a2 + nevoie] 1 av (îoc lesne, uşor) Greu. 2 av Abia (2). 3 (îlav) Cu ~ Cu greutate. 4 .y/‘(Rar) Dificultate. 5 (îlav) Cu ~de... (ori a...,să...) Dificil.
anevoinţă .s/[At: BĂLCESCU, M. V. 109 / P: -vo-iu I Pl: -ţe, (înv) -ţi / E: anevoie + -inţă cf nevoinţă) (înv) 1 Greutate. 2 Necaz.
anevoios, -oasă [At: ODOBESCU, S. 1,87 / Pl: -oşi, -oase / E: anevoie + -av] 1 a Obositor. 2 av Cu greutate.
anevrism sm [At: DA IP\:-e IE: fr anevrisme] (Med) Dilatare patologică a pereţilor unei artere sau ai inimii.
anevrismal, -ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr anevrismal] (Med) Referitor la anevrism.
anevrismatic, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr anevrismatique] Care se aseamănă cu un anevrism. anex sn vz anexă
anexa vtr [At: IORGA, C. I. II, 68 / Pzi: -xez / E: fr annexer] 1 A alipi la (de) ceva. 2 A uni (cu). 3 A adăuga (la). 4 (îe) A ~ o ţară (provincie, oraş) A încorpora la o altă ţară (mai mare).
anexare sf [At: DA / PI: -xări / E: anexa] 1 Alipire la... 2 Unire.
3	Adăugare. 4 Alăturare. 5 încorporare (a unui stat sau a unei provincii) Si: anexat1 (5), anexiune (5). anexat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: anexa] 1-5 Anexare (1-5). anexat2, ~ă a [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: anexa] 1 Alipit2. 2 Unit2.
3	Adăugat2. 4 Alăturat2. 5 (D. state sau provincii) încorporat2.
anexă sf[At: ALECSANDRI, T. 1705 / V: (Trs; după lat) anex sn / Pl: -xe / E: fr annexe, lat annexus, -a, ~um] 1 Ceea ce (este alăturat sau) alipit pe lângă altceva mai mare ori mai de seamă Si: adaos. 2 Parte secundară a unei publicaţii Si: apendice. 3 (Atm) Ţesut, formaţie sau organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcţii comune. 4 (Lpl; îs) -xe embrionare Formaţii temporale ale embrionului, la reptile, păsări şi mamifere, cu rol de nutriţie şi de asigurare a nutriţiei, respiraţiei şi excreţiei.
anexionism sn [At: DA/P: -xi-o-/Pl: -eIE: fr annexionnisme] 1 Tendinţă a unor state de a anexa (4) teritorii străine. 2 Politică de anexiune.
anexionist, -ă [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 160,11/1 /P: -xi-o-/ Pl: -işti, -e / E: fr annexionniste] 1 a Care urmăreşte anexarea de teritorii străine. 2 smf Adept al anexionismului (2).
anexită sf [At: DEX2 / Pl: -te / E: fr annexite] Boală constând din inflamaţia trompelor uterine şi a ovarelor, din cauza unei infecţii Si: salpingoovarită.
anexiune sf [At: ODOBESCU, S. III, 372 / P: -xi-u-ne / Pl: -ni / E: fr annexion] 1-5 Anexare (1-5).
anfiladă sf [At: DEX2 / Pl: -de IE: fr enfilade] 1 Şir de clădiri (de portice sau de colonade) care se succed în linie dreaptă. 2 (îe) Tragere de ~ Tragere în ţinte înşirate perpendicular sau oblic faţă de frontul de tragere.
angaja [Ât: (a. 1866) URICARIUL X, 365 /Pzi: -jez / E: fr (s’)engager] 1-2 vtr A (se) încadra ca salariat Si: (înv) a (se) tocmi. 3 vr A-şi lua angajamentul. 4 vr A solicita şi a obţine participarea cuiva la o anumită acţiune. 5-6 vtr A intra într-o afacere. 7 vt A atrage după sine o obligaţie.
8-9 vtr (Mii) A (se) începe o acţiune. 10 vt (înv) A lua cu chirie un vehicul.
11	vr (D. conducători auto) A o lua pe un anumit drum. 12 vt (Spt) A pune pucul sau mingea în joc.
angajament sn [At: ALECSANDRI, T. 1429 / V: (rar) -mant (pl -mânturi) / Pl: -el E: fr engagement] 1 Legământ (verbal sau scris).
2	Obligaţie (verbală sau scrisă). 3 (îe) A(-şi) lua ~ (de a ... să) A se lega.
4	(îae) A(-şi) lua o obligaţie. 5 (Spt) Punerea în joc a mingii sau a pucului. angajant, ~ă a [At: DA ms 15 / Pl: -nţi, -e / E: fr engageant] (Frm)
Care implică pe cineva într-o acţiune.
angajare .s/[At: DA / Pl: -jări / E: angaja] 1 încadrare a cuiva ca salariat.
2	Participare a cuiva la o anumită acţiune. 3 Intrare a cuiva într-o afacere.
4	Atragere a unei obligaţii. 5 (Mii) începere a unei acţiuni. 6 închiriere a unui vehicul. 7 Orientare (a conducătorilor auto) pe un anumit drum.
8	(Spt) Punere a pucului sau a mingii în joc.
angajat, ~ă smf, a [At: NEGRUZZI, S. 1,107 / Pl: -aţi, -e / E: angaja] 1-2 (Om) care este legat printr-un angajament.
angala [At: TOMESCU, GL. / Pl: -lez I E: net] (Reg) 1-2 vtr A (se) compromite. 3 vt A săvârşi fapte nedemne, în vederea unui câştig material.
angara .v/’[At: (a. 1629) ap. HEM 1193 / V: (reg) ~rie, ~gărie, -rea, hangărea, hangar ale / Pl: -le / E: ngr dffapeiot] 1 (înv) Corvoadă. 2 Dare. 3 Contribuţie (în bani, în natură sau în muncă) către (stăpân sau) domnitor. 4 (Reg; lpl) Greutăţi (mai ales băneşti). 5 (Spc) Dări către stat Cf beilic, clacă, robotă, angarea sf vz angara angarie sfvz angara angarlac sn vz agarlâc
angărie1 sf[At: PAMFILE, J. II / E: net] (Mol) Mulţime de păsări de curte. angărie2 sfvz angara
83
ANGÂŞ
angaş sn [At: HEM 1196 / V: (reg) ~gâşlă (pl: -le) / PI: ~uri / E: net] (Dob) 1 Fiecare dintre carâmbii de la loitrele carului, în care se introduc spetezele. 2 (îf -gâslă) Una dintre loitrele lungi (ale carului ţărănesc) cu ţepuşi pentru snopi. angaşlă sf vz angăş
angeită .s;/'[At: DEX2 / Pl: -te / E: fr angeite] (Med) Inflamaţie a vaselor sangvine, angel sm vz anghel angeles sn vz anghilest
angelic, ~ă a [At: TDRG / Pl: -ici, -ice f E: fr angelique] îngeresc. angelică sf vz anghelică
angelină 'sf[At: (a. 1749) ap. GCR II, 45/15 / V: (rar) -ghelină / Pl: ~ne / E: net] 1 (Trs; îc) ^sălbatică Plantă erbacee din familia umbelife-relor, cu frunzele mari, cu flori numeroase, albe-roşiatice, dispuse în umbele compuse; creşte prin fâneţe şi locuri umede din păduri, prin iulie septembrie (Angelica silvestris). 2 (Bot; reg) Angelică (Angelica archangelica).
angelolatrie sf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr angelolâtrie] Adorare a îngerilor.
angelolatru, -ă smf\ a [At: DEX2 / Pl: -ri, -re / E: fr angelolâtre] 1-2 (Persoană) care practică angelolatria.
angelologie v/’ [ At: DEX2 / E: fr angelologie] Parte a dogmaticii care tratează despre îngeri.
angelus sm [At: DEX2 / E: fr angelus] Rugăciune catolică în cinstea Bunei-Vestiri. anger sn vz hanger
angeroane sm [At: BĂCESCU, P. 20 / V: age~, arge~ / E: ger Argine] Obleţ.
a nghel sm [At: VARLAAM, C. 288 / V: (după lat) a ngel / Pl: -/ / E: ngr ăŢŢeXog] (înv) înger. anghelest sn vz anghilest
anghelică sf[At: CALENDARIU (1814), 183/4 / V: ange~, anghi~ / A: -ghel- / E: lat angelica cf anghelină] 1 (Bot) Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu rădăcină groasă, tulpină cilindrică (ajungând până la 2 m înălţime), frunze mari, flori numeroase alb-verzui şi fruct oval; creşte pe lângă torente, pâraie şi râuri în pădurile de munte, prin iulie-august; rădăcina ei se întrebuinţează în farmacie Si: (Trs) angelină, antonică, hueiniş (Archangelica officinalis). 2 Băutură alcoolică tare, făcută cu (rădăcină de) anghelică (1) şi întrebuinţată ca leac în durerile de stomac şi în colici sau vătămătură.
anghelină1 ş/‘[At: (a. 1749) ap. GCR II,45 /E: An(h)elina] (Bot) Plantă erbacee din familia primulaceelor, cu tulpina cilindrică (de 10-30 cm înălţime), cu frunze lunguieţe, verzi pe partea superioară şi albe-făinoase pe cea inferioară, şi flori roşii-violete dispuse în umbele; creşte pe păşunile umede din regiunea alpină, prin iunie-iulie Si: angliei, ţâta-vacii (Primula longiflora). anghelină2 sfvz angelină angheniăcht sn vz anghemaht
anghenrăht sn [At: DA ms / V ~macht, ~ghimaht / Pl: -uri l E: ger Eingemachtes] (Reg) Mâncare de pui sau de viţel cu sos de făină şi lămâie. anghenar sm vz anghinare anghenară sfvz anghinare anghenare sfvz anghinare anghenarie sfvz angherie anghenariu sm vz anghinare angherest sn vz anghilest
angherie sf [At: BIANU, ap. T. PAPAHAGI, C. L. / Pl: -ii / V: -ghenarie / E: net] 1 Dare. 2 Pocitanie. angherist sn vz anghilest
anghilă a;/'[At: ANTIPA, P. 59 / V: (înv) ~gui~ / Pl: -le / E: fr anguille] Peşte migrator din familia murenoidelor, asemănător cu un şarpe (Anguilla anguilla) Si: (imp) tipar, tipar de mare, chipear, pis car, sarpe-de-apă.
anghilest sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. 1,196/V: (înv) -list, anghelest, ~gherest, ~gherist, ~ghirete, ~ghiriate / Pl: -uri / E: net] (înv) Octoih.
anghilică sfvz anghelică anghilist sfvz anghilest anghinmht sfvz anghemaht anghinar sn vz anghinare anghimiră sfvz anghinare
anghinare sf [At: POP, ap. HEM 1200 / V: ~ghimr, ~ghenar, ~ghena-riu sm, -ră, ~ghen~, -ghenâră / E: ngr VŢp ctrxivdpa] (Bot) 1 Plantă erbacee spinoasă, din familia compozitelor, cu frunze mari, spinoase şi flori roşii-violacee, originară din regiunea mediteraneană şi cultivată ca plantă culinară pentru solzii cărnoşi şi receptaculul floral care sunt foarte pufoşi (Cynara scolymus). 2 (îc) M'ă-sălbatică Scai măgăresc. 3 (îc) Anghenare-mică Bardon. 4 (îc) ~a-oilor Plantă erbacee din familia compozitelor, cu rizomul gros, flori galben-aurii, reunite într-un capitul; creşte prin păşunile regiunii alpine prin iulie-august (Hypochaeris uniflora). anghindt sn vz anghinet
anghină1 sf[Ai: COSTINESCU / Pl: -ne / E: fr sau ger Nankin (oraş din China)] (Cmr; înv) Pânză tare de bumbac (de cânepă), mai ales de culoarea gălbuie a pânzei neînălbite, întrebuinţată, îndeosebi, pentru învelitorile în care se bagă fulgii în perne Si: nanchin Cf anghinet. anghină2 sfvz angină
anghinet sn [At: (a. 1813) IORG A, S. D. XII, 146 / V: ~nat (pl: -naturi) / Pl: -uri / E: fr Nankinette (cf anghină1)] (Cmr; îrg) Pânză mai fină decât anghina. anghiră sf vz anchiră anghirete sn vz anghilest anghirlăte sf vz anghilest
angină sf[Ât: N. LEON, MED. 122 / Pl:-ne / V: (pop) -ghină / E: fr angine] 1 (Med) Boală infecţioasă constând din inflamarea (cu sau fără membrane false) a mucoasei gâtului şi a faringelui Si: (pop) gâlci, bolje, şopârlaiţă, şopârlaiţa cea rea. 2 (îs) -pectorală (sau de piept) Boală cauzată de alterări funcţionale sau anatomice ale arterelor coronare în regiunea inimii (însoţită de dureri), care provoacă accese de înăbuşire şi chiar asfixie. 3 (Reg; îf anghină) Difterie.
angiocolită sf [At: DEX2 / P: -gi-o- / Pl: -te / E: fr angiocholite] Inflamaţie a căilor biliare, întâlnită în febra tifoidă, calculoza biliară etc.
angiofluorografie sf [At: DEX2 / P: -gi-oflu-o- / Pl: -ii / E: fr angio-fluorographie] 1 (Med) Studiu radioscopic sau radiografie al vaselor sangvine cu ajutorul fluorului.
angiogenie sf [At: DEX2 / P: -gi-o- / Pl: -ii / E: fr angiogenie] 1-2 Formarea (şi dezvoltarea) vaselor de sânge.
angiografic, ~ă a [At: DEX2 / P: -gi-o- / Pl: -ici, -ice / E: fr angio-graphique] 1 (Med) Referitor la angiografie. 2 De angiografie.
angiografie sf [At: DEX2 / P: -gi-o- / Pl: -ii / E: fr angiographie] Studiu radioscopic (sau radiografie) al vaselor sangvine după introducerea în organism a unor substanţe radioopace.
angiologic, ~ă a [At: DEX2 / P: -gi-o- l Pl: -ici, -ice / E: fr angio-logique] 1 Referitor la angiologie. 2 De angiologie.
angiologie sf [At: DEX2 / P: -gi-o- / E: fr angiologie] Parte a anatomiei care se gcupă cu studiul vaselor sangvine şi limfatice.
angiom sn [At: DEX2 / P: -gi-om / Pl: -oame AE: fr angiome] Tumoare benignă a vaselor sangvine şi limfatice.
angiopatie sf [At: DEX2 / P: -gi-o- / Pl: -ii IE: fr angiopathie] Denumire generică pentru bolile vaselor sangvine.
angiospasm sn [At: DEX2 / P: -gi-o- / Pl: -e / E: fr angiospasme] Contracţie spastică a unui vas sangvin, în special a unei artere.
angiospermă sf a [At: DA ms / Pl: -me / E: fr angiosperme] 1-2 (Bot; mpl) (Plantă) care are seminţele închise în cavitatea fructului.
anglaise sf [At: DEX2 / P: anglez / E: fr anglaise] 1 Dans popular englez, care se execută în grup, dansatorii schimbându-şi necontenit locul prin repetarea aceleiaşi figuri. 2 Melodie după care se execută anglaise (1). anglezesc, -ezscă a vz englezesc
angli smp [At: DEX2 / E: fr Angles] Populaţie germanică ce a cucerit în sec V estul Insulelor Britanice, danii numele ei acestui teritoriu.
84
\
ANHIDROZĂ
anglican, ~ă smf, a [At: DA / Pl:	-e	/	E:	fr	anglican,	eg	anglican]
1-2 (Persoană) care ţine de Biserica Anglicană.
anglicamsm sn [At: DA / E: fr anglicanisme] Formă a protestantismului devenită religie de stat a Angliei. anglicel sm vz aglicel
anglicesc, ~ească a [At: ŞINCAI, HR. 1,337/24 / Pl: -eşti / E: Anglia+
-icesc] (înv) Englezesc.
anglicism sn [At: DA ms / Pl: -e / E: fr anglicisme] 1 Expresie proprie limbii engleze. 2 Cuvânt de origine engleză împrumutat de o altă limbă şi integrat în aceasta. anglicist, ~ă smf [At: DEX2 / Pl: -işti, -e / E: fr angliciste] (Rar) Anglist. angliciu sm vz aglicel
anglicizd [At: DEX2 / Pzi: -zez / E: fr angliciser] 1 vr A da un aer englezesc. 2 vt (C. i. vorbirea) A da un accent englezesc. 3 vr A imita modul de a fi al unui englez.
anglicizare a/' [At: DEX2 / Pl: -zari / E: anglicizd] 1 Acţiune în urma căreia ceva capătă un aer englez. 2 Imitare a accentului englez în vorbire, scriere. 3 Imitare a modului de a fi al unui englez.
anglicizat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: anglicizo] 1 Căruia i s-a dat un aer englezesc. 2 (D. vorbire) Care imită accentul englezesc.
3	(D. persoane) Care imită modul de a fi al unui englez.
anglie sf [At: (a. 1700) IORGA, S. D. XII, 10 / V: dan- / A: anglie / Pl: -ii / E: Anglia (cf anadol, olandă etc.)] (Cmr; îvp) 1 Un fel de stofă (englezească) Si: (Trs) anglus. 2 Oţel englezesc Si: angliuş1 (2). 3 Creion.
anglist, ~ă smf [At: DEX2 / Pl: -işti, -e / E: fr angliste] Specialist în anglistică Si: (rar) anglicist.
anglistică .v/ [At: DEX2 / E: eg Anglistics] Studiul limbii, culturii şi civilizaţiei engleze.
angliuş1 sn [At: BARCIANU / Pl: -e / E: mg angolos] (Cmr;Trs) 1-2 Anglie (1-2).
angliuş2, ~ă smf [At: DA ms / Pl: -i, -e / E: net] (Reg) Englez. anglo- Element prim de compunere frecvent în neologisme (v. anglofil, anglofob, angloman) şi în formaţii ocazionale, arătând că, în conţinutul noţiunii eixprimate prin cuvântul respectiv, intră ideea de „englez“.
anglo-american, ~ă a [At: DA ms / Pl: -i, -e / E: anglo + american) Care aparţine englezilor şi americanilor.
anglofil, ~ă smf, a [At: DA ms / Pl: -i, -e / E: fr anglophile] 1-2 (Persoană) care manifestă anglofilie.
anglofilie sf[At: DA / E: fr anglophilie] Iubire sau admiraţie pentru englezi şi pentru obiceiurile lor.
anglofob, ~ă smf, a [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr anglophobe] 1-2 (Persoană) care urăşte pe englezi şi obiceiurile lor.
anglofobie sf [At: DA / Pl: -ii / E: fr anglofobie] Ură faţă de englezi şi faţă de obiceiurile lor.
angloman, -ă smf, a [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr anglomane] 1-2 (Persoană) care are o admiraţie exagerată pentru însuşirile, limba şi obiceiurile poporului englez şi caută să le imite.
anglomanie sf [At: DA / Pl: -ii i E: fr anglomenie] Admiraţie exagerată pentru firea, limba şi, mai ales, obiceiurile poporului englez şi imitare a lor.
anglo-saxon, ~ă smf, a [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr anglo-saxon] 1 smp Nume generic al populaţiilor germanice care au invadat Anglia în sec. V, întemeind o serie de regate. 2 sm Nume generic al popoarelor de origine engleză răspândite în Marea Britanie, în coloniile engleze şi în Statele Unite ale Americii. 3-4 a Care aparţine anglo-saxonilor (1-2). 5 sf, a (Şîs Limbă -ă) Limbă germanică vorbită de anglo-saxoni în secolele VUI-XII Si: engleza veche.
angoasa vt [At: DEX2 / Pzi: -sez / E: fr angoisser] (Liv) A nelinişti (profund).
angoasant, ~â a [At: DEX2 / Pl: -nţi, -e / E: fr angoissant] (Liv) (Profund) neliniştitor.
angoasare sf [At: DEX2 / Pl: -sari / E: angoasa] (Liv) Neliniştire (profundă).
angoasat, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: angoasa) (Liv) Care este (profund) neliniştit.
angoasă i/[At: DEX2 / Pl: -se / E: fr angoisse] (Liv) Nelinişte, tulburare, îngrijorare (adesea patologică). angobă sfvz engobă
angolez, ~ă [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr Angolais] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia de bază a Angolei. 3-4 smf, a (Persoană) din Angola. 5 smp Popor care trăieşte în Angola. 6-7 a Care aparţine Angolei sau angolezilor (5). 8-9 a Care se referă la Angola sau la angolezi (5).
angora [At: CADE / Pl: -re / E: Angora) 1-4 şfi, a (Zlg) (Varietate de pisici, iepuri şi capre) care sunt originare din Angora (Anatolia), acoperite cu păr lung şi mătăsos. 5 şfi Păr (de capră, pisică sau iepure angora 1-3) folosit în industria textilă. 6 şfi Lână toarsă din păr de angora (5).
angrena [At: DA / Pzi: -nez / E: fr engrener] 1 vt (Mec) A face ca dinţii unei roţi dinţate să intre în locurile goale dintre cei ai altei roţi dinţate, transmitându-i, astfel, mişcarea sa de rotaţie. 2-3 vtr (Fig) A (se) încadra (într-o desfăşurare de evenimente) într-un curent de idei etc. 4 vr A fi părtaş la ceva.
angrenaj sn [At: DA / Pl: -e / E: fr engrenage] 1 (Mec) Sistem de roţi dinţate, care se îmbină unele într-altele Si: îmbucare. 2-5 (Fig) Complex de lucruri sau împrejurări care se ţin strâns unele de altele sau care se complică unele pe altele.
angrenare sf[At: DA ms / Pl: -nari / E: angrena] 1 (Mec) Punere în mişcare a roţilor unui mecanism Si: angrenat1 (1). 2 (Fig) încadrare şi participare într-o desfăşurare de evenimente, într-un curent de idei etc. Si: angrenat1 (2).
angrenat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: angrena] 1 (Mec) Angrenare (1). 2 (Fig) Angrenare (2).
angrenat,2 ~ă a [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 159,1/4/ Pl: -aţi, -e / E: angrena) 1-4 Care ( a fost sau) s-a angrenat (1-4). angrişai smp vz indrişaim
angro [At: FURNICĂ, I. C. 450 /V: ~s, engros / E: fr en gros] 1 av (Cmr; îoc detaliu', uneori,în forma greşită în angro) în cantitate mare Si: cu ridicata, cu toptanul, (înv) cu hurta. 2 sn Loc unde se vinde angro (1). angros av vz angro
angrosist, ~ă smf [At: DA ms / V: (după fr) engrosist, ~â / Pl: -işti, -e f E: angros + -ist] Comerciant care vinde marfa angro Si: toptangiu.
angstrom sm [At: DEX2 / P: eng-ştrom / Pl: -i l E: fr angstroem] (Fiz) Unitate de măsură pentru lungimi de undă egală cu a zecea milioana parte dintr-un milimetru. anguilâ sf vz anghilă
angular, ~ă a [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr angulaire, lat angularis] (Liv) Unghiular.
angulir, ~ă a [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr angulaire] (Frm; iuz) Unghiular. angulos, ~oasă a [At: CĂLINESCU, IST. LIT. 536 / Pl: -oşi, -oase / E: fr anguleux] (Frm) 1 Colţuros. 2 (D. faţa omului) Cu pomeţii şi maxilarul inferior mult în relief.
anhidridă */[At: PONI, CH. 32/19 / Pl: -de / E: fr anhydride] (Chm)
1	Substanţă anorganică ce reacţionează cu apa, ducând la formarea unui acid. 2 Substanţă organică rezultată, de obicei, din eliberarea unei molecule de apă din două grupări carboxil. 3 (îs) - carbonică Bioxid de carbon.
4	(îs) - acetică Lichid incolor cu miros înţepător, întrebuinţat la fabricarea coloranţilor, a medicamentelor, a acetatului de celuloză etc. 5 (îs) ~ sulfuroasă Bioxid de sulf. 6 Corp rezultat din eliminarea apei din grupările oxidrile ale unui acid. 7 Combinaţie oxigenată care, unindu-se cu apa, poate produce un acid.
anhidrit sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr anhydrite] (Chm) Sulfat natural de calciu, rombic, incolor, alb sau uşor colorat, sticlos, utilizat în industria materialelor de construcţii, la confecţionarea unor obiecte de artă etc.
anhidroză .v/ [At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr anhydrose] Stare patologică, dobândită sau congenitală, caracterizată prin reducerea sau suprimarea secreţiei sudorale.
85
ANHIDRU
anhidru, —ă a [At: DA / Pl: -ri, -re / E: fr anhydre] 1 (Chm) Fără apă.
2	Din care s-a eliminat apa pe care o conţinea.
aniconic, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: an + iconic] (D. unele religii) Fără icoane.
anihild vt [At: MAIORESCU, D. 11,210/ PI: -lez / E: fr annihiler, lat annihilare] 1 A anula efectul unui lucru Si: a înlătura, a neutraliza. 2 A anula acţiunea cuiva. 3 (Fig) A reduce la tăcere pe cineva.
anihilare .s/f At: DA / PI: -lari / E: anihila] 1 Anulare a efectului unui lucru Si: anihilat1 (1). 2 Anulare a acţiunii cuiva Si: anihilat1 (2). 3 (Fig; d. oameni) Reducere la tăcere (3) Si: anihilat1 (3). anihilat1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: anihila] 1-3 Anihilare (1-3). anihilat2, -ă a [At: MDA ms / Pl: ~aţi, -e / E: anula] 1 Al cărui efect a fost anulat. 2 (D. oameni) A cărui acţiune a fost anulată. 3 (Fig; d. oameni) Care a fost redus la tăcere.
anihilator, -oare a [At: DEX2 / Pl: -i, -oare / E: anihila + -tor] (Rar) 1-3 Care anihilează (1-3).
anii sm [At: DA / E: fr Anii] Planta din care se extrage substanţa colorantă numită indigo.
anilină şf [At: D. ZAMFIRESCU, R. 28 / Pl: -ne l E: fr aniline, ger Anilin] Substanţă chimică lichidă, uleioasă, obţinută prin distilarea indigoului sau prin reducerea nitrobenzonului şi care este utilizată în industria coloranţilor, a medicamentelor etc. Si: aminobenzenjenilamină. anilism sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: fr anilisme] Intoxicaţie cu anilină. anima [At: ŞINCAI, HR. I, 306/23 / Pzi: -mez / E: fr animer, lat animare] 1-2 vtr A (se) face mai activ. 3-4 vtr A (se) face mai expresiv. 5-6 vt (Şfg) A da viaţă. Si: a însufleţi.
animal, -ă [At: POLIZU / PI:	sn, a, -i a / E: fr animal, lat animalis]
1 sn Fiinţă mono- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simţi şi a se mişca. 2 sn (Prc) Mamifer. 3 sn Persoană brutală şi needucată. 4-5 a Care aparţine animalelor (1-2). 6-7 a Privitor la animale (1-2). 8 a De natură organică.
animalcul sm [At: DA / V: -licul / Pl: -i / E: fr animalcule] (Big; înv) Spermatozoid.
animalculist sm [At: DEX2 / Pl: -işti / E: fr animalculiste] Biolog preformist din secolele XVll-XVIII, care credea că în spermatozoid se afla, miniaturizat, viitorul organism.
animalic, -ă a [At: MAIORESCU, CR. 1,52 / PI: -ici, -ice / E: animal + -ic] 1-2 Care aparţine animalelor (1-2). 3-4 Specific animalelor (1-2).
5-6 Referitor la animale (1-2). 7 Exclusiv fiziologic. 8 (Pex; d. comportamentul oamenilor) Bestial. animalicul sm vz animalcul
animalier a [At: DEX2 / P: -li-er / Pl: -i, -e l E: fr animalier] 1-2 Care aparţine animalelor (1-2). 3-4 Specific animalelor (1-2). 5-6 Referitor la animale (1-2). 7 (D. opere de artă) Care reprezintă animale (2). 8 (D. artişti) Care înfăţişează animale (2) în operele lor.
animalitate sf [At: DA / E: fr animalite] 1 Stare de animal (1). 2 Comportament de animal (1). 3 Lipsă de bun-simţ. 4 Lipsă de omenie. animaliza vtr [At: DA / Pzi: -zez / E: fr animaliser] 1-2 A (se) abrutiza. animalizare .s/fAt: DEX2 / Pl: -zări / E: animaliza] Abrutizare. animalizat1sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: animaliza ] Abrutizare. animalizat2, -ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: animaliza] Abrutizat2. animare sf[At: MDA ms / Pl: -mări / E: anima] 1 Activare. 2 însufleţire. animat1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: anima] 1-2 Animare (1-2). animat2, -ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 109 / Pl: -aţi, -e / E: anima] 1 Activat. 2 însufleţit. 3 Viu. 4 Expresiv. 5 (îs) Desen - Film alcătuit dintr-o suită de desene, a căror proiecţie succesivă dă impresia mişcării.
animato av [At: DEX2 / E: it animato] (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) Cu vioiciune.
animator, -oare [At: DEX2 / Pl: -i, -oare / E: fr animateur] 1-2 smf, a (Persoană) care iniţiază şi supraveghează o acţiune sau o activitate.
3-4 smf, a (Persoană) care creează atmosferă într-un spectacol de varietăţi.
5	sf Femeie de moravuri uşoare care distrează bărbaţii în localuri.
animaţie sf[At: DA / V: (înv) -ţiune / E: fr animation, lat animatio] 1 Mişcare continuă şi zgomotoasă (de fiinţe, vehicule etc.). 2 Creare de desene animate. 3 Colectiv care creează desene animate. animaţiune sf vz animaţie
animism sm [At: DA / E: fr animisme] Formă primitivă de religie constând în credinţa în spirite şi în existenţa unor duhuri ale obiectelor, ale plantelor, ale vietăţilor etc.
animist, -ă [At: DA / Pl: -işti, -e / E: fr animiste] 1 a Care aparţine animismului. 2 a Referitor la animism. 3-4 smf, a (Om) care este adept al animismului.
animozitate sf [At: DA / Pl: -taţi / E: fr animosite] 1 Atitudine ostilă faţă de cineva. 2 Neînţelegere între două persoane. anin sm vz arin
anina [At: NECULCE, ap. LET. II, 244 / V: (îvp) arina / Pzi: anin / E: ml *anninare] (Pop) 1 vt A agăţa. 2 vr (Fig; rar) A se lega de cineva, căutând ceartă.
aninare sf[At: DA / Pl: -nări / E: anina] 1 (Pop) Agăţare. 2 (Fig; rar) încercare de a se lega de cineva, căutând ceartă Si: aninat1 (2).
aninat1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: anina] 1 (Pop) Agăţare. 2 (Fig; rar) Aninare (2).
aninat2, -ă a [At: POP, ap. HEM / Pl: -aţi,-e / E: anina] (Pop) Agăţat2. aninătoare sf [At: RUCĂREANU, ap. HEM 1213 / Pl: -ori / E: anina + -tor] (Pop) 1 Agăţătoare. 2 (Rar) Loc îngust între stâncile munţilor, în care se prinde vânatul cu uşurinţă. aniniş sn vz ariniş aninişte sf vz arinişte
anion sm [At: LTR / P: -ni-on / Pl: -i / E: fr anion] (Chm) Ion cu sarcină negativă, care este atras de anod.
anionactiv, -ă a [At: DEX2 / P: -ni-on- / Pl: -i, -e / E: anion + activ] (Chm; îs) Răşină - Anionit.
anionit sm [At: DEX2 / Pl: -iţi / E: fr anionite] (Chm) Substanţă schimbătoare de ioni, răşină naturală sau sintetică ce reţine anionii într-o soluţie Si: răşină anionactivă aniset sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: fr anisette] Băutură preparată din anason. anisol sm [At: DEX2 / Pl: -i I E: fr anisole] (Chm) Eter metilic al fenolului. anison sm vz anason
anistoric, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: an- + istoric] Care este situat în afara realităţilor istorice.
anistorism sn [At: DEX2 / E: anistoric + -ism] înlocuire a studiului concret istoric al realităţii sociale prin speculaţii abstracte.
anişor sm [At: CARAGI ALE, S. 107/4 / Pl: -i / E:an + -işor] 1-2 (Şhp) An (din perioada copilăriei sau a tinereţii).
aniversa vt [At: DEX2 / Pzi: -sez / E: aniversar] A sărbători împlinirea unui număr de ani de Ia data la care s-a petrecut un eveniment.
aniversar, -ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 329 / V: (înv) -iu / Pl: -i, -e / E: fr anniversaire] Care aminteşte (printr-o sărbătoare) de un eveniment petrecut la aceeaşi dată cu unul sau mai mulţi ani în urmă. aniversară şf vz aniversare
aniversare sf [At: DEX2 / V: (înv) -sară I Pl: -sări / E: aniversa] 1 Sărbătorire a unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment Si: aniversat1. 2 Zi în care se sărbătoreşte un număr de ani de la producerea unui eveniment. aniversariu, -ie a vz aniversar
aniversat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: aniversa] Aniversare (1). aniversat2, -ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: aniversa] Sărbătorit. anizocitoză sf [At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr anisocytose] Tulburare care apare în anemiile grave, caracterizată prin inegalitatea în dimensiuni a hematiilor.
anizogamie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr anisogamie] (Big) Heterogamie.
anizometropie ,y/'[At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr anisometropie] Inegalitate a puterii vizuale a ochilor.
ANTALGIC
anizotrop, ~ă a [At: LTR / Pl:	-e	/ E: fr anisotrope] (D. corpuri) 1
Care nu are aceleaşi proprietăţi fizice în toate direcţiile.
anizotrop'xe .y/[At: LTR / Pl: -u / E: fr anisotropie] însuşire a unui corp de a fi anizotrop.
anluminură sf [At: DEX2 / Pl: -ri / E: fr enluminure] Pictură pe manuscris medieval.
anod sm [At: LTR / Pl: -ozi / E: fr anode] Element pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc.
anodic, ~ă a [At: LTR / Pl: -ici, -ice / E: fr anodique] 1 Care aparţine anodului. 2 Specific anodului. 3 Care provine de la anod.
anodin, ~ă a [At: CARAG1 ALE, N. 30 / Pl: -i, -e / E: fr anodin] 1 Care nu are importanţă. 2 Care nu are valoare. 3 Care nu are urmări. anodontă s:f[At: DEX2 / Pl: -te / E: fr anodonte] (Zlg) Scoică de lac. anofel a [ At: DEX2 / Pl: -i / E: fr. anophele] (îs) Ţânţar - Gen de ţânţari caracterizaţi prin poziţia oblică în timpul repaosului şi ale căror femele înţeapă oamenii şi animalele, unele specii propagând malaria (Anopheles maculipennis).
anofelogen, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr anophelogene] (D. terenuri, bălţi) Care constituie un focar de dezvoltare a ţânţarilor anofeli.
anoftalmie sf [At: DEX2 / PI: ~i/ IE: fr anophtalmie] 1 Lipsă congenitală sau accidentală a unui ochi sau a ambilor. 2 (îs) ~ciclopică Monstruozitate congenitală caracterizată prin unirea ochilor şi a orbitelor, rudimentar dezvoltate.
anomal, ~ă a [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr anomal] 1-4 Care prezintă o anomalie (1-4). 5-8 Referitor la o anomalie (1-4)..
anomalie sf[At: CANTEMIR, IST. 146 / Pl: -ii / E: fr anomalie] 1 Abatere de la normal. 2 Abatere de la regulă. 3-4 Defect (patologic). anome av, a vz anume
anoniie ş/‘[At: DEX2 / PI: ~i/ / E: fr anomie] (Rar) 1 Dezordine într-o societate dată. 2 (Pex) Haos.
anonim, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 7 / Pl: -i, -e / E: fr anonyme, lat anonimus] 1-2 smf, a (Persoană) al cărui nume nu este cunoscut. 3-4 smf, a (Persoană) care îşi ascunde numele. 5 a (D. o operă) Al cărui autor nu este cunoscut. 6 .y/‘Scrisoare nesemnată. 7 a (Fig) Care rămâne necunoscut.
8	a (Fig) Fără personalitate. 9 a (îs) Societate -ă (pe acţiuni) întreprindere industrială, comercială sau financiară, formată prin asocierea capitalului mai multor acţionari.
anonimat sn [At: DA / Pl: ? / E: fr anonymat] 1-3 Situaţia a ceea ce este anonim (1,3,5). 4-6 Postura de anonim (1,3, 5).
anorectic, ~ă [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr anorectique] (Med) 1-4 smf, a (Om) care este bolnav de anorexie (1-2). 5-6 a De anorexie (1-2).
anorexie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr anorexie] (Med) 1 Inapetenţă asociată diferitelor boli. 2 (îs) ~ mintală Repulsie de alimente, însoţită de pierderea totală a poftei de mâncare.
anorganic, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. II, 155 / PI: -ici, -ice / E: fr anorganique] 1 (D. corpuri) în compoziţia căruia intră numai substanţe din regnul mineral. 2 (îs) Chimie -ă Chimia corpurilor minerale.
anorhidie .y/'[At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr anorchidie] 1 (Med) Absenţă congenitală a testiculelor. 2 Rezecţie a testiculelor.
anormal, ~ă [At: HASDEU, I. C. 20 / Pl: -i, -e / E: fr anormal] 1 a Care se abate de la normal. 2 a Contrar regulilor. 3-4 smf, a (Individ) care are infirmităţi fizice sau psihice.
anormalitate sf [At: DEX2 / Pl: -taţi / E: anormal + -itate] 1-3 Situaţie a ceea ce este anormal (1-3). 4-5 Stare de fapt anormală (1-2).
anorhtsn [At: DEX2 / Pl: -e / E: ger Anorthit] (Min) Feldspat plagiodaz cu calciu, cu aspect cenuşiu, sticlos, întâlnit în rocile eruptive bazice şi în unele şisturi cristaline.
anosmie .s/[At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr anosmie] (Med) 1-2 Diminuare (sau lipsă a) mirosului.
anost, ~ă a [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 32/15 / Pl: -oşti, -e / E: ngr dvoorog] 1 Plicticos. 2 Searbăd. 3 Fad. 4 Monoton. 5 Uniform.
anosteală sf[At: BARCIANU / Pl: -teii / E: anost + -eală] (Rar) 1 Plictiseală. 2 Persoană plicticoasă.
anosti vtr [At: VLAHUŢĂ, D. 35 / Pzi: -tesc / E: anost] 1-2 (Rar) A (se) plictisi.
anostie .y/ŢAt: ALECSANDRI, T. 1427 / Pl: ~i/ / E: anosti + -ie] (Rar) 1 Lipsă de gust. 2 Plictiseală. anostire ş/‘[At: MDA ms / Pl: -ri / E: anosti] 1 Plictisire. 2 Plictis. anostit1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: anosti] 1-2 Anostire (1-2) anostit2, a [At: MDA ms / PI: -iţi, -e l E: anosti] Plictisit 2. anoşcand av vz anuşcand
anotimp sn [At: MOXA, ap. HEM / Pl: -uri / E: an + timp] Diviziune calendaristică a anului, stabilită în funcţie de caractere specifice de climă şi lumină.
anoxemie sf[At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr anoxemie] (Med; rar) Proastă oxigenare a sângelui.
anoxibioză sf [At: DEX2 / P: -bi-o- / Pl: -ze / E: fr anoxibiose] (Big) Anaerobioză.
anoxie sf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr anoxie] Tulburare patologică provocată de scăderea, sub valorile normale, a oxigenului din ţesuturi şi de diminuarea circulaţiei sangvine.
anrobare j/[At: DEX2 / Pl: -bări / E: cf fr enrober] Amestecare a unui material granular cu un liant.
anrocament sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr enrochement] îngrămădire de beton, bolovani, piatră etc. care formează diguri sau platforme de întărire.
ansamblu sn [At: DA / Pl: -ri / E: fr ensemble] 1-2 Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de acelaşi gen) Si: totalitate. 3 Mulţime. 4-5 (îla; îlav) De ~General. 6 (îlav) în ~ în esenţă. 7 (îal) în general. 8 Grup de artişti. 9 Compoziţie muzicală scrisă pentru un ansamblu (8).
ansă a/ [At: DEX2 / Pl: -se / E: fr anse] 1 Toartă curbată a unui vas, a unui coş etc. 2 (Pan) Obiect din metal uşor, în formă de sârmă curbată ca litera „V“, ascuţită la ambele capete şi care serveşte radiesteziştilor la depistarea diferitelor surse energetice. 3 (Pan) Formaţie anatomică în formă de toartă sau de laţ. 4 Fir de platină terminat cu un laţ, care serveşte la însămânţarea germenilor în diferite medii de cultură. 5 (Teh) Conductor de cupru folosind ca vârf pentru pistolul electric de lipit.
anseriform, ~ă [At: DEX2 / Pl: -i, -e l E: fr anseriforme] 1-2 sf a (Pasăre) care are formă de gâscă. 3-4 sf, a (Pasăre) care seamănă cu gâscă.
5	sf (Lpl) Ordin de păsări înotătoare, cu gâtul lung, cu picioarele scurte, având trei degete unite printr-o membrană. 6-7 sf, a (Pasăre) care face parte din ordinul anseriformelor (5).
ansilaj sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr ensilage] (Rar) Operaţie de conservare a nutreţurilor verzi prin murare.
anşoa [ At: DEX2 / E: ivanchois ] 1 sn Peşte mic care trăieşte în Marea Mediterană şi în Oceanul Atlantic. 2 sf Pastă preparată din carnea peştelui anşoa (1), care se serveşte ca aperitiv.
antablament sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr entablement] Element de arhitectură aşezat deasupra zidurilor sau coloanelor unei construcţii, care susţine acoperişul.
antagonic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr antagonique] 1 Care se află în contradicţie Si: antagonist (1). 2 Care se află în relaţie de opoziţie.
3	(îs) Contradicţie - Componentă a procesului de dezvoltare care constă în distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou.
antagonism sn [At: I. IONESCU, M. 279 / Pl: -e / E: fr antagonisme] 1 Contradicţie de neînlăturat. 2 Formă a contradicţiei dintre grupuri şi clase sociale cu interese fundamentale opuse.
antagonist, -ă a [At: DA / Pl: -işti, -el E: fr antagoniste] 1 Antagonic (1). 2 (îs) Contradicţie -ă Contradicţie antagonică.
antal sn [At: CREANGĂ, GL. / Pl: -e / E: ucr affTSUi] (Reg) 1 Butoi mare de stejar pentru băuturi alcoolice. 2 Conţinutul unui antal (1).
antalgic, ~ă snf, a [At: DEX2 / Pl: -gici, -gice / E: fr antalgique] 1-2 (Medicament, substanţă) care calmează durerea.
87
ANTANACLAZĂ
antanaclază .y/‘[At: DEX2 / Pl: -ze l E: antanaclase] Repetare succesivă a unui cuvânt cu alte sensuri, din motive stilistice.
antanagogă sf [At: DEX2 / Pl: -oge / E: fr antanagoge] 1 Răspuns la
o	acuzaţie. 2 Contraargument.
antantă ş/[At: DEX2 / Pl: ~te / E: frentente] Alianţă politică şi militară între state.
antarctic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr antarctique] 1 Situat la Polul Sud. 2 Situat în regiunea Polului Sud. 3-4 Care aparţine (regiunii) Polului Sud. 5-6 Referitor la (regiunea) Polul(ui) Sud. 7 Care are caractere proprii Polului Sud.
antă af [At: DEX2 / Pl: -te / E: fr ante] Element de construcţie decorativ şi de întărire situat la colţurile unui edificiu.
ante- [At: DEX2 / E: lat ante] Element principal de compunere cu sensul „înainte“, „în faţă“, „anterior44 şi care serveşte la formarea unor substantive, adjective şi adverbe.
antebelic, ~ă a [At: DN2 / Pl: -ici, -ice / E: cf lat bellicus] Dinaintea unui (anumit) război antebraţ sn [At: DEX2 / Pl: -e I E: ante- + braţ] Parte a membrului superior al corpului uman, de la articulaţia cotului la cea a pumnului şi care cuprinde oasele cubitus şi radius. antecalcul sn [At: DEX2 / Pl: -e I E: ante- + calcul] (Rar) Antecalculaţie. antecalcula vt [At: DEX2 / Pzi: -lez / E: antecalcul + -a] A calcula dinainte.
antecalculare sf [At: DEX2 / Pl: -lari / E: antecalcula] Calculare dinainte. antecalculat, ~ă a [At: DEX2 / PI: -aţi, -e / E: antecalcula] Calculat dinainte.
antecalculaţie sf [At: DEX2 / Pl: -ii IE: ante + calculaţie] Calculaţie a preţului de cost, făcută înainte de producerea unei mărfi sau de începerea unei lucrări Si: (rar) antecalcul. antecameră sfvz anticameră
antecedent [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr antecedent] 1 sn întâmplare anterioară unei anumite date sau stări. 2 sn (îs) - penal Fapt penal existent în trecutul inculpatului şi de care instanţa judecătorească ţine seama la stabilirea pedepsei. 3 sn (Lpl) Simptome (personale sau ereditare) care preced o boală şi care sunt luate în calcul de medic Ia stabilirea diagnosticului şi a tratamentului. 4 a Care se află înainte. 5 a Care s-a întâmplat înainte. 6 a (Log) Primul termen al unei judecăţi ipotetice, introdus prin conjuncţia „dacă“. 7 a (Pgn) Tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unei demonstraţii.
antecedenţă i/[At: DEX2/ Pl: -ţe / E: antecedence] 1 Fenomen prin care un râu îşi păstrează traseul cursului său, indiferent de deformările provocate de fenomenul tectonic. 2 (Rar) Precădere. 3 (Rar) Preferinţă.
4	Anterioritate.
antecesor, -oare smf [At: DEX2/ PI: -i, -oare / E: it antecessore] Predecesor.
antecliză sf [At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr anteclise] (Gig) Platformă caracterizată printr-o ridicare a fundamentului cristalin, care provoacă o boltire a învelişului de roci sedimentare.
antedata vt [At: DEX2 / Pzi: -tez. / E: ante- + data] A pune o dată anterioară celei reale pe un document, pe un act, pe o scrisoare etc.
antedatare .y/‘[At: MDA ms / PI: -tari / E: antedata] Punerea unei date anterioare celei reale pe un act, document, scrisoare etc. Si: antedatat, antedatat1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: antedata] Antedatare. antedatat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -taţi, -e / E: antedata] Datat cu o dată anterioară celei reale.
antedata sf [At: DEX2 / Pl: -te / E: ante + dată cf fr antidate] 1-2 Dată anterioară celei considerate ca prezentă sau anterioară unei date reale.
antedeviz sn [At: MDA ms / Pl: -el E: ante + deviz] Evaluare scrisă prealabilă a costului unei construcţii proiectate.
antediluvian, -ă [At: MDA ms / P: -vi-an / Pl: -ieni, -iene / E: fr antediluvien] 1-2 sn, a (Perioadă) care aparţine unei epoci străvechi a omenirii, dinainte de glaciaţia cuaternară. 3 a (Fig) Străvechi. 4 a (Fig) Perimat.
antefxx sn [At: DEX2 / Pl: -el E: fr ante fixe] Ornament (de pământ ars) aşezat la marginea inferioară a acoperişului. antegardă sf [At: DA ms / Pl: -gărzi / E: ante + gardă] (Rar) Avangardă. antemăsurare sf [At: DA ms / Pl: -rări / E: ante + măsurare] Evaluare cantitativă referitoare la o lucrare sau la o operaţie făcută (în scris) înaintea executării ei Si: antemăsurătoare.
antemăsurătoare sf [At DEX2 / Pl: -ori / E: ante- + măsurătoare] Antemăsurare.
antemeridian, ~ă a [At: DEX2 / S: a. m. / P: -di-an / Pl: -ieni, -iene / E: lat antimeridianus] De dinainte de amiază.
antenat [At: DEX2 / Pl: -e / E: eg antennata] 1 sn Subîncrengătură care cuprinde animale cu antene. 2-3 sn, a (Lsg) (Animal) care face parte din subîncrengătură atenatelor (1). antenatal, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e I E: eg antenatal] (Rar) Prenatal. antenă sf [At: LTR / Pl: -ne / E: fr antenne] 1 (Fig) Fiecare dintre cele două firişoare mobile care se află la capul unor insecte, al crustaceelor şi al miriapodelor şi care serveşte ca organ de simţ. 2 Dispozitiv de emisie sau de recepţie a undelor electromagnetice conectat la aparate care funcţionează pe baza acestui tip de unde. 3 Bară lungă, mobilă, prinsă transversal de catarg, care ajută la susţinerea pânzelor unei corăbii. 4 (Fam; mpl) Sursă de informaţii.
antenupţial, -ă a [At: DA ms / P: -ţi-al / E: fr antenuptial] Anterior nunţii.
antepathie sf vz antipatie
antepenultim, -ă a [At: MDA ms / Pl: -i, -e l E: fr antepenultieme, lat antepaenultimus] înainte de penultimul.
anteportsn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: ante- + port] Zonă la intrarea într-un port, înconjurată, parţial, de diguri, în care staţionează temporar navele Si: avanport.
anteprogramat, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: ante- + programat] Care este programat dinainte.
anteproiect sn [At: DEX2 / P: -pro-iect / PI: -el E: ante- + proiect] Schiţă sumară a unui proiect, care cuprinde numai elementele esenţiale şi caracteristice ale unei lucrări.
antepune vt [At: DEX2 / Pzi: -pun / E: ante- + pune cf fr anteposer] A pune înainte.
antepunere sf[At: DEX2 / Pl: -ri / E: antepune] Punere înainte. ante pus, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -uşi, -e / E: antepune] Care a fost pus înainte.
anteră sf [At: DEX2 / PI: -re / E: fr anthere] Partea superioară a staminelor în care se află polenul. antereu sn vz anteriu
antendie sf [At: DA ms / Pl: -ii / E: fr antheridie] Organ de înmulţire a unor plante (alge, muşchi etc.) în care iau naştere celulele sexuale masculine.
anterior, -oară a, av [At: DA / P: -ri-or / Pl: -i, -oare / E: fr anterieur, lat anterior] 1-2 Care precedă o anumită dată Si: precedent. 3-4 (Care este aşezat) în partea dinainte. 5-6 (D. sunete) (Articulat) în partea din faţă a cavităţii bucale.
anterioritate sf[At: DEX2 / Pl: -taţi / E: fr anteriorite] 1-3 Calitatea de a fi anterior (1,3,5).
anteriu sn [At: DA / V: (pop) ~reu / Pl: -ie l E: tc anteri] 1 Haină lungă purtată de preoţii ortodocşi Si: sutană. 2 Haină lungă pe care o purtau boierii români. 3 Haină lungă purtată în trecut de lăutari.
anteroposterior, -oară a [At: DEX2 / P: -ri-or / Pl: -i, -oare / E: fr anteroposterieur] Care are direcţia din faţă către spate.
anterozoidsm [At DEX2 / Pl: -izi / E: fr antherozoide] Celulă sexuală masculină a unor plante, formată în anteridie.
antesoclu sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr antesocle] (Aht) Bază ieşită în afara soclului unei clădiri. antestepă s/[At: DA ms / Pl: -pe / E: ante- + stepă] (Liv) Silvostepă.
88
ANTICAT
antet sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr en-tete] Indicaţie tipărită în partea de sus a unei foi de hârtie sau a unui plic, cuprinzând numele, adresa etc. unei instituţii sau a unei persoane.
antetitlu sn [At: DEX2 / PI: ~ri / E: ante- + titlu] Text care apare înaintea titlului propriu-zis al unei lucrări, cuprinzând numele instituţiei sub auspiciile căreia apare cartea, numărul seriei, numele colecţiei etc.
antetren sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: ante- + tren] Vehicul pe două roţi care se cuplează cu o bucătărie de campanie, cu un tren sau cu un cheson.
antetmpiţă sf [At: DEX2/ Pl: -ţe / E: ante- + trupiţă] Piesă la plugurile perfecţionate, cu ajutorul căreia se răstoarnă brazdele.
antevorbitor, -oare smf [At: DEX2 / Pl: -i, -oare / E: ante- + vorbitor] Persoană care a vorbit (public) înaintea alteia. anthracen sn antracen anthracit sn vz antracit anthraxx sm vz antrax
anti- [At DEX2 / E: fr anti-] Element de compunere cu sensul „împo-triva“, „(în) contra“, „opus“ şi care serveşte la formarea unor substantive şi adjective.
antiacademic, ~ă a [At: DEX2 / P: -ti-a- / Pl: -ici, -ice / E: antiaca-demique] Care respinge principiile academice.
antiaccident a [At: DEX2 / P: -ti-ac- / E: anti- + accident] (D. caracteristici tehnice) Care preîntâmpină accidentele.
antiacid, ~ă a [At: DEX2 / P: -ti-a- / Pl: -izi, ~e / E: fr antiacide] 1 (D. medicamente) Care neutralizează aciditatea gastrică. 2 (D. materiale) Rezistent la acţiunea acizilor.
antiaerian, ~ă [At: DEX2 / P: -ti-a-e-ri-an / Pl: -ieni, -iene / E: fr antiaerien] 1 a Destinat să lupte împotriva atacurilor aeriene. 2 sf,a (Şîs artilerie -) Artilerie care luptă împotriva atacurilor aeriene.
antialcoolic, -â [At: DEX2 / P: -ti-al- / Pl: -ici, -ice / E: fr antialcooli-que] 1-2 smf, a (Persoană) care este împotriva abuzului de alcool. 3-4 smf, a (Persoană) care nu consumă alcool. 5 a Care combate alcoolul.
antialcoolism sn [At: DEX2 / P: -ti-al- / E: fr antialcoolisme] 1 Atitudine împotriva alcoolismului. 2 Măsuri luate împotriva alcoolismului.
antialergic, -ă sm, a [At: DA ms / P: -ti-a- / Pl: -ici, -ice / E: fr antiallergique] 1-2 (Medicament) care previne sau combate alergia.
antiamerican,~ă [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 106,8/3 / P: -ti-a-/ Pl: -i, -e / E: anti- + american] 1-2 smf a (Persoană) care este împotriva americanilor. 3 a (înv) Comunist.
antiamericamsm sn [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 112,16/2 / P: ~ti-a~ / Pl: ~e / E: antiamerican + -ism] Atitudine antiamericană.
antianticorp sm [At: DEX2 / P: -ti-a- / Pl: -i / E: fr antianticorps] (Med) Substanţă formată în organism după injectarea de anticorpi şi care neutralizează acţiunea acestora.
antiapoplectic, ~ă sn, a [At: DA ms / P: -ti-a- / Pl: -ici, -ice / E: fr antiapoplectique] 1-2 (Substanţă) care se utilizează împotriva apoplexiei.
antiaristocratic, ~ă a [At: DEX2 / P: -ti-a- / Pl: -ici, -ice / E: fr antiaristocratique] (D. atitudini, manifestări etc.) Care este împotriva aristocratismului sau aristocraţiei.
antiartă .y/[At: DEX2 / P: -ti-a- / Pl: -e / E: fr, eg anti-art] 1 Producţie care nu respectă principiile artei (academice). 2 Producţie antiartistică.
antiartistic, ~ă a [At: DEX2 / P: -ti-a- / Pl: -ici, -ice / E: anti- + artistic] (Despre opere, creaţii) 1 Care nu respectă principiile artei consacrate. 2 Lipsit de valoare artistică.
antiartritic, -ă sn, a [At: DEX2 / P: -ti-a- / Pl: -ici, -ice / E: fr anti-arthritique] (Med) 1-2 (Medicament, tratament etc.) pentru prevenirea sau tratarea artritei.
antiastmatic, ~ă sn, a [At: DA ms / P: -ti-a- / Pl: -ici, -ice / E: fr anti-astmathique] (Med) 1-2 (Medicament) care combate sau tratează astma.
antiatom sm [At: DEX2 / P: -ti-a- / Pl: ~i / E: anti- + atom] Atom constituit dintr-un antinucleu, în jurul căruia se află pozitroni.
antiatomic, ~ă a [At: DEX2 / P: -ti-a- / Pl: -ici, -ice / E: fr anti-atomique] Care este împotriva războiului şi a armelor atomice.
antibacterian, -ă a [At: DEX2 / P: -ri-an / Pl: -ieni, -iene / E: anti-+ bacterian] Care combate acţiunea bacteriilor.
antibiogramă sf [At: DN2 / P: -bi-o-1 Pl: -me / E: fr antibiogramme] Determinare, prin diverse procedee de laborator, a gradului de sensibilitate a unui microb la antibiotice.
antibioterapie .v/'[At: DEX2 / P: -bi-o- / Pl: ~i/ / E: fr antibiotherapie] Tratament cu antibiotice.
antibiotic, -ă [At: DEX2 / P: -bi-o-1 Pl: -ici, -ice / E: fr antibiotique] 1 sn Substanţă organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale şi vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiţi microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care sunt utilizate în tratamentul bolilor infecţioase. 2-3 sn, a (Medicament) care conţine un antibiotic (1).
4	a Referitor la antibiotic. 5 a Propriu antibioticului. 6 a De antibiotic.
7	a Care se face cu antibiotice.
antibioză sf [At: D£X2 / P: -bi-o- / Pl: -ze / E: fr antibiose] Inhibare a înmulţirii unui microorganism prin asociere de germeni antagonişti.
antibronş’itic, ~ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: anti- + bronşitic] 1-2 (Medicament) împotriva bronşitei.
antiburghez, ~ă smf, a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: anti- + burghez;] 1-2 (Persoană) care este împotriva burgheziei.
antic, ~ă [At: ALEXANDRESCU, M. 161 / A: antic / Pl: -ici, -ice / E: fr antique, lat antiquus] 1 a Care a existat în trecutul îndepărtat. 2 a Care datează din trecutul îndepărtat. 3 a Care aparţine popoarelor antice.
4	a Care este caracteristic civilizaţiei şi culturii antice. 5 a în genul creaţiilor artistice antice. 6 smf Persoană aparţinând popoarelor din antichitate. 7 sf (înv) Obiect de artă din antichitate. 8 a Care are perfecţiunea unei opere de artă din antichitate anticalofil, -ă [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: anti- + calofil] 1-2 smf, a (Persoană) al cărei stil respinge calofilia. 3 a Care denotă respingere a calo-filiei. 4 a Referitor la respingerea calofiliei. 5 smf Adept al anticalofiliei.
anticalofilie sf[At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: anti- + calofilie] 1 Respingere a cultivării excesive a frumuseţii stilului. 2 Atitudine împotriva calofiliei.
3	Calitate a stilului de a nu fi prea mult cizelat, în dauna conţinutului.
anticameră .y/*[At: NEGRUZZI, S. II, 194 / V: -tec- / PI: -e / E: it anticamera] 1 Sală de aşteptare situată la intrarea într-un apartament, într-un birou, într-un cabinet al unei persoane importante. 2 (îe) A face ~ A aştepta mult pentru a fi primit în audienţă la cineva.
anticanceros, -oasă a [At: DEX2 / Pl: -oşi,-oase t E: fr anticancereux] 1 Care previne cancerul. 2 Care combate cancerul. 3 Care luptă împotriva cancerului.
anticanonic, ~ă a [At: DA ms / Pl: -ici, -ice / E: anti- + canonic] împotriva canoanelor.
anticapitalist, -ă smf, a [At: DEX2 / Pl: -işti, -e l E: fr anti-capitaliste] 1-2 (Persoană) care este împotriva capitalismului sau a capitaliştilor.
anticar1 ai [At: CAMILAR, N. 242 / E: anti- + car (de luptă)] 1 (D. o armă) Care acţionează sau serveşte ca mijloc de apărare împotriva carelor de luptă. 2 Antitanc.
anticar2 [At: ALEXANDRESCU, M. 11 / V: ~r/«, -cvar / Pl: -/ / E: fr antiquaire, ger Antiquar] 1 sm Colecţionar de cărţi vechi. 2 sm Vânzător de cărţi vechi sau Ia mâna a doua. 3 sm Colecţionar de obiecte de artă din antichitate. 4 sm Vânzător de antichităţi. 5 sm (Pex) Vânzător de obiecte de artă la mâna a doua. 6 sm (înv; pex) Arheolog. 7 a (înv; îf -riu) Privitor Ia antichităţi. 8 a (înv) Arheologic.
anticariat sn [At: SCL I, 74 / V: -cva- / Pl: -e / E: ger Antiquariat]
1	(Rar) Profesie sau pasiune de a colecţiona cărţi vechi Si: anticărie (1). 2 Profesie sau pasiune de a colecţiona obiecte de artă vechi Si: anticărie (2).
3	Instituţie care colecţionează şi vinde cărţi vechi sau opere vechi de artă Si: anticărie (3). 4 Magazin în care se vând cărţi vechi sau la mâna a doua Si: anticărie (4). 5 Magazin în care se vând antichităţi Si: anticărie (5). anticariu sm vz anticar2
anticat, ~ă a [At: DA ms / V: ~cvat / Pl: -aţi, -e / E: ger antiquiert] (îvr) 1 învechit. 2 De modă veche. 3 Perimat.
89
ANTICATALIZĂ
antkataliză sf [At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr anticatalyse] încetinire a vitezei de reacţie sau oprire a unei reacţii chimice din cauza unor substanţe cu acţiune inhibatoare Si: cataliză negativă.
anticataml, ~ă sn, a [At: DEX2 / PI:	-e	/ E: fr anticatharral] 1-2
(Medicament) care previne sau tratează catarul.
anticatod sm [At: LTR / V: (înv)	sf I Pl: ~ozi / E: fr anticathode]
Placă metalică în interiorul unui tub de raze X care, lovită de razele catodice, devine izvor de raze X. anticatodă sfvz anticatod
antică .y/‘[At: DN3 / Pl: ~ice / E: fr antique] Obiect de artă din antichitate. anticărbunos, -oasă a [At: DEX2 / Pl: ~o.y/, -oase / E: and- + cărbu-nos] (D. seruri şi vaccinuri) Folosit pentru combaterea antraxului.
anticăreasă .y/ [At: DA ms / V: -cvă- / Pl: -ese I E: anticar2 + - easă] 1-5 Soţie a anticarului2 (1-5). 6 Vânzătoare de cărţi vechi sau la mâna a doua. 7 Vânzătoare de obiecte de artă vechi.
anticăresc, -ească a [At: DA ms / V: -cvă- / Pl: -eşti / E: anticar2 + -esc] 1-5 Referitor la anticar2 (1-5). 6-10 Propriu anticarului2 (1-5). 11-15 De anticar2 (1-5).
anticărie sf[At: DA ms / V: -cvă- / Pl: ~ii / E: anticar2 + -ie] 1-5 Anticariat (1-5). 6 (Cer) Obiect de artă vechi. 7 (Cer; lpl; prt) Vechituri.
anticentru sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: anti- + centru] Loc de pe suprafaţa pământului diametral opus epicentrului unui cutremur.
antich'imic, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: anti- + chimic] Destinat protecţiei împotriva armelor chimice şi războiului chimie.
antichitate .s/[At: NEGRUZZI, S. 1,191 / V: (înv) -ticit-,-cui-,-cvi- / PI: -taţi / E: fr antiquite, lat antiquitas, -atis] 1 Epocă a civilizaţiei vechi.
2	(Spc) Civilizaţie greco-romană. 3 (Pex) Vechime. 4 (Cer) Obiect antic.
5	(Cer) Monument antic. 6 (Cer; lpl) Vestigii arheologice.
anticiclon sn [At: PONI, F. 181 / Pl: -oane şi (înv) -uri / E: fr anti-cyclone] Centru de presiune atmosferică mai înaltă decât în regiunile învecinate.
anticiclonal, -ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr anticyclonal] 1-3 (Rar) A n ti ci clon ic (1-3).
anticiclonic, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr anticyclonique] 1 Referitor la anticiclon Si: (rar) anticiclonal (1). 2 Cu caracter de anticiclon Si: (rar) anticiclonal (2). 3 De anticiclon Si: (rar) anticiclonal (3).
anticinematografic, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: anti- + cinematografic] Care nu corespunde principiilor artei cinematografice.
anticipa vt [At: CĂLINESCU, E. O. II, 49 / Pzi: ~/?ez şi (înv) anticip / E: fr anticiper, lat anticipare] 1 A face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată). 2 A face sau a spune ceva înaintea momentului potrivit. 3 A prezice fapte viitoare ale altcuiva. 4 A ghici următoarele decizii ale unui adversar. 5 A imagina descoperiri ştiinţifice viitoare şi consecinţe posibile ale lor, în literatura de science-fiction.
anticipare sf[At: MDA ms / Pl: -pari / E: anticipa] 1 Acţiune sau declaraţie făcută înainte de o anumită dată (fixată) Si: anticipat1 (1), anticipaţie (1). 2 Faptă sau declaraţie făcută înaintea momentului potrivit Si: anticipat1 (2), anticipaţie (2). 3 Prezicere a unor fapte viitoare ale altcuiva Si: anticipat1 (3), anticipaţie (3). 4 Ghicire a următoarelor decizii ale unui adversar Si: anticipat1 (4), anticipaţie (4). 5 Imaginare a unor descoperiri ştiinţifice viitoare şi a unor consecinţe posibile ale lor, în literatura de science-fiction Si: anticipaţie (5). anticipat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: anticipa] 1-4 Anticipare (1-4). anticipat2, -ă [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: anticipa] 1 a Realizat sau considerat realizat înainte de termenul fixat. 2 av Făcut înainte de momentul potrivit. 3 av Primit în mod devansat faţă de un termen. 4 a Prezis de cineva. 5 a (D. deciziile adversarului) Ghicit2.6 a (D. descoperiri ştiinţifice viitoare) Imaginat2.
anticipativ, -ă [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr anticipaţi/] 1-4 a Care anticipează (1-4). 5 av Cu anticipaţie (6).
anticipator, -oare [At: DEX2 / Pl: ~i, -oare / E: fr anticipateur] 1-2 smf, a (Persoană) care face sau zice ceva înainte de o anumită dată fixată.
3-4 smf, a (Persoană) care face sau zice ceva înainte de momentul potrivit.
5	smf Prezicător. 6-7 smf a (Tactician) care ghiceşte următoarele decizii ale adversarului. 8 .vw/(Rar) Scriitor de literatură science-fiction.
anticipaţie sf[At: ODOBESCU, S. III, 640 / V: -ţiune / Pl: -ii / E: fr anticipation] 1-5 Anticipare (1-5). 6 (îlav) Cu ~ înainte de un termen fixat. 7 (îs) Literatură de - Literatură care are ca temă imaginarea ştiinţi-fico-fantastică a viitorului Si: literatură ştiinţifico-fantastică, literatură S. F. anticipaţiune sf vz anticipaţie anticitate sfvz antichitate
anticivilizator,.-oare smf, a [At: MAIORESCU, D. VI, 77 / Pl: -i, -xrare l E: anti- + civilizator] 1-2 (Persoană) care luptă împotriva civilizaţiei.
anticlerical, -ă a [At: DA ms / Pl: -i, -e / E: fr anticlerical] 1 Care este împotriva influenţei bisericii. 2 Care este contra preoţimii. 3-7 Referitor la anticlericalism (1-5). 8-12 Propriu anticlericalismului (1-5). 13-17 De anticlericalism (1-5).
anticlericalism sn [At: DA ms / Pl: -e / E: fr anticlericalisme] 1 Atitudine sau doctrină ostilă clerului. 2 Respingere a instituţiei bisericii. 3 Respingere a influenţei bisericii asupra culturii. 4 Respingere a amestecului clerului în viaţa politică. 5 Atitudine de ireligiozitate.
anticlimax sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: fr anticlimax] 1 Gradaţie descendentă. 2 Opoziţie într-un context a două gradaţii, una ascendentă şi alta descendentă.
anticlinal sn [At: DA ms / PI: -e / E: fr anticlinal] (Gig; îoc sinclinal) Parte a unei cute geologice ridicate în formă de boltă.
anticlinoriu sn [At: DN3 / P: -riu / Pl: -ii / E: fr anticlinorium] (Gig) Structură de cute în formă de anticlinal.
anticlor sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr anticlore] Substanţă care fixează clorul, formând compuşi netoxici.
antic oagulant, -ă sn, a [At: DEX2 / P: -co-a- / Pl: -nţi, -e / E: fr anticoagulant] 1-2 (Substanţă) care împiedică coagularea sângelui.
anticolesterolsn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: anti- + colesterol] Medicament care reduce colesterolul din sânge.
anticolonialism sn [At: DEX2 / P: -ni-a- / Pl: -e / E: fr anticolonia-lisme] Mişcare îndreptată împotriva colonialismului.
anticolonialist, -ă smf, a [At: DEX2 / P: -ni-a- / Pl: -işti, -e / E: fr anticolonialiste] 1-2 (Persoană) care luptă împotriva colonialismului. 3-4 (Adept) al anticolonialismului.
anticomercial, -ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e IE: anti- + comercial] Care contravine legilor comerţului.
anticomunism sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr anticommunisme] 1 Politică îndreptată împotriva partidelor comuniste. 2 Concepţie politico-filozofică împotriva doctrinei marxist-leniniste.
anticomunist, -ă smf, a [At: DA ms / Pl: -işti, -e / E: fr anticommuniste] 1-2 (Persoană) care este împotriva comunismului.
anticoncepţional, -ă sn, a [At: DEX2 / P: -ţi-o- / Pl: -i, -e / E: fr anticonceptionnel] 1-2 (Substanţă) care împiedică fecundaţia.
anticonformism sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: anti- + conformism] 1 Respingere a conformismului Si: nonconformism. 2 Comportare care sfidează conformismul Si: noncomformism.
anticonformist, -ă smf, a [At: DEX2 / Pl: ~i.y?/, -e / E: anti- + conformist] 1-2 (Persoană) care se opune conformismului. 3-4 (Persoană) care are o comportare care sfidează conformismul.
anticongelant, -ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -nţi, -e l E: anti- + congelant] 1-2 (Substanţă) care face să scadă punctul de congelare a unui lichid.
anticonstituţional, -ă a [At: DA ms / Pl: -i, -e / E: fr anticonstitutionnel] 1 Care contravine spiritului sau încalcă prevederile constituţiei. 2 Care preferă o altă formă de guvernare decât cea constituţională.
anticonstituţionahsm sn [At: DA ms / Pl: -e / E: fr anticonstitu-tionnalisme] 1 Mişcare pentru o guvernare neconstituţională. 2 Caracter a ceea ce este anticonstituţional (1).
anticonvulsiv,-ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr anticonvulsiv] 1-2 (Medicament) care calmează convulsiile.
anticoros'iv, -ă sm, a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: anti- + corosiv] 1-2 (Substanţă) care împiedică coroziunea.
90
ANTIFON1
anticorp sm [At: LTR / Pl: -i / E: fr anticorps] Substanţă care se formează în organism spre a neutraliza o infecţie.
anticreştin, ~ă a [At: GALACTION, 0.1, 230 / Pl:	-e / E: anti- +
creştin] 1-2 Care se opune (creştinismului sau) creştinilor. 3 Contrar preceptelor religiei creştine.
anticreştinesc, ~ească a [At: DA ms / Pl: -eşti / E: anti- + creştinesc] Anticreştin (3). antic re ză sf vz antihreză
anticriptogamic, -ă sn, c/ [At: DEX2 / Pl: —ici, -ice / E: fr anticrypto-gamique] 1-2 (Produs chimic) folosit împotriva bolilor provocate de ciuperci.
anticritică sf [At: MAIORESCU, CR. 1,237 / Pl: -ici l E: ger Antikritik] (Rar) Critică a unei critici Si: (îvr) anticris.
anticris sn [At: ŞINCAI, HR. 1,287/10 / Pl: -uri / E: ngr dvt‘(xPLcrLC\ (îvr) Anticritică.
anticrist sm [At: N. TEST. (1648), ap. HEM 1232 / V: ~tehârs, -tehârst, ~ihârs, ~iharst, ~iharţ, ~ihr~ / Pl: -işti / E: vsl BHTHXpHCiy] 1 Messia cel neadevărat, despre care se prorocea că va întemeia o lege nouă, potrivnică lui Hristos. 2 Diavol care va ieşi pe pământ pentru a îndemna pe oameni la rău. 3 (Pex) Om foarte rău. 4 (Pex) Om care se ridică împotriva religiei creştine.
anticristiamsm sn [At: DA ms / Pl: -e / E: fr antichristianisme] (Rar) Atitudine sau doctrină contrară creştinismului. antic uitate sfvz antichitate
anticultural, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e l E: anti- + cultural] (D. atitudini, manifestări etc.) Care este împotriva culturii.
anticva sfs [At: DEX2 / V: ~vă / E: lat antiqua] (Tip) Caracter de litere de tipar care respectă forma şi proporţiile celor folosite pe inscripţiile din Roma antică. anticvar sm vz anticar2 anticvaridt sn vz anticariat antic vat a vz antic at anticvă sfvz anticva anticvăreasă sfvz anticăreasă anticvăresc, -ească a vz anticăresc anticvărie sfvz anticărie anticvitdte sfvz antichitate antiddtă sf vz antedată
antide flagrant, ^ă a [At: DEX2 / Pl: -nţi,-e l E: fr antideflagrant](D. unele utilaje electrice) Care poate fi folosit fără pericole în spaţii în care se găsesc materiale explozive. antideluvian, -ă a vz antedeluvian
antidemocratic, ~ă a [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 106, 3/1 / Pl: ~/d, ~ice / E: fr antidemocratique] 1 Care este contrar spiritului sau conceptelor democratice. 2 Care luptă contra democraţiei.
antiderapant, ~ă a [At: DA ms / Pl: -nţi, -e / E: fr antiderapant] (D. cauciucuri) Care împiedică deraparea autovehiculelor.
antidetonant, ~ă snm, a [At: DA ms / Pl: -nţi, -e / E: fr antidetonant] 1-2 (Substanţă, produs) care se adaugă la un amestec carburant spre a-i micşora detonaţia.
antidetonanţă sf[A\: DEX2 / Pl: -ţe / E: anti- + detonanţă] Proprietate a unei benzine de a fi rezistentă la detonaţie.
antidiabetic, ~ă sn, a [At: DEX2 / P: -di-a- / Pl: -ici, -ice / E: fr antidia-betique] 1-2 (Medicament) care este administrat în tratamentul diabetului.
antulialectic, ~ă a [At: MARX, C. 16 / Pl: -ici, -ice / E: anti- + dialectic] (Flz) 1 Contrar dialecticii. 2 Care nu ţine seamă de principiile dialecticii.
antidiftcric, ~ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr antidiphterique] 1-2 (Medicament) care combate difteria.
antidinastic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr antidynastique] Care este împotriva dinastiei.
antidiuretic, ~ă sn, a [At: DEX2 / P: ~di-u- / Pl: -ici, -ice / E: fr antidiuretique] 1-2 (Substanţă) care diminuează diureza.
antidogmatic, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr antidogmatique] 1 Care respinge dogmatismul. 2 Care luptă împotriva dogmatismului.
antidogmatism sn [At: DEX2 / Pl: -e IE: fr antidogmatisme] 1 Atitudine antidogmatică. 2 Doctrină antidogmatică.
antidoping ai [At: DEX2 / E: eg antidoping] 1 (D. teste) Care depistează dopajul. 2 (D. măsuri, atitudini, manifestări etc.) Care este împotriva dopajului.
antidot sn [At: CANTEMIR, IST. 7 / Pl: -uri / E: lat antidotum] 1 Substanţă care neutralizează acţiunea unei otrăvi, a unui virus etc. din organism Si: contraotravă. 2 Leac ce se dă împotriva unei boli. 3 Leac cu care se neutralizează o vrajă rea. 4 (Fig) Vindecător. 5 (Fig) Apărător.
antidrog ai [At: DEX2 / E: fr antidrogue] (D. măsuri, atitudini, manifestări etc.) Care este împotriva drogurilor.
antidumping sn [At: DEX2 / P: -dam- / Pl: -uri / E: eg antidumping] Apărare a unei ţări împotriva unui dumping străin, mai ales prin aplicarea unei taxe vamale protecţioniste.
antielectron sn [At: DEX2 / P: -ti-e- / PI: -i / E: anti- + electron] Pozitron.
antiemetic, ~ă sn, a [At: DEX2 / P: -ti-e- / Pl: -ici, -ice / E: fr antiemetique] 1-2 (Medicament) antivomitiv.
antienzimă sf [At: DEX2 / P: -ti-e- t Pl: -me / E: fr antienzyme] Anticorp, agent sau enzimă cu acţiune neutralizantă asupra unei enzime.
antiepidemic, ~ă a [At: SCÂNTEIA, 1947, nr. 742 / P: -ti-e- / Pl: -ici, -ice / E: anti- + epidemic] 1 Care combate epidemiile. 2 Care se foloseşte în lupta contra epidemiilor.
antiestetic, ~ă a [At: D. ZAMFIRESCU, R. 12 / P: -ti-es- / Pl: -ici, -ice / E: anti- + estetic] 1 Contrar principiilor esteticii. 2 Care contrariază simţul estetic Si: inestetic.
antiexantematic, -ă sn, a [At: DA ms / Pl: -ici, -ice / E: anti- + exantematic] 1-2 (Medicament) care tratează tifosul exantematic.
antifading ai [At: DEX2 / P: -fed- / E: eg antifading] (D. instalaţii de radiocomunicaţii) Care are proprietatea de a reduce fenomenele de fading.
antifarmac sn [At: CANTEMIR, IST. 7 / Pl: -ace / E: ngr ăvTiq>dppjoacov] (înv) Antidot.
antifascism sn [At: DA ms / Pl: -e / E: it antifascismo, ger Anti-fascismus] 1 Mişcare social-politică orientată împotriva fascismului. 2 Atitudine antifascistă.
antifascist, -ă smf, a [At: DA 205 / Pl: -işti, -e / E: fr antifasciste] 1-2 (Persoană) care luptă împotriva fascismului. 3-4 (Persoană) care are
0	atitudine antifascistă.
antifază sf [At: DN3 / Pl: -ze / E: eg antiphase] (Teh) Opoziţie de fază. antifebril, ~ă sn, a [At: DA ms / Pl: -i, -e / E: fr antifebrile] 1-2 (Medicament) care combate febra Si: febrifug.
antifebfmă .y/‘[At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr antifebrine] Nume generic dat medicamentelor analgezice şi febrifuge.
antifermentsm [At: ENC. AGR. / Pl: -nţi / E: fr antiferment] Substanţă care previne sau opreşte acţiunea fermenţilor.
antifermentescibil, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: anti- + fermentescibil] Care împiedică fermentarea.
antifeudal, ~ă a [At: DEX2 / P: -fe-u- / Pl: -i, -e / E: fr antifeodal] (D. atitudini, manifestări etc.) Care este împotriva feudalismului sau a feudalilor.
antifilistimsm sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: anti- + filistinism] Atitudine opusă filistinismului. antifilosofic, ~ă a [At: DA ms / Pl: -ici, -ice / E: fr antiphilosophique]
1	împotriva spiritului filosofic. 2 Care este nepotrivit cu filosofia. antifiziologic, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -ici, -ice / E: anti- + fiziologic]
Care este împotriva activităţii fiziologice normale.
antiflog'istic, ~ă sn, a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr antiphlogistique] 1-2 Antiinflamator (1-2).
antifon1 sn [At: DOSOFTEI, ap. HEM. 1232 / A: -tif- / Pl: -oane / E: vsl amH$OHy] Imn religios, în care două coruri repetă alternativ acelaşi vers din psalmi.
91
ANTIFON2
antifon2 sn [At: LTR / Pl: -oane / E: fr antiphone] Mic corp elastic introdus în ureche pentru a o apăra de zgomote (intense).
antifon ar sn [At: DA / Pl: -e l E: antifon + -ar] Carte bisericească în care sunt notate antifoanele1.
antifonic1, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr antiphonique] (D. solist şi cor sau d. două părţi ale corului) Care cântă alternativ aceeaşi partitură.
antifonic2, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: anti- + fonic] (D. materiale) 1 Care atenuează zgomotul Si: antizgomot. 2 Izolator fonic.
antifonie sf [Al. CERNE, D. M. 58 / Pl: -ii / E: fr antiphonie] (Muz; îoc omofonic) Nume dat în antichitate modului de a cânta pe mai multe voci alternativ.
antiformant sm [At: DEX2 / Pl: -nţi / E: fr antiformant] (Fon) Zonă de minimă energie, situată între doi formanţi apropiaţi.
antifrază sf [At: DA ms / Pl: -ze / E: fr antiphrase] (Ret) Figură prin care o locuţiune, o frază etc. este enunţată pentru a exprima un sens contrar celui obişnuit.
antifricţiune sf [At: IOANOVICI, TEHN. 72 / P: -ţi-u- / Pl: -ni / E: fr antifriction] 1 (îs) Aliaj de - Aliaj moale, dar rezistent, cu coeficient de frecare mic, folosit la căptuşirea cuzineţilor. 2 (Teh; înv) Frecare.
antifurt sn, a [At: DEX2 / E: anti- +furt (după fr anti-vol)] 1-2 (Dispozitiv) care avertizează în cazul pătrunderii unei persoane în spaţiul controlat. 3-4 (Dispozitiv) care face mai dificil furtul.
antigel sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr antigel] Soluţie care coboară punctul de îngheţ al apei de răcire din motoarele cu ardere internă.
antigen sm [At: ENC. AGR. / Pl: -i / E: fr antigene] Substanţă de natură proteică (toxină microbiană, venin de şarpe etc.) care, injectată în organism, determină producerea de anticorpi.
antigenic, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici,-ice / E: fr antigenique] 1 Propriu antigenului. 2 Privitor la antigen. 3 De antigen.
antigivraj sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr antigivrage] Tehnică având ca scop prevenirea sau remedierea efectelor givrajului.
antigivrant, -ă sn, a [At: DN3 / Pl: -nţi, -e / E: fr antigivrant] 1-2 (Substanţă) care împiedică givrajul.
antigraf sn [At: DN3 / Pl: ? / E: lat antigraphum] Copie manuscrisă de pe un original.
antigravitaţie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr antigravitation] Efect de anihilare a gravitaţiei prin metode speciale sau cu ajutorul unor substanţe ipotetice.
antigravitaţional, -ă a [At: DN3 / P: -ţi-o- / Pl: -i, -e / E: it anti-gravitazionale] Care se opune acţiunii gravitaţiei.
antigrecesc, -ească a [At: IORGA, L. I, 233 / Pl: -eşti / E: anti- + grecesc] 1 Care este împotriva grecilor.
antigrindină ai [At: DEX2 / E: anti- + grindină] Care protejează împotriva grindinei.
antigripal, -ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -i, -e S E: fr antigrippal] 1-2 (Medicament, vaccin) care tratează sau previne gripa.
antigrizu sni [At: LTR / E: fr antigrisou] Exploziv special, format dintr-un amestec de azotat de amoniu şi dinitronaftalină, folosit în mine pentru a împiedica explodarea gazelor de mină.
antigrizutos, -oasă a [At: DEX2 / PI: -oşi, -oase / E: fr antigrisouteux] (D. maşini electrice) Care este prevăzut cu dispozitive speciale de protecţie ce îi asigură folosirea, fără pericol de explozie, în minele de cărbuni cu emanaţii de grizu.
antiguvernamental, -ă a [At: DA ms / Pl: -i, -e / E: fr anti-gouvernemental] Care este împotriva guvernului.
antihalo sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr antihalo] Peliculă de lac sau de gelatină colorată care acoperă un film sau o placă fotografică, împiedicând producerea efectului halo. antihars sm vz anticrist antiharst sm vz anticrist antihârţ sm vz anticrist
antihelmintic, ~ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr antihelminthique] 1-2 (Medicament) care se foloseşte pentru combaterea viermilor intestinali.
antihemoragic, -ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -ici,-ice / E: fr antihemorragique] 1-2 (Medicament) care combate hemoragiile.
antihemoroidal, -ă sn, a [At: DEX2 / P: -ro-i- / Pl: -i, -e / E: anti-+ hemoroidal] 1-2 (Medicament, ceai) care se foloseşte împotriva hemoroizilor.
antihistaminic, -ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr antihistaminique] 1-2 (Medicament) care se foloseşte împotriva alergiilor.
antihitlerist, -ă smf, a [At: SCÂNTEIA, 1949, nr. 1325 / Pl: -işti, -e / E: anti- + hitlerist] 1-2 (Persoană) care este împotriva doctrinei şi practicilor partizanilor lui Hitler. 3-4 (Persoană) care luptă contra hitlerismului.
antiholeric, -ă sn,a[At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr antiholerique] 1-2 (Medicament) care tratează sau previne holera.
antihormon sm [At: DEX2 / Pl: -i I E: fr anti-hormone] Substanţă de apărare aflată în serul sangvin şi produsă de organism în cazul unui tratament îndelungat cu hormoni.
antihreză sf[At: LM / V: -ier- / Pl: -ze / E: fr antichrese] (Jur; înv) Contract prin care se dă creditorului dreptul de a uza de un bun imobil ipotecat, scăzând eventualele beneficii din dobânzile şi apoi din capitalul datorat.
antihrisis sm [At: CARAGEA, L. 34/18 /' Pl: -uri i E: ngr ăvtCxprpig] Antihreză. antihrist sm vz anticrist
antiimperialism sn [At: DEX2 / P: -ri-a- / Pl: -e / E: anti- + imperialism] Mişcare socială şi politică antiimperialistă.
antiimperiahst, -ă smf, a [At: ZAHARESCU, E. P. 400 / P: -ri-a- / Pl: -işti, -e / E: anti- + imperialist] 1-2 (Persoană) care luptă împotriva imperialismului. 3-4 (Persoană) care se opune ideilor doctrinei imperialismului.
antiinfecţios, -oasă sn, a [At: DEX2 / P: -ţi-os / Pl: -oşi, -oase / E: fr antiinfectieux] 1-2 (Medicament) care previne infecţiile. 3-4 (Medicament) care tratează infecţiile.
antiinflamator, -oare sn, a [At: DEX2 / Pl: -i, -oare / E: fr anti-inflamatoire] 1-2 (Medicament, substanţă) care împiedică infecţiile Si: antiflogistic (1-2).
antiinflaţionist, -ă a [At: DEX2 / P: -ţi-o- / Pl: -işti, -e / E: fr anti-inflationniste] Care previne şi combate inflaţia.
antiintelectualism sn [At: DA ms / P: -tu-a- / Pl: -e I E: rs aSTHHHTe-JteKTyaJHBM] 1 Concepţie care neagă valoarea cunoaşterii raţionale. 2 Concepţie care neagă drepturile sau pretenţiile raţiunii.
antiintelectualist, -ă [At: DA ms / P: -tu-a- / Pl: -işti, -e / E: anti- + inteledualist] 1-2 smf, a (Persoană) care este împotriva aspiraţiilor sau influenţei intelectualilor în societate şi politică. 3-4 a Referitor la antiintelectualism (1-2). 5-6 a De antiintelectualism (1-2). 7-10 smf, a (Adept) al antiintelectualismului (1-2).
antiistorism sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: anti- + istorism] Concepţie care respinge sau ignoră principiul istoric în analiza proceselor sau fenomenelor.
antijunimism sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: anti- + junimism] Atitudine antijunimistă.
antijunimist, -ă smf, a [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 126, 3/1 / Pl: -işti, -e / E: anti- + junimist] 1-2 (Persoană) care este contra ideilor junimiştilor în literatură sau politică.
antilatinist, -ă smf, a [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 88 / Pl: -işti, -e / E: anti- + latinist] 1-2 (Persoană) care este împotriva curentului latinist din Transilvania. antiler sm vz artilerist antileri sf vz artilerie
antiliteratură sf [At: DEX2 / Pl: -ri / E: fr antilitterature] 1 Creaţie literară care nu respectă principiile estetice general-acceptate. 2 Creaţie lipsită de valoare literară.
antilogaritm sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: fr antilogarithme] Număr corespunzător unui logaritm dat.
antilogie .y/ [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr antilogie] Contradicţie între două idei sau între două expresii.
92
ANTIPARASTAZĂ
antilopă şf[At: DA / Pl: -pe I E: fr antilope] 1 Nume dat mai multor rumegătoare, cu trupul suplu, cu picioarele lungi şi subţiri, care trăiesc prin ţările calde. 2 Piele tăbăcită de antilopă (1), moale şi catifelată, din care se confecţionează mănuşi, genţi, pantofi etc. 3 Piele de animal care imită antilopa (2).
antiluetic, —ă sn, a [At: DEX2 / P: ~lu-e~ / Pl: ~ici, ~ice / E: anti- + luetic] 1-2 (Medicament) împotriva sifilisului Si: antisifilitic.
antimagnetic, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr antimagnetique] (Teh) Care este insensibil la câmpuri magnetice.
antimaidric, ~ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: anti- + malarie] 1-2 (Medicament) împotriva malariei Si: antipaludic (1-2).
antimarxist, ~ă smf, a [At: DEX2 / Pl: ~Lyti, ~e l E: rs ammapKOHCMXHH] 1-2 (Persoană) care susţine doctrine contrare marxismului. 3-4 (Persoană) ere luptă împotriva marxismului sau marxiştilor.
antimaterialist, ~ă [At: DA ms / Pl: -işti, -e / E: anti- + materialism] 1-2 smf, a (Persoană) care este contra teoriei materialiste. 3 a (D. teorii) Care se opune sau este opus materialismului.
antimaterie .y/'[At: DEX2 / Pl: -ii / E: anti- + materie (după fr antimatiere)] Denumire dată unei substanţe ipotetice constituite din antiparticule, care prin aspect şi prin însuşiri seamănă cu substanţa corpurilor din jur, dar, în situaţia în care ar intra în contact eu materia propriu-zisă, ambele s-ar anihila spontan, degajând o mare cantitate de energie.
antimăluric, -ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice IE: and- + mălură + -ic] 1-2 (Substanţă) care se foloseşte pentru combaterea mălurii cerealelor.
antimălurire .y/[At: DEX2 / Pl: -ri / E: anti- + mălurire] Operaţie de apărare a cerealelor contra mălurei cu ajutorul substanţelor antimăluriee.
antimefidc, -ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr antimephitique] 1-2 (Substanţă) care se foloseşte pentru a combate mirosurile neplăcute.
andmemorii sfp [At: DEX2 / E: fr antimemoires] Lucrare literară cu caracter evocativ care nu respectă procedeele consacrate ale genului memorialistic.
andmerididn sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr andmeridien] Meridian diametral opus altuia.
antimetabolă v/ [At: DEX2 / Pl: ~le / E: fr antimetabole] 1 Repetare în ordine inversă a aceloraşi cuvinte, prin care se schimbă de obicei sensul comunicării Si: antimetalepsă, antimetateză. 2 (Rar) Anagramă. andmetalepsâ sf {At: DN3/ Pl: -se / E: fr antimetalepse] Antimetabolă (1). antimetateză sf [At: DN3 / Pl: -ze / E: fr antimetathese] Antimetabolă (1). antimezon sm [At: DN3 / Pl:	/ E: fr antimeson] Antiparticulă a
mezonului.
antimilitarism sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr antimilitarisme] Mişcare internaţională de masă îndreptată împotriva politicii militariste.
antimilitarist, ~ă smf, a [At: DA ms / Pl: -işti, -e / E: fr antimilitariste] 1-2 (Persoană) care luptă împotriva militarismului.
antiministeridl, -ă a [At: DN3 / P: -ri-al / Pl: -i, -e / E: fr antiministeriel] 1 Care se opune unei decizii ministeriale. 2 Opus guvernului sau politicii sale.
antimis sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 201/11 / Pl: ? / E: ngr dvnp,{vaiov] (Bis) Bucată pătrată de pânză (sfinţită de către episcop) pe care, la liturghie, preotul o întinde pe pristol, ca aşternut pentru potir şi sfintele daruri şi care poate ţine Ioc de altar.
antimitotic, -ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr antimitotique] 1-2 (Medicament) care se utilizează împotriva unor forme de cancer.
antimonarhic, —ă a [At: DA ms / Pl: -ici, -ice / E: fr antimonarchique] 1 Care se opune monarhiei. 2 Care este îndreptat împotriva monarhiei.
antimonarhist, ~ă smf, a [At: DEX2 / Pl: -i.yz, -e / E: fr antimonarchiste] 1-2 (Persoană) care luptă împotriva monarhiei.
antimonidt sm [At: DEX2 / P: -ni-at / Pl: -aţi / E: fr antimoniate] Sare a acidului antimonic.
antimonic am [At: DEX2 / Pl: -ici / E: fr antimonique] (îs) Acid ~ Acid al antimoniului. antimonie sfvz antimoniu
antimoml sm [At: DN3 / Pl: -i / E: fr antimonyle] Ion care ia naştere în urma tratării unor săruri de stibiu cu apă. antimomt sm [At: DN3 / Pl: -iţi / E: fr antimonite] Stibină. antimoniu sms [At: PONI, CH. 30/10 / V: ~ie / E: fr antimoine, lat antimonium] Metaloid de culoare albă-cenuşie folosit în industrie Si: stibiu.
antimoniură sf [At: DN3 / Pl: -ri / E: fr antimoniure] Combinaţie a stibiului cu un alt corp simplu.
antimonopolist, -ă a [At: DEX2 / Pl: -işti, -e / E: rs affTHMQHOnoJlHCr] 1 Care este împotriva monopolismului. 2 Care combate monopolismul.
antimuncitoresc, ~edscă a [At: ZAHARESCU, E. P. 261/ Pl: ~eşti / E: anti- + muncitoresc] îndreptat împotriva muncitorilor.
antinaţiondl, -ă a [At: DA ms / P: -ţi-o- / Pl: -i, -e / E: fr antinaţional] Care este împotriva intereselor naţionale.
antinaţionalism sn [At: CV, 1949, nr. 9, 39 / Pl: -e / E: fr anti-nationalisme] Atitudine, doctrină, politică împotriva teoriei şovine a naţionalismului.
antinefretic, ~ă sn,a [At: DA ms / Pl: -ici, -ice / E: fr antinephritique] 1-2 (Medicament) împotriva colicilor renale. antineutrin sm vz antineutrino
antineuntrino sms [At: DEX2 / P: -ne~u- / V: -in / E: eg, fr antineutrino] (Fiz) Particulă ipotetică implicată în procesele nucleare.
antineutron sm [At: DEX2 / P: -ne-u- / Pl: -i / E: fr antineutron] (Fiz) Antiparticulă a neutronului.
antinevralgic, ~ă sn, a [At: DA ms / Pl: -ici, -ice / E: fr antinevralgique] 1-2 (Medicament) care combate nevralgiile.
antinicotinic, ~ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr antinicotinique] 1-2 (Substanţă) care combate sau atenuează efectele nicotinei.
antinomic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr antinomique] 1 Care formează o antinomie. 2 Referitor la antinomie. 3 Propriu antinomiei. 4 De antinomie.
antinomie sf [At: DA / Pl: -ii / E: fr antinomie, lat antinomia] Contradicţie aparent insolubilă între două teze, două legi sau două principii (filozofice), care se exclud reciproc şi care totuşi pot fi demonstrate, fiecare în parte, la fel de convingător.
antinomism sn [At: DN3 / Pl: -me / E: ger Antinomismus] (Fiz) 1 Tendinţă de negare a legilor sau legităţii. 2 Diminuare a influenţei unor legi tradiţionale.
antinuclear, -ă a [At: DEX2 / P: -cle-ar / Pl: -i, -e / E: fr antinucleaire, eg antinuclear] 1 Care este împotriva armelor nucleare. 2 Care este împotriva utilizării energiei nucleare poluante.
antinucleu sm [At: DN3 / Pl: -ei / E: fr antinucleus] Nucleu ipotetic format din antiprotoni şi antineutroni.
antioxidant, ~ă sn, a [At: DEX2 / P: -ti-o- / Pl: -nţi, -e / E: fr antioxydant] 1-2 (Substanţă) care împiedică sau întârzie acţiunea de oxidare Si: antioxidant.
antioxigen sn [At: DEX2 / P: -d-o- / E: fr antioxigene] Antioxidant. antip sm vz antep
antipaldgă ,y/‘[At: DN3 / Pl: -age / E: it antipallage] (Grm) 1 Anacolut în care discontinuitatea sintactică prezintă o abatere de Ia congruenţa cazuală în propoziţie. 2 Permutare a cazurilor şi a modurilor.
antipaludic, ~ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr antipaludique] 1-2 Antimalaric (1-2).
antipapă sm [At: CODRU-DRĂGUŞANU, C. 141 / Pl: -pi / E: fr antipape] Papă nerecunoscut de biserica catolică, a cărui alegere nu a fost canonică.
antipapism sn [At: DEX2 / E: fr antipapisme] Stare a bisericii catolice în perioada condusă de un antipapă.
antiparalel, ~ă a [At: CULIANU, C. 123 / Pl: -i, -e / E: fr antiparallele] (D. doi vectori) Care sunt paraleli şi cu sensuri opuse.
antiparastdză sf[At: DN3 / Pl: ~ze / E: fr antiparastase] (Lit) Figură retorică prin care se urmăreşte a se demonstra că faptul incriminat este, dimpotrivă, lăudabil.
93
ANTIPARAZIT
antiparazit, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -iţi, -e / E: fr antiparasite] 1-2 (D. dispozitive, antene) Care combate (sau reduce) perturbaţiile atmosferice.
antiparazitar, ~ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr antiparasitaireJ 1-4 (Substanţă) care reduce (sau combate) paraziţii vegetali sau animali.
antiparlamentar, ~ă smf, a [At: DA ms / Pl: ~i, -e / E: anti- + parlamentar cf fr antiparlamentaire] 1-2 (Persoană) care este împotriva uzului parlamentar. 3-4 (Persoană) care este împotriva parlamentarismului.
antiparlamentarism sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr antiparlamentarisme] 1 Concepţie împotriva sistemului parlamentar. 2 Opoziţie faţă de regimul parlamentar.
antipartinic, ~ă a, av [At: DA ms / Pl: -ici, -ice / E: anti- + partinic cf rs cUmiitciprHHUhiH] 1-6 (Care este îndreptat) împotriva concepţiilor, principiilor şi metodelor partidului din care face parte.
antipat sm [At: COD. VOR. 13/2 / S: -thi- / Pl: -aţi, (înv) -i / E: ngr av^thaTOg] (înv) Proconsul (care avea şi funcţie de judecător).
antipatic, -ă smf, a [At: V. ROM. decembrie 1950,122 / Pl: -ici, -ice / E: fr antipatique] 1-6 (îoc simpatic) (Persoană) care inspiră antipatie (1-3) Si: nesuferit, respingător.
antipatie sf [At: CANTEMIR, IST. / V: (înv) ~tepathie / Pl: -ii / E: fr antipathie, lat antipathia] 1-3 (îoc simpatie) Sentiment de neplăcere, (de aversiune, de silă) faţă de cineva.
antipatiza vt [At: / Pzi: -zez / E: antipatic + -iza] 1-3 A manifesta antipatie (1-3) faţă de cineva. antipatrioată sf vz antipatriot
antipatriot, -ă smf [At: DA ms / V: ~oată sf l Pl: ~oţi, -e / E: fr antipatriote] Persoană care este împotriva patriei.
antipatriotic, -ă [At: DA ms / P: -tri-o- / Pl: -ici, -ice I E: fr antipatriotique] 1-2 a, av (Care este) îndreptat împotriva patriei. 3 a Care este lipsit de patriotism.
antipatriotism sn [At: MDA ms / E: anti- + patriotism] 1 Atitudine îndreptată împotriva patriei. 2 Lipsă de patriotism.
antipepsină sf [At: DN3 / Pl: -ne / E: fr antipepsine] Antiferment al pepsinei.
antiperistaltic, -ă a [At: DA ms / Pl: -ici, -ice / E: fr antiperistaltique] (D. mişcări ale tubului digestiv) Care contractă stomacul şi intestinele în sens invers celui normal.
antiperistaltism sn [At: DEX2 / E: fr antiperistaltisme] Activitate a tubului digestie care constă în contracţii inverse sensului normal (de la intestinul gros spre stomac).
antipiesă sf [At: DEX2 / Pl: -se / E: fr antipiece] 1 Piesă de teatru care nu respectă procedeele dramatice consacrate, ilustrând o nouă estetică Si: (rar) antiteatru (1). 2 Piesă fără valoare artistică Si: (rar) antiteatru (2).
antipiretic, ~ă sn, a [At: LTR 133 / Pl: -ici, -ice / E: fr antypiretique] 1-2 (Medicament) care combate febra Si: febrifug.
antipirină sf [At: DA ms / Pl: -ne / E: fr antypirine] Medicament folosit împotriva febrei Si: fenazonă.
antipod sm [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 113, 8 / 4 / Pl: -ozi,
(6)	-e / E: fr antipode] 1-2 Loc (sau punct) de pe suprafaţa pământului diametral opus altuia. 3-5 (Fig) Lucru (fapt, idee) în totală opoziţie cu alt lucru, (fapt, idee). 6 (Bot; lpl) Cele trei celule dintr-un capăt al sacului embrionar.
antipodal, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr antipodal] 1-5 Care se găseşte la antipozi (1-5).
antipodară sf [At: DN3 / Pl: -re / E: fr antipodaire] (Mat) Curbă a cărei podară în raport cu un punct este o curbă dată.
antipodic, ~ă a, av [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: antipod + -ic] 1-2 (Care este) diametral opus.
antipoem sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: anti- + poem] 1 Poem care nu respectă procedeele lirice, ilustrând o nouă estetică. 2 Poem fără valoare artistică.
antipoetic, ~ă a, av [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr antipoetique] 1-2 (Care este) contrar poeziei.
antipoezie sf[At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: anti- + poezie] 1 Poezie care nu respectă estetica liricii, ilustrând o nouă estetică. 2 Poezie fără valoare artistică.
antipoliomielitic, ~ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr antypolio-mielitique] 1-2 (Vaccin) care este împotriva poliomielitei.
antipolitic, ~ă smf, a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: anti- + politic] 1-2 (Persoană) care este împotriva politicii.
antipoluant, ~ă sn, a [At: DEX2 / P: -lu-ant / Pl: -nţi, -e / E: fr anti-+poluant] 1-4 (Procedeu, substanţă, bacterie) care este folosit împotriva poluării.
antipoluare sf [At: DEX2 / P: -lu-a- / Pl: -uări / E: anti- + poluare] Acţiune de combatere a poluării.
antipopular,~ă a [At: SCÂNTEIA, 1949, nr. 1324 /P\: -i,-e / E: anti-+ popular] 1 Care este îndreptat împotriva poporului. 2 Care nu ţine cont de interesele poporului. 3 Care nu se bucură de simpatie printre oameni.
antiporno ai [At: DEX2 / E: anti- + porno(grafie)] Care este împotriva pornografiei Si: antiporno grafic.
antipornografic, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -ici, -ice l E: anti- + pornografic] Antiporno.
antipricon sn [At: HAMANGIU, C. C. XLIV / A: net / Pl: ? / E: ngr &vn\,împotriva“ + Jipaxidg,„zestre“] (Jur; înv) Schimb al imobilului dotai.
antiprogresist, ~ă smf, a [At: CV, 1950, nr. 2, 14 / PI: -işti, -e / E: anti- + progresist] 1-2 (Persoană) care este împotriva progresului Si: conservator2 (1-2).
antiproton sn [At: DEX2 / Pl: -i / E: fr antiproton] (Fiz) Antiparticulă a protonului.
antipruriginos, -oasă sn, a [At: DEX2 / Pl: -oşi, -oase / E: fr antiprurigineux] 1-3 (Medicament, tratament) folosit în cazuri de prurigo.
antipsoriazis sn, ai [At: DEX2 / E: anti- + psoriazis] 1-3 (Medicament, tratament) folosit pentru combaterea psoriazisului.
antipublicitar, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: anti- + publicitar] 1 Care combate publicitatea. 2 Care este împotriva publicităţii.
antiputrid, ~ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -izi, -e / E: fr antiputride] 1-2 (Medicament) care combate putrefacţia.
antirabic, ~ă sn, a [At: DA ms / Pl: -ici, -ice / E: fr antirabique] 1-2 (Vaccin) care combate turbarea.
antirachetă sf, ai [At: DEX2 / Pl: -te sf / E: anti- + rachetă cf eg antimissile] 1-2 (Rachetă) care distruge o rachetă înainte ca aceasta să-şi atingă ţinta.
antiradar ai [At: DEX2 / A: -radar / E: fr antiradar] 1 Care perturbă funcţionarea radarului. 2 Care detectează prezenţa radarului.
antirahitic, ~ă a [At: DA ms / Pl: -ici, -ice / E: fr antirachitique] 1-2 Care preîntâmpină şi combate rahitismul.
antiraţional, ~ă [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 120,4/2 / Pl:
~e / E: anti- + raţionai] 1-2 smf, a (Persoană) care este împotriva raţiunii Si: antiraţionalist (1-2). 3 a Iraţional.
antiraţionalist, -ă smf, a [At: DA ms / PI: -işti, -e / E: anti- + raţionalist] 1-2 Antiraţional (1-2). 3-4 (Persoană) care luptă împotriva curentului raţionalist.
antirăzboinic, ~ă smf, a [At: DEX2 / PI: -ici, -ice / E: anti- + războinic] 1-2 (Persoană) care este împotriva războiului.
antirealism sn [At: DEX2 / P: -re-a- / E: fr antirealisme] Negare a realităţii obiective, a existenţei şi a legilor acesteia.
antirealist, ~ă [At: VITNER, CR. 121 / P: -re-a- / Pl: -işti, -e / E: fr antirealiste] 1-2 a Care este îndreptat împotriva realismului sau a realităţii.
3	smf Adept al antirealismului.
antireclamă sf [At: DEX2 / Pl: -me / E: anti- + reclamă] Reclamă prost făcută care are rezultat contrar celui urmărit.
antireflex, ~a sn, a [At: DN3 / Pl: ? / E: fr antireflet] (Fot) 1-2 (Strat subţire, transparent) care atenuează reflexiile produse de suprafeţele opace.
antiregalism sn [At: MDA ms / E: anti- + regalism] Concepţie politică împotriva monarhiei ca formă de guvernământ.
94
ANTITABAC
antiregalist, ~ă [At: CONTEMP., Seria 11,1949, nr. 138 / Pl: -işti, -e / E: anti- + regalist] 1-2 smf, a (Persoană) care luptă împotriva regalităţii.
3	smf Adept al antiregalismului.
antireligios, ~oasă smf, a [At: DA ms / P: -gi-os / Pl: -oşi, -oase / E: fr antireligieux] 1-2 (Persoană) care este împotriva religiei.
antirepublican, -ă [At: DEX2 / Pl:	-e / E: antirepublicaine] 1-4
smf, a (Persoană) care este împotriva republicanismului şi a republicanilor.
5	smf Adept al antirepublicanismului.
antirepublicanism sn [At: MDA ms / E: anti- + republicanism] Concepţie politică împotriva republicii ca formă de guvernământ. antireu sn vz anteriu
antirid, ~ă sn,a [At: DN3/ Pl: ? / E: fr antirides] 1-2 (Produs cosmetic) care combate ridurile.
antireunvdtic, ~ă sn, a [At: DEX2 / P: ~re-u~ / Pl: -ici, -ice / E: anti-+ reumatic] 1-2 Antireumatismal (1-2).
antireumatisnvdl, ~ă sn, a [At: DEX2 / P: -re-u- /Pl: -i,-e/ E: cffr antirheumatismal] 1-2 (Medicament) care este împotriva reumatismului Si: antireumatic (1-2).
antirevoluţionar,	[At: DA ms / P: -ţi-o- / Pl: -i, -e / E: fr
antirevolutionnaire] 1-2 smf, a (Persoană) care este împotriva revoluţiei.
3	a Contrar revoluţiei.
antirezonant, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -nţi, -e / E: fr antiresonnant, eg antiresonant] (Fiz) Care se află în stare de antirezonanţă.
antirezonanţă sf [At: DEX2 / Pl: -te / E: fr antiresonnance, eg antiresonance] (Fiz) Stare de vibraţie opusă rezonanţei. antiriu sn vz anteriu
antiroman sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr antiroman] 1 Roman care nu respectă estetica consacrată a romanului. 2 Roman fără valoare artistică.
antischeting sn [At: DEX2 / S: -skating / Pl: -uri / E: eg antiskating] Dispozitiv de reglaj la pick-up-urile moderne pentru compensarea forţei centripete.
antisclavagism sn [At: MDA ms / E: anti- + sclavagism] Concepţie împotriva sclavagismului.
antisclavagist, ~ă [At: DEX2 / P: ~i.yf/, -e / E: fr antiesclavagiste] 1-2 smf, a (Persoană) care se opune sclavagismului. 3 smf Adept al antisclava-gismului.
antiscorbutic, ~ă sn, a [At: MACAROVICI, CH. 642 / Pl: -ici, -ice / E: fr antiscorbutique] 1-2 (Medicament) împotriva scorbutului.
antisegregaţionist, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~işti, ~e / E: fr antisegrega-tionniste] Care se opune discriminării rasiale.
antiseismic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: anti- + seismic] Care este rezistent la cutremur.
antisemit, ~ă [At: SAHIA, N. 86 / Pl: -iţi, -e / E: fr antisemite] 1-4 smf, a (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. 5 smf Adept al antisemitismului (1).
antisemitism sn [At: DA ms 6 / Pl: -e l E: fr antisemitisme] 1-2 Atitudine (sau practică) ostilă evreilor.
antiselenă sf [At: DN3 / Pl: ~ne / E: it anti-selene] Fenomen asemănător anteliei, care se formează în raport cu luna.
antisepsie .y/’[At: DA ms / Pl: -ii / E: fr antisepsie] 1-3 Ansamblu de măsuri antiseptice (2, 4, 6).
antiseptic, ~ă smf, a [At: DA ms / Pl: -ici, -ice / E: fr antiseptique] 1-4 (Medicament) care previne sau înlătură infecţiile microbiene. 5-6 (Substanţă) care împiedică putrefacţia.
antiseptizare .v/ [At: DN3 / Pl: -zări / E: antisepti\c \ + -izure] Tratare cu diferite substanţe antiseptice a materialului lemnos pentru prevenirea atacurilor de ciuperci şi insecte.
antiser sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr antiserum] Ser sangvin provenit de la un animal injectat cu un virus, care conţine anticorpi.
antisicativ, ~ă sm, a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr antisicatif] 1-2 (Substanţă) care reduce capacitatea de uscare a unui lichid.
antisifilitic, ~ă sn, a [At: ULIERU, C. 70 / Pl: -ici, -ice / E: fr antisyphilitiqueJ 1-2 Antiluetic (1-2).
antisimetric, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr antisymetrique] 1 (D. un sistem fizic) Care, printr-o transformare simetrică faţă de un centru de simetrie, capătă proprietăţi opuse celor iniţiale. 2 (Mat; d. funcţii) Care îşi schimbă semnul prin permutarea variabilelor.
antisindical, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -i, -e / E: fr antisyndical] Care este împotriva sindicatului.
antisindicalist, ~ă smf a [At: MDA ms / Pl: -işti, -e / E: anti- + sindicalist] 1-2 (Persoană) care este împotriva sindicatului.
antisocial, a [At: DA ms / P: -ci-al / Pl* -i, -e / E: fr antisocial] 1 Care se abate de la regulile de bună convieţuire în societate. 2 Care constituie o primejdie pentru societate. 3-4 Care este contrar spiritului social şi societăţii. 5 Care nu se poate integra în societate. 6 (Fiz) Care nu explică fenomenele de infrastructură prin cauze sociale.
antisolar, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr antisolaire] Care apără împotriva soarelui.
antisoponfic, ~ă sn,a [At: DA ms / Pl: -ici, -ice / E: fr antisoporifique] 1-2 (Medicament, substanţă) care combate somnul.
antisovietic, ~ă smf, a [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 109. 1/1 / Pl: -ici, -ice / E: anti- + sovietic] 1-4 (Persoană) care era împotriva sovieticilor sau a fostei Uniuni Sovietice. 5-8 (Persoană) care lupta împotriva sovieticilor sau a fostei Uniuni Sovietice.
antispasmatic, ~ă sn, a [At: PISCUPESCU, O. 229/10 / Pl: -ici, -ice / E: anti- + spasmatic] 1-2 Antispasmodic (1-2).
antispasmodic, ~ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr antispasmo-dique] 1-2 (Medicament) care combate spasmele Si: antispasmatic (1-2), antispastic (1-2).
antispast sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr antispaste, lat antispastus] 1 Picior de vers (antic) alcătuit din două silabe. 2 Două silabe lungi între două silabe scurte.
antispastic, ~ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr antispastique] 1-2 Antispasmodic (1-2).
antisportiv, ~ă smf a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr antisportif] 1-4 (Persoană) care este împotriva sportului sau a spiritului sportiv.
antispumant, ~ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -nţi, -e / E: anti- + spumant] 1-2 (Substanţă folosită în industria petrolieră şi alimentară) care distruge spuma.
antistatal, ~ă a, av [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: anti- + statal] 1-2 (Care este) împotriva statului.
antistatic, ~ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr antistatique] 1-2 (Substanţă) care împiedică electrizarea materialelor plastice. 3-4 (Substanţă) care împiedică electrizarea discurilor.
antistatizare .s/[At: DEX2 / Pl: -zări / E: antistatic css] 1 Operaţie prin care se împiedică electrizarea materialelor plastice. 2 Operaţie prin care se neutralizează electrizarea discurilor.
antiste sm [At: BARCIANU / PI: ~i.yr/ / E: lat antistes] (înv) 1 (Trs) Primar comunal. 2 (Buc) Epitrop bisericesc.
antistie sf[At: BARCIANU / A: -ie / Pl: ~ii / E: antiste + -ie] (Trs; înv) 1 Primărie comunală. 2 Municipalitate.
antistrofă sf[A\: LM / Pl: -fe / E: fr antistrophe] 1 A doua parte a unei poezii lirice, cântată de cor după strofă şi înainte de epodă, în teatrul antic grec. 2 Repetare în ordine inversă a cuvintelor dintr-un vers, frază etc.
3	Figură retorică prin care se repetă acelaşi cuvânt de mai multe ori într-o frază.
antisubmarin ain [At: DEX2 / E: anti- + submarin cf fr anti-sous-marin]
1	Care este împotriva submarinelor. 2 Care detectează submarinele.
antisudorific, ~ă sn, a [At: DEX2 / PI: -ici, -ice / E: anti- + sudorific] 1-2 Antitranspirant (1-2).
antişoc ain [At: DEX2 / E: fr antichoc] (D. materiale) Care amortizează şocurile.
antiştiinţific, ~ă a [At: VITNER, CR. 43 / Pl: -ici, -ice / E: anti- + ştiinţific] 1-2 Care se opune ştiinţei (sau progresului). 3 Care este în dezacord cu ştiinţa. antitabac ain [At: DEX2 / E: fr antitabac] 1-4 Antitabagic (1-4).
95
ANTITABAGIC
antitabagic, ~â a [At: DEX2 / PI: -ici, -ice / E: anti- + tabagic] 1-4 Care este (folosit) împotriva tutunului şi a fumatului Si: antitabac (1-4). antitanc ain [At: DEX2 / E: fr antitank] Anticar1. antiteatru sn [At: DEX2 / Pl: -re / E: fr antitheatre] 1-2 (Rar) Antipiesă (1-2).
antitehnic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: anti- + tehnic] 1 (D. atitudini) Care este împotriva tehnicii. 2 (D. persoane) Care nu se pricepe la tehnică Si: atehnic (1). 3 (D. oameni) Care nu are talent la tehnică Si: atehnic (2).
antitermic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr antithermique] Febrifug.
antiterorism sn [At: MDA ms / E: anti- + terorism] Luptă împotriva terorismului.
antiterorist, [At: MDA ms / Pl: -işti, -e / E: fr antiterroriste] 1-2 smf, a (Persoană) care este împotriva terorismului. 3-4 smf, a (Persoană) care luptă împotriva terorismului. 5 smf Adept al antiterorismului. 6 a Care se referă la antiterorism.
antitetanic, ~ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr antitetanique] 1-4 (Medicament) care previne (sau combate) tetanosul Si: antitetanos (1-4).
antitetanos sn, ain [At: DEX2 / E: anti- + tetanos] 1-4 Antitetanic (1-4). antitetic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr antithetique] 1-2 Care conţine o antiteză (1-2). 3-5 Care se referă la antiteză (1-3). 6-7 Care foloseşte antiteza (1-2).
antiteză .s;/ [At: NEGRUZZI, S. III, 55 / Pl:	/	E: fr antithese] 1
Opoziţie dialectică între două fenomene, idei, judecăţi etc. 2 Figură de stil bazată pe opoziţia dintre două fenomene, situaţii, personaje etc. care se pun reciproc în relief. 3 (Fiz) Idee care constituie al doilea element al unei antinomii.
antitific, ~ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr antityphique] 1-2 (Medicament) care se foloseşte împotriva febrei tifoide.
antitiroidian, ~ă sn, a [At: DEX2 / P: -ro-i- / Pl: ~iem, -iene / E: fr antityroidien] 1-2 (Medicament) care combate hipertiroidia.
antiton sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: anti- + ton] Emulsie din ulei de in, gumă arabică şi acid fosforic, folosită în tipografie pentru combaterea fenomenului de tonare.
antitoxic, -ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr antitoxique] 1-2 (Substanţă) care distruge otrăvurile. 3-4 (Substanţă) care anihilează efectele otrăvii.
antitoxină sf [At: DA ms / Pl: -ne / E: fr antitoxine] Substanţă produsă de organism, capabilă să anihileze acţiunea toxinelor microbiene.
antitradiţionalist, -ă smf, a [At: DN3 / P: -ţi-o- / Pl: ~işti, ~e IE: anti-+ tradiţionalist] 1-2 (Persoană) care luptă împotriva tradiţiilor.
antitranspirant, ~ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -nţi, -e / E: anti- + transpirant] 1-2 (Substanţă) care împiedică transpiraţia Si: antisudorific (1-2).
antitrinitar, ~â [At: DEX2 / Pl:	/	Pl: -i, -e IE: fr antitrinitaire] 1 smf
Adept al trinitarismului. 2 a Privitor la antitrinitarism.
antitrinitarism sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr antitrinitairisme] Doctrină religioasă care neagă dogma creştină a unităţii dintre Dumnezeu, Iisus Hristos şi Sfântul Duh.
antitrombinâ sf [At: DN3 / Pl: -ne / E: fr antithrombine] Substanţă capabilă să neutralizeze trombina.
antitrust ain [At: DEX2 / E: eg antitrust] 1-2 Care este (folosit) împotriva trusturilor.
antituberculos, ~oasă sn, a [At: DA ms / PI: -oşi, -oase / E: fr antituberculeux] 1-2 (Medicament) care combate tuberculoza.
antitusiv, ~ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr antitussif] 1-2 (Medicament) care combate tuşea.
antiuman, ~ă a [At: DEX2 / P: -ti-u- / Pl: ~/\ -e I E: anti- + uman] 1 Care este lipsit de omenie. 2 Care este îndreptat împotriva omului.
antiumanism sn [At: DEX2 / P: -ti-u- / E: anti- + umanism] Orientare în filozofie care neagă posibilitatea de desăvârşire a fiinţei umane precum şi demnitatea şi valoarea acesteia.
antiumanitar, ~ă a [At: DEX2 / P: -ti-u- 1 Pl: -i, -e / E: anti- + umanitar] 1 Care este împotriva sentimentelor omeneşti. 2 Care este împotriva drepturilor şi libertăţilor omului.
antitumoral, ~ă sn, a [At: DN3 / Pl:	~e	l	E:	it	antitumorale]	1-2
(Substanţă, medicament) care previne sau combate tumorile.
antituniomst, ~ă smf, a [At: DA ms / P: -ti-u-ni-o- / Pl: -işti, -e / E: anti- + unionist] 1-2 (Persoană) care este împotriva unirii a două ţări.
3-4 (Spc) (Persoană) care era împotriva unirii Principatelor Române.
antivariolic, ~ă sn, a [At: DEX2 / P: -ri-o- / Pl: -ici, -ice l E: fr antivariolique] 1-3 (Ser sau vaccin) care combate variola.
antivoalsn [At: DN3 / P: -voal I Pl: -uri / E: fr anti-voile] (Fot) Substanţă chimică adăugată unui revelator pentru a împiedica voalarea materialului fotosensibil în cursul procesului de developare.
antivedetă sf[At: DEX2 / Pl: -te l E: anti- + vedetă] 1-2 Artist (sau sportiv) a cărui comportare denotă antivedetism.
antivedetism sn [At: DEX2 / E: anti- + vedetism] Atitudine a unui actor, sportiv, opusă vedetismului.
antiveneric, ~>ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: anti- + veneric] 1-2 (Medicament) care combate bolile venerice.
antivemn sn [At: DEX2 / E: anti- + venin] (Big) Anticorp care neutralizează acţiunea toxică a veninului.
antiveninos, ~oasă a [At: DEX2 / Pl: -oşi, -oase / E: anti- + veninos cf fr antivenimeux] Care combate veninul.
antivibrator, -oare a [At: DEX2 / Pl: -i, -oare / E: anti- + vibrator] (D. un sistem tehnic) Care se opune transmiterii vibraţiilor de o anumită frecvenţă.
antiviral, ~ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr, eg antiviraf] 1-2 (Medicament) care distruge viruşii.
antivirus sm, ain [At: DEX2 / Pl: -uşi / E: fr antivirus] 1-2 (Substanţă) care împiedică dezvoltarea viruşilor.
antivitamină şf [At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr antivitamine] Substanţă care se opune efectelor unei vitamine.
antivomitiv, ~ă sn, a [At: DA ms / Pl: -i, -e / E: anti- + vomitiv] 1-2 (Medicament) împotriva vărsăturilor. antizgomot ain [At: DEX2 / E: anti- + zgomot] (Rar) Antifonic2. antizimic, ~ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr antyzimique] 1-2 (Substanţă) care împiedică fermentaţiile.
antocian sn [At: DEX2 / P: -ci-an / Pl: -ieni / E: fr antocian] Pigment din sucul plantelor care dă florilor, frunzelor şi fructelor culoarea roşie, albastră sau violetă.
antofită sf [At: DEX2 / Pl: -te / E: fr antophytes] 1 (Lpl) Grup de plante cu flori. 2 (Lsg) Plantă care face parte din acest grup Si: spermatofită.
antofitoză sf [At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr antophytose] Boală a plantelor provocată de unele plante parazite sau antiparazite cu flori.
antologa vt [At: DEX2 / Pzi: -ghez / E: antologie] A include într-o antologie.
antologabil, ~ă a [At: DEX2 / PI: -i, -e / E: antologa + -bil] 1 Care merită să fie inclus într-o antologie. 2 (Pex) Care este demn de reţinut.
antologare sf [At: DEX2 / Pl: -gări / E: antologa] Includere într-o antologie.
antologat, ~ă a [At: DEX2 / PI: -aţi, -e / E: antologa] Care a fost inclus într-o antologie. antologiile sfvz antologie
antologhion sn [At: (a. 1705) GCR I, 357/24 / Pl: -oane / E: ngr dtvStikâfiOŢ cf antologie] (înv) Carte bisericească cuprinzând slujbele sărbătorilor de peste an Cf (înv) tvetoslov, trifologhiu.
antologic, a [At: CONTEMP., Seria II, 1951, nr 224, 2/2 / PI: -ici, -ice / E: fr anthologique] 1 Privitor la antologie. 2 Care aparţine antologiei.
3	De antologie.
antologie .v/'[At: MAIORESCU, CR. I, III (bis) / V: (înv; după ngr) -oghie / Pl: -ii / E: fr antologie, lat antologia, gr dfy&oXoŢia) Colecţie de bucăţi literare alese, scrise în versuri sau în proză Cf crestomaţie.
ANTROPOBIOLOGIE
antonescian, -ă a [At: SCÂNTEIA, 1949, nr 1324 / Pl: -ieni, -iene / E: (Ion) Antonescu + -ian] 1-2 smf, a (Om) care este partizan al politicii lui Ion Antonescu. 3 a Care este specific politicii antonesciene (2).
antonică .s/‘[At: HEM 1246 / V: -nigă / Pl: -ici / E: Anton + -ied] (Bot)
1	(Reg; şîs -de scâldăliri) Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina umflată sub articulaţii, cu flori albe şi fructe aromatice, care creşte prin tufişuri, poieni umede (din pădurile montane) (Chaerophyilum aromaticum) Si: (reg) hor ser, laba-gâştii, ohrintitoare. 2 (Reg; îf -igă) Angelina sălbatică (Angelica sylvestris). antonigă sf vz antonică
antonim sn [At: DA ms / Pl: -e / E: fr antonyme] Cuvânt care, considerat în raport cu altul (cu care este în corelaţie), are sensul contrar.
antonimie, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr antonymique] 1 Care se află în raport de antonimie. 2 Referitor la antonimie.
antonimie a;/ [At: DA ms / Pl: ~i/ / E: fr antonymie] Raport dintre doi termeni antonimi.
antonomaj sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr anthonomage] 1-2 Operaţie de strângere (şi de distrugere) a gărgăriţelor care trăiesc în florile de măr.
antonomasie sf{At: DEX2 / Pl: -ii / E: ngr ăvTOVopaata, it antono-masia] 1-2 (Ret) Antonomază (1-2).
antonomază .v/'[At: DA / Pl: -ze / E: fr antonomase] 1 Figură de stil prin care se foloseşte un nume comun în locul unui nume propriu Si: antonomasie (1). 2 Figură de stil prin care se foloseşte un nume propriu sau o perifrază în locul unui nume comun Si: antonomasie (2).
antozoar sn [At: DEX2 / P: -zo-ar / Pl: -e / E: fr anthozoaires] 1 (Lpl) Clasă de celenterate care cuprinde polipii izolaţi sau grupaţi în colonii Si: coralier (Anthozoa). 2 (Lsg) Animal care face parte din această clasă.
antracen sn [At: DA / V: -ă sf -thra- / E: fr anthracene] (Chm) Carbură de hidrogen ciclică, din care se extrag alezarina şi alte substanţe folosite în industria coloranţilor. antracenă sf vz antracen
antrachinonă .s/[At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr anthraquinone] Substanţă organică, derivată din antracen, alcătuită din cristale gălbui, servind ca materie primă pentru unii coloranţi.
antracit sn [At: PONI, CH. 127 / V: (după fr) anthra- / Pl: -uri / E: fr anthracite] (Mnr) Cărbune huilic superior.
antracnoză .v/'[At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr anthracnose] Boală a unor plante provocată de ciuperci parazite, care se manifestă prin apariţia unor pete brune-roşietice sau galben-portocalii pe frunze, tulpini şi fructe.
antracoteriu sm [At: DEX2 / Pl: -ii / E: lat anthracoterium] 1 Gen de mamifer din care s-a dezvoltat porcul mistreţ. 2 Animal aparţinând acestui gen.
antracoză .sf [At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr anthracose] Boală cauzată de inhalarea prafului de cărbune în plămâni.
antract sn [At: DA / Pl: -e şi (iuz) -uri / E: fr entracte] 1 Pauză dintre două acte sau două părţi ale unei reprezentaţii, unui spectacol. 2 (Muz) Piesă muzicală executată într-un antract (1).
antranilic am [At: DEX2 / Pl: -ici / E: fr anthranilique] (îs) Acid -Pulbere cristalină, incoloră, solubilă în apă şi în alcool, întrebuinţată în chimie ca reactiv de determinare a cuprului, mercurului, plumbului etc. Si: acid aminobenzoic.
antranol sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: fr anthranof] Acid obţinut prin reducerea antrachinonei cu staniu şi acid acetic, folosit în industria materiilor colorante. antranx sm vz antrax
antravon sn [At: ENC. AGR. 263 / Pl: -oane / E: eg entravon] (Mdv) Dispozitiv pentru imobilizarea calului în vederea unei operaţii.
antrax sm [At: BIBLIA (1688), 355/47 / V: (înv) -anx, ~traxă (sf), (2, înv) ~ thrăxi/ A şi: (după fr) -traxl Pl: (înv) -acşi, -achi / E: fr anthrax, ngr dMpa%] 1 (Min; înv) Piatră scumpă, de culoarea cărbunelui aprins Si: rubin. 2 Boală infecţioasă şi contagioasă (la animale şi la oameni), manifestându-se prin abcese pulmonare, gastrointestinale şi cutanate Si: (pop) bubă-neagră, cărbune, dalac.
antraxă sf vz antrax antrea sfvz. antreu antrecot sm vz antricot
antreiaş sn [At: DA / Pl: -e i E: antreu + -aş] 1-2 Antreţel (1-2). antreluţă sf [Ai: CARAGIALE, M. 173 / Pl: -ţe / E: antreu + -uţă] 1-2 (Rar) Antreţel. antren sns [At: DA ms / E: fr entrain] Bună dispoziţie. antrena [At: VLAHUŢĂ, D. 256 / Pzi: -mz / E: fr entraîner] 1-2 vtr (Spt) A (se) pregăti prin exerciţii fizice şi metodice pentru competiţii. 3-4 vt A stimula sau a face pe cineva (părtaş) la o activitate, discuţie etc. 5-6 vt A atrage după sine pe cineva (la ceva, reprobabil). 7-8 vtr (Rar; fig) A (se) înflăcăra. 9-10 vtr A (se) pune în mişcare.
antrenament sn [At: CĂLINESCU, E. O. II, 26 / Pl: -e IE: fr entraîne-ment] 1 Proces de pregătire a unui sportiv. 2-3 Exerciţiu fizic sau mental folosit la antrenament (1).
antrenant, -ă a [At: DEX2 / Pl: -nţi, -e l E: fr entraînant] 1 Care atrage.
2	Care stimulează (într-o activitate). 3 Distractiv. 4 Plin de antren.
antrenare sf [Al. DA / PI: -nări / E: antrena| 1 Pregătire prin exerciţii fizice şi metodice pentru competiţii Si antrenat1.2 Stimulare la o activitate, discuţie etc Si: antrenat1 (2). 3-4 Atragere după sine (la ceva reprobabil) Si: antrenat1 (3-4). 5 Implicare. 6 Punere în mişcare Si: antrenat1 (1-6). antrenat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: antrena] 1-6 Antrenare (1-6). antrenat2, ^ă a [At: CONTEMP., Seria II, 1951, nr. 224, 2/5 / Pl: -aţi, -e / E: antrena] 1 Pregătit prin exerciţii fizice şi metodice. 2 Stimulat la
o	activitate, discuţie. 3 Făcut părtaş la o activitate, discuţie. 4-5 Atras după cineva la ceva (reprobabil). 6 Implicat. 7 Pus în mişcare.
antrenor, -oare smf [Al. DA / Pl: -i, -oare / E: fr entraîneur] 1 smf Persoană care antrenează (1). 2-3 Utilaj folosit pentru punerea în mişcare a unei maşini.
antrepozit sn [At: DA / V: (rar) in-, în- / Pl: -e / E: fr entrepot cf depozit] (înv) Clădire (publică), pentru depozitarea stocurilor de mărfuri, materiale etc.
antrepozitar,	smf [Al. DA ms / PI: -i, -e / E: fr entrepositaire] (Rar)
Persoană care are mărfuri într-un depozit.
antreprenor, -oare .vw/'[At: (a. 1852) URICARIUL III, 248/26 / Pl: -i, -oare / E: fr entrepreneur] 1-2 Persoană care execută anumite lucrări sau servicii (publice ori particulare) Si: întreprinzător. 3 (Spc) întreprinzător de construcţii publice.
antrepriză sf[At I. IONESCU, P. 148 / Pl: -ze / E: fr entreprise] 1 Executare a unei lucrări în schimbul unui preţ determinat. 2 Afacere comercială sau industrială. antresol sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr entresol] (Rar) Mezanin. antret sn vz antreu
antretoază .s/[At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr entretoise] 1 Fiecare din grinzile transversale care leagă grinzile principale ale unui pod. 2-3 Bară care serveşte la legarea a două piese dintr-un mecanism şi la menţinerea lor la distanţă. 4 Piesă metalică, cilindrică, goală în interior, folosită pentru consolidarea pereţilor unui cazan cu abur.
antreţel sn [At: DA ms / Pl: -i / E: antret + -el] 1-2 Antreu (mic) Si: antreiaş (1-2).
antreu sn [At: NEGRUZZI, S. II, 205 / V: (Mol) ~tret (pl trete) (rar, mlg) ~trea sf(pl trele) l Pl: -euri / E: fr entree] Cea dintâi încăpere, în care se intră de afară într-o casă şi din care dau uşi în celelalte Si: intrare, vestibul.
antricot sn [At: ENC. AGR. / V: -rec- / Pl: -oate / E: fr entrecote] 1 Carne de vită din zona intercostală. 2 Friptură preparată din această carne Si: cotlet.
antropic an [At: DEX2 / Pl: -ici / E: fr anthropique] (îs) Fenomen -Fenomen antropogen.
antropo- [At: DEX2 E: fr anthropo-, ngr âfoopumog] Element de compunere cu sensul „referitor la om“.
antropobiologie .y/'[At: DEX2 / P: -bi-o- / Pl: -ii / E: fr anthropobiologie] Ramură a biologiei care studiază specia umană şi maimuţele antropoide.
97
ANTROPOCENTRIC
antropocentric, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice l E: fr anthropocentrique]
1	Privitor la antropocentrism. 2 Care aparţine antropocentrismului.
antropocentrism sn [At: DEX2 / E: fr anthropocentrisme] Concepţie filozofică potrivit căreia omul este centrul şi scopul universului.
antropofag, ~ă smf a [At: DA / Pl: ~agi, -age / E: fr anthropophage, lat anthropophagus] 1-2 (Persoană) care se hrăneşte cu carne de om Si: canibal Cf căpcăun.
antropofagie sf [At: DA / Pl: -ii / E: fr anthropophagie] Stare caracterizată prin obiceiul de a se hrăni cu carne de om.
antropofob, ~ă smf, a [At: DA / Pl: -i, -e I E: fr anthropophobe] 1-2 (Persoană) care urăşte oamenii Cf mizantrop. 3-4 (Persoană) care se teme de (alţi) oameni.
antropofobie sf [At: DA / Pl: ~iii E: fr anthropophobie] 1-2 Sentiment de ură sau de frică de oameni Cf mizantropie.
antropogen an [At: DEX2 / PI: -/ / E: fr anthropogene] (îs) Fenomen -Fenomen datorat acţiunii omului cu urmări asupra reliefului, vegetaţiei şi climei Si: fenomen antropic.
antropogenetic, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr anthropo-genetique] 1 Referitor la antropogeneză. 2 De antropogeneză.
antropogeneză sf[ At: DEX2 / Pl: -z.e / E: fr anthropogene se] Proces al apariţiei şi dezvoltării omului Si: antropogenie.
antropogeme sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr anthropogenie] Antropogeneză.
antropofome sf [At: CV, 1949, nr. 9,9 l Pl: ~iz / E: antropo- + fonie] Fonetică fiziologică.
antropogeografie sf[At: DA / Pl: ~i/ / E: fr anthropogeographie, ger Anthropogeographie] Ramură a geografiei generale care studiază extinderea şi repartiţia oamenilor pe pământ.
antropografie, -ă a [At: DEX2 / PI: -ici, -ice / E: fr anthropographique]
1	Referitor la antropografie. 2 De antropografie.
antropografie .y/ [At: DEX2 / Pl: ~i/‘ / E: fr anthropographie] Ştiinţă care studiază trăsăturile fizionomice specifice raselor şi tipurilor umane.
antropoid, ~ă [At: DA / P: -po-id / Pl: ~izi, -e / E: fr anthropoide] 1 a (D. animale) Care seamănă cu omul (la înfăţişare). 2 smp (Zlg) Specie de maimuţe. 3 sm Animal aparţinând acestei specii.
antropolatne sf [At: DA / Pl: -ii / E: fr anthropolatrie] 1 (Rar) Adoraţie a omului (cu referire la erezia nestoriană a adorării lui Iisus Hristos ca om, nu ca divinitate). 2 Cult al unui zeu conceput ca om, nu ca divinitate.
antropolatru, ~ă smf, a [At: DOSOFTEI, V. S. 248b / V: anthro-1 Pl: -ri, -re / E: fr anthropolâtre, ngr avSpomoĂchprjg] 1-2 (Rar) (Persoană) care este partizan(ă) a antropolatriei. 3-4 (Persoană) care adoră omul. 5-6 (Spc) (Eretic) care adoră pe om în persoana lui Iisus Hristos.
antropolog, ~ogă smf, a [At: DA / V: ~loagă / Pl: -ogi, -oge / E: fr anthropologue, ger Anthropologe] 1-2 (Rar) (Persoană) care se ocupă cu studiul antropologiei.
antropologic, ~ă a [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr anthropologique] 1 De antropologie. 2 Caracteristic antropologiei.
antropologie sf [At: MAIORESCU, L. 122 / PI: (noh) -gii / E: fr anthropologie] Ştiinţă care se ocupă cu studiul tipurilor omeneşti, din punct de vedere anatomic şi psihologic şi cu originile civilizaţiei omeneşti.
antropologism sn [At: DEX2 / E: fr anthropologisme] (Fiz) Concepţie materialistă care privea omul în mod abstract, ca pe o fiinţă naturală, fără a ţine seama de relaţiile sociale în continuă schimbare de-a lungul istoriei.
antropometric, ~ă a [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr antliropometrique]
1	De antropometrie. 2 Caracteristic antropometriei.
antropometrle .y/[At: DA / E: fr anthropometrie] Tehnică a măsurării diferitelor părţi ale corpului omenesc şi studiu al proporţiilor corpului omenesc, aplicat în special la criminali sau delincvenţi, în vederea identificării lor.
antropomorf, a [At: DA / Pl: -i, -e / E: ngr ăvSpwnog şi jLopq>rf] 1-2 Cu formă sau aparenţă de om.
antropomorfism sn [At: DA / Pl: -e / E: fr anthropomorphisme] 1 Credinţă prin care se atribuie divinităţilor chip de om, sentimente şi pasiuni
omeneşti. 2 (Fiz) Credinţă mistică prin care se atribuie lucrurilor şi fenomenelor naturii însuşiri şi sentimente omeneşti.
antropomorf ist,	smf, a [At: DA / Pl: -işti, -e / E: fr anthro-
pomorphiste] 1-2 (Persoană) care admite antropomorfismul (1-2).
antropomorfiza vta [At: RALEA, E. 0.211 / Pzi: -zez IE: fr anthropo-morphiser] (Rar) 1 A atribui lucrurilor caractere omeneşti Si: a umaniza.
2	A atribui divinităţilor chip de om şi sentimente omeneşti. antroponimic, ~ă [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr anthroponymique]
1	a Referitor la antroponimie (1) Si: antroponomastic (1). 2 a Care ţine de antroponimie (1) Si: antroponomastic (2). 3 sn Nume de persoană.
antroponimie .y/'[At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr anthroponymie] 1 Ramură a lingvisticii care studiază numele de persoană Si: antroponomastică (3).
2	Totalitate a numelor de persoană dintr-o localitate, regiune, limbă etc.
antroponomastic,	[At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr anthropono-
mastique] 1-2 a Antroponimic (1-2). 3 sf Antroponimie (1).
antropopitec sm [At: DEX2 / Pl: -eci / E: fr anthropopitheque] Maimuţă considerată precursorul omului.
antropozofie sf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr anthroposophie] Doctrină religioasă care înlocuieşte pe Dumnezeu cu omul, conceput ca esenţă divină, accesibilă numai iniţiaţilor.
antum, ~ă sf, a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: cf lat ante] 1-2 (Scriere) publicată în timpul vieţii autorului.
anturaj sn [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 238 / Pl: -e / E: fr entourage] Totalitate a persoanelor care formează societatea obişnuită a cuiva.
anţărţ av [At: NECULCE, ap. LET. II, 367/34 / V: ~ţerţ, ~ţerţi / A şi: an- / E: lat anno tertio] (Reg) 1 (Adesea îoc an , ast-timp etc.) Acum doi ani. 2 (în legătură cu mai) Acum câţiva ani. anţert av vz anţărţ
Atiţian1 sn [At: CALENDARIU (1814), 163/27 / E: ger Enzian\ (Bot; înv) Ghinţură. anţian2 sn vz enţurâ
anual, [At: MEHEDINŢI, G. F. 163 / Pl: -i, -e / E: lat annualis cf anuelnic] 1-2 a, av (Care se întâmplă) în (sau pe) fiecare an. 3 a Care durează numai un an. 4 a O dată pe an.
anuar sn [At: DA /V: (înv) ~ariu / Pl: -e / E: fr annuaire] 1-2 Publicaţie (periodică) care conţine relatări sau informaţii (statistice, de comerţ etc.) despre ceva pe timp de un an. anuariu sn vz anuar
anuelnic, ~ă a [At: (a. 1862) URICARIUL 1,119/2 / Pl: -ici,-ice IE: an + -elnic] (înv) Anual.
anuitate sf [At: MAIORESCU, D. I, 277 / P: -nu-i- / Pl: -tăti I E: fr annuite] 1 (Fin) Sumă fixă care se plăteşte anual pentru a rambursa un capital sau o datorie. 2 (Spc) Sumă anuală ce se plăteşte pentru o asigurare Ci rată.
anula vt [At: MAIORESCU, CR. III, 134 / Pzi: -lez / E: fr annuler, lat annulare] 1-2 (A face sau) a declara nul, fără nici o valoare Si: a anularisi (1-2), a nimici, a desfiinţa, a ridica, a şterge, (reg) a oborî Cf a anerisi.
anulabil, ~ă a [At: HAMANGIU, C. C. 480 / Pl:	/ E: fr annulable]
1-2 Care poate sau trebuie să fie anulat (1-2).
anulabilitate .v/ [At: HAMANGIU, C. C. 480 / E: fr annulabilite] 1-2 Posibilitate de a fi anulat (1-2).
anular, ~ă a [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr annulaire] în forma unui inel Si: inelar (1-2).
anulare şf[At: HAMANGIU, C. C. 428 / Pl: -lări / E: anula] 1-2 (Facere sau) declarare nul. Si: anulat1 (1-2), Si: anulatie (1-2) (înv) anularisire (1-2), anulat1 (1-2), desfiinţare, nimicire, ridicare, ştergere.
anularisi vtr [At: DA / Pzi: ~.ve.vc / E: anula + -isi] 1-2 (înv) A anula (1-2).
anularisire .y/'[At: COD. ŢIV. / PI: -ri / E: anularisi] 1-2 (înv) Anulare (1-2).
anularisit1 sn [ At: MDA ms / PI: -uri / E: anularisi] 1-2 (înv) Anulare (1-2).
98
AORTIC
anularisit2, -ă a [ At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: anularisi ] 1-2 (înv) Anulat2 (1-2).
anulat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: anula ] 1-2 Anulare (1-2). anulat2, -ă a [At: MAIORESCU, CR. III, 137 / Pl: -aţi, -e / E: anula] 1-2 (Desfiinţat sau) declarat nul Si: abrogat, Si: (înv) anularisit2 (1-2).
anulaţie sf [At: HAMANGIU, C. C. XLIV / V: -laţiune / Pl: -ii / E: fr annulation] 1-2 (Rar) Anulare (1-2). anulaţiune sfvz anulaţie anumăra vt vz număra anumărare sfvz numărare anumărat!sn vz numărat1 anumărat2, -ă a vz numărat2
anume [At: CORESI, EV. VII / V: (Buc) -mea, anome / E: a3 + nume]
1	av (înv) (în legătură cu verbe ca a striga, a chema, a pomeni, a scrie, a cunoaşte, a şti etc.) Cu numele. 2 av (Adesea precedat de şi) Adică. 3 av Amănunţit. 4 av Exact. 5 av (îlav) Mai - Chiar. 6 av (îal) Tocmai. 7 av Cu intenţia. 8 av Oare? 9 a Anumit.
anumea av vz anume
anumit, -ă [At: POP, ap. HEM 1250 / Pl: ~i?/, -e / E: anume] 1 a (Mai ales în legătură cu măsuri de timp) Hotărât. 2 a (în legătură cu alte noţiuni) Ştiut, cu pricina. 3-4 a Pe care nu pot sau nu vreau să-l spun pe (sau cu) nume(le) Si: oarecare, oarecine, ne scai, nişte, un. 5 av Sigur.
anunciator sn [At: DEX2 / P: -ci-a- / Pl: -oare / E: fr annonciateur] Aparat care anunţă modificări sau abateri în timpul funcţionării unui sistem tehnic. anunciu sn vz anunţ
anunţ sn [At: MAIORESCU, CR. I, 120 / V: (înv; după lat) -nunciu, -nunţiu / Pl: -uri / E: fr annonce] 1 înştiinţare (tipărită, mai ales într-un jurnal) prin care se aduce ceva la cunoştinţa publicului Si: încunonştinţare, vestire. 2-3 (Pex) Foaie volantă (sau spaţiu dintr-un jurnal) cu anunţuri (1).
anunţa vtr [At: NEGRUZZI, S. 1,68 / Pzi: -nunţ / E: fr annoncer] 1 A face cunoscut. 2 (Spc) A spune numele cuiva care a venit în vizită sau pentru afaceri.
anunţare .y/'[At: DA / PI: -ţări / E: anunţa] 1 Aducere la cunoştinţă.
2	Vestire.
anunţat, -ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 329 / Pl: -aţi, -e / E: anunţa] Adus la cunoştinţă.
anunţător, -oare smf, a [At: DA ms / Pl: -i, -oare / E: anunţa + -(ă)tor] 1-2 (Persoană) care anunţă, vesteşte sau prevesteşte ceva.
anură sf [Ai: DEX2 / Pl: -re / E: fr anures] 1 (Lpl) Ordin de amfibieni lipsiţi de coadă în stadiul de adult, cu membrele adaptate pentru salt.
2	(Lsg) Animal aparţinând acestui ordin. anunţiu sn vz anunţ
anurce pnh [At: PASCA, GL. / E: net] (Reg) Oarece. anur'ie sf[At: DA / Pl: -ii / E: fr anurie] (Med) încetare patologică a secreţiei urinare.
anus sn [At: DA / Pl: -uri / E: fr anus] (Atm) Orificiu exterior al intestinului gros (rectum) prin care se elimină materiile fecale.
anuşcănd av [At: FRÂNCU - CANDREA, M. / V: anoş- / E: a2 + nu + ştiu + când] (Reg) 1 Adineauri. 2-3 Câteva zile (sau săptămâni) în urmă.
anuţsm [At: ŢIPLEA, P. P. (Glosar) / E: an + -uţ] (Mar; îpp) 1-2 (Şhp) Anişor (1-2). 3 (îlav) Pe Ia ~ La anul viitor.
anvelopă .y/ [At: CADE / Pl: -pe / E: fr enveloppe] 1 (La roata de cauciuc a automobilului, a bicicletei etc.) Parte exterioară de cauciuc vulcanizat care acoperă (protejează) camera cu aer. 2 Parte exterioară, de piele foarte groasă şi rezistentă, a unei mingi de fotbal, care înveleşte camera cu aer.
3	Parte dinafară a căldării unui vapor. 4 (Rar) Plic. 5 Supracopertă. 6 (Pct) Atmosferă difuză care învăluie figurile dintr-un tablou.
anvergură sf[At: DA ms / P: -ghiură I Pl: -ri / E: fr envergure] 1-6 Cadru, amploare, grad până unde se întinde spiritul şi inteligenţa cuiva sau cuprinsul unei opere (ştiinţifice). 7 (Teh) Distanţă dintre extremităţile unei aripi de avion, măsurată perpendicular pe axa ei longitudinală.
anverzilea av [At: COM AN, GL. / E: net] (Reg; îlav) D-~ Nu e mulţumitor nimic din ceea ce face. anvoană sf vz amvon anvon sn vz amvon
anxietate sf [At: V. ROM. aprilie 1934, 88 / Pl: -tăţi / E: fr anxiete] 1 împrejurare. 2 Nelinişte. 3 Teamă. 4 Stare de nelinişte însoţită de palpitaţii, sufocare etc. întâlnită în unele boli nervoase.
anxios, -oasă [At: CĂLINESCU, E. O. II, 51 / Pl: ~oşi, -oase / E: fr anxieux] 1 a Neliniştit. 2 a îngrijorat. 3 a Temător. 4 sm/Persoană care îşi face griji (sau temeri) nemotivate. anză sfvz ansă
anzeriformă [At: DEX2 / Pl: -me / E: anseriformes] 1 sf (Lpl) Ordin de păsări înotătoare, cu gâtul lung, cu picioarele scurte, având trei degete unite printr-o membrană. 2-3 sf, a/’(Lsg) (Pasăre) care aparţine acestui ordin.
aoace1 av [At: JAHRESBER. IV, 325 / V: ana-, anaci, anaşa, -cea, -aci, -aşia, naci, oaci / E: lat hoc-ce cf încoace] (Reg) Aici. aoace2 av [At: REV. CRIT. IV, 336 / V: -ci/E: lat illac-ce] (Reg) Acolo. aoacea av vz aoace1 aoaci1 av vz aoace1 aoaci2 av vz aoace2 aoare av vz aorea aoarea av vz aorea
aoaş sm [At: BOGDAN, GL. / V: aooş, ooşi, ooşus, ooşuz / Pl: -i / E: (Pbl) mg havas] (Numai în documente slave) Deal. aoaşia av vz aoace1 aoileo i vz aoleo aolea i vz aoleo
aoleală .y/'[At: HEM 1256 / V: (ad) dao- / Pl: -eli / E: aoli (daoli) + -eală] 1 (Reg) Văicăreală. 2 (Reg; spc; gmţ; irn; îf daoleală) Cântec interpretat la bărbieritul mirelui.
aolean sn [At: VARONE, D. / Pl: -uri / E: net] (Cor) Horă nedefinită mai îndeaproape.
aoleo [At: NECULCE, ap. LET. II, 280 / V: -eu,-ea,-lo, (Mol) aleu, alo, îleo, elio, valeu, va-, va/o, va/u;(Trs) auleu, auliu, aulea,d-ao-, d-a-, d-aleu / A: a o- / Pl: -uri / E: a( u) + le(le)] Exprimă: 1 i Durere. 2 i Plâns.
3	i (Im) Spaimă. 4 i (Irn) Surprindere. 5 i Ameninţare. 6 i Compătimire.
7	i Falsă compătimire. 8 i Rugăminte. 9 i Regret. 10 i Admiraţie. 11 i Rememorare a ceva. 12 i Dorinţă. 13 sn Bocet. 14 sn Văicăreală. 15 sn (Pfm; irn; îf aoleu) Aur. 16 sn (Pfm; irn; îaf) Imitaţie de aur. aoleu i vz aoleo
aoli1 vtr [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: auli, dăo-, dăuli, hăo-, hăuli / Pzi: -lese / E: aoleo] 1-2 A (se) boci. 3-4 A (se) văicări. 5-6 A (se) plânge. aoli2 v vz hăuli
aolică i [At: ap. TDRG /V: au-, -lico, -lica, d-ao- / E: aoleo! + -ică] (îppl; gmţ) Exprimă o uşoară părere de rău, amestecată cu iubire sau cu plăcere. aolio i vz aoleo aorar sn vz arar
aorea av [At: MOXA, 404/2 /V: aoar-, aoare, -ria l E: a2 + oare sau ori (cf a-dese-ori, a-rare-ori, a-bună-oară etc.) cf alb ahere] 1 (îrg) Câteodată. 2 (Reg) Uneori. aoreală sf vz aur eală aoria av vz aorea
aorist sn [At: DA / E: fr aoriste, ger Aorist, lat aoristus, ngr dSpCorog] (Grm) Timp verbal reprezentând o acţiune nedeterminată din sfera trecutului.
aortă sf, a [At: DA / Pl: -te / E: fr aorte] 1-2 (Atm) (Arteră principală) care pleacă de la inimă şi din care se desfac apoi toate vasele arteriale ale circulaţiei sângelui.
aortic, -ă a, av [At: DA / Pl: ici, -ice / E: fr aortique] 1-2 (Atm) (Care ţine) de aortă.
99
AORTITĂ
aortită sf[At: DA / Pl: -te / E: fr aortite] (Med) Inflamaţie a (tunicii externe a) aortei.
apagogic, -ă a [At: MAIORESCU, L. 138 / Pl: -ici, -ice / ] (Log; gmt) Care dovedeşte ceva prin arătarea imposibilităţii contrariului, prin reducere la absurd.
apalt sn [At: (a. 1823) URICARIUL V. 56/21 / Pl: -uri / E: it appalto] (îvr) Dare în antrepriză a veniturilor (comunei, statului) rezultate din vânzarea unor lucruri de consum. apanagiu sn vz apanaj
apanaj sn [At: (a. 1827) URICARIUL VII, 108/5 /V: ~agiu (pl -agii) / Pl: -e şi -uri / E: fr apanage) 1-3 (înv) Domeniu, proprietate, venit anual acordat de suveran sau de parlament unui membru al familiei domnitoare şi (pex) altcuiva. 4 (Fig) Ţară exploatată de cei care deţin puterea politică.
5	(Pex) Ceea ce este propriu cuiva Si: parte, privilegiu.
apaos sn [At: ap HEM 1260 / V: -aus / Pl: (nob) -se şi -uri / E: a + paos] Paos.
apar sm [At: CANTEMIR, IST. 259 / Pl: -i / E: apă + -ar] 1 (Mol) Persoană care cară apă. 2 (Mol) Persoană care vinde apă Si: sacagiu. 3 (îvr) Constelaţie aşezată între zodia ţapului şi a peştelui. 4 (îvr) Corăbier.
aparat sn [At: MAIORESCU, D. I, 334 / Pl: ~e, (nob) -uri / E: fr apparat, lat apparatus] 1 Sistem de piese care serveşte pentru o operaţie tehnică, mecanică, ştiinţifică etc. 2 Sistem care transformă o formă de energie în alta. 3 (Big; atm; pan) Totalitate a organelor care servesc la îndeplinirea unei funcţii Si: sistem. 4 Ansamblul mijloacelor care servesc unui anumit scop. 5 (îs) - critic Totalitate a notelor şi comentariilor care însoţesc o ediţie critică. 6 (îs) ~ ştiinţific Totalitate a mijloacelor de investigaţie ştiinţifică folosite de un cercetător. 7 Totalitate a serviciilor care asigură bunul mers al unei instituţii sau a unui domeniu de activitate. 8 (Pex) Totalitate a personalului care asigură buna funcţionare a unei instituţii. 9 Desfăşurare solemnă a unui eveniment Si: pompă, magnificenţă.
10	(Pex) Totalitate a elementelor necesare desfăşurării solemne a unui eveniment.
aparataj sn [At: ALAS 25 IV 1937, 19/1 / Pl:	/	E:	Colp	fr
appareillage] (Teh) Totalitate a aparatelor folosite într-un anumit domeniu de activitate Si: aparatură (2).
aparatură sf [At: SCÂNTEIA, 1947, 2, IV / Pl: -ri / E: aparat + -ură]
1	Totalitate a aparatelor care asigură funcţionarea şi controlul unei anumite instalaţii, maşini etc. 2 (Pex) Aparataj.
apare sf[At: DOSOFTEI, ap. HEM 1294 / Pl: -pari / E: lat aqualis, -em] (înv) Vas în care se ţine apă.
aparent, -ă [At: CULIANU, C. 164 / V: (înv) ~rinte / Pl: -nţi, -e / E: fr apparent] 1 a Care se vede. 2 a (îs) Cărămidă -ă Cărămidă specială destinată decorării interioare a pereţilor sau zidirii unor faţade care nu se acoperă cu tencuială. 3 a (Spc; jur; îs) Servitute - Servitute care se arată (de la prima vedere) prin locuri vizibile (uşi, ferestre etc.). 4 a Care este altfel decât apare la prima vedere. 5 av în aparenţă.
aparenţă sf[At: VARLAAM, C. II, 58 / V: (înv) ~rinţă / Pl: -ţe / E: fr apparence] 1-2 Fel în care cineva sau ceva se arată în exterior sau pe dinafară Si: înfăţişare, faţă. 3 (îe) A salva ~ţele A nu lăsa să se (între)vadă nimic, din cele ce ar putea dezvălui un rău. 4 înfăţişare înşelătoare, care ascunde adevărata natură (a lucrurilor sau a persoanelor). 5 (îlav) în ~ Pe cât pare la prima vedere, la o cercetare superficială. aparinte a vz apparent aparinţă sfvz aparenţă
apariţie sf [At: DA / V: -ţiune / Pl: -ii / E: fr apparition] 1 Arătare (pe neaşteptate). 2 Ieşire la lumină. 3 (Spc; d. cărţi) Ieşire de sub tipar.
4	Vedenie. apariţiune sf vz apariţie
aparitor sm [At: DA / Pl: -i / E: fr appariteur, lat apparitor] (Rar) 1 (Ant) Nume generic al slujbaşilor inferiori (lictori, scribi, interpreţi) care însoţeau pe magistraţii romani. 2 Aprod (la judecătorii). 3 Pedel (la universităţi).
apartament sn [At: (a. 1834) URICARIUL VII, 192/5 / Pl:	(înv)
-uri / E: fr appartement, it appartamento] Locuinţă (într-un bloc, casă) compusă din mai multe camere legate şi dependente între ele, astfel încât să formeze un tot (cu o destinaţie unică).
aparte ai, av [At: I. NEGRUZZI, S. V, 144 / E: fr ă part] 1-2 (în mod) separat. 3-4 (La teatru) Ca şi cum ar vorbi cu sine însuşi, dar cu glas tare.
5-6 Deosebit.
apartenenţă sf [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 112,13/2 / Pl: -ţe / E: fr appartenance] (Dcr de sau mai rar la) 1-2 Depindere ori legare de cineva sau de ceva Si: aparţinere. 3 Raport dintre un individ şi clasa socială, colectivitatea, partidul etc. din care face parte.
aparteu sn [At: MACEDONSKI, 0.11,414/ S: aparte I Pl: -euri / E: fr aparte] 1 (Teatru) Scurt monolog rostit de personaj pentru sine (şi pentru public), presupunându-se că celelalte personaje de pe scenă nu aud Cf aparte (3-4). 2 Convorbire între patru ochi.
apartheid sn [At: DEX2 / P: -haid l E: eg apartheid] Politică de segregaţie rasială practicată până în anul 1991 de guvernul Republicii Sud-Africane împotriva populaţiei de culoare din ţară.
apartimre ,s/‘[At: PRAV. (1814), 4/17-18 / Pl: -ri / E: părtini] (înv) Părtinire.
aparţine vi [At: HASDEU, I. C. 3 / Pzi: aparţin, (înv) -ţiu / E: fr appartenir] 1 A ţine de cineva sau de ceva. 2 A fi proprietatea cuiva. 3 (Fig) A se cuveni. 4 A fi în sarcina cuiva. 5 A face parte din...
aparţinere sf[At: DA ms / A: -ţin- / Pl: -ri / E: aparţine] (Rar) Ţinere de cineva.
apaş [At: MACEDONSKI, O. I, 201 / Pl: -i / E: fr apache] 1 sm (Iuz) Derbedeu. 2 sm (Lpl) Trib de indieni din Texax. 3-4 sm, a (Indian) care aparţine acestui trib.
apatic, -ă a [At: ALECSANDRI, DACIA LIT. 261/23 / Pl: -ici, -ice / E: fr apatique] 1 Cuprins de apatie. 2 Lipsit de energie Cf indolent.
apatie sf [At: KOGĂLNICEANU, ARHIVA R. I, 113 / Pl: -ii / E: fr apathie, lat apathia] 1 Stare sufletească a unui om, pe care nimic nu-i poate mişca Si: nepăsare, nesimţire, lipsă de energie Cf indolenţă. 2 (Fiz) Ideal moral, la stoicii antici, care consta în înăbuşirea oricărei pasiuni.
apatit sn [At: DEX2 / E: fr apatite] Fosfat natural de calciu, sticlos, incolor sau variat colorat, utilizat la fabricarea îngrăşămintelor minerale şi la extragerea fosforului.
apatrid, -ă smf [At: DA ms / Pl: -izi, -el E: fr apatride, ngr ămxTpiS]
1	Persoană care a pierdut calitatea de cetăţean al patriei sale (părăsind-o în mod ilegal) şi n-a dobândit nici cetăţenia ţării în care s-a stabilit. 2 Om fără patrie.
apatridie sf [At: DEX2 / PI: ~i/ / E: fr apatridie] (Rar) Situaţie a unui apatrid. apaus sn vz apaos
apă sf{At: (a. 1591) ap. GCR I, 38/28 / S: appă / Pl: ape, (rar) apuri / E: ml aqua] 1 Lichid incolor, fără gust şi fără miros, compus hidrogenat al oxigenului. 2 (îe) A cere pământ şi ~ A cere supunere deplină din partea duşmanului (la vechii perşi). 3 (îe) A bate apa în piuă A spune mereu aceleaşi lucruri. 4 (îae) A vorbi mult şi fără rost. 5 (îe) Sângele ~ nu se face Sentimentul înrudirii de sânge nu slăbeşte sau nu se pierde niciodată. 6 (îe) A nu avea (nici) după ce bea ~ A fi extrem de sărac.
7	(îe) A sorbi (pe cineva) într-o lingură (sau într-un pahar) de ~ A plăcea pe cineva foarte mult. 8 (îe) A îmbăta pe cineva cu ~ rece A ameţi pe cineva cu vorba. 9 (îe) A fierbe pe cineva fără ~ A chinui pe cineva fără milă. 10 (îe) A spăla (sau a da) (ceva) în mâi multe ape A spăla în mai multe rânduri de apă. 11 (îe) A face un lucru ~ A face un lucru să dispară. 12 (îae) A fura un lucru. 13 (îe) A fi (toţi) o ~ A fi (toţi) la fel. 14 (îe) A face o ~ (din toate) A şterge toate deosebirile. 15 (îe) A scoate ~ din piatră (seacă) A realiza un lucru imposibil. 16 (îae) A fi foarte ingenios. 17 (îe) A scrie pe ~ A da uitării. 18 (îae) A nu ţine cont (de ceva). 19 (îe) A duce ~cu ciurul A face încercări zadarnice. 20 (îe) A căra ~ la puţ A face încercări zadarnice. 21 (îe) A face cuiva ~ A omorî pe cineva. 22 (îe) A face ~ unei lăuze A duce o lăuză la preot ca
100
APĂRĂTOR
să o sfinţească. 23 (îe) A da ~ Ia şoareci A plânge. 24 (îs) ~ dulce (în opoziţie cu apa sărată a mărilor) Apă de băut cu conţinut scăzut de sare (din râuri sau lacuri). 25 (îas) Apă potabilă. 26 (Mnr; Trs; îs) ~ poleită Apă care conţine aur. 27 (îs) ~ aspră (sau dură) Apă calcaroasă, care nu e bună de spălat (rufe). 28 (îs) - moale (în opoziţie cu ~ aspră) Apă de ploaie, bună de spălat. 29 (îs) ~ goală (sau chioară) Apă curată, neamestecată cu vin. 30 (Fig; îas) Ciorbă subţire, fără zarzavat sau carne. 31 (Fig; îas) Lucru fără valoare. 32 (îs) ~ minerală Apă care conţine în soluţie săruri,gaze sau substanţe radioactive, având proprietăţi terapeutice.
33	(îs) - ne(î)ncepută (pentru descântece) Apă proaspătă din care încă nu a băut nimeni. 34 (îs) - vie Apă despre care se spune în basmele populare că învie morţii. 35 (îs) ~ moartă Apă care poate omorî pe cineva.
36	(îs) Apa morţilor Fata morgana Vz morgana. 37 (îs) ~ mare (sau sfinţită) Agheasmă. 38 (îc) ^-botează Bobotează. 39 (îs) - molinzată Apă sfinţită. 40 Masă de apă (1) formând un râu, un lac, o mare etc. 41 (Complinit prin râu, izvor, mare etc.) întreaga masă de apă (1) a râului, a izvorului, a mării etc. 42 (Lpl) Valuri unde. 43 (îs) - curgătoare Apă (40) care curge (râu, izvor, fluviu etc.). 44 (îs) ~ stătătoare Apă (40) care nu curge (baltă, lac, mare etc.). 45 (îs) - lină Apă (40) care curge încet, fără valuri. 46 (îs) ~ repede Apă (40) (de munte) care curge repede. 47 (îs) ~ adâncă Om potolit în aparenţă, dar cu o fire ascunsă. 48 (D. o apă curgătoare; îe) In susul apei în partea superioară a cursului apei. 49 (D.
o	apă curgătoare; îe) în josul apei în partea dinspre vărsare a cursului apei. 50 (îe) A şti (sau a vedea) în ce ~ (sau ape) se adapă (sau se scaldă) cineva A cunoaşte gândurile, intenţiile sau dispoziţia cuiva. 51 (îe) A lăsa pe cineva (să se scalde) în apele sale A lăsa pe cineva în voia lui. 52 (îe) Toţi se scaldă într-o ~Toţi sunt deopotrivă. 53 (îe) A pluti în apele cuiva A fi de aceeaşi părere cu cineva. 54 (îe) A nu fi (sau a nu călători) în apele sale A nu se simţi bine. 55 (îae) A fi abătut. 56 (îae) A fi prost dispus. 57 (îe) A nu fi cu toată apa sau în toate apele sale A nu fi în toate minţile. 58 (îe) A-i veni cuiva ~ la moară A se schimba împrejurările în favoarea cuiva. 59 (îe) A-i lua (sau a-i tăia) cuiva apa (de Ia moară) A schimba împrejurările în defavoarea cuiva. 60 (îae) A pune pe cineva în imposibilitatea de a face ceva. 61 (îe) A scăpa căciula pe ~ A pierde ocazia. 62 (îlav) Ca pe ~ (sau ca apa) în mod curgător, fluent. 63 (îal) Pe de rost. 64 (îe) A pescui în ~ tulbure A profita în urma unei situaţii confuze. 65 (îsp; îs) Apa sâmbetei Râu care curge pe o câmpie stearpă aflată în jurul iadului şi care se revarsă în iad. 66 (îs) Apa duminicii Râu mare şi limpede care curge pe câmpiile din jurul raiului şi care se revarsă în rai. 67 (îe) A se duce pe apa sâmbetei A se distruge. 68 (îae) A se pierde. 69 (îe) Duce-te-ai pe (sau cu) apa sâmbetei Lua-te-ar dracul. 70 (îe) A închega apele A face să îngheţe apele sau să stea pe loc. 71 (îe) Minte de încheagă (sau îngheaţă) apele Spune minciuni mari. 72 Joc de culori făcut în lumină de unele obiecte lucioase. 73 (Urmat de determinări) Denumire dată unor preparate lichide industriale, farmaceutice, de parfumerie etc. 74 (îs) - de sodă Sifon. 75 (îs) ~ gazoasă Sifon. 76 (îs) ~ oxigenată Lichid cuprinzând o cantitate de oxigen dublă decât apa (1) obişnuită şi care are proprietăţi dezinfectante şi decolorante. 77 (îs) ~ de clor Soluţie slabă de clor cu apă (1) folosită ca dezinfectant şi decolorant. 78 (îs) ~ de brom Soluţie de brom în apă (3,5%) folosită ca decolorant şi (rar) dezinfectant. 79 (D. produse industriale, farmaceutice etc.) Indică starea lichidă a preparatului. 80 (îs) ~ acră Apă minerală. 81 (Chm; îs) ~ regală Amestec de acid clorhidric şi acid azotic, care dizolvă aurul şi platina. 82 (Chm; îs) - tare Acid azotic diluat cu apă (1) folosit în tinichigerie pentru lipit. 83 (îs) Apa crăiesei Alcoolat de rozmarin. 84 (Mol; îc) ''■'-de-nimic Preparat pentru tuse. 85 (îc) ^-de-oase lodură de potasiu. 86-88 (Fig) Denumire a unor secreţii apoase ale corpului (lacrimi, salivă, sudoare etc.). 89 (Pfm; îe) A-i lăsa (cuiva) gura ~ (după ceva) A avea poftă de ceva. 90 (îae; fig) A dori ceva foarte mult. 91 (Reg; îe) Te-a trecut ~ sub limbă sau îţi îngheaţă apa sub limbă E ger mare. 92-94 (Pop; îe) A lăsa ~ (unui animal) A sparge (sau a înţepa) o bubă, o umflătură ca să se scurgă lichidul din ea. 95 (Fig; îe) A lăsa ~ cuiva A scoate cuiva o idee greşită din cap. 96 (Pfm; îe) A fi (numai) (o) ~ A fi
foarte transpirat. 97 (Pat; pop) Dropică. 98 (Pop; îe) A avea ~ la cap A fi hidrocefal. 99 (Fig; îae) A fi prost. 100 (Pop; la vite şi cai) Umflătură plină cu lichid a picioarelor de la genunchi în jos. 101 (Pop; îe) Are ~ Ia picioare Se spune despre cineva care alunecă şi cade mereu. 102 (înv; îc) Apa trândului Dizenterie. 103 (Pop; îc) ~albă Cataractă. 104 (Pop; îc) ~ neagră Glaucom. 105 Dans popular românesc la nunţile ţărăneşti Si: găleata. 106 Melodia după care se execută acest dans. 107 (Reg) Rană. apăduc sn vz apeduct apăducere sn vz apeduct apăi av vz apoi
apără [At: COD. VOR. 63/3 / Pzi: apăr / E: lat apparare] 1-2 vtr (îrg) A (se) opri. 3-4 vtr A (se) respinge. 5-6 vtr A împiedica o acţiune. 7-8 vtr (Spc; păs; d. oi, vaci, cai etc.) A (se) abate de la un drum greşit. 9-10 vtr A se îndepărta de un loc îngrădit, apropiindu-se de locul unde se află păzitorii. 11 vt (Pex; înv; d. oameni) A încerca să determini pe cineva să se răzgândească. 12-13 vtr A (se) sfătui. 14-15 vtr (Fig; înv) A refuza ceva cuiva. 16 vr A se retrage. 17 vr A se da înapoi de la ceva. 18 vr A nu consimţi. 19 vr A nu accepta. 20 vr (Jur; spc; înv) A refuza o tutelă.
21	vr A pretexta. 22-23 vr A evita ceva (sau pe cineva). 24-26 vtr(a) A(-şi) garanta siguranţa personală (sau avutul) prin ferire de o primejdie, prin adăpostire împotriva ploii, vântului, frigului etc., prin împotrivire la un atac. 27-28 vtr(a) (Fig) A (se) proteja. 29-30 vtr (Fig) A susţine. 31-32 vtr (d. Dumnezeu) A ocroti. 33 (Pfm; îe) Doamne-apără! Cu nici un preţ.
34	(îae; euf) Dracul. 35-36 vir A (se) dezvinovăţi. 37 vt (Jur; spc) A pleda înaintea instanţelor judecătoreşti o cauză. 38 vi A face o mişcare bruscă (în faţa unei primejdii) Cf a para. apăraie sf [At: CREANGĂ, P. 66 / E: apă + -ăraie] (Pfm) Apărie. apărare sf[At: CORESI, ap. HEM 1308 / Pl: ~rări / E: apăra] 1 (înv) Oprelişte. 2 Protejare. 3 (Jur; îvp; îe) A se găti de ~ A se pregăti să se apere. 4 (îe) A lua ~a A apăra pe cineva. 5 (Jur; îs) Caz de legitimă ~ Situaţie în care, fiind atacat, ai dreptul de a lovi pe cel ce te atacă. 6 Ferire. 7-10 (Jur; înv) Scutire (de o sarcină fiscală sau de o hotărâre ori pedeapsă judecătorească). 11 Motiv de scutire. 12 (Jur) Pledoarie. 13 (Pex) Partea (sau persoana) care apără într-un proces. 14 (Mii) Formă de luptă ce urmăreşte oprirea ofensivei inamicului Si: apărat1.15 (Mii) Totalitatea măsurilor luate pentru oprirea ofensivei inamicului. 16 (Mii; pex) Cei care luptă pentru paza unui teritoriu. 17 Fortificaţii.
apărat1 sn [At: PSALT. SCH. 335/17 / E: apăra] 1 (înv; fig) Ameninţare (pentru încălcarea a ceva oprit). 2 Apărare (2). 3 Apărare (8). 4-6 Apărare (10-11). 7 (înv; îlav) Pe H» în defensivă. 8 (Reg; îe) E bun de ~ şi depărat Se spune despre cineva cu care te poţi ajuta la orice lucru.
apărat2, ~ă [At: CORESI, ap. HEM 1308 / Pl: ~aţi, ~e / E: apăra] 1 a (înv) Oprit. 2 a Păzit. 3 a (Jur; spc) Căruia i se pledează cauza într-un proces. 4-5 a (înv) Scutit (de răspundere, de dări etc.) 6-7 sn (Reg) (Cu omisiunea substantivului loc) Apărătură (4-5).
apărămănt sn [At: DOSOFTEI, ap. CCR 664 / Pl: ~minte, ~uri / E: apăra + -ământ] (înv) Apărare.
apărătoare şf[At: ANON. CAR. / Pl: ~ori, ~oare / E: apăra + -(ă)toare]
1	Obiect cu rol protector. 2 (Spc) Obiect cu care ne apărăm de muşte.
3	Evantai. 4 Funie cu care se struneşte legătura dintre proţap cu sania (spre a o ţine mai strânsă) Si: cetlăn, coardă, gânj, lambă, lănţuş, legătură, prăjină, vlăioagă.
apărător, ~oare [At: PSALT. SCH. 49/88 /V: (îrg) ~riu / Pl:	-oare	/
E: apăra + -(ăjtor] 1 ă Care apără. 2 smf (Adesea în credinţe religioase, ca atribut al lui Dumnezeu) Persoană care apără Si: ocrotitor, sprijinitor, (iuz) scutitor. 3 sm (înv) Prezervativ. 4 smf(Jur) Persoană care pledează, înaintea unei instanţe judecătoreşti, o cauză. 5 smf (înv; în vechea organizare judecătorească) Persoană care avea dreptul de a pleda numai în faţa instanţelor inferioare, fără a avea un titlu universitar. 6 sf Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze ovale şi flori purpurii, care creşte prin tufişuri, la margini de pădure, prin locuri necultivate în iulie-august (Clinopodium vulgare) Si: (reg) somnişor. 7 sf(Bot; reg) Busuiocul-cerbilor.
101
APĂRĂTORIU1
apărătorul1 sn [At: BĂRAC, ap. TDRG / Pl: -ii l E: apăra + -(ă)tor(iu)]
1-3 (înv) Apărătoare (1-3). apărătoriu2 sm vz apărător
apărătuş sm [At: DA / Pl: -i / E: *părat + -uş] (Atm; pfm) Uvulă. apărătură şf [At: CORESI, ap. HEM 1312 / PI: -ri/ E: apăra + -ătură]
1	(înv) Obstacol. 2 Loc apărat printr-o îngrăditură Cf apărat2 (5). 3 (Reg) Pădure tăiată Cf poprit ură. 4-5 (Reg) Loc (păşune, pădure etc.) în care accesul este interzis. 6 Apărare (2). 7 (înv) Scutire. 8 (înv) Fortificaţie.
apărea vi [At: ALECSANDRI, P. III, 3 / V: (nrc) apare / Pzi: apar / E: lat. appareo, -ere] 1 (îoc dispărea) A deveni vizibil. 2 A se ivi brusc.
3	A lua naştere. 4 A părea. 5 A ieşi în evidenţă. 6 (Spc; d. publicaţii) A ieşi de sub tipar.
opăresc,—ească a [At: MAG. IST. III, 69/12 / Pl: -eşti/ E: apar + -esc] (înv) De apar (1).
apărie .y/‘[At: CREANGĂ, A. 134 / E: apă + -ărie] Apă multă vărsată pe jos Si: (pfm) apăraie.
apăruş i [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg) Strigăt cu care se alungă viţelul ca să nu mai sugă Cf aleguţ.
apărut, -ă a [At: DA ms / Pl: -uţi, -e i E: apărea] 1 Care a devenit vizibil. 2 Ivit. 3 Care a luat naştere. 4 (D. cărţi, publicaţii) Ieşit de sub tipar.
apăs sn [At: N. COSTIN, ap. LET. I, A. 60/40 / Pl: -uri / E: apăsa] (înv) 1 Asuprire. 2 (înv; îs) - de nevoie sau -ul nevoii Strâmtorare mare.
2	Necaz.
apăsa [At: VARLAAM, C. 222, 2 / Pzi: apăs LE: *appensare] 1 vi A atârna greu. 2 vi A cântări. 3-5 vtri(a) A (se) lăsa cu toată greutatea sa asupra unui lucru. 6 vi (D. un obiect) A fi prea greu (de purtat) pentru cineva. 7 vi (Cst pe) A exercita o presiune asupra unui corp Si: a presa.
8	vi A împinge la fund. 9-10 (Reg) vtr A se urca (sau a ajuta cuiva să urce) într-un pom Si: a burica. 11 vi (Fig; d. o vorbă, un cuvânt, o frază etc.) A accentua. 12-13 vtr (Fig; subiectul este omul) A asupri. 14-16 vtr (Adeseori subiectul activ e o abstractizare) A (se) oprima. 17 vi A simţi
0	greutate (în trup).
apăsare sf [At: VĂCĂRESCU, ap. ODOBESCU, S. 1,305 / Pl: -sări / E: apăsa] 1 Presiune. 2 (Spc) Presiune a aerului. 3 (Fig) Asuprire. 4 (Fig) Opresiune. 5 Coşmar. 6 (Reg) Energie. 7 (înv) Accent (ritmic), cantitate a silabelor.
apăsat1 sn [At: DA / E: apăsa] 1-4 Apăsare (1-4). apăsat2, -ă [At: ANON. CAR. / Pl: -aţi,-e / E: apăsa] 1 a Care este presat. 2 a Turtit. 3 a îndesat. 4 a (Fig; d. vorbă etc.) Accentuat în mod deosebit. 5 a Greu. 6 a Asuprit. 7 a Copleşit. 8 a încordat. 9-10 av (D. felul de a vorbi, de a umbla etc.) Accentuat.
apăsător1 sn [At: REV. CRIT. IV, 336 / Pl: -oare / E: apăsa + ~(ă)tor] (Teh; reg) Instrument cu care se bate pământul, ca să se niveleze bine şi să se bătătorească Si: (pop) berbece, mai2.
apăsător2, -oare [At: I. NEGRUZZI, S. VI, 437 / V: (îrg) -iu f Pl: -i, -oare / E: apăsa + ~(ă)tor] 1 a Care apasă. 2 a (Fig) Care asupreşte. 3 a Sever. 4-5 sm/"(Persoană) care asupreşte Si: asupritor, apăsătoriu, -oare a vz apăsător
apăsătură sf [At: ANON. CAR. / Pl: -ri / E: apăsa + -ătură] 1-4 Apăsare (1-4). apăşti v vz apesti apăştire sfvz ape ştire
apătos, -oasă a [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1296 / Pl: -oşi, -oase / E: *aquatosus cf apos] 1 Care cuprinde apă în cantităţi mari. 2 (Mls d. pământ, ţărână etc.) îmbibat de apă. 3 (Spc; d. vin) Slab. 4 (D. culoarea strugurilor, îoc negru vârtos) Negru cenuşiu. apătoşa vir [At: DOSOFTEI, PS. 258 / V: ~$i / Pzi: -şez / E: apătos]
1	A îmbiba cu apă. 2 (Pex; med) A secreta un lichid apos. apătoşi v vz apătoşa
apătuică sf [At: PASCA, GL. / E: net] (Reg) Mâncare proastă Cf apă-chioară. apeduc sn vz apeduct
apeduct sn [At: ŞINCAI, HR. 1,7 / V: -duc, apăduc (pl -uri), apăducere (pl -uce), -dus (pl -e, -uri), (Trs) ac vad- / Pl: -e, (înv) -uri / E: fr aqueduc, lat aquaeductus] Ansamblu de construcţii şi de instalaţii care servesc la transportarea apei de la locul de captare până la cel de folosire.
apelsn [At: (a. 1774) URICARIUL I, 183 / Pi: -urii E: fr appel] 1 Chemare. 2 (Pex) Rugăminte. 3 Invocare. 4 (îe) A face ~ Ia... A apela (1).
5	(Spc) Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv, spre a verifica prezenţa lor într-un anumit loc. 6 (Pex) Lista cu membrii unei colectivităţi constituite. 7 (Jur) Adresare la jurisdicţia imediat superioară', spre a schimba sau anula o sentinţă dată de prima instanţă. 8 (Jur; îe) A face ~ A intenta recurs (contra unei sentinţe date de o instanţă) la instanţa superioară. 9 (Jur; îs) Fără - Fără drept de recurs. 10 (Jur; îs) Curte de
-	Instanţă judecătorească superioară tribunalului care judecă, în a doua instanţă sau în recurs, litigii soluţionate de o instanţă inferioară.
apela [At: MAIORESCU, CR. III, 166 / Pzi: -lez / E: fr appeler] 1-2 vtr A (se) adresa cu (o rugăminte, o scrisoare etc.) cuiva. 3 vi (Jur; rar) A face apel (7) Si: (înv) a alerga.
apelabil, -ă a [At: HAMANGIU, C. C. 427 / Pl: -i, -e l E: fr appelable] (Jur) în privinţa căruia se poate face apel (7).
apelant, -ă [At: HAMANGIU, C. C. 67 / Pl: -nţi, -e / E: fr appelant]
1	a Care face apel împotriva unei sentinţe judecătoreşti. 2-3 .sm/ Persoană (fizică sau juridică) care apelează contra unei sentinţe judecătoreşti. apelare sf[At: DA / Pl: -lari / E: apela] 1-5 Apel (1-3,5,7). apelarisi vi [At: CADE / Pzi: -sesc / E: apela + ~(r)isi] (înv) A apela (2). apelat1 sn [At: DA ms / E: apela] 1-5 Apelare (1-5). apelat2, -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: apela] (Jur; d. o sentinţă judecătorească) Contra căreia s-a făcut apel (7).
apelativ, -ă [At: SBIERA, F. S. 265 / Pl: -i, -e / E: fr appellatif] 1 sn, a (Substantiv) comun. 2 a (Jur; d. o instanţă) Care judecă apelurile. 3-6 sn, a (Nume, cuvânt) calificativ (cu care este strigat cineva). apelaţiesf[At: PRAV.(1814),13/V: -iune/Pl: -ii/E: frappelation]
1	(Frm; rar) Chemare. 2 Numire. 3 (Jur; înv) Apel (7). 4 (Pex) Adresarea unei reclamaţii (către cineva).
apelaţiune şf vz apelaţie
apella sfs [At: DEX / E: ngr aireXXa] Adunarea poporului în Sparta antică.
apelpiseală .v/ [At: DA / Pl: -eli / E: apelpisi + -eală] (înv) Disperare. apelpisi [At: DA / V: apil- / Pzi: ~.ve.vc‘ / E: ngr dhreXirCXaj] 1-2 vtr(f) A dispera (sau a aduce la disperare pe cineva). 3 vr A deznădăjdui.
apelpisie sf [At: CANTEMIR, IST. 80 / Pl: -ii / E: ngr ccneXmaCa] (îvr) Apelpiseală.
apelpisire şf[At: DA / Pl: -ri / E: apelpisi] (Rar) 1-2 (Aducere a cuiva în starea de) disperare. 3 Deznădăjduire.
apelpisit, -ă [At: ALECSANDRI, ap. HEM 1299 / Pl: -iţi, -e / E: apelpisi] 1 a Adus la disperare. 2 a Scos din sărite. 3 smf, a (Persoană) care nu se mai poate controla. 4 a (Fig) Neobişnuit.
apendice snm [At: P. MAIOR, IST. 31 /V: (înv) -ix / A: -dice / Pl: -ice, -ici / E: fr appendice, lat appendix] 1 Parte secundară a unui obiect pe care îl completează şi a cărui prelungire este. 2 (Atm; şîs) ~ vermicular sau ileo-cecal Mică prelungire a tubului intestinal aflată în partea inferioară a cecumului. 3 (Pan) Anexă la sfârşitul unei cărţi.
apendicită sf [At: DA / Pl: -te / E: fr appendicite] Boală cauzată de inflamarea apendicelui vermicular. apendicul sn [At: DA / Pl: -e / E: appendicule] Mic apendice (2). apendicular, -ă a [At: GRECESCU, FL. 4 / Pl: -i, -e / E: fr appendiculaire] 1 De forma unui apendice (2). 2 Care tine de un apendice (1).
apendiculat, -ă a [At: GRECESCU, FL. 66 /PI: -aţi, -eIE: apendicul + -ar (după fr appendicule)] 1 înzestrat cu unul sau mai multe apendice (1).
2	în formă de apendice (2). apendix sn vz apendice
apepsic, -ă smf, a [At: DA ms / Pl: -ici, -ice / E: fr apepsique] 1-2 (Med) (Persoană) bolnav(ă) de apepsie.
102
APLAUDĂ
apepsie .v/’[At: DA / Pl: ~i/ / E: fr apepsie, gr cbreipta] (Med) Digestie defectuoasă, din cauza secreţiei gastrice insuficiente.
apercepe [At: DA / Pzi: -cep l E: ger apperzipieren] 1 vr (Fiz; înv; d. suflet, în metafizică) A se cunoaşte, a se percepe imediat prin conştiinţă.
2-3 vtr (Psh) A (se) percepe clar, activ, cu atenţie, un fenomen sufletesc. apercepere sf [At: DA / Pl: -ri / E: apercepe] Apercepţie. aperceptibil, -ă a [At: DA ms / Pl: -i, -e / E: fr aperceptible] Care poate fi aperceput.
aperceptibilitdte sf [At. DA ms / Pl: -taţi / E: fr aperceptibilite] 1 Calitatea de a fi aperceptibil. 2 Proprietate de a apercepe Si: aperceptivitate.
aperceptiv, ~ă a [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr aperceptif] 1 Care posedă facultatea apercepţiei. 2 Referitor la apercepţie. 3 (îs) Organul intelectual
-	Fondul vechi sufletesc prin care se percepe şi se asimilează o idee nouă.
4	(îs) Pregătire -ă Momentul unei lecţii, în care se face apel la cunoştinţele anterioare, pentru asimilarea unei lecţii noi. 5 (îs) Fond - Totalul cunoştinţelor asimilate de cineva, de care se leagă datele noi.
aperceptivitate .s/‘[At: DA ms / Pl: (nob) -taţi / E: apereeptivite] (Fiz) Aperceptibil itate.
apercepţie sf [At: DA / V: -iune / P: -ii / E: ger Apperception, fr aperception] (Fiz) Percepţie clară, activă, însoţită de reflecţie, pusă în legătură cu experienţele mai vechi ale conştiinţei Si: apercepere. apercepţiune şf vz apercepţie
aperiodic, -ă a [At: DEX2 / P: -ri~o- / Pl: -ici, -ice / E: fr aperiodique] Care variază periodic.
aperitiv, ~ă [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr aperitif (lat aperitivus, -a, -uni)]
1	a Care deschide pofta de mâncare. 2 sn Mâncare (picantă) înaintea felului de rezistenţă Si: gustare. 3 sn Băutură alcoolică consumată înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare).
apertometru sn [At: DEX2 /Pl: -re / E: fr apertometre, eg apertometer] (Fot) Instrument pentru măsurarea unghiulaţiei. apertură şf[At PONI, F. 73 / Pl: -uri / E: lat apertura] Deschidere. apesti [At: LB / V: ~eşti, ~păşti / Pzi: -tesc / E: ns cf peşti] 1 vi A întârzia. 2-3 vtr A amâna (pe cineva) cu o datorie. 4 vi A aţipi.
apestire .y/'[At: MARDARIE, L. 1875 / V: ~eşt~, apăşt~ / Pl: -ri / E: apesti] 1 întârziere. 2 Amânare. 3 Aţipire.
apestit, ~ă a [At: MARDARIE, L. 1875 / V: apăşt~ / Pl: -iţi, -e / E: apesti] 1 întârziat. 2 Amânat. 3 Aţipit. ape şti v vz apesti
apetal, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 5 / Pl: -i, -e / E: fr apetale] (Bot)
1	a (D. flori) Care nu are petale. 2 sfp Clasă de plante dicotiledonate, fără petale, având un singur înveliş floral. 3 Plantă din această clasă.
apetenţă şf[At: DA ms / Pl: -ţe / E: fr appetence] 1-2 Dorinţă (instinctivă). 3 Poftă.
apetisant, ~â a [At: DA ms / Pl: -nţi, -e / E: fr appetissant] (Frm) 1 Care stimulează pofta de mâncare. 2 (Fig) Ispititor.
apetit sn [At: NEGRUZZI, S. I, 58 / Pl: -uri, (rar) -e / E: fr appetit, lat appetitus, ~wm] 1 Poftă de mâncare. 2 (Pex) Orice fel de poftă.
3	(îs) ~ sexual Dorinţă de a-şi satisface pornirile sexuale. apetiţie .y/ [At: DA ms / Pl: -ii / E: fr appetition] (Rar) Apetenţă, apex sm [At: ENC. AGR. / E: fr apex, ger Apex] 1 (Ast; îoc antapex) Punctul spre care se mişcă sistemul solar. 2 (Atm) Vârful, extremitatea unui organ. 3 Vârful staminei. api av vz apoi
apical, ~ă a [At: ENC. AGR. / Pl: -i, -e / E: fr apical] 1 (Atm; med) Care este situat la extremitatea unui organ. 2 (Bot; îs) Dehiscenţă -ă Deschiderea la vârf a anterelor şi a fructelor uscate (capsule). 3 (Lin; d. consoane) Articulat cu vârful limbii.
apicol, ~ă a [At: HASDEU, I. C. 199 / A: -col / E: fr apicole] 1 Care aparţine apiculturii. 2 Referitor la apicultură. 3 Specific apiculturii. 4 De apicultură.
apiculat, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 23 / Pl: -aţi, -e / E: fr apicule] (Bot) Care e terminat cu un vârf scurt şi ascuţit.
apicultor, ~oare smf, a [At: DA / A: (Trs) -cui-1 Pl: -i, -oare / E: fr apiculteur] 1-2 (Persoană) care se îndeletniceşte cu creşterea albinelor Si: prisăcar, stupar.
apicultură sf [At: DA / Pl: -ri / E: fr apiculture] 1 Ştiinţa creşterii şi îngrijirii albinelor Si: albinărie, albinărit, prisăcărie, stupărit. 2 Creşterea şi îngrijirea albinelor Si: albinărie, albinărit, prisăcărie, stupărie.
apidă .s/[At: DEX2 / Pl: -de / E: fr apides] 1 (Lpl) Familie de insecte himenoptere care cuprinde albinele şi bondarii. 2 (Lsg) Insectă care aparţine acestei familii.
apiolsn [At: DEX2 / P: -pi-ol / Pl: ? / E: fr apiol] (Far) Ulei extras din seminţe de pătrunjel care serveşte la producerea menstruaţiei şi ca febrifug.
apiretic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice l E: fr apyretique] 1 Care are temperatura corpului în limite normale Si: afebril. 2 (D. boli) Care nu este însoţit de febră Si: afebril.
apirexie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr apyrexie] Absenţă a febrei în manifestarea unei boli. apipă i v vz pipăi
apisti vu [At: CV, 1951, nr. 1, 35 / Pzi: 3 -teste / E: net] (Reg; d. lună) A întârzia să apară Si: a acina.
apişcă sf [At: CHEST V / 85 / E: apă + -iscă] (Reg) Lapte acru, diluat cu apă.
apiterapic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice IE: apiterapie + -ic] 1 Care aparţine apiterapiei. 2 Referitor la apiterapie. 3 Specific apiterapiei. 4 De apiterapie.
apiterapie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: api(col) + terapie] Tratament cu produse apicole.
apitui v [At: CV, 1951, nr. 3, 47 / Pzi: -esc / E: net] (Reg) A pune laolaltă, a strânge. apiţura sfa [At: ARH. FOLK. VII, 54 / E: net] (Reg) Colind de copii. apia av [At: PAMFiLE, J. II / E: ngr o6slaf] (îfm) 1 Simplu. 2 Fără meşteşuguri. 3 (Pop; îe) A rămas întâmplarea ~ A rămas baltă, nerezolvată.
aplana vtr [At: ODOBESCU, S. II, 80 / Pzi: -nez / E: fr aplanir] 1-4 A (se) înlătura, cu binele, (o neînţelegere, greutate etc.). 5-6 A (se) netezi calea, înlăturând, prin bună învoială, piedicile ce stau împotriva unei bune înţelegeri între două sau mai multe părţi.
aplanare .y/[At: MAIORESCU, D. II, 101 / E: aplana] 1-2 înlăturare a unui conflict (sau a unei piedici) Si: aplanat1, liniştire, potolire. aplanat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri I E: aplana] Aplanare. aplanat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: aplana] 1-2 (D. conflicte, piedici) înlăturat.
aplatiza vtr [At: DEX2 / Pzi: -zez / E: fr aplatir] 1-2 vti A face (sau a deveni) plat. 3-4 vtr A (se) turti (prin presare).
aplatizare sf[At: DEX2 / Pl: -zări / E: aplatiza] Turtire (prin presare) Si: aplatizat1.
aplatizat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: aplatiza] Aplatizare. aplatizat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: aplatiza] 1 Plat. 2 Turtit (prin presare).
aplauda [At: ALEXANDRESCU, M. 209 / Pzi: aplaud, (rar) -dez / E: fr applaudir, lat applaudo, ~ere] 1-3 vitr A bate din palme în semn de vie aprobare, de admiraţie, de mare mulţumire (la reprezentaţii teatrale sau muzicale), adesea şi cu intenţia de a chema la rampă pe cel aplaudat.
4-5 vtr (Fig) A arăta o vie aprobare pentru ceva sau cineva. 6 vt A lăuda.
aplaudare sf[At: DA / Pl: -dări / E: aplauda] 1-5 Bătaie din palme în semn de vie aprobare, de admiraţie, de mare mulţumire (la reprezentaţii teatrale sau muzicale), adesea şi cu intenţia de a chema pe cel aplaudat.
6-7 Vie aprobare manifestată pentru ceva sau cineva. 8 Lăudare.
aplaudat1 sn [At: MDA ms / Pl: (nob) -uri / E: aplauda] 1-3 Aplaudare (1-3).
aplaudat2, ~ă a [At: DA / PI: -aţi, -e / E: aplauda] (Include ideea unei acţiuni) Primit cu aplauze, cu ovaţii Si: aplaudat1. apiaos sn vz aplauze aplaudă sf vz aplauze
APLAUS
aplaus sn vz aplauze aplăuz sn vz aplauze
aphuze snp [At: (a. 1848) URICARIUL X, 6 / V: (RIs; îf) -lauz, ~hus (şi mai rar) ~/aos> (înv) -udă (pl -de) / S: -use / E: lat applausus] 1 Batere din palme în semn de vie aprobare sau admiraţie. 2 (Fig) Semn de vie aprobare.
aplazie, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: aplasique] (Med; d. ţesuturi, organe) 1 Care prezintă aplazie. 2 Referitor la aplazie. 3 Specific aplaziei.
4	De aplazie.
aplazie .y/‘[At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr aplasie] 1-2 Atrofiere a unui ţesut sau a unui organ prin întreruperea procesului de dezvoltare.
apleca [At: PRAV. MOLD. 53/1 / Pzi: aplec / E: lat applicare] 1-2 vtr A (se) înclina (spre ceva aşezat mai jos). 3-4 vtr (Fig) A (se) umili. 5-6 vtr A (se) supune. 7-8 vtr (Cst cu prepoziţia de) A (se) încovoia. 9-10 vtr A (se) ploconi. 11 vr (Pop; îe) Se apleacă ziua Se face seară. 12-13 vtr (D. oameni şi d. animale) A alăpta. 14-15 vur (Pat) A-i veni rău. 16 vr A i se face greaţă Si: (reg) a se ciumurlui Cf pleca. 17-18 vur (Pex) A se sătura de un fel mâncat prea des. 19 vr (Fig) A avea înclinare spre ceva. 20 vr (Fig) A fi dezgustat de ceva. 21 vr A fi dispus a... 22 vr (înv; numai la unii scriitori din şcoala latinistă) A aplica.
aplecare sf [Ai: LB / Pl: -cari / E: apleca] 1 înclinare spre ceva Si: aplecat7 (1). 2 Alăptare. 3 Predispoziţie. 4 (înv) Dispoziţie sufletească.
5	Greaţă.
aplecat !sn [At: DOSOFTEI, V. S. 26/2 / Pl: -e l E: apleca] 1 Aplecare
(1). 2 Alăptare. 3 (Med pop; lpl) îndigestie.
aplecat2, ~ă [At: ŢICHINDEAL, F. 251 / Pl: -aţi, -e I E: apleca] 1-2 a, av înclinat. 3 a (Fig) Supus. 4 a Alăptat. 5 sm (îvp) Sugar. 6 a (Fig) Cu înclinaţii spre ceva.
aplecăcios, ~oasă a [At: DA ms / Pl: -oşi, -oase l E: apleca + -(ă)cios]
1	Căruia i se apleacă (7). 2 Predispus la stări emetice.
aplecăciune sf [Ai: ŢICHINDEAL, ap. HEM 1322 / Pl: -ni I E: apleca + -(ă)ciune] (înv) 1 Aplecare (3). 2 Plecăciune.
aplecător, -oare [At: PSALT. (1651), 172 / Pl: -i, -oare / E: apleca + -(ă)tor] 1-2 a Care (se) apleacă. 3 a Care alăptează. 4 smf Ce 1 care creşte copii. 5 sf Oaie cu lapte Cf plecătoare.
aplecăhxră sf [Ai: ANON. CAR. / Pl: -ri / E: apleca + -ură] 1 (Rar) Aplecare (1). 2 (Rar) Alăptare. 3 (Med pop) Aplecare (3).
aplecuş [At: DA ms / Pl: (1) -i, (2) -uri I E: apleca + -uş] (Reg) 1 sm Miel care suge. 2 sm Povârniş.
aplecuşat, ~â a, av [At: ŢICHINDEAL, F. 9 / Pl: -aţi, -e / E: (pbl) (a se) apleca] 1-2 Gârbovit.
aplica [At: NEGRUZZI, S. I, 72 / Pzi: aplic / E: fr syappliquer lat applicare] 1-6 vtr A pune ceva pe (sau peste) un lucru, astfel încât să se prindă (să se lipească de el sau să se întipărească pe el). 7 vt (Pex) A da.
8	vt (Fam; după fr) A da o palmă, o lovitură. 9 vr A supune la un tratament.
10-17 vtr A pune o ştiinţă (o artă, o inovaţie, o îndeletnicire omenească) în serviciul alteia. 18 A pune în practică. 19 A întrebuinţa. 20-23 vtr A raporta (o maximă, un proverb, un principiu general) la un caz dat. 24-25 vtr (Frm; înv) A (se) deda (la ceva). 26 vt A studia (ceva) cu sârguinţă. 27-28 vtr (Trs) A da la o meserie. 29-30 vr A se apuca (de o îndeletnicire).
aplicabil, a [At: MAIORESCU, CR. II, 131 / Pl: -i, -e I E: fr applicable] 1-6 Care se poate aplica (1-6). 7 Care se poate pune în practică.
aplicabilitate sf [At: MAIORESCU, CR. II, 137 / E: fr applicabilite] Calitatea de a fi aplicabil (1-7).
aplicare .y/'[At: (a. 1855) URICARIUL IV, 430/11 / Pl: -cdri / E: aplica]
1	Punere a unui lucru peste altul (pentru a-1 fixa sau pentru a lăsa o întipărire) Si: aplicat1. 2 Punere în practică Si: aplicat1. 3 Raportare Ia ceva Si: aplicat1. aplicat1 sn [At: DA / E: aplica] 1-3 Aplicare (1-3). aplicat2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. II, 234 / Pl: -aţi, -e / E: aplica] 1 Pus în practică. 2 (îs) Ştiinţele -e Ştiinţe practice. 3 Cusut pe deasupra.
aplicaţie sf[At: COD. ŢIV. / V: ~iune / Pl: -ii / E: fr application, lat applicatio,~onem] 1 Aşezare a unui lucru pe altul Si: aplicare (1). 2 (Pex) Bucată de stofă aplicată pe alta. 3 Punere în practică Si: aplicare (2). 4 (înv; îs) Şcoala de - (pe lângă o şcoală normală de învăţători etc.) Şcoală de punere în practică a teoriei învăţate mai înainte. 5 (Rar) Sârguinţă. aplicaţiune sfvz aplicaţie
aplică s/[At: C. PETRESCU, R.DR. / Pl: -ice I E: fr applique] 1 (Arh) Ornament (de orice fel) care se aplică pe un obiect. 2 Mic eandelabru (de obicei din două, trei lumânări electrice) cu picior vertical, fixat pe perete. 3 (Pex) Obiect (rotund) de iluminat aşezat pe perete.
aplie ş/[At: DICŢ. / PI: -ii / E: ngr dnXrf] Frânghie care serveşte la înălţarea unei pânze, a unui steag sau a unui pavilion.
aplitsn [At: DEX2 / Pl: ? / E: fr aplite, ger Aplit] Rocă eruptivă de culoare deschisă, cu aspect granulat fin.
aplomb sn [At: ENC. AGR. / Pl: (ad 2) -uri / E: fr aplomb] 1-2 Siguranţă şi hotărâre în comportare sau în vorbire. 3 Linie perpendiculară pe planul orizontului. 4-5 (Mdv) Direcţia şi dispoziţia pe care o au faţă de verticală membrele unui patruped care se sprijină deopotrivă pe toate picioarele. aplos av [At: CANTEMIR, IST. 82 / E: ngr ânXtig] (Grî) Simplu. apnee sf[At: DEX2 / Pl: ~ / E: fr apnee] (Med) Oprire temporară a respiraţiei cu retenţie de aer.
apocalips sns [At: BIBLIA (1688), prefaţă, 6/9 /V: ~ă, (înv; grm) —is / E: fr apocalypse, lat apocalypsis] 1 Carte din Noul Testament, care cuprinde revelaţiile făcute Sfântului Ioan,evanghelistul, în insula Pathmos.
2	(Iuz; îs) Stil de - Foarte greu de înţeles, obscur. 3 (Fig) Lucru care produce spaimă. 4 Cataclism. 5 Sfârşitul lumii. apocalipsă sfs apocalips
apocaliptic, ~ă a [At: IBRĂILEANU, A. 146 / Pl: -ici, -ice / E: fr apocalyptique, ger apokalyptisch] 1 Din apocalips. 2 (Fig) Fantastic. 3 Fabulos. 4 Monstruos. 5 înspăimântător. 6 (D. stil; fig) Greu de înţeles Si: obscur. 7 Care aparţine apocalipsului (1). 8 Referitor la apocalips (4).
9	Specific apocalipsului (4). 10 De apocalips (4).
apocinacee $/[At: DEX2 /PI: -IE: fr apocynacees] 1 (Mpl) Familie de plante erbacee sau leguminoase care secretă un suc lăptos. 2 (Lsg) Plantă din această familie.
apocopă sf [At: DA / A: (Trs) apo- / Pl: -pe / E: fr apocope, lat apocopa] (Grm) Dispariţia unuia sau a mai multor sunete de la sfârşitul unui cuvânt Cf sincopă.
apocrif, ~ă sn, a [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr apocryphe, lat apocryphus, -a, ~um] 1-2 (Scriere) a cărei autenticitate nu e dovedită Ci falsificat, neautentic, scornit. 3-4 (Bis) (Carte) nerecunoscută de biserică, atribuită părinţilor bisericii.
apocrisiar sm [At: ŞINCAI, HR. II, 41/9 / V: (înv) -iu / Pl: -i / E: lat apocrisiarius] 1-2 (Ist; îvr) Dregător (în Imperiul Bizantin şi, pex, şi în Imperiul Otoman), însărcinat cu transmiterea răspunsurilor şi a edictelor împăratului (sau ale sultanului). 3-4 Mandatar (sau trimis) al papilor, al patriarhilor. apocrisiariu sm vz apocrisiar
apod, ~ă [At: DA / Pl: -ozi, ~e / E: fr apode, ngr ănoSog] (Zlg) 1 a Fără picioare. 2 sm (Pex) Peşte lipsit de aripioarele dorsale. 3 sf Larvă de insecte lipsită de picioare.
apodictic, ~ă a [At: MAIORESCU, L. 61 / Pl: -ici, -ice / E: lat apodicticus, ~a, ~um] (Fiz) 1-2 Cu caracter de necesitate şi de universalitate absolută. 3 (Pex) Cu înfăţişare de adevăr absolut.
apodixis sn [At: (a. 1825), FURNICĂ, I. C. 350 /E: ngr cbtâe&g] (înv) Dovadă.
apodoză sf [At: DA / P: (după gr) -do să / E: fr apodose, ngr dirâSomg] (Grm; îoc proteză) Partea a doua a unei perioade condiţionale în care este cuprinsă propoziţia principală.
apoetic, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: a + poetic] 1 Care nu este poetic. 2 Care nu este utilizat cu valoare poetică.
104
APOSTAZIE
apofasis sn [At: FURNICĂ, I. C. ap DA ms / E: ngr dnSqxxaig] (Grî) Hotărâre.
apofasisticos av [At: CANTEMIR, IST. 290 / E: ngr dnoqxxmonxowg] (Grî) Cu hotărâre.
apofiză v/ [At: DA / Pl: -ze / E: fr apophyse, lat apophysis] 1 (Atm) Parte proeminentă a unui os. 2 Partea superioară, îngroşată, a solzilor conurilor de la speciile de pin.
apofome .v/[At: DA / Pl: ~i/ / E: fr apophonie] (Lin) 1-2 Variaţie, după anumite reguli, a timbrului (sau/şi a cantităţii) unei vocale, în diferitele aspecte morfologice pe care le iau aceeaşi rădăcină, acelaşi sufix sau aceeaşi desinenţă.
apoftegmatic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: apophtegmatique] (Liv) Care reprezintă o apoftegmă.
apoftegmă sf[At: CANTEMIR, IST. 8 / V: (înv) ~thegma / Pl: -me, (înv) -mate / E: fr apophtegme, gr cht&p&€Ţiux] (Grî) 1-2 Vorbă înţeleaptă, sentenţioasă a (sau atribuită de obicei) unei personalităţi. apofthegma sf vz apoftegmă
apogamie .y/'[At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr apogamie] Formare a embrionului vegetal dintr-o altă celulă decât oosfera.
apogeu sn [At: NEGRUZZI, S. I, 201 / Pl: -ee, -ri / E: fr apogee, lat apogeus] 1 (Ast; îoc perigeu) Punctul la care un astru se află la cea mai mare depărtare de pământ. 2 (Fig) Culme. 3 Punct culminant.
apogiatură sf[At: CERNE, D. M. 60 / Pl: -ri / E: it appogiatura] (Muz) Notă de ornament (reprezentată grafic printr-o notă mai mică decât cele obişnuite) care precedă nota reală la distanţă de un ton sau de un semiton.
apoi [At: PSALT. SCH. 493/5 / V: apăi, apă, api, apu / A: apoi / E: lat ad + post] 1 av (înv; local) înapoi. 2 av (Rar; înv; îl) Mai ~de După, în urma... 3 a Situat la urmă. 4 sn Urmare. 5 av (Temporal, în corelaţie, uneori, cu întâi sau urmând după şi ori iar; ale) După aceea. 6 av în cele din urmă. 7 av (îe) Ş-~ ... (sau c-~) ... De acum încolo. 8 av (îae) După aceea. 9 av (îlav) Mai (de) ~ Mai târziu. 10 av (îlav) Mai ~de toate în cele din urmă. 11 av (îcs) După ce ... ~ ... şi Nu numai, ci şi ... 12 av (îe) De joi până mai (de-) ~ Puţin (timp). 13 av (îae) Lesne. 14 av (îae) La nesfârşit. 15 av (Csc) La urma urmelor... 16 av (îcrc dacă sau de\ adesea precedat de c(ă), d(a), dar sau urmat de atunci) în cazul acesta. 17 av (Int; uneori, precedat de şi) Arată indiferenţa noastră faţă de cele auzite. 18 av Prin urmare. 19 av Vezi! 20 av La drept vorbind. 21 av Doară. 22 av Căci. 23 av încă. 24 av Afară de aceasta... 25 av Cu toate acestea. 26 av Dar. 27 av (Precedat de că) Altminteri. 28 av (Precedat de şi, ca formulă introductivă în poezie,în strigături sau în proverbe). 29 av (Urmat de dă sau de, introduce răspunsul, mai adesea concesiv, evaziv sau cuprinzând în sine o scuză) Ce să fac? Cf păi. 30 a (Precedat de de, cu sau fără articolul cel, adesea în legătură cu mai înv) Cel din urmă. 31 av (Azi; îs) Vremea (ziua, veacul, judeţul, venirea, lumea) (cea) de - Vremea etc. de la judecata cea din urmă. 32 .v (înv; fără cel de) Cel din urmă. 33 .y (înv; numai lpl) Sfârşit. 34 s (înv) Capăt. 35 .y (înv) Margine. 36 av (înv) Cea (mai) de ~ Sfârşit. 37 av (înv) (în sau Ia) cea (mai) de ~ în cele din urmă. apoiţ av vz apoiţi
apoiţi av [At: FRÂNCU - CANDREA, M. 97 / V: apoiţ / E: apoi + -iţi (pl de la -iţă?)] (Reg) 1 Apoi. 2 Mai apoi.
apolinic, ~ă a [At: DA ms / Pl: -ici, -ice / E: ger apollinisch] (D. atitudinea în faţa vieţii, îoc dionisiac) 1 Senin. 2 Echilibrat.
apolitic, smf, a [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 104, 23/1 / Pl: -ici, -ice / E: fr apolitique, rs anommFlHMH] 1-2 (Persoană) care este (pretinde a fi) lipsit(ă) de spirit politic. 3-4 (Persoană) care rămâne străină de viaţa politică.
apolitism sn [At: CONTEMP., Seria 11,1948, nr. 112 / E: fr apolitisme] Atitudine de indiferenţă faţă de politică.
apolog sn [At: NEGRUZZI, S. 1,336 / Pl: -uri, -oage / E: fr apologue, lat apologus] Scurtă povestire (în versuri sau în proză), cuprinzând o învăţătură morală practică, sub formă alegorică, de cele mai multe ori prin atribuirea de însuşiri omeneşti unor animale sau lucruri neînsufleţite Cf fabulă, parabolă.
apologet sm [At: DA / Pl: -eţi / E: ger Apologet] 1 (Tlg; d. scriitorii bisericeşti din primele secole ale creştinismului) Apărător al credinţei creştine împotriva celor ce o atacă. 2-3 Persoană care laudă (în mod interesat) ceva sau pe cineva.
apologetic, ~ă [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr apologetique, lat apologeticus] 1-2 a Care constituie o apologie a ceva (sau a cuiva). 3 a De laudă. 4 ş/’Ramură a teologiei care are ca scop apărarea creştinismului împotriva atacurilor ce i se aduc acesteia. 5-8 sf (Fig) Glorificare (servilă şi interesată) a cuiva (sau a ceva). apologetism sns [At: DEX2 / E: apologet + -ism] (Rar) Apologie. apologie sf [At: DA / Pl: -ii / E: fr apologie, lat apologia] 1-2 Scriere sau discurs de apărare a cuiva (împotriva unor învinuiri). 3 (Pex) Laudă (aprinsă) a meritelor cuiva sau a ceva.
apologist, sm [At: MAIORESCU, CR. I, 251 / Pl: -ogişti / E: fr apologiste] Cel care face apologia cuiva sau a ceva.
apologiza a [At: DEX2 / Pzi: -zez / E: apologie + -iz.a] (Rar) A face o apologie.
apometru sn [At: LTR / Pl: -re / E: apă + metru] Aparat pentru măsurarea volumului de apă scurs printr-o conductă. aponevrotic, ~ă a [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr aponevrotique] (Atm)
1	Care aparţine aponevrozei. 2 Referitor la aponevroză. 3 Specific aponevrozei. 4 De aponevroză.
aponevroză sf [At: DA / Pl: -ze / E: fr aponevrose] (Atm) Membrană fibroasă albă, foarte rezistentă, care acoperă şi ţine muşchii, separă între ele fasciculele musculare sau le leagă de oase.
apoplectic, [At: D. ZAMFIRESCU, R. 86 / Pl: -ici, -ice / E: fr apoplectique, lat apoplecticus, ~a, ~um] (Med) 1 a (Rar) Propriu apo-plexiei. 2-3 smf, a (Persoană) care se arată a fi predispus(ă) la apoplexie Si: (pop) damblagiu, damblalău.
apoplexie sf [At: (a. 1725) MAG. IST. IV, 134/21 /V: (înv) -//*-/Pl: ~i/ / E: fr apoplexie, lat apoplexia] 1 (Med) Paralizie mai mult ori mai puţin completă, pricinuită de o hemoragie cerebrală Si: (pop) dambla, gută.
2	(Pop; îs) - trăsnitoare (sau fulgerătoare) Apoplexie care provoacă moartea imediată.
apoplix ie sfvz apoplexie
aporetic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr aporetique] (Liv) 1 Care are aspectul unei aporii. 2 Care aparţine unei aporii. 3 Referitor la o aporie. 4 Specific unei aporii. 5 De aporie.
aporie şf[At: CANTEMIR, IST. 8 / Pl: ~i/ / E: ngr dkopCa] (Grî) Dificultate logică greu (sau imposibil) de rezolvat.
aport1 i, sn [At: DONICI, ap. TDRG / Pl: -uri / E: fr apporte] 1-2 (Frm) Strigăt cu care se îndeamnă câinii să aducă vânatul împuşcat sau un obiect aruncat.
aport2 sn [At: DA / Pl: -uri / E: fr apport] 1 (Fin; cmr) Partea adusă de fiecare într-o asociaţie sau într-o întreprindere comună. 2-3 Contribuţie (de muncă, de luptă etc.) în vederea unui scop.
aporta v [At: I. NEGRUZZI, S. VI, 105 /Pzi: 3 -tează/E: frapporter] (Vân; d. câini) A aduce (prins cu dinţii) vânatul împuşcat sau un obiect aruncat.
aportat sn [At: DA / E: aporta] (Vân; d. câini) Aducerea vânatului împuşcat sau a unui obiect aruncat.
apos, ~oasă [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1343 / Pl: -oşi, -oase / E: lat aquosus sau din apă + -o.s] 1-2 a Care e de natura sau de felul apei. 3 a Care conţine (foarte multă) apă Si: apătos. 4 .s/Mare. apostasie sfvz apostazie
apostat, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 127/2 / V: (înv) -a / Pl: -aţi, -e / E: lat apostata, gr cbrocnx/Trjg, fr apostat] 1-2 smf, a (Persoană) care a săvârşit o apostazie Cf renegat. 3 a (Pex) Răzvrătit (împotriva autorităţii statului) Si: rebel, apostata sm vz apostat
apostazie v/‘[At: DA / V: ~as\e / Pl: -ii / E: fr apostasie, lat apostasia] 1 Renunţare publică la o anumită credinţă religioasă Cf renegare. 2-3 Renunţare la viaţa monahală şi intrare în viaţa laică. 4-5 Renegare a unei
105
APOSTERIORI
doctrine sau concepţii (politice, religioase etc.) şi adoptare a alteia. 6 Revoltă împotriva stăpânirii.
aposteriori ai, av [At: MAIORESCU, L. 40 / P: ~ri-o~ / E: (lm a posteriori)] 1-2 (Fiz; îoc apriori) Bazat pe experienţă.
(iposteriorism sns [At: DEX2 / P: -ri-o- / E: aposteriorisme] Concepţie filozofică potrivit căreia toate cunoştinţele se capătă prin experienţă individuală. apostil sn vz apostilă
apostilă sn [At: NEGRUZZI, S. II, 69 / V: (înv) -t\l, -liu (pl -Iii) / Pl: -le / E: fr apostille] 1 Rezoluţie scrisă pe o petiţie, pe un raport etc. 2 (Pex) Semnătura pusă pe o apostilă (1). apostiliu sn vz apostilă
apost'imă s:f[At: CIHAC II, 635 / Pl: -ixxne / E: ngr dmhr^ia] 1 (Grc; iuz) Abces. 2 (Azi; fig) Atac cardiac.
apostol sm [At: COD. VOR. 138/3 / V: (înv) -tul l Pl: -i / E: vsl ănocTOAs] 1 Nume dat celor doisprezece ucenici ai lui Hristos, trimişi de el în lume, să propovăduiască Evanghelia. 2 (Pex) Propovăduitorul unei învăţături. 3 Carte canonică cuprinzând o parte din faptele apostolilor după înălţarea Mântuitorului Si: Praxin.
apostolat sn [At: DA / Pl: -e / E: fr apostolat] 1 Misiunea de apostol Si: apostolie. 2-5 Misiune ori sarcină (ca a apostolilor) de propagare a unor idei, a unei doctrine (politice, sociale etc.).
apostolă .y/ [At: DOSOFTEI, V. S. 124/1 / PI: -le l E: apostol + -ă] Femeie-apostol (2).
apostolesc, -ească a [At: CORESI, EV. III/3 / Pl: ~e.yti / E: apostol + -esc] 1 Care are drept sursă învăţătura apostolilor Si: apostolicesc (1).
2-3 Care este potrivit cu învăţătura sau tradiţia apostolilor Si: apostolicesc
(2). 4 De apostol(i) Si: apostolicesc (3). 5 Ca a(l) unui apostol Si: apostolicesc (5).
apostoleşte av [At: (a. 1580) CUV. D. BĂTR. II, 338/20 / E: apostol + -este] 1 în felul apostolilor (1) Si: apostoliceşte. 2 (îe) A merge ~ A merge pe jos, cu piciorul (ca apostolii 1).
apostolic, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 313 / Pl: -ici, -ice / E: fr apostolique, lat apostolicus, ~a, -unt] 1 Care aparţine apostolilor (1). 2 în felul apostolilor (1). 3 De apostol (1) Si: apostolesc, (înv) apostolicesc.
4	Care depinde de papa sau emană de Ia Sfântul Scaun.
apostolicesc, -icească a [At: CANTEMIR, ap. HEM 1351 / Pl: -iceşti / E: apostol + -icesc] 1-5 (înv) Apostolesc (1-5).
apostoliceşte av [At: ALECSANDRI, ap. HEM 1352 / E: apostolic + -este] 1 (înv) Apostoleşte. 2 (îe) A se plimba ~ A se plimba pe jos.
apostolic sf[At: DOSOFTEI, V. S. 10, 2 / Pl: -ii / E: apostol + -ie] Misiune sau slujbă apostolească (1) Si: apostolat.
apostrof sn [At: NEGRUZZI, S. I. 266 / V: (după fr) -ă (pl ~e) / Pl: -e, (rar) -oafe, -uri / E: fr apostrophe, lat apostrophus] (Grm) Semn ortografic de forma unei virgule, aşezat în partea de sus a cuvântului, prin care se notează eliziunea unuia sau a mai multor sunete, de obicei, a unor vocale. apostrof2 sn vz apostrofă1
apostrofa v [At: I. NEGRUZZI, S. 1,367 / Pzi: -fez/E: fr apostropher] A vorbi cuiva pe un ton mustrător.
apostrofare sf [At: DA / Pl: -fări / E: apostrofa] Vorbire cu cineva pe un ton mustrător Si: apostrofat1 . apostrofat1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: apostrofa] Apostrofare. apostrofat2, -ă a [At: DA ms / Pl: ~aţi, -e E: apostrofa] Căruia i se adresează pe un ton mustrător.
apostrofă1 sf [At: CANTEMIR, IST. 98 / V: (înv; prin confuzie cu apostrof) / Pl: -fe / E: fr apostrophe, lat apostropha] 1 Imputare. 2 Mustrare adresată cuiva (pe un ton violent). 3 Figură retorică prin care emiţătorul îşi întrerupe expunerea adresându-se direct unei persoane sau unui lucru personificat. 4-5 (Pan) Cuvinte de imputare sau de atac, adresate cuiva pe neaşteptate. apostrofă2 sfvz apostrof
apostrof v [At: P. MAIOR, IST. 241 / Pzi: -fese l E: ger apostrophieren] (Gmî) A elida un sunet (în vorbire). apostul sm vz apostol
apotecar sm [At: CANTEMIR, IST. 8 / V: -tic-, potic- / Pl:	/	E:
ml apothecarius, ger apotheker] (Trs; Buc) Farmacist.
apotecă sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 450/29 / V: (înv) apt'i- (pl ~tice), (reg) aft'i-, (Trs)poti- (pl -tice),~tică / Pl: ~ed / E: ger Apotheke] (Trs; Buc; gmî) Farmacie.
apotemă sf[At: MELIK, G. 126 / Pl: ~me / E: fr apotheme] (Gmt)
1	Perpendiculara dusă din centrul unui poligon regulat pe mijlocul unei laturi. 2 Raza cercului înscris într-un poligon regulat. 3 (îs) ~ma piramidei înălţimea unuia dintre triunghiurile care formează feţele unei piramide.
apoteotic, -ă a [At: ODOBESCU, ICON. TR. 5 / Pl: -ici, -ice / E: apoteoză + -(o)tic] 1 (Rar) De apoteoză. 2 Care constituie o apoteoză.
apoteoza v [At: DA / P: -te-o- / Pzi: -zez / E: apoteoză] 1 (Ant) A pune pe cineva în rândul zeilor Si: a zeifica. 2 (Fig) A aduce (cuiva) laude sau onoruri extraordinare.
apoteozare .y/'[At: DA / Pl: -zări / E: apoteoza] 1 Zeificare Si: apoteozat1 (1) 2-3 Aducere de laude sau onoruri extraordinare cuiva. Si: apoteozat1 (1), apoteoză.
apoteozat1 sn [At: CODRU-DRĂGUŞANU, C. 240 / Pl: -aţi, -e / E: apoteoza] 1 Zeificat1. 2 Onorat1.
apoteozat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: apoteoza] 1 Zeificat2. 2 Onorat2
apoteoză sf[At: EMINESCU, N. 66 / Pl: -ze / E: fr apotheose, lat apotheosis] 1 (Ant) Punere în rândul zeilor. 2 (Pex) Onoruri extraordinare acordate cuiva. apoticar sm vz apotecar apotică sfvz apotecă
apotropaic [At: CANDREA, F. 55 / Pl: -ice / E: net] 1-2 sn,a (Obiect) căruia i se atribuie proprietatea magică de a feri pe purtătorul lui de farmece, de boli etc. Si: amuletă, apozitiv, -ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr appositif] (Grm) Apoziţional. apoziţie sf [At: DA / V: (nob) ~iune / Pl: -ii / E: fr apposition, lat appositio, -onem] 1 (Grm) Atribut care se află pe acelaşi plan cu cuvântul determinat (de obicei, în cazul nominativ). 2 (Bot) Depunere, prin adăugare, de straturi. 3 (Med) Depunere de celuloză în membrana celulei. apoziţiune sf vz apoziţie approd sm vz aprod approfunda v vz aprofunda approfundare sfvz aprofundare appropiativ, -ă a vz apropiativ approppiator, -ă a vz apropiator appropriaţie sfvz apropriaţie approviziona v vz aproviziona approxima vt vz aproxima approximativ, -ă a vz aproximativ approximaţie sfvz aproximaţie appus1, ~ă a vz apus1 appus2 sn vz apus1
appassionato av [At: DEX2 / P: -si~o- / E: it appassionato] (Imem) Cu pasiune.
apraşten sn [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg) înjurătură. apravăţav [At: I. CR. II, 109 / E: a- + pravăţ] (Reg) 1 Alături. 2 (Reg) Aproape.
apraxic, -ă smf, a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr apraxique] (Med) 1-2 (Bolnav) de apraxie.
apraxie .y/ [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr apraxie] (Med) Lipsă de coordonare în mişcări cauzată de leziuni ale creierului. aprângior sn vz aprânjor
aprânjor sn [At: HEM 1353 / V: (reg) -ngiorl E: aprânz + -ior] Interval de timp cuprins între zorii zilei şi, aproximativ, ora 7 dimineaţa Si: aprânzul cel mic Ci.aprânz.
106
APRINJOR
apranz sn [At: M. COSTIN, ap. CCR. I, 201/30 / PI: ~uri / E: a(2) + prânz] (îvp) 1 Interval de timp cuprins între orele 7 şi 9 dimineaţa. 2 (îs) -ul (cel) mic Timpul cuprins între orele 9 şi 10 dimineaţa. Cf aprânjor. 3-4 (îs) -ul (cel) mare (Masa de) prânz.
aprecia vtr [At: MAIORESCU, CR. 1,9 / P: -ci-a / V: (înv) -eţia / Pzi: -ciez / E: fr apprecier, lat appretiare] 1-2 A-şi da seama de valoarea (morală) a (unui lucru sau a) unei persoane. 3 A preţui la justa valoare.
4	(Pex) A avea o bună idee despre cineva, a-1 preţui, a-1 admira, a-I stima.
5	A evalua. 5 A-şi da părerea Si: a socoti, a conchide.
apreciabil, -ă a [At: DA / V: (înv) -reţia- / P: -ci-a- / Pl: -i, -e / E: fr appreciable] 1 (Rar) Care se poate aprecia (3) Si: evaluabil. 2-3 (Destul de) mare, considerabil. apreciare sf vz apreciere
apreciat, ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 1321 / V: (înv) -eţi- / P: -ci-at / Pl: -aţi, -e / E: aprecia] Care se bucură de consideraţie, de stimă Si: stimat, preţuit.
apreciativ, -ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e l E: fr appreciatif] 1 Care constituie o apreciere. 2 Care conţine o apreciere.
apreciaţie sf{At: DA / V: -iune, (înv) -eţia-, -eţiaţiune / P: -ci-a- / Pl: -ii / E: fr appreciation] (Frn) Apreciere. apreciaţiune sfvz apreciaţie
apreciator, -oare smf, a [At: DA / V: (înv) -eţia- / P: -ci-a- / Pl: -i, -oare / E: aprecia + -(a)tor] 1-2 (Persoană) care apreciază.
apreciere sf[At: MAIORESCU, CR. I, 297 / V: (nob) -dare, (înv) -eţie-, -eţiare / E: aprecia] 1 Preţuire. 2 Considerare. 3 Analiză. 4 Judecare. 5 Judecată. 6 Părere. 7 (îe) A face ~ri A emite anumite păreri asupra unei valori, apreg, -ă a, av vz aprig
aprehensiune sn [At: VLAHUŢĂ, D. 138 / Pl: -ni / E: fr apprehension, lat apprehensio, -onern] 1 (Frr) Teamă. 2-3 Frică (nedesluşită).
aprehens'iv, -ă sn [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: apprehensif] 1 Care exprimă aprehensiune. 2 Care trădează aprehensiune. 3 Care simte aprehensiune.
apret sn [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 382 / Pl: -uri I E: fr appret] (Teh) Substanţă cu care se tratează ţesăturile (şi, uneori, firele) pentru diferite scopuri (îngreunare, plinătate, moliciune etc.).
apreta vtr [At: DA / Pzi: -tez / E: fr appreter] (Thl) A supune diferite produse (ţesături, hârtie etc.) unei operaţii chimice care le dă consistenţă şi lustru Si: a da apret.
apretare sf [At: DA / Pl: -tari / E: apreta] (Thl) Supunere a unor produse (ţesături, hârtie etc.) unei operaţii chimice care le dă consistenţă şi luciu Si: apretat1.
apretat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri l E: apreta] Apretare. apretat2, -ă a [At: DA / PI: -aţi, -e l E: apreta] (Thl; d. ţesături, fibre textile etc.) Care a fost supus apretării.
apretor, -oare smf [At: DA ms / Pl: -i, -oare / E: fr appreteur] Persoană care apretează.
apretură .y/ŢAt: LEG. EC. PL. 27 / Pl: -ri / E: ger Appretur] (Ind)
1	Operaţie fizico-chimică de impregnare a fibrei textile cu pastă de apret Si: apretare. 2-3 Instalaţia (sau localul) în care se efectuează apretura. 4 Totalitatea operaţiilor (fierbere, înălbire, mercerizare, călcare, vopsire, imprimare, apretură) prin care trece materialul textil. 5 Rezultatul acestei operaţii. apreţia v vz aprecia apre fiabil, -ă avi apreciabil apreţiare sf vz apreciere apreţiat, -ă a vz apreciat apreţiator, -oare a, smf vz apreciator apreţiaţie sf vz apreciaţie apreţiaţ'iune sfvz apreciaţiune apreţiere sf vz apreciere
apreţui vt [At: NEGRUZZI, S. I, 338 / Pzi: -esc / E: aprecia + preţui] A aprecia.
apreţuire sf[At: DEX2 / Pl: -ri / E: apreţui] Preţuire. apriat, -ă a, av [At: ŞINCAI, HR. 1,295/22 / Pl: -aţi, -e / E: net] (înv) (în mod) făţiş, limpede, desluşit, lămurit, pe-nţeles, hotărât. apric, -ă a vz aprig
aprichi vt [At: FRÂNCU - CANDREA, M. 97 / Pzi: -esc / E: net] (Reg) A face atent.
aprig, -ă a, av [At: DOSOFTEI, V. S. 189/1 / V: -reg, (înv) -ic / Pl: -igi, -ige / E: net] 1-2 a (D. oameni; construit cu prepoziţia la) Lacom, hrăpăreţ. 3 a Neîndurător. 4 a Irascibil. 5 a Impetuos. 7 a Grozav. 8 a (D. animale) Sălbatic. 9 a (Fig) Aspru. 10 a Puternic. 11 a (Fig; d. conformaţii ale naturii) Primejdios. 12 av Cu toată puterea, cu impetuozitate, cu străşnicie.
aprigime .y/‘[At: CIHAC 1,13 / E: aprig + -ime] (Rar) 1 Impetuozitate.
2	Vehemenţă.
apriimi v [At: MINEIUL (1776), 642/2 / Pzi: -mese / E: a- + priimi] A primi.
aprijiune .y/‘[At: SBIERA, F.S. 184 / E: aprig + -iune] (îvr) Vehemenţă. april smi vz aprilie
aprilie smi [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 44 / V: (Mol; ptc) april / E: vsl ĂnpMJlHH (şi Anpwnf) sau ngr’AirptXiog] 1 A patra lună a anului Si: prier. 2 (Ptc) Primăvara.
aprinde [At: COD. VOR. 97/1 / Pzi: aprind, (reg) aprinz / E: lat appre(he)ndere] 1-3 vtri (D. foc) A face (ceva) să înceapă să ardă Vz a aţâţa, a cuprinde, a încinge. 4 vr (D. foc) A se porni. 5 vtf A face (foc). 6-7 vtr (Focul e instrumentul aprinderii) A face să înceapă să ardă. 8 vt (Subiectul este omul; d. orice corp combustibil) A face să ardă. 9 vt A da foc. 10 vt A pune foc (cu intenţia de a produce un incendiu). 11 vr A lua foc. 12 vr (Fam; îe) A i se ~ cuiva călcâiele (după cineva) A se îndrăgosti tare de cineva. 13 vr (Fig; d. revolte etc.) A izbucni. 14 vr (îe) A-şi ~paie-n cap A provoca iritarea neaşteptată a cuiva, printr-o vorbă spusă (sau o faptă făcută) fără intenţie rea Si: (pfm) a o păţi. 15 vt(a) (Spc; vân) A împuşca. 16 vr A lua foc. 17 vr (D. corpuri incandescente) A lua foc (de la sine). 18 vtr (D. obiecte ce servesc pentru luminat) A face să lumineze. 19-20 vtr(a) (D. lumina electrică) A lumina. 21 vr (D. chibrituri) A lua foc. 22 vr (Fig) A scăpăra. 23 vr (D. ochi) A începe să strălucească datorită unei stări sufleteşti intense. 24-25 vtr A încălzi (cuptorul) printr-un foc mare. 26 vr (D. var) A intra în efervescenţă Cf arde. 21 vr (D. fân, seminţe, bucate, făină etc.) A se strica în urma unui început de fermentare Si: a se încinge. 28 vr (înv; pat) A se inflama. 29-30 vtr A se face roşu ca focul. 31 A se înroşi la faţă (de plăcere, ruşine, mânie etc.). 32 vr (Fig; d. sentimente vii, pasiuni sau manifestări ale lor) A izbucni. 33 vtr A face să se ivească (în mod impetuos), a deştepta. 34 vr (Fig; d. oameni, construit cu prepoziţia de sau absol) A se înflăcăra. 35 vr (îe) A se ~ foc A se înfuria foarte tare. 36 vr (îe) A se ~ lesne A se înfuria uşor. 37 vr (înv) A râvni.
aprindere sf [At: CALENDARIU (1814), 164/5 / Pl: -ri / E: aprinde]
1	Declanşare a arderii. 2 Pornire a focului. 3 Pornire a unui incendiu. 4 Pornire să ardă. 5 Izbucnire a revoltei. 6 (Fam) îndrăgostire de cineva.
7	Găsire a unui necaz. 8 Provocare a unei iritări neaşteptate a cuiva printr-o vorbă sau intenţie rea. 9 împuşcare. 10 Izbucnire a focului. 11 Luminare.
12	Scăpărare. 13 Strălucire datorată unei stări sufleteşti intense. 14 încălzire a cuptorului cu un foc mare. 15 Intrare în efervescenţă, dezvoltând căldură.
16	Stricare a fânului, seminţelor, cerealelor, fainei printr-un început de fermentare. 17 Inflamare. 18 înroşire la faţă de plăcere, ruşine, mânie, din timiditate. 19 înfuriere rapidă. 20 Râvnire. 21 (Fig) înflăcărare, exaltare, pasiune. 22 (îlav) Cu ~Cu ardoare, cu pasiune. 23 (Pat; pop) Inflamaţie. 24 Infecţie. 25 Temperatură. 26 Febră. 27 (îs) ~de plămâni Congestie pulmonară. 28 (îs) ~ de ochi Oftalmie. 29 (îs) ~ de creieri Meningită. 30 (îs) ~de maţe Gastrită.
aprinjor, -oară smf [At: BARCIANU, V / Pl:	-oare	/ E: aprinde
+ -ior, ger Zundholzchen] (Trs; mpl) Chibrit.
107
APRINS1
aprins1 sn [At: ANON. CAR. / PI: (rar) -uri / E: aprinde] 1 Aprindere
(1). 2 (îe) (Pe) la (sau în) Mii lumânărilor Seara. 3 Incendiere. 4 (La animale) Pneumonie.
aprins2 ~ă [At: MINEIUL (1776), 1 l()Vl / Pl: -nşi, -e / E: aprinde]
1	a Care arde. 2 a încins. 3 a Incandescent. 4 a (Fig) îndrăgostit. 5-6 av, a (într-un mod) pasionat. 7 a (Fig; d. ochi) Strălucitor Si: (lor) ardent.
8	a (Despre cereale, făină etc.) încins. 9 a (Fig) Uscat. 10 a Febril. 11 a (Pop; d. animale) Care a făcut pneumonie. 12 a îmbujorat. 13 a înroşit.
14	a (D. culori) Strălucitor. 15 a (înv; îs) galben - Galben ca focul. 16 a (D. surse de lumină) Care luminează. 17 a (D. aparate electronice) Pus în funcţiune. aprinsătură sfvz aprinzătură.
aprinsori sfp [At: CADE / E: aprins1 + -ori] (îrg; îlav) (Pe) la ~ Seara. aprinsură sf [At: BARCIANU, V. / E: aprinde + -ură] (Trs; înv) Inflamaţie.
aprinzare sf [At: DICŢ. / Pl: -zări f E: aprinde] (înv) Aprindere. aprinzăcios, -oasă a [At: PROT. - POP., N. D. / PI: -oşi, -oase / E: aprinde + -ăcios] 1-2 (înv) Inflamabil. ' aprinzăciune .v/' [At: PROT. - POP., N. D. / Pl: -ni / E: aprindere + -ăciune] 1-2 (înv) Inflamare.
aprinzător, -oare [At: DOSOFTEI, V. S. 88/2 / V: (îrg) -iu, -oare / Pl: -i, -oare / E: aprinde + -ător] 1-2 smf, a (Persoană) care aprinde (3).
3	smf(tnv) Persoană cu ocupaţia de a aprinde (1) ceva. 4 snf Instrument sau obiect pentru aprins. 5 sn Dispozitiv de aprindere (1) a unui combustibil, a fitilului unui explozibil etc. 6 sf (Trs; mpl) Chibrit. 7 a Inflamabil. 8 a (înv; fig) Excitant. aprinzătoriu, ~oare a, .v vz aprinzător
aprinzătură sf[ At: ANON. CAR. / V: (îvr) -nsă- / Pl: -ri / E: aprinde + -ătură] 1 (îvr) îmbrăţişare. 2 (înv) Iluminare a unui Ioc. 3 (înv) Ardere
(3). 4 (înv; med) Inflamaţie.
aprinzeală .y/‘[At: PISCUPESCU, 0.231 / PI: -di /E: aprinde + -eală] (înv) Febră.
aprinzibil, ~ă a [At: BARCIANU, V. / Pl: -i, -e / E: aprinde + -bil] (îvr, fig) încântător.
a priori [At: MAIORESCU, CR. I, 110 / P: apri-o- I E: lat a priori] 1-2 la, lav (Fiz) Aprioric (1-2).
aprioric, -ă a, av [At: DAMfi / P: -pri-o- / Pl: -ici, -ice / E: a priori + -(i)c, după ger apriorisch] 1-2 av, a (Fiz) (într-un mod) independent de experienţă, bazat numai pe raţiune Si: a priori.
apriorism sms [At: DA ms / P: -pri-o- / E: fr apriorisme, ger Apriorisntus] (Fiz) Teorie (kantiană) care consideră că spaţiul, timpul şi cauzalitatea sunt noţiuni apriorice.
apriorist,-ă smf, a [At: DN3 / P: -pri-o- / PI: -işti,-e / E: fr aprioriste] 1-2 (Persoană) care gândeşte aprioric. 3-4 (Adept) al apriorismului.
aprioristic, —ă a, av [At: DA ms / P: -pri-o- / Pl: -ici, -ice / E: ger aprioristisch] 1-2 (într-un mod care ţine) de apriorism.
apriorităte sfs [At: DA ms / P: -pri-o- / E: fr apriorite, ger Apriorităt] (Fiz) Caracter aprioric (1) al unei construcţii logice.
apristui v [At: VICIU, GL. / Pzi: -uesc / E: *apristrui, din vsl npHCipOH (npucrpOffTH), cf rs npHCTpOTb] (Reg) 1 A câştiga. 2 (Adesea precedat de negaţie) A se apropia. 3 (Adesea precedat de negaţie) A veni.
aproape [At: COD. VOR. 118/6/ E: ml ad-prope] 1 av (Construit şi cu pronumele personal în dativ, îf —mi, —ţî) La distanţă mică în spaţiu de cineva (sau ceva) Si: în apropiere, în preajmă, lângă. 2 av (îlav) Pe ~ Prin apropiere. 3 av (îe) A cunoaşte de ~ A cunoaşte foarte bine. 4 av (înv; îe) A avea pe cineva ~ A-şi pune (toată) încrederea în cineva. 5 a (înv; îs) - cercetare Amănunţit. 6 a (înv; lpl; îf apropi) Confident. 7-8 av La un interval mic de timp (în trecut sau viitor). 9 av (îlav) ~ de... Cu puţin timp înainte de... 10 av (Precedat de „rudă“, îla) De ~Cu care există relaţii de rudenie strânse. 11 av (îs) Prieten de - Amic intim. 12 av (înv; îlav) ~de Aproximativ. 13 av (Construit cu conjuncţiile că, să sau cu infinitivul) Puţin lipsea ca... Si: cât pe ce, mai-mai. 14 sa (îpp; rar) Pana
aproape (1). 15 av (îvr; fig; îe) ~ de minte Uşor de înţeles. 16 sma (şi cel de -, înv, de—le) Semen.
aproba [At: STAMATI, D. / Pzi: aprob / E: lat approbare] 1 vt(a) A fi de acord cu ceva Si: a consimţi, a încuviinţa, (înv) a aprobălui (1). 2 vt (Spc) A rezolva favorabil şi oficial cererea, propunerea cuiva Si: (înv) a aprobălui (2). 3 vr (înv) A socoti ca bună propria purtare, propria faptă.
aprobare sf [At: ANTONESCU, D. / Pl: -bări / E: aprobă] 1 încuviinţare a ceva S: consimţire, (rar) aprobat2 (1), (înv) aprobatie (1), aprobaţiune
(1),	aprobăluire (1). 2 (Spc) Răspuns favorabil şi oficial la o cerere, Ia
o	propunere etc. Si: (rar) aprobat2 (2), (înv) aprobatie (2), aprobaţiune
(2),	aprobăluire (3). 3 Autoapreciere pozitivă Cf aproba (3). aprobat1 sn [At: DA / E: aproba] (Rar) 1-2 Aprobare (1-2). aprobat2, ~ă a [At: PRAV. (1814), XXI / Pl: -aţi, -e / E: aproba] 1
încuviinţat. Si: consimţit, (înv) aprobăluit (1). 2 (Spc) Care a fost consimţit oficial Si: (înv) aprobăluit (2).
aprobativ, -ă [At: NEGULICI / Pl: -i, -e / E: fr approbatif] 1-2 a Care arată sau implică o aprobare (1) Si: aprobator (2). 3 av în chip de aprobare (1).
aprobator, -oare [At: DA / V: -bă-, (reg) -bătoriu / Pl: -i, -oare / E: aproba + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care aprobă (1). 3 a Aprobativ (1).
aprobatie sf [Ai: NEGULICI / V: -iwne l Pl: -ii / E: fr approbation] (înv) 1 Aprobare (1). 2 (Spc) Aprobare (2). aprobaţiune sfvz aprobaţie
aprobălui vt [At: (a. 1814), ap. DA / Pzi: -esc / E: net] (înv) 1-2 A aproba (1-2).
aprobăluit,~ăa [At: PRAV. (1814),XXI,6/PI: -iţi,-e/E: aprobălui] (înv) 1-2 Aprobat2 (1-2). aprobător, -oare smf, a vz aprobator aprobătoriu, -ie smf, a vz aprobator
aproctie sf[At: DN3 / Pl: -cţii / E: fr aproctie] Anomalie congenitală constând în închiderea anusului. aprocsimaţie sfvz aproximaţie
aprod sm [At: (a. 1443) DER / Pl: -ozi l E: mg aprod „paj, ucenic“] (înv) 1-2 (Şîs ~ de curte) Fecior de boier care îndeplinea, la curtea domnească, serviciul de paj şi de scutier, aşteptând să fie boierit. 3-6 (Mol; Mun) Dregător al curţii domneşti, cu atribuţii administrative, fiscale sau juridice. 7 (Pex) Mesager. 8 (Reg) Erou. 9 (Reg) Dorobanţ. 10 (îs) ~ de târg Perceptor. 11 (îs) - de divan Agent care aducea Ia judecată pe împricinaţi şi constrângea la plată pe debitori. 12 Slujbaş care păzea sălile şi introducea publicul în instituţii.
aprofunda vt [At: PROT. - POP., N. D. / V: (înv) app- / Pzi: -dez / E: fr approfondir] 1 A cerceta în amănunţime. 2 (înv; e. indică o persoană) A cunoaşte, în profunzime, sufletul, caracterul.
aprofundare sf [Al. NEGULICI / S: (înv) app- / PI: (rar) -dări l E: aprofunda] Cercetare temeinică a unui lucru.
aprofundat,-ă a [At: PROT. - POP., N. D. / P: -aţi,-e /E: aprofunda] Care este cunoscut temeinic Ci aprofunda (1).
apropia1 [At: COD. VOR. 128/13 / V: —pria / P: -pi-a / Pzi: apropii, (înv) -ropiu, (rar) -iez / E: ml appropiare] 1 vr A se deplasa în spaţiu tot mai aproape de cineva sau ceva. 2 vr (înv; îe) A se ~ cu târgul A cădea Ia învoială. 3 vr (Pan; construit cu prepoziţia de; înv, c. în dativ) A fi credincios cuiva. 4 vr A se afla foarte aproape de un anumit moment, timp etc. 5 vr (îe) A se de ziuă A se face ziuă. 6-7 vr (îe) Nu te poţi ~de (cineva) A nu reuşi să vorbeşti sau să te înţelegi cu cineva. 8 vr (fe) Nu te poţi ~ de (ceva) A nu putea să cumperi din cauza scumpetei. 9 vr (îe) A se ~funia de (sau la) par A se apropia deznodământul. 10 vr (Fig) A adera. 11-12 vti (îpp) A ajunge aproape (1). 13 vr (îe) A ~ mălaiul din traistă A cheltui (aproape) tot. 14-15 vr A duce ceva sau pe cineva lângă...
16	vr (Fig) A lega sufleteşte sau prin afinităţi. 17 vr (îvp) A fi aproape de împlinirea unui număr de ani. 18 vr (înv; construit cu infinitivul sau conjunctivul) A fi cât pe ce să... 19 vr (Fig; urmat de prepoziţia de) A se asemăna. 20 vr (Fig) A-şi face prieten pe cineva. 21-22 vr, vr (Fig; pan)
108
APROXIMA
A-(şi) atrage de partea sa pe cineva. 23 vr A avea însuşiri sau trăsături asemănătoare, comune. apropia2 v vz apropria
apropiabil,-ă a [At: BĂLĂŞESCU, D. R. - FR./ Pl:	-e	/	E:	apropia
+ -bil] (înv) 1 Accesibil. 2 Care poate fi apropiat. apropiare sfvz apropiere
apropiaş, -ă a, smf [At: COSTINESCU / P: -pi-aş / Pl: -i, -e / E: apropia + -«ş] (înv) 1-2 (Vecin) care stă aproape.
apropiat1 sn [At: ANON. CAR. /V: -iet/ E: apropia1] 1 (înv) Apropiere (1). 2-3 (îs) Loc (sau persoana) greu de - Loc (sau persoană) greu accesibil(ă).
apropiat2, -ă [At: PSALT. SCH. 285 / V: -iet/ Pl: -aţi, -e / E: apropia] ha Ajuns aproape (1). 2 a (Cu sens local; îoc îndepărtat) Aflat la distanţă mică unul de altul. 3 a (Cu sens temporal; îoc îndepărtat) Aflat în timp la mică distanţă de prezent. 4 a Aproape la fel. 5 a (înv) Aproximativ. 6-7 a, smf (toc străin) Prieten (intim). 8 a De care te poţi apropia (13) cu uşurinţă, fiindcă este prietenos şi binevoitor Si: (înv) apropielnic.
apropiativ, -ă a [At: BARCIANU / V: -iet- / P: -pi-a- / S: ~oppi~ / E: ctm apropiat1 + aproximativ] (înv) Aproximativ (1) apropiator, -ie a [At: BĂLĂŞESCU, D. R. - FR. / S: app~ / Pl:
-ii / E: net] (înv) 1 Care apropie (1). 2 Iminent. apropiaţie1 sf vz apropiere apropiaţie2 sf vz apropriaţie apropiator, -oare a, smf \z apropietor apropiatoriu, -ie a, smf vz apropietor
apropielnic, -ă a [At: POLIZU / Pl: -ici, -ice / E: apropia1 + -elnic] (îvr) Apropiat1 (8).
apropiere sf [/Kt: CORESI, EV. 8/14 / V: (înv) -iare / P: -pi-e- / Pl: -ri / E: apropia1] 1 (îoc depărtare) Venire (tot) mai aproape (1) S: (înv) apropiat2. 2 (îoc depărtare) Vecinătate. 3 Prezenţă a cuiva (simţită ca o instanţă sau ca o forţă). 4 împrietenire sau câştigare a încrederii unei persoane, unui grup etc. 5 împăcare. 6 (îlav) în ~ (sau în ~a) Aproape
(1)	7 (îlav) Prin ~ (sau prin ~a) (Pe) aproape (1). 8 (îlav) Din ~ sau din ~a De aproape (1). 9 (înv; îlav) Cu (sau prin) ~ Aproximativ. 10-12 (înv) Proprietate, caracteristică, însuşire. 13 (înv; îe) îmi vine cu ~iare îmi vine la îndemână. apropiet1, -ă a vz apropiat1 apropiet2 sn vz apropiat2 apropie tiv, -ă a vz apropiativ
apropietnic, -ă a [At: POLIZU / P: -pi-e- / PI -ici, -ice / E: apropiet + -nic] (înv; d. oameni) Prietenos.
apropietor, -oare [At: PSALT. SCH. 169/22 /V: (înv) -iu, -iător, (îrg) -iătoriu, iitoriu / P: -pi-e- / PI: -i, -oare / E: apropia1 + -(ă)tor] (înv) 1-2 smf a (în Biblie) (Persoană duşmănoasă) care se apropie1 (1) (ameninţător). 3 a Care are un grad mic. apropietoriu, -orie a, smf vz apropietor
apropietură sf[At: CARAGIALE, ap. CADE / P: -pi-e- l Pl: -ri / E: apropia1 + -ură] (Nob) Loc de apropiere. apropiitoriu, -orie a, smf vz apropietor
apropios, -oasă a, av [At: GENILIE, G. 2 / P: -pi-os / E: apropia1 + -av] 1-2 (înv) Aproximativ.
apropişor av [At: MARIAN, NA. 436 / E: aproape + -işor] 1-2 (Pop; rar; şîs) Aproape— (De) foarte aproape (1). apropitar, -ă smf vz proprietar
apropo [At: ALECSANDRI, T. 418 / V: -u sn, -os av, (înv; eig) -ont sn, (itm) -zito av / S: apropos / Pl: -uri l E: fr â-propos] 1 av (înv; şîf ~.v) Fiindcă veni vorba. 2 av (înv; şîf -s) Fiindcă s-a întâmplat să-mi amintesc. 3 av (îlpp) ~de (sau, înv, ~zito de) în legătură cu. 4 sn (îf -u, înv -ont; mpl) Aluzie la adresa cuiva. 5 sn (îf ~w,înv -ont; mpl) Propunere făcută pe ocolite. 6 sn (îf -u, înv -ont; mpl) Propunere deocheată. 7-8 sn (îe) A face un ~u (sau Miri) ori a bate Miri A face aluzii (uneori la adresa vieţii intime). 9 sn (înv) Prezenţă de spirit. 10 sn (înv; fam; îe) A face ceva Ia M>nt A face ceva la momentul oportun. 11-12 av (Iuz; fam;
îe) A veni (a cădea) tare (foarte) ~ A veni Ia momentul potrivit sau tocmai când era aşteptat. apropont sn vz apropo apropos av vz apropo apropou sn vz apropo apropozito av vz apropo
apropria vt [At: (a. 1848) URICARIUL X, 15/33 / P: -pri-a IV: -pia2 / Pzi: -iez / E: lat appropriare] 1 (Cdtp) A-şi însuşi un lucru (străin). 2 A adapta un lucru pentru un anumit scop Vz: acomoda, apropriare sf vz apropriere
apropriat, -ă a [At: BOGZA, C. O. 270 / P: -pri-at / Pl: -aţi, -e / E: apropria] (Rar) 1 (D. un lucru străin) însuşit. 2 Adecvat.
apropriaţie .v/‘[At: NEGULICI / P: -pri-a- /V: (itr) -ţione,app-, (înv) -piaţie2, (frm) -iune / Pl: -ii / E: lat appropriatio] (Frî) Apropriere (1). apropriaţiune sf vz apropriaţie
apropriere sf [At: NEGULICI / P: -pri-e- / V: (înv) -iare / Pl: -eri / E: apropria] 1 (Rar) însuşire a unui lucru străin Si: (înv) apropiaţie. 2 (în economia politică) Totalitatea mijloacelor de însuşire a unor bunuri.
3	(în economia politică; înv: îs) Legea -rii Legea proprietăţii private. aprosexie .y/'[At: DN3 / Pl: -ii / E: fr aprosexie] Incapacitate (nervoasă)
de a-şi concentra atenţia. aprosima vt vz aproxima aprosimare sf vz aproximare aprosimativ, -ă a vz aproximativ aprosimăţiune sf vz aproximaţie aprossima sf vz aproxima aprossimativ, -ă a vz aproximativ aprossimaţie sf vz aproximaţie
aprova vir [At: LTR2 / Pzi: -vează / E: ns ci provă] (D. nave) A se înclina longitudinal, cu pupa mai sus decât prora (din cauza încărcării neuniforme).
aprovare sf [At: LTR2 / PI: -vări / E: aprova] (D. nave) înclinaţie longitudinală.
aprovat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: aprova] Aprovare. aprovat2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e l E: aprova] (D. nave) înclinat longitudinal, cu pupa mai sus decât prora (din cauza încărcăturii neuniforme).
aprovisiona vtr vz aproviziona aprovisionare sfvz aprovizionare aprovisione sfvz aprovizionare
aproviziona vtr [At: (a. 1840) ap. TDRG2 / P: -zi-o- / V: (înv) approvisi-, -iuna, (înv) app- / Pzi: -nez / E: fr approvisionner] A(-şi) procura (pentru o vreme oarecare) hrană, materiale etc.
aprovizionar, -ă smf [At: NEGULICI / P: -zi-o- / Pl: -i, -e t E: aproviziona + -ar] (înv) 1-2 Aprovizionator (1-2).
aprovizionare sf [At: I. IONESCU, M. 354 / P: -zi-o- / / V: (înv) -visi-, -isione, -iune, (înv) app- / Pl: -nari f E: aproviziona] 1 Procurare de hrană, materiale etc. 2 Hrana, proviziile etc. necesare traiului pentru o vreme oarecare. 3 Dotare cu utilaje, materiale etc. pentru un anumit scop.
4	Serviciul dintr-o instituţie care se ocupă cu aprovizionarea (5). 5 Personalul de Ia aprovizionare (5).
aprovizionat1 sn [At: MDA ms / P: -zi-o- / Pl: -uri / E: aproviziona] 1-2 Aprovizionare (1-2).
aprovizionat2, -ă a [At: MDA ms / P: -zi-o- / Pl: -aţi, -e / E: aproviziona] 1 Asigurat cu produse alimentare, materiale etc. în cantitate mare.
2	Dotat cu utilaje, materiale etc.
aprovizionator, -oare smf, a [At: NEGULICI / P: -zi-o- / V: (înv) pr- / Pl: -i, -oare / E: aproviziona + -tor] 1-2 (înv) (Persoană) care se ocupă cu aprovizionarea (1) S: (înv) aprovizionar.
aproxima vt [At: (a. 1840) ap. TDRG / V: (înv) -osi-, (înv) app-, -ocsi-, -ossi- / Pzi: -mez. / E: lat approximare, fr approximer] 1 A stabili valoarea aproximativă a unei mărimi. 2 A echivala o mărime cu una apropiată ca valoare. 3 (Rar; iuz) A realiza (artizanal) substitutul unui obiect tehnic, respectând numai anumite cerinţe.
109
APROXIMARE
aproximare sf [At: NEGULICI / V: (înv) -osi-, (înv) app-, -ossi-, -ocsi-l Pl: -mări / E: aproxima] 1 Stabilire a valorii aproximative a unei mărimi. 2 Echivalare a unei mărimi cu alta, de valoare apropiată.
aproximat, -ă a [At: POENARU, G. 167 / PI: -aţi,-e / E: aproxima] (înv) 1-2 Aproximativ (1-2). aproximaţif a vz aproximativ
aproximativ,-ă a [At: ASACHI, ap. URSU, T. Ş. / V: (pop) -osurn-, (înv) app-, -ocsi-, -ossi-, -osi-, -\f f Pl: -i, -e / E: fr approximatif]
1	a Care este aproape de o mărime dată Si: (înv) apropietiv (1). 2 a Care este aproape de adevăr Si: (înv) apropietiv (2). 3 av în jur de..., cam. 4 a (Mai ales despre abstracte) Relativ. 5 a (Im; pex) îndoielnic şi nesatisfăcător.
aproximaţie ş/‘[At: (a. 1840) ap. TDRG / P: -ti-e / V: (înv) -kme, -iune, -osimăţiune, (înv) app-, -ocsi-, -osi-, -ossi- / PI: -ii / E: fr approximation, lat approximatio] 1-2 Evaluare a unei mărimi, situaţii făcută fără pretenţie de exactitate. 3 (îlav) Cu ~ sau prin ~ Pe cât se poate de exact în funcţie de ceea ce se cunoaşte Si: (înv) cu sau prin apropiere
(11). 4 (Mat) Situarea valorii unei mărimi în jurul valorii ei exacte, astfel încât să difere cât mai puţin de aceasta. 5 (Mat; îs) Cu - de Cu eroare de. 5 (Mat; îs) Cu - mare Cu eroare mare. aproximaţione sf vz aproximaţie aproximaţiune sf vz aproximaţie
aprozar sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: apro\ vizionare| + zar\z.avat\] Unitate comercială pentru produse agroalimentare.
aprozarist, -ă smf [kt DEX2 / Pl: -işti, -e / E: aprozar + -ist] 1 Vânzător într-un aprozar. 2 (Dep) Persoană incompetentă. 3 (Dep) Persoană needucată.
aprozăriţă .v/’[At: DEX2 / Pl: -te l E: aprozar + -iţă] Vânzătoare într-un aprozar.
aprozel sm [At: TEODORESCU, P. P. 56/6 / Pl: -ei / E: aprod + -el] 1-2 (îvr; şhp; uneori întrebuinţat din necesităţi metrice) Aprod (tânăr).
aprozie sf [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 293/6 ap. DA / E: aprod + -ie] (înv) 1 Demnitatea de aprod (pe lângă domn). 2 Slujba de aprod la autorităţi (judiciare). 3-4 Durata aproziei (1,2).
aprozopie .v/'[At: DN3 / Pl: -ii / E: fr aprosopie] Malformaţie congenitală constând în absenţa feţei.
aprumuta vt [At: PSALT. SCH. 113/16/ Pzi: aprumutIE: av *a6-prumut (= îm-prumut) întrebuinţat în legătură cu verbele „a da“, „a lua“] (înv) A împrumuta.
apsidal, -ă a [At: LTR2 / Pl: ~i, -e / E: fr apsidal] 1 Care aparţine apsidei (1). 2 Referitor Ia apsidă (1).
apsidă sf[At NEGULICI / Pl: -de, (înv) -izi / E: fr apside] 1 (Ast) Fiecare din cele două puncte extreme ale axei mari a orbitei eliptice pe care un corp ceresc o descrie în jurul altuia. 2 (Ast; îs) Linia -delor Axa cea mare a elipsei pe care se află apsidele (1).
apsifîsi vt [At:(a. 1793) VĂCĂRESCUL, ap. TIKTIN2 / Pzi: -scsc f E: ngr cfynjqxJ] 1-2 (Iuz) A îngădui cu oarecare dispreţ sau cu superioritate.
apsifis'ie sf [At (a. 1705) CANTEMIR, I. I. I, ap. TIKTIN2 / E: ngr tihjniq>rp(ă] (Iuz) Dispreţ.
apşoară sf [At GOLESCU, î., ap. HEM 1388 / V: apuş-/ Pl: -re f E: apă + -uşoară] 1 Apă mică. Vz pârâiaş, râuleţ. 2 (Şhp) Apă. 3 (Reg) Băşică cu apă, care iese la vite înainte de a făta şi se sparge singură. apt, -ă a [At: DA / Pl: apţi, -e / E: fr apte] Capabil. aptangic sn vz altângic
apter, -ă a [At: GRECESCU, FL. 66 / Pl: -i, -e / E: fr aptere] 1 (Zlg; d. insecte) Fără aripioare. 2 (Bot; d. plante sau părţile lor) Fără aripioare.
apterigotă .v/* [At: DEX2 / Pl: -te l fr apterygote] 1 (Lpl) Subclasă de insecte fără aripi. 2 (Lsg) Insectă din subclasa apterigote (1). apterix sm [At: DN3 / Pl: -ieşi / E: fr apteryx] Pasărea kiwi. aptiahe v/ [At: DN3 / P: apti-a- / Pl: -ii / E: fr aptyalie] Asialie. aptialism sn [At: DN3 / P: -ti-a- / Pl: -e / E: fr aptyalisme] Asialie. aplică sf vz apotecă
aptitudinal, -ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e t E: eg aptitudinal] (Rar) Referitor la aptitudine.
aptitudine .y/'[At: MAIORESCU, D. II, 240 / Pl: -ni / E: fr aptitude, lat aptitudo, -inis] însuşire individuală care determină obţinerea de rezultate bune într-o anumită activitate Si: înclinaţie.
apţian, -ă [At: DEX2 / P: -ţi-an / Pl: -i, -e f E: fr aptien] (Gig) 1 sn Ultimul etaj al cretacicului inferior. 2 aCare aparţine apţianului (1). 3 a Referitor la apţian (1).
apu av vz apoi
apuca [At: PSALT. SCH. 59/9 / Pzi: apuc / E: ml aucupare] 1-2 vt A (cu)prinde cu mâna. 3 vt A lua (repede) în mână Vz prinde, înhăţa. 4 vt (îe) A ~armele A începe războiul. 5 vt (înv; îe) A ~cap de funie A găsi un punct de plecare. 6 vt (îe) A~pe Dumnezeu de (un) picior A se bucura (ca) de o mare reuşită sau un mare noroc. 7 vt (îvr; reg; îe) A ~ (pe cineva) de ochi A atrage prin frumuseţe. 8 vt (îvr; reg; îae) A face pe cineva să creadă lucruri nereale. 9 vr (îvr; reg; îae; d. culori) A se armoniza Si: a prinde de ochi. 10 vt (îpp; îe) A ~ putere A prinde putere. 11 vrr (îpp; îe) A ~ la suflet A prinde curaj. 12 vr (îpp; îe) A-şi ~ sufletul A sufla din greu. 13 vt (Pop; îe) îi -ca mâna la toate Se pricepe (câte puţin) la toate. 14 vt (D. senzaţii, stări, sentimente etc.) A cuprinde. 15 vt (îe) A ~pe cineva de scurt A-i cere socoteală (pe neaşteptate). 16 vt (înv; Mol; îe) A ~ pe cineva pe-a-mânele A avea (mare) căutare. 17 vtr A (se) cuprinde cu braţele. 18 vt A îmbuca. 19 vt A muşca. 20 vi (Pop; îe) A ~ ca lupul A mânca cu lăcomie. 21 vt (îpp; îe) A ~foc cu gura A se expune pericolului pentru cineva. 22 vt (îe) A ~ cu ochii (sau cu căutătura) A cuprinde cu privirea. 23 vt (Urmat de „cuvinte“, „vorbe“ etc.) A auzi. 24 vt (îe) A ~cu mintea A pricepe. 25 vt (îvr; îe) A ~ pe cineva cu cuvinte (sau vorbe) A ademeni cu vorba. 26 vt A surveni pe neaşteptate. 27-29 vt (îe) A ~ pe cineva foamea (setea, somnul etc.) A i se face foame, sete, somn etc. 30 vt (îe) Mult te ţine când te-~? Nu mai isprăveşti o dată? 31 v’/ (îe) Ce te-a ~cat? Ce ai? 32 vrr (îpp; îe) A se ~ la luptă (la joc etc.) A porni la luptă (joc etc.). 33-34 vr (îpp, îe) A se ~cu (sau de) A se lua la luptă cu. 35 vr (D. câini; îe) A se ~ la (sau în) colţi A se musca. 36 vrr (îae; d. oameni) A se lua Ia ceartă. 37 vr (Urmat de pp de) A se prinde cu mâna de... 38 vr (Urmat de pp de) A se atârna de ceva. 39 vr (îpp; urmat de pp de) A ataca. 40 vr (Pop; urmat de pp de) A avea relaţii cu... 41 vr (îpp; upp de) A bârfi. 42 vr (îe) A se ~ de capul cuiva A nu-I (mai) lăsa în pace. 43 vr (îpp; îe) A (i) se ~cuva vinele A înţepeni. 44 vt A înşfăca. 45 vr (înv) A elibera. 46 vt (înv) A răpi. 47 vt (înv) A uzurpa. 48 vr A prinde un loc (rămas liber). 49 vt (îpp) A lua pe cineva din scurt. 50 vt (îpp) A trage la răspundere (pentru o datorie neachitată). 51 vr (în legătură cu „a putea“) A lua (în grabă şi la nimereală) ce poate. 52 vt (Precedat de „a putea“) A căpăta. 53 vr (în legătură cu rudele cuiva) A pune mâna pe o moştenire. 54 vi (înv; îe) Abia ~c Aştept cu nerăbdare să... 55 vt A găsi Ia sosirea sa pe cineva care încă n-a plecat. 56 vr (Complementul indică trenul) A prinde. 57 vr (Complementul indică de obicei persoane) A fi o vreme contemporan cu cineva. 58 vr (Pex) A fi martorul unei stări de fapt. 59 vr (Pop; îe) De când (m-)am ~t De când pot să-mi amintesc. 60 vt (Adesea cu complinirile „din moşi strămoşi", „din tată-n fiu“) A primi ceva prin tradiţie. 61 vt(a) (Construit cu „să“, „de“, ,,a“) A avea (încă) puţin timp ca să mai facă ceva. 62 vr (îae) A încheia o acţiune imediat înaintea alteia. 63 vrr (îae; înv; şîe a o -) A începe. 64 vrr (îae) A ajunge să. 65 vr (înv) A recurge la. 66 vr (înv) A' întreprinde. 67 vtr (a) A începe să facă ceva. 68 vr (înv) A începe să practice o meserie. 69 vt (Construit cu supinul) A se deda. 70 vi (Pop; indicând starea materială; îe) A - la (bine, avere etc.) A ajunge la... 71 vi (Trs) A deveni. 72 vr (Complementul este „drumul“, ,,calea“) A se îndrepta într-o direcţie oarecare. 73 vr (Fig; complementul este drumul, calea) A-şi orienta existenţa după anumite repere. 74 vi (îe) A ~ care încotro A merge fiecare în altă direcţie. 75 vi (înv) A se întinde începând de la un anumit loc după anumite repere. 76 vt (îe) A ~lumea-n cap A lua lumea-n cap. 77 vr (îe) A ~ câmpii A o lua razna. 78 vi (îe) A ~ la (sau de) fugă A o lua la fugă. 79 vi (îe) A o ~ la sănătoasa A o lua la sănătoasa. 80 vi (îe) A o ~ la picior A pleca repede. 81 vr (înv; îae)
110
ARABA
A se pregăti de drum lung. 82-83 vi (îe) A ~ înainte A pleca mai iute sau înaintea altcuiva. 84 vi (îae) A întrece. 85 vi (Fig; îae) A anticipa. 86 vi (îe) A ~peste câmp A traversa un câmp. 87 vi (Pfm; fig; îae) A divaga (inutil). 88 vi (Pfm; fig; îae) A aiura. 89 vi (Pfm; îe) A (o) ~ cu gura înainte A se grăbi să răspundă. 90 vi (înv) A se adresa cuiva. 91 vr (Mol; Buc) A se angaja la ceva. 92 vr (Mol; Buc) A se angaja. 93 vr (înv; Mol; Buc) A se obliga solemn. 94 vr (Mol; Buc; pex) A se jura. 95 vr (înv; îe) A se ~ Ia (sau în) rămăşag A face prinsoare. 96 vr (înv; complinit prin „chezaş“, „pe capul său“ etc.) A se pune chezaş. 97 vr (înv; îe) A se ~de lege ca să jure A jura pe Biblie. 98 vi (îcs) (Care) pe unde ~că (Care) pe unde nimereşte.
apucare sf [At: CORESI, PS. 159 / Pl: -cări / E: apuca] 1 Prindere. 2 (înv; îs) ~a armelor Pornirea unui război. 3 (înv; pex; îas) Război. 4 (înv) Răpire. 5 (înv) Jaf. 6 (înv) Uzurpare. 7 (Rar) Dedare.
apucat1 sn [At: CANTEMIR, ap. HEM 1425 / Pl: -uri, -e / E: apuca]
1	Prindere. 2 (îlav) Pe ~e(le) în fugă. 3 (îal) în mod superficial. 4 Epilepsie. 5-10 (înv) Apucare (2-6).
apucat2, -ă [At: DOSOFTEI, V. S. 22/2 / Pl: -aţi, -e / E: apuca] 1 a Prins. 2 a Surprins de... 3 a Luat. 4 a Agăţat. 5 a (înv) Atacat. 6 a (Pop) Primit prin tradiţie. 7 a (înv) Moştenit. 8 a (Pop) Făcut pe fugă. 9-10 smf, a (Om) ţicnit. 11-12 smf, a (Pex) (Om) năbădăios. 13 a (Construit cu prepoziţia ,,de“) Care are o boală acută. 14 a (D. copii, oameni) Epileptic.
15	av (îlav) Ca -aţii Ca nebunii. 16 av (îal) Cu pasiune. 17 .vm/‘(îvp) Persoană care şi-a impus să postească strict. 18 .vm/'(îvp; pex) Persoană care s-a jurat.
apucător, ~oare [At: VARLAAM, C. 382 /V: (înv) -iu / Pl: ~i, -oare / E: apuca + -(ă)tor] 1 a Care apucă (1). 2-3 smf, a (Prt) (Persoană) care-şi însuşeşte (cu lăcomie) ce nu este al său. 4 a (Fig; d. oameni) Lacom. 5-6 sn (Teh) (Partea activă a unui) aparat cu care se apucă (1) o sarcină pentru a o ridica şi transporta. 7 .v/’(La un instrument de apucat) Falcă. 8 sn (La un instrument de apucat) Gheară. 9 .s/(Bot; reg) Talpa gâştei {Leonurus cardiaca). apucătoriu a vz apucător
apucătură sf[At: MUŞTE, ap. LET. III, 26/2 / Pl: ~ri / E: apuca + -(ă)tură] 1 Prindere cu mâna. 2 (înv) însuşire a unui lucru care nu-i aparţine. 3 (înv) Răpire. 4 (înv) Jaf. 5 (Trs; rar) Avere. 6 (Trs; şîs) Om cu - Om bogat. 7 (Pop) îndemânare. 8 (Pop; lpl) înclinaţie. 9 (Pop; lpl) Maniere. 10 (Prt; lpl) Tertipuri. 11 (Pop) Boală acută. 12 (Pop) Durere de stomac. 13 (îvp) Intoxicaţie (cu mercur). apucit sn vz apuţit apucitură sf vz apuţitură
apud pp [At: DEX2 / Abr: ap. / E: lat apud] (Indică o citare preluată de la alt autor) După. apuitor, -oare a vz apunător apuitoriu, -oare a vz apunător
apuli smp [At: DEX2 / E: lat Apulli] Trib dacic care a trăit în centrul Transilvaniei.
apunător, -oare a [At: CANTEMIR, ap. HEM 1436 /V: (înv) -uitor, -uitoriu, -iu / Pl:	~oare / E: apune + (ă)tor] 1 Care apune (1). 2 (Fig)
Care se sfârşeşte, încetează. apunătoriu, -oare a vz apunător
apune vi [At: (a. 1669), ap. GCR I, 184/30 / Pzi: apun / E: ml appone, -ere] 1 (D. aştri) A dispărea sub orizont Si: a asfinţi, (pop) a scăpata. 2 (îc) Soare-~ Vest. 3 (îae) Occident. 4 (Fam; îe) A-i ~steaua A decădea.
5	(înv; îae) A muri. 6 (înv; d. ochi) A orbi. 7 (Fig) A pieri. 8 (Fig; pex) A-şi pierde strălucirea, faima etc.
apunere sf [At: P. MAIOR, IST. 79/7 / Pl: -ri / E: apune] 1 (D. astre, în special despre soare) Asfinţit1. 2 (îvr; fig) Defăimare.
apunta vi [At: DEX2 / Pzi: ~tez / E: a+punte] (D. aeronave) A coborî (din zbor) pe puntea unui portavion Si: apuntiza. apuntaj sn [At: DEX2 / PI: ~e / E: fr appontage] Apuntare. apuntament sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr appontement] Punte (de lemn) pe malul apei, servind la acostarea ambarcaţiilor.
apuntamente sfp [At: DA / E: fr appointement] (Frî) Salariu al unui funcţionar.
apuntare sf [At: DEX2 / Pl: -tari / E: apunta] Coborâre pe puntea unui portavion Si: apuntizare. apuntiza vi [At: MDA ms / Pzi: -z.ez. / E: apunta +-iza] (Rar) A apunta. apuntizare sf [At: DEX2 / Pl: -zări / E: apuntiza] (Rar) Apuntare. apupa vir [At: DEX2 / Pzi: apup / E: pupă] 1-2 (D. nave) A se înclina longitudinal cu prora mai sus decât pupa (datorită încărcării neuniforme).
apupare sf [At: DEX2 / Pl: -pari / E: apupa] înclinare longitudinală a navei.
apururea av [At: VĂCĂRESCUL, IST. 300/26 / E: a + pururea] (înv; şîlav) De-~ Pururi.
apus1 sn [At: PSALT. SCH. 154/14 / V: (înv) app- / Pl: (înv) -e, -uri / E: apune] 1 Trecere a unui astru sub orizont Si: asfinţit, (pop) scăpătat.
2	Locul pe orizont unde apune soarele. 3 Privelişte la apusul (1) soarelui. 4 Vest. 5 (îe) A vorbi una de la răsărit şi alta de la ~ A vorbi confuz, cu analogii şi legături prea îndepărtate. 6 (îe) A sta cu un picior la răsărit şi altul la ~ A nu avea domiciliu stabil. 7 (îs) —miazăzi Sud-vest. 8 Occident. 9 (Pm) Concepţiile occidentului. 10 Peisaj crepuscular. 11 (Fig) Sfârşit. 12 (Fig) Declin. 13 (Pex) Prăbuşire.
apus2, -ă [At: P. MAIOR, IST. 70/15 / Pl: -uşi, -e / E: apune] 1 a (D. astre) Care a apus (1). 2 a (Fig; d. vreme, timp) Trecut. 3 a (D. ochi) Fără vedere. 4 a (îvr; Trs; d. societate şi oameni) înapoiat. 5 av (înv; nob) Cu dispreţ. apusan, -ă a vz apusean
apusat, -ă a [At: GRAIUL 1,84 / Pl: -aţi, -e / E: lat *appausatus] (îrg) Ascuns.
apusean, -ă [At: NEGRUZZI, S. 1,347 /V: (reg) -san / Pl: -eni, -ene / E: apus + -ean] (îoc răsăritean) 1 a Care se află la apus1 (1). 2-3 smf a (Locuitor) din apus1 (8). 4 a Care aparţine apusului (8). 5 a Caracteristic apusului (8). 6 a (îs) Biserica -ă Biserica catolică.
apust sn [At: HEM 1440 / PI: -uri / E: ucr onycf] (înv; Mar; Mol) Stăvilar. apuşoară sf vz apşoară
apuţi vi [At: CORESI, PS. 322 / Pzi: -uţ, -ţese / E: puţi, după amirosi, apipăi] (înv; Ban) A mirosi (a ceva neplăcut).
apuţ\t sn [At: CORESI, ap. HEM 1442 / V: -ucit / E: apuţi] (înv) 1 Miros neplăcut Si: apuţitură (1). 2 Simţul mirosului S: apuţitură (2).
apuţitură sf [At: ANON. CAR. /V: -ucit-1 Pl: -ri / E: apuţi + -(i)tură] (înv) 1-2 Apuţit (1-2). ar1 c vz ară1
ar2 sm [At: CLIMESCU, A. 203 / V: (reg) ară2, ara2, arie1 şf (Pl: net) / Pl: -i / E: fr are] 1 Unitate de măsură pentru suprafeţe agricole, egală cu 100 m2. ara1 i vz ară3 ara2 sfvz ar2
ara? smi [At: DN3 / E: fr ara] Specie de papagal frumos colorat, cu coada lungă, din America de Sud.
ara4 vt [At: PRAV. MOLD., ap. GCR 1,119/31/ Pzi: ar / E: lat arare] A face brazde cu plugul, pentru pregătirea pământului înaintea cultivării.
arab, -ă [At: NECULCE, ap. LET. II, 396 / V: (înv) -av / Pl:	~e	/
E: fr arabe, lat arabus] 1-2 smf, a (Persoană) care este din Orientul Apropiat sau nordul Africii Si: maur, sarazin, (îvp) arap (1-2), harap. 3 smp Populaţie originară din Orientul Apropiat şi nordul Africii Si: maur, sarazin, (îvp) arap (3), harap. 4-7 a Care aparţine (sau este specific) arabilor sau Arabiei Si: arabic, arăbesc, (îvp) arap, arăpesc. 8-9 a Referitor la arabi (1) sau Arabia. 10 a Produs de arabi (1). 11 a (îs) Cal
-	Cal de rasă pentru călărie originar din Arabia. 12-13 sf, a (Şîs) Limbă -ă (Limbă) vorbită de arabi (1) Si: (înv) arăbească (7-8), (îvp) arapă.
14-15 sn Cuvânt sau expresie (neasimilată încă) împrumutată din arabă
(12)	Si: (îvp) arap. 16 a (îs) Cifră -ă Cifră care aparţine celui mai utilizat sistem zecimal de numeraţie, inventat de arabi (3). araba sf vz /taraba
111
ARABABURĂ
arababură şf vz harababură arabagiu sm vz har abagiu
arabesc,[At: NEGRUZZI, S. 1, 284 / V:	.y/7 Pl: -uri, -beşti. (înv)
-besce i E: fr arabesque] 1 sn Ornamentaţie specifică artei arabe (2), cu împletituri complicate de linii şi motive vegetale. 2 sf Scurtă compoziţie muzicală graţioasă. 3 sn Ornament muzical. 4 sn Figură de dans în care un picior e întins orizontal înapoi iar braţele sunt întinse înainte. arabescă sfvz arăbesc
arabic, ~ă a [At: DA / Pl: -ici, ~ice / E: fr arabique\ 1-7 Arab (2,4-9).
8	(Şîs) Gumă ~ă Substanţă vâscoasă obţinută din lichidul secretat de unele specii de salcâm (sau sintetic), folosită ca adeziv pentru hârtie.
arabil, ~ă a [At: 1.10NESCU, M. 54/ Pl: -i, ~e / E: fr arable] 1-2 (D. pământ) Bun de arat şi cultivat.
arablsm sn [At: HASDEU, l. C. 104 / Pl: -e / E: fr arabisme] 1-2 (Rar) Fel, înfăţişare arabică (2). 3-4 Cuvânt sau expresie dintr-o limbă arabă.
arabist, ~ă .vw/‘[At: DEX2 / Pl: -işti, -e / E: ger Arabist] Specialist în arabistică.
arabistică şf [At: DEX2 / E: arabist + -ied] Disciplină care studiază limba, istoria etc. popoarelor arabe (2).
arabiza vt [At: DEX2 / Pl: ~zez / E: fr arabiser] 1-2 A face să devină arab (2) sau a da caracter arab (4).
arabizare .y/'[At: DEX2 / Pl: -zări / E: arabizo] Acţiune în urma căreia cineva sau ceva capătă caracter arab (4).
arabizat, -ă a [At: DEX2 / PI: -aţi, ~e / E: arabiza] 1-2 Care a devenit arab (2) sau a căpătat caracter arab (4).
arac1 sm [At: (a. 1704) URICARIUL IV, 44/6 /V: ha*, harag, hărag, hă~, ~ag sm / Pl: -aci / E: ngr xapcoa] 1 Par lung pentru susţinerea viţei de vie, a fasolei etc. 2 (înv) Băţ eu crestături cu care ciobanii măsurau cantitatea de lapte, prin introducerea Iui în vas Cf ţanc. 3 (înv) Lineal (1). 4 (înv) Spaţiu dintre liniile unei hârtii liniate. 5 (îvp; d. soare; îe) A fi de un ~ A fi de-o suliţă.
arac2 sn [At: DA / E: fr arack] 1-2 Rachiu de orez sau din must de cocos, asemănător, la gust, cu romul.
arac1 sn [At: VAIDA /V: aroc / Pl: -ace i E: mg ărok] (Reg) Şanţ pentru scurgerea apei. aracan sm vz sărăcan
araccevism sn [At: DN’ / Pl: ~e / E: Aracceev (np) + -ism] (Rar) Atitudine brutală, despotică a unui conducător.
aracee .y/lAt: DN3 / P: ~ce-e / E: fr aracees] 1 (Lpl) Familie de plante erbacee, monoeotiledonate perene, având ea tip rodul-pământului. 2 (Lsg) Plantă din familia aracee (1). arachidă şf vz arahidă araciu sn vz haraciu arag sm vz arac
aragaz sn [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 268 / Pl: -uri I E: A(stra) R(omână) + a +gaz] 1 Gaz petrolier lichefiat folosit drept combustibil.
2	(înv; şîs) Maşină de - Maşina de gătit la care se foloseşte aragaz (1). aragna av [At: DR. III, 564 / E: bg HapaKa] (îrg) într-o rână. aragonez, ~ă [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr aragonaise] 1-2 smf, a (Persoană) din Aragon. 3 a Care aparţine Aragonului. 4 a Care aparţine aragonezilor (1). 5 a Referitor Ia Aragon. 6 a Privitor la aragonezi (1).
7	smp Populaţia din Aragon. 8 sf Dialect spaniol vorbit în Aragon. 9-10 sf, a (Rar; şîs) Jotă -ă Varianta aragoneză a jotei. 11 .y/" Melodia după care se dansează aragoneza (9).
aragomt sn [At: CADE / V: -ă şf! Pl: (iuz) -e IE: fr aragonite] Carbonat natural de calciu cristalizat din care se fac obiecte de ornament. aragomtă sf vz aragonit
arahidă şf [At: PANŢU, PL. / V: ~ach\dă ! PI: -de / E: fr arachide] (Bot) 1 Alună de pământ (Arachis hypogaea). 2 (Lpl) Alune. arahn id sn vz arahnidă
arahmdă v/1 At: CADE / V: ~i7/ sn l Pl: -de / E: fr arachnule] 1 (Lpl) Clasă de nevertebrate, artropode terestre, cu corpui format din eefalotorace
cu şase perechi de apendice şi din abdomen, din care fac parte păianjenul, scorpionul etc. 2 (Lsg) Animal din clasa arahnidelor (1).
arahnoidă sf [At: DA / P: -no-i- l Pl: -de / E: fr arachnoide] (Atm) Membrana mijlocie din cele trei membrane care învelesc creierul şi măduva spinării.
arahnoideu, -ce a [At: DN3 / P: -no-i-deu / E: fr arachnoidien] (Liv) Asemănător pânzei de păianjen.
arahnoidian, ~ă a [At: DN3 / P: -i-di-an i Pl: -ieni, -iene i E: fr arachnoidien] 1 Care aparţine arahnoidei. 2 Referitor la arahnoidă.
arahnoidită sf [At: DEX2 / P: -no-i- / Pl: -te / E: fr arachno'idite] Boală constând în inflamarea arahnoidei.
arahnolog, ~ă smf [At: DN3 / Pl: -i, -oage / E: fr arachnologue] Specialist în arahnologie.
arahnologic, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr arachnologique] 1 Care ţine de arahnologie. 2 Care aparţine arahnologilor. 3 Referitor la arahnologie. 4 Privitor la arahnologi.
arahnologie sf [At: DN3 / E: fr arachnologie] Ramură a zoologiei care studiază arahnidele (2).
aralăc sn [At: POLIZU, ap. HEM / Pl: -uri / E: te aralk] (îrg) 1 Loc.
2	Luminiş. 3 Ocazie. 4 Ajutor. 5 (îe) A face cuiva ~ A ajuta. arald sm vz erold
araliacee .y/'[At: DEX2 / P: -li-a-ce-e ! Pl: ~ / E: fr araliacees] 1 (Lpl) Familie de arbori şi arbuşti, rar de plante erbacee, cu frunze adânc lobate sau compuse, cu flori actinomorfe în umbele şi cu fruct bacă sau drupă,
2	(Lsg) Plantă din familia araliacee (1). aram sm vz haram	\
aramaic, ~ă sf, a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: sem aramaik] (Iuz) 1-2 Arameic (1-2).
araman ai [At: COMAN, GL. / Pl: -i, -e / E: net] (Reg; ned) Rasă de oi.
aramă sf [At: PSALT. SCH. 358/18 / V: (înv) ~me / Pl: ~w<?, arămi, arămuri, (înv) areme l E: ml *aramon (= aeramen)] 1 (Pfm) Cupru. 2 (Pfm) Aliaj de aramă (1) cu alte metale. 3 (Pfm; îe) A-şi arăta (sau da) ~ma pe faţă A-şi dezvălui prin fapte şi fără voie caracterul (urât). 4 (Pfm; îe) A bate (la cineva) ca la ~ A bate zdravăn. 5 (Pfm; pm) Clopot. 6 (înv; pm) Puşcă. 7 (înv) Tun (de bronz). 8 (înv: îf arămi) Bani de aramă
(1)	Si: arămărie (5), arămet (2). 9 (Pfm; îf arămuri) Vase de aramă (2) Si: arămărie (6), arămet (3). 10 (Pfm; lpl) Obiecte din aramă (2). 11 (Reg) Horă nedefinită mai îndeaproape. 12 (Bot; reg) Firicea (Poa bulbosa). arambaşă sm vz harambaşă arame sfvz aramă
aramean, [At: DEX2 / P: -me-an / Pl: -eeni, -ene / E: fr arameen] 1 smp Populaţii semitice nomade care trăiau în antichitate în Palestina, Siria şi Mesopotamia. 2-3 smf, a (Persoană) care aparţinea populaţiei arameenilor (1). 4 a Referitor Ia arameeni (2). 5 .y/’Arameică (1).
arameic, şf a [At: DEX2 / P: -me-ic / Pl: -ici, -ice / E: ns cf aramean] 1-2 (Limbă) care aparţine limbilor semitice vorbite de arameeni (1).
aramet sn [At: ŞEZ., ap. CADE / V: arăm~ / Pl: -uri / E: aramă+-et]
1	(Pfm) Aramă (2) multă. 2-3 Arămuri (8-9). 4 (Lpl) Aramă (10). 5 (Lpl) Podoabe de aramă (2). aramgiu sm vz haramgiu aranim, ~ă smf vz haramin ar ană sf vz hrană arancă sfvz harancă
araneid, ~ă [At: GALACTION, O. I, 324 / P: -ne-id / E: fr araneide]
1	sfp Ordin de arahnide care cuprinde păianjenii. 2-3 şf a (Exemplar) care aparţine araneidelor (1). 4 a Referitor la araneide (1). 5 a (Fig) Fin ca pânza de păianjen. arangel sm vz arhanghel aranghel sm vz arhanghel ara rigid v v z aranja arangiament sn vz aranjament
112
ARĂDICĂTURĂ
armie a/ [At: HEM 1468-1469 / V: arămie / Pl: ~ii / E: bg apaHffl] (Reg) 1 Vas de aramă cilindric (de cea doi decalitri) cu toarte groase, folosit pentru fierberea rufelor şi a vopselelor. 2 Tavă mare de aramă (1).
aranja [At: COST1NESCU / V: (înv) -ngia, -ngea / Pzi: -jez / E: fr arranger] 1 vr A pune într-o anumită ordine. 2-3 vrr A(-şi) potrivi ţinuta exterioară. 4 vr A pune la cale o afacere, o căsătorie etc. 5 vt (Fam) A face cuiva un rău (din răzbunare). 6 vr (Fam) A bate zdravăn. 7-8 vtr A conveni cu cineva să procedeze într-un anumit fel. 9 vr A-şi face o situaţie, un rost în viaţă. 10 vr A prelucra o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. 11 vr (Fam; d. jocuri, întreceri etc.) A măslui. 12 vt (Fam) A sabota. 13 vr (Fam) A face să fie convenabil. 14 vr(a) (Fam; îe) Se aranjează! Se rezolvă.
aranjament sn [At: COSTINESCU / V: (înv) -ngia-, -ngemânt / Pl: -e / E: fr arrangement] 1 Punere în ordine Si: aranjare (1). 2 Felul cum e aranjat ceva. 3 (Pex) Decorare. 4 Punere la cale a unei afaceri, căsătorii etc. 5 înţelegere. 6 Prelucrare muzicală pentru instrumente sau voce. 7 (Mat) Fiecare dintre grupele de obiecte luate dintr-un ansamblu şi care se deosebesc între ele prin natura sau prin (mUnea obiectelor. 8 (Cmr; înv) Stabilirea unei norme la anumite tranzacţii, la tocmeli, la falimente.
9	(Fam; lpl) Afaceri necinstite.
aranjare sf [Al: DA / V: (înv) -ngia- / Pl: -jări / E: aranja] 1 Punere în ordine Si: aranjat1 (1). 2 (Pex) Decorare.
aranjat1 sn [At: IBRĂILEANU, A. 91 / Pl: -uri / V: (înv) ~ngiat / E: aranja] 1-2 Aranjare (1-2).
aranjat2, -ă a [At: IBRĂILEANU, A. 91 / V: (înv) ~ngiat / Pl: -aţi, -e / E: aranja] 1 Pus în ordine. 2 (D. oameni) Cu ţinuta exterioară îngrijită.
3	(D. oameni) Care şi-a făcut un rost în viaţă. 4 (D. o bucată muzicală) Prelucrat pentru instrumente sau voce. 5 (Fam) Convenit. 6 (Fam) Bătut zdravăn. 7 (Fam) Măsluit. 8 (Fam) Sabotat.
aranjator, -oare [At: DA / V: (înv) -ngia- / Pl: -i, -oare / E: aranja + -(a)tor] 1-2 smf, a (Rar) (Persoană) care aranjează (4). 3 .vm/* (înv) Aranjor (1). 4 smf Aranjor (2).
aranjor, -oare smf [At: CONV. LIT. XL, 524 / Pl: -i, -oare / E: fr arrangeur] 1 (înv) Persoană care aranjează dansurile la baluri. 2 Persoană care face un aranjament muzical.
arap1 sn [At: MARIAN, ap. DA / E: ns cf rapăn] (Buc) Rapăn la capre sau la porci.
arap2, -ă [At: BIBLIA (1688), 315/2 / V: ha- / Pl: ~i, ~e / E: bg apaff] (îvp) 1-9 smf, a Arab (1-7,9,10). 10 sm (Fig) Bărbat oacheş. 11 sm (Ent; pop) Soi de lăcustă, cafenie sau neagră, cu aripile de dinainte înguste şi negre, iar cele dinapoi mari şi roşii, care produce un sunet pârâitor când zboară Si: (reg) căluţ negru, cosaş negru, lăcustă roşie, pârâitoare. arapă sfvz aripă
arapcă [At: VARLAAM, C. 51/2 / V: ha- / Pl: -pce / E: bg apama] (înv) 1 .s/(Pop) Femeie din Arabia. 2-3 sf, a (în cărţile bisericeşti) (Asiatică) originară din regiunile situate în vecinătatea Arabiei Si: arăpoaică.
4	sf Negresă.
arape sfp [At: BORZA, D. / E: net] (Bot; reg) Ridiche Raphanus sativus. araplnă sf [At: ISPIRESCU, L. 204 /V: ha- / Pl: -ne / E: srb arapina, harapina, augmentativul lui arap] (îvp; gmţ) Poreclă dată ţiganilor Cf har amină, arapnic sn vz harapnic
arar1 [At: DIONISIE, C., ap. HEM 1463 / V: (înv) ha-, haral, (îvp) -iu, harariu, -i, urări, or-, ur- (pl urare) / Pl: -i, -e / E: tc harâr] 1 (îrg) sn Ţesătură groasă şi rară, din păr de capră, din care se făceau traiste pentru cai sau cu care se acopereau căruţe. 2 sn (îrg) Ţesătură de păr din care se făceau corturi. 3 sn (îrg) Coviltir acoperit cu arar (2). 4 sn (Pop) Giulgiu. 5 sm (îrg) Sac mare din pânză groasă. 6 sm (îrg) Sac mare de lână. 7 sn (îrg) Cantitatea de lână pentru un arar (6).
arar2 av [At: ANON. CAR., ap. DA / V: -e1, (nob) ararul / E: a + rar] (îoc ades, adesea, adeseori) Rar. arare1 av vz arar2
arare2 sf [At: PALIA (1582), ap. CCR 81/6 / Pl: (rar) arări / E: ara4] Lucrare a pământului cu plugul.
arareori av [At: CALENDARIU (1814), 173/16 / P: -re-ori / E: a + rare + ori] Rar (1). arari sm vz arar1 arariţă sfvz rariţă arariu sn vz arar1 ararul av vz arar2
arască sf [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: net] (Reg) Lânică. arasna av vz razna
arasta .s/[At: DA / Pl: -le / E: tc âraste] (îrg) 1 Piaţă dintr-un oraş (mic).
2	(Pbl) Uliţă strâmtă, cu prăvălii vechi, din centrul unui oraş.
arat1 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 246 / Pl: -uri / E: ară4] 1 Brăzdare a pământului cu plugul pentru însămânţare. 2 Timpul când se fac arăturile.
3	(Rar) Arătură (3). 4 (Pop; art) Pluguşorul.
arat2, -ă a [At: (a. 1612) ap. HEM 1463 / Pl: -aţi, -e / E: ara4] Care a fost lucrat cu plugul.
aratoriu, -ie a [At: 1. IONESCU, D. 134 / V: arăto-1 / Pl: -ii l E: fr (instruments) aratoire] (îvr) 1 (D. unelte) De arat1 (1). 2 Referitor la agricultură. araţel sm vz arăţel araţiel sm vz arăţel
araucan, -ă [At: DEX2 / P: -ra-u- / Pl: -i, -e / E: fr Araucan] 1 smf (Lpl) Grup de indieni din Chile şi Argentina. 2 .vw/'Persoană aparţinând araucanilor (1). 3 a Care aparţine araucanilor (1). 4 a Referitor la araucan i (1).
araucaria şfi [At: LTR2 / P: -ra-u- / E: fr araucaria] Specie de conifer originar din America de Sud şi Australia (Araucaria angustifolia).
araucariacee .v/’[At: DN3 / E: fr araucariacees] 1 (Lpl) Familie de conifere având ca tip araucaria. 2 (Lsg) Plantă din familia araucariacee (1). arav, -ă smf, a vz arab aravon sn vz arvună aravonă şf vz arvună aravom v vz arvuni aravomre sfvz arvunire aravuna v vz arvuni arazna av vz razna ară1 c vz iar ară2 sfvz ar1
arăbesc, -ească [At: GORJAN, H. 1/3 / Pl: -eşti / E: arab + - esc] 1-6 a Arab (2,4-8). 7-8 sf, a (Şîs) Limba - (Limba) arabă (12-13). 9 a Arab
(10). 10 a (Pex) Oriental.
arăbeşte av [At: DA / E: arab + -este] 1 Ca arabii (1) Si: (îvp) arăpeşte.
2	(îlav) Pe ~în limba arabă (13). arăblme sm [At: MDA / E: arab + -ime] Arăpime (1). arăboaică sf [At: DEX2 / Pl: -ice / E: arab + -oaică] 1 Femeie din neamul arabilor (1) Si: (îvp) arăpoaică (1). 2 (Pex) Femeie cu înfăţişare de arăboaică (1) Si: (îvp) arăpoaică (2). 3 (Pex; imp) Negresă.
arăcel sm [At: GOROVEI, C. 140 / V: (înv) -ăgel, hărăgel f PI: -ei / E: arac + -el] (Pop; şhp) 1-2 Arac (mic şi subţire).
araci vt [At: LB / V: (înv) hăr-, hărăgl / Pzi: -cesc / E: arac1] (în legătură cu plante agăţătoare) A susţine cu pari.
arăclt1 sn [At: H II / Pl: -uri /V: (înv) hăr-, hărăgxt / E: arăcî] Susţinere cu pari.
arăclt2, -ă a [At: ŞEZ. II, 42h/33 / V: (înv) hăr-, hărăglt / Pl: ~ir/, -e / E: arăcî] 1 Susţinut cu pari. 2 (Reg; îs) Fată -ă Fată bătrână. 3 (Reg; îf hărăgit) Pocit.
arădean, -ă [At: DEX2 / Pl: -eni, -ene / E: Arad np + -ean] 1-2 smf Persoană născută (şi crescută) în Arad. 3-4 smf, a (Locuitor) din Arad.
arădeancă sf [At: DEX2 / Pl: -ence / E: arădean + -că] 1-3 Arădeană (1-3). arădica v vz ridica arădicătxxră sfvz ridicătură
113
ARĂDUCE
arăduce v vz răcluce
arădui vi [At: ŞINCAI, HR III, 26/33 / Pzi: arad ui, -esc / E: mg eredni] (Mgm; reg) 1 A porni. 2 A începe. arăgel sm vz arăcel arama v vz arămi
arămar sm [At: HEM 1468 / V: (pop) -iu / Pl: -/ / E: aramă + -ar(îw)] (Pop; asr) 1 Lucrător în aramă (2). 2 Vânzător de obiecte de aramă (2).
3	(Spc) Căldărar. arămare sf vz arămire arămariu sm vz arămar arămat1 sn vz arămit1 arămat2, ~ă a vz arămit2 arămăn,	smf vz aromân
arămărie1 .y/ŢAt: ALMANAHUL SATULUI (1837), ap. HEM 1468 / Pl: ~i/ / E: aramă + -dnV] (Pop; asr) 1 Atelier de arămuri (9). 2 Prăvălie de arămuri (9). 3 (Spc) Căldărărie. 4 Negoţ cu aramă (2) sau arămuri (9).
5	Arămi. 6 Arămuri.
arămărie2 .s/[At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: arămar + -ie] (Pop; asr) Meseria aramarului (1). arămăn, ~ă smf, a vz aromân arămânaş sm vz aromânaş arămânesc, ~ească a, sn vz aromânesc arămâneşte av vz aromâneşte arămânime sfvz aromânime . arămeasă v/'[At: FILIMON, C. II, 608 / PI: -ese / E: aramă + -easă] (înv) Măsură de aramă (2) (de o oca sau o jumătate de oca). arămet sn vz aramet
arămi [At: LB / V: -ma / Pzi: -mese / E: aramă] (Pop) 1 vt A acoperi un obiect (de metal) cu un strat subţire de aramă (1). 2 vt A da culoare arămie. 3 vr A căpăta culoare arămie Si: arămui1 (3). arămie sf vz aranie
arămioară sf[At: (sec. XVII), ap. HEM 1451 / Pl: -re / E: aramă + -ioară] (înv) Ban (mărunt) de aramă (1).
arămire .v/'[At: DA / V: ~mare / E: arămi] (Pop; asr) Acoperire a unui obiect (de metal) cu un strat subţire de aramă (1).
arămit1 sn [At: SEVASTOS, N. 269/13 / PI: ~uri/V: -mat1 /E: arămi] (Pop; asr) Arămire.
arămit2, ~ă a [At: MON. OF. (1875), ap. TDRG /V: ~mat2 / E: arămi] (Pop; asr) 1 Care este acoperit cu un strat subţire de aramă (1). 2 Care are culoarea aramei Si: arămuit2 (2).
arămiu, ~ie a [At: VLAHUŢĂ, N. 90 / Pl: ~i/ / E: aramă + -iu] (Pop) De culoarea aramei (1).
arămiz sn [At: CADE / PI: -uri / E: net] (Reg) 1 Arnici de bumbac sau de mătase. 2 Mătase.
arămoi1 sn [At: CV, 1949, nr. 9, 33 / E: net] (Pop) Rachiu foarte tare, întrebuinţat şi pentru frecţii Si: (pop)fuză, sum.
arămoi2 sn [At: CV, 1949, nr. 7,33 /E: net] (Reg) Pământ moale rămas după retragerea apei care-1 acoperise.
arămos, ~oasă a [At: LB / Pl: -osi, -oase / E: aramă + -av] 1 (Rar) Ca arama (1). 2 (Rar) Bogat în aramă (1). 3 (Fig; reg; d. oameni) Hain. arămui1 vtr [At: DA / Pzi: -esc / E: aramă + -ui] (înv) 1-3 Arămi (1-3). arămui2, ~ie a [At: DA / PI: ~ / E: aramă + -ui] (înv) Arămiu. arămuire v/ [At: DA / Pl: -ri l E: arămui] (înv) Arămire. arămuit1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: arămui] (îvp) Arămit1. arămuit2, ~ă a [At: DA / Pl: -iţi, -e / E: arămui] (îvp) 1-2 Arămit2 (1-2). arăm v vz hrăni
arăpesc,~ească [At: VARLAAM, C. II, 44/2 /V: hăr-/ E: arap2 + -esc] (îvp) 1-8 a Arab (2, 4-10). 11 a (Pex) Care aparţine unei rase negride.
12	sfa Dans popular din Dobrogea, nedefinit mai îndeaproape.
arăpeşte av [At: CANTEMIR, ap. HEM 1471 / E: arap2 + -este] (îvp) 1-2 Arăbeşte (1-2). arăpie .ş/[At: LET.2 III,285 / E: arap2 + - ie] (înv; îlav) Pe ~ Arăbeşte (2).
arăpilă sm [At: ALECSANDRI, P. P. 117 / E: arap2 + -ilă] (Fam) Om care seamănă cu un arab (1).
arăpime sf [At: BIBLIA (1688), 129, 1 / E: arap2 + -ime] (îvp) 1 Mulţime (mare) de arabi (1) Si: arahime. 2 (Iuz) Ţară locuită de arabi
(1). ’
arăpoaică şf [At: ALECSANDRI, T. 1117 / V: har- / Pl: -ice / E: arap2 + -oaică] 1-3 (îvp) Arăboaică (1-3). 4 (Pop) Găină cu oasele, carnea şi creasta vinete. arări v vz rări
arărielsm [At: BRANDZA, FL. 370 / Pl: -i / E: net] (Bot; reg) 1 Limba mielului (Borago officinalis). 2 Planta erbacee Cynoglossum officinale din familia boraginaceelor, cu frunze verzi-albicioase şi flori roşii-închise, rar albe, cu miros greu, care creşte pe coline uscate, pe pământ calcaros Si: arăţel (1), arăţiel (1), atrăţel (1), limba boului, limba câinelui, limba cucului, limba mielului, lipici, otrdţel, otrăţele, papucul doamnei, plescăită roşie, plescăită roşie, poamele mâţei.
arărit sn [At: POLIZU / E: ara4 + -ărit] (înv) Dare impusă de proprietar asupra recoltei obţinute.
arăstos s [At: REV. CRIT. IV, 337 / E: a+ră\mâi\ s\ănă\tos] 1 (îrg; îe) A-şi lua (sau a zice cuiva) ~ A spune adio. 2 (îae) A-şi pierde speranţa.
arăstui vt [At: DA. / Pzi: -esc / E: mg ereszteni] (îrg) A vesti cununia a doi tineri la biserică.
arăstuire sf [Ai: DA / Pl: -ri / E: arăstui] (îrg) Vestirea la biserică a unei cununii. arăt sms vz aret
arăta [At: COD. VOR. 120/8 / Pzi: -arăt / E: mi *arrectiţre] 1 vt A expune privirii. 2 vt (îoc a ascunde) A descoperi. 3 vt (Pex) A revela.
4	vt (înv; îe) A-şi ~ obrajii A-şi cere scuze. 5 vt (înv; îe) A ~ cuvânt A face cunoscut. 6 vt A înfăţişa. 7 vt (înv) A denunţa. 8 vt (înv; îe) A ~ pricină A învinui. 9 vt A indica (printr-un gest) pe cineva sau ceva. 10 vt A te face să bănuieşti ceva după aspect. 11 vr (înv) A face semn în batjocură spre cineva. 12 vr (înv) A privi. 13 vt (îe) A ~ pe cineva (cu degetul) A supune pe cineva oprobriului public. 14 vt (D. ceasuri) A indica ora. 15 (Pfm; îe) vr A ~ cuiva uşa A da afară. 16 vt A lăsa să se vadă. 17 vr A manifesta un sentiment. 18 vt (îe) A-şi ~ părerea A spune ceea ce gândeşte. 19 vt A demonstra. 20 vt A pune la curent. 21 vr A dovedi.
22	vr A demasca. 23 vr (înv) A prevesti. 24 vt (înv; îe) A ~ dar A recompensa cu daruri. 25 vt A expune. 26 vr (Pex) A cita. 27 vt A spune. 28 vt A susţine. 29 vt A explica. 30 vt A învăţa pe cineva. 31 vr (în textele vechi traduse din greceşte) A face să fie (într-un anumit fel). 32 vi A părea (după înfăţişare). 33 vi A semăna cu... 34 vi (Pfm; îe) A ~ca dracul A arăta (32) prost. 35 vi (înv) A se dovedi. 36 (îvp; îe) Nu prea arăţi Nu prea pari om de ispravă. 37 vr A se ivi. 38 vr (Pex) A se dovedi. 39 vr (D. boli) A apărea. 40 vr A se înfăţişa. 41 vr A se revela ca divinitate. 42 vr (Pex) A se ivi pe neaşteptate sau în mod miraculos. 43 vr (Construit mai ales cu o propoziţie introdusă prin „că“ sau cu un nume predicativ) A-şi da la iveală o însuşire. 44 vr (înv) A se purta. 45 vr (înv) A deveni. 46 vr A se da drept altceva decât ceea ce este. 47 vr (Pex) A se preface., 48 vr (îcs) După cum se arată După aparenţe. 49 vr (îe) A i se ~ A i se părea. 50 vr (Pop; îae) A-i merge bine. 51 vr (Pop; îae) A-i merge rău. 52 vr (îe) A se ~doctorului A se duce la un consult medical. 53-54 vtr A (se) exterioriza. 55 vr A indica o măsură, o direcţie etc. 56 vr (Fam; îe) Iţi arăt eu ţie! Exprimă ameninţare. arătanie sf [At: MERA, L. B. 6 / Pl: -ii / E: arăta + -anie] (Pop) Monstru. arătare .v/'[At: CORESI, ap. HEM 1559 / Pl: -tări / E: arăta] 1 (înv; urmat de prepoziţia ,,de“) Manifestare (a unui sentiment). 2 (înv) Manifestare a divinităţii. 3 (înv) Revelaţie. 4 (înv) îndrumare. 5 (înv) Expunere.
6	(înv) Denunţare. 7 (înv) Reclamaţie. 8 (înv; îe) A face ~ A reclama. 9 (înv; jur) Dovadă. 10 (înv; îs) Chip şi - Exemplu şi pildă. 11 (înv; pbl după grm Scliauspiel, Vorstellung) Spectacol. 12 (îlav) La ~în faţa tuturor.
13	(înv; îal) De ochii lumii. 14 (înv; îal) Ostentativ. 15 (Jur; înv; îal) Neîndoielnic. 16 (Pfm: îal) După inspiraţia de moment. 17 (Pop; îe) A fi la ~ A fi aproape. 18 (Pop; îe) A veni la ~ A ieşi la iveală. 19 (Pop;
114
ARBITRARIU
îe) A pune la ~ A pune ceva în lumină adevărată. 20 (Pop; îe) A scoate la — A dovedi. 21 (înv; îe) A fi de — A fi hun de exemplu, de model. 22 (îs) Arătarea Domnului Boboteaza. 23 înfăţişare. 24 Vedenie. 25 (înv) Semn (rău) prevestitor. 26 Monstru. 27 Fantomă.
arătat1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 50, 1 / Pl: -uri l E: arăta] 1 (înv) Viziune mistică. 2 (îe) A face — A prezenta o situaţie.
arătat2, -ă [At: VARLAAM, C. 290, 2 / Pl: -aţi, -e / E: arăta] 1 a Dovedit. 2a Istorisit. 3 a Expus. 4 a Destăinuit. 5 a (înv) înfăţişat în chip de... 6 a (înv) Vizibil, l a (înv; d. o calitate) Evident. 8 a (înv; îe) - (lucru) este (cum) că Este dovedit că... 9 a (înv) Real. 10 av (înv) în mod evident.
11	a Indicat.
arătăcios, -oasă a [At: DA ms / Pl: -oşi, -oase / E: arăta + -cios\ 1 (Rar) Arătos. 2 (Irn) Care se crede arătos.
arătător, -oare [At: CORESI, ap. HEM 1563 / V: (reg; înv) -iu / E: arăta + -ător] 1 a (înv) Care arată (1). 2 a (înv; pex) Care te face să înţelegi ceva. 3 a (Grm; înv; îs) Modul -iu Modul indicativ. 4 a (Grm; înv; îs) Pronumele -iu Pronume demonstrativ. 5-6 sn, a (Pop; spc; îs) Deget -Al doilea deget de la mână Si: index. 1 .vm/'(înv) Persoană care te face să vezi, să înţelegi un lucru. 8 sn (Pop; la instrumente de măsurat) Ac indicator. 9 sn Baghetă cu care se arată ceva.
arătătos, -oasă a [At: BARCIANU / Pl: -oşi, -oase l E: pbl ctm între arătat şi arătos] (Trs; rar) Arătos.
arătătură .v/*[At: DOSOFTEI, V. S. 1,1 / Pl: -ri / E: arăta + -ătură] 1 (îvr) Semnalare printr-un gest. 2 (înv) Poruncă. 3-6 (înv) Arătare (24-27).
7	(Pop) Om mic şi urât. 8 (Pop) Om necuviincios.
arător, -oare [At: ANON. CAR. / V: (îrg) -iu2 / Pl: -i, -oare / E: ara4 + -ător] 1 a (Rar; d. pământ) Arabil. 2 a (îs) Loc - Teren arabil (1). 3 a (D. animale) Care trage la plug. 4 sm Plugar. arătoriu1, -ie a vz oratoriu arătoriu2, -ie a, sm vz arător
arătos, -oasă a [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 133/34 / PI: -oşi, -oase / E: arăta + -os] 1 (D. fiinţe; spc d. oameni) Chipeş. 2 (D. fiinţe; spc d. oameni) Cu o înfăţişare măreaţă. 3 (D. lucruri, md. case) Impozant. 4 (Pex; d. lucruri) Cu aspect plăcut.
arătoşenie sf [At. IORDAN, L. R. A. 170 / P: -ni-e / Pl: -ii / E: arătos + -enie] 1-2 însuşirea de a fi arătos (1-2) Si: arătoşie (1-2).
arătoşie şf[At: DICŢ. / Pl: -ii / E: arătos + -ie] (Rar) 1-2 Arătoşenie (1-2).
arătură sf [At. (a. 1579) ap. HEM 1476 / Pl: -ri / E: lat aratura] 1 Munca aratului1 (1). 2-3 (îs) Loc de - Teren arabil (1-2). 4 (Rar) Recolta de pe un loc arat2 şi semănat. 5 Câmp cultivat Si: ogor, ţarină. 6 Timpul aratului1 (1).
arăţel [At: BRANDZA, FL. 370 / V: araţel, oraţiei, -ţiel, areţel, atră- / Pl: -ei, -e / E: mg aratzel] (Reg) 1-2 sm (Bot) Arăriel (1-2). 3 sfp Farduri. arăţiel sm vz arăţel arăvoană sf vz arvună arăvon sn vz arvună arăvonă sfvz arvună arăvoni v vz arvuni
arăvonisi vt [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1787 / Pzi: -sesc / E: ngr dppapwvLXw] (înv) 1-4 Arvuni (1-4). arâdica v vz ridica aronda v vz arenda arândare sfvz arendare arândaş sm vz răndaş arândat1 sn vz arendat1 arândat2, -ă a vz arendat2 arandă sfvz arendă
arândălui vt [At: I. IONESCU, D. 354 / Pzi: -esc / E: arândă + -lui] 1-2 A arenda (1-2). arândăluire sfvz arendăluire arândăşesc, -ească a vz arendăşesc arândăşeşte av vz arendăşeşte
arândăş ie sfvz arendăşie arândăş iţă sfvz arendăşiţă arândăşoaică sfvz arendăşoaică arăndea sf vz rândea arândunea sf vz rândunea arang1 sm vz hering
arang2 sn [At: BUCUŢA, R. V. 129, ap. DA ms / Pl: -uri / E: net] (Reg) Clopot de biserică. arăm v vz hrăni arbagic sn vz arpagic arbagică sfvz arpagic
arbalestră 5/[At: DA ms / Pl: -re / E: fr arbalestre] (înv) Arbaletă. arbaletă .v/‘[At: DA ms / Pl: -te / E: fr arbalete] Armă de aruncat săgeţi sau proiectile, asemănătoare cu un arc orizontal Si: (înv) arbalestră, arcubalistă.	*
arbaletrier [At: DEX2 / P: -tri-er / Pl: (1) -i, (2) -e / E: fr arbaletrier]
1	sm Ostaş care lupta cu arbaleta. 2 sn Parte a acoperişului care susţine învelitoarea propriu-zisă. arbalţ sn vz orbalţ
arbănaş sm [At: MOXA, 395/14 / V: (pop) alb- / Pl: -i / E: bg ap6asam]
(înv) Albanez.
arbiaş sn [At: POP, ap. ŞIO II, 401 / Pl: -e / E: arbiu + -aş] (înv; şhp)
Arbiu (mic). arbir sn vz arbiu
arbitra vt [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 191 / Pzi: -rez / E: fr arbitrer]
1-2 A soluţiona un litigiu în calitate de arbitru1 (1-2). 3 A face o evaluare în calitate de arbitru1 (3). 4 (Spt) A supraveghea desfăşurarea regulamentară a unei întreceri sau competiţii stabilind rezultatele obţinute de competitori. 5 (Fig; rar) A avea un cuvânt hotărâtor într-o situaţie.
arbitrabil, -ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr arbitrable] (D. contestaţii, conflicte etc.) Care poate fi arbitrat (1).
arbitragist sm [At: DN3 / Pl: -işti / E: fr arbitragiste] Persoană care se ocupă cu arbitrajul (4) de bursă. arbitragiu sn vz arbitraj
arbitraj sn [At: CLIMESCU, A. 294 /V: (înv) -agiu / Pl: -e, (înv) -uri /
E: fr arbitrage] 1-2 Soluţionare a unui litigiu de către un arbitru1 (1-2).
3	(înv) Judecata unui litigiu de către judecători aleşi de amândouă părţile împricinate Si: (îvr) eretocrisie. 4 Hotărâre dată de arbitri (3). 5 (Fin; spc) Operaţie bancară de aflare a celei mai avantajoase pieţe pentru cumpărarea sau vânzarea valorilor de bursă. 6 Conducere de către un arbitru
(7)	a unei competiţii sportive.
arbitrai, -ă a [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr arbitrai, lat arbitralis, -e] 1-2 Hotărât de arbitru (1-2). 3 Alcătuit din arbitri (1).
arbitrar,-ă [At: (a. 1848) URICARIUL X, 1/9 / V: (înv) -iu (pl: -iuri),
-ie / Pl: -i, -e / E: fr arbitraire, lat arbitrarius] 1 a Care porneşte dintr-o hotărâre individuală, fără a ţine cont de părerea altora, de adevăr etc. Si: abuziv. 2 av Samavolnic. 3 a (Mat; îs) Cantitate -ă Cantitate căreia i se atribuie o valoare oarecare. 4 a Care este făcut, ales etc. la întâmplare.
5	a (Mat; d. constante, numere, funcţii etc.) Care este ales la întâmplare Si: oarecare. 6-7 sn Faptă, acţiune, situaţie arbitrară (1, 4). 8 sn (Jur) Judecată proprie liberă, nesupusă nici unui articol de lege.
arbitrare sf [Al: DA ms / Pl: -rări / E: arbitra] 1 (Spt) Supraveghere a unei întreceri sportive. 2-3 Soluţionare a unui litigiu de către un arbitru1 (1-2).
arbitrariceşte av [At: DA / E: arbitrar + -ic este] (înv) Sama voiniceşte. arbitrarie a vz arbitrar arbitrarietate sfvz arbitraritate
arbitraritate sf [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 138, 8/2 / V: (înv) -riet-1 Pl: -tăţi / E: arbitrar + -i(e)tate] 1-2 (Liv) Caracterul a ceea ce este arbitrar (1,4). 3-4 (Ccr) Atitudine sau act subiectiv. 5-6 (Ccr) Atitudine sau act sama voinicesc. arbitrariu a vz arbitrar
115
ARBITRAT1
arbitrat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: arbitra] (Spt; rar) 1-3 Arbitrare (1-3). 4 Ocupaţia unui arbitru (7).
arbitrat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: arbitra] 1 Soluţionat de un arbitru (1). 2 (Spt) Supravegheat de un arbitru (7). arbitriu sns vz arbitru2
arbitru1 sm [At: PRAV. (1814), 14/15 /Pl: -ri/E: frarbitre,latarbiter] 1 Judecător ales de părţile împricinate pentru a rezolva un litigiu Si: (înv) eretocrit. 2 Instanţă aleasă pentru a rezolva un litigiu. 3 Expert numit de tribunal şi însărcinat să-şi dea părerea într-o afacere. 4 (îs) - de stat Arbitru
(2)	care judecă litigiile patrimoniale dintre organele şi instituţiile de stat, dintre organizaţiile şi întreprinderile economice ale statului. 5 Judecător suprem şi stăpân absolut. 6 Persoană care impune o modă. 7 (Spt) Persoană care conduce desfăşurarea unei competiţii sportive.
arbitru2 sns [At: LM /V: (înv) -riu / E: lat arbitrium] 1 Putere de hotărâre proprie omului. 2 (Fiz; îs) Liberul - Libertatea omului de a hotărî după propria sa voinţă.
arbiu sn [At: POLIZU / V: ~ir, arghir, alibiu2 I Pl: -ie / E: tc harbi] (înv) Vergeaua cu care se curăţa sau se încărca puşca. arbor sm vz arbore
arbora vt [At: REBREANU, J. 244 / Pzi: -rez S E: fr arborer, it arborare]
1	A înălţa un steag, un pavilion pe o clădire, pe catargul unei nave etc.
2	(Spc) A monta catargele unei nave. 3 (Fig; complementul exprimă ţinuta, atitudinea etc.) A etala cu ostentaţie.
arboradă v/ [At: LTR / Pl: -de / E: arbor + -adă] (Mm) Ansamblu format din catargele şi vergile unei nave.
arborare sf [At: DA / Pl: -rări / E: arbora] 1 înălţarea unui steag, unui pavilion. 2 (Fig) Etalare ostentativă.
arboraş sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: arbore + -as] (Şhp; rar) 1-2 Arbore (mic).
arborat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: arbora] (Rar) 1-2 Arborare (1-2).
arborat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: arbora] 1 (D. steaguri, pavilioane) înălţat. 2 (Fig; d. ţinute, atitudini etc.) Etalat ostentativ.
arbore sm [At: (sec. XVI) CUV. D. BĂTR. II, 190, ap. HEM 1481 / V: ~or, ~bur, -bure l Pl: -ri / E: ml arbor] 1 Nume generic pentru orice plantă cu trunchi înalt, puternic, lemnos şi cu mai multe ramuri cu frunze care formează o coroană Si: copac, pom. 2 Schemă în formă de arbore (1). 3 (Reg; îc) ~le-vieţii Tuia (Thuja occidentalis). 4 (Fig; îs) - le vieţii Schemă reprezentând evoluţia omului de-a lungul vieţii sale. 5 (Med; îas) Secţiune a cerebelului înfăţişând o structură ca de arbore (1). 6 (Reg; îc) ~ -puturos Cenuşer (Ailanthus altissima). 1 (Reg; îc) ~-de-pâine Plantă lemnoasă din familia curcubitaceelor, al cărei fruct fiert sau copt are gust de pâine (Artocarpus incisa). 8 (îc) —de-cacao Plantă lemnoasă tropicală, cultivată pentru fructele din care se obţine cacao (Theobroma cacao).
9	(îc) —de-cafea Plantă lemnoasă din regiunile calde ale Americii Latine, Asiei şi Africii, cultivată pentru fructele ei din care se obţine cafea (Coffea arabica). 10 (îc) —de-cauciuc Plantă lemnoasă originară din America de Sud, din scoarţa căreia se extrage cauciucul natural (Hevea brasiliensis).
11	(Reg; îc) ~-de-Iudea (sau ~Ie Iudei, ~le lui Iuda) Plantă din familia leguminoase (Cercis siliquastrum). 12 (Mol; îc) —schinoşel Măr pădureţ (Malus sylvestris). 13 (Mrn; îs) -le mare Catargul principal. 14 (Mrn; îs) - mic Trinchet. 15 (îs) ~ genealogic Reprezentare sub forma unui arbore (2) a filiaţiei membrilor unei familii (aristocratice). 16 (îs)
-	enciclopedic Tablou al cunoştinţelor omeneşti sub formă de arbore (2).
17	(Chm; îs) ~ de plumb (sau al lui Saturn) Grupare (arborescentă) de mici cristale de plumb, formată în jurul unei lame care a fost cufundată într-o soluţie de sare de plumb. 18 (Med; înv; îs) -rul circulator Sistemul sanguin. 19 (Fig; îs) -le cunoaşterii binelui şi răului Mărul din Rai ale cărui fructe au fost interzise lui Adam şi Eva. 20 (Mec) Organ de maşină care primeşte şi transmite o mişcare de rotaţie Si: axă, fus. 21 (Mec; îs)
-	motor Arbore (20) care transmite mişcarea de rotaţie de la motor la sistemul antrenant. 22 (Mec; îs) ~ cotit Arbore (20) cu unul sau mai multe
coturi, care primeşte de la una sau mai multe biele o mişcare de rotaţie, pe care o transmite unui sistem antrenat Si: vilbrochen.
arborescent, ~a a [At: COBÎLCESCU, G. 105 / Pl: -nţi, -e / E: fr arborescent, lat arborescens, -ntis] 1 Care are aspectul unui arbore (1).
2	Ramificat.
arborescentă sf [At: DA / Pl: -ţe / E: fr arborescence] 1 Formă a unei plante arborescente (1). 2 Totalitatea ramurilor.
arboret sn [At: P. ANTQNESCU, A. 76 / Pl: -uri / E: lat arboretum] 1 (Sil) Porţiune de pădure cu vegetaţie omogenă, deosebită de restul zonei forestiere Si: masiv de arbori. 2 Partea superioară a catargului.
arboretum sni [At: DICŢ. SILV. 25 / E: fr arboretum, lat arboretum] (Rar) 1 Loc plantat cu arbori. 2 Pepinieră silvică. 3 Grădină botanică.
4	Grădină pentru cultura experimentală a unor arbori.
arbori- [At: DN3 / E: lat arbor] Element de compunere cu semnificaţia „referitor la arbore“, „de arbore“.
arboricid, ~ă sn, a [At: DN3 / Pl: -izi, ~e / E: fr arboricide] 1-2 (Substanţă) care serveşte la combaterea unor plante lemnoase sau la devitalizarea rădăcinilor.
arboricol, ~ă a [At: RALEA, E. O. 69, ap. DA ms / Pl: -i, -e / E: fr arboricole] (D. insecte, animale, plante) 1 Care trăieşte pe sau printre arbori. 2 Caracteristic traiului pe arbori (1).
arboricultor sm [At: DA / Pl: -i / E: fr arboriculteur] Persoană care se ocupă cu arboricultura.
arboricultură sf [At: DA / Pl: -ri / E: fr arboriculture] Disciplină care studiază cultura arborilor (1).
arborizat, ~ă a [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: fr arborise] (Min) Care prezintă arborizaţii.
arborizaţie .y/'[At: DA /V: (înv) -ixxne / E: fr arborisation] (Min) Desen natural reprezentând o arborescenţă (1) în tăietura făcută în unele minerale. arborizaţiune sf vz arborizaţie arbuj sm vz harbuz arbur sm vz arbore arbure sm vz arbore
arbust sm [At: BREZOIANU, R. 8 / Pl: ~u.yf/ / E: fr arbuste] Plantă lemnoasă mai mică şi mai subţire decât arborii (1) (care se ramifică de la rădăcină ca o tufă).
arbustiv, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr arbustif] (Liv) 1 (D. vegetaţie) Cu caracter de arbust. 2 Constituit din arbuşti. arbuz sm vz harbuz arbuzărie şf vz harbuzărie
arcsn [At: CORESI, PS., ap. HEM 1485/V: (îrg) harc / Pl: (1-6,9-12) —uri, (7-8) -ce / E: ml arcuş] 1 Armă de aruncat săgeţi, alcătuită dintr-o vargă flexibilă încovoiată şi o coardă prinsă de extremităţile vergii. 2 (Rar; îe) A avea mai multe (sau alte) coarde lă - A dispune de mai multe mijloace pentru atingerea scopului. 3 (Pan) Ceea ce are forma încovoiată ca a unui arc (1). 4 (Pfm; îs) -ul ochiului Iris. 5 (Muz) Linie curbă care leagă notele. 6 (Med; îs) ~ reflex Ansamblul elementelor nervoase care asigură transmiterea unei excitaţii până la un ganglion nervos şi reacţia consecutivă inconştientă a unui muşchi. 7 Porţiune dintr-o circumferinţă sau dintr-o linie curbă. 8 (Aht) (Element de) construcţie în formă arcuită Cf boltă. 9 (îs) - de triumf (sau, rar, triumfal) Construcţie monumentală în formă de portic arcuit, împodobită cu basoreliefuri, inscripţii, clădită în amintirea sau pentru sărbătorirea unei victorii. 10 Construcţie decorativă provizorie în formă de arc (9), împodobită cu verdeaţă, lampioane etc. 11 (Muz; pop) Arcuş. 12 (Pop; rar) Pirostrii. 13 Resort. 14 (La ceas) Piesă din oţel special care suportă eforturi de încovoiere şi care, prin destindere, pune în mişcare mecanismul Si: (fir de) păr. 15 Resort în formă de spirală pentru amortizarea şocurilor produse de rostogolirea roţilor.
16	(La fotolii,canapele) Droturi. 17 (îs) ~ electric (sau voltaic) Descărcare electrică foarte luminoasă între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate. 18 (Fam; îe) Parc-ar fi pe Miri Se spune despre o persoană sprintenă (şi suplă). 19 (Fam; îae) Se spune despre o persoană care are permanent ceva de făcut.
116
ARCUIRE
arca sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 278/17 / Pl: -le / E: tc arca] 1 (Reg; mpl) Temelie. 2 (înv; fig; pentru sprijinitorii domnitorilor români la înalta Poartă) Protector. 3 (îvr) Avocat. 4 (îvr) Mijlocitor.
arcacisn [At: HEM 1429 / V: (înv) ~ u (P: -ciu) / Pl: ~ce / E: tc arkaâ] (Reg) 1 Vale adăpostită. 2 Loc adăpostit. 3 îngrăditură în care se închid oile pentru a le separa unele de altele. 4 îngrăditură rotundă de nuiele, trestie sau stuf (de forma unui ţarc), pentru prinderea peştilor din bălţi iarna.
arcadaş sm [At: GORJAN, H. 1,143 / Pl: ~i / E: tc arkadăS] (înv; fam) Tovarăş.
arcadă sf [At: KRETZULESCU, A. 271 / Pi: -de / E: fr arcade] 1 Element arhitectural format din unul sau mai multe arce, susţinute de coloane, ziduri etc. 2 (Atm) Formaţiune osoasă (arterială sau aponevrotică) în formă de arc (3). 3 (Spc) Partea curbată de la baza osului frontal, deasupra ochiului. 4 Boltitură de fier la şaua calului. 5 (îs) - de rodire Curbura unei ramuri datorită aplecării sub greutatea rodului. 6 (Gig) Microrelief de forma unui arc (3) suspendat.
arcadic, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: it arcadico] (Liv) I Care aparţine Arcadiei Cf arcadier. 2 Referitor la creaţia Arcadiei Si: pastoral, idilic.
arcadier sm [At: DN3 / Pl: -i / E: ger Arkadier] (Liv) Membru al academiei poetice italiene „Arcadia“, fundată în 1960, care avea ca model poezia pastorală antică. arcaic, -ă a vz arhaic arcaism sn vz arhaism
arcalie sf [At: PASCA, GL. / Pl: ~ii l E: net] (Reg) 1 Vitalitate. 2 Sănătate.
arcaliu, ~ie sm, a [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 249/19 / Pl: ~i/ / E: tc arkaly] (înv) 1-2 (Om) cu influenţă Cf: arca (2). ar cam sn vz alcam
arcan1 sn [At: AMIRAS, ap. LET. III, 118/4 / V: ha~, (reg) alean1, ana, ~anea / Pl: ~e / E: ucr apKan] 1 Laţ pentru prinderea sau priponirea vitelor. 2 (înv) Laţ folosit pentru capturarea duşmanilor. 3 (Pop; îe) A prinde (duce) cu ~ul A duce pe cineva cu forţa. 4 (înv; îae; d. tineri) A duce cu forţa în armată. 5 (Reg; art) Dans popular românesc, asemănător cu sârba. 6 Melodia arcanului1 (5).
arcan2 sn [At: PROT. - POP., N. D. 1/8 / V: (înv) alean2 / Pl:	/ E:
fr arcane] (Liv; înv) 1 Operaţie misterioasă a alchimiştilor. 2 Preparat ţinut secret. 3 (Mpl) Taină. 4 (Cer) Loc ascuns. arcana şfvz arcan1 arcanea sf vz arcan1 arcangel sm vz arhanghel
arcar sm [At: MUŞTE, ap. LET. III, 50/2 / V: (înv) ~iu / E: arc + -ar] (înv) 1 Persoană care lucrează arcuri (1). 2 Persoană care vinde arcuri (1). arcariu sm vz arcar
arcaş sm [At: BIBLIA (1688), 14/1 / Pl:	/	E: arc + -aş] 1 Oştean
înarmat cu arc (1). 2 Persoană care trage cu arcul (1). 3 (Astr; înv; art) Săgetătorul. 4 (înv; Buc) Pompier (la sat), membru al unei societăţi tradiţionale ţărăneşti, întemeiată în amintirea arcaşilor lui Ştefan cel Mare.
5	(înv; Buc; pex; lpl) Asociaţia arcaşilor (4).
arcat, ~ă a [At: BARONZI, L. 100 / Pl: -aţi, -e / E: arc + -at, dfnz arque] (Rar) Arcuit (1).
arcatură .s/[At: BARCIANU / Pl: -ri / E: fr arcature] (Aht) Element arhitectural alcătuit dintr-o serie de arcade (1). arcaţ sm vz acaţ
arcă sf [At: MARIAN, NU. 337 / Pl: arce I E: it, lat arca] 1 (îs) ~ca lui Noe Corabia lui Noe. 2 (Fig; îas) îngrămădire de oameni şi animale.
3	(Rar) Corabie. 4 (înv; îs) -a alianţei Chivotul legii.
arcăni vt [At: ALECSANDRI, P. II, 287 / Pzi: -nesc / E: arcan1] (îvr) 1-2 A prinde cu arcanul1 (1-2).
arcărie .v/[At: (a. 1752) URICARIUL XXII, 361/28 / Pl: ~ii / E: arcar + -ie] 1 (înv) Cartierul arcarilor (1). 2 (Rar) Cantitate mare de arcuri (1).
arcăşel sm [At: PONTBRIANT, D / Pl: -ei / E: arcaş + -el] 1-2 (Şhp) Arcaş (1) (drag). 3 (îvr; spc) Denumire dată lui Cupidon.
arcăşie sf [Al: ALECSANDRI, P. II, 378 / E: arcaş + -ie] (înv) 1 Arta de a trage cu arcul (1). 2 (Buc) Corporaţie de pompieri (săteşti) Cf arcaş (5). arcaţ sn vz acaţ arcear sn vz arcer2 arcer1 sm vz arţar1
arcer2 sn [At: (a. 1826) GCR II, 253/33 / V: (îrg) ~ear, ~iu, alceriu sm / Pl: ~e /E: net] (Reg) 1 Cută din lemn (de arţar),care a stat mai mulţi ani în apă şi s-a pietrificat. 2 Piatră de ascuţit bricele sau coasa. arceriu1 sm vz arţar1 arceriu2 sn vz arcer2
arceşte av [At: S. BODNĂRESCU, ap. TDRG / E: arc + -este] (înv)
1 în linie arcuită (1). 2 (îe) A merge ~ A face un înconjur în formă de arc (3). 3 în felul cum se poartă arcul (1) Si: (reg) arciş, arcit.	*
archebuză *s/[At: BĂLCESCU, ap. CADE / Pl: -ze / E: fr arquebuse] Veche armă de foc asemănătoare cu puşca.
archebuzier sm [At: BĂLCESCU, ap. CADE / P: ~zi-er / Pl: ~i / E: fr arquebusier] Soldat înarmat cu archebuză.
archenea ^/[At: VARONE, D. / Pl: -ele / E: net] (Rar) Varietate a brâu lui.
archiş sm [At: HEM 1502 / Pl:	/	E:	net] (Bot; reg) Ienupăr (Juniperus
communis).
ar chit sm [At: LB / Pl: ~i ţi 1E: ns cf ngr ăpxeufîoq] (Bot; reg) 1 Curpen (Clematis vitalba). 2 Ienupăr (Juniperus communis).
archiviolă sf [Ai: CERNE, D. M. / P: -vi-o- / Pl: -le / E: it archiviola, fr archi-viole] (înv) Vechi instrument cu coarde din familia violelor, înlocuit de contrabas şi violoncel Si: (înv) contrabas de violă, arciar sm vz arţar1 arciariu sm vz arţar1
arciform, ~ă a [At: DN3 / Pl:	~e	/ E: fr arciforme] (Rar) în formă
de arc (1).
arciorsm [At: SEVASTOS,N. 190/24/P: ~ci-orl Pl: ~i/E: net] (Nob; pbl) Arţar.
arciş av [At: S. BODNĂRESCU, ap. TDRG / E: arc + -iş] (Buc) Arceşte (3).
arcit, ~ă a [At: S. BODNĂRESCU, ap. TDRG / Pl: -iţi, ~e I E: arc +
-it] (Buc) Arceşte (3).
arciui vt [At: BUCUŢA, R. V. 129, ap. DA ms / Pzi: ~e.se / E: net] (Reg)
A consuma (praful de puşcă).
arcos, ~oasă a [At: CANTEMIR, 1.1.1, 74 / Pl: -oşi, -oase / E: arc +
-oj] (înv) 1-2 Arcuit (1-2).
arcosolium sn [At: DEX2 / P: ~li-um / E: fr arcosolium] Nişă funerară (arcuită) într-o catacombă. arcoză sf [Ai: DEX2/P1: ~ze / E: fr arkose] Gresie bogată în feldspaţi. areşor sn vz arcuşor
arctic, -ă a [At: CANTEMIR, 1.1.1,170 / Pl: -ici, -ice / E: latarticus,
-a, -um, fr arctique] 1 Situat în regiunea Polului Nard Cf boreal, nordic, septentrional. 2 (îs) Regiune ~ă Regiune polară din nordul pământului care include regiunile nordice ale Eurasiei, Americii de Nord şi Oceanul îngheţat. 3 Care aparţine regiunii arctice (2). 4 Care are caracteristici ca ale regiunii arctice (2).
arcuaty ~ă a [At: DN3 / P: -cu-at / Pl: -aţi, -e / E: lat arcuatus] (Rar)
1-4 Arcuit (1-4).
arcubalistă şf [At: CANTEMIR, ap. CADE / Pl: -te / E: lat arcuballista] (Liv; înv) Arbaletă.
arcui [At: POENARU, ap. DA / Pzi: -esc / E: arc + -ui] 1-2 vtr A (se) îndoi în formă de arc (1). 3-4 vtr A (se) încovoia. 5 vr (înv; d. bârne, tavane etc.) A se deforma la mijloc. 6 vt (Pfm; fig; rar) A bate. 7 vt (Pfm; fig; rar) A pedepsi.
arcuire .y/*[At: ARDELEANU, D. 43 / Pl: -ri / E: arcui] 1 îndoire în formă de arc (1). 2 încovoiere. 3 (D. bârne, tavane etc.) Deformare. 4 (Cer) Formă arcuită (1).
117
ARCUIT
arcuit, -ă a [At: ODOBESCU, S. 1,88 / PI: -iţi, -e l E: arcui] 1 îndoit în formă de arc (1) Si: arcat, curbat. 2 încovoiat. 3 Deformat. 4 Prevăzut cu arcade (1).
arcuitor, -oare a [At: DA / PI:	-oare'	/	E:	arcui + -for] 1-4 (Rar)
Care (se) arcuieşte (1-4).
arcuitură sf [At PONTBRIANT, D. / Pl: -ri / E: arcui + -(i)tură] 1-4 Arcuire (1-4). 5 Parte arcuită (1) a unui obiect.
arculeţ sn [At: ISPIRESCU, L. 335 / Pl: -e / E: arc + -w/er] 1-10 (Şhp) Arc (1,5,11,13,14) (mic).
arcuş [At: GHICA, ap. HEM 1504 / Pl: -uri, (înv) -e / E: arc + -uş] 1 sn Vergea între capetele căreia sunt întinse fire de păr de cal, care serveşte la producerea sunetelor la instrumentele muzicale (cu coarde). 2 sn (Pop; îe) A trage din - (sau cu) -ul A cânta din vioară. 3 sms (Fig; rar) Artist care cântă la un instrument cu coarde.
arcuşor sn [At: PANN, E. IV, 142 / V: -cşor / Pl: -oare / E\ arc +
-uşor] (Şhp) 1-10 Arculeţ (1-10). arcuţ sn [At: DA / Pl: -e / E: arc + -uţ] (Şhp; rar) 1-2 Arc (1-2) (mic). ardalâc sn vz odalâc ardalap sn vz odalâc
ardar sm [At: DA ms / Pl: net / E: net] (Bot; reg) Plantă sălbatică, cu fructul în formă de păstaie şi boabele ca piperul, care creşte de obicei în holdele de in Cf har dai.
ardău1 sm [At: ŞEZ. II, 22 / Pl: -ai / E: pbl mg erdelyi] (Buc; Mol) Ardelean.
ardd-U2 sm [At: CV, 1951, nr. 6, 28 / Pl: ~di / E: net] (Reg) Pădurar. •Arde [At: VARLAAM, C. 239, 1 / Pzi: ard, (pop) arz / E: lat ardeo, arsi, arsum, * ardere] 1 vi (D. foc) A fi aprins. 2 vi (D. obiecte, oraşe etc.) A fi distrus prin foc. 3 vi (Pop; îe) A - la cineva A fi incendiu la o casă, într-o gospodărie. 4 vt A incendia. 5 vt (Pfm; îe) —l-ar focul A blestema să moară de foc. 6 vt (Gmţ; rar; îae) Exprimă bucurie. 7 vt (Gmţ; rar; îae) Exprimă apreciere. 8 vt (Pfm; îe) A nu-i - (cuiva) tăciunii în vatră A fi necăjit. 9 vr (D. becuri, aparate electrice) A se strica. 10-12 vtri (D. curentul electric, lemne, gaze etc.) A (se) consuma. 13 vt A trece
o	flacără peste o suprafaţă, pentru a coji vopseaua, a da un anumit aspect etc. 14 vt A incinera. 15 vt (D. animale; îe) A - cu fierul roşu A însemna cu un fier înroşit în foc. 16 vt (D. oameni; îae) A stigmatiza. 17 vi (D. cuptor) A încinge. 18 vi (D. lămpi cu gaz) A consuma combustibil pentru a produce lumină. 19 vi (D. aparate electrice de încălzit) A încălzi. 20 vi (D. soare) A răspândi căldură mare Si: a dogori. 21 vr (Pop; cu pp „în“, ,,la“) A se încălzi Ia soare, la un foc etc. 22-23 vtr (Pfm; îe) A — (pe cineva) soarele Ia cap A face insolaţie. 24 vi A lumina. 25 vi (Pex) A străluci. 26 vi (Pop; d. grădini; îe) - de trandafiri A avea mulţi trandafiri. 27 vi (Pfm; d. obiecte; îe) - de curat ce e A fi foarte curat. 28 vt (Pfm; îe) A -gazul (de pomană sau degeaba) A pierde timpul. 29-30 vtr A (se) pârli. 31-32 vtr A (se) înnegri. 33 vr A se bronza excesiv. 34-35 vtr A (se) distruge prin acţiunea focului. 36-37 vtr (D. mâncare) A (se) strica pentru că a fost expusă prea mult la foc (mare). 38 vt (D. răni) A cauteriza. 39 vt A dezinfecta un instrument trecându-1 prin flacără. 40-41 vtr A distruge printr-o reacţie chimică. 42 vt (D. obiecte de lut, ceramică etc.) 43 vt (înv; îe) A — un coş A curăţa prin arderea funinginei depuse pe pereţi. 44-45 vtr A produce cuiva (sau a suferi) o arsură Si: a (se) frige. 46-47 vtr A (se) tortura cu focul sau cu obiecte incandescente. 48-49 vtr A (se) opări. 50 vt (Pex; rar) A produce o senzaţie asemănătoare cu o arsură. 51 vi (Pfm; fig; d. corp sau părţile lui) A avea febră. 52 vi (Pfm; fig; îe) A-i - călcâiele sau tălpile (după cineva) A fi îndrăgostit. 53 vi (Pfm; fig; îe) A-i -călcâiele sau tălpile (după ceva) A fi mânat de o dorinţă mare. 54 vi (Pfm; fig; îae) A fi fără astâmpăr. 55 vi (Pfm; fig; îe) A-i - buza după... A avea mare nevoie de ceva. 56 vi (Fig; în legătură cu gura, gâtul etc.) A suferi de sete. 57-58 vtr (Pop; fig) A face să sufere (sau a suferi) sufleteşte. 59 vt (Pop; fig; îe) A - pe cineva (cu vorba) A critica aspru. 60 vt (Pop; fig; îae) A ironiza. 61-62 vtr (Fam; fig) A (se) păcăli. 63 vr (Fam; fig) A se înşela, pierzând într-o afacere. 64 vt (Fam; fig; complementul indică biciul, nuiaua etc.) 65 vt (Fam; fig; complinit de
„palme“, „pumni“ etc.) A lovi. 66 vt (Pfm; fig; îe) A-i - câteva A bate cu lovituri puternice şi iuţi. 67-68 vtr (Fig; în legătură cu sentimente, dorinţe etc.) A covârşi. 69 vi (Fam; fig; îe) A —de... A fi cuprins de... 70 vi (Fam; fig; îe) - să (sau de a)... A aştepta cu nerăbdare să... 71 vi (Pop; fig; îe) A - la inimă A suferi sufleteşte. 72 vi (Pfm; fig; îae) A simţi o mare plăcere. 73-74 vir (Pop; fig; îe) A i se - inima (sau sufletul) A suferi de dragoste. 75 vi (Pfm; fig; îe) A-i - (cuiva) de (ceva) A dori mult să... 76 vi (Pfm; fig; îae) A fi preocupat de ceva. 77 vr (Fam; fig; d. dansuri, cântece etc.) A face (ceva) cu pasiune. 78 vi (Pop; fig) A se înroşi tare (din cauza unei stări emotive). 79 vr (Reg; fig) A-şi da seama. 80 vr (Fam; fig; d. băuturi) A bea rapid. 81 vr (Fam; fig) A avea relaţii sexuale.
ardească A/[At: MARIAN, ap. DA / E: net] (Pop) Dans în jurul focului, de Bobotează.
ardei sm [At: PISCUPESCU, O. 194 / V: (înv) -m / Pl: - / E: arde + -ei] 1 (Şîc —american, —borcănos, —cireaşă, —de-Caiene, —gras, —iute,—lung,—roşu) Plantă erbacee cu flori albe şi fructe bace verzi, roşii sau galbene, introdusă în Europa în sec. XVI, din America de Sud Si: (reg) ardeică (1), beşică, chiper borcănos, chiper chiperat, chiper de cel dulce, chiper iute, chiper lung, chiper gras, cornul caprei, paprică, piparcă, pipărişcă, pipăruşă, pipăruşcă, piper amar, piper dulce, piper roşu,piper turcesc (Capsicum annuum). 2 Fructul ardeiului (1),întrebuinţat la gătit Si: (reg) ardeică (2), beşică, chiper borcănos, chiper chiperat, chiper de cel dulce, chiper iute, chiper lung, chiper gras, cornul caprei, paprică, piparcă, pipărişcă, pipăruşă, pipăruşcă, piper amar, piper dulce, piper roşu,piper turcesc. 3 (îs) - umpluţi Ardei (2) umpluţi cu came tocată şi orez. 4 (îs) Făină de - Boia. 5 (Fam; îe) A pune - pe (sau, rar peste) rană A înrăutăţi şi mai mult o situaţie. 6 (Pfm; îe) A da cuiva cu - pe la nas A întărâta. 7 (Pfm; îe) A fi iute ca -ul A fi fără astâmpăr. 8 (Pfm; îae) A fi foarte rapid. 9 (îc) —american, —de-Caiene Ardei (1), varietatea Capsicum frutescens. 10 (Bot; reg; îc) —bucureştean Cornul caprei 0Capsicum longum). 11 (îc) —cireaşă Ardei (1), varietatea Capsicum cerasiforme. 12 (îc) —gras Ardei (1), varietatea Capsicum grossum. 13 (Bot; reg; îc) —sălbatic Busuioc-sălbatic (Galinsoga parviflora). 14 (Bot; reg; îc) -ul-broaştei Iarbă-roşie (Polygonum persicaria). 15 (Bot; reg; îc) -ul-dracului sau —porcului Dintele-dracului {Polygonum hydropiper)
16	(Fam; îe) A fi tăios ca -ul A fi usturător. 17 (Fig) Fire iute sau aspră.
ardeia [At: POLIZU / P: -de-ia / Pzi: -iez / E: ardei] 1 vr A condimenta
o	mâncare cu ardei (2) iute sau cu boia. 2 vr (Pex) A pipera. 3 vr (înv) A pişcă la limbă. 4 vr (Fam; fig; d. oameni) A se irita (lesne). ardeiare sf vz ardeiere
ardeiaş sm [At: TDRG / Pl: -i / E: ardei + -aş] 1-2 (Şhp) Ardei (2) mic. 3 (Bot; reg) Barba-împăratului (Mirabilis jalapa). 4 (Bot; reg; lpl) Iarbă-roşie {Polygonum persicaria).
ardeiat, -ă [At: COSTINESCU / Pl: -aţi, -e / E: ardeia] 1 a (D. mâncăruri) în care s-a pus (mult) ardei (sau piper, boia etc.). 2 a (înv; fig) Supărăcios. 3 a (înv; fig) Irascibil. 4 a (Fig) Care este usturător şi dureros. 5 a (Rar; îs) Preţuri -e Preţuri exagerate. 6 av (Rar; îe) A vinde
-	A vinde la preţ mare.
ardeică sf [At. HEM 1515 / Pl: ? / E: ardei + ~(i)că] (Reg) 1-2 Ardei (1-2).
ardeiere sf [At: DA / V: (înv) -iare / Pl: -ri / E: ardeia + -ere] 1 Condimentare cu ardei (2) iute, cu boia etc. 2 (Pex) Piperare.
ardeietură ş/TAt: ŞEZ. IV, 133b/14 / Pl: -ri / E: ardeia + -(ă)tură] (Pop; lpl) Ardei (2) pisat (împreună cu alte condimente).
ardelean,~ă [At: (a. 1639) ap. HEM 1521 / Pl: -leni, -lene IE: Ardeal + -ean(ă)] 1-2 smf, a (Persoană) din Ardeal Si: transilvănean, (îrg) ardevan. 3-4 smf, a (Român) originar din Ardeal. 5 smp Populaţie care locuieşte în Ardeal. 6 a Care aparţine Ardealului. 7 a Care aparţine ardelenilor (5). 8 a Referitor la Ardeal. 9 a Privitor Ia ardeleni (5). 10 a Care este specific Ardealului. 11 a Care este caracteristic ardelenilor (5).
12	a Care provine din Ardeal. 13 a Care provine de la ardeleni (5). 14 sfa (Reg) Dans popular de perechi cu ritm viu, originar din Ardeal Si: (reg)
118
ARENDĂ
ardeleanca (5), ardeleneasca (6), abrudeana, haţeg ana, lugojana, so-meşana, (rar) ardeleneşte (4). 15 sfa Melodia după care se dansează ardeleana (14).
ardeleancă [At: HEM 1523 / Pl: -lence / E: ardelean + -că] 1-2 sf, af (Femeie) din Ardeal. 3-4 sf, af (Româncă) originară din Ardeal. 5-6 sfa Ardeleana (14-15).
ardelenaş sm [At: DA / Pl: ~i / E: ardelean + -aş] (Şhp) 1-2 Tânăr (drăguţ) din Ardeal.
ardelencuţă sf[At: DA / Pl: -ţe / E: ardeleancă + -uţ(ă)] (Şhp) 1-2 Tânără (drăguţă) din Ardeal.
ardelenesc, ~ească [At: ALECSANDRI, P. P. 311 / Pl: ~eşti / E: ardelean + -esc]l a Care este din Ardeal. 2 a Care aparţine Ardealului.
3	a Care aparţine ardelenilor (5). 4 a Referitor la Ardeal. 5 a Privitor la ardeleni (5). 6-7 sfa Ardeleana (14-15). 8-9 sfa, a (Grai) vorbit de populaţia din Ardeal.
ardeleneşte [At: HEM 1527 / E: ardelean + -eşte] 1 av în felul ardelenilor (5). 2 av Ca în Ardeal. 3 av (Complinind vb. a vorbi) în graiul ardelenesc (9) sau cu particularităţi ale acestuia. 4 .y/'(Rar) Ardeleana (14). ardeleni vtr [At: DA ms / Pzi: ~nesc / E: ardelean] 1-2 A (se) ardeleniza. ardelenie sf [At: DA ms / Pl: ~i/ / E: ardelean + -ie] (Rar) 1 însuşirile caracteristice ardeleanului (1). 2 (îlav) Pe ~ Ardeleneşte (1). 3 însuşirile caracteristice felului de viaţă al ardelenilor (5). 4 (Spc) Ardelenism (5).
ardelenism sn [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 162 / Pl: -e / E: ardelean + -ism] 1 Curent de promovare a problemelor Ardealului. 2 Preţuire excesivă a însuşirilor ardelenilor (1) şi Ardealului. 3 însuşire caracteristică ardelenilor (1). 4 Ansamblul ardelenismelor (3). 5 (Spc) Cuvânt, expresie, construcţie caracteristică graiului ardelenesc (9) Si: (rar) ardelenie (3).
ardeleniza vtr [At: IORDAN, L. R. A. 240 / Pzi: ~zez / E: ardelean + -iz.a] 1-2 A-şi însuşi caracteristicile şi modul de manifestare a ardelenilor (1).
ardelenuţă .v/‘[At: POP, ap. HEM 1521 / Pl: ~ţe / E: ardeleană + -uţă] (shp) 1-2 Ardelencuţă (1-2).
ardenez, ~ă [At: DEX2 / Pl:	-e	/ E: fr ardennais] 1-2 smf, a (Locuitor)
din Ardeni. 3-4 smf, a (Persoană) originară din Ardeni. 5 sm Rasă de cai mari, puternici, de tracţiune.
ardent, ~ă a [At: GHICA, ap. CADE / Pl: -nţi, ~e / E: fr ardent] (Liv) 1 Pasionat. 2 Care înflăcărează Si: înflăcărat. 3 (Fig; d. ochi) Aprins (4).
4	(D. nave) Care, sub acţiunea vântului, se întoarce cu prora în direcţia din care bate vântul.
ardenţă sf[At: DEX2 / Pl: -ţe l E: ardent] (Liv) 1 Ardoare (1). 2 (Mar) întoarcere a navei cu prora în vânt. ardeoane sfvz ardioane
ardere şf [At: URECHE, L. 148 / Pl: -ri / E: arde] 1 Faptul de a arde (1). 2 Distrugere prin incendiere (mai ales în atacuri militare). 3 Incendiu.
4	Trecere a unei flăcări peste o suprafaţă. 5 (D. curentul electric, lemne, gaze etc.) Consum. 6 Incinerare. 7 (D. aparate electrice) Defecţiune. 8 (D. soare) Dogorire. 9 Luminare. 10 Strălucire. 11 (D. gaz, petrol) Consum pentru iluminat. 12 Pârlire. 13 înnegrire. 14 Distrugere prin acţiunea focului. 15 Stricarea mâncării. 16 Cauterizare. 17 Dezinfectarea unui instrument prin foc. 18 Distrugere printr-o reacţie chimică. 19 (Lpl) Proces de oxidare a substanţelor în cursul metabolismului. 20 Combustibil. 21 (D. obiecte de lut, ceramică) Expunere la acţiunea focului în procesul de fabricare. 22 Arsură. 23 Torturare cu focul. 24 Opărire. 25 (Fig) Suferinţă. 26 (Fig) Patimă sufletească. 27 (în ritualurile religioase la evrei; îs) - de tot Jertfa.
ardevan sm [At: ŞEZ. I, 10 / Pl:	/ E: net] (Reg) Ardelean (1).
ardezie .v/'[At: DA / Pl: -ii / E: fr ardoise, it ardesia] Gresie argiloasă sau argilă cu granule fine, care se desface uşor în plăci subţiri, folosite la acoperirea caselor, ca dale pentru pardoseli, în trecut la fabricat tăbliţe pentru şcolarii începători etc. ardica v vz ridica ardioaie sf vz ardioane
ardioane sf [At: REV. CRIT. III, 86 / V: ~deoa~, ~aie, ~doan l P: -di-oa- / Pl: ~ / E: net] (Bot; reg) Iorgovan (Syringa vulgaris).
ardişte şf[At: HEM 1748 / Pl: -ti / E: arde + -iste] (Reg) Pădure arsă (în parte) de foc Cf: jărişte. ardoan sn vz ardioane
ardoare şf[At: NEGRUZZI, S. II, 75 / E: fr ardeur] 1 înflăcărare stârnită de o pasiune. 2 (Pex) Zel. ardoază .v/'[At: CADE / P: -doa-ză / Pl: -ze / E: fr ardoise] (Frî) Ardezie. ardometru sn [At: DN3 / Pl: -re / E: ger Ardometer] (Fiz) Pirometru cu radiaţie pentru temperaturi mari. arduvie sf vz hardughie are sfvz arie a rea i vz hârea aread sms vz aret2
areal sn [At: SBIERA, F. S. 401 / V: (înv) arial / P: -re-al f E: ger Areal] 1 (înv) Arie. 2 Suprafaţă de răspândire a unei specii, a unui gen de plante etc. areapă sf vz aripă areate sm vz are te1 areci sn vz hareci
areflexie .y/‘[At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr areflexie] Absenţă a reflexelor. areic, -ă a [At: DEX2 / P: -re-ic / Pl: -ici, -ice / E: fr areique] (Gig; d. sol) Uscat.
areism sn [At: DN3 / P: -re-ism / E: fr areisme] Stare a unei regiuni areice.
areism [At: HEM 1539 / Pl:	/E: net] (Bot; reg) Ochincele (Ecentiana
verne).
arenaceu, ~ee a [At: LTR / E: fr arenace] (Gig) 1 (D. roci) Care s-a format din nisipuri. 2 (D. pământ) Nisipos.
arenalsn [At: DN3 / Pl: ~e / E: it arenale] (Gig) Şes fără vegetaţie din preajma unui vulcan. arenar sm [At: DN3 / Pl: ~i f E: lat arenarius] (Rar) Gladiator. arenarie .y/'[At: DN3 / Pl: -ii / E: lat arenaria] (Ant) Cimitir al sclavilor gladiatori ucişi în arenă.
arenă .v/[At: NEGRUZZI, S. I, 335 / Pl: -ne / E: fr arene, lat arena]
1	Spaţiu circular (aşternut cu nisip) din mijlocul unui amfiteatru antic unde se ţineau reprezentaţiile şi luptele. 2 Spaţiul din mijlocul unui circ modem unde se desfăşoară reprezentaţiile. 3 (Mpl) Construcţie în stil de amfiteatru antic. 4 (Pex) Stadion. 5 (Fig) Domeniu de desfăşurare a unei activităţi.
6	(Fig) Loc de luptă de idei. 7 (Fig; îe) A intra (sau a apărea) pe (sau în) — A se manifesta activ într-un domeniu.
arenda vt [At: (a. 1834) URICARIUL V, 356/3 / V: (îrg) arân~ f Pzi: -dez / E: arendă] 1 A da în arendă (1). 2 A lua în arendă (1) Si: (rar) a subarenda, (înv) a arendălui, a arendui, a arândălui.
arendar sm [At: I. IONESCU, C. 66 / Pl: -i / E: arendă + -ar] (înv) Arendaş.
arendare şf[At: (a. 1833) URICARIUL V, 345/16 / V: (îrg) arân~ / PI: -dări / E: arenda] 1 Dare în arendă (1). 2 Luare în arendă (1) Si: (rar) arendai2, (înv) arendăluire, arenduire, subarendare.
arendaş sm [At: (a. 1772) IORGA, S. D. XII, 186 / V: (îvr) arân~ f Pl: -i / E: arendă + -aş, cf mg arendâs] Persoană care ia în arendă (1) Cf chiriaş.
arendat1 sn [At: DA /V: (îrg) arândat1 / E: arenda] (Rar) 1-2 Arendare (1-2).
arendat2, -ă a [At: DA / V: (îrg) arândat2 / Pl: -aţi, -e f E: arenda] Care a fost dat în arendă (1). 2 Care a fost luat în arendă (1).
arendator, ~oare smf [At: BARCIANU / A şi: -ator / Pl: -i, -oare / V: ~dăt~ / E: arenda + -(a)tor] Persoană care dă în arendă (1).
arendatorie sf [At: CODICA CIV., ap. CI HAC I. 15 / V: (înv) ~dăt~ / E: arendator + -ie] (îvr) Arendăşie (2).
arendă sf [At: (a. 1776) IORGA, S. D. XII, 93 / V: (îrg) arân~,arin~ / Pl: -nzi, -de / E: rs apeHM, pn arenda, mg arenda] 1 Cedare a dreptului de folosinţă a unui bun, de obicei teren agricol, pe un timp determinat,
119
ARENDĂLUI
în schimbul unei plăţi. 2 Folosire a unui bun astfel cedat. 3 (Pex) Sumă plătită proprietarului pentru arendare (2).
arendălui vt [At: DA / V: arân- / Pzi: -esc / E: arenda + -ălui] (înv) 1-2 Arenda (1-2).
arendăluire .s/[At: DA / V: arân- / Pl: -ri / E: arendălui + -ire] (înv) 1-2 Arendare (1-2).
arendăşel sm [At: DA / Pl: -ei / E: arendaş + -el] 1-2 (Şhp) Arendaş tânăr. 3 Arendaş al unui teren mai mic.
arendăşesc, -ească a [At: CONV. LIT. IX, 34, ap. TDRG / V: (reg) arân- / Pl: -eşti / E: arendaş + -esc] 1 Care aparţine unui arendaş. 2 Care este specific unui arendaş. 3 Care provine de la un arendaş. 4 Referitor la un arendaş.
arendăşeşte av [At: DA / V: (reg) arân- / E: arendaş + -este] în felul arendaşilor.
arendăşi vi [At: SANDU-ALDEA, D. N. 211 / Pzi: -şese / E: arendaş] (îvr) 1 A fi arendaş. 2 (Im) A face pe arendaşul.
arendăşie sf [At: I. IONESCU, D. 216 / V: (îrg) arân- / E: arendaş + -ie] 1 Ocupaţia de arendaş. 2 Exploatarea unei moşii prin arendare (2) Si: (îvr) arendator ie. arendăşltsn [At: DA / Pl: -uri IE: arendăşi] (Rar) 1-2 Arendăşie (1-2). arendăşiţă sf [At: DA /V: (îrg) arân- / Pl: -ţe / E: arendaş + -iţă] 1-2 (Şhp) Nevastă (tânără, subţirică etc.) de arendaş. 3-4 (Şhp; rar) Femeie (tânără, frumoasă etc.) care ţine ceva în arendă (2).
arendăşoaică sf [At: ODOBESCU, S. I, 384 / V: (reg) arân- / Pl: -ice / E: arendaş + -oaică] (Şi dep) 1-2 Nevastă (grasă, antipatică, rea etc.) de arendaş. 3-4 Femeie (grasă, antipatică, rea etc.) care tine ceva în arendă
(2).
arendâşoism [At: NEAM. ROM. III, 1856, ap. DA / Pl: - / E: arendaş + -oi] (Şi dep) 1-2 Arendaş (gras, urât etc.). arendătorie sf vz arendatorie
arendui vt [At: POLIZU / Pzi: -esc / E: arenda + -ui] (înv) 1-2 A arenda d-2).
arenduire sf [At: (a. 1833) URICARIUL V, 345/16 / Pl: -ri / E: arendui] (înv) 1-2 Arendare (1-2).
arenicol, -ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr arenicole] (Big; d. plante) Care creşte pe nisipuri, pietrişuri sau grohotişuri mărunte.
areo- [At: DN3 / E: fr are o-] Element prim de compunere cu semnificaţia „puţin dens“, „ca aerul“, „aerat“.
areografie sf [At: DN3 / P: -re-o- / Pl: -li / E: fr areographie] (Ast) Studiul descriptiv al planetei Marte.
areolar, -ă a [At: DA / P: -re-o- / Pl: -i, -e / E: fr areolaire] 1 (Atm; îs) Ţesut - Ţesut cu areolă (2). 2 (Mat) Care aparţine ariei2. 3 (Mat) Referitor la arie2. 4-7 Referitor la areolă (1-4). 8 (D. eroziuni) Care acţionează lateral.
areolat, -ă a [At: GRECESCU, FL. 68 / P: -re-o- / Pl: -ari, / E: areolă + -at, cf fr areole] Care are areole (2).
areolă sf [At: DA / P: -re-o- / Pl: -le / E: fr areole] 1 (Atm) Suprafaţa inelară pigmentată din jurul mamelonului. 2 (Atm) Spaţiu mic între fibrele ţesutului celular. 3 (Med) Zonă mai roşiatică din jurul unui punct infla-matoriu. 4 (Atm) Suprafaţă de piele diferit colorată de aceea a tegumentelor din jur.
areometrk, -ă a [At: DA / P: -re-o- / Pl: -ici, -ice / E: fr areometrique] (Fiz) 1 De areometrie. 2 Referitor la areometrie. 3 Specific areometriei.
areometrie .y/[At: DA / P: -re-o- / E: fr areometrie] Parte a fizicii care studiază măsurarea densităţii lichidelor (cu areometrul).
areometru sn [At: PONI, F. 61 / P: -re-o- / Pl: -re / E: fr areometre] Aparat de măsurare a densităţii unui lichid sau a concentraţiei unei soluţii.
areopag sn [At: (a. 1847) GCR II, 359/ / V: (înv) ario- / P: -re-o- / Pl: -uri / E: fr areopage, lat areopagus] 1 Consiliu şi tribunal suprem în Atena antică. 2 (Fig; liv) Adunare de savanţi şi de artişti de valoare.
areopaglt sm [At: DA / P: -re-o- / Pl: -iţi / E: fr areopagite, lat areopagites] 1-2 Membru al areopagului (1-2).
areostll sn [At: DA / P: -re-o- t Pl: -uri / E: fr areostyle] 1 Colonadă spaţiată. 2 Edificiu cu areostil (1). 3 Sistem arhitectonic în care coloanele sunt dispuse în grupuri de câte două. a repă sfvz aripă
arest sn [At: (a. 1737) IORGA, S. D. XII, 37 / V: (înv; Trs) -eşti sm, -eşte, arişte, ariştă sf l Pl: -uri / E: ger Arrest, it arresto] 1 Deţinere pe termen scurt, din ordinul unei autorităţi, a unei persoane Si: detenţie, închisoare, (pop) popreală. 2 (îs) - preventiv Arest (1) înainte de a fi judecat. 3 Locul arestului (1) Si: închisoare, (înv) temniţă, (pfm) gros.
4	(îlv) A băga Ia — A aresta. 5 (îs) Stare de - Situaţia unei persoane private de libertate prin sentinţă judecătorească. 6 (îs) - la domiciliu (Sentinţă judecătorească de) efectuare a detenţiei la domiciliul inculpatului. aresta vt [At: NEGRUZZI, S. III, 462 / Pzi: -tez / E: arest, dfr arreter]
1	A priva de libertate în temeiul unui mandat de arestare (2) Si: a închide, (înv) a întemniţa, (pop) a popri, (îvr) a arestălui, (înv) a arestul. 2 (Fam; rar) A-şi însuşi.
arestant, -ă smf, a [At: NEGRUZZI, C. 312 / Pl: -nţi, -e / E: ger Arrestant] (înv) 1-2 Arestat2 (1-2).
arestare sf [At: DA / PI: -tari l E: aresta] 1 Privare de libertate a unei persoane condamnate sau învinuite Si: (îvr) arestăluire, (înv) arestuire, arestat1, (înv) întemniţare, (pop) popreală. 2 (îs) Mandat de - Act oficial emis pentru arestarea (1) unui (presupus) inculpat. arestat1 sn [At: MDA / Pl: -uri / E: aresta] (Rar) Arestare (1). arestat2, -ă [At: GALAN, Z. R. 358 / Pl: -aţi, -e / E: aresta] 1-2 smf, a (Persoană) privată de libertate în temeiul unui mandat de arestare Si: (înv) întemniţat, (pop) poprit, (îvr) arestai uit1, (înv) arestuit2, arestant.
arestălui vt [At: ŞINCAI, HR. III, 59/5 / Pzi -esc / E: arest + -ălui] (îvr) A aresta (1). arestăluire sf[At: MDA / Pl: -ri / E: arestălui] (îvr) Arestare (1). arestălult1 sn [At: MDA / Pl: -uri / E: arestălui] (înv) Arestat1. arestăluit2, -ă smf, a [At: MDA / Pl: -iţi, -e / E: arestălui] (îvr) 1-2 Arestat2 (1-2).
arestul vt [At: ALECSANDRI, T. 1342 / Pzi: -esc / E: arest + -ui] (înv) A aresta (1).
arestuire $/[At: ALECSANDRI, T. 1407 / Pl: -ri / E: arestui] (înv) Arestare (1).
arestuit1 sn [At: MDA / Pl: -uri / E: aresta] (înv) Arestat1. arestuit2, -ă smf, a [At: (a. 1848) URICARIUL X, 8/ 39 / Pl: -iţi, -e / E: arestui] (înv) 1-2 Arestat2 (1-2). areşcă sf [At: DA ms / V: -riş- / Pl: -.y ce, -şte / E: rs p&W3L] 1 Pajură.
2	(înv; îcs) Arolă sau -? Cap sau pajură? areşte sfvz arest
areşti sm vz arest
aret1 sms [At: N. COSTIN, L. II, 121/37 /V: (îvr) arat!E: net] 1 (înv; Mol) Pază militară. 2 (înv; Mol; îe) A fi de - A păzi. 3 (înv; Mol) Avanpost. 4 (înv; Mol) Apărare (militară). 5 (înv; Mol; îs) Loc de - Zonă de apărare. 6 (Trs; îe) A fi în Mii cuiva (sau a ceva) A fi împotriva cuiva sau a ceva.
a ret2 sms [At: ŞEZ. II, 126 / A şi: aret /V: (îrg) a read, ariat (P: a-read, a-riat) / E: net] (Ban; Trs; Mol) 1 Ţinut. 2 împrejurime. 3 (îe) A fi în ~ul cuiva (sau a ceva) A fi în preajma cuiva sau a ceva. 4 (îe) Nu-mi tot umbla în -ul meu Nu-mi mai sta în cale. 5 (D. flăcăi; îe) A umbla în Mii cuiva A curta (timid) o fată. 6 (îe) A nu-i fi cuiva - A nu se simţi în largul său.
aret* [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr ar ret] 1 sn (îs) Câine de - Câine de vânătoare dresat să semnaleze prezenţa vânatului prin oprire într-o poziţie specifică. 2 sm (Rar; îas) Prepelicar. 3 sn Oprire într-o poziţie caracteristică unui câine de aret (1). 4 sn, i (Cuvânt) ce exprimă comanda „stai“ adresată câinelui de vânătoare. aret4 sm vz arete1
areta vi [At: ENC. VET. 803 / Pzi: (3) -etă / E: fr arreter] (D. câini de vânătoare) A se opri într-o poziţie fixă, cu botul întins şi cu una din labele dinainte ridicată, pândind vânatul Si: a aţinti, a poanta.
arete1 sm [At: CORESI, ap. HEM 1545 /V: -et4, ha-, (înv) arie—, (înv) -eţ, areate / PI: -eţi l E: lat ar ies, *aretem (= arietem)] (înv; Trs; Ban; Olt) 1 Berbec lăsat de prăsilă. 2 Berbec mare şi frumos de doi ani. 3 (Pex) Cocoş lăsat de prăsilă. 4 (Lpl) Ziua de desfacere a stânei, când se separă
120
ARGEŞEANCĂ
areţii (1) de oi, care se sărbătoreşte printr-o petrecere. 5 (Fig) Berbec. 6 (Lpl; îf ~eate) Bolovani care în luptă se aruncă în zidurile cetăţilor. 7 (Asl) Constelaţia berbecului. arete2 sm vz herete areţ sm vz arete1
areţar sm [At: HEM 1544 / V: (îrg) ~iu / Pl: -i / E: areţi + -ar] (Ban; Trs) Păstor de areţi (1). areţariu sm vz areţar areţel sm vz ar aţe l
areu sm [At: PONTBRI ANT, D. / V: (reg) ariu,arieu / E: net] 1 (Reg) Alior (FMphorbia heliscopia). 2 (Rar) Chimen (Carum carvi). arfă sfvz harpă arfimandrit sm vz arhimandrit arfinu sm vz arhiereu
argalie sf [At (a. 1816) FURNICĂ, I. C. 288 / Pl: ~i/ / E: ngr kprotXew] (înv) Unealtă. argar sn vz advar
argat, ~ă smf [At DOSOFTEI, ap. HEM 1565 / Pl: -a ţi, ~e / V: (reg) ha~, hăr~ / E: ngr ăpŢdtvqg] 1 .vm/’(Rar la feminin) Slugă angajată (în trecut) pentru muncile agricole, creşterea vitelor sau muncile din gospodăria stăpânului. 2 smf (Reg) Lucrător cu ziua (la câmp). 3 (îvr) sf Servitoare. argaţi smp vz acaţ ar găvan sm vz argovan
argăsar sm [At: PONTBRI ANT, D. / Pl:	/	E:	argăsi	+ -ar] (înv)
Tăbăcar.
argăsărie sf[ At PONTBRI ANT, D. / Pl: ~i/ / E: argăsar + -ie] (înv)
1	Industria tăbăcirii pieilor de animale. 2 Meşteşugul tăbăcarului. 3 Atelierul tăbăcarului.
argăsăriţă sf [At: DA / Pl: ~ţe / E: argăsar + -iţă] (Trs) 1 Tăbăcăreasă.
2	Nevastă de tăbăcar.
argăseală sf[At ANON. CAR. / V: (îrg) ~ghisa~, -ghis- / Pl: ~e//, (înv) -de / E: argăsi + -eală] 1 Tăbăcire. 2 (Cer) Amestec de substanţe folosit la tăbăcirea pieilor. 3 (îvp; îe) A se duce în putina cu - A se prăpădi.
argăsi [At: (sec XVIII), ap. HEM 1569 / V: (îrg) ~ghisi / Pzi:-~.ve.vc / E: ngr âcpjdtţii) (aor) ăpŢOcaa] 1 vt A tăbăci. 2 vt (Fig; înv) A se farda.
3	vr (Rar) A se supăra.
argăsire sf[At DA / V: (îrg) ~ghis~ / Pl: -ri / E: argăsi] Tăbăcire. argăsit1 sn [At: KLOPŞTOK, F. 49 / V: (îrg) ~ghis~> l Pl: -uri / E: argăsi] (Rar) Argăsire.
argăsit2, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 661 / V: (îrg) ~ghis^ / E: argăsi] Tăbăcit2.
argăsitor, -oare [At: LB / V: (îrg) -ghisitoriu / Pl: -i, -oare / E: argăsi + -(i)tor] 1-2 smf a (Persoană) care argăseşte (1).
argăsitorie sf [At CADE / Pl: ~i/ / E: argăsitor + -ie] (înv) 1 Meşteşugul argăsitorului (1). 2 Atelierul argăsitorului (1).
argăsitură sf[At: PONTBRI ANT, D. / Pl: -ri / E: argăsi + -(i)tură] Argăseala (2) după ce a fost întrebuinţată.
argăţd sm [At: ALECSANDRI, P. P. 122 / V: (reg) h~ / Pl: -d / E: argat + -el] (Şhp) 1-2 Argat (tânăr şi frumos).
argăţesc, -ească a [At: DDRF / V: (reg) h- / Pl: ~e.ş77 / E: argat + -esc] (Rar) 1 Specific argatului (1). 2 Referitor la argat (1). 3 Al argatului (1). argăţeşte av [At: DA / E: argat + -este] (Rar) în felul argaţilor (1). argăţi [At: PANN, ap. HEM 1572 /V: (reg) h~, hăr-1 Pzi: -ţese / E: argat] (înv) 1 vi A munci ca argat (1). 2 vi A sluji din greu şi aproape pe degeaba în folosul cuiva. 3 vt A folosi pe cineva ca argat (1). 4 vt (Pex) A pune pe cineva la munci grele.
argăţ ie sf [At: ALECSANDRI, P. II, 111 / Pl: (rar) ~i/ / E: argat + -ie]
1	Slujba de argat (1). 2 Starea argatului (1).
argăţime v/'[At: ALECSANDRI, P. II, 106/E: argat + -ime] 1 Mulţime de argaţi (1) adunaţi la un loc. 2 Totalitatea argaţilor (1). 3 Clasa socială a argaţilor (1).
argăţire sf [At DA / V: (reg) h~, hăr~ / E: argăţi + -ire] (Rar) 1 Munca argatului (1). 2 Slujire (a unui stăpân) muncind din greu şi pe degeaba.
3	(Pex) Exploatare a cuiva la munci mai ales agricole.
argăţit sn [At: DA / V: (reg) h~, hăr- / Pl: -uri / E: argăţi] 1-3 Argăţire (1-3).
argăvan sn vz argovan
argea sf [At: DOSOFTEI, V. S. 88, ap. DA /V: (reg) harje a / Pl: -gde / E: ns cf ngr ăpŢiXXa, tc arga] (îvp) 1 Bordei dreptunghiular, acoperit cu stuf,în care vara se ţese, iar iama se ţin stupii. 2 Construcţie rudimentară de scânduri în care se aşază vara războiul de ţesut. 3 (Pex) Război de ţesut.
4	(Pex) Fiecare din cele două scânduri transversale care unesc extremităţile războiului de ţesut Si: blană, chingă, scândură, spetează, stinghie. 5 Boltă a unei clădiri, mai ales a unei biserici. 6 (Spc; rar) Firidă boltită. 7 Gârliciul pivniţei. 8 Scheletul de lemn al unei case, şure. 9 Acoperişul unei case.
10	Fiecare din cele două grinzi legate de marginile opuse ale unei plute pentru a o întări şi a împiedica desfacerea ei Si: argică. 11 Trunchi care în exploatările de păduri se aşază pe laturile potecilor de alunecare. 12 (Mpl) Butuci (lungi) puşi la marginea unei grămezi de lemne pentru a le sprijini şi a le împiedica să cadă.
argela vt [At: DA ms / Pzi: -lez / E: cf argea] (îvp) A fasona un lemn pentru a-1 face ca o argea Cf argea (4,10).
argelaş sn [At: ANON. CAR. / Pl: -e l E: argea + -aş] 1-2 (Şhp; îrg) Bordei (mic). argdă sfvz arghelă
argeluţă sf [At: DA ms / Pl: -ţe / E: argea + -uţă] (Şhp) 1-2 Argea (mică).
argentan sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr argentan] Varietate de alpaca2, având culoarea argintului.
argenti- [At: DN3 /V: ~nto- / E: fr argenti-] Element prim de compunere cu sensul de „argint“, „în legătură cu argintul“.
argentifer,-ă a [At: DA /V: -gin- / Pl: -i, -e / E: fr argentifere] Care conţine argint (1).
argentinsn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr argentine] Praf de staniu folosit la fabricarea hârtiei şi în imprimarea textilă.
argentină .v/tAt: BORZA, D. / Pl: -ne / E: net] (Bot; reg) Coada racului (Potentilla auserina).
argentinian, ~ă [At: DEX2 / P: -ni-an / Pl: -ieni, -iene / E: Argentina + -ean] 1-2 smf, a (Locuitor) din Argentina. 3 smp Populaţia Argentinei.
4	a Care aparţine Argentinei. 5 a Care aparţine argentinienilor (3). 6 a Referitor la Argentina. 7 a Privitor la argentinieni (3). 8 a Care provine din Argentina. 9 a Produs în Argentina.
argentit sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr argentite] Minereu de argint care cristalizează în sistemul rombic sau cubic, în cristale cenuşii. argento- vz argenti-
argentometru sn [At: DEX2 / Pl: -re / E: fr argentometre] (Fiz) Instrument pentru măsurarea conţinutului de argint al unei soluţii.
argentotipie sf [At: DEX2 / Pl: ~iz / E: argentotypie] Procedeu de multiplicare prin fotoreproducere cu developare în soluţia de nitrat de argint şi oxalat de potasiu. argentură sf [At: BORZA, D. / Pl: -ri / E: net] (Bot; reg) Arginţică (1). argenţică sf vz arginţică argenţit, -ă a vz argintat2
argeşean, ~ă [At: DEX2 / Pl: -eni, -ene / E: Argeş + -ean] 1-2 smf, a (Locuitor) din judeţul Argeş. 3 smp Populaţia din judeţul Argeş. 4 a Care aparţine argeşenilor (1). 5 a Specific argeşenilor (1). 6 a Care provine de la argeşeni (1). 7 a Referitor la argeşeni (1). 8 a Care provine din judeţul Argeş.
argeşeancă sf [At: BĂCESCU, P. 183 / Pl: -ence / E: argeşean + -că]
1	Femeie născută şi crescută în judeţul Argeş. 2 Argeşeană (1). 3 (Reg) Peşte migrator care urcă în râurile din regiunea Muscelului venind de pe Argeş.
121
ARGHELAR
arghelar sm [At: BIBICESCU, P. P. 309 / Pl: -i / E: arghelă + -ar] (Ban) Herghelegiu.
arghelă sf [At: ŞIO I, LXXXI / Pl: -le I E: srb ergela, erdela] (Ban) Herghelie. arghelegiu sm vz herghelegiu
arghezian, ~ă a [At: DEX2 / P: -zi-an l PI: -ieni, -iene / E: Arghezi (n. pr.) + -an] 1 Care aparţine lui Arghezi. 2 Referitor la Arghezi. 3 în maniera lui Arghezi. arghihal sn vz arzihal arghmă sf vz albină
-arghirie [At: DN3 / E: ns cf ngr ăpjvpog] Element secund de compunere cu semnificaţia „în legătură cu banii“, „argint“, „bani“.
arghiro- [At: DN3 / E: ngr ăpjupog ,,argint“] Element prim de compunere cu semnificaţia „în legătură cu banii“, „argint“, „bani“.
arghirofil, -ă [At: DA ms / Pl: -i, -e / E: ngr ăpyup&piXog) 1-2 smf, a (Om) lacom de bani. 3 a Care aparţine arghirofilului (1). 4 a Referitor la arghirofil (1).
arghirofilie .v/’[At: DA / Pl: -ii / E: ngr ăpŢupapiXCoc] (Liv; mls d. clericii care iau bani pentru cele sfinte) Lăcomie de bani Cf sintonie, arghisâlă sfvz argăseală arghisealâ sf vz argăseală arghisi vtr vz argăsi arghisire sfvz argăsire arghisit1 sn vz argăsit1 arghisit2, ~ă a vz argăsit2 arghisitoriu, ~ie smf, a vz argăsitor
argică .v/‘[At: DA ms / PI: argele / E: argea + -ied] (Reg) Argea (10). arg'ie sf[At: DA ms / Pl: -iz / E: net] (Reg) Pământ din cel mai bun. argihal sn vz arzihal argil sn vz argilă
argilă şf[At: STAMATI, D. / V: (înv) argil / Pl: -le / E: fr argile] Rocă sedimentară formată dintr-un amestec de silicaţi de aluminiu cu alte substanţe, care, îmbibată cu apă, poate fi modelată Cf lut, humă, clisă, argilifer, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr argillifere] Argilos (1). argilit sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr argilite] Rocă rezultată din recristalizarea argilei.
argiliza vtr [At: DN3 / Pzi: -zez / E: argilă + -iza] 1-2 A forma minerale argiloase prin alterarea silicaţilor. 3-4 A impermeabiliza o rocă prin umplerea fisurilor cu argilă.
argilizare .v/[At: DN3 / Pl: -zari / E: argiliza] 1 Formarea de minerale argiloase prin alterarea silicaţilor. 2-3 (Metodă de) impermeabilizare a unei roci prin umplerea fisurilor cu argilă.
argilos, -oasă a [At: PONI, CH. 124 / Pl: -oşi, -oase / E: argilă + -os cf fr argileux] 1 Care conţine (multă) argilă. 2 (Fig; rar; d. oameni) Pământiu la faţă. argimagzar sn vz arzintahzar argimagzariu sn vz arzintahzar
arginază .s/[At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr arginase] (Big) Enzimă solubilă prezentă în cantitate mare în ficatul mamiferelor.
argindeană sf [At: BORZA, D. / Pl: -ene l E: net] (Bot; reg) Coada racului {Potentilla anserina).
arginină sf [At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr arginine] (Big) Aminoacid existent în proteine, care participă la sinteza ureii în ficat.
argint [At: COD. VOR. 7/1 / Pl: -uri sn, -nţi sm / E: ml argentum] 1 sn Metal preţios, inoxidabil, maleabil şi ductil, alb-cenuşiu strălucitor, cu mare conductibilitate electrică şi calorică, utilizat pentru podoabe, obiecte uzuale, instrumente medicale, la fabricarea oglinzilor, în fotografie etc. 2 sn (Fig) Culoare de un alb strălucitor care simbolizează de obicei puritatea. 3 sn (îs) Nuntă de - A 25-a aniversare a căsătoriei cuiva. 4 sn (îas) Petrecere dată cu ocazia nunţii de argint (3). 5 sn (înv; îc) —tăetoriu Argintar (1). 6 snp (înv) Argintărie (1). 7 sm (Mpl) Ban de argint (1). 8 sm Avere în bani (de argint). 9 sns (înv; îs) Iubire de -sau iubirea -ului Arghirofilie. 10 sm (Lsg; înv; îe) Iubitor de — Arghirofil
(1). 11 sn (Pop; îc) —viu Mercur. 12 sn (Fig; pop; îae) Om plin de energie.
13	sn (Bot; reg) Mei păsăresc (Lithospermum arvense). arginta vt [At: PONI, F. 268 /V: (înv) -ri, -n/i / Pzi: -tez / E: argint]
1	A acoperi cu un strat de argint (1) Si: (înv) argintiii (1) Vz polei, auri.
2	(Fig) A face să aibă luciul şi strălucirea argintului (1) Si: (înv) argintui (2). argintar sm [At: COD. VOR. 8/1 /V: (pop) -iu / Pl: -i / E: argint +
-ar cf ml argentarius] 1 Persoană care lucrează obiecte de argint (1). 2 Persoană care vinde obiecte de argint (1). 3 (Pex) Bijutier.
argintare sf [At: PONI, F. 268 / V: (rar) -tire, ~nţire / Pl: -tari l E: arginta] Acoperire a unui obiect cu un strat de argint (1) Si: (rar) argintat2, (înv) argintuire, (înv) argintuit2 Cf aurire, poleire.
argintăriţă sf [At: HEM 1614 / Pl: -ţe / E: argint + -ariţă] (Bot; reg) Coada-racului (Potentilla anserina). argintariu sm vz argintar.
argintat1, -ă a [At: PSALT., ap. HEM, 1623 / V: (rar) -/i/7, ~nţit! / Pl: -aţi, -e / E: arginta] 1 Acoperit cu un strat de argint (1) Si: (înv) argintuit1 (1). 2 Argintiu (1). argintat2 sn [At: DA / V: (rar) ~tit2,~nţit2I E: arginta] (Rar) Argintare. argintăreasă sf[At: DA / Pl: -ese / E: argintar + -easă] 1-2 Soţie de argintar (1,3) Si: argintăriţă (1). 3-4 Fabricantă (sau vânzătoare) de obiecte din argint (1) Si: argintăriţă (3).
argintărie1 sf [At: NECULCE, L. II, 165/25 / Pl: -ii / E: argint + -ărie]
1	Tacâmuri, vase, sfeşnice etc. de argint (1) dintr-o casă Si: (înv) arginturi
(6). 2 Obiecte de argint care formează o garnitură. 3 Cusături cu fir de argint (1) pe haine, şa etc. 4 Arta de a lucra în argint (1) obiecte, bijuterii.
argintărie2 ş/‘[At: COSTINESCU / Pl: -ii / E: argintar + -ie] 1 Atelier unde se prelucrează argintul (1). 2 Magazin unde se vând obiecte din argint (1).
argintăriţă sf [At: DA / Pl: -ţe / E: argintar + -iţă] 1-6 (Şhp) Argintăreasă (1-3) (tânără). 7 (Bot; reg) Cerenţel (Dryas oetopetala).
arginteală .v/ [At: DA / Pl: -eli, (rar) -ele / E: arginti + -eală] (înv)
1-2 Arta de a arginta (1) (sau de a face aplicaţii cu argint) Cf argintărie1 (2,3). 3 Strat subţire de argint (1) depus pe un obiect. arginti vt vz arginta argintică sf vz arginţică argintifer, -ă a vz argentifer argintire şf vz argintare argintit1 sn vz argintat1 argintit2, ~ă a vz argintat2
argintiu, — ie a [At: NEGRUZZI, S. 1,119 / V: ~nfiu / Pl: -i/ / E: argint + -iu] 1 Cu luciu (sau cu aspect) ca al argintului (1) Si: argintos (3), argintat1 (2). 2 Care sună ca argintul (1) Si: argintos (4), cristalin, limpede.
argintos, ~oasă a [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 111 / Pl: -oşi, -oase / E: argint + -av] 1 Argentifer. 2 (înv; îs) Terenuri -oase Terenuri argentifere. 3-4 Argintiu (1-2).
argintui [At: POLIZU / Pzi -esc / E: argint + -ui] (înv) 1-2 vtr A (se) arginta (1-2). 3 vt A fereca în argint. argintuire şf[At: DA / Pl: -ri / E: argintui] (înv) Argintare. argintuit1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: argintui] (îvr) Argintare. argintuit2, -ă a [At: SLAVICI, ap. HEM 1618 / Pl: -iţi, -e / E: argintui] (înv) 1 Argintat2 (1). 2 Ferecat cu argint (1).
argintuitor, -oare [At: POLIZU / V: (îvp) —/« / Pl:	-oare / E: argintui
+ -(i)tor] 1-4 smf, a (Persoană) care argintuieşte (1, 3).
argintară sf [At: CADE / Pl: -ri / E: argint + -ură] (Bot; reg) 1 Coada-racului (Potentilla anserina). 2 Urechelniţă (Sempervivum tectorum).
argintuţ sms [At: POP, ap. HEM 1618 / E: argint + -uţ] (Pop; hip) Arginţel (1). arginţal sn vz arginţel
arginţean, —ă a [At: VICIU, COL. 132 / Pl: -eni, -ene / E: argint + -ean] (Reg; rar; csnz) Argintiu (1).
arginţel sn [At: ŞEZ. I, 183 / Pl: -ei / V: (pop) -$/ / E: argint + -el] (Pop) 1-2 (Şhp) Argint (1) apreciat pentru valoarea şi frumuseţea sa Si:
122
ARHANGHEL
argintuţ. 3 Culoare argintie. 4 (înv; îe) A bate-n ~ A fi aproape argintiu. 5-6 (Şhp) Bani de argint Cf argint (7). 7 (Bot; reg) Coada-racului (Potentilla anse rina), arginţi vt vz arginta
arginţică sf [At; HEM 1615 / V: ~nti~ / Pl: -ţele / E: argint + -ied] (Bot; reg) 1 Arbust (mie) din familia rozaceelor, cu frunze verzi, lucitoare pe partea superioară şi albe pe partea inferioară şi cu flori mari albe (Dryas octopetala) Si: cerencel, cerenţel. 2 Mei păsăresc (Lithospermum arvense).
3	Coada-racului (Potentilla anserina). 4 (îc) - de grădină Armurariu (Silybum marianum). 5 (îc) - de pădure Splină (Chrysosplenium alternifolium).
arginţie .s/[At: BORZA, D / Pl: -ii / E: net] (Bot; reg) 1 Ochiul-boului (Potenilla reptans). 2 Scrântitoare (Potentilla supina). arginţire sfvz argintare ar ginţi t1 sn vz argintat2 arginţit2, ~ă a vz argintat2 arginţiu, ~ie a vz argintiu
argirism sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr argyrisme] (Med) Intoxicaţie cu săruri de argint Si: argiroză. argiroză sf [At: DEX2 / Pl: ~ze / E: fr argyrose] (Med) Argirism. argol sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr argol] Depozit de cristale roşiatice-cafenii, formate pe pereţii vaselor în care fermentează mustul.
argon sns [At: MEHEDINŢI, G. F. 20/E: fr argon] Gaz rar, inert, incolor şi inodor care se găseşte în atmosferă şi care se întrebuinţează la umplerea becurilor electrice.
argonaut sm [At: DA / A: (înv) -naut / Pl: ~uţi / E: fr argonaute] 1 (în mitologia greacă) Numele eroilor greci plecaţi pe corabia lui Argo spre Calchida pentru cucerirea lânii de aur. 2 (Fig) Aventurier pornit în căutare de aur. 3 (Pex) Navigator îndrăzneţ. 4 (Zlg) Specie de moluscă cefalopodă din apele tropicale (Argonauta argo) Si: nautil.
argonautic, ~ă a [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr argonautique] 1-2 De argonaut (1,4). 3-4 Referitor la argonauţi (1,4). 5-6 Care provine de la argonauţi (1,4). 7-8 Specific argonauţilor (1,4).
argos am [At: BELDIMAN, ap. HEM (1624) / E: ngr âcpŢâg] (înv; d. preoţi) Căruia i s-a interzis pentru un timp să oficieze slujbele divine.
argosi vt [At: NEGRUZZI, S. I, 242 / Pzi: -.ve.sr / E: argos] (înv) A interzice unui preot să oficieze slujbe divine, ca pedeapsă canonică.
argosire sf [At: DA / Pl: -ri / E: argosi] (înv) Interdicţie dată unui preot de a oficia slujbe divine Cf argos.
argosit am [At: DA / Pl: ~iţi / E: argosi] (înv; d. preoţi) Care a fost oprit temporar de a mai oficia serviciul divin. ar got sn vz argou
argotic, ~ă a [At: IORDAN, L. R. A. 491 / Pl: -ici, -ice / E: fr argotique]
1	Care aparţine argoului. 2 Specific argoului. 3 Referitor la argou. 4 Care provine de Ia argou. 5 (îs) Vocabular - Vocabular care conţine (exclusiv) cuvinte din argou.
argotizant, ~ă [At: IORDAN, L. R. A. 492 / Pl: -nţi, -e / E: *argotiza + -ant] (Liv) 1-2 smf, a (Persoană) care are un vocabular argotic (5).
argou sn [At: IORDAN, L. R. A. 488 / V: (înv) -o/ / Pl: -ri / E: fr argot] Limbaj convenţional, întrebuinţat mai ales de vagabonzi, răufăcători etc. pentru a nu fi înţeleşi de restul societăţii.
argovan sm [At: BORZA, D. / V: (reg) ~gav~, ~găv~ / Pl: -i / E: pbl mg boroslăn] (Bot; reg) Liliac (Syringa vulgaris).
argument sn [At: CANTEMIR, I. I. I, 9 / Pl: -e, (înv) -uri / E: fr argument, lat argumentum] 1 Raţionament (sau dovadă) ce sprijină o afirmaţie Si: (înv) cuvânt. 2 (îvr; Itm sau frm) Expunere pe scurt a conţinutului reprezentaţiei artistice care urmează să se joace. 3 (Mat) Variabilă independentă a unei funcţii.
argumenta vt [At: MAIORESCU, L. 11 / Pzi: -tezl E: fr argumenter] A aduce argumente (1) Si: (înv) argumentirui.
argumentare .y/'[At: CR., 1829, 159 / Pl: -tari / E: argumenta] 1 Aducere de argumente (1) Si: dovedire, (rar) argumentat1, (îvr) argumentiruire.
2	(Log) Raţionament prin care se demonstrează ceva pe baza argumentelor
(1)	aduse. 3 (Ret) Argumentaţie (2).
argumentat1 sn [At: MDA ms / Pl: net / E: argumenta] (Rar) Argumentare (1).
argumentat2, ~ă a [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: argumenta] 1 La care s-au adus argumente (1). 2 (Pex) Care este (bine) informat.
argumentativ, ~ă a [At: RALEA, E. O. 224 / Pl: -i, -e / E: fr argu-mentatif] 1 a Care argumentează. 2-4 a Care conţine argumente (1-3). 5 a (Pex) Care este raţional, logic. 6 (îlav) In mod ~ Prin argumentare (1).
argumentator, -oare smf, a [At: DA ms / Pl: -i, - oare / E: argumenta + -tor] 1-2 (Persoană) care argumentează abuziv.
argumentaţie sf [At: (a. 1855) URICARIUL V, 198 / V: (înv) ~iune / Pl: -ii / E: fr argumentation, lat argumentatio, ~onis] 1 (Ret) Tehnicile folosite pentru a convinge un auditoriu. 2 Discurs (sau text) persuasiv Si: argumentare (3). argumentaţiune sf vz argumentaţie
argumentirui vt [At: ŢICHINDEAL, F. 415 / Pzi: -esc / E: argumenta + -irui cf ger argumentieren] (înv) A argumenta.
argumentiruire .s/[At: MDA / Pl: -ri / E: argumentirui] (înv) Argumentare (1).
argus sm [At: DICŢ. / S: (5, 6) Ar- sp / PI: -uşi / E: fr argus] 1 Gen de păsări galinacee, din familia fazanidelor, pe ale căror pene sunt pete rotunde, ca nişte ochi. 2 Specie de fluturi pe ale căror aripi sunt pete rotunde. 3 Specie de peşti cu pete rotunde, ca nişte ochi. 4 Specie de păianjeni cu pete rotunde ca nişte ochi. 5 Om cu privire ageră, pătrunzătoare. 6 Om care păzeşte ceva cu mare grijă.
argut, ~ă a [At: DN3 / Pl: -uri, -e / E: lat argutus] 1 (Liv) Ascuţit. 2 (Bot) Acuminat.
arguţie sf [At: ODOBESCU, S. III, 453 / P: -ţie / Pl: -ii / E: lat argutia] (Liv) 1 Subtilitate (exagerată) în argumentare (3) Cf chichiţă, chiţibuş.
2	Argumentare sprijinită pe fapte nesemnificative.
-arh [At: DN3 / S: -arch / E: fr -arque] Element secund de compunere cu semnificaţia „conducător44.
arhaic, ~ă [At: MEHEDINŢI, G. F. 6 / P: -ha-ic / S: (înv) arch-, (îvr) arcaic / Pl: -ici, -ice / E: fr archaique] 1 a Străvechi. 2 a (D. cuvinte, expresii etc.) Ieşit din uz. 3 sn Cea mai veche eră geologică. 4 a Care aparţine arhaicului (3) Si: arheian. 5 a Referitor la arhaic (3).
arhaiciza vt [At: DA ms / P: -ha-i- / Pzi: -zez / E: arhaic + -iza] (Rar) Arhaiza.
arhaism sn [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 52 / P: -ha-ism / S: (înv) archa-, (îvr) arca- / Pl: -e / E: fr archaisme] Cuvânt (sau expresie) arhaică (2).
arhaistic, ~ă a [At: DA / S: (înv) archa-, (îvr) arca- / Pl: -ici, -ice / E: fr archai'stique, ger arcliaistisch] (Rar; d. cuvinte,expresii) Care imită vocabularul (sau stilul) arhaic.
arhaitate sf [At: DEX2 / P: -ha-i- / Pl: -taţi / E: arha( ic) + -itate] (Rar) Stare arhaică.
arhaiza vt [At: DA ms / P: -ha-i- / Pzi: -zez / E: arhaic] (D. cuvinte, stil etc.) A da aspect arhaic Si: (rar) arhaiciza.
arhaizant, ~ă a [At: CV, 1950, nr. 1, 29 / P: -ha-i- / Pl: -nţi, -e / E: fr archaisant] 1 (D. cuvinte, stil) Cu aspect arhaic. 2 Care recurge la mijloace de exprimare ieşite din uz.
arhaizare .v/* [At: DEX2 / P: -ha-i- / Pl: -zări / E: arhaiza] Transpunere într-un stil arhaic.
arhamac sm [At: CONTEMPORANUL IV, 298 / Pl: -aci l E: tc argamak] (Reg) Cal de rasă. arhangel sm vz arhanghel
arhanghel sm [At: VARLAAM, C. 288/1 / V: (înv) ~ngel, arcangel, (pop) aran~, haran-, hran~ / S: (înv) -aggel, archa- / E: vsl apxaHTeJl’b, gr dtpxdfyeXog] 1 (Bis) Căpetenie a îngerilor. 2 (Şîf; înv haran-, îvp hran-) Sărbătoare ortodoxă consacrată arhanghelilor (1) Mihail şi Gavril, în ziua de 8 noiembrie Si: Sfinţii Voievozi. 3 Colac mai mare pentru
123
ARHANGHELESC
pomană Cf colac, scară, prescură. 4 (Reg; gmţ; îf aran-) Bici (sau băţ) cu care se pedepsesc copiii obraznici.
arhanghelesc, ~ească a [At: DOSOFTEI, V. S. 112 / PI: ~e.yn / E: arhanghel + -6r.se:] 1 (înv) Care face parte din cetele arhanghelilor (1) Si: (înv) arhanghelicesc. 2 De arhanghel.
arhanghelicesc,~ească a [At: AARON, ap. GCR II, 192/23 / PI: -eşti / E: arhanghel + -icesc] (înv) 1-2 Arhanghelesc (1-2).
arhegon sn [At: DEX2 / Pl: -oane / E: fr archegone] Organ feminin de reproducere, caracteristic pentru muşchi, ferigi şi gimnosperme.
arhegoniate sfp [At: DN3 / P: -ni-a- / E: it archegoniate, lat arche-goniatae] Grup de plante cu arhegon.
arheian, ~ă a [At: DN3 / P: ~he-ian / Pl: -ieni, -iene / E: fr archeen] (Gig) Arhaic (4).
arheo- [At: DN3 / P: -he-o / E: fr archeo-] Element prim de compunere cu semnificaţia „vechi“, „primar“, „primitiv".
arheochimie ,y/‘[At: DEX2 / P: -he-o- ! Pl: -ii / E: tf/7zeo(logie) + c/wmie] Chimie specializată pentru arheologie.
arheograf ~ă .vm/'[At: DEX2 / P: -he-o- / Pl:	/ E: drr arheografie]
Specialist în arheografie.
arheografie sf [At: DEX2 / P: -he-o- / Pl: ~ii / E: fr archeographie] (Liv) 1 Reprezentare prin desen, pictură sau sculptură a unor scene antice.
2	Disciplină istorică care se ocupă cu publicarea textelor şi a manuscriselor antice.
arheolog, sm/TAt: NEGRUZZI, S. 1,203 /P:	S: (înv; dfnz)
arche- (P: arche~) / Pl: ~og/, -oge l E: fr archeologue] Specialist în arheologie.
arheologic, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 157 / P: -he-o- / S: (înv; dfnz) arche- (P: arche~) / Pl: -ici, -ice / E: fr archeologique] 1 Specific arheologiei Si: (înv) arheologicesc (1). 2 Referitor la arheologie Si: (înv) arheologicesc (2). 3 Care provine de la arheologie Si: (înv) arheologicesc
(3). 4 Care aparţine arheologiei Si: (înv) arheologicesc (4).
arheologicesc, ~ească a [At: POLIZU / P: -he-o- / Pl: -eşti / E: arheologic + -esc] 1-4 (înv) Arheologic (1-4).
arheologicele av [At: POLIZU / P: ~he-o~ / E: arheologic + -este] (înv) 1 Ca arheologii. 2 Printr-o metodă arheologică.
arheologie şf[At: (a. 1828) URICARIUL III, 35/5 / V: (înv) arhi- / S: (înv; dfnz) arche- (P: arche~) / P: ~he-o~ / E: fr archeologie] Ştiinţă istorică care studiază trecutul omenirii pe baza descoperirii şi interpretării vestigiilor, aşezărilor, monumentelor etc.
arheopterix sn [At: DEX2 / P: -he-o- / E: fr archeopteryx] Pasăre fosilă care a făcut trecerea de la reptile la păsări.
arheozoic, -ă [At: DEX2 / P: -he-o-zo-ic / Pl: ~ici, -ice / E: fr archeo-zoi'que] 1 sn Perioadă geologică în care au apărut primele semne de viaţă.
2	a Care aparţine arheozoicului (1). 3 a Referitor la arheozoic (1). 7 arhetip sn [At: DA / S: (înv; dfnz) arche- (P: arche-) / Pl: -uri / E: fr archetype] 1 Model original care stă la baza unui mit, unei legende, unei lucrări Si: prototip. 2 (Spc) Model după care se face o lucrare. 3 (Rar) Prototip. 4 (Prc) Manuscris original al unei opere.
arhetipal,~ă a [At: DEX2 / Pl:	-e / E: arhetip + -al] Care constituie
un arhetip (1) Si: arhetipic. arhetipic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice l E: arhetip + -ic] Arhetipal. arheu sn [At: DN3 / Pl: 7 / E: gr, it arche] (Fiz) Forţă vitală. arhi- [At: DEX2 / E: fr, lat archi-] Element de compunere care dă substantivelor un sens de superioritate, iar adjectivelor un sens superlativ.
arhicunoscut>~ă a [At: DEX2 / Pl: -uţi, -e / E: arhi- + cunoscut] Foarte cunoscut.
arhidiăcon sm [At: ÎNDREPTAREA LEGII (1652), ap. GCR I 158/27 / S: (înv) archi- (P: archi-) / A: (reg) -con / P: -di-a- i Pl: -i l E: gr
1	Primul diacon pe lângă episcop. 2 (Pex) Titlu onorific acordat diaconilor Si: protodiacon.
arhidiaconat sn [At: COSTINESCU / S: (înv) archi- (P: archi-) / P: -di~a- I Pl: -e / E: lat archidiaconatus] 1 Parte dintr-o dioceză supusă
jurisdicţiei unui arhidiacon (1). 2 Demnitate a unui arhidiacon (1) Si: arhidiaconie. 3 Atribuţiile arhidiaconului (1) Si: (rar) arhidiaconie.
arhidiaconesc, ~ească a [At: BARCIANU / S: (înv) archi- (P: archi-) / P: -di~a- / Pl: -eşti / E: arhidiacon + -esc] 1 Specific arhidiaconului (1).
2	Care provine de la un arhidiacon (1). 3 Care aparţine unui arhidiacon
(1).	4 Referitor la un arhidiacon (1).
arhidiaconie şf [At: LM / S: (înv) archi- (P: archi-) / P: -di-a- / Pl: ~ii / E: gr apxiSuxxovtcc] 1-2 Arhidiaconat (2-3).
arhidiecezan, a [At: DA / V: ~ioce~ / S: archi- / P: -di-e- / Pl: -i, -e / E: fr archidiocesain] 1 Care aparţine unei arhidieceze. 2 Referitor la o arhidieceză.
arhidieceză ş/'[At: CALENDARIU (1844), 36 / V: ~ioce~, (îrg) ~eţe~ / S: (înv) archi- / P: -di-e- / PI: -ze / E: lat archidiocesis] Arhiepiscopie. arhidieţeză sf vz arhidieceză arhidiocezan, ~ă a vz arhidiecezan arhidioceză sfvz. arhidieceză
arhiducal, ~ă a [At: DA / S: (înv) archi- / Pl: -i, -e l E: fr archiducai]
1	Specific unui arhiduce. 2 Referitor la un arhiduce. 3 Care aparţine unui arhiduce. 4 Care provine de la un arhiduce.
arhiducat sn [At: DA / S: (înv) archi- t Pl: -e l E: lat archiducatus]
1	Teritoriu al unui arhiduce. 2 Demnitatea de arhiduce. 3 Funcţia de arhiduce. arhiducă sm vz arhiduce
arhiduce sm [At: ŞINCAI, HR. II, 153 / V: (înv) ~ucă, -ujc / S: (înv) archi- / Pl: -uci / E: lat arhidux, fr archiduc] 1 Titlu dat prinţilor din Casa imperială a Austriei. 2 Bărbat care purta titlul de arhiduce (1). arhiduceasă sf vz arhiducesă
arhiducesă [At: DA ms / V: (înv) ~ceasă / S: (înv) archi- / Pl: -se / E: fr archiduchesse] 1 ş/Titlu dat prinţeselor din Casa imperială a Austriei.
2-3 sf a (Femeie) care purta titlul de arhiducesă (1). 4 sf Soţie de arhiduce
(2).'
arhidux sm vz arhiduce
-arhie [At: DN3 / P: -hi-e / E: fr -archie, it -archia] Element secund de compunere cu semnificaţia „stăpânire44, „putere44.
arhiepiscop sm [At: CORESI, EV. 1/14 / S: (înv) archi- / A: (înv) -cop / P: -hi-e- / E: vsl dppienifCKcnb] 1 Episcop sau mitropolit (primat) superior altor episcopi sau mitropoliţi. 2 Titlu onorific dat episcopului unei eparhii.
arhiepiscopal, -ă a [At: MEHEDINŢI, P. 21 / S: (înv) archi- / P: -hi-e- / Pl: -i, -e l Pl: -i / E: fr archiepiscopal] 1-2 Care aparţine arhiepiscopilor (1) (sau unei arhiepiscopii 1) Si: (îvr) arhiepiscopesc (1-2). 3-4 Care provine de la arhiepiscopi (1) (sau de la o arhiepiscopie 3-4) Si: (îvr) arhiepiscopesc (2). 5-6 Specific arhiepiscopilor (sau arhiepiscopiei 1) Si: (îvr) arhiepiscopesc (5-6). 7-8 Referitor la arhiepiscopi (sau la arhiepiscopie 1) Si: (îvr) arhiepiscopesc (7-8). 9 Dat de un arhiepiscop (1).
arhiepiscopat sn [At: DA / S: (înv) archi- / P: -hi-e- / Pl: -e I E: lat archiepiscopatus] 1-4 Arhiepiscopie (1-4).
arhiepiscopesc, ~ească a [At: DA / S: (înv) archi- / P: -hi-e- / Pl: -eşti / E: arhiepiscop + -esc] (îvr) 1-9 Arhiepiscopal (1-9).
arhiepiscopeşte av [At: POLIZU / S: (înv) archi- / P: -hi-e- / E: arhiepiscop + -este] Ca arhiepiscopii (1).
arhiepiscopie j/[At: DA / S: (înv) archi- / P: -hi-e- / Pl: ~ii / E: vsl apt)HSnKX(MUl] 1 Eparhie condusă de un arhiepiscop (1) Si: arhidieceză, arhiepiscopat. 2 Reşedinţă a unui arhiepiscop (1). 3 Demnitatea (sau funcţia) de arhiepiscop (1). 4 (Pex) Durata arhiepiscopiei (3).
arhierarh sm [At: DA / S: (înv) archi- / P: -hi-e- / Pl: -i l E: arhi- + ierarh] (Rar) Cel mai mare în rang dintre ierarhi.
arhieratic sn [At: LM / S: (înv) archi- / P: -hi-e- / Pl: ? / E: gr &pXi€pccnxbv] Carte în care sunt scrise ceremoniile ce intră în competenţa unui arhiereu (1).
arhierăţi vi [At: DOSOFTEI, V. S. 82 / P: -hi-e- / Pzi: -ţese / E: ngr âcpxieparâju)] A arhieri. arhierei sm vz arhiereu
124
ARHONDA
arhieresc, ~ească a [At: DOSOFTEI, V. S. 12 / S: (înv) archi- / P: -hi-e- / Pl: -eşti / E: arhiereu + -esc] 1 Care ţine de arhierei (1). 2 Privitor la arhierei (1). 3 De arhiereu (1) Si: (îvr) arhipăstoresc.
arhiereşte av [At: POLIZU / S: (înv) arc hi- / P: ~hi-e~ / E: arhiereu + -este] Ca arhiereii (1).
arhiereu sm [At: COD. VOR. 45/12 / V: (înv) ~ei(u), ~ireu, arfiriu / S: (înv) archi- l P: -hi-e- / Pl: ~e/ / E: vsl Apruepeti] 1 Denumire generală pentru gradele superioare ale clerului Si: (înv) vlădică, (îvr) arhipăstor.
2	(Spc) Episcop fără eparhie şi tară jurisdicţie episcopală, dar careoficiază ceremoniile prescrise în arhieratic.
arhieri vt [At: RF1,83 / Pzi: -resc / P: ~hi-e~ / E: arhiereu] A îndeplini funcţia de arhiereu.
arhierie sf[At: DOSOFTEI, V. S. 232 / S: (înv) archi~ / P: -hi-e- / Pl: -ii / E: gr &pxLeP€^a] 1 Demnitatea (sau funcţia) de arhiereu Si: (îvr) arhipăstorie (1). 2 Durata arhieriei (1) Si: (îvr) arhipăstorie (2). 3 (înv; îfa) Titlu de adresare către un arhiereu Si: arhipăstorie (3). 4 Eparhie condusă de un arhiereu. 5 Reşedinţă a unui arhiereu.
arhifortem sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr archiphoneme] (Fon) Unitate fonologică superioară fonemului, caracterizată prin îmbinarea unor trăsături distinctive provenind din mai multe foneme înrudite.
arhiloc [At: DEX2 / Pl: -uri / E: Arhiloc (np)] 1-2 a, sn (Şîs) Vers -Vers antic format din şapte sau trei picioare. 3 a (îs) Mare - Arhiloc (1) din şapte picioare, primele patru dactili şi ultimele trohei.
arhilochian a [At: DN3 / P: -chi-an / Pl: -e / E: fr archiloquien] (D. versuri) Care se grupează în strofe de structuri diferite în dactili sau dactili şi iambi.
arhimandrie [At: CAZANIA (1644), ap. HEM 1633 / S: (înv) archi- / Pl: ~i/ / E: ngr ăxipxxvSpeCa] 1 Demnitatea (sau funcţia) de arhimandrit.
2	Mănăstire care are ca stareţ un arhimandrit Cf abaţie.
arhimandrit sm [At: URECHE, ap. LET. I, 143 / V: (pop) arfi~ / S: (înv) archi- / Pl: -iţi / E: ngr âtpxi/JUXvSpCTTjg] 1 Titlu inferior arhiereului, pe care-1 poartă stareţii unor mănăstiri ortodoxe mai mari. 2 (Şîs - de scaun) Titlu dat călugărilor ortodocşi cu o slujbă mai înaltă pe lângă o episcopie în semn de cinste. 3-4 Persoană cu titlul de arhimandrit (1-2).
arhimiliomr, ~ă smf, a [At: DA ms / P: -li-o- I Pl: -i / E: fr archimillionnaire] 1-2 Multimilionar (1-2).
arhimitropolit sm [At: (a. 1581) GCR I, 33/19 / Pl: -iţi / E: arhi- + mitropolit] (înv) Mitropolit primat.
arhipăstor sm [At: ZILOT, CRON. 73 / V: (îvr) ~iu / S: (înv) archi- / Pl: -it E: arhi- + păstor] Arhiereu (1).
arhipăstoresc, ~ească a [At: ZILOT, CRON., ap. HEM 1634 / S: (înv) archi-1 Pl: -eşti t E: arhi- + păstoresc] Arhieresc.
arhipăstorie sf[At: ZILOT, CRON., 73 / Pl: ~i/ / E: arhipăstor + -ie] 1-3 Arhierie (1-3). arhipăstoriu sm vz arhipăstor arhipel sn vz arhipelag
arhipelag sn [At: MEHEDINŢI, P. 5 / V: (îvr) arhipel t S: (înv) archi-1 Pl: -uri l E: it arcipelago] Grup de insule dintr-o mare (sau dintr-un ocean).
arhipeţi smp [At: CIAUŞANU, V. 140 / V: aghip~,ghip~ t E: net] (Reg) 1 Draci. 2 Duhuri rele.
arhiplin, ~ă a [At: DA ms / Pl: -i, -e ! E: arhi- + plin] Care este plin până la refuz.
arhipresbiter sm [At: (a. 1817) URICARIUL V, 27/17 /V: (înv) ~svi~ / S: (înv) archi- t A şi: -ter t Pl: -i t E: lat archipresbyter] (Trs; rar) Protopop. arhipresviter sm vz arhipresbiter arhireu sm vz arhiereu
arhistrateg sm [At: DOSOFTEI, V. S. 25/21 / V: (înv) ~tig t Pl: -egi t E: fr archistratege] 1 (Spc; îf -tig) Arhanghel (1). 2 (îvr) Comandant suprem al armatei în timp de război Si: generalisim. 3 (îvr) General comandant al unei armate. 4 (în Grecia antică) Comandantul suprem al armatei. arhistratig sm vz arhistrateg
arhistrăbun sm [At: CODRU-DRĂGUŞANU, C. 73 / Pl: -i t E: arhi-+ străbun] (Nob) Cel mai vechi ascendent al unei familii.
arhitect, ~ă smf [At: (a. 1812) ap. GCR II, 207/19 / V: (înv) ~on, /
S	şi: (înv) archi-1 Pl: -eţi, -e 1E: fr architecte, lat architectus] Specialist în proiectarea şi construirea clădirilor. arhitecton sm vz arhitect
arhitectonic, ~ă [At: LM / S: (înv) archi- t Pl: -ici, -ice t E: lat architectonicus, ~a, ~um] 1 a Care aparţine arhitecturii Si: arhitectural (1), (înv) arhitectonicesc (1). 2 a Folosit în arhitectură Si: (înv) arhitecto-nicesc (2). 3 av După regulile arhitecturii. 4 sf (Fiz) Construcţie sistematică a unui şir de idei. 5 sf(Afg) îmbinare artistică a elementelor constitutive ale unei construcţii.
arhitectonicesc, ~ească a [At: GOLESCU, î., ap. CADE / Pl: -eşti l E: arhitectonic + -esc] (înv) 1-2 Arhitectonic (1-2).
arhitectoniceşte av [At: NEGRUZZI, ap. CADE / E: arhitectonic + -este] Arhitectonic (3).
arhitectonie sf [At: DRĂGHICI, R. 251/25 / E: ngr ăpxitexrovâ£] (îvr) Arhitectură. arhitector sm vz arhitect
arhitectoresc, ~ească a [At: POLIZU / Pl: -eşti t E: arhitector + -esc] (înv) Propriu arhitecţilor.
arhitectoreşte av [At: POLIZU / E: arhitector + -este] (înv) în felul arhitecţilor.
arhitectural, ~ă a [At: SAHIA, U.R.S.S. 152 / S: (înv) archi-1 Pl: -i, -e l E: fr architectural] 1-2 Arhitectonic (1-2).
arhitectură ş/ŢAt: NEGRUZZI, S. 1,193 / S: (înv) archi-1 Pl: -ri t E: fr architecture, lat architectura] 1 Ştiinţa şi arta de a proiecta şi de a construi clădiri. 2 (Pex) Planul unei clădiri. 3 (îs) - militară Ştiinţa şi arta de a construi fortificaţii. 4 (îs) - navală Ştiinţa şi arta de a construi vapoare, porturi etc. 5 (Pex) Structură. 6 (Fig) Structură sufletească.
arhitravă sf [At: TOCILESCU, A. 38 / S: (înv) archi-1P: ar-hi-1 Pl: -ve t E: fr architrave] (Arh) Element de construcţie (caracteristic arhitecturii clasice) care se sprijină pe capitelul coloanei sau pe zid, constituind partea inferioară a antablamentului Si: (pop) brâu.
arhitravee a/ [At: DN3 / Pl: ~ / E: fr architravee] (Arh) Antablament fără friză. arhiv sn vz arhivă
arhivar sm [At: (a. 1844) URICARIUL VIII, 97/8 / V: (îvp) ~iu t Pl: -i l E: arhivă + -ar] Funcţionar însărcinat cu păstrarea şi clasarea documentelor unei arhive (2) Si: (îvr) arhivist, condicar. arhivăriu sm vz arhivar
arhivă sf [At: P. MAIOR, IST. 252/2 / V: (îrg) ~iv sn / S: (înv) archi-1 Pl: -ve, (îrg) -vuri t E: fr archives, ger Archiv] 1 Totalitatea actelor sau documentelor care se referă la activitatea trecută a unei instituţii, unui oraş, unei familii etc. 2 Instituţie, serviciu etc. care păstrează arhiva (1).
arhivăraş sm [At: (a. 1814) DA / Pl: -i t E: arhivar + -aş] 1 Mic funcţionar la arhive (2). 2 (Dep) Arhivar.
arhivist sm [At: (a. 1849) URICARIUL XIII, 378 / Pi: -işti t E: fr archiviste] 1 (înv) Arhivar. 2 Specialist în păstrarea, organizarea şi studierea arhivelor (1).
arhivistică .s/[At: DEX2 / Pl: -ici t E: fr archivistique] Ştiinţă care se ocupă cu studiul şi organizarea documentelor istorice. arhivologie sf [At: DN3 / Pl: ? / E: net] (Liv) Arhivistică. arhivoltă sf[At: DA / Pl: -te t E: fr archivolte] (Arh) Detaliu de arhitectură, de regulă decorat cu muluri, aşezat deasupra unei arcade la o uşă, la o fereastră, la un portal etc. Si: (înv) ciubuc.
arhon sm [At: ZILOT, CRON. 82 / V: (înv) ~da / E: ngr	pv
d$pxovtopr1 (înv; în epoca fanariotă, până la mijlocul sec. XIX; urmat întotdeauna de nume sau rang) Titlu de politeţe cu care se adresa cineva unui boier Cf domn, boier, arhonda sm vz arhon
125
ARHONDAR
arhondar sm [At: COSTINESCU / V: -ntarl Pl: ~i / E: ngr dtpxavrdfrq^] (înv) Călugăr care conducea şi administra o arhondărie, primind oaspeţii mănăstirii.
arhondaric sn [At: XENOPOL, ap. TDRG / V: -w/a- / Pl: ? / E: ngr ăpxovuapCxL] (Mol) Arhondărie.
arhondăreasă *v/‘[At: COSTINESCU / V: ~ntă~ / Pl: -e.se l E: arhondar + -easă] Călugăriţă care conduce şi administrează o arhondărie, primind oaspeţii mănăstirii.
arhondărie sf [At: CIHAC II, 363 / V: -ntă- / Pl: -ii i E: ngr âpxovTtxpeiov] Aripă dintr-o mănăstire (sau casă) destinată oaspeţilor, drumeţilor Si: (Mol) arhondaric, arhondăriţă sf [At: DEX2 / Pl: ~ţe / E: arhondar + -iţă] Arhondăreasă. arhondologhie sf vz arhondologie
arhondologie sf[At: POLIZU / V: (înv) ~ntologhie, ~nto~ i Pl: ~gii i E: ngr âtpxovroXoŢCa] 1 Istorie a nobilimii. 2 (Cer) Registrul familiilor boiereşti dintr-o ţară Si: (înv) arhontologiu. 3 (îvr) Nobleţe Si: (îvr) arhontologiu.
arhonie sflAt: I. IONESCU, M. 439 / PI: ~ii / E: arhon + -ie] (înv) Boierie. arhont sm vz arhonte arhontar sm vz arhondar arhontaric sn vz arhondaric
arhontat sn [At: DA / Pl:	/	E: fr arehontat] (în antichitatea greacă)
1 Demnitatea de arhonte. 2 Durată a funcţiei de arhonte. arhontăreasă sfvz arhondăreasă arhontărie sfvz arhondărie
arhonte sm [At: POLIZU / V: (înv) arhont i Pl: ~nţi l E: fr arehonte] (în antichitatea greacă) 1 Titlul dat magistraţilor care conduceau republica ateniană. 2 Persoană care avea titlul de arhonte (1). 3 (îs) - eponim Primul arhonte după care se dădea numele anului. arhontologhie sfvz arhondologie arhontologle sfvz arhondologie
arhontologiu sm [At: (a. 1858) RALLETI, ap. TDRG / PI: ~gii /E: ngr ăpxowoXâŢi] (Termen din epoca fanarioţilor, păstrat până la jumătatea sec. XIX) 1-2 Arhondologie (2-3). aria sm vz arie3 arial sn vz areal
arian1, ~ă [At: DA / P: ~ri-an I Pl: -ieni, -iene / E: fr aryen] 1 smf (Lpl) Popoare indo-europene. 2 smf (Lpl) Popoare indo-iraniene. 3-4 smf (Ls) Persoană care aparţine arienilor (1-2). 5 a (îs) Rasa ~ă Termen folosit de rasişti pentru a denumi populaţiile albe considerate pure etnic şi pe strămoşii germanilor. 6-7 a (îs) Limhi -iene Limbi vorbite în India şi Iran. 8-10 a Care aparţine arienilor (1,2,5) Si: (iuz) arie (3-5). 11-13 a Referitor la arieni (1, 2,5) Si: (iuz) arie (6-8). 14-16 a Care provine de la arieni (1,2,5) Si: (iuz) arie (9-11).
arian2, -â [At: VARLAAM, ap. HEM (1637) / P: -ri-an l Pl: -ieni, -iene i E: vsl ăpiiANT*] 1-2 smf, a (Adept) ai arianismului. 3 smf (Pex; Mol; înv) Armean. 4 a Referitor la arianism. 5 Care ţiiie de arianism. arianie sf vz arienie
arianism sn [At: DA / P: -ri-a- / PI: ? / E: fr arianisme] Doctrină creştină formulată de preotul Arie, care neagă natura divină a lui Hristos. a riat sms vz aret2
aribalsn [At: DN3 / Pl: -e / E: ngr ccpifkxAXog] (Ant) Vas mic grecesc, cu gât foarte strâmt şi cu baza răsfrântă, Iată, folosit mai ales pentru păstrarea parfumurilor.
aribi sn [At: BORZA, D. / E: net] (Bot; reg) Alior (Euphorbia cyparissias).
arie, ~ă a [At: DA / Pl: -ici, -ice f E: ger arisch] (Iuz) 1-11 Arian1 (6-16).
aricarsm [At: BORZA, D. / Pl: -i / E: ns cf aricor] (Bot; reg) Ploşnicar (Ceratocephalus testiculatus). arice sm vz arici1
ariceală j/[At: (sec. XVIII) ap. HEM 1642 / Pl: ~e// / E: arici + -eală]
1	Boală de piele la cai şi Ia unele vite cornute, manifestată prin inflamarea pielii la chişiţă Si: arici, aricii2, aricitură. 2 Boală a viţei de vie, manifestată prin apariţia de umflături noduroase pe părţile lemnoase ale plantei.
aricel1 sm [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 337/22 / PI: -ei / E: arici + -el]
1	Pui de arici1 (1). 2-3 (Şhp) Arici1 (1) (mic).
aricel2 si [At: VÎRCOL, V. 89 / V: (reg) m~ / E: net] (Reg) 1 Lucru oarecare. 2 Taină.
arichiţă sfs [At: HEM 1643 / E: net] Ceea ce rămâne din zer după extragerea urdei.
arici1 sm [At: PRAV. (1640), ap. GCR I, 90 / V: -ice, h-(u) / Pl: ~ / E: ml ericius] 1 Mamifer patruped insectivor, acoperit pe spate cu ţepi lungi, care se face ghem când simte primejdia (Erinaceus europaeus). 2 (Pop; îe) Parcă i-a spus (sau i-a şoptit) -ui la ureche Se spune despre cineva care a luat o hotărâre înţeleaptă. 3 (Pop; îe) L-a îndemnat Mii Se spune despre cineva care a luat o hotărâre greşită. 4 (Îe) — de barbă (sau barbă de —) Barbă deasă şi ţepoasă. 5 (îc) —de-mare Animal echinoderm marin cu corpul sferic, acoperit cu ţepi (Echinus melo). 6 (Fig; pop) Nume dat unui om zgribulit de frig. 7 (Bot; reg) Ciumăfaie (Datura stamonium). 8 (Bot; reg) Rostogol (Echinops sphaerocephalus). 9 (Bot; Buc) Muşchi formând tufe, cu frunze ascuţite, având pe margini şi pe dos dinţişori ascuţiţi, care creşte pe marginea drumurilor, în locuri nisipoase şi argiloase, în păduri până la 2500 m (Pogonatum urnigerum). 10 (Bot) Varietate de grâu cu spicul des (Triticum compactum). 11 (Trs) Tăciune (Ustilago tritici). 12 Ariceală. 13 (Pop) Bubă. 14 (Reg) Herpes. 15 (Reg) Bătătură în talpă. 16 (Reg; lpl) Hemoroizi. 17 (Reg) Cancer. 18 (Pop) Horă. 19 (Pop) Dans comic la nuntă, în care un dansator imita mişcările ariciului (1). 20 Instrument cu care se îndepărtează crusta de pe pereţii unor canale. 21 (Mii) Element de baraj împotriva tancurilor sau infanteriei, alcătuit din pari sau grinzi metalice dispuse cruciş.
arici2 vr [At: REV. CRIT. III, 86 / Pzi: -icesc / E: arici1] (Reg) 1 (D. om) A se strânge ca ariciul (1). 2 (D. păr) A se zbârli. 3 A se îmbolnăvi de ariceală.
aricioaică sf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 337/29 / Pl: -ice / E: arici1 + -oaică] Femela ariciului1 (1) Si: (reg) aricioane. aricioane sf [At: HEM 1646 / Pl:- - / E: arici1 + -oane] (Ban) Aricioaică. aricire sf [At: DA / E: arici2] (Reg) 1 Ghemuire Cf arici2 (1). 2 (D. păr) Zbârlire Cf arici2 (2). 3 îmbolnăvire de ariceală. aricit1 sn [At: HEM 1645 / Pl: -uri IE: arici2] 1-2 Ariceală (1-2). aricit2,-ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 19/1 / Pl: -iţi, ~e i E: arici2] 1 (Reg; d. oameni) Ghemuit. 2 (Reg: d. păr) Zbârlit. 3 (Reg; d. păr) Creţ. 4 (D. animale) Atins de ariceală Cf arici2 (3). 5 (Reg; d. viţa de vie) Atinsă de arici1 (11). 6-7 (D. oameni) Bolnav de arici1 (12-13). 8 (Reg; d. om, animale) Slab din cauza bolii. 9 (Reg; d. plante) Ofilit.
aricitură sf [At: CIHAC 1,16 / Pl: ~n / E: arici2 + -(t)ură] 1-2 Ariceală (1-2). ariciu i vz hareciu
aricor sm [At: GRECESCU, FL. 30 / Pl: -/ / E: ns cf mg alakor] (Bot) Ploşnicar (Ceratocephalus testiculatus).
aricos, -oasă a [At: VÎRCOL, V. 89 / PI: ~oşi, ~oase / E: arici1 + -os] (Reg) 1 (D. pământ) Cu dealuri şi văi. 2 Cu venele umflate.
arid, ~ă a [At: I. IONESCU, M. 35 / A: (înv) a rid / Pl: ~i zi, ~e i E: fr aride, lat aridus] 1 (D. terenuri) Uscat. 2 Lipsit de vegetaţie Si: sterp. 3 (Fig) Din care se obţin greu rezultate (spectaculoase). aridica v vz ridica aridicat, —« a vz ridicat, ~ă
ariditate .s/[At: KLOPŞTOK, F. 230 / E: fr aridite, lat ariditas] 1 Climă continentală în care cantitatea precipitaţiilor este redusă. 2 Lipsă a capacităţii de a rodi. 3 (Fig) Caracter dificil al unui subiect, al unui text, din care se obţin cu greu rezultate (spectaculoase).
arie1 .v/'[At: PRAV. MOLD. 13 / V: (înv) are i P: a-ri-e / Pl: ~/i, (reg) ării / E: ml area] 1 Loc neted şi bătătorit (circular) pe care se treieră
126
ARIOR1
cerealele Si: (pop) arman. 2 (Pex) Suprafaţă circulară în jurul unui obiect.
3	Suprafaţă circulară pe care se aleargă un cal ca să se înveţe cu călăritul.
4	(înv îs) Clucer (sau za) de - Clucer. 5 (Pex; reg) Curte. 6 (Pop; îe) A începe la - A treiera. 7 Suprafaţă de teren sau platformă pe care se aşază cărămizile la uscat, se prepară betonul etc.
arie2 şf[At MELIK, G. 109 / P: -ri-e / Pl: -ii / E: lat area (cf fr aire)]
1	Suprafaţa unei figuri exprimată numeric. 2-3 (Suprafaţă considerată ca) zonă de răspândire naturală a unui grup de plante, animale etc. 4 (îs) -lingvistică Zonă de răspândire a unei limbi, a unui dialect, a unui fenomen lingvistic. 5 (îs) - laterală (sau periferică) Zonă lingvistică de ia marginea teritoriului de formare a unei limbi sau a unui grup de limbi înrudite. 6 (îs) - dialectală Zonă de răspândire a unui dialect. 7 Spaţiu străbătut într-un timp dat de raza vectoare a unei planete. 8 (Fig) întindere.
arie3-sm [At: VARLAAM, ap. HEM (1636) /V: -ia / P: -ri-e / Pl: -ii / E: vsl Apun] 1 (Pex de la np Arie) Om rău Cf arianism. 2 (îs) A fi - A fi rău la inimă. 3 (Fig; pop) Eretic.
arie4 sf [At. NEGRUZZI, C. 124 / V: (înv) aer / Pl: -ii / P: a-ri-e / E: it aria, ger Arie] 1 Compoziţie muzicală vocală, care face parte dintr-o operă, operetă etc. 2 Compoziţie muzicală instrumentală asemănătoare ariei (1).
arid s [At: BORZA, D. / Pl: ? / E: ns cf arăţel] (Bot; reg) Arăriel (2) (Cynoglossum).
arienesc, -ească a [At: ANTIM, P. 196 / P: a-ri-e- / Pl: -eşti / E: arian2 + -esc] (înv) 1 Care aparţine arianismului. 2 Specific arianismului. 3 Referitor la arianism.
arienie sfs [At: DOSOFTEI, V. S. 98, 2 / P: a-ri-e- / V: -ian- / E: arian2 + -ie] (înv) Arianism.
arier- [At: DN3 / P: a-ri-er / E: fr arriere] Element prim de compunere cu semnificaţia „în urmă“.
arierat, -ă [At: DA ms / P: a-ri-e- / Pl: -ari, -e / E: fr arriere] 1-2 smf, a (Individ) înapoiat mintal. 3 sfp (Lpl) Datorii băneşti restante.
arieraţie sf [At: DEX2 / P: a-ri-e- / PI: -ii / E: fr arrieration] (Med) înapoiere mintală.
arierbec sn [At: DEX2 / P: a-ri-er- / Pl: ~uri / E: fr arriere-bec] Parte a unei pile de pod situată în aval, astfel construită încât să uşureze scurgerea apei.
arierdună ş/ŢAt: DN3 / Pl: -ne / E: fr arriere-dune] (Gig) Dună aflată în partea dinspre uscat a unui complex de dune litorale.
ariergardă sf [At: HASDEU, I. C. 155 / P: a-ri-er- / Pl: -gărzi / E: fr arriere-garde] Parte a armatei care se găseşte în urma trupelor aflate în marş, pentru a le apăra de atacurile din spate şi a strânge informaţii Si: (îvp) coada oştii.
arierplajă sf [At: DN3 / Pl: -je / E: fr arriere-plage] (Gig) Porţiunea de plajă dintre linia atinsă de apele cele mai mari şi baza falezei.
arierplan sn [Ât: DN3 / Pl: -e / E: fr arriere-plari] 1 (Liv) Linie de perspectivă aflată la cea mai mare depărtare de spectator. 2 (îs) în - într-o poziţie inferioară. 3 (Fig; îas) în umbră.
arietă şf[At CODRU-DRĂGUŞANU, C. 129 / P: a-ri-e- / Pl: -re / E: fr arriette] (Rar) 1-4 Arie4 (1-2) scurtă (şi uşor de executat). ariete sm vz arete1 arieu sm vz areu
arigansn [At; BORZA, D./Pl: -elE: net](Bot; reg) Sovârv (Origanum vulgare).
arii1 sn [At: DA / Pl: -e / E: fr ariile] (La fructe) Partea cărnoasă care acoperă parţial (sau total) sămânţa Si: arilod.
arii2 sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: fr aryle] (Chm) Radical organic mono-valent obţinut dintr-o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen.
arilare sf [At DN3 / Pl: -lari / E: fr arylation] Introducere a unui radical arii2 în molecula unui compus organic. arilod sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: fr arillode] (Bot) Arii1. arim sm vz arin
arinia vt [At: DEX2 / Pzi: -mez / E: fr arrimer] A repartiza şi fixa încărcătura la bordul unei nave (sau aeronave) pentru a obţine menţinerea echilibrului acesteia.
arintaj sn [At: TLR / Pl: -el E: fr arrimage] Aranjare şi fixare a încărcăturii unei nave (sau aeronave) pentru obţinerea echilibrării necesare Si: arimare.
arimare sf[At DA ms / Pl: -mări / E: arima] Arimaj. arimbaşa sm vz harambaşa arime sm vz arin
arin [At: NECULCE, ap., LET. II, 244 / V: (reg) anin, arim, arime, anine, -de, -e / Pl: -i, arinde, -inzi, (4-7) -e / E: ml *alnius] 1 Arbore din familia betulaceelor, cu frunze ovale, lipicioase pe partea superioară şi păroase pe partea inferioară, cu flori verzui-roşietice, în formă de spic, care creşte pe malurile râurilor de munte şi prin păduri umede de şes şi este întrebuinţat pentru împădurirea terenurilor umede (Alnus glutinosa) Si: alin,alin negru, aninaş, lipicios, arinaş. 2 (îc) -alb,-roşu,-cenuşiu, -de munte Plantă din familia betulaceelor, foarte asemănătoare cu arinul (1), cultivată uneori ca plantă ornamentală (Alnus incana). 3 (îc) - de munte,-verde Planta Alnus viridis Si: liliac de munte. 4 Fructul arinului
(1). 5 Lăstăriş. 6 Lăstar. 7 (Pop) Pădure tânără.
arina [At: LB / Pzi: -nez / E: arină1] (Trs) 1-2 vtr A (se) curăţa cu nisip.
3	vr (D. cuţite) A se curăţa prin înfigere repetată în pământ nisipos. 4 vr (Rar) A presăra cu nisip.
arinariţă sf [At; BARCIANU / Pl: -ţe / E: arin îf arină] 1 (Reg) Studeniţă (Arenaria serpyfollia). 2 Nisiparniţă.
arinaş sm [At: CIHAC 1,16/ Pl: —i / E: arin + -aş] Arin (1) negru (Alnus glutinosa) Cf aninaş.
arină1 sn [At: COD. VOR., ap. DA / V: (îrg) -iră, ani- / PI: -ne / E: lat arena] (înv) 1 Nisip. 2 (Trs) Nisipul fin al râurilor. 3 (Reg) Nisip cu pietre. 4 Plajă.
arină2 sf [At: MARIAN, CH. 52 / V: ani- / Pl: -ne / E: arin] Fructul arinului.
arină3 sf [At: HEM 1660 / Pl: ~ne / E: arin] Arinişte. arinărie .y/’[At: DA ms / Pl: -ii / E: arin + -ărie] Ariniş. arinde sm vz arin
arindeaua sf a [At: HEM 1662 / Pl: net / E: net] (Mun) 1 Dans ţărănesc.
2	Melodie după care se execută acest dans. arine sm vz arin
arinesc, -ească a [At: HODOŞ, P. P. 225 / Pl: -eşti / E: arin + -esc] (Reg) De arin.
arinet sn [At: HEM 1213 / V: ani- / Pl: -uri / E: arin + -et] Arinişte. arineu sn vz arneu
arini vtr [At: DA / Pzi: -nesc / E: arină1] 1-4 Arina (1-4). ariniş1 sn [At (a. 1646) DOC., ap. HEM 1214 / V: ani— / Pl: -wri / E: arin + -iş] (Mun) Arinişte.
ariniş2 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 294 / Pl: -uri, (rar) ~e l E: arină1 + -iş] (Reg) Deşert.
arinişte sf[At EMINESCU, P. 102 / V: ani- / A: arin- / Pl: -ri / E: arin + -iste] Pădurice de arini Si: arinărie, ariniş1, arinet, arină3.
arinos, -oasă a [At: ECONOMIA, 210/4 / Pl: -oşi, -oase l E: lat arenosus, -a, -um] 1 Nisipos. 2 Acoperit cu nisip. 3 (Reg; fig) Vicios. arioci smp [At: PAMFILE, I. C. 281 / E: net] Uruioc. arioi1 sn [At: CADE / P: a-ri-oi / Pl: -oaie / E: arie + -oi] 1 Arie1 (1).
2	(Spc) Arie pentru mai multe feluri de cereale. 3 (Reg) Movilita de grăunţe şi pleavă Si: vrqf,vran, bocluc.
arioi2 sn [At: DR. IU, 454 / P: a-ri-oi / Pl: -oaie / E: net] Grup de oi despărţit de turmă. arioplan sn vz aeroplan
arior1 sm [At: PANŢU, PL. / PI: -i / E: net] 1-4 Alior. 5 (îs) - de baltă Plantă erbacee cu tulpina foarte ramificată, cu frunze alterne în formă de lance, flori galbene sau brune dispuse în umbele, care creşte în locuri mlăştinoase şi pe malurile apelor Si: (reg) alior (Euphorbia palustris).
127
ARIOR2
6	(Reg) Aior (Euphorbia esula). 7 (Reg) Laptele-câinelui (Euphorbia platyphyllos). 8 (Reg) Traista-ciobanului (Capselila bursa-pastoris). arior2 sm vz alior
arioso [At: CADE / P: a-ri-o-zo / E: it arioso] (Muz) 1 av Indicaţie muzicală ce arată faptul că aria trebuie cântată grav sau patetic. 2 sn Compoziţie muzicală intermediară între arie şi recitativ, cu caracter declamaţiv şi acompaniament instrumental.
ariostic, -ă a [At: DA ms / Pl: ~ici, ~ice l E: Ariosto + -ic] (Rar) 1 în felul lui Ariosto. 2 (Prt) Emfatic.
aripa [At: BOLINTINEANU, ap. ŞĂINEANU, D. U. / Pzi: -pez / E: aripă] 1 vr A împuşca o pasăre în aripă. 2 vt A înaripa. 3 vr (Rar) A-şi lua zborul.
aripane sf [At: BORZA, D. / Pl: ~ /E: net] (Bot; reg) Ridiche (Raphanus sativus).
aripat, ^ă a [At: ODOBESCU, S. 1,212 / Pl: -aţi, -e / E: aripa] 1 (Cng) împuşcat în aripă (1) Cf aripa (1). 2 (Cng; pex) Atins numai de o alică la aripă (1) Cf aripa (1). 3 (Rar) înaripat (1). 4 (D. fructe şi seminţe) Prevăzut cu aripi (17). 5 (Thn) Care este prevăzut cu dispozitive în formă de aripă (18) sau aripioară.
aripă sf[At: PSALT. SCH. 335/5 / A: aripă / V: (înv) arapă, areapă, arepă, arpie, hăr-f harpă, haripe sn / Pl: -pi, (in\) -pe / E: ml alapa]
1	Organ al păsărilor, insectelor şi al unor mamifere care serveşte la zbor.
2	(D. puiul de pasăre; îe) A face (sau a prinde) '-pi A fi suficient de dezvoltat ca să zboare. 3 (D. oameni; îe) A căpăta (sau a prinde, a face, a-i creşte) ~pi A căpăta independenţă, curaj. 4 (D. oameni; fig; îae) A se înflăcăra. 5 (D. oameni; fig; îe) A-i tăia (sau frânge) ~pile A descuraja.
6	(Fig; îe) A fi sub ~pa (cuiva) A fi protejat (de cineva). 7 (Psr; îs) -pa oilor Locul îngrădit din stână unde stau oile în timpul nopţii. 8 (Reg; îe) A sta la ~ A păzi oile pe câmp. 9 (Lpl; îvp) Boală la sugari constând din convulsii intestinale. 10 (îc) ~pa-gâştei Fluture mic, alb, cu aripile din faţă despicate în două, iar cele din spate despicate în trei părţi în forma unei pene de gâscă (Pterophorus pentadactyius). 11 (Pop; îs) -pa-satanei Duhul rău. 12 (Iht) înotătoare. 13 Parte membranoasă a unor seminţe sau fructe care face ca acestea să fie împrăştiate de vânt. 14 (Teh) Parte care seamănă cu o aripă (1). 15 Organ de sustentaţie la un avion. 16 (La moara de vânt şi de apă) Fofează. 17 Cele două scânduri laterale care mărginesc scocul ce duce apa la moară. 18 (Ţes) Fofează. 19 (La grapa articulată) Fofează. 20 Extremităţile unei construcţii în raport cu partea centrală. 21 Zidurile de sprijin care pleacă de la portalul unui tunel şi susţin taluzurile de la capete. 22 (Aht; îs) -pa bisericii Streaşina de la cel mai de sus turn. 23 Părţile laterale ale nasului, 24 Pulpana unei haine. 25 Fâşie de pânză care prelungeşte pânza inferioară a corăbiei. 26 Fiecare din cele două extreme ale fundului unui butoi Si: sfârc. 27 (La vehicule) Apărătoare de noroi aşezată deasupra roţii. 28 Flanc al unei armate terestre sau navale dispuse în vederea unei lupte sau aflate în marş. 29 (Spt) Jucătorii plasaţi în marginea terenului de sport Si: extremă. 30 (Fig) Fracţiune cu o anumită orientare politică din cadrul unei organizaţii, al unui partid. 31 (în Biblie; îs) -pile pământului Extremităţile Pământului. 32 Oile de pe laturile unei turme în mers.
aripăriţă sf [At: DAMfi, T. 68 / Pl: -ţe / E: aripă + -ariţă] Oaie care întotdeauna merge la marginea cârdului.
aripi vr [At: ŞEZ. III, 150 / Pzi: -fiesc / E: aripă] (îvp; d. copii) A căpăta boala aripii (13).
aripioară [At: NEGRUZZI, C. II, 90 / P: -pioa- / PI: -re / E: aripă + -ioară] 1 Aripă (1) mică. 2 (Spc) înotătoare. 3 (Teh; la piese, instrumente, ustensile, aparate, maşini etc.) Parte proeminentă având forma unei aripi (18) mici. 4 (Avţ) Eleron. 5-6 (Bot) Aripă (17) (mică).
aripity ~ă a [At: HEM 1673 / Pl: -iţi, -e / E: aripă + -it] (Reg; rar) Care are aripi (1).
aripos, -oasă a [At: PONTBRI ANT, D. / Pl: -osi, -oase / E: aripă + -<w] (îvr) 1 Cu aspect de aripi. 2 Tare în aripi (1). ariră sn vz arină1
aristaty -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e l E: fr aristee] (D. frunze) Cu un vârf lung şi subţire ca o ţepuşă. aristă .şf [At: DN3 / Pl: -te / E: lat arista] Pai de la spicele unor graminee. aristo- [At: DN3 / E: fr aristo-y gr aristos] Element prim de compunere cu semnificaţia „nobil“.
aristocrat, -ă [At: NEGRUZZI, S. 1,99 / Pl: -aţi, -e 1E: fr aristocrate] 1-2 smf a (Persoană) care aparţine aristocraţiei Si: aristocratic (1) V: nobil. 3-4 smf, a (Persoană) care reprezintă aristocraţia Si: aristocratic (2). 5-6 smf, a (Pex) (Persoană) cu atitudine şi ţinută alese Si: aristocratic (3).
aristocratic, ~ă [At: (a. 1848) URICARIUL X, 18 / Pl: -ici, -ice / E: fr aristocratique, gr âepicrvoxparix6g] 1-3 a Aristocrat (2, 4, 6). 4 a în spiritul aristocraţiei. 5 a Specific aristocraţiei. 6 a Care provine de la aristocraţie. 7 Ca aristocraţii.
aristocraticeşte av [At: DA ms / E: aristocratic + -este] (înv) Ca aristocraţii (1).
aristocratism sn [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 214 / E: fr aristocratisme] 1 Atitudine aristocrată (2). 2 Eleganţă de nobil.
aristocratiza [At: DN3 / Pzi: -z.tz / E: fr aristocratiser] 1 vr A da caracter aristocratic. 2 vr A-şi însuşi o manieră aristocratică.
aristocraţie sf [At: NEGRUZZI, S. 1,72 / Pl: -ii / E: fr aristocraţie] 1 Clasă socială cu mari privilegii datorate originii, bogăţiei şi poziţiei sale sociale Si: boierime, nobilime, protipendadă, (rar) aristocraţime. 2 (înv; îs) ~ muncitorească Categorie de muncitori bine plătiţi, aflată sub influenţa burgheziei. 3 (îs) ~ intelectuală Elită intelectuală.
aristocraţime sf [At: DA ms / Pl: -mi / E: aristocrat + -ime] (Rar) Aristocraţie (1).
aristoloh sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr aristoloche] Plantă apetală căţărătoare, cu flori galbene ca nişte tuburi, cultivată pentru umbrare.
ariston sn [At: CERNE, D. M. / Pl: -oane / E: fr ariston] Aparat muzical asemănător unei flaşnete, care, acţionat cu o manivelă, execută mecanic ariile înregistrate pe cilindri sau discuri din carton sau din tablă perforată.
aristotelian, -ă a [At: DEX2 / P: -li-an l Pl: -ieni, -iene / E: Aristotel + -ian cf aristotel icien] 1-4 Aristotelic (1-4).
aristotelic, -ă a [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr aristotelique] 1 Care aparţine lui Aristotel. 2 Referitor la Aristotel. 3 Specific filozofiei lui Aristotel Si: peripatetic. 4 Bazat pe ideile lui Aristotel.
aristotelism sn [At: DEX2 / Pl: (rar) -e / E: fr aristotelisme] 1 (Rar) Ceea ce este specific lui Aristotel (sau concepţiei sale filozofice). 2 Concepţia filozofică a lui Aristotel, care arată că generalul există în lucruri individuale şi că lucrurile materiale concrete sunt în realitate primordiale şi independente. ariştă sf vz arest arişte sfvz arest arişveriş sn vz alişveriş
aritenoidectomie sf [At: DN3 / P: -no~i- / Pl: -ii / E: fr arytenoidectomie] (Med) Extirpare chirurgicală a aritenoidului.
aritenoid sn [At: DEX2 / P: -no-id / E: fr arytenoîde] (Atm) Cartilaj mobil al laringelui care întinde coardele vocale.
aritmetic, ~ă [At: MAIORESCU, L. 75 / Pl: -ici, -ice / E: fr arithmetique, lat arithmeticus] 1-2 a, av (Care ţine) de aritmetică (6) Si: (înv) aritmeticesc (1). 3 a Specific aritmeticii (6) Si: (înv) aritmeticesc
(2). 4 a Care provine de Ia aritmetică (6) Si: (înv) aritmeticesc (3). 5 a întemeiat pe aritmetică (6) Si: (înv) aritmeticesc (4). 6 sf Parte a matematicii care se ocupă cu proprietăţile elementare ale numerelor raţionale.
7	sf Manual de aritmetică (6).
aritmeticesc, -ească a [At: DA / Pl: -eşti / E: aritmetic + -esc] (înv) 1-5 Aritmetic (1-5).
aritmeticeşte av [At: DA / E: aritmetică + -este] (înv) Conform regulilor aritmeticii (5).
aritmetician sm [At: DICŢ. / Pl: -ieni / E: fr arithmeticien] (îvr) Specialist în aritmetică (5).
aritmie, ~ă a [At: DEX2 / PI: -ici, -ice / E: fr arythmique] 1-2 Care este lipsit de ritm (regulat).
128
ARMĂ
aritmie sf [At: DICŢ. / Pl: ~i/ / E: fr arythmie] 1 (înv) Dereglare a ritmului de funcţionare a unui organ. 2 (Med) Tulburare în activitatea inimii, manifestată prin dereglarea ritmului şi a intensităţii contracţiilor muşchiului cardiac.
aritmo- [At: DN3 / E: fr arithmo-, it aritmo] Element prim de compunere cu semnificaţia „număr“, „numărătoare“.
aritmograf sn [At: DA / Pl:	/	E:	fr	arithmographe] Aritmometru
înregistrator.
aritmogrif sn [At: DN3 / Pl:	/ E: ger Arithmogriph] Joc de cuvinte
încrucişate în care litere ale mai multor cuvinte orizontale, din acelaşi domeniu, sunt înlocuite cu cifre.
aritmologle sf [At: LTR / Pl: ~i/ / E: fr arithmologie] Studiul proprietăţilor numerelor şi măsurătorilor mărimilor.
aritmomame sf [At: DN3 / Pl: -li / E: fr arithmomanie] Mania de a face operaţii aritmetice.
aritmometru sn [At: DA / Pl: -re / E: fr arithmometre] Aparat care face mecanic operaţii aritmetice, folosit în geodezie. arlu sm vz areu ariug am vz ariuş ariul sm vz alior
ariuş, ~ă a [At: REV. CRIT. III, 86 / V: ~ug, amiug / Pl:	~e	/	E:
net] (Numai îs) Măr - Specie de măr timpuriu cu gust acrişor.
arivaj sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr arrivage] (Liv) 1 Intrare în port a unei nave. 2 (Pex) Sosire de mărfuri (pe apă).
arivism sn [At: DA / Pl: -e / E: fr arrivisme] 1 Comportare de arivist (1) Si: parvenitism. 2 Situaţie specifică unui arivist (1) Si: parvenitism.
3	Tendinţă manifestată de un arivist (1) Si: parvenitism.
arivist, ~ă smf, a [At: DA / Pl: -Işti, -e / E: fr arriviste] 1-2 (Persoană) care caută să parvină la o situaţie în societate prin orice mijloace Si: parvenit, arjun sn vz ajun
arlechin [At: DA ms / V: (reg) h~ l Pl: -i / E: fr arlequin, ger Harlekin]
1	Personaj comic din vechea comedie italiană, înfăţişat întotdeauna într-o costumaţie pestriţă şi viu colorată Si: bufon, paiaţă, (înv) caraghioz, soitariu. 2 (îvr; fig) Om (politic) fără principii, care a trecut prin mai multe partide politice. 3 Extremităţile laterale ale unei scene. 4 (îs) Reflector de - Reflectorul lateral din faţa scenei, situat lângă arlechin (3).
arlechimdă sf [At: CODRU-DRĂGUŞANU, C. 191 / Pl: -de / E: fr arlequirtade] 1 Piesă de teatru bufă în care personajul principal este un arlechin (1) Si: bufonadă. 2 Bufonerie a arlechinului. 3 Gest, atitudine, comportare, acţiune ridicolă Si: comicărie.
arm sn [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1676 / V:	~ure	/ Pl: ? / E: ml
armus] 1 (La animale) Parte a picioarelor dintre genunchi şi pulpă. 2 (Reg) Şold (sau picior de dinapoi) al mielului. 3 (înv; la om) Coapsă. 4 (Reg; la om) Braţ.
arma v [At: ANON. CAR. / Pzi: -mez, (îvr) arm / E: fr armer, lat armo, ~are] 1-2 (înv) vtr A (se) înarma. 3 vt A pune mecanismul unei arme (de foc) în poziţia imediat precedentă descărcării ei. 4 vr A lansa în serviciu
o	navă cu întreg utilajul necesar. 5 vr (îe) A ~ barca A da echipajului dispoziţii pentru a intra în barcă şi a fi gata de a primi ordine. 6 vr A dota cu armătură un element de construcţie din beton pentru a-i mări rezistenţa.
7	vr A consolida o galerie de mină prin montarea unei armături.
armadă şf[At: N. COSTIN, ap. LET. II, 67/7 / V: ~die, ~de / Pl: -de, (înv) -di l E: ngr dcppjdSa, srb armada, mg armada, fr, sp armada] 1 (înv; sec. XV1II-XIX) Armată (1). 2 (înv) Flotă. 3 (La spanioli) Flotă de mari proporţii. armade sfvz armadă armadie sfvz armadă
armament sn [At: HAMANGIU, C. C. 208 / Pl: -e f E: fr armament] 1-2 (Frî) Echipare (a unei corăbii). 3 Totalitate a mijloacelor tehnice de luptă. 4 (Pex) Arme.
arman1 sn [At: DAM£, T. 56 / V: h~, ~mean2 / Pl: -mene / E: tc harman] (Reg) 1 Arie1 (1). 2 Loc îngrădit lângă casă (sau pe câmp) unde
se treieră, se pune fânul sau paiele, se închid vitele etc. Cf curte, obor.
3	Locul unde au fost hrănite oile iarna. 4 Cerc la suprafaţa apei. 5 (îe) Jocul în ~ (sau trei ~mene) Joc cu arşice (sau cu bani de metal) care se aruncă în (trei) cercuri desenate pe pământ. arman2, ~ă smf, a vz armean1 armancă sf vz armeancă
armanglu sm [At: POLIZU / Pl: -gli / E: tc harmany] 1 Lucrător cu ziua la un arman1 (1). 2 Argat care păzeşte armanul1 (1).
armar sn [At: ŞINCAI, HR. III, 48/18 / V: (înv) ~iw / Pl: ? / E: ml armarium] 1-2 (Trs; înv) Dulap pentru haine (sau vase).
armare sf [Ai: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 161, 7/2 / Pl: -mări / E: arma] 1 (înv) înarmare. 2 Operaţie de aşezare şi fixare a unei armături.
armariu1 sn [At: DDRF / Pl: -ii / E: arm + -ar] (Bot) Armurar (Silybum marianum). armariu2 sn vz armar armasar sm vz armăsar
armaş [At: (a. 1602) CUV. D. BĂTR.2 I, 155 / Pl: -i / E: armă + -aş]
I	sm (îvr) Om înarmat care îndeplineşte rolul de soldat (în timp de război) şi paznic înarmat (în timp de pace). 2 sm (în evul mediu, în Ţara Românească şi Moldova) Dregător domnesc însărcinat cu paza temniţelor, cu aplicarea pedepselor corporale şi executarea pedepselor capitale. 3 sm (înv) Jandarm. 4 sm (înv; îs) —mare (sau marele—, vel—) Boier numit de domn în slujba de căpetenie a armaşilor (1) din ţară. 5 sm (înv; îs) Al doilea (sau al treilea ~) Boier sau boiernaş subordonat armaşului (3). 6 sm (îvr) înlocuitor de primar. 7 sm (Fig; înv) Călău. 8 sm (în obiceiurile de Paşti ale Junilor; îs) -ul-mare Al doilea conducător după vătaf. 9 sm (în obiceiurile de Paşti ale Junilor; îs) -ul-mic Al treilea conducător după vătaf. 10 sm (înv; la jocul de arşice) Cel care bate din porunca împăratului.
II	(înv; la jocul de arşice) Poziţia arşicului numită „siciu“ Cf vizir. 12 sm (La jocuri de cărţi; pop) Cel care face cărţile Si: (pop) bătăuş. 13 sm (Pop) Joc de cărţi. 14 a (Reg; îs) Vin - Soi de vin tare de Cotnari. 15 (înv; îcn) De-a -ul Joc de copii în care un participant aplică celorlalţi lovituri la palmă cu o batistă înnodată.
armat, ~ă [At: (a. 1782) GCR II, 127/16 / Pl: -aţi, -e / E: arma] 1 a (înv) înarmat. 2 a (îs) Forţă (sau putere) -ă Armată (1). 3 a (D. conflicte) însoţit de acţiuni militare. 4 a (îs) Intervenţie -ă Acţiune militară pentru rezolvarea unui conflict. 5 sfp (îvr) Soldaţi. 6 a Prevăzut cu o armătură.
armatan sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: fr hormattan] Vânt fierbinte şi uscat ce suflă dinspre Sahara spre Oceanul Atlantic.
armată1 sf[At: FN 65 / Pl: -te / E: it armata] 1 Totalitatea forţelor militare ale unui stat Si: oaste, oştire, (înv; asr) armie, (iuz) armadie. 2 Serviciu militar Si: militărie, cătănie. 3 Mare unitate militară, compusă din câteva corpuri şi unităţi din diferite arme. 4 (Pgn) Unitate militară.
5	(îs) ~ populară Armata1 (1) unui stat socialist (sau comunist). 6 (Fig) Cârd. 7 (Fig) Mulţime. 8 (înv; în concepţia marxist-leninistă; îs) ~ industrială de rezervă Mulţime a muncitorilor care rămân fără o repartizare în întreprinderi. 9 (înv; în concepţia marxist-leninistă; îs) - muncitorească activă Mulţime a muncitorilor din întreprinderi. armată2 sfvz harmată
armatol sm [At: DA ms / Pl: -i / E: ngr ăppaTwXdg] Rebel grec din timpul stăpânirii turceşti Cf martalog.
armator sm [At: DRĂGHICI, R. 15/17 / Pl: -i / E: fr armateur] 1 Persoană care armează o navă. 2 Proprietar al unei nave. armatură sf vz armătură armazar sn vz arz-mahzar
armă sf[At: PSALT. SCH. 17/22 / Pl: -me / E: ml arma] 1 Obiect, aparat sau maşină care serveşte în lupta împotriva inamicului, la vânat sau în unele probe sportive. 2 (în comenzile militare) Puşcă. 3 (îe) A depune ~mele A se preda. 4 (îe) A fi sub ~me A face serviciul militar.
5	(îs) La -me Comandă (sau îndemn) de a se pregăti de lupta. 6 (Lpl; îs) Maestru de -me, sală de -me) Scrimă. 7 (Lpl) Semne heraldice. 8 (îs)
-	albă Armă (1) de metal care taie (sau care străpunge). 9 (îs) - goală
129
ARMĂCSAR
Armă (8) scoasă din teacă. 10 (îs) ~ de foc Armă (1) cu cartuşe. 11 Parte dintr-o armată specializată şi datată pentru un anumit tip de luptă. 12 Serviciu militar. 13 (îs) ~ atomică Armă de nimicire în masă care foloseşte energia produsă de dezagregarea atomului. 14 (îs) ~ bacteriologică Armă de nimicire în masă care răspândeşte bacterii producătoare de boli periculoase. 15 (îs) ~ ecologică Nume generic dat metodelor şi tehnicilor de război destinate modificării condiţiilor normale ale mediului înconjurător al inamicului. 16 (Pm) Armată. 17 (înv; îe) A veni la Mne A se înrola pentru a începe un război. 18 (îe) A ridica ~mele asupra cuiva A ataca pe cineva. 19 (înv; îs) Contenire (sau încetare) de -me Armistiţiu. 20 (Lpl) Armament. 21 (Fig) Mijloc de luptă politică, ideologică, pe planul ideilor dominante din diferite domenii. 22 (Fig; rar; îs) ~mele sufletului Orice virtute prin care se păstrează integritatea morală. 23 (îe) A bate (pe cineva) cu propriile Hme A învinge pe cineva cu propriile argumente (sau mijloace). 24 (Pfm) Penis. armăcsar sm vz armăsar
armănaş sm [At: VICIU, GL. / Pl: -i / E: arman + -aş] (Reg) 1-2 (Şhp) Armean tânăr. armănesc, -ească a vz armenesc
armănit sn [At: DAM&, T., 56 / V: h-, hăr- / Pl: -uri / E: arman + -it] (Reg) Treierat1 (la un arman1).
armăraş sn [At: DR. V, 318 / Pl: -i / E: armur + -ay] 1-4 (Şhp) Armur (mic).
armâne sf[At: CANTEMIR, ap. DG. / Pl: -ii / E: armă + -ărie] (îpp) Depozit de arme (1). armării sfp vz armoarii
armăroaie .ş/[At: VICIU, GL. / Pl: - / E: armar + -oaie] (Trs) Lădiţă pentru păstrarea laptelui, a vinarsului etc., făcută după dimensiunile firidei unde se aşază.
armăsar [At: HEM 1689 / V: -iu, -masar, harmas-, h-, -ăcs-, (pop) h—iu, hăr-, (reg) trăcs- / E: ml (equus)admisarius] 1-2 sm, a (Reg; şîs) Cal ~ Cal mascul necastrat (falnic şi iute) Si: (cal) armig, cal nejugănit.
3	sm (Fig) Bărbat recunoscut pentru potenţa sa. 4 sm (îe) A face din ţânţar ~ A exagera. 5 sm (Pop; îe) L-a făcut mama ~ A avea fire iute. 6 sm (Pop; îe) Fierbe oala cu harmasar Fierbe în clocot. 7 sm (Pan; pop) Armăsar tânăr (3). 8 sm (Pan; pop) Cuiul care se bagă prin capătul proţapului şi care prinde jugul. 9 sm (Pan; pop; îf hăr-) Partea mai ridicată dintr-un proţap care nu este alcătuit dintr-o bucată Cf armăsărel Si: (pop) cătuşă.
10	sm (Pop; îf h-iu) Aparat cu care se îndreaptă la plug rotiţa la mic sau la mare. 11 sn (Pop; îf h-) Element la moară cu care se dă drumul (sau se îngreunează) piatra morii Si: (pop) tălpoaie, ursoaice, armăsărel. 12 sm (Pop; la războiul de ţesut; îf -iu) Slobozitor. 13 sm (Arg; înv) Cântar fals. 14 sm (Tip) Bielă care conduce platforma maşinii de tipărit în mişcarea de du-te-vino la imprimare. armăsariu sm vz armăsar
armăsăraş sm [At: HEM 1690 / V: h- / Pl: ~i / E: armăsar + -aş] 1-4 (Şhp) Armăsar (2) mic (şi tânăr) Si: armăsărel (1-2), armăsăruş (1-2).
armăsărel sm [At: HEM 1690 / V: hăr- / Pl: -ei / E: armăsar + -el] 1-4 (Şhp) Armăsar tânăr (1-4) Si: armăsăruş (1-2). 5 (Mol; la car; îf h-) Cuiul mai gros, aproape dejug, care prinde cătuşa de proţap (împreună cu alte câteva cuie mai mici) şi se prelungeşte până la pământ pentru a ţine jugul ridicat.
armăsăresc, -ească av, a [At: TDRG / V: hăr- / Pl: -eşti / E: armăsar + -esc] 1-2 (Ca) de armăsar (1).
armăsăreşte av [At: JIPESCU, ap. TDRG / E: armăsar + -este] Ca armăsarii (1).
armăsăritsn [At: (a. 1824) IORGA, S. D. VIII, 172 /E: armăsar + -it] 1 împreunare a iepelor cu armăsarul (1). 2 Taxă luată de proprietarul armăsarului pentru armăsărit (1).
armăsăroaică v/[At: M. I. CARAGIALE, C. 118 / Pl: -ice IE: armăsar + -oaică] (Rar; dep) Femeie de moravuri uşoare, foarte voinică.
armăsăruş sm [At: ODOBESCU, S. I, 132 / Pl: -i / E: armăsar + -uş] 1-2 Armăsar tânăr (1-2) Si: armăsărel (1-2).
armăşăl sm vz armăşel
armăşel sm [At: PRAV. MOLD. 154 / V: ~şal / Pl: -ei / E: armaş + -el] (înv) Slujbaş aflat sub porunca marelui armaş (3).
armăşesc, -ească a [At: HEM 1693 / Pl: -eşti l E: armaş + -esc] 1-2 Care ţine de (marele-)armaş (sau de armăşie). 3-4 Referitor la (marele-)armaş (sau la armăşie). 3 Care provine de la marele-armaş. 6-7 Specific (marelui-)armaş (sau armăşiei). armăşeşte av [At: DA / E: armaş + -este] Ca armaşii (1). armăşi [At: VARLAAM, C. 264/2 / Pzi: -şese / E: armaş] 1 (înv) A face pe cineva armaş (1). 2 (Fig; înv; în limba cărţilor bisericeşti) A chinui precum chinuiau armaşii pe osândiţi. 3 (Fig; înv; îlb) A martiriza.
armăşie .y/‘[At: VARLAAM, C. 228/2 / Pl: -ii l E: armaş + -ie] (înv)
1	Funcţie de vel-armaş (3). 2 Administraţie în fruntea căreia se află vel-ar-maşul (3). 3 Perioadă cât durează armăşia (1). 4 (Fig) Chinuire. 5 (Fig) Oprimare.
armăşoaie s/[At: HEM 1680 / Pl: ~ / E: armaş + -oaie] (înv) Soţia armaşului (1).
armătură şf[At: DOSOFTEI, V. S. 172 / V: -mat- / Pl: -ri / E: fr armature, lat armatura] 1 (înv) Armură (1). 2 (Pop) Echipament folosit în lupte. 3 (înv) Arsenal. 4 (înv; îs) Ofiţer cu -ra Ofiţer care are în supraveghere şi gestionare armamentul unei unităţi militare. 5 (înv; lpl) Stemă (a unei ţări). 6 Totalitatea barelor metalice care întăresc o construcţie (de beton armat). 7 Construcţie care susţine o galerie subterană. 8 Totalitatea pieselor metalice ale unei instalaţii din ţevi (sau conducte). 9 Totalitatea aparatelor şi dispozitivelor de control, comandă şi siguranţă ale unei instalaţii sau ale unei maşini. 10 Ansamblul conductoarelor unui condensator electric. 11 înveliş protector al unui cablu electric. 12 (Big; îs) - bucală Totalitatea pieselor anatomice ale aparatului bucal al insectelor şi crustaceelor. 13 (Muz) Armură (5). arman, -ă smf ’ a vz aromân armânaş sm vz aromânaş armancă sfvz aromâncă armânesc, -ească a, sn vz aromânesc armâneşte av vz aromâneşte armânime sfvz aromânime
armânt sn [At: PAMFÎLE, C. Ţ. 342 / V: -mint I Pl: ? / E: net] (Reg) Armament.
armean1, -ă [At: MOXA, 381/34 / V: -man2 / Pl: -eni, -ene, (înv) -i, -e / E: vsl ApMUN] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia Armeniei. 3-4 smf, a (Persoană) din Armenia. 5 smp Populaţia care locuieşte în Armenia. 6-7 a Care aparţine armenilor1 (5) (sau Armeniei). 8-9 a Referitor la armeni1 (5) (sau la Armenia). 10-11 a Care este specific armenilor1 (5) (sau Armeniei). 12 a Care provine din Armenia. 13 Care este produs de armeni (5). 14 sfa (Şîs limba -ă) Limba vorbită de armeni1 (5). armean2 sn vz arman1
armeancă sf, af [At: HEM 1695 /V: (înv) -man- / Pl: -ence / E: armean + -că] 1-4 Armeană (1-4). armelin sm vz ermelin armendin sm vz arminden armendina sfa vz arminden
armenesc, -ească [At: MUŞTE, ap. LET. III, 27 / V: -măn-, -min-/ Pl: -eşti / E: armean + -esc] 1-8 a Armean (6-13). 9 sfa Armeană (14).
10	Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 11 Melodie după care se execută acest dans. 12 (Pop; îc) Cuc ~ Pupăză. 13 (Pop; îs) Vizită -ească Vizită foarte lungă.
armeneşte av [At: TDRG / E: armean + -eşte] 1 în felul armenilor1
(5). 2 în limba armeană1 (14).
armemmesf[At: E. KOGĂLNICEANU,ap. LET. III, 191 /E: armean + -ime] 1 Colectivitate de armeni1 (5). 2 Totalitate a armenilor1 (5).
armemst, -ă smf [At: DA ms / Pl: ~i.ş?/, -e / E: armean + -ist] Specialist în cultura şi civilizaţia armeană. armie sm vz armig
130
ARMURĂRIE
armie .v/'[At: N. COSTIN, ap. LET. II, 67/6 / Pl: -ii / E: rs apMHH] (înv; aap) Oaste.
arniig sm [At: POP, ap. HEM 1708 / V: -ic / Pl: -Igi / E: net] (Trs, Ban) Armăsar (1). armindar sm vz arminden
arminden sm [At: HEM 1709 / V: ~i, -mendln, -mendina sfa, ~er, ~dar / P: (reg) -ngeni smp / Pl: ~ngeni / E: vsl ope*\\HHN3A t»wm] 1 Ziua Sfântului leremia, sărbătorită la 1 Mai (considerată începutul primăverii).
2	Sărbătoare populară ţinută de arminden (1). 3 (Lpl; îf) -ngeni Crengi verzi care se pun de arminden (1) la poarta, uşa sau ferestrele caselor.
arminden sfa [At: VARONE, D. / V: arni~ / Pl: -ele, -ee / E: net] 1 Dans popular din zona Caransebeşului. 2 Melodia după care se execută armindreaua (1). arminesc, ~ească a vz armenesc arm'int sn vz armânt
armioară sf[At: RĂDULESCU-CODIN, ap. CADE / Pl: -re / E: armă + -ioară] (Rar; şhp) 1-2 Armă (mică).
arntirdi sm [At: BORZA, D. / Pl: - / E: net] (Bot; reg; îc) ~ sălbatic Planta Caruus hamulosus. armistlţie sf vz armistiţiu
armistiţiu sm [At: CANTEMIR, I. I. II, 209 / V: -ţie / Pl: -ii / E: fr armistice] Suspendare temporară a acţiunilor militare în urma unui acord între părţile beligerante.
armoarii sfp [ At: POLIZU / V: -mării, ~mor\e, ~morii / E: fr armoiries] Blazon.
armonia vtr [At: LB / P: -ni-a /V: (înv) harmoni, harmonii / Pzi: -iez / E: fr harmonier] (îvr) 1-2 A (se) armoniza (1-2).
armonic,~ă [At: MAIORESCU, D. 1,182 / S: (înv) h-/ Pl: -ici,-ice / E: fr harmonique, lat harmonicus, gr 6cpjlovLx6g\ 1 a Bazat pe principiile armoniei1. 2-3 sf, a (Fiz; şîs Sunet ~) Vibraţie care însoţeşte vibraţia fundamentală de acelaşi tip şi care are o frecvenţă egală cu un multiplu întreg al frecvenţei vibraţiei fundamentale. 4 a Care sună plăcut. 5 av Cu armonie.
armonică şf[At: TIM. POPOVICl, D. M. / V: ~nie2 / S şi: (înv) h- / P şi: (înv) h- / Pl: -ici / E: ger jMund] sau jZieh | Harmonika, it armonica] 1 Mic instrument de suflat cu ane ii de abanos. 2 (Şîs - de gură) Muzicuţă.
3	(Reg; şîf -nie2) Acordeon de dimensiuni reduse, acţionat prin butoane.
4	(Lpl) Tonuri secundare şi suprapuse care însoţesc orice ton principal.
5	(Thn) Dispozitiv cu formă de burduf cu mai multe articulaţii pliante.
6	(Fig; d. haine) încreţitură. 7 (îe) A (se) face (ceva) ~ A (se) turti. 8 (Fiz) Oscilaţie de frecvenţă egală cu un multiplu întreg al frecvenţei fundamentale a unui sistem oscilant.
armonie1 sf [At: DOSOFTEI, V. S. 119 / S: (înv) h- / Pl: -li / E: fr, it armonia, lat harmonia] 1 Potrivire desăvârşită a părţilor unui întreg. 2 Bună înţelegere între două persoane, două colectivităţi etc. 3 (Fiz; la Leibniz; îs) - prestabilita Raport mutual între monade, care nu rezultă din acţiunea uneia asupra celeilalte, ci din dezvoltarea lor paralelă, stabilită mai dinainte de puterea divină. 4 (Spc; muz) Consonanţa sunetelor concomitente şi în succesiune produse de voci sau de instrumente muzicale. 5 (îvr) Concert de orchestră. 6 Parte a teoriei muzicale care studiază acordurile în compoziţie. 7 (Fon; îs) ~ vocalica Fenomen fonetic de potrivire a timbrului vocalelor din elementele alcătuitoare ale unui cuvânt. 8 Succesiune de unităţi prozodice care produc un efect armonios Si: cadenţa. 9 Eufonie. 10 (îs) ~ imitativă Frază, vers care, printr-o anumită eufonie, sugerează un zgomot din natură, un obiect V: onomatopee. 11 (îvr; fig; îs) -iile trupului Echilibru organic. armonie2 sfvz armonică
armonios, ~oasă [At: ALECSANDRI, P. 1,133 / V: (rar) h~ IP: -ni-os / Pl: -oşi, -oase / E: fr harmonieux] 1-4 a Plin de armonie1 (1, 3, 7, 8).
5-6 «v Având (sau producând) armonie1 (1).
armonirul vtr [At: ŢICHINDEAL, F. 433 / Pzi: -esc / E: ger harmonieren] (înv) 1-2 A (se) armoniza (1-2).
armonlst, ~ă smf [kt: POLIZU / Pl: ~i.ytt, -e l E: fr harmoniste, ger Harmonist] 1 Specialist în teoria armoniei1 (5). 2 Persoană care cântă la armonică (3) sau la armoniu.
armoniu sn [At: DA / V: ~m / Pl: -ii / E: ger Harmonium] Instrument muzical asemănător cu o orgă mică, cu ancii de alamă libere în loc de tuburi, care vibrează la presiunea aerului ieşit dintr-un burduf acţionat cu pedale. armonium sn vz armoniu
armoniza [At: LB / V: h~ / Pzi: -zez / E: fr harmoniser] 1-2 vtr A (se) pune în armonie1 (1) Si: (înv) armonia (1), armonirul (1). 3 vt A face acompaniamentul de voci sau de instrumente muzicale la o melodie Si: (înv) armonia (1), armonirui (2) Cf armonie1 (5). 4-5 vtr (Fig) A (se) stabili relaţii de înţelegere, de prietenie Cf armonie1 (10).
armonizare sf [At: IORG A, I. L. 1,29 / Pl: -zări / E: armoniza] 1 Punere în armonie1 (1). 2 Devenire armonioasă (1). 3 Concepere a acompaniamentului de voci sau de instrumente muzicale la o melodie Si: (rar) armonizat1 (2). 4 (Fig) Stabilire de relaţii de înţelegere, de prietenie. armonizat1 sn [At: DA / Pl: ? / E: armoniza] (Rar) 1-2 Armonizare (1-2) armonizat2, ~ă a [At: CĂLINESCU, E. O. I, 84 / Pl: -aţi, -e / E: armoniza] 1 Care este pus în armonie1 (1). 2 Care a devenit armonios (1). 3 Care are acompaniamentul de voci sau de instrumente la o melodie.
armonograf sn [At: DEX2 /S: (rar) h- /Pl: -e / E: fr harmonographe] Aparat mecanic cu care se pot obţine serii de curbe cu aspect grafic armonios, inedit. armorare sfvz armurar1
armorial, ~ă [At: DA / P: -ri-al / Pl: -i, -e / E: fr armorial] 1 sn Carte care cuprinde armoariile (2) familiilor nobile dintr-o ţară, regiune etc. 2 a Care se referă la blazoane, embleme, steme. armorle sfvz armoarii armorli sfp vz armoarii
armos,~oasă a [At: T. PAPAHAGI, M. 157 /Pl: -oşi,-oase / E: armă + -6>.v] (Reg) 1-2 înarmat (bine). armur sm vz arm
armurar1 sm [At: MARIAN, ap. HEM, 1713 / V: ~e2, ~le, ~morare, (reg) —’iu1 / Pl: -i / E: net] 1 Plantă medicinală erbacee din familia compositelor,cu frunzele superioare lucioase şi cele inferioare colţuroase şi spinoase, folosită pentru vindecarea unei boli de vite Cf armurare1 (1), armurariţă (Sylibum marianum). 2 (Reg) Planta Echinops commutatus.
3-5 Armurare1 (1, 3,4). armurar2 sm vz armurier armurar3 sm vz armurare1
armurare1 sf[At: HEM, 1712 / V: -ar*, -ariu2, ha- / E: ml *armoralis] 1 Boală de vite cornute, care se manifestă prin umflături la picioarele dinapoi Si: armurar1 (3), armurariţă (1). 2 (La cai) Răpciugă. 3 (îf -ar2) Bubă la picioarele dinapoi ale vitelor Si: armurariţă (2). 4 (îf -ar2) „Dalac“. 5 Paralizie a picioarelor dinapoi ale vitelor tinere. 6 (Reg) Boală a porcilor nedefinită mai îndeaproape. armurare2 sfvz armurar2 armur arie sfvz armurar2
armurariţă sf [At: (a. 1788) MSS,ap. HEM, 1713/V: ~rărlţă/P\: -ţe / E: armurare2 + -iţă] 1-2 Armurare1 (1,3). 3 (Pop; îlv) A-i tăia de ~ A opera o vită de armurare1 (1). armurariu1 sm vz armurar1 armurariu2 sm vz armurare1
armură i/[At: ALEXANDRESCU, M. 14 / V: h~ / PI: -ri f E: fr armure] 1 Echipament metalic pentru protecţia individuală a războinicilor din antichitate şi din evul mediu Si: (înv) armătură (1), (pop) haine de fier. 2 (Prc; pop) Armele unui haiduc. 3 Mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură într-o ţesătură. 4 înveliş protector al unui cablu electric. 5 Totalitatea semnelor de alteraţie de la începutul unui portativ care indică tonalitatea lucrării muzicale Si: armătură (13).
armurărle sf [At: DA / V: -rerle / Pl: ~i/ / E: fr armurerie] (Rar) 1 Atelier (sau magazin) de arme (de foc). 3 Meseria de armurier.
131
ARMURĂRIŢĂ
armurăriţă sf vz armurariţă armure1 sm vz arm armure2 sm vz armurar armurerie sf vz armur ărie
armurier sm [At: DA / P: -ri-er / V: (rar) ~rar21 Pl:	/ E: fr armurier]
1-3 Persoană care vinde (sau fabrică, repară) arme (de foc). 4 Persoană însărcinată cu păstrarea şi întreţinerea armamentului într-o unitate militară.
arnâut sm [At: (sf. sec. XVIII) URICARIUL IV, 346/8 / P: -nă-ut l PI: ~uţi / E: tc arnaut] 1 (înv) Soldat mercenar albanez îmbrăcat în costum naţional, angajat în garda domnească din Ţările Române Ci seime an. 2 (înv; pex) Servitor înarmat angajat de boieri pentru paza personală. 3 (înv) Albanez. 4 (La nunţile ţărăneşti) Flăcăii care poartă pe spate şi pe piept curele cu nasturi încrucişate. 5 (Lpl) Bucăţi mici de metal strălucitor cu care se împodobesc năframele, iile etc. Ci fluturi. 6 (Şîs Grâu -) Specie de grâu de primăvară cu bobul mare şi lunguieţ de culoare galben-deschis.
7	(Reg) Grâu. 8 Dans la nunţile tărăneşti, după masa de cununie Cf arnăuţeasca. 9 Melodie după care se execută dansul arnăut (8). 10 (Reg) Ghircă. 11 (Reg) Grâu de toamnă.
arnăuţel sm [At: ALECSANDRI, P. P. 182 / P: -nă-u- / Pl: -ei / E: arnăut + -el] (înv; şhp) 1-8 Arnăut (1-8).
arnăuţesc, ~ească [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 315/12 / P: -nă-u-1 Pl: ~eşti l E: arnâut + -esc] 1 a (înv) Specific albanezilor. 2 a (înv) Referitor la albanezi. 3 a (înv) Care provine de la albanezi. 4 a (înv) Care aparţine albanezilor. 5-6 a (înv) Specific arnăuţilor (1-2). 7-8 a Referitor la arnăuţi (1-2). 9-10 a Care aparţine arnăuţilor (1-2). 11-13 av (Rar) Ca arnăuţii (1-3). 14 .v/'(Mun) Dans mai lent decât alunelul, preluat de la arnăuţi (1). 15 .v/'(Pex) Melodie după care se execută arnăuţeasca (14). arnăuţeşte av [At: HEM 1719 / P: -nă-u- / E: arnăut +-eşte] Ca arnăuţii. arnăuţune [At: ZILOT, CRON. 66 / P: -nă-u- / E: arnăut +-ime] 1-3 a/(înv) Mulţime de arnăuţi (1-3). 4-6 sfa Totalitate a arnăuţilor (1-3).
arneu sn [At: ANON. CAR. / V: ~nieu, arin~, er~, ernieu, hernieu, herneu, hierneu / P: -neu / Pl: ~eie / E: mg ernyi] (Reg) 1 Coviltir. 2 Coliba strungii care adăposteşte pe cei care mulg.
arneză sf[At: DN3 / Pl: -ze / E: fr. arnese] Figură de stil prin care se evidenţiază însuşiri legate de o calitate omenească, pentru a arăta că cineva nu are această calitate. arme sn vz amici.
arnică ^f[At: HEM 1720 / A şi: ~ică / Pl: -ice /E: ger Arnika] 1 Plantă erbacee medicinală cu flori galben-portocalii şi fructe achene negricioase, întrebuinţată pentru vindecarea rănilor Si: carul pădurilor, carul zânelor, ciudă, cujdă, iarba soarelui, podbal, podbal de munte, roit, tabacu câmpului, ţâţa oilor {Amica montana). 2 (Bot; reg) Solovârvaţă (.Inula britanica). 3 (Bot; reg) Cununiţă (Spirarea ulmifolia). 4 (Bot; reg) Tâlhărea (Mycelis muralis).
armei sn [At: (a. 1779) ap. GCR II, 118/40 / V: ~u, n~u / Pl: (3) -uri / E: net] 1 Bumbac răsucit într-un singur fir, colorat, pentru cusut înflorituri pe cămăşi, ştergare. 2 (Spc) Aţă de bumbac roşie sau mov. 3 (Şi lpl) Diferite tipuri de amici (1) de culori diferite. 4 (îvr) Creolină. armciu sn vz amici arnieu sn vz arneu arnindrea sf vz armindrea aroc sn vz arac
arodie sf[At: BORZA, D. / Pl: -ii / E: a- + rodie] 1 (Bot; reg) Rodiu (Punica granatum). 2 (Bot; reg) Rodie (Punica granatum).
aroga vr [At: I. NEGRUZZI, S. V, 45 / Pzi: 3 -gă / E: fr s’arroger, lat arrogare] A-şi atribui abuziv o calitate, un drept.
arogant, ~ă [At: GALACTION, O. 302 / Pl: -nţi, -e / E: fr arrogant] 1-2 smf, a (Persoană) care se poartă cu aroganţă. 3 av Cu aroganţă. 4 a Care trădează aroganţă.
aroganţă sf[At: MAIORESCU, CR. 1, 314/ Pl: -ţe / E: fr anogance]
1	Purtare sfidătoare (şi obraznică) a cuiva care se crede superior Si: trufie, (înv) semeţie. 2 Atitudine de mândrie dispreţuitoare.
arogare şf[At: DA ms / Pl: -gări / E: aroga] Atribuire abuzivă a unui drept, a unei calităţi.
arogat, -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: aroga] Care a fost atribuit abuziv.
arolsn [At: TAFRALI, S. 102 / V: -ă cf / Pl: -e / E: net] 1 (La monede) Pajură. 2 (înv, în opoziţie cu areşcă) Joc în care se aruncă în sus o monedă, câştigând cel al cărui ban cade cu pajura în sus. arolă sfvz, arol arom sn vz aromă
aroma vt [At: DA / Pzi: ~mez t E: gr dpujia] 1-10 Aromi (1-10). aromat1 sn [At: CORESI, ap. MURNU, GR. 7 / A şi: (înv) aromat / V: ~ă sfl Pl: -e l E: vsl	fr	aromate]	1 (Rar) sn Mirodenie.
2	(înv) sn Cuişoare.
aromat2, -ă [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: aroma] 1 a Care conţine arome (4). 2 a Care are aromă (1) Si: aromatic, binemirositor, parfumat. 3 sf (înv) O băutură aromată. aromată sf v z aromat1
aromatic, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 85 / Pl: -ici, -ice / E: fr aromatique] 1 Care are sau răspândeşte aromă (1). 2 Care conţine aromate1
(1). 3 (îs) Oţet - Oţet cu aromate1 (1). 4 Care are în moleculă un ciclu de 5-6 atomi cu o structură specifică.
aromatiza vt [At: DA ms /Pzi: -izez. I E: fr aromatiser] 1 A face să aibă aromă punând aromate2 (1). 2 A obţine prin procedee chimice o hidrocarbură aromatică (4).
aromatizare sf [At: DA ms / Pl: -zări / E: aromatiza] 1 Punere de aromate1 (1). 2 Proces de obţinere a hidrocarburilor aromatice.
aromatizat, ~ă a [At: DA ms / Pl: -aţii ~e / E: aromatiza] Care are aromă deoarece conţine aromate1 (1).
aromă .y/'[At: I. VĂCĂRESCUL, P. 503 / V: (înv) arom sn / Pl: -me / E: fr arâme] 1 Miros plăcut al unor substanţe (cu gust plăcut). 2 (Pan) Parfum. 3 Substanţă care dă unui produs (alimentar) miros sau gust plăcut.
aromân, ~ă [At: DA ms / V: arăm~> arman, arum- / Pl: -i, -e / E: armân ml romanus şi modificat după român] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din grupul meridional al poporului român răspândit în Peninsula Balcanică (mai ales în Epir şi Macedonia) Si: (depr) cuţovlah, rămăn, romăn, rumăn, ţintar Vz aromâncă. 3 smp Ramură a poporului român care trăieşte în Epir şi în Macedonia. 4 a Care aparţine aromânilor (3) Si: aromânesc (1). 5 a Care provine de la aromâni (3) Si: aromânesc (2).
6	a Specific aromânilor Si: aromânesc (3). 7 a Referitor la aromâni Si: aromânesc (4). 8 .s/Idiomul aromânilor (3). 9 sn Cuvânt sau construcţie lingvistică din aromână (8) Si: aromânesc (5).
aromânaş sm [At: DA ms / V: arăm-, arm-, arum~ / Pl: -i / E: aromân + -«$] (Şhp) 1-2 Aromân (1).
aromâncă .ş/[At: DA ms / V: arm- / Pl: -nce / E: aromân + -că] Femeie aromână (1).
aromânesc, -ească [At: DA ms / V: arămarmâ~, arum~ l Pl: -eşti! E: aromân + -esc] 1-4 a Aromân (4-7). 5 sn (Rar) Aromân (9).
aromâneşte av [At: DA ms / V: arămarm-, arum~ f E: aromân + -este] 1 Ca aromânii (3). 2 în aromână (8). 3 După obiceiurile aromânilor (3).
aromâmme .s/[At: DA ms / V: arăm-, armă-, arum- / E: aromân + -ime] 1 Colectivitate a aromânilor (3). 2 Mulţime de aromâni (1).
aromeală .v/‘[At: (a 1675) ap. GCR 1,222/1 /V: (înv) arum~/ Pl: -eli şi (rar) -ele / E: aromi + -eală] 1 Ademenire. 2 Stare de somnolenţă Si: aromire {1). 3 Aţipeală.
aromi [At: MOXA, 347/5 / V: (înv) arumi / Pzi: -mese / E: gr âpwjj/x] 1 vr(înv) A afuma pe cineva cu mirodenii Vz tămâia. 2 vt (Pex) A ameţi prin miros îmbătător. 3 vt (C. i. somnul) A aţipi. 4 vt (înv; pex) A amăgi.
5	vt (Pop) A zăpăci pe cineva. 6 vi A pierde şirurile gândurilor prin adormire. 7 vi A fi cuprins de un somn lin. 8 vi A adormi puţin^9-10 vtr (Fig) A linişti.
132
ARSENIC1
aromire .sf [At: ZILOT, CRON. 70 / PI: -ri / E: aromi] 1-2 Aromeală (1-2). 3 Afumare cu mirodenii.
aromit, ~ă a [At: MOXA, 367/28 / Pl: ~iri, ~e l E: aromi] 1 Afumat cu mirodenii. 2 (Mol) Afumat până ce asudă. 3 înmiresmat. 4 Ameţit de miros îmbătător. 5 Adormit. 6 (înv) Amăgit. 7 (Fig) Liniştit.
aromitor, ~oare a [At: HEM 1728 / V: arum~ / Pl: ~z, ~oare / E: «romi +-tor] 1 (Rar) Care afumă cu mirodenii. 2 (Rar) îmbătător prin parfumul pe care-1 răspândeşte. 3 (Rar) Adormitor. 4 (înv) Amăgitor.
aron1 sms [At: PANŢU, PL. / V: ~ă sf! E: ger Aron] (Bot; reg) 1 Rodul pământului (Anim maculatum). 2 Pana cocoşului (Aspidistra elatior). aron2 sn vz arvună aronă sfs vz aron1
aronda sf [At: DEX2 /Pzi: ~ dez / E: fr arrondir] 1 A împărţi un teritoriu în zone, pentru o mai bună administrare. 2 A repartiza cartierele sau populaţia unui cartier la un centru de distribuire a unor produse, la o şcoală etc.
arondare sf [At: DEX2 / Pl: -dări / E: fr aronda] 1 împărţire a unui teritoriu în zone Cf aronda (1). 2 Repartizare a unor cartiere sau a populaţiei unui cartier la un centru de distribuire produse, la o şcoală etc.
arondat, ~â a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: arondă] 1 împărţit în zone Cf aronda (1). 2 Repartizat la un centru de distribuire, la o şcoală etc. Cf aronda (2).
arondisment sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr arrondissement] (în Franţa) Subdiviziune administrativă a departamentelor sau a oraşelor mari.
arpacaş sn [At: (a. 1754) IORGA, S. D. XII, 67 / A şi: (Trs) arpacaş / V: (înv) ~pâc~! Pl: -uri / E: mg ârpakăsa] 1 Boabă de grâu, orz sau mei decorticate. 2 (Reg) Arpagic (.Allium schoenoprasum). 3 (Lpl) Soiuri de arpacaş (1). arpac'ic sms vz arpagic arpacică sfs vz arpagic
arpagic sns [At: FILIMON, C. II, 341 / V: arba~, ~ac\c, ~ac\că; h~, ~ă, harba~ / E: tc arpacek, bg apnaruk] 1 Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori purpurii, care face cepe mici, întrebuinţate pentru răsădit şi la gătit (Allium schoenoprasum). 2 (Bot; reg) Ceapă (Allium cepa). 3 (Bot; reg) Hajme (Allium ascalonicum). 4 (Bot; reg) Pur (Allium rotundum). 5 Bulb mic de ceapă obţinut din sămânţă şi care răsădit dă ceapa obişnuită. arpagon sm vz harpagon
arpatac sn [At: VARONE, D. 18 / Pl: ~uri / E: net] (Reg) 1 Dans care seamănă cu brâul. 2 Melodie după care se dansează arpatacul (1). arpă sf vz harpă arpăcaş sn vz arpacaş
arpegia vt [At: DA ms / Pzi: -giez / E: arpegiu] 1 A executa succesiv notele unui acord. 2 (Rar) A executa arpegii. arpegio sn vz arpegiu
arpegione sni [At: DN3 / E: ger Arpeggione] Instrument cu coarde asemănător cu chitara, de la începutul sec. XIX.
arpegiu sn [At: BACOVIA, O. 182 / P: -giu / V: (înv) ~gio, ~e/ / PI: -gii / E: it arpeggio] 1 Executare succesivă a notelor unui acord. 2 Semnul care se pune înaintea unui acord spre a arăta că trebuie executat ca arpegiu
(1). 3 înălţime a treptelor principale dintr-o gamă. arpej sn vz arpegiu arpentagiu sn vz arpentaj
arpentajsn [At: TRIGON, DR. 114 / V: (înv) ~agiu / Pl: (2)	/ E: fr
arpentage] 1-2 (Metoda de) întocmire a unui plan topografic prin folosirea instrumentelor de măsurat lungimi Vz agrimensură. 3 Tehnica măsurării pe teren a parcelelor cadastrale.
arpentor sm [At: PONI, F. 53 / Pl: -i / E: fr arpenteur] Specialist în arpentaj (1). arpie sf vz aripă arpun sm vz arvune arpus sm vz arvune
arpusă sf [At: BORZA, D. / Pl: ~se / E: net] (Reg) Pepene verde.
ars1 sn [At: CORESI, PS. 46 / Pl: -uri, -e / E: arde] 1 Distrugere prin foc. 2 Incendiere. 3 (Rar) Defectare a unui aparat electric. 4 Consumare.
5	Incinerare. 6 însemnare cu fierul înroşit în foc. 7 încălzire cu combustibil. 8 (înv; şîs -ul soarelui) Dogorire. 9 Strălucire. 10 Consumare de combustibil pentru a produce lumină. 11 Pârlire. 12 înnegrire. 13 Bronzare excesivă.
14	Stricare din cauza expunerii la foc. 15 Cauterizare. 16 Dezinfectare.
17	Distrugere printr-o reacţie chimică. 18 Expunere la foc în procesul de fabricare. 19 Opărire. 20 Şfichiuire. 21 Lovire. 22 Expunere la acţiunea focului. 23 (Iuz, lpl) Jertfire Cf ardere de tot.
ars-, ~ă [At: CORESI, PS. 352 / Pl: -rşi, -e / E: arde] 1 a (D. obiecte, oraşe etc.) Distrus de foc. 2 a (Cdpţ „de“ care indică focul) Pârlit. 3 a (Cdpţ poziţia „de“ care indică fulgerele) Fulgerat. 4-5 smf, a (Fiinţă) care are arsuri sau care a murit într-un incendiu. 6 a (D. diferite obiecte, ace, cuţite) Care a fost trecut prin foc pentru dezinfectare. 7 «(înv, fig) Pur Cf lămurit. 8 a Incendiat. 9 a Fierbinte. 10 a (D. curentul electric, lemne, gaze etc) Consumat. 11 a Incinerat. 12 a (D. animale) înfierat. 13 a întărit prin foc. 14 a (îs) Oţel - Oţel care prin supraîncălzire a devenit sfărâmicios.
15	a înnegrit. 16 a Bronzat excesiv. 17 a (D. piele, buze etc.) Crăpat de vânt, de ger. 18 a (D. răni) Cauterizat. 19 a Supus acţiunii focului. 20 a (D. becuri, siguranţe) Stricat de un curent electric prea puternic. 21 a (Spc; d. obiecte de lemn) Pirogravat. 22 a Distrus sub acţiunea unui agent corosiv, a unui acid etc. 23 a (D. oameni) Torturat cu foc sau cu obiecte incandescente. 24 a (D. gură, gât) Care are senzaţia de uscăciune,de arsură din pricina setei. 25 a (D. mâncare) Care s-a stricat pentru că a stat prea mult la foc. 26 a Pârjolit de secetă. 27-28 a (îe) A sări (sau a striga ca) ~ A reacţiona instantaneu (sau a ţipa). 29 a (îe) A trece ca ~ A trece repede, ca fulgerul Cf glonţ, puşcă. 30 a (îe) A mirosi a ~ A avea un miros specific materiilor arse. 31 a (Gmţ; îe) A mirosi a creier ~ Atmosfera denotă o intensă activitate intelectuală. 32 a (Fig; mai ales d. inimă şi suflet) Zdrobit.
33	a (Fig; d. obraji) Ofilit. 34 a (Fig; d. limbă) încărcat. 35 a (Fig; pop; îs) Bătrâneţe -ă Bătrâneţe tristă. 36 a (îs) Fier ~ Fier înroşit în foc. 37 a (îe) A-i trece (sau a-i da) un fier ~ prin inimă A-i pricinui cuiva pe nepregătite o mare durere, o mare spaimă.
arsa .v/'[At: DA ms / Pl: ? / E: net] (Trs; îlav) Cu - Cu ridicata. arsana sf[At: (a. 1747) ap. GCR II, 41/5 / Pl: -le / E: ngr dpO€vag] (înv) 1 Debarcader Si: (înv) pristanişte. 2 (Rar) Arsenal (1).
arsătură1 .s/[At: PALIA (1581), ap. CDDE / Pl: -ri / E: ars2 + -ătură]
1	(înv) Jertfă Cf ardere de tot, 2 Ardere. 3 Arsură. 4 (înv) Febră. 5 (Pop; îe) ~la inimă Junghiuri în piept. 6 (Pop; lpl; îe) ~ri de soare Pistrui sau pete pe obraz. arsătură2 .v/vz arzătură arsât, ~ă a vz hârsit
arsen1 sns [At: DEX2 / Simbol As / E: ger Arsen] 1 Element chimic gri, cu luciu metalic, ale cărui combinaţii sunt în general foarte toxice, folosit în aliaje pentru mărirea durităţii Si: arsenic1 (1). 2 (îs) Trioxid de ~ Pulbere cristalină albă, foarte toxică Si: şoricioaică, săricică, anhidridă
(3), arsenioasă. arsen2, a vz arşinic
arsenal sn [At: I. IONESCU, M. 214 / Pl: -e / E: fr arsenal] 1 întreprindere în care se fabrică, se depozitează (şi se păstrează) armament. 2 (Adesea fig) Totalitatea mijloacelor de luptă. 3 (Fig) Toate mijloacele de care se foloseşte cineva într-o acţiune, în exercitarea unei profesiuni etc.
arsene si [At: VISSARION, B. ap. BUL. FIL. 1,114 / E: Arsene] (Arg; înv) 1 Pricep aluzia! 2 Atenţie! 3 (îe) ~ te cheamă Te-ai fript!
arseniat [At: KLOPŞTOCK, F. 131 / P: ~ni-at / Pl: -aţi, -e / E: fr arseniate] 1 sn Sare a acidului arsenic. 2 a Care conţine arsen (1). 3 a (îs) Hidrogen - Gaz incolor cu miros de usturoi, foarte toxic, compus al arsenului (1) cu hidrogenul.
arsenic1 [ At: DA ms / V: (înv) ~ică sf / A: (înv) -n\c / E: fr arsenic, lat arsenicum] 1 sn Arsen (1). 2 sn Arsen (2). 3 a (îs) Acid ~ Acid al arsenului (1) pentavalent (H-, As 04 1/2 H20), în formă de cristale albe higroscopice, solubile în apă, care e folosit în sinteze de laborator.
133
ARSENIC2
arsenic2 sm vz arşinic
ărsenical, ~ă a [At: DA ms / PI:	~e	/ E: fr arsenicul] Care conţine
arsenic1 (1). arsenicâ sfvz arsenic1
arsenicism sn [At: DN3 / Pl: ~e/E: fr arsenicisme] Intoxicaţie cu arsenic. arseniemie .v/'[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr arseniemie] Prezenţă în sânge a arsenicului.
arsenios, ~oasă a [At: DA ms / Pl: ~o.yi, ~oase / E: fr arsenieux] 1 Cu arsenic1 (1). 2 (îs) Acid ~ Acid oxigenat al arsenului trivalent stabil numai în soluţii apoase. 3 (îs) Anhidridă ~oasă Tiroxid de arsen (2) Si: arsenic1
(2), şoricioaică, săricică.
arsenit sm [At: DA ms / Pl: ~iţi l E: fr arsenite] Sare a acidului arsenios
(2), folosită ca insecticid şi erbicid.
arsenitură sf [At: DEX2 / P: ~ni-tu~ / Pl: ~W / E: fr arseniure] Combinaţie a arseniului cu un metal.
arsenolitsm [At: DN3 / Pl: ~iţi / E: ger Arsenolith, fr arsenolithe] Oxid de arsen natural.
arsenopirită .y/‘[At: DN3 / Pl: ~te l E: fr arsenopyrite] Minereu din care se obţine arsen prin încălzire în absenţa aerului Si: mispichel.
arsine sfp [At: DN3 / E: fr arsines] Nume dat unor compuşi organici cu arsen folosiţi ca gaze de luptă.
arsis sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr, lat arsis] 1 (în versificaţia antică) Silabă neaccentuată. 2 (Rar) Ridicare a vocii. 3 (Rar) Accent tonic. arsit, ~ă a vz hârsit arshn sm vz aslan
arsoare sf[At: CADE / PI: ~ori / E: ars + -oare] 1 (Ban) Arşiţă (1). 2 (Reg) Febră. ar soi, -oaie a, sf, sn vz arzoi arsov sn vz asov
arsură sf [At: PRAV. MOLD. 13/1 / PI: ~n / E: lat arsura] 1 Ardere.
2	Leziune produsă de foc, de căldură, de un agent chimic. 3 Senzaţie dureroasă, usturătoare. 4 Arsură (3) produsă de sete sau de boală. 5 (înv) Febră. 6 Arsură (3) la stomac. 7 (înv) Arşiţă (1). 8 (înv) Vânt arzător de miazăzi. 9 (înv; cu sensul pasiv al lui arde (1)) Ardere. 10 (înv) Incendiu.
11	(Trs; şîs ~ de noapte) Băşicuţă care apare pe trup în timpul nopţii şi dispare repede. 12 (îs) ~ în ştreang (sau ~ în pana căpăstrului) Rană ce apare la chişiţă, când calul se încurcă în lanţ sau în pana căpăstrului. 13 (îvt; îs) ~ de soare (sau ~ra soarelui) înnegrire a pielii. 14 (Mpl) Arşiţă
(4). 15 (Reg; mpl) Arşiţă (5). 16 (Mpl) Locuri în pădure devastate de foc.
17	Ofilire a grânelor din cauza secetei Vz mană. 18 (Pop) Partea atinsă de foc dintr-un obiect. 19 (Pop) Rămăşiţele unui obiect ars. arşa sfvz harşa
arşă .v/'[At: ŞEZ. II, 126 / V: arşî/ Pl: ~şe / E: net] (Mol; îf arşî) Bici cu pleasnă. arşău1 sn vz arşov arşău2 sn vz aşău arşâie sfvz hâşic arşea sf vz har şa
arşeluţă sf [At: DDRF / V: h~l Pl: ~ţe / E: arşa + -uţă] (Şhp) 1-2 Arşa (mică) Cf hor şa. arşenic sm vz arşinic arşetă sf vz arşiţă arşeu sn vz aşău
arşic sn [At: (a. 1742) GHICA, ap. HEM / V: ~ă sf, (reg) aşic / E: tc aşik] 1 (La vite) Os al articulaţiei de deasupra copitelor. 2 Os al genunchiului la picioarele de dinapoi ale mieilor şi caprelor, folosit la un joc de copii. 3 (Lpl; şîs De-a ~ ele, rar în ~ e sau cu ~ e) Joc de copii în care se aruncă arşicele (2) (înspre un cerc trasat pe pământ) astfel încât acesta să cadă într-o anumită poziţie Si: cioacă, ţigănească,perghel, căţea, ţuţuiu, de-a scoasa, de-a urmaşul, în trei armene, (Trs; Mun) capre, (Mol) gioale.
arşicar sm [At: LM / Pl:	/	E:	arşic	+ -ar] Copil care are pasiunea
jocului cu arşice (3) Si: giolar. arşică sfvz arşic
arş i ie sf vz harşie
arşin1 sm [At: CANTEMIR, 1.1.1, 166 / Pl: ~i, (înv) ~uri / E: rs apmm] Veche unitate rusească de măsură pentru lungime, egală cu 0,711 m. Si: halep.
arşin2 sn [At. LM / Pl:	/ E: tc arşin] Jurubiţe de tort ridicate pe răşchi-
tor şi răsucite în formă de spirală, care se coc şi se prepară pentru ţesut. arşin3 s [At: DA ms / Pl: ? / E: net] (Reg) Lespede. arşinic [At: (a. 1736) HEM /V: arsenic2, arsen~, ~ă l Pl: -ici l E: net] 1 sm (Bot; reg; şîf arsenic, arşinic) Plantă erbacee din familia carofila-ceelor, cu flori roşii, albe sau pestriţe, originară din Orient şi care se cultivă ca plantă ornamentală Si: cruciuliţe (1), floare de stea, buchet roşu, chinezoaică foc şor, focul drăguţii, garoafe roşii, garofiţă de grădiniţă, lemnuş, para focului, pene de mătase, pietricele, scaunul popii, scânteiuţă, scânteiuţă roşie, stele, urşinic (Lychnis chalcedonica). 2 sf(ti arsenicâ) Brumărele (Phloxpaniculata). 3 (Reg; îc) ~ de cătun Rujă (Sediun roşea), arşinică sfvz arşinic
arşiţă sf [At: N. COSTIN, L. 1,294/35 / V: (înv) arşetă / A: (Ban; Trs; înv) arşiţă / Pl: ~ţe / E: ml *arsicia] 1 Căldură arzătoare a soarelui Si: dogoare, dogoreală, zăpuşală, zăduf, (pop) ar soare, (înv) arsură (7), friptoare,pâciă,prigoare,pripeală, strapaţ, zăpuc, vipie. 2 (Mol) Febră.
3	(Pop şi fig) Senzaţie de căldură mare şi de sete pe care o are omul bolnav.
4	(Pop) Parte a muntelui dinspre soare Si: arsură (14) 5 (Pop) Loc pietros sau nisipos ars de soare pe care nu creşte nici o plantă Si: arsură (15). 6 (Pop) L(X' de fânaţ sau păşune în mijlocul unei păduri sau pe un deal mereu însorit Si: arsură, mutare, pârloagă. 1 (Trs) Ţânţarul Culex annulatus a cărui muşcătură e dureroasă, usturătoare. 8 (Trs; def; îla) Rea ca o - Foarte rea. 9 (Pop) Un fel de băşici care apar din cauza temperaturii. 10 (Pop) Herpes. 11 (Pop) Constipaţie.
arşî sf vz arşă
arşov sn [At: LI UB A-I ANA, M. 101 / V: arşau11 Pl: ~ oave / E: srb apiUOB] Hârleţ. arştioagă sfvz hărştioagă artan sn vz hartan
artă1 sf [At: (a. 1851) URICARIUL XIII, 341/22 / Pl: ~te / E: lat ars, artis] 1 Activitate care foloseşte mijloace de exprimare specifice pentru a produce valori estetice. 2 Totalitatea operelor cu valoare estetică dintr-o epocă, ţară etc. 3 îndeletnicire practicată cu rigoare şi talent. 4 (Pgn) Măiestrie. 5 (Fam; îe) De amorul (sau de dragul) ~tei Dezinteresat. 6 (îlav) De ~ Artistic. 7 (în învăţământul medieval; îs) ~te liberale Discipline studiate în facultatea de filozofie (facultas artium), grupate în două cicluri -trivium (gramatica, retorica, logica) şi quadrivium (aritmetica, geometria, astronomia, muzica). 8 (înv; dfnz) Artă (3) în care se pune accent pe iscusinţa minţii Vz profesii libere. 9 (îs) ~ pură (sau ~ pentru ~) Artă (1) din care deliberat lipseşte intenţia de a avea o influenţă de natură socială.
10	(în concepţia proletcultistă; îs) ~ decadentă Artă considerată a avea un conţinut imoral pentru că nu promova valorile culturii proletare. 11 (îs) ~ cu tendinţă Artă (1) care promovează o anumită teză, tendinţă socială sau morală. 12 (îs) ~ poetică Reguli, principii despre creaţia literară reflectate în opera unui scriitor sau a unui curent literar. artă2 sf vz harţă artărdisi v vz atârdisi
artârdisi vt [At: (a. 1775) DOC., ap. ŞIO / V: atir~, artăr~, artirosi, arturisi, arturisi, artirosi, art~, ~tirisi, ^ tor isi / E: ngr aprrjpSigw, bg aiapjWCaM] (înv) A supralicita. artârdisitor, '-oare a vz artorisitor
artefact1 sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr artefact] 1 Structură de origine artificială sau accidentală apărută în timpul observării sau experimentării asupra unui fenomen natural. 2 (His) Modificare produsă în structura naturală a celulelor şi ţesuturilor de reactivi şi procedeele folosite.
artefact2 sn [At: MDA / PI: —c* / E: eg artefact] Obiect produs de activitatea umană.	;
artefice sm [At: DN3 / Pl: -ici / E: it artefice] (Nob) 1 Meşteşugar. 2 Artist. 3 Om îndemânatic.
134
ARTIFICIALITATE
artei sn [At: ANTI PA, F. 1.493 / Pl: ~uri / E: rs apmnb] (Iuz) 1 Asociaţie cooperatistă (sovietică) compusă din lucrători şi meseriaşi Vz colhoz, colectivă, cooperativă, tovărăşie.
artelnic sm [At: BL VI, 139 / Pl: ~ici / E: rs apreimium] (Iuz) 1 Persoană care împărţea hrana într-un regiment sau într-un spital. 2 (Reg) Magazionerul unui regiment.
arteră .v/'[At: I. IONESCU, M. 718 / V: (Trs; înv) / Pl: -re, (înv) -ri / E: fr artre] 1 Vas sangvin ce asigură circulaţia sângelui de Ia inimă la diverse organe şi ţesuturi. 2 (îs) ~ aortă Aortă. 3 (îs) - pulmonară Arteră (1) care pleacă din ventriculul drept şi conduce sângele la plămâni ca să se oxigeneze. 4 Cale importantă de comunicaţie şi de transport. 5 Conductă principală prin care se transportă apa la locul de consum. 6 Linie electrică prin care se transportă energia spre locul de consum.
arterial, ~ă a [At: DA ms / P: -ri-al l Pl: -i, -e / E: fr arteriel] 1 Care aparţine arterelor (1). 2 Referitor Ia artere (1). 3 Care circulă prin artere (1). 4 Specific arterelor (1). arterie sfvz arteră
arteriectazie y/'[At: DN3 / Pl: -ii / E: fr arteriectasie] (Med) Dilatare a arterelor.
, arteriectomie .y/[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr arteriectomie] (Med) Rezecţie a unei porţiuni dintr-o arteră.
arterio- [At: DN3 / V: -re- / P: -ri-o / E: fr arterio-] Element prim de compunere cu semnificaţia „arteră“.
arteriografie sf[At: DN3 / P: -ri-o-f Pl: ~i/ / E: fr arteriographie] Radiografie a arterelor, făcută cu ajutorul unei substanţe de contrast Si: sflgmografie.
arteriogrdmă sf[At: DN3 / P: -ri-o-l Pl: -me / E: fr arteriogramme] Reprezentare grafică obţinută la pulsograf Si: sflgmogramă.
arteriolă sf [At: PARHON, B. 16 / P: -ri-o- / Pl: -le / E: fr arteriole] Ramificaţie subţire a unei artere.
arteriologie sf [At: DN3 / P: -ri-o- / Pl: n / E: fr arteriologie] Ramură a anatomiei care studiază arterele.
arteriopatie sf [At: DEX2 / P: -ri-o-pa- / Pl: -ii / E: fr arteriopathie] (Med) Denumire genetică pentru afecţiunile pereţilor arteriali.
arterioragie sf [At: DN3 / P: -ri-o- / Pl: -gii / E: fr arteriorragie] Hemoragie a unei artere.
arterioscleroză .y/'[At: DA ms / P: -ri-o- / E: fr arteriosclerose] Boală datorată îngroşării şi sclerozării pereţilor arterelor.
arteriostemză .s/[At: DN3 / P: -ri-o- / Pl: -ze / E: fr arteriostenose] Stenoză arterială.
arteriotom sn [At: DN3 / Pl: -oame / E: fr arteriotome] Instrument chirurgical folosit la arteriotomie.
arteriotomie sf [At: DA ms / P: -ri-o- f Pl: ~i/ / E: fr arteriotomie] Secţionare chirurgicală a unei artere. arterişi v vz atârdisi
arterită .sf[At: DEX2 / Pl: -te / E: fr arterite] Boală datorată inflamării unei artere.
arteritic, ~ă [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr arteritique] 1-2 smf, a (Persoană) care suferă de arterită. 3 a Care ţine de arterită.
artezian, [At: PONI, F. 51 / P: -zi-an / Pl: -iene / E: fr artesien] 1 a (îs) Izvor - Izvor care ţâşneşte (cu presiune) din pământ. 2-3 sf a (îs) Fântână (sau, rar, put) -(ă) Fântână artificială, decorativă din care apa ţâşneşte în sus.
artic1 sn [At: PRAV. MOLD. 129/2 / Pl: -ice / E: ml articulus] (Iuz) Petiţie Cf articol (3). artic2 sn vz artig
articlier sm [At: IORDAN, L. R. A. 179 / P: -cli-er / E: fr articlier] (înv) Ziarist care scrie articolul de fond Si: columist. articlu sn vz articol
articol sn [At: CANTEMIR, I. I. I, 9 / V: (înv) -cui, ~cule, ~culuş, ~clu / Pl: -e, (înv) -i sm / E: lat articulus] 1 (înv) Percept al unei dogme sau credinţe (religioase) Si: cap. 2 (înv; îf articul) Articulare a sunetelor vorbirii, a cuvintelor. 3 (înv) Petiţie. 4 Articulaţie (1). 5 Inele articulate
ale artropodelor Si: segmente, (înv, fam) bucăţele. 6 (Trs; înv; sîf articulus) Diviziune într-un document oficial, marcată printr-un număr de ordine sau printr-o literă Si: (înv) ponct, (înv) articulus, (reg) articuş. 7 Diviziune într-un buget, într-un plan financiar, care conţine denumirea sursei de venit sau a motivului de cheltuieli Si: (înv) condei. 8 Text publicistic pe o temă politică, economică, culturală etc. Vz comunicat, informaţie, ştire. 9 (îs) ~ program Articol (7). 10 (îs) ~ de fond Articol (7) care exprimă punctul de vedere al redacţiei unei publicaţii periodice asupra unei probleme de actualitate. 11 Obiect care se vinde în comerţ. 12 Parte de vorbire flexibilă care stă pe lângă un substantiv sau, mai rar, pe lângă alte părţi de vorbire şi care marchează diferite funcţii gramaticale ale acestora.
articolaş sn [At: IORDAN, STIL. 183 / Pl: -elE: articol + -a.ş] 1 Articol (8) de dimensiuni mici. 2 (Prt) Articol (8) neînsemnat sau prost scris. articul sn vz articol
articula v [At: NEGRUZZI, S. I, 52 / Pzi: -lez IE: fr articuler, lat articulare] 1-2 vtr A (se) lega prin articulaţii. 3 vt A pronunţa un sunet, un cuvânt. 4 vt (Pex) A rosti un cuvânt, o propoziţie. 5 vt (Jur; iuz) A arăta ceva în mod clar sau a demonstra bazându-se pe un articol de lege.
6	vr A pune articolul unui substantiv sau unei alte părţi de vorbire. 7 vt (Fam; şîe) A ~o palmă A plesni. 8 vt (Fam) A bate.
articular, -ă a [At: D A ms / Pl: -i, -e / E: lat articularis, fr articulaire] 1 Privitor la articulaţiile corpului. 2 Care se produce la articulaţiile corpului.
3	(îs) Reumatism - Reumatism al articulaţiilor
articulare sf [At: MDA ms / Pl: -lari / E: articula] 1 Pronunţarea unui sunet* unui cuvânt Si: (rar) articulaţie (5). 2 (Muz) Exprimare corectă şi clară a textului unui cântec. 3 (Rar) Articulaţie (1). 4 Punere a articolului la un substantiv sau altă parte de vorbire Si: (iuz) articulaţie (6). 5 (Fig) înlănţuire ca rezultat al unei potriviri. 6 (Jur) Argumentare bazată pe articole de lege.
articulat1 [At: DA ms / Pl: -e / E: articula] 1 sn (Rar) Legare prin articulaţii. 2-4 sf Articulare (1, 4, 5). 5 a-/*(Fig; fam) Bătaie.
articulat2, ~ă [At: MAIORESCU,CR. 1,160/PI: -aţi, -e IE: articula] 1 a (D. cuvinte etc) Pronunţat desluşit. 2 a (Desn) Pronunţat cu ajutorul organelor vorbirii (într-un fel particular). 3 a Care are articol. 4 a Cu articulaţii. 5 ( Zlg; bot; spc) Cu membrele formate din articule (4). 6 sf (Zlg; mpl) Insecte. 7 .y/’(Zlg; mpl) Crustacei. 8 a (Jur) Care a fost demonstrat într-un mod clar, bazându-se pe lege.
articulatoriu, ~ie a [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr articulatoire] 1 Referitor la articulare. 2 Care determină articularea.
articulaţie sf [At: DA ms / V: -iune l P: -ţi-e I Pl: -ii / E: fr articulation, lat articulatio] 1 Legătură între două sau mai multe oase (prin intermediul ligamentelor). 2 Locul articulaţiei (1) Si: încheietură. 3 Legătură mobilă a segmentelor unui antropod. 4 Legătură care permite rotaţia unor corpuri în jurul unei axe sau a unui punct. 5 (Rar) Articulare (1). 6 (Iuz) Articulare
(4). 7 (îs) Bază de - Modul de pronunţare a sunetelor, specific fiecărei limbi sau dialect. articulaţiune sfvz articulaţie articule sn vz articol articuluş sn vz articol
articuş sn [At: VICIU, GL. / V: -işug / PI: -e / E: ns cf fr articuluş] (Reg) 1 Datină. 2 Articol (6).
artifi sn [At: BORZA, D. / Pl: ? / E: pbl mg artifiola] (Bot; reg) Salată de iarnă (Scorzonera hisgranice).
artificial, a, av [At: (a. 1859) URICARIUL, V, 171/15 / V: (înv) -itial / P: -ci-al, (iuz) -fi~ţi-1E: fr artificiel, lat artificialis] (îop natural) 1 Făcut de mâna omului. 2 Contrafăcut. 3 Care imită un produs al naturii.
4	Care nu are maturitatea, spontaneitatea a ceea ce este natural Si: artificios, fals. 5 Prefăcut. 6 Care este făcut după criterii arbitrare.
artificialism sn [At: DEX2 / P: -ci-a- / Pl: -e / E: artificial + -ism] Caracter artificial al unui lucru, al unei manifestări etc.
artificialitate .y/‘[At: DA ms / Pl: -taţi / E: artificial + -itate] Lipsă de naturaleţe Si: (liv, rar) ar tifle ioz.it ate.
135
ARTIFICIALIZA
artificializa vtr [At: DA ms / Pzi: -zez / E: artificiala -iza] (Rar) 1-5 A face să fie sau a deveni artificial (1-5).
artificializare sf[At: DA ms / PI: ~zăr//E: artificializa] (Rar) 1 Obţinere a ceva în mod artificial (1). 2 Contrafacere. 3 Imitare a unui produs al naturii. 4 Prefăcătorie. 5 Obţinere a ceva după criterii arbitrare.
artificializat, -ă a [At: DA ms / PI: -aţi, ~e / E: artificializa] (Rar) Care a fost transformat prin artificializare.
artificialmmte av [At: HASDEU, I.C.38/E: fr artificiellement] (Rar) în mod artificial (4). artificier sm [At: DA ms / V: (înv) -iţier IP: ~ci-er, (iuz) -fi-ţi- / Pl: / E: fr artificier] 1 Persoană care confecţionează artificii. 2 Militar specializat în manipularea explozivelor. 3 Muncitor specializat în mânuirea explozivelor (în mine).
artifichs, -oasâ [At: POLIZU / V: (înv) -cibos l P: -ci-os, (iuz) -fi-ţi-os i Pl: ~o.ş7, -oase / E: lat ardficiosus] (Rar) 1 a Artificial (4). 2 av Artificial (8).
artificiozitate .v/'[At: DEX2 / Pl: -taţi / E: artificios + -itate] (Liv; rar) Artificialitate.
artificiu sn [At: CR. I, 274 / V: (înv) -iţie / 9: -fi-ciu, (iuz) -ţi-e / E: fr artifice, lat artificium] 1 (înv) Artificialitate (2). 2 Procedeu ingenios folosit pentru a îmbunătăţi sau a înfrumuseţa realitatea. 3 (Pex) Poddabă inutilă în care se simte artificialitatea (4). 4 (îs) ~ de calcul Procedeu prin care se ajunge la rezolvarea unui calcul pe o cale mai scurtă şi mai ingenioasă. 5 Argument specios în susţinerea unei teze, unui raţionament.
6	(Liv; pex) Şmecherie. 7 Amestec de substanţe chimice şi de carburanţi, folosit la semnalizări luminoase în scop decorativ etc., prin aprindere producând o lumină vie (frumos colorată). 8 (Lpl) Sârmă scurtă pe care se află artificii (7) care aprinse ard decorativ împrăştiind scântei. artifiţial, -ă a vz artificial artifiţie sm vz artificiu artifiţier sm vz artificier artifiţios, -oaSă a vz artificios
artig sn [At: MANGIUCA, ap. HEM 1750 / V: (reg) arcig, ~ic, h-ic / Pl: ~âge / E: net cf. hartan, hărtău] 1 (Ban) Ciosvârtă. 2 (Reg) Copan. artiler sm vz artilerist artilere sfvz artilerie artileri sfvz artilerie
artilerie .s/[At: N. COSTIN, L. II, 73 / V: (pop) ~lere, antileri, artileri, altilere / A: (Trs; înv) -rie IP: -rie / PI: -ii / E: fr artillerie, rs apTHJUiepHH] 1 Ansamblu de arme de foc (cu accesoriile lor) care aruncă proiectile grele la distanţă. 2 Parte a armatei specializată în mânuirea artileriei (1). 3 Specialitate militară care studiază artileria (1) şi tehnicele de mânuire a ei. 4 (Fig) Succesiune de tunete şi fulgere. 5 (Fig) Atacuri şi critici numeroase într-o polemică.
artilerist sm [At: NEGRUZZI, S. 1,325 / V: (dfnz) -Ier, (pop) antiler / Pl: -işti / E: ger Artillerist, rs apTHJUiepHCr] Militar într-o unitate de artilerie (2).
artimon sn [At: DICŢ. / Pl: ~oane / E: fr artimon] Catargul de la pupă la vasele cu trei catarge.
artinskian, -ă [At: DN3 / Pl: -i, -e l E: rs apmaCKHH] 1 sn Etaj al permianului inferior de facies marin, dezvoltat pe platforma rusă. 2 a Care aparţine artinskianului (1). 3 a Referitor la artinskian (1).
artiodactil, -ă [At: DEX2 / P: -ti-o- / Pl: -i, ~e / E: fr artiodactyles] 1 snp Ordin de mamifere erbivore cu picioarele cu două degete dezvoltate şi două degete mici. 2 sn Animal din ordinul artiodactilelor (1). 3 a Care aparţine artiodactilelor (1). 4 a Specific artiodactilelor (1). artirisi v vz artorisi artirisitor, -oare a vz artorisitor artirosi v vz artorosi nrtirositor, -oare a vz artorisitor
artist, -ă smf [Ai: NEGRUZZI, S. I, 77 / Pl: -işti, -e / E: fr artiste] 1 Creator de opere de artă. 2 (Prn; şîs ~ dramatic) Actor. 3 (Prn; şîs ~ liric) Cântăreţ. 4 (Pex) Persoană cu talent în profesiunea pe care o exercită.
5	(îs) ~ al poporului Titlu de supremă distincţie acordat unui artist (1).
6	(îs) ~ emerit Vz emerit.
artistic, -â [At: MAIORESCU, CR. 11,182- / Pl: -ici, -ice / E: fr artiste, lat artista] 1-2 a Care aparţine artei sau artiştilor. 3-4 a Referitor la arta sau artişti. 5 a Din domeniul artei. 6-7 a, av Executat cu artă Si: (pop) măiestrit.
artisticeşte av [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 159,10/2 / E: artistic + -este] (Rar) 1 în mod artistic (4). 2 Din punct de vedere artistic (1). artişug sn vz articuş
artitor, ~oare a [At: PĂSCULESCU, L. P. 139 / Pl: -i l E: net] (Pop) Atotputernic.
artizan sm [At: 1. GHICA, ap. CADE / PI: -i / E: fr artisan] 1 Meşteşugar care lucrează cu artă. 2 Persoană care execută produse de artizanat.
artizanal, -ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr artisanal] 1-2 Care aparţine artizanilor (sau artizanatului). 3-4 Referitor la artizani (sau artizanat).
artizanat sn [At: DA ms / Pl: -e IE: fr artisanat] 1 Meşteşug practicat cu artă. 2 (Şîs Produse de -) Produse lucrate artistic de meşteşugari.
3	Magazin unde se vând produse de artizanat. artoasă sfvz artos
artofor sn [At: (a. 1750) IORGA, S. D. XII, 54 / V: (înv) -iu, -ion / Pl: -e, -i / E: ngr apTOtpSpiov] (înv) 1 sn Vas în care se păstrează anafură. Cf chivot. 2 sm Fabricant de artofore (1). artoforion sn vz artofor artoforiu sn vz artofor artorisi v vz artorosi
artorisitor, -oare a [At: DA ms / V: -tărdi-, -artiros-, -tur-, -tir- / Pl: -i, -oare / E: artorisi + -ător] Atârdisitor.
artorosi vi [At: (a. 1775) DOC., ap. ŞIO / V: arti-, artirisi, artorisi, arturisi / Pzi:~.ve.vc / E: net] Atârdisi.
artos sn [At: LM / V: (rar) -oasă şf / PI: -uri / E: ngr ăprog] Pâine adusă la biserică în ajunul sărbătorilor pentru a fi binecuvântată de preot, şi care serveşte la împărtăşanie Cf litie, prescură.
artralgic, —ă a [At: DN1 / P: ar-tra- / Pl: -gici, -gice / E: fr arthralgique] Referitor la artralgie.
artralgie sf [At: DN1 / P: ar-tra- / Pl: -ii / E: fr arthralgie] Durere a articulaţiilor Si: (liv) artrodinie.
artrectomie .s/[At: DN3 / PI: -ii l E: fr arthrectomie] Rezecţie a unei articulaţii.
-artrie [At: DN3 / E: fr -arthrie] Element secund de compunere cu semnificaţia „(în legătură cu o) articulaţie“.
artrită sf [At: DA / Pl: -te / E: fr arthrite, lat arthritis] Inflamare a articulaţiilor în urma unei infecţii mierobiene.
artritic, -ă [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr arthritique, lat arthriticus] 1-2 a Cauzat de artrită (sau artritism). 3-4 a Caracteristic artritei (sau artritismului). 5-6 .vm/Suferind de artrită (sau de artritism).
artritism sn [At: DA / E: fr arthritis me] 1 Predispoziţie la boli articulare şi de nutriţie. 2 Boală articulară sau de nutriţie provocată de artritism (1).
artro- [At: DN3 / E: fr arthro-] Element prim de compunere cu semnificaţia „articulaţie44.
artropod [At: DA / Pl: -e f E: fr arthropodes] (Folosit şi la singular) 1 snp încrengătură de animale nevertebrate, cu corpul din inele articulate, cu membre perechi, simetrice şi articulate, şi cu schelet extern chitinos. 2-3 sn, a (Animal) din încrengătura artropodelor (1).
artrodeză sf [At: DN3 / Pl: -ze / E: fr arthrodese] Suprimare chirurgicală a mobilităţii unei articulaţii.
artrodie a/' [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr arthrodie] 1 Articulaţie plană cu un singur grad de libertate. 2 Alunecare a unei suprafeţe articulare pe o alta.
artrodinie .v/‘[At: DN1 / Pl: ~i/ / E: fr arthrodynie] (Liv) Artralgie. artrografie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr arthrographie] (Med) Radiografie a unei articulaţii.
136
ARUNCA
artogramă .y/'[At: DN3 / Pl: -me / E: fr arthrogramme] Clişeu radiografie al unei articulaţii.
artrogripoză şf [At: DN3 / Pl: -ze / E: fr arthrogryposis] Imobilizare persistentă a unei articulaţii prin contracţia spasmodică a musculaturii corespunzătoare.
artrolxză ,y/'[At: DN3 / Pl: -ze / E: fr arthrolyse] Secţionare chirurgicală a ligamentelor unei articulaţii anchilozate.
artrologxe .y/'[At: DEX2 / Pl: n / E: fr arthrologie] Ramură a anatomiei care studiază articulaţiile.
artropatxe şf[Av. DEX2 / Pl: ~ii / E: fr arthropatie] Nume dat bolilor articulare cu cauze diverse.
artroplastxe şf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr arthroplastie] Operaţie chirurgicală pentru redarea mobilităţii unei articulaţii.
artropode [At: DN3 / E: fr arthropodes] 1 snp încrengătură de animale nevertebrate, cu schelet extern chitinos, segmentat şi articulat. 2-3 sn, a (Animal) din încrengătura artropodelor (1).
artrospor sm [At: ENC. AGR. 321 / Pl: ~z / E: fr arthrospore] Organ de rezistenţă care se formează în anumite condiţii de viaţă la unele bacterii.
artrotomxe sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr arthrotomieJ Deschidere chirurgicală a unei articulaţii.
artroză şf[At: DEX2 / Pl: ~ze / E: fr arthrose] Boală artritică cronică deformantă.
artrozic, -ă smf a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: arthrosique] 1-2 (Bolnav) de artroză. arturisx vi vz artorisi arturisitor, -oare a vz artorisitor
artut, -ă a [At: VICIU, GL. / Pl: -uri, -e / E: ml *artutus] (Trs; rar) Isteţ.
artuţx vt [At: VÎRCOL, M. 85 / Pzi: ~ţese / E: net ] (Reg) A ademeni într-un colţ. arţ1 sm vz harţi arţ2 s vz hârţă
arţag sn [At: ŢICHINDEAL, F. 238 / V: h~, hăr- / Pl: -uri / E: mg harcag] 1 (înv; d. detaşamente armate) Hărţuire 2 (înv; pex) Luptă 3 (Pfm) Pornire spre ceartă. 4 (Pop; îe) Plâns cu h~ Plâns nervos care cu cât încerci să-l domoleşti, cu atât se înteţeşte. 5 (Rar; îe) A-şi găsi ~ul cu cineva A se trezi într-o dispută cu cineva cu chef de ceartă. 6 (Pfm; îe) Tot ~ul îşi găseşte pârţagul Orice naş îşi are naşul. 7 (înv) Părul de la ceafă. ar ţa ga ş a vz arţăgaş
arţar1 sm [At: DAMfi, T. / V: (îvp) -iu, h-, arceiiiu)1,arcxar(iu); arţar / Pl: ~i / E: net] 1 (Şîc ~ coaje, mic) Arbore cu lemnul alb şi tare, rezistent, cu frunze opuse şi fructe aripate, care creşte prin pădurile montane şi este adesea cultivat ca plantă ornamentală (Acer platanoides). 2 (Bot; reg) Jugastru (Acer campestre). 3 (Bot; reg; şîs - american, - alb1 ,-frăsiniu) Arborele (Acer negundo). 4 (Bot; reg; şîs ~ tătăresc) Gladiş (Acer tataricum). 5 (Bot; reg) Salcâm. 6 (Bot; reg; şîs-alb2, -de codru) Paltin (Acer pseudoplatanus). 7 (Pop; îf arţariu) Drug mic, subţirel şi rotund sau în patru muchii, care se pune de-a curmezişul laturilor din faţă ale stativelor.
arţar2 sn [At: (a. 1759) HEM / E: net vz altar] (Reg) Stână acoperită cu scoarţă şi cetină Si: scor ţar. arţariu sm vz arţar1 arţă sf vz hârţă
arţăgaş, -ă a [Aţ: DOSOFTEI, ap. HEM / V: -ţag-, hăr- / S: (înv) ghăr- I Pl: -i,-e / E: arţag + -aş] (înv) Certăreţ.
arţăgos, -oasă [At: GORJAN, H. IV, 214 / V: -ţâg-, hăr- / Pl: -oşi, -oase / E: arţag + -os] 1-2 smf, a (Om) certăreţ Si: (îvp) gâlcevitor. 3 av Cu arţag (3).
arţănxş sn [At: BORZA, D. / Pl: -el E: net] (Bot; reg) Căldăruşă (Aquilegia Vulgaris).
arţăraş sm [At: TEODORESCU, P. P. 478 / Pl: -i / E: arţar1 + -aş]
1-2 (Şhp; bot) Arţar1 (1) Si: arţărel (mie). 3 Horă nedefinită mai îndeaproape. 4 Melodia după care se dansează arţăraşul (3).
arţărel sm [At: SEVASTOS, C. 173/10 / Pl: -ei I E: arţar + -el] (Bot; reg) Arţăraş (1). arţăgos, -oasă a, smf av vz arţăgos
arţegană .y/[At: VARONE, D. 18 / Pl: -ne / E: net] (Reg) 1 Joc popular cu strigături, compus dintr-o legănată şi o învârtită. 2 Melodie după care se joacă arţegana (1). arţi sm vz harţi arţibur, -ă smf vz harţibur(ie) arţiurţi sm vz harţiburie arţivurţ sm vz harţiburie arţun av sm vz harţun
arulx vt [At: CV, 1949, nr. 3, 35 / Pzi: -lese / E: mg ârulni] (Reg) A trăda.
animă .y/’[At: BARONZI, I. L. 1,128/3 / Pl: -me / E: arum (rnaculatum)] (Bot; reg) Rodul-pământului. aruman, -ă smf, a vz aromân arumânaş sm vz aromânaş arumânesc, -ească a, sn vz aromânesc arumâneşte av vz aromâneşte arumânxme sf vz aromânime arumeală sf vz aromeală arunix v vz aromi arumitor, -toare a vz aromitor
arunc sn [At: BARCIANU / Pl: -uri / E: arunca] (Trs) Dare directă şi personală.
arunca [At: COD. VOR. 164/9 / Pzi: arunc / E: ml averruncare] 1 vt (înv) A îndepărta de la cineva un rău. 2 vt (Pfm; îe) A ~ vina asupra cuiva (sau pe cineva) A învinovăţi. 3 vt (Pfm; îe) A ~moartea în ţigani A învinovăţi pe cineva pentru o greşeală comisă de altcineva. 4 vt (îvr) A imputa cuiva ceva pe nedrept. 5 vt (înv) A împovăra pe cineva abuziv cu impozite. 6 vt (înv) A sili. 7 vt (înv; în superstiţii) A vrăji pe cineva, făcându-i farmece. 8 vt (înv; îlv) A ~ pizmă A pizmui. 9 vt (înv; îlv) A ~urgie A urgisi. 10 vt (înv; îlv) A — scârbă A scârbi. 11 vr (înv; îlv) A ~ năpasta A năpăstui. 12 vr (înv; îe) A ~ grija (spre cineva) A-şi destăinui grijile cuiva. 13 vr (înv; îlv) A ~ nădejdea spre cineva A nădăjdui. 14 vr A îndepărta (de la sine) un lucru nefolositor sau fără valoare Si: (pop) lepăda. 15 vt A trimite un obiect la o oarecare distanţă, imprimându-i o mişcare rapidă Si: a azvârli. 16 vr (Prt) A da deoparte. 17 vt (Pfm) A risipi.
18	vr (Fam; îe) A ~pe uşă afară A goni din casă. 19 vr (Pop; c.i. persoane sau grupuri mari de persoane) A izgoni. 20 (C.i. îmbrăcăminte) A pune în grabă. 21 vr (C.i. năvod, undiţă) A lansa în apă. 22 vr (îlv) A ~ancora A ancora. 23 vr (C.i. seminţe) A semăna. 24 vr (înv; îe) A ~sorti A trage Ia sorţi. 25 vr (Pfm; îe) A ~ bobii A ghici în bobi. 26 vr (D. mirosuri, gaze, fum, vapori etc.) A emana. 27 vr (îlv) A ~lumina A lumina. 28 vr (îlv) A ~ umbră A umbri. 29 vt (înv; d. ochi) A străluci (ademenitor).
30	vr (îvr) A rodi. 31 vr (Nob; îe) A ~cărunteaţă A încărunţi. 32 vr (Pfm; îe) A(-şi) ~ ochii (sau o ochire, privire, căutătură) la (ori asupra, pe, prin, spre, peste etc.) A privi repede. 33 vt (Pop; îae) A cerceta sumar.
34	vr A face să dispară un obiect azvârlindu-1 undeva unde nu se vede.
35	vr (Pop; îe) Parcă Mici în Olt Lucrezi fără spor. 36 vr (Pop; îae) Lucrezi în pierdere de mult timp, material. 37 vr A da ceva, cuiva prin aer. 38 vr (Fig) A împinge pe cineva la ceva. 39 vt (îe) A ~pe cineva la închisoare A băga pe cineva la închisoare (pe nedrept). 40 vt (îe) A ~ (pe cineva) pe drumuri sau pradă mizeriei ori foamei A lipsi pe cineva de cele necesare traiului. 41 vr (îae) A da pe cineva afară din serviciu. 42 vr (Pfm; îe) A ~banii pe fereastră A cheltui fără socoteală. 43 vr (D. retori,oratori; îe) A ~ vorbe A vorbi pompos şi fără conţinut. 44 vr (îe) A ~ o vorbă A face o aluzie. 45 vr (Pfm; îe) A-i ~ cuiva sare (sau praf) în ochi A încerca să-l faci pe cineva să nu vadă starea adevărată a lucrurilor. 46 vt (Pop; îe) A-şi ~ (ca buhaiul) ţărână după (sau în) cap (ori pe spinare)
137
ARUNCARE
A se păgubi prin acţiuni necugetate, făcute Ia mânie. 47 vt (Fam; îe) A-i (sau a-1) ~ cuiva pe cineva în spinare A încerca să te descotoroseşti de cineva, dându-I în răspunderea altuia. 48 vi (Cu pp ,,cu“) A da în cineva cu ceva. 49 vi (Pop; îlav) Cât ai ~cu securea (sau toporul, băţul, praştia, piatra,sburătura) La mică distanţă. 50 vt (înv; îe) A~cu funia A măsura în lungime. 51 vi (Pop; cu pp „cu“ cu valoare instrumentală) A izbi ceva sau în cineva. 52 vt (Pfm; pop) A azvârli. 53 vi (Pop; complementul este capul, mâna) A clătina nervos Si: (pop) a- bănănăi. 54 vi (Pop; d. animale) A lovi cu piciorul. 55 vt (Pop; îe) A ~ochi(şori) A trage ocheade. 56 vt A se izbi de ceva. 57 vi (D. vânt) A trânti la pământ. 58 vt (îvp; d. arme de foc) A trage. 59 vt (îe) A ~ceva în aer A distruge ceva cu explozibil. 60 vt (îe) A ~ literele A scrie în grabă, neîngrijit. 61 vr (D. fiinţe, mai ales oameni; cu pp în, la, spre, după, asupra, înaintea) A se repezi. 62 vr (îe) A se ~ pe cal A încăleca dintr-o săritură. 63 vr (Fig) A se avânta 64 vr (Fig) A se consacra. 65 vr (D. ape) A se vărsa. 66 vr (Pop; d. boli) A da pe neaşteptate peste cineva. 67 (Pfm; îe) A se ~în (sau de) partea cuiva A semăna cu cineva din familie.
aruncare .y/‘[At: ŞINCAI, HR. III,7/14/PI: ~c-ăn'/E: arunca] 1 Probă atletică de azvârlire a discului, suliţei, greutăţii etc. 2 (înv) îndepărtare a unui rău de la cineva. 3 (Pfm; îs) -a vinei asupra cuiva învinovăţire
4	(Pfm; îs) ~a morţii în ţigani învinovăţire pe nedrept. 5 (înv) împovărare abuzivă cu impozite. 6 (înv; îs) ~a pizmei Pizmuire. 7 (înv; îs) ~a urgiei Urgisire. 8 (înv; îs) ~a scârbei Scârbire (1). 9 (înv; îs) -a năpastei Napăs-tuire. 10 (înv; îs) -a grijii spre cineva Destăinuire a grijilor. 11 (înv; îs) -a nădejdii Nădăjduire. 12 îndepărtare de la sine a unui lucru nefolositor, fără valoare. 13 Trimitere rapidă şi la distanţă a unui obiect Si: azvârlire.
14	(Prt) Dare deoparte. 15 (Pfm) Risipire de bunuri, bani etc. 16 (Fam; îs) ~ pe uşă afară Gonire. 17 Izgonire. 18 Lansare în apă a năvodului, a undiţei. 19 (îs) ~a ancorei Ancorare. 20 Semănat1. 21 (înv; îs) Tragere la sorţi. 22 (Pfm; îs) ~a bobilor Ghicire în bobi. 23 Emanare de mirosuri, gaze, fum, vapori etc. 24 (îs) ~ de lumină Luminare. 25 (îs) ~ a umbrei Umbrire. 26 (înv) Rodire. 27 (îs) ~a ochilor (sau a privirii) la (ori... pe, prin, spre, peste etc.) ceva Privire rapidă. 28-29 (îas) Cercetare (sumară). 30 Dispariţie a unui obiect pus unde nu se vede. 31 Dare prin aer a ceva. 32 (îs) ~ în închisoare Băgare la închisoare (pe nedrept). 33 (îs) ~ pe drumuri (sau pradă mizeriei ori foamei) a cuiva Lipsire a cuiva de cele necesare traiului. 34 (îas) Dare afară din serviciu. 35 (îs) ~a banilor pe fereastră Cheltuială fără socoteală. 36 (îs) ~a unei vorbe Aluzie. 37 (îs) ~ de vorbe Vorbire pompoasă şi fără conţinut. 38 (Pfm; îs) ~ de sare (sau praf) în ochii cuiva încercare de a ascunde realitatea. 39 (Pop; îs) ~ (ca buhaiul) a ţărânei după (ori în) cap (ori pe) spinare Păgubire prin fapte necugetate, făcute la mânie. 40 (Fam; îs) ~ a cuiva în spinarea altcuiva încercare de descotorosire a cuiva prin dare în răspunderea altcuiva. 41 Dare cu ceva în cineva. 42 (înv; îs) ~ cu funia Măsurare în lungime. 43 (Pfm) Azvârlire. 44 (Pop) Clătinare nervoasă a capului sau a mâinilor Si: (pop) bănănăire. 45 (Pop) Lovire cu piciorul de la un animal. 46 (Pop; îs) ~ din ochi(şori) Tragere de ocheade. 47 (îvp) Tragere cu un proiectil. 48 (îs) ~ a ceva în aer Distrugere cu explozibil. 49 Repezire asupra cuiva. 50 (îs) ~ pe cal încălecare dintr-o săritură. 51 (Fig) Avântare. 52 (Fig) Consacrare. 53 Vărsare de ape. 54 (Pop) îmbolnăvire bruscă a cuiva. 55 (Pfm; îs) ~ în (sau de) partea cuiva Asemănare cu cineva din familie.
aruncat1 sn [At: I. IONESCU, ap. HEM (1776) / Pl: -uri / E: arunca] 1 (Pop) Semănat1. 2 (îe) De-a ~ul (sau -■'•ele) Joc în care copiii se întrec în azvârlirea de pietre. 3 (îlav) Pe în dezordine. 4 (D. cai de călărie; îlav) La în galop. 5 (în credinţe populare) Boală pricinuită de vrăji.
arunca/2,~ă a [At: CORESI, ap. GCR / Pl: ~aţi,~e / E: arunca] 1 Care este trimis cu viteză la o distanţă oarecare Si: azvârlit2. 2 Care este nefolositor, vără valoare Si: (pop) lepătat. 3 Risipit2. 4 (D. persoane) Izgonit. 5 (D. undiţe, năvoade) Care este lansat în apă. 6 Semănat2.7 (D. haltere) Care este ridicată până la piept, apoi înălţată brusc. 8 (Pop; îe) A fi ~ cu sorţii A fi tras la sorţi.
aruncător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl:	~oare / E: arunca + -(ă)tor]
1 a Care aruncă (15). 2 srnfŢintaş. 3 smf (Înv; îs) ~ de vorbe Flecar. 4 sn (înv) Proiector. 5 sn (îs) ~ de flăcări Armă care aruncă lichid inflamabil.
6	sn (Spc) Dispozitiv, în cutia închizătorului armei de foc, care aruncă (15) tuburile cartuşelor trase. 7 sn (Şîs ~ de mine) Brand. 8 sn Aparat. 9 sn (înv; îs) ~ de apă Havuz. 10 smf Atlet specializat în probele de aruncare a discului, a suliţei, a greutăţii etc.
aruncătură .ş/[At: ANON. CAR. / Pl: -ri/ E: arunca + -ătură] 1 (înv) Risipire. 2 Distanţa parcursă de un lucru aruncat. 3 (Spc; îs) ~ de piatra Distanţa până Ia care aruncă cineva o piatră. 4 (Spc; îs) ~ de băţ Distanţă până la care aruncă cineva un băţ. 5-6 (îe) A fi la o ~ de băţ A fi foarte aproape. 7 (Spc; îs) ~ de arc Distanţa până la care cineva trage cu arcul. 8 (Pan; îs) ~ de ochi Privire. 9 (înv) Ţâşnire în sus a apei cu putere. 10 (înv) Săritură cu avânt. 11 (înv; îlav) La ~ în galop. 12 (înv) Impozit.
13	(îvr; îe) A face cuiva ~ ri A imputa. 14 (Trs; ccr; lpl) Lemne uscate (pentru ars în cuptor). 15 (Pop) Bubă. 16 (Pop) Lucru vrăjit aruncat în calea cuiva. 17 (înv) Literă scrisă deasupra sau dedesubtul rândului, mai ales în iscălituri.
aruncături vr [At: DA ms / Pzi: -resc / E: aruncături (pl lui aruncătură)] (Trs; d. lemne) A începe să putrezească.
aruncăturit, ~ă a [At: VICIU, GL / Pl: -iţi, ~e / E: aruncături] (Trs; d. lemne) Putrezit.
aruspice sm [At: D1CŢ. / Pl: -ici IV: 1i~ / E: fr aruspice] Preot roman care prezicea viitorul cercetând măruntaiele animalelor de jertfă.
arvanit, ~ă [At: CARAGIALE, ap. CADE / V: alv~ / Pl: -iţi, -e / E: ngr apfkxvCng] (înv) 1 smf Albanez. 2 sm Arnăut.
arval sm [At: DN3 / Pl: -i / E: lat arvales] Unul din cei 12 preoţi ai colegiului religios al zeiţei Ceres care conduceau ambarvalele. arvant sm vz arvune
arvat1 sm [At: HEM 1800 / Pl: -aţi / E: net] (Iht; reg) 1 Obleţ (Aburnus alburnus).
arvat2, [At: N. COSTIN (1780), ap. HEM / Pl: -aţi, -e / E: vsl ’kApEĂT] (înv; cuvânt literar la scriitorii vechi) 1-2 smf, a Croat. 3 sm Mercenar. 4 sm (Dep) Zavergiu jefuitor.
arvă i/[At: HEM 1780 /V: avă / Pl: -ve / E: net] Dans popular nedefinit mai îndeaproape. arvant sm vz arvune
arvele sfp [At: DDRF / E: net] (înv) Conuri de brad.
arvoană sn vz arvună
arvon sn vz arvune
arvonă sf vz arvună
arvoni vtr vz arvuni
arvonire sfvz arvunire
arvonit1 sn vz arvunit1
arvonit2, ~ă a vz arvunit2
arvonitor, ~oare a, smf vz arvunitor
arvun1 sm vz arvune
arvun2 sn, vz arvună
arvuna v vz [At: PANN, P. V. I, 151 / Pzi: -nez / E: arvună] (înv) A arvuni (2).
arvunare .v/'[At: LM / Pl: -nări / E: arvuna] (înv) Arvunire. arvună .ş/[At: N. TEST. (1648) / V: ~vonă, ~voană; (înv) aravonă, arăvonă, sn aravon,arăvon; ~un2,aron,rav / Pl: -ne / E: ngr âppa^ojv] 1 (Pfm) Acont. 2 (înv)- Amanet. 3 (înv) Daruri făcute la logodnă, care angajează ambele părţi la căsătorie.
arvune sm [At: TEODORESCU, P. P. 50 / V: arpun, arvant, ~vânt, ~von, ~vun1, iarvant / Pl: -ni / E: net] (Pop) Arbore.
arvunei sm [At: HEM 1789 / Pl: -ei / E: arvune + el] 1-2 (Pop; şhp) Arbore (mic).
arvuni [At: DOSOFTEI, ap. HEM / V: (Mol) ~vori\ / Pzi: -nesc / E: arvună] 1 vi (a) A confirma contractul prin darea înainte a unei sume din preţul total convenit. 2 vt A angaja munca sau serviciile cuiva ca lucrător, ca servitor, ca lăutar etc. dându-i arvună (1) Si: (înv) arvuna.
138
ASASINAT1
3	vr A da cuiva arvună (1) în vederea achiziţionării unui lucru. 4 vt (Buc) A găsi naşi pentru nuntă. 5 vt (înv; spc) A logodi. 6 (Reg) A lua de la cineva un angajament în schimbul unei favori acordate. 7 vr A(-şi) lua un angajament mutual.
arvunire şf [At: POLIZU 754 / V: -von- / E: arvuni] 1 A tocmi pe cineva ca lucrător Si: (îrg) arvunare. 2 (Buc; spc) Găsirea naşilor pentru nuntă. 3 (înv) Logodire.
arvunit1 sn [At: DA ms / V: -von-1 / E: arvuni] Angajare a muncii sau a serviciilor cuiva ca servitor, lucrător etc., dându-i arvună (1).
arvunit2, -ă [At: (sec XVII) DA, ap. HEM 1787 /V: -von2- / Pl: -iţi, -e / E: arvuni] 1 a Angajat prin dare de arvună (1). 2 a (D. obiecte) Tocmit prin dare de arvună (1). 3 sn (Iuz; în jargonul studenţilor) Muc de ţigară solicitat de mai înainte. 4 sm (înv) Logodnic.
arvunitor, -oare smf, a [At: DA ms / V: -von-1 Pl: -i, -oare / E: arvuni + -itor] 1-2 (Persoană) care tocmeşte dând arvună (2).
arz sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 282/13 / V: harez (/ A: ?) / Pl: -uri / E: tc arz] (înv) Plângere împotriva domnului ţării adresată de către boieri sau un alt domn sultanului, marelui vizir, sau, mai rar, unui paşă Si: (înv) arzihal, arzmahzar. arzahal sn vz arzihal arzaval sn vz arzihal
arzăcios, -oasă a [At: COSTINESCU / Pl: -oşi, -oase / E: arz (pzi al verbului arde) + -ăcios] (înv) Inflamabil.
arzăminte sf [At CIAUŞANU, V. 5 / V: -zâm- / Pl: -nţi / E: arz (pzi al verbului arde) + -ăminte] (înv) 1 Dogoare. 2 Piroză.
arzător, -oare [At: CORESI, PS. 5 / Pl: -i, -oare l E: arz (pzi al lui arde) + -ător] 1 a (Iuz) Inflamabil. 2 a Torid. 3 a (Fig) înfocat. 4 a (Pex) Chinuitor. 5 a (Fig) Care cere o soluţionare imediată. 6 sm Muncitor calificat care încinge cuptoarele. 7 sn Aparat care serveşte la amestecarea cu aer a combustibililor în scopul arderilor. 8 sn Focar.
arzătură ş/'[At: PALIA (1581), ap. CADE /V: arsă- / Pl: -ri / E: arz (pzi al lui arde) + -ătură] (înv) 1 Arsură. 2 Jertfă. arzăminte sf vz arzăminte
arzânte av [At: CIAUŞANU, V. 5 / E: de la arz (pzi al lui arde)] (înv) Fierbinte. arzehal sn vz arzihal
arzihal sn [At: URICARIUL, ap. LET. III, 104/31 / V: argi-, -zah-, -zavae-y -zeh-, -zoh-, -zoval, -zuh-, harzoval I Pl: ? / E: tc (arzi hal, (arzu hal] (înv) Plângere prezentată de un particular sultanului sau marelui-vizir.
arzinie sf [At: ŞEZ. X, 45 / E: arz (pzi al lui arde) + -ime] (Reg) Febră. arzmahzar sn [At: BELDIMAN,TR. 353 /V: argimagzariu, armazar, -marzar, arzumazar / Pl: -e şi -uri / E: tc ‘arzi mahzar] (înv) Petiţie colectivă prezentată sultanului sau marelui-vizir în numele unei provincii întregi. arzmarzar sn vz arzmahzar
arzoaică sf [At: DA ms / Pl: -ice / E: arzoaie + -că] (Fam) Femeie pasională Si: arzoaie (3). arzohal sn vz arzihal
arzoi, -oaie [At: POLIZU / V: (înv) arsoi / Pl:	-oaice	/ E: pbl arz
(pzi al lui arde) + -oi] 1 a (înv) Torid. 2 a (înv) înfocat. 3 sf (Fam) Arzoaică. 4 sf (în descântece, vrăji) Personaj din mitologia populară care arde, incendiază. 5 smf (Reg) Persoană iute, mereu în mişcare, ca şi cum ar avea foc sub tălpi. 7 sn (Reg) Mâncare din lapte fiert şi mămăligă.
arzos, -oasă a [At: DOSOFTEI, V. S. 128 / Pl: -oşi, -oase / E: arz + -os] 1 (înv) Inflamabil. 2 (înv) înfocat. 3 (Pop) Vin roşu aprins. arzoval sn vz arzihal arzuhal sn vz arzihal
arzui, -uie [At: MACEDONSKI, O. III 25 / Pl: ~ / E: arz + -ui] (Rar) 1 a înfocat. 2 sn (îs) Vremea -ului Vremea când se făceau plângeri împotriva domnului ţării de către boieri sultanului.
arzuică sf [At: CADE / Pl: -ici / E: arz (pzi al lui arde) + -uică] (Ban) Joc de copii asemănător cu de-a poarca.
arzuliu, -ie a [At: MARDARIE, L. 4116 / V: (înv) -uriu / Pl: ~i/ / E: tc arzulu] (Pop) înfocat (3). arzumazar sn vz arzmahzar arzuriu, -ie a vz arzuliu
as sm [At: CONTEMPORANUL II, 25 / Pl: aşi / E: lat as, assis, fr as, it asso, ngr ăoog] 1 Unitate de greutate romană egală cu 328g. 2 Monedă romană de aramă sau de bronz de greutatea unui as (1). 3 Carte de joc marcată cu un singur punct sau semn, care, de obicei, este cea mai valoroasă dintre cărţile de aceeaşi culoare Si: (pop) birlic, ochi, (înv) tui, (arg) taica. 4 (Fam) Maestru. asab sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: net] Soldat din armata Imperiului Otoman. asalt sn [At: E. VĂCĂRESCU, ap. HEM 1795 / Pl: -uri / E: it assalto]
1	Atac decisiv pentru cucerirea unui loc întărit şi pentru a sparge rezistenţa inamicului Si: (pop) iureş, năvală. 2 Asediu (1). 3 (îe) A da - A ataca cu forţe militare. 4 (îe) A lua cu ~ A cuceri printr-un asalt (1). 5 (îs) Batalion de - Batalion de şoc. 6 (Pan) Luptă asiduă în politică, ideologie etc. 7 (Pan) Insistenţă amoroasă. 8 Formă de atac la scrimă.
asalta vt [At: VĂCĂRESCU, ap. HEM / Pzi: -tez, (înv) asalt / E: it assaltare] 1 A ataca cu forţe militare. 2 (Pan) A copleşi cu rugăminţi, cu cereri etc. insistente.
asaltare j/[At: DEX2 / Pl: -tari / E: asalt] 1 Efectuarea unui asalt (1) Si: asaltat1 (1). 2 (Fig) Copleşire cu rugăminţi, cereri etc. Si: asaltat\2). asaltat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: asalta] (1-2) Asaltare (1-2). asaltat2 -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: asalta] 1 Care a fost atacat cu forţe militare. 2 Care a fost copleşit cu rugăminţi, cereri etc.
asambla vt [At: SOARE, MAS. 12 / Pzi: -tez / E: fr assambler] A îmbina între ele piese ale unui mecanism.
asamblaj sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr assemblage] Sistem din două sau mai multe elemente îmbinate sau articulate.
asamblare .ş/[At: DA ms 154 / Pl: -lari / E: asambla] îmbinare a pieselor unui mecanism Si: asamblat1. asamblat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: asambla] Asamblare. asamblat2, -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: asambla] îmbinat. asambleză .ş/[At: DN3 /V: -enză / E: fr assemblense] Maşină de răsucit cabluri.
asamblor [At: DN3 / Pl: ? / E: fr assembleur] 1 sm Muncitor care asamblează. 2 sn Program de calculator care transformă limbajul simbolic în coduri ale limbajului de maşină. asamţui sn vz asmăţui
asana vt [At: SBIERA, F. S. 415 / V: (reg) sana / Pzi: -nez. / E: fr assainir, ger assanieren] 1 A înlătura surplusul de ape dintr-o regiune în scopuri economice, de salubritate sau estetice prin lucrări hidrotehnice ample. 2 (Fig) A redresa o situaţie.
asanare sf [At: DA / Pl: -nari / E: asana] 1 înlăturarea surplusului de ape în scopuri economice, de salubritate sau estetice prin lucrări hidrotehnice ample Si: asanat7 (1). 2 (Fig) Redresare a unei situaţi Si: asanat1 (2).
asanat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: asana] 1-2 Asanare (1-2). asanat2 , -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: asana] 1 De pe care s-a înlăturat surplusul de apă. 2 Redresat.
asanator sm [At: CONTEMP., Seria II, 1950, nr. 184, 3/1 / Pl: - i IE: asana + -tor] (Rar) Care asanează (1). asar av vz aseară asară av vz aseară asasen sm vz asasin
asasin, -ă smf [At: BĂRAC, A. 4 / V: (înv) -sen / Pl: -i, -e / E: fr assassin] Persoană care omoară premeditat pe cineva.
asasina vt [At: DA ms / Pzi: -nez, i E: fr assiner] 1 A omorî pe cineva cu premeditare. 2 (Fig) A plictisi şi a enerva pe cineva cu insistenţele.
asasinare sf[At: URICARIUL XIV, 245/17 / Pl: -nări / E: asasina] Omorâre cu premeditare.
asasinat1 sn [At: DA ms / Pl: -e / E: asasina] Omor cu premeditare Si: asasinare.
139
ASASINAT2
asasinat2, -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, ~e / E: asasina] Care a fost omorât cu premeditare.
asaulsm [At: M. COSTIN, L. 1,296/20 / Pl: ~i / E: tc yasaut] 1-2 (înv) (Persoană cu) rangul de subhatman la cazacii zaporojeni. asămălui v vz asemălui asămăna v vz asemăna asămănare sfvz asemănare asămănat, ~ă a vz asemănat asămănător, ~oare a vz asemănător asămănătură şf vz asemănătură asămăna v vz asemăna asămănare sf vz asemănare asămănat, ~a a vz asemănat asămănător, -oare a vz asemănător asămănătură sf vz asemănătură asămine ain, av vz asemenea asăminea ain, av vz asemenea asm sm vz asin asân, ~ă smfvz asin asbest sn vz azbest
ascarid sm [At: ENC. AGR. / V: (înv) -ă sf! Pl: ~i zi / E: fr ascaride]
1	(Lpl) Familie de viermi paraziţi din tubul digestiv la om şi la animale.
2	Limbric.
ascandă sfvz ascarid
ascaridioză .v/‘[At: ENC. VET. 31 / Pl: -ze / E: fr ascaridiose] Boală parazitară provocată de limbrici. ascariţă şf [At: DR. V, 557 / Pl: -ţe / E: ascari(d) + -iţă] (Reg) Limbric, ască .y/[At: ENC. AGR. / Pl: osce IE: fr asque] (Bot) Celulă-mamă în formă de măciuca sau de sac alungit, producătoare şi purtătoare de spori interni la unele ciuperci.
ascendent,~ă[At: HAMANGIU,C.C. 159/V: (înv)-e IP\:-nţi,-e I E: lat ascendens, ~entem] 1 a (îoc descendent) Care urcă Si: suitor. 2 a (Mat; îs) Progresie ~ă Progresie ai cărei termeni cresc. 3 a (îs) Armonie ~ă Armonie care ia naştere dintr-o suită ce urcă. 4 a (îs) Gamă -ă Gamă care urcă de la tonuri grave Ia tonuri ascuţite. 5 a (Ast; îs) Mod - Punct în care planeta traversează de la Sud la Nord ecliptica. 6 a (îs) Linie ~ă Linie genealogică care urcă de la fiu Ia părinţi, de la nepoţi Ia bunici etc. Si: ascendenţă. 1 a (Pan) Care se dezvoltă progresiv, de la inferior la superior, de la simplu la complex. 8 smf Rudă în linie ascendentă (6). 9 sn Autoritate morală Si: (nob) ascendenţă (4). ascendente a, sn vz ascendent
ascendenţă sf [Al: HASDEU, I. C. 61 /V: (înv) ~din~ / Pl: ~ţe / E: fr ascendance] 1 (Iuz) Ascensiune. 2 Linie de rudenie ascendentă (6). 3 (Pex; ccr) Familie din care se trage cineva. 4 (Nob) Ascendent (9). ascendinţă sf vz ascendenţă
ascensional, ~ă a [At: DEX2 / P: -si-o- / Pl: ~i, ~e / E: fr ascensionnel] Care tinde (sau face) să suie.
ascensiune ^/”[At: DA / P: ~si-u- / Pl: ~ni / E: fr ascension] 1 (Liv) Urcare. 2 (Spc) Urcare pe munte. 3 Mişcare de jos în sus a unui mobil.
4	(Spc) înălţare cu balonul. 5 (Fig) Dezvoltare. 6 (Fig) Evoluţie pe scară profesională sau socială.
ascensor sn [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 135 / Pl: -oare / E: fr ascensseur] Cabină sau platformă cu care se transportă pe verticală persoane sau mărfuri Si: (liv) lift.
ascet, ~ă smf [Al. DOSOFTEI, V. S. 43 / V: -chit, (înv) chet / Pl: -eţi / E: fr ascete] 1 (Liv) Pustnic. 2 (Pan) Persoană care duce o viaţă austeră şi retrasă.
ascetic, ~ă [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr ascetique] 1 a De ascet (1) Si: (înv) pustnicesc, schimnicesc. 2 a Care aparţine ascentismului (1). 3 a Ca un ascet (1) Si: (înv) pustnicesc, schimnicesc. 4 ^/Ramură a teologiei care se ocupă cu viaţa şi operele unor asceţi creştini.
ascetism sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: fr ascetisme] 1 Doctrină etico-religioasă a renunţării la viaţa lumească şi la orice plăceri pentru a se dedica
în întregime rugăciunii şi lui Dumnezeu Si: pustnicie, schimnicie, sihăstrie, (liv) asceză. 2 Viaţă de ascet (1) Si: pustnicie, schimnicie, sihăstrie, (liv) asceză. 3 Viaţă austeră şi retrasă.
asceză .ş/[At: DEX2 / Pl: -ze i E: fr ascese] 1-3 Ascetism (1-3). 4 (Pex) Ansamblu de exerciţii fizice şi spirituale (considerate purificatoare) practicate de unii călugări.
ascher sm [At: ZILOT, CRON., ap. HEM / V: aşcher / Pl: -i / E: tc asker] (înv) Armată turcească.
ascherliu sm [At: (a. 1774) URICARIUL VI, 437 / Pl: ~ii / E: tc ‘askerlu] (înv) Soldat turc. aschet, smf vz ascet
aschimodie y/‘[At: DEX2 / Pl: -ii / E: ns cf gr aoxiJJLoctl (Pfm; prt) Persoană foarte urâtă (prin slăbiciune exagerată, statură mică etc.) aschit, ~ă smfvz ascet
aschitac sm [At: DOSOFTEI, ap. HEM /V: (înv) -aciu / Pl: ~aci / E: ngr daxrjnxâg] (îvr) Pustnic. aschitaciu sm vz aschitac
aschitean sm [At: (a. 1652) ap. MURNU, GR. 7 / PI: -eni I E: ngr <£cncrjfvffg+ -ean] (îvr) Pustnic.
ascidie v/[At: DEX2 / V: (înv) -iu sn / PI: -ii / E: fr ascidie] 1 (Lpl) Clasă de animale marine inferioare, cu corpul în formă de sac. 2 Animal din clasa asciilor. 3 Organ în formă de cupă, din frunzele plantelor carnivore. ascidiu sn vz ascidie
ascită a-/* [At: CANDREA, F. 220 / Pl: -te / E: fr ascite] Hidropizie abdominală.
ascitic, ~ă smf, a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr ascitique] 1 a De ascită. 2-3 (Persoană) care suferă de ascită.
asclepiad, ~ă [At: DICŢ. / P: -pi-ad / PI: -azi, -e / E: fr asclepiade, lat asclepiadeum (metrum)] 1-3 sm, a, sn (Şif -eu; şîs vers-) (Vers) care este compus dintr-un spondeu (sau troheu), doi sau trei coriambi şi un iamb. 4 sm Membru al corporaţiei medicilor greci. 5 sn (Bot) Plantă erbacee perenă, cu flori albastre parfumate şi cu fructul îngroşat şi cărnos Si: (pop) iarba-fiarelor.
asclepiadacee .v/ [At: DN3 / Pl: ~ / E: lat asclepiadaceae] 1 (Lpl) Familie de plante dicotiledonate, gamopetale, având ca tip asclepiadul (5). 2 Exemplar din asclepiadacee (1). asclepiadeu sn vz asclepiad
ascomicete [At: DN3 / Pl: ~ / E: fr ascomycetes] 1 sfp Clasă de ciuperci care se înmulţesc prin spori produşi de o ască. 2 a/Ciupercă din clasa ascomicete (1).
ascorbic am [At: DN3 / Pl: -ici l E: frascorbique] (îs) Acid- Vitamina C,cu proprietăţi antiscorbutice. ascosporsm [At: DN3 / Pl: -i / E: fr ascospore] Spor format într-o ască. ascruma vt [At: DOSOFTEI, V. S. 110/24 / Pzi: -um / E: a- + scrum] (înv) A preface în scrum.
asculta [At: COD. VOR. 58/2 / Pzi: ascult / E: lat ascultare] 1 vt (D. fiinţe) A-şi încorda auzul pentru a auzi ceva. 2 vt (D. animale) A ciuli urechile spre a auzi ceva. 3-4 vti (D. oameni) A urmări atent vorbele cuiva sau muzica. 5 vt A trage cu urechea (la uşă). 6 vt (îe) A ~ liturghia A participa la slujba bisericeacă. 7 vt A audia (un curs). 8 vt (Spc) A examina oral un elev, un candidat la un examen Si: (înv) prociti. 9 vt (Fam; şîe) A ~martorii (sau un martor) A audia martorii. 10 vt (înv) A înţelege.
11-12 vti A face voia stăpânului, mai-marelui, superiorului, părintelui etc. Si: (înv) a da ascultare. 13 vt (Cu complementul „cuvântul44, „porunca44, „ordinul44) A îndeplini. 14-15 vti A urma sfatul cuiva. 16 vi (Pfm; îe) A ~ la cineva A da crezare cuiva. 17 vt A îndeplini o dorinţă, o rugăminte
18	vi (înv; construit cu ,,de“) A fi sub autoritatea, stăpânirea sau suzeranitatea, ascultarea cuiva. 19 vt (îe) A-şi ~ inima A se supune pasiunii. 20 vi (Fig; construit cu prepoziţia „de44; complementul este „bunul-simţ44, „raţiunea44 etc.) A acţiona după un criteriu raţional, corect, verificat prin experienţă. 21 vt (Med) A asculta.
140
ASCUŢIRE
ascultare sf [At. COD. VOR. 143/12 / Pl: -tari / E: asculta] 1 încordare a auzului pentru a distinge clar ce se spune sau zgomotele ori sunetele înconjurătoare Si: (înv) ascultătură (1). 2 Ciulire a urechilor spre a auzi ceva. 3 Tragere cu urechea (la uşă). 4 (îs) ~a liturghiei Participarea la slujba bisericească. 5 (Pfm) Audiere de cursuri, prelegeri etc. Si: ascultat1.
6	(Jur; îs) -a unui martor Audiere a martorilor. 7 (înv) Sală de întrevederi.
8	(înv) îndeplinire a unei dorinţe. 9 îndeplinire a cuvântului, poruncii, ordinului cuiva. 10 Urmare a sfatului cuiva. 11 Supunere faţă de stăpân, mai-mare, superior, părinte. 12 (îe) A da cuiva o clipă de ~ A da cuiva atenţie, importanţă. 13 (Bis) împlinire a dorinţei (tainice) exprimate în rugăciune. 14 (înv) Supunere faţă de o instituţie, de o cârmuire. 15 (înv; îs) ~a spre domnul ţării Supunere a vasalului faţă de domnitor. 16 (îe) A fi (sau a rămâne, a sta etc.) sub ~a cuiva A face voia cuiva. 17 (înv; îe) A fi (încă, tot) sub ~a părinţilor A fi minor. 18 (Bis) Ucenicie înainte de a intra în cinul bisericesc. 19 (Bis) Slujire a unui călugăr sau călugăriţe mai tânăr(ă) la unul sau una mai bătrân(ă). 20 (Bis; înv; îe) Dat de (sau spre, la) ~ Orânduit (ca o pedeapsă) să slujească în cinul călugăresc. 21 (Mii; înv; îe) A fi sub -a cuiva A fi sub comanda cuiva. 22 (Fig; îs) -a inimii Lăsare în voia sentimentelor, pasiunilor. 23 (Fig) Acţionare după un criteriu raţional, corect, verificat prin experienţă. 24 Făgăduinţă de deplină supunere faţă de biserică făcută de monahi. 25 (Med) Auscultaţie.
ascultat1 sn [At: CORESI, EV. 16/3 /Pl: ~uri/E: asculta] 1 (Bis; înv) înţelegere a Sfintei Scripturi. 2 (înv; pex) Urmare a perceptelor creştine.
3	(înv; spc) Urmare a vieţii lui lisus Hristos. 4-9 Ascultare (1,2,3,5,10,11).
ascultat2 -ă a [At: HEM 1815 / Pl: -aţi, ~e / E: asculta] 1 Auzit. 2 Audiat. 3 Examinat. 4 Căruia, în calitate de stăpân, mai-mare, superior
i	s-a făcut voia. 5 (D. porunci, ordine) îndeplinit. 6 (D. sfaturi) Urmat.
ascultăciune sf [At BUDAI-DELEANU, ap. HEM 1812 / Pl: -ni / E: asculta + -ăciune] (înv) Ascultare (13).
ascultământsn [At: COD. VOR. 138/10 / Pl: -uri / E: asculta + -dmânt, cf it ascoltamento] (Bis; înv) Ascultare (13).
ascultăreţ, -eaţă a [At: BUDAI-DELEANU, ap. HEM 1816 / Pl: -i, -e / E: asculta + -ăreţ] (înv) Ascultător.
ascultător, ~oare [At: COD. VOR. 154/9 / Pl: -i, -oare / E: asculta + -ător] 1 a Care ascultă (14). 2 a (Pex) Supus. 3 .ym/Persoană care ascultă
(3)	o povestire, audiază un concert etc. 4 a (înv) Aflat sub administraţia, puterea, jurisdicţia cuiva. 5 sf(lnv; sst) Loc de unde poate cineva asculta (sau auzi) fără să fie văzut.
ascultătură sf [At: CORESI, ap. HEM / Pl: -ri / E: asculta + -ătură] (înv) 1 Ascultare (1). 2 Bârfă.
ascultoi, -oaie a [At: PRAV. GOVap. HEM 1818 / Pl: ~ / E: asculta + /oi] (Bis; înv) 1 Supus. 2 (îe) A sta (sau a se arăta) ~ A asculta (15) de cineva.
ascunva vt [At: DA ms / Pzi: ascum / E: net] (Reg) A asmuţi. ascunde [At: TETRAEV. (1574), 206 / Pzi: ascund, (reg) ascunz / E: lp abscondere] 1-2 vtr A (se) aşeza într-un loc în care să nu poată fi văzut, găsit Si: (pop) a (se) piti, a (se) pitula. 3 vt A acoperi. 4 vr A se feri de cineva din pricina sfielii, fricii, ruşinii. 5 vt A tăinui. 6 vt (Complementul este „ura“, „răutatea“, „frica“ etc.) A disimula. 7-8 vtr (Pex) A minţi. 9 vr (D. soare, lună, stele) A intra în nori. 10 vr (Pfm; îe) A se ~după deget A încerca să se dezvinovăţească cu argumente nevalabile. 11 vt (Buc) A pune bine, la păstrare ceva.
ascundere şf[At: BIBLIA (1688), 372/2 / Pl: -ri / E: ascunde] 1 Aşezare într-un loc în care să nu poată fi văzut, găsit Si: pitire, pitulare, (rar) ascuns1 (1), ascunzătură (1). 2 Acoperire. 3 Ferire de cineva din cauza sfielii, fricii, ruşinii. 4 Tăinuire. 5 (Pex) Taină. 6 Disimulare. 7 Minţire.
8	(Prin metonimie; rar) Minciună. 9 Intrare în nori a soarelui, a lunii, a unei stele.
ascuns1 sn [At: COD. VOR. 148/10 / Pl: (rar) ~e, -uri / E: ascunde] 1 (Rar) Ascundere (1). 2 (îcs) De-a -ul (sau -elea, v-aţi -elea) Joc în care jucătorii se ascund, în afară de unul care trebuie să-i caute şi să-i găsească pe ceilalţi Si: (pop) ajumitul, (de-a) cucul, de-a mija,jumetcă, mijoarca, mijoatcă,pitulicică. 3 (înv; lpl; îs) -ele inimii Tainele inimii. 4 (înv) Taină.
5	(Pop; îs) -ul vorbelor Tâlc. 6 (îlav) în ~ (sau, înv, într~), ori pe sau (înv) pre ~, ori (înv) printr~sau pe sub ~în taină. 7 Ascunzătoare. 8 (înv) Loc inaccesibil. 9 (înv) Apărătoare. 10 (înv; îe) A se da - A se retrage în ascunzişuri.
ascuns2,~ă [At: SIMION DASC., ap. LET. I, A. 34/39 / Pl: ~nşi, ~e
l	E: ascunde] 1 a Aşezat într-un loc în care să nu poată fi văzut şi găsit Si: pitit, pitulat. 2 smf (îvr) Persoană care s-a ascuns (1). 3 a Ferit de privirile oamenilor Si: dosnic. 4 a (D. fapte, gânduri, intenţii, sentimente) Nedezvăluit. 5 a (Pex; d. fapte, gânduri, intenţii, sentimente) Tainic. 6 a (D. oameni) Care nu-şi dezvăluie gândurile, sentimentele, intenţiile, faptele. 7 a (D. astre) Acoperit cu nori,.ceaţă. 8 av (înv) Pe furiş.
ascunsoare v/'[At: MARDARIE, L. 3252 / Pl: -ori / E: lp *absconsoria] (înv) 1 Ascunzătoare (5). 2 Loc de pândă. 3 Vistierie.
ascunzător, -oare [At: I. RUSSET (1836), ap. HEM 1833 / Pl: -i -oare / E: ascunde + -(ă)tor] 1-2 smf a (Persoană) care ascunde (1) ceva. 3-4 smf a (Rar) (Persoană) care se ascunde (1) de cineva. 5 .s/Loc în care poţi ascunde (1) ceva sau pe cineva Si: ascunziş (1), (pop) tainiţă, (îvp) ascunsoare (1), (îvr) ascunzătură (2). 6 sf Loc de pândă Si: ascunziş (2), (îvr) ascunsoare (2), ascunzătură (3).
ascunzătură sf[At: POLIZU / Pl: -ri I E: ascunde + -ătură] 1 (îvr) Ascundere (1). 2-3 Ascunzătoare (5-6).
ascunziş sn [At: POP, ap. HEM III, Add. XXVI / Pl: -uri / E: ascunde +-r.y] 1-2 Ascunzătoare (5-6). 3 (Pop) Tăinuire. 4 (Pop; îlav) Cu Miri Fără sinceritate. ascuţeală sf\z ascuţeală
ascuţa vtr [At: DA ms / Pzi: -ţez / E: net] (înv) 1-23 A (se) ascuţi (1-23). ascuţare sf [At: DA ms / Pl: -ţari / E: ascuţa] (înv) 1-6 Ascuţire (1-6). ascuţat1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: ascuţa] (înv) 1-5 Ascuţit1 (1-5). ascuţat2, -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: ascuţa] (înv) 1-18 Ascuţit2(l-18).
ascuţeală sf [At: LB / V: (înv) ~utea~ / E: ascuţi + -eală] (înv) 1-2 Ascuţire (1-2). 2 Ascuţitură (3).
ascuţi [At: URECHE, L. 1,124/14 / Pzi: ascut, (reg) ascuţ şi -ţese / E: ns cf lat excotire] 1 vr A face vârf unui obiect înţepător. 2 vrp A căpăta
0	formă lunguiaţă (la vârf). 3 vr (Pop; îe) A i se (sau a-şi) ~ (cuiva) dinţii după ceva A pofti cu lăcomie ceva. 4 vr A face mai tăioasă lama unei arme sau a unei unelte. 5-6 vtr (Fig) A (se) face mai ager. 7vr (Pfm; fig; îe) A-şi ~ limba (sau condeiul ori pana) A se pregăti pentru a împunge cu vorba. 8 vr (Pfm; fig; îe) A(-şi) ~ cuvântul A-şi şlefui felul de a vorbi.
9	vr (Pfm; fig; îe) A-şi ~ glasul (sau vocea) A ridica tonul la cineva. 10 vr (Fig; pfm; îe) A se ~ la cineva A ţipa, a ridica tonul la cineva. 11 vr (Pfm; fig; d. oameni; îe) A-şi ~ colţii (sau dinţii) A se obrăznici. 12 vr (îrg; construit cu pp ,,asupra“) A ameninţa. 13 vr (îrg; d. câini) A se repezi să muşte. 14 vr (Pfm; fig; îe) A-şi ~ urechile (sau auzul) A asculta ceva cu atenţie. 15 vr (Pfm; fig; îe) A-şi ~ ochii (sau văzul, privirea) A privi cu atenţie. 16 vr (Reg; fig; îe) A-şi ~ picioarele A se pregăti s-o ia la fugă. 17 vr (Pfm; fig; îe) A-şi ~ mintea sau a se ~ la minte ori a i se ~ mintea A deveni mai isteţ Si: (pop) a se ageri, a se isteţi. 18 vr (Pfm; fig; îe) A-şi ~ inima sau a se ~la inimă ori a i se ~ inima A căpăta curaj.
19	vr (înv; pfm; îe) A ~ ceva din capul său A născoci. 20 vr (înv) A sta gata de a întreprinde ceva. 21-22 vtr (D. conflicte politice, sociale, economice etc.) A (se) intensifica Si: (pop) a (se) înteţi, (liv) a (se) acutiza.
23	vr (Pfm; îe) A se ~ (la faţă) A slăbi foarte tare.
ascuţime sf [At: CONACHI, P. 268 / Pl: (nob) -mi / E: ascuţi + -ime]
1	Calitate a unui obiect ascuţit. 2 (Fig) Acuitate. 3 (Fig; îs) -a minţii Isteţime. 4 (înv; îlav) Cu ~ Hotărât.
ascuţire sf [At: CANTEMIR, ap. HEM 1836 / Pl: (nob) -ri / E: ascuţi]
1	Operaţie prin care se face vârf unui obiect înţepător Si: (îvr) ascuţeală
(1). 2 Operaţie prin care lama unei unelte sau arme se face mai tăioasă Si: (îvr) ascuţeală (2). 3 (Fig) Isteţime. 4 (Fig; d. privire, văz) Agerime.
5	(Fig) Agravare a unui conflict, a unei crize, a unei lupte politice etc.
6	(Fig; pex) Intensificare.
141
ASCUŢIŞ
ascuţiş sn [At: (a. 1773) GCR 11,88 / Pl: -uri / E: ascuţi + -/.ş]1 Vârful unui obiect ascuţit, mai ales al unei arme. 2 Tăiş. 3 (înv; îe) A trece prin Mii fierului (sau săbiei) A ucide un număr mare de oameni (într-un conflict armat).
ascuţit1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 193 / Pl: (rar) ~uri E: ascuţi] 1-2 Ascuţire (1-2). 3 (Fig; înv) Agerime. 4 (înv; ccr) Tăiş. 5 (înv; îe) A trece prin (sau sub) ~ul fierului (sau săbiei) A ucide mulţi oameni.
ascuţit2, ~a a [At: (a. 1632) EUSTRATIE, ap. HEM 1838 / Pl: -iţi,
/ E: ascuţi] 1 Cu vârf lunguieţ, înţepător. 2 Cu tăiş. 3 (înv; d. teren) Pietros.
4	Lunguieţ. 5 (îs) Unghi - Unghi mai mic de 90 de grade. 6 (Fig; d. minte) Pătrunzător. 7 (Fig; d. exprimare, stil) Tăios. 8 (Fig; îe) A avea limba ~ă A fi tăios în aprecieri. 9 (Fig; d. ton, glas) Strident. 10 (Fig; d. auz) Fin. 11 (Fig; d. urechi) Ciulit. 12 (Fig; d. privire) Ageră. 13 (D. stări sufleteşti) Pregnant. 14 (Fig; d. miros) Pătrunzător. 15 (Fig; rar; d. căldură) Care s-a înteţit. 16 (Fig; d. conflicte, ciocniri) Violent. 17 (Fig; d. idei, stări sociale, lupte politice) Acut. 18 (Gmţ; îe) A fi ~ ca lupta de casă A fi foarte slab.
ascuţitor, -oare [At: DA / Pl: ~ i, ~oare / E: ascuţi + -tor] 1 sf Unealtă sau aparat de ascuţit obiectele tăioase Si: (pop) cute, gresie. 2 sf Aparat (mic) cu care se ascut creioanele. 3-5 a Care ascute (1-2,4). 6 .vm/Persoană specializată în ascuţirea (2) obiectelor tăioase.
ascuţitorie sf[At: SCÂNTEIA, 1951, nr. 1950 / PI: ~i/ / E: ascuţitor + -ie] Atelier sau secţie a unei fabrici unde se ascut obiecte tăioase.
ascuţitură sf[At: CANTEMIR, ap. HEM 1841 / PI: -ri / E: ascuţi + -tură] (Rar) 1-2 Ascuţire (1-2). 3 (Ccr) Partea ascuţită (1) a unui obiect.
4	(îvp; îs) ~ de deal Vârf de deal.
ascuţiţel, ~ea a [At: CANTEMIR, IST. 207 / Pl: ~e/, -e l E: acuţit + -el] (înv) 1-2 Puţin ascuţit2 (1-2).
asdic sn [At: DN3 / E: fr asdic, eg A(llied) S(ubmarine) D(etection) /(nvestigation) C(ommittee)] Sonar. aseame ain, av vz asemenea aseamene ain, avvz asemenea aseame nea ain, av vz asemenea aseaminea ain, av vz asemenea asear av vz aseară
aseară av [At: CUV. D. BĂTR. II, ap. DA / V: (reg) asa-, as(e)ar / E: a3 + seară] în seara precedentă.
aseca vt [At: DEX2 / Pzi: asec / E: seca cf fr assecher] 1 (Rar) A deseca.
2	(Spc) A evacua apa din puţurile de mină în curs de săpare, din rocile şi substanţele minerale utile etc.
asecare sf [At: DEX2 / Pl: -cări / E: aseca] 1 (Rar) Desecare. 2 (Spc) Evacuarea apei din puţurile de mină în curs de săpare, din rocile şi substanţele minerale utile etc.
asecat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: aseca] 1 (Rar) Desecat. 2 (Spc; d. puţuri de mină, roci şi substanţe minerale) Din care s-a evacuat apa.
asecura v vz asigura asecurare sfvz asigurare asecurat, ~ă a, smfvz asigurat2
asedia vt [At: VĂCĂRESCUL, IST. 257/31 / P: -di-a l Pzi: -Zez / E: it assediare] 1 A încercui şi ataca cu forţe armate un loc întărit pentru a-1 cuceri. 2 (Fig) A insista foarte mult pe lângă cineva în vederea atingerii unui scop.
asediat, a [At: DA / P: ~di-at / Pl: -aţi, ~e / E: asedia] 1 (D. cetăţi) încercuit şi atacat de forţe armate. 2 (Fig; d. persoane) Asalatat cu rugăminţi, cereri etc.
asediator, ~oare smf, a [At: DA / P: ~di-a~ l Pl:	-oare	/ E: asedia]
1-4 (Persoană) care asediază (1-2). asediere i/[At: DA / P: -di-e- / Pl: -ri / E: asedia] Asediu (1). asedii vt [At: DA / Pzi: net / E: net] (înv) A asedia (1). asediu sn [At: ALECSANDRI, T. 1424 / P: -diu / V: (înv) -ie sf/ PI: -ii / E: it assedio] 1 încercuire şi atacare cu forţe armate a unui Ioc întărit,
pentru a-1 cuceri Si: (pop) împresurare. 2 (îs) Stare de - Regim de suspendare a libertăţilor democratice şi acordare a unor drepturi speciale poliţiei, armatei etc., instituit în împrejurări excepţionale.
aseismic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr aseismique] (D. zone geografice) Care e lipsit de cutremure.
aseismicitate sf [At: DEX2 / Pl: -taţi l E: fr aseismicite] Absenţă a cutremurelor într-o zonă geografică.
aseleniza vi [At: DEX2 / Pzi: ~zez l E: a3 + Selene (np) + -iza] A coborî pe Lună Si: (rar) a aluniza.
aselenizare sf [At: DEX2 / Pl: ~z.ări / E: aseleniza] Coborâre pe Lună Si: alunizare.
aselghicesc, ~ească a [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1841 / Pl: -eşti l E: aselghie + -esc] (îvr) Desfrânat.
aselghiciune sf [Al: DOSOFTEI, V. S. 74/2 / Pl: -ni f E: aselghie + -iciune] Desfrânare.
aselghie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 53 / Pl: -ii / E: ngr dfaik'feia] (îvr) Desfrânare.
asemălui [At: (a.1817) URICARIUL IV, 300/14 / V: asăm~, ~mel~ / Pzi: ~e.vc / E: ns cf semălui] 1-2 vtr (înv) A (se) asemăna. 3 vr (fvr) A se contopi.
asemăluire .s/[At: DDRF / Pl: -ri / E: asemălui] (îvr) 1-9 Asemănare (1-9).
asemăna [At: COD. VOR. 110/11 / V: (înv) asămă~, (reg) asămăna, (îrg) ~ăra, (reg; sst) ~ma / Pzi: asemăn / E: ml as similare] 1-2 vtr (înv; d. terenuri denivelate) A (se) aduce la acelaşi nivel Si: (reg) a (se) asemeni.
3	vt (Pop) A aşeza lucrurile astfel încât să nu mai rămână locuri goale între ele. 4 vi (înv; îe) A ~cu pământul A face una cu pământul. 5-6 vtr A (se) face sau a fi asemenea cu... 7 vt (înv; nob) A face să pară. 8 vt (înv; d. vise) A interpreta. 9 vr A se considera la fel ca altul Si: a (se) asemui.
asemănare sf[At: M. COSTIN, ap. LET. I, 42/21 / V: (înv) săm~, asăm~, (reg) asămân-1 Pl: -nări / E: asemăna] 1 (înv) Nivelare. 2 Faptul de a semăna cu cineva sau ceva Si: (înv) asemănătură, (pop) semănătură, similitudine. 3 (Pfm; îlav) După (sau, înv, pre) chipul şi -a cuiva întocmai după imaginea cuiva. 4 (înv; ccr) Chip. 5 (înv) Comparaţie. 6 (îlv) A face ~ între... A compara. 7-8 (îlav; îla) Fără ~ Incomparabil. 9 (îvr; îlav) Cu ~ Aproape (ca...). 10 (Mat) Corespondenţă între punctele a două figuri în care raportul lungimilor segmentelor omoloage este constant.
asemănat1 sn [At: DA / V: (înv) asăm~, (reg) asămân-1E: asemăna] Asemănare (2).
asemănat2, ~ă [At: ESOP (1812), ap. GCR II, 209 / V: (înv) asăm~, (reg) asămân- / E: asemăna] 1 a (înv) Nivelat. 2 a Identic. 3 a Asemănător. 4 av (înv) în conformitate cu...
asemănător, ~oare a [At: ANTIM, P., ap. HEM 1852 /V: asăm~, (reg) asămân~, (înv) -iu / Pl: -i, -oare / E: asemăna + -tor] (Construit cu dativul sau cu pp ,,cu“) Care seamănă cu cineva sau cu ceva Si: asemănat, asemenea (1), analog, similar, (înv) asemuitor, asemănătoriu, -ie a vz asemănător
asemănătură v/ [At: ANON. CAR. /V: (înv) asăm~, (reg) asămân- / Pl: -ri / E: asemăna + -ătură] (Rar) Asemănare (2). asemăra v vz asemăna aseme a, av vz asemenea asemelui v vz asemălui
asemenea [At: (cca. 1550) MSS, ap. HEM 1843 / V: (înv) aseamene, aseam~, aseamin-, -me, (reg) -mine, ^mine a, asămine, asămin—, ~ni, ~merea / E: ml assimilis] 1-2 ai, av Asemănător. 3-4 sf, ai (înv; mpl; îf aseamenile; şîs cel (de) -) Seamăn. 5 smf (Rar, adeseori construit cu articolul nehotărât) Persoană care este egal social sau se aseamănă cu cineva. 6 av La fel Si: deopotrivă, identic, (pop) aşijderea. 1 a (De obicei la începutul unei propoziţii sau fraze) Formulă de continuare a comunicării care indică adăugarea altor informaţii Si: tot aşa, tot astfel, la fel, în acelaşi fel, pe lângă acestea, (pop) aşijderea. 8 ai Aşa de (mare, puternic, bun, deosebit etc.). 9 av (înv; îe) A face ~cu pământul A face una cu pământul. 10 ai (Spc; d. figuri geometrice) Care are unghiurile
142
ASFIXIA
corespunzătoare egale şi laturile corespunzătoare proporţionale. 11 ai (înv; d. terenuri) Neted. 12 av (înv; îlav) ~ cu drumul Paralel cu drumul. asemeni1 a, av vz asemenea
asemeni2 vt [At: MERA, L. B. 219 / Pzi: -nesc / E: asemenea] (Trs; înv; d. terenuri denivelate) A asemăna (1).
asememnţă sf[At: HEM 1851 / Pi: ~ţe / E: asemeni + -inţă] (Reg) Asemănare (2). asemerea ai, av vz asemenea asemine ai, av vz asemenea aseminea ai, av vz asemenea
asemm vt [At: DA / Pzi: -nez. / E: ns cf fr assignation] (Trs; înv) 1-3 A asigna (1-3). asemnaţie sfvz asemnaţiune
asemnaţiune sf [At: DA / Pl: ~ni / E: fr assignation] (Trs; înv) 1-2 Asignaţie (1-2).
asemui [Ât: ZILOT, CRON., ap. HEM 1852 / Pzi: ~e.sc / E:	+ seamă
+ -ui\ 1-2 vtr (Construit cu pp „cu“, rar cu dativul) A (se) asemăna. 2 vt (înv) A compara. 3-4 vtr (Rar; construit cu pp „cu“, rar cu dativul) A fi la fel cu. 5 vt (înv; pex) A confunda.
asemuire .s/[At: ZILOT. CRON., ap. HEM 1853 / Pl: -ri / E: asemui] (înv) 1 Asemănare. 2 Comparare.
asemuit, -ă a [At: DELAVRANCEA, S. 107 / Pl: ~iţi, -e / E: asemui]
1	Asemănător. 2 (Construit cu pp „cu“, rar cu dativul) Care este comparat.
asemuitor, -oare a [At: ARDELEANU, U.D. 44 / Pl:	-oare / E:
asemui + -itor] (înv) Asemănător. asen sm vz asin
asenta vt [At: DA / Pzi: ~tez / E: ger assentieren] (Trs) 1 A recruta. 2 (D. animale, în special cai) A înmatricula pentru o eventuală rechiziţie.
asentare sf [At: CV, 1951,5 / Pl: ~tari / E: asenta] 1 Recrutare Cf asenta
(1). 2 (în special despre cai) înmatriculare pentru o eventuală rechiziţie Cf asenta (2).
asentiment sn [At: (a. 1865) URICARIUL X, 379/3 / Pl: ~e / E: fr assentiment] 1 Consimţire dată cuiva pentru a face ceva Si: consimţământ, (fam) învoire, (iuz) pozvolenie, pozvolire. 2 (îe) A fi în ~ul cuiva A proceda conform dorinţelor cuiva. asenţie sfvz esenţă
asepsie sf[At: A. POP, CHIRURG. 466 / E: fr asepsie] 1 Metodă de sterilizare a instrumentelor chirurgicale, a sălii de operaţie etc. cu ajutorul căldurii, ultrasunetelor etc. 2 Absenţă a microbilor în urma aplicării asepsiei (1).
aseptic, -ă a [At: A. POP, CHIRURG. 440 / Pl: -ici, -ice / E: fr aseptique] Lipsit de germeni patogeni Si: sterilizat, aseptiza vt [At: DEX2 / Pzi: ~zez / E: fr aseptiser] A steriliza. aseptizare .s/[At: DEX2 / Pl: -zari / E: aseptiza] Sterilizare. asertiv, -ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr assertif] (Liv) Cu caracter de aserţiune Si: asertoric (1).
asertoric, ~ă a [At: MAIORESCU, L. 61 /V: (înv) -iu / Pl: -ici, -ice / E: fr assertorique] (Liv) 1 Asertiv. 2 (îs) Judecată -ă Judecată în care se afirmă sau se neagă ceva fără a prezenta dovezi. asertoriu, -ie a vz asertoric
aserţiune sf [At: HASDEU, I. C. IX / Pl: -ni / E: fr assertion] 1 (Fiz) Propoziţie care are valoare de adevăr. 2 (Pgn) Afirmaţie.
aservi vt [At: DA / Pzi: ~ve.sc / E: fr asservir] A supune un popor, un grup social, un individ unei clase dominante sau unor interese străine Si: a subjuga, a înrobi, (pop) a robi, (îvp) a şerbi.
aservire sf [At: DA / Pl: -ri l E: aservi] Supunere a unui popor, a unui grup social, a unui individ intereselor altora Si: subjugare, înrobire, (pop) robire, (îvp) şerbire.
aservit, -ă a [At: DA / Pl: -iţi, -e / E: aservi] (D. un popor, o clasă socială, un individ) Care este supus de alţii intereselor acestora Si: subjugat, înrobit, (pop) robit, (îvp) şerbit.
asesor, -oare smf [At: (sf. sec. XVII), IORGA, S. D. XII, 233 / V: (îvr) aşuşor sm / A: (înv) asesor / Pl: -i, -oare f E: fr assesseur] 1 Membrii unui complet de judecată, în afară de preşedinte. 2 Persoană de pe lângă un judecător, un preşedinte de birou etc. Si: ajutor, asistent Ci supleant.
3	(înv) Reprezentant al poporului în unele complete de judecată. 4 (în perioada comunistă; îs) ~ popular Judecător ataşat pe lângă preşedinţii tuturor instanţelor, în afară de Curtea Supremă, ales de sindicate şi numit de Ministerul Justiţiei.
asexuat, -ă a [At: ENC. AGR. / P: -xu-at / Pl: -aţi, -e i E: fr asexue]
1	(D. plante şi animale) Care nu are caractere de apartenenţă la unul dintre sexe. 2 (îs) Reproducere -ă Reproducere prin spori sau prin diviziune.
asezona vt [At: DA ms / Pzi: -nez / E: fr assaisonner] 1 A pune ingrediente într-o mâncare pentru a-i da un gust bun (picant) Si: a condimenta. 2 (Fig; irn) A adăuga ceva la un lucru pentru ca acesta să fie mai atractiv, mai deosebit.
asezonare sf [At: DEX2 / Pl: -nări / E: asezona] 1 Condimentare. 2 Operaţie care face ca un lucru să pară mai atractiv, mai deosebit Si: asezonat1 (2).
asezonat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: asezona] 1-2 Asezonare (1-2). asezonat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: asezona] 1 (D. mâncăruri) Condimentat. 2 Ornamentat.
asfalt sn [At: VLAHUŢĂ, ap. CADE / Pl: -uri / E: ixasphalte] 1 Rocă sedimentară, brună-neagră, formată prin bituminizarea unor substanţe organice sau prin oxidarea şi polimerizarea petrolului. 2 Amestec de bitum cu materiale minerale folosite la pavarea drumurilor. 3-4 (Imp) Drum sau loc asfaltat.
asfalta vt [At: DA / Pzi: -tez / E: fr asphalter, ger asphaltieren] A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2).
asfaltare .v/'[At: DA / Pl: (rar) -tări / E: asfalta] Acoperire a unui drum, a unui teren cu un strat de asfalt (2) Si: asfaltat1, asfaltat1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: asfalta] Asfaltare. asfaltat2, -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e l E: asfalta] Acoperit cu asfalt (2). asfaltene sfp [At: DN3 / E: fr asphaltenes] Hidrocarburi cu masă moleculară mare, constituente ale asfalturilor, care dau bitumului calitatea de aglomerant.
asfaltk, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr asphaltique] 1 Care conţine asfalt (1). 2 Care este acoperit cu asfalt (2).
asfaltit sn [ At: DN3 / E: fr asphaltite] Amestec natural de bitum şi materii organice.
asfaltizare sf [At: DN3 / Pl: -zări / E: asfalt + -iza] 1 Transformare lentă a ţiţeiului în asfalt. 2 Transformare a bitumului din păcura asfaltică în asfalt.
asfaltor sm [At: DA ms / Pl: -i / E: fr asphalteur] Muncitor la lucrări de asfaltare.
asfigmie şf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr asphygmie] (Med) Absenţă temporară a pulsului.
asfmte sf [At: S. NĂDEJDE, ap. TDRG / E: ns cf asfinţi] (Mol; îlav) Pe la ~a soarelui La asfinţit (1).
asfinţi [At: CONACHI, P. 103 / V: (îvp) asân~/ Pzi: -ţeste, (reg) -nte / E:	+ sfinţi] 1 vi (D. soare şi astre) A apune. 2 vim (Rar) A se face
noapte. 3 vt (Pfm; fig; îe) A-i ~ (cuiva) ochii A i se închide ochii de somn.
4	vt (Fig; complementul este ,,ochii“) A întuneca.
asfinţire sf [At: DRĂGHICI, R. 139 / Pl: (nob) -ri / E: asfinţi] 1 Apus1.
2	(Fig; d. viaţă) Declin. 3 (Fig; d. viaţă) Sfârşit.
asfinţit1 sn [At: ALECSANDRI, P. I, 237 / V: -a sf f Pl: -uri, (rar) -e / E: asfinţi] 1 Apus1. 2 Timpul când apune soarele. 3 (îlav) Pe Pe la asfinţit (2). 4 Locul unde asfinţeşte (1) soarele Si: apus, vest, occident, (pop) soare-apune. 5 (Fig; d. viaţă) Declin. 6 (Fig; d. viaţă) Sfârşit. asfinţit2, -ă a [At: DA / Pl: -iţi, -e / E: asfinţi] Care a apus. asfinţita sfvz asfinţit1
asfixia vtr [At: DA / P: -xi-a / Pzi: -iez. / E: fr asphyxier] 1-2 A provoca sau a suferi o asfixie (1). 3-4 (Pex) A omorî sau a muri prin asfixie (1).
143
ASFIXIANT
asfixiant, ~ă a [At: DA ms / P: ~xi-a~ / Pl: -nţi, ~e / E: fr asphyxiant] Care provoacă axfixie (1) Si: înăbuşitor, sufocant, asfixiare sfvz asfixiere
asfixiat, ~ă a [At: DA ms / P: ~xi-at! Pl: -aţi,	l E: asfixia] 1-2 Care
a suferit o asfixie (1-2) Si: sufocat.
asfixie sf [At: SADOVEANU, N. F. 73 / P: ~xi-e f Pl: ~i/ / E: fr asphyxie]
1	Stare de sufocare datorită înecării, strangulării, inhalării de gaze toxice, ca simptom al unor boli etc. 2 Moarte prin asfixie (1).
asfixiere sf [At: DA / V: (înv) ~iare / P: ~xi-e~ / Pl: ~ri / E: asfixia] 1 Sufocare prin asfixie (1). 2 Asfixie (2). asfodelsn [At: BRANDZA, D.415/V: ~ăsf/P\: ~e/E: fr asphodele]
1	Plantă de grădină (mediteraneană), din familia liliaceelor, cu flori albe sau galbene, cu fructul o capsulă. 2 (îs) ~ galben Asfodel (1) cu flori galbene.
asfodelă sfvz asfodel
asfolit sn [At: DN3 / E: fr aspholithe] Beton asfaltic rezistent ia temperaturi joase, folosit la îmbrăcăminţi rutiere.
asialie .s/[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr asialie] Diminuare a secreţiei salivare Si: aptialie, aptialism.
asiat, ~â .vm/*[At: DEX2 / P: ~si-aî l Pl: ~aţi, ~e / E: fr asiate] (Frm) Asiatic (1).
asiatic, ~ă [At: CANTEMIR, HR. 12 / S: (înv) azi~ / P: ~si-a~ / Pl: ~id, ~ice l E: lat asiaticus, fr asiatique] 1-4 smf, a (Persoană) care este originară din Asia sau care face parte din populaţiile Asiei Si: oriental, (înv) asiean, asiaticesc, asiesc. 5-6 sm Populaţie sau grup de persoane dintr-o ţară din Asia. 7-8 a Care este specific Asiei sau asiaticilor (2) Si: oriental, (înv) asiaticesc, asiean, asiesc. 9-10 a Care provine din Asia sau de la asiatici (2) Si: oriental, (înv) asiaticesc, asiean, asiesc. 11-12 a Referitor la Asia sau la asiatici (2) Si: oriental, (înv) asiaticesc, asiean, asiesc. 13-14 av Ca în Asia sau ca asiaticii (1) Si: oriental, (înv) asiaticesc, asiaticeşte. 15 a (Fig) Care este plin de fast, de farmec asiatic (7) Si: oriental, (înv) asiaticesc (7).
asiaticesc, ~ească a [At: CANTEMIR, 1.1. II, 184/ P: ~si-a~/ V: (reg) ~iet~, ~ă l Pl: ~e.yti / E: asiatic + -esc] (înv) 1-13 Asiatic (1-13).
asiaticeşte av [At: POLIZU / P: ~si-a IE: asiatic + -este] (înv) Asiatic
(13).
asibiia vtr [At: DN3 / Pzi: ~lez / E: fr assibiler] (Fon) 1-2 A face să capete sau a căpăta caracterul unei consoane africate.
asibilare i/[At: DN3 / Pl: -lari / E: fr asibiia] (Fon) Fenomen prin care un sunet nesiflant se transformă într-un sunet siflant.
asibilaţie sf [At: DN3 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr asibilation] Asibilare. asibilaţiune sf vz asibilaţie
asiduitate sf [At: I. NEGRUZZI, S., ap. DA / P: ~du-i~ / E: lat assiduitas, -atis, fr assiduite] 1 (înv) Prezenţă stăruitoare pe lângă cineva. 2 Perseverenţă în realizarea unui scop Si: (liv) tenacitate, (fam) stăruinţă, silinţă.
asiduu, ~ă [At: ODOBESCU, S. II, 403 / P: ~du-u / PI: -ui, ~ue / E: fr assidu, lat assiduus] 1 a (înv) Care stă tot timpul în preajama cuiva.
2	a Care manifestă asiduitate (2) Si: perseverent, stăruitor, (liv) tenace.
3	av Cu asiduitate (2).
asiean, ~eană a [At: COD. VOR. 15/1,83/7 / P: ~si-ean / Pl: -eni, ~ene / E: Asia + ~(e)an] (înv) 1-10 Asiatic (1-4,7-12).
asiesc, ~ească a [At: COD. VOR. 83/7 / P: ~si-esc l Pl: net / E: Asia + -esc] (îvr) 1-10 Asiatic (1-4,7-12).
asietă sf[A.t: DEX2 / P: ~si-e~ / Pl: -te l E: fr assiette] 1 înclinare longitudinală a unei nave din cauza repartizării neuniforme a încărcăturii. 2 Mod de fixare a impozitelor datorate statului.
asigna vt [At: DA / Pzi: -nez / E: lat assignare, fr assigner] 1 (Rar) A repartiza cuiva ceva ce i se cuvine sau de care trebuie să aibă grijă Si: (îrg) a asemna (1). 2 (Jur; cmr) A afecta un fond pentru plata unei datorii, unei rente Si: (îrg) a asemna (2). 3 (Trs) A emite un mandat de plată Si: (îrg) a asemna (3). 4 (Rar) A atribui unei mărimi un indice, un semn oarecare etc.
asignant sm [At: COD. ŢIV. / Pl: -nţi / E: net] 1 (Jur; cmr; înv) Datornicul ce dă asignaţia (1). 2 (Trs; rar) Asignatar (1).
asignare sf [At: DA / Pl: -nări / E: fr assignation] 1 (înv) Repartizare a unei părţi sau a unei responsabilităţi Cf asigna (1). 2 (Jur; cmr) Afectarea unui fond pentru plata unei datori, unei rente. 3 (Trs) Emitere a unui mandat de plată. 4 Indicare printr-un indice, printr-un semn oarecare etc.
5	(Rar) Repartizare a frecvenţelor de lucru pentru diferite staţii de radiocomunicaţii.
asignat1 sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr assignat] 1 Bancnotă franceză emisă în timpul Revoluţiei din 1789, destinată vânzării proprietăţilor naţionale Si: asignaţie (2). 2 Nume dat bancnotei în trecut în unele ţări.
asignat2, ~ă [At: COD. ŢIV. / Pl: -aţi, ~e / E: asigna] 1 a (Rar) Repartizat ca parte sau ca responsabilitate. 2 a (Jur; cmr; d. fonduri) Afectat pentru o plată oarecare. 3 a Indicat printr-un indice, printr-un semn oarecare etc. 4 sm (Jur; cmr; înv) Debitorul în calitate de terţă persoană de la care creditorul îşi ia datoria Si: asignant (2), asignatar (1).
asignatar sm [At: COD. ŢIV /V: (înv) ~iu / Pl: ~i! E: ger Assignatar] (înv) 1 Creditorul care primeşte asignaţia (1) Si: (reg) asignant (2). 2 Beneficiar. 3 Mandatar (1). asignatariu sm vz asignatar
asignaţie .v/[At: COD. ŢIV. / V: (înv) ~iune / Pl: ~/7 / E: lat assignatio, fr assignation] (înv) 1 (Jur; cmr) Cambie dată la ordinul unei terţe persoane Si: (reg) asemnaţiune (1) Vz poliţă. 2 Asignat1 (1). asignaţiune sfvz asignaţie
asigura [At: ŞINCAI, HR. II, 15 / V: (înv) asecu~ / Pzi: asigur, (înv) ~rez / E: a3 + sigur cf fr assurer] 1 vt A face ca înfăptuirea unui lucru să fie sigură, durabilă. 2-3 vtr A încheia un contract de asigurare (3) a vieţii, a unui bun. 4 vr (Iuz; îe) A se ~la „Dacia“ A căpăta o notă rea şi a i se schimba dramatic situaţia şcolară. 5 vr A-şi lua toate măsurile de precauţie pentru a se pune în siguranţă. 6 vr A se îngriji să aibă cele necesare traiului. 7 vt (Teh) A fixa elementele asamblate ale unui sistem tehnic pentru a nu se deplasa. 8 vt A da cuiva garanţii asupra unui lucru Si: a garanta, a încredinţa.
asigurare sf [At: NEGRUZZI, S. III, 320/10 / V: (înv) asecu~/P\: ~rări / E: asigura] 1 Acţiune care face ca înfăptuirea unui lucru să fie sigură Si: (rar) asigurat1.2 Promisiune fermă Si: garantare, încredinţare. 3 Operaţie financiară, decurgând dintr-un contract sau o obligaţie legală, prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unor sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care le-a suferit în anumite situaţii. 4 Actul de asigurare (3). 5 (Lpl; îs) ~rări sociale de stat Formă de ocrotire a populaţiei prin asigurarea de către stat, în schimbul unei cotizaţii lunare, de indemnizaţii, prestări de servicii în cazul bolii, invalidităţii, bătrâneţii etc. 6 (Lpl; îs) ~rări de sănătate Formă a asigurărilor
(5)	prin care persoanele asigurate au dreptul la servicii medicale, materiale medicale şi medicamente. 7 Fixare. asigurat1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: asigura] Asigurare (1). asigurat2, ~â [At: COSTINESCU / V: (înv) asecu~ l PI: ~aţi, ~e f E: asigura] 1 a Devenit ori făcut sigur sau durabil. 2 a Garantat printr-o asigurare (3). 3 a Pus în siguranţă. 4 smf Persoană care se asigură (2). 5 smf Salariat care beneficiază de asigurările (5) sociale. 6 a Fixat. asigurator, ~oare smf, a vz asigurător asiguratoriu, ~orie a vz asigurător
asigurător,~oare [At: HAMANGIU,C.C.429/V: (înv) ~rator,~ratoriu / Pl: ~i, ~oare / E; asigura + -ător] 1 a Care asigură (1) ceva sau pe cineva.
2	.vm/'Persoana sau societatea care garantează asiguratului (4) îndeplinirea contractului de asigurare. 3 a (îs) Sechestru ~ Sechestru ordonat de justiţie pentru garantarea intereselor şi a drepturilor părţilor împricinate. asiguripsi vtr [At: DA / Pzi: ~sesc / E: net] (înv) 1-8 A asigura (1-8). asiguripsit, ~ă smf, a [At: DA / PI: ~i[/, ~e / E: asiguripsi] (înv) 1-6 Asigurat2 (1-6)
asilabie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr asyllabie] Formă de afazie manifestată prin incapacitatea de a uni fonemele în silabe.
144
ASISTENTĂ
asimbolie sf [Ai: DN3 / Pl: ~ii / E: fr asymbolie] Incapacitate patologică de a înţelege simbolurile (limbii vorbite).
asimetrie, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. IV, 136 / Pl: -ici, -ice / E: fr asimetrique] Fără simetrie.
asimetrie sf [Ai: IBRĂILEANU, A. 113 / Pl: -li / E: fr asymetrie] Lipsă de simetrie.
asimila [At: MAIORESCU, CR. I, 391 / Pzi: -lez / E: fr assimiler, lat assimilare] 1 vt A transforma în propria substanţă materiile nutritive introduse în organism. 2-3 vtr A (se) face asemănător ori de acelaşi rang cu altcineva sau altceva. 4-5 vtr A (se) integra în alt grup social sau naţional prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.).
6-lvtr A(-şi) însuşi temeinic cunoştinţe. 8-9 vtr (Fon) A (se) transforma sub influenţa altui sunet aflat în apropiere. 10 vt A introduce în viaţa cotidiană sau în procesele de fabricaţie idei, produse, tehnologii etc. noi.
asimilabil, ~â a [At: DA / Pl:	-e	/ E: fr assimilable] 1 Care poate
fi asimilat (1) (uşor). 2 Care poate deveni asemănător ori de acelaşi rang cu altcineva sau altceva. 3 Care se poate integra într-un alt grup social sau naţional. 4 (D. cunoştinţe) Care poate fi însuşit.
asimilare sf[At: DA / Pl: -lari / E: asimila] 1 Asimilaţie (1). 2 Fenomenul de transformare (aproape identică) a cuiva sau a ceva în cineva sau în ceva Si: asimilaţie (3). 3 Integrare în alt grup social sau naţional decât cel nativ. 4 însuşire temeinică a cunoştinţelor învăţate. 5 (Fon) Modificare, care poate merge până la identificare, produsă de un sunet asupra altuia aflat în apropiere Si: asimilaţie (4). 6 (Fon; îs) ~ regresiva Transformare a unui sunet sub influenţa altuia care-1 urmează Si: asimilaţie
(5). 7 (Fon; îs) ~ progresiva Transformare a unui sunet de către altul care-1 precedă Si: asimilaţie (6). 8 (Fon; îs) ~ reciprocă Transformarea a două sunete prin acţiune reciprocă Si: asimilaţie (7). 9 Introducere în viaţa cotidiană sau în procesele de fabricaţie a unei tehnologii, a unor idei, produse etc. noi.
asimilat, -ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: asimila] 1 (D. mâncare, d. materii introduse în organism) Transformat în substanţe necesare organismului. 2 Transformat în cineva sau în ceva. 3 Integrat într-un alt grup social sau naţional. 4 (D. cunoştinţe) însuşit temeinic. 5 (D. sunete ale vorbirii) Transformat sub influenţa altui sunet aflat în apropiere.
6	(D. tehnologii, idei etc.) Introdus în cotidian.
asimilatlv, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e l E: fr assimilatif] 1-3 Asimilator (1-3).
asimilator, -oare [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 210 / Pi: -i, -oare / E: asimila + -tor] 1-3 a Care asimilează (1,3,5). 4 .vm/‘(Rar) Persoană care asimilează (4) o cultură străină. 5 sm Persoană care urmăreşte asimilarea
(3)	forţată a unui popor.
asimilaţie .s/[At: DA ms / V: (înv) -iune / Pl: -ii / E: fr assimilation, lat assimilatio, -onis] 1 Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate în substanţe proprii acestuia Si: asimilare (1). 2 (îs) - clorofiliană Proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează cu ajutorul luminii absorbite de clorofilă substanţele organice din bioxidul de carbon şi din apă şi eliberează oxigen. 3-7 Asimilare (2,5-8). asimilaţiune sfvz asimilaţie
asiminl vt [At: DA ms / Pzi: -nesc / E: net] (Reg) A netezi. asimptonvatic, -ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr asymptomatique] (D. boli) Fără simptom clinic.
asimptotă .v/'[At: DN3 / PI: -te / E: fr asymptote] (Mat) Dreaptă de care se apropie o curbă şi pe care o atinge la infinit.
asimptotic, -ă [At: DN3 / PI: -ici, -ice / E: fr asymptotique] 1 a Referitor la asimptotă. 2 av (îe) A tinde ~ A se apropia din ce în ce mai mult şi a se atinge la infinit.
asimţi [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1864 / Pzi: -ţese / E: a- + sintţi] (înv)
1	vt A simţi cu (mare) intensitate. 2 vi A medita.
asin, -ă [At: CORESI, ap. HEM 1861 / V: (reg) asan, asen sm, asan sn / A: (înv) a sin / PI: -i, -e / E: ml asinus] 1 sm Măgar. 2 .v/'(Rar) Măgăriţă. 3 a (îvr) Măgăresc.
asinaş sm [At: HEM 1863 / E: asin + -aş] 1-2 (înv; şhp) Asin (1) mic Si: asinel (1-2).
asincron, -ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e I E: fr asynchrone] (D. maşini electrice sau modul lor de funcţionare) Care are turaţia motorului diferită de câmpul magnetic al statorului.
asincronic, ~u a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr asynchronique] (D. mişcări, fenomene etc.) Care nu se suprapune în timp cu altă mişcare, cu alt fenomen etc.
asincronlsm sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr asynchronisme] Lipsă de sincronism.
asindet sn [At: DEX2 / V: -on / Pl: -e / E: lat asyndetus, asyndeton, fr asyndete] Figură de stil constând în suprimarea conjuncţiilor (copulative).
asindetic, -ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: it asindetico] 1 Referitor la asindet. 2 Care aparţine asindetului. aslndeton sn vz asindet asine sfvz afine
asinel sm [At: HEM 1863 / Pl: -ei / E: asin + -el] (înv) 1-2 Asinaş (1-2).
asinergle sf IAt: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr asynergie) (Med) Tulburare a proceselor de coordonare a mişcărilor ce stau la baza actelor complexe de mişcare.
asintactic, -ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr asyntactique] (D. cuvinte compuse) Care nu e format pe baza regulilor sintactice de îmbinare a cuvintelor.
aslr, ~ă smf, a [At: EMINESCU, P. 82 / Pl: -i, -e / E: creaţie personală] (Rar) 1-7 Asirian (1-7).
asirian, -ti [At: EMINESCU, N. 33 / P: -ri-an l Pl: -ieni, -iene I E: fr assyrien] 1-2 smf a (Persoană) care a trăit în Asiria Si: (nob) asir. 3 smp Populaţie semitică ce a trăit în statul antic Asiria Si: (nob) asir. 4-5 a Care aparţine Asiriei sau asirienilor (1) Si: (nob) asir. 6-1 a Care este specific Asiriei sau asirienilor (1) Si: (nob) asir.
asiriancă sf [At: DA ms / P: -ri-a- / Pl: -ience / E: asirian + -că] Asiriană (1).
asiriolog, -ă smf [At: DA ms / Pl: -ogi, -oge / E: fr asyriologue] Specialist în asiriologie.
asiriologie sf [At: DA ms / V: (rar) -rol- l E: fr assyriologie, ger Assyrologie] Disciplină care studiază istoria, cultura, limba din Asiria şi întreaga civilizaţie mesopotamiană. asirologle sfvz asiriologie
asista [At: DACIA LIT. 265/10 / Pzi: asist, (înv) -tez / E: lat assistere, fr assister] 1 vi A fi de faţă (la un eveniment). 2 vt A sta.lângă cineva pentru a-1 ajuta, apăra etc.
asistare .v/‘[At: DA / Pl: (rar) -tari / E: asista] 1 Prezenţă la un eveniment.
2	(Rar) Susţinere pentru cineva.
asistat, ~ă [At: DA / PI: -aţi, -e / E: asista] 1 a (Rar) Care are sprijinul unui asistent. 2 smf Persoană care beneficiază de asistenţă (4) socială. asistălui vti [At: DA / Pzi: -esc I E: asista css] (înv) 1-2 A asista. asistent, ~ă [At: I. GHICA, ap. CADE / PI: -nţi, -e / E: fr assistant, lat assistens, -ntis, ger Assistent] 1 a Care asistă (1) la ceva. 2 .vm/ Persoană care asistă (2) pe cineva pentru a da ajutor. 3 sm (îs) - social Persoană care asistă (2) (moral, medical, juridic sau material) un individ sau o familie. 4 smf (Spc) Cadru medical care dă ajutor unui doctor. 5 smf( Spc; şîs ~ universitar) Grad didactic universitar inferior lectorului. 6 smf (Spc) Persoană cu gradul de asistent (5). 7 sm (Buc; înv) Nume generic dat în trecut unui funcţionar administrativ, militar sau bisericesc (corespunzând unui sublocotenent în armată).
asistenţă v/ [At: NEGRUZZI, S. I, 341 / Pl: -ţe / E: fr assistance] 1 (Csc) Persoanele care asistă la o conferinţă, la un spectacol etc. Si: public.
2	(Csc) Asistare (1) la ceva. 3 Sprijin (medical, material etc.). 4 (îs) ~ socială Sistem de ajutorare materială a celor inapţi de muncă şi fără mijloacele necesare traiului. 5 (îs) ~ mutuală înţelegere politico-militară între două sau mai multe state privind apărarea comună.
ASISTOLIC
asistolic, ~ă a [At: DEX2 / PI: -ici, -ice l E: fr assistolique] (Med) 1-2 Privitor la asistolie (1-2). 3-4 Specific asistoliei (1-2). 5-6 Care aparţine asistoliei.
asistolie sf [At: DA ms / Pl: -ii / E: fr asystolie] (Med) 1 Slăbire a contracţiilor inimii. 2 (Imp) Insuficienţă cardiacă totală.
asiză sf [At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr assise] Fiecare dintre straturile orizontale de cărămidă ale unei construcţii.
aslam sn [At: PSALT. SCH. 37/2 / Pl: ~uri / E: rs 0CJWB>] (înv) 1 Camătă. 2 (Pex) Avariţie. 3 (Pex) înşelăciune.
aslm sm [At: PITARUL HRISACHI, ap. HEM 1866 / V: ars~ / Pl: -i / E: tc aslan] (Tcî) Leu.
dslo sns [At: MDENC2 / E: a|ntils|trepto|/[izina]0] (Med) Test pentru depistarea infecţiei produse de streptococul hemolitic, constând în evidenţierea anticorpului ce neutralizează streptolizina.
astmui sm [At: HEM 1868 / V: h~, hazm~ / Pl:	/	E:	ns	cf	tc	hasi
,,scopit“] (îrg) Batal1. asnvdtic, ~ă smf, a vz astmatic asmaţiu sm vz hasmaţuchi asmaţuc sm vz hasmaţuchi asmaţuchi sm vz hasmaţuchi asmaţuic sm vz hasmaţuchi
asmă1 sf [At: HEM 1688 / Pl: -me / E: tc, bg asma] (îrg) Vie care iese din nou după ce a fost tăiată de tot. a smă2 sfvz aslm asmăciuc sm vz hasmaţuchi
asmăţelsm [At: BARCIANU, ap. TDRG / Pl: -ei / E: asmăţui css] (Bot) 1-7 Hasmaţuchi (1-7). asmăţui sm vz hasmaţuchi asmome sfvz iasomie
asmute vt [At: POLIZU / Pzi: asmut / E: ns cf lp '^ex-mucciare] (înv) 1-6 A asmuţi (1-6). asmutere sf[At: MDA ms / Pl: -ri t E: asmute] 1-6 Asmuţire (1-6). asmuţă vt [At: ODOBESCU, S. I, 106 / V: azm~l Pzi: asmut / E: ns cf lp *ex-mucciare] 1-6 A asmuţi (1-6).
asmuţare sf [At: DA / V: azm~ i Pl: ~răn / E: asmuţa] 1-6 Asmuţire (1-6).
asmuţat1 sn [At: DA / V: azm~ I PI: -uri / E: asmuţa] 1-5 Asmuţire (1-5).
asmuţdt2, ~ă a [At: DA / V: azm~! Pl: -aţi, -e / E: asmuţa] 1-6 Asmutit2 (1-6).
asmuţător, -oare smf, a [At: DA / V: azm~ / Pl: -i, -oare / E: asmuţa + -tor] 1-12 Asmuţitor (1-12).
asmuţătură sf [At: DA / V: azm~l Pl: -ri / E: asmuţa + -(ă)tură] 1-3 Asmuţitură (1-3).
asmuţeală sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: -di / E: asmuţi + -eală] (Rar) 1-2 Asmuţire (1-2).
asmuţi vt [At: ODOBESCU, S. 1,464 / V: azm~l Pzi: asmut şi -ţese / E: ns cf lp ^ ex-mucciare] 1 A îndemna câinii, cu strigăte caracteristice, să atace un om sau un animal Si: a asmuţa, a asmute, a asmuţa, a asumuţa, a sumuţa. 2 (Pex) A întărâta câinii. 3 (Fig) A instiga pe cineva la acte violente. 4-5 (Fig) A incita la (ceartă sau) revoltă. 6 (Fig) A excita.
asmuţire sf [At: PONTBRIANT, D. / V:	/ Pl: ~ri / E: asmuţi] 1
îndemnare a câinilor să atace Si: asmutere, asmuţare, asmuţat1, asmuţătură, asmuţeală, asmuţit1, asmuţitură, asumuţare, asumuţat1. 2 (Pex) întărâtare a câinilor Si: asmutere, asmuţare, asmuţat1, asmuţătură, asmuţeală, asmuţit1, asmuţitură, asumuţare, asumuţat1.3 (Fig) Instigare a cuiva Ia acţiuni violente Si: asmutere, asmuţare, asmuţat1, asmuţeală, asmuţit1, asumuţare, asumuţat1. 4-5 (Fig) Incitare la (ceartă sau) revoltă Si: asmutere, asmuţare, asmuţat1, asmuţeală, asmuţit1, asumuţare, asumuţat1.
6	(Fig) Excitare.
asmuţit1 sn [At: DA / V: azm~/ Pl: -uri / E: asmuţi] 1-6 Asmuţire (1-6). asmuţit2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: azm~ / Pl: -iţi, -e / E: asmuţi] 1 (D. câini) Care se repede, îndemnat de stăpân, la un om sau
animal Si: asmuţat2, asumuţat2. 2 întărâtat. 3 (Fig; d. oameni) Instigat la violenţă Si: asmuţat2, asumuţat2. 4 (Fig; d. oameni) Incitat la ceartă Si: asmuţat2, asumuţat2. 5 (Fig; d. oameni) Revoltat. 6 (Fig) Excitat.
asmuţitor, -oare smf, a [At: TEODORESCU, P. P. 62 / V: azm~l Pl: -i, r^oare / E: asmuţi + -tor] 1-12 (Persoană) care asmute (1-6) Si: asmuţător.
asmuţitură sf [At: POLIZU / V: ~ţăt-> azmuţăt~, azm- / Pl: -uri / E: asmuţi + -(i)tură] (Rar) 1-2 Asmuţire (1-2). 3 Strigăt prin care se asmut câinii Si: asmuţătură.
asocia [At: NEGRUZZI, S. 1,341 / P: -ci-a / V: (gmî) ~ţia / Pzi: -iez / E: fr associer, lat associare] 1-2 vtr A (se) grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. 3 vr A se alătura altora, la o acţiune comună. 4 vr (Pex) A susţine opinia exprimată de altcineva. 5-6 vtr (Spc; d. idei sau stări sufleteşti) A (se) lega între ele după anumite legi psihologice. 7 vt (Nob) A face pe cineva sociabil.
asocial, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr asociat] 1 (D. oameni) Care este inadaptabil. 2 Care este refractar la integrarea socială. 3 (D. fapte) Care este contrar intereselor societăţii. asociare sf vz asociere
asociat1 sn [At: DA ms / P: ~ci-at l V: (gmî) ~ţial i Pl: -uri /' E: asocia] 1-5 Asociere (1-5).
asociat2, ~ă [At: HAMANGIU, C. C. 385 / P: -ci-at / V: (gmî) ~ţiat / Pl: -aţi, -e / E: asocia] 1-2 smf, a (Persoană) care s-a unit cu alta^sau altele într-un anumit scop. 3-4 smf, a (Persoană) care face parte dintr-o asociaţie (4). 5 smf Partener de afaceri Si: (înv) coasociat, companion, tovarăş. 6 a (Pex) Unit cu altcineva sau altceva prin ceva comun. 7 a (Psh; d. o idee) Care decurge din alta.
asociativ, ~ă a [At: RALEA, E. O. 32 / P: -ci-a- / PI: -i, -e l E: fr associatif] 1 Privitor la asociaţie (4). 2 (D. memorie) Care evocă imagini prin asociaţie (7). 3 (D. operaţii matematice) Care duce la acelaşi rezultat, independent de modul cum au fost grupate elementele unui grup ordonat.
asociativitate .v/ [At: DN3 / P: -ci-a- / Pl: -taţi / E: fr associativite] 1 Proprietate a memoriei de a fi asociativă (2). 2 Proprietate a unei operaţii matematice de a fi asociativă (3).
asociaţie *s/[At: URICARIUL XIII, 342/10 / V: -iune, (gmî) ~ţia~ / P: -ci-a- / Pl: -ii / E: fr association] 1-3 (Rar) Asociere (1-3). 4 Grupare de persoane creată pentru atingerea unui scop comun şi organizată pe baza unui statut Si: societate, (înv) reuniune. 5 Grup de plante format din mai multe specii caracteristice unui anumit mediu de viaţă. 6 Grupare de molecule, de stele etc. cu însuşiri comune. 7 Proprietate a psihicului de a lega între ele mai multe imagini senzoriale, idei etc., astfel încât apariţia uneia din ele atrage în conştiinţă o alta asemănătoare sau întâlnită anterior împreună. 8 (Pex) Legătură între fenomene psihice pe baza asociaţiei (7).
asociaţionism sn [At: DA ms / P: -ci-a-ţi-o- / Pl: -e, -uri / E: fr associationnisme] 1 Doctrină filozofică potrivit căreia asociaţia anumitor stări elementare de conştiinţă explică dezvoltarea vieţii intelectuale. 2 Concepţie psihologică ce pune la baza vieţii sufleteşti asociaţia (7).
asociaţiomst, ~ă [At: RALEA, E. O. 94 / P: -ci-a-ţi-o- / Pl: -işti, -e / E: fr associationniste] 1-2 smf Adept al asociaţionismului (1-2). 3-4 a Privitor la asociaţionism (1-2). 5-6 a De asociaţionism (1-2). asociaţiune sfvz asociaţie
asociere sf [At: MAIORESCU, L. 41 / V: ~iare / Pl: -ri / E: asocia]
1	(D. oameni) Grupare pentru atingerea unui scop Si: asociat1. 2 (D. oameni) Alăturare către un grup, la o acţiune comună Si: asociat1.3 Susţinere a opiniei exprimată de altcineva Si: asociat1. 4-5 (D. idei, stări sufleteşti) (Auto)relaţionare după anumite legi psihologice. asoga vt [At: 0A / Pzi: -og / E: a- + soga] A soage. asogare şf[Ât: MDA ms / Pl: -gări / E: asoga] Soagere. asola vt\At: DN3 / Pzi: ~/ez / E: fr assoler] (Agr) A cultiva pământul în asolafnente.
asotament sn [At: I. IONESCU, D. 135 / V: (frî) ~fem~/ Pl:	/ E: fr
assolement] Tehnică a împărţirii unui teren cultivabil în mai multe loturi (în raport cu numărul de plante care urmează a fi cultivate) şi a repartizării prin rotaţie a fiecărei plante pe un alt lot.
146
ASPIRANTURĂ
asolare sf [At: MDA ms / Pl: -lari / E: asola] (Agr) Cultivare a pământului în asolamente Si: asolat1. asohtsn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: asola] (Agr) Asolare. asolement sn vz asolament
asoma vt [At: DN3 / Pzi: ~mez / E: fr assommer] 1 A ameţi animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică). 2 A lovi de moarte.
3	(Frm; pex) A lovi. 4 (Frm; fig) A inoportuna.
asomant, ~ă a [At: DA ms / Pl: -nţi, -e l E: fr assommant ] (Frî) Care plictiseşte în cel mai înalt grad.
asomare sf[ At: DN3 / Pl: -mari / E: asoma] 1 Ameţire a animalelor înainte de tăiere, printr-o lovitură puternică Si: asomat1.2 Lovire de moarte Si: asomat1. 3 (Frm; pex) Lovire. 4 (Frm; fig) Inoportunare. asomat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: asoma] 1-4 Asomare (1-4). asomat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: asoma] 1 (D. animale) Ameţit cu o lovitură puternică. 2 Lovit de moarte. 3 (Pex) Lovit2.4 (Frm; fig) Inoportunat2.
asonant, ~ă a [At: DA ms / Pl: -nţi, -e / E: fr assonant] 1-3 Care este în asonanţă (1-3). 4-6 Referitor la asonanţă (1-3). 7-9 De asonanţă (1-3).
asonanţă sf [At: DA ms / Pi: -ţe / E: fr assonance] 1 (Lit) Rimă imperfectă formată numai din identitatea vocalei accentuate. 2 Repetare a aceleiaşi vocale accentuate într-un vers sau într-o frază, însoţită de consoane asemănătoare, pentru a produce efecte expresive. 3 Corespondenţă de sunete. asonie sf vz iasomie
asoreală sf [At: BÎRLEA, C. P. II, 346 / Pl: -reli l E: asori + -eală] (Pop) Sorit1.
asori vtr [At: ŢIPLEA, P. P. (Glosar) / Pzi: -rese / E: a- + sori] (Pop) 1-2 A (se) sori (1-2). asorire sf [At: DA ms / Pl: -ri / E: asori] (Pop) 1 Sorire. 2 Insolaţie. asorit1 sn [At: T. PAPAHAGI, M. / Pl: -uri / E: asori] (Med; pop) Insolaţie.
asorit2, ~ă a [At: DA ms / Pl: -iţi, -e / E: asori] (Pop) 1-2 Sorit2(l-2).
3	Care are insolaţie.
asorta [At: DA / Pl: -tez / E: fr assortir] 1 vt A pune laolaltă diverse obiecte pentru a forma un tot armonios. 2 vr A aproviziona (un magazin) cu mărfuri variate. 3 vr A se potrivi (ca nuanţă, ca mărime etc.) Si: (pop) a se lovi.
asortare şf[At: DA / Pl: -tari / E: asorta] 1 Formare a unui tot armonios din obiecte diverse puse laolaltă Si: asortat1.2 Aprovizionare cu mărfuri diverse Si: asortat1. 3 Potrivire (ca nuanţă, ca mărime etc.) Si: asortat1. asortat1 sn [At: DA / Pl: -uri l E: asorta] 1-3 Asortare (1-3). asortat2, ~ă a [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: asorta] 1 Care este pus laolaltă pentru a forma un tot armonios. 2 Aprovizionat cu mărfuri variate. 3 Care se potriveşte (la mărime, la culoare, la calitate).
asortiment sn [At: I. IONESCU, P. 186 / Pl: -e / E: fr assortiment] (Frm) 1 Sortiment. 2 Totalitatea unor obiecte asortate (1) Si: (înv) dichis, asoţia v vz asocia asoţiat1 sn vz asociat1 asoţiat2, -ă a vz asociat2 asoţiaţie sf vz asociaţie
asparagină sf [At: DN3 / Pl: -ne / E: fr asparagine] Alcaloid din mlădiţele de sparanghel, din rădăcinile de nalbă etc. întrebuinţat ca diuretic.
asparagus sn [At: DN3 / Pl: -uşi / E: fr asparagus] Plantă ornamentală din familia liliaceelor, cultivată pentru frunzele ei foarte fine şi decorative (Asparagus silve st ris).
aspect sn [At: ALECSANDRI, P. IV, 103 / Pl:	şi (îvr) -uri / E: lat
aspectus, fr aspect] 1 Fel de a se prezenta al unei fiinţe sau al unui lucru Si: înfăţişare, aer, (înv) arătare. 2 (îlpp) Sub ~ul... Din punctul de vedere al... 3 (îal) în raport cu... 4 Categorie gramaticală caracteristică anumitor limbi, care arată stadiul de realizare a acţiunii exprimate de verb. 5 (Ast) Diferitele poziţii opuse ale Soarelui, planetelor şi sateliţilor, aşa cum apar de pe pământ.
aspectiv, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr aspectif] 1-2 Aspectual (1-2).
aspectomat sn [At: DN-' / Pl: -el E: ger Aspektomat] Diaproiector cu telecomandă. aspectos, -oasă a vz aspectuos
aspectual, ~ă a [At: DN3 / P: -tu-al / Pl: -i, -e / E: ns cf fr aspectuel]
1	Referitor la aspect (4). 2 De aspect (4).
aspectuos, ~oasă a [At: IOANOVICI, TEHN. 136 / V: ~tos / Pl: -oşi, -oase / E: aspect + -<w] Cu aspect (1) plăcut Si: prezentabil, (îvp) arătos.
aspenchiu sm [At: BARCIANU / Pl: net / E: lat Asplenium] (Bot; reg) Spinarea-lupului (Adianthum capillus-veneris).
aspergilsm [At: DN3 / Pl: -i / E: fr aspergillus] Mucegai care se dezvoltă pe substanţe dulci.
aspergiloză .s/[At: DN3 / Pl: -ze / E: fr aspergillose] Boală cauzată de dezvoltarea aspergilului în organismul omului şi al animalelor (în special păsări şi albine), caracterizată prin apariţia de noduli în căile respiratorii, pe piele etc.
asperitate .v/'[At: DA / Pl: -taţi I E: lat asperitas, -atis, fr asperite] 1 Proprietatea de a fi aspru2. 2 Parte aspră a unei suprafeţe. 3 (Fig) Lipsă de delicateţe, de supleţe. 4 (Fig) Parte aridă în firea sau scrisul cuiva Si: ariditate.
aspermatic, -â a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: ns cf ger aspermatisch] Lipsit de lichid seminal.
aspermatism sn [At: DN3 / Pl: -e / E: ns cf ger Aspermatismus] 1 Imposibilitate de producere sau de evacuare a lichidului seminal. 2 Sterilitate masculină.
aspermie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr aspermie] Absenţă a ejaculării datorată obstrucţiei căilor de excreţie a lichidului seminal sau inhibiţiei psihice.
aspersiune sf [At: LTR / Pl: -ni / E: fr aspersion, lat asperso, -onis] Stropire a solului sau a unui obiect cu apă sau cu o soluţie lichidă aruncată sub formă de picături asemănătoare cu ploaia Si: ploaie artificială.
aspersor sn [At: DN3 / Pl: -oare / E: fr aspersoir] Dispozitiv de pulverizare a apei folosit la irigarea prin aspersiune. aspic1 sm [At: PANŢU, PL.2 / Pl: -ici / E: cf ger Spick] Levănţică. aspic2 sn [At: DA / Pl: -uri / E: fr aspic] Substanţă gelatinoasă obţinută din suc de oase şi carne, folosită ca garnitură la unele mâncăruri reci Cf piftie.
aspidă1 [At: CORESI, PS. 382 / Pl: -izi, -de / E: vsl aauw] 1 .v/Şarpe veninos din Egipt sau Libia, cu gâtul umflat Si: viperă, (înv) năpârcă. 2 sf( Fig) Femeie foarte rea Si: scorpie. 3 şf (Fig) Fiinţă şireată, înşelătoare.
4	q/(Fig; rar, am) Răutăcios.
aspidă2 sf[At: (a. 1875) PANN, ap. HEM. / Pl: -de / E: ngr cumig, -iSog] (îvr) Scut.
aspira [At: (a.1866) URICARIUL, VII, 229 / Pzi: aspir şi, rar -rez / E: lat aspirare, fr aspirer] 1 vt A inspira. 2 vt (Pex) A inhala, o dată cu aerul, alte substanţe, sub formă de pulbere, gaze etc. 3 vt A trage cu o pompă un gaz sau un lichid. 4 vt (Fon) A rosti un sunet astfel încât, înainte sau simultan cu articularea lui, coardele vocale să aibă poziţia de inspiraţie, sunetul fiind însoţit sau precedat de o spirantă laringală, notată aproximativ prin litera „h“. 5 vi (Fig) A năzui spre ceva.
aspirant, -ă [At: NEGRUZZI, S. I, 79 / Pl: -nţi, -e / E: fr aspirant, rs aampam] 1 a Care trage aerul, apa. 2-3 smf, a (Persoană) care doreşte să obţină ceva. 4 .vm/‘(înv) Persoană care se pregătea,în cadrul aspiranturii, pentru titlul superior de „candidat în ştiinţe“. 5 smf (în unele ţări) Doctorand. 6 .vm/’(Buc; gmî) Funcţionar subaltern şi provizoriu la judecătorii, căi ferate etc. 7 sm (înv; spc) Elev al unei şcoli de marină. 8 sm (înv; spc) Primul grad de ofiţer în marina militară. 9 sm (în unele ţări) Tânăr practicant pe o navă civilă în vederea obţinerii gradului de ofiţer stagiar. 10 sm Arbore de cea mai bună calitate, selecţionat dintr-un arboret.
aspirantură sf[At: DN3 / Pl: -ri / E: rs aampamyp] 1 (înv) Grad de învăţământ superior, organizat pe lângă universităţi şi institute, pentru pregătirea cadrelor de specialişti şi cercetători ştiinţifici. 2 (înv) Sistem de pregătire postuniversitară şi academică a viitorilor candidaţi în ştiinţe.
3	(în unele ţări) Doctorantura.
147
ASPIRARE
aspirare sf [At: ALEXANDRESCU, M. 84 / Pl: -rări / E: aspira] 1 Inspirare. 2 Inhalare a unor substanţe Si: aspirat1 (2). 3 Tragere a aerului sau apei cu o pompă Si: aspirat1 (3). 4 (Muz) Introducere a sunetului „h“ între secvenţele vocalice ale unui cuvânt Si: aspirat1 (4). 5 (Fon) Rostire a unui sunet astfel încât, înainte sau simultan cu el, coardele vocale având poziţia de inspiraţie, să apară o spirantă laringală, notată aproximativ prin litera „h“ Si: aspirat1 (5). 6 (înv) Aspiraţie (5). aspirat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: aspira] 1-5 Aspirare (1-5). aspirat2, ~ă a [At: PONI, F. 90 / Pl: ~aţi, ~e i E: aspira] 1 (D. aer) Inspirat. 2 (D. substanţe) Inhalat. 3 (D. aer sau apă) Tras cu pompa. 4 (Fon) Rostit cu aspiraţie (4).
aspirator,~oare [At: PONI, F. 89 / V: (înv) ~răt~, rătoriu / Pl:	-oare /
E: aspira + -tor] 1-2 sn, a (Aparat) care aspiră (aerul, apa). 3 sm Tub care aspiră, în alcătuirea pompei.
aspiraţie sf [At: MAIORESCU, CR. III, 215 / V: (înv) ~iune / Pl: -ii / E: fr aspiration] 1 Inspirare. 2 Inhalare. 3 (Fon) Pronunţare aspirată (4) a unui sunet. 4 (Pex) Spiranta laringală h. 5 (Teh) Deplasare a unui fluid într-o conductă prin micşorarea presiunii aerului la capătul conductei către care acesta se deplasează. 6 (Med) Pătrundere în căile aeriene a unor lichide (sânge, lichid amniotic, apă, vomă) care pot produce asfixie mecanică sau pneumonie. 7 Metodă de extragere a conţinutului lichid dintr-o cavitate sau plagă. 8 (Fig) Năzuinţă. 9 (Psh; îs) Nivel de - Nivel pe care subiecţii speră să-l atingă în executarea unei activităţi specifice şi standardizate, care se evaluează prin raportarea succesului real la succesul presupus. aspiraţiune sfvz aspiraţie aspirator, ~tOăre smf a vz aspirator aspirătoriUy -oare smf, a vz aspirator
aspirină sf [A>t: DA ms / Pl: -ne / E: ger Aspirin] Acid acetilsalicilic, folosit ca medicament febrifug şi calmant.
aspreală A'/'[At: LB / Pl: ~e// (rar) -ele / E: aspri + -eală] 1 Asprime
(1). 2 (Trs) Scrobeală (albastră) Si: (reg) crohmală, sâneală.
asprete sm [At: DEX2 / Pl: -eţi / E: aspru2 + -ete] 1-2 (Specie de) peşte de râu, cenuşiu-brun, lung de 10-12 cm, acoperit cu solzi aspri şi mărunţi Si: poprete, sfor ete (Romanichthys valsanicola).
aspreţe sf [At: BOLINTINEANU, ap. TDRG / Pl: -eţi / E: aspru2 + -eţe] Asprime (3).
aspri [At: LB / Pl: -resc / E: aspru2] 1-2 vtr (Rar) A (se) înăspri. 3 vr (Fig) A se întărâta. 4 vr (Fig) A se face frig. 5 vr (Trs; rar) A se răsti (la cineva). 6 vr A trata pe cineva cu asprime (2). 7 vt (Trs) A apreta. 8 vi (Rar) A îngheţa puţin.
asprilişor sm [At: VICIU, COL. 197 / Pl: ~i / E: aspru1 + -(ili)şor] (Reg) Asprişor.
asprime .s/[At: MARCOVICI, D. 26/1 / Pl: -mi / E: aspru2 + -ime] 1 Proprietate a unui obiect de a fi aspru (1) Si: (rar) aspreală (1). 2 (Fig) Severitate. 3 Vigoare. 4 Parte aspră a unui obiect. 5 (Pex) Loc greu <Je urcat. 6 (îlav) Cu ~ Aspru (15).
asprire sf[At: (1794) FĂLCOIANU, ap. GCR II, 155 / Pl: -ri / E: aspri]
1	înăsprire. 2 (Fig) întărâtare. 3 (D. vreme) Răcire. 4 (Reg; rar) Răstire.
5	Tratare cu asprime (2) a unei persoane Si: (rar) asprit1 (5). 6 (Reg) Apre-tare. 7 (Rar) îngheţare uşoară Si: (rar) asprit1 (7). 8 (înv) Asprime (2).
asprişor1 sm [At: POP, ap. HEM 1878 / Pl: -i / E: aspru1 + -işor] 1 (îrg) Bănuţ (de argint) Si: bănişor, albişor. 2 (Iht) Biban.
asprişor2, -oară [At: JIPESCU, ap. TDRG / Pl: -i, -oare / E: aspru2 + -işor] 1-10 a (Cam) aspru2 (1-2,4,8,11). 11-18 a, av (Cam) aspru (9-10, 19-20). 19 sf (Bot) Turiţă (Agrimonia cupatoria).
asprit1 sn [At: DEX / PI: ~uri / E: aspri] (Rar) 1 înăsprire. 2 (Fig) întărâtare. 3 (D. vreme) Răcire. 4 (Reg; rar) Răstire. 5 Asprire (5). 6 (Reg) Apretare. 7 Asprire (7).
asprit2, -ă a [At: COŞBUC, AE. 103/28 / Pl: ~iţi, -e l E: aspri] 1 (D. vreme) înăsprit. 2 (D. oameni) îndârjit.
aspriu, -ie a [At: BARCIANU / Pl: ~i/ / E: aspru2 + -iu] 1-6 (Reg; rar) (Cam) aspru (1-2,19).
asproiy -oaie a [At: VAIDA / Pl: ~ / E: aspriu css] (Reg) 1-6 (Reg; rar) (Mai) aspru (1-2,19).
aspru1 sm [At: (1471), ap. HEM 1882 / Pl: -ri şi (înv) ~re sn / E: ngr dcrnpou] (înv) 1 Cea mai mică monedă turcească de argint, valorând în sec. XVII a 6-a parte dintr-un potronic de argint. 2 Mică monedă de argint de 22 bani.
aspru2, -ă [At: DOSOFTEI, V. S. 95/2 / Pl: -ri, -re / E: ml asper] 1 a Cu suprafaţa zgrunţuroasă, care dă (la pipăit) o senzaţie de zgâriere. 2 a Neplăcut la pipăit. 3 sn (Iuz; lpl) Obiecte aspre. 4 a (D. păr) Tare şi ţepos.
5	a (D. perii) Cu fire aspre (3). 6 a (D. ovine) Cu lâna răsucită, cu Jir gros. 7 a (D. apă) Care coţine săruri calcaroase. 8 a (D. vin) Care are gust acru, înţepător. 9-10 a, av Puternic. 11 a (D. vreme) Geroasă. 12 a (D. voce) Care zgârie auzul. 13-14 a, av (Fig) (într-un mod) neplăcut.
15-16 a, av (Fig) (într-un mod) greu suportabil. 17-18 a, av Dificil. 19-20 a, av (în mod) sever. 21 sn (îlav) Cu ~1 Cu asprime (6). 22 sm (Iht) Biban (Perca fluviatilis).
aspuma [At: CORESI, ap. GCR I, 12/4 / Pzi: -mez şi (înv) aspum / E: ml expumare] (înv) 1-2 vit A spuma. 3 vt (Reg) A asmuţi (1). aspumare sf [At: LB / Pl: -mări / E: aspuma] (înv) Spumare. aspumat1 sn [At: MDA / Pl: ~uri / E: aspuma] (Rar) Spumare. aspumat2,-ă a [At: CUV. D. BĂTR. II, 470 / Pl: ~aţi, -e / E: aspuma] (înv) 1 Aruncat ca o spumă. 2 înspumat.
assai av [At: DN3 / E: it assai] (Muz) 1 (îs) Allegro ~ Mai repede decât allegro. 2 (îs) Adagio ~ Mai încet decât adagio.
assembler sns [At: DN3 / E: eg assembler] 1 Asamblor specific unor microcalculatoare. 2 Limbaj de asamblare al microcalculatoarelor.
assiris sns [At: DER2 I / E: fr assiris] 1 Denumire a asamblorului sistemului de operare al sistemului Siris. 2 Limbaj de asamblare pentru calculatorul Felix C.
assize sfp [At: DER21 / E: fr assises] 1 (îem) Adunări care reuneau pe suveran şi pe vasalii săi. 2 Adunări ale reprezentanţilor regalităţii şi ai regiunilor din Franţa şi Anglia, în care erau adoptate hotărâri juridice, administrative etc. 3 (Lsg) Hotărâre juridică sau administrativă adoptată la assize (2). ast, a stă pd, ad vz ăsta, asta
asta [At: DOSOFTEI, ap. DA / Pzi: astau / E: ml astare] (înv) 1 vi A sta alături de cineva. 2 vi A fi în slujba cuiva. 3 vi (Pex) A înfrunta pe cineva. 4 vi A asista. 5 vi A se prezenta înaintea unei autorităţi. 6 vi A apărea. 1 vt A prezenta pe cineva. 8 vt A preda pe cineva.
astalâş sm [At: (a. 1750) IORGA, S. D. XII, 54 / V: ~luş, ~teluş, stăl~, stăluş / Pl: ~i / E: mg asztalos] (Trs; mgm) Tâmplar. astaluş sm vz astalâş
astar sn [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 321/7 / V: ~riu, e~ / Pl: ~e, ~uri / E: tc astar] (înv) Pânză groasă care servea (mai ales) pentru căptuşeală de haine (dar şi pentru acoperit faţa morţilor, pentru împodobit caii domneşti, pentru strecurat etc.).
astaragiu sm [At: (1784), ap. ŞIO / Pl: ~ii / E: astar + -(a)giu] (înv) 1 Fabricant de astar. 2 Negustor de astar.
astară av [At: DOSOFTEI, ap. HEM. 1890 / E: ast’+seară cu simplificarea grupului -jf.v-] (îrg) Astă-seară. astariu sn vz astar
asiatic, ~ă [At: LTR / Pl: -ici, ~ice l E: fr astatique] 1 a Care este în echilibru în toate poziţiile. 2 a (D. un ac magnetic) Care este astfel dispus, încât să fie în echilibru indiferent de acţiunile exercitate asupra lui de către un câmp magnetic în care a fost plasat. 3 a (îs) Echilibru - Echilibru indiferent. 4-5 smf, a (Persoană) care suferă de astazie. astatin sn vz astatiniu
astatiniu sns [At: DN3 / P: ~niu / V: astatin / E: ger Astatinium, fr astatine] (Chm) Element radioactiv sintetic.
astatizare sf [At: DN3 / Pl: ~zări / E: cf fr astatisation] Mărire a sensibilităţii unor sisteme deformabile faţă de acţiunile deformante, micşo-rându-le stabilitatea.
148
ASTFEL
astazie şf[At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr astasie] (Med) Imposibilitatea de menţinere în poziţie verticală, ca urmare a necoordonării motorii.
astămâneaţă av [At: CANDREA, Ţ. O., ap. DA ms / E: astă + *mâneaţă] (Pop) Azi-dimineaţă.
astăreală sf [At: TDRG / V: ~ter~/ Pl: -eli / E: astări + -eală] (Reg)
1	Căptuşeală. 2 (Pex) Căptuşeală de scânduri aşezată pe un schelet de lemn, care susţine un strat de material sau şindrila, ţigla ori tabla constituind acoperişul unei case.
astări vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~re.sc / E: astar cf tc astarmalak, ngr acrrapomo] 1 (înv) A căptuşi o haină cu astar. 2 A acoperi un schelet de lemn cu astăreală (2).
astărire .ş/[At: MDA / Pl: -ri / E: astări] 1 (înv) Căptuşire a unei haine cu astar Si: astărit1 (1). 2 Acoperire a unui schelet de lemn cu astăreală
(2)	Si: astărit1 (2). astărit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: astări] 1-2 Astărire (1-2). astărit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: astări] 1 (înv) Căptuşit cu astar. 2 Acoperit cu astăreală (2). astătut, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 61/2 / Pl: ~uţi, -e / E: asta] (înv)
1	înfăţişat cuiva. 2 Prezentat. 3 Predat.
astăura v [At: JAHRESBER. III, 313 / Pzi: astaur / E: a1 + staur] (Ban) A pândi.
astăurare .v/*[At: MDA ms / Pl: -rări / E: astăura] (Ban) Pândire. astâurăt1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: astăura] (Ban) Pândire. astăurat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: astăura] (Ban) Pândit2. astăvi v [At: LB / Pzi: ~ve.sc / E: a + stăvi] (Trs) A zăbovi. astăvire sf[At: MDA ms / Pl: -ri / E: astăvi] (Trs) Zăbovire. astăvit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: astăvi] (Trs) Zăbovire. astăvit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: astăvi] (Trs) Zăbovit2, astăz av vz astăzi
astăzi av [At: COD. VOR. 38 / V: astăz, ~tâzi / E: astă + zi] 1 în ziua în curs Si: azi. 2 (Pex) în timpul în care trăim Si: azi. 3 (Prt) Acum. 4 (îlav) De ~ înainte începând de acum. 5 (îlav) In ziua de ~ Astăzi (2).
6	(îal) în prezent. 7 (îlav) Până (în ziua de) ~ Până acum. 8 (îlav) De ieri până ~ sau (înv) de ~ - de mâine Instabil şi nesigur. 9 (îal) într-un timp neaşteptat de scurt. 10 (îal) Cu amânări succesive. 11 (îlav) ~-mâine într-una din zilele acestea. 12 (îal) Imediat. 13 (în corelaţie cu ieri sau cu mâine) Continuu, de lungă durată. 14 (îlav) Când când mâine (sau când ieri, când ~) Nestatornic. astâmpăr sms [At: POP, ap. HEM 1899 / E: astâmpăra] 1 (înv) Odihnă.
2	(îe) A nu (mai) avea ~ A fi în mişcare continuă. 3 (îae) A fi neliniştit.
4	(îe) A nu-şi (mai) găsi (sau afla) ~ A nu avea linişte. 5 (îe) A nu da (cuiva) '»•' A nu da (cuiva) pace. 6 (îlav) Fără ~ Neobosit. 7 (îal) întruna.
astâmpăra [At: (a. 1756) URICARIUL XXI, 166 / V: (reg) ~tim~! Pzi: astâmpăr / E: ml *ex-temperare] 1 vt (înv; d. apă sau aer foarte fierbinte sau foarte rece) A face suportabil Si: a tempera. 2 vt (D. pasiuni, sentimente) A potoli. 3-4 vtr (D. pasiuni, sentimente) A nu (se) manifesta Si: a (se) abţine. 5 vi A nu se mai mişca. 6-7 vtr (D. oameni) A (se) linişti.
8	vr (Pex; d. evenimente agitate) A se domoli.
astâmpărare sf [At: BELDIMAN, N. POMP. I, 49 / Pl: -rări / E: astâmpăra] 1 (înv) Răcorire. 2 Potolire a zbuciumului Si: astâmpărat1
(2). 3 Abţinere. 4 Nemişcare. 5 Odihnă. 6 Domolire.
astâmpărat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: astâmpăra] 1-6 Astâmpărare (1-6).
astâmpărat2, ~ă a [At: BELDIMAN, TR., ap. HEM 1900 / Pl: -aţi, -e / E: astâmpăra] 1 Domolit. 2 Potolit. 3 Liniştit. 4 Calm.
astâmpărător, -oare a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: -i, -oare I E: astâmpăra + -tor] (Rar) Care astâmpără (1). astăz av vz astăzi
asteatoză .şf [At: DN3 / P: -ste-a- / Pl: -e / E: fr asteatose] (Med) Absenţă a secreţiilor grase ale pielii.
asteism sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr asteisme] (Lit) Figură de stil constând în deghizarea unei laude sau a unei flatări sub aparenţa blamului sau a reproşului.
asteluş sm vz astalâş
astenia vtr [At: DN3 / Pzi: -iez / E: astenie] 1-2 A (se) asteniza (1- 2). asteniat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: astenia] 1-2 Astenizare (1-2). asteniat2, ~ă smf, a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: astenia] 1-4 Astenizat2 (1-4).
astenic, -ă [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr asthenique] (Med) 1 a Privitor la astenie. 2 a De astenie. 3-4 smf, a (Persoană) care suferă de astenie.
astenie sf[At: DA / Pl: ~i/ / E: fr asthenie] 1 Stare patologică de oboseală intensă şi prelungită, însoţită de slăbiciune fizică, de scăderea capacităţii de lucru intelectual. 2 (Fam) Stare de irascibilitate şi proastă dispoziţie permanentă.
asteniza vtr [At: DN3 / Pl: -zez / E: astenie + -iza] 1-2 A (se) îmbolnăvi de astenie Si: astenia (1-2).
astenizare a/[At: MDA ms / Pl: -zări / E: asteniza] 1 îmbolnăvire de astenie (1) Si: (rar) asteniat1 (1), asteniere (1), astenizat1 (1). 2 Aducere a cuiva în stare de astenie (2) Si: (rar) asteniat1 (2), asteniere (2), astenizat1 (2).
astenizat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: asteniza] (Rar) 1-2 Astenizare (1-2).
astenizat2, ~ă smf, a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: asteniza] 1-4 (Persoană) care suferă de astenie (1-2).
astenobioză sf [At: DN3 / Pl: -el E: fr asthenobiose] (Big) Fază de activitate redusă care intervine temporar în viaţa unor specii de insecte.
astenonevrotic, ~ă [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: astenie + nevrotic] 1 a Referitor la astenia nervoasă. 2 a De astenie nervoasă. 3-4 smf, a (Persoană) suferindă de astenie nervoasă. astenopie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr asthenopie] Oboseală oculară. astenosferă sf [At: DER2 I / Pl: -re / E: fr astenosphere] Parte constituentă a Terrei, între adâncimile de 70-700 km, cu viscozitate scăzută, materia fiind într-un stadiu de fuziune parţială, cu scădere accentuată a vitezei undelor seismice.
aster1 sm [At: DN3 / Pl: -i / E: fr aster] (Bot) Plantă erbacee decorativă cu flori în diferite tonuri de roz şi violet Si: (pop) steluţă. 2 (Big) Formaţie filamentoasă cu aspect radiant care înconjoară centrosfera unei celule. aster2- vz astro-astereală sf vz astăreală
astereognozxe sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr astereognosie] Pierdere a capacităţii de recunoaştere a obiectelor prin pipăit, datorită unor leziuni nervoase.
asteride sfp [At: DN3 / E: fr asterides] 1 (Zlg) Clasă de echinoderme cu corpul în formă de stea. 2 (Lsg) Animal din această clasă. asterie sf[At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr asterie] (Zlg) Stea-de-mare. asterisc sn [At: DA / V: ~ic / Pl: -uri / E: fr asterisque] 1 Semn grafic în formă de steluţă, care, pus după un cuvânt, trimite la o notă aflată în subsolul paginii. 2 (Lin) Semn pus înaintea unui cuvânt, formă, rădăcină, care indică faptul că este o reconstituire, neatestată. 3 Obiect liturgic format din două semicercuri de metal preţios, având în punctul de intersecţie o cruce, care simbolizează steaua văzută de magi la Naşterea Domnului.
asterism sn [At: DN-1 / Pl: -el E: fr asterisme] 1 Proprietate a unor minerale de a prezenta, în masa lor, cercuri luminoase în lumina reflectată prin ele în diferite direcţii. 2 (Rar) Constelaţie. astero- vz astro-
asteroid sm [At: DA / PI: -izi şi (înv) -ide sn / E: fr asteroi'de] (Ast) Fiecare dintre micile planete ale sistemului nostru solar, ale căror orbite se află, în general, între orbitele planetelor Marte şi Jupiter Si: planetoid.
asteronim sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr asteronyme] 1-3 Steluţă, grup de steluţe sau literă urmată de steluţe care înlocuiesc, într-o operă literară, numele autorului sau al unui personaj.
asteroxilon sms [At: MDENC2 I / E: lat Asteroxylon] Criptogamă vasculară din Devonian, cu tulpină subterană şi aeriană, acoperită cu frunze mici în partea bazală, cu înmulţirea prin spori.
astfel av [At: BĂLCESCU, M. V. 5/10 / V: (reg) asf~, ~liu / A şi: (rar) -fel / E: ast + fel] 1 Aşa (nu altfel). 2 Aşa încât. 3 Prin urmare. 4 De
149
ASTFELIU
aceea. 5 Atunci. 6 Aşa precum. 7 Atât de. 8 în aşa fel. 9 (Determină un substantiv, de care se leagă prin pp de) Asemenea, astfeliu av vz astfel
astian [At: DN3 / P: ~ti-an~ / Pl: -ie«i, -iene / E: fr astien] (Gig) 1 sn Ultimul etaj al pliocenului. 2 a Care aparţine astianului (1).
astigmat, ~ă smf', a [At: DA ms / Pl: -afi, -6? / E: fr astigmate] 1-2 (Persoană) care suferă de astigmatism.
astigmatic, -a a [At: DA ms / Pl: -ici, -/ce / E: fr	1	Afectat
de astigmatism. 2 (Fiz; îs) Imagine ~ă Imagine deformată produsă de un sistem optic cu astigmatism. 3 Referitor la astigmatism. 4 De astigmatism.
astigmatism sn [At: BIANU, D. S. / PI: -e I E: fr astigmatisme] 1 Imperfecţiune a unui sistem optic care formează o imagine întinsă pentru un obiect punctiform. 2 Defect al cristalinului sau al unei lentile, constând în inegalitatea de curbură, care duce la deformarea imaginilor.
astigmometru sn [At: DN3 / PI: -re / E: fr astigmometre] Aparat pentru măsurarea gradului de astigmatism. astimpăra v vz astâmpăra astinge vtr vz stinge
astiu s [At: VICIU, GL. / A: net / Pl: net / E: ns cf ger Stielstich] (Ban) Un fel de cusătură. astiuz sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: mg aszkuz] (Reg) Unealtă. astm sn [At: MAIORESCU, CR. III 68 / V: asmă, ~tmâ sf / Pl: ~uri / E: lat asthma] 1 Stare patologică de greutate în expiraţie, accese de sufocare şi nevoie de aer Si: (înv) înecăciune, năduf, stenos. 2 (îs) ~ bronşic Astm (1) datorat spasmului muşchilor bronhiolelor, provocat de o stare alergică. 3 Infecţie pulmonară cronică. 4 Iritare locală a aparatului respirator. 5 (îs) ~ cardiac Astm (1) provocat de o insuficienţă cardiacă acută, ca urmare a acumulării de sânge în plămâni.
astmatic, -fl [At: DA / V: asm~ l Pl: ~ici, -ice / E: fr asthmatique, lat asthmaticus] 1-10 smf, a (Persoană) care suferă de astm (1-5). 11-15 a Cauzat de astm (1-5). 16-20 a Privitor la astm (1-5). 20-25 a De astm (1-5). astmă sf vz astm
astomie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr astomie] (Med) Absenţă congenitală a orificiului bucal.
astrafobie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr astraphobie] Teamă patologică faţă de fulgere.
astragal sn [At: ODOBESCU, S. I, 442 / Pl: -e / E: fr astragale, lat astragalus] 1 (Atm) Unul din cele doua oase mai mari ale tarsului, de formă cuboidă Si: arşic. 2 (Arh) Element decorativ de secţiune semicirculară, care separă fusul coloanei de capitel. astragan sn vz astrahan
astrahan sn [At: I. IONESCU, M. 701 / V: -aga- / Pl: -uri l E: din Astrahan] 1 Piele de miel din rasa Caracul, cu lâna creaţă şi mătăsoasă.
2	Haină din astrahan (1). 3 (Bot; îc) —alb Varietate de mere văratice, cu coaja albă-verzuie, cu dungi roşii, şi cu miez alb. 4 (Bot; îc) —roşu Varietate de mere văratice, cu coaja roşu-închis şi cu miezul roşiatic.
astral, -ă a [At: DA / Pl: -i, -e ! E: fr astrale] 1 Care aparţine aştrilor.
2	Privitor la aştri. 3 De aştri.
astralit sm [At: LTR / V: ~ă sf / Pl: -iţi / E: fr astralit, ger Astralii] 1 Exploziv de siguranţă, mai puţin distrugător decât dinamita şi fără gaze toxice, folosit în mine, saline, cariere şi la lucrări de derocare. astralită sf vz astralit
astralon sms [At: MDENC2 / E: fr astralon] Produs chimic obţinut prin copolimerizarea clorurii de vinii şi acrilatului de metil, termoplastic, folosit la prepararea plăcilor, foilor sau filmelor transparente, neinflamabile şi rezistente la apă.
astrăgaci sn [At: HEM 1901 /V: (Mol) afterag~ / Pl: - / E: ns cf bg crpynui ,,răzuitor“] (îrg) 1 Instrument de cizmărie ca un hârleţ, pentru întins talpa. 2 Instrument de lemn cu cârlig pentru întors cizmele pe faţă, după ce au fost cusute pe dos.
astrânge v [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1903 / Pzi: astrâng / E: ml astringere] (Reg) 1 A aduna. 2 A strânge (ceva) de pe jos. 3 A economisi.
4	A uni. 5 A întruni.
astrângere sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: astrânge] (Reg) 1 Adunare.
2	Strângere a ceva de pe jos Si: astrâns1 (2). 3 Economisire. 4 Unire. 5 întrunire.
astrâns1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: astrânge] (Reg) 1-5 Astrângere (1-5).
astrâns2 ~â a [At: MDA ms / Pl: -nşi, ~e / E: astrânge] 1 Adunat. 2 Strâns de pe jos. 3 Economisit. 4 Unit. 5 întrunit.
astreina v [At: VARLAAM, C. 238/2 / V: (îrg) —rima / Pzi: -nez şi (înv) astrein / E: a2 + streina] (înv; d. oameni) A (se) înstrăina. astreinare sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: astreina] (înv) înstrăinare. astreinat1 sn [At: MDA ms / Pl: -aţi, ~e / E: astreina] (înv) înstrăinare. astreinat2, a [At: PSALT. SCH. 176 / V: (reg) ~riin~, ~riirat / Pl: ~aţi, -e / E: astreina] (înv) înstrăinat. astriina v vz astreina astriinat, -ă a vz astreinat astriirat, ~ă a vz astreinat
astringent, ~â [At: ENC. AGR. I, 72 / V: ads- / PI: ~nţi, ~e / E: lat astringens, -tfs] 1 a Care strânge sau contractează ţesuturile (organice).
2	a Care face gura pungă Cistifos. 3 snp (Chm; med) Medicamente care, coagulând albuminoidele, opresc secreţiile şi hemoragiile, pentru tratamentul rănilor şi bolilor de piele.
astringmţă .s/[At: DA ms / Pl: ~ţe / E: fr. astringence] 1-2 Proprietate a substanţelor de a fi astringente (1-2).
astro- [At: DN3 / V: ~ter-, ~tero- / E: fr astro] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia referitor la aştri sau cosmos Si: cosmo-.
astrobiolog, ~ă smf [At: DN3 / Pl: ~ogi, ~oge / E: drr astrobiologie] Specialist în astrobiologie.
astrobiologie .ş/[At: DN3 / P: ~bi-o~ / Pl: ~ii / E: fr astrobiologie] Ştiinţă care se ocupă cu studiul vieţii din alte planete Si: exobiologie.
astrobotanică .s/[At: DN3 / Pl: ~ici / E: ger Astrobotanik] Ramură a astrobiologiei care studiază posibilitatea existenţei vegetaţiei pe alte planete.
astroclimat sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr astroclimat] Totalitatea factorilor care contribuie la stabilirea unui loc adecvat pentru observaţii astronomice cu instrumente optice perfecţionate.
astrodom sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: fr astrodom, eg astrodom] Cupolă transparentă a marilor aeroporturi. astrodrom sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fr astrodrome] Cosmodrom. astrofic, a [At: DN3 / Pl: -ici, ~ice / E: fr astrophique] (D. versuri) Care nu formează strofe.
astrofxzică sf [At: DN3 / Pl: -ici / E: fr astrophysique] Ramură a astronomiei care studiază structura şi compoziţia aştrilor şi materiei interstelare, procesele din interiorul aştrilor şi interacţiunile dintre ei etc.
astrofizician, smf [At: DN3 / P: -ci-an / Pl: -icni, -iene / E: fr astrophysicien] Specialist în astrofizica.
astrofotografic, ~ă a [At: DN1 / Pl: -ici, -ice / E: fr astrophoto-graphique] 1 Referitor la astrofotografie. 2 De astrofotografie.
astrofotografie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr astrophotographie, ger Astrophotographie] Parte a astrofizicii care foloseşte fotografia ca metodă şi mijloc de investigaţie pentru determinarea (numărului) aştrilor.
astrofotogrammetne sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr astrophotogrammetrie] Ramură a fotogrammetriei cu aplicaţii în măsurările astronomice, care foloseşte determinări pe cale stereoscopică.
astrofotometrie .y/'[At: DN3 / Pl: -ii / E: fr astrophotometrie] Ramură a astrofizicii care se ocupă cu măsurarea strălucirii corpurilor cereşti.
astrograf sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr astrographe] Lunetă astronomică fotografică, folosită la determinarea poziţiei aştrilor.
astrografie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr astrographie] Ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea stelelor.
150
ASTUPAT1
astroidă sf [At: DN3 / PI: -de / E: fr astroide] Curbă descrisă de un punct al unui cerc prin rostogolirea acestuia în interiorul unui alt cerc fix, cu raza de patru ori mai mare decât a primului cerc.
astrolab sm [At: CANTEMIR, IST. 350 / V: ~av, ~aviu / Pl: ~i / E: fr astrolabe] (Ast) 1 Instrument de măsurare a poziţiei aştrilor sau a coordonatelor geografice ale locului. 2 (Ast; îf -av) Linie de aramă sau de lemn în care drumul stelelor se arată. 3 Vechi instrument pentru măsurarea unghiurilor.
astrolatrie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr astrolâtrie] (Rar) închinare la stele.
astroldv sm vz astrolab astrolaviu sm vz astrolab
astrolog, ~ă smf [At: CANTEMIR, IST. 91 / Pl: ~ogi, ~oge şi (înv) —oghi, -oglie / E: fr astrologue, lat astrologus] 1 Persoană care practică astrologia Si: zodier, solomonar. 2 (Pex) Astronom.
astrologhicesc, ~ească a [At: CANTEMIR, IST. 45 / Pl: -eşti / E: astrologhic + -esc] (înv) 1-3 Astrologie (1-3).
astrologhiceşte av [At: CANTEMIR, HR. 51/ E: astrologhic + -este] (înv) 1 Conform astrologiei. 2 Ca astrologii. astrologliie sfvz astrologie
astrologie, ~ă a [At: EMINESCU, N. 48 / Pl: -ici, -ice / E: fr astrolo-gique, lat astrologicus] 1 Care aparţine astrologiei. 2 Privitor la astrologie.
3	De astrologie.
astrologie ^/[At: DOSOFTEI, V. S. 192 / V: (înv) ~og/ii~ / Pl: ~ii IE: fr astrologie, lat astrologia] Descifrare şi prezicere a destinelor individuale sau colective pe baza studierii poziţiei şi mişcării aştrilor, constelaţiilor sau unor fenomene cereşti.
astrometeorologie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr astrometeorologie] Studiul fenomenelor meteorologice care au loc în atmosfera planetelor.
astrometrie, a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr astrometrique] 1 Referitor Ia astrometrie. 2 De astrometrie.
astrometrie .v/'[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr astrometrie] Ramură a astronomiei care se ocupă cu stabilirea poziţiei stelelor, cu determinarea coordonatelor geografice etc.
astrometru sn [At: DN3 / Pl: -re / E: ger Astrometer] Aparat fotometric pentru măsurarea şi compararea gradului de lumină a aştrilor.
astronaut sm [At: DN3 / Pl: ~uţi / E: fr astronaute] Persoană care călătoreşte în spaţiul cosmic cu o astronavă Si: cosmonaut.
astronautic, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr astronautique] 1 Referitor la astronautică. 2 De astronautică.
astronautică sf [At: DN3 / Pl: -ici / E: fr astronautique] Ştiinţa şi tehnica zborurilor interplanetare Si: cosmonautică.
astronautician sm [At: DN3 / P: ~ci-an / Pl: -icni / E: fr astronauticien] Specialist în astronautică. astronavă sf [At: DN3 / Pl: -ve / E: astro + navă] Navă cosmică. astronom, ~ă smf [At: M. COSTIN, ap. LET. 1,323/27 / V: (pop) ha~
1	Pl:	-e / E: fr astronome, lat astronomus] 1 Specialist în astronomie.
2	(înv) Astrolog (1).
astronomeşte av [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 81/9 / E: astronom + -este] (înv) 1 Ca astronomii. 2 Conform astronomiei Si: astronomiceşte (2).
astronomic, ~ă a [At: DA / PI: -ici, -ice / E: fr astronomique, lat astronomicus] 1 Referitor la astronomie Si: (înv) astronomicesc (1). 2 De astronomie Si: (înv) astronomicesc (2). 3 Care aparţine astronomiei Si: (înv) astronomicesc (3). 4 (Fig) De proporţii foarte mari.
astronomicesc, ~ească a [At: GOLESCU, ap. DA / Pl: -ceşti / E: astronomic + -esc] 1-3 Astronomic (1-3).
astronomiceşte av [At: POLIZU / E: astronomic + -eşte] (înv) 1 După metodele astronomiei. 2 Astronomeşte (2).
astronomie v/*[At: DOSOFTEI, V. S. 64 / Pl: -ii / E: fr astronomie, lat astronomia] 1 Ştiinţă care se ocupă cu studiul aştrilor, sistemelor de aştri, al galaxiilor şi al universului. 2 Cosmografie.
astroscop sn [At: LTR2 / PI: -oape / E: fr astroscope] Telescop astronomic pentru examinarea sumară a mişcării aştrilor dintr-o zonă dată.
astroscopie sf [At: DN3 / PI: ~i/ / E: ger Astroskopie] Examinare a bolţii cereşti.
astrosferă .s/[At: DN3 / PI: -re / E: cf ngr cccrcpor], arnxdipa] 1 Aster1
(2). 2 Masa centrală a unui aster1 (2), exclusiv radiaţiile acestuia.
astrospectografie ş/ [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr astrospectographie] Ramură a astrofizicii care caracterizează spectrele corpurilor cereşti.
astrospectroscopie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr astrospectroscopie] Cercetare a spectrelor aştrilor pentru a deduce componenţa şi stările fizice ale acestora.
astru sm [At: CULIANU, C. 3 / Pl: aştri şi -re sn, (îvr) -ri sm / E: fr astre, lat astrum] 1 Corp luminos vizibil pe bolta cerească. 2 Stea sau planetă situată în cosmos.
astruca [At: DOSOFTEI, V. S. 2 / V: ~unca, ~upa, ~turca,azdr~ / Pzi: astruc / E: ml *astrucare] (îrg) 1-2 vtr A (se) înveli. 3 vr (Pex) A se înveli spre a dormi. 4 vr (Pex) A se culca. 5 vt (Rar) A acoperi cu pământ pentru a ascunde. 6 vt (Pex) A înmormânta. 7 vr A se azvârli (pe cal). astrucan smf, a vz asturcan
astrucare sf [At: M. COSTIN, ap. LET. 1,29/37 / Pl: -cari / E: astruca] (îrg) 1 învelire. 2 (Pex) învelire spre a dormi Si: astrucat1.3 (Pex) Culcare.
4	Acoperire cu pământ pentru a ascunde Si: astrucat1 (3). 5 (Pex) înmormântare. 6 Azvârlire grăbită pe cal Si: astrucat1 (5).
astrucat1 sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 29 / Pl: -uri / E: astruca] (îrg) 1-6 Astrucare (1-6).
astrucat2, ~ă a [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 98 / Pl: -aţi, ~e / E: astruca] (îrg) 1 învelit2. 2 (Pex) Culcat2. 3 Acoperit pentru a fi ascuns.
4	înmormântat2. 5 (Rar) Azvârlit2.
astrucămant sn [At: CDDE / Pl: -uri / E: astruca + -ământ] (Ban) 1 Acoperiş. 2 Acoperământ.
astrucătoare sf[At: ANON. CAR. / Pl: -ori / E: astruca + -ătoare] (Ban) Acoperământ.
astrucuş sn [At: DA, ap. HEM 1907 / Pl: -uri / E: astruca + -uş] (Reg) Acoperiş.
astrue sf[At: PAŞCA, GL. / Pl: ~u/ / E: cf astru] (Reg) Stea. astrunca v vz astruca astrupa v vz astruca
astupa [At: VARLAAM, C. 252 / Pzi: astup / E: ml *a(d)stuppare] 1 vt A umple cu câlţi o gaură. 2 vt A umple o gaură, crăpătură, deschizătură.
3	vt A pune dopul unei sticle. 4 vt (îe) A-şi ~ urechile A pune mâinile Ia urechi pentru a nu auzi. 5 vt (îae) A nu voi să audă, să ştie. 6 vî (Fig; îe) A ~ găuri A-şi plăti datoriile. 7 vt (îe) A ~ cuiva gura A face pe cineva să tacă. 8 vr (Reg; pan) A se constipa. 9-10 vtr A (se) acoperi, a (se) troieni
o	intrare, o deschizătură. 11 vt (îs) A-şi - nasul A pune mâinile la nas, pentru a se feri de un miros neplăcut. 12 vt (îs) A - o uşă A desfiinţa o intrare, a o zidi. 13-14 vt (îs) A - un drum (A închide un drum sau) a-1 face să nu se mai cunoască. 15 vt A acoperi ceva, astfel încât să nu se mai vadă, să nu mai străbată la el aerul, lumina. 16 vt (îe) A ~cuiva ochii A face pe cineva să nu vadă ceva (rău) ce se vrea să rămână ascuns. 17 vt A acoperi ceva cu pământ, frunze etc. 18 vt (Pex) A înmormânta. 19 vt (îvp) A înveli. 20 vt A şterge de pe faţa pământului. 21 vtr A face să nu se mai cunoască. 22 vt (Fig; d. sunete) A face să nu se audă. 23 vt A şterge din mintea oamenilor. 24 vt A ascunde.
astupare sf[At: LB / Pl: -ari / E: astupa] 1 Umplere cu câlţi a unei găuri sau spărturi Si: astupat1 (1), astupătură (1). 2 Umplere a unei deschizături Si: astupat1 (2), astupătură (2). 3 înfundare a unei sticle Si: astupat1 (3), astupătură (3). 4 (Reg; pan) Constipaţie. 5 Acoperire a unei intrări cu troiene Si: astupat1 (5), astupătură (5). 6 Zidire a unei intrări Si: astupat1 (6), astupătură (6). 7 Barare a unui drum Si: astupat1 (7), astupătură (7). 8 Facere să nu se mai cunoască un drum Si: astupat1 (8), astupătură (8). 9 Izolare a unui obiect de aer, de lumină Si: astupat1 (9), astupătură (9). 10 Ascundere. 11 înmormântare. 12 Nimicire. 13 Ştergere a amintirii Si: astupat1 (13), astupătură (13). astupat1 sn [At: HEM 1916 / Pl: -uri / E: astupa] 1-3 Astupare (1-3).
4	(Reg; pan) Constipaţie. 5-9 Astupare (5-9). 10 Ascundere. 11 înmormântare. 12 Nimicire. 13 Astupare (13). 14 (Fig;	gurii	Potolire	a
foamei.
151
ASTUPAT2
astupat2, ~ă a [At: (a. 1632) EUSTRATIE, PRAV., ap. GCR I, 79 / Pl: ~aţi, -e / E: astupa] 1 Umplut2. 2 închis2. 3 înfundat2. 4 (Reg; pan) Constipat2. 5 învelit2. 6 înmormântat2. 7 Camuflat2. 8 Ascuns2.
astupător,~oare [At: ANON. CAR. / Pl: -tori / E: astupa + -(a)toare] 1-36 smf, a (Persoană) care astupă (1-3,6-7,9,12-24). 37-42 sf, a (Obiect) cu care se astupă (1-3). 43-44 sf, a (Obiect) cu care se înveleşte.
astupătură sf [At: CALENDARIU (1814), 169/18 / Pl: ~uri / E: astupa + ~(ă)tură] 1-3 Astupare (1-3). 4 (Reg; pan) Constipaţie. 5-9 Astupare (5-9). 10 Ascundere. 11 înmormântare. 12 Nimicire. 13 Astupare (13). 14-16 Stare a ceva astupat (1-3).
astupuş sn [At: COSTINESCU / Pl: -uri / E: astupa + -w.y] 1 Dop de lemn. 2 Mototol de cârpă pentru astupat. 3 Cocoloş de hârtie cu care se astupă ceva. asturcd vtr vz astruca
asturcan, -ă [At: DA ms / V: ~truc~, ~con / Pl: -i, -ne / E: net] (îvr) 1-2 smf, a (Cal) de rasă persană. asturcon smf, a vz asturcan
asturică afs [At: MDENC l / E: Asturii] Fază tectogenetică a megaciclului hercinic, desfăşurată între Carboniferul mediu şi cel superior.
astut, ~ă a [At: COMAN, GL. / Pl: ~uţi, -e i E: net] (Reg; d. copii) 1 Răsfăţat. 2 Isteţ.
astuţie sf[At: MACEDONSKI, O. II, 15 / PI: -ii / E: fr astuce, lat astutia] (Frm; rar) 1 Şiretenie. 2 (Ccr) înşelătorie.
astuţios,~oasă a [At: CADE / P: -ţi-os / Pl: -oşi,-oase / E: fr astucieux] (Frm; nob) Şiret.
asud sms [At: PONTBRIANT, D. / Pl: -uri / E: drr asuda] 1 Sudoare.
2	Secreţie grasă a pielii ovinelor, cu care se impregnează lâna, devenind moale şi impermeabilă Si: usuc. 3 (Bot; reg; îc) ~ul-calului (sau ~ul capului) Osul-iepurelui.
asuda [At: URECHE, ap. LET. I, 98/93 / Pzi: asud şi (rar) -dez / E: ml assudare] 1 W (D. oameni şi animale) A secreta sudoarea prin porii pielii Si: a transpira, (pop) a înăduşi. 2 vi (îe; ir) A ~sub limbă A-i fi frig. 3 vi (îae; ir) A se lăuda că a muncit mult, fără să fi făcut mare lucru.
4	vi (îe; ir) A nu-i ~ nici limba A acuza de lene un om foarte muncitor.
5	vi (îe) A nu ~ de vorba cuiva A nu-i păsa de vorba cuiva. 6 vi (îe) A-i ~ cuiva urechea pentru ceva A aştepta cu nerăbdare o veste. 7 vi (Fig; d. obiecte) A se aburi. 8 v7 (Fig; d. oameni) A-şi da silinţa. 9 vtf (Rar) A face pe cineva să asude. 10 vtf {Fig) A-i da cuiva mult de lucru.
asudare A/fAt: PONTBRIANT, D. / Pl: -dări / E: asuda] 1 Transpiraţie. 2 (Fig; lpl) Osteneală mare Si: asudat1 (2). 3 Aburire. 4 (Fig) Strădanie. 5 (Bot; reg; îc) ~a-calului Osul-iepurelui. asudat1 sn [At: LB / Pl: -uri / E: asuda] 1 Transpiraţie. 2 Asudare (2).
3	Aburire. 4 (Fig) Strădanie. 5 (Reg; ccr) Câştig anevoios. 6 (îs) Baie de
-	Baie de aburi.
asudat2, ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 97 / Pl: -aţi, -e / E: asuda] 1 Transpirat2. 2 Ostenit2. 3 Aburit2. 4 Câştigat cu greu.
asudător, ~oare [At: LB / V: (înv) ~iu / Pl: -ori, -oare / E: asuda + -(ă)tor] (înv) 1-2 smf, a (Persoană) care asudă (1). 3 a Care provoacă asudarea (1). 4-5 smf, a (Persoană) care munceşte din greu. 6 a/(îvr) Cameră pentru băi de abur. asudătoriu, -oare smf, a vz asudător
asudătură sf [At: CIHAC, I / Pl: -ri / E: asuda + -(ă)tură] 1-4 Asudare (1-4). 5 Sudoare.
asudeală sf [At: PISCUPESCU, 0.290/30 / Pl: ~e/i / E: asuda + -eală] (Rar; nob) 1 Sudoare. asudoare sf [At: DA ms / Pl: -ori / E: a3 + sudoare] (Reg) Sudoare. asughiţ sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: a3 + sughiţ] (Reg) Sughiţ. asuma vt [At: HASDEU, I. C. 57 / Pzi: asum, (îvr) ~Mez / E: fr assumer, lat assumare] 1 A^tUa asupra sa. 2 A se angaja s&mleplinească ceva. 3 (înv) A-şi lua pentru sine ceva Si: a-şi aroga. 4 (Fiz) A presupune.
asumare sf[At: DA ms / Pl: -mări / E: asuma] 1 Luare asupra sa Si: (rar) asumat1 (1). 2 Angajare la ceva Si: (rar) asumat1 (2). 3 Arogare a unui drept Si: (rar) asumat1 (3). asumat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: asumat] (Rar) 1-3 Asumare (1-3). asumat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: asuma] 1 Luat asupra sa.
2	Promis. 3 Arogat.
asumata vr [At: T. PAPAHAGI, M. 214 / Pzi: -tez / E: net] 1 A se îngreuna la cap. 2 A se îmbăta.
asumatare sf [At: MDA ms / Pl: -ţări / E: asumata] 1 îngreunare a capului Si: asumatat1 (1). 2 îmbătare.
asumatat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: asumata] 1 Asumatare (1).
2	îmbătare.
asumatat2, a [At: MDA ms / PI: -aţi, -e / E: asumata] 1 Cu capul îngreunat. 2 Beat.
asumpţie sf[At: DN3 / V: ~iune I Pl: -ii / E: eg assumption] 1 (Fiz) Actul de a asuma (4). 2 (Log) Premisă minoră. asumpţiune sf vz asumpţie
asumuţa vt [At: COSTINESCU / Pzi: asumuţ / E: Din asmuţa şi sumuţa] 1-5 A asmuţi (1-5). 6 (Fig) A excita.
asumuţare şf[At: MDA ms / Pi: -ţări / E: asumuţa] 1-5 Asmuţire (1-5).
6	(Fig) Excitare.
asumuţat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: asumuţa] 1-5 Asmuţire (1-5).
6	(Fig) Excitare.
asumuţat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: asumuţa] 1 Asmuţit2
(1). 2 întărâtat. 3-4 Asmuţit2 (3-4). 5 (Fig; d. oameni) Revoltat. 6 (Fig) Excitat.
asum vi [At: COSTINESCU / Pzi: asun / E: a- + suna] (înv) A suna. asunare .v/ŢAt: LB / Pl: -nări / E: asuna] (înv) Sunare. asunat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: asuna] (înv) Sunare. asunat2, ~ă a [At: MDA ms / PI: -aţi, -e / E: asuna] (înv) Sunat2. asunătoriu, -oare [At: LB / Pl: -ori / E: a2 + sunător] (înv) 1 a Sunător.
2	a/(Bot) Sunătoare. asunet sn [At: LB / Pl: -e / E: a2 + sunet] (înv) Sunet. asume sfvz iasomie
asupra [At: PSALT. SCH. 162 / V: ~ră, ~re / E: ml ad + supra] 1 pp Mai sus faţă de ceva. 2 pp Peste. 3 pp însoţeşte numele unui duşman care a fost biruit. 4 pp Arată un raport de superioritate faţă de ceva. 5 pp Către.
6	pp în direcţia... 7 pp (îe) A avea ceva ~sa A purta ceva cu sine. 8 pp (îae; înv) A avea ceva pe conştiinţă. 9 pp (îe) A prinde ~ faptului A prinde în flagrant delict. 10 sfs (Reg; îlav) Cu ~ (de măsură) Peste măsură.
11	pp Spre. 12 pp Cu privire la... Si: despre. 13 pp (Reg) Aproape. 14 pp (Reg) în timp, de... 15 pp (îe) A sta ~ unui lucru A stărui să se vorbească despre un lucru sau să se facă. 16 av (înv) Peste toată întinderea.
17	av (înv) în tot locul. 18 sfs (înv) Partea cea mai de sus a unui obiect.
19	pp (îe) A lua ceva ~sa sau (înv) a-şi lua ~ră,~ sufletului (ori capului) său A se însărcina cu ceva. 20 pp (îae) A -şi asuma o răspundere. 21 pp (îae) A-şi asuma o vină. 22 pp (îe; înv) A sta ~cuiva să... A fi în puterea cuiva să... 23 pp (îe; înv) A fi ~ unui lucru A fi gata tocmai atunci să se apuce de ceva. 24 pp împotriva. 25 pp (îe; înv) A fi (sau a sta) ceva cuiva ~ră A apăsa ceva pe cineva. 26 pp (îe; înv) A veni ceva cuiva M*ă A veni un necaz neaşteptat peste cineva. 27 (îe; înv) A cădea ceva cuiva ~ră A cădea pacoste pe capul cuiva. 28 (îe; înv) A se scula ~ cuiva A ataca pe cineva. 29 pp (îae) A se revolta împotriva cuiva. 30 pp (Arată direcţionarea unor sentimente binevoitoare) Faţă de... 31 sfs (înv; îe) Cu ~ră Cu dobândă. 32 sfs (îae; înv) Cu prisosinţă.
asupraveni vi [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1931 / V: ~răv~l Pzi: asupravm / E: asupra + veni cf lat super-venire] (înv; formaţie personală) 1 A se întâmpla. 2 A da peste ceva. asupra pp, sfs vz asupra
asuprăluare sf [At: COD. VOR. 169/1-2 / Pl: -uări / E: asupră + luare] (înv; formaţie personală) 1 Avariţie. 2 Lăcomie de bani. asuprăvem v vz asupraveni asupre pp, sfs vz asupra
152
AŞAEŞI
asupreală sf[At: MOXA, 371/38 / Pl: -di / E: asupri + -eală] (înv) 1 încălcare a drepturilor cuiva Si: împilare. 2 Nedreptate. 3 (înv) Prigonire. 4 (Lpl) Rele. 5 Primejdie. 6 Cămătărie. 7 Năpastă. asupreciune sfvz asupriciune
asuprdnic,~ă a [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 313 / Pl: -ici, ~ice / E: asupreală + -nic] 1-3 (înv; liv) Asupritor (2,4-5).
asupri vt [At: MOXA, ap. HEM 1934 / Pzi: -resc / E: asupra] 1 A încălca drepturile cuiva. 2 A nedreptăţi pe cineva mai slab Si: a apăsa.
3	A învinovăţi pe cineva pe nedrept Si: a calomnia, (înv) a năpăstui. 4 A prigoni. 5 A exploata. 6 (înv) A constrânge. 7 (înv) A exagera. 8 (înv) A ataca prin surprindere. 9 (Impr) A chinui.
asupriciune sf[At: CORESI, ap. HEM 1936 / V: ~rec~ / Pl: -ni / E: asupri + -dune] (înv) 1 Asuprire (1). 2 Nedreptăţire. 3 Asuprire (3). 4 Prigonire. 5 Exploatare. 6 (înv) Constrângere. 7 (înv) Exagerare. 8 Asuprire (8). 9 (Imp) Chinuire.
asuprire sf [At: URICARIUL XI, 354 / Pl: -ri / E: asupri] 1 încălcare a drepturilor cuiva Si: asupriciune (1), asuprit1 (1), asupritură (1). 2 Nedreptăţire. 3 învinovăţire pe nedrept Si: asupriciune (3), asuprit1 (3), asupritură (3). 4 Prigonire. 5 Exploatare. 6 (înv) Constrângere. 7 (înv) Exagerare. 8 (înv) Atac prin surprindere Si: asupriciune (8), asuprit1 (8), asupritură (8). 9 (Imp) Chinuire.
asuprit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: asupri] 1 Asuprire (1). 2 Nedreptăţire.
3	Asuprire (3). 4 Prigonire. 5 Exploatare. 6 (înv) Constrângere. 7 (înv) Exagerare. 8 Asuprire (8). 9 (Impr) Chinuire.
asuprit2, ~ă a [At: CORESI, ap. HEM 1937 / Pl: -iţi, -e / E: asupri] 1 Apăsat cu o greutate prea mare. 2 (Fig) Oprimat2.3 (înv; jur) Constrâns (la ceva). 4 Forţat2. 5 (înv) Excesiv.
asupritor, ~oăre [At: VARLAAM, C. 383/1 /V: (îrg) / Pl: -i, -oare / E: asupri + -(i)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care încalcă drepturile cuiva.
3-4 smf, a (Persoană) care nedreptăţeşte. 5 a (înv; îe) Pricină M)are Forţă majoră. 6 sm/'Prigonitor. 7 smf Exploatator. 8 smf Constrângător. 9 smf Chinuitor.
asupritură sf [At: CORESI, ap. HEM 1938 / Pl: -ri / E: asupri + -tură] 1 Asuprire (1). 2 Nedreptăţire. 3 Asuprire (3). 4 Prigonire. 5 Exploatare.
6	(înv) Constrângere. 7 (înv) Exagerare. 8 Asuprire (8). 9 (Imp) Chinuire.
10	Chin. 11 Caznă.
asura smp [At: MDENC / E: fr asura] Creaturi inferioare în mitologia vedică, adversare zeilor, semănând zâzanie în lume Cf demoni.
asurisit, ~ă a [At: DA ms / PI: -iţi, -e l E: ngr âtOT] (a ăcnjpog, âfacupog)] (înv) Uscat.
asurzeală sf [At: PISCUPESCU, O. 324/5 / Pl: -di / E: asurzi + -eală] (Rar) Asurzire (1-5).
asurzi [At: DOSOFTEI, V. S. 126/2 / Pzi: -zesc, (îvr) asurd / E: ml* assurdire] 1 vi A-şi pierde auzul. 2 vr A face pe cineva să-şi piardă auzul.
3	A face pe cineva să nu mai audă, să nu poată înţelege ceva. 4 A zăpăci. asurzie sf[At: PAMFILE, A. 235 / Pl: ~i/ / E: asurzi + -ie] Surzenie. asurzime .y/'[At: LB / Pl: -mi / E: asurzi + -ime] (Rar) Surzenie. asurzire şf[At: DA / Pl: -ri / E: asurzi] 1 Pierdere a auzului Si: (rar)
asurzit1 (1), as urzit ură (1). 2 Provocare a pierderii auzului cuiva Si: (rar) asurzit1 (2), as urzit ură (2). 3 Provocare a incapacităţii cuiva de a înţelege ceva Si: (rar) asurzit1 (3), asurzitură (3). 4 Zăpăcire. 5 Surzenie. asurzit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: asurzi] (Rar) 1-3 Asurzire (1-3).
4	Zăpăcire. 5 Surzenie.
asurzit2 ~ă a [At: MARIAN, V. 123 / Pl: -iţi, -e / E: asurzi] Surd. asurzitor, ~oare [At: ALECSANDRI, P. III, 84 / V: (îvr) -iu / Pl: -i, -oare / E: asurzi + ~(i)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care asurzeşte. 3-4 smf, a (Persoană) care zăpăceşte pe cineva, făcându-1 să nu mai audă. 5-6 a, av Cu sonoritate extrem de puternică.
asurzitură *s/[At: ANON. CAR. / Pl: -ri / E: asurzi + -itură] (Rar) 1-3 Asurzire (1-3). 4 Zăpăcire. 5 Surzenie.
asuş sn [At: MDENC / Pl: -e / E: fr assouche] Partea nedetaşabilă a formularelor, chitanţelor etc. confecţionate sub formă de carnete. asvânta v vz azvânta*
asvârli v vz azvârli asvârhre şf vz azvârlire asvârlit1 sn vz azvârlit1 asvârlit2, -ă a vz azvârlit2 asvârlitor, -oare smf, a vz azvârlitor asvârlitură sfvz azvârlitură
aş i [At: PANN, ap. HEM 1960 / V: a şa, aşi1 / E: tc hasa] (Fam) 1 Exprimă respingerea unei afirmaţii Si: (fam) vorbă să fie, nici vorba, ferească Dumnezeu. 2 Exprimă dezamăgirea Si: (fam) da de unde. 3 (îcst) Ei -! Exprimă surpriza faţă de ceva ce pare incredibil Si: (fam) nu mai spune.
aşa1 [At: COD. VOR. 16/14 / V: (îrg) aşa, aşe, aşea, aşia, (Trs) şa, (înv) aşi / E: lat eccum -sic] 1 av în felul, chipul, modul acesta Si: astfel. 2 av (îlav) Fie şi ~ Da1. 3 av (îlav) Şi ~ în orice caz. 4 av (îlav) Nici ~ Nu în acest mod. 5 av (îlav) Şi (mai) ~, şi (mai) ~ (sau altmintrelea) în amândouă felurile. 6 av (îlav) Ori ori ~ (sau tiri tui ~) Sau într-un fel sau într-altul. 7 av (îlav) ~ o fi Probabil. 8 av După cum am zis. 9 av După cum voi zice. 10 (Pop; îlav) Iaca (sau uite) ~ în felul indicat mai jos. 11 av (Pfm) Iaca ~ Pentru că în acest fel vreau eu. 12 av (îe) ~ să ştii (sau să ştiţi), ori ~ să-mi (sau să-ţi, să ne etc.) ajute Dumnezeu etc. Sigur că da. 13 av (îlav) ~-i (sau ~ este) Da1. 14 av (îlav) Nu-i ~ (sau nu este ~) Nu. 15 av (Pop; îe) A zice că este ~ A afirma. 16 av (Pop; îe) A zice că nu este (sau nu-i) ~ A nega. 17 av (îlav) Chiar ~ întocmai.
18	av (Gmţ; îlav) Cam (sau, reg, mai) ~ Aproximativ în felul acesta. 19 av (Gmţ; îlav) ~ zău ori zău ~ Incredibil. 20 av (Pop; îlav) Hop ~ Bravo! 21 av (îlav) ~, da! sau (rar) Vezi, ~ Exprimă aprobarea. 22 av (îlav) ~-i?, sau ~e?, nu-i ~? Exprimă solicitarea aprobării interlocutorului. 23 av (îlav) Cum ~? Exprimă surprinderea. 24 av (îlav) ~ stă treaba? Exprimă indignarea, mânia. 25 av (îlav) Şi ~în concluzie Si: (şi) astfel, (şi) în acest fel. 26 av (înv; îlav) ~ zicând sau ca să zic ~ Adică. 27 av (îlc) ~ că Deci. 28 av (îlav) ~ fiind Aşadar. 29 av întocmai. 30 av (îlav) Tot-La fel.
31	av (îlav) Mai tot ~Cam la fel. 32 av (îlav; arată suprapunerea a două voinţe) ~	~ ... în acest chip ai fi putut. 33 av (îcl) ~ de Atât de..., pe
cât sau cum este... 34 av (îlav) Şi ~ mai departe Etcetera. 35 av (îlav) ~ şi ~Nu prea bine. 36 av (îal) Nu mare lucru. 37 av (îal) Mediocru. 38 av (îal) Prea de încredere. 39 av (îlav) Azi ~, mâine ~ sau (rar) tot ~ şi iar ~ Făcând mereu la fel. 40 av (Pop; îlav) Tot ~ şi iar ~ Exprimă îndemnul pentru continuarea jocului, a dansului. 41 av (îlav) Când (sau
o	dată ori, reg, ni) ~ O dată într-un fel, o dată într-alt fel. 42 av (îlav) Nici nici ~ Nici într-un fel, nici într-altul. 43 av (îlav) Tu ~, tu ~ Nehotărât şi inconstant. 44 (îlav) ~ cum Pe când. 45 av (îal) Cu toate că ... 46 av (Şi îlav ~ de) într-atât (de). 47 av Oarecum. 48 av (îlav) Numai ~ sau (înv) ~numai Fără motiv. 49 av (Pop; îlav) Ia, numai ~Cu uşurinţă. 50 av (Pop; îlav) Ia(c’) ~ Fără rost. 51 av (Pop; îal) După bunul plac. 52 av (Trs; îal; în strigături) în acest mod. 53 av (Pop; îlav) Mai ~ Nu prea ... 54 av (îlav) ~ -zis (sau numit) Pe nedrept denumit astfel. 55 av (îal) Convenţional denumit astfel. 56 av (Construit cu adjective urmate de cum este sau cum se află) Cu toate că. 57 ai (Cu sensul reieşind din context) Foarte mult, bun(ă) etc. 58 ain Foarte bun. 59 ain Foarte puţin. 60 ain Foarte rău. 61 ain Foarte prost. 62 ain Astfel. 63 av (îlav) ~ ceva Cam ca acesta. 64 av (îe) A fi ~ ceva! A fi într-un mod care supără, care depăşeşte măsura. 65 av (Pop; îlav) De ~De acest fel. 66 av (îlav) Dacă-i ~ treaba în aceste condiţii. aşa2 i vz aş
aşadar av [At: CONACHI, P. 281 / V: (înv) -ă / E: aşa2 + dar] Prin urmare. aşadară av vz aşadar aşa(d)za v vz aşeza aşa(d)zare sfvz aşezare aşa(d)zatI sn vz aşezat1 aşa(d)zat2, ~ă a, av vz aşezat2 aşaeşi vz aşaşi
153
|	ASANTI
aşantismp [At: MDENC / S: as ha- / E: fr ashantî] Populaţie negroidă din Ghana din grupa de limbi guineieă, formând, în evul mediu, statul cu acelaşi nume.
aşaşi av [At: PRAV. MOLD. 42,2 / V: aşaşi, asâşi, -aeşi, aşiaşi,aş'işi, şa- / E: aşa2 (aşi) + şi cf lat itaque] (înv) 1 Astfel încă. 2 Aşijderea. 3 Chiar aşa. 4 Chiar. 5 în felul acesta. 6 Cu atât mai mult. 7 Aşa încât. 8 (îlav) Tocmai - Tocmai. 9 (îcst) Nu numai (cât) ..., ce ~ (şi) Nu doar ... 10 Chiar aşa cum era. 11 (îlav) Şi -în concluzie. 12 îndată. 13 (îlav) ~ cum întocmai. 14 în acel moment. aşa av, ain vz aşa1 aşajdere av vz aşijderea aşajdirea av vz aşijderea aşăşi av vz aşaşi
aşau sn [At: ECONOMIA, 118 / V: arş-, arşeu, harş-, harşeu, hârş-, horş- / E: mg aso] (Trs) 1 Hârleţ. 2 Lopată de lemn cu fier ascuţit la capăt. aşăzâ v vz aşeza aşăzare sfvz aşezare aşăzdt1 sn vz aşezat1 aşăzdt2, ~ă a, av vz aşezat2 aşăzător, -oare a, smf vz aşezător aşăzătoriu, -orie a, smf vz aşezător aşăzătură sf vz aşezătură aşajdere av vz aşijderea aşajderea av vz aşijderea aşaşi av vz aşaşi dşcă sfvz haşcă aşche sfvz aşchie aşcher sm vz ascher
aşchia vt [At: V. COSMOVICI, SĂM. II, 458 / P: -chi-a / Pzi: -rez / E: aşchie] 1 A rupe, a tăia în aşchii, şuviţe, fâşii Si: (Trs) aşchii. 2 (Spc) A prelucra un obiect eliminând surplusul de material sub formă de aşchii.
aşchidt, -ă a [At: DDRF / P: ~chi-at / V: (reg) -iet / Pl: ~aţi, ~e / E: aşchia] Sfâşiat, desfăcut în şuviţe sau aşchii mari (de lemn).
aşchie sf [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG /V: (înv) -che, ha-, ia-, ieş-/ P: -chi-e / Pl: -ii / E: lp ascla] 1 Bucată mică, subţire, care se desprinde sau sare dintr-un material prin cioplire, prin spargere etc. 2 (Imp) Surcea.
3	(Imp) Fâşii de lemn scoase la rindea. 4 (Rar; nob) Pieliţă care se desface în jurul unghiilor. 5 (Rar; nob) Zbârnâitoare.
aşchiere .v/'[At: DEX2 / P: -chi-e / Pl: -ri f E: aşchia] Prelucrare a unui obiect prin eliminarea surplusului de material sub formă de aşchii. aşchiet, -ă a vz aşchiat
aşchie tor, -oare smf, a [At: DEX2 / P: ~chi-e- / Pl:	~oare / E: aşchia
+ -tor] 1-2 (Muncitor) care aşchiază (2).
aşchii vt [At: HEM 1983 / P: ~chi-i / Pzi: ~esc / E: aşchie + -/] (Trs) A aşchia (1).
aşchioară s/[At: CDDG / P: -chi-oa- / Pl: ~re / E: aşchie + -ioară] (Pop) Aşchiuţă (1).
aşchios, -oasă a [At: CDDG / P: ~chi-os l Pl: -oşi, -oase / E: aşchie + -oi*] Care se desface cu uşurinţă în aşchii (1).
aşchiţă sf [At: LB / V: (reg) ieş- / Pl: -ţe / E: aşchie + -iţă] (Pop) Aşchiuţă (1).
aşchiutsm [At: BUD, P. P. 27 / Pl: -uţi / E: mg askiidt] 1-2 (Reg) Ajutor de jurat sau de pretor Si: aşchiutoi (1-2).
aşchiutoi sm [At: BUD, P. P. 27 / P: -chiu- / Pl: -i / E: aşchiut + -oi] 1-2 (Reg) Aşchiut (1-2).
aşchiuţă sf [At: ŞEZ. VIII, 151 / P: -chi~u- / V: hâş- / Pl: -ţe / E: aşchie + -uţă] 1 Aşchie (1) mică Si: aşchioară, aşchiţă. 2 (Pan) Persoană slabă şi scundă.
aşcuh vt [At: VAIDA / Pzi: -lese / E: net] (Reg) A dojeni. aşe av, ain vz aşa1
aşea av, ain vz aşa1	/
aşeştmie sfvz sfeştanie
aşeza v [At: URECHE, L. I, 118/16 / Pzi: aşez, aşază / V: (reg) aşăza, (Mol) aşa(d)za f E: ml *assdiare] 1-2 vtr A (se) pune pe ceva pentru a şedea sau a face să şadă. 3-4 vtr (îe) A (se) -în pat A (se) întinde în pat. 5-6 vtr (îae) A (se) culca. 7 vr A se lungi pe jos. 8 vr A poposi. 9 vr (D. păsări sau insecte) A se lăsa din zbor pe ceva. 10 vr A se aşterne. 11 vr (D. substanţele solide din lichide) A se depune. 12 vr (D. lichide în fermentaţie) A se limpezi. 13-14 vrt A (se) instala într-o anumită poziţie, într-o anumită ordine. 15 vr A se astâmpăra. 16 vr A se linişti după o agitaţie, o alergătură, un zbucium etc. 17 vr (Fig; înv; d. dureri, pasiuni) A se linişti. 18 vr (D. vânt) A slăbi din intensitate sau a înceta să mai bată. 19 vt (îvr) A înfăţişa pe cineva sau ceva într-o anumită lumină. 20 vr (Fig; îe) A se - pe (sau la) ceva A începe să facă ceva cu multă sârguinţă Si: a se aşterne pe ceva. 21 vr (îe) A se - la lucru A începe lucrul cu mult zel. 22 vt (Pop; îe) A - oile pe lapte A începe mulsul. 23 vt (Pop; îe) A —oile pe brânză A începe să facă brânza. 24 vr (D. anotimpuri sau fenomene meteorologice; construit cu prepoziţia ,,de“) A începe să se manifeste. 25 vr (înv; îe) A se - pe cuvântul cuiva A se bizui. 26-27 vtr (Complinit, înv, de „cu locul**, „cu şederea**) A (se) stabili cu locuinţa într-o localitate, într-un anumit loc Si: a (se) instala, (înv) a (se) sălăşlui. 28 vt (înv; îe) A -un loc (cu oşti) A pune garnizoană. 29-30 vtr (Complinit şi de „la casa lui“) A(-şi) întemeia o gospodărie. 31 vt A aranja (pe cineva) într-o situaţie mai bună Si: (pop) a chivernisi, a căpătui, a rostui. 32-33 vrt (înv; şîs) A (se) - domn, a (se) - în domnie, a (se) - pe scaun A (se) instala la domnie. 34 vi (îvr) A guverna. 35-36 vrt (C. este funcţia) A (se) instala într-o funcţie. 37 vt (Trs; gmţ; îe) A-1 (sau ao)~ A-i veni de hac. 38 vt (înv; îe) A ~ la stăpân A da Ia stăpân. 39 vr (D. obiecte) A pune ceva la locul potrivit pentru a sta bine, în siguranţă, în ordine etc. Si: a aranja, a rândui. 40 vr (Fig) A organiza (bine) ceva. 41 vr (îe) A — la loc A pune pe locul de unde a fost luat. 42 vt (D. bani) A înapoia suma pe care a luat-o. 43 vr A amplasa. 44 vr (D. părţi ale trupului omenesc, mai ales despre membre; cu sau fără complinirea „la loc“) A trata punând Ia Ioc Si: (pop) trage. 45 vt (înv; îe) A -cuvântul A se înţelege într-un anumit fel. 46 vt (înv; fig; d. o ţară, un popor; îe) A -sub ... A pune sub dominaţia cuiva. 47-48 vtr (înv; d. un fapt istoric etc.) A descrie dintr-un anumit punct de vedere. 49-50 vtr (înv) A - pace sau a se- pace cu cineva A încheia pace. 51 vr (înv; îe) A-şi - scaunul A-şi stabili reşedinţa domnească. 52 vr (Fig; înv) A înfiinţa. 53 vr (Fig; înv; d. construcţii) A zidi. 54 vr (înv; d. impozite, legi, obiceiuri etc.) A institui Vz aşezământ (14), aşezământar. 55 vr (înv; fig) A decreta. 56 vt (îe) A - masa A pregăti masa şi cele necesare mâncării. 57-58 vtr (Adesea reflexivul are sens pasiv; înv) A repartiza dregătoriile, boieriile, impozitele etc. Si: (înv) a cislui. 59-60 vtr (Fam) A(-şi) pune în bună rânduială ceva. 61-62 vtr (Adesea reflexivul are sens pasiv; cu un substantiv abstract) A rezolva temeinic
o	situaţie dificilă. 63 vre (înv; d. oameni) A cădea la învoială cu cineva. 64 vr (Urmat de un verb la conjunctiv) A începe o acţiune cu care este de acord, pe care o vrea să o facă. 65 vr (înv; îe) A — cu cineva (ceva) A se înţelege cu cineva asupra unui lucru. 66 vr (îe; pop) A se — cu cineva pentru ceva A discuta împreună cu altcineva şi a fixa de comun acord ceva. 67 vr (înv; îe) A — logodna A fixa logodna. 68 vr (Pop; d. viitorii socri) A se înţelege în privinţa zestrei.
aşezare sf[At: CORESI, ap. GCR I, 10/23 / V: (reg) aşăz~, (Mol) aşa(d)z~ / Pl: ~zări / E: aşeza] 1 Punere a ceva«sau a cuiva într-un anumit loc Si: (rar) aşezat1 (1), (înv) aşezământ (3). 2 Organizare a faptelor, a unei situaţii care are ca rezultat o ordine, o stabilitate Si: orânduială, ordine, rânduială, (înv) tocmire Vz: neorânduială, (înv) neaşezare, netocmeală, netocmire. 3 (înv) Aplanare a unui conflict. 4 (înv) Stabilitate Cf aşeza (55). 5 (înv) Instituirea unei acţiuni cu valoare preventivă, reglementară. 6 (înv) învestitură a unui domn Cf aşeza (32-33). 7 (înv) învestitură a unui ierarh Cf aşeza (35-36). 8 (înv) Repartiţie a impozitelor Si: (înv) aşezământ (14), aşezământar, cislă, cisluire. 9 (înv; îe) A nu avea
—	Astâmpăr. 10 (înv) Odihnă Cf aşeza (16). 11 (Pop) înfăţişare liniştită.
12	(înv; d. domnitorii Ţărilor Române; îe) A-i face — A avea din partea sultanului dreptul de a sta pe tron până la moarte Ci aşeza (32-33). 13 (Jur;
154
AŞTERNE
înv) Contract. 14 (înv; pex) învoială Cf aşeza (63). 15 (Reg) învoială prin care ţăranii închiriau de la un moşier fâneţe şi păşuni şi plăteau printr-o cantitate de lemne. 16 (Reg) Cantitate de lemne date moşierului în urma aşezării (16). 17 (Pop) înţelegere a părinţilor fetei şi băiatului asupra zestrei pe care o vor da la căsătorie Cf aşeza (68). 18 (înv) Dispoziţie a ocârmuirii Si: (înv) aşezământ (22) Cf aşeza (55). 19 (înv) Locuinţă Cf aşeza (26-27).
20	(Şîs ~ omenească) Localitate, (înv) aşezământ (7) Vz: silişte. 21 (Pop) Târlă. 22 (înv) Post de strajă. 23 (înv) Aşezământ (28) cultural. 24 (Rar) Mod de organizare socială. 25 (Agr; înv) Poziţie a unui teren de cultivat faţă de lumina soarelui. 26 Poziţia unui obiect (faţă de un reper).
aşezat1 sn [At: I. CANTA, ap. HEM 1994 / V: (reg) aşăz-, (Mol) aşa(d)z~ / E: aşeza] 1 (Rar) Aşezare (1). 2 (Rar) Punere a ceva pe altceva Cf aşeza (1-2). 3 (Rar; îs) ~w/ mustului Limpezirea mustului Cf aşeza
(11). 4 Repartiţie şi fixare a impozitelor Si: (înv) aşezare (8), aşezământ
(14), aşezământar, cislă, cisluire Cf aşeza (57-58). 5 (Pop) Aşezare (19).
aşezat2, ~ă [At: COD. VOR. 111/2 / V: (reg) aşăz~,aşa(d)z~/ Pl: ~aţi, ~e / E: aşeza] 1 a,av Care şade pe ceva Cf aşeza (1-2). 2 a (înv; d. legături, înţelegeri, învoieli etc.) Care a fost stabilit Cf aşeza (63). 3 a (înv; d. impozite) Cf aşeza (54). 4 a (înv) Locuit de oameni Cf aşeza (26-27). 5 a (înv; pex) Colonizat. 6 a Amplasat. 7 a (Pex) Situat din punct de vedere geografic într-o anumită zonă. 8 a (Spc; pop; îs) Vale ~ă Vale situată la un nivel inferior în comparaţie cu altele. 9 a (Spc; pop; îs) Casă ~ă Casă clădită pe un loc jos. 10 a Care este bine întemeiat, durabil Cf aşeza (26-27). 11 a (D. oameni) Cu locuinţă stabilă Cf aşeza (29-30). 12 a (D. oameni) Serios şi bun gospodar Si: (pop) chivernisit. 13 a (Şîs; înv; ~ la minte sau la cap) Chibzuit. 14 av (îe) A vorbi ~ A vorbi fără patimă.
aşezălaş sn [At: ŢIPLEA, P. P. 36 / Pl: ~e / E: aşeza + -ălaş] (Mar) Aşezământ (18).
aşezământ sn [At: N. COSTIN, ap. TDRG / Pl: ~minte, (înv) ~uri / E: aşeza + -ământ] 1 (înv) Descălecare Cf aşeza (26-27). 2 (înv) Colonizare.
3	(înv) Aşezare (20). 4 (înv; îs) ~ul unei fraze Construcţia gramaticală a unei fraze. 5 (înv; îs) ~w/ soldaţilor Cantonament Cf aşeza (26-27). 6 (înv; îs) ~m/ unui lagăr Campamentul unui lagăr. 7 (înv) Aşezare (26-27) omenească Vz silişte Cf aşeza (26-27). 8 (îvp; îe) A se pune cu ~ A se pune cu temei undeva. 9 (înv) Amplasament. 10 (înv; d. stele) Poziţia pe bolta cerească. 11 (înv) Topografia unui loc. 12 (îvr) Temperatura aerului. 13 (înv) Aşezare (2). 14 (înv) Repartiţia şi fixarea impozitelor Si: (înv) aşezare (8), aşezământar, cislă, cisluire Cf aşeza (54). 15 (înv) Potolirea unei răscoale, unei agitaţii, unui zbucium etc. 16 (înv) Stare de odihnă Cf aşezare (11). 17 (înv; şîs) ~w/ păcii încheiere a unei păci Cf aşeza (49-50). 18 (înv) învoială Si: (reg) aşezălaş, (înv) aşezare (16), aşezătură (2) Cf aşeza (63). 19 (înv) Tranzacţie politică. 20 (Pop; spc) învoială (definitivă) pentru o căsătorie, făcută de regulă cu ginerele Cf aşeza (67) Vz aşezare (18). 21 (înv; îlav) Cu ~Cu temei. 22 (înv) Dispoziţie dată de un domnitor, de un împărat etc. Cf aşeza (54). 23 (înv; şîs ~ul organic) Regulament. 24 (înv; îs) Vechiul ~ Vechiul Testament. 25 (înv; îs) ~ul cel Nou Noul Testament. 26 Instituţie publică Si: (iuz) stabiliment. 27 Fundaţie. 28 (îs) ~ cultural (sau de cultură) Fundaţie culturală Si: (înv) aşezare (24).
aşezământar, ~ă smf[At: (a. 1814) ap. TDRG / Pl: ~i,~e / E: aşezământ + -ar] (înv) Funcţionar însărcinat cu repartizarea impozitelor Cf aşezare
(8), aşezământ (14) Vz cisluire.
aşezător, ~oare a, smf [Ai: URECHE, L. 1,173/6 /V: (reg) aşâz~, (îvr) aşăzătoriu / Pl: ~z, ~oare l E: aşeza + -(ă)tor] (înv) 1 a Care (se) aşază
(1). 2 .sm/'Persoană care (se) aşază ceva. 3 smf(Tip\ îs) ~ la tipar Paginator.
4	smfCtitor. 5 smf Fondator al unui aşezământ (26). 6 sm Descălecător Cf aşeza (32-33). 7 smf împăciuitor. 8 .sra/Persoană care s-a aşezat (26-27) într-un anumit loc.
aşezjătură sf [At: (a. 1743) URICARIUL V, 263/19-20 / V: (reg) aşăz- / Pl: ~rz / E: aşeza + -ură] 1 (Rar; prt) Aşezare (1) făcută într-un mod neîndemânatic, în grabă etc. 2 (Jnv) învoială. 3 (Ccr) Suprafaţă de teren
la un nivel ceva mai jos decât cele dimprejur Vz aşezat2 (8). 4 (înv; Buc) Gropiţă în bărbie. aşi1 i vz aş aşi2 av, ain vz aşa1 aşia av, ain vz aşa1
aşiaş s [At: BORZA, D. / V: ~iu / Pl: ? / E: net] (Bot; reg) Mac (Papaver somniferum). aşiaşi av vz aşaşi aşic sn vz arşic aşijdere av vz aşijderea
aşijderea av [At: COD. VOR. 152/10 /V: ~dere, ~ri,~dire, (înv) ~rele, ~relea, (reg) aşâjdere, aşâjderea, aşăjdere, aşajdir~, ~direa / S: (înv) ~şişd~, aşişderia / A: -derea / E: aşi (înv; aşa) + vsl |tako| &e- + pe- + -a] Asemenea. aşijderele av vz aşijderea aşijderelea av vz aşijderea aşijderi av vz aşijderea aşijderile av vz aşijderea aşijdire av vz aşijderea aşijdirea av vz aşijderea aşişi av vz aşaşi
aşkenazi smp [At: MDENC / E: fr askenades] Denumire a grupului de evrei stabiliţi în evul mediu în ţările germane, de unde, mai târziu, au emigrat în vestul şi estul Europei.
aşteamăt av [At: HEM 2008 / E: net cf şteamătă] 1 (Cu sens nesigur) Pe neaşteptate. 2 (îe) A se lua ~ul după ... A urmări pe cineva. 3 (îe) A umbla ~ul A umbla fără rost.
aştepta [At: COD. VOR. 15/4 / V: (îrg) ~tăp~ / Pzi: aştept / E: ml *astectare] 1 vt A sta undeva pentru a fi de faţă la ceva, pentru a vedea pe cineva etc. Si: a adăsta. 2 vt A da cuiva răgaz pentru a face ceva, a-şi achita o datorie, a-şi îndeplini o obligaţie, promisiune Si: a păsui. 3 vi (îlav; ir) La sfântul (sau la moş) ~tă Niciodată. 4 vit (în propoziţii negative) A sta la îndoială Si: a ezita. 5 vi (La imperativ) Stai puţin! 6 vi (D. obiecte) A sta undeva în vederea unei anumite utilizări. 7 vi (D. o muncă) A trebui să fie îndeplinită. 8 vt A spera ca cineva să facă ceva sau să se întâmple ceva. 9 vt (Abs) A crede în Dumnezeu. 10 vr (Şîe) A se ~ la una ca asta A fi pregătit pentru ceva.
aşteptare sf[At: VARLAAM, ap. HEM 2018 / PI: ~răn / E: aştepta] 1 Oprire undeva pentru a fi de faţă la ceva, pentru a vedea pe cineva Si: adăstare, aşteptat1 (1), aşteptătură (1). 2 (îs) A fi în ~ A fi nerăbdător.
3	Lăsare a unui timp cuiva pentru a-şi îndeplini o obligaţie, o promisiune, pentru a-şi plăti o datorie Si: păsuire, aşteptat1 (2), aşteptătură (2). 4 Dorinţă ca ceva să se îndeplinească Si: aşteptat1 (3), aşteptătură (3). 5 (îs) în ~a a ceva în timpul rămas până când ceva se va întâmpla. 6 Credinţă în Dumnezeu Si: aşteptat1 (4), aşteptătură (4). 7 Prevedere.
aşteptat1 sn [At: DOSOFTEI, ap. HEM 2019 / Pl: ~uri / E: aştepta] 1-4 Aşteptare (1,3-4, 6). 5 Prevedere. 6 (îlav; rar) Pe ''■e Aşeptând mult.
aşteptat2, a [At: CANTEMIR, IST., ap. HEM 2018 / Pl: ~aţi, ~e / E: aştepta] 1 Care se speră să se întâmple. 2 Care se îngăduie să mai întârzie. 3 Care se crede că se va întâmpla. 4 în care se crede. 5 Care este previzibil.
aşteptător, ~oare smf, a [At: DOSOFTEI, V. S. 5/2 / PI:	~oare	/	E:
aştepta + -(ă)tor] (Rar) 1-10 (Persoană) care aşteaptă (1-2,4,8-9).
aşteptătură .v/ [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: aştepta + -(ă)tură] (îvr) 1-4 Aşteptare (1,3-4, 6). 5 Prevedere.
aşternător, ~oare [At: CIHAC, l / Pl:	~oare	/	E:	aşterne	+	~(ă)tor]
1-10 smf, a (Persoană) care aşterne (1,3-4,19-20) ceva.
aşternătură .s/[At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: aşterne + ~(ă)tură] (îvr) 1-12 Aşternere (1-3, 8,12-13,15-20). 13-20 Aşternut1 (13-20).
aşterne [At: (sec. XVII) MSS. ap. GCR I, 233 / Pzi: aştern / E: ml asternre] 1-2 vtr A (se) întinde sau împrăştia pe jos, ca să formeze un strat întins. 3 vt A răspândi pe jos obiecte, (ca) un covor, pe care să calce cineva. 4 vt A amenaja o trecere, (un pod, un drum etc.) pentru cineva.
155
aşternere
5	vt (îe) A - pe hârtie A scrie. 6 vt (îe) A - pe portativ A compune muzică. 7 vt (înv; îe) A - pe pânză A picta. 8 vt (înv) A depune o plângere înaintea cuiva. 9 vt (înv) A face o expunere. 10 vr (D. oameni) A se întinde.
11-12 vtr (Pan; d. obiecte) A (se) răsturna. 13 vr (îe; înv) A se — de tot A se pleca cu umilinţă în faţa cuiva. 14 vr (D. cai; îe) A se - drumului A fugi atât de repede, de parcă ar atinge pământul cu pântecele. 15 vr (Fig; îe) A se — pe o treabă A se apuca serios de o treabă. 16 vt A culca pe cineva la pământ. 17 vt A ucide pe cineva. 18 vt A întinde pe cineva jos spre a-1 bate. 19 vt A întinde pe jos ceva pentru a face un culcuş. 20 vt A pregăti patul pentru culcare. 21 vt (îe) A - la cai A pregăti grajdul cailor. 22 vt (îe) A - masa A pune masa. 23 vt (Fig) A pregăti cuiva ceva. 24-25 vtr A (se) acoperi. 26 vt (îe) A - un drum A pietrui un drum.
aşternere .v/ [At: CANTEMIR, HR., ap. HEM 2025 / Pl: -ri / E: aşterne]
1	împrăştiere pe jos, pe o suprafaţă Si: (îvr) aşternatură (1), aşternut1
(1). 2 împrăştiere în calea cuiva Si: (îvr) aşternătură (2), aşternut1 (2).
3	Pregătire a unui drum în vederea trecerii cuiva Si: (îvr) aşternătură (3), aşternut1 (3). 4-5 Compunere. 6 Pictare. 7 Expunere. 8 întindere pe pământ Si: (îvr) aşternătură (4), aşternut1 (4). 9 Răsturnare. 10 Umilire. 11 Alergare. 12 Apucare stăruitoare de o treabă Si: (îvr) aşternătură (5), aşternut1 (5). 13 Trântire a cuiva la pământ Si: (îvr) aşternătură (6),aşternut1
(6).	14 Ucidere. 15 Trântire pe jos a cuiva spre a-1 bate Si: (îvr) aşternătură
(7),	aşternut1 (7). 16 Pregătire a unui culcuş pe jos Si: (îvr) aşternătură
(8),	aşternut1 (8). 17 Pregătire a patului Si: (îvr) aşternătură (9), aşternut1
(9).	18 Pregătire a grajdului Si: (îvr) aşternătură (10), aşternut1 (10). 19 Aranjare a mesei Si: (îvr) aşternătură (11), aşternut1 (11). 20 Pietruire a unui drum Si: (îvr) aşternătură (12), aşternut1 (12). 21 (înv; îe) -a socotelilor Bilanţ.
aşternut1 sn [At: PSALT. SCH. 14/11 / PI: -uri / E: aşterne] (îvr) 1-12 Aşternere (1-3,8,12-13,15-20). 13 Lucruri împrăştiate pe jos Si: (îvr) aşternătură (13). 14 Obiecte întinse pe drum pentru a călca cineva în picioare Si: (îvr) aşternătură (14). 15 (Pex) Preş. 16 Obiecte care se pun pe pat pentru a dormi pe ele sau în ele Si: (îvr) aşternătură (16). 17 (Pex) Pat. 18 Materiale puse în culcuşul animalelor pe timp de iarnă Si:(îvr) aşternătură (18). 19 (Pex) Culcuş. 20 (Spc) învelitoare pentru pat Si: (îvr) aşternătură (20). 21 (înv; tip) Coli de hârtie pe care se face potrivirea la maşină. 22 (Pese) Pari de fier cu care se fixează gardurile de baraj. 23 (Pese) Lanţ de fier.
aşternut2, ~ă a [At: I. IONESCU, C. 122 / Pl: -uţi, -e / E: aşterne] 1 întins pe jos (pentru a fi călcat în picioare). 2 întins (pe pat) pentru a dormi peste el. 3 (D. pat) Aranjat pentru culcare Si: făcut2.4 (D. masă) Aranjat pentru a mânca Si: întins2. 5 Pregătit2. 6 Acoperit2. 7 (Fig) Pardosit2.
aşunga vt [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 98 / Pzi: aşung / E: net] (Reg) A lovi.
aşungare şf[At: MDA ms / Pl: -gări / E: aşunga] (Reg) Lovire. aşungat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: aşunga] (Reg) Lovire. aşungat2, ~a a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: aşunga] (Reg) Lovit2. at1 sm [At: LET. III / Pl: a ţi / E: tc at] (îrg; îvp) 1 Cal turcesc. 2 Cal de călărie. 3 Armăsar. 4 Cal dobrogean.
At2 sm [At: MDENC / E: fr At] Simbol chimic pentru astatiniu. atac1 sn vz iatac
atac2 sn [At: CARAGIALE, T. II, 6 / Pl: -uri / E: fr attaque] 1 (Mii) Mişcare ofensivă împotriva unui inamic, cu scopul de a-1 face să se retragă şi a-1 distruge Si: ofensivă, asalt. 2 (Spc) Moment culminant al atacului
(1). 3 (Spc) Semnal de trompetă care anunţă începerea atacului (2). 4 Invazie împotriva unui stat. 5 Agresiune împotriva unei persoane. 6 (Spt) Mişcare de începere a unei partide sau reprize. 7 (Spt) Iniţiativă în joc.
8	(Spt; spc) Linia de înaintaşi a unei echipe de fotbal, de handbal etc. 9 (Fig) Atitudine hotărâtă, combativă faţă de cineva sau ceva. 10 (Jur; şîs) Cale de - Mijloc prin care se cere reexaminarea unei hotărâri judecătoreşti care nu satisface una dintre părţi. 11 (Rar) Ofensă. 12 (Med; pop) Criză.
13	(Med; pop) Congestie cerebrală. 14 (Med; pop) Infarct. 15 (Med; pop) Hemoptizie. 16 (Teh) Gen de transmisie între maşina motoare şi maşina de acţionat sau între maşina generatoare şi motorul acţionat de ea Si:
antrenare. 17 (Fon) Mişcare articulatorie a coardelor vocale care marchează începutul pronunţării unei vocale. 18 (Muz) Emisiune mai accentuată a unui sunet. ataca [At: NEGRUZZI, S. 1,334 / V: ataca / Pzi: atac / E: fr attaquer]
I	vt A pomi ofensiva împotriva unui inamic Si: a asalta. 2 vt A comite
0	agresiune împotriva unui stat sau unei persoane. 3 vt (Fig) A lua atitudine hotărâtă şi a trece la acţiune pentru schimbarea unei situaţii existente. 4 v/ (Fam) A cere cuiva o sumă de bani sau un obiect fără intenţia restituirii.
5	vt (Fig) A se repezi să mănânce. 6 vt A distruge. 7 vp (Pop) A se contamina cu un microb. 8 vrp (Pop; îe) A se - la plămâni A fi atins de tuberculoză. 9 vr (Jur; şîe) A - în justiţie A cere în justiţie anularea sau modificarea unui act sau unei hotărâri. 10 vt (Jur; îe) A - (prin înscriere) în fals A reclama (în justiţie) că actul e fals şi a cere să se tragă consecinţele legale Cf a se înscrie în fals. 11 vt (Fam) A contrazice o opinie. 12 vt A nega. 13 vt (Frm) A provoca o discuţie despre ceva. 14 vt (Frm) A se apuca de ceva. 15 vt (Muz) A începe execuţia unei piese. 16 (Teh; d. maşini) A acţiona. 17 vr (Fam) A se enerva.
atacabil, ~ă a [At: DA ms / Pl:	-e / E: fr attaquable] Care poate fi
atacat.
atacabilitate v/ [At: DA ms / Pl: -taţi / E: atacabil + -itate] (Rar) însuşire de a fi atacabil.
atacant, -ă [At: SP. POP., 1950, nr. 1790 / Pl: -nţi, -e IE: fr attaquant] 1-16 smf a (Persoană) care atacă (1-5,11-14). 17 .sm/’Jucător care face parte din linia de înaintaşi a unei echipe.
atacare şf[At: G. MURGOCI, SĂM. VI 295 / Pl: -cari / E: ataca] 1 Ofensivă. 2 Agresare a unui stat sau a unei persoane Si: (rar) atacat1 (2).
3	Acţiune pentru schimbarea unei situaţii existente Si: (rar) atacat1 (3).
4	(Fam) Cerere a unei sume de bani sau a unui obiect fără intenţia restituirii Si: (rar) atacat1 (4). 5 începere cu poftă a unui fel de mâncare Si: (rar) atacat1 (5). 6 Distrugere. 7 (Pop) Contaminare. 8 (Pop) îmbolnăvire de tuberculoză Si: atacat1 (8). 9 Cerere în justiţie de a se anula sau modifica un act sau o hotărâre Si: (rar) atacat1 (9). 10 (Jur) Denunţare a unui fals Si: (rar) atacat1 (10). 11 Contestare a unei opinii Si: (rar) atacat1 (11).
12	Negare Si: atacat1 (12). 13 Provocare a unei discuţii despre ceva Si: (rar) atacat1 (13). 14 începere a unei activităţi Si: (rar) atacat1 (14). 15 (Muz) începere a execuţiei unei piese muzicale Si: (rar) atacat1 (15). 16 Acţionare a unei maşini Si: (rar) atacat1 (16). 17 (Fam) Enervare.
atacat1 sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: ataca] (Rar) 1-17 Atacare (1-17). atacat2, -ă [At: BACOVIA, O. 101 / Pl: -aţi, -e l E: ataca] 1-2 smf a (Persoană) care este agresată. 3-4 smf, a (Fam) (Persoană) căreia i se cere o sumă de bani sau un obiect. 5 a început. 6 a Distrus. 7-8 smf a (Persoană) contaminată. 9-10 smf a (Persoană) bolnavă de tuberculoză.
II	a Denunţat. 12 a Contestat. 13 a Negat. 14 a Iniţiat. 15 a (Muz) Cântat. 16 a (Teh) Acţionat. 17 a (Fam) Enervat.
atacator, -oare [At: DA ms / Pl: ~i, -oare i E: ataca + -tor] 1-17 smf, a Atacant (1-17). 18 a Distrugător. 19 a Care contaminează. 20-23 smf, a (Jur) Care atacă (9-10). 24 smf {ha şah) Jucătorul cu piesele albe. 25-26 a (Dob) Care serveşte la atac (1,5). atagan sn vz iatagan
ataman sm [At: M. COSTIN,ap. LET. 1,296/20 / Pl: -i / E: rs, ucr aiBABtTb]
1	(înv) Căpitan de cazaci Si: hatman. 2 (Reg) Şef al unei echipe de pescari . ataraxic, -ă [At: DN3 / Pl: -ici, -ice S E: fr ataraxique] 1-2 sn, a
(Medicament) cu o puternică acţiune calmantă asupra sistemului nervos central Si: tranchilizant. 3-6 smf a (Persoană) care suferă de ataraxie (2,4).
ataraxie sf[At: IBRĂILEANU, A. 9 / S: (înv) -acsie / Pl: -ii / E: fr ataraxie] 1 (Fiz) Stare de linişte sufletească, de renunţare la orice sentimente şi pasiuni, considerată de filozofia antică drept calea spre fericire, binele suprem. 2 (Med) Stare psihică specifică anumitor bolnavi mintali, caracterizată prin nepăsare şi sentiment de superioritate faţă de semeni. 3 Atitudine şi comportare ascetică. 4 (Med; şîs) - digestivă Stare patologică de pasivitate a unui organ sau a unei funcţii.
156
ATÂT
atare [At: (a. 1582) PALIA, ap. GCR 77/31 / Pl: invar, (îvr) -ri / E: nil talis] 1 anh Astfel. 2 anh Oarecare. 3 anh (îrg) Vreun, vreo. 4 av (Jur; îlc) Ca '-'în această calitate. 5 av (îal) în consecinţă.
ataş sn [At: LTR / V: -ă sf/ Pl: -e / E: attache] Cutie metalică, pe una sau mai multe roţi, cu formă aerodinamică, legată de un vehicul pentru a-i mări capacitatea de transport. ataş a [At: DA / Pzi: -şez / E: fr attacher] 1 vt A alătura. 2 vt A alipi.
3	vt A lega. 4 vr (Fig) A se lega sufleteşte de ceva. 5 vr (Fig) A se îndrăgosti.
ataşabil, ~ă a [At: DEX2 / Pl:	/ E:	+ -/>//] 1 Care poate fi
ataşat. 2 (Fig) Care se leagă sufleteşte uşor. 3 (Fig) Sociabil.
ataşament sn [At: LTR2 / Pl: ~e l E: fr attachement] 1 (Fig) Sentiment de afecţiune puternică faţă de cineva sau ceva. 2 Dependenţă sufletească de cineva sau ceva. 3 (Teh; îs) Carnet de - Registru sau jurnal de şantier, în care se ţin în evidenţă, prin notări zilnice, toate operaţiunile efectuate la o lucrare,4 (Teh) Atribuţia serviciului de investiţii al unei întreprinderi.
ataşamentist, ~ă smf [At: DN3 / Pl: ~işti, ~e I E: ataşament + -ist] Persoană care completează carnetul de ataşament (3). ataşare şf[At: DA / Pl: -sări / E: ataşa] 1 Alăturare. 2 Alipire. 3 Legare.
4	Proces de stabilire a unei legături sufleteşti Si: (rar) ataşat1 (4). 5 îndrăgostire.
ataşat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: ataşa] (Rar) 1 Alăturare. 2 Alipire.
3	Legare. 4 Ataşare(4). 5 îndrăgostire.
ataşat2, ~ă [At: ODOBESCU, S. II, 145 / Pl: -aţi, -e / E: ataşa] 1 a Alăturat2. 2 a Alipit2. 3 a Legat2. 4 a Care se simte legat sufleteşte. 5 a îndrăgostit2. 6 smf Funcţionar din reprezentanţa diplomatică a unei ţări. ataşă sf vz ataş
atavic, ~ă a [At: CAZIMIR, GR. 59 / Pl: -ici, -ice / E: fr atavique] Transmis prin atavism.
atavism sn [At: BRĂESCU, M. B. 11 / Pl: ~e / E: iratavisme] Apariţia, la un descendent vegetal sau animal, a unor caractere care nu sunt proprii tipului respectiv, dar aparţin ascendenţilor îndepărtaţi.
ataxie, [At: DA ms / Pl: ~ici, -ice / E: fr ataxique] (Med) 1 a Neregulat. 2 a (D. bolile psihice) Periodic. 3-4 smf, a (Bolnav) de ataxie.
ataxie sf [At: ENC. VET. 535 / Pl: ~i/ / E: fr ataxie] 1 Neregulari ta te a funcţiilor fiziologice. 2 Tulburare a coordonării mişcărilor voluntare din cauza lezării unor căi nervoase sau centri nervoşi.
ataxofetnie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr ataxophemie] Tulburare în coordonarea musculaturii aparatului fonator. atăca vtr vz ataca
atăgârţa vt [At: HEM 2035 / Pzi: -ţez şi atăgârţ / E: a2 + tăgârţa] (Reg) A atârna (1).
atăgârţare ş/TAt: MDA ms / Pl: -tari / E: atăgârţa] (Reg) Atârnare (1).
atăgârţat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: atăgârţa] (Reg) Atârnare (1).
atăgârţat2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: atăgârţa] (Reg) Atârnat2 (1).
atăman av [At: DA / E: a2 + tăman] (înv) Taman.
atârnat1 sn vz atârnat1
atârnat2, ~ă a vz atârnat2
atânt av, a, anh, sm vz atăt
atârdiseală sf [At: COSTINESCU / PI: -eii / E: atârdisi + -eală] (Gri) Supralicitare.
atârdisi vi [At: I. NEGRUZZI, S. I, 295 / V: atir~/ Pzi: ~ve.sc / E: ngr aprqpSigw] (Gri) A supralicita.
atârdisitor,~oare smf,a [At: (a. 1843) URICARIUL IX, 203 / V: ater~ / Pl: -i, -oare / E: atârdisi + -tor] (Gri) 1-2 (Persoană) care supralicitează.
atârna [At: P. MAIOR, IST. 255/32 / Pzi: atârn IE: a2 + -târn] 1 vi A cădea liber în jos, fiind suspendat, prins de ceva. 2 vi (Fig) A nădăjdui în ceva. 3 vi (Nob; d. vreme) A fi gata să plouă. 4 vt A pune un obiect astfel încât să atârne (1). 5 vr (îrg; îe) A-i ~ cuiva belciugul (sau reg, cinghelu, ori, rar, iabaşaua) de nas A supune pe cineva. 6 vt (îe) A-i ~ cuiva lingura (sau lingurile) de gât A nu da cuiva (care a întârziat) de mâncare. 7 vt (Nob) A spânzura un condamnat. 8 vr A se agăţa (cu mâinile de ceva). 9 vr (Fig) A se ruga stăruitor de cineva. 10 vr A se apleca sub
propria greutate. 11 vr A se apleca sub o povară. 12 vt (Rar) A apăsa pe cineva spre pământ. 13 vi (Nob) A fi beat. 14 vi A trage greu la cântar.
15	vi (Fig) A fi de mare preţ. 16 vri A şovăi între două alternative. 17 vi (îe) A ~ de azi până mâine A fi nehotărât. 18 vi (îae) A fi leneş. 19 vi A depinde de... 20 vi (îe) A ~la (sau de) mâna (ori voia, mila etc.) altuia A fi la cheremul altuia. 21 vt A face pe cineva să depindă de ceva. 22 vi A proveni de undeva.
atârnare .v/* [At: LB / Pl: -nări / E: atârna] 1 Suspendare de ceva Si: (rar) atârnat1 (1), atârnătura (1). 2 (Fig) Nădăjduire în ceva Si: (rar) atârnat!(2), atârnătura (2). 3 Agăţare a ceva Si: (rar) atârnatl(3), atârnătură (3). 4 (Nob) Spânzurare. 5 Agăţare cu mâinile de ceva Si: (rar) atârnat1 (5), atârnătură (5). 6 (Fig) Rugăminte stăruitoare Si: (rar) atârnat1 (6), atârnătură (6). 7 Aplecare sub o povară Si: (rar) atârnat1 (7), atârnătură (7). 8 (Rar) Apăsare a cuiva spre pământ Si: (rar) atârnat1(8), atârnătură (8). 9 Greutate mare Si: (rar) atârnat1 (9), atârnătura (9). 10 Preţ mare Si: (rar) atârnat1 (10), atârnătură (10). 11 Nehotărâre. 12 Lene.
13	Dependenţă. 14 Provenienţă.
atârnat1 sn [At: MDA ms / V: atăr~ / Pl: -uri / E: atârna] (Rar) 1-3 Atârnare (1-3). 4 (Nob) Spânzurare. 5-10 Atârnare (5-10). 11 Nehotărâre.
12	Lene. 13 Dependenţă. 14 Provenienţă.
atârnat2,[At: I. GOLESCU, ap.ZANNE IX, 14/V: atăr~l Pl: -aţi, -e / E: atârna] 1 a Agăţat2. 2 a Suspendat2. 3 a Spânzurat2.4 a Dependent2. 5 a Aplecat2.6 a Apăsat2.7 smp (Reg) Stâlpi care sprijină streaşina casei Si: (reg) dregi. 8 smp Stâlpi de pălimar.
atârnător,~oare [At: (a. 1836) URICARIUL VII, 194/V: ~m/Pl: -i, -oare / E: atârna + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care atârnă un obiect undeva. 3 a Care atârnă de ceva. 4 a Care este dependent. 5 a Care este sub autoritatea cuiva. 5 .s/(Reg) Loc unde îşi atârnă ciobanii hainele şi obielele ca să se usuce Si: (reg) zăvoadă. 6 sf (Reg) Loc de culcare al oilor. 7 sf (Reg) Loc unde se odihnesc oile după muls. 8 sf Agăţătoare (la haină). 9 Plantă erbacee ornamentală cu flori mici roz purpurii, aşezate în fascicule (Zerbina pendula), atârnătoriu, ~oare a, sfvz atârnător
atârnătură şf[At: HEM 2066 / Pl: -ri t E: atârna + -tură] (Rar) 1-3 Atârnare (1-3). 4 (Nob) Spânzurare. 5-10 Atârnare (5-10). 11 Nehotărâre.
12	Lene. 13 Dependenţă. 14 Provenienţă. 15 (Ccr) Obiect care atârnă (1).
atârnăţeismp [At: RĂDULESCU-CODIN, M. N. 79 / E: atârnat*-el] Desene în formă de stâlpi pe ouăle încondeiate Cf atârnaţi (7).
atât [At: COD. VOR. 123 / V: ~a, (îvr) ~ânt l Pl: -âţi, -ea / E: ml eccum tantum] 1-2 av, a (Determinând o valoare) (Cu) acest preţ. 3-4 av, a (Rep; cu cj şi) Mult. 5-6 av, a (îcr cât,precum) (în) acelaşi grad. 7-8 av, a (îacr) (Cu) acelaşi număr. 9-10 a, av (îacr) (Cu) acelaşi preţ. 11-12 av, a (îacr) (în) aceeaşi măsură. 13-14 av, a (îacr) (în) aceeaşi cantitate. 15 av (îe) Cu (sau, înv, de, pre) cât... cu (sau, înv, de, pre) ~în mod proporţional.
16	av (îae) în mod gradat. 17 a (Comp; îcs cum, precum, ca) Asemenea.
18	a La fel de mult. 19 av (înv; îe) ~a ... cât (sau precât) şi mai ales (sau mai cu seamă ori mai vârtos) Şi..., şi. 20 av (îae) Nu numai..., ci şi... 21 av (îe) Tot Acelaşi lucru. 22 av (îae) Egal. 23 av Indiferent. 24-25 av, a (îe) încă (sau, înv, mai) pe ~a Dublu. 26 av (Fără comp; îe) Cu ~ mai mult (sau mai vârtos) Mai ales că. 27 av (îe) Cu ~ mai bine Este convenabil. 28 av (îe) Cu ~ mai rău Este dezavantajos. 29 av (îe) Nu ... cât (mai ales sau mai vârtos ori mai cu seamă) în mai mare măsură... decât... 30 av (îcr încât) Aşa. 31 av (îcr până) Un interval de timp egal cu... 32 av (înv; îe) ~ de... ce Deoarece. 33 av (Updd într-) în aşa măsură. 34-35 av, a Mult. 36 a (îlav) De ~ea ori Adesea. 37 a (îe) De-'-'amar de vreme Vz amar. 38 av, a Neînsemnat. 39 av (îe) Nici ~a Şi mai puţin. 40 av (fe) ~a tot Nici o şansă de mai mult. 41 av (îae) Cu asta am încheiat. 42 a (îe) ~a pagubă! (sau ~a rău!) Nu-i nimic. 43 a (îe) ~a grijă! Nu-mi pasă. 44 av Numai asta. 45 a Numai unul. 46 av Pentru ultima oară. 47 av (îe) ~a-i trebuie! Atât aşteaptă. 48 av (îae) Nu mai poate răbda. 49 av (îe) ~ i-a fost! S-a terminat cu... 50 av (îe) ~a numai Cu condiţia ca... 51 av (îe) ~a (numai) că... Doar că... 52 av (îe)
'-a în mod echivalent. 53 a (înv; după negaţie) Nu aşa de... 54 av
ATÂTA
(înv; îe) Numai cât... -a... îndată. 55 av (îe) e de mine S-a isprăvit cu mine. 56 av (îe) Ce mai -a? Prea multă vorbă pentru nimic. 57 av (înv; îe) -a îi e după... Se prăpădeşte după... 58 anh Un număr neprecizat de... 59 sm O anumită sumă de bani. atâta av, a, anh, sm vz atât
aţâţând av [At: (a. 1582) PALIA, ap. GCR 62/30 / E: net] (înv) Pe atât. atâtic av, a vz atâtica
atâtica [At: ALECSANDRI, T. 339 / V: atâtic, atit~/ E: atât + -ică] 1-12 av, a (Mai puţin decât) atât (1-4,38-39) Si: atâticuţa (1-12), atâtuca (1-12), atâtuţa (1-12). 13 sf O nimica toată Si: atâticuţa (13).
atâticuţa [At: DA ms / E: atâtica + -uţă] 1-12 av, a Atâtica (1-12). 13 sf Atâtica (13).
atâtuca av, a [At: CADE / E: atât + -ucă] 1-12 Atâtica (1-12). atâtuţa av, a [At: LB / E: atât + -uţă] 1-12 Atâtica (1-12). atebrină y/'[At: DEX2 / PI: -ne / E: fr atebrine] Medicament folosit în profilaxia şi tratamentul malariei.
atehnic, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: a5 + tehnic] (D. oameni) 1 Care nu are talent tehnic. 2 Care nu se pricepe la tehnică.
ateia [At: HEM 142 / Pzi: -iez. şi atei(u) / E: net] (Reg) 1-2 vtr A (se) primeni. 3-4 vtr A (se) îmbrăca de sărbătoare. 5 vr (Ban; fig; îe) Las-că te -iu eu pe tine! Las-că-ţi dau eu ţie! 6 vr (Ban) A se dezbrăca.
ateidt1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: ateia] (Rar) 1 Primenire. 2 Ateiere
(2). 3 Dezbrăcare.
ateidt2, ~ă a [At: LIUBA-IANA, ap. HEM. 143-144 / PI: ~aţi, -e / E: ateia] 1 Primenit2. 2 îmbrăcat de sărbătoare. 3 Dezbrăcat2.
ateiere sf[At: MDA ms / Pl: -ri / E: ateia] 1 Primenire. 2 îmbrăcare de sărbătoare Si: (rar) ateiat\2). 3 Dezbrăcare.
ateietxxri sfp [At: DA ms / E: ateia + ~(ă)tură] (Reg) 1 Haine curate. 2 Haine de sărbătoare.
ateism sn [At: DA / Pl: -e şi -uri / E: fr atheisme] 1 Negare a existenţei lui Dumnezeu. 2 Negare a existenţei oricărei divinităţi. 3 Concepţie filozofică bazată pe ateism (2).
ateist, -ă [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 13/27 / V: (înv) athe~, -ă / Pl: ~i.şti, ~e / E: fr atheiste] 1-6 smf, a Ateu (1-6). 7-9 a De ateism (1-3). 10-15 a Specific (ateismului (1-3) sau) ateilor (1,3,5). 16-21 a Referitor (la ateism (1-3) sau) la atei (1,3,5).
ateistic, ~ă a [At: DA ms / Pl: -ici, -ice / E: ateist + -ic] (Rar) 1-3 De ateist (1,3,5). ateiu smf, a vz ateu atelagiu sn vz atelaj
atelaj sn [At: NEGRUZZI, ap. CADE / V: (îvr) -agiu I Pl: -e i E: fr attelage] 1 Ansamblu format din animalele de tracţiune ale unui vehicul şi harnaşamentul lor. 2 (Pex) Animale împreună cu vehiculul pe care îl trag. 3 (Impr) Vehicul care este deplasat prin tracţiune animală. 4 Mod de a înhăma sau înjuga animalele la un vehicul Si: înhămătură, înjugătură.
5	Echipament de legătură între două vehicule.
atelajier smf [At: DN3 / P: -i-er l Pl: -i, -e / E: atelaj + -ier] Lucrător într-o întreprindere agricolă care are în grijă atelajele.
atelmă .s/[At: DN3 / PI: -ne / E: fr atellanes, lat atellana] Piesă satirică jucată de tineri romani, cu originea în oraşul Atella din Campania.
ateia sf [Ai: ENC. VET. 267 / Pl: -le / E: fr attelle] 1 Parte a jugului, din metal sau din lemn. 2 (Med) Dispozitiv al unui pansament de imobilizare, din lemn, metal etc., cu rolul de a pune în repaus o regiune a corpului uman sau animal.
atelectazie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr atelectasie] Turtire totală sau parţială a unui plămân.
atelie sf[At: DN3 / Pl: -ii / E: fr atelie] Absenţa congenitală a mamelonului.
atelier sn [At: IOANOVICI, TEHN. 117 / P: -li-er / V: (pop) atiler / Pl: -e / E: fr atelier] 1 Local înzestrat cu uneltele sau maşinile necesare, în care se desfăşoară o activitate meşteşugărească organizată Si: (reg) lucrătoare. 2 Parte dintr-o întreprindere industrială în care se execută aceeaşi
operaţie sau acelaşi produs. 3 (înv) Totalitate a uneltelor necesare unei meserii Si: utilaj. 4 Totalitate a muncitorilor care lucrează într-un atelier
(2). 5 (înv) Şantier. 6 încăpere special amenajată, în care lucrează un artist plastic. 7 Artişti,elevi sau studenţi care lucrează sub îndrumarea aceluiaşi maestru într-un atelier (6). 8 (Fig) Centru de producţie artistică-literară.
9	(îe) Secrete de - Secrete de fabricaţie. 10 (îe) A nu fi ieşit din — A fi în faza proiectării, experimentării, anterioară finalizării. 11 (îe) Glume (sau farse) de - Glume specifice unui grup profesional, în special artistic.
atelostomie sf [Ai: DN3 / Pl: -ii / E: fr atelostomie] Anomalie constând în dezvoltarea incompletă a gurii.
atematic, -ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr athematique] (D. cuvinte) Lipsit de vocală tematică.
atemporal, -ă av, a [At: RALEA, E. 0.165 / Pl: -i, -e / E: fr atemporel]
1-2 (în mod) nedeterminat sau neinfluenţat de condiţii istorice date Si: metaistoric. 3-4 (în mod) nesupus modificărilor sau transformărilor care se petrec în timp Si: etern.
atemporalitate sf [At: DEX2 / Pl: -taţi / E: it atemporalită] 1 Interpretare a unui fenomen în afara cadrului concret istoric. 2-3 Calitate de a fi atemporal (1-2).
atenansă sf[At: CARAGIALE, ap. CADE / V: -nţâ / Pl: -se / E: fr attenance] (Rar) 1 Corp secundar al unei case, unde se află bucătăria, spălătoria etc. 2 Acareturi. atenanţă sfvz atenansă
ateneu sn [At: VLAHUŢĂ, D. 105 / Pl: -ee / E: fr athenee, Icţi Athenaeum] 1 (Ant) Clădire publică în care poeţii şi retorii îşi citeau lucrările. 2 Clădire publică în care au loc manifestaţii cultural-artistice.
3	(Şîs - popular) Nume dat unor instituţii cultural-ştiinţifice. 4 (îas) Local în care, îşi desfăşoară activitatea aceste instituţii şi au loc manifestaţii cultural-ştiinţifice. 5 (Pex) Revistă social-culturală.
atenian, -ă [At: DEX2 / Pl: -ieni, -iene / E: fr Athenien] 1-2 smf, a (Persoană) care locuieşte în Atena. 3-4 a Care aparţine (Atenei sau) atenienilor (1). 5-6 a Privitor (la Atena sau) la atenieni (1).
atent, -ă [At: BACOVIA, O. 73 / PI: -nţi, -e / E: lat attentus] 1 a Cu mintea concentrată asupra unui singur lucru. 2-3 a, av (Care este făcut) cu atenţie (2). 4-5 av, a (în mod) interesat. 6-7 av, a (în mod) binevoitor.
8-9 av, a (în mod) politicos.
atenta vi [At: DA / Pzi: -tez / E: fr attenter, lat attentare] 1 A face o tentativă criminală asupra cuiva. 2 A pune în primejdie de dispariţie un obiect (valoros). 3 (Fig) A încălca un drept, un principiu important.
atentare sf [At: DA ms / Pl: -tari / E: atenta] 1-2 Atentat (1-2). 3 (Fig) încălcare a unui drept, a unui principiu important Si: atentat (5).
atentat sn [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 29 / Pl: -e / E: atenta] 1 Acţiune violentă, criminală, prin care se încearcă suprimarea unei persoane Si: atentare (1). 2 Acţiune violentă prin care se încearcă distrugerea unui obiect (valoros) Si: atentare (2). 3 (Fig) Acţiune prin care se încearcă distrugerea reputaţiei cuiva. 4 (Fig) Plan de distrugere a unei doctrine, idei, stări de fapt etc. 5 (Fig) Atentare (3).
atentator, -oare smf, a [At: DN3 / Pl: -i, -oare / E: fr attentatoire] 1-10 (Persoană) care înfăptuieşte un atentat (1-5).
atentism sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr attentisme] (Rar) Politică de tergiversare şi de oportunism.
atentist, -ă [At: DN3 / Pl: -işti, -e / E: fr attentiste] (Rar) 1-2 smf, a (Persoană) care practică atentismul. 3 a Privitor la atentism. 4 a Propriu atentismului.
atentiv, -tf a [At: VLAHUŢĂ, ap. CADE / Pl: -i, -e / E: fr attentif] (Frî) 1-5 Atent (1-5).
atenţie sf [At: CONTEMPORANUL VI, II, 198 / V: -iune / Pl: -ii / E: fr attention] 1 Activitate psihică complexă (conştientă sau inconştientă) de orientare şi concentrare în mod clar şi precis asupra unui obiect sau a unei activităţi, selecţionate din mediul ambiant Si: băgare-de-seamă Vz seamă, luare-aminte, luare. 2 (îs) - spontană Atenţie (1) provocată instantaneu, involuntar, de un obiect care iese în evidenţă. 3 (îe) — la...! Ia seama la...! 4 (îae) Ascultă! 5 (îs; arg) - la cotitură! Pericol! 6 însuşire
158
ATESTĂLUIRE
care constă în capacitatea de atenţie (1). 7 Interes. 8 Preocupare specială a cuiva pentru ceva. 9 îndreptare a bunăvoinţei către cineva sau ceva. 10 (îe) A (nu) da ~la... A (nu) arăta solicitudine faţă de... 11 (îae) A (nu) da importanţă unui fapt. 12 (Ccr) Flori, obiecte oferite cuiva în semn de consideraţie, recunoştinţă etc. 13 (Prt) Mită.
atenţiona vt [At: DA ms / P: -ţi-o- / Pzi: ~nez / E: fr attentionner] 1 A atrage atenţia (1) cuiva asupra ceva. 2 A oferi cuiva un dar, în semn de consideraţie. 3 A mitui pe cineva.
atenţionare *s/'[At: DEX2 / P: -ţi-o- / Pl: -nări / E: atenţiona] 1 Atragere a atenţiei (1) cuiva asupra unui lucru Si: (rar) atenţionat1 (1). 2 Oferire a unui dar Si: (rar) atenţionat1 (2). 3 Mituire.
atenţionat1 sn [At: DEX2 / P: -ţi-o- / Pl: ~uri / E: atenţiona] (Rar) 1-2 Atenţionare (1-2). 3 Mituire.
atenţionat2y -ă a [At: DEX2 / P: -ţi-o- / Pl: ~aţi, -e / E: atenţiona] 1 Căruia i s-a atras atenţia. 2 Căruia i s-a demonstrat atenţia de care se bucură. 3 Care a primit un dar. 4 Care a primit mită.
atenţioSy ~oasă a [At: DA ms / P: -ţi-os / Pl: -osi, -oase / E: atenţie + -o.v] (îvr) Plin de atenţie (9). atenţiune sfvz atenţie
atenua vtr [At: DA ms / P: ~nu-a / Pzi: -uez / E: fr attenuer, lat attenuare] 1-2 A (se) subţia, a (se) face mai slab. 3-4 A (se) uşura de o suferinţă. 5-6 A (se) micşora intensitatea unui fenomen. 7-8 A (se) reduce importanţa unui fapt.
atenuant, ~ă a [At: SADOVEANU, Z. C. 29 / P: -u-a-/ Pl: ~anţi, -e / E: fr attenuant] 1 Care uşurează. 2 Care provoacă scăderea intensităţii unui fenomen. 3 Care reduce importanţa unui fapt. 4 Care reduce gravitatea unei fapte. 5 (Jur; îs) Circumstanţă -ă împrejurare care contribuie la micşorarea vinei şi la reducerea pedepsei unui inculpat. 6 (Fig; îas) Fapt care poate duce la aprecierea indulgentă a unei stări de lucruri condamnabile.
atenuare .ş/[At: DA ms / P: ~u-a~ l PI: ~ari / E: atenua\ 1 Subţiere. 2 Uşurare de o suferinţă Si: (rar) atenuat1 (2). 3 Micşorare a intensităţii unui fenomen Si: (rar) atenuat1 (3). 4 Reducere a importanţei unui fapt Si: (rar) atenuat1 (4).
atenuat1 sn [At: MDA ms / P: -u~a- / Pl: ~uri / E: atenua] (Rar) 1 Subţiere. 2-4 Atenuare (2-4).
atenuat2y ~ă a [At: GRECESCU, FL. 52 / P: -u-a- / Pl: -aţi, -e / E: atenua] 1 Subţiat2.2 Uşurat2.3 Căruia i s-a micşorat intensitatea. 4 Căruia i s-a redus importanţa.
atenuator sn [At: DEX2 / P: -u-a- / Pl: ~oare IE: fr attenuateur] Circuit electric introdus într-un lanţ de transmisiune în scopul atenuării undelor de anumite frecvenţe. aterdisitor, ~oare smf vz atărdisitor
aterină ş/[At: ATILA, P. 393 / V: (înv) athe- / Pl: -ne / E: gr arrjepCva] 1 Peştişorul marin Atherina hepsetus, osos, cu două dungi longitudinale argintii strălucitoare, folosit pentru alimentaţie sau ca nadă. 2 Peştişorul marin Atherina mochon, argintiu, aproape transparent Si: comşă. aterisa vi vz ateriza aterisaj sn vz aterizaj
aterisament sn [At: DN3 / Pl: -el E: fr atterrissement] Depozit de aluviuni transportate de ape. aterisare sf vz aterizare aterisat1 sn vz aterizat1 aterisat2, -ă a vz aterizat2 aterisor sn vz aterizor
ateriza vi [At: CAZIMIR, P. 151 / V: -isa / Pzi: -zez / E: fr atterrir] 1 (D. avioane) A efectua toate operaţiile necesare pentru a reveni şi a se opri pe sol. 2 (D. oameni; fig) A sosi pe neaşteptate. 3 (Arg; îe) A-i ~ cuiva vreo două focuri A-i da câteva palme. 4 (înv; îe) A ~cu briciul A poticni briciul de obraz, la bărbierit, lăsând semne. 5 (Mm; d. nave) A se apropia de ţărm şi a acosta. 6 (Mrn) A descoperi, de pe mare, ţărmul, şi a însemna pe hartă punctul unde nava va acosta. 7 (Spt) A atinge pământul după un salt.
aterizaj sn [At: LTR2 / V: -isaj i Pl: -e / E: fr atterrissage] 1 Aterizare
(1). 2 (Mar) Loc unde o navă poate fi trasă pe uscat. 3 Stabilire a poziţiei exacte a unei nave pe mare.
aterizare .v/ [At: ENC. TEHN. 1,199 / V: ~isa~ / Pl: ~zări I E: ateriza]
1	(D. avioane) Efectuare a operaţiilor necesare pentru ajungerea şi oprirea pe sol Si: aterizaj (1), (rar) aterizat1 (1). 2 (îs) Tren de - Sistem de două sau trei roţi cu care avionul rulează pe teren. 3 (D. oameni; fig) Sosire pe neaşteptate Si: (rar) aterizat1 (3). 4 (Mar; d. nave) Acostare. 5 (Mar) Determinare pe hartă a punctului unde se va acosta Si: (rar) aterizat1 (5).
6	(Spt) Atingere a pământului după un salt Si: (rar) aterizat1 (6).
aterizat1 sn [At: MDA ms / V: -isat / Pl: -uri / E: ateriza] (Rar) 1-2. Aterizare (1,3). 3 (Mar; d. nave) Acostare. 4-5 Aterizare (5-6).
aterizat2, -ă a [At: LTR2 / V: -isat / Pl: -aţi, -e / E: ateriza] 1 (D. avioane) Care a coborât pe pământ. 2 (D. oameni; fig) Care a sosit pe neaşteptate. 3 (D. nave) Care a acostat. 4 (D. sportivi) Care a atins pământul după un salt.
aterizor sn [At: LTR2 / V: -isor / Pl: -oare / E: fr atterrisseur] Tren de aterizare Vz aterizare (2).
atermal, -ă a [At: DN3 / PI: -i, -e / E: fr athermal] Referitor la apele minerale reci.
aterman, a [At: PONI, F. 146 / Pl: -i, -e l E: fr athermane] (Fiz; rar) Prin care nu trece căldura.
atermiCy -ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr atliermique] (Fiz) 1 Aterman. 2 (D. transformări) Care nu degajă şi nu absoarbe căldură.
atero- [At: DN3 / E: fr athero-] Element prim de compunere cu semnificaţia: 1 în legătură cu ateromul. 2 De aterom. 3 Datorită unor ateroame.
aterom sm [At: DN3 / Pl: -oame / E: fr atherome] Depozit de substanţe grase şi de colesterol pe pereţii vaselor sangvine. ateronmtos, ~oasă smf, a [At: DN3 / Pl: -oşi, -oase / E: fr atheromateux]
1-2	(Bolnav) de ateromatoză.
ateromatoză v/'[At: DN3 / Pl: -ze / E: fr atheromatose] Prezenţa în număr mare a plăcilor de aterom în pereţii arterelor.
ateroscleroză sf [At: DN3 / Pl: -ze / E: fr atherosclerose] Boală cronică degenerativă produsă prin depunerea de grăsimi şi colesterol în peretele intern al arterelor, determinând sclerozarea acestora.
atesta vt [At: ALEXANDRESCU, M. 161 / Pzi: atest şi -tez i E: fr attester, lat attestari] 1 A confirma 2 A depune mărturie. 3 A dovedi că ceva există. 4 A figura într-un text. 5 A confirma pe cineva într-o anumită funcţie sau calitate.
atestare sf [At: (sec. XIX) URICARIUL X, 375 / Pl: -tări / E: atesta]
1	Confirmare. 2 Depunere a unei mărturii Si: atestat1 (2), atestăluire (2), atestăluit1 (2). 3 Dovedire a existenţei unui obiect Si: atestat1 (3), atestăluire (3), atestăluit1 (3). 4 Apariţie într-un text Si: atestat1 (4), atestăluire (4), atestăluit1 (4). 5 Confirmare a cuiva într-o anumită funcţie sau calitate Si: atestat1 (5), atestăluire (5), atestăluit1 (5).
atestat1 sn [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XII, 149 / PI: ~e şi (înv) -uri / E: atesta] 1 Confirmare. 2-5 Atestare (2-5). 6-9 Act prin care se atestă (1-3,5). 10 (Spc) Certificat de studii.
atestat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: atesta] 1 Confirmat2. 2 Pentru care s-a depus mărturie. 3 Dovedit2.4 (D. cuvinte) Existent într-un text. 5 (D. oameni) Confirmat într-o anumită funcţie sau calitate.
atestator, ~oare [At: DA ms / Pi: -i, -oare / E: atesta + -(ă)tor] 1-8 smf, a (Persoană) care atestă (1-3,5).
atestatum sn [At: DA ms / PI: -uri / E: lat attestatum] (îvr) 1-5 Atestat (6-10).
atestaţie sf [At: (a. 1737) IORGA, S. D. XII, 37 / V: -iune / Pl: -ii / E: lat attestatio] (îvr) 1-5 Atestare (1-5). 6-10 Atestat1 (6-10).
atestâlui vt [At: (a. 1798) CIPARIU, ap. DA / Pzi: -esc i E: atesta + -ălui] (îvr) 1 A confirma. 2-5 A atesta (2-5). atestaţiune sf vz atestaţie
atestăluire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: atestălui ] (îvr) 1 Confirmare.
2-5	Atestare (2-5).
159
ATESTĂLUIT1
atestăluit1 sn [At: (a. 1767) IORGA, S. D. XII, 267 / V: -tel~l Pl: -uri / E: atesîâlui] (îvr) 1 Confirmare. 2-5 Atestare (2-5).
atestăluit2, ~ă a [At: DA ms / V: ~tel~ / Pl: -iţi, ~e / E: atestălui] (îvr) 1-5 Atestat2 (1-5). atesteluit1 sn vz atestăluit1 atesteluit2, ~ă a vz atestăluit2
atetoză .s/[At: DN3 / Pl: -ze IE: irathetose] Tulburare motrice constând în mişcări involuntare, lente, neregulate, localizate mai ales în mâini şi picioare.
ateu, ~ee [At: MAG. IST. UI, 368/18 / V: ~eiu / Pl: ~er, ~ee / E: fr athee, lat atheus] 1-2 smf, a (Persoană) care neagă existenţa lui Dumnezeu.
3-4 smf, a (Persoană) care neagă existenţa oricărei divinităţi. 5-6 smf, a (Persoană) care aderă la ateism (3).
a tex sn [At: MDENC / Pl: ~uri / E: net] Material termo- şi fonoizolator, fabricat din fibre de lemn. atheist, -ă smf, a vz ateist atherină sf vz aterină
atic1 sn [At: DA / Pl: ~ice / E: fr attique] 1 Parte a antablamentului ridicată deasupra cornişei, împodobită la antici cu pilaştri, menită să mascheze marginea acoperişului. 2 Cat scund, aşezat deasupra cornişei, imediat sub acoperiş, la nivelul faţadei sau retras.
a tic2, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 119 / V: au- / Pl: -ici, -ice / E: fr attique, it attico] 1-2 smf, a (Persoană) care a făcut parte din populaţia Aticii antice. 3-4 a De (Atica sau) atic (1). 5-6 a Privitor (Ia Atica sau) la atic (1). 7-8 a Propriu (Aticii sau) aticilor (1). 9 a Care se distinge prin bun-gust şi spirit. 10 a (Fig; îs) Sare -ă Ironie fină, în felul aticilor (1).
8	a (îs) Frumuseţe -ă Frumuseţe perfectă, ideală.
aticesc, -ească a [At: CANTEMIR, IST. 119 / V: att~ / Pl: -eşti / E: atic + -esc] (înv) 1-5 Atic (1-5).
aticism sn [At: EMINESCU, P. 225 / Pl: -e / E: fr atticisme, lat atticismus] 1 Formă particulară a dialectului atic. 2 Specific stilistic al scrierilor vechilor greci. 3 Stil caracterizat prin măsură, eleganţă şi rafinament.
aticist, ~ă smf, a [At: DN3 / PI: -işti, -e / E: fr atticiste, it atticista] 1-2 (Persoană) care imită scrierile atice. atijdc sn [At: COMAN, GL. / PI: ~uri i E: mg hătizsak] (Reg) Raniţă. atiler sn vz atelier
atimanîs [At: COMAN, GL. / Pl: net / E: net] (Reg; îs) Sări-ţi-ar ochii, -, să-ţi saie! Termen de ocară cu sens neprecizat.
atimie i/[At: DN3 / Pl: ~ir / E: fr atymie] Absenţă a manifestărilor afective, frecventă la schizofrenici.
a-timp av [At: DOSOFTEI, ap. HEM 2049 / E: a2 + timp] (Reg) 1 La timp. 2 în momentul potrivit. 3 Anul viitor.
atingător, ~oare [At: (a. 1785) URICARIUL I, 119 / V: (îrg) -iu / Pl: -i, -oare / E: atinge + -(ă)tor] 1-22 smf, a (Persoană) care atinge (1,7,
9-10,13-19). 23 a (înv) Care se referă la... 24 a (înv, fig) Jignitor. 25 a (înv, fig) Emoţionant. atingătoriu smf, a vz atingător
atingătură sf[ At: POLIZU / Pl: -ri / E: atinge + -(ă)tură] (îvr) 1-9 Atingere (1-3,5-10). 10 Atacare. 11 Atingere (12). 12 Lovire. 13 Jignire. 14-15 Atingere (15-16). 16 Asemănare.
atinge [At: PSALT. SCH. 518/4/ Pzi: ating, (îrg) atind Ps: atinsei, (îrg) atinşu / E: ml attingere] 1 vr A lua contact direct, dar superficial, cu suprafaţa unui lucru. 2 vr (D. două obiecte) A se apropia unul de altul până când intră în contact superficial. 3 vr (D. cai; spc) A avea defectul de a-şi freca picioarele din spate unul de altul în mers. 4 vt (îe) A nu — pământul A dansa atât de sprinten şi graţios, că nu se vede contactul cu pământul. 5 vr (îas) A fugi foarte repede. 6 vt (îas) A fi fericit. 7 vt A ajunge până la ceva sau la cineva. 8 vt (îe) A - cerul A fi foarte înalt.
9	vr (Fig) A impresiona pe cineva. 10 vt A pune mâna pe un obiect spre a se apuca de o treabă. 11 vr A se lipi de... 12 vt (D. un subiect) A aduce vorba despre ceva în treacăt. 13 vr A mânca puţin dintr-un aliment. 14 vr A reuşi să intre în posesia a ceva. 15 vr A ataca pe cineva. 16 vr A agresa
sexual. 17 vtr A lovi pe cineva. 18 vtr A jigni pe cineva. 19 vt (Fig) A face aluzie la ceva sensibil. 20 vr A avea legătură cu... 21 vr (înv; îe) Intru (sau pe) cât se - de... ori (Ceea) ce se - de... Cât despre... 22 vr (înv) A se asemăna cu...
atingere a/’[At: (a. 1814) URICARIUL IV, 188 / Pl: -ri / E: atinge] 1 Luare de contact direct cu ceva Si: (îvr) atingătură (1), atins1 (1), atin-sătură (1), atinsură (1). 2 Apropiere şi intrare în contact unul cu altul a două obiecte Si: (îvr) atingătură (2), atins1 (2), atinsătură (2), atinsură
(2).	3 Ajungere până la ceva sau cineva Si: (îvr) atingătură (3), atins1
(3),	atinsătură (3), atinsură (3). 4 (Mat; înv; îs) Punct de - Punct de tangenţă. 5 (Fig) Impresionare puternică a cuiva Si: (îvr) atingătură (4), atins1
(4),	atinsătură (4), atinsură (4). 6 Apucare a unui obiect spre a începe o activitate Si: (îvr) atingătură (5), atins1 (5), atinsătură (5), atinsură (5).
7	Alipire de ceva Si: (îvr) atingătură (6), atins1 (6), atinsătură (6), atinsură
(6).	8 Aducere în discuţie a unui subiect Si: (îvr) atingătură (7), atins1
(7),	atinsătură (7), atinsură (7). 9 Gustare a unui aliment Si: (îvr) atingătură (8), atins1 (8), atinsătură (8), atinsură (8). 10 Intrare în posesia unui obiect Si: (îvr) atingătură (9), atins1 (9), atinsătură (9), atinsură (9). 11 Atacare. 12 Agresare sexuală Si: (îvr) atingătură (11),atins1 (11), atinsătură (11), atinsură (11). 13 Lovire. 14 Jignire. 15 Aluzie la un subiect sensibil Si: (îvr) atingătură (14), atins1 (14), atinsătură (14), atinsură (14).
16	Relaţionare cu... Si: (îvr) atingătură (15),atins1 (15),atinsătură (15), atinsură (15). 17 Asemănare.
atinghie sfvz achindie	'
atingic sn [At: DATCULESCU, ap. HEM 2055-2056 / Pl: -uri l E: net] (Bot) Altângic.
atingime v/‘[At: CONACHI, P. 268 / Pl: -mi/ E: ating + -ime] (D. simţul pipăitului) Acurateţe.
atins1 sn [At: POP, ap. HEM 2056 / Pl: ~uri / E: atinge] (îvr) 1-9 Atingere (1-3,5-10). 10 Atacare. 11 Atingere (12). 12 Lovire. 13 Jignire. 14-15 Atingere (15-16). 16 Asemănare.
atins2, ~ă a [At: (a. 1645) EUSTRATIE, ap. GCR 1,115 / Pl: -nşi, -e / E: atinge] 1 Contactat2.2 Până la care s-a ajuns. 3 (D. un scop) îndeplinit2.
4	Impresionat2.5 (D. obiecte) Apucat2.6 Alipit2.7 Menţionat2.8 Gustat2.
9	Posedat2.10 Lovit2.11 Jignit2.
atinsătură sf [At: (a. 1617) ap. IORGA, C. I. II, 244 / Pi: -ri / E: atins + -(ă)tură] (îvr) 1-9 Atingere (1-3,5-10). 10 Atacare. 11 Atingere (12).
12	Lovire. 13 Jignire. 14-15 Atingere (15-16). 16 Asemănare.
atinsură sf [At: VARLAAM, C. 320 / Pl: -ri / E: atins + -ură] (îvr)
1-9 Atingere (1-3, 5-10). 10 Atacare. 11 Atingere (12). 12 Lovire. 13 Jignire. 14-15 Atingere (15-16). 16 Asemănare.
atipic, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr atypique] 1 Care nu are particularităţile tipului. 2 Deosebit de tipul comun. atipie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fratypie] 1-2 însuşire de a fi atipic (1-2). atirdisi v vz atârdisi
atireozjă .ş/[At: DN3 / P: -re-o- / Pl: -ze / E: fr athyreose] Lipsă a glandei tiroide.
atiroidie sf [At: DN3 / P: -ro-i- / Pl: -ii i E: fr athyroidie] Absenţă completă a secreţiei tiroidiene. atişerif sm vz hatişerif atitica av, a vz atâtica
atitudinal, —ă a [At: DN-' / Pl: -i, -e / E: cf it attitudinale] 1-6 Referitor la atitudine (1-6). 7-12 De atitudine (1-6).
atitudine sf[At: MAIORESCU, D. I, 102 / PI: -ni / E: it altitudine]
1	Poziţie a corpului. 2 Fel de a fi sau a se purta. 3 Comportare care exprimă dispoziţii sufleteşti. 4 Comportare care reflectă o anumită concepţie. 5 (Fig) Fel de a se purta cu cineva care exprimă sentimente sau opinii despre acea persoană. 6 (Fig) Părere despre o problemă în discuţie. 7 (Fig; îe) A lua
—	A-şi afirma cu hotărâre punctul de vedere. 8 (Fig; îae) A critica. atlangic sm vz altangic
atlant1 smf [At DN3 / Pl: -nţi / E: fr atlante] 1 (Rar) Statuie reprezentând un bărbat sau o femeie într-o atitudine de efort care susţine antablamentul
ATOM
unui edificiu sau alte elemente arhitectonice Si: cariatidă, telamon. 2 Locuitor legendar al Atlantidei. athnt2 sn [At: DA ms IV:-el Pl: -e / E: it atlante] (îvr) 1-2 Atlas2 (1-2). atfante sn vz atlant2
atlantic,	a [At: DA / Pl: ~id,	/ E: fr atlantique] 1-2 Care aparţine
Oceanului Atlantic (sau ţărilor din jurul lui). 3-4 Privitor la Oceanul Atlantic (sau la ţările din jurul lui). 5 Referitor la ţările din Pactul Atlanticului de Nord (N.A.T.O.). 6 Care aparţine ţărilor N.A.T.O.
atlantiza vtr [At: DA ms / Pzi: -zez / E: atlantic + -iza] (Rar) A adera la Pactul Atlanticului de Nord (N.A.T.O.).
atlantizare şf [Ai: MDA ms / Pl: -zări / E: atlantiza] (Rar) Aderare la Pactul Atlanticului de Nord Si: atlant izat1. atlantizat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: atlantiza] Atlantizare. atlantizat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, ~e / E: atlantiza] (Rar) încadrat2 în Pactul Atlanticului de Nord.
atlantozaur sm [At: DN3 / Pl: -i / E: fr atlantosaure] Dinozaur mezozoic uriaş, asemănător cu brontozaurul. atlas1 sn vz atlaz
atlas2 sn [At: DA / Pl: -e şi (înv) -uri l E: fr atlas] 1 Lucrare dc cartografie care conţine hărţi geografice, cu explicaţii şi date în legătură cu regiunile respective. 2 (îs) ~ lingvistic Lucrare care reprezintă pe hărţi răspândirea teritorială a diferitelor fapte de limbă. 3 (Pex) Culegere de stampe sau desene folosită ca material ilustrativ într-un domeniu ştiinţific.
4	(îs) ~ cultural Emisiune de radio sau televiziune care cuprinde informaţii culturale.
atlas3 sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr atlas] Prima vertebră cervicală, care se articulează cu occipitalul şi cu axisul.
atlaz sn [At: (a. 1572) MSS, ap. HEM 2066 / V: ac/~, agl~y -as1 I Pl: -uri, şi ~e / E: tc atlaz] 1 Ţesătură de mătase lucioasă numai pe o parte.
2	Ţesătură pentru căptuşeli şi feţe de plapumă, mai groasă decât satinul, cu o singură faţă lucioasă.
atlăjel sn [At: (a. 1792) DOC. ap. ŞIO II / Pl: -e / E: atlaz + -el] 1-2 (înv) Atlaz (1-2) de calitate inferioară.
atlet, ~ă [At: DA / Pl: -eţi, ~e I E: fr athlete, lat athleta] 1 sm (Ant) Luptător sau gimnast profesionist în jocurile publice. 2 sm (Ant; pex) Om cu o mare forţă fizică. 3 smf Sportiv care practică atletismul. 4 .vmfPersoană cu o constituţie fizică robustă şi armonioasă. 5 (Fig; rar) Luptător de frunte pentru o doctrină, o idee etc.
atletic, ~ă [At: DA / Pl: -ici, ~ice / E: fr athletique] 1-4 a De atlet (1-4). 5-8 a De atletism (1-4). 9-12 a Privitor Ia atlet (1-4). 13-16 a Privitor la atletism (1-4). 17 sf (Şîs) -ă uşoară Atletism (5). 18 sf (îs) -ă grea Sport cu haltere.
atletism sn [At: DA ms / Pl: ? / E: fr athletisme] 1-4 (Profesie sau) ocupaţie a atletului (1,3). 5 Exerciţii sportive de sărituri, alergări şi aruncări de greutăţi. 6 Disciplină sportivă care cuprinde atletismul (1).
atliu sm [At: (a. 1788) DOC., ap. ŞIO. I / Pl: ~ii / E: tc atly] (Mii; iuz) Călăreţ din armata otomană.
atloid, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~izi, ~e / E: fr atloide] 1 Care se referă la atlas3. 2 Care aparţine atlasului3.
-atlon [At: DN3 / E: gr uri^Aov] Element secund de compunere cu semnificaţia „probă44, „exerciţiu44.
atman sm [At: MDENC / Pl:	/	E:	fr	atman]	(Fiz)	1	(în	religia	hindusă)
Principiu unificator conştient al fiinţelor şi lucrurilor pământene, precum şi al pământului cu universul. 2 Suflet.
atmişcea .v/’[At: (a. 1620) DOC., ap. HEM 2067 / Pl: -cele / E: Akmecet (sau Ak~Mesgid)] (îvr) Blană provenind din localitatea Akmecet.
atmo- [At: DN3 / E: gr atmos „abur44] Element prim de compunere cu semnificaţia „aer“.
atmofil, ~ă a [At: DN3 / Pl:	-e	/	E:	cf ger atmophil] (D. elemente
chimice) Care intră în componenţa atmosferei pământeşti.
atmoliză sf [At: DN3 / Pl: ~ze / E: fr atmolyse] Separare a unui amestec de gaze la trecerea prin pereţii unui vas poros.
atmosferă v/[At: NEGRUZZI, S. 1,291 / Pl: -re / E: fr atmosphere] 1 Sferă de gaze care înconjoară o planetă. 2 (Pre) Aer respirat de fiinţe.
3	(Fig) Mediu social în care trăieşte cineva. 4 (Fig; îe) A face ~ A crea
0	anumită dispoziţie celor din jur. 5 (Fiz) Greutate a unei coloane de mercur cu înălţimea de 76 cm şi baza 1 cm2 (1,033g), luată ca unitate de măsură a presiunii. 6 Masă de gaze aflată într-un spaţiu în care au loc reacţii chimice.
atmosferic, ~ă a [At: HASDEU, 1. C. 153 / Pl: -ici, -ice / E: fr atmospherique] 1-2 De atmosferă (1-2). 3-4 Care aparţine atmosferei (1-2).
5-6 Care se găseşte în atmosferă (1-2). 7-8 Privitor la atmosferă (1-2). atmosferiza [At: BUL. FIL. II, 224 /. Pzi: -zez / E: atmosferă + -iz.a]
1	vr (D. roci) A se dizolva sau descompune sub influenţa agenţilor atmosferici. 2-5 vtr (D. oameni) A (se) integra într-o anumită atmosferă (3-4).
atmosferizare sf [At: MDA ms / Pl: ~zări / E: atmosferiza] 1 Dizolvare sau descompunere a rocilor sub influenţa agenţilor atmosferici Si: (rar) atmosferizat1 (1). 2 (Fig) Integrare a unei persoane într-o anumită atmosferă (3) Si: (rar) atmosferizat1 (2). 3 (Fig; rar) Stare de spirit care se creează în societate în jurul cuiva Si: (rar) atmosferizat1 (3).
atmosferizat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: atmosferiza] (Rar) 1-3 Atmosferizare (1-3).
atmosferizat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: atmosferiza] 1 (D. roci) Dizolvat2 sau descompus2 sub acţiunea factorilor atmosferici. 2 (D. oameni) Adaptat2 la atmosferă (3). atnam sn [At: Ş1NCAI, HR. III, 73/7 / Pl: ~e / E: net] (îrg) Ahtinam. atoaică .v/^At: ARICESCU, ap. ŞIO / V: ha~lPl: ~ice / E: at + -oaică] (înv; iuz) Iapă de călărie. atoate- [At: DA / E:	+	toate]	Atot.
atoate-înţelegere sf [At: SADOVEANU, D. P. 139 / Pl: -ri / E: atoate-+ înţelegere] înţelegere pentru toate ideile, situaţiile etc. atoate ştiutor, ~oare [At: DA ms / Pl:	-oare / E: atoate- + ştiutor]
1-2	smf, a (Persoană) care ştie totul Si: atotştiutor (1-2). 3-4 smf, a (Persoană) căruia nu i se poate ascunde nimic Si: atoatevăzător (3-4), atotştiutor (3-4), atotvăzător (3-4). 5 sma Dumnezeu.
atoatevăzător, ~oare smf, a [At: COSTINESCU / Pl: -i, -oare I E: atoate- + văzător] 1-2 (Persoană) care vede totul Si: atotvăzător (1-2).
3-4 Atoateştiutor (3-4). 5 sma Dumnezeu. atocma1 [At: DOSOFTEI, PS. 25 / E: a2 + tocma] (îvr) 1 av întocmai.
2-3	av, a (în mod) egal. 4 av în acelaşi fel. 5-6 av, a (în mod) comparabil.
7	a Asemănător cu... 8 av (îe) A face ~ cu pământul A face una cu pământul. 9 av (îae) A dărâma la pământ.
atocma2 vr [At: CANTEMIR, IST. 127 / Pzi: -mez / E: a2 + tocma] (înv; nob) 1-2 A atocmi (1-2).
atocmare sf[At: CANTEMIR, IST. 127 / Pl: -ari / E: atocma] (înv; nob) 1 Asemănare. 2 Adaptare. atocmat1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: atocma] (înv; nob) 1 Asemănare.
2	Adaptare.
atocmat2, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 189 / Pl: -aţi, -e / E: atocma] (îvr; nob) 1 Asemănător. 2 Adaptat.
atocmi vr [At: DA / Pzi: -mese / E: a2 + tocmi] (înv; nob) 1 A se asemăna întocmai Si: atocma (1). 2 A se adapta perfect la... Si: atocma (2). atocmire .vf[At: CANTEMIR, IST. 90 / Pl: -ri / E: atocmi] (înv; nob)
1	Asemănare. 2 Adaptare.
atocmit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: atocmi] (înv; nob) 1 Asemănare.
2	Adaptare.
atocmit2, ~ă a [At: DA ms / Pl: -iţi, -e / E: atocmi] (îvr; nob) 1 Asemănător. 2 Adaptat.
atolsm [At: LTR2 / Pl: -i / E: fr atoli] Insulă de formă inelară, alcătuită din schelete de corali şi aluviuni, în mările calde.
atom sm [At: CANTEMIR, IST. 334 / V: (înv) ~mă sf/ Pl: -i / E: fr atome, lat atomus] 1 (Fiz; ant) Corpuscul indivizibil, infinit de mic, considerat a fi ultimul element constitutiv al corpurilor. 2 (Fiz; chm) Cea mai mică parte a unui element chimic ce mai păstrează însuşirile acestuia.
3	(înv; imp) Element chimic. 4 (îs) - gram Greutatea exprimată în grame
161
ATOMAL
a masei unui atom. 5 (îs) - marcat Trasor radioactiv. 6 (îs) - social Cea mai mică unitate viabilă a matricei sociometrice, nucleul tuturor relaţiilor socioafective care s-au constituit în jurul unui individ.
atomal, ~ă sn [At: DN3 / Pl: ~i, -e / E: ger Atomal] Revelator fotografic pentru granulaţie foarte fină. atomă sf vz atom
atomic, ~ă a [At: PONI, CH. 3 / Pl: -ici, -ice / E: fr atomique] 1 Al atomilor (2). 2 Privitor la atomi (2). 3 De atomi (2). 4 Alcătuit din atomi (2).
5	(îs) Model - Reprezentare simplificată, schematică a structurii atomului, pentru a explica proprietăţile acestuia. 6 (îs) De proporţii -ice Microscopic. 7 (Chm; îs) Teorie -ă Teorie bazată pe proprietăţile atomului (2). 8 (îs) Energie ~ă Energie nucleară. 9 (îs) Masă (sau greutate) -ă Raportul dintre masa atomului unui element şi a 12-a parte din masa atomului de carbon. 10 (Chm; îs) Notaţie -ă Notare a elementelor bazată pe greutatea lor atomică. 11 (îs) Număr - Număr de protoni ai unui atom, egal cu numărul de ordine. 12 (îs) Reactor - Reactor nuclear. 13 (îs) Eră -ă Eră a utilizării energiei atomice. 14 (îs) Armă ~ă Armă nucleară. 15 (îs) Bombă ~ă Bombă nucleară. 16 (îs) Pilă -ă Reactor nuclear.
atomicităte sf [At: PONI, CH. 146/13 / Pl: -taţi / E: fr atomicite] (înv) Valenţă atomică.
atomism sn [At: DA / Pl: -e / E: fr atomisme] 1 Concepţie materialistă datând din antichitate, după care materia este formată din atomi, indestructibili, în veşnică mişcare. 2 Teoria ştiinţifică modernă a structurii şi proprietăţilor atomilor. 3 Orientare în domeniul unei ştiinţe, care tinde să reducă ansamblurile mai complexe la elementele lor simple.
atomist, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 300 / Pl: ~i.yri, -e / E: fr atomiste] 1-3 a De atomism (1-3). 4-6 a Al atomismului (1-3). 7-9 a Referitor la atomism (3). 10-15 smf, a (Persoană) care admite, susţine, propagă atomismul (1-3). 16 smf (Spc) Specialist în fizică atomică.
atomistic, ~ă [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: ger atomistisch] 1-9 a Atomist (1-9). 10 sf Sistemul filozofic al atomiştilor (10). 11 sf Fizică nucleară.
atomiza [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 106,12/3 / Pzi: -zez / E: fr atomiser] 1-2 vtr A (se) desface în atomi (2). 3-4 vtr A (se) fărâmiţa.
5	vr A transforma un lichid în picături foarte fine. 6 vt (Nob) A adapta ceva ritmului erei atomice.
atomizare sf[At: DN3 / Pl: -zări / E: atomiza] 1 Desfacere în atomi
(2)	Si: (rar) atomizat1 (1). 2 Fărâmiţare. 3 Transformare a unui lichid în picături foarte fine Si: (rar) atomizat1 (3). 4 (Chm) Metodă de uscare constând în pulverizarea soluţiilor sau a suspensiilor într-un curent de aer cald Si: (rar) atomizat1 (4). 5 (Nob) Adaptare la ritmul erei atomice Si: (rar) atomizat1 (5).
atomizat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: atomiza] (Rar) 1 Atomizare (1). 2 Fărâmiţare. 3-5 Atomizare (3-5).
atomizat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -afi, -e / E: atomiza] 1 Desfăcut în atomi. 2 Fărâmiţat2.3 (D. lichide) Transformat în picături foarte fine.
4	Uscat prin atomizare (4). 5 (Nob) Adaptat la ritmul erei atomice.
atomizator sn [At: DEX2 / Pl: ~oare / E: atomiza + -tor] Mic recipient (cilindric) cu dispozitiv pentru pulverizarea fină a unui lichid Si: atomizorv atomizor sn [At: MDENC2 / Pl: ~oare / E: fr atomiseur] Atomizator. atomliză sf[At: MDENC2 / Pl: -ze / E: fr atomlyse] Efuziune. atomo- [At: DN3 / E: fr atomo-] Element prim de compunere cu semnificaţia „de atom“.
atomoekctric, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr atomoelectrique] Care se bazează pe electricitatea produsă cu ajutorul energiei atomice.
atomomame sf [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 156, 3/6 / Pl: -ii / E: atomo- + manie] (Pol) 1 Preocupare obsedantă pentru arma atomică.
2	(Iuz) Psihoză politică a anglo-americanilor legată de arma atomică.
atomoterapie sf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: atomo- + terapie] (Med; rar) Tratament cu izotopi radioactivi.
aton, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, -e / E: fr atone] 1 (D. ţesuturi musculare) Fără vigoare Si: lânced, obosit. 2 Atonic (1). 3 (D. privire) Fără expresie.
4	(Fig) Adormit2. 5 (Fig) Mort2. 6 (Grm; vocale, silabe, cuvinte) Neaccentuat2.
atonal, a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr atonal] (Muz) Compus2 după principiile atonalismului Si: dodecafonic.
atonahsm sn [At: CONTEMP., Seria. II, 1949, nr. 158, 5/5 / Pl: -e / E: fr atonalisme] (Muz) Mod de a crea o compoziţie prin negarea legilor organizării armonice a sunetelor Si: dodecafonism.
atonalitate sf [At: DA ms / Pl: -rări / E: fr atonalite] (Muz) Lipsă a unei tonalităţi precise (definite). atonce av vz atunci atoncea av vz atunci
atonic, -ă [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr atonique] 1-4 smf, a (Persoană) suferindă de atonie (2-3). 5-6 a Referitor la atonie (2-3). 7-8 a De atonie (2-3).
atonie sf [At: DA / PI: -ii / E: fr atonie] 1 (D. ţesuturi musculare) Lipsă de energie. 2 (Med) Reducere a elasticităţii unui ţesut, în special muscular.
3	(Med) Stare fizică manifestată prin lipsă de putere.
atomsm sn [At: DN3 / Pl: -e / E: ns cf Aton, „soare“ la vechii egipteni] Cult monoteist constând în adorarea soarelui, considerat ca aspect vizibil al divinităţii.
atopie sf [At: MDENC / Pl: -ii / E: fr atopie] (Med) Manifestare de hipersensibilitate alergică, pe fondul unei predispoziţii ereditare.
atot- [At: DA / E: a3 + tot] Element prim de compunere care serveşte la formarea unor adjective şi substantive, cu sensul: 1 Pe deplin. 2 Complet.
3	Desăvârşit.
atotbiruitor, -oare [At: DEX-S / Pl: -i, -oare / E: atot- + biruitor] 1-2 smf, a (Persoană) care triumfă întotdeauna. 3 sma Dumnezeu.
atotcunoscător, ~oare [At: DEX-S / Pl: -i, -oare / E: atot- + cunoscător] 1-2 smf, a (Persoană) care cunoaşte totul. 3 sma Dumnezeu.
atotcuprinzător, ~oare [At: DEX2 / Pl: -i, -oare / E: atot- + cuprinzător] 1 a Care cuprinde totul. 2 sma Dumnezeu.
atotfăcător, ~oare [At: DA / V: (înv) ~riu / Pl: -i, -oare / E: atot- + făcător] 1-2 smf a (Persoană) care face sau a făcut totul. 3 sma Dumnezeu. atotfăcătoriu sm, am vz atotfăcător
atotmâncător,~oare [At: DA / Pl: -i, -oare / E: atot- + mâncător] (înv) 1-2 smf, a (Persoană) care mănâncă sau a mâncat totul.
atotpărmte sm [At: BOBB, î. / Pl: -nţi / E: atot- + părinte] (înv) Divinitate care este considerată părinte al tuturor.
atotprezent, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: -nţi, ~e / E: atot- + prezent] Care este prezent peste tot Si: omniprezent.
atotprezenţă sf [At: BARCIANU / Pl: -ţe / E: atot- + prezenţă] Prezenţă în orice loc Si: ubicuitate, omniprezenţă.
atotpribeag, ~ă a [At: BOBB, î. / Pl: ~egi, ~ege / E: atot- + pribeag] (îvr) Pribeag oriunde şi oricând.
atotputere ,sf[At: CONACHI, P. 272 / Pl: -ri / E: atot- + putere] (înv) Atotputernicie.
atotputernic, ~ă [At: NECULCE, ap. LET. II, 144/33 / Pl: -ici, -ice / E: atot- + puternic] 1-2 smf, a (Persoană) cu putere nelimitată Si: (înv) atotputinte (1-2). 3 sma Dumnezeu.
atotputernicie sf [At: MARCOVICI, D. 1 / PI: -cii / E: atot- + puternicie] Putere nelimitată Si: (înv) atotputere, atotputinţă.
atotputinte smf, a [At: BARCIANU / E: atot- + putinţe] (înv; liv) 1-3 Atotputernic (1-3).
atotputinţă sf [At: BARCIANU / Pl: -ţe l E: atot- + putinţă] (înv) Atotputernicie.
atotrăbdător, ~oare [At: ŞEZ. VI, 102 / Pl: -i, -oare / E: atot- + răbdător] 1 a (înv) Care are o răbdare nesfârşită. 2 sma Dumnezeu.
atotşti'inţă .s/[At: BARCIANU / Pl: -re / E: atot- + ştiinţă] (înv) Ştiinţă a tot ce există. atotştiitor, -oare smf, a vz atotştiutor
atotştiutor, ~oare [At: POLIZU / V: (îvr) ~iit~, ~riu I Pl: ~i, -oare / E: atot- + ştiutor] 1-5 smf, a Atoateştiutor (1-5). atotştiutoriu sm, am vz atotştiutor
162
ATRIBUIRE
atotţiitor,~oare smf, a [At: MINEIUL (1776), 149 1/2 / V: (înv) ~riu / Pl: -i, -oare / E: atol- + ţiitor] (înv) 1-2 (Persoană) care păstrează existenţa a tot ce există. atotţiitoriu sm, am vz atotţiitor
atotvăzător, -oare [At: DA / PI: ~z, -oare / E: «/o/- + văzător] 1-2 .vw/, # Atoatevăzător (1-2). 3-4 .vw/', a Atoateştiutor (3-4). 5 sma Atoateştiutor (5).
atotvoitor, ~oare [At: BOBB., î. / V: (înv) -riu / Pl:	-oare / E: rt/of-
+ voitor] 1-2 .vm/‘, « (Persoană) care voieşte totul. 3 sma Dumnezeu. atotvoitoriu sm,.um vz atotvoitor
atoxic, -ă a [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr atoxique] (D. substanţe) 1 Neotrăvitor. 2 Inofensiv.
atp sm [At: MDENC2 / P: atepe / Pl: n / E: abr] (Chm) Denumire prescurtată a acidului adenozintrifosforic, compus, cu rol de acumulator energetic, prezent în toate celulele vii.
atrabilar, ~ă a [At: I. CHICA, ap. CADE / Pl: -i, -e / E: fr atrabilaire] (Psh; d. temperamente) 1 Care aparţine tipului umoral melancolic. 2 Cu umoare neagră. 3 Melancolic. 4 Posac.
atrabilă sf [At: DN3 / Pl: -le / E: fr atrabile] 1 (Med) Substanţă de culoare închisă care se presupune că este secretată de glandele suprarenale şi că provoacă melancolia Si: bila neagra Vz bila. 2 (Rar) Melancolie. 3 (Rar) Ipohondrie.
atrabiliar, ~ă a [At: DN3 / P: -li-ar / Pl: -i, -e IE: fr atrabiliaire] (Liv) Irascibil.
atractanţi smp [At: MDENC / E: atractiv + -ant] Substanţe produse de insecte (sau de alte organisme) pentru a atrage indivizi de sex opus, polenizatori ori prada, uneori sintetizate în laborator şi industrial pentru a se folosi în combaterea dăunătorilor.
atractiv, -ă a [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr attractif, lat attractivus] 1-9 Atrăgător (1-9).
atractivitate .v/’[At: DN3 / Pl: -taţi / E: atractiv + -(i)tate] 1-5 însuşirea de a fi atrăgător (2-3,5-7).
atracţie sf [At: NEGRUZZI, S. II, 262/8 / V: (înv) ~iune l Pl: -ii / E: fr attraction, lat attractio, -onis] 1 (Fiz) Forţă care tinde să apropie corpurile între care se exercită. 2 (îs) ~ universala Lege după care toate corpurile din univers se atrag unele pe altele cu o forţă direct proporţională cu masa lor şi invers proporţională cu pătratul distanţei dintre ele. 3 (îs)
-	magnetica (sau electrica) Putere a unui magnet sau a unui corp electrizat de a atrage alte corpuri. 4 (îs) - capilara Capilaritate. 5 (Chm; îs) ~ moleculară Forţă de coeziune pe care o au în sine moleculele unui corp. 6 Putere de a atrage ceva după sine. 7 Simpatie puternică pe care o fiinţă
o	simte pentru alta sau pentru ceva. 8 Imbold de a se apropia de cineva sau ceva. 9 Farmec. 10 Ispită pe care cineva o exercită asupra altcuiva.
11	Ceea ce farmecă, ademeneşte. 12 Ceea ce distrează. 13 (îs) Număr de - Număr din programul unui varieteu, cu mare succes de public.
atracţios, -oasă a [At: DA ms / P: -ţi-os / PI: -oşi, -oase / E: atracţie + -oi’] (înv) 1-9 Atrăgător (1-9).
atracţiozitate sf [At: DN1 / Pl: -taţi / E: atracţios + -itate] (înv) 1-5 Atractivitate (2-3,5-7). atracţiune sfvz. atracţie
atrage [At: (a. 1865) URICARIUL, X, 377/4 / Pzi: atrag / Pfs: -răsei / E: a3 + trage după fr attirer] 1 vt A trage ceva spre sine. 2 vr (D. mai multe obiecte) A tinde reciproc să micşoreze distanţa dintre ele. 3 vr (Fig) A se iubi. 4 vt A face pe cineva să simtă dorinţa de a se apropia de ceva sau de cineva. 5 vr A aduce pe cineva cu sine. 6 vt (Fig) A ispiti. 7 vt (îe)
-	atenţia A face ca atenţia tuturor să se îndrepte spre sine. 8 vr (îae) A face ca atenţia cuiva să se îndrepte spre un fapt important neglijat. 9 vt (îae) A avertiza. 10 vr (Fig) A exercita o fascinaţie asupra cuiva. 11 vr A determina pe cineva (adesea prin viclenie) să vină undeva. 12 vr (Fig) A avea drept consecinţă un fapt.
atragere .v/'[At: DA / Pl: -ri / E: atrage] 1 Tragere spre sine a unui obiect Si: (rar) atras1 (1). 2 Tendinţă reciprocă a mai multor obiecte de a micşora distanţa dintre ele Si: (rar) atras1 (2). 3 (Fig) Iubire. 4 A provoca dorinţa cuiva de a se apropia de ceva sau de cineva Si: (rar) atras1 (4). 5 Aducere
a cuiva cu sine Si: (rar) atras1 (5). 6 (Fig) Ispitire. 7 Polarizare spre sine a atenţiei tuturor Si: (rar) atras1 (7). 8 Polarizare a atenţiei cuiva spre un fapt important neglijat Si: (rar) atras1 (8). 9 (Fig) Exercitare a unei fascinaţii asupra cuiva Si: (rar) atras1 (9). 10 Determinare a cuiva (adesea prin viclenie) de a veni undeva Si: (rar) atras1 (10). 11 (Fig) Antrenare a unei consecinţe Si: (rar) atras1 (11).
atramentare sf [At: DN3 / Pl: -tari / E: ger Atramentverfaren cf lat atramentum] Tratament termochimic al pieselor de oţel, prin încălzire în baie cu soluţie de fosfat de fier şi de mangan.
atrapă sf[At: DN3 / Pl: -pe / E: fr attrape] (Frm) 1 Farsă. 2 Cursă. 3 Păcăleală. 4 Obiect destinat a înşela pentru amuzament. 5 (Pex) Mulaj. atras1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: atrage] (Rar) 1-11 Atragere (1-11). atras2, -ă a [At: EMINESCU, P. 222 / Pl: -aşi, -e / E: atrage] 1 Tras spre sine. 2 Apropiat2. 3 (Fig) Care iubeşte. 4 Care doreşte să se apropie de cineva sau ceva. 5 Dus cu sine. 6 (Fig) Ispitit2.7 Cu atenţia polarizată spre ceva. 8 Fascinat2. 9 Determinat (prin viclenie) să vină undeva. 10 (Fig) Cauzat2. ’
atrăgător, -oare a [At: ALECSANDRI, P. III, 98 / Pl: -i, -oare I E: atrage + -(ă)tor] 1 Care trage spre sine Si: atractiv (1), (înv) atracţios (1). 2 (Fig) Care provoacă iubire Si: atractiv (2), (înv) atracţios (2). 3 Care provoacă dorinţa cuiva de a se apropia de ceva Si: atractiv (3), (înv) atracţios (3). 4 Care aduce pe cineva cu sine Si: atractiv (4), (înv) atracţios
(4). 5 Care polarizează spre sine atenţia tuturor Si: atractiv (5), (înv) atracţios (5). 6 (Fig) Ispititor. 7 Fascinant. 8 Care promite avantaje mari Si: atractiv (8), (înv) atracţios (8). 9 Care determină pe cineva (adesea prin viclenie) să vină undeva Si: atractiv (9), (înv) atracţios (9). 10 (îvr) Cauzator.
atrăţel sm [At: LB / V: araţ-, ară-, areţ~ / Pl: -ei / E: mg aracel cf otrăţel] (Bot; reg) Planta erbacee din familia boraginaceelor cu miros neplăcut, cu tulpina acoperită cu peri moi de culoare cenuşie, cu frunze verzi-albicioase cu puf fin, cu flori de culoare roşu-închis, rar albe, care creşte pe pământ pietros, calcaros, necultivat Si: limba- câinelui,plescaiţă-roşă (Cynoglossum officinale).
atrepsie, -ă smf, a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr athrepsique] 1-2 (Sugar) care suferă de atrepsie.
atrepsie sf[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr atrepsie] Boală cronică de nutriţie la sugarii hrăniţi artificial.
atrezie sf [Ai: DN3 / Pl: -u / E: fr atresie] (Ant) 1-2 Astupare (sau neperforare) a unui orificiu natujal. atribua vt [At. DA / Pzi: —uez. / E. fr attribuer] (îvr) 1-10 A atribui (1-10). atribuare sf[At: DA ms / Pl: -uari I E: atribua] (îvr) 1-10 Atribuire (MO).
atribuat1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: atribua] (îvr) 1-10 Atribuire (1-10).
atribuat2, -ă a [At: DA / Pl: -aţi, -e I E: atribua] (îvr) 1-10 Atribuit2 (MO).
atribui [At: NEGRUZZI, S. 1,11 / Pzi: -r'ibui şi ~esc I E: fr attribuer, lat attribuere] 1 vr A da (ceva cuiva) ca un bun ce i se cuvine Si: a acorda, a asigura, a conferi. 2 vr A se da drept proprietarul de drept a ceva Si: a-şi aroga. 3 vr (Pex) A considera ceva ca proprietatea cuiva. 4 vr (Pex) A considera o calitate ca proprie cuiva. 5 vt A repartiza (ceva cuiva). 6 vr A pune o faptă pe seama cuiva Si: a acuza. 7 vr A se afirma drept cauza unui fenomen Si: a-şi aroga. 8 vt A învinui pe cineva. 9 vt A recunoaşte cuiva paternitatea unei opere. 10 vt A se da drept autorul unei opere Si: a-şi aroga.
atribuire sf [Ai: MAIORESCU, L. 45 / Pl: -ri / E: atribui] 1 Dare a ceva cuiva ca un bun ce i se cuvine Si: acordare, asigurare, conferire, (rar) atribuit1 (1), (îvr) atribuare (1), atribuat1 (1). 2 Afirmare de către cineva a propriului drept de proprietate asupra a ceva Si: arogare, (rar) atribuit1 (2), (îvr) atribuare (2), atribuat1 (2). 3 (Pex) Considerare a ceva ca proprietatea cuiva Si: (rar) atribuit1 (3), (îvr) atribuare (3), atribuat1 (3). 4 (Pex) Considerare a unei calităţi ca proprie cuiva Si: (rar)
atribuit1
atribuit1 (4), (îvr) atribuare (4), atribuat1 (4). 5 Repartizare a ceva cuiva Si: (rar) atribuit1 (5), (îvr) atribuare (5), atribuat1 (5). 6 Punere a unei fapte pe seama cuiva Si: (rar) atribuit1 (6), (îvr) atribuare (6), atribuat1
(6). 7 Autoafirmare a cuiva drept cauza unui fenomen Si: arogare (rar) atribuit1 (7), (îvr) atribuare (7), atribuat1 (7). 8 învinuire a cuiva Si: acuzare, (rar) atribuit1 (8), (îvr) atribuare (8), atribuat1 (8). 9 Recunoaştere a paternităţii cuiva asupra unei opere Si: (rar) atribuit1 (9), (îvr) atribuare
(9), atribuat1 (9). 10 Autoafirmare a propriei paternităţi a unei opere Si: arogare, (rar) atribuit1 (10), (îvr) atribuare (10), atribuat1 (10). atribuit1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: atribui] (Rar) 1-10 Atribuire (1-10). atribuit2 y ~ă a [At: LET. III, 5 / Pl: -iţi, -e / E: atribui] 1 Dat2 celui în drept. 2 Cerut2 de către cineva în virtutea unui drept. 3 (Pex) Considerat a li proprietatea cuiva. 4 (Pex) Considerat2 a fi o calitate a cuiva.
5	Repartizat2 cuiva. 6 (D. un fapt) Considerat2 a fi rezultatul acţiunii cuiva.
7	(D. un fenomen) Considerat2 de către cineva a fi rezultatul propriei sale acţiuni. 8 învinuit2.9 (D. opere) Recunoscut2 ca fiind creat de cineva anume.
10	(D. opere) Autoatribuit2 de către un autor.
atribut sn [At: NEGRUZZI, S. II, 195/18 / Pl:	şi (înv) -uri / E: fr
attributy lat attributum] 1 Calitate sau fel de a fi considerat ca propriu unei persoane sau unui obiect Si: calitate, însuşire, proprietate. 2 (înv) Emblemă caracteristică unui personaj mitologic, unei meserii etc. Si: simbol: 3 (înv; ipr) Atribuţie. 4 (Spc; grm) Parte secundară de propoziţie care determină un substantiv sau un înlocuitor al acestuia. 5 (Pex) Calificativ. 6 (Pex) Epitet. 7 (înv) Titlu.
atributiv, -ă [At: DA / Pl:	~e / E: fr attributif] 1 a Care exprimă
un atribut (1). 2 a (Grm) Care are funcţia în propoziţie a unui atribut. 3-4 sf, af (Şîs Propoziţie -ă) (Propoziţie) care are funcţia de atribut pe lângă un substantiv (din propoziţia regentă). 5-6 sf, af (tas) (Propoziţie) relativă.
atribuţie şf[At: (a. 1839) URICARIUL V, 152/2 / V: (înv) -iune l Pl: -ii / E: fr attribution] 1 Competenţă presupusă de o funcţie. 2 Drept conferit unei funcţii. 3 Responsbilităţi care sunt de resortul unei funcţii.
4	Autoritate care se exercită într-o anumită sferă de activitate. 5 (Frm; imp) Atribuire (9). atribuţiune şf vz atribuţie
atrichie .ş/[At: DN3 / Pl: -chii / E: fr atrichie] (Med) Lipsă (congenitală) a părului.
atristd vr [At: DA / Pzi: -tez / E: fr attrister] (înv) întrista. atriţie sfvz atriţiune
atriţiune .v/'[At: DN3 / P: ~ţi-u~ / V: atriţie / PI: ~ni / E: fr attrition] 1 îndepărtare a particulelor de pe suprafaţa granulelor minerale prin frecare umedă. 2 Uzură a pietrelor unei îmbrăcăminţi rutiere prin frecare între ele. 3 Ahraziune. atriu1 sn vz atrium
âtriu2 sn [At: DN3 / P: -tri-u / Pl: -ii / E: fr atrium, lat atrium] (Atm) Auricul.
Atrium sn [At: ODOBESCU, S. I, 389 / P: -tri-um / V: -iu1 / Pl: n / E: lat atrium] 1 (Aht) Curte interioară, înconjurată de portice acoperite, a caselor romane. 2 (Aht) Partea din mijloc a unei bazilici. 3 (Gig) Culoar care înconjoară un con vulcanic secundar îmbucat în craterul unui vulcan mai vechi.
atrizi smp [At: MDENC2 / E: fr Atrides] Membri ai unei familii din mitologia greacă, celebri pentru blestemul care i-a urmărit, datorită nelegiuirilor strămoşului Atreu.
atroce ai [At: KLOPŞTOCK, F. 105 / E: fr atroce] 1 De o mare cruzime Si: crunt, cumplit, sângeros. 2 Fioros. 3 (Pex) Groaznic.
atrocitate sf [At: DA / Pl: -taţi l E: fr atrocite, lat atrocitasy -atis] 1 Cruzime nespusă. 2 (Pex) Faptă înfiorătoare.
atrofia vr [At: DA / Pzi: -iez. / E: fr atrophier] (D. ţesuturi şi organe)
1	A suferi un proces de regresiune morfo-funcţională Si: a degenera. 2 A se vlagui. 3 (Rar) A se usca. 4 A se micşora. 5 A tinde să dispară Si: (pop) a se închirci, a se pipernici.
atrofiant, -ă a [At: DN3 / P: -fi-ant / Pl: -nţi, -e / E: fr atrofiaţii] (Med; rar) Care cauzează atrofierea. atrofiare sfvz atrofiere
atrofiat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: atrofia] (Med; rar) 1-6 Atrofiere (1-6).
atrofiat2, -ă a [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: atrofia] (Med) 1 Care a suferit un proces de regresiune morfo-funcţiorială Si: degenerat. 2 Vlăguit2. 3 Uscat. 4 Micşorat. 5 Care tinde să dispară Si: (pop) închircit, pipernicit.
atrofie, -ă a [At: PARHON, B. 36 / Pl: -ici, -ice / E: fr atrophique] (Med) 1-2 Cauzat de atrofie (1-2). 3-5 Atins de atrofie (3-5).
atrofie şf [At: DA / Pl: ~i/ / E: fr atrophie] (Med) Degenerare a unei părţi a corpului sau a unui organ care, nemaifuncţionând, nu mai este hrănit de circulaţia sângelui Si: degenerare, (înv) consumpţiune.
atrofiere sf [At: GHEREA, CR. III, 88 / V: -iare / Pl: -ri l E: atrofia] (Med) 1 Slăbire. 2 Vlăguire. 3 (Rar) Uscare. 4 Micşorare. 5 Tendinţă spre dispariţie Si: închircire, pipernicire, (rar) atrofiat1 (5). 6 Uscare treptată a unei celule Si: atrofiat1 (6).
atropină sf[Ât: DA / Pl: -ne / E: fr atropine] (Chm) Alcaloid extras din mătrăgună, măselariţă, laur etc., folosit ca antispasmodic, dilatant al pupilei etc.
atropiniza vt [At: MDA ms / Pzi: -zez / E: atropină] A administra atropină în scop terapeutic.
atropinizare sf [At: DN3 / Pl: -zări / E: atropiniza] (Med) Administrare a atropinei în scop terapeutic Si: (rar) atropinizat1. atropinizat1 sn [At: MDA ms / PI: ? / E: atropiniza] (Rar) Atropinizare. atropinizat2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: atropiniza] Căruia
1	s-a administrat atropină în scop terapeutic.
atropism sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr atropisme] (Med) Intoxicaţie cu atropină.
atrupament sn [At: COD. PEN. R.P.R. 382 / PI: -e / E: fr attroupement] (Rar) 1 Grupare de unităţi militare. 2 (Pex) Adunare zgomotoasă de oameni. attic, -ă smf, a vz atic2
a ttică af [At: MDENC2 / PI: -ice / E: fr attique] (Gig; îs) Fază - Fază tectogenetică în Miocenul superior în bazinul Parathetys, care a avut drept efect separarea ariei centrale a acestuia de cea estică. atticesc, -ească a vz aticesc
atu sn [At: DA / V: (îvr) ata şf I Pl: -uri şi (îvr) atouri, atule 1 E: fr atoui] 1 (La jocul de cărţi) Carte cu cea mai mare valoare. 2 (La jocul de cărţi) Culoare cu cea mai mare valoare. 3 (Fig) Element care conferă posesorului superioritate. 4 (Fig) Element care conferă posesorului un avantaj. 5 (Fig) Element care dă posesorului o şansă în plus. atunce av vz atunci atuncea av vz atunci
atunceaşi av [At: MOXA, 374/29 / V: —ceşi, -ncişi / E: atunci + şi] (înv) 1 în acelaşi timp. 2 Tot în acel moment. 3 Chiar atunci. atunceşi av vz atunceaşi
atunci av [At: COD. VOR. 46/8 / V: atonce, aton~y ~ncey ~ncea, ~cia / E: ad + *tunc-ce] 1 (îoc acum) într-un moment situat în trecut sau viitor.
2	în acea epocă. 3 în acel timp. 4 în momentul despre care este vorba. 5 în momentul imediat următor celor indicate sau concomitent cu acestea.
6	(îlav) Tot ~ în acelaşi timp Si: (înv) atunceaşi (1). 7 (îlav) Chiar (sau tocmai) ~Chiar în clipa aceea. 8 (îal) Cu foarte puţin timp înainte. 9 (îlav). Pe ~ Pe vremurile acelea. 10 (îlav) Până ~ în timpul anterior momentului indicat. 11 (îlav) De-~încoace începând din momentul trecut indicat şi până în prezent. 12 (îal) Din acel moment. 13 (îal) încă pe acele vremuri.
14	Chiar din timpurile acelea. 15 (îlav) ~şi nici ~ Nici măcar dacă s-ar întâmpla imposibilul. 16 (înv; îe) întâi... şi ~Mai întâi... şi după aceea...
17	(îlav) ~ e ~ Atunci va fi momentul hotărâtor. 18 (îcr condiţionale) Numai aşa. 19 (îacr) Numai cu această condiţie. 20 (îcr concesive) Totuşi.
21	în concluzie.
atuncia av vz atunci
atuncine av [At: DA / V: ^ / E: atunci + -ne] 1-14 Atunci (1-10,18-21). atuncinea av vz atuncine	'
164
AŢINTIT1
atunci$i av vz atunceaşi aţapcă sfvz aţapoc
aţapoc sn [At: CIHAC 11,430 / V: aţapcă sf ~pucă sf oţ~ / Pl: -oci / E: ns cf bg fieiik\, rs ariikri, ocrcuoK) ] (Reg) Aşchie. aţapcă sf vz aţapoc aţapucă sf vz aţapoc aţdr sm vz arţar
aţă sf [At: PRAV. GOV., ap. TDRG / PI: aţe / E: ml acia] 1 Fir subţire si lung, răsucit (de 'in, de cânepă, de bumbac etc.), pentru cusut. 2 (Pex) Mosor sau ghem de aţă (1). 3 (îe) Cusut cu - albă Evident fals. 4 (îae) Care sare în ochi, de care îţi dai seama imediat. 5 (îe) A nu întinde aţa (să nu se rupă) A nu întrece măsura (căci nu ţi se va permite). 6 (îe) A se ţine numai într-un fir de (sau numai într-o) - A fi gata să se rupă.
7	(îae) A fi în mare primejdie. 8 (D. viaţă; îae) A fi aproape de sfârşit.
9	(îe) (Nici) un fir (sau un capăt) de - Fără valoare. 10 (îe) A fi cu şerpar de - A fi foarte sărac. 11 (îe) Pănă-ntr-un (sau la un) capăt de - Până la cel mai mic rest. 12 (îe) A spune (sau a povesti) din fir până-n - A povesti cu toate amănuntele. 13 (îe) Nu face aţa cât faţa Folos puţin şi trudă multă. 14 (D. haine; îe) Mai mult - decât faţă Ros, de i se vede urzeala stofei. 15 (îe) Mai scumpă aţa decât faţa E mai scumpă execuţia decât materia primă. 16 (îe) A-1 trage (pe cineva) aţa spre (sau la) ceva A fi atras irezistibil, ca de o forţă a destinului. 17 (îvp; îe) A rămâne cu aţa mămăligii A rămâne sărac lipit. 18 (Pop; îc) Aţa vieţii Viaţa. 19 (îe) A i se tăia aţa vieţii A muri. 20 (înv; îs) Ofiţer de - Ofiţer de administraţie sau interdenţă, care avea tresă albă pe epolet Si: (înv) aţist. 21 (înv) Şir de mărgele. 22 (Lpl) Feluri (sau culori) diferite de aţă (2). 23 (Lpl) Zdrenţe.
24	(Pan) Fir de păianjen. 25 (Pan) Fibră din tulpina unei plante. 26 (Pan) Fir format la păstaia plantelor leguminoase când se maturizează. 27 (Pan) Fibră din carne. 28 (Pop; îs) Aţa limbii Membrană care uneşte partea inferioară a limbii cu gura Si: (pop) frâul limbii. 29 (îs) Aţa buricului Cordon ombilical. 30 (înv; îs) Aţa cuţitului Fir de metal care se desprinde prin continuă ascuţire. 31 (Pex; înv) Frânghie. 32 (îrg; îs) Aţele iţelor Sfori de scripeţi la războiul de ţesut. 33 (Ţes; îrg) O parte a urzitoarei. 34 (Ţes; îrg) O parte a sucalei. 35 (înv) Nojiţă. 36 (înv) Funie cu care se trage clopotul. 37 (înv; pex) Bătaie de clopot. 38 (înv; îs) Aţa zidarului Fir cu plumb. 39 (înv; îe) Ca pe — în linie perfect dreaptă. 40 (înv; îae) Foarte bine. 41 (înv; îlav) - la... Drept Ia... 42 (înv; îe) A merge - A merge direct, fără ocolişuri. 43 (îrg) Fitil. 44 (Bot; reg; îc) Aţa-apei Muşchi din familia batramiaceelor, înalt de 4-10 cm, de culoare verde-gălbui, ce creşte în tufe dese, pe malul apelor (Philonitis fontana). 45 (Bot; reg; îae) Muşchiul Miniumfontanum. 46 (Bot; reg; îae) Mătasea-broaştei. 47 (Bot; reg; îe) —de-mare Plantă acvatică, cu tulpină şi frunze filiforme şi flori verzui, care creşte în ape limpezi sărate (Ruppia rostellata). 48 (Iht; îae) Peştişorul marin Nerophis ophidion teres, cu corpul filiform.
aţană sf[At: (a. 1633) D. BOGDAN, GL. 27 / Pl: -ne / E: net] (înv; îs) -na potecii Cuvânt cu sens neprecizat. aţânta vt vz aţinta aţântare sf vz aţintare aţântat1 sn vz aţintat1 aţântat2, -ă a vz aţintat2 aţântător, -oare smf a vz aţintător aţânti vt vz aţinti aţântlre sfvz aţintire aţânt'it1 sn vz aţintit1 aţântit2, ~ă a vz aţintit2 aţântitor, -oare smf a vz aţintitor
aţâţa [At: PALIA (1581), ap. GCR 70/1 / V: (înv) aţiţa l Pzi: aţâţ / E: ml attitiare] 1 vt A reaprinde focul care e gata să se stingă. 2 vt A face focul să ardă mai bine. 3 vt A aprinde focul. 4-5 vtr (Fig) A (se) întărâta.
6-10 vr(Fig) A asmuţi (1-5). 11-12 vtr (Fig) A (se) excita. 13 vr (înv; fig) A se înteţi (un rău). 14 vr (D. animale; îrg) A se înmulţi.
aţâţare sf[At: BIBLIA (1688), 2841 / V: aţiţ~! Pl: -ţari I E: aţâţa] 1 Reaprindere a focului care e aproape stins Si: (rar) aţâţat1 (1) 2 înteţire a focului Si: (rar) aţâţat1 (2). 3 Aprindere a focului Si: (rar) aţâţat1 (3).
4	(Fig) întărâtare. 5-9 (Fig) Asmuţire (1-5). 10 (Fig) Excitare. 11 (Fig) înteţire (a unui rău). 12 (D. animale; îrg) înmulţire. aţâţat1 sn [At: DA / V: aţiţ~/ Pl: -uri / E: aţâţa] (Rar) 1-2 Aţâţare (1-12). aţâţat2,-tf a [At: BIBLIA (1688), 2841 / V: aţiţ~l Pl: -aţi, -e / E: aţâţa]
1	Reaprins2. 2 înteţit2. 3 Aprins2. 4 (Fig) întărâtat2. 5-9 (Fig) Asmuţit2 (1-5). 10 (Fig) Excitat2.11 (D. un rău; fig) înteţit2.
aţâţător ,~oare [At: URECHE, ap. HEM 2097 /V: aţiţ~I Pl: -i, -oare f E: aţâţa + -tor] 1-6 smf a (Persoană) Care aţâţă (1-3) focul. 4-5 smf a (Fig) (Persoană) care întărâtă. 6-17 smf, a (Persoană) care asmute (1-5). 18-19 smf, a (Persoană) care provoacă înteţirea unui rău.
aţâţătură sf [At: ANON. CAR. / V: aţi(~ / Pl: -ri / E: aţâţa + -(ă)tură] (îvr) 1-12 Aţâţare (1-12). aţâţele sfp [At: ALRM II/l h. 381 / E: aţâţa + -ea] (Trs) Surcele. aţică .y/‘[At: POLIZU / Pl: -ici / E: aţă + -ka] 1-22 (Şhp) Aţă (1,20-26, 30, 34, 42) (subţire). 23 (Trs) Bumbac răsucit în două cu care se face urzeala pânzei. 24 (Ţes) Pânză ţesută din aţică (23) şi arnici. 25 Pânză de bumbac, rară şi subţire, de culoare gălbuie. 25 (Mun; art) Nume al unui dans popular. 26 Melodie după care se execută dansul (25). aţifelnic sn [At: DA / Pl: -ice / E: cf acul fenic] (înv) Acid fenic. aţimaţuchi sms vz hasmaţuchi
aţinător, -oare smf, a [At: DA ms / V: -mi, —oare / Pl: -i, -oare / E: aţine + -(ă)tor] 1-2 (Persoană) care aţine. aţinător iu, -oare smf, a vz aţinător
aţine [At: ALECSANDRI, P. II, 94 / V: -a / Pzi: aţin / E: ml *attenere]
1	vr A fi mereu pe urma cuiva. 2 vr A pândi calea cuiva. 3 vt (Pop; îe) A - calea A împiedica trecerea cuiva. 4 vr A sta gata să prindă ceva. 5 vr A se pregăti să facă ceva. 6 vr (Pop; îe) -te! Fii gata! 7 vr (îae) Fii tare! 8 vr (înv) A avea pretenţie la ceva. 9 vr (D. haiduci; înv)A se pregăti să atace. aţinea vir vz aţine
aţinere .v/'[At: N. COSTIN, ap. HEM 2088 / Pl: -ri / E: aţine] 1 Urmărire. 2 Pândire a trecerii cuiva Si: (rar) aţinut1 (2). 3 împiedicare a trecerii cuiva Si: (rar) aţinut1 (3). 4 Pregătire pentru a prinde ceva Si: (rar) aţinut1
(4). 5 Pregătire de a face ceva Si: (rar) aţinut1 (5). 6 (înv) Ridicare a unei pretenţii la ceva Si: (rar) aţinut1 (6). 7 (înv) Pregătire de atac a haiducilor Si: (rar) aţinut1 (7). 8 (înv) Ţinere de cuvânt Si: (rar) aţinut1 (8).
aţinta vt [At: MARCOV1CI, D. 3/20 / V: (reg) aţân-/ Pzi: -tez şi aţânt / E:	+	ţintă]	(Reg) 1-4 A aţinti (1-4).
aţintare sf [At: MARCOVICI, D. 218 / V: (reg) aţân-1 Pl: -ări i E: aţinta] 1-4 Aţintire (1-4).
aţintat1 sn [At: DA / V: (reg) aţân- / Pl: -uri t E: aţinta] (Reg) 1-4 Aţintire (1-4).
aţintat2, -ă a [At: MARCOVICI, D. 93 / V: (reg) aţân~f Pl: -aţi, -e / E: aţinta] (Reg) 1-4 Aţintit2 (1-4).
aţintător, -oare smf, a [At: PONTBR1ANT, D. / V: (reg) aţân- i Pl: -i, -oare / E: aţinta] 1-8 Aţintitor (1-8).
aţinti vt [At: DA / Pzi: -tesc / E: a3 + ţinti] 1 A îndrepta bătaia unei arme spre o ţintă. 2 A-şi fixa privirea spre ceva. 3 A-şi îndrepta atenţia spre ceva. 4 (Fig; rar) A tinde spre un scop.
aţintire .v/*[At: DA / Pl: -ri / E: aţinti] 1 îndreptare a bătăii unei arme spre ceva Si: (rar) aţintit1 (1), (reg) aţintare (1), aţintat1 (1). 2 Fixare a privirii spre ceva Si: (rar) aţintitul), (reg) aţintare (2), aţintat1 (2). 3 îndreptare a atenţiei spre ceva Si: (rar) aţintit1 (3), (reg) aţintare O), aţintat1
(3).	4 (Fig; rar) Tindere spre un scop Si: (rar) aţintit1 (A), (reg) aţintare
(4),	aţintat1 (4).
aţintit1 sn [At: DA / V: aţân~ / Pl: -uri / E: aţinti] (Rar) 1-4 Aţintire (1-4).
165
ATINTIT2
aţintit2, ~ă a [At: F1LIMON, ap. HEM 2089 / V: aţăn~! PI: -iţi, -e / E: aţinti] 1 (D. arme) îndreptat2 spre o ţintă. 2 (D. privire, ochi) Fixat2 asupra a ceva. 3 (D. atenţie) Concentrat2. 4 (Fig; rar) Orientat2 spre un scop.
aţintitor, -oare smf, a [At: DDRF / V: aţân~ / Pl: -i, -oare l E: aţinti + -tor] 1-8 (Persoană) care aţinteşte (1-4).
aţinutJ sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: aţine] (Rar) 1 Urmărire. 2-7 Aţinere (2-7).
aţinut2, ~ă a [At: DA ms / Pl: -uri, -e / E: ajme] (D. drum, cale) Barat2. aţipeală sf [At: DA / Pl: -e/i / E: aţipi + -eală] 1-6 Aţipire (1-6). oţţpi [At: PSALT. SCH. 422/12 / Pzi: -pe.vc şi (îvr) ari/? / E: ml *attepire] 1 vi A fi pe cale să adoarmă. 2 vi A fi pe jumătate adormit. 3 vi A dormi uşor, cu întreruperi. 4 vi (Pex) A dormita. 5 vi (Pex) A dormi puţin. 6 vr A face pe cineva să aţipească. 7 vr A se aduce pe sine în stare de somnolenţă.
aţipire .s/[At: DA / Pl: -ri / E: aţipi] 1 început de adormire Si: aţipeală
(1), (rar) aţipit1 (1). 2 Stare de a fi pe jumătate adormit Si: aţipeală (2), (rar) aţipit1 (2). 3 Dormire uşoară, cu întreruperi Si: aţipeală (3), (rar) aţipit1 (3). 4 (Pex) Dormitare. 5 (Pex) Stare de somn de durată prea scurtă Si: aţipeală (5), (rar) aţipit1 (5). 6 Acţiunea de a face pe cineva să aţipească.
aţipit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: aţipi] (Rar) 1-3 Aţipire (1-3). 4 (Pex) Dormitare. 5-6 Aţipire (5-6).
aţipit2y ~ă smfa [At: DA / Pl: -iri, -e / E: aţipi] 1-10 (Persoană) care aţipeşte (1-5).
aţişoară sf [At: ŢICHINDEAL, F. 156 / Pl: -re / E: aţă + -işoară] 1-22 Aţică (1-22). aţiţa v vz aţâţa aţiţare sf vz aţâţare aţiţat1 sn vz aţâţat1 aţiţat2, —« a vz aţâţat2 aţiţător, ~oare smf a vz aţâţător aţiţătură sfvz aţâţătură aţmaciuc sm vz hasmaţuchi
aţos, ~oasă a [At: DRĂGHICI, R. 51 / Pl: -o.şi, ~oa.se / E: ala + ~o.v]
1	FiBros. 2 Care se poate desface lesne în fibre. 3 Lemnos. 4 Lipsit de flexibilitate. 5 (D. oameni; fig) Cu caracter inabordabil. 6 (D. carne comestibilă) Care este lipsită de frăgezime. 7 (D. păstăi de fasole) Cu aţe (27).
aţucă sf [At: CDDE / Pl: arici / E: aţă + -ucă] 1-22 Aţică (1-22). au1 [At: COD. VOR. 117/14/ E: ml aut] (îvr) 1 e (Are; disjunctiv) Sau.
2	c (Leagă două noţiuni identice ca sens, deosebite ca formă) Sau mai exact... 3 c (Leagă două alternative, exprimând o nesiguranţă în alegere) Ori poate... 4 c (îcr ba) Exprimă alternativa între o afirmaţie şi o negaţie.
5	c (Rep) Fie... fie... 6 c (Rep) Din două, una. 7 e (Rep) într-un fel sau într-altul. 8 c (îcr veri, oare) Exprimă îndoiala. 9 c (Rep; în interogaţii) Cere exprimarea clară a opţiunii interlocutorului. 10 c (Cnd) Sau dacă nu... 11 avn (îc) ~-unde Oriunde. 12 avi (Scoate în evidenţă interogaţia) Oare? 13 avi (Precedând o interogativă negativă) E oare admisibil să...7 14 avi (Fals negativ) Doar nu vrei să susţii că...? 15 avi Dar oare ce...? 16 avi (îc) '-doară Nu cumva crezi că...? 17 avi (îae; rep) Sau şi dacă... de asemenea dacă... 18 avi (îae; rep) Şi poate... sau poate... 19 avi (Iac) Poate fiindcă...
au2 i [At: POLIZU / E: fo] 1 Exprimă o uşoară durere fizică. 2 Exprimă mirarea. 3 Exprimă surpriza. 4 Exprimă bucuria. 5 Introduce propoziţii exclamative, pentru a da impresia de stil oral. au3 av [At: HEM 2102 / E: net ] (Pop) Da.
Au4 sm [At: MDA ms / E: fr Au] Simbol chimic pentru aur.
auace av vz aoace
auacea av vz aoace
auaci av vz aoace
auacia av vz aoace
auă sfp [At: PSLAT. SCH. 492/1 / A şi: auă / E: ml uva] 1 (Iuz; şîs strugur de ~) Strugure. 2 (Olt; spc) Varietate de strugure cu boabe mărunte şi dese Si: berbecel.
aubadă .v/ [At: DN3 / P: o-ha~ t Pl: ~de / E: fr aubade] Poezie lirică medievală care se recită în zori.
aucţiune a/’ [At: DN3 / P: a-uc-ţi-u~ / Pl: -ni / E: lat audioy -onis cf ger Auction] 1 Vânzare publică a anumitor bunuri. 2 Vânzare la licitaţie.
aucuba sns [At: MDENC2 / E: fr aucuba] (îs) Mozaicul - Boală a cartofului, a tomatelor etc., provocată de un virus, care se manifestă prin apariţia unor pete galbene pe frunze. audi- vz audio
audia vt [At: DN’ / Pzi: -iez / E: drr audienţă, auditor] 1 (Jur) A lua depoziţia unui martor. 2 A asista la o conferinţă. 3 A participa la lecţii într-o şcoală (sau la cursuri universitare). 4 A face parte din publicul unui concert. 5 A asculta emisiuni la un post de radio. 6 A asculta înregistrări sonore.
audiat1 sn [At: MDA ms / Pl: -ari / E: audia] (Rar) 1-5 Audiere (1-5). audiat2, [At: MDA ms / Pl: -ari, -e / E: audia] 1-2 smf a (Martor) ascultat într-un proces. 3-4 smf a (Conferenţiar) care este asistat la o prelegere. 5-6 smf a (Profesor) care se adresează elevilor într-o şcoală sau la cursuri universitare. 7-8 smfa (Muzician) care este ascultat de public la un concert. 9 a (D. emisiuni sau înregistrări) Care este ascultat.
audibil,~ă a [At: MARIAN-ŢIŢEICA, FIZ. II, 1 / P: a-w-/ V: auz\~! Pl: -i, -e / E: fr audible, lat audibilis] 1-6 Care poate fi audiat (1-6). 7 (Fiz; d. vibraţii sonore) Care poate fi auzit.
audibilitate sf [Al: DN3 / Pl: -rări / E: fr audibilite] (Fiz) Proprietate a unei vibraţii sonore de a putea fi auzită.	v
audient, ~ă [At: DN3 / P: a-u-di-ent / Pl: -rcri, -e / E: lat audiem, -ris] 1-2 smf, a (Persoană) care audiază un martor la un proces. 3-4 smf, a (Persoană) care audiază o conferinţă. 5-6 smf a (Persoană) care participă la un curs universitar. 7 .vm/’(Spc) Persoană care asistă la lecţii într-o şcoală sau cursuri universitare fără a ti înscrisă printre elevii sau studenţii ordinari şi fără a da examene. 8-9 smf a (Persoană) care face parte din publicul unui concert. 10-11 smf, a (Persoană) care urmăreşte emisiuni la un post de radio. 12-13 smf, a (Persoană) care audiază înregistrări sonore.
audknţă .v/'[At: AXINTE URICARIUL, ap. LET. II, 154/8 / P: a-«- di-en~ / V: (înv) ~ţie,~inţă / Pl: -re / E: fr audience, lat audwntia] 1 întrevedere acordată unui solicitant de către o persoană cu funcţie de răspundere. 2 Timpul cât durează o audienţă (1). 3 (îl v) A primi în ~ A acorda o audienţă
(1).	4 (Pex) Interes pe care cineva îl poartă celui care i se adresează Si: atenţie, înţelegere. 5 (Jur; spc) Şedinţă publică a tribunalului în care sunt ascultate părţile şi pledoariile şi este pronunţată sentinţa. 6 Acceptare entuziastă a ceva. 7 (îe) A avea ~ A trezi interesul unui public numeros.
8	(îal) A avea influenţă asupra unui mare număr de persoane.
audienţie sfvz audienţă
audiere .v/‘[At: DA ms / Pl: -ri / E: audia] 1 (Jur) Luare a depoziţiei unui martor Si: (rar) audiat1 (1). 2* Asistare la o conferinţă Si: (rar) audiat1
(2).	3 Participare la lecţii într-o şcoală sau instituţie de învăţământ superior Si: (rar) audiat1 (3). 4 Urmărire a unor emisiuni la un post de radio Si: (rar) audiat1 (4). 5 Ascultare a unor înregistrări audio Si: (rar) audiat1 (5).
audinţă sfvz audienţă
audio1- [At: DN3 / P: a-u-di-o / V: audi- / E: lat, fr audio-] (Element. prim de compunere): 1-5 Referitor la auz (1-2,7-9). 6-10 Auz (1-5).
11	Referitor la frecvenţele sonore audibile. 12 Servind la auz. 13 Solicitând auzul.
audio2 ai [At: DEX-S / P: a-u-di-o i E: fr audio] Care serveşte la percepţia auditivă.
audiofon sn [At: DN3/ P: a-u-di-o- / Pl: -oane / E: fr audiophone] Aparat acustic folosit de hipoacuziei pentru amplificarea sunetelor.
audiofonologie sf[At: DEX-S / P: a-u-di-o- / Pl: ~gii / E: fr audio-phonologie] Disciplină medicală care se ocupă de patologia organelor de fonaţie şi audiţie.
audiofrecvenţă sf [At: DN3 / P: a-u-di-o- / Pl: -me / E: fr audio-frequence] Frecvenţă a undelor sonore care pot fi percepute de urechea umană.
166
AUGUSTRU
audiograf sn [At: DN3 / P: a-u-di-o- I Pl: ~e / E: fr audiographe] Audiometru înregistrator.
audiografie sf [At: DN3 / P: a-u-di-o~ / Pl: ~i/ / E: fr audiographie] înregistrare grafică a rezultatelor audiometrice.
audiograma sf [At: DN3 / P: a-u-di-o- / PI: -me / E: fr audiogramme] Grafic ce indică acuitatea auditivă a unei persoane.
audiolog, —ă smf [At: DN3 / P: a-u-di-o- / Pl: -ogi, -oge / E: ger Audiologe] Medic specialist în audiologie.
audiologic, -ă a [At: DN3 / P: a-u-di-o- / Pl: ~gici,~gice / E: fr audiologi-que] 1 Referitor la audiologie. 2 De audiologie. 3 Caracteristic audiologiei.
audiologie sf [At: DN3 / P: a-u-di-o~ / Pl: ~g// / E: fr audiologie] Disciplină-medicală care studiază problemele legate de auz.
audiometrie, ~ă a [At: DN3 / P: a-u-di-o- / Pl: ~/ci, -ice / E: fr audio-metrique] 1 Referitor la audiometrie. 2 De audiometrie. 3 Caracteristic audiometriei.
audiometrie .v/'[At: DN3 / P: a-u-di-o- / Pl: ~i/ / E: fr audiometrie] 1 Metodă de măsurare a acuităţii auditive. 2 Măsurare a acuităţii auditive.
audiometru sn [At: DN3 / P: a-u-di-o- / Pl: -re / E: fr audiometre] Aparat pentru determinarea acuităţii auditive.
. audioprotector sn [At: DN3 / P: a-u-di-o- / Pl: -oare / E: it audio-protettore] (Rar) Dispozitiv care protejează urechile de zgomotele prea mari.
audiovideo ai [At: DN3 / P: a-u-di-o-vi-de-o / E: lat audio + video] (îs) Mijloace de informare - Radiodifuziune şi televiziune.
audiovizivy ~ă a [At: DN3 / P: a-u-di-o- / Pl:	/	H:	it	audiovisivo]
(luz) Audiovizual (1).
audiovizual, -ă a [At: DN3 / P: a-u-di-o- I Pl:	-e / E: fr audio-visuel]
1	Care se bazează pe perceperea auditivă şi vizuală Si: audioviziv. 2 (îs) Mijloace ~e Mijloace de comunicare şi informare audiovizuale (1), folosite în didactica modernă.
auditiv, -ă a [At: GHEREA, CR. III, 234 / Pl:	~e	/	E:	fr	auditif]
1-5 De auz (1-2, 7-9). 6-10 Al auzului (1-2, 7-9). 11-15 Care aparţine auzului (1-2,7-9). 16-20 Referitor la auz (1-2,7-9). 21-25 Caracteristic auzului (1-2,7-9). 26 (îs) Tip - Persoană care percepe lumea exterioară mai ales prin sunete.
auditor1 sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 73 / Pl: -i / E: pn auditor, ger Auditor] (înv) Judecător militar.
auditor2, -oare smf a [At: ULIERU, C. 52 / Pl: -i, -oare t E: fr auditeur] 1-6 Audient (1-6). 7-8 (Persoană) care ascultă un post de radio.
9-10 (Persoană) care ascultă înregistrări audio.
auditoriu1 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 341 / Pl: -ii / E: fr auditoire, lat auditorium] 1 Totalitatea ascultătorilor unei conferinţe, unui curs etc. Si: asistenţă, public. 2 Totalitatea ascultătorilor la un concert. 3 (Fig) Totalitatea cititorilor unui scriitor. 4 Sală mai mare în care se adună auditorii (1) unei conferinţe. 5 Sală de prelegeri la o universitate. 6 (Spc) Sală pentru audiţii muzicale sau teatrale. 7 (Spc) Sală pentru emisiuni radiofonice sau înregistrări cinematografice.
auditrice sfi [At: AL AS 23 IV 1938, 8 / E: fr, it auditrice] 1-5 (îvr) Auditoare (1,3,5-6,8).
audiţie şf[At: BRĂTESCU-VOINEŞTI, L. D. 20 / V: (înv) -iune / Pl: -ii / E: fr audition, lat auditio, -onis] 1-5 Audiere (1-5). 6 (îs) - muzicală Concert dat pentru un grup (restrâns) de ascultători. 7 (îs) în primă -Concert sau bucată muzicală prezentate publicului pentru prima dată. 8 Auz. 9 (Psh; frm; îs) ~ colorată Particularitate a unor persoane de a vedea imagini colorate la auzirea sunetelor. 10 Recepţie de semnale audio. audiţiune sfvz audiţie aueală sfvz auială
auftact sn [At: DN3 / P: auf- / Pl: -uri / E: ger Auftakt] Anacruză. augit sn [At: MDENC / P: a-u- /P\:-el E: fr augite] Piroxen monocli-nic aluminos de culoare brun-verzuie, translucid, important constituent
al rocilor magnetice efuzive bazice, varietăţile alterate fiind utilizate în industria coloranţilor.
augit'itsn [At: MDENC / P: a-u- / Pl: ~e IE: fr augitite] Rocă magnetică efuzivă ultrabazică, formată din sticlă vulcanică brună cu fenocristale de augit.
augment sn [At: DA / P: a-ug- / Pl: -e şi (înv) -uri / E: lat augment uni] (Grm; şîs ~ silabic, - temporal) 1-2 Vocală (sau silabă) adăugată în unele limbi indo-europene la începutul unei forme verbale pentru a marca o acţiune trecută.
augmenta vt [At: DA / P: aug- I Pzi: ~tez / E: lat augmentare, fr augmenter] (Ltm; frm) 1 A mări. 2 A spori ceva, adăugând elemente noi.
augmentare .y/‘[At: MAIORESCU, D. I, 81 / P: aug- / Pl: -ţări / E: augmenta] (Ltm; frm) 1 Mărire. 2 Sporire a ceva, adăugând elemente noi Si: (rar) augmentat1 (2), augmentaţie (2). 3 (Muz) Lărgire a valorii notelor în repetarea unei teme sau a unui motiv Si: augmentaţie (3).
augmentat1 sn [At: DA ms / P: aug- / Pl: ~uri / E: augmenta] (Ltm; frm; rar) 1 Mărire. 2 Augmentare (2).
augmentat2, -ă a [At: DA ms / P: aug~ / Pl: -aţi, ~e / E: augmenta] (Ltm; frm) 1 Mărit2. 2 Sporit prin adăugarea unor elemente noi.
augmentativ, -ă sn, a [At: DA / P: aug~ I Pl: ~i, ~e / E: fr augmentatif] 1-2 (Afix) care formează un cuvânt nou, denumind un obiect cu dimensiuni crescute sau însuşiri superioare faţă de baza de derivare. 3-4 (Cuvânt) format cu augmentativ (1).
augmentaţie sn, a [At: TIM. POPOVICl, D. M. / P: aug- / Pl: -ii / E: fr augmentation] (Ltm; frm) 1 Mărire. 2-3 Augmentare (2-3).
augur [At: BĂLCESCU, ap. CDDE / P: au- / Pl: -i sm, -e sn / E: lat augur] (Ant) 1 sm Preot care prevestea viitorul după zborul, cântecul sau măruntaiele păsărilor. 2 (Pex) Persoană care anunţă un eveniment sau prevesteşte viitorul. 3 sn Prevestire făcută de augur (1-2). 4 sn Auspiciu (1).
5	sn (îe) A fi de bun (sau de rău) - A fi un semn bun (sau rău). 6 sn (îae) A exista premise ca ceva să aibă un final favorabil (sau nefavorabil).
augura vt [At: BĂLCESCU, M. V. 40 / P: au- / Pzi: -rez / E: fr augurer, lat augurari] (Frm) 1 A prevesti. 2 A interpreta ceva ca un semn prevestitor. 3 A ura.
augural,-ă a [At: DA / P: au- / Pl: -i, -e / E: latauguralis] 1-4 Referitor la augur (1-4). 5-8 De augur (1-4). 9-10 Caracteristic augurilor (1-2).
augur are .s/[At: DA ms / P: au- / Pl: -rări / E: augura] 1 Prevestire.
2	Interpretare a ceva ca semn prevestitor Si: augurat (2). 3 Urare (3).
augurat sn [At: DN3 / P: au- / PI: -uri / E: augura] (Ant) 1-3 Augurare (1-3). 4 Slujbă a augurilor (1). 5 Templu construit după ce s-au consultat augurii (1). 6 (Fig) Profeţie.
auguriu sn [At: ANGHEL, SĂM. V, 291 / P: au- / Pl: -ii / E: lat augurium] 1 (Ant) Augur (3). 2 (Pex) Prevestire. 3 (Pex) Semn bun (sau rău).
august1 sms [At: NEGRUZZI, S. I, 330 / A: august / V: agost, ru, avg-f E: lat augustus] Numele lunii a opta a anului Si: (pop) gustar, (înv) măsălariu, secerar.
august2,-ă [At: (a. 1774) URICARIUL 1,181/1 / Pl: ~uşti,-e / E: lat augustus, fr auguste] 1 sm Titlu de cinste dat de senatul roman împăratului Octavian. 2 sm (Pex) împărat. 3-4 smf, a (Titlu de cinste) dat membrilor familiei domnitoare. 4 a Preamărit2. 5 a (Pex) împărătesc. 6 a (Fig) Maiestuos. 7 a Impunător.
augustin, ~ă smf, a [At: DA / P: au-gus- / Pl:	~e	/	E: lm augustinus]
1-2 (Călugăr) din ordinul Sf. Augustin.
augustinian, -ă smf, a [At: MDENC / P: au- / PI: -ieni / E: fr augustinien] 1-2 Augustin (1-2). augustină sf vz aghistină
augustinism sn [At: DN3 / Pl: ~e l E: ir augustinisme] Doctrina augusti-nilor (1), fondată pe scrierile Sfântului Augustin.
augustos sms | At: HEM 540 / E: august + -«.v| (Bot; reg) Un soi de struguri timpurii cu pieliţa bobiţei străvezie şi subţire. augustru sms vz august1
167
AUI
aui [At: CARAGIALE, T. 1,51/28 / V: h~, hăui / Pzi: -esc / E: au] 1 vi A răsuna prelung Si: a vui. 2 vi A hăuli. 3 vr/‘(Rar) A zăpăci.
auidlă ş/*[At: CARAGIALE, S. 55 / P: a-u- / V: h-Jiău-, auea-l PI: -ie/i / E: aui + -ea/d] (Pop) Zgomot prelung, confuz şi monoton Si: auire, auitura, vuiet.
auire -v/ [At: DA / P: a-w- / V: /z~,	/ Pl: -ri / E: awi] 1 Răsunet
prelung Si: auit (1), vuiet, vuire. 2 Hăulire. 3 (Rar) Zăpăcire.
auitsn [At: GORUN, F. 52 / V: /i~, hău-1 Pi: -«ri / E: a«i] 1 Auire
(1). 2 Hăulire. 3 (Rar) Zăpăcire. 4 Urlet.
auitor, -oare [At: DA / V: h~, hău-1 Pl: -i, -oare / E: uui + -mr] 1-6 smf, a (Persoană) care auieşte (1-3). 7 a Răsunător.
auitură sf [At: CAMILAR, ap. DA / V: h-, hău-1 Pl: -ri / E: aui + -tură] Auială.
aulsn [At: SADOVEANU, D. P. 46 / Pl: -e / E: rs ax#] Sat de munte în Caucaz, în Crimeea şi în Asia Centrală.
aulă sf [At: DA / Pl: -le l E: lat aulă] 1 (Ant) Curte în faţa locuinţelor importante, în jurul căreia se grupau dependinţele. 2 (înv) Curte domnească sau împărătească. 3 Sală mare de festivităţi (mai ales în incinta unei şcoli superioare). aule a i vz aoleu aule o i vz auku ivL aoleu auli v vz aoli1
«ufcc, -ă [At: CODRU-DRĂGUŞANU, C. 84 / P: a-u-i A şi: (înv) aulic/ Pl: -ici, -ice / E: lat aw/icws] 1 a De curtea domnească sau împărătească. 2 a De la curtea domnească sau împărătească. 3 a Ai curţii împărăteşti sau domneşti. 4 a De divanul domnesc. 5-6 sn, a (Şîs Consiliu -) Tribunalul suprem în vechiul imperiu germanic. 7 a (îs) Consilier -Consilier al curţii imperiale. aulică i vz aolică aulico i vz aolică auliu i vz aoleu
aulma [At: DOSOFTEI, V. S. 81 / Pzi: au/m / E: a2 + m/w«] (Rar) 1 vt A da de urma (cuiva) Si: a adulmeca, a mirosi. 2 vi (Fig) A presimţi.
aulos sm [At: MDENC2 / E: ngr auXog] Instrument muzical de suflat cu ancie dublă, care însoţea procesiunile dionisiace la vechii greci, a un1 sm [At: BĂCESCU, P. 20 / P: a-un / Pl: -i / E: net] (Iht) Peşte-lup. a un2 sm [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 48 / P: a-un / Pl: -i / E: fr aune] (Ţes) Măsură de lungime egală cu 1,18m, întrebuinţată numai la stabilirea raportului între lungimea şi greutatea firelor. auneori av [At: DÂ / E: a2 + uneori] (Reg) Uneori. aunerete av [At: DR. IX, 421 / E: net] (Reg) Câteodată. aur sn [At: COD. VOR. 22/13 / P: a-ur / V: (reg) a or, (îvp) d- / Pl: (rar) -uri, (îvr) -i / E: ml aurum] 1 Metal preţios de culoare galbenă, strălucitoare, foarte maleabil şi foarte ductil, rareori bine cristalizat, folosit Ia fabricarea obiectelor de podoabă şi de artă, a monedelor. 2 Etalon al valorii. 3 (Mol; Buc; îe) Cruce de ~ Exclamaţie de apărare împotriva diavolului, când se rosteşte numele lui. 4 (Fig) Lucru de valoare. 5 (îc) ^alb Apa folosită ca izvor de energie. 6 (îae) Aliaj de metale întrebuinţat în stomatologie Cf: viplă. 7 (îc) ~ negru Cărbune. 8 (îae) Ţiţei. 9 (îc) ~ verde Pădurea ca bogăţie naturală. 10 (îla) De - Valoros. 11 (îal) Galben-auriu. 12 (îal) Blond. 13 (îal) Strălucitor 14 (D. oameni; îal) Foarte bun. 15 (îs) Epocă de - Perioadă de înflorire a vieţii materiale şi spirituale.
16	(îe) ~ bătut la faur Metal ordinar care imită aurul. 17 (Trs; îc) ~ul mâţei Mică. 18 (Fig; îe) Gură de ~ Persoană care vorbeşte mult şi frumos, convingător. 19 (îe) Fie-ţi gura de ~! Să se împlinească prevestirea ta favorabilă. 20-21 (îla; d. oameni) Inimă de ~ Bun (sau milos). 22 (îs) Vârsta (sau veacul) de - Vreme foarte îndepărtată când oamenii trăiau în nevinovăţie şi fericire. 23 (îla; d. vise, idealuri etc.) De ~ Intangibil. 24 (îs) Nunta de - Aniversare a 50 de ani de căsătorie. 25 Bani de aur. 26 (Fig) Bogăţie. 27 (Fig) Belşug. 28 (Frm; îe) A plăti în ~ A plăti foarte scump. 29 (îe) Sete de ~ Lăcomie de bani. 30 (îae) Avariţie. 31 (Frm; îe) A făgădui munţi de ~ A făgădui lucruri imposibile. 32 (îla) Să-l
cântăreşti în ~ Nepreţuit. 33 (îe) A înota în - A fi foarte bogat. 34 Fir făcut din aur sau imitând aurul (1), folosit la ţesături sau broderii ornamentale. 35 (Pex) Veşmânt făcut sau brodat din fir de aur (34). aura1 vtr [At: LM / P: a-u- / Pzi: -rez / E: aur] 1-3 (Liv; nob) A auri (1-3). aura2 vti [At: TOMESCU, GL. 266 / P: a-u- / Pzi: -rez / E: a2 + ura] (Reg) A ura.
auramină .v/'f At: DN3 / Pl: -ne l E: fr auramine, ger Auramin] Colorant de culoare galbenă, pe bază de cetonă, de cloruri de amoniu şi zinc, folosit pentru vopsirea materialelor textile.
aurar1 sm [At: LB / P: a-u-1V: (îrg) -iu / Pl: -i / E: aur + -ar] 1 Meşter care lucrează în aur (şi argint). 2 Negustor de obiecte din aur şi argint.
3	(Pex) Giuvaergiu. 4 Muncitor care scoate aur din mine sau din nisipul râurilor. 5 (Reg; îf -iu) Spălător de aur (1). 6 (înv; pex) Ţigan rudar care scotea aur din râuri, îl prelucra sau îl vindea.
aurar2 sn [At: (a. 1690) DOC., ap. IORGA, D. B. I, 88 / V: -iui P: a-u- / Pl: -e / E: orar1 după aur] (Trs; înv) 1 Orar1. 2 Beteală. aurare sf [At: DICŢ. / P: a-u- / Pl: -rări l E: aura1] 1-3 Aurire (1-3). aurariu1 sm vz aurar1 aurariu2 sn vz aurar2
auraş sn [At: CREANGĂ, A. 47 / P: a-u- / Pl: -e / E: aur + -a.v] 1-12 Aurel (1-12).
aurat1 sn [At: DICŢ.7 Pl: -uri l E: aura1] 1-3 Aurire (1-3). aurat2,-ă [At: DOSOFTEI, V. S. 462 / P: a-u-/ Pl: -aţi, -e / E: aura1]
1	a (Rar) Aurit2.2 sf (Bot; reg) Plantă erbacee, din familia compozitelor, cu florile marginale albe, iar cele centrale formând un disc galben Si: mărgărită, (reg) ochiul-boului, roman, romaniţă-mare, tătăişă (Chrysanthemum leucanthemum).
a ură .v/‘[At: ECONOMIA, 95 / P: a-u- / Pl: -re / E: lat aura] 1 Adiere.
2	Boare. 3 Aureolă (1). 4 Radiaţie energetică emanată de persoane cu o mare forţă spirituală. 5 Atmosferă mistică. 6 (Med) Senzaţie de nelinişte care prevesteşte apropierea unei crize de epilepsie.
aurăreasă sf[At: LM / P: a-u- / Pl: -e.ve / E: aurar + easă] 1-5 Soţia aurarului (1-5). 6 Femeie care se ocupă cu prelucrarea metalelor preţioase. 7 Negustoreasă de bijuterii. 8 (Pex) Ţigancă rudăreasă.
aurărie sf [Al. LM / P: a-u- / PI: -ii / E: aur + -ărie] 1 (înv) Mină de aur (1). 2 Atelier de prelucrare a metalelor preţioase. 3 Magazin unde se vând obiecte din aur (1). 4 Mărfuri din aur. 5 Totalitatea obiectelor din aur ale unei familii Cf argintărie. 6 Mulţime de obiecte din aur Cf argintărie.
aurărime 'sf [At: RĂDULESCU-NIGER, ap. TDRG / P: a-u- / Pl: -mi / E: aur + -ărime] (Nob) 1-3 Aurărie (4-6).
aurănţă .s/[At: DA ms / P: a-u- / Pl: -ţe / E: aurar + -iţă] 1-8 Aurăreasă (1-8). aurea av vz aiurea
aureală sf [At: C. PETRESCU, R. DR. 100 / V: d-l P: a-u- / Pl: -e/i / E: aur + -eală] 1-6 Aurire (1-6). 7 Aspect al unui obiect acoperit cu un strat de aur (1). 8 (Fig) Strălucire aparentă.
aurely -ea [At: HEM 2123 / P: a-u- / Pl: -ei, -e / E: aur + -el] 1-12 (Şhp) sn Aur (1,4, 25-27,34). 13-17 a Auriu (1-5). 18 Soi de strugure alb cu boabe mărunte. 19 Vin din aurel (18).
aureola vt [At: DN3 / P: a-u-re-o- / Pzi: -lez / E: fr aureoler] 1 A înconjura cu o aureolă (1). 2 (Fig) A glorifica.
aureolare sf [At: DN3 / P: a-u-re-o- / Pl: -lări / E: aureola] 1 înconjurare cu o aureolă (1) Si: (rar) aureolat1 (1). 2 (Fig) Glorificare.
aureolat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-re-o- / Pl: -uri l E: aureola] (Rar) 1 Aureolare (1). 2 (Fig) Glorificare.
aureolat2, -ă a [At: DN3 / P: a-u-re-o- / Pl: -aţi, -e / E: aureola] 1 înconjurat cu o aureolă (1). 2 (Fig) Glorificat.
aureolă .v/^At: HASDEU, I. C. 18 / P: a-u-re-o- / Pl: -le / E: fr aureole] 1 Cerc luminos cu care este înconjurat capul reprezentărilor sfinţilor sau al altor personaje Si: aură (3), nimb. 2 (Fig) Strălucire. 3 (Fig) Glorie. 4 (Fig) Faimă. 5 Zonă luminoasă în jurul unei flăcări, arc electric etc. 6 Zonă pe suprafaţa unui obiect în care există o tranziţie continuă de la o cuibare
168
AUSTENITĂ
la alta. 7 Fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice care apar în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop. 8 Efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poştale litografiate. 9 Halo în jurul unui astru Si: (rar) cearcăn.
aureolizare a/ [At: V. ROM. aprilie 1934,67 / P: a-u-re-o- / Pl: ~zări / E: aureolă + -iza] (Nob) 1 Aureolare (1). 2 (Fig) Strălucire.
aureomicină sf [Al: DN3 / P: a-u-re-o- I Pl: ~ne / E: fr aureomycine] Substanţă chimică de origine vegetală, sub formă de pulbere cristalină, gălbuie, cu gust amar, puţin solubilă în apă, folosită ca antibiotic. aureus sm [At: DN3 / P: a-u- / E: lat aureus] Monedă romană de aur (1). auri1- [At: DN3 / P: a-u~ / E: fr auri-] Element prim de compunere cu semnificaţia: 1 Referitor la aur (1). 2 Aur (1). 3 De aur (1). 4 Ca aurul (1).
aun2 [At: ANON. CAR. lV:d~/P: a-u- / Pzi: -resc / E: aur] 1 vt A acoperi un obiect cu un strat subţire de aur (1) Si: aura (1). 2 vt (Fig) A da o strălucire ca de aur Si: aura (2). 3 vt (Fig) A da un aspect ca de aur Si: aura (3). 4vt (îrg) A alege aurul (1) din nisip, prin spălare. 5 vt A îmbrăca un dinte în aur (1). 6-7 vtr (în basme) A se transforma în aur (1).
aurie1, -ă a [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -ici, -ice / E: fr aurique] (D. vele) în formă de trapez.
aurie2, ~ă [At: BARONZI, L. 128 / P: a-u- / Pl: -ici, -ice / E: aur + -ic] 1-17 a (Nob) Aurel (1-17). 18 sf Arbust decorativ din familia verbena-ceelor, cu Hori galbene-portocalii, cu fructul negru.
auricul sn [At: DA ms / V: ~ă sf I P: a-u- / Pl: -e / E: fr auricule] Fiecare din cele două despărţituri superioare ale inimii Si: atriu.
auricular1 sm [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -i / E: fr aurieulaire] Degetul mic de la mână.
auricular2, ~ă [At: DA / P: a-u-1 Pl: -i, -e / E: fr auriculaire] 1 a De ureche. 2 a A\ urechii. 3 a Referitor la ureche. 4 a în formă de ureche.
5	a (D. martori; rar) Care a auzit cu urechile sale. 6 a De auricul. 7 a Al auriculului. 8 a Din regiunea auriculului. 9 a Referitor la auricul. 10 sn Accesoriu al aparatelor radioreceptoare şi telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor.
auriculat, -ă a [At: GRECESCU, FL. 57 / P: a-u- şi, rar, au- / Pl: -aţi, -e / E: fr auricule, lat auriculatus] 1 înzestrat cu auricule2. 2 în formă de auriculă2. 3 în formă de auricul. aurieulă1 sf vz auricul
auriculă2 sf [At: DA ms / P: a-u-i Pl: -le / E: ir auricule] (Atm) Ureche externă.
aurifer, -ă a [At: DA / P: a-u- / Pl: -i, -e l E: fr aurifere] 1 (D. râuri) Purtător de aur. 2 (D. terenuri) Care conţine aur.
auriga sm [At: DN3 / Pl: n / E: lat auriga] Conducătorul unui car de curse în întrecerile din antichitate.
aurignacian [At: DN3 / PI: -cieni / E: fr aurignacien] 1 sn Primul subetaj al paleoliticului superior, caracterizat prin unelte de silex fin şi prin apariţia uneltelor de os. 2 a Care aparţine la aurignacian (1). 3 a Caracteristic aurignacianului (1). 4 a Referitor la aurignacian (1). 5 a De aurignacian (1). aurile av [At: IORGA, S. D. XII, 233, ap. DA / E: net] (înv) Aiurea. aurină .s/[At: MDENC / P: a-u- / Pl: -ne l E: fr aurine, lat aurinus] Compus chimic de culoare aurie, bun colorant pentru hârtie.
auripigment sn [At: COSTINESCU / V: -rpi~ / P: a-u- / Pl: -nţi / E: lat auripigmentum] Sulfură naturală de arsen întrebuinţată ca vopsea galbenă Si: orpiment.
aurire .v/'[At: LB / V: d~ I P: a-u- / Pl: -iri / E: auri ] 1 Acoperire a unui obiect cu un strat subţire de aur (1) Si: aurare (1), aurat1 (1), aureală
(1),	aurit1 (1), auritură (1). 2 Dare a unei străluciri ca de aur (1) Si: aurare
(2),	aurat1 (2), aureală (2), aurit1 (2), auritură (2). 3 Dare a unui aspect asemănător aurului (1) Si: aurare (3), aurat1 (3), aureală (3), aurit1 (3), auritură (3). 4 (înv) Alegere a aurului de nisip prin spălare Si: (rar) aureală
(4), aurit1 (4), auritură (4). 5 îmbrăcare a unui dinte în aur (1) Si: (rar) aureală (5), aurit1 (5), auritură (5). 6 (Pop) Transformare în aur (1) Si: (rar) aureală (6), aurit1 (6), auritură (6).
aurit1 sn [At: DA ms / V: d- / P: a-u- / Pl: -uri / E: auri] 1-6 Aurire (1-6).
aurit2, ~ă a [At: BELDIMAN, N. P. II, 136 / P: a-u- i Pl: -iţi, -e l E: auri] 1 Acoperit2 cu un strat subţire de aur. 2 Ţesut2 cu aur (34). 3 Brodat2 cu aur (34). 4 (Pex) Asemănător cu aurul (1). 5 (Pex) De aur (1). 6 (Fig) Luminat2. 7-10 (Fig) Auriu (1-4). 11 a (D. fructe; spc) Rumen. 12 (Fig) Strălucit2.13 (Fig) Fericit2.14-15 (îe) A-i fi gura A face o prevestire favorabilă (şi împlinită).
auritor, -oare [At: DA ms / V: d- I P: a-u- / Pl: -i, -oare / E: auri + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care poleieşte cu aur (1). 3 a Care luminează, făcând să strălucească. 4 a Care dă un aspect ca de aur. 5 smf, a (Persoană) care ţese cu aur (34). 6 smf, a (Persoană) care brodează cu aur (34).
auritură sf [At: LM IV:d~l P: a-u- / Pl: -ri / E: auri + -tură] 1-6 Aurire (1-6). 7 Lucru aurit (1). 8 Ţesătură cu aur (34). 9 Broderie cu aur (34).
auriu, -ie [At: BARONZI, L. 94/6 / V: d- ./ P: a-u- / Pl: ~i/ / E: aur + -iu] la De culoarea aurului (1) Si: aurit2 (l).2a Cu strălucirea aurului (1) Si: aurit2 (8). 3 a (D. păr; spc) Blond Si: aurit2 (9). 4 a (D. grâu; spc) Copt2 Si: aurit2 (10), daurit2 (10), dauriu (4). 5 a (D. fructe; spc) Rumen. 6 sn Culoare ca a aurului (1). 7 a/Soi de struguri aurii.
aurma vt [At: BARCIANU / P: a-ur- / Pzi: aurm / E: din aulma şi urma] 1 A mirosi vânatul Cf aulma (1). 2 A urmări vânatul. aurmă sf[At: DA / P: a-ur- / Pl: -me / E: a2 + urmă] Urmă. aurmător, -oare a [At: DA ms / P: a-ur- / Pl: -i, -oare I E: aurma + -tor] 1-2 (D. câini) Care aurmă (1-2).
aurolac [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri sn , -aci sm / E: aur(o)+lac]
1	sn Vopsea cu bronz auriu şi lac folosită pentru rame şi alteornamente, al cărei miros puternic şi caracteristic este inhalat de unele persoane ca drog. 2-3 smf, a (Persoană) care obişnuieşte să inspire aurolac (1).
auroră a/' [At: MARCOVICI, C. 32/22 / P: a-u- / Pl: -re şi (rar) -ri I E: lat aurora] 1 Lumină roşie-oranj cu care soarele colorează orizontul înainte de a răsări Si: zori. 2 Interval de timp cu lumină difuză care precede răsăritul soarelui. 3 (Pex) Răsărit. 4 (îs) ~ boreală (sau polară, australă) Lumină difuză, de culori variate, care apare sub forma unui arc în timpul nopţii polare. 5 (Fig) început al vieţii. 6 (Fig) început al unei epoci. 7 (Fig) început al unei acţiuni.
auros, -oasă a [At: SIHLEANU, ap. TDRG / P: a-u- / Pl: -oşi, -oase / E: aur + -av] (Iuz) 1-2 Aurifer (1-2) 3-4 Auriu (1-2) 8-12 Aurit2 (5-6,
12-3).
auroterapie .şf [At: DN3 / P: a-u-1 Pl: ~i/ / E: fr aurotherapie] Crisoterapie. aurpigment sn vi auripigment
auscultă vt [At: DA / P: a-us- / Pzi: auscult l E: fr ausculter] (Med) A asculta cu urechea sau cu stetoscopul zgomotul inimii şi al plămânilor pentru a stabili diagnosticul.
auscultant sm [At: SBIERA, F. S. 361/ P: aus- I Pl: -nţi / E: ger Auskultant] (Buc; înv) 1 Mic funcţionar judecătoresc, superior practicantului Cf grefier. 2 Secretar al judecătorului.
auscultare v/'[At: DA / P: a-us- / Pl: -tari / E: auscultă] (Med) Ascultare cu urechea sau stetoscopul a zgomotelor inimii şi plămânilor, pentru a stabili diagnosticul Si: (rar) auscultat1 ,auscultaţie.
auscultat1 sn [At: MDA ms / P: a-us- / Pl: -uri / E: auscultă] (Med; rar) Auscultare.
auscultat2, ~â a [At: MDA ms / P: a-us- I Pl: -aţi, -e / E: ausculta] (Med) Care este auscultat.
auscultaţie s/‘[At: DA / P: a-us-! V: -iune / Pl: -ii / E: fr auscultation] (Med) Auscultare. auscultaţiune sfvz auscultaţie
auspiciu sn [At: ARHIVA R. I, 100 / V: ~iţiu / P: a-us- / Pl: -cii / E: lat auspicium] 1 (Ant) Prevestire făcută de auguri (1) înaintea începerii unei acţiuni. 2 (Fig) Premise. 3 (îe) Sub cele mai bune ~cii în împrejurări extrem de favorabile. 4 (Fig) Protecţie. 5 (Fig) Ocrotire. 6 (îe) Sub ~ciile cuiva Sub patronajul cuiva. 7 Augur (1). auspiţiu sn vz auspiciu
austenită sf [At: DN3 / P: a-us- / Pl: -te / E: fr austenite] Component al aliajelor de fier şi carbon.
169
AUSTER
auster, -a av, a [At: DA / P: a-us- / Pl: -î, -e / E: fr austere, lat austerus] 1-2 (D. oameni) (în mod) sever. 3-4 (D. oameni) (în mod) cumpătat. 5-6 (în mod) sobru. 7-8 (în mod) lipsit de ornamente.
austeritate şf[At: GHEREA, ST. CR. 1, 169 / P: a-us- I Pl: -tăţi / E: fr austerite, lat austeritas, -atis] 1 (D. oameni) Severitate. 2 (D. oameni) Cumpătare. 3 (D. oameni) Principialitate. 4 Sobrietate. 5 Lipsă de ornamente.
austral, -ă a [At: PONI, F. 237 / P: a-us- / Pl: -i, -e / E: lat australis, fr austral] 1 Care aparţine Polului Sud. 2 De Polul Sud. 3 Referitor la Polul Sud. 4 (Pex) Sudic.
australian, -ă [At: MEHEDINŢI, G. F. 200 / P: a-us- / Pl: -ieni, -iene / E: Australia + -an] 1-4 smf, a (Persoană) care locuieşte (sau este originară) din Australia. 5-6 smf, a (Băştinaş) din triburile aborigene ale Australiei.
7-9	a Care aparţine Australiei sau australienilor (1,5). 10-12 a Referitor la Australia sau australieni (1, 5). 13-15 a De Australia sau australieni
(1,5).
australiancă sf [At: DA ms / P: a-us- / Pl: -ience / E: australian + -că] Australiană.
australoid, -ă [At: DN3 / P: -lo-id / Pl: ~izi, -e I E: fr australoide] 1 smp Populaţie negroidă din Australia şi Oceania. 2-3 smf, a (Persoană) care face parte din australoizi (1). 4 a Care aparţine australoizilor (1). 5 a Caracteristic australoizilor (1). 6 a De australoizi (1).
australopitec sm [At: DN3 / P: a-us~ / Pl: -eci, -ece / E: fr australopithe-que] Maimuţă fosilă evoluată din era terţiară, cea mai apropiată de om.
austriac,-ă [At: CLIMESCU, A. 214 / P: a-us-tri-ac / Pl: ~ieci, -iece / E: it austriaco, lat austriacus] 1-4 smf, ă (Persoană) care (locuieşte sau) este originară din Austria Si: (înv) austrian (1-4). 5-7 a Care aparţine (Austriei sau) austriecilor (1,3) Si: (înv) austrian (5-7), austriecesc (1-3).
8-10	a Referitor (la Austria sau) la austrieci (1,3) Si: (înv) austrian (8-10), austriecesc (4-6). 11-13 a De (Austria sau) austrieci (1,3) Si: (înv) austrian (11-13), austriecesc (7-9). 14 a (Spt; îs) Joc (sau pariu) ~ Joc (sau pariu) la cursele de cai, constând în indicarea cailor câştigători în şapte curse succesive. 15 a £Spt; îs) Premiu - Premiu acordat câştigătorului jocului (sau pariului) austriac (14).
austrian, -ă smf, a [At: VĂCĂRESCUL, IST. 278 / P: a-us- / Pl: —ieni, -iene şi (înv) -i, ~e / E: Austria + -an] (înv) 1-13 Austriac (1-13).
austrică a [At: M. D. ENC / Pl: -ice / E: fr austrique] (îs) Fază - Fază tectogenetică a ciclului geotectonic alpin, petrecută spre sfârşitul Cretacicului, care a dus la formarea primelor generaţii de structuri tectonice în Carpaţi.
austriecesc, —ească a [At: DA ms / P: a-us-tri-e- / Pl: -ceşti / E: austriac + -esc] (înv) 1-9 Austriac (5-13).
austrieceşte av [At: DA / P: a-us-tri-e- l E: austriac + -este] 1 Ca în Austria. 2-3 Ca austriecii (1,3).
austro-asiatică a [At: MDENC2 / Pl: -ice / E: fr austro-asiatique] (îs) Limbă - Fiecare din ramurile care alcătuiesc familia de limbi vorbite în India.
austromarxism sn [At: DN3 / P: a-us- / Pl: -e / E: ger Austromarxism] Curent în social-democraţia austriacă de la sfârşitul sec. XIX, care neagă ideea revoluţiei proletare şi a dictaturii proletariatului, susţinând ideea integrării treptate a capitalismului în socialism.
austromarxist, -ă [At: DN3 / P: a-us- i Pl: -işti,-el E: ger Austromarxist] 1-2 smf, a (Persoană) care aderă la austromarxism. 3 a Referitor la austromarxism. 4 a Caracteristic austromarxismului. 5 a De austromarxism.
austroneziană af [At: MDENC2 / Pl: ~iene / E: fr austronesienne] (îs) Limbă - Fiecare din componentele uneia din cele trei familii de limbi vorbite în Oceania, alături de cea australiană şi papua.
austro-ungar, -ă [At: DA ms / P: a-us- / Pl: -i, -e / E: austro + ungar] 1-4 smf, a (Persoană) care (locuia sau) era originară din imperiul austro-ungar. 5-6 a Care aparţinea (Austro-Ungariei sau) austro-ungarilor (1). 7-9 a Referitor (la Austro-Ungaria sau) la austro-ungari (1,3). 10-12 a (De Austro-Ungaria sau) austro-ungari (1,3).
austru sm [At: COD. VOR. 99/7 / V: agos-,aos-l P: a-us-, (îvr) aus- / Pl: auştri / E: ml auster, -strum] 1 (îoc crivăţ) Vânt din sud. 2 (înv) Punct cardinal de unde bate austrul (1). 3 Vânt secetos care bate în ţara noastră din sud-vest.
ausu sm [At: CV I, nr. 9, 34 / Pl: auşi / E: net] (Iuz) Bărbat. auş sm [At: HEM 2139 / V: aiuş / Pl: -i / E: ml avus] (îrg) 1 Moş. 2 Bunic. 3 Unchi. 4 Strămoş.
auşel sm [At: MARIAN, O. I, 326 / P: a-u- / Pl: -ei / E: auş + -el] 1 (Şîs - cu cap galben, de iarnă, de vară) Pasăre insectivoră mică, cu pene brune-măslinii pe spate, albicioase-gălbui pe abdomen, cu ciocul negru, cu o pată portocalie pe cap Si: (reg) ochiul-boului, sfredeluş, tartalac, găinuşă (Regulus regulus). 2 (Şîs - cu cap roşietic) Pasăre, care are în vârful capului pene lungi de culoare roşie, înconjurate de pene galbene, mărginite cu o dungă neagră catifelată (Regulus ignicapillus). 3 (Şîs ~ rusesc) Pasăre din familia piţigoiului, cu aripile negre, spatele roşu-aprins, vârful capului şi guşa albe Si: piţigoi-pungaş (Algithalus pendulinus). 4 (Şîs ~ de stuf, - bărbos) Piţigoi de stuf. * auşuc sm [At: ŞEZ. XXIII, 6 / P: a-u- / Pl: -ud / E: auş + -uc] 1-3 Auş (1-3) (mic).
aut [At: DN3 / Pl: -uri / E: eg out] (Spt) 1 av în afara terenului de joc.
2	sn Situaţie în care un jucător scoate mingea în afara terenului de joc.
3	sn Penalizare acordată de arbitru pentru aut (2). autarchic, ~ă a vz autarhic
autarch’ie şf vz autarhie
autarhic, ~ă a [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 111,4/5 / V: -rch~ / P: a-u- / Pl: -ici, -ice / E: it autarchico] 1-4 Care are caracter de autarhie (1-4). 5-8 Referitor la autarhie (1-4). 9-12 Care aparţine autarhiei (1-4).
13-16 Care provine de la autarhie (1-4). 17-20 Specific autarhiei (1-4). 21-24 De autarhie (1-4).
autarhie sf [At: DA ms / V: ~rch~ / P: a-u- / PI: -ii / E: fr autarchie]
1	Politică prin care se tinde spre crearea unei economii naţionale închise, izolate de economia altor ţări. 2 (Rar) Stat care practică autarhia (1). 3 Stare de autoizolare economică a unui stat. 4 (îvr; în filozofia cinică) Independenţă a indivizilor faţă de toate convenţiile sociale, considerate ca străine naturii.	>
autecologie a/' [At: MDENC / Pl: -gii / E: fr autecologie] Ramură a ecologiei care se ocupă de studiul relaţiilor individului sau ale organismului cu mediul.
autentic,~ă a [At: CANTEMIR, HR. 113 / V: (grî) avt~! Pl: -ici, -ice / E: lat authenticus, fr authentique] 1 Sigur. 2 Adevărat. 3 Garantat. 4 De netăgăduit. 5 A cărui realitate nu poate fi pusă la îndoială. 6 A cărui autoritate este recunoscută. 7 Recunoscut ca propriu unui autor sau unei anumite epoci. 8 (Jur; d. un act) A cărui certitudine e garantată de un act oficial, de o formalitate legală Cf omologat, legalizat, autentica v vz autentifica autenticare sf vz autentificare autenticat1 sn vz autentificat1 autenticat2, -ă a vz autentificat2
autenticitate sf [At: HASDEU, I. C. 67 / P: a-u- / Pl: -taţi / E: fr autheniteite] 1 Siguranţă. 2 Certitudine. 3 Garantare. 4 Autorizare. 5 Originalitate. 6 Legalizare. 7 Omologare.
autentifica vtr [At: ŞINCAI, HR. I, 359/6 / V: (îrg) ~tica / P: a-u- / Pzi: autentific / E: fr autentifier] 1 A face să devină autentic. 2 A legaliza.
autentificare sf [At: ŞINCAI, HR. III, 235 / V: (îvr) -tic- / P: a-u- / Pl: -cari / E: autentifica] 1 Dare a caracterului autentic Si: (rar) autentificat1 (1), autentificaţie (1). 2 Legalizare. 3 Procedură juridică de autentificare (2) a actelor Si: (rar) autentificat1 (3), autentificaţie (3). 4 (Ccr) Totalitate a ştampilelor, peceţilor şi menţiunilor scrise care dau unui act caracterul de autenticitate Si: (rar) autentificat1 (4), autentificaţie^4).
autentificat1 sn-.[At: MDA ms / V: -ticatf P: a-u-/ Pl: -uri/ E: autentifica] (R<y) 1 Autentificare (1). 2 Legalizare. 3-4 Autentificare (3-4).
autentificat2, -ă a [At: MON. OF. (1906), 16 / V: (îrg) -tic- / Pl: -aţi, -e / E: autentifica] 1-3 Care a fost făcut autentic (5-7). 4 (Jur) Legalizat.
170
AUTOANALIZAT1
autentificaţie sf[At: DN3 / P: a-u- / Pl: -ţii / E: it autentificazione] 1 Autentificare (1). 2 Legalizare. 3-4‘Autentificare (3-4).
autigen, ~ă a [At: DN3 / Pl: -/, -e / E: fr autigene] (Gig) Format o dată cu roca în componenţa căreia se află.
autism sn [At: DN3 / P: a-w- / PI: -e / E: fr autisme] Stare patologică manifestată prin ruperea contactului cu realitatea exterioară şi prin trăirea excesivă a vieţii interioare, unul din simptomele fundamentale ale schizofreniei.
autist, ~ă [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -işti, -e / E: fr autiste] (Med) 1-2 smf, a (Persoană) care suferă de autism. 3-5 a Autistic (1-3).
autistic, ~ă a [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -ici, -ice / E: fr autistique] 1 Referitor la autism. 2 Caracteristic autismului. 3 De autism.
auto1- [At: DA / P: a-u- / V: (înv) avto~l E: fr, it auto] Element prim de compunere cu semnificaţia: 1 El însuşi. 2 în sine însuşi. 3 Prin sine însuşi. 4 De la sine însuşi.
auto2- [At: DA / P: a-u- / E: fr auto] Element prim de compunere cu semnificaţia: 1 De automobil. 2 De transport cu tracţiune mecanică. 3 Automat. 4 Automatizat. 5 Automatizare.
auto? [At: DA / P: a-u- şi (înv) au- / E: fr auto] 1 sn (Frî; fam) Automobil (1). 2 ai (D. tracţiune) Automat. 3 ai (D. transport) Efectuat cu un vehicul cu tracţiune mecanică.
auto4sn [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -uri / E: sp auto] (înv; lit) Dramă sacră într-un act din Spania şi Portugalia, în sec. XV.
autoabrogare sf[At: DEX-S / P: a-u-to-a- i Pl: -gări / E: auto1- + abrogare] (Jur) Abrogare a unei legi la termenul fixat în prevederile ei.
autoaccidenta vr [At: DN3 / P: a-u-to-a- / Pzi: -tez. / E: auto1- + accidenta] A se accidenta.
autoaccidentare sf [At: DN3 / P: a-u-to-a- / Pl: -tari / E: autoaccidenta] Accidentare de către sine însuşi Si: (rar) autoaccidentat1.
autoaccidentat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-a- / Pl: -uri / E: autoaccidenta] (Rar) Autoaccidentare.
autoaccidentat2, ~ă smf, a [At: DEX-S / P: a-u-to-a- / Pl: -aţi, -e / E: autoaccidenta] 1-2 (Persoană) care s-a autoaccidentat.
autoacuza vr [At: DN3 / P: a-u-to-a- / Pzi: -cuz. / E: auto1- + acuza] A se acuza.
autoacuzare .v/’ [At: DN3 / P: a-u-to-a- / Pl: -zări / E: autoacuza] 1 Acuzare de către sine însuşi Si: (rar) autoacuzaţie (1), autoacuzat1 (1), învinovăţire. 2 (Med) Formă de delir în care bolnavul se învinuieşte de fapte imaginare Si: (rar) autoacuzaţie (2), autoacuzat1 (2).
autoacuzat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-a- / Pl: -uri / E: autoacuza] 1-2 (Rar) Autoacuzare (1-2).
autoacuzat2, ~ă smf, a [At: MDA ms / P: a-u-to-a- / Pl: -aţi, -e / E: autoacuza] 1-2 (Persoană) care se autoacuză.
autoacuzaţie sf [At: DEX-S / P: a-u-to-a- / PI: -ii / E: fr auto-accusation] 1-2 (Rar) Autoacuzare (1-2).
autoadapta vr [At: DEX-S / P: a-u-to-a- / Pzi: -tez / E: auto1- + adapta] A se adapta fără ajutorul cuiva.
autoadaptare sf [At: MDAms / P: a-u-to-a- / Pl: -tări / E: autoadapta] Adaptare fără ajutorul cuiva Si: (rar) autoadaptat1.
autoadaptat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-a- / Pl: -uri / E: autoadapta] (Rar) Autoadaptare.
autoadaptat2, -ă smf, a [At: MDA ms / P: a-u-to-a- / Pl: -aţi, -e / E: autoadapta] 1-2 (Persoană) care s-a autoadaptat.
autoadministra vr [At: DA ms / P: a-u-to-ad- / Pzi: -rez / E: auto1- + administra] 1 (D. o localitate sau instituţie) A se administra prin mijloace proprii. 2 (D. oameni) A-şi administra averile fără ajutorul cuiva.
autoadministrare .v/ [At: DA ms / P: a-u-to-ad- / Pl: -rări t E: autoadministra] 1 Administrare a unei diviziuni teritoriale sau instituţii prin mijloace proprii Si: (rar) autoadministrat1 (1), autoadministrase (4). 2 Administrare a averilor proprii de către sine însuşi Si: (rar) autoadministrat1 (2), autoadministrase (2).
autoadministrat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-ad- / Pl: -uri / E: autoadministra] (Rar) 1-2 Autoadministrare (1-2).
autoadministrat2, -ci a [At: DA ms / P: a-u-to-ad- / PI: -aţi, -e I E: autoadministra] 1 Care este administrat prin mijloace proprii. 2 Care îşi autoadministrează propriile averi.
autoadministrase sf[At: DA ms / P: a-u-to-ad- / Pl: -ţii / E: auto1- + administraţie] 1 Ansamblu al organelor executive ale unei diviziuni teritoriale sau instituţii care se autoadministrează. 2 Personal care formează
0	autoadministrase (1). 3 Local al unei autoadministraţii (1). 4-5 Autoadministrare (1-2).
autoadmira vr [At: DA ms / P: a-u-to-ad- / Pzi: -mir / E: auto1- + admira] A se admira.
autoadmirare .ş/[At: MDA ms / P: a-u-to-ad- / Pl: -rări / E: autoadmira] Admirare de către sine însuşi Si: (rar) autoadmirat1.
autoadmirat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-ad- / Pl: -uri / E: autoadmira] (Rar) Autoadmirare.
autoadmirat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u-to-ad- / Pl: -aţi, -e f E: autoadmira] Care se admiră pe sine însuşi.
autoadmiraţie şf[At: CONTEMP., Seria II, nr. 160,9/2 / P: a-u-to-ad-1 Pl: -ţii / E: auto1 + admiraţie] Admiraţie faţă de sine însuşi. autoafirma vr [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: autoafirm / E: auto1- + afirma]
1	A se afirma fără ajutorul cuiva. 2 A-şi afirma propriile idei şi propria personalitate.
autoafirmare sf [At: DN3 / P: a-u-to-a- / Pl: -mări / E: autoafirma] 1 Afirmare prin sine însuşi, fără ajutorul cuiva Si: (rar) autoafirmat1 (1).
2	Afirmare a propriilor idei şi a propriei personalităţi Si: (rar) autoafirmat1 (2).
autoafirmat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-a- / Pl: -uri / E: autoafirma] (Rar) 1-2 Autoafirmare (1-2).
autoafirmat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u-to-a- / Pl: -aţi, -e / E: autoafirma] 1 Care s-a afirmat prin sine însuşi, fără ajutorul cuiva. 2 Care îşi afirmă propriile idei şi propria personalitate.
autoaglomerare .v/‘[At: MDENC / Pl: -rări l E: auto1- + aglomerare] Autoaglutinare.
autoaglutinare şf [At: DN3 / P: a-u-to-a- / Pl: -nări / E: fr autoagglutination] Proces prin care unii cărbuni aglutinaţi pot fi brichetaţi, prin încălzire, în forme, fără lianţi Si: autoaglomerare.
autoagresiune .v/'[At: DN3 / P: a-u-to-a- / Pl: -ni / E: fr autoagression] Stare patologică în care organismul produce substanţe nocive împotriva unora dintre propriile sale celule, ţesuturi sau organe.
autoalarmă .s/[At: DN3 / P: a-u-to-a- / Pl: -me / E: fr auto-alarme] Radioreceptor care înregistrează automat semnalele de pericol.
autoamăgi vr [At: DA ms / P: a-u-to-a- / Pzi: -ăgesc / E: auto1- + amăgi] A se amăgi.
autoamăgire sf[At: CAMIL PETRESCU, T. II, 334 / P: a-u-to-a- i Pl: -ri / E: autoamăgi] Amăgire de către sine însuşi Si: (rar) autoamăgit1.
autoamăgit1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-a- / Pl: -uri / E: autoamăgi] (Rar) Autoamăgire.
autoamăgit2, ~ă smf, a [At: MDA ms / P: a-u-to-a- / Pl: -iţi, -e / E: autoamăgi] 1-2 (Persoană) care se amăgeşte pe sine însuşi.
autoambulanţă sf [At: MDA / P: a-u- / Pl: -ţe / E: auto2- + ambulanţă] Autovehicul carosat şi utilat pentru transportul bolnavilor, al accidentaţilor sau al răniţilor Si: autosalvare1 (2), autosanitară.
autoamfibiu sn [At: DEX2 / P: a-u-to-am- / Pl: -bii / E: auto2- + amfibiu] Automobil care se deplasează pe uscat şi pe apă.
autoamorsare sf [At: DN3 / P: a-u-to-a- / Pl: -sări / E: auto1- + amorsare] Amorsare spontană a unei maşini sau a unei reacţii care are loc fără intervenţia unui agent exterior.
autoanaliza vr [At: DN3 / P: a-u-to-a- / Pzi: -zez / E: auto1- + analiza] 1 A-şi analiza propriile calităţi şi defecte. 2 (Spc) A se supune introspecţiei.
autoanalizare .ş/[At: MDA / P: a-u-to-a- / Pl: -zări / E: autoanaliza] 1 Analizare a propriilor calităţi şi defecte Si: (rar) autoanalizat1 (1). 2 (Spc) Introspecţie Si: (rar) autoanalizat1 (2).
autoanalizat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-a- / Pl: -uri / E: autoanaliza] (Rar) 1-2 Autoanalizare (1-2).
171
AUTOANALIZAT2
autoanalizat2, -ă a [At: MDA ras / P: a-u-to-a- l Pl: -aţi, -e l E: autoanaliza] I Care şi-a analizat calităţile şi defectele. 2 Care s-a supus introspecţiei.
autoanaliză .v/'[At: DN3 / P: a-u-to-a- / Pl: ~ze / E: auto1- + analiză] 1 Analiză a propriei personalităţi. 2 Analiză a conştiinţei proprii. 3 (Spc) Introspecţie.
autoanclanşare sf [At: DN3 / P: a-u-to-an- / Pl: ~.yări / E: ns cf fr auto-enclenchement] Anclanşare automată.
autoanticorp sm [At: DN3 / P: a-u-to-an- / Pl: -/ / E: fr auto-anticorps] Anticorp produs de organism, în cazuri patologice, împotriva propriilor sale celule sau ţesuturi.
autoantigen sn [At: DEX2 / P: a-u-to-an-/ Pl: -e / E: fr auto-antigene] (Big) Antigen propriu organismului, care poate iniţia un răspuns imun în cursul unei boli autoimune.
autoapăra vr [At: DA ms / P: a-u-to-a- / Pzi: autoapăr / E: auto1- + apăra] A se apăra.
autoapărare i/[At: SCÂNTEIA, 1949, nr. 1,3 / P: a-u-to-a~ / Pl: -rdri l E: autoapăra] Apărare de către sine însuşi Si: (rar) autoapărat1.
autoapărat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-a- / Pl: ~uri / E: autoapăra] (Rar) Autoapărare.
autoapărat2, -ă a [At: MDA ms / P: a-u-to-a~ / Pl: ~aţi, -e / E: autoapăra] Care se apără pe sine însuşi.
autoaprecia vr [At: MDA ms / P: a-u-to-a~ / Pzi: -iez / E: auto1- + aprecia] A-şi aprecia propriile calităţi şi defecte.
autoapreciat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-a~ l Pl: ~uri / E: autoaprecia] (Rar) Autoapreciere.
autoapreciat2, -ă a [At: MDA ms / P: a-u-to-a- / Pl: -aţi, -e / E: autoapreciere] Care îşi apreciază propriile calităţi şi defecte.
autoapreciere sf [At: DN3 / P: a-u-to-a- / Pl: ~ri / E: autoaprecia] Apreciere a propriilor calităţi şi defecte Si: autoapreciat*.
autoaprinde vr [At: DA ms / P: a-u-to-a- / Pzi: ~ind / E: auto1- + aprinde] A se aprinde fără intervenţia unei surse exterioare de căldură.
autoapnndere s,f[At: LTR2 236 / P: a-u-to-a- / PI: -ri / E: autoaprinde] Aprindere fără intervenţia unei surse exterioare de căldură Si: (rar) autoaprins1.
autoaprlns1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-a- / Pl: -uri / E: autoaprinde] (Rar) Autoaprindere.
autoapnns2, ~ă a [At: DA ms / P: a-u-to-a- / Pl: -nşi, -e / E: autoaprinde] Care s-a aprins tară intervenţia unei surse exterioare de căldură.
autoaproviziona vr [At: DEX2 / P: a-u -to-a- / Pzi: -nez / E: auto1- + aproviziona] A se aproviziona prin mijloace proprii.
autoaprovizionare sf [At: DEX2 / P: a-u-to-a- / Pl: -nări / E: autoaproviziona] Aprovizionare prin mijloace proprii Si: (rar) aprovizionat1.
autoaprovizionat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-a- / Pl: -uri / E: autoaproviziona] (Rar) Autoaprovizionare.
autoaprovizionat2, a [At: DEX2 / P: a-u-to-a- f Pl: -aţi, -e / E: autoaproviziona] Care s-a aprovizionat prin mijloace proprii.
autoasigura vr [At: MDA ms / P: a-u-to-a- i Pzi: -autoaslgur / E: auto1-+ asigura] A se asigura.
autoasigurare sf [At: DN3 / P: a-u-to-a- / Pl: -rări / E: autoasigura] Asigurare de către sine însuşi Si: (rar) autoasigurat1.
autoasigurat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-a- / Pl: -uri / E: autoasigura] (Rar) Autoasigurare.
autoasigurat2, -ă a [At: MDA ms / P: a-u-to-a- I Pl: -aţi, -e / E: autoasigura] Care s-a asigurat pe sine însuşi.
autoatelier sn [At: DN3 / P: a-u-to-a- / Pl: -e / E: auto2- + atelier] 1 Atelier de reparaţii instalat pe un autovehicul. 2 Autodepanare (2).
autoatribux vr [At: DN3 / P: a-u-to-a- / Pzi: autoatnbui l E: auto1- + atribui] A-şi atribui ceva sieşi.
autoatribuire .y/'[At: MDA ms / P: a-u-to-a- / Pl: -ri / E: autoatribui] Atribuire a ceva sieşi Si: (rar) autoatribuit1.
autoatribu'it1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-a-! Pl: -uri / E: autoatribui] (Rar) Autoatribuire.
autoatribuit2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u-to-a- I Pl: -Iţi, -e / E: autoatribui] Care a fost atribuit de cineva sieşi.
autobalsam sn [At: DEX2 / P: a-u- / Pl: -uri / E: auto2- + balsam] Unguent pentru maşini.
autobasculantă sf [At: DN3 / P: a-u-1 Pl: -te / E: auto2- + basculantă] Autocamion prevăzut cu benă basculantă.
autobază a/[At: DN3 / P: a-u- / Pl: -ze / E: auto2- + bază] Centru de exploatare şi întreţinere a unor autovehicule.
autobetonieră a/' [At: DN3 / P: a-u-1 Pl: -re / E: auto2- + betonieră] Autocamion prevăzut cu betonieră.
autobiciul vr [At: DA ms / P: a-u- / Pzi: -esc / E: auto1- + biciui] 1 A se biciui. 2 (Fig) A se autoflagela (3).
autobiciulre .s/[At: DA ms / P: a-u- / Pl: -ri i E: autobiciui] 1 Biciuire de către sine însuşi Si: (rar) autobiciuit1 (1). 2 (Fig) Autoflagelare (3).
autobicimt1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autobiciui] (Rar) 1 Autobiciuire (1). 2 (Fig) Autoflagelare (3).
autobiciuit2, -ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -\ţiH -e / E: autobiciui] I Care se biciuieşte pe sine însuşi. 2 (Pex) Care se autocritică.
autobiografic, -ă a [At: DA / P: a-u- / Pl: -ici, -ice l E: fr auto-biographique] 1-2 De autobiografie (1-2). 3-4 Cu caracter de autobiografie (1-2). 5-6 Specific autobiografiei (1-2). 7-8 Privitor la autobiografie (1-2).
autobiografie .s/[At: DA ms / P: a-u- / Pl: -ii / E: fr autobiographie] 1 Biografia unei persoane făcută în scris sau oral de ea însăşi. 2 Operă literară în care autorul îşi povesteşte viaţa.
autoblindat sn [At: IORDAN, L. R. A. 216-217 / P: a-u- / Pl: -e / E: auto2- + blindat] 1 Automobil blindat. 2 Vehicul blindat, cu roţi sau cu şenile, înarmat uşor şi folosit mai ales pentru misiuni de recunoaştere, de siguranţă etc.
autoblocaj sn [At: DN3 / P: a-u- / PI: -e / E: fr autoblocage] Dispozitiv de blocare automată a sistemelor de semnalizare, de macazuri etc.
autobrec sn [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -uri / E: eg autobreak] Automobil cu caroserie închisă care poate transporta circa zece persoane. autobus sn vz autobuz
autobuz sn [At: SEBASTIAN, T. 13 / P: a-u- / V: (înv) —us / Pl: -e / E: fr autobus] Autovehicul închis, folosit pentru transportul în comun al unui mare număr de persoane.
autobuzlst smf [At: IORDAN, L. R. A. 182 / P: a-u- / Pl: -Işti, -e / E: autobuz + -ist] Persoană care face parte din personalul autobuzelor.
autocalcula vr [At: DA ms / P: a-u- i Pzi: -lez / E: auto1- + calcula] (Fin) A-şi calcula singur impozitele sau alte sume pe care se cuvine a le plăti.
autocalculare sf [At: DA ms / P: a-u- / Pl: -lari / E: autocalcula] (Fin) Calculare de către sine însuşi a impozitelor sau altor sume pe care le are cineva de plătit Si: autocalculaţie, (rar) autocalculat1 autocalculat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autocalcula] (Fin; rar) Autocalculare.
autocalculat2,-ă a [At: DA ms / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: autocalcula] (Fin) Care este calculat de către sine însuşi.
autocalculaţie sf [At: LEG. EC. PL. 154 / P: a-u- / Pl: -ii / E: autocalcula + -ţie] (Fin) Autocalculare.
autocalomnia vr [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: -iez / E: auto1- + calomnia] A se calomnia.
autocalomniat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / PI: -uri / E: autocalomnia] (Rar) Autocalomniere.
autocalomniat2, —ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: autocalomnia] Care se calomiază pe sine însuşi.
autocalomnle sf[At: DN3 / P: a-u- / Pl: -li / E: autocalomnia] Calomnie la adresa propriei persoane.	j
autocalomniere y/’[At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -ri / E: autocalomnia] Calomniere de către sine însuşi Si: (rar) autocalomniat1.
172
AUTOCONSERVA
autocamion sn [At: DUMITRIU, ap. DA ms / P: a-u- / PI: -oane / E: auto*- + camion] Mijloc de transport auto prevăzut cu o platformă pentru mărfuri.
autocamiomtă sf [At: DA ms / P: a-u~ / PI: -te / E: auto2- + camionetă] Camion de dimensiuni mai mici.
autocaptd vr [At: MDA / P: a-u- / Pzi: -rez / E: auto1- + capta] (D. râuri) A-şi capta propriile sale ape.
autocaptare sf [At: DN3 / P: a-u-1 PI: -tari / E: autocaptd] Fenomen caracteristic regiunilor carstice, prin care un râu îşi captează propriile ape Si: (rar) autocaptat1.
autocaptat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autocaptd] (Rar) Autocaptare.
autocaptat2, —ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: autocapta] (D. apă) Care este captată de râul din care provine.
autocaptor sn [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -oare / E: net] Aparat cu care se iau probe de aer din lucrările miniere subterane.
autocar sn [At: DA ms / P: a-u- l Pl: -el E: fr autocar] Autobuz amenajat pentru a parcurge distanţe mari, între localităţi.
autocaracteriza vr [At: DN3 / P: u-u- S Pzi: -zez / E: auto1- + caracteriza] A se caracteriza.
autocaracterizare sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -zări / E: autocaracteriza] Caracterizare de către sine însuşi Si: (rar) autocaracterizat1.
autocaracterizat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autocaracteriza] (Rar) Autocaracterizare.
autocaracterizat2, -ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: autocaracteriza] Care se caracterizează pe sine însuşi.
autocaravană sf[At: DN3 / P: a-u- / Pl: -ne / E: auto2- + caravană] 1 Autovehicul amenajat pentru proiecţia de filme. 2 Caravană de autovehicule.
autocarosier sm [At: LEG. EC. PL. 291 / P: a-u- / Pl: -i / E: auto2- + carosier] Muncitor specializat în construcţia de caroserii.
autocartograf sn [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -e I E: fr autocartographe] Aparat pentru obţinerea de planuri şi hărţi prin restituţia automată a fotogramelor.
autocataliză sf [At: ENC. TEHN. 1,466 / P: a-u- / Pl: -ze / E: autol-+ cataliză] Cataliză a unei reacţii chimice, datorată chiar produşilor de reacţie.
autocălire sf[At: IOANOVICI,TEHN. 261 /?: a-u~IP\: -rilE: auto7-+ călire] Călire făcută de la sine.
autocefal, -ă a [At: MAIORESCU, D. I 112 / P: a-u- / Pl: -i, -e / E: fr autocephale] (D. biserica ortodoxă) Care se conduce singur Si: independent, (înv) neatârnat.
autocefalie sf [At: DA / P: a-u- I Pl: -ii / E: ngr ccuTOxe-ifaXCa] Conducere de sine stătătoare a unei biserici ortodoxe naţionale.
autocenzura vr [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: -rez / E: fr autocensurer] A-şi cenzura propriile gânduri şi acţiuni.
autocenzurare .s/[At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -rări / E: autocenzura] Cenzurare a propriilor gânduri şi acţiuni Si: (rar) autocenzurat1.
autocenzurat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autocenzura] (Rar) Autocenzurare.
autocenzurat2, -ă a [At: MDA ms / P: a-u- I Pl: -aţi, -e / E: autocenzura] Care a fost cenzurat de către sine însuşi.
autocenzură ,v/'[At: DN3 / P: a-u- / Pl: -ri / E: fr autocensure] 1 Cenzură efectuată de un ziarist sau scriitor asupra propriului text. 2 (Fig) Atenţie a cuiva asupra propriului său mod de exprimare publică.
autochestionare sf[At: MDENC / Pl: -nări / E: auto1- + chestionare] (Psh) Tehnică bazată pe afirmarea dublului status cognitiv al fiecărei personalităţi în cadrul interacţiunii umane: statusul de observat şi statusul de observator.
autocirculaţie sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -ii / E: fr autocirculation] (Fiz) Menţinere a deplasării apei în circuitul închis de vaporizare al unor căldări acvatubulare.
autocisternă .vf [At: NOM. MIN. 107/ P: a-u- / PI: -ne / E: auto2- + cisternă] 1 Autovehicul special carosat, prevăzut cu o cisternă în care se transportă lichide. 2 Conţinutul unei autocisterne. 3 Autocisternă împreună cu conţinutul. autocita vr [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: -tez / E: it autocitare] A se cita. autocitare sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -tări / E: autocita] Citare a cuiva de către sine însuşi Si: (rar) autocitat1.
autocitat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autocita] (Rar) Autocitare.
autocitat2> -ă a [At: MDA ms / P: a-u- / PI: -aţi, -e IE: autocita] Care se citează pe sine însuşi.
autoclaustra vr [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: -rez / E: auto1- + claustra] A se claustra singur.
autoclaustrare sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -rării E: autoclaustra] Claustrare a cuiva de către sine însuşi Si: (rar) autoclaustrat1.
autoclaustrat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autoclaustra] (Rar) Autoclaustrare.
autoclaustrat2, -ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: autoclaustra] Care se claustrează pe sine însuşi. autoclav sn vz autoclavă
autoclavă sf [At: LTR2 / P: a-u- / V: -av sn / Pl: -ve / E: fr autoclave] 1 Vas cu pereţii groşi, închis ermetic, care serveşte la sterilizare sau la efectuarea reacţiilor sub presiune. 2 Capac care închide ermetic un recipient şi se menţine închis prin presiunea din interior.
autoclaviza vt [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: -zez / E: autoclavă + -iza] A trata un material cu aburi sub presiune în instalaţii industriale prevăzute cu autoclave (1).
autoclavizare .s/[At: DN3 / P: a-u- / Pl: -zări / E: autoclaviza] Tratare a unui material cu aburi sub presiune în instalaţii industriale prevăzute cu autoclave (1).
autoclavizat, -ă a [At: DEX2 / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: autoclaviza] (D. beton) Fabricat în condiţii de autoclavă.
autocolimaţie sf [At: DN3/ P: a-u- / Pl: -ii / E: fr autocollimation] Corectare mecanică a erorii de colimaţie a unei lunete.
autocoloană v/ [At: DEX2 / P: a-u- / PI: -ne / E: auto2- + coloană] (Rar) Coloană de autovehicule.
autocomandă .s/[At: DEX2 / P: a-u- / Pl: -menzi / E: fr autocommande] Comandă automată.
autocomb'mă sf[At: DN3/ P: a-u- / Pl: -ne / E: auto2- + combină] Combină autopropulsată.
autocompresor sn [At: NOM. MIN. 99 / P: a-u- / Pl: -oare / E: auto2-+ compresor] 1 Autovehicul cu compresor. 2 Ciocan pneumatic.
autoconcura vr [At: DN3/ P: a-u- / Pzi: -rez / E: auto1- + concura] A se concura pe sine însuşi.
autoconcurare .v/‘[At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -rări / E: autoconcura] Concurare a cuiva de către sine însuşi Si: (rar) autoconcurat1.
autoconcurat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autoconcura] (Rar) Autoconcurare.
autoconcurat2, -ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -aţi, -e I E: autoconcura] Care se concurează pe sine însuşi.
autoconduce vr [At: MDA ms / P: a-u- / Pzi: autoconduc / E: auto7-+ conduce] (D. o colectivitate, o întreprindere, o subdiviziune teritorială) A-şi conduce, în mod independent, activitatea socială, economică etc. prin reprezentanţii săi.
autoconducere sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -ri i E: autoconduce] Conducere a unei colectivităţi, a unei întreprinderi, a unei subdiviziuni teritoriale de către colectivitatea respectivă sau de către reprezentanţii săi Si: (rar) autocondus1.
autocondxxs sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autoconduce] (Rar) Autoconducere.
autoconserva vr [At: DA ms / P: a-u- / Pzi: -.serv / E: auto1- + conserva] 1 A se conserva prin sine însuşi. 2 A-şi apăra propria existenţă.
173
AUTOCONSERVARE
autoconservare sf [At: MARX, C. 545 / P: a-u- I Pl: -vări / E: auto-conserva] 1 Conservare prin sine însuşi Si: (rar) autoconservat1 (1). 2 (Pex) Acţiune întreprinsă cu scopul de a-şi apăra propria existenţă Si: (rar) autoconservat1 (2).
autoconservat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autoconserva] 1-2 (Rar) Autoconservare (1-2).
autoconservat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: autoconserva] Care s-a conservat prin sine însuşi.
autoconsum sn [At: DN' / P: a-u- / Pl: ~uri IE: it autoconsumo] (Ecn) Folosire de către un producător pentru consumul propriu a produselor realizate de sine însuşi.
autocontempla vr [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: autocontemplu	/	E:	fr
autocontempler] A se contempla pe sine însuşi.
autocontemplare sf[At: DN3 / P: a-u-/ Pl: ~lari / E: autocontempla] Contemplare a cuiva de către sine însuşi Si: (rar) autocontemplat1.
autocontemplat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-1 Pl: ~uri / E: autocontempla] (Rar) Autocontemplare.
autocontemplat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: autocontempla] Care se contemplă pe sine însuşi.
autocontrol sn [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -oale / E: auto1- + control] 1 Control asupra calităţilor şi faptelor proprii. 2 Operaţie de control a unei maşini de calculat.
autocontrola vr [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: -ez	/	E:	ns	cf	it
autocontroliare] A-şi controla propriile fapte şi reacţii.
autocontrolare sf [At: MDA ms / P: a-u- / PI: -lari / E: autocontrola] Controlare de către sine însuşi a propriilor fapte şi reacţii Si: (rar) autocontrolat1.
autocontrolat1 an [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autocontrola] (Rar) Autocontrolare.
autocontrolat2, -ti a [At: MDA ms / P: a-u- / PI: -aţi, -e / E: autocontrola] Care îşi controlează sieşi faptele şi reacţiile.
autocopie sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -ii / E: fr autocopie] Reproducere a unei scrisori sau a unui desen în mai multe exemplare.
autocor, -a sf af[At: DN3 / P: a-u- / Pl: -i, -e l E: ger Autochore, fr autochore, it autocoro] 1-2 (Plantă) care împrăştie seminţele prin deschiderea bruscă a fructelor.
autocorecţie sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -ii I E: fr autocorrection] Dispozitiv automat pentru corectarea unei mărimi.
autocone sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -u / E: ns cf it autocoria] (Bot) împrăştiere a seminţelor fără ajutorul agenţilor externi.
autocrat, ~â smf, a [At: MAIORESCU, D. II, 54 / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: fr autocrate] 1-2 (Persoană) care conduce un stat în care puterea monarhului este, prin lege şi tradiţie, nelimitată Cf despot, dictator, tiran. 3-4 Monarh care concentrează toate puterile statului şi le exercită după bunul lui plac,dispreţuind interesele şi sentimentele tuturor claselor sociale. 5-6 (Fig; pex) (Persoană) care impune tiranic voinţa sa altor persoane inferioare ierarhic.
autocratic, ~ă av, a [At: DA / P: a-u- / Pl: -ici, -ice l E: fr autocratique] 1-6 (în mod) autocrat (2,4,6).
autocraticesc, ~eascâ a [At: (a. 1871) URICARIUL I, 130 / P: a-u- / Pl: -eşti / E: autocratic + -esc] Autocrat (2,4,6).
autocraticeşte av [At: POLIZU / P: a-u- / E: autocratic + -este] 1-3 Autocratic (1,3,5).
autocratism sn [At: KLOPŞTOCK, F. 199 / P: a-u- / Pl: -e / E: autocrat + -ism] 1-2 Doctrină politică autocrată (2, 4). 3 (Fig; pex) Atitudine autocrată (6).
autocrator sm, a [At: DOSOFTEI, V. S. 17/2 / P: a-u- I S şi: afto- I V: -avt~l Pl: -i / E: ngr oajrcoxpdHxop] 1-6 Autocrat (1-6).
autocratoric, ~ă av, a [At: DA / P: a-u- / Pl: -ici, -ice / E: autocrator + -ic] 1-6 Autocratic (1-6).
autocratorie sf [At: POLIZU / P: a-u- / Pl: ~i/ / E: autocrator + -ie] (înv) 1-3 Autocraţie (1-3).
autocrafie sf [At: POLIZU / P: a-u-1 Pl: ~i/ / E: fr autocratie] 1 Formă de guvernare în care toate puterile statului sunt concentrate în mâna unei singure persoane. 2 Putere absolută. 3 Stat în care forma de guvernare este autocratică. 4 (Pex) Lipsă de democraţie în relaţiile cu inferiorii ierarhici.
autocritic,~ă [At: D. ZAMFIRESCU, R. 246 / P: a-u-1 Pl: -ici, ~ice / E: auto1- + critic] 1 .şf Critică a propriei persoane. 2 sf Metodă de educare comunistă şi de îmbunătăţire a activităţii constând în critica propriei activităţi sau a propriei comportări, în recunoaşterea sinceră a greşelilor şi lipsurilor, arătând cauzele şi modalităţile de îndreptare. 3-4 a De autocritică (1-2). 5-6 a Privitor la autocritică (1-2). 7 a Stabilit prin autocritică (2). 8 a Pătruns de spirit autocritic (2).
autocritica vr [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: autocritic / E: auto1- + critica] A se critica pe sine însuşi.
autocriticare sf [At: MDA ms / P: a-u- l Pl: -cări / E: autocritica] Criticare de către sine însuşi Si: (rar) autocriticat1.
autocriticat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-1 Pl: -uri / E: autocritica] (Rar) Autocriticare.
autocriticat2, -ti a [At: MDA ms / P: a-u-1 Pl: -aţi, -e / E: autocritica] Care s-a autocriticat.
autocromie sf [At: DN3 / P: a-u-1 Pl: -ii / E: ger A utochromie] 1 Tipar colorat executat în poligrafie prin combinarea a două procedee de imprimare diferite. 2 Procedeu de fotografiere în culori. 3 Fotografie obţinută prin autocromie (2). autocton, ~â smf a vz autohton
autocunoaşte vr [At: DN' / P: a-u- / Pzi: autocunosc I E: auto1- + cunoaşte] A se cunoaşte pe sine însuşi.
autocunoaştere sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -ri / E: autocunoaşte] 1 Cunoaştere de către sine însuşi Vz autocunoaşte. 2 (Psh) Metodă de autocunoaştere (1) prin introspecţie.
autodafe sn [At: DA / P: a-u- I V: ~eu / Pl: -uri / E: fr autodafe] 1 Citire a sentinţei prin care tribunalul inchiziţiei osândea la arderea pe rug pe cei consideraţi eretici. 2 Ceremonie prin care cei condamnaţi de inchiziţie pentru erezie erau puşi să revină la credinţa părăsită. 3 Executarea sentinţei de ardere pe rug dată de inchiziţie. 4 (Fig) Aruncare în foc a unor lucruri Ia care nu mai ţinem. autodafeu sn vz autodafe
autodeclanşa vr [At: DEX2 / P: a-u-1 Pzi: -şez / E: auto2- + declanşa] A se declanşa automat.
autodeclanşare sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -sări / E: autodeclanşa] Declanşare automată Si: (rar) autodeclanşat1.
autodeclanşat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autodeclanşa] (Rar) Autodeclanşare.
autodeclanşat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u- I Pl: -aţi, -e / E: autodeclanşa] Care s-a declanşat automat.
autodeclanşator sn [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -oare / E: auto2- + declanşator] Mecanism destinat punerii în mişcare, în mod automat, a obturatorului aparatului fotografic după un anumit interval de timp.
autodefini vr [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: -nesc / E: auto1- + defini] A se defini pe sine însuşi.
autodefinire sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -ri / E: autodefini] Definire de către sine înseşi Si: (rar) autodefinit1.
autodefinit1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autodefini] (Rar) Autodefinire.
autodefinit2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -iţi, -e i E: autodefini] Care s-a definit pe sine însuşi.
autodemasca vr [At: DA ms / P: a-u- / Pzi: autodemasc / E: auto1- + demasca] A se demasca.
autodenmscare sf [At: SCÂNTEIA, 1949, nr. 1345 / P: a-u- / Pl: -cări / E: autodemasca] Demascare de către sine însuşi Si: (rar) autodemascat1.
autodemascat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autodemasca] (Rar) Autodemascare.
AUTODISCIPLINĂ
autodemascat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: ~aţi, -e / E: a«/o-demasca] Care s-a demascat pe sine însuşi.
autodentară sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: ~re / E: auto2- + dentară] Autovehicul amenajat pentru tratamente stomatologice.
autodenumi vr [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: -mese I E: auto1- + denumi] A se denumi pe sine.
autodenumire sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: ~ri / E: autodenumi] 1 Denumire de sine Si: (rar) autodenumit1. 2 (Pex) Nume dat de către sine însuşi.
autodenumit1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: ~uri / E: autodenumi] (Rar) Autodenumire (1).
autodenumit2,	a [At: MDA ms / P:	/	PI:	~ir/,	/ E: autodenumi]
Care s-a denumit.
autodenunţ sn [At: MDA ms / P:	/ Pl: ~uri / E: auto1- + denunţ]
(Jur) Act prin care cineva se denunţă pe sine însuşi.
autodenunţa vr [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 162,2/3 / P: «-m~ / Pzi: ~«um / E: auto1- + denunţ] A se denunţa pe sine însuşi.
dutodenunţare sf [At: DA ms / P:	/	Pl:	~râri	/ E: autodenunţa]
Denunţare de către sine însuşi Si: (rar) autodenunţat1.
autodenunţat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-1 Pl: ~uri / E: autodenunţa] (Rar) Autodenunţare.
autodenunţat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: autodenunţa] Care s-a denunţat pe sine însuşi.
autodenunţător, -oare smf a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -i, -oare / E: autodenunţa + -tor] 1-2 (Persoană) care se autodenunţă.
autodepana vt [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: -nez / E: auto2- + depana] A repara un autovehicul pe locul unde acesta a rămas în pană.
autodepanare sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -nări / E: autodepana] 1 Reparare a unui autovehicul pe locul unde acesta a rămas în pană Si: (rar) autodepanat1.2 Autovehicul cu atelier de mecanică pentru autodepanare (1) Si: autoatelier (2).
autodepanat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- ! Pl: -uri / E: autodepana] (Rar) Autodepanare (1).
autodepanat2, —ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: autodepana] Care a fost reparat la locul unde a rămas în pană.
autodepăşi vr [At: IORDAN, L. R. A. 219 / P: a-u- / Pzi: -şesc / E: auto1- + depăşi] A se depăşi pe sine însuşi.
autodepăşire sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -ri / E: autodepăşi] Depăşire de către sine însuşi.
autodescrie vr [At: DA ms / P: a-u- / Pzi: -iu l E: auto1- + descrie] A se descrie.
autodescriere .v/'[At: DA ms / P: a-u- / Pl: -ri / E: autodescrie] Descriere de către sine însuşi Si: autodescripţie, (rar) autodescris1.
autodescripţie sf [At CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 108,12/3 / P: a-u-/ Pl: -ii / E: auto1- + descripţie] Autodescriere.
autodescris1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autodescrie] (Rar) Autodescriere.
autodescris2, -ă a [At: MDA ms / P: a-u- / PI: ~i.y/, -e / E: autodescrie] Care s-a descris pe sine însuşi. autodesvolta vr vz autodezvolta autodesvoltăre sfvz autodezvoltare autodesvoltat1 sn vz autodezvoltat1 autodesvoltat2, -ă a vz autodezvolta
autodetermina vr [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: -termin / E: fr autodetermination] (D. popoare) A decide singur în problemele politice, economice, administrative, culturale, naţionale.
autodeterminare .v/'[At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 107, 3/6 / P: a-u- / Pl: -nări / E: autodetermina] 1 Dreptul unui popor de a lua singur decizii în problemele politice, economice, administrative, culturale, naţionale Si: autodeterminat1 (1). 2 Ansamblu de acte normative care pun în aplicare principiul autodeterminării (1) Si: autodeterminat1 (2). 3 Decidere de sine stătătoare de către un popor asupra problemelor politice, economice, administrative, culturale, naţionale Si: autodeterminat1 (3).
autodeterminat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: autodetermina] 1-3 Autodeterminare (1-3).
autodeterminat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e i E: autodetermina]
1 (D. popoare) Care decide de sine stătător asupra problemelor politice, economice, administrative, culturale, naţionale.
autodezagregabil, ~ă a [At: DEX2 / P: a-u- / Pl: -i, -e / E: auto1- + dezagregabil] Care se dezagregă de la sine.
autodezminţl vr [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: autodezmint i E: auto1- + dezminţi] A se dezice pe sine însuşi.
autodezminţire .v/’ [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -ri / E: autodezminţi] Dezminţire a celor afirmate de către sine însuşi Si: (rar) autodezminţit1.
atodezminţit1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autodezminţi] (Rar) Autodezminţire.
autodezminţit2y a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -iţi, -e I E: autodezminţi] Care a fost dezminţit de către cel ce a afirmat.
autodezvolta vr [At: DEX2 / P: a-u- /V: -esv~/ E: auto1- + dezvolta] A se dezvolta prin sine însuşi, fără ajutor din afară.
autodezvoltare .v/'[At: V. ROM. decembrie 1950,181/ P: a-u- / V:
/ Pl: -tari i E: autodezvolta] Dezvoltare prin sine însuşi, fără ajutor din afară Si: (rar) autodezvoltat1.
autodezvoltat1 sn [At: MDA ms / V: ~esv~! Pl: -uri / E: autodezvolta] (Rar) Autodezvoltare.
autodezvoltat2, ~ă a [At: MDA ms / V: -esv~ / Pl: -aţi, -e / E: autodezvolta] Care s-a dezvoltat prin sine însuşi, fără ajutor din afară.
autodiagnostica vr [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: -ichez / E: auto1- + diagnostica] A-şi pune sieşi un diagnostic.
autodiagnosticare v/' [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -cari I E: autodiagnosticare] Stabilire a propriului diagnostic Si: (rar) autodiagnosticat1.
autodiagnosticat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autodiagnostica] (Rar) Autodiagnosticare.
autodiagnosticat2, ~ă a [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: autodiagnostica] (D. un rău) Care a fost diagnosticat de către cineva la sine însuşi.
autodictăre sf [At: DEX2 / P: a-u- / Pl: -tari / E: auto1- + dictare] Reproducere în scris a unui text memorat.
autodidact, -ă smf a [At: MAIORESCU, CR. III 52 / P: a-u- / Pl: -acţi, -e / E: ngr cnrvoâiSaxmg] 1-2 (Persoană) care şi-a însuşit anumite cunoştinţe ştiinţifice fără a absolvi o instituţie de învăţământ superior Si: autodidacticist (1-2). 3-4 (Persoană) care învaţă fără ajutorul unui profesor Si: autodidacticist (3-4).
autodidactic, -ă [At: DA / P: a-u- / Pl: -ici, -ice / E: fr autodidactique] 1-2 a De autodidact (1,3). 3-4 a Propriu autodidactului (1,3). 5-6 a Care se referă la autodidact (1,3). 7-8 av Ca un autodidact (1,3).
autodidactic'ism sn [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -e / E: autodidactic + -ism] 1 Instruire făcută în afara unei instituţii de învăţământ Si: autodidaxie (1), autoinstruire (1), (rar) autoinstruit1 (1). 2 Instruire făcută de unul singur, tară ajutorul unui profesor Si: autodidaxie (2), autoinstruire (2), (rar) autoinstruit1 (2). 3 Formaţie ştiinţifică de autodidact (1) Si: autodidaxie (3). 4 Concepţie potrivit căreia cineva preferă să fie autodidact (2).
autodidacticist, ~ă smf, a [At: DA ms / P: a-u- / Pl: -işti, -e / E: autodidactic + -ist] 1-4 (Rar) Autodidact (1-4). 5-6 (Persoană) care aderă la autodidacticism (4).
autodidaxie ş/ [At: DN3 / P: a-u- i Pl: -ii IE: ngr auro SiSebxo] (Liv) 1-3 Autodidacticism (1-3).
autodigestie .v/ [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -ii / E: fr autodigestion] Digestie patologică a ţesuturilor proprii.
autodinâ sf [At: DN3 / P: a-u- i Pl: -ne / E: fr autodyne] Montaj de radiorecepţie care foloseşte acelaşi tub electronic ca detector şi oscilator.
autodisciplină .s/[At: DN3 / P: a-u- / Pl: -ne / E: auto1- + disciplină] Disciplină aplicată de cineva asupra propriei persoane. 2 Disciplină liber consimţită.
175
AUTODISTRUGĂTOR
autodistrugător smf, a [At: MDA ms / P: a-u- f Pl: -i, -oare / E: autodistruge + -tor) 1-2 (Persoană) care se autodistruge (1).
autodistruge vr [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: autodistrug I E: auto1- + distruge] 1 A se distruge pe sine însuşi. 2 A se distruge de la sine.
autodistrugere sf [At: LTR2 / P: a-u- / Pl: -ri / E: autodistruge] 1 Distrugere de către sine însuşi Si: (rar) autodistrus1 (1). 2 Distrugere produsă de la sine Si: (rar) autodistrus1 (2). 3 (Mii) Proprietate a unor proiectile de a se distruge automat în cazul în care nu şi-au atins ţinta.
autodistrus1 sn [At: MDA ms / P: a-u~ I Pl: ~uri / E: autodistruge] (Rar) 1-2 Autodistrugere (1-2).
autodistrus2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl; -uşi, ~e / E: autodistruge] 1-2 Care s-a autodistrus (1-2).
autodizolva vr [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: autodizolv / E: auto1- + dizolva] 1 (D. o adunare) A se desfiinţa prin propria sa decizie. 2 (D. o societate,
0	organizaţie) A se desfiinţa prin hotărâre proprie. 3 (D. o autoritate) A-şi înceta activitatea de conducere conform prevederilor legale.
autodizolvare sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -vări / E: autodizolva] 1 Desfiinţare a unei adunări prin propria sa decizie Si: (rar) autodizolvat1 (1). 2 Desfiinţare a unei organizaţii prin hotărâre proprie Si: (rar) autodizolvat1 (2). 3 încetare a activităţii de conducere conform prevederilor legale Si: (rar) autodizolvat1 (3).
autodizolvat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autodizolva] (Rar) 1-3 Autodizolvare (1-3).
autodizolvat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: autodizolva] 1-3 Care s-a autodizolvat (1-3). autodocumenta vr [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: ~tez. / E: auto1- + documenta]
1	A se documenta pe sine însuşi, fără ajutorul unui documentarist. 2 (Pex) A se lămuri singur.
autodocumentare sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -tari / E: autodocumenta] 1 Documentare de către sine însuşi, fără ajutorul unui documentarist Si: (rar) autodocumentat1 (1). 2 (Pex) Lămurire a cuiva de unul singur Si: (rar) autodocumentat1(2).
autodocumentat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri 1 E: autodocumenta] (Rar) 1-2 Autodocumentare (1-2).
autodocumentat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u~ / PI: -aţi, -e / E: autodocumenta] 1-2 Care s-a autodocumentat (1-2).
autodomina vr [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: autodomin IE: auto1- + domina] A se domina pe sine însuşi.
autodominare sf [Af: MDA ms / P: a-u- / Pl: -nări / E: autodomina] Dominare a cuiva de către sine însuşi Si: (rar) autodominat1.
autodominat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri i E: autodomina] (Rar) Autodominare.
autodominat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: ~aţi, -e / E: autodomina] Care se autodomină.
autodota [At: DN3/ P: a-u- / Pzi: -tez / E: auto1- + dota] 1 vr A-şi achiziţiona din resurse proprii bunuri personale. 2 vr A autoutila.
autodotare şf [At: DN3/ P: a-u- / PI: ~tări! E: autodota] 1 Achiziţionare din resurse proprii a unor bunuri personale Si: (rar) autodotatul). 2 Autoutilare.
autodotat1 sn [At: DEX2 / P: a-u- / Pl: -uri / E: autodota] (Rar) 1 Autodotare (1). 2 Autoutilare.
autodotat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: autodota] 1-2 Care s-a autodotat (1-2).
autodrezină sf [At: DEX2 / P: a-u- / Pl: -ne / E: auto2- + drezină] Drezină autopropulsată.
autodric sn [At: DEX2 / P: a-u~ / Pl: -uri / E: auto2- + dric] Maşină mortuară.
autodrom sn [At: DN3/ P: a-u- / PI: -oame / E: fr autodrome] 1 Teren special amenajat pentru exerciţii de conducere auto. 2 Teren pentru cursele de automobile.
autodrum sn [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -uri l E: auto2- + drum (Calc după fr autoroute)] (Rar) Autostradă.
autodubă sf [At: DA ms / P: a-u- / Pl: -be / E: auto2- + dubă] Autovehicul prevăzut cu o dubă, folosit pentru transportul unor materiale fragile, produse alimentare etc.
autodumper sn [At: DEX2 / P: a-u- / Pl: -e / E: eg autodumper] Autocamion cu cupă basculantă.
autoechilibra1 vr [At: MDA ms / P: a-u-to-e- / Pl: -rez / E: auto1- + echilibra] 1 A-şi găsi singur echilibrul, fără sprijin din exterior, evitând căderea. 2 (Fig) A-şi găsi echilibrul sufletesc fără ajutor din afară.
autoechilibra2 vt [At: DEX2 / P: a-u-to-e- l Pzi: -rez / E: auto2- + echilibra] A echilibra roţile unui automobil.
autoechilibrare1 sf [At: MDA ms / P: a-u-to-e- / Pl: -rări l E: autoechilibra1] 1 Găsire a poziţiei de echilibru fără sprijin exterior, evitând căderea Si: (rar) autoechilibrat1 (1). 2 (Fig) Găsire a echilibrului sufletesc fără ajutor din afară Si: (rar) autoechilibrat1 (2).
autoechilibrare2 sf [At: DEX2 / P: a-u-to-e- / Pl: -rari / E: autoechilibra2] Echilibrare a roţilor unui automobil Si: (rar) autoechilibrat.
autoechilibrat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-e- / Pl: -uri / E: autoechilibra1] (Rar) 1-2 Autoechilibrare1 (1-2).
autoechilibrat2, ~a a [At: MDA ms / P: a-u-to-e- / Pl: -aţi, -e l E: autoechilibra1] (Rar) 1-2 Care s-a autoechilibrat1 (1-2).
autoechilibrat sn [At: DEX2 / P: a-u-to-e- / Pl: -uri / E: autoechilibra2] (Rar) Autoechilibrare2.
autoechilibrat4, ~ă a [At: DEX2 / P: a-u-to-e- / Pl: ~aţi, -e / E: autoechilibra2] Care a fost autoechilibrat2.	r
autoeduca vr [At: DN3 / P: a-u-to-e- / Pzi: autoeduc / E: auto1- + educa] A se educa.
autoeducare sf{At: DN V P: a-u-to-e~ / Pl: -cări / E: autoeduca] Educare de către sine însuşi Si: autoeducaţie (2), (rar) autoeducat1.
autoeducat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-e~ I Pl: -uri / E: autoeduca] (Rar) Autoeducare.
autoeducat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u-to-e- / Pl: -aţi, -e / E: autoeduca] Care s-a educat pe sine însuşi.
autoeducativ, -ă a [At: DN3 / P: a-u-to-e- / Pl: -i, -e / E: autoeduca + -//V] 1 Referitor la autoeducaţie. 2 Cu caracter de autoeducaţie. 3 Caracteristic autoeducaţiei. 4 Cu efect de autoeducaţie.
autoeducaţie sf [At: DN3/ P: a-u-to-e~ / Pl: -ii l E: auto1- + educaţie]
1	Activitate desfăşurată în mod conştient în vederea dezvoltării propriei personalităţi. 2 Autoeducare.
autoelogia vr [At: DN3 / P: a-u-to-e- / Pzi: -iez / E: auto1- + elogia] A se elogia pe sine însuşi.
autoelogiat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-e-1 Pl: -uri / E: autoelogia] (Rar) Autoelogiere.
autoelogiat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u-to-e- / Pl: -aţi, -e / E: autoelogia] Care s-a autoelogiat.
autoelogiere sf [At: MDA ms / P: a-u-to-e- l Pl: -ri / E: autoelogia] Elogiere de către sine însuşi Si: (rar) autoelogiat1.
autoelogiu sn [At: DN3 / P: a-u-to-e- i Pl: -ii / E: auto1- + elogiu] Elogiu adus sie însuşi.
autoemoţiona vr [At: MDA ms / P: a-u-to-e- / Pzi: -nez / E: auto1- + emoţiona] A se emoţiona pe sine însuşi.
autoemoţionare sf [At: MDA ms / P: a-u-to-e- i PI: -nări / E: autoemoţiona] Emoţionare a cuiva de către sine însuşi Si: (rar) autoemoţionat1.
autoemotionat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-e- / PI: -uri / E: autoemoţiona] (Rar) Autoemoţionare.
autoemoţionat2, ~ă a [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 111,4/3/ P: a-u-to-e- / Pl: -aţi, -e / E: autoemoţiona] Care s-a emoţionat pe sine însuşi.
autoencomiastic, ~ă a [At: IORGA, L. I. 327 / P: a-u-to-e- / Pl: -ici, -ice / E: auto1- + encomiastic] (Rar) 1 Care se laudă pe sine însuşi. 2 Cu caracter de autoelogiu.
176
i
AUTOFURAJA
autoepuraţie .s/‘[At: DN3 / P: a-u-to-e- / Pl: -ii IE: fr auto-epuration] Purificare naturală a apelor reziduale vărsate în ape de suprafaţă, datorită acţiunii bacteriilor aerobe.
autoerija vr [At: DN3 / P: a-u-to-e~ / Pzi: ~jez / E: auto1- + erija] (Nrc) A se erija pe sine însuşi.
autoerijare sf[At: DN3 / P: a-u-to-e~ / Pl: -jări / E: autoerija] (Nrc) Erijare a propriei persoane.
autoetanşare sf [At: DN3/ P: a-u-to-e~ / Pl: ~.vări / E: auto1- + etanşare] Realizare a impermeabilităţii unui dig datorită proprietăţilor materialului de construcţie.
autoevalua vr [At: DN3/ P: a-u-to-e- / Pzi: -uez / E: auto1- + evalua] 1 A evalua propriile merite. 2 A stabili valoarea propriei activităţi.
autoevaluare sf[At: DN3/ P: a-u-to-e- i Pl: -uări / E: autoevalua] 1 Evaluare a propriilor merite Si: (rar) autoevaluat1 (1). 2 Stabilire a valorii propriei activităţi Si: autoevaluat1 (2).
autoevaluat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-e- / Pl: -uri / E: autoevalua] (Rar) 1-2 Autoevaluare (1-2).
autoevaluat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u-to-e- l Pl: -aţi, -e / E: autoevalua] 1-2 Care a fost autoevaluat (1-2).
autoevidenţia vr [At: DN3 / P: a-u-to-e- / Pzi: -iez / E: auto1- + evidenţia] A se evidenţia pe sine însuşi.
autoevidenţiat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-e- / Pl: -uri / E: autoevidenţia] (Rar) Autoevidenţiere.
autoevidenţidt2, a [At: MDA ms / P: a-u-to-e- / Pl: -aţi, ~e / E: autoevidenţia] Care se evidenţiază pe sine însuşi.
autoevidenţiere .v/ [At: DN3 / P: a-u-to-e- / Pl: -ri / E: autoevidenţia] Evidenţiere de către sine însuşi Si: (rar) autoevidenţiat1.
autoexamen sn [At: DN3 / P: a-u-to-e- / Pl: -e / E: auto1- + examen] 1 Examen al propriei conştiinţe. 2 Examen al propriului aspect. 3 Examen al propriei activităţi.
autoexamina vr [At: DN3 / P: a-u-to-e- / Pzi: ~nez / E: auto1- + examina] 1 A examina propria conştiinţă. 2 A examina propriul aspect.
3	A examina propria activitate. autoexamimre sf{At: DN3 / P: a-u-to-e- / Pl: -nări / E: auto examina]
1	Examinare a propriei conştiinţe Si: (rar) autoexaminat1 (1). 2 Examinare a propriului aspect Si: (rar) autoexaminat1 (2). 3 Examinare a propriei activităţi Si: (rar) autoexaminat1 (3).
autoexaminat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-e- / Pl: ~uri / E: auto-examina] (Rar) 1-3 Autoexaminare (1-3).
autoexaminat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u-to-e- / Pl: -aţi, -e / E: autoexamina] 1-3 Care s-a autoexaminat (1-3).
autoexcavator sn [At: DN3 / P: a-u-to-e- / Pl: -oare / E: auto2- + excavator] Autovehicul de şantier, prevăzut cu un braţ şi o cupă pentru excavare.
autoexcita vr [At: DN3/ P: a-u-to-e~ / Pzi: -cit / E: auto1- + excita] A se excita pe sine însuşi.
autoexcitare sf [At: DN3 / P: a-u-to-e- / Pl: -tari / E: autoexcita] 1 Excitare de către sine însuşi Si: (rar) autoexcitat1 (1), autoexcitaţie (1).
2	Excitare făcută de la sine Si: (rar) autoexcitat1 (2). 3 Autoexcitaţie (2). autoexcitat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-e- / Pl: ~uri / E: autoexcita]
1-2 (Rar) Autoexcitare (1-2). 3 Autoexcitaţie (2).
autoexcitat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u-to-e- / Pl: -aţi, ~e / E: autoexcita] Care s-a excitat pe sine însuşi.
autoexcitaţie sf [At: DA ms / P: a-u-to-e- / Pl: -ii / E: auto1- + excitaţie] 1 Autoexcitare (1). 2 Excitaţie magnetică a unei maşini sau a unui aparat electromagnetic produsă de ele însele în cursul funcţionării Si: autoexcitare (3), autoexcitat1 (3).
autoexigenţă sf [At: DN3 / P: a-u-to-e-1 Pl: -ţe / E: auto1- + exigenţă] Exigenţă manifestată faţă de propria persoană.
autofagie sf [At: DN3 / P: a-u-to-/ PI: ~i/ / E: fr autophagie] Consumare a propriilor ţesuturi de către un organism supus inaniţiei.
autofagocitoză şf{At: DN3 / P: a-u-to- / Pl: -ze / E: fr autopliagocytose] Absorbţie şi distrugere a celulelor de către fagocitele propriului organism.
autofecunda vr [At: ENC. AGR. 361 / P: a-u-to- / Pzi: -dez / E: auto1-+fecunda] (D. unele plante hermafrodite şi animale de specii inferioare) A se fecunda prin sine însuşi.
autofecundare sf [At: DA ms / P: a-u-to-1 Pl: -dări / E: autofecunda] (Big) Fecundare rezultată în urma unirii a două elemente sexuale provenite de la unul şi acelaşi individ, la unele plante şi specii inferioare de animale Si: (rar) autofecundat1, autofecundaţie.
autofecundat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to- / Pl: -uri / E: autofecunda] (Big; rar) Autofecundare.
autofecundat2, a [At: MDA ms / P: a-u-to- / Pl: -aţi, -e / E: autofecunda] Fecundat2 prin sine însuşi.
autofecundaţie sf [At: DA ms / P: a-u- / PI: -ii / E: auto1- + feeundaţie] (Big) Autofecundare.
autofertilitate sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -tăţi / E: fr auto-fertilite] Proprietate a unor specii de pomi fructiferi de a lega rod pe baza fecundaţiei cu polen propriu.
autofinanţa vr [At: DA ms / P: a-u- l Pzi: -ţez. / E: auto1- + finanţa] (D. întreprinderi sau instituţii) A se finanţa din fonduri proprii.
autofinanţare .s/[At: CONTEMP.,Seria II, 1949, nr. 164,10/1 / P: a-u- / Pl: -ţări / E: autofinanţa] Finanţare din fonduri proprii Si: (rar) autofinanţat1.
autofinanţat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autofinanţa] (Rar) Autofinanţare.
autofinanţat2, -a a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: autofinanţa] Care se finanţează din fonduri proprii.
autoflagela vr [At: DA ms / P: a-u- / Pzi: -lez / E: auto1- + flagela] 1 A se supune unor chinuri fizice, sub imperiul unor credinţe mistice. 2 (Fig) A-şi cauza suferinţe morale. 3 (Fig) A face exces de autocritică Si: a se autobiciui (2).
autoflagelare sf [At: DA ms / P: a-u- l Pl: -lări / E: autoflagela] 1 Chinuire fizică aplicată sieşi din fanatism religios, pentru a ispăşi un păcat Si: autqflagelaţie (1), automortificare, (rar) autoflagelat1 (1). 2 (Fig) Cauzare de către sine însuşi a unor suferinţe morale Si: autqflagelaţie (2), (rar) autoflagelat1 (2). 3 (Fig) Exces de autocritică Si: autobiciuire (2), autqflagelaţie (3), (rar) autoflagelat1 (3).
autoflagelat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autoflagela] (Rar) 1-3 Autoflagelare (1-3).
autoflagelat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: autoflagela] 1 Care îşi provoacă sieşi chinuri fizice din fanatism religios, pentru a ispăşi un păcat. 2 (Fig) Care îşi provoacă suferinţe morale. 3 (Fig) Care se critică pe sine în mod excesiv.
autoflagelaţie .v/' [At: DA ms / V: (înv) -iune / P: a-u- f Pl: -ii / E: auto1- + fiagelaţie] 1-3 Autoflagelare (1-3). autoflagelaţiune sf vz autoflagelaţie
autofon, ~ă a [At: DEX2 / P: a-u- / Pl: -i, -e / E: eg autophone] (D. instrumente muzicale) Care produce sunete exclusiv prin vibrarea componentelor sale elastice, fără ajutorul unei tensiuni speciale.
autofome sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: ~i i I E: fr autophonie] Rezonanţă penibilă şi obsedantă a propriei voci.
autofrâna vr [At: MDA ms / P: a-u- / Pzi: -nez / E: auto1- + frâna] (D. mecanisme) A-şi opri singur mişcarea datorită frecării suprafeţelor de contact.
autofrânare .s/[At: DN3 / P: a-u- / Pl: -nări / E: autofrâna] împiedicare a mişcării unui mecanism din cauza frecării suprafeţelor de contact Si: (rar) autofrânat1.
autofrânat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autofrâna] (Rar) Autofrânare.
autofrânat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: autofrâna] (D. mecanisme) Care se frânează singur din cauza frecării suprafeţelor de contact.
autofuraja vr [At: DEX2 / P: a-u- / Pzi: -jez / E: auto1- + furaja] (D. întreprinderi agricole sau gospodării) A se aproviziona cu furaje prin mijloace proprii.
177
AUTOFURAJARE
autofurajare şf [At: DEX2 / P: a-u- / Pl: -jări / E: autofuraja] Aprovizionare cu furaje prin mijloace proprii a întreprinderilor agricole sau a gospodăriilor Si: (rar) autofurajat1.
autofurajat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / PI: -uri / E: autofuraja] (Rar) Autofurajare.
autofurajat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -aţi, -el E: autofuraja] (D. întreprinderi agricole sau gospodării) Care se aprovizionează cu furaje prin mijloace proprii.
autofurgon sn [At: DN3 / P: a-u- i Pl: -oane i E: auto2- + furgon] Autovehicul pentru transportul de mărfuri.
autofurgonetă sf [At: DEX2 / P: a-u- i Pl: -te IE: auto2- + furgonetă] Autovehicul prevăzut cu platformă mică pentru transportul de mărfuri.
autogam, ~ă sn, a [At: DN3 / P: a-u- i Pl: -i, -e i E: fr autogame] 1-2 (Organism vegetal) caracterizat prin autogamie.
autogamie sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -ii i E: fr autogamie] Fecundaţie a florilor unei plante prin polenul produs în aceeaşi floare.
autogară .v/'[At: LEG. EC. PL. 108 / P: a-u- i Pl: -gări i E: auto2- + gară] Gară pentru autobuze şi autocamioane.
autogen, [At: IOANOVICI, TEHN. 162 / P: a-u- l Pl: -i, -e / E: fr autogene] 1 a (îs) Sudură -ă Sudură care foloseşte căldura produsă prin arderea acetilenei în oxigen. 2 sn Aparat pentru sudură autogenă (1).
3	a Care îmbină ceva prin sine însuşi. 4 a Care există prin sine însuşi.
autogenetic, ~ă a [At: DN3/ P: a-u- / Pl: -ici, -ice i E: ger auto-genetisch] 1 Referitor la autogeneză. 2 De autogeneză. 3 Propriu autogenezei.
autogeneză 5/[At: ENC. AGR. / P: a-u- i Pl: -ze IE: auto1-+geneză] (Big) Teorie susţinută de naturalistul german Haeckel, care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acţiunea factorilor interni ereditari şi negând cu totul acţiunea mediului ambiant.
autogenie sf[At: DN3 / P: a-u- i Pl: ~i/ / E: fr autogenie] Capacitate a unui organism vegetal de a se autoreproduce.
autogestiona vr [At: DA ms / P: a-u- i Pzi: -nez i E: auto1- + gestiona] A se gestiona pe sine însuşi.
auto gestionar, ~ă [At: DN3 / P: a-u- i Pl: -i, -e i E: auto1- + gestionar] 1-2 smf, a (Persoană) care îşi gestionează propriile afaceri şi bunuri. 3-4 sf, a (Instituţie) care are administraţie proprie.
autogestionare sf[At: CV, 1949, nr. 6, 27 / P: a-u- i Pl: -nări i E: autogestiona] 1 Gestionare de către o persoană a propriilor afaceri Si: (rar) auto gestionat1. 2 Operaţie prin care manevrarea banilor şi gestionarea afacerii se face de una şi aceeaşi persoană. 3 Gestionare automată.
autogestionat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- i Pl: -uri I E: autogestiona] (Rar) Autogestionare (1).
autogestionat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u- i Pl: -aţi, -e i E: auto-gestiona] 1 Care este gestionat de către sine însuşi. 2 Care este gestionat de către aceeaşi persoană care manevrează banii. 3 Care este gestionat automat.
autogestiune şf [At: DN3 / P: a-u- i Pl: -ni i E: auto1- + gestiune] Gestiune proprie a unei persoane sau instituţii.
autoghidajsn [At: DN3 / P: a-u- i Pl: -e i E: fr autoguidage] Procedeu care permite unui mobil să-şi dirijeze el însuşi mişcarea.
autoghidat, ~ă a [At: DEX3 / P: a-u- i Pl: -aţi, -e i E: fr autoguide] (D. mobile) Care îşi dirijează el însuşi mişcarea către ţintă.
autogir sn [At: DA ms / P: a-u- i Pl: -e / E: fr autogire] Aeronavă prevăzută cu o elice de propulsie antrenată de un motor şi cu o elice de suspensie care se învârteşte în jurul unui ax vertical prin forţa realizată de deplasarea aeronavei.
autognoză sf [At: DN3 / P: a-u- i Pl: -ze i E: fr autognose] Cunoaştere de sine însuşi.
autognozic, ~ă a [At: DN3 / P: a-u- i Pl: -ici, -ice i E: fr autognostique] 1 Referitor la autognoză. 2 Care este caracteristic autognozei. 3 De autognoză.
autogol sn [At: DN3 / P: a-u- i Pl: -uri i E: auto1- + got] (Spt) Gol în propria poartă.
âutogospodări vr [At: DEX2 / P: a-u- i Pzi: -resc i E: auto1- + gospodări] A se gospodări prin forţe şi mijloace proprii.
autogospodărire şf [At: DEX2 / P: a-u- i Pl: -ri i E: âutogospodări] Gospodărire prin forţe şi mijloace proprii Si: (rar) autogospodărit1.
autogospodărit1 sn [At: MDA ms / P: a-u- i Pl: -uri i E: âutogospodări] (Rar) Autogospodărire.
autogospodărit2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u- i Pl: -iţi, -e / E: âutogospodări] Care se gospodăreşte prin forţe şi mijloace proprii.
autograf [At: VLAHUŢĂ, D. 7 / P: a-u- i Pl: -e / E: fr autographe] 1 a (D. acte, opere etc.). Care e scris de mâna autorului. 2 sn Act scris de mâna autorului. 3 sn (Pex) Operă scrisă de un anumit autor. 4 sn (Fam) Semnătură. 5 sn (îe) A da (sau a împărţi) A-şi pune semnătura (la cererea admiratorilor) pe o fotografie, o operă proprie, un afiş, un album.
autograf2 sn [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -e i E: fr autographe] Aparat fotogrammetrie folosit la măsurarea corpurilor cu ajutorul fotogramelor terestre.
autografia vr [At: DA ms / P: a-u- / Pzi: -iez l E: fr autographier] A reproduce prin autografie.
autografiat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- i Pl: -uri i E: autografia] (Rar) Autografiere.
autografiat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u- i Pl: -aţi, -e i E: autografia] Reprodus prin autografie.
autografie, -ă a [At: DA / P: a-u- i Pl: -ici,-icei E: fr autographique] 1 De autografie. 2 Prin autografie. 3 Referitor la autografie. 4 Caracteristic autografiei.
autografie sf [At: DA / P: a-u- i Pl: ~i/ / E: fr autographie] Procedeu prin care se reproduce pe piatră litografică sau pe o hârtie specială un text, un desen etc.
autografiere sf [At: MDA ms / P: a-u- i Pl: -ri / E: autografia] Reproducere prin autografie Si: (rar) autografiat1.
autogramă1 sf [At: DA / P: a-u- i Pl: -me i E: ger Autogramm] 1-2 (înv) Scrisoare sau semnătură autografă.
autogramă2 sf [At: DN3 / P: a-u- i Pl: -me i E: fr autogramme] Telegramă pentru automobilişti, afişată la pompele de benzină.
autogravură sf [At: DN3 / P: a-u- i Pl: -ri i E: ger Auto grav ure] Velografie.
autogreder sn [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -e / E: auto2- + greder] Greder autopropulsat, la care comenzile de lucru se fac mecanic.
autogrefă sf [At: DN3 / P: a-u- i PI: -fe i E: fr autogreffe] (Med) Autoplastie.
autogunoieră sf [At: DEX2 / P: a-u- i Pl: -re i E: auto2- + gunoi + -ieră] Autovehicul pentru transportul gunoiului.
autoguverna vr [At: DA ms / P: a-u- i Pzi: -nez. / E: auto1- + guverna] A se guverna singur, fără amestec străin.
autoguvernare .ş/[At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 164,7/3 / P: a-u- i Pl: -nări i E: autoguverna] Guvernare fără amestec străin Si: (rar) autoguvernat1.
autoguvernat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- i Pl: -uri t E: autoguverna] (Rar) Autoguvernare.
autoguvernat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u- i PI: -aţi, -e i E: autoguverna] Care se guvernează fără amestec străin.
autohaltă .s/[At: LEG. EC. PL. 108 / P: a-u- i Pl: -te i E: auto2- + haltă] (înv) Haltă pentru autobuze.
autohemoterapie v/ [At: DN3/ P: a-u-i Pl: ~i/ / E: fr autohemotherapie] Metodă de tratament constând în injectarea unei cantităţi mici de sânge provenit de la acelaşi individ.
autoheterodină sf [At: DN3 / P: a-u- i Pl: -ne i E: fr autoheterodyne] (Fiz) Oscilator realizat prin cuplarea circuitelor de anod şi de grilă ale unui etaj cu triodă, folosit în telegrafie.
autohton, ~ă [At: MEHEDINŢI, P. 18 / P: a-u- / Pl: -i, -e / E: fr autochtone] 1-2 smf, a (Persoană) care aparţine primei populaţii care a locuit un ţinut. 3-4 smf, a (Persoană) care se află din moşi-strămoşi pe pământul pe care locuieşte Si: indigen, (înv) get-beget. 5 a (D. animale
178
AUTOÎNSĂMÂNŢA
sau plante) Care a luat naştere într-un anumit ţinut. 6 a (D. limbă) Care este socotit cel mai vechi dintre toate graiurile sau limbile vorbite într-un tinut. 7 sn (Gig) Regiune care nu a suferit deplasări orizontale şi suportă
0	pânză de şariaj. 8 a (D. zăcăminte de cărbuni) Format pe locul de origine al plantelor din care provine.
autohtome .s/[At: ALAS 5 mai 1934, 7/3 / P: a-u-tohto-ni-e / Pl: ~ii / E: autohton+-ie] (înv) 1 Calitatea de a fi autohton. 2-3 Autohtonism (1-2).
autohtonism sn [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -e / E: fr autochtonisme] 1-2 Caracter autohton (2, 4) Si: autohtonie (2-3), autohtonitate (1-2). 3-4 Totalitate a caracteristicilor autohtonilor (1,3) Si: autohtonitate (3-4). 5 (Pex) Exagerare a trăsăturilor specifice unei colectivităţi naţionale.
autohtonitate v/‘[At: DN3 / P: a-u- / Pl: -taţi / E: it autochtonită] 1-4 Autohtonism (1-4).
autohtoniza vt [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: -zez / E: autohton + -iza\ A da caracter autohton.
autohtonizare .ş/[At: DN3/ P: a-u- / Pl: -zări / E: autohtoniza] Conferire a unui caracter autohton Si: (rar) autohtonizat1.
autohtonizat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autohtoniza] (Rar) Autohtonizare.
autohtonizat2, ~ă a [At: DEX2 / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: autohtoniza] Căruia i s-a conferit un caracter autohton.
autoignora vr [At: DEX2 / P: a-u-to-ig- / Pzi: ~nor / E: auto1- + ignora] A se ignora pe sine însuşi.
autoignorare sf [At: MDA ms / P: a-u-to-ig- / Pl: -rări / E: autoignora] Ignorare de către sine însuşi Si: (rar) autoignorat1.
autoignorat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-ig- / Pl: ~uri / E: autoignora] (Rar) Autoignorare.
autoignorat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u-to-ig~ / Pl: -aţi, -e / E: autoignora] Care se ignoră pe sine însuşi.
autoiluziona vr [At: DA ms / P: a-u-to-i-lu-zi-o- / Pzi: -nez / E: auto1-+ iluziona] A se iluziona pe sine însuşi.
autoiluzionare sf [At: DA ms / P: a-u-to-i-lu-zi-o- / Pl: -nări / E: autoiluziona] Iluzionare de către sine însuşi Si: (rar) autoiluzionat1.
autoiluzionat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-i-lu-zi-o- / Pl: -uri / E: autoiluziona] (Rar) Autoiluzionare.
autoiluzionat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u-to-i-lu-zi-o- / Pl: -aţi, -e / E: autoiluziona] Care se iluzionează pe sine însuşi.
autoimita vr [At: DN3 / P: a-u-to-i- / Pzi: -mit / E: auto1- + imita] A se imita pe sine însuşi.
autoimitare sf [At: MDA ms / P: a-u-to-i- / Pl: -ţări / E: autoimita] Imitare de către sine însuşi Si: (rar) autoimitat1.
autoimitat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-i- / Pl: -uri / E: autoimita] (Rar) Autoimitare.
autoimitat2, a [At: MDA ms / P: a-u-to-i- / Pl: -aţi, -e / E: autoimita] Care se imită pe sine însuşi.
autoimprecaţie sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -ii / E: auto1- + imprecaţie] Blestem adresat sieşi pentru a garanta corectitudinea unei afirmaţii sau acţiuni proprii.
autoimpune vr [At: DA ms / P: a-u-to-im- / Pl: -pun / E: auto1- + impune] 1 A-şi fixa singur o contribuţie bănească. 2 A-şi calcula singur un impozit, potrivit legii. autoimpunere sf [At: DA ms / P: a-u-to-im- / Pl: -ri / E: autoimpune]
1	Fixare şi plată benevolă de către o colectivitate a unei contribuţii băneşti Si: autoimpus1 (1). 2 Contribuţie bănească rezultată din autoimpunere (1) Si: autoimpus1 (2). 3 Calculare de către sine însuşi a impozitelor Si: autoimpus1 (3).
autoimpus1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-im- / Pl: -uri / E: autoimpune] 1-3 Autoimpunere (1-3).
autoimpus2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u-to-im- / Pl: -uşi, -e / E: autoimpune] 1 (D. contribuţii băneşti) Fixat şi plătit benevol. 2 (D. impozite) Calculat de plătitorul însuşi. 3 (D. eforturi) Stabilit benevol de persoana care îl depune. 4 (D. conduită) Adoptat benevol.
autoimun, ~ă a [At: DEX2 / P: a-u-to-i- / Pl: -i, -e / E: auto1- + imun] 1 Care prezintă autoimunitate. 2 (îs) Boală -ă Boală în care leziunile şi tulburările chimice sunt consecinţa perturbării mecanismelor de imunitate.
autoimunitate sf [At: DEX2/ P: a-u-to-i- / Pl: -taţi / E: auto1- + imunitate] (Big) Proces patologic care constă în producerea de anticorpi îndreptaţi împotriva propriilor constituenţi ai organismului.
autoimunizare i/[At: DN3 / P: a-u-to-i- / Pl: -zări / E: auto1- + imunizare] Elaborare de anticorpi faţă de substanţele propriului organism.
autoinducţie sf [At: DN3 / P: a-u-to-in- / Pl: -ii / E: fr auto-induction] Inducţie electromagnetică proprie.
autoinfecţie sf[At: ENC. AGR. / P: a-u-to-in- / Pl: -ii / E: auto1- + infecţie] Infectare a unui organism cu microbii nepatogeni pe care îi poartă în sine şi care devin la un moment dat patogeni.
autoinfe staţie sf [At: DN3 / P: a-u-to-in- / Pl: -ii / E: auto1- + infe staţie] Infestaţie cu forme infecţioase ale unui parazit care se găseşte deja în organism.
autoinstrui vr [At: DN3 / P: a-u-to-in- / Pzi: ~e.sc / E: auto1- + instrui] 1-2 A se instrui ca autodidact (1, 3).
autoinstruire sf [At: SCÂNTEIA, 1951, nr. 2178 / P: a-u-to-in- / Pl: -ri / E: autoinstrui] 1-2 Autodidacticism (1-2).
autoinstruit1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-in- / Pl: -uri / E: autoinstrui] (Rar) 1-2 Autodidacticism (1-2).
autoinstruit2, a [At: DEX2 / P: a-u-to-in- / Pl: -iţi, -e IE: autoinstrui] 1-2 Care se autoinstruieşte (1-2).
autointitula vr [At: DN3 / P: a-u-to-in- / Pzi: -lez. / E: auto1- + intitula] A-şi atribui sieşi un nume, un titlu.
autoindtulare .s/[At: MDA ms / P: a-u-to-in- / Pl: -lari / E: autointitula] Atribuire de către sine însuşi a unui nume sau a unui titlu Si: (rar) autointitulat1.
autointitulat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-in- / Pl: -uri / E: autointitula] (Rar) Autointitulare.
autointitulat2, ~ă a [At: DEX2 / P: a-u-to-in- / Pl: -aţi, -e / E: autointitula] Care şi-a atribuit (nejustificat) un nume sau un titlu.
autointoxicaţie sf [At: DN3 / P: a-u-to-in- / Pl: -ii / E: fr auto-intoxication] Intoxicaţie pnxlusă în organismul însuşi, ca urmare a formării de substanţe toxice.
autoironie sif [At: DN3 / P: a-u-to-i- / Pl: ~i/ / E: auto1- + ironie] Ironie la adresa propriei persoane.
autoironiza vr [At: DN3 / P: a-u-to-i- / Pzi: ~zez / E: auto1- + ironiza] A se ironiza pe sine însuşi.
autoironizare .v/‘[At: MDA ms / P: a-u-to-i- / Pl: -zări / E: autoironiza] Ironizare de către sine însuşi Si: (rar) autoironizat1.
autoironizat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-i- / Pl: -uri / E: autoironiza] (Rar) Autoironizare.
autoironizat2,	a [At:‘ MDA ms / P: a-u-to-i- / Pl: -aţi, -e / E:
autoironiza] Care se ironizează pe sine însuşi.
autoizola vr [At: DN3 / P: a-u-to-i- / Pzi: -lez / E: auto1- + izola] A se izola pe sine însuşi.
autoizolare sf{At: DN3 / P: a-u-to-i- / Pl: -lări / E: autoizola] Izolare de către sine însuşi Si: (rar) autoizolat1.
autoizolat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-i- / Pl: -uri / E: autoizola] (Rar) Autoizolare.
autoizolat2, -ă a [At: MDA ms / P: a-u-to-i- / Pl: -aţi, -e / E: autoizola] Care se izolează pe sine însuşi.
autoîncărcător sn [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -oare / E: auto2- + încărcător]
1	Autovehicul pentru transportul pe distanţe scurte al unor materiale. 2 Vehicul care încarcă automat mărfuri, obiecte etc.
autoîncântare v/’[At: DN3 / P: a-u- / Pl: -tări / E: auto1- + încântare] Automulţumire.
autoînsămânţa vr [At: MDA ms / P: a-u- / Pzi: -ţează / E: auto1- + însămânţa] (D. plante) A se însămânţa natural prin scuturarea seminţelor.
179
autoInsămânţare
autoînsămânţare sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -ţări / E: autoînsămânţa] însămânţare naturală a plantelor prin scuturarea seminţelor Si: (rar) autoînsămânţat1.
autoînsămânţ'dt1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autoînsă-mânţa] (Rar) Autoînsămânţare.
autoînsămânţ'dt2, a [At: MDA ms / P: a-u-1 Pl: -aţi, -e / E: auto-msâmâttla] (D. plante) Care se însămânţează singur prin scuturarea seminţelor.
autojustificd vr [At: MDA ms / P: a-u- / Pzi: -tific / E: auto1- + justifica, cf fr auto-justifier] A se justifica faţă de sine însuşi.
autojustificare sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -cari / E: autojustifica] Justificare faţă de sine însuşi Si: (rar) autojustificat1.
autojustificat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-1 Pl: -uri / E: autojustifica] (Rar) Autojustificare. autojustificat2, -ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: auto-Care se justifică faţă de sine însuşi. autolaborator sn [At: DEX2 / P: a-u- / Pl: -oare / E: auto2- + laborator] Laborator instalat pe un autovehicul.
autolatrie .s/[At: DN3 / P: a-u- / Pl: -ii / E: it autolatria] 1 (Liv; rar) Adorare a propriei persoane. 2 Exagerare a euiui propriu.
autolibrărie .v/'[At: DEX2 / P: a-u- / Pl: ~i/ / E: auto2- + librărie] Librărie instalată pe un autovehicul.
autolinişti vr [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: ~fe.vc / E: auto1- + /uiityi] 1 A se linişti pe sine însuşi. 2 (Pex) A deveni pasiv şi lipsit de vigilenţă, în urma unor succese.
autoliniştire şf[At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 160,5/2 / P: a-u- / Pl: -ri f E: autolinişti] 1 Liniştire de către sine însuşi Si: (rar) autoliniştit1 ( 1). 2 (Pex) Pasivitate şi lipsă de vigilenţă în urma unor succese Si: (rar) autoliniştit1 (2).
autoliniştit1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autolinişti] (Rar) 1-2 Autoliniştire (1-2). autoliniştit2, -ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -iţi, -e / E: autolinişti]
I	Care s-a liniştit pe sine însuşi. 2 (Pex) Care a devenit pasiv şi lipsit de vigilenţă, în urma unor succese.
autolit sn [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -e / E: fr autolithe] (Gig) Rocă magnetică înglobată în altă rocă, cu care a provenit din aceeaşi magmă iniţială.
autolitic, a [At: DN3 / P: a-u- I Pl: -ici, -ice l E: fr autolytique] 1 Referitor la autoiiză. 2 Caracteristic autolizei. 3 De autoliză.
autolizâ .v/‘[At: DN3 / P: a-u- / Pl: -ze / E: fr autolyse] Dezintegrare a celulelor şi ţesuturilor vegetale şi animale sub acţiunea enzimelor proprii.
automacara sf[At: DN3 / P: a-u- / PI: -le / E: auto2- + macara] Macara montată pe un autovehicul.
automagazin sn [At: DEX2 / P: a-u- / Pl: -e I E: auto2- + magazin] Magazin instalat pe un autovehicul.
automasaj sn [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -e i E: auto1- + masaj] Masaj făcut de sine însuşi.
automat, ~ă [At: CODRU-DRĂGUŞANU, C. 212 / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: ir automate] 1 a (D. aparate) Care este acţionat printr-un dispozitiv mecanic. 2 a (D. aparate) Care pare că acţionează singur. 3 av în mod automat (1). 4-5 sn,a (Şîs armă -ă) (Armă) care se încarcă cu mai multe proiectile şi care armează şi declanşează tară intervenţia omului. 6 sn (Pre) Pistol mitralieră. 7-8 a, av (D. acte umane) (Care are loc) în mod reflex, fără participarea raţiunii sau voinţei. 9 sn Aparat care efectuează o anumită operaţiune fără intervenţia omului. 10 sn (Spc; la motoare de automobil) Dispozitiv cu care se porneşte motorul fără a învârti manivela acesteia.
II	sn (Spc) Aparat conţinând mici obiecte de vânzare, distribuite prin declanşarea unui dispozitiv special în urma introducerii unei monede într-un orificiu special. 12 sn (îs) ~ de scară Dispozitiv care asigură iluminarea temporizată a holurilor şi scărilor interioare din blocuri. 13 smf (Fig) Persoană fără voinţă care face totul mecanic.
automatic, ~ă [At: DA / P: a-u~ / Pl: -ici, -ice / E: fr automatique] 1-3 a, av Automat (1-3). 4 a De automat (9). 5 a Privitor la automat (9).
6 a (Teh) Care funcţionează singur, cu ajutorul unui mecanism, fără intervenţia omului. 7 a (Psh) Ca de automat (9). 8 .y/'Ramură a ştiinţei şi tehnicii care se ocupă cu studiul metodelor şi al mijloacelor pentru efectuarea proceselor tehnice fără participarea directă a omului.
automaticeşte av [At: DA / P: a-u- / E: automatic + -este] (înv; iuz) Automat (3).
automatician, ~ă smf [At: DN3 / P: a-a- / Pl: -ieni, -iene / E: fr automaticien] Automatist.
automatism sn [At: DA ms / P: a-u- / Pl: ~e l E: fr automatisme] 1 Mişcare ca de automat. 2 Atitudinea unui automat (13). 3 (Psh) Posibilitate a organismului uman şi animal (căpătată pe bază de deprindere) de a repeta întocmai anumite mişcări, fără o dirijare conştientă a lor şi cu o cât mai mică cheltuială de energie.
automatist, ~ă smf[At: DN3 / P: a-u- / Pl: -işti, -e / E: fr automatiste] Specialist în automatică (8) Si: automatician.
automatiza [At: BUL. FIL. II, 224 / P: a-u- / Pzi: -zez / E: fr automatiser] 1 vt A modifica un aparat sau un dispozitiv component al acestuia pentru a funcţiona automat (1). 2 vr (înv; fig; d. oameni) A reacţiona în mod mecanic. 3 vt (Spc) A dota cu un utilaj automat (2). 4 vt (D. gesturi, deprinderi) A dobândi caracter de automatism (3).
automatizare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 6 / P: a-u- / PI: -zări / E: automatiza] 1 Modificare a unui aparat sau a unui dispozitiv component astfel încât să funcţioneze automat (1) Si: (rar) automatizat1 (1). 2 (înv; fig; d. oameni) Reacţionare în mod mecanic Si: (rar) automatizat1 (2). 3 Dotare cu un utilaj automat Si: (rar) automatizat1 (3). 4 (D. gesturi, deprinderi) Dobândire a unui caracter de automatism (3) Si: (rar) automatizat1 (4).
automatizat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: automatiza] (Rar) 1-4 Automatizare (1-4).
automatizat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: automatiza] 1 (D. aparate sau părţi componente ale lor) Modificat pentru a funcţiona automat. 2 (înv; fig; d. oameni) Care reacţionează în mod mecanic. 3 Care este dotat cu utilaje automate. 4 (D. gesturi, deprinderi) Care a dobândit caracter de automatism (3).
automăturătoare sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -tori / E: auto2- + măturătoare] Autovehicul pentru măturatul străzilor.
automedicaţie sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -ii / E: fr automedication] Medicaţie stabilită de bolnav pentru sine.
autometamorfism sn [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -e / E: fr auto-metamorphisme] Transformare a rocilor eruptive sub influenţa soluţiilor fierbinţi provenite din propria lor magmă.
automistifica vr [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: -tific / E: auto1- + mistifica] A se mistifica pe sine însuşi.
automistificare sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -cări i E: automistifica] Mistificare de către sine însuşi Si: (rar) automistificat1.
automistificat1 sn [At: DN3 / P: a-u-1 Pl: -uri / E: automistifica] (Rar) Automistificare.
automistificat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: automistifica] Care se mistifică pe sine însuşi.
automişcare .ş/ [At: DEX2 / P: a-u- i Pl: -cări / E: auto1- + mişcare] 1-2 Mişcare, dezvoltare neîntreruptă a naturii şi a societăţii cauzată de contradicţiile interne.
automitralieră sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -re / E: auto2- + mitralieră] Automobil blindat prevăzut cu un tun şi mitraliere. automnal, ~ă a vz autumnal
automobil, [At: DA / P: a-u- / A: (înv) -mobil / V: (înv) ot~/ Pl: -i, -e / E: fr automobile] 1 sn Vehicul cu roţi pneumatice, mişcat de un motor cu explozie internă, cu aburi, electricitate sau aer comprimat Si: auto? (1). 2 a (D. vehicule) Care se mişcă cu ajutorul unui motor propriu.
automobilism sn [At: DA / P: a-u- / V: (înv) ot~ i Pl: -e / E: fr automobilisme] 1 Ramură a cercetării şi tehnicii care se ocupă cu construcţia unor noi tipuri de automobil (1). 2 Tehnică a întreţinerii optime
180
AUTOOBSTACOL
a automobilelor (1). 3 Turism eu automobilul (1). 4 Sport practicat cu automobilul (1).
automobilist, smf [At: DA ms / P: a-u- / Pi: -işti, -e / E: fr automobiliste] 1 Persoană care conduce un automobil (1). 2-3 Specialist în automobilism (1-2). 4-5 Persoană care practică automobilismul (3-4).
automobilistic, [At: lOANOVICI, TEHN. 45 / P: a-u- / Pl: -ici, -ice ! E: automobilist + -ic] 1 a De automobil (1). 2-6 a De automobilist (1-5). 7 a Caracteristic automobilului (1). 8-12 Caracteristic automobilistului (1-5). 13 a Referitor la automobil (1). 14-18 Referitor la automobilist (1-5). 19 \/'Ramură a cercetării ştiinţifice şi tehnice care are ca obiect producerea unor noi tipuri de automobile (1).
automodel sn [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -e / E: auto2- + model] Autovehicul miniatural prevăzut cu un sistem de propulsie şi de comandă.
automodeh1 vr [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: -lez / E: auto1- + modela] (Fig) A se modela pe sine însuşi.
automodeh2 vr [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: -hz / E: auto2- + modela] A construi automodele.
automodehre1 ş/’[At: DN3 / P: a-u- / Pl: -lari / E: automodela1] (Fig) Modelare de către sine însuşi Si: (rar) automodelat1.
automodehre2 sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -lari / E: automodela2] Construire de automodele Si: (rar) automodelat2.
automodelat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: automodela1] (Rar) Automodelare1.
automodelat2 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: automodela2] (Rar) Automodelare2.
automodelat3, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: automodela1] (Fig) Care s-a modelat pe sine însuşi.
automodelism sn [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -e / E: fr automodelisme] Sport al construirii de automodele.
automodelist, ~ă smf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -işti, -e l E: fr automodeliste] Persoană care practică automodelismul.
automorfxsm sn [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -e / E: fr automorphisme] (Mat) Izomorfism care rezultă din aplicarea unei mulţimi asupra ei însăşi.
automortifica vr [At: DA ms / P: a-u- / Pzi: -ifw / E: auto1- + mortifica] Care se mortifică pe sine însuşi.
automortificare sf [At: MARX, C. 356 / P: a-u- / Pl: -cari / E: automortifica] Mortificat de către sine însuşi Si: (rar) automortificat1.
automortificat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / PI: -uri / E: automortifica] (Rar) Automortificare.
automortificat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u- I Pl: -aţi, -e l E: automortifica] Care s-a mortificat pe sine însuşi.
automotor sn [At: DA ms / P: a-u- / Pl: -oare / E: fr automoteur] 1 Vehicul de transport pe calea ferată, pus în mişcare printr-o sursă de energie proprie. 2 (îs) Tren - Tren local sau de lux, format din unul sau două vagoane, care utilizează un motor propriu în locul locomotivei.
automulţumire sf{At: DA ms / P: a-u- / Pl: -ri / E: auto1- + mulţumire] Mulţumire de sine în urma unor succese, care duce la suficienţă, stagnare, regres, lipsă de vigilenţă Si: autoîncântare.
automutila vt [At: CAMILAR, N. 1,348 / P: a-u- / Pzi: -hz / E: autol-+ mutila] 1 A se mutila intenţionat pe sine însuşi. 2 A-şi mutila intenţionat
o	parte a corpului.
automutihre sf[At: CAMILAR, N. I, 346 / P: a-u- / Pl: -lari / E: automutila] 1 Mutilare intenţionată de către sine însuşi, având ca rezultat
o	infirmitate Si: (rar) automutilatul). 2 Mutilare intenţionată a unei părţi a propriului corp Si: (rar) automutilat1 (2).
automutilat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: automutila] 1-2 (Rar) Automutilare (1-2).
automutilat2, ~ă smf a [At: CAMILAR, N. I, 361 / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: automutila] 1-4 (Persoană) care s-a automutilat (1-2).
autonega vr [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: -neg / E: auto1- + nega] A se nega pe sine însuşi.
autonegare sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -gări / E: autonega] Negare de către sine însuşi Si: (rar) autonegat1.
autonegat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autonega] (Rar) Autonegare.
autonegat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: autonega] Care s-a negat pe sine însuşi.
autonim a [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -i, -e / E: fr autonyme] (D. lucrări, opere) Publicat sub numele adevărat al autorului (5).
autonom, ~ă a [At: DA / P: a-u- / Pl: -i, -e / E: fr autonome] 1 Care se conduce după propriile sale legi. 2 Care se administrează singur, deşi aparţine unei organizaţii politice mai vaste. 3 Independent .
autonomie, ~ă a [At: CODRU-DRĂGUŞANU, C. 215 / P: a-u- / Pl: -ici, -ice / E: autonom + -ic] 1-4 Referitor la autonomie (1-4). 5-8 Propriu autonomiei (1-4). 9-12 De autonomie (1-4).
autonomie sf [At: (a. 1855) URICARIUL V, 194/17 / P: a-u-to-no-mi-e / Pl: -ii / E: fr autonomie] 1 Drept de a se administra singur în cadrul unei unităţi mai mari, condusă de o putere centrală. 2 Independenţă. 3 (Fig; d. oameni) Libertate de acţiune sau de dezvoltare. 4 (Teh) Distanţă maximă pe care o poate parcurge un vehicul cu motor (navă, avion etc.) fără alimentare. 5 (îs) ~ financiară Situaţie a unui serviciu cu gestiune financiară independentă de aceea a organului care l-a creat şi care îl controlează. 6 (îs) -ia artei (sau esteticului) Diferenţiere a artei şi a valorilor ei de celelalte forme ale conştiinţei sociale şi de valorile corespunzătoare acestora. 7 (Psh; îs) -ia voinţei Libertate a voinţei pe baza legilor morale interne, independent de cauzele externe sau de pornirile afective.
autonomism sn [At: DA ms / P: a-u- / Pl: -e / E: fr autonomisme] 1-3 Tendinţă spre autonomie (1-3). 4-6 Concepţie politică având ca principiu autonomia (1-2) sau descentralizarea. 7-8 Sistem de organizare politică, economică, administrativă bazată pe autonomism (1-2). 9 Atitudine teoretică în estetică, teoria artei şi critica de artă care exagerează autonomia esteticului.
autonomist, ~ă smf [At: SBIERA, F. S. 275 / P: a-u- l Pl: -işti, -e / E: fr autonomiste] 1-4 Adept al autonomismului (4-6,9).
autonomistic, -ă a [At: SBIERA, F. S. 155 / P: a-u- / Pl: -ici, -ice / E: ger autonomistisch] 1-4 Caracteristic autonomiştilor (1-4). 5-8 Propriu autonomiştilor (1-4). 9-12 De autonomist (1-4).
autonomiza [At: DA ms / P: a-u- / Pzi: -zez / E: autonom + -iza] 1-3 vt A face să fie autonom (1-3). 4-6 vr A deveni autonom (1-3).
autonomizare .s/[At: DA ms / P: a-u- / Pl: -zări / E: autonomiza] 1-3 Transformare de către cineva a unui organ sau organism în autonom (1-3) Si: (rar) autonomizat1 (1-3). 4-6 Dobândire de către un organ sau organism a caracterului autonom (1-3) Si: (rar) autonomizat1 (4-6).
autonomizat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autonomiza] 1-6 (Rar) Autonomizare (1-6).
autonomizat2, ~ă a [At: DEX2 / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: autonomiza] 1-3 Care a fost făcut să fie autonom (1-3). 4-6 Care a devenit autonom d-3).
autoobserva vr [At: DEX2 / P: a-u-to-ob- I Pzi: -serv / E: auto1- + observa] 1 A-şi analiza propria persoană şi viaţă (psihică). 2 A-şi observa propria conştiinţă.
autoobservare .y/{At: DA ms / P: a-u-to-ob- / Pl: -vări / E: autoobserva]
1	Analizare a vieţii psihice proprii Si: autoobservaţie (1), (rar) autoobservat1 (1). 2 Observare de către sine însuşi a propriei conştiinţe Si: autoobservaţie (2). (rar) autoobservat1 (2).
autoobservat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-ob~ / Pl: -uri / E: autol-observa] 1-2 (Rar) Autoobservare (1-2).
autoobservat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u-to-ob- / Pl: -aţi, ~e / E: autoobserva] 1 Care îşi observă propria persoană. 2 Care îşi observă propria conştiinţă.
autoobservaţie sf [At: DN3 / P: a-u-to-ob- / Pl: -ii / E: auto1- + observaţie] 1-2 Autoobservare (1-2).
autoobstacolsn [At: RALEA, E. 0.5 / P: a-u-to-ob- / Pl: -e / E: auto1-+ obstacol] Obstacol pe care cineva şi-l creează prin sine însuşi.
181
AUTOOSCILAŢIE
autooscilaţie .v/‘[At: DN3 / P: a-u-to-os~ / Pl: ~ii / E: fr autooscilation] Oscilaţie a unui sistem fizic, obţinută prin acţiunea unei forţe exterioare aperiodice.
autooxidare sf [At: DN3 / P: a-u-to-o- / Pl: -dări / E: fr auto2- oxydation] Oxidare lentă cu ajutorul oxigenului din aer.
autoparalel, -ă a [At: MDENC2 / Pl:	-e / E: auto1- + paralel] (Fiz;
îs) Curbă ~ă pe o suprafaţă Curbă pentru care un vector tangent se transportă prin paralelism, rămânând mereu tangent curbei.
autopastişa vr [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: ~.vez / E: auto1- + pastişa] A-şi copia propriile procedee artistice.
autopastişare .y/'[At: DN3 / P: a-u- / Pl: ~sări / E: autopastişa] Copiere de către sine însuşi a propriilor procedee artistice Si: (rar) autopastişat1.
autopastişat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: ~uri / E: autopastişa] (Rar) Autopastişare.
autopastişat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: autopastişa] Care a fost copiat de către propriul autor (5).
autopastişa şf[At: DEX2 / P: a-u- / Pl: -şe / E: auto1- + pastişă] Pastişă a propriilor creaţii.
autoperfecţiona vr [At: DA ms / P: a-u-to-per-fec-ţi-o- t Pzi: -nez l E: auto1- + perfecţiona] A se perfecţiona pe sine însuşi.
autoperfecţionare sf [At: RALEA, E. O. 185 / P: a-u-to-per-fec-ţi-o- / Pl: -nări / E: autoperfecţiona] Perfecţionare prin sine însuşi Si: (rar) auto perfecţionat1.
autoperfecţionat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-per-fec-ţi-o- / Pl: -uri / E: autoperfecţiona] (Rar) Autoperfecţionare.
autoperfecţionat2, -ă a [At: MDA ms / P: a-u-to-per-fec-ţi-o- / Pl: -aţi, -e / E: autoperfecţiona] Care s-a perfecţionat pe sine însuşi.
autoperie .s/[At: DEX2 / P: a-u- / Pl: -ii / E: auto2- + perie] Autovehicul prevăzut cu perii, pentru curăţatul străzilor.
autopersifla vr [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: -lez / E: auto1- + persifla] A se persifla pe sine însuşi.
autopersiflare şf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -lări / E: autopersifla] Persiflare de către sine însuşi Si: (rar) autopersiflat1.
autopersiflat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autopersifla] (Rar) Autopersiflare.
autopersiflat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: autol-persifla] Care se persiflează pe sine însuşi.
autopilotsm [At: DN3 / P: a-u- / PI: -oţi / E: fr autopilote, ger Autopilot] Pilot automat.
autoplastie, ~ă a [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -ici, -ice / E: fr autoplastique]
1	Referitor la autoplastie. 2 Caracteristic autoplastiei. 3 De autoplastie. autoplastie sf [At: DA / P: a-u- / Pl: ~i/ / E: fr autoplastie] Intervenţie
chirurgicală pentru înlocuirea unei părţi distruse din ţesuturile epiteliale ale corpului, cu ajutorul unei grefe desprinse din altă parte a aceluiaşi individ Si: autogrefă.
autoplug sn [At: IORDAN, L. R. A. 469 / P: a-u- / PI: -uri / E: auto2-+ plug] Dispozitiv împins de un camion pentru spălarea străzilor vara şi dezăpezirea lor iarna.
autopolenizare .v/ [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -zări / E: auto1- + polenizare] Polenizare cu polen propriu, rezultat din staminele aceleiaşi flori în care se află şi pistilul.
autopompă şf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -pe / E: fr autopompe] Autocisternă prevăzută cu pompă.
autopornire sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -ri / E: auto1- + pornire] Reluare automată a funcţionării unui motor asincron.
autoportret sn [At: DA ms / P: a-u- / Pl: -e / E: fr autoportrait] 1 Prezentare a propriei persoane a artistului în pictură, desen sau literatură.
2	Portret al unui artist făcut de el însuşi.
autoproclama vr [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: -dam / E: auto1- + proclama] A se proclama pe sine însuşi.
autoproclamare sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -mări / E: autoproclama] Proclamare a cuiva de către sine însuşi într-o funcţie, într-un rang etc. Si: (rar) autoprodamat1.
autoproclamat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autoproclama] (Rar) Autoproclamare.
autoproclamat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: autoproclama] Care s-a proclamat pe sine însuşi.
autoprograma vr [At: DN3 / P: a-u-1 Pzi: -mez / E: fr autoprogrammer] A se programa pe sine însuşi, fără intervenţie din exterior.
autoprogramare sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -mări / E: autoprograma] Programare de către sine însuşi, fără intervenţie din exterior Si: (rar) autoprogramat1.
autoprogramat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / PI: -uri / E: autoprograma] (Rar) Autoprogramare.
autoprogramat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: autoprograma] Care s-a programat pe sine însuşi, fără intervenţie din exterior.
autoproiector sn [At: DN3 / P: a-u-to-pro-iec- / Pl: -oare / E: fr autoprojecteur] Proiector montat pe un autovehicul.
autopropulsat, a [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: fr autopropulse] (D. vehicule) Mişcat de propria sa forţă.
autopropulsie sf [At: DN3 / P: a-u-to-pro-pul-si-e / Pl: -ii / E: fr autopropulsion] Propulsare a unui vehicul realizată cu mijloace proprii.
autopropulsor sn, a [At: DN3 / P: a-u-1 PI: -oare / E: fr autopropulseur] 1-2 (Dispozitiv) care asigură propulsia.
autoproteja vr [At: DEX2 / P: a-u- / Pzi: -jez / E: auto1- + proteja] A se proteja pe sine însuşi (prin mijloace proprii).
autoprotejare şf[At: DEX2 / P: a-u- / PI: -jări / E: autoproteja] Protejare de către sine însuşi (prin mijloace proprii) Si: (rar) autoprotejat1.
autoprotejat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autoproteja] (Rar) Autoprotejare.
autoprotejat2, ~ă a [At: DEX2 / P: a-u- / Pl: -aţi, -e I E: autoproteja] Care se protejează pe sine însuşi (prin mijloace proprii).
autopsia vt [At: DN*' / P: a-u-to- / Pzi: -iez / E: fr autopsier] 1-2 A face autopsie (3-4).
autopsiat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: autopsia] 1-2 (Rar) Autopsiere (1-2).
autopsiat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: autopsia] 1-2 (D. cadavre) Căruia i s-a făcut autopsie (3-4).
autopsie .v/‘[At: NEGRUZZI, S. I, 33/ P: a-u-top-si-e / PI: ~i/ / E: fr autopsie, lat, it autopsia] 1 (înv; iuz) Stare de autocontemplare. 2 (Fiz; îvr) Stare de contemplare mistică a dumnezeirii, în care spiritul contemplator îşi pierde individualitatea. 3-4 Deschidere şi examinare a unui cadavru (pentru a stabili cauza morţii sau) pentru studiu Si: necropsie .
5	(Fig) Cercetare amănunţită.
autopsier, ~ă smf [At: IORDAN, L. R. A. 179 / P: a-u-top-si-er / Pl: -i, -e / E: autopsie + -er] 1-4 Persoană care (face sau) participă la o autopsie (3-4). 5-6 Specialist în autopsie (3-4).
autopsiere sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: autopsia] 1-2 Efectuare a unei autopsii (3-4) Si: (rar) autopsiat1 (1-2).
autor, ~oare smf [At: CANTEMIR, HR. 62 / P: a-u- / V: (înv) ~re sm, avt~sm / Pl: -i, -oare / E: lat auctor] 1 (înv) Persoană care este cauza primă a ceva. 2 (înv) Creator al unui anumit fapt. 3 (înv; fig) Tată ceresc. 4 (Jur; înv) Strămoş comun sau părinte. 5 Creator al unei opere artistice.
6	(Spc) Scriitor. 7 (Pex; înv) Carte care conţine opera unui scriitor. 8 Inventator. 9 (îs) Drepturi de - Sumă de bani cuvenită creatorului unei opere din vânzarea, reprezentarea, reproducerea sau executarea operei.
10	(Fam; îe) După unii ~i Potrivit părerilor unora. 11 (Jur; înv; frm) Cel de la care avem un drept, o proprietate. 12 (Spc) Persoană care comite
o	infracţiune.
autoradiografie sf [At: DN3 / P: a-u-to-ra-di-o-gra-fi-e / Pl: ~i/ / E: fr autoradiographie] Imagine a unui organ conţinând un produs radioactiv, obţinută pe o peliculă fotografică sau radiografică.
autorapid sn [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -e / E: auto2- + rapid] Automotor (1) cu viteză de tren rapid.
182
AUTOSERVIRE
autoraş sm [At: DA / P: a-u- / Pl: -/ / E: autor + -aş] 1-6 Autor (5,6, 8) (lipsit de importanţă). autore sm vz autor
autoreceptare şf[At: DN3 / P: a-u- / PI: -tări / E: net] Uscare a tulpinii puieţilor din lipsă de lumină sau din altă cauză naturală.
autorechmă .v/'[At: DN3 / P: a-u~ / Pl: -me IE: fr autoreclame] Reclamă făcută de sine însuşi propriilor calităţi sau realizări.
autoreferat sn [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -e / E: auto1- + referat] 1 Scurtă expunere făcută de autor (5) asupra lucrării sale. 2 Expunere făcută de cineva în vederea susţinerii tezei de doctorat.
autoregla vtr [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: -lez / E: auto1- + regla] 1-2 A (se) regla automat.
autoreglaj sn [At: DN3 / P: a-u- / Pl: ~e / E: fr autoreglage] (Mec) Autoreglare (1).
autoreglare sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -lari / E: autoregla] 1 Reglare automată Si: autoreglaj, (rar) autoreglat'. 2 (Spc) Proprietate a unui sistem biologic sau cibernetic de a recepţiona informaţia, de a o transmite elementelor sistemului şi de a selecţiona răspunsul cel mai adecvat.
autoreglat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: ~uri / E: autoregla] (Rar) Autoreglare (1).
autoreglat2,	a [At: MDA ms / P: a-u- l Pl: ~aţi, ~e 1 E: autoregla]
Reglat2 automat.
ăutorelaxare sf[At: DN3 / P: a-u- / Pl: -xări / E: auto1- + relaxare] (Med) Relaxare pe cale naturală, fără administrare de calmante.
autoreplicare sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: ~cari / E: auto1- + replicare] (Big) Proprietate a unei molecule de a da naştere unei noi molecule identice.
autoreplică sf [At: DN3 / P: a-u- / PI: ~ici / E: auto1- + replică] Replică pe care un autor (5) şi-o dă sieşi.
autoreproşa vt [At: DN1 / P: a-u- / Pzi: ~.yez / E: auto1- + reproşa] A-şi reproşa ceva sieşi.
autoritar, [At: D. ZAMFIRESCU, R. 57 / P: a-u- l Pl: -i, ~e / E: fr autoritaire] 1-2 av, a (într-un mod) care impune altora autoritatea (2) sa. 3 a Care nu admite replică. 4 a Care îşi impune punctul de vedere.
5-6 a Care uzează (şi abuzează) de dreptul de a comanda.
autoritarism sn [At: (a. 1935) ap. DA ms / P: a-u- / Pl: -el E: fr autoritarisme] 1 Atitudine autoritară (2). 2 Caracter autoritar (2). 3 Sistem bazat pe supunere necondiţionată faţă de autoritate (6).
autoritar'isty ~ă [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr 104,4/3 / P: a-u-l Pl: -işti, -e / E: autoritar + -/.st] 1-2 smf, a (Adept) al autoritarismului
(3). 3-5 smf, a (Persoană) care practică autoritarismul (1-2). 6-8 a Caracteristic autoritarismului (1-3). 9-11 a Referitor la autoritarism (1-3). 12-14 a De autoritarism (1-3).
autoritate sf[At: (a. 1817) URICARIUL IV, 300/21 /?: a-u-/ P\:-taţi I E: fr autorite, lat auctoritas, -atent] 1-2 (Drept sau) putere de a impune cuiva ascultare. 3 (Jur; îs) -a lucrului judecat Principiu în baza căruia
0	pricină judecată definitiv nu poate fi readusă în faţa justiţiei. 4-5 (Ccr; mpl) Putere (politică sau) administrativă. 6 Instituţie a statului care are dreptul de a impune cuiva ascultare. 7 (Ccr) Conducător al unei autorităţi (6). 8 Reprezentant al forţei publice. 9-10 Putere de a se impune altora prin (capacitate sau) merite. 11 Prestigiu de care se bucură cineva datorită calităţilor sale. 12 (înv; îe) A face - A se impune. 13 (înv; îs) Argument de - Argument neîntemeiat logic, ci bazat pe un citat dintr-un autor (6) cunoscut. 14 (Ccr) Persoană cu puterea de a se impune. 15 (Ccr) Persoană cu prestigiu. 16 Prestigiu. 17 (Ccr) Specialist.
autoriza vt [At: (a. 1865) URICARIUL X, 370 / P: a-u- / Pzi: ~z.ez / E: fr autoriser] 1 A învesti pe cineva cu o autoritate (8) publică Si: (înv) a împuternici. 2 A da cuiva dreptul să facă ceva Si: a îngădui, a permite, (înv) a îndritui.
autorizare sf[At: MON. OF. (1906) / P: a-u- / Pl: -zări / E: autoriza]
1	învestire a cuiva cu o autoritate (8) publică Si: învestitură, (rar) autorizat1 (1), (înv) împuternicire. 2 Acordare a dreptului de a face ceva Si: autorizaţie (1), îngăduire, permisiune, (rar) autorizat1 (2), (înv) îndrituire.
autorizat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autoriza] 1-2 (Rar) Autorizare (1-2).
autorizat2,	a [At: MAIORESCU, D. II, 256 / P: a-u- / Pl: -aţi, -e /
E: autoriza] 1 Care este învestit într-o funcţie publică Si: împuternicit.
2	Căruia i se permite să facă ceva. 3 Care are autorizaţie (1) prealabilă de la persoana sau autoritatea (8) de care depinde aprobarea. 4 (îs) Traducere -ă Traducere făcută cu asentimentul autorului (5) şi aprobată de el. 5 (îas) Traducere a textului unui act oficial efectuată de o persoană autorizată (5). 6-7 Care primeşte dreptul de a-şi exercita autoritatea (1-2).
8-9 Făcut de o persoană care are autorizaţie (2-3).
autorizaţie sf [At: HAMANGIU, C, C. 687 / V: -iune / P: a-u- / Pl: -ii / E: fr autorisation] 1 Autorizare (2). 2 (Ccr) Act scris prin care se atestă autorizarea (2). 3 (Ccr) Document scris prin care se acordă un drept sau o împuternicire cuiva. autorizaţiune sfvz autorizaţie
autorlâc sn [At: IORDAN, L. R. A. / P: a-u- i Pl: -uri / E: autor + -lâc] Pretenţia de a fi autor (1,5,6,7) (cu orice preţ).
autorotaţie sf [At: DN3 / P: a-u-to-ro-ta-ţi-e / Pl: -ii l E: fr autorotation] Mişcare de rotaţie a unei suprafeţe portante sau a unui avion, când această mişcare se întreţine de Ia sine.
autorutier, ~â a [At: DEX2 / P: a-u-to-ru-ti-er / Pl: -i, -e / E: fr autoroutier] 1 Relativ la transportul auto3 (3). 2 Specific transportului auto3 (3). 3 De transport auto3 (3).
autos smp [At: MDENC / E: sp autos] (îc) - sacramentales Drame alegorice într-un act, cu subiect mitologic religios, ilustrând dogme catolice, care, în Spania medievală, se reprezentau în pieţe publice.
autosalva vr [At: DA ms / P: a-u- / Pzi: -vez / E: auto1- + salva] (Rar) A se salva pe sine însuşi.
autosalvare1 .v/‘[At: EVID. CONT. 135 / P: a-u- / Pl: -vări / E: autosalva] 1 Salvare de către sine însuşi Si: (rar) autosalvat1.
autosalvare2 sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -vări / E: auto2- + salvare] Autoambulanţă.
autosalvat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autosalva] (Rar) Autosalvare1.
autosalvat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: autosalva] Care s-a salvat pe sine însuşi.
autosanitară sf [At: LTR2 / P: a-u- / Pl: -re / E: autoi2- + sanitară] Autoambulanţă.
autoscară sf [At: DEX2 / P: a-u- t Pl: -cări / E: auto2- + scară] Autovehicul prevăzut cu o scară pentru lucrări la înălţime.
autoscopic, ~ă a [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -ici, -ice / E: fr autoscopique] 1 Referitor la autoscopie. 2 Caracteristic autoscopiei. 3 De autoscopie.
autoscopie sf [At: DN3 / P: a-u-to-sco-pi-e / Pl: ~i/ / E: fr autoscopie] Simptom al unor boli, care constă în aceea că bolnavul crede că se vede pe sine însuşi în faţa sa.
autoscreper sn [At: DEX2 / P: a-u- / Pl: -e / E: auto2- + screper] Autovehicul prevăzut cu un screper.
autoselector sn [At: DEX2 / P: a-u- / Pl: -oare / E: auto1- + selector] Incubator pentru clocitul icrelor.
autoseroterapie .v/* [At: ENC. AGR. 363 / P: a-u-to-se-ro-te-ra-pi-e / Pl: ~i/ / E: auto1- + seroterapie] Metodă de tratament cu ser scos din sângele bolnavului, practicată în pleurezii, pleuro-pneumonii etc.
autoservi vr [At: DN3 / P: a-u- / PI: ~ve.se / E: drr autoservire] A se servi pe sine însuşi.
autoservice sn [At: DN3 / P: a-u-to-ser-vis l Pl: -uri / E: eg auto-service] 1 Staţie de întreţinere a autovehiculelor. 2 Service pentru autovehicule.
autoservire .s/[At: DN3 / P: a-u- / Pl: -ri / E: auto1- + servire] 1 Servire de către sine însuşi. 2 Procedeu de servire în magazine sau localuri de alimentaţie publică, potrivit căruia clienţii se servesc singuri. 3-4 Magazin sau local de alimentaţie publică unde clienţii se servesc singuri. 5 Muncă depusă de preşcolari, de elevi şi studenţi, pentru asigurarea unor condiţii igienice şi estetice de trai în comun.
183
AUTOSIFON
autosifon sn [At: DN3 / P: a-u- i Pl: -oane / E: fr autosiphon] Tub pentru prepararea sifonului, cu ajutorul unei minibutelii de acid carbonic, fixată într-un dispozitiv special.
autosincronizare sf [At: DN3 / P: a-u- f Pl: -zări / E: auto1- + sincronizare] Operaţie simplificată de conectare a generatoarelor sincrone paralel cu reţeaua.
autospecială sf [At: DN3 / P: a-u-to-spe-ci-a- / Pl: -le / E: auto2- + special] Autovehicul cu destinaţie specială, având caroseria adaptată pentru un anumit scop.
autosport sn [At: LTR2 / P: a-u- / PI: -uri / E: auto2- + sport] Automobil (1) destinat curselor de viteză, având un motor foarte puternic, centrul de greutate aşezat cât mai jos şi o caroserie specială, care să permită o cât mai mică frecare cu aerul.
autostaţie .s/[At: DN3 / P: a-u-to-sta-ţi-e / Pl: -ii i E: auto2- + staţie]
1	Staţie de autobuze. 2 Staţie de întreţinere a vehiculelor.
autosteril, -ă a [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -i, ~e / E: auto1- + steril] (D. plante) Care prezintă autosterilitate.
autosterilitate .ş/'[At: DN3 / P: a-u- / PI: -taţi / E: auto1- + sterilitate] Incapacitate a unor specii de plante de a lega rod prin fecundarea florilor cu polen propriu.
autostivuitor sn [At: DEX2 / P: a-u-to-sti-vu-i- l PI: -oare / E: auto2-+ stivuitor] Maşină de stivuit.
autostop sn [At: LTR2 / P: a-u- / Pl: -uri / E: auto2- + stop] 1 Instalaţie de semnalizare luminoasă care serveşte la reglementarea circulaţiei pe străzi. 2 Instalaţie servind la oprirea automată a unui vehicul de cale ferată atunci când linia nu este liberă. 3 Practică constând în oprirea unui autovehicul pentru a-i cere să transporte ocazional pe cineva într-o direcţie comuna.
autostopist, -da [At: DN3 / P: a-u- / Pl: ~i.yti, -e / E: autostop + -ist] Persoană care face autostopul (3).
autostradă sf[At: LTR2 / P: a-u- i Pl: -razi / E: it autostrada] Şosea modernă de mare capacitate, rezervată circulaţiei autovehiculelor şi având cele două sensuri de circulaţie separate între ele Si: (îvr) autodrum.
autostropitoare sf[At: DEX2 / P: a-u- i PI: -ori l E: auto2- + stropitoare] Autovehicul pentru stropitul şi spălatul străzilor.
autostudva vr [At: DN3 / P: a-u-to-stu-di-a / Pzi: -iez / E: auto1- + studia]
1	A se studia pe sine însuşi. 2 A se autocontrola.
autosudură sf [At: DA ms / P: a-u- / Pl: -ri / E: auto1- + sudură] Sudură autogenă.
autosugestie şf[At: GRIGORIU-RIGO, M.D. I, 48 / V: -iune / P: a-u-to-su-ges-ti-e / Pl: -ii / E: fr autosuggestion ] 1-2 Sugestie (involuntară sau) intenţionată exercitată asupra sie însuşi, fără intervenţie exterioară. 3 Stare a celui care s-a autosugestionat.
autosugestiona vr [At: DA / P: a-u-to-su-ges-ti-o- / Pzi: -nez / E: fr autosuggestionner] A se sugestiona pe sine însuşi.
autosugestionare şf[At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 112,12/4 / P: a-u-to-su-ges-ti-o- / Pl: -nări / E: autosugestiona] Sugestionare de către sine însuşi Si: (rar) autosugestionat1.
autosugestionat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-su-ges-ti-o- / Pi: -uri / E: autosugestiona] (Rar) Autosugestionare.
autosugestionat2,-ă a [At: MDA ms / P: a-u-to-su-ges-ti-o- / Pl: -aţi, -e / E: autosugestiona] Care s-a sugestionat pe sine însuşi. autosugestiune sfvz autosugestie
autosupraveghea vr [At: DEX2 / P: a-u- / Pzi: -ghez l E: auto1- + supraveghea] A se supraveghea pe sine însuşi.
autosupravegheat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: auto1 + supraveghea] (Rar) Autosupraveghere.
autosupravegheat2, -ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -aţi, -e t E: auto1-+ supraveghea] Care se autosupraveghează.
autosupraveghere sf [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -ri / E: autosupraveghea] Supraveghere de către sine însuşi Si: (rar) autosupravegheat1.
autoşasiu sn [At: DEX2 / P: a-u- / Pl: -ri / E: auto2- + şasiu] 1 Şasiu pentru autovehicule. 2 Şasiu lipsit de caroserie.
autoşemlă a/ [At: NOM. MIN. I, 10 / P: a-u- / Pl: -le / E: auto2- + şenilă] Autovehicul ale cărui roţi sunt prevăzute cu şenile, destinat deplasării pe orice fel de teren.
autoşeniletă sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -te / E: autoşenilă + -etâ] Autovehicul de transport cu două roţi directoare în faţă şi cu două şenile propulsoare în spate.
autotaxare sf [At: DEX2 / P: a-u- / Pl: -xări / E: auto1- + taxare] Compostare, de către călători, a biletelor de călătorie în autovehicule.
autotelic, -ă a [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -ici, -ice / E: fr autotelique] (Fiz) Care îşi conţine în sine scopul.
autoterapie sf [At: DN3 / P: a-u-to-te-ra-pi-e / Pl: ~i/ / E: fr autotherapie] Vindecare pe cale naturală a unei boli, fără ajutor medical.
autotest sn [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -e / E: fr autotest] (Psh) Chestionar la care răspunde însuşi autorul (5), pe baza unor coeficienţi numerici stabiliţi pentru fiecare întrebare.
autotipie sf[At: SBIERA, F. S. 50 / P: a-u-to-ti-pi-e / Pl: ~i/ / E: fr autotypie] Procedeu fotochimic de executare a unui clişeu într-o singură culoare, nuanţele fiind redate prin descompunerea imaginii în puncte sau linii Cf similigravură. 2 Clişeu obţinut prin autotipie (1) Cf similigravurâ.
autotomie a/ [ At: DN3 / P: a-u-to-to-mi-e i PI: -ii / E: fr autotomie] 1 Automutilare la care recurg unele animale (ca şopârla) pentru a scăpa de anumite pericole. 2 Capacitate a unor organisme vegetale de a pierde şi apoi de a reface unele părţi ale organismului.
autotoxmă .v/‘[At: DN3 / P: a-u- / Pl: -ne / E: auto1- + toxină] Toxină produsă de un organism prin el însuşi.
autotractat, -ă a [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 159,3/6 / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: auto2- + tractat] 1-2 Tras (sau pus în mişcare) de un autovehicul.
autotractor sn [At: NOM. MIN. I, 107 / P: a-u- / Pl: -oare / E: auto2-+ tractor] 1 Autovehicul cu roţi sau şenile, prevăzut cu tractor de mare putere. 2 Autocamion pentru orice teren, cu dublu-diferenţial în spate (uneori cu tracţiune şi în faţă), echipat cu cabestan. 3 Autoşenilă mică.
autotracţiune sf [At: DA ms / P: a-u-to-trac-ţi-u- / Pl: -ni / E: auto2-+ tracţiune] Tracţiune făcută cu mijloace automobile (2).
autotrafic sn [At: DN-' / P: a-u- / PI: -uri / E: auto2- + trafic] Trafic de autovehicule.
autotrailer sn [At: DEX2 / P: a-u- / Pl: -e / E: auto2- + trailer] Autovehicul pentru transportul pieselor grele.
autotransformator sn [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -oare / E: fr auto-transformateur] 1 Transformator electric cu o singură înfăşurare şi cu trei borne, două externe pentru tensiunea înaltă şi una intermediară, care, împreună cu câte una din cele externe, constituie bornele pentru tensiunea joasă. 2 Transformator electric în care înfăşurările primară şi secundară sunt cuplate dublu.
autotransfnzie şf [At: DN3 / P: a-u-to-trans-fu-zi-e / PI: -ii / E: fr autotransfusion] (Med) 1 Dirijare a sângelui de la periferie spre inimă.
2	Autohemoterapie.
autotransplant sn [At: DN3 / P: a-u-1 Pl: -uri / E: fr autotransplant] Fragment de ţesut transplantat într-o altă parte a corpului aceluiaşi individ. autotransport sn [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -uri / E: auto2- + transport]
1	Transport cu autovehicul. 2 Transport executat cu autocamioane. autotransportor sn [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -oare / E: auto2- +
transportor] Autovehicul blindat, de luptă, folosit pentru transportul infanteriei.
autotren sn [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -uri / E: auto2- + tren] Autovehicul cu una sau mai multe remorci.
autotremst sm [At: DN-' / P: a-u- / Pl: -işti / E: autotren + -/.vr] Şofer de autotren.
autotrof, -ă a [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -i, -e / E: fr autotrophe] (Big; d. organisme) 1 Care îşi produce singur substanţele deeare are nevoie.
2	Capabil să transforme substanţele anorganice în elemente organice, necesare hranei.
184
AUXOSPOR
autotrofie, -ă a [At: MDA ms / P: a-u^ / PI: -ici, -ice / E: fr autotrophique]1-2 Autotrof (1-2). 3 Privitor la autotrofie. 4 Caracteristic autotroflei. 5 De autotrofie.
autotrofie .s/‘[At: DN3 / P: a-u- / PI: ~ii / E: fr autotrophie] 1-2 Mod de hrănire al organismelor autotrofe (1-2).
autotun sn [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -uri / E: auto2- + /im] 1 Tun de calibru mare, tractat de un autovehicul. 2 Autovehicul de luptă, echipat cu tun.
autoturism sn [At: LTR2 / P: a-u- / Pl: -e / E: fr autotourisme] Automobil pentru transportul de persoane, cu capacitate de 2-7 locuri.
autoturxst, -ă smf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -i.yn, -e / E: fr autotouriste] 1 Şofer al unui autoturism. 2 Persoană care călătoreşte cu autoturismul.
autotunstic, -ă a [At: DN3 / P: a-u- / PI: -ici, -ice / E: fr autotouristique] 1-2 Referitor la autoturism sau la autoturişti. 3-4 Caracteristic autoturismului sau autoturiştilor. 5 De autoturism.
autoturnsn [At: LTR2/ P: a-u-/ Pl: -uri/ E: auto2- + turn] Autovehicul echipat cu o platformă care se poate înălţa, folosit la lucrările de instalaţii şi întreţineri electrice aeriene.
autoutih vr [At: DN3 / P: a-u-to-u- / Pzi: -lez / E: auto1- + utila] A se utila din resurse proprii Si: a se autodota (2).
autoutihre sf [At: DN3 / P: a-u-to-u- / Pl: -lari / E: autoutila] Utilare din resurse proprii Si: autodotare (2), (rar) autodotat1 (2), (rar) autoutilat1.
autoutiht1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-u- / Pl: -uri / E: autoutila] (Rar) Autoutilare.
autoutiht2, -ă a [At: DEX2 / P: a-u-to-u-1 Pl: ~aţi, -e / E: autoutila] Care s-a utilat din resurse proprii.
autoutilitar sn [At: DN3 / P: a-u-to-u- / V: -ă sf! Pl: -e / E: auto2- + utilitar] Autovehicul pentru transporturi curente. autoutilitară sf vz autoutilitar
autovaccin sn [At: DA ms / P: a-u- / Pl: -e şi (rar) -uri / E: fr autovaccin] 1 (înv) Injectare cu sânge venos sau ser sangvin, făcută bolnavului de la care s-a recoltat, cu scopul de a-i mări imunitatea Cf autoseroterapie. 2 Vaccin preparat prin cultura de microbi luaţi chiar de la bolnavul căruia i se administrează.
autovaccina [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: -nez / E: fr autovacciner] 1-2 vt A face cuiva un autovaccin (1-2). 3-4 vr A se supune unui autovaccin (1-2). 5 vr A se vaccina spontan, fără intervenţie exterioară. 6 vr A se vaccina pe sine însuşi.
autovaccinare .s/[At: DN3 / P: a-u- i Pl: -nări l E: autovaccina] 1-2 Efectuare a unui autovaccin (1-2) asupra cuiva Si: autovaccinat1 (1-2).
3	Producere spontană a unei vaccinări, fără intervenţie exterioară Si: autovaccinat1 (3). 4 Vaccinare de către sine însuşi Si: autovaccinat1 (4).
autovaccinat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E:. autovaccina] 1- 4 Autovaccinare (1-4).
autovaccinat2,-ă a [At: DEX2/ P: a-u- / PI: -aţi,-e / E: autovaccina] 1-2 Care este supus unui autovaccin (1-2). 3 Care s-a vaccinat spontan, fără intervenţie exterioară. 4 Care s-a vaccinat pe sine însuşi.
autovalorifica vr [At: MDA ms / P: a-u- / Pzi: -rlfîc / E: auto1- + valorifica] A se valorifica pe sine însuşi.
autovalorificare sf [At: MARX, C. 165 / P: a-u- / PI: -cări / E: autovalorifica] Valorificare de către sine însuşi a propriilor calităţi, bunuri etc. Si: autovalorificat1.
autovalorificat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autovalorifica] Autovalorificare.
autovalorificat2, -ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: autovalorifica] 1 Care îşi valorifică el însuşi propriile calităţi. 2 (D. obiecte) Care a fost valorificat de către posesor.
autovehicul sn [At: IOANOVICI, TEHN. 11 / P: a-u- / Pl: -e / E: auto2-+ vehicul] Vehicul cu tracţiune mecanică proprie.
autoverifica vr [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: -rlfic / E: auto1- + verifica] A-şi verifica propria activitate.
autoverificare sf [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -cari / E: autoverifica] Verificare a propriei activităţi Si: autoverificat1.
autoverificat1 sn [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -uri / E: autoverifica] Autoverificare.
autoverificat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -aţi, -e / E: autoverifica] Care îşi verifică propria activitate.
autozom sm [At: DEX2 / P: a-u- / Pl: -i / E: fr autosome] (Big) Cromozom din celulele somatice.
autumnal, -ă a [At: MACEDONSKI, O. I, 30 / V: -tom-1 P: a-u- / Pl: -i, -e / E: lat autumnalis, it autumnale] 1 Caracteristic toamnei. 2 Propriu toamnei. 3 Privitor la toamnă. 4 De toamnă. 5 Tomnatic.
autunhn, -ă [At: DN3 / P: au-tu-ni-an / Pl: -ieni, -iene / E: fr autunien] (Gig) 1 sn Etaj inferior al permianului de facies continental, limitat la vestul Europei. 2 a Care aparţine autunianului (1). 3 a Privitor la autunian (1). 4 a Caracteristic autunianului (1). 5 a De autunian (1).
autumt sn [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -e / E: fr autunite] (Gig) Mineral de uraniu. au-unde av vz au
auversian, -ă [At: DN3 / P: o-ver-si-an / Pl: -ieni, -iene a / E: fr auversien] (Gig) 1 sn Al doilea etaj al eocenului. 2 a Care aparţine auversianului (1). 3 a Privitor la auversian (1). 4 a Caracteristic auversianului (1). 5 a De auversian (1).
aux’ilia sf [At: MDENC / Pl: -ii / E: lat auxilia] Formaţiune tactică de luptă în Roma antică, alcătuită din soldaţi care nu erau cetăţeni romani, compusă din cavalerie, infanterie sau unităţi navale.
auxiliar, -ă [At: MAIORESCU, L. 141 / P: a-u-xi-li-ar l Pl:	/
E: fr auxiliaire, lat auxiliaris] 1-2 sn, a (Element) care ajută Ia ceva,care se află pe plan secundar faţă de cel principal. 3-4 sn, a (Grm) (Parte de vorbire) care exprimă raporturile între cuvinte. 5-6 .st?, a (Grm; şîs) verb -(Verb) cu care se formează timpurile compuse ale verbelor. 7 a (Mat) Cu ajutorul căruia se poate rezolva mai uşor o problemă. 8-9 smf, a (Persoană) care ajută pe cineva la ceva. 10 a (îs) Corp - (sau trupe) -e Soldaţi care luptă sub steagul unei alte naţiuni. 11 a (îs) Serviciu - Serviciu militar (de birou) îndeplinit de persoane inapte pentru serviciul de front. 12-13 smf, a (Persoană) care aparţine unui serviciu auxiliar (11).
auxxliu sn [At: V. ROM. noiembrie 1939, nr. 143 / P: a-u-xi-ii-u i Pl: -ii / E: lat auxilium] (Ltm; liv) 1 Ajutor. 2 Leac.
auxină .v/[At: MACAROVICI,CH. 445 / P: a-u-1 Pl: -e / E: fr auxine] Substanţă hormonală vegetală care condiţionează creşterea plantelor.
auxo- [At: DN3 / P: a-u- / E: fr auxo-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1 De creştere. 2 De stimulare.
auxocrom sm [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: -i / E: fr auxochrome] 1 Grupă de atomi care, introduşi în molecula unei combinaţii organice colorate, contribuie la intensificarea culorii acesteia. 2 Hormon vegetal care stimulează sinteza pigmenţilor.
auxologic, —ă a [At: MDA ms / P: a-u- l Pl: -ici, -ice / E: fr auxologique] 1 Privitor la auxologie. 2 Propriu auxologiei. 3 De auxologie.
auxologie .s/[At: DN3 / P: a-u-xo-lo-gi-e / Pl: ~i/ / E: it auxologia] Ştiinţă care studiază creşterea organismelor.
auxometrie sf [At: DN3 / P: a-u-xo-me-tri-e / PI: ~i// E: fr auxometrie] Parte a dendrometriei care studiază metodele de măsurare a creşterii arborilor sau arboretelor.
auxometru sn [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -re / E: fr auxometre] Aparat folosit în auxometrie.
auxonomic, -ă a [At: MDA ms / P: a-u- / Pl: -ici, -ice / E: fr auxonomique] 1 Privitor la auxonomie. 2 Propriu auxonomiei. 3 De auxonomie.
auxonomxe sf [At: DN3 / P: a-u-xo-no-mi-e / Pl: ~i/ / E: fr auxonomie] Ştiinţă care se ocupă cu studiul legilor creşterii şi dezvoltării arborilor şi arboretelor.
auxopatic, -ă a [At: MDA ms / P: a-u-1 Pl: -ici, -ice / E: fr auxopatique]
1	Privitor la auxopatie. 2 Propriu auxopatiei. 3 De auxopatie.
auxopatxe .v/‘[At: DN3 / P: a-u-xo-pa-ti-e / Pl: -ii / E: fr auxopathie] (Med) Tulburare a creşterii.
auxospor sm [At: DN3 / P: a-u- / Pl: -i / E: fr auxospore] (Big) Zigot al diatomeelor, format din conjugarea a doi indivizi care nu se mai pot divide.
185
AUZ
auz sn [At: COD. VOR. 104/4 / P: a-uz / Pl: ~uri / E: drr aud] 1 Auzire (1).
2	(îe) La (sau, înv, întru) ~ul Auzind acestea. 3 (înv; pex) Auzire (3). 4 (înv) Comunicare din partea cuiva. 5 (înv; pex) Veste. 6 (înv; pex) Zvon.
7	(înv; pex) Auzire (8). 8 (înv) Auzire (12). 9 Simţ cu ajutorul căruia se percep sunetele, al cărui organ este urechea. 10 (îe) A ascuţi (sau, înv, a tinde) ~ul A-şi încorda atenţia pentru a percepe sunete de intensitate slabă. 11 (îe) A -i veni cuiva Mii A-şi recăpăta auzul după o perioadă de surzenie. 12 (înv; îe) A-i lua cuiva nul A asurzi pe cineva (printr-un zgomot puternic). 13 (îs) - muzical Capacitate a auzului (9) de a distinge înălţimea precisă a sunetelor. 14 (Mpl; fig) Ureche. 15 (înv; îe) Intru ~ul tuturor (oamenilor) în mod public. 16 (înv; îe) A ajunge în ~ul cuiva A i se aduce la cunoştinţă.
auzi [At: COD. VOR. 104/4 / P: a-u- / Pzi: aud, (îrg) auz\ cj: să aud, (îrg) să auz; imt: auzi / E: ml audio, -ire] 1 vr A percepe şi a distinge sunete cu ajutorul simţului auzului. 2 vr A distinge şi a înţelege sensul sunetelor vorbirii. 3 vr A asculta (pe cineva vorbind). 4 vta (îe) N-aude, na vede (na greul pământului şi uşorul vântului) Nume cu care eroul din basme îşi strigă ajutoarele animale, lupul, vulpea, (ursul şi iepurele), astfel încât interjecţia na! să se confunde cu negaţia nu. 5 vta (Pex; îae) Nu vrea să audă şi să ştie nimic. 6 vta (Pex; îae) Este complet insensibil la impresii din exterior. 7 vta (îe) Eu spun, eu aud Nimeni nu mă bagă în seamă. 8 vt A recunoaşte sursa de provenienţă a sunetelor (un obiect, un animal etc.). 9 vr A înţelege. 10 vt A afla o ştire. 11 vr (îe) A-şi ~ (multe) vorbe A afla ce vorbeşte lumea despre sine. 12 vta (îe) ~nd aşa... Aflînd acestea. 13 vrp A se bârfi. 14 vrp A se zvoni. 15 vrp (îf nu se-aude!) Nu se vorbeşte. 16 vrp (îaf) Nu se află. 17 vrp (îaf) Nu există. 18 vrp (îaf) Nu se poate întâmpla. 19 vi (fe) A nu mai ~ de numele cuiva A-i pierde urma. 20 vi (înv; îe) A nu fi bucuros (sau a nu voi) să audă de numele cuiva A rupe orice legătură cu cineva. 21 vi (îe) A ~ din (sau de la) moşi-strămoşi (sau din oameni, de la strămoşi, din bătrâni) A cunoaşte tradiţiile orale. 22 vr A asculta şi a analiza calitatea sau valoarea sunetelor muzicale. 23 vta (Ie) I-~! Fii atent la... 24 i (îe) ~măi! (sau frate, nene, soro, ori colo, vorbă etc. sau, rep ~! ~!) Exprimă mirarea. 25 vta (Imp; în strigături) Hai! 26 vr (îe) ~tu-m-ai? Ai înţeles ? 27 vta (îf aud?) Ce doreşti? 28 vta (îaf) Ce-ai spus ? 29 vta (îaf) Nu mă poţi contrazice ! 30 vi (îe) S-~m de bine! Formulă de salut, la despărţire. 31 vr (îe) Să se audă musca (zburând)! Să fie linişte perfectă! 32 vr (Cu subiectul divinitatea) A împlini dorinţa exprimată de cineva. 33 vr (îe) Să te-audă Dumnezeu! Să se împlinească ceea ce ai zis! 34 vr (îae) Să ţi se împlinească dorinţele. 35 vr (Reg) A mirosi urât. 36 vt (Reg; îe) I se aude din gură îi miroase gura. 37 (Reg; îe) A ~în gură ca cucii A nu înţelege nimic când cineva e beat. auzibil, -ă a vz audibil
auzire .s/[At: PSALT. SCH. 377/5 / P: a-u- / Pl: -ri / E: auzi] 1 Percepţie şi distingere a sunetelor cu ajutorul simţului auzului Si: auz (1), (îvr) auzit1 (1), auzitură (1). 2 înţelegere a sunetelor vorbirii Si: (îvr) auzit1 (2),auz.i-tură (2). 3 Ascultare (a cuiva vorbind) Si: (înv) auz (3), (îvr) auzit1 (3), auzitură (3). 4 Recunoaştere a sursei de provenienţă a sunetelor (un obiect, un animal etc.) Si: (îvr) auzit1 (4), auzitură (4). 5 înţelegere Si: auzit1
(5), auzitură (5). 6 Aflare a unei ştiri Si: (îvr) auzit1 (6), auzitură (6). 7 (înv) Bârfire Si: auzitură (7). 8 (înv; pex) Reputaţie Si: auz (7), auzit1
(5), auzitură (8). 9 (Jur; înv; îe) Mărturie din ~ Mărturie întemeiată pe spusele altora. 10 (Ccr) Veste Si: auzit1 (9), auzitură (9). 11 (Ccr) Zvon Si: auzit1 (10), auzitură (10). 12 (înv) Tradiţie orală Si: (înv) auz (8), (îvr) auzit1 (11), auzitură (11). 13 (înv) Ascultare şi analiză a calităţii sau valorii sunetelor muzicale Si: (îvr) auzit1 (12), auzitură (12). 14 (înv; d. divinitate) împlinire a dorinţei cuiva Si: (îvr) auzit1 (13), auzitură (13). 15 (Reg) Miros urât Si: (îvr) auzit1 (14), auzitură (14).
auzit1 sn [At: TETRAEV. (1574) 224 / P: a-u- / Pl: ~uri / E: auzi] 1-14 Auzire (1-8,10-15).
auzit2, ~ă a [At: VARLAAM, C. 375 / P: a-u- / Pl: -iţi, -e / E: auzi]
1	Perceput cu ajutorul auzului (9). 2 (D. vorbire) înţeles. 3 (D. vorbire) Ascultat. 4 (D. sursa sunetelor) Recunoscut. 5 (D. cauza sunetelor) înţeles.
6	Aflat. 7 Zvonit. 8 Tradiţional. 9 (D. sunete muzicale) Analizat din punct de vedere al calităţii şi valorii. 10 (D. o dorinţă) împlinit.
auzjtior,~oare [At: BIBLIA (1688), ap. HEM 2121/ P: a-u-/Pl: -i,-oare / E: auzi +-tor] 1 a (îvr) Care aude (1). 2 a (îvr) Care poate auzi (1). 3 a Care înţelege sensul vorbirii. 4-5 smf, a (Persoană) care ascultă. 6 a (îvr) Care este sensibil Ia impresii din exterior. 7 a (îvr) Care recunoaşte sursa sunetelor. 8-9 smf, a (Persoană) care află o veste. 10 a Care poate analiza corect calitatea şi valoarea sunetelor muzicale. 11 a (D. divinitate) Care îndeplineşte dorinţele.
auzitură sf [At: ANON. CAR. / P: a-u- / Pl: -ri / E: auzi + -tură] (îvr) 1-14 Auzire (1-8,10-15).
avâd1 sm [At: DOSOFTEI, V.S. 13/2 / V: avv~ / Pl: -azi / E: ngr ăfipdSou] (înv) 1-4 (Şhp) Avă2 (1-2) (mic). 5-7 Avă (3-5). avad2 sm vz haut
avaet sn [At: (a. 1776) HEM 2140 / V: ha~ / Pl: -uri / E: tc avad] 1 (înv) Impozit încasat în epoca fanariotă de la cei care erau numiţi într-o slujbă. 2 Taxă plătită la trecerea unui pod. 3 Taxă pentru vite, la vamă.
4	Zeciuială luată din ţuica făcută la povarna altuia. 5 Plată a fabricantului. avaiuy ~>ie a vz havaiu
av dl1 sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: fr aval] 1 (îoc amonte) Parte către care curge un râu. 2 (D. un punct de pe cursul unei ape; îs) în - Mai aproape de vărsare (faţă de un alt punct). 3 (îas) Urmând cursul unei ape.
aval2 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: fr aval] 1 (Fin) Garanţie specială de plată a unei cambii.
avalanşă sf [At: ALECSANDRI, P. III, 135 / PI: ~$e / E: fr avalanche]
1	Masă mare de zăpadă, de pietre etc. desprinsă de pe un povârniş muntos şi care se rostogoleşte la vale, antrenând alte materiale. 2 (Fig) Cantitate mare de apă. 3 (Fig) Cantitate mare de obiecte. 4 (Fig; îe) ~ verbală Debit verbal mare. avalea sf vz havalea
avalim i [At: HEM 2141 / E: ctm tc evalla + aferim] 1 Bravo! 2 Aferim! a-valma [At: DOSOFTEI, V. S. 10 / E: a2 + valma] (îrg; iuz) 1-2 a, av (Care este) amestecat, fără distincţie între lucruri disparate. 3-4 a, av (Care este) îngrămădit şi în dezordine. 5-6 a, av (Care este) adunat împreună, fără deosebire de vârstă, rang, religie etc. 7 a Obştesc. 8 sf Obşte. 9 sf Năvală. 10 a, av (Jur) (Care este) stăpânit în comun. 11 a (Jur) (D. investiţii, beneficii sau pierderi) La care se participă în mod solidar.
avalmaş sm [At: PONTBRIANT, D. / Pl: -i / E: a-valma + -aş] (îvr) Devălmaş.
avani, ~ă [At: MARIAN, O. II, 368 / Pl: -i,-e / E: srb avan] (Trs; Buc; înv) 1-6 a, av Avan3 (1-6). 7-8 smf, a (Reg) (Om) sărac.
avan1- [At: DN-' / V: ~nt- / E: fr avant] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „anterior^. avan2 sn vz havan
avan3, [At: DOSOFTEI, ap. HEM 2148 / Pl: -i, -e / E: tc havan] (înv) 1-2 a , av (Care este) aprig. 3-4 a, av (Care este) hain. 5-6 a, av (Pex) (Care este) viclean. 7 av (Şîe) ~ de Grozav de... avanbec sn vz avantbec
avancronică >s/[At: DN3 / Pl: -ici / E: fr avant-chronique] Cronică a unui spectacol, scrisă înainte de a fi avut loc premiera.
avandună .v/'[At: DN3 / Pl: -ne / E: fr avant-dune] (Gig) Dună litorală paralelă cu ţărmul, formată pe partea dinspre mare.
avanfosă .ş/’[At: DN3/ Pl: -se / E: fr avant-fosse] (Gig) Depresiune alungită a scoarţei terestre, situată între un lanţ muntos cutat şi o platformă.
avangardă sf[At: BELDIMAN, E. 75 / V: (înv) -guardie, —gvardie, -ntg~ / Pl: -gărzi / E: fr avant-garde] 1 (Sub)unitate militară care se deplasează în faţa forţelor principale, ca element de siguranţă Si: (înv; iuz) strajă. 2 (Fig) înaintaş. 3 (Fig) Apărător. 4 (îla) De ~ Care merge în frunte. 5 (îal) Care conduce. 6 (Fig; îal) Care luptă împotriva formelor şi tradiţiilor consacrate (în artă). 7 (Fig) Mişcare artistică inovatoare. 8 (Fig) Mişcare artistică având rol de precursor pentru alte mişcări moderniste.
186
AVANPREMIERA
avangardism sn [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 106,11/2/ Pl:
/ E: avangardă + -ism] 1 Mişcare intelectuală apărută la începutul sec. 20, care căuta soluţii radicale şi încerca să se rupă de trecut şi de tradiţie.
2	Curent literar-artistic care protestează împotriva formelor şi tradiţiilor consacrate, recurgând adesea la forme excentrice.
avangardist, ~ă [At: CONTEMP.,Seria II, 1948, nr. 113,8/1/ Pl: -işti, -e / E: fr avant-gardiste] 1-4 smf, a (Persoană) care aderă la avangardism (1-2). 5-6 a Privitor la avangardism (1-2). 7-8 a Care aparţine avangardismului (1-2). 9-10 a De avangardism (1-2). avangmrdie sfvz avangardă avangvardie sf vz avangardă
avanie1 ş/TAt: MAG. IST. IV, 366/4 /V: avăn~l Pl: ~i/ / E: ngr dSavia]
I	(înv; mpl) Stoarcere de bani. 2 Oprimare.
avanie2 sf[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr avanie] (Frr) 1 Afront public. 2 Tratament umilitor.
avaniţă sf [At: DA ms / Pl: -ţe / E: srb avanica] 1 Intrus. 2 Venetic Cf avenitură. 3 Aventurier.
avanplajă .s/[At: DN3 / Pl: -je / E: fr avanUplage] Sector de plajă situat între linia atinsă de apele cele mai mari şi linia apelor celor mai mici (flux şi reflux).
avanport sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: fr avant-port] Zonă amenajată la intrarea într-un port pentru o scurtă staţionare a navelor.
avanpost sn [At: ODOBESCU, S'. III, 576 / V: (înv) ~ntp~ / Pl: -uri / E: fr avant-poste] (Mpl) 1 Subunitate militară de siguranţă, instalată în faţa forţelor principale aflate în staţionare sau în apărare. 2 Poziţie pe care se află un avanpost (1). 3 (Fig) Element izolat care precedă o aglomerare de elemente asemănătoare.
avanpremieră sf [At: DA ms / V: (înv) -nt-p- / Pl: -re / E: fr avant-premiere] Spectacol dat ca ultimă repetiţie înaintea premierei, în faţa unui cerc de specialişti şi invitaţi.
avanradă sf [At: DN3 / Pl: -de / E: fr avant-rade] Lucrare destinată să prevină afuirile, plasată în amonte faţă de o construcţie hidraulică.
avans sn [At: I. IONESCU, D. 324 / Pl: -uri / E: fr avance] 1 Plată anticipată a unei părţi dintr-o sumă datorată ca retribuţie sau salariu, ca acoperire a unei lucrări efectuate, în contul unor zile-muncă, Ia încheierea unui contract etc. 2 Plata a unei părţi dintr-o sumă a cărei scadenţă e mai târziu. 3 Parte (mică) din preţul unui obiect cumpărat în rate, care trebuie plătită în momentul achiziţionării. 4 (Fig) Primele demersuri făcute de cineva pentru a încheia o afacere, înţelegere, alianţă. 5 (îe) A face cuiva Miri A încerca să obţină prietenia sau dragostea cuiva făcând primul pas.
6	(îae) A face cuiva concesii (de ordin etic), a face compromisuri spre a-i câştiga dragostea sau prietenia. 7 Interval de timp sau spaţiu cu care cineva sau ceva se află înaintea altcuiva sau a altceva. 8 (Teh; la maşini-unelte) înaintare a uneltei sau piesei de lucrat, perpendicular pe direcţia de tăiere, pentru a se ataca o nouă aşchie, a cărei lăţime depinde de spaţiul parcurs de piesă prin acea înaintare. 9 (Teh; la maşini cu mişcare rotativă) înaintare a piesei de prelucrat sau a sculei în timpul unei rotaţii. 10 (Teh; la maşini-motoare) Admisiune şi evacuare a amestecului motor. 11 (Teh; la maşini termice) Injecţie şi evacuare a combustibilului în cilindru înainte ca pistonul să fi ajuns la punctul mort. 12 (Teh; ccr; la motoare cu explozie) Manetă cu care se reglează momentul aprinderii combustibilului în camera de explozie.
avansa [At: CADE / Pzi: -sez / E: fr avancer] 1 vi A înainta. 2 vi A se apropia de o ţintă către care e orientată mişcarea. 3 vi A se apropia de atingerea unui scop. 4 vi (Fig) A progresa. 5 vt A numi pe cineva într-o funcţie superioară ierarhic celei deţinute anterior. 6-8 vt A plăti un avans (1-3) . 9 vt (Fam) A împrumuta o sumă cuiva. 10 vt A face o investiţie.
II	vr (îvr) A ajuta pe cineva. 12 vt A face o afirmaţie, pentru a deschide discuţia. 13 vt A lansa o idee.
avansare sf[At: DA ms / Pl: -sări / E: avansa] 1 înaintare Si: (rar) avansat1 (1). 2 Apropiere de o ţintă către care e orientată mişcarea Si: (rar) avansat1 (2). 3 Apropiere de atingerea unui scop Si: (rar) avansat1 (3).
4	(Fig) Progres Si: (rar) avansat1 (4). 5 Numire a cuiva într-o funcţie superioară
ierarhic celei deţinute anterior Si: (rar) avansat1 (5). 6-8 Plată a unui avans (1-3) Si: (rar) avansat1 (6-8). 9 (Fam) împrumutare cuiva a unei sume de bani Si: (rar) avansat1 (9). 10 Investire Si: (rar) avansat1 (10). 11 (îvr) Ajutor dat cuiva Si: (rar) avansat1 (11). 12 Afirmaţie făcută spre a deschide
o	discuţie Si: (rar) avansat1 (12). 13 Lansare a unei idei Si: avansat1 (13). avansat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: avansa] (Rar) 1-13 Avansare
(1-13).
avansat2, ~ă a [At: LEG. EC. PL. / Pl: -aţi, -e / E: avansa] 1 Care a înaintat mai mult în comparaţie cu altcineva. 2 Care e aproape de ţinta către care se îndreaptă. 3 Care e aproape de atingerea unui scop. 4 Care a progresat. 5 Care a fost numit într-o funcţie superioară ierarhic celei deţinute anterior. 6-8 (D. o sumă) Care a fost plătit sub formă de avans (1-3). 9 (D. o sumă) Care a fost împrumutat cuiva. 10 Investit. 11 (Ccr; d. un ajutor) Care a fost oferit cuiva. 12 Afirmat pentru a deschide discuţia.
13	(D. o idee) Lansat.
avanscenă sf[At: DA ms / V: ~nt-s~ / Pl: -ne / E: fr avantscene] 1 Parte dinaintea scenei (unui teatru), cuprinsă între cortină şi rampă. 2 Lojă pentru spectatori, aşezată de o parte şi de alta a sălii, imediat lângă scenă. avant1- ec vz avan-avânt2 sn vz avantaj avantagia vt vz avantaja avantagiare sf vz avantajare avantagiat1 sn vz avantajat1 avantagiat2, -ă a vz avantajat2 avantagios, -oasă a vz avantajos avantagiu sn vz avantaj
avantaj sn [At: (a. 1855) URICARIUL IV, 438 / V: ~agiu, (reg) -ant2 / Pl: -e, (înv) -uri / E: fr avantage] 1 Folos mai mare obţinut de cineva în raport cu altcineva. 2 Privilegiu de care se bucură cineva sau ceva. 3 Favoare pe care o primeşte cineva. 4 Superioritate a cuiva sau a ceva faţă de altcineva sau altceva, bazată pe o situaţie favorabilă. 5 (îlav) In Mii în folosul. 6 (La tenis) Punct marcat de unul dintre jucători când aceştia se află la egalitate la 40 de puncte.
avantaja [At: HAMANGIU, C. C. 381 / V: -agia / Pzi: -jez l E: fr avantager\ 1 vr A face pe cineva să obţină foloase mai mari decât altcineva într-o anumită situaţie. 2-3 vtr A-(şi) pune în evidenţă calităţile şi aspectul faţă de altcineva.
avantajant, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -nţi, -e / E: avantaja + -ant] (Rar) 1-3 Avantajos (1-3).
avantajare sf [At: DA ms / V: -agia- / PI: -jări / E: avantaja] 1 Favorizare a cuiva să obţină foloase mai mari decât altcineva într-o anumită situaţie Si: avantajat1 (1), privilegiere. 2 Punere în valoare a calităţilor fizice ale cuiva faţă de ale altcuiva Si: avantajat1 (2).
avantajat1 sn [At: MDA ms / V: -agia-1 / Pl: -uri / E: avantaja] 1-2 Avantajare (1-2).
avantajat2, -ă smf, a [At: DA / V: -agia*2 / Pl: -aţi, -e l E: avantaja]
1-2 (Persoană) care a fost favorizată să obţină foloase mai mari decât altcineva într-o anumită situaţie. 3-4 (Persoană) căreia i s-au pus în evidenţă calităţile fizice faţă de ale altcuiva.
avantajos, ~oasă a [At: (a. 1774) URICARIUL I, 175/6 / V: -agios l Pl: -oşi, -oase / E: avantaja] 1 Care oferă un avantaj (1) pentru cineva faţă de altcineva. 2 Care face pe cineva să obţină mai multe foloase (nemeritate) faţă de altcineva. 3 Care ajută pe cineva să-şi pună în evidenţă calităţile fizice faţă de ale altcuiva.
avantbec sn [At: DEX2 / V: ~nbec / Pl: -uri / E: fr avant-bec] Parte a unui picior de pod situată către punctul de unde curge apa, amenajată special pentru a-1 proteja împotriva presiunii apei şi a corpurilor transportate de ea. avantgardă sfvz avangardă avanti i [At: DN3 / E: it avanti] înainte. avantop sn vz lavantop avantpost sn vz avanpost avantpremieră sf vz avanpremieră
187
AVANTREN
avantren sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fr avant-train] 1 Parte anterioară a unei maşini agricole pe roţi. 2 (Rar) Antetren. 3 (Tex) Ansamblu de valţuri cu dinţi şi caneluri dintr-un dispozitiv de cardare, care zdrobesc resturi vegetale ataşate de flocoanele de lână. avant-scenă sfvz avanscenă
avar1, ~ă smf, a [At: EMINESCU, P. 91 / Pl:	/	E: fr avare, lat
avarus, -a] 1-2 (Persoană) care e lacomă de a câştiga bani numai pentru a-i avea. 3-6 (Persoană) care refuză (să cheltuiască sau) să dăruiască ceva.
7-8 (Rar) Econom. 9 a (îs) ~ la vorbă Care vorbeşte puţin.
avar2, ~ă [At: CANTEMIR, HR. 329 / Pl: -i,	/ E: lat Avarus] 1-2
smf, a (Persoană) care face parte dintr-o populaţie turcica aşezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migraţiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 3 a Care aparţine avarilor (1). 4 a Referitor la avari (1).
avaria vtr [At: I. PANŢU, C. 290 / Pzi: -iez / E: fr avarier] 1-2 A face să sufere sau a suferi o avarie (1). avariare sf vz avariere
avariat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: avaria] Avariere. avariat2, ~ă a [At: I. PANŢU, C. 290 / Pl: -aţi, ~e/E: avaria] 1-2 Care a suferit sau a fost făcut să sufere o avarie (1).
avarie sf [At: I. PANŢU, C. 290 / A şi: -r\e / Pl: -ii / E: fr avarie] 1 Defecţiune (gravă) suferită de o navă, de o construcţie, de o maşina. 2 (înv) Pagubă suferită prin deprecierea unor mărfuri. 3 (înv; îs) ~ totală Naufragiu.
avariere .ş/[At: DA ms / V: -iare / Pl: -ri / E: avaria] Deteriorare (gravă) Si: avariat1.
avariţie sf [At: DA ms / V: ~iune / Pl: -ii / E: lat avaritia, -onis] Zgârcenie.
avariţios, ~oasă a [At: DN3 / Pl: -oşi, -oase / E: fr avaricieux] 1 Care manifestă avariţie în lucruri mărunte. 2 Zgârcit. 3 Meschin. avariţiune sfvz avariţie
avaş sn [At: CADE / Pl: -uri / E: mg avas] Loc liber, curăţat de arbuşti şi mărăcini.
avat sm [At: DA / Pl: -aţi / E: net] Peşte răpitor de apă dulce, asemănător cu crapul, cu spinarea verzuie (Haut Aspius aspius) Si: avăţoi (1).
avatar sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: fr avatar] 1 (în unele concepţii religioase) Reincarnare succesivă a unei fiinţe. 2 Metamorfoză. 3 (înv; fig) Transformare neprevăzută (chinuitoare) care intervine în evoluţia unei fiinţe sau a unui lucru.
avă1 ş/ŢAt: LTR2 / Pl: ave t E: tc av] Plasă de pescuit aşezată vertical în apă, susţinută prin plutele de la marginea superioară şi prin plumbul de la cea inferioară. avă2 sf vz arvă
avă3 sm [At: DOSOFTEI, V. S. 56b/24 / V: avvă! Pl: a vi l E: ngr afflag] (înv) 1 Tată. 2 Părinte. 3 Abate Si: avad1 (3). 4 Arhimandrit Si: avad1 (4). 5 Egumen Si: avad1 (3).
avălmăşie sf [At: PONTBRIANT, D. / P: -şi-e / Pl: ~i/ / E: avalmaş + -ie] (îvr) Devălmăşie. avănie sf vz avanie1
avăriit, ~ă [At: BUGNARIU, N., ap. DA / PI: -iţi, -e / E: *avăni] 1-2 smf, a Avam (3-4).
avăţoi sm [At: HEM 2153 / Pl: ~ / E: avat + -oi} (Iht) 1 Avat. 2 Avat mare. 3 Peştele Aspius rapax.
a-vânat av [At: DOSOFTEI, ap. HEM 2167 / E: <r?- + -vânat] La vânătoare. avânătură sfvz avenitură
avânt sn [At: ALECSANDRI, P. III, 73 / Pl: -uri / E: drr avânta] 1 Vioiciune. 2 Energie. 3 Forţă în mişcări. 4-7 (îe) A-şi lua — A se avânta (6-9). 8 (îae) A-şi lua elan. 9 (îvr; îe) A-şi da - A se lansa. 10 însufleţire.
11	Elan. 12 Entuziasm. 13 Dezvoltare rapidă într-un domeniu Si: progres. 14 (îe) A lua - A creşte repede. 15 (îae) A se dezvolta. 16 (îe) A-i tăia cuiva Mii A-i opri cuiva mişcarea plină de elan. 17 (îae) A-i opri cuiva tendinţa spre progres. 18 (îae) A-i tăia cuiva entuziasmul pentru ceva.
avânta [At: ALECSANDRI, P. III, 99 / Pzi: avânt / E: a3 + vânt] 1 vr/(îrg) A învârti un obiect repede prin aer spre a-1 putea arunca mai departe sau a putea lovi mai puternic. 2 vt (înv) A împinge ceva sau pe cineva înainte, repede şi cu putere Cf a îmbrânci. 3 vt (înv; fig) A face pe cineva să se repeadă spre ceva. 4 vt (înv; fig) A trezi cuiva elanul de a porni spre ceva sau de a începe ceva. 5 vt (îvr) A însufleţi pe cineva.
6	vr A se repezi brusc spre... Si: (Trs) azvânta2 (1). 7 vr A face o mişcare rapidă spre a atinge un anumit scop Si: (Trs) azvânta2 (2). 8 vr A se repezi asupra cuiva Si: (Trs) azvânta2 (3). 9 vr A-şi lua zborul Si: (Trs) azvânta2
(4). 10 vr A se mişca foarte repede Si: (Trs) azvânta2 (5). 11 vr (Fam) A cuteza prea mult Si: (Trs) azvânta2 (6). 12 vr (Fig) A-şi deschide drum cu îndrăzneală Si: (Trs) azvânta2 (7). 13 vr (Fig) A fi îndrăzneţ. 14 vr (Fig) A fi entuziast. 15 vr (Fig) A se dezvolta rapid. 16 vr (Fig) A progresa foarte mult. 17 vr (Fig) A creşte foarte repede.
avântare sf [Ai: DA / Pl: ~tari / E: avânta] 1 (îrg) învârtire a unui obiect repede prin aer, pentru a-1 putea arunca mai departe sau a putea lovi mai puternic Si: (rar) avântat1 (1). 2 (înv) împingere a unui obiect sau a unei persoane înainte, repede şi cu putere Si: îmbrâncire, (rar) avântat1 (2). 3 (înv; fig) Determinare a cuiva să se repeadă spre ceva Si: (rar) avântat1
(3). 4 (înv; fig) Trezire a elanului cuiva de a porni într-o direcţie sau pentru a începe ceva Si: (rar) avântat1 (4). 5 (îvr) însufleţire a cuiva Si: (rar) avântat1 (5). 6 Repezire bruscă spre ceva Si: (rar) avântat1 (6). 7 Efectuare a unei mişcări rapide spre a atinge un anumit scop Si: (rar) avântat1 (7).
8	Repezire asupra cuiva Si: (rar) avântat1 (8). 9 Pornire în zbor Si: (rar) avântat1 (9). 10 Mişcare foarte rapidă Si: (rar) avântat1 (10). 11 (Fam) Cutezanţă prea mare Si: (rar) avântat1 (11). 12 (Fig) Deschidere a unui nou drum cu îndrăzneală Si: (rar) avântat1 (12). 13 (Fig) îndrăzneală Si: avântat1 (13). 14 (Fig) Entuziasm Si: avântat1 (14). 15 (Fig) Dezvoltare rapidă Si: (rar) avântat1 (15). 16 (Fig) Progres mare Si: (rar) avântat1 (16).
17	(Fig) Creştere foarte rapidă Si: (rar) avântat1 (17). avântat1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: avânta] (Rar) 1-17 Avântare (1-17). avântat2, ~ă a [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: avânta] 1 (înv) învârtit repede prin aer, pentru a-1 putea arunca mai departe sau a putea lovi mai puternic.
2	(înv) împins înainte, repede şi cu putere. 3 (înv; fig) Determinat să se repeadă spre ceva. 4-5 (înv; fig) Căruia i s-a trezit elanul (de a porni într-o direcţie sau) de a începe ceva. 6 (îvr) însufleţit. 7 Care se repede brusc spre ceva. 8 Care efectuează o mişcare rapidă pentru a atinge un anumit scop. 9 Care se repede asupra cuiva. 10 Care porneşte în zbor. 11 Care se mişcă foarte repede. 12 (Fig) Care este prea cutezător. 13 (Fig) Care îşi deschide un nou drum cu îndrăzneală. 14 (Fig) îndrăzneţ. 15 (Fig) Entuziast. 16 (Fig) Care se dezvoltă rapid. 17 (Fig) Care progresează foarte mult. 18 (Fig) Care creşte foarte repede.
avântător, ~oare smf, a [At: DA / Pl: -i, -oare / E: avântat + -tor] 1-2 (înv) (Persoană) care învârteşte ceva rapid prin aer, pentru a-1 arunca mai departe sau spre a lovi mai tare. 3-4 (înv) (Persoană) care împinge ceva înainte, repede şi cu putere. 5-6 (înv; fig) (Persoană) care determină pe cineva să se repeadă spre ceva. 7-8 (înv; fig) (Persoană) care trezeşte cuiva elanul de a pomi într-o direcţie sau de a începe ceva. 9-10 (îvr) însufleţitor.
11-12 (Fig) (Persoană) care insuflă cuiva cutezanţă. 13-14 (Fig) (Persoană) care insuflă cuiva entuziasm. 15-16 (Fig; rar) (Persoană) care imprimă cuiva sau la ceva un progres rapid. avântura vr vz aventura ave i [At: DN3 / E: lat ave] Salut.
ave a [At: COD. VOR. 120/5 / Pzi: 1: am, (înv) aib, 2: ai, 3: are, 4: avem, 5: aveţi, 6: au; cj: 3,6 să aibă, (înv) să aivă, (reg) să aibe; (înv) se avure; par: avut; grz: având, (înv) aibând / E: ml habere] 1 vr A poseda ceva.
2	vr A deţine ceva. 3 vr A fi stăpân pe cineva sau ceva. 4 vr (îe) Ce-am avut şi ce-am pierdut N-am ce pierde. 5 vr (îae) Sărac am fost, sărac am rămas. 6 vt (îae) Puţin îmi pasă. 7 vr (îe) A - ac de cojocul cuiva A şti cu ce arme să învingi pe cineva. 8 vt (îae) A şti să înveţi minte pe cineva. 9 vt (îe) A nu — după ce bea apă A fi foarte sărac. 10 vt (înv;
188
AVEA
îe) A nu ~ nici un sfânt A fi necredincios. 11 vr (îae; fig) A nu avea nici
o	protecţie. 12 vt (îe) A nu ~ nici un chichirez A nu avea nici o logică.
13	vt (îae) A nu avea nici un haz. 14 vt (îe) A nu ~ ochi decât pentru... A fi îndrăgostit de... 15 vt (îe) A (nu) ~ rost să... A (nu) fi potrivit să... 16 vt A purta cu sine. 17 vt A fi îmbrăcat cu... 18 vt A se folosi de serviciile cuiva. 19 vt A ţine. 20 vt (D. femei; înv; îe) A ~ pre sine A avea menstruaţie. 21 vt (D. femei; înv; îe) A ~în pântece A li însărcinată. 22 vt (îe) A ~ seu la rărunchi (sau a ~ cheag) A fi bogat. 23 vt (îe) A nu ~ nici în clin, nici în mânecă (cu cineva) A nu cunoaşte pe cineva. 24 vt (îae) A nu avea nici o. legătură cu... 25 vt A ~ ceva în gând (sau în cuget, în minte) A avea o anumită intenţie. 26 vr (îe) A ~ pe (sau, înv, la) capul său A avea o responsabilitate (nedorită). 27 vt (îe) A ~pe cineva la (sau în) inima sa A iubi pe cineva. 28 vt (îe) A (nu) ~ pe cineva la stomac A (nu) putea suporta pe cineva. 29 vt (îe) A ~ (ceva) pe suflet (sau pe conştiinţă, ori, înv, la sufletul său) A suferi mustrări de conştiinţă pentru ceva. 30 vt (îe) A ~ (ceva) la îndemână (sau, înv, a-mână) A avea (ceva) în imediata sa apropiere. 31 vt (îae) A se putea uşor folosi (de ceva).
32	vt (îe) A ~ (ceva) pe mână A dispune de... 33 vt (îe) A ~ la (sau în) degetul (cel) mic A domina clar. 34 vt (îae) A cunoaşte foarte bine. 35 vt (îe) A ~ gărgăuni în cap A fi înfumurat. 36 vt (îae) A avea pretenţii nejustificate. 37 vt (îae) A avea idei extravagante. 38 vt (înv; îe) A ~pe cineva în taşcă A avea pe cineva în puterea sa. 39 vt (îe) Nici acasă n-am de coasă Nu mă grăbesc. 40 vt (îae) Nu am nici o treabă. 41 vt A fi în relaţie de rudenie cu cineva. 42 vt A fi în relaţie de subordonare cu cineva. 43 vt A fi într-o relaţie afectivă cu cineva. 44 vt (îe) A ~ pe cineva de aproape A avea simpatie sau dragoste pentru cineva. 45 vt (îe) A ~ pe cineva drag A iubi pe cineva. 46 vr (îe) A se ~ dragi A se iubi. 47 vr (îe) A se ~ bine (cu cineva) A se înţelege bine. 48 vr (îe) A se ~ rău (cu cineva) A se certa. 49 vi (îae) A fi duşmani. 50 vr (Eliptic) A avea
o	anumită relaţie cu cineva. 51 vr (Eliptic) A fi îndrăgostiţi. 52 vt (îe) A ~ pe cineva cu bine (sau cu drag) A iubi pe cineva. 53 vr (înv) A considera pe cineva drept... 54 vr (înv; eliptic) A fi egoist. 55 vr (înv; eliptic) A fi înfumurat. 56 vr A dispune de un interval de timp sau spaţiu. 57 vr (îe) A ~ vreme (sau timp) A dispune de timp pentru a face ceva. 58 vt (îae) A fi liber. 59 vt (îae) A dispune de timp pentru a se ocupa de cineva. 60 vt (înv; îe) A-şi ~ un loc A ocupa un loc. 61 vt (îlv) A ~ loc A găsi un loc.
62	vt (îae) A se întâmpla. 63 vt (îe) Anu~ margini A fi foarte întins. 64 vr (D. o însuşire; îae) A fi într-un grad peste măsură de mare. 65 vr (înv; îe) A ~ cale A se pregăti să parcurgă un drum lung. 66 vr A deţine
0	capacitate abstractă. 67 vr (îe) A ~dreptate A fi îndreptăţit. 68 vt (îe) A ~ (de) gând să... A intenţiona să... 69 vt (îe) A ~ grijă A fi neliniştit pentru ceva. 70 vr (îae) A nu uita să... 71 vt A se simţi responsabil. 72 vr (îe) A (nu) ~greş (sau greşeală) A (nu) greşi. 73 vt (îe) A (nu) ~habar A (nu) şti. 74 vr (îe) A ~ treabă A fi ocupat. 75 vt (îe) A ~ o (sau de) vorbă cu cineva A trebui să discute cu cineva. 76 vt (îlv) A (nu) ~ asemănare A (nu) se asemăna. 77 vr (îal; neg) A fi neasemuit. 78 vr (îlv) A (nu) ~deosebire A (nu) se deosebi. 79 vr A (nu) ~fiinţă A (nu) exista. 80 vt (îal) A (nu) se naşte. 81 vr (înv; îlv) A (nu) ~ întâmplare A (nu)
1	se întâmpla. 82 vr (îlv) A (nu) ~ bănuială (sau, înv, prepus) A (nu) bănui. 83 vr (îlv) A (nu) ~spor A (nu) spori. 84 vt (îlv) A (nu) ~ trai (sau viaţă) A nu trăi. 85 vt (îal) A (nu mai) putea-trăi (cu cineva). 86 vr (îe) A (nu) - zile (sau zilişoare) A (nu) mai trăi. 87 vr (îae) A (nu) se mai bucura de viaţă. 88 vr (îe) A (nu) (mai) ~ zile bune (cu cineva) A (nu) (mai) trăi în pace (cu cineva). 89 vt (îlv) A ~ (un) vis A visa. 90 vr (Fig; îal) A năzui spre ceva. 91 vt (îlv) A nu ~ moarte A fi nemuritor. 92 vr (îlv) A nu ~ număr A fi nenumărat. 93 vr (îlv) A (nu) ~ nădejde A (nu mai) spera. 94 vt (îlv) A ~ mare laudă A fi lăudat. 95 vr (îlv) A ~ iertare A fi iertat. 96 vr (îlv) A (nu) ~ scăpare A (nu) scăpa. 97 vr A primi (ceva) de la cineva. 98 vr A câştiga ceva. 99 vt A obţine ceva. 100 vr A fi părtaş la ceva. 101 vt A se folosi de serviciile cuiva. 102 vr A dispune de ceva. 103 vt A fi alcătuit din... 104 vr A fi înzestrat qu... 105 vr A fi prevăzut cu... 106 vt A conţine. 107 vr A cuprinde. 108 vr (Urmat de o unitate de măsură de lungime, greutate etc.) A fi de o anumită
dimensiune. 109 vt (îe) A ~... ani A ti în vârstă de... ani. 110 vt (îe) A ~ ocazia (sau, înv, prilejul) A i se da posibilitatea. 111 vt (îe) A ~ milă A stârni mila cuiva. 112 vr (îae) A simţi milă pentru cineva. 113 vt (îe) A (nu) ~ odihnă A fi mereu activ. 114 vr (îae; fig) A fi neliniştit. 115 vt (îe) A ~semne (sau presimţiri) A presimţi ceva. 116 vt (D. o marfă; îe) A ~căutare A fi cerut de clienţi. 117 vt (îe) A ~ trecere A fi cunoscut şi respectat. 118 vt (îae) A fi apreciat de superiorii săi. 119 vr (îe) A ~ folos (sau câştig ori, înv, dobândă) A profita. 120 vt (îe) Atâta bine (sau folos ori câştig) să am! Formulă prin care se garantează adevărul celor exprimate. 121 vt (Fam) A înşela pe cineva. 122 vt (Fam) A profita de cineva. 123 vr (îe) A nu ~ chip să*.. A nu reuşi să... 124 vt (îe) A ~ parte (de ceva) A fi predestinat să... 125 vr (îe) A ~ voie (sau permisiunea) să... A-i fi permis să... 126 vr A fi înzestrat cu o anumită însuşire sau capacitate de a îndeplini ceva. 127 vt (îe) A ~gură rea A prevesti evenimente rele care se împlinesc. 128 vt (îe) A ~ nas A avea miros fin. 129 vr (îae) A fi (prea) îndrăzneţ. 130 vr (îe) A (nu) ~ obraz A fi neruşinat. 131 vr (îe) A ~ochi A vedea bine. 132 vr (îae) A distinge esenţialul. 133 vr (îe) A ~ inimă A fi curajos. 134 vt (îae) A fi milos. 135 vr (îe) A ~ curaj (sau îndrăzneală) A fi curajos. 136 vr (îe) A ~ putere A li puternic. 137 vr (îe) A ~ bunătate A fi bun. 138 vr (îe) A ~ răutate A fi rău. 139 vr (îe) A ~ darul să... A fi înzestrat cu puterea de a... 140 vt (îe) A ~dar (sau talent) A fi talentat. 141 vt A ~ haz A provoca râsul. 142 vt (îe) A ~ cap (sau minte) A fi deştept. 143 vr (îe) A ~ ţinere-de-minte (sau memorie) A putea să-şi amintească multe lucruri. 144 vt (îe) A ~ noroc (sau şansă) A fi favorizat de întâmplări. 145 vr (îe) A ~ socoteală (sau, înv, rânduială) A se desfăşura potrivit unei ordini şi raţiuni. 146 vt (îe) A ~ gură (mare) A fi certăreţ. 147 vt (îe) A ~ (h)arţag A fi certăreţ. 148 vr (îe) A ~ (a)plecare (sau plecăciune) A avea înclinaţie spre... 149 vr (îe) A ~ obicei (sau deprindere) A obişnui să... 150 vt (D. cai; îe) A ~ nărav A fi nărăvaş. 151 vr (D. oameni; îe) A avea un viciu. 152 vr (D. oameni; îe) A ~ beteşug A fi infirm. 153 vr (îe) A ~ aerul A părea. 154 vr (îe) A ~pe vino-ncoace A fi atractiv. 155 vr A fi cuprins de o senzaţie. 156 vr A fi cuprins de un sentiment. 157 vr (îe) A ~ bucurie A se bucura. 158 vr (îe) A ~ dor A-i fi dor. 159 vt (îe) A ~ teamă (sau groază) A se înspăimânta. 160 vt (îe) A ~ nevoie (sau, înv, lipsă ori trebuinţă) de... A-i fi necesar ceva. 161 vt A suferi de o boală. 162 vr (îvp; îe) A ~ peri răi A avea o boală de ochi provocată de genele prea lungi, care irită globul ocular. 163 vt (îe) A ~ un of A fi necăjit. 164 vt (îe) A ~ pe dracul A avea un rău inexplicabil. 165 vr (îae) A nu avea nimic. 166 vr (îae) A fi foarte rău. 167 vr (îe) A nu ~ nici pe dracul A fi sănătos. 168 vt (îae) A nu avea nimic. 169 vr (îe) N-are nimic! Nu are nici o importanţă. 170 vr (îae) Nu s-a întâmplat nici un rău. 171 vr (îe) A nu ~somn A nu putea dormi. 172 vr (îe) A ~ orbul-găinilor A nu vedea lucruri evidente. 173 vr (îe) A ~ dureri de cap A-1 durea capul. 174 vr (Fig; îae) A fi îngrijorat pentru ceva. 175 vr (îe) A ~friguri A suferi de malarie. 176 vt (Fig; îae) A fi foarte nerăbdător şi emoţionat. 177 vr (îe) A ~iubire A iubi. 178 vt (îe) A ~ciudă (sau,înv, mânie) (pe cineva) A urî pe cineva. 179 vt (Jur; înv; îe) A ~ pâră (cu cineva) A fi în proces cu cineva. 180 vr (îe) A ~ ceva (de împărţit) cu cineva A antipatiza pe cineva. 181 vi (îe) A ~de furcă cu cineva A avea dificultăţi. 182 vr (îae) A avea mult de luptat împotriva cuiva. 183 vi (îe) A ~de gând A se gândi. 184 vi A ~de grijă A fi atent la ceva. 185 vi (îe) A ~ de fală A se mândri cu ceva. 186 vi (îe) A ~în dragoste A iubi. 187 vi (îe) A ~de ştire A şti. 188 vr (înv; fig) A fi propriul său stăpân. 189 vr (înv) A fi astfel. 190 vr (înv) A se simţi. 191 vr (înv; urmat de un infinitiv) A li menit să... 192 vt (înv; urmat de un infinitiv, conjunctiv sau supin) A voi să... 193 vr (înv; urmat de un infinitiv, conjunctiv sau supin) A trebui să... 194 vr (înv; urmat de un infinitiv) Exprimă o acţiune desfăşurată în viitor. 195 vr (înv; urmat de un infinitiv, conjunctiv sau supin) A putea. 196 vi (îe) A ~ de-a face cu... A avea ceva comun cu... 197 vt (îae) A intra în relaţii cu... 198 vt (îe) N-are a face Nu se potriveşte. 199 vt (îae) Nu are nimic comun cu... 200 vt (înv; urmat de un verb la conjunctiv prezent) A fi destinat să... 201 vt (înv; urmat de un verb la conjunctiv prezent) A avea scopul de a...
189
AVECERNE
202	vt (înv; urmat de un verb la conjunctiv prezent) Exprimă imperativul.
203	vt (Urmat de un verb la supin) A-i rămâne să îndeplinească. 204 vt (Urmat de un verb la supin) A şti. 205 vt (Urmat de un verb la supin) A găsi o soluţie pentru a... 206 vt (îe) A nu (mai) ~ce zice A nu (mai) şti. 207 vt (îae) A rămâne fără replică. 208 vt (îe) A nu (mai) ~ ce face A nu (mai) putea... 209 vt (îe) A nu ~ pentru ce (sau de ce) A nu avea nici un motiv. 210 vt (îe) A nu ~când A nu mai avea timpul necesar să... 211 vt (îe) Ce ai? Ce simţi? 212 vt (îae) De ce te împotriveşti? 213 vt (îae) Ce-ţi pasă? 214 vt (îe; impersonal) N-are cum Nu este posibil. 215 vt (îae) Nu există modalitatea de a... 216 vt (îe) N-are cine să... Nu există cineva care să... 217 vt (îe) A nu ~ unde A nu exista spaţiu disponibil. 218 vi (îe) N-are decât să ... şi... E suficient să ... pentru a... 219 vi (îe) N-ai '-'decât! Eşti liber să... 220 vt (îae) încearcă numai, dacă îndrăzneşti! 221 vt (îae) Nu-mi pasă. 222 va Serveşte la formarea indicativului perfect compus. 223 va Serveşte la formarea modului condinţional optativ. 224 va (Reg) Serveşte la formarea unui indicativ mai mult ca perfect compus. 225 va Intră în componenţa imperfectului perifrastic indicativ. 226 va Intră în componenţa mai mult ca perfectului perifrastic indicativ. 227 va Serveşte, împreună cu prezentul conjunctivului, la formarea viitorului popular.
avecerne sf vz avecernie
avecernică şf [At: V. HANEŞ, Ţ. O., ap. DA ms / Pl: ~ice / E: avecerne + -ică] (înv; iuz) Vecernie.
avecernie şf [At: (a. 1765) IORGA, S. D. XIII, 253 / V: ~ne / Pl: -ii / E: a2 + vecernie] (Trs; înv; iuz) 1 Vecernie. 2 Timpul cuprins între orele
4	şi 5 după-amiază Si: (a)chindie.
avecim vr [At: MACEDONSKI, O. IV, 112 / Pl: ~nez / E: it avicinarsi] (Nob) A se învecina.
avedeare av [At: DOSOFTEI, ap. HEM 2155 / V: a-v~ / E: a2 + vedere] (înv; iuz) Făţiş. a-vedeare av vz avedeare
avelă şf [At: HEM / Pl: -le / E: ngr djp&eXAa] (Mol; înv; iuz) Femeie rea.
aven sn vz avenâ
avenmt sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr avenant] (Jur) Act scris care constată modificările aduse clauzelor iniţiale ale unui contract sau tratat.
avenă şf [At: DN3 / V: aven sn l Pl: -ne / E: fr aven] Prăpastie circulară formată din roci calcaroase, în care se scurg adesea apele de suprafaţă.
avem vir [At: (a. 1852) PALIA, ap. TDRG / Pzi: -neşte / E: ml ad-venire] 1-2 (îvr) A (se) dospi.
avenida sf [At: DN3 / Pl: ~s l E: sp avenida] Bulevard în Spania, Portugalia şi în America Latină.
avenlre1 ş/‘[At: PALIA 1852, ap. TDRG / Pl: -ri / E: ave ni] (îvr) Dospire Si: (îvr) avenit1.
avenlre2 şf [At: DA ms / PI: -ri / E: it avvenire] (îvr) Luare a puterii în stat.
avenit1 sn [At: PALIA (1852), ap. TDRG / Pl: -uri / E: aveni] (îvr) A venire1.
avenit2, ~ă sn, a [At: PALIA (1852), ap. TDRG / Pl: -iţi, -e / E: aveni] 1-2 (îrg) (Aluat) care a dospit.
avenitură şf [At: TDRG / V: avânăt-l Pl: -ri / E: a2 + venitură] (Ban; îs) (Oameni) de-avânătură (Oameni) venetici.
aventura vr [At: N. XENOPOL, ap. TDRG / V: avân~! Pzi: -rez / E: fr syaventurer] 1 A lua o decizie îndrăzneaţă. 2 A întreprinde o acţiune riscantă. 3 A se arunca orbeşte într-o aventură (1), fără a se gândi la consecinţe. 4 A acţiona la voia întâmplării. 5 A se expune unor pericole.
aventurar sm [At: DA ms / Pl: -i / E: aventura + -ar] (îvr) 1-12 Aventurier (1-12).
aventurare şf [At: DA ms / Pl: -rări / E: aventura] 1 Luare a unei decizii îndrăzneţe Si: (rar) aventurat1 (1). 2 întreprindere a unei acţiuni riscante Si: (rar) aventurat1 (2). 3 Avântare inconştientă într-o aventură (1), fără a se gândi la consecinţe Si: (rar) aventurat1 (3). 4 Acţionare la voia întâmplării Si: (rar) aventurat1 (4). 5 Expunere la unele pericole Si: (rar) aventurat1 (5).
aventurat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: aventura] 1-5 (Rar) Aventurare (1-5).
aventurat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e t E: aventura] 1 Care a luat o decizie îndrăzneaţă. 2 Care este în curs de a întreprinde o acţiune riscantă. 3 Care s-a avântat în mod inconştient într-o aventură (1). 4 Care acţionează la voia întâmplării. 5 Care se expune unor pericole.
aventură şf [At: HASDEU, l. C. 210 / Pl: -ri / E: fr aventure] 1 Acţiune îndrăzneaţă şi riscantă. 2 Acţiune hazardată, bazată pe noroc. 3 întreprindere în cursul căreia apar întâmplări imprevizibile, surprinzătoare.
4	întreprindere dubioasă, necinstită. 5 Legătură amoroasă întâmplătoare şi trecătoare. 6 Intrigă amoroasă.
aventurier, ~ă [At: HASDEU, I. C. 65 / Pl: -i / E: fr aventurier] 1-12 smf, a (Persoană) care se impică adeseori în aventuri (1-6) Si: aventurar (1-2), aventurist (1-6). 13-18 a Cu caracter de aventură (1-6).
aventurin sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr aventurine] (Gig) Cuarţ cu numeroase foiţe de mică, galbene sau verzui, care reflectă puternic lumina.
aventurism sn [At: DA ms / Pl: -e / E: fr aventurisme] 1-6 Spirit de aventură (1-6). 7-12 Faptă de aventurier (1-6). 13 înclinaţie a cuiva de a acţiona în mod pripit. 14 Preferinţă pentru luarea unor decizii cu consecinţe periculoase.
aventurist, [At: CONTEMP., Seria II, 1948, 16/12 / Pl: -işti, -e / E: aventură + -ist] 1-6 smf (Nob) Aventurier (1-6). 7-12 a Care are caracter de aventură (1-6). 13-18 a Privitor la aventură (1-6). 19-24 a înclinat spre aventură (1-6). 25-30 a Specific unui aventurier (1-6).
aventuros, ~oasă a [At: IORGA, L. I, 31 / Pl: -oşi, -oase / E: fr aventureux] 1-6 Care umblă după aventuri (1-6). 7-12 Căruia îi plac aventurile (1-6). 13 Riscant. 14 Imprudent. 15 îndrăzneţ. 16 Care se avântă mereu orbeşte. 17-22 Care constituie o aventură (1-6).
avenue sf [At: DN3 / P: av-niu / Pl: ~s / E: fr avenue] (Liv; rar) 1 Magistrală. 2 Bulevard. 3 Alee care conduce la o locuinţă. ave rage sn vz averaj
averaj sn [At: DA ms / V: -age / Pl: -e / E: eg average] (Spt) 1 Raportul dintre punctele marcate la adversar şi cele primite de la acesta de către
o	echipă, într-un campionat sau competiţie sportivă. 2 (îc) Gol—' Averaj (1) la fotbal. 3 (îc) Coş-~ Averaj (1) la baschet.
avere şf [At: CORESI, EV., VII/26 / Pl: -ri / E: avea] 1 Posedare. 2 Deţinere. 3 Stăpânire a cuiva sau a ceva Si: avut1 (3). 4 (Ccr) Totalitate a bunurilor care se află în posesia unei colectivităţi sau a unui individ Si: avut1 (4), avuţie (1), bogăţie. 5 (îe) A avea ~ A fi bogat. 6 (îe) A face ~ A agonisi. 7 (îae) A parveni. 8 (îe) A pierde ~a A deveni sărac. 9 (îe) A se bucura de ~ A fi lacom de bani. 10 (îs) ~ părintească Moştenire de la părinţi. 11 (înv; îs) ~ mişcătoare Bunuri mobile. 12 (înv; îs) ~ nemişcătoare Bunuri imobiliare. 13 (Ccr) Bani. 14 (Ecn) Parte dreaptă a unui cont sau a unei partide Si: (rar) avut1 (7), credit. 15 (Fig) Totalitate a experienţelor şi cunoştinţelor deţinute în mintea cuiva Si: (rar) avut1 (8), avuţie (4). 16-18 (Fig) Relaţie (de rudenie, de subordonare, afectivă) cu cineva. 19-21 (Fig; ccr) Persoană cu care cineva are o relaţie (de rudenie, de subordonare, afectivă). 22 (Fig) Deţinere a unei capacităţi abstracte Si: (rar) avut1 (9). 23 (Pex; rar) Primire a ceva de la cineva. 24 (Pex; rar) Câştig. 25 (Pex; rar) Dar. 26 (Pex; rar) Participare la ceva. 27 (Pex; rar) Posibilitate de a dispune de serviciile cuiva Si: (rar) avut1 (12). 28 (Pex; rar) Componenţă. 29 (Pex; rar; ccr) Parte componentă Si: avuţie (7). 30 (Pex; rar) Conţinut. 31 (Pex; rar) Dimensiune. 32 (Fig) înzestrare a cuiva cu o anumită calitate Si: (rar) avut1 (14). 33 (Fig; rar) Senzaţie. 34 (Fig; rar) Sentiment. 35 (Fig; rar) Boală. 36 (Fig; rar) Independenţă. 37 (înv; fig; rar) Existenţă. 38 (înv; fig; rar) Stare. 39 (înv; fig; rar) Menire. 40 (înv; fig; rar) Voinţă. 41 (înv; fig; rar) Necesitate. 42 (înv; fig; rar) Posibilitate. 43 (înv; fig; rar) Destinaţie. 44 (înv; fig; rar) Scop.
averoism sn [At: DN3 / P: -ro-ism / Pl: -e / E: fr averroi'sme] Curent în filozofia medievală occidentală având la bază învăţătura Iui Averoes, care susţinea că materia şi mişcarea sunt veşnice şi nu au fost create şi nega nemurirea sufletului şi viaţa de apoi.
190
AVIONAL
averoist, ~ă [At: DN3 / P: -ro-ist / Pl: -işti, -e / E: fr averroişte] 1-2 smf, a (Persoană) care aderă la averoism. 3 a Referitor la averoism. 4 a Propriu averoismului. 5 a De averoism.
avers sn [At: I. PANŢU, C. 290 / Pl: ~uri / E: fr avers] Faţă a unei monede, reprezentând chipul unei personalităţi, stema unei ţări etc.
aversă sf [At: DA ms / Pl: -se / E: fr averse] Ploaie torenţială de scurtă durată.
aversiune sf [At: MAIORESCU, D. I, 23 / Pl: -ni / E: fr aversion, lat aversio, -onern] 1 Repulsie faţă de cineva sau ceva. 2 Dezgust. 3 Antipatie profundă. 4 Ură.
avertină .v/ŢAt: DN3 / Pl: -ne / E: fr avertine] Pulbere cristalină, cu gust şi miros aromatic, folosită ca anestezic de bază administrat pe cale rectală.
avertisment sn [At: MAIORESCU, D. 1,365 / Pl: -e / E: fr avertissement]
1	Prevenire prealabilă asupra unui risc sau a unei primejdii. 2 înştiinţare din partea unei autorităţi sau a unui superior prin care se atrage atenţia cuiva asupra unei greşeli. 3 (îe) A da cuiva un - A atrage atenţia cuiva să nu repete o greşeală. 4 Sancţiune administrativă aplicată cuiva pentru
o	abatere disciplinară, prin care i se atrage atenţia că la următoarea abatere va fi sancţionat mai aspru. 5 (Spt) Sancţiune aplicată de arbitru unui sportiv pentru joc neregulamentar şi care, la repetarea abaterii, poate fi urmată de eliminarea din joc a acelui sportiv. 6 (înv) înştiinţare de plată a impozitelor (care menţionează sancţiunile aplicate în caz de neplată la termen). 7 (Jur; înv) Solicitare adresată unui jurnal de către o autoritate să înceteze publicarea unor anumite articole, sub ameninţarea suspendării.
avertiza vt [At: DA / Pzi: -z.ez / E: fr avertir] 1 A atrage atenţia cuiva asupra pericolelor la care se expune dacă întreprinde o anumită acţiune Si: aviza (2). 2 A preveni pe cineva asupra sancţiunilor pe care le va suferi dacă va comite o anumită greşeală. 3 A reaminti cuiva urmările rele ale actelor pe care doreşte să le îndeplinească.
avertizare sf[At: DA / Pl: -zari / E: avertiza] 1 Atenţionare a cuiva asupra pericolelor la care se expune dacă întreprinde o anumită acţiune Si: avizare (2), (rar) avertizat1 (1), avizat1 (2). 2 Prevenire a cuiva asupra sancţiunilor pe care le va suferi dacă va comite o anumită greşeală Si: (rar) avertizat1 (2). 3 Reamintire a urmărilor rele ale actelor pe care cineva doreşte să le îndeplinească Si: (rar) avertizat1 (3).
avertizat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: avertiza] (Rar) 1-3 Avertizare (1-3).
avertizat2, ~ă a [At: DA / Pl: ~aţi, -e / E: avertiza] 1 Care a fost atenţionat asupra pericolelor la care se expune dacă întreprinde o anumită acţiune Si: avizat2 (2). 2 Care a fost prevenit asupra sancţiunilor pe care le va suferi dacă va comite o anumită greşeală. 3 Căruia i s-au reamintit urmările rele ale actelor pe care cineva doreşte să le îndeplinească.
avertizor, ~oare [At: ENC. TEHN. I, 173 / Pl:	-oare	/	E:	avertiza
+ -or] 1-3 a Care avertizează (1-3). 4 sn Aparat care semalizează (automat) un pericol, o avarie (la un sistem tehnic etc.). aves sfp [At: MDENC2 / E: lat aves] (Big) Clasă de vertebrate Vz păsări, avesta sfs [At: MDENC2 / E: lat avesta] Colecţie a cărţilor sacre ale zoroastrismului.
avestiţa sfs [At: CANDREA, F. 163 / V: avistf\~! E: vsl ĂBecruiid] (îvp) 1 Nume al unui duh rău care afectează femeile însărcinate şi copiii mici, provocându-le îmbolnăviri grave şi chiar moartea Si: (reg) aripa-satanei, avezuha (1), avistriţoiu (1), stanca. 2 Boală provocată de avestiţa (1) Si: avezuha (2), avistriţoiu (2). 3 Carte care cuprinde formule magice de combatere a avestiţei (1) şi care se pune sub căpătâiul copiilor Si: avistriţoiu (3). avesuha sfs vz avezuha
avezuha sfs [At: CANDREA, F. 164 / V: avesu~ / E: net ] (îsp) 1-2 Avestiţa (1-2). avgar sn vz advar
avgiu sn [At: N. COSTIN, ap. HEM 2166 / Pl: ~ii / E: tc avi] (Tcî) 1 Vânător care aproviziona masa domnească în timp de pace, iar în timp de război făcea parte din tabăra domnitorului. 2 (îc) Avgi-başa Căpitan al avgiilor (1) Si: haş-vânător. avgust sms vz august1
avi- [At: DN3 / E: fr avi-] Element prim de compunere cu sensurile:
1	De pasăre. 2 Referitor la pasăre.
aviar, ~ă a [At: DN3 / PI: ~z, ~e / E: fr aviaire] 1 Referitor la păsări.
2	Specific păsărilor.
aviasan sn [At: DEX2 / P: -vi-a- / Pl: ~e / E: avia\tie\ + stf/î[itară]] 1 Aviaţie sanitară Vz aviaţie (5). 2 (Spc) Avion al aviasanului (1).
aviatic, a [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 112, 10/1 / Pl: -ici,
-ice / E: ger aviatisch] 1 De aviaţie. 2 Privitor Ia aviaţie. 3 Specific aviaţiei.
aviator, ~oare smf [At: DA / Pl: ~i, -oare / E: fr aviateur] 1 Persoană care pilotează un avion. 2 Persoană care face parte din echipajul unui avion, ori al altei aeronave mai grele decât aerul.
aviaţie sf[At: DA / V: -iune / Pl: -ii / E: fr aviation] 1 Locomoţie cu ajutorul unei aeronave mai grele decât aerul. 2 Tehnică a zborului cu aeronave mai grele decât aerul. 3 Ramură a aeronauticii care se ocupă cu construcţia şi funcţionarea aeronavelor mai grele decât aerul. 4 Totalitate a aeronavelor de care dispune o ţară, o societate de transport etc. 5 (îs) ~ sanitară Formaţie sanitară dotată cu avioane în vederea acordării asistenţei medicale de urgenţă Si: aviasan (1). 6 (Spc) Forţă militară aeriană care cuprinde totalitatea avioanelor militare ale unei armate. 7 Diviziune a armatei care cuprinde aviaţia (6). 8 (Spc) Armă aeriană. 9 (îs) ~ de bombardament Aviaţie militară destinată acţiunilor de bombardare. 10 (îs) ~ de vânătoare (sau de luptă) Aviaţie militară destinată să împiedice, prin luptă, acţiunile aeriene ale inamicului. 11 (îs) ~ de recunoaştere Aviaţie militară care face recunoaşteri pe teritoriul inamicului. 12 (îs) ~ civilă (sau comercială) Aviaţie care serveşte pentru transportul de pasageri sau de mărfuri. aviaţiune sfvz aviaţie
avicol, a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr avicole] 1-3 Care aparţine aviculturii (1-3). 4-6 Care se referă la avicultură (1-3). 7-9 Specific aviculturii (1-3).
avicultor,~oare smf [At: DA / Pl: -i, -oare / E: fr aviculteur] 1 Specialist în avicultură (1). 2 Persoană care creşte păsări.
avicultură sf [At: DA / Pl: -ri / E: fr aviculture] 1 Ştiinţă care se ocupă cu creşterea raţională a păsărilor de curte în scop economic. 2 Profesiune bazată pe avicultură (1). 3 Creştere ştiinţifică a păsărilor de curte.
avid, ~ă a [At: ODOBESCU, S. iii, 367 / Pl: -izi, / E: fr avide] 1 Stăpânit de dorinţe puternice. 2 Cuprins de interes, de pasiune. 3 (Prt) Cuprins de poftă necumpătată.
aviditate .v/ [At: (a. 1848) URICARIUL X, 3/14 / Pl: -taţi / E: fravidite]
1	Dorinţă arzătoare, nemăsurată. 2 Pasiune. 3 Interes foarte puternic pentru ceva. 4 (Prt) Poftă necumpătată. avidoma av vz aidoma avidomă av vz aidoma
avifaună sf[At: DN3 / Pl: -ne / E: avi- + faună] (Big) Totalitate a speciilor de păsări. avila vi [At: VÎRCOL, V. / Pzi: -lez / E: net] (Reg) A trage să moară. aviliţă şf[At: POP, ap. HEM 2167 / Pl: -ţe / E: net] (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.
aviochimic, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: avion + chimic] (îs) Tratament - Tratament modern al plantelor cu substanţe chimice împrăştiate din avion.
aviofon sn [At: DN3 / Pl: -oane / E: fr aviophone] Tub acustic prin care comunică în timpul zborului membrii echipajului unei aeronave mai grele decât aerul.
avion sn [At: CAMIL PETRESCU, P. 413 / Pl: -oane / E: fr avion] 1 Vehicul aerian mai greu decât aerul, prevăzut cu mari suprafeţe plane în formă de aripi şi care se deplasează cu ajutorul elicei şi al motoarelor sau reactoarelor Si: aeroplan. 2 (îs) ~ proiectil Aparat de zbor fără pilot care transportă o încărcătură explozivă sau nucleară.
avional sn [At: MDENC2 / Pl: -e / E: avion + a/[uminiuj] Aliaj de aluminiu cu cupru, magneziu, mangan şi siliciu, folosit în construcţii aeronautice.
191
AVIONETĂ
aviomtă sf [At: SCÂNTEIA, 1949, nr. 743 / PI: -te / E: fr avionnette] Avion mic (pentru sport, şcoală etc.).
avionor sm [At: DN3 / Pl: -i / E: fr avionneur] 1-2 Constructor de avioane (1-2).
avioprăfuitor sn [At: MDENC.2 / Pl: -oare i E: avio\n\ + prăfuitor] Avion echipat cu un aparat de prăfuit culturile agricole.
aviosondăj sn [At: DN3 / Pl: -jet E: avio\n\ + sondaj] Sondaj meteorologic efectuat cu ajutorul unui avion (1).
aviostropitor sn [At: MDENC2 / Pl: -oare / E: avio\n\ + stropitor] Avion echipat cu un aparat de stropit culturile agricole.
avirulent, -ă a [At: DN3 / PI: -nţi, -e / E: ger avirulent] (D. un germen patogen) Lipsit de virulenţă. aviso sn vz avizo avistriţa sfs vz avestiţa
avistriţoi sms [At: MAT. FOLK. II 1578 / E: avistriţa + -oi] 1-3 A vestita d-3).
avital, ~ă a [At: RALEA, E. O. 215 / Pl: -i, -e / E: a6- + vital] (Fiz) Lipsit de caractere vitale.
avitaminoză sf [At: LTR2 / Pl: -z.e / E: fr avitaminose] (Chm; Big) Boală de nutriţie provocată de lipsa îndelungată a vitaminelor din hrană.
aviva vt [At: V. ROM. mai 1939, 53 / Pzi: -vez / E: fr aviver] (Frm; nob) 1 A înviora. 2 (Fig) A întărâta. 3 (Teh) A da culorii unui material textil sau unei piei o nuanţă mai vie prin tratarea cu anumite substanţe.
4	(Med) A face să sângereze feţele unei plăgi sau fistule pentru a se suda după cicatrizare. 5 (Fig) A răscoli o durere, o suferinţă.
avivare .v/‘[At: DA ms / Pl: -vâri / E: aviva] 1 înviorare. 2 (Fig) întărâtare.
3	(Teh) Colorare cu o nuanţă mai vie a unui material textil sau unei piei prin tratarea cu anumite substanţe Si: (rar) avivat1 (3). 4 (Med) Provocare a sângerării feţelor unei plăgi sau fistule, pentru a se suda după cicatrizare Si: (rar) avivat1 (4). 5 (Fig) Răscolire a unei dureri, a unei suferinţe Si: (rar) avivat1 (5).
avivat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: aviva] (Rar) 1 înviorare. 2 (Fig) întărâtare. 3-5 Avivare (3-5).
avivat2, -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: aviva] 1 înviorat2. 2 (îvr) întărâtat2. 3 (D. substanţe textile sau piei) Care este colorat mai intens prin tratare cu anumite substanţe. 4 (D. o rană sau fistulă) Care este făcut să sângereze pentru a se suda după cicatrizare. 5 (D. o suferinţă) Care este răscolit.
aviz1 sn [At: (a. 1865) URICARIUL X, 371 / V: (înv) ~is / Pl:	şi
-uri / E: fr avis] 1 (Frm; înv) Părere. 2 (îe) A-şi da ~ul A-şi exprima punctul de vedere. 3 (D. o autoritate; îae) Aprobare. 4 Rezoluţie a unei autorităţi într-o anumită problemă. 5 Comunicare oficială. 6 Document prin care se face avizul (4). 7 Scrisoare prin care un comerciant înştiinţează pe cineva despre un act de comerţ. 8 (îe) ~de plată înştiinţare prin care cineva este informat că trebuie să achite o anumita sumă de bani. 9 (Gmţ; îe) ~ amatorilor Se spune pentru a atrage atenţia cuiva care pare să aibă un interes în problema discutată. aviz2 sn vz avizo
aviza [At: MON. OF. (1907) / Pzi: -zez / E: fr aviser] 1 vt A atrage atenţia asupra a ceva ce prezintă interes. 2 vt A avertiza (1). 3 vt A înştiinţa verbal sau în scris Si: (înv) avizălui (1). 4 vi A-şi exprima părerea autorizată într-o chestiune oficială Si: (înv) avizălui (2). 5 vi (îe) A ~Ia... A se gândi Ia ceva ce urmează a fi făcut. 6 vi (îae) A recurge la ceva. 7 (D. o autoritate) A decide.
avizare sf [At: DA / Pl: -zări / E: aviza] 1 Atenţionare asupra a ceva ce prezintă interes Si: (rar) avizat1 (1). 2 Avertizare (1). 3 înştiinţare verbală sau scrisă Si: (rar) avizat1(3), (înv) avizăluire (1), (îvr) avizăluit1 (1). 4 Exprimare a unei păreri autorizate într-o chestiune oficială Si: (rar) avizat1
(4), (înv) avizăluire (2), (îvr) avizăluit1 (2). 5 Reflectare la ceva ce urmează a fi făcut Si: (rar) avizat1 (5). 6 Recurgere la ceva Si: (rar) aviz.atl (6). 7 (D. o autoritate) Decizie.
avizat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: aviza] (Rar) 1 Avizare (1). 2 Avertizare (1). 3-6 Avizare (3-6).
avizat2, ~ă a [At: EMINESCU, N. 36 / Pl: -aţi, -e / E: aviza] 1 Căruia
i	s-a atras atenţia asupra a ceva. 2 Avertizat2 (1). 3 înştiinţat verbal sau
în scris Si: (înv) avizăluit2 (1). 4 Care a primit un aviz (4) favorabil Si: (înv) avizăluit2 (2). 5 Care a fost proiectat spre a fi realizat în viitor. 6 La care s-a recurs. 7 Care a fost decis de către o autoritate. 8 (îrg) Constrâns, astfel încât nu-i rămâne decât să...
avizălui vt [At: DA ms / Pzi: -iese i E: aviza + -ălui] 1-2 (înv) A aviza (3-4) (un act).
avizăluire sf [At: DA ms / Pl: -ri l E: avizălui] 1-2 (înv) Avizare (3-4) (a unui act).
avizăluit1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: avizălui] 1-2 (îvr) Avizare (3-4) (a unui act).
avizăluit2, a [At: (a. 1821) URICARIUL XVII, 245 / Pl: -iţi, -e / E: avizălui] 1-2 (înv) Avizat2 (3-4).
avizie .s/[At: AXINTE URICARIUL, ap. LET. II, 161/7 / E: it avvisi (pil aviso)] (înv; nob) Notiţe despre fapte războinice. avizier sn [At: DEX-S / PI: -e / E: aviz + -ier] Afişier. avizo sn [At: CHICA, ap. CADE / A şi: (înv) avizo / V:	/ Pl: -uri /
E: ir aviso] 1 Vas de război de tonaj mic şi cu viteză mare. 2 (înv) Mic vas de război pentru transmiterea avizelor, ordinelor sau poştei, ori în misiuni de recunoaştere.
avizor sm [At: DA ms / Pl: -i / E: aviz + -or] Agent, funcţionar al unei instituţii, care aduce avize abonaţilor.
avlie sf [Ai: POP, ap. HEM 2170 / Pl: -ii / E: tc awly, srb (h)avlija] (Trs; Ban) 1 Curte. 2 Ocol. 3 Ogradă. 4 Voreţ. 5 Obor. 6 Cimitir.
avocado sn [At: MDENC2 / Pl: -uri / E: sp avocado] Fructul arborelui Persea americana, din familia lauracee, oval, uleios, de culoare verde gălbuie, parfumat, în greutate de 1-2 kg.
avocat, -ă smf [At: PRAV .(1814), 16 / V: adv~, (îvr; reg) advocatăr, arv-, arvocatăr, avroocatăr, avuc-/ Pl: -aţi / E: fr avocat, lat advocatus]
1	Persoană care are profesiunea de a acorda asistenţă juridică. 2 Persoană căreia i se dă dreptul de a apăra interesele sau de a reprezenta afacerile cuiva într-o instanţă judecătorească. 3 (îs) - public Reprezentant al Ministerului Public în faţa unei instanţe. 4 (Irn) Persoană care se face apărătorul alteia sau al unui principiu, al unei teorii. 5 (Irn; îs) A se face (sau afi) -ui cuiva A lua în mod insistent apărarea cuiva.
avocatlâc sn [At: DA ms / V: adv- / Pl: -uri / E: avocat + -lâc] 1 Şiretenie avocăţească. 2 Obicei avocăţesc.
avocatură .v/’[At: VLAHUŢĂ, D 215 / V: adv~/ Pl: -ri / E: avocat + -ură] 1 Profesie de avocat (1). 2 Practicare a profesiei de avocat (1).
avocaţial, ~ă a [At: DN' / P: -ţi-al / V: adv~ i Pl: -i, -e / E: avocat + -ial] 1-6 Avocaţional (1-6).
avocaţional, —ă a [At: DN3 / P: -ţi-o- / V: adv~ / Pl: -i, -e / E: avocat + -(i)onal] 1-2 Referitor la avocat (1) sau la avocatură (1) Si: avocaţial (1-2), avocăţesc (1-2). 3-4 De avocat (1) sau de avocatură (1) Si: avocaţial (3-4), avocăţesc (3-4). 5-6 Caracteristic avocatului (1) sau avocaturii (1) Si: avocaţial (5-6), avocăţesc (5-6).
avocăteasă sf [At: DA ms / V: adv-, -aţe- / Pl: -ese / E: avocat + -ea să] (Rar) 1-3 Avocată (1-2,4). 4-5 Soţie a avocatului (1-2) Si: (înv) avocătoaie (1-2).
avocăţeasă sf vz avocăteasă
avocăţelsm [At: DA ms / V: adv~ / Pl: -ei! E: avocat + -el] 1-6 (Irn) Avocat (1-2,4) (nepriceput).
avocăţesc, -ească a [At: DA ms / V: adv~l Pl: -eşti / E: avocat + -esc]
1-6 Avocaţional (1-6).
avocăţime sf [At: DA ms / V: adv-1 Pl: -mi/E: avocat + -ime] 1 Totalitate a avocaţilor (1). 2 Breaslă a avocaţilor (1). 3 Mulţime de avocaţi (1).
avocăţoaie sf[At: DA ms / V: adv~ / Pl: ~ / E: avocat + -oaie] 1-2 Avocăteasă (4-5). avorbi vt [At: BL IV, 194 / Pzi: -besc / E: a2 + vorbi] (Trs) A grăi. avort sn [At: DA / Pl: -uri / E: drr avorta] 1 întrerupere accidentală sau provocată a gravidităţii înainte ca fătul să poată trăi în afara organismului matern. 2 (Rar; fig) Eşec.
avorta vi [At: CARAGIALE, N. S. 21/8 / Pzi: -tez / E: fr avorter] 1-2 A suferi sau a-şi provoca un avort (1). 3 (Fig) A-şi distruge iluziile şi concepţiile pozitive. 4 (Fig) A nu-şi atinge scopul.
192
AXĂ2
avortare sf[At: DA ms / Pl: -tari / E: avorta] 1-2 Pierdere prematură întâmplătoare sau provocată a gravidităţii Si: avortat1 (1). 3-4 (Fig) Distrugere a unor iluzii sau concepţii pozitive Si: avortat1 (3-4). 5 (Fig) Nerealizare a unui scop Si: avortat1 (5). avortat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri l E: avorta] 1-5 Avortare (1-5). avortat2, [At: DA ms / Pl: ~aţi, ~e / E: avorta] 1 a (D. un făt) Pierdut înainte de termenul naşterii normale. 2 a (Fig; d. iluzii) Distrus2.3 a (Fig; d. un scop) Nerealizat2. 4 a (Fig; d. opere de artă) Ratat2. 5-8 sm (Ccr) Avorton (1-4).
avorton sm [At: DA / Pl:	/ E: fr avorton] 1 (Frî) Copil născut înainte
de termen Si: avortat2 (5). 2 (Fig) Om cu mari defecte, fizice sau morale Si: avortat2 (6). 3 (Fig) Lucru nereuşit Si: avortat2 (7). 4 (Fig) Operă de artă ratată Si: avortat2 (8). avrad i vz avradini
avradini i [At: PITARUL HRISTACHE, ap. HEM 2170 / V: ~-ad / E: tc avradyny] (Iuz) Injurie trivială folosită de clasele avute în epoca fanariotă.
avram sm [At: PANŢU, PL.2 / Pl: ~z / E: drr avramă] (Bot; şîs prun ~) Varietate de prun.
avramă sf[At: PANŢU, PL.2 / Pl: ~me / E: ngr aopd^ixko] (Bot; şîs prună ~) Varietate de prună. avrămască sf vz avrămească
avrămeasă sf [Ai: PANŢU, PL.2 / Pl: ~mese / E: bg, rs aspaH] (Bot) 1 Veninariţă. 2 (îc) —(şi)-cresteneasă Veninariţă,cu ramurile ei sterile şi cu cele florifere. 3 (îae) Barba-boierului.
avrămească sf[At: MARIAN, NU. 781 / V: was~ / Pl: ~mtşti l E: avrămeasă css] (Bot) 1 Avrămeasă (1). 2-3 (îc) ~-(şi)-crestenească Avrămeasă (2-3).
avrămuţ sm [At: PASCA, GL. / Pl:	/ E: net] (înv; arg) Aur (cumpărat
de contrabandişti).
avremi av [At: CORESI, EV. 18/22 / E: a3 + vremi] (Iuz) 1 Din timp în timp. 2 Rar. 3 Câteodată. avrocatăr smf vz avocat avtentic, ~ă a vz autentic avto- vz auto1-avtocrator smf vz autocrator avtor sm vz autor
avuabil, ~ă a [At: DA ms / PI: ~i, ~e / E: fr avouable] (Frm) Care poate fi mărturisit. avueat smf vz avocat avulsie sfvz avulsiune
avulsiune sf [Ai: DN3 / V: ~ie / Pl: ~w / E: fr avulsion] 1 îndepărtare prin smulgere a unei formaţii anatomice, a unui organ etc. 2 Smulgere de către ape a unei porţiuni de mal din pământul unui proprietar şi alipirea acesteia la pământul altui proprietar riveran.
ăvunculat sn [At: MDENC2 / Pl:	/ E: lat avuncul\usj + -at] (Soc)
Relaţie specială între unchiul după mamă şi copiii sorei Iui,care predomină în societăţile cu descendenţă matriliniară.
avut1 sn [At: COD. VOR. 8/9 / Pl: ~uri / E: avea] 1 Posedare. 2 Deţinere.
3-5 Avere (3-4). 6 (Ccr) Bani. 7-9 (Rar) Avere (14-15,22). 10 (Rar; pex) Câştig. 11 (Rar; pex) Dar. 12 (Rar; pex) Avere (27). 13 (Rar; pex) Componenţă. 14 (Rar; pex) Avere (32). 15 (Rar; fig) Senzaţie. 16 (Rar; fig) Sentiment. 17 (Rar; fig) Boală. 18 (Rar; fig) Independenţă. 19 (îvr; fig) Existenţă. 20 (îvr; fig) Stare. 21 (îvr; fig) Menire. 22 (îvr; fig) Voinţă.
23	(îvr; fig) Necesitate. 24 (îvr; fig) Posibilitate. 25 (îvr; fig) Destinaţie.
26	(îvr; fig) Scop.
avut2, ~ă a [At: PANN, E. 1,49 / Pl: ~uţi, ~e i E: avea] (îvr) 1 Posedat2.
2	Deţinut2.3 Stăpânit2.4 Care are avere (4). 5 Care a agonisit multe bunuri.
6	Parvenit2.7 (D. obiecte; pex) Care are un conţinut bogat. 8 (Fig) Care are multă învăţătură. 9 (Fig) Care are numeroase calităţi. 10 (Fig) Care are multe rude. 11 (Fig) Care are mulţi prieteni. 12 (Fig) Care are mulţi protectori.
avutor, ~oare a [At: COD. ŢIV. 1/7 (TÂLCUIREA) / PI:	~oare	/
E: avut + -or] (înv; nob) Care are bunuri materiale.
avuţi vt [At: DA / Pzi: ~fe.se / E: drr avuţie] (înv) 1-2 vtr A (se) îmbogăţi.
3	A înavuţi (3).
avuţie sf [At: CUV. D. BĂTR. II, 451 / Pl: ~i i / E: avut + -ie] 1-2 Avere (4, 13). 3 Comoară. 4 (Fig) Avere (15). 5-8 (Rar; pex) Avere (24-25, 29-30). 9 (îs) ~ naţională Totalitate a valorilor materiale şi spirituale de care dispune un popor la un moment dat.
avuţire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: avuţi] (îvr) 1 îmbogăţire. 2 înavuţire (2).
avuţit1 sn [At: DA ms / Pl: ~«r/ / E: avuţi] (îvr) 1 îmbogăţire. 2 înavuţire (2).
avuţit2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iţi, ~e ! E: avuţi] (înv) 1-3 înavuţit2 (1-3). avuz1 sn vz havuz
avuz2 sn [At: COMAN, GL. / Pl: ~uri / E: net] (Reg) Loc pentru adăpostul vitelor Si: sădărvan. avva sm vz avă2 avvad sm vz avad ax1 sn vz axă1
ax2 sn [At: DN3 / V: axă sf! Pl:	şi	~uri / E: fr axe] 1 Organ de maşină
care susţine diferite fusuri care se rotesc Si: osie. 2 (îs) ~ cerebrospinal Ansamblu anatomic şi funcţional format din creier şi din măduva spinării.
axa [At: BOGZA, ap. DA ms / Pzi: axez i E: axă] 1 vt A aduce o piesă cilindrică în poziţia în care axa ei de simetrie sau de rotaţie coincide cu
o	axă dată. 2 vt A centra. 3 vt A construi un obiect în jurul unei axe date.
4-5 vtr (Fig) A (se) orienta către atingerea unui scop. 6-7 vtr (Fig) A (se) desfăşura într-un anumit sens. 8-9 vtr (Fig) A (se) concentra în jurul a ceva. 10-11 vtr (Fig) A (se) susţine pe baza unei anumite situaţii, combinaţii etc. 12-13 vtr (Fig) A (se) conforma cu ceva.
axantopsie sf [At: DN3 / PI: ~i/ / E: fr axantopsie] Imposibilitate de a distinge culoarea galbenă.
axare sf [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 112, 12/3 / Pl: axări / E: axa] 1 Aducere a unei piese cilindrice în poziţia în care axa ei de simetrie sau de rotaţie coincide cu o axă dată Si: (rar) axat1 (1). 2 Centrare. 3 Construire a unui obiect în jurul unei axe date Si: (rar) axat1 (3). 4 (Fig) Orientare către atingerea unui scop Si: (rar) axat1 (4). 5 (Fig) Desfăşurare într-un anumit sens Si: (rar) axat1 (5). 6 (Fig) Concentrare în jurul a ceva Si: (rar) axat1 (6). 7 (Fig) Susţinere pe baza unei anumite situaţii Si: (rar) axat1 (7). 8 (Fig) Conformare cu ceva Si: (rar) axat1 (8). axat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: axa] (Rar) 1-8 Axare (1-8). axat2,a [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 112,15/6 / Pl: ~aţi, ~e / E: axa] 1 (D. piese cilindrice) Adus în poziţia în care axa ei de simetrie sau de rotaţie coincide cu o axă dată. 2 (D. obiecte) Centrat2.3 (D. obiecte) Construit în jurul unei axe date. 4 (Fig) Orientat către atingerea unui scop.
5	(Fig) Desfăşurat într-un anumit sens. 6 (Fig) Concentrat în jurul a ceva.
7	(Fig) Susţinut pe baza unei anumite situaţii. 8 (Fig) Conformat cu ceva.
axă1 sf [At: LTR2 250 !V:axsnt Pl: axe / E: fr axe] 1 Dreaptă orientată într-un anumit sens. 2 (îs) Axa numerelor Dreaptă prevăzută cu un punct de origine, de la care se continuă imaginar spre + şi -infinit, pe ea găsindu-şi locul toate numerele. 3 Dreaptă imaginară sau reală, care trece prin centrul unui corp şi în jurul căreia acel corp se roteşte sau se poate roti. 4 Dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mişcarea de rotaţie a unui corp ceresc. 5 (îs) Axa lumii Prelungire a dreptei imaginare care uneşte polii pământului până la intersecţia cu sfera cerească. 6 Linie dreaptă care delimitează părţile simetrice ale unei figuri plane sau în spaţiu. 7 (îs) Axa unei piramide Dreaptă care uneşte vârful şi mijlocul bazei. 8 (îs) Axa unei prisme Dreaptă care uneşte centrele celor două baze. 9 (îs) Axa unei elipse Dreaptă care uneşte cele două focare. 10 (îs) Axa unei nave Linie imaginară în jurul căreia se fac diferite mişcări de oscilaţie şi rotaţie ale navei. 11 (îs) Axa unei străzi Linie (continuă) care împarte strada în două direcţii de mers. 12 (D. lentile) Dreaptă dusă de la un punct luminos la centrul optic. 13 (Gig; îs) ~ de ridicare Linie a (direcţiei) după care s-a făcut ridicarea unui şir de munţi. 14 (Atm; înv; îs) Axa gâtului Axis (1). 15-16 (Bot; înv; îs) Axa unei plante Axis (2-3). axă2 sfvz ax2
193
AXIAL
axial, ~ă a [At: DA / P: -xi-al / PI: -i, -e / E: fr axial] 1-5 Situat pe o axă (1,3,4,6,12). 6-10 Care are caracterul unei axe (1,3,4,6,12). 11-15 Referitor la o axă (1,3,4,6,12). 16-20 în raport cu o axă (1,3,4,6,12). 21-25 De axă (1,3,4, 6,12). 26 (Bot) Subţioară.
-axie [At: DN3 / P: -xi-e / E: fr -axie] Element secund de compunere cu semnificaţia: 1-2 (De) valoare.
axilar, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, -e / E: fr axillaire] 1 (Atm) De la subsuoară.
2	(Bot) Care porneşte de la ramificaţia unei ramuri cu trunchiul sau a frunzei cu ramura.
axilă sf [At: DN3 / PI: -le / E: fr axile] l(Atm) Subsuoară. 2 Unghi format de tulpină şi ramuri sau de ramuri şi frunze. axiliflor, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr axiliflore] (Bot) Cu flori axilare. axio- [At: DN3 / P: -xi-o- / E: fr axio-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1-2 (De) valoare.
axiologic, ~ă a [At: RALEA, E. O. 293/21 / P: ~xi-o~ l PI: -ici, -ice / E: fr axiologique] 1-4 Care aparţine axiologiei (1-4). 5-8 Privitor la axiologie (1-4). 9-12 Care se bazează pe axiologie (1-4). 13-16 De axiologie (1-4).
axiologie sf [At: DA ms / P: -xi-o- / Pl: ~i/ / E: fr axiologie] 1 Disciplină filozofică având drept obiectiv studiul sistematic al originilor, esenţei, clasificării, ierarhizării şi funcţiei sociale a valorilor. 2 Metodă filozofică de cercetare, bazată pe ideea de valoare. 3 Problematică a valorilor. 4 Teorie generală a valorilor. 5 (îs) -ia artei Perspectivă specifică asupra artei care pune în centrul ei valoarea operei. axiom sn vz axiomă axioma sf vz axiomă
axiomatic, ~ă [At: GEOM. SP., ap. DA ms / P: -xi-o- / Pl: -ici, -ice / E: fr axiomatique] 1-2 a întemeiat pe o axiomă (1-2). 3-4 a Cu caracter de axiomă (1-2). 5-6 a (îlav) în mod ~Cu certitudine. 7-8 a (îal) Valabil fără demonstraţie. 9 a (îs) Metodă -ă Metodă ştiinţifică de expunere care, pornind de la propoziţii prime, numite axiome, deduce noi propoziţii, numite teoreme. 10 sf Disciplină care studiază înlănţuirea corectă a axiomelor (2). 11-12 .s/Totalitate a axiomelor (1-2). 13 .s/Demonstraţie prin axiome (2) (a unei idei, a unei teorii etc.). 14-15 ^/Culegere de axiome (1-2).
axiomatiza vt [At: DN3 / P: ~xi-o-1 Pzi: -zez / E: fr axiomatiser] 1-2 A elabora un sistem de axiome (1-2). 3 A reduce cunoaşterea la un ansamblu de axiome (1).
axiomatizare sf [At: DN3 / P: -xi-o- / PI: -zari / E: axiomatiza] 1-2 Elaborare a unui sistem de axiome (1-2) Si: (rar) axiomatizat1 (1-2). 3 Reducere a cunoaşterii umane la un ansamblu de axiome (1) Si: (rar) axiomatizat1 (3).
axiomatizat1 sn [At: MDA ms / P: -xi-o- / Pl: -uri / E: axiomatiza] (Rar) 1-3 Axiomatizare (1-3). axiomatizat2, ~ă a [At: MDA ms / P: -xi-o- / Pl: -aţi, ~e / E: axiomatiza]
1-2	Care este elaborat sub forma unui sistem de axiome (1-2). 3 Care este redus la un ansamblu de axiome (1).
axiomă .s/[At: CANTEMIR, IST. 145 / P: -xi-o- / V: ~om sm, ~oma / Pl: -me l E: fr axiome] 1 Adevăr general acceptat fără demonstraţie deoarece se impune gândirii ca evident. 2 Fiecare dintre propoziţiile prime pe baza cărora se formulează o demonstraţie.
axiometru sn [At: DN3 / P: -xi-o- / PI: -re / E: fr axiometre] (Mrn) Dispozitiv montat în faţa timonei unei nave, care indică permanent unghiul de cârmă.
axion sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II 114/6 / A: axion / P: -xi-on / Pl: -oane / E: ngr aţiâv] 1 Imn religios în care se repetă cuvintele „e vrednic“, sau alte expresii sinonime, cu referire la divinitate. 2 Imn asemănător cu axionul (1) care se intona la întronarea domnitorului sau a mitropolitului.
axis sn [At: DA / Pl: -uri / E: lat axis] 1 (Atm) A doua vertebră a gâtului.
2-3	(Bot) (Tulpină principală sau) cilindru central.
axolot sm [At: DN3 / Pl: -i / E: fr axolot] Stadiu larvar acvatic al unei specii de salamandre.
axometru sn [At: DN3 / Pl: -re / E: fr axometre] Aparat pentru determinarea axului cilindric al unei lentile.
axon1 sn [At: CANTEMIR, ap. GCR I, 323 / Pl: -oane l E: ngr dţov] (Iuz) Ax2 (1).
axon2 sm [At: DN2 / Pl: -i f E: fr axone] (Atm) Prelungire a neuronului. axonometrie, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr axonometrique] 1-2 Referitor la axonometrie (1-2). 3-4 Care aparţine axonometriei (1-2). 5-6 De axonometrie (1-2).
axonometrie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr axonometrie] 1 Metodă de obţinere a proiecţiei obiectelor din spaţiu pe un plan. 2 Disciplină care studiază reprezentările axonometrice.
axunge sfs [At: DN3 / E: fr axonge] (Rar) Produs obţinut prin topirea grăsimii de porc, folosit ca emolient şi ca bază de unguente.
ayatolah sm [At: DEX2 / P: a-ia- / Pl: -/ / E: fr ayatollah] Conducător al religiei musulmane.
az1 [At: (a. 1642) DOC., ap. GCR 1, 102/39 / E: vsl a^l] 1 sms (înv) Primă literă a alfabetului chirilic. 2ppr (Iuz) Eu, folosit înaintea numelui, la începutul unui act Si: (înv) Io. az2 av\z azi azaghiu sm vz iasacciu azagiu sm vz iasacciu
azalee .s/'[At: NEGRUZZI, S. I, 99 / Pl: ~ / E: fr azalee] Nume al mai multor arbuşti ornamentali exotici, cu flori mari, albe, roz sau roşii, din familia ericaceelor (Azalea).
azap sm [At: ŞINCAI, HR. II, 40/22 / Pl: -i, (îvr) -izi / E: tc azeb] (Iuz) Veche miliţie otomană, un fel de infanterie neregulată ce era prima expusă atacului duşmanilor. azard sn vz hazard azăduşi1 vi vz zăduşi
azăduşi2 vi [At: DA / Pzi: ~şelsc / E: vsl ^dAYLUMTH] (D. boi; reg) A asuda (1). azăm sf, a vz azim azămioară sfvz azimioară azămiu a vz azimiu
azăvadă .sf[At: T. PAPAHAGl, M. 89 / Pl: -vezi / E: net] (Reg) 1 Apărătoare de scândură la coşul bordeielor. 2 Adăpost la o târlă. 3 (Pex) Adăpost. azăm sf, a vz azim
azâr av [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg; d. câini; îe) A sta ~ A pândi cu atenţie vânatul.-azbest sn [At: LTR2 / A şi: azbest / V: asb~/ Pl: -uri / E: fr asbeste] Minereu alb, fibros şi mătăsos, din care se fac piese şi ţesături neinflamabile şi izolatoare.
azbestolit sn [At: MDENC2 / Pl: -uri / E: fr asbestolythe] Material de construcţie pentru acoperişuri, uşor, rezistent şi ignifug, fabricat din fibre scurte de azbest.
azbestoză sf [At: DNV Pl: -ze / E: fr asbestose] (Med) Pneumoconioză provocată de inhalarea particulelor fine de azbest.
azbociment sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: rs a36oWMGBT] Material obţinut dintr-un amestec de azbest şi ciment, folosit sub formă de plăci, de tuburi etc.
azbotextolit sn [At: MDENC2 / Pl: -uri l E: azbfest] + textolit] Material electroizolant obţinut prin presare din ţesături de azbest impregnate cu răşini fenol ice.
azbuche sf [At: DOSOFTEI, ap. HEM 2189 / S: az-bu- / Pl: -chi i E: vsl AZ'hEYKu] (înv) 1 Alfabet chirilic. 2 învăţământ elementar. 3 (îe) A fi la ~ A fi la începutul alfabetizării. 4 (Irn) învăţătură.
azbucovană sf [At: NEGRUZZI, S. II 202 / S: az-bu- / Pl: -ne / E: vsl A3EYKOEMNO] (Iuz) Abecedar. azdruca vtr vz astruca
azdruna vtr [At: DR. IX 434 / Pzi: -nez / E: net] 1-2 A (se) strămuta. azeace sf [At: VARLAAM, C., ap. HEM. 411/ S: a-z- / PI: -aci / E: a ze(a)ce\a parte]] (înv) Zeciuire.
azeaciuire ş/ [At: CORESI, EV. 7/9 / PI: -ri / E: ctm azeace + zeciuire] (înv) Zeciuire.
194
AZOTITĂ
azeotrop, -ă a [At: DN3 / P: -ze-on- l Pl: -i, -e / E: fr azeotrope] Care prezintă azeotropism Si: azeotropic.
azeotropic, ~ă a [At: DN3 / P: -ze-on- / Pl: -ici, -ice / E: fr azeotro-pique] Azeotrop.
azeotropie sf [At: DN3 / P: ~ze-on~ / Pl: ~ii / E: fr azeotropie] Azeotropism.
azeotropism sn [At: DN3 / P: -ze-on- / Pl: -e / E: fr azeotropisme] Proprietate a unui amestec de substanţe lichide de a nu păstra proprietăţile individuale ale corpurilor care intră în componenţa sa Si: azeotropie.
azerbaidjan, -ă [At: DEX2 / Pl: -jcni. -jene / E: Azerbaidjan] 1-2 smf a (Persoană) care face parte din populaţia de bază a Azerbaidjanului. 3-4 smf a (Persoană) originară din Azerbaidjan. 5-7 a Care aparţine Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1,3). 8-10 a Privitor la Azerbaidjan sau la azerbaidjeni (1,3). 11-13 a De Azerbaidjan sau azerbaidjeni (1,3).
azi [At: I. IONESCU, C. 126/41 IV: azi E: ml *hadie] 1-2 av, sm (în) ziua în curs. 3 av (îlav) --dimineaţă în dimineaţa zilei în curs. 4 av (îlav) —noapte în noaptea precedentă. 5 av (îlav) De - Din ziua prezentă. 6 av (îal) începând din ziua prezentă. 7 av (îlav) De - în ... zile Peste ... zile. 8 av Acum. 9 av Momentan. 10 av (îlav) Până - Până acum. 11 av (îlav) —mâine Zi de zi. 12 av (îal) în mod repetat. 13 av (îal) în curând.
14	av (îal) Când şi când. 15 av (îlav) De ieri până - într-un timp scurt.
16	av (îal) în mod neaşteptat. 17 av (îlav) De - pe mâine Amânat Ia nesfârşit. 18 av (îal) Provizoriu. 19 av (îlv) A trăi de - pe mâine A trăi în mare lipsă materială. 20 av (îal) A trăi fără speranţe de viitor. 21 av (îal) A fi gata să moară. 22 av (îlav) Cu — cu mâine Încet-încet. 23 av (îlav) De cu - Din vreme. 24 av (îlav) în ziua de — în zilele noastre. 25 av (îlav) Ba -, ba mâine Nesigur. 26-27 av, sm (în) timpul prezent. 28-29 av, sm (în) epoca contemporană.
azidă sf [At: DN3 / Pl: ~de / E: fr azide] (Chm) Săruri ale acidului azothidric, instabile, care prin încălzire se descompun uneori cu explozie.
azigos, ~oasă a [At: DN3 / V: azyg- / Pl: ~<>.yi, -oase / E: fr azygos] 1 (D. o formaţie anatomică) Impar. 2 (îs) Venă -ă Venă care face legătura între cele două vene cave.
azil sn [At: BĂLCESCU, M. V. 7/24 I S: asii / Pl: -e, (înv) -uri / E: fr asile) 1 (Ant) Loc inviolabil, în care găseau scăpare cei condamnaţi.
2	(Pex) Loc de scăpare. 3 (Pex) Loc de siguranţă. 4 (Pex) Refugiu. 5 Instituţie caritabilă care adăposteşte şi întreţine copii, bătrâni, infirmi, săraci. 6 Local în care funcţionează un azil (5). 7 (înv) Persoană care ocroteşte. 8 (îs) Drept de - Drept al cuiva de a se stabili pe teritoriul unei ţări al cărei cetăţean nu este. 9 (îs) - politic Acordare de către un stat a dreptului de intrare şi stabilire pe teritoriul său unei persoane străine persecutate în ţara sa din motive politice.
azim, -ă [At: COD. VOR. 15/5 / V: (reg) adzăm, adzăm, azăm, azăm, azm, -ă / Pl: -i, -e / E: ngr a^ujiog] 1 sf'Turtă de făină de grâu sau de secară, făcută din aluat nedospit şi coaptă sub spuză (folosită de catolici la împărtăşanie). 2 sf Pâine nedospită. 3 sf Turtă coaptă în spuză. 4 a (Şîs pâine ~ă) Nedospit. 5 a (Reg; d. legume; îf azmă) Crud. 6 a (Reg; d. legume; îf azmă) Care nu s-a murat bine. 7 a (Reg; d. varză; îf azmă) Dulce. 8 a (Reg; d. varză; îf azmă) Acru. 9 a (Reg; d. varză; îf azmă) Negătit.
azimioară ,s/[At: HEM. 2194 / V: azw-, azăm~l Pl: -re / E: azimă + -ioară] 1-6 (Şhp) Azimă (1-3) (mică). 7 (Bot) Burete nedefinit mai îndeaproape.
azimitsn [At: CORESI, ap. MURNU, GR. 9 / Pl: ~uri / E: ngr aŢu^Cnjg] (înv; în cultul religios ebraic) Zile ale azimilor.
azimiu,-ie a [At: ALECSANDRI, PR. / V: azănt~l Pl: -ii / E: azimă + -iu] 1 (Nob; îf azăm-) Făcut din aluat nedospit. 2 Ca azima (1).
azimut sn [At: CULIANU, C. 12 / Pl: -uri / E: fr azimut] (Ast) Unghi dintre planul meridianului unui punct şi planul care trece prin verticala acelui punct şi prin dreapta Ia care se referă azimutul.
azimutal, -ă a [At: CULIANU, C. 12 / Pl: -i,-e IE: fr azimutal] (Ast)
1	Care se referă la azimut. 2 Propriu azimutului. 3 De azimut. 4 (îs) Cerc
-	Instrument pentru măsurători astronomice şi geodezice de unghiuri orizontale, având un cerc orizontal de diametru mult mai mare decât al teodolitului.
azină a;/'[At: DN3 / PI: -ne I E: fr azine] (Chm) Combinaţie chimică organică cu inele de şase atomi diferiţi, printre care cel puţin unul de azot.
azion sn [At: (a. 1832) FURNICĂ, I. C. 382 / Pl: -oane / E: ngr a(%ti>] (Iuz; grî) Curs valutar Si: agio. azm, ~ă sf a vz azim
azmicioară sf [At: JAHRESBER. VlI/71 / Pl: -re / E: azimă + -icior] 1-6 Azimioară (1-6). azmioară sf vz azimioară azmuţa vt vz asmuţa azmuţare sfvz asmuţare azmuţat1 sn vz asmuţat1 azmuţat2, ~ă a vz asmuţat2 azmuţător, -oare smf, a vz asmuţător azmuţătură sf vz asmuţătură azmuţi vt vz asmuţi azmufire şf vz asmuţire azjnuţ'it1 sn vz asmuţit1 azmuţiţ2, -ă a vz asmuţit2 azmuţitor, -oare smf a vz asmuţitor azmuţitură sf vz asmuţitură azna sfvz hazna
azo sns [At: DN3 / E: fr azo] (Chm) Legătură organică notată - N = N - . azobenzen sm [At: DN3 / Pl: -i / E: fr azobenzene] Substanţă care conţine în moleculă doi radicali fenil legaţi prin gruparea azo.
azoderivat sm [At: DN3 / Pl: -aţi / E: fr azoderive] Substanţă în care doi radicali, proveniţi fiecare prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi, sunt legaţi prin gruparea azo.
azoic1, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr azo'ique] 1 (D. un mediu) Lipsit de viaţă animală. 2 (D. terenuri) Lipsit de fosile.
azoic2, -â a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr azo'ique] (D. compuşi organici) Care conţine azot.
azonal, -ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr azonal] (Ggf) 1 Care nu formează zone (compacte). 2 Fără zone.
azoospermie .s/[At: DN3 / Pl: -ii / E: fr azoospermie] Lipsa spermatozoizilor din lichidul seminal.
azot sms [At: PONI,CH. 62 / E: fr azote] (Chm) Element simplu, gazos, incolor, inodor, insipid, inactiv chimic, impropriu pentru ardere şi respiraţie, care intră în componenţa aerului atmosferic în proporţie de 4/5 şi a ţesuturilor vegetale şi animale Si: nitrogen.
azotat1 sm [At: MACAROVICI, CH. 387-388 / Pl: -aţi I E: fr azotate]
1	Sare formată prin reacţia dintre acidul azotic şi o bază Si: nitrat. 2 (îs)
-	de argint Compus al acidului azotic cu argintul, sub formă de cristale incolore, folosit în chimia analitică şi preparativă, în industria fotografică şi cinematografică, la fabricarea oglinzilor şi în medicină, la dezinfectări şi cauterizări Si: piatra-iadului. 3 (îs) - de potasiu Compus al acidului azotic cu potasiul, folosit ca îngrăşământ, ca oxidant şi ca fondant Si: salpetru de India. 4 (îs) - de sodiu Compus al acidului azotic cu sodiul, folosit ca îngrăşământ şi oxidant Si: salpetru de Chile.
azotat2, ~ă a [At: PARHON, B. 23 / Pl: -aţi, -e / E: fr azote] (Chm) Care conţine azot (1).
azotemic, -ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr azotemique] 1-2 Referitor la azotemie (1-2). 3-4 Caracteristic azotemiei (1-2). 5-6 De azotemie (1-2).
azotemie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr azotemie] (Med) 1 Cantitate de azot din sânge (sub formă de uree, acid uric etc.). 2 Creştere anormală a cantităţii de uree din sânge.
azotic, -ă a [At: PONI, CH. 111 / Pl: -ici, -ice / E: fr azotique] 1 (îs) Acid - Acid oxigenat al azotului, sub formă de lichid incolor, corosiv, oxidant puternic Si: acid nitric, apă tare. 2 (îs) Anhidridă -ă Anhidridă formată prin oxidarea azotului.
azotiperită şf [At: DN3 / Pl: -te / E: fr azotyperite] Substanţă toxică vezicantă de luptă.
azotit sm [At: PONI, CH. 107 / V: -ă / Pl: -iîi / E: fr azotite] (Chm) Sare formată din combinarea acidului azotos cu o bază Si: nitrit. azotită sfvz azotit
195
AZOTOBACTER
azotobacter sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr azotobacters] Bacterie aerobă care foloseşte în nutriţia sa azotul atmosferic pe care îl transformă în azot organic.
azotobacterin sn [At: DN3 / Pl: -e / E: ger Azotobakterin] îngrăşământ bacterian alcătuit din culturi artificiale de azotobacterii Si: azotogen. azotogen sn [At: DN3 / Pl: -e / E: ger Azotogen] Azotobacterin. azotometru sn [At: DN3 / PI: -re i E: fr azometre] Aparat pentru determinarea volumului de azot rezultat din arderea unei substanţe organice.
azotos, ~odsâ a [At: PONI, CH. 107 / Pl: ~o.yi, ~oa.se / E: fr azoteux] (Chm) 1 Format dintr-o valenţă de azot şi una de axigen Si: nitros. 2 (îs) Acid ~ Acid oxigenat al azotului, cu însuşiri oxidante şi reductive Si: acid nitros.
azotură sf [At: DA / Pl: -ri, (înv) -re / E: fr azoture] (Chm) 1 Combinaţie a azotului cu un corp simplu. 2 Combinaţie chimică rezultată din amoniac Si: nitrură.
azoturie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr azoturie] (Med) Eliminare prin urină a unor cantităţi mari de uree şi de compuşi azotaţi.
aztec, [At: BOGZA, C. O. 47 / Pl: ~eci, -Qce / E: fr azteque] 1-2 smf, a (Persoană) care aparţine popuiaţiei autohtone a Mexicului. 3 a Referitor la azteci (1). 4 a Specific aztecilor (1). 5 a De azteci (1).
azulenă sf [At: DN3 / Pl: -ne / E: ger Azulen] (Chm) Hidrocarbură care se găseşte în uleiurile eterice extrase din plante şi în unele gudroane, utilizată ca infuzie pentru gargarism.
«zur, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 30 / PI: sn -uri, a -i, -e / E: fr azur, lat azzurum] 1-2 a, sn (Care are) culoarea albastru-verzui deschis. 3-4 a, sn (Care are) culoarea cerului senin. 5 sn (Pex) Vopsea de culoarea azur (2).
azura vt [At: DN3 / Pzi: -rez / E: fr azurer] A albăstri uşor produsele textile albe pentru a îndepărta slaba coloraţie galbenă.
azurare .y/'[At: DN3 / Pl: -rări / E: azura] Operaţie de uşoară albăstrire a produselor textile albe, spre a evita îngălbenirea sub acţiunea luminii şi a oxigenului din aer Si: (rar) azurat1. azurat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: azura] (Rar) Azurare. azurat, ~ă a [At: BOLINTINEANU, ap. TDRG / Pl: -aţi. -e / E: azura]
1	(D. textile albe) Care a fost albăstrit uşor, spre a evita îngălbenirea. 2 Căruia i s-a dat culoarea azur (2). 3-4 De culoare azur (2,4).
azuree sfp [At: DN3 / E: ger Azuree] Trăsături din jurul desenelor sau gravurilor care îndeplinesc rolul umbrelor. azurii sn vz azurită
azurită sf [At: ISTRATI-LONGiNESCU, CH. 195 / V: azurit sn / Pl: -te / E: fr azurite] (Min) Carbonat bazic natural de cupru, cristalizat, de culoare albastră, folosit ca piatră ornamentală, ca minereu de cupru şi, pulverizat, ca materie colorantă.
azuriu, *4e [At: NEGRUZZI, I 195 / Pi: ~ii / E: azur + -iu] 1-4 sn, a (Culoare) care bate în azur (2, 4). 5-6 a, sn (Care are) culoarea albastru-verzui. 7-8 sn Ca azurul (2,4).
azuros, ~oasa a [At: MACEDONSKI, O. I, 243 / Pl: -oşi, ~oase / E: azur + -oa] (Nob) 1-3 Azuriu (1,3,5). azvânta1 vtr vz zvânta
azvântd2 vr [At: MERA, L. B. 268 / S: a.vv~ / Pzi: azvânt / E: az- + avânta css] (Trs) 1-7 A se avânta (6-12).
azvârli [At: MARCOVICI, C. 9/7 / V: asv~/ Pzi: azvârl, (reg) -lese / E: ctm arunca + zvârli] 1 vr A arunca un obiect printr-o mişcare energică. 2vtA izbi cu ceva în ceva. 3 vr A da Ia o parte, a lepăda ceva nefolositor sau vătămător. 4 vr A da afară (din casă sau dintr-o situaţie oarecare). 5 vt (D. lichidul dintr-un vas) A deşerta repede. 6 vr A răspândi ceva prin mişcări rapide şi largi. 7 vt (D. bani) A cheltui prea mult. 8 vt (Şîe) A ~ banii pe fereastră A fi foarte cheltuitor. 9 vt (D. apă) A izvorî cu presiune.
10	vt A erupe. 11 vt A arunca un proiectil. 12 vr A scăpa de cineva. 13 vr A împinge pe cineva într-o primejdie. 14 vr (înv) A respinge. 15 vr
(înv) A nesocoti. 16 vi A lovi la distanţă cu ceva într-o anumită ţintă. 17 vr (îe) A ~cu piatra în şatră A lovi cu vorba pe departe. 18 vi (îae) A face aluzie la ceva sau la cineva. 19 vr (îe) A ~ cu barda-n Dumnezeu (sau în lună) A se răzvrăti contra tuturor. 20 vr (îe) Cât ai ~cu securea (sau cu toporul, cu praştia, cu băţul, ori cu o zburătură, cu un lemn) Foarte aproape. 21 vi (D. animale) A Iovi cu picioarele de dinapoi. 22 vi (D. cai) A arunca din şa călăreţul. 23 vi (D. animale) A lovi pe cineva cu o parte a corpului. 24 vr (Fig) A dispreţui. 25 vr A se repezi. 26 vi A se grăbi spre ceva. 27 vi A se arunca spre ceva cu mare avânt. 28 vr A face un salt spre a ajunge pe un loc mai înalt. 29 vr A se năpusti asupra cuiva. 30 vr A se mişca iute la treabă.
azvârlire sf [At: DA / V: asv~l Pl: -ri / E: azvârli ] 1 Aruncare a unui obiect printr-o mişcare energică Si: azvârlit1 (1), zvârlire (1), zvârlit1 (1).
2	Izbire cu ceva în cineva Si: azvârlit1 (2), zvârlire (2), zvârlit1 (2). 3 îndepărtare a ceva nefolositor Si: azvârlit1 (3), zvârlire (3), zvârlit (3).
4	Dare afară (din casă sau dintr-o situaţie oarecare) Si: azvârlit (4), zvârlire
(4),	zvârlit (4). 5 (D. lichidul dintr-un vas) Golire rapidă Si: azvârlit
(5),	zvârlire (5), zvârlit (5). 6 Răspândire a ceva prin mişcări rapide şi largi Si: azvârlit (6), zvârlire (6), zvârlit1 (6). 7 (D, bani) Cheltuire exagerată Si: azvârlit (7), zvârlire (7), zvârlit (7). 8 (D. apă) Izvorâre cu presiune mare Si: azvârlit (8), zvârlire (8), zvârlit (8). 9 Erupere. 10 Aruncare a unui proiectil Si: azvârlit (10), zvârlire (10), zvârlit (10).
11	Scăpare de cineva Si: azvârlit (11), zvârlire (11), zvârlit1 (11). 12 împingere a cuiva într-o primejdie Si: azvârlit (12), zvârlire (12), zvârlit (12). 13 Respingere. 14 Nesocotire. 15 Lovire la distanţă cu ceva într-o anumită ţintă Si: azvârlit (15), zvârlire (15), zvârlit (15). 16 (D. animale) Lovire cu picioarele de dinapoi Si: azvârlit (16), zvârlire (16), zvârlit (16). 17 (D. animale) Aruncare a călăreţului din şa Si: azvârlit (17), zvârlire (17), zvârlit (17). 18 (D. animale) Lovire a cuiva cu o parte a corpului Si: (rar) azvârlit (18), zvârlire (18), zvârlit (18). 19 (Fig) Dispreţuire. 20 Repezire. 21 Grăbire spre ceva Si: azvârlit (21), zvârlire (21), zvârlit (21). 22 Repezire spre ceva cu mare avânt Si: azvârlit (22), zvârlire (22), zvârlit (22). 23 Sărire spre a ajunge pe un loc mai înalt Si: azvârlit (23), zvârlire (23), zvârlit (23). 24 Năpustire asupra cuiva Si: azvârlit (24), zvârlire (24),zvârlit (24). 25 Efectuare rapidă a treburilor Si: azvârlit (25), zvârlire (25), zvârlit (25).
azvârlit1 sn [At: DA / V: asv~l Pl: ~uri / E: azvârli] 1-8 Azvârlire (1-8).
9	Erupere. 10-12 Azvârlire (10-12). 13 Respingere. 14 Nesocotire. 15-18 Azvârlire (15-18). 19 (Fig) Dispreţuire. 20 Repezire. 21-25 Azvârlire (21-25). 26 (La jocurile de-a turca, de-a ghincea, de-a mincea; îs) La ~ Situaţie a uneia dintre cele două echipe, opusă echipei aflate „la bătaie“.
azvârlit2, ~ă [At: HEM 1944 / V: asv~ 1 Pl: -iţi, ~e / E: azvârli] 1 a Aruncat printr-o mişcare energică. 2 a Izbit în ceva. 3 a Dat la o parte ca fiind nefolositor. 4 a Dat afară (din casă sau dintr-o situaţie oarecare).
5	a (D. lichidul dintr-un vas) Vărsat rapid. 6 a Răspândit prin mişcări rapide şi largi. 7 a (D. bani) Cheltuit prea rapid. 8 a (D. apă) Izvorât cu presiune. 9 a (D. lavă) Erupt2.10 a (D. proiectile) Aruncat2.11 a Alungat cu intenţia de a scăpa de el. 12 a împins într-o primejdie. 13 a Respins2.
14	a Nesocotit2.15 a Aruncat la distanţă într-o anumită ţintă. 16 a Aruncat din şa de către cal. 17 a (Fig) Dispreţuit2.18 a Năpustit asupra cuiva. 19 .s/(Trs) Azvârlitură. 20 sf (îcs) De-a ~a Joc de copii în care aceştia se întrec la aruncarea la distanţă a unor obiecte. 21 şf (te) A da de-a ~a A azvârli2 (3). 22 şf(tae) A rostogoli.
azvârlitor, ~oare [At: POLIZU / V: asv~ / Pl: ~i, -oare / E: azvârli + -tor] 1-18 smf, a (Persoană) care azvârle (1-8,11-16). 19-21 a (D. animale) Care azvârle (21-23). 22 sf Parte în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sar în grămadă.
azvârlitură sf[At: PANN, E. II, 156 / V: asv~ / Pl: -ri / E: azvârli + -tura] 1 Aruncătură. 2 Distanţă până la care ajunge un obiect azvârlit. 3 (îe) La o ~ (de băţ) Aproape.
azygos ai vz azigos
196
ă smi [At: DA / E: ml] 1 A doua literă a alfabetului limbii române.
2	Sunet notat cu această literă (vocală medială, cu deschidere mijlocie, nerotunjită).
ăl, aad | At: DEX / G-D sg: ~ui, alei; G-D pl: ălor / Pl: ai, ăle / E: lat Uium, illa\ (Pfm) Cel, cea.
ăla, ăia pd, ad [ At: DEX / PI: aia, alea / G-D sg: alui, alei; G-D pl: ălor / E: lat illu, illa] (Pfm) 1 Acela, aceea. 2 (îs) Alta aia Ciudăţenie. 3 (îas) Monstru. 4 (îs) Toate alea Tot ce trebuie, ă/a/alt pd, ad vz ălălalt
ălălalt, ailaltă pd [At: DOSOFTEI, V. S. 67 / A: ălalalt, ălălalt / V: ălalalt, ailaltă, ălălalt, (cu dismilarea lui />«) alalant, alalant, ălălant, ailantă (prin sincopare) ăllalt,ăllanti, (corespunzând lui hăla),hălălalt, hălălant / E: ăl + alalt] (Pfm) Celălalt.
ălălalt, aialaltă pd, ad [ At: DEX / Pl: ăialalţi, alealalte I G-D sg: ăluilalt, ăleilalte; G-D pl: ălorlalţi, ălorlalte / V: ălalalt, ălalaltă, ăllalt, ăllaltă, ailaltă / E: (ăl)a + a/a/Z] 1-2 (Pfm) Celălalt. ă//a/Z, ailaltă, ailaltă pd, ad vz ălălalt ăra i vz îra
ăst, astă pd, ad vz ăsta
ăsta, asta [At: NECULCE, ap. LET. II 297/26 / V: ast (ăst), astă, est, easta, hăst, hastă, hăstra, iest, iastă, ist (iast), iasta / Pl: ăştia, astea l E: ml Hstus (iste), -a, -ud] 1-5 pd Acesta (1-5). 6 pd Aşa ceva. 7 pd (îlav) Cu toate astea Totuşi. 8 pd (îlav) De asta Din această cauză. 9 pd (îlav) Pentru asta De aceea. 10 pd (îe) Asta e! (sau asta-i!) Nu ai ce face, trebuie să suporţi. 11 pd (îe) Ei, asta-i! Nu cred. 12 pd (îae) Nu sunt de acord.
w	/V
13 pd (îe) Asta-i încă (sau asta încă-i) una! Tare riiă mir. 14 pd (îe) Asta-i asta! Iată ce este important. 15 pd (îae) Acum e momentul decisiv Cf acu-i acu! 16 pd (îe) Ce-i asta? Cum se poate aşa ceva? 17 pd (îs) Cu (una ca) asta Cu aşa ceva. 18 pd (îas) Astfel. 19 (îs) De (sau despre) asta în ce priveşte... 20 (îlav) Astă-primăvară, astă-vară, astă-toamnă, astă-iarnă, astă-noapte Precedentul interval de timp. 21 ad (îlav) ~ an Anul în curs.
ăstalalt, astalaltă [At: SADOVEANU, SĂM. VI, 64 / V: ~tăl~, ~ant, ~tălant, ~stl'*/ / Pl: ăştialalţi, astealalte / E: ăst + alalt (ălalalt)] 1-2 pd, ad Cestalalt. ăstalant, astalantă pd, ad vz ăstalalt ăstălalt, astălaltă pd, ad vz ăstalalt ăstalant, astăiantă pd, ad vz ăstalalt ăstlalt, astlaltă pd, ad vz ăstalalt ăşmăndău sm vz hajmandău ăui vi vz hăui ăulre sfvz hăuire ăuit1 sn vz hăuit1 ăuit2, ~ăavz hăuit2
â smi [At: DA / E: vsl t*] 1 A treia literă a alfabetului limbii române.
2	Sunet notat, în interiorul cuvântului, cu litera „â“. 3 Vocală medială, închisă, nerotunjită.
197
b smi [At: DA / E: ml b] 1 A patra literă a alfabetului limbii române.
2	Sunet corespunzător literei b, consoană bilabială explozivă.
ba av [At: COD. VOR2. 40v/io / E: bg, pn, ucr 6k, srb ba] 1 După o propoziţie negativă sau negativ-interogativă, exprimă opoziţia faţă de ideea enunţată anterior. 2 Vorbitorul poate exprima opoziţia faţă de un gând al său, neexprimat anterior. 3 (După o mustrare, un reproş) Vezi bine că da. 4 De ce nu? 5 (Im; după o propunere nepotrivită) Nici gând. 6 (Irn; îe) ~că chiar! N-ai prea nimerit-o! 7 (înv; îe) ~asta-i vorbă! Nicidecum.
8	(înv; îe) ~ce (se potriveşte)? Nici vorbă. 9 (înv; îlav) ~nu! într-adevăr!
10	(îlav) Chiar aşa? 11 (îlav) ~ (nu), zău! Să fim serioşi! 12 (îlav) Să fim drepţi. 13 (îlav) Chiar aşa este. 14 (Irn; îe) ~ bine (că nu)! Sigur că da! 15 (înv; îe) ~să (mai) zici! Aşa se pare. 16 (îe) ~că bine zici! E o idee bună. 17 (îae) Ai dreptate. 18 Hotărât nu! 19 (îe) Da sau ~? Răspunde clar! 20 (îe) Nici da, nici ~ Nu e hotărât. 21 în nici un caz. 22 (îe) ~da (sau, reg, ~ nu) Introduce o afirmaţie care contrazice o negaţie. 23 (îe; în interogative, urmează după un verb afirmativ) au (sau, ori) ~? Pune în faţa celui chestionat o alternativă. 24 (înv; îe) Vodă vrea şi Hâncu ~! A apărut o piedică de la cine nu te-ai fi aşteptat. 25 (în antiteze) Imposibil. 26 (în legătură cu conjunctivul) Nu este permis. 27 Nici pomeneală! 28 (îe; cu sens de hiperbolă) La soare te puteai uita, dar la... ~! E foarte frumos. 29 (îae) E plin de calităţi. 30 (Im; îae) E foarte înfumurat. 31 (Reg; îe) Ca mai ~! sau Nici (cam) mai ~! ori Nici ~! Nici nu poate fi vorba! 32 (îe) A zice ~ A se împotrivi. 33 (îae) A refuza. 34 (fntroduce un nou argument) Unde mai pui că... 35 (în sprijinul unei afirmaţii anterioare) Mai mult decât atâta. 36 (îlcj) ~şi (sau chiar) Chiar şi. 37 (îae) încă şi. 38 (Îcrî; exprimă nehotarârea între mai multe alternative, având rol de conjuncţie disjunctivă) ~... ~... Sau... sau... 39 (îae) Când... când... 40 (îae) Acum... acum. 41 (îae) Aici... aici. 42 (îae) Exprimă tergiversarea. 43 (îe) ~ e albă, ~ e neagră (sau ~ e laie, ~ e bălaie) Nu ştii ce să mai crezi. 44 (îae) Se contrazice singur. 45 (îe) A nu zice nici da, nici ~ A nu se pronunţa într-o problemă Si: a se abţine. 46 (îe) ~ una, ''-'alta Multe şi de toate.
baarg'ic sn [At: DAMfi, T. 9 / V: (reg) baingic / Pl: ~uri / E: ns cf tc barcak] 1 (Reg; rar) Bucată de lemn care vine deasupra osiei dinainte a carului, formând, împreună cu osia, corpul în care intră gruiul (piscul, furca) şi inima carului. 2 Gresie. 3 Perinoc (la car). 4 Scaun dinainte. 5 Masă.
baba .\/[At: DA ms / Pl: ~/e / E: tc baba] Dispozitiv de 40-60 cm în formă de mosor, fixat pe puntea navelor sau pe cheiuri, de care se leagă parâmele navelor acostate.
babac sm vz babacă
babacă sm [At: STAMATI, ap. ŞIO / V: babac, băb~I G-D -acliii / Pl: ~aci / E: ngr fkxfkxxog] 1 (îvr) Tată. 2 (îe) Trai, neneaco, pe banii ~achii Viaţă fără griji datorită părinţilor. 3 (îae) Viaţă îndestulată pe banii altuia. 4 (Fam; lpl) Părinţi bătrâni. 5 (Şip) Bătrân. 6 (Fig) Elev repetent.
7	(Fig) Elev mult mai înalt decât colegii lui.
babac ioc, ~oacă .vm/‘[At: COMAN, GL. / Pl: ~o ci, ~oace / E: babac + -(i)oc] Persoană urâtă.
babadam sm [At: IORGA, S. D. VII, 45 / V: babadan / Pl: -/ / E: tc babadam] 1 (îe) De când Adam-~ (sau anadan-babadan) Din vremea lui Adam. 2 (îae) Din tată în fiu. 3 (îae) De multă vreme. babadan sn vz babadam
babaie sm [At: N. XENOPOL, ap. ŞIO / PI: babai / E: tc baba] (îrg) Tată. babalau sm vz băbălău
babalâc, ~ă smf [At: DION1SIE, C. 186 / V: ~/uc, băbălog, bobolâc, bubuhxc I Pl: ~âci, ~âce / E: tc, srb babalyc] 1 (înv) Titlu de respect cu care se adresa cineva unui bătrân. 2 Bătrân. 3 (Reg; prt) Om bătrân şi neputincios. 4 (Reg; prt) Om cu obiceiuri bătrâneşti. 5 (Reg; prt) Om îmbătrânit înainte de vreme. 6 (Teh; pop) Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca moara să poată fi învârtită în bătaia vântului. babaluc1 sm vz băbăluc babaluc2, ~ă smfvz babalâc
baban, ~ă [At: DAM&, T. 68 / V: băb~ / Pl:	/	E: net ] 1 sf Oaie
bătrână (şi ştirbă) Si: botoaşă, botoşană. 2 .v/‘(Prt) Babă (32). 3 .s/(Reg) Parte a cuptorului unde se fierbe zerul şi jintuiala Si: botcană. 4 sf(Reg; lpl) Laţuri cu care îşi încheie ţăranii pieptarele. 5 a (Pop) Bătrân. 6 a (Pop) Mare. 7 a (Pop) Dolofan. babar sm vz băbar babarcă sfvz băbârcă babareasă sfvz băbăreasă
babaroase sfp [At: I. BOTEZ, B. I, 172 / E: net ] 1 (Arg) Zaruri de os (cu care se joacă barbut). 2 (Pex) Barbut.
babaroi sm [At: COMAN, GL. / PI: ~ / E: băbar + -oi] (Reg) Văduv care vrea să se recăsătorească. babarugă sfvz băbălugă
babaş sm [At: HEM 2262 / Pl:	/ E: ns cf mg bdbas] (Reg; rar) Fagure
fiert din care s-a scos ceara Cf boştină, baştină, jinîiţă, voştină.
babau sms [At: MARIAN, NA. 342 /V: ~a, baubau / E: ngr pcxţk£ujag] Personaj imaginar cu care se sperie copiii mici Cf bolea, cauă, gogoriţă, mama-pădurii, babaua sms vz babau
babă .s/[At: MOXA, 378/20 / Pl: ~be / E: bg, srb, rs, pn Gafa] 1 (Prt) Femeie bătrână Si: (Rar; mpl) bdbete. 2 (Hip) Mătuşă. 3 (îc) ~ba-hâra (sau ~ba-hora, ~ba-sora, ~ba-ţora, ~ba-ţura, ~ba-ţoandră) Femeie bătrână care încearcă să joace în rândul tinerilor. 4 (Fig; irn) Om fricos.
5	(Fam; gmţ) Soţie. 6 (Fam; irn; îe) Ştie cât ~ba mea Nu ştie nimic. 7 (Pfm) Fată bătrână nemăritată. 8 (îcp) Femeie care vindecă bolile prin descântece sau vrăji. 9 (îcp; îc) (Ştirba)-~ba-CIoanţa Vrăjitoare rea şi primejdioasă. 10 (îcp; îc) ~ba-Coaja Spirit necurat şi răuvoitor care omoară copiii nebotezaţi. 11 (îc) ~ba-Dochia Sfânta Eudochia, serbată la 1 martie. 12 (îc) ~ba-Marta Prima din cele 9 sau 12 babe, care în tradiţia populară, personifică zilele începutului lunii martie. 13 (Lpl) Cele 9 sau
BABUŞCĂ1
12	zile de la începutul lui martie, dintre care femeile şi fetele îşi aleg câte una. 14 (îs) De-a ~ba-oarba Joc de copii, în care se leagă ochii unuia dintre ei, care trebuie să-i prindă pe ceilalţi Si: (reg) de-a mâţa oarbă. 15 (Reg) Bunică. 16 (Ban) Moaşă. 17 (Reg) Mamă. 18 (Reg; lpl) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 19 (Reg; îcs) De-a —ba-gaia De-a puia gaia. 20 (Reg; îcs) De-a ~ba-huţa Joc în care copilul se aşază pe stinghia uşii şi o împinge ca să se deschidă şi să se închidă. 21 (Reg; îcs) De-a ~ba şi uncheşul Joc la priveghiul mortului, în care cineva are un ciomag şi încearcă, lovind în toate părţile, să găsească o altă persoană. 22 (Iht) Zglăvoacă (Lottus gobio). 23 (Ent) Larvă a cărăbuşului Melolonta vulgaris Si: (reg) ciormag, ciorman, ciormă. 24 (Ent; îc) Câinele—bei Larva unor fluturi sub formă de vierme mare, păros, cu cârlig chitinos la unul din capete. 25 (Bot; reg) Ciupercă roşie, comestibilă, care creşte pe crăci uscate şi putrede Cf babiţă. 26 (Bot; reg; îc) Urechea—bei Planta Peziza aurantia.
27	(Bot; reg; îc) Colţul—bei Ştiuletele porumbului,când are boabe foarte rare. 28 (Teh; pop) Bârnă sprijinitoare. 29 (Teh) Trunchi de lemn pentru sprijinit greutăţi sau corpuri voluminoase. 30 (Teh) Grindă de lemn aşezată de-a lungul unui zid, pe care se sprijină acoperişul sau planşeul. 31 (Teh) Element de construcţie la poduri, format din una sau două grinzi aşezate pe capul piloţilor. 32 (Teh) Fiecare dintre stâlpii care sprijină podul morii în locul unde e coşul prin care se toarnă grăunţele de măcinat. 33 Stâlp de lemn gros, care trece prin talpa morii de vânt Si: (reg) babană (1).
34	Gaură în pământ la jocul copiilor de-a popicul şi de-a cotca, mingea.
35	încheietoare. 36 Scobitură în lemnul gardului. 37 Femeiuşcă (la copcă). 38 Beţişor folosit la fixarea beteliei iţarilor. 39 Fiecare dintre cei doi dinţi mai groşi de la marginile spatei la războiul de ţesut. 40 (Lpl) Capete de fire care rămân pe sul fără a mai putea fi ţesute Si: piedinCf uruioc. 41 (Buc) Vârf al unei cofe cu fragi, legat cu o pânză. 42 (Reg) Colac cu stafide. 43 (Reg) Plăcintă în strachină. 44 (Reg) Burtă.
babau sfvz bobou
babcă1 .y/'[At: DA ms / Pl: -bce şi băbci / E: ucr, rs, pn 6a6axa,] (Agr; Buc) Mică nicovală, bătută într-un ţăruş de lemn înfipt în pământ, pe care cosaşii îşi bat coasa Cf: batcă1, bătălâie. babcă2 sf vz batcă babein sn vz mabein
babelic, -ă a [At: DA ms / Pl: -ici, ~ice / E: Babei + -ic] (Rar, cu aluzie la legenda biblică) 1 Amestecat. 2 împestriţat. 3 Haotic. 4 Ca la turnul Babilonului.
babercă sf [At: CV, 1950, nr. 3 / Pl: ~rce / E: net] (Reg) Ştiulete mic şi pipernicit Cf chiciură, codind, ghinjură, glodar, şist ar, uştav (Mol) cucurig.
babetă1 sf[At: DEX2 / Pl: -te l E: babă + -etă] (Fam) Babă (1). babetă2 sfvz bavetă
babete sm [At: DEX2 / Pl: -eţi / E: net] (Iht) Peştele Cottus gobio Si: zglăvoacă.
babeurre sns [At: DN3 / P: ba bor / E: fr babeurre] Preparat alimentar dietetic, din lapte de vacă parţial degresat, pentru sugari.
babic sns [At: DA ms / E: net] (Reg) Un fel de salam, cu mult piper roşu, preparat la Crăciun şi consumat la Paşte.
babie şf[At: MARIAN, ap. DA ms / Pl: -ii / E: net] (Bot; reg) Smoc de seminţe din vârful fuşteiului cepei sau al usturoiului.
babilon sn [At: PISCUPESCU, 0.65 / V: vavi-I Pl: ~oane / E: Babilon] (luz) 1 Loc unde trăiesc mai multe populaţii. 2-3 Amestec confuz de diferite (neamuri şi) limbi. 4 (îe; lpl) A fi în ăle vaviloane A fi într-o stare anormală de zăpăceală. 5 (îe; lpl) A vorbi în ăle vaviloane A vorbi anapoda. 6 (îe; lpl) A se pomeni în ăle vaviloane A se trezi într-o mare zarvă. 7 (îe; lpl) A veni în ăle vaviloane A veni repede, necăjit şi cu mintea zăpăcită. 8 Descântec nedefinit mai îndeaproape.
babiloneană ş/[At: BUL. FIL. IV, 106 / PI: ~ene / E: Babilon + -eană] (înv; arg; iuz) Bancnotă de cinci mii de lei Si: babiloneancă (2).
babiloneancă sf [At: DA ms / Pl: -ence / E: babilonian + -că] 1 Babilonian (2). 2 (înv; arg) Babiloneană.
babilonesc, ~ească a [At: DOSOFTEI, PS. 107 / V: vavi~/ Pl: ~e.yti l E: Babilon + -esc] (înv) 1-8 Babilonic (1-8).
babilonian, -ă[At: DA ms / Pl: -icni, -iene i E: Babilon + -ean] 1 smf (Lpl) Populaţie semitică ce a trăit în Babilon în mileniile 2-1 a. C. 2 smf (Şls) Persoană din babilonieni (1). 3-5 a Babilonic (1-3).
babilonic, -ă a [At: CODRU-DRĂGUŞANU, C. 172 / Pl: -ici, -ice / E: lat babylonicus] 1-2 Privitor (la babilonieni 1 sau) la oraşul Babilon. 3-4 Care a aparţinut (babilonienilor 1 sau) Babilonului. 5-6 (De babilonieni
1	sau) de oraşul Babilon. 7 De Ia Babilon. 8 Din vremea Babilonului.
9	(îs) Robia -ă Timpul exilului iudeilor în Babilon, în vremea Iui Nabucodonosor.
babilonie sf [At: IORGA, L. II, 347 / V: vavi- / Pl: ~i/ / E: Babilon + -ie] 1-2 (Vorbire sau) scriere încâlcită, confuză. 3 învălmăşeală. 4 Dezordine.
bobina şf[At: SADOVEANU, V. ROM. mai 1939, 8 / Pl: -ne / E: fr babine] (Rar) Parte groasă, care atârnă, a buzelor unor animale.
babimsă a/* [At: DN3 / Pl: -se I E: fr babiroussa] (Zlg) Porc sălbatic din Malaysia,cu corpul fără păr şi colţii de pe maxilarul superior îndreptaţi în sus, străbătând pielea botului.
babitsn [At: DN3 / Pl: -iţi / E: eg babbit] (Teh) Aliaj rezistent la fricţiune, cu temperatură de topire joasă.
babiţă1 v/ [At: BIBLIA (1688), ap. CCR I, 190/10 / V: băbi~ / Pl: -ţe / E: bg, srb SaâHKă] 1 (Orn) Pelican. 2 (Zlg) Melc fără casă. 3 (Bot; lpl) Ciupercă cu pălăria foarte tare, care creşte pe fagi şi mesteceni, din care se prepară iasca Si: băcălie2 (1) (Polyporus fomentarius). 4 (Bot; lpl) Ciupercă cu pălăria acoperită de un strat de peri alipiţi, cu aspect, la început, albicios, devenind mai târziu, brun şi negricios, care creşte pe meri, pruni şi sălcii şi din care se prepară iască sau fitile pentru candele Si: băcalie1 (2) (Polyporus igniarius). 5 (Min; reg) Piatră de var. 6 (Min; reg) Marmură. 7 (Teh; reg) Ferăstrău mare cu o lamă dinţată lungă, având două mânere de care trag doi oameni. 8 (Ban; Ţes) Bucată de lemn care ţine spata în vătale.
babiţă2 sf [At: ALRM I/II h. 293 / V: băbi- / Pl: -ţe / E: bg 6afiuKH] (Pop; mpl) 1 Diaree a sugarilor. 2 Boală a copiilor cu dinţi de lapte, care se manifestă prin umflarea burţii, dureri mari şi diaree. 3 (Reg) Boală cu ameţeli şi dureri de cap. 4 (Reg; fig; îe) Are ~ţe Se spune despre cineva care se supără din orice.
baboi sm [At: DDRF/ V: băb~ / Pl: ~ / E: bg 6a6on] (Iht) 1 Peşte mic de orice specie. 2 (Reg; şîs) - ghebos Biban (Percu fluviatilis). 3 (Reg; şîs - de nisip sau de glod) Guvid (Gobius).
baboiaş sm [At: TEODORESCU, P. P. 299 / Pl: -i / E: baboi + -aş] 1-6 (Şhp) Baboi (1-3) (mic). babon sn [At: DA ms / Pl: -oane / E: fr bubon] (Med; înv) Bubon. babord sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: fr bâbord, it babordo] 1 Parte din stânga a unei nave, privind către proră. 2 Margine stângă a fuselajului unei aeronave, privind spre partea ei de dinainte.
babornă sf [At PAŞCA, GL. / Pl: -ne / E: net] (Reg) Mâncare sărăcăcioasă, făcută din pâine uscată opărită şi amestecată cu brânză.
baborniţă sf [At: ALECSANDRI, T. 357 / V: băb~ / Pl: -ţe / E: srb baburina] 1-22 Băboi (1-22).
baboşă sf [At: CADE / Pl: -şe f E: ns cf babiţă] (Orn; reg) Pelican (Pelecanus onocrotalux). babu sms [At: DA ms / E: ns cf babă] (îrg) Nene. babuin sm [At: DN3 / P: -bu-in / Pl: -i / E: fr babouine] Maimuţă mare, cu botul alungit, care trăieşte în Africa.
babură1 .s/[At: HEM 2287 / Pl: -ri / E: net] 1-2 (Ban) Picături mari de ploaie (amestecate cu grindină).
babură2 sf [At FRÂNCU-C ANDREA, R. 52 / Pl: -ri / E: net] (La moţi) Vâlvătaie. babură:? sfvz băbură
babuşcă1 sf[At: ANTIPA, F. I. 179-181 / Pl: -şte / E: rs ăâăyiUKa.] (Iht; şîs ~ albă) Peşte de apă dulce lung de 10-12 cm, argintiu pe spate,
199
BABUŞCĂ2
alb pe abdomen, cu înotătoarele roşii (Rutilus rutilus) Si: bălos, ocheand, taharău, raran, ţărancă. babuşcă2 sfvz bâbuşcă
babuşi smp [At: ALECSANDRI, ap. ZEITSCHR1FT, XVII, 385 / E: fr babouche, rs âaâyuib] (înv) Papuci.
babuvism sn [At: DN3 / Pl: -e 1 E: fr babouvisme cf Babeuf] Curent utopic egalitar, creat de Babeuf.
babuvist, ~ă [At: DN3 / Pl: -işti, ~e / E: fr babouviste] 1 a Referitor la babuvism. 2 a Propriu babuvismului. 3 a De babuvism. 4-5 smf, a (Persoană) care aderă la babuvism.
bac1 sn [At: SCÂNTEIA, 1947, nr. 764/ Pl: -uri / E: fr bac] 1 Pod umblător care serveşte la transportul peste un râu sau un lac. 2 Recipient de sticlă, de metal sau de ebonită, folosit, de obicei, pentru păstrarea unui lichid. 3 Conţinutul unui bac1 (1).
bac2 sn [At: IOANOVICI,TEHN. 174/ Pl: ~uri / E: ger Backe] 1 Piesă cu ajutorul căreia se fixează obiectele de prelucrat la menghină, la filieră etc. 2 Piesă în care se fixează vârful bocancului legat de schiuri Si: falcă.
3	Instalaţie specială pentru iniţierea şi perfecţionarea canotorilor, caiaciştilor şi canoiştilor.
bac5 sn [At: DELA VRANCEA, S. 123 / Pl: ~uri / E: fr bac] 1 Bacara.
2	Suma ile (zece sau) douăzeci de puncte de pe cărţile cuiva, la jocul de (bacara sau) maca.
baca i [At: ŢICHINDEAL, F. 297/12 / E: srb baka] (înv; iuz; Ban; întăreşte o afirmaţie cu care se răspunde la o întrebare) Sigur că da. bacal sm vz băcan1 bacaia sfvz bacalea
bacalaureat, -ă [At: DA ms / P: -la-u-re-at/ Pl: -uri / E: fr baccalaureat]
1	sn Examen general cu care se încheie cursurile liceului şi după care este permisa intrarea la facultate. 2 sn Titlu obţinut de absolventul unui bacalaureat (1). 3 smf Absolvent care a trecut bacalaureatul (1).
bacală .v/[At: ŞEZ. II, 126 / Pl: -le / E: net] (înv; Mol) 1 Belea de care nu mai poţi scăpa. 2 (îe) Cade (sau pici) ~Cade necaz pe capul omului. bacalâm sn [At: GHICA, ap. CADE / Pl: ~uri / E: net] (înv) Promisiune. bacalbdşă sm [At: (a. 1783) DOC., ap. ŞIO / Pl: -şi l E: tc bacal + başa] (înv) Staroste al breslei băcanilor.
bacalea ş/ [At: ENC. AGR. / V: ~/a / Pl: -ele / E: net] (Iht; înv) Denumire comercială a peştelui Morna Gadus, care se pescuia îri apele reci ale Atlanticului şi se vindea sărat Si: bacaliar. bacalear sm vz bacaliar
bacaliar sm [At: ENC. AGR. / P: -li-ar /V: ~lear l Pl: ~/ / E: net] (Iht; înv) Bacalea.
bacalica sf[ At: (a. 1792) DOC., ap. ŞIO / PI: -le / E: ngr fkxxaĂixcc] (Grî) Articole de băcănie.
bacanal, ~ă [At: DA ms / Pl:	-e / E: Ir bacchanale] 1 a Care este
consacrat lui Bachus. 2 sf (Lpl) Sărbătoare în cinstea lui Bachus. 3 .s;/‘(Fig) Petrecere zgomotoasă Si: orgie. 4 sf (Fig) Destrăbălare.
bacantă sf [At: EMINESCU, O. I, 289 / Pl: -tel E: fr baccante] 1 Preoteasă a cultului lui Bachus Si: menadă. 2 (Fig) Femeie cu purtări libertine. 3 Fiecare dintre însoţitoarele zeului Bachus.
bacara1 sf[At: DA ms / Pl: -le / E: fr baccarat] 1 Cristal fabricat în localitatea Baccarat (Franţa). 2 Varietate de cristal de calitate superioară.
3-4 Obiect confecţionat din bacara1 (1-2).
bacara2 sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 523 / Pl: -le l E: fr baccaro]
1	Joc de cărţi în care nouarii au valoare, iar decarii, numiţi bacara, sunt egali cu zero Si: maca. 2 Decar fără valoare la bacara2 (1). Partidă de bacara2 (1).
bacă sf [At: LTR2 / Pl: bace / E: lat bacca] Fruct cu pericarp cărnos, cu miezul zemos, conţinând una sau mai multe seminţe.
bacău sns [At: ALECSANDRI, T. 236 / E: Bacău] 1 (îe) A-şi găsi M A-şi găsi omul care să-l înveţe minte. 2 (îae) A-şi găsi beleaua. 3 (îe) A arăta *4 cuiva A ameninţa pe cineva cu bătaia. 4 (îe) Toată lelea îşi are ~I ei A da peste omul potrivit. bacăzjă sf [At: CHEST. 11,16/57 / Pl: ~ze / E: net] (Reg) Casă dărăpănată.
bacara v/[At: DA ms / Pl: -re / E: net] (Reg) 1 Căldare de aramă. 2 Conţinutul dintr-o baeâră (1). 3 Căldarea împreună cu conţinutul.
baccea.v/‘[At: EMINESCU, I. V. 25 / Pl: -ele / E: net] (Fam; prt) 1 Bătrân nevoiaş. 2 Bătrân ramolit Si: babalâc, căzătură, hodorog. 3 Bătrân cu idei învechite.
bacceli vr [At: DA ms / Pzi: -lese / E: baccea] (Fam; prt) 1-3 A deveni baccea (1-3).
baccelire sf [At: DA ms / Pl: -ri / E: bacceli] (Fam; prt) 1-3 Transformare în baccea (1-3) Si: baccelit1 (1-3).
baccelit1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: bacceli] (Fam; prt) 1-3 Baccelire (1-3).
bacceht2, -ă [At: DA ms / Pl: -iţi, -e / E: bacceli] (Fam; prt) 1-2 sm, a (Bătrân) care este decăzut fizic. 3-4 sm, a (Bătrân) care are idei învechite.
5	a (Fig) Gras. 6 a Lăbărţat.
baccevan sm [At: LET. III, 284/51 / Pl: -i I E: tc bageevan] (Tcî) Negustor de legume. baccil sm vz bacii bace sm vz baci2 bachelit sn vz bachelită
bachelită sf [At: IOANOVICI, TEHN. 333 / V: bachelit sn / Pl: -te / E: fr bakelite] Material izolator format prin condensarea fenolului cu formaldehida, folosit, mai ales, în electrotehnică. bachicy ~ă a vz bahic
baci1- [At: DN3 / E: lat bacca] Element prim de compunere savantă cu sensul de „bacă“.
baci2 sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~ / E: net] 1 Păstor însărcinat cu prepararea brânzei, urdei şi untului. 2 Administrator al stânei. 3 Şef al ciobanilor dintr-o stână Si: (reg) opilic, scutar, vătaf 4 (Reg) Cioban cu cel mai mare număr de oi izolate în cadrul turmei de miei cu scopul de a se stabili cantitatea de lapte care i se cuvine. 5 (îljc) Cel care câştigă şi aruncă primul la jocul cu arşice.
baci3 .vw [At: (a. 1700) IORGA, S. D. XII, 9 / Pl: - / E: mg bâcsi] (Trs) 1-2 Termen de adresare către (un frate mai mare sau) o rudă mai vârstnică.
3	Apelativ respectuos. bacie sf vz băcie
bacifer, a [At: DN3 / PI: -i, ~e / E: fr baccifere] (D. plante) Al cărui fruct este o bacă.
baciforniy ~â a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr bacciforme] în formă de bacă.
bacii sm, (înv) sn [At: BENIUC, C. P. 47 / V: -ccil l Pl: -i, (înv, sn) -e / E: fr bacille] Bacterie (patogenă) în formă de bastonaş.
bacilar, ~ă [At: DA ms / Pl: -i, -e / E: fr bacillaire] 1 a Referitor la bacili. 2 a Ca bacilul. 3 a Cu bac iii. 4 a Propriu bacililor. 5 a (D. boli) Cauzat de bacili. 6-7 smf, a (înv) (Om) care este (atins de tuberculoză pulmonară şi) (purtător al bacilului Koch).
bacilemie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr bacillemie] 1-3 (Buletin de) analiză cu (pătrunderea bacililor în vasele de sânge). 4 Infecţie generalizată datorită bacilemiei (3).
baciliform, ~ă a [At: DA ms / PI: -i, -e / E: fr bacilliforme] în formă de bacii.
baciloscopie sf [At: DN3 / PI: -ii / E: fr bacilloscopie] 1-3 (Film de) analiză cu (pătrunderea bacilului tuberculozei în organele, în excreţiile sau produsele patologice ale bolnavului).
baciloză sf [At: DA ms / Pl: -ze ! E: fr bacillose] 1 Boală provocată de bacili. 2 (Imp) Tuberculoză pulmonară.
bacilurie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr bacillurie] 1-3 (Buletin de) analiză cu (prezenţa bacililor în urină). bacistoc sn [At: COMAN, GL. / Pl: -uri / E: net] (Reg) Bariş. baciţă sf vz batiţă
bacivor, -ă a [ At: DN*1 / Pl: -i, -e / E: fr baccivore] (Big) Care se hrăneşte cu bace.
background sn [At: DN3 / P: beegraund / Pl: -uri / E: eg background] (Agm) 1 (Muz) Acompaniament orchestral (de corzi, de suflători etc.) peste
200
BADII
care se derulează o parte solistică. 2 (Cig) Tehnică de filmare la care o proiecţie formează fondul decorativ. 3 (Pex) Fundal.
backhand sn [At: DN3 / P: bec-hend / V: bec-hend / Pl: ~uri / E: eg backhand] 1 Partea din afară a rachetei de tenis ţinute corect în mână.
2	(Pex) Lovitură dată cu această parte a rachetei. 3 (Pex) Rever. baclava sf [Ai: DIONISIE, C. II, 59 / V: pa~I Pl: ~le / E: tc baklava]
1	Prăjitură de origine orientală, foarte dulce, din foi subţiri, nuci sau migdale pisate şi miere ori sirop de zahăr. 2 (Rar; pex) Suprafaţă în romburi.
bacllu sn [At: CV, 1950, nr. 4, 36 / Pl: ~i/ / E: net] (Reg) 1 Minciună.
2	(îe) A tăia la Mi A minţi.
bacniţă .y/' [At: CIAUŞANU, V. / Pl: ~ţe / E: net] (Reg) 1 Cursă de şobolani. 2 Capcană.
bacof sn [At: ANTIPA, P. 331 / Pl: -oafe / E: net] Măciucă scurtă, folosită de pescari pentru a omorî peştii mari.
bacolţsms [At: PĂCALĂ, M. R. 137 / E: net] (Reg) 1 Lujer. 2 Mesteacăn tânăr de pus pe foc. bacon1 sm [At: PANŢU, PL.2 / Pl: -i / E: rs 6axya\ (Rar) Tutun-turcesc. bacon2 sn [At: DN3 / P: beicăn! Pl: -uri! E: eg bacon] Şuncă specială, preparată din carne grasă şi afumată.
baconiţâ sf [At: PANŢU, PL.2 / Pl: -ţe / E: bacon1 + -iţă] (Rar) Tutun-turcesc.
bacşiş sn [At: M. COSTIN, L. 1,250 / Pl: -uri şi -e / E: tc bahşiş] 1 (Iuz) Premiu. 2 (înv) Remuneraţie (considerabilă) pentru servicii militare deosebite. 3 Mică recompensă (în bani) care se dă, de obicei, servitorilor, birjarilor, chelnerilor, factorilor poştali etc. cuiva pentru calitatea unui serviciu deja plătit sau datorat de drept. 4 (Prt) Recompensă în bani dată funcţionarilor pentru un serviciu ilegal Si: (pfm) ciubuc, şpaga. 5 Sumă de bani dată pentru a câştiga bunăvoinţa sau protecţia cuiva.
bacşişul vt [At: CADE / Pzi: ~e.se- / E: bacşiş + -ui] (îvr) 1-5 A da bacşiş (1-5) cuiva.
bacşişuire sf [At: DA ms / Pl: -ri / E: bacşişul] (îvr) 1-5 Oferire cuiva a unui bacşiş (1-5) Si: bacşişuit1 (1-5).
bacşişult1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: bac şiş ui] (Îvr) 1-5 Bacsisuire (1-5).
bacşişult2, ~ă a [At: JIPESCU, ap. TDRG / Pl: -Iţi, -e / E: bacşişui] (Îvr) 1-5 Care a primit bacşiş (1-5). bacteri- vz bacterio-
bacterian, -ă a [At: DA ms / P: -ri-an / Pl: -ieni, -iene / E: fr bacterien]
1	Referitor la bacterii Si: bacteriologic (4). 2 Propriu bacteriei. 3 De bacterii. 4 Produs de bacterii.
bactericld, -ă sn, a [At: DA ms / Pl: ~izi, ~e / E: fr bactericide] 1-2 (Substanţă) care distruge bacteriile.
bacteridle ,s/[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr bacteridie] (Big) Bacterie mare, imobilă.
bacterie sf[At: DA ms / Pl: -ii / E: fr bacterie, lat bacteria] Nume generic dat unor microorganisme unicelulare microscopice, dintre care unele provoacă boli infecţioase.
bacteriemle sf [At: DA ms / P: -ri-e- / Pl: ~i/ / E: fr bacteriemie] 1-3 (Buletin de) analiză cu (infecţia provocată de pătrunderea, în sânge, a unor bacterii care pot produce o infecţie localizată).
bacterio- [At: DN3 / P: -ri-o /V: bacteri- / E: fr bacterio-] 1-3 Element de compunere savantă cu semnificaţia „bacterian (1-3)“.
bacteriocecidle sf [At: DN3 / P: -ri-o-ce-ci-di-e / Pl: -li / E: fr bacteriocecidie] (Big) Creştere anormală a ţesuturilor pe diferite organe ale plantelor, datorită acţiunii unor bacterii.
bacteriofăg, -ă smf a [At: DA ms / P: -te-ri-o- / Pl: -agi / E: fr bacteriophage] 1-2 (Microorganism) care distruge bacteriile.
bacteriofagle ş/ [At: DA ms / P: -ri-o-fa-gi-e I Pl: -li / E: fr bacterio-phagie] (Big) Distrugere a bacteriilor de către bacteriofagi.
bacteriollză a/ [At: DA ms / P: -ri-o- / Pl: -ze / E: fr bacteriolyse] (Big) Dizolvare a bacteriilor sub acţiunea anticorpilor, bacteriofagi lor etc.
bacteriolizlnâ sf [At: DN3 / P: —ri-o- / Pl: -ne / E: fr bacteriolysine] (Big) Ferment din serul sanguin imun, care produce dizolvarea bacteriilor.
bacteriolog, ~ă smf [At: DA ms / P: -ri-o- / Pl: ~ogi, -oge / E: fr bacte-riologue] Specialist în bacteriolog ie.
bacteriologic, -ă a [At: DA ms / P: -ri-o- / Pl: -ici, -ice / E: fr bacte-riologique] 1 Referitor la bacteriologie. 2 Propriu bacteriolog iei. 3 De bacteriologie. 4 Bacterian (1). 5 (îs) Armă -a Mijloc criminal de exterminare în masă a unei populaţii, constând în răspândirea de bacterii ale unor boli infecţioase.
bacteriologie .s/[At: DA ms / P: -ri-o-lo-gi-e l Pl: -li / E: fr bacteriologie] Ramură a biologiei care studiază bacteriile şi acţiunea lor asupra organismelor.
bacteriorlză s/[At: DN3 / P: -ri-o- / PI: -ze / E: it batteriorizi] (Gig) Totalitate a florei bacteriene care trăieşte în rizosferă.
bacterioscople sf [At: DN3 / P: -ri-o-sco-pi-e I Pl: -li / E: fr bacterio-scopie] 1-3 (Buletin de) analiză cu (examenul unui preparat microscopic, pentru a depista prezenţa bacteriilor).
bacteriostatic, ~ă sn, a [At: DN3 / P: -ri-o- / Pl: -ici, -ice / E: fr bacteriostatique] 1-2 (Substanţă) care împiedică dezvoltarea bacteriilor.
bacteriostază sf [At: DN3 / P: -ri-o- / Pl: -ze / E: fr bacteriostase] (Big) împiedicare a înmulţirii bacteriilor.
bacterioteraple v/ [At: DN3 / P: -ri-o-te-ra-pi-e / Pl: ~i/ / E: bacterio-therapie] (Med) Metodă de tratament care foloseşte ca medicamente microbi capabili să distrugă germeni patogeni.
bacteriotoxemle sf [At: DN3 / P: -ri-o-to-xe-mi-e / Pl: -li / E: fr bacterio-toxemie] 1-3 (Buletin de) analiză cu (intoxicaţia generală datorată toxinelor bacteriilor).
bacteriotoxlnă sf [At: DN3 / P: -ri-o- / Pl: -ne / E: fr bacteriotoxine] (Med) Toxină bacteriană.
bacteriotrop, -ă sm, a [At: DA ms / P: -ri-o- / Pl: -i, -e / E: fr bacleriotrope] 1-2 (Substanţă) care are proprietatea de a se fixa pe bacterii.
bacterioză v/‘[At: DA ms / P: -ri-o- / Pl: -ze! E: fr bacteriose] Infecţie provocată de bacterii.
bacteriurle sf [At: DN3 / P: -ri-u-ri-e / Pl: ~i/ / E: fr bacteriurie] 1-3 (Buletin de) analiză cu (prezenţa bacteriilor în urină).
bacterivor, -ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr bacterivore] (Big; d. organisme) Care se hrăneşte cu bacterii. bacullt sm [At: DN3 / Pl: -Iţi / E: fr baculite] Amonit cu cochilia dreaptă. badagherniţă sf [At: COMAN, GL. / Pl: -ţe / E: ns cf baborniţa]
1	Femeie bătrână, greoaie. 2 Femeie bătrână răutăcioasă, care învrăjbeşte. badahârcă .v/’vz bahadârcă
badahuzismp [At: HERZ.-GHER., M. 1,379 / E: net] (Bot; reg) Brăbin (Bunias orientalis). badaliurce sfp [At: BARCIANU / E: ns cf bandraburcâ] (Trs) Cartofi. badan sn vz bădan badana sfvz bidinea, badană sf vz bădan
bade sms [At: NECULCE, ap. LET. II, 206/23 / V: ~diu / E: ns cf bg OîlTC, srb baca, bato, mg bătya] (Pop) 1 Termen politicos de adresare către un bărbat mai în vârstă. 2 Termen de adresare al unui copil către un tânăr.
3	(îoc orăşean) Ţăran. 4 Termen de adresare al unei femei către un bărbat matur. 5 (Art) Termen de respect cu care soţia se referă la soţ. 6 (Art) Termen afectuos cu care o femeie se referă Ia iubitul ei. 7 (îrg) Frate mai mare. 8 (îs) -ea Ion Om prost. badea-ion sm vz badian badgiocuri v vz batjocuri
badian sm [At: PANŢU, PL.2 / P: -di-an / V: -dea-km, bădean / Pl: -ieni / E: fr badiane, ger Badian] 1 (Bot; reg) Anason franţuzesc (Hlicium venim). 2 Arbust din China şi Japonia, cu frunze, flori, tulpină şi fructe plăcut mirositoare, întrebuinţate la fabricarea lichiorurilor, în medicină etc. (Hlicium anisatum). 3 (Prc) Fructul acestui arbust. badieră sf vz bandieră
badii sfp [At: COMAN, GL. / E: net] 1 (Reg; îe) Merge în - Merge cu aroganţă. 2 (Reg; îae) Merge după plac.
201
BADIJONA
badijom [At: ENC. AGR. / Pzi: -nez / E: fr badigeonner] 1-2 vtr A unge cu un medicament un organ sau o parte a corpului. 3 vt A unge trunchiul unui pom cu o soluţie împotriva insectelor. 4 vt A acoperi o şosea asfaltată cu un strat de produs hituniinos spre a o face impermeabilă şi a o feri de degradare.
badijon aj sn [At: DA ms /Pl :-ei E: fr badigeonnage] 1-3 Badijonare (1-3).
badijonare sf [At: DA ms / Pl: -nări / E: badijona] 1 Ungere a unui organ sau a unei părţi a corpului cu un medicament Si: badijonaj (1), (rar) badijonat1 (1). 2 Ungere a trunchiului unui pom cu o soluţie împotriva insectelor Si: badijonaj (2), (rar) badijonat1 (2). 3 Acoperire a unei şosele asfaltate cu un strat bituminos spre a o face impermeabilă şi a o feri de degradare Si: badijonaj (3), (rar) badijonat1 (3).
badijonat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: badijona] (Rar) Badijonare (1-3).
badijonat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~aţi, -e / E: badijona] 1 (D. organe sau părţi ale corpului) Care a fost uns cu un medicament. 2 (D. trunchiul unui pom) Care a fost uns cu o soluţie împotriva insectelor. 3 (D. şosele asfaltate) Care a fost acoperit cu un strat bituminos. badim sm [At: HEM 2843 / PI: -/ / E: srb badem] (Bot; reg) Migdal. badina vi [At: DN3 / Pzi: ~mz / E: fr badiner] (Frm) A glumi. badinaj sn [At: DN3 / PI: ~e / E: fr badinage] (Frm) Glumă. badinare v/’[At: MDA ms / Pl: -nări / E: badina] (Frr) Glumire. badinat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: badina] (Frr) Glumire. badinat2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: badina] (Frr) Cu care s-a glumit.
badinerie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr badinerie] 1 (Frm) Glumă. 2 (Frm) Copilărie. 3 (Muz) Piesă instrumentală cu caracter glumeţ, vesel şi ritm vioi (din suitele franceze şi germane din sec. XVIII). badiu sm vz bade
badiands snp [At: DN3 / P: bedlendz / E: eg badlands] (Gig) 1 Terenuri argiloase degradate de ape torenţiale, cu văi lipsite de vegetaţie. 2 Pământuri rele.
badminton sn [At: DN3 / P: bedminton / Pl: -uri / E: eg badminton] 1-2 (Partidă de) joc sportiv, originar din China şi Japonia, asemănător cu tenisul, practicat cu o minge mică prevăzută cu pene sau un fel de aripioară de plastic, aruncată cu racheta.
badoacă j/[At: VICIU, GL. / Pl: ~ace / E: mg bodke] 1 (Reg) Cutie de lemn pentru mărunţişuri. 2 (Trs) Loc unde apa este mai adâncă, sub rădăcini Si: bolboacă.
badoc1 sm [At: VICIU, GL. / Pl: ~oci / E: net] (Trs; rar) 1 Fleancă. 2 (îe) Ţine-ţi-ui! Ţine-ţi gura! badoc2 sm vz badog
badog sm [At: T. PAPAHAGI, M. 214 / V: badoc / Pl: ~ogi 1 E: mg bâdog] (Reg) 1 Tinichea. 2 Vas de tinichea în care se ţine untura. 3 Conţinutul unui badog (1). 4 Bidon. 5 Conţinutul unui bidon. 6 Cutie de conserve. 7 Conţinutul unei cutii.
badraganie sf [At: ŞEZ. IX, 155 / P: -ni-e / Pl: ~i/ / E: ns cf băzdrăganie] (Mol) Umflătură pe corp. bae sf vz baie
baedeker sn [At: DN3 / P: bed echer / Pl: -e / E: ger Baedeker] (Rar) Ghid al unui oraş sau al unei ţări, alcătuit pentru uzul turiştilor. baederă sfvz baidir baer sn vz baieră baeractar sn vz bairactar baeram sn vz baieram baeramlâc sn vz bairamlâc
baftagiu sm [At: IORDAN, L. R. A. 158 / V: -ang-i Pl: ~i/ / E: baftă + ~(a)giu] (Fam) 1 Om cu noroc Si: baftos (1). 2 Om care umblă după câştiguri întâmplătoare, nemuncite.
baftan sm [At: CV, nr. 62 / Pl:	/ E: baftă + -an] (Reg; rar) 1 Om
care nu se mai satură de mâncare. 2 Om care nu se mai satură de averi. baftangiu sm vz baftagiu
baftă .v/ [At: VLAHUŢĂ, CL. 61 / Pl: -te i E: tc baht] 1 Noroc. 2 Trecere pe lângă cineva. 3 Cinste. baftos, -oasă smf a vz băftos
baga .v/’[At: ODOBESCU, S. 1,451 / Pl: ~le / E: tc bagha] 1 Carapace de broască ţestoasă. 2 Material cornos provenit din baga (1), din care se fabrică piepteni, brăţări, tabachere etc. bagabont sm vz vagabond bagadel sn vz bagatelă bagagiu sn vz bagaj
bagaj sn [At: NEGRUZZI, S. I, 167 / V: (rar) ~agiu / Pl: ~e / E: fr oagage] 1 Totalitatea lucrurilor care se iau într-o (călătorie sau, învechit, într-o expediţie militară Si: (îvr) bagalii. 2 (îe) A-şi face -ele A se pregăti de plecare. 3 (Pex; îae) A pleca. 4 (Fam; îe) A-i face cuiva -ele A goni din casă. 5 (îe) A da la ~e A preda bagajele (1) la serviciul special al staţiei de cale ferată pentru a fi transportate la destinaţia indicată. 6 (îs) Vagon de -e Vagon special de cale ferată pentru transportul bagajelor (1). 7 (Fig; aud) Sumă a cunoştinţelor cuiva într-un anumit domeniu. bagalii snp [At: (a. 1703) FN 124 / E: it bagaglio] (îvr) Bagaje (1). bagatâr sm [At: PAMFILE, CR. 181 / Pl: -i / E: rs Gommpb) (Rar) Viteaz. bagatea sf vz bagatelă bagatel sn vz bagatelă
bagatelă sf [At: CRITIL, ap. HEM 2336 / V: bagatelsn, (rar) bagadel sn, (înv) băgă-, -tea / Pl: ~le / E: fr bagatelle] 1 întâmplare de mică importanţă Si: fleac. 2 (Reg) Dantelă uşoară, lucrată de mână Si: horbotă.
3	Piesă muzicală instrumentală de scurtă durată, de obicei cu conţinut liric. 4 Obiect de mică importanţă.
bagateliza vt [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 104,5/2 / Pzi: -zez / E: bagatelă + -iza] 1-3 A diminua importanţa (unui lucru, a) unui fapt, a (unei idei) Si: a minimaliza.
bagatelizare sf [At: RALEA, E. O. 248 / PI: ~zări / E: bagateliza] 1-3 Diminuare a importanţei unui lucru, a unui fapt, a unei idei Si: bagatelizat1 (1-3), minimalizare .
bagatelizat1 sn[At: MDA ms / Pl: -uri / E: bagateliza] 1-3 Bagatelizare (1-3).
bagatelizat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~afr\ ~e / E: bagateliza] A cărui importanţă a fost diminuată. bageea sf vz bascea
bagdadie .v/ [At: VLAHUŢĂ, N. 204 /V: (reg) ~gra~,~gladea / PI: ~ii / E: tc bagdâdi] 1 (Mol) Tavan. 2 (Trs; spc) Tavan de biserică ornamentat.
bage a şf[ At: SADOVEANU, ap. CADE / V: (reg) -auă / Pl: ~le / E: tc bâ$a] (Reg) 1-2 Bageac1 (1-2).
bageac1 sn [At: ALECSANDRI, T. 895 /V: (reg) ~ag,~giagsn, ~acă, -agă, băgeagă, be geacă sf! Pl: ~uri / E: bagea + ogeac] (Reg) 1-2 Deschizătură în podul caselor ţărăneşti sau al şurilor, prin care pătrunde lumina sau poate ieşi fumul Si: bagea (1-2), bahlină, băngică, lucarnă. bageac2 sn [At: COMAN, GL. / Pl: -uri / E: net] (Reg; mpl) Nimicuri. bageacă sfvz bageac1 bageag sn vz bageac1 bageagă sf vz bageac1 bageauă sf vz bagea
baghetă .v/'[At: HOGAŞ, M. N. 47 / Pl: -te / E: fr baguette] 1 Beţişor subţire (mai mult sau mai puţin lung) şi flexibil Si: (înv) nuieluţă, vergea, vărguţă, vergeluşă. 2 (îs) ~ magică Nuieluşă vrăjită cu care, în basme se fac minuni. 3 (îas) Beţişor pe care prestidigitatorii îl ţin în mână, pretinzând că le atribuie puterea de a face scamatorii. 4 (îs) ~ de prospecţiune Nuieluşă în formă de V pe care o folosesc solomonarii pentru a descoperi, în pământ, apă sau anumite zăcăminte miniere. 5 Beţişor de lemn, metal etc., cu care dirijorii bat măsura şi conduc orchestra sau corul. 6 (Fig) Talentul unui dirijor. 7 (îlav) Sub ~ta Sub conducerea dirijorală. 8 Beţişor de formă variată cu care sunt lovite membranele, corzile sau lamele unor instrumente. 9 Băţ de lemn pe care sta întins părul arcuşului. 10 (Mii; rar) Vergea
202
BAIERĂ
de metal întrebuinţată la curăţirea şi la încărcarea armelor de foc. 11 Piesă tehnică cilindrică, subţire, care îndeplineşte o funcţie bine determinată la diverse mecanisme sau aparate. 12 (Aht) Ornament din lemn, var sau ipsos, cu secţiune semicirculară, netedă sau cu perle, aşezat la extremitatea superioară a pereţilor unei încăperi sau la marginea superioară a tapetelor ce acoperă pereţii unei încăperi. 13-14 (Ajur sau) dungă ornamentală la ciorapi, pe partea exterioară a gleznelor. 15 Pâine albă, din aluat special, lungă şi subţire, cu miez puţin. baghionetă sfvz baionetă baghiunetă sf vz baionetă bagiac sn vz bageac1 bag'i-beşlic sn vz balgi-başlâc bagică sfvz bagea bagiocuri v vz batjocori bagiocurire sfvz batjocorire bagiociirit1 sn vz batjocorit1 bagiocurit2} -ă a vz batjocorit2 bagionetă sf vz baionetă bagladea sfvz bagdadie baglama sfvz balama baglamă sf vz balama bagnet sn vz baionetă
bagniţă şf[At: COMAN, GL. / Pl: -ţe / E: ns ci baniţă] (Reg; îe) A avea capul ~ A avea capul greu (ca o baniţă) din cauza răcelii. bagradie sf vz bagdadie bagrin sm vz băgrin
bahadârcă sf [At: PAMFILE, J. II, 131 /V: -hod-, -dahâ- / Pl: -rce / E: ucr âammpKa, pn bohatârka] (Mol) 1 Femeie grasă Si: (reg) baharaucă (1), baharoasă. 2 Femeie bătrână care face pe ruşinoasa Si: (reg) baharaucă (2).
ba ha hui, -ie [At: CADE / Pl: ~ / E: net] (Mol) 1 a (D. oameni) Nebun.
2	sf Femeie proastă. 3 sf Matahală. bahamet sm vz bahmet
baharaucă sf [At: ŞEZ. II, 126 / P: ~ra-u~ / Pl: -uce / E: net] 1-2 (Mol) Bahadârcă (1-2).
baharoasă sf[At: ŞEZ. II, 126 / Pl: -se / E: net] (Mol) Bahadârcă (1). bahic, -ă a [At: SCRIB AN, D. / V: bachic / Pl: -ici, -ice / E: lat bacchicus] 1 Referitor la zeul Bachus. 2 închinat lui Bachus.3 Referitor la băutură. 4 (îs) Cântece -ice Cântece de petrecere. 5 (îs) Sărbători -e Sărbători închinate zeului Bachus.
bahlină sf [At: CHEST. II, 262/226 / Pl:	/	E: net] 1-2 (Reg) Bageac1
(1-2).
bahmet sm [At: ALECSANDRI, P. P. 79 / V: -ham- / Pl: -eţi / E: rs, ucr âaXMlLTb] (înv; Mol) Cal tătăresc (din Bugeac).
bahnă .v/[At: BIBLIA (1688), ap. HEM 2342 / Pl: -ne, -nuri / E: ucr ăaXBO] 1 Loc mlăştinos (pe care creşte papură sau stuf) Si: (îrg) băhnuiş, (reg) bahniţă1, băhnar. 2 (Pop) Câmp mlăştinos. 3 (Reg) Iarbă care creşte în baltă.
bahniţă1 s/[At: ŞEZ. II, 77 / Pl: -ţe IE: bahnă + -iţă] (Reg) Bahnă (1). bahniţă2 j/[At: ISPIRESCU, L. 63 / Pl: -ţe / E: net] (Mun; prt) 1-2 Ţigan (bătrân). bahodârcă sf vz bahadârcă
bahor sn [At: ANTIPA, P. 313 / Pl: -oare / E: net] Cârlig fixat la capătul unui băţ de lemn cu care se apucă şi se scot din apă peştii mari prinşi la pripoane şi carmace Si: bură, buret.
bahomiţă sf [At: JIPESCU, 0.56 / Pl: -ţe / E: srb bahornica] 1 (Mun) Vrăjitoare. 2 Babă urâtă şi rea. bai sn vz baiu1
bai1 sn [At: (a. 1767) IORGA, S. D. XIII, 266 / V: -ut Pl: -uri / E: mg baj] (Reg) 1 Necaz. 2 Grijă. 3 (îe) N-are ~ (de) Este indiferent. 4 (îe) Nu-i (nici un) ~ (că...) sau de asta nu (mi-i) ~ Nu face nimic. 5 (îe) A avea ~ul (cuiva) A băga în seamă pe cineva. 6 Lucru. 7 (îe) A avea ~cu... A avea greutăţi cu... 8 (îe) A avea ~ cu (cineva) A avea o afacere
cu cineva. 9 (îae) A avea de furcă cu cineva. 10 (îe) Ce-i ~ul? Ce este?
11	Durere. 12 Boală. 13 (îe) Am ~cu ... Mă doare (ceva). 14 (îe) Ce ~ ai? Ce-ţi lipseşte?. 15 (îe) -ui cela sau cel rău Epilepsie. 16 Vină. 17 (îe) A nu-i da ~ A nu învinovăţi. bai2 i [At: NEGRUZZI, S. III, 21 / V: -io, -iu / E: ba + io (eu)] (Reg)
I	Nicidecum. 2 (îe) A zice ~ A se împotrivi 3 (îae) A refuza. baiader sm vz baidir
baiaderă s;f[At: NEGRUZZI, S. II, 131 / P: ba-ia- / Pl: -re / E: fr bayadere] 1 Dansatoare din India. 2-3 (Pex; rar) Dansatoare la (teatru) sau circ.
baian [At: DEX-S / P: ba-ian / Pl: -i (1), -e (2) / E: rs 6ăHBb] 1 sm Cântăreţ rus sau ucrainean de balade. 2 sn Armonică de mână folosită de baiani (1). baiarac sn vz bairac baiaractar sm vz bairac tar baiaram sn vz bairam
baib a [At: BARONZI, L. 128 / E: net] (Mol; rar; îs) Usturoiu - Usturoi de sămânţă.
baibafirsn [At: TEODORESCU, P. P. 31 / V: (reg) başb-, başfir, (înv) -azâr/ Pl: -e / E: tc baibafir, baSfir, baSvafir, baibazyr] (Pop; în colindele din Mun) Fir de aur folosit la brodat Si: (îvp) başbafir.
baibaracsn [At: URECHE, ap. LET. 1,110/37 /V: (înv) băibăr-, (reg) buibăr-, buibălac / Pl: -ace / E: tc bai-barak] 1 (înv) Haină de culoare roşie. 2 (Reg) Haină scurtă (de doc) purtată de ţărani. baibazâr sn vz baibafir
baibă sf [At: DA / Pl: -be / E: ns cf baib] (Rar) Smoc de seminţe din vârful cepei sau usturoiului.
baibăraş sn [At: CV, 1951, nr. 3, 26 / Pl: -el E: baibarac css] (Reg) Veston.
baică sf[At: HEM 2356 / Pl: -ice / E: srb babka (după maică)] (Ban) Moaşă. baictar sm vz baraictar baidel sn vz baider baider sn vz baidir
baideraş sn [At: VLAHUŢĂ, ap. TDRG / Pl: -e / E: baider + -aş] (Rar) Şal mic.
baidir sn [At: COSTINESCU / V: (reg) -der, -iader, -del sn, baederă sf / E: fr (etofle) bayadere] 1 (Mol) Fular de lână sau bumbac. 2 (înv) Şal.
baie1 sf [At: CORESI, ap. HEM 2344 / Pl: băi / E: ml bannea (hainea), cf rs ăaH8] 1 încăpere special dotată unde se spală cineva Si: (fam) scăldat. îmbăiere, (pop) scaldă, (reg) scălduşă, scălduşcă. 2 Vas special pentru spălat Si: cadă, după, feredeu, scăldătoare. 3 Apă de spălat. 4-5 (Mol; îe) Tot (sau cam) de-o ~ De aceeaşi categorie sau de acelaşi fel. 6 (îs) ~ de sânge Cantitate mare de sânge pierdută de cineva. 7 (Pex; îas) Măcel.
8	(Şîs-publică) Clădire amenajată cu instalaţii speciale pentru baie1 (1).
9	(Pan; udt) Expunere a corpului (gol), în scop (igienic sau) curativ, la acţiunea vaporilor de apă, a soarelui, a aerului etc. 10 (înv; udt) Botez.
II	(înv) Closet. 12 Recipient de lemn, de metal etc. în care se pune un lichid, o soluţie chimică pentru realizarea unor operaţii tehnice. 13 (Pex) Lichid, soluţie de săruri în care se introduc, pentru a fi tratate chimic, diferite materiale. 14 (Lpl) Staţiune balneară.
baie2 sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 21V/11 / Pl: bai / E: mg bânya]
1	(îrg) Mină1 din care se extrag metale, minerale etc. 2 (Reg; îc) Vâlva-băilor Zână răuvoitoare, care ia aurul băilor1 (1).
baie3 i/[At: DA / Pl: băi / E: fr baie] (Ggl) Golf mic cu deschidere îngustă spre largul mării. baier sn vz baieră baierac sn vz bairac baieractar sm vz baraictar
baierăsf[At: PRAV. (1652), ap. GCR 1,162/22/V: (îrg) bairă sf-ier, (reg) -ir, -ior sn (iuz) bae- l Pl: băieri şi -ri / E: lat bajulus, bajula]
1	(Mpl) Parte a unui obiect (de obicei curea, sfoară, aţă etc.) care ajută
203
BAIEU
la transportarea, atârnarea sau strângerea obiectului respectiv. Si: toartă.
2	(îe) A strânge -rile pungii A face economii. 3 (îe) A avea nouă -ri la (gura de la) pungă A fi foarte zgârcit. 4 (îe) A-i tăia (cuiva) -rile pungii A face (pe cineva) să-ţi dea bani. 5 (îvp; spc) Cheotoare. 6 (Reg; îlav) In baier Dezbrăcat2. 7 (Pop; fig; îs) -rile inimii (sau, rar, -rul pieptului) Valvele inimii. 8-12 (îe) A(ise) rupe-rile inimii A simţi (sau a produce cuiva) o mare durere (fizică sau) morală. 13 (îe) A-şi dezlega -rile inimii A se destăinui. 14-16 (îe) A ofta (sau a râde ori a striga) din -rile inimii A ofta, (a râde sau) a striga foarte tare, cu toate puterile.
17	(îvr) Adâncime. 18 (Reg) Minte. 19 (Trs) Salbă de bani. 20 (îvp) Amuletă. 21 (înv; îlav) In — Ca amuletă. 22 (Bot; îc) -a-ungurului Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori în mici capitule violacee deschis (Centaurea micranthos). baieu sn vz boaiou bainet sn vz baionetă baingic sn vz baargic baiognet sn vz baionetă baiomt sn vz baionetă
baionetă .y/'[At: N. COSTIN,ap. LET. II, 68/27 /P: ba-io-/V: (înv) -ognet sn, (îrg) baghio-, baghiun-, bagio- sf, (reg) -net, -inet sn / Pl: -te şi (înv) -turi / E: fr bai’onnette] 1 Armă albă formată dintr-o lamă de oţel ascuţită la un capăt şi cu un mâner la celălalt capăt, care se poate fixa la ţeava puştii, pentru a servi soldatului la atac Si: (îrg) panganet. 2 (îs) Atac (sau asalt) la ~ (sau cu -a) Atacul decisiv al infanteriei care întrebuinţează baioneta (1). 3 (Fig) Persoană care poartă baionetă (1). 4 (Pex) Armată.
5	(îs) îmbinare în - îmbinare demontabilă a două piese care se fixează una într-alta prin împingere şi rotire cu un sfert sau o jumătate de cerc. bâior sn vz baieră
bdioş av [At: DA ms / E: mg bâjos] (Reg) Greu. băir1 sn [At: (a. 1715) ap. ŞIO / V: -/ur / Pl: -uri / E: tc baiyur] (îvr) Povârniş. băii2 sn vz baieră
bairăc sn [At: (a. 1788) DOC., ap. ŞIO / P: ba-i- /V: (înv) -iar—, (reg) —.ier~aiac l Pl: ~ace, -uri / E: tc bayrac] 1-2 (înv) Steag (turcesc) de mătase, purtat înaintea sangiacului şi introdus şi în armata română. 3 (înv) Unitate militară (de voluntari) care servea sub acelaşi drapel. 4 (Reg; pex) Steag. 5 (îrg) Cort cu prăjină înaltă (şi probabil cu un steag în vârf), unde se strânge lumea la bâlciuri, să petreacă.
bairactar sm [At: (a. 1776) URICARIUL, XIX, 387 / V: -iu, baictar, baer- / P: ba-i- / Pl:	/ E: tc bairâk - dâr] (înv) Bărbat care purta baira-
cul (1). bairactariu sn vz bairactar bairaiam sn vz bairam bairaiac sn vz bairac
bairam sn [At: CONDICA (1694-1704), ap. HEM 2365 / P: ba-i-, bai-ram / V: (înv) baer~, baiar-, ~aiam> bariam / Pl: ~e, -uri / E: tc bayrâm] 1-2 Numele a două mari sărbători la musulmani, care se celebrează după postul Ramadanului. 3 (îc) —peşcheş Dar pe care îl trimeteau domnii români cu ocazia bairamului (1) Cf bairamlâc, ramazanlâc. 4 (Fam) Petrecere.
bairamlâc sn [At: CONDICA (1694-1704), ap. HEM 2366 / P: ba-i-, bai-ram- / V: baraim-riaml-, baer- / Pl: -uri / E: tc bairâmlyk] (înv) Dar oferit sultanului (şi altor demnitari turci) cu prilejul bairamului (1). bairă sf vz baieră
baistruc, -ă [At: ALRM I/II h. 292 / V: bă- sm l Pl: -uci, -uce / E: ucr âaHCipyK] 1-2 smf (îrg; şîc Copil-de—) Bastard. 3 sm (Reg) Sperietoare (de ciori).
baistruşi smp [At: CHEST. II, 230/169 / E: ns cf baistruc] (Reg) Bucăţi de lemn care unesc căpriorii de Ia acoperişul casei, pentru a le mări rezistenţa împotriva vântului.
bait sm [At: DEX - S / A: net / Pl: -iţi / E: eg byte] (Int) Ansamblu de biţi (de obicei 8) folosit pentru exprimarea capacităţii de memorie a unui calculator.
baiţ sn [At: LTR / Pl: -uri l E: ger Beize] Substanţă, de obicei lichidă, întrebuinţată în tehnică pentru obţinerea unor modificări la suprafaţa corpurilor solide cu scopul de a Ie curăţa, colora sau imprima un aspect de obiect prelucrat. baiu1 sn vz bai1 baiu2 i vz bai2 baiur sn vz bair1
bajoaier sn [At: DM / P: -joa-ier / Pl: -e / E: ns cf fr bajoyer] Perete lateral al unei ecluze. bajocori v vz batjocori bajocorire sfvz batjocorire bajocorit1 sn vz batjocorit1 bajocorlt2, -ă a vz batjocorit2 bajocură sfvz batjocură bajocuri v vz batjocuri bajocurire sfvz batjocorire bajocurit1 sn vz batjocorit1 bajocurit2, -ă a vz batjocorit2 bajor sn vz bujor
bal1 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 46 / Pl: -uri / E: fr bal] 1 Petrecere (publică) făcută cu scopul de a dansa (de obicei seara sau noaptea) într-un local sau într-o sală mare special amenajată. 2 (Pop) Petrecere în sărbătorile Crăciunului. 3 (Pop; îe) Dacă-i -,-să fie Petrecere fără restricţii. 4 (Pex; îae) Acţiune fără restricţii. 5 (îs) - mascat Bal (1) la care participanţii sunt deghizaţi şi poartă mască.
bal2 sn [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET.2 III, 253 / V: (înv) -ă sf / Pl: —uri / E: fr balle, ger Ballen] (înv) Balot (de mărfuri).
bal3 sn [At: (a. 1882) URICARIUL IV, 286 / Pl: -uri / E: fr balle] (Rar) Mică bilă pentru votat.
bal4 sn [At: CV 1949, nr. 8,31 / Pl: -uri/ E: net] (Reg) Partea dinainte a ghetei, pornind de la scobitura piciorului, spre vârf.
balaban1 sm [At: CANTEMIR, 1.1.1, 31 /Pl: -i/E: tc balaban] (Orn; înv) Specie de şoim.
balaban2 sm [At: ANTIPA, F. 1. 76/ Pl: -i / E: tc balâbân] (Iht; reg) Chefalul-mare (Mugii cephalus). balaban3, ~ă a [At: DA ms / PI: -i, -e / E: net] (Reg) Mare1 (1). balabustă sf [At: ALECSANDRI, ap. CADE / V: -lavuştă / Pl: -te / E: ebr baal - habaita] \ Soţie de evreu. 2 (Glumeţ) Nevastă. 3 (Fam; dep) Femeie grasă.
balabuşcă sf[At: ALRTII, 177 / Pl: -şti/ E: net] (Reg) Turtă din mălai făcută de fetele de la ţară în seara de Sfântul Andrei.
baladă sf [Al. HASDEU, I. C. 30 / Pl: -de / E: fr balade] 1 Creaţie epică în versuri care povesteşte o legendă, o acţiune eroică sau o întâmplare istorică, uneori cu elemente supranaturale sau superstiţii Si: cântec bătrânesc. 2 Melodie care însoţeşte balada (1). 3 Bucată muzicală cu caracter narativ.
balader sn [At: LTR / Pl: -e / E: ger Band leder] (Lîn) Bucată de piele care umple golul de sub călcâi.
baladesc, — escă a [At: DA / Pl: -eşti / E: it ballatesco] (Liv; d. stilul unei lucrări) 1 Care aparţine baladei (1) Si: (rar) baladier (4). 2 Care provine de la baladă Si: (rar) baladier (1). 3 Referitor la baladă (1) Si: (rar) baladier (2). 4 Specific baladei (1) Si: (rar) baladier (3).
baladier, ~ă a [At: DEX - S / P: -di-er / Pl: -i, -e / E: baladă + -ier] (Rar) 1-4 Baladesc (1-4).
balad\n,~ă smf [Al. NEGRUZZI, S. III, 266/Pl: -i, -e/E: ivbaladin] 1-2 (Frî) Bufon.
baladorsn [At: LTR / Pl: -oare / E: fr baladeur] (Teh) Piesă de angrenaj în formă de ax cu multe roţi dinţate, cu ajutorul cărora se schimbă viteza de rotaţie.
balafon sn [At: DN2 / Pl: -oane l E: fr balafon] Instrument de percuţie format din lame de lemn acordate diatonic şi folosit în muzica africană.
204
BALAST
bahfră sf [At: DA / Pl: -re I E: fr balafre] (Frr) 1 Rană lungă făcută pe obraz cu o armă tăioasă. 2 Cicatrice rămasă după vindecarea balafrei (1).
balagan sn [At: JAHRESBER. XXVI, 13 / Pl: -e l E: net] (îrg) 1 Cort.
2	Şatră.
balaian, -ă a [At: MACEDONSKI, O. III, 25 / Pl: -i, -e / E: bâlăi + -ian] (Rar) Baloacheş.
balalaică sf [At: CERNE, D. M. 99 / P: -lai-că l Pl: -ici / E: rs âaMJBHKa] Instrument muzical asemănător cu chitara, format dintr-o cutie de rezonanţă triunghiulară şi trei coarde.
balama sf [At: (a. 1805) IORGA, S. D. VIII, 41 / V: (înv) bagi-, (rar) blaga-, (reg) bagi-, -lemare, bâlămari / Pl: -le / E: tc balama] 1 Dispozitiv metalic (mic) format din două plăci metalice unite pe un ax, dintre care cel puţin una este mobilă împrejurul axului, spre a permite unei uşi, unei ferestre, unui capac să se închidă şi să se deschidă prin rotire parţială Si: şarnieră, (pop) ţâţână. 2 (Fam; fig; lpl) Articulaţii ale corpului Si: încheieturi. 3-9 (îe) A-i (sau a i se) slăbi ori a i se (în)muia (cuiva) sau a nu-1 (mai) ajuta (sau ţine) pe cineva ~alele A-şi pierde vigoarea (din cauza bătrâneţii, a oboselii, a fricii). 10 (îe) A-i tremura (cuiva) Mele A se teme. 11 (îe) A scoate (pe cineva) din Me A enerva. 12-13 (îe) A ieşi (sau a sări) din ~le A-şi pierde firea. 14 (îe) A strânge (pe cineva) în Me A constrânge.
balamuc sn [At: CONV. LIT. XVI, 118 / Pl: ~uri / E: Malamuc] 1 Clinică pentru alienaţi mintali Si: casă de nebuni, ospiciu. 2-3 (Clădirea împreună cu) pacienţii şi personalul medical din balamuc (1). 4 (îe) A fi bun de dus la ~ A fi nebun. 5 (Fig) Gălăgie (ca la casa de nebuni).
6	Scandal. 7 Necaz.
balamut1, -ă [At: MOXA, 387/30 / Pl: ~uţi, -e / E: ucr ăajmMyr] 1-2 smf a (înv) (Om) seducător. 3-4 smf, a (Om) mincinos. 5-6 smf, a (înv) (Om) bârfitor. 7 a (Ljc) Măsluit1. 8-9 smf, a (Om) mut din naştere.
10-11 smf, a (Om) bâlbâit.
balamut2 sm [At: BĂCESCU, P. 20 / Pl: -uţi / E: net] (Pop) 1 Peştele Pneumotophorus (Scomber) colias. 2 Exemplar mare din specia Scomber scombrus.
balamuţi vt [At: PRAVILA (1652), ap. HEM 2370 / Pzi: -ţese / E: balamut cf rs âaJWMyimb] (înv) A bârfi.
balamuţ ie sf [At: PRAVILA (1652), ap. HEM 2370 / Pl: -ii / E: balamut + -ie] (înv) Bârfă. balamuţire sf[At: MDA ms / Pl: -ri / E: balamuţi] (înv) Bârfire. balamuţit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: balamuţi] (înv) Bârfit1. balamuţit2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: balamuţi] (înv) Bârfit2. bălan, -ă smf, a vz bălan
balancă sf [At: STAMATI, ap. HEM 2371 / Pl: -lănci / E: net] (Reg) 1 Băţ lung, la un capăt mai subţire, iar la celălalt mai gros. 2 (îcs) De-a -ca Joc de copii, în care se aruncă cu balanca (1).
balang i [At: ISPIRESCU, ap. DDRFIV:-a! E: fo] Imită sunetul unui clopot (mare ) Si: bang (1). balanga i vz balang
balanga .v/ŢAt: BARONZI, L. 101 / Pl: -lăngi / E: balang + -ă] (Rar)
1	Clopot la gâtul vitelor, cailor şi oilor Cf talangă. 2 Sunet produs de balangă (1).
balans sn [At: BACOVIA, O. 16 / Pl: -uri / E: balansa] 1-2 Mişcare de legănare (sau oscilatorie) a unui obiect Si: balansare (1-2), pendulare.
3	(îs) -ul culorilor Reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obţinerea reproducerii fidele a culorilor. 4 (îs) - stereofonic Reglaj al unui sistem stereofonic pentru a egaliza nivelele sonore ale canalelor.
balansa [At: BĂLCESCU, M. V. 14 / V: -nţa / Pzi: -sez / E: fr balancer cf balanţă] 1-2 vtr A (se) oscila în jurul unui centru de echilibru Si: a (se) legăna, a (se) clătina, (înv) a (se) doina. 3-4 vtr A (se) mişca când într-o parte, când într-alta Si: a (se) legăna, a (se) hâţâna, a (se) pendula.
5	vi (Fig) A fi nehotărât. 6-7 vtr A (se) compensa un lucru prin altul ajungând la un echilibru Si: a (se) cumpăni, a (se) echilibra. 8-9 vtr A
(se) echilibra părţile unei balanţe, ale unui decont. 10-11 vtr (înv; imp) A (se) contrabalansa.
balansare sf[At: DA / V: -ţare / Pl: -sări IE: balansa] 1 Oscilare în jurul unui centru de echilibru Si: legănare, clătinare, (înv) doinare. 2 Mişcare când într-o parte, când într-alta Si: balansat1 (2), legănare, hâţănare, pendulare. 3 Nehotărâre. 4 Compensare a unui lucru cu altul, ajungându-se la un echilibru Si: balansat1 (4), cumpănire, echilibrare. 5-7 Echilibrare a părţilor unei balanţe, ale unui decont Si: balansat1 (5-7). 8 (înv; imp) Contrabalansare.
balansat1 sn [At: DA ms / V: -ţat1 / Pl: -uri / E: balansa] 1-2 Balansare (1-2).
balansat2, -ă a [At: DA / V: -ţat2, -ă / PI: -aţi, -e / E: balansa] 1 Legănat2. 2 (D. dispozitive) Echilibrat. 3 (îs) Cont - Cont fără sold.
balansier sn [At: NEGRUZZI, S. II, 253 / P: -si-er IV: -ţier / Pl:	/
E: fr balancier] 1 Piesă care reglează, prin oscilaţiile ei, mişcarea unui mecanism Si: balansoar (1). 2 (îs) -ul orologiului (sau al pendulei) (Limba sau) pendulul ceasornicului. 3 Ceea ce serveşte la menţinerea echilibrului unei persoane (sau al unui lucru). 4 Bară lungă şi subţire utilizată de dansatorii pe sârmă, pentru menţinerea echilibrului. 5 Organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere, în formă de măciucă, situat pe metatorace.
balansină .y/’ [At: DA ms / Pl: -ne / E: fr balancine] 1-2 Parâmă de metal sau de cânepă care susţine (vergile încrucişate ale catargului unei nave cu pânze sau) stâlpii bigilor de încărcare montate pe nave.
balansoar1 sn [At: MARIAN - ŢIŢEICA, FIZ. II, 82 / V: -sor / Pl: -el E: fr balangoire] 1 Balansier (1). 2 Scândură de lemn, susţinută la mijloc pe un punct fix de sprijin, pe ale cărei extremităţi se aşază două persoane (mai ales copii) imprimându-i mişcări de ridicare şi coborâre prin balans (1). 3 Fotoliu care se balansează (2) pe două tălpici curbate.
4	(Rar) Leagăn. balansor2 sn vz balansoar balanţa v vz balansa balanţare sfvz balansare balanţat1 sn vz balansat1 balanţat2, -a a vz balansat2, -ă
balanţă sf [At: OTESCU, CR. 21IV: (pop) pa- / Pl: -ţe / E: fr balance]
I	Instrument pentru cântărirea corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăţi etalonate. 2 (îs) -romană Cântar cu o singură greutate etalonată, care se mişcă pe braţul lung al pârghiei inegale de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit. 3 (îe) A pune în ~ A compara două lucruri, două fapte sau argumente, idei diferite pentru a lua o hotărâre.
4	(Fig; îe) A ţine ~ţa dreaptă A fi nepărtinitor. 5 (Fig; îe) A apleca Ma (în favoarea cuiva) A fi părtinitor. 6 (Ast) Constelaţie din emisfera australă situată între Oficus şi Fecioară. 7 (îs) - cu basculă Balanţă în care echilibrarea greutăţii corpurilor se realizează cu greutăţi-etalon de zece ori mai mici. 8 Comparaţie, raport între mai mulţi indicatori care trebuie echilibraţi. 9 (Ccr) Tabel care conţine balanţa (8). 10 (îs) - de verificare Operaţie contabilă de totalizare a cifrelor din debit şi a celor din credit.
II	(îas) Situaţie a conturilor la o anumită dată. 12 (îs) ~ comercială (a unei ţări) Raportul dintre valoarea generală a importului şi cea a exportului.
balaoacheş,-ă [At: VLAHUŢĂ, D. 65 / Pl: -i, -e / E: bălai + oacheş]
1-2 smf, a (Fir) (Om) negricios. 3 .v/n/(Dep) Ţigan. balaor sm vz balaur
balast sn [At: SBIERA, F. S. 309 / Pl: -uri / E: fr, eg ballast] 1 încărcătură de nisip, pietriş etc. folosită pentru echilibrarea unei ambarcaţiuni sau care realizează ridicarea în aer a unui aerostat Si: lest, savură. 2 Cameră care se umple cu aer sau cu apă pentru a modifica greutatea unui submarin în vederea scufundării sau ridicării lui la suprafaţă. 3 (Rar) Greutate. 4 (Rar) Povară. 5 (Fig) Lucru nefolositor. 6 Pietriş, zgură etc. folosite ca bază pentru montarea traverselor la şinele de tren. 7 Amestec de pietriş şi de nisip întrebuinţat la prepararea betonului, la pietruirea şoselelor etc.
205
BALASTA
balasta vt [At: LTR / Pzi: -tez / E: fr ballaster] 1 A acoperi cu balast
(6)	o şosea, un teren etc. 2 A încărca, suplimentar, cilindrii compresori, pentru a le mări greutatea.
balastare .v/‘[At: LTR / Pl: -tari / E: balasta] 1 Acoperire cu balast (6) Si: balastat1 (1). 2 încărcare suplimentară a cilindrilor compresori Cf balastat2 (2).
balastat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: balasta] 1-2 Balastare (1-2). balastat2y -ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -el E: balasta] 1 Care este acoperit cu balast (1). 2 (D. cilindri compresori) Care este încărcat suplimentar.
balastieră sf [Ai: LTR / P: -ti-e- / Pl: -el E: fr ballastiere] Carieră (aluvială) de nisip, pietriş etc.
balastor sn [At: DEX2 / Pl: -oare / E: balasta + -or] Maşină folosită pentru balastarea liniilor de cale ferată.
balaş sn [At: (a. 1644) HEM 2372 / V: bă- / Pl: -uri şi -e IE: it balascio] (înv) Varietate de rubin de culoare mai deschisă spre portocaliu.
balaşicuri snp [At: RĂDULESCU-CODIN, î. 331 / E: net] (Reg) Minciuni (care produc încurcături).
balata.s/[At: MACAROVICI,CH. 600 /E: fr balata] (Chm) Substanţă asemănătoare cu cauciucul şi gutaperca extrasă dintr-o plantă originară din Antile.
balaur [At: VARLAAM, C. 425 / V: (rar) ~e, (îvp) bă-, (reg) ~aor / P: -la-ur I Pl: -i / E: ns cf alb bolle, srb blavor] 1 sm (Mit; pop) Monstru fantastic, adesea înaripat, care întruchipează răul, cu înfăţişarea unui şarpe uriaş cu coadă lungă, având şapte, nouă sau douăsprezece capete cu limbile ascuţite şi prin care varsă flăcări Vz ală, bală, zmeu. 2 sm (îc) - de şarpe (sau, a) şarpe — Monstru târâtor. 3 sm (Fig) Om înfricoşător, crud Si: monstru. 4 sm (Irn) Ţigan (mai ales lăutar). 5 sm (Reg) Zmeu cu care se joacă copiii. 6 sm (Ast; pop) Constelaţia dragonului situată între Cefeu şi Carul Mic. 7 sm (Reg) Un fel de cerc de scânduri care încinge luntrea pe marginea gurii. 8 sn (Reg) Grindă groasă pe care se bate podeaua la poduri. balaure sm vz bălaure
balaurelsm [At: ŞEZ. 1,113/ V: bălău~ / P: -la-u- / Pl: -ei / E: balaur + -el] (Pop) 1-2 (Şhp) Balaur (1) (mic).
balauroaică sf [At: ODOBESCU, S. I, 82 / P: -la-u- / V: bălă- / Pl: -ice / E: balaur + -oaică] (Pop) 1 Nevastă de balaur (1). 2 Mamă de balaur (1).
balavenie sf [At: CV, 1951, nr. 1, 37 / Pl: -ii / E: net] (Reg) Secătură. balavuştă sfvz balabustă.
bală1 sf [At: CALENDARIU (1814), 122/5 / Pl: -le / E: net] 1 (îvp) Fiară groaznică. 2 (Reg; îe) A fi altă - A avea ceva drăcesc. 3 (Reg; îe) A fugi ca de altă — A fugi nebun (de ceva rău). 4 (Reg) Urs fioros. bală2 sf vz bal2 bală3 sfvz bâlie bală* sf vz bale
balâc sm [At: HEM 2376 / Pl: -Hei / E: tc (calcan) balyk, rs fisuWKb] 1 (Reg) Calcan1 (Scophtalmus maeoticus). 2-3 Spinare de nisetru sau de morun conservată în sare şi uscată la aer Cf batog. 3 Preparat alimentar obţinut din balâc (2).
balâcdiş sn [At: (a. 1761) ap. HEM 2376 / V: ~lâg~ / Pl: -uri / E: tc balykdisi] (înv) Balenă. balâgdiş sn vz balâcdiş
balbaş sn [At: (a. 1870) ap. ŞIO / E: ns cf tc bâl] (îvr) Mied. balbor sm vz bâlbor balbotină sfvz bolbotină
balcaniadă sf[At: IORDAN, L. R. A. 157 / P: -ni-a- / Pl: -de / E: Balcani + -iada] Competiţie sportivă care are loc la intervale regulate şi la care participă sportivii din ţările balcanice Si: jocuri balcanice.
balcanic, -ă [At: DA ms / Pl: -ici, -ice / E: fr balkanique] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia de bază a Balcanilor. 3-4 smf, a (Om) originar din Munţii Balcani sau din regiunea acestor munţi. 5-8 a Din (sau privitor la) Munţii Balcani sau din regiunea acestor munţi. 9 a
(îs) Limbi -ice Grup de limbi care se vorbesc în regiunea Balcanilor. 10 a (îs) Jocuri -ice Balcaniadă. 11 sm (Prt) Persoană necivilizată.
balcanism sn [At: DN / Pl: -e / E: Balcani + Asm] 1 Manifestare specifică a mentalităţii şi moravurilor din zona Peninsulei Balcanice.
2-3 (Cuvânt sau) construcţie specifică uneia din limbile balcanice (5).
balcanist, -ă smf [At: DEX - S / Pl: ~i.ş//, -e / E: ger Balkanist] Balcanolog.
balcanistică sf[ At: DEX2 / E: Balcani + -istică] Balcanologie. balcanolog, -ă smf [At: DEX2 / Pl: ~ogi, -oge / E: Balcani + -olog] Specialist în balcanologie Si: balcanist.
balcanologie .v/'[At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 160, 10/6 / E: fr balkanologie] Ramură a ştiinţelor istorice şi filologice, care se ocupă de limbile, folclorul, etnografia şi istoria popoarelor balcanice (5) Si: balcanistică.
balcă1 .ş/[At: DA ms / Pl: bălei / E: net] (Reg) Vale puţin adâncă, lungă, cu pante line şi slab accidentate.
balcă2 sf [At: CHEST. II, 97/159 / V: -Işă / Pl: -Ice, bălei / E: ger Balken] (Reg) Grindă la baza casei, pe zidul de temelie, pe care se construieşte prispa sau pridvorul.
balcau sn [At: REV. CRIT. IV, 337 / V: bâl- / Pl: -ri / E: bâlc1 + -ău] (Reg) 1 Băltoacă mare. 2 Pârâu (de hotar).
balcaz, ~ă [At: ALECSANDRI, CONV. LIT. XIX, 494/ Pl: -i, -e l E: net] (Reg) 1-2 smf, a (Om) care este urât (la faţă şi la corp). 3 av (D. privire) Chiorâş. balc'i-başa sm vz balgi-başa balci-başlac sn vz balgi-başlâc balci-beşlic sn vz balgi-başlâc
balcic sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: tc balcic] (Reg) 1-2 Loc (nămolos sau) acoperit, în mod permanent, de bălţi.
balcon sn [At: NEGRUZZI, S. I, 231 / Pl: -oane şi (rar) -uri / E: fr balcon, it balcone] 1 Platformă ieşind în afara faţadei unei clădiri, susţinută pe capete de grinzi, pe console sau pe coloane, înconjurată de o balustradă şi comunicând cu interiorul (casei) prin una sau mai multe uşi Ci cerdac, foişor, pridvor. 2 Parte a unei săli de spectacol, de conferinţe etc. aşezată deasupra parterului. 3 (Imp) Bilet de intrare pentru un loc la balcon (2).
4-5 (Fam; lpl) Sâni de femeie (excesiv de) mari şi rotunzi.
balconaş sn [At: DA / Pl: -e / E: balcon + -aş] 1-2 (Şhp) Balcon (1) (mic).
balcoş, ~ă a [At: DA ms / Pl: -i, -e / E: băl+ -coş] (Reg; d. părul oamenilor) Blond spălăcit. baldac sn vz baltag
baldachin sn [At: VĂCĂRESCUL, IST., ap. TES. II, 290 / V: (înv) -ahin / Pl: -e, -uri / E: fr baldaquin, it baldacchino] 1 Acoperământ (ornamental) susţinut pe stâlpi, împodobit cu stofe scumpe sau perdele, aşezat deasupra unui tron laic sau ecleziastic, a unui pat, a unui altar sau catafalc etc. 2 (Pex) Lucrare de arhitectură în bronz, lemn sculptat etc. care imită baldachinul (1). 3 Acoperământ din stofe scumpe purtat deasupra unui demnitar bisericesc (sau laic) în timpul unor procesiuni. baldahin sn vz baldachin
baldar, -ă [At: HEM 3025 / V: (reg) băl-, băldir / Pl: -uri, -e / E: tc baldyr] (Reg) 1 sn Stomac de vită. 2 smf (Irn) Persoană grasă şi mătăhăloasă.
baldisi vi [At: CV, 1949, nr. 8, 32 / Pzi: -sescl E: net] (Reg) A leşina (din cauza căldurii, a oboselii etc).
baldisire .v/'[At: MDA ms / Pl: -ri / E: baldisi] (Reg) Leşinare (din cauza căldurii, a oboselii etc) Si: (reg) baldisit1. baldisit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri I E: baldisi] (Reg) Baldisire. baldisit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: baldisi] Care a leşinat (din cauza căldurii, a oboselii etc.).
bale sfp [At: BIBLIA (1688), 2122/l 1 / V: ~lă sg / E: ns cf lat *baba] 1 Salivă spumoasă, groasă care se prelinge din gura oamenilor, a copiilor sau din botul animalelor. 2-3 (îe) A-i curge -le (după ceva sau cineva) A dori mult ceva sau pe cineva. 4 (îe) A laşa pe cineva în -le lui A lăsa să-şi facă voia. 5 (îsp; îs) -le vrăşmaşului Balele dracilor (sau ale altor
206
BALMOŞ
duhuri rele) care, curgând pe pământ, aduc oamenilor tot felul de rele.
6-7 (îsp; îs) -le sfintelor Fântână (sau izvor) care are apa nepotabilă într-o anumită perioadă. 8 Materie mucilaginoasă care acoperă solzii de pe corpul peştilor. 9 Urmă mucoasă lăsată de melc în mers. balearcă sf vz balercă balegă sfvz baligă
baleiaj sn [At: LTR / P: ~le-iqj/P\: ~e / E: fr balayage] Eliminare forţată a gazelor de ardere din cilindrul unui motor cu ardere internă printr-un curent de aer sau un amestec combustii proaspăt. balemare sfp vz balama
balenă sf[At: NEGRUZZI, S. II,72 /Pl: -ne/E: fr baleine, lat balaena]
1	Gen de mamifere acvatice, de dimensiuni uriaşe, lungi de 10-20 m, cu cap mare şi cu gura largă, prevăzută cu lame cornoase, lungi în loc de dinţi şi care trăiesc mai ales în oceane Si: (înv) chit2 (Balaena). 2 Exemplar de balenă (1). 3 (Fam; im) Persoană foarte grasă. 4 Constelaţie din emisfera australă situată între Eridan şi Vărsător. 5 Lamă flexibilă, cornoasă de balenă (1), sau din material plastic, întrebuinţată la corsete, umbrele, gulere etc. pentru a ţine pânza foarte întinsă.
balenieră sf [At: DA ms / P: -ni-e- / Pl: -re / E: fr baleiniere]
1	Ambarcaţie special echipată pentru vânătoarea de balene (2). 2 Ambar-caţie uşoară şi rapidă (cu motor), care serveşte la transportul-de pe navele mari la ţărm.
baler sm [At: CHEST. II, 264/151 a / A: net / Pl: -i / E: net] (Reg) Ceea ce se pune pe vârful acoperişului casei, în loc de cruce.
balercă sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 254/6 / V: (înv) -rilcă, (reg) -lir-, bă-, belear- / Pl: -rce, -rci / E: ucr 6apnJim] (Reg) 1 Butoiaş. 2 Conţinutul balercii (1). 3 (îe) A face gâtul leică şi pântecele ~ A bea peste măsură.
balercuţă sf[At: POP, ap. GCR II, 318 / Pl: -ţe / E: balercă + -uţă] (Reg) 1-2 (Şhp) Balercă (1) (mică). 3 Conţinutul unei balercuţe (1).
balerin, -ă smf a [At: DA / Pl: ~i, -e / E: fr ballerin, ballerine, it ballerino, ballerina] 1-2 (Persoană) care are ca profesie baletul (1) Si: (înv) balet ist.
balet sn [At: MAIORESCU, CR. 1,328 / Pl:	şi	(rar) -uri / E: fr ballet,
it balleto] 1 Dans artistic figurativ, executat de una sau mai multe persoane, după o compoziţie muzicală. 2 Spectacol format din balete (1). 3 Ansamblu de balerini şi balerine.
. baletist, -ă smf [At: DA / Pl: -işti, ~e / E: balet + -ist] (înv)Balerin. baleuţă sfvzbăliuţă balghemez sn vz balimez
balgi-başa sm [At: MUŞTE, ap. LET. III, 29/9 / V: -ci-, aba- / A şi: -başa / Pl: -şi / E: tc balgy-bagi] (Tcî) 1 Trimis al Porţii care strângea mierea şi ceara necesară seraiului. 2 Trimis al hanului tătăresc care lua tributul în miere de la moldoveni.
balgi-başlâc sn [At: N. COSTIN, ap. LET. 1,112/26 /V: -beşlic, (înv) -ci-, -ci-beşlic, bagi-beşlic, (îvr) -ţi-paşalichi / Pl: -uri / E: tc balgy-bă&lyk] 1 Tribut încasat de balgi-başa (1). 2 Trjbut încasat de balgi-başa (1-2). balgi-beşlic sn vz balgi-başlâc
balgiu sm, a [At: NECULCE, ap. LET. II, 461/5 / Pl: ~ii / E: tc balfy]
1-2 (înv) (Turc) care umbla şi cumpăra miere din Ţările Române pentru aprovizionarea Porţii Otomane.
balhui sn [At: HEM 2340 / V: bâlhoi, băhlui / Pl: -ri, -hoaie / E: net] (Reg) 1 Mocirlă. 2 Baltă mare. 3 Braţ părăsit, plin de apă, al unui râu ce şi-a schimbat albia. 4 Bulbuci de ploaie. bali vt [At: BUL. FIL. IV, 103 / Pzi: ~lese / E: net] (Arg) A fura. balic sm [At: BUL. FIL. IV, 158 / Pl: -ici / E: rrm balih ,,purceluş“] (Arg; în limbajul liceenilor şi studenţilor) Student în anul întâi Si: boboc.
balie .v/'[At: N. REV. R. II, supl. II, 95 / Pl: -ii / E: ucr 6aJia] (Reg) Vas mare (rotund sau oval) făcut din doage scurte, în care se spală rufele sau copiii mici. baliemez sn vz balimez
baligă .s/[At: DOSOFTEI, ap. HEM 2383 / V: -legă / Pl: -igi, -ige / E: cf srb balega, alb baige] 1 Excremente de animale mari Si: bâligar (1). 2 (Fam; îs) ~ de vită botezată Excrement de om. 3-4 (Pop; îe) (A o trânti) ca -ga în gard (A spune) vorbă nepotrivită. 5 (Pop; îe) La ~moale puţin(ti)că apă (sau ploaie) trebuie Pe cei slabi de tot, îi dau gata mici întâmplări. 6 (Fam; îe) Viţelul după ~se cunoaşte ce bou o să (se) facă Omul se cunoaşte din copilărie cât va fi de prost. 7 (Fam; îe) S-a aprins -ga în el A se supăra. 8 (Fam; îe) A face sânge în ~ A se lăuda cu ceva grozav, pe care nu este în stare să-l facă. 9 (înv; imp) Gunoi. 10-11 (Fig) Om moale, (fără voinţă sau) fără energie Cf băligos (2).
balimez sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 251/31 /V: (înv) -liem-, -Ighem-, -ni-1 Pl: -uri / E: tc bal-yemez] (Tcî) Tun de calibru mare. balircă sf vz balercă
batire sf [At: MDA ms / E: bali] (Arg) Furare balistă şf[At: ŞINCA1, HR. 1,337/24 / PI: -te / E: lat ballista] Maşină de război, în antichitate, care arunca proiectile (în special pietroaie) împotriva vrăjmaşului Si: catapultă.
balistic, -ă [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr balistique, it balistica] 1 a Privitor la mişcarea corpurilor grele (proiectile) în spaţiu. 2 a (îs) Curbă -ă Traiectorie a unui proiectil din momentul lansării până la atingerea obiectivului. 3 a (îs) Pendulul - Pendul fizic, masiv, care măsoară viteza proiectilului. 4 ş/'Ramură a mecanicii teoretice care studiază legile mişcării unui corp greu sau ale unui proiectil aruncat sub un anumit unghi faţă de orizont.
balistician, -ă smf [At: DEX - S / P: -ci-an / Pl: -ieni, -iene / E: fr balisticien] Specialist în balistică (4). balit1 sn [At: MDA ms / E: bali\ (Arg) Furare. balit2, -ă a [At: MDA ms / PI: -iţi, -e / E: bali\ (Arg) Furat2. balivernă .s/[At: CARAGIALE, M. 65 / Pl: -ne / E: fr baliverne] (Fam; mpl) Palavră.
baliza vt [At: DM / Pzi: -zez / E: fr baliser] 1 A marca prin balize (1), diverse puncte de pe un teren. 2 A fixa o baliză (2) în punctele primejdioase pe mare sau pe apele curgătoare. 3 A marca aerodromurile, pistele sau traseele aeriene cu balize (3).
balizaj sn [At: LTR / Pl: -e / E: fr balisage] 1-3 Semnalizare prin balize
(3). 4 Totalitate a balizelor de pe un teren. 5-7 Balizare (1-3). 8 (îs) ~ hertzian Semnalizare radioelectrică a poziţiilor şi traseelor necesare navigaţiei aeriene sau maritime. 9-10 Marcare a (culoarelor sau a) distanţei de parcurs în sporturile nautice.
balizare .v/ŢAt: DA ms / Pl: -zări / E: baliza] 1-3 Delimitare cu balize (1-3) Si: balizaj (5-7), balizat1 (1-3). balizat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: baliza] 1-3 Balizare (1-3). balizat2, -ă a [At: DM / Pl: -aţi, -e l E: baliza] 1-3 Care a fost marcat cu balize (1-3).
baliză sf [At: LTR / Pl: -ze / E: fr balise] 1 Semn topografic pentru indicarea punctelor de reper (de pe un teren). 2 Instalaţie de forme şi mărimi diferite care emite semnale optice, fixată în punctele primejdioase pe mare sau pe apele curgătoare. 3 Instalaţie specială care, cu ajutorul unor semnale optice, acustice sau de radio balizează aerodromurile, pistele sau traseele aeriene. 4 (îs) ~ avertizoare Semnal fix aşezat înaintea semnalelor de cale ferată.
balizor sm [At: DN2 / Pl: -i / E: fr baliseur] 1-6 Persoană care (instalează sau) supraveghează balizele (1-3). balmaş sn vz balmoş balmăj sn vz balmoş balmăş sn vz balmoş balmeş sn vz balmoş
balniiş -balmuş sn [At: ALECSANDRI, T. 60 / E: ns cf balmoş] (Reg) Amestecătură.
balmoş sn [At: ALECSANDRI, T. 323 / V: (reg) -muş, -muj, -măş, -maş, -măj, -meş / Pl: (rar) -e, -uri / E: ns cf mg bâlmos] 1 Mâncare ciobănească din caş dulce de oaie, fiert în lapte (sau unt) cu puţin mălai.
207
BALMUJ
2-3	(Reg; îe) Se îmbie ca ţiganul la ~ A se invita (ca ţiganul) la (chilipir sau, mls) Ia mâncare şi băutură fără plată.
balmuj sn vz balmoş balmujl v vz bălmăji balmujlre sfvz bălntăjire balmufxt1 sn vz bălmăjit1 balmujlt2, ~ă a vz bălmăjit2 balmuş sn vz balmoş
balnear, ~ă a [At: MEHEDINŢI, P. 12 / P: -ne-ar / Pl:	/	E: fr
balneaire, lat balnearius] 1 De băi1 (14). 2 Privitor la băile (8) de mare.
3-5	(îs) Staţiune ~ă Localitate unde se fac băi curative pentru anumite boli.
balneo- [At: DM / E: fr balneo-, lat balneum] Element de compunere însemnând „balnear“, care serveşte la formarea unor adjective.
balneoclimateric, ~ă a [At: DA ms / P: -ne-o- l Pl: -ici, -ice / E: balneo- + climateric] Balnear (1) şi climateric Si: balneoclimatic.
balneoclimatic, ~ă a [At: DA ms / P: -ne-o- / Pl: -ici, -ice / E: balneo-+ climatic] Balneoclimateric.
balneolog, -ă smf [At: DA ms / P: -ne-o- / Pl: -ogi, -oge / E: fr balneologuej Medic specializat în balneologie.
balneologie, ~ă a [At: DL / P: -ne-o- / Pl: -ici, -ice / E: fr balneolo-gique] De balneologie.
balneologie .y/'[At: DL / P: -ne-o- / E: fr balneologie] Ramură a medicinii care studiază acţiunea profilactică şi curativă a apelor termale sau minerale şi a nămolurilor.
balneoteraple sf[At: DA / P: -ne-o- / E: fr balneotherapie] Tratarea bolilor prin întrebuinţarea metodică a apelor termale sau minerale şi a nămolurilor.
balon sn [At: PONI, F. 69 / Pl: -oane / E: fr ballon] 1 Aerostat alcătuit dintr-un înveliş din material subţire şi impermeabil umplut cu un gaz mai uşor decât aerul1 şi care are ataşată o nacelă. 2 (Fam; îe) A lua (pe cineva) în ~ A ironiza pe cineva. 3 Jucărie din cauciuc foarte subţire (de obicei sferică) umplută cu aer sau cu un gaz uşor. 4 (îs) - captiv Balon (1) legat de un punct fix cu cabluri, pentru a nu se ridica mai sus de o anumită înălţime. 5 (îs) - de protecţie Balon captiv care împiedică trecerea avioanelor deasupra unei regiuni. 6 (îs) -de încercare Mic balon (1) căruia-i se dă drumul pentru a cunoaşte direcţia vântului. 7-8 (Fig; rar) (Idee sau) ştire prin care se încearcă să se constate opinia sau reacţia publicului ori a unei persoane în legătură cu o anumită problemă. 9 (îs)
-	de săpun Băşică suflată din spumă de săpun. 10 (Fig; îas) Vorbă goală, amăgitoare. 11 Vas de sticlă (sferic) întrebuinţat în laborator la anumite experienţe chimice. 12 (îs) ~ de oxigen Rezervor de oxigen, prevăzut cu un tub de aspiraţie şi întrebuinţat la reanimarea unui bolnav. 13 (Spt) Minge. 14 Balonzaid (2).
balona [At: DA ms / Pzi: -nez / E: fr balloner] 1-2 vtr A (se) umfla.
3	vr (Med; d. abdomen) A se dilata din cauza gazelor de fermentaţie din intestine.
balonare sf[At: PARHON, B. 56 / Pl: -nări / E: balona] 1 Umflare.
2	Dilatare a abdomenului din cauza gazelor de fermentaţie din intestine Si: balonat1 (2), meteorism .
balonaş sn [At: DL / Pl: -e / E: balon + -aş] 1-10 (Şhp) Balon (1, 3, 9,11,13) (mic).
balonat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: balona] 1 Umflare. 2 Balonare (2).
balonat2y ~ă a [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: balona] 1 Umflat2 (1). 2 (D. abdomen) Dilatat din cauza gazelor de fermentaţie din intestine. 3 (D. oameni) Care are abdomenul balonat2 (1).
balonet sn [At: DM / Pl: -e l E: fr ballonet] 1-2 Compartiment din interiorul unui balon (1) (sau al unui dirijabil), umplut cu un gaz mai uşor decât aerul. 3 Dispozitiv de plutire al aripilor de hidroavion.
balonzaid sn [At: DN / V: ~e l A: -lon-l Pl: -e / E: ger Ballonseide]
1	Ţesătură impermeabilă din bumbac, mătase sau plastic. 2 Pardesiu de
ploaie confecţionat din balonzaid (1) Si: balon (13). 3 Confecţii (pentru bărbaţi şi femei) realizate din balonzaid (1). balonzaide sn vz balonzjaid
baloş, ~ă sn, a [At: ANON. CAR. / PI: -i, -e l E: net] 1-2 (îrg) (Culoare) care este albastru deschis, spre alb.
baloşă şf, a [At: PRECUP, P. 24 / Pl: -şe / E: ns cf băluşa] (Reg) 1-2 Capră nici roşie, nici galbenă. balot sn [At: (a. 1883) URICARIUL VII, 224 / Pl: -uri I E: fr ballot]
1	Pachet mare de mărfuri sau de diferite obiecte special ambalate (pentru transportul dintr-un loc în altul). 2 (Spc) Pachet de bumbac, de lână etc.
3	Legătură mare de rufe, de haine etc. 4-5 (îc) Oţel-~ (sau fîer-^) Bandă lată de oţel (sau fier), cu grosime mică, întrebuinţată la confecţionarea cercurilor de butoaie, a şinelor de pe obada roţilor de căruţă etc.
balota1 vt [At: DEX2 / Pzi: -tez / E: balot + -a] 1-3 A strânge în baloturi (1-3).
balota2 vt [At: DA ms / Pzi: -tez IE: fr balotter] (Frm) A trimite mereu dintr-o parte în alta Cf bălăbăni, balotagiu sn vz balotaj
balotaj sn [At: CARAGIALE, O. VI, 153 / V: (rar) ~agiu, ~a z ! PI: -e, (rar) -uri l E: fr ballot] 1 Situaţia în care, la alegeri sau la votare, nici un candidat nu întruneşte majoritatea absolută de voturi (cerută de lege).
2	Scrutinul care trebuie să decidă între candidaţii rămaşi în balotaj (1). balotare1 sf [At: DEX2 / Pl: -tari / E: balota1] 1-3 Strângere în baloturi
(1-3) Si: balotat1 (1-3).
balotare2 sf [At: MDA ms / Pl: -tari / E: balota2] (Frm) Trimitere continuă dintr-o parte în alta Si: balotat1 Cf bălăbăni. balotat1 sn [At: DEX2 / Pl: -tări / E: balota1] 1-3 Balotare1 (1-3). balotat2 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: balota2] (Frm) Balotare2. balotail, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: balota1] 1-3 Care a fost strâns în baloturi (1-3).
balotat4, ~ă a [At: ALEXANDRESCU, M. 162 /Pl: -aţi, -e / E: balota2] (Frm) Care este trimis*mereu dintr-o parte în alta. balotaz sn vz balotaj
balozalsn [At: PĂSCULESCU, L. P. 288 / Pl:	/	E:	net]	(Reg)	Vas
pentru transportul mărfurilor pe apă.
balsa smi [At: DEX2 / E: fr balsa] Lemn foarte uşor provenit dintr-un arbore tropical şi utilizat la confecţionarea de machete de avion sau de ambarcaţii.
balsam sn [At: (a. 1642) ap. HEM 2391 /V: (reg) ~feam / A: bal- / PI: -e, -uri / E: it balsamo, lat balsamum] 1 Substanţă răşinoasă, mirositoare, care se scurge din anumiţi arbori sau din alte substanţe vegetale, îngroşându-se în contact cu aerul şi care este folosită ca preparat curativ şi aromatic. 2 (îc) ~-de-Canada Răşină naturală întrebuinţată la prepararea plasturilor, la lipirea lentilelor, la preparatele microscopice, în industria ceramică etc. 3 (Fig) Miros foarte plăcut. 4 Substanţă aromată folosită la îmbălsămarea cadavrelor. 5 (înv; şîs -de viaţă sau ~ unguresc) Preparat farmaceutic întrebuinţat ca medicament extern împotriva durerilor fizice. 6 Produs cosmetic aromat cu proprietăţi emoliente. 7 (Fig) Alinare. 8 (Fig) Mângâiere. balsama v vz bălsăma balsamare sfvz bălsămare balsamat1 sn vz bălsămat1 balsamat2, -ă a vz bălsămat2
balsamic, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 310 / Pl: -ici, -ice / E: fr balsamique] 1-2 (Ca) de balsam (1) Si: (rar) balsamiu (1). 3 Care are însuşirile balsamului (1). 4 Care conţine balsam (1).
balsammă sf [At: PANŢU, PL. / Pl: -ne / E: fr balsamine] (Bot; reg) Canale (Impatiens balsamina).
balsamiu, ~\e a [At: N. REV. R. I, 65 / V: (reg) / Pl: -\i / E: balsam + -iu] (Rar) Balsamic (1).
balsamul vt [At: DA / Pzi: -esc / E: balsam + -ui] 1 (înv) A îmbălsăma.
2	A umple aerul cu miros foarte plăcut.
208
BAN2
balsamuire .v/'[At: MDA ms / Pl: ~iri S E: balsamul] 1 (înv) îmbălsămare. 2 Umplere a aerului cu miros foarte plăcut Si: balsamuit1 (2).
balsamuit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: balsamui] 1 (înv) îmbălsămare. 2 Balsamuire (2).
balsamuit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e] 1 (înv) îmbălsămat2. 2 (D. aer) Care este umplut cu miros foarte plăcut. bdlşă sf vz balcă2
balt,~ă a [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: net] (Reg; csnp) Turnat (în fier). baltac sn vz baltag
baltag sn [At: (a. 1624) ap. HEM 3065 / V: (reg) -/ac, băl~, ~dac / Pl: -age, (rar; în poezie) -agi, -uri / E: tc baltak] 1-2 (îvp) Armă veche ca
0	secure (cu două tăişuri) sau ca un topor cu coadă lungă din lemn tare. 3-4 (îvp) Lovitură aplicată cu baltagul (1-2). 5 (înv; Mol) Semnul distinctiv al agăi la curtea domnească din Moldova. 6 Secure (ferecată sau ţintuită) pe care o purtau haiducii. 7 Lovitură cu baltagul (6). 8 Armă a ciobanilor sau a sătenilor asemănătoare cu baltagul (1). 9 Lovitură aplicată cu baltagul (8). 10 (Rar) Măciucă. 11 (Rar) Lovitură aplicată cu baltagul (10).
baltagiu sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 92 / Pl: -ii / E: tc bâltay] (înv) 1 Soldat (pionier) care servea în garda seraiului. 2 (îc) -agi-baş(ă) Căpitan de baltagii (1).
baltă sf[At: PSALT. SCH. 336 / Pl: bălţi, (înv) balte şi (reg) belţi / E: pbl vsl 6. urm cf alb balte] 1 întindere (mai mare) de apă stătătoare, naturală geologic, cu adâncime mică, cu vegetaţie şi faună acvatică specifică Cf băltoacă (J). 2 (Pex) Lac. 3 (Pfm; d. persoane; îe) Are -ta peşte Are de unde să dea (sau să plătească). 4 (Pop; îe) A râde vârşa de - A râde de cusururile altora, fără să le vadă pe ale sale. 5 (Pfm; îe) A da cu bâta (sau cu băţul) în - A face o muncă zadarnică, fără folos. 6-7 (îae) A face un gest (sau a spune o vorbă) care deranjează prin caracterul ei nedelicat sau insolit. 8 (îae) A face o gafă. 9 (Pfm; îe) A sta (sau a rămâne, rar, a zăcea) - A lăsa ceva în părăsire. 10 (Pfm; îae) A stagna. 11 (Pfm; îae) A sta pe loc. 12-13 (Pfm; îe) A lăsa - (pe cineva sau ceva) A nu (se mai interesa sau a nu) se mai ocupa (de cineva sau ceva). 14 Zonă de luncă inundabilă, cu locuri în care stagnează apa. 15 (Pop; îs) Al din - Diavolul. 16 (Pex) Lac. 17 (Bot; reg; îc) Iarba-bălţii Iarba-vulpii (Alopecurus pratensis). 18 (Bot; reg; îae) Păiuş (Agostis tenius). 19 (Ent; reg; îc) Bou-de— sau boul bălţii ori buhai-de-- Insecta Bombinator igneus. 20 (Orn; reg; îc) Bou-de— Bâtlan de stuh (Botaurus stellaris). 21 (Orn; reg; îae) Bufniţă (Bubo buba). 22 întindere de apă stătătoare, rămasă după revărsarea râurilor, în special a Dunării. 23 Apă de ploaie strânsă într-o adâncitură de pământ. 24-25 Groapă cu (apă sau cu) mocirlă. 26 (Prin exagerare) Cantitate mare de lichid vărsat pe jos Si: băltoacă (3).
baltic, ~ă [At: MDENC / Pl: -ici, -ice / E: fr baltique] 1 a Care aparţine regiunilor limitrofe Mării Baltice. 2-3 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia regiunilor baltice (1). 4-5 smf, a (Om) originar din ţările baltice (1). 6 a Privitor la regiunile baltice (1). balţ1, -ă [At: LB / Pl: -i, -e şi -uri / E: lat balteus, balteum, it balza]
1	sn (Reg) Laţ cu care (se prinde) se leagă (sau se strânge) ceva. 2 sm (Reg; lpl) Baierele sacului. 3 sn (Reg) Văl de mireasă. 4 sn (Reg) Vălul de pe faţa mortului. 5 smf (Reg) Animal (de obicei oaie) cu gâtul alb sau pestriţ cu negru.
balţ2 sn [At: ALRM I /l h. 50 / V: blaţ f Pl: -uri I E: net] (Reg) Bărbie. balustradă sf [At: I, NEGRUZZI, S. III, 434/P1: -de IE: ir balustrade] 1-2 (Perete sau) gard format dintr-un şir de baluştri (1) uniţi la partea superioară printr-o grindă şi care foloseşte ca rezemătoare sau element ornamental arhitectonic Si: parmalâc. 3 Apărătoare la marginea unei punţi de navă, a unei pasarele etc. pentru siguranţa călătorilor. balţat, ~ă a vz bălţat2 balustră sfvz balustru
balustru sm [At: ODOBESCU, S. II, 504 / V: ~/ră / Pl: -uştri / E: fr balustre] 1 Stâlp (mic) de lemn, de piatră etc. care, împreună cu alţii la fel, formează o balustradă. 2 Compas special folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici.
balzacian, -ă a [At: DEX2 / P: -ci-an I Pl: -cieni, -ciene / E: Balzac + -ian] 1-3 Ca (sau de, ori al lui) Balzac. 4 în memoria lui Balzac.
balzacianism sn [At: DEX2 / P: -ci-a- / E: balzacian + -ism] 1 Ceea ce este specific operei balzaciene (3). 2 Tendinţă de a prelua şi cultiva teme, motive etc. balzaciene (2). balzam sn vz balsam balzăriţă sfvz bulzAriţă
bam i [At: TDRG / E: fo] (Rar; dbi reduplicat sau precedat de bim) Redă sunetul produs de un clopot mare Cf balang, bang.
bamăsf[At: PISCUPESCU,O. 194/21IV: (reg)-rota-/Pl: -me(reg) -mi / E: tc bamya, bamye] 1 Plantă leguminoasă, ierboasă, din familia mobaceelor, cu frunze mari verzi-închise, cu flori galbene având miezul brun sau violaceu şi fructul în formă de capsulă cu numeroase seminţe cenuşii-verzui, cultivată ca plantă alimentară (Hibiscus esculentus). 2 (Prc) Fructul comestibil al bamei (1). bambarie sf [At: DA / E: net] (Reg; fam) Persoană mică de statură. bambă sf vz bamă bambu sm vz bambus
bambură1 sf [At: REV. CRIT. III, 87 / E: ns cf mg bâmba, bâmbu] (Reg) 1 învălmăşeală de oameni şi de glasuri. 2 (îlav) De-a -ra în dezordine.
3	(Pfm; îe) A bate M*a A umbla haimana. 4 (îae) A bate din picioare de frig. 5-6 (îe) A sări -ra A sări în sus (de bucurie sau de durere). 7 Persoană buclucaşă, cu chef de ceartă.
bambură2 .s/[At: CHEST. V, S / E: net] (Reg) Baston lustruit. bambură3 sf[At: CHEST. V, S / E: net] (Reg) Partea care rămâne pe fundul căldării când se fierbe zerul ca să facă jintiţă.
bambus sm [At: CAMIL PETRESCU, V. 25 / V:’ (rar) ~bu / Pl: -uşi / E: ger Bambus, fr bambou] 1 Plantă exotică arborescentă, cu tulpina lemnoasă prevăzută cu noduri şi goală pe dinăuntru (Bambusa). 2 (Prc) Tulpina bambusului (1) folosită ca lemn de construcţie, la împletitul coşurilor, al rogojinilor sau la confecţionat mobilă, bastoane etc. bampir sm vz vampir
bamuşală sf [At: CV, 1951, nr. 5, 23 / E: net] (Tăb; reg) Părul pieilor puse la tăbăcit.
ban1 sm [At: ANON. CAR. / Pl: -i / E: ns cf mg ban, srb ban] (luz) 1-2 (Rangul de) guvernator al unei regiuni de graniţă în Ungaria federală.
3-4 (Rangul de) mare dregător în Ţara Românească după secolul XV-lea.
5-6 (îs) Mare (sau vel) - (Rangul de) guvernator al Banatului, Severinului şi, apoi, al Olteniei. 7-8 ( Mun) Persoană care avea (cel mai înalt rang boieresc). 9 (Pop; îc) -ul-Mărăcine Dans popular asemănător horei.
10	(Pop; îae) Melodie după care se execută acest dans.
ban2 sm [At: N. TEST. (1648), ap. GCR I, 126/28 / Pl: -i I E: net]
1	Monedă. 2 Cea mai mică monedă divizionară a leului, reprezentând a suta parte din acesta, făcută din aramă, nichel, (rar) hârtie, argint sau aur şi recunoscută ca instrument de schimb şi ca mijloc de plată Si: argint, (înv) albişor, art, băncuţă, firfirică, gologan, obd, ortiţă, para, (fpp) pitac, pituţă. 3 (Pfm; îe) A strânge -i albi pentru zile negre A economisi.
4	(Pfm; îe) A umbla cu doi -i în trei pungi A încerca să înşeli (pe cineva cu ceva). 5 (Reg; d. femei; îae) A avea mai mulţi iubiţi. 6 (Reg; îe) A umbla în -ii lui A umbla în voie, cu aroganţă. 7 (Reg; îe) A fi în -ii lui A nu fi în pagubă. 8 (îlsd; îe) Oameni cu hrana în -i Soldaţi care primesc bani pentru hrană. 9 (Pfm; îe) A plăti în -i gata (sau - gheaţă, peşin, în naht sau număraţi) A plăti imediat suma întreagă. 10 (Pfm; îe) A lua ceva de (sau drept) m buni A considera ceva ca adevărat.
11	(Pfm; îe) A trăi (pe lângă cineva) ca -ul cel bun A fi foarte preţuit.
12	(Lpl) Avere. 13 (Pfm; îe) A avea gârlă (sau a se culca pe m, (reg) a măsura -ii cu dimerlia) A fi foarte bogat. 14 (îe) A avea -i (strânşi) Ia ciorap A fi econom. 15 (Pfm; îe) A strânge -i la ciorap A economisi. 16 (îae) A fi zgârcit. 17 (înv; îe) A-şi spune -ii A se lăuda cu averea.
18	(îs) Fecior (sau băiat) de -i gata Fiu al unei familii avute care se remarcă prin cheltuieli extravagante. 19-20 (Fig; îe) A fi (sau a lăsa) (pe cineva) în -ii săi A fi (sau a lăsa pe cineva) liber să facă ce vrea. 21 (îlav) Măcar de-un - (sau nici de-un -) Cât de puţin. 22 (Pfm; îe) A nu face
209
BANAL
(sau a nu plăti) un ~ (chior) (sau doi M) A nu valora nimic. 23 (Reg; îs) -ii-mâţului Părţile cristaline ale cremenei,care se desfac în plăci subţiri.
24	(Bot; reg; îc) Mil-popii Gălbenele (Lysimachia punctata). 25 (Reg; îae) Dreţe (Lysimachia nummularia). 26 (Reg) Măsură veche echivalentă cu jumătate de gram aur. 27 (Reg) Bănuţ (4).
banal, ~ă [At: ODOBESCU, S. I, 185 / Pl: -i, -e / E: fr banal] 1-2 a, av (Care este) lipsit de originalitate Si: comun, cunoscut, obişnuit, ştiut.
banalitate sf [At: BRĂTESCU-VOINEŞTI, ap. DA / Pl: -taţi / E: fr banalite] 1 Caracterul a ceea ce este banal (1). 2 Fel de a fi comun şi lipsit de originalitate. 3 (Ccr) Lucru banal (1). 4 (Fig) Idee banală (1) Si: platitudine, prozaism.
banaliza vtr [At: DA ms / Pzi: -zez / E: fr bandiser] 1-2 A deveni (sau a face să devină) banal (2).
banalizare sf [At: DA ms / Pl: -zări / E: banaliza] Transformare în ceva banal Si: banalizat1. banalizat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: banaliza] 1-2 Banalizare (1-2). banalizat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e I E: banaliza] 1 Care a devenit banal. 2 Care a fost făcut să devină banal.
banan sm [At: MEHEDINŢI, G. F. 174 / Pl: -i i E: banană] Plantă tropicală erbacee cu aspect arborescent, din familia musaceelor, cu tulpina cărnoasă încoronată de frunze late şi lungi, din mijlocul cărora cresc fructele comestibile în ciorchine (Musa paradisiaca) Si: (liv) bananier (1). bananau sn [At: COMAN, GL. / Pl: -aie / E: net] (Reg) Cimitir. banană sf [At: PANŢU, PL. / Pl: ~ne / E: fr banane] 1 Fruct de banan, de culoare galbenă, cu forma lunguiaţă, cu miezul cărnos, făinos, zaharos şi aromatic. 2 Piesă de metal, cilindrică, înfăşurată, pe jumătate, într-un manşon izolant, care se montează la capătul unei conducte electrice pentru a stabili contacţul electric.
bananier [At: DM / Pl: (m) -i, (n) -e / E: fr bananier] 1 sm (Liv) Banan.
2	sn Navă care serveşte la transportul bananelor.
banat sn [At: BĂLCESCU, M. V. 593 / V: bă~ / E: lat banatus] 1-2 (Provincie sau) ţinut administrat de un ban1 (1). 3 Dans ţărănesc asemănător cu brâul. 4 Melodie după care se executa acest dans. 5 (Rar) Bănie (2).
banatit sn [At: DEX2 / E: fr banatite] Rocă eruptivă cu structură granitică, existentă în Banat şi în Munţii Apuseni şi utilizată ca material de construcţie.
bană ş/ [At: DEX2 / Pl: -ne I E: net] Bucată de lemn, de plută etc., folosită de pescari pentru a marca locul unde au pus carmacele.
banc1 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 87 / Pl: -uri I E: fr banque] 1 Joc de cărţi în care un jucător ţine banca3 (5) Si: bancă3 (5) Cf bacara. 2 Banii pe care-i pune în joc (la banc1) plătind sau încasând cel care ţine jocul împotriva tuturor celorlalţi jucători Si: bancă3 (6), banco (3). 3 (îe) A da (un) ~ A ţine banca3 la banc1 (1). 4 (Fam) Anecdotă (scurtă) glumeaţă, cu poantă (politică) ironică. 5 (Pex; fam) Minciună.
banc2 sn [At: I. IONESCU, M. 702 / Pl: -uri / E: ger Bank] 1 Postament sau suport (de obicei din fontă) al unei maşini-unelte. 2-3 (Masă sau) platformă special amenajată, pe care sunt montate uneltele specifice exercitării unei profesiuni manuale. 4 (îs) ~ de probă Instalaţie pentru controlul calităţilor tehnice ale unor motoare. 5 Banchetă la ambarcaţii mici.
banc3 sn [At: CONTEMPORANUL IV, 43 / V: (înv) ~ă sfl Pl: -uri I E: fr banc (de sabie)] 1 îngrămădire de nisip, pietriş sau nămol formată pe fundul mărilor sau al fluviilor, care poate ajunge uneori până la suprafaţă Si: prag. 2-3 Mare cantitate de peşti (de diferite specii) sau de scoici, care apar într-un anumit loc, în diferite etape ale anului. banc4 sn vz bancă2 banc5 sn vz bancă3 banc6 i vz bang
banca sf [At: CIAUŞANU, V. / V: ~nga l E: net] (Reg; îe) A pune ~ua (pe cineva) A bănui pe cineva într-o afacere necinstită.
bancaizăn sn [At: CADE / Pl: -e / E: ger Bankeisen] 1 Unealtă de fier de la bancul2 (2) tâmplarului, care serveşte ca opritor al scândurilor date la rindea. 2 Scoabă de fier cu care se fixează în perete un dulap, o bibliotecă etc.
bancar, -ă a [At: DA ms / Pl: -i, -e IE: it bancario, fr bancaire] 1 Care aparţine băncii3 (1). 2 Referitor la bancă3 (1). 3 Specific băncii3 (1). 4 De bancă3 (1). bancă1 sf vz banc3
bancă2 sf [At: NEGRUZZI, S. 1,328 / V: (reg) ~ngă, banc sn / Pl: bănci I E: fr banc, it banca] 1 Scaun îngust şi lung (ca sau tară spătar) pentru două sau mai multe persoane. 2 (îs) -ca ministerială Locurile din parlament rezervate membrilor guvernului. 3 (îs) -ca apărării Locurile dintr-o sală de tribunal destinate avocaţilor care apără pe acuzaţi. 4 (îs) -ca catargului Banca unei lotci prin care trece catargul. 5 Scaun (cu sau fără pupitru în faţă) pe care stau şcolarii în clasă. 6 (îlav) (De) pe băncile şcolii (De) la şcoală. 7 (îal) Din (sau în) timpul petrecut în şcoală. 8 (îe) A sta (sau a rămâne) în -ca sa A rămâne la locul său (fiind pasiv). 9 (îae) A fi docil.
bancă3 .v/'[At: LB / V: (reg) ~ngă, banc sn I Pl: bănci, (înv) bănce / E: it banca, fr banque] 1 întreprinderea financiară care efectuează operaţii de plată şi credit (şi organizează circulaţia bănească). 2 (îs) - de organe Serviciu medical care păstrează atât sângele pentru perfuzii, cât şi diferite organe interne pentru transplantul de organe. 3 (îs) ~ de date (sau de informaţii) Cantitate (mare) de informaţii stocate şi redate cu ajutorul computerului. 4 (înv) Bancnotă. 5 Banc1 (1). 6 Banc1 (2). 7 (îe) A sări (sau a face să sară) ~ca (în aer) A câştiga un pot egal cu întreaga sumă pusă de bancher în joc. 8 (îe) A sparge -ca A câştiga dintr-o dată toţi banii puşi în joc. bancărută sfvz bancrută
bancher sm [At: NEGRUZZI, S. III, 160 / V: -chier / Pl: -i / E: fr banquier, it banchiero] 1 Proprietarul unei bănci3 (1). 2 Persoană care, prin intermediul unei bănci3 (1), dă bani cu împrumut sau finanţează în schimbul unei dobânzi sau a unei părţi din profit, investind în industrie, comerţ, agricultură etc. 3 Persoană care (la unele jocuri de cărţi) ţine banca3 (6).
bancheresc, ~ească a [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 112,13/3 / Pl: -eşti i E: bancher +-esc] 1-2 (Rar) Care aparţine (sau este caracteristic) bancherului (2).
bancherie .v/"[At: POLIZU / V: (rar) ~chie- / Pl: ~i/ / E: banchier + -ie] 1-2 (Rar) Profesiunea bancherului (1-2). 3 (Nob) „Casă de bancă3“ (1).
banchet1 sn [At: ALECSANDRI, P. 227 / Pl: -e, (înv) -uri l E: it banchetto, fr bancquet] 1 Masă festivă, bogată, la care se sărbătoreşte o persoană sau un eveniment Si: ospăţ, (liv) agapă, festin, (reg) praznic, prăznuire. 2 (Fig; îs) -ul vieţii (sau al lumii) Plăcerile vieţii. banchet2 sn vz banchetă
bancheta vi [At: DA / Pzi: -tez I E: fr banqueter] (Frr) A lua parte la banchete1 (1).
banchetare sf [At: MDA ms / Pl: -tari l E: bancheta] (Rar) Participare Ia banchete Si: banchetat1. banchetat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: bancheta] (Rar) Banchetare. banchetat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: bancheta] (Rar) Care participă la banchete1 (1).
banchetă .s/[At: I. IONESCU, M. 706 / V: (înv) banchet / Pl: -te IE: fr banquette] 1 Bancă2 (1) mică (şi capitonată, umplută, de obicei, cu păr de animale, câlţi etc.) fără spătar. 2-3 Bancă2 (1) sau (canapea montată în vehicule). 4 (înv; imp) Şir de lucruri întinse pe pământ, unul lângă altul, formând un fel de banc3 (1). 5 (îs) - de tragere Bandă îngustă de teren sau de zidărie pe care stau trăgătorii, la adăpostul parapetelor lucrărilor de fortificaţii. 6 Porţiune orizontală, în formă de treaptă, într-o lucrare de terasament. 7 Construcţie accesorie a unui dig. 8 (Ech) Obstacol natural format dintr-o moviliţă acoperită cu iarbă. banchierie sf vz bancherie
banchist, -â smf, a [At: IORDAN, L.R.A. 182 / Pl: -işti, -e / E: banc1
(4)	+ -ist] 1-4 (Persoană) care (creează sau) povesteşte bancuri1 (4).
banchiză sf [At: DA / Pl: -ze / E: fr banquise] Bloc de gheaţă (cu întindere mare de suprafaţă) format de-a lungul coastelor mării în regiunile polare.	»
210
BANDOLIERĂ
bancnotă sf [At. ODOBESCU, S. 1,469 / Pl: -te / E: ger Banknote, fr bank-note] Ban2 (1) de hârtie emis de o bancă3 (1) şi folosit ca mijloc de plată Si: bilet de bancă, hârtie-monedă, (înv) bancă3 (4), banco-ţedulă, bancot.
banco sni [At: DELAVRANCEA, S. 125 / E: it, fr banco] 1 Valoarea unei monede la bancă3 (1). 2 (înv; îs) —ţedulă Bancnotă. 3 La banc1 (1) Banc1 (2). 4 (îe) A face (în sau din) ~ A susţine singur miza jocului împotriva băncii3 (6).
bancot sm [At: FURNICĂ, I. C. 247 / Pl: ~oţi / E: ns cf bancnotă] (înv) Bancnotă. bancrot1 sn vz bancrută bancrot2, ~ă smf a vz bancrutar bancrota v vz bancruta bancrotare sf vz bancrutare bancrotdt1 sn vz bancrutat1 bancrotdt2, ~ă a vz bancrutat2 bancrut sm vz bancrutar
bancruta vi [At: DA /V: (reg) ~cro~ / Pzi: -tez / E: ger Banknottieren] A da faliment.
bancrutar, ~ă smf, a [At: MAIORESCU, D. I, 207 / V: (reg) ~crot, ~crut / Pl: -i, -e / E: bancrută + -ar cf fr banqueroutier] 1-2 (Om) falit.
bancrutare .v/*[At: m£)A ms / V: ~cro~ l Pl: -tari / E: bancruta] (Rar) Falimentare.
bancrutat1 sn [At: MDA ms / V: ~cro~ / Pl: -uri / E: bancruta] Falimentare.
bancrutat2y ~ă a [At: MDA ms / V: ~cro~ / Pl: -aţi, -e / E: bancruta] Care a dat faliment.
bancrută v/‘[At: MAIORESCU, D. 1,488 / V: (reg) crot sn, (înv) ~căru~ / Pl: -te / E: fr banqueroute] 1 Faliment (însoţit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor) prin proasta administrare sau prin operaţiuni frauduloase. 2 (îs) -simplă Bancrută (1) pricinuită de proasta gestiune şi considerată ca delict. 3 (îs) - frauduloasă Bancrută (1) pricinuită de fraudă şi considerată drept crimă. băncuţă sfvz băncuţă1
banda i [At: DA ms / E: it banda] (Mrn) Comandă de rotire a cârmei la maximum. bandagist, ~ă smf ‘ a vz bandajist bandagiu sn vz bandaj
bandaj sn [At: D. ZAMFIRESCU, R. 270 / V: (înv) -dagiu / Pl:	/
E: fr bandage] 1 Fâşie (elastică) cu care se leagă, pentru a proteja, o parte bolnavă a corpului. 2 Totalitatea fâşiilor sau bucăţilor de ţesătură ori tifon, vată etc. cu care se acoperă şi se fixează o parte bolnavă (de obicei o rană) Si: pansament. 3 Aparat anume făcut pentru (a fixa un pansament sau) a ţine strâns un organ care tinde a se depărta de poziţia normală. 4 (îs) ~ pentru hernie Cerc de oţel elastic îmbrăcat în pânză şi cu o perniţă la capăt, care apasă pe locul unei hernii inghinale. 5 Fâşie de pânză cu care boxerii îşi înfăşoară pumnii şi peste care îşi pun mănuşile. 6 Fâşie de cauciuc care înveleşte mânerul diferitelor obiecte de sport, pentru ca să nu alunece din mână şi să fie mai uşor de ţinut. 7 îmbrăcăminte inelară de oţel sau de cauciuc care se montează pe osia unei roţi de vehicul pentru a o feri de degradare. 8 (Min; lpl) Dulapi laterali aşezaţi în lungul unui tunel sau al unei galerii de mină Si: căptuşeală.
bandaja vtr [At: DA / Pzi: -jez / E: bandaj + -a] 1-2 A(-şi) aplica un bandaj (1) Si: pansa.
bandajare şf[At: DA / Pl: -jări / E: bandaja] 1-2 Aplicarea unui bandaj (1-2) Si: pansare, bandajat1 (1-2). bandajat1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: bandaja] 1-2 Bandajare (1-2). bandajat2, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 275 / Pl: -aţi, -e l E: bandaja] 1-2 (Acoperit sau) strâns cu un bandaj (1-2) Si: pansat1.
bandajist, ~ă smf a [At: DA / V: (înv) ~gist, ~ă / Pl: -işti, -e / E: fr bandagiste] 1-4 (Persoană) care (fabrică sau) vinde bandaje (1-2).
bandă1 şf[At: (a. 1834) URICARIUL VIII, 184 / Pl: -de / E: fr bande, it banda, ger Banda] 1 (înv) Ceată de soldaţi care luptă sub aceeaşi bandieră (2). 2 Grup de răufăcători care acţionează sub conducerea unui şef. 3 (Fam) Grup de prieteni mereu împreună. 4 Trupă de muzicanţi.
5	Fanfară. 6 Taraf de lăutari.
bandă2 sf [Ai: FILIMON, ap. HEM 2459 / V:	/ Pl: benzi şi (rar)
-de / E: fr bande, ger Bande] 1 Fâşie (de stofă, de pânză, de hârtie etc.) cu care se înfăşoară se leagă sau se ţine strâns ceva Si: bantă (1-3), banderolă (7). 2 Fâşie din alt material sau din altă culoare cu care se mărgineşte, pentru podoabă, un articol de îmbrăcăminte. 3 (îs) ~ de imagini Peliculă cinematografică. 4 (îs) ~ de'magnetofon Fâşie magnetizată pe care se imprimă şi de pe care se reproduc sunetele cu ajutorul magnetofonului. 5 (îs) -rulantă (sau de transport ori continuă) Conveier. 6 (îs) Lucru la (sau pe) -rulantă Sistem de lucru constând din operaţii executate succesiv de un şir de lucrători asupra unui obiect aflat pe o bandă rulantă
(5)	care trece prin faţa fiecăruia dintre ei. 7 (îs) ~ de circulaţie Partea carosabilă a unui drum, rezervată circulaţiei în acelaşi sens. 8 (îs) ~ de rulment Partea din anvelopa unei roţi de autovehicul care vine în contact cu pământul. 9 (îs) ~ de frecvenţă Interval de frecvenţă în care un aparat electronic îşi menţine caracteristicile specifice. 10 (îas) Ansamblu de frecvenţe radioelectrice atribuite diferitelor servicii de radiocomunicaţii prin reglementări naţionale şi internaţionale. 11 (îs) -X Bandă de frecvenţe cuprinse în domeniul microundelor. 12 Fiecare dintre marginile elastice ale mesei de biliard, de care se lovesc bilele pentru a avea direcţia voită de jucător. 13 Margine a terenului de popice. 14 (îe) A da (sau a lua) ~ A atinge cu bila marginea şoselei popicelor. 15 Şină care leagă cele două ţevi ale unei arme de vânătoare. 16-17 Grup de frecvenţe vecine sau apropiate ale unei radiaţii (electromagnetice ori) sonore.
banderilă .v/'[At: DA ms / Pl: -le / E: fr banderille, sp banderilla] (Rar; mpl) Suliţă mică împodobită cu fâşii multicolore de pânză şi cu un steguleţ în vârf, pe care toreadorii o înfig în ceafa taurului, pentru a-1 aţâţa în timpul luptei.
banderiu sn [At: ŞINCAI, HR. II, 129/30 / P: -de-riu şi -de-ri-u / Pl: -ii, -ri / E: lm banderium] (îrg) Bandieră (1).
banderolă sf [At: ODOBESCU, S. I, 403 / Pl: -le / E: fr banderole] 1-2 Bandă2 (1) mică de stofa (ori steguleţ) care fâlfâie pe vârful unui catarg, al unei lăncii etc. ca semn distinctiv. 3 (Spc) Fâşioară de inscripţie (o deviză sau o legendă) pusă în mâna unor personaje sau încadrând figuri. 4 Fâşie de hârtie lipită în jurul unui ambalaj sau pe locul lui de deschidere, ca mijloc de control spre a împiedica deschiderea frauduloasă. 5 Bandă2 (1) de hârtie lipită în jurul unui volum recent apărut pentru a împiedica deschiderea lui şi pe care se imprimă, de obicei, titlul şi reclama editurii.
6	(înv) Fâşie de hârtie cu care se învelesc imprimatele trimise la (sau prin) poştă Si: bandă2 (3). 7 Brasardă.
bandieră sf [At: ZILOT, CRON. 70 / V: (înv) badi~ / P: -di-e- / Pl: -re l E: it bandiera] 1 (înv) Steag. 2 (Spc) Steag al unei unităţi militare.
3	Steag al unei ţări înălţat pe vapoarele sale şi pe clădirile unde se află rezidenţii ei în străinătate Si: pavilion, bandist sm vz bandit
bandit sm [At: CĂLINESCU, E. O. II, 308 / V: (rar) -dist / Pl: -iţi / E: it bandito, fr bandit] 1 Persoană care face parte dintr-o bandă1 (2) Si: gangster, răufăcător, tâlhar. 2 (Fam) Afurisit. 3 (Fam) Ticălos.
banditesc, -ească a [At: CĂLINESCU, I. 237 / Pl: -eşti / E: bandit + -esc] De bandit (1) Si: tâlhăresc, gang ster esc. banditeşte av [At: DA / E: bandit + -este] Ca bandiţii (1). banditism sn [At: DA / Pl: -e / E: fr banditisme] 1-3 (Atitudine sau) comportare (ori faptă) de bandit (1) Si: tâlhărie, tâlhărit1.
bandoală >s/[At: ŞEZ. II, 126 / Pl: -le / E: ns cf bandură1] (Reg; prt) Femeie proastă.
bandol sn [At: SBIERA, P. 321 / Pl: -oale / E: ger Bandei] (Reg) 1 Cârpă. 2 Obială. bandolieră sf vz bandulieră
211
BANDON1
bandon1 sn [At: DA ms / Pl: -oane / E: rs fiaMflOHb, pn bandon] (înv) Ghemotoc de păr sau de lână pe care femeile şi-l puneau sub păr (la cocuri), ca să-şi facă o pieptănătură mai înaltă. bandon2 sf vz bandol
bandor sm [At: MARDARIE, L. 3786 / Pl: -i / E: ns cf bândoc] 1 (îrg; mia) Stomac. 2 (Reg) învelişul intestinelor. 3 (Reg; prt) Pântece de om gras. 4 (Reg; Ifm) Posterior prea dezvoltat. bandoră sf vz bandură1
bandotecă sf[At: DEX2 / Pl: -ec/ / E: ger Bandoteck] 1 Colecţie de benzi de magnetofon. 2-3 Cameră (sau dulap) în care se păstrează bandoteca (1).
bandou sn [At: KLOPŞTOCK, F. 209 / Pl: -ri / E: fr bandeau] (Frm) 1 Panglică legată în jurul capului sau al frunţii. 2 Şuviţă de păr. bandrabuc sm vz bandraburcă bandrabucă sf vz bandraburcă bandrabură sf vz bandraburcă
bandraburcă sf [At: BRANDZA, FL. 342 / V: -bucă, -buc sm, -bură, branda-, hada- I Pl: -rce, -rci I E: ger Brandenburg] (Reg) Cartof.
bandulă sf[At: BART, E. 121 / Pl: -le / E: net] (Mrn) Pară de lemn îngreunată cu plumb, fixată la capătul unei frânghii subţiri, care se aruncă pe ţărm spre a se lega de ea şi a se trage parâmele de acostare.
bandulieră sf [At: DA / V: (reg) -doi- l P: -li-e- / Pl: -re I E: fr bandouliere] 1 Bandă2 (1) trecută de-a curmezişul pieptului, de la umăr la coapsa opusă, de care se agaţă sabia sau puşca. 2 (îlav) în ~ Purtat de-a curmezişul spatelui sau al pieptului.
bandurar sm [At: SADOVEANU, O. I, 177 / Pl: ~i I E: bandură2 + -ar] (Rar) Bandurist.
bandură1 sf[At: VAIDA / V: -doră I PI: -re l E: net] (Reg) 1 Cârpă de pânză groasă şi aspră folosită pentru şters praful. 2 (Prt) Curvă.
bandură2 sf [At: CERNE, D. M. / Pl: -re / E: ucr âanjypa] Instrument muzical popular ucrainean, asemănător unei chitare cu gâtul scurt, cu 8 până la 24 de coarde, dintre care doar unele sunt întinse pe gâtul instrumentului.
bandurist, -ă smf a [At: DEX2 / Pl: -işti, -e l E: bandură + -ist] 1-2 (Cântăreţ) din bandură2 Si: (rar) bandurar.
bandzeg sn [At: LTR / PI: -uri / E: ger Bandsăge] Ferăstrău cu bandă2 (1).
baneţă sf [At: LTR / Pl: -ţe l E: ns cf baniţă] (Reg) 1 Oală pentru băut apă. 2 Conţinutul unei baneţe (1).
bang i [At: PAMFILE, C. 32 / V: banc / E: fo, (3) eg sonic bang] 1 Cuvânt care imită sunetul unui clopot Si: balang, dang. 2 Cuvânt care imită sunetul unei împuşcături Si: bum, ham. 3 (Fiz; îs) - sonic Zgomot puternic produs în momentul când un corp în mişcare depăşeşte viteza sunetului. bangă1 sfvz bancă2 bangă2 sfvz bancă3 bangăhău sm vz bangău1
bangăt sf [At: BACOVI A, 0.40 / Pl: - el E: bang + -ăt] 1 Sunet puternic produs de un clopot mare Si: dangăt. 2 Sunet puternic produs de o armă de foc.
bangău1 sm [At: ŞEZ. II, 126 / V: -găhău / Pl: -ăi / E: mg bango] (Reg) Persoană înaltă şi proastă. bangău2 sm [At: PAŞCA, GL. / Pl: ~ă/ / E: net] (Reg) Golan. banicră sf [At: BĂLCESCU, M. V. 609 / P: -ni-e-l Pl: -re / E: fr banniere] (Frî) 1 Drapel militar feudal. 2 Unitate militară feudală. banimez sn vz balimez
baniţă sf [At: I. IONESCU, C. 163/11 / PI: -ţe, (rar) -ţi / E: bg 6awm] 1 Unitate de măsură pentru cereale, a cărei valoare a variat (în provinciile româneşti) între 21-34 1 Si: dublu-decalitru, (pop) dublă, măsură, (reg) dimirlie, ferdelă, sinică. 2 Conţinutul unei baniţe (2). 3 Unitatea de măsură împreună cu conţinutul. 4 Vas special (din doage) care are capacitatea unei baniţe (1). 5 Conţinutul unei baniţe (3). 6 Vasul împreună cu conţinutul. 7 (Pfm; îe) A avea capul cât -ţa A avea un cap mare. 8 (îae)
A avea dureri de cap. 9 (Fig; îae) A fi mahmur (după o petrecere). 10 (Reg; îe) A da -ţa şi a scoate cu ciurul (sau cu lingura) A da mulţi bani împrumut şi a-i primi foarte greu înapoi. 11 (Reg; îe) -ţa cu care dai, cu aceea primeşti După faptă şi răsplată.
banjo sn [At: CERNE, D. M. / Pl: -uri / E: fr banjo] Instrument muzical asemănător cu mandolina, cu gâtul lung, cutia de rezonaţă ca o tamburină (partea superioară dintr-o piele întinsă) şi având între 5 şi 9 corzi de metal.
bantă sf [At: PANN, ap. HEM. 2467 / V: (reg) bean-1 Pl: benţi, bente / E: rs 6am(a)] 1 Bandă2 (1). 2-3 Fâşie de pânză cusută (în locul gulerului sau) ca manşetă la cămaşă. 4 (înv) Bandă2 (3). 5 (înv) Şină de metal cu care se strâng baloturile de mărfuri pentru expediere. 6 (Reg; îf beantă) Balama (la uşă). 7 (îrg; lpl) Cătuşe.
bantie sf[At: CHEST. II, 230/249 / Pl: băntii I E: ns cf bantă] (Reg) Bantină (2).
bantină .s/[At: CHEST. II, 226/151 / Pl: -ne / E: ns cf bantă] (Reg) 1 Căpriorii încheiaţi ai casei. 2 Bucată de lemn prinsă de căpriorii acoperişului casei, pentru a le mări rezistenţa împotriva vântului Si: bantie.
bantu [At: DEX2 / A: bantu / E: fr bantous] 1 smi Populaţie africană negroidă, de o mare diversitate antropologică, din Africa Ecuatorială şi Meridională. 2-3 smi, a (Persoană) care face parte din bantu (1). 4-5 a De bantu (1-2). 6-7 a Referitor la bantu (1-2). 8-9 a Specific pentru bantu (1-2). 10-11 a Care aparţine de bantu (1-2). 12-13 sf, a (Limbă) care este vorbită de bantu (1-2).
bantustan sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: eg bantustan] 1-2 (Regiune sau) teritoriu etc. rezervat negrilor, sub regimul rasist din Republica Sud-Afri-cană.
bantustanizare sf [At: DEX2 / Pl: -zări / E: bantustan + -izare] Politică din perioada rasistă a regimului din Republica Sud-Africană care urmărea izolarea negrilor în bantustane (1-2).
banţ sn [At: COMAN, GL. / Pl: -uri / E: net] (Reg) Supărare (de lungă durată).
baobab sm [At: DA ifis / P: ba-o- / V: boab- / Pl: -i / E: fr baobab] Arbore din familia malvaceelor, cu dimensiuni uriaşe, cu tulpina ajungând până la un diametru de 20 m, cu fructe mari, alungite şi care creşte în Africa tropicală (Adansonia digitala), bapcă sfvzbatcă
baptism sms [At: DA ms / E: fr baptisme] 1 Cult religios creştin protestant, care consideră că botezul trebuie oficiat numai la adulţi. 2 Doctrină a baptismului (1).
baptist, -ă [At: DA ms / Pl: -işti, -e / E: fr baptiste] 1-2 smf a (Om) care este adept al baptismului (1). 3 a Care aparţine baptismului (1). 4 a Referitor la baptism (1). 5 a Specific baptismului (1).
baptisteriu sn [At: ŞINCAI, HR. III, 116/19/Pl: -ii/ E: lat baptisterium] 1 Vas în care se botează copiii în cultul catolic Si: cristelniţă. 2 Mic edificiu construit lângă o biserică de rit catolic, pentru oficierea botezului. 3-4 (Capelă sau) spaţiu în interiorul unei biserici catolice în care se află baptisteriul (1).
bar1 sn [At: PAMFILE, J. II, 295 / Pl: -uri IE: fr barres] (Pop; Iujp)
1	Hotarul marcat de o linie pe pământ, de unde copiii aruncă pietre sau ichiuri. 2 Linia de fund la jocul de oină. 3 (îe) A lua ~ul A bate mingea dincolo de bar (2). 4-5 (Spaţiu sau) loc de odihnă şi de refugiu stabilit de jucători. 6 Joc de alergare pentru copiii împărţiţi în două tabere.
bar2 sn [At: CAMIL.PETRESCU, T. II, 92 / Pl: -uri / E: fr, eg bar] 1-2 (Spaţiu separat dintr-un) local în care se servesc băuturi alcoolice; cafea etc. în care consumatorii stau, de obicei, în picioare sau pe scaune înalte în faţa unei tejghele. 3 (Pre) Tejghea (înalta) acoperită cu marmură, metal etc. unde se servesc băuturi (preparate pe loc). 4-5 (Compartiment într-un) dulap în care se ţin sticlele cu băuturi alcoolice (fine) şi pahare.
4	Local (luxos) de noapte cu program muzical-distractiv.
bar3 sm [At: LTR / Pl: -i / E: fr bar] Unitate de măsură a presiiTnii atmosferice egală cu un milion de barii. bat4 av [At: VAIDA / E: ns cf barim1] (Reg) Barem2.
212
BARBARISM
bara vt [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 161, 3/1 / Pzi: ~rez / E: fr barrer] 1-2 A închide (circulaţia sau) accesul pe un drum cu o bară (1).
3-4 (Fig) A împiedica ceva în (dezvoltare sau) progres. 5 A trage o linie peste un text scris anulându-1.
baraba sf[At: I. CR. XIII, 152 / E: ns cf bărăbări] 1-2 (Reg; îe) A fi tot de-o — (cu cineva) A fi de acelaşi fel cu cineva.
baraban [At: LM / V: -ă / Pl: -i, -e / E: rs fiapafiaH] (îrg) 1 sn Tobă folosită, mai ales, la (vânzare la mezat sau la) licitarea unor obiecte Si: (îrg) barabancă. 2 sm Toboşar care cheamă la un mezat. barabană sf vz baraban
barabancă sf [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / Pl: -nce l E: baraban + -că] (îrg) Baraban (1). barabă .s/[At: DA ms / Pl: -be / E: Barabas] (Reg) Hoţ. baraboi1 sm [At: PANŢU, PL. / V: (reg) -r/a-, bârla~, bărboi l E: bg fiapofioM, mg barabolya] (Pop) 1 Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina înaltă, cu flori albe, cu rădăcina în formă de bulb, comestibilă şi cu gust aromatic (Chaerophyilum bulbosum) Si: (reg) alunele, guşniţă.
2	Dans ţărănesc asemănător cu hora. 3 Melodia după care se execută acest dans. 4 (îe) A nu plăti un - A nu valora nimic.
baraboi2 sn vz barabulă
baraboişte sf [At: DR. X, 65 / Pl: -ti / E: baraboi2 + -iste] (îrg) Barabulişte.
baraboiştină sf [At: DR. XI, 65 / Pl: -ne / E: baraboi2 + -iştină] (Reg) Barabulişte.
barabulă sf [At: SLAVICI, O. I, 64 / V: (reg) -boi / Pl: -le / E: bg âapafioH, ucr ââpaâojw] (Reg) Cartof (Solanum tuberosum).
barabulişte s/[At: MARIAN, ap. HEM 2480 / Pl: -ti / E: barabulă + -iste] (Reg) Ogor cultivat cu cartofi Si: baraboişte, baraboiştină.
barabuşcă sf [At: ŞEZ. IV, 44 / Pl: -şte / E: baraboi2 + -uşcă] (Reg) Cartof (Solanum tuberosum).
barac, ~ă smf [At: H II, 289 / V: bă-, ~ă smf l Pl: -aci, -ace / E: tc baraq] (Reg) 1 Câine cu blană şi mustăţi mari, stufoase. 2 Copoi.
baracamentsn [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 162, 11//1 / Pl: ~e / E: fr baraquement, it baraccamento] Ansamblu de barăci (1) folosite pentru personal, materiale etc.
baracă sf [At: NEGRUZZI, S. 1,70 / V: (reg) —a ncă, —a/că / Pl: -raci, (iuz) -ace l E: fr baraque, it baracca] 1-3 Construcţie provizorie de scânduri care poate servi (ca locuinţă sau) magazie (ori prăvălie). 4 (Reg) Casă de vară construită în grădină Cf chioşc. 5 (înv) Odăiţă mobilă (pe roţi) de scânduri, care servea ca bucătărie pentru negustorii şi artiştii din bâlciuri, pentru aprovizionarea trupelor pe front etc. baraectar sm vz bairactar baragă sfvz barangă
barageancă şf[At: DA ms / E: net] Joc de cărţi nedefinit mai îndeaproape. baraghină sf[At: DA ms / A: net / E: net] Femeie grasă şi leneşă. baragiu sn vz baraj
baragladină sf [At: I. NEGRUZZI, S. I, 320 / Pl: -ne / E: pbl baraon + bg rMAffl ,,flămând“] (Prt) Rrom. baraiac sn vz bairac baraiam sn vz bairam baraictar sm vz bairactar baraimlâc sn vz bairamlâc
baraj sn [At: I. IONESCU, M. 323 /V: (înv) -agiu / Pl: -e, (rar) -uri / E: fr barrage] 1 Construcţie care opreşte cursul unui râu pentru a ridica nivelul apei în amonte, a crea o rezervă de apă, o cădere de apă pentru hidrocentrale etc. Si: stăvilar, zăgaz. 2 (Fig) Piedică în calea unei acţiuni.
3	(îs) - psihic Simptom al schizofreniei care constă în oprirea bruscă şi nemotivată a unui act. 4 (îs) - de artilerie Tir de artilerie executat ca să împiedice acţiunea terestră sau aeriană a inamicului într-un spaţiu limitat.
5	(îs) - de mine (terestre sau marine) Dispozitiv sau grupare de mine (terestre sau marine) aşezate camuflat într-o anumită regiune, pentru a distruge oameni, vehicule sau vase. 6 închidere a unui drum printr-o barieră.
7	(Spt) Probă suplimentară pentru a desemna câştigătorul într-o competiţie foarte strânsă.
barajist, -ă smf a [At: LTR2 / Pl: -işti, -e / E: fr barragiste] (Persoană) care supraveghează întreţinerea unui baraj (1). baramoiu sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: net] (Reg; prt) Petrecere. barancă1 .s/[At: CADE / Pl: -nce / E: net] (Reg) Piele de miel tăiat îndată după fătare sau a cărui mamă a fost înjunghiată înainte de a făta. barancă2 sfvz baracă
barangă .s/[At: HEM 2484 /V: baragă / Pl: -nge / E: net] 1 Lup bătrân care începe primul să urle într-o haită. 2 (Reg) Taurul cel mai mare şi cel mai puternic care conduce cireada şi căruia i se atârnă clopotul. 3-4 Vită (stearpă) care merge înaintea cirezii. 5 (Reg) Persoană căreia îi place să facă scandal.
baraon sm [At: HEM 2486 / Pl: -i / E: fa-] (Prt) Rrom. barare .v/'[At: PREV. ACCID. 50 / Pl: -rări / E: bara] 1 Oprire a circulaţiei Si: barat2 (1). 2 închidere a accesului de pe un drum Si: barat2 (2).
3	Tragere a unei linii peste un text scris, pentru a-1 anula Si: barat2 (3). baraşan sn vz barşan barat1 sm vz bărat
barat2 sn [At: MDA ms / P: -uri / E: bara] 1-3 Barare (1-3). barat\ -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: bara] 1 (D. circulaţie) Care este oprită. 2 (D. drumuri, intrări) Care este închis. 3 (D. texte, cifre, litere etc.) Peste care s-au tras linii. baratcă sf vz baracă baratcuţă sn vz bărăteuţă
baraterie sf [At: DA ms / Pl: -li / E: fr baraterie, it baratteria] Fraudă făcută de căpitanul unui vas.
bară sf [At: DEX2 / Pl: —re / E: fr barre] 1 Bucată lungă de lemn sau de metal căruia i se dau diferite întrebuinţări. 2 Stâlp de poartă la unele jocuri sportive. 3 (îs) - fixă Aparat de gimnastică format dintr-o vergea groasă de metal montată între doi stâlpi. 4 Barieră care desparte pe judecători de avocaţi şi de împricinaţi. 5 (Pex) Locul din instanţă unde pledează avocaţii. 6 Linie verticală sau orizontală care separă părţi dintr-un text. 7 (Muz) Linie verticală care separă măsurile pe portativ. 8 Prag de nisip situat sub apă, de obicei în faţa gurii de vărsare a unui fluviu. 9 Val de mare care urcă o dată cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. baracă sfvz baracă1
barâşnic [At: SCRIB AN, D. / V: -ri$-, -ru$- / Pl: -ici / E: rs âaptmuHK] 1 (Mol) Samsar. 2 (Prt) Proxenet.
barbacană .s/[At: LTR / Pi: -ne / E: it barbacane, fr barbacane] 1-2 Deschizătură mică practicată, din loc în loc, de-a lungul unui zid pentru a permite scurgerea apelor (sau, de-a lungul unui zid de fortificaţii, pentru ochirea duşmanului).
barbar, -ă [At: PSALT. SCH. 379 / V: (înv) varvar, -ă / E: lat barbarus, -a, ~um] 1-2 smf a (Ant; d. oameni) (Persoană) care nu face parte din civilizaţia greco-romană. 3-4 smf, a (Persoană) care vorbeşte altă limbă.
5-6 smf, a (înv) (Om) păgân. 7-8 smf, a (înv) (Om) incult. 9-10 smf a (Persoană) fără rafinament. 11-12 smf, a (Om) grosolan. 13-14 av, a (într-un mod) crud. barbaratiţă sf vz bărbălatiţă
barbarie sns [At: TEODORESCU, ap. HEM 2498 / V: (reg) -biric, varva~, varvalâc / E: net] (D. mustaţă; csnp; îla) De sau în - Răsucit în sus.
barbarie sf[At: GCR II, 184 / V: (înv) varva~, vărvăr~ / Pl: -ii / E: fr barbarie] 1 Stare de inferioritate a unei grupări sociale în ceea ce priveşte civilizaţia şi cultura Si: (înv) barbarism (1). 2 Sălbăticie. 3-8 Concepţie, atitudine, comportare care dovedesc (lipsă de respect), dispreţ sau (ură) faţă de cultură şi de civilizaţie. 9-11 Faptă care rezultă din barbarie (3-5).
barbarină .v/’[At: DA / Pl: -ne / E: net] (Reg) 1-2 Iapă cu păr negru-roşcat (sau sur-înspicat).
barbarism sn [At: CANTEMIR, IST. 119 / V: (înv) varvarismos / Pl: -e / E: lat barbarismus] 1 (înv) Barbarie (1). 2 Cuvânt neasimilat, împrumutat dintr-o limbă străină. 3 Cuvânt de jargon.
213
BARBARIZA
barbariza vtr [At: V. PÂRVAN, CONV. UT. XL, 773 / Pzi: -zez / E: fr barbariser] 1-2 A (se) aduce într-o stare de barbarie (1).
barbarizare sf[ At: MDA ms / Pl: -zări / E: barbariza] Aducere într-o stare de barbarie (1) Si: barbarizat1. barbarizat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri l E: barbariza] Barbarizare. barbarizat2, a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: barbariza] Care a fost adus într-o stare de barbarie.
barbă sf [At: VARLAAM, C. II, 50 / Pl: bărbi, (înv) ~be / E: lat barba] 1 Părul care creşte la bărbaţi pe bărbie, pe gât şi pe obraji. 2 (Pfm; îe) A trage nădejde ca spânul de ~ A nădăjdui (la) ceva ce nu se poate realiza niciodată. 3 (Pfm; îe) A râde în ~ A râde în sine (cu răutate). 4 (Pfm; îlav) Când mi-o creşte iarbă-n ~! Niciodată. 5 (Pfm; îe) A purta gâscă în ~ (sau a-i ieşi brânza în ~) A(-i) încărunţi (cuiva) barba (1). 6 (îe) A-şi da ~a pe mâna altuia A se lăsa la discreţia altuia. 7 (Pfm; îe) A face dâră (drum) prin ~ A deschide calea. 8 (Pfm; îae) A stabili un obicei.
9	(Pfm; îe) A şopti în ^ A spune ceva numai pentru sine, încet. 10 (Pfm; d. o anecdotă; îe) A avea ~ A fi veche şi cunoscută. 11 (Pfm; îe) A pune
o	~ cuiva A înşela. 12 (Pfm; îe) A pune (sau a trage) bărbi A minţi.
13	(Pfm; îe) A se trage de ~ (cu cineva) A fi bun prieten. 14 (îc) —cot sau Stătu -palmă—cot Pitic din basme, 15 (Reg; îs) -ha lui Dumnezeu Suprafaţă foarte mică, cultivată cu grâu, nesecerată. 16 (îs) - albastră Bărbat care schimbă mereu nevestele. 17 (Bot; îc) ~ba-boierului Planta labiată Ajuga laxmanni. 18 (Bot; reg; îae) Vineriţă (Ajuga reptans).
19	(Bot; reg; îc) ~ba-boierului (sau ~ba-leului) Chica-voinicului (Nigella dmascena). 20 (Bot; reg; îc) -ba bradului (sau ~ba copacilor, ~ba-împăra-tuiui, ~ba-ursuiui) Mătreaţa-brazilor (Usnea). 21 (Bot; reg; îc) ~ba popii (sau, reg, ~ba caprei,-ba ţapului) Planta rozacee Aruncus vulgaris. 22 (Bot; reg; îc) ~ba-caprei Bărboasă (Botriochloa ischaemum). 23 (Bot; reg; îae) Ciuperca necomestibilă Calocera viscosa. 24 (Bot; reg; îae) Merişor (Buxus sempervirens). 25 (Bot; reg; îae) Creţişoară (Dryodron coralloides).
26	(Bot; reg; îae) Creţuşcă (Filipendula ulmaria).21 (Bot; reg; îae) Aglică (Filipendula vulgaris). 28 (Bot; reg; îae) Gheaţă (Cryophytum cristallinum). 29 (Bot; reg; îae) Bureţi-de-veveriţă (Ramaria botrytis). 30 (îae) Planta Ramariaflava. 31 (Bot; reg; îae) Brustan (Telekia speciosa).
32	(Bot; reg; îc) ~ba-ciutei larba-fiarelor (Cynancum vincetoxicum).
33	(Bot; reg; îc) -ba-cucului Poroinic (iOrchis). 34 (Bot; reg; îc) ~ba-dracului Torţei (Cuscuta epithymum). 35 (Reg; îc) ~ba-împăratului Neghină (Ago-sthema githago). 36 (Bot; reg; îae) Lalea-pestriţă (Fritillaria imperialis). 37 (Bot; reg; îae) Flocoşele (Lychnis coronaria). 38 (îae) Planta Mirahilis Jalapa. 39 (Bot; reg; îae) Zorele (Pharbitis pur pur ea). 40 (Reg; îae) Planta violacee Viola tricolor. 41 (Bot; reg; îc) ~ba-lui-Aron Rodul-pământului (Arum maculatum). 42 (Bot; reg; îc) ~ba-lupului Planta compozită Crepis hiennis. 43 (Bot; reg; îae) Sunătoare (Crepis foetida). 44 (Bot; reg; îae) Gălbenoasă (Crepis hiennis). 45 (Bot; reg; îc) ~ba-sasului Ferigă (Dryopteris filix-mass). 46 (Bot; reg; îae; şîc —ba-ursului) Coada-calului (Equisetum arvense). 47 (Bot; reg; îc) ~ba-lui-Tatin (sau ~ba-tatei, —întăritoare) Tătăneasă (Symphitum officinale). 48 (îc) ~ba-ungurului Planta Dianthus spiculifolius Si: (reg) căsuţe-alhe. 49 (Bot; reg; îae) Garoafe-de-munte (Dianthus superbus). 50 (Bot; reg; îc) -ba-ursului Coada-calului.
51	(Bot; reg; îc) ^-ungurească Ochii-şoricelului (Saxifraga adscendens).
52	Ţepii de la spicele cerealelor. 53 Bărbie. 54 (Pop; îe) A da banii prin ~ A freca de bărbie primii bani încasaţi într-o zi sau la o afacere, pentru a avea noroc. 55 (Ban) Vârful dinainte al trupiţei plugului.
barbet sm [At: CADE / Pl: -eţi / E: fr barbet] (Frm; iuz) Câine lăţos. barbetă1 ş/TAt: VLAHUŢĂ, D. 9 / Pl: -te / E: fr barbette] (Mpl) Barbă tunsă mărunt de o parte şi de alta a feţei.
barbetă2 sf [At: LTR / Pl: -te l E: fr barbette] (Mii) Platformă de tragere cu tunul, folosită în vechile lucrări de fortificaţie.
barbetă3 .s/[At: LTR / Pl: -te / E: it barbetta] (Mrn) Bucată de parâmă pentru legarea bărcilor, a baloanelor (captive) şi a trincheţilor.
barbetă4 sf [At: DA ms / Pl: -te / E: fr barbette] (Reg) Element de îmbrăcăminte feminină care acoperă capul, confecţionat din dantelă neagră, ale cărui capete se înnoadă sub bărbie şi se lasă să atârne pe piept.
barbian, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ieni, -iene / E: Barbu + -ian] 1 Care aparţine lui Ion Barbu. 2 Care se referă la Ion Barbu. 3 Care este specific lui Ion Barbu. 4 De Ion Barbu. barbiric sn vz barbarie
barbişă.v/[At: I. NEGRUZZI, S. III,50 / PI: -şe / E: fr barbiche] (Frm) Barbă lăsată să crescă numai în vârful bărbiei Si: harhişon, cioc(uleţ), (pop) ţăcălie.
barbişon sn [At: DELAVRANCEA, S. 123 / Pl: -oane / E: fr barbichon] Barbişă.
barbituric, ~ă [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr barbiturice] 1 a (îs) Acid- Substanţă sintetică rezultată prin condensarea ureei, care stă la baza multor medicamente sedative, hipnotice, anestezice etc. 2-4 sn, a (Substanţă, medicament) care are o acţiune calmantă, sedativă, anestezică etc.
barbiturism sns [At: DEX2 / E: fr barbiturisme] Totalitatea tulburărilor care apar în intoxicaţiile acute cronice cu barbiturice (2-3). bărboi sm vz baraboiu barboră sf vz barbură
barbota vti [At: MACAROVICI, CH., ap. DA ms / Pzi: -tez / E: fr barboter] (Chm; d. gaze) 1-2 A trece forţat printr-un lichid. barbotage sn vz berbotej
barbotaj sn [At: ENC. VET. 47 / V: -age I Pl: -e / E: fr barbotage] 1 Trecere forţată a unui gaz printr-un lichid. 2 (Teh) Ungere automată a organelor interne ale unui motor prin scăldarea lor într-un rezervor de ulei special. 3 (Med.) Băutură pentru animale din tărâţe şi apă.
barbotare .s/[At: MDA ms / Pl: -tări / E: barbota] Trecere forţată a unui gaz printr-un lichid Si: barbotat1. barbotat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: barbota] Barbotare. barbotat2,~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: barbota] (D. gaze) Care trece forţat printr-un lichid.
barbun sm [At: FILIMON,C. II, 338 / Pl: -i / E: srb barbun] Peşte mare, de culoare roşiatică, cu înotătoare galbene, cu două fire lungi în formă de mustăţi, sub bărbie, şi cu carnea foarte gustoasă (Mullus harhatus).
barbur1 sm [At: LIUBA-IANA, M. 119/V: -e /Pl: -UE: lat barbula, -ae] (Reg) 1-4 Partea de jos a lamei (cuţitului sau a) fierului (ori a toporului) sau a bardei etc. 5 Cep. barbur2 sn vz barbură barbur ară sf vz barbură
barbură .v/’[At: H II, 34 / V: ~rară, ~bur / Pl: -re /E: lat barbara] (Reg) 1 Obicei de Sfânta Barbara (4 dec.). 2 (Bot; reg) Călin (Viburnum opulus).
3	(Bot) Fructul călinului. barbure sm vz barbur
barbut sn [At: PAS, L. 1,46 / Pl: -uri / E: net] Joc de noroc cu zaruri. barbutar sm [At: IORDAN, L. R. A. 493 / Pl: -i / E: barbut + -ar] Jucător de barbut.
barbută sf [At: TDRG / E: net] (înv) Monedă veche de la începutul sec. XIX, cu valoare de 2 V2 bani vechi. bare sn vz bărc
barcagiu sm [At: DUNĂREANU, SĂM. VI, 376 / Pl: -gli / E: barcă + -agiu] Persoană care conduce o barcă (1) Si: (rar) barcaş.
barcană ş/‘[At: DEX2 / Pl: -ne f E: fr barkhane] Dună de nisip în formă de potcovă sau de semilună, cu convexitatea în partea de unde bate vântul.
barcarolă sf [At: CODRU-DRĂGUŞANU, E. 154 / PI: ~le / E: fr barcarolle] 1 Cântec al barcagiilor veneţieni. 2 Piesă muzicală care imită mişcarea legănată sau cadenţa valurilor. barcaş sm [At: CADE / Pl: -i / E: barcă + -aş] (Rar) Barcagiu. barcaz sn [At: ANTIPA, P. 717 / Pl: -e / E: rs 6apmc] Barcă cu pânze, întrebuinţată (în special) de pescari.
barcă sf [At: NEGRUZZI, S. II, 192 / Pl: bărci, (înv) harce / E: it barca]
1	Ambarcaţie de dimensiuni mici, cu vâsle. 2 Barcă (1) cu pânze. 3 Barcă
(1)	cu motor. 4 (îs) - de salvare Barcă pentru salvarea personalului şi pasagerilor unei nave, în caz de naufragiu. 5 (Reg) Albie pentru cărat var. barchet sn vz barhent
214
BARIU
barchetat, ~ă a [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 285 / E: barchet + -at] (D. o tesătură) Scănraşat ca barhentul.
bardsm [At: EMINESCU, O.1,104 / Pl: ~ni / E: fr barde] 1-2 (înv) Poet (celt) care compunea şi recita cânturi de glorificare a zeilor şi a eroilor naţionali.
barda i [At: DA ms / V: par- / E: fo] La o parte! bardac, ~ă [At: DRĂGHICI, ap. ŞIO / V: bărdacă (sf), băr-, bâr-, bârdace, bârdace, bardaci (sm) / Pl: ~aci (w), -ace (f) I E: tc bardak] (Reg) 1-3 sn (Vas mic de pământ sau) cană mică ori (ulcică cu toartă), de obicei, cu gura strâmtă şi cu smalţ, întrebuinţară) la ţară Si: bâlcă. 4 sn Vas de lemn de formă cilindrică folosit ca unitate de măsură de o oca pentru lichide. 5 sn Conţinutul unui bardac (4). 6 sn Vasul împreună cu conţinutul. 7 sm (Bot) Varietate de prun. 8 sf Fructul bardacului (7). bardaci sm vz bardac bardahan sn vz burduhan bardaş sm vz bardăş
bardă ş/’[At: BIBLIA (1688), ap. HEM 2520 / Pl: -de, barzi, (înv) berde / E: mg bard] 1 Secure cu tăişul lat şi cu coada scurtă, întrebuinţată, mai ales, la cioplitul lemnului şi, în trecut, ca armă de luptă. 2 Lovitură dată cu barda (1). 3 (îe) A fi cioplit numai din (sau neluat în) - A fi bădăran.
4	(îe) A da (sau a azvârli) cu -da în lună A fimesocotit. 5 (îe) A da (sau a azvârli) cu Mia (ori cu securea, cu puşca) în Dumnezeu A se răzvrăti. 6 (îae) A nu avea respect faţă de nimeni. 7 (Ast) Constelaţia Perseu Si: carul-dracului, căpătând, toporul.
bardăş sm [At: HEM 2528 / V: ~doş, -rzoş, -rzuş / Pl: -i / E: cf barză]
1	(Orn; reg) Barză (Cicomia cicomia). 2 Cocostârc. bardiş sn vz bardişă
bardişă .v/'[At: M. COSTIN, ap. LET. I, 247/14 / V: ~diş sn / Pl: ~şe / E: pn bardysz] (înv) 1-2 Armă de forma (halebardei sau a) baltagului. bardoş sm vz bardăş
bardou sm [At: DEX2 / Pl: -oi / E: fr bardot] Hibrid obţinut prin încrucişarea dintre armăsar şi măgăriţă (Equus hinnus). barej sn vz bariş barelief sn vz basorelief
barem1 sn [At: ÎNS. IEŞ. august 1936,42 / Pl: -e, -uri / E: fr bareme]
1	Tabel care dă rezultatele unor calcule curente în funcţie de elementele luate în considerare. 2 Minimum de rezultate care trebuie să fie obţinute spre a putea trece dintr-o etapă de concurs la etapa următoare sau pentru a putea promova un examen. barem2 [At: ŞINCAI, HR. I, 8 / V: -i, -rim / E: bg 6apm, srb barem]
1	av Măcar. 2 c (Îvr) Deşi. baremi av, c vz barem2 bareş sn vz ban
baretă1 sf [At BĂLCESCU, M. V. 596 / V: (înv) barată, (pl -raţi) / Pl: -te / E: fr barrette cf it baretta] 1 Căciuliţă de postav sau catifea.
2	Bonetă pătrată.
baretă2 sf [At LTR / Pl: -te / E: fr barrette] 1 Fâşie îngustă de stofă, piele, metal etc. cu care se încheie încălţămintea. 2 Inel plat de metal aşezat transversal pe panglica unei decoraţii sau a unei medalii şi purtând o menţiune onorifică. 3 (Îs) - de acumulator electric Piesă conducătoare de electricitate, de care se sudează racordurile plăcilor de aceeaşi polaritate, ca şi piesa polară a acumulatorului. barez sn vz bariş
barhent sn [At: KLOPŞTOK, F. 41 / V: -chet / Pl: -uri, -e / E: ger Barchent] Ţesătură de bumbac sau cu urzeală de in şi bătătură de bumbac, flanelată pe una sau pe ambele feţe. bariam sn vz bairam bariamlac sn vz bairamlâc
banc, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr barbique] 1 Care se referă la presiunea atmosferică. 2 Care ţine de presiunea atmosferică. 3 (îs) Sistem
-	Formă de repartiţie a presiunii în atmosferă, în regiuni cu presiune ridicată sau scăzută.
baricada [At: VLAHUŢĂ, V. 159 / Pzi: -dez f E: fr barricader] 1 vt A împiedica printr-o baricadă trecerea unei străzi, a unei şosele etc. sau intrarea într-o locuinţă. 2 vr A se pune la adăpost (după o baricadă). 3-4 vtr (Fig) A (se) izola (de cineva sau de ceva).
baricadare şf[At: DA ms / Pl: -dari / E: baricada] 1 împiedicare printr-o baricadă a trecerii unei străzi, a unei şosele etc. sau a intrării într-o locuinţă Si: baricadat1 (1). 2 Adăpostire în spatele unei baricade Si: baricadat1
(2). 3 Izolare de cineva sau de ceva.
baricadat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri l E: baricada] (Rar) 1-2 Baricadare (1-2).
baricadat2, ~ă a [At: DA ms / E: baricada] 1 Adăpostit în spatele unei baricade. 2 (Fig) Izolat (de cineva sau de ceva).
baricadă sf[At: EMINESCU, P. 122 /Pl: -de / E: frbarricade] 1 Obstacol improvizat (pe străzile unui oraş, în timpul luptelor de stradă), din diverse materiale (vehicule, saci cu nisip, arbori, bolovani etc.) pentru întreruperea luptelor de stradă sau pentru apărare. 2 (îe) A muri pe Mie A muri luptând pentru o idee. 3 (îe) A fi de cealaltă parte a Miei A fi în tabăra opusă. 4 (îe) A fi pe — A fi la datorie. 5 (îae) A fi combativ. barice sf vz bărăce
baricentru şn [At: DEX2 / Pl: -re / E: fr baricentre] 1 Centru de greutate.
2	Punctul de întâlnire a medianelor unui triunghi. bariciu sm [At: COMAN, GL. / Pl: -ici / E: net] (Reg) Porc slab. bane sf [At MARIAN - ŢIŢEICA, FIZ. I 147 / PI: -ii / E: fr barye] (Fiz) Unitate de măsură pentru presiune, egală cu presiunea de o dină pe un centimetru pătrat. barieră sf [At NEGRUZZI, S. 1,36 / P: -ri-e-1 Pl: -re / E: fr barriere]
1	Bârnă (mobilă) care opreşte, temporar, trecerea pe un drum sau intrarea într-un oraş. 2 (Pex) Locul unde este o astfel de bârnă. 3 (Fig) Linie de demarcaţie Si: obstacol, piedică. 4 (înv) Punct de intrare în oraş, unde se încasau taxele pentru mărfurile aduse spre vânzare. 5 (Pex) Periferie.
barij sn vz bariş
baril sn [At: LTR / Pl: -e / E: fr baril] (Ind) Unitate de măsură pentru volume, întrebuinţată, în special, în Statele Unite şi în Anglia, pentru produse de petrol. barilcă sf vz balercă barim av, c vz barem2
barimetrie sf [At: LTR / Pl: (nob) -rii / E: fr barymetrie] (Teh) Apreciere a greutăţii animalelor vii pe bază de măsurători.
bărisferă sf [At: LTR / PI: -re / E: fr barysphere] Partea centrală a globului pământesc, cu raza de 3500 km şi densitatea foarte mare, care se consideră a fi alcătuită din nichel şi fier Si: centrosferd, nife.
bariş sn [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / V: (rar) -i/, (Mol) -iz, -ej / Pl: -uri, -e / E: fr barege] 1 Stofă de lână foarte subţire, fină, uşoară.
2	(Prc) Broboadă din bariş (1). 3 (Reg) Văl de mireasă. 4 (Reg; îe) A-şi da -ul pe ceafă A se face de râs. 5 (Reg; îae) A încălca regulile bunei cuviinţe.
barişnic sm vz barâşnic
bant sn [At: MACAROVICI, CH. 363 / E: net] (Chm) Baritină. barită sf [At: MACAROVICI, CH. 363 / Pl: -te l E: fr barite] (Chm) Hidrat de bariu.
baritină sf[At: MACAROVICI, CH. 362 / Pl: (nob) -ne / E: fr baritine] (Chm) 1 Sulfat de bariu. 2 Substanţă minerală cu luciu sticlos şi culori variate, care se foloseşte ca materie colorantă în industrie.
bariton sm [At: CERNE, D. M. 105 / A: bariton / Pl: -i / E: fr baryton]
1	Voce bărbătească între tenor şi bas. 2 Cântăreţ cu astfel de voce. 3 Nume complementar dat unor instrumente muzicale (saxhorn, saxofon, saransafon) care au extensiunea (sau joacă în orchestră un rol analog cu cel al) baritonului în corul vocal.
bariu sn [At: DA / E: fr baryum] (Chm) Metal alcalino-pământos, de culoare albă-argintie (şi moale ca plumbul) care se găseşte în cantităţi mici în natură, sub formă de sulfat (baritină) şi de carbonat (witherit) şi ai cărui compuşi au diferite întrebuinţări în pirotehnie, ceramică, vopsitorie, medicină etc.
215
BARIZ
bariz sn vz bariş barlaboi sm vz baraboi
barloi sn [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ? / E: net] (Reg) Bolovan. barman sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: eg barman] Bărbat care serveşte băuturile la bar2 (3).
barmaniţă sf [At: DEX2 / Pl: -ţe / E: barman + -iţă] Femeie care serveşte băuturile la bar2 (3).
bârna [At: KLEIN, D., ap. DA ms / E: mg barna] 1 a (Trs;	rar;	d.	vite)
Negricios. 2 smf(tf bârnă) Vită de culoare închisă.
barnat sn [At: CHEST. II, 217/210 / Pl: -uri l E: net] (Reg)	Parte	a
podului aşezată pe capetele ieşite afară ale grinzilor. barnee sf [At: PSALT. (1651) / V: ~nie / E: net] (înv) Pradă. barnie sfvz barnee
baroană &f[At: DA ms / Pl: -ne / E: baron] 1-2 (Soţia sau) fiica unui baron Si: baroneasă (1), (rar) baroniţă.
baroc, [At: MAIORESCU, CR. III, 350/25 / E: fr baroque, por barroco] 1 Stil (de arhitectură sau pictură ori muzică) predominant în perioada dintre sfârşitul Renaşterii şi mijlocul sec. XVIII, care cultivă libertatea şi monumentalitatea formelor, ornamentaţia excesivă, inventivitatea şi fantezia exprimării. 2 a (D. construcţii, mobilă, sculptură, pictură, muzică) Realizat în stil baroc (1). 3 a (D. artişti) Care creează opere în stil baroc (1). 4 sn Stil de la sfârşitul perioadelor clasice, în care forma se dezvoltă în dauna conţinutului. 5 a (Fig) Bizar.
barograf sn [At: MARIAN - ŢIŢEICA, FIZ. I, 167 / Pl:	/ E: fr
barographe] (Teh) Aparat care înregistrează presiunea (la sol sau într-un aparat de zbor), în funcţie de timp.
barogramă ,s/[At: LTR / Pl: -me f E: fr barogramme] Curbă înregistrată de barograf.
baroi sm [At: I, CR. I, 25 / V: -on / Pl: - / E: baros + -oi] (Rar; prt) Rrom.
barometric, a [At: DA ms / E: fr barometrique] 1 De barometru.
2	Privitor la presiunea atmosferică.
barometru sn [At: I. NEGRUZZI, S. VI, 72 / Pl: -re l E: fr barometre] (Fiz) Instrument pentru măsurarea presiunii atmosferei (a înălţimii unui loc) şi, prin aceasta, pentru indicarea schimbărilor probabile ale vremii.
baron' sm [At: ŞINCAI, HR. II, 52/11 / Pl: ~i / E: fr baron] 1 Mare senior (care avea pe pământurile sale plenitudinea drepturilor feudale).
2	Titlu de nobleţe (ereditar sau conferit de monarh) ocupând, în ierarhia nobiliară, locul între cavaler şi viconte. 3 (Irn) Boier. baron2 vz baroi
baroneasă sf [At: MARIAN, V. 82 / PI: -ese / E: baron + -easă]
1	Baroană (1). 2 (Irn) Cucoană mare.
baronet sm [At: BOUREANU, S. P. 28 / E: fr baronnet] Titlu de nobleţe în Anglia (superior titlului de cavaler şi inferior celui de baron), care se transmite ereditar.
baronie sf [At: I. NEGRUZZI, S. V, 72 / Pl: ~i i / E: fvbaronnie] 1 Titlul de baron1 (1). 2 Pământurile unui baron1 (1). baroniţă s/[At: LB, ap. DA / PI: -ţe / E: baron + -iţă] (Rar) Baroană. baros sn [At: MARIAN, ap. GCR. II, 335 / V: (rar) ~rau / Pl: -oase, (rar) -uri / E: rrm baros] 1 Ciocan foarte mare şi foarte greu, folosit în fierărie. 2-3 (îe) (A fi) între — şi nicovală (A fi) în mare strâmtoare.
barosan, a [At: ŞEZ. IX, 68 / Pl: ~i, ~e / E: baros + -an] (Fam) 1 (D. obiecte) Mare şi greu (ca un baros). 2 (Fig; d. oameni) Bogat.
baroscop sn [At: MARIAN - ŢIŢEICA, FIZ I 163 / Pl: -oape / E: fr baroscope] (Fiz) Aparat sub formă de balanţă, cu care se demonstrează existenţa presiunii atmosferice şi aplicarea principiului lui Arhimede la gaze.
barot sn [At: BUCUŢA, R. V. 129 / E: net] Praf de puşcă. barou sn [At: DA / Pl: -ri / E: fr barreau] Corp al avocaţilor, organizat pe lângă un tribunal sau o curte de apel.
barsaculă sf [At: CV, 1951, nr. 3, 44 / Pl: -le ! E : net] (Reg) Sac de cânepă scurt, foarte larg la gură.
barşon sn [At: CODRU-DRĂGUŞANU, C. 86 / A: barşon / V: ~ăr$~ ~raş~, braşun / Pl: -oane / E: mg bârsoni] (Reg) 1-2 Catifea (roşie).
barşonit, ~ă a [At: DOINE, 282 / E: barşon + -it] (Rar) împodobit cu catifea.
bartă sf [At: DA ms / V: beartă, boartă, bortă, poartă / Pl: berte / E: ger Borten] 1 (Trs; Ban) Podoabă în formă de cunună, împodobită cu flori sau cu mărgele. 2 Panglică împletită din paie, care, pe la sate, se pune pe pălărie sau cu care se încing fetele peste brâu. 3 (Trs; îf bortă şi boartă) Frunza de pe pălărie. 4 (îs; şîf bortă) - de mireasă Panglică împodobită pe care o purtau, altădată, fetele în ziua nunţii, peste cununa de flori. 5 (îs; şîf boartă) - de flori Cunună de flori pe care şi-o pun fetele în păr. 6 (Prin apropiere de cuvântul bată) Tivitura de sus a izmenelor (sau a rochiei),prin care trec brăcinarul, baiera etc. Si: betelie, bantă, bată.
bartiţă s:f[At: ŞEZ. VI, 64 / V:	/	E: net (pbl diminutiv al lui bartă)]
(Pop) 1 (Rar) Crustă albă care se formează deasupra borşului. 2 (îf zbartiţă) Spuma care se formează când fierbe ceva. barţă s/[At: COMAN, GL. / Pl: ~ţe / E: net] (Reg) Cupon. baruşnic sm vz barâşnic
banxt sms [At: DA ms / E: tc barut] (Îvr) Praf de puşcă. barutanale sfp vz barutană
barutană sf [At: DIONISIE, C. 173 / V: (liv) ~thana (~nale) / Pl: ~ne / E: tc barut hane] (înv) Depozit de praf de puşcă Si: pulberărie, baruthana sfvz barutană
barz, ~ă a [At: CADE / E: net] (Ban; d. păsări) Cu pene de culori amestecate. barzaon sn vz bărzăun
barză .v/'[At: BIBLIA (1688), 137 / Pl: berze (rar) -zi / E: cf alb bardhe]
1	(Om) Pasăre migratoare din ordinul picioroangelor, cu ciocul, gâtul şi picioarele foarte lungi (Ciconia ciconia) Si: cocostârc, (reg) stârc. 2 (Om; îs) ~grivă (sau cernită ori neagră) Varietate de barză (1) cu aripile negre.
3	(îcs) De-a *~za Joc de copii. 4 (Zlg; pan) Capră bălţată cu negru. barzeică sf vz bârzeică
barzoi sm [At: ENC. VET. 709 / Pl: ~ / E: rs 6ap90H] Ogar rusesc. barzoş sm vz bardăş barzuş sm vz bardăş
bas sm [At: MARIAN, î. 218 / PI: başi / E: fr basse] 1 (Muz) Voce bărbătească adâncă şi groasă. 2 (Muz; pex) Bărbat care are o astfel de voce. 3 Muzicant care cântă partea de bas (1). 4 Partitură pentru bas (1).
5	(îs) Voce de - prim Voce de bariton (1). basdlt sn vz bazalt
basama av [At: POMPILIU, B., 1004 / V: -mă, ~sema / E: sd bag seamă] (Reg) Mi se pare (că).
basamac1 sn [At: ŞEZ. III, 65 / Pl: -ace, (rar) -uri l E: mg basszam a...] (Pop) 1 Rachiu de calitate inferioară (din spirt de cereale amestecat cu apă) Si: (pop) holercă, pocirlă, poşircă, tărâş. 2 (Fig) Lovitură puternică.
basamac2 sn [At: ENC. AGR. / Pl: -ace / E: tc basamak] 1 Stâlp mic şi gros întrebuinţat la construirea coşarelor. 2 Treptele de la scară. 3 Scara de la casă.
basamac3 sn [At: DA / Pl: -ace l E: net] (Mol) 1-2 Căpiţă mică (de păring sau) de fân. basamă av vz basma
basangelsn [At: H V, 18 / E: net] (Reg) 1 Dans ţărănesc nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută acest dans. basaochi, ~oache snif, a vz bazaochi basc1 sn vz bască
basc2, ~ă [At: V. ROM. octombrie 1934, p. 19 / PI: -sci, -sce, -uri, băşti l E: fr basque] 1-2 smf, a (Persoană) care aparţine unei populaţii din Pirineii occidentali, în Franţa şi în Spania. 3-4 a Care aparţine (sau este caracteristic) bascilor (1).
bască1 sf [At: DEX2 / V: basc sn l E: fr [beret] basque] Beretă cu marginile îndoite înăuntru.
bască2 sf[At: PSALT. SCH. 220 / E: alb baske] (înv) Lână tunsă de pe oaie.
216
BASTONACHI
bască3 sf[At: I. CR. II, 13 / E: net] Albie găurită la mijloc. bască4 sf [At: H III, 119, 311 / Pl: -sce, băşti / E: net] (Reg) 1 Poalele unei bluze sau jachete de damă. 2 Bluză cu bască4 (1). 3 IIic de stambă nevătuit (socotit, în trecut, ca îmbrăcăminte de lux, de modă nouă). basce a sf [At: JAHRESBER. III, 313 / V: bagee a / E: tc baghee] (Olt;
rar) Grădină.
baschet [At: SP. POP., 1950, nr. 1784,4 / V: (iuz) -bal ! Pl; -eţi (2) / E: fr basket] 1 sn Baschetbal. 2 sm (Pex; mpl) Ghete de baschet (1).
baschetbal sns [At: DEX2 / E: eg basket-ball] Joc sportiv disputat între două echipe de câte cinci jucători, care marchează punctele făcând să treacă mingea prin coşul de sfoară împletită fixat de un panou înalt pe terenul echipei adverse.
baschetbalist, -ă smf a [At: DEX2 / Pl: -işti, -e / E: baschetbal + -ist] 1-2 (Sportiv) care practică baschetul (1).
baschină ş/TAt: ŞEZ., ap. CADE / Pl: -ne / E: fr basquine] (Reg) Bluză de stambă ajustată deaupra şoldurilor şi cu marginile largi, formând creţuri mari, pe care o poartă femeile la ţară. baschiulă sfvz başchiolă
bascula vi [At: DEX2 / Pzi: -lez / E: fr basculer] A se roti, parţial, în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate Si: a se balansa.	*
basculant,-ă a [At: DEX2 / Pl: -nţi, -e l E: fr basculant] 1 Care basculează. 2 Care poate bascula. 3 Care se balansează. 4 (îs) Autocamion (sau camion, vagon) - Autocamion (sau camion, vagon) a cărui platformă se ridică pentru a descărca materialele transportate.
basculare sf [At: DEX2 / Pl: -lări / E: bascula] Rotire parţială în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate Si: basculat1. basculat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: bascula] Basculare. basculat2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: bascula] Care se roteşte, parţial, în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate.
basculator sn [At: LTR / Pl: -oare / E: bascula + -ator] Dispozitiv care serveşte la basculare.
basculă ş/[At: DA / A: basculă / Pl: -le / E: fr bascule] 1-2 (Scândură sau) pârghie mobilă aşezată în cumpănă pe un suport, astfel încât, când un capăt se lasă în jos, celălalt se ridică.
base-ball sn [At: DEX2 / P: beiz-bol / Pl: ? / E: anm] Joc sportiv nord-american, practicat între două echipe de câte nouă jucători cu o minge asemănătoare celei de oină, care se lansează cu un bătător spre terenul echipei adverse, de unde poate fi trimisă înapoi tot prin lovire cu bătătorul. basema av vz basema basen sn vz bazin
baset sm [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 72 / S: basset / Pl: -eţi / E: fr basset] Câine de vânătoare cu capul, urechile şi corpul alungite, cu labele scurte, arcuite în afară şi cu părul roşiatic sau negru Si: copoi german.
basic sn [At: DEX2 / P: be'izic / A: net / E: eg basic] (Inf) Limbaj simbolic uşor accesibil, universal.
basic-english sm [At: DEX2 / P: beizic-inglis / A: net / E: eg basic-english] Formă simplificată a limbii engleze, având la bază circa 850 de cuvinte şi un minimum de reguli gramaticale, creată cu scopul de a servi ca limbă internaţională.
basidie sf[At: DEX2 / Pl: -ii / E: ger Basidie] Organ special al unor ciuperci pe care se formează sporii.
basidiomicetă -s/[At: DEX2 / P: -di-o- / Pl: -te / E: fr basidiomycetes]
1	(Lpl) Clasă de ciuperci saprofite sau parazite la care sporii se formează la exterior, pe basidii. 2 (Lsg) Ciupercă din această clasă. basilic sn vz vasilic basilicale sfp vz vasilicale basin sn vz bazin
basist sm [At: CERNE, D. M. / Pl: -işti / E: fr bassiste] 1-2 Muzicant care cântă (la contrabas sau) la un instrument bas.
basm sn [At: URECHE, ap. GCR I, 360/8 / V: -sn, -mu, (rar) bazm / P\:-e, (rar) -uri/ E: vsl 6a£H'b] 1 Naraţiune (populară) cu elemente fantastice supranaturale, care simbolizează forţele binelui şi ale răului în lupta
pentru şi împotriva fericirii omului. 2 (Fam; îe) A se face de ~ A se face de râs. 3 (Fig) Minciună. 4 (Fig) Născocire.
basma A/[At: URICARIUL XVI, 276 / V: baz~, bezniea / Pl: -ale, (Mol) -măli / E: tc basma] 1 Element de vestimentaţie feminină, confecţionat din pânză sau din mătase, care acoperă capul. 2 (Pfm; îe) A scoate (pe cineva) ~ curată A scoate (pe cineva) nevinovat. 3 (Pfm; îe) A ieşi (a scăpa) ~ curată A scăpa cu bine dintr-o încurcătură. 4 (Reg; îe) Jocul în ~ ale Dans ţărănesc nedefinit mai îndeaproape. 5 Melodie după care se execută acest dans. 6 (Reg) Balot de tutun (de calitate superioară) prezentând un mod special de împachetare. basmagiu sm vz basmangiu basmaluţa sf vz băsmăluţă
basmangiu sm [At: (a. 1788) DOC., ap. ŞIO / V: -agiu / Pl: -ii / E: tc basmagy] (înv) 1-2 (Fabricant sau) negustor de basmale. basmu sn vz basm basn sn vz basm
basnă sf[At: DA / Pl: -sme / E: srb basna] (înv) 1 Povestire falsă.
2	Relatare mincinoasă. bason sn-[At: CERNE, D. M. / Pl: -oane / E: fr basson] (Frr) Fagot. basorelief sn [At: CODRU-DRĂGUŞ ANU, C. 39 / V: -ev, basr-, bar- / P: -li-efl Pl: -uri / E: it bassorilievo] Lucrare de sculptură în care figurile ies în relief din blocul la care aderă. basoreliev sn vz basorelief basrelief sn vz basorelief
bast sn [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 327 / Pl: -uri f E: ger Bast] (Bot) Denumire a stratului fibros care se găseşte între partea lemnoasă a tulpinii inului şi scoarţa exterioară.
basta av [At: CREANGĂ, ap. DDRF/ E: it basta] (Pfm) 1 Destul. 2 (îe) Şi cu asta ~! Am încheiat discuţia!
bastara sf [At: H VII, 384 / E: net] (Reg) Ceaţă în timpul verii, periculoasă pentru semănături.
bastard,-ă smf, a [At: HASDEU, I. C. 75 / Pl: -rz.i,-e / E: it bastardo] 1-2 (Copil) din afara căsătoriei Si: (pop) bitang, copil de gară, copil de la umbră, fochiu, propteaua-gardului, spur. 2-3 (Zlg; Bot; Pan) (Exemplar) produs din încrucişarea a două animale sau plante de specii diferite Si: corcit, corcitură.
bastardare sf [At: ENC. AGR. / Pl: -dări / E: bastard] (Agn; Zth; înv) Hibridare.
bastiment sn [At: CODRU-DRĂGUŞ ANU, C. 144 / Pl:	/	E: it
bdstimenta] 1 Vapor de mari dimensiuni (de obicei de război). 2 (Fig; gmţ) Corăbioară de jucărie. bastingagiu sn vz bastingaj
bastingaj sn [At: CADE / V: -agiu / Pl: -e I E: fr bastingage] (Mar) Chesoane instalate în cazarma unei nave, de-a lungul pereţilor sau pe punte, de-a lungul parapetului, în care echipajul ţine sacii cu efecte.
bastion sn [At: ODOBESCU, S. III, 586 / P: -sti-on / Pl: -oane / E: fr bastion] (Mii) Lucrare de formă poligonală, cu două flancuri şi două feţe, acoperită cu iarbă sau cu zidărie, construită în afara incintei unui loc întărit, spre a-1 apăra Cf baştă.
baston sn [At: CANTA, ap. LET. III, 177/8 / Pl: -oane / E: it bastone]
1	Băţ de plimbare sau de sprijinit la mers. 2 Instrument de bătaie Cf bastonadă. 3 (Pex) Bătaie. 4 (Bis; înv) Cârjă (de arhiereu). 5 (îs) ~ de mareşal Baston (1) pe care-1 purtau mareşalii Franţei ca semn al autorităţii.
6	(Arg; îs) ~ desfundat Puşcă. 7 (îc) De-a ~ul Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 8 (înv; îs) ~ de zahăr Baton de zahăr Si: (înv) ciubuc. 9 (înv; îs) ~ de ciocolată Baton de ciocolată Si: (înv) bastonache. 10 (Fig; irn; lpl) Picioare subţiri. 11 (în limgajul şcolarilor) Nota 1.
bastonache sm [At: ALAS 4 III 1934, 5/6 / V: -chi f Pl: ~ / E: baston + -ache] (înv) Baston de ciocolată. bastonachi sm vz bastonache	%
217
BASTONADĂ
bastonadă sf [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 165, 8/3 / Pl: -de / E: fr bastonnade] Bătaie cu bastonul (1).
bastonaş sn [At: PARHON, B. 39 / Pl: -e / E: baston + -<xş] 1-2 (Şhp) Baston (1) (mic) Si: bastonel (1-2).
bastonel sn [At: DA ms / Pl: -e / E: baston + -el] 1-2 (Şhp) Bastonaş (1-2).
baş1 av [At: ŞEZ. 1,275/23 / E: srb baş] Tocmai. baş2 sm [At: URICARIUL XIV, 190 / Pl: -i / E: tc baş ] 1 (Nob) Cap.
2	Căpetenie. 3-4 Staroste al unei bresle (de negustori sau) de meseriaşi.
5	(îvp; îs) Cocoş - Cocoş năzdrăvan. 6 (Mar; rar) Capătul din faţă al bărcii.
7	(Cmr; pop) Ceea ce se lasă schimbătorului pentru schimbatul unei monede. 8 (Pex) Spor.
baş3’ [At: DA ms / E: tc baş] 1-2 (Iuz) Element de compunere cu sensul de „principal44 sau „cu gradul cel mai înalt".folosit la formarea unor substantive care desemnau titluri, funcţii sau ranguri. 3 (înv; fam; gmţ) Element de compunere pentru formarea unor substantive, cu sensul de „cel mai bun“, „în cel mai înalt grad“, „peste măsură de“.
baş-aga sm [At: E. VĂCĂRESCU, ap. ŞIO / Pl: baş-agale /E: tc başago] (Tcî) 1-3 (Persoană cu) rangul de (întâiul eununc al haremului sultanului).
4-6 (îppl) (Persoană cu) rangul de (primul căpitan comandant al unui detaşament de turci).
baş-alai-ceauş sm [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 391 / V: alai-baş-ceauş l Pl: baş-alai-ceauşi / E: baş + alai + ceauş] 1-3 (Persoană cu) rangul de (cel mai mare între cei doisprezece ceauşi care păşeau înaintea alaiului domnesc). başa-rachiu sn vz baş-rachiu başardină sfvz başordină başă sm vz paşă
băşbafir sn [At: TEODORESCU, P. P. 46 / Pl: ? / E: tc bahafir] (îppl) Baibafir.
başbaglm sn [At: LTR / Pl: ~i/ / E: net] Balot de tutun de calitate superioară, prezentat într-un mod special de ambalare.
baş-beşleagă sm [At: AXINTE URICARIUL, ap. TDRG / V: baş-beşli-aga / Pl: baş-beşlegi 1E: baş + beşli + aga] 1-3 (Persoană cu) rangul de (comandant suprem al ostaşilor de poliţie turcească, numiţi beşlii). baş-beşli-aga sm vz baş-beşleagă
baş-bokr sm [At: (a. 1763) ap. ŞIO / Pl: baş-boieri / E: baş + boier] 1-6 (Persoană cu) rangul de (prim boier al ţării şi, în acelaş timp, prezident al Divanului, după domn sau chiar guvernator provizoriu ori caimacam al ţării). başbujuc sm vz başibuzuc baş-buliuc-baş sm vz baş-buluc-baş
başbulubgşie sf[At: FOTINO, ap. ŞIO / Pl: ~ii / E: baş-buluc-baş + -ie] 1-3 (înv) (Perioadă de) timp cât cineva a avut (rangul de baş-buluc-baş).
baş-bulu(c)-baş sm [At: N. COSTIN, ap. ŞIO / V: baş-buliuc-baş / Pl: baş-bulu(c)-başi / E: baş + beşli +aga] 1-3 (Persoană cu) rangul de (căpetenie a bulucbaşilor, care, ca şef al gărzii domneşti, supraveghea închisoarea Curţii, având pe seimeni sub comanda sa).
baş-buza sm [At: TEODORESCU, ap. CADE / E: baş + buza] Bragă de prima calitate. başbuzuc sm vz başibuzuc
başep. [At: (a. 1715) DOC., ap. HEM 2669 / V: başcă1, başca, băşcă / A şi: (înv) başca / E: tc basca] 1 av (îlav) De(-a-) ~îndeosebi. 2 av (îal) De o parte. 3 av Deosebit. 4 av Despărţit1.5 av (Pex) Singur. 6 av Răzleţ.
7	av Altfel. 8 pp (în) afară de ...
baş-caimacam sm [At: KOGĂLNICEANU, ap. ŞIO / V: ~an / Pl: -i / E: baş + caimacam] 1-3 (Persoană cu) (rangul de) cel dintâi dintre caimacami. baş-caimacan sn vz baş-caimacam başeahţ sn vz başcaneţ
baş-calic sm [At: ŞEZ. VI, 169, ap. CREANGĂ, G. / E: baş + calic] (Gmţ) Calic bătrân.
başcaneţ sn [At: VICIU, GL. / Pl: ? / V: (reg) -aleţ/E: net] (Reg) 1-2 (Pungă de piele sau) băşică de porc, în care se ţine tutunul.
baş-capichehaie sm [At: (a. 1786) DOC., ap. IORGA, S.D. 189 / V: ~ia / E: net] 1-3 (Persoană cu) (rangul de) întâiul agent diplomatic, capuchehaie, al Principatelor Române, pe lângă înalta Poartă.
baş-capigiu sm [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. ŞIO / Pl: baş-capigii / E: baş + capigiu] 1-3 Capegi-başa (1-3). baş-capuchehaia sm vz baş-capichehaie başcă1 sn vz başca başcă2 sfvz baştă
baş-căpitan sm [At: DA ms / Pl: ~i / E: baş + căpitan] 1-3 (Csnp) (Persoană cu) (rangul de) superior imediat al căpitanului.
başcăr sm [At: COMAN, GL. / Pl: net / E: net] (Bot; reg) Spin care creşte pe marginea drumului.
baş-ceauş sm [At: N. COSTIN, ap. LET., II 75/12 / Pl: ~i l E: baş + ceauş] 1-3 (Persoană cu) (gradul de) ofiţer superior cu diferite atribuţii Si: ceauş-başa.
başchiolă sf [At: PLOPŞOR, C. 90 / V: baschiulă / P: -chi-o- / Pl: ~oale / E: net] Băşcălie. başchiulă sfvz başchiolă
baş-ciohodar sm [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 298/8 / V: (rar) ~ -ciuhodar / Pl: ~i l E: baş + ciohodar] 1-3 (Persoană cu) (rangul de) prim ciohodar sau camerier al sultanului. 4-7 (La noi) (Persoană cu) (rangul de) întâiul cămăraş al domnului, cu diferite funcţii administrative. baş-ciuhodar vz baş-ciohondar
baş-conacciu sm [At: GHEORGACHI, ap. HEM 2662 / E: baş + conacciu] 1-3 (Persoană cu) (rangul de) mai marele conacciilor, care se îngrijea pentru, sălaş, când călătorea domnul Cf vel-conacciu. başfir sm [At: POP, ap. ŞIO / E: tc baSfir] (îvp) Baibafir. başibuzuc sm [At: ODOBESCU, S. III, 603 / V: başb~ / P: başi-bu~ / Pl: ~uci / E: tc basi-bozuk] 1 (înv) Voluntar turc, aparţinând trupelor neregulate (în opoziţie cu nizam). 2-4 Om sălbatic, crud, crâncen.
başkir, ~ă [At: DEX2 / Pl:	~e	/	E:	rs	Gawwp]	1 sm (Lpl) Populaţie
din Başkiria. 2-3 smf, a (Lsg) (Persoană) care aparţine populaţiei din Başkiria (sau este originar de acolo). 4-5 a Care aparţine başkirilor (1) (sau Başkiriei). 6-7 a Referitor la başkiri (1) (sau la Başkiria). 8-9 a Caracteristic başkirilor (1) (sau Başkiriei). 10 a De başkiri (1).
başlâc sn [At: (a. 1792) TARIF, ap. ŞIO / V: ~/ic / Pl: -uri, -licuri / E: tc baU] 1 (Tem; rar) Căpeţel. 2 (Reg; îf başlic) Căpătâi crestat şi, adesea, înflorit al stâlpilor unei case Si: capitel. 3 (îe) A ajunge de ~lic A ajunge de râs. başlic sn vz başlâc
baş-marghiolsm [At: POP, ap. HEM 2662 / Pl: -i / E: baş + marghiol]
1	(înv) Om însărcinat cu ordinea în localiate. 2 (Gmţ) Ştrengar mare.
başoaldă şf[At: BUL. FIL. IV, 132 / Pl: -de / E: net] (Reg) 1-2 Başordină (1-2).
başoldin sm, a [At: TOMESCU, GL. / Pl: -i / E: başordină] 1-3 (Bărbat) cu defecte corporale sau mintale Si: strâmb, sucit2.
başoldină .ş/[At: TDRG / Pl: -ni / A şi: -şo- / E: ns ci başordină] (Reg) 1-2 Başordină (1-2).
başordină 5/[At: HEM, ap. DA / V: ~şar~ / Pl: -ne / E: net] (Reg) 1 (Prt) Femeie grasă. 2 (Prt) Femeie uşuratică Si: başoaldă, başoldină.
baş-rachiu sn [At: TEODORESCU, P. P. 540 / V: ~a-~ / E: baş + rachiu] (Gmţ; csnp) Rachiu vechi şi bun.
baş-răzeş sm [At: ALECSANDRI,T. 257 / Pl: -i / E: baş + răzeş] (Gmţ; csnp) Răzeş bătrân.
baştă i/[At: M. COSTIN, ap. LET. I, 216/35 / V: (înv) ~te,~şcă2, (pl: başte, băşti), -tie, (pl: -tii, băştii) / Pl: -te, băşti / E: pn baszta, mg bâstya]
1	(înv) Bastion. 2 Tranşee. 3 (Pex; îf başcă) Beci. 4 (Pex; îaf) Temniţă.
5	(îaf) Lădiţă de lemn. başte sf vz baştă baştenă sfvz baştină
218
BATE
baş-tergimm sm [At: CANTEMIR, ap. ŞIO / E: baş + tergiman) 1-3 (Persoană cu) (rangul de) întâi dragoman al sultanului. baştie sfvz baştă
baştină sf [At: (a. 1596) CUV. D. BĂTR. I, 66. / V: (înv) -tenă / Pl: -'nil E: vsl ealutmna] 1 Proprietate ereditară de mai multe generaţii în aceeaşi familie Si: moşie, ocină, ohabă, partimoni. 2 (îla) De ~ Moştenit din moşi-strămoşi Si: patrimonial. 3 (Pex; îal) Din moşi-strămoşi. 4 (Pex; îal) Get-beget.
baş-ţarigrădean sm [At: TEODORESCU, P. P. 85 / Pl: -eni / E: baş + ţarigrădean] (Gmţ; csnp) Vechi locuitor al Ţarigradului.
baş-vânător sm [At: (a. 1804) DOC., ap. IORGA, S. D. VIII 40 / E: baş + vânător] 1-3 (Persoană cu) (rangul de) primul vânător al Curţii Si: Avgi-başa (1-3). bat, -ă a vz beat
batac1 sn [At: COMAN, GL. / Pl: ~ace / E: net] (Reg) 1 Limba clopotului. 2 (îe) A sta ~ A sta în permanenţă într-un loc. batac2 sn [At: (a. 1784) DOC., ap. ŞIO / V: bătag/ Pl: ~uri / E: tc batak]
1	Băltoacă. 2 (Reg; îf bătag) Loc mocirlos.
batac3 sn [At: CV, 1950, nr. 3 / Pl: ? / E: net] (Reg) Băţ. bataj sn [At: DEX2 / P\: -e / E: fr battage] Operaţie de lovire repetată cu bătătoare2 a masei de material fibros, desfăcut în prealabil,în procesul filării.
batal1 sm [At: HEM 2731 / V: băt-, -ar / Pl: -i / E: net (pbl tc battdl)] (Reg) 1 Berbec castrat pentru îmbunătăţirea cărnii şi a lânii. 2 (îe) A şedea băt~ A sta degeaba. 3 (îe) A sta ~ la uşă A se ţine de capul cuiva. 4 (îe) A sta ~ pe lucru A stărui. 5 (îe) Ţi-i cu băt~? E serios? 6 Berbec mai mare de doi ani.
batal2 sn [At: CHIRIŢESCU, CONV. LIT. XLIII, 927 / Pl:	-uri /
E: net] 1 Şanţ format în urma inundaţiilor, a construcţiilor unor şosele sau diguri. 2 Groapă pentru depozitarea ţiţeiului şi a reziduurilor de îabricaţie.
batal3 sn [At: I. CR. XIII, 116 / Pl: net / E: net] 1 Băţul cu care se bate mingea la oină Si: bătălău. 2 Ciocănitul ciocanului pe nicovală. batalama şf vz patalama batalan sm vz bătălan
batalaucă ,v/'[At: DA ms / Pl: -uce / E: bătălău + -că] (Reg) Vas în care se bate şi se alege untul Si: buduroi, putinei, batală sf vz vatală
batalion sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 67/22 / Pl: -oane / E: it battaglione] 1 (înv) Trupă de soldaţi în luptă. 2 Unitate militară formată din mai multe companii. 3-4 (Pex; mpl) Mulţime de fiinţe (încolonate).
batalisit, -ă a [At: T. PAPAHAGI, C. L. / E: pbl batal + -isit] (înv; csnp) 1 Neglijat2. 2 Părăsit2.
batant, -ă a [At: DEX2 / Pl: -nţi, -e / E: fr batant] (D. uşi, ferestre, capace) Care se închide printr-o mişcare de du-te-vino, în jurul unei axe verticale, situate la una dintre margini. batar c, av vz batăr
batard, -ă a [At: CODRU-DRĂGUŞ ANU, C. 227 / E: fr batard] (D. scriere) Care are unele caractere din scrierea rondă şi altele din cea cursivă.
batardou sn [At: DEX2 / Pl: -ri / E: fr batardeau] 1 Dig provizoriu aşezat în amonte de diverse lucrări de fundaţii, reparaţii de poduri etc. pentru a seca terenul pe care se fac aceste lucrări. 2 (Pex) Spaţiul astfel determinat.
batat sm [At: DEX2 / PI: -aţi / E: rs 6aiB,T] (Bot; reg) Cartof dulce.
2	(Prc) Tuberculul batatului (1).
batav, —ă [At: DEX2 / Pl: -i, -e i E: fr bataves] 1 smf Populaţie germanică ce locuia, în antichitate, pe teritoriul Olandei de azi. 2 .vm/‘(Lsg) Persoană care a aparţinut acestei populaţii. 3 a Care aparţine batavilor.
4	a Referitor la batavi (1). 5 a Caracteristic batavilor (1). 6 a De batavi (1).
bată1 sf [At: ALECSANDRI, T. 410 / Pl: bete I V: bea-, bete / E: lat vitta, -ae] 1 (Mpl) Cingătoare îngustă şi lungă (ţesută, mai ales, din lână, cu alesături) cu care se încing ţăranii şi ţărăncile peste mijloc de mai multe
ori, de obicei, peste brâu Cf cingătoare, brânişor, brâneţ, brăcie. 2 (îe) A da pe*bete (pe cineva sau faptele ciuva) A da de gol. 3 (îae) A râde de cineva sau de faptele cuiva. 4 (îe) A da pe cineva pe bete afară A goni pe cineva cu ocară dintr-un loc, dintr-o casă. 5 (Rar) Brăcinar de indispensabil. 6 (Lsg) Parte a unei (fuste sau) rochii ori (fote), care încinge (ca nişte bete) mijlocul şi prin care poate fi trecut un şiret Si: bantă, betelie.
1	(Pex) îndoitura de la (gâtul sau de la mânecile cămăşii ori de la izmene, prin care se bagă brăcinarul). 8 îndoitură îngustă la (haină sau la) cămaşă, cu rol estetic. 9 Parte a gulerului de la ie cusută peste eiupag. 10 Marginea postavului care, fiind colorată deosebit de restul stofei, se dă afară din stofă, la croit, şi se întrebuinţează ca bată1 (1).
bată2 .sf[At: VICIU, GL. / E: bate] (Reg; ljcp; îe) A fi în ~ (îoc a fi afară) A fi înăuntru, adică a fi bătut (sau la bătaie), în jocul de-a puiul.
bato? .s/[At: ARH. FOLK. IV, 129 / Pl: net / E: ns cf bată „ plai (acoperit de stejar)“] Cu sens neprecizat, într-o poezie populară. batăn c, av vz batăr
batăr [At: N. TESTAMENT (1648), ap. GCR. II, 226 / V: -tar (Mol) -tar, -tăn, (la moţi) -ter, -tir1 (prin metateză) -tră f E: mg bâtor] 1 c Deşi. 2 av în zadar. 3 av Măcar. batâr c, av vz batăr
batcană *v/’[At: CHEST. V, 59/36 / Pl: -ne / E: net] Cu sens neprecizat. batcă1 sf[At: DOSOFTEI, V. S. II, 12 / V: bat- / Pl: -tce, bătee / E: cf babcă] (Agr; Mol; Buc) Babcă1.
batcă2 .v/[At: CV, 1950, nr. 4 / Pl: ? / E: net] Unealtă a dogarului în formă de ciocan, cu o parte şănţuită.
batcă3 .s/[At: ANON. CAR. / V: babcă / Pl: -tce / E: mg batka] 1 (îrg) Monedă mică. 2 (înv) Unitate de măsură de un sfert de gram.
batcă4 sf[At: MARIAN, O. II, 400 / Pl: -tce / E: pbl vsl *eaeka cf vsl eaea] (Reg) Pelican.
batcă5 ,v/‘[At: H 1,269 / Pl: -tce / E: vsl eaeka] (Iht; rar) Peşte nedefinit mai îndeaproape.
batcă6 sf [Ai: PAMFILE, J. II, ap. DA / Pl: -tce / E: pbl bate] Cursă pentru animale.
batche sfp [At: ALRM II/l, h. 346 / E: srb batina] (Reg) Treptele scării. bate [At: COD. VOR., 46/7 / Pzi: bat / E: lat battere (battuere)] 1 vr A lovi, de repetate ori, cu un instrument materia dintr-un vas spre a o amesteca sau o freca bine. 2 vt (Pex; îe) A ~ putineiul A obţine unt din lapte sau smântână. 3 vt (Pex; îe) A ~apa să se aleagă unt A face o muncă zadarnică. 4 vt A lovi ritmic cu ciocanul un metal înroşit în foc pentru a-i da o anumită formă sau a-1 durifica. 5 vt (îe) A ~ bani (sau moneda) A tăia sau a turna bucăţi de metal şi a imprima pe ele o legendă care le dă curs legal. 6 vt A lovi cu un ciocan tăişul coasei ca să taie mai bine.
7	vt A băga de-a curmezişul, printre firele urzelii, alte fire şi a le îndesa, lovindu-le cu vatalele. 8 vt (Lrţ) A presa, cu spata, firele din băteală. 9 vt A lovi, cu un băţ, pe sub pietrele dintr-un râu spre a alunga peştii spre năvod. 10 vt A izbi repetat, cu un instrument specific o masă de produse vegetale pentru a desprinde seminţele sau fibrele textile. 11 vr A lovi repetat, cu o prăjină, crengile pomilor, ca să cadă fructele. 12 vt (Trs; rar; îe) A ~ cuiva perele A repeta neîncetat un sfat. 13 vt A scutura. 14 vt (îe) A ~ stupii A muta albinele în alt stup. 15 vt A bate cu un ciocan sau cu maiul un metal, un material sau un obiect, în diverse scopuri. 16-17 vti (vi „din“ ,,în“) A produce, cu un instrument muzical, sunete prin lovire.
18	vt A da de ştire (lovind un instrument). 19 vt A da alarma. 20 vi (Pop; îe) A ~ (cuiva) în strună A vorbi astfel încât să-i facă plăcere cuiva. 21 vi (Fig; îe) A ~în retragere A retracta. 22 vi (îae) A se retrage. 23 vt (Mol; îe) A ~ cărţile A lovi (mereu) de masă cărţile de joc. 24 vt (Mol; îae) A amesteca cărţile. 25 vt (Mol; îae) A juca (mereu) cărţi. 26 vt (Ing; îlv) A ~ telegraful sau a ~ o telegramă (înv depeşă) A telegrafia. 27 vt (înv; îlv) A ~în tipar A tipări. 28 vt A zdrobi testiculele unui miel sau ied, făcându-1 sterp. 29 vt A băga un obiect ascuţit în ceva, lovindu-1 repetat cu un corp tare. 30 vt A fixa un obiect de altul în cuie. 31 vt A împodobi un obiect cu ţinte, pietre scumpe etc. Si a fereca. 32 vt A îndesa ceva într-un orificiu prin lovituri repetate. 33 vt A bătători. 34 vi A tropăi.
219
BATEL
35	vt (Pex) A dansa cu foc. 36 vt (îe) A '«drumul sau drumurile (căile, uliţele, ţările, codrii) A umbla mult Si: a alerga, a cutreiera. 37 vt (îae) A face mereu acelaşi drum (pentru afaceri). 38 vt (îe) A ~ mahalalele sau târgurile A umbla mereu prin... 39 vt (îe) A -satu-n vergi A cerşi. 40 vt (îe) A - prundurile sau podurile ori lela, treta, brambura, geamburec A hoinări. 41 vt (îs) - poduri Hoinar. 42 vt (îe) A - laturile A rătăci. 43 vt (îae) A greşi. 44 vt (îe) A - câmpii A vorbi aiurea. 45 vt (D.încălţăminte) A produce răni sau bătături Si: a roade. 46 vt A ciocăni. 47 vi (îe) A - din palme A aplauda. 48 vi (îlav) Cât ai - din palme Imediat. 49 vi (Fam; îe) A -în pumni A Iovi pumnii unul de altul, făcând îifnecaz cuiva. 50 vt (Fig; pfm; îe) A - şaua A da de înţeles, fără a se adresa direct. 51 vi (îe) A - la uşa sau uşile oamenilor A cere (de) pomană. 52 vi (D. păsări şi câini) A da din aripi sau din coadă. 53 vi (Fam; pex) A flutura. 54 vi (D. inimă, puls etc.) A palpita. 55 vi (Pop; îe) A i se -coliva în piept A fi pe moarte. 56 vr (Fig) A se lovi de repetate ori. 57 vr (D. conţinutul oului, la scuturare) A se lovi (de coajă). 58 vr (D. picioarele calului, pex despre cal) A se cosi. 59-60 vtr A (se) lovi. 61 vr (Spc; dfr) A se zdrobi, lovindu-se una de alta. 62 vi A da tare cu ceva în altceva. 63 vt (îe) A - mingea, ţurca etc. A (se) juca cu mingea, cu ţurca etc. 64-65 vti (înv) A bombarda. 66-67 vti (D. arme de foc) A trage. 68-69 vti (Pgn) A ajunge. 70 vi (Olt; îe) A - cu fruntea în nori A fi înalt. 71 vi (Olt; îae) A fi mândru. 72 vi (D. foc, raze de soare) A se simţi. 73 vi (D. băuturi; îe) A -la cap A ameţi. 74-75 vti (D. grindină, ploaie, brumă etc.) A cădea în cantitate mare, distrugând recolta. 76-77 vti (D. vânt) A sufla (ceva). 78-79 vti (D. aştri) A lumina (ceva). 80 vt (D. Dumnezeu şi sfinţi) A pedepsi. 81 vt (îe) A - tactul sau măsura A marca, prin mişcări regulate cu mâna sau cu bagheta, tactul unei bucăţi muzicale sau al unui vers. 82 vt A — mătănii A face mătănii. 83 vi A înclina spre... 84 vi (Fam, d. culori) A avea nuanţa... 85 vi (Mol; cpp. ,,cu“) A plăcea. 86-87 vti (D. obiecte) A suna ritmic. 88-89 vti (D. câini) A lătra scurt şi la intervale regulate. 90-91 vti (D. ţarcă) A cârâi. 92 vt(a) A Iovi în mod repetat (pentru a pedepsi) Şi: a da bătaie. 93 vt (Pop; îe) A - ciobăneşte (furcă, măr, pe roate dobză, gros) A bate (92) foarte tare. 94 vt (înv; îe) A - la tălpi A pedepsi, lovind cu un baston, o vargă etc. la tălpi. 95 vt (Fig; îae; d. avere) A risipi. 96 vt (îe) A - palma (sau laba) A da mâna cu cineva. 97 v/ (îae) A ajunge la o înţelegere. 98-99 vtr (Cpp ,,de“) A (se) izbi. 100 vt A lovi uşor şi repetat cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva, pentru a-i atrage atenţia, a-1 reconforta, a-1 consola sau a-i arăta bunăvoinţa. 101 v/ A lovi uşor cu palma un animal, spre a-1 linişti sau a-1 mângâia. 102 vt (Pfm; fig; îe) A(-i) - capul cuiva A nu da pace. 103 vt (Pgn; fig; îe) A - la cap A insista. 104 vt (Fig; îe) A-şi - capul (sau rar firea) cu (rar pentru sau de) ceva A fi preocupat de... Si: a se frământa. 105 vt (Fig; îe) A-1 - pe cineva gândul A se gândi (insistent) la... 106 vt (Fig; îe) A-1
-	grija pe cineva A fi neliniştit Si: (iuz) a fi îngrijat, (înv) a fii muncit. 107 vt (Fig; pfm; îe) A - cuiva obrazul A-i face cuiva imputări. 108 vt (Fig; pfm; îe) A-şi - gura (sau limba) degeaba (ori în vânt) A vorbi în zadar Si: a vorbi de-a surda. 109 vt (Fig; pfm; îe) A — cu gâlceavă urechile cuiva A supăra cu plângeri. 110 vt (Fig; pfm; îe) A-şi - picioarele A umbla mult. 111-112 vtr (Pop; d. armăsari; pex; d. iepe) A se împreuna. 113 vi (Rar) A da în cineva. 114 vi (Fig; pfm; îe) A - la ochi (rar, la urechi sau la auz) A atrage atenţia, trezind interes, bănuială prin neobişnuitul situaţiei Si: a frapa. 115-116 vir (înv; îe) A (se) - cu capul în pământ A (se) umili. 117 vi (îe) A - (cu vorba) A face aluzie la... Si: a aduce vorba a da ponturi, (înv) a pişcă cu vorba. 118 vrr A se lovi unul de altul. 119 vr (Pfm; fig; îe) A se - cu pumnii în (sau peste) cap A fi foarte supărat. 120 vr (îae) A fi disperat. 121 vr (Fig; pfm; îe) A se - cu pumnii în piept A se căi. 122 vr (îae) A fi supărat. 123 vr (îae) A se mândri. 124 vr (Pfm; îe) A se - cu mâna (sau palma) peste gură A se lovi peste gură pentru vorbe nesocotite. 125 vr (îae) A duce mâna la gură înaintea unei întâmplări neaşteptate sau îngrozitoare. 126 vrr A se lovi unul pe altul, pentru a se învinge. 127 vr (D. popoare) A se război. 128 vr A se lupta. 129 vr (îe)
A se —în parte A se lupta, fără ca nimeni să iasă învingător. 130 vr (Fig; fam; îe) A se - cu moartea A fi în agonie. 131 vr (Fig; pfm; îe) A se -cu gândul (sau cu mintea ori cu gândurile) A fi preocupat de ceva. 132 vr (Pfm; îe) A se - singur sau de capul său A-şi îndrepta comportamentul. 133 vr (Fig; d. hotar; îe) A se - cap în cap (sau în cap cu...) A se mărgini cu... 134 vr (Fig; d. două lucruri, situaţii) A se contrazice. 135 vr (Fig; îe) A se - de muscă A sta degeaba. 136 vr (Pop; îe) A se - după (rar la sau pe) ceva A căuta cu tot dinadinsul să ajungă la ceva. 137 vi (îvr) A tinde. 138 vi (îvr) A face tot posibilul să... 139 vi (îvr; cpp ,,spre“) A porni război împotriva cuiva. 140 vt (îvp; îe) A - război A se război. 141 vt A învinge. 142 vt A năpădi. 143 vt A chinui. 144 vt A fi superior. 145 vt (Spc; la jocuri) A câştiga. 146 vt (Ljc; îe) A - bancul A ponta sume mari. 147 vr A se zbate. 148 vr (îc) Cum se -Dunărea Dans ţărănesc nedefinit mai de aproape. 149 vr (Pan; d. peşte) A depune icre. 150 vt (Gmţ; îe) bătu-te-ar norocul, hazul, pustia, cucul etc. Exprimă simpatia, mirarea, indignarea. 151 vt (îe) Să mă -tă Dumnezeu (sau crucea sau Maica-Precistă etc.) Jurământ pentru a fi crezut. 152 vt (îe) A-şi - joc de cineva (sau de ceva) A lua în derâdere Si: a batjocori. 153 vt (Pop; îae; complementul este femeia) A seduce, abandonând apoi. 154 vt (îae; complementul este femeia) A viola. 155 vt (îae; complementul indică lucruri) A face neglijent. 156 vr (Pfm; îe) A-şi - mendrele A râde de cineva sau ceva. 157 vt (îae) A-şi face, neîmpiedicat, poftele. 158 vt (înv; îe) A
-	pizma cuiva A invidia. 159 vrr (Fam; îe) A se — pe burtă cu cineva A fi foarte apropiat cu cineva. 160 vt (îe) A-un record (sportiv) A depăşi un record (sportiv). 161 vrr (îlv) A se — în duel A (se) duela. 162 vrr (Pfm; îe) Se - ziua cu noaptea Se luminează de ziuă. 163 vrr (îae) Amurgeşte. 164 vi (Fam; îlv) A - la maşină A dactilografia. 165 vt (Fam; îe) A - monedă pe... A insista pe... 166 vt (îe) A - toba A spune peste tot un secret (intim). 167 vt (îe) A - (pasul) pe loc A nu progresa. 168 vi (Despre un motor sau un organ de maşină) A funcţiona dereglat (scoţând zgomote anormale). 169-170 vti (D. un clopot, ceasornic etc.) A emite zgomote ritmice care indică ceva. batel sn [ At: DN1 / Pl:? / E: it battelo] Vaporaş. batelier sm [At: DN3 / P: ~li-er l Pl: ~i / E: it batteliere] 1 Conducător al echipajului unui batel. 2 Matelot pe un batel. batelişte şf vz bătelişte băter av vz batăr
batere .v/'[At: EMINESCU, P., 58 / Pl: ~ri I E: bate] Lovire repetată. bateri av vz batăr
baterie .s/[At: ŞINCAI, HR. II, 117 / V: (înv) bătăr~/A: (înv) bate~! PI:- i/ / E: fr baterie] 1 Subunitate de artilerie compusă din mai multe tunuri. 2 Utilajul unei baterii (1). 3 Personalul unei baterii (1). 4 Grup de aparate, dispozitive sau piese identice, asociate în vederea executării unor operaţii. 5 (Fig; şîs - electrică) Unire a mai multor elemente voltaice spre a produce electricitate. 6 Grupare de mai multe aparate de acelaşi tip (acumulatori, condensatori etc.) în serie sau în paralel. 7 (îs) - solară Sursă de energie formată dintr-un grup de generatoare fotoelectrice cu semiconductori, care transformă energia radiaţiei solare în energie electrică.
8	(înv; îs) ~ telefonică locală Baterie locală care alimentează electric circuitul microfonic local al abonatului telefonic. 9 (Iuz) Vas cu gheaţă în care se ţin la rece sticle cu băutură. 10 (Pex; iuz) Conţinutul sticlelor unei baterii (10). 11 (Pex; iuz) Un litru de vin şi o sticlă de sifon (sau apă minerală) aduse spre consum la masa din restaurant. 12 (Pex; iuz) Conţinutul sticlei de vin şi al sifonului consumate la masa din restaurant.
13	Ansamblu al elementelor de percuţie (dintr-o orchestră). 14 Instrument alcătuit din mai multe elemente de percuţie. 15 Formulă ritmică realizată cu bateria (15). 16 (Zth; lpl; îs) - de creştere Cuşti suprapuse pentru creşterea intensivă a păsărilor.
baterist sm [At: DEX2 / PI: -işti / E: baterie + -ist] Persoană care interpretează la baterie (14). batgiocoros, ~oasă smf, a vz batjocoros
220
BATOG
batgiocura vt [At: ap. HEM 2759 / Pzi: -rez / E: batjocori css] 1 A batjocori (1). 2 (Pex) A umili. 3 A batjocori (3).
batgiocurare .ş/[At: MDA ms / Pl: -rări / E: batgiocura] (înv) 1 Batjocorire (1) 2 (Pex) Umilire. 3 Batjocorire (3).
batgiocurat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: batgiocura] 1 (înv) Batjocorire (1). 2 Umilire. 3 Batjocorire (3).
batgiocurdt2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e l E: batgiocura] 1 (înv) Batjocorit2 (1). 2 Umilit2. 3 Batjocorit2 (3).
bathonian,~ă [At: DN3 / P: -ni-an / E: fr bathonien] 1 sn Etajul superior al jurasicului mediu. 2 a Care aparţine bathonianului (1).
bati- [ At: DN3 / V: bato~ / E: fr bathy] Element de compunere: 1 „Adânc“. 2 „Referitor la adâncul mărilor“. 3 „Din adâncul mărilor“.
batidlă a [ At: DEX2 / P: -ti-a- / E: fr bathyale] (Mar; îs) Regiune (sau zonă) - Regiune (sau zonă) cuprinsă între adâncimea de 200 şi 250 m, unde se depun nisipuri şi mâluri.
batic1 sn [At: LTR / Pl: -uri / E: ger Batic] 1 Ţesătură subţire imprimată în culori. 2 Basma subţire şi colorată. batic2 sn vz embatic baticel sn vz băticel
batigraf sn [At: DN3 f?\:-e IE: fr bathygraphe] Bati metru înregistrator. batigrafic, ~ă a [At: DN3 / PI: -ici, -ice / E: fr bathygraphique] 1 De batigraf. 2 Referitor la batigraf.
batigrafie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr bathygraphie] Măsurarea adâncimilor mării.
batigramă sf[At: DN3 / Pl: -me / E: fr bathygramme] Diagramă care reprezintă fundul unei mări.
batimetrie, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr bathymetrique] 1 De batimetrie. 2-3 Referitor la batimetru (sau batimetrie) Si: izobară. 4 (îs) Curbură -ă Linie ce uneşte punctele de egală adâncime pe o batigramă.
batimetrie .s/[At: DEX2 / E: fr bathymetrie] Ramură a hidrometriei care se ocupă cu măsurarea adâncimii apei în mări, lacuri, râuri etc.
batimetru sn [At: DEX2 / PI: -re / E: fr bathymetre] Aparat care măsoară adâncimea apelor din mări, lacuri, râuri etc.
batipeldgic, -ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr bathypelagique] (Gig) Referitor la zonele oceanice de mare adâncime.
batiplancton sn [At: DN3 / E: fr bathyplancton] (Big) Plancton din zonele marine de mare adâncime. batir1 av vz batăr
batir2 sn [At: LTR / Pl: -e I E: net] Fir de bumbac răsucit uşor, puţin mai gros decât aţa de cusut, întrebuinţat la însăilat.
batiscaf sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr bathyscaphe] Aparat de explorare a marilor adâncimi submarine,care se poate deplasa prin mijloace proprii.
batisferă sf [At: DEX2 / PI: -re E: fr bathysphere] Cabină în formă de sferă în care cercetătorii pot coborî până la mari adâncimi submarine, păstrând legătura prin cablu cu nava-mamă.
batist sn [At: IBRĂILEANU, A. 144 / V: (înv) -ă sf I PI: -uri I E: fr batiste] Ţesătură fină din bumbac sau in.
batistă sf [At: PISCUPESCU, O. 253 / Pl: -te / E: fr batiste] 1 Bucată de pânză (inică) pentru şters nasul, faţa etc. 2 (înv; îe) A scoate (pe cineva) sau a ieşi ~ curată A scoate pe cineva dintr-o încurcătură.
batistuţă j/[At: MDA ms / Pl: -ţe / E: batistă + -uţă] 1-2 (Şhp) Batistă (1) (mică).
batişte sf [At: VICIU, GL. / E: bate + -iste] (Reg) Curte. batitermogrdf sn [ At: DN3 / Pl: -e / E: fr bathythermographe] Aparat de înregistrat temperatura apei până la 200 m adâncime.
batiţă1 .s/[At: PASCU, S. 259 / Pl: -ţe, -ţi / E: bate + -iţă] (Reg) 1 Titirez. 2 Bătaie de inimă.
bdtiţă2 sf [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: net] (Reg) Resturi de la topirea untului.
batiu sn [At: LTR / Pl: -ri / E: fr bâti] Construcţie de metal pe care se montează mecanismele unui sistem tehnic stabil, cu rol de fixare.
batiuşca sm [At: ARH. FOLK. IV, 219 / E: rs 6a.TK)nw] 1 (Rsî) Preot.
2	(Rst) Bădie.
batjoc sn vz batjocură batjocoră sf vz batjocură
batjocori vt [At: CORESI, ap. HEM 2758 / V: (Trs; Mol; înv) badgio-curiy bagiocuriy -curi, (reg) bătjocuri IP: baj- / Pzi: -resc / E: batjocură + -/] 1 A face pe cineva sau ceva de râs, de ruşine, de ocară Si: a-şi bate joc, a lua în râs, a batjocura (3). 2 (Pex) A umili. 3 A necinsti o femeie Si: (înv) a batjocura (3). batjocorie sfvz batjocorire
batjocorire a/[At: MARDARIE, L. 2531 / V: -cu~ I Pl: -ri / E: batjocori] 1 Facere de râs, de ruşine, de ocară Si: batjocorit1 (1), batere de joc, luare în râs, 2 (Pex) Umilire. 3 Necinstire a unei femei. Si: batjocorit1 (2) batjocurare, batjocurat1.
batjocorit1 sn [At: JARNÎK-BÎRSEANU, D. 253 / Pl: -uri / V: -cu-1 / E: batjocori] 1 Batjocorire (1). 2 (Pex) Umilire. 3 Batjocorire (3).
batjocorit2,~ăa [At: ŞEZ. III, 35 / V: ~cm~2 / Pl: ~i(/, -e /E: batjocori]
1	Făcut de ruşine, de râs, de ocară. 2 Umilit2.3 (Despre femei) Necinstit2.
batjocoritor, -oare smf a [ At: CORESI, ap. GCR Ij, 12/17 / V: bătjocuri, bătjocuritoare / Pl: -i, -oare / E: batjocori + -(/) tor] 1-2 (Persoană) care batjocoreşte (1) Si: (înv) batjocuricos. 3-4 (Rar) (Om) umilitor. 5-6 (îrg) (Om) necinstitor. batjocoritură sf vz batjocuritură
batjocoros, ~oasă smf a [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pl: -oşi, -oase / V: batgiocoros / E: batjocură + -av] (înv) 1-2 (Persoană) căreia îi place să batjocorească (1). batjocorotură sfvz batjocoritură
batjocura vt [At: MDA ms / Pzi: -rez / E: batjocori css] 1 (înv) A batjocori (1) 2 A umili. 3 A batjocori (3).
batjocurare .sf\ At: MDA ms / Pl: -rări / E: batjocura] 1 (înv) Batjocorire (1). 2 Umilire. 3 Batjocorire (3).
batjocurat1 sn | At: MDA ms / Pl: -uri / E: batjocura] 1 (înv) Batjocorire
(1). 2 Umilire. 3 Batjocorire (3).
batjocurat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: batjocura] 1 (înv) Batjocorit2 (1). 2 Umilit2. 3 Batjocorit2 (3).
batjocură sf[ At: COD. VOR. 10/12IV: (reg) badgio~, -ocoră, batjoc sn / Pl: -ri / E: refăcut din batjocuri pl. Iui batjoc < bate + joc] 1 (înv) Spectacol. 2 Ceea ce constituie bătaie de joc a cuiva. 3 Faptă prin care îşi bate joc de altcineva sau ceva Si: (înv) batjocurire, batjocuritură.
4-5 Zeflemea (1-2). 6 (îe) A fi sau a se face (ori a ajunge sau a rămâne) de (ori înăuntru) batjocura cuiva A se face de râs. batjocuri v vz batjocori
batjocuricios, ~oasă a [At: OMILIAR (1644), ap. HEM 2762 / Pl: -oşi, -oase l E: batjocură + -icios, -icioasă] (înv) 1-2 Batjocoritor (1-2).
batjocurie sf[ At: M. COSTIN, ap. GCR I, 205 / V: -cor- / Pl: -ii / E: batjocuri + -ie] (înv) Batjocură (3). batjocurire sfvz batjocorire batjocurii1 sn vz batjocorit1 batjocuriil2> -ă a vz batjocorit2
batjocuritură .s/[At: LB / V: (rar) -cor-/ Pl: -ri / E: batjocuri + -tură] (înv) 1-3 Batjocură (3-4). batman sm [ At: DN3 / P: -men / E: eg batsman] (La crichet) Jucător. bato- ec vz bati-batoacă sf vz zglăvoacă batoaşă sfvz botoaşă batoc sn vz batog
batocan sm [At: CHEST. V, 105 / Pl: -i / E: net] (Reg) Ţăran cu vite, care vinde lapte sau produse din lapte.
batocrom sn [At: DN3 / E: fr bathochrome] Efect de închidere a culorii unei substanţe organice, produs de o grupare de atomi introduşi în moleculele acesteia.
batofobie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr bathophobie] Teamă patologică de adâncime.
batog sn [At: MARDARIE, L. 3477 / V: -oc, (înv) băt~! Pl: -uri / E: rs 63LTOr] 1 Spinare de morun sau de nisetru, sărată şi uscată sau afumată.
221
BATOJIT
2	(Pgn) Carne de peşte sărata şi uscată sau afumată. 3 (îe) A face un peşte ~ A săra şi usca peştele.
batojitf ~ă a [At: DEX2 / Pl: -iţi, -e / E: rs ăaTOJKHBBf] (Reg) 1 Fără putere. 2 Stors. 3 Istovit (de bătrâneţe).
batolitsm [At: DEX2 / Pl: -iţi / E: fr batholite] Masiv de rocă intruzivă rezultata prin răcirea şi consolidarea magmei în interiorul scoarţei terestre.
batologie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: it battologia, ngr fkxTtoXoŢrfa] Repetiţie de cuvinte sau fraze inutilă şi plictisitoare.
batometru sn [At: DN3 / Pl: -re / E: fr bathometre] Aparat de luat probe pentru determinarea aluviunilor râurilor.
baton sn [At: D1CŢ. / Pl: -oane / E: fr bâton] 1 Bucată (de vanilie, ciocolata, ceară etc.) lunguiaţă sau în formă de bastonaş. 2 (Pan) Produs de panificaţie ca un baton (1-2).
batozar sm [At: SCÂNTEIA, 1951, nr. 2077, ap. DA ms / Pl: -i / E: batoză + -ar] (Rar) Muncitor la batoză (1).
batoză sf [At: DA / Pl: -ze / E: fr batteuse] 1 Maşină agricolă care desface boabele din spice, păstăi sau ştiuleţi şi le separă de restul plantei Si: treierătoare. 2 (Dep) Femeie grasă.
batracian sm [At: DICŢ. / P: -ci-an I Pl: -cieni / E: fr batracien] 1 (Lpl) Clasă de vertebrate care cuprinde animale amfibii. 2 (Ls) Animal din batracieni (1).
batracocultură sf [Al. DN3 / Pl: ? / E: net] Ranicultură. batră c, av vz batăr
batrăgă sf[ At: VICIU, GL. / PI: ? / E: ns cf bătucă] (Trs) Stomacul animalelor rumegătoare Si: (pop) rânză.
battement sm [ At: DN3 / P: hatman / E: fr battement] (Cor; Scm) Mişcare a piciorului liber înainte, înapoi sau lateral, cu sau fără deplasare de pe sol.
battuta sf[At: DN3 / Pl: ? / E: it battuta] (Muz) 1 Accent. 2 Măsură. baţachină sf vz paţachină baţagonie sfvz bazaconie
bau [At: DELAVRANCEA, ap. HEM 2765 / E: fo] 1 i Cuvânt care imită strigătul lupului şi cu care se sperie, în glumă (copiii). 2 .v (Pex; pfm; îljc) Lup.
baubau smi vz babau
baucă i/[At: COMAN, GL. / PI: bănci / E: net] (Reg) Scândură care leagă capetele loitrei la căruţă.
baud sm [At: DN3 / P: bo / E: fr baud] (Teg) Unitate de viteză corespunzând transmiterii unui punct din alfabetul Morse pe secundă.
baudelairian, ~ă smf, a [At: MDA ms / P: bod-le-ri-an / PI: -ieni, -iene / E: fr baudelairien] 1-2 (Poet) care scrie în maniera Iui Charles Baudelaire.
baudelairianism sn [At: DN3 / P: bod-le-ri-a- / E: fr baudelairien] Imitaţie a poeziei lui Baudelaire. bauf i [At: DA ms / E: ns cf ger a uf] (La tăietorii de lemne) Păzeşte! baur, ~ă a [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 98 / P: ba-ur f E: ger bauer] (Rar; la moţi) Harnic. bawdt sn vz bauxită
bauxită sf [At IOANOVICI, TEHN. 66 / V: bauxit sn / P: ba-u- / Pl: ? / E: fr bauxite] Oxid de aluminiu care se găseşte în natură ca minereu de diferite culori.
bavarez , ~ă smf, a [At: CONTEMP., Seria II, 1942, nr. 162, 6/4 / Pl: -i, -e / E: Bavaria + -ez] 1-2 (Om) originar din Bavaria. 3-4 a (Locuitor) din Bavaria.
bavetă sf [At: DEX2 / V: babe~ / Pl: -te / E: fr bavette] 1 Partea de sus a unui şorţ. 2 Bărbiţă. 3 Şorţ de tablă montat deasupra coamei la acoperiş.
4	Apărătoare de cauciuc pusă la roţile din spate ale unui autovehicul, pentru a diminua stropirea.
baveţică sf [Al: DEX2 / Pl: -ţele I E: bavetă + -ică] 1-2 (Şhp) Bavetă
(2)	(mică).
bavură sf [At LTR / Pl: -re, -ri / E: fr bavure] 1 (Teh) Material rămas peste profilul normal, pe suprafaţa pieselor prelucrate sau turnate. 2 (Pgr) Contur îngroşat, lăsat de o cerneală proastă. baz1 sn [At! CHEST. II, 280/130 / Pl: ? / E: net] (Reg) Pivniţă.
baz2 sn [At: PANŢU, PL.2 / PI: 7 / E: net] (Bot; reg) Floarea-raiului (Chrysanthemum cinerariaefolium).
baz a [At: LM / Pzi: ~zez I E: fr baser] 1-2 vtr A (se) sprijini pe ceva Si: a (se) întemeia, a (se) rezema. 3 vr A se bizui.
bazaconie sf [At: VARLAAM, C. 11,61/2 /V: (înv) bez~, (rar) baţagonie, blazgonie l Pl: -ii I E: vsl Ke2b3MfONtM] 1 (înv) Nelegiuire. 2 (înv) Crimă. 3 Ciudăţenie. 4 (Fam) Poznă. bazaghean-başa sn vz pazarghean-başa
bazai, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr basat] 1 Referitor la bază. 2 Al bazei. 3 (îs) Membrană -ă Membrană alcătuită dintr-o ţesătură de fibre, pe care se sprijină epiteliul unui ţesut conjunctiv. 4 (Big; îs) Metabolism
-	Consum minim de energie al unui organism, în stare de repaus. bazalt sn [At: SOARE, MAS. 220 / V: ~asa~ / Pl: -uri / E: fr basalte,
lat basaltes] 1 Rocă vulcanică de culoare închisă, întrebuinţată la construcţii şi pavaje. 2 (înv; îs) ~ artificial Cărămidă obţinută dintr-un amestec de lut, nisip şi var.
bazaltic, ~ă a [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr bazaltique] 1 De bazalt (1). 2 Care se referă la bazalt (1). 3 Care conţine bazalt (1).
bazaltină .v/‘[At: DN3 / Pl: -ne / E: fr basaltine] Piatră obţinută din bazalt (1) concasat.
bazjament sn [At: DN3 / Pl: -e / E: it basamento] 1 Piedestal. 2 Temelie. bazaoaiche sfp vz bazaochi
bazaochi, ~oache [At: TELEOR., ap. TDRG / V: -oaiche, basa~ / Pl: -,- I E: ns cf ucr 6e30KHH] 1 a Saşiu. 2 .v/ (îe) Se uită ca -a Se uită cruciş. 3 a Nebunatic).
bazar sn [At: SADOVEANU, D. P. 144 / V: (rar) -e / PI: -uri f E: fr bazar] 1 Loc în aer liber unde se vând diverse obiecte şi mărunţişuri.
2	Magazin unde se vând diverse obiecte. bazare sfvz bazar bazarghean-başa sm vz pazarghean bazarghidean sm vz pazarghidean
bazarină sf [At: DICŢ. / Pl: -ne / E: net] (Mun) Stambă subţire, pentru cămăşi, rochii etc. bazarlac sn vz pazarlâc
bază sf[At: NEGRUZZI, S. I, 102 / PI: -ze / E: fr base] 1 Parte care susţine un corp, o clădire sau un element de construcţie Si: temei, temelie, talpă. 2-3 Linie sau plan faţă de care se măsoară înălţimea unei figuri sau corp geometric. 4 (Fig) Ceea ce formează temeiul a ceva. 5 (Şîs ~ economică) Totalitatea relaţiilor de producţie într-o etapă a dezvoltării sociale. 6 Loc de concentrare a unor rezerve de oameni, de materiale etc., care serveşte ca punct de plecare pentru o anumită activitate. 7 Concentrare de cunoştinţe necesare pentru studiul unei materii. 8 (îs) ~ militară Structură militară a cărei prezenţă într-un anumit loc duce la avantaje strategice şi tactice. 9 (îs) ~ aeriană sau de aviaţie Aeroport militar. 10 (îs)
-	navală Port militar. 11 (îs) ~ operativă sau de operaţii Zonă unde sunt concentrate trupe pentru operaţii militare. 12 (îs) ~ sportivă Complex de instalaţii şi terenuri pentru sport. 13 (Mat; îs) ~ a unui sistem de numerotaţie Numărul de unităţi de un ordin oarecare, care alcătuieşte o unitate de ordin imediat superior. 14 Corp chimic alcătuit dintr-un atom legat de unul sau mai mulţi hidroxili, care albăstreşte hârtia de turnesol, are gust leşietic şi, în combinaţie cu un acid, formează o sare. 15 (Fnl; îs) ~ de articulaţie Punct al aparatului fonator unde se produce un sunet. 16 (îla) De ~ Fundamental. 17 (îla) Fără ~ Neîntemeiat. 18 (îlav) Pe (sau în) ~za ... sau pe ~de ... în conformitate cu... 19 (îal) Pe principiul...
20	(îe) A avea (ceva) la ~ A se întemeia pe ceva (sigur). 21 (îe) A pune ~zele a ceva A întemeia. 22 Elementul principal al unei substanţe chimice sau farmaceutice. 23 (îs) -za craniului Partea craniului care închide cutia craniană înspre ceafă. 24 Distanţă între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare stereofonică. 25 (Elt) Electrod corespunzător zonei cuprinse între cele două joncţiuni ale unui tranzistor. 26 (Elt; îs) - de timp Unitate funcţională a unor aparate electronice, care generează impulsuri la intervale de timp precise. 27 (Inf; îs) ~ de date Ansamblu de date astfel
222
BĂBĂRUJĂ
organizate, încât pot fi utilizate de programe multiple. 28 (îs) ~ de lansare Loc unde se află instalaţiile necesare pentru pregătirea, lansarea şi controlul zborului rachetelor. bazaconie sfvz bazaconie
bazea sf [At: (a. 1669) ap. ŞIO / E: fr basin] (îvr) Material cu urzeala de aţă şi băteala de bumbac.
bdzedov sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: fr [maladie de] Basedow] (Şîs Boala lui Basedow) Boală endocrină manifestată prin hipersecreţia şi creşterea în volum a tiroidei, proeminenţa globilor oculari, nervozitate, insomnii etc.
bazedovian, ~ă smf, a [At: DEX2 / P: ~vi-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr basedowien] (Rar) 1-2 (Persoană) cu caracteristicile bolii lui Basedow.
3-4 (Persoană) care suferă de boala lui Basedow.
bazgă sf [At: GASTER, ap. REV. P. IST. II, 100 / E: net] (înţeles aproximativ, dedus din context) 1 Flacără. 2 (Fig) Vâlvătaia iadului.
bazic, ~ă a [At: MACAROVICI, CH. 113 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr basique] (Chm; d. substanţe) Care are proprietăţile unei baze.
bazicitate *s/[At: MACAROVICI, CH. 108 / E: bazic + -(i)tate] (Chm; d. substanţe) 1 Proprietatea de a se comporta ca o bază. 2 Numărul de atomi de hidrogen ai unei molecule de acid care pot fi înlocuiţi.
bazidie sf [At: DN3 / Pl: -// / E: fr baside] (La ciuperci) Organ special pe care se formează sporii.
bazidiomicQte sfp [At: DN3 / P: ~di-o~ / E: fr basidiomycetes] Clasă de ciuperci la care sporii se formează la exterior, pe bazidii.
bazidiospor sm [At: DN3 / Pl: -/ / E: fr basidiospore] (Bot) Spor produs de bazidii.
baziidr, ~ă a [At: PARHON, B. 85 / Pl: ~i, ~e / E: fr basilaire] (Atm)
1	Care face parte din bază. 2 Care serveşte de bază.
bazilicdl, ~ă a [At: DN3 / Pl:	~e	/	E:	fr	basilical ] 1 De bazilică.
2	Care aparţine unei bazilici. 3 Referitor la o bazilică. bazilicdle sfp vz vasilecale
bazdică sf [At: BĂLCESCU, M. V. 6 / A şi: -lică / Pl: ~/d / E: fr basilique, lat basilica] 1 (La romani) Edificiu public cu interiorul împărţit, prin şiruri de coloane, în trei sau cinci părţi. 2 Biserică romano-catolică medievală, în formă de dreptunghi, împărţită în interior în trei părţi, prin şiruri de coloane. 3-4 (Pex) Nume dat unei biserici sau unei catedrale impunătoare.
bazilisc sm [At: DN3 / V:	/ Pl: ~\şte / E: it basilisco] 1 (îcp) Şarpe
fabulos, care ucidea cu privirea. 2 Gen de şopârlă cu limba groasă, capul şi gâtul scurt, pe cap cu o excrescenţă epidermică triunghiulară, iar, pe spate şi pe coadă, cu o creastă dinţată mobilă.
bazin sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr bassin] 1 Rezervor deschis (de mari dimensiuni), construit din metal, piatră, ciment etc. 2 Rezervor de apă amenajat pentru înot sau sporturi nautice. 3 (Şîs ~ hidrografic) Regiune din care un râu, un fluviu, un lac sau o mare îşi adună apele. 4 Regiune delimitată de albiile tuturor afluenţilor unui râu sau fluviu. 5 (îs) -portuar Parte a unui port special amenajată pentru staţionarea vaselor (în vederea încărcării sau descărcării lor). 6 Regiune geografică bogată în zăcăminte.
7	(Atm) Cavitate aflată în partea inferioară a abdomenului şi constituită din oasele iliace Si: pelvis.
bazinaş sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: bazin + -a.y] 1-2 (Şhp) Bazin (cam mic).
bazinet sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr bassinet] (Atm) Segment al canalului excretor al rinichiului, în regiunea hilului.
baziotrib sm [At: DN3 / P: ~zi-o~l Pl:	/ E: fr basiotribe] (Med)
Instrument obstetrical, folosit în baziotripsie.
baziotripsie sf [At: DN3 / P: ~zi-o~ / Pl: ~i/ / E: fr basiotripsie] (Med) Operaţie obstetricală prin care se zdrobeşte capul fătului, când acesta nu poate fi extras prin craniotomie.
bazipetdly ~ă a [At: DN3 / Pl:	~e	/ E: ger basipetal] (D. plante; îoc
acropetal) La care organele se dezvoltă începând de la vârf spre bază. bazm sn vz basm bazma sfvz basma
bazofd, ~ă sn, a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e IE: fr basophile] 1-2 (Leucocită) care are afinitate pentru coloranţii bazici.
bazofilie sn [At: DN3 / PI: ~i/ / E: fr basophilie] (Big) 1 însuşirea de a fi bazofil. 2 Prezenţă excesivă a bazofilelor.
bazofobie .v/’[At: DN3 / Pl: -i/ / E: fr basophobie] Teamă morbidă de a cădea din mers.
bazon sn [At: DEX2 / Pl: ~oane / E: net] Bucată de stofă, pânză sau piele, aplicată pe turul2 pantalonilor, al izmenelor sau chiloţilor, pentru a-i cârpi sau a-i întări. bazona vt [At: DEX2 / Pzi: ~nez / E: bazon] A cârpi cu bazoane. bazonare sf [Ai: MDA ms / Pl: ~ăn\ ~e l E: bazona] (Rar) Cârpire cu bazoane Si bazonat1. bazondt1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri l E: bazona] (Rar) Bazonare. bazomt2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~aţi, ~e / E: bazona] Care e cârpit cu bazoane.
bazooka s [At: DEX2 / P: bazuca / E: eg bazooka] Aruncător de grenade antitanc.
bă i [At: V. ROM. noiembrie 1950, 31 / E: fo] (Fam; irn) Măi. băbde sm vz babacă băbdcă sm vz babacă
băbdică a/[At: DAMfi, T. 126 / P: bă-bai-că / Pl: -M/d / E: ucr ăafiaMa] (Reg) Vâslă. băbm, ~ă a vz baban băbmă sfvz babană
băbar sm [At: PANN, P. V. II, 145/12 / V: bab~ / Pl: ~i / E: babă + -ar] 1 (Irn) Bărbat matur care umblă după fete tinere. 2 (Gmţ) Bărbat însurat. 3 Celibatar. 4 Bărbat căruia îi place să stea cu babele. 5 Om care stă acasă mereu, ca o babă. 6 (Reg; lpl) Bărbaţi care, deghizaţi în bătrâni, colindă seara, la sărbătorile de iarnă. băbască sfvz băbesc
băbăcuţă sm [At: ALECSANDRI, T., ap. ŞIO / Pl: ~ţi / E: băbacă + -uţă] 1-4 (îrg; şhp) Babacă (1,5) (drag). băbăic sm [At: DA ms / Pl: ~ici / E: babaie + -ic] (îrg) Bunic. băbăiţă sm [At: ALECSANDRI, T. 950 / Pl: ~ţi / E: babaie + -iţă] 1-2 (îrg; şhp) Babaie (drag).
băbălacă .ş/[At: CADE / Pl: ~ace / E: net] (Trs) Fel de mâncare preparată cu ouă.
băbălău sm [At: GHIBĂNESCU, ap. TDRG / V: babal~t Pl: ~ăi / E: babă + -ălău] 1 (Mol) Babalâc (3). 2 Om fără energie, ca o babă. 3 Om înalt şi prost. 4 (Fam) Om afemeiat. 5 (Bot; lpl) Plante înalte, cu floarea galbenă, nedefinite mai îndeaproape. băbălog, ~oagă smfvz babalâc
băbăluc1 smi [At: VICIU, GL. / V: babal~! E: srb babaluc] (îrg; îlav) Din - Din moşi-strămoşi.
băbăluc2 ~ă smf [At: VICIU, GL. / V: ~bâl~ I Pl: -ud, -uce / E: srb baba-ruga] (Reg) 1-2 Personaj (sau copil) imaginar cu care se sperie copiii Si: babau.
băbăhxgă .v/'[At: ALRT II, 325 / V: babaru- / Pl: ~u#e / E: net] (Reg) Paparudă. băbărcă sfvz băbârcă
băbăreasă.s/[At: ŞEZ. III, 232 / V: babar~/ Pl: ~csel E: ctm borbăreasă şi babă] (Reg) Femeie bătrână care ştie să lecuiască, să descânte, să ghicească Si: (reg) bdrbăreasă.
băbărtt sms [At: JIPESCU, O. 151 / E: babă + -ăret] (Pfm) Mulţime de babe Si: (pfm) băbet.
băbărie sf [At: JIPESCU, O. 76 / Pl: -i/ / E: babă + -ărie] (Mpl) 1 Leacuri. 2-3 Credinţe sau superstiţii băbeşti. 4 Vrăji.
băbărog, ~oagă smf [At: CV, 1951, nr. 5, 26 / Pl: -o gi, ~oage / E: net] (Reg; prt) Persoană cu corpul disproporţionat.
băbărujă sf[At: PANŢU, PL.2 / Pl: ~je / E: mg bazsarozsa] 1 (Bot; reg) Bujor (Paeonia officinalis). 2 (Bot; Trs) Rujă (Sedum roşea).
223
BĂBĂRUTĂ
băbăruţă a/* [At: DA ms / PI: ~ţe I E: net] (Csnp) Moneda de valoare mică.
băbăşcuţă sf [At: PAMFILE, J. II / PI: -ţe / E: băbuşcă + -uţă] Pepene mic.
băbătie v/'[At: CREANGĂ, P. 111 / V: -tuie, -butie / PI: -ii / E: babă + -ătie] 1-16 Băbuţă (1-16). 17 (îrg) Dispozitiv (de tablă) aşezat deasupra vetrei sau cuptorului, ia casele fără coş, pentru a prinde fumul şi scânteile Si: băbuchie. băbătuie sf vz băbătie
băbăţie .s/[At: PASCA, GL. / Pl: -ii / E: net] (Reg) Gură a cuptorului. băbău1 sn [At: COMAN, GL. / PI: -bae / E: net] (Reg) Pat acoperit cu un cearşaf, care are un fel de stelaje dedesubt, pentru rufe. băbm2 sn vz bobou
băbâc sm [At: DA ms / Pl: -aci l E: net] Băbălugă. băbâluc, -ă smfvz băbăluc2
băbârcă [At: LB / V: babar~, -bar-I Pl: -rci l E: bg ăafiapKa] (Im)
1	.ş/Femeie trecută. 2 sm Moşneag mic, slab şi spân. 3 sf Fire acră. 4 sf Oaie bătrână. băbârnac sn vz bobârnac
băbârţă .v/ŢAt: ALEXI, W. / Pl: -ţe I E: babă + -ârţă] Femeie rea. băbesc, -ească [At: CANTEMIR, HR. 221/1 / V: -bască / Pl: -e.yti / E: babă + -esc] 1 a (Prt) După obiceiul babelor (1). 2 a (Prt) în felul babelor (1). 3 a (Prt) îmbrăcat în portul babelor (1). 4 a Care se referă Ia babă (1). 5 a (îs) Vorbe -eşti Scornituri. 6 a (îs) Fleacuri -eşti Superstiţii cărora nu merită să li se dea importanţă. 7 a (îs) Leacuri -eşti Remedii empirice ale medicinei populare. 8 a (îas) Descântece. 9 a (îs) Socoteala -ească Calcul mental făcut simplist. 10-11 a (îas) Gândire limitată şi superstiţioasă. 12 sf Soi românesc de viţă de vie, cu struguri rămuroşi şi boabe rotunde, mari, rare, de culoare neagră-albăstrie. 13 .v/‘Strugure din băbească (12). 14 a/Vin din băbească (12).
băbeşte av [At: VLAHUŢĂ, ap. TDRG / E: babă+-eşte] 1 (Dep) Ca babele. 2 (îe) A socoti ~ A face calcule cu metode simpliste, empirice.
3	Cu leacuri băbeşti. băbet sms [At: JIPESCU, ap. TDRG/ E: babă + -et] (Pfm) Băbăret. băbete sm [At: ŞEZ. IV, 203 / PI: -eţi / E: babă + -ete] (Mol; rar; prt) Babă (1).
băbi [At: LM / Pzi: -hesc I E: babă] 1 vi A deveni babă (1). 2 vi A fi babă (1). 3 vr A se comporta ca o babă. 4 vr (Pan) A îmbătrâni înainte de vreme.
băbică sf [At: DA ms / Pl: -ici I E: babă + -ică] (Şhp) 1-16 Băbuţă (1-16).
băbire .v/ŢAt: DA ms / Pl: -ri / E: băbi] 1 Transformare în babă (1) Si: (rar) băbit1 (1). 2 Starea de babă (1) Si: (rar) babit1 (2). 3 Comportare de babă (1) Si: (rar) băbit1 (3). 4 (Pan) îmbătrânire înainte de vreme Si: (rar) băbit1 (4).
băbit1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: băbi] 1-4 (Rar) Băbire (1-4). băbit2, -ă sf a [At: DA ms / Pl: ~ifr, -e l E: băbi] 1-2 (Femeie) care a devenit babă (1). 3-4 sf a (Femeie) care este babă (1). 5-6 (Femeie) care are comportament de babă (1). 7-8 (Femeie) care a îmbătrânit înainte de vreme.
babiţă1 .v/'[At: ALRM I / II, h. 293 / Pl: -ţe I E: babă + -iţă] (Şhp) 1-16 Băbuţă (1-16). băbiţă2 .v/‘vz babiţă1
baboi1 sm [At: CREANGĂ, P. 97 / Pl: ~ / E: babă + -oi] 1-22 (Dep) Babă (1-6,15-22) (greu de suportat) Si: baborniţă (1-22). băboi2 sm vz baboi băborniţă sfvz baborniţă
băbucă sf[At: ŞEZ. I, 120 / Pl: -uci / E: babă + -uca ] 1-16 Băbuţă (1-16). băbuchie sfvz băbătie
băbuie sf [At: HEM 2785 / Pl: -ui / E: babă + -uie] 1-16 Băbuţă (1-16). băbura viu [At: JAHRESBER. III, 313 / Pzi: -reaza IE: babură1] 1-2 (Ban) A ploua cu picături mari (amestecate cu grindină).
băburare .v/*[At: DA ms / Pl: -rări l E: băbura] 1-2 (Ban; rar) Cădere a unei ploi cu picături mari (amestecate cu grindină) Si: (rar) băburat1 (1-2).
băburat1 sn [At: DA ms / PI: -uri i E: băbura] 1-2 (Ban; rar) Băburare (1-2).
băburat2, -ă a [At: DA ms / PI: -aţi, -e I E: băbura] 1-2 (Rar) Care a fost plouat cu picături mari (amestecate cu grindină).
babură .\/[At: REV. CRIT. III, 86 / V: bab-l Pl: -ri / E: srb băbura] (Reg) Urloi pe care iese fumul în pod, la casele ţărăneşti Si: (reg) capră, ursoane.
băburină sf [At: CHEST. V.S. ap. DA ms / Pl: (Nob) -ne / E: babură1 + -ină] 1-2 (Ban) Babură1 (1-2).
băbuşcă sf [At: NEGRUZZI, S. 1,125 / V: bab-l Pl: -şti / E: rs fofiyiim} (Şhp) 1-16 Băbuţă (1-16). 17 (Trs) Butonieră. 18 (Orn; pop) Sticlete. (Cardueta carduelis). 19 (Orn; pop) Scatiu (Cardueta spicus). 20 (Orn; pop) Pasăre îmbătrânită, care nu mai cântă. 21 (Bot; reg) Iarbă foarte deasă, înaltă de 10-11 cm. 22-23 (Reg) Oaie (bătrână) Cf babană.
băbut sn [At: DAMfi, T., 14 / Pl: -uri / E: net] (Mol) Bucată de lemn mobilă aşezată orizontal deasupra perinocului (gresiei, scaunului, mesei, baargicului) de pe osia carului ţărănesc Si: vârtej, băbutie sfvz băbătie
băbuţ sm [At: PASCA, GL. / Pl: -i I E: net] (Reg) Bebeluş. băbuţă sf [At: NEGRUZZI, S. 1,68 / Pl: -ţe / E: babă + -uţă] 1-16 (Şhp) Babă (1-2,5,7-8,15-17) (dragă) Si: băbică (1-16), băbiţă (1-16), băbucă (1-16), băbuie (1-16), băbuşcă (1-16).
bdcan' sm [At: (a. 1693) DOC., ap. HEM 2812 / V: (reg) bacul I Pl: ~i / E: tc bakkal] (Iu/) Negustor care vindea cu amănuntul diverse produse alimentare.
băcan2 sm [At: (a. 1761) TARIF, ap. ŞIO / Pl: -iIE: tc bakam] 1 Lemn de culoare roşiatică al arborelui exotic Haematoxylon campechianum, folosit ca astringent împotriva diareei. 2 Colorant roşu, obţinut, prin fierbere, din băcan2 (1). băcancă sf vz bocancă băcăi v yz bâcâi băcălesc, -ească a vz băcănesc băcălie1 sfvz băcănie
băcălie2 sf lAt: PANŢU, PL. / Pl: -ii / E: net] 1-2 (Bot; reg) Babită1 (3-4).
băcălime sfvz băcănime băcăliţă sfvz băcăniţă
băcăneasă sf [At: DICŢ. / Pl: -ese / E: băcan1 + -easă] (îvr) 1-3 Băcănită
(1-3).
băcănesc, -ească a [At: TDRG / V: -ăle-1 Pl: -eşti / E: băcan1 + -esc] (luz) 1 De băcan1.2 De băcănie. 3 Al băcanului1.4 Al băcăniei. 5 Referitor la băcan1. 6 Referitor la băcănie.
băcăni1 [At: HEM 2816 / Pzi: -nesc / E: băcan1] (înv) 1 vt A vopsi cu băcan2 (2). 2 vr A se farda. 3 vr (Psr) A însemna oile cu vopsea. băcăni2 vi vz a bocăni
băcănie sf[At: (a. 1778) LET. III, 285/4 / V: -ăhe11 Pl: -ii / E: băcan1 + -ie] (Iuz) 1 Meseria de băcan1.2 Magazin de coloniale. 3 (Mpl) Mărfuri coloniale. 4 (înv; mpl) Substanţe vegetale aromatice care se folosesc drept condimente. 5-7 (înv; îf -ălie)^Băcăniţă (1-3).
băcănime sf [At: NEGRUZZI, S. 1,158 / V: -ăli-l Pl: -mi /E: băcan1 + -ime] 1 Mulţime de băcani1.2 Totalitate a băcanilor1 dintr-o localitate.
băcănioară .s/[At: (a. 1827) DOC., ap. HEM 2818 / P: -ni-oa- / Pl: -re / E: băcănie + -ioară] 1-2 (Iuz; şhp) Băcănie (2) (mică).
băcănire1 .v/'[At: DA ms / Pl: -ri / E: băcăni] (înv) 1 Vopsire cu băcan2 Si: (rar) băcănit1 (1). 2 Fardare. 3 (Psr) însemnare a oilor cu vopsea Si: (rar) băcănit1 (3). băcănire2 şf vz bocănire
băcănit1 sn [At: DA ms / PI: -uri / E: băcăni] (îvr) 1 Băcănire (1). 2 Fardare. 3 Băcănire (3).
224
BĂDĂNUŢĂ
băcămt2 sn vz bocănit1
băcănii, ~ăa [At: DA ms / Pi: -ir/, ~e / E: băcani] 1 Care a fost vopsit cu băcan2. 2 Fardat. 3 (Psr; d. oi) Care a fost însemnat cu vopsea. băcămt*y ~ă a vz bocănit2
băcăniţă sf[At: CONTEMPORANUL IV, nr. 504 / V: -â/i- / Pl: -ţe / E: băcan1 + -iţă] 1 Femeie care vinde într-o băcănie (2). 2 Femeie care vinde coloniale. 3 Soţia băcanului1. băcăr, a [At: VLASIU, A. P. 99 / Pl: -/, -e / E: net] (Reg; d. oi) Cu
sens neprecizat.
băcăraie sf [At: COMAN, GL. / Pl: -răi / E: ger Băckerei] (Reg) Prăjitură.
băcărdsm [At: VLASIU, A. P. 99 / Pl: -e/ / E.băcăr + -el] (Reg; d. miei) Cu sens neprecizat.
băcăuan, -ă sm, a [At: DEX2 / P: ~că-uan / Pl: -/, -e / E: Bacău + -fl/iJl-8 (Persoană) care este născută şi crescută în municipiul sau judeţul Bacău. 9-12 (Persoană) care locuieşte în municipiul sau judeţul Bacău.
băcăuancă sf [At: DEX2 / P: ~că-uan~ / E: băcăuan + -că] 1-4 Femeie născută şi crescută în municipiul sau judeţul Bacău. 5-6 Locuitoare din municipiul sau judeţul Bacău. băcâncă sfvz bocanc
băceag sn [At: CHEST. V 8/45 / V: -c/ag, băşag / Pl: ~uri / E: net] (Psr; reg) 1 Băcie. 2 Loc unde a fost o stână Si: băcilişte. 3 Adăpost la câmp, unde iernează oile.
băchişoară .s/[At: BUJOREANU, B. L. 368 / Pl: ~e / E: net] (Bot; reg; pbl) Jaleş (Salvia officinalis).
băci v [At: CHEST. V/l66 / Pl: -esc / E: baci] 1-8 A băciui (1-8).
9	(C. este rufa, părul) A unge cu unt şi usuc, pentru a fi apărat de insecte. băciag sn vz băceag
băcică1 sm [At: DA ms / Pl: -ici / E: baci2 + -ică] 1-10 (Şhp) Baci2 (1-5) (drag) Si: băciucă (1-10).
băc'ică2 sm [At: DA ms / Pl: -ic/ / E: baci3 + -ică] 1-6 (Şhp) Baci3 (1-3) (drag).
băcie .v/‘[At: HEM 2819 / V: bac~! Pl: -i/ / E: baci + -ie] (Psr) 1 Stână.
2	Colibă în care locuiesc ciobanii şi unde se prepară brânza. 3 (înv) Dijmă în brânză asupra oilor Si: băcit. 4 Meserie de baci2 (1).
băcioaie1 i/[At: CHEST. V, 26/98 / Pl: - / E: baci + -oaie] 1-6 Băciţă (1-6).
băcioaie2 sf [At: CHEST. V, 121 /46 / Pl: - / E: baci + -oaie] (Psr) Parte a stânei unde se ţin laptele şi produsele din lapte Cf băceag, băcie.
băcioi sm [At: HEM 2821 / P: bâ-cioi / V: (reg) -oniu / Pl: - / E: baci + -oi] (îrg) Proprietar al laptelui dintr-o stână. băcioniu sm vz băcioi
băcire sf [At: DA ms / Pl: -n / E: băci] 1 Băciuire (1). 2 (Reg; pan) Mocăire. 3 (Reg; d. copii) Plescăire. 4 (Fig) Zăbovire. 5-7 Băciuire (5-7).
8	Ungere cu unt şi usuc a părului sau rufelor, pentru a fi apărate de insecte Si: (rar) băcit1 (8).
băcit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: băci] 1 Băciuire (1). 2 (Reg; pan) Mocăire. 3 (Reg; d. copii) Plescăire. 4 (Fig) Zăbovire. 5-7 Băciuire (5-7).
8	Băcire (8). 9 (înv) Parte din suma câştigată prin vânzarea produselor, care i se dă baciului3 (1) drept remuneraţie. 10-11 Ocupaţie a baciului3 d-3).
băcit2, ~ă a [At: DA ms / Pl: -iţi, ~e / E: băci] (îvr) 1 Preparat2.2 Mo-căit2. 3 Zăbovit2. 4 Băciuit2 (4). 5 Locuit2. 6 (D. păr, rufe) Care a fost uns cu unt şi usuc pentru a fi apărat de insecte.
băciţă sf [At: TURCU, E. 78 / Pl: -ite / E: baci + -iţă] 1 (Reg) Femeie care administrează o stână. 2 Femeie care prepară derivatele laptelui de oaie. 3-6 Soţie a baciului (1-4). băciucă sm [At: LM / PI: -uci / E: baci2 + -uc] 1-10 Băcică (1-10). băciui vt [At: ANON. CAR. / Pzi: -e.vc / E: baci1 + -ui] (îvr) 1 A prepara brânzeturi Si: a jintui. 2 (Reg; pan) A lucra încet de tot, fără spor Si: a mocăi. 3 (Reg; d. copii) A plescăi. 4 (Fig) A zăbovi. 5 (Fig) A se opri
des la o casă. 6 (Fig) A stărui într-una pe lângă cineva, pentru ceva. 7 (Fig) A apela mereu la cineva într-o afacere. 8 (Pgn) A locui.
băciuire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: băciui] (îvr) 1 Preparare a brânzeturilor Si: (rar) băcire (1), băcit1 (1), băciuit1 (1). 2 (Reg; pan) Mocăire. 3 (Reg; d. copii) Plescăire. 4 (Fig) Zăbovire. 5 (Fig) Oprire adeseori la o casă Si: (rar) băcire (5), băcit1 (5), băciuit1 (5). 6 (Fig) Stăruire pe lângă cineva, pentru ceva Si: (rar) băcire (6), băcit1 (6), băciuit1
(6). 7 (Fig) Apelare frecventă la cineva într-o afacere Si: (rar) băcire (7), băcit1 (7), băciuit1 (1). 8 (Pgn) Locuire.
băciuit1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: băciui] (îvr) 1 Băciuire (1). 2 (Reg; pan) Mocăire. 3 (Reg; d. copii) Plescăire. 4 (Fig) Zăbovire. 5-7 Băciuire (5-7).
băciuit2, -ă a [At: DA ms / Pl: -iţi, ~e / E: băciui] (îvr) 1 Preparat2.
2	Mocăit2.3 Zăbovit2.4 Oprit adeseori la o casă Si: băcit2 (4). 5 Locuit2.
băciulie sf [At: MARIAN, ap. HEM 2827 / V:boc~, bociol~lP\: -i / / E: ctm bocioacă şi măciulie] 1 Căpăţână a usturoiului. 2 Măciulie. 3 (Pex) Obiect cu formă de capsulă mică. 4 (Spc) Capac al capsulei.
băcs sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: eg bax] 1 Cutie mare de carton în care este ambalat un produs portabil. 2 Conţinutul unui bax (1). băcsaiy ~e smf vz bâcsai băcsău sm vz bucsău băcsi vtr vz bâcsi băc sire sfvz bâcsire băcsit1 sn vz bâcsit1 băcsit2, ~ă a vz bâcsit2
băcuiy ~e smf [At: CADE / Pl: - / E: net] 1 (Olt) Poreclă dată bănăţenilor.
2	(Ban) Poreclă dată locuitorilor de la munte.
băcuiaţă sf[ At: Com I. POP-RETEG ANUL, ap. HEM 2834 / P: -c«-/«- / V: -u/ef / PI: ~ţe / E: ctm mg baco şi săcuieţ] (Trs) Faţă de pernă folosită în loc de sac. băcuieţ sm vz băcuiaţă
bădai sm [At: HEM 2843 / V: -dani1 / Pl: ~dâi I E: ns cf badim] (Reg) Migdal {Amygdalus communis).
bădan sn [At: I. IONESCU, M., 371 / V: bad~, badană, sf/ Pl: -e / E: srb badan] 1 Vas mare. 2 Conţinutul unui bădan (2). 3 Cadă. 4 Conţinutul unui bădan (4). 5 Cazan mare, mai lat la fund decât la gură, în care se prepară vin sau ţuică. 6 Conţinutul unui badan (5). 7 (îf badană) Putină.
8	(îaf) Conţinutul unei badane (7).
bădaniţă sf[At: HEM 2837 / Pl: ~ţe / E: bădan + -iţă] 1 Vas mic de lemn, în care se păstrează făina. 2 Conţinutul unui bădan (1).
bădădăi vi [At: CREANGĂ, A. 142 / V: bâdâdăi l Pzi: ~dadăi şi -/e.vc / E: ns cf mg bodologni] (Mol) 1 A hoinări. 2 A spune vorbe fără rost.
bădădăire sf [Ai: MDA / V: -*/«i~, bâdâdai- / Pl: —r/ / E: bădădăi] (Mol) 1 Hoinărire. 2 Vorbire fără rost Si: (Mol) bădădăit1 (2).
bădădăit1 sn [At: DA ms / V: -t/wi/, bâdâdâit i Pl: ~uri j E: bădădăi] (Mol) 1 Hoinărit1. 2 Bădădăire (2).
bădădăit2y ~ă a [At: DA ms / Pl: -iţi, ~e / E: bădădăi] (Mol) 1 (D. locuri) Hoinărit2. 2 (D. vorbire) Fără rost Si: (Mol) bădăduit2 (2).
bădădui vi [At: I. CR. II, 134 / Pzi: -e.vc / E: bădădăi css] (Mol) 1 A hoinări. 2 A bădădăi (2). bădăduire sf [At: MDA / Pl: -n / V: bădădăire t E: bădădui] (Mol)
1	Hoinărire. 2 Bădădăire (2).	*
bădăduit1 sn [At: MDA / Pl: -wr/ / E: bădădui] (Mol) 1 Hoinărit1.
2	Bădădăire (2).
bădăduit2, -tf an [At: MDA / Pl: -iţi, ~e / E: bădădui] (Mol) 1 Hoinărit2.
2	Bădădăit2 (2). bădăi smn vz bădâi
bădănăluţă sf [At: CHEST. II, 382 / Pl: ~ţe t E: badanale + -uţă] 1-2 (Reg; şhp) Bidinea (mică) Si: (reg) bădănuţă (1-2).
bădănuţă sf [At: ALRM II/I h. 405 / Pl: ~ţe / E: badana + -uţă] 1-2 (Reg; şhp) Bădănăluţă (1-2).
225
BĂDĂRAN
bădăran, -ă smf, a [At: PANN, P. V. III, 144/4 / Pl: ~i, -e I E: ns cf mg badaro] 1-2 (Om) nepoliticos Si: mitocan, mojic. 3-4 (Om) fără educaţie, cu obiceiuri grosolane Si: mitocan, mojic. 5-6 (Om) dintr-o clasă socială inferioară.
bădărancă .v/'[At: DA ms / Pl: ~ce / E: bădăran + -că] 1 Femeie nepoliticoasă. 2 Femeie fără educaţie, cu obiceiuri grosolane. 3 Femeie dintr-o clasă socială inferioară.
bădărămsc, -ească a [At: JIPESCU, ap. TDRG / Pl: -eşti / E: bădăran + -esc] 1-3 De bădăran (1,3,5). 4-6 Care aparţine bădăranului (1,3,5). bădărăneşte av [At: DA ms / E: bădăran + -este] 1-3 în felul bădăranului
(1.3.5).
bădărăni vr [At: DA ms / Pzi: -nesc / E: bădăran] 1-3 A deveni bădăran
(1.3.5).
bădărănie sf [At: SEBASTIAN, T. 58 / Pl: ~ii / E: bădăran + -ie] 1-3 Vorbă de bădăran (1,3,5). 4-6 Comportare de bădăran (1,3,5). 7-9 însuşirea de a fi bădăran (1,3,5).
bădărămre sf[ At: DA ms / Pl: -ri / E: bădărăni] 1-3 Transformare în bădăran (1,3,5) Si: (rar) bădărănit1 (1-3).
bădărănit1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: bădărăni] (Rar) 1-3 Bădărăni re (1-3).
bădărănit2, -ă a [At: DA ms / Pl: ~iti, ~e / E: bădărăni] (Rar) 1-3 Care s-a transformat în bădăran (1-3).
bădărănos,-oasă a [At: IORGA, L. II, 506 / Pl: -oşi, -oase / E: bădăran + -av] 1-6 Bădărănesc (1-6). 7-12 Care denotă bădărănie (1-6).
bădărau sn [At: I. CR., ap. CADE / Pl: -raie / E: ns cf mg badar „ames-tecat“] (Mol) 1 Mămăligă. 2 Mămăligă prăjită, cu unt sau cu caşcaval.
3	(Trs) Pâine cu legume. bădăroi a [At: PASCA, GL. / Pl: ~ / E: bădăr(an) + -oi] (Reg) Prost. bădău smn vz bădâu1
bădâi smn [At: HEM 2836 / V: -dai, -dani2, -dânie sf, -dau2, -diiu l Pl: ~ sm şi -aie sn / E: mg bodony] 1 Vas de lemn de mărimea unei cofe, în care se adună smântână pentru scos din ea unt. 2 Conţinutul unui bădâi (1). 3 Vas de lemn în care se strâng prunele. 4 Conţinutul unui bădâi (3). bădan sm vz bădai bădâni1 smn vz bădai bădâni2 smn vz bădâi bădânie sfvz bădâi
bădâu1 [At: HEM 2840 / V: -dau / Pl: ~âi sm şi -âie sn / E: ns cf mg bodo] (Mol; psr) 1 sn Lemn cu care se sfărâmă caşul Cf bridididău,mătcă.
2	sm Ajutor al baciului. 3 sm Poreclă dată unui om molatic Si: trdncălău. bădâu2 smn vz bădâi
bădean sm vz badian bădic1 sm vz bădică
bădic2 sm [At: BARCIANU / Pl: ~ici l E: net] (Ban) 1 Tuci. 2 Fier turnat.
3	Ceaun. 4 Conţinutul unui bădic2 (3).
bădică sm [At: CREANGĂ, P. 147 / V: -ic1 I Pl: -ici / E: bade + -ică] 1-14 (Şhp) Bade (1-7) (drag) Si: bădicuţă (1-14), bădie (1-14), bădieş (1-14), bădiică (1-14), bădiiţa (1-14), bădiluc (1-14), bădilucă (1-14) bădişor (1-14), bădiţă (1-14), bădiţei (1-14), bădiţică (1-14), bădiucă (1-14), bădiuliţă (1-14), bădiuluţ, bădiuluţă (1-14). bădicuţ sm vz bădicuţă
bădicuţă sm [At: NEGRUZZI, S. III, 38 / V: -uţ / Pl: -ţi l E: bădic + -uţă] 1-14 (Şhp) Bădică (1-14).
bădie sm [At: DUNĂREANU, CH. 147 / V: bâd- / Pl: -ii / E: bade + -ie] 1-14 (Şhp) Bădică (1-14).
bădieş sm [At: ŞEZ. IX, 190 / P: -i-eş / Pl: -i / E: bădie + -eş] 1-14 (Şhp) Bădică (1-14). bădii sn vz bădâi
bădiică sm [At: DA ms / P: -i-ică / V: bâd-1 Pl: -ici / E: bădie + -ică] 1-14 (Şhp) Bădică (1-14).
bădiiţă sm [At: DA ms / P: -i-iţă / V: bâd- / Pl: -ţi / E: bădie + -iţă] 1-14 (Şhp) Bădică (1-14). bădiiu smn vz bădâi
bădiluc sm vz bădilucă
bădilucă sm [At: ŞEZ. III, 19 / V: -uc / Pl: -uci i E: bădie + -luc(ă)] 1-14 (Şhp) Bădică (1-14).
bădioi sm [At: ZANNE, P. IV, 249 / P: -di-oi l Pl: - IE: bade + -oi] 1-2 (îvr) (Soţ sau) amant bogat, puternic, dar care nu este iubit.
bădişor sm [At: HEM 2860 / Pl: -i IE: bade + ~(i)şor] 1-14 (Shp) Bădică (1-14). bădiţ sm vz bădiţă
bădiţă sm [At: HEM 2866 / V: -iţ / Pl: -ţi / E: bade + -iţă] 1-14 (Şhp) Bădică (1-14).
bădiţei sm [At: HEM 2866 / Pl: -ei / E: bădiţă + -el] 1-14 (Shp) Bădică (1-14). bădiţic sm vz bădiţică
bădiţică sm [At: ŞEZ. I, 73 / V: ~ic / Pl: -ici / E: bădiţă + -ică] 1-14 (Şhp) Bădică (1-14). bădiuc sm vz bădiucă
bădiucă sm [At: SEVASTOS, N. 327 / V: -uc / Pl: -uci / E: badiu + -uc(ă)] 1-14 (Şhp) Bădică (1-14).
bădiuliţă sm [At: ŢIPLEA, P. P. / Pl: -ţi / E: bădiu + -uliţă] 1-14 (Şhp) Bădică (1-14). bădiuluţ sm vz bădiuluţă
bădiuluţă sm [At: BUD, P. P. 30 / V: ~uf / Pl: -ţi / E: bădiu + -uluţ] 1-14 (Şhp) Bădică (1-14). bădoacă sf [At: CHEST. V, 169/89 / Pl: -ac* / E: net] (Reg; csnz) Băţ. bădugă .y/'[At: HEM 2868 / Pl: ~ugi / E: net] 1 Flegmă. 2 Puroi. băerel 'sn vz băierel băeşag, -ă a vz băieşag băet sm vz băiat băetan sm vz băietan băetană sfvz băietană băetănaş sm vz băietănaş băetănime sm \z băietănime băeţan sm vz băieţan băeţandru sm vz băieţandru băeţaş sm vz băieţaş băeţe a sfvz băieţea băeţel sm vz băieţel băeţesc sm vz băieţesc băeţeşte sm vz băieţeşte băeţică sm vz băieţică băeţoi sm vz băieţoi
băftos, -oasă smf a [At: BUL. FIL. IV, 154 / V: baf-l Pl: -oşi, -oase I E: baftă + -av] 1-6 (Persoană) care are baftă (1-3).
băga [At: COD. VOR2. 21 v/6 / Pzi: bag / E: ns cf ngr ficc%oj (vz pdXXw) „a pune“] 1 vt (Cpp „în“; d. obiecte, mai rar despre oameni, fiinţe sau părţi ale lor) A face să intre (ceva sau) cineva într-un spaţiu mărginit, într-un recipient etc. şi a-1 lăsa acolo Si: a introduce, a vârî. 2 vt (îe) A(-şi) ~ (pentru cineva) mâna în foc A nu avea nici cea mai mică îndoială despre cinstea cuiva Si: a garanta. 3 vt (înv; îe) A(-şi) ~ mâna în sânge A omorî.
4	vt (Pop) A ascunde. 5 vt (înv; îe) A(-şi) ~ capul în foc (sau pentru cineva) A-şi pune viaţa în primejdie (pentru cineva). 6 vt (Fam; îe) A ~ în gură sau (pe) sub nas, rar, sub nări A mânca. 7 vt (îvp; îe) A ~ în (sau la) urechi A asculta (cu mare atenţie). 8 vt (Fam; îe) A ~în (sau la) cap A ţine minte un lucru Si: a pricepe. 9 vt (îe) A ~ (cuiva) în cap (ceva) A face (pe cineva) să creadă ceva ce nu este adevărat. 10 vt (îae) A face (pe cineva) să înţeleagă o problemă, o teorie etc. 11 vt (Fam; îe) A(-şi) ~ minţile în cap A se cuminţi. 12 vt (Fam; îe) A(-şi) ~ în cap (sau în minte) A-şi propune. 13 vt (Fam; îe) A(-şi) ~nasul (undeva) sau în (ori la) ceva A se amesteca într-o problemă, afacere etc. care nu-1 priveşte.
14	vt (Fam; îe) A o ~ pe mânecă A se speria (de consecinţele unei fapte săvârşite) Si: a o sfecli. 15 vt (Rar; îe) A ~ (ceva) în (sau Ia) buzunar A fura. 16 vt (Pop; îe) A ~ (pe cineva) în (sau la) buzunar (sau în pungă) A încasa banii câştigaţi de la cineva la un rămăşag. 17 vt (Pfm; pan; îe) A ~pe cineva în (sau la) buzunar A-şi dovedi superioritatea cuiva într-o
226
BĂGARE
discuţie. 18 vt (D. oameni sau d. animale) (A face să intre sau) a intra (prin convingere sau folosind forţa) undeva (în casă,în curte etc.) Si: a aduce, a conduce, a mâna. 19 vt (Fam; îe) A ~ (pe cineva) sub covată (sau masă) A îmbăta pe cineva mai puţin rezistent la o petrecere sau la băutură. 20 vt (Fam; îae) A lăsa în urmă într-o întrecere Si: a birui, a învinge. 21 vt (îe) A ~ (pe cineva) în (sau la) închisoare (sau la) temniţă, puşcărie, ocnă, (înv) prinsoare, (fam) la gros A întemniţa. 22 vr (Fam; îe) A se ~ în cârd cu (cineva) A se întovărăşi cu cineva (în vederea unor acţiuni reprobabile) Si: a se înhăita. 23 vt (Pfm; îe) A ~ (animalele) la (sau în) plug (sau în cârd) cu cineva A se întovărăşi cu cineva (pentru lucrările agricole sau ale păstoritului). 24 vt (înv; îe) A ~ (pe cineva) la mijloc A înconjura. 25 vt (Fam; fig; îae) A pune pe cineva într-o situaţie dificilă Si: a încolţi: 26 vt (înv; îe) A ~ (pe cineva) la mână A prinde.
27	vt (îvr; îe) A ~ (pe cineva) în mâinile cuiva A lăsa pe cineva la discreţia său în puterea cuiva. 28 vt (Psr; îe) A ~oile în lapte A înţărca mieii. 29 vr (înv; îe) A ~ oile în măsură A alege mieii de la oi. 30 vr (Cpp „în“ sau ,,la“) A intra într-un loc (închis) pentru o durată mai mare sau mai mică de timp Si: a se vârî, a se ascunde. 31 vr (Pop; cpp „până la“) A intra în treacăt (la cineva). 32 vr (Pop; d. oameni sau lucruri de acelaşi fel; construit cu pp „în“, „între“ sau „printre “) A se amesteca.33 vr (Fam; îe) A se ~ în ochii cuiva A fi îndrăzneţ cu cineva. 34 vr (îe) A se ~ în sufletul sau (pe) sub pielea cuiva A se face, cu insistenţă, observat de cineva (pentru a-i câştiga încrederea sau a-1 descoase). 35-36 vtr (Fig; îe) A (se) ~ (de viu) în mormânt sau în groapă, (pex) în pământ A (se) omorî cu zile. 37-38 vtr (Trs; îe) A (se) ~ după masă A (se) aşeza la masă pentru a mânca. 39 vt (Fig; construit, de obicei, cu pp „în“, „la“, ,,între“) A aduce (ceva) undeva Si: a introduce. 40 vt (îe) A ~ zâzanie (sau intrigă, râcă, vrajbă) A produce discordie (între oameni) Si: a învrăjbi. 41 vt (Fam; îe) A ~ un fitil (sau fitile) (împotriva cuiva) A calomnia. 42 vt (înv; îe) A ~ (ceva) zălog A zălogi. 43-44 vtr (D. oameni) Â (se) angaja. 45 vt (îe) A ~ (pe cineva) în pâine A da (cuiva) o slujbă. 46 vt (Fam; îe) A ~actele (de căsătorie) A depune actele necesare pentru căsătorie civilă. 47 vt (Arg; îe) A ~ (pe cineva) în fabrica de pumni A lua la bătaie (pe cineva). 48 vr (Trs; îe) A se ~ soldat (sau în soldăţie, cătană ori în cătănie) A intra în armată. 49 vr (îe) A se ~ la stăpân A intra slugă la cineva. 50 vr (Fig; îae) A fi obligat să asculţi de voinţa altuia prin angajamentul făcut. 51 vr (Mold; Buc; pex) A lua o decizie hotărâtoare pentru toţi Si: a se angaja, a se învoi. 52 vt A introduce printr-un spaţiu gol Si: a trece. 53 vt A împinge pe cineva (într-o stare oarecare, de obicei mai proastă) îndemnându-1 la ceva. 54-55 vtr (îe) A (se) ~în datorii A(-l) face (să facă) datorii. 56 vt (Pop; îe) A ~pe cineva în boală câinească sau în toate boalele, în năbădăi, în alte alea ori a-i ~ cuiva boala în oase A îmbolnăvi pe cineva. 57 vt (Fig; îae) A face pe cineva să-şi piardă cumpătul. 58 vt (îe) A ~ pe cineva în frică (sau în groază, pop în toate grozile, în spaimele morţii) ori în ceasul morţii, în friguri, (fam) în răcori, în toate răcorile, (reg) în tuşă, în (toţi) sperieţi(i), ori a-i ~ (cuiva) frica în oase A speria rău (pe cineva) Si: a îngrozi, a înfricoşa, (pop) a înfrica. 59 vt (Fpp; îe) A ~ pe cineva în draci (sau în toţi dracii) sau a ~ draci în cineva A enerva (foarte rău). 60 vr (îe) A ~ (cuiva) vină sau (rar) a ~ (pe cineva) în vină A acuza. 61 vt (Fam; îe) A ~ pe cineva în viteză A sili pe cineva să acţioneze sau să lucreze mai repede, cu promptitudine. 62 vt (D. maşini; îe) A ~în viteză A cupla roţile la motor.
63	vr (îae) A porni. 64-65 vtr (Fig; îae) A (se) grăbi. 66 vt (îe) A ~ în (sau la) seamă (ceva sau pe cineva) A da (deosebită) atenţie (la ceva sau cuiva). 67 vt (îe) A ~în seamă pe cineva A fi curtenitor (cu cineva). 68 vr (îae) A asculta de cineva. 69 vr (înv) A ~ a seamă pe cineva A da atenţie cuiva. 70 vi (îe) A ~seamă la ceva A fi atent la ceva Si: a observa. 71 vi (înv; îae) A socoti. 72 vr (îe) A ~de seamă A avea grijă (de ceva). 73-74 vi (îlav) (După) cum bag de seamă (După cum) mi se pare.
băgare sf [At: BELDIMAN, N. P. II, 199/1 / Pl: ~găr/ / E: băga] 1 Introducere a ceva sau a cuiva într-un spaţiu mărginit, într-un recipient etc. şi lăsare acolo Si: băgat1, vârâre. 2 (îe) ~ a mâinii în foc pentru cineva încredere deplină în cineva. 3 (îe) ~a mâinii în sânge Omorâre.
4	(Pop) Ascundere. 5 (înv; îe) ~ a capului în foc pentru cineva
Primejduirea vieţii pentru cineva. 6 (Fam; îe) ~ a în gură sau (pe) sub nas ori sub nări Mâncat1 (1). 7-8 (îe) ~în sau la urechi Ascultare (cu mare atenţie). 9 (Fam; îe) ~în sau la cap Pricepere a ceva. 10 (îae) Ţinere minte a ceva. 11 (îe)~a ceva în capul cuiva Convingere că ceva nu este adevărat. 12 (îae) înţelegere a ceva. 13 (îe) ~ a minţilor în cap Cuminţire.
14	(Fam; îe) ~în cap (sau în minte) Propunere a ceva. 15 (Fam; îe) ~a nasului undeva sau în ori la ceva Amestecare în ceva care nu îl priveşte. 16 (Fam; îe) ~ pe mânecă Speriere de consecinţele unei fapte săvârşite Si: sfeclire. 17 (Rar; îe) ~ a ceva în sau la buzunar Furt. 18 ~ a ceva în sau la buzunar ori în pungă încasare a banilor câştigaţi la pariu. 19 (Pfm; pan; îe) ~ a cuiva la sau în buzunar Dovedire a superiorităţii asupra cuiva într-o discuţie. 20 (Determinare să intre sau) intrare (prin convingere) ori folosind forţa, undeva (în casă, în curte etc.) Si: aducere, băgat1, conducere, mânare. 21 (Fam; îe) ~pe cineva sub covată sau sub masă îmbătare (la o petrecere) a cuiva mai puţin rezistent la băutură. 22 (Fam; îae) Depăşire a cuiva la o întrecere Si: biruire, învingere. 23 (îe) ~a cuiva în sau la închisoare sau la temniţă, puşcărie, ocnă, (înv) prinsoare, (fam) la gros, la pârnaie întemniţare. 24 (Fam; îe) ~în cârd cu cineva întovărăşire cu cineva (în vederea unor acţiuni reprobabile) Si: înhăitare.
25	(Pfm; îe) ~ a animalelor la sau în plug ori cârd cu cineva întovărăşire cu cineva pentru lucrări agricole sau ale păstoritului. 26 (înv; îe) ~a cuiva la mijloc înconjurare. 27 (Fam; fig; îae) Punere a cuiva într-o situaţie dificilă Si: încolţire. 28 (înv; îe) ~pe cineva la mână Prindere. 29-30 (îvr; îe) ~ a unei persoane în mâinile cuiva Lăsare la discreţia sau în puterea cuiva. 31 (Psr; îe) ~a oilor în măsură Alegere a mieilor de la oi. 32 (Cpp „în“ sau ,,Ia“) Intrare într-un loc (închis) pentru o durată mai mare sau mai mică Si: ascundere, băgat1 (33), vârâre. 33 (Pop; d. oameni sau lucruri de acelaşi fel; cpp „în“, „între“, ,,prinde“) Amestecare. 34 (Fam; îe) ~în ochii cuiva îndrăzneală faţă de cineva. 35-36 (îe) ~în sufletul sau (pe) sub pielea cuva Insistenţă pe lângă cineva pentru (a-i câştiga încrederea sau) a-1 descoase. 37 (Fig; îe) ~ (de viu) în mormânt sau în groapă ori în pământ Sinucidere. 38 (Fig; îae) Omorâre. 39 (Trs; îe) ~ după masă Aşezare a mesei pentru a mânca. 40 (Trs; îae) Aşezare la masă a cuiva pentru a mânca. 41 (Fig; construit cu pp „în“, „la“, ,,între“) Aducere a ceva undeva Si: introducere. 42 (îe) ~ de zâzanie (sau intrigă, râcă, vrajbă) Producere de discordie Si: învrăjbire. 43 (Fam; îe) ~a unui fitil sau de fitile împotriva cuiva Calomniere. 44 (înv; îe) ~a ceva ca zălog Zălogire. 45 Angajare la cineva sau la ceva. 46 (Pfm; îe) ~a actelor (de căsătorie) Depunere a actelor necesare pentru căsătoria civilă. 47 (Arg; îe) ~ a cuiva în fabrica de pumni Lovirea cuiva la bătaie. 48 (Trs; îe) ~ca soldat (sau în soldăţie, cătană ori în cătănie) înrolare (în armată). 49 (îe) ~la stăpân Intrare în slujbă la cineva. 50 (Fig; îae) Obligativitate de a asculta voinţa altuia prin angajamentul făcut. 51 (Mol; Buc; pex) Luare a unei decizii hotărâtoare pentru toţi Si: angajare, învoire. 52 Introducere într-un spaţiu gol Si: trecere. 53 împingere a cuiva într-o stare (mai proastă), îndemnându-1 la ceva dăunător. 54 (îe) ~ în datorii împrumutare sau cheltuire de sume mari de bani. 55 (îe) ~a cuiva în datorii Determinare a cuiva să facă datorii mari. 56 (Pop; îe) ~a cuiva în boală câinească sau în toate boalele, în năbădăi, în alte alea sau ~a bolii în oasele cuiva îmbolnăvire a cuiva. 57 (Fig; îae) Determinare a cuiva să-şi piardă cumpătul. 58 (îe) ~pe cineva în frică (sau în groază, în toate groazele, în spaimele morţii) ori în ceasul morţii, în friguri, (fam) în răcori, în toate răcorile, (reg) în tuşă, în (toţi) sperieţi(i) ori -a cuiva frica în oase Speriere foarte mare a cuiva Si: înfricare, înfricoşare, îngrozire. 59 (Fpp; îe) ~a cuiva în draci sau în toţi dracii ori ~a de draci în cineva Enervare foarte mare. 60 (îe) ~de vină cuiva sau (rar) ~ în vină pe cineva Acuzare. 61-62 (Fam; îe) ~ pe cineva în viteză Silire a cuiva (să acţioneze sau) să lucreze mai repede. 63 (îe) ~ în viteză Cuplare a roţilor automobilului la motor. 64 (îae) Pornire a automobilului. 65 (Fig; îae) Grăbire a cuiva. 66 (Fig; îae) Grăbire a unei acţiuni. 67 (îe) ~în seamă a cuiva Purtare curtenitoare cu cineva. 68 (îae) Ascultare de cineva. 69 (îae) Atenţie mare la ceva. 70 (înv) Socotire. 71 (îe) ~de seamă Atenţie deosebită.
227
BĂGAT1
băgat1 sn [At: BIBLIA (1688),662/11/ Pl: ?/E: băga] 1-4 Băgare (1-4).
5	(Spc; îcs) De-a-Mil sau de-a-~ele (la arest) Joc de copii care constă în scoaterea din joc (,,arestare“) a copilului care nu nimereşte o piatră din mijlocul unui cerc, ţintind în ea cu o altă piatră. 6 (îe) Mii mâinii în foc pentru cineva încredere deplină în cineva Si: băgare (6). 7 (îe) miI mâinii în sânge Omorâre. 8 Ascundere. 9 (înv; îe) miI capului în foc pentru cineva Primejduire a vieţii pentru cineva Si: băgare (9). 10 (Fam; îe) Mii în gură sau (pe) sub nas ori sub nări Mâncat1 (1). 11-12 (îe) ~ în sau la urechi Ascultare (cu mare atenţie). 13 (îe) ~ în sau la cap Pricepere a ceva. 14 (îae) Ţinere minte a ceva. 15 (îe) ~ul a ceva în capul cuiva Convingere că ceva nu este adevărat. 16 (îae) înţelegere a ceva. 17 (îe) Mii minţilor în cap Cuminţire. 18 (Fam; îe) ~ în cap sau în minte Propunere a ceva. 19 (Fam; îe) miI nasului undeva sau în ori la ceva Amestecare în ceva ce nu-1 priveşte. 20 (Fam; îe) Mii pe mânecă Speriere de consecinţele unei fapte săvârşite Si: (fam) sfeclire. 21 (Rar; îe) miI a ceva în sau la buzunar Furt. 22 (îe) miI a ceva în sau la buzunar ori în pungă încasare a banilor câştigaţi la pariu. 23 (Pfm; pan; îe) miI cuiva la sau în buzunar Dovedire a superiorităţii asupra cuiva într-o discuţie. 24-25 (Determinare să intre sau) intrare (prin convingere ori folosind forţa) undeva (în casă în curte etc.) Si: aducere, băgare (24-25), conducere, mânare. 26 (Fam; îe) miI cuiva sub covată sau sub masă îmbătare (la
o	petrecere) a cuiva mai puţin rezistent la băutură. 27 (Fam; îe) Depăşire a cuiva la o întrecere Si: băgare (27), biruire, învingere. 28 (îe) Mii cuiva la închisoare sau la temniţă, puşcărie, ocnă, (înv) prinsoare, (fam) la gros, la pârnaie întemniţare. 29 (Fam; îe) miI în cârd cu cineva întovărăşire cu cineva (în vederea unor acţiuni reprobabile) Si: înhăitare, înhăitat1. 30-31 (Pfm; îe) miI animalelor la sau în plug ori în cârd cu cineva întovărăşire cu cineva la lucrări (agricole sau) ale păstoritului. 32 (înv; îe) Mii cuiva la mijloc înconjurare. 33 (Fam; fig; îae) Punere a cuiva într-o situaţie dificilă Si: încolţire. 34-35 (îvr; îe) Mii unei persoane în mâinile cuiva Lăsarea unei persoane la discreţia sau la puterea cuiva. 36 (Psr; îe) miI oilor în măsură Alegere a mieilor de la oi. 37 (Construit cu pp „în“ sau ,,la“) Băgare (32). 38 (Pop; d. oameni sau lucruri de acelaşi fel) Amestecare. 39 (Fam; îe) miI în ochii cuiva îndrăzneală faţă de cineva. 40-41 (îe) Mii în sufletul sau (pe) sub pielea cuiva Insistenţă pe lângă cineva pentru (a-i câştiga încrederea sau) a-1 descoase. 42 (Fig; îe) miI (de viu) în mormânt sau în groapă ori în pământ Sinucidere. 43 (Fig; îae) Omorâre. 44 (Trs; îe) ~după masă Aşezarea mesei pentru a mânca. 45 (Trs; îae) Aşezare la masă a cuiva pentru a mânca. 46 (Fig; cpp „în“, „la“, ,,între“) Aducere a ceva undeva. 47 (îe) miI de zâzanie (sau intrigă, râcă, vrajbă) Producere de discordie Si: învrăjbire. 48 (Fam; îe) Mii unui fitil sau de fitile împotriva cuiva Calomniere. 49 (înv; îe) miI a ceva ca zălog Garantare. 50 Băgare (45). 51 Băgare (51). 52 (Pfm; îe) miI actelor (de căsătorie) Depunere a actelor necesare pentru căsătoria civilă. 53 (Arg; îe) mi1 cuiva în fabrica de pumni Luarea cuiva la bătaie. 54 (Trs; îe) Mii ca soldat sau în soldăţie, cătană ori în cătănie înrolare (în armată). 55 (îe) Mii la stăpân Intrare în slujbă la cineva. 56 (Fig; îae) Băgare (56). 57 (Pex; Mol; Buc) Băgare (57). 58 Băgare (58). 59 Băgare (59). 60 (îe) Mii în datorii Băgare (54). 61 (îe) Mii cuiva în datorii Băgare (55), 62 (îe) Mii cuiva în boală câinească sau în toate boalele, în năbădăi, în alte alea sau miI bolii în oasele cuiva Băgare (56). 63 (Fig; îae) Băgare (57). 64 (îe) miI cuiva în frică (sau în groază, în toate groazele, în spaimele morţii) ori în ceasul morţii, în friguri, (fam) răcori, în toate răcorile, (reg) în tuşă, în (toţi) sperieţi(i) ori miI fricii în oase cuiva Băgare (58). 65 (Fpp; îe) miI cuiva în draci sau în toţi dracii ori miI de draci în cineva Băgare (59). 66 (îe) miI de vină cuiva sau (rar) miI în vină a cuiva Acuzare. 67-68 (îe) miI în viteză a cuiva Silire a cuiva să (acţioneze sau) să lucreze mai repede. 69-73 (îe) Mii în viteză Băgare (63-66). 74-76 (îe) miI în seamă a cuiva Băgare (67-68). 77 (înv) Socotire. 78 (înv; îe) Mii de seamă Băgare (71).
băgat2, ~ă a [At: DOSOFTEI, PS. 189/10 / PI: -aţi, -e f E: băga] 1-4 (D. oameni sau obiecte; construit cu pp ,,în“) Făcut sa intre într-un spaţiu restrâns, într-un recipient etc. şi lăsat acolo Si: introdus2, vârât2.5-8 Intrat
(în casă sau) în curte (prin convingere sau) folosind forţa Si: adus2, condus2, mânat2.9 (Pop) Ascuns. 10 (Construit cu pp „în“ sau ,,la“) Intrat într-un loc (închis) pentru o durată de timp mai mare sau mai mică Si: ascundere, vârâre. 11 (D. oameni) Intrat, în treacăt, la cineva Si: angajat2 Cf băga (40). 12 Introdus într-un spaţiu gol Si: trecut2 Cf băga (48). 13 (îs) - în seamă Observat2.14 (D. oameni, animale sau bunuri de acelaşi fel) Amestecat2. 15 (Fig; construit cu pp „în‘\ „la“, „între“; d. obiecte) Adus2 undeva. 16 (Mol; Buc; d. decizii hotărâtoare) Care este luată pentru toţi Si: angajat2, învoit. 17 Introdus într-un spaţiu gol. 18 (D. oameni) Care a fost adus într-o stare, de obicei, proastă, prin îndemnare la ceva. băga?, ~ă smf, a vz bogat
băgăcios, -oasă a [At: DL / Pl: -oşi, -oase / E: băga + -ăcios] (Fam) Băgăreţ(2).
băgăos sm [At: DA ms / Pl: -oşi / E: băga + -os] (Reg) Om lipsit de bună creştere, care-supără pe ceilalţi prin egoism şi atitudine mândră.
băgăreţ, -eaţă smf, a [At: DL / Pl: -i, -e / E: băga + -ăreţ] 1-2 (Fam) (Persoană) care se amestecă insistent în toate Si: băgăcios, (reg) băgător (1-2), înfigăreţ. băgătelăsfvz bagatelă
băgător, -oare smf a [At: ŢICHINDEAL, F. / Pl: -i, -oare / E: băga + -ător] 1-2 (Reg) Băgăreţ (1-2). 3-4 (Mrc; îs) ~ de seamă (Persoană) care observă ceva sau pe cineva. 5-6 (Om) care este atent la ceva sau cineva Si: circumspect2, precaut2, prudent2. 7-8 (îas) (Persoană) care observă fără să acţioneze Si: rezervat2. 9-10 (îas) (Persoană) care nu are un rol precis într-o activitate.
băgătură sf[Ak ANON. CAR. / Pl: -ri / E: băga + -ătură] 1 (înv) Băgare
(1). 2 Clin (la mânecă). 3 (Ban) Semn de vărsat la ochi.
băgau sn [At: JARNfK - BÎRSEANU, D. 452 / Pl: (rar) -ri / E: mg bago] (Trs) 1 Tutun rămas în lulea şi prefăcut în scrum, pe care unii ţărani îl mestecă. 2 (îe) A nu ajunge nici cât o lulă de ~ A nu valora nimic.
3	Materie cleioasă, de culoare galben-murdar, conţinând multă nicotină, care se depune după fumat pe pereţii interiori ai lulelei sau ai ţigării. bageaca sf vz bageac băgeagă sfvz bageac
băgic sn [At: CHEST. VIII, 15/20,43/34 / Pl: ? / E: net] (Reg) 1 Mâncare din carne de porc proaspătă. 2 (Csnp) Tuci în care se face mămăliga. băglama sf balama
băgrw sm [At: HEM 126 / V: bag-, braghin2, mag- / Pl: -i / E: srb bâgrena (bâgrem)] (Bot; Ban) 1 Salcâm (Robinia pseudoacacia). 2 Salcâm-galben (Laburnum anagyroides).
băhanie .v/ [At: PONTBRIANT, D. /Pl: -ii/E: ctîbigidanie + dihanie] (Rar) Monstru. băhă sfvz bâhă băhlui sn vz balhui
băhnăr sn [At: HEM 2875 / E: bahnă + -ar] (Reg) Bahnă (1). băhni vr [At: CIHAC II, 5 / Pzi: -nesc / E: bahnă + -/] 1 (Mol; Buc) A hâhli. 2 (Sst) A deveni mocirlos.
băhnire şf[At: CIHAC II, 8 / Pl: -ri / E: băhni] 1 (Mol; Buc) Bâhlire.
2	(Sst) Mocirlă.
băhmş sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 280/14 / Pl: -uri / E: bahnă + -/.?] Bahnă (1). băhmt1 sn [At: MDÂ ms / PI: -uri / E: băhni] Bâhnire. băhmt2, ~ă « [At: EMINESCU, N. / Pl: -iţi, -e / E: băhni] (Mol; Buc) Bâhlit2.
băhnos, ~oasă a [At: I. IONESCU, D. 274 / Pl: -oşi, -oase / E: bahnă + -os] (îrg) Mocirlos. băhuă sf vz bâhă băhvă sf vz bâhv
băi1 vtr [At: CONTEMPORANUL 1,205 / V: bâia / P: bă-i / Pzi: -esc / E: baie1 + -/] (Rar) A (se) scălda.
228
BĂIETICĂ1
băi2 [At: LB / P: hă-i / Pzi: -esc / E: din baie2 + -/] 1 vi (îrg) A lucra la o mină. 2 vt (Trs) A exploata o mină.
băia1 vr [At: LB / P: hă-ia / V: (reg) bâ~, (înv) băi / Pzi: -/ez şi hui ! E: net] 1-2 (îrg) A alăpta şi a îngriji un copil (mic). 3 (Trs; Ban) A mângâia un copil, pe obraz. 4 (Sst) A naşte. băia2 v vz băi1
băvdlă sf [At: BUD AI-DELEANU, ap. HEM 2882 / P: bă-ia- / E: bai + -eală] (îrg) Necaz.
băiaş1 sm [At: (sec. XVII) HEM III, A. 35 / P: hă-iaş / Pl: -ieşi / E: baie1 + -aş] Persoană care pregăteşte baia1 (3) într-o baie1 (7) publică. băiaş2 sm vz băieş
băiat sm [At: PSALT. SCH. 277/8 / V: (reg) ~ief, băet / Pl: -ieţi, (reg) -/af/ / E: net] 1 Copil de sex masculin Si: (pop) fecior. 2 (Reg; lpl) Copil.
3	(Reg; îe) De-a Meţii (sau de-a păpuşile) Joc de copii cu marionete (un băiat şi o tată) făcute din draniţă şi îmbrăcate ca păpuşi. 4 (îs) - din flori Copil nelegitim Si: bastard. 5 (îs) - de familie Descendent al unei familii deosebite (ca poziţie socială, intelectuală sau prin ereditate). 6 (Reg; îe) ~ cu colinda (sau cu bună dimineaţa) Colindător. 7-8 (Pop; îe) (A fi) odată ~ (sau un ~ şi jumătate) (A fi) voinic, isteţ, iscusit etc. 9 (îrpt) Fiu (al cuiva). 10 Persoană de sex masculin abia trecută de vârsta copilăriei Si: băietan, fecior, flăcăiandru, flăcău. 11 (Pex) Adolescent. 12 (Cu nuanţă afectivă, mai ales însoţit de un atribut) Bărbat tânăr. 13 (Fam; dov) Om (mai tânăr sau) inferior celui ce i se adresează. 14 (Fam; pex) Apelativ pentru un animal de sex masculin (iubit). 15 (Rar) Tânăr lucrător angajat la un patron Si: servitor, slugă. 16 (îs) - de prăvălie Ucenic într-un magazin (particular). 17 (Pex; îae) Vânzător comercial. 18 (Iuz; îe) ~de (sau în) casă Valet. 19 (îrg) Copil înţărcat.
băiată .s/[At: BĂRAC, T. 8 / P: bă-ia~ / Pl: (înv) -te, -/ere / E: băia1] (Reg) Fetiţă. băibărde sn vz baibarac
băibărăcar sm [At: (a. 1783) URICARIUL II, 43 / PI: -/ / E: baibarac + -ar] (înv) 1 Fabricant de baibarace (1). 2 Negustor de baibarace (1).
băibărăcărie sf [At: CONDICA (1776), ap. ŞIO / Pl: -i/ / E: băibărăcar + -ie] (înv) 1 Fabrică de confecţionat baibarace (1). 2 Prăvălie unde se comercializau baibarace (1). băicăiandru sn vz băieţandru băicioc sn vz bâicioc
băicon sn [At: BOCEANU, GL. / Pl: -oane / E: net] (Reg) Bolovan. băierel sn [At: VICIU, GL. / P: bă-ie~ / V: băe~ / PI: ~e / E: baier + -el] 1-2 (Reg) Baier (13) (mic).
băieri vt [At: DA / P: bă-ie~ / Pzi: ~re.vc / E: baieră] 1-2 (Reg) A pune baieri (1) (la o oală în care se transportă mâncare).
băiefire sf [At: MDA ms / P: bă-ie~ / Pl: -r/ / E: băieri] 1-2 Punere de băieri (la o oală în care se transportă mâncare) Si: (reg) băierit1 (1-2).
băierit1 sn [At: DA / P: bă-ie~ / Pl: -uri / E: băieri] (Reg) 1-2 Băierire (1-2).
băierit2, ~ă a [At: MDA ms / P: hă-ie- / Pl: —ir/, -e / E: băieri] (D. oale în care se transportă mâncare) Căreia i s-au pus băieri.
băieruţă .s/[At: LB / V: băe~ / Pl: -ţe l E: baieră + -uţă\ 1-2 (înv) Baier (13) (mic).
băiestar sm [At: (a. 1820) HEM 2884 / P: bă-ie- / Pl: -/ / E: băiesţru + -ar] (îrg) Băiat (slugă) folosit pentru a face curse şi comisioane. băiesţru sm vz buiestru
băieş sm [At: (a. 1644) HEM 2887 / V: ~/a$2, (reg) ~băneş / P: bă-ieş f Pl: -/ / E: baie2 + -a.y] 1 (îrg) Lucrător într-o mină1 Si: ciocănaş, miner, ocnaş. 2 (îrg) Proprietar al unei mine. 3-4 (Reg) Lucrător la o carieră (de var sau) de piatră. 5 (îrg) Ţigan aurar. 6 (Trs; Ban) Meşteşugar (ţigan) care face obiecte din lemn sau din nuiele.
băieşag sn [At: ŞINCAI, HR. III, 210 / P: bă-ie- / V: ~işag, băe~ / Pl: -uri / E: mg bânyasăg] (Reg) 1 Lucrul din mină1. 2 Regiune minieră.
băieşanca .sfa [At: PAMFILE, J. 111,11/ P: ha-ie- / Pl: (nob) -şănci / E: băieş + -(e)ancă] (Reg) 1 Dans ţărănesc din Ţara Oltului, asemănător cu „ungureanca“. 2 Melodie după care se execută acest dans.
băieşesc, ~edscă a [At: BARCIANU / P: bă-ie- / PI: -eşti / E: băieş + -esc] (Reg) De băieş (1). băieşeşte av [At: LB / P: hă-ie- / E: băieş + -este] (Reg) Ca băieşii (1). băieşi vi [At: DA ms / P: ba-ie- / Pzi: -.yesc / E: băieş + -/] (Reg) 1 A fi băieş (1). 2 A duce viaţă de băieş (1).
băieşime sf [At: DA ms / P: bă-ie- / PI: ~mi / E: băieş + -ime] (Reg)
1	Totalitatea lucrătorilor care se ocupă cu băieşitul1 (1). 2 Mulţime de băieşi (1). 3 Regiune auriferă în Munţii Apuseni, cu mulţi băieşi (1), numită astfel de cei care locuiesc în afara ei.
băieşire .v/'[At: MDA ms / Pl: -r/ / E: băieşi] (Reg) 1 Meseria minerului Si: băieş it1 (1). 2 Lucru de miner Si: băieşit1 (2).
baie şi t1 sn [At: HEM 2887 / P: hă-ie- / Pl: ~uri / E: băieşi] 1-2 (Reg) Băieşire (1-2).
băieşit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, ~e / E: băieşi] (Reg) 1 (D. oameni) Care are meseria de miner. 2 (D. minerale) Care a fost extras de miner.
băieş iţă1 ş/ŢAt: DL / P: bă-ie~ / Pl: -ţe IE: băiaş1 + -iţă] Femeie care serveşte la o baie1 (7) publică.
băieş\ţă 2 .s/[At: DL / P: bă-ie- / Pl:	/ E: băiaş1 + -iţă] (Reg) 1 Soţie
de miner. 2-3 Femeie care munceşte într-o întreprindere minieră (de suprafaţă sau) în mină1. băiet sm vz băiat
băietm sm [At: EMINESCU, N. 35 / P: bă-ie~ / V: (pop) ~eţdn, băetm / Pl: -/ / E: băiat + -an] 1-2 Băiat (10) (mare). 2 (Reg) Holtei.
băietană sf [Ai: IORDAN, L. R. A. 101 / P: bă-ie~ /V: băe~ / Pl: ~ne l E: băietan + -ă] (Reg) Fetişcană.
băietămş sm [At: SADOVEANU, N. F. 46 / P: bă-ie- / V: băe~, băit~ / Pl: -/ / E: băietan + -ay] 1-2 (Şhp) Băietan (1) (mic).
băietămme >vf[At: CAMILAR, C. 221 / P: ba-ie~ / V: băe~ / E: băietan + -ime] 1-2 (Rar) Mulţime de băietani (1-2).
băietoriu, ~oare [At: DOSOFTEI, ap. HEM 2900 / P: bă-ie- / Pl: -//, -oare / E: băia + -(ă)tor] 1 am (înv; îe) înger ~ înger păzitor. 2 sf (îrg) Doică. băietm sm vz băietan
băieţandru sm [At: GORJAN, H. 1,126/5 / V: (reg) băe~, băicăian~ f PI: -r/ / E: băiat + -andru] 1-2 (Şhp) Băiat (10) isteţ.
băieţaş sm [At: OLLĂNESCU, H. O. 141 / P: bă-ie~ / V: (reg) ~iţaş, băe~/ Pl: -/ /E: băiat + -aş] 1-2 (Şhp) Băieţel (1-2). 3 (Dpr) Băieţel (3).
4	(Pop) Băieţel (4).
băieţăraie sfs [At: DA ms / P: hă-ie- / E: băiat + -ăraie] (Reg) Mulţime de băieţi (10) Si: băieţime.
băieţea .v/'[At: MARIAN, NU. 323 / P: bă-ie- / V: băe~ / Pl: -ţele / E: băiată + -ea] (Reg; şhp) 1-2 Băiată (mică) Si: băieţică1 (1-2).
băieţel sm [At: MUMULEANU, ap. GCR II, 247 / P: bă-ie- / V: (reg) ~iţel, băe~ / Pl: -/ / E: băiat + -el] 1-2 (Şhp) Băiat (10) (mic) Si: băieţaş (1-2), (reg) băieţică2 (1-2). 3 (Dep) Băiat (10) fără o valoare sau o importanţă deosebită Si: băieţaş (3), (reg) băieţică2 (3). 4 (Pop) Băieţaş
(4). 5 (Reg) Joc ţărănesc, asemănător cu „brâul“. 6 (Reg) Melodie după care se execută acest joc. 7 (Mpl) Plantă erbacee din familia scrofu-lariaceelor, cu tulpina simplă, cu frunze păroase, cu flori albastre şi cu fructul ca o capsulă, care creşte prin fâneţe, păşuni (Veronica spicata).
băieţesc, ~ească a [At: D. ZAMFIRESCU, R. 244 / P: bă-ie- / V: băe~ / Pl: -eşti l E: băiat + -esc] 1 (D. înfăţişare, obiceiuri, purtare) De băiat
(10). 2 Specific băieţilor (10).
băieţeşte av [At: CĂLINESCU, E. O. I, 12 / P: hă-ie- / V: băe~ l E: băiat + -eşte] Ca băieţii (9).
băieţi vr [At: DEX2 / P: bă-ie-/ Pzi: -ţese / E: băiat + -/] (Rar; d. fete) A se comporta ca un băiat.
băieţică1 sf[At: MARIAN, NA. 348 / P: bă-ie- / V: băe~ / Pl: -ţele / E: băiată + -ică] 1-2 (Reg; şhp) Băieţea (1-2).
229
BĂIETICĂ2
băieţică2 sms [At: GHICA, S. 283 / P: bd-ie~ / E: băiat + -ică] (Reg; dov) 1-2 (Şhp) Băieţel (1-2). 3 (Dpr) Băieţel (3).
băieţime sfs [At: D. ZAMFIRESCU, ap. TDRG / P: bd-ie~ / E: băiat + -ime] (Rar) Mulţime de băieţi (1).
băieţoi sm [At: LM / P: bă-ie~ l V: băe~ / Pl: ~ / E: băiat a- -oi] 1-3 (Şdp) Băiat (1) (mare), (greoi şi) obraznic. 4 (Dep) Fată cu apucături de băiat (1).
băieţos, -oasă a [At: DA ms / P: bă-ie~ / Pl: ~oşi, ~oase / E: băiat + -os] 1 De băiat (1). 2 (D. fete) Care are un comportament băieţos (1). băigui v vz bâigui
băilui [At: ECONOMIA, 131/22 / Pzi: ~e.vc / E: mg bajlodni] (îrg) 1-2 vr A se ocupa cu ceva (sau cu cineva). 3-4 vt A îngriji de ceva (sau de cineva).
băimărean, ~ă [At: DEX2/ Pl: ~era\ ~ene l E: Baia Mare + -ean] 1-4 smf, a (Persoană) care este născută şi crescută în municipiul Baia Mare. 5-6 smf, a (Locuitor) din municipiul Baia Mare.
băimăremcă sf [At: DEX2 / Pl: ~ence / E: băimărean + -că] 1-2 Femeie născută şi crescută în municipiul Baia Mare. 3 Locuitoare din municipiul Baia Mare.
băioară sf[At: LM / P: hd-i-oa~ ! Pl: -re / E: baie1 + -ior] (îvr; şhp) 1-2 Baie1 (2) mică.
băios, -oasă a [At: LB / P: bâ-ios~ / Pl: ~oşi, ~oase / E:	baie2	+	-av]
(îrg; d. regiuni miniere) Care este bogat în băi2 (1).
băire sf [At: FRÂNCU - CANDREA, M. 41 / E: băi2] (Reg) 1 Lucrul într-o baie2 (1). 2 (îe) ~ de la ziuă Lucrul într-o mină de suprafaţă, la lumina zilei. băistruc, ~ă smf vz baistruc băişag sn vz băieşag
băit, ~ă a [At: BARCIANU / P: bă-it / Pl: ~iţi, ~e I E:	băi2]	(îrg;	îe)
Piatră ~ă Piatră din care s-a scos conţinutul metalic. băitănaş sm vz băietănaş
băităşan sn [At: PASCU, S. 295 / Pl:	/	E: băiat + -ăşan] (Reg) Băie-
tan (2). băiţaş sm vz băieţaş
bălţă1 $/[At: DL / P: bă-i~ / PI: ~ţe / E: baie1 + -iţă] 1-2 (Şhp) Baie1
(2)	(mică).
baiţă2 sf [At: BARCIANU / P: bd-ie~ / Pl: ~ţe / E: baie2 + -iţă] 1-2 (Şhp) Baie2 (1) (mică). băiţel sm vz băieţel
băiţui vt [At: DA ms / Pzi: ~e.sc / E: baiţ + -ui] A acoperi suprafaţa unui corp cu baiţ.
băiţuire sf[At: MDENC / P: ~ţu-i~ / Pl: ~ri / E: băiţui] Acoperirea suprafeţei unui corp cu baiţ Si: băiţuit1.
băiţuit1 sn [At: NOM. MIN. 345 / P: băi-ţu-it / Pl: -uri / E: băiţui] Băiţuire.
băiţuit2, -ă a [At: MDENC / P: băi-ţu-it / PI: ~iţi, -e / E: băiţui] Care a fost acoperit cu baiţ. băjagnă sf [At: DA / Pl: -ţu-it / E: net] (Reg) Desagă. băjăni vr vz băjeni băjănit1 sn vz bejenit1 băjănit2, -ă a vz bejenit băjbăi v vz bâjbâi băjbâc sm vz bojbâc băjbâi v vz bâjbâi
băjenar sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 128/9 / V: bej-, (reg) bejen-
l	Pl: ~i / E: băjeni + -ar] 1-6 Persoană care îşi părăsea, vremelnic, (casa sau) provincia ori (patria) din pricina (invaziilor duşmanului sau a) persecuţiilor politice ori a oprimării fiscale şi care se reîntorcea după trecerea primejdiei. 7 (Rar) Emigrant. 8-10 Persoană reîntoarsă din bejenii (1-3). 11 (Reg) Om sărac lipit pământului.
băjenări vi [At: NEGRUZZI, S. I, 217 / V: băjin~, (rar) bejin~, (înv) beji~> (reg) bejăn~ / Pzi: ~resc l E: băjenar + -/] 1-3 (îrg; d. oameni sau colectivităţi umane) A-şi părăsi, vremelnic, (casa sau) provincia ori (patria)
din cauza (Invaziilor duşmanilor sau a) persecuţiei politice ori a oprimării fiscale Si: (înv) a se băjeni (1-3). 4 (Rar) A emigra.
băjenărxe .s/[At: NEGRUZZI, S. I, 119 / V: (rar) bejin~, ~ner~, (înv) bejenerie, (reg) bejăn~ / Pl: ~ii i E: băjeni + -ărie] (înv) 1-3 Băjenie (1-3).
4	(Rar) Emigrare. 5-8 Timp cât cineva este în băjenărie (1-4) Si: băjendrire (5-8), băjendrit1 (1-4).
băjenănre .s/[At: DA /V: (rar) beji~, (înv) bej~, (reg) bejăn~! Pl: ~ri / E: băjenări] 1-3 (înv) Băjenie (1-3). 4 (Rar) Emigrare. 5-8 Băjena-rire (5-8).
băjenărit1 sn [At: NEGRUZZI, S. 1,119 / V: (rar) bejin~, (înv) bej~, (reg) bejăn~ / E: bejenări] 1-3 (înv) Băjenie (1-3). 4 (Rar) Emigrare. 5-8 Băjenărie1 (5-8).
băjenărit2y ~ă a [At: AMIRAS, ap. TDRG /V: (rar) bejin~, (înv) bej~, (reg) bejăn~ / Pl: ~iţi, ~e / E: bejănări] 1-3 (înv) Care îşi părăseşte, vremelnic, (casa sau) provincia ori (patria) din cauza (invaziilor duşmanilor sau a) persecuţiei politice ori a oprimării fiscale. 4 (Rar) Emigrat. băjenerie sf vz băjenărie
băjeni vr [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 259/23 / V: (înv) bej~> bejăni, (reg) ~jăn\ / Pzi: ~ne.se / E: bejan] 1-3 (înv; d. oameni sau o colectivitate) A-şi părăsi (casa sau) provincia ori (patria) din cauza (invaziilor duşmanilor sau) a pesecuţiei politice ori a (oprimării fiscale) Si: (îrg) a (se) băjenări d-3).
băjenie sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 26v/18 / V: bej~, bejan~, (reg) bejan~ / P: ~ni-e / Pl: ~u / E: vsl g&kanhk] 1-3 Părăsire, vremelnică, de către oameni sau o colectivitate, a (casei sau a) provinciei ori (a patriei) din cauza invaziilor duşmanilor sau a persecuţiilor politice ori a oprimării fiscale Si: (înv) băjenărie (1-3), băjendrire (1-3), băjenărit1 (1-3), băjenire (1-3), băjenit1 (1-3). 4 (Rar) Emigrare Cf pribegie. 5-8 Timpul petrecut în băjenie (1-4). 9 (înv) Pribegia de la 1821, din timpul Eteriei sau al Zaverei. 10-11 (Fam; fig) Schimbare de locuinţă, mutare. 12-17 Locul ascuns sau sigur spre care fugeau băjenarii (1-6) Cf azil. 18-20 (Mpl) Mulţimea care ia parte la băjenie (1-3). 21-26 (îvr) (Familia sau) oamenii ori (servitorii şi) bagajul unui băjenar (1-6).
băjenire sf [At: CANTEMIR, HR. 475 / V: (înv) bej~, (reg) bejăn~ / Pl: ~ri / E: băjeni] 1-3 (înv) Băjenie (1-3).
băjenit1 sn [At: MUŞTE, ap. LET. III, 18/35 / V: (înv) bef~, bejăn7~, (reg) ~jăn~ / E: băjeni] 1-3 (înv) Băjenie (1-3).
băjenit2, ~ă a [At: NECULCE, L. 57 / V: (înv) bej~, bejăn~, (reg) ~jăn~! Pl: ~iţi, ~e / E: băjeni] 1-4 (înv) Băjenărit2 (1-4). băjinări vi vz băjenări
bălf ~ă [At: ANON. CAR. /V: bel1 a, bală, bea2 sf bală a / Pl:	~e /
E: vsl E^iAii] (Reg) 1 a (D. părul oamenilor) Blond. 2 a (D. oameni; îoc oacheş) Cu părul blond şi cu faţa albă. 3 a Frumos. 4 .s/Iubită. 5 sf Lele.
6	a (D. animale; îoc negru) Care are corpul sau numai botul alb. 7 smf Animal cu corpul sau cu botul alb. bălăci sm [At: PAMFILE, DUŞM. 299 / PI: ? / E: net] (Reg) Pescar. bălae sfvz bălaie
bălai, ~e [At: ALECSANDRI, P. I, 26 / V ~a<> sf af/ E: băl + -ai(e)]
1	a (D. părul oamenilor) Blond. 2 a (D. oameni) Blond la păr şi albicios la faţă. 3 a (D. animale, mai ales d. vaci şi oi) Bălan (4) Cf plăvan. 4-5 sf (Vacă sau) iapă albă Si: bălan (7). 6 .sf(Fam; îe) A înţărcat -a S-a terminat cu traiul în abundenţă şi fără multă osteneală din partea cuiva. 7 sf (îae) S-a isprăvit cu ceva bun sau avantajos. 8 sf (Pop; îe) A intrat ~a în sat
S-a luminat de ziuă. 9-10 .vZ'(Pop) (Fată sau) femeie blondă. 11 a (Pop; îe) Ba (sau că) e laie, ba (sau că) e'-eBa una, ba alta. 12 a (Pop; îe) Ori laie, ori m Ori una, ori alta. 13 a (Reg; îlav) Nici (e) laie, nici Neclar. 14 (îal) Nici aşa, nici aşa. 15 (îrg; d. stabilirea unui preţ; îe) Nici lupul pe m, nici pe lup Nici una, nici alta ci la mijloc. 16 sf (Reg; fig; în înjurături) Mamă. 17 sf{Reg) Varietate de struguri nedefinită mai îndeaproape. 18 a/(Iht; reg) Ocheană (Rutitus rutitus).
bălaieş,	a [At: HEM 2927 / P: ~lă-ieş / V: bal- / Pl:	/	E:	bălai
+ -eş] (îvr) Blond.
230
BĂLĂNCĂRIT2
bălan, ~ă [At: PANN, E. II, 82/14 / V: (reg) bal~ l Pl: -i, ~e l E: băl + -an] 1 a (D. părul oamenilor) Blond. 2 smf‘ a (Persoană) cu faţa albă şi părul blond. 3 sm (Irn) Dracul. 4 a (D. animale domestice) Cu părul sâu4 blana alb-gălbuie Si: bălai (3), (rar) bălănuţ (2), (pop) plăvan, (reg) băluţ (4)* 5 a (D- plante, mai ales d. cereale) De culoare deschisă, galben spre alb. 6 a (Reg; d. cireşele sălbatice) De culoare roz-roşie. 7 smf (Nume de) animal domestic de culoare albă Si: bălai (4), (reg) băluşă (1-2), băluţă (5-8). 8 sm (Rar) Zăpadă. băiaş sn vz balaş bălaur sn vz balaur bălaure sm vz balaur
bălăban sn [At: COMAN, GL. / Pl: -e / E: net] (Reg) Vas închis, confecţionat din lemn.
bălăbăneală sf [At: BARCIANU / Pl: -e/i / E: bălăbăni + -eală] (Pfm) 1-6 Bălăbănire (1-6) Si: bănănăială (1-6), bălălăială.
bălăbăni vtr [At: BĂRAC, T. 7/1 /V: (rar) ~bun~l Pzi: ~nesc / E: ns cf bălălăi, bănănăi] 1-2 vtr (D. persoane şi d. membrele sau o parte a corpului uman) A (se) mişca (reflex) (într-o parte) şi într-alta, (oscilând cu şovăială sau) legănându-se Si: a (se) bălăngăni (3-4), (reg) a (se) bălăngăi (1-2), (reg) a (se) bălălăi, a bănănăi (1-2). 3 vr (Reg) A tremura.
4	vt (Reg) A trăncăni. 5-6 vt A face pe cineva (fără voia lui) să se mişte sau să se aplece (într-o parte sau în alta) Si: a hurduca, a scutura, a zgâlţâi. 7 vr A se clătina greoi încoace şi încolo (ca omul beat) Si: a şovăi. 8 vr (Fam) A se îmbrânci în luptă dreaptă (în glumă). 9 vr (Fig; fam) A se certa. 10 vr (îrg; îf ~buni) A se învârti în pat. 11 vr (îal) A avea insomnie.
12	vi (Reg) A petrece în voie, flecărind.
bălăbănire sf [At: DA / Pl: -ri / E: bălăbăni] 1-6 Mers reflex, (într-o parte şi în alta), oscilând cu şovăială sau (legănându-se lent şi) împleticit Si: (pfm) bălăbăneală (1-6), bălăbănit1 (1-4), bălăngănire (4-9), (reg) bănănăeală (1-6), bănănăire (1-6), bănănănit (1-6) Cf bălăbăni (1-2). 7 Mişcare clătinată, datorată zgâlţâielii Si: bălăbăneală (1-6). bălăbănit1 sn [At: DA / E: bălăbăni] (Pfm) 1-6 Bălăbănire (1-6). bălăbănit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: bălăbăni] 1-3 (D. mers) Care este (nesigur), lent şi împleticit Si: (reg) bălălău (1-3)2.4 Zgâlţâit2.
5	Şovăitor.
bălăbănos, ~oasă a [At: JIPESCU, 0.94 / Pl: -oşi, -oase / E: bălăbăni + -tu] (Rar; d. ochi; csnp) Holbat2.
bălâbăţat, ~ă a [At: IORDAN, STIL. 86 / Pl: -aţi, -e / E: cf băbărţat, lăbărţat] (Rar) Cu mâinile desfăcute.
bălăcări1 vtr [At: LB / Pzi: -resc / E: srb balakati 1 1-2 A (se) vorbi de rău. 3-4 (Pfm) A (se) certa. 5 (Reg) A spune trivialităţi Si: a bălăcători.
bălăcări2 vr [At: MACEDONSKI, O. III, 110 / Pzi: -re.se / E: net] (Rar) A se bălăci (1).
bălăcărie sf [At: LB / Pl: -ii / E: bălăcări + -ie] (Reg) Vorbă de ocară, trivială Si: (îrg) bălăcăritură.
bălăcărire sf [At: DA / Pl: -ri / E: bălăcări] (Reg) 1 Calomniere.
2	Ceartă. 3 Folosirea trivialităţilor într-o discuţie Si: bălăcărit1 (3), (reg) bălăcătorire.
bălăcărit1 sn [At: DA / E: bălăcări] 1-3 Bălăcărire (1-3). bălăcărit2, ~ă a [At: DA / Pl: -iţi, -e / E: bălăcări] (Pfm) 1 înjurat2.
2	Batjocorit2.
bălăcăritură sf [At: LB / Pl: -ri / E: bălăcări + -itură) (îrg) Calomniere. bălăcători vt [At: PAŞCA, GL. / Pzi: -re.se / E: ucr âaJBKam, srb balakati] (Reg) A bălăcări1 (5).
bălăcătorire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: bălăcători] (Rar) Bălăcărire (3).
bălăcătorit1 sf [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bălăcători] (Rar) Bălăcărire (3).
bălăcătorit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, ~e / E: bălăcători] Bălăcărit1 (3).
bălăceală sf[At: PAMFILE, J. I, 58 / Pl: -ce/i / E: bălăci + -eală] Zbenguială (mai mult joacă) în apă (la scăldat) Si: bălăcire (1), bălăcit1, (rar) bălăcitură.
bălăci [At: ODOBESCU, S. III, 157 / Pzi: ~ce.sc / E: bg ăajjaKaM] 1 vr A se zbengui în apă (la scăldat) Si: (rar) a se bălăcări2. 2 vr A tulbura apa (sau alt lichid) cu mâinile. 3-4 vrr A(-şi) muia mâinile într-un lichid, într-o mocirlă, murdărindu-se. 5-6 vtr (Fig) A se tăvăli (în mizerie). bălăcire sf [At: COSTINESCU / Pl: -ri / E: bălăci] 1 Bălăceală.
2	Tulburare a apei (sau a altui lichid) cu mâinile Si: bălăcit2 (2). 3 Murdărire prin muierea mâinilor într-un lichid, într-o mocirlă etc. Si: bălăcii2
(3). 4 (Fig) Tăvălire (în mizerie).
bălăcit1 sn [At: HEM 2995 / Pl: ~uri / E: bălăci] Bălăceală. bălăcit2, ~ă a [At: HEM 2995 / Pl: -iţi, -e / E: bălăci] (Rar) 1 Care se zbenguieşte în apă. 2 (D. apă, lichide etc.) Tulburat în urma bălăcirii (2).
3	(D. fiinţe) Murdar prin bălăcirea (3) în noroi.
bălăcitură sf [At: HEM 2995 / Pl: -ri / E: bălăci + -itură] (Rar) Bălăceală.
bălăciune sf[At: PAŞCA, GL. / Pl: ~ni / E: bălăci + -iune] (Reg) 1 Loc mocirlos pe care nu se fac case. 2 (Fig) Trivialitate.
bălăciuşcă sf [At: JIPESCU, 0.161 / E: bălăci + -uşcă] 1-3 (Reg) (Vin sau) rachiu ori altă băutură turbure, de calitate proastă Cf holercă, poşircă. bâlăoală sfvz bălăială bălăd a vz bălaiei
bălăi1 vi [At: CALENDARIU (1814), 188/19/Pzi: -e.vc/E: net] (Reg)
1	A behăi. 2 (Fig; d. oameni) A vorbi (la mânie) ţipând asemănător behăitului.
bălăi2 vt [At: PAMFILE, D. 299 / Pzi: -esc / E: net] (Reg) „A vâna peşte cu luntrile“.
bălăică [At: HEM 2932 / P: -/d-i- / Pl: -ici / E: bălăiu + -ică] 1 sf, a (Reg) Bălăior (3). 2-4 .s/(Reg) (Oaie sau) viţea ori (vacă albă tânără). 5 a/(Iht; reg) Ocheană (Rutilus rutilus). bălăid, -/a [At: ALECSANDRI, T. 898 / P: ~lă-ielIV: ~tfe//PI: -iei, / E: bălai + -el] 1 a (Rar) Bălăior (2). 2 sm Animal plăvan. bălăior, -oară [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 550/18 / P: ~lă-iel / V: (reg) ~lâor / Pl: -i, -oare / E: bălai + -ior] 1 a (D. părul oamenilor) Blond deschis Si: blănel (1). 2 a (D. oameni) Care are părul şi pielea de culoare deschisă, albicioasă Si: (pop) bălănel (1), (rar) bălăiel (2). 3-4 sf (Pop) (Fată sau) femeie bălăioară (2). 5 a (Reg; d. animale) Bălan (4) mai deschis.
6-7 .s/(Şhp) (Vacă sau) iapă albă. 8 i/(Iht; reg) Ocheană (Rutilus rutilus).
bălălăi vtr [At: ALECSANDRI, T. 426 / Pzi: -e\sc / E: fo] 1-2 (Reg) A (se) bălăbăni (1-2).
bălălăială .v/ [At: DA /V: -dea- / Pl: -ie/i / E: bălălăi + -ială] 1-6 (Rar) Bălăbăneală (1-6). bălălăire a/[At: DA / Pl: -ri / E: bălălăi] 1-6 (Rar) Bălăbăneală (1-6). bălălăit1 sn [At: DA.ms IE: bălălăi] 1-3 (Rar) Bălăbăneală. bălălăit2, ~ă [At: MDA ms / Pl: -iţi, ~e / E: bălălăi] (Rar) Bălăbănit2 d-3).
bălălău1 sm [At: PAŞCA, GL. / Pl: —/ăie / E: net] (Reg) Mâncare făcută din mămăligă, unt şi brânză.
bălălău2y ~aie [At: CREANGĂ, P. 322 / PI: -ăi, ~/aie / E: bălălăi + -ău] (Reg) 1-3 a Bălăbănit2 (1-3). 4-5 smf Prostănac care umblă cu mâinile bălăbănind. 6 sn Variantă a jocului bâza. bălămari sfvz balama
bălămăluţă i/[At: TDRG / Pl: -re / E: balama + -ăluţă] 1-2 (Rar; şhp) Balama (1) mică. bălăncăm v vz bălăngăni
bălăncăme -ş/[At: VISSARION, B. 82 / Pl: -ii / E: bălăncăni + -ie] 1-2 (Nob) Bălăngănire (1-2). bălăncănire sfvz bălăngănire bălăncănit1 sn vz bălăngănit1 bălăncămi2, ~ă a vz bălăngănit2 bălăncări v vz bălăngăni bălăncărire sf vz bălăngănire bălăncărit1 sn vz bălăngănit1 bălăncărit2, ~ă a vz bălăngănit2
231
BĂLĂNEL
bălăriei, -ea a [At: ŞEZ. VI, 116 / Pl: ~ei, ~e / E: bălan + -el] 1-2 (Pop; şhp) Bălăior (1-2).
bălăngăi vtr [At: ŞEZ. VIII, 121 / Pzi: -esc/ E: balang + -ăi] 1-2 (Reg) A (se) bălăbăni (1-2) (în jocul de-a clopotul).
bălăngăire sf [At: MDA ms / PI: -ri / E: bălăngăi] 1-6 (Reg) Bălăbănire (1-6).
bălângăit1 sn [At: DELAVRANCEA, ap. HEM 3005 / Pl: ~uri / E: bălăngăi] (Rar) 1-6 Bălăbănit1 (1-6). bălăngăit2’, -ă a [At: MDA ms / Pl: ~iţi, -e f E: bălăngăni] Bălăbănit2. bălăngăni [At: JIPESCU,0.154/ V: (reg) -ncă-, -ăncări, -ări f Pzi: ~nesc / E: balang + -ăni] 1 vt (D. un clopot, o balangă) A suna (tare) Si: (reg) a băngăni (1). 2 vt (Reg) A trage clopotul neregulat în dunga Si: (reg) a băngăni (2). 3-4 A (se) bălăbăni (1-2). 5 vr (D. obiecte care atârnă) A se legăna.
bălăngănire sf [At: DA ms / V: (reg) -lăncă-, -ăncări, -ări- / Pl: -ri / E: bălăngăni] 1-2 Producere a unui sunet puternic (de clopot) de balangă Si: bălăngănit1 (1-2) (reg) băngănire (1-2). 3 Tragerea neregulată a clopotului în dungă. 4-9 Bălăbănire (1-6). 10 Legănare.
bălăngănit1 sn [At: LUNGEANU, ap. CADE / V: -ncă-1 ,-lâncărit1, ^ăritl?\: -uri IE: bălăngăni] 1-3 Bălăngănire (1-3). 4r5 Sunetul produs de (clopot sau de) balanga 6-11 Bălăbănire (1-6). 12 Legănare.
bălăngănit2,-â a [At: MDA ms / V: -ncă-1,-mărit1,-ărit1 / PI: -iţi, -e / E: bălăngăni] 1-2 Care produce un sunet puternic (de clopot sau) de balangă Si: bălăngănitor (1-2). 3 Care trage neregulat clopotul în dungă Si: bălăngănitor (3). 4 Bălăbănit2. 5 Legănat2.
bălăngănitor,-oare a [At: MACEDONSKI,O. III, 100 /Pl: -i, -oare / E: bălăngăni + -tor] 1-3 Bălăngănit2 (1-3). 4-6 Care (se) bălăngăneşte (1-3). 7 Bălăbănit2.8 Legănat2. bălăngări v vz bălăngăni bălăngărire sfvz bălăngănire bălăngărit1 sn vz bălăngănit1 bălăngărit2, -ă a vz bălăngănit2
bălănică [At: JIPESCU, O. 100 / E: bălan + -ică] 1-2 a (Şhp) (Cam) bionduţ. 3 .vm/‘(Prt) Bălăior (1). 4 .s/Bălan (7).
bălănuţ,-ă [At: MARIAN, INS. 309 / Pl: -i, -e / E: bălan + -uţ] (Rar; şhp) 1-2 a (Cam) bălan (1). 3-4 a (Cam) bălan (4). 5-6 smf, a (Animal) cu blana albă şi de statură mică. bălăoacheş, -ă a vz balaoacheş
bălâoană sf[ At: MAT. FOLK. 9 / P: -lă-oa- / Pi: -ne / E: cf balaur] (Reg; îppl) Balaur. bălăor, -oară a vz bălăior
bălărie .v/ŢAt: PANN, Ş. II, 12 / Pl: ~i/ / E: net] 1 Plantă necultivată, care creşte spontan Vz buruiană. 2 Loc acoperit cu bălării (1) Cf pârloagă.
bălărit, -ă a [At: POPA, V. 245 / Pl: ~iţi, -e / E: bălărie + -it] 1-2 (Rar; d. un loc, un drum) Acoperit, de bălării (1).
bălăscanie sf[At: COMAN, GL. / Pl: -ii / E: net] (Reg; mpl) 1 Râu (de cămaşă) cusut cu fire nepotrivite la culoare. 2 Cusătură cu flori mari şi fără gust.
bălăştioagâ şf[At: MARIAN, T. 345 / Pl: -oage / E: net] 1-3 (Reg) Băltoacă (1-3).
bălătruc sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~uce / E: net] (Reg) 1-2 Bucată de fier sau de piatră cu care se zdrobeşte bulgărele de sare. 3 (Fig) Copil mic şi gras. 4 Sticlă (de băut) de formă triunghiulară. bălăţan, -ă smf, a vz bănăţean
bălăţenie sf [Ai: I. CR., ap. CADE / PI: ~i i / E: net] (Reg) 1 Bală1 (1).
2	Şarpe mare. 3 Animal mic şi degenerat. bălăţi vr [At: I. CR. V, 375 / Pzi: -ţese / E: net] (Reg) A se lăbărţa. bălăţire sf[At MDA ms / PI: ~ri / E: bălăţi] (Reg) Lăbărţare. bălă fit1 sn [At: MDA ms / PI: ~uri / E: bălăţi] (Reg) Lăbărţat1. bălăţit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iţi, ~e / E: bălăţi] (Reg) Lăbărţat2. bălăuc, ~ă a [At: SEVASTOS, N. 106 / P: ~lă-uc / Pl: ~uci, ~uce / E: bălai + -uc] 1-2 (Pfm) Bionduţ.
bălăunz sm [At: TODORAN, GL. / P: ~lă-unz / Pl: ~i / E: net] Persoană care priveşte la un obiect cu gura căscată, uitându-se fix. bălăur sm vz bălur
bălăuraş sm [At: l. CR. II, 94 / P: ~lă-u~ / Pl: ~i / E: balaur + -aş] 1-2 (îpp; şhp) Balaur (1) mic. bălăurel şm vz balaurel bălăurodică sf vz balauroaică
bălăvan sm [At: VÎRCOL, V. 90 / Pl: ~i / E: net] (Reg) Strugure mare, dar cu boabele rare.
bălăvăni vr [At: PAŞCA, GL. / Pzi 3: ~neşte IE: net] (Reg) A se crăpa de ziuă.
bălan, -ă a [At: DENSUSIANU, Ţ. H. 308 / Pl: ~i,	/	E:	net]	(Reg)
De culoare trandafirie, roz. bălbăeală sf vz bâlbâială bălbăi v vz bâlbâi bâlbâială sf vz bâlbâială
bălbăiat, -ă a [At: COMAN, GL. / P: ~bă-iat / V: -boit- / Pl: ~aţi, ~e / E: net] Care are ochii mari, ieşiţi în afară Cf bulbucat. bălbăilă sm vz bâlbâială bălbăire sfvz bâlbâire bălbăit1 sn vz bâlbâit1 bălbăit2, -ă smf a vz bâlbâit2 bălbăitor, -oare smf a vz bâlbâitor bălbăitură sf vz bâlbâitură bălbătae sf vz bâlbătaie
bălbău, -ăie a [At: CANTEMIR, ap. CADE / Pl: ~ăi, ~aie / E: bâlbâi + -du] (înv) Bâlbâit2 (1).
bălbisă .ş/[At: PANŢU, PL. / Pl: -se l E: net] 1 Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina acoperită de peri aspri, cu frunzele ascuţite şi dinţate pe margine, cu flori roşii şi (rar) albe, care creşte prin pădurile umede (Stachys syivatica). 2 Planta erbacee din familia labiatelor (Stachys palustris).
bălboare sf[At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ori l E: bâlbor + -oare] (Bot; înv) Bâlbor (1) (Trollius europaeus). bălboit, -ă a vz bălbăiat bâlbor sm vz bâlbor
bălbui vtr [At: DA / Pzi: -esc l E: fo] 1-2 (Reg) A (se) bâlbâi. bălbuire sf [At: DA / Pl: -ri / E: bălbui] (Reg) Bâlbâire. bălbuit1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: bălbui] 1-2 (Reg) Bâlbâire. bălbuit2, -ă a [At: DA / Pl: -iţi, -e / E: bălbui] (Reg) Bâlbâit2. bălcâiu sn [At: CHEST. II 282/294 / P: -câ-iu f Pl: -ie / E: net cf halcă2 + -âiu] (Reg) Lemn cu care se propteşte uşa pivniţei. bălciug sn vz belciug bălcoş, -ă a vz balcoş băldăbâc a vz bâldâbâc
băldăbeală sf[At: HEM 3024 / Pl: -eli IE: băldăbi + -eală] 1-2 (îrg) Slăbiciune (sau neîndemânare) pe care o simte omul vara „după o căldură prea mare“.
băldăbi vi [At: HEM 3024 / Pzi: -hesc / E: net] (îrg) A fi slăbit, moleşit din cauza căldurii. băldâr, -ă sn, smf vz baldâr băldir, -ă sn, smfvz baldâr
băldoaie .s/[At: JIPESCU, O. 35 / V: -dova- / E: Bălde, Baldov(in) + -oaie] (Rar) Varietate de struguri nedefinită mai îndeaproape. băldovaie sf vz băldoaie balega v vz băliga bălegar sn, sm vz băligar bălegare sfvz băligare bălegariu sn vz băligar bălegat1 sn vz băligat1 bălegat2, -ă a vz băligat2 bălegăra v vz băligăra bălegărare sf vz băligărare
232
BĂLOŞEL
bălegărat1 sn vz băligărat1 bălegărat2, ~ă a vz băligărat2 bălegău sn vz băligău bălegos, -'oasă a vz băligos băleguţă sf vz băliguţă bălercă sfvz balercă bălgar, ~ă smf, a vz bulgar
bălghiri smp [At: I. CR. V, 20 / E: net] (Reg; d. omul lacom; îe) A-şi umple ~ i A se sătura (până în gât). bălhdc sn vz bulhac bălhui v vz bâlbâi bălhuire sfvz bâlbăire bălhuit1 sn vz bâlbâit1 bălhuit2, ~ă a vz bâlbâit2
băii vr [At: DENSUSIANU, Ţ. H. 308 / Pzi: -lese / E: băl + -i] (Reg) A se decolora.
băliăi vr [At: NOVACOVICIU, C. B. 5 / P: -li-ă-i / Pzi: ~esc / E: net] (Reg) A orbecăi.
băliăire .s/[At: MDA ms i P: -li-ă-i i Pi: -ri / E: baiiăi) (Reg) Orbecăire. băliăit1 sn [At: MDA ms / P: -li-ă-it / Pl: ~uri / E: băliăi] (Reg) Orbecăire. băliăit2, ~ă a [At: MDA ms / P: -li-ă-i / Pl: ~iţi, -e / E: băliăi] (Reg) Orbecăit2. bălibaşă sm vz bulibaşă
băliga [At: NECULCE, L. / V: (îvp) ~lega / Pzi: 3 baligă, balegă / E: baligă + -i] 1-2 vtr (D. animale mari) A elimina baligă (1) Si: (reg) băligăra (1-2). 3-4 vtr (Pex; d. oameni) A elimina excremente Si: (reg) a (se) băligăra (3-4). 5 vt A murdări pe cineva cu baligă (1). 6 vr A murdări pe cineva cu excremente Si: a băligăra (6). 7-10 vr (Fig) (A umple sau) a împroşca pe cineva (cu murdării ori) vorbe urâte Si: (reg) a băligăra (7-10).
băligar [At: ZILOT, ap. HEM 3027 / V: (pop) ~leg~, (înv) ~legariu l Pl: -uri, -e / E: baligă + -ar] 1 sn Baligă (1). 2 sn Amestec din baligă
(1)	şi paie folosit ca îngrăşământ (după ce putrezeşte) sau drept combustibil Vz gunoi1 de vite. 3-4 sn (îrg) (Loc sau) groapă în care se depozitează băligarul (2) Si: (reg) băligău (1-2). 5 sn (Reg) Amestec de baligă (1) şi lut folosit la lipitul caselor. 6 sm (Şîs gândac de ~) Gândac din clasa coleopterelor, de culoare neagră, care trăieşte în băligar (1) Si: (reg) gâză, gâza-boului, gândac-de-gunoi, goangă, goangă-de-baligă, trânduş, trânt, trânz (Geotrupes stercorarius sau Scaraboeus fimetarius). 1 (Reg; îs) —cu-corn Nasicorn (Oryctes nasicornis).
băligare sf [At: DA / V: ~leg~ / Pl: -gări / E: băliga] 1 Eliminare de baligă (1) Si: băligat1 (1), (reg) băligărare (1), băligărat1 (1). 2 Eliminare de excremente Si: băligat1 (2), (reg) băligărare (2), băligărat1 (2). 3 Murdărire cu baligă (1) Si: băligat1 (3), băligărare (3), băligărat1 (3). 4 Murdărire cu excremente Si: băligat1 (4) băligărare (4), băligărat1 (4). 5-8 (Fig) (Umplere sau) împroşcare cu (murdării ori) vorbe urâte Si: băligat1 (5-8), băligărare (5-8), băligărat1 (5-8).
băligat1 sn [At: ŞEZ. IV, 156 / V: -leg-1 / Pl: -uri / E: băliga] 1-8 Băligare (1-8).
băligat2, -ă a [At: DA / V: ~leg/ Pl: -aţi, -e / E: băliga] 1 Care elimină baligă (1). 2 Care elimină excremente. 3 Care este murdărit cu baligă (1) Si: băligărat2 (3).
băligăra vtr [At: I. CR., ap. CADE /V: ~leg^/Pzi 3: -rez/E: băligar] 1-10 (Reg) A (se) băliga (1-10).
băligărare sf [At: MDA ms / V: ~leg~ / Pl: -gări / E: băligăra] 1-8 Băligare (1-8).
băligărat1 sn [At: MDA ms / V: ~leg/ Pl: ~uri l E: băligăra] 1-8 Băligare (1-8).
băligărat2, ~ă a [At: MDA ms / V: ~leg/ Pl: -aţi, -e / E: băligăra] 1-8 Băligat2 (1-8).
băligău sn [At: PAMFILE, C. Ţ. 336 /V: ~leg~ / Pl: ~găie / E: baligă + -ău) 1-2 (Reg) Băligar (3-4).
băligos, ~oasă a [At: LM /V: (îrg) ~leg~ / Pl: -oşi, -oase IE: baligă + -av] 1 Amestecat cu haligă (1). 2 Plin de baligă (1). 3 (Fam; fig; d. oameni) Fără energie, moale (ca o baligă (9)).
băliguţă sf [At: LM / V: (înv) ~leg~ / Pl: -ţe / E: baligă + -uţă] 1-2 (Şhp) Baligă (1) mică.
băliuţă .v/[At: MARIAN, NA. 53 / V: baleu~ / P:	/	Pl:	~ţe / E:
balie + -uţă] 1-2 (Reg; şhp) Balie (mică). bălmăgi v vz bălmăji
bălmăjeală sf[At: DA ms / V: bolmoji / Pl: -eli / E: bălmăji + -eală]
1	încurcătură de mai multe lucruri Si: amestecătură. 2 Ameţire cu vorba. 3 Zăpăceală prin vrăji sau farmece. 4,Bombăneală.
bălmăji [At: LB / V: (reg) balmuji, ~ăg\, ~ăşi, ~moj\, ~moşi, ~muji, bolmoji, bolmoşi / Pzi: -jesc / E: balmoş + -i] 1 vt A încurca mai multe lucruri Si: a amesteca. 2 vt (D. oameni) A ameţi pe cineva (cu vorba).
3	vr (Pex) A zăpăci prin vrăji sau farmece. 4 vr A vorbi încurcat, fără rost. 5 vr (Fam) A bombăni. 6 vr (Reg; d. oameni) A deveni moale (ca un balmoş). 7 vr A-şi pierde energia.
bălmăjire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: bălmăji] 1 încurcare a mai multor lucruri Si: amestecare, bălmăjit1 (1). 2 Ameţire a cuiva cu vorba Si: bălmăjit1 (2). 3 Zăpăcire a cuiva prin vrăji sau farmece Si: bălmăjit1 (3).
4	Vorbire Iară rost Si: bălmăjit1 (4). 5 Bombănire Si: bălmăjit1 (5). 6 (Reg) Pierdere a energiei umane Si: bălmăjit1 (6).
bălmăjit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: bălmăji] 1-6 Bălmăjire (1-6). bălmăjit2, ~ă a [At: CREANGĂ, A. 88 / V: balmufit2, ~moş\t, ~mujit, bolmoş’it2 / Pl: ~ir/, -e / E: bălmăji] 1 încurcat2. 2 (D. oameni) Ameţit2.
3	(Reg; d. oameni) Moleşit, fără energie.
bălmăjitor,~oare smf, a [At: LET.21,110 / V: ~mejui~ / Pl: -i, -oare / E: bălmăji + -tor] 1-8 (Rar) (Persoană) care bălmăjeşte (1-4). bălmăjitură .v/‘[At: LB / Pl: -ri / E: bălmăji + -tură] (îvr) 1 Amestecătură.
2	încurcătură. bălmăşi v vz bălmăji bălmătrucă sf vz bălmătucă
bălmătucă sf[At: HEM 3058 / V: ~tru~ / Pl: -uci / E: ns cf balmoş] (Reg) Un fel de balmoş făcut din caş, făină, unt şi fiert în apă. bălmejuitor, ~oare smf, a vz bălmăjitor bălmoji v vz bălmăji bălmoşi v vz bălmăji bălmoşit, ~ă a vz bălmăjit2 bălmuji v vz bălmăji bălmujit, ~ă a vz bălmăjit2
băloiu sm [At: ANON. CAR. / P: -lo-iu, reg bălon’u / E: băl + -oiu] Bou bălan (4).
bălos, ~oasă [At: ANON. CAR. / Pl: -oşi, -oase / E: bale + -av] 1 a Cu bale (1). 2 a Căruia îi curg balele (1). 3 a (Pex) Scârbos. 4-5 a (Care se întinde) ca balele (6). 6 a (D. vin, zeamă de varză, gheaţă etc.) Lunecos.
7	sm (Iht; reg) Babuşcă (Rutilus rutilus). 8 sf (Bot; reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape, folosită pentru dureri de spate. 9 a (Bot; reg; îc) Burete-~ Băloşel (1). 10 sm (îpp; îsp) Drac. 11-12 sfp (Pop; îds) Duhuri rele (femeieşti).
băloşa [At: COSTINESCU / Pzi: -şez / E: bălos + -a] (Reg) 1 vr A băloşi
(1).	2-3 vtr A (se) băloşi (2-3). 4 vr A se băloşi (4).
băloşare sf[At: MDA ms / Pl: -şări / E: băloşa] 1 Lăsare de bale (1) Si: băloşat1 (1), băloşire (1), băloşit1 (1). 2 Umplere de bale (1) Si: băloşat1
(2),	băloşire (2), băloşit1 (2). 3 Băloşire (3).
băloşat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: băloşa] 1-2 Băloşare (1-2).
3	Băloşire (3).
băloşat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: băloşa] 1 Plin de bale
(1)	Si: băloşit2 (1). 2 Băloşit2 (2).
băloşel sm [At: PANŢU, PL. / Pl: -i / E: bălos + -el] 1 (Bot) Ciupercă necomestibilă, din familia agariaceelor, cu miros neplăcut, având pălăria galbenă-roşiatică, piciorul alb şi gros, carnea albă greţoasă şi gust acru Si: bălos (9), burete-bălos (8) (Russula sau Agaricus foetens). 2 (Iht; reg) Grindel (Nemachilus barbatulus).
233
BĂLOŞI
băloşi [At: DL / Pzi: ~5e.sc / E: bălos + -/] 1 vt A lăsa bale (1) Si: (reg) a băloşa (1). 2-3 vtr A (se) umple de bale (1) Si: (reg) a (se) bâloşa (2-3)
4	(D. lichide, în special, d. vin, zeamă de varză etc.) A deveni bălos şi întins ca uleiul Si: (reg) a se băloşa (4).
băloşire .s/[At: ENC. AGR. / Pl: ~ri / E: băloşi] 1 Lăsare de bale (1) Si: (reg) băloşare (1), băloşat1 (1), băloşit1 (1). 2 Umplere cu bale (1) Si: (reg) băloşare (2), băloşat1 (2), băloşit1 (2). 3 Alterare a unui lichid, care devine bălos şi întins ca uleiul Si: băloşare (3), băloşat1 (3), băloşit1 (3).
băloşit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: băloşi] 1-2 Băloşare (1-2).
3	Băloşire (3).
băloşit2, ~ă'a [At: DA ms / Pl: -iţi, ~e IE: băloşi] 1 Băloşat2 (1). 2 (D. lichide, în special d. vin, zeamă de varză etc.) Care a devenit bălos (6) Si: băloşat2 (2).
bălsâma vt [At: NEGRUZZI, S. II, 156 / V: balsama / Pzi: -raez / E: balsam + -a] 1 A îmbălsăma (un cadavru) Si: a bălsămi (1), a îmbălsămi (1). 2 A face să se răspândească un miros foarte plăcut (în aer) Si: îmbălsăma, bălsămi (2), a îmbălsămi (2).
bălsămare s/[At: DA / V: balsam- / Pl: -măr/ / E: bălsâma] (Rar)
1	îmbălsămare (1). 2 Parfumare. bălsămat1 sn [At: DA / V: balsam-7 / Pl: ~uri / E: bălsâma] (Rar)
1	îmbălsămare (1). 2 Parfumare.
bălsămat2, ~ă a [At: ALEXANDRESCU, M. 77 / V: balsam/ Pl: -aţi, -e / E: bălsâma] 1 (Rar) îmbălsămat2. 2-3 (înv) Care a fost (Uns sau) impregnat cu balsam (1) Si: bălsămit2 (2-3). 4 (Fig) Parfumat2. bălsămi vt [At: DA / Pzi: ~rae.sc / E: balsam] 1-2 (înv) A bălsăma (1-2). bălsămire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: bălsămi] 1 (înv) îmbălsămare (1). 2 Parfumare.
bălsămit1 sn [At: MDA ms / Pl: -wr/ / E: bălsămi] 1 (înv) îmbălsămare
(1).	2 Parfumare.	y
bălsămit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iţi, -e / E: bălsămi] 1 (înv)
îmbălsămat2 (1). 2-3 Bălsămat2 (2-3). 4 Parfumat2.
bălsâm sn [At: DA ms / Pl: -wr/ / E: net] (Reg) Cantitate de cereale (grâu, orz, secară, ovăz) secerate, care urmează să se lege snop.
băltac1 sn [At: COSTINESCU / Pl: -ace / E: baltă +-ac] (Reg) Băltoacă (1). băltac2 sn vz baltag
bâltag1 sms [At: HEM 3066 / E: ns cf baltă + -ag] (Reg) Vânt puternic (care bate de la baltă). baltag2 sn vz baltag băltan sf vz bâltan băltăcăială sf vz bâltâcâială bâltăcel sn vz băltăgel
băltăci [At: LM / Pzi: ~cesc / E: băltac2 + -/] (Rar) 1 vr (D. apă) A inunda.
2	vr (D. suprafeţe de pământ) A se inunda. 3 vt (D. apă) A stagna, formând
o	baltă (1) Si: a băltiră băltui (3). 4 vi (D. oameni) A se deplasa cu greu printr-un loc băltos (1) sau noroios. 5 vi (D. păsări) A zbura cu corpul deasupra apei şi cu picioarele în apă.
băltăcire i/[At: MDA ms / Pl: -r/ / E: băltăci] 1-2 Inundare. 3 Stagnare a apei care formează o baltă (1) Si: băltăcit1 (3), băltire1, băltit1, băltuială
(2),	băltuire (2), băltuit1 (2). 4 Deplasare a cuiva cu greutate printr-un loc băltos (1) sau noroios Si: băltocit1 (4). 5 Zbor al păsărilor cu corpul deasupra apei şi cu picioarele în apă Si: băltăcit1 (5).
băltăcit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: băltăci] 1-2 Inundare. 3-5 Băltăcire (3-5).
băltăcit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iţi, -e / E: băltăci] 1-2 Inundat2.
3	(D. ape) Care stagnează şi formează o baltă (1). 4 (D. oameni) Care se deplasează cu greutate printr-un loc băltos (1) sau noroios. 5 (D. păsări) Care zboară cu corpul deasupra apei şi cu picioarele în apă.
băltăgan1 sms [At: HEM 3066 / E: băltag2 + -an] (Rar) Vânt de la răsărit. băltăgan2 sn [At: DA ms / Pl: ~i / E: net] 1-2 (Reg) Poreclă dată de localnicii de la şes locuitorilor de pe malul (Dunării sau) bălţilor.
băltăgaş sn [At: HEM 3070 / Pl: -e / E: baltag + -ay] (Reg) 1-10 (Şhp) Baltag (1,3,5,7,9) (mic) Si: băltăgel (1-15).
băltăgel sn [At: TEODORESCU, P. P. 52 / V: -ce/ / Pl: -e / E: băltag + -el] 1-10 (Pop; şhp) Băltăgaş (1-10). 11-15 Lovitură de baltag (1, 3, 5, 7,9).
bălţăi vt [At: DA / P: ~tă-i / Pzi: ~e.se / E: net] (Reg) A spune prostii. băltăire ş/[At: MDA ms / P: ~tă-i I Pl: -r/ / E: băltăi] (Reg) Spunere de prostii Si: băltăit1. băltăit1 sn [At: MDA ms / P: ~tă-it / Pl: -uri / E: băltăi] (Reg) Băltăire. băltăit2, ~ă a [At: MDA ms / P: ~tă-it / Pl: ~iţi, -e / E: băltăi] (Reg; d. oameni) Care spune prostii.
băltărău sn [At: DDRF / Pl: -ra/e / E: baltă + -ărău] 1-2 (Rar) Băltău (1-2).
băltăreascâ .s/[At: HEM 3073 / E: Băltăreşti + -ească] (Reg) 1 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută acest dans.
băltăreţ, ~eaţă [At: LM / V: (reg) ~rez sm / Pl: ~i, ~e / E: baltă + -ăreţ]
1	a De baltă (1). 2 a (Pex) Din regiunea bălţilor (1). 3-4 sm, a (Vânt) care bate dinspre bălţile (14) Dunării. 5-6 sma, a (Reg) (Vânt) care bate dinspre miazăzi, cald, prielnic pentru recolte şi însoţit întotdeauna de o ploaie caldă. 7-8 smf, a (Persoană) care locuieşte în regiunea bălţilor (1).
9	sm (Reg; şîs) porc ~ Porc de talie mare, cu urechi drepte şi lungi. băltărez sm vz băltăreţ
băltărie şf[At: HEM 3076 / Pl: ~ii / E: baltă + -ărie] (Reg) Băltiş (2). băltâţel, -ea a [At: HEM 3087 / Pl: ~ei, ~e/e / E: bălţat + -el] 1 (D. albine) Pestriţ. 2 (D. grâu) Pătat2.
băltăţiCy ~ă a [At: HEM 3087 / Pl: -ici, ~ice / E: bălţat +-ic] 1 (D. albine) Pestriţ. 2 (D. grâu) Pătat2.
băltău sn [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~raie / E: baltă + -ău] (Reg) 1-2 Băltoi (1-2). băltât a vz bălţii4
bălti1 vr [At: RĂDULESCU-CODIN / V: -Iţi1 / Pzi: ~re.se / E: net] (Reg)
1	(D. funii întinse) A se curba. 2 (D. construcţii) A se surpa până la pământ. 3-4 (D. împletituri) A se slăbi şi a se lăsa până la pământ.
bălti2 vt [At: SLAVICI, V. P. 47 / V: (reg) -Iţi2 / Pzi 3: ~teste / E: baltă + -i] (Rar; d. apă) A băltăci (2).
baltică ş/"[At: HEM 3076 / Pl: ~ici / E: baltă + -ică] (Rar) 1-2 (Şhp) Băltiţă (1-2).
băltice a şf [At: HEM 3074 / Pl: —e/e / E: baltă + -icea] (Rar) 1-2 (Şhp) Băltiţă (1-2).
bălticică ş/[At: HEM 3074 / Pl: ~e/e / E: baltă + -icică] (Rar) 1-2 (Şhp) Băltiţă (1-2).
băltig sn [At: DDRF / Pl: -«ri / E: baltă + -ig] (Rar) Băltoacă (1). băltină sf [At: (1672 - 1699) ap. HEM 3075 / Pl: -«e / E: vsl ămiwa] (înv) Loc mlăştinos şi mocirlos lângă un râu. băltire1 sf [At: MDA ms / V: -Iţire1 / Pl: -ri / E: bălti1] Băltăcire (2). băltire2 sf [At: MDA ms / V: -Iţire2 / Pl: -ri / E: bălti2] 1 Lăsare la mijloc a unei funii întinse Si: băltit2 (1), bălţitură (1). 2 Surpare până la pământ a unei construcţii Si: băltit2 (2), bălţitură (2). 3-4 Slăbire şi lăsare până la pământ a unei împletituri Si: băltit2 (3-4), bălţitură (3-4).
băltiş sn [At: ODOBESCU, S. 1,377 / Pl: -uri, -e / E: baltă + -/.y] 1 (Csc) Mai multe bălţi (1) (mici) apropiate, pe un teren băltos (1). 2 Teren băltos (1) Si: băltărie.
băltit1 sn [At: MDA ms / V: -Iţit1 / Pl: -uri / E: bălti1] Băltăcire (3). băltit2 sn [At: MDA ms / V: (reg) —Iţit2 / Pl: -uri / E: bălti2] 1-3 Băltire2 (1-3).
băltii3, ~ă a [At: DA ms / V: (reg) -ţii3 / Pl: -iţi, -e / E: bălti1 ] 1 Plin de bălţi (1). 2 (D. un curs de apă) Stagnat în formă de baltă (1).
băltit4, ~ă a [At: CIHAC I, 22 / V: (reg) -ţit4, -tăi I Pl: -iţi, ~e / E: bălti2] (Reg) 1 (D. funii întinse) Lăsat la mijloc. 2 (D. construcţii) Surpat până la pământ. 3-4 (D. împletituri) Slăbit şi lăsat până la pământ.
234
BĂNĂTAN
bălâţă sf [At: (1751) apt HEM 3076 / Pl: -ţe / E: baltă + -iţă] 1-2 (Şhp) Baltă (1) (mică) Si: (rar) baltică (1-2), băltieea (1-2), (rar) bălticică (1-2), (rar) baltuţa (1-2), (reg) băltucă (1-2).
băltoacă sf [At: DDRF / V: ~toagă, ~toc, -tog sn / Pl: -ace / E: baltă + -oacă] 1-3 Baltă (1) mică, murdară şi mocirloasă Si: (reg) bălăştioaga, băltac1, băltig. 4-5 (Adunătură sau) scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor. 6 Baltă (17). băltoagă sfvz băltoacă băltoc sn vz băltoacă băltog sn vz băltoacă
băltoisn [At: ALECSANDRI, P. 1,13 /Pl: -oaie / E: baltă + -oi] 1 Baltă (1) mare cu apă murdară Si: (reg) băltău (1). 2 Cantitate mare de lichid (apă, sânge, vin etc.) vărsat pe jos Si: (reg) băltău (2).
băltos, -oasă a [At: PANN, P. V. II, 119/3/ Pl: ~oşi, -oase l E: baltă + -os] 1 (D. locuri) Plin de bălţi (1). 2 (D. râuri) Care formează bălţi (1) în urma deselor revărsări. 3 (Rar; d. plante) De baltă (1).
băltucă sf [Ai: HEM 3078 / Pl: -uce şi -uci / E: baltă + -ucă] 1-2 (Reg; şhp) Băltiţă (1-2).
băltui [At: LB / P: -tu-i / Pzi: -iese ! E: baltă + -ui] 1-2 vtr (Rar; d. apă) A (se) inunda. 3 vr A băltăci (3).
hăituiala sf [At: HEM 3078 / Pl: -ieli / E: băltui + -eală] 1 (Rar) Inundare. 2 Băltăcire (3).
băiţuire j/[At: PONTBRIANT, D. / Pl: -ri / E: băltui] 1 (Rar) Inundare. 2 Băltăcire (3).
băltuit1 sn [At: HEM 3078 / Pl: -uri / E: băltui] (Rar) 1 Inundare. 2 Băltăcire (3).
băltuit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iri, -e / E: băltui] (Rar) 1 Care este inundat. 2 Care este băltăcit2 (3).
băltuţă sf [At: ŢICHINDEAL, F. 136 / Pl: -ţe / E: baltă + -uţă] 1-2 (Rar; şhp) Băltiţă (1-2).
bălţa vt [At: DEX2 / Pzi: -ţez / E: bălţat (drr)] (Fam) 1 A vopsi în culori ţipătoare şi nearmonizate. 2 A tărca.
bălţare sf [At: MDA ms / Pl: -ri S E: bălţa] (Fam) 1 Vopsire în culori ţipătoare şi nearmonizate Si: bălţat1 (1). 2 Tărcare.
bălţat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: bălţa] (Fam) 1 Bălţare (1). 2 Tărcare.
bălţat2, -ă [At: BIBLIA (1688), 22]/5 / V: (reg) bal- / Pl: -aţi, -e I E: ml balteatus, -a, -um] 1-2 smf, a (Animal) care are părul de culori diferite.
3-4 smf, a (Animal) cu dungi sau cu pete de altă culoare Si: (rar) florean.
5	a (D. oameni) Deosebit2. 6 a (înv) Colţat2.7 a (D. haine, stofe, tablouri etc.) Cu multe culori ţipătoare. 8 a Colorat fără gust. 9-10 a (Rar; îe) A fi cu maţele ~e A fi (rău sau) făţarnic. 11-12 a (Irn) îmbrăcat (fără gust şi) neasortat. 13 a (Pop) îmbrăcat în haine orăşeneşti. 14 a (Fig; d. noroc, lume etc.) în care nu te poţi încrede.
bălţătură sf [At: DAM£, T. / Pl: -ri / E: bălţat + -ură] 1 Pată de altă culoare la animalele bălţate (2). 2 (Rar) Amestecătură fără pricepere şi fără artă de diverse culori care nu se armonizează. 3-4 Obiect colorat (ţipător sau) cu culori multe şi neasortate. 5 (Prt) Pată (pe haină) care bate la ochi. 6 (îvr) Un fel de pete albe pe piele. 7 (Bot; reg) Unguraş (Marrubium vulgare), bălţi1 vr vz bălti1 bălţi2 vt vz bălti2
bălţică sf [At: CHEST. V, 76/30 / Pl: -ici / E: baltă + -ică] 1-2 (Reg; şhp) Vacă (mică) bălţată2 (1-2) Si: (reg) bălţuică (1-2). bălţire1 sfvz băltire1 bălţire2 sf vz băltire2 băltit1 sn vz băltit1 bălţit2 sn vz băltit2 bălţi?, -ă a vz bălti? bălţii4, -ă a vz băltit4
bălţitură sf [At: CIHAC 1,22 / Pl: -ri / E: baltă + -ură] 1-4 (Rar) Băltire2 (1-4).
bălţoşat, -ă a [At: JIPESCU, ap. CADE / Pl: -aţi, -e / E: net] (Reg) Lăbărţat.
bălţuică sf[At: HEM 3090 / Pl: -ici / E: baltă + -uică] 1-2 (Reg; şhp) Bălţică (1-2).
bălţuie sf [At: HEM 3090 / P: -ţu-ie / Pl: ~u/ / E: baltă + -uie] 1-2 (Reg) Capră bălţată (1-2). bălucă af[At: ŞEZ. II, 126 / Pl: -uce / E: băl + -ucă] (Reg) Blondă. băluică sf [At: MARIAN, ap. DA / Pl: -ice / E: băl + -uică] (Reg) Vacă bălaie (3).
bălursm [At: PANŢU, PL. /V: (reg) -lăur / Pl: -i / E: bg fiaJiyp] (Bot; reg) 1 Costrei (Sorghum hale pense). 2 Mătură (Sorghum vulgare).
bălură1 sf[At: PANŢU, PL. / Pl: -re / E: net] (Bot; reg) Brânduşă-de-toamnă (Colchicum autumnale).
bălură2 sfs [At: JAHRESBER. VII, 82 / E: net] (Reg; sst) Pământ lunecos şi moale.
băluşă .s/[At: DAMfi, T. 182 / Pl: -se / E: băl + -uşă] 1-2 (Reg) (Oaie sau) capră bălană (7).
băluşcă .s/[At. PANŢU, PL. / Pl: -şte / E: băl + -uşcă] Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu tlori albe, mari sau mici (Ornithogalum umbellatum) Si: ceapa-ciorii, găiniţă, găinuşă, laptele-păsării, lapte, plisc-păsăresc Vz plisc, rogojea.
băluţ, -ă [At: RETEGANUL, CH. 147 / Pl: -i, -e / E: băl + -uţ] (Reg)
1	a (D. părul oamenilor, mai ales la fete) Blond. 2 .v/‘Iubită. 3 sf Amantă.
4	a (D. animale, mai ales d. păsări) Bălan (4). 5-8 sf Animale domestic, în special oi, (cu botul sau) blana albă Si: bălan (7). 9 a (îs) Măr - Varietate de măr nedefinită mai îndeaproape. 10 sf Dans popular cu lăutari, asemănător horei. 11 sf Melodie după care se execută băluţa (10).
bălvan sm [At: DAMfi, T. 98 / V: bălbul~ / Pl: -i / E: srb balvan]
1	(Reg) Butuc mare de lemn. 2 Bârnă. 3 (Pop) Trunchi de arbore, curăţat de ramuri pentru a fi tăiat în joagăr Si: buştean. 4 (Reg) Bârnă la teascul de ulei. 5 (Pop; spc) Fiecare dintre bârnele care se pun orizontal pe fundamentul casei pentru a susţine stâlpii caselor ţărăneşti Si: talpa casei Vz talpă.
bămbac sn vz bumbac
bănac sn [At: CHEST. II, 325/1 / Pl: -uri / E: net] (Reg) Loc de pe cuptor unde dorm, de obicei, copiii Si: bănăcuţ.
bănar sm [At: (1666) ap. HEM 3096 / Pl: -i / E: ban2 + -ar] (înv) Lucrător la monetăria statului, care făcea bani2 (1) Si: (înv) tarapangiu.
bănat1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 88728 / Pl: -e, -uri / E: mg bănat] (Reg) 1-2 Stare de (durere sufletească şi) căinţă. 3 (îe) A fi (sau a trage) (cu) ~ A regreta. 4 Supărare. 5-6 (Frp; îe) A nu-i fi cuiva cu ~ A nu lua în nume de rău (rugămintea sau) întrebarea cuiva. 7 Luare în nume de rău. 8 Mânie. 9 Necaz. 10 Ciudă. 11 învinuire. 12 Bănuială. bănat2 sn vz banat
bănăcuţ sn [At: CHEST. II, 325/1 / Pl: -uri / E: bănac + -uţ] (Reg) Bănac. bănănăeală .v/ŢAt: DA / V: -ăia- / Pl: -eli / E: bănănăi + -eală] 1-6 (Reg) Bălăbăneală (1-6).
bănănăi vtr [At: GORJAN, H. II, 63/3 / Pzi: -iese, -nănăi / E: fo, cf bălălăi, bălăbăni] 1-2 (Reg) A bălăbăni (1-2). bănănăială sfvz bănănăeală
bănănăire .v/[At: DA / Pl: -ri IE: bănănăi] 1-6 (Reg) Bălăbănire (1-6). bănănăit1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: bănănăi] 1-6 (Reg) Bălăbănire (1-6). bănănăit2, -ă a [At: MDA ms / Pl: ~ir/, -e / E: bănănăi] Bălăbănit2 (1). bănănău [At: ALAS 19 V, 1929,4/2 / Pl: -ăi / E: bănănăi + -âu] (Reg) 1-3 a Bălălău2 (1-3). 4 av (îe) A umbla ~ A umbla fără socoteală. 5 sm Muscoi.
bănărie1 sf [At: N. COSTIN, ap. LET. 11,5/ Pl: -ii / E: ban2 + -ărie]
1	(înv) Monetărie. 2 (Reg) Bănet (2). bănărie2 sf [At: DA / Pl: -ii / E: net] (Reg) Foc mare. bănărit sn [At: BELDIMAN, T. 117/35 / Pl: -uri / E: ban2 + -ărit] (Reg) Bănet (2). bănăta v vz pănăta bănăţan, —ă smf, a vz bănăţean
235
BĂNĂTANCĂ
bănăţancă şf, af vz bănăţeancă
bănăţean, ~ă [At: HEM 3189 / V: (reg) bălăţan, ~ţan,	/ Pl: -eni,
-ene / E: Banat + -ean] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia de bază a Banatului. 3-4 smf, a (Persoană) din Banat. 5 smp Populaţie care locuieşte în Banat. 6-7 a Care aparţine (Banatului sau) bănăţenilor (5) Si: bănăţenesc (1-2). 8-9 a Privitor la (Banat sau) bănăţeni (5) Si: bănăţenesc (3-4). 10-11 a Care este specific (Banatului sau) bănăţenilor
(5)	Si: bănăţenesc (5-6). 12 smf (Reg) Ţigan de laie. 13 sf (Bot; reg) Varietate de struguri.
bănăţeancă [At: HEM 3189 / V: (reg) -pan- I Pl: -ence / E: bănăţean + -că] 1-2 sf, af (Femeie) care face parte din populaţia de bază a Banatului Cf bănăţean (1-2). 3-4 sf, «/(Femeie) originară din Banat Cf bănăţean (3-4). 5 sfa (Reg) Dans popular românesc din Banat. 6 sfa (Reg) Melodie după care se execută bănăţeanca (5).
bănăţel sn [At: CORCEA, B. 56 / Pl: ~e / E: bănat2 + -el] (Reg; rar; şhp) Banat2 (4).
bănăţenesc, -ească a [At: HEM 3190 / Pl: -eşti / E: bănăţean + -esc] 1-6 Bănăţean (6-11).
bănăţeneşte av [At: HEM 3190 / E: bănăţean + -este] 1 Ca în Banat. 2 Ca bănăţenii (5).
băncădit, -ă a [At: DA ms / Pl: iţi, ~e / E: mg bânkodo] (Reg; mai ales d. vite) 1-2 Care nu mănâncă (din cauza bolii).
bânciluţă sf [At: POP, ap. HEM 3192 / Pl: -ţe / E: net] 1-2 (Reg) (Pătură sau) cergă, ce se pune sub şa.
băncos, —oasă a [At: DA ms / Pl: -oşi, -oase / E: banc1 (4) + -av] (Arg; d. oameni) Care face bancuri1 (4).
bănculiţă sf [At: DA / Pl: -ţe / E: bancă2 + -uliţă] 1-2 (Rar; şhp) Bancă2 (mică).
băncuţă1 ş/ŢAt: LM / V: ban- / Pl: -ţe / E: pbl ger Banknotte] 1-2 (îrg) Ban2 de hârtie (de mică valoare). băncuţă2 .s/[At: DA / Pl: -ţe l E: bancă2 + -uţă] 1-2 (Şhp) Bancă2 (mică). băncuţă3 ş/ŢAt: LM / Pl: -ţe / E: ger Bankozettel] 1 Mică monedă de argint din trecut, în valoare de 50 de bani Si: firfiric. 2 (îrg) Monedă de mică valoare (10-20 creiţari). 3 (Lpl) Bani . băndaon sm vz bărzăun băndar sm vz bondar băndaur sm vz bondar băndăoi sn vz bărzăun băndăon sm vz bărzăun
băndărete sm [At: CV, 1950, nr. 11-12,39 / Pl: -eţi I E: net] (Reg; prt) Copil mic.
băndurică sf [At: COŞBUC, P. 26 / Pl: -ici I E: bandură1 + -ică] 1-2 (Reg; şhp) Bandură1 (1) mică.
băneasă sf [At: (a. 1646) DOC., ap. HEM 3195 / Pl: ~e.se / E: ban1 + -easă] 1-4 (înv) Soţie de ban1 (3,6,9,12).
băneasca sfsa [At: DEX2 / E: cf ban1] (Reg) 1 Dans popular românesc. 2 Melodie după care se execută acest dans.
bănesc1, -ească a [At: CANTEMIR, ap. HEM 3196 / Pl: -eşti / E: ban1 + -esc] (înv) 1 De ban1. 2 Al băniei1. 3 Privitor la ban1.
bănesc2, -ească a [At: (a. 1856) URICARIUL IV, 413 / Pl: -eşti / E: ban2 + -esc] 1 De bani2. 2 în bani2. 3 Relativ la bani2. băneş sm vz băieş
băneşte av [At: (a. 1818) ap. GCR II, 221/29 / E: ban2 + -este] 1-4 (înv) Cu (sau în) bani2 (lichizi). 5 în privinţa banilor2.
bănet sn [At: FILIMON, ap. HEM 3198 / Pl: (reg) ~uri I E: ban2 + -et] 1 Bani2 (1) mulţi. 2 Avere mare în bani2 (2) Si: (reg) bănărie1 (2), bdnărit. 3 (Reg; îs) Putere - Sumă mare de bani2.
băngăni vt [At: BENIUC, C. P. 107 / Pzi: ~nesc / E: bang + -ani]
1-2 (Reg) A bălăngăni (1-2).
băngănire .v/‘[At: MDA ms / Pl: ~ri / E: băngăni] 1-2 (Reg) Bălăngănire (1-2).
băngănit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: băngăni] 1-2 (Reg) Bălăngănire (1-2).
băngănit2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: băngăni] 1-2 (Reg) Bălăngănit2 (1-2). băngică .s;/’[At: CHEST. II, 263 / Pl: -ici / E: net] (Reg) Bageac (1). băni1 [At: HEM 3197 / Pzi: -nesc / E: ban1 + -i] 1-3 vr A învesti pe cineva cu titlul de ban1 (2,4,6). 4-6 vi A exercita funcţia de ban1 (3,6,12).
băni2 vt [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 124/21 / Pzi: -nesc / E: ban2 + -/] 1 A bate bani2 (1). 2 (Reg) A cheltui bani2 (1). 3-4 (îrg) A scoate bani2 (1) de la cineva (silindu-1).
băni3 [At: ANON. CAR. / Pzi: -nesc / E: mg bânni] 1 vr (înv) A trata cu cineva. 2 vt (Reg) A nu lăsa pe cineva în pace. 3 vr (Reg) A se căi.
bănică sf [At: PANŢU, PL. / Pl: -ici / E: net] Plantă erbacee, mică, cu flori albastre (închis), rar albe, dispuse în capitule globul oase, care creşte în regiunea alpină şi subalpină (Phvteuma orbiculare) Si: splinuţd (Chrysosplenium alternifolium).
bănicel sm [At: MOLDOVAN, Ţ. N. 128 / Pl: -ei / E: ban2 + -icel] (Reg) Floare brodată pe umărul iei.
bănicer [At: PAMFILE, C. / Pl: -e I E: baniţă + -ar] 1-2 sm Meseriaş care face coşuri sau baniţe (din coajă de tei). 3 sm Bărbat care măsoară cereale cu baniţa (2). 4-5 sn (Reg; şhp) Baniţă (1-2). 6-7 sn Conţinutul unei baniţe (1).
bănicereasă a/ [At: DA ms / Pl: ~e.se / E: bănicer + -easă] (Reg) 1-2 Soţie de bănicer (1-2). 3 Femeie care măsoară cu baniţa (2).
bănicioară sf[At: DAM6, T. 154 / V: ~cior sn / Pl: -re / E: baniţă + -ioară] 1-2 (Pop; şhp) Baniţă (2) (mică) Si: bănicer (4-5). 3-4 Conţinutul unei bănicioare (1-2). bănicior sn vz bănicioară
bănie sf[At: NECULCE, L. 237 / Pl: -ii / E: ban1 + -ie] (înv) 1-3 Perioadă cât cineva era ban1 (1-3). 4-6 Titlu de ban1 (1-3). 7-9 Reşedinţă a banului1 (1-3).
bănire1 .s/[At: MDA ms / Pl: -ri / E: băni1] 1-6 învestire cu titlul de ban2 (2,4,6) Si: bănit1 (1-6). 7-9 Exercitare a funcţiei de ban2 (1-3) Si: bănit2 (7-9).
bănire2 sf [At: MDA ms / Pl: -ri I E: băni2] (înv) 1 Fabricare de bani2
(1)	Si: bănit3 (1). 2 Cheltuire de bani2 (1) Si: bănit3 (2). 3 (îrg) Obţinere de bani2 (1) de la cineva (silindu-1) Si: bănit3 (3).
bănire3 sf[At: MDA ms / Pl: -ri / E: băni3] 1 Tratare cu cineva Si: bănit3 (1). 2 Insistenţă supărătoare pe lângă cineva Si: bănit3 (2). 3 Căinţă.
bănişor1 sm [At: (a. 1629) DOC., ap. HEM 3204 / Pl: -i / E: ban1 + -işor] 1-9 (înv) Boier care avea (titlul de) subaltern al banului1 (1-3).
bănişor2 sm [At: (sec XVII) ap. HEM 3201 / Pl: -i / E: ban2 + -işor]
1-6 (Şhp) Bănuţ (1-6). 7 (Bot; reg) Cărbuni (Phvteuma spicatum). 8 (Bot; reg) Clopoţei (Campanula rapunculus).
bănişorie sf [At: HEM 3203 / Pl: -ii / E: bănişor1 + -ie] (înv) 1-9 Perioadă când cineva era bănişor1 (1-9). 10-18 Titlu de bănişor1 (1-9). 19-27 Reşedinţă a bănişorului (1-9). bănit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: băni1] 1-9 Bănire1 (1-9). bănit2 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: băni1] 1-3 Bănire2 (1-3). bănit3 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: băni3] 1-2 Bănire3 (1-2). 3 Căinţă. bănit4, ~ă a [At: MDA ms / PI: ~ir/, ~e / E: băni1] 1-3 Făcut ban1 (1-3).
4-6 Condus de un ban1 (1-3).
bănit?, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ir/, ~e / E: băni2] (înv) 1 Fabricat2.
2	Cheltuit2.
bănit6, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ir/, -e l E: băni3] 1 Necăjit de insistenţele cuiva. 2 Care se căieşte.
bănos, ~oasă a [At: GORJAN, H. IV, 135/25 / Pl: -oşi, -oase / E: ban2 + -os] 1 (D. meserii, ocupaţii etc.) Care aduce mulţi bani2 Si: productiv, lucrativ. 2 (Reg; d. persoane) Bogat.
băntăli vtr [At: VAIDA / Pzi: -lese, băntăl / E: cf mg băntalom] 1-2 (Reg) A (se) ofensa. băntălire ş/ŢAt: MDA ms / Pl: -ri / E: băntăli] (Reg) Ofensare. băntălit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: băntăli] (Reg) Ofensare. băntălit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ir/, -e / E: băntăli] (Reg) Ofensat2.
236
BĂRĂGAN
bănte sf [At: CHEST. II, 94/7 / Pl: ~ / E: net] (Reg; csc) Pietre de râu care se pun în temelia unei construcţii.
bănui [At: PSALT. (1651), ap. HEM 3224 / Pzi: ~e.vt“ / E: mg bănni] (îrg) 1 vi A regreta. 2 vi A se căi. 3 vi (îe) Nu-mi '-esc Nu-mi pasa. 4 vi (Reg) A se supăra pe cineva. 5 vi (îe) Să nu ~eşti sau.(să) nu Mţi Să nu ini-o luaţi în nume de rău. 6 vi A cârti. 7 vi A aduce mustrări cuiva. 8 vt A presimţi. 9-10 vt A întrevedea (o anumită situaţie sau) o anumită soluţie.
11	vt A presupune după aparenţe Si: a crede, a imagina. 12 vr A afla în urma unor deducţii logice Si: a prinde de veste. 13 vt A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele) Si: a suspecta. 14 vr A invidia (pe cineva).
15	vt A fi gelos. 16 vr A pune la îndoială cinstea cuiva.
bănuială şf[At: PRAV. MUNT. (1652), ap. HEM 3216 / P: ~nu-ia / Pl: ~/e/r / E: bănui + -eală] 1 (îrg) Regret. 2 (îrg) Căinţă. 3-4 Bănuire (3-4). 5 Cârteală. 6 Mustrare. 7 Presimţire. 8-9 întrevedere a unei anumite situaţii sau soluţii Si: credinţă, imaginare. 10 Presupunere după aparenţe.
11	Aflare în urma unor deducţii logice Si: prindere de veste. 12 Considerare a cuiva drept autor al unei fapte (rele). 13 (înv) Invidie. 14 Gelozie.
15	(Rar) Punere la îndoială a cinstei cuiva. 16 (îe) A avea Meii (că...) A bănui (11) pe cineva. 17 (îe) A intra (sau a cădea) la ~ A începe să bănuiască (11). 18 (îe) A(-i) băga cuiva Meii sau a băga pe cineva în (sau la) Meii A determina pe cineva să bănuiască (11) ceva. 19 (Rar; îe) A băga pe cineva în (sau la) ~eli A face ca cineva să fie bănuit (11). 20 (îe) A scoate pe cineva din Meii A face pe cineva să nu mai bănuiască
(11)	ceva sau pe cineva. 21 (înv; îe) Om de ~ Suspect.
bănuicios, ~oasă a [At: DA / P: ~nu-i~ / Pl: m)şi, -oase / E: bănui + -(i)cios] 1-2 (Rar) Bănuitor (27-28). 3 Suspect.
bănuielnic, ~ă a [At: DA / P: ~nu-iel~ / Pl: -ici, -ice / E: bănuială +
-nic] (Rar) 1 Bănuitor (27-28). 3 Suspect.
bănuire sf[At: DA ms / P: ~nu-i~ / Pl: -i / E: bănui] 1 (îrg) Regret.
2	(îrg) Căinţă. 3 Supărare pe cineva Si: bănuială (3), bănuit1 (3). 4 Luare în nume de rău Si: bănuială (4), bănuit1 (4). 5 Cârteală. 6 Mustrare. 7 Presimţire. 8-9 întrevedere a unei anumite (soluţii sau) situaţii Si: bănuială (8-9), bănuit1 (8-9). 10 Presupunere. 11 Aflare în urma unor deducţii logice Si: bănuială (11), bănuit1 (11). 12 Considerare a cuiva drept autor al unei fapte (rele) Si: bănuială (12), bănuit1 (12). 13 Invidie. 14 Gelozie. 15 (Rar) îndoială de cinstea cuiva Si: bănuială (15), bănuit1 (15).
bănuit1 sn [At: DA ms / P: -nu-it / Pl: -uri / E: bănui] 1 (îrg) Regret.
2	(îrg) Căinţă. 3-4 Bănuire (3-4). 5 Cârteală. 6 Mustrare. 7 Presimţire.
8-9 Bănuire (8-9). 10 Presupunere. 11-12 Bănuire (11-12). 13 Invidie.
14	Gelozie. 15 (Rar) Bănuire (15).
bănuit2, ~ă [At: ZILOT, ap. HEM 3227 / P: ~nu-it I Pl: ~ir/, ~e / E: bănui] 1-2 smf, a (Om) care este presupus a fi vinovat Si: suspect. 3 a (Reg) Care regretă după cineva sau ceva. 4 a (Reg) Presupus2 . 5-6 smf Om considerat autor al unei infracţiuni care nu este pus sub acuzare din lipsă de probe. 7 a (Reg) Supărat2.8 a (îrg) Regretat. 9 a Căit. 10 a (înv; d. o persoană) Căruia i s-au adus mustrări. 11 a Presimţit. 12 a (D. o situaţie) Căreia i se întrevede o soluţie. 13 a Aflat în urma unor deducţii logice. 14 a (D. un om) Invidiat. 15 a (îrg) Gelos. 16 a (Rar) A cărui cinste a fost pusă la îndoială.
bănuitor, ~oare smf, a [At: BĂLCESCU, M. V. 422 / P: -nu-i- / Pl: -i, -oare / E: bănui + -tor] 1-2 (Persoană) care regretă ceva. 3-4 (Persoană) care se căieşte de ceva. 5-6 (Om) care este înclinat să se supere pe cineva.
7-8 (Om) care este înclinat să cârtească. 9-10 (Persoană) care face des mustrări. 11-12 smf, a (Persoană) care presimte ceva. 13-16 (Persoană) care întrevede o anumită (soluţie sau) situaţie. 17-18 (Persoană) care presupune ceva. 19-20 (Persoană) care află ceva. 21-22 (Persoană) care e înclinată să considere vinovat pe cineva. 23-24 (Persoană) care invidiază pe cineva. 25-26 (Om) care este gelos pe cineva. 27-28 (Persoană) care se îndoieşte de cinstea cuiva Si: neîncrezător, suspicios, temător, (rar) bănuielnic (1), bănuicios, (rar) gelos.
bănuleţ sm [At: PANŢU, PL. / Pl:	/	E: ban2 + -uleţ] 1-6 (Rar) Bănuţ
(1-6). 7 (Bot; reg) Cimişir (Bellis perennis). 8 (Bot; reg) Cimişir (Buxus sempervirens).
bănuţ sm [At: CALENDAR1U (1814), 151/8 / Pl: ~i / E: ban2 + -uţ]
1-6	(Şhp) Ban2 (1-2) (de valoare sau) de dimensiune mică Si: bănişor2 (1-6), bănuleţ (1-6), (reg) bănuţel (1-6). 7 (Lpl) Bani2 mulţi. 8 Germene al oului (fecundat) Si: ban2 (26), disc embrionar. 9 (Bot; lpl) Plantă erbacee din familia compositelor, cu flori mici, rotunde albe sau trandafirii pe margine şi cu mijlocul galben (Bellis perennis) Si: părăluţe, floarea-Paşte lui, bănuleţ (7), (reg) bănuţ, bănuţele, blidărei, bumbici, bumbişori, bumbuşcuţe, floare ,floare-frumoasă ,floarea-gâştii, frumuşică, iarbă, iarbă-frumoasă, mărgărită, năsturaşi, năsturei, ochiul-boului, păşcuţe, rotiţele, scântei, scânteioară, scânteuţă. 10 (Bot; reg) Cimişir (Buxus sempervirens). 11 (Bot; reg) Saschiu (Vinca minor).
bănuţel im [At: DAMfi, T. 185 / PI: ~e/ / E: bănuţ + -el] 1-6 (Reg) Bănuţ (1-6). 7 (Bot; reg; lpl) Bănuţ (9) (Bellisperenis).S (Bot; reg) Cimişir (Buxus sempervirens). 9 (Reg) Aluat tăiat în pătrate mici, care se fierbe în supa din carne de vită.
băoni vi [At: TOMESCU, GL. / P: bă-o- / Pzi: băon, -nesc / E: net] (Reg) (D. lovituri) A suna înfundat.
băonire sf[At: MDA ms / P: bă-o~ / Pl: -ri / E: băoni] (Reg) Sunet înfundat din cauza unei lovituri Si: băonit1. băonit1 sn [At: MDA ms / P: bâ-o~ / Pl: -uri / E: băoni] Băonire. băonit2, ~ă a [At: MDA ms / P: bă-o- / Pl: ~ir/, -e / E: băoni] (D. sunetele unei lovituri) înfundat. bărac, ~ă smf vz barac
băracă1 j/[At: CHEST. II, 463/72 / V: ~râ~, bârâ-, bara~ / Pl: -raci / E: bară2 + -ac] (Reg) 1 Bărăcie (1). 2 Fântână făcută într-un loc smârcos. băracă2 sfvz buracă
barat1 sm [At: ODOBESCU, S. 1,101 / V: bar-/Pl: -aţi / E: mg barat] (înv) Preot catolic. barat2 sn vz berat bărată sf vz baretă1
bărateş sm [At: CUV. D. BĂTR. II, 464 / Pl: -i / E: brat + -eş] Tovarăş. bărăban av vz bărăbar
bărăbar av [At: VICIU, GL. / V: ~an, ~bări2 / E: borabar] (Reg) 1 Egal.
2	Asemenea. 3 (D. vite; îe) A merge ~ A merge: unul lângă altul. 4 (D. obiecte de acelaşi fel) în rând.
bărăbăni v vz bărăbări1
bărăbăn1 [At: (a. 1830) IORGA, S. D. XIII, 19 / V: ~«i / Pzi: ~mvc / E: srb barabariti se] 1 vr (înv) A se asemăna. 2-3 vi (Reg) A fi egal (ca mărime, putere etc.). 4 vr (Reg) A aranja. 5-6 vr (Reg; d. oameni) A se potrivi (la obiceiuri, la păreri). bărăbări2 av vz bărăbar
bărbărire .y/ [At: MDA ms / Pl: ~rz / E: bărăbări1] 1 (înv) Asemănare.
2-3	(Reg) Egalitate (ca mărime, putere etc.) Si: bărăbărit1 (2). 4 (Reg) Aranjare. 5-6 (Reg) Potrivire a oamenilor (la obiceiuri, la păreri etc.) Si: bărăbărit1 (5-6).
bărăbărit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bărăbări1] 1 (înv) Asemănare.
2-3 (Reg) Bărbărire (2-3). 4 (Reg) Aranjare. 5-6 (Reg) Bărăbărire (5-6).
bărăbărit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~irr, ~e / E: bărăbări1] 1 (înv) Asemănat. 2-3 (Reg) Care este egal (ca mărime, putere etc.). 4 (Reg) Aranjat. 5-6 (D. oameni) Care se potrivesc (la obiceiuri, păreri).
bărăcie .y/’fAt: HEM 3242 / Pl: ~i/ / E: ns cf baracă2] (Reg) 1-2 Groapă cu apă (construită sau) formată de ploi, în care se scaldă raţele şi gâştele.
3	Suprafaţă adâncă cu apă.
bărăciune sf[At: RETEGANUL, ap. HEM 3242 / Pl: ~m / E: bara + -ciune] 1 Mlaştină . 2 (Pex) Apă mocirloasă dintr-o mlaştină. 3 (Trs) Ochi de râu.
bărăcuţă .y/TAt: ALRM II/I h. 293 / Pl: ~re / E: baracă + -uţă] 1-2 (Pfm; şhp) Baracă (mică). 3 (Reg) Şopron.
bărăgan sn [At: ALAS 16 VI, 1929,5/4 / Pl: ~uri / E: net] 1-2 Şes întins (sterp sau) roditor, acoperit de ierburi, fără păduri sau aşezări omeneşti.
3	Câmp imens. 4 Stepă. 5 (Fig) Loc fără hotar şi fără stăpân, pustiu şi îndepărtat. 6 (îe) A striga (sau a umbla, a se comporta) ca pe ~ A fi lipsit de educaţie. 7 (Fig) Om leneş şi corpolent.
237
BĂRĂITA
bărăita v vz bărăta bărăitare sf vz bărătare bărăitat1 sn vz bărătat1 bărăitat2, -ă a vz bărătat2
bărăngăi vi [At: DA ms / Pzi: -iese / E: barangă + -ai] (Reg) A striga cu putere Si: (reg) a barăngi.
bărăngăire ,v/'[At: MDA ms / Pl: -ri / E: bărăngăi] (Reg) Strigare cu putere Si: (reg) barăngait1, bărăngire, bărangit1. bărăngăit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: bărăngăi] (Reg) Bărăngaire. bărăngăit2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: bărăngăi] (Reg) Care este strigat cu putere Si: (reg) bărăngit2.
bărăngi vi [At: RĂDULESCU-CODIN / Pzi: -gesc / E: barangă + -/] (Reg) A striga cu putere Si: (reg) bărăngăi. bărăngire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: bărăngi] (Reg) Bărăngăire. bărăngit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: bărăngi] (Reg) Bărăngăire. bărăngit2 y -ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: bărăngi] (Reg) Bărăngăit2.
bărăni vt [At: CONACHI, P. 279 / Pzi: -nesc / E: net] (Mol; Trs) A cere ceva insistent şi repetat.
bărănire sn [At: MDA ms / Pl: -ri / E: bărăni] (Mol; Trs) Cerere insistentă şi repetată Si: (Mol; Trs) bărănit1. bărănit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: bărăni] (Mol; Trs) Bărănire. bărănit2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e J E: bărăni] (Mol; Trs) Care este cerut insistent şi repetat.
bărărău av [At: TOMESCU, GL. / E: net] (Reg) 1 (îe) A se ţine tărărău-~ A se ţine unul după altul. 2 (îae) A menţine un lucru încurcat. bărăstui v vz bărătui bărăstuire sf vz bărătuire bărăstuit1 sn vz bărătuit1 bărăstuit2, -ă a vz bărătuit2
bărăta [At: HEM 3247 / V: -răita, bătr- / Pzi: -tesc / E: net] 1 vi (Mun) A ocărî. 2 vt (Mun) A certa. 3 vr (Vidin-Timoc) A se văita. 4 vt (Olt) A predestina.
bărătare sf [At: MDA ms / V: -răit- / Pl: -ri l E: bărăta] 1 (Mun) Ocărâre. 2 (Mun) Certare. 3 (Vidin-Timoc) Văitare. 4 (Olt) Predestinare.
bărătat1 sn [At: MDA ms / V: -răit- / Pl: -uri l E: bărăta] 1 (Mun) Ocărâre. 2 (Mun) Certare. 3 (Vidin-Timoc) Văitare. 4 (Olt) Predestinare.
bărătat2, -ă a [At: H V, 147 / V: -răit- / Pl: -aţi, -e / E: bărăta] 1 (Mun) Ocărât2. 2 (Mun) Certat2. 3 (Vidin-Timoc) Văitat2. 4 (Olt) Predestinat2.
bărătăi [At: POP, ap. HEM 3247 / Pzi: -esc / E: bărăta css] (Reg) 1 vt A ocărî. 2 vt A certa. 3 vr A se văita. 4 vt A predestina.
bărătăire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: bărătăi] (Reg) 1 Ocărâre.
2	Certare. 3 Văitare. 4 Predestinare.
bărătăit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: bărătăi] (Reg) 1 Ocărâre.
2	Certare. 3 Văitare. 4 Predestinare.
bărătăit2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: bărătăi] (Reg) 1 Ocărât2.
2	Certat2. 3 Văitat2. 4 Predestinat2.
bărăteuţă sf [At CHEST. 11,297/302a /V: barat- / Pl: -ţe / E: baracă + -uţă] 1-2 Baracă (mică). 3 (Reg) Bucătărie de vară.
bărătui vt [At: HEM 3248 / V: -ăst- / Pzi: -ie / E: srb baratati] (Trs)
1	A cumpăra ceva din târg după o îndelungată tocmeală. 2 A nădăjdui.
bărătuire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / V: -ăst- / E: bărătui] (Trs)
1	Cumpărare a ceva din târg după o îndelungată tocmeală Si: (reg) bărătuit1 (1). 2 Nădăjduire. bărătuit1 sn [At: MDA ms / V: -ăstuit l Pl: -uri / E: bărătui] (Trs)
1	Bărătuire (1). 2 Nădăjduire.
bărătuit2, -ă a [At: MDA ms / V: -ăstuit / Pl: -iţi, -e / E: bărătui] (Trs) 1 Cumpărat din târg după o îndelungată tocmeală. 2 Nădăjduit2. bărăţi [At: MDA ms / Pzi: -ţese / E: bărătăi css] (Reg) 1 vr A ocărî.
2	vt A certa. 3 vr A se văita. 4 vr A predestina.
bărăţie sfs [At: ZANNE, P. VI, 485 / E: barat + -ie] 1-2 (înv) Biserică (sau mănăstire) catolică.
bărăţire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: bărăţi] (Reg) 1 Ocărâre. 2 Certare.
3	Văitare. 4 Predestinare.
bărăţit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri l E: bărăţi] (Reg) 1 Ocărâre.
2	Certare. 3 Văitare. 4 Predestinare.
bărăţit2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: bărăţi] (Reg) 1 Ocărât2.
2	Certat2. 3 Văitat2. 4 Predestinat2. bărâcă sfvz baracă1
bărâce .s/[At: REV. CRIT. III, 87 / V: barice / Pl: -aci / E: ns cf bărăcie] (Reg) 1 Mic pârâiaş curgător. 2 Un fel de fântână.
bărâcos, -oasă a [At: CHEST. II, 73/10a / Pl: -oşi, -oase / E: băracă + -cw] (D. pământ) Mocirlos.
bărâec sm [At: CONTEMPORANUL V, 98 / Pl: -eci / E: ctm bărâi + berbec] (Mol; rar) Miel.
bărântoc sm [At: CHEST. II, 8/322a / Pl: -oci I E: ns cf sărăntoc] Persoană care nu posedă casă1. bărbanţă sf vz bărbânţă
bărbat, -ă [At: COD. VOR. 38/1 / Pl: -aţi l E: ml barbatus, -a, -um „cu barbă“, ,,bărbos“] 1 sm Persoană matură de sex masculin. 2 sm Persoană de sex masculin (indiferent de vârstă). 3 sm Soţ. 4 a Curajos.
5	a Energic. bărbăcar sm vz berbecar
bărbăcior sm [At: ANON. CAR. / Pl: -i i E: alb berbescore „musculos“] 1-2 (înv; şhp) Bărbăţel (1-2). bărbăcuţ sm vz berbecuţ
bărbălaie sf [At: V. ROM. sept.-oct. /1931,363 / Pl: -lai / E: net] (Rar) Bărbărie.
bărbălatiţă sf [At: VICIU, GL. / V: barbara- / Pl: -ţe / E: barbă-lată + -iţă] 1 (Reg) Persoană masculină. 2 (îf barbara-) Mască purtată de flăcăi la clăci pentru a speria fetele. bărbănac sn vz bobârnac bărbănoc sm vz brăbănoc
bărbărătură sf [At: CHEST.V / Pl: -ri / E: net] (Reg) 1 Oaie. 2 Behăituri ale turmei de oi. 3 (îe) A face ~ A vorbi multe şi fără înţeles. 4 Jintiţă.
bărbăreasă sf [At: ŞEZ. IV, 192 / Pl: -ese / E: băbăreasă] (Reg) Băbăreasă.
bărbărie sfs [At: CARAGIALE, S. 16 / E: barbă + -ărie] 1 Barbă mare şi stufoasă. 2 (Fig) Bătrân bărbos.
bărbărity -ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: bărbări] (înv) 1 Asemănat2. 2-3 Egalizat2 ca mărime, ca putere etc. 4 Aranjat2. 5-6 Potrivit2 la obiceiuri, la păreri. bărbăsară sfvz bărbişoară
bărbătaie .s/[At: DA ms / Pl: -tăi / E: net] 1 (Reg) Vâlvătaie provenită din arderea paielor (pentru pârlirea porcului tăiat). 2 (Reg; rar) Tăierea porcului.
bărbătescy-ească a [At: GCR 1,20/25 / E: bărbat + -esc] 1 Caracteristic bărbaţilor (1). 2 Care se referă la bărbaţi (1). 3 Care provine de la bărbaţi
(1). 4 Care aparţine bărbaţilor (1). 5 De bărbat (1). 6 Viril.
bărbăteşte av [At: EMINESCU, N. 39 / E: bărbat + -este] 1-2 Ca bărbaţii (1-2). 3 Cu bărbăţie. 4 Matur.
bărbătoaie .s/[At: MARIAN, ap. TDRG / Pl: ~ / E: bărbat + -oaie] 1-2 (înv) Femeie cu apucături (sau trăsături) bărbăteşti.
bărbătoi sm [At: TDRG / V: -ăţoi / Pl: ~ / E: bărbat + -oaie] (Prt) 1 Bărbat mare şi voinic. 2 Bărbat cu apucături grosolane. 3-4 Femeie cu apucături (sau trăsături) bărbăteşti Si: hermafrodită.
bărbător, -oare a [At: ALRT II, 89 / E: ns cf bărbat + -or] (Reg; d. bărbaţi) 1 Voinic. 2 Curajos. 3 Energic.
bărbătosy —oasă a [At: SBIEREA, P. 102/23 / Pl: -oşi, -oase f E: bărbat + -os] 1 (Rar; irn; d. bărbaţi) Care are aspect viril. 2 (Rar; irn; d. femei) Care are însuşiri morale de bărbat (1).
bărbătoşi vr [At: C. PETRESCU, ap. DA ms / Pzi: -şese / E: bărbătos] (Reg; rar) 1 (D. adolescenţi) A face pe bărbatul. 2 (D. copii, adolescenţi) A-şi da aere de om în toată firea.
238
BĂRDAC
bărbătuş sm [At: ANON. CAR. / PI: -i / E: bărbat + -uş] 1-2 Animal (sau pasăre) de sex masculin. 3 (Ţes) Cui care se introduce într-una din găurile lopăţelei din amnarul războiului.
bărbătuş sm [At: MÂNDRESCU, L. P. 106 / Pl: -i / E: bărbat + -uş] 1-2 (Reg; rar; şhp) Bărbăţel (1-2).
bărbăţelsm [At: CREANGĂ, P. 7 / Pl: -ei / E: bărbat + -el] 1-2 (Şhp) Bărbat (3).
bărbăţie sf [At: GCR 192/2. / Pl: -ii / E: bărbat + -ie] 1 Faptul de a fi bărbat. 2 Vârsta de maturitate a bărbatului. 3 (îlav) Cu ~ Cu curaj.
4	Virilitate. 5 (Fig) Organul genital masculin.
bărbăţime sfs [At: JIPESCU, O. 65 / E: bărbat + -ime] (Rar) Mulţime de bărbaţi. bărbăţoism vz bărbătoi bărbâneioară sfvz berbincioară
bărbânţă şf[At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 206 / V: (reg) berbin~, berbeniţă, berberi-, ~ban~! Pl: -te / E: mg berbence, borbonce] 1 (Reg) Vas de lemn (de brad) făcut din doage, pentru păstrarea laptelui, brân-zeturilor şi, mai rar, a băuturilor spirtoase Si: bătâi, butoiaş, putinică. 2 (Reg; îf berbeniţă) Vas de lemn pentru pus brânza la sărat. 3 (Mol; înv) Taxă plătită pentru intrarea în breasla ciubotarilor. 4 (Bot; îf berbeniţă) Dovleac (mare) Si: bostan (Cucurbita). 8 (Ent; Buc) Nimfă de furnică Cf cocon, sac, săcuşor. bărbdinoc sm vz brebenoc bărbiariu sm vz bărbier
bărbie sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: -ii / E: pbl lp barbilia, -am (din bărbile „locul unde creşte barba“)] 1 Parte a maxilarului inferior, care formează (la oameni) o proeminenţă sub buza inferioară. 2 Parte groasă sub barbă (la unele persoane) Si: guşă, guşuliţă. 3 (îc) '-'dublă Guşa de sub bărbie (1) la persoanele grase. 4 (Reg; îe) A lăsa ~ A face avere. 5 Partea cărnoasă care atârnă sub falca de jos la unele animale. 6 (Lpl) Lame roşii şi cărnoase care atârnă de o parte şi de alta sub ciocul' găinilor. 7 (Reg) Lobul urechii. 8 Bărbiţă (1). 9 Bărbier2.10 Adâncitura de lângă muchea toporului. 11 Călcâi al toporului (sau al bardei). 12 (Pes; îc) ~ cârligului Curbă ieşită în afară în locul unde este îndoit cârligul undiţei. 13 (Pes) Parte de sus a saltelei unei lese, pe care se îngrămădesc bolovani pentru a o ţine în fundul apei. 14 (Pes) Pieptene al lesei. 15 (Pes) Dinţi ai lesei. 16 (Pes) Guler al şeţului la lesă.
bărbier1 sm [At: DA ms / V: -variu / P: -bi-er / Pl: -i / E: barbă + -ier] 1 Frizer. 2 (Fam; fig) Om mincinos. 3 (Fam; fig) Om lăudăros.
bărbier* sn [At: CERNE, D. M. / PI: -e l E: barbă + -ier] Dispozitiv mic aplicat pe cutia de rezonanţă a unei viori, pentru a o fixa mai bine sub bărbia (1) violonistului.
bărbiereală sf [At: PAMFILE, J. II / PI: -bi-e- / Pl: -eli / E: bărbieri + -eală] 1 (Rar) Radere a bărbii. 2 (Fam) Bătaie. 3 Săpuneală. 4 (Fig) Minciună. 5 (Fig) Exagerare (de rea-credinţă). 6 (Fig) Flecăreală. 7 (Fig) înşelătorie.
bărbiereasă .s/[At: DA ms / Pl: -ese / E: bărbier + -easă] 1 Soţie de bărbier1 (1). 2 Femeie care se ocupă cu bărbieritul (1).
bărbieresc, ~ească a [At: CARAGI ALE, N. 47 / P: -bi-e- / Pl: -eşti / E: bărbier + -esc] (Rar) 1 Specific bărbierului1 (1). 2 Care se referă la bărbier1 (1). 3 Care provine de la bărbier1 (1). 4 Care aparţine bărbierului1 (1). 5 De bărbier1 (1).
bărbieri [At: NEGRUZZI, S. 1,199 / P: -bi-e- / Pzi: -resc / E: bărbier]
1	vt A rade barba (cuiva) Si: (reg) a bărgi. 2 vr A-şi rade barba. 3 vi (Fig) A minţi. 4 vi (Fig) A exagera (cu rea-credinţă). 5 vt (Fam; fig) A înşela.
6	vt (Fam; fig) A trage cuiva o bătaie. 1 vt A păcăli pe cineva cu vorba.
8	vr A se lăuda.
bărbierie sf [At: LET. III, 248 / P: -bi-e- / Pl: -ii / E: bărbier + -ie]
1	Meseria de bărbier1 (1). 2 (înv) Frizerie. bărbierire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: bărbieri] 1-7 Bărbierit1 (1-7).
bărbierit1 sn [At: SEVASTOS, N. 89 / Pl: -uri / E: bărbieri] 1 Ras1.
2	Minţit1. 3 (Fig) Exagerat1. 4 (Fam; fig) înşelat1.5 Bătut1. 6 (Fam; fig) Păcălit1. 7 (Fam) Lăudat.
bărbierit2, ~ă a [At: GALAN, Z. R. 362 / E: bărbieri] 1 Care are barba rasă. 2 (Fig) Care este minţit2. 3 (Fam; fig) Care este înşelat2. 4 (Fam; fig) Care este bătut2. 5 (Fam; fig) Care este păcălit2 cu vorba.
bărbierită şf[At: NEGRUZZI, S. 1,322 / P: -bi-e-/ Pl: -ţe IE: bărbier + -iţă] 1-2 Bărbiereasă (1-2). bărbincioară sf vz berbincioară bărbinoc sm vz brebenoc bărVmţă sf vz berbinţă
bărbioară sf[At: ALECSANDRI, P. P. 265 / P: -bi-oa- / Pl: -re / E: bărbie + -oară] 1-2 (Şhp) Bărbie (1) (mică).
bărbişoară sf [At: BARCIANU / V: ~băsară l Pl: -re / E: barbă + -işoară] (Bot; reg) 1 Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze albicioase şi cu flori palid galbene, care devin mai târziu albe şi care creşte prin câmpii nisipoase şi pe coline aride în lunile mai şi iunie (Alyssum minimum). 2 Ciucuşoară (Alyssum calycinum). 3 Albiţă (Alyssum deser-torum). 4 Planta Alyssum minutum. 5 Planta Alyssum saxatile. 6 Cruşăţea (Barbarea vulgaris).
bărbiţă sf [At: DEX2 / Pl: -ţe / E: barbă + -iţă] 1 Şerveţel de pânză, muşama etc. care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă Si: bavetă, baveţicd, (reg) bărbie (1). 2-3 (Rar) Bărbiuţă (1-2).
bărbmţă *s/[At: DA ms / P: -bi-u-1 Pl: -ţe / E: bărbie + -uţă] 1-2 (Şhp) Bărbie (1) (mică). bărboi sn [At: DEX2 / Pl: -oaie / E: barbă + -oi] 1-2 (Şhp) Barbă (mare). bărbos, ~oasă [At: DEX2 / Pl: -oşi, -oase / E: babă + -av] 1-2 sm, am (Om) care are barbă (lungă şi deasă). 3 .ş/Plantă erbacee cu frunze păroase şi cu flori dispuse în spice cilindrice, pătate cu roşu, verde sau violet (Andropogon ischaemum).
bărbunc sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: ger Werbung] 1 (îrg) Dans (ostăşesc) care, în trecut, se executa cu prilejul recrutării. 2 Melodie după care se executa barbuncul (1). 3 (înv) Recrutare.
bărbuşoară sf[At: BRÂNDZĂ, ap. TDRG / E: barbă + -uşoară] 1-2 (Rar; şhp) Barbă (mică) Si: bărbuţă (1-2). 3 (Bot) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene plăcut mirositoare Si: micsandră-sălbatică (Erysimum wittmanni). 4 Bărbişoară (Alyssum dessertorum).
5	Cruşăţea (Barbaraea vulgaris). 6 Micsandră-galbenă (Erysimum reparulum). 7 Planta Erysimum silvestre. 8 Cerenţel (Geum urbanum). 9 (îc) ~-de-munte Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze bazale dispuse în rozetă Si: tunicea (Arabis turrita).
bărbuţă sf[At: IORGA, N. R. A. I, 227 / Pl: -ţe / E: barbă + -uţă] 1-2 (Şhp) Barbă (mică).
bare1 sn [At: PONTBRIANT, D. / V: berc, bare / Pl: -uri / E: mg berek] (Mgm; rar) 1 Tufiş. 2 Dumbravă. 3 Pădurice. 4 Lăstar. 5 Rediu. 6 Huciu. 7 Hugeag. 8 Pământ lunecos şi moale. 9 Lac. bare2 a vz berc2
bărcar sm [At: VAIDA / Pl: -i / E: bărcă + -ar] Păstor al oilor bercace. barcă sfvz bercă
bărcărie .s/[At: VAIDA / E: bărcă + -arie] Staul în care se adăpostesc oile bercace.
bărcău sn [At: CHEST. IV, 65/175a / Pl: ? / E: bărc + -du] (Reg) Loc unde rămâne mocirlă şi berc, în urma inundaţiei unei văi.
bărcui vt [At: DA ms / V: bâr~ / Pzi: -esc / E: bârc (2)] (Trs) A căuta stupi de albine sălbatice în pădure.
bărcuire sf[At: MDA ms / Pl: -ri t E: bărcui] (Trs) Căutare de stupi de albine sălbatice în pădure Si: (Trs) bărc uit1. bărcuit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: bărcui] (Trs) Bărcuire. bărcuit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: bărcui] (Trs; d. stupi de albine sălbatice) Care este căutat în pădure. bărcuţsn [At: CHEST. IV, 102/132 / E: bărc + -uţ] (Reg) Pădure tânără. bărcuţă .v/'[At: DA ms / Pl: -ţe / E: barcă + -uţă] 1-2 (Şhp) Barcă (mică). bărdac sn vz bardac
239
BĂRDACĂ
bărdacă sfvz bardac bărdace sn vz bărdac bărdan sn vz bârdan
bărdaş sm [At: ŞINCAI, HR. 220/24 / Pl: ~i / E: bardă + -aş](Rar)
1	Dulgher. 2 Lemnar.
bărdăcelsn [At: SANDU-ALDEA, A. M. 31 / Pl: -e / E: bărdac + -el] 1-2 (Şhp) Bărdăcuţ (1-2).
bărdăcuţ sn [At: ISPIRESCU, L. 20 / V: -ă sf! Pl: ~e / E: bardac + -m?] 1-2 (Şhp) Bardac (mic). 3-4 Conţinutul unui bărdăcuţ (1-2). 5 (Bot; nob) Specie de prune nedefinite mai îndeaproape. bărdăcuţă sfvz bărdăcuţ bărdăhan sn vz burduhan bărdăhăm v vz burduhăni bărdăhănire sfvz burduhănire bărdăhămt1 sn vz burduhănit1 bărdăhămt2, -ă a vz burduhănit2 bărdăhănos, ~oasă a vz burduhănos bărdăhoasă sf[ At: LB / Pl: -se / E: ns cf burduhos] Monstru. bărdăli vr [At: COMAN, GL. / Pzi: -lese / E: net] (Reg) A se înţelege bine cu cineva.
bărdălire sf [At: MDA ms / PI: -ri / E: bărdăli] (Reg) Bună înţelegere cu cineva Si: (reg) bărdălit1. bărdălit1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: bărdăli] (Reg) Bărdălire. bărdălit2, -ă [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: bărdăli] (Reg; d. oameni) Care se înţelege bine cu cineva.
bărdăni vtr [At: COSTINESCU / Pzi: -esc! E: bărdan] 1-2 (Reg) A (se) burduhăni.
bărdămre sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: bărdăni] (Reg) Eviscerare. bărdămt1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: bărdăni] (Reg) Eviscerare. bărdănit2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: bărdăni] (Reg) Eviscerat. bărdănos, -oasă a [At: ŞEZ., ap. CADE / Pl: -oşi, -oase / E: bărdan + -05] Burduhănos. bărdăos, -oasă a vz burduhănos
bărdăşi vt [At: ALEXI, ap. BARCIANU / Pzi: -şese / E: bărdaş] 1-2 (Reg) A bărdui (1-2).
bardăş ie .s/[At: DA ms / Pl: (nob) -ii / E: bărdaş + -ie] (Trs) Meserie de bărdaş Si: dulgher ie, lemnărie.
bărdăşire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: bărdăşi] 1-2 (Reg) Bărduire (1-2).
bărdăşit1 sn [At: RETEGANUL, ap. CADE / E: bărdăşi] 1-2 (Reg) Băr-duit^l-2).
bărdăşit2, -ă a [At: DA ms / Pl: -iţi, -e / E: bărdăşi] (Reg) 1-2 Băr-duit2(l-2).
bărdicioară sf [At: DA ms / Pl: -re / E: bărdiţă + -ioară] 1-4 (Şhp) Bărdiţă (1-2) (mică).
bărdie sf[At: MATEESCU, B. 47 / Pl: -ii / E: bardă + -ie] (Rar) 1-2 Bardă (1-2). 3 Lovitură cu bărdia (1).
bărdiţă j/[At: (a. 1812) URICARIUL XIV, 231 / E: bardă + -iţă] 1-2 (Şhp) Bardă (1) (mică). 3 Lovitură cu bărdiţă (1).
bărdoi sn [At: FUNDESCU, L. P. 85 / E: bardă + -oi] 1-2 Bardă (mare).
3	Lovitură cu bărdoiul (1).
bărdui vt [At: MARIAN, NU. 620 / Pzi: -esc / E: bardă + -ui] 1 A ciopli cu barda (1). 2 A fasona cu barda (1).
bărduială sf [At: CADE / Pl: -ieli / E: bărdui + -eală] 1-2 Bărduire (1-2). 3 Aşchii care cad de la bărduială (1).
bărduire sf [At: DA ms / Pl: -ri l E: bărdui] 1 Cioplire cu barda (1) Si: bărduială (1), bărduit1 (1). 2 Fasonare cu barda Si: bărduială (2), bărduit1 (2).
bărduit1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: bărdui] 1-2 Bărduire (1-2). bărduit2, -ă a [At: PANN, ap. TDRG / E: bărdui] 1 Care este cioplit cu barda. 2 Care este fasonat cu barda. băreag sn [At: 1. CR. I, 122 / Pl: ? / E: net] (Mol; rar) Proptea.
bărghină .ş/[At: CV, 1951, nr. 5,25 / Pl: ? / E: net] (Reg) Tavan împletit din nuiele.
bărgi vrt [At: T. DINU, Ţ.O. 31 / Pzi: -gesc / E: net] 1-2 (Reg) A (se) bărbieri (1-2).
bărgire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: bărgi] 1-2 (Reg) Bărbierire (1-2). bărgit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: bărgi] 1-2 (Reg) Bărbierire (1-2). bărgit2, -ă a [At: MDA ms / PI: -iţi, -e / E: bărgi] 1-2 (Reg) Bărbierit2 (1-2).
băriac sn [At: ALRT II, 14 / Pl: -iece / E: net] (Reg) 1-2 Păpuşă reprezentând o femeie, care se pune în ştangă la claia de grâu (sau la nunţi). bărica v vz bârâca
bărnaci, -ace a [At: ŞEZ. IV, 18 / V: (Mol) bor- I Pl: -aci, -ace l E: mg barnds] (Trs; d. culoarea feţei) 1 Negricios. 2 (D. ochi) închis la culoare. 3 (Pex; d. oameni) Oacheş (1). bărnaş sn vz bărnaş
bărnăcuţ, -ă a [At: BIGHIGEAN, ap. KLEIN, D. 104 / Pl: -i, ~e / E: bărnaciu + -uş] (Trs) Brunet. bărnăuz sm vz bărzăun
bărnuţ, -ă a [At: RETEGANUL, TR. 186 / E: mg barna „brun“ + -uţ] 1-2 (Trs; şhp) Bruneţel (1-2). bărşan sn vz barşon
bărtac sn [At: DRĂGHICI, ap. TDRG / Pl: -ace / E: net] (îvr) 1 Cazan de încălzit apă. 2 Conţinutul unui bărtac (1). 3 Cazanul împreună cu conţinutul.
bărtăculă .s/[At: DA ms / Pl: -le / E: net] (Reg) Traistă. bărtuţă sf [At: DA ms / PI: -ţe / E: net] (Reg) Prag la maşina de gătit. bărzău a [At: CHEST. V, 76/84 / Pl: -zaie / E: net] (D. oaie) Care o ia razna pe câmp.
bărzăun sm [At: MARIAN, INS. 293 /V: bâr-, barzaon, bâr-e, -rnăuz, bârdă-, băndăon, bândaon, (Ban) băndăoi, bândăon, -ăon / Pl: -i / E: bânzăi +-un] 1 (Mun; Trs) Specie de himenopteră, cu corpul gros şi păros, care trăieşte în colonii mici făcându-şi fagurele în pământ şi care produce, cu o coardă din organul respirator, un sunet foarte caracteristic Si: bondar, bâţan, bâzgan, bânzar, bonzar, bonzăroiu, bombar, bumbar, bundar, bunzar, bongar, bongoiu, bozgoiu, albină-ţigănească, albina-ţiganului, muscoiu (Rombus terrestris). 2 (Rar) Gărgăun. 3 (Ban; Mehedinţi; îf bărnăuz) Om fără căpătâi şi fără nici o ocupaţie Si: gură-cască. 4 Desene (sau semne) ciudate. 5 Scriere indescifrabilă.
bărzoi sm [At: CIAUŞANU, R. SCUT. 15 / PI: -oi l E: barză 4* -oi] (Orii; rar) Bărbătuşul berzei. bărzoniu, -onie a [At: CADE / E: net] (Ban) Barză (1). băsadă sf vz beseadă
băsăcan sn [At: MORARIU, PL. / Pl: ? / E: net] (Bot; reg) Gălbenele (Lysimachia vulgaris).
băsădi vi [At: COD. VOR. 16/Pil4 / Pzi: -dese / E: băsadă] (îrg) 1 A sta de vorbă cu cineva. 2 (Irn) A flecări.
băsădire .v/‘[At: MDA ms / Pl: -ri / E: băsădi] (îrg) 1 Conversaţie. 2 Flec ări re.
băsădit1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: băsădi] 1-2 (îrg) Băsădire (1-2). băsădit2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: băsădi] (Reg) 1 Care este pârât de cineva. 2 Flecărit2. băsădui vi [At: DA ms / Pzi: -esc / E: băsadă] 1-2 (îrg) A băsădi (1-2). băsăduire sf[At: MDA ms / Pl: -ri / E: băsădui] 1-2 (îrg) Băsădire (1-2).
băsăduit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: băsădui] 1-2 (îrg) Băsădire (1-2).
băsăduit2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -in, -e / E: băsădui] 1-2 (îrg) Băsădit2 (1-2).
băsălărgi vr [At: 1. CR. XIII, 115 / Pzi: -rgesc / E: net] (Reg) A se lărgi prea mult.
băsălărgire Sf[At: MDA ms / PI: -ri / E: băsălărgi] (Reg) Lărgire excesivă Si: băsălărgit1, deformare, băsălărgit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: băsălărgi] (Reg) Băsălărgire.
240
BĂŞICA
băsălărgit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~i//\ -e / E: băsălărgi] (Reg) Care s-a lărgit excesiv Si '.deformat2.
băsăos,~oasă a [At: CUV. D. BĂTR. 1,270 / Pl: -oşi, -oase / E: băsău + .os] (înv) Invidios.
băsărâgă şf [At: COMAN, GL. / V: basalog sm / Pl: -age / E: net]
1	(Reg) Jumătate din desagi. 2 Traistă.
băsău sn [At: CORESI, PS. 93 / Pl: (rar) -ri / E: mg bossu] (Reg; mgm; rar) 1 Răzbunare. 2 Ură. 3 Ranchiună. 4 Batjocură. 5 Ofensă. 6 Nedreptate. 7 Viciu.
băscăcăra vr [At: I. CR. V, 62 / V: bescărara / Pzi: -rez / E: net] (Reg) A se răscrăcăra.
băscăcărare sf [At: MDA ms / Pl: -rări / E: băscăcăra] (Reg) Răscrăcărare.
băscăcărat1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: băscăcăra] (Reg) Răscrăcărare. băscăcărat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: băscăcăra] (Reg) Răscrăcărat2. băscăcărăţăl, ~ţea a vz băscăcărăţel
băscăcărăţel, ~ea a [At: ŞEZ. VI, 162 / V: ~fă/ / E: băscăcărat + -el] 1-2 (Şhp) Răscăcărat2.
băscăcăreală sf [At: I. CR. V, 62 / Pl: -di IE: net] (Reg) 1 Schimonosire (care urmăreşte să provoace râsul). 2 Atitudine deplasată.
băscărădău sm [At: DA ms / Pl: -ăi / E: boscorodi] Persoană care mormăie ceva fără ca ceilalţi să înţeleagă. băschii sfp [At: NOVACOVICIU, C.B. 4 / E: net] (Ban) Cuie lungi. băscui vt [At: VICIU, GL. / E: cf bâcsi] (Reg) A umple îndesat ceva. băscuire şf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: băscui] (Reg) Umplere îndesată a ceva Si: (reg) băscuit1. băscuit1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: băscui] (Reg) Băscuire. băscuit2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: băscui] Care este umplut îndesat. băsearecă sfvz biserică băsniă sf vz basma
băsmăluţă sf [At: ŞEZ. I, 36 / V: basmal~ / Pl: -ţe / E: basma + -uţă]
1-2 (Şhp) Basma (mică).
băsmeşte av [At: CV, 1949, nr. 8, 32 / E: băsmi + -este] (Rar) 1-2 Ca (pe) un basm. 3 în felul basmelor.
băsmi vt [At: CV, 1949, nr. 8, 32 / Pzi: -mese / E: basm] 1-4 (înv) A băsni (1-2,4-5).
băsmire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: băsmi] 1-4 (înv) Băsnire (1-2, 4-5).
băsmit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: băsmi] 1-4 (înv) Băsnire (1-2, 4-5).
băsmit2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: băsmi] (înv) 1-2 (D. basme) Care este inventat (sau spus). 3 (D. invenţii şi minciuni) Care este spus. băsmui vt [At: DA / Pzi: -esc / E: basm + -ui] 1-4 (înv) A băsmi (1-4). băsmuială şf [At: ISTRATI, GR. 27, ap. DA ms / Pl: -ieli IE: net] (înv) Scorneală.
băsmuire şf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: băsmui] 1-4 (înv) Băsmire (1-4). băsmuit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: băsmui] 1-4 (înv) Băsmire (1-4).
băsmuit2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e l E: băsmui] 1-4 (înv) Băsmit2 (1-4).	*
băsnar sm [At: ZILOT, CRON. 342 / Pl: -i / E: basn(ă) + -ar] 1-2 (înv) Persoană care spune (sau inventează) basme Si: bâguitor, bârfitor.
băsnaş sm [At: MUMULEANU, ap. GCR II, 248/30 / V: băzn~ / Pl: -i / E: basn(ă) + -aş] (înv) 1 Linguşitor. 2 Mincinos.
băsni vt [At: DOSOFTEI, V. S. / V: (reg) băzrii / Pzi: -nesc / E: vsl eăcnhtu] (înv) 1-4 A scorni (sau a spune) basme (1-2) Si: (înv) a băsmi (1-4), a băsmui (1-4). 5 (îe) A-i - cuiva ceva A-i da prin cap.
băsnire şf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 349, / V: (reg) băzn~ / Pl: -ri / E: băsni] 1-4 (înv) Scornire (sau spunere) de basme (1-2) Si: (înv) băsmire (1-4), băsmit1 (1-4), băsmuire (1-4), băsmuit1 (1-4).
băsnit1 sn [At: MDA ms / V: băzn- / Pl: -uri / E: băsni] 1-4 (înv) Băsnire (1-4).
băsnit2, « [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 383/8 / Pl: -iţi, -e / E: băsni]
1	Povestit2. 2 (Pex) Scornit2.
băsnitor,-oare smf, a [At: CANTEMIR, ap. GCR 1,360 / Pl: -i, -oare / E: băsni + -(i)tor] 1-8 (Persoană) care băsneşte (1-4) Si: băsnar (1-2), băsnaş (1-2). băşag sn vz băceag başca1 sn vz başca1 başca2 av vz başca2
băşcat av [At: CV, 1950, nr. 5, 31 / E: net] (Reg) Başca. băşcăh vt [At: DA / Pzi: -esc / E: net] (Reg; pfm) 1 A certa. 2 A face de râs.
băşcălie şf [At: ŞEZ. XX, 14 / V: ~ărie / Pl: -ii IE: băşcăli + -ie] (Reg; pfm) 1 Ceartă. 2 Batjocură. 3 Râs. 4 (Arf; îe) A lua (pe cineva) în - A lua pe cineva peste picior. 5 (Arf; îe) A face (de) ~ de cineva (sau pe cineva) A-şi bate joc (de cineva).
băşcălios, -oasă | At: DEX2 / P: -li-os / Pl: -oşi, -oase / E: băşcălie + -av] 1-2 smf, a (Fam) (Om) care îşi bate joc de cineva. 3 a (D. manifestări ale oamenilor) Care denotă luarea în râs a cuiva (sau a ceva). băşcălire şf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: băşcăli] (Pfm) 1 Certare2.
2	Ridiculizare.
băşcălit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: băşcăli] (Pfm) 1-2 Băşcălire (1-2).
băşcălit2, ~ă a [At: MDA ms / P: -iţi, -e l E: băşcăli] (Pfm) 1 Certat2.
2	Care este făcut de râs.
băşcălui [At: M. CHIRIŢESCU,CONV. LIT. XLIV,II, 78 / Pzi: ~esc / E: başca + -ălui] (înv) 1-2 vtr A (se) despărţi. 3 vi (Spc) A accepta termenii unui partaj.
băşcăluire şf [At: JIPESCU, ap. TDRG / Pl: -ri / E: băşcălui] (înv) 1 Despărţire. 2 Acceptare a termenilor unui partaj.
băşcăluit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: băşcălui] 1-2 (înv) Băşcăluire (1-2).
băşcăluit2,~ă a [At: PISCUPESCU, 0.125‘/ Pl: -iţi, -e / E: băşcălui] (înv) 1 Despărţit2. 2 (D. oameni) Care a rămas cu partea care i se cuvine.
băşcăneaţă şf [At: VICIU, GL. / Pl: -eţe / E: başca + -ăneaţă] (Reg) Săculeţ.
băşcărăţel, -ea a [At: ŞEZ. 1,178 / Pl: -ei, -e / E: net] (Rar) Răscăcărăţel. băşcărie sf vz băşcălie
băşcăşi [At: CĂTANĂ, B. III, 13 / Pzi: -esc / E: başca + -ăşi] (Ban)
1	vr A despărţi. 2 vi A divorţa.
băşcăşire şf [At: MDA ms / Pl: -ri l E: băşcăşi] (Ban) 1 Despărţire.
2	Divorţare.
băşcăşit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: băşcăşi] 1-2 (Ban) Băşcăşire (1-2).
băşcăşit2, ~ă a [At: DA / PI: -iţi, -e / E: băşcăşi] (Ban) 1 Despărţit2.
2	Divorţat2.
băşcău1 sm [At: RĂDULESCU-CODIN / PI: -ăi / E: pbl mg băcsiko] (Reg; rar) Prost. băşcău2 sn [At: DA ms / Pl: -caie / E: net] (Reg) Başcaneţ. băşcui [At: PĂSCULESCU, L. P., 216 / Pzi: -esc / E: başcă] (Reg)
1	vr A despărţi. 2 vi A băşcălui (3).
băşcuire şf [At: FN, 131 / PI: -ri / E: băşcui] 1-3 (Reg) Băscuire (1-3). băşcuit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: băşcui] (Reg) 1 Despărţire. 2 (Pex) Discriminare. 3 Chibzuinţă. băşcuit2, ~ă a [At: FN, 140 / Pl: -iţi, -e / E: băşcui] (Reg) 1 Despărţit2.
2	(Pex) Discriminat2. 3 Chibzuit2.
băşi vr [At: ANON. CAR. /V: (reg) beşi / Pzi: (p. 1) băs şi (rar) -şese, (p. 2) beşi, (p. 3) bese / E: ml vissire] (Pfm) A elimina gaz intestinal prin anus.
băşica [At: CĂLINESCU, E. O. II, 88 / V: beş~ / Pzi: (rar) băşic / E: ml vessicare] 1-2 vtr A (se) umple de băşici (1). 2 vr A căpăta băşici (1).
3	vt (Fig) A bate pe cineva tare, încât să i se băşice (2) trupul. 4 vr (Pan; d. zugrăveli, ziduri) A se coşcovi.
241
BĂŞICARE
băşicare sf [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 158,9/4 / V: beş~ l Pl: -cari / E: băşica] 1 Umplere de băşici (1). 2 (Fig) Batere a cuiva atât de tare, încât i se băşică (2) trupul. 3 (Pan) Coşcovire a zugrăvelii sau a zidului.
băşicat1 sn [At: MDA ms / V: beş~ / Pl: -uri / E: băşica] 1-3 Băşicare (1-3).
băşicat2, ~ă a [At: BARONZI, L. 94 / V: beş~ / Pl: -aţi, -e l E: băşica]
1	Care este acoperit cu băşici (1). 2 Care este în formă de băşică (1). 3 (Fig) Băşicat2 (1) în urma bătăii. 4 (Pan; d. zugrăveli, ziduri) Coşcovit2.
băşică sf[At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: (Mol; Trs) beş~ / Pl: -ici, (nob) -curi / E: lat vessica] 1 Sac membranos din corpul oamenilor şi al animalelor, în care se strâng unele secreţii ale organismului Si: vezică.
2	(îs) -cafierii Băşică (1). 3 (Spc) Sac membranos din corpul unui porc sau al altui animal, uscat şi întrebuinţat ca pungă, burduf etc. 4 Organ intern, plin cu aer, care ajută peştii la plutire. 5 Umflătură a pielii plină cu lichid. 6-7 Umflătură mică, plină cu aer care se face la suprafaţa lichidelor (în timpul fierberii) aluatului (în urma dospirii) etc. 8 Obiect (de sticlă) în formă sferică. 9 (Arg) Minge (de fotbal). 10 (Bot; reg; îc) ~ de aii din vânt Săpunăriţă (Saponaria officinalis).
băşicător, ~oare a [At: DA ms / V: beş~ / Pl: -i, -oare / E: băşica + -(ă)tor] Care produce băşici (1).
băşicătură sf [At: DM / V: beş~ / Pl: -ri / E: băşica + -(ă)tură] Acoperire cu băşici (1).
băşicăţel, ~ea a [At: MARIAN, S.A. II, 260 / Pl: -ei, -ele / E: băşicat + -el] 1-4 (Rar; pfm; şhp) (Cam) băşicat2 (1-2).
băşicos, -oasă [At: ŞEZ. 11,91 / V: (reg) beş~ / Pl: -oşi, -oase / E: băşică + -av] 1 a Cu băşici (1). 2 .v/'(Bot; reg) Guşa-porumbelului (Silene cucubalus).
băşicuţă şf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 18/13 / V: beş~ / PI: -ţe, (reg) -ţi/E: băşică + -uţă] 1-2 (Şhp) Băşică (1) (mică). 3 (Bot; Buc) Lumână-rica-pământului (Gentiana asclepiadea). 4 (Bot; şîs ~ de roşeaţă) Păpălău (Physalis alkekengî). 5 (Bot; îc) ~ţa porcului Grâuşor (Ficaria vana).
6	(Bot; lpl) Hurmuz (Symphoricarpus albuş).
băşină sf [At: NEGRUZZI, S. I, 249 / V: (Mol) beş~ I Pl: -ni / E: ml *vissina] 1 Gaz intestinal eliminat prin orificiul anal Si: (med) flatulaţie, (euf) vânt, (fam) pârţ,fâsăială, fâsâit. 2 (Bot; reg; îc) Mia-calului (sau lupului, vulpii) Ciupercă necomestibilă (Globaria gigantea). 3 (Bot; reg; îc) ~na-porcului Ciupercă din familia lycoperdaceelor (Lycoperdon gemmatum). 4 (îae) Păduchelniţă. 5 (îae) Buretele-cerbilor (Scherodermă aurantiacum). 6 Arbust ornamental din familia leguminoaselor, înalt de
2-3	m,cu frunze compuse, flori galbene şi cu fructe păstăi (Colutea arbo-rescens). 1 Plantă erbacee din familia companulaceelor (Campanula persicifolia). 8 (Bot) Traista-ciobanului (Capsela bursa pastoris). 9 (Bot, îc) ^-sasului Crin galben (Hemerocalis lilio assphodelus).
băşinică sf[At: POLIZU / V: (Mol) beş~ / Pl: -ici / E: băşină + -ică] 1-2 (Pfm; şhp) Băşină Si: (pfm) băşiniţă (1-2), băşinuţă (1-2).
băşiniţă sf [At: ZANNE, P. VI, 58 / V: (Mol) beş~ / Pl: -ţe / E: băşină + -uţă] 1-2 (Pfm; şhp) Băşinică (1-2).
băşinos, ~oasă smf, a [At: ANON. CAR. / V: (Mol) beş- / Pl: ~o.y/, -oase / E: băşină + -os] 1-2 (Fiinţă) care elimină des gaze intestinale (1).
3-4	(Persoană) care este lipsită de curaj.
băşinuţă sf[At: DA ms / V: (Mol) beş~ / PI: -ţe / E: băşină + -uţă] 1-2 (Pfm; şhp) Băşinică (1-2).
băşire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: băşi] (Pfm) Eliminare de gaz intestinal prin anus.
băştinaş, ~ă smf, a [At: ŞEZ. II, 47 / Pl: -i, -e / E: baştină] 1-2 (Persoană) care se află din moşi-strămoşi pe pământul pe care locuieşte Si: aborigen, autohton, indigen.
bătaci, ~ace [At: P. MAIOR, IST. 99/8 / V: ~tociu / Pl: net / E: bate + -aciu] 1-2 smf, a (Trs; rar) Bătăuş (1-2). 3 sn (Mor; îf -tociu) Titirez.
4	sn Lemn cu care se bate ţăruşul pentru priponirea vitelor la păşune. bătag sn vz batac
bătaie sf [At: PRAV. MOLD., ap. GCR I, 121/29 / P: -ta-ie I Pl: -tăi l E: lat batalia, -am] 1 Lovitură repetată dată de cineva cu mâna sau cu un obiect. 2 (Spt) Izbire a pământului, a trambulinei etc. cu un picior, sau cu amândouă picioarele, înainte de desprinderea de pe sol pentru a efectua o săritură. 3-4 (îlv) A (se) lua la ~ A (se) bate. 5 (îe) A stinge (sau a snopi, a zvânta), în ~(sau în ~tăi) (pe cineva) A bate (pe cineva) foarte rău. 6 (îlav) A da (sau a trage) ~ A da lovituri cuiva. 7 (îlav) A primi (sau a mânca) ~ A primi lovituri de la cineva. 8 (îc) într-o ~ de amnar într-o clipă. 9 (D. prăvălii; îe) A fi în fierului A se găsi într-un loc foarte potrivit. 10 (îcs) De-a~ia Dans ţărănesc nedefinit mai îndeaproape. 11 Melodie după care se execută bătaia (10). 12 (îcs) De-a dura-n ~ Dans ţărănesc nedefinit mai îndeaproape. 13 Melodie după care se execută bătaia (12). 14 (Mol; îs) -ia păpuşoiului Operaţie de desfacere a boabelor de porumb de pe cocean. 15 (Fam; îe) A da ~ A grăbi. 16 (Fig; îs) ~ de cap Frământare a minţii. 17 (Pex; îas) Trudă. 18 (înv; îs) ~ de cuget Remuşcare. 19 (Fam; îc) Mie joc Batjocură. 20 (Pex; îae) Faptă urâtă. 21 (înv) Lupta. 22 (înv) Bombardament cu artileria. 23 (îe) A pune (ceva) la ~ A oferi (ceva) spre a fi cheltuit sau consumat. 24 (îae) A risca (ceva). 25-26 (îe; îlav) (A cântări) cu bătaie (A cântări) cu puţin peste greutatea exactă. 27 Lovire (repetată) a unui obiect de altul. 28 (îs) ~ de aripă (sau de aripi) Fâlfâit. 29 Lovitură a vatalei la războiul de ţesut. 30 Băteală. 31 Stârnire a peştelui sau a vânatului. 32 Lovitură dată într-un obiect (cu mâna, cu ciocanul etc.) 33 Fiecare contracţie a inimii Si: puls. 34 Fiecare zvâcnire a ochiului. 35 Zgomot (ritmic) produs de un motor sau de un mecanism în funcţiune. 36; Distanţă până la care poate ajunge un proiectril, săgeată etc. 37 Felul în care trimite o armă proiectilul. 38 Traiectoria unui proiectil. 39 (Pex) Distanţă până la care poate ajunge vederea cuiva Si: rază vizuală. 40 (îlav) In ~ia vântului împotriva direcţiei vântului. 41 (îs) -ia vântului Adiere. 42 (îs) -iaploii (sau grindinei etc) Căderea ploii, a grindinei etc. 43 (îs) -ia soarelui Arşiţă. 44 (îas) Lumină. 45-46 (îs) ~ la cap (sau cahlă) Asfixiere cu bioxidul de carbon în urma astupării coşului sobei. 47 Sunet ritmic produs prin loviturile limbii clopotului sau prin mişcarea mecanismului unui ceasornic. 48 Lătrat (scurt şi ritmic) al câinilor de vânătoare. 49 Boişte. 50 (înv) Aruncare cu flori unul în altul la serbările organizate în luna florilor. 51 (D. mărfuri; îe) A fi pe ~ A se vinde foarte repede. 52 (La jocul de şah; cărţi etc.) înfrângere. 53 (îs) -ia lui Dumnezeu Pedeapsă. 54 (îae) Nenorocire. 55 împreunare (a armăsarului cu iapa). 56 (D. peşti) Depunere a icrelor. 57 (Pex) Interval de timp când are loc bătaia (56). 58 Interval de timp în care se împerechează cocoşii-de-munte. batal sm vz batal bătară sf vz bătare
bătare sf [At: T. PAPAHAGI, I. III / V: ~ră / Pl: -tări l E: net] (Olt) împletitură de nuiele tencuită pe dinafară, pentru păstrarea fainii, sării etc. bătăcuie sf vz bătăcuiu
bătăcui sn [At: CIHAC II, 481 /V: -ie sf/ Pl: -ie / E: net (pbl mg batu, baty „pachet, legătură44)] (Ban) Sac mic pentru făină.
bătăiaş sm [At: COSTINESCU / P: -tă-iaş / Pl: -i / E: bătaie + -aş]
1	Hăitaş2. 2 Persoană din echipa de combatere a lăcustelor.
bătăios, ~oasă [At: GANE, ap. CADE / P: -tă-ios / Pl: -oşi, -oase / E: bătaie + -os] 1 a Căruia îi place să se bată (1) Si: agresiv, impulsiv, combativ. 2 a Care îşi susţine ideile cu violenţă. 3 a (D. cai) Care sunt greu de stăpânit. 4 a (Fig; d. mâncare) Picantă. 5 sm (La joagăr) Lemn de legătură între fierăstrăul vertical şi cel circular. bătăitsn [At: HODOŞ,P. P.,217/P1: ?/E: bătăi + -it] 1 (Reg) Bătălie. bătăiţă sf[Ai: MARIAN, ap. DA / Pl: -ţe / E: bătaie + -iţă] 1-8 (Rar; şhp) Bătaie (1-8) (mică). 9 (Reg) Cusătură la cămăşile ţărăneşti Si: râu. bătăiuş sn [At: DAM£, T. 153 / Pl: -i / E: bătaie + -w.v] (Mol)Titirez. bătăiuţă .v/‘[At: LM / Pl: -ţe / E: bătaie + -uţă] (Rar; shp) 1-8 Bătăită (1-8).
bătălan sm [At: ŞEZ. II, 126 / V: (reg) batal~/ PI: -i l E: net] Bătăuş (4). bătălău snm [At: DOSOFTEI, V. S. II, 64 / Pl: -laie sn, -laie sn, (rar) -lăuri sn, -lăi sm / E: bate + ~(ă)lău] 1 Bătăuş. 2 Lopăţică pentru bătutul
242
BĂTRÂN
rufelor la gârlă. 3 Pisălog de lemn pentru grâu. 4 Băţ scurt şi gros cu care se pisează usturoiul. 5 (Lpl; libătălâie) Termen colectiv care desemnează două instrumente ale cosaşului: batea şi ciocanul.
bătălie şf[At: VĂCĂRESCUL, IST. 260 / V: (nob) -ărie / Pl: -ii / E: it battaglia] 1 Desfăşurare a unei acţiuni militare de luptă în cursul unui război Si: bătaie (21). 2 (Fig) Eforturi comune făcute în vederea îndeplinirii unei acţiuni importante (şi urgente). bătămătură sfvz vătămătură
bătăr&u sn [At: CHEST. V, 18/96 / Pl: -aie / E: net] (Reg) Grup mic de oi Si: clăţău, boteiu. bălărie1 sfvz bătălie bălărie2 sfvz baterie
bătătarnic,~ă [At: IONESCU-MUSCEL, ŢES. 108 /E: pbl bătător + harnic] 1-2 smf, a (Rar) Silitor. 3 sf Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze ascuţite, cu flori galbene şi cu fructe achene acoperite cu peri aspri, care creşte prin tufişuri, pe marginea pădurilor, prin locuri umede şi pe lângă vii Si: (reg) petimbroasă, cruciuliţă (Senecio erucifolius). bătătdrniţă sfvz bătătarnică
bătător, ~oare [At: CORESI, EV. /24 / V: ~iu / Pl: -i, -oare / E: bate + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care bate. 3 a Care izbeşte privirea. 4 a (Fig; îe) -Ia ochi Izbitor. 5 a (Fig) Stăruitor. 6 ş/Lopăţică de bătut pânza când se înălbeşte sau când se spală rufele. 7 sn îmblăciu. 8 sm Titirez care se mişcă cu bătăi ritmice când joagărul e în acţiune. 9 sm Maşină care bate bine smocurile de bumbac cu ajutorul unor rigle. 10 sn Bucată de lemn dreptunghiulară sau pătrată cu care se bat uşor literele la tipărire, pentru a se aşeza la nivel, când se dă corectura sau se începe tipărirea în maşină. 11 sn Băţ subţire, Ia un capăt cu o rotiţă de lemn cu găurele, cu care se bate laptele prins ca să se aleagă untul Cf drugă, berdedeuj'erdideu, perdideu, mâtcă, litcă, roată. 12 sn Parte a meliţei pe care se aşază transversal inul sau cânepa. 13 Lopăţică (împletită) în formă de palmă, cu care se bat covoare, perne etc. pentru a le curăţa de praf. 14 Suport pentru bătutul covoarelor, cuverturilor etc. 15 Scândură mică dreptunghiulară care serveşte la trasarea pământului semănat din grădină. bătători [At: I. IONESCU, C. 59/x / V: ~turi / Pzi: ~re.se / E: bătătură]
1	vt A tasa un teren (drum, arie, curte etc.) Si: a bătuci. 2 vr A face bătături (6).
bătătorire sf [At: DA ms / Pl: -ri / E: bătători] 1 Tasare. 2 Bătătură (6). bătătorit1 sn [At: DA ms / PI: -uri IE: bătători] 1-2 Bătătorire (1-2). bătătorit2, ~ă a [At: ŞEZ. III, 150 /PI: -iţi, -e /E: bătători] 1 (D. pământ, drum etc.) Tasat2. 2 (D. palme sau tălpi) Care au bătături. bătătoriu sn vz bătător
bătătorniţă a/[At: DEX2 / Pl: -ţe / E: bătător + -niţă] Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori de culoare galben-deschis, dispuse în capitule (Senecio erucifolius).
bătătura vtr [At: DA ms / Pzi: -rez / E: bătă + -tură] 1-2 A (se) bătători (1-2).
bătăturare sf [At: DA ms / Pl: -rări / E: bătătura] 1-2 Bătătorire (1-2). bătăturat1 sn [At: DA ms / PI: ? / E: bătătura] 1-2 Bătătorire (1-2). bătăturat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, ~e / E: bătătura] 1-2 Bătătorit2 (1-2).
bătătură1 sf [Ai: ANON. CAR. / Pl: -ri / E: bate + -ătură] 1 Bătaie.
2	(Agr) Tasare a unui teren. 3 Percuţie. 4 (Rar) Bătaie (41). 5 (Rar) Bătaie (36). 6 îngroşare a pielii palmelor sau tălpilor. 7 (Fam; îe) A călca pe cineva pe -ri A enerva (pe cineva). 8 Teren în preajma (sau mai ales în faţa) casei. 9 (Pex) Curte. 10 (Pex) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 11 Melodie după care de execută bătătura1 (9). 12 (Ţes) Firele care se introduc prin urzitura unei stofe, (bătându-se cu vatalele) Si: băteală, bătaie.
bătătură2 sf[At: BĂCESCU, P., 20 / Pl: ~ri / E: net] (Iht; reg) Lăteţ.
bătături v vz bătători
bătăturire sf vz bătători 0
bătăturit1 sn vz bătătorit1
bătăturii2, -ă a vz bătătorit2
bătăuş, -a [At: DOSOFTEI, V. S. 36ţ / Pl: -i, -e / E: bate + -m$] 1 a Care caută motiv de bătaie. 2 a Căruia îi place să se bată. 3 sm Om înarmat cu bâte, care provoacă bătăi pe stradă (cu ocazia alegerilor) Si: scandalagiu. 4 sn Lemn cu care se loveşte mingea. bătârn, -a smf, a vz bătrân
bătcăzi vi [At: COMAN, GL. / Pzi: -e.se / E: net] (Reg) A se înţelege bine împreună.
bătcăzire sn [At: MDA ms / Pl: ~r/ / E: băcăzi] (Reg) înţelegere bună Si: batcazit1.
bătcăzit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: băcăzi] (Reg) Bătcăzire. bătcăzit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: băcăzi] (Reg) Care se înţeleg bine.
bătculiţă sf [Ai: CADE / Pl: -ţe / E: batcă + -uliţă] 1 (Iht) Batcă. 2-3 (Şhp) Basma (mică).
băteală .v/* [ At: ST AM ATI, D. / Pl: -e/z / E: bate + -eală] 1 (Mol; rar; îe) A sta (cuiva) - să... A sta de capul cuiva să... 2 (Ţes) Bătătură (12).
3	(Olt; Mol; ţes) Vatale. 4 (Buc) Cursă de şoareci Si: batcă. 5 (Reg) Titirez la moară Si: (reg) bătăiuş, bătător.
bătcleşle sfvz bătelişte
bătelişte sf [At: CANTEMIR, IST. 307 / V: -leş- / Pl: -ti / E: bate + -elişte Cf batiste] 1-2 (Mol; Buc) Loc (sau pământ) bătătorit (mai ales de vite) Si: batiste, bătătură. 3 Loc de ţarină pe unde se umblă cu carul.
4	Loc în care stau de obicei animalele (sălbatice). 5 (Buc; îs) -a dracului „Locul unde joacă sau calcă dracul“. 6 Loc de adunare. 7 (Rar) Bătaie a vântului.
băticaş sn [At: LB / Pl: -e / E: bât2 + -icaş] 1-2 (Trs) Beţigaş (1-2).
bătjocuri v vz batjocori
bătjocuritor, -oare smf, a vz batjocoritor
bătlan1 sm vz bitlan
bătlan2 sm vz bâtlan
bătlog sn [At: DDRF / Pl: -oage / E: net] (Reg) Vârşă.
bătociu sm [At: DAMfi, T. 153 / Pl: -? / E: bate + -oci] (Reg) Titirez.
bătog sn vz batog
bătogi1 vr [At: RALLET, ap. TDRG / Pzi: -gesc / E: batog] (îrg) 1 A se zbârci. 2 A se usca. bătogi2 vt vz bătuci
bătojit,~ă a [At: ALECSANDRI, T. 807 / Pl: —in, ~e /E: rs fiaTOJKmb] (Mol) Vlăguit.
bătrăşi vi [At: REV. CRIT. III, 87-88 / Pzi: -.se.se / E: net] (Reg) 1 A sta mult într-un loc. 2 A sta la taifas.
bătrăşire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: bătrăşi] (Reg) 1 Poposire îndelungată într-un loc Si: (reg) bătrăşit1 (1). 2 Rămânere la taifas. bătrăşit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: bătrăşi] 1-2 (Reg) Bătrăşire (1-2) bătrăşit2, -ă smf, a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: bătrăşi] (Reg) 1-2 (Om) care stă mult într-un loc. 3-4 (Persoană) care stă la taifas.
bătrâior, -ioară [At: LB (îf bătrunuţ) / V: ~ânior, ~ânioară / Pl: -ri, -oare / E: bătrân + -ior] 1-2 a (Şhp) (Cam) bătrân (8) Si: (rar) bătrâncior (1-2), (îvr) bătrânii (1-2). 3-4 smf, a (Persoană) cu atitudini şi vorbe de bătrân (8). Si: bătrânicior (3-4) bătrân, -ă [At: COD. VOR. 63/2 /V: (înv) - târn, -ă / E: ml betranus (= veteranus)] 1 smf Om de vârstă înaintată Cf moşneag (1), moş (1), (îrg), ghiuj (1), vâj (1), unchiaş, babă, mătuşă. 2 smp (înv; îs) -ii satului Reprezentaţii comunali (aleşi dintre oamenii în vârstă). 3 smp (Pop) Strămoşi. 4 smp (îlav) Din -i Din moşi-strămoşi. 5 smp (Pfm) Părinţi.
6	sm (îrg) Parte de moşie rămasă din moşi-strămoşi. 7 sm (Iht) Ţigănuş (Umbra krameri). 8-9 a (D. fiinţe) (Foarte) înaintat în vârstă. 10 a (înv; d. profesionişti) Cu mulţi ani de activitate. 11 a (îs) Fată ~ă Fată care a rămas nemăritată după vremea măritişului. 12 a (îs) June - Bărbat care a îmbătrânit necăsătorit. 13 a (îs) Tata - Bunic. 14 a (îs) Mamă ~ă Bunică.
15	a (îs) Zile (sau vremuri) ~e De demult. 16 a (înv; d. oameni) Aşezat de mult într-un loc.
243
BĂTRÂNATIC
bătrânatic, ~ă a [At: DA / Pl: -ici, ~ice / E: bătrân + -atic] (D. oameni)
1	Care a îmbătrânit înainte de vreme Si: bătrânicios (1). 2 Care are înfăţişare, apucături, vorbe etc. de bătrân (8) Si: bătrânicios (2).
bătrânelor, -oară smf, a [At: DA ms / Pl:	~oare / E: bătrân -(i)cior]
(Rar) 1-2 (Şhp) Bătrâior (1-2). 3-4 Bătrâior (4-5). bătrâncios, -oasă a vz bătrânicios bătrâne aţă sf bătrâneţe
bătrânel, -ea smf [At: CARAG1ALE, M. 43 / Pl: -ei, -ele l E: bătrân + -el] 1-2 (Şhp) Bătrân (9) (simpatic).
bătrânesc,-ească [At: HASDEU, I. C. 30 / Pl: -eşti /E: bătrân + -esc]
1	a Caracteristic bătrânilor (1). 2 a Potrivit pentru bătrâni (1). 3 a Rămas de la (sau din) bătrâni (4) Si: ele demult. 4 a (îs) Cântec - Baladă populară.
5	a (îs) Vorbă -ească Proverb. 6 sfa Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 7 sf Melodie după care se execută bătrâneasca (6). bătrâneşte av [At: LM / E: bătrân + -este] Ca bătrânii (1). bătrânet sn [At: MARIAN, ap. CDDE / Pl: net / E: bătrân + -et]
1	Bătrânime (3). 2 Bătrânime (4).
bătrâneţ, -eaţă [At: CDDE / PI: -i, -e / E: bătrân + -eţ] 1 a (Rar; d. oameni) Bătrânicios (1). 2 a/(Iht; reg) Porcuşor (Gabio gobio). bătrâneţă sf bătrâneţe
bătrâneţe .y/ŢAt: VARLAAM, C. 21/2 / V: (înv) -neaţă-, -eţă / PI: -ţi / E: bătrân + -eţe] 1 Vârstă înaintată a unui om. 2 Etapă finală din viaţa fiinţelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcţiilor fiziologice. 3 (Rar; îs) Din - Din moşi-strămoşi. 4 (Rar) Bătrânime (3).
5	(Rar) Bătrânime (4). bătrâni v vz îmbătrâni
bătrânică sf[At: ISPIRESCU, L. 54 / Pl: -nele I E: bătrân + -ică] 1-2 (Şhp) Bătrână (8) (simpatică).
bătrânicios, -oasă a [At: ANON. CAR. /V: -ncios-, -ncioasă- / Pl: -oşi, -oase / E: bătrân + -icios] 1 (D. oameni) Care a îmbătrânit înainte de vreme Si: bătrânatic (1), (rar) bătrâneţ (1). 2 Care are înfăţişare şi comportament de bătrân Si: bătrânatic (2).
bătrâme sfs [At: ŢICHINDEAL, F. 251/13 / E: bătrân + -ie] (îrg) 1 Fel bătrânesc (1) de a li. 2 Obicei bătrânesc (3). 3 Proverb.
bătrânime .y/'[At: BIBLIA (1688), 42 / E: bătrân + -ime] 1 (Înv) Antichitate. 2 (Rar) Fruntaşi bătrâni (1) laolaltă. 3 Mulţime de bătrâni (1) Si: bătrânet (1), bătrâneţe (4). 4 Totalitatea bătrânilor (1) Si: bătrânet (2), (rar) bătrâneţe (5). bătrânior, -oară a, smf vz bătrâior bătrâmre sf vz îmbătrânire bătrâmt1 sn vz îmbătrânit1 bătrâmt2, -ă a vz îmbătrânit2
bătrâniş sm [At: PANŢU, Pl. / E: bătrân + -iş] Plantă erbacee din familia compozitelor,cu frunze lanceolate şi flori albastre sau liliachii, cultivată ca plantă ornamentală Si: (reg) buruiană-de-dalac, coada-vacii, coada-lu-pului, cruguliţă, măturică, spirince, steluţă, steluţa-şoricelului, struîa-mi-relui, şoricel (Erigeron canadensis).
bătrâmţ, -ă [At: LB / Pl: -i ,-e/E: bătrân + -uţ] (îvr) 1-2 a (Şhp) Bătrâior (1-2). 3-4 smf, a Bătrâior (3-4). bătreag smn vz bedreag
bătucă1 sf [Al: LB / Pl: -uci / E: net] 1 Pipotă. 2 (Pex) Stomac. bătucă2 sf [At: ALRMI /I h. 187 / Pl: ~uce / E: ns cf bate] (Reg) 1 Băşică la degetele picioarelor. 2 Bătătură în talpă Si: (reg) bătucătură, bătucel2
(2), bătucitură.
bătucătură .y/’[At: CHEST. IV, 17 / Pl: -ri / E: bătucă2 + -(ă)tură] (Reg) Bătucă2 (2).
bătucel1 sm [ At: MARIAN, INS. 396 / Pl: -ucei / E: bătuci + -el] (Reg)
1	(Ent) Musca-calului (Gastrophilnsequi). 2 Bătucă2 (2). bătucel2 sm vz păducel
bătucelişte .y/ŢAt: DA ms / Pl: -ti / E: net] (Reg) Adăpost închis (de iarnă) pentru oi.
bătuci [At: ECONOMIA, 159 / 7, 43 I Pzi: ~ ucesc l E: bate + -uci]
1	vt (Pfm) A bătători. 2 vt (D. drumuri) A aşterne cu nisip sau pietriş Si:
(înv) a şoselei. 3 vt (Reg) A bate merele. 4 vr (Cu indicarea părţii corpului) A se acoperi de bătături Si: a se îngroşa. 5 vr (îe) A se ~ Ia picioare A face băşici la picioare (din cauza umblatului). 6 vr A se toci. 7 vr (D. monede) A (se) uza. 8 vr (D. puncte) A se zdrobi prin lovire. bătucire sf [At: DICŢ., ap. DA ms / PI: -ri IE: bătuci] 1 (Pfm) Bătătorire.
2	Aşternere cu nisip sau pietriş pe drumuri Si: (rar) bătucit1 (2), (înv) şoseluire. 3 Batere a merelor Si: (reg) bătucit1 (3). 4 Acoperire cu bătături Si: (rar) bătucit1 (4), îngroşare. 5 (îs) ~ la picioare Băşicare a picioarelor (din cauza umblatului) Si: (rar) bătucit1 (4). 6 (Rar) Tocire (1). 7 (Mai ales d. lucruri) Uzare a monedelor Si: (rar) bătucit1 (7). 8 Zdrobire a fructelor prin lovire Si: bătucit1 (7).
bătucit1 sn [At: DICŢ, ap. DA ms / Pl: -uri / E: bătuci] 1 (Pfm) Bătătorire. 2 (Rar) Bătucire (2). 3 (Reg) Bătucire (3). 4 (Rar) Bătucire (4).
5	(Rar) Tocire. 6 (Rar) Bătucire (7).
bătucit2, -ă a [At: SBIERA, P. 289 / Pl: -iţi, -e / E: bătuci] 1 (Pfm) Bătătorit2. 2 Plin de... 3 (îla) ~ la cap Tâmpit. 4 (D. drumuri) Aşternut cu nisip sau pietriş Si: (înv) soseluit. 5 (D. părţi ale corpului omenesc) Cu bătături. 6 (D. picioare) Care este plin de bătături. 7 (Mai ales d. lucruri; d. monede) Uzat. 8 (D. fructe) Zdrobit prin lovire. 9 (Reg) Desăvârşit.
bătucitură sf[At: CHEST. IV, 17 /V: -căt- / Pl: -ri / E: bătuci + -(i)tură] 1 Loc bătucit2 (1). 2 (Reg) Bătucă2 (2). bătuhit,-ă a [At: ŞEZ. 1,73 / Pl: -iţi, -e / E: net] (Reg; csnp) Bătătorit. băturoi sn [At: / Pl: -oaie / E: net] (Reg) Bătătură. bătuş sm [At: CIHAC I / V: (reg) -bot- / Pl: -i / E: bg 6’bTyuj] (Reg) Gheată (de copil).
bătuşar sm [At: CORESI, ap. DHLR II, 503 / V: (reg) -iu / Pl: -i / E: bg fivryiwp] (înv) Cizmar. bătuşariu sm vz bătuşar
bătuşel sm [At: ŢARA OLT. III, nr. 21-22 / V: (fam) botoşel / Pl: -ei / E: bătuş + -el] (Pfm) încălţăminte de lână pentru sugari.
bătut1 sn [At: GOLESCU, î. 5. / E: bate] 1 Batere. 2 Lovirea ritmică a unui instrument muzical. 3 (Referitor la unele animale) Castrare sau zdrobire a testiculelor. 4 (Ape) Trântorit. 5 (Fig) Aluzii.
bătut2, -ă [At: (a. 1591) GCR 1,38/32 /E: bate] 1 a (D. alimente) Frecat, prin învârtire şi lovire, de pereţii unui vas Cf bate. 2 a (D. bani) Numerar.
3	a Ţesut cu... 4 a (D. ţesături, tricotaje) Des2. 5 a (D. boabe de cereale) Desprins de pe cocean, pai etc. prin loviri repetate. 6 a (D. unele animale) Castrat sau cu testiculele zdrobite. 7 a Fixat. 8 a Brodat. 9 a (D. plante) îndesat. 10 a (îs) Mac - Mac de grădină cu multe rânduri de petale (Papaver orientale). 11 a Bătătorit. 12 a Rănit de încălţăminte. 13 a Cu bătături. 14 a Care a fost sau este lovit. 15 a (Fig) Istovit. 16 a (îe) A fi ~ Ia cap (cu leuca) Ţicnit. 17 a (D. oameni; îe) A fi ~de brumă încărunţit. 18 a (îe) A fi ~de Dumnezeu Pedepsit. 19 a Chinuit. 20 a (îs) Lapte -Lapte fermentat, cu gust acrişor. 21 a (Pop; d. om; îe) Brânză bună,
în foaie de câine Care are calităţi, dar este lipsit de caracter. 22 smf Persoană care a fost bătută. 23 .y/'Dansuri populare. 24 Melodie după care se execută bătutele (23). 25 sfp (îcs) De-a '-ele Joc cu mingea nedefinit mai îndeaproape.
băţ [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 87 / Pl: beţe şi (înv) -uri / E: net] 1 sn Bucată de lemn lungă şi subţire (tăiată dintr-o ramură dreaptă de copac) cu diverse întrebuinţări. 2 sn (Pfm; îe) A pune (cuiva) beţe în roate A face (cuiva) dificultăţi spre a zădărnici o acţiune, un plan. 3 sn (Reg; pop; îe) A da (ca câinele) prin ~ A fi foarte insistent. 4 sn (Reg; îae) A fi foarte obraznic. 5 sn (Reg; îe) A rămâne cu traista-n ~ A sărăci. 6 sn (Pop; îe) A-şi lua traista-n ~ A porni la drum. 7 a (Reg; îe) A feşteli ~ul A se face de râs. 8 sn (Reg; îe) A pipăi vorba cu ~ul A căuta ceartă.
9	av (Pfm) Drept şi rigid. 10 sm (îlav) De-a ~ul Pus pe ceartă. 11 sn (Pex) Lovitură dată cu băţul (1). 12 sn (Pan) Axul umbrelei. 13 sn Vergea la vatalele războiului de ţesut. 14 sn Pana de răsucit a ferăstrăului de mână. băţa sms vz bădiţă băţăganie sf vz bâzdâganie băţăitoare sfvz. bâţâitor
244
BÂHLIT
batic sn [At: DAMfi, T. 87 / Pl: -uri / E: băţ + -ic] (Reg) Ciocan pentru baterea cercurilor la butoaie. băţigaş sn vz beţigaş băţişor sn vz beţişor
băţoinat, ~ă a [At: TOMESCU, GL. / Pl: -aţi, -te / E: net] (Reg) Dârz. băţos, ~oasă [At: CARAGIALE, N. F. 24 / Pl: -o.şi, -oase / E: băţ + -cav] 1 a Drept şi ţeapăn. 2 a (Fig; d. oameni sau firea lor) Rigid. 3 a (Fig; d. oameni sau firea lor) îngâmfat. 4 a (D. plante sau legume bătrâne) Lemnos. 5 av Ţeapăn.
băţoşie sf[At: DICŢ., ap. DA ms / Pl: -ii / E: băţos + -ie] (Rar; fig)
1	Dârzenie. 2 Rigiditate. 3 înfumurare. băţuleţ sn [At: DAM&, T. 13 / Pl: ~e / E: băţ + -uleţ] (Rar) Beţişor. băubil, ~ă a [At: DEX2 / Pl:	~e	/ E: bea + -bil, după fr buvable]
Care poate fi băut Si: (frm) buvabil. băucă şf vz beucă
băuna [At: POMPILIU, B. 1005 / V: -ni / Pzi: -«ez şi băun / E: ml baubulare <baubari>] (Trs) 1 vi (D. lupi) A urla. 2 vi (D. vite) A mugi.
3	vi ( D. copii) A urla. 4 vt A supăra pe cineva cu plânsul. 5 vr A se văita.
băumt sn [At: ALEXICI, L. P. I, 236 / Pl: -uri / E: băuna] (Trs) 1 Urlet. 2 Lătrat. 3 Muget. băuni v vz băuna
băut1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 44 / V: (reg) beut l P: bă-ut / E: bea]
1	înghiţire a unui lichid. 2 (îlav) Pe ne-e Fără să fi băut nimic.
băut2, ~ă a [At: LM / V: beut, -ă / P: bă-ut / E: bea] 1 Care şi-a astâmpărat setea. 2 Beat.
băutor, -oare smf, a [At: DOSOFTEI, V. S. 48 / V: beu~l Pl:	-oare l
E: bea + -tor] 1-2 (Persoană) care are obiceiul să bea (mult) alcool.
băutură .y/‘[At: COD. VOR. 158/2 /V: beu~ / Pl: -ri IE: ml *bibitură]
1	Băut1. 2 (înv) Chef. 3 Lichid care se bea pentru a astâmpăra setea sau pentru plăcere. 4 Lichid alcoolic potabil. 5 Consum de mari cantităţi de lichide alcoolice. 6 (îe) A (nu) ţine la - A (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice.
băuturică .s/[At: CREANGĂ, P. 258 / PI: ~ici / E: băutură + -ică] 1-2 (Şhp) Băutură (4) (bună). băx- vz băcs-băzară sf vz bezer băzăi v vz băzăi băzăoaică sf\z bărzăuaică băzăon sm vz bărzăun băzăr sn vz bezer
băzărău sn [At: COMAN, GL / PI: —rae / E: net] 1 Sfoară atârnată la un capăt. 2 Lucru nefasonat.
băzări vt [At: DA ms / Pzi: -resc E: băzară] A încreţi pânza, pe margini, la ţesut.
băzme, ~ă a [At: CIAUŞANU, GL. / Pl: ~uci, -uce / E: net] (Reg) Ţicnit.
băzdadea sm vz beizadea
băzii v vz băzăi
băziraş sm vz băzuaş
băznă sf, a vz beznă
băzui v vz băsui
băzuire .s/vz băsuire
băzuit1 sn vz băsuit1
băzuit2, ~ă a vz băsuit2
bâc1 sm [At: DEL A VR ANCE A, S. 216 / Pl: băci / E: ns cf batic] (îljc; înv; iuz) Tată.
bâc2 sn [At: PAŞCA, GL. / Pl: ~uri / E: net] (Reg) 1 Capriciu. 2 (îe) A-i umbla cuiva în -uri A căuta să facă cuiva pe plac.
bâc3 i [At: REV. CRIT. III, 87 / E: ns cf sâc] 1 Cuvânt care exprimă bucuria pentru insuccesul cuiva. 2 (îlje; iuz; îe) Ciudă -! Expresie stereotipă pentru a tachina pe cineva.
baca [At: ALECSANDRI, T. 441 / E: fo] (înv) 1 i Cuvânt cu care se avertizează copiii să nu cadă Vz buf 2 i (înv; iuz; îe) A da (sau a veni, a face) - A cădea. 3 sn (îljc; iuz) Pământ.
bacă1 .v/‘[At: DELAVRANCEA, S. 167 / Pl: bacii E: nscf^.Wal] (îljc; înv; iuz) Mamă.
bacă2 sf [At: ARH. OLT. XXI, 257 / Pl: bâci i E: net] (Olt; d. cal sau bou; îe) A prinde — A avea obiceiul de a nu trage o greutate prea mare, mai ales la deal.
bâcăi1 vi [At: BIBLIA (1688), ap. HEM 2814 / V: băcă'i i Pzi: -iese şi bâcâi i E: net] (înv; iuz) 1 (D. trâmbiţă) A (ră)suna. 2 (D. inimă) A ticăi. bâcâi2 vi vz pâcâi
bâcioc sm [At: ANTIPA, P. I. 64 / V: ~og i Pl: -oci i E: net] (Iht; reg) Guvid (Gobius). bâciog sm vz bâcioc
bâcsai, ~e [At: LB / V: băc~, boc~, buc~ i Pl: -i, -e i E: bâc si + -ai] 1-4 smf, a (Trs; rar) (Om sau) (copil) mic şi îndesat. 5-6 smf, a (Trs; rar) (Om) gras şi urât. 7 sn (Reg) Mălai dumicat şi prăjit în grăsime. 8 .v/'(Reg) Mămăligă prăjită. 9 .v/'(Reg) Turtă de mălai copt, abia scoasă din cuptor, ruptă bucăţele, care se ung cu grăsime.
bâcsauă v/‘[At: DA ms / Pl: -ale i E: ns cf bâcsi] (Reg) 1 Mărăciniş des. 2 Lucruri înghesuite. bâcsi [At: HEM 2831 / V: băc~, buc~i Pzi: -.ve.se / E: ctm băga + ticsi]
1	vt A umple ceva până la refuz. 2 vt A îndesa. 3 vt A ticsi. 4 vr A se înghesui unul într-altul.
bâcsire .v/[At: MDA ms / V: tare-, buc~i Pl: -ri l E: bâcsi] 1 Umplere până la refuz Si: bâcsit1 (1). 2 îndesare. 3 Ticsire. 4 înghesuire unul într-altul Si: bâcsit1 (4).
bâcsit1 sn [At: DA ms / V: băc~, buc~ / Pl: -uri / E: bâcsi] 1 Bâcsire
(1). 2 îndesare. 3 Ticsire. 4 Bâcsire (4).
bâcsit2, ~ă a [At: REV. CRIT. III, 87 / V: Mc-, buc~i Pl: -iţi, ~e i E: bâcsi] 1 Umplut până la refuz. 2 îndesat2. 3 Ticsit2. 4 înghesuit2.
bâdâdău sn [At: COMAN, GL. / Pl: -daie i E: ns cf bădădăi] (Reg) Loc pe care cresc buruieni mari, mai ales mărăcini, unde e greu de pătruns. bădădăi v vz bădădăi bădădăire s/ vz bădădăire bădădăit1 sn vz bădădăit1 bădădăit2, ~ă a vz bădădăit2 bâdie sm vz bădie bâdiică sm vz bădiică bâdiiţă sm vz bădiiţă
bâdhgsn [At: BUCUŢA, R. V. / Pl: -uri i E: net] (Reg) Băţ care sprijină steaua de Crăciun.
baftă şf[At: CANTEMIR, ap. HEM 2872 / V: băhă, bâvă, bâuă / Pl: -he / E: bg B’bX’b] 1 (înv; îe) A prinde - (sau '-a), a se apuca de — A persista în negarea unui fapt Si: a tăinui. 2 (Reg; îe) A pune -a (sau bâva, bâua) A nu spune, a nu recunoaşte. 3 (Reg; fig; îae) A se îmbufna. 4 (Reg; îe) A se face de - cu lumea A se înjosi. 5 (Reg; îe; d. cai şi boi) A avea (sau a pune, a da) -a A nu vrea să tragă Si: a se încăpăţâna. 6 (Reg) Femeie nevoiaşă, lipsită de iniţiativă.
bâhâi vt [At: PAŞCA, GL. / Pzi: bâhâi şi -esc i E: net] (Reg) A vântura (seminţele).
bâhlă .v/ŢAt: POPA, B. / PI: -le i E: css bâhli] (Reg) 1 Bâhlitură (1).
2	(Fig) Mâhnire adâncă.
bâhli vr [At: ŞEZ. VI, 64 / Pzi: -Ieste / E: ctm băhui + bălhuiu] (Mol; Buc; d. apă sau lichide) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice) Si: a se cloci, a se împuţi.
bâhlire sf [At: DA / Pl: -ri i E: bâhli] (Mol; Buc) Clocire, împuţire (a apei sau a altor lichide).
bâhlit, ~ă a [At: CREANGĂ, P. 204 / Pl: -iţi, -e i E: bâhli] (Mol; Buc; d. apă sau lichide) Clocit.
245
BÂHLITURĂ
bâhlitură sf[At: ANTIPA, P. 774 / Pl: -ri / E: bâhli + -tură] 1 (Mol) Apă stagnantă, plină de gaze mefitice. 2 (Reg) Loc mocirlos pe care nu se fac case.
bâhliţă sf [At: ŞEZ. IV, 199 / Pl: -ţe / E: net] (Mol; prt) Bahniţă2. bâhlos, -oasă a [At: CHEST. II, 461/183 / Pl: ~o.ş7, ~oase / E: bâhlă + -av] (Reg; d. apă) Care are un gust clocit, împuţit. bâhrii vti [At: CADE / Pzi: ~neste / E: net] 1-2 (Mrm) A lătra. bâhtiseală .ş/[At: POLIZU / Pl: -di / E: bâhtisi + -eală] (îvr) 1 Nemulţumire. 2 Plictiseală.
bâhtisi vr [At: POLIZU / Pzi: -sesc / E: tc bykmak, bg ăbKTHC(y)BaJl] (îvr) A se plictisi. bâhtisire sf[At: POLIZU / Pl: -ri / E: bâhtisi] (îvr) Plictiseală. bâhtisitor, -oare a [At: POLIZU / Pl: -i, -oare / E: bâhtisi + -tor] (îvr) Plictisitor.
baia1 [At: MARIAN, ap. DA /V: bia / E: ns cf bâja] (Reg) 1 i Cuvânt pentru atragerea atenţiei copiilor să se păzească de foc Si: bâjă (1). 2 sf (îljc) Foc. băia2 v vz baia1
bâidoc sm [At: ANTIPA, F. 1.64 / V: bă- f Pl: -oci / E: net] (Iht; reg) Guvid (Gobius).
baie «/'[At: MARIAN, ap. DA ms / E: net] (îrg) Foarte alb (curat). bâigueală sf vz bâiguială
bâigui [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 154V33 / V: băi-y bui-, (îrg) buiug-, (înv) buigăi, (reg) băg-, bâlg-, bulg-, bvăig-, (înv) îmbui- / Pzi: ~bâigui, -iese / E: ns cf mg bolyongni] 1 vi A vorbi fără rost sau fără temei Si: a divaga. 2 vi (Mai ales d. bolnavi) A vorbi fără şir, în somn sau în delir Si: a delira, a aiura. 3 vi (Fig; îvr; d. membre) A face mişcări reflexe, fără nici un scop, necontrolate. 4 vr (îvr) A (se) zăpăci, a (se) ameţi de cap. 5 vr (îe) A se ~ de cap A deveni nebun. 6 vr (Rar) A se văita încet şi în neştire.
bâiguială sf [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / V: (reg) bui-, bui-', -ueală / Pl: -ieli, (reg) -ide / E: bâigui + -ială] 1 Vorbă fără rost, fără temei Si: aberaţie, bâiguire (1), divagaţie, inepţie. 2 (Mai ales la bolnavi) Delirare. 3 (Rar) Zăpăceală.
bâiguire sf[At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 10679 / V: (reg) bui-, bul~ / Pl: -i / E: bâigui] 1-3 Bâiguială (1-3).
bâiguit1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 88v/ /V: (înv) bui-/ Pl: -uri / E: bâigui] (îvr) Bâiguire (2).
bâiguit2, -ă a [At: VARLAAM, C. 15 / V: (îrg) bui-, buiugu-, (înv) băi~, (reg) buihuit, bulg-, buigat l Pl: -iţi, -e / E: bâigui] 1 (D. vorbire) Fără sens, rău articulat. 2 (D. oameni) Zăpăcit. 3 (îs) ~ de cap Ameţit.
4	(înv) în delir, tulburat. 5 (înv) Fantastic.
bâiguitor, -oare [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 341/27 / V: (îrg) bui-, -oare, (înv) buiguitoriu, (reg) -toriu, bulg- / P: -gu-i- / PI: -ri, -oare j E: bâigui + -tor] 1 a Care vorbeşte fără înţeles Si: confuz. 2 a (D. bolnavi) Care delirează. 3 a Care te face să delirezi. 4 a (îvr; îe) ~ în gânduri Zăpăcit. 5-6 smf, a (Persoană) care bâiguieşte (1). bâiguitoriu, -oare smf, a vz bâiguitor
bâiguitură .v/TAt: CANTEMIR, HR. 458 / V: bui—, (înv) buigăi- / Pl: -ri / E: bâigui + -tură] (îvr) Vorbă fără înţeles Si: aiurare.
bâja [At: CADE / E: fo] (Reg) 1 i (îf bâja) Bâia (1). 2 sf Foc. 3 (îe) A da ~ A da foc. 4 (Fig; prin comparaţie) Persoană care provoacă teamă. bâjbac sm vz bojbâc
bâjbă sf[At: CIAUŞANU, V. / Pl: -be / E: net] 1 (Reg) Oală de lut mare şi încăpătoare în care se pregăteşte (ciorba) pentru praznic. 2 Conţinutul unei bâjbe (1). bâjbâi v vz bâjbâi bâjbăială sf vz bâjbăială
bâjbâi [At: GORJAN, H. IV, 115/29 / V: (îrg) bojbâi, (înv) -băi, (reg) bâjbâi, băj-, boj-, (îvr) bozbăi, bojdăi / Pzi:	-iese l E: fo bâj-b(âj)
prin -ăesc] 1 vi (îvp; d. albine) A bâzâi. 2 vt (îrg) A bolborosi. 3 vr (îvp; d. mişcări) A umbla repede încoace şi încolo. 4 vt (îvp) A se afla în număr mare şi cu mişcări dezordonate Cffoi, fojăi, forfoti, foşcălui, furnica, misui,
mişuna, viermui. 5 vi (D. albine) A roi2. 6 vt (Reg; pex) A fi plin de...
7	vt A umbla şovăitor, într-un loc fără prea mare vizibilitate (întuneric, ceaţă, apă etc.) Si: a orbecăi. 8 vr A căuta ceva pe pipăite prin întuneric Si a dibui.
bâjbâială sf [At: COSTINESCU / V: (înv) -băi-, (reg) băjbă-y bâj~y boj-, bojbâ~ / Pl: -idi / E: bâjbâi + ială] 1-5 Bâjbâire (1-5). 6 Ezitare.
7	Boală a oilor.
bâjbâire sf [At: DA /V: (înv) -bâi-, (reg) bâjbâi-, băj-, boj~, bojbâi~ / PI: -ri/ E: bâjbâi] 1 Bâzăire. 2 Bolborosire. 3 Roire. 4 Orbecăire. 5 Dibuire.
bâjbâit sn [At: DA / V: (înv) ~bâ\t, (reg) bâjbâity boj~y bojbâit / E: bâjbâi] 1-2 Bâjbâială (1-2) Cf bâjbâi (7-8). 3 (îlav) Pe Mte Pe dibuite.
bâjbâitor, -oare smf, a [At: DA / V: (înv) -băi-, -oare, (reg) bâjbâi -oare, băj-, -oare, boj-, -oare, bojbâi-oare / Pl: -i, -oare / E: bâjbâi + ~(i)tor] 1-4 (Persoană) care bâjbâie (7-8).
bâjbâitură .v/* [At: DUNĂREANU, CH. 120 / V: (înv) ~bâi~, (reg) bâjbâi-, băj-, boj-, bojbâi- / Pl: -ri / E: bâjbâi + -(i)tură] 1-2 Bâjbâială d-2).
bâjlâ sf [At: CHEST. II, 49/174 / Pl: -le / E: net] (Reg) Casă urâtă.
bâlâ s f vz bâlie
bâlbai v vz bâlbâi
bâlbâită sm vz bâlbâilă
bâlbaire sf vz bâlbâire
bâlbâit1 sn vz bâlbâit1
bâlbâit2, -ă a, smf vz bâlbâit2
bâlbăitor, -oare smf, a vz bâlbâitor
bâlbăitură sf vz bâlbâitură
bâlbălău sn [At: CADE / Pl: -ăi / E: net] (Reg) Bâlboare. bâlbără .ş/[At: VICIU, GL. / Pl: -re / E: ns cf *bâlbură] (Reg) Bâlboare. bâlbărăci vr [At: COMAN, GL. / Pzi: -cesc / E: net] (Reg) A se bălăci în apă (murdară).
bâlbâc [At: V. ROM. octombrie 1938, 62 / Pl: -uri / E: fo] 1 i Cuvânt care redă zgomotul unei căderi (în apă) Si: bâldâbâc, bâltâc. 2 sn (Rar) Ciocnire între două vehicule.
bâlbâi [At: CANTEMIR, O. V, 184 / V: -băi, (rar) bâlbâi, bălbui, (înv) bolbăi, (reg) blibăi / Pzi: bâlbâi, -esc / E: fo] 1-2 vt A produce sunete nearticulate sau a articula nedesluşit cuvinte, repetându-le şi împiedi-cându-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoţiei sau a enervării Si: a bângăvi, a gângăni. 3-4 vti A-şi pierde şirul vorbelor spunând cuvinte şi fraze fără sens Si: a bolborosi. 5-6 vti (Reg) A trăncăni.
7	vr (Reg; d. o oală pusă pe foc) A clocoti. 8 vr (Imp) A se zbate (într-un lichid).
bâlbâială sf[At: DL / Pl: -ieli / E: bâlbâi + -eală] Bâlbâire (1). bâlbâilă sms [At: HEM 3011 / P: -bâ-i- /V: -băi-, bălbăi-1E: bâlbâi + -ilă] 1 Bâlbâit2 (1). 2 Poreclă dată unui om bâlbâit2 (1).
bâlbâire .s/[At: COSTINESCU / V: -băi-, bălbăi-1 Pl: -ri / E: bâlbâi]
1	Pronunţare neclară, împiedicată şi repetată în rostirea unui cuvânt Si: bâlbâială, bâlbâit1, bâlbâitură, gângăveală, gângăvire. 2 Pierdere a şirului vorbelor, spunând cuvinte şi fraze fără sens Si: bolboroseală, bâlbâit1. bâlbâit1 sn [At: DA / P: -bâ-it / Pl: -uri / E: bâlbâi] 1-2 Bâlbâire (1-2). bâlbâit2, -ă [At: GHICA, S. 325 / V: -băit-, bălbăit, bălbuit / Pl: ~iri, -e f E: bâlbâi] 1-2 smf, a (Persoană) care se bâlbâie (1) Si: (înv) bălbău, gângav. 3 av Prin bâlbâire (1).
bâlbâitor, -oare smf a [At: CANTEMIR, ap. HEM. 3012 / V: -băi-, bălbăi- / P: -bâ-i- / Pl: -i, -oare / E: bâlbâi + -tor] 1-4 (Persoană) care este bâlbâită2 (1-2).
bâlbâitură sf [At: CANTEMIR, ap. HEM 3012 / V: -băi-, bălbăi- f P: -bâ-i- / Pl: -ri / E: bâlbâi + -(i)tură] 1-2 Bâlbâire (1-2). bâlbătaie sf vz vâlvătaie bâlboacă sf vz bolboacă
246
BÂR
bâlboare sf[At: EPURE, P. 14 / Pl: ~on / E: net, cf *bâlhurâ] (Reg) Flacără mare Si: (reg) bâlbâia, bâlbără.
bâlbor sm [At: LB / V: băl~, (înv) bal~, (reg) bel~, bul~ / Pl: -/ / E: net] (Bot; reg) 1 Bulbuci (Trollius europaeus). 2 Calcea-calului (Caltha palustris). 3 (îdt) Anghelică (Angelica archangelica sau officinalis). 4 (îdt) Gălbenele-de-munte (Ranunculus carpaticus).
băle1 sm [At: (a. 1644) ap. HEM 3014 / Pl: ~uri / E: net] (Reg) 1 Băltoacă. 2 Mocirlă. băle2 sn vz bâlcă
bâlcă sf [At: DAMfi, T. 74 / V: bâlc sm / Pl: ? / E: net] (Rar) 1 Ulcior.
2	Conţinutul unei bâlci (1). 3 Ulciorul împreună cu conţinutul.
bâlcău1 sn [At: DA ms / Pl: ~c&ie l E: bâlcă + -au] (Reg) 1-3 Bâlcă (1-3). bâlcău2 sn vz balcău
bâlcean sm, a [At: HEM III, add. XXXV / Pl: ~cew / E: bâlci + -ean] 1-2 (Persoană) care se duce sau vine de la un bâlci. 3-4 (Persoană) care îşi câştigă existenţa prin bâlciuri ca artist sau negustor.
bâlci sn [At: DOSOFTEI, V.S. decembrie 213V/15/V: (îrg) 6tt/~,(reg) bunei / PI: ~uri / E: mg bolesu] 1 (înv) Serbare bisericească aniversară Si: hram, praznic. 2 (Reg; îc) Mil-Rusaliilor Ziua ielelor. 3 Târg (mare) ţinut în zi de sărbători importante (de obicei la date fixe) şi însoţit de spectacole şi de petreceri populare Si: iarmaroc. 4 (îrg) învoială făcută între vânzător şi cumpărător Si: tocmeală. 5 (Fig; fam) Gălăgie.
bâlcos, -oasă a [At: ALEXI, W. / Pl: ~oşi, -oase / E: bâlc + -av] (Rar) Mocirlos.
bâlcoş, ~ă a [At: PAŞCA, GL. / Pl: ~/,	/ E: cf mg gyilkos] (Reg)
Fără inimă.
bâldăuş sn [At: BOCEANU, GL. / Pl: ~e / E: net] (Reg) Foc de paie sau de coceni care se face seara, în timpul verii, în drum şi la care se strâng tinerii (la povestit şi la tors).
bâldâbâc i [At: PANN, P. V. 1,87/16 / V: (reg) ~ltâ~, băldăbâc, -dăbâc / E: fo] 1 Cuvânt care redă zgomotul produs de căderea sau azvârlirea unui corp (greu) în apă Si: (rar) hâltâc. 2 Cuvânt care redă zgomotul produs de căderea unui corp de la o înălţime oarecare.
bâldeaţă .v/'[At: COMAN, GL. / Pl: ~ete / E: bâldie* + -eaţa] (Reg) Bucată de lemn scurtă şi groasă, cu care se aruncă în pomi după fructe Si: hăldete.
bâldete sm [At: COMAN, GL. / V: bol- / Pl: ~er/ / E: net] (Reg) Bâldeaţă. bâldie1 .s/vz beldie
bâldie2 sf [At: DA ms / Pl: -// / E: net] (Reg) Loc cu apă mai adâncă, bună pentru scăldat, Ia rădăcinile unor pomi de pe malul unui râu. bâldihan sn vz burduhan bâlfeu smn vz hulfeu
bâigui1 vr [At: BOCEANU, GL. / Pzi: bâigui şi -e.se/ E: net] (Reg) A se lăcomi. bâigui2 vir vz bâigui
bâlhoacă sf[At: CIHAC II, 8 / Pl: ~ace / E: ctm bulhac + băltoacă] (Reg) Bulhac.
bâlie sf [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 1277 / V: (reg) bu~, ~/ă /A: hâlle / Pl: ~ii / E: ucr Gumno] 1 (înv) Iarbă. 2 (Reg) Cotor de la diferite plante.
bâltan sn [At: VÎRCOL, V. / V: băl~ l Pl:	/	E:	baltă	+	-an]	(Reg)
Lac.
bâltâbâc i vz bâldâbâc
bâltâc [At: LM / E: fo] (Rar) Bâldâbâc.
bâltâcâi [At: SANDU-ALDEA, U. P. 37 / Pzi: ~t&cai şi ~e.vc / E: bâltâc + (ă) -/] (Reg) 1 vi A face „bâltâc“ (cu picioarele) în apă. 2 vr (D. lichidul dintr-un vas) A se clătina plescăind.
bâltâcâială .s/[At: CADE /V: băltăcăi~ / Pl: ~/e// / E: bâltâcâi] (Reg)
1	Scoaterea unui zgomot specific la mersul prin apă. 2 Zgomotul produs de apa care plescăie într-un vas. bâlvan sm vz bălvan
bâlvănl [At: CV, 1949, nr. 7,34 / Pzi: -nesc / E: net] (Reg) 1 vi A lenevi Cf a cloci. 2 vrt (D. apă sau alte lichide) A (se) bâhli.
bâlvănit, -ă a [At: BOCEANU, GL. / Pl: ~i(/, ~e / E: bâlvăni] (Reg; d. apă sau alte lichide) Bâhlit. bân i [At: DA ms / E: fo] (Rar) Imită sunetul scos de ţânţarul „morniţar“. bânaisn [At: PAŞCA, GL. / PI: ~e / E: net] (Reg) Loc steril, neproductiv. banăi vi [At: MARIAN, INS. 313/ Pzi: ~ă/ / E: bân + -/] (Reg) A scoate sunetul caracteristic ţânţarului „morniţar2“. bândaon sm vz gărgăun bândăen sm vz bărzăun bândoacă s/vz bândoc
bândoc sm [At: REV. CRIT. III, 87 / V: -doacă sff PI: ~oci / E: ns cf mg hendo, pn handoh] (Reg) 1 Stomacul porcului. 2 Stomacul porcului preparat cu umplutură. 3 (Csnp) Grăsime de porc.
bânduci smp [At: CHEST. II, 78/43 / E: net] (Reg) Lemnele din care se fac pereţii caselor. bângoiu sm vz bongoiu bâniţlcă sf vz boneţică
bânşag sn [At: DA / Pl: ~uri / E: ns ci bântui + -şag] (Reg) Vegetaţie (de copăcei şi ierburi) care creşte printre arborii unei păduri. bântătul v vz bintătui bântătulre .s/vz bintătuire bântătult1 sn vz bintătuit1 bântătult2, ~ă a vz bintătuit2
bântău sn [At: PAMFILE, D. 72 / Pl: ~faz> / E: net] (Reg) Baltă adâncă, nămoloasă pe fund. bântueală .s/vz bântuială
bântui [At: (a. 1602),ap. HEM. 3210 /V: băn~/ Pzi: bântui, (rar) ~e.se / E: mg băntani] 1-2 vti (înv; mai ales d. oameni) A nu lăsa pe cineva în pace Si: a asupri, a prigoni. 3-4 vti (înv; mai ales d. acţiunea unui spirit rău, un vis urât etc.) A întuneca mintea cuiva Si: a chinui, a tulbura.
5-6 (Rar; d. un miros neplăcut) A supăra. 7-8 vti (înv; d. hoţi, duşmani, monştri) A încălca un ţinut (prin atacuri şi năvăliri repetate) Si: a jefui.
9-10 vti (D. războaie, boli molipsitoare etc.) A da peste cineva Si: a face ravagii, a devasta. 11-12 vti (D. forţele naturii) A lovi repetat şi cu violenţă (o regiune, recolta, livezile, satele etc.) producând pagube. 13 vt (îvr) A pune la încercare Si: a ispiti. 14 vt (Reg; în imprecaţii) A pedepsi.
bântuială sf [At: (a. 1654), ap. HEM. 3213 / V: (înv) ~ueală / P: ~tu-ia~ / Pl: ~/e/z, (înv) ~iele / E: bântui + -eală] 1 (Pop) Bântuire (1). 2 (înv; îlav) Fără nici o ~ în bună voie, nesupărat de nimeni. 3 (înv) Jaf, pustiire (din partea duşmanilor) Si: bântuire (4). 4 (înv) încercare. 5 (înv) Ispita .
bântuire .ş/[At: MARCOVICI, C. 137/3 / PI: ~ri / E: bântui] 1 Prigonire Ci bântui (1) Si: bântuit1 (1), (pop) bântuială (1). 2 Tulburare Cf bântui
(2)	Si: bântuit1 (2). 3 (Rar) Supărare Cf bântui (3). 4 (înv) încălcare a unui ţinut Cf bântui (4) Si: bântuit1 (3), bântuială (3). 5 Devastare Cf bântui (5) Si: bântuit1 (4). 6 Producere de pagube Cf bântui (6). 7 (îvr) Ispitire Cf bântui (7) Si: bântuit1 (5), bântuială (4).
bântuit1 sn [At: DA / Pl:	/ E: bântui] (Rar) 1-2 Bântuire (1-2).
3-4 Bântuire (4-5). 5 Bântuire (7).
bântuit2, ~ă a [At: VĂCĂRESCUL, IST. 279 / Pl: -Iţi, ~e / E: bântui]
1	Prigonit. 2 Chinuit. 3 Devastat.
bântuitor, ~oare smf, a [ At: BIB LI A (1688), ap. H EM 3215 / P: ~tu-i~ / Pl:	~oare / E: bântui + -tor] 1-2 (Persoană) care bântuie (1).
bânţan sm vz bâţan
bânzar sm [At: MARIAN, INS. 193 / Pl:	/	E: bânzăi + -ar] (Reg)
1	Bondar (Bambus). 2 Tăun. 3 (îc) ~ -de-câmp Muscă-de-cal (Gastro-philns equi). bânzăi v vz bâzâi
bânzoi sm [At: MARIAN, INS. 194 / E: bânzâi + -oi] (Reg) Bondar. bâr/[At: ALECSANDRI,T. 613/V: ~ea,~cabâr, ~t! E: fo] 1 Cuvânt cu care se îndeamnă, se cheamă sau se gonesc oile. 2 Exclamaţie reflexă
247
BÂRÂCA
a persoanei cuprinsă de frig. 3 Exclamaţie exprimând greaţă sau dezgust (de o mâncare). 4 (Rar) Cuvânt care imită sunetul tobei.
bârâca [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) băr~, bărica / Pzi: -rac / E: aburca] 1 vr (îrg) A se căţăra (mai ales într-un arbore). 2 vt (Reg) A ajuta pe cineva să se urce într-un arbore. bârâcă sfvz baracă
bârâec sm [At: CONTEMPORANUL V. 98 / Pl: -eci / E: ctm bârăi + berbec] (Rar; Mol) Miel.
bârâi [At: CARAGIALE, M. 304 / V: (Trs) -răi / Pzi: barai, (rar) -esc / E: bâr cf bor ăi, bornăi, zhârnăi] 1 vt (Psr) A striga oilor „bâr, bâr!“ pentru a le face să meargă într-o direcţie oarecare. 2 vt (C. i. oi, miei etc.) A mâna oile în strungă, strigându-le „Bâr“. 3 vt A alege mieii dintre oi. 4 vi A vorbi răguşit Si: (pop) a hârăi. 5 vi A vorbi nedesluşit Si: (fam) a bolborosi, a bodogăni, a mortnăi. 6 vt (Imp) A spune ceva repede şi pe negândite Cf trăncăni, bălăbăni (din gură), torăi, turui. 7 vt (îe) A ~ pe cineva (Ia cap) A bate Ia cap. 8 vi (Reg) A-şi bate joc (de cineva).
barbă sf [At: DA ms / Pl: -be / E: net] 1 Haină veche şi ruptă. 2 (Mpl) Zdrenţe. 3 (Mpl) Hârburi. bârbâcărle sf vz berbecărie bărbolnic sm vz bobornic
bârc sn [At: VICIU, GL. / Pl: -uri / E: net] 1 (Trs) Crestătură făcută pe băţul cu care măsoară ciobanii nivelul laptelui. 2 Lemn mic, scobit, de prins albine. bârcabâr i vz bâr
bârcaş sm [At: ANTIPA, P. 384 / Pl: -i / E: bârcă + -as] (Iht; reg) Sălbioară.
barcă1 av [At: DA ms / E: net] (Reg; îe) A ţine ~ Ia ceva A ţine morţiş (Ia ceva).
barcă2 sf [At: BĂCESCU, P. 47 / Pl: -rci I E: net] (Iht; reg) Plătieă (mică sau mijlocie). 2 (Pbl) Sălbioară. bârcăi v vz zbârcăi
bârc'xe sf[At: BĂCESCU, P. 51 / Pl: ~i/ / E: bârcă2 + -ie] (Iht; reg) Sălbioară. bârcinar sn vz brăcinar
bârcoace .v/'[At: PANŢU, PL.2 / Pl: ~oci / E: net] (Bot) Mic copăcel din familia rozaceelor, cu frunzele verzi pe o parte şi albicioase pe cealaltă şi cu flori albe-roşietice, fructul roşu ca sângele şi lucitor, ce creşte pe stâncile din pădurile muntoase (Cotoneaster integerritna vulgaris). bârcui v vz bărcui bărdac sn vz bardac bârdace sn vz bardac
bărdan sn [At: NEGRUZZI, ap. CADE / V: băr~ / Pl: -e I E: net] 1 Burtă (la om). 2 Stomacul vitelor. 3 (Prt) Burtă mare. 4 (Fig) Umflătură.
5	(Spc) Partea cea mai umflată a unei oale. 6 Partea cea mai umflată Ia scripcă sau cobză. 7 „Burta“ năpăteii (de prins peşte). 8 (înv) Piele din stomacul vitelor, care se punea la ţară în loc de geamuri. bârdăhan sn vz burduhan
bârdău sn [At: VICIU, GL. / PI: -ri i E: mg borgo] (Mgm; reg) Foc făcut din frunze de porumb. bârdăun sm vz bărzău
bârdâcăi vti [At: CV, 1949, nr. 7, 34 / Pzi: -dâcăi / E: net] (Reg) A scotoci.
bârdâhaie sfp [At: I. CR. III, 122 / E: ctm bârdâhan + măruntaie] Bârhaie.
bârdigoi sm [At: ANTIPA, P. / Pl: -goi / E: net] (Iht; reg) Zglăvoacă (Cottus gobio). bârdizan sn vz budizan
bârdoc sm [At: DA ms / Pl: -oci / E: net] (Rar) Berbec. bârea i vz bâr
bârfaş sm [At: MUMULEANU, ap. GCR II 248/23 / E: bârfi + -as] (înv) Flecar.
bârfă sf[At: IORDAN, ap. DA ms / Pl: -fe / E: drr bârfi] Bârfeală.
bârfeală sf [At: (ante 1633) ap. GCR 185/19 / V: -fală / Pl: -eli, (îrg) -ele / E: bârfi + -eală] 1 (înv) Flecărire. 2 (Ban; rar; ccr) Lăudăros. 3 Calomniere.
bârfelnic, ~ă a, smf [At: (a. 1746) MĂRGĂRITARE, ap. TDRG / Pl: -ici, -ice l E: bârfeală + -nic] (înv) 1-2 Bârfi tor (1-2).
bârfi v [At: PRAV. MOLD. 1322 / V: băr~, (nob) îm~ / Pzi: -fese / E: net] 1-2 vtr A (se) vorbi de rău Si: a defăima, a cleveti, a huli. 3 vt A flecări, a îndruga verzi şi uscate.
bârfire sf [At: JIPESCU, ap. TDRG / Pl: -ri / E: bârfi] 1 Flecărire.
2	Calomniere.
bârfit sn [At: ALECSANDRI, T. 23 / Pl: -uri / E: bârfi] (Rar) 1 Flecărire.
2	Calomniere.
bârfitor, ~oare smf, a [At: MINEIUL (1776), 612/ţ / Pl: -i, -oare / E: bârfi + -(i)tor] 1-2 (Persoană) care bârfeşte.
bârfitnră sf [At: CANTEMIR, ap. TDRG / E: bârfi + -itură] (îrg; ccr) Lăudăros. bârgeică sfvz bârzeică
bârg'mă sf[At: ALRM II/I h. 277 / PI: -ne / E: net] (Reg) Bârnă. bârglă sf vz brâglă
bârgloază sf [At: FRÂNCU-C ANDREA, R. 49 / E: ns cf srb ohrljuga „femeie murdară“] (Trs; la moţi) Femeie urâtă. bârgui v vz bâigui
bârhaie sfp [At: ŞEZ. IV, 79 / V: -hăie, ~heie / E: net] (Reg) Organe interne ale unui animal (sau rar, ale unui om). bârici sm [At: VÎRCOL, V. 90 / Pl: - / E: net] (Reg) Izvor. bârjeică sf vz bârzeică bârlaboiu sm baraboiu
bârlac sm [At: COMAN, GL. / PI: -aci / E: net] (Reg) încălţăminte de iarnă pentru femei, făcută din împletitură de tort gros de lână, cu talpa simplă şi vârf de piele.
bârlag sn [At: GEORGESCU-T1STU, B. 22 / Pl: -a^e* / E: net] (Reg) Butoi de vin. bârlă sfvz brâglă
bârlădean, ~ă [At: DEX2 / Pl: -deni, -dene / E: Bârlad + -ean] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia de bază a Bârladului. 3-4 smf, a (Om) originar din Bârlad. 5 smp Populaţie care locuieşte în Bârlad. 6 a Privitor la bârlădeni (5). 7 a Care este specific Bârladului.
bârlădeancă sf [At: SEVASTOS, N. 280 / Pl: -ence / E: bârlădean + -că] 1-2 Femeie care (face parte din populaţia Bârladului sau) este originară de acolo. 3 (Cor; Mol) Joc popular nedefinit mai îndeaproape. 4 Melodie după care se execută bârlădeanca (3). bârlăgel sn vz bâtlăgel
bârleancă .s/[At: CHEST. V. 74/75 / Pl: -lenei / E: net] (Reg) Oaie cu coadă lungă.
bârliga v [At: CARAGIALE, S. 80 / V: s~ / Pzi: -lig / E: vsl 6pJt + rom cârlig, încârliga] (D. animale) A(-şi) întoarce coada cu vârful în sus.
bârligat, —ă a [At: ŞEZ. V. 38 / V: s~ / Pl: -aţi, -e / E: bârliga] 1 (D. coada sau coamele animalelor) Adus în sus pe spate Si: încărligat. 2 (Fig) Răsucit. bârloagă sf vz bârlog bârloc sn vz bârlog
bârlog sn [At: DOSOFTEI, ap. GCR I 247/15 / V: ~oc, -oagă sf / E: vsl 6pyJlory, cf srb hrlog) Pl: -oage, -uri] 1 Vizuină de urs. 2 (Pgn) Vizuină a unor animale sălbatice. 3 (Fig) Culcuş. 4 (Fig; fam) Locuinţă.
5	Ascunzătoare de răufăcători. 6 (îf'-oagă) Gaură de şoarece. 7 (Reg) Deschizătură a podului de la grajd, pe unde se scoate nutreţul vitelor. bârlogar sm [At: DA / PI: -i / E: bârlog + -ar] (Reg) Vânător de vulpi. bârlogel sn [At: CHEST. II 54/196 / Pl: -e / E: bârlog + -el] 1-2 (Şhp) Bârlog (1) (mic).
bârlugă sf [At: BĂCESCU, P. 21 / V: (Ban) văr~ / PI: -ugi / E: net] (Reg) Molan.
bârnaş sn [At: MOLDOVAN, Ţ. N. 64 / V: băr~ / Pl: -uri / E: brâne (pil brâu) + -a.y] 1 (Trs; Ban) Şnur cu care se strâng cioarecii peste mijloc Cf brăcinar, hrânişor, hrâneţ. 2 (Trs; Ban) Şnur cu care se tivesc hainele Ci primă.
248
BÂTICEL
bârnat,~ă a [At: DA ms / E: ns ci bârna] (într-un pluguşor; pbl) Dolofan. bornă1 sf [At: TETRAEV. (1574), 209 / V: brână / Pl: -ne / E: vsl BpeBNc]
1	Trunchi de copac (cioplit şi făţuit cu barda) folosit în construcţii. 2 Aparat de gimnastică feminină, format dintr-o grindă de lemn lungă, dispusă orizontal deasupra solului, la o anumită înălţime, pe care se execută exerciţii de echilibru.
bârnă2 sf [At: H IV 51 /V: bur~ / E: pbJ bârniţă] (Reg) 1 Ceaţă.
2	Burhai.
bârnă? af[ At: COMAN, GL. / E: net] (Reg; d. oală) 1 Lăţit. 2 Mare. bârnăcea .y/[At: ALAS 3 X 1937, 6/3 / Pl: -cele l E: bârnace + -ea] 1-2 (Şhp) Bărnace (mică).
bârnărle ş/’[At: CHEST. II, 27/20 / Pl: ~ii / E: bârnă + -arie] Mulţime de bârne. bârnăuz sm vz bărzăun bârneaţă .v/'vz brăneţ bârneţ sn vz brăneţ bârniţă sfvz. burniţă
bârnui vt [At: DA ms / Pzi: -iese / E: bârnă + -ui] (Numai îe) A ~ un perete A aşeza bârnele pentru a construi pereţii caselor.
bârnuială sf [Ai: CHEST. II, 78/186 / Pl: -ieli / E: bârnui + -eală] Lemne ale pereţilor casei.
bârnuire sf [Ai: CHEST. II, 78/186 / Pl: -ri / E: bârnui] Aşezare a bârnelor pentru a construi pereţii caselor. bârpăi v vz bârâi bârsac sm vz bârzac
bârsan, ~ă [At: MOLDOVAN, Ţ. N. 127 / E: Bârsa + -(e)an] 1 a Referitor la Ţara Bârsei. 2 a (D. lâna oilor) Lung şi aspru. 3-4 smf, a (Pex) (Oaie) cu lână bârsană. 5 sn (Pex) Postav ţesut din lână bârsană (2). 6-7 smf, a (Oaie) cu coada scurtă şi lată.
bârsancă sf, a [At: MARIAN, ap. DA / Pl: net / E: bârsan + -că] 1-2 (Rar) Bârsană (3,4).
bârsă sf[At: H II 13 / V: ~rţă / Pl: -se / E: ns cf alb vîrz] Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul,cormana şi plazul plugului.
bârsănd, ~ea smf [At: TEODORESCU, P. P. 514 / Pl: ~e/\ -ele I E: bârsan + -el (-ea)] 1-10 (Şhp) Bârsan (3-7) (mic).
bârsănesc, -ească ^ [At: URICARIUL IV 42/5 / V: băr~, bur~ / Pl: -eşti / E: bârsan + -esc] 1-2 smf, a (Rasă de cai) din Ţara Bârsei.
bârsămeă sf,a [At: CHEST. V, 76/50 / Pl: ~ici / E: bârsan + -ică] (Reg) 1-2 (Oaie) bârsănea.
bârfdt, ~ă a [At: CHEST. IV, 32/264 / Pl: -âţi, / E: net] (Reg) 1 Umflat. 2 (îs) Fată ~ă Fată gătită. bârt i vz bâr bârtă sfvz burtă bârţă sfvz bârsă
bârzac sm [At: MARIAN, INS. 310 / V: -rsac / Pl: -aci / E: bârz (cf bărzăun) + -ac] 1 (Ent; Trs) Ţânţar. 2 (Iht) Oblete.
bârzău sn [At: CHEST. II, 489/1 / E: net] (Reg; îe) A da cuiva ~ A da foc casei sau nutreţului (cuiva). bârzăun sm vz bărzăun bârzăune sn vz bărzăun
bârzeică sf [At: REV. CRIT. III 87 / V: bar-, ~rje~, ~rge~ / Pl: -ici / E: sl	„repede44 + -eică] (Trs) Săniuţă de copii, care se trage cu mâna
şi pe care se aduc lemne de la păcUire Cf hâţă, cioaclă, scarlete.
' bârzgan sm [At: CHEST. VI, 186/18 / V: bâz~ / Pl: -i / E: net] (Ent; reg) Bărzăun.
bârzSu, ~ie a [At: T. PAPAHAGI, C. L., ap. DA ms / Pl:.~ii / E: net] (D. coada unui animal) (Ţinută) sus.
bârzoaică sf [At: CHEST. IV, 190/2 / V: băzăo~ / Pl: -ice / E: bărzjăune] (Ent; reg) Femelă a bărzăunelui.
bârzoc sm [At: PAMFILE, I. C. 103 / E: cf mg borzag] (Mpl; Trs; rar) Cânepă măruntă care rămâne după ce s-a smuls cea înaltă.
bârzoi1 [At: SANDU-ALDEA, SĂM. III, 742 / V: -zău / E: bâză + -oi] 1 a (îlav) Cu coada ~Cu coada ridicată în sus. 2 av (îe) A-şi face
coada ~Ao lua nebuneşte la fugă. 3 a Ştrengar. 4 a Ţanţoş. 5 av (îe) Cu părul ~Cu părul măciucă (de spaimă). bârzoi2 sm [At: ŞEZ. II, 149 / E: net] Floare nedefinită mai îndeaproape. bârzoia vr [At: TEODORESCU, P. P. 152 / V: bârzoi, burzoi / Pzi: -zoi, -iese / E: bârzoi] (Reg) 1 A-i sări cuiva ţandăra. 2 A sta bosumflat. 3 A se umfla în pene Si: a se îngâmfa.
bârzoiat,~ă a [At: CANTEMIR, IST. 129, cf 195 / E: bârzoia] (D. coada animalelor) Ridicat în sus. bâsâioc sn vz busuioc
bâscaie .y/*[At: H II, 282 / E: ns cf başchie] (Reg) Unealtă a fierarului nedefinită mai îndeaproape. bâschi i băşti bâsdigcr sn vz bâsdijer
bâsdijer sn [At: TODORAN, GL. / V: -iger / Pl: ~e / E: net] (Reg) Bâzdâgău.
bâstâcăi vir [At: CIAUŞANU, GL. / V: ~căui, -căni i Pzi: ~e.sr / E: net] (Reg) 1 (Mai ales d. copii) A-şi frământa mâinile şi picioarele, a se agita. 2 A se bălăbăni, a se cumpăni să nu cadă. 3 A răvăşi lucrurile de prin casă, căutând ceva. 4 A căuta de mâncare pe furiş. 5 A face ceva nesigur, a lucra în nesiguranţă. 6 (îf ~cdni) A se zbate.
bâstâcăială sf [At: DA ms / Pl: ~ieli / E: bâstâcăi + -eală] (Reg) 1 Frământare a mâinilor şi a picioarelor, agitare. 2 Bălăbănire. 3 Răvăşire a lucrurilor prin casă. 4 Căutare pe furiş a mâncării. 5 Nesiguranţă în realizarea unui lucru. 6 Zbatere. bâşchie şf vz beşchie
bâşti1 [At: HEM 2673 / V: bâschi / Pl: -uri / E: fo] 1 i Expresie onomatopeică sugerând mişcarea rapidă a cuiva care scapă de undeva şi dispare imediat. 2 i (Reg) Strigăt cu care se mână oile Cf bâr, târ, hăr.
3	sn (îs) Oaie de - Oaie cu clopot. 4 sn (Mpl) Salt. 5 sn Smucitură. 6 sn (îlav) în ~uri în lovituri, în brânci.
bâşti2 vi [At: T. CERCEL, SĂM. IV, 767 / E: bâşti] (Pop; rar) A scăpa printr-o mişcare repede din mâinile cuiva. bât1 sn vz bâtă
bât2, ~ă a [At: M. CHIRIŢESCU, CONV. LIT. XLIV, I 38 / E: pbl bătrân] 1 (Reg; mai ales în limbajul copiilor; Taica- (sau tata-) ~u, maica-(sau mama-) -a Bătrân sau bătrână. 2 (Reg; îae) Bunic sau bunică.
bâtă sf [At: ŞINCAI, HR. II 281/19 / V: bât (pl:	rar	-uri)	/ Pl: ~e /
E: net] Băţ lung şi gros, de obicei cu măciulie la un capăt.
bâtcă1 v/ [At: (a. 1800) DOC., ap. IORGA, S. D. VI, 9 / Pl: -tce I E: cf mg botko, botk, botok „măciulie44] 1 (Mol; Buc) Munte mai mic. 2 (Prc) Vârf al unui deal. 3 Loc arid de soare. 4 Pădure. bâtcă2 şf vz batcă
bâteuţă .y/‘[At: ŞEZ. II, 4 / Pl: -ţe / E: bâtcă + -uţă] 1-4 (Şhp) Bâtcă1 (1-2) (mică).
bâte a şf[ At: LB / Pl: ~ele / E: bâtă + -ea] 1 (Reg) Băţ de bătut mingea la jrîcuri. 2 (Bot; reg) Papură (Typha angustifolia). 3 (Bot; reg) Papură (Typha latifolia). 4 (Bot; reg) Şovar (Sparganium ramosum).
bâti vt [At: CĂTANĂ, P. I, 7 / Pzi: -tesc / E: bâtă] (Ban; rar; gmţ) A bate cu bâta.
bâtic sm [At: PAMFILE, J. I, 384 / Pl: ~it7 / E: bât + -ic] 1-2 (Şhp) Bunic (drag).
bâtică1 sf [At: PAMFILE, J. I, 384 / PI: -ici / E: bât(ă)1 + -ică] 1-2 (Şhp) Bunică (dragă).
bâtică2 sf [At: GRIGOR1U-RIGO, M. P. I, 142 / Pl: ici / E: bâtă2 + -ică] 1-2 (Şhp) Bâtă (mică).
bâticea .s/[At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 142 / PI: -cele / E: bâtică + -ea] 1-2 (Reg; şhp) Bâtuţă.
bâticel sn [At: MARIAN, î. 77 / V: bat- / Pl:	/	E:	bât	+	-icel] 1-2
(Şhp) Beţişor. 3 (Ban) Chibrit.
249
BÂTICUTĂ
bâticuţă sf [At: RETEGANUL, P. I, 142 / Pl: ~ţe / E: bâtică + -uţă] 1-2 (Reg; şhp) Bâtuţă (1-2).
bâtiţă sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~ţe / E: net] (Reg) Fată (sau femeie) grasă. bâtlag sn vz bâtlagă
bâtlagă sf[At: H IV 578 / V: (reg) -ag, og sn / Pl: ~a£^ / E: net] 1-2 (Şhp) (Reg) Butoiaş (1-2).
bâtlan sm [At: CANTEMIR, IST. 34 / V: băt~, -lean / Pl: ~i / E: bg ăăTJiaH] 1 Pasăre de baltă din ordinul picioroangelor, cu înălţime de peste un metru, cu pene cenuşii, cu gâtul, ciocul şi picioarele lungi şi cu un moţ de câteva pene date pe ceafă Si: stare cenuşiu (Ardea cine rea). 2 (îs) ~ mic Pasărea Graculus pygmacus. 3 (Orn; reg; îs) ~ alb, ~ cenuşiu Erodin alb. 4 (îs) ~ roşietic sau (înv) scorţişoriu Pasărea Ardea purpurea.
5	(Orn; reg; îs) ~ de .vta/'Buhai-de-baltă. 6 (Dob) Raţă mică, neagră, care trăieşte în zonele cu pelicani.
bâtlancă a/[At: MARIAN, O. II, 334 / Pl: ~nce / E: bâtlan + -câ] Femelă a bâtlanului (1).
bâtlăgd sn [At: PĂSCULESCU, L. P. 255 / V: bârl-1 Pl:	/	E:	bătlag
+ -el] 1-2 (Şhp) Butoiaş.
bâtlănaş sm [At: MARIAN, O. II, 337 / Pl: ~i / E: bâtlan + -aş] Pasăre din ordinul picioroangelor, mai mică decât bâtlanul (l),cu gâtul şi cu ciocul lung şi cu penele roşcate şi negre (Ardea minutd).
bâtlănos, ~oasă a [At: MARIAN, 0.1,171 / Pl: ~o.y/, ~oase / E: bâtlan + -av] (Rar; îs) 1 Şoim ~ Pasărea Milvus migrans. 2 (îas) Pasărea Milvus niger, bâtlean sm vz bâtlan bâtlog1 sn vz bâtlagă bâtlog2 sn vz butlan
bâtuţ sn [At: CĂTANĂ, P. III, 6 / Pl: ~e / E: bât + -uţ] 1-2 (Reg; şhp) Bâtuţă (1-2).
bâtiiţă sf [At: MERA, L. B. 228 / Pl: ~e / E: bâtă + -uţă] 1-2 (Reg; şhp) Bâtă (mică) Si: bâticea (1-2), bâticuţă (1-2), bâtuţ (1-2). 3 (Trs) Chibrit.
bâţ [ At: DA / V: bâţa / E: fo] (Pfm) 1 / Cuvânt care sugerează o mişcare rapidă şi nervoasă (într-o parte şi într-alta). 2 sn Mişcare rapidă şi nervoasă într-o parte şi într-alta. 3 sn (îe) A-1 apuca pe cineva ~ul A deveni foarte nervos şi neliniştit. bâţa i vz băţ
bâţan sm [At: ŞEZ II, 149 / V: bânţ~ / Pl: ~// E: b(â)ţ (care imită sunetul produs de insecte) + -an] (Reg) 1 Ţânţar mic, căruia îi tremură picioarele când stă pe loc Si: zgribulici. 2 Muscă roşiatică, mare, care se aşază pe cai. 3 Bărzăun nedefinit mai îndeaproape. bâţâitor, ~oare sfvz. bâţâitor bâţă'i v vz bâţâi
bâţălui v [At: COMAN, GL. / Pzi: ~e.se' / E: net] (Reg) 1 A mişca. 2 A fi neliniştit. 3 A fi instabil.	*
bâţâi vir [At: CARAGIALE, M. 227 / V: ~făi / Pzi: ~/e.vc, bâţâi / E: bâţ(a)] 1 A (se) mişca repede şi neliniştit dintr-o parte în alta. 2 A da repede din mâini şi din picioare. 3 Mişcare pe care o fac animalele cu coada Cf bănănăi, măhăi.
bâţâială sf [At: ŞEZ. V, 38 / Pl: ~ie/i / E: bâţâi + -eală] Mişcare rapidă şi nervoasă într-o parte şi într-alta Si: bâţâitură.
bâţâielnic a [At: NOVACOVICIU, C. B. 5 / E: bâţâi + -elnic] (Reg)
1	Neonest. 2 Depravat. 3 înamorat.
bâţâitor, ~oare [At: MARIAN, O. I, 327 / V: ~ţiit~, ~ţăit~ / E: bâţâi + -(i)tor] 1 a Care bâţâie. 2 .s/(Orn; reg) Codobatură (Motacilla alba), bâţâitură sf[At: DA ms / Pl: ~ri / E: bâţâi + -tură] Bâţâială. bâţiitor sfvz bâţâitor	’
bâuaş, ~ă a vz bâvaş bâvă sf vz bâhă
bâvaş, ~ă a [At: MĂIDAN, ap. HEM III /V: bâuaş, ~ă / E: bâvă + -aş] (Ban; d. cai) Nărăvaş.
bâz1 sn [At: COMAN, GL. / PI: ~uri IE: net] (Reg) 1 A se lua d-un ~ A-şi găsi un rost în viaţă. 2 (îae) A-şi împlini un gând.
bâz2 i [At: PAMFILE, J. II / P: bzz / E: fo] Cuvânt care imită sunetul produs de muşte şi albine când zboară.
bâz1 i [At: ISPIRESCU, L. 164 / E: net] (îe) A face cuiva cu ~ A face în ciudă. bâzf sm vz bâză
băzdlnicy a [At: H II 25,26 / Pl: -ici, ~ice / E: bâzâi + -alnic] (Reg; d. cai) Nărăvaş. bâzdră sf vz bezer
bâză sf[At: MARIAN, INS. 144 / V: bâz sm, biză sf / Pl: ~e / E: bâz + -ă] 1 (Ent; Mol; Ban) Muscă. 2 (Ent; spc) Streche. 3 (îe) A dat ~^za în el E neastâmpărat, cuprins de porniri sexuale. 4 (Ent; Ban) Albină. 5 Joc de copii în care unul dintre parteneri, aşezat cu spatele la ceilalţi şi cu o palmă trecută pe subsuoara braţului opus, trebuie să ghicească cine dintre cei care strigă „bâzz!“ l-a lovit peste palmă. bâzăi v vz bâzâi bâzărm sn vz bezărău bâzâcos, ~oasă a vz bâzdâcos
bâzâi [At: (a. 1817) IORGA, S. D. XII, 206 / V: băzăi, băzn, ~zăi, bonzăi l Pzi: bâzâi, ~iesc / E: bâz + -âi] 1 vi (D. insecte care zboară) A produce un zgomot caracteristic zborului Si: zumzăi, a zâzâi, a zumbăi, a zuzăi, a zbârnâi, (înv) a bombăni, a vâjâi. 2 vi (Gmţ) A ţine isonul la
o	cântare. 3 vi (Fig; d. oameni) A-şi exprima nemulţumirea prin murmur Si: a cârti, a bombăni, (înv) a murmura. 4 vi (Fam; ml d. copii) A plânge (încet, tărăgănat şi mult). 5 vt (Fam) A sâcâi. 6 vt A bârfi. 7 vi (Rar; nob; îe) A ~ cu vătraiul (în foc) A răscoli cărbunii.
bâzâidC [At: DA ms / Pl: ~ace / E: bâzâi + -ac] 1 sn Sfârâiac. 2 sm (Fam; şhp) Mânz (frumos).
bâzâidlă sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~/e/i / E: bâzâi + -eală] 1 Bâzâit1 (1). 2 (Fig; reg) Foc slab.
bâzâit1 sn [At: EMINESCU, P. 195 / Pl:	/	E: bâzâi] 1 Zgomot
caracteristic făcut de unele insecte în timpul zborului. 2 (Gmţ) Ison. 3 Cârtire. 4 Plâns prelungit şi tărăgănat al copiilor. 5 Sâcâire. 6 Bârfă.
bâzâit2, a [At: COMAN, GL. / Pl: ~iţi, ~e l E: bâzâi] 1 Cicălit2. 2 (D. copii) Care se smiorcăie tot timpul. 3 (Reg; fig) Mânios. 4 (Reg; fig) Supărăcios.
bâzâitor, ~oare [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / Pl: ~/, ~oare / E: bâzâi + -tor] 1 a Care bâzâie. 2 .ş/Zbârnâitoare.
bâzâitură sf[At: CREANGĂ, P. 238 / Pl: ~n / E: bâzâi + -(i)tură] Bâzâit1 (2).
bâzâiau sm [At: CONTEMPORANUL I, 804 / Pl: ~/ă/ / E: bâz (âi) + -ălău cf bonzălău] (Ent; Mol) Gărgăun. bâzau av vz bârzoi
bâzdară .v/'[At: VICIU, GL. / Pl: ~re l E: ns cf bâzdări] (Ent; reg) Streche. bâzdăi v vz bâzgoia bâzdărd v vz bâzdări
bâzdări [At: POMPILIU, B. 1005 / V: ~ra, ~dura l Pzi: ~re.se / E: rs 63JfyţMlb] 1 vi (D. vite) A alerga (cu coada ridicată) din cauza împunsăturilor strechei Cf căpia. 2 vt (Reg) A alunga vitele bâzâindu-le la ureche.
bâzdâc sn [At: JIPESCU, ap. TDRG / Pl: ~uri /V: ~dâg, bâzdoc, bâzxc / E: net] 1 Capriciu. 2 (îe) A-i veni (cuiva) ~w/ A-1 apuca deodată pofta de ceva. 3 (îe) A-i sări (cuiva) ~ul A se supăra din nimic Si: a-i sări ţandăra. 4 (Arg; îe) A avea ~dâg A avea farmec, graţie.
bâzdâcăi [At: CADE / Pzi: ~e.se / E: ns cf bândâcăi] 1 vt (Olt) A amesteca. 2 vi (Ban) A bâjbâi.
bâzdâcos, ~oasă a [At: SCRIBAN, D. / V: -zâcos, ~oasă / E: bâzdâc + -as] (Fam) Supărăcios.
bâzdâganie sf [At: CREANGĂ, GL. / V: băzdăg~, bizdeg~, băţăg~ / PI: ~/7 / E: net] (Pop) 1 Monstru. 2 Namilă. 3 Arătare. 4 Minunăţie.
bâzdâgău sn [At: DENSUSIANU, Ţ. H. 151 / PI: -găe l E: ns cf basdiger]'tReg) Făcăleţ. bâzdâr i [At: VAIDA / E: ns cf bâzdări] (Reg; sens verbal) Şterge-o! bâzdoacă .v/ [At: H IX,7 / V: ~oagă l Pl: ~ae£ / E: net] Măciucă. bâzdoagă sfvz bâzdoacă
250
BECELUI
băzdoc sn vz bâzdâc
bâzdocăş [At: CIAUŞANU,GL. / Pl: -i / E: bâzdoacă + -aş] (Reg) 1-2 -.s/rti'-fl'(Persoană) care e gata să lovească cu măciuca. bâzdura v vz bâzdări bâzg'ăr sm vz bâzgăun bâzgăiat, -ă a vz bâzgoiat bâzgăun sm vz gărgăun
bâzgodii sfp [At: COMAN, GL. / E: net] 1 (Reg; îe) A băga (pe cineva) în ~ A băga în draci. 2 (îae) A înfricoşa. 3 (îae) A pune la index.
bâzgoid vir [At: NOVACOVICIU, C. EL 4/ V: ~oi, -zdăi / Pzi: ~/e.vc, -goi / E: ns cf zgâi] (Ban; Trs) 1 A se holba. 2 A se uita urât la cineva.
3	(Im) A se alinta. 4 A-şi schimba portul sau starea.
bâzgoiat, -ă a [At: DA ms / V: ~găi~ l E: net] (Ban) Care îşi dă ochii peste cap. bâzic sn vz bâzdâc bâzoi1 av vz bârzoi
bâzoi2 [At: MARIAN, INS. 217 / V: (Ban) -oniu sn / Pl: ~sm, -oaie sn / E: bâz + -oi] 1 sm (Ent; Ban) Viespe. 2 sn (Reg) Parte a cimpoiului ce produce bâzâiala specifică instrumentului. 3 sn (Pop) Coarda cu timbrul cel mai jos a unor instrumente muzicale. 4 sn (Reg; îe) A ţine cuiva ~ul A cânta basul. 5 sn (îae; fig) A aproba pe cineva. 6 sn (îae; fig) A imita pe cineva. bâzoiat, -ă a vz buzoiat bâzoniu sn vz bâzoi2
bdelion sn [At: DHLR II, 554 / E: gr 05&Xiov] (înv) Răşină a unui soi de palmier. bdenie sf vz denie
bdenui vi [At: BIBLIA (1688), 228 / Pzi: -esc / E: bdenie + -ui cf denie] (Rar) A veghea (în rugăciuni). be sm vz bei bea1 i vz behehe bea2 sfvz băl
bea3 [At: COD. VOR. 50 / Pzi: beau, bei, bea, bem, beţi, (înv) beaţi, beau / E: ml bibere] 1 vt A înghiţi un lichid. 2 vr A suge. 3 vi A consuma băuturi alcoolice. 4 vi A chefui. 5 vt (C. i un fapt, un eveniment sau o persoană) A bea (4) în cinstea şi pe cheltuiala cuiva. 6 vi (Fam; îe) A ~ în sănătatea (sau cinstea, ori pentru succesul) cuiva A sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea şi pe cheltuiala lui. 7 vr (Pfm; îe) A-şi ~ (şi) minţile A bea până la inconştienţă sau până la nebunie.
8	vr (Fig) A cheltui, a risipi bani, avere pe băutură. 9 vt (Pop; îe) A-şi ~ şi cămaşa A cheltui totul pe băutură. 10 vr (D. un lucru; înv) A se învechi.
11	vr (înv; îe) A ~ tutun A fuma. beabe sfvz beancă beadă sfvz bedă beaheahea i vz behehe
beamter sm [At: VINTILĂ, O. 32 / Pl: -/ / E: ger Beamter] (Gms; îrg) Funcţionar.
beanc sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~uri / E: ns cf beancă] (Trs; rar) Hârb. beancă sf[At: LB / Pl: -nce / E: ns cf bicaş, beabe, beuţă] (Trs; rar)
1	Pietricică de cremene Si: cuarţ. 2 Pietricică netedă şi lătăreaţă. beantă sf vz bantă beartă sfvz bartă
beat1,'* a [At: CORESI, PS. 304 / V: (Mol) bat, bată / Pl: beţi, bete I E: ml bibitus] 1 Ameţit de băutură Si: aghesmuit, băut2, cherchelit,făcut, matosit. 2 (Fig) Copleşit, tulburat de o stare sufletească plăcută. 3 (Pfm; îe) ~ de cap Zăpăcit.
beat2 [At: DEX2 / P: bit / E: eg beat] 1 a Care aparţine beatnicilor. 2 a Specific beatnicilor. 3 sn Stil în rockul modern şi în jaz, ce presupune accentuarea tuturor celor patru timpi ai măsurii, peste această structură suprapunându-se alte celule ritmice secundare. 4 a Care aparţine unui stil distinct în rockul modern (şi în jaz). 5 sn (Muz) Bătaie. 6 sn Timp forte al unei măsuri. beată sf vz bată1
beatifica vt [At: DA / P: be-u- / Pzi: beatific / E: lat beatificare cf fr beatifier] (La catolici) A trece o persoană defunctă în categoria fericiţilor bisericii, aflaţi pe o treaptă inferioară sfinţilor.
beatiflcdre .s/[At: DICŢ. / Pl: -cari / E: beatifica] Trecere a unei persoane defuncte în categoria fericiţilor bisericii, aflaţi pe o treaptă inferioară sfinţilor.
beatitudine sf [At: BOGZA, C.O.159 / P: be-a- / Pl: ~ni / E: lat beatitudo, -inis cf fr beatitude] 1 Extaz religios. 2 (Liv) Stare de totală fericire.
beatnic sm [At: DEX2 / P: bit- / Pl: -ici / E: eg beatnic] 1 Intelectual (american) adept al unei filozofii ce contestă valorile societăţii industriale moderne. 2 (Pgn) Tânăr (din Occident) a cărui atitudine, îmbrăcăminte etc. sfidează convenţionalul.
beauă sf [At: ALRM I/II h. 328 / E: net] (Reg) 1 Oaie. 2 (îe) A merge de-a Mia A merge de-a busilea.
bebe1 sfs [At: REV. CRIT III, 88 / E: săs Babă] 1 (Trs; Buc) Fiinţă închipuită cu care se sperie copiii. Cf babau, gogoriţa, cauă. 2 (Reg) Om bătrân şi prost. 3 (Reg) Diavol.
bebe2 sm [At: DICŢ. / V: -bi / A şi: bebe l E: fr bebe] 1 Bebeluş (1).
2	Copil în primii ani din viaţă.
bebeacă ş/’[At: BUCUŢA, R. V. 129 / Pl: -beci / E: ns cf beuţă] (Reg) Piatră rotundă de gârlă.
bebeluş sm [At: DICŢ. / Pl: -i / E: bebe + -ăluş] 1 Copil în primele luni de viaţă. 2 (Fig; iuz) Tânăr fără experienţă (sexuală) Cf boboc, bebi sm vz bebe1
bec1 sn [At: IORGA, N. R. A. I, 268 / Pl: -uri / E: fr bec [de gasj]
1	Balonaş de sticlă vidat, ce conţine un filament astfel conceput încât să devină incandescent,emiţând lumină la trecerea curentului electric. 2 (Arg; îe) A cădea pe ~ A cădea în mâinile poliţiei. 3 (îae) A ajunge într-o situaţie neplăcută. 4 (îae) A rămâne uimit. 5 (înv; şîs ~ de gaz) Parte componentă a unui dispozitiv pentru iluminat cu gaz, unde se formează flacăra. 6 (îas) Arzător pentru cantităţi mici de gaz. 7 (îs) ~ de control Lampă electrică portativă, cu care se încearcă dacă un circuit electric este întrerupt. 8 (îas) Bec (1) electric montat pe un tablou de control pentru a semnaliza defecţiuni. 9 (îs; iuz) ~ de siguranţă Dispozitiv care protejează un aparat, o instalaţie etc., oprindu-1 în caz de avarie. 10 (îs) ~ de sudură Piesă componentă a aparatului de sudură, prin care iese amestecul de gaz care întreţine arderea. 11 Orificiu prin care ţâşneşte un lichid vaporizat, un jet de gaz sau amestec de gaze, spre a fi aprinse. bec2 sm [At: DEX2 / Pl: beci / E: eg back] (La fotbal; rar) Fundaş. bec3 i vz behehe
becar sm [At: DA / Pl: -i / E: fr becarre] (Muz) Semn grafic ce anulează efectul bemolilor sau diezilor, indicând revenirea la tonul natural al notei muzicale.
becaţă sf[At: MARIAN, O. II, 299 / Pl: -ţe / E: ngr pexthaa cf fr becasse] Nume al mai multor păsări călătoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasă, care trăiesc în regiuni mlăştinoase Si: becaţină (2) (Capella).
becaţmă sf [At: DOMBROWSKI, P. 328 / Pl: -ne / E: fr becassine (după becaţă)] 1 Becaţă (Capella). 2 (îs) ~ mare sau dublă Pasărea Gallinago major. 3 (îs) ~ mică sau surdă Pasărea Gallinago gallinula. becă i vz behehe becăcăi v vz behăi becăcâire sfvz behăire becăcait sn vz behăit
becciu sm [At: COMAN, GL. / Pl: -ccii / E: tc bekgi] (îrg) Paznic de noapte. bece1 i vz behehe bece2 sm vz beci
bececi sn [At: PASCA, GL. / V: becheş / Pl: -cece / E: mg becses] (Reg) Cojoc din piele de oaie, frumos lucrat, fără mâneci, pe care îl poartă femeile la sărbători. becelui v vz biciului
251
BECER1
becer1 sm [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 293/20 V: beciariu / Pl: -i / E: beci + -ar] 1 (în epoca fanariotă) Boier de rang inferior însărcinat cu supravegherea bucătăriei domneşti Cf pitar. 2 (Pex) Bucătar domnesc.
becer2 sm [At: COMAN, GL. / Pl:	/	E: net] (Reg) Păzitor la schele,
timp de trei luni.
becerie .s/[At: ODOBESCU, S. I, 126 /-Pl: ~i/ / E: becer + -ie] (îvr) Bucătărie domnească. becesnic, ~ă a vz becisnic beceşnic, ~ă a vz becisnic
becher1 sm [At: (a. 1823)'IORGA, S. D. XII, 180 / Pl:	/ E: tc bekâr]
1	(Fam) Burlac. 2 (Fig; reg) Ticălos. becher2 sm vz bicher
becher aş sm [At: DA / Pl:	/ E: becher + -ay] (Fam) 1-2 (Şhp) Burlac
(tânăr şi frumos).
becheri vi [At: T. PAPAHAGI, C. L., ap. DA / Pzi: -resc / E: becher] A trăi ca becher. becherie sf[At: DA / Pl: ~ii / E: becher + -ie] (Rar) Burlăcie. becheroi sm [ At: ALRM I/II, h. 386 / V: (reg, 2) ~o ni /Pl: ~/E: becher + -oi] 1 (Reg) Burlac. 2 (Ban) Copilandru. bechet sn vz piket
bechie sf [At: LTR / Pl: ~ii / E: fr bequille (de queue)] (Teh) 1 Dispozitiv la coada unui avion, pentru rezemarea acestuia pe sol. 2 Piesă de metal sub elicea unei ambarcaţiuni cu motor, care o protejează la navigarea în ape puţin adânci. 3 Proptea care împiedică răsturnarea, unei nave naufragiate.
bechită sf [At: VICIU/GL. /V: bercită, berchină / Pl: -te / E: net] (Rar; Trs) împletitură de mărgele purtată de fete Ia gât.
bechiu si [At: ALEGSÂNDRI, T. 1773 / E: net] (Mol; îe) A nu şti (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe nici) ~ A nu şti (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe) nimic.
beci1 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: net] 1 Pivniţă. 2 închisoare (la subsolul unei clădiri).
beci2 [At: PITIŞ, CONV. LIT. XXIV, 1057 / V: bece sm / E: net] 1-2 sm, a (Berbec) de doi ani, frumos, cu coarne curbate. 3 sm (Reg) Berbec bătrân care merge în fruntea oilor. 4 sm (Reg) Berbec (1). beci3 v vz behăi beciariu sn vz becer1
becisnic, ~ă [At: CUV. D. BĂTR. II, 450 / V: ~ces~, ~ceşn~, bic~, bicişn^, ~izn~ / E: vsl EecTMiK’h] 1-2 smf, a (Om) necinstit. 3-4 smf, a (Om) ticălos. 5-6 smf, a (Om) vrednic de compătimire. 7-8 smf, a (Om) lipsit de personalitate, de inteligenţă şi de energie Si: ticăit2. 9-10 smf, a (Om) debil. 11 a (Reg, d. plante şi animale, îf beceşnic) Care a suferit de multe boli.
becisniceşte av [At: NECULCE, ap. LET. II 389/ 17 / V: ~cişn~ / E: becisnic + -este] (înv) Ca becisnicii.
becisnici vr [At: MINEIUL (1776), 402/l / Pzi: -icesc / E: becisnic] 1 A deveni becisnic. 2 A se numi pe sine becisnic.
becisnicie s/ŢAt: DOSOFTEI, V. S. 180 / Pl: ~i/ / E: becisnic + -ie] (Pop) 1 Ticăloşie. 2 Stare a omului becisnic.
becisnicit, ~ă smf, a [At: DOSOFTEI, V. S. 211/2 / Pl: -iţi, -e / E: becisnici] (înv) 1-2 Becisnic (1-2). becişniceşte av vz becisniceşte beciznic, ~ă a vz becisnic
becquerelit sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr becquerelite] Mineral radioactiv de uraniu. bectemis sn, a vz bectimis bectemiz sn, a vz bectemis
bectimis sn, a [At: CONV. LIT. XLIII, 925 / V: ~tem~, ~temiz / A: bectimis / E: tc pek-temîz] 1-2 (Tutun) de calitate superioară.
bedarnic, ~ă a [At: DA / Pl: -ici, ~ice / E: bedă + -arnic] (D. oameni) Rău.
bedarniţă sf[At: DA / Pl: -ţe / E: bedă + -arniţă] (Ban) Om buclucaş Si: (reg) pot caş.
bedaş sm [At: CADE / Pl: -i / E: bedă + -ai] (Reg) Sărac. bedă sf [At: PALIA, ap. DHLRII 503 / V: (înv) beadă, bida, bidăy (reg) biedă, bideu sm / Pl: ~de / E: vsl Eeră, bg ăem, ucr fiara] 1 (înv) Pată.
2	(Fig; reg) Necaz. 3 (Fig, Ban) Bănuială Si: (îvp) prepus. A (Reg) Drac.
5	(Ban) Netrebnic. 6 (Mar) Om isteţ, vioi, sârguincios.
bedearcă .v/‘[At: PAŞCA, GL, / PI: ~c/em / E: ucr ăpera] (Reg) Vas de lemn asemănător cu o covăţea, în care se pune, la stână, cheagul de strecurat.
beden sn [At: (a. 1715) ap. TDRG / PI: ~«n / E: tc beden] (înv) 1 (Fortificaţii) Creastă a zidului. 2 Bucată de blană. bederniţă sf vz nabederniţă
bedreag snm [At: LB / V: bătr~ / Pl: ~uri, ~egi / E: ns cf mg bederegni]
1	(Reg) Butuc, scaun sau banc de lucru pentru lemnar, rotar, cizmar.
2	(Reg; îe) A şede la ~ A sta la taifas.
bedui vt [At: DA / Pzi: ~e.vc / E: bedă + -ui] (Ban) A bănui. beduin, ~ă [At: EMINESCU, P. 70 / Pl:	~e / E: fr bedouin] 1 smf
Arab nomad din Peninsula Arabia şi Africa de nord. 2 a Care aparţine beduinilor (1). 3 a Referitor la beduini (1). bee i vz behehe beefsteak sn vz biftec
beethovenian, ~ă a [At: DEX2 / P: be-to-ve-ni-an / Pl: ~/em, ~iene / E: Beethoven + -ian] 1 De Beethoven. 2 Propriu lui Beethoven sau creaţiei sale. 3 în maniera lui Beethoven.
befel sn [At: HERZ. - GHER. M. 383 / Pl: -uri l E: ger BefehT] (Reg) Ordin.
befele sfp [At: DA / E: net] (Bot; reg) Nu-mă-uita. befstec sn vz biftec beg1 sm vz bei
beg2 a [At: ENC. VET. 149 / Pl: begi / E: net] (D. cal) Care a depăşit opt ani fără a pierde mişuna. bega vi [At:7PAMFILE, I. C. 37 / Pzi: beg / E: net] (Nob) A behăi. beget vz get-beget
begheu sn [At: CHEST. IV, 40/114 / Pl: ~ei / E: net] (Reg) 1 Şanţ prin holdă pentru scurgerea apei. 2 Drum mai jos decât grădinile sau ogoarele prin care trece. beglerbeg sm vz beilerbei beglerbei sm vz beilerbei beglicgiu sm vz beilicciu begligiu sm vz beilicciu
begoniacee [At: DN3 / P: ~ce-e / E: fr begoniacees] 1 sfp Familie de plante erbacee perene sau frutescente monoice, având ca tip begonia. 2 sf Plantă din familia begoniacee (1).
begonie sf [At: DA / Pl: -ii / E: fr begonia] Gen de plante ornamentale, cultivate pentru flori şi frunzele lor decorative (Begonia).
begsi vr [At: FRÂNCU - CANDREA, M. 98 / V: îmb~ / Pzi: -.ve.vc / E: net] (Reg) A se înghioldi.
behaviorism sn [At: DEX2 / P: -vi-o- / E: eg behaviorism, fr behaviorisme] Teorie care pune la baza psihologiei comportamentul exterior, eliminând conştiinţa Si: comportamentism.
behaviorist, ~ă [At: DA / Pl: -işti, -e IE: eg behaviorist, fr behavio-rişte] 1-2 smf, a (Adept) al behaviorismului. 3 a Care se referă la behaviorism.
behăi [At: H III, 108 / V: behehăi, (nob) becăcăi/ Pzi: behăi, (rar) -esc / E: fo] 1 vi (D. capre şi oi) A scoate strigătul caracteristic speciei Si: a mehăi, (îvp) a zbiera. 2 vit (D. oameni, fig) A cânta urât, nearmonios. behăire sf[At: DA / Pl: -ri / V: (nob) becăcăire / E: behăi ] Behăit. behăit sn [At: DELAVRANCEA, ap. CADE / V: (nob) becăcăit / PI: -uri / E: behăi] 1 Strigăt specific oilor şi caprelor Si; behăire (1), behăitură, mehăit.
behăitor, ~oare smf, a [At: BOGZA, C. 0.370 / Pl: -i, -oare / E: behăi + -tor] 1-2 (Animal) Care behăie. behăitură sf [At: DA / Pl: -ri / E: behăi + -tură] Behăit. beheahea i vz behehe
252
BELDAR
behee i vz behehe behehâi v vz behăi
behehe [At: ŞEZ. IV, 16 / V: bee, bea l E: fo] 1 / Cuvânt care imită strigătul oilor sau caprelor. 2 .v (Rar) Miel. 3 .v (Rar) Oaie. 4 .v (Rar) Capră. behlerbei sm vz beilerbei behlit sm vz behliţâ
behliţă sf [At: ŞEZ. V, 37 / V: blehni-, behlit (Pl: -iţi) sm ~hni~ / Pl: -ţe / E: net] (Iht) 1 (Buc) Lăteţ. 2 (Mol) Obleţ. 3 (Mol) Boarcă. 4 (Mol) Plevuşcă. behniţă sfvz behliţâ
bei sm [At: MOXA, 405 / V: beg, beu, (7-10) be / Pl: ~ / E: tc bey] 1 Guvernator al unui oraş sau al unei provincii din fostul Imperiu Otoman.
2	(în evul mediu) Domnitor al unui principat autonom supus suzerani-tăţiiTurciei. 3 (înv) Titlu dat de turci domnilor ţărilor româneşti. 4 (Pex) Prinţ oriental. 5 (în epoca fanariotă, îf bei-mu, ca formulă de politeţe) Domnul meu. 6 (înv; Mol) Boier mare. 7 Parte scobită a arşicului. 8 Poziţie a arşicului cu partea scobită în sus. 9-10 (îs) ~ buza şi sicciu— Varietăţi ale jocului cu arşice.
beicache sm [At: ALECSANDRI, T. 100 / Pl: -chi / E: bei + -adie] (înv) Domnişor. beică sfvz bicaş beichetui v vz benchetui beilâc sn vz beilic beilei sn vz beilic
beilerbei sm [At: MAG. IST. I, 101/24 / V: beglerbeg, beglerbei, behlerbeism / Pl: ~ / E: tc beylerbeyi ] Guvernator general al unei provincii din Imperiul Otoman.
beilic sn [At: NECULCE, ap. LET. II 461/30 / V: -lac, (pop) beilei / Pl: ~uri / E: tc beylik] 1 Casă în'care^erau găzduiţi beii sau alţi demnitari turci, trimişi ai Porţii în Ţările Române. 2"Vânzare forţată de oi în ţările româneşti, făcută în favoarea sultanului, la preţuri fixate d$ turci. 3 Dijmă (în oi). 4 Muncă efectuată gratuit în folosul unui bei sau al stăpânirii Cf angara, podvadă, havalea, robotă, clacă. 5 (Pex) Lucru gratuit (făcut fără tragere de inimă). 6 (îe) A fi de a lua de ~ A lua pe nedrept. 7 (îs) Vită de - Vită supusă la munci grele. 8 (Fig, îas) Om exploatat de toţi.
beilicciu sm [At: IORGA, B. R. 357 / V: -iciu, beglicgiu, begligiu / Pl: ~i/ / E: tc beylikgy] (Trm) Funcţionar turc însărcinat cu cumpărarea forţată de oi, la preţuri fixate de turci, în favoarea sultanului sau cu strângerea dijmei de oi, în Ţările Române. beiliciu sm vz beilicciu
beiţ i [At: DENSUSIANU, Ţ. H. 309 / A: net / E: net] (Mai ales repetat) Strigăt cu care ciobanii cheamă oile.
beiugă sf [At: VAIDA / Pl: ~ugi / E: mg belyeg] (Reg) 1 Pecete. 2 Litere imprimate prin ardere cu steampul în lemn.
beizadea .s/[At: NECULCE, ap. LET. II 254/22 / V: bezăd~, bezed—, -zeadea, -zed~, -zăd~, ~zdad~, ~zded~, bezda~, bizda~, băzda- l Pl: ~ele / E: tc beyzade] (înv) Prinţ.
beizadesc, -ească a [At: POP, ap. ŞIO / V: bezed~ / E: beizadea + -esc] (îvr) Domnesc. beizadea sfvz beizadea beizdadea sf vz beizadea beizdedea sfvz beizadea beizeadea sfvz beizadea beizedea sf vz beizadea bej1- vz băj-
bej2 sn, ai [At: KLOPSTOCK, F. 108 / S: beige / E: fr beige] 1-2 (Culoarea) cafeniu-deschis. beyanie sfvz băjenie
bejarcă sf [At: CIAUŞANU, V. / Pl: -jarci / E: net] (Reg, îs) O - de pălărie (sau de căciulă) O pălărie (sau căciulă) ruptă. bejănar smvz băjenar bejănări v vz băjenări bejănărie sf vz băjenărie
bejănănt sn vz băjenărit bejăm v vz băjeni bejenar sm vz băjenar bejenefie sf vz băjenărie bejeni v vz băjeni -bejenie sfvz băjenie .> bejemre sfvz băjenire bejenit1 sn vz băjenit1 bejenit2, ~ă a vz băjenit2 . bejineri v vz băjenări bejinerie sfvz băjenărie bel1 , ~ă a vz băl
bel2 sm [At: LTR / Pl: ~i / E: fr bel] Unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor, reprezentând raportul logaritmic dintre intensitatea undei sonore măsurate şi intensitatea la pragul de audibilitate.
belacoasă s;f[At: NECULCE, ap. LET. II 249/12 / V: belec~, belic~ f Pl: ~se / E: net] 1 Stofă de mătase, preţioasă. 2 Rochie din material de mătase, purtată până la începutul sec. XIX.
beladonă sf[At: DA / Pl: ~ne / E: fr belladone] 1 (Bot) Mătrăgună. 2 Medicament din frunzele şi rădăcinile mătrăgunei. belagoni sfp [At: DA / E: net] (Bot; reg) Muşcată-creaţă. belalâu a vz belaliu belalios, -oasă a vz belaliu
belaliu, ~ie a [At: CARAGIALE, N. S. 83 / V: -lâu, ~lelau, ~ lălâu, ~lel~ IE: tc belat] (Trm; Mun; fam) 1 (D. lucruri) Care cere multă grijă Si: delicat. 2 (D. lucruri) Care cere o îngrijire minuţioasă. 3 (D. meserii) Care cere o atenţie desăvârşită. 4-5 (D. persoane) Dificil (în gusturi). 6 (D. oameni) Nebun. 7 (D. îmbrăcăminte) Nepotrivit. 8 (D. acţiuni,îe) ~âe treabă Dificil. 9 (Prt; d. culoarea unei cămăşi sau a unei basmale, îf beleliu) Spălăcit.
belatru sn [At: CAMIL PETRESCU, T. 11,88/ PI: -re / E: fr bellâtre] (Frm; nob) Bărbat de o frumuseţe fadă, lipsită de expresie.
belă sf[At: H IX, 36 / Pl: -le / E: net] (Reg) Peşte nedefinit mai îndeaproape. belbinoc sm vz brăbănoc
belb'iţă .s/[At: H V 4 / E: net] (Iht; reg) Peşte mic nedefinit mai îndeaproape. bele sm vz melc
belcanto sn [At: DEX / E: it bel-canto] Stil italienesc de interpretare în muzica vocală, caracterizat prin accentul pe frumuseţea liniei melodice.
belcă .s/[At: CADE / Pl: -Ici / E: ns cf bâlcă] 1 (Olt) Cană de pământ.
2	Conţinut al unei belci (1). 3 Cană împreună cu conţinutul. 4 (Ban) Sticlă.
5	Conţinut al unei sticle (1). 6 Sticlă împreună cu conţinutul.
belceu sn [At: REV. CRIT. IV, 337 / Pl: -cei / E: mg bolcsio] (Mgm; Trs) Leagăn prins cu funii de grindă. belchiţă sfvz belhiţă
belc'i av [At: DA / E: net] (îe) A lega ~ A lega straşnic Si: a lega cobză, belciţă .s/[At: BĂCESCU, P. 21 / Pl: -ţe IE: net] (Iht; reg) Lăteţ. belciug snm [At: (a. 1579), CUV. D. BĂTR. 1,254 / V: băl~! Pl: -uge, (rar) ~ug/, -uri / E: vsl EeAHyay] 1 Inel de metal fixat de un obiect, de care se prinde un lacăt, un lanţ etc. 2 (înv; îe) A duce cu ~ul A înşela.
3	(Pop; îe) ~ de aur la râtul porcului Lucru nepotrivit. 4 (Pop; îe) A pune (sau a atârna) (cuiva) ~ul în nas A avea (pe cineva) în mână. 5 (Fam, îe) A (nu) fi câştigat la ~e A (nu) putea fi tratat fără consideraţie.
6	(înv) Verigă de care se atârnă cheile. 7 (Imp) Inel (dintr-un lanţ). 8 (înv; lpl; îf -gi) Cingătoare purtată de tineri în zona Mureş. 9 Meandru al unui râu care în perioadele de secetă rămâne izolat de albie.
belciugat, ~ă [At: DAMfi, T. 28 / Pl: -e / E: belciug + -at] 1 a (Pop, d. coarnele animalelor) încârligat. 2-3 sf, a (înv) (Oaie) cu coarnele belciugate.
beldarsn, a [At: (a. 1741-1742) IORGA, S. D. VI, 247 / V: -rie sf! Pl: -re / E: tc beldar] (Trm) Şal turcesc foarte scump.
253
BELDARIE
beldarie sf vz beldar
beldete sm [At: CADE / Pl: -eţi / E: beldie + -ete] (Olt) Băţ de grosime medie.
beldie sf[At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: băl- / Pl: ~dii l E: net] 1 (Mol; Buc) Tulpină la plante erbacee Si: cotor, tulei, curpen, vrej Cf hâlie.
2	(Mpl) Buruieni. 3 Fâşie din coaja unui copac Si: beligă. 4 Prăjină lungă (şi subţire). 5 (înv) Prăjină a undiţei. 6 (Iht) Lăteţ.
beldioară ^/[At: BIANU, ap. TDRG / P: -di-oa- / Pl: ~re / E: beldie + -oară] 1-2 (Şhp) Beldie (mică).
beldios, -oasă a [At: PAMFILE, A. R. 149 / E: beldie + -<w] (D. fân) Care are fire de ierburi înalte şi groase sau este îmbătrânit.
beldiţă sf[At: ANTIPA, F. I. 163 / Pl: -ţe / E: net] (Iht) Peşte mic, asemănător cu obleţul, cu spinarea albastră-verzuie, pe părţile laterale cu două linii paralele întrerupte Si: (Mol) berchiţă (Alburnoides bipunctatus) Cf behliţă.
belea sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 339/7 / Pl: ~e/e / E: tc belâ, cf satara-bela, urdu-beleă] 1 întâmplare neprevăzută care aduce necaz (şi de care scapi greu) Si: pacoste, năpastă, (îvp) potcă, bucluc, (înv) lipcă, bacală,satara. 2 Persoană care provoacă neplăceri,încurcături. 3 (îe) A da de ~ A avea o supărare, un necaz. 4 (Rar; pop) Menstruaţie.
beleag sn [At: CANTEMIR, IST. 169 / Pl: ~uri IE: vsl EBA^Ăy] (înv) Semn de recunoaştere Cf lozincă, parolă, beleajă sm [At: RĂDULESCU-COD1N / Pl: -je I E: net] (Rar) Prost. bele arcă sfvz balercă
bele-arte sfp [At: ARDELEANU, V. D. 32 / E: it belle arte] (Rar) Arte frumoase (pictura, sculptura, arhirectura, muzica, poezia, elocvenţa şi coregrafia).
belezzna sf[At: DOSOFTEI, V. S. 180/2 / Pl: ~ne / E: net] (înv) 1 Rană.
2	Cicatrice.
belec sm [At: H II, 244 / Pl: ~ed / E: net] (Reg) Unealtă de dulgherie nedefinită mai îndeaproape. belecoasă sfvz belacoasă
belecreală sf[At: CHEST. II, 175/401 / Pl: -creli/E: net] (Reg) Ramă în care intră fereastra. belegată sfvz beregată
belej sm [At: REV. CRIT. III, 88 / E: bg 6ejfe3ă] (Reg) Prepuţ. belelâu, -âe a vz belaliu beleleu, -eie a vz belaliu beleliu, -ie a vz belaliu
belemmt sm [At: N. LEON, MED. 114 / Pl: -iţi / E: fr belemnite] (Gig) Gen de moluscă fosilă din clasa cefalopodelor Si: (îvp) coadă-de-şarpe. belengher sm vz costrei belenjăt, -ă a, sfvz beleujet
belenji vt [At: PAMFILE, D. 114/ Pzi: -jesc / E: net] A holba ochii. belentuială sf vz beletuială
beletristsm [At: GHEREA, ST. CR. III, 70 / Pl: -işti / E: ger Belletrist] (îvr) Literat.
beletristic, -ă [At: HASDEU, I. C. XI / Pl: -ici, -ice / E: ger belletristisch, Belletristik] 1 a Care aparţine literaturii artistice. 2 a Care se referă la literatura artistică. 3 sf (înv) Ştiinţe-frumoase (gramatica, elocvenţa şi poezia). 4 sf Literatură artistică în proză. beletui vt vz belui
beletuială şf[At: LB / V: -lent- / Pl: -ieli / E: beletui] 1 (înv) Căptuşeală. 2 (Reg) Ramă de lemn a uşii. 3 (Reg) Toc al ferestrei. 4 (Reg) Stinghii ale uşii. beleuc, -ă a vz beleuz beleuj, -ă a vz beleuz
beleujet, -ă [At: ŞEZ. V, 41 /V: -lenjăt -ă, -uzat -ă / Pl: -eţi, -e / E: net] 1 a Prostănac. 2 a (Pbl prin apropiere de belit) Descheiat prea mult la gât. 3 sf Femeie cu părul dat peste cap. 4 a (D. ochi, îf -uzat) Dat peste cap.
beleujgă sfvz beleuşcă
beleuşcă .v/'[At: H IV 407/ V: -ujgă / E: net] (Bot; reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.
beleuşig sn [At: COMAN, GL. / Pl: 7 / E: net] (Reg) întreg mobilierul unei case.
beleuz, a [At: RĂDULESCU-CODIN / V: ~uc, -uj / Pl: -i, -e / E: net] (Rar) Prostănac. beleuzat, -â a vz bleuzet belezâc sn vz belezic
belezic sn [At: (a. 1821) DOC., ap,ŞIO / V: -zac, (reg) berezăc, berezâc l PI: ~uri / E: tc belezyk] 1 (înv) Inel sau brăţară care leagă patul puştii de ţeavă. 2 (Reg) Brăţară de piele care prinde capul curelei ce iese din cataramă. bdfel sm vz belfer
belfer sm [At: GALAN, Z. R. 246 / V: -fel / Pl: -i / E: idiş Belfer (ger Beihelfer)] 1 (Reg) învăţător. 2 (Reg) Profesor. 3 (Fam) Om care trăieşte în lux. belfeu sn vz bulfeu
belge sf [At: RETEGANUL, P. II, 8 / Pl: -gi / E: net] (Trs) Cap. belghiţă sf[At: BĂCESCU, P. 21 / Pl: -ţe / E: net] (Iht; reg) Boarţă. belgi smp [At: DEX2 / E: fr Belges] Uniune de triburi celtice care trăia, în antichitate, între Sena şi Rin, supuse de romani în sec. I a. C.
belgian, -ă [At: DA / P: -gi-an / Pl: -ieni, -iene / E: Belgia + -an] 1-2 smf Persoană originară din Belgia sau care face parte din populaţia de bază a Belgiei. 3-4 a Care aparţine Belgiei sau populaţiei ei. 5-6 a Care se referă la Belgia sau la populaţia ei. 7 smp Populaţia Belgiei.
belgiancă sf [At: DA / P: -gi-an-că / Pl: -ience / E: belgian + -că] Femeie din Belgia.
belhiţă ş/*[At: BARCIANU / V: -lehi- / Pl: -ţe / E: ns cf ger Bilch, pn bielina] Animal cu blană fină, probabil pârş.
beli [At: DOSOFTEI, V. S. 35/2 / Pzi: -lese / E: vsl ebahtu] (Pop) 1 vt A jupui. 2 vt (Fam; îe) A-i ~ (cuiva) obrazul A-1 face de ruşine. 3 vt (înv; Mol,Trs; îe) A ~ţapul sau vulpea A vărsa. 4 vt (Pop; îe) A ~dinţii (sau buzele, fam/asolea) A rânji (prosteşte). 5 vt (Pop; îe) A ~ochii A se holba. 6 vr (îe) A se ~ (la cineva) A se holba. 7 vr (Pop; îe) A se ~ (la ceva) sau a-şi ~ (ceva) A se juli. 8 vt A decoji o plantă. 9 vt (Fig) A jefui. 10 vt (Pop; îe) A ~ stupul A omorî albinele dintr-un stup.
belicism sn [At: RALEA, E. O. 133 / PI: -e / E: net] (Nob) Tendinţă războinică.
belicist, -ă a [At: CONTEMP., Seria II, 1948, 107, 3/1 / Pl: -işti,~e / E: fr bellicisme] (Rar) 1 De război. 2 Războinic.
belicos, -oasă a [At: RALEA, E. O. 186 / PI: -oşi, -oase / E: lat. bellicosus] (Liv) 1 Războinic. 2 Ameninţător. belicoasă sf vi belacoasă
belicuş sn [At: PAŞCA, GL. / PI: -e / E: net] (Reg) Fâşie de loc înclinat pe care alunecă băieţii, călare pe băţ.
belieră sf [At: DN3 / P: -li-e-1 Pl: -re / E: fr beliere] Verigă de care se atârnă sabia. belieţă sf vz beliţă
beligă i/[At: PAMFILE, J. I / Pl: ~ig/ / E: beli + -igă] Fâşie de coajă jupuită de pe o plantă textilă.
beligerant,-ă [At: BRĂESCU, M. B. 43 / Pl: -nţi, -e / E: fr belligerant, lat belligerans, -ntis] 1-2 snf, a (Stat, armată etc.) care se află în stare de război.
beligerantă sf [At: DEX2 / E: fr belligerance] Stare de război. belinograf sn [At: LTR / Pl: -e / E: fr belinographe] Aparat de transmis imaginile la distanţă pe cale electromagnetică.
belinografie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: belinographie] Procedeu de transmitere de la distanţă a imaginilor fotografice, folosind telefonia sau undele radio.
belinogramă sf [At: DEX2 / Pl: -me / E: fr belinogramme] Imagine transmisă prin belinograf.
belire -ş/ŢAt: DA / Pl: -ri / E: beli] 1 Jupuire. 2 Rânjire. 3 Holbare.
4	Julire. 5 Decojire a unei plante Si: belit1 (5). 6 (Fig) Jefuire. beliş sn [At: LTR / V: berlej / E: mg beles] (Rar) Căptuşeală.
254
BENGALEZ
belişte sf [At: PASCA, GL. / Pl: -ti / E: net] (Reg) 1 Drum impracticabil pentru vehicule. 2 Izbelişte.
belit1 sn [At: IORGA, S. D. XII, 216 / Pl: ~uri / E: beli] 1 Jupuire.
2	Rânjire. 3 Holbare. 4 Julire. 5 Belire (5). 6 (Fig) Jefuire.
belit2, [At: GOROVEI, C. 73 / Pl: -iţi, / E: &>//] 1 a Jupuit. 2 a (Fig; d. cai) Prăpădit. 3 s Mârţoagă. 4 a (D. ochi) Bulbucat.
belită sf[At: LTR / E: fr bellite] Exploziv de siguranţă folosit în minele de cărbuni.
belitor, —oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~on, ~oare / E: beli + -tor] (înv) 1-2 .vmf,« (Persoană) care jupoaie vitele (la abator).
belitură [At: LET. I A 102/36 / Pl: ~ri / E: belit + -tură] 1 .ş/Julitură.
2	sfp (Fig; înv) Jefuire (de bani). 3 .s/(îrg; în batjocură) Vită slabă.
beliţar sm [At: PASCU, S. 81 / Pl:	/	E:	net] (Iht) Mic peşte de apă
dulce (Alburnus lucidus).
belnă ş/TAt: DA / Pl: -ne / E: net] (Reg) Sac scurt şi larg, cu capacitatea de 100 kg.
belnic, ~ă a [At: PĂCALĂ, M. R. 137 / Pl: -ici, -ice / E: net] (Reg)
1	Şiret. 2 Isteţ. 3 Zglobiu. 4 (D. copii) Deosebit.
bebiiţă a/[At: BĂCESCU, P. 21 / PI: -ţe / E: net] (Iht; reg) 1 Obleţ (Alburnus alburnus). 2 Lăteţ (Alburnoides bipunctatus).
belotă şf[At: (a. 1936) ALAS 25 IV, 6/1 / Pl: -te / E: fr belote] Joc de cărţi cu doi, trei sau patru jucători, cu 32 de cărţi, pe puncte.
belşiţă sf [At: BARCIANU / Pl: -ţe / E: net] (Bot) 1 Plantă erbacee ornamentală, cu frunze mari, verzi sau purpurii şi cu flori mari, galbene sau pestriţe (Cana indica). 2 (Reg) Roşăţea (Butumus umbellatus).
belşug sn [At: VARLAAM, C., ap. DA / V: bie-, bil-, (înv) bevşag, bevş~, birş~, bişag, biş-, biuşag, biuşig, biuş~, bivşag, bivş- / Pl: (rar) -uri / E: mg boseg] 1 Cantitate mare de bunuri necesare traiului Si: abundenţă, bogăţie, îmbelşugare Cf berechet, har,prisosinţă, saţiu, sloată, spor. 2 (îlav) Din ~ în cantitate mare.
belşugos, ~oasă a-[At: CANTEMIR, HR. 216 / V: biş~, bilş-, bivş~ / E: belşug + -os, cf mg boseges] (Reg) Abundent. beltea sf vz peltea belterie sf vz betelie
beltiţă sf[At: BĂCESCU, P. 21 / Pl: -ţe / E: net] 1 (Iht; pop) Lăteţ.
2	(Iht; pop) Boarţă. 3 (îrg) Cârlig de înnodat tărsâne.
belui vt [At: MÂNDRESCU, UNG. 40 / V: -letlul, berecl- / Pzi: ~e.se / E: mg bel(l)cl] (Mgm) A căptuşi.
belvedere şf[At: LTR / E: fr belvedere] 1 Construcţie pe un loc ridicat, de unde se poate privi departe. 2 (Pex) Loc de unde se poate privi departe.
belzebut sm [At: PAS, L. 1.95 / Pl: -uţi / E: ns cf fr Belzebuth] 1 Diavol.
2	Căpetenie a diavolilor. 3 (Fig) Om puternic (şi rău).
bemberg sm [At: DA / E: fr bemberg] (înv) Ţesătură de mătase artificială, folosită pentru lenjerie.
bemol sm [At: DA / PI: -i / E: fr bemol] 1 Semn grafic muzical (asemănător cu litera ,,b“), care arată că nota sau şirul de note de după el coboară cu un semiton. 2 (Fig; gmţ) Carie.
bemoliza vt [At: DEX2 / Pzi: -zez / E: fr bemoliser] A marca cu bemol
o	notă sau un şir de note. bena sf vz bina
benă sf [At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr benne] 1 Parte a autocamionului în care se încarcă materiale. 2 Cupă metalică la macarale, elevatoare etc.
benchet sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 40/24 / A: (Mol) ben- / Pl: -e, -uri / E: ucr âeHKer ] (îvp) Petrecere mare (cu lăutari şi joc) Si: chef, zaiafet.
benchetist, -ă smf [At: DA ms / Pl: -işti, -e l E: benchet + -ist] (Formaţie personală) Benchetuitor.
benchetui [At: NECULCE, ap. LET. II 346/19 / V: beic~ / Pzi: -esc/ E: benchet + -ui] 1 vi (Fam) A chefui. 2 vt (îvr) A-i face cuiva o primire sărbătorească, cu mese de gală.
benchetuială ş/ŢAt: DEMETRIUS, A. 25 / Pl: -ieli / E: benchetui + -eală] (Fam) Petrecere.
benchetuitor, -oare [At: JAR, E. 40 / Pl: -i, -oare l E: benchetui + -(i)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care benchetuieşte. benchi sn vz benghi
benchişorsn [At: DRĂGHICl, ap. TDRG / Pl: -oare / E: benchi + -işor]
1-2 (Fig; şhp) Benghi (1) (mic). benchiuş sn vz benghiuşă
bendel sn [At: TDRG / Pl: -e, -uri / E: net] (Mol) Bucată de corn pe care cizmarul, când taie marginea tălpii, o pune între talpă şi piele, ca să nu taie pielea.
benderliu, ~ie a [At: (a. 1741-1742) IORGA, S. D. VI, 230 / Pl: -ii / E: tc benderli] Din Bender.
bending sn [At: DN3 / Pl: -uri l E: eg bending] (Muz) Procedeu de alternare a ciupirii coardelor cu folosirea arcuşului (la contrabas). bendiţă .y/'vz bentiţă
bendix sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr bendix] (La automobile, avioane etc.) Mecanism care permite angrenarea pinionului demarorului cu coroana dinţată de pe volantul motorului.
benedictin, -ă [At: ENC. AGR. / Pl: -i, -e / E: benedictin] 1 .vm/'Călugăr (sau călugăriţă) din ordinul religios întemeiat de Benedict de Nursia în sec. VI, în Italia, la Monte Cassino. 2 a Care aparţine benedictinilor (1).
3	a Care se referă la benedictini. 4 a (Fig) Harnic. 5 sm (îs) Muncă de ~ Muncă intelectuală intensă şi de mare erudiţie. 6 .y/Băutură spirtoasă, fină, dulce, de culoare galbenă (preparată la început de benedictini).
benedicţiune .y/'[At: HAMANGIU, C. C. XVI / PI: -ni / E: lat benedictio, -onis, fr benediction] (Bis) Binecuvântare. benefic, a [At: DEX / Pl: -ici, -ice / E: fr benefique] Binefăcător. beneficia vi [At: MAIORESCU, D. II 174 / Pzi: -ciez / E: fr beneficier]
1	A obţine un profit financiar din activitatea unei întreprinderi sau societăţi comerciale, pe baza deţinerii unor acţiuni ale acesteia. 2 A avea anumite avantaje ce decurg dintr-o situaţie. 3 A profita de rezultatele unei hotărâri juste.
beneficial, -ă a [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr beneficiat] Referitor la beneficiile bisericeşti.
beneficiar, ~ă [At: HAMANGIU, C.C. 171 / Pl: -i, -e / E: fr beneficiaire, lat beneficiarius] 1-4 smf, a (Persoană, colectivitate sau instituţie) care are un folos din ceva. 5 smf Destinatar al unor bunuri materiale sau al unor servicii.
beneficiere sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: beneficia] 1 Obţinere a unui profit financiar din activitatea unei întreprinderi sau societăţi comerciale, pe baza deţinerii unor acţiuni ale acesteia. 2 Deţinere a unor avantaje ce decurg dintr-o situaţie. 3 Profitare de rezulatatele unei hotărâri juste.
beneficiu sn [At: HAMANGIU, C. C. 111/ P: -fl-ciu / Pl: -cii / E: fr benefice, lat beneficium] 1 Câştig, profit sau folos pe care-1 are cineva din ceva. 2 Profit financiar al unei întreprinderi, diferenţă dintre veniturile realizate şi cheltuielile ocazionate de acestea. 3 (îe) Sub ~ de inventar Clauză a moştenitorului, care nu va plăti datoriile succesorului decât în măsura activului primit, stabilit prin inventar. 4 (înv) Reprezentaţie dată în folosul cuiva. 5 (Bis; înv) Demnitate ecleziastică dotată cu un venit.
6	(în evul mediu) Pământ dat de un suzeran unui vasal în schimbul unor obligaţii.
benetitale [At: DN3 / E: fr bennetittales] (Bot) 1 sfp Grup de plante gimnosperme fosile interioare care fac trecerea la angiosperme. 2 ^/'Plantă din grupul benetitale (1).
benevol, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 425 / Pl: -i,-e / E: fr benevole, lat benevolus] 1 De bunăvoie. 2 (îs) Contribuţie-ă Sumă sau taxă al cărei cuantum îl stabileşte plătitorul.
benga smi [At: PAMFILE, J. II / E: rrm benga] (Mai ales în ocări şi blesteme) Diavol.
bengal a [At: DA / Pl: -e J E: fr [feu dej Bengale] ! (îs) Foc - Foc de artificii. 2 Din Bengal.
bengalez, ~ă [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: bengal + -ez] 1 smp Popor indo-european din regiunile de pe malurile cursului inferior al Gangelui
255
BENGALI
şi al Brahmaputrei. 2 smf Persoană care face parte din poporul bengalez (1). 3 a Care aparţine bengalezilor. 4 a Referitor la bengalezi.
bengali [At: DA / A şi: -gali / E: fr bengali] 1 smi (Rar) Nume dat mai multor păsări înrudite cu vrabia, cu penajul albastru ori cafeniu, din India.
2-3 si, ai (Şîs Limbă -) Limbă vorbită în Bengal. 4 ai Din Bengal. benghesi v vz bindisi
benghisn [At: FILIMON, C. 1,757 / V: -nehi,zberghi, bobcnchi / Pl: -uri, (rar) ~ / E: ns cf tc btnek] (Pop) 1 Mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup. 2 (Pex) Semn. 3 Semn făcut pe fruntea cuiva ca să fie ferit de deochi. 4 (îs) în -uri Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 5 (Reg) Semn în frunte din cauza unei lovituri. benghiuş sn vz benghiuşă
benghiuşă sf [Ai: TDRG / V: -ghiuş sn, bench-/ Pl: -se / E: net] (Mol; la căruţe) Lemn de care se sprijină partea de sus a leucii şi de care se reazemă loitrele. bengulaş sm [At: COMAN, GL. / Pl: -i / E: net ] (Reg) Venetic. benguţ,-â a [At: MARIAN, NA. 95 / Pl: -i, -e / E: benga + -uţ] (Reg)
1	Ciudat. 2 Rău.
benic sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 199 / E: tc benek] (Trm) Atlaz cu picăţele.
benign, -ă a [At: RALEA, E. 0.176 / V: (înv) -in, -ă / E: lat benignus, fr benin, -igne] 1 Blând. 2 Indulgent. 3 (D. boli) Fără gravitate Si: uşor.
4	(D. medicamente) Care vindecă fără durere. benignitate sf [At: DEX2 / E: fr benignite] Stare uşoară a unei boli. benin, -ă a vz benign
beninez, -ă [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: Benin + -ez] 1 smf Persoană născută şi crescută în Benin. 2-3 smf, a (Locuitor) din Benin. beniş sn vz biniş benişel sn vz binişel
benjamin sm [At: DEX2 / E: fr benjamin] (Rar; frm) 1 Cel mai mic copil al unei familii. 2 Cel mai tânăr membru al unui grup.
benoar sn [At: ALECSANDRI, ap. CADE / P: -no-ar / V: -nua— / Pl: -e / E: fr baignoire] (Frm) Lojă situată la parter.
bent sn [At: H II 251 / Pl: -uri / E: tc benă] (Rar; tem) 1 (Reg) Mică vale cu sau fără apă cugătoare. 2 Ochi de apă adânc. 3 Mocirlă. 4 (înv; îs) Om - Om ascuns.
hental, -ă [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: ger BenthaT] 1 a Bentonic. 2 sn Bentos.
bentiţă sf[At: ODOBESCU, S. I. 418 / Pl: -ţe I E: bantă + -iţă] 1-2 (Şhp) Bantă (mică).
bentonic, -ă a [At: DEX2 / PI: -ici, -ice / E: fr benthonique] Care trăieşte pe fundul apelor Si: hental (1).
bentonit sn [At: DEX2 / V: -ită sfl E: fr bentonite] Rocă sedimentară argiloasă cu proprietăţi absorbante, utilizată ca decolorant sau dezodorizant. bentonită sf vz bentonit
bentos sn [At: DEX2 / E: fr benthos] Totalitate a organismelor care trăiesc pe fundul apelor Si: hental (2). benuar sn vz benoar
benzaldehidă sf [At: MACAROVICI, CH. 517 / Pl: -de / E: fr benzaldehyde] (Chm) Lichid cu miros de migdale amare, folosit în parfumerie şi în industria coloranţilor Si: aldehidă henzoică. benzedrină .s/[At: DEX2 / Pl: -ne l E: fr benzedrine] (Fam) Amfetamină. benzen sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: fr benzene] (Chm) Hidrocarbură lichidă, incoloră, insolubilă în apă, extrasă din gudroanele cărbunilor de pământ sau din petrol, care se foloseşte ca decolorant, ca materie primă la fabricarea unor compuşi organici etc.
benzenic, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr benzenique] (D. corpuri sau grupuri moleculare) în a cărui compoziţie intră benzenul. benzenism sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr benzenisme] (Rar) Benzolism. benzidină ş/’[At: LTR / Pl: -ne / E: fr benzidine] (Chm) Bază organică ce cristalizează în foiţe incolore, strălucitoare, solubile în alcool, care se utilizează în industria textilă, ca materie colorantă.
benzii sm [At: DN3 / E: fr benzile] Substanţă aromatică, insolubilă în apă, sub formă de prisme triunghiulare de culoare galbenă.
benzSnă sf [At: BOGZA, C. O. 308 / Pl: -ne / E: fr benzine] (Chm) Lichid incolor, uşor inflamabil, cu miros caracteristic, produs petrolier sau de sinteză, folosit mai ales drept combustibil la motoarele cu explozie.
benzinărie sf [At: DA / Pl: -ii / E: benzină + -ărie] 1 Depozit de benzină.
2	Magazin pentru aprovizionarea automobilelor cu carburant.
benzipiren sn [At: DEX2 / E: eg benzipiren] Substanţă extrasă din gudron, folosită în oncologie.
benzoat sm [At: LTR / Pl: -aţi / E: fr benzoate] (Chm) 1 Sare sau ester al acidului benzoic. 2 (îs) ~ de sodiu Substanţă cristalizată, solubilă în apă, cu acţiune antifermentativă, întrebuinţată ca dezinfectant intestinal şi la prepararea conservelor. 3 (îs) ~ de benzii Lichid uleios, incolor, cu miros plăcut, solubil în alcool, întrebuinţat în terapeutica medicală şi în industria parfumurilor. benzoe sn [At: ENC. AGR. / E: fr benzoe] (Chm) Smirnă. benzofenonă sf [At: DN3 / Pl: -ne / E: fr benzophenone] (Chm) Substanţă cristalizată, solubilă în alcool şi eter, fixator pentru parfumuri.
benzoic, -ă a [At: LTR / Pl: -ici, -ice / E: fr benzoique] l(Chm; îs) Acid - Substanţă cristalină, albă, extrasă din răşini naturale sau fabricată sintetic şi întrebuinţată în industria coloranţilor, a medicamentelor etc.
2	Aldehidă -ă Benzaldehidă.
benzoilare sf [At: DN3 / Pl: -lari l E: fr benzoilation] Introducere a radicalului benzoil în molecula unui compus chimic.
benzolsm [At: CADE / E: fr benzol] (Chm) Lichid volatil, inflamabil, obţinut prin distilarea gudroanelor, întrebuinţat la motoarele cu combustie internă şi ca antiparazitar extern la animale.
benzolism sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr benzolisme] Totalitate a tulburărilor care apar în intoxicaţia (profesională) cu benzen Si: benzenism.
benzonaftol sm [At: LTR / Pl: -i / E: fr benzonaphtol] (Chm) Pulbere cristalină, albă, insipidă, solubilă în alcool, întrebuinţată ca antiseptic intestinal Si: benzoat de naftol.
benzopirină sf[At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr benzopirine] (Chm) Substanţă gudronată din fumul de ţigară.
benzopurpurină sf [At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr benzopurpurine] (Chm) Substanţă colorantă, important colorant roşu pentru bumbac.
beoţian, -ă [At: DA / Pl: -ieni, -iene / E: fr beotien] 1-2 smf, a (Persoană) din Beoţia. 3 a (Liv; înv; nrc) Greoi la minte.
beracea sfl [At: SEVASTOS, N. 280 / V: -reac-/ E: net] 1 Dans ţărănesc nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută acest dans.
berar sm [At: BĂRAC, T. 64/19 / Pl: -i l E: bere1 + -ar] 1 Fabricant de bere. 2 Negustor care ţine o berărie.
berat sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I 217/26 / V: bar-, băr-2, -reat / E: net] (înv) Diplomă sau brevet de învestitură dat de înalta Poartă, mai ales domnilor ţărilor româneşti, la instalarea în domnie Si: firman, uric.
beratlui sm [At: DUMITRACHE, ap. ŞIO II b / Pl: -Hi/ E: tc beratly] Posesor al unui berat. berăgată sfvz beregată
berăreasă sf [At: COSTINESCU / Pl: -rese / E: berar + -easă] 1 Fabricantă de bere Si: herăriţă (1). 2 Soţie a berarului Si: herăriţă (2).
berărie A/[At: ŞINCAI, HR. III 200/1 / Pl: -ii / E: berar + -ie] 1 Local în care se bea bere Si: braserie. 2 (Pex) Restaurant. 3 (Rar) Fabrică de bere1.
berăriţă sf [At: LB / PI: -ţe / E: berar + -iţă] 1-2 Berăreasă (1-2). berban sm [At: H III, 408 / PI: -i / E: net] (Iht) Specie de peşte nedefinită mai îndeaproape.
berbant, -ă [At: BELDIMAN, ap. TDRG / V: bir- / Pl: -nţi / E: ngr (înv; fam) 1-2 sm, a (Bărbat) afemeiat Si: crai, craidon, ştrengar. 3 a (Fig; rar) Uşuratic.
berbantlâc sn [At: ALECSANDRI, T. 1278 / V: -lic l PI: -uri / E: berbant + -lâc] (îfm) Fapte de berbant Si: herbantărie, herhănţie, crailâc.
berbantlicesc, -ească a [At: N. A. BOGDAN, ap. TDRG / Pl: -eşti / E: berbantlâc + -esc] (Nob) De berbant Si: herbantăresc.
256
BERE1
berbmţă sfvz bărbânţă
berbăntăresc,-ească a [At: N. A. BOGDAN, ap. TDRG/ Pl: -eşti / E: berbant + -ăresc] (Nob) Berbantlicesc.
berbăntărie sf[At: 1. NEGRUZZI, S. III, 151 / Pl: ~ii / E: berbant +
-ărie] (Nob) Berbantlâc. berbăntVkc sn vz berbantlâc
berbănţie s/[At: ALECSANDRI, ap. TDRG / Pl: -ii / E: berbant + -ie] (Nob) Berbantlâc. berbărătură sf vz bărburătură
berbăusn [At: H VI, 236 / PI: -ăi/ E: net] (Reg) Haină scurtă, din dimie. berbec sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 203/34 / V: -ece, (rar) -eciuri / Pl: -eci, (rar; în rimă) -eciuri / E: ml berbex, -ecis (=vervex)] 1 Mascul al oii (după trei ani) Si: arete Cf asman, batal, valos. 2 (îs) -bătut sau întors Berbec (1) castrat. 3 (înv; îcs) De-a '-ele (sau Mii ori mi) Joc de copii care simulează lupta. 4 (îs) Cornul ~elui Ornament cusut pe ii. 5 (Lsg) Constelaţie din emisfera boreală. 6 (Art) Primul din cele douăsprezece semne ale zodiacului. 7 (îs) Zodia -ului Perioadă dintre 21 martie şi 21 aprilie, când soarele trece în dreptul Berbecului (5). 8 (în antichitate şi evul mediu) Maşină de război cu un gât lung terminat cu un vârf de fier ca un cap de berbec, pentru spargerea zidurilor sau porţilor unei cetăţi asediate. 9 (îs) ~ sub scut Berbec (8) apărat de un eşafodaj în formă de casă. 10 (Lpl) Boabe de porumb din care se fac floricele. 11 Greutate mare, acţionată mecanic sau manual, care, prin cădere, serveşte la baterea pilonilor, la bătucit pământul, la spargerea bucăţilor mai mari de fontă etc. 12 Instalaţie mecanică cu berbec (11). 13 (îs) ~hidraulic Veche maşină de ridicat apa, care foloseşte energia loviturilor de berbec produse prin închiderea şi deschiderea automată alternativă a două supape. 14 (Gig; lpl) Stânci proeminente, rotunjite şi lustruite de gheţari.
berbecar1 sn [At: N. REV. R III, 1910, 85 / Pl: ~e / E: berbec + -ar] (Reg) Cojoc lung cu lână mare Cf sarică, burcă.
berbecar2 sm [At: HIV, 155 / V: bărbăCariu, bârbâc-/Pl: -i / E: berbec + -ar] 1 Păstor de berbeci (1). 2 Epitet dat unuia dintre cei trei Filipi.
3	(îvp) Sărbătoare celebrată pe 26 septembrie.
berbec at, ~ă a [At: ENC. VET. 105 / Pl: ~a ţi, -e / E: berbec + -at] 1 (Rar; d. capul unui animal) Cu fruntea bombată ca a berbecului (1). 2 (D. botul sau fruntea unui animal) Cu profil convex.
berbecăne sf[At: TDRG /V: bărbâc~ / Pl: ~ii / E: berbec + -ărie] 1 Cârd de berbeci (1) aleşi (după Sfânta Mărie) dintre oi. 2 Locul unde păşunează berbecăria (1). 3 Ţarc unde se ţin berbecii (1) despărţiţi de oi. berbece sm vz berbec
berbecel sm [At: GCR II, 329/6 / Pl: ~cei l E: berbec + -el] 1-2 (Zlg; şhp) Berbecuţ (1-2). 3 (Orn) Pasăre, cenuşie sau roşiatică pe spate, cu aripile şi coada negre Si: sfrâncioc mare. 4 (Pop; îs) ~ -mare Lupul-vră-biilor Si: şoimuţ. 5 (Pop; îs) —mic Lupul-vrăbiilor mic. 6 (Bot; îs; pop) ~-roşietic Şofran. 7 (Pop) Strugure cu boabe mici, dese, ruginii şi dulci.
berbecesc, —ească a [At: MATEESCU, B. 62 / Pl: ~ceşti / E: berbec + -esc] (Rar) 1 De berbec (1). 2 (Fig) încăpăţânat.
berbeceşte av [At: M. I. CARAGIALE, C. 130 / E: berbec + -este] 1 Ca un berbec (1). 2 (Fig) Cu stăruinţă. 3 Cu încăpăţânare.
berbeci vt [At: SADOVEANU, M. C. 22 / Pzi: ~ce.se / E: berbec] (Nob) A izbi, a lovi puternic.
berbecică şf[At: MARIAN, O. II 79 / Pl: ~ecele / E: berbec + -ică] (Orn) Femela berbecelului (3).
berbecut, —ă smf [At: ECONOMIA 90/19 / V: bărbăc— / Pl: -i, -e / E: berbec + -uţ] 1-2 (Şhp) Berbec (1) (mic) Si: berbecel (1-2). 3 Miel de un an. 4 (Orn; Mol; Buc) Becaţină. 5 (Orn; rar) Berbecel (4) mare. 6 (Bot) Papură (Typha angustifolia).
berbelâc sn [At: ALECSANDRI, T. 433 / Pl: ~uri / E: berbelik] (Rar) Ustensile ale bărbierului.
berbeleac sn [At: GORJAN, H. 1/54 / E: ns cf berbec] 1 (Reg) Leagăn.
2	(Pop; îlav) De-a Mii sau (rar) de-a ~a De-a rostogolul, peste cap Si: de-a tumba. 3 (Fig; îe) A da pe cineva de-a Mii A-1 face să cadă, cu ruşine.
berbeleu sm [At: COMAN, GL. / Pl: -ei / E: net] (Trs) 1 Om prost, nedestoinic. 2 Copil bătăuş. berbene sm vz brebenel brebeniţă sfvz bărbintă berbenog sn vz brebenoc berbenţă sfvz bărbânţă
berber, -ă [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr berbere] 1 smp Populaţie hamito-semitică din nordul Africii. 2 .sm/'Persoană aparţinând populaţiei berbere (1). 3 a Care aparţine berberilor (1). 4 a Referitor la berberi (1).
berber-başa sm [At: DA / Pl: -i-başale / E: tc berber-başa] (Trî) Şef al bărbierilor de la curtea domnească. .
berberidacee [At: DN3 / P: -ce-e / E: fr berberidacee s] 1 sfp Familie de plante dialipetale, erbacee şi lemnoase, având ca tip drăcila. 2 sf Plantă din familia berberidacee (1). berberiţă sf [At: ENC. AGR / Pl: -ţe / E: net] (Bot; reg) Drăcilă. berbeteag, -ă a [At: I. CR. II, 55 / V: gherghef / Pl: -egi, ~ege 1 E: bere + beteag] (Reg) 1 Ameţit (de băutură). 2 Năucit. 3 Care de-abia mai merge. 4 Convalescent. berbiariu sn vz bărbier berbină sfvz verbină berbincă sfvz verbină berbinţă sfvz bărbânţă berbunc, ~ă smf vz bărbunc
berc1 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: mg berek] (Reg) 1 Dumbravă.
2	Pădurice. berc2 sn vz bărc
berc3, bearcă [At: DAMfi, T. 29 / V: berg / Pl: ~rd, berce / E: net] 1 a (D. animale) Cu coada scurtă. 2 a ( Spc; d. bou şi vacă) Cu coada fără şfichi. 3 a (D. animale) Fără coadă Cf ciumpav, ciopârtac, retezat. 4 af (D. căciuli) Fără vârf. 5 af (D. căciuli) Teşit. 6 af(D. cămăşi) Scurt.
berc4 sm [At: MARIAN, D. 216 / PI: ~rd / E: net] (Atm; Trs; Buc; sîs bercii nasului) Parte cărnoasă dintre nări Si: (pop) punticica nasului, bercar [At: LB / V: (înv) ~r/w / Pl: ~/ sm, sn / E: berc + -ar] (Reg)
1	sm Pădure. 2 sn îngrămădire de vreascuri. 3 sn Desiş de drugi, spini, curpeni etc., în care nu poţi pătrunde. 4 sn Tufiş des într-o pădure.
bercariu sn vz bercar
bercă sf [At: MÂNDRESCU, L. P. 213 / V: (1, Ban) bir-, (2) băr~ l Pl: ~rce / E: net] 1 Oaie cu lână creaţă şi mică. 2 Lâna bercăi (1), de obicei vopsită.
berceuse sf [At: DEX2 / P: bersoz / E: fr berceuse] (Muz) Piesă muzicală cu ritmul unui cântec de leagăn. berchină sf vz bechită
berchiţă sf [At: BĂCESCU, P. 21 / Pl: ~ţe / E: net] (Iht; reg) 1 Boarţă.
2	Lăteţ.
berci sm [At: (a. 1784) ALEXANDRIA, ap. GCR II 133/21 / E: srb biric] (înv) Crainic.
bercie sf [At: CHEST. V, 75/97 / Pl: ~di / E: net] (Reg) Oaie cu lână neagră.
bercuri snp [At: DA / E: net] (Reg; îe) A umbla pe ~ A umbla hai-hui. bercxxţ sn [At: LB / V: '(înv) mm sn l Pl: ~uri / E: berc2 + -uţ] 1-2 (Şhp) Berc1 (1) (mic). bercuţiu sn vz bercuţ
berdă .s/[At: PASCA, GL. / Pl: ~de f E: net] (Mar) Coastă de deal râpoasă. berdedeu sn vz ferdideu berdui v vz bărdui
bere1 şf[At: CORESI, PS. 275 / Pl: beri / E: bea2] 1 înghiţire a unui lichid. 2 Sugere. 3 Consumare de băuturi alcoolice. 4 Chefuire. 5 Cheltuire a banilor pe băutura. 6 Cinstire cu băutură a cuiva. 7 (înv; adesea corelat cu mâncare) Băutură. 8 (Trs; Buc) Petrecere a tineretului, la ţară, la începutul câşlegilor Si: berean. 9 (Trs; Buc; îe) Dat în ~ Bun de însurat.
10	(Trs; Buc; pex) Grup de tineri care aranjează berea (8). 11 Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 12 (Gmţ; d. copii; îe) A face ~mâţii A plânge fără motiv.
257
BERE2
bere2 sf [Ai: DA / Pl: beri / E: ger Bier (influenţat de bere1)] 1 Băutură alcoolică slabă, obţinută prin fermentarea unei infuzii rezultate din fierberea în apă a malţului şi a florilor de hamei. 2 (Eliptic) Recipient cu bere2(l).
berean sn [At: MARIAN, NU. 67 / PI: ~uri / E: bere + -ari] (Reg) Bere1 (8). bereăt sn vz berat
berec s [At: CHEST. V, 165/24 / A: net / Pl: net / E: net] (Reg) îmbrăcăminte ciobănească.
berechet [At: DIONISIE, ap ŞIO / Pl: ~uri sn, ~eţi sm / E: tc bereket] 1 sn (Adesea în leg. cu „spor“, mai ales în urări) Belşug. 2 av Din belşug Si: din abundenţă. 3 sn Prosperitate (neaşteptată). 4 sm (Ir) Om care aduce noroc. 5 sm (îvp) Om şiret şi mincinos Si: pleşcar, haimana.
beregată .v/'[At: ANON. CAR. / V: (reg) bele-, -răg-, ~gău, -ghea-, -guş, ~rig~, birighiâ-, gher(e)beată, veriga / Pl: -te, (Mol) ~găţi / E: ns cf srb berikat] (Pop) 1 Laringe Si: înghiţitoare,gâtiţă. 2 Parte a gâtului unde se află laringele. 3 Gât. 4 (îe) A avea ~ ta curcanului A înghiţi repede şi nemestecat.
beregăna vi [At: DR. XI, 154 / Pzi: -regăn / E: net] (Olt) A striga din toate puterile.
beregătuX vt [At: CIAUŞANU, V. / Pzi: -esc / E: beregată + -ui] A sugruma Si: a beregăţi.
beregătuire sf [At: V. ROM. mart.-apr. 1935,57 / Pl: -ri / E: beregătui] Sugrumare.
beregăţi v [At: DA / Pzi: -ţese / E: beregată + -/] A beregătui. beregău sn vz beregată beregheată sf vz beregată
bereglaş s [At: CHEST. II, 274/362 / E: ns cf berluială] (Reg) Parte bătută cu scânduri la pridvorul casei. bereguş s vz beregată berejnic sm vz bereznic
berent s [At: I. CR. V, 221 / Pl: net / E: net] (Reg) Ciomag mare şi greu. beret sn vz beretă
beretă i/[At: CARAGIALE, M. 124 / V: -ret sn / Pl: -te / E: fr beret]
1	Şapcă marinărească fără cozoroc. 2 (Pex) Bască. berezăc sn vz belezic berezâc sn vz belezic
berezie s/[At: DENSUSIANU, Ţ. H. / Pl: -ii / E: net] (Rar) 1 Destrăbălare. 2 Imoralitate.
bereznic sm [At: ŞEZ. II, 23 / V: -ejn- / Pl: -ici / E: ucr (flo)6epeaHHK] (Mol; Buc; rsm) Pădurar. berg, ~ă a vz berc1
bergamască sf [At: CERNE, D. M. / E: it bergamasca] 1 Vechi dans popular din Bergam. 2 Melodie după care se dansează bergamasca (1).
3	Rasă de oi din Italia. bergamot, -ă a, smf vz pergamut bergamxxt, -ă a, smfvz pergamut
bergeretă sf [At: DN3 / P: herjeretă / E: fr bergerette] Mic cântec cu caracter pastoral.
bergheli vr [At: DA / Pzi: -lese / E: net] (îvr; fam) A se urâţi (de boală, mizerie sau bătrâneţe) Si: (pop) a se rablagi.
berginizare .v/'[At: DN3 / Pl: -zări / E: fr berginisation] (Chm) Procedeu de obţinere a combustibililor lichizi prin hidrogenarea hidrocarburilor grele, a gudroanelor etc.
bergsonian, -ă [At: DN3 / P: -ni-an / Pl: -ieni, -iene / E: fr bergsonien] 1-2 a Referitor la Bergson sau bergsonism. 3 smf Adept al bergsonismului.
bergsonism sn [At: DN3 / E: fr bergsonisme] Doctrină filozofică a lui Henri Bergson, a cărei categorie centrală e „durata“, susţinând că adevărul nu e accesibil cunoaşterii ştiinţifice, ci numai intuiţiei. berhoc s [At: CHEST. V, 72/35 / A: net /E: net] Oaie bătrână Si: mârşă.
beri-berisn [At: DEX2 / S: heriheri / E: fr beriberi] Boală din Extremul Orient cauzată de lipsa vitaminei Bj din organism, caracterizată prin tulburări cardiace şi nervoase şi apariţia unor endeme. berichiţăl sn vz berichiţel
berichiţel sn [At: SEZ. V, 37 / V: -ţăl / Pl: net / E: ns cf hrighideu] Beţişor cu laţ, pentru sucitul nuielelor. berigată sfvz beregată
berii sn [At: LTR / Pl: -uri / E: fr beryl] Silicat natural de beriliu şi aluminiu, având ca varietăţi pietre preţioase de diferite culori.
beriliu sn [At: MACAROVICI, CH. 354 / V: -um / Pl: ~/7 / E: fr beryllium] (Chm) Metal alcalino-pământos, cenuşiu, ductil şi maleabil, foarte dur, întrebuinţat la aliaje şi ca dezoxidant Si: (înv) gluciniu. berilium sn vz beriliu
berjeră sf [At: DEX2 / Pl: -re / E: fr bergere] Fotoliu adânc şi larg, cu spătar înalt cu rezemători laterale pentru cap.
berjinar sm [At: CHEST. II, 8/189 / Pl: -/ / E: net] (Reg) Om fară casă Si: (reg) hărăntoc.
berkeleian, ~ă [At: DN3 / P: -cle-ian / Pl: -ieni, -iene / E: fr berkeleyen] 1-2 a Referitor la George Berkeley sau la berkeleism. 3 smf Adept al berkeleismului.
berkeleism sn [At: DN3 / P: -cle-ism / Pl: -e / E: fr berkeleysme] Sistem filozofic al lui George Berkeley, care susţine că lucrurile şi însuşirile lor nu sunt decât senzaţii ale omului, cauza senzaţiilor fiind Dumnezeu.
berkeliu sn [At: DN3 / V: -um l P: ~//w / E: eg berkelium] Element sintetic radioactiv. berkelium sn vz berkeliu berlant sn vz briliant berleant sn vz briliant berlej sn vz berleş
berleş sn [At: VAIDA / V: -liş, ~e// Pl: -uri / E: mg berles] (Reg) 1 Căptuşeală. 2 Dos la căciulă, din piele de ied sau iepure. berliant sn vz briliant berlic smn vz birlic
berlină sf [At: DA / Pl: -ne l E: fr berline] 1 (înv) Trăsură mare, închisă, asemănătoare cupeului, cu două banchete faţă în faţă. 2 Autoturism cu două sau patru portiere şi patru geamuri laterale.
berlinetă sf[At: DN’ / Pl: -te / E: it berlinetta] Automobil tip berlină de dimensiuni reduse. berliş sn vz berleş
berlui vt [At: COMAN, GL. / Pzi: -esc / E: net] (Trs) A căptuşi o haină. berluială sf [At: CHEST. II, 274/330 / Pl: -ieli l E: berlui + -eală] (Pop; la casele ţărăneşti) Parte de pridvor bătută cu scânduri Si: herluitură. berluitură .v/'[At: DA ms / Pl: -ri / E: berlui + -tură] Berluială. bermă sf [At: LTR / Pl: -me / E: fr berme] 1 (For) Trecere îngustă între şanţ şi grămada de pământ rezultată din săparea lui. 2 Banchetă pe taluzurile înalte, lată de circa lm, pusă pentru a mări stabilitatea. bernadin sm vz bernardin1
bernardin1 sm [At: ENC. VET. 684 / V: -adin / Pl: -i / E: ger Bernhardiner] Câine mare, cu părul lung, de culoare albă cu pete roşcate, originar din Elveţia, dresat pentru găsirea celor rătăciţi în munţi Si: Saint-Bernard.
bernardin2, ~ă smf [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr bernardin] Călugăr sau călugăriţă catolică, din ordinul Sfântului Bernard. bernavici smp vz berneveci
bernă sf [At: LTR / E: fr berne] 1-2 (îs) Pavilion (sau drapel) în -Pavilion (sau drapel naţional) coborât pe jumătate în semn de doliu. bernăvicaşi smp berneveci
berneveci smp [At: MANOLESCU, I. 183 / V: ~navici, ~năvicaşi, -venei, -viei, -nivici, -vigi, birnevigi, birni~, brinivici / E: net] (Reg) Pantaloni ţărăneşti largi şi lungi, din stofă groasă (de iarnă) Cf cioareci, iţari.
bernevenci smp vz berneveci bernevici smp vz berneveci
258
BEŞLIC
bernivici smp vz berneveci bernivigi smp vz berneveci
bernsteinian, -ă [At: DN3 / P: -ştai-ni-an l Pl: -ieni,-ime / E: Bernstein + -ian] 1-2 a Referitor la bemsteinism sau Ia Bernstein. 3 smf Adept al bernsteinismului Si: bernsteinist.
bemsteinism sn [At: DN3 / P: -stai- / Pl: -el E: Bernstein + -ism] Curent reformist în social-democraţie, apărut în Germania la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX, care propaga revizuirea în spiritul liberal a tezelor fundamentale ale filozofiei şi economiei politice marxiste.
bernsteinist, -ă smf [At: DN3 / P: -ştain- / Pl: -işti, -e IE: Bernstein + -ist] Bernsteinian (3).
berriasian, -ă [At: DN3 / P: -si-an / Pl: -ieni, -iene / E: fr berriasien] (Gig) 1 sn Prim etaj al cretacicului inferior. 2 a Care aparţine berriasianului (1).
bersalier sm [At: DA ms / P: -li-er / Pl: -i / E: it bersagliere] Soldat din trupele de infanterie italiene Cf vânător de munte, bersan sm [At: COMAN, GL. I Pl: -i / E: net] (Reg) Ştrengar. bertă sf [At: CV, 1949, nr 1,33 IP: -te / E: fr berthe] (Mol) Broboadă mare de lână, cu ciucuri, purtată pe umeri sau pe cap. bertelie sfvz betelie
bertilonaj sn [At: DN3 / P: -ti-o- / E: fr bertillonage] Sistem de identificare a criminalilor, bazat pe măsurători ale scheletului omenesc.
bertiţă sf [At: POMPILIU, B. 1004 / V: bet- / Pl: -ţe / E: barta + -iţă] (Trs; Ban) 1-2 (Şhp) Bartă (mică). 3 (La sate) Panglică împletită din paie care se pune la pălărie sau cu care se încing fetele peste brâu.
berton sn [At: DN3 / Pl: -oane / E: fr berthon] Barcă cu vâsle, din pânză cauciucată, care se poate strânge după folosire. besacştea sf vz besactea
besactea a/’[At: ALECSANDRI, T. 1394 / V: -eştea, -sec-, -staht-, bis-, bişa- / Pl: -ele / E: tc beştahta] (înv) Cutioară (de lemn) ornamentată, pentru păstrat bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. besadă sfvz beseadă
besăcteluţă sf [At: I. NEGRUZZI, S. IV, 77 / V: bis- t Pl: -ţe I E: besactea + -ăluţă] 1-2 (Şhp) Besactea (mică).
besădui vi [At: PSALT. HUR., ap. DHLR II 503 / V: băs-, -sed- / Pzi: ~ie.sr / E: vsl EecertEdTM, ucr âec&yâam, mg beszelni „a vorbi“]
1	(Reg) A băsădi. 2 (Reg) A ţine sfat. 3 (Reg; pex) A complota. 4 (Mol) A fi deprins numai cu un fel de lucru sau de mâncare.
bescăcăre v vz băscăcăra
beschie sf [At: DAM£, T. 112 / V: (reg) -stie, beşchiă, bis-, bişchie, bişcire / Pl: -ii / E: net] (Reg) 1 Ferăstrău mare pentru buşteni, cu pânza cu dinţi mari, mai lată la mijloc decât la capete, acţionat de doi oameni.
2	(îf bişchie) Cuţit cizmăresc. 3 (îf bişche) Instrument tăios pentru făcut jgheabul şindrilelor.
beseadă sf [At: PSALT. SCH. 340 / V: -sadă, băsadă / Pl: -de, (înv) -săzi / E: vsl secer*i, mg beszed] 1 (Trs) Vorbă. 2 (Trs) Convorbire.
3	(Reg) Anecdotă. 4 (Reg) Ghicitoare. besearecă sf vz biserică besearică sfvz biserică
besectea sf vz besactea besedui v vz besădui beserecă sfvz biserică besman sn vz bezmăn besmetic, -ă a vz bezmetic
besmină sf [At: CHEST. VI, 15 S / Pl: -ne IE: net] 1 (îe) ~ de ceară Celulă de albină insuficient de mare. 2 (îae) Vas în care se varsă ceara topită.
besniţă sf[At: PASCA, GL. / Pl: -ţe / E: net] (Reg) Femeie bătrână. besondrină sf vz başordină
bess'i smp [At: DEX2 / E: lat bessi] 1 Trib trac aşezat în antichitate între Munţii Rodopi şi cursul superior al râului Harghita. 2 Nume al pecenegilor în izvoarele scrise latine. bestahte a sfvz besactea
bestial, -ă a [At: VLAHUŢĂ, D. 306 / Pl: ~i, ~e / E: bestie + -al]
1	Animalic. 2 De o cruzime feroce. 3 (Fig) Formidabil. 4 (Fig) Foarte dificil.
bestialitate .v/ [At: DA ms / Pl: -taţi / E: fr bestialite] 1 Cruzime feroce.
2	Faptă bestială (2).
bestializa vtr [At: DN3 / P: -sti-a-1 Pzi: -zez / E: fr bestialiser] 1-4 A deveni sau a face să devină bestial (1-2).
bestializare şf[At: DN3 / Pl: -zari / E: bestializa] 1-4 Devenire sau facere a cuiva să devină bestial (1-2).
bestiar [At: DA ms / Pl: -i sm, -e sn, -ii / E: fr bestiaire] 1 sm Gladiator roman care lupta cu fiarele. 2 sn Luptă între oameni şi animale, în circuri.
3	sn Antologie medievală de fabule sau povestiri alegorice cu animale Si: (înv) fiziolog.
bestie1 sf [Ai: VLAHUŢĂ, P. 52 / V: (Trs) beş-, (reg) be ştie râie / Pl: -ii / E: lat bestia] 1 (înv) Animal. 2 (Fig) Om cu apucături sau instincte de fiară. bestie2 sfvz beschie
best-seller [At: DEX2 / P: bestselăr / E: eg best-seller] 1-2 sn,a (Lucrare literară) cu record de vânzări. 3 smf{Rar) Autor al unei lucrări (beletristice) de mare succes. 4-5 sn Articol sau produs foarte căutat.
beş sm [At: DA ms / Pl: -i / E: net] 1 (Pop) Băşină. 2 (Bot; îs) -ul-calului Gogoaşă (Lycopordon bovista). 3 (Arg) Anus. 4 (în limbajul copiilor) Minge. beşacştea sf vz besactea
beşamel sn [At: DN3 / V: bechamel l E: fr bechamel] Sos alb făcut cu smântână.
beşăl sn [At: PASCA, GL. / Pl: -şaie / E: net] (în graiul minerilor) Odihnă.
beşău sm [At: PASCA, GL. / Pl: -ăi / E: net] (Reg) Copil mic şi slab.
beşch'iă sfvz beschie
beşi v vz băşi
beşica v vz băşica
beşicare sf vz băşicare
beşicat1 sn vz băşicat1
beşicat2, -ă a vz băşicat2
beşică sfvz băşică
beşicător, -oare a vz băşicător
beşicos, -oasă a, şf vz băşicos
beşicuri snp [At: PANŢU, PL. / E: net] (Bot; reg) Păpălău (Physalis alkekengi). beşicuţă sfvz băşicuţă beşină sfvz băşină beşinică şf vz băşinică beşiniţă sfvz băşiniţă beşinos, -oasă a vz băşinos beşinuţă sfvz băşinuţă
beşleagă sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 123/35 / V: beşli agă / Pl: -legi / E: tc bisli agasy] 1 (în epoca fanariotă şi în poezia populară) Căpitan de beşlii. 2 (îvr) Om bătrân, neputincios Si: babalâc, baccea, hodoroagă neputincios, ramolit. 3 (îvr) Om (cam într-o ureche), care-şi face dreptate cu pumnul.
beşleg sn [At: FURNICĂ, I. C. 43 / V: -lug / Pl: -uri / E: ger Beschlag] (Gms; nesigur) Garnitură de metal.
beşlegăritsn [At: BELDIMAN, TR. 94 / PI: -uri / E: beşleagă + -ărit] (înv) 1 Dare impusă de beşleagă (1). 2 Dare pentru întreţinerea beşlegilor (1).
beşlegeşte av [At: TEODORESCU, P. P. 612 / E: beşleagă + -este] (în poezia populară; formaţie spontană) Ca beşliii.
beşlegie .ş/[At: ŞIO / Pl: -gii l E: beşleagă + -ie] (înv) Rang de beşleagă (1).
beşli aga sm vz beşleagă
beşlic sm [At: I. GHICA, S. 506 / V: ~ig sn / Pl: -ici, -ice / E: tc beşlic]
1	(înv) Monedă turcească de cinci parale, care a circulat şi în Ţara
259
BEŞLIG
Românească Si: (Mol) feudar. 2 Bucată rotundă de pâslă de pus sub obiectul ce se poartă pe cap. beşlig sn vz beşlic
beşhu [At: CONDICA (1693), ap. ŞIO / PI: -ir / E: tc beşli] 1 Corp de cavalerie (turcă), cu slujbă de jandarmi şi curieri domneşti. 2 Soldat din corpul de beşlii (1). 3 a (Rar, îpp) Voinic. beşlug sn vz beşleg
beşniţă sf [At: DA ms / Pl: -ţe / E: beşi] (Inj) Femeie grasă, leneşă şi nesimţită. beşoandră sf vz başordină
beştăli vt [At: PAŞCA, GL. / Pzi: ~lese / E: net] (Trs) A comanda. beşte a' [At: CV, II, 4 / A: net / Pl: net / E: ns cf ger bestellen] (Reg) Destrăbălat.
beştea sf [At: DENSUS1ANU, Ţ. H. 309 / Pl: ~ele / E: formă sincopată din besicea] (Reg) Puşchea.
beştegdla sf[At: RĂDULESCU-CODIN, î. 130 / E: net] (Pop; îcs) De-a -la De-a rostogolul. beşteleală .ş/[At: BUL. FIL. IV, 108 / PI: ~e// / E: beşteli + -eală] Ocară. beşteli vtr [At: PAMFILE, J. II / Pzi: -lese l E: net] 1-2 (Pfm) A (se) face de ocară.
beştelire .v/*[At: MDA ms / Pl: -ri / E: beşteli] Ocărâre. beştelit1 sf [Al: MDA ms / Pl: -uri / E: beşteli] Ocărâre. beştelit2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi / E: beşteli] 1-2 Care s-a făcut sau este făcut de ocară. beştie sfvz bestie2 beştieraie sf vz bestie1 bet a vz biet
beta smi [At: DEX2 / E: fr beta] 1 A doua literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului b. 2 (Fiz; îs) Particulă - Electron sau pozitron emis de unele substanţe radioactive. 3 (Fiz: îs) Radiaţie - Flux de particule beta.
betaină A/‘[At: LTR / P: -ta~i- / Pl: -ne / E: fr betai’ne] (Chm) Derivat trimetilat al glicocolului, existent în plante, mai ales în sfeclă.
betatron sn [At: DEX2 / Pl: -oane / E: fr betatron] (Fiz) Accelerator de particule ce produce electroni de energii înalte.
betaxină A/'[At: DN3 / Pl: -ne / E: net] Preparat farmaceutic din vitamina B,.
betca [At: PAMFILE, I. C. 44 / V: bef~ / PI: ~curi / E: net] 1 i/(Trs) Coajă de dovleac copt, curăţată de miez, în care se adună sâmburii. 2 sfp Beţe încovoiate, lungi de până Ia 4 m, pe care se întind pieile. bete sfp, sm vz bată betea sf vz beteală
beteag smf, a [At: CUV. D. BĂTR. II, 454 / V: bitbiteagă / Pl: -egi, -eagi, -ege / E: mg beteg] (Pop) 1-2 (Om) infirm. 3-4 (Om) bolnav. beteahnă sf vz meteahnă
beteală sf [At: ODOBESCU, S. III, 195 / V: pe- / Pl: -ele / E: ngr irertifXevoŢ] 1 Fir lung de metal auriu sau argintiu. 2 Podoabă din beteală (1) (pentru mirese). 3 (Bot; reg) Orzoaică-de-baltă (Vallisneria apiralis).
4	(Bot; îs) -la-miresei Floare nedefinită mai îndeaproape. 5 (Bot; reg) Mătasea porumbului.
betegeală sf [At: CORESI, EV. 216 / Pl: -egeli / V: (reg) -tejală, -tejeală l E: betegi + -eală] (Pop) 1 Infirmitate. 2 (Spc) Epilepsie.
betegi [At: CORESI, ap. TDRG / V: (reg) -teji / Pzi: -gesc / E: beteag +-i] 1 vt (Pop) A provoca cuiva o infirmitate. 2 vr A rămâne infirm. 3-4 vtr A (se) răni. 5 vr (Spc) A face hernie Si: (reg) a se surpa. 6-1 vtr A (se) îmbolnăvi.
betegie sf[At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: -ii l E: betegi + -ie] (înv)
1	Infirmitate. 2 Rană. 3 Hernie. 4 îmbolnăvire.
betegire .v/ŢAt: CANTEMIR, IST. 30 / Pl: -ri / V: (reg) -tejire / E: betegi] (Pop) 1 Infirmitate. 2 Rană. 3 Hernie. 4 îmbolnăvire.
betegit1 sn [At: MDA ms / V: (reg) -tejit1 / Pl: -uri / E: betegi] (Pop)
1	Infirmitate. 2 Rană. 3 Hernie. 4 îmbolnăvire.
betegit2,~ă[At: DOSOFTEI, V. S. 127/V: (reg) -fit,~ă/P\: -iţi,-e / E: betegi] (Pop) 1-2 smf, a Infirm. 3-4 smf, a Rănit. 5-6 smf, a (Om) cu hernie. 7 îmbolnăvit2.
betegos, -oasă a [At: LB / Pl: -osi, -oase I E: beteag + -oa] 1 (Trs) Bolnăvicios. 2 (înv) Care aduce boli. 3 (înv) Plin de boli. betegşâg sn vz beteşug betegşig sn vz beteşug
beteică sf [At: PAŞCA, GL. / Pl: -ici/ E: bată + -eică] (Olt) Fâşie îngusta de stofă. betejală sfvz betegeală betejeală v vz betegeală beteji vtr vz betegi
betefime sf [At: MDA ms / Pl: -mi / E: beteji + -ime] (Pop) 1 Infirmitate.
2	(Spc) Epilepsie. bete fire sfvz betegire betejit1 sn vz betegit1 betej'it2, -ă a vz betegit2
betejitură sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: beteji + -(i)tură] (Pop) 1 Infirmitate. 2 (Spc) Epilepsie.
betejune A/'[At: DA ms / Pl: -ni / E: betegi + -une] 1 (Reg) Infirmitate.
2	(Spc) Epilepsie.
betel [At: ENC. AGR. / Pl: (1) -i, (2)	/ E: fr betel] (Bot) 1 sm Frunze
ale plantei Piper melamiris, cu formă ovală şi culoare verde închis. 2 sn Mastic considerat drog, realizat dintr-o frunză de betel (1) îndoită, un bob de var nestins şi un sfert din nuca Areca catechu. beteleancă A/[At: REV. CRIT. III, 88 / Pl: -enci / E: betelie] Betelie. beteleică sfvz betelie betelencă sfvz betelie
betelie .v/‘[At: ODOBESCU, S. 1,418 / V: bartă,belterie, berte-,-leică, -leucă / E: bată cf ger Bortei] 1 Fâşie îngustă, cusută în partea de sus a pantalonilor, fustelor etc. Si: (reg) bată. 2 Tivitură de sus a pantalonilor, a rochiei etc., prin care se trece un şiret etc. Si: refec. 3 (Pex) Margine tivită la gâtul sau mânecile iei sau ale cămăşii. 4 (Rar) Cingătoare Cf bată, bartă. 5 (Reg; îf belterie) Fâşie de pânză sau postav, îngustă şi lungă. beterdisi v vz bitirdisi betermea sfvz bitirmea beteşag sn vz beteşug beteşig sn vz beteşug
beteşug sn [At: CORESI, ap. GCR l, 26/7 / V: ~ $ig, —şag, (îrg) —tegşig, -tegşâg l Pl: -uri / E: mg betegseg] 1 (Trs; înv) Boală. 2 (Mol; înv) Boală epidemică mortală. 3 (Mun; înv) Boală ce produce handicap fizic. 4 (Pop) Infirmitate. 5 (Pop; rar) Epilepsie. 6 (Fig) Defect moral Si: cusur. 1 (Fig) Defecţiune.
betişoară .v/*[At: MARIAN, S.R. I, 129 / Pl: -re / E: bată + -isoară] 1-2 Betiţă (1-2).
betiţă sf [At: TEODORESCU, P. P. 380 / PI: -ţe / E: bată + -iţă] 1-2 Bată (mică) Si: betişoară (1-2). betleiem sn vz vicleim
betnic, -ă a [At: I. CR. III, 251 / Pl: -ici, -ice / E: net] Bătrân. beton [At: LTR / Pl: -oane l E: fr beton] 1 Amestec de pietriş, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) şi apă, care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă şi se foloseşte în construcţii. 2 (îs) ~ armat Beton (1) turnat peste o armătură de bare metalice. 3 (îs) ~ vibrat Beton (1) de ciment compactat după turnarea în cofraje prin vibraţii, cu aparate speciale. 4 (Spt; îs) Apărare - Apărare supraaglomerată şi foarte eficientă.
5	(Fam; fig; d. demonstraţii, argumente etc.) Foarte solid.
betona vt [At: DA ms / Pzi: -nez / E: fr betonner] A turna beton (1) moale în cofraje, săpături în gropi etc. betonaj sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr betonnage] Betonare. betonar sm vz betonier
betonare sf [At: DA ms / Pl: -nări / E: betona] Turnare a betonului moale în cofraje, în gropi, pe anumite suprafeţe etc. Si: betonaj.
260
BEZMĂNAR
betonat, a [At: DA ms / PI: -aţi, -e / E: betona] 1-2 Construit (sau acoperit) cu beton. 3 (Spt; <i. apărare) Foarte eficientă. 4 (Fam; fig; d. argumente, demonstraţii etc.) Foarte solid.
betonică sf[At: N. LEON, MED. 93 / V: ~nie / PI: ~ice / E: lat betonica] (Bot) Vindecea (Betonica officinalis). betonie sfvz betonică
betonier sm [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr 162, 11/5 / P: ~ni-er / V: ~mr / Pl: ~i / E: beton + -ier] 1-2 Betonist (1-2).
betonieră sf [At: LTR / Pl: ~re / E: fr betonniere] Maşină pentru prepararea betonului.
betonist, -ă smf [At: ALAS 3 IX, 1933,1/5 / Pl: -işti, -e / E: beton + -ist] 1-2 Muncitor tehnician (sau inginer) specializat în lucrări de beton Si: betonier (1-2).
betonit sn [At: DN3 / Pl: -e l E: fr betonite] Bloc prefabricat de beton pentru îmbrăcămintea de tunel.
betos, -oasă a [At: DENSUSIANU, Ţ. H. 309 / Pl: -oşi, -oase / E: net] (Reg) Beţiv (1).
betulacee [At: ENC. AGR. / V: (2) -ceu sn / Pl: ~ / E: fr betulacee]
1	sfp Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu flori unisexuate grupate în amenţi,care polenizează prin intermediul vântului. 2 a/Plantă din familia betulacee (1). betulaceu sn vz betulacee betunie sfvz petunie beţâc, -ă smf, a vz beţiv
beţârc sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: ger Bezirk] (Grî) Judeţ. beţcă sfvz betcă beţie1 sn vz beţişor beţie2, -ă smf, a vz beţiv
beţie sf[At: COD. VOR. 157 / Pl: -ii / E: beat + -ie] 1 Petrecere cu multă băutură (cântec şi joc) Si: băutură, chef. 2 Stare în care se află omul beat Si: ebrietate. 3 (Fig) Stare sufletească de tulburare cauzată de o pasiune. 4 (Fig; îs) ~ de cuvinte Stil bombastic. 5 Alcoolism. 6 (îe) A da în darul m A deveni alcoolic. 7 (îs) ~ rece (sau albă ori cu stupefiante) Toxicomanie. 8 (îs) -ia adâncurilor Stare de euforie provocată de creşterea concentraţiei azotului în sânge la persoane care coboară la mari adâncimi în oceane şi mări. beţigaş sn [At: ZILOT, CRON. 82 / Pl:	/ E: băţ] 1-2 Beţişor (1-2).
beţişor [At: EMINESCU, P. 248 / V: băţ- / Pl: -oare şi -ri (sm) / E: băţ + -işor] 1-2 sn Băţ (mic) Si: beţigaş (1-2). 3 sm (Ţes; reg; lpl) Beţe pe care stau mosoarele alergătoarei. 4 sn (Reg; lpl) Chibrituri. beţiţ, -ă smf, a vz beţiv beţiu, -ie smf, a vz beţiv
beţiv, -ă [At: CORESI, EV. 18/8 / V: bătâu, -âe, -ţâc, beţâu, -ţâe, -ic, -iţ, -iu, -ie, / PI: -i, -e / E: ns cf lat *bibitivus] 1-2 smf, a (Om) cu viciul beţiei (5) Si: alcoolic, băutor, beţivan (1-2). 3 sm (îs) ~ împărătesc Beţiv (1) mare. 4 sm (îvr; pan; îs) -de cărţi Cartofor înrăit. 5 a (D. băuturi spirtoase) Tare Si: (înv) îmbătător. 6 a (Ent; îs) Musculiţă -ă Musculiţă care trăieşte în roiuri în jurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila melanogaster) Si: musculiţă (de vin), muşiţă, muştiţă. 1 a (D. plante) Care cere multă apă.
beţivan, -ă [At: N. XENOPOL, ap. TDRG	/ V:	(îvr) -vlan, vier, -voi,
-voaie / Pl: -i, -e / E: beţiv + -an] 1-2 smf,	a Beţiv (1-2).	3-4 smf Beţiv
(1) mare.
beţivănărie sf[At: I. CR. II, 325 / Pl: -ii l E: beţivan + -ărie] (Rar) Chiolhan. beţivani vtr vz beţivi
beţivi [At: BIBLIA (1688), 141/2 / Pzi: -vesc / E: beţiv] 1 vi (înv) A petrece în beţie. 2 vr (Fam; gmţ) A bea un pic mai mult. 3 vr A chefui. beţivlan, -ă smf, a vz beţivan beţivler, -ă smf, a vz beţivan beţivoi, -oaie smf, a vz beţivan
beucă sf [At: ŞEZ. II, 149 / V: bău-, (reg) bău- / A: (1) beucă / E: net]
1	(Reg) Pârâu adânc şi cu gropi pe coasta muntelui. 2 (Reg) Prăpastie.
3	Adâncitură strâmtă între dealuri împădurite, considerată loc rău. 4 (Pop; îe) A da (sau a intra) în bâucă A conduce o căruţă într-o beucă (3). 5 (Mol) Parte superioară a capului. beunţă sfvz beuţă beuşag sn vz belşug beuşug sn vz belşug beut, -ă a vz băut, -ă beutor, -oare smf, a vz băutor beutură sf vz băutură
beuţă sf [At: LB / V: bău-, -unţă, -ţie / A: beuţă / Pl: -ţe / E: srb bioce (bijelac)] (Min; Trs; Ban) 1 Pietricică (albă şi rotundă, din râu). 2 Cremene.
3	Cuarţ. beuţie sf vz beuţă
bevatron sn [At: DN3 / PI: -oane / E: fr bevatron] Accelerator de particule, pentru obţinerea electronilor cu energii de ordinul unui miliard de electron volţi. bevşag sn vz belşug bevşug sn vz belşug bevşugos, -oasă s vz belşugos
bez av,pp [At: (a. 1799) URICARIUL III, 7 /E: vsl (înv) 1 Afară de... 2 (îe) ~Vlaşca şi Teleormanul Afară de alte foloase (mai ales ilicite).
bezaconic, -ă a [At: NECULCE, ap. LET. II, 400/20 / Pl: -ici, -ice / E: vsl Ee^ĂKONHKy] (îvr) Nelegiuit. bezaconie sf vz bazaconie
bezaconui vi [At: PSALT. SCH. 234 / Pzi: -esc / E: vsl BettAKVNOEAtu] (îvr) A comite nelegiuiri. bezădea sn vz beizadea bezăr sn vz bezer
bezărău sn [At: JAHRESBER. IV, 326 / V: (1) băz-,bâz-,-zer-, -zereu sm (Pl: bezerei) biz~, / Pl: -raie / E: net] (Reg) 1 Bezer (1). 2 Untură de porc. 3 (Fig) Guler mare.
bezbojnic, -ă a [At: DOSOFTEI, ap. HEM. 2148 / Pl: -ici, -ice / E: net] (înv) Ateu. bezeisnec, -ă a vz becisnic bezdadea sn vz beizadea bezdedee şf vz beizadea bezdnă sf vz beznă
bezea sf [At: DEX2 IV: biz- / Pl: -zele IE: fr baiser] 1 (Fam) Sărutare simbolică trimisă cu vârful degetelor. 2 Prăjitură făcută din albuş de ou bătut cu zahăr. bezeada sf vz beizadea bezedea sn vz beizadea bezedesc, -ească a vz beizedesc
bezer sms [At: PAŞCA, GL. / V: bazar, băzară, bâzară, bâzană, bâzană sf (Pl: -zări, -zăni) biz-, bizerău, -zăr sn (Pl: -zare) / Pl: -i / E: net] (Reg) 1 Mezenter. 2 Grăsime de pe maţe. 3 (La viţel sau miel) Porţiune din intestinul gros. 4 (Fig; la oameni graşi) Bărbie. 5 (Fig; îf -zăr) Mâneca de la cămaşă de Ia cot în sus. 6 (Fig; îf băzană, bâzană) încreţitură la gulerul iilor femeieşti. 7 (îf băzană) Ie. bezerău sn vz bezărău bezereu sm vz bezărău bezeţ sn vz bizet
bezeveni vr [At: COMAN, GL. / Pzi: -nesc / E: net] (Reg) A se boieri. bezevenit, -ă a [At: COMAN, GL. / Pl: -iţi, -e / E: net] 1 (Reg) îmbogăţit. 2 Obrăznicit. bezglasie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 213/1] (înv) Muţenie. bezidea sm vz beizadea bezir sms vz bizirea
bezjnăn sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 58/5 / V: besman, —men (A: -meri),bezmăt, -mân, bezmetbis-, bizman / Pl: -uri / E: net] (Mol; înv) Embatic.
bezmănar sm [At: COD. CĂLIM AH, ap. ŞIO / V: -mătar / Pl: -i / E: bezmăn + -ar] (Mol; înv) 1 Embaticar. 2 Slujbaş care strângea bezmănul.
261
BEZMĂNUIRE
bezmânuire sf [At: COD. CALIMAH, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: *bez-mânui] (Mol; înv) Strângere a bezmănului. bezmăt sn vz bezmăn bezmăn sn vz bezmăn bezmea sfvz basma bezmet sn vz bezmăn bezmetec, -ă a vz bezmetic
bezmetecie sf [At: PAMFILE, J. III / Pl: -ii / E: bezmetec + -ie] (Mol; rar) Zăpăceală.
bezmetic, -ă [At: NECULCE, ap. LET. II, 271/30 /V: -tec, (înv) besne-/ Pl: -ici, -ice / E: ucr 6e3MaTOK] 1-2 a, av (Uneori complinit, pop, prin „la minte“) Zăpăcit. 3-4 a, av Fără rost. 5 a (înv; d. stupi) Fără matcă (sau cu matca stearpă ori falsă).
bezmetici vi [At: CONACHI, ap. TDRG / Pzi: -cesc/ E: bezmetic] (Mol; rar) 1-2 A umbla bezmetic (1,3) Si: a se năuci, a se ului.
bezmeticii, -ă a [At: GANE, ap. TDRG / PI: -iţi, -e / E: bezmetici] Bezmetic (1). beznatec, -ă a vz beznatic
beznatic, -ă a [At: POPA, V. 240 / V: -tec / Pl: -ici, -ice / E: beznă + -atic] 1 întunecos. 2 Umbros.
beznă sf [At: COD. VOR. 173 / V: băz~, bâz~, (înv) -zdnă, (înv) -nie / Pl: -ne / E: vsl cedriiNd] (Adesea fig) 1 (înv) Abis. 2 (în scrieri religioase) Adâncimea iadului. 3 întuneric mare. 4 (îs întuneric -) întunecime desăvârşită. 5 Negură groasă. beznie sf vz beznă
beznic, -ă a [At: POP, ap. GCR II, 294 / Pl: -ici, -ice I E: beznă + -nic] (Rar; îpp; d. cai) Negru (ca bezna).
bezoar sn [At: DN3 / P: be-zoar / Pl: -e / E: fr bezoard] Concreţiune calculoasă,din resturi vegetale sau păr, în tubul digestiv al unor patrupede.
bezpopovăţ,~ăsmf,a [At: N. DUNĂREANU,SĂM. VI, 379/ V: -ovţ/ Pl: -i, -e / E: rs 6e3nono6eu] 1-2 (Persoană) dintr-o sectă religioasă de lipoveni, fără preoţi. bezpopovţ, -ă smf, a vz bezpopovăţ
bezrebărnic, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 98j / V: bezsr- / Pl: -ici, -ice / E: net] (înv) Incoruptibil. bezsrebărnic, -ă a vz bezrebărnic bgciuli v vz biciului
bgizdare .s/[At: PRECUP, P. 11 / Pl: -dări / E: net] (Păs; reg) Perete din faţă al unei colibe de păstori.
bi- [At: DA / E: fr bi-] Element de compunere însemnând „de două ori“, „dublu‘\ care serveşte la formarea de substantive şi adjective.
bia1 i [At: CADE / E: net] (Mun; Olt) Cuvânt cu care se strigă o femeie sau o fată Cf fă! fato, fetiţa, leliţă. bia2 i vz bâia1
bia3 sm [At: SADOVEANU, T. F. 96 / E: net] (Şhp) 1-2 Apelativ pentru un frate mai mare (şi drag).
biacidsn, a [At: DEX2 / Pl: -acizi / E: fr biacide] 1-2 (Substanţă) care are două funcţiuni acide.
biadea sf [At: DA / Pl: -ele / E: tc biiade] (Dob) Lotcă cu fundul lat şi prora ascuţită.
bianual, ~ă [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: bi- + anual] 1-4 a , av (Care se produce sau apare) de două ori pe an. 5-8 a, av (Care se produce sau apare)
o	dată la doi ani. 9d (D. plante) Care poate da două recolte pe an. 10 a (D. plante) Cu ciclu de vegetaţie de 2 ani.
biatlon sn [At: DEX2 / P: bi-a- / Pl: -oane / E: rs 6mTJKM] Probă sportivă ce constă în parcurgerea a 20 km pe schiuri şi tragerea la ţintă a 20 de focuri în diverse puncte ale traseului.
biatlonist, ~ă smf, a [At: DEX2 / P: bi-a- / Pl: -işti, -e / E: biatlon + -ist] 1-2 (Persoană) care practică biatlonul.
biatomic, -ă a [At: MACAROVICI, CH. 48, 81 / Pl: -ici, -ice / E: fr biatomique] (Chm; d. o substanţă) Care conţine doi atomi.
biaz sn [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 268/3 / P: bi-iaz f Pl: -uri / E: tc beyaz] (Trm) Hârtie cu semnătură sau pecete în alb.
biaxial, -ă a [At: DN3 / P: -xi-al / Pl: -i, -e / E: fr biaxial) Cu două axe.
biban sm [At: ANTIPA, F. I. 10-14/ Pl: -i / E: bg ăffiaH] 1 Peşte răpitor de apă dulce, cu laturile corpului acoperite cu dungi negre transversale, cu carnea albă, gustoasă Si: buboi, costraş, costriş, costruş, ghiban-cu-pana-roşie, ghigorţ, răspăr (Perca fluviatilis). 2 (Iht; îs) Ghiban-alb Specia Cerina cernua. 3 (Reg) Om căruia îi place să bea şi să mănânce.
bibană a/ [At: DA ms / Pl: -ne / E: net] Bivoliţă. bibazic, -ă a [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr bibasique] (Chm) Care are două funcţiuni bazice. bibeă sn vz bică
bibelou sn [At: DA ms / V: (iuz) biblou / Pl: -ri / E: fr bibelot] Mic obiect decorativ.
biber sm [At: HOGAŞ, DR. 69 / V: -bir / Pl: -i / E: ger Biber] 1 (Zlg) Castor. 2 Blană de castor. 3 Haină confecţionată din biber (2).
biberet sm [At: DEX2 / PI: -eţi / E: ger Biberet] 1 Blăniţă de culoare maro-roşcat imitând blana de biber (1), obţinută prin sacrificarea mieilor carnabat de câteva luni. 2 Pluş moale gri sau maro, din lână sau fibre sintetice, folosit la gulere, căciuli etc.
biberon sn [At: DA / Pl: -oane f E: fr biberon] 1 Sticluţă cu capac de cauciuc ca un sfârc, pentru alăptarea artificială. 2 (Imp) Vârf de cauciuc' ca un sfârc al biberonului.
bibi1 [At: MARIAN, NA. 425 / E: net] (Trs; înv) 1 i Cuvânt prin care cineva este oprit să atingă ceva (fierbinte, murdar, etc.) Cf hăr şi, bâia, bâja, caca. 2 .v (în limbajul copiilor) Durere.
bibi2 si [At: ALECSANDRI, T. 1680 / E: fr bibi] (Frm; fam) Termen de mângâiere pentru cineva drag Si: dragă, iubit, puică, scump.
bibic1 sm [At: BARCIANU / Pl: -ici / E: mg bibic] (Orn; Trs) Nagâţ (Vanellus vanellus).
bibic2, ~ă smf [At: CARAGIALE, T. II, 84 / Pl: -ici, -ice l E: ns cf bibi2] (înv; fam) Termen de dezmierdare Si: drag, iubit, (gmţ) bibiloi. bibic1 s [At: H II, 81 / Pl: net / E: net] (Reg; rar) Haină de damă. bibicâ sfvz bicaş
bibilică sf [Ai: MARIAN, O. III, 273 / V: pipi- f Pl: -ici / E: ns cf bg 6h6h, srb biba] 1 Pasăre domestică din familia fasianidelor cu pene negre-ce-nuşii împestriţate cu alb şi cu o proeminenţă cornoasă pe frunte Si: găină-de-mare,găină-cu-mărgăritare, (Trs) bibiţă, câţă, pichere, pichi-riţă, pichie, (Buc) pică, pichiură, pipică (Numida meleagris). 2 (Reg) Planta erbacee cu flori pestriţe cu pete albe, violete sau roşii (Fritillaria meleagris).
bibiloi sm [At: H IX, 493 / Pl: - IE: bibilică + -oi] 1 (Orn) Masculul bibilicii (1). 2-3 (Şhp) Bibic2 (drag).
bibiloaică .v/'[At: MARIAN, O. II, 273 / PI: -ice! E: bibiloi + -oaică] Bibilică (1).
bibiluri snp [At: I. GHICA, ap. TDRG / E: mg biblia] 1 Dantelă lucrată (cu acul) sau cusătură cu colţişori, aplicată la guler, la mâneci sau la poalele cămăşii. 2 (Pgn) Lucruri migăloase. blbir sm vz biber
bibiţele sfp [At: PAŞCA, GL. / E: net] (Reg) Afaceri mărunte. biblic, ~ă a [At: (a. i 836) URICARIUL VII, 183 / Pl: -ici, -ice / E: fr biblique] 1 Care aparţine Bibliei (1). 2 Referitor la Biblie (1). 3 Din timpul Bibliei. 4 Asemănător cu Biblia (1). 5 Străvechi.
biblicist sm [At: IORDAN, L. R. A. 515 / Pl: -işti / E: biblic + -ist] (Rar) Specialist în studiul Bibliei.
biblie sf [At: BIBLIA (1688) / Pl: -ii / E: lat biblia] 1 Carte sacră a mozaismului şi a creştinismului, cuprinzând Vechiul Testament şi Noul Testament, acesta din urmă recunoscut doar de creştini Si: Sfânta Scriptură.
2	(Fig) Carte voluminoasă. 3 (Fig) Carte fundamentală a unei literaturi sau ştiinţe.
biblio- [At: DN3 / P: -bli-o- / E: fr biblio-] Element prim de compunere, cu semnificaţia „carte“, „referitor la cărţi“.
bibliobuz sn [At: LTR / Pl: -e l E: fr bibliobus] Autobuz amenajat ca bibliotecă itinerantă.
262
BICE
biblioclast, -ă smf [At: DN3 / P: -bli-o- / Pl: -aşti, -e / E: net] (Liv)
Distrugător de cărţi.
bibliofag, -ă smf a [At: DEX2 / P: ~bli-o~ / PI: ~agi, -age / E: fr bibliophague] 1-2 (Insectă) care se hrăneşte cu celuloza din hârtie.
bibliofil,-ă [At: RUSSO, S. 50 / P: ~bli-o~/ Pl:	-e / E: fr bibliophile]
1-2 .vm/* Iubitor (şi colecţionar) de cărţi rare şi preţioase. 3 a (îs) Ediţie Carte rară, frumoasă, preţioasă, editată în condiţii grafice deosebite.
4	a (îas) Ediţie de lux.
bibliofitie sf [At: DA ms / P: -bli-o- / PI: ~i/ / E: fr bibliophilie] 1 Pasiune de a cunoaşte, de a evalua şi a colecţiona cărţi rare şi preţioase. 2 Ramură a bibliologiei care studiază cărţile rare şi valoarea lor artistică.
bibliofilistiCy -ă [At: DEX2 / P: -bli-o- / Pl: -ici, -ice / E: bibliofil + -istic] 1-2 a (Rar) De bibliofil (1-2). 3-4 av Ca bibliofilii (1-2).
bibliofilm sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr bibliofilul] Copie a unui text (preţios) pe film fotografic.
bibliofob sm [At: DEX2 / P: -bli-o- / Pl:	/ E: ger Bibliophobe, eg
bibliophobe] Duşman al cărţilor.
bibliofobie sf [At: DEX2 / P: -bli-o- / Pl: —i/ / E: ger Bibliophobie, eg bibliophobia] Ură faţă de cărţi.
bibliognozie i/[At: DA ms / PI: ~i/ / E: fr bibliognosie] (Rar) Cunoaştere a cărţilor din punctul de vedere al valorii preţului şi istoricului lor.
bibliograf sm [At: DA ms / P: -bli-o- / Pl: ~i / E: fr bibliographe] Specialist în bibliografie (3).
bibliografia vt [At: DN4 / Pzi: -hz / E: fr bibliographier] A selecţiona, a clarifica, a descrie şi a ordona publicaţiile dintr-un anumit domeniu sau referitoare la o profesie.
bibliografic, -ă a [At: DA ms / P: -bli-o- / Pl: -ici, -ice / E: fr bibliographique] 1-4 Care aparţine bibliografiei (1-4). 5-8 Care se referă la bibliografie (1-4). 9-12 Specific bibliografiei (1-4). 13-16 Care provine de la bibliografie (1-4).
bibliografie .ş/[At: IORGA, L. 1.96 / P: -bli-o- /Pl: ~i/ / E: fr bibliogra-phie] 1 Listă (cu indicaţii asupra titlului, anului şi locului tipăriturii) a lucrărilor unui autor sau a celor referitoare la o anumită problemă. 2 Carte care cuprinde o bibliografie (1). 3 Ramură a bibliologiei care se ocupă cu descrierea, aprecierea, sistematizarea şi răspândirea publicaţiilor. 4 Material informativ asupra unei probleme.
bibliografiere sf [At: DN3 / PI: -ri / E: bibliografie] Selecţionare, clasificare, descriere şi adnotare a publicaţiilor.
bibliolog, -ă smf [At: DEX2 / P: -bli-o- / Pl: ~ogi, -oge / E: fr biblio-logue] Specialist în bibliologie.
bibliologic, -ă a [At: DEX2 / P: -bli-o- / Pl: -ici, -ice / E: fr biblio-logique] 1 Care aparţine bibliologiei. 2 Referitor la bibliologie. 3 Specific bibliogiei. 4 Care provine de la bibliologie.
bibliologie .s/[At: DA ms / P: -bli-o- / Pl: ~i/ / E: fr bibliologie] Studiu al cărţii ca fenomen al vieţii sociale, cuprinzând istoria, producţia şi răspândirea cărţii.
biblioman, -ă smf, a [At: DA ms / P: -bli-o- / Pl: -i, -e / E: fr bibliomane] 1-2 (Persoană) care are o pasiune excesivă pentru cărţi, pentru raritatea lor, pentru modul în care sunt legate etc.
bibliomanie sf [At: DA ms / P: -bli-o- / Pl: -ii / E: fr bibliomanie] Pasiune exagerată pentru cărţi.
biblioraft sn [At: NOM. MIN. I, 131 / P: -bli-o- / Pl: -uri / E: biblio jtecă] + raft] Clasor în formă de carte pentru păstrarea actelor, a corespondenţei etc.
bibliotecar,—ă smf [At: (a. 1803) URICARIUL III, 30 / V: -tic ar y vivlio— sm / Pl: -i, -e / E: fr bibliothecaire] Persoană care asigură funcţionarea unei biblioteci.
bibliotecă sf [At: (a. 1828) URICARIUL VII, 181 / V: -tică l A: -otecă / P: -bli-o- / Pl; -eci / E: fr bibliotheque, lat bibliotheca] 1 Dulap sau mobilă cu rafturi pentru ţinut cărţi. 2 încăpere în care se păstrează şi se citesc cărţi. 3 Colecţie de cărţi, periodice, foi volante, imprimate etc. 4 Instituţie care colecţionează cărţi, periodice etc. spre a le pune în mod organizat la dispoziţia cititorilor. 5 (Fig; îs) ambulantăPersoana care are cunoştinţe vaste. 6 (îm; înv; şîs -ca Gritnaud după numele unei forme
de cărţi de joc) Cărţi de joc. 7 Nume dat unei serii de cărţi cu caractere comune, publicate de aceeaşi editură.
bibilioteconomic, -ă a [At: DEX2 / P: -bli-o- / Pl: -ici, -ice / E: fr bibliotheconomique] 1 Care aparţine biblioteconomiei. 2 Care se referă la biblioteconomie. 3 Specific biblioteconomiei. 4 Care provine de la biblioteconomie.
biblioteconomie a/' [At: LTR / P: -bli-o- / Pl: ~i/ / E: fr bibliotheco-nomie] Ramură a bibliologiei care se ocupă cu formarea, administrarea şi organizarea bibliotecilor.
bibliotecuţă sf [At: LM / Pl: -ţe / E: bibliotecă + -uţă] 1-8 (Şhp) Bibliotecă (1-4) (mică).
bibliotdinică sf [At: LTR / Pl: -ici / E: fr bibliotechnie] Tehnică a producerii materiale de cărţi. biblioticar, -ă smf, a vz bibliotecar bibliotică sfvz bibliotecă
biblist, -ă .vm/[At: DN3 / Pl: ~i.y//, -e / E: fr bibliste] (Rar) Specialist în biblistică.
biblistică ş/'[At: DN3 / E: ger Biblistik] Studiul Bibliei (1). biblou sm vz bibelou
biboarcă1 sf [At: DENSUSIANU, Ţ. H. 309 / Pl: -rce / E: net] (Reg) Bivoliţă.
biboarcă2 sf [At: CHEST. VIII, 39/2 / PI: -rce / E: net] (Reg) Sortiment de brânză nedefinit mai îndeaproape. bibol, -ă smfvz bivol b'iboliţă sfvz bivoliţă
bic sm [At: GOROVEI, C. 371 /V: (reg) b'ică, bngă, b'igă / Pl: bici / E: bg 6ttK, srb bik] 1 (Reg) Taur Cf bugă, buhai. 2-3 (Reg; şhp) Mânzat.
4	(Reg) Bou. 5 (Ban) Ţap.
bicameral, -ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr bicameral] (D. sistemul reprezentativ al unui stat) Care are două adunări reprezentative (camere).
bicameralism sn [At: MDA ms / Pl: -e / E: fr bicameralisme] Bicamerism.
bicamerism sm [At: DN3 / Pl: -e / E: fr bicamerisme] Sistem politic cu două adunări legislative Si: bicameralism.
bicarbonat sm [At: DA ms / Pl: -aţi / E: fr bicarbonate] 1 Sare a acidului carbonic, în care un atom de hidrogen a fost înlocuit printr-un metal. 2 (Şîs ~ de sodiu) Sare în formă de pulbere albă, folosită în farmacie şi în bucătărie.
bicarbură a/[At: DA ms / Pl: -ri / E: fr bicarbure] 1 Carbură cu doi atomi de carbon. 2 (înv; îs) ~ de hidrogen Gaz aerian.
bicarpelar, -ă [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr bicarpelaire] (Bot; d. gine-ceu) Format din două cârpele.
bicaş sn [At: CANTEMIR, ap. TDRG /V: -az (Pl: ~ aji),ghi -, (Trs) -şău, (Pl: -sei) -şcu, -căşeu / Pl: -i / E: mg bekasâ ,,sarea-broaştei“] (Min) 1 (Trs; Mol) Cremene. 2 (Trs; Mol) Cuarţ. 3 (îf bghicaj) Bolovan alb, cristalin Si: (pop) sarea-mâţei. 4 (îf ghi-) Piatră albă pentru fabricarea sticlei. bicaşău sm vz bicaş bicaşeu sm vz bicaş
bicaşuţ sm [At: DA ms / Pl: -i / E: bicaş + -uţ] 1 Pietricică. 2 (Lpl) Boabe. bicaţ sm vz becaţ
bicauă .v/‘[At: BUL. FIL. IV, 87 / V: (reg) bgicăuă,ghi- / E: net] (Reg) Piedică la ambele picioare de dinainte ale unui cal. bicaz sm vz bicaş
b\că sf [At: ŞEZ. VII, 177 /V: bib-f Pl: bice / E: net] (Reg) 1 Pietricică.
2	(îf bib-) Pietricică albă. bicăjel sn vz bicăşel
bicăşel sm [At: PÂRVESCU, C. 77 / V: -ăjel, (reg) ghi-, bigăjel/ Pl: -ei / E: bicaş + -el] 1 Pietricică. 2 (Lpl) Boabe. bicăşeu sm vz bicaş
bicătoare sf[At: PAŞCA, GL. / E: net] (Reg) Castron. bicău s [A.t: BARTOK, ap. DA / E: net] (Trs) Plantă furajeră. bice i [At: CHEST. V, 77 / E: net] (Reg; rep) Cuvânt cu care se strigă după oi.
263
BICEFAL
bicefal, -ă [At: DA ms / PI: -i, ~e / E: fr bicephale] 1 a (D. animale) Cu două capete Si: bicefalic (1). 2 sm Monstru cu două capete. 3 a (Fig; d. o instituţie, conducere etc.) Cu doi conducători Si: bicefalic (2). bicefalic, -ă a [At; DA ms / Pl: -ici, -ice / E: bicefal + -ic] 1-2 Bicefal
(1,3).
bkefalie .ş/[At:DA ms / Pl: -ii / E: bicefal + -ie] însuşire a unui animal bicefal (1).
bicentenar [At: DA ms / Pl: ~i, -e / E: fr bicentenaire] 1 a Care durează de două secole. 2 sn împlinire a două secole de la un eveniment (important). 3 sn (Cel de-)al doilea centenar.
biceps sm [At: CĂLINESCU, E. 0.11,266 / Pl: -psi / E: fr, lat biceps] 1 Muşchi cu extremitatea superioară despărţită în două ligamente. 2 (Uz curent) Muşchi dintre umăr şi cot, care face să se îndoaie antebraţul.
biceu sn [At: DENSUSIANU, Ţ. H. 309 / Pl: ? / E: mg becsii] (Reg) 1 Preţ al unui obiect. 2 Despăgubire ce trebuie plătită Cf biciului, bicher sm [At: HODOŞ, P. P. 176 / V: bec- / Pl: -i / E: mg betyâr]
1	(Trs; Ban) Om ştrengar şi chefliu. 2 (Reg) Cioban ajuns asociat al stăpânului.
bkheraisn [At: DA ms / Pl: -uri / E: net] (Reg; gmt) Bicherie Cf bicheri (1).
bkheraş sm [At: TEODORESCU, P. P. 490 / V: bec-/ Pl: -i/ E: bkher + -aş] 1-4 (Şhp) Bicher (1-2) (drag).
bkheresc, -ească a [At: ZEITSCHRIFT XVII, 392 / PI: -eşti / E: bkher + -esc] (Trs; Ban) 1 Specific bicherului (1). 2 Care se referă la bicher
(1). 3 Care aparţine bicherului (1). 4 Care provine de la bicher (1). bichereşte av [At: DA / E: bicher + -este] Ca bicherii (1). bicheri [At: ŞEZ. II, 149 / V: (reg) -chin / Pzi: ~re.se* / E: bicher] 1 vi (Trs; Ban) A se ţine de chefuri şi ştrengării. 2 vi (Reg) A tâlhări. 3 vt (Mol) A face un lucru cu migală Cf băciui, migăi, mocăi.
bicherie şf[At: ZEITSCHRIFT XVII, 392 / Pl: -ii / E: bicheri + -ie] (Trs; Ban) Stare de bicher (1) Si: bicherit. bicherit sn [At: DA / Pl: -uri / E: bicheri] Bicherie. bkhiri v vz bicheri
bichirină sf [At: ŞEZ. II, 149 / Pl: -ne / E: bichiri + -ină] Femeie care bichereşte (3). bichiş sn vz dichis
bkhişeu sn [At: CV, III, 3 / E: mg bekaso] Pietricică. bichiu sn [At: H III, 312 / E: net] (Reg) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
bki sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 319/15 / V: (reg) sb-, zb-, sgi-/ Pl: bice, (rar) -uri / E: vsl euh] 1 Obiect alcătuit dintr-o curea sau o împletitură de curele ori de cânepă, legată de un băţ, cu care se lovesc sau se îndeamnă vitele Cf arsă, biciuşcă, camgie, corbăci, /riscă, gârbaci, harapnic, iuşcă, strămurare. 2 Lovitură dată cu biciul (1). 3 (Mol; înv; îe) A porni (a purcede) în ~ A porni imediat. 4 (Mol; înv; îae) A porni în goană. 5 Flagel. 6 (Pex; îla; d. oameni) ~ul lui Dumnezeu Rău. 7 (Pfm; irn; îe) A face din căcat (sau rahat) ~ Exprimă imposibilitatea de a face din nimic un lucru de calitate.
bickaş1 sn [At: (a. 1814) DOC., ap TDRG / Pl: -i / E: mg bicskds] (Mgm) Pungaş. bickaş2 sm vz bkigaş
bickletă .s/[At: BACOVIA, 0.234 / Pl: -te / E: fr bicyclette] 1 Vehicul pentru o persoană cu două roţi de diametre egale, mişcarea produsă de două pedale fiind transmisă printr-un lanţ roţii din spate Cf velociped.
2	(îs) ~ tandem Bicicletă pentru două persoane, fiecare acţionând câte o pereche de pedale. 3 (Pfm; îe) A(-i) lua (cuiva) caii de la ~ A nu avea ce-i face. 4 (Fig; dep) Ochelari.
biciclic, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: bi- + cklu] Cu două cicluri. bkklism sn vz ciclism
biciclist, -ă [At: SAHIA, U. R. S. S. 7 / Pl: -işti, -e / E: fr bicycliste] 1-2 smf a (Persoană) care umblă pe bicicletă Cf velocipedist. 3 .vm/'C ici ist.
biciclu sn [At: DA / Pl: -le, -ri l E: fr bkycle] Velociped cu două roţi inegale, prima fiind roata motoare.
bicigaş sm [At: (a. 1814) DOC., ap TDRG / V: -icaş / Pl: -i / E: net] (Reg) 1 îngrijitor de cai. 2 Surugiu. bicilui v’ vz biciului bicioakâ .v/ vz picioică biciocă .s/vz picioică bicioică sfvz picioică bicisnic, -ă smf, a, av, vz becisnic
bicişor sn [At: CREANGĂ, A. 3 / V: -iuş- (P: bi-ciu-) / E: bici + -şor] 1-2 (Şhp) Bici (1) (mic) Si: biciuleţ (1-2), biciuţ (1-2). bicitoc sm [At: DA ms / Pl: ~oci / E: mg pop becsitok] (Reg) Dovleac. biciui [At: DOSOFTEI, V. S. 61 / V: sb-, zb-I Pzi: ~e.se, biciui / E: bici] 1-2 vtr A (se) lovi cu biciul. 3-4 vtr (Pex) A (se) Iovi cu ceva (ca biciul), producând usturime Si: a (se) flagela. 5-6 vtr A (se) lovi cu cravaşa.
7	vr.(Fig) A critica fără cruţare. 8 vt (Fig) A satiriza.
biciuială sf [At: BASSARABESCU, ap CADE / P: -ciu-ia- / Pl: -ieli / E: biciui + -eală ] 1-5 Biciuire (1-5).
biciuire v/[At: MACEDONSKI, 0.1,153 / Pl: -ri IE: biciui] 1 Lovire cu biciul (1) Si: biciuială (1), biciuit1 (1), biciuitură (1). 2 Lovire cu un obiect asemănător cu biciul Si: biciuială (2), biciuit1 (2), biciuitură (2).
3	Lovire cu cravaşa Si: biciuială (3), biciuit1 (3), biciuitură (3). 4 (Fig) Critică usturătoare Si: biciuială (4), biciuit1 (4), biciuitură (4). 5 (Fig) Satirizare.
biciuit1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: biciui] 1-5 Biciuire (1-5). bkiuit2,~ă a [At: GALACTION, O. 169 / Pl: -iţi, -e / E: biciui] 1 Lovit cu biciul. 2 Lovit cu un obiect asemănător cu biciul. 3 Lovit cu cravaşa.
4	(Fig) Criticat fără cruţare. 5 (Fig) Satirizat.
biciuitor, -oare a [At: DA ms / P: -ciu-i-tor I Pl: -i, -oare / E: biciui + -tor] (Adesea fig) 1 Care biciuieşte (4). 2 (Fig) Usturător.
biciuitură .sf [At: DA ms / P: -ciu-i- / Pl: -ri / E: biciui + ~(i)tură] 1-5 Biciuire (1-5). biciuia v vz biciului
biciuleţ sn [At: MATEESCU, B. 122 / P: -ciu-leţ / PI: -t* / E: bici + -uleţ] 1-2 (Şhp) Bicişor (1-2). biciuli v vz biciului
biciului [At: (a. 1825) IORGA, S. D. XII, 296 / V: -li (reg), bgciuli, -la / Pzi: ~e.se / E: mg becsiilni] 1 vt (Trs; Mol; mgm) A evalua. 2 vt (Trs; Mol; mgm) A taxa. 3 vt (Trs; Mol; mgm) A aprecia. 4 vt (Reg; îf -li) A sechestra avutul cuiva. 5-6 vtr (Reg) A (se) vedea. 7 vt (Sst) A băsădui.
biciuluit, -ă a [At: (a. 1609) URICARIUL XVII, 4 / Pl: -iţi, -e / E: biciului] 1 Evaluat. 2 Taxat. 3 (Trs; Mol; mgm) Apreciat. 4 (D. avutul cuiva) Sechestrat. 5 (Reg) Văzut. 6 (Sst) Băsăduit.
biciuşcă sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 200/20 / V: (Mol; rar) -utcă, sb-, ghi- / Pl: -şti, (înv) -şce / E: bici + -uşcă] 1 Cravaşă. 2 Bici scurt şi subţire Cif(r)işcă.
biciuşcuţă sf [At: TDRG / Pl: -ţe / E: biciuşcă + -uţă] (Rar; şhp) 1-2 Biciuşcă (2) (mică). biciuşor sn vz bicişor
biciutcă .s/[At: DA ms / Pl: -e i E: bici + -uţ] 1-2 (Şhp) Bicişor (1-2). biciuţ sn vz bkişor
biclean sm [At: BĂCESCU, P. 183 / PI: -eni I E: net] (Iht; rar) Peşte nedefinit mai îndeaproape.
biclorură sf [At: DN3 / Pl: -ri / E: fr bichlorure] Compus cu doi atomi de clor.
bicolor, -ă a [At: BĂLCESCU, M. V. 599 / Pl: -i, -e / E: fr bkolore] Care are două culori.
biconcav, -ă a [At: LTR / Pl: -i, -e l E: fr bkoncave] Care are două feţe concave (opuse).
biconcavitate sf [At: LTR / Pl: -taţi / E: biconcav + -itate] însuşire de a fi biconcav.
biconvex, -ăa [At: LTR / Pl: -ecşi, -e / E; fr biconvexe] Care are două feţe convexe (opuse).
biconvexitate sf[At: LTR / Pl: -taţi / E: biconvex + -itate] însuşire de a fi biconvex.
264
BIFOLIOLAT
bicord, ~ă [At: CADE / Pl: ~rzi, ~e a, -uri sn / E: it bicordo] 1 a (D. instrumente muzicale) Cu două coarde. 2 a (D. un acord) Cântat pe două coarde. 3 sn Acord de două note muzicale.
bicordatură sf [At: CERNE, D. M.7 Pl: -ri / E: biocord + -a tură] (Muz) Gamă dublă executată pe un instrument cu coarde.
bicorn, ~ă [At: DA ms / Pl:	-uri, (nob) -oarne / E: fr bicorne] 1 a
Care are două coarne. 2 a (Atm; îs) Uter - Uter cu jumătatea superioară dublă. 3 sn Pălărie bărbătească (de uniformă) cu două colţuri.
bicotidian, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ieni, -iene / E: fr biquotidien] (Rar) Care are loc de două ori pe zi.
bicromat sn [At: MACAROVICI, CH. 404 / PI: -aţi, (rar) -e / E: fr bichromate] 1 Sare obţinută prin tratarea cu acid a cromatului unui metal.
2	(îs) -de potasiu Sare cristalizată, portocalie, întrebuinţată ca oxidant şi colorant.
bicromic, ~ă a [At: MACAROVICI, CH. 404 / Pl: -ici, -ice / E: fr bichromique] Cu doi atomi de crom. bicstit sn vz biscfit
bicull vr [At: COMAN, GL. / Pzi: -lese / E: net] (Reg) A se împăca. bicuspid, ~jâ a [At: DEX2 / Pl: -izi, ! E: fr bicuspide] (D. unele formaţii anatomice) Cu două vârfuri. bicuţă sf [At: DA ms / Pl: net / E: net] Juncă. bida sf vz bedă
bldă1sf [At: COMAN, GL. / Pl: -de / E: net ] (Reg) Glumă. b'idă2 sfvz bedă bide sn vz bideu2 bidenar sm vz bidinar
bideu1 sn [At: NIC A, L. VAM. / V: bule / Pl: -uri, (rar) -ee / E: fr bidet] 1 Vas al closetului pentru toaleta intimă. 2 (Pex) Vas de faianţă pentru spălat al closetului. bideu2 sm vz bedă
bidi vi [At: BUD, P. P. 26 / Pzi: -dese / E: bidă] (Mar) A pătimi. bidib'iu sm vz bidiviu
bidideie snp [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg) Grămadă de lucruri de care te împiedici.
bididelsm [At: ŞEZ. 1,183 /Pl: -ei /E: bididiu + -el] 1-8 (Şhp) Bidiviu. bididie sf [At: CV 11,4/ Pl: -ii / E: net] Vorbă de nimic. bididiu sm vz bidiviu
bidiganie sf [At: ŞINCAI, HR. II, 30/19 / V: -diha~ / Pl: -gănii l E: ns cf bâzdâganie] (îvr) Dihanie. bidihanie sf vz bidiganie
bidihoale sfp [At: CV II, 4 / E: net] Animale sălbatice. bidinar sm [At: PAMFILE, CR. 80 / V: -den-1 / Pl: -i / E: bidinea + -ar] 1 Fabricant de bidinele. 2 Vânzător de bidinele. 3 Spoitor de case.
bidinăreasă sf [At: ALAS, 22 IX 1935, 4/6 / P: -rea-să / Pl: -e.ve / E: bidinar + -easă] 1 Fabricantă de bidinele. 2 Vânzătoare de bidinele. 3 Spoitoare de case.
bidinea sf [At: ALECSANDRI, T. 412 / V: (reg) badana / Pl: -ele / E: tc badana] Pensulă mare, de obicei rotundă (cu coadă lungă), pentru văruit.
bidineluţă sf [At: PAMFILE, I. C. 2 / V: bădănăl-, bădănuţă / Pl: -ţe / E: bidinea + -uţă] Bidinea mică, pentru trasatul brâielor pe pereţi şi la ferestre.
bidiri vt [At: VICIU, GL. / Pzi: -resc / E: net] (Trs; rar) A ocărî. bidiviu sm [At: MOXA, 388/36 /V: ~dib\u, ~didiu / Pl: ~i/ / E: tc bedevî]
1	Cal de rasă arabă. 2 Cal ager, frumos şi iute Cf sireap. 3 (în poveşti) Cal năzdrăvan. 4 (Mun; înv; fig) Om mie şi slab, dar ager.
bidon sn [At: CAZIMIR, GR. 88 / Pl: -oane / E: fr bidon] 1 Vas pentru păstrarea şi transportul lichidelor. 2 Ploscă de ţinut apă sau altă băutură.
3	Conţinut al unui bidon. 4-5 (Nob) (Vas de) sticlă. 6 (Arg; lpl; fig) Sâni. bidonvilsn [At: DEX2 /V: bidonville / Pl: -uri / E: fr bidonville] Cartier
sărăcăcios cu locuinţe improvizate, la periferia marilor oraşe. biduş a [At: DA / Pl: net / E: mg biidos] (Trs; mgm) 1 Murdar. 2 Leneş. bie sn [At: DEX2 / E: fr biais] 1 Linie oblică. 2 Direcţie oblică. 3 (îlav) în ~ Oblic. 4 (Ccr) Fâşie de material textil tăiată oblic, utilizată în croitorie.
bied, -ă a vz biet biedă sf vz bedă
biedermeier a [At: DN3 / P: b\-dăr-ma-ier / E: Biedermeier] (îs) Stil -Stil- de mobilier, caracterizat prin forme simple, suprafeţe netede, lemn curbat, eu aspect general greoi.
biefsn [At: DEX2 / Pl: ^uri / E: fr bief] Porţiune de canal sau de râu între două baraje sau ecluze. biel a vz băl
bielă sf[At: PONI, F. 167 / P: bi-e- / Pl: -le / E: fr bielle] Organ de maşină în formă de bară rigidă articulată, care transformă mişcarea rectilinie în mişcare de rotaţie şi invers.
bieletă sf [At: DEX2 / P: bi-e~ / Pl: -te / E: fr bielette] Bielă de dimensiuni mici, la unele motoare sau maşini.
bielorus, ~ă [At: DEX2 / Pl: -u.şi, -e / E: rs 6enopyc] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia Bielorusiei. 3-4 smf, a (Om) originar din Bielorusia. 5 smp Populaţie care locuieşte în Bielorusia. 6 a Care aparţine Bielorusiei. 7 a Care aparţine bieloruşilor (5). 8 a Privitor la Bielorusia. 9 a Privitor la bieloruşi (5). 10 a Care este specific Bielorusiei.
11	a Care este specific bieloruşilor (5). 12 .s/Limbă vorbită în Bielorusia. bielşug sn vz belşug
bienal, ~ă [At: ENC. AGR. 337 / P: bi-e- / E: fr biennal, lat biennalis] 1 a Care durează doi ani. 2 a Care are nevoie de (un ciclu de) doi ani pentru a se dezvolta. 3 a (D. plante) Care dă recolte la doi ani după semănare. 4-5 sf, a (Eveniment) care are loc o dată la doi ani.
bieniu sn [At: DA ms / P: bi-e-niu / E: lat biennium] (Rar) Perioadă de doi ani Cf trieniu. biert sn vz birt
biet, biată [At: MUŞTE, ap. GCR II 25/34 / V: (reg) bet, beată / PI: bieţi, biete / E: ns cf vsl EeniNy] 1-2 smf, a (Om) vrednic de milă Si: sărman. 3 a (D. morţi) Regretat. 4 a Vrednic de dispreţ. 5 a Fără însemnătate.
bietuc, ~ă smf, a [At: ŢIPLEA, P. P. / P: bie-tuc / E: biet + -uc] (Rar; şhp) 1-4 Bietuleţ (1-4).
bietuleţ, ~ă smf, a [At: JIPESCU, O. 34 / P: bie-tu- / E: biet + ~(u)leţ] 1-4 (Rar; şhp) Biet (1-2) (drag) Si: bietuc (1-4). bieţire sn [At: CV II, 5 / A: net / E: net] Judecătorie de ocol. bifa1 vt [At: DEX2 / Pzi: -fez / E: fr biffer] 1 A pune un mie semn (în formă de ,,v“) la anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă etc. spre a şti că au fost verificate. 2 (Fig) A rezolva.
bifa2 vt [At: DA ms / Pzi: -fez, / E: net] (La jocul de cărţi) 1 A numi ponta. 2 A se retrage.
bifare sf[At: DEX2 / Pl: -fări / E: bifa1] 1 Marcare a unor cifre sau a unor cuvinte dintr-un registru eu litera „v“, ea semn că au fost verificare Si: bifat1 (1). 2 (Fig) Rezolvare. bifat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: bifa1] 1-2 Bifare (1-2). bifat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: bifa1] 1 însemnat eu un „v“, după ce a fost verificat. 2 (Fig) Rezolvat. bifazat, -ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: fr biphase] (Elt) Difazat. bifazic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: ns cf bifazat] (Elt) Bifazat. bifid, a [At: DA ms / Pl: -izi, -e / E: fr bifide, lat bifidus] 1 (Atm; d. vase de sânge) Care este despărţit în două Si: bifulat (1). 2 (Bot; d. frunze) Despicat (incomplet) în două părţi Si: bifulat (2). bifidat, ~ă a [At: DA ms / PI: -aţi, -e / E: bifid + -at] 1-2 Bifid (1-2). bifilar a [At: DEX2 /P\: -e /E: eg biphilar, fr bifilaire] (Teh; d. cabluri electrice) Format din doi conductori izolaţi între ei.
biflor, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr biphlor] (Bot; d. plante) cu două flori.
bifocal, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr bifocal] 1 (D. lentile) Cu două distanţe focale diferite. 2 (D. ochelari) Cu lentile bifocale (1).
bifoliat, ~ă a [At: DEX / P: -li-at / Pl: -aţi, -e / E: bi- + foliat] Cu două foliole Si: bifioliolat. bifoliolat, ~ă a [At: DN3 / Pl: -aţi, -e / E: bi- + foliolă] Bifoliat.
265
BIFORĂ
biforă a [At: DEX2 / Pl: -e / E: net] (Aht; d. o fereastră, o uşă etc.) împărţită în două printr-o colonetă, fiecare despărţitură fiind terminată cu un arc. biforniţă sfvz viforniţă
biftec sn [At: I. IONESCU, M. 684 / V: (îrg) ~ tigă sf beefstek, befsteec / A: ~tec / Pl: -uri / E: fr bifteck] 1 Felie de carne de vacă friptă. 2 (îrg; îf -tigă) Fel de friptură. biftigă sfvz biftec biftuY v vz ghiftui
bifurcă vtr [At: I. IONESCU, M. 68 / Pzi: 3 -furcă / E: fr bifurquer] 1-2 A (se) despărţi în două ramuri, direcţii sau sensuri.
bifurcare sf [At: DA ms / Pl: -cari I E: bifurca] 1 Despărţire în două ramuri, direcţii sau sensuri Si: bifurcaţie (1). 2 (Ccr) Loc unde se bifurcă ceva Si: bifurcaţie (2). bifurcaţie .s/[At: DA ms / Pl: -ii l E: fr bifurcation] 1-2 Bifurcare (1-2). big1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: ger Biegung] 1 (La cartoane) Linie de îndoire executată prin presare. 2 Maşină, asemănătoare unei prese, cu care se fac biguri (1) Si: maşină de big uit.
big2 sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: din iniţialele B (ăcănie) +1 (ndustriale) + G (ospodina)] Unitate comercială complexă.
bigam, -ă smf a [At: DA ms / Pl:	-e / E: fr bigame] 1-2 (Persoană)
care are două soţii, respectiv, doi soţi. 3-4 (Jur) (Persoană care a contractat două căsătorii în paralel.
bigamie sf [At: DA ms / Pl: ~i/ / E: fr bigamie] 1-2 Situaţie a persoanei bigame (1, 3). 3 (Jur) Infracţiune penală ce constă în încheierea unei căsătorii, de către o persoană căsătorită, fără a i se fi desfăcut căsătoria anterioară.
bigaz sn [At: DA ms / Pl: -e / E: bi- + gaz] Amestec de două gaze (folosit drept combustibil).
b'igâ1 sf [At: LTR / Pl: bigi / E: fr bigue] 1 Aparat pentru încărcat şi descărcat mărfuri în porturi, format din două sau trei braţe de sprijin unite printr-o bară prevăzută cu scripeţi. 2 (Arg) Penis.
b\gă2sf [At: DN3 / Pl: -ge / E: lat biga] Car roman, de obicei cu două roţi, tras de doi cai. bigâ3 sm vz bic bigăjel sm vz bicăşel
bigăşea sf [At: BIBICESCU, P. P. 210 / V: (reg) bicăje a / Pl: -ele / E: bicaş + -ea] Bicăşel.
big band sn [At: DN3 / P: big-bend / Pl: -uri / E: eg big bând] Orchestră mare de jaz, incluzând peste 20 de membri.
big bang sn [At: DEX2 / P: -beng / E: eg big bang (theory)] (Ast) Explozie (ipotetică) mare ce a iniţiat expansiunea universului observabil.
bigbaş sm [At: COMAN, GL. / Pl: -i / E: net] (Reg) Supraveghetor într-o fabrică.
bigemimsm sn [At: DN3 IP\:-e IE: fr bigeminisme] (Med) Tulburare a ritmului inimii, cu sistole reduse între sistole normale.
bigeneric, -ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: ns cf lat bis- de două ori, genus- gen] (D. plante) Hermafrodit.
bighilău sn [At: COMAN, GL. / Pl: -laie / E: ger Btigler] (Reg) Fier de călcat.
bighili vt [At: COMAN, GL. / Pzi: -lese / E: ger biigeln] (Reg) A călca rufe.
bighiluşă sfp [At: VICIU, GL. / E: ns cf bigură, bighiroancă] (Trs) Bucăţi de aluat frământate cu cartofi şi puţină făină, fierte în apă şi apoi prăjite în untură.
bighiroancă sf [At: VICIU, GL. / P: -roan-1 Pl: -nce / E: ns cf bigură] (Bot; reg) Cartof (Solanum tuberosum). bighistan sm [At: C V III, 5 / A: net / E: net] Petrecere. b'igi-b'igi sni [At: G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II, 167 / E: ns cf tc cici bici] Pastă gelatinoasă comestibilă (roşie), dulce, amestecată cu miez de nucă, asemănătoare cu rahatul.
bignonia sf [At: DN3 / E: fr bignonia] (Bot) Arbore decorativ cu frunze mari, în formă de inimă, şi flori albe, originar din America sau Asia.
bignoniacee sf [At: DN3 / P: -ni-a-ce-e / E: fr bignoniacees] (Bot) 1 (Lpl) Familie de plante gamopetale, cuprinzând plante lemnoase ca bignonia, catalpa etc. 2 (Şîs) Plantă din familia bignoniacee (1).
bigosi vt [At: ŞEZ. II, 149 / V: bhi~ f Pzi: -sesc / E: net] (Mol; rar) A îngrămădi într-un ungher.
bigot, ~ă smf, a [At: NEGRUZZI, S. I, 347 / Pl: -oţi, -e / E: fr bigot] 1-2 (Persoană) care urmează, în mod rigid, toate preceptele rituale ale unei religii Si: habotnic, bisericos. 3-4 (Prt; fig) (Persoană) care manifestă
0	atitudine rigidă, intolerantă în anumite chestiuni.
bigoterie .v/'[At: I. NEGRUZZI, S. 1,25 / Pl: ~i/ / E: fr bigoterie] (Liv) Bigotism.
bigotism sm [At: CARAGI ALE, T. 1,239 / V: (rar) ~\zm I Pl: (rar) -e / E: fr bigotisme] Atitudine, comportare de bigot Si: bigoterie. bigotizm sm vz bigotism
bigrilă sf[At: DN3 / Pl: -le / E: fr bigrille] (Elt) Tub electronic cu două grile.
bigudiu sn [At: ALAS, 10 IV 1938, 7/3 / Pl: -ri (P: -di-uri) / E: fr bigoudi] Mic obiect de toaletă feminină, de obicei cilindric, în jurul căruia se răsuceşte şi se fixează o şuviţă de păr, pentru a o ondula.
bigui vt [At: DA ms / P: -gu-i I Pzi: -iese / E: big1] A face biguri1 (1) unui carton.
biguină sf[At: DN3 / P: bi-ghi-nă I E: sp, fr biguine] 1 Dans popular din Antile, cu ritm languros şi muzică melodioasă. 2 Melodie după care se execută biguina (1). biguit sn [At: NOM. MIN. I, 371 / P: -gu-it l PI: (rar) -uri / E: bigui]
1	Operare de biguri (l)1 pe un carton. 2 (îs) Maşină de - Big1 (2). bigură sf [At: VICIU, GL. / Pl: -ri / E: net] (Bot; reg) Cartof (Solanum
tuberosum)
bihă'i vi [At: DENSUSIANU, Ţ. H. 309 / Pzi: -iese / E: net] (Reg) A striga la oi.
bihă'ire sf[At: MDA ms / Pl: -ri / E: bihăi] (Reg) Strigare la oi Si: (reg) bihăit1
bihâit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: bihăi] (Reg) Bihăire. bihăit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: bihăi] (Reg; d. oi) La care se strigă. bihindisi v vz bindisi bihindisire sf vz bindisire bihindisit1 sn vz bindisit1 biliindisit2, -ă a vz bindisit2 bihoancă sf vz bihuncă bihol sm vz bivol biholiţă sfvz bivoliţă bihorel sm vzviforel
bihorean, ~ă [At: DEX2 / Pl: -eni, -ene / E: Bihor + -ean] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia judeţului Bihor. 3-4 smf, a (Om) originar din judeţul Bihor. 5 smp Populaţie care locuieşte în judeţul Bihor.
6	a Care aparţine judeţului Bihor. 7 a Care aparţine bihorenilor (5). 8 a Privitor la judeţul Bihor. 9 a Privitor la bihoreni (5). 10 a Care este specific judeţului Bihor. 11 a Care este specific bihorenilor (5).
bihoreancă sf [At: DEX2 / Pl: -ence / E: bihorean + -că] 1 Femeie originară din judeţul Bihor. 2 Locuitoare a judeţului Bihor. bihori v vz vifori bihorire sfvz viforire bihorit1 sn vz viforit1 bihorit2, -ă a vz viforit2 bihorniţă sf vz viforniţă b'ihul sm vz bivol
bihuncă .v/ [At: BUL. FIL. VI, 163 / V: -hoan- (pl: -hoance) / E: ucr 6nryHKH] 1 Trăsură uşoară (de obicei un scăunel pe două roţi) trasă de un singur cal, pentru alergările Ia trap. 2 Trăsură uşoară cu patru roţi, trasă de un cal.
b\i i [At: LM / E: fo] (Are) Strigăt cu care se cheamă curcile. biiodură şf [At: DN3 / Pl: -ri / E: fr biiodure] (Chm) Sare cu două molecule de iod.
266
BILION
bijectiv, ~ă a [At: DN3 / Pl:	-e / E: fr bijectif\ (Mat; d. funcţii) Care
este, în acelaşi timp, surjectivă şi injectivă. bijecţie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr bijection] (Mat) Funcţie bijectivă. biji1 i vz băia
biji2 vtr [At: DA ms / E: biji] 1-2 (Reg) A (se) frige. bijire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: biji2] (Reg) Frigere. bijit1 sn [At: MDA ms / E: biji2] (Reg) Frigere. bijit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: biji2] (Reg) Fript2. bijoacă sf [At: CREANGĂ, P. 195 / V: ~og sm (pl: -ogi) / Pl: ~ace / E: net ] (Mol; Buc) Cal bătrân, slab şi urât Si: mârţoagă Cf dârlog, dârjog. bijog sm vz bijoagă
bijoi sn [At: VICIU, GL. / Pl: -oaie / E: bij- + -oi] (Trs) 1 Şipot. 2 Fel de fântână.
biju an [At: DA / Pl: -uri / E: fr bijoux] (Frm; pretenţios) Bijuterie. bijucă sm [At: BUL. FIL. IV, 110/ Pl: (nob) ~ue7 / E: net] 1-2 (Şhp) Căţel (mic).
bijuterie sf [At: DA ms / Pl: ~i/ / E: fr bijouterie] 1 Obiect de podoabă făcut din metal nobil (şi pietre preţioase) Si: (înv) giuvaer. 2-3 Magazin unde (se fac şi) se vând bijuterii (1).
bijutier sm [At: DA ms / PI: ~i / E: fr bijoutier] 1-2 Persoană care face sau vinde bijuterii Si: giuvaergiu.
bikini sn [At: DEX2 / Pl: ~ / E: eg bikini, fr bikini] Costum feminin de baie, din două piese de dimensiuni reduse. bilsm [At: I. NEGRUZZI S. VI, 479 / E: fr bilQ 1 (în Anglia şi SUA)
1	Proiect de lege prezentat parlamentului. 2 Lege votată de parlament.
3	(înv; îs) ~ de indemnitate Act prin care parlamentul aprobă o dispoziţie (nereglementată de lege) a guvernului sau a unui ministru.
bilabial, ~ă sn, a [At: DA ms / P: -bi-al / Pl: ~e / E: fr bilabial] (Fon) 1-2 (Sunet) care se articulează cu ambele buze.
bilabiat, -ă snf, a [At: ENC. AGR. / P: -bi-at / Pl: ~aţi, ~e / E: fr bilabie] (Bot) 1-4 (Caliciu, corolă sau floare) care seamănă cu buzele unei guri deschise.
bildnţ sn [At: HASDEU, I. C. 41 / Pl: ~uri / E: ger Bilanz] 1 Tablou contabil al activului şi pasivului unei întreprinderi sau al unei activităţi financiare într-o perioadă de timp. 2 (îe) A depune ~ul A se declara în faliment. 3 (Fig) Prezentare rezumativă a unei situaţii. 4 (Fig) Rezultat sintetic al activităţii dintr-o perioadă. 5 (îe) A face Mii A rezuma, caracterizând şi apreciind rezultatele. 6 (La organism; îs) ~ nutritiv Raportul dintre ingerare şi eliminare. bilanţier, ~ă [At: DA ms / Pl:	~e / E: bilanţ + -ier] 1 a De bilanţ (1).
2	a Referitor la bilanţ (1). 3-4 a întocmit pe baza (sau în vederea) bilanţului
(1). 5 a (îs) Contabil - Contabil specializat în bilanţuri (1). 6 sn Registru cu bilanţuri (1).
bilateral, -ă a [At: ENC. AGR. / Pl: ~i, ~e / E: fr bilateral] 1 Care are două părţi (sau laturi) opuse, simetrice. 2 Care se referă la cele două părţi (laturi) simetrice ale unui întreg. 3 (îs) Solduri -e Solduri care arată pasivul şi activul. 4 (Bot; d. organele plantelor) Aşezat la dreapta şi la stânga unei axe. 5 (D. date, contracte, convenţii) Care obligă, în mod reciproc, părţile implicate Cf sinalagmatic. 6 (îs) Tratat - Tratat semnat între două state.
bilateralism sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: bilateral + -ism] (în comerţul internaţional) Acord între două ţări privind bunurile şi serviciile schimbate între ele.
bilă1 sf [At: DIONISIE, C. 201 / Pl: -le / E: bg 6wi6] 1-2 Trunchi de arbore sau bucată de lemn (de brad) din care se taie bucăţi de câţiva metri lungime. 3 Bucată dintr-o bilă1 (1). 4 Scurtătură de brad. 5 (Pfm; îe) Parcă ar fi ridicat la ~Je Defineşte o persoană care se vaită de oboseală tot timpul.
bilă2 [At: MAIORESCU, D. II, 122 / Pl: ~le / E: fr bille] 1 (Mică) sferă făcută din diferite materiale şi întrebuinţată în diferite scopuri (la rulmenţi, la unele jocuri, la votare etc) Si: (înv) gogonea. 2 (Fam; îs) ~ albă Vot pozitiv. 3 (Fam; îs) ~ neagră Vot negativ. 4 (înv; la notarea studenţilor; îs) - albă Calificativ de „foarte bine“ sau „bine“. 5 (înv; la notarea studenţilor; îs) -roşie Calificativ între „bine“ şi „suficient44. 6 (înv; la notarea
studenţilor; îs) ~neagră Calificativ de „insuficient". 7 (Irn; fig) Cap. 8 (Fam; îe) A atinge la ~ A lovi în cap. 9 (Fam; îe) A fi atins la ~ A fi ţicnit.
’ bilă3 sf [At: PARHON, B. 47 / Pl: -le / E: fr bile, lat bills] (Med) 1 Fiere.
2	Lichid secretat de fiere.
bilătruc sm [ At: COMAN, GL. /V: (reg) ghi~ l Pl: -uci / E: net] (Reg) Butuc de lemn gros şi greu.
bildungsroman sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: ger Bildungsroman] (Lit) Roman care prezintă procesul de formare a unui caracter.
bildungsromanesc, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -eşti / E: bildungsroman + -esc] (Lit; rar) 1 De bildungsroman. 2 Care se referă la bildungsroman.
bileală sf [At: CANTEMIR, IST. 115/ Pl: -di / E: ucr ămyHKH] (îrg) 1 Fard alb. 2 Pudră albă. 3 (Spc) Carbonat de plumb.
bilentilă sf [At: DN3 / Pl: -le / E: bi- + lentilă] Sistem optic cu 2 lentile, obţinute prin secţionarea în diametru a unei lentile convergente.
bilet sn [At: VĂCĂRESCUL, IST. 289 !?\:-e (înv) -turi / E: fr billet]
1	Scrisoare de câteva rânduri Si: răvaş Cf ţ'ululă. 2 Bucată de hârtie cuprinzând o informaţie scrisă sau tipărită. 3 (Iuz; îs) - de identitate Buletin de identitate. 4 Bucată mică de hârtie sau de carton imprimată care conferă cuiva un drept temporar. 5 (îs) ~ de bancă Bancnotă. 6 (Fam; îs) ~ verde Dolar. 7 (îs) ~ ipotecar înscris de împrumut al statului cu scadenţă scurtă.
8	(îs) ~ de ordin Hârtie prin care o persoană se obligă să plătească altei persoane o sumă de bani la cererea acesteia din urmă Si: cambie Cf trată, poliţă.
biletă sf [At: DEX2 / Pl: -te / E: fr bilette] (Teh) Ţaglă. bileţel sn [At: DA ms / Pl: -de / E: bilet + -el] 1-4 (Şhp) Bilet (1-2) (mic).
bilezic sn [At: HURMUZAKI XI, 397 ap DHLR / Pl: net / tc bilezik] (Trî) Brăţară.
bili [At: DOSOFTEI, V. S. 143 / Pzi: -lese / E: net] 1 vt (Trs; Mol) A înălbi. 2 vr A se farda cu fard alb Cf bileală.
biliar, -ă [At: LTR / P: -li-ar / Pl: -i, -e / E: fr biliaire] 1 Care se referă la bilă3 (1). 2 Care aparţine bilei3 Si: (7) bilios (înv; imp). 3 (îs) Veziculă -ă Organ în care se acumulează bila3 între digestii. 4 (îs) Calcul - Piatră la vezicula biliară. 5 (îs) Funcţie -ă Ansamblu de procese prin care se produce bila3 (2). 6 (îs) Acizi ~i Acizi organici aflaţi în bilă3(2) care formează, cu multe substanţe insolubile în apă, combinaţii moleculare solubile în apă, care sunt resorbite de organism prin mucoasa intestinală.
biliard1 sn [At: EMINESCU, N. 37 / P: -li-ardJ Pl:	/ E: it. biliar do,
rs âfUlHapjt] 1 Joc în care un număr de bile2 (1) sunt deplasate pe o masă specială prin lovirea uneia dintre ele cu tacul2.2 Masă acoperită cu postav (verde), cu marginile puţin ridicate şi elastice, pentru biliard1 (1). biliard2 sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr biliard] (Rar) Bilon. biliardgiu .s/vz biliargiu
biliargiu sm [At: IORDAN, L. R. A. 158 / V: (nob) -rdgiu / P: -li-ar-1 Pl: -ii / E: biliard + -giu] (Fam) Jucător (pasionat) de biliard. biliceadnă s;f[At: DA ms / Pl: -cedne / E: net] (Reg) Beuţă. biligeneză .v/'[At: DN3 / Pl: -ze l E: fr biligenese] Procesul de formare a bilei3 (2). bilincv, -ă a vz bilingv bilincvism sn vz bilingvism biling, -ă a vz bilingv bilinguism sm vz bilingvism bilinguu, -uă a vz bilingv, -ă
bilingv, ~ă a [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr 165, 5/6 / V: (înz) -guu, ~guă, (rar) -ng, ~Ă, (înv) -ncvă / Pl: -i, -e / E: fr bilingue] 1 Care utilizează,în mod curent şi la fel de bine, două limbi. 2 Scris în două limbi.
bilingvism sn [At: DA ms / V: (înv) -guism / Pl: -e / E: fr bilinguisme] 1-2 (Sin) Fenomen de utilizare curentă, de către o persoană, a două limbi diferite.
bilkm sn [At: CLIMESCU, A. 11 / P: -li-on / Pl: -oane / E: fr billion]
1	Miliard. 2 O mie de miliarde.
267
BILIOS
bilios, ~oasă a [At: HASDEU, l. C. 179 / P: -li-os / Pl: ~o.v/, -oase / E: fr bilieux, lat biliosus] (Rar) 1 Care suferă de un exces de secreţie biliară.
2	Care are la bază o secreţie biliară excesivă. 3 (îs) Temperament -Temperament irascibil. 4 (îs) Ten - Ten gălbejit. 5 (Fig) Melancolic.
6	(Fig) Ursuz. 7 (înv; imp; d. boli) Biliar (2). bilire sf [At: MÂNDRESCU, L. P. 239 / Pl: -ri / E: net] înălbire. bilirubmă sf [At: MACAROVICI, CH. 624 / Pl: (nob) -ne / E: fr bilirubine] Pigment biliar, derivat al hemoglobinei, care se află în sânge, bilă3 şi în calculii biliari.
bilirubinemie sf [At: DN3 / P: -mi-e / Pl: ~iz / E: fr bilirubinemie] (Med) Prezenţa bilirubinei în sânge.
bilit1 sn [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / Pl: -uri IE: bili] (Trs; Mol) (nălbit1.
bilit2, ~ă a [At: CREANGĂ, A. 66 / PI: -iţi, -e / E: net] (Trs; Mol) înălbit2.
bilitoare .y/‘[At: POP, ap. DDRF/V: (reg) ghi-1 Pl: ~ / E: bili + -(i)toare] Locul unde se înălbeşte pânza.
bilitor, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. \43] / V: (înv) -iu sm / Pl: -oare / E: bili + ~(i)tor] 1 a Care înălbeşte. 2 smf (înv) Persoană care spală rufe. bilitoriu sm vz bilitor
biliverdină sf [At: MACAROVICI, CH. 624 / Pl: -e / E: fr biliverdine] Pigment verde, derivat prin oxidarea bilirubinei. bilnic, ~ă a [At: PAŞCA, GL. / Pl: -ici, -ice / E: net] (Reg) Isteţ. bilobat, -ă a [At: ENC. AGR. / Pl: -aţi, -e I E: fr bilobe] împărţit în doi lobi.
bilocular, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 16 / Pl: -i, -e /E: fr biloculaire] (Bot; d. organele plantelor) Cu două cavităţi separate de un perete. bilogie sf[At: DN3 / P: -gi-e / Pl: ~i/ / E: fr bilogie] (Liv) Dilogie. bilon sn [At: DA ms / Pl: -oane / E: fr billon) 1 (Frî) Monedă măruntă de aramă sau bronz. 2 (Agr) Ridicătură de pământ de-a lungul unui rând de plante cultivate.
bilonare sf [At: DN3 / Pl: -nări / E: fr billonage] (Agr) Executare a biloanelor (2). bilşug sn vz belşug bilşugare sfvz îmbelşugare bilşugos, -oasă a vz belşugos bilţ snm vz zbilţ
bilţari smp [At: CHEST. II, 220/243 / A: (pbl) -ţari / E: net] (Reg) Balustrade de lemn.
bilţă sf [At: I. CR. V, 278 / Pl: -ţe / E: net] Dovleac în care s-au ţus laţuri pentru a prinde păsări.
bilunar, -ă a [At: DA ms / Pl: -i, -e / E: bi- + lunar (după fr bimensuel)] 1-3 Care are loc, se produce, apare o dată la două luni Si: bimensual (1-3).
4-6 Care are loc, se produce, apare de două ori pe lună Si: bimensual (4-6).
biman, ~ă smf, a [At: GALACTION, 0.1,305 / Pl: -i, -e / E: fr biniane] 1-2 (Fiinţă) cu două mâini. bimanitate ş/ŢAt: DN3 / E: net] (Rar) Caracter biman (2). bimbaş sm vz bimbaşă
bimbaşă sm [At: (a. 1788) IORGA, S. D. VIII, 105 / V: -aş, (pop) -mpaşă / A şi: -şa / Pl: -şi, -şale / E: tc bimbasi] (înv) 1 Comandant peste 1000 de soldaţi în armata turcă. 2 (Fam; îe) A trăi ca (un) ~ A trăi în belşug.
bimbiric sm [At: DA ms / V: -ă sf / Pl: -ici / E: net] Prichindei. bimbirică sfvz bimbiric
bimensual, ~ă a[At: DEX2 / P: -su-al / Pl: -i, -e / E: fr bimensuel] 1-6 Bilunar (1-6).
bimestrial, -ă a, av [At: DA ms / P: -tri-al / Pl: -i, -e l E: fr bimestriel] 1-6 (Care are loc, se produce sau apare) la două luni.
bimestru sn [At: DA ms / Pl: -re / E: fr bimestre] (Frm) Perioadă de două luni.
bimetal sn [At: LTR / Pl: -e / E: fr bimetaf] (Teh) 1 Produs realizat prin unirea mecanică a două metale. 2 Organ alcătuit din două rigle de
metale diferite sudate care, datorită dilataţiilor termice diferite, poate servi drept indicator.
bimetalic, -ă a [At: DA ms / Pl: -ici, -ice l E: fr bimetallique] 1 Alcătuit din două metale diferite. 2 (D. un sistem monetar) Bazat pe bimetalism Si: bimetalist (2).
bimetalism sn [At: LTR / Pl: -e / E: fr bimetallisme] Sistem monetar bazat pe dublu etalon, aur şi argint.
bi-metahst, -ă [At: DA ms / V: bi-metalistf Pl: -işti, -e / E: bimetalliste] 1 sm Adept al bimetalismului. 2 a Bimetalic (2). bimetalist sm, a vz bimetalist
bimilenar, -ă a, av [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr bimilenaire] 1-4 (Care durează sau are o vechime) de (circa) două mii de ani.
bimiteniu sn [ At: DEX2 / P: -ni-u / Pl: -ii / E: bi- + mileniu] (Rar) Perioadă de două mii de ani.
bimolecular, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr bimoleculaire] (Fiz; Chm) Cu două molecule.
bimotor, -oare [At: DA ms / Pl: -i, -oare / E: fr bimoteur] 1 a Cu două motoare. 2 sn Avion cu două motoare. bimpaşă sm vz bimbaşă
bina jf [At: (a. 1794) URICARIUL XI, 314 / V: (rar) bena sf! Pl: -le / E: tc bina] (înv) 1 Clădire în construcţie sau în reparaţie. 2-3 Clădire (mare) Cf hardughie. 4 Dependinţă.
bina-emini sm [At: ŞIO / E: tc bina-emini] (Trî; în epoca fanariotă) Inspector de clădiri.
binagiu sm [At: CARAGIALE, T. II, 70 / Pl: ~ii / E: bina + -giu] (îvr) 1 Constructor. 2 Antreprenor de construcţii. binar, ~ă a [At: PONI, F. 262 / Pl: -i, -e / E: fr binaire, lat binarius]
1	(Mat) Care are la bază numărul 2. 2 Compus din două unităţi. 3 Care se divide în câte două elemente. 4 (Bot) Cu organele dispuse perechi. 5 (îs) Relaţie -ă Relaţie între doi termeni. 6 (Muz; îs) Subdiviziune -ă Subdiviziune a unui timp în două, patru sau opt părţi egale.
binaritate sf[At: DEX2 / Pl: -taţi / E: binar + -itate] (Mat) însuşirea de a se diviza în două elemente.
bind1 sn [At: (a. 1715) DOC., ap. TDRG / Pl: -uri / E: tc bend] (Trî) Steag.
bind2 sn [At: MOLIN, V. T. / Pl: -uri / E: net] 1 (Ţes) Armură. 2 (Lpl) Nervură decorativă la cotorul unei cărţi legate.
binder sn [At: DEX2 / E: ger Binder] Ştrat de beton asfaltic folosit ca strat de legătură între fundaţia unui drum şi stratul de uzură, ca fundaţie la trotuarele de asfalt etc.
bindeu sn [At: COMAN, GL. / Pl: -ee (ns) / E: mg bondo] (Reg) 1 (Şîs) -de oaie Burduf de oaie. 2 (La animale) Stomac.
bindi vtr [At: DA / Pzi: -dese ! E: net] (Reg) 1-2 A (se) îndesa. 3-4 A (se) îngrămădi.
bindilic sn [At: COMAN, GL. / Pl: -uri / E: net] (îrg; la femei) Bluză de pânză îmbrăcată în timpul lucrului, pentru a proteja hainele.
bindisi vi [At: CREANGĂ, P. 251 /V: benghesi, been-, (înv) bihin- / Pzi: ~5e.se / E: ngr peŢrjeSioo] (Constr. cu pp ,,de“) A se sinchisi (de...). bine [At: COD. VOR. 126 / E: ml bene] 1 av în mod prielnic, avantajos.
2	av (îe) A(-i) prinde cuiva ~ (să...) A-i fi de folos... 3 av (îe) A(-i) veni cuiva ~ (să...) A fi avantajat de o situaţie. 4 av (îe) A-i merge ~ A prospera.
5	av (îe) A sta — A fi într-o situaţie avantajoasă. 6 av (îae; rar) A fi bogat.
7	av (îe) ~ ai (sau aţi) venit (sănătos, sănătoşi), fii (sau fiţi) ~venit (sau veniţi), ~ te-am (sau v-am) găsit (sănătos, sănătoşi) 8 av (îe) îmi pare
—	(de cunoştinţă) Formulă folosită când faci cunoştinţă cu cineva. 9 av (îe) A(-i) fi (cuiva) ~ A fi sănătos. 10-11 av (îe) A se (sau a-I) face ~ A se face (sau a face pe cineva) sănătos. 12 av (îe) (Ce), nu ţi-e ~ (Ce), nu eşti sănătos? 13 av (îae) (Ce), eşti nebun? 14 av Conform regulilor eticii sociale Si: cuminte, cuviincios. 15 av (îe) A trăi (sau a se avea) ~ cu cineva A trăi în înţelegere. 16 av (Pop; îe) A se avea ~ cu cineva A se iubi cu cineva. 17 av (Fam; îe) ~ ţi-a făcut! Asa se cuvenea să-ti facă. 18 av (îe) Şezi ~ Astâmpără-te. 19 av Conform regulilor esteticii Si: agreabil, frumos, minunat. 20 av (D. haine; îe) A sta (sau şade) ~ A se potrivi. 21 a (D. oameni) Armonios dezvoltat (şi elegant). 22 av în
268
BINIŞOR
concordanţa cu adevărul Si: clar, desluşit, exact, lămurit, limpede, precis. 23 av (te) A vedea ~ A observa. 24 av (îlav) De-a Mea Cu adevărat. 25 av (îe) Vezi ~că Fireşte. 26 av (îe) Ba ~că nu Desigur. 27 av Bine,facem asal Exprimă o afirmaţie. 28 av (îe) (Că) ~ zici Ai dreptate. 29 av (îe) Ei ~ ... După cum spuneam... 30 av Cu atenţie. 31 av Cu grijă. 32 av Deplin. 33 av (La comparativ) Mult. 34 av Mult şi prielnic. 35 av (D. obiecte; îe) A pune ~ A ascunde. 36 av (îe) A pune ~ (pe cineva) A ponegri. 37 av (îe) A se pune ~ (cu cineva) A face pe plac (cuiva). 38 av (îe) A aranja ~ (pe cineva) A bate bine. 39 av (îae) A pune într-o situaţie proastă (prin intrigi). 40 sns Ceea ce aduce mulţumire sau folos cuiva. 41 sns Mulţumire. 42 sns Noroc. 43 sns Belşug. 44 sns (înv; îe) De când Me De mult. 45 sns (îe) Cu ~ Cu fericire, cu noroc. 46 sns (îs) Om de - Om care ajută pe cei din jur. 47 sns (îe) Să auzim de Dă, Doamne ~ Formule de salut sau de urat. 48 sns (îe) A face (cuiva un mare) ~ sau a face (cuiva) ~ (cu ceva) A ajuta (pe cineva) la nevoie. 49 sns (Jur; înv; îe) în Me (cuiva) în favoarea cuiva. 50 sns (îe) Să-ţi (sau să vă) fie de ~! Să-ţi fie de folos. 51 sns (îae; irn) Se spune cuiva care a procedat (greşit), împotriva sfaturilor. 52 sns (înv; îe) Cu ~ Binevoitor. 53 sns (înv; îae) îndatoritor. 54 sns (îe) Cu Me, (rar) în de ~Cu blândeţe. 55 sns (îe; înv) A lua (pe cineva sau cuiva ceva) în (nume de) ~ A se arăta mulţumit şi binevoitor cu cineva. 56 sns (îe) A vorbi (sau, înv, a grăi) de ~ A lăuda (pe cineva). 57 sns (îe) Nu-i a ~ Ceva merge rău. 58 sns (înv) Avere. 59 Ceea ce corespunde cu morala. 60 sna (Fiz) Obiectul moralei ca ştiinţă.
binec sm [At: DRĂGHICl, ap. TDRG / Pl: -eci / E: tc binek] (Trr) Cal de călărie.
binecrescut, ~ă a [At: MDENC / Pl: -uţi, -e / E: bine + crescut] Manierat.
binectaş sn [At: (a. 1782) DOC., ap. ŞIO / Pl: ~e / E: tc binekdasy] (înv) Piatră pe care călăreţul se urcă pentru a încăleca.
binecuvânta vt [At: BIBLIA (1688),pr 8/19 / V: (reg) bire-l Pzi: -tez, (rar) -vântIE: bine + cuvânta] 1 (D. Dumnezeu) A revărsa graţia divină Si: a blagoslovi. 2 (D. preoţi) A invoca harul divinităţii asupra cuiva sau a ceva Si: a blagoslovi, (îvr) a bine-grăi. 3 (Pan) A dori prosperitate şi fericire cuiva (invocând pe Dumnezeu). 4 A slăvi pe Dumnezeu. 5 (Pan) A slăvi (în semn de recunoştinţă) Si: a ferici, a lăuda, a preamări.
binecuvântare sf [At: DRĂGHICl, R. 89 / 10-11 / Pl: -tari I E: binecuvânta] 1 (D. Dumnezeu) Revărsare a graţiei divine Si: (liv) bene-dicţiune, binecuvântat1 (1), blagoslovire, blagoslovenie, (înv) urâciune.
2	(Ccr) Cuvintele cu care se binecuvântează Si: binecuvântat1 (2). 3 Urare de prosperitate şi fericire, cu invocarea numelui lui Dumnezeu Si: binecuvântat1 (3). 4 Slăvire (în semn de recunoştinţă) Si: binecuvântat1
(4), fericire, lâudare, preamărire. 5 (îe) A (sau a-şi) da ~ A încuviinţa.
binecuvântat1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: binecuvânta] (Rar) 1-4 Binecuvântare (1-4).
binecuvântat2, ~ă a [At: DRĂGHICl, R. 117/21 / V: (îrg) bire- / Pl: -aţi, -e / E: binecuvânta] 1 Care a primit binecuvântare (religioasă) Si: blagoslovit. 2 (Fig) înzestrat. 3 (D. lucruri) Cu o acţiune binefăcătoare
(2). 4 (D. cauze, motive etc.) Justificat.
binecuvântător, -oare a [At: DA ms / Pl: -i, -oare / E: binecuvânta + (ă)tor] Care binecuvântează.
bineface vi [At: COD. VOR. 149 / Pzi: binefac I E: bine + face] (înv) A face bine.
binefacere sf [At: NEGRUZZI S. I, 313 / V: (înv) bunăf- / Pl: -ri / E: bine + facere (după lat benefacere)] (Şfg) Ajutor (dat cuiva) Si: (înv) binefaptă.
binefaptă sf[At: CORESI, PS. 208 / Pl: -te / E: bine + faptă] (înv) Binefacere.
binefăcător, -oare smf, a [At: COD. VOR. 148 /V: (îrg) bire- / Pl: -i, -oare / E: bine + făcător (după fr bienfaiteur şi bienfaisant)] 1-2 (Persoană) care face bine.
bine-grăi vi [At: PSALT. HUR., ap. DA ms / Pzi: -esc / E: bine + grăi] (îvr) A binecuvânta.
bineînţeles av [At: DEX2 / V: bunî- / E: bine + înţeles (după fr bien entendu)] Desigur.
bineînvoi vi vz binevoi
binemerita vi [At: DA ms / Pzi: binemerit / E: bine + merita] (Urmat de determinări introduse prin pp „de la“) A câştiga dreptul la recunoştinţa cuiva.
binemeritare sf[At: MDA ms / Pl: -tari / E: binemerita] Câştigare a dreptului la recunoştinţa cuiva Si: binemeritat1. binemeritat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: binemerita] Binemeritare. binemeritat2, -ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e IE: binemerita] Meritat cu prisosinţă.
binemirositor, -oare a [At: MDENC / Pl: -i, -oare / E: bine + mirositor] Cu miros plăcut. bineşor av vz binişor bineţ sn vz bineţe
bineţe sfp [At: ŞINCAI, HR. 1,175/35 / V: bineţ sn / E: bine aţi (venit)] (Pop; îe) A-şi da (sau, rar, face) ~ A (se) saluta.
binevenit, ~ă a[At: MDENC / Pl: -iţi, -e / E: bine + venit, după fr bienvenu] Oportun.
binevesti vi [At: COD. VOR. 158 / V: (îrg) bire-, (înv) -tui / Pzi: -tesc / E: bine + vesti] (înv) A propăvădui binele.
binevestire şf[At: MDA ms / V: ~tuit1 / Pl: -ri / E: binevesti] (înv) Propovăduire a binelui Si: (înv) binevesti?. binevestit1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: binevesti] (înv) Binevestire. binevestit2, ~ă a [At: COD. VOR. 144 / V: ~tuit2 / Pl: -iţi, -e / E: binevesti] (înv) Propăvăduit.
binevestitor, -oare smf, a [At: DA ms / Pl: -i, -oare l E: binevesti + -tor] (înv) 1-2 (Persoană) care aduce o veste bună. binevestui vi vz binevesti binevestuire sf vz binevestire binevestuit1 sn vz binevestit1 binevestuit2, -ă a vz binevestit2
binevoi vt [At: CORESI, PS. 106 / P: -vo-i / V: (înv) -vrea, -eînvoi / Pzi: -esc / E: bine + voi] A avea o atitudine favorabilă faţă de cineva sau ceva.
bine voinţă sfvz bunăvoinţă
binevoite .ş/[At: DA ms / Pl: -ri / V: -vrere I E: binevoi] (înv; îlb) Atitudine favorabilă faţă de cineva sau ceva. binevoit1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: binevoi] Binevoire. binevoit2, -ă a [At: DA ms / Pl: -iţi, -e / E: binevoi] (îlb) 1 Dorit. 2 Binecuvântat.
binevoitor, -oare [At: SADOVEANU, N. F. 185 / PI: -i, -oare / E: binevoi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care are bunăvoinţă. 3 a (Pex) Amabil. bine vrea vt vz binevoi bine vrere sf vz binevoire binevrut1 sn vz binevoit1 binevrut2, -ă a vz binevoit2
biniş sn [At: (a. 1783) DOC., ap. ŞIO / V: (îrg) ben- / Pl: -uri / E: tc biniş] (înv) 1 Cavalcadă. 2 Haină boierească lungă de ceremonie, cu mâneci largi şi despicate, strânsă pe bust şi largă în poale (căptuşită cu blană), devenită ulterior îmbrăcăminte a vechilor lăutari. 3 (îvp; îe) Cinci inşi p-un ~ Exprimă situaţia când mai mulţi inşi împart un lucru puţin valoros.
binişag A72[At: COMAN, GL. / Pl: -uri / E: bine + bişag] (Reg) Mult bine.
binişliu sm [At: FILIMON, ap. ŞIO / Pl: ~i; / E: tc binisly] (înv) 1 Purtător de biniş (2). 2 (Pex) Curtean.
binişel sn [At: IORGA, S. D. VI, 109 / V: ben-, benişăl / Pl: -e / E: biniş + -el] 1-2 (Şhp) Biniş (2) (mic).
binişor [At: PRAV. MOLD. 90 / V: (Mol) -neş~ l E: bine + -isor] 1 av Destul de bine. 2 av Aproape de tot. 3 av Cu (oarecare) băgare de seamă Si: frumuşel. 4 av Cu calm. 5 av Fără grabă. 6 av Pe nesimţite. 7 av (îe) Şezi ~ Astâmpără-te! 8 av Cu blândeţe. 9 sm (îe) A lua pe cineva (sau a o lua) cu ~ul A proceda cu calm şi tact. 10 av (Rar; ca determinant al unui adverb ca „înainte“, „după“ etc.) Destul de mult.
269
BINOCLA
binocla vi [At: D. ROSETTI, ap. TDRG / V: ben~ / Pzi: -lez / E: binoclu] 1 A privi cu binoclul (1). 2 (îf ben-) A privi insistent pe cineva Si: a se holba.
binoclu sn [At: VLAHUŢĂ, D. 110/ Pl: -ri / E: fr binocle] 1 Instrument optic alcătuit din două lunete mici. 2 (Rar) Pansament care acoperă amândoi ochii.
binocular, ~ă a [At: DA ms / Pl: -i, -e / E: fr binoculaire] 1 Cu două oculare. 2 (îs) Vedere -â Formare simultană a două imagini ale aceluiaşi obiect pe retina ochilor Cf stereoscopic.
binom sn [At: CULIANU, A. 40 / Pl: -oame / E: fr binome] 1 (Mat) Surpă algebrică de doi termeni cu una sau mai multe variabile. 2 (Mat; îs) -ul lui Newton Formulă ce dă dezvoltarea puterilor întregi oarecare ale unui binom (1). 3 Ansamblu de două elemente.
binomial, ~ă a [At: DA / P: -mi-al / Pl: -i, -e / E:	fr	binomial]	1-2
Care se referă la binom (1,3).
binormală sf [At: DN3 / Pl: -le / E: fr binormale] (Mat) Dreaptă care trece printr-un punct al unei drepte, perpendiculară pe planul oscilator al acesteia în punctul dat. bintsn [At: ALRM II/I h. 171 /Pl: -uri / E: ger Binde] (Reg) Compresă. bintă1 sf[At: CHEST. IV, 91/556 / Pl: -te / E: net] (Reg) Deal mic. bintă2 sf [At: PAŞCA, GL. / Pl: -te / E: ns cf mg buntetni] (Reg) Pedeapsă.
bintă3 ş/ŢAt: DA ms / Pl: -te / E: it binda] (Mar) Baba. bintătui vt [At: PALIA (1582), ap. CCR 67/25 / P:	-tu-i	/	V: bân~/
Pzi: -esc / E: mg biintetni] (Trs; mgmî) A pedepsi.
bintătuială sf [At: CUV. D. BĂTR. 1,63/27 / P: -tu-ia- / V: (reg) bân-1 Pl: -ieli / E: bintătui + -(e)ală] (Reg) 1 Pedepsire. 2 Pedeapsă.
bio- [At: DA / P: bi-o / E: fr bio-] Element de compunere a substantivelor şi adjectivelor cu sensul: „(Referitor la) viaţă“.
bioacumulare şf[At: DEX2 / P: bi-o-a- / Pl: -lari / E: bio- + acumulare] Proces de acumulare (în sol) a substanţelor organice în urma descompunerii resturilor animale şi vegetale, care fertilizează pământul.
bioacustic, -ă [At: DEX2 / P: bi-o-a- / Pl: -ici,-ice / E: ger Bioakustik, eg bioacustics] 1 sf Studiul producerii, structurii şi semnalelor acustice la organismele vii. 2 a De bioacustică.
bioacustică şf[Av. DN3 / E: ger Bioaqustik, eg bioacustics] Disciplină care se ocupă cu aplicaţiile acusticii în biologie (1).
bioamplifwator sn [At: DEX2 / P: bi-o-a-1E: fr bioamplificateur] (Med) Aparat electronic folosit la amplificarea biopotenţialelor musculare.
bioastronautic, ~ă a [At: DEX2 / P: bi-o-as-tro-na-u- / Pl: -ici, -ice / E: ger Bioastronautik, fr bioastronautique] De bioastronautică.
bioastronautică sf [At: DN3 / P: bi-o-as-tro-na-u- / E: ger Bioastro-nautik] Ramură a biologiei (1) care studiază condiţiile vieţii în cosmos şi metodele pentru trimiterea oamenilor în cosmos.
biobibliografic, ~ă a [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr 113,4/1 / P: bi-o-bi-bli-o- / Pl: -ici, -ice / E: bio- + bibliografie] 1 Care aparţine biobibliografiei. 2 Care se referă la biobibliografie.
biobibliografie sf [At: DA ms / P: bi-o-bi-bli-o- / Pl: -ii / E: fr biobibliographie] Biografia unui autor împreună cu titlurile lucrărilor lui şi ale celor privitoare la viaţa şi activitatea lui.
biocatalizator sm [At: LTR / P: bi-o- / Pl: -i / E: bio- + catalizator] Substanţă care provoacă sau grăbeşte o reacţie chimică în organismele vii.
biocenologie a/[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr biocenologie] Ramură a ecologiei care studiază biocenozele.
biocenotic, ~ă a [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: -ici, -ice / E: fr biocenotique] (Big) 1 De biocenoză. 2 Referitor la biocenoză.
biocenoză sf [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: -ze / E: fr biocenose] (Big) Asociaţie de plante şi animale care se află într-un echilibru dinamic dependent de mediu.
biochimic, ~ă a [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: -ici, -ice / E: fr biochimique] 1 Care aparţine biochimiei. 2 Referitor la biochimie. 3 De biochimie.
biochimie sf[At: MACAROVICI, CH. 16 / P: bi-o-chi-mi-e / Pl: -ii / E: fr biochimie] Ştiinţă care studiază compoziţia şi procesele chimice ale materiei.
biochimist, -ă smf, a [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: -işti, -e / E: fr biochimiste] 1-2 (Persoană care este) specialistă în biochimie.
biocibernetic, -ă [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: -ici, -ice / E: fr bio-cybernetique] 1 sf Domeniu interdisciplinar fundamentat pe principii teoretice şi metodologice din cibernetică şi biologie. 2 a De biocibernetică
(1).	3 a Referitor la biocibernetică (1). 4 a Care aparţine biociberneticii (1). biociclu sn [At: DN3 / Pl: -ri / E: fr biocycle] 1 Ciclu de viaţă evolutiv
al unui organism. 2 Subdiviziune a biosferei (2),cuprinzând biocenozele din principalele medii de viaţă.
biocinetic, -ă [At: DEX2 / P: bi-o-1 Pl: -ici, -ice / E: fr biocynetique] 1 .ş/Studiul mişcării organismelor vii. 2 a De biocinetică (1). 3 a Referitor la biocinetică (1). 4 a Care aparţine biocineticii (1).
bioclimatic, ~ă a [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: -ici, -ice / E: fr bioclimatique] 1 De bioclimatologie. 2 Referitor la bioelimatologie. 3 Care aparţine bioclimatologiei.
bioclimatolog, -ă smf, a [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: -ogi, -oge / E: fr bioclimatologue] (Persoană care este) specialistă în bioclimatologie.
bioclimatologie sf [At: LTR / P: bi-o-cli-ma-to-lo-gi-e / Pl: ~i/ / E: fr bioclimatologie] Ştiinţă care studiază influenţa climei asupra fiinţelor vii.
biocombustibil sm [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: -i / E: bio- + combustibili Combustibil biologic (5).
biocompatibil, ~ă a[At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: -i, -e / E: fr biocompatible] Compatibil cu materia vie.
biocomplex sn [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: -e / E: bio- + complex] Ansamblu de specii de organisme vegetale şi animale instalate într-o nava spaţială pentru cercetări în cosmos sau pentru asigurarea unui sistem ecologic la bordul acesteia.
bioconştiinţă sf [At: DEX2 / P: bi- o-con-şti-in- / PI: -ţe / E: bio- + conştiinţă] Formă de conştiinţă atribuită animalelor (superioare).
biocor sn [At: DN3 /V: -ohor, ~ră / Pl: ? / E: ger Biochor] (Big) Grup de plante şi animale în cadrul unui biotop. biocoră sf vz biocor
biocorie .v/'[At: DN3 / Pl: -ii / E: fr biochorie] (Big) Parte a biocenozei cu durata de existenţă redusă, care apare în condiţii favorabile.
biocrom sn [At: DEX2 / P: bi-o- / E: fr biochrome] Pigment vegetal sau animal.	^
biocurent sn [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: -nţi / E: bio-+ curent] Activitate electrică din ţesuturile şi organele animalelor.
biodegradabil, ~ă a [At: DEX2 / P: bi-o- l Pl: -i, -e / E: fr biodegradable, eg biodegradable] (D. materiale, produse chimice etc.) Care poate fi degradat de factori biologici (5).
biodermă sf [At: MDENC / PI: -me / E: fr bioderme] Peliculă de alge, protozoare etc., ce acoperă părţile scufundate în apă ale plantelor Si: perifiton.
biodetector sn [At: DEX2 / P: bi-o- / PI: -oare / E: bio- + detector] (Big) Organ de simţ al organismelor vii.
biodeteriorare .v/‘[At: DEX2 / P: bi-o-de-te-ri-o- / Pl: -rari / E: bio- + deteriorare] Degradare sub acţiunea factorilor biologici (5).
biodinamic, ~â [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: -ici, -ice / E: fr biodynamique] 1 .s/Studiu al dinamicii funcţiilor organice. 2 a De biodinamică (1). 3 a Referitor la biodinamică (1). 4 a Care aparţine biodinamicii (1).
bioelectric, -ă a [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: -ici, -ice / E: eg bioelectric]
1	De bioelectricitate. 2 Referitor la bioelectricitate. 3 Care aparţine bio-electricităţii.
bioelectricitate .y/’[At: DEX2 / P: bi-o- / E: eg bioelectricity] Ansamblu de fenomene electrice care însoţesc unele manifestări biologice. bioelectnmică sf [At: DN3 / Pl: ~ / E: fr bioelectronique] Parte a biologiei
(2)	moleculare, ce studiază acţiunile electrice între moleculele celulelor şi substanţele implicate în metabolismul celular.
270
BIOMETEOROLOG
bioelement sn [At: LTR / P: bi-o~ / Pl: -e / E: fr bioelement] Element chimic din compoziţia celulelor vii.
bioenergetic, -ă [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: -ici, -ice / E: fr bio-energetique, eg bioenergetics] 1 .s/Ramură a biofizicii (1) care studiază sursele energetice şi transformările de energie la nivelul materiei vii. 2 a De bioenergetică (1). 3 a Referitor la bioenergetică (1). 4 a Care aparţine bioenergeticii (1).
bioenergie ş/ŢAt: DEX2 / P: bi-o-e-ner-gi-e / Pl: ~i/ / E: eg bioenergy] Energie de natură organică.
biofenomenologie sf[ At: DN3 / P: bi-o-fe-no-me-no-lo-gi-e / Pl: ~i/ / E: fr biophenomenologie] Ştiinţă care studiază fenomenele vieţii.
biofil, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr biophile] (D. elemente chimice) Care se concentrează în corpul vieţuitoarelor.
biofiltru sn [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: -re / E: fr biofiltre] Filtru (1) biologic pentru purificarea apei poluate.
biofizic, ~ă [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: ~ici, -ice / E: fr biophysique, rs 6fKMpK3HK2L] 1 .s/Ştiinţa care studiază aplicările fizicii în biologie. 2 a De biofizică (1). 3 a Referitor la biofizică (1). 4 a Care aparţine biofizicii (1).
biofizicim, ~ă smf, a [At: DEX2 / P: bi-o-fi-zi-ci-an / Pl: -ieni, -ime / E: fr biophysicien] 1-2 Specialist în biofizică (1).
biofor sm [At: DN3 / Pl: -/ / E: ger Biophor] (Big) Formă de viaţă invizibilă.
biofoton sm [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl:	/	E:	eg biophoton] Radiaţie
luminoasă emisă de substanţe aflate în organismele vii.
biogaz sn [At: DEX2 / P: bi-o- / E: ger Biogas] Gaz rezultat în procesul de fermentare a materiei organice, folosit drept combustibil Si: (rar) biometan.
biogen, ~ă [ At: LTR / P: bi-o- / Pl:	-e / E: fr biogene] 1 a (D. roci)
Care rezultă din ţesuturi vii. 2 a Care creşte ca parazit pe o plantă. 3 a (D. elemente chimice) Care a contribuit la apariţia vieţii pe pământ. 4 sn îngrăşământ agricol obţinut din culturi de bacterii bogate în azot.
biogenerator sm, n [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl:	(m), -oare (n) / E: bio-
+ generator] Generator de biogaz.
biogenetic, ~ă [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: ~ici, ~ice / E: fr biogenetique]
1	De biogeneză. 2 Referitor la biogenetică. 3 Care aparţine biogeneticii.
biogeneză sf [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: -ze / E: fr biogene se] Teorie care susţine că orice fiinţă provine numai din altă fiinţă (care i-a dat naştere).
biogeme .s/[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr biogenie] (Big) Biogeneză. biogeocenologie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr biogeocenologie] Ramură a biologiei (1) care studiază distribuţia geografică a comunităţilor vegetale şi animale.
biogeocenoză sf [At: DN3 / PI: -ze / E: fr biogeocenose] (Gig) Complex unitar al suprafeţei Pământului unde biocenoza şi părţile corespunzătoare de sol, aer şi apă se condiţionează reciproc.
biogeockimic, ~ă a [At: DEX2 / P: bi-o-gero~ / Pl: ~/c/, ~ice / E: biogeochimie] 1 De biogeochimie. 2 Referitor la biogeochimie. 3 Care aparţine biogeochimiei.
biogeochimie sf[At: DEX2 / P: bi-o-ge-o~ / Pl: ~i/ / E: fr biogeochimie] Ramură a geochimiei care studiază compoziţia chimică a biosferei (2).
biogeogrdf, ~ă smf, a [At: DEX2 / P: bi-o-ge-o~ / Pl:	~e	/ E: fr
biogeographe] 1-2 (Om) care este specialist în biogeografie.
biogeogrdfic, ~ă a [At: DEX2 / P: bi- o-ge-o~ l Pl: ~/c7, ~ice / E: biogeographique] 1 De biogeografie. 2 Referitor la biogeografie. 3 Care aparţine biogeografiei.
biogeografie sf [At: DEX2 / P: bi-o-ge-o~ / Pl: ~i/ / E: fr biogeographie] Ştiinţa care studiază repartiţia organismelor animale şi vegetale pe suprafaţa pământului.
bioglifă sf [At: DN3 / Pl: ~fe / E: fr bioglyphe] (Gig) Urmă lăsată de vieţuitoarele fosile pe suprafaţa inferioară a straturilor sedimentare.
biognoză .v/'[At: DN3 / P: bi-o~ / Pl: ~ze / E: ns cf bios + gnosis] Studiu al cunoaşterii proceselor care au loc în materia vie. biograf, ~ă smf [At: HASDEU, I. C. 14 / V: (rar) -fier / P: bi-o~ l Pl: ~e / E: fr biographe] Autor al unei biografii.
biografic, ~ă a [At: DA ms / P: bi-o~ l Pl: -ici, ~ice / E: fr biographique]
1	De biografie. 2 Referitor la biografie. 3 Care aparţine biografiei. biografie sf[At: EMINESCU, P. 226 / P: bi-o-gra-fi-e / Pl: ~i/ / E: fr
biographie] Expunere (scrisă şi comentată) a vieţii unei persoane. biografier sm vz biograf biohor sn vz biocor
bioi i [At: CHEST. V, 77 IE: net] (Reg)Cuvânt cu care se strigă oile. bioinginer, ~ă a [At: DEX2 / P: bi-o~ / Pl:	~e	/	E: bioinginerie (după
eg bioengineer)] 1-2 Specialist în bioinginerie (1-2).
bioinginerie .v/'[At: DEX2 / P: bi-o~ IE: bio- + inginerie] 1 Domeniu interdisciplinar fundamentat pe principii teoretice şi metodologice din biologie şi ştiinţele tehnice. 2 Inginerie genetică. biol sm vz bivol
bioht sn [At: DN3 / Pl: ~e l E: fr, ger Biolith] Rocă sedimentară organică. b'ioliţă .s/vz bivoliţă
biolog, ~ă smf, a [At: DA ms / P: bi-o~ / Pl: ~ogi, ~oge / E: ger Biolog, it biologo] 1-2 (Om) care este specialist în biologie (1).
biologic, ~ă a [At: MACAROVICI, CH. 16 / P: bi-o~ / Pl: -ici, -ice / E: fr biologique] 1 De biologie (1). 2 Care aparţine biologiei (1). 3 Referitor la biologie (1). 4 (îs) Chimie Biochimie. 5 Alcătuit din materie vie. 6 (îs) Armă ~ă Armă purtătoare de viruşi sau bacterii dăunătoare vieţii.
biologie .s/[At: PARHON, B. 8 / P: bi-o~ i Pl: ~i/ / E: fr biologie] 1 Ştiinţă care studiază viaţa organismelor vii. 2 (îs) ~ moleculară Ramură a biologiei (1) care studiază moleculele ce alcătuiesc organismele celulare.
biologism sn [At: DEX2 / P: bi-o~ i E: fr biologisme] Doctrină care consideră fenomenele fizice, psihice şi sociale drept manifestări biologice.
biologizant, ~ă «[At: DEX2 / P: bi-o~ i Pl: -nţi, ~e i E: biologie] Care extinde principiile teoretice şi metodologice ale biologiei (1) în alte domenii.
bioluminescent, ~ă a [At: DEX2 / P: bi-o~ i PI: -nţi, ~e / E: fr, eg bioluminescent] (D. organisme vii) Care emite lumină.
bioluminescenţă sf [At: DEX2 / V:	/	P: bi-o~ i Pl: -ţe i E: fr, eg
bioluminescence] 1 Proprietate a unor organisme vii de a emite lumină.
2	Lumină produsă de unele organisme vii. bioluminiscenţă .s/vz bioluminescenţă
biom sm [At: DN3 / Pl: ~uri i E: it bioma] (Big) Complex ecologic ce se formează în raport cu un anumit mediu ambiant.
biomagnetism sn [At: DN3 / Pl: -e i E: fr biomagnetisme] Parte a biofizicii (1) care studiază câmpurile magnetice generate de structurile biologice şi efectele lor asupra organismelor vii.
biomasă sf [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: -se / E: eg biomass, fr biomasse] Masa de substanţă organică dintr-o unitate de spaţiu şi timp.
biomatematic, ~ă [At: DEX2 / P: bi-o- i Pl: -ici, -ice / E: fr bio-mathematique, eg biomathematics] 1 sf Domeniu interdisciplinar fundamentat pe principii teoretice şi metodologice din biologie (1) şi matematică.
2	a De biomatematică (1). 3 a Care aparţine biomatematic ii (1). 4 a Referitor la biomatematică (1).
biomatematician, ~ă smf [At: DEX2 / P: bi-o-ma-te-ma-ti-ci-an i Pl: -ieni, -ime i E: fr biomathematicien] Specialist în biomatematică (1).
biomecanic, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici,-ice i E: fr biomecanique] 1 Care aparţine biomecanicii. 2 Referitor la biomecanică.
biomecanica sf [At: DA / P: bi-o- i E: fr biomecanique] Ştiinţă care studiază, pe baza mecanicii generale, structura, evoluţia şi funcţiile aparatului motor al animalelor şi omului.
biomedical, ~ă a [At: DEX2 / P: bi-o- i Pl: -i, -e l E: fr biomedical, eg biomedical] 1 De biomedicină. 2 Care aparţine biomedicinei. 3 Referitor la biomedicină.
biomedicină sf [At: DEX2 / P: bi-o- i E: eg biomedicine] Domeniu interdisciplinar fundamentat pe principii teoretice şi metodologice din biologie (1) şi medicină. biometan sn [At: DEX2 / P: bi-o- i E: bio- + metan] (Rar) Biogaz. biometeorolog, ~ă smf [At: DEX2 / P: bi-o- i Pl: -ogi, -oge / E: fr biometeorologue] Specialist în biometeorologie.
271
BIOMETEOROLOGIC
biometeorologic, -ă a [At: DEX2 / P: bi-o-me-te-o- / Pl: -ici, -ice / E: fr biometeorologique] 1 De biometeorologie. 2 Care aparţine biometeorologiei. 3 Care se referă la biometeorologie.
biometeorologie sf [At: DEX2 / P: bi-o-me-te-o-ro-lo-gi-e / E: fr biometeorologie, eg biometeorology] Studiu al influenţei factorilor meteorologici asupra organismelor vii.
biometne sf [At: LTR / P: bi-o-me-tri-e / E: fr biometrie] 1 Studiul statistic al dimensiunilor şi creşterii fiinţelor vii. 2 Totalitatea măsurătorilor efectuate asupra unei fiinţe vii şi interpretarea lor. biomicină sf[At: DN3 / P: bi-o- / Pl: ~ne / E: fr biomycine] Aureomicină. biomicroscop sn [At: DN3 / P: bi-o- / Pl: -oape / E: fr biomicroscope] Microscop folosit în biomicroscop ie (1).
biomicroscopie ş/'[At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr biomicroscopie] 1 Studiul ţesuturilor vii la microscop. 2 Examinare cu un microscop special a părţilor ochiului.
biomorfozâ sf [At: DN3 / Pl: ~ze / E: fr biomorphose] Totalitatea modificărilor structurale şi funcţionale ale organismului de la concepţie până la moarte.
biomotor sf [At: DN3 / Pl: ~oare / E: ger Biomotor] Aparat pentru respiraţie artificială.
bion sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: fr bion] (Big) Organism individual, vegetal sau animal.
bionic,	[At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: -ici, -ice l E: fr bionique] 1 sf
Ştiinţă care studiază mecanismele proceselor biologice, în scopul găsirii unor modele analoage aplicabile ştiinţelor tehnice. 2 sf (îs) -ă informaţională Ramură a bionicii (1) care studiază mecanismele de recepţie, stocare, prelucrare şi transmitere a informaţiei la sistemele biologice pentru transpunerea lor în tehnica informaţională. 3 a De bionică (1). 4 a Care aparţine bionicii (1). 5 a Referitor la bionică (1).
bionician smf [At: DN3 / P: bi-o-ni-ci-an / Pl: -ieni, -iene / E: fr bionicien] Specialist în bionică (1) Si: bionist. bionist, ~ă smf [At: DEX2 / Pl: -Işti, -e / E: fr bionicien css] Bionician. bionomie >s/[At: DN3 / Pl: -ii / E: fr bionomie] Ştiinţă care studiază legile de manifestare a vieţii.
bioplasmă sf[At: DEX2 / P: bi-o- / E: fr bioplasme] (Big) Substanţă organică vie aflată în constituţia organismului oricărei vieţuitoare.
biopoieză sf [At: DN3 / P: bi-o-po-ie- / Pl: -ze l E: fr biopoiese] (Big) Totalitatea fenomenelor care au contribuit la apariţia organismelor vii.
biopohtică sf [At: DEX2 / P: bi-o- / E: fr biopolitique] 1 Concepţie politică ce motivează acţiunile de acoperire şi aservire prin argumentul superiorităţii biologice, al deosebirilor de rasă. 2 Studiul influenţei factorilor biologici asupra politicii.
biopotenţial sn [At: DEX2 / P: bi-o-po-ten-ţi-al / Pl: -e / E: eg biopotentiaf] (Big) Diferenţă de potenţial datorită concentraţiei diferite de ioni existente în interiorul şi în afara celulei.
biopsie, ~ă a [At: DEX2 / P: bi-op- / PI: -ici, -ice / E: biopsie + -ic] (Med) 1 De biopsie. 2 Care aparţine biopsiei. 3 Referitor la biopsie.
biopsie sf [At: DEX2 / P: bi-op-si-e / Pl: ~i/ / E: fr biopsie] Extragere chirurgicală a unui fragment dintr-un ţesut viu pentru a fi studiat la microscop, în vederea stabilirii diagnosticului.
biopuncţie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr bioponction] (Med) Prelevarea, cu un trocar special, a unui fragment de organ pentru diagnosticare.
bioritm sn [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: -uri / E: eg biorhythm] (Big) Ritm al activităţii organismului datorat particularităţilor biologice individuale.
bioritmogramă sf [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: -me / E: bioritm (după diagramă, cardiogramă)] (Big) Grafic al evoluţiei bioritmului. bioritmologie sf [At: DEX2 / P: bi-o- / E: bioritm] Studiu al bioritmului. bios, ~oasă a [At: ANON. CAR. / P: bi-os / E: biu + -av] Roditor. biosatelit sm [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: -iţi / E: fr, eg biosatellite] Satelit cu vieţuitoare Ia bord.
biosferă sf[At: DA / P: bi-o- / Pl: -re / E: fr biosphere] 1 Totalitatea fiinţelor care trăiesc pe pământ, în apă şi în partea inferioară a atmosferei.
2	înveliş al Pământului în care se desfăşoară viaţa.
biosime sf [At: ANON. CAR., ap. DA / E: bios + -ime] (înv) Fertilitate. biosinteză sf [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: -ze / E: fr biosynthese, eg biosynthesis] (Big) Sinteză a unui compus chimic în contact cu celulele vii.
biosistemsn [At: DEX2 / P: bi-o-/Pl:-elE: frbiosysteme] (Big) Grup de indivizi din specii diferite care convieţuiesc.
biosociologic, -ă [At: DEX2 / P: bi-o-so-ci-o- / Pl: -ici, -ice / E: fr biosociologique] 1 De biosociologie (1). 2 Care aparţine biosociologiei (1). 3 Referitor la biosociologie (1).
biosociologie şf[At: DEX2 / P: bi-o-so-ci-o- / Pl: -ii / E: fr biosociologie] 1 Concepţie care explică viaţa socială şi politică în principal prin factori biologici, rasiali. 2 Disciplină care studiază biocenozele.
biospeolog, ~ă smf [At: DEX2 / P: bi-o-spe-o-1 Pl: -ogi, -oge / E: drr biospeologie] Specialist în biospeologie.
biospeologic, ~ă a [At: DEX2 / P: bi-o-spe-o- / PI: -ici, -ice / E: biospeologie + -ic] 1 De biospeologie. 2 Care aparţine biospeologiei.
3	Referitor la biospeologie.
biospeologie sf [At: DEX2 / P: bi-o-spe-o- / E: bio- + speologie] Ramură a biologiei (1) care studiază fauna şi flora peştilor.
biostatistic, ~ă [At: DEX2 / P: bi-o- / E: ger Biostatistik, eg biostatistics] 1 sf Domeniu interdisciplinar fundamentat pe principii teoretice şi metodologice din biologie (1) şi statistică. 2 a De biostatistică (1). 3 a Care aparţine biostatisticii (1). 4 a Referitor la biostatistică (1).
biostazie sf [At: DEX2 / P: bi-o-sta-zi-e / Pl: ~i/ / E: fr biostasie] (Gig) Fază de stabilitate în evoluţia reliefului datorată absenţei eroziunii, în prezenţa unei pături permanente de vegetaţie.
biostimula vt [At: DEX2 / P: bi-o- / Pzi: -lez / E: fr biostimuler] A stimula creşterea şi rezistenţa organismului prin biostimulatori (1).
biostimulare .s/[At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: -lari / E: biostimula] Stimulare cu biostimulatori (1).
biostimulator, -oare sm, a [At: DEX2 / V: -iu / P: bi-o- / Pl: -ori, -oare / E: fr biostimulateur] 1-2 (Substanţă) care stimulează asimilaţia şi dezvoltarea, sporind imunitatea organismului Si: biostimulent (1-2). biostimulatoriu, -ie a vz biostimulator
biostimulent, -ă sm, a [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: -nţi, -e / E: fr biosti-mulant] 1-2 Biostimulator (1-2).
biostimulină .ş/[At: DN3 / Pl: -ne / E: fr biostimuline] Substanţă produsă în ţesuturile grefate, ce stimulează regenerarea lor.
biostratigrafxe .v/'[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: ger Biostratigraphie] Disciplină care studiază răspândirea organismelor de-a lungul epocilor geologice şi depozitele sedimentare cu ajutorul fosilelor.
biot sm [At: DEX2 / P: bi-ot / Pl: -oţi / E: fr biot] (Fiz; rar) Unitate de măsură pentru intensitatea curentului electric, egală cu 10 amperi.
biotar sn [At: DN3 / Pl: -e / E: ger Biotar] Obiectiv fotografic foarte luminos.
biotaxie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / P: bi-o-ta-xi-e / E: fr biotaxie] Disciplină care se ocupă cu clasificarea organismelor vii.
biotehnic, -ă [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: -ici, -ice / E: eg biotechnics]
1	.v/-Bionică (1). 2 a De bionică (1). 3 a Care aparţine bionicii (1). 4 a Referitor la bionică (1).
biotelemetric, ~ă a [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: -ici, -ice / E: fr bio-telemetrique] 1 De biotelemetrie. 2 Care aparţine biotelemetriei. 3 Referitor la biotelemetrie.
biotelemetrie sf [At: DEX2 / P: bi-o- / E: fr biotelemetrie, eg bio-telemetry] Ramură a biologiei (1) moderne care studiază organismele vii de la distanţă, cu instrumente adecvate.
bioterapie ,v/‘[At: DEX2 / P: bi-o-te-ra-pi-e / Pl: -ii / E: fr biotherapie] Utilizare terapeutică a unor produse provenite de la fiinţe vii.
biotic, ~ă [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: -ici, -ice / E: fr biotique] 1 a De viaţă. 2 a Care aparţine vieţii. 3 a Referitor la viaţă. 4 sf Disciplină biologică ce studiază aspecte calitative ale organismelor. biotină sf [At: DEX2 / P: bi-o- / E: fr biotine] Vitamina A.
272
BIRLICEL
biotip sn [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: ~uri / E: fr, eg biotype] (Big) Grup de plante sau animale cu structură genetică identică.
biotipolog'ie .v/ [At: DEX2 / P: bi-o-ti-po-lo-gi-e / Pl: ~i/ / E: fr biotypo-logie, eg biotypology] Ramură a biologiei (1) care studiază biotipurile.
biofit sn [At: LTR / P: bi-o- / Pl: -e / E: fr biotite] Mică neagră, brună sau verde.
biotop sn [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: -uri / E: eg biotope] (Big) Mediu geografic unde trăieşte un grup de plante şi animale în condiţii omogene Si: habitat.
biotron sn [At: DN3 / Pl: -oane / E: fr biotron] (Big) Cameră de aclimatizare, izolată complet de factorii meteorologici ai mediului înconjurător, folosită pentru tratarea unor boli.
biotropism sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr bio tropisme] sn (Big) 1 Mărire a virulenţei unui microorganism latent sub acţiunea unor agenţi chimici, fizici sau bacterieni. 2 Proprietate a unor microbi sau viruşi de a nu se putea dezvolta decât în organisme vii. biovuhr, ~ă a[At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr biovulaire] (Big) Bivitelin. biovulat, ~ă a [At: DN3 / Pl: -aţi, -e / E: fr biovule] Cu două ovule. bioxid sm [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: -izi / E: fr bioxyde] Oxid cu doi atomi de oxigen.
bipac sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: eg bipack] (Cig) 1 Pachet de două filme pentru o singură expunere cu emulsiile în contact, fiecare sensibil la altă culoare. 2 Procedeu de filmare combinată, pentru realizarea unor trucaje. bipal, -ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr bipale] Cu două pale. bipartid a [At: DEX2 / Pl: -e / E: bi- +partid] (îs) Sistem - Sistem de organizare politică în care, la putere, se succedă două partide.
bipartit, -ă a [At: DEX2 / Pl: -iţi, -e / E: fr bipartit, lat bipartitus] 1 Care e alcătuit din două părţi. 2-3 (îs) Convenţie (sau înţelegere) -ă Convenţie (sau înţelegere etc.) între două state, două partide etc.
bipartiţie sf [At: DEX2 / P: -ţi-e / Pl: -ii / E: fr bipartition, lat bipartitio] (Bot) Diviziune în două părţi.
bipătrat, -ă a [At: DN3 / Pl: -aţi, -e / E: bi- +pătrat după fr bicarre] (D. ecuaţii algebrice) Care conţine necunoscuta în doi termeni, din care unul are un exponent de două ori mai mare decât exponentul celuilalt.
biped smf, a [At: NEGRUZZI, S. I, 202 / Pl: -ezi, -e / E: fr bipede, lat bipes, -edis] 1-2 (Fiinţă) care stă sau merge în două picioare.
bipenat, -ă a [At: DN3 / Pl: -aţi, -e / E: fr bipenne] (D. frunze compuse) Cu peţiolurile secundare dispuse penat pe peţiolul principal şi foliolele dispuse penat pe peţiolurile secundare.
bipenatifid, -ă a [At: DN3 / Pl: -izi, -e / E: fr bipenatifide] (D. frunze compuse) Cu limbul divizat în segmente penate.
bipenă .s/[At: DN3 / Pl: -ne / E: lat bipennis] Secure romană cu două tăişuri.
biplacă sf [At: MDENC / Pl: -Iaci l E: bi- + placă] Tub electronic cu doi anozi şi un catod, folosit pentru detecţie şi ca element redresor.
biplan sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr biplan] Avion cu două aripi de acelaşi tip, aşezate paralel una deasupra celeilalte.
bipolar, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr bipolaire] 1 Care are doi poli. 2 (D. maşini electrice) Care are doi poli magnetici.
bipolaritate .v/'[At: DEX2 / Pl: -taţi / E: fr bipolarite] Starea unui corp care are doi poli magnetici, electrici etc.
bir sn [At: TETRAEV. (1574), 230 / Pl: -uri / E: mg ber] 1 (în evul mediu, în Ţara Românească şi Moldova) Impozit perceput de domnie de la ţărani şi meşteşugari Si: (nob) biruşcă. 2 (Pop; pgn) Impozit. 3 (Trs; înv) Leafă. 4 (Pfm; îe) A da ~cu fugiţii A dispărea (în mod laş). 5 (înv; îs) -u(-i)greu Dans ţărănesc. 6 Melodie după care se execută acest dans.
7	(îpp; îs) -ul miresei Banii (sau darurile) care se strâng de la meseni pentru noii căsătoriţi. 8 (înv) Tribut. birac1 şf vz birăie birac2 sm vz birău
birar sm [At: (a. 1629) DOC., ap. HEM 3204 / Pl: —i / E: bir + -ar] (înv) Perceptor.
birăiaş sm [At: DOINE, 82/7 / Pl: -i / E: birău + -aş] (Şhp) 1-2 Birău. biraie sf [At: PÎRVESCU, C. 76 / V: -rac7 / Pl: -i / E: birău + -ie] (Trs; rar) 1 Funcţia de primar. 2 Localul primăriei. 3 Personalul primăriei.
birâit sn [At: ALAS, 10 I 1937, 6/6 / Pl: ~uri / E: birău + -it] (Trs) Slujba de birău Si: (îvr) primărit.
birăiţă sf [At: IORGA, N. R. A. 1,368 / Pl: -ţe / E: birău + -iţa] (Trs) Soţia birăului Si: (înv) birăoaie, primăriţa.
birăoaie i*/’[At: (a. 1766) IORGA, S. D. XIII, 260 / Pl: ~ / E: birău + -oaie] Birăiţă.
birărie sf[At: MAG. IST. IV, 311/10 / Pl: -ii / E: birar + -ie] (înv) Funcţia de birar.
biÂu sm [At: (a. 1660) IORGA, S. D. XII, 280 / V: -rac2 / Pl: ~ăz / E: mg birâ] (îrg) Primar rural Si: (Buc) vornic, (Ban) chinez, jude Cf pârcălab, vătăman. birbant sm vz berbant bircă sfvz bercă
bircărie şf [At: CHEST. II, 39/389 / Pl: ~ii / E: net] (Reg) Colibă ciobănească.
birciu sm [At: BOGDAN, GL. / Pl: -ii / E: net] (îrg) Persoană care anunţă ordinele. bircuş sm vz bercuş
bireactor sn, a [At: DEX2 / P: -re-ac- / Pl: -oare / E: fr bireacteur]
1-2 (Avion) cu două reactoare. birecuvânta vt vz binecuvânta birecuvântat a vz binecuvântat2 birefăcător, -oare snf, a vz binefăcător
birefringent, -ă a [At: DEX2 / Pl: -nţi, -e / E: fr birefringent] (D. medii optice) Care produce o refracţie dublă.
birefringenţă sf[At: DEX2 / Pl: -ţe / E: fr birefringence] 1 Apariţie a unei refracţii duble la trecerea unei raze de lumină prin anumite medii.
2	însuşire a unor cristaline de a da birefringenţă (1).
biremă şf [ At: LTR / Pl: -me / E: fr bireme, lat bir emis] Navă antică, cu două rânduri de vâsle suprapuse.
bireş sm [At: CHEST. II / 347 / Pl: -i / E: net] (Reg) 1 Persoană care nu are locuinţă proprie. 2 Om sărac, care munceşte la alţii.
bireşar sm [At: POP, în CONV. LIT. XXXVI, 901 / Pl: -i / E: birişi + -ar] (Ban) Argat. birevesti vi vz binevesti
birgă şf[At: PAŞCA,GL. / Pl: (ns) -gi / E: net] (Reg) 1 Vină. 2 Greşeală.
3	(înv; îe) Are ~ Are un defect. birghidau sn vz brighidău
birgoş a [At: BUL. FIL. IV, 69 / Pl: -i / E: net] (Reg) Bolnav. birin sn [At: DHLR II, 551 / Pl: -uri / E: net] (înv) Cuvertură. birioză sm [At: ARH. FOLK. IV, 218 / Pl: net / E: net] (Reg) Conducător al cetei de colindători.
biriş sm [At: ANON. CAR. / Pl: -i / E: net] (Trs) 1 Mercenar. 2 Argat.
3	Slugă la vite.
birifesc, ~ească a [At: JARNfK-BÎRSEANU, D. 346 / Pl: ~eşti / E: biriş + -esc] 1-3 De biriş (1-3). 4-6 Care aparţine birişului (1-3). 7-9 Care se referă la biriş (1-3).
birjar sm [At:’l. IONESCU, D. 78 / Pl: -i / E: birjă + -ar] 1-2 Vizitiu (şi proprietar) al unei birje (2) Si: (îpp) droşcar, (înv) muscal2.
birjă sf [At: PANN, P. V. II, 155/2 / Pl: -je, (înv) -ji / E: rs 6npxa]
1	(înv) Piaţă unde aşteaptă trăsurile. 2 Trăsură de piaţă Si: (îpp) droşcă.
birjăresc, ~ească a [At: CARAGI ALE, ap. CADE / Pl: -eşti f E: birjar + -esc] 1-2 De birjar (1-2). 3-4 Care aparţine birjarului (1-2). 5-6 Care se referă la birjar (1-2). 7 (Fig; d. fapte, cuvinte) Grosolan.
birjăreşte av [At: DA ms / E: birjar + -este] 1-2 Ca birjarii (1-2). 3 (Fig) Necivilizat.
birjărie sf[At: ISPIRESCU, ap. CADE / Pl: ~i/ / E: birjar + -ie] 1-2 Ocupaţia de birjar (1-2). birje sf[At: PAPAHAGI, C. L. / Pl: (ns) -ji / E: net] (Reg) Talangă. birlic [At: FILIMON, C. II, 329 / V: (înv) zb-1 Pl: -ici sm, -uri sn, / E: tc birlik] 1 sm As (1). 2 sm (Mol; îvr; în limbajul şcolarilor) Nota unu.
3	sn Spetează verticală a zmeului. 4 sn Fereastră de deasupra uşii.
birlicel sm [At: ISPIRESCU, ap. ZEITSCHRIFT XVII, 392 / Pl: -ei / E: birlic + -el] 1-8 (Şhp) Birlic (1-4).
273
BIRMAN
formari, ~ă [At: DEX2 / PI:	-e	/ E: drr £irma/iia] 1 smf Persoana
din populaţia de bază a Birmaniei Si: birmanez (1)- 2-3 smf, a (Persoană) originară din Birmania Si: birmanez (1-2). 4-5 a Care aparţine Birmaniei sau birmanilor (1). 6 a De Birmania sau birmani (1). 7-8 a Referitor la Birmania sau birmani (1).
birmanez, ~ă smf, a [At: MDA ms / Pl: ~/, -e / E: birman + -ez] 1-2 Birman (1,3). birnevigi smp vz berneveci
birnic, ~ă [At: BIBLIA (1688), 141 / Pl: -ici, -ice / bir + -nic] 1-2 smf a (înv) (Persoană) care plăteşte bir. 3 smf (Pgn) Contribuabil. 4 smf (înv) Tributar. birniveci smp vz berneveci
birocrat, ~ă smf [At: SBIERA, F. S. 156 / V: (înv) biur~ / Pl: -aţi, -e / E: fr bureaucrate] 1 (înv) Funcţionar public. 2 Persoană care practică birocraţia.
birocratic, ~ă a [At: SAHIA, U.R.S.S. 112 / V: (înv) biur~ / Pl: -ici, -ice / E: fr bureaucratique] 1-2 Care caracterizează birocratismul sau pe birocraţi Si: funcţionăresc.
birocratism sn [At: DA ms / V: (înv) biur~ ! Pl: ~e ! E: birocrat + -ism] Birocraţie.
birocratiza vtr [At: DEX2 / Pzi: -zez / E: fr bureaucratiser] 1-2 A (se) transforma în birocrat. 3 A trata birocratic.
birocratizare sf [At: DEX2 / E: birocratiza] Adoptare a sistemului birocratic.
birocratizat, ~ă a [At: DA ms / Pl; -aţi, ~e / E: birocratiza] 1 Care s-a transformat într-un birocrat. 2 Care a căpătat caracter birocratic.
birocraţie .v/'[At: ALECSANDRI,T. 111 / V: (înv) biur~/Pl: (rar) ~i/ / E: fr bureaucratie] 1-2 Interpretare şi aplicare a legilor, regulamentelor etc. în litera lor, fără a le înţelege spiritul. 3 Totalitatea birocraţilor. biros sn vz bisor
birou sn [At: SADOVEANU, P. M. 122 / V: biurou, (îrg) birău / Pl: -ri / E: fr bureau, rs 6fţpo] 1 Masă de scris (cu sertare şi alte accesorii).
2	(înv; îe) A depune (un proiect) pe ~ul unei adunări A prezenta un proiect. 3-5 Local, parte dintr-un local sau încăpere în care lucrează o persoană sau un serviciu. 6 Serviciu public. 7 Persoanele care lucrează într-un birou (3-5). 8-9 (îe) (A lucra, a rezolva etc) din - (A lucra, a rezolva etc.) fără a cunoaşte realităţile. 10 Grup de persoane alese de o organizaţie sau de o adunare pentru a-i organiza lucrările.
birşag sn [At: MÂNDRESCU, UNG. 45 / Pl: -uri / E: mg birsâg] (Trs; mgm) Amendă.
birşăgălui vt [At: IORGA, S. D. XII, 50,216/V: ~şeg~,~şiglu\, -şugu'i, ~şlugui, ~şigu\, ~glui f Pzi: ~ie.sc / E: mg birsâgolni] (îrg) A amenda. birşăglui v vz birşăgălui birşegălui v vz birşăgălui birşiglui v vz birşăgălui birşigui v vz birşăgălui birşlugui v vz birşăgălui birşug sn vz belşug birşugui sn vz birşăgălui
birt1 av [At: COMAN, GL. / V: birta / E: net] (Reg) Acum. birt2 sn [At: GOLESCU, î. 135 / V: (reg) biert / Pl: ~uri I E: srb birt] 1 Restaurant mic şi modest. 2 Personalul unui birt1 (1). 3 Clienţii unui birt1 (1). 4 Restaurantul ca personal şi clienţi. 5 (înv) Han (1-8). birta av vz birt1
birtaş sm [At: GOLESCU, î. 129 / Pl: -i / E: birt + -ay] Deţinător al unui birt2 (1) Cf cârciumar, hangiu, hotelier, restaurator, birtă .s/[At: T. PAPAHAGI, C. L. / Pl: -te / E: net] Impunere. birtăş iţă sf [At: MACEDONSKI, O. II, 411 / Pl: -ţe / E: birtaş + -iţa]
1	Soţia birtaşului Si: birtăşoaică (1). 2 Stăpâna unui birt2 (1) Si: birtă-soaieă (2).
birtăşoaică sf [At: DA ms / Pl: -ice / E: birtaş + -oaică] (Rar) 1-2 Birtăşiţă (1-2).
birtoc sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: mg birtok] (Reg) Avere imobilă considerabilă (mai mare de 12 iugăre).
birtocaş sm [At: CHEST. II, 3/373 / Pl: ~/ / E: mg birtokos] (Reg)
1	Posesor al unei case. 2 Chiabur.
birţui vt [At: CORESI, EV., ap DHLR II, 557 / Pzi: ~iesc / E: ns ctm. birui + hărţui] 1-12 (înv; ns) A birui (1-12).
birui [At: CORESI, EV. 21/29 / Pzi: ~/esc7 E: mg birni] 1 vt (C. indică un duşman, un adversar, un viciu etc.) A învinge. 2 vr (Fig) A-şi înfrânge patimile. 3 vt A fi copleşit. 4 vt (C. e o greutate fizică) A putea duce. 5 vr (înv; Trs; mgm) A se ridica. 6 vr A izbuti. 1 vt A rezolva. 8 vt (C. e o durere, un necaz etc.) A răbda. 9 vta (înv; c. e un ţinut, o ţară) A stăpâni. 10 vr (înv) A se supune (cuiva). 11 vtr (Şîe) A se ~bine A fi bogat. 12 vr (Ban) A-şi măsura puterile.
biruinţă sf [At: PRAV. MOLD. 1002 / Pl: ~ţe / E: birui + -inţă] 1 Stăpânire. 2 Victorie.
biruire .ş/[At: VARLAAM, C. 3152 / V: (înv) ab~ / Pl: ~ri / E: birui] (înv) 1 Stăpânire. 2 Victorie.
biruit, ~ă [At: PALIA (1581), ap. CCR 80/16 / Pl: ~m,	/	E:	birui]
1	.s/(înv) Stăpânire. 2 a învins.
biruitor, ~oare [At: PRAV. MOLD. 1/2 / P:	/	Pl: ~i / E: birui
+ -tor] 1-2 a Care biruie (1-2). 3 (înv) .Ym/* Stăpâni tor. binxşcă i/[At:.MAT. FOLK. 67 / Pl: net / E: bir + -uşcă] (Nob) Bir (1). bis [At: DA / E: fr, lat bis] 1 ai (Precedat de un număr) Repetat. 2 z Strigăt .prin care se cere repetarea (sau executarea încă a) unei bucăţi muzicale. 3 sn Bucată muzicală executată la cererea publicului, după programul anunţat.
bisa vt [At: DA / Pzi: ~sez / E: fr bisser] 1 A cânta un bis (3). 2 A cere un bis (3). 3 (Fam) A repeta un an şcolar. bisactea sf vz besactea
bisacău s [At: SADOVEANU, V. F. 30 / V: bisăcan / Pl: net / E: net] (Bot; reg) Răseoage.
bisanual, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~/,	/	E:	fr	bisannuel]	1 Care revine la
fiecare doi ani. 2 (D. plante) Care trăieşte doi ani, rodind în al doilea. bisăcteluţă sfvz besăcteluţă
bisăptămânal, ~ă sn, a [At: DN3 / PI: ~z,	/	E:	bi- + săptămânal] 1-2
(Publicaţie) care apare de două ori pe săptămână.
biscftsn [At: ARH. FOLK. IV, 219 / V: bicsf- / PI: -uri, ~e / E: rs 6lWK$Kr] (Reg) 1 Pişcot. 2 (îf bics~) Bomboană. 3 (îaf) Turtă dulce. bischie sfvz beschie
bischigiu sm [At: (a. 1795) DOC., ap. ŞIO / Pl: ~/i / E: tc bickyi] (înv) Tăietor de lemne. bischof sn vz bişof
biscuit sm [At: DA / Pl: -iţi / E: fr biscuit] 1 Produs alimentar obţinut prin coacerea unui aluat de prăjitură, tăiat în diferite forme Cf pişcot, pesmet,posmag. 2 Semifabricat din ceramică neglazurat, ars numai o dată, folosit la fabricarea faianţei sau a porţelanului. 3 Porţelan ars de două ori, a cărui structură imită marmura. bisearkă sf vz biserică
bisect am [At: DN3 / V: (iuz) vi~ / Pl: -eţi / E: ns cf fr bissexte, lat bissextus] (îs) An - An de 366 de zile.
bisector, ~oare [At: GEOM. SP. 18 / Pl: -i / E: fr bissecteur] 1 ^/Dreaptă care împarte un unghi în două părţi egale. 2 an (îs) Plan - Plan care împarte un diedru în două diedre egale. 3 a Care împarte în două diedre egale.
bisecular, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr biseculaire] (Rar) Care are două secole.
bisel sn [At: DN3 / Pl: -e I E: fr bissel] Dispozitiv la osiile unor locomotive' ce permite înscrierea în curbe. biscrcă sfvz biserică bisercuţă sf vz bisericuţă
biserial, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: ger biserial] (Bot; d. organe) Dispus pe două rânduri sau serii.
biserica vr [At: DOSOFTEI, ap. CDDE / E: biserică] (înv) A se duce la biserică (1).
274
BITANGĂLI
biserkaş sm [At: DA ms / Pl: -/ / E: biserică + -aş] Preot care ţine slujbe frumoase.
biserică sf[At: COD. VOR. 17R/7 / V: (înv) băsearecă, besearecă, besear-, -earică, (Ban) băsăr-, (Trs; Mol) beserecâ, -rcă / Pl: ~ici / E: ml basilica] 1 Clădire destinată celebrării cultului creştin Si: Casa-Domnului. 2 Prelaţii din biserică (1). 3 Credincioşii din biserică (1). 4 Biserica împreună cu prelaţii şi credincioşii. 5 (îe) A lua calea ~icii A deveni evlavios. 6-7 (îe) A (nu) fi uşă (cruce sau lemn) de ~ A (nu) respecta morala religioasă. 8-9 (îae; pex) A (nu) fi cinstit. 10 (îe) A nu fi dus (de multe ori pe) Ia — A nesocoti convenienţele sociale. 11 (îae) A fi o persoană dificilă. 12 (Irn; îe) A veni de la ~ A fi beat. 13 Instituţia creştinismului în ansamblu. 14 Comunitate religioasă de acelaşi cult. 15 (înv) Mulţime de creştini. 16 (Ent; îs) ~a-dracului Ploşniţă de plante (Pentatoma beccarum).
bisericesc, -ească a [At: BIBLIA (1688), 8/16 / Pl: -eşti / E: biserică + -esc] 1 Care aparţine bisericii (1). 2 Referitor la biserică (1) Si: ecleziastic Cf religios.
bisericeşte av [At: IORGA, L. 1,420 / E: biserică + -este] (Rar) 1 Ca la biserică (1). 2 Din punct de vedere bisericesc (2).
bisericos, -oasă smf, a [At: HASDEU, I. C. 130 / Pl: -oşi, -oase / E: biserică + -av] 1-2 (Persoană) care iubeşte biserica Cf evlavios, religios.
3-4 (Persoană) care respectă dogmele bisericii. 5 a Bigot. bisericuce sf vz bisericuţă
bisericuţă sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 197/24 / V: (înv) -uce, biserc-I Pl: -ţe IE: biserică +-uţă] 1 Biserică (1) mică Cf capelă, paraclis.
2-3 (Şhp) Biserică (1). 4 (Fig) Cerc îngust de oameni uniţi de interese personale, care ignoră interesele colectivităţii.
bisext, -ă [At: DA / Pl: -ecşti, -e / E: lat bissextus, -a, -uni] 1-2 sf a (în calendarul iulian) (Ziua) intercalată la fiecare patru ani, după 28 februarie. 3 sf A douăzeci şi noua zi a lunii februarie. 4 a (Imp) Bisect.
bisextil am [At: CULI ANU, C. 199 / Pl: -i / E: fr bissextil, lat bissextilis, ~e] (Rar; îs) An - An bisect.
bisexual, —ă a [At: DEX2 / P: -xu-al / Pl: -aii, -ale / E: fr bissexuel] Hermafrodit.
bisexualitate sf [Ai: DEX2 / P: -xu-a- l Pl: -taţi / E: fr bissexualite] Existenţa la un individ a organelor de reproducere ale ambelor sexe Si: androgin ie, hermafroditism. bisexual, -ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: fr bissexue] Bisexual. b'xsi s [At: COMAN, GL. / Pl: net / E: net] (Reg) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
bisilabic, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: bi- +silabic] Format din două silabe.
bisimetric, -â a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr bisymetrique] Cu două planuri de simetrie. bisioc sn vz busuioc
bismarck sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: ger Bismarck] Scrumbie marinată, cu maioneză.
bismut sn [At: DA / A: -mut / Pl: -uri / E: fr bismuth] Element chimic, metal alb cu reflexe roşiatice, ale cărui săruri au întrebuinţări în medicină. bismutatsm [At: DN3 / Pl: -aţi / E: fr bismuthate] (Chm) Sare de bismut. bismutil sm [At: DN3 / Pl: -i / E: fr bismuthyle] (Chm) Radical monovalent al bismutului care se formează la hidrogenarea sărurilor de bismut.
bismutină sf [At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr bismuthine] Sulfura de bismut naturală.
bismutism sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr bismuthisme] Intoxicaţie cu săruri de bismut.
bismutxt sn [At: DN3 / Pl: -e, -iţi / E: fr bismuthite] Carbonat natural de bismut. bison sm vz bizon
bisor sn [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 41 / V: (înv) biros / Pl: -oare / E: vsl EHCp, Eticep „mărgăritar44] 1 (în Apuseni; pop) Calcopirită. 2 (înv; îf) biros Piatră preţioasă.
bistoş [At: T. PAPAHAGI, M. 214 / Pl: -i / E: mg bistos] (Trs; înv)
1	sm Inspector agricol. 2 sm Inspector domenial. 3 av Desigur. 4 a Trist.
bistriţ, -ă a [At: REV. CRIT. III, 88 / Pl: -i, -e l E: net] (Reg; îs) 1 Prun - Prun ce dă prune brumării. 2 Prune -e Prune brumării.
bistriţean, -ă [At: DEX2 / Pl: -eni, -ene / E: Bistriţa + -ecin] 1-2 smf Persoană născută şi crescută în oraşul Bistriţa sau judeţul Bistriţa-Năsăud.
3-4 smf, a (Locuitor) din oraşul Bistriţa sau judeţul Bistriţa-Năsăud.
bistriţeancă sf [At: DEX2 / Pl: -ence / E: bistriţean + -că] 1-2 Femeie născută şi crescută în oraşul Bistriţa sau judeţul Bistriţa-Năsăud. 3-4 Locuitoare din oraşul Bistriţa sau judeţul Bistriţa-Năsăud. bistro sn vz bistrou
bistrou sn [At: DEX2 /V: bistro / Pl: -ri / E: fr bistro] (Frm) Mic restaurant.
bistru sn [At: I. BOTEZ, B. I, 234 / Pl: ~re / E: fr bistre] (înv) Fard brun întunecat, făcut din funingine.
bisturiu sn [At: DEX2 / Pl: -ie / E: fr bistouri] Instrument chirurgical asemănător cu un cuţitaş.
bisturnaj sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr bistournage] (Mdv) Metodă de castrare la taur şi berbec, prin torsionarea manuală a fiecărui testicul în interiorul pungii testiculare.
bisulc, ~ă a [At: DA / V: -cat, -cată / Pl: -Ici, -Ice / E: fr bisulque, lat bisulcus] (D. animale) Cu copita despicată în două. bisulcat, -ă a vz bisulc
bisulfat sm [At: DEX2 / Pl: -aţi / E: fr bisulfate] (Imp) Sare a acidului sulfuric cu un atom de metal în locul unuia de hidrogen Si: sulfat acid.
bisulfxt sm [At: DEX2 / Pl: -iţi / E: fr bisulfite] (Imp) Sare a acidului sulfuros cu un atom de metal în locul unuia de hidrogen.
bisulfură sf[At: DN3 / Pl: -ri / E: fr bisulfure] Sulfură eu doi atomi de sulf.
biş sm [At: BĂCESCU, P. 42 / Pl: -i / E: ns cf bici „bivol44] (Iht; îe)
—cu-coarne Somn american. bişactea sf vz besactea bişag sn vz belşug
bişbirică sm [At: DA ms / Pl: -ici / E: net] Poreclă dată unui copil mic Si: (pfm) pişpirică. bişboc sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: net] 1 Faţă. 2 Nas. bişch av [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg) 1 (îe) A umbla (a călca) de-a - A umbla încet şi cu atenţie. 2 încetişor.
bişcă sf[At: KLEIN, D. 171 /V: bicică / Pl: -şce / E: mg bicska] Beschie (2). bişchie sfvz beschie bişcot sn vz pişcot bişcotă sfvz pişcot
bişniţar sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: bişniţă + -ar] (Fam) Persoană care face afaceri dubioase Si: (rar) gheşeftar, bişniţă v/ [At: DEX2 / Pl: -ţe / E: eg business] Afacere dubioasă măruntă. bişof sn [At: DN3 /V: bischof / Pl: -uri / E: fr bischof, eg bishof] Băutură alcoolică obţinută prin macerarea, în vin, de lămâi sau portocale.
biştar sm [At: STANCU, D. 294 /V: chiştăr,pi~ / PI: -i / E: net] (Arg; lpl) Bani. bişug sn vz belşug bişugit a vz îmbelşugat
bit sm [At: DEX2 / Pl: biţi / E: eg, fr bit] (Inf) Unitate de măsură pentru cantitatea de informaţie dintr-un semnal, corespunzând logaritmului de bază2. bit an sm vz bitang bitanc, -ă a vz bitang
bitang, ~ă [At: LB / V: -an, -ane, ~gău, -tong / Pl: -ngi, -nge / E: mg bitang] (Trs; mgm) 1 a Străin. 2 sm Vagabond Ci ştrengar. 3-4 smf, a Bastard.
bitangăli vi [At: MOLDOVAN, ap. KLEIN, D. 108 / Pzi: -lese / E: bitang + -ăli] (Trs) 1 A vagabonda. 2 A rătăci.
275
BITANGĂU
bitangău sm vz bitang
bitată sf[At: CHEST. V. 76/48 / Pl: -te / E: net] (Reg) Oaie eu lâna până la pământ. biteag, ~ă a vz beteag
biter sn [At: DEX2 / V: bitter / Pl: -e / E: ger Bitter] Băutură (aperitiv) dulce-amăruie, preparată prin maeerarea unor substanţe în aleool.
, bitic, -ă smfvz bâtic2, bitie sf[At: PALIA (1581), ap. GCR I 37/35 / Pl: ~ii / E: vsl et^ituu] (Bis; înv) Ca^ea Genevei. bitirci vt [At: PAŞCA, GL| / Pzi: -rcesc / E: net] (Reg) A împreuna. bitirdisi [At: BELDIMAN, TR. 395 / V: beter~ / Pzi: ~.ve.ve‘ / E: te bitiirmek] (înv) 1 vi A duce la capăt. 2 vtrp A compensa. bitiri vt [At: DA / Pzi: ~re.se / E: net] (Mol; fam) 1 A mătrăşi. 2 A alunga. bitirmea .v/f[At: BELDIMAN, TR. 404 / V:	/	Pl:	~e/e	/	E:	te
biturme] învoială privind o compensaţie bănească. foVon at? vz bitum
bitonalism sn [At: DN3 / Pl: -e / E: net] (Muz) Bitonalitate. bitonalitdte sf [At: DN3 / PI: -taţi / E: fr bilonalite) (Muz) Mişcare simultană a vocilor iii două tonalităţi diferite Si: bitonalism. bitong, -â a vz bitang
bitronconic, -ă [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: bi- + tronconic] 1 a în )rma a două trui^hiuri de con cu baza comună. 2 .s/Vas tronconic (1), răspândit la noi mai ales în prima epocă a fierului. bitter sn vz biter
bitum sn [At: ISTRATI-LONGINESCU, CH. 268 / V: (înv) ~en, -ton / A şi: bitum f Pl: -uri / E! fr bitume] 1 Substanţă neagră obţinută prin oxidarea, la cald, a reziduurilor de petrol sau prin distilarea huilei. 2 Culoare brună strălucitoare, obţinută amestecând bitumul (1) cu ulei de in şi ceară. 3 (înv) Procedeu de obţinere a bitumului (1) din nisipuri şi cărbuni bituminoşi.
bituma vt [At: DEX2 / Pzi: -mez / E: fr bitumer] 1 A amesteca cu bitum un material (granular). 2 A face bitumajul unei şosele. 3 A umple eu bitum
(1)	spaţiile dintre pavelele sau dalele unei şosele.
bitumaj sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr bitumage] Aşternere de bitum şi piatră măruntă pe suprafaţa unui drum.
bitumare sf [At. DEX2 / Pl: ~mari / E: bituma] 1 Amestecare cu bitum a unui material (granular). 2 Efectuare a bitumajului unei şosele. 3 Umplere cu bitum (1) a spaţiilor dintre pavelele sau dalele unei şosele.
bitumen1 sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: ger Bitumen, lat bitumen] Material bogat în hidrocarburi provenit din transformarea, în condiţii naturale, a cerii şi a răşinii vegetale. bitumen2 sn vz bitum
bitumine .s/[At: DN3 / E: fr bitumines] (Gig) Materii din scoarţa Pământului alcătuite din hidrocarburi şi alte substanţe organice.
bituminifer, ~ă a [At: DN3 / Pl:~/, -e / E: fr bituminifere] Care produce bitum.
bituminizare .v/‘[At: LTR / Pl: ~zări / E: ns cf fr bituminisation\ 1 Proces natural de formare a asfaltului din nămolul rezultat prin descompunerea, în absenţa aerului, a organismelor vegetale şi animale în fundul mărilor.
2	(Min) Impermeabilizare a rocilor prin umplerea fisurilor cu bitum.
bituminos, -oasă a [At: ISTRATI-LONGINESCU, CH. 268 / Pl: ~cxşi, -oase / E: fr bitumineux, lat bituminosus] 1 Care este de natura bitumului.
2	Care conţine bitum.
bituşă .s/[At: LB / Pl: ~.şe / E: net] (Trs; înv) 1 Proeoviţă pentru şa.
2	Bundă Cf cojoc, tihoarcâ, folar.
bituşcă sf [At: VICIU, GL., ap. H IX, 496 / Pl: ~.?ce / E: net] (Trs; înv)
1	Cojoc ţărănesc scurt (fără mâneci). 2 Cojocel bărbătesc scurt până la curea.
biţ sn [At: REV. CRIT. III, 88 / Pl:	/	E:	ns	cf	miţ(â),	viţă] Şuviţă de
păr sau de lână. biţan sm [At: DA ms / Pl:	/	E:	net]	(Reg)	Ţânţar1	(Culex).
biţă1 i [At: CHEST. V, 76/45 / E: net] (Pop) Cuvânt cu care se strigă după oi. biţă2 sm vz bădiţă
biţosy ~oasă a [At: REV. CRIT. III, 88 / Pl: ~o.y/, -oase / E: biţ + -o.y] Miţos.
biu1 [At: COD. VOR. 16 / V: (înv) biv2 / E: mg bi, biv] (Mgmî; Trs)
1	a Abundent. 2 a Mănos. 3 sms Abundenţă. 4 sms (îe) De sau în ~ Din belşug. 5 sms (Ban; îe) Din - Cu prisosinţă. 6 sms (îe) A fi în de ~ A trăi.
biu2 sm [At: DA ms / Pl: bii l E: net] (Reg) Pui de curcă. biuluc-başă sm vz buluc-başă
biunivoc, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~oc/, ~oce / E: fr biunivoque] 1 (Mat) Care se află într-un raport reciproc şi exclusiv de unu la unu. 2 (Lin) Care se află în raport reciproc.
biunivocitate sf [At: DA ms / Pl:~răn / E: biunivoc + -itate] 1-2 Calitate de a fi biunivoc (1-2).
biuretă sf[At: LTR / Pl: ~te / E: fr burette] Tub de sticlă gradat, de diverse forme, folosit la analizele chimice. biurocrat, ~ă smfvz birocrat biurocratic, ~ă a vz birocratic biurocratism sn vz birocratism biurocraţie sfvz birocraţie biurou sn vz birou biuşag sn vz belşug biuşig sn vz belşug biuşug sn vz belşug
biută sf[At: DN3 / P: biu- / E: fr butte] 1 Ridicătură de teren folosită pentru trageri, într-un poligon de tir. 2 (Pgn) Ridicătură de teren.
biv' ui [At: NECULCE, ap. LET. II, 195/15 / V: ~ş\i/ E: vsl 6hb\ (înv; urmat de un titlu, de o funcţie) Fost Cf biosi. biv2, ~ă a, sm vz biu1
bivalent, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -nţi, -e / E: fr bivalent] (D. un element sau un radical chimic) Cu valenţa doi.
bivalenţă .s/[At: DN3 / Pl: -ţe / E: fr bivalence] însuşire a elementelor de a fi bivalente.
bivalv, a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr bivalve] 1 (D. animale) Cu cochilia cu două valve. 2 (Bot; d. capsule) Compus din două părţi. bivel sm vz bivol
biverb sn [At: DN3 / Pl: -e / E: bi- +verb] Joc constând în reprezentarea a două cuvinte prin litere sau figuri combinate între ele.
bivitelin, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e l E: fr bivitellin] (D. gemeni) Care provine din două ouă diferite. bivoac sn vz bivuac
bivol sm [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 329/13 / V: (înv) bibol, (îrg) bihol, bihul, biol, ~vel/ Pl: -i / E: vsl 6hbom\ 1 Vită cornută, rumegătoare, asemănătoare eu boul, cu păr negru sau alb, aspru şi rar, cu coarne inelate, întoarse spre spate (Bos bubalus). 2 (Dep) Epitet dat unui om mătăhălos şi nesimţit.
bivolar sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 206/21 / Pl: -i / E: bivol + -ar] Păzitor de bivoli.
bivolaş sm [At: DA / Pl: -i / E: bivol + -aş] 1 Bivol (1) tânăr. 2-3 (Şhp) Bivol (1).
bivolă sf[At: 1. CR. II, 219/ Pl: -le! E: bivol + -ă] (Reg) Bivoliţă (1). bivolărie şf[At: DA / Pl: -ii / E: bivol + -ărie] 1 Grajd de bivoli (1).
2	Turmă de bivoli.
bivolesc, -ească a [At: TEODORESCU, P. P. 360 / V: biho- / Pl: -eşti / E: bivol + -eşti ] De bivol.
bivoliţă .v/‘[At: LET. III, 307/9 / V: biho-, bibo~, biol~ / A: bivoliţă / Pl: -ţe / E: bg tfHBOJMlja] 1 Femela bivolului (1) Si: (reg) bivolă. 2 (Dep) Epitet dat unei femei grase şi nesimţite.
bivoltin, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr bivoltin] (D. insecte, viermi de mătase) La care ciclul vital are loc de două ori în cursul aceluiaşi an. bivşag sn vz belşug bivşii ai vz biv1 bivşug sn vz belşug
276
BLAGOSLOVI
bivuac sn [At: D. ZAMFIRESCU, R. 230 / V: -voac / Pl: -uri / E: fr bivouac] 1 Staţionare temporară a unor trupe în afara unei localităţi, sub cerul liber. 2 Porţiunea de teren unde se face un bivuac (1). 3 (Rar) Adăpost pentru alpinişti sau turişti.
bivuaca vi [At: NEGRUZZI, S. I. 39 / P: -vu-a- / Pzi: -chez. / E: fr bivouaquer] (D. unităţi militare) A staţiona în afara unei localităţi, sub cerul liber sau în corturi. bix sn [At: BUL. FIL. IV 110 / Pl: ~uri / E: net] (înv; arg) Chiştoc. bizanţ sm [At: DEX2 / Pl:	/ E: ger Bisam] 1 Mamifer rozător, cu blană
preţioasă castaniu-roşcată, lung de circa 30 cm, care trăieşte în preajma apelor (Ondatra zibeîhica). 2 Blana bizamului (1).
bizantin, -ă [At: NEGRUZZI, S. I, 284 / PI:	-e	l E: fr byzantin, lat
byzundnus] 1 .vm/Locuitor din Bizanţ. 2 a Referitor la Bizanţ. 3 a Specific Bizanţului. 4 a Care aparţine Bizanţului. 5 a (îs) Stil - Stil caracterizat prin predominarea cupolei, a suprafeţelor şi liniilor curbe în arhitectură şi prin bogăţie de culori în ornamentaţie.
bizantinism sn [At: DA / Pl: -e / E: fr bizantinisme] 1 Mod de a acţiona în viaţă prin intrigi şi viclenie. 2 (Fig) Subtilitate formală, fără substanţă.
3	(Fig) Duplicitate.
bizantimst, -ă smf [At: DA ms / Pl: -Işti, -e / E: fr byzantiniste] Bizantinolog.
bizantimstică .v/'[At: DEX2 / Pl: -ici / E: ger Byzantinistik] Bizantinologie.
bizantiniza vf/r [At: ODOBESCU, S. III, 571 / Pzi: -zez / E: net] 1-2 A căpăta caracterele bizantinismului (1).
bizantinolog, -ă smf [At: DEX2 / Pl: -ogi, -oge / E: bizantinologie] Specialist în bizantinologie Si: bizantinist.
bizantinologie sf [At: DEX2 / E: fr byzantinologie] Disciplină care studiază istoria, literatura, limba (medio-greacă) şi arta bizantină Si: bizantinistică.
bizar, -ă a, av [At: ALECSANDRI, P. III, 56 / Pl: -i, -e / E: fr bizarre] (Liv) 1-2 Ciudat.
bizarerie sf [Ai: NEGRUZZI, S. III, 57 / Pl: -ii / E: fr bizarrerie] (Liv)
1	Ciudăţenie. 2 Extravaganţă. b'iză sf vz bâză bizărău sms vz bezer bizdadea sm vz beizadea
bizdare sf [At: COMAN, GL. / Pl: -dări / E: net] (Reg) Instrument pentru încondeiat ouăle cu ceară.
bizdări sfp [At: CHEST. V, 37/35 / E: net] (Reg) Gard de nuiele (lipit cu lut). bizdiganie sfvz bâzdâganie
bizdigăni vt [At: ŢARA OLT. III, nr. 19-20 / Pzi: -nesc / E: net] (Trs)
1	A îndemna. 2 A sili. bize a sf vz bezea bizer sms vz bezer bizerău sms vz bezerău
bizeţ sn [At: DA / V: bez~ / Pl:	/	E:	ger	Besătze	(Besatz.)] Garnitură
ornamentală de piele la încălţăminte.
bizgălană sf [At: COMAN, GL. / Pl: -ne / E: net] (îrg) Totalul obiectelor pentru munca câmpului. bizirea sfs [At: BARCIANU, V. / V: bez- / E: te bezir] Ulei de mac. bizmăn sn vz bezmăn
bizon sm [At: DA /V: bison / Pl: -i / E: fr, lat bison] 1 Animal rumegător sălbatic din subfamilia bovinelor, cu frunte mare, bombată, cu coarne scurte, cu umeri mai ridicaţi decât crupa, cu coamă deasă {Bison bison).
2	Pielea tăbăcită a bizonului (1). 3 Piele de viţel tăbăcită care imită pielea bizonului (1).
bizota vt [At: DEX2 / Pzi: -tez / E: fr biseauter] A şlefui oblic muchiile unei oglinzi.
bizotare sf [At: DEX2 / Pl: -tari / E: bizota] Şlefuire oblică a muchiilor unei oglinzi.
bizou sn [At: DN-1 / PI: -ri / E: fr biseau] Margine oblică (la oglinzi, pietre preţioase etc.).
bizui [At: URECHE, ap. LET. 1,119/20 / Pzi: bizui / E: mg bizni] 1 vt (Trs; înv) A încredinţa. 2 vr A se baza. 3 vrt (Pop) A îndrăzni.
bizuială sf [At: LB / Pl: -ieli / E: bizui + -eală] (Rar) 1 încredere.
2	Sprijin.
bizuinţă .v/‘[At: DA ms / Pl: -ţe / E: bizui + -inţă] 1-2 Bizuială (1-2). bizuire sf [At: GALACTION, O. I, 21 / Pl: -ri / E: bizui] încredere. bizuit1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: bizui] (Rar) Bizuire. bizuit2, -ă [At: (1600-1650), ap. GCR I, 136 / Pl: -iţi, -e / E: bizui] (înv) 1 a Sigur. 2 av Desigur.
bizuitor, -oare a [At: DA / Pl: -i, -oare / E: bizui + -(i)tor] (înv) 1 Care se bizuie. 2 Credul. bizune sfvz vizuină bizunie sfvz vizuină
blacheu sn [At: DEX2 / V: pl- / Pl: -ri / E: net] Bucată (semiovală) de tablă care se aplică pe vârful tălpii şi pe tocul încălţămintei pentru a le proteja. blag sm vz blagă blagama sf vz balama
bhgă Şfi At: REV. CRIT. III, 88 /V: blag smi E: sihM/gojdnv) 1 (Trs)
Bogăţie. 2 (Ban; îe) -go de el Ferice de elî blagian, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ieni, -iene / E: Blaga + -ian] (Nrc) 1 De Blaga. 2 Care se referă la Blaga. 3 în maniera lui Blaga.
blagoboreţsm [At: DOSOFTEI, V. S. 63/7 / PI: -i / E: vsl SAArc>Ec>peii±] (înv) Luptător împotriva lui Dumnezeu Cf bogoboreţ.
blagocestie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 82 / V: (înv) -ciăst-, -cis-, -ivie / Pl: -ii / E: net] (înv) Evlavie.
blagocestiv, -ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 1 /V: (înv) -ciăs-, -cis- I P: -i, -e / E: vsl nAArMecTitsh] (înv) Evlavios. blagocestiv ie sf vz blagocestie blagociăstie sf vz blagocestie blagociăstiv, -ă a vz blagocestiv
blagocin sm, a [At: V. A. URECHE, ap. TDRG / Pl: -i / E: rs fij&r&ttffl] 1-2 (înv) Administrator bisericesc al unei plase Cf proistos. blagocistie sf vz blagocestie blagocistiv, -ă a vz blagocestiv
blagodarenie sf [At: MOXA, 388/12 / Pl: -ii / E: vsl GAArvAapemie] (înv) Mulţumire.
blagodari vi [At: COD. VOR. 47R/1 / Pzi: -resc / E: vsl UA&rvAApurit] (înv) A mulţumi.
blagoiavlenie sf [At: DOSOFTEI, V. S. II, 5/2 / PI: -ii / E: vsl EAArohOEASHHe] (înv) Bobotează.
blagomanie sf [At: CONV. LIT., ap. TDRG / PI: -ii / E: rs ămrommmm] (înv) Lucru neînsemnat.
blagonoseţsm [At: DOSOFTEI, V. S. II,78/1 /PI: -i/ E: vsl GAAroHc>ceyrh] Binefăcător.
blagopriemnic sm [At: DOSOFTEI, V. S. II, 49/1 / PI: -ici / E: vsl GAdr<>npneA\ nhkt*] B i nepri mi tor.
blagorecenie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 292b/33 / Pl: -ii / E: vsl EAtropeneNHe] Teorie. blagorodie sfvz blogorodnicia
blagorodnic, -ă a [At: MUŞTE, ap. LET. III, 58/19 / Pl: -ici, -ice / E: vsl GAdropoAHtiKT*] Nobil Cf (înv) evghenit, nemeş, şlehtici.
blagorodnicie sf [Ai: AXINTE URICARIUL, ap. LET. II, 172/34/V: -die, -nie / Pl: ~i/ / E: blagorodnic + -ie] (înv) Nobleţe. blagorodnie sf vz blagorodnicie
blagorojdenie şf [At: DOSOFTEI, V. S. 165/30 / Pl: -ii / E: vsl EAdropotKAeuiie] Naştere în familie nobilă.
blagoslovenie .v/‘[At: COD. VOR. 153 / Pl: -ii / E: vsl eaap^caoeetnie] Blagoslovire.
blagoslovi [At: COD. VOR. 30/1 1 / Pzi: -vesc / E: vsl EAvrocAOEUTif] 1-2 vtr (înv) A (se) cheltui. 3-4 vtr A (se) binecuvânta. 5 vt(a) (îe) ~veşte,
277
BLAGOSLOVIRE
(cinstite) părinte Formulă de politeţe între preoţi. 6 vt (Fig) A lovi Cf mir ui.
blagoslovire sf [At: CORESI, PS. 366 / Pl: -ri / E: blagoslovi] Binecuvântare.
blagoslovit, ~ă a [At: (a. 1600), CUV. D. BĂTR. II, 226 / Pl: ~iţi, -e / E: blagoslovi] Binecuvântat.
blagoutrobnă af [At: CANTEMIR, I. I.I, 181 / P: -go~u- / Pl: -ne / E: vsl EAdrocyrposnil] Milos. blagoveaştenie sfvz blagoveştenie blagovestvui vt vz blagoveşti
blagoveşnic sms [At: MARIAN, SA. II, 234 / E: vsl EAAroE'kuihNiiK'h] (îppl) Arhanghelul Gavril. blagoveşte sfvz blagoveştenie blagoveştene sfvz blagoveştenie
blagoveştenie sf [At: VARLAAM, C. II, 67/2 / V: -şte, -veaş-, -viş-, -tene / Pl: -ii / E: vsl EAArvB'kiueNue] (Pop; lpl) Bunavestire.
blagoveşti vt(a) [At: HRONOGRAF, ap. GCR II, 70/23 / Pzi: -tesc / E: vsl EAĂroB'bLUHTHI 1 A propovădui Evanghelia Si: a binevesti. 2 A proroci. 3 (Imp) A blagoslovi (2). blagoviştenie şf vz blagoveştenie
blagovonie sf [At: PRAV. (1652), ap. GCR I, 158/17 / Pl: ii / E: vsl EAArvBVNiiK] Mireasmă. blahoti v vz blehăi
blaihuire sf [At: CV, III, 5 / Pl: blăihuiri / E: net] (înv) Depigmentare. blaivas sn vz plaivaz
blaj s [At: I. CR. V, 346 / Pl: net / E: net] Sperietoare de ciori. blajene sfvz blajenie
blajenie ş/'[At: MINEIUL (1776), 702/2 / V: blajene / Pl: -ii / E: vsl EAimeHue] (înv) Beatitudine.
blajin, -ă [At: PISCUPESCU, O. 190/9 / V: blaj-, (reg) blăjân / Pl: -i, -e / E: vsl EAAmeNh] 1 a ( Fig) Blând. 2 a (Fig) Binevoitor. 3 smpa (Mtp) Fiinţe blânde şi evlavioase care trăiesc pe Apa Sâmbetei, la marginea pământului.
blajinătate sf [At: MARCOVICI, D. 120 / Pl: -taţi / E: blajin + -ătate] (Rar) 1-2 (Starea sau) însuşirea de a fi blajin. blajinie şf[At: DA / Pl: -ii / E: blajin + -ie] (Rar) Blajinătate. blam sn [At: ALECSANDRI, T. 1305 / Pl: -uri / E: fr blâme]
1	Dezaprobare publică a unei atitudini. 2-3 (îs) Moţiune de -, vot de
-	Moţiune sau vot prin care o adunare dezaprobă acţiunile unor membri.
blama [At: DA / Pzi: -mez. / E: fr blămer] 1 vr A exprima public dezaprobarea faţă de o atitudine, un gest etc. considerate reprobabile Si: a condamna. 2 vr (Trs; Buc; gms) A se face de râsul lumii. 3 vr (Trs; Buc; gms) A se păcăli.
blamabil, -ă a [At: MACEDONSKI, O. IV, 55 / Pl: -/,	/	E:	fr
blâmable] (Liv) Reprobabil.
blamare .v/’[At: DA ms / PI: -mări / E: blama] 1 Exprimare publică a dezaprobării faţă de o atitudine considerată reprobabilă. 2 Facere de râs.
3	Păcălire.
blamat, -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: blama] 1 Dezaprobat public.
2	Făcut de râsul lumii. 3 (Reg) Păcălit.
blană sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 204/4 / Pl: blăni, (1-4) blănuri, (îvp) -ne, (înv) -ni IE: bg âjjam] 1 Părul care acoperă pielea unor animale.
2	Piele de animal cu păr cu tot, prelucrată. 3 Haină confecţionată din blană
(2). 4 Haină căptuşită cu blană (2). 5 (Pop) Scândură groasă. 6 (Pop; îe) A-i scutura ~a A bate. 7 (Pop; reg; îe) A dormi - A dormi buştean. 8 (îvr; pop; îe) A zăcea - A sta întins, nemişcat. 9 (Reg; îvp) Fundul carului.
10	(Pop) Fiecare din cele două scânduri care leagă tălpile războiului Si: chingă, scândură, spetează, stinghie. 11 (Pop) Speteaza codârlei (1).
12	(Pop) Dulapul de la roata joagărului Si: şestină, scândură, tinichea.
13	(Pop) Tocul ferestrei. 14 (Pop) Colacul de lemn al fântânii. 15 (Pop) Capacul coşciugului Si: pleoapă.
blanc1 sn [At: DEX2 / Pl: -uri l E: ger Blank] 1 Piele tăbăcită, suplă şi elastică, folosită în marochinărie. 2 Fâşie de material insensibil la lumină de protecţie, la capetele bobinelor de film sau ale bandei magnetice.
blanc2 sn [At: DEX2/P1: -uri l E: fr blanc] Spaţiu alb între două cuvinte sau rânduri tipărite.
blancare sf [At: DN3 / Pl: -cări / E: net] (La televizoare) Oprire a electronilor de a ajunge la ecranul tubului catodic. blanchet1 sn vz blanchetă2
blanchetă1 sf [At: NEGRUZZI, S. III, 292 / Pl: -te / E: ger Blankett] 1 (Mol; înv) Bilet de poştă. 2 (înv) Chitanţă. 3 (înv) Răvaş. 4 Formular (pentru telegrame, poliţe etc.). blanchetă2 .v/'[At: DN3 /V:~et sn / Pl: -te / E: fr blanquette] Ciulama. blanquism sn [At: DN3 / P: blanchism / Pl: -el E: fr blanquisme] 1 Curent comunist utopic, apărut în Franţa, în sec. XIX, care propaga ideea înfăptuirii revoluţiei prin comploturile unor grupuri restrânse. 2 Teorie şi tactică complotistă în lupta revoluţionară.
blanquist, -ă [At: DN3 / P: blanchist / Pl: -işti, -e / E: ger Blanquisf] 1 a. Care aparţine blanquismului. 2 a Referitor la blanquism. 3 smf Adept al blanquismului.
blanşare sf [At: DEX2 / Pl: -sări / E: ns cf fr blanchir] Operaţie de sterilizare prin opărire a alimentelor conservate Si: blanşisare.
blanşir sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: ns cf blanşiruire] Rest de la blan-şiruire.
blanşiruire .s/[At: DEX2 / Pl: -ri l E: ns cf fr blanchir, ger blanschieren] Operaţie de curăţare a dosului pieilor tăbăcite. blanşisare sf [At: DN3 / Pl: -sări / E: fr blanchissage] Blanşare. blasfemator, -oare smf, a [At: DEX2 / Pl: -i, -oare / E: fr blasphematoire] (Liv) 1-2 (Persoană) care defăimează (cele sfinte).
blasfemia vt(a) [At: I. IONESCU, D. 393 / Pzi: -miez / E: lat blasphemare] (Ltm) 1 A huli1. 2 A defăima.
blasfemie .s/[At: COŞBUC, B. 145 / Pl: ~i/ / E: lat blasphemia] (Liv)
1	Defăimare a religiei, a dogmelor şi a obiectelor de cult Si: hulă1.2 (Fig) Defăimare a lucrurilor sfinte. blasmotie sf [At: CIHAC II, 16 / Pl: -ii / E: net] 1 Scandal. 2 Monstru. blasnă sfvz blaznă
blast [At: DN3 / Pl: -aşti I E: fr blaste] 1 sn Parte a embrionului, care se dezvoltă după germinare. 2 ec Element secund de compunere savantă, cu semnificaţia „(referitor la) germeni“.
blastemă sf[At: DN3 / Pl: -me / E: fr blasteme] (Bot) 1 Mugure din care se va regenera un organ. 2 Talul unui lichen.
blasto- [At: DN1 / E: it blasto] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „germen“, „referitor la germen şi la embrion“. blastocarp sm [At: DN3 / PI: -i / E: fr blastocarp] Mugure florifer. blastocel sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr blastocoele] (Big) Cavitatea centrală a blastulei.
blastocist sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr blastocyste] Blastulă (2). blastocit sn [At: DN3 / Pl: -e I E: ns cf ngr pXaorog,	Celulă
nediferenţiată a unor serii de celule sangvine.
blastoderm sn [At: DN3 / Pl: -e f E: fr blastoderme] Membrană vitelină care dă naştere corpului embrionului.
blastodermic, -ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr blastodermique] 1 Al blastodermului. 2 Referitor Ia blastoderm.
blastoftorie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr blastophthorie] Degenerarea germenilor din citoplasma oului fecundat.
blastogeneză sf [At: DN3 / Pl: -ze / E: fr blastogenese] 1 Primele stadii ale dezvoltării embrionului. 2 Reproducere prin înmugurire.
blastom sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: fr blastome] Tumoare canceroasă Si: neoplasm.
blastomer sm [At: DN3 / Pl: -i / E: fr blastomere] (Big) Celulă formată prin diviziunea primară a zigotului.
blastomicete [At: DN3 / E: fr blastomycetes] 1 sfp Familie de ciuperci care se înmulţesc prin înmugurire. 2 sf Ciupercă din familia blastomicete (1).
278
BLÂNDIŞOR
blastoniicoză şf[At: DN3 / Pl: -ze / E: fr blastomycose] Boală provocată de blastomicete (2).
blastomogeneză sf [At: DN3 / Pl: -ze / E: fr blastomogenese] Proces de formare şi dezvoltare a unei tumori maligne. blastopor sm [At: DN3 / Pl: -i / E: ger Blastoporus] Orificiu al gastrulei. blastorsm vz blasture bVâStru sn vz plasture
blastulă şf [At: DEX2 / Pl: -le / E: fr blastule] 1 Stadiu embrionar globular la metazoare, cu celulele dispuse într-un strat şi cu o cavitate în interior. 2 A doua fază în dezvoltarea unui embrion Si: blastocist. bhstur sn vz plasture
blat1 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: ger Blatt] 1 Foaie din aluat pentru tort. 2 Placă de lemn (la masă).
blat2 sn [At: DEX2 / E: net] (Arg) 1 (îe) A merge (a călători) pe - sau a face -ul A călători cu un mijloc de transport fără bilet sau abonament.
2	(îe) Mergi pe - Fă-te că nu ştii. 3 (îae) Fă-te că nu observi. 4 (înv) A se face — (cu cineva) A umbla cu... 5 Meci de fotbal trucat.
blatist sm [At: DEX2 / Pl: ~işti / E: blat2 + -ist] Persoană care merge pe blat2 (1). blaţi i vz umbla
blau sn [At: DEX2 / E: ger blau (Montag)] (Rar; îe) A face - A lipsi de la un lucru a doua zi după o sărbătoare.
blaugaz sn [At: MDENC / E: ger Blaugas] (înv) Amestec de hidrocarburi gazoase şi hidrogen obţinut din descompunerea fracţiunilor grele de petrol, folosit drept combustibil. blaz sn vz blaza
blaza vtr [At: DA / Pzi: ~zez / E: fr blaser] 1-4 A(-şi) toci sau a (-şi) pierde intensitatea simţurilor şi a emoţiilor. 5-6 A (se) dezgusta, devenind indiferent.
blazare a/‘[At: DA ms / Pl: -zări / E: blaza] 1-4 Tocire sau pierdere a intensităţii simţurilor, emoţiilor.
blazat,-ă a [At: EMINESCU, N. 43 / Pl: ~aţi,	/ E: blaza] 1-4 Care
şi-a tocit sau şi-a pierdut din intensitatea simţurilor, emoţiilor până la a deveni indiferent.
blaza sf [At: DEX2 / V: blaz sn / Pl: -ze / E: ger Blase] Parte a instalaţiei de distilare în formă de recipient unde se introduce amestecul de distilat.
blazer sn [At: DEX2 / P: bleizăr / Pl: ~e IE: eg, fr blazer] Jachetă (bărbătească) de stofă, catifea etc. (cu buzunare aplicate). blazgonie sf vz bazaconie
blaznă a/'[At: PSALT. SCH. 454 / V: ~asn-, bleaz-, blez-, bleasmă / Pl: blezne / E: vsl ea^/iNT* „rătăcire , scandal“] (înv) 1 înşelăciune. 2 Ispită. 3 Arătare. 4 Monstru. 5 Pocitanie. 6 Prostănac. 7 (Trs) Lucru stricat.
8	(Trs) Lucru prost făcut.
blaznic, -ă a [At: ŞEZ. II, 150 / Pl: -ici, -ice / E: ucr 6m3fflOK] (Mol; d. oameni) Bun, sfios.
blazon sn [At: NEGRUZZI, S. VI, 466 / Pl: ~oane l E: fr blason]
1	Ansamblu de elemente heraldice care constituie emblema unui stat, a unei provincii, a unui oraş, a unei familii nobile, a unei bresle etc. Si: armoarii. 2 (Rar) Scut.
blazonist sm [At: HASDEU, I. C. 94 / Pl: -işti / E: blazon + -ist] (Formaţie personală) Expert în heraldică. blăbornic sm vz bobornic blâbornică sfvz bobornic blajinătate sfvz blajinătate
blâjinie sf[At: DA / Pl: -ii / E: blajin + -ie] (Rar) Blajinătate. blăm i vz umbla blamaţi i vz umbla
blănar sm [At: ANON. CAR. / Pl: -i / E: blană + -ar] 1 Meseriaş care face îmbrăcăminte din blană. 2 (înv) Meseriaş care îmblăneşte haine. 3 Negustor de blănuri.
blănăreală *v/*[At: PAMFILE, J. II / Pl: -eli / E: blăni + -ăreală] (Reg) Bătaie.
blănăreasă sf [At: NEGRUZZI, S. IV, 517 / Pl: -ese f E: blănar + -easă]
1	Soţia blănarului. 2 Femeie care face îmbrăcăminte din blană. 3 (înv) Femeie care îmblăneşte haine. 4 Negustoreasă de blănuri.
blănăreasca sfa [At: SEVASTOS, N. 280 / E: blănar + -easca] (Mol; pop) 1 Dans ţărănesc nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută acest dans (1). blănăreşte av [At: PAMFILE, J. II / E: blănar + -este] Ca blănării. blănărie1 şf[At: H II, 81 / Pl: ~i/ / E: blănar + -ie] 1 Meseria blănarului.
2	Atelier unde se face îmbrăcăminte de blană. 3 Magazin de vânzare a blănurilor.
blănărie2 sf [At: (a. 1786) URICARIUL II 47 / Pl: -ii / E: blană + -ărie] Obiecte de îmbrăcăminte de blană Si: (rar) blenet2. blăndură sf[At: VICIU, GL. / Pl: -re / E: net] Vechitură. blăneală .s/[At: PAMFILIE, J. II / Pl: -eli / E: blăni + -eală] (Pop) Bătaie.
blănetsn [At: PISCUPESCU, 0.66/1 / Pl: -uri / E: blană + -et] (Rar) Blănărie2. blăni1 vt vz îmblăni
blăni2 vt [At: LB / Pzi: -nesc / E: net] (îvp) 1 A bate. 2 A căptuşi cu blăni. 3 A pune tocuri la ferestre.
blăniş sn [At: (a. 1572) IORGA, S.D. XII, 63 / Pl: -uri / E: blană + -/.v] (îvr) Căptuşeală de blana.
blănişoară i/[At: DA / Pl: -re / E: blană + -işoară] 1-2 (Şhp) Blană (mică). blănit a vz îmblănit
blăniţă şf[At: SADOVEANU, P. S. 105 / Pl: -ţe / E: blană + -iţă] 1-2 (Shp) Blănişoară (1-2).
blănos, -oasă a [At: I. NEGRUZZI, ap. TDRG / Pl: -oşi, -oase / E: blană + -as] Cu blană bogată. blănui vt [At: DA / Pzi: ~e.se / E: blană + -ui] (înv) A îmblăni. blănuţă .s/[At: PAMFILE, I. C. 424 / PI: -ţe / E: blană + -uţă] 1-2 (Şhp) Blănişoară (1-2). blăsni v vz blăzni blăstăm sn vz blestem blăstăma v vz blestema blăstem sn vz blestem blăstema v vz blestema
blăzni [At: COD. VOR. 113 / V: -ăsni, blesni / Pzi: ^nesc / E: vsl EAA3NHTH „a rătăci, a (se) înşela“] (înv) 1-2 vtr A (se) înşela. 3-4 vtr A ispiti. 5 vr (îe) A se - cu inima sau a-şi - inima A se lăsa amăgit. 6 vr A se scandaliza. 7 vr (Reg; fig) A se înmuia. blăznire sf [At: DA / Pl: -ri / E: blăzni] (înv) 1 înşelăciune. 2 Ispitire. blăznitură sf[At: LB / Pl: -ri / E: blăzni + -tură] 1-2 (înv) Blăznire U-2).
blâdă şf[At: (a. 1827) ap. CA. 658 / Pl: -de / E: net] (îvr) Defăimare. blâdnic, -ă [At: DOSOFTEI, V. S. II, 25/1 / Pl: -ici, -ice / E: vsl EAdANtiK’h] (înv) 1-2 smf, a Stricat. 3-4 sf, a Prostituată. blâglă sf vz brâglă
blând, -ă [At: COD. VOR. 149 / Pl: -nzi, ~e / E: ml blandus] 1 a (D. oameni) Paşnic şi prietenos Si: blajin (1). 2 a (D. fapte, sentimente etc.) De om bun. 3 a (D. animale) Care acceptă prezenţa omului. 4 a (Fig; d. natură, timp etc.) Plăcut. 5 av (îe) Şezi (sau stai) ~ Stai liniştit. 6 av (îvp) A se face — A se îmblânzi. 7 .s;/’(Pop) Urticarie. 8 .ş/‘(Pop) Umflătura de la o înţepătură de insectă. 9 sfa (Pop) Dans ţărănesc nedefinit mai îndeaproape. 10 sf Melodie după care se execută acest dans. blândeaţe sf vz blândeţe blândeţă sfvz blândeţe
blândeţe sf[At: COD. VOR. 58 / V: (Mol) -ţă, (înv) -eaţe / Pl: (rar) -ţi, (îvp) -eaţe / E: blând + -eţe] 1 Purtare de om blând. 2 (D. animale) Calm în prezenţa omului. 3 (Fig) Atmosferă plăcută. 4 (îe) Cu duhul -ţii (sau ~lor) Cu grijă şi calm.
blândişor, -oară a [At: GORJAN, H. II, 118 / 9-10 / Pl: -i, -oare / E: blând + -işor] 1-2 (Şhp) (Destul de) blând.
279
BLÂNDOC
blândoc, ~oacă a, av [At: RETEGANUL, ap. CDDE / PI: ~oci, -oace / E: blând + -oc] 1-4 (Trs; şhp) Blând (1, 3).
blândnţ, a, av [At: MÂNDRESCU, L. P. 62 / Pl: -/, ~e / E: Mânrf +-«?] 1-4 (Şhp) (Cam) blând (1,3).
blânzie sf [At: PSALT. SCH. 434 / Pl: -ir/ E:	+	-ic] 1-3 (înv)
Blândeţe (1-3). bleah sn bleau2 bleahâ sf vz bleg bleancă sfvz bleandă1
bleandă1 sf [At: ISPIRESCU, U. 119 / V: -ncă / Pl: -ende / E: net] (Pop) 1 Sperietoare de păsări. 2 Om molâu şi cam prost.
bleandă2 şf[At: ALECSANDRI, T. 1750 / Pl: bknde / E: blendi] (Mol) 1 Lovitură. 2 Brânci. 3 Tiflă.
bleandă3 sf [At: (sec XVII), CUV. D. BĂTR. 270 / V: (înv) -endau sm / Pl: bknde / E: net] (Orn) Vindereu.
bleasc1 sms [At: LB / V: blesc sm / E: vsl KAtcj(Th ,,luciu“] (Trs; îvp)
1	Salivă. 2 (Trs; Buc) Sufletul animalelor Cf abur. 3 (Trs; Buc; irn; prt) Sufletul omului. 4 (Reg) Grai. bleasc2 sm [At: PAŞCA, GL. / PI: -uri ! E: net] (Reg; sst) Stomac. blească av [At: I. CR. II, 163 / E: bg fijn&KO ,,apropiat“] (D. modele la cămaşă etc.) (Prea) des. bleasmă sf vz blaznă bleastur sn vz plasture
bleaşc i [At: DEX2 / E: fo] (Şi repetat) Cuvânt care imită zgomotul mersului prin băltoace.
bleaşcă ai [At: VLAHUŢĂ, D. 246 / V: -eoaş~ / E: ns cf bleaşc, fleaşcă] (Mol; Buc) Leoarcă. bleaţi i vz blaţi
bleau1 s [At: PAMFILE, J. III / E: net] (Reg; îe) A nu zice (nici) ~ A nu scoate (nici) o vorbă Si: a nu zice (nici) cârc, a nu zice (nici) pâs.
bleau2 sn [At: COSTINESCU / V: -ah, -av, ~ehiu, ~ec, ~ef, ~eu,plec, pleu / Pl: -ri / E: ger Blech, ucr âjunm] (Reg) 1 Tablă care îmbracă osia carului. 2 Bucată de fier care căptuşeşte butucul sau căpăţâna roţii. 3 (îe) A face cuie (sau piroane) de - A tremura de frig. 4 (înv; îf pleu) Vas de metal, de 250 ml, cu care se bea apă. 5 Cuţit care nu taie. 6 (Fig) Om prostănac. bleav sn vz bleau2
bleaz sms [At: TDRG / E: net] (Mol; pop; la vite) (Lvt) Grăsime din zona cozii, cu gust deosebit. bleaznă sf vz blaznă blec1, ~eacă a, smfvz bleg blec2 sn vz bleau2 blecui v vz blegui
bledărău sn [At: COMAN, GL. / Pl: -raie / E: net] (Reg) Obiect necizelat. blefsn vz bleau2
blefarită .ş/[At: DA ms / Pl: ~te / E: fr blepharite] Inflamaţie a marginilor pleoapelor.	^
blefaro- [At: DN3 / E: fr blepharo-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) pleoape“.
blefaroconjunctivită .s/‘[At: DN3 / Pl: -te / E: fr blepharoconjunc tivite] (Med) Inflamaţie a conjunctivei şi a pleoapei.
blefarofimoză sf[At: DN3 / Pl: ~ze / E: fr blepharophimosis] (Med) Micşorare a deschiderii fantei palpebrale.
blefaroftalmxe sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr blepharophtalmie] (Med) Inflamaţie simultană a pleoapelor şi a conjunctivei.
blefaroplastie .v/'[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr blepharoplastie] (Med) Operaţie chirurgicală pentru repararea unei pleoape distruse sau deformate de o cicatrice.
blefaroptoză sf[At: DN3 / Pl: -ze / E: fr blepharoptose] (Med) Cădere a pleoapei superioare.
blefarorafie şf[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr blepharorraphie] (Med) Sutură a pleoapelor pentru protecţia ochiului la logoftalmie Si: tarsorqfie.
blefarospasm sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr blepharospasme] (Med) Contracţie spasmodică, involuntară, a muşchiului orbicular al pleoapelor.
blefarostat sn [At: DN3 / Pl: ~uri l E: fr blepharostat] (Med) Instrument care fixează pleoapele în timpul operaţiilor de ochi.
blefarostenoză sf[At: DN3 / Pl: -ze f E: fr blepharostenose] (Med) îngustare a pleoapei.
bleg, ~eagă [At: COSTINESCU /V: —ec, —caca a, ~eahă sf / PI: ~egi, ~ege / E: ns cf srb bleka] 1 a (D. animale) Cu urechi care atârnă Si: (fam) blegit2, clăpăug. 2-3 a (D. urechi) Care atârnă sau sunt depărtate de cap.
4	a (D. oameni) Cu urechi blegi (3). 5-6 a (D. oameni) Moale (şi cam prost). 7 a (Pop; îe) Cu capul ~Cu mintea slabă. 8 av (Fig) Toropit. 9 av (Fig) Trist. 10 smi (Reg; prt; îf b le a hă) Prost.
blegat, a [At: H IV, 70 / Pl: -aţi, ~e / E: bleg + -at] (Reg) 1 (îs) Porc - Porc cu urechi mari care atârnă. 2 (D. obiecte) Cu margini lăsate în jos.
blegeală sf [Ai: DA ms / Pl: -geli / E: bleg + -eală] (Pfm) 1 Lipsă de vigoare (şi isteţime). 2 (Fig) Toropeală. 3 (Fig) Tristeţe. blegenie sf[At: MDA ms / Pl: -ii / E: blegire] (Pfm) Blegeală (1). blegi [At: TDRG / V: -/ Pzi: -egesc / E: bleg] 1 vr (D. urechi) A deveni bleg (2). 2 (Pex) vr A deveni bleg. 3 vt (înv) A spune cuiva „blegule“.
blegire sf[At: DA ms / Pl: -ri / E: blegi] 1 Lăsare în jos a urechilor.
2	Blegeală (1).
blegit1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: blegi] 1-2 Blegire (1-2). blegit2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III 41 / Pl: -iţi, -e / E: blegi] 1-6 Bleg (1-4,8,9).
blegoSy ~oasă a [At: JIPESCU, O. 160 / Pl: -oşi, -oase / E: bleg + -as]
1	Bleg (1). 2 Cu capul plecat. 3-7 Bleg (2-4, 6,8).
blegoşa vtr [At: ALAS 10 VI 1928, 3/2 / Pzi: ~.şez / E: bleg + -oşd] 1-3 A (se) blegi (1-3). blegoşare sf [At: DA ms / Pl: -sări / E: blegoşa] (Pop) Blegire (2). blegoşat1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: blegoşa] (Pop) Blegire (2). blegoşat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: blegoşa] 1-6 (Pop) Blegit2 (1-6).
blegui1 vtr [At: DA ms / V: -ecui / Pzi: -esc / E: bleg + -ui] (Pop) 1-3 A (se) blegi (1-3). blegui2 vt vz bleui
bleguire .s/[At: DA ms / Pl: -ri / E: blegui] (Pop) Blegire (2). bleguit1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: blegui] (Pop) 1-2 Blegit1 (1-2). bleguit2, a [At: DA ms / Pl: -iţi, -e / E: blegui] (Pop) 1-2 Blegit (1-6). bleguit3, a vz bleuit2
blehariţă v/*[At: BĂCESCU, P. 21 / Pl: -ţe / E: net] (Iht; reg) Boarţă. blehaucă .s/[At: ŞEZ. II, 150 / Pl: -uce / E: bleah + -aucă] (Reg) Scroafă cu urechile mari, blegi.
blehă i vi [At: LM / Pzi: ~e.se / E: ns cf vsl r, asm atu, rs o.iCKHTb, ger blen, bhcken, ceh blek(ot)ati] 1 (Pfm) A lătra. 2 (Pop) A flecări. blehăire .s/[At: DA / Pl: -ri / E: blehăi] (Pop) Lătrat. blehăit sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: blehăi] 1 (Pop) Lătrat. 2 (Fig) Flecăreală.
blehăitor, ~oare a [At: DA / Pl: -i, -oare / E: blehăi + -(i)tor] 1 (Pop) Care latră (1). 2 (Fig) Care flecăreşte.
bleheti vi [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 98/ Pzi ~re.se / E: blehăi css] (Reg) A vorbi mult şi fără rost. bldiiu sn vz bleau2 bldiniţă sf vz behliţă
blehoti vit [At: DDRF / V: blah~ / Pzi: ~re.se / E: ns cf blehăi] (Pop) 1-2 A lătra. 3-4 (Fig) A flecări. blehui v vz bleui blehuire sfvz bleuire blehuit1 sn vz bleuit1 blehuit2 a vz bleuit2
blejdă sf [At: COMAN, GL. / V: ~de / Pl: -de / E: blejdi] (Reg)
1	Minunăţie. 2 (Irn) Chilipir. 3 (Irn; îe) Mie şi caşcove Mâncăruri dorite dar inexistente Si: răbdări prăjite.
280
BLESTEMA
blejde sf vz blejdă
blejdeu sn [At: ŢARA OLT., III, nr. 15-16 / Pl: (ns) -eana / E: net] (Reg; etc) Ceva ee creşte mai mare decât în mod obişnuit Cf vlăjgan, prăjină, bredeleu, pălită, acăstău. blejdi v vz bleojdi1 blejdit, ~ă a vz bleojdit3 blejdită a vz bleojdit3
blencuială sf [At: CADE / Pl: -ieli / E: net] (Trs) Balustrada pridvorului la casele ţărăneşti.
blendă sf [At: PONI, CH. 211 / Pl: -de / E: fr blende, ger Blende]
1	Minereu de sulfură de zinc, galben, brun sau negru, lucios. 2 (Cin) Suprafaţă metalizată pentru reflectarea şi difuziunea luminii. 3 (Fot) Diafragmă.
blendărau sm [At: I. CR. IV 188 / V: -dereul Pl: -ai / E: net] (Mol; prt) 1 Golan. 2 Beşleagă. 3 Holtei. 4 Hăndrălău.
blendau1 sm, a [At: PAMFILE, J. II. / Pl: -ai / E: blendă1 + -ău] 1-2 (Om) distrat şi prost.
blendau2 sm [At: CANTEMIR, IST. 26 / V: ~ doi l PI: -ai / E: blendă2 + -ău] (Orn; nob) Bleandă1 (1). blendereu1 sm vz blendărau
blendereu2 sm [At: H«IX 122 / Pl: -ei / E: etm bleandă + vindereu] 1 (Orn) Bleandă. 2 (Pex) Pasăre răpitoare.
blenderi vtr [At: DA / Pzi: -resc / E: ucr âjiewufm] 1-2 (D. picioare) A (se) bălăbăni.
blendi vt [At: TDRG / Pzi: -dese / E: bleandă] (Mol) A îmbrânci. blendisit, -ă a [At: ALECSANDRI, T. 89 / Pl: -iţi, -e / E: ns cf blendi] (Mol) 1 îmbrâncit. 2 Respins. blendoi sm, a vz blendau1
bleno- [At: DN3 / E: fr blenno-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) mucoasă“.
blenoragie, -ă a [At: DA ms / Pl: -ici, -ice / E: fr blennorragique]
1	Referitor Ia blenoragie. 2 Care aparţine blenoragiei. 3 De blenoragie.
blenoragie sf [At: DA ms / Pl: -gii / E: fr blennorragie] Boală venerică infecţioasă, însoţită de mâncărime, usturime, scurgeri purulente Si: gonoree.
blenoree .v/'[At: DA ms / Pl: -ei / E: fr blennorrhee] (Med) Scurgere blenoragică cronică, fără inflamarea mucoasei organelor genito-urinare. bleoarcă av vz leoarcă bleoaşcă av vz bleaşcă
bleoazgă sf [At: CV, 1949, nr. 8,35 / Pl: (nob) -ze / E: net] (Reg) Borhot. bleodogori v vz blodogori bleodogorisi v vz blodogorisi
bleoi,~oaie a [At: RĂDULESCU-CODIN/Pl: ~/ E: ctm bleot + greoi] (Reg) 1 Prostănac. 2 Bleandă1 (2).
bleoj, ~oajă a [At: CIAUŞANU, V. / Pl: -i, -oaje / E: net] (Reg; d. găini) Cu moţ şi eu smoc de pene lângă ochi.
bleojat, ~ă [At: ARH. OLT. XXI, 258 / PI: -aţi, -e / E: net] (Reg) 1 a Bleojdit3. 2 .v Pălărie veche, cu marginile lăsate.
bleojdi1 vt(a) [At: CARAGIALE, S. 45 / V: bliaj~> blej~, blo'i, boj~ / Pzi: -dese / E: vsl ea'lluath] (îvp; d. ochi) A holba.
bleojdi2 vr [At: RĂDULESCU-CODIN / V: blioj~, bloj-1 Pzi: -dese / E: fo] (Pop) 1 A se moleşi. 2 (D. obiecte) A se lăsa. 3 (D. animale) A lăsa urechile în jos (de boală). 4 (D. păsări) A lăsa aripile să atârne (din cauza bolii). 5 (D. oameni) A se ticăloşi. 6 (D. oameni) A deveni impotent Si: (îvp) a se vătăma, a se surpa, bleojdire1 sf [At: DA ms / PI: (nob) -ri / E: bleojdi1] (îvp) Holbare. bleojdire2 sf [At: D. ZAMFIRESCU, R. 7 / Pl: (nob) -ri / E: bleojdi2] (îvp) Moleşire.
bleojdit1 sn [At: DA ms / Pl: (nob) -uri / E: bleojdi1] (îvp) Bleojdire1. bleojdit2 sn [At: DA ms / Pl: (nob) -uri / E: bleojdi2] (îvp) Bleojdire2. bleojdi?, ~ă a [At: DELAVRANCEA, S. 40 / V: blej-, blejdită / S: -osd- / Pl: -iţi, ~e / E: bleojdi1] (îvp; d. ochi, mpl) Holbat.
bleojdit4, ~ă a [At: STANCU, D. 148 / Pl: -iţi, -e / E: bleojdi2] (Pop)
1	Moleşit. 2 (D. obiecte) Fleşcăit. 3-4 (D. obiecte) Lăsat (în jos). 5 (D. obiecte) Turtit. 6 (D. oameni) Ticăloşit. bleomb am [At: CIAUŞANU, V. / Pl: -i / E: net] (Reg) 1 Tont. 2 Gângav. bleonc, ~ă a [At: CIAUŞANU, V. / Pl: -nci, -oance / E: net] (Reg) Bleg.
bleoncos, ~oasâ [At: ARH. OLT. XXI, 258 / Pl: -oşi, -oase / E: bleonc + -o.v] (Reg) 1 a (D. lucruri) Care nu e făcut bine. 2 a (D. lucruri) Nefasonat. 3 a (D. lucruri) Greu şi noduros. 4 a (D. fiinţe) Clăpăug şi greoi. 5 a (D. fiinţe) Molâu. 6 smf Om mare, urât şi nătâng. 7 sm Om cu pomeţii excesiv de proeminenţi şi trupul diform. bleondăr sm vz bloandăr
bleorcoteală .s/[At: DA / Pl: -eli / E: bleorcoti + -eală] (Reg) Bălăceală. bleorcoti [At: GOROVEI, C. 16 / V: blor~ / Pzi: -tesc / E: net] 1-2 vir (D. copii) A(-şi) bălăci mâinile prin apă. 3 vi (D. apă) A se mişca, făcând zgomotul specific.
bleoşteoră sf[At: DA ms / V: ~tiură / PI: -i / E: net] (Pop) 1 (îe) A (se) face ~ A se înmuia. 2 (îae) A se zdrobi în cădere. 3 (Fig; îae) A fi zdrobit de oboseală. 4 (Fig; îae) A fi doborât de boală. bleoşticâi v vz bloşticăi
bleoştiraie sf[At: N. REV. R. II, 93 / Pl: -rai / E: bleoşticăi + -aie] Noroi din băltoace Ci fleaşcâ, fleşcăială, fleşcăraie. bleoştiură 'şf vz bleoşteoră
bleot, ~oată smf, a [At: PONTBRIANT, D. / V: bliot, ^oată, blot, -oată / Pl: -oţi, -oate / E: ger blod] (îvp) 1-2 (Om) tont.
bleotocăreală a/*[At: VLAHUŢĂ, ap. TDRG / Pl: -eli / E: bleotocări + -eală] (îvp) Flecăreală.
bleotocări [At: LB / V: blio~, bio-, blotăc-, blotocori / Pzi: -resc / E: fo] (Mol; Buc; d. fiinţe) 1 vi A bălăci. 2vt A clătina (mai ales apa) într-un vas. 3 vt A flecări. bleotocărire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: bleotocări] (Mol; Buc)
1	Bălăceală. 2 Clătinare a apei într-un vas. 3 (Fig) Flecăreală. bleotocărit sn [At: MDA ms / Pl: (nob) -uri / E: bleotocări] 1-3 (Mol;
Buc) Bleotocărire (1-3) . bleoţ'ie .v/ [At: DA ms / Pl: ~i/ / E: bleot + -ie] (înv) Prostie. blesc sms vz bleasc
blescai vt [At: DA / Pzi: -esc l E: fo] (Reg) 1-2 A murdări (cu noroi). blescdire sf[At: MDA ms / Pl: -ri / E: blescăi] (Reg) 1-2 Murdărire (cu noroi).
blescă'it1 sn [At: MDA ms / Pl: (nob) -uri / E: blescăi] (Reg) 1-2 Blescăire (1-2).
blescăit2, ~ă a [At: ŞEZ. III, 35 / Pl: -iţi, -e / E: blescăi ] (Reg) 1-2 Murdărit (eu noroi).
blescote sfp [At: DA / E: net] (Pop; im; îe) Cascote şi ~ Mâncăruri dorite (şi promise), dar inexistente. blesni v vz blăzni
blesmt, ~ă a [At: VICIU, GL. / Pl: -iţi, -e / E: blesni] (Reg) 1 Abătut.
2	Blazat.
blestam sn vz blestem blestăma v vz blestema
blestem sn [At: COD. VOR. 125/1 / V: ~tam, blăs~, blăstam / A şi: bles- / Pl: -e, -uri (Mol; înv) blăstămi / E: blestema] 1-2 Invocare a unei nenorociri (sau a mâniei divine) împotriva cuiva. 3-4 Nenorocire adusă de blestem (1-2) Cf afurisenie, anatemă. 5 (îs) Carte de -e Carte de afurisanie. 6 (Pfm; irn; îe) A-şi face ~ cu (sau de) cineva A supăra. 7 (îae) A -şi bate joc.
blestema [At: COD. VOR. 124/12 / V: -tăma, blăstăma, blăs~ / Pzi: blestem (A: bles-) / E: ml *blastimare] 1 vi (înv) A huli. 2 vt (înv) A înjura. 3 vt(a) A invoca abaterea nenorocirii asupra cuiva. 4 vt(a) (C. este Dumnezeu) A sorti pe cineva nenorocirii. 5-6 vt (C. e momentul întâmplării unei nenorociri) A-şi aminti cu durere (sau mânie). 7 vr (înv) A se jura.
8-9 vtr (înv) A jura sau a face pe cineva să jure.
281
BLESTEMARE
blestemăre sf [At: DA ms / Pl: -mări / E: blestema] 1 Blestem (1). 2 (înv) Hulă. 3 (înv) înjurătură.
blestemat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: blestema] 1-2 Blestemăre d-2).
blestemat2, ~ă [At: CUV. D. BĂTR. II, 47 / Pl: -ari, / E: blestema]
1	a Pe care l-a blestemat cineva Si: afurisit, procletit. 2 a Pe care l-a ajuns un blestem. 3 .vm/’Ticălos. 4 a (D. femei) Depravat. 5 smf (Gmţ, d. copii) Ştrengar.
blestemăciune sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 412 / Pl: ~ni / E: blestema + -ăciune] (înv) 1 Ticăloşie 2 Depravare.
blestemător, -oare smf, a [At: ANON. CAR. / Pl:	-oare / E: blestema
+ -(ă)tor] 1-2 (Persoană) care blestemă.
blestemăţesc, ~ească a [At: NECULCE, ap. LET. II, 229/18 / Pl: -eşti / E: blestemat + -esc] (îvr) 1 De om blestemat. 2 Mişelesc.
blestemăţeşte av [At: CANTEMIR, HR. 15 / E: blestemat + -este] (îvr) Ca un blestemat.
blestemăţi vrt [At: CANTEMIR, IST. 114/ Pzi: -ţese / E: blestemat] (îrg) 1-2 A (se) blestema (3). 3-4 A (se) ticăloşi.
blestemăţieşf[At: N.COSTIN,ap. LET. II, 128/37 /Pl: ~i//E: blestemat + -ie] (Pfm) 1 Ticăloşie. 2 Depravare.
bleşcuţă sf[At: GRIGOROVITZA, ap. CADE / Pl: ~ţe / E: ger Blech] (Buc) Placă de metal.
bleşti [At: CREANGĂ, P. 207 / Pzi: -tesc / E: ns cf srb blestiti] (Reg) 1-2 vi A-şi trage (cu greu) răsuflarea. 3 vi A articula greu un sunet. 4 vi A răguşi. 5 vi A amuţi. 6-7 vtr A (se) moleşi. 8-9 vtr A (se) pleoşti. 10 vi A vorbi mult. 11 vi A flecări.
ble ştire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: bleşti] (Reg) 1 Răsuflare greoaie Si: (reg) bleştit (1). 2 Articulare greoaie a unui sunet Si: (reg) bleştit (2).
3	Răguşire Si: (reg) bleştit (3). 4 Amuţire Si: (reg) bleştit (4). 5 Moleşire Si: (reg) bleştit (5). 6 Pleoştire Si: (reg) bleştit (6). 7 Flecăreală Si: (reg) bleştit (7).
bleştit sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bleşti] (Reg) 1-7 Bleştire (1-7). bletogit, a [At: ŞEZ. IX, 151 / PL: -iţi, -e / E: ctm bleot + blegit] (Reg) 1-2 (D. om) Moleşit de necazuri sau de vicii Cf blegit, bleojdit2, bleot, blegoşat. 2 (D. plante) Bătut de brumă. bleu1 sn vz bleau2
bleu2 sn, ai [At: BRĂESCU, M. B. 85 / P: biol Pl: -ri / E: fr bleu] 1-2 (Culoarea) albastru-deschis Si: azuriu.
bleui vt [At: COSTINESCU / V: ~egui, -evui, ~ehui / P: -u-i / Pzi: -uesc / E: bleau +-ui] (îvp) A proteja capetele unei osii cu bleauri2.
bleuire sf[At: DA ms / P: -u-i-re / Pl: -ri / E: bleui] (îvp) Protejare cu bleauri Si: bleuit1. bleuit1 sn [At: DA ms / P: -u-it / Pl: (nob) -uri / E: bleui] (îvp) Bleuire. bleuit2, ~ă a [At: ŞEZ. V, 38 / V: ~ehuit, ~evuit, ~eguit / Pl: ~ir/\ -e / E: bleui] (D. capetele osiei) Protejat cu bleauri2.
bleumarin sn, ai [At: BOGZA, C. D. 25 / P: bio- / Pl: -uri sn / E: fr bleu marine] 1-2 (Culoarea) albastru-închis. blevais sm vz plaivas blevui v vz bleui ble vuit, ~ă a vz bleuit
blezgoia vtr [At: NOVACOVICIU, C. B. 4 / Pzi: -iez / E: net] (Reg) 1-2 A (se) crăpa. 3-4 A (se) deschide. 5-6 A (se) sparge.
blezgoiat, ~ă smf, a [At: NOVACOVICIU, C. B. 5 / Pl: -aţi, -e / E: blezgoia] 1-2 (Reg) (Om) răsfăţat. bleznă sfvz blaznă
blezui vt [At: TDRG / Pzi: -esc / E: bleaz + -ui] (Mol) A curăţa carnea de grăsimea depusă la coadă. bliajdi v vz bleojdi1 blibăi v vz bâlbâi
blidsn [At: TETRAEV. (1574), 241 / V: -idă / Pl: ~e, (rar) -uri / E: vsl fîjnojTb] (Pop) 1 Strachină. 2 (Fam; îe) A mânca dintr-un ~ cu cineva A fi în mare intimitate cu cineva. 3 (Fam; îe) Pe sau pentru un — de linte Pentru o răsplată neînsemnată. 4 (îe) A ajunge la -e A ajunge sărac.
5	(Fam; îe) A fi la -ul cuiva A fi întreţinut de cineva. 6 (îae) A fi căsătorit cu cineva. 7 Cupa roţii de la moară. 8 (Lpl) Vase de bucătărie.
blidă sfvz blid
blidar [At: ANON. CAR. / Pl: -e, -i / E: blid + -ar] (îvp) 1-2 sm, a (Meşteşugar) care face blide (1). 3 sm (Fig) Lingău. 4 sn Raft pentru blide (8). 5 sn Dulap (fără uşi) pentru blide (8) Cf armar.
blidărel [At: CADE / Pl: -e, (2) -ei / E: blidar + -el] 1 sn Dulăpior pentru blide (8) Si: (reg) blidăruş (1-2). 2 sm (Bot; reg) Planta Bellis perenins Si: (reg) bănuţi.
blidări vi [At: ANON. CAR. / Pzi: -resc l E: blidar] (îvr) 1 A căuta mâncare prin blide (1). 2 A frecventa mesele străine.
blidăruş sn [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ~e / E: blidar + -uş] (1-2) (îvp; şhp) Blidărel (1-2). blidăşel sn vz blidişel
blidişel sn [At: MARIAN, NA. 153 / V: ~dăş~, ~duş~ / Pl:	/ E: blid
+ ~(i)şe(] 1-2 (îvp; şhp) Blid (1) mic Si: (îvp) blidărel (1-2), blidăruş (1-2), bliduşel (1-2), bliduţ (1-2). blidon sn vz bidon bliduşel sn vz blidişel
blidut .sn [At: LB / Pl: ~e / E: blid + -ut] 1-2 (îvp) Blidişel (1-2). bligări vi [At: COMAN, GL. / Pzi: -resc / E: ns cf blidări] (Reg) A umbla cu mâinile prin apa de spălat vasele. blihaţ sn [At: DA ms / Pl: -e l E: net] (Reg) Foaie de potcovărie. blimp sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: eg blimp] (Cin) Carcasă în care se introduce aparatul de filmat, pentru a elimina zgomotul mecanismului de antrenare a peliculei, în cazul filmărilor cu priză directă de sunet.
blinda [At: DA ms / Pzi: -dez / E: fr blinder] 1 vr A acoperi cu un blindaj.
2	vr (Fig) A lua măsuri de apărare. 3 vr (Fig) A deveni insensibil la atacuri.
blindaj sn [At: LTR / Pl: -e / E: fr blindage] 1 înveliş protector de plăci metalice al unui vas de război, tanc etc. 2 înveliş metalic al proiectilelor de puşcă şi de pistol. 3 (Pex) Material special pentru protecţie. 4 (Ccr) înveliş realizat cu plăci de blindaj. 5 înveliş metalic de izolare a câmpului electromagnetic al unui organ de celelalte organe dintr-un aparat electric.
6	(Fig) Protecţie.
blindare .v/‘[At: DA ms / Pl: -dări / E: blinda] 1-5 Protejare cu blindaje
d-5).
blindat1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: blinda] 1-5 Blindare (1-5). blindat2, —ă [At: MAIORESCU, CR. II, 141 / Pl: -aţi, -e / E: blinda]
1	a Prevăzut cu un blindaj. 2 sn Vehicul de luptă cu blindaj (1). 3 a (D. unităţi militare) Care are mijloace de luptă cu blindaje (1).
blinda sf[At: LTR / Pl: -de / E: ns ci blinda] Flanşă oarbă. blinee sf vz blinie
blinie .v/fAt: NEGRUZZI, S. 1,58 / V: ~nee / A şi: blinie / E: rs âjamu] Mâncare rusească, făcută din aluat de clătite în straturi, cu diverse umpluturi. bliojdi v vz bleojdi2 blioşticăi v vz bloşticâi bliot, -oată smf, a vz bleot bliotocări v vz bleotocări blitz sn vz bliţ
blitzkrieg sn [At: DN3 / P: bliţkrig / E: ger Blitzkrieg] (Mii) Război „fulger14.
blizX vi [At: REV. CRIT. III, 88 / Pzi: -zesc / E: net] (Reg) 1 A râde.
2	A chicoti Cf hlizi.
bliţ sn [At: DEX2 / V: ~itz / PI: -uri / E: ger Blitz] 1 Sursă de lumină proprie, intensă şi de scurtă durată, cu care e prevăzut un aparat fotografic.
2	(îs) - secundar Bliţ (1) comandat optic de lumina bliţului (1) principal, asigurându-se o sincronizare perfectă. blizi v vz hlizi bloacă sf vz boalcă2
bloadără sf[At: PĂCALĂ, M. R. 137 / Pl: -re, -dere / E: net] (Trs) Pulneie netrebnică.
282
BLOTAN
bloandăr sm [At: VICIU, GL. / V: bleon- / PI: ~/ / E: ger Blonder] (Trs) 1 (Nrc) Epitet injurios dat saşilor. 2 Nătărău.
bloboji vt [At: JAHRESBER. IV, 326 / Pzi: -jesc / E: net] (Reg) A înfofoli.
bloc1 sn [At: SANDU-ALDEA, D. N. 242 / S: (înv) ~dfc, -ok / Pl: -uri / E: ger Block, fr bloc] 1 Masă solidă, dintr-o singură bucată. 2 Grămadă de lucruri considerate ca alcătuind o masă unică. 3 (îs) ~ de desen Grup de foi de hârtie de desenat lipite între ele la o margine, protejate între două cartoane. 4 (îlav) în ~ împreună. 5 Clădire mare, cu multe etaje Si: (îvr) blochaus. 6 (îs) —turn Bloc cu etajele dispuse în formă de turn.
7	Alianţă (între state, partide, grupări etc.). 8 (îs) ~ motor Organ de motor în care se află cilindrii şi pistoanele. 9 (Med; îs) ~ cardiac Tulburare a sistemului inimii, datorită blocării parţiale a fluxului nervos care străbate muşchiul cardiac. 10 (Med; îs) ~ operator Sălile de operaţie chirurgicală şi dependinţele acestora. 11 (îs) ~ continental Sector al scoarţei pământeşti, de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni marine de mare adâncime.
12	(Pgr) Caracter de literă, înrudit cu caracterul grotesc. 13 (Fit) Ansamblu de mărci poştale, neseparate între ele, desprinse împreună dintr-o coală.
14	(Fer) Mecanism pentru manevrarea acelor din cabina acarului sau din staţie. 15 (îs) ~ sistem Dispozitiv de semnalizare pentru evitarea ciocnirii trenurilor care manevrează pe aceeaşi linie. 16 Grup de voleibalişti care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari să înscrie dintr-o lovitură de atac Cf blocaj.
bloc2 sn [At: DA ms / V: ~us / Pl: ~uri / E: fr blocus] (înv) Blocadă. bloca [At: LTR / Pzi: -chez. / E: fr bloquer] 1-3 vt A izola un oraş, un (port sau un stat) prin blocadă (1). 4-5 vtr A (se) opri. 6 vt A închide circulaţia pe o arteră rutieră. 7-8 vtr A nu mai funcţiona (sau a face să nu mai funcţioneze) (prin fixare sau imobilizare într-o anumită poziţie).
9-10 vt A interzice prin lege folosirea unor produse (fonduri etc.). 11 vr (Spt) A face un blocaj. 12 vt (Iuz) A opri pentru stat o cotă de cereale.
13	vt (Tip) A folosi o literă întoarsă pentru a înlocui provizoriu o literă care lipseşte.
blocadă sf [At: URICARIUL X 15, ap. DA / Pl: -de / E: ger Blokade] 1-3 Ansamblu de măsuri de izolare a unui oraş, (stat sau grup de state) prin ruperea legăturilor de comunicare cu exteriorul. 4 (îs) ~ economică Izolare a unei ţări sau grup de ţări, în scopul subminării economiei naţionale ale acestora. blocaj sn [At: LTR / Pl: -e / E: fr blocage] 1-3 (Rar) Blocadă (1-3).
4	(Spt) Tactică de oprire a unei acţiuni adverse sau de apărare strânsă.
5	Intervenţie la fileu a unui grup de voleibalişti pentru a-i împiedica pe adversari să înscrie din lovitură. 6 (Teh) Fundaţie din piatră, bolovani de râu etc. la unele şosele şi căi ferate. 7 Dig rudimentar format din îngrămădire de pietre, bolovani etc. 8 (Med; îs) ~ renal Stază renală.
blocare sf[At: MAIORESCU, D. II, 96 / Pl: ~cari / E: bloca] 1-3 Blocadă (1-3). 4-5 Fixare (sau imobilizare) într-o anumită poziţie. 6-7 (Rar) Blocaj (6-7).
blocat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bloca] 1-5 Blocare (1-5). blocat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: bloca] 1-3 Supus blocadei (1-3). 4-5 Oprit prin blocaj (4-5). 6 (D. bani, marfă etc.) Oprit de a circula liber.
blocdiagramă sf [At: MDENC / Pl: -me / E: fr blocdiagramme] Desen în perspectivă al unei porţiuni a scoarţei terestre, în care sunt redate principalele caracteristici ale reliefului şi structura geologică.
blochaus sn [At: SAHIA, U.R.S.S. 14 / V: ~ockh~, ~okh~ / Pl: -uri / E: ger Blockhaus] (îvr) 1 Bloc. 2 (Gms) Cazemată. block sn vz bloc
block chords sn [At: DN3 / P: bloc cords / E: eg block chords] (Muz) Stil pianistic constând în interpretarea unei piese în acorduri la ambele mâini, pentru a sugera sonoritatea alămulilor. blockhaus sn vz blochaus blok-notes sn vz blocnotes
blocnotes sn [At: DA ms / V: ~oc(k)-n~ / A: blocnotes / E: fr bloc-notes] Carnet pentru însemnări curente Si: notes.
bloc-startsn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: eg starting-block] (Spt) 1 Mecanism special pe linia de plecare la cursele de viteză, pe care alergătorul îşi sprijină tălpile pentru a lua un start puternic. 2 Mică platformă pe bordura lăţimii bazinului de înot, de pe care se ia startul. blociori vi [At: DA / Pzi: -resc / E: fo] (Reg) A bălăci. blocus sn vz bloc2
blodărie şf[At: COMAN, GL. / PL: ~i/ / E: net] (Reg; pbl) Brodare. blodogori vi [At: RĂDULESCU-CODIN / V: -is'i, -ogodo-, ~ojd~, blagorodi, -ojdogori / Pzi: -resc / E: vsl EAdroA^ptini] (îvp) 1 A vorbi de neînţeles (într-o limbă străină) Si: (pfm) a bolborosi. 2 (Pop; îf blagorodî) A pălăvrăgi. blodogorisi v vz blodogori
blodogontsn [At: AGÂRBICEANU, D. Ţ. 94 / Pl: -uri/ E: blodogori] (îvp) 1 Vorbă de neînţeles. 2 Mormăială. blogi v vz bloji blogodori v vz blodogori bloi v vz bleojdi1
bloj, -oaje [At: ŢICHINDEAL, F. 229 / V: (1) -oajă sf! Pl:	-oaje	l
E: net] 1-2 smf, a (Om) ordinar. 3-4 smf a (Om) prost. 5 sm Persoană mascată Si: (înv) mască. 6 sm Personaj care face pe măscăriciul la jocurile căluşarilor, „turca“ şi „mutu’ cu mutoaşca“. 7 ^/Sperietoare. 8 .vm/Cerşetor.
blojăritură sf [At. CANTEMIR, HR. 472/22 / V: ~jer~, ~jir~ l Pl:’~ri / E: blojori + -ură] (îvr) Născocire. blojdă sf vz blojdină blojdi v vz bleojde
blojdină ş/ŢAt: DAMfi, T. 99 / V: ~dă / Pl: -ne / E: net] (Reg) 1 Scândură mică. 2 (Lpl) Spărturi de lemn strâmbe. blojdogori v vz blodogori blojdogori v vz blodogori
blojeritor, ~oare smf [At. CANTEMIR, HR. 24 / V: ~jvii~,-jviitoare / Pl: -i, -oare / E: blojori + -(i)tor] (îvr) Clevetitor. blojeritură sfvz blojăritură
bloji vtr [At: VICIU, GL. / V: ~ogi / Pzi: -jesc / E: blojii] 1-2 (Mar) A (se) murdări. blojiritură sfvz blojăritură
blojitură j/[At: CANTEMIR, HR. 139/5 / Pl: -ri / E: blojit + -ură] (înv; nob; fig) Murdărie.
blojori vt(a) [At: CANTEMIR, HR. 100/32 / Pzi: -resc / E: ns cf bloji] (îvr) A cleveti. blojviitor, -oare smf vz blojeritor blokhaus sn vz blochaus
blonci sn [At: BIBICESCU, P. P. nota 65 / Pl: -uri / E: net] (Trs) Nod. blond, -ă [At: NEGRUZZI, S. I. 327 / Pl: -nzi, -e / E: fr blond] 1 a (D. păr) Gălbui. 2 a (D. om) Care are păr blond (1) Si: bălai, blondin.
3	sm/Persoană cu păr şi ten de culoare deschisă Si: (pfm) bălan. 4 a (îs) Bere -ă Bere gălbuie.
blondă sf [At: FILIMON, C. II, 603 / Pl: ~de, (înv) -duri l E: fr blonde] (îvr) Dantelă albă, uşoară, de mătase.
blondeţe sf [At: MACEDONSKI, O. I, 143 / Pl: (nob) -ţi, I E: fr blondeur] (Rar) însuşirea de a fi blond.
blondin, ~ă smf, a [At: MACEDONSKI, O. I, 248 / Pl:	/ E: fr
blondin] 1-2 (Rar)(Om) blond (2). blondiu, -\e a vz blonziu
blonzi vtr [At: DEX2 / Pzi: -zesc / E: blond] 1-2 A(-şi) face părul blond. blonziu, ~ie a [At: DA ms / V: ~ndiu, -ie / Pl: ~i/ / E: blond + -iu] Aproape blond (2). blorcoti v vz bleorcoti
bloşticăi vi [At: CANTEMIR, HR. 139/28 / V: bleo-, blio-/ Pzi: ~e.se / E: fo] (îrg) A înainta cu greu prin noroi şi băltoace. blot, -oată a, smf vz bleot
blotan sn [At: DA ms / Pl: -e / E: net] (Reg) 1 Butoi mic de ţuică.
2	Conţinutul unui blotan (1).
283
BLOTĂCĂRI
blotăcări v vz bleot ocări blotocări v vz bleotocări blotocori v vz bleotocări
blotor sm [At: ANON. CAR. / A: net / Pl: -i / E: net] (înv; nob) Om de nimic Cf bleot. blotori vt [At: ALRT II, 40 / Pzi: -resc / E: net] (Reg; pbl) A clăti. blotonre sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: blotori] (Reg; nob) Clătire. blotorit sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: blotori] (Reg; nob) Blotorire. blucan sn vz butlan
bhică j/[At: MARIAN, INS. 13 / Pl: -uci / E: net] (Ban) Bulgăraş. blucug sn vz bucluc blue-jeans smp vz 6/ugz
blue note snp [At: DN3 / P: 6/w ndut / E: eg blue notes] (Muz) Treptele a 3-a şi a 7-a ale gamei majore coborâte, adesea, cu un semiton.
blues sn [At: DEX2 / P: bluz / Pl: ~uri / E: eg blues] 1 Cântec nostalgic al negrilor din America, devenit piesă instrumentală (de jazz), structurată pe 12 măsuri, organizată melodic-armonic pe 3 secvenţe. 2 Dans care se execută după blues (1).
bluetă ş/TAt: DN3 / P: blu-e- / Pl: -te / E: fr bluette] 1 (Frm; rar) Mică operă literară fără pretenţii. 2 (Muz) Bagatelă.
blufsn [At: SCÂNTEIA, 1947, nr. 734 / S: blujf / P: blaf / Pl: -uri / E: fr bluff] 1-2 Acţiune care urmăreşte intimidarea (sau inducerea în eroare). blug sn vz blugi
blugi smp [At: DEX2 / V: blue-jeans (P: blug ins), (incorect) blug / E: eg blue-jeans] Pantaloni din ţesătură specială de bumbac (rezistentă, albastră).
bluhăi sp [At: PAŞCA, GL. / E: net] (Reg) Intestine. blum sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr bloom] Oţel semilaminat în formă de bară, cu secţiunea în general pătrată. bluming sn [At: DEX2 / Pl: -uri l E: eg blooming] Laminor de blumuri. bluza vti [At: DEX2 / Pzi: -zez / E: dr bluzat ] 1-2 A face să devină (sau a deveni) bluzat.
bluzar sm [At: ODOBESCU, S. II, 303 / Pl: -i f E: bluză + -ar] (Iuz; nob) Lucrător.
bluzat, ~ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: bluză + -at] (D. corsajul unei rochii) Făcut mai lung şi mai larg şi lăsat să atârne peste cordon.
bluză a/ [At: DA ms / Pl: -ze / E: fr blouse] 1 îmbrăcăminte (largă şi) uşoară, asemănătoare cu o cămaşă. 2 Haină de serviciu pentru militari, ce înlocuieşte vestonul. 3 Haină uşoară de muncă purtată de lucrători deasupra altor haine. 4 (înv; îs) ~ albastră Lucrător.
bluziţă sf [Ai: DEX2 / Pl: -ţe / E: bluză + -iţă] 1-2 (Şhp) Bluză (1) (mică).
bluzon sn [At: DEX2 / Pl: -oane / E: fr blouson] 1-2 Obiect de îmbrăcăminte (de sport), larg şi comod, pentru partea superioară a corpului.
bluzuhţă sf [Ai: SAHIA, U.R.S.S. 21 / Pl: -ţe / E: bluză + -uliţă] 1-2 Bluziţă (1-2).
boa1 smi [At: HOGAŞ, DR. 96 / E: fr, lat boa] 1 Şarpe tropical, carnivor şi neveninos, lung de câţiva metri, care-şi sufocă prada încolăcindu-se în jurrul ei {Boa constrictor). 2 Fâşie lungă (de blană sau de pene) purtată, altădată, de femei în jurul gâtului. boa2 i vz bua boabab sm vz baobab
boabă sf [Ai: N. LEON, MED. 24 / Pl: -be / E: ns cf srb boba] 1-2 (Specie de) fruct cărnos (ca o mică sferă), cu sâmburii la mijloc Cf bob, bobiţă, broboană, buburuz. 3 (Bot; reg; îs) -ba-vulpii Dalac {Paris quadrifolia) .4 Bob1.5 (Fig) Ceea ce se aseamănă cu o boabă (1). 6 (Pfm; îe) A nu şti (nici o) - A nu şti nimic. 7 (Fig) Minge. 8 (Trs) Cartof {Solanum tuberosum). 9 (Ban; rar) Bob. 10 (îvr; nrc) Gaură în care pune piciorul cel care loveşte mingea. 11 (Fig) Gol1. 12 (Fig) Restanţă.
boac i [At: ŞEZ. II, 52 / E: fo] Cuvânt care imită sunetul produs la lovirea a două obiecte.
boaca i [At: MARIAN, ap. DA / E: fo] Strigăt cu care se cheamă viţeii.
boacă .s/[At: BARCIANU / Pl: -ace i E: net] 1 (Bot; Trs; rar) Nap (Brassica napus). 2-3 (Reg) Dovleac {Cucurbita maxima, cucurbita pepo).
4	(Reg) Cap. 5 (Reg; îe) A fi tare de - A pricepe greu. 6 (Reg; îae) A fi nepăsător. 7 (Reg; îae) A răbda multe. 8 (Reg; îe) A nu şti (sau pricepe) (nici) ~ A nu şti (sau a nu pricepe) nimic.
boacăn, ~ă [At: ALECSANDRI, T. 1313 / Pl: -i,-e / E: net] 1 a (Fam; d. acţiuni ale omului) Nepotrivit şi prostesc. 2 a (îe) A făcut una - (de tot sau a făcut-o ~) A făcut ceva nepotrivit, prostesc. 3 sp (înv; nrc) Jocuri de copii nedefinite mai îndeaproape. boacăr, ~ă a [At: PĂCALĂ, M. R. 137 / Pl: -i, -e / E: net] (Reg) Murdar. boace ş/[At: MARIAN, D. 269 / Pl: boci / E: ml vox, vocem] (îrg)
1	Voce. 2 Vorbă. boacet sn vz bocet
boactăr sm [At: JAHRESBER. III, 13 / Pl: -i / E: ger Wdchter] (Trs; înv) 1 Paznic de noapte. 2 Cantonier. 3 Sergent. 4 Caraulă.
boaghe1 sf [At: CANTEMIR, ap. TDRG / V: boghiu sm (S: bodiu), boghi / P: boa- / Pl: - / E: mg bagoly ] (Trs; Mol) 1 Bufniţă {Bufo bubo).
2	(Fig) Femeie neîngrijită, cu părul zbârlit. 3 Uliu {Accipiter gentilis). boaghe2 sf [At: ANON. CAR. / V: boghe, boghiu sm (S: bodiu, Pl:
-uri) i S: -ade / Pl: - / E: mg boglya] 1 (Trs; Mol) Căpiţă (mare) de fân.
2	(Reg) Claie mică de fân fără ţeapă. 3 (îvp; fig) Grămadă.
boaghe3 sf[At: I. CR. III, 286 / Pl: net / E: net] (Atm; reg) 1 Zonă temporală. 2 Zona fontanelei.
boaghe4 sf [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: net / E: net] (Reg) Ceaţă (mai ales pe munţi). boaghe5 sfvz boghie
boaghilsn [At: PAŞCA, GL. / Pl: -e / E: mg boglya] 1-3 (Trs) Boaghe2. boaghiţă sf vz babiţe boagiu sm vz boiangiu
boahne sfp [At: H III, 102 / E: net] (Reg) Joc de copii, cu cinci pietricele. boaică sf[At: DA ms / Pl: -ice / E: net] (Reg) Groapă. boaiou sn [At: DN3 / V: baieu / Pl: -ri / E: fr boyau] Cameră subţire în anvelopa unei biciclete de curse.
boaită .s/[At: NEGRUZZI, S. I, 161 / Pl: -te / E: ns cf mg bojti] (Pop) 1-2 Vită (slabă). 3 (Nrc) Termen de batjocură pentru preoţi.
boală sf [At: TETRAEV. (1574), 205 / Pl: boli, (pop) -le f E: vsl swi] 1-2 Modificare organică (sau funcţională) a echilibrului organismului Si: afecţiune, maladie, (reg) betejală, (pop) beteşug. 3 (Pop; îc) A - Epilepsie.
4	(Pop; îs) -la-babiţelor Babiţe. 5 (Pop; îp) - câ(i)nească Socote. 6 (Pop; îs) -la-cerbului Tetanos. 7 (Pop; îs) -la-copiilor sau -la-rea (înv) ori sfântă Epilepsie. 8 (Pop; îs) -de-gură-şi-de-picioare Febră aftoasă. 9 (îvp; îs) -de-lună Somnambulism. 10 (înv; îs) —împărătească Melancolie. 11 (înv; îs) -la-înălţimilor sau munţilor Rău de înălţime. 12 (Pop; şlpl; îs) —lumească sau (înv) secretă Boală venerică. 13 (Pop; îs) —lungă, -mare, rea sau (înv) rusească Febră tifoidă. 14 (Pop; nrc; îs) -la-mânzului Boală la vite nedefinită mai îndeaproape. 15 (Pop; îs) -la-rea Diaree. 16 (Pop; la oi; îs) —roşie Anemie pernicioasă. 17 (Pop; îs) —seacă Tuberculoză pulmonară. 18 (îvp; îs) Sfânta— Dizenterie. 19 (îrg; îs) -la-turcilor Ciumă. 20 (îpp; îs) -la-uscată Atrofie. 21 (Pop; îs) -la-vacilor sau a vitelor Pesta bovină. 22 (Pop; îs) -la-de-apă Hidropizie. 23 (Pop; lpl; la femei; îs) -e de femei Boli ale aparatului genital. 24 (îpp; îs) —de-foale Diaree. 25 (îvp; îs) —de-grăsime Obezitate. 26 (înv; îcp; îs) ~ de şarpe Boala (1) celui căruia i-a intrat pe gură un şarpe. 27 (Pop; îs) - de zahăr Diabet. 28 (îs) -la somnului Boală (1) infecţioasă gravă transmisă de musca ţeţe. 29 (îs) -la papagalilor Psitacoză. 30 (Reg) Sifilis. 31 (Reg) Epilepsie. 32 (Mol) Febră tifoidă. 33 (Pfm; îe) A băga (sau a vârî) pe cineva în (toate) Me(le) A supăra pe cineva. 34 (Pfm; îae) A enerva. 35 (Pfm; îae) A face să sufere. 36 (Pfm; îae) A face să se simtă prost. 37-39 Modificare organică, patologică sau biochimică. 40-42 Vită slabă, leneşă sau nărăvaşă. 43-45 Capriciu (sau pasiune) pentru ceva (sau cineva). 46 (Pop; îe) A face cuiva A necăji pe cineva până se îmbolnăveşte. 47 (Pop; îae) A băga pe cineva în necaz. 48 (Pop; îae) A veni cuiva de hac. 49 (Pop; îe) A avea — la cineva A place mult pe cineva. 50 (îe) A avea - pe cineva A avea ciudă
284
BOB2
pe cineva. 51 (îae) A invidia pe cineva. 52 (îlav) De ~ Din necaz. 53 (Pfm; îal) Din invidie. 54 (îal) Din capriciu. boakă1 şf[At: CONV. LIT. XLIV, II 955 / Pl: -Ice IE: net] (Pop) Ulcică. boakă2 sf [At TOMESCU, GL. / V: bloacă / Pl: -Ice I E: net] (Reg) Apă stătută, încălzită la soare.
boalda av [At: REV. CRIT III, 89 / E: boldi] (Trs) 1 (Pfm; îe) A da cu băţul ~ în cineva A înţepa cu un obiect ascuţit. 2 (Nrc; îcs) De-a - Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. boaită sfvz boltă
boambă1 s/[At: ANON. CAR. / S: bom~ / Pl: -be / E: net] 1-2 (Trs) Boabă (1-2). 3 Boabă de strugure. 4 Cartof (Solanum tuberosum). 5 (Reg) Zarzăr (Prunus cerasifera). 6 (Lpl; şîs) ~ de Cotnar Cireşe pietroase din Cotnari. 7 (Reg) Bob. 8 (Mol; îs) Fasole ~be Specie de fasole (Hibiscus esculentes). 9 (Mol; îas) Plantă din această specie. 10 Fir de praf.
11	Grăunte. 12 Obiect sferic. boambă2 sf [At TDRG / Pl: -be / E: fo cf bombăni] (Ban) Contrabas. boambă3 sf vz bombă
bornă sf [At ECONOMIA, 36/10 / V: (reg) bon sn / Pl: ~ne / E: ger Bohne] (Trs; gms) 1 Păstaie. 2-3 Bob de mazăre (sau fasole).
boancă15/[At: REV. CRIT. III, 89 / V: (5) bon~ (Pl: bonce) / Pl: ~nce / E: net] (Reg) 1 Copac gros şi găunos. 2 Buturugă. 3 Fag înalt, tăiat. 4 Desiş de brad înalt. 5 Ramură. 6 (Bot; lpl) Crăiţe (Tagetes erecta).
boancă2 sf[At: PAMFILE, C. Ţ. 343 / Pl: ~nce / E: net] 1 Fată urâtă.
2	(înv; nrc) Epitet injurios dat ţigăncilor.
boandă1 sf, a [At: COMAN, GL. / Pl: ~de / E: ns cf bondră] (Reg) 1-2 (Femeie) stupidă. boandă2 sf vz bundă
boangă sf [At MARIAN, INS. V / Pl: ~nge / E: net] (Trs) Insectă care se târăşte pe pământ. boangerie sf vz boiangerk
boanghen, -ghină smf [At CONV. LIT. XLV, 374 / Pl: -i, -e / E: ns cf vsl BArpiiN%\ (Nrc) Epitet injurios dat ungurilor. boantă1 5/ [At: I. CR. III, 251 / Pl: -te I E: net] (Reg) Bătaie. boantă2 sf vz bundă
boanţă1 sf [At CV, 1949, nr. 8, 32 / Pl: ~te / E: net] (Ljcp) 1 Punct pierdut. 2 (îe) Joc la Me Joc în care se numără punctele pierdute.
boanţă2 sf [At: CHEST. V A, 72 / Pl: ~ţe / E: net] (Reg; pbl) 1 Vezica urinară. 2 Organ genital feminin. boantă3 s f vz hoaţă
boanză sf[At MARIAN, INS. 353 / Pl: ~ze / E: bonzăi] (Ent; Buc)
1	Streche. 2 Musca-mare.
boar1 sm [At: (1612) ap. BOGDAN, GL. /V: bouar,buhary (Ban) boier / P: bo-ar / Pl: ~i / E: lat bo(o)arius, -um] 1 (Rar) Păstor de oi Cf văcar.
2	(Mun) Proprietar de boi. 3 (înv) Perceptorul dijmei pe boi. 4 (Ast) Constelaţie Cf capul-boului, văcarul.
boar2 sm vz bour
boarcă sf [At: ANTIPA, F. 136 / Pl: -rce l E: net] 1 (Iht; reg) Zglăvoacă (Cottus gobio). 2 (Iht; Mol) Blehniţă. 3 (Mol; înv; nrc) Epitet injurios dat ţiganilor. 4 Nume de batjocură dat babelor cicălitoare.
boare sf [At: PARACLIS (1639), 30v / 7 / Pl: (nob) bori I E: net] 1 (înv) Vifor. 2-3 (Adiere de) vânt lin. 4 Abur. 5 Miros. 6 Aromă. 7 Zăpuşeală. 8 Pâclă. boarfă1 sf [At: ANTIPA, P. '! Pl: -fe / E: net] (Iht; reg) Boiştean. boarfă2 i/[At: PAMFILE, I. C. 347 / V: bur~ / Pl: ~fe / E: net] (Pfm)
1	îmbrăcăminte veche, uzată. 2 (Pex; lpl) Obiecte de uz personal (îmbrăcăminte, lenjerie, încălţăminte) Si: (pfm) catrafuse. 3 Prostituată.
boarke sf [At: ENC. AGR. / P: ~ri-ce / E: net] (Bot; reg) Crăiţe (Calendula officinalis).
boarişte sf [At: CHEST. IV, 116/62 / Pl: ~ti I E: boar + -iste] (Reg)
1	Coastele dealurilor pe care pasc vitele mari. 2 Teren comun de păşune. boantă sf [At LB / P: bo-a~ / Pl: ~ţe / E: boar +-iţă] Păstoriţă de oi.
boarnă .v/'[At: H IX, 36 / PI: -ne / E: net] 1 Muscă ce trăieşte prin păduri şi care pişcă Si: (reg) muscă fnare (Musca vomitoria). 2 (Reg) Instrument muzical nedefinit mai îndeaproape. boârsă sf [At: CHEST. V, 178/24/V: ~r$ă/Pl: -se IE: net] (Reg) Trup. boarşă sfvz boarsă boartă sf vz bartă
boarţă ş/ŢAt: H I, 7 / V: (reg) bort sm (Pl: ~/) / Pl: -ţe l E: net] Peşte de apă dulce, lung de câţiva centimetri, care îşi depune icrele între valvele unor moluşte Si: anghelină, belehariţă, (reg) belghiţă, beltiţă, berchiţă, boare hiţă, bortănică, borţică, burtă-verde, burtică, burticuţă, cărăşoaică, chisoagă, chitic-lat, chizdorungă, chizdurcă, goghie-roşie, halan, lătană, lătiţă, mioarţă, ocheană săracă, ochenică, ocheniţă, ochi-roş, peşte de arin, peşte sărac, preuteasă, proscheraş, rânchiţă, roşioară, sfei (Rhodeus sericeus). boarzjă sf vz borză2
boarze sfp [At: PANŢU, PL.2 / E: net] (Bot) Chica-voinicului (Nigella domesuna).
boască1 sf[At: H IX, 88 / Pl: (nob) -aşte / E: ns cf srb vosak, -ska] (Rar) 1 Tescovină. 2 Drojdie. 3 Resturi (ciorchini, pieliţe, sâmburi) la obţinerea mustului în teascuri. boască2 sf [At: PANŢU, PL.2 / Pl: ? / E: net] (Bot) Şovârf. boaşa sf [At: BIBLIA (1688), 144 / V: boş snm (Pl: boaşe sn, boşi sn)
/ Pl: -se / E: ml * byrsea, -am] 1 (Reg) Intestin gros. 2 Intestin. 3 (Lpl) Testicule. 4 (Bot; îc) ~şele-popii Remf (Aristolochia clemantitis). 5 (Bot; îc) ~şa-co!iţei Untul-vacii (Orueis morio).
boată1 sf [At: LIUBA-IANA, M. 19 / Pl: -te / E: srb bota] (Reg) Bâtă mare. boată2 sfvz botă
boată? sf [At: JAHRESBER. III, 313 / Pl: -te / E: net] (Ban) 1 Spată.
2	Umăr. boatcă sfvz botcă2
boafă sf [At: ŞEZ. VI, 4 / V: -anţă / Pl: -ţe / E: net] (Reg; fam)
1	Boroboaţă. 2 (Mol; îe) A i se întâmpla cuiva (sau a da peste) o ~ A da peste un necaz. boaz sn vz bogaz boază sfvz boz
boazerie sf[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr boiserie] Lambriuri. boazgă i/[At: VICIU, GL. / Pl: -zge / E: net] (Trs) Nisip pe marginea râurilor.
boăreasă sf [At: DDRF / Pl: -ese / E: boar + -easă] Femela bourului. boărie sf vz bourie
bob1 [At: (1588) CUV. D. BĂTR. I, 309 / V: bobă (1) (Pl: bobe) sf/ Pl: -i sm, boabe, (nob) -uri / E: vsl fiofito] 1 sm Plantă leguminoasă cu flori albe sau trandafirii, cu păstăi mari şi cu seminţe ovale, turtite (Vicia faba). 2 sm (îs) ~de-ţarină Specie sălbatică a bobului (1), cu flori roşiatice (Lathyrus platyphyllos) Si: (Buc) unge-căi. 3 sm Exemplar din această specie. 4 sm Sămânţa bobului (1). 5-6 sn Sămânţă de cereale (sau de legume) care fac fructe păstăi Si: boabă (4), grăunte. 1 (Pop; îe) Câtu-i negrul Milui Foarte puţin Si: cât negru sub unghie. 8 (Pop; d. femei; îe) A mânca ~ A rămâne însărcinată. 9 sm (îe) A da (a trage sau a întinde în ~i) A prevesti cu ajutorul bobilor. 10 sm (Pop; îe) A-i fi (cuiva) Mi număraţi A-1 aştepta (pe cineva) o primejdie. 11 sm (Pop; îe) (Parcă) a da(t) cu Mi S-a întâmplat întocmai (şi în scurt timp). 12 sn (îlav) ~ de ~cu ~Cu grijă şi răbdare. 13 sn (îal) Amănunţit. 14 sn (îlav) Din ~ în ~ Amănunţit. 15 sm (îlav) ~ numărat întocmai. 16 sm (îal) Exact. 17 sm (îal) Amănunţit. 18 sm (îal) Clar. 19 sm Orice părticică de materie care seamănă cu un bob (4). 20 sn (Teh; înv) Granulă. 21 sm (înv; îe) A-i sări cuiva Mi din nas A-i sări mucii sau sângele din nas. 22 sn Boabă. 23 (îe) Nu ... nici... ~ Nimic Si: deloc, nici o iotă.
bob2 sn [At: DA ms / Pl: ~uri IE: eg, fr bob (sleigh)] 1 Sanie care se poate conduce cu un volan sau două cabluri. 2 Sport practicat cu bobul (1) Si: bobslei.
285
BOB3
bob? sn [At: DEX2/P1: -uri / E: net] Instalaţie cu turn pentru ridicarea materialelor de construcţie. bobaică sfvz băbaică
bobală sf [At: VICIU, GL. / PI: -le / E: net] (Reg) 1-2 Drojdie (la vin sau la oţet). boban, ~ă a vz baban
bobană af [At: CHEST. V. / E: bob + -ană] (Pop) 1 (îs) Fasole - Soi de fasole cu boabele mari. 2 (îas) Exemplar din acest soi.
bobar smf a [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ~i / E: bob + -ar] (Rar; pop) 1-2 (Persoană) care ghiceşte în bobi.
bobaruţe sfp [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg) Corcoduşe mici, necoapte.
bobată sf[At: PAŞCA, GL. / Pl: -îe l E: net] (Reg) Femeie gravidă. bobă1 sfvz bob1
bobâ2 sf [At: FRÂNCU-C ANDREA, M. nr 98 / Pl: ~be / E: mg bobam] (Reg; mgm) 1 Bunică. 2 Dadă. bobăetură sfvz bombănitură
bobănelsm [At: HIX, 79 / Pl: -ei / E: boban + -el] (Bot; reg) Buruiană nedefinită mai îndeaproape. bobăreasă sfvz băbăreasă bobâlcă sfvz bubâlcă
bobâlnău sn [At: H IX, 387 / Pl: -naie, (ns) -uri / E: net] (Reg) Ridicătură mică de teren Cf clâlmd. bobâlnic sm vz bobornic
bobarnă1 şf [At: I. CR. II, 302 / Pl: -ne / E: net] (Reg; rar; irn) Femeie cârnă care vorbeşte pe nas.
bobarnă2 şf[At: DA / Pl: -ne / E: net] (Ban) închisoare întunecoasă în care deţinuţii erau puşi în butuci.
bobârnac sn [At: CARAGIALE, N. F. 71 / V: băb~, bărbăn~ / Pl: -ace, (rar) -uri / E: ns cf bobârnd] 1 Lovitură dată (peste nas) prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare Cf (pop) sfârldj,riscă. 2 (Fig) Aluzie răutăcioasă. 3 (Fig; îe; şi pasiv) A da (a lua, a dobândi) un - (sau '-ace) A (fi) certa(t). 4 (îae) A (fi) ironiza(t). 5 (îf băb-; îcs) Joc cu băbârnaci Joc de copii cu pietricele mici, rotunde. bobârnică sf vz vârlugă
bobârmţă ş/[At: TDRG / Pl: -te / E: net] Bobărneasă. bobeală j/[At: VICIU, GL. / Pl: (ns) -e/i, -ele / E: net] (îrg) Mâncare din făină de porumb, untură şi lapte. bobeică1 sf [At: VICIU, GL. / Pl: -ici / E: bobă + -eică] (Trs; rar) Babă. bobeică2 sf[At: ŞEZ. II, 150 / V: (3) -bai~ / Pl: -ici / E: net] 1 (Mol) Fund de vale adâncă sub o bâtcă. 2 (Buc) Munte. 3 (Mar; îf -hai-) Loc ridicat, cu uit platou în vârf.
bobei sm [At: JAHRESBER. XII, 156 / E: bobi + -ei] Câine ager, care dă uşor de urma vânatului.
bobenchi sn [At: ŞEZ. V, 37 / Pl: -uri / E: net] (Pop) Semn făcut pe fruntea copiilor, să nu se deoache Si: (pop) benchi.
bober sm [At: DEX2 / V: -eur (P: bobor) / Pl: -i / E: bobi2 + -er] Sportiv care practică bobul2 (2). bobeur sm vz bober
bobi vt [At: RĂDULESCU-CODIN / Pzi: -besc / E: bob] 1 A ghici cu bobii. 2 A nimeri. 3 A da de urma cuiva. 4 A potrivi.
bobic1 sn [At: H IV, 227 / PI: -uri / E: net] (Reg) 1 Par cu care pescarii scot peştele din ascunzători Cf (pop) Bold, ştioltic. 2 Unealtă cu care se amestecă varul cu nisip.
bobic2 sm [At: PAMFILE, J’ II, 3-5 / Pl: -ici / E: bob + -ic] Fiecare din pietricelele cu care se joacă „în buşi“ sau „în bobici“. bobică1 sf [At: HODOŞ, C. 69 / Pl: -ici / E: net] (Reg) 1 Ulcică. 2 Oală. bobică2 sf[ At: DA ms / Pl: -ici / E: boabă + -ică] (Pop) Boaba tufelor de stejar.
bobicuţă ^[At: H IX, 82 / Pl: -ţe / E: bobică + -uţă] 1-4 (Şhp) Bobică12 (mică).
bobidragi sfp [At: H V, 28 / E: net] (Reg) Floarea Tropaeolum majus.
bobin sn vz bobină
bobina vt [At: DA ms / Pzi: -nez / E: bobină] 1-2 A înfăşură un fir (un film etc.) în jurul unui mosor (sau unei bobine).
bobina]sn [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 113, 11/4/PI: -e/E: net] 1 Bobinare. 2 Locul unde se bobinează. 3 Totalitatea conductorilor bobinaţi dispuşi într-o maşina sau într-un aparat electric.
bobinare sf [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 59 / Pl: -nări / E: bobina] 1-2 înfăşurare a unui fir (film etc.) în jurul unei bobine Si: bobinaj, bobinat1.
bobinat1 sn [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 113,11/4/E: bobina] 1-2 Bobinare (1-2).
bobinat2,	a [At: DA ms / PI: -aţi, -e / E: bobina] 1-2 înfăşurat pe
(sau ca) o bobină.
bobinator, -oare smf, a [At: LTR / Pl: -i, -oare / E: bobina + -tor] 1-2 (Lucrător) care construieşte şi repară bobine.
bobină sf [At: LTR / V: (1) bobin sn (pl: -e, -uri) / Pl: -ne / E: fr bobine] 1-2 Ghem (sau înfăşurare de fire) dispus(e) astfel încât să nu se deşire sau să se încurce. 3-4 Mosor pe care se înfăşoară aţă, sârmă etc. 5 Mosor cu fire. 6 Ansamblu de spire format prin înfăşurarea în serie a unuia sau mai multor conductoare electrice. bobinţă sfvz bobiţă
bobir sn [At: DA / Pl: net / E: ns cf bombir] (Ban) Fructe foarte mici, ce s-au copt nefiind dezvoltate complet. bobirci sfp [At: COMAN, GL. / E: ns cf bobir, bobirci] (Reg) Bobir. bobişor sn [At: MOLDOVAN, Ţ. N. 301 / Pl: -oare / E: bob + -işor] 1-4 (Şhp) Bob (5-6) (mic). 5 Cusătură neagră pe mânecile cămăşilor femeilor Cf bobiţă.
bobişte sf[At: VAIDA / V: -tină / Pl: -ti / E: bob + -işte] (Reg) Loc plantat cu bob (1). bobiştină sf vz bobişte
bobit, ~ă a [At: JIPESCU, 0.39 / Pl: -iţi, -e l E: bobi] 1 Ghicit în bobi.
2	Nimerit. 3 Găsit. 4 Potrivit.
bobitoare sf [At: GRAIUL 1,290 / Pl: -ori / E: bobi + -(i)toare] (Pop) Femeie care ştie să dea în bobi Si: băbăreasă, bobăreasă, bobăr iţă.
bobiţă sf [At: VARLAAM, C. 44 / Pl: -ţe / E: boabă + -iţă] 1-6 (Şhp) Boabă (1-2, 5) (mică) Cf buburuză. 1 (Bot; şîc -ţa-lupului sau ~ţa-ţapului) Dalac (Paris quadrifolia). 8 (Reg) Agrişă (Ribes Grassularia). 9 (Lpl) Picăţele. 10 Aluniţă. 11 Excrescenţă (pe piele). 12 (Bot; reg) Vuietoare (Empetrum nigrum). 13 Cerculeţ imprimat sau desenat. 14 (Gmţ; fig) Boabă (12).
bobiţar sm [At: VICIU, GL. / Pl: -i / E: bobiţă + -ar] (Bot; reg) Agriş (Ribes Grossularia).
bobiţel sm [At: PANŢU, PL 2 / Pl: -ei / E: bobiţă + -el] (Bot; reg) Lemnu-bobului (Cytisus hirsutus).
bobiţos, -oasă a [At: DDRF / PI: -oşi, -oase / E: bobiţă + -os] (Rar)
1	Cu bobiţe (5). 2 Cu pete. 3 Cu picăţele. 4 (D. păsări) Moţat şi pintenat. boblete1 sm [At: DA / Pl: -eţi / E: net] Om bobleţ. boblete2 sm vz obleţ
bobletic, ~ă smf, a [At: CREANGĂ, GL. / Pl: -ici, -ice / E: ngr ămmXrpcnxâg] (Reg) 1-2 (Om) prost. 3-4 (Om) bleg. 5-6 (Om) plictisit.
7-8 (Om) trudit. 9-10 (Om) greoi',grosolan. 11-12 (Animal) greoi. 13-14 (Om) neputincios.
bobleţ1, ~eaţă smf, a [At: T. CERCEL, SĂM. IV, 1765 / Pl: ~i, -e / E: ns cf bobletic] 1-2 (Om) prost. 3-4 (Om) bleg. bobleţ2 sm vz obleţ
boboacă sf[At: CHEST. V, 75/70 / PI: -ace l E: net] (Mol) Oaie cu botul roz.
boboanăsf[At: DOSOFTEI, V. S. 163/2/P1: -ne/E: mg babona] (Trs; Mol; mgm; lpl) 1 Farmece (făcute vecinilor, să le meargă rău) Cf solo-monii, moşmoane, borboase. 2 Material folosit pentru farmece. 3 Superstiţie. 4 (îlv) A face ~ne A face farmece. boboane i/[A-t: DA ms / Pl: - / E: net] (Med) Uimă. boboanţă sfvz bomboanţă
286
BOBUŞOR
boboar sm [At: ALEXI, W. / P: -bo-ar / PI: -i / E: bobou + -ar] (îrg) Ţesător de postav gros de lână.
boboaşă şf[At: ANON. CAR. / Pl: -se / E: ctm boabă + gogoaşă] (Trs; Ban) Cartof (Solanum tuherosum).
boboc [At: CANTEMIR, IST. 262 / V: (înv) bub- / Pl: ~oci sm, (rar) -boace sn / E: pbl ngr fiufluxi] 1 sm Caliciul nedeschis al unei flori. 2 sn Floare care începe să se deschidă. 3 sm (înv; îe) S-a încheiat (sau s-a închis) ~ul Nu se mai poate face nimic. 4 sm (Fig) Termen de dezmierdare.
5	a (Fig) Mic. 6-7 sm Pui de gâscă sau de raţă. 8 sn (îe) A paşte (sau a păzi) ~oci A-şi pierde vremea degeaba. 9 sm (îe) A da (mâncare) Ia M)cii A vomita. 10 sm (Fig) începător Cf gâscă, agramat. 11 sm Recrut. 12-13 sm Student (sau elev) în primul an.
bobocea .s/[At: BIBICESCU, P. P. 81 / Pl: -cele / E: boboc + -ea] (îvr) Tânără frumoasă.
bobocel sm [At: COŞBUC, B. 214 / Pl: -ei / E: boboc + -el] 1-20 (Şhp) Boboc (1,2,4,5-7,10-13) (mic).
bobocică sf [At: H IX, 74 / Pl: -ici / E: boboc + -ică] 1-2 (Şhp) Boboc
(6). 3 Dans ţărănesc nedefinit mai îndeaproape. 4 Melodie după care se execută acest dans. bobolâc sm vz babalâc bobolnic sm vz bobâlnic
boboloăcă ş/ [At: MARIAN, INS. 13 / V: -oc sn, bub- l Pl: ~ace / E: net] 1-4 Boboloş1 (1-4). boboloc sn vz boboloăcă
bobolocat, -ă a [At: DA / Pl: ~aţi, ~e / E: boboloc + -at] (Ban) Sferic. boboloş1 sm [At: LlUB A-IANA, M. 99 / Pl: -i / E: ctm bob + cocoloş] (Reg) 1 Globuleţ. 2 Conţinutul oului. 3 Bulă ce apare la fierberea apei.
4	(Reg; lpl) Floricele de porumb.
boboloş2, -odşă a [At: DENSUSIANU, Ţ. H. / Pl: -i, -oase / E: net] (îs) Prune ~oaşe Soi de prune rotunde, care se coc devreme. boboloşat, -ă a [At: DA / Pl: ~aţi, -e l E: net] (Reg) Sferic. boboloţ1 sm [At: PAMFILE, I.C./V: boloboţ I Pl: ~i / E: net] 1 (îf bolobot) Cocoloş mic de unt în smântână Cf bololoş, bololoz. 2 (Reg) Piatră rotundă pentru pavat curtea.
boboloţ2, -oaţă a [At: DA ms / Pl:	~oaţe / E: net] (Fam) 1 Rotund.
2	Durduliu.
boboloz sm [At: VICIU, GL. / Pl: -i / E: net] (Reg; lpl) Cocoloş în mămăligă.
bobona vr [At: LM / Pzi: ~nez / E: ns cf boboşo] (Nob) 1 A se băşica.
2	A se umfla.
bobonat, -ă a [At: PĂSCULESCU, L. P. / Pl: ~aţi, -e I E: bobona] Rotund.
boboni vti(a) [At: ANON. CAR. / V: bou- / Pzi: ~nesc / E: boboană] 1-2 (Pop; mgm) A vrăji.
bobonitor, -oare a, smf [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, -oare / E: boboni + -(i)tor] (Trs; Ban; mgm) 1-2 Vrăjitor .
bobonoşag sn [At: (a. 1675) DOC., ap. GCR 1,218/1 / Pl: -uri / E: mg babonasâg] (înv; mgm) Vrajă.
bobornic sm [At: LB / V: -că sf, -oIn-, baboln-, bârboln-, -bâln-, bribonic, bribovnic,pribolnic 1 Pl: -ici / E: net] Plantă erbacee cu tulpina înaltă, groasă, cu frunze rotunde şi cărnoase, cu flori albastre şi fructul ca o capsulă rotundă (Veronica beccabunga). bobornică sfvz bobornic boboroadă sf vz borboasă
boboroaţă .s/[At: ŞEZ. XXI, 14 / Pl: -ţe / E: net] 1 Glumă copilărească.
2	Glumă prostească. boboroji v vz îmboboroji
bobos, -oasă [At: H IX, 35 / Pl: -oşi, -Oase / E: bob + -os] (Reg) 1 a (Rar) Plin de boabe. 2 a Cu faţa aspră, de parcă ar fi compusă din boabe.
3	a Ca o boabă. 4 sfp Fructe din familia zmeurei.
boboş1, -oşă a [At: REV. CRIT. III, 89 / Pl: -i, -e l E: mg bobos tyuk] (Reg; mg) 1 Moţat şi pintenat. 2 (îs) Găină -ă Cu pene multe şi mari pe picioare şi cu moţ.
boboş2, -oaşă a [At: LB / Pl: -i, -e / E: mg babos] (Trs; mgm) Pestriţ. boboş3 sm [At: LB / Pl: -i / E: bob + -».>■] (Atm; îppl) 1 Glob ocular Si: bulbuc, gogoaşă. 2 Papilă.
boboşa vr [At: MARIAN, D. 307 / Pzi: -şez l E: boboş3] (Reg) A se umfla.
boboşare .s/[At: DA ms / Pl: -ri / E: boboşa] (Reg) Umflare. boboşat, -ă a [At: JIPESCU, O. 155 / Pl: -aţi, -e l E: boboşa] (Reg; d. ochi) Umflat.
boboşit, -ă a [At: DEX2 / Pl: ~iţi, -e / E: bob1] (Reg; d. ochi) Holbat. boboşor, -oară a [At: ŢIPLEA, P. P, 30 / Pl: -i, -oare / E: boboş + -or] 1-2 (Şhp) (Cam) pestriţ.
bobot sn [At: CONACHI, P. 227 / V: -ă sfl Pl:	/ E: bg 6060T, srb
bobot] 1 (înv) Vâlvătaie. 2 (îe) A vorbi în -e A vorbi aiurea. 3 (Mol; îae) A vorbi în necunoştinţă de cauză. 4-5 (îrg; îe) A umbla (sau a merge) în -e A umbla fără rost. 6 (îrg; îlav) în (sau din) ~e La întâmplare. 7 (Trs) Acces (de furie).
bobotaie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 130/22 / Pl: -tăi / E: bobot + -aie] 1 (Reg) Vâlvătaie. 2 (Mun; Olt) Foc mic pe care-1 fac copiii la începutul primăverii. 3 (Fig) înfierbântare. bobotă sfvz bobot
bobotenie sf[At: CV, 1946, nr. 8, 35 / PI: ~i/ / E: bob + -ot + -enie] Boabe de struguri care cad pe jos la culesul viei.
boboti [At: DOSOFTEI, V. S. 130/9 / V: (reg) -bufi, bub- / Pzi: -tesc / E: ns cf bobotanie] 1 vi (Reg; d. foc) A arde cu vâlvătăi şi trosnituri. 2 vr (Fig) A se înfuria. 3-4 vtr A (se) face flacără. 5 vr(a) (Reg; d. răni) A se inflama. 6 vr (D. apă) A se umfla. 7 vi(a) (D. grâu) A lega.
bobotire .v/ [At: CALENDARIU (1814), 177/19 / Pl: -ri / E: boboti] Inflamare (a unei bube sau răni).
bobotit1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: boboti] 1 Ardere cu vâlvătăi şi trosnituri. 2 Umflare a apelor.
bobotit2, -ă a [At: MARIAN, D. 160 / V: bub-, bubofită / Pl: ~iţi, ~e / E: boboti] 1 (D. o bubă sau rană) Inflamat(ă). 2-3 (Reg; d. o bubă sau rană) Umflat(ă) Si: obrintit, (pop) căţelit. 4 (D. apă) Umflată. 5 (D. oameni) Supărat.
bobotoi sn [At: MARIAN, SA. I 272 / Pl: -oaie / E: bobot + -oi] (Ban) Foc cu vâlvătăi şi trosnituri.
bobou sn [At: (a. 1642) TEOFIL, ap. TDRG /V: bub-, bubău, băbău / Pl: -ouă, (înv) -oaă, -oo / E: mg guba] 1-2 (îrg) Manta groasă de lână (sau de păr de capră cu lână), de culoare închisă, mai scurtă decât sarica (şi cu mâneci foarte lungi) Cf ghebă, zeghe, ţundră. bobreajă sfs vz pobreajăn bobreajăn sms vz pobreajăn bobreţ sm vz bobric
bobric sm [At: JAHRESBER. III, 314 / V: bub-, -reţ f Pl: -ici l E: srb bubreg] (Ban; sbm) Rinichi.
bob-scat sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: ns cf eg scat] 1 Seat stilizat, marcat de evoluţia improvizaţiei instrumentale. 2 Mod de interpretare în care vocea concurează instrumentele.
bobslei sn [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 70 / V: -gh I Pl: -uri / E: eg, fr bobsleigh] (Rar) 1-2 Bob2. bobsleigh sn vz bobslei
bobşă sf [At: DA ms / Pl: -şe / E: ns cf bucşă, bucea] (Reg) Bucşa roţii Si: bucea.
bobuleţ sn [At: SBIERA, P. 300 / V: -eu l Pl:	/	E:	bob	+	-uleţ]	1-4
(Şhp) Bob1 (5-6) (mic). bobuleu sn vz bobuleţ
bobură sf[At: CHEST. II, 340 / Pl: -ri l E: net] 1 (Reg) Construcţie ca o pâlnie deasupra vetrei sau cuptorului pentru captarea fumului şi a scânteilor. 2 Coş ce nu iese prin acoperiş.
boburos, -oasă a [At: PAŞCA, GL. / Pl: -oşi, -oase I E: bob + -uros] (Reg; d. oameni) 1 Dur. 2 Crud. 3 Ordinar.
bobuşor sm [At: PANŢU, PL.2 / Pl: ~i / E: bob + -uşor] 1 (Bot) Măzăriche (Vicia dumetorum). 2 (Bot) Oreşniţă (Lathyrus tuberosus). 3-4 (Şhp) Bob1 (1) (mic) (Vicia faba).
287
BOBUTI
bobuti v vz boboti
bobuţat, -ă a [At: COMAN, GL. / PI: -aţi, -e / E: bobuţ + -at] (Reg) Bombat.
boc1 sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~uri / E: ger Bock „ţap (de bere)“] (Trs)
1	Ulcică de circa 1/4 litru Si: bocal, bardac. 2 Conţinutul unui boc (1).
3	Ulcica împreună cu conţinutul.
boc2 sn [At: DAMfi, T. / PI: ~uri / E: ger Bock] 1 Scăunel pe care se reazămă piciorul calului când i se pilesc cuiele potcoavelor. 2 Masă la cenuşar, pe care se curăţă pieile de păr şi de carne. 3 (Reg; gms) Capră pentru vizitiu. 4 Tălpică de strâns roţile căruţei.
boc3 si [At: ŞIO / E: tc bockyemek] (îvr; îe) A mânca ~ (turcesc) A spune minciuni Si: a mânca rahat sau (pfm) căcat.
boc4 sn [At: REV. ROM. 1,41 / Pl: ~uri / E: ns cf bocnă] (îe) îngheţat ~ îngheţat bocnă.
boc5 sn [At: VICIU, GL. / PI: ~uri / E: net] (Reg) 1 Capete scurte de brad. 2 Capul cu care se leagă lemnul de plută. 3 (îs) Lemne legate în -Lemne legate de plută cu o sârmă împletită care le străbate la capătul subţire.
boc6 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: net] (Trs) Zăvor la porţile caselor de Ia ţară.
boc7 sn, i [At: DELAVRANCEA, S. 249 / V: boca / E: fo] 1-2 (Cuvânt care imită) zgomotul produs de lovituri repetate ale unui obiect greu. boca sn, i vz boc7 bocal sn vz pocal
boeme sm [At: (a. 1620) DOC., ap HEM 2815 / V: -ă (Pl: -nce) sf, -câncă (PI: -cânce) sf, băcăncă (Pl: băcănce) sf, -conci (Pl: ~), -cânci (Pl: ~), băcanci (Pl: ~) / Pl: -nci / E: mg bakancs] 1 Gheată rezistentă, pentru militari, sportivi etc. făcută din piele şi cu talpă groasă. 2 (Mol; lpl) Ghete urât făcute. 3 (Mol; înv) Pantof rupt. 4 (Mol; înv) Papuc rupt. bocâncă sf vz bocanc
bocaport sm [At: DEX2 / Pl: ~rţi / E: it boccaporto] Deschizătură în punte, prin care se încarcă mărfurile în navă. bocar sn [At: PAŞCA, GL. / Pl: -e / E: net] (Reg) Plută. bocălzi vi [At: COMAN, GL. / Pzi: -zesc / E: net] (Reg; d. animale) A şchiopăta. bocanci sm vz bocanc
bocăneaU sf[ At: CONTEMPORANUL V, 1,294/ Pl: -eli/ E: bocăni + -eală] 1-4 Bocănit (1-4).
bocăneţ1 sn [At: SCRIB AN, D. / V: boghin-, buchin- / Pl:	/ E: net]
(Reg) 1 Aluat nedospit şi uscat. 2 Prăjitură proastă Si: chilimot. 3 Prăjitură ţărănească din legume învelite în aluat. 4 Un fel de colac.
bocăneţ2 sn [At: VARONE, D. / Pl: -e / E: net] (Reg) 1 Horă care se termină cu un brâu. 2 Melodie după care se dansează această horă. 3 Hora împreună cu melodia.
bocăni [At: ALECSANDRI, T. 14 / V: (reg) băc-, -com / Pzi: -nesc, (rar) bocăn / E: boc + -âni] 1 vi A lovi, de repetate ori, cu un obiect tare în ceva. 2 vi A tropăi. 3-4 vit A (se) ciocni.
bocănit sn [At: VLAHUŢĂ, ap. CADE / Pl: ~uri / E: bocăni] 1 Lovire repetată cu un obiect tare în ceva Si: bocănitură (1). 2 Tropăială. 3 Ciocnit1.
4	Zgomotul produs de bocănit (1) Si: bocănitură (2).
bocănitoare sf [At: MARIAN, 0.1,16/ Pl: ~ori / E: bocăni + -(i)toare] (Orn; pop) Ciocănitoare.
bocănitură sf [At: DUNĂREANU, CH. 10 / Pl: -ri l E: bocăni + -(i)tură] 1-2 Bocănit (1,4).
bocanc,-ă a [At: I. CR. III, 83 / Pl: -nci,-nce / E: net] (Reg; d. lucruri) Grosolan. bocâncă sf vz bocanc
bocâncar [At: DDRF / V: (înv) -iu sm / Pl: ~i / E: bocâncă + -ar] 1 sm (Rar) Fabricant de bocanci. 2 sm (Rar) Negustor de bocanci. 3-4 sm, a (înv; irn) (Persoană) care poartă bocanci. bocâncariu sm vz bocâncar bocanci sm vz bocanc
bocârn, -ă a [At: I. CR. IV, 6 / Pl:	~e	l	E:	ns	cf	cârn] (Reg; d. oameni)
Cârn.
bocârnat, -ă a vz borcănat bocârţă sfvz mocârţă
boccaccesc, -ă a [At: DN3 / Pl: -ceşti / E: Boccaccio + -esc] (Liv)
1	Care aparţine operei lui Boccaccio. 2 în stilul operei lui Boccaccio.
bocce sn [At: DN3 / E: it bocce] Joc italian în care se urmăreşte plasarea unor mingi de lemn cât mai aproape de o minge reper a adversarului.
boccea sf [At: (a. 1597) ap. ŞIO / V: bogeea, buc-, boheea, bohgea, botcea, buşcea / PI: -ele / E: tc bohga] 1 (îrg) Şal mare pe care îl purtau femeile pe spate. 2 (îrg) Basma mare de lână, înflorată. 3-4 (îrg) Bucată de pânză (sau de alt material). 5 Pânză în care se înfăşoară ceva spre a fi transportat. 6 Pachet cu diverse obiecte (casnice mărunte) puse într-o pânză, ale cărei capete se leagă cruciş Si: boccealâc (1). 7 (îrg) Pachet cu mai multe păpuşi de tutun.
bocceagiu sm [At: DA /V: -ceg- / Pl: ~i// E: tc bohgacî] (înv) Negustor ambulant de mărunţişuri (pânză, aţă, ace) Si: tolbas, coropcar, marchitan, mămular.
boccealâc sn [At: (a. 1783) URICARIUL XXI, 368 / V: bogee-, buc-, bohee- / Pl: ~uri / E: tc bohgalik] (înv) 1 Boccea (6). 2 Pachet cu haine şi rufe pe care mireasa le dăruia mirelui. boccegiu sm vz bocceagiu
bocceluţă .s/[At: I. NEGRUZZI, S. I, 327 / PI: ~ţe / E: boccea + -uţă] 1-2 (Şhp) Boccea (5) mică.
boccengerie sf [At: DA / V: bogee- / Pl: -ii / E: bocce(n)giu + -ărie] (înv) 1 Fabricare de boccele. 2 Comerţ de boccele. 3 Prăvălie unde se vând boccele. 4 Mămulărie.
boccia sf[At: DN3 / Pl: -c\i / E: it boccia] Minge de lemn folosită la bocce.
boccie ş/ŢAt: H VII, 156 / PI: -cii / E: net] (Reg) Boccea (1). bocciu, -cie [At: BELDIMAN, TR. 368 / V: buc- / Pl: -cii / E: tc bokgu] 1-2 sm (îvr) Curăţător de latrine sau gropi. 3 sm (îvr) Bădăran. 4 sm (îvr) Palavragiu. 5 a (Pfm; d. oameni) Cu trăsături urâte sau diforme. 6 a (D. faţă, trăsături etc.) Urât. 7 a (Fig; d. oameni; îlaj) ~ de cap Prost. boceală .v/’[At: ISPIRESCU, L. 388 / Pl: ~e// /boci + -eală] Văicăreală. bocel i vz bocii
bocet sn [At: PRAV. MOLD. 84 / V: (înv) boacet (Pl: boacete, rar boaceturi) / Pl: ~e / E: boci + -et] 1 Vaiete sau cuvinte prin care se exprimă
o	durere mare, mai ales sufletească. 2 Plâns zbuciumat, cu vaiete şi tânguiri Si: jalet, vaiet. 3 (în ritualul înmormântărilor la ţară) Lamentaţie (improvizată, versificată) cântată pe o anumită melodie Si: cântare de mort. 4 (Muz) Cântec melancolic, tânguitor prin care se plânge un mort.
bochioi sm [At: ŞEZ. III, 139 / E: net] Floare galbenă care se culege Ia ziua crucii şi este folosită la descântecul de năjet.
boci1 [At: DOSOFTEI, ap. GCR 258 / 20 / Pzi: bocesc / E: boace] 1-4 vir A exprima, prin vaiete sau cuvinte, o durere mare (sufletească) Si: a (se) văita, a (se) tângui, a (se) jeli. 5-6 vir A plânge zbuciumat, cu vaiete şi tânguiri. 1 vt A spune bocete la moartea cuiva.
boci2 [At: POMPILIU, B. 1005 / Pl: -cii / E: net] 1 sm (Rar; reg) Viţel căruia nu i s-a dat un nume. 2 i Strigăt cu care se cheamă viţeii. bocică i vz bocii
bocicoi sn [At: CHEST. II, 452/385 / Pl: -oaie / E: net] (Reg) Tip de fântână. bocicu i vz bocii
bocii i [At: RĂDULESCU-CODIN / V: bocel, —cică, —icu / E: bobocii] (Reg; repetat) Strigăt cu care se cheamă bobocii de gâscă.
bocioacă .v/'tAt: (a. 1815) IORGA, S. D. XII, 204 / V: ~oc sn l Pl: -ace / E: mg bucok ] (Reg; mgm) 1 Măciulie. 2 Măciucă de sămânţă. 3 (îf -oc) Termen batjocoritor pentru copilul cuiva. bocioală sf vz bâciulie bocioc sn vz bocioacă bociolie sfvz bâciulie bociolos, -oasă a vz bociulos
288
BODROANŢE
bocire i/[At: NEGRUZZI, S. I, 147 / Pl: ~ri / E: boci1] 1 Exprimare, prin vaiete sau cuvinte, a unei dureri mari Si: bocitul). 2 Plângere zbuciumată, cu vaiete şi tânguiri Si: bocit1 (2). 3-6 Parte din ceremonialul înmormântării (la ţară), când se spun bocete (1-4) Si: bocit1 (3-6).
bocit1 sn [At: LAMBRIOR, ap. DDRF / Pl: -uri l E: boci1] 1-6 Bocire (1-6).
bocit2, ~ă a [At: DA ms / Pl: -ir/, ~e / E: boci1] 1-4 Care este plâns cu bocete (1-4).
bocitor, -oare [At: BACOVIA, O. 94 / Pl: -z, -oare l E: boci1 + -tor] 1-5 a Care boceşte (1-5). 6 sf Femeie care se îndeletniceşte cu bocitul morţilor. bociulă sf vz băciulie bociulie sfvz băciulie
bociulos, -oasă a [At: VAIDA / V: -czo/- / E: bociulie + -av] (îrg) Cu bociulie.
bociuţ sm [At: POMPILIU, B. 1005 / Pl: -z / E: boci2 + -ut] 1-2 (Reg; şhp) Boci2 (1) (mic).
boclă ş/[At: DA ms / Pl: ~ie / E: net] (Reg) 1 Vas mare de lemn fără mâner. 2 Conţinutul unui bociuţ.
bocim sn [At: DA ms / Pl: -uri, ~e / E: ns cf bultan] (Buc) 1 Sticlă mare pentru rachiu. 2 Conţinutul unui boclan (1). bocluc sn vz bucluc bocmea sfvz bucmes
bocnă sf[At: ALECSANDRI, T. 47 / E: net] 1 (Mol; înv) Mineral nedefinit mai îndeaproape. 2 (Pfm; îe) A fi (sau a se face, a îngheţa) -A îngheţa tare. 3 (Pop; îe) A vorbi de-a —na A vorbi cu răutate despre cineva.
bocomdră ş/’[At: COMAN, GL. / Pl: -re / E: net] (Reg) Revistă. bocoi sn [At: DA ms / Pl: -oaie / E: net] (îrg) Fiecare din cele cinci pietricele rotunde pe care le folosesc copii în jocul „de-a bocoaiele“. bocolm, -ă a [At: DA / Pl: -z, -e / E: net] (Trs) Bucălat. boconci sm vz bocanc boconi v vz bocăni
bocors [At: VAIDA / E: mg bokor] (Bot; reg) Tufă (Corylus avelana). bocotan, ~ă a vz bogătan bocotmcă sfvz bogătancă
bocoti1 vi [At: JAHRESBER. VI, 75 / Pzi: -tesc / E: fo cf boc, bocăni] (îvp; d. inimă) A bate repede. bocoti2 v vz zbocoti
bocotor s [At: VAIDA / Pl: net / E: net] (Reg) 1-2 (Soi de) viţă de vie cu struguri trandafirii. boc Săi sn vz bâcsai bocşai sn vz bâcsai boc şan, -ă a vz buc şan
bocşă1 sf [At: DENSUSIANU, Ţ. H. 310 / Pl: -$* / E: mg boksa] (Trs)
1	Grămadă de lemne care se ard pentru a se face mangal. 2 (Pex) Căr-bunărie. 3 (înv) Mineral pentru vopsit maşinile şi sobele de fier. bocşă2 sfvz bucşă bocşe a sf vz bucea
bocşer sm [At: DENSUSIANU, Ţ. H. 310 / Pl: -z / E: bocşă1 + -er] (Trs) Cărbunar. bocşi v vz bucşi
boctărie .s/[At: COMAN, GL. / Pl: -iz / E: net] (Trs; Ban) Haltă. bodai sm [At: ŞEZ. II, 150 / V: mo~, -a / Pl: - / E: net] (Reg; rar) 1 Om sucit. 2 (îf -a) „Dracu cel pocit44, cu care se sperie copiii Cf cauă. bodaia sma vz bodai bodaproste sf vz bogdaproste bodaprosti sfvz bogdaproste bodărlău sm vz bodârlău1
bodârjoc sm [At: CHEST. V, 14/30 / PI: -oci / E: net] (Reg) Fluture de noapte, dăunător albinelor. bodârlan sm vz bodârlău1
bodârlău1 sm [At: COSTINESCU / V: ~dăr~, ~lan / Pl: -ăi / E: net] (Orn) 1 Cufundar (Gavia arctica). 2 (îc) —cu-ferăstrău Pasăre de baltă înrudită cu raţa, cu zimţii laterali ai ciocului asemănători cu dinţii de ferăstrău (Mergus merganser).
bodârlău2 sn [At: JIPESCU, O. 95 / Pl: -laie, -laie / E: net] (Arg) închisoare.
bodegă sf [At CAMIL PETRESCU, T. 11,280/Pl: ~egi/E: ger Bodega]
1	Local (mic) unde se consumă gustări şi băuturi (alcoolice). 2 Personalul unei bodegi (1). 3 Consumatorii unei bodegi (1). 4 Localul împreună cu personalul şi consumatorii.
bodegarsn [At: DA ms / Pl: -z / E: bodegă + -ar] Patron de bodegă (1). bodegaş sm vz boghicaş
bodeu sn [At: CHEST. II, 326/367 / Pl: -ez / E: net] (Reg) Acoperiş de lemn care adăposteşte cuptorul din afara casei.
bodgaş sm [At: H IX, 92 / Pl: -z / E: net] (Reg) Om care face glume nesărate Cf bogdăşie.
bodicăi vit(a) [At: I. CR VI, 252 / Pzi: -e.se, bodicăi / E: net] (Reg) 1-2 A scotoci.
bodicec sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: eg bodycheck] 1 (La hochei) Atac reglementar cu umărul, cu pieptul sau cu şoldul asupra adversarului aflat în mişcare. 2 (Pgn) Lovitură asemănătoare bodicecului (1). bodiceca vt [At: DEX2 / Pzi: ~cechez / E: bodicec] A practica bodicecul. bodiet, -ă a vz boghet bodigaş sm vz boghigaş bodigău sm vz boghigău bodigeu sm vz boghigău
bodină sf[At: G. TOFAN / Pl: ~ne / E: ucr 6oM8] (Buc) 1-3 Butoi (1-3).
bodiş av [At: DA / E: vsl boa a] (Reg; îe) A se uita - la cineva A se uita la cineva cu coada ochiului, cu mânie Cf boldiş. bodnar sm vz butnar bodnariu sm vz butnar bodnăreală sfvz butnăreală
bodoarcă .s/[At: V. BĂJĂNICĂ, ap. DA ms / Pl: ~rce / E: net] (Reg) Trifoi (Trifolium). bodocăli vt [At: PAŞCA, GL. / Pzi: -Ze.se / E: net] (Reg) 1 A flecări.
2	A bălmăji. 3 A bodogăni.
bodogală sf [At: PAŞCA, GL. / E: bodocăli + bodogăni] (Reg) Vorbărie. bodogăneală sf[At: IORGA, L. II, 85 / Pl: -e/z / E: bodogăni + -eală] (Reg) Vorbire înceată, neclară (care redă un protest reţinut sau o nemulţumire stăpânită).
bodogăni [At: NEGRUZZI, S. I, 221 /V: ~goni,~dro~, ~drăg~ / Pzi: ~nesc / E: net] (Pfm) 1 vi A vorbi singur, încet şi neclar. 2vt A bombăni supărat, spunând ceva nedesluşit. 3 vt A cicăli. 4 vr A certa. 5 vr A face reproşuri. 6 vt (Nob) A-şi face de lucru.
bodogănire .y/*[At: NEGRUZZI, S. III, 118 / Pl: -rz / E: bodogăni]
1	Bombăneală. 2 Murmur confuz de voci. 3 Cicăleală. bodogănit sn [At: DEX2 / Pl: -zzrz / E: bodogăni] 1-3 Bodogănire (1-3). bodogoni v vz bodogăni
bodolan sn [At: VICIU, GL. IV: /zo- / Pl: -z / E: rs xojxym„catalige44] (Reg; lpl) Ciolan.
bodor sm [At: CHEST. V, 76/24 / Pl: -z / E: net] (Reg) Bou cu coarne scurte, aduse înainte.
bodoşcă sf[At: COMAN, GL. / E: net] (Reg) Femeie scundă şi bine făcută. bodrăgăni v vz bodogăni
bodrânc sm [At: CV, 1949, nr. 8, 35 / Pl: -nez* / E: net] (Reg) Vierme mare.
bodrângos, -oasă a [At: ŞEZ. XVIII, 167 / Pl: ~o.şz, -oase / E: net] (Reg) 1 Bosumflat. 2 Mânios. bodrismp [At: APOLZAN, P. I. 185 / E: net] (Trs) Volan în jurul gâtului. bodrigăli vr [At: COMAN, GL. / Pzi: -lese / E: net] (Reg) A face o curăţenie migăloasă. bodroanţe sfp [At: ŞEZ. VII, 177 / E: net] (Reg) Catrafuse.
289
BODROGĂNELE
bodrogămle sfp [At: SBIERA, P. 273 / E: net] (înv) 1 Discuţii. 2 Ciorovăieli.
bodrogăm v vz bodogăni boejniţă sfvz voieştniţă
boem1, -ă [At: DA ms / Pl:	-e	/ E: drr Boemia] 1-2 smf a (Persoană)
din Boemia sau originară de acolo. 3-4 a Care aparţine Boemiei sau populaţiei ei. 5-6 a Referitor la Boemia sau la populaţia ei.
boem2 [At: SAHIA, N. 66 / V: bohem / E: fr boheme] 1-2 smf Persoană (mai ales artist) care duce o viaţă neregulată, neconformă convenienţelor sociale. 3-4 a Care corespunde firii sau felului de viaţă al boemilor2 (1).
5	j/Mediu în care trăiesc boemii2 (1). 6 sf Viaţă dusă de boemi2 (1). 7 sf (Fig; nob) Artă.
boemoaică s/[At: DA ms / Pl: ~ice / E: boem + -oaică] Boemă1 (1). boernaş sm vz boiernaş
boeţ sm [At: BĂCESCU, P. 21 / Pl: -i / E: net] (Iht; reg) Boiştean {Phoximus phoximus). bof i vz buf bofa i vz buf
bofantău sn [At: CHEST. IV, 30/550 b-2 / Pl: -taie / E: net] (Reg) Loc dintr-o pădure unde se dau lemnele la vale.
boftă ş/[At: VICIU, GL. / Pl: ~te II E: buft] 1 (Bot) Crăiţă (Tagetes ereda). 2 (Reg) Umflătură la gât.
boftan an [At: COMAN, GL. / Pl: -i / E: net] (îs) Măr - Varietate de măr nedefinită mai îndeaproape. boftu'i v vz buftui boftur sm vz botfor bogace sf vz pogace
bogacie 5/[At: LB / Pl: ~cii / E: ger Bagage] (Trs) Bagaj. bogaciu1 sn vz bogasiu bogdciu2 sn vz pogace bogasie sfvz bogasiu
bogasier sm [At: (a. 1730) IORGA S. D. XII, 33 / P: -si-er / Pl: -i / E: bogasiu + -ar] (înv) Negustor de articole de manufactură, în special, de pânzeturi fine, pentru căptuşeli de haine Cf boltaş, lipscan.
bogasieresc, -ească a [At: PANN, ap. HEM 2893 / V: -găse-, -găserească / P: -si-e- / Pl: -eşti / E: bogasier + -esc] (înv) 1 De bogasier.
2	Care aparţine bogasierului. 3 Referitor la bogasier.
bogasieri vr [At: ALECSANDRI, T 1226 / Pzi: ~resc / E: bogasier] A lua obiceiurile unui bogasier.
bogasierie sf [At: (a. 1786) URICARIUL II, 47/4 / Pl: ~i/ / E: bogasier + -ie] (înv) 1 Meseria bogasierului. 2 Prăvălia bogasierului Cf lipscănie.
3	Marfă de bogasier. bogasiu sn vz bogasiu
bogasiu sn [At: (a. 1588) ap. CUV. D. BĂTR. I, 201 / V: -adu, -ie sf, -in, -găzie sf, po- / Pl: (rar) -ri / E: tc bogasi] (înv) 1-2 Stofă sau pânză fină importată din Orient şi folosită, mai ales, la căptuşeli. 3-4 Bucată de bogasiu (1-2).
bogat, -ă [At: COD. VOR. 117/14 I V: (reg) bag-1 Pl: -aţi, ~e I E: vsl ErdTix] 1-2 smf a (Om) care are mulţi bani Si: (îvp) avut, (îvp) cuprins.
2	a (îe) Putred de ~ Foarte bogat. 3 a Care conţine ceva în cantitate mare.
4	a Rodnic. 5 a (D. flori) învoit. 6 a (îe) Gură ~ă Guraliv. 7 a (Reg^îf băgat) Corpolent. 8 a (înv) Numeros. 9 a Scump 10 a Fastuos. 11 a Luxos.
12	sf(lrg) Bucată de minereu de aur sau argint.
bogatâr, -ă sn [At: DEX2 / Pl: ~i, -e / E: rs 6orampb] Personaj masculin cu însuşiri ideale din folclorul rus.
bogaz sn [At: M. COSTIN, ap. ŞIO / V: bohaz, boaz (P: bo-az), buaz (P: bu-az) / Pl: -uri / E: tc boghaz] (înv) 1 (Numai în poeziile populare) Canal. 2 Gură de râu. 3 (Spc) Bosforul. 4 Pas. 5 (Rar) Margine de blană. bogăi smp [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg) Oameni bogaţi. bogăngiu sm vz boiangiu
bogărea qf [At: T. PAPAHAGI, M. / Pl: -ele / E: net] (Mar; îs) Oaie
-	Oaie mică. bogărie sfvz bogorie
bogăseresc, -ească a vz bogasieresc bogat, -ă a vz bugăt
bogătan, -ă [At: SADOVEANU, P. M. 107 / V: bocotan, -u, botocan, -ă smf I Pl: -i, -e I E: bogat + -an] 1-2 (Şdp) Bogătaş. 3 (Spc) Om cu vite, care negustoreşte produse din lapte.
bogătancă sf[At: DA ms / V: bocot -1 Pl: -nce / E: bogătan + -că] Bogătană (1).
bogătar sm [At: BUDAI-DELEANU, Ţ. 366 / Pl: ~i / E: net] (Trs) Bogătan (1).
bogătaş, -ă [At: DOSOFTEI, V. S. 232 / Pl: -i, -e I E: bogat + -aş]
1	a Foarte bogat. 2 smf Persoană foarte bogată.
bogătate A/[At: CORESI, PS. 317 / Pl: -taţi l E: bogat + -(ăt)ate] 1-2 (Trs) Bogăţie (1-2).
bogătoi sm, a [At: CHEST. II, 7/52 / Pl: ~ / E: bogat + -oi] (Reg) 1-2 (Om) care are mai multe case.
bogăţel, -ea smf,a [At: ALECSANDRI, P. P. 41 / Pl: -ei, -e / E: bogat + -el] 1-2 (Rar; şhp) (Destul de) bogat (1) Si: bogăţică (1-2).
bogăţică sf, a [At: DA ms / Pl: -ţele / E: bogat + -ică] 1-2 (Rar; şhp) Bogăţea (1-2). bogăţel smp vz bojoţel bogăţi v vz îmbogăţi
bogăţie .s/[At: CUV. D. BĂTR. II,451 / Pl: ~i/ / E: bogat + -ie] 1 Situaţia posesorului unei mari cantităţi de bunuri materiale, de bani etc. 2 Abundenţă. 3 (Lpl) Bunuri materiale care constituie averea cuiva. 4 (Fig; lpl) Lucruri de preţ. 5 Resursele unei ţări, regiuni etc. 6 Abundenţă şi varietate de valori spirituale.
bogăţos, -oasă a [At: COMAN, GL. / Pl: -oşi, -oase / E: net] (Reg) Arătos. bogăzie sfvz bogasiu bogat, -ă a vz bugăt bogeea sfvz boccea bogcealâc sn vz boccealâc bogeengerie sfvz boccengerie
bogdan1 sm [At: CĂTANĂ, P. II, 150 / Pl: -iIE: rs Gorjm] (Ban) Copil. bogdan2 sm [At: DAMfi, T. 147 / Pl: ~i / E: net] (îrg) Fiecare dintre cei patru stâlpi ai stăvilarului morii.
bogdănesc, -ească a [At: ALECSANDRI, ap. DDRF / Pl: -eşti I E: bogdan1 + -esc] (înv) Moldovenesc.
bogdanliu sm [At: CANTEMIR, ap. ŞIO / Pl: ~i/ / E: tc Bogdanii] (Trm) Moldovean. bogdaprosta sf vz bogdaproste bogdaprostă sf vz bogdaproste
bogdaproste [At: (a. 1746) MĂRGĂRITARE, ap. TDRG /V: (pop; reg) -ta, -tă, -ti, bod-ti, bod- / Pl: -i, -şti sf! E: bg 6or M npocm] (Pop)
1	i Cuvânt de mulţumire pentru cel care dă de pomană. 2 i (îla) De ~ De pomană. 3 i (îal; d. lucruri) Prost. 4 i (îal; d. oameni) Stingher. 5 i (îe) Ca un pui de ~ Prăpădit. 6 i (Fam; îe) A umple de ~ A ocărî. 7 i (îe) A se încărca de ~ A da de necaz. 8 snf Mulţumire (pentru o pomană). 9 i Cuvânt prin care se exprimă mulţumirea sufletească. 10 i/Stinghie care leagă picioarele mesei în partea de jos. bogdaprosti1 sfvz bogdaproste
bogdaproste vi [At: DDRF / Pzi: -tesc / E: bogdaproste] (Rar) A mulţumi.
bogdăşie sf [At: ZANNE, P. VI, 457 / PI: ~i/ / E: net] (Reg; rar; îe) A sta (sau a fi bun) de -ii A fi neastâmpărat. boghe sf vz boaghe2
bogheacă sf [At: PAMFILE, J. II / V: -ghiac sn / Pl: -aci / E: net] (Reg) Claie mică.
boghead sn [At: DN3 / P: boghed / E: eg, fr boghead] (Gig) Huilă din care se extrag hidrocarburi lichide.
290
BGIA
boghească şf [At: PAMFILE, J. III / E: net] (Pop) 1 Dans popular cu lăutari, nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută acest dans.
boghecuţă ş/”[At: SEVASTOS, N. 280 / Pl: ~ţe / E: bogheacă + -uţă] 1-2 (Reg; şhp) Boghească. boghet1 av vz bugăt
boghet2, ~eată [At: CREANGĂ, GL. / V: bodiet, —ă af! Pl: -eţi, -e / E: net] 1-2 smf, a (Pasăre) cu moţ. 3 (Fig) a Frumos şi gras. boghetă afvz boghet2 boghiac sn vz bogheacă
boghicaş sm [At: MARIAN, O. I. 122 / V: bodigaş, bodegaş / Pl: -/ / E: net] (Orn) 1-2 Boghigău (1-2).
boghigău sm [At: MARIAN, O. I. 122 / V: ~odi~, bodigeu / Pl: -ăi / E: net] (Orn; Trs) 1 Erete. 2 Şoricar.
boghineţ1 sn [At: DA / Pl: ~e / E: net] (Reg) Grămadă de fân mai mică decât căpiţa. boghineţ2 sn vz bocăneţ1 boghircă sfvz poghircă boghirci v vz poghirci
boghisi vr [At: DA / Pzi: ~sesc / E: net] (Ban) 1 A se strica. 2 A se descompune.
boghisit, ~ă a [At: NOVACOVICIU, C. B. 5 / Pl: -iţi, -e / E: boghisi] (Ban) 1 Stricat. 2 Descompus.
boghiţă ş/*[At: MÂNDRESCU.L .P.-219/V: bobiţă/Pl: ~ţe/E: boaghe + -iţă] 1-6 (Şhp) Boaghe2 (1-3) (mică). boghiu1 sn [At: DA / Pl: -ri / E: net] (Reg) Bucată de prescură. boghiu2 sm vz boaghe1
boghiu3 sn [At: MDT / Pl: -ri / E: fr bogie, boggie] Ansamblu de patru roţi pe care este articulat şasiul locomotivelor şi al vagoanelor şi care le permite luarea curbelor. bogi vr [At: ŞEZ. XVIII, 168 / Pzi: bogesc / E: net] A (se) tărăgăna. boglar sm [At: LB / V: bolgar / Pl: ~i / E: mg boglăr ] (Mgm) 1 (înv) Pcxloabă de aur sau de argint. 2 (Bot; îf boglari) Plantă erbacee veninoasă, cu flori mici, galbene, care creşte în locuri mocirloase Si: (pop) broschită, buruiană-de-friguri, rdnunchi, rărunchi, (Ban) rânzişoară(Ranunculus sceleratus). 3 (Bot; reg) Gălbenele (Calendula officinalis). 4 (Bot; reg) Gălbenele-de-munte (Ranunculus carpaticus).
boglarcă sf [At: PANŢU, PL. / Pl: ~rce l E: net] (Bot) Bănuţ (Bellis perennis). boglă sfvz boaghe2
boglodate sfp [At: DENSUSIANU, Ţ. H. 310 / E: net] (îvp) Duhuri necurate care încearcă să facă rău nou-născuţilor Si: lohoane. boglosov sm vz bogoslov
bogna av [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg) 1 Pe dibuite. 2 Fără socoteală. 3 Pe neaşteptatei bogo- [At: DA / E: vsl soro] Element de compunere însemnând „Dumnezeu“.
bogoboreţ sm [At: DOSOFTEI, V. S. 63 / Pl: -i / E: vsl GorcG0/>ei|] (înv; nob) Luptător împotriva lui Dumnezeu Cf blagoboreţ.
bogomilsm [ At: CUV. D. BĂTR. II,XLIV / Pl: -i / E: Bogomil] Adept al bogomilismului.
bogomilic, a [At: CUV. D. BĂTR. II, XLIV / Pl: -ici, ~ice / E: bogomil + -ic] 1 Care aparţine bogomilismului. 2 Referitor la bogomilism.
bogomilism sn [At: DA ms / E: Bogomil + -ism] Doctrină a unei secte dualiste apărută în sec. X în Bulgaria şi răspândită în ţările balcanice şi în Rusia, care contesta Sfânta Treime, existenţa umană a lui Hristos, respingea riturile ortodoxe, botezul şi nu accepta autoritatea bisericii.
bogonisi vit [At: ODOBESCU, S. 1,66 / Pzi: ~sesc / E: ns cf bolborosi] 1-2 (înv) A spune rugăciuni încet şi nedesluşit.
bogonoseţ sm, a [At: DOSOFTEI, V. S. 44 / Pl: -i / E: vsl EvrcNocett] (înv; nob) 1-2 (Om) cu frica lui Dumnezeu.
bogonosnic, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 4 / Pl: -ici, ~ice l E: vsl KvrvNocbNMK’h] Bogonoseţ (3).
bogorecenie şf [At: DOSOFTEI, V. S. 46/2 / Pl: ~ii / E: vsl £orop6*/ew//e] (înv; nob) Teorie.
bogorie sf [At: LB / V: ~găr~, (2) bugăr~ / Pl: ~i/ / E: mg bagaria] (Mgm) 1 Iuft. 2 Curea Iată de 3 degete cu care se încing tinerii de 3-4 ori, bătută cu ţinte de metal galben.
bogorojdenie sf [At: DOSOFTEI, V.S. 165 / Pl:	/	E:	vsl
EvropemAemie] (înv; nob) Naştere de Dumnezeu.
bogoslov [At: DOSOFTEI, V. S. 40 / V: ~glosov sm l Pl: -/ / E: vsl soroc/iosT»] (îvp) 1-2 a, sm Teolog.
bogoslovesc, ~ească a [At: (a. 1746) MĂRGĂRITARE, ap. TDRG / Pl: ~eşti / E: bogoslov + -esc] (îvr) De teolog.
bogoslovie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 64 /2 / A şi: -vie' / Pl: -// / E: vsl EvrocAOBue] (înv) Teologie.
bogoslovi vt (a) [At: MINEIUL (1776) 1/2 / Pzi: -ve.se / E: vsl EvrvcAOBMTM] (înv) A propăvădui. bogză sf [At: BIBLIA (1688), 77/1 / Pl: -ze / E: net] (Orn) Bufniţă. bogzar sm [At: ANTIPA, F. 245 / Pl: -/ / E: net] (Iht; reg) Exemplare mici de viză. boh'Aci sn vz pogace
boharcă sf[At: BUL. FIL. IV, 121 /V: buh~, ~ho~, ~rcă, -arcă sf / Pl: - hărci / E: net] 1 (Rar) Mâncare făcută cu multă apă Si: (pop) ţâspoacă.
2	(Arg) Păhărel de rachiu. bohazsn vz bogaz
bohâltane sfp [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg) Măruntaie. bohâlti vr [At: CHEST. II, 388 /101 / V -hoti l Pzi: -tesc / E: net] (Reg)
1	A se umfla. 2 (D. oameni) A se buhăi. 3 (D. tencuială sau zugrăveală) A se coşcovi.
bohândă sf [At: BUGNARIU, N. / Pl: ~de / E: mg boho (,,nătâng“) + bolândă] (Reg) Femeie urâtă şi proastă. bohârţă sf[At: PAŞCA, GL. / Pl: ~/e, ~ţi l E: net] (Reg) Boarfa (2). boheea şf vz boccea bohcealâc sm vz boccealâc
bohdeism [At: DA / Pl: - / E: net] (Buc) 1 Om rău. 2 Băiat neascultător. bohem, ~ă smfvz boem bohgea sfvz boccea
bohocism [At: MARIAN, INS. 291 / Pl: - / E: net] Fluture de noapte de mărime mijlocie, cu corpul acoperit cu perişori lungi şi deşi şi cu aripile cenuşii cu pete roşii Si: (pop) buhă-de-curechi, sufle, sufletul-mortului, sufletul-morţilor (Mamestra brassicae). bohordar sn vz buhurdar
boholt sn [At: FRÂNCU-CANDREA, R. 49 / V: (1) buhr* / Pl: -e / E: net] (Reg) 1 Furtună mare. 2 Puhoi de apă. buhonos am [At: COMAN, GL. / Pl: -oşi / E: net] (Reg) Prost. bohor sm vz bour bohordar sn vz buhurdar
bohorniţă sf [At: PAŞCA, GL. / Pl: ~ţe / E: net] (Reg) Oală mare şi bombată. bohoti vr vz bohâlti
boi1 [Af. DRĂGH1CI, R. 158 / 30 / Pzi: -e.vc / E: drr boia] 1 vt (Pop) A vopsi. 2 vtf a) A spoi. 3-4 vtr (Dep) A (se) farda. 5 vt (Reg; fam) A înşela. boi2 v vz bui
boi3 sn [At: ODOBESCU, S. 1,108 / Pl: -uri! E: tc boy] (Pop) 1 Trup.
2	înfăţişare. 3 Faţă. 4 (îe) A-şi bate —ul Descrie starea unui om grav bolnav care-şi prevede sfârşitul. 5 (îae) Descrie acţiunile unui om, care vor avea un sfârşit prost. 6 Soi. 7 (Reg; îs) - de scânduri Scândurile prinse de proptelele gardului.
boi4 sn [At: DDRF / Pl: -uri / E: net] (Bot; pop) Micsandră (Matthiola incana).
boia .s/'[At: PONTBRIANT, D. / Pl: -iele / E: tc boijo] 1 (Reg) Vopsea.
2	Fard. 3 Condiment obţinut prin pisarea ardeiului roşu uscat Si: paprică.
4	Sos cu oţet, legume şi unt sau ulei, ce se pune la mâncăruri.
291
BOIALĂ
boială sf [At: NEGRUZZI, S. III, 65 / PI: -ieli / E: boi1 + -eală] 1 (Reg) Vopsire. 2 (Prt) Fard.
boiama sf[At: (a. 1790) ap. ŞIO / V: bui- / Pl: -le / E: tc boyama] (îrg) Broboadă pătrată de mătase, cu dungi largi de fir sau de bumbac Cf bumbac, dirmea, testemel.
boianiă sf [At: CDDE, ap. DA / Pl: -me / E: bou + -amă] (Ban) Mulţime de boi.
boian sm [At: DAM£, T. 181 / Pl: -ieni / E: ns cf srb bojan, bg oo'in) (Reg) Bou.
boiandroc sm [At: DA / V: -druc, -drug l Pl: ~oci / E: net] Grindă de deasupra spaţiului lăsat pentru uşă sau fereastră. boiandruc sm vz boiandroc boiandrug sm vz boiandroc
boiangerie sf[At: (a. 1788) DOC., ap. ŞIO / V: -ien-, -in-, boan- / P: bo-ian- f Pl: ~i/ / E: boiangiu + -arie] 1 Meseria boiangiului. 2 Vopsitorie. boiangioaie sf vz boiengioaie
boiangilâc sn [At: (a. 1788) DOC., ap. ŞIO / Pl: -uri I E: tc boyagilyk] (înv) Vopsea.
boiangiu sm [At: (a. 1788) DOC., ap. ŞIO / V: (pop; reg) -ien-,-in-, -iun-, buin-, -g\u (P: bo-a-) -g\u / Pl: -\i / E: tc boyaci] Vopsitor de textile.
boianior sm [At: BĂCESCU, P. 21 / Pl: -i / E: net] (Iht; reg) Boiştean (Phoxinus phoxinus). boldr sm vz boier boiaren sm vz boier boiarin sm vz boier boiariu sm vz boier
boiarnic sm [At: ODOBESCU, S. II, 150 / Pl: -ici / E: boiar + -nic] (înv) Boier.
boiastrâ sf af[At: ALECSANDRI, P. P. 352 /Pl:	/ E: lp bovestris]
1-2 (Pop) (Vacă) ce nu se lasă mulsă. 3-4 (Pop) (Vacă) în călduri. 5-6 (Reg) (Vacă) „dorită de goniţă“.
boică sf [At: CHEST. IV, 32/109 / Pl: -ici / E: net] (Reg) 1 Loc unde începe un pârâu. 2 Groapă săpată (într-un colţ al grădinii sau în matca unui pârâu de lângă sat) pentru a strânge apă.
boicot sn [At: DA ms / P: boi-cot/P 1: -uri / E: drr boicota] 1 Suspendare (concertată) a legăturilor politice sau economice cu o ţară, un grup social,
o	persoană etc., ca ripostă la o anumită acţiune a lor. 2 Neparticipare la
o	activitate, ca răspuns la o acţiune nepopulară.
boicota vt [At: DA / Pzi: -tez / E: fr boycotter] 1-2 A exercita un boicot (1-2).
boicotare sf [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 158 7 Pl: -tării E: boicota] 1-2 Exercitare a unui boicot (1-2) Si: boicotat1 (1-2). boicotat1 sn [At: MDA ms / PI: / E: boicota] 1-2 Boicotare (1-2). boicotat2, -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e f E: boicota] 1-2 Care e supus boicotului (1-2).
boicuş sm [ At: DOMBROWSKY, P. 249 /Pl: -i IE: net] (Orn) Piţigoi pungaş. boiejniţă sfvz voeşniţă boiengerie sf vz boiangerie
boiengioaie sf [At: PANŢU, PL. / V: -ian- / Pl: -oi / E: boiangiu + -oaie] (Bot) Drobuşor (Isatis tinctoria). boiengiu sm vz boiangiu
boienuţ sm [At: DA ms / PI: -i / E: boian + -uţ] 1-2 (Şhp) Bou (mic). boier1 sm [At: CORESI, E. 29/32 / V: (îvp) -iar, -iaren, -iarin, -iu, -iariu I Pl: -i l E: vsl âoiopHH] 1-2 Mare proprietar de pământ (care deţinea, uneori, şi funcţie în stat). 3 Rangul de boier (2). 4 Persoană care are rangul de boier (2). 5 Funcţia de boier (4). 6 Titlul de boier (4). 7 Perioada cât boierul (4) a exercitat această funcţie. 8 Nobil. 9 Persoană cu atitudini şi obiceiuri de aristocrat. 10 (îpf; îs) ~ gol Om mândru şi sărac. 11 a (înv; îs) ~ de Divan Boier (1) care făcea parte din Divanul domnesc. 12 (înv; îs) ~ cu barba Boier (1) de Divan. 13 (îc) ~-başa Căpetenia boierilor (1). 13 (înv; îs) -ul lumii Dracul. 14 Stăpân. 15 Căpetenie. 16 Om bogat. 17 Saţ
Cf român, gospodar. 18 (înv) Titlu de politeţe (echivalând cu „domnule14) adresat persoanelor importante. 19 (Fam; irn) Arhan. boier2 sm vz boar
boieraşsm [At: MARIAN, S. R. I, 14 /Pl: -i/E: boier1 + -aş] 1 (Dep) Boier (1). 2-3 (Şhp) Boier (1) (tânăr).
boier atic, -ă a [At: SCRIBAN, D. / Pl: -ici, -ice / E: boieri + -atic] (Rar) Boieros. boierănaş sm vz boierinaş boierănaş sm vz boierinaş
boiereală sf[At: JIPESCU, ap. TDRG / Pl: -eli I E: boieri1 + -eală] (Irn) 1 Starea unui boier (1). 2 Stare de bogăţie şi confort.
boiereasâ sf [At: (a. 1580) CUV. D. BĂTR. II, 145 / Pl: ~ese / E: boier1 + -easă] 1 (înv) Femeie. 2 Boieroaică.
boierei smp [At: CANDREA, Ţ. O. / E: boier1 + -el] (Bot; reg) Floare galbenă nedefinită mai îndeaproape.
boierei sm [At: (a. 1883) POP, ap. COLUMNA 24,1 / Pl: -ei I E: ctm bourel + boier] Bourel1. boierenaş sm vz boierinaş
boieresc1,-ească [At: (a. 1723) URICARIUL X, 179 / Pl: -eşti, -uri / E: boier A- -e?.vc] 1 a Care aparţine boierilor1. 2 a Referitor la boieri1 (1).
3	a Ca al boierilor1 (1). 4 a Care imită deprinderile boierilor1 (1). 5 a (îs) Pere -reşti Soi de pere rotunde. 6-7 sf a (Şîs) Poamă -ească (Soi de strugure) cu boabe mari şi dese Si: băbească. 8 sn (înv) Obligaţie a ţăranilor dependenţi de a executa munci agricole în folosul boierului (1-2). 9 sf Dans ţărănesc nedefinit mai îndeaproape. 10 sf Melodie după care se execută boiereasca (8). boieresc2, -ească a vz bouresc
boiereşte av [At: SBIERA, P. 4 / E: boier1 + -este] 1 Specific boierului1 (1). 2 Care se referă la boier1 (1). 3 Care provine de la boier1 (1). 4 De boier1 (1). 5 (îe) A juca - A dansa boiereasca (8).
boieret sns [At: JIPESCU, O. 4 / E: boier1 + -et] 1-2 (Rar) Boierime (1-2).
boieri [At: VARLAAM, C. 300 / Pzi: -resc / E: boieri] 1-2 vtr (înv) A (se) face boier (1). 3 vr (Fig) A trăi ca un boier (1). 4 vr (Fam) A face pe boierul (1). 5 vt (îpf; irn) A infecta pe cineva cu o boală venerică.
boierie sf [At: PRAV. MOLD. 158 / Pl: ~i//E: boier1 -f -ie] 1 Instituţia boierească. 2 Sediul boieriei (1). 3 Localul pentru boierie (2). 4 Personalul boieriei (1). 5 Rangul de boier1 (1) Cf arhanie. 6 Situaţie de boier1 (1).
7	Putere. 8 Trai de boier1 (1). 9 Comportare de boier (1). 10 (îvp; irn) Boală venerică.
boierime sf [At: GORJAN, H. I, 4/5 / Pl: -mi I E: boier1 + -ime]
1	Totalitatea boierilor1 (1). 2 Clasa boierilor1 (1). 3 Mulţime. boierinaş sm vz boiernaş
boierire sf[At: DA ms / Pl: -ri / E: boieri] (Reg) Ridicare a cuiva la starea şi rangul de boier1 (1). boier'ism sn [At: GHICA, ap. TDRG / E: boier1 + -ism] (Nob) Boierie. boierişag sn [At: IORGA, S. D. XII, 277 / Pl: -uri / E: boier1 + -işag] (Trs; îvr) Proprietate boierească. boierit1 sn [At: ALECSANDRI, P. P. 203 / Pl: -uri f E: boieri] Boierire. boierit2, -ă [At: LM / Pl: -iţi, -e / E: boieri] 1 a Care a devenit boier1
(1). 2 sm (Prt) Parvenit. 3 (îvp) Sifilitic.
boieriţă .v/'[At: ALECSANDRI, T. 991 / Pl: -ţe / E: boier1 + -iţă] 1-3 (îrg) Boieroaică (1-3). boieriu sm vz boier .
boiernaş sm [At: ODOBESCU, S. I, 73 / V: -rinaş, —renaş, —rănaş, -rânaş, (Mol) boeranaş / E: boiarin + -aş] (înv) 1 Boier1 de rang inferior.
2	Agricultor care face pe boierul1.3 (Iht; reg) Varietate de crap Si: (pop) împăratul-crapului.
boieroaică sf [At: CREANGĂ, P. 115 / Pl: -ice I E: boier1 + -oaică]
1	(înv) Femeie din rândul boierimii Si: moşiereasă, boiereasă, boieriţă.
2-3 Soţie de boier (1-2). 4 Soţie de demnitar, de mare industriaş etc.
boieroaie sf [At: (a. 1765) IORGA, S. D. XIII, 255 / Pl: ~ / E: boier1 + -oaie] 1-4 (îvr) Boieroaică (1-4).
292
BOLĂTĂU
boieros, -oasă a [At: DA / PI: ~o.ş7, -oase / E: boier1 + -<7.y] 1-2 Care are obiceiuri şi atitudini de boier (1-2). 3-4 Căruia îi place să facă pe boierul (1-2). 5 Mofturos.
boiesc, ~ească a [At: GRAIUL I, 137 / Pl: -eşti / E: bou + -esc] (îds) Care aparţine boului (1). boiestri v vz buiestra
boieş sm [At: VAIDA / Pl:	/	E:	bou	+	-glv] (Reg) Boar.
boieştean sm vz boiştean
boiler sn [At: LTR / Pl: ~e / E: ger Boiler] Rezervor special pentru încălzirea apei, în instalaţiile de apă caldă curentă.
boinărel sn [At: CHEST. IV, 92/377 / Pl:	/	E:	net]	(Reg)	Loc cu
multe ridicători mici. boingerie sf vz boiangerie
boinic [At: VARLAAM, C. II, 19 / Pl: ~ici / E: vsl eohhuk'k] (înv) 1 sm Luptător. 2 sm Gladiator. 3 sm Atlet. 4 a Puternic. 5 sm (Reg) Bătăuş.
boiniţă sf [Ai: DOSOFTEI, V. S. 86 / Pl: -ţe / E: vsl evhmwa] (înv; nob) 1 Loc de luptă. 2 Uliţa mare unde se afla baia publică.
boinog sn [At: VICIU, GL. 100 / Pl: -uri / E: net] (Trs) Cui de lemn care se bate provizoriu în prima bârnă şi de care se ancorează pluta. boire sf [At: PAMFILE, I. C. 85 / Pl: -ri / E: boi] (Pop) Vopsire. boisă .s/[At: BĂCESCU, P. 21 / Pl: -se / E: net] (Iht; reg) Boiştean (Phoxinus phoxinus).
boiscar sm [At: BĂCESCU, P. 21 / Pl: -i / E: net] (Iht; reg) Boiştean (Phoxinus phoxinus).
boistme sm [At: CHEST. II, 228/170 / Pl: -uci / E: net] (Reg) 1 Căpriorul din mijloc, care este mai lung decât ceilalţi şi care se uneşte cu culmea casei. 2 Fiecare dintre cei patru căpriori de la cele patru cornuri ale acoperişului casei Cf baistruşi.
boişcă sf [At: BĂCESCU, P. 71 /V: ~şte, -ştiu sm I Pl: -şte, -şti / E: net] (Iht; Buc) Boiştean (Phoxinus phoxinus). boişor sm vz bouşor
boişte1 şf[At: PĂSCULESCU, L. P. 2(X) / P: bo-i- / Pl: -ti / E: vsl Ecume]
1	(Pbl; îe) A merge în ~ A fugi (împiedicându-se) îngrozit. 2 (Reg; pex) Locul unde se bat peştii. 3 (Reg; d. peşti; îe) A bate — A se împerechea.
4	Depunerea şi fecundarea icrelor. 5 Perioada de rut a peştilor. 6 (Iht; reg) Verdete (Phoxinus laevis).
boişte2 sf[At: TOMESCU, GL. / Pl: -ti / E: net] (Ent; reg) Streche (Tatahus fovinus). boişte3 sfvz boişcă
boiştean sm [At: ANTIPA, F. I., 190 / V: bioeş / P: bo-iş- / Pl: -mi / E: boişte + -ean] 1 Peşte de 8-12 cm, eu spinarea şi părţile laterale verde-închis, cu pete şi puncte întunecate, alb pe burtă, care trăieşte în apele de munte Si: boeţ, boianior, boisă, boiscar, boişcă, boişt, bolfac, crai, crăiesc, crăieşte, crăieţ, dascău,foeţ,jăete, leancar, peşte crăiesc, peşte de bătaie, peştele-doamnei, pichic, pitic roşior, roşiuţă, scrofiţă, verdete, verzişoară, rai boişt iu (Phoxinus phoxinus). 2 Pui de peşte. boiştiu sm vz boişcă
boit1 sn [At: VAIDA / Pl: -uri / E: mg bojt] (Reg) Ciucure. boit2 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: boi] Boire. boit3, ~ă a [At: HOGAŞ, DR. II, 80 / Pl: -iţi,-e / E: boi] 1 Vopsit. 2 (Asz; dep) Fardat. 3 (Fig) Fals.
boitarsm [At: SLAVICI, N. II, 54 / Pl: -i / E: mg bojtdr] (Reg) 1 Ajutor de porcar Si: boitaş2. 2 Cioban care mână turma de oi Si: mănător.
boitaş1 sn [At: CHEST. II, 284/344 / Pl: -uri / E: net] (Reg) Tavanul pivniţei.
boitaş2 sm [At: DA ms / Pl: -i / E: net] Boitar (1). boităneasca şf[At: H III, 5 / Pl: -eşti / E: net] (Mol) 1 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută boităneasca (1).
boităneşte av [At: PAMFILE, J. III / E: net] (îe) A juca - A dansa ea boităneasca (1).
boiugă sf [At: VAIDA / PI: ~ugi / E: net] (Reg) Umflătură în arbore. boiungiu sm vz boiangiu
boj1 sm vz boz2
boj2 sn [At: VICIU, COL. 81 / Pl: -uri I E: fo] (Trs) Zumzăit. bojăţei smp vz bojoţei bojbă i v vz bâjbâi
bojbâc sm [At: ŞEZ. II, 150 / V: băj~, bâjbac / P: -aci / E: bojbâi] (Mol) Om gângav.
bojbâcâi vi [At: MDA ms / Pzi: bojbâcâi l E: bojbâc] A pipăi în gol, încercând să se orienteze în întuneric, în ceaţă ete. sau căutând ceva Si: a bâjbâi. bojbâi v vz bâjbâi
bojdeucă .s/[At: CREANGĂ, GL. / V: bujdeau~/ P: -deu- / Pl: -uce / E: net] 1 Casă mică, sărăcăcioasă. 2 (Rar) Casă pustie. bojdi v vz bleojdi
boje .sf[At: PAMFILE, DUŞM. 119 / Pl: ~ / E: vsl Eo»-e] (împ) Zeiţă. bojgăţel sm [At: H V, 472 / PI: -lei / E: ns cf bojoţei] (Bot) Buruiană nedefinită mai îndeaproape.
bojgău sm [At: PAŞCA, GL. / Pl: -ăi / E: net] (Reg) 1 Vagabond. 2 Tânăr fluşturatic. bojgoană sf vz boscoanâ
bojic sn [At: POMP1LIU, B. 1005 / V: ~inc / Pl: -uri / E: net] (Reg) Buzunar.
bojinchiţă .ţ/[At: SCRIB AN, D. / Pl: -ţe / E: ns cf bujecă] (Reg) Boccea.
bojişor sm vz bozişor
bojiusmvzboz
bojman sm [At: BĂCESCU, P. 32 / V: boşm~ / Pl: -i / E: net] (Iht; reg) Biban (Perca fluviatilis).
bojniţă sf[At: DOSOFTEI, V. S. 136/2 / Pl: -ţe / E: vsl EomhNmid] (înv) Capişte.
bojoagă sf [At: CHEST. V, 77/51 / Pl: -age / E. net] (Reg; dep) Apelativ pentru oi.
bojoc sm [At: CARAGIALE, M. 285 / V: (reg) —jog, boşogiy borjogi, borjotismp / Pl: -oci, -oace / E: net] (Pop; mai ales la animale) 1 Plămân.
2	(îe) A-şi vărsa ~ocii A vomita mult. 3 (îe) A-şi scuipa M)cii A muri de ftizie. 4 (D. fumători; îae) A tuşi mult şi zgomotos. 5 (îe) A-şi umfla M)cii A face scandal. 6 (îe) A mânca ~ocii (cuiva) A exaspera. bojog sm vz bojoc
bojogar sm [At: FILIMON, C. II, 338 / Pl: -i / E: bojog + -ar] 1 (înv) Persoană care adună bojocii (1) aruncaţi din abatoare şi-i vinde pentru hrana câinilor şi pisicilor. 2 (Rar) Potlogar.
bojogăreală sf [At: DA ms / Pl: -eli / E: bojogări + -eală] (Rar) 1-2 Bojogărie (1-2). bojogări vt [At: PAMFILE, J. II / Pl: -resc / E: bojogar] (Rar) A fura. bojogărie sf[At: PAMFILE, J. III / Pl: ~i/ / E: bojogar + -ie] (Rar)
1	Hoţie. 2 Afacere necinstită. bojor sm vz bujor
bojorăţă sf [At: H IX, 122 / Pl: -ţe / E: mg bazsaroza] (Bot; reg; pbl) Bujor (Paeonia).
bojoţei sm [At: PANŢU, PL. / V: bogăţel / Pl: -ei / E: pbl bojoc + -el cf bojgăţel, boţăţel, bozăţel] (Bot; reg; mpl) 1 Cutcurig. 2 Spânz.
bol1 sn [At: PAMFILE, I. C. 382 / Pl: ~uri / E: fr bot] 1 Cocoloş. 2 (îs) ~ alimentar Cocoloş rezultat din alimentele mestecate în cavitatea bucală.
3-4 Vas (semi)rotund. 5 (Muz) Surdină mobilă în formă de cupă metalică sau de cauciuc. bol2 sn vz voi
bol3 sn [At: LTR / E: fr bol] Varietate de argilă cu mult oxid de fier. bol4 sm [At: H IX, 315 / Pl: -i / E: vsl so/ţ?*] (înv) Bolnav de friguri. boia v vz boli
bolacrac a [At: CV, 1949, nr. 7,34 / E: net] (Reg; d. copii; îe) A umbla
—	A umbla gol.
bolard sm [At: DEX2 / Pl: -rzi / E: fr bollard] (Mm) Stâlp scurt de metal sau beton fixat pe chei, de care se leagă parâmele navelor. bolohăneală sf vz bolovăneală bolăhăni v vz bolovăni bolănd smf, a vz bolând bolătău sn vz bulătău
293
BOLÂN
bolân, -ă a vz bolând
bolând,-ă [At: (sec. XVIII) IORGA, S. D. XIII, 241 / V: -land,bolân, -lond/ Pl: -nzi, -e / E: mg bolond] 1-2 smf, a (Trs; Ban) Nebun. 3-4 smf a (Ban) (Om) prost. 5-6 smf a (îf bolond) Domol şi cumsecade. 4 a (Reg) Grosolan.
bolândar sm [At: DA ms / Pl:	/ E: bolând + -ar] (Bot; csnp)
Bolândariţă (Datura stramoniutn).
bolândariţă .v/'[At: PANŢU, PL. /V: -Iun-, -Ion- / Pl: -ţe IE: bolând + -ariţă] (Bot; Trs) Ciumăfaie (Datura stramoniutn).
bolândatic, -ă a [At: GRAIUL 1,20 / Pl: -ici, -ice /E: bolând + -atic] (Reg) Cam nebun.
bolânzeală s;f[At: CALENDARIU (1844), 69 / V: -Iun-, -Ion-1 E: bolânzi + -eală] 1 (Trs) Nebunie. 2 (Lpl) Bolândariţă (Datura stramonium).
bolânzeşte av [At: ŢICHINDEAL, F. 44 / V: -Iun- / E: bolând + -este] (Mgm) Nebuneşte.
bolânzi vi(f) [At: MARIAN, NA. 389 / V: -Iun-, -Ion- / Pzi: -zesc / E: bolând] 1-2 (Mgm) A înnebuni (1,3).
bolânzie sf[At: MARIAN, NA. 67 / V: -Iun- / Pl: -li / E: bolând + -ie] (Mgm) Nebunie. holbai v vz bâlbâi
bolbei sm [At: DDRF / Pl: ~ / E: net] (Zlg; pop) Bursuc. bolboacă sf vz bulboacă bolboană sfvz bulboană bolbodre sfvz bolbură
bolboaşă sf [At: PREDA, î. 9 / Pl: -oşi / E: net] (Pop) 1 Băşică la suprafaţa apei. 2 Glob ocular. bolboc sm vz bulbuc
bolbocd vi [At: DA ms / Pzi: ? / E: ns cf bolboc] A bălăci. bolbochiţă .v/‘[At: HEM 3242 / Pl: -ţe / E: bolboacă + -iţă] (Mun; pop) Baltă mică Si: (îvp) bărăcie. bolboci vi [At: ODOBESCU, S. II, 264 / Pzi: ? / E: bulbuci] A bălăci. bolboia vr [At: RĂDULESCU-CODIN / Pzi: -hz / E: net] A se uita urât, holbând ochii.
bolboldt, -ă [At: DENSUSIANU, Ţ. H. 310 / PI: ~aţi, -e / E: bolboia] (Reg) 1 a (D. ochi) Holbat. 2-3 smf, a (Om) cu ochii bulbucaţi. 4-5 smf, a (Om) urât. bolbolosi v vz bolborosi
bolbord1 vit [At: GOROVEI, C. 314 / V: -bura, bulburd / Pzi: bolbor / E: net] (Pop) A bolborosi (1). bolbord2 v vz volbura bolboră1 sfvz volbură bolboră2 sf vz bolbură1
bolborăi vit [At: CANTEMIR, IST. 219 / Pzi: -esc / E: net] 1-2 (înv) A bolborosi (1). bolborăsi v vz bolborosi
bolbore sm [At: LB / PI: -ri / E: srb brobora] (înv) Bâlbâit. bolboroc s [At: ŞEZ. VIII, 59 / E: ns ei bolboră] (Bot; pop) Volbură (Convolvulus arvensis).
bolboros sm [At: CADE / PI: -oşi / E: drr bolborosi] (înv) 1 Om bâlbâit.
2	(Reg) Curcan. 3 Bule de aer. 4 Spume la gură.
bolboroseală sf [At: COSTINESCU / PI: -eli l E: bolborosi + -eală] 1-4 Bolborosire (1-4).
bolborosi [At: BĂRAC, T. 41 /9 / V: borb-, -răsi, -bolo-/ Pzi: -sesc / E: fo] 1-2 vit A vorbi nedesluşit. 3-4 vit (înv) A vorbi în somn. 5-6 vit (înv) A bâlbâi. 7 vt (înv) A vorbi într-o limbă străină. 8 vi (D. lichide) A gâlgâi. 9 vi (D. curcani) A scoate sunetul specific. 10 vi (Rar; d. raţe) A bălăci cu ciocul prin apă. 11 vi (Pop; d. maţe) A chiorăi. 12 vi (Pop) A mânca cu zgomot.
bolborosire sf [At: CAMILAR, C. 55 / Pl: -ri / E: bolborosi] 1 Vorbire nedesluşită. 2 Bâlbâire. 3 Gâlgâire. 4 (Pop) Chiorăire.
bolborosit1 sn [At: CREANGĂ, A. 93 / Pl: -uri / E: bolborosi] 1-4 Bolborosire (1-4).
bolborosit2, -ă a [At: I. NEGRUZZI, S. V, 76 / V: borb-/ PI: -iţi, -e / E: bolborosi] 1 Mormăit. 2 (Fig) Confuz.
bolborositură sf[At: CADE / Pl: -ri / E: bolborosi + -tură] 1-4 Bolborosire (1-4). bolboroş-d v vz bolboşa bolboroşdt, -ă a vz bolboşat
bolboşa vtr [At: DELAVRANCEA, S. 92 / V: -oroşd I Pzi: -şez / E: bulbuca + (lobos3)] 1-2 A (se) bulbuca.
bolboş-dt, -ă [At: PĂSCULESCU, L. P. / V: -ojat / Pl: -aţi, -e / E: bolboşa] 1 a (D. ochi) Bulbucat. 2 sf Femeie cu ochii bulbucaţi.
bolboşi vt [At: DELAVRANCEA, S. 92 / Pzi: -şese / E: bolboşa css] 1-2 (Reg) A (se) bolboşa. bolbotdie sf vz bâlbătaie bolboti v vz boboti
bolbotină .s/[At: VICIU, GL. / V: gologo-, gorgo-,got- / Pl: -ne, -ni / E: net] 1 Buruiană. 2 (Pop) Plantă cu care se hrănesc raţele. 3 (Pop) Plantă medicinală. 4 (Pop) Resturi (de mâncare). 5 (Reg) Pepene verde (Citrullus vulgaris). 6 Poame (necoapte) Cigorgoază, rogoadele, borboană. bolboţel, -ea a [At: H IV, 275 / Pl: -ei, -e / E: net] (Reg) Grăsuliu. bolbuc sm vz bulbuc bolbură v vz bolboră1
bolbură1 sf[At: COSTINESCU / V: -boră, -boare l Pl: -re / E: ctm bolboacă + volbură] 1 Bulboacă (1). 2 (împ) Clocot. bolbură2 sfvz volbură bolcă sf vz bolfă
bolcăi vi [At: PAŞCA,GL. / Pzi: -esc / E: fo] (Reg; d. lichidele dintr-un vas clătinat) A plescăi.
bolchie .v/[At: VICIU, GL. 96 / P: -chi-e /Pi:-/ E: net] (îrg; Ia şteamp2) Fiecare din limbile cu care fusul mişcă săgeţile de spart minereul. bold1 vr [At: VÎRCOL, V. 90 / Pzi: ~ece.vc / E: net] (Reg) A se muia. bolci2 sn vz bâlci
bolcoti vt [At: CHEST. V, 135/34 / Pzi: -tesc l E: ns cf colhoti] (îrg) A bate untul în untariţă.
bolcuţă sf [At: CONV. LIT. XLIV II, 955 / Pl: -ţe / E: boalcă + -uţă] 1-2 (Şhp) Boalcă (mică).
bold1 sn [At: DOSOFTEI, ap. TDRG /V:-ă sf/ Pl: -uri / E: vsl evaa t» ,,ghimpe“] 1 Băţ ascuţit pentru îndemnarea vitelor Si: (înv) strămurare.
2	(îe) A da cuiva Muri) A îndemna. 3 (îae) A înţepa. 4 (îae) A face aluzie la cineva. 5 (îcs) De-a - u’ Joc de copii Cf de-a boalda, de-a-n boulea. 6 (Fig) Imbold. 7 (înv) Ţepuşă folosită ca instrument de tortură. 8 (înv; Ia albine) Ac. 9 (înv) Ghimpe. 10 (înv) Vârful suliţei. 11 (înv) Cuiul pintenilor. 12 (Reg) Bobic. 13 Obiect ascuţit care se înfige sau se bate în ceva. 14 Ac cu gămălie. 15 (înv) Bijuterie în formă de bold (14), pentru cap sau corsaj. 16 Caia. 17 (Reg) Cuiul bătut în capul căpăţânii de la roată.
18	(Pop) Cui de metal care împodobeşte plăselele cuţitelor. 19 (Pop) Fierul ce se pune în capul grindeiului. 20 (Reg) Element de construcţie în formă de stâlp sculptat, cu vârf ascuţit Cf ţeapă, ţepuşă, săgeată, istum, sulinar, măgar, siston, brâncă. 21 Capătul ascuţit, de jos, al fusului. 22 (Ggf; îvp; îs) -ul cerului Pol. 23 (Tip; îs) ~ de sulă Instrument ascuţit la vârf, cu care se ridică litera spre a corecta greşelile. 24 Gămălie.
bold2 sn [At: VAIDA / V: -ă sf! Pl: -e f E: mg boit] (Trs) 1 Prăvălie.
2	Boltă. 3 Cocoaşă.
boldan sn [At: HEM 1141 / Pl: -e / E: bold1 + -an] (Rar) 1 Vârf de munte inaccesibil. 2 (Atm) Os. 3 (Reg) Fluierul piciorului. 4 (Buc) Picior. boldăş sm vz boltaş boldă1 sfvz bold1 boldă2 sfvz bold2 boldă3 sfvz boltă
boldăna vt [At: DA ms / Pzi: -nez / E: net] A îmboldi. boldărie sf [At: ŞEZ. IV, 9 / Pl: -ii / E: bold2 + -ărie] (Trs) 1-2 Bold2 (1-2).
boldăriţă .v/'[At: VICIU, GL. / Pl: -ţe / E: net] (Trs) Dulăpior pe perete în care se ţine vesela.
294
BOLNĂVOS
boldăşiţă sfvz boltăşiţă
boldânos, -oasă a [At: EPURE, P. 79 / V: ~din~, ~dinios / E: net] (Ban) Cu ochii mari sau larg deschişi. boîdâni vt [At: DA ms / V: ~dini / Pzi: -nesc / E: net] (Ban) A îmboldi. boldeană sf [At: HEM 3190 / Pl: -me / E: net] (Ban) Soi de strugure alb.
boldei [At: TEODORESCU, P. P. 419 / Pl: ? / E: bold1 + -ei] 1 sm Câine ciobănesc Cf cotei. 3 a (D. câini) Mic.
boldeică [At: PĂSCULESCU, L. P. / V: -dică / Pl: -ici / E: boldei + -că] 1 şf Căţeluşă boldei (1). 2-3 sf a (Femeie) scurtă şi îndesată. 4-5 şf, a (Viţică) vârstnică şi nedezvoltată.
boldeicuţă şf [At: H IV, 286 / Pl: ~ţe / E: boldeică + -uţă] 1-2 (Şhp) Boldeică (1) (mică). boldeţ sn [At: MARDARIE, L. 4335 / Pl: -e / E: net] (înv) Ac. boldi [At: ALECSANDRI, T. 747 / Pzi: -dese /E: bold] 1 vt (Trs; Ban) A îmboldi. 2 vt (Mol; Buc) A holba ochii. 3-4 vri A privi cu încordare.
5	vr (Fig) A se certa. boldică şf vz boldeică
boldiman sm [At: DA ms / Pl: -/ / E: net] (Buc) Om cu ochii bulbucaţi. boldim v vz boldâni boldinios, -oasă a vz boldânos boldinos, -oasă a vz boldânos
boldiş av [At: SBIERA, F. S. 104 / E: bold1 + -iş] 1 (însoţeşte verbele a da,a lovi) Cu vârful ascuţit al unui obiect. 2 Cu ochii holbaţi. 3 Chiorâş.
4	Cu coada ochiului.
boldişcă sfs [At: H XI, 26 / E: bold1 + -iscă] (Reg) 1 (Bot) Secară (Secale cereale). 2 Soi de grâu.
boldişorsn [At: TEODORESCU, P. P. 153 / Pl: -oare / E: bold1 + -işor] 1-2 (Şhp) Bold (1) (mic).
boldit, -ă a [At: CANTEMIR, 1. 1,158 / Pl: -iţi, ~e / E: boldi] 1-2 Holbat (1-2).
boldiţel, '-'ea a [At: ŞEZ. I., 178 / Pl: ~e/\ ~e / E: boldit + -el] 1-2 (Şhp) (Cam) boldit (1-2). ’ boldo sm [At: DN3 / E: fr, sp boldo] (Bot) Arbore originar din Chile, ale cărui frunze au proprietăţi stimulative, tonice, colagene şi laxative.
boldoaşă [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~şe / E: ns cf burduşi] (Reg) 1 şf Ghemotoc. 2-3 sfp Lucruri îndesate în traista sau în buzunare.
boldodină şf [At: FRÂNCU-C ANDREA, M. 98 / Pl: ~ne / E: bold1 + -dodină] Gămălie.
bolduit, -ă a [At: VASILIU, C. 39 / Pl: -iţi, -e / E: bold1] împodobit cu bumbi sau capete de cuie.
boldur sm [At: SCRIBAN, D. / V: -e / Pl: -/ / E: net] 1 (Pes; Buc) Bold1. 2 (îf boldure) Lemn cu care se strânge gura sacului. boldure sm vz boldur
boldurel1 sn [At: POP, ap. JAHRESBER. III, 2807 Pl:	/ E: bold1 +
-el] 1-2 (Şhp) Bold1 (14) (mie). boldurel2 sn [At: BUD, P. P. 13 / Pl:	/ E: bold2 + -el] (Trs) Bolduţ.
bolduţ sn [At: MÂNDRESCU, L. P. 76 / PI: ~c / E: bold2 + -uţ] (Trs) Prăvălioară.
bolea sm [At: VICIU, GL. 75 / E: boală + -ea] (Trs; Buc) Baubau. boleac, -ă a [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 259/9 / Pl: -aci, -ace f E: ns cf rs fio. itrcl] (Mol; Trs) 1 Suferind. 2 Bolnăvicios. 3 Slab.
bolean, -ă a [At: TEODORESCU, P. P. 667 / Pl: -mi, -me / E: srb bolan] (Reg) 1 Molatic. 2-4 Boleac (1-3).
boleaznă şf [At: ODOBESCU, S. III, 16 / Pl: -ezne / E: vsl âajitw] (îvp) Boleşniţă. bolejniţă sfvz boleşniţă
bolero sn [At: DA / V: -u / PI: -uri / E: fr bolero] 1 Haină femeiască scurtă până deasupra taliei şi deschisă în faţă. 2 Dans popular spaniol lent, cu ritm ternar, executat eu acompaniament de chitară şi castaniete.
3	Melodie după care se execută boleroul (2). bolerou sn vz bolero
boleşniţă şf [At: CARAGIALE, O. VII, 204 / V: (reg) -ejn-, -liş- / Pl: -ţe/E: bg âaneSHH] 1 (Pop) Boală (molipsitoare). 2 Epidemie. 3 (înv; fig) Cameră mică, insalubră. 4 (Reg) Planta Mentfia longifolia.
bolfsn [At: LB / Pl: -e / E: net] (Reg) Bolovan. bolfac sm [At: BĂCESCU, P. 71 / V: bul~ / Pl: -aci / E: net] (Iht; reg) Boiştean (Phoxinus phoxinus).
bolfan, —ă a [At: PAŞCA, GL. / Pl: —i, —e / E: net] (Trs; înv; d. oameni) Bogat.
bolfă şf [At: MARIAN, D. 129 / V: (Mol) boal~, bolcă / Pl: -fe / E: net] 1 Umflătură. 2 (Lpl) Gâlci. 3 Difterie. 4 (Lpl) Scrofule. 5 (Trs; rar) Nod.
bolfd sn [At: DA / Pl: -e / E: bolfă + -ei] (Nob) Morman. bolfeu snm vz bulfeu
bolfi vtr [At: MURNU, 0.93 / V: -fa / Pzi: -fez, -fese / E: bolfă] (Reg) 1-2 A (se) umfla.
bolfos, ~oasă a [At: HERZ.-GHER., M. 388 / Pl: ~oşi\ ~oa.ve / E: cf bolfă] (Reg) 1 Umflat1. 2 Noduros.
bolfuşoară şf [At: HEM 1656 / Pl: -re / E: bolfă + -uşoară] 1-2 (Şhp) Bolfă (1) (mică).
bolgariu sn [At: (a. 1620) ROSETTI, B. 90 / Pl: -ii / E: net] (înv) Bogorie(l).
bolgie şf [At: DN3 / Pl: -ii / E: it bolgio] Compartiment al celui de-al optulea cerc al infernului lui Dante.
boli [At: MOXA, 361/5 / V: boia / Pzi: -lese / E: vsl eoahtm] (Pop) 1 vi A fi bolnav (timp îndelungat). 2 vi A zăcea la pat. 3 vi (îe) A — cu inima A suferi moral. 4 vt (în descântece) A îmbolnăvi.
boliboisms [At: VARONE, D. / E: net] (Pop) 1 Horă în trei. 2 Melodie după care se execută boliboiul (1).
bolid sm [At: CULIANU, C. 368 / Pl: -izi, -e / E: fr bolide] 1 Meteorit de dimensiuni mari, care cade pe Pământ. 2 (Fig) Obiect, vehicul etc. care se deplasează în mare viteză. bolie şf [At: N. LEON, MED. 89 / Pl: ~i/ / E: net] (Rar) Rană. bolindător sn [At: ALARM II/l h. 265 / Pl: -i f E: net] (Mun) Colindător. bolindeţ smn vz colindeţ bolintir sm vz volintir
bolire sf [At: MARDARIE, L. 3826 / Pl: -ri f E: boli] 1 Boală. 2 Zăcere la pat.
bolişniţă sfvz boleşniţă
bolit sn [At: NĂDEJDE, ap. DDRF / Pl: -uri / E: bolit] 1-2 Bolire (1-2). bolivar sm [At: DN3 / Pl: -i / E: fr, sp bolivar] Unitate monetară de bază din Venezuela.
bolivian, ~ă [At: DEX2 / P: -vi-an / Pl: -ieni, -iene / E: Bolivia + -an] 1-2 smf Persoană care face parte din populaţia de bază a Boliviei sau este originară de acolo. 3-4 a Care aparţine Boliviei sau bolivienilor (1). 5 a Care este originar din Bolivia. 6-7 a Referitor la Bolivia sau bolivieni.
boliviano am [At: DN3 / P: -vi-a-no / Pl: -5 / E: fr, sp boliviano] Veche unitate monetară în Bolivia. bolmeteu sm [At: PAŞCA, GL. / Pl: -ei f E: net] (Reg) Prost. bolmoajă şf [At: ŞEZ. VIII, 82 / Pl: -je f E: pvb bolmoji] (Reg) Vrajă. bolmoji v vz bălmăji bolmoşi v vz bălmăji
bolnav,~ă[At: CORESI,EV. VI/4/Aşi: bol-lPl: -i,-e/E: bg6qmw] 1-2 smf, a (Persoană) care suferă de o boală Si: suferind. 3 a (Reg; fam; îs) - de oală Suferind de beţie. 4 a (înv; fig) Justificat, 5 a (Trs) Milog. 6 a (Trs) Ciung. 7 a (Trs) Cu un membru rupt. 8 a (Trs) Infirm. 9 (Trs) a Care este incurabil. 10 a (Trs; înv) Suferind de o boală venerică.
bolnăhaie şf [At: CHEST. II, 16/258 / Pl: -hai / E: net] (Reg; şîs ~ de casă) Dărăpănătură. bolnăvi vr [At: DA ms / Pzi: -vesc f E: bolnav] (Pop) A se îmbolnăvi. bolnăvicior, -oară a vz bolnăvior
bolnăvicios,~oasă a [At: NEGRUZZI, S. III, 289 /V: (reg) -ăni~, ~vos, -voasă / Pl: -oşi, -oase / E: bolnav + -icios] 1 Care se îmbolnăveşte uşor Si: (pop) gubav, betegos. 2 (înv; d. lucruri) Nesănătos. 3 (Ca) de bolnav.
4	(Fig) Atras irezistibil spre viciu, lucruri anormale sau exagerate. bolnăvie şf [At: CORESI, EV. 243 / Pl: ~i/ / E: bolnav + -ie] Boală. bolnăvior, ~oară a [At: ALECSANDRI, P.P. lb/l 3 / V: -/c/or / Pl: -i, -oare / E: bolnav + -ior] 1-2 (Fam; şhp) (Cam) bolnav (2). bolnăvos, -oasă a vz bolnăvicios
295
BOLNI
bolni vr [At: (a. 1773) MSS.ap. GCR. 11, 96/16 / Pzi: -nesc / E: vsl eoat*th] 1 (înv) A se îmbolnăvi.
bolnicear sm [At: VARLAAM, C. 348 / V: (reg) -cer/ PI: -i / E: bolni + -(ce)ar] (înv) 1 Infirmier. 2 Veterinar. bolnker sm vz bolnicear
bolnkereasă sf [At: COSTINESCU / PI: ~e.ve / E: bolnkear + -e«.vd] (înv) Infirmieră. bolnicios, -oasă a vz bolnăvicios
bolniţă sf [At: PRAV. MOL. 33 / A şi: -niţă / Pl: -ţe, (înv) -zce / E: vsl	1	(înv) Spital (pe lângă o mănăstire sau un aşezământ de
binefacere). 2 (înv) Loc unde se izolează şi se îngrijesc vitele bolnave.
3	Criptă în paradis. 4 Groapă comună.
bolocan,	[At: PAMFILE, J. II / PI: -/, ~e / E: net] 1 sm Bou mare
şi greoi. 2 a Prost.
bolocănel sm [At: JIPESCU, O. 157 / Pl: -ei / E: bolocan + -e/] 1-2 (Şhp) Bolocan (1) (tânăr).
bolocănos, -oasă a [At: MARIAN, D. 242 / PI: -oşi, -oase / E: bolocan + -os] 1 Mare şi ciolănos. 2 Greoi. bologan sm vz gologan bolohan sm vz bolovan bolohăneală v vz bolovăneală bolohăm v vz bolovăni bolohănit, -ă a vz bolovanii
bolohănitxxră sf [At: MARIAN, ap. DA ms / Pl: -ri / E: bolohăni + -fzjtard] Bolovăneală (2).
bolohoniţă sf [At: BUGNARIU, N. / Pl: -ţe / E: bolohan + -iţă] (Trs) 1 Femeie mută. 2 Femeie proastă Cf bolohan, bolocan, bolând, bolomonti, bohândă. bolojan sm vz bolovan
bololoit a [At: NOVACOVIC1U, C. B. 4 / Pl: ~if/, -e / E: net] (Ban)
1	Acoperit la cap. 2 Acoperit la ochi.
bolometru sn [At: LTR / Pl: -re / E: fr bolometre] Aparat pentru măsurarea intensităţii radiaţiei termice prin variaţia cu temperatura a rezistenţei unui conductor electric.
bolomoc a [At: NOVACOViCIU, C. B. 4 / Pl: -oci, -oace / E: net] (Ban) Buimăcit.
bolomont sm [At: ŞEZ. II, 150 / E: net] (Reg) Om prost şi greoi. bolonciag sn [At: LEX. MARS. 103 / V: bolumag l Pl: -uri / E: mg bolondsâg] (Mgm) Bolânzie. bolond, -ă a vz bolând bolondariţâ sf vz bolândariţă
bolomcă sf [At: PANŢU, PL. / Pl: -ici / E: mg bolonyik] (Bot; mgm) Cosiţei (Sium latifolium). bolonzeală sfvz. bolânzeală bolonzi v vz bolânzi
bolostmă .t/[At: TOPÎRCEANU, ÎNS. [EŞ. febr. 1938,202 / Pl: ~ne / E: net] (Mpl) Fruct. bolotău sn vz bulătău
bolotroacă sf[At: GR. BAN. / Pl: -oace / E: net] (Ban) Apă stătută. bolotugă »s/[At: ŞEZ. V, 33 / Pl: -ugi l E: net] (Reg) laz. bolovan sm [At: CORESI, PS. 215 / V: (Mol) -lohan, ~lojan / Pl: -i, (rar) -e sn / E: bg 6oJWaH] 1 (înv) Idol. 2 Piatră (grea şi voluminoasă), rotunjită prin rostogolirea ei de ape Si: pietroi. 3 Bucată mare de pământ sau dintr-o materie oarecare Cf bord1, bordan, bloc1. 4 (Rar) Sloi mare de gheaţă. 5 (Reg) Dovleac.
bolovăneală sf[At: CADE / V: (reg) -lohă-, -lăhă- / Pl: -eli / E: bolovăni + -eală] 1-3 Bolovănire (1-3). 4 (Pop; îf bolohăneală) Boală care provoacă umflarea sânilor Ia femei şi a ugerelor Ia vaci.
bolovănel sm [At: PĂSCULESCU, L. P. 156 / Pl: -ei / E: bolovan + -el] 1-2 (Şhp) Bolovan (2) (mic). 3 (Art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 4 (Art) Melodia după care se execută bolovănelul (3).
bolovăni [At: DELAVRANCEA, S. 64 / V: (reg) -lohă~, -<lăhă~ l Pzi: -nesc / E: bolovan] 1 vt A împrejmui cu bolovani (2). 2 vt (D. ochi) A holba. 3 vr (Mol; Buc; d. sâni şi ugere) A se umfla. 4 vr A se inflama.
5	vr (D. nori) A se îngrămădi.
bolovănire sf [At: DA ms / Pl: -ri / E: bolovăni] 1 împrejmuire cu bolovani. 2 Holbare. 3 (D. nori) îngrămădire.
bolovănit, ~ă a [At: (sec. XVIII) MAG. IST. II, 150/11 / V: ~lohă~ I Pl: -iţi, -e / E: bolovăni] 1 împrejmuit cu bolovani. 2 (D. ochi) Holbat.
3	(D. vite) Bolnav de bolovăneală (4).
bolovămş sn [At: H IX, 387 / Pl: -uri / E: bolovan + -iş] Teren pietros, plin cu bolovani.
bolovănos, ~oasă a [At: IORGA, N. R. A. 86 / Pl: -oşi, -oase / E: bolovan + -av] 1 Cu bolovani. 2 (Fig; d. vorbire, stil) Necizelat (şi puţin coerent).
bolozan sn [At: (a. 1693) HEM II, A. Vl / V: (îvr) ~oro~, buraz~ / Pl: -e, -ale / E: net] (înv) Luntre mare Cf caic, şaică.
bolson sn [At: DN ' / Pl: -oane / E: fr, sp bolson] Regiune joasă a unui deşert montan, acoperită de roci detritice şi mărginită de un abrupt stâncos.
bolşevic, ~ă [At: DA ms / V: (reg) borşăvic, borşovlc l Pl: -ici, ~ice / E: rs fioJmiWBHK, fr bolchevik] 1 smf Adept al bolşevismului. 2 smf (Prt) Comunist. 3-4 a Care aparţine bolşevismului sau bolşevicilor (1). 5-6 a Referitor Ia bolşevism sau la bolşevici. 7-8 a Propriu bolşevismului sau bolşevicilor.
bolşevism sn [At: DA ms / E: rs 6oJTbll]&BKM, fr bolchevisme] Curent de gândire politică comunistă apărut în Rusia la începutul sec. XX.
bolşeviza vtr [At: DA ms / Pzi: -zez / E: bolşevism + -izo] 1-2 A (se) face bolşevic (1).
bolşevizare sf [At: DA ms / Pl: -zări / E: bolşeviza] 1 Răspândire a bolşevismului. 2 Impunere (forţată) a bolşevismului.
bolşevizat, ~ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: bolşeviza] 1 Pătruns de doctrina bolşevică. 2 Căruia i s-a impus (cu forţa) bolşevismul. boit sn vz boltă
boltaş sm [At: IORGA, N. R. A. I, 205 / V: ~«a$ / Pl: -i / E: boltă + -as] (Trs) Prăvăliaş Cf bogasier, lipscan.
boltă sf [At: (a. 1643) IORGA, D. B. 75 / V: (îvp) boal-, (reg) -Idă, (îvr) boit sn, bold sn / Pl: -Iţi, -e / E: srb bolta, mg boit] 1 Construcţie eu partea superioară în formă de semicerc sau numai bombată. 2 încăpere, gang sau galerie subterană cu tavanul arcuit. 3 Construcţie de lemn sau metalică în formă de arc, pe care se sprijină plante agăţătoare. 4 (Fig) Arc de verdeaţă format de ramurile copacilor. 5 Ghirlandă de flori în formă de arc. 6 (înv) înfoiere. 7 (îs) -ta cerului sau - cerească Cer2.8 (îs) Cheie de - Piatra din mijlocul unei bolţi (1) zidite, care Ie susţine pe celelalte. 9 (Fig; îas) Partea cea mai importantă a unui lucru. 10 (Reg) Salbă de monede, pe care o poartă fetele pe cap. 11 (înv) Beci. 12 (Reg) Prăvălie.
13	(Reg; îf boaită, boit) Tavanul pivniţei. 14 (Reg; îf boaită) Căruţă cu coviltir. 15 (Atm; îs) - craniană Partea superioară a cutiei craniene.
16	(Atm; îs) - palatină Cerul-gurii. boltăgiu sm [At: DA ms / Pl: -iz / E: srb bolta0ja] (Reg) Bogătaş. boltăi vt [At: DA ms / Pzi: -e.sr / E: net] (Buc) A scormoni prin apă pentru a speria peştele Cf bălăci, băltăci, bold1.
boltăşiţă sf [At: (a. 1804) IORGA, S. D. XII, 157 / V: -Wd~ / Pl: -ţe / E: boltă + -iţă] (Trs) Negustoriţă. bolteală sf [At: DA ms / Pl: -eli / E: boltă + -eală] Boltitură. bolthăitaş sm vz bolhăitaş
bolti [At: GORUN, F. 156 / Pzi: -tesc / E: boltă] 1 vr A da (unei construcţii) formă de boltă (1). 2 vr A lua formă de boltă (1).
boltire .v/[At: IORGA, C. I. II, 8 / Pl: -ri / E: bolti] 1 Construire în formă de boltă (1). 2 (înv) Bolta (1) cerului.
boltiş sn [At: V. ROM. februarie 1934, 5 / Pl: -uri / E: boltă + -z'.y] Boltitură.
boltit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: bolti] Boltire (1). boltit2, ~ă a [At: (a. 1654) MSS, ap. GCR 1,172 / Pl: -irz, / E: bolti]
1	Ca o boltă. 2 (D. ochi) înfundat în orbite.
boltitură sf [At: MOLDOVAN, Ţ. N. 37 / Pl: -ri / E: boltă + -(i)tură] Partea boltită a unei construcţii.
boltiţă sf [At: GORJAN, H.’ IV, 150/20 / Pl: -ţe / E: boltă + -iţă] 1-2 (Şhp) Boltă (1) (mică). 3 (Trs) Odăiţă (scundă) în fundul casei. 4 (Trs) Prăvălioară.
296
BOMBEU
boitul vt [At: COŞBUC AE. 18 / Pzi: -e.vc- / E: boltă + -ui| A săpa în formă de boltă (1).
boltuire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: boltui] Săpare în formă de boltă Si: boltuit1.
boltuit1 sn [At: MDA ms / E: boltui] Boltuire. boltuit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: boltui] Care este construit în formă de boltă (1).
bolţ sn [At: LTR / Pl: -uri / E: ger Bolzen] Tijă (cilindrică) de metal pentru asamblarea elementelor unui utilaj.
bolţar sm [At: DEX2 / Pl:	/ E: boltă + -ar] Bucată de piatră sau de
beton special fasonată pentru construirea bolţilor (1).
bolun1 sm [At: H IV, 70 / Pl: -i / E: net] (Reg) Ciupercă gălbuie, unsuroasă la pipăit, care creşte toamna pe locuri nisipoase Si: burete-de-salcie.
bolun2, a [At: PLOPŞOR, V. O. / Pl:	-e	/	E:	net]	(Reg)	Blajin.
bolund, ~ă smf, a vz bolând
bolunddriţă sn vz bolândariţă
bolunşag sn vz bolonceag
bolunzeală sf vz bolânzeală
bolunzeşte av vz bolânzeşte
bolunzi v vz bolănzi
bolunzie sf vz bolânzie
bolus sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: ger Bolus] Argilă fină, folosită ca diluant solid. bolz sm vz boz
bolzit, ~ă a [At: CANDREA, Ţ. O / Pl: ~iţi, -e / E: bold2 + -/*] (Reg) Cocoşat.
bomb1 sm [At: TOMESCU, GL. 267 / Pl: -/ / E: net] (Olt) Zarzăr (Armeniaca vulgaris).
bomb2, boambă a [At: MARIAN, INS. 199 / Pl: -i, boambe / E: bombănii] (Rar; d. oameni) Care bombăneşte.
bomba vtr [At: VLAHUŢĂ, ap. TDRG / Pzi: -bez / E: fr bomber] 1-2 A da sau a lua o formă arcuită convexă. bombdc sn vz bumbac
bombagist, ~ă smf [At: CUV. LIB. 22 XII 1934, 12/2 / Pl: -işti, / E: bombă + -ist] (îrg) Atentator cu bombe Si: bombagiu (1).
bombagiu sm [At: DA ms / Pl: -ii / E: bombă + -giu] (îrg) 1 Bombagist.
2	Persoană care lansează ştiri senzaţionale. 4 Vagabond. 5 Hoţ. 6 Chefliu.
bombd] sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: bomba + -af] 1 Transformare a unei suprafeţe din plană în convexă. 2 Deformare a capacelor de tablă la conservele alterate.
bombament sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr bombement] Parte bombată a unui drum pavat sau asfaltat.
bombar sm [At: LB / V: bum~ / Pl: -i / E: srb bumbar] (Ent; înv) 1-2 Bărzăun (1-2). bombarda vt [At: ALECSANDRI, T. 762 / Pzi: -dez / E: fr bombarder]
1	A arunca (mai multe) proiectile (explozive) asupra unei ţinte. 2 (Fiz) A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unor nuclee atomice. 3 (Fig) A supune (pe cineva) unui număr mare de întrebări, cereri etc. 4 (Frî) A numi (pe cineva) prin intervenţii într-o funcţie înalta.
bombardament sn [At: DA ms / Pl:	/	E:	fr	bombardement, it bom-
bardament o] 1 Aruncare de proiectile (explozive) Si: bombardare (1).
2	(Fiz) Proiectare de particule elementare asupra unui nucleu atomic Si: bombardare (2). 3 (Fig) Număr mare de întrebări, cereri etc.
bombardat sm [At: ŞINCAI, HR. II, 24/15 / Pl: ~i / E: bombarda + -ar] 1-2 (înv) Persoană care face sau mânuieşte bombarde (1-2).
bombardare sf [At: MAIORESCU, D. II, 76 / Pl: -dări / E: bombardare] 1-3 Bombardament (1-3).
bombărdarisi vt [At: (a. 1819) URICARIUL VII, 74 / Pzi: -sesc / E: net] (Grî) 1-3 A bombarda (1, 3,4).
bombardă .ş/[At: ŞINCAI, HR. III, 142/38 / Pl: -de, (înv) ~dele IE: fr bombarde] 1 (în evul mediu) Maşină de război cu care se aruncau proiectile (grele) asupra fortificaţiilor. 2 (înv) Tun de mare calibru Si: (înv) balimez.
bombardier [At: CONTEMP., Seria II, 1948,nr. 108,12/7 / Pl: (1) -<?,
(2)	/	E:	fr bombardier] 1 sn Avion de bombardament (1). 2 sm Aviator
care lansează bombe din bombardier (1).
bombardon sn [At: DEX2 / Pl: -oane / E: fr bombardon] Contrabas de alamă, ca o mare trompetă cu piston. bombare .v/'[At: DEX2 / Pl: ~bari / E: bomba] Arcuire convexă. bombast, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~a.y*7, ~e / E: ger bombaşi] (Rar) Bombastic. bombastic, ~ă a, av [At: DA ms / Pl: -ici, -ice / E: ger bombastich] 1-2 (D. vorbe, stil etc.) Emfatic (1-2).
bombasticism sn [At: CĂLINESCU, I. 207 / Pl: ~e / E: bombastic] Atitudine bombastică. bombat1, a [At: CAZIMIR, GR. 30 / Pl: -aţi, ~e / E: bomba] (Rar)
I	Convex. 2 Umflat.
bombat2, ~ă a [At: ECONOMIA, 142 / Pl: -aţi, -e IE: boambă + -at] (înv; d. pomi) Cu fructe boabe.
bombă sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 430/13 / V: boam-1 Pl: -be, (înv) boambe / E: fr bombe] 1 Proiectil încărcat cu materie explozivă, incendiară etc., care se aruncă asupra unor obiective. 2 Dispozitiv de distrugere prin explozie. 3 (îs) ~ atomică (sau nucleară) Bombă cu o putere de distrugere foarte mare, care foloseşte energia nucleară. 4 (Reg) Bolovan mare, rotund Si: stoampă. 5 (Pop; îf boambă) Bilă. 6 (îs) ~ vulcanică Bucată de lavă aruncată în aer şi rotunjită prin învârtirea în atmosferă. 7 (Fiz; îs) ~ calorimetrică Vas rezistent de metal, întrebuinţat pentru determinarea căldurii de ardere a unei substanţe. 8 (Spt; fig) Lovitură puternică de minge. 9 (Fig) Ştire senzaţională. 10 (Fig) Moment critic.
II	(înv; fig) Locuinţă subterană. 12 (Fig) Cameră insalubră. 13 (Arg) Ascunzătoare pentru hoţi şi vagabonzi. 14 (Arg; fig) Speluncă. 15 (Arg; îf boambă) Pahar cu rachiu. 16 (Frm) Chef dezlănţuit.
bombai vi [At: MARIAN, INS. 147 / Pzi: ~esc / E: bombăni css] (Reg) A bombăni (2).
bombăială ,v/'[At: MDA ms / Pzi: ~ ieli / E: bombăi] (Reg) Bombăneală. bombăire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: bombăi] (Reg) Bombănire. bombăit, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: bombăi] (Reg) Care este bombănit.
bombăitură .s/jAt: CANTEMIR, IST. 310 / Pl: -ri / E: bombăi] (Reg) Bombănire.
bombăneală sf[At: DA ms / Pl: -eli l E: bombăni + -eală] 1 Bombănire (2). 2 Cicălire.
bombăm [At: LB / V: ~borii, bum~ / Pzi: -esc / E: fo] 1 vi (înv; d. albine) A bâzâi. 2 vz A vorbi singur, încet şi greu inteligibil (cu nemulţumire) Cf murmura, mormăi, bolborosi, (pop) cârâi. 3vt(D. copiii mici) A scoate sunete nearticulate. 4 vt A-şi arăta nemulţumirea prin vorbe spuse pentru sine.
bombănire sf [At: SADOVEANU, SĂM. III, 684 / Pl: -ri l E: bombăni]
1	(înv) Bâzâit de albine. 2 Vorbire înceată şi greu inteligibilă (prin care cineva îşi manifestă nemulţumirea). 3 (Fig) Zgomot surd.
bombănit1 sn [At: SADOVEANU, ap. CADE / E: bombăni] Bombănire (2).
bombănit2, -a a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: bombăni] (D. cuvinte) încet şi neinteligibil din cauza nemulţumirii.
bombănitor, ~oare a [At: MACEDONSKI, O. I, 254 I Pl: -i, -oare / E: bombăni + (i)tor] Care bombăneşte (2).
bombănitură sf[At: CANTEMIR, IST. 310 / V: (pop) bobăet~, (reg) ~bon~ / Pl: -ri / E: bombăni + -(i)tură] (Rar) Bombănire.
bombăne .v/*[At: TOMESCU, GL. 267 / Pl: ~i/ / E: bomb + -ărie] (Reg) Mulţime de zarzări.
bombăriţă s,f [At: VICIU, GL. / Pl: -ţe / E: bombar + -iţă] (Ent; reg) Bâţan.
bombetă .y/’[At: DN3 / Pl: -te / E: fr bombette] (La nave) Lampă de semnalizare.
bombeu sn [At: LTR / Pl: -ri I E: fr bombe] 1 Vârful bombat al încălţămintei. 2 (îe) A călca (pe cineva) pe - sau a turti -1 (cuiva) A deranja. 3 (îae) A ofensa.
297
BOMBIC
bombic sn [At: ŞEZ. VII, 177 / Pl: ~ice, ~uri f E: net] (Reg) Bolovan rotund Cf bob ic2.
bombicat, ~ă a [At: COMAN, GL. / Pl: -aîi, ~e / E: net] (Reg) Supărat pe cineva.
bombir sm [At: ALEXICI, L. P. I, 201 / Pl: -i / E: net] (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape Cf bobir.
bombiţă1 sf [Al.-ANON. CAR. / Pl: ~ţe / E: boambă1 + -iţă] 1-2 (Şhp) Boambă1 (1) (mică).
bombiţă2 sf [At: CAZIMIR, GR. 80 / Pl: ~ţe / E: bombă1 + -iţă] 1-2 (Şhp) Bombă (cu putere mică de distrugere).
bombiţă3 i/[At: TOMICI, C. A. II, III / Pl: ~ţe I E: net] (Reg) Vierme de mătase.
bomboană1 sf[ At: GORJAN, H. I, 81/5 / Pl: -ne / E: ctm boboană + bombăni] (Reg) Boboană (1).
bomboană2 sf [At: NEGRUZZI, S. III. 70 / V: (înv) bonbon sn l Pl: -ne / E: fr bonbon] 1 Mic produs de cofetărie (cu suprafaţa exterioară) tare, fabricat din sirop de zahăr, ciocolată etc., de diverse forme şi culori.
2	(Fig; fam) Copil sau lucru drăgălaş Si: bombonea (3), bombonică (3).
3	(Fig; fam) Persoană plină de solicitudine Si: bombonea (4), bombonică (4). 4 (Fig; îe) (Ultima) - pe colivă Ştire proastă. 5 (Fig; îae) Element negativ care se adaugă unei situaţii dificile.
bomboanţă sf [At: PITIŞ, ŞCH. 1,108 / V: (îvr) boboa-, borboa- / Pl: -ţe / E: net] (Trs) Bomboană (1).
bomboci vi [At: ALAS 5 VI 1938, 7/4 / Pzi: ~cese / E: ns cf bombăni] (Reg) A flecări.
bombolie sf [At: DENSUSIANU, Ţ. H. / Pl: -ii / E: net] (Trs) Măciulie. bombonar sm [At: KLOPŞTOK, F. 118 / Pl: -/ / E: bomboană + -ar] 1 Persoană care face bomboane (1). 2 Persoană care vinde bomboane (1).
bombonea s/[At: DA ms / Pl: -de / E: bomboană + -ea] 1-2 (Şhp) Bomboană (1) (mică). 3-4 (Fig; fam) Bomboană (2-3). 5 (Fam) Iubită.
bombondsm [At: BASARABESCU, ap. CADE / PI: -ei / E: bomboană + -el] 1-2 (Şhp) Bomboană2 (1) (mică). 3 (Irn) Bărbat cumsecade (şi cam naiv).
bombonerie sf [At: DN2 / Pl: -ii / E: fr bonbonnerie] Magazin unde se vând bomboane. bomboni1 v vz bombăni bomboni2 v vz boboni
bombonică .v/’[At: DA ms / Pl: -ici l E: bomboană + -ică] 1-2 Bombonea (1-2). 3-4 (Fig; fam) Bomboană (2-3). 5 (Fam; arg; irn) Cochetă.
bombonieră sf [At: DA / P: -ni~e- / Pl: -re / E: fr bomboniere] 1 Vas sau cutie unde se păstrează bomboanele. 2 Conţinutul unei bomboniere
(1). 3 (îfm) Căsuţă aranjată cu gust Cf cuib.
bomborat, ~ă a [At: COMAN, GL. / Pl: -aţi, -e / E: net] (Reg) Bosumflat.
bombarde sfp [At: VICIU, COL. 136 / E: net] (Reg) Grăunţe. bomboriţă sf [At: COMAN, GL. / Pl: -ţe / E: net] (Reg) Femeie mânioasă.
bomboti vi [At: DA ms / Pzi: ~e.se / E: net] A bolborosi. bombuşcă sf vz bumbuşcă
bombuţă sf [At: DA ms / Pl: -ţe f E: boambă1 + -uţă] 1-2 (Shp) Bombiţă (1-2).
bombyx sm [At: DN2 / Pl: -ycşi / E: fr, lat bombyx] Gen de fluturi care cuprinde specia ce dă viermele de mătase şi pe cele înrudite cu aceasta.
bomfaier sn [At: DN2 / A şi: bomfaier / Pl: -e / E: ger Bogenfeilen, eg bonftre] 1 Ferăstrău de mână pentru tăiat metale. 2 (îs) Pânză sau lamă de - Lama bomfaierului (1).
bompres sn [At: DA ms / Pl: -e, -uri / E: it bompresso] Catarg uşor înclinat faţă de orizontală, la prora unei corăbii.
bon1 sn [At: l. IONESCU, D. 304 / V: (rar) bun / Pl: -uri l E: fr bon] 1 (Şîs ~ de iezaur) Obligaţie emisă de stat pentru sume împrumutate pe termen scurt, pentru care statul plăteşte dobândă. 2 Bilet provizoriu pe baza căruia se eliberează o marfă, un bun etc. Si: chitanţă. 3 Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituţie financiară recunoscută de stat.
bon2 sn vz boană
bonapartism sn [At: DN2 / E: fr bonapartisme] 1 Dictatură instaurată în Franţa de Napoleon Bonaparte. 2 Ataşament faţă de conducerea lui Napoleon Bonaparte.
bonapartist, -ă [At: DN2 / Pl: -işti, -e / E: fr bonapartiste] 1 a Care aparţine bonapartismului (1). 2 a Referitor la bonapartism (1). 3 smf Adept al bonapartismului (1).
bonă sf [At: D. ZAMFIRESCU, R. 24 / Pl: -ne / E: fr bonne, ger Bonne] Femeie angajată pentru a creşte copiii şi a-i învăţa o limbă străină. bonăi vi [At: DA ms / Pzi: ~e.se I E: net] (înv; d. albine) A bâzâi. bonăit sn [At: CHEST. VI, 19/30 / Pl: -uri / E: bonăi] (înv) Bâzâit. bonbon sn vz bomboană
bone1 ,boancă a [At: DAM6, T. 68 / Pl: -nci, boance / E: net] (D. oi) Fără dinţi.
bone2(a) i [At: DELAVRANCEA, H. T. 92 / E: fo] 1 Cuvânt care imită zgomotul produs de bătaia ciocanului. 2 Cuvânt care imită zgomotul împiedicării cuiva.
boncă .s/[At: MARIAN, NA. 280 / PI: -nce / E: net] (Bot; Mol) Floare nedefinită mai îndeaproape.
boncăi [At: PRAV. MOLD. 10/2 / V: -coi,bun-, ~ălăi,-ăl'\ / Pzi: ~e.se / E: ns cf srb bukati] 1-2 vir (D. cerbi şi bovine) A boneălui. 3-4 vir (D. cerbi şi bovine) A scoate sunete specifice când sunt furioase. 5-6 vir (D. copii) A urla. 7 vt (D. oameni) A frământa pâine bombănind.
boncăire .v/'[At: DA ms / V: -coi-, bun~y buncoire l Pl: -ri / E: boncăi] 1 Boncaluire. 2 (D. cerbi şi bovine) Emitere de răgete furioase Cf boncăi.
3	Urlat.
boncăit1 sn [At: DOINE, 291 / Pl: -uri / E: bocăni] 1-3 Bocăire (1-3). boncăit2, -ă a [At: RETEGANUL, TR. 191 / Pl: -iţi, -e IE: boncăi] (D. aluat) Frământat de cineva care bombăne.
boncăitură sf [At: DA ms / V: -co/-, -ăluitură / Pl: -ri / E: boncăi + -tură] 1-3 Boncăire (1-3). boncălă i v vz boncăi boncălăire sf vz boncăire
boncălău sm [At: DA ms / Pl: -ăi IE: net] (Reg) Om prost. boncăli v vz boncăi
boneălui vir [At: H I, 99 / Pzi: -esc / E: net] 1-2 (D. cerbi şi bovine) A scoate sunete specifice rasei în perioada de rut Si: a boncăi (1). 3-4 A boncăi (2). 5-6 (D. oameni) A urla. 7-8 (D. oameni) A mormăi.
boncăluire .y/’[At: DA ms / Pl: -ri f E: boneălui] 1 (D cerbi şi bovine) Emitere de sunete specifice în perioada de rut Cf boneălui (1). 2 Boncăire
(2). 3 Urlat. 4 Mormăit.
boncăluitsn [At: SADOVEANU, V. F. 31 /Pl: -uriIE: boneălui] 1-4 Boncăluire (1-4). 5 Răget specific, scos de cerbi şi bovine în perioada de rut. 6 (La cerbi) Perioadă de rut. 7 (Fig) Sunet prelung emis de un instrument de suflat. boncăluitură sfvz boncăitură
boncăni vi [At: RĂDULESCU-CODIN, L. / Pzi: -nesc / E: bonc(a) + -ăni] 1 A bocăni. 2 A rage.
boncămre sf [At: DA ms / Pl: -ri IE: boncăni] 1 Bocănire. 2-3 Boncănit (1-2).
boncănit sn [At: DA ms / Pl: -uri I E: bocăni] 1 Mugetul cerbului în perioada de rut. 2 Perioada de rut la cerbi.
boncănitură sf [At: DA ms / Pl: -ri / E: boncăni + -tură] 1-3 Boncănire (1-3).
bonciag sn [At: KLEIN, D. / Pl: -uri I E: net] (îrg) 1 Cucută (Conium maculatum). 2 (îs) Fiscăn de - Jucărie făcută de copii din cucută, ca un instrument de suflat. boncoi v vz boncăi boncoire sf vz boncăire boncoit sn vz boncăit boncoitură sf vz boncăitură
bondsn [At: DN2/P1: -uri IE: fr bond] Salt al avionului la o aterizare incorectă.
298
BONT1
bonda-donda sf [At: PAMFILE, J.I / E: ctm bombăni + dondăni] Trăncăneală.
bondalăusm [At: CHEST. VI, 30/23 / Pl: ~ă// E: net] (Reg) Bondar (2). bondar sm [At: H I, 59 / V: ban-, bân~, bândaur, bun-, ~ngar / Pl: -iiE: fo] 1 Insecta himenopteră mare, asemănătoare eu albina Si: bărzăun (Bambus). 2 (Pop) însectă mare care bâzâie Si: (reg) bandalău. 3 (Ent; Mol) Gărgăun (Vespa crabra). 4 Tăun (Tabanus).S Musca-calului. 5 (Ent) Trântor. 6 (Ent) Cărăbuş (Melalontha melolontha). 7 (Pop; îcs) De-a -u Joc de copii în care unul bâzâie ca bondarul şi loveşte tare peste palma întinsă a altuia, care trebuie să-l atingă imediat pe cap.
bondaric sm [At: BĂCESCU, P. / Pl: -ici / E: net] (Iht; reg) Ghiborţ (Acerina cernua). bondă sfvz bundă
bondăni vi [At: NĂDEJDE, ap. TDRG / Pzi: -nesc / E: bondari css] A bondări.
bondăraş sm [At: MARIAN, INS., 193 / Pl: -i / E: bondar + -ay] 1-12 (Şhp) Bondar (1-6) (mic).
bondăresc, -ească a [At: DDRF / Pl: -eşti / E: bondar + -esc] (îs) Viespe -ească Gărgăun (Vespa crabra).
bondari vi [At: PAMFILE, J. I / V: -ăni l Pzi: -resc / E: bondar] A bâzâi (ca bondarul) Si: a bondăni. bondărici sm [At: DA ms / Pl: - / E: bondar + -ici] 1-2 Bondar (1) (mic). bondărime j/[At: DONICI, ap. CADE / Pl: -mi / E: bondar + -ime] Mulţime de bondari (1).
bondăroi sm [At: MARIAN, INS. 577 / Pl: ~ / E: bondar + -oi] 1-12 (Şdp) Bondar (1-6) (mare).
bonderiza vt [At: DN2 / Pzi: -zez. / E: fr bonderiser] (Teh) A supune operaţiei de bonderizare.
bonderizare .v/‘[At: DN2 / Pl: -zări / E: fr bonderisation] (Teh) Operaţie de fosfatare a unor metale pentru a le proteja de rugină.
bondisa vi [At: DN3 / Pzi: -sez / E: ns cf fr bandir] (D. avioane) A face bonduri. bondiţă sf vz bundiţă
bondoc y -oacă [At: I.GOLESCU,ap.ZANNE,P. VIII,673/V: bunduc, ~ă, bundac / Pl: -oci, -oace / E: te bunduk] 1-2 smf, a (Om care este) scurt şi îndesat. 3 sm (Reg; îf bunduc sau bundac) Stâlp care sprijină coasta prispei Si: tar as.
bondocely-ea a [At: TEODORESCU, P. P. 562 / Pl: -ei,-e / E: bondoc + -el] 1-2 (Şhp) (Cam) bondoc.
bondojei smp [At: DA ms / E: net] (Bot; reg) Copăcel cu buchete de flori albe.
bondră sf[At: BUNGARIU, N. / Pl: -re / E: net] (Trs) Femeie mută şi neputincioasă Si: (pop) teapa-leapra Cf bondriş, bondroş.
bondrăş sm [At: MARIAN, INS. 348 / Pl: -i / E: net] (Ent) Tăun (Tabanus) Cf bondreţ, bondar.
bondrânjeală .v/'[At: BUGNARIU, N. / Pl: -eli/ E: bondârânji + -eală] (Reg) Lucru de clacă.
bondrănfi v [At: DA / V: -nţi / Pzi: -jesc / E: bondraş] A lucra mult şi cu stângăcie la ceva neînsemnat. bondrăş sm, a [At: PASCA, GL. / Pl: -i l E: net] 1-2 (Trs) Prostănac. bondrânţi v vz bondrânji
bondreţ sm [At: N. LEON, MED. 126 / V: -ete / Pl: -i / E: net] (Ent)
1	Larva viermelui de mătase. 2 Vierme mare. 3 Vierme din lemne putrede.
4	(Reg) Vierme apărut într-un abces dentar, din larvele depuse de muşte Si: carete.
bondriş sm [At: VICIU, GL. / V: -roş / Pl: -i l E: mg bondrus] 1 (Reg) Om îmbrăcat greu, care merge încet. 2 (Reg) Om mascat care umblă după „crai“ la Crăciun Cf irod, brezaie. 3 Om urât Si: pocitanie. 4 (îvp) Nebun.
5	(îvp; îs) Săptămâna -ilar Săptămâna albă Si: săptămâna nebunilor, bondroş sm vz bondriş
bonet sn vz bonetă1
bonetă1 sf [At: NEGRUZZI, S. I, 15 / V: ~ef.su / Pl: -te / E: fr bonnet]
1	Acoperământ de cap făcut din material textil, fără boruri sau cozoroc
Cf beretă, tichie, scufiţă, căiţă. 2 (îs)-frigiană Căciuliţă de lână eu vârful îndoit înainte, devenită, în timpul Revoluţiei Franceze, simbol al libertăţii.
bonetă2 sf [At: DN2 / Pl: -te i E: eg bonnet, fr bonnettey it bonnetta] (Mrn) Velă ajutătoare, întinsă numai pe vreme bună lângă velele pătrate.
boneţel sn [At: CAZIMIR, GR. 88 / Pl: ~e / E: bonet + -el] 1-2 (Şhp; rar) Boneţică (1-2).
boneţică sf [At; CONTEMPORANUL IV, 393 / Pl: -ţele / E: bonetă + -ică] 1-2 (Şhp) Bonetă (1) (mică) Si: boneţel (1-2). bong i [At: DA ms / E: fo] Cuvânt care redă sunetul unui metal lovit. bongar sm vz bondar
bonghim vtr [At: VISSARION, B. 307 / Pzi: -nesc / E: net] 1-2 A (se) încovoia.
bongoase sfp [At: CREANGĂ, GL. / E: net] 1 (Mol) Poveşti hazlii Si: istorioare. 2 (Reg) Vrăjitorii.
bongoi sm [At: MARIAN, INS. 193 / Pl: ~ / E: net] (Ent) Bărzăun (Bambus).
bongos sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: sp bongos] Instrument de percuţie conic sau cilindric. bongoş sn vz gombos
bonguţă sf [At: BUGNARIU, N. / PI: -ţe / E: boangă + -uţă] 1-2 (Trs; şhp) Boangă (mică).
bonier sn [At: DA ms / P: -ni-er / Pl:	/	E:	bon	+	-ier]	Carnet de
bonuri1 (2).
bonifica vt [At: DA / Pzi: bonific / E: fr bonifier] 1 A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru
0	pierdere sau deteriorare întâmplătoare). 2 A face rabat. bonificare sf [At: DA ms / Pl: -cari / E: bonifica] 1 Scădere dintr-o
factură a unei sume de bani. 2 Sumă de bani care compensează o daună sau reprezintă o reducere Si: bonificaţie, bonificaţie .s/[At: DA ms / Pl: -ii / E: fr bonification] 1 Bonificare (2).
2	(Spt) Avantaj acordat primilor clasaţi într-o cursă ciclistă pe etape, prin scăderea unor minute sau secunde din timpul realizat în etapa respectivă.
bonita vt [At: ENC. AGR. / Pzi: -tez f E: ns cf bonitate] A determina valoarea economică a unui bun din gospodărie (mai ales capacitatea agricolă a solului).
bonitare .s/[At: LTR / Pl: -tări / E: ns cf bonitate] 1 Determinare a calităţii. 2 Clasificare după calitate. 3 Apreciere complexă a unui animal în vederea selecţiei Si: bonitură. 4 (îs) -a apelor Determinarea valorii economice a unui curs de apă, a unui iaz etc.
bonitate sf [At: T. POP, D. J. 38 / Pl: -tăţi / E: ger Bonităt] 1 Solvabilitate. 2 Valoarea economică a unui bun din gospodărie (teren, apă etc.).
bonită sf [At: DN3 / Pl : -te / E: fr bonite] Specie de peşte din care face parte tonul.
bonitor sm [At: LTR / Pl: -i / E: fr boniteur] Specialist în bonificare (mai ales a calităţii animalelor de reproducţie).
bonitură .s;/‘[At: ENC. AGR. / Pl: -ri l E: bonita + -tură] (Zth) Bonitare (3).
bonjur [At: NEGRUZZI,S. III, 58 / Pl: (1-3) -uri, (2) -if E: fr bonjour]
1	sn (Frm) Cuvânt de salut echivalent cu „bună ziua“. 2 sm (Rar) Bonjurist.
3	sn Haină purtată de bonjurişti.
bonjurism sn [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 126 / Pl: -e / E: bonjur + -ism] Ansamblul concepţiilor şi manifestărilor bonjuriştilor.
bonjurist sm [At: ALECSANDRI, ap. CADE / PI: -işti / E: bonjur + -ist] Nume dat, după 1830, tinerilor români care studiaseră în Franţa.
bonom, smf, a [At: DA ms / Pl: -i, -e IE: fr bonhomme] 1-2 (Om) cumsecade şi credul (cu gusturi şi purtări simple).
bonomie a;/' [At: KLOPŞTOCK, F. 124 / Pl: -ii / E: fr bonhomie] Caracter de bonom.
bonsai sm [At: MDA ms / PI: ~ / E: jap bonsai] Arbore decorativ pitic (obţinut prin tehnici speciale de tăiere şi legare a ramurilor). bonsoar sn [At: DA ms / V: ~oir / E: fr bonsoir] (Frm) Bună seara. bont1 sn [At: ALECSANDRI, T. 1618 / V: bunt / Pl: -uri / E: pn bont, bunt] (Mol; înv) Răzvrătire.
299
BONT2
bont2, boantă a [At: ODOBESCU, ap. TDRG / Pl: -nţi, boante / E: net]
1	Fără vârf. 2 Cu vârful tocit. 3 (D. degete şi membre) Scurt şi gros. 4 (D. membre) Ciung. 5 (D. oameni) Gras.
bontaş sm [At: ALECSANDRI, T. 1772 / V: bun- / Pl: -/ / E: bont1 + -aş]"(Mol; înv) Răzvrătit. bontă sfvz bundă bontăi v vz bontăni
bontăneală sf[At:T. CR. III, 251 / Pl: -eli / E: bontăni + -eală] (Reg)
1	Ciocănire. 2 Bătaie. 3 Burzuluială.
bontăni vi [At: CREANGĂ, ap. DDRF / V: -ăi / Pzi: ~/?e.vc / E: net] (Reg) A ciocăni.
bontănire sf[At: MDA ms / Pl: -ri / E: bontăni] (Reg) Ciocănire. bontănit, -ă a [At: MDA ms / Pl: ~ifi, / E: bontăni] (Reg; d. obiecte de metal) Care este ciocănit2.
bontănitură sf[At: SBIERA, P., 170 / Pl: ~rz / E: bontăni + (i)tartf] (Reg) Ciocănitură.
bontău1 sn [At: VAIDA / Pl: ~ăi / E: pbl mg £on/o] (Reg) Broască pe care stă aşezată roata morii cu capătul exterior. bontău2 sn [At: COMAN, GL. / Pl: -ăi / E: net] (Reg) Barcă. bonţi vt [At: DEX2 / Pzi: -tcsc / E: bont2] A teşi muchiile unui obiect, dându-i formă cilindrică.
bontire sf [At: DEX2 / Pl: ~ ri / E: bonţi] Teşire a muchiilor unui obiect Si: bontit1.
bontit1 sm [At: MDA ms / Pl: -uri / E: fow/i] Bontire. bontit2, -ă sm [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: fawfi] (D. muchiile unui obiect) Teşit2.
bonton sn [At: VLAHUŢĂ, P. 136 / E: fr bonton] (Frm) Cod de maniere eleganţe al înaltei societăţi.
bontorog, -oagă a [At: DAM&, T. / Pl: ~ogi, -oage / E: ctm bont2 + şontorog] 1-3 Bont2 (1-3). 4 Şchiop.
bontrzei sn [At: PAŞCA, GL. / Pl: -uri / E: net] (Reg) Obiect cu care se desfundă luleaua. bonţ sn [At: STANCU, D. / Pl: ~uri / E: net] (Reg) 1 Vârf. 2 Sfârc. bonţat, -ă a [At: CV, 1951, nr. 1, 37 / Pl: -aţi, -e / E: net] Supărat. bonz sm [At: ALECSANDRI, P. III, 84 / Pl: -i / E: fr bonze] 1-2 Preot (sau călugăr) budist. 3 (Fig) Personaj de vază.
bonzar sm [At: LB / V: bân-, bun- / Pi: -i / E: net] (Ent; reg) 1 Bărzăun {Bambus). 2 (îc) —negru Viespe ţigănească (Bambus lapidamis). 3 Gărgăun (Vespa crabro). 4 Tăun (Tabanus). 5 Streche. 6 Musca-calului Si: ~ de vite', bonzăraş (6). bonzăi v vz bâzâi
bonzjălău sm [At: MARIAN, INS. 347-348 / Pl: -ăi / E: bonzjăi + -ălău] (Ent; reg) Tăun.
bonzăraş sm [At: MARIAN, INS. 194 / Pl: -i / E: bonzar + -aş] (Ent; şhp) 1-6 Bonzar (1-6).
bonzăroi sm [At: MARIAN, INS. 194 / Pl: ~ / E: bonzar + -oi] (Ent) Bărzăun.
boogie-woogie sn [At: DEX2 / P: bughi-ughi / E: eg boogie-woogie] 1 Stil de jazz foarte ritmat, apărut în 1930 în SUA. 2 Dans în stilul boogie-woogie (1). 3 Melodie în stilul boogie-woogie (1).
bookmaker sm [At: DA ms / P: bucmeicăr / Pl: -i / E: eg bookmaker] (La cursele de cai) Intermediar de pariuri.
boolean,-ă a [At: MDA ms / Pl: -mi, -me / E: Boole + -an] 1-2 Care aparţine matematicianului George Boole (sau teoriilor sale). 3 Referitor la George Boole. 4 (îs) Variabilă -ă Variabilă care poate lua valori ce se exclud reciproc (de exemplu 0 şi 1).
boom sn [At: DEX2 / P: bum / E: eg boom] 1 Denumire dată unei perioade de avânt economic, când producţia creşte şi şomajul scade.
2	Creştere rapidă a valorilor pe piaţă. 3 (îs) ~ militar Avânt artificial al producţiei, provocat de militarizarea economiei. 4 (Spt) Acţiune ofensivă.
boor sm vz bour
boos a [At: PAŞCA, GL. / Pl: -oşi / E: bou + -os] (Reg) Prost ca un bou.
booster sn [At: DN3 / P: buster i Pl: -el E: eg booster] 1 (La locomotivele cu abur) Motor cu abur auxiliar folosit pentru mărirea forţei de tracţiune. 2 (Elt) Generator auxiliar pentru creşterea tensiunii.
bop sn [At: DN1 / P: bap / V: bep- / E: eg be-bop] Stil de jazz care foloseşte armoniile cromatice şi disonante.
bopsai sn [At: CV, 1951, nr. 3, 44 / Pl: ~e / E: net] (Pop) Mâncare ţărănească din mălai şi jumări de porc, amestecate şi prăjite.
bor1 sn [At: DA / Pl: net / E: fr bore] (Chm) Element chimic, semimetal negru-eenuşiu, cristalin.
bor2 sn [At: DN2 / Pl: -uri / E: fr bord] Margine (circulară răsfrântă) care înconjoară calota pălăriei. bor3 sn vz bord bor4 vz bour
borboarău [At: APOLZAN, P. I, 194 / Pl: -i, boare / E: net] (Reg; pbl) Răsfrânt.
bor6, boară a [At: VAIDA / Pl: -i, boare / E: net] (Trs; rar) 1 Albastru.
2	Vânăt (1).
bora smi [At: DN2 / Pl: net / E: it, fr bora] Vânt puternic, uscat şi rece, care bate, iarna, dinspre munte spre mare, mai ales pe coastele de nord-est ale Mării Adriatice şi Mării Negre.
borabăr sm [At: CV, 1951, nr. 3,43 / V: ~răb- / Pl: -i I E: net] (Reg) Vagabond.
borace sns[At\ PONI, CH. 193 / E: it borace] (înv) Borax. boraci1 smp [At: ARH. OLT. XI, 258 /E: net] (Reg) Copii mulţi şi mici. boraci2 sn [At: DN2 / Pl: -ace / E: ns cf ger Bohrer] Unealtă portabilă, manuală, prevăzută cu un burghiu acţionat de o roată cu clichet pentru găurirea pieselor metalice mari, greu transportabile.
boracit sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: fr boracite] Borat de magneziu incolor sau vânăt, foarte dur, folosit în industria chimică.
boraginacee sfp [At: DEX2 / E: fr borraginacees] 1 Familie de plante erbacee, eu tulpinele acoperite cu peri, cu inflorescenţe şi cu fructele formate din patru nucule eu câte o sămânţă. 2 (Lsg) Plantă din familia boraginaceelor (1).
borală .s/[At: DA ms / Pl: -reli / E: bori + -(e)ală] 1 (Pop) Vărsătură.
2	(Reg) Spermă. borană1 sf [At: DA ms / V: bur- / E: rs ăypaH] Furtună. borană2 sfvz boroană borandoi sn vz borândău
borangic sn | At: (a. 1761) DOC., ap. ŞIO / V: (înv) bur-, burangiuc, burun-, burungiuc, -gin, boronciiuc, -runciuc / Pl: -uri / E: tc biiriinciikj 1 Fir de mătase depănat de pe gogoşile opărite ale viermilor de mătase. 2 Ţesătură din borangic (1), făcută în casă. 3 (Pop; îs) Trăsură de - Borangic rezultat dintr-o strachină de gogoşi, înainte de a fi făcut scul. 4 (îe) A se alege ~ul (de ceva) A se alege alege praful de ceva. 5 (Pop; îs) Gândac de ~ Vierme de mătase. 6 (Lpl) Diferite feluri de ţesături de borangic (1). 7 (Bot) Tortiţel. borangin sn vz borangic
boranţă .v/[At: COSTINESCU IV: -aţă / Pl: -ţe / E: ns cf ucr oypciWMK, pn borak, burak, rs 0ypii'MK, srb 6opii>KHiio] (Bot) Limba mielului. boraş sm vz zborâş
borat sm [At: DA ms / Pl: -aţi / E: fr borate] (Chm) Sare a acidului boric. boratec sm vz broatec boraţă sfvz boranţă
borax sn [At: ORBONAŞ, MEC. 384 / Pl: -uri / E: fr borax] 1 (Chm) Borat de sodiu. borazău sm vz bolozău
borăcineşf[At: ARH. OLT. XXI, 258 /Pl: ~m / E: net] (Reg) Mulţime de copii mici. borăi v vz bornăi borăni v vz boroni
borăvi vi [At: ALR I/II, 8/6 / Pzi: -vesc / E: srb borăviti] (Reg) A-şi petrece timpul.
300
BORDEROU
borână sfvz boroană
borândăi vti [At: NOVACOVICIU, C. B. 5 / Pzi: borândăi / E: net] (Ban) A mesteca.
borândăire [At: MDA ms / Pl: -ri / E: borândăi] (Ban) Mestecare. borândăit1 [At: MDA ms / Pl: -uri / E: borândăi] (Ban) Mestecare. borândăit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: borândăi] (Ban) Mestecat2.
borândaie sfp [At: DA ms / E: net] (Ban) Măruntaie de vită. borândău sn [At: REV. CRIT. III, 89 / V: ~randoi, ~rin~, / Pl: -daie / E: net] (Reg) Mâncare din sânge (de vită, de porc etc.) şi bucăţele de carne, cu sare şi oţet, îngroşată cu făină (de porumb) sau fărâmituri de pâine. borângioc sn [At: DA / Pl: ~uri / E: net] (Ban) Cojoc scurt. borâre .s/[At: DA ms / Pl: -ri / E: borî1] Vomitare. borâşcăi vi [At: ŞEZ. XXI, 14 / Pzi: -râşcăi / E: net] (Reg; d. tauri; boi) A scormoni pământul cu piciorul.
borâşcăitură sf [At: PAŞCA, GL. / Pl: -ri l E: borâşcăi + -(i)tură] (Reg) Urma piciorului unui taur sau bou. borât1 sn [At: LB / Pl: -uri / E: borî1] Borâre. borât2, ~ă [At: M. I. CAR AGI ALE, C., 63 / Pl: -aţi, -e l E: borî] 1 a Vomitat. 2 a Care a vomitat. 3 a (Fam) Scârbos. 4 av (Reg; d. persoane înrudite) Identic.
borâtor, ~oare a [At: DA ms / Pl: -i, -oare / E: borî + -(i)tor] Care borăşte.
borâtură sf[At: PRAV. MOLD. 59 / Pl: -ri / E: borî + -tură] (Pop)
1	Vomă. 2 (Fam) Epitet injurios dat cuiva. 3 (Pop; nrc) Spermă. 4 (Pop; îe) ~ de strigă Materie mucoasă ce se consideră a fi produsă de strigă. borbănoc sm vz brebenoc borboană sf vz broboană borboanţă sfvz bomboanţă
borboase sfp [At: H1,173 / E: net] (Pop) 1 Barbure. 2 Burduhoşi. 3 Vrăji.
4	Certuri. 5 Turte de pâine puse la căpătâiul mortului Si: (reg) boboroade.
6	Bube mari, pe tot trupul omului. 7 Fructe necoapte. borboc sm vz bulbuc
borbolină sf[At: CADE / Pl: -ne / E: net] Măciucă. borbon sm [At: VAIDA / Pl: -i / E: net] 1 (Bot) Borbonar. 2 (Reg; îcs) De-a -u Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 3 Borbonac (2).
borbonac sm [At: VICIU, GL. / Pl: -aci / E: borboană + -ac] (Reg)
1	Pietricică mare cât o alună. 2 Una din cele şase pietricele cu care se joacă „de-a borbonacu“ Cf sici. 3 (îcs) De-a -u (sau -cii) Joc de copii cu şase pietricele, în care cel care are mai multe pietricele îl pişcă de mână pe cel care are mai puţine Si: buşe Cf arşice.
borbonar sm [At: DA / Pl: -i / E: borboană + -ar] (Bot; reg) Agriş (Rites grassularia). borbonat, -ă a vz brobonat
borborigme snp [At: DN2 / E: fr borborygmes] Zgomote produse de gazele din stomac sau din intestine. borborisme snp [At: DN3 / E: cf gr /fc$top#eiv] Borborigme. borb or o si v vz bolborosi
borboti vr [At: COMAN, GL. / Pzi: ~re.se / E: net] (Reg) 1 A certa. 2 A se aglomera la moară sau la uşa unei gări. borobotit, ~ă a [At: I. CR. V, 220 / Pl: -iţi, -e / E: borboti] (Reg) îmbulzit. borbură sfvz volbură
borcan sn [At: (a. 1746) MĂRGĂRITARE, ap. TDRG / Pl: -e, (înv) -i / E: bg ăypKas] 1 Vas (cilindric de sticlă) pentru păstrarea conservelor, a preparatelor farmaceutice etc. 2 Conţinut al unui borcan (1). 3 Vas împreună cu conţinutul. 4 Oală. 5 Ulcior. 6 (Fig; irn) Nas mare. 7 (îs) Măr - Borcănat.
borcă sf [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: net] (Trs) Rochie de lână neagră, largă şi încreţită, purtată de ţărănci iarna.
borcănaş sn [At: H I, 208 / Pl: -e / E: borcan + -as] 1-2 (Şhp) Borcan (1) (mic). 3 Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
borcănat, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 303 / PI: -aţi, -e / E: borcan + -at] 1 Ca un borcan. 2 (D. nas) Mare şi gros.
borcăneci sn [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: -ece / E: borcan + -eci] 1-2 (Şhp) Borcănel (1-2).
borcănel sn [At: PISCUPESCU, O. 315 / Pl: -e / E: borcan + -el] 1-2 (Şhp) Borcan (1) (mic) Si: (reg) borcăneci (1-2).
borcănos, -oasă a [At: PAMFILE, J. 11 / V: ~rchin- / Pl: -osi, -oase / E: borcan + -o.v] (Reg; d. nas) Borcănat (2). borcea sms vz bordea
borceagsn [At: PANŢU, PL. / Pl: -uri / E: bg âcpffir] 1 (Bot) Măzăriche (Vicia augustifolia). 2 Plantă erbacee agăţătoare, cu florile alb-gălbui sau purpurii şi cu fructe ca nişte păstăi păroase (Vicia pannonica). 3 Amestec de măzăriche sau de mazăre furajeră folosit ea nutreţ. borchinos, ~oasă a vz borcănos
borchiş sn [At: DA / Pl: -uri / E: ns cf rs 6Oj)K()TH] (Reg) Nisip cu apă (şi petrol) care, curgând mereu în puţ, împiedică săpatul în adâncime.
borci sm [At: DA / Pl: -cii / E: net] (Bot) Ciumăfaie (Datura stramoniutn).
borcilă sf[At: CV, 1950, nr 4 / Pl: -le / E: net] Loc pustiu între două sate.
borcit sn [At: I. CR. II, 298 / Pl: -uri / E: net] (Rar) Boală nedefinită mai îndeaproape.
borciuşcă sf [At: MARIAN, S.R. 11,6/ Pl: -şte, -şti / E: borş + -uşcă] (Buc) Borşer (1).
borcoios, ~ioasă a [At: BOCEANU, GL. / Pl: -oşi, -oase / E: net] (Reg; d. vreme) întunecat.
borcoti vi [At: CHEST. VIII, 102/15 / Pzi: ~re.se / E: net] (Reg) A mânca cu zgomot.
borent sn [At: BUD, P. P. / Pl: -uri / E: ucr 6opKyT, ăypxyT, mg borkut] (îrg) Apă minerală Si: borviz. 2 Sticlă cu apă minerală.
bord1 sm [At: REV. CRIT. 1,552 / Pl: -rzi 1E: net] 1 (Trs; Ban) Bulgăre de pământ uscat. 2 (Bot; reg) Dovleac (Cucurbita pepo).
bord2 sn [At: CARAGIALE, M., 37 / Pl: -uri / E: fr bord] 1 Margine laterală a punţii unei ambarcaţii (mari). 2 Comanda unei ambarcaţii sau a unui vehicul. 3 (îs) Jurnal de - Registru în care se notează toate evenimentele importante din timpul călătoriei unei ambarcaţii sau a unui avion.
4	(îlav) Pe (sau la) ~ în ambarcaţie. 5 (îal) în avion. 6 (îe) A arunca peste ~ A renunţa la ceva considerat nefolositor. 7 (înv) Bor2. 8 (Rar) Margine a unui obiect, profil etc. 9 (Rar; frm) Ţărm de mare.
bordaj sn [At: DN2 / PI: -e l E: fr bordage] înveliş exterior al unei ambarcaţii.
bordan sm [At: MOLDOVAN, Ţ. N. 383 / Pl: -i / E: bord1 + -an] (Trs) Bolovan.
bordă sf [At: VICIU, GL. / Pl: -de / E: net] (Reg) Cunună de flori artificiale care se pune pe capul miresei.
bordălau sm [At: SADOVEANU, N. F. 58 / Pl: -ăi / E: net] (Orn) Cufundar (Gavia arctica), bordcă sf [At: CV, 1951, nr. 3,47 / Pl: -dci / E: net] (Reg) Apă mică. bordea sns [At: COSTINESCU /V: borcea sms / E: net] (Pop) Bau bau. bordeac sn [At: H IX, 87 / Pl: -tce IE: net] (Pop; reg) Cuţit stricat Cf custură, cioarsă. bordeai sn vz bordei
bordee şfi [At: DN2 / P: -de-e l E: fr bordee] 1 Ansamblu al tunurilor de pe o navă. 2 (Rar) Totalitate a oamenilor din echipajul unei nave care servesc într-o anumită parte a bordului. 3 (Mai ales la nave cu pânze) Drum parcurs fără să se vireze la bord.
bordei sn [At: DOSOFTEI, V. S. 25/2 / V: (înv) -eai, bur~ / Pl: ~ee / E: net] 1 încăpere săpată (pe jumătate) în pământ şi acoperită cu pământ, paie sau stuf. 2 Locuinţă mică, rudimentară.
bordeiaş sn [At: DOSOFTEI, V. S. 99/2 / V: ~ieş / Pl: ~şe / E: bordei + -aş] 1-2 (Şhp) Bordei (mic).
bordel sn [At: SAHIA, U.R.S.S. 120 / Pl: -uri / E: fr bordel, it bordello] Casă unde se practică prostituţia Si: lupanar.
borderou sn [At: I. PANŢU, PR. 49 / Pl: -ri / E: fr bordereau] Listă recapitulativă de mărfuri, de sume ale unui cont, de acte dintr-un dosar, de materiale dintr-o magazie etc.
301
BORDEUCĂ
bordeucă sfvz bojdeucă
bordeuţ sn [At: DOSOFTEI, V. S. 11 / P: ~de-uţ / Pl: ~e / E: bordei + -uţ] 1-2 (înv; şhp) Bordei (2) (mic).
bordiaş, ~ă a [At: BREBENEL, GR. P. / P: ~di-aş / E: bordei + -aş] Care locuieşte într-un bordei. bordicen sm [At: COMAN, GL. / Pl: ~i / E: net] (Reg) Matahală. bordios, ~oasă a vz burduhos bordiţă şf vz borţită
bordo [At: BASSARABESCU, ap. CADE / S şi: bordeaux / Pl: ~uri I E: fr bordeaux] 1 sn Vin (din viţă) de Bordeaux. 2 ai Roşu-închis. bordo Imn sn vz burduhan
bordohane sfp [At: RĂDULESCU-CODIN, L. 95 / E: ns cf burduhan] Măruntaie.
bordos, ~oasă a [At: REV. CRIT. III, 89 / Pl: -oşi, ~o‘dse l E: bord1 + -os] (Reg; d. drumuri, arături etc.) 1 Gloduros. 2 Cu bolovani. bordoşi v vz burduşi borduf smn vz burduf borduh sn vz burduf
bordun sm [At: H XVI, 30 / PI: ~/ / E: net] Soi de struguri cu boabe mărunte.
bordura vt [At: DEX2 / Pzi: -rez / E: bordură] A răsfrânge marginile unui obiect prin tragere şi întindere.
bordurdre .s/[At: DEX2 / Pl: -rări / E: bordura] Răsfrângere a marginilor unui obiect.
bordură.v/[At: NEGRUZZI,S. 1,236/Pl: -ri /E: fr bordure] 1 Fâşie, panglică sau cusătură Ia marginea unui obiect (textil). 2 Zonă care înconjoară marginea unui obiect, cu o structură diferita de a acestuia. 3 Zonă de la marginea dinspre carosabil a trotuarului.
borduş sn [At: POP,ap. GCR II, 334 / Pl: ~e /E: bordei + -w.y] 1-2 (Şhp) Bordei (2) (mic). borduv sn vz burduf
boreal, a [At: PONI, F. 237 / P: ~re-al / Pl:	~£? / E: fr boreal, lat
borealis] 1-2 (Din emisfera) nordic(ă) Si: septentrional. 3 (îs) Aurora -ă Fenomen luminos în zona boreală (1), manifestat noaptea prin lumini difuze verzi şi roşii, eu aspect de benzi, draperii etc. 4 (Ast; îs) Coroană -ă Constelaţie din emisfera boreală aflată în opoziţie cu Vega Si: (pop) hora, casa cu ogradă, coliba, cociorva, boreală .sf [At: DA ms / Pl: -eli / E: net] (Reg) Vomitare. boreasă sf [At: JAHRESBER. V, 189 / PI: ~e.se / E: boiereasă] (Reg)
1	Nevastă. 2 Văduvă.
boreţe afp [At: ALRT II, 60/9 / E: net] (Reg) Pline de lapte. boreţele ap [At: ALRT 11,60/9 / E: boreţe + -el] 1-2 (Reg; şhp) Boreţe. borfsn [At: GREGORIAN, CL. / Pl: ? / E: ns cf burduhan] 1 Burduhan.
2	Mâncare din măruntaie de oaie.
borfar sm [At: DA ms / PI: ~i / E: boarfă + -ar] (Reg) Borfaş. borfaş sm [At: GHICA, S. IX / V: bur~1 Pl: -/ / E: boarfe + -aş] Hoţ de lucruri mărunte Si: (fam) găinar, (înv) bojogar, (reg) borfar.
borfăi vt [At: (a. 1718) URICARIUL V, 254/10 / Pzi: ~e.se / E: boarfe] (Mol) 1 A jefui pe cineva, luându-i şi hainele de pe el. 2 A scotoci. borfăni v vz burduhăni
botfărie sf [At: CADE, ap. DA ms / Pl: ~i/ / E: bo(a)rfă + -ărie] Mulţime de boarfe.
borfăş ie şf [At: ISPIRESCU, L. 371 / Pl: ~ii / E: borfaş + -ie] 1 Hoţie de lucruri mărunte. 2 Viaţă de borfaş.
borfe sfp [At: M. COSTIN, ap. LET. 1,252/2 / V: ~furi / E: net] 1 Boarfe.
2	Perne. 3 Plăpumi. 4 Lăicere. borfei1 sn vz bârhaie borfei2 sn vz borhăie borfet sn vz boarfă
borfete sm [At: ANTIPA, F. I, 190 / Pl: -eţi f E: net] (Iht; reg) Verdete (Phoximas laevis).
borfit, ~ă a [At: PLOPŞOR, V. O. / Pl: ~iţi, ~e / E: net] (Reg; d. buţi şi butoaie) Cu doagele uscate şi îndoite.
borfogi smp [At: CV, 1951, nr. 1, 37 / E: net] (Reg) Bocanci rupţi. borfoi sm [At: ŞEZ. II, 73 / Pl: ~ / E: bo(a)rfă + -oi] 1 Om greoi. 2 Om desfigurat.
borfotine sfp [At: SEVASTOS, N. 314 / E: bo(a)rfă + -tine] Boarfe. borfuri sfp vz borfe borgeac sn vz borceag
borghili [At: VAIDA / Pzi: ~/e.sc / E: net] (Reg) 1 vt A tăia carnea în bucăţi. 2 vr A face pe frizerul.
borghiş sn [At: LTR / V: ~ghis I Pl: ~<? / E: ger Borgis] (Tip) Corp de literă de 9 puncte. borghiz sn vz borviz
borhan sn [At: DAM&, T. 32 / Pl:	/	E:	net] Stomac de vită.
borhăi v vz burduhăni
borhăie snp [At: CIHAC II / V: ~heie, ~fei l E: net] 1 (Reg) Organele tubului digestiv. 2 (Reg) Intestine. 3 Măruntaie. 4 (Lpl) Potroace. borhăni v vz burduhăni borheie snp vz borhăie
borhoată sf[At: H IX, 89 / Pl: ~te / E: net] (Reg) Cizmă largă. borhoate snp [At: GRIGORIU-RIGO, MED. I, 184 / V: ~hoturi / E: net] (Pop) 1 Intestine. 2 Măruntaie.
borhot sn [At: COSTINESCU / V: ~rohodnă sfl A şi: />or~ / Pl: ~uri / E: net] 1 Amestec de cereale sau fructe fermentate, din care se obţin băuturi alcoolice. 2 Rămăşiţele de borhot (1), după ce s-au obţinut berea, ţuica etc. Cf boştină, boroghină, bozorină, bortilă, boască. 3 (Pex) Rămăşiţă inutilă Cf brac, goz.. 4 (Rar; lpl) Măruntaie de animal necurăţate. 5-6 (Dep) Persoană obeză (şi murdară).
borhoti [At: DA / Pzi: ~fe.vt* / E: borhot] (D. borhot) 1 vi A fermenta.
2	vr A pune la fermentat. borhoturi snp vz borhoate
bori1 vi [At: VICIU, COL. 99 / Pzi: ~re.se / E: boare] (Reg; d. boare, vânt) A adia. bori2 v vz bori
boric am [At: DA ms /Pl: ~ici/E: fr borique] (îs) Acid~ Acid al borului, cu aspect de pulbere albă, cristalină, inodoră, solubilă în apă, folosit ca antiseptic slab.
boricat, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~aţi, ~e I E: fr borique] 1 Preparat eu acid boric. 2 (îs) Apă ~ă Apă în care s-a dizolvat acid boric.
boricios, ~oasă a [At: GRIGORIU-RIGO, MED. I, 8 / V: ~icos./ PI: ~o.ş7, -oase / E: bori + -(i)cios] (Pop; în descântece) Care provoacă vărsături. boricos, ~oasă a vz boricios
borilă sms [At: HEM 104 / E: boare + -ilă] (Reg) 1 Vânt din sud, care aduce ploaie. 2 Vânt din nord. borindău sn vz borândău
borism sm [At: DN3 / Pl: net / E: ns cf fr borisme] Intoxicaţie cu bor. borişte sfvz bourişte
borit sn [At: VICIU, COL. 123 / Pl: ~uri / E: bori] (Reg) Adiere. boritraş sm [At: CHEST. II, 113/238 / Pl: ~z / E: net] (Reg) Bârnă eu diferite întrebuinţări la construcţia casei (se pune deasupra uşii şi a ferestrei, sprijină podul sau tavanul casei etc.).
boriţă sf [At: TEODORESCU, P. P. 480 / Pl: -ţe / E: mg borica] 1 (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută dansul boriţa (1). 3 Om mascat cu un cap de animal, care colinda de Crăciun.
borium sn [At: DN3 / P: ~ri-um / Pl: net / E: fr borium, ger Borium] Carbură metalică (de wolfram), folosită la armarea pieselor de maşină supuse la uzură.
bori1 vit(a) [At: CUV. D. BĂTR. II, 289 / V: (înv) bori / Pzi: ~ră.ve I E: net] 1-2 (Pop; nrc) A vomita. 3-4 (D. şerpi) A scuipa. 5-6 (Pop; vig) A ejacula. 7-8 (îe) A(-şi) - sufletul (sau aburul) A muri. bori2 vt [At: DA / Pzi: ~ră.ve/E: bor] (Reg) A-şi ridica marginile pălăriei. borjoci smp vz bojoc borjogi smp vz bojoc borjoţi sm vz bojoc
borlan, ~ă a [At: VICIU, GL. / Pl:	~e	/	E: net] (Trs; rar) Nesăţios.
302
BORŞ AR
borlâ sf [At: CHEST. IV, 36/176 / Pl: -le / E: net] (Reg) Loc de întâlnire a doua văi.
borlău, ~lâe a [At: KLOPŞTOCK, F. 16 / Pl: -ăi, -lâe / E: net] (Pbl) Sălciu.
bormaşin sn vz bormaşină
bormaşină sf [At: PASCA, GL. / V: -şin sn / Pl: -ni / E: ger Bohrmaschine] Maşină de găurit cu burghiu. borna vt [At: DN2 / Pzi: -nez / E: fr borner] A pune borne (1). borme sm [At: ŞEZ. III, 198 / Pl: ~aci / E: net] (Reg) Colăcel dat copiilor care colindă de Moş Ajun Cf colindeţ, bolindeţ. bornaci, -ce a vz bărnaci
bormj sn [At: DN2 / Pl: -e / E: fr bornage] Bornare. bornare sf [At: DN2 / Pl: -nări / E: borna] Punere de borne Si: bornaj. bormt, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -te / E: borna] Cu borne. bornă sf [At: IOANOVICI,TEHN. 174/P1: -ne IE: ir borne] 1 Piatră, stâlp sau alt semn care indică marginea sau punctul caracteristic al unui teren. 2 (îs) - kilometrică Piatră aşezată pe marginea drumului, care indică distanţa până la localităţile de pe şosea. 3 Stâlp implantat la distanţe regulate pe marginea unei suprafeţe carosabile. 4 Piesă de contact la capătul unui conductor electric. bornăi vi [At: LB / V: -răi / Pzi: -esc / E: ns cf zhârnâi, boarnă] (Trs)
1	(D. albine) A bâzâi. 2 (D. vite) A boncăi. 3 (D. copii) A plânge. 4 (D. urşi) A mormăi. 5 (D. oameni) A răcni din piept.
bornăilă sms [At: REV. CRIT. III, 90 / E: bornăi + -ilă] (Reg) Copil plângăcios.
borneol sn [At: DN3 / P: -ne-ol / Pl: ~uri / E: fr borneol] Camfor de Borneo.
borneu sn [At: HODOŞ, P. P. 207 / Pl: -eie / E: mg borj]K(Mi\) Raniţă. bormt sm [At: DN3 / Pl: -iţi / E: fr bornite] Sulfură naturală de cupru şi fier.
borniţă .s/[At: KLOPŞTOCK, F. 16 / Pl: -ţe l E: net] Şandrama. bornut sn [At: REV. CRIT. III, 90 / Pl: -uri / E: mg burnot] (Reg; mg) Tutun de prizat.
borodcă sf [At: BĂCESCU, P. 113 / Pl: -ace / E: net] (Iht) Guvid (Gobius).
borodgă .s/[At: VICIU, GL. / Pl: -age / E: net] (Reg) 1 Lemn gros, bătrân, netăiat. 2 Fag eu coroana tăiată Cf aciugă, hăciugă. borodică s f vz boroi
boroană sf[At: ALECSANDRI, P. III 44 / V: -rană, -rână, ~ronă, baronă, ~rină, -ron sn, ~run sn / Pl: -ne / E: ucr âopom] (Reg) Grapă.
boroancă ş/’[At: CHEST. IV, 54 a/l 37 / Pl: -nce / E: net] (Reg) Fântână mică.
boroboanţă sfvz boroboaţă
boroboaţă sf [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / V: -anţă / Pl: -ţe / E: net] (Fam) Poznă. boroboc sn vz poloboc
boroboi vi [At: C V, III, 5 / Pzi: -esc / E: net] (Reg) A căuta peste tot. boroc sm vz boroi
borodău sn [At: BUGNARIU, N. / Pl: -ddie / E: net] (Reg) Cuptor din cărămizi.
borodele sfp [At: DA ms / E: net] (Reg) Fructe puse la fermentat pentru ţuică.
borodmă sf [At: BUGNARIU, N. / Pl: -ne / E: net] (Reg) Femeie grasă, care se mişcă greu.
boroghmă sf [At: PAMFILE, I. C. 236 / V: -og'ină, ~ov\- / Pl: -ne / E: net] 1 (Rar) Borhot de prune, care se dă la porci Si: boască, bozorină.
2	Struguri nestorşi bine. 3 (Fig; irn) Gloată. 4 Bubă greu de vindecat. borohodnă sf vz borhot
boroi1, —odică smf [At: BOGDAN, ap. TDRG / Pl: - , -odice / E: net]
1	(Dep) Poreclă dată rromilor. 2 Drac.
boroi2 sn [At: H II, 295 / Pl: -odice / E: net] Parte a cimpoiului nedefinită mai îndeaproape.
boromeţ sn [At: BUGNARIU, N. / Pl: -e / E: net] (Reg) Mâncare din caş proaspăt sfărâmat şi zer cald Cf boroneţ. boron sn vz boroană
borond v [At: I. IONESCU, C. 65 / Pzi: -nez / E: boroană] (Reg) A grăpa.
boromre sf[At: MDA ms / PI: -nari l E: borona] (Reg) Grăpare. boroivdt, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e l E: borona] (Reg) Grăpat2. boronă sfvz boroană boronciiuc sn vz borangic
borondoc, -vdoacă a [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: -oci, -oace / E: net] (Reg) Mititel şi iute.
boroneţ sn [At: DA / Pl: -e / E: net] Caş scurs din jintuit şi amestecat cu zer cald.
borom vt [At: I. IONESCU, C. 65/8 / V: ~răni, ~run\ / Pzi: -nesc / E: boroană] (Reg) A grăpa. boromre y/‘[At: I. IONESCU, C. 28 / Pl: - (rar) -ri / E: boroni] Grăpare. boromt sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: boroni] (Reg) Grăpat2. boroscodenie sf [At: PAŞCA, GL. / Pl: -ii / E: net] 1-2 (Reg) Atitudine sau vorbă neruşinată. boroslan sm [ At: LB / V: -oştean / Pl: -i / E: mg boroszldn] (Bot; reg)
1	Iederă (Hedera netex). 2 Liliac (Syringa vulgaris).
borosuc sm [At: HERZ.-GHER. M. 389 / Pl: --ud / E: net] (Reg) Borangic.
boroşcă sf [At: CHEST. VI, 179/6 / Pl: -sti / E: net] (Reg) 1 Borcan.
2	Conţinut al unui borcan. 3 Borcanul împreună cu conţinutul. boroş-hordau sn [At: COMAN, GL. / Pl: -daie, -daie / E: net] (Reg)
Butoi cu vin.
boroştean sm [At: DA / Pl: -eni / E: mg borostydn] (Bot; reg) 1 Iederă (Hedera netex). 2 Dafin (Daphne laureole). 3 Liliac (Syringa vulgaris).
boroştineală .s/[At: PAŞCA, GL. / Pl: -eli / E: net] (Reg) Persoană care murdăreşte peste tot.
borovcică s/[At: ENC. AGR. /V: -viei- / Pl: -cici / E: pn borowczany] (Pop) Rachiu de ienupăr. borov'mă sfvz boroghină borozan sn vzbolozan
borsetă .v/'[At: DEX2 / PI: -te / E: it borsetta] Gentuţă bărbătească pentru acte, obiecte mărunte etc. borsmă sf vz bursune borsocaie sfvz bosorcaie borsocău sm vz bosorcău borsoh v vz burzului borsumfla v vz bosumfla borsună sf vz bosorcău
borş sn [At: NEGRUZZI, S. 1,151 / Pl: -uri / E: rs, ucr 6opwi] 1 Zeamă acră din tărâţe de grâu, de secară sau de sfeclă de zahăr fermentate în apă. 2 (Pex) Ciorbă cu borş (1). 3 (îs) - rusesc Borş (2) cu carne de vacă şi legume. 4 (Pop; îs) - holtei Borş (2) cu ceapă, sare şi piper. 5 (Reg; îs) - sălcui Borş (1) insuficient acrit. 6 (Pfm; îe) A-i sufla (cuiva) în ~ (sau a sufla în miI cuiva) A se amesteca (nechemat) în treburile cuiva.
7	(Pfm; îe) A sufla în ~ A sforăi. 8 (Fam; îe) A mânca ~ A minţi. 9 (Pfm; îe) A-i da cuiva ~ul în foc A-i sari ţandăra. 10 (Pfm; îe) S-a umplut de ~ Nu a rezolvat nimic. 11 (Pfm; îe) S-a iuţit tărâţa în ~ S-a înfuriat. 12 (Pfm; îe) A veni ca la ~ A veni şi a pleca repede. 13 (Pfm; îe) A pune de ~ A nu reuşi. 14 (Fig) Sânge. 15 (Pfm; îe) A-i da (cuiva) ~ul A-i ţâşni sângele (din nas). 16 (Pfm; îae) A (se) lovi tare făcând să curgă sânge.
17	(Pfm; îe) A se face ~ A se înfuria. 18 Suc acru pe care furnicile (de pădure) îl secretă într-o băşică din partea inferioară a corpului. 19 Joc de copii. 20 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 21 Melodie după care se execută acest dans.
borşar sm [At: TDRG / Pl: -i / E: borş + -ar] 1 (îfm) Poreclă dată soldaţilor. 2 Negustor de borş. 3 Viţă cu struguri roşii, acri, buni pentru borş Si: borsoaică.
303
BORŞEICĂ
borşeică ş/ŢAt: MARIAN, S.R. II, 6 / V: (reg) ~$ă/-/PI: -ici / E: borş + -eică\ Borşer (1).
borşer [At: ŞEZ. V, 69 / V: -$ăr / Pl:	/	E: Z>or$ + -er] 1 .y« Putinieă
de brad sau de stejar în care se prepară şi se ţine borşul. 2 sm (Bot; reg) Antonică (Chaerophyllum aromaticum). 3 sm (Lpl; reg; îf -sări) Plantă cu gust acru, asemănătoare cucutei.
borşeriţă sf[At: MARIAN, S.R. II, 6/ Pl: -ţe IE: borşar + -iţă] 1 Borşer
(1). 2 Negustoreasă de borş. 3 Soţia borşarului (2). borşeu s [At: DA ms / E: mg borşo] (Reg; mg) Mazăre (Pisumsatirum). borşiJ [At: DELAVRANCEA, S. 234 / Pzi: ~.yesc / E: borş] 1 vr (Nob) A sfâşia. 2 vr (D. mâncăruri, fructe etc.) A se strica (înăcrindu-se). 3 vr A se împuţi. 4 vr (Fig) A se supăra. 5 vr (Fig) A-şi pierde vigoarea. borşi2 v vz zborşi
borşică .v/’[At: JAHRESBER. IX, 24 / Pl: ~ici / E: mg borsika] (Bot; reg) Jneapăn (Juniperus communis).
borşişor [At: MARIAN, SĂM., 283 / Pl: ~i sm, -oare sn / E: borş + -(i)şor] 1-2 sn (Şhp) Borş (1) (gustos). 3 sm (Bot) Plantă erbacee cu frunze cărnoase şi flori roz, răspândite pe stâncile calcaroase (Sempervivum schlehani).
borşit, -ă a [At: M. I. CARAGIALE, C. 133 / PI: ~iţi, / E: borşi]
1	Care s-a acrit (ca borşul). 2 (Fig) Trecut. 3 (Fam; fig) Supărat. 4 (Fam) Stricat.
borşită sf [At: PANŢU, PL.2 / Pl: -iţe / E: borş + -iţă] (Bot) Angelină sălbatică (Angelica syivestris).
borşoaică .v/'[At: PAMFILE, I. C. 192 / Pl: ~ice / E: borş + -oaică] (Reg) Borşar (3).
bort sn [At: DN2 / Pl: ~uri / E: fr bort] Diamant brut de calitate inferioară, întrebuinţat ca abraziv.
bortac1 sn [At: CHEST. II, 8/165 / Pl: -aci sm, -ace sn / E: net] 1-2 Colţ sau lădiţă unde se adună cenuşa în vatră. bortac2 sn [At: ÎNŞ. IES. III, martie, 1 / Pl: ~ace / E: net] 1 Vale.
2	Depresiune. 3 Groapă adâncă. 4 Locomobilă de la maşina de treierat. bortan1 sm [At: BĂCESCU, P. / Pl: -i /E: net] (Iht; reg) Crap (Cyprinus
carpio).
bortan2 sm [At: CADE / Pl: -i / E: net] Arbore putred şi scorburos. bortarsm [At: CHEST. II, 8/165 / Pl: -i / E: bortă + -ar]’(Reg) 1 Om fără casă (care locuieşte în bordeie săpate prin pământ). 2 (Dep) Cărămidar.
bortă1 sf [At: CANTEMIR, I. I. I / Pl: -te / E: ucr 6opr] (Mol; Buc)
1	Scorbură. 2 Firidă. 3 Groapă. 4 Vizuină. 5 Trunchi de arbore scorburos. bortă2 sf vz bartă
bortămeă sf [At: BĂCESCU, P. / Pl: ~i ci / E: bortan + -ică] (Iht; reg)
1	Crap (Cyprinus carpio). 2 Boarţă (Rhodeus sericens).
bortăşică sf [At: BĂCESCU, P. / Pl: -şde / E: net] (Iht) Boarţă (Rhodeus sericens).
bortdcă sf [At: CHEST. VI, 109/14 / Pl: -ici l E: bortă + -eică] Coşniţă (2).
borteli vt [At: DA / V: ~til\ I Pzi: ~/e.sr / E: bortă + sfredeli] (Reg) A găuri.
bortelire sf [At: MDA ms / V: ~til~ / Pl: ~ri / E: borteli] (Reg) Găurit1. bortelit1 sn [At: DA ms / V: — til~ l PI: ~uri / E: borteli] (Reg) Găurit1. bortelit2,~ăa [At: MURNU,0.1,219/V: ~/i/~/Pl: ~if/,~e/E: borteli] (Reg) Găurit2.
borti vt [At: DRĂGHICI, R. 140/21 / Pzi: ~re.se / E: ucr ăofmrm] (Reg) A găuri.
borticea sf [At: DA ms / Pl: ~ce/e / E: bortă + -icea] 1-8 (Şhp) Bortă (1-4) (mică).
borticică s:f [At: NEGRUZZI, S. II, 300 / Pl: -iede / E: bortă + -icică] 1-8 (Şhp) Bortă (1-4) (mică). 9 (îs; lpl) Cusături cu ~icele Ajururi. bortilă sfs [At: VICIU, GL. / E: net] (Trs) Borhot de prune.
'bortili v vz borteli bortilire sfvz bortelire bortilit1 sn vz bortelit1 bortilit2, ~ă a vz bortelit2
bortire .v/‘[At: CV, 1950, nr 2 / PI: ~n / E; borti] (Reg) Găurire. bortit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: borti] (Reg) Găurit1. bortit2y ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~irz, ~e / E: borti] (Reg) 1 Găurit2. 2 (Pop) Scorburos.
bortită .s/[At: CANTEMIR, I. I. I, 208 / V: ~n/i~ / Pl: ~ţe f E: bortă + -iţă] 1 (îf bordiţă) Urdiniş.
bortitură sf [At: FILIPESCU, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: borti + -(i)tură]
1	Gaură. 2 Adâncitură.
bortocm sn [ At: C ALENDARIU (1814), 170 / PI: ~i / E: ns cf burduhan]
1	Burtă de animal. 2 (Dob) Bucata de stomac de vită, folosită drept geam la casele turceşti. bortonos, ~oasă s vz bortos1
bortos1, -oasă a [At: DRĂGHICI, R. 144/6 / V: ~tonos / Pl: -oşi, ~oase / E: bortă + -as] 1 Găurit. 2 Scorburos. bortos2, -oasă a vz burtos
bortoşa vt [At: DA / Pzi: ~yez / E: borţos] îmborţoşa. bortură sf [At: COMAN, GL. / A: -tură / E: borturos] Scorbură. borturos, -oasă a [At: DICŢ. / PI: -oşi, -oase / E: bortă + -o.s] (Pop) Scorburos.
borţ1 sn [At: ISPIRESCU, L. 120 / V: (reg) bârţă sfl Pl: -uri IE: net] (Atm; pop) Pântecele femeii gravide. borţ2 sm vz boarţă
borţică sf [At: BĂCESCU, P. / Pl: -ici / E: boarţă + -ică] (Iht) Boarţă (Rhodeus sericens). borţochinos, -oasă a vz boţochinos
borţoi [At: H. VII, 153 / Pl: ~ / E: borţ + -oi] (Reg) 1 sm (Iht) Peşte nedefinit mai îndeaproape. 2 sn Piatră mare Cf bolovan.
borţos, -oasă [At: CARAGIALE, M. 21 / Pl: -oşi, -oase / E: borţ + -as] 1-2 smf, a (Pfm) (Om) burtos. 3-4 sf, «/‘(Pfm; dep) (Femeie) gravidă.
5	a (Reg) Aspru. 6 a Caractere de litere groase şi late.
borţoşd, ~ea a [At: PAMFILE, S. T. 27 / Pl: -d, -e l E: borţos + -el] 1-2 (Şhp) Borţos (1).
borugă .s/[At: VICIU, GL. / Pl: ~u#/ / E: net] (Reg) 1 Trecătoare îngustă (numai pentru un car). 2 Pârâu.
borumbrd sm [At: HI, 33 / Pl: —i / E: net] (Bot; reg) Arbore nedefinit mai îndeaproape. borună sfvz boroană borunciuc sn vz borangic boruni v vz boroni
borură sf[At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr borure] Compus al borului eu metale.
borus sn [At: H III, 450 / Pl: -e / E: net] (Reg; pbl) Baros. borviz sn [At: H 1,270 / V: (reg) ~rghiz I Pl: -uri / E: mg borviz] Apă minerală.
borz, -ă [At: MARIAN, 0.11,61 /V: boarză sf / Pl: -i, borze, boarze / E: net] 1 a (La păsări; d. pene) Zbârlit. 2 a/(îcp) Bau bau. 3 sfp (Bot; îf boarze) Chica voinicului (Nigello damasuna). 4 sf (Reg; mg) Panglică de împodobit ia. 5 .s/(Ent) Insectă. 6 .s/(Ent; Buc) Insectă cu antene sau coarne lungi. 7 a/(Ent) Muscă (Musca domestica). 8 sf Gândac mare, negru, care trăieşte în locuri umede şi elimină la atingere o secreţie rău mirositoare (Blaps mortipaga) Si: (Buc) borzoaie1, goandă, goandră, gândacul-morţilor, (Trs) goambă.
borzac sm [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 126, 10/6 / Pl: ~ad / E: net] (îbm) Spiriduş isteţ care îl ajută pe Ţăndărică să scape din încurcături.
borzană .s/[At: HERZ.-GHER., M. / Pl: -ne / E: net] Soi de fasole cu boabe mari, negre.
borzoaie1 sf [At: MARIAN, INS. 572 / PI: ~ / E: borză + -oaie] Borză (8).
borzoaie2 .s/[At: DA / Pl: ~ / E: borz + -oaie] (Buc) Vită eu părul de pe cap zbârlit.
borzobe sfp [At: FURNICĂ, I. C. 87 / E: net] (înv) Ornament de îmbrăcăminte, în formă de colţişori. borzoli v vz burzului
304
BOSSISM
borzos, -oasă a vz borzoş
borzoş, -ă a [At: LB / V: ~zos, -zoasă, boarzăş, boarzăşă / Pl:	-e	/
E: mg forzas] (Mgm) Zbârlit. bosdcă a/*[At: PANŢU, PL. / Pl: ~ace / E: net] (Bot) Ciucuraşi. bosdj sn [At: LTR2 / Pl:	/	E: fr ftossage] 1 Proeminenţă regulată de
pe suprafaţa unei piese, folosită ca reazem pentru altă piesă. 2 Suprafaţa pietrelor unei zidării, în relief faţă de parametrul zidului.
bosă sf [At: DN2 / Pl: -se / E: fr bosse] 1 (Atm) Proeminenţă pe suprafaţa unui organ. 2 (Frm) Aptitudine. bosâioc sn vz busuioc bosâmfld v vz bosumfla
bosânci vtr [At: CV, 1949, nr 8 / Pzi: -ncesc / E: ns cf bostangi] A migăli. bosântoc, ~oacă a [At: DA ms / Pl: ~oci, -oace / E: net] Greoi (la mers şi la lucru).
bosântocie sf [At: ŢARA OLT. III, nr. 12 / Pl: -cii / E: bosântoc + -ie]
1	încetineală (la mers şi la lucru). 2 (Dep) Femeie care se mişcă cu greutate şi lucrează încet.
boscar sm [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / Pl: -i / E: Bosco (n pr) + -ar] (Mol) Scamator.
boscăi vz [At: CONV. LIT XLIV2, II 731 / Pzi: ~e.se / E: net] (Reg) A bolborosi.
boscâire sf[At: MDA ms / Pl: -ri / E: boscăi] (Reg) Bolborosire. boscăit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: boscăi] (Reg) Bolborosire. boscăit2, ~ăa [At: MDA ms /Pl: -iţi, ~e / E: boscăi] (Reg) Bolborosit2. boscănat, ~ă sm, a [At: ENC. AGR. / Pl: ~arz, -e / E: net] 1-2 (Strugure) de calitate inferioară, cultivat, mai ales, în Dobrogea.
boscărie .s/[At: ALECSANDRI, T. 1758 / V: -coană, ~conărie I Pl: ~iz / E: boscar + -ie] 1 (Mol) Scamatorie. 2 (Fig) Pungăşie. boscârţă sfvz boşcârţă
bosceluţă sf[A\: DA ms / Pl: -ţe / E: boşcea + -(l)uţă] 1-2 (Şhp) Boşcea (mică).
boschet sn [At: DACIA LIT. 265 / Pl: -e / E: fr bosquet] Grup de arbuşti plantaţi pentru umbră sau pentru înfrumuseţarea unui parc, a unei grădini etc.
boschetar sm [At: MDA ms / Pl: -i / E: boschet + -ar] 1 Om foarte sărac, fără locuinţă, care se sustrage ordinii sociale, trăind prin canalizări, construcţii abandonate etc. 2 Termen injurios pentru un om imoral (şi beţiv).
boschină sf[At: TOMESCU, GL. / Pl: -ne / E: ctm boască + tescovină] Tescovină. boscodce sfp vz boscoană boscoade sfp vz boscoană
boscoane sfp [At: ŞINCAI, HR. I, 158/2 / V: bojgoane, ~ace, ~ade, bozgoane, bozoc~ / E: ns cf ngr pacr)((xvia] 1 Farmece. 2 Magie. 3 Mijloace sau obiecte cu care se fac farmece. 4 Obiceiuri superstiţioase.
5	Descântece. 6 (Reg) Lucruri inutile (aruncate), cu care se joacă copiii. boscodar sm vz gospodar
boscodi vt [At: CV, 1949, nr. 8,34 / Pzi: -dese IE: net] (Reg) A plănui. boscodire sf[At: MDA ms / Pl: -ri / E: boscodi] (Reg) Plănuire. boscodit, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: boscodi] (Reg) Plănuit2. boscomelniţă sf vz bosconiţă
boscomende snp [At: CV, 1950, nr. 4 / E: net] (Reg) Nimicuri. bosconăne sfvz boscărie
bosconi vti [At: LB / Pzi: -nesc / E: boscoană] (Reg) 1 A vrăji. 2 A boscorodi.
bosconire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: bosconi] (Reg) 1 Vrăjire.
2	Boscorodire.
bosconit, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: bosconi] 1 Vrăjit2.
2	Boscorodit2.
bosconitor, -oare smf, a [At: DA ms / Pl: -i, -oare / E: bosconi + (i)tor] 1-2 (Persoană) care bosconeşte (2).
bosconitxxră sf[At: DA ms / Pl: -ri / E: bosconi + -(i)tură] 1 Vrajă.
2	Bolboroseală.
bosconiţă sf[At: MARIAN, NA. 394 / Pl: -ţe / E: boscoane + -iţă] (Rar) Vrăjitoare.
boscoroade sfp [At: N. A. BOGDAN, ap. TDRG / E: pvb boscorodi] (Rar) Bolboroseală.
boscorodeală sf [At: DA ms / Pl: -eli / E: boscorodi + -eală] 1 Bom-băneală. 2 (Pop) Deseântare.
boscorodenie sf[At: CAMILAR, N. I, 296 / Pl: -ii / E: boscorodi + -enie] 1 înjurătură. 2 Blestem.
boscorodi [At: NEGRUZZI, S. I, 227 / Pzi: -dese / E: ns cf ucr oojfck'ojxxwth] 1-2 vti A bombăni. 3 vi (îvp) A vrăji. 4 vr A descânta pe cineva. 5 vt A plictisi cu văicăreli sau flecăreală. 6 vr A face observaţii întruna. 1 vt A mustra. 8 vi A vorbi în şoaptă. 9 vr A spune ceva bolborosind. 10 vi (îvr) A scotoci.
boscorodire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: boscorodi] 1 Bombănire.
2	Vrăjire. 3 Deseântare. 4 Flecăreală. 5 Mustrare. 6 Vorbire în şoaptă.
boscorodit1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: boscorodi] 1-6 Boscorodire (1-6).
boscorodit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: boscorodi] 1 Bombănit2.
2	Vrăjit2. 3 Descântat2. 4 Mustrat2. 5 Şoptit2. boscorosi v vz boscorodi
bosearcă sf [At: CHEST. II, 54/67 / Pl: -rci / E: net] (Reg; gmţ) Casă. boselură sf [At: DN3 / Pl: -ri / E: fr bosselure] Ansamblu de bose (1). bosintoc sm [At: VICIU, GL. / Pl: -oci / E: net] Copil mic şi răsfăţat. bosioc sn vz busuioc bosleag sm vz moşneag
bosma sf [At: COSTINESCU / V: bozma / PI: -le / E: te bozmo] (Înv) Poznă. bosmag sm vz posmag
bosnat, -ă a [At: CUV. D. BĂTR. I, 271 / Pl: -aţi, -e / E: net] (îvr) Posomorât. bosnean, -ă smf, a vz bosniac
bosniac, ~ă [At: DA / P: -ni-ac / V: (pop) ~nean, ~neană / Pl: -aci, -ace / E: fr bosniaque] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia Bosniei. 3-4 smf, a (Om) originar din Bosnia. 5 sm (Lpl) Populaţia care locuieşte în Bosnia. 6-7 a Care aparţine Bosniei sau bosniacilor (5). 8-9 a Privitor la Bosnia sau la bosniaci (5). 10 a Care provine din Bosnia. bosoioc sm vz busuioc
bosoli vt [At: CIOCÂRLAN, P. P. 85 / Pzi: -lese l E: net] (Mol) A înghesui.
bosolire sf[At: MDA ms / Pl: -ri / E: bosoli] (Mol) înghesuire. bosolit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: bosoli] (Mol) Bosolire. bosolit2, -ă a[At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: bosoli] (Mol) înghesuit2. bosorcaie .v/'[At: ŞINCAI, HR. 1,33/26 / V: bosorcă / Pl: -căi / E: mg boszorkâny] (Mit; pop; Trs; mgm) 1 Vrăjitoare ce se transformă în animal şi ia laptele vacilor. 2 Strigoaică. bosorcă sf vz bosorcaie
bosorcoi sm [At: ALEXICI, L. P. I, 210/2 / Pl: - / E: mg boszorkâny]
1	Vrăjitor. 2 Strigoi.
bosorâre sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: bosorî] (D. câini) Ciulire a urechilor.
bosorât1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: bosorî] (D. câini) Bosorâre. bosorât2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: bosorî] (D. urechile câinilor) Ciulit.
bosorî vt [At: ŢICHINDEAL, F. 199 / Pzi: -resc / E: net] (D. câini) A ciuli (urechile). boss sm [At: DN2 / Pl: boşi / E: eg boss] 1 (Fam) Şef. bossa-nova sf [At: DEX2 / Pl: -ve / E: por bossa-nova] 1 Dans modern de perechi, cu un ritm asemănător sambei, originar din Brazilia. 2 Melodie după care se dansează bossa-nova (1).
bossism sn [At: DN2 / Pl: -el E: fr bossisme] Organizare electorală dezvoltată în SUA,în care alegătorii se grupează în jurul şefilor pe care-i ascultă.
305
BOSS WINDJAMMER
boss windjammersm [At: DN3 / E: amer bosswindjammer] Şef al unei orchestre care cântă la un instrument, conducându-şi ansamblul fără a-1 dirija.
bostan sn [At: LB / Pl:	/ E: tc, srb bostan] 1 (Mol) Loc unde se cultivă
legume Si: legumărie. 2 Pepenărie . 3 (Reg) Dovleac (Cucurbita pepo).
4	Pepene verde. 5 (îe) A prinde -ul de coadă A parveni. 6 (Pop; îs) ~res Fel de mâncare cu dovleac. 7 (îcs) De-a -ul Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 8 (Fig; irn) Cap (al omului).
bostană sf [Al. ODOBESCU, S. III, 565/13 / Pl: -ne IE: bostan] (Reg) Pepenărie.
bostangilar-odobaşa sm [At: DA / Pl: -şi / E: cf tc bostangy] (Trm) Reprezentantul lui bostangi-başa pe lângă marele vizir.
bostangiu sn [At: NECULCE, ap. DA / Pl: ~#i/ / E: tc bostangy] 1 Bostănar. 2 Soldat din garda sultanului, care avea grijă şi de grădinile seraiului. 3 (îs) ~ başa (sau paşa) Căpetenia bostangiilor (2). bostavă sf vz postavă
bostănar sm [At: COSTINESCU / Pl:	/ E: bostan + -ar] (Reg)
1	Cultivator de pepeni Si: pepenar, harbuzar. 2 Negustor de pepeni.
3	Paznic la pepenărie. bostănaş sm [At: LB / Pl: -i / E: bostan + -aş] 1-4 (Şhp) Bostan (4) (mic). bostănărie .şf [At: COSTINESCU / Pl: ~i/ / E: bostan + -ărie] (Reg)
1	Pepenărie. 2 Loc unde se vând pepenii. 3 Loc unde se păstrează bostanii. bostănelsm [At: ŞEZ. II, 61 / Pl: -ei / E: bostan + -el] (Reg) 1-2 (Şhp)
Bostan (4) (mic). 3 Dovlecel (Cucurbita pepo var. oblonga). 4 (îcs) De-a
-	ul (sau de-a bostănica) Joc de copii nedefint mai îndeaproape.
bostăngi vt [At: IORGA, N. R. A. I, 288 / Pzi: -gesc / E: bostangiu] (Mol; rar) A clădi (prost) cu bolovani mari, neciopliţi.
bostăngire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: bostangi] (Mol; rar) Construire cu bolovani mari, neciopliţi. bostăngit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bostangi] Bostăngire. bostăngit2, -ă a [At: MDA ms / Pl: ~iţi, ~e / E: bostăngi] Care este construit cu bolovani mari, neciopliţi. bostămcă .şf [At: DA / Pl: ? / E: bostan + -ică] Bostănel. bostănoasă ş/[At: DEX2 / Pl: -se / E: bostan + -oasă] (Bot) 1-2 Cucurbi-tacee (1-2).
boston1 sn [At: DN2 / A: boston / Pl: ~oane / E: fr boston] 1 Vals cu mişcări lente. 2 Joc de cărţi nedefinit mai îndeaproape. 3 Melodie a bostonului (1).
boston2 sn [At: DN2 / Pl: ~oane / E: ger Boston (presse)] Presă manuală pentru imprimarea cărţilor de vizită, a ferparurilor, a afişelor de format redus.
bosuioacă s/vz busuioacă bosuioc sn vz busuioc
bosumfla vr [At: BENGESCU, ap. TDRG / V: bus~, ~sâm~, bozu~, buzu~, boşu-, burs~> bors- I Pzi: -sxxmflu I E: net] (Fam) A-şi manifesta supărarea încruntându-se şi strângând buzele Si: (pop) drâmboia, îmbonţa, îmbosânta, îmbufna, îmbuzna. bosumflare ş/*[At. DEX / Pl: -lari / E: bosumfla] (Fam) îmbufnare. bosumflat1 sn [At: MDA ms / PI: ~uri / E: bosumfla] (Fam) îmbufnat1. bosumflat2, —ă [At: ALECSANDRI, T., 631 / PI: -aţi, -e / E: bosumfla] 1-2 smf a (Persoană) care-şi strânge buzele şi se încruntă de supărare Si: (pop) bosuat, îmbufnat, supărat. 3-4 smf a (Pex) (Om) ursuz. boş1 sn [At: DA / Pl: boaşe / E: ml bursa] (Pop) Testicul. boş2 sm [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 109, 5/2 / Pl: -i / E: fr boche] (Dep; frm) Nume dat germanilor, de către francezi, în timpul primului război mondial.
boşantic, ~ă [At: BIBICESCU, P. P. 207 / Pl: -ici, -ice I E: net] (Reg) 1-2 smf, a (Om) pipernicit.
boşar sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: net] Pepene cu coaja verde şi miezul galben.
boşâmflă sf [At: DA ms / Pl: -le / E: net] 1 Epitet dat unui om bosumflat.
2	Om indispus. boşântat, ~ă a vz boşânţat
boşânţat, -ă a [At: PAŞCA, GL. / V: -ntat / Pl: -aţi, -e / E: net] 1 (Reg; d. Un bolnav) Roşu la faţă din cauza febrei. 2 Mâniat. boşbăcă i v vz bâjbâi
boşcaş sm [At: LB / Pl: -i / E: net] (înv) Groşiţă. boşcă1 .şf [At: GALACTION, V. ROM. iulie-august 1931,10 / V: boaş~ / PI: boşte, boşti, bosci l E: net] 1 Grămadă de lemne acoperite cu iarbă, care se carbonizează în aer liber. 2 Pivniţă mică (pentru legume).
biyşcă2 .şf [At: LB / Pl: bosce, -şte l E: mg bocska] (Trs; mgm) 1 Butoiaş.
2	Vas pentru ulei.
boşcârţă sf [At: SLAVICI, N. II, 170 / V: bosc~ / Pl: -ţe / E: mg bocskorszi] 1 Fâşie de piele de calitate inferioară, prost argăsită şi ruptă.
2	(îe) A-şi lua ~ţele A-şi lua catrafusele. 3 Fată pipernicită şi bolnăvicioasă, dar foarte guralivă şi arţăgoasă.
boşiman, -ă [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr Boschimans] 1 smf (Lpl) Populaţie băştinaşă negroidă din sudul Africii. 2 smf Persoană care face parte dintre boşomani (1). 3 a Care aparţine boşimanilor (1). 4 a Privitor la boşimani (1).
boşoalcă sf [At: MON. OF. (1907), 7598 / V: -oIcă / Pl: ? / E: net] 1 Umflătură. 2 Tumoră. 3 Ganglion. boşogi smp vz bojoc boşolcă şf vz boşoalcă
boşorogy ~oagă [At: PANŢU, PL. / Pl: -ogi, -oage / E: ns cf boaşe] 1-2 smf a (Pop) (Persoană) care suferă de hernie Si: surpat. 3-4 smf, a (Dep) (Persoană) în vârstă. 5 sf (Bot) Buruiana surpăturii {Scleranthus annvus). 6 smf Om ramolit.
boşorogeală v/ [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I / Pl: -eli / E: boşorog + -eală] 1 Hernie. 2 (Fig) Stare a omului bătrân şi ramolit.
boşorogi [At: COSTINESCU / Pzi: -ogesc / E: boşorog] 1 vr A pricinui cuiva hernie. 2 vr A se îmbolnăvi de hernie Si: a se surpa, a se vătăma.
3	vr A se ramoli.
boşorogire sf [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I / Pl: -ri / E: boşorogi] 1 îmbolnăvire de hernie. 2 Boşorogeală (2). boşorogit1 sn [At: MDA ms / PI: -uri IE: boşorogi] 1-2 Boşorogire (1-2). boşorogit2, [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: boşorogi] 1 Bolnav de hernie. 2 (Bătrân şi) ramolit. boştean sm vz buştean boşter, -ă a vz boştur boşteros, -oasă a vz boştur
boştinar sm [At: PAMFILE, I. C. 96 /V: hoş—, voş— / Pl: -i/ E: boştină + -ar] Cumpărător de boştină.
boştină sf [At: BARCIANU /V: /io-, vo~ / E: vsl bchuhna] 1 Rămăşiţă din fagurele fiert, după ce s-au scos ceara şi mierea Si: baboş, comină, jintiţă. 2 Ceea ce rămâne după ce strugurii au fost tescuiţi Si: grunj, prăştină, tescovină Ciboască, borhot, boroghină, drojdii, husei, boştira av vz boştur boştiros, -oasă a vz boştur boştiur, -ă a vz boştur
boştora av [At: DA / V: (reg) -tioara / E: boştur] (Reg) Gol-puşcă. boştorogi vt [At: PAMFILE, J. II / Pzi: -gesc / E: tc bosdyr] A cotonogi. boştur, -ă [At: V. A. URECHE, ap. TDRG / V: —er, —tiora, ~tiury ~tora IE: ns cf tc bos] 1 a (Mol) Care este găunos Si: gol, sec. 2 (Ave; îf -ă) Sec. 3 (Ave; îf -ă) Fără nimic Si: gol. boşumfla vr vz bosumfla
bot1 sn [At: ODOBESCU, S. III, 42/279 / Pl: -uri I E: net] 1 Parte anterioară alungită a capului animalelor, în care sunt situate nările şi gura Cf flit, rât, tid. 2 (Pre; dep) Gură. 3 (îe) A bea la -ul calului A bea ultimul pahar, înainte de plecare, în picioare (lângă caii înhămaţi). 4 (Fam; îe) A da cuiva peste - A pune la punct pe cineva. 5 (Fam; îe) A se şterge (sau linge) pe - A fi silit să renunţe la ceva. 6 (Fam; îe) A pune pe cineva cu -ul pe labe A pune la punct pe cineva (făcându-1 de ruşine). 7 (Fam; îe) A se întâlni cu cineva - în - (sau la -) A se întâlni faţă-n faţă şi pe neaşteptate cu cineva. 8 (îlav) -în - în relaţii de intimitate, sărutându-se.
306
BOTICUŢĂ2
9 (Pfm; îe) A se pupa (sau linge) în ~ cu cineva A trăi (sau a fi) în mare intimitate (sau prietenie) cu cineva. 10 (Pfm; îe) A da în - A cădea (de atâta muncă). 11 (Pfm; îe) A avea caş la - A fi tânăr şi fără experienţă. 12 (La păsări; imp) Cioc gros şi mare Si: clonbonţ, ciont, plisc. 13 (Om; îc) —gros Cireşar (Coccothraustes vulgaris). 14 (Orn; îc) —roş Căldăraş (Pyrrbula europea). 15 (Pan) Partea anterioară (şi alungită sau ascuţită) a unui obiect. 16 (Fam; îe) A-şi băga Mii (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) A se amesteca în toate. 17 (îe) A face - A se supăra. 18 (Fig) Partea ascuţită sau lunguiaţă a unui obiect Si: vârf. 19 Partea din faţă a unui vehicul cu tracţiune mecanică. bot2 sn vz botă1
botm a [At: H IX, 389 / Pl:	-e	/	E: bot + an] (îs) Măr - Măr cu
unul din capete lunguieţ.
botanic, ~ă [At: NEGRUZZI, S. 1,99 / Pl: -ici, -ice / E: fr botanique] 1 a Privitor la plante. 2 a (îs) Grădină ~ă Grădină special amenajată pentru cultivarea şi studierea a numeroase specii de plante. 3 sf Ştiinţă care se ocupă cu studiul plantelor. 4 a Care aparţine botanicii (3). 5 a Care se referă la botanică (3).
botanist, ~ă smf [At: DA / Pl: -işti, -e / E: fr botaniste] Specialist în botanică (3).
botaniza v [At: DA / Pzi: -zez / E: net] A strânge plante pentru studiul botanicii Si: a herboriza.
botanizare sf [At: DN3 / Pl: -zări / E: botaniza] Culegerea plantelor în vederea studierii lor Si: (inf) herborizare. botanizat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: botaniza] Botanizare. botanizat2y ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: botaniza] (D. plante) Cules în vederea studierii.
botar1 sn [At: DAMfi, T. 50 / Pl: ? / E: bot1 + -ar] 1 Bucată de ştreang de la căpăstru sau de la cureaua de la frâu care cuprinde botul calului Cf botniţă. 2 Lanţul care leagă capătul de dinainte al grindeiului cu roţile.
botar2 sm [At: LM / Pl: -i / E: botă1 + -ar] 1-2 (Trs) Om care face (sau care vinde) bote Si: dogar.
botar? sm [At: LB / Pl: -i / E: bot2 + -ar] (Trs) Persoană care cară struguri la culesul viilor cu bota (1).
botaş1 sm [At: H X, 21 / Pl: -i / E: botă2 + -aş] 1 (Mol) Hăitaş. 2 (Buc) Bătăuş. botaş2 sm vz butaş
botă1 sf[At: I. CR. II, 163 / V: boată, bot2 sn / Pl: ? / E: bg 6am] 1 Vas de lemn de brad înalt ca o cofă şi înfundat la amândouă capetele cu funduri elipsoide (dintre care unul are o vrană), care este purtat cu ajutorul unei sfori legate de o doagă prevăzută cu două găuri. 2 (Trs) Doniţă.
botă2 sf [At: MARIAN, T. / V: boată, -teţ sn / Pl: -te / E: mg bot] 1 (Mol: Buc; Trs de Nord) Bâtă. 2 (Pex) Lovitură de bâtă. 3 (îs) ~ drumului Om care se află numai pe drumuri, mergând mult.
botă3 sf [At: JIPESCU, ap. ZÂNE, P. III, 483 / V: boată / Pl: ? / E: ns cf it boto, mg buta] (Pop; îe) A nu şti - A nu şti nimic.
botă* sf [At: DN2 / E: fr botte, it botta] Lovitură de scrimă cu floreta sau cu sabia. botăşi vt vz butăşi botău sn vz botâu
botâncă sf [At: MARIAN, ap DA / Pl: ? / E: net] (Bot; reg) Vâzdoage (Tagetes patula). botaş sm vz botoş
botâu1 sn [At: ALECSANDRI, P. P. 55/3 / V: -tău / Pl: ? / E: botă2 + -âu] Botă2 (1) mare. botâu2 sm vz botoş
botcă1 ş/ŢAt: MARIAN, INS. 145 / V: boatcâ / Pl: -tei / E: net] (Mol; Buc) 1 Alveolă în fagure, în care se reproduce matca Si: ţâţă. 2 Scorbură.
3	Lovitură dată în capul cuiva cu nodul degetului mare şi apoi, printr-o întorsătură repede a pumnului, cu nodul degetului mic Si: castană, nucă, pară. botcă2 sfvz butcă botcea sf vz boccea
botcuţă sf [At: MÂNDRESCU, L. P. 48/20 / Pl: ~e / E: net] Plantă din familia palemoniacee (Phlox paniculata).
botei sn [At: H III, 280 / V: —ei/ / Pl: ? / E: net] Turmă de oi sau de cârlani alcătuită din mai multe ciopoare.
boteiaş sn [At: RETEGANUL, TR. 54/15 / Pl: ? / E: botei + -aş] 1-2 (Şhp) Botei (mic).
botejune sf[At: COD. VOR. 156/10-11 / Pl: -ni / E: mpl *baptidio, -iunem] 1 (Tlg) Botez. 2 Masă dată la botezul cuiva Si: cumetrie.
botei sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: fr bothel] Vas fluvial vechi transformat în cabană ancorată pe malul apei. botelnic sn [At: DAMfi / Pl: ? / E: bot1 + -elnic] 1-2 Botniţă (1-2). botelniţă sf [At: TDRG / Pl*. -ţe / E: bot1 + -elniţă] 1-2 Botniţă (1-2). boterniţă sf [At: DAM£ / Pl: -ţe / E: bot1 + -erniţă] 1-2 Botniţă (1-2). boteş sm vz butaş boteţ1 sn vz botă2
boteţ2 sn [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: bot2 + -eţ] 1-2 (Şhp) Bot2 (mic) pentru brânză Si: steand. boteu sn vz botei(u)
botez sn [At: CORESI, ap. GCR I, 32/31 / Pl: (înv) -uri, -e, (rar) -i / E: boteza] 1 Taină a religiei creştine, destinată a şterge păcatul strămoşesc şi care constă în cufundarea corpului celui ce se botează, de către preot, în cristelniţa cu apă sfinţită (în religia ortodoxă) sau în stropirea corpului cu apă (în religia catolică), ocazie cu care este primit şi prenumele. 2 (Pex) Udare cu apă (în joacă). 3 (îs) -ul de foc Prima luptă dintr-un război.
4	(Pre) Apă sfinţită întrebuinţată la botez (1) sau la Bobotează Si: agheasmă. 5 Botezare (a enoriaşilor) cu agheasmă în prima zi a fiecărei luni şi în ajunul Bobotezei. 6 Ospăţ şi petrecere organizate la botezul cuiva Si: cumetrie. 1 (Mar) Ceremonie de lansare la apă a unei nave noi.
boteza [At: CATEHISM (1607), ap. GCR l, 42/29-30 / Pzi: -tez I E: boteza] 1 vt (D. preot) A săvârşi actul de a creştina pe cineva prin botez
(1).	2 vtf A face pe cineva să primească botezul, convertindu-se la creştinism. 3 vt A stropi cu agheazmă persoane, animale, case etc. în fiecare zi întâi a lunii, la sfeştanie, la Bobotează sau în ajunul Bobotezei. 4 vt (Pex) A uda. 5 vt (Fig) A dilua un lichid cu apă. 6 vr A fi naş la botezul cuiva. 7 vrp A se creştina prin primirea botezului (1). 8 vr A merge la preot pentru a fi stropit cu agheasmă. 9 A porecli.
botezare .v/[At: DA / Pl: -zări l E: boteza] 1 Creştinare a cuiva prin botez. 2 Supunere sau îndemnare a cuiva la actul botezului Vz boteza
(2).	3 Udare cu agheasmă a credincioşilor Cf botez (5). 4 Poreclire. botezat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: boteza] 1-4 Botezare (1-4). botezai2, -ă [At: DDRF / Pl: -aţi, -e / E: boteza] 1 smf Creştin. 2 a
Care a fost creştinat. 3 smf Udat cu agheasmă Cf botez (5). 4 Poreclit.
5	(Fam; d. lapte, băuturi etc.) Diluat cu apă.
botezătoare sf [At: DOSOFTEI, V. S. 20212 / Pl: -tori / E: boteza + -ătoare] Vasul în care se botează copii Si: cristelniţă. Cf scăldătoare.
botfor sm [At: ŞEZ. IX, 35 / V: -tă, -fur, ~t / Pl: -i / E: rs fioilKpopr] Cizme ţărăneşti sau milităreşti cu turetci tari şi cu creţi. boţfort sm vz botfor botfortă sf vz botfor botfur sm vz botfor
bot-gros sm [at: DEX2 / Pl: -oşi / E: bot + gros] Pasăre mică, cu penele roşietice pe piept şi brune pe restul corpului, eu ciocul conic,gros şi tare Si: cireşar (Coccotraustes cocothraustes).
botică1 jf[At: HEM 2836/23 / Pl: -ici / E: botă1 + -ică] 1-4 (Şhp) Botă1 (1-2) (mică).
botică2 sf [At: SBIERA, P. 198 / Pl: -ici I E: botă2 + -ică] 1-2 Botă2 (1) (mică).
boticos, -oasă a [At: MARIAN ap. DA / Pl: -oşi, -oase / E: bot1 + -ic + -av] Care are botul mare sau gros.
boticuţă1 sf[At: MÂNDRESCU, L. P. 191 / Pl: -ţe / E: botă1 + -icuţă] 1-2 (Şhp) Botă1 (1-2) (mică).
boticuţă2 sf [At: JAHRESBER. VI, 72 / Pl: -ţe / E: botă2 + -ică + -uţă] 1-2 (Şhp) Botă2 (1) (mică).
307
BOTIE
botie .sf [At: MARIAN, NA. 257 / Pl: ~i/ / E: net] Măciulie (de mac) Si: bâciulie, gămălie, măgălie.
botină sf[At: PAMFILE, l. C. 350 / V: botin sn / PI:	(îvp) -ni /
E: fr botine] (Reg) 1 Gheată (mai elegantă) pentru femei şi copii. 2 Cizmă.
botinească sf [At: PAMFILE, J. I, 17 / Pl: -eşti / E: botină + -ească] 1 Dans ţărănesc nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută acest dans.
botişor sn [At: EMINESCU, P. 298, / Pl: -oare / E: bot1 + -işor] 1-2 (Şhp) Bot mic (şi frumos).
botiţă1 sf [At: H 1,404 / Pl: -e / E: bota + -iţă] 1-2 (Pop; şhp) Vas (mic) pentru ducerea apei şi a bucatelor la câmp.
botiţă? sf [At: CĂTANĂ, P. B. II, 145 / Pl: -ţe l E: bote? + -iţă] 1-2 (Şhp) Botă2 (1) mică. botnar sm vz butnar
botnian [At: DN3 / PI: ~iene / E: fr bothnien] 1 sn Epocă superioară a arhaicului din regiunea baltică. 2 a Care aparţine botnianului (1).
botniţă ş/[At: DAMfi, T. / Pl: -ţe / E: bo? + -niţă] 1 Apărătoare (făcută din sârmă sau curele împletite) care se leagă la botul animalelor ca să nu poată muşca, paşte sau suge. 2 Bot (15) la luntre şi la sanie.
botoaşă .v/ŢAt: HEM 2255 / V: bat~ / Pl: -se / E: net] Oaie bătrână, fără dinţi şi care este îngrăşată pentru tăiere. botocănos, ~oasă a vz butucănos
botolcă .s/[At: ŢARA OLT. III, nr. 12 / Pl: ? / E: net] Parte rotundă a lămpii de petrol. botorog sn [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: cf botă1] (Reg) Bădâi. botoros, -oasă a vz buturos
botos, -oasă a [At: COSTINESCU / Pl: -oşi, -oase / E: bot1 + -av] 1 Care are botul mare sau gros. 2 (Fig) Supărat. 3 (înv; îe) A rămâne ~ A rămâne cu botul umflat. 4 (Fig) Care este fără ruşine Si: îndrăzneţ, obraznic.
botoş sm [At: MARIAN, INS. 400 / V: botaz, botuş / Pl: -i / E: net] (Ent; Buc; Trs) Căpuşă (Ivodes). botoş a vr [At: I. CR. IV, 85 / Pl: -şez / E: botos] (Reg) A se supăra. botoşală sf [At: DA / Pl: -şeii / E: botoşa + -ală] Supărare fără temei. botoşare sf[At: MDA ms / Pl: -sari / E: botoşa] (Reg) Supărare. botoşat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: botos] (Reg) Supărat2. botoşănean, ~ă [At: DEX2 / Pl: -neni, -e / E: Botoşani + -ean] 1-4 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia municipiului (sau judeţului) Botoşani. 5-8 smf, a (Om) originar din municipiul (sau judeţul) Botoşani. 9-10 sm (Lpl) Populaţie care locuieşte în municipiul (sau judeţul) Botoşani: 11-12 a Care aparţine municipiului (sau judeţului) Botoşani (9-10). 13-14 a Care aparţine botoşenenilor (9-10). 15-16 a Privitor la municipiul (sau judeţul) Botoşani. 17-18 a Privitor la botoşeiieni (9-10). 19-20 a Care provine din municipiul (sau judeţul) Botoşani.
botoşăneancă sf[At: DEX2 / Pl: -nence /E: botoşănean + -că] 1-4 Femeie născută (şi crescută) în municipiul (sau judeţul) Botoşani. 5-6 Locuitoare din municipiul (sau judeţul) Botoşani. botoşi smp vz botâş botoţel sm vz bozăţel botrac sm vz broatec
botridie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr bothridies] Organ special de fixare, în formă de paletă, franj, fantă, specific unor viermi paraziţi.
botrio- [At: DN3 / E: fr botrio] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „ciorchine".
botriocefal sm [At: DEX2 / Pl:	/	E:	fr bothriocephale] Vierme
intestinal din clasa cestodelor în formă de panglică, având o lungime de
8-12 m şi prevăzut cu două botridii, care trăieşte parazit în intestinul subţire al omului şi al unor animale care au mâncat peşte infectat cu larvele acestui parazit (Diphyilobotrium laturri).
botriocefaloză .v/'[At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr bothriocephalose] Infectare cu botriocefali.
botriomicoză sf [At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr bothriomycose] Boală infecţioasă a cailor, caracterizată prin formarea unor tumori asemănătoare cu fibroamele. botroahnă sfvz troahnă
botroş sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: bot + roş] Pasăre cântătoare cu ciocul foarte scurt, cu pene roşii închise pe piept, negre pe cap, cenuşii pe spate şi albe la coadă (Pyrrhula volgaris).
botuleţsn [At: DA / Pl: -e / E: bot1 + -uleţ] 1-2 Bot (1) (mic) Si: botisor (1-2).
botulic, -ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr botulique] (Med) Referitor la botulism.
botulmic a [At: DEX2 / Pl: -ici / E: fr bothulinique] (îs) Bacii - Bacii care se găseşte în carnea sau în fructele conservate şi în nutreţul însilozat, care cauzează botulismul.
botulism sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr bothulisme] Toxiinfeeţie alimentară provocată de toxina bacilului botulinic. botuş sm vz botoş
botuşor sn [At: DA / Pl: -oare / E: bot1 + -uşor] 1-2 Botuleţ (1-2). boţ1 [At: CANTEMIR, IST. 142 / Pl: -uri, -i / E: mpl *bottium (bottila)] 1 sn Bucată de materie aproximativ rotundă. Cf (reg) bulgăre, cocoloş, bulz, boboloş, gogoloş, golomez, mototol, totoloţ. 2 sn (Pop; îe) A face (ceva) ~ A da formă rotundă (cu mâinile). 3 sn (Pop; îe) A face (ceva) ~ A strânge ghem în mâini Si: a mototoli. 4 sn (Pop; îs) ~ cu ochi Om (gras), cu faţă inexpresivă şi cam prostuţ. 5 sn Mâncare consistentă căreia i se dă forma rotundă sau ovală Si: bulz Cf cocoloş, dodoc, gâscă, urs. 6 sn (Trs) Pâine mică Si: (reg) pup, donţ, ţipău. 1 (Abrud) Găluşcă. 8 sm (Lpl; reg) Aluat pentru supă Si: frecăţei, pisături. 9 sn (Pan; reg) Nod de aţă. 10 sn (Med; pop) Tumoare abdominală. 11 (Nob) Bobiţă. 12 (Iht; suspect) Zglăvoacă (Cottus gobio). boţ2 sn [At: ZILOT, CRON. / Pl: -uri / E: net] Boroboaţă. bo? sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: rs boţ] Bucată de parâmă sau de lanţ cu care se manevrează lanţurile ancorei. boţană sfvz boţolan boţăţel sm vz bozăţel
boţelsm [At: PAMFILE, I. C. 350 / Pl: -ei / V: -eu / E: rs Goiw] Gheată de copil, cu şireturi Cf (reg) botâş, botină, ciubotă, boţeu sm vz boţel
boţi [At: NECULCE, ap. LET. II, 210/8 / Pzi: -ţese / E: bot] 1-2 vtr (Mol) A (se) face boţ. 3-4 vtr A (se) mototoli în mână Si: a (se) cocoloşi, a (se) ghemui, a (se) glomozi, a (se) ponosi. 5 vt A prinde la strâmtoare pe cineva Si: a înghesui. 6-7 vtr A (se) îngrămădi. 8-9 vtr A (se) aduna.
boţişor smn [At: SEVASTOS, C. 165 / Pl: -oare / E: boţ1 + -işor] 1-2 (Şhp) Boţ (mic).
boţit, a [At: DEX2 / Pl: -iţi, -e / E: boţi] 1 Mototolit. 2 Zbârcit (la faţă).
boţitură sf[At: DEX2 / PI: -ri / E: boţi + -tură] Cută. boţman sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: rs fiouMaH] 1 Şef de echipaj pe o navă. 2 Cel mai mare în grad dintre marinarii de Ia bordul unei nave comerciale. boţochină sfvz moţochină
boţog sn [At: ANTIPA, F. 146-148 / Pl: -ogi / E: boţ1 + -og] (Iht; reg) Specie de peşte despre care se crede că este rezultatul încrucişării dintre ca sac .si batcă (Abramis sapa).
boţuşorsmn [At: DA ms / Pl: ~ oare / E: boţ1 + -(u)şor] 1-2 (Şhp) Boţ1 (1) (mic).
boţuţ sm [At: TDRG / V: (pl) boţiţi / Pl: -i / E: boţ1 + -uţ] (Bot; reg) Burete-pucios (Phallus impudicus).
bou sm [At: CORESI, PS. 168 / Pl: boi / E: lat pop *bovus, ~um]
1	Mascul adult, castrat, din familia bovinelor, folosit la tracţiune şi pentru carne (Bos taurus). 2 (Pfm; îe) A nu-i ft cuiva (toţi) boii acasă A nu se simţi bine. 3 (Pfm; îe) A-şi băga (sau pune) boii în jug cu cineva A se asocia, a se uni cu cineva. 4 (Pfm; îe) A lăsa pe cineva în boii lui A-i da cuiva pace. 5 (Pop; îe) A merge (sau a se duce ca) (sau cu) boi (sau carul cu boi) A merge foarte încet. 6 (Pop; îe) A-i lua cuiva boii (de)
308
BOX-OFFICE
dinainte A sărăci pe cineva. 7 (Pop; îe) A scoate pe cineva la drum de
boi A sărăci pe cineva din pricina sau în favoarea altcuiva. 8 (Pfm; îe) S-a dus ^ şi a venit vacă A se întoarce nelămurit, fără să fi învăţat sau înţeles ceva. 9 (îs) - sur Bour. 10 (Pop; îs) ~ bălţat Mămăligă cu brânză, strânsă între degete Cf bulz, cocoloş, boţ, gâscă, urs. 11 (Ent; îc) — de-baltă Buhai-de-baltă . 12 (Orn; îc) - de baltă Bâtlan (de stuh). 13 (îc) —de-Buhă. 14 (Ent; îc) - -de-apă (sau -de-baltă sau M bălţii) Gândac mare de apă eu capul lat şi lung, negru-strălucitor,cu faţa anterioară acoperită de păr şi cu picioare păroase care ajută la înotat (Hidrophilus piceus).
15	(îc) -l-babei Insectă nedefinită mai îndeaproape. 16 (îc) -1 lui Dumnezeu Rădaşcă (Lucanus cervus). 17 (îc) -1 lui Dumnezeu sau -1 popii Buburuză (Coccinella septempunctata). 18 (îe) -1 Domnului Vaca Donuailui (Pyrrhocoris apterus). 19 (Bot; îc) Boii-pruncilor Ciumăfaie (Datura stramonium). 20 (Fig; termen injurios pentru bărbaţi) Persoană mărginită la minte Si: prost Cf dobitoc, vită. 21 (îs) -/ lui Dumnezeu Om prost de bun, răbdător şi muncitor. 22 (îe) A scoate (pe cineva) din boii Iui A enerva pe cineva. 23 (îe) A lăsa (pe cineva) în -ii lui A lăsa în pace. 24 (îc) —de-mare Peşte marin mic, de culoare cafenie sau cenuşiu închis, cu capul gros şi lătăreţ şi cu ochii aşezaţi în partea superioară a capului (Uranoscopus seaber). 25 (îc) —de-noapte Bufniţă.
boulangism sn [At: DN3 / P: bu- / Pl: ~e / E: fr boulangisme] Mişcare şovinistă din Franţa de la sfârşitul sec. XIX, care urmărea restaurarea monarhiei şi un război revanşard contra Germaniei.
boulangist, -ă [At: DN3 / P: bu- / Pl: -gişti;-e / E: fr boulangiste] 1-2 a Referitor la boulangism (sau la boulangişti). 3-4 a Caracteristic boulangismului (sau boulangiştilor). 5 smf Adept al boulangismului. bouar sm vz boar
boulean sm [At: ŢICHINDEAL, F. 187 / Pl: -eni / E: bou + -ulean]
1	(Dezmierdător) Bou drag. 2 (îs) ~ul lui Dumnezeu Boul lui Dumnezeu.
3	(Orn; îc) —de-baltă Bâtlan (de stuh) (Ardea ciucied). 4 (Iht) Haut.
bouleţsm [At: ANON,CAR. / P: bo-u~ / Pl: -i /E: bou + -uleţ] 1-2 (Şhp) Bou (mic).
bour [At: PRAV. MOLD. / V: buăr, boar, buor, boar, bohar, bor / P: bo-ur / Pl: -i / E: lat bubalus] 1 sm Mamifer sălbatic din rasa bovină care trăia odinioară şi prin munţii Moldovei (Bos primigenius). 2 sm (Pan; Trs; îf bor) Melc. 3 sm Capăt al unui obiect (adus în sus asemenea coarnelor bourului) Cf bot. 4 sm (Pre) Parte'de dinainte, curbată în sus, a tălpilor săniei Cf călcâi. 5 sm (Pre) Bot al luntrei. 6 sm Emblemă de odinioară a Moldovei, reprezentând un cap de bou. 7 sm (Mol; înv) Fier cu marca unui cap de bou cu care se înfierau vitele, măsurile, obiectele care serveau ca puncte de delimitare, criminalii etc. 8 sm (Mol; înv; pex) Orice semn domnesc sau oficial (mai apoi şi particular) de înfierare. 9 sm (Pex) Cicatrice cauzată de înfierare. 10 sm (Mol; înv) Impozit asupra vinului care se lua pentru înfierarea buţilor cu bourul domnesc. 11 a (îs) Coarne
-	Coarne cu vârfurile aduse unul spre altul sau unul înainte şi altul înapoi.
12	av (înv) Iute ca bourul (1).
bourat, -ă a [At: CANTEMIR, IST. 101 / Pl: -ari, / E: bour] 1 (D. coarne) Ca ale bourului. 2 (D. vite cornute) Cu coarne ca ale bourului.
bourean sm [At: COSTINESCU / Pl: -mi / E: bour + -ean] 1-2 (Şhp) Bou (drag).
bourel1 sm [At: MARIAN, î. 178 / Pl: -ei / E: bour + -el] 1-2 (Şhp) Bour (1) (mic).
bourd2 sm [At: LB / V: boier-/ PI: ~d / E: bour + -el] 1 Melc. 2 (Ent) Rădaşcă (Lucanus cervus). 3 (Orn) împărăţel. 4 (Pan) Instrument ce însoţeşte „Pluguşorul“ în ziua de Anul Nou, care scoate un fel de muget ca al boului Si: buhai.
bouresc, —ească a [At: TEODORESCU, P. P. 191 / V: boier— / Pl: —eşti / E: bour + -esc] (D. coarnele melcului, în versurile spuse de copii) De bour (1).
bouri [At: CANTEMIR, HR. / Pzi: -esc / E: bour] 1 vr A ţine coarnele gata de atac. 2 vti (Pan; d. urechi) A ciuli. 3 vt (Fig) A fi gata de atac. 4 vr (Buc) A căpăta forma coarnelor unui bour, cu vârfurile întoarse spre înăuntru. 5 vti (Reg) A încolţi.
bourie sf [At: MARIAN, ap. DA / V: -uăr-y boar- l Pl: -ii / E: bou + ~(ă)rie] 1 Loc (îngrădit) unde se odihnesc boii (la amiază, noaptea, vara la păşune). 2 Colibă a boarului.
bourişte sf[At: VICIU, GL. 59 / V: bor- / Pl: -ti / E: bour + -iste] Loc unde stau vitele vara, afară, pe câmp.
bouriu a [At: REV. CRIT. III, 90 / Pl: -ii l E: bour + -iu] 1 (Pop; d. sâni) Tare.
bouroaică .yf [At: DEX2 / Pl: -ce / E: bour + -oaică] (Rar) Femelă a bourului.
bourree sni [At: DEX2 / P: bure / E: cuv fr] 1 Vechi dans popular cu ritm vioi. 2 Melodie după care se dansează bourree (1).
bouşor sm [At: CREANGĂ, P. 44 / Pl: -i / E: bou + -uşor] 1-2 (Şhp) Bou (mic şi drag) Si: bouţ (1-2).
bouţ sm [At: SBIERA, P. 189 / Pl: -i / E: bou + -uţ] 1-2 (Şhp) Bouşor (1-2). 3 (Pan) Melc.
bouţă sf [At: ŢICHINDEAL, F. 288 / Pl: -ţe / E: ns cf beuţă] Pietricică (bună de azvârlit).
bovaric, -ă [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: bovarism -i-ic] Propriu bovarismului.
bovarism sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr bovarysme] Tendinţă prezentă la unele persoane care, nemulţumite de realitatea propriei lor condiţii, îşi făuresc o personalitate fictivă, corespunzătoare aspiraţiilor lor. bovid sn vz bovideu
bovideu sn [At: DEX2 /V: -idl Pl: -ee / E: fr bovides] 1 (Lpl) Familie de mamifere rumegătoare artiodactile, cu coarne persistente. 2 Mamifer din familia bovidee (1).
bovin, -ă [At: URICARIUL XIV, 243 / Pl: ~i,	/ E: fr bovine] 1 sf
(Lpl) Familie de mamifere din care face parte boul. 2 a Specific boului.
3	sf Exemplar de bovine (1). 4 a De bou. 5 a Din familia boului.
bovindou sn [At: DEX2 / Pl: -ri / E: eg bow-window] Ieşitură pe faţada unei clădiri, ea un balconaş închis, prevăzută cu una sau mai multe ferestre.
bowling sn [At: DEX2 / P: bauling / E: eg bowling] 1 Variantă a jocului de popice. 2 Teren amenajat pentru bowling (1) şi alte jocuri mecanice.
box1 sm [At: H I, 120 / V: mopsy mox / PI: bocşi / E: net] (Adesea atributiv, pe lângă ,,câine“) Rasă de câini cu botul negru şi turtit folosiţi şi la vânătoare.
’ box2 sn [At: CONTEMPORANUL V, 204 / Pl: -uri / E: fr boxe] 1 Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring,după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcaţi în mănuşi speciale Si: pugilistică, pugilat, pugilism. 2 Armă mică de atac, uşor adaptabilă la mână (alcătuită dintr-o bucată de metal în formă de patru inele în care se introduc cele patru degete alăturate ale mâinii).
box3sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr box [-calf j] Piele de bovine prelucrată, din care se confecţionează feţe de încălţăminte şi diverse obiecte de maro-chinărie.
boxa [At: DEX2 / Pzi: -xez / E: fr boxer] 1 vi A practica boxul2. 2 vi A lupta după regulile boxului2. 3 vr A lovi ca la box2.
boxă s/[At: DEX2 / Pl: -xe l E: fr box] 1 Despărţitură de dimensiuni reduse în interiorul unui local, al unei încăperi, al unei case (pentru acuzaţi la tribunal, pentru o masă separată la restaurant etc.). 2 Despărţitură într-un grajd, făcută pentru un singur animal. 3 Compartiment amenajat la malul unei ape, care serveşte la parcarea ambarcaţiunilor cu motor. 4 Ladă care serveşte la încărcarea şi la descărcarea animalelor (de) pe o navă. 5 Incintă acustică. 6 Debara.
boxer1 sm [at: DEX2 / Pl: -i / E: fr boxeur] 1 Sportiv care practică boxul Si: pugilist. 2 (Lpl) Poreclă dată de europeni chinezilor participanţi la răscoala din 1899-1901.
boxer2sm [At: DN3 / Pl: -i / E: fr boxer] Câine de pază puternic, cu pielea capului cutată şi părul scurt şi aspru.
boxin sm [At: H IV, 116 / Pl: -i / E: box1 + -in] Cea mai rapidă şi mai feroce rasă de câini.
box-office sni [At: DN3 / P: box-ofis / E: eg box-office] (Anm) Ansamblu al încasărilor realizate de un film sau de o piesă de teatru ori de o carte.
\
309
BOY
boy smi [At: DN3 / E: eg boy] (Rar) 1 Servitor indigen din colonii (mai ales în hoteluri). 2 Dansator dintr-un ansamblu de music-hall.
boz1 sm [At: MOXA 348/30 / Pl: -i / E: vsl gv&i] (Iuz) Divinitate păgână Si: idol.
boz2 sm [At: DA / V: ~iu, ~ie, bojiu / Pl: boji / E: ucr 6o3u] 1 Plantă erbacee, cu miros neplăcut, cu flori albe, cu frunze despicate şi cu fructe negre (Sambucus ebulus). 2 (Reg; îe) A tăia boji la câini A nu face nici
0	treabă, pierzând vremea.
boza şf[At: ŞIO / V: bozan I Pl: -ale / E: tc boza] (Trm) Băutură (mai ales pentru femei şi copii) acrişoară ca braga, obţinută prin fermentarea în apă, în timpul iernii, a merelor pădureţe.
bozafer,~ăa [At: FILIMON,C.I,599/Pl: -i,-e/E: tcbozaver](Trm; iuz) Cenuşiu.
bozagerie sf[At: (a. 1796) ap. DA / Pl: -ii / E: bozagiu + -erie] (Iuz) Prăvălie în care se vindea bozaua.
bozagilâc sn [At: (a. 1796) ap. DA / Pl: -uri IE: net] 1 Pregătire a bozalei.
2	Meserie de bozagiu.
bozagiu sm [At: (a. 1715) ap. ŞIO / Pl: ~ii / E: boza1 + -giu] Vânzător de boza. bozan sm vz boza
boză sf [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: net] (Reg) Unsoare de car Si: dobot Cf păcură.
bozăi [At: BUGNARIU, N., ap. DA / Pzi: ? / E: cf boza] (Trs; Buc)
1	(D. vin, bere) A face mucegai. 2 (D. fasolea bătută) A se strica. 3 (D. laptele acru) A se serbezi.
bozăidlă sf[At: DDRF / Pl: -ie// / E: bozăi + -(i)ală] (Reg) Mucegai al vinului.
bozăire .v/'[At: BUGNARIU, N., ap. DA / Pl: -ri / E: bozăi] (D. fasolea bătută; reg) Acrire.
bozâit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: bozăi] (Reg) 1 Mucegăire. 2 Stricare. 3 Acrire. bozâit2, ~ăa[ At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: bozăi] (Reg) 1 Mucegăit.
2	Stricat. 3 Acrit. bozâmri sn vz buzunar
bozărie .s/[At: TDRG / Pl: ~ii / E: boz2 + -ărie] 1 Loc pe care cresc bozi2. 2 Mulţime de bozi2.
bozăţel sm [At: DDRF / V: bojoţ~, boţăţ~, ~zoţ~ / Pl: -ei / E: net] (Bot) Ştirigoaie (Veratrum album) Cf bojgăţel, bojoţei. bozbăi vi vz bâjbâi bozdonar sn vz buzunar bozdumr sn vz buzunar
bozgândi vt [At: DA / Pzi: -dese / E: ns cf mg bozogni] (Ban) A scotoci (căutând ceva). bozgoane sfp vz boscoană
bozgoi sm [At: MARIAN, INS. 194 / Pl: ~ / E: net] (Reg) Bărzăun. bozgnn sn [At: H II, 239 / Pl: ~uri / E: net] (Reg) Război. bozie sfvz boz2 bozindr sn vz buzunar
bozişorsm [At: MARIAN, î. 32 / PI:	/ E: boz2] 1-2 (Şhp) Boz2 (mic).
boziu sm vz boz2
bozodie sf [At: N. COSTIN, ap. LET. 48/9 / Pl: - / E: boz1 + -oaie] (Iuz) Zeitate păgână feminină. bozoţel sm vz bozăţel bozumfld vr vz bosumfla bozumr sn vz buzunar bozuz sm vz boţuţ
brac1 sn [At: I. IONESCU, D. 370 / Pl: -uri / E: ucr âpaxy] (Reg) 1 Parte proastă (şi nefolositoare) care rămâne după ce se alege ceva. 2 (Spc; îs) Cal de - Cal care nu mai e bun de nimic.
brac2sm [At: DEX2 / PI: -aci / E: fr braque] Câine de vânătoare cu părul scurt şi cu urechile mari şi blegi Si: prepelicar. bracdd sn vz brâcaci
braedj sn [At: DN3 / E: fr braquage] (Teh) Bracare.
0
bracare .v/ [At: DEX2 / Pl: -cari IE: fr braquage] Rotire a părţii mobile a unor sisteme tehnice pentru a fi duse sau orientate într-o anumită poziţie sau direcţie.
brdee sfp [At: MARIAN, î. 62 / V: ~aci smp / E: lat bracae] (Buc; rar) Izmene. brache sfvz şabracă
brachet sn [At: DN3 / Pl:	/ E: eg bracket] (Mrn) Guseu.
brachetă sf [At: DN3 / PI: -te / E: fr braquet] (Teh) Raport de multiplicare dintre pedalier şi micul pinion al unei biciclete. brachio- vz brahio-braci smp vz brace braclă sfvz brâglă
bracona W [At: DEX2 / Pzi: ~nez / E: fr braconner] 1-2 A vâna sau a pescui ilegal.
braconaj sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr braconnage] 1-2 Practicare ilegală a vânatului sau a pescuitului.
braconier sm [At: DEX2 / P: ~ni-er / Pl: ~i / E: fr braconnier] 1-2 Persoană care braconează (1-2). bractă sf vz brâglă
bracteal, ~ă a [At: DEX2 / P: -te-al / Pl: ~z, ~e / E: fr bracteal] (Bot) De bractee.
bractee sf {At: DEX2 / Pl: ~ / E: fr bractee, lat bractea] Frunză erbacee sau membranoasă, verde sau divers colorată, care se află la baza florilor.
bracteolă v/ [At: DEX2 / P: ~te-o~ / PI: -le / E: fr bracteole] (Bot) Bractee mică.
bradsm [At: NEGRUZZI, S. I. 308 / V: breadf Pl: -azi / E: alb bradh, bredh] 1 Denumire generică pentru arborii din familia coniferelor, caracterizaţi prin forma ascuţită şi subţire a frunzelor care nu se veştejesc şi prin fructele sub formă de conuri, întâlniţi, mai ales, în zonele montane (Hipuris vulgaris) Cf jnepen, molid, pin, silbă, smirdar, tisă. 2 Lemn obţinut prin tăierea coniferelor. 3 Exemplar din familia coniferelor tăiat şi împodobit pentru sărbătorile de iarnă Si: pom de Crăciun. 4 (Pop; îs) Casă de - Sicriu. 5 (îs) ~ alb Conifere cu coaja alburie, cu frunze mari, late, de culoare verde-închis, lucioase pe faţa anterioară şi cu două dungi alb-albăstrui pe faţa posterioară Si: (Trs) brad-nemeş, silhă (Abies alba, Abiespectinata). 6 (îc) —roşu sau —negru Molid. 7 (Reg; îc) Mil-ciumei Jnepen cu fructe mici (Juniperus communis) Ci smirdar. 8 Vârf sau crengi de conifere (sau de alţi copaci) cu care se împodobeşte carul sau poarta casei miresei, în ajunul cununiei. 9 (Pex) Ajun al nunţii şi petrecere ce se face cu această ocazie la mireasă acasă. 10 (îs) Turtă - Turtă de pâine pe care o aduce fiecare fată în ziua de brad, la mireasă acasă. 11 (Art; şîs hora -ului) Horă care se joacă acasă la mireasă în ajunul cununiei.
12	(îas) Melodie după care se execută hora bradului (11). 13 Vârf sau crengi de brad (sau de alt copac) care se poartă înaintea mirilor când se duc Ia biserică să se cunune. 14 Vârf sau crengi de brad (sau de alt copac) care se poară înaintea decedaţilor necăsătoriţi (sau se aşază înaintea casei mortului). 15 (Bot; pan; reg) Coada-calului (Equisetum arvense). 16 Cusătură în formă de brazi. 17 Tip de ţesătură. 18 Arbore din familia pinaceelor care creşte în zona muntoasă, înalt de până la 50 m, cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de ace de culoare verde-închis, persistente, cu florile şi seminţele în conuri (Abies alba). 19 (Pgn) Conifer. 20 (îs) Apă de -Amestec de apă şi ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea încăperilor sau a apei de baie. 21 (îas) Băutură alccx>lică aromată cu esenţă din seminţe de ienupăr. bradă sfvz brâglă
bradford sni [At: DEX2 / P: bredford / E: eg bradford] Sistem englezesc de clasificare a lânurilor, după calitate, în cifre care reprezintă numărul de sculuri obţinute dintr-o livră de lână.
bradi- [At: DN3 / E: fr brady-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Lent; 2 Rar.
bradiartrie .v/[At: DEX2 / P: -di-a- / Pl: -ii / E: fr bradyarthrie] (Med) Bradilalie.
310
BRAMĂ
bradicardic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr bradycardique] (Med)
1	De bradicardie. 2 Care suferă de bradicardie.
bradicardie sf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr bradycardie] Rărire normală sau patologică (sub 60 de pulsaţii) a ritmului cardiac.
bradichinezie sf[At: DEX2 / S: -ki- / E: fr bradykinesie] 1 (Psh) încetinire generală a ritmului activităţii motrice. 2 (Med) Bradichinezie (1) a astronauţilor în timpul zborului cosmic datorată imponderabilităţii. bradifagie sf.[At: DN3 / E: fr bradyphagie] (Med) Consum lent al hranei. bradifazie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr bradyphasie] Vorbire cu o încetinire anormală.
bradigeneză sf [At: DN3 / Pl: -ze / E: fr bradygenese] (Biol) Evoluţie lenta a unor organisme.
bradilalie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr bradylalie] Ritm lent de articulare a cuvintelor, întâlnit în unele boli nervoase Si: bradiartrie. bradipepsie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr bradypepsie] Digestie înceată. bradipnee sf [At: DN3 / Pl: -ei / E: bradypnee] (Med) Rărire anormală a mişcărilor respiratorii.
bradipsihie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr bradypsychie] Ritm lent de desfăşurare a proceselor psihice.
bradiseismic, ~ă a [At: DN3 / P: -se-is-J E: fr bradyseismique] Referitor la fenomenul de oscilaţie lentă a scoarţei terestre în regiunile vulcanice.
braditrofie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr bradytrophie] (Med) încetinire a proceselor metabolice.
bradoş sm [At: DA / Pl: ~i / E: brad + -ay] (Mun) 1 Colac pentru ziua de Sfântul Toader şi pentru ziua de Patruzeci-de-mucenici. 2 Zi de Patruzec i-de-mucenic i.
bradt sni [At: DEX2 / P: brat / E: eg bradt] Semifabricat obţinut prin tocarea fină a cărnii proaspete de vită, folosit la fabricarea salamurilor. braftură sfvz, praftură bragadir, -ă smfvz brigadier
bragagerie sf [At: COSTINESCU / V: brăgărie, brăhărie / Pl: ~ii / E: bragagiu + -erie] 1 Local unde se prepară sau se vinde braga. 2 Meserie a bragagiului.
bragagiu sm [At: FILIMON, C. 1,610 / V: ~aha~ / Pl: ~gii / E: braga + -agiu] 1 Fabricant de bragă. 2 Vânzător de bragă. 3 (Iuz; îs) Plan de ~ Proiect care eşuează.
bragă sf [At: LB / V: ~ahă, ~aică / E: rs 6para] 1 (Rar) Orz măcinat care se întrebuinţează la fabricarea berii. 2 (îf hraică) Rămăşiţe în urma fierberii rachiului de bucate. 3 (îf braha) Bobală Si: lături. 4 Băutură răcoritoare preparată din zeamă de mei râşnit, fiert şi fermentat sau din bucăţile de pâine fermentate în apă. 5 (Iuz) Băutură preparată din apă şi făină de mei sau de mălai care se bea în post drept ciorbă. 6 (Fam; îe) Ieftin ca ~ Foarte ieftin. braghilă sfvz braghină braghin1 sm vz braghină braghin2 sm vz băgrin
braghină sf [At: JIPESCU, O. 53 / V: ~gă, ~ilă, braghin1 / Pl: -ne / E: net] (Mun) Varietate de struguri de culoare galben-albă, roşie sau neagră, cu boabe puţine, foarte gustoase, care se coace înaintea altor varietăţi şi din care se fabrică vinul roşu-deschis. braglă sfvz brâglă brah- vz brahio-brahagiu sm vz bragagiu
brahaiţă s/[At: H III, 321 / Pl: -ţe / E: net] (Reg) Ciupercă fără picior de forma unui ou folosită, uscată, la oprirea sângelui.
brahalniţă şftAt: I. CR. IV, 188 / Pl: -ţe / E: ns cf bârhaiu] (îvp) Femeie grasă şi greoaie. brahar sm vz bragagiu brahă sfvz bragă
brahial, ~ă a [At: DA / Pl:	~e / E: fr brachial] 1 Care aparţine braţelor.
2	Referitor la braţe.
brahialgie sf [At: DN3 / Pl: ~gi/ / E: fr brachialgie] (Meh) Durere a braţului.
brahianticlinal sn [At: DN3 / Pl:	/	E:	fr	brachyanticlinal] (Bot)
Anticlinal scurt.
brahiblast sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr brachyblaste] (Bot) Ramură scurtă care produce şi susţine frunzele, florile sau fructele.
brahicatalectic [At: DN3 / Pl: -ici / E: fr brachycatalectique] 1-2 sm, a (Vers greco-latin) terminat printr-un picior având lipsă două silabe.
brahicefal, [At: MEHEDINŢI, G. F. 195 / Pl: ~i,	/	E:	fr
brachycephale] 1 a Care are ţeasta capului aproape rotundă. 2 .sm/-Fiinţă cu ţeasta capului aproape rotundă. 3 sm Craniu aprape rotund.
brahicefalie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr brachycephalie] însuşire de a fi brahicefal (1).
brahidactilie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E. fr brachydactylie] (Med) Malformaţie congenitală caracterizată prin scurtimea degetelor.
brahilogie v/' [At: DEX2 / V: ~hiol~ / Pl: ~i/ / E: fr brachylogie] Tip de elipsă care constă în evitarea repetării unui cuvânt exprimat anterior.
brahio- [At: DN3 / P: -hi-o / S: brachio- / E: fr, it brachi(o)-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia 1 Scurt; 2 îngust.
brahiocefalie, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr brachiocephalique] Referitor la braţ şi la cap. brahiologie sf vz brahilogie
brahiopod sn [At: DEX2 / Pl: -e f E: fr brachyopode] 1 (Lpl) Clasă de nevertebrate marine cu cochilie bivalvă şi cu braţe pe laturile gurii (Brachiopoda). 2 Animal din clasa brahiopodelor (1) brahiotomie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr brachiotomie] (Med) 1 Amputare a unui braţ. 2 (Spc) Amputare a braţului unui fetus.
brahipme sf [At: DN3 / Pl: -ei / E: fr brachypnee] (Med) Respiraţie scurtă, sacadată.
brahisinclinal sn [At: DN3 / E: fr brachysynclinal] (Gig) Sinclinal scurt. brahistocronă sf [At: DN3 / Pl: -ne / E: fr brachystochrone] (Fiz) Traiectorie pe care un corp ce se deplasează între două puncte date sub acţiunea gravitaţiei realizează cel mai scurt timp.
brahma sfi [At: DEX2 / E: Brahma (putra)] Rasă de găini grele (3,5-5,5 kg), originare din Asia, crescute în special pentru carne.
brahman [At: DA / V: (iuz) ~amin, ~am~ / Pl: -i l E: fr brahmane]
1	sm Membru al castei sacerdotale, cea dintâi din cele patru caste ale Indiei, castă care se credea ieşită din capul lui Brahma. 2 sm Preot al lui Brahma.
3	a Brahmanic.
brahmanic, ~ă a [At: DA / V: brama-, -ăl Pl: -ici, -ice / E: fr brahmanique] 1 De brahmani (1). 2-3 Privitor la brahmani sau la brahman ism.
brahmamsm sn [At: DA /V: bram- / E: fr brahmanisme] Religie antică indiană întemeiată pe Vede, al cărei zeu suprem era Brahma. brahmin sm [At: DN3 / E: fr Brahmin] Brahman. brahm vb vz brehui
brahoană sf [At: ŞEZ. II, 150/30 / Pl: -ne / E: ns cf bârhaiu] Femeie înaltă, grasă şi toantă.
brai sn [At: DA / Pl: ? / E: ucr 6paiK] 1 (Mol şi Buc) Pisălog de lemn, cu o lungime de peste un metru, rotund şi gros cam de un lat de palmă, scrijelit, de obicei, la capăt, cu care se bate brânza în brebiţă. 2 Drug de fier cu care se îndeasă făina în saci la moară. braică sf vz bragă
brain-drain Is [At: DN3 / E: amer brain-drain] (Liv; rar) Emigrare în masă a savanţilor europeni spre Statele Unite şi Canada.
brainstorming sn [At: DN3 / E: eg brainstorming] Tehnică de stimulare a creativităţii individuale prin organizarea unor discuţii libere pe o temă dată, în care fiecare spune ce-i trece prin minte.
braişvanţsn [At: DEX2 / Pl: ? / E: ger Breitschwanz] Blană mătăsoasă de calitate superioară obţinută prin sacrificarea mielului înainte de naştere. braman sm, a vz brahman bramanic, -ă a vz brahmanic bramamsm sm vz brahmanişm
bramă sf [At: DEX2 / Pl: -me / E: fr brame] Semifabricat obţinut prin laminarea lingourilor de oţel, cu secţiunea dreptunghiulară sau pătrată, cu muchii rotunjite şi cu suprafaţa striată sau punctată.
311
BRAMBURA
brambura av [At: DA / E: net] (Fam) 1 Fără rost. 2 în dezordine. brambureală sf[ At: DA / Pl: -eli / E: bramburi + -eală] Debandadă. bramburi [At: DA / Pzi: -resc / E: brambura] 1 vt A încurca. 2 vr A umbla fără rost. brambunre .v/’[At: DA / Pl: -ri / E: bramburi] Brambureală. bramburit,~ă a [At: DA / Pl: -iţi, ~e / E: bramburi] (Fam) 1 (D. oameni) Zăpăcit. 2 (D. obiecte) Aflat în dezordine. bramin sm, a vz brahman
brancardă sf [At: DEX2 / Pl: -de / E: fr brancard] Targă pentru a transporta răniţii sau bolnavii, formată dintr-o pânză întinsă, fixată între două bare de lemn sau de metal. brancardier, ~ă smf [Ai: DEX2 / P: -di-er / Pl: -i,-e / E: fr brancardier]
1	Persoană care poartă brancarda. 2 Ostaş care ridică şi transportă răniţii cu brancarde, pe câmpul de luptă.
branchipus smi [At: DEX2 / E: lat branchipus] Crustaceu inferior din ordinul branhiopodelor, cu corpul gol, transparent, cu picioarele lăţite, întâlnit în bălţile temporare (Branchipus stagnalis).
branciog sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: net] (Reg) Pământ calcaros, pietros, cu fertilitate slabă sau mijlocie. brand sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: Brandt] (Mii) 1 Aruncător de mine.
2	(Pex) Proiectil de aruncător de mine. 3 (Pfm) Pumn. brandeburg sn [At: DA / Pl: -uri / E: fr brande-bourg] (Mpl) Şnururi
sau găitane ce atârnă pe piept (mai ales la unele uniforme militare) ca podoabă.
brandy sn [At: DEX2 / P: brendi / Pl: -uri / E: eg brandy] Coniac. branete sm [At: H XI, 5 / E: net] (Reg) Strugure din specia crăcănatei, cu boabe dulci, negre-roşii Si: (reg) pârcigan. branhi- vz branhio-
branhidl, ~ă a [At: DEX2 / P: -hi-al / Pl: -i, -e / E: fr branchial] (Big) De branhie.
branhie ş/[At: DA / Pl: -ii l E: lat branchio] Lamelă care aparţine unei serii ce formează aparatul respirator al animalelor acvatice.
branhio- [At: DN3 / P: -hi-o- / E: gr /Sţporwx^ia] Element prim de compunere cu semnificaţia: 1 De branhii. 2 Referitor la branhii. branhiopod sn [At: DEX2 / P: -hi-o- / Pl: -e / E: fr branchiopodes]
1	(Lpl) Ordin de crustacee de apă dulce, cu corpul segmentat şi cu apendice toracice prevăzute cu o excrescenţă, care serveşte la respiraţie (Branchiopoda). 2 Animal din ordinul branhiopode (1).
branhiozaur sm [At: DEX2 / P: ~hi-o- / PI: -i / E: ger Branchiosaurus] Gen de amfibian din carboniferul superior, asemănător cu salamandra, care trăia în mlaştini.
branişte sf [At: (a. 1006) CUV. D. BĂTR. I, 152, ap. DA / Pl: - / E: bg 6paHHmd] 1 Pădure rezervată spre păstrare Si: apărătură, opritură, propitură. 2 (Pgn) Pădure. 3 (Pop) Luncă împrejmuită de arbori. 4 (Reg; în trecut; îs) -le domneşti Loc de păşune şi fâneaţă care aparţinea domnitorilor Moldovei. 5 (Trs) Relaţie de dragoste (prohibită). 6 (îvp; îe) A avea ~ A face dragoste. braniţă a/[At: CHEST. V, ap. DA ms / Pl: -ţe / E: net] (Mol) Branişte. branşa vt [At: CADE / Pzi: -şez / E: fr brancher] 1 A face un branşament (de conductă). 2 A face legătura unui fir electric cu firul principal.
branşament sn [At: LTR / Pl: -e / E: fr branchement] (Teh) 1 Legătură între o conductă principală şi una secundară. 2 (Ccr) Porţiune de conductă care face legătura între conducta publică de distribuţie a apei potabile sau a gazului şi instalaţia interioară de apă sau de gaz a unui consumator. 3 (îs) ~ electric Racord electric.
branşă sf [Ai: SAHIA, U.R.S.S. 108 / V: (pop) -şe / Pl: -şe / E: fr branche] 1 Ramură, sector, secţie în industrie, în negoţ, în meserii.
2	Domeniu de activitate. 3 Specialitate. 4 (îla) De ~ Specialist. branşe sf vz branşă
branţsn [At: ZANNE, P. III, 30 / Pl: -uri / E: ger Brandshohle] 1 Bucată de piele, de carton sau de plută care se aplică în interiorul încălţămintei,
peste talpa propriu-zisă. 2 (îvp; îe) A pune (cuiva) Mii A face pe cineva să tacă. 3 (îvp; îae) A-şi bate joc de cineva.
bras1 sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: fr brasse] Stil de înot în care înotătorul execută simultan cu mâinile şi cu picioarele mişcări largi, simetrice, sub nivelul apei. bras2 sn vz braţ2
brasaj sn [At: LTR / Pl: -e / E: fr brassage] 1 Amestecare cu aer a vaporilor sau a picăturilor unui combustibil lichid înainte de introducerea lui în cilindrul motorului. 2 Amestecare a făinii de malţ cu apă caldă pentru a se obţine mustul de bere. 3 (Mrn) Braţare.
brasardă sf [At: DEX2 / Pl: -de / E: fr brassarde] 1 Fâşie de pânză sau de stofă care se trece în jurul braţului pentru a indica funcţia sau calitatea cuiva. 2 Parte a armurii care protejează braţul.
braserie sf [At: DEX2 / Pl: ~iz / E: fr brasserie] 1 Local în care se servesc preparate culinare, specialităţi de patiserie şi de cofetărie, băuturi alcoolice (fine) şi răcoritoare, cafea etc. 2 Personal al unei braserii (1). 3 Clienţi ai unei braserii (1). 4 Berărie.
brasero sn [At: DN3 / E: fr, sp brasero] Recipient metalic portativ folosit pentru încălzit.
brasieră sf [At: G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II, 295 / P: -si~e- / Pl: -re / E: fr brassiere] Obiect de lenjerie de copil sau de femeie, fără mâneci, care acoperă pieptul.
brasisty ~ă smf [At: DEX2 / Pl: -işti,-e / E: bras + -ist] înotător sportiv în stilul bras. braslă sf vz breaslă
braşoavă sf [At: CREANGĂ, P. 252 / Pl: -ve / E: Braşov] 1 Minciună.
2	(îvp; îe) A fi bun de ~ve A fi bun de rele. 3 (îae) A fi mincinos. braşon sn vz barşon
braşovean,~ă [At: GHICA, S. XIV / Pl: -eni, -ence / E: Braşov + -ean]
1	.sm/Locuitor din Braşov. 2 im/Persoană născută (şi crescută) în Braşov.
3	a Care aparţine oraşului Braşov. 4 sm (înv) Negustor din zona Braşovului. 5 sm (Reg) Vânt nedefinit mai îndeaproape. 6 .s/(Reg) Căruţă sau trăsură mare cu coviltir Cf chervan. 1 şf\Reg) Dans popular din zona Braşovului. 8 Melodie după care se execută braşoveana (7).
braşoveancă [At: CONTEMPORANUL V, I 202 / Pl: -ence / E: Braşov + -eancă] Braşoveană.
braşovelnic, ~ă a [At: ZANNE, P. VI, 460 / Pl: -ici, -ice / E: Braşov + -elnic] (Rar; îe) A fi ~ A fi bun de rele.
braşovenesc, ~ească a [At: (a. 1823) URICARIUL V, 58/12 / Pl: -eşti / E: braşovean + -esc] 1 (înv; d. mărfuri) Care provine din Braşov. 2 Care este specific zonei Braşovului.
braşoveneşte av [At: l. NEGRUZZI, S. I, 48 / E: braşovean + -este]
1	în mod exagerat. 2 în felul în care se joacă braşoveanca. 3 în felul braşovenilor.
braşovenie .s/[At: MEHEDINŢI, P. 12 / Pl: ~ii / E: braşovean + -ie] (înv) 1 Marfă care provine din Braşov. 2 Prăvălie în care se vindeau braşovenii (1).
brat sm [At: ANON. CAR. / V: ~ă / Pl: -aţi / E: vsl Eptr] 1 (Slm) Frate. 2 (Reg) Frate mai mare Cf bade. brată sm vz brat
bratic sn [At: H XI, 132 / Pl: ? / E: net] (Reg) Parte a plugului nedefinită mai îndeaproape.
braţ1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 25/2 / Pl: -e şi (înv) -ă / E: lat brachium]
1	Segment al membrului superior cuprins între cot şi umăr. 2 Parte de la umăr până la încheietura mâinii Si: mână. 3 (îe) A ţine (sau a lua ori a cuprinde etc.) în A strânge pe cineva la piept, încrucişând braţele în jurul său. 4 (Fig; îe) A ţine pe cineva în ~e A favoriza pe cineva. 5 (îlav) (~) la ~ (sau de ~) Cu braţul trecut pe sub braţul altcuiva. 6-7 (îe) A da (sau a oferi, a lua cuiva) ~ul A trece braţul (1) sub braţul cuiva spre a-1 conduce sau a fi condus. 8 (îe) A duce pe cineva de ~ (sau la ~) A sprijini pe cineva, ducându-1 de braţ (1). 9-10 (îe) A primi cu ~ele deschise A primi (sau a aştepta pe cineva) cu mare plăcere. 11-12 (îe) A fi ~ul (drept al) cuiva A fi sau a ajunge omul de încredere al cuiva. 13 (îe) A ajunge
312
BRĂCUITURĂ
(sau a aduce, a arunca pe cineva) în ~ele cuiva A ajunge (sau a lăsa pe cineva) la discreţia cuiva. 14 (îe) A sta cu '-ele încrucişate A nu se implica. 15 (îae) A nu face nimic. 16 (îe) A fi cu ~ele legate A nu putea face nimic. 17 (Fig; lpl; şîs -e de muncă) Muncitori. 18 (Pex) Cantitate care se poate cuprinde şi duce în braţe. 19 (Pan) Părţi ale obiectelor care, prin forma, poziţia sau funcţia lor, se aseamănă cu braţele omului. 20 (Lpl) Cei patru stâlpişori înfipţi în tălpile războiului de ţesut în care se sprijină sulurile Si\ furci, mâini, picioare de sul, stâlpi. 21 (Lpl; lrţ) Lemne verticale unite în partea de sus cu arţarul şi în partea de jos cu vetalele Si: băteli, bete, brăţare,fălcele,fofeze, lopdţele, mănuşi, mâ(i)ni, speteze. 22 (Lpl) Lemne orizontale care leagă podul coşului morii Si: chingi, corzi, curmezişuri, legătura-brâului, speteze, stinghii. 23 (Lpl) Cele două lemne verticale ale ferăstrăului Si: condace, cotoaie, craci, margini, mâini, mânere, pervazuri, speteze. 24 Coadă a cleştelui. 25 Loitre a căruţii.
26	Mâini ale grapei. 27 (Lpl) Cele două lemne de care se apucă targa Si: mânuri. 28 (Lpl) Cele două stinghii verticale ale oloiniţei. 29 (Lpl) Stinghii din care se compune războiul de rogojini. 30 (Lpl) Stinghii ale caprelor de la podul caselor. 31 (Lpl) Stinghii de care atârnă poliţa scrânciobului Si: holobe, spiţe. 32 Element solid al unui sistem tehnic, solidar sau articulat la un capăt cu sistemul respectiv şi care serveşte la preluarea unei sarcini sau la transmiterea unei mişcări. 33 Parâmă legată la capătul unei vergi şi care serveşte la manevrarea laterală a acesteia. 34 Distanţă de la un punct fix la linia de acţiune a unei forţe. 35 Ramificaţie a cursului principal al unei ape curgătoare. 36 (îs) ~ mort Ramificaţie părăsită a unei ape, alimentată numai la revărsări.
braţ2 sn [At: LTR2 / V: bras2 / Pl: ? / E: eg brace, fr bras] (Mm) Manevră folosită la orientarea orizontală a unei vergi, pentru ca velele să aibă o anumită poziţie faţă de direcţia vântului.
braţa vt [At: DN3 / Pzi: -ţez / E: fr braser] (Mrn) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să aibă o anumită poziţie faţă de direcţia vântului.
braţare .sf [At: LTR2 / Pl: -ţări / E: braţa] (Mrn) Orientare a vergilor unui velier Si: brasaj Cf braţa. braţet sm vz braţetă
braţetă sfs [At: PANN, P. V. II, 115/s / V: ~ţet sm / Pl: ~te IE: braţ + -etă] (Pfm; îe) A merge, a fi (cu cineva) sau a lua (pe cineva) la (sau de) ~ A merge, a fi (cu cineva) sau a lua (pe cineva) la (sau de) braţ. brauă sfvz bravă
braunit sn [At: DN3 / P: brau~ / Pl: -e f E: fr braunite] Oxid natural de mangan.
brav, ~ă [At: ALECSANDRI, P. II, 110 / Pl: ~i,	/	E:	fr	brave]	1	a
Viteaz. 2 sm (îvr) Asasin plătit. brava1 i vz bravo
brava2 vi [At: NEGRUZZI, S. I, 289 / Pzi: ~vee / E: fr braver] 1 A se împotrivi bărbăteşte unei primejdii. 2 A provoca (pe cineva) prin vorbe cutezătoare. 3 A se expune inutil unei primejdii Si: a sfida.
bravadă Af [At: DN3 / Pl: -de l E: fr bravade] 1 Provocare cutezătoare.
2	Sfidare.
bravă sf [At: JAHRESBER. III, 314 / V: brauă / Pl: bravi / E: srb brava] (Reg) Broască a uşii.
bravisimo i [At: (a. 1799), ap. GCR II, 170 / E: it bravissimo] Aprobare entuziastă (însoţită de aplauze) Si: excelent, minunat.
bravo i [At: (a. 1799) BERTOLDO, ap. GCR /V: brava1, ~s / E: it bravo] 1-3 Exclamaţie de aprobare (totală), de laudă sau de apreciere (însoţită de aplauze) Si: excelent, minunat, bravos i vz bravo
bravură ş/’tAt: NEGRUZZI, S. II, 20312 / Pl: -ri / E: fr bravoure]
1	Vitejie. 2 Faptă vitejească. braz s vz breaz
brazdă sf[At: CIHAC II, 27 / V: breazdă / Pl: -de / E: vsl EpA3A&]
1	Fâşie de pământ (răsturnată) lucrată cu plugul. 2 Recoltă strânsă de pe brazdă. 3 (D. vite dejug; îla) Din (sau de) ~ Din dreapta. 4 (Pfm; îe) A (se) da sau a aduce (pe cineva) la (sau pe) ~ A aduce pe cineva pe drumul cel bun. 5 (Fig; îae) A deveni harnic şi serios. 6 (Fig) Dâră. 7 (Pex) Hotar
(însemnat cu o brazdă (1)) Vz graniţă. 8 (Pan; Mol) Bucată de pământ (cu iarbă cu tot) Si: glie. 9 (Reg) Bucată de pământ luată cu un hârleţ. 10»(Pan) Rând cosit de iarbă, de grâu etc. Si: polog. 11 (Pan) Strat (de legume sau de flori) Cf răzor. 12 (îs) ~ de udare Element provizoriu al sistemului de irigaţie, prin care apa este adusă la rădăcina plantelor. 13 Crestătură. 14 (Fig) Cută a feţei. 15 (Fig) Rid.
brazilian, -ă [At: DEX2 / P: ~li-an / Pl: -ieni, -iene / E: Brazilia + -an] 1-2 .vm/"Persoană care locuieşte în Brazilia sau este originară de acolo.
3	smp Populaţia care trăieşte în Brazilia. 4-5 a Care aparţine Braziliei sau brazilienilor. 6-7 a Referitor la Brazlia sau brazilieni.
brazură .şf [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: fr brasure] Lipitură făcută cu un aliaj al cărui punct de topire este mai înalt de 400°C. brăbănoc sm vz brebenoc
brăbin sm [At: DA / Pl: ~i / E: net] (Bot; reg) Plantă ierboasă cu flori galbene Si: colţu-lupului (Bunias orientalis).
brăcaci snm [At: DA ms / V: brac~ l Pl: -ace, -căci / E: net] (Reg) 1 Un fel de căldare (de o vadră) spoită, folosită pentru cărat apa sau pentru fierberea bucatelor. 2 Conţinut al unui brăcaci. 3 Căldare împreună cu conţinutul.
brăcăcel sn [At: H II, 245 / Pl: -e / E: brăcaci + -el] (Reg) 1-2 (Şhp) Brăcaci (mic). 3 Conţinut al unui brăcăcel. 4 Căldare împreună cu conţinutul.
brăcăcică sf [At: JAHRESBER. IX, 225 / Pl: -ici / E: brăcaci + -ică] (Reg) 1-2 (Şhp) Vas (mic) pentru cărat apă. 3 Conţinut al unei brăcăcici.
4	Vas împreună cu conţinutul.
brăcăcie .şf [At: H II 285 / Pl: -ii / E: brăcaci + -ie] (Reg) 1 Tingire de aramă, strâmtă la gură şi largă jos. 2 Conţinut al unei brăcăcii (1). 3 Vas împreună cu conţinutul. brăcele sfvz brăcire
brăcie sf[At: VICIU, GL. 21 / Pl: -i / E: lp*brac] (Reg) Brăcire. brăcier sn [At: MOLDO VAN, Ţ. N. 66 / Pl: -e / E: brăcie + -er] (Reg) Brăcire (1). brăcile sfp vz brăcire
brăcinar smn [At: LM / V: bărci~, breci~, brici~ / PI: -e, -i / E: brăcire + -ar] 1 Aţa (şiret, sfoară, curea) care se bagă prin îndoitura de sus a izmenelor (a iţarilor sau cioarecilor) spre a le putea strânge pe mijloc Si: brâneţ (1), brânişor (3). 2 (Pop; îe) A fi tare în ~ A fi bogat. 3 (Pop; îe) A-1 ţine ~ul A avea curaj. 4 (Pex) Splină a calului. 5 Vergea de fier care uneşte coarnele plugului pentru a le întări. brăcină sf vz brăcire
brăcinăriţă sf [At: LB / V: brici- / Pl: -ţe / E: brăcinar + -iţă] (înv)
1	îndoitură de sus de la izmene (sau de la cioareci) prin care trece brăci-narul Si: bată, betelie, bantă, hartă. 2 Beţişor crestat la capăt, cu care se introduce brăcinarul în betelie.
brăciră sfvz brăcire
brăcire sf [At: JAHRESBER. III, 277 / V: ~ciră, brecir, ~cile, ~cină, ~cele / Pl: -ri, -ile / E: lp brăcele] 1 (Mpl) Brâu îngust pentru încins, ţesut din lână şi purtat atât de bărbaţi, cât şi de femei. 2 (Pan; lpl) Lănţuşuri care leagă codirla de car.
brăciri ssp [At: BORZA, D. / E: net] (Bot; reg) Iarbă albă (Phalaris arundinacea). brăclă sf vz brâglă
brăcui vt [At: ŞEZ. V 39/2 / Pzi: -iese / E: ucr âpaKyBSLTH] (Reg) 1-2 A selecta şi separa lucrurile (obiectele, părţile) bune de cele rele. 3 (Pex) A răvăşi. 4 (Pex) A deteriora.
brăcuire sf [At: I. IONESCU, D. 172 / Pl: -ri l E: brăcui + -re] (Reg) 1-2 Selectare şi alegere a părţilor bune de cele rele Si: brăcuit (1), brăcuitură. 3 Răvăşire. 4 Deteriorare. brăcuit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: brăcui] (Reg) 1-4 Brăcuire (1-4). brăcuit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: brăcui] (Reg) 1 Selectat2.
2	Deteriorat.
brăcuitură sf[At: I. IONESCU, D. 172 / Pl: -ri / E: brăcui + -tură] (Reg) 1-4 Brăcuire (1-4).
313
BRĂDAC
brădac sm [At: BORZA, D. / Pl: ~aci / E: brad + -ac] (Bot; reg) 1 Brad.
2	Coada-calului.
brădaică sf [At: BORZA, D. / Pi: -ici I E: brad + -aică](Bot; reg)
1	Brad. 2 Molid.
brădm sm [At: MARIAN, T. 46 / Pl:	/	E:	brad + -an] (Pop; aug)
Brad stufos.
brădancă sf [At: N. REV. R. IV, 74 / Pl: ~nce / E: brad + -ancă] 1-2 (Pop) Rudă (sau prietenă) a miresei care ia parte la petrecerea şi la hora bradului. brădaniţă sfvz bădaniţă
brădănaşsm [At: BUGNARIU, N. / Pl: -//E: brădan + -aş] 1-2 (Şhp) Brăduţ (1-2).
brădăţel sn [At: DA ms / Pl: -e / E: brădet + -el] 1-2 (Reg) Brădet mic sau tânăr. 3 (Bot; reg) Coada şoricelului. 4 (Bot; Mar) Părul porcului (Juncuc compressus).
brădm sm [At: MARIAN, T. 7 / Pl: -ăi / E: brad + -ău] (Pop; aug) Brad mare (şi solid).
brădet sn [At: (sec. XVI) CUV. D. BĂTR. I, 243 / Pl: -uri / E: brad + -et] 1 Mulţime de brazi Si: (reg) brădinici, brădiniş, brădiş (1). 2 Pădure de brazi. 3 (Rar) Familie a coniferelor. 4 (Reg) Floare nedefinită mai îndeaproape.
brădeţ sm [At: TDRG / Pl:	/ E: brad + -eţ] 1-2 (Şhp) Brăduţ (1-2)
(frumos) Si: brădişcan (3-4), brăducean (3-4), brădui (3-4), brăduşcan (3-4), brăduţ (6-7).
brădihcă sf [At: BORZA, D. / Pl: ~ici / E: net] (Bot; reg) Tuie (Thuja orientalis). brădinici sn vz brădiş brădiniş sn vz brădiş
brădioară şf[At: DA ms / P: -di-oa- / P: -re / E: brad + -ioară] (Orn; reg) Ieruncă.
brădiş [At: VLAHUŢĂ, D. 52 / V: ~iniş, ~inici l Pl: -uri, -e, -i / E: brad + -iş] 1 sn Brădet (1). 2 sm (Bot) Cosor. 3 sm (Bot; şîc —galben) Peniţă. 4 sm (Bot; reg) Ferigă.
brădişcan sm [At: TURCU, E. 202 / Pl: ~i / E: brad + -işcan] (1-2) Brăduţ (1-2). 3-4 Brădeţ (1-2).
brădişor sm [At: LB / Pl: -i / E: brad + -işor] 1-2 Brăduţ (1-2). 3 (Spc) Brad mic ce se pune pe acoperişul caselor în construcţie. 4 (Pop; pex) Şomoiog de paie sau de fân care se pune pe acoperişul caselof în construcţie pentru a le apăra de rele. 5 Jneapăn (Juniperus communis). 6 (Pan) Diverse plante care se aseamănă cu bradul mic. 7 Plantă mică, ierboasă (Lycopodium selago) Si: cornişor-de-mUnte Cf cornişor, pedi-cuţă. 8 (Bot; reg) Barba ursului (Equiseîum arvense). 9 (Bot; reg) Pedicuţă (Lycopodium clavatum).
brădoaică sf [At: PAMFILE, I. C. 165-166 / Pl: -ice / E: brădoaie + -că] (Reg) Putină mai mică.
brădoaie sf [At: I. IONESCU, M. 368 / Pl: - / E: mg bidiny] (Reg) 1 Vas de lemn. 2 (Bot) Brad.
brăducean sm [At: JAHRESBER. VIII, 81 / Pl: -eni / E: brad + -ucean] 1-2 (Şhp) Brăduţ (1-2). 3-4 Brădeţ (1-2).
brădui sm [At: IL. CHENDI, SĂM. II, 232 / Pl: - / E: brad + -ui] 1-2 Brăduţ (1-2). 3-4 Brădeţ (1-2).
brăduiţă sf [At: BORZA, D. / A: net / Pl: -ţe / E: brad + -(u)/rd] (Bot; reg) Pin negru (Pinus ni gr a).
brădulâ s/[At: VICIU, GL. / Pl: net / E: brad + -ulă] (Reg) Bâtă mare de lemn.
brăduleţ sm [At: ALECSANDRI, P. III, 158 / Pl: -i / E: brad + -uleţ] 1-2 (Şhp) Brăduţ (1-2). 3 (Reg) Buruiană nedefinită mai îndeaproape.
4	(Pan; Trs) Cusături pe mânecile iei. 5 Colac împletit care se face în ziua de Sfântul Toader şi în ziua de Patruzeci-de-Mucenici.
brăduliţă sf [At: BORZA, D. / Pl: -ţe / E: brad + -(ul)iţă] (Bot; reg) Tuie.
brăduşcan sm [At: DA / Pl: -i / E: brad + -uş + -can] 1-2 (Şhp) Brăduţ (1-2). 3-4 Brădeţ (1-2).
brăduşcare sm [At: TURCU, E. 202 / Pl: -ri / E: brad + -uş + -care]
1-2 (Şhp) Brăduţ (1-2). 3 (Pop) Tip de ţesătură.
brăduşor, ~oară smf [At: BORZA, D. / Pl: -i, -oare / E: brad + -(uş)or] (Bot; reg) Otrăţel de apă (Utricularia vulgaris).
brăduţ sm [At: MARIAN, î. 105 / PI: -i / E: brad + -uţ] 1-2 (Şhp) Brad (mic) Si: brădişor (1-2), brăduleţ (1-2), (reg) brădăuaş (1-2), brădişcan (1-2), brăducean (1-2), brădui (1-2), brăduşcan (1-2), brăduşcare (1-2).
3	(Bot; reg) Brădişor (6). 4 (Bot; reg; îc) ~ de apă Coada calului (Hippuris vulgaris). 5 (Bot; reg; îe) ~ de pârleală Coacăză (Bruckenthalia spiculifolia). 6-7 Brădeţ (1-2).
brăgan sm [At: BORZA, D. / Pl: -i i E: net] (Bot; reg) Salcâm (Robinia pseudocacia). brăgărie sfvz bragagerie brăhărie sfvz bragagerie brăhni vi vz brehni
brăhnit sn [DA ms / Pzi: -uri / E: brăhni] 1 Sunet răguşit şi sacadat de spaimă scos de căprioare. 2 Scoatere de brăhnituri (1). brăilean, ~ă [At: JIPESCU, O. 35 / Pl: -eni, -ene / E: Brăila + -ean]
1	a Care este din Brăila. 2 a Care aparţine Brăilei. 3-4 .vm/'Persoană care s-a născut sau locuieşte în Brăila. 5 (Reg) sm Vânt care bate în zona Brăilei. 6 ^/(Reg) Plantă care creşte pe la poalele munţilor şi este întrebuinţată în medicina populară. 7 sf(Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape.
8	sf (Reg) Melodie după care se execută brăiieana (7).
brăileancă .v/[At: DA / Pl: -ce / E: Brăila + -eancă] 1-2 Brăileană (3-4).
3	(Bot; reg) Răchitan (Lythrum salicaria)A (Bot; reg) Jale de câmp (Salvia nemorosa). 5-6 Brăileană (7-8). brăncuţă sfvz brâncuţă
brăni vt [At: CANTEMIR, HR. 98/17 / E: vsl EpANHTu] (Rar) A opri. brăniştar sm vz brănişteor
brănişteancă $/[At: HIV, 159 /Pl: -tence / E: Branişte (sau Brăneştî) + -eancă] (Reg) 1-2 Dans popular din Branişte (sau Brăneşti). 3-4 Melodie după care se execută brănişteanca (1-2).
brăniştear sm [At: (a. 1821) IORGA, S. D. XII, 210 / V: brăniştar I Pl: -i / E: branişte + -ar] (înv) 1 Slujitor însărcinat cu paza. 2 Persoană care administra braniştea domnească.
brănui vt [At: DA ms / Pzi: -esc / E: net] A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente şi impermeabile. brăslaş sm vz breslaş brotac sf vz brotac
brătălui vr [At: DA / Pzi: -esc / E: ns cf bărătui] (Reg) A se căzni fără spor.
brătăluire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: brătălui] (Reg) Căznire zadarnică Si: brătăluit1. brătăluit sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: brătălui] Brătăluire. brăterat am [At: H IX, 41 / Pl: -aţi / E: net] 1-2 (Reg; d. boi) Pătat sau vărgat (alb cu negru). brăţar sn vz brăţară
brăţară .ş/[At: BIBLIA (1688) 16b / V: (înv) -ţar, ~ţea, ~ţare / Pl: -ţări / E: lat brachiale] 1 Podoabă de metal (preţios) sau din alte materiale, în forma unei verigi, purtată pe braţ sau la încheietura mâinii (ori a piciorului).
2	(Aht; pan) Ornament în formă de brăţară care înconjoară o coloană.
3	(Pan) Verigă de metal în formă de brăţară care se aplică unui obiect spre a-1 întări, a-1 lega sau a-1 prinde de alt obiect. 4 (Pex) Bandă la mâneca cămăşii (cusută cu flori) Ci fodor, manşetă, pumnaş. 5 (Reg) Ciupag. 6 (Teh) Piesă de metal din una sau mai multe bucăţi care se strâng în jurul altor piese pentru a le fixa.
brăţare sfvz brăţară
brăţăruie sf[Ât LM / Pl: ~u* / E: brăţară + -uie] 1-2 (Şhp) Brăţară (mică). brăţăruşă sf [At: CDDE ap. DA / Pl: -şe / E: brăţară + -uşă] 1-2 Brăţăruie (1-2).
brăţăruţă .ş/[At: LM / Pl: -ţe l E: brăţară + -uţă] 1-2 Brăţăruie (1-2). brăţe a sfvz brăţară
314
BRÂNDUŞEA
brăţesc, ~ească a [At: ANON. CAR. / Pl: -eşti / E: braţ + -esc] (Iuz) Monahal.
brăţi vr [At: DA / Pzi: -ţese / E: rs âjpam] (Iuz) A se călugări. brăţic sn [At: DA / PI: ? / E: braţ1 + -ic] Braţ mic. brăţire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: brăţi] (Iuz) Călugărire. brăţit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: brăţi] (Iuz) Călugărire. brăţit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iţi, ~e / E: brăţi] (Iuz) Călugărit2. brăţiş av [At: DDRF / E: braţ1 + -iş] Corp la corp Cf îmbrăţişa, brăţişelsn [At: I. CR. III, 151 / Pl: ~e / E: braţ1 + -işel] 1-2 (Şhp) Braţ (mic).
brăţişor sn [At: BIBLIA (1688), 37312 / Pl: -oare / E: braţ1 + -işor]
1-2	(Şhp) Braţ (mic) Si: (reg) brăţucă (1-2).
brăţoisn [At: LM / Pl: ~oaie / E: braţ1 + -oi] 1-2 Braţ mare (sau lung). brăţucă şf[At: MARIAN, SA. 31 / Pl: ~uci /E: braţ1 + -ucd] 1-2 (Reg; şhp) Braţ (mic).
’ brăzda vt [At: (a. 1703) URICARIUL XVI, 45 / V: ~di, ~dui, brez-, brezdui/ E: brazdă] 1 A trage brazde (cu plugul). 2 (Pan; d. roată,corabie etc.) A lăsa urme sau dâre. 3 (în legătură cu faţa) A rida. 4 (Spc; îe) A trage întâia ~dă A face începutul. 5 (Fig; îvp) A atinge (pe cineva) cu vorba Si: a ofensa.
brăzdar sn [At: DA / Pl: ~e / E: brazdă + -ar] 1 Fier al plugului care trage brazdele în pământ. 2 Parte la maşinile de semănat care introduce seminţele în pământ.
brăzdare ,y/‘[At: DA / Pl: -dări / E: brăzda + -re] 1 Tragere de brazde cu plugul Si: brăzdat1 (1), brăzdătură (2). 2 Lăsare de dâre în urma roţilor, a corăbiilor etc. Si: brăzdat1 (2), brăzdătură (3). 3 Ridare. brăzdat1 sn [At: MDA / Pl: ~uri / E: brăzda] 1-2 Brăzdare (1-2). brăzdat2, ~ă a [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: brăzda] 1 Arat (cu plugul).
2	Care este marcat de urme Vz brăzda. 3 Ridat.
brăzdător, ~oare a/ [At: H II, 207 / PI: -ori, -oare / E: brăzda + -tor] (Reg; îs) Fier - Brăzdarul plugului. brăzdătură şf [At: DA / Pl: -ri /E: brăzdat + -ură] 1 Brazdă (1).
2-3	Brăzdare (1-2). 4 (Pex) Adâncitură. brăzdi v vz brăzda
brăzdişoare sfp [At: H VII, 393 / E: brazdă + -isoare] (Reg) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
brăzdiţă sf [At: GOROVEI, C. 40 / PI: -ţe / E: brazdă + -iţă] 1-2 (Şhp) Brazdă (mică). 3 (Reg; îc) De-a ~ţa (sau ~ţele) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
brăzdoi sn [At: LM / Pl: -oaie / E: brazdă + -oi] (Reg) Brazdă rezultată din devierea brăzdarului. brăzdui v vz brăzda
brăzduxre .y/ [At: DA ms / Pl: -ri / E: brăzdui] 1-3 (Rar) Brăzdare (1-3). brăzduit, ~ă a [At: DA ms / P: -du-it / V: brez~, ~ă / Pl: -iţi, -e / E: brăzdui] Brăzdat2.
brăzduţă sf [At: I. APOLZAN, U. 15 / Pl: -ţe / E: brazdă + -uţă] 1-2 (Şhp) Brazdă (mică).
brâdă sf [At: H IX 123 / Pl: -de / E: net] (îrg) Fel de brânză nedefinit mai îndeaproape.
brâglar sn [At: DAM&, T. 135 / V: ~e / E: brâglă + -ar] (Bot; reg) Arţar (Acer compesties). brâglare sf vz brâglar
brâglă sf [Al: PAMFILE, I. C. 273 / V: bârgă, bârlă, bractă, bradă, braglă, brăclă / Pl: -le / E: net] (Ţes) 1 Vătală. 2 (Pop; îe) A se pune la Me mari A se apuca de treabă grea. brâhc'i v vz brehui brâhni v vz brehni brâie sfvz brei
brâier sn [At: H X, 261 / Pl: -e / E: brâie + -ar] (înv) Tipar de brâie. brânar sm [At: MARDARIE, L. 2589 / Pl: -i / E: brâne + -ar] (înv)
1	Fabricant de brâne. 2 Negustor de brâne. brânaş sn [At: GRAIUL 1,18 / Pl: ? / E: brână + -aş] (Pop) Brână mică. brână sf [At: ODOBESCU, S. II, 503 / Pl: -ne / E: brâu] (înv) Brâu (6).
brâncariţă .s/[At: MAT. FOLK. I, 702 / Pl: -ţe / E: brâncă2 + -ariţă] (Bot; reg) 1 Brâncă2 (2). 2 Buruiană galbenă şi lată, care creşte pe copacii de talie mare.
brâncă1 sf [At: CANTEMIR, IST. 153 / V: ~nci sm, ~ngă / Pl: -nci / E: lat branca] 1 (Reg) Parte de jos a picioarelor animalelor Cf labă. 2 (Bot; îc) ~ca-porcului, —porcească Buberic (Scrophularia nodosa). 3 (Bot; Buc; îae) Cinsteţ. 4 (Bot; îc) —ursului, —pământului Crucea-pământului (Heracleum Sphondylium). 5 (Bot; îae) Pedicuţă (Lycopodium clavatum). 6 (Bot; îc) —mâţei Crucea-pământului (Atennaria dioica). 1 (Pex; reg) Mână. 8 (Pex; reg) Pumn (ca unitate de măsură). 9 (îlav) Pe ~nci (sau în patru M:i) în patru labe. 10 (Pfm; îe) A cădea (sau a da) în (sau pe) ~nci A cădea (cu faţa) la pământ (istovit de oboseală sau în semn de închinare). 11 (Ave; îf -nci) Direct. 12 (îlv) A da ~ci A împinge. 13 (Fig; îal) A îndemna. 14 (Pan; reg) Arătător al orologiului. 15 (înv) Mănuşă de fier care servea ca instrument de tortură. 16 (Reg) Săgeată (ca un mic stâlp) la intrarea caselor Si: bold. 17 Parte a războiului. 18 (Pfm; îe) A munci (sau a lucra) pe (sau în) ~nci A munci până la istovire. 19 (Pfm; îe) A-i da inima ~nci A simţi un imbold pentru (a face) ceva.
brâncă2 sfs [At: ECONOMIA, 102 / E: ns cf srb brnka] 1 (Pop) Boală de vite şi de porci manifestată prin umflături la gât şi la cap. 2 Plantă ierboasă fără frunze, cu flori verzui sau alburii care formează spice cărnoase şi creşte pe soluri sărate şi care se întrebuinţează ca medicament contra brâncii2 (1) Si: brâncariţă, guşteriţă, iar ba-porc ului, iarbă-sărată (Salicornia herbacea). 3 (Med; pop) Bubă ascunsă care afectează oasele picioarelor, mâinilor şi capului Si: bubă, orbalţ. 4 Ciupercă cu pălăria întinsă şi răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum).
brâncălău, ~laie a [At: GOROVEI, C. 237 / Pl: -ăi, -aie / E: brâncă1 + -ălău] (Reg) Care are brânci2 (3) mari Si: brâncovan. brânci sm vz brâncă1
brânciog sn [At: ODOBESCU, S. 111,565 / Pl: ? / E: net] (Gig) Pământ pietros.
brânciş av [At: DA / E: brânci + -iş] Pe brânci. brâncişor sm [At: RĂDULESCU-NIGER, ap. TDRG / Pl: -i / E: brâncă1 + -işor] (Reg) Impuls uşor.
brâncovan, ~ă a [At: GOROVEI, C. 237 / Pl: -i, -e / E: brâncă1 + -ovan] (Reg) Brâncălău.
brâncovancă af [At: DA / Pl: -ce / E: brâncovană css] (Reg) Brân-covană.
brânculiţă sf [At: TDRG / Pl: -ţe / E: brâncă1 + -uliţă] 1 (Pfm) Mână.
2	(Reg) Bubolnic (Sisymbrium officinale).
brâncuţă sf [At: LM /V: brăn~, bruncruţ, bruncuţ, brun~ / Pl: -ţe / E: brâncă1 + -uţă] (Reg) 1-2 Brâncă (mică). 2 (Bot; îc) ~a-voinicului Voinicică (Sisimbrium austriacum). 3 (Bot; îc) —de-pisică Suliţică (Dorycnium herbaceum). 4 (Bot) Planta ierboasă Sisymbrium officinale Si: frunza-voinicului, sămeuţă. 5 (Bot) Rapiţă sălbatică (Brassica napus). 6 (Bot; şîs ~ voinicească, brun- de apă) Năsturel (Nasturtium officinalis).
1	(Bot) Bobilnic (Orabandre ramosa). brânduş sm vz brânduşă
brânduşă sf [At: ODOBESCU, S. III, 173 / V: ~u* sm / Pl:	-şi	/
E: net] 1 (îs) ~ galbenă Plantă din familia iridiacee cu flori galbene Si: şofran brun, şofran galben, şqfrănel galben (Crocus moesiacus). 2 (Şîc
—de-primăvară, —de-munte, —albastră) Plantă din familia iridiacee cu flori albastre Si: nuscea, şofran, şofran de primăvară (Crocus heuffelia-nus). 3 (Şîs ~ albă, - mică) Plantă din familia iridiacee cu flori albe sau albastru-deschis Si: şqfrănel (Crocus variegatus). 4 (Şîc —de-toamnă, ~şa morţilor) Plantă din familia liliacee cu flori roşietice şi liliachii Si: băl ură, brânduşele, brânduşiţă, brânduşte, ceapa ciorii, crinu mâţii, ghicitoare, viorele de toamnă, ruscea de poiană, şofran (Colchichum autumnale). 5 (Bot; reg) Lăcrămioare (Convallaria majalis). 6 (Bot; reg) Ghiocel (Galantus nivalis).
brânduşea sf [At: TEODORESCU, P. P. 514 / Pl: -ele / E: brânduşă + -ea] (Şhp) Brânduşă Si: (rar) brânduşiţă.
315
BRÂNDUŞIŢĂ
brânduşiţă sf [At: HODOŞ, P. P. 118/ Pl: -ţe / E: brânduşă + -iţa] (Rar) Brânduşea.
brâneţ sn [At: SEVASTOS, N. 395b/10 / V: bâr neţ, bârneaţă, gârneţe / PI: -e / E: brâne + -eţ] 1 (La portul bărbătesc al ţăranilor) Brăcinar. 2 (Pan; rar) Fâşie de pământ. 3 (La portul femeiesc) Cingătoare (îngustă şi lungă) de pus peste catrinţă Cf bete, brâuieţ, frânghie. 4 (Pex; reg) Ştergar îngust de in sau de cânepă, brodat cu tlori cu care se decorează icoanele. 5 (Reg) Scutec pentru copiii nou-născuţi Si:faşă. 6 (Reg) Baieră la traistă. 7 (înv) Cingătoare pentru sabie. brângă şn vz brâncă1
brânişor sn [At: LM / Pl: -oare / E: brâneţ + -işor] 1-2 (Reg; şhp) Brăduleţ (1-2). 3 (Reg; îe) A-şi da ~ul A se da de partea cuiva. 4 (Reg) Brăcinar (1). 5 (Rar; prc) Gaură prin care se introduce brăcinarul în bete. 6 (Reg; rar) Splină (a calului).
brânt sn [At: M. COSTIN, L. I, 314/5 / Pl: ? / E: ns cf obrinti] (înv) Inflamaţie.
brânuţ sn [At: LM / Pl: ? / E: brână + -uţ] Brână mică. brânzar sm [ At: MARIAN, SA 331 / Pl: -/ / E: brânză + -ar] 1 Fabricant de brânză. 2 Vânzător de brânză.
brânză sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 248/19 / E: net] 1 Produs alimentar obţinut din lapte fiert şi închegat. 2 (îvp; îe) A nu fi de nici o ~ A nu fi bun de nimic. 3 (Pfm; îe) A nu face nici o ~ A nu face nici o ispravă. 4 (Pop; îe) ~a bună se face la stână Fiecare lucru trebuie făcut la locul şi la timpul său. 5 (Pop; îe) S-a împuţit ~a S-a stricat prietenia. 6 (îvp; îe) Unde-i ~nu-i bărbânţă Când ai una, îţi lipseşte alta. 7 (Pop; îe) S-a băgat putină S-a terminat. 8 (Pfm; îc) Zgârie Zgârcit.
9	(îs) Săptămâna -zei A opta săptămână înainte de Paşti, în care se mănâncă lactate. 10 (îs) Lăsatul de - Lăsata-secului de Paşti, înainte de Săptămâna brânzei. 11 (Pop; îs) Duminica -zei Lăsata-secului. 12 (Pfm; îe) (Ducă-se) opt cu-a ~zii nouă Se spune când scapi (sau doreşti să scapi) de o persoană supărătoare. 13 (Pop; îc) ~de iepure Lucru imposibil. 14 (Bot; îc) ~za-iepurelui Plantă nedefinită mai îndeaproape. 15 (Bot; reg; îc) ^za vacii Untişor (Fie ar ia verna). 16 Dans ţărănesc nedefinit mai îndeaproape. 17 Melodie după care se execută acest dans.
brânzăreasă şf [ At: DA / Pl: ~ese / E: brânzar + -easă] 1 Soţie a brânzarului. 2 Vânzătoare de brânză.
brânzăne sf[ At: JIPESCU, O. 69 / Pl: ~ii / E: brânzar + -ie] 1 (Rar) Meserie a brânzarului. 2 (Rar) Preparare a brânzei. 3 Loc în care se fabrică brânza. 4 Loc în care se vinde brânza. 5 Cantitate mare de brânză. brânzeturi smp [ At: DA / E: brânză + -et] 1 Sortimente de brânză.
2	Loc unde se vând brânzeturile (1).
brânzi [At: CREANGĂ, P. 142 / Pzi: -zesc / E: brânză + -i] 1 (Pop) vt A unge cu brânză. 2 vt (Pop) A prepara cu brânză. 3 vr (D. lapte) A căpăta aspectul brânzei (stricându-se) Si: (pop) a se corăsli.
brânzică sf[ At: DA ms / PI: ~ici / E: brânză + -ică] 1-2 (Şhp) Brânză puţină (şi gustoasă) Si: brânzişoară (1-2).
brânzire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: brânzi] 1 Ungere cu brânză Si: brânzit1 ( 1). 2 Preparare cu brânză Si: brânzit1 (2). 3 (D. lapte) Acrire. brânzit1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: brânzi] 1-2 Brânzire (1-2).
3	Acrire.
brânzit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, ~e / E: brânzi] 1 Uns cu brânză.
2	Preparat cu brânză. 3 (D. lapte) Acrit. brânzişoară sf[ At: DA / Pl: -re / E: brânză + -işoară] 1-2 Brânzică (1-2). brânzoaică sf [At: DA / Pl: -ice / E: brânză + -oaică] 1 Plăcintă cu brânză făcută din aluat dospit. 2 Mic calup de brânză proaspătă de vaci.
brânzoş> '-oasă a [At: MARIAN, NU. 669 / Pl: ~oşi, -oase l E: brânză + -os\ 1 (D. plăcintă sau alt aliment) Care este preparat eu brânză multă.
2	(D. oameni; pop; fig) De ispravă. 3 (Pex) Care conţine o materie coagula-bilă (ca brânza). 4 Cu aspect de brânză.
brâu sn [At: COD. VOR. 27/3 4 / Pl: -âie / E: net] 1 Cingătoare lată purtată de ţărani. 2 (Mol) Plăcinte cu poalele-n - Plăcinte din bucăţi pătrate de aluat ale căror capete se aduc peste umplutura de brânză. 3 (îc) Legătura-~iui Braţele morii. 4 (înv; îc) ~1 ars Zonă fierbinte. 5 (îc)
Târâie-~ Om delăsător, pe care nu se poate pune bază. 6 (Pan) Chingă cu care se coboară sicriul în groapă. 7 Ornamenfvopsit sau aplicat, în formă de dungă (Iată, de altă culoare) ce înconjoară, ca un brâu, pereţii, uşile, ferestrele. 8 (Dig) Bară orizontală la mijlocul peretelui. 9 (Agr) Partea de mijloc a unei clăi. 10 (Pop) Curcubeu. 11 (Pex) Parte a corpului situată între şolduri şi torace Si: mijloc. 12 Dans ţărănesc la care jucătorii se apuca, pe la spate, cu mâinile de brâiele vecinilor Si: horă de brâu. 13 Muzica după care se dansează brâul (12). 14 Şanţ muntos sau deluros. 15 (Bot; reg) împărăteasă (Bryonia dioica). 16 (Bot; reg; îc) -1-Maicii Domnului Iarbă albă (Phalaris arundinacea). 17 (Bot; reg; îc) ~I vântului Brădişor (Lycopodium clavatum).
brâuleţ sn [At: PAMFILE, J. II, 274/ Pl: -e / E: brâu + -uleţ] 1-2 (Şhp) Brâu mic (şi frumos) Si: brânişor (1-2), brâuşor (1-2), brâuţ (1-2). 3-4 Brâu (12-13).
brâuşor sn [At: MARIAN, V. 42 / Pl: ~oare l E: brâu + -uşor] 1-2 (Şhp) Brâuleţ (1-2).
brâuţ sn [At: ŞEZ. 11,8/ Pl: ~e l E: brâu + -uţ] 1-2 (Şhp) Brâuleţ (1-2). bre i [At: GHICA, S. VII / V: ~a / E: tc bre] (îfm) 1 Modalitate de adresare. 2 Expresie a uimirii. 3 Expresie a indignării. 4 Expresie a fricii. bre a / vz bre
breabăn sm [At: PANŢU, PL. / V: ~bene, brebenă / Pl: -i / E: net] (Bot; reg) 1 (Şîe—galben,—roşu) Brebenel (1) (Corydalis marchalliana).
2	(Şîc ~alb) Floarea-paştilor (Anemone nemorosa). 3 Dediţel (Pulsatila montanae). 4 Oiţă (Cantarellus cibarius). 5 Păştiţă (Anemone ranun-coloides). 6 Mărunţiş (Cardamine glanduligera). breabene sm vz breabăn bread sm vz brad breaj, ~ă vz breaz break1 sn vz brec1 break2 sn vz brec2
breakfast sn [At: DEX2 / P: breefăst / Pl: ~uri / E: eg breakfast] Mic-dejun. breană sf vz mreană
breanc sn [At: PAMFILE, I.C. 392 / Pl: ~uri / E: net] (îvp) Ciob. breaslă şf[At: (a. 1693) ap. IORGA, S. D. X, 427 / V: (înv) bras- / Pl: ~le t E: vsl EpdTUCTBv] 1 Corporaţie formată din oameni de aceeaşi profesiune Cf ghildă, (reg) isnaf, ţeh. 2 (Pex) Clasă socială. 3 (Pex) Tagmă.
4	(Spc; înv) Trupă de soldaţi recrutaţi din breslaşi, din slujbaşi mai mici şi din deosebitele categorii ale burgheziei. 5 (Reg; pex) Meserie. 6 (Pex) Slujbă. 7 (Pex) Funcţie, breaşă sf [At: SBIERA, P. 39/17 / Pl: ~şe / E: net] (Pbl) Direcţie a fibrelor unui copac.
breaz,~ă [At: I, IONESCU,D. 371 /V: braz,breză / Pl: breji (şi brezi), breze / E: bg ăp&K] 1-2 smf, a (Animal) care are (o pată albă în frunte sau) o dungă albă pe bot. 3 a (D. oameni, de obicei la comparativ) Deosebit. 4 .ş/(îf breză) Brezaie. breazdă sf vz brazdă
breb smn [At: LB / Pl:	sm,	~uri	sn	/	E:	vsl ffiifpfc] (Zlg; îvp) 1 Castor
(Castor canedensius). 2 Animal înrudit cu castorul (Castor fiber). brebenă sfvz breabăn
brebene sm [At: HEM 2339 / Pl: ~uri l E: ns cf băgrin] Salcâm (Robinia pseudacacia). brebene a sf vz brebenel
brebeneac sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~neci / E: net] (Orn; reg) Sturz-cântăreţ.
brebenel sm [At: ALECSANDRI, P. III, 32 / V: ~ea / Pl: -mi / E: breabăn + -el] 1 Plantă ierboasă cu flori purpurii, trandafirii, albe sau gălbui, care creşte primăvara prin păduri umbroase (Corydalis Marchalliana) Si: breabăn (1). 2 (Bot; reg) Ghiocei (Galanthus nivalis).
brebenoc sn [At: MARIAN, O. II, 83 / V: barban~, bărbăn~, barb~, bărbănoacă, bărb~, belbinog, berbenog, bilbin~, borbă~, brâbăn~, breobenog, briban-, bribăn~ I PI: ~oci / E: ucr âapBHOK, rs ăapBHHOK] (Bot; reg) 1 Saschiu (Vinca minor). 2 Saschiu (Vinca herbacea).
316
BREVIARIUM
brec1 sn [At: DA / V: break1 / Pl: -uri / E: fr, eg break] 1 (înv) Trăsură uşoară cu patru roţi, de obicei neacoperită (sau cu un acoperiş uşor), prevăzută cu două bănci longitudinale. 2 Autoturism al cărui portbagaj nu este despărţit de interiorul maşinii.
brec2 sn [At: DEX2 / V: break2 / Pl: ~uri / E: eg break] 1 (La box) Comandă dată de arbitru pentru a despărţi boxerii, când aceştia se imobilizează reciproc sau au dat lovituri neregulamentare. 2 (La tenis) Punct câştigat de un jucător când adversarul are serviciul. 3 (în jazz) Fantezie muzicală sau ritmică, când se întrerupe acompaniamentul şi cântă numai solistul.
brecie1 sf [At: VICIU, GL. / Pl: -ii / E: net] (Reg) Nuia lungă, groasă şi rezistentă Cf joardă.
brecie2 sf[ At: DN3 / E: ger Breccie, it breccia] Rocă sedimentară tare, constituită din bucăţi colţuroase de minerale sau roci dure. brecinar sn vz brăcinar
bredelsn [At: PITIŞ,CONV. LIT. XXXVII,726/Pl: -e/E: sas Bredt] 1-2 (Reg) Par sau bucată de lemn cu care se răsuceşte funia trecută peste un obiect, spre a o întinde.
bredeleu sn [At: ŢARA OLT. III, 15-16 / E: bredel + -eu] (Reg) Bucată de lemn, care se leagă la grumazul porcilor care ies din cârd. bregadier, smf vz brigadier
bregmatic, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice l E: fr bregmatique] 1 Care aparţine bregmei. 2 Referitor la bregmă.
bregmă v/ [At: DN3 / Pl: -me l E: fr bregma] (Atm) Punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal. brehanace sfvz brehnace brehăi v vz brehni
brehdit sn [At: CANTEMIR, IST. 203 / Pl: -uri / E: brehăi] (Reg) 1 (Pfm) Lătrat. 2 Muget scos de căprioară. 3 Guiţat. 4 Râs pe înfundate.
5	Ironie.
brehăitură sf [Ai: CANTEMIR, IST. 203 / Pl: -ri / E: brehăi + -itură] (înv) 1 Lătrat. 2 Muget scos de căprioară. 3 Guiţat. 4 Râs pe înfundate.
5	Ironie. brehănace sfvz brehnace brehămie sfvz brehnace
brehău sm [At: CANTEMIR, IST. 71 / Pl: -ăi / E: ucr ăpeKXam] Câine care latră.
brehnace sf [At: BIBLIA (1688), 369, 2 / V: ~hana~, ~hăn~, ~naie, ~nice / E: cf brehni] (Bot; reg) Uliu.
brehne sfp [At: ZANNE, P. VI, 498 / E: brehni] (Folosit mai ales în imprecaţii; îvp) Fiinţe supranaturale, care, în credinţa populară, ar trăi în pădure şi ar speria drumeţii.
brehni [At: H I, 61 /V: brâhni, bre hă i / Pzi: -nesc / E: ucr âpexart] (Reg) 1 A lătra. 2 (D. căprioare şi cerbi) A scoate un sunet răguşit şi sacadat de spaimă. 3 A scoate sunetul produs de porci, atunci când se sperie Cf a grohăi,a guiţa. 4 A scoate sunete asemănătoare tusei. 5 (Pex; d. copii) A râde pe înfundate. brehnice sfvz brehnace
brehnit sn [At: ŞEZ. V, 39/5 / Pl: -uri / E: brehni] 1-5 Brehăit (1-5). brei sm [At: BRANDZA, FL. 176 / V: brâie, brie sf / E: net] (Reg)
1	Plantă ierboasă cu flori verzui Si: brei-de-pădure,buruiană-câinească, slobonov, trepădătoare. 2 (Bot; îc) —de-câmp, —de-pădure, —de-pământ Trepădătoare. 3 (Bot) împărăteasă.
brelan sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: fr brelan] (în anumite jocuri de cărţi) Grup de trei cărţi de aceeaşi valoare, dar de culori diferite.
breloc sn [At: DA / Pl: -uri / E: fr breloque] 1 Obiect (de podoabă) de care se poartă atârnate cheile. 2 Mică podoabă sau amuletă atârnată de gât, la ceas sau la brăţară.
bremză şf[At: DEX2 / Pl: -ze f E: ger Bremse] Plan înclinat cu dispozitiv de frânare pe care circulă vagonetele de mină.
brenă sf [At: PANŢU, PL.2 / E: net] 1-2 (Bot; îc) ~na ursului Brânca (4-5) ursului. brenduş sm vz bradoş
breniţă .vf[At: JAHRESBER. VIII, 314 / Pl: -ţe / E: breană] (Iht; reg) Mreană mică (Barbus fluviatilis).
brentă .s/[At: T. PAPAHAGI, I. III, 148 / Pl: -te / E: srb brenta] (Ban) Coş de nuiele care se poartă pe spate, pentru a transporta greutăţi mici.
brenţ sn [At: DENSUSIANU, Ţ. H. / Pl: 7 / E: net] (Reg; îe) A da ~ A înteţi. breobenog sm vz brebenoc
breslaş sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 315 / V: brăs- / Pl: -i / E: breaslă + -as] 1 Membru al unei bresle. 2 Soldat care face parte din breaslă
(4). 3 (Pgn) Meseriaş. 4 (Pex) Funcţionar. 5 (Spc) Slugă la muncile rurale Cf cioban, văcar.
breslui vt [At: I. CR. 1,61 / Pzi: -esc / E: net] (îvp) A bate pene cu petece de pânză la spiţele roţilor, când joacă.
breşă .y/*[At: LTR / Pl: -se / E: fr breche] 1 (Mii) Culoar în barajele sau în obstacolele construite de inamic, în scopul trecerii trupelor. 2 (Mii) Spărtură în zidul unei fortificaţii. 3 (Mii) Străpungere făcută în dispozitivul de luptă al inamicului. 4 Spărtură făcută într-un gard, zid, îndiguire etc. 5 (Fig) Gol. 6 întrerupere.
bret sn [At: CV, 1949, nr. 8,31 / Pl: -uri/ E: ger Breti] (înv) Scândură groasă de tei, pe care se croieşte pielea.
bretea sf [At: ODOBESCU, S.1,418 / Pl: -tele/E: irbretelles] 1 (Lpl) Accesoriu al îmbrăcaminţii bărbăteşti confecţionat din două fâşii de material elastic care se trec peste umeri pentru a susţine pantalonii Si: (îvp) cozondroace, pate şti. 2 (Pex) Fâşie de pânză, mătase, panglică etc. cu care sunt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte spre a le susţine pe umeri.
bretelă sf [At: LTR / Pl: -le / E: fr bretelle] 1 Sistem de ramificaţie de cale ferata aşezat între două linii paralele, constituit din două linii diagonale încrucişate, care permite trecerea trenului de pe o linie pe alta în ambele sensuri. 2 Porţiune de şanţ care face legătura între traseele paralele cu liniile frontului.
bretesă .s/[At: DEX2 / Pl: -se / E: fr bretesse] 1 Lucrare de fortificaţie medievală care întărea altă fortificaţie. 2 Armătură mobilă la coif, ce apăra nasul.
breton1 sn [At: KLOPŞTOCK, F. 254 / Pl: -oane / E: fr (â la) bretonne] Păr lăsat pe frunte şi retezat în linie dreaptă.
breton2 sn [At: CHEST. II, 274/86 / Pl: -oane l E: net] (Reg) Parte a pridvorului bătută cu scânduri.
breton3 [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr breton] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia de bază a peninsulei Bretagne din Franţa. 3-4 smf, a (Om) originar din Bretagne. 5 smp Populaţie care locuieşte în Bretagne.
6	a Care aparţine bretonilor3 (1). 7 a Care aparţine bretonilor3 (5). 8 a Privitor la bretoni3 (1). 9 a Privitor la bretoni3 (5). 10 a Care este specific peninsulei Bretagne. 11 a Care este specific bretonilor3 (5). 12 a Care provine din peninsula Bretagne.
brevă .v/'[At: DEX2 / Pl: -ve / E: it breve] Scrisoare papală, mai puţin solemnă decât bula.
brevet sn [At: DA / Pl: -e / E: fr brevet] 1 Document acordat de o autoritate (de stat) şi care dă anumite drepturi Si: atestat, certificat, diplomă, patent, (pfm) patalama. 2 (îs) ~ de invenţie Brevet (1) prin care se atestă dreptul (exclusiv) de a exploata o invenţie.
breveta vt [At: DA / Pl: -tez / E: fr breveter] A recunoaşte o invenţie printr-un brevet.
brevetare sf[At: DA ms / Pl: -tari I E: breveta] Recunoaştere a unei invenţii printr-un brevet Si: brevetat1. brevetat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: breveta] Brevetare. brevetat2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: breveta] Recunoscut printr-un brevet.
breviar sn [At: ODOBESCU, S. II, 202 / V: (rar) / Pl:	/ E: lat
breviarium] 1 Carte care cuprinde rugăciunile ce trebuie să fie rostite la anumite ore de clericii catolici Cf ceaslov. 2 Lucrare în care sunt expuse sumar noţiuni, date etc. dintr-un anumit domeniu. breviarium sn vz breviar
317
BREVILIN
brevilm, ~ă .vm/[At: DEX2 / PI: ~z,	/	E:	fr breviligne] Tip caracterizat
antropologic prin trup şi membre scurte şi groase. brevilocent, ~ă a vz brevilocvent brevilocenţă .s/vz brevilocvenţă
brevilocvent, ~ă a [At: LM / V: (iuz) ~cent / Pl: -nţi, -e / E: it breviloquente] (Liv) Scurt în expunere.
brevilocvenţă sf [At: LM / V: (iuz) ~cenţă / Pl:	/	E: it breviloquenza]
(Liv) Scurtime în expunere.
brevitate sf [At: DN3 / E: brevite, it bre vită] (Liv) Calitate a ceea ce este succint. breza v vz brezi
brezaie şf[At: LM / V: briz-, ~zoaie sf, -zoi sn / E: net] 1 Joc cu caracter de pantomimă, asemănător cu capra sau cu ţurca, aparţinând teatrului folcloric, întâlnit mai ales în Muntenia. 2 Personaj mascat, cu cap de animal sau de pasăre, îmbrăcat cu zeghe şi împodobit cu panglici şi petice colorate.
3	(Irn) Femeie (bătrână) care se împodobeşte în mod ridicol ca să placă.
brezat, ~ă a [At: ALAS 19 I 1930,6/4 / Pl: -aţi, -e / E: breza] (Nob) Cu pete sau cu dungi. breză sf vz brează
brezăi vr [At: BARONZI, L. I, 102 / Pzi: -esc/ E: brezaie] A se purta ca o brezaie.
brezăia vt [At: JIPESCU, ap. TDRG / Pzi: -iez / E: brezaie] A împodobi ca pe o brezaie.
brezăiat, ~ă a [At: JIPESCU, ap. TDRG / E: brezaie] împodobit ca o brezaie.
brezătură sf [At: PAMFILE, J. I, ap. DA / V: ~zet~ / Pl: -ri l E: breza + -tură] 1 Pată albă în fruntea vitelor. 2 Pete de lut galben pe peretele caselor a căror tencuială se repară. brezda v vz brăzda brezdui v vz brăzda brezduit, -ă a vz brăzduit brezeturâ sfvz brezătură
brezi vt [At: TDRG / V: ~za / Pzi: ~ze.se / E: breaz + -/] (Reg) 1 A păta.
2	(Fig) A înfrunta pe cineva. 3 A astupa cu lut spărturile din pereţi înainte de a-i vărui. brezodie .s/vz brezaie brezoi sn vz brezaie
brezuliţă a [At: DA / E: breaz + -uliţă] 1-3 (Hip) Brează (1,2,4). briant, -ă a, sn vz briliant
briantină .s/[At: DA / V: brilianbrilan- / Pl: -ne / E: fr brillantine]
1	Produs cosmetic pentru ungerea părului. 2 (înv) Praf mineral cu care se curăţă vasele de aramă. bribanoc sm vz brebenoc bribănoc sm vz brebenoc bribău s vz priboi bribete sm vz vrabie
briboi sm [At: HODOŞ, P. P. 93 / Pl: ~ / E: net] 1 (Bot; reg; şîs fratele -ului) Plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu rizom vertical, gros, cu tulpina ramificată sus, acoperită cu peri, cu frunze palmatipartite, purpuriu-violacee, care creşte în zone umbroase alpine şi subalpine şi este folosită în medicina populară (Geranium silvaticum) Si: baerile-inimii, grehetin, pliscariţă, pliscu-cocorului, sovârf 2 (Bot; reg) Iarba vântului {Geranium columbinum). 3 Priboi. bribonic s vz bobornic bribornic s vz bobornic bribovnic sm vz bobovnic
bric1 sn [At: I. GHICA, ap. CADE / Pl: -uri / E: eg brick] Vas cu pânze, cu două (rar, trei) catarge, uneori cu motor auxiliar, care servea altădată ca vas de comerţ sau de război, iar astăzi este folosit mai ales ca navă şcoală pentru elevii de marină.
bric2 [At: DEX2 / E: fr brique] (Frm) 1 ai Cărămiziu. 2 sni Culoare cărămizie.
bricabrac sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr bric-ă-brac] (Frm) 1 Magazin de vechituri. 2 Lucruri fără valoare, uzate şi demodate.
brică i [At: HIII, 262 / E: b(â)r + -ică] (îrg) Interjecţie cu care se strigă oile.
briceac sn vz briceag
briceag sn [At: SLAVICI, N. 301 / V: (reg) ~ac, -'agă / Pl: -cege / E: tc bricak, mg bicsak] Cuţit mic de buzunar ale cărui lame sau accesorii se pot închide între plăsele Si: (Mol) cuţitaş, brişcă7 Cf bricică, brici, briptă, buricaş, cioarsă, custură, briceagă sfvz briceag
bricegeană s;/'[At: H V, 18 / Pl: -ene / E: briceag + -eană] (Reg) 1 Dans ţărănesc nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută bricegeana (1).
bricegelsn [At: PISCUPESCU, O. 310 / Pl: ~e / E: briceag + -el] 1-2 Briceguţ (1-2).
briceguţsn [At: DA / Pl: -e l E: briceag + -uţ] 1-2 (Şhp) Briceag (mic). bricer sm [At: DA ms / Pl: -i / E: brici + -er] (Reg) Cel care ascute briciul Si: tocilar.
bricheta vt [At: LTR2 / Pzi: -tez / E: brichetă] 1 A face brichete1. 2 A face brichete2 prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente.
brichetaj sn [At: LTR / Pl: -e / E: fr briquetage] Brichetare (2). brichetare sf [At IOANOVICI, TEHN. 30, ap. DA ms / Pl: -tari / E: bricheta] 1 Fabricare de brichete1 Si: brichetat1 (1). 2 Fabricare de brichete2 prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente Si: brichetaj, brichetat1 (2). brichetat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: bricheta] 1-2 Brichetare (1-2). brichetat2, ~ă a [At: NOM. MIN. 47, ap. DA ms / Pl: -aţi, -e / E: bricheta] Transformat în brichete2.
brichetă1 .v/‘[At: DA ms / Pl: -te I E: fr briquet] Obiect de dimensiuni mici care serveşte la aprinderea ţigărilor.
brichetă2 .v/*[At: DA / E: fr briquette] 1 Bucată de combustibil, din praf de cărbune aglutinat şi turnat în diferite forme. 2 (îs) - furajeră Nutreţ combinat, presat în maşini speciale.
brichetier sm [At: IORDAN, L.R.A. / Pl: -i / E: fr briquetier] Lucrător de brichete1.
brichini [At: GR. BAN. / Pzi: -nesc / E: net] (Ban) A admonesta. brichinire şf [At: MDA ms / Pl: -ri l E: brichini] (Nob; Ban) Admonestare.
brichinit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: brichini] (Nob; Ban) Brichinire. brichinit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e l E: brichini] (Nob; Ban) Admonestat.
brichisană sf[At: COMAN, GL. / Pl: -ne / E: net] (Reg) Lucruri de tot felul, mai ales de fier, amestecate la un loc.
brichisea .v/'[At: COMAN, GL. / Pl: -ele / E: net] (Reg) Cuţit de proasta calitate Si: (reg) gioablă.
brichiseală sf [At: DA ms / V: ~işală! Pl: -eli / E: brichisi + -eală] Bri-chisire (1)
brichisi v [At: I. CR. V, 220 / V: ~iş\ / Pzi: -sesc / E: net] (îvr) 1 A se ocupa cu diferite lucruri mărunte. 2 A roboti. 3 A viola o femeie.
brichisire şf[At: MDA ms / Pl: -ri / E: brichisi] (îvr; nob) 1 Ocupare a timpului cu lucruri mărunte Si: brichiseală, brichisit (1). 2 Robotit.
3	Violare Si: brichisit (3).
brichisit sn [At: PLOPŞOR, C. 150 / V: ~işit / Pl: -uri / E: brichisi] (îvr) 1 Brichisire (1). 2 Robotit. 3 Brichisire (3). brichişală sfvz brichiseală brichişi v vz brichisi brichişit sn vz brichisit
brici sn [At: CORESI, PS. 137 / Pl: -ice / E: vsl Eptin] 1 Instrument cu limbă de oţel, foarte ascuţită, cu care se rade barba. 2 (Rar; îc) Buză— Persoană tăioasă la vorbă. bricicar sm vz brişcar bricică sf vz brişcă bricinar sn vz brăcinar bricinăriţă1 sfvz brăcinăriţă
318
BRIOZOAR
bricinăriţă2 .v/ŢAt: PAMFILE, I. C. 354 / Pl: -ţe l E: bricinar + -iţă] (îrg) Babă.
bricola vi [At: MDA ms / Pl: ~lez / E: fr bricoler] (Frm) 1 A face pe lângă gospodărie mici reparaţii sau lucrări de amenajare. 2 (Rar) A practica mai multe meserii.
bricolaj sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr bricolage] (Frm) 1 Efectuare pe lângă gospodărie de mici reparaţii sau lucrări de amenajare. 2 (Rar) Practicare a mai multor meserii.
bricolă sf [At: LTR2 / Pl: -le / E: fr bricole, it briccola] (în evul mediu) Maşină de război asemănătoare cu balista.
bricoler sm [At: DN3 / S: ~eur / Pl: -i / E: fr bricoleur] (Frr) 1-2 Persoană care bricolează (1-2). bricoleur sm vz bricoler
bricui vt [At: LTR2 / Pzi: -esc / E: fr briquer] (Mrn) A curăţa puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip.
bricuire .s/'[At: LTR2 / Pl: -ri / E: bricui] (Mrn) Curăţare a punţii unei nave cu cărămidă sau cu nisip.
bridă sf [At: IOANOVICI, TEHN. 294 / Pl: -de / E: fr bride] 1 Gaică prin care se petrece cordonul sau cu care se încheie o copcă. 2 (Teh) Piesă metalică în formă de „U“, care face legătura între arcuri şi osii. 3 (Teh) Piesă metalică în forma unei coroane circulare, care se aplică pe tuburi, la îmbinarea lor. 4 (Teh) Margine răsfrântă a capetelor, care serveşte la îmbinarea acestora. 5 (Med) Aderenţă. 6 (Bot; reg) Brânca(4)-ursului.
bridge sn [At: SEBASTIAN, T. 61 / P: brigi I Pl: -uri / E: eg bridge]
1	Joc de cărţi de licitaţie şi levată la care iau parte patru jucători ,4oi contra doi şi la care se folosesc 52 de cărţi. 2 Lucrare dentară care constă dintr-o dantură artificială fixă, prinsă de dinţii naturali ai pacientului Si: pod,punte.
bridg'ist, ~ă smf [At: DA ms / P: brigist / Pl: -Işti, -ei E: bridge + -ist] Persoană care joacă bridge (1). brididău sn vz brighidău bridinea sf vz bidinea
bridiţel sn [At: CIUPALĂ, T. 230 / V: brighi-, brighiţăl l Pl:	/ E:
net] 1 (Reg) Băţ scurt cu care se stoarce caşul la stână. 2 Băţ care serveşte la sucitul nuielelor. brie sf vz brei
brifsn [At: HERZ.-GHER. I, 392 / Pl: -uri / E: ger Brief] (Gms; înv) Scrisoare.
briftaş sn [At: COMAN, GL. / E: ger Brieftasche] (Gms; reg) Pungă sau portofel în care se ţin banii. bnftă sf vz briptă
brigadă sf [At: (a. 1893) URICARIUL XXII, 475 / Pl: -găzi / E: fr brigade] 1 (Mii) Unitate militară mare, formată dintr-un număr variabil de regimente, batalioane şi divizioane. 2 Formaţie (stabilă) de lucru, compusă din muncitori organizaţi, adesea, pe echipe şi pe schimburi sau pe faze de operaţie, în vederea îndeplinirii unei sarcini de producţie. 3 (îs) ~ silvică Subunitate silvică formată din unul sau mai multe cantoane şi condusă de un brigadier silvic. 4 (înv; îs) ~ artistică (de agitaţie) Colectiv în cadrul mişcării artistice de amatori, care prezenta programe artistice (scurte) inspirate din viaţa colectivului din care făcea parte.
brigadier, ~ă smf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 72/22 / V: (înv) bragadir, brega~, ~dir / P: -di-er / Pl: -i, -e / E: fr brigadier] 1 (înv) General de brigadă (1). 2 (înv) Caporal de artilerie sau de cavalerie. 3 Persoană care face parte dintr-o brigadă (2). 4 Tehnician din administraţia pădurilor, care conduce o brigadă (3). brigadir, -ă smfv z brigadier
brigand sm [At: DA / Pl: -nzi / E: fr brigand] (Frm) Tâlhar de drumul mare.
brigandaj sn [At: DA / Pl: -e / E: fr brigandage] (Frm) Tâlhărie la drumul mare. brigantin sn vz brigantină
brigantină sf [At: DA ms / V: (2) ~t\n sn / Pl: -ne / E: fr brigantine]
1	Pânză specială, de formă trapezoidală, fixată de catargul brigantinei (2).
2	Corăbioară uşoară, cu două catarge şi o singură punte.
brigănos, -oasă vz burduhos, ~oasă
brighidău sn [At: H X, 108 / V: ~deu, ~idi~, burghi~, berghedău, birghideu / Pl: -daie şi -daie, -deie / E: ns cf mg fergetyii] 1 (Mol) Bătător1 folosit la bătutul produselor lactate Si: brai, berdedeu, drugă, ferdideu, litcă, mâtcă, perdideu, roată. 2 (Reg) Mai pentru bătut pământul. brighideu sn vz brighidău
brighidi v [At: COMAN, GL. / Pzi: -dese / E: brighidău] (Reg) A mustui
o	poamă cu un băţ. brighinea sfvz bidinea brighiţăl sm vz bridiţel brighiţel sn vz bridiţel brihan sn vz burduhan
brijoacă .v/'[At: H III, 172 / E: net] (îrg) Fel de mâncare nedefinit mai îndeaproape Cf pârjoală. brilantină sfvz briantină
brilănţel sn [At: CARAGIALE, ap. CADE / Pl: -e / E: briliant + -el] 1-2 (Şhp) Briliant (mic). briliancă sfvz brilioancă
briliant, -ă [At: I. IONESCU, M. 252 / V: berlant, berleant, berliant, briant I Pl: -e, (înv) -uri / E: fr briliant] 1 a (Frm) Strălucitor la lumină Si: sclipitor. 2 a (Frm) Splendid. 3 sn Diamant tăiat în feţe pe două laturi pentru a deveni mai strălucitor. 4 sn (Tip) Nume al unui corp de literă foarte mică (de trei puncte).
briliantat, -ă a [At: COŞBUC, B. 217 / Pl: -aţi, -e / E: briliant] Plin de briliante.
briliantm, -ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 365 / Pl: -i, -e /E: briliant + -in] (înv) Care străluceşte ca briliantul. briliantină sf vz briantină
brilioancă sf[At: LB / V: ~lian~ / PI: -nce / E: net] (Bot; reg) Iarba fiarelor (Vincetoxicum officinale).
brind sn [At: ALECSANDRI, P. III, 539 / Pl: ? / E: fr brinder] (Frî) închinare în sănătatea cuiva. bringhinea sfvz brighinea brinivici sm vz berneveci
brinolă sf[A: BORZA, D. / Pl: -le / E: net] (Bot; reg) Busuiocul cerbilor (Mentha pulegium).
brio-1 [At: DN3 / E: fr bryo-] Element prim de compunere cu semnificaţia: 1 Muşchi. 2 Plantă.
brio2 sn [At: VLAHUŢĂ, D. 15 / E: fr brio] 1 (Muz; îlav) Cu - Cu multă însufleţire Si: vioi. 2 (îal) în mod remarcabil Si: strălucit.
brioală .s/[At: PANŢU, PL. / V: briolă / P: bri-oa- / Pl: -le l E: net] (Bot; reg) Plantă erbacee aromatică din familia umbelifere cu frunze foarte divizate, flori roşietice, dispuse în umbele compuse, petale cu vârf ascuţit, fructe aproape cilindrice, care creşte prin pădurile din regiunea alpină Si: (pop) brie, chimen de munte, chimenul ursului, mărarul ursului, smăhoaie (Ligusticum mutellina).
briofită sf [At: DEX / P: bri-o- / Pl: -te / E: fr bryophytes] 1 (Lpl) încrengătură de plante cu corpul redus la un tal sau diferenţiat în tulpini şi frunze, răspândite de obicei în locuri umede. 2 Plantă care face parte din încrengătura briofitelor (1). briolă sf v z brioală
briolog, -ă smf [At: DN3 / Pl: -ogi, -oge / E: fr bryologue] Specialist în briologie.
briologic, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr bryologique] 1 Care aparţine briologiei. 2 Referitor la briologie.
briologie .v/ [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr bryologie] Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul muşchilor.
brioşă sf [At: DEX2 / P: bri-o- / Pl: -se / E: fr brioche] Produs de patiserie, preparat prin coacerea, în forme mici, rotunde şi ondulate, a unui aluat de cozonac.
briozoar sn [At: DEX2 / P: bri-o-zo-ar / Pl: -e / E: fr bryozoaires] 1 (Lpl) Clasă de nevertebrate acvatice mici, care trăiesc pe fundul apei sau pe
319
BRIPTĂ
obiecte din apă în colonii cu aspect de muşchi (Bryozoa). 2 Animal din clasa briozoarelor (1).
briptă .v/'[At: JAHRESBER. III, 314 / V: -iftă / Pl: -te / E: srb britva] (Reg) 1 Briceag primitiv, cu mânerele de lemn. 2 Cuţit în formă de seceră, cu mâner la ambele capete şi cu tăişul în afară, folosit de cojocar la curăţatul pieilor. 3 (îe) A lua Ia ~ A lua la bătaie.
bristol sn [At: CARAGIALE, ap. CADE / Pl: -uri / E: fr bristol] 1 Carton alb, lucios, de calitate foarte bună, din care se fac copertele cărţilor şi cărţi de vizită. 2 (Pex) Carte de vizită.
brişcar sm [At: ALECSANDRI, T. 1761 / V: (înv) bricicar / Pl: -i / E: brişcă + -ar] 1 Fabricant de brişte2. 2 Proprietar de brişte2. 3 Birjar.
brişcă1 sf [At: MARIAN, NU. 513 / V: ~ştă / Pl: ? / E: mg bricska] (Pop) Briceag cu prăsele de lemn şi cu o singură limbă.
brişcă2 şf [Ai: I. IONESCU, M. 436 / V: bricică /Pl: ~ştelE: pn briczka, rs 6pmm] (Pop) Trăsură mică, neacoperită, trasă de un cal sau doi Si: cabrioletă.
brişcăli vt [At: VICIU, GL. / Pzi: -lese / E: pbl brişcă2 + -ăli] (Reg) A bate cu biciul.
brişcui vt [At: BOCEANU, GL. / Pzi: -esc / E: net] (Reg) A tencui. brişcuială ,v/'[At: ALRM II/l h. 281 / Pl: -ieli / E: brişcui + -eală] (Reg) Tencuială.
brişculiţă sf [At: ODOBESCU, S. 1,384 / Pl: -ţe / E: brişcă2 + -uliţă] 1-2 (Şhp) Brişcă2 mică.
brişcuţă1 sf [At: RETEGANUL, P. IV, 73736-7 / Pl: -ţe / E: brişcă1 + -uţă] 1-2 (Şhp) Brişcă1 mică.
brişcuţă2 sf[At: L NEGRUZZI, S. III, 288 / Pl: -ţe / E: brişcă2 + -uţă] 1-2 (Şhp) Brişcă2 mică. briştă sfvz brişcă1
britani snp [At: DEX2 / E: lat britanni] Triburi celtice care constituiau, până la cucerirea anglo-saxona din sec. V-VI, populaţia de bază a Britaniei.
britanic, ~ă [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr britannique] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia de bază a Marii Britanii. 3-4 smf, a (Om) originar din Marea Britanie. 5 smp Populaţie care locuieşte în Marea Britanie. 6 a Care aparţine Marii Britanii. 7 a Care aparţine britanicilor (5). 8 a Privitor la Marea Britanie. 9 a Privitor la britanici (5).
10	a Care este specific Marii Britanii. 11 a Care este specific britanicilor
(5). 12 a Care provine din Marea Britanie. brită .s/[At: ALRT II, 7 / Pl: -iţi / E: net] (Reg) Briceag. brituţă sf [At: ALRT 11,12/ Pl: -ţe / E: brită + -uţâ] (Reg; şhp) 1-2 Brită (mică) Cf ciocantină.
briţă sf [At: DA ms / E: net] (Reg) Porumb din care se fac floricele de porumb. briu sm vz brei brizaie sfvz brezaie
brizant [At: DA ms / PI: -nţi, -e / E: fr brisant] 1 a (D. explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare. 2 a (D. bombe) Care conţine un exploziv brizant (1). 3 smp Valuri care se sparg producând spumă şi care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezenţa unui banc de nisip sau de pietriş.
brizanţă sf[At: LTR / E: fr brisance] Proprietate a unui exploziv de a fi brizant (1).
briză sf [At: PONI, F. 185 / Pl: -ze / E: fr brise] 1 Vânt uşOr, care suflă regulat la ţărmul mării ziua, de la mare spre uscat, iar noaptea în sens invers. 2 (Pex) Boare.
brizărău sn [At: HERZ.-GHER. M. 1,393 / Pl: -rae / E: net] (Reg) Şir de cusături (reprezentând flori), cu care se împodobeşte cămaşa Ia gât.
brizbiz sn [At: CHEST. II, 192/144 / V: ~ă, -briz / PI: ~e şi -uri / E: fr brise-bise] 1 Perdeluţă (transparentă) care acoperă numai partea de jos a ferestrei. 2 (Lpl) Volănaşe, panglicuţe şi alte artificii vestimentare femeieşti. brizbiză sfvz brizbiz brizbriz sn vz brizbiz
brizdeală sf [At: COMAN, GL. / Pl: -deli / E: net] (Reg) 1 Perete de piatră al unei fântâni. 2 Şopron în care se păstrează căzile pentru făcut ţuică.
brizgui vi [At: DA ms / Pzi: 77 E: net] (Reg) A ploua mărunt. brizor sn [At: DN3 / Pl: -oare / E: fr briseur] (Tex) Cilindru adaptat la toba mare a coardelor din filatură pentru destrămarea ghemotoacelor. brizură .ş/[At: DN3 / PI: -ri / E: fr brisure] (Rar) Sfărâmătură. broajbă sf[At: LB / V: ~aşbă, ~azbă, -ojbă, ~oşbă, ~ozbă, bruj~, ~ojdiu I Pl: -be l E: srb broskva ,,gulie“] 1 (Bot; mp) Nap. 2 (Bot; reg) Varză. 3 (Bot; reg) Gulie. 4 (Bot; reg; şîc brozbe-de-vîte) Rapiţă. 5 (Fig) Glumă. 6 (Fig) Minciună. 7 (Fig) Fleac. 8 (Lpl) Farmece.
broancă1 sf[At: VICIU, GL. / Pl: -nce / E: cf vsl Ep&KT\] (Reg) 1 Insectă mare. 2 Contrabas.
broancă2 v/-[At: CADE / Pl: 7 / E: net] Varietate de fasole cu bobul mare.
broască sf[At: ANON. CAR. / Pl: -aste / E: mpl *brosca] 1 Animal amfibiu din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sărit, cu gura larga şi ochii bulbucaţi (Rana rana). 2 (Pfm; îe) Lac să fie că ~aşte se-adună! Numai prilej bun ori belşug să fie, că se-adună întotdeauna cumpărători sau prieteni. 3 (Pfm; îe) Ochi de '-'Ochi bulbucaţi. 4 (Pfm; îe) Când o face ~ca păr Nieiodată. 5 (Pfm; îe) Plouă cu '-«te Plouă torenţial. 6 (Pfm; îe) A se face (a se lipi) ~la (pe) pământ A se ascunde întinzându-se pe pământ pentru a nu fi văzut. 7 (Zlg; îc) ~ verde sau ~-de-iarbă Brotac (Hyla arborea). 8 (Zlg; îc) ~-râioasă sau ~-de-pământ, ^-buboasă, ~-buburoasă Specie de broască foarte neplăcută la vedere, având pe corp nişte umflături din care se scurge un lichid bălos şi iritant (despre care se crede, în mod greşit, că ar fi otrăvitor sau ar răspândi râia) Si: bombină, cioască, ioarcă, lioarcă, mioarcă. 9 (Îc) ~ ţestoasă (sau cu ţest, cu ţist, cu troacă, cu carapace) Specie de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă, dintre care unele trăiesc pe uscat (Testugo graeca şi hermanni), iar altele în apă (Emys orbicularis). 10 (Bot; îc) ~ca apei Plantă erbacee acvatică, cu tulpina cilindrică, ramificată, frunze ovale sau ascuţite, cufundate în apă şi cu flori verzui (Potamogeton lucens). 11 (Bot; îae) Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene şi cu frunze groase, cultivată ca plantă de ornament Si: (reg) limba-soacrei, palmă-cu-spini (Opuntiaficus indica). 12-13 (Bot; îc) Lâna ~aştei Lână broştească (7-8). 14 (Fig) Copil mic Cf broscoi, brotan. 15 (Pop; Ia oameni) Umflătură (nedureroasă) ce se formează sub pielea de la pleoape sau a obrajilor. 16 (Pop) Nod sub piele. 17 (Pop) Guşă. 18 (Pop) Modâlcă.
19	(Pop) Scrofule. 20 (Pop) Umflătură în stomac. 21 (Med; pop) Urcior. 22 (La vite) Umflătură formată pe (sau sub) limbă, la margine sau sub falcă. 23 (Teh) Mecanism montat la o uşă, la un sertar etc., pentru a le încuia cu ajutorul unei chei. 24 (Pop) Rindea folosită la netezirea scândurilor. 25 (Pop) Unealtă de fierărie nedefinită mai îndeaproape. 26 (în industria petrolieră, complinit prin „de pene“) Unealtă cu ajutorul căreia se desfac coloanele de burlane de la gura sondei, când se introduc sau se scot din puţ. 27 (înv) Bucată de lemn sau de fier gros şi lat pe care se sprijinea grindeiul roţii morii Si: brotac Cf bontău. 28 (înv) Bucată de fier gros în care se învârteau călcâiele de fier ale ciuturei (la moară) Si: brotac (2). 29 (înv) Parte de la mijlocul barelor ce susţin sulul leagănului Si: tigaie. 30 (îvp) Osie la teleaga plugului. 31 O parte a mesei dulgherului Si: drug. 32 (Pop) Capăt crestat şi, adesea, înflorit al stâlpilor unei case Si: capitel Cf başlâc. 33 (Pop) Capăt al scăunoaiei. 34 (Pop) Parte în care se fixează sfredelul. 35 (Pop) Şurubelniţă cu care se strânge teascul. 36 (Muz) Parte inferioară a arcuşului. 37 Porţiune din luntre. 38 (Lpl) Parte din războiul de ţesut. 39 (Reg) Bucată de pânză ori de postav în formă de romb cusut la subraţ. 40 (îrg) Bucată triunghiulară cusută la cămaşă, pe umăr, lângă guler sau la subraţ. 41 (înv) Model în ţesătura pânzei.
42	(înv) Opincă rău croită Si: hârzoabă. broaşbă sf vz broajbă broatăc sm vz brotac
broatec sm [At: H II, 88 / Pl: -eci / E: lat brothacus] Brotac (1). broatic sm vz brotac	*
320
BROKER
bro'dzbă sf vz broajbă
brobmţăsf[ At: I. IONESCU, M. 64 / V: ~biţă, brub~ I Pl: -ţe / E: ctm bobiţâ, broboană] 1 (Bot; reg) Prună. 2 (D. lapte; îrg; îe) A se face ~ A se covăsi. 3 (Mpl) Broboniţă. brobiţă sf vz brobinţă
broboadă sf [At: SLAVICI, N. II, 33 / V: brobod, brobodă / Pl: ~de / E: ns cf.bg nOJ0pOAKa\ Basma mare şi groasă cu care se leagă femeile la cap sau o poartă pe spate Si: (înv) brobodealnic Cf bariş, boccea, cârpă, grimea, maramă, năframă, rărită, te stemei, tulpan.
broboană ,v/’[At: BIBLIA (1688), 30 /V: (îvp) bob~, burb~, burbană / Pl: -ne / E: bg *6pifioBEL\ 1 Boabă. 2 Picătură mare (de sudoare). 3 (Bot; reg) Zgrăbunţă (Lapsana communis). brobod sn vz broboadă brobodă sf vi broboadă
brobodeală [At: DA ms / Pl: -eli / E: brobodit + -eală] îmbrobodeală. brobodealnic sn [At: BIBLIA (1688) 29, 172 / Pl: -ice / E: broboadă + -ealnic] (înv) Broboadă. brobodi [At: DA ms / Pzi: -dese / E: broboadă] A îmbrobodi. brobodică sf [At: H VI, 143 / E: broboadă + -ică] (Reg; şhp) 1-2 Broboadă (mică).
brobona vtr [At: DELAVRANCEA, S. 118 / Pzi: -nez / E: broboană] 1-2 A (se) broboni (1-2).
brobonare *s/[At: MDA ms / Pl: -nări / E: brobona] Acoperire (a feţei) cu picături mari ca broboanele Si: (nob) brobonat1. brobonat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: brobona] (Nob) Brobonare. brobonat2, ~ă a [At: DULFU, ap. TDRG / V: borbo~ / Pl: -aţi, -e / E: brobona] 1 Rotund şi plin ca broboana (1). 2 Acoperit de broboane.
brobonea i/[At: I. CR. II, 262 / PI: -ele /E: broboană + -ea] 1-2 (Şhp) Broboană (2) mică.
broboni vtr [At: VLAHUŢĂ, D. 186 / Pzi: -nesc / E: brobona ccs] 1-2 A (se) acoperi cu broboane Si: a (se) brobona (1-2).
brobonică sf [At: DA / Pl: -iei / E: broboană + -ică] 1-2 (Şhp) Broboană (mică) Si: broboniţă (2-3).
broboniţă sf [At: MDA ms / Pl: -ţe / E: brobonă + -iţă] 1 (Mpl) Mici macule şi papule (care apar, de obicei, sub formă de erupţie, mai ales la copilul mic din cauza căldurii) Si: brobinţă (3). 2-3 Brobonică (1-2).
brobongme sfp [At: ENC. VET. 45 / E: fr borborygme] (Med) Zgomote intestinale produse de deplasarea gazelor în mediul lichid intestinal Si: borborisme.
broc1 sms [At: ŢARA OLT. III, 17-18 / E: ger Brok] (Trs) Mâncare pregătită din felii de pâine opărită cu apă în care s-au fiert brânză sau prune Cf papară.
broc1 sn [At: ALAS 29 III 1931,1/2 / Pl: -uri / E: fr broc] (Frm) 1 Ibric.
2	Conţinut al unui ibric (1). 3 Ibric împreună cu conţinutul. brocard vz brocart
brocart sn [At: IORGA, N. R. 1332/ V: ~rd, ~at / E: fr brocart] Stofă de mătase înflorată sau ornamentată cu fir de aur sau de argint Si: (îvp) frenghie. brocat sn vz brocart brocăr sm vz broker brochiu sm vz brociu1
brociu1 sm [At: IORGA, S. D. XII, 40 / V: brochiu / E: srb broc] (Reg)
1	Creion. 2 Cretă. 3 Cerneală roşie. 4 (Bot; reg) Roibă (Potecitilla procucupens).
brociu2 sm vz broşă
brod sn [At: LB / V: brud, brudă sf/ Pl: ? / E: vsl EpCA**] (Reg) 1 Vad.
2	Luntre lată cu care se trec, de pe un mal pe altul, oameni, vite etc. Si: pod (trecător). Cf brudină, dubas.
broda vt [At: CARAGIALE, S. U. 33/5 / Pzi: -dez / E: fr broder] 1 A coase în relief flori sau alte figuri pe pânză, cu mâna sau cu maşina. 2 (Fig) A dezvolta o întâmplare, o poveste, adăugând detalii imaginare Cf a născoci, brodar sm vz brudar
brodare ,v/'[At: DA / Pl: -dări / E: broda] 1 Coasere, în relief, de flori sau alte figuri pe pânză, cu mâna sau cu maşina Si: brodat1 (1). 2 (Fig) Dezvoltare a unei întâmplări, a unei povestiri, adăugând detalii imaginare Si: brodat1 {2).
brodat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: broda] 1-2 Brodare (1-2). brodat2, ~ă a [At: PAMFILE, I. C. 312 / Pl: -aţi, -e / E: broda] 1 Care a fost cusut în relief, cu flori sau alte figuri, cu mâna sau cu maşina. 2 (Fig) Care a fost adăugat ca detaliu imaginar la o povestire.
brodărelsm [At: POMPILIU, B. 27/2 / E: brudar + -el] 1-2 (Şhp) Podar (mic sau tânăr). brodăne sfvz broderie
brodeală sf [At: GORJAN, H. 1,121 / Pl: -eli / E: brodi + -eală] (Pfm)
I	întâmplare 2 (îlav) La ~ La întâmplare.
brodelnicitură sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: -ri / E: brodi] (îvr) Vorbă nesocotită.
broder sm [At: DA ms / V: ~eur / Pl: -i / E: fr brodeur] Bărbat specializat în arta brodatului.
broderie sf [At: PAMFILE, I. C. 312 / V: brodărie l Pl: -ii / E: fr broderie] 1 Cusătură în relief, reprezentând flori sau alte figuri, lucrată pe pânză cu mâna, la gherghef sau la maşină. 2 Bucată de pânză brodată Si: (pop) chindisitură. 3 (Pgn) Ornamentaţie fină. 4 (Muz) Notă muzicală de ornament folosită într-o compoziţie (depărtată de nota muzicală de bază cu un ton sau cu un semiton). brodeur sm vz broder brodeuză sfvz brodeză
brodeză sf [At: DA ms / V: ~euză / Pl: -ze / E: fr brodeuse] Femeie specializată în coaserea broderiilor.
brodi [At: DOSOFTEI, PS. 219 / V: brudi / Pzi: -dese / E: vsl e/)04«tm] (Pfm) 1-2 vti (îvr) A călca (prin apă) Si: a bălăci, (rar) a bleotocări. 3 vt (înv) A vorbi în vis Si: a aiura, a bâigui, (rar) a bleotocări. 4-5 vti (Adesea complinit de bine) A ajunge (undeva sau la cineva) tocmai la timp. 6 vi (Adesea complinit de bine sau rău) A(-i) merge în afaceri. 1 vr A se întâmpla la timpul potrivit Si: a se nimeri. 8-9 vti A pune la cale Si: a aranja. 10 vt A reuşi ceva după eforturi (sau din întâmplare) Si: a nimeri.
II	vt (înv; îe) A ~ cinstea cuiva A-i da cuiva cinstea cuvenită. brodină sf vz brudină
brodire a/[At: DA ms / Pl: -ri / E: brodi] 1 (înv) Călcat (prin apă) Si: bălăcire brodit1 (1), (rar) bleotocărire. 2 (înv) Vorbire în vis Si: aiurare, bâiguire, brodit1 (2), bleotocărire. 3 Sosire (undeva sau la cineva) tocmai la timp Si: brodit1 (3). 4 Desfăşurare (favorabilă sau nefavorabilă) Si: brodit1 (4). 5 întâmplare petrecută la timpul potrivit Si: nimereală.
6	Punere la cale Si: aranjament. 1 Strădanie pentru ca ceva să reuşească.
brodit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: brodi] 1-7 Brodire (1-7). 8 a (îlav) Pe ~e La întâmplare. brodit2, ~ă a [At: DA / Pl: -iţi, -e / E: brodi] Nimerit. brodiu, -\e a vz brudiu
brodnic sm [At: CV, 1949, nr. 6,23 / Pl: -ici / E: net] (înv) 1 Locuitor în nordul Ardealului. 2 Om care vara trăia la munte şi iarna la şes, pe malul apelor.
brohoi vi [At: DA / Pzi: -oesc / E: net] (îvr) A scoate sunete caracteristice porumbeilor Cf gr ung ui, gugui, gunguni.
brojbar sm [At: COSTINESCU / Pl: -i / E: broajbă + -ar] (Reg) 1-2 Cultivator (şi culegător) de broajbe. 3 (Fig) Persoană care nu prea iese din casă.
brojbau sm [At: COMAN, GL. / Pl: -ai / E: net] (Reg) Căpăţână de varză rămasă nedezvoltată Cf broajbă. brojbă sf vz broajbă
brojbărie .ş/tAt: COSTINESCU / Pl: ~i/ / E: brojbar + -ărie] Loc semănat cu broajbe. brojdiu sf vz broajbă
broker sm [At: DN3 / P: brou-căr IV: (înv) -ocări P\: -i / E: eg broker] Agent de bursă care mijloceşte încheierea contractelor comerciale sau efectuarea unor servicii.
321
BROKERAJ
brokeraj sn [At: MDA ms / Pl: -e / E: eg brokerage] Mijlocire a încheierii unor contracte sau a efectuării unor servicii.
brom sn [At: TDRG / Pl: ~uri / E: fr brome] Element chimic lichid, metaloid, de culoare roşu închis, cu miros pătrunzător, asemenea clorului. bromat sm [At: TDRG / Pl: -aţi / E: brornate] Sare a acidului bromic. bromhidric am [At: LTR / Pl: -ici / E: fr bromhydrique] (îs) Acid -Gaz incolor rezultat din combinarea bromului cu hidrogenul.
bromhidroză sf [At: DEX2 / Pl: -ze / E: eg bromhydrose] Transpiraţie abundentă şi urât mirositoare.
bromic am [At: LTR / Pl: -ici l E: fr bromique] (îs) Acid - Lichid incolor, acid oxigenat al bromului, cu proprietăţi oxidante.
bromism sn [At: LTR / Pl: ? / E: fr bromisme] Intoxicaţie cu brom sau cu săruri de brom.
bromocet sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: brom{ură) + c£/(rimoniu)] Dezinfectant puternic pentru mâini, instrumente chirurgicale etc.
bromoform sn [At: LTR / Pl: ? / E: fr bromoforme] Lichid incolor, volatil, preparat pe bază de brom şi folosit la calmarea tusei, a spasmelor şi convulsiilor.
bromurare sf [At: DEX2 / Pl: -rări / E: brom] Reacţie chimică prin care se introduc atomi de brom în molecula unui compus organic.
bromură sf [At: PONI, CH. 79/8 / Pl: -ri / E: brom + -ură] Sare a acidului bromhidric. bronchial, ~ă a vz bronhial bronchopneumonie sfvz bronhopneumonie
bronhial, ~ă a [At: CADE / S: bronchial / Pl: -i, -e / E: bronhii + -al]
1	Privitor la bronhii. 2 Care ţine de bronhii Si: bronhie.
bronhie, -â a [At: DN2 / V: -nşic, ~ăl Pl: -ici, -ice l E: fr bronchique] 1-2 Bronhial (1-2).
bronhie a/[Al: DA / V: ~nşie l Pl: ~i/ / E: fr bronche] Fiecare dintre tuburile cartilaginoase în care se bifurcă traheea şi care se prelungesc în plămâni în ramificaţii din ce în ce mai fine.
bronhiolă sf [At: DEX2 / P: -hi-o- / Pl: -le / E: fr bronchiole] Fiecare dintre ramificaţiile bronhiilor care pătrund în pr6funzimea plămânilor.
bronhofome sf [At: DEX2 / E: fr bronchophonie] Rezonanţă puternică a vocii la bolnavii de pneumonie, bronşită, astm etc.
bronhografie sf [At: DN2 / E: fr bronehographie] Radiografie a bronhiilor cu ajutorul unei substanţe de contrast. bronhită sfvz bronşită
bronhodilataţie sf [At: DN3 / Pl: -ţii / E: fr bronehodilatation] (Med) Dilatare a bronhiilor.
bronhopneumtfnie sf[At: BIANU, D. S. / P: -pne-u- / S: broncho-1 Pl: -ii l E: fr bronehopneumonie] (Med) Boală care constă în inflamarea bronhiilor, a bronhiolelor şi a plămânilor.
bronhoragie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: bronehorragie] (Med) Hemoragie bronhică.
bronhoree sf [At: DN2 / Pl: -ei / E: fr bronehorrhee] Secreţie şi expecto-raţie abundente, frecvente în astmul bronşic şi alte afecţiuni respiratorii.
bronhoscop sn [At: DEX2 / PI: -oape l E: fr bronchoscope] Instrument medical cu care se fac bronhoscopii.
bronhoscopie sf [At: DN2 / Pl: -ii / E: fr bronchoscopie] Examinare vizuală a traheei şi a bronhiilor cu bronhoscopul.
bronhospasm sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr bronehospasme] Spasm al bronhiilor provocate de tuse, de efort etc.
bronhotomie sf [At: DN2 / Pl: -ii / E: fr bronehotomie] Intervenţie chirurgicală constând în tăierea unei bronhii.
bronşectazxe sf [At: DN2 / Pl: -ii l E: fr bronchectasie] Dilatare permanentă a bronhiilor în urma unei scleroze pulmonare. bronşic, -ă a vz bronhie
bronşită sf[At: N. LEON, MED. 123 / V: (rar) -nhită / Pl: -te l E: fr bronchite] Boală a căilor respiratorii pricinuită de inflamarea mucoasei bronhiilor.
bronşitic, ~â [At: DA ms / Pl: -ici, -ice / E: fr bronchitique] 1 a Care aparţine bronşitei. 2 a Referitor la bronşită. 3-4 smf, a (Persoană) care suferă de bronşită.
brontofobie sf [At: DN3 / PI: ~i/ / E: fr brontophobie] Teamă patologică de trăsnete.
brontozaur sm [At: BOGZA, C.O. 46 / P: -za-ur l Pl: -i / E: fr brontosaure] Reptilă uriaşă, din ordinul dinozaurilor, cu capul mic, cu gâtul foarte lung, cu picioare scurte, cilindrice, terminate cu câte cinci degete, care a trăit în era secundară.
bronz sn [At: PONI, CH. 253 / Pl: -uri l E: fr bronze] 1 Metal tare şi sonor, format dintr-un aliaj de aramă şi cositor, la care se adaugă câteodată zinc, plumb sau argint, din care se toarnă diverse obiecte. 2 (îs) Epoca de - Epocă din istoria societăţii umane care cuprinde,în general, mileniul al II-lea a.C. şi se caracterizează prin descoperirea metalelor şi a bronzului.
3	Obiect de artă făcut din bronz (1). 4 Pigment metalic de culoare galbenă, cu care se vopseşte un obiect. 5 (Fig; îla) De - Puternic. 6 Culoare arămie a pielii căpătată în urma expunerii la soare sau la vânt.
bronza vt [At: DA / Pzi: -zez / E: bronz + -o] 1 A acoperi cu o pojghiţă de bronz sau de ceva care imită bronzul. 2 A da unui obiect culoarea bronzului. 3 (D. piele) A căpăta culoarea bronzului în urma expunerii la soare.
bronzaf sn [At: DEX2 / Pl: -e l E: fr bronzage] (Rar) 1-2 Bronzare (1-2). bronzare sf [At: DA ms / Pl: -zări / E: bronm] 1 Acoperirea cu o pojghiţă de bronz sau cu ceva care imită bronzul Si: bronzat (1), bronzaj (1). 2 Colorare în bronz (4) a unui obiect Si: bronzai (2), bronzaj (2). 3 (D. piele) Culoare arămie în urma expunerii la soare Si: bronzat7 (3). bronzat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: bronza] 1-2 Bronzare (1-2). bronzat2,~ă a [At: BRĂESCU, V. 73 / Pl: -aţi, -e / E: bronza] 1 Acoperit cu bronz sau cu ceva care imită bronzul. 2 De culoarea bronzului.
3	(D. piele) Colorat în arămiu în urma expunerii la soare.
broscan sm [At: JIPESCU, ap. TDRG / Pl: -i l E: broască + -an] Mascul al broaştei.
bronzit sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: fr bronzit] Varietate de piroxen şi oxid de fier, brună-galbenă, asemănătoare bronzului.
brosear1 sn [At: H XVI, 134 / Pl: -e / E: broască + -ar] (Reg) Unealtă de dulgherie nedefinită mai îndeaproape Cf broască (24), rindea. brosear2 sm [At: DA mş / Pl: -i / E: broască + -arj (Dep) Italian. broscariţă .s/[At: PANŢU, PL. / V: ~căr~l Pl: -ţe l E: broască + -ariţă]
1	Plantă erbacee acvatică din familia scheuchyeriacee, înaltă de 15-60 cm, glabră, cu foi bazilare, îngust-lineare, cu flori verzui, fructe lineare,îngustate spre bază, alipite de tulpină şi desfăcându-se la maturitate în trei capsule, care creşte pe locuri umede (Ludwigia palustris). 2 Planta Potamogeton natans. 3 (Bot) Iarba-şerpilor (Triglochin palustre).
broscaş sm [At: (a. 1748) IORGA, S. D. VI, 45 / Pl: -i / E: broască + -av] (înv) Dulgher care execută lucrări cu broasca (24).
broscăit, ~ă a [At: CHEST. II, 80/32 / Pl: -iţi, -e / E: broască + -/*] (Pop; d. lemn) Dat la rindea.
broscăite sfp [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg) încălţăminte uzată (şi lăţită la tălpi).
broscănesc, ~ească a [At: SLAVICI, N. I, 8 / Pl: -eşti / E: broscan + -esc] 1-4 Broştesc (1-4).
broscăresc, -ească a [At: DEX2 / Pl: -eşti l E: broască + -ăresc] (Rar) 1-4 Broştesc (1-4).
broscărie .s/tAt: COSTINESCU / Pl: ~i/ / E: broască + -ărie] 1 Loc unde sunt multe broaşte. 2 Mulţime de broaşte. broscărime sf [At: POLIZU / Pl: -mi l E: broască + -ime] Broştime (1). broscăriţă sfvz broscariţă broscheşte av vz broşteşte
broschiţă .s/[At: BARONZI, L. 95 / Pl: -ţe /E: broască + -iţă] 1 (Reg) Altiţă. 2 (Bot; reg) Boglari (Ranunculus sceleratus).
broscoaică sf [At: REV. IST. I, nr. 2, 393 / P: -scoai-că / Pl: -ice / E: broască + -oaică] Broască mare Si: broscoi (1).
broscoi sm [At: I. GOLESCU, ap. ZANNE, P. 1,339 / Pl: ~ / E: broască + -oi] 1 Broscoaică. 2 Mascul al broaştei. 3 (Gmţ) Copil măricel Si: puşti.
4	(Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.
322
BRUCELOZĂ
broscos, -oasă a [At: LB, ap. CADE / E: broască + -as] 1 Plin de broaşte. 2 (D. terenuri) Mlăştinos.
broscuhţă sf [At: CADE / Pl: -ţe / E: broască + -uliţă] 1-2 (Şhp) Broască (1) (mică).
broscuţă .şf [At: CARAGIALE, S. 45 / Pl: ~ţe / E: broască + -uţ] 1-2 Broască (1) (mică). 3 Broască (20). 4 (Reg) Broască (36).
brosdi snp [At: CHEST. V, 153/24 / A: net / E: net] (Reg) Mâncare ciobănească, făcută din măcriş de munte. brostac sm vz brotac brostan sm vz brustan brostăcel sm vz brotăcel
broşa vt [At: DA / Pzi: -şez. / E: fr brocher] 1 A coase foile şi copertele unei cărţi, broşuri etc. 2 (Teh) A prelucra o piesă metalică pentru a obţine găuri străpunse sau suprafeţe exterioare de o anumită formă.
broşare ş/ [At: DA / Pl: -sări / E: broşa + -re] 1 Coasere împreună a foilor şi copertelor moi ale unei cărţi, broşuri etc. Si: broşat1 (1). 2 (Teh) Prelucrarea unei piese metalice pentru a obţine găuri străpunse sau suprafeţe exterioare de o anumită formă Si: broşat1 (2). broşat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: broşa] 1-2 Broşare (1-2). broşat2 y ~ă a [At: DA / E: broşa] 1 (D. cărţi, broşuri) Care are foile şi copertele moi cusute împreună. 2 (Teh; d. piese metalice) Care este prelucrat pentru a obţine găuri străpunse sau suprafeţe exterioare de o anumită forma.
broşă sf [At: DA / V: (îrg) brociu / Pl: -şe / E: fr broche] 1 Podoabă femeiască ce se prinde de haine cu un ac Cf agrafă. 2 (Teh) Unealtă în formă de cui lung, cu care se fac canale în formele de turnătorie, pentru evacuarea gazelor. 3 (Teh) Schelet metalic al unui miez de turnătorie în forma^ilindrică. 4 (Teh) Unealtă de aşchiere cu tăişuri multiple, folosită la prelucrarea (interioară sau exterioară) a pieselor metalice. broşbă sf vz broajbă
broşetă şf [At: DN3 / Pl: -te / E: fr brochette] Broşă de dimensiuni reduse.
broştean sm [At: PONTBRIANT, D. / Pl: -mi / E: broască + -ean] 1-2 (Şhp) Broscoi (mic). broştesc, -ească a [At: RETEGANUL, P. III, 16 / E: broască + -esc]
1	Care provine de la broască (1) Si: broscănesc, broscăresc. 2 Referitor la broască (1) Si: broscănesc, broscăresc. 3 Specific broaştei (1) Si: broscănesc, broscăresc. 4 Care aparţine broaştei (1) Si: broscănesc, broscăresc. 5 (îs) Floare -ească Plantă erbacee, din familia ranuncula-ceelor, cu tulpina erectă, multifloră, cu frunzele inferioare, palmatipartite cu 5 lobi cuneiformi, cu flori galbene strălucitoare, care creşte prin locuri umede, livezi, poieni, păduri şi tufişuri (Ranunculus acris). 6 (îs) Ismă (sau mentă) -ească Plantă erbacee odorantă, din familia labiatelor, cu frunze peţiolate ovale, ascuţite şi dinţate, cu flori rozee, formând un spic globulos sau oval şi terminal, care creşte prin locuri mlăştinoase (Mentha acquatica). 7 (îc) Lână-'-cască Alge verzi filamentoase, simple sau ramificate, care formează mase plutitoare la suprafaţa apelor dulci şi stătătoare Si: aţa-apei, mătasea-broaştei, straiul-broaştei (Tribonema bombycina). 8 (îae) Algele Conferva rivularis.
broşteşte av [At: TEODORESCU, P. P. 419 / V: -oscheşte / E: broască + -eşte] Ca broasca. broştet sn [At: LM / E: broască + -et] 1 Mulţime de broaşte Si: broştime.
2	(Gmţ) Mulţime de copii.
broşti vr [At: MARIAN, ap. DA / Pzi: ~fe.se / E: broască] 1 (D. vite) A se îmbolnăvi de broască (20). 2 A se răsti la cineva.
broştic sm [At: HEM 230 / Pl: -ici / E: broască + -ic] Specie de broască nedefinită mai îndeaproape Cf brotac.
broştime sf [At: ISPIRESCU, ap. TDRG. / Pl: -mi / E: broască + -ime] Brostet (1).
broştioi sm [At: DA / Pl: ~ / E: cf boşti] (Rar) Lapte acru adunat de mai multe zile în puţine şi scuturat permanent.
broşură sf [At: NEGRUZZI, S. 1.7 / Pl: -ri / E: fr brochure] Publicaţie de dimensiuni mai mici decât o carte şi care cuprinde mai puţine file.
broşurică sf [At: GHICA, ap. CADE / Pl: -ici I E: broşură + -ică] 1-2 (Şdp) Broşură mică (şi fără valoare).
brotac sm [At: CANTEMIR, IST. 108 / V: brătac, broatăc, broatic, brotec, brutac, botrac, brostac, brotoc, boratec, brotical, buratic / Pl: -aci / E: lat brotachus] 1 (Zlg) Animal amfibiu înrudit cu broasca, verde, cu perniţe vâscoase la vârfurile degetelor Si: brotăn (1), broască-de-iarbă, brotăcel, răcălie, răcănel, răcăteţ (Hyla arborea). 2 (Mor) Broască (28). brotacăr sm vz brotăcar
brotan sm [At: ALEXANDRIA (1842), ap. TDRG / Pl: -i / E: net] (înv)
1	(Zgl) Brotac. 2 Copil răsfăţat.
brotăcar sm [At: DA ms / V: -tacar, -tacăr, -tocary protocar, protocar / Pl: -i / E: brotac + -ar] 1 Brotac (1). 2 (Mor) Brotac (2).
brotăcel sm [At: COSTINESCU / V: -tocel, brut-, brost-y burăt- / E: brotac + -el] 1 (Zlg) Brotac. 2 (Orn) Florinte. brotaci vi [At: ANON. CAR., ap. DA / Pzi: -cesc / E: net] (îrg) A broti. brotăcime .sf [At: CADE / E: brotac + -ime] Mulţime de brotaci. brotăcit, ~ă a [At: DA / Pl: -iţi, -e/ E: brotaci] (îrg) Cu experienţă. brotălui vr [At: DA / Pzi: ~e.se / E: broti + -ălui] (îrg) A broti. broteală sf [At: DA / Pl: -eli / E: broti + -eală] 1 Legătură de prietenie.
2	Intimitate.
brotec sm vz brotac
broti vr [At: DA ms / V: ~tălui / Pzi: -tesc l E: net] (Iuz; pbl) A se împrieteni.
brotic sn [At: CHEST. II, 125/30 / Pl: ? / E: net] (Reg) Bucată de lemn cu care se umple scobitura unei bârne sau locul liber dintre două bârne.
broticiu, -ie a [At: HOGAŞ, DR. 49 / E: brotac + -iciu] Verde (ca brotacul). broticol sm vz brotac
brotire sf[At: MDA ms / Pl: -ri / E: broti] (Nob; pbl) împrietenire. brotişor sn [At: MAT. FOLK. 1333 / E: ns cf ger Brot] (îrg) Pâine. brotit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: broti] (Nob; pbl) împrietenire. brotit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: broti] (Nob; pbl) împrietenit. brotoc sm vz brotac brotocar sm vz brotăcar brotocel sm vz brotăcel
broţag sn [At: GREGORIAN, CL. / Pl: -uri / E: net] 1 (Ban; gms) Sac în care se păstrează pâinea. 2 Conţinut al unui broţag (1). 3 Sac împreună cu conţinutul.
brownian, ~ă a [At: MACAROVICI, CH. 157 / P: brau-ni-an / E: eg Brownian] (îs) Mişcare -ă Mişcare vie, dezvoltată în toate sensurile, a particulelor unei suspensii în apă.
browning sn [At: DA ms / P: brau-ning / Pl: -uri / E: eg Browning] Revolver cu încărcător automat. brozJbă sf vz broajbă
brr i [At: ALECSANDRI, T. 645 / E: fo] 1 Exclamaţie pe care o scoate cel căruia îi este frig Si: bruh. 2 Exclamaţie care exprimă spaima. 3 Exclamaţie care exprimă dezgustul sau greaţa. 4 Exclamaţie cu care sunt îndemnate oile la mers. 5 (Dob repetat) Cuvânt care imită sunetul tobei. brubinţă sf vz brobiuţă
brucă ^/[At: DA / Pl: -uci / E: it brocco cf srb bruvka] (Rar) Băţ ascuţit la unul dintre capete, cu care se aţâţă focul.
bruceală .sf [At: SCRIB AN, D. / Pl: -eli / E: bruci + -eală] 1 Lovire cu bruca. 2 Aţâţare a focului (cu brucerul). 3 Lovire cu bâta sau cu degetul în cineva Si: ghiontire, înghiontire, îndemnare. 4 Bătaie. 5 Păruială.
brucelnic sn [At: LIUBA - IANA, M. 124 / Pl: ? / E: brucă + -elnic] (Reg) 1 Făcăleţ cu care se mestecă mămăliga. 2 Unealtă de fier, ascuţită la un capăt, cu care se scormonesc cărbunii pentru a se aţâţa focul Si: (reg) brucer.
bruceloză .sf [At: ENC. AGR. / V: brucill- / Pl: -ze / E: fr brucellose] (Med) Boală infecţiosă şi contagioasă (a vitelor şi a oamenilor), care se manifestă, la om, prin febră mare, transpiraţie, mărirea splinei etc.
323
BRUCER
brucer sn [At: LIUBA - IANA, M. ÎOO / E: brucă + -er] (Reg) Brucelnic.
bruci vt [At: N. REV. R. 85 / V: bruşi / Pzi: -ucesc / E: brucă + -/] 1 (Rar) A împunge cu bruca. 2 A aţâţa focul (cu bruca). 3 A lovi cu bâta sau cu degetul în cineva Si: a ghionti, a înghionti, a îndemna.
brucină i/[At: MACAROVICI, CH. 615, ap. DA ms / Pl: ~ne IE: fr brucine] Alcaloid foarte toxic, extras din nuca vomică, cu utilizări în medicină.
brucitură.ş/[At: NEAM. ROM. V,564/Pl: -ri/E: bruci + -tură] Gaură făcută în pământ cu o brucă. bruclă i/[At: H XVI, 11 / E: net] (Reg) Unealtă de ţesut Cf brâglă. brucoi sm [At: N. REV. R., X, 85 / V: ~oni / Pl: ~ / E: brucă + -oi] (Rar) Ac încovoiat la un capăt, pentru prins părul. brud sn vz brod
brudar sm [At: I. CR. II, 219 / V: bodar l Pl: ~i / E: brud + -ar] (Reg) Podar.
brudaş sm [At: H II, 109 / Pl: -i / E: net] (Reg) Călăreţ îmbrăcat de sărbătoare care merge înaintea căruţelor la nuntă pentru a vesti familia fetei Si: colăcer. brudă sf vz brod
bruderşaft sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: ger Bruderschaft] (îe) A bea ~ Fel de a bea în care doi parteneri îşi încrucişează braţele care ţin paharele în semn de prietenie. brudi vt vz brodi
brudimr sm [At: DA / Pl: ~i / E: brudină + -ar] Om care trece peste
0	apă, oameni, vite, obiecte, cu ajutorul brudinei (2) Si: podar, (reg) brudar.
brudină sf [Ai: LB / V: brodină / A: ~dină / Pl: -ni / E: srb brodind] (îrg) 1 Trecătoare. 2 Bac sau luntre care serveşte la a trece oameni, alimentej vite etc. de pe un mal al unei ape pe celălalt. 3 Plată ce se dă pentru trecutul apei cu brudina (2). 4 (Pex) Pod. brudiu, ~ie a [At: DOSOFTEI, V. S. 85/12 / V: brod-, -iv,-ă / E: net]
1	(îrg; d. animale) Tânăr. 2 (D. adulţi; d. minte) Copilăros. 3 (Pex) Nătărău.
4	(îrg) Frumos.
bruduţ sn [At: ŢIPLEA, P. P. 31 / Pl: -e / E: brud + -uţ] Brod mic. brudiv, -â a vz brudiu, -ie
brudnic, -ă a [At: DA / Pl: -ici, -ice l E: brudiiu) + -nic] 1-2 (Reg) Brudiu (1-2).
bruft sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: net] Tencuială aruncată pe perete cu mistria (şi neîntinsă).
bruftui vt [At: DAM£, T. 103 /V: -tului, ~ust~, -uslui / E: net] 1 (Reg) A arunca pe perete (cu mistria) un strat de bruftuială Si: a lipi, a tencui.
2	(Reg) A opări ceva în pripă. 3 (Fig) A arunca cuiva cuvinte aspre, pe un ton dur Si: a certa Cf a brichini.
bruftuială .ş/[At: I. CR. III, 376 / V: -tului- / Pl: -ieli / E: bruftui + -eală] 1 (Reg) Pastă moale, din pământ, apă şi baligă, care foloseşte la lipitul caselor (mai ales pe duşmea). 2 (Reg) Opăreală cu apă. 3 (Reg; pex) Uncrop. 4 (Fig) Ocară. bruftuire v/ [At: DA ms / Pl: -ri / E: bruftui] 1*4 Bruftuială (1-4). bruftului v vz bruftui bruftuluială sf vz bruftuială bruh i [At: EMINESCU, N. 43 / E: net] Brr (1). bruia vt [At: DN2 / P: bru-ia / Pzi: -iez / E: fr brouiller] 1 A perturba recepţia unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice.
2	(Fig; fam) A face gălăgie, astfel că cei care vorbesc nu se aud.
bruiaj sn [At: LTR / P: hru-iaj / Pl: -e / E: fr brouillage] 1-2 Bruiere (1-2).
bruiat1 sn [At: MDA ms / P: bru-iat / Pl: -uri / E: bruia] 1-2 Bruiere (1-2).
bruiat2, -ă a [At: DEX2 / P: bru-iat / Pl: -aţi, -e / E: bruia] (D. posturi de radioemisie) Perturbat prin zgomote.
bruiere şf[At: DEX-S / P: bru-ie- / Pl: -ri IE: bruia] 1 Perturbare a recepţiei unor semnale electromagnetice. 2 (Fig; fam) Gălăgie, încât vorbitorii nu se aud Cf bruia (2). bruion sn [At: DN2 / P: bru-ion / Pl: -oane 1E: bruillon] (Liv) Ciorna. bruj sm vz bruş brujbă sf vz broajbă bruji vr vz bruşi brulinc sm vz burlinc
brum sn [At: LTR2 / Pl: -uri / E: ger Brummen] Perturbaţie într-un sistem de transmisie audio, ca un zgomot de frecvenţă joasă suprapus peste semnalul util.
bruma [At: IORGA, S. D. XIII, 50 / Pzi: -ează IE: brumă + -a] 1 vi A cădea brumă. 2-3 vtr A (se) acoperi cu brumă sau cu ceva care seamănă cu bruma.
brumar1 sms [At: ANON. CAR. / E: brumă + -ar] 1 (Şîs -mic) Luna octombrie Si: (pop) brumăriu (5). 2 (Şîs -mare) Luna noiembrie Si: (pop) br umăr iu (5).
brumar2 sms [At: DEX2 / E: fr brumaire] A doua lună (22 octomhrie-
21	noiembrie) a calendarului republican francez folosit între 1793 şi 1806.
brumat, ~ă a [At: SLAVICI, N. 185 / Pl: -aţi, -e / E: bruma] 1 Bătut de brumă (1). 2 (D. fructe, plante etc.) Acoperit cu brumă (4). 3 (Pan) De culoarea brumei Si: brumărel, brumăriu, cenuşiu,fumuriu, (reg) sein, sur. 4 (Rar) Care este fără chef Si: indispus, supărat Cf plouat, brumatec, -ă a vz brumatic, -a
brumatic, ~ă a [At: DA ms / V: ~tec / Pl: -ici, -ice / E: brumă + -atic]
1	(Rar; d. timp) în care cade des bruma Cf brumos. 2 (Pex) Friguros.
brumă şf[At: CORESI, PS. 437 / Pl: ~e, (rar) -i / E: lat bruma] 1 Rouă îngheţată pe plante, pe pământ etc. 2 (Pfm; îs) Bătut de - Holtei bătrân.
3	(Fig; îe) Ce (sau câtă) ~ (de) Cantitate mică, ce dispare uşor. 4 (Pan) Strat fin, alburiu, care acoperă prunele sau strugurii. 5 (Pop) Chiciură.
brumărel1, -ea [At: SEVASTOS, C. 159/23 / PI: -ei, -e / E: brumă + -ărel] 1 a (D lâna mieilor) Alb-cenuşiu (1). 2 .v/'Plantă erbacee din familia polemoniaceae Si: brumăriu (2) (reg) schinteuţe (Phlox drummondi). 3 sf Plantă erbacee din familia polemoniacee cu tulpina dreaptă rigidă şi pătată, cu frunze simple, oblonge sau oval-lanceolate, cu flori roşii-violete, frumos mirositoare, cultivată ca plantă ornamentală Si: (reg): arsenică, bârsacăn, botcuţe, brumăriu (3), gâzdoi, grănoasă, liliac nemţesc, liliecuţ, liurbău de toamnă, oiegiuş, răciţele de toamnă, rotocoale, sălcioară, sămăcică, sburătoare, scaunul Domnului, ursărele (Phlox paniculata). brumărel2 sm [At: DA ms / E: brumar1 + -el] (Pop) Octombrie. brumănţă .v/' [At: DA ms / Pl: -ţe f E: brumă + -ăriţă] 1 Pasăre de mărimea mierlei, cu guşă albă cu pete brune (Prunella colaris). 2 Pasăre mică cu guşa sură (Prunella modularis).
brumăriu, -ie [At: DAMfi, T. 67 / Pl: -ii l E*. brumă + -ăriu] 1-3 a Brumărel (1-3). 4 sm Luna octombrie. 5 sm Luna noiembrie.
brumos, -oasă [At: CALENDARIU (1814), 64/9 / Pl: -oşi, -oase / E: brumă + -w] 1 (D. timp) în care cade bruma. 2 (Imp) Neguros.
brumuliţă saf [At: H IV, 308 / Pl: -ţe / E: brumă + -uliţă] 1-6 (Şhp) Brumă (1,4,5) (subţire).	/
brun, brună [At: NEGRUZZI, S. I, 327 / PI: -i, -e / K fr brun] 1 a Cafeniu închis. 2 sn Culoare cafenie închisă. 3 a (E^oameni) Care are pielea negricioasă şi părul negru.
bruna vt [At: LTR / Pzi: -nez / E: fr brunir] A acoperi chimic o piesă de metal cu un strat de oxizi de culoare închisă pentru a o feri de coroziune. brunajsn [At: LTR / PI: -e / E: bruna + -aj] 1-2 Brunare (1-2). brunare .ş/[At: LTR / Pl: -nări / E: bruna] 1 Acoperire chimică cu oxizi pentru a feri de coroziune. 2 Strat protector de oxizi Ci bruna.
brunat, -ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: bruna] (D. piese metalice) Acoperit cu un strat anticoroziv de oxizi de culoare închisă. bruncruţ sm vz brâncuţă bruncuţă sfvz brâncuţă
324
BUBAT1
brundărel sm [At: DDRF / Pl: -ei / E: net] 1 (Iht) Sticlete (Carduelis carduelis). 2 (Reg) Pasăre de apă cu ciocul lung şi penele cenuşii nedefinită mai îndeaproape Si: domnişor.
brunei sms [At: CONV. LIT., ap. TDRG / E: ger Brunelle] Stofă de lână de culoare închisă (ca a prunei vinete), din care se confecţiona încălţăminte.
brunet, ~ă smf, a [At: DA / Pl: -eţi, ~e / E: fr brunet] 1-2 (Persoană) cu pielea (feţei) de culoare negricioasă şi părul brun. brusc,bruscă [At: NEGRUZZI, S. 1,338 /Pl: -uşti, -uştel E: fr brusque]
1	a Care se produce pe neaşteptate Si: neaşteptat, subit. 2 av fn mod rapid Si: neaşteptat, subit.
bruscă vt [At: NEGRUZZI, S. I, 338 / Pzi: -schez / E: fr brusquer] 1 A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente Si: a bruftui, a repezi.
2	A se purta violent cu cineva. 3 A grăbi desfăşurarea unui eveniment. brusem sm vz brusture
bruscăre A/[At: DEX2 / Pl: -cari / E: brusca] (Rar) 1 Tratare cu asprime, fără menajamente Si: bruscheţe. 2 Violenţă. 3 Forţare a desfăşurării unui eveniment.
bruscăt1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: brusca] (Rar) 1-3 Bruscare (1-3).
bruscat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~aţi, -e / E: brusca] 1 Care este tratat cu asprime Si: bruftuit, repezit. 2 (D. procese, evenimente; rar) Forţat. bruscălan sm vz brusture
bruscheţe sf [At: DA / E: it bruschezza] 1 Purtare aspră, lipsită de menajamente, faţă de cineva. brusin sm [At: MARIAN, CH. 10 / A: net / Pl: -i / E: net] (Reg) Rugină. bruslui vt [At: RĂDULESCU-CODIN / Pzi: -esc / E: net] (Reg) A certa. brustan sm vz brusture brustăre sm vz brustur
brustui vt [At: RĂDULESCU-CODIN / Pzi: ~e.se / E: net] (Reg) A certa. brustur sm vz brusture
brusturăş sm [At: COSTINESCU / Pl: -i / E: brusture + -av] 1-2 (Şhp) Brusture (mic).
brusture sm [At: PANŢU, PL. / V: (reg) ~scan, ~scălan, -stan, brostan, brustur / Pl: ~ri IE: net] 1 Plantă erbacee, din familia compozite, cu frunze foarte mari şi late, cu flori roşii sau violete, dispuse în inflorescenţe sferice şi ţepoase, folosite pentru proprietăţile lor medicinale Si: lapuc, lipan (Lappa maior sau Lappa minor). 2 (Reg; îc) ~rul-caprei Plantă de pădure care înfloreşte în iulie şi care are florile foarte dulci Si: urechea-porcului (Salvia verticillata). 3 (Reg; îc) —negru Plantă erbacee cu flori galben-deschise (Symphytum cordatum). 4 (Reg; îc) ~rul-oii Lăptucul oii (Telekia speciosa). 5 (Reg; îc) ~rul-dulce Captalan (Petasites officinalis).
6	(Reg) Bobovnic (Veronica heccahunga). 7 (Pan; reg) Frunza cea mai mare care înveleşte varza.
brustureancă a/[At: SEVASTOS, N. 281/3 / Pl: ~ence / E: brusture + -eancă] (Pop) 1 Dans popular nedefinit mai îndeaproape Si: brustureasce (1). 2 Melodie după care se execută brustureanca (1) Si: brustureasca (2).
brusturească sf [Ai: SEVASTOS, N. 281/3 / Pl: -eşti / E: brusture + -ească] 1-2 Brustureancă (l-2).
brusturelsm [At: COSTINESCU / PI: -ei / E: brusture + -el] 1-2 (Şhp) Brusture (1) (mic).
bruş sm [At: POMPILIU, B. 1006 / V: (reg) -ujl PI: -i l E: net] 1 (Reg) Bucată (rotundă) de pramânt (zăpadă, etc.) Si: boţ, bulgăre, cocoloş. Cf bolovan, bord, bordah, glod, grunz. 2 (Bot; reg) Negruşcă (Nigella avensis).	(
bruşel sm [At: ECONOMI A, 5 / PI: -ei / E: bruş + -el] 1-2 (Reg) Bruş (1) (mit). 3 (Bot; reg) Pui de negruşcă. bruşi vr [At: DA / V: -ufi / Pzi: net / E: bruş] (îvp) A se bate eu bruşi (1). bruşire sf [Ai: MDA ms / Pl: -ri / E: bruşi] (Reg; nob) Bătaie cu bulgări (de zăpadă, de pământ etc.) Si: (nob) bruşit1. bruşit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: bruşi] (Reg; nob) Bruşire.
bruşit2y ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: bruşi] (Reg; nob) Bătut cu bulgări (de zăpadă, de pământ etc.).
bruşos,-oasă a [At: ECONOMIA, 26 / Pl: -aşi, -oase / E: bruş + -os] (Reg; d. sol) Care este plin de bulgări1. bruştin sm [At: DOSOFTEI / E: pn bursztyn] (îrg) Chihlimbar. bruşuleţ sm [At: TDRG / E: bruş + -uleţ] (Reg) 1-3 Bruşel (1-2). bruşuţ sm [At: LB / Pl: -i / E: bruş + -uţ] (Reg) 1-3 Bruşel (1-3). brut1 sn [At: POLIZU IV: -ă sf / E: sve brut] (Reg) Pâine neagră, de calitate inferioară.
brut2, -â a [At: MAIORESCU, CR. III, 160 / Pl: -uţi, -e IE: fr brut]
1	Care se găseşte în stare naturală Si: neprelucrat. 2 Care nu a fost încă transformat în produs finit Si: neprelucrat. 3 (D. greutatea mărfurilor) Care este socotit împreună cu ambalajul. 4 (D. venituri) Care a fost socotit împreună cu cheltuielile şi impozitele aferente. brutac sm vz brotac
brutal, -â [At: VLAHUŢĂ, D. 94 / Pl: -i, -e I E: fr brutal] 1 a (D. oameni şi manifestările lor) Lipsit de delicateţe Si: aspru, dur, grosolan, necioplit, violent. 2 a Care este direct, fără menajamente. 3 av în mod violent Sî: aspru, dur, grosolan.
brutalitate.v/’[Aî: NEGRUZZI,S. 1,2îî /Pl: -taţilE: frbrutalite] 1 Fire brutală. 2 Purtare brutală. 3 Vorbă brutală. 4 Acţiune brutală. 5 Stare de a fi brutal.
brutaliza vt [At: DA / Pzi: -zez / E: fr brutaliser] A maltrata. brutalizare sf [Ai: DEX2 / P: -zări ! E: brutaliza] Maltratare. brutalizat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: brutaliza] (Nob) Maltratare. brutalizat2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: brutaliza] Maltratat. brutar sm [At: ALECSANDRI, T. 1328 / Pl: -i / E: brut1 + -ar]
1	Persoană care fabrică pâine Si: (înv) jimblar. 2 Persoană care vinde pâine Si: (înv) jimblar. 3 (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 4 (Reg) Melodie după care se execută acest dans.
brută1 sf [At: DA / Pl: -te / E: fr brute] 1 Animal. 2 (Fig) Persoană lipsită de inteligenţă, sensibilitate şi morală Si: bestie, vită. brută2 sfvz brut1 brutăcel sm vz brotăcel
brutăreasa .v/’[At: ISPIRESCU, L. 359 / Pl: ~re.se / E: brutar + -easă]
1	Femeie care fabrică pâine Si: brutăriţă (1), (înv) jimblăreasă. 2 Femeie care vinde pâine Si: brutăriţă (2), (înv) jitnblăreasă. 3-4 Soţie a brutarului (1-2) Si: brutăriţă (3-4).
brutărească sf [At: SEVASTOS, N. 281 / E: brutar + -ească] 1 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută brutăreasca (1).
brutărie s/[At: I. IONESCU, M. 684 / Pl: -ii / E: brutar + -ie] 1 Loc în care se fabrică pâinea Si: (îrg) pitărie. 2 Loc în care se vinde pâinea Si: (îrg) pitărie. 3 Meserie de brutar (1).
brutăriţă .ş/'[At: ISPIRESCU, L. 359 / Pl: -ţe / E: brutar + -iţă] 1-4 Brutăreasă (1-4).
bruto av [At: DEX2 / E: ger Brutto, it brutto] în total, fără a scădea daraua (dintr-o greutate), cheltuielile, impozitele etc. (dintr-un venit).
bu i [At: LM / E: fo] 1 Cuvânt care imită mugetul boului. 2 Cuvânt care imită ţipătul bufniţei. 3 Cuvânt care imită zbieretul boului-de-baltă.
4	Zgomot produs atunci când se trage un foc de armă. 5 Zgomot produs de lovituri tari.
bua i [At: MARIAN, NA. 322 / E: fo] Refren Ia unele cântece de leagăn. buai sn vz buhai buăz sn vz bogaz buăr sm vz bour
buăra vr [At: CANTEMIR, IST. 101 / Pzi: ? / E: buăr] (Iuz) A căpăta forma coarnelor unui bou, întoarse înainte. buba vri [At: DA ms / Pzi: -bează / E: bubă1] A se umple de bube. bubaloacă sfvz bovoloacă
bubăre sf {At: MDA ms / Pl: -bări / E: bubă1] (Nob) Acoperire cu bube1 Si: bubat1 (4).
bubăt1 sn [At: ŞEZ. IX, 125 / Pl: -uri / E: buba2] (Reg) 1 Variolă. 2 (îs) Zilele -ului Luna decembrie. 3 (îs) ~ mare Vărsat mare. 4 Bubare.
325
BUBAT2
bubat2, ~ă a [At: DA ms / PI: ~aţi, ~e / E: buba] 1 Plin de bube Si: bubos. 2 Plin de răni.
bubă1 sf[At: CANTEMIR, H R. 347 / Pl: ~be l E: ucr 6yfo] 1 Umflătură a ţesutului celular subcutanat (cu caracter purulent) Si: abces, băşică, bolfă, buburuză, caş, furnicel, pustulă, puştea, robie, tumoră, uimă, ulcior, zgaibă, zgrăbunţă. 2 (Spc) Vărsat. 3 (Fig) Necaz. 4 (Fig) Hibă. 5 (îvp; îe) A merge cu ~ba A merge cu mâncarea la o lăuză. 6 (Pop; îe) A umbla cu cineva ca cu o - coapta A menaja pe cineva. 7 (Pfm; îe) A sparge -ba A da totul pe faţă. 8 (Fig; fam) Parte dificilă a unei probleme. 9 (Fig; reg) Rouă. 10 (Pop; îs) —albastră Umflătură care se face la încheieturile degetelor. 11 (Pop; îc) —în-cap Boală a vitelor. 12 (Pop; îc) ~be-de-plecate Umflături care ies la gură în urma ingerării anumitor alimente alterate (sau în cantitate prea mare). 13 (Pop; îs) ~be dulci Bube mici şi numeroase care apar la copii în jurul gurii. 14 (Pop; îs) ~ba mânzului Umflătură pe faringele mânjilor. 15 (Pop; îs) ~ neagră (sau ~ rea, sau - la inimă) Umflătură (vânătă) la încheieturi. 16 (Pop; îc) —păr Boală umană (nedefinită clar). 17 (Pop; îc) ~-putredă-în-gură Scorbut.
18	(Pop; îs) ~ roşie Bubă mică ce iese Ia febră. 19 (Pop; îc) -be-spurcate Spurcat. 20 (Pop; îs; lpl) -bele stricăturii Lepră. 21 (Pop; îs) -ba trânjilar Pelagră. 22 (Pop; îs) ~ vânătă Băşică ce apare mai ales la mâini şi la picioare, între degete şi podul palmei sau talpă. 23 (Reg; îc) Sărbătoarea—belor Sfânta Varvara. 24 (Reg; spc) Durere de măsele şi de dinţi (asociată umflăturilor). 25 (Reg) Guşter (Lacerta viridis). 26 (Pex) Rană.
27	(Pan) Nod mic pe coaja fructelor. 28 (Fig; fam) Defecţiune (a unui sistem tehnic).
buba2 .v/[At: MARIAN, INS. 279 / Pl: ~be / E: srb buba] (Reg) Larva viermelui de mătase.
bubâlcă .ş/ [At: DA ms / Pl: net / E: bubă1 + [g]âlcă] (Reg) 1 Umflătură.
2	Cartof. 3 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 4 Melodie după care se execută bubâlca (3).
buberic sm [At: PANŢU, PL. / V: (reg) -rnic / Pl:	/ E: bg 6y6peK]
Plantă erbacee din familia scrofulariacee, cu flori verzi-măslinii, cu fructe asemănătoare capsulelor, cu miros tare, neplăcut şi cu gust acru-amărui Si: (reg) brâncă, frunză-de-bubă-rea, iarba-neagră,poală, urzică-neagră (Scrophularia nodosa). bubernic sm vz buberic
bublţă1 i/[At: DDRF / Pl: -ţe / E: bubă1 + -iţă] 1-2 (Şhp) Bubă1 (1) mică.
bublţă2 a/[At: LIUBA, ap. DA / Pl: ~ţe / E: bubă2 + -iţă] (Reg) Larva viermelui de mătase.
buboăică sf [At: ŞEZ. I, 198/27 / Pl: -ice / E: bubă1 + -oaică] (Reg) Bubă1 mare. buboc sm vz boboc
bubohnic sm [At: DA ms / Pl: ~ici / E: net] (Reg; rar) Plantă de apă (iBrassica napus).
buboi sn [Af: ŞEZ. VI, 23 / Pl: -oaie l E: bubă1 + -oi] Bubă mare Si: bubuiag, furnicel, furuncul Cf abces, apost'ună.
bubolnic sm [At: LB / Pl: -ici / E: ns cf bubohnic] Rapiţă sălbatică (Nasturtium officinale). buboloacă sf vz boboloc
bubon sn [At: N. LEON, MED. 123 / PI: -oane / E: fr bubon] Umflătură a ganglionilor limfatici din regiunea inghinală, axilară etc. caracteristică ciumei, scarlatinei, bolilor venerice.
bubonică a [At: DEX2 / E: fr bubonique] (îs) Ciumă (sau pestă) ~ Ciumă (sau pestă) care se manifestă prin buboane.
bubos, ~oasă a [At: DEX2 / Pl: -oşi, ~o‘&se / E: bubă1 + -os] 1 Plin de bube Si: bubat2 (1), buburos. 2 (D. plante, fructe) Cu noduri. buboti v vz boboti bubou sn vz bobou
bubui1 [At: NEGRUZZI, S. I / Pzi (3): ~ie / E: fo] 1 vi (D. tunete) A produce un zgomot înfundat şi puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. 2 vi (Pex; d. arme sau d. alte surse de zgomot) A produce
zgomote înfundate, puternice adesea repetate (prin ecou) la intervale scurte.
3	(Fig) A lovi. 4 (Fig) A certa. 5 (Fig) A pedepsi. bubui2 sn vz pupui
bubuiag s [At: ŞEZ. I, 198/27 / E: bubă1 + -uiag] (Reg) Buboi. bubuială .s/[At: COSTINESCU / Pl: ~/e// / E: bubui + -(i)ald] 1 Zgomot puternic (şi lung). 2 Ceartă. 3 Bătaie. 4 Pedeapsă.
bubuieţsn [At: SBIEREA, P. 297/32 / Pl: ~e / E: net] Tubercul Cf boabă, globuleţ.
bubuioc sm [At: H III, 290 / Pl: ~oci / E: net] (Reg) Peşte cu solzi tari nedefinit mai îndeaproape.
bubuios, ~oasă a [At: FILIPESCU, ap. TDRG / Pl: ~o.yi, ~oase/ E: bubă1 + -uios] (Reg) Care are bube1 (mari). bubuire sf [At: DA / Pl: -ri / E: bubui] (Rar) Bubuit. bubuit sn [At: MARDARIE, L. 3810 / Pl: ~uri / E: bubui] Zgomot înfundat, puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte Si: bubuire, bubuitură.
bubuitor, ~oare a [At: MARIAN, î. 356 / P: ~bu-i~ / Pl:	-oare l E:
bubui + -tor] Care produce zgomote asemănătoare tunetului.
bubuitură sf [At: ISPIRESCU, L. 99 / P: ~bu-i~ / PI : ~ri / E: bubui + -tură] Bubuit. bubulac sm vz babalâc
bubuliţă sf[At: DDRF / Pl: ~ţe / E: bubă1 + uliţă] 1-2 (Şhp) Buba1 (mică). bubuluc sm vz babalâc
buburejoară .ş/[At: MARIAN, INS. 107 /PI: ~re / E: buburuz + -oară] Buburuză (3) mică, cu câte un singur punct negru pe fiecare aripioară. buburez sm vz buburuză
buburos, ~oasă a [At: DEX2 / PI: ~oşi, ~oase / E: bubă1 + -uros] Bubos. buburus sm vz buburuză buburuţă sfvz buburuză
buburuz sm [At: ŞEZ. II, 151/4 / V: -rez / PI: ~e / E:	net]	(Reg)
1	Globuleţ. 2 Fructul arinului Si: anină. 3 Con de brad.
buburuză sfl At: LB / V: ~u sm, ~uţă / PI: ~e / E: ns cf srb baburică]
1	(Reg) Bubă1 mică (excuamată) produsă de febră. 2 Mugur mic. 3 (Şîs ~roşie) Gândăcel semisferic,cu elitrele roşii sau galbene, pătate cu şapte puncte negre Si: boul-lui-Dumnezeu, boul-Domnul ui, boul-popii, cucuşor, găinuşa(-lunii), găina-lui- Dumnezeu, gărgăriţă, margari(n)tă, mămăruţă, mărgăriţă, Măria-popei, mumuruţă, paparugă, păpăluză, păpăruie, păpăruză, vaca-lui-Dumnezeu, vrăjitoare (Coccinella septempunctata).
buburuzos, ~oasâ a [At: MARIAN, ap. DA / Pl: -oşi,	-oase	/	E:
buburuză + -av] (Reg) Care este plin de buburuze (1).
bubuşku sm [ At: DA ms / PI: ~ej / E: ns cf buburuză] (Reg) Umflătură mică de răşină din scoarţa bradului.
bubuşlie şf[At CANTEMIR, ap. TDRG / V: ~/e«, -/ui, ~luie,guguşl\u, guguşliel Pl: ~i/7 E: ns cf buburuz] 1 (îrg) Globuleţ. 2 (Reg; pan) Pilulă.
3	(Reg; spc) Fructul (necopt) al verigarului.
bubuşlui sm [At: ŞEZ. VII, 178 / Pl: ~ / E: cf buburuză] (Reg) Fructul hameiului.
bubuşluie .s/[At: MARIAN, ap. DA / PI: ~ui / E: ns cf buburuză] (Reg) Coroană de flori a losnicioarei. bubuşoară .v/’[At: DDRF/Pl: -re/E: bubă + -uşoară] 1-2 Bubă1 (mică). bubuti v vz boboti
bubuţ s [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: bu + bu + -uţ] Lovitură de pumn. bubuţă A/[At: DDRF / PI: ~ţe / E: bubă1 + -uţă] 1-2 Bubă mică. buc1 sm [At: CREANGĂ, GL. / Pl: net / E: net] 1 (Pop; îlav) într-un
-	într-o clipă. 2 (Pop; îe) A fi - de foame A fi lihnit. buc2 sm [At: TDRG / Pl: buci / E: vsl EcyKix] (Reg) Fag bătrân. buc3 sm [At: DEX2 / Pl: (2) buci / E: ns cf alb byk] (Reg) 1 Pleavă rămasă după vânturarea seminţelor de cânepă, in sau după măcinarea boabelor de porumb. 2 (Lpl) Scame rămase de la meliţarea şi pieptănarea inului şi a cânepei. bucal1 sn vz bocal
326
BUCHEREŞTE
bucal2, ~ă a [At: DA / Pl:	-e / E: fr buccal] 1 Care ţine de gură.
2	Privitor la gură. 3 Care se face cu gura. 4 (D. medicamente; îlav) Pe cale ~ă Pe gură.
bucar sn [At: DAM£, T. 50 / Pl: -e / E: foică + -ar] Curea de la ham care trece peste crupe şi de care se ataşează căruţa Si: curar, gurură, hamut, i>a/wr.
bucată sf[At: CREANGĂ, P. 6 / Pl: -că#, (7-9) -fe / E: lat buccata]
1	Parte delimitată dintr-un întreg. 2 (Determinat prin „de drum“, „de cale“) Distanţă. 3 (D. timp) Interval. 4 (Cmr; ind) Piesă dintr-un ansamblu sau dintr-o serie de obiecte de acelaşi fel. 5 (Fig; îe) A face ~căţi A zdrobi (în bătaie). 6 (îvr) Piesă (literară, muzicală). 7 (Lpl) Feluri de mâncare (gătită). 8 (Lpl) Alimente. 9 (Reg; lpl) Cereale. 10 (Reg) Vite. 11 (Reg; pex) Avere (mişcătoare). 12 (îe) A vinde (cumpăra) cu ~ta A vinde (cumpăra) în detaliu (cu amănuntul). 13 (îe) A face ceva din bucăţi A confecţiona ceva din piese care provin din ansambluri diferite. 14 (îs) Om dintr-o - Om integru. 15 (îas) Om grosolan. 16 (Pfm; îe) A face cuiva ~ta A provoca cuiva, în mod deliberat, ceva neplăcut, un rău.
bucază sf [At: MARIAN, ap. DA / Pl: -ze / E: bucă + -ază] (Reg) Vacă cu buze foarte mari şi groase.
bucă sf [At: TETRAEV. (1574), 207 / PI: buci I E: ml bucca] (Pop)
1	Obraz. 2 (Pan) Fiecare dintre cele două părţi cărnoase ale şezutului Si: fesă, cur, fund.
bucăcioară sf [Ai: RETEGANUL, P. I, 42/24 / Pl: -re / E: bucată + -oară] Bucată mică. bucălai a vz bucălat
bucălaie [At: JAHRESBER. XVI, 221 / V:	~coliţă / Pl: ~/ăi /
E: bucă + laie] 1 sf Oaie cu botul negru. 2 .s/(Rar) Capră cu botul negru.
3	.s/(Rar) Căţea cu botul negru. 4 a (D. ovine) Care are lâna albă şi botul şi extremităţile membrelor negre sau de culoare închisă.
bucălan a vz bucălat
bucălat, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: ~ai, ~av, ~lău, ~iu / Pl: -aţi, -e / E: ns cf bucă] Plin la faţă Si: durduliu, grăsuliu. bucălav a vz bucălat
bucălău sm [At: H II, 12 / PI: -ă/ / E: bucălat css] (Reg) 1 Berbec. 2 Câine. bucălălău a vz bucălat
bucălâu a [At: ŞEZ. II, 151/8 / Pl: -âi, -â/e / E: net] (Reg) Care are obrajii cenuşii.
bucăliţă sf [At: JIPESCU, 0.48 / Pl: ~/e /E: bucălaie + -iţă] 1-6 (Şhp) Bucălaie (1-3) mică (şi dragă). bucăliu a vz bucălat
bucătar sm [At: BIBLIA (1688), 201/1 / Pl: -/ / E: bucată + -ar] 1 Bărbat care are meseria de a găti mâncare. 2 (Iuz; îc) —başa Bucătar-şef.
bucătăreasă sf [At: BIBLIA (1688), 200 / Pl: ~re.se / E: bucătar + -easă] Femeie care are meseria de a găti mâncare Si: bucătăriţă. bucătări vi [At: DA ms / Pzi: ~re.se: / E: bucătar] A găti mâncare. bucătărie sf [At: URICARIUL VII, 194/3 / Pl: ~i/ / E: bucătar + -ie]
1	încăpere în care se găteşte mâncarea. 2 (Pex) Totalitata obiectelor şi mijloacelor care servesc la gătirea mâncării. 3 (Fig; fam) Totalitatea accesoriilor sau acţiunilor care servesc la susţinerea unei demonstraţii, Ia efectuarea unei lucrări după ce s-a stabilit ideea de bază. 4 Faptul de a pregăti mâncare. 5 Mod specific (naţional, regional) de a pregăti mâncarea. 6 (îs) - de campanie Vehicul prevăzut cu cele necesare preparării hranei calde pentru trupele aflate în deplasare.
bucătărioară .s/[At: DEX2 / P: ~ri-oa~ / PI: -re / E: bucătărie + -ioară] 1-2 (Şhp) 6neătătie (mică). bucătăriţă sf[At: LŞ / PI: ~ţe / E: bucătar + -iţă] Bucătăreasă. bucătură sf [At: DA\/ PI: ~ri / E: bucată + -ură] (Pop) îmbucătură. bucăturică .v/'[At: DAj/ Pl: -ici / E: bucătură + -ică] îmbucătură mică. bucăturiţă .s/[At: DA / Pl: -e / E: bucătură + -iţă] îmbucătură mică. bucăţea sf [At: DA / Pk-e/e / E: bucată + -ea] Bucată mică.
bucăţel sm [At: DEX2 / E: bucăţea css] Plantă erbacee, din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul şi cu flori roşietice sau violacee (Agrostis canina), bucăţeli vt [At: DEX2 / Pzi: ~/e.vc: / E: bucăţele] (Reg) A îmbucătăţi. bucăţi vt [At: DEX2 / Pzi: -fe.vc / E: bucată] (Pop) A face bucăţi. bucăţică i/[At: DOSOFTEI, V. S. 86/2 / Pl: -lele E: bucată + -ică] 1-2 (Şhp) Bucată (mică). 3 (Fig; fam) Fată (sau femeie) frumoasă. 4 (Arg; îs - bună) Femeie uşoară. 5 (Fam; îs - ruptă) Persoană care seamănă foarte mult cu unul din membrii familiei sale. 6 Ceea ce serveşte (în cantitate mică) de mâncare. 7 (îe) A-şi da -ca de ia gură A fi foarte darnic sau altruist. 8 (îe) A lua (cuiva) ~ca de Ia gură A lipsi pe cineva de strictul necesar traiului.
bucăţoi sn [At: BARCIANU / Pl: -oa/e / E: bucată + -oi] Bucată mare. bucce sf vz bucea buccea sf vz bucea buccealâc sn vz boccealâc
buccinator sm [At: DEX2 / Pl: -/ / E: fr buccinateur] Muşchi facial cu ajutorul căruia poate fi expulzat, cu putere, conţinutul cavităţii bucale. bucciu a vz bocciu
bucea sf [At: LB / V: bocşăy bocşe a, bucce a, bucşă, bucce, bucle / Pl: -e/e / E: ml buccella] 1 Cilindru metalic care căptuşeşte pe dinăuntru butucul roţilor de căruţă (sau de camion). 2 (Reg) Roata de fier a leucei.
3	Manşon de metal montat între două piese. 4 Verigă ce prinde mânerul şurubelniţei de limbă Si: brăţară. 5 Gâtul pâlniei Si: burlui. 6 Cavitatea unui candelabru sau a unui sfeşnic în care se pune lumânarea. 7 Scobitură într-o piesă de lemn, în care se îmbucă proeminenţa altei piese. 8 Colac în formă de coroniţă. buced, ~ă a vz buged
bucela vt [At: DEX2 / Pzi: -/ez / E: bucea] (Rar) 1 A monta o bucea.
2	A căptuşi cu o bucea. bucelare sf [At: DEX2 / Pl: ~/ăr/ / E: bucela] (Rar) 1 Montare de bucele.
2	Căptuşire cu bucele. bucen sn vz bucium1 buceniş sm vz buciniş
bucentaur sm [At: DEX2 / P: ~a-ur / Pl: -/ / E: fr bucentaure] (Mit) Centaur care avea corp de taur. bucfari sm vz bufari
bucfăraş sn [At: JAHRESBER. III, 292 / Pl: -e / E: bucfari + -av] (Reg) Scrisoare.
bucfărelsn [At: VICIU, GL. / Pl: -e / E: bucfari + -el] (Reg) Scrisoare. buche .v/[At: CANTEMIR, HR. 306 / V: buche J Pl: buchi/ E: vsl cop#»#]
1	Numele celei de-a doua litere a alfabetului chirilic. 2 (Pex) Literă. 3 (Pex) Literă a alfabetului chirilic Si: slovă, potcoavă. 4 (Pex) Scriere. 5 (Pex; îlav) După '-a cărţii Conform regulii. 6 (Pop; îe) A nu şti ~ A nu şti nimic.
7	(Pop; îe) A spune cuiva buchile A spune cuiva părerea fără înconjur.
8	(Pan; reg) Smoc de păr sub buza de jos. buche a sf vz buche
buchehr sn [At: IORGA, S. D. XII, 127 /V: buc hilar, buc hilare ş, bughidan, bughelar, bughilareş, bughilăreş, pughilar I Pl: -/ / E: mg bugyelldis, pugildris] (îrg) Portmoneu.
buchelişte sf [At: URICARIUL X, 400/7 / E: ns cf buc hi sa] (Reg; rar) Pământ (care trebuie) lucrat îndelung.
bucher sm [At: ZANNE, P. V, 99 / Pl: -/ / E: buche + -er] (Iuz)
1	Persoană care începe să înveţe, să scrie (şi să citească). 2 (Pex) începător.
3	(Rar) Persoană care învaţă pe dinafară, prin repetări Cf tocilar, bucherea sf, a [At: PĂSCULESCU, L. P. / Pl: -e/e / E: net] (Reg)
1-2 (Oaie) care are lâna deasă şi lungă.
buchereală sf [At: DEX2 / Pl: -e/i / E: bucheri + -eală] (Fam) Silabisire (a unui text). 2 (Pex) învăţare în chip mecanic.
bucherescy -ească a [At: POLIZU / Pl: ~eşti / E: bucher + -esc] (Reg; iuz) Bătrânesc.
buchereşte av [At: DDRF / E: bucher + -este] 1-3 (Rar) Ca un bucher (1-3). 4 (îrg) Bătrâneşte.
327
BUCHERI
bucheri vt [At: TDRG / Pzi: -resc / E: bucher] (Iuz) A silabisi. bucherie sf [Ai: VLAHUŢĂ, ap. TDRG / Pl: -ii / E: bucher + -ie] 1-2 (Iuz) Regulă elementară de scriere (sau de citire). bucherire sf[At: MDA ms / Pl: -ri / E: bucheri] (Nob) Silabisire. bucherit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: bucheri] (Nob) Silabisire. bucherit2, ~ă a [At: MDA ms / PI: -iţi, -e / E: bucheri] (Nob) Silabisit. buchet sn [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 273/2 / Pl:	/ E: fr bouquet]
1	Mănunchi (de tlori). 2 (Fig) Ceea ce aminteşte de forma unui buchet de flori. 3 (Reg; spc) Plantă erbacee de talie mică, cu flori albăstrii şi liliachii {Geranium pusillum). 4 (D. vinuri) Miros specific.
buchetierâ şf[At: ALECSANDRI / P: -i-eră l Pl: -re / E: fr bouquettiere] (înv) Florăreasă care face buchete şi le vinde pe stradă.
bucheţel sn [At: DA / Pl: -e l E: buchet + -el] 1-2 (Şhp) Buchet (1) mic.
buchihr sn vz buchelar buchilareş sn vz buchelar
buchină ş/ŢAt: REV. CRIT. 111,-90 / Pl: ? / E: net] (Reg) Parte a pipei din care trage fumătorul Si: ciutură. Cf iuramea. buchineţ sm vz bocăneţ1
buchinist sm [At: DEX2 / Pl: -işti f E: fr bouquiniste] (Frm) Anticar (ambulant).
buchirisi vti [At: DEX2 / Pzi: -sesc / E: bucher + -isi] (Rar) 1-2 A buchisi (3). buchisa v vz buchisi
buchiseala a/' [At: DEX2 / Pl: -eli / E: buchisi + -eală] (Pfm)
1	Executarea unui lucru cu multă migală. 2 învăţare cu mult efort şi migală.
buchisi [At: DEX2 / V: -sa / E: ns cf buche] (Pfm) 1-2 vtr A face un lucru cu multă caznă şi migală. 3 vr A învăţa ceva cu efort şi migală Si: a buchirisi. 4 vt (Fig) A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionţi). buchisit1 [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: buchisi] (Pfm) Buchiseală. buchisit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e I E: buchisi] (Pfm) 1 Care este făcut cu multă migală. 2 învăţat cu mult efort.
buci vt [At: H IV, 280 / V: bocşi, bucşi, buti / Pzi: bucesc / E: bucea] A pune o bucea la butucul roţii.
buciarda vt [At: DEX2 / Pzi: ~dez / E: fr boucharder] A prelucra cu buciarda piatra de construcţie.
buciardare i/[At: DEX2 / Pl: -dări f E: buciarda] Prelucrare a pietrei de construcţie cu buciarda. buciarddt1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: buciarda] (Nob) Buciardare. buciarddt2, ~ă [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e l E: buciarda] (D. piatra de construcţie) Prelucrat cu buciarda.
buciarda sf [At: DEX2 7 Pl: -de / E: fr boucharde] Ciocan cu dinţi sau caneluri, folosit pentru a imprima, prin lovire, puncte sau linii regulate pe faţa pietrelor de construcţie. bucie sfvz bucea bucim sn vz bucium1 bucimaş sn vz buciumaş1 buc ime sn vz bucium2 bucimiş sm vz buciniş
bucin1 sn [At: MARIAN, NU. 667/7 / PI: ? / E: net] (Reg) 1 Bucată de lemn scurtă, cilindrică, goală pe dinăuntru şi fixată în grindă. 2 Colac în formă cilindrică, copt pe un sul de lemn. bucin2 sn vz bucium1
bucinar sm [At: DA ms / Pl: -i / E: bucin + -ar] Coşar. buciniş sm [At: ANON. CAR. / V: buceniş, bucimiş, buciuniş l Pl: -i / E: net] (Reg) 1 Cucută. 2 (îc) — de-apă, —-de-baltă Cucută-de-apă.
3	Anghelică. 4 Pătrunjelul-câinelui.
bucioi sm [At: H X, 85 / Pl: ? / E: net] (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.
buciu sm, a [At: H I* 6 / A: net / Pl: -ii, -ie / E: net] (Reg) 1-2 (Cal) murg, cu burta şi botul gălbui.
buciuc sn [At: ŞIO I, 11 / V: bunciuc / Pl: -uri ! E: tc bucuk] (luz) 1 Steag turcesc sau tătăresc, confecţionat dintr-o jumătate de tui şi care
reprezenta însemnul marelui spătar, al ispravnicului de Focşani şi al marelui căpitan de lefegii. 2 (Pex) Căpitănie. 3 (Pex) Isprăvnicie. 4 Trupă de soldaţi rămasă din personalul militar care alcătuia o căpetenie.
buciucaş sm [At: (a. 1788) Ş102 / Pl: -i / E: buciuc + -aş] Purtător de buciuc (1).
bucium1 sn [At: CORESI, P. S. 223 / V: bucen, bucim, bucin, buciun / Pl: -e l E: lat bucinum] 1 Instrument muzical de suflat, de formă tubulară, tronconic, din lemn de tei, cireş sau din metal, folosit mai ales de către ciobani. 2 (Pan) Hârtie sau pânză răsucită în formă de bucium (1) Cf cilindru, sul, tub. 3 (Reg) Coş.
bucium2 sn [At: LB / V: ~cime, ~ă / Pl: -e / E: net] (Pop) 1 Trunchi de arbore Si: buştean, butuc, buturugă, tulpină. 2 (Spc) Butuc de viţă de vie Si: muzuc. 3 Butuc de roţi.
buciuma [At: TETRAEV. (1574), 208 / V: -ci/ia, ~ciuna / Pzi: bucium I E: lat bucinare] 1 vi A sufla din bucium1 (1) (sau din alte instrumente) Si: a trâmbiţa. 2 vt (Fig) A spune ceva la toată lumea, în gura mare Si: a anunţa, a vesti. 3 vt (Spc) A lăuda. 4 vi (Reg) A plânge. 5 vi (D. lupi; rar) A urla.
buciumare sf [At: CORESI, EV. 28/10 / Pl: -mari / E: buciuma] (Rar)
1	Semnalare din bucium. 2 (Fig) Vestire.
buciumaş1 sm [At: URICARIUL XIX, 391/30 / V: bucimaş / Pl: -i / E: bucium1 + -aş] 1 Persoană care cântă din bucium1 (1) Cf gornist, trâmbiţaş. 2-3 (Şhp) Bucium1 (1) mic.
buciumaş2 sm [At: MARIAN, NU. 664 / Pl: -i / E: bucium2 + -aş] (Reg) Ploscă (pentru vin). buciumă sfvz bucium2
buciumător, ~oare smf, a [At: ODOBESCU, S. II, 168 / Pl: -i, -oare / E: buciuma + -ător] 1-2 (Persoană) care buciumă.
buciumăturâ sf-[At: DA ms / Pl: -ri / E: buciuma + -tură] 1-2 Buciumare (1-2).
buciumelsm [At: RETEGANUL, TR. 40/9 / Pl: -ei f E: bucium2 + -el] Bucium2 (1) mic. buciun sn vz bucium1 buciuniş sn vz buciniş
bucla [At: EMINESCU, P. 220 / Pzi: -lez IE: fr boucler] 1-2 vtr (D. păr) A (se) ondula. 2 vt (Pex) A modela în formă de buclă.
buclaj sn [At: DEX2 / Pl: -e l E: fr bouclage] 1 Totalitatea buclelor de pe pielea unui miel. 2 Structura buclelor unei pielicele de miel. buclan sn vz butlan
buclare sf [At: DEX2 / Pl: -lari / E: bucla] 1 Ondulare. 2 Modelare în formă de buclă.
buclat,	[At: DEX2 / Pl: -aţi l E: bucla cf fr boucle] Ondulat.
buclă sf]At: NEGRUZZI, S. 1,226 / Pl: -le l E: fr boucle] 1 Şuviţă de păr ondulată Si: cârlionţ, zuluf. 2 Porţiune de fir textil răsucită în timpul tricotării în formă de buclă (1). 3 Curbă dintr-un drum cu serpentină. 4 Cot al unui curs de apă. 5 Piesă metalică pe care se fixează, prin îndoire, capătul unui cablu. 6 (îs) - digitală Aparat electronic folosit pentru redarea infinită a unei secvenţe sonore înregistrate.
bucle [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr boucle] 1-2 sn, a (Ţesătură) care are firul creţ sau cu noduri. 3 sn Fir creţ. buclie sf [At: VICIU, GL. / Pl: -ii / E: net] (Reg) Ploscă. bucliuc sn vz bucluc
bucliuci vt [At: DA ms / Pzi: ? / E: bucliuc] A trata pământul cu gunoi (bucluci).
bucluc sn [At: JAHRESBER. 111,314/ V: boc~, -liuc, butliuc, blucug / Pl: -uri / E: tc bokluk] 1 (Reg) Baligă. 2 (Reg; îe) A mânca — A spune minciuni. 3 (Reg; pex) Orice fel de gunoi. 4 (Reg; lpl) Obiecte neînsemnate Si: bichisuri,mărunţişuri. 5 (Fig; prt) Bagaj. 6 (Fig) Fapta condamnabilă.
7	(Pfm) Situaţie neplăcută în care se află cineva Si: belea, necaz. 8 (Reg) Ceartă. 9 (înv) învălmăşeală. buclucarsm [At: DA / Pl: -i / E: bucluc + -ar] (Rar) 1-2 Buclucaş (1,3).
328
BUDGETAR
buclucaş, ~ă [At: DA / Pl: -i,-e / E: bucluc + -av] 1-2 smf, a (Persoană) care provoacă buclucuri (7). 3-4 smf, a (Personă) care caută cearta cu orice preţ.
buclucănţă .v/‘[At: DA / Pl: -ţe f E: buclucar + -iţă] (Rar) 1-2 Buclucaşă
(1.3).
bucluccm sm [At: DA / Pl: -cii / E: bucluc + -ciu] (înv) 1-2 Buclucaş
(1.3),
bucmea .v/ [At: COSTINESCU / V: boc~ / Pl: ~ele l E: tc bokme] Găitan mic cusut drept chenar pe marginea fustelor Cf cordeluţă, galon, şnur, vipuşcă. bucni vi vz bufni
bucoavnă sf [At: (a. 1777) IORGA, S. D. XIII, 13 / Pl:1-ne / E: vsl A3TbEVYKVBThN0] (înv) 1 Abecedar. 2 (Pex) Carte (bisericească) tipărită cu litere chirilice. 3 (Pex; prt) Carte veche. bucoldie sf vz bucălaie
bucolic, ~ă [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: lat bucolicus] 1 a Care este specific vieţii pastorale idilice. 2 a (Pex) Rustic. 3 sf Poem pastoral Cf eglogă, idilă.
bucolism sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: bucol\ic J + -ism] Caracter bucolic. bucoliţă sf vz bucălaie
bucos, ~oasă a [At: DA / Pl: -oşi, -oase / E: bucă + -av] 1 (Rar) Care are fese. 2 (Prt) Plin la faţă Cf bucălat, dolofan. 3 Care are fesele mari.
bucovinean, ~ă [At: DA / Pl: -eni, -ene / E: Bucovina + -ean] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia Bucovinei. 3-4 smf a (Persoană) care este originară din Bucovina. 5 a Care ţine de Bucovina. 6 a Care aparţine populaţiei Bucovinei. 7 a Privitor la Bucovina. 8 a Privitor la populaţia Bucovinei.
bucovineancă .v/’[At: DA / Pl: -nence l E: bucovinean + -că] 1 Femeie care face parte din populaţia Bucovinei. 2 Femeie care este originară din Bucovina. 3 (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape.
bucrmiu sn [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr bucrane] (Aht) Motiv ornamental reprezentând un cap de bou împodobit cu ghirlande de flori, panglici etc. bucs sm vz bucsău bucsai sm vz bucsău
bucsău sm [At: LB / V: bucs, ~sai / Pl: n / E: ns cf lat buxus] Arbust ornamental din familia leguminoaselor, cu ramuri verzi-albăstrui şi cu flori mari, galbene şi frumos mirositoare (Spartium junceum). bucşi v vz băcsi bucşire v vz băcsire bucsit1 sn vz băcsit1 bucsit2, ~ă a vz băcsit2
bucşan, ~ă [At: H XVI, 104 / V: boc~ / Pl: -i, -e / E: Bocşa + -ean] (Reg) 1 a/Rasă de vite moldovenească. 2 a Care este specific rasei bucşane
(1). 3 a Care aparţine rasei bucşane (1). bucşai sm vz bâcsai bucşă sf vz bucea bucşi1 vt vz buci
bucşi2 vt [At: VICIU, GL. / Pzi: ~şese / E: net] (Reg) 1 A lovi cu putere.
2	A umple până la refuz Si: a îndesa. 3 A podidi (sângele).
bucşire ş/ŢAt: MDA ms / PI: -ri / E: bucşi] (Reg; nob) 1 Lovire cu putere. 2 Umplere până la refuz. 3 Sângerare. bucşit1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: bucşi] (Reg; nob) 1-3 Bucşire (1-3). bucşit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, ~e / E: bucşi] (Reg; nob) 1 Lovit2 cu putere. 2 Umplut2 până la refuz. 3 însângerat2.
bucşuliţă sf [At: H V, 49 / V: butcu~ / E: net cf buşc uliţă] (Reg) Floare nedefinită mai îndeaproape Cf bobonel.
bucura [At: BIBLIA (1688), 143/92 / Pzi: bucur / E: cf alb bukuron]
1	vr A face cuiva o bucurie Si: a înveseli. 2 vt A ferici pe cineva. 3 vt (Copt ,,cu“) A face cuiva un bine. 4 vt (Copt ,,cu“) A recompensa pe cineva. &Jvf(Copţ^GXi“) A face cuiva un dar. 6 vr A încuraja pe cineva Cf a linişti. 1 vr (Copţ ,,de“) A încerca sentimentul de bucurie. 8 vr (Copţ „de“ şi ,,din“) Aavea partide cineva (sau de ceva) drag. 9 vr A găsi plăcere /
în ceva. 10 vr (Copţ „la") A râvni ceva. 11 vr A fi foarte căutat, provocând interes.
bucurare v/ [At: MDA ms / Pl: -rări / E: bucura] (Rar) 1 înveselire.
2	Mulţumire.
bucurat1 sn{At: MDA ms / PI: ? / E: bucura] (Rar) 1-2 Bucurare (1-2). bucurdt2, ~ă a [At: VARLAAM, C. 54 / Pl: -aţi, -e / E: bucura] Care este bucuros (1) Si: fericit, mulţumit, vesel.
bucureştean, [At: DEX2 / Pl: -eni, -ene / E: Bucureşti + -ean] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia Bucureştiului. 3-4 smf, a (Persoană) originară din Bucureşti. 5 smp Populaţia Bucureştiului.
bucureşteancă sf [At: DEX2 / Pl: -ence f E: bucureştean + -că] 1 Femeie născută în Bucureşti. 2 Locuitoare din Bucureşti.
bucurie .v/‘[At: COD. VOR. 129/5 / Pl: ~i/ / E: bucura + -ie] 1 Senzaţie de mare plăcere Cf veselie. 2 (Pex; rar) Veste bună. 3 (Ccr) Persoană (sau obiect) care produce bucurie. 4 (îla) Cu (toată) ~(ia) (Foarte) bucuros (1).
bucuros,-'Oasă [At: M. COSTIN, ap. TDRG / PI: -oşi, -oase / E: bucura + -av] 1 a Care încearcă senzaţia de bucurie Si: fericit, mulţumit, vesel.
2	a (înv; îe) A fi ~ cuiva A avea simpatie pentru cineva. 3 a (îe) A fi ~ să... A prefera să... .4 av Cu plăcere. bucuţă .s/[At: DA / Pl: -ţe / E: bucă + -uţă] (Şhp) 1-2 Bucă (mică). bucvari sn [At: DEX2 / Pl: -ii / E: vsl EcyKBApu] Un fel de bucoavnă. budac1 sn [At: LIUBA-IANA, M. 108 / V: -ă1 sf I Pl: -ace / E: srb budak] (Reg) Sapă mică, cu coadă scurtă şi grea.
budac2 sn [At: H III, 325 / V: ~ă2, ~ană1, ~arcă, ~aşcă sf / Pl: ? / E: ns cf budăi] (Reg) Vas pentru închegarea laptelui. budacă1 sf vz budac1 budacă2 sfvz budac2 budai sn vz budăi budaie sn vz budăi
budala sms [At: CARAGIALE, S. N. 34 / E: tc budala] (Trî) Om prost. budalac, -ă a [At: JIPESCU, O. 14 / Pl: ~acr, ~ace / E: budala + -ac] Prost.
budalaş sm [At: CIHAC, II, 551 / Pl: -i / E: budala + -oy] (Şhp) 1-2 Budala (mare).
budalău sn [At: H XII, 386 / V: ~dăl~ / Pl: -laie / E: ns cf budăi] (Reg) Putinei folosit la bătut untul Si: budereu. budană1 sfvz budac2
budană2 sf [At: DEX2 / Pl: -ne / E: budăi + -ană] (Reg) Butoi cu capacitate mare Si: zăcătoare. budarcă sf vz budac2 budaşcă sfvz budac2
budă .v/ [At: PAMFILE, I. C. 433 / Pl: -de, (îvr) -uzi / E: rs 6ym] (Reg)
1	Cocioabă de lemn, în care locuiesc pădurarii. 2 Prăvălioară de lemn Si: baracă, magherniţă. 3 Closet. budăcică sf [At: DA / Pl: ~eicr / E: budacă + -ică] (Şhp) 1-2 Budac (mic). budăhace s vz budihace
budăi sn [At: MARIAN, ap. DA / V: -dai, ~daie, ~ău, -dai, ~dau, ~deu, ~die, ~dui / Pl: -ie / E: mg bdddny] (Reg) 1 Vas de lemn, confecţionat din doage, de forma unui trunchi de con, în care se păstrează laptele, se duc bucatele la câmp sau se ţin băuturi. 2 (înv; îe) A turna ca în ~iul ţiganului A mânca în neştire. 3 Trunchi scobit, întrebuinţat ea ghizd la fântână.
budălău sn [At: HEM 2840 / Pl: -ăi / E: net] Lemn cu care se bate untul Si: brighidău. budău sn vz budăi
budeancă .v/[At: H XI 5 / Pl: ? / E: net] (Reg) Floare nedefinită mai îndeaproape.
budereu sn [At: MARIAN, ap. DA / Pl: -eci / E: ns cf budăi] (Reg) Putinei folosit la bătut untul Si: budalău. budeu sn vz budăi budget sn vz buget budgetar, -ă a vz bugetar
329
BUDIANĂ
budiană a/'[At: PANŢU, PL. / Pl: -iene I E: net] 1 (Reg) Plantă care face flori galbene şi care nu-şi schimbă culoarea nici măcar când se usucă Si: vâzdoagă. 2 (Reg) Specie de capră nedefinită mai îndeaproape. budie sfvz budăi
budihace sm [At: CREANGĂ, GL. / V: ~dăh~, ~aci, ~heci / Pl: - / E: net] (Reg) Monstru. budihaci sm vz budihace budiheci sm vz budihace
budincă sf [At: DA / V: ~ngă, pudingă / Pl: (înv) -nce, -nci I E: fr pouding] 1 Preparat culinar (dulce), făcut din făină (sau paste făinoase), orez, ouă, lapte, etc. copt în cuptor. 2 Mâncare din legume (tăiate mărunt), brânză etc. coapte în cuptor.
budism sms [At: DA / E: fr budhisme] Religie apărută în India în sec. V-VI a. C. şi atribuită lui Budha, care consideră viaţa un izvor de suferinţe şi de iluzii, propăvăduind renunţarea la orice plăceri.
’ budist,[At: MAIORESCU, CR. II, 305 /Pl: -işti, -e f E: fr buddhiste]
1	a Care aparţine budismului. 2 a Privitor la budism. 3 smf Adept al budismului.
budiuhărţă sfvz budiuharci
budiuhoci sm [At: DA / Pl: - / E: net] (Reg) Pasăre de noapte. budoar sn [At: ALECSANDRI, T. 883 / V: (înv) ~duar~ / Pl: -e / E: fr boudoir] Salonaş elegant şi intim al unei femei Si: iatac, toaletă, budoimi sm [At: DA / Pl: - / E: net] Bălărie. budmr sn vz budoar budugănos, -oasă a vz butucănos
budugâri vi [At: DA ms / Pzi: ? / E: mg bodorogni] (Reg) A răscoli prin lucruri căutând ceva. budugănre ş/[At: MDA ms / Pl: -ri / E: budgări] (Reg; nob) Răscolire. budugănt1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: budugâri] (Reg; nob) Răscolire. budugărit2, ~ă a [At: MDA ms / PI: -i/i, -e / E: budugâri] (Nob) Răscolit2. buduhaie sf vz buduhaliţă buduhdiţă sf vz buduhaliţă
buduhaliţă .s/[At: LB / V: ~haie, ~haiţă l Pl: -ţe / E: net] Monstru. buduhoi sm [At: PAMFILE, C. / Pl: - / E: net] (Reg) Om gras şi greoi. budulac, ~ă [At: JIPESCU, O. 14 / Pl: -aci, -ace / E: ns cf budală] (Reg) 1-2 sm, a (Om) fugar. 3 av Fuga! budulan,~ă a [At: ŞEZ. V, 39/26 / Pl: -i, -e / E: budală + -ari\ Bocciu. buduli vt [At: VICIU, GL / Pzi: budul / E: mg (el)bâdulni] (Mgm) A răscoli.
budulm [At: LB / V: buduli / Pzi: ? / E: mg (el)bâdulni] 1 vi (Reg) A hoinări. 2 vt A alunga. 3 vi A căuta eu de-amănuntul Si: a cotrobăi, a scociorî.
buduluire .s/[At: MDA ms / Pl: -ri / E: budul ui] (Reg; nob) 1 Hoinărit1.
2	Alungare. 3 Căutare amănunţită.
buduluit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: budului] 1-3 (Reg; nob) Buduluire (1-3).
buduluit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, ~e / E: budului] 1 Alungat2.
2	Căutat2 cu atenţie.
buduna sfa [At: DAM&, T. 182 / Pl: ? / E: net] (Reg) Specie de oaie nedefinită mai îndeaproape.
budur sn [At: N. RUCĂREANU, ap. ODOBESCU, S. III, 93 / V: sf/ A şi: budur / Pl: ? / E: net] Stâncă mare pe care se urcă capra neagră.
budură1 ş/ŢAt: I. CR. IV, 122 / Pl: -re / E: net] (Reg) Pustiu nelocuit de oameni (dar locuit de diavol). budură2 sfvz budur
budureţ sn [At: LB / Pl: -e / E: cf buduroi] (Reg) Horn. budurepar sn [At: LB / Pl: -i / E: budureţ + -ar] Coşar. budurodie sfvz buduroi
buduroi sn [At: ŞEZ. V, 39/27 /V: ~oaie sfl Pl: -oaie / E: net] 1 Putină mare în care se strânge laptele de la oi Si: budâi. 2 (Reg; spc) Butoi mare, confecţionat dintr-un trunchi de copac, în care se depozitează făină (sau sămânţă de cânepă, cenuşă ete.). 3 Ghizd de fântână, confecţionat din lemn.
4	(Reg) Tub de lemn prin care se aduce apa la moară. 5 (Reg) Loc de pe vatră situat între comniţă şi perete. buduruşcă sfvz buduşcă
buduşcă sf [At: D. ZAMFIRESCU, R. 225 / V: -uruşcâ l Pl: ? / E: budac2 + -uşcă] Budac2. buduşlău sm [At: LB / Pl: -ăi / E: ns cf buduşlui] Hoinar. buduşlui [At: LB / Pzi: ? / E: ns cf mg bujdosni] (Reg) 1 vi A hoinări.
2	vr A vărui prost.
buduşluire şf [At: MDA ms / PI: -ri / E: buduşlui] 1 (Reg; nob) Hoinărit1. 2 Văruire proastă.
buduşluit1 sn [At: MDA ms / Pl: -wri / E: buduşlui] 1-2 (Reg; nob) Buduşluire (1-2).
buduşluit2,~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, ~e / E: buduşlui] (Reg) Văruit prost.
buf1 i [At: CREANGĂ, P. 32 / E: fo] Cuvânt care imită zgomotul înfundat produs de căderea unui obiect, de o lovitură sau de o explozie. buf2 sn [At: DEX2 / Pi: ? / E: net] Figură la jocul de arşice. buf3, ~ă a [At: DA / Pl: -i,~e t E: boiffe] 1 (D. comedii) Care are un caracter comic exagerat. 2 (D. operele muzicale) Care este compus în genul liric uşor. 3 (D. actori sau cântăreţi) Care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufă3 (2). 4 (D. roluri) Specific comediei sau operei muzicale bufe3 (2). buf4 sm vz buhă
bufan sm [At: HEM 3189 / Pl: -i / E: net] (Reg) Român bănăţean venit în Ţara Românească.
bufant, ~â a [At: DEX2 / Pl: -anti, ~e / E: fr bouffant] (D. îmbrăcăminte sau d. părţi ale ei) 1 înfoiat. 2 Larg. 3 Cu bufă2.
bufari sn [At: ŞEZ. V, 145/25 / V: bucf~, buhva~ / Pl: -ii / E: vsl EcyKBapL] 1 (Reg) Carte bisericească Si: bucoavnă. 2 Abecedar. bufă1 sfvz buhă
bufă2 şf[At: DEX2 / Pl: -fe /E: cf it buffa] 1 Cută. bufăi vr vz buhai
bufet sn [At: NEGRUZZI, S. I, 210/16 / Pl: -wri / E: buffet] 1 Dulap de sufragerie sau de bucătărie în care se ţin vasele, tacâmurile ete. 2 Local (mic) special amenajat, unde se servesc mâncăruri (reci), băuturi etc.
3	Mâncăruri care se servesc la un bufet. 4 Modalitate de a servi masa stând în picioare.
bufetier, ~â smf [At: DEX2 / Pl: -i, ~e / E: fr buffetier] 1 Persoană care conduce un bufet (2). 2 Persoană care serveşte la un bufet (2).
bufeu sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr bouffee] 1 Puseu puternic şi trecător de febră, asociată eu puls accelerat şi stare de disconfort fizic general.
2	Aer care iese pe gură Si: răsuflare. 3 Mişcare bruscă şi trecătoare Si: acces, răbufnire,
buftea sm [At: SBIERA, P. 300/35 / Pl: ? / E: bufi] Om gras şi buhăit. buflei sm [At: DEX2 / Pl: - / E: net] (Fam; gmţ) Copil sau pui de animal grăsuţ Si: dolofan.
bufleu sm [At: DELAVRANCEA, S. 229 / V: bulfeu1 / Pl: -ei / E: ns cf bufi] Căţeluş gras. bufliş sm vz buft bufnă sfvz bufniţă
bufneală sf [At: DEX2 / Pl: -e/i / E: bufni + -eală] (Rar) Bufnitură. bufnet sn [At: DEX2 / Pl: -uri f E: bufni + -et] Bufnitură. bufni [At: VASILIU, C. 78 / V: bucni, ~fui, bugni, buhni, bumni, buvni l Pzi: (3) ~neşte / E: buf + -ni] 1 vi A produce un zgomot înfundat prin izbire, cădere sau explozie. 2 vi (Pfm; îe) A ~ în (sau de) râs (ori plâns) A începe să râdă (sau să plângă) brusc şi zgomotos, fără a se putea stăpâni. 3 vi A bombăni. 4 vr A izbi cu putere. 5 vi A se năpusti.
6	vi A izbucni.
bufnire .v/ [At: MDA ms / Pl: -ri / E: bufni] 1 Producere a unui zgomot înfundat prin cădere, izbire sau explozie. 2 Bombănire. 3 Izbire puternică. 4 Năpustire. 5 Izbucnire. bufnit1 sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: bufni] 1-5 Bufnire (1-5).
330
BUGNI
bufnit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iţi, -e / E: bufni] 1 (D. zgomote) înfundat. 2 Bombănit2. 3 Izbit cu putere.
bufnitură sf [At: DEX2 / Pl: ~ri l E: bufni + -tură] Zgomot înfundat produs de o cădere, o izbire, o explozie etc.
bufniţă sf [At: EMINESCU, N. 23 / Pl:' -ţe S E: bufnă + -iţă] 1 Cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, cu penajul de culoare brun-ruginie, cu dungi negre şi galbene, cu capul mare şi ochii galben-portocal ii mari, apropiaţi unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi {Buba buho) Si: bou-de-noapte, buhă, bufnă.
bufoi sm [At: VICIU, GL / Pl: - / E: buf + -oi] Tufă mică de fag, cu crengi frunzoase.
bufon [At: NEGRUZZI S. II, 228 / Pl: ~i / E: fr bauffon] 1 sm (Iuz) Personaj comic îmbrăcat în haine groteşti, care întreţinea o atmosferă de veselie la curţile suveranilor sau ale seniorilor Si: măscărici, nebun. 2 sm Personaj comic buf3 (3) într-o piesă de teatru. 3 sm (Prt) Persoană care face pe alţii să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc. (sau care este obiect de batjocură într-o societate). 4 ă (Rar) Care este comic Si: caraghios, grotesc.
bufonă vi [At: DEX2 / Pzi: -nează ! E: fr bouffoner] 1-2 A spune (sau a face) bufonerii.
bufomdă sf [At: DEX2 / Pl: ~de / E: it buffonata] (Rar) Bufonerie. bufonerie sf[A\: PANN, Ş. II, 44/19 / Pl: -ii / E: fr bouffonnerie] 1 Vorbă de un comic grotesc. 2 Glumă de un comic grotesc. 3 Gest de un comic grotesc.
bufi sn [At: TDRG /V: bufliş, bufta, bufte(a), bufii1 sm (A: net) / Pl: ? / E: net] (Reg) Pântece de animal sau de om. bufta sm vz bufi
buftac sm [At: DA ms / Pl: ~aci / E: net] (Reg) Om gras (la faţă). buftalău sm, a [At: CADE / Pl: ~ăz / E: net] 1-2 (Om) gras şi nesătul. buftan sm, a [At: CADE / Pl: ~/ / E: net] (Mol) 1-2 Buftalău (1-2). buftăni vr [At: BOCEANU, GL. / Pzi: -nesc/ E: buftan] (Olt) 1-2 A hufti3(l-2).
bafte1 sfp [At: DA ms / E: buft] (Buc) Turte mici de grâu, coapte în unt sau în untură. buf te2 sm vz buftea2 bufte3 sm vz buft buftea1 sm vz buft
buftea2 smfi [ At: SĂGHINESCU, S. 23 / V: buht~, ~te, (reg) ~/i, ~flea / E: buft + -ea] 1-2 Om gras (şi buhăit).
bufteală .s/[At: I. CR. V, 62 / Pl: ~ teii / E: net] 1 Umflare la faţă.
2	îngrăşare. 3 (Rar) Supărare. bufii1 sm vz buft bufii2 sm vz buftea2
bufii3 vr [At: I. CR. V, 62/ Pzi: ~fe.se/ E: buft] (Mol, Buc) 1 A se îngrăşa.
2	A se buhăi2. 3 A se supăra.
bufui vr [At: DDRF/ Pzi:~e.se/ E: ns cf bufni] (Reg) A se împinge cu pumnul.
bufur, ~ă a [At: CV, 1951, nr. 1,35 / A: net / E: net] (Reg; d. blănurile de miel) 1 Gri, 2 Maro deschis.
bugara sf [At: LIUBA-IANA, M. 112/ PI: ? / E: net] (Reg) Oaie eu blana ondulată spre vârf.
bugă1 sm [At: H XIV, 349 / Pl: bugi / E: te buga] 1 Taur mai mare de patru ani Si: (reg) bic, (pop) buhai. 2 (Pex; reg) Clopot mare. 3-4 (Pan) Bou (sau om) cu capul mare. bugă2 sm vz bic
bugăt, ~ă [At: (a. 1771) IORGA, S.D. XII, 247 / V: bog~, bogat, boghet / Pl: -aţi, -e / E: net] 1 (Rar) av (Copţ ,,de“) Destul. 2 a Destul. 3 a Care este încărcat peste măsură.
bugeac1 sn [At: H XIV, 348 / V: ~ag!, buceag / E: tc bugak] 1 (Reg) Peninsulă. 2 Partea estică a Basarabiei, unde erau aşezaţi tătarii. 3 (îe) A pus-o la — A furat-o. 4 Dans ţărănesc nedefinit mai îndeaproape: 5 Melodie după care se execută bugeacul (4).
bugeac2 sn [At: DDRF / Pl: 7 / E: ns cf bg oyiiwk] Colibă pentru adă-postirea bovinelor. bugeac3 sn vz bungeac
bugeachu sm [At: ŞIO / Pl: -ii l E: bugeac1 + -Uu] (Trm) Tătar din bugeac1 (2). bugeag1 sn vz bugeac1 bugeag2 sn vz bungeac
bugean, ~ă sn vz 1 At: PAMFILE, LII / E: ns cf buged\ (D. cai) Gras. bugeană sf vz budiană
buged, ~ă a [At: MAG. IST. III, 27 / V: buced, ~ă,~get/ PI: ~gezi,-e / E: lat *buccidus] (Reg) Buhăit. bugegean sm [At: ŞIO / Pl: -geni / E: bugeac1 + -ean] (Trm) Bugeadiu. bugeniţă ,v/‘vz bujeniţă buget1 sn vz bunget buget2y -ă a vz buged
buget1 sn [At: URICARIUL VIII, 130 / V: (înv) budget / Pl:	/ E: fr
budget] 1 Bilanţ al veniturilor şi cheltuielilor unui stat, ale unei întreprinderi etc. pe o perioadă determinată. 2 Totalitatea prevederilor de venituri şi de cheltuieli ale unei familii sau ale unei persoane pentru o anumită perioadă.
bugetar, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 361 / Pl: -i,	/	E:	fr
budgetaire] 1 Care aparţine bugetului3 (1). 2 Privitor la buget3 (1). 3 Prevăzut în buget-' (1). 4 De buget ' (1). 5 (îs) Instituţie -ă Instituţie ale cărei venituri se varsă integral în buget3 (1) şi ale cărei cheltuieli se acoperă integral de la buget3 (1). 6 (îs) An - Perioadă de timp de un an pentru care se întocmeşte şi se execută bugetul3 (1) unui stat.
bugetivory ~ă smf, a [At: UL1ERU,C. 35 / Pl: -i, -e / E: fr budgetivore] 1-3 (Persoană sau instituţie) care trăieşte din bugetul de stat.
bugezi vi [At: BUD, P. P. / V: bucezi, / Pzi: -zescf E: buged] (îvp) A se buhăi2.
bugezire .s/[At: MDA ms / Pl: -ri / E: bugezi] (îvp) Buhăi re. bugezit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: bugezi] (îvp) Bugezire. bugezit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: bugezi] (îvp) Buhăit2. bughellar sn vz buchelar
bughenească .v/'[At:VARONE, J. R. 19 / Pl: ? / E: net] 1 Horă din Argeş.
2	Melodie după care se execută această horă. bughidan sn vz buchelar bughilareş sn vz buchelar bughilăreş sn vz buchelar bughili v vz bughini
bughineală i/[At: DA ms / Pl:~ neli / E: bughini + (e)ală] Lucru făcut eu migală Si: mi găteală, (pfm) buchiseala.
bughini vtr [At: CV, 1948, nr. 832 / Pzi: ~ nesc/ V: ~ ghili l E: net] (Pop) A lucra cu atenţie şi migală. bughinire .v/'[At: MDA ms / Pl: -ri l E: bughini] (Pop) Migălire. bughinit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: bughini] (Pop) Bughinire. bughinit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iţi, ~e / E: bughini] Migălit2. bugie sfvz bujie
bugilarsn [At: CV, 1950, nr. 5,31 / A: net / Pl: ? / E: net] (Reg) Săculeţ în care se ţin banii. bugini vi [At: PAMFILE, J. II / Pzi: -nesc/ E: net] (Reg) A dormi mult. buginire sf[At: MDA ms / Pl: -ri l E: bugini] (Reg; nob) Somn lung. buginit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: bugini] (Reg; nob) Buginire. buginit2y-ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e l E: bugini] (Reg; nob) Dormit2. buglan sn [ At: CV, 1950, nr. 4, 32 / PI: ? 1E: net] Butoiaş pentru ţuică. buglă1 .s/[At: ANON. CAR. / Pl: -le / E: net] (înv) Gogoaşă (de ristic). buglă2 .v/*[At: DEX2 / Pl: -le / E: fr bugle] 1 Trompetă din piele care emite un sunet mai plăcut decât cel emis de corn. 2 (Lpl) Nume generic dat instrumentelor de suflat din alamă. buglă3 .sf[At: DA / Pl: - le / E: net] (Reg) Hotar. buglă4.s/[At: GR. S. I, 94 / Pl: -le / E: net] (Reg) Claie mare de fân. buglănaş sn [At: VICIU, GL. 17 / Pl: ~e / E: net] Balercă din lemn. bugner sm [At: ECONOMIA, 171/ Pl: -i / E: ctm bugnar + pinter] (înv) Butnar (1). bugni v vz bufni
331
BUH1
buh1 sm vz buhă
buh2 sms [At: CREANGĂ, GL. / E: net] 1 Reputaţie proastă. 2 (Pfm; îe) A-i merge (sau a i se duce cuiva) --ul A ajunge să fie foarte cunoscut pentru faptele sale (de obicei reprobabile). buhab, ~ă a vz buhav buhâc1 sm vz buhaci buhdc2 sm vz buhaş1
buhaci1 sm [At: DA / V: ~hac!>puhace,puh~ / Pl: ~ / E: buhă + -aci] Specie de buhă nedefinită mai îndeaproape. buhdci2 sm vz buhaş1
buhaddcă sf[At: MAT. FOLK. I, 1567 / Pl: ~ eice / E: net] (Reg; în superstiţii) Duh rău.
buhdi1 sm [At: H III, 139 / V: budi l Pl: - / E: rs 6yxm] 1 (Reg) Taur.
2	(Orn; îc) — de-baltă Bâtlan (Botaurus stellaris). 3 (Etm; îc) MiI-lui-Dumnezeu Boul-lui-Dumnezeu. 4 (Pex) Berbec (sau ţap) trecut de patru ani. 5 (Pfm; îe) A fi ~ul salului A fi un bărbat iubit de multe femei.
6	(îvr; îe) A-şi arunca ternă (în sau pe spate) ca ~ul A se lăuda. 7 Sunetul scos de buhai (1). 8 (Pop; pan) Bucium. 9 Instrument confecţionat dintr-o putină mică legată la gură cu o piele de oaie prin care trece un fir de păr de cal şi care scoate un sunet puternic, fiind folosit de colindători de Pluguşor sau în noaptea Sfântul Vasile. 10 (Reg) Rindea mare. 11 Instrument care serveşte la ridicarea şi coborârea poliţei, prâsnelului şi pietrelor mari de la moară Si: (reg) crainic, cântarul-pietrelor, zăvor. 12 (Reg) Zăvor la uşa casei. 13 (Reg) Ţundră neagră cu glugă. 14 (Reg) Stup care nu roieşte. 15 (Reg) Loc bălegos. 16 (Iht) Porcuşor (Gobio gobio). 17 (Reg) Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale şi flori verzi-gălbui dispuse într-un spic (Listera o vata).
buhai2 sn [At: PAŞCA, GL. / Pl: ~e / E: mg bohai] (Reg) Căciulă prost tăbăcită.
buhdlniţă sf [At: CAZIMIR, GR. 249/ Pl: ~te l E: net] (Reg) Ceaţă. buhdr sm vz boar buharcă sf vz bohoarţă
buhaş1 sm [At: ŞEZ. II, 151/22 / V: ~ac2, -ci2, ~/ius / Pl: ~i / E: net]
1	Copac scund, cu coroana rotundă, întinsă spre pământ. 2 (Spc) Brad (scund) de calitate inferioară Cf brad,jneapăn, (reg) târş. 3 Tufiş.
buhaş2 sm [At: WEIGAND, B. B. 94 / Pl:	/	E:	ns	cf	buhai2	] Nor de
ploaie gros şi negru. buhav, a vz puhav buhdz sn vz bogaz
buhă sf [At: JAHRESBER. III, 55 / V; bufsm, buh sm, -lină / PI: ~he / E: fo] 1 Cea mai mare pasăre de noapte de pe teritoriul ţării, cu capul mare, cu urechile ascuţite şi cu ochii bulbucaţi Si: bufniţă, (pop) joimăriţă, bou-de-noapte Cf cucuvea, (pop) ciucurele, cucuveică, huhurez, strigă.
2	(îc) ~ha-mare Specie de buhă Si: (reg) strigă. 3 (îe) —cu-cârpă Specie de buhă nedefinită mai îndeaproape Si: (reg) strigă. 4 (Pop, îs) Puiul ~hii Copil urât. 5 (Pop, îe) A sta ca o ~ A sta îmbufnat. 6 (Pop, fig) Fată urâtă şi nepieptănată. 7 (Pop) Cap nepieptănat. 8 (Pop) Moţ la păsări. 9 (Pop) Oaie cu lână multă la falei. 10 (îc) ~ha ciumei Fluturele Acherontia Aropos Si: (pop) strigă. 11 (îc) —de-curechi Fluturele Mamestra brassicae Si: (pop) boboci. 12 (îc) ~ha-seniănăturilor Fluture mic de noapte, de culoare cenuşie, care dăunează semănăturilor (Agrotis segetum).
buhădie sf [At: GRAIUL 1,225 / Pl: ~ii / E: net] (Reg) Buruiană mare. buhăi1 vi [At: H III, 108 / V: ~<*/«i, ~hui,fufăi / Pzi: net / E: buhai] (Reg) 1 A ţipa ca buha. 2 A mugi ca buhaiul (1). 3 (D. copii) A plânge în hohote Cf a urla. 4 A trage eu puşca. 5 A face zgomot pentru a speria păsările de casă.
buhăi2 vr [At: APĂRAREA SĂNĂTĂŢII, ap. TDRG / V: ~ăvi / Pzi: ~e.se / E: ns cf buhav] A se umfla Ia faţa (din cauza beţiei, bolii, somnului etc.) Cf (reg) bugezi.
buhai3 vi [At: LB / Pzi: ~e.se / E: buhai] 1 (D. tun) A bubui. 2 (D. om) A tuşi puternic. 3 A bate. buhăldlă1 sf [At: DA ms / Pl: ~ ie/i / E: buhai + -eală] Buhăire.
buhăială2 sf [At: C V, 1950, nr. 4, 41/ P1:~ ie/i / E: net] (Reg) Batoză de treier.
buhăidş sm [At: MARIAN, ap. DA / V: ~ie$ / Pl: ~i / E: buhai + -av] Viţel neînţărcat.
buhăire1 ,ş/[At: MDA ms / PI: ~ri / E: buhăi1] (Reg) 1 Imitare a ţipătului buhai (1). 2 Imitare a mugetului buhaiului (1). 3 Plâns în hohote. 4 împuşcătură. 5 Zgomot cu care se sperie păsările.
buhăire2 sf [At: MDA ms / PI: ~ri l E: buhai2] Umflare la faţă (din cauza bolii, a beţiei sau a somnului).
buhăire3sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: buhă?] 1 Bubuială de tun. 2 Tuse puternică. 3 Batere. buhăit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: buhăi1] 1-5 (Reg) Buhăire1 (1-5). buhăit2 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: buhăi2] Buhăire2. buhăit* sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: buhăi3] 1-3 Buhăire3 (1-3). buhăit4, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~i/i,	/	E:	buhăi2]	Umflat Ia faţă
(din cauza bolii, a somnului sau a băuturii).
buhăitură sf [At: DA ms / PI: ~ri / E: buhăi2 + -tură] Umflare a feţei (din motive de boală, somn, beţie etc.). buhălui vi vz buhăi1
buhlă sf [At: VICIU / Pl: ~/e / E: net] (Reg) Piatră de mină desprinsă de stâncă în urma intemperiilor. buhnă sfvz buhă
buhun sm [At: DA / Pl: ~i / E: net] (Reg) Stomacul porcului. buhosf ~odsă a [At: IORGA, N. R. B. 36 / Pl: ~oşt, ~oa.se / E: buhă + -as] Care are părul zburlit.
buhuhu [At: MARIAN, NA. 270 / E: fo] 1 i Cuvânt care redă zgomotul produs de o lovitură. 2 sm Lovitură de pumn. 3 i Cuvânt care imită sunetul scos de buhă. buh u i vi vz buhăi1
buhui'dlă sf [At: H 11,3/ PI: ~/e/i / E: buhui + -eală] Zgomot prin care vânătorii se reperează unul pe altul.
buhuidt,~ăa[At: MARIAN,0.1,216/Pl: ~af/,~a/E: buhă] 1 Zbârlit.
2	(D. păsări) Moţat.
buhur sn [At: ŞIO / Pl: ~i / E: tc buhur] 1 (Trm, înv) Mătase de o anumită calitate. 2 Stofă de lână fină Si: caşmir. 3 Haină de damă.
buhurdăr sn [At: ODOBESCU, S. I, 134/19 / V: bohor-, bur~ / PI: ~wr/ / E: te buhurdar] (Trm) Vas (de metal) de afumat cu mirodenii Cf cădelniţă, căţuie.
buhurdargie sm [At: ŞIO / Pl: ~gii / E: buhurdar + -giu] Persoană de la curtea domnească însărcinată să poarte buhurdarul. buhus sm vz buhaş1
buhuţă sf [At: MARIN, O. I, 216 / PI: ~ţe / E: buhă + -uţă] Moţ. buhvdriu sn vz bufariu
bui1 s [At: DA ms / Pl: n / E: net] (luz) 1 Băutură care se dă copiilor.
2	(Spc) împărtăşanie.
bui2 [At: N. IONESCU / Pzi: ? / E: srb bujati] 1 vi (D. apă) A ţâşni cu putere Si: a năvăli. 2 vi (D. fiinţe) A năvăli. 3 vr (D. vite) A se provoca la luptă boncănind.
buidey, ~ă [At: DOSOFTEI, PS. 271 /Pl: ~aci, ~ace / E: vsl £tyfaK!>]
1	a (D. vegetaţie) Care creşte din abundenţă. 2 .s (Spc) Plantă care nu rodeşte. 3 a (D. pământ) Fertil. 4 a (D. oameni) Răsfăţat. 5 a (D. bărbaţi) Afemeiat. 6-7 sm, a (Animal) sălbatic. 8 a Nebun.
buide2 sn [At: MÂNDRESCU, L. P. / Pl: ~/ece / E: mg bujka] (Reg) Pieptar de postav subţire şi căptuşit cu vată. buia-gdia sfvz puia-gaia buianid sfvz boiama
buiandrug sm [At: DEX2 / Pl: ~u#i / E: net] Element de construcţie alcătuit dintr-o grindă de beton armat, de zidărie, de metal sau de lemn, aşezată deasupra unei porţi, a unei uşi, a unei ferestre etc. pentru a susţine porţiunea de zidărie de deasupra acestora. buidstru, ~idstră a vz buiestru
buică sf [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: mg bujka] (Rar) Scurtuc de postav pentru femei, de culoare mov (şi lung până spre genunchi).
332
BUJORICĂ
buici vb vz buiecl
buicuţă .v/’[At: VAIDA / Pl: -ţe! E: buică + -uţă] (Şhp) 1-2 Buică (mică). buiecel>~ea a [At: ALEXICI, L.P. 151/9 / PI: -cei, -e / E: buiac + -el] Buiac1 (6) tânăr.
buiecl [At: ŞEZ. V, 39/30 / V: -ici, ~iuc\ l Pzi: ? / E: buiac + -i] 1 vi (Pop; reg; d. vegetaţie) A creşte din abundenţă. 2 w (D. vegetaţie) A creşte peste măsură, în detrimentul rodului. 3 vi (D. vite) A se înmulţi şi dezvolta foarte bine. 4 vi (D. pământ) A deveni toarte roditor Si: a se îngrăşa. 5 vi A zburda. 6 vr (D. oameni) A se îngâmfa. 7 vt A face pe cineva să-şi piardă capul de îngâmfare. buiecl# sf [At: V ARLAAM, C. 3682 / Pl:~ci/ / E: buiac + -ie] îngâmfare. buiecime a/ [At: LB / Pl: -mi IE: buiac + -ime] îngâmfare. buieclre sf [At: I. IONESCU, C. 36 / Pl: -ri IE: buieci + -re] (D. plante; rar) Creştere în înălţime.
buiecitură ,v/'[At: DOSOFTEI, ap. GCR 231 / Pl: -ri l E: buieci + -tură] Prosperitate;
buiede sf [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: net] (Reg) 1 Plantă medicinală.
2	(îc) ~da-ciumei Captalan (Cirsium rivulare). buiengiu sm vz boiangiu
buiestrd vt [At: MAT. FOLK. 486 / Pzi: -rez / E: buiestru] A face calul să meargă în buiestru Si: a buiestri.
buiestraş, ~â [At: SLAVICI, N. 1,105 / V: ~ruş / Pl: -i, -e / E: buiestru + -aş] 1-2 sm, a (Cal) care merge în buiestru (2).
buiestri vt [At: CATANĂ, B. 113/ Pzi: -esc / E: buestra css] A face calul să meargă în buiestru Si: a buiestra.
buiestru, -iastră [At: H Vil, 149 / V: -iast- / Pl: -eştri, -tre / E: ml *ambulester] (Reg) 1-2 sm, a (Cal) care, în mers, aduce concomitent înainte picioarele laterale. 3 sn Mersul calului care calcă cu ambele picioare (dinainte sau din lateral) concomitent. 4 a Nărăvaş. buiestruş, -ă a vz buiestraş
buietic, ~ă a [At: TDRG / Pl: -ici, -ice / E: net] (D. vegetaţie; reg) Care creşte din abundenţă. buigdt, ~ă a vz bâiguit2 buigai v vz bâigui buigui v vz bâigui buiguidlă sf vz bâiguială buiguire sf vz bâiguire buiguit1 sn vz bâiguit1 buiguit2, -ă a vz bâiguit? buiguitor, -oare a vz bâiguitor buiguitură sf vz bâiguitură buigulit, -ă a vz bâiguit2
buimac, ~ă a [At: CREANGĂ, GL. / Pl: -aci, -ace / E: net] Ameţit de somn (sau de beţie, de frică). buimatec, -ă a vz buimatic
buimatky-â a [At: ALECSANDRI, P. IV,45 / Pl: -ici,-ice / E: buimac + -atic] Buimac.
buimăceală .v/[At: BELDIMAN, 0.64 / Pl: -celi / E: buimăci + -eală] Buimăcire.
buimăci vtr [At: BELDMAN, TR. 387 / Pzi: -ăcesc / E: buimac + -/] 1-2 A deveni (sau a face pe cineva să devină) buimac Si: a (se) ameţi, a (se) năuci, a (se) ului, a (se) zăpăci, buimăcie sf [At: DICŢ. / Pl: -cii / E: buimac + -ie] Năucire. buimăcire sf [At: DRĂGHICI, R. 33 / Pl: -ri / E: buimăci] Năucire. buimăcit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: buimăci] Buimăcire. buimăcit2y ~ă a [At: NEGRUZZI, S. 1,227 / Pl: -ciţi, -e / E: buimăci] Buimac. buingiu sm vz boiangiu buiordiu sn vz buiurdiu buirultău sn vz buiurdiu buiorultiu sn vz buiurdiu
buisin sm [At: ŢARA OLT. III, nr. 26 / Pl: -i / E: net] Mănunchi format din zece mănuşi de cânepă uscată şi bătută, legat cu paie pentru a fi topit.
buiucl vb vz buieci buiugul v vz bâigui buiugmt, a vz bâiguit2 buiungiu sm vz boiangiu
buiurdisi vt [At: ŞIO / P: bu-iur- / Pzi: ~ve.se / E: tc buiurdiu] 1 A transmite oficial un ordin,o cerere, o plângere etc. unei autorităţi inferioare.
2	A întări printr-un decret.
buiurdiu sn [At: ŞIO /V: buior~, buiorultiu, -rlău, -ruldlu, buirultău, ~rultiu f Pl: -ri / E: tc buyur(ule)] (Trm) 1 Ordin al unui paşă sau al marelui vizir pentru Constantinopol. 2-3 (Pex) Ordin (sau decret) domnesc. buiurlău sn vz buiurdiu buiuruldiu sn vz buiurdiu buiurultiu sn vz buiurdiu
bujaie sf[At: DA ms / Pl: -jăi / E: net] (Reg) Buruieni care cresc în lanuri. bujă sf vz. bujor
bujdă sf [At: l. CR. III, 377 / V: burdă,buşdă / Pl: -de / E: net] (Reg) Cocioabă. bujdeaucă sf vz bojdeucă
bujdi [At: LB / Pzi: -dese / E: ns cf mg buzdulni] (Reg) 1 vr A ţâşni.
2	vi A năvăli. btijducă sfvz bojdeucă
bujdnlă [At: DA ms / Pl: -le / E: bujdă + -ulă] 1 sf Cocioabă. 2 a (D. femei) Care umblă nepieptănată.
bujecişfp [At: VICIU, GL. / E: net] (Reg) Haine multe, puse în dezordine Cf (pop) bule mire, catrafuse, trenţe.
bujeniţă sf [At: ALECSANDRI, T. 1768 / Pl: -ţe / E: ucr Gyxesmm] (Reg) Carne afumată.
bujgău sm [ At: CANDREA, Ţ. O. / Pl: ~ă/ / E: net] (Reg) Pasăre ce seamănă cu cocostârcul.
bufie .v/ [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr bougie] Piesă prevăzută cu doi electrozi între care se produce scânteia electrică necesară aprinderii amestecului de carburant din motoarele cu explozie. bujneag sm [At: DA ms / PI: -agi / E: net] (Reg) Praf înecăeios Ci fum. bujoară sf vz bujor
bujor sm [At: PANŢU, PL. / V: baj-, boj-, bujă, -oară, busor / Pl: -i / E: vsl fioto'oy*/)] 1 Plantă ierboasă de grădină, înaltă, cu frunze mari, cu rădăcina în tbrmă de bulb, cu flori mari de culoare roşu-închis, roz sau alb (Paeonia officinalis) Si: bujor-voşu, băbărujă, rujă-de-Rusalii, rujioară, rusioară. 2 (Spc; îcp) Denumire dată focului pentru a îmblânzi spiritele care sălăşluese în el şi-l fac să trosnească. 3 (Reg) Busuioc-roşu (Amaranthus caudabus). 4 Planta Orchis militaris Si: (reg) poroinic.
5	Planta Orchis purpurea Si: (reg) poroinic. 6 (îc) ~-de-munte Smirdar (Rhododendron kotschyi). 7-8 (Pan) Bou (sau viţel) cu părul roşu. 9 (Fig; lpl) Obraji roşii. 10 (îs) ~ românesc Specie de bujor ocrotită de lege cu tulpina înaltă de 50-80 cm şi cu flori mari sângerii (Paeonia peregrina, var. romanica).
bujoraş sm [At: BARONZI, ap. DA / Pl: -i / E: bujor + -c/.y] 1-2 (Şhp) Bujor (1) (mic).
bujorean sm [At: MARIAN, O. 257 / Pl: -eni / E: bujor + -ean] Bou cu părul roşu.
bujoreană .s/[At: MARIAN, 0.257 / Pl: -ene/ E: bujor + -eană] Vacă de culoare roşie.
bujorel sm [At: PANŢU, PL. / Pl: -ei / E: bujor + -el] 1-2 (Şhp) Bujor (mic). 3 (Bot; reg) Gemănariţă (Ordis Papilionacea). 4 (Bot; reg) Untul-vacii (Ordis morio). 5 (Bot; reg) Poroinic (Orchis purpurea). 6 (Bot; reg) Floare-de-leac (Ranunculus repens). 7 (Bot; reg) Ramurele (Romaria Botrytis). 8 (Pan) Bou (sau viţel) eu părul roşu.
bujorică [At: ALECSANDRI, P. P. 1501/! / Pl: -ici / E: bujor + -ică]
1	a Care este roşie la faţă. 2 .v/ Vaeă de culoare roşie.
BULAMAC
bulamac sm vz bulumac
bulat sn [At: DAM£, T. 88 / Pl: ? / E: rs fîyjiaTb] Cuţit de dogar cu care se fac cercurile.
bulă1 sf [At: BUGNARIU, N. / Pl: ~le f E: mg bulya] (Reg) 1 Haină veche şi ruptă Si: (pfm) buleandră, zdreanţă. 2 Femeie uşoară Si: (pfm) târfă.
bulă2 .vf[At: ANON. CAR. / Pl: -le l E: srb bula] (Reg) Turcoaică. bulă3 sf [At: ŞINCAI, HR. 1,192/31 / Pl: -le l E: lat bulla] 1 (Iuz) Sferă mică (de metal) purtată la gât de către copiii patricienilor ca talisman.
2	(în antichitate şi în evul mediu) Pecete de aur, de argint sau de plumb care se ataşa unui act spre a-1 autentifica. 3 (în antichitate şi în evul mediu; pex) Act care purta o astfel de pecete. 4 (îs) papală Act oficial emis de papă. 5 Băşică de aer sau de gaz aflată în masa unui lichid sau a unui solid. 6 Bilă (mică) de metal, sticlă etc.
bulătău sn [At: ŞEZ. I, 177 / V: bo-, bolot-, bolotugă / PI: ? / E: rs ăQJKnv] (Reg) Iaz noroios şi plin de broaşte Si: haltă.
bulb sm [At: N. LEON, MED. 26/10 / Pl: -i / E: lat bulbus] 1 Tulpină (subterană) a unor plante, alcătuită din frunze în formă de tunici sau solzi suprapuşi (în care se depun substanţe de rezervă), cu un înveliş membranos uscat. 2 (îs) ~ pilos Partea terminală, umflată, a rădăcinii firului de păr.
3	(îs) ~ rahidian Segment inferior al creierului, în forma unei umflături, situat între măduva spinării şi protuberanţa creierului. 4 (îs) -ii ochilor Globii oculari. 5 Obiect de forma unui bulb (1). 5 (îs) ~ aortic Dilataţie a arterei aorte situată la ieşirea din inimă, existentă la peşti şi la batracieni.
bulbăc sm [At: DA / PI: -aci / E: net] (Reg) Venetic. bulbar, -ă a [At: DEX2 / PI:	~e	l	E:	fr	bulbaire] 1 (Bot) Referitor
la bulb (1). 2 (Atm) Referitor la bulbul (3) rahidian.
bulbifer, -ă [Aţ: DEX2 / Pl:	-e l E: fr bulbifere] (Bot) Care produce
bulbi (1).
bulbiform, -ă a [At: DEX2 / Pl:	-e	/	E:	fr	bulbiforme] Care este în
formă de bulb (1).
bulbii sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: fr bulbille] Lăstar mic cu frunzişoare ca nişte solzi, care se formează pe tulpină sau pe lângă rădăcina unor plante. bulboacă sf [Ai: DEX2 / Pl: -ace / E: ns cf bulbuc] (Reg) Vâltoare. bulboană .v/’ [At: DEX2 / Pl: -ne / E: ns cf bulbuc] Adâncitură într-un râu, în care apa formează un vârtej Si: vâltoare, (reg) bulboacă.
bulbos, -oasă a [At: DEX2 / Pl: ~oşi, -oase / E: bulb + -cav] 1 Care are bulb (1). 2 De forma unui bulb.
bulbuc sm [At: LB / V: bolboc, borboc, ~u$/Pl: ~uci / E: fo] 1-3 Băşică de apă (de săpun, de spumă etc.). 4 Corp sferic. 5 Plantă erbacee toxică din familia ranunculaceelor, cu flori mari globoase de culoare galbenă, cu vinişoare verzi pe dinafară, răspândită în regiunile de munte şi ocrotite de lege Si: bâlbor, ba (bor, bulbucel-de-munte, gloanţă, măr-auriu, fusta-rândunelii (Trollius europaeus). 6 Vârtej de apă. 7 (Lpl) Plantă erbacee din familia campanulaceelor, viguroasă şi înaltă până Ia un metru, cu flori mari, albastre, care creşte prin păduri (Campanula trachelium).
bulbuca [ At: LB / V: bolboca / Pzi: (3) bulbucă / E: ns cf bulbuc] 1 vr (D. apă) A face bulbuci (1). 2 vr (Fig; d. oameni) A se mânia. 3 vr A ieşi în relief, formând o umflătură. 4-5 vtr (D. ochi) A (se) holba.
bulbucare sf [At: MDA ms / PI: -cari / E: bulbuca] 1 Umflare.
2	Holbare.
bulbucat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bulbuca] 1-2 Bulbucare (1-2). bulbucat2, -ăa [At: I. IONESCU, M. 713 / Pl: -aţi, -e l E: bulbuca] 1 Ieşit2 în relief în formă de bulbuc. 2 (D. ochi) Holbat2. bulbucătură sf [At: TDRG / PI: -ri / E: bulbuca + -tură] Protuberanţă. bulbuc eală sf [At: DEX2 / Pl: -ce// / E: bulbuci + -eală] 1 Zgomot produs de apă, când face bulbuci (1). 2 (Ccr) Mulţime de bulbuci (1). bulbucel sm [At: DA / Pl: -cei / E: bulbuc + -el] 1-2 Bulbuc (1) mic. bulbuci vir [At: DOSOFTEI, V. S. 4, 2 / Pzi: (3) -ceste / E: bulbuc] 1-2 (D. apă) A face bulbuci (1) Si: a (se) bulbuca.
bulbucuţ sm [At: DA / PI: -i / E: bulbuc + -uţ] (Şhp) 1-2 Bulbuc (1) mic.
bulbura v vz bolboră
bulbus sm vz bulbuc
bulcă sf[At: MARIAN, NA. 101 / PI: -Ici / E: pn bulka] (Reg) 1 Franzelă. 2 Chiflă. bulei sn vz bâlci
bulciug sm [At: VICIU, GL. / PI: -ugi / E: mg bolcsu] (Reg) „Iertăciunile la morţi“.
buldog sm [At: DA / Pl: ~ogi f E: fr bouledogue] 1 Rasă de câini cu trupul îndesat, cu cap mare, bot turtit, mandibulă proeminentă şi labe scurte şi groase. 2 Exemplar care aparţine acestei rase.
buldozer sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: eg, fr bulldozerf rs ăymjţeBep] 1 Maşină alcătuită dintr-un tractor pe şenile, prevăzut în faţă cu o lamă puternică, folosită la săparea şi la nivelarea terenurilor, la transportarea pe distanţe mici a pământului, la deszăpezirea şoselelor. 2 Presă orizontală de matriţat şi de îndoit la cald.
buldozerist, smf, a [At: DEX2 / Pl: -işti, ~e / E: buldozer + -/.vr]
1-2 (Muncitor calificat) care conduce un buldozer.
bulduşi vt [At: GRAIUL I, ap. DA / Pzi: ? / E: mg (el)bâdulni] (Reg) A căuta pe cineva de bani Si: a scotoci, bulduşire sf[At: MDA ms / Pl: ~ri / E: bulduşi] (Reg) Buzunărire. bulduşit1 sn [At: MDA ms / PI: -uri I E: bulduşi] (Reg) Bulduşire. bulduşit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: bulduşi] (Reg) Buzunărit2. buleacăr sn [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: net] (Reg) Ierburi amestecate cu uscături şi spini Si: bungeac (3).
buleandră sf [At: DA / PI: -re / E: net] (Pfm) 1 Haină veche, ruptă şi uzată. 2 (Fig) Termen injurios dat unei femei imorale. 3 (Lpl) Lucruri vechi şi fără valoare. bulebdşă sm vz bulucbaşă
bulendrosy -oasă [At: LB / Pl: -oşi, -oase / E: buleandră + -av] Zdrenţuros.
bulendruţă .ş/[At: SEVASTOS, N. 330/30 / Pl: -ţe / E: buleandră + -uţă] Hăinuţă pentru sugari.
buktsm [At: DEX2 / Pl: -eţi / E: fr boulet] Articulaţie a gleznei calului, situată între chişiţă şi osul fluierului.
buletin sn [At: IORGA, L. II, 86 / Pl: -e / E: fr bulletin] 1 (Urmat de determinări) Scurt comunicat (sau raport, anunţ, notă oficială) care conţine informaţii de actualitate şi de interes public. 2 Adeverinţă eliberată de autoritate pentru a atesta ceva. 3 Nume dat unei publicaţii periodice cu scurte dări de seamă, studii şi informaţii de specialitate etc. 4 (Adesea cu determinarea „de identitate44) Act oficial care atestă identitatea unei persoane. 5 (îs) ~ de vot Imprimat cuprinzând numele şi prenumele candidaţilor Ia o alegere, cu ajutorul căruia alegătorii îşi exercită dreptul de vot.
bulevard sn [At: BĂLCESCU, M. V. 589/11 / PI:	/	E:	fr	boulevard]
1 (înv) Partea exterioară a unei fortificaţii. 2 (înv; fig) Parte de zid expusă atacurilor. 3 Arteră urbană de mare circulaţie, de obicei, mărginită de arbori.
bulevardiery ~ă [At: IORGA, L. R. II, 82 / Pl: -i, -e IE: fr boulevardier] 1 a De bulevard. 2 a (Fig; d. opere dramatice) Care este superficial şi amuzant. 3 smf (Fam) Bulevardist.
bulevardism sn [At: DEX2 / E: bulevard + -ism] Atitudine bulevardieră (1).
bulevardist, ~ă smf [At: DA / Pl: -işti, -e / E: bulevard + -/.vr] Persoană plimhăreaţă,care bate bulevardul Si: derbedeu, bulevardier (3), haimana, bulfei smn vz bulfeu bulfeie sfvz bulfeu bulfcle smp vz bulfeu bulfeu1 sm vz bufleu
bulfeu2 sn [At: DAMfi, T. 13 / V: bal-, bâl~y bel-, ~fcif -feie sf, -fele sf / E: mg belfa] Fiecare dintre cele două speteze care leagă partea de sus a jugului de policioară. bulg sm vz bulgăr
bulgar, ~ă [At: I. IONESCU, C. / V: băl-, bol-, -găr / Pl:	/	E:
vsl EAhrAptiNk] 1 smp Populaţie turcică, aşezată la sfârşitul sec. VII în regiunea de nord-est a Bulgariei unde, în sec. Vll-IX a fost asimilată de
334
BULUC
slavi, care i-au luat numele. 2-3 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia de bază a Bulgariei. 4-5 smf, a (Om) originar din Bulgaria. 6 smp Populaţia care locuieşte în Bulgaria. 7-9 Care aparţine Bulgariei (sau bulgarilor (1, 6)) Si: bulgăresc (1-3). 10-12 a Specific Bulgariei sau bulgarilor (1,6) Si: bulgăresc (4-6) 12-15 a Care provine din Bulgaria sau de la bulgari (1,6) Si: bulgăresc (7-9). 16 sf Limba bulgară. bulgariu sn [At: ŞIO / Pl: ? / E: tc bulgari] (Trm) Piele de iuft Si: teletin. bulgariz'd vtr [At: DA ms / Pzi: -zez / E: bulgar + -iza] 1-2 A (se) face bulgar (2) Si: a {se) bulgări1 (2-3).
bulgarizare sf [At: MDA ms / Pl: -zări / E: bulgărim] Asimilare de către bulgari.
bulgarizat1 sn [At: MDA ms / Pl: -«ri / E: bulgariza] (Nob) Bulgarizare. bulgarizdt2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, ~e / E: bulgariza] (D.o populaţie) Asimilat de populaţia bulgară.
bulgăr1 sm [At: LB / V: bulg, ~e / Pl: -i / E: net] Bucată compactă dintr-o materie solidă (mai ales de pământ). bulgăr2 sm [At: LB / Pl: -i / E: mg polgâr (meşter)] (Reg; mgm) Primar. bulgăr', -a a vz bulgar
bulgăm sm [At: ŞEZ. II, 165/20 / Pl: ~i / E: bulgăr2 + -aş] (Şhp) 1-2 Bulgăr1 (mic). bulgăre sm vz bulgăr1
bulgăreală .v/'[At: DA / Pl: -e/i / E: bulgăr2 + -eală] Amestec de balegă de vacă şi lut, cu care se tencuiesc casele la ţară.
bulgărelsm [At: COSTINESCU / Pl: -ei / E: bulgăr2 + -el] (Şhp) 1-2 Bulgăr2 (mic).
bulgăresc, -ească [ANON. CAR. / Pl: -e.şli / E: bulgar + -esc] 1-9 a Bulgar (7-15). 10 sfa Dans popular asemănător brâului. 11 sfa Melodie după care se execută bulgăreasca (4).
bulgăreşte av [At: SEVASTOS, N. 281 / E: bulgar + -este] Ca bulgarii
(2). 2 (îe) A juca - A juca bulgăreasca (10). 3 în bulgară (16).
bulgări1 [At: TDRG / Pzi: -re.se* / E: bulgar] 1 vi (Mol; rar) A grădinari.
2-3 vtr A (se) bulgariza.
bulgări2 [At: COSTINESCU / Pzi: -resc / E: bulgăr2 + -i] 1-2 vtr A(-şi) arunca (unii altora) cu bulgări (de zăpadă). 3 vr A tencui o construcţie cu bulgăreală.
bulgărie sf [At: SADOVEANU, SĂM. VI, 164 / Pl: -ii / E: bulgar + -ie] (Reg) Grădină de zarzavat (lucrată de bulgari).
bulgărime sf [At: EMINESCU, P. 247 / E: bulgar + -ime] 1 Totalitatea bulgarilor (2). 2 Grup de bulgari (2). 3 Loc unde trăiesc mulţi bulgari (4). bulgăriţi sm [At: MARIAN, D 84 / Pl: -i / E: bulgar] Bulgar (2). bulgărire v/ [At: MDA ms / Pl: -ri / E: bulgări1] (Nob) Bulgarizare. bulgărism sn [At: PUŞCARIU, L. R. 1,293 / Pl: -e / E: bulgar + -ism] 1-3 (Fiz) Cuvânt (sau expresie, construcţie) împrumutat din bulgară (16). bulgărit1 sn [At: MDA ms / Pl: -«ri / E: bulgări1] (Nob) Bulgarizare. bulgărit2, ~ă a [At: M. I. CHIRIŢESCU, CONV. LIT. 920 / Pl: -iţi, ~e / E: bulgări2](D. construcţii) Tencuită cu bulgăreală.
bulgărită sf [At: CHEST. V, 61/36 / PI: -ţe / E: bulgar+ -iţa] 1-2 Bulgă-roaică (1-2). 3 (Reg) Săculeţ de pânză rară în care se pune caşul pentru a se stoarce.	/
bulgărodică sf [At: DA ms / PI: -ice f E: bulgăr + -oaică] 1-2 Femeie care face parte din populaţia de bază a Bulgariei (sau este originară din Bulgaria).
bulgănn sm [At: EMINESCU, P. 247 / Pl: - / E: bulgar + -oi] (Şdp) 1-2 Bulgar (2).
bulgăros, -oasă a [At: I. IONESCU, C. 177 / Pl: -oşi, ~oa.se / E: bulgăr2 + -os] Care este plin de bulgări. bulghemă sfvz bulugheană bulgui v vz bulgări bulguidlă sfvz bulgăreală bulguire sfvz bulgărire
bulgur stns [At: LM / E: tc bulgur] 1 Grâu măcinat mare din care se prepară bucate Si: uruială. 2 Făină de hrişcă.
bullvăc sn [At: CREANGĂ,GL. /V: băl~, bâlhodcă / Pl: -uri / E: net] (Reg) Smârc.
bulhuit, a [At: DA / Pl: -iţi, ~e / E: net] (Reg) Buimăcit. buli1 i [At: CONTEMPORANUL III, 828 / A: ? / E: fo] Cuvânt care redă zgomotul produs de un corp scufundat în apă.
buli2 vt [At: COMAN, GL. / Pzi: -lese / E: net] (Reg) 1 A coase ceva cu împunsături rare. 2 A face ceva la repezeală (inestetic). 3 A mânea ceva la repezeală. 4 A săpa (superficial) în grabă. 5 (Pex) A face ceva de mântuială. 6 A rata. 7 (Pex; arg; îe) A o - A o păţi.
bulibaşă sm [At: MARIAN, O. II, 33 / Pl: ~şi / E: bulucbaşa] 1 Conducător al unei şatre de ţigani. 2 Rangul de bulibaşă (1).
bulibăşedlă sf[At: CV, 1951, nr. 1, 37 / Pl: -e/i / E: bulibăşi + -eală] Dezordine.
bulibăşi [At: MAT. FOLK. 58 / Pzi: -.ve.se / E: bulibaşă] 1 vi A ajunge bulibaşă (1). 2-3 vtr A (se) încurca.
bulibăş ie sf [At: PAMFILE, J. II / Pl: -ii / E: bulibaşă + -ie] 1 Rangul de bulibaşă (1) Si: bulibaşă (1). 2 Timpul cât cineva a fost bulibaşă. bulicdr sn vz bulicher bulichedc sn vz bulicher
bulicher sn [At: ŞEZ. VIII, 88 / V: -car, ~chedc, ~iheci, ~iter / Pl: ? / E: net] (Reg) Cuţit mare (şi stricat). bulighemă sf vz bulugheană
bulihău sn [At: CONV. LIT. XLIV, 3 / V: -/toi / PI: -/ieie / E: net]
1	Iarbă mare ce creşte la târlitură Si: dudău. 2 (Lpl) Tulpini de plante Si: tuleie. buliheci sn vz bulicher bulihai sn vz bulihău
bulimic, -« smf, a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr boulimique] 1-2 (Bolnav) de bulimie.
bulimie sf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr boulimie] Stare patologică manifestată prin foame. bulin sn vz bulină
bulina1 .s/[At: DEX2 / V: bulin sn / PI: ~ne / E: ngr/SuAm] 1 Capsulă în care se pune un praf luat ca medicament Si: casetă. 2 (Pex) Praful medicamentos împreună cu capsula. 3 Bucată rotundă de hârtie dată pe
o	parte cu gumă arabică, cu care se lipesc plicuri, dosare ete. 4 Desen rotund imprimat pe ţesături.
bulină2 sf [At: DEX2 / Pl: ~ne / E: fr bouline] Parâmă pentru manevrarea pânzelor inferioare ale unei nave cu pânze.
bull-finch sn [At: DEX2 / P: bulfinci / Pl: -uri / E: eg bull-finch] Obstacol la alergările de cai, care constă dintr-un zid cu nuiele deasupra sau dintr-un zid de o anumită înălţime.
bulion sn [At: DA / Pl: ? / E: fr boullion] 1 Supă obţinută prin fierberea cărnii, legumelor etc. 2 (Bac; spc; îs) - de cultură Cultură bacteriologică de vită sau de pasăre. 3 Pastă de pătlăgele (şi ardei) roşii, întrebuinţată în pregătirea bucatelor. buliter sn vz bulicher buliucbaş sm vz bulucbaşă buliucbdşă sm vz bulucbaşă
bulon sn [At: DEX2 / Pl: ~o'dne / E: fr boulon] Tijă cilindrică, eu sau fără cap, prevăzută cu filet la unul sau la ambele capete, care serveşte la asamblarea a două piese.
bulom vt [At: DEX2 / Pzi: -«ez / E: fr boulonner] A îmbina două piese sau două organe de maşini. bulomj sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr boulonnage] 1-2 Bulonare (1-2). bulomre s/[At: DEX2 / Pl: -«ări / E: bulona] 1-2 îmbinare a două piese sau a două organe de maşini Si: bulonaj (1-2). bulon&t, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, ~e / E: bulona] Cu buloane. bulţ sm vz bulz bulubdş sm vz bulucbaşă bulubdşă sm vz bulucbaşă
buluc [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 16/31 / V: ~ug / Pl: -«ri / E: tc bilik] 1 sn (Mii; iuz) Unitate tactică ce corespundea unei companii de
335
BULUCBAŞ
soldaţi. 2 sn (Pex) Ceată de oameni înarmaţi. 3-4 sn (Pex; iuz; d. obiecte) Număr sau cantitate mare Si: grămădii. 5 av în masă compactă Si: laolaltă, deodată. 6 sn Gloată. buluc baş sm vz bulucbaşă
bulucbaşă sm [At: M. COSTIN, ap. ŞIO / V: biulucbaş, biu-, -leb-, ~lib~, -liucbaş, ~liucb~, -lubaş, -lub-, -aş, -lugbaş, -lugb- I E: tc buluk-basy] 1 Comandant al unui buluc (1) format din o sută de arnăuţi sau de seimeni. 2 Rangul militar de bulucbaşă (1). 3 (îf ~lib~, -leb-, -lub-) Şef al unei comunităţi de ţigani Si: bulibaşă (1). 4 Rangul de bulucbaşă
(3)	Si: bulibaşă (2), hulibăşie (1). bulucbăşel sm [At: DRĂGHICI, ap. ŞIO / Pl: ~e// E: bulucbaşă + -el\
1	Slujitor aflat sub comanda unui bulucbaşă (1). 2 Gradul de bulucbăşel (1). 3 Persoană cu gradul de bulucbăşel (1).
bulucbăşesc,-ească a [At: DRĂGHICI, ap. ŞIO / Pl: -eşti / E: buluc-başă + -esc] 1 Specific unui bulucbaşă (1). 2 Care se referă la un bulucbaşă (1). 3 Care provine de Ia un bulucbaşă (1). 4-5 De bulucbaşă (1,4).
bulucbăşie a/[At: BĂLCESCU, M. V. 645 / Pl: -ii / E: bulucbaşă + -ie] 1 Corp de armată comandat de un bulucbaşă (1). 2 Timpul cât cineva a fost bulucbaşă (1). buluceală a/[Al: DEX2 / Pl: -cdi / E: buluci + -eală] îngrămădire. buluci vr [At: URECHE, ap. LET. I, 118/4 / V: ~ugi / Pzi: ~ee.se / E: buluc + -/] 1 A se aduna. 2 (D. oaste) A se alinia pe rânduri. 3 (Pex; asr) A se îngrămădi, bulug sn vz buluc bulugbaş sm vz bulucbaşă bulugbaşă sm vz bulucbaşă
bulugheană sf[At: CREANGĂ, GL. / V: bulghe-, -aţă, -ughină, -ligke-1 Pl: -ghene / E: net] (Reg) Cartof. bulugheaţă sf vz bulugheană bulughină sfvz. bulugheană bulugi v vz buluci
buluku sm [At: H V, 417 / Pl: ~e/ / E: ns cf buhă] (Reg) Bufniţă (Buba buba).
bulumac sm [At: PONTBRIANT, D. / V: (îrg) -lam- l Pl: -aci / E: net] Stâlp gros.
bulumacism [At: H V, 17 / Pl: ~ / E: net] (Reg) 1 Ciulama. 2 Prăjitură. bulutuc sm [At: DA ms / Pl: ~uci / E: net] (Reg) Bucată de lemn groasă, scurtă şi rotundă. bulvan sm vz bălvan
bulversa vt [At: DEX2 / Pzi: -sezf E: fr bouleverser] (Frm) I A răsturna cu totul. 2 A întoarce pe dos. 3 A pune în dezordine. 4 A zăpăci. 5 A tulbura. 6 A dezorienta. bulversare ,y/'[At: DEX2 / Pl: -sări / E: bulversa] (Frm) 1 Răsturnare.
2	întoarcere pe dos. 3 Punere în dezordine. 4 Zăpăcire. 5 Tulburare.
6	Dezorientare.
bulversat, -ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: bulversa] (Frm) 1 Răsturnat cu totul. 2 întors pe dos. 3 Pus în dezordine. 4 (D. oameni) Zăpăcit2.
5	Tulburat2. 6 Dezorientat2.
bulz [At: DOSOFTEI, PS. 322 / V: bulţ / Pl: -uri sn (rar) -e sn -i sm / E: ns, cf alb bulez] 1 sn, sm (Pop) Cocoloş. 2 sm, sn Cocoloş făcut din două bucăţi de mămăligă caldă, în mijlocul căreia se pune brânză sau urdă Si: (reg) urs. 3 sn (Pan) Stâncă izolată. 4 sm (Teh) Ansamblu de piese de cherestea obţinute prin debitarea unui buştean, care sunt aşezate astfel încât să reconstituie trunchiul.
bulzăriţă sf{At: FRANCU-CANDREA, M. 98 / Pl: -ţe l V: bal~ l E: bulz + -ăriţă] (Reg) Sac în care se strecoară caşul. bulzi vt [At: DA / Pzi: ~ze.se / E: bulz] 1 (Reg) A cocoloşi. 2 A se îmbulzi. bulzire .ş/'[At: DA / Pl: -ri / E: bulzi] (Reg) 1 Cocoloşire. 2 îmbulzire. bulzişor sm [At: ANON. CAR / PI: -i / E: bulz + -işor] (Şhp) 1-2 Caş (mic şi gustos).
bulzoc sn [At: ŢIPLEA, P. P. 91 / Pl: -oace / E: bulz + -oc] Cocoloş. bulzoi sn [At: DA ms / Pl: 7 / E: bulz + -oi] (Reg) 1 Cocoloş mare. 2 Franzelă.
bum i [At: ALECSANDRI, T. 1301 / E: fo] Cuvânt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere.
bumaşcă sf [At: M. CH1RIŢESCU, CONV. LIT. XLIV, h2, 547 / Pl: -şce, -şei / E: rs fiyMaiUKâ] (Rsm) Bancnotă (rusească).
bumă ş/ŢAt: LIUBA - IANA, M. 126 / Pl: -me / E: mg buma] (Reg) Bucată de metal rotunjită pe care se bate pielea eU ciocanul pentru a fi întinsă.
bumb sm [At: ANON. CAR. / Pl: -i / E: mg gomb] 1 (îvp) Nasture.
2	(îvp; îlav) In ~i în nasturi. 3 (Pop; pan) Cercel (ca un buton). 4 (Pop; pan; îs) -ul nasului Vârful nasului (Ia om şi la unele animale). 5 (îrg; pan; îs) -ul curului Orificiul anal la unele animale. 6 (înv; pex) Ornament arhitectonic ca un glob, în vârful unui turn, stâlp ete. 7 (Reg; pan) Cheie.
8	(Bot; reg; pan) Tufănică (Chrisantemum indicum). 9 (Bot; reg; pan; lpl) Pejmă (Centaurea moscheta).
bumbac [At: SIMION DASCĂLUL,ap. LET. I, A. 28 /V: (îvp) băm~ / Pl: -uri sn, -i sm / E: ns cf srb bumibak, bg 0\ 6uk, ml *bomhacium]
I	sm Plantă textilă din familia malvaceelor, de origine tropicală sau subtropicală, cu flori gălbui sau roşietice şi eu fructele capsule, care conţin numeroase seminţe acoperite cu peri pufoşi Si: (reg) bumbăcar,bumbăcel (Gossypium hirsutum). 2 sm (Bot; reg; şîs ~ de câmp) Bumbăcariţă (1) (Eriophorium augustifolium). 3 sm (Bot; reg; îs) ~ de câmp Bumbăcariţă (Eriophorium latifolium). 4 sm (Bot; reg; îs) ~ de câmp Lânăriţă (Linaria vulgaris). 5 sn (Lpl) Diferite feluri de bumbac (10). 6 sn Fibră textilă obţinută prin egrenare,de pe seminţele bumbacului (1). 7 sn (Pop) Vată.
8	sn (Pop; îe) A avea - în urechi A nu auzi bine. 9 sn Fir răsucit de bumbac
(6)	întrebuinţat la cusut sau la ţesut. 10 sn (Pex) Ţesătură de bumbac (6).
II	sn (Reg) Rasă de boi. 12-13 sn (îs) ~ mercerizat Fir sau ţesătură de bumbac (2) tratat cu diverse soluţii pentru a căpăta luciu. 14 sm (îs) ~ colodiu Substanţă explozivă pe bază de nitroceluloză.
bumbar sm vz bombar bumbard .s/vz cumbara bumbaşir sm vz mumbaşir
bumbăcar sm [At: PANN, P. V. III, 81 / Pl: -i l E: bumbac + -ar] 1 (Rar) Planta care produce bumbacul (6). 2 Cultivator de bumbac (6). 3 Negustor de bumbac (6).
bumbăcariţă sf [At: PANŢU, PL. 31 / Pl: -ţe / E: bumbac + -ariţă] 1 Plantă erbacee, din familia eyperaceelor, care creşte în fâneţele umede şi mlăştinoase din munţi, eu tulpina cilindrică, frunze lineare, eu flori hermafrodite dispuse în spicule hrun-roşietice sau de un verde negricios Si: (reg) bumbac (1), bumbac (1) de câmp, canaşe, conasei, in de baltă, lânărică, lânăriţă,pipirig (Eriophorum angustifolium). 2 Plantă erbacee, din familia eyperaceelor, care creşte în fâneţele umede şi mlăştinoase din munţi, eu tulpina triangulară, frunze plane, late, eu flori în spicule Si: (reg) bumbac (1) de câmp, bumbăcel, lânăriţă, lânărică, lânăriţă (Eriophorum latifolia). 3 Plantă erbacee, din familia eyperaceelor (Eriophorum scheuzeri). 4 Plantă erbacee, din familia eyperaceelor Si: (reg) coada veveriţei, iarbă de rovină (Eriophorum vaginatum).
bumbăcăreasă sf [At: LM / Pl: -ese / E: bumbăcar + -easă] 1 Cultivatoare de bumbac (6). 2 Vânzătoare de bumbac (6).
bumbăcăne1 .v/[At: DEX2 / Pl: ~ii / E: bumbac + -ărie] 1-2 întreprindere textilă (sau secţie dintr-o întreprindere textilă) în care se prelucrează bumbacul (1). 3 Produse din bumbac (6). 4 Cantitate mare de ţesături din bumbac (6). 5 Teren plantat cu bumbac (1).
bumbăcărie2 sf[At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: bumbăcar + -ie] 1-2 Meseria bumbăcarului (2-3).
bumbăceală .s;/'[At: PAMFILE, I. / Pl: -edi / E: bumbăci + -eală] 1 (Reg) Vătuire. 2 (Pfm) Bătaie (zdravănă).
bumbăcel sn [At: LM / Pl: -uri / E: bumbac + -el] Bumbac (9) mercerizat (pentru broderie).
bumbăci [At: COSTINESCU / Pzi: ~ce.sc / E: bumbac + -/] 1 vr (înv) A căptuşi cu bumbac (7). 2 vr A se face moale ea bumbacul (7). 3 vr A bate zdravăn pe cineva.
336
BUN1
bumbăcit sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: bumbăci] Vătuire. bumbăcos, ~oasă a [At: LB / Pl: ~o.y/, -oase l E: bumbac + -av] (înv) 1 (D. ţesături) Care conţine mult bumbac (9). 2 (D. plante) Care are fulgi ca bumbacul (6). 3 (Pex) Moale.ca bumbacul (7). bumbâi vi vz bumbăni bumbăn a, av vz bumben bumbăni vi vz bombăni
bumbărât, -ă a [At: PĂSCULESCU, L. P. 83 / Pl: -aţi, / E: bumb] (Reg) Sferic. bumbăredsă sf vz bumbăreaţă
bumbăreaţă .v/’[At: LM / V: bom~, -asă, ~ază, ~bur~ / E: bumb + -eaţă] 1 (îrg) Târtiţă (de pasăre). 2 (Fam) Popou (la femeie). bumbărează sfvz bumbăreaţă
bumbărelsm [At: ŢIPLEA, P. P. / Pl: ~ei / E: bumbar + -el] (Ent; reg) Albină sălbatică.
bumben, ~ă [At: ZANNE, P. II, 545 / Pl:	-e / E: vsl bagen!*] (Reg)
1	a Umflat. 2 av (îe) A rămâne - A rămâne nemişcat. 3 av (îe) A dormi
-	A dormi adânc.
bumbi [At: ŢIPLEA, P. P. / Pzi: -besc / E: bumb + -/] 1 vt A coase nasturi. 2 vr A se holba. bumb'ic sn [At: ŞEZ. VI, 132 / Pl: ? / E: net] (Reg) Bulboană. bumbicel sm [At: BORZA, D. 29 / Pl: -cei / E: bumb + -icel] (Bot; reg; dpi) Bănuţ (Bellis peramis).
bumbişor sm [At: PANŢU, PL. / Pl: -i / E: bumb + -işor] (Bot; reg)
1	Floare de pernă (Authemis tinctoria). 2 Granat (Chrysanthemum parthemium). 3 Calapăr (Tanacetum balsamita). 4 (Dpr; şîs -i albi) Rotoţele albe (Achillea miilefolium). 5 (Dpr) Bănuţi {Bellis perennis).
6	(Dpr) Tătăişi (Chrisanthemum cnerariaefolium). bumbşor sm vz bumbuşor
bumbuleţsm [At: TDRG / Pl: -i / E: bumb + -ulei] (Reg; şhp) 1-2 Bumb (1) (mic) Si: (reg) bumbuşor (1-2), (reg) bumbuţ (1-2).
bumbuliu, ~\e [At: LB / V: (reg) ~uriu / Pl: ~i/ / E: mg gomboly, cf bumb] 1 a (Trs) Sferic. 2 .ş/(Bot; Trs) Hurmuz (Symphoricorpus albuş).
3	sm (Mpl) Bomboană.
bumbura vi | At: LB / Pzi: bumbur / E: ctm bumbăi şi gungura] (Reg) A bombăni.
bumburat, -ă a [At: PĂSCULESCU, L. P. 92 / Pl: -aţi, -e / E: bumbur(\u) + -at] (Trs) Sferic.
bumburea .s/[At: CONV. LIT. XXXVT, 55 / Pl: -ele / E: bumb + -urea] Bubiţă.
bumbur eaţă sf vz bumbăreaţă
bumburelsm [At: PĂSCULESCU, L. P. 103/Pl: ~e//E: bumb + -urel] (Pop) Corp sferic şi mic.
bumburez sm [At: BĂRAC, ap. TDRG / Pl: -i / E: cf bumburel, bumburuz] 1 Plantă erbacee, din familia cyperaceelor, care creşte în fâneţe mlăştinoase, cu tulpină rigidă, rotundă, frunze lineare, ascuţite, cu inflorescenţă în spice, de culoare brun-închis, cu fructul cu peri Si: bumbuşor (3) (Schaenus nigricans). 2 (Reg) Boabă de mazăre (sau fasole, porumb etc.). 3-4 (îvr; pan; şhp) Cap (mic).
bumbunşcă sf | At: CHEST. V, 76/109 / E: bumbur(iu) + iscă] (Reg) Oaie (sau capră) care are pete, negi, aluniţe. bumb urlu, -ie a vz bumbuliu
bumburuş sm [At: PĂSCULESCU, L. P. 103 / Pl: -i / E: bumb + -uruş] (Reg) Ţâmburuş.
bumbuşcă sf [Al: LB / V: (reg) bom~ / Pl: -şte, -şti, (îvr) -uşce / E: mg gombostii(k)] (Reg) Bold.
bumbuşor sm [At: ANON. CAR. /V: (reg) ~bşor / Pl: -i / E: bumb + •uşor] 1-2 (Reg; şhp) Năsturel. 3 (Bot; reg) Bumburez (Schoenus nigricans). 4 (Bot; reg; lpl) Bănuţi (Bellis perennis).
bumbuşte sfp [At: BORZA, D. 29 / E: cf bumb] (Bot; reg) Bănuţ (Bellis perennis).
bumbuţ sm [At: RETEGANUL, CH. 128 / PI: -i / E: bumb + -uţ] (Reg; şhp) 1-2 Năsturel.
bumerang sn [At: DEX2 / PI: -uri / E: fr boumerang] Armă de lemn îndoită în formă de unghi obtuz, folosită de populaţia Australiei, care datorită formei sale şi a telului în care este aruncată, revine la locul de aruncare dacă n-a atins ţinta.
bumni vi vz bufni
bun1, -ă [At: COD. VOR. 149/2 / Pl: -i a, -e sn, -urii E: lat bonus, ~a, -wm] 1 « (D. fiinţe, mai ales, d. oameni) Care are calităţi Si: (îvr) bunăţăţat. 2 a (D. oameni, animale) Care se poartă bine cu ceilalţi Si: binevoitor. 3 a (D. obiecte) Care funcţionează bine. 4 a (D. obiecte) Care este valoros. 5 a (îs) ~ la inimă Milostiv. 6 a (Pfm; îe) Fii — Te rog! 7 av (îe) '—rău Oricum ar fi. 8 sm (îe) -şi rău Toată lumea, fără deosebire.
9	a (îlav) -e Dumnezeu! Cred în bunătatea Iui Dumnezeu. 10 a (Pfm; îs) Ceas - împrejurare norocoasă sau fericită. 11-12 a (îe) A (nu) fi a ~ă A (nu) fi semn că este bine. 13 a (D. procese, fenomene, acţiuni) Care prevesteşte binele. 14 a (D. oameni) Binevoitor. 15 a (D. oameni) Amabil. 16 a (D. unelte) Cu care se lucrează bine. 17 a (D. viaţă, mod de trai etc.) Fericit. 18 a (în formule de salut; în formule de urare) Liniştit. 19 as (îe) A umbla cu ~ă-dimineaţa A umbla cu Moş-Ajunul la Crăciun. 20 a (Bot; reg; îc) ~ă-dimineaţa Petunie (Petunia hybrida). 21 a (Bot; reg; îae) Pristolnic (Abutilon theophrasti). 22 a (Bot; reg; îae) Volbură (Chonvolvusus arvensia). 23 a (Bot; reg; îae) Zorele (Pharbites hederacea). 24 a Care face sau îţi prinde bine Si: satisfăcător, plăcut. 25 a (D. mâncăruri) Gustos. 26 a (D. mirosuri) Plăcut. 27 a Vrednic. 28 a (D. oameni) Cinstit. 29 a (D. acţiuni, operaţii, manifestări etc. ale oamenilor) Cuviincios. 30 a (Pfm; îe) Poamă 40m de nimic. 31 a (îas) Femeie imorală. 32 a (D. sfaturi, îndrumări, ordine) înţelept. 33 a (îlav)
—	de... Potrivit la sau pentru ceva. 34 a (îlaj) - de gură Vorbăreţ. 35 a (îlaj) - de mână îndemânatic. 36 a (îlaj) - de picioare Iute. 37 a (D. vaci; îla) ~ă de lapte Care dă lapte mult. 38 a (îla) - de cules Care a fost definitivat spre a fi cules. 39 a (îla) - de imprimat (sau de tipar) Care are toate corecturile făcute şi poate fi imprimat. 40 a (D. acţiuni, manifestări etc. ale oamenilor sau despre stări, procese etc. specifice oamenilor) Folositor. 41 a (D. afaceri, tranzacţii comerciale etc.) Avantajos. 42 a (D. vreme, fenomene ale naturii) Favorabil. 43 a (D. relaţii de rudenie, îoc ,,vitreg“) De sânge. 44 a (îs) Văr - Văr primar. 45-46 a (îe) A o lua de(-a) (sau a o apuca, a o ţinea) A crede şi a ţine morţiş că ceva este adevărat. 47 (îe) A şti una şi - A avea o părere hotărâtă, pe care nimic nu o poate schimba. 48 a (îe) A i se prinde de A trece de adevărat şi a fi crezut. 49 a (D. obiecte de vânzare sau metale preţioase; îoc ,,prost“) Scump. 50 a (D. haine) Pentru zile mari. 51 a (D. bani) Care circulă în prezent. 52 a (îs) Bani -i Bani în numerar. 53 a (îe) A lua ceva de (sau drept) bani -i A privi ceva ca fiind adevărat. 54 a (înv; d. oameni) Bogat. 55 a (D. originea cuiva şi îoc ,,prost“) De neam. 56 (Dnţ) Mare. 57 a Mult. 58 a Tare. 59 a (D. noţiuni temporale) întreg. 60 a Mare. 61 a (îlav) In -ă parte în mare măsură. 62 (Reg; îlav) De cu -ă vreme De timpuriu. 63 a (D. meşteşugari) Iscusit şi harnic. 64 a (D. artişti, scriitori, oameni de ştiinţă) Capabil. 65 a (îs) Inimă -ă Curaj. 66 a (îs) Voie -ă Veselie. 67 a (îlav) De -ă voie (sau - de chef) Fără să fie silit. 68 a (Reg; îlav) In voia cea La drept vorbind. 69 a (înv; îe) A se face — A se preface. 70 a (Reg; îe) A fi - la Dumnezeu A fi ascultat de Dumnezeu. 71 a (Reg; îe) A nu-i sta ~ă ceva cuiva A nu putea răbda să nu... 72 a (îlav) Intr-o -ă dimineaţă (sau zi) Pe neaşteptate. 73 a (Pop; îe) A-şi face mână -ă la (sau pe lângă) cineva A şi-l face binevoitor pe cineva.
74	a (îe) A fi (sau a ajunge) în (ori pe) mâini ~e A fi (sau a ajunge) Ia
o	persoană de încredere. 75 â (Reg; îlav) De (sau cu, ori, înv a) -ă seamă Desigur. 76 a (înv; îe) - şi aprobat Formulă care se punea pe acte private ca dovadă de aprobare. 77.sf (îlav) Cu -a Cu vorbe bune. 78 a (îe) A pune o vorbă -ă pentru cineva A interveni în favoarea cuiva. 79 a (îc) '—simţ Capacitate bazată pe experienţa cotidiană de a judeca, de a aprecia just oamenii, lucrurile, evenimentele. 80 a (îc) purtare Comportare conformă normelor moralei şi educaţiei. 81 a (luz; îs) Certificat de -ă purtare Certificat care atesta purtarea corectă a cuiva în serviciu. 82 a (Fig; îas) Recomandare orală (sau laudă) adusă cuiva. 83 a (D. copii)
337
BUNA
Cuminte. 84 a Caracteristic omului bine dispus. 85 a (îe) A fi în toane ~e A 11 bine dispus. 86 a (îe) A i-o face ~ă sau a-1 face (cuiva) una -a A-i provoca cuiva o supărare. 87 a Una ~ă întâmplare (spirituală) deosebită, nostimă. 88 a (îe) A o păţi A păţi un necaz. 89 a (Irn; îe) -sl treabă! Halal! 90 a (îe) Na-ţi-o -al Asta mai lipsea! 91 (îe) Na-ţi-o -& că ţi-am dres-o (sau frânt-o) Se spune într-o situaţie dificilă sau inoportună. 92 a (îc) —gust Simţ estetic. 93 a Bogat. 94 a (D. miros) Frumos. 95 a (D. organele corpului) Care funcţionează bine. 96 a (îe) — de gură Limbut. 97 a (îe) A şti una şi ~ă A se încăpăţâna în susţinerea unui punct de vedere. 98 a (îe) A nu-i fi de-a ~a cuiva A(-i) prevesti ceva neplăcut. 99 a Puternic. 100 a Considerabil. 101 a întreg. 102 a (Pex) Mai mult decât. 103 a (îc) -& ştiinţă Responsabilitate deplină. 104 a (îc) ~ă credinţă Obligaţie de comportare corectă între părţile contractante. 105 (îae) Onestitate. 106 a (îlaj) De credinţă Sincer. 107 a (D. prieteni, vecini) Devotat. 108 a Nobil. 109 sm (Pop) Bunic. 110 sf (Pop) Bunică.
111	sm (Reg) Amant. 112 sn Ceea ce este necesar societăţii pentru a-i asigura existenţa şi bunăstarea. 113 sn Obiect sau valoare de importanţă în circulaţia economică. 114 sn (Mpl) Avere. 115 sn (îs) -uri de consum Produse industriale destinate consumului (larg). 116 sn (îs) ~ corporal Element al patrimoniului unei persoane care constă dintr-un lucru. 117 sn (îs) ~ incorporai Element al patrimoniului unei persoane care constă dintr-un drept. 118 sn (îs) -e oficii Intervenţie a unui stat pentru determinarea altor state în vederea rezolvării paşnice a diferendelor. 119 sn Virtute. 120 sn (Rar) Rezultat. 121 av Bine. 122 a (îe) ~ -credincios Ortodox. 123 a (Iuz; îc) —voitor Binevoitor. 124 a (Iuz; îc) ^-facere Binefacere. 125 a (luz; îc) ~ă-norocire Viaţă norocoasă. 126 a (Iuz; îc) ~ă-mulţemită Modestie. buna şf [At: DEX2 / Pi: ? / E: ger Buna] Varietate de cauciuc sintetic. bunar sm [At: JAHRESBER. III, 314 / Pl: -i / E: tc lunar] (Trm) Puţ. Buna-Vestire sf[At: (a. 1747) GCR II, 38/23 / S şi: bunavestire / E: bună + vestire] Numele sărbătorii creştine de Ia 25 martie, când Fecioara Maria a fost anunţată de arhanghel că va naşte, prin procreare divină, pe Hristos Si: blagoveştenie.
bunăoară av [At: P. MAIOR, IST. 186 / V: -nioară / E: bună + oară] De exemplu.
bunăstare sflAt: MARIAN, NU. 752 / G-D: -stării, (iuz) -neistări / Pl: -tărilE: bună + stare (după ger Wohlstaml)] Situaţie materială bună Si: prosperitate.
bunătate .y/* [At: COD. VOR 146/13 / Pl: -taţi, (rar) -tăţuri / E: lat bonitos, -atem] 1 însuşirea de a fi bun (2) Si: (îvr) bunătăcios, bunătămare (1 ),buneţe (1). 2 înclinaţia de a face bine. 3 îndurare. 4 Milă. 5 Blândeţe.
6	Politeţe. 7 (îs) - de om Om foarte bun (1). 8 (îe) A avea (face) ~(a) să (sau de)... A avea bunăvoinţa să... 9 (îc) Ai ~{a) Te rog, fii bun. 10 Faptă bună (40). 11 Binefacere. 12 Gust bun (26). 13 (Lpl) Delicatese culinare.
14	(Lpl) Băutură fină. 15 (Mpl) Lucru de calitate foarte bună. 16 Calitate a ceva. 17 (Lpl) Averi.
bunătatnic, -ă a [At: COD. SILV. 10 / Pl: -ici, ~ice / E: bunătate + -nic\ Binefăcător.
bunătăcios, -oasă a [At: VARLAAM, C. II, 5 / Pl: -oşi, -oase / E: bunătate + -cios] (îvr) Bun (1) bunătămare sf[At: DOSOFTEI, ap. TDRG, 15 / Pl: -mări / E: cf bunătate] (îvr) 1 Bunătate (1). 2 Bunăvoinţă (1).
bunătăţat, -ă a [At: DOSOFTEI, ap. TDRG, 759 / Pl: ~aţi, -e / E: bunătăţi + -at] (îvr) Bun (1).
bunătăţimat, -ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 51 / Pl: -aţi, -e / E: ns, cf îmbunătăţbna] Plin de fapte bune sau virtuţi.
bunăvoie .s/[At: EMINESCU, N. 83 / E: bună + voie] (îlav) De ~ (sau ~a mea, ta etc.) 1 Din proprie iniţiativă. 2 (îal) în mod liber consimţit.
3	Veselie.
bunăvoinţă sf [At: DA / E: bună + voinţă] 1 Atitudine binevoitoare faţă de cineva Si: (îvr) bunătămare (1). 2 Tragere de inimă.
buncă sf [At: ARH. FOLK. IV, 216 / Pl: ? / E: nctl (Reg) Vas în care se ţine păcura de uns carele Si: dohotniţă.
buncăi v vz boncăi buncăit sn vz boncăit buncăitură .sf vz boncăitură
buncălău sm [At: COMAN, GL. / Pl: ~ă/ / E: nctj Nor mare negru, ameninţător. buncăleni v vz boneălui boncălenitură sfvz boncăitură buncălul v vz boneălui buncăluitură sfvz boncătuitură
buncăr sn [At: DEX2 / V: (iuz) -ncher / Pl: -e / E: ger Bunker]
1	Construcţie dintr-un recipient de oţel, de beton etc. şi un schelet de susţinere, destinată depozitării temporare a unor materiale granulare.
2	Cutie metalică destinată pieselor la maşinile-unelte,în vederea prelucrării lor. 3 Compartiment amenajat pe nave pentru depozitarea combustibilului.
4	Adăpost blindat.
buncău sm [At: ALRM II/I h. 412 / Pl: ~ă/ / E: net] (Reg) Mai2 (de bătut pământul). bunceac sn vz bunceag
bunceag sn [At: CIHAC II, 486 / V: -ac, bugeac, bugeag I Pl: -uri / E: net] 1 (Bot; reg) Pedieuţă (Lycopodium clavatum). 2 (Bot; cse) Muşchi (Yanthoria pariesina). 3 Buleacăr. 4 (îf buceag) Pământ negru din pădure.
4	(Bot; îf -ngeac) Aţa apei (Muiucu undulatum). buncher sn vz buncăr
buncherare sf [At: DN3 / Pl: -rări / E: net] Aprovizionare cu combustibil a unei nave. bunchini v vz buchini bunei sn vz bâlci bunciuc sm vz buciuc
bundsn [At: DEX2/P1: ~uri / E: ger Bund] 1-2 Asociaţie (sau confrerie) în Germania ori în Elveţia. bundac şm vz bondoc bundar sm vz bondar
bundaş s [At: DA ms / A: net / Pl: ? / E: bundă + -aş] Cojoc lung din blană de oaie, cu guler mare care atârnă pe spate şi poate fi ridicat în jurul capului.
bundă sf[At: H II, 118 / V: boan-, boantă, (reg) bon-, bontă, -dră / PI: -de, (îva) -nzi / E: mg bunda] 1 Haină lungă şi largă de pos;ţav, îmblănită, purtată de bărbaţi. 2 (Reg) Blană mare făcută din piei de oaie, întrebuinţată de ţărani ca îmbrăcăminte de iarnă. 3 (Reg) Pieptar.
bundărete sm [At: BOCEANU, GL. / Pl: -eţi / E: nctj (Reg) 1 Burtă de animal. 2 Om mic şi sprinten.
bunderăi smp [At: BORZA, D. 43 / E: net] (Bot; reg) Ciolobot (Centaurea spinulosa).
bundesrat sn [At: DN3 / Pl: ? / E: ger Bundesrat] 1 (înv) Adunare legislativă în imperiul german. 2 (înv) Consiliu federal în Germania.
3	Reunire a puterii executive în Elveţia.
bundestag sn [At: DN3 / E: ger Bundestag] Adunare legislativă în Germania.
bundeswchr sn [At: DN3 / P: ~ver / Pl: ? / E: ger Bundes + wehr] Armata Germaniei.
bundiţă .s/[At: LB / V: bon- / Pl: -ţe / E: bundă + -iţă] 1-2 (Şhp) Bundă
(1)	(mică) din piele de miel cu cusături Si: (reg) bundric (1-2), bunduţă (1-2). 3 (îc) ~ţa-vântului Plantă erbacee, cu flori violete-purpurii, care creşte pe câmpuri, pe dealuri Si: (reg) scorgoi, solovârviţă (Phlomis purgens). bundră sfvz bundă
bundric sn [At: LIUBA-IANA, M. 19 / Pl: ? / E: bundră + -ic] (Reg) 1-2 Bundiţă (1-2).
bunduc1 sm [At: CHEST. II, 81/22 / Pl: -uci / E: nctl (Reg) 1 Stâlp (de stejar). 2 încheietură a bârnelor la unghiurile casei. bunduc2 a, sm yz bondoc
bunduroi sm [At: CV, 1949, nr. 7, 34 / PI: ~ / E: nct| Om mic şi gras.
338
BURATEC1
bunduţă sf [At: LB / Pl: ~ţe / E: bundă + -uţă] 1-2 (Reg; şhp) Bundiţă (1-2).
buneică sf\ At: PANŢU, PL.2 / Pl: -ici ! E: cf srb bunika] (Bot; reg)
1	Sălbăţie (Lolium temulentum). 2 Obsigă (Avena sterilis). bunel sm [At: TDRG / Pl: ~e/ / E: bun + -el] (Fam) Bunic (1). buneţă sfvz buneţe
buneţe ş/fAt: PALIA (1582), ap. GCR 538/10 / V: ~eaţă, ~ţă / E: bun + -eţe] 1 (Reg) Bunătate (1). 2 (Reg) Bineţe.
bungalov sn [At: DEX / V: (iuz) ~/ov / Pl: ~uri / E: eg bungalow] Locuinţă (fără etaj) din lemn sau din împletitură de trestie înconjurată de terase. bunganu sn vz bulgariu bungeac sn vz bunceag
bunget sn [At: (sec. XVI) CUV. D. BĂTR. 1,245 /V: buget / Pl: -uri / E: alb bunk + -et] (Reg) Pădure deasa şi întunecoasă.
bungheală ş/IAt: BUL. FIL. IV, 140 / PI: -eli / E: bunghi + -eală] (Fam) 1 Pricepere. 2 Observare. 3 Supraveghere. 4 Descoperire. 5 înţelegere. 6 Copiat1 (la lucrările scrise şcolare). bunghi1 sm vz bumb
bunghi2 vt | At: BUL. FIL. IV, 140 / Pzi: -ghesc / E: net] (Fam) 1 A se pricepe la ceva. 2 A observa. 3 A supraveghea. 4 A descoperi. 5 A înţelege. 6 (înv; arg; d. elevi) A copia pe ascuns (la lucrările scrise). bunghi3 v vz bumbi
bunghim vt [At: DEX2 / Pzi: -nesc / E: net] (Reg) A migăli. bunghire .y/' [At: MDA ms / Pl: -ri / E: bunghi2] (Fam) 1 Pricepere.
2	Observare. 3 Supraveghere. 4 Descoperire. 5 înţelegere. 6 (Arg) Copiere (la lucrările scrise şcolare).
bunghit1 sn [At: MDA ms / E: bunghi2] (Fam; rar) 1 Pricepere. 2 Observare. 3 Supraveghere. 4 Descoperire. 5 înţelegere. 6 (Arg) Copiere (la lucrările scrise şcolare).
bunghit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: bunghi2] (Fam) 1 Observat. 2 Supravegheat. 3 Descoperit. 4 (înv; arg) Copiat.
bungineală sf \ At: COMAN, GL. / Pl: -eli / E: nct| (Reg) 1 Bunceag.
2	împânzire a cerului cu nori, cu ceaţă. bungini v vz bugini
bungiuc sn [At: DA /V: bunciuc / Pl: -uce, -uri IE: net] (Reg) Haină căptuşită cu lână şi cusută ca o plapumă.
bungoi sm [At: CHEST. VI, 27 / Pl: ~ / E: net] (Reg) Insectă asemănătoare cu albina.
bungoiăt sn [At: CHEST. VI, 19 / V: bon- / Pl: ? / E: bungoi + -at] (Reg) Bâzâit1 (al unei insecte). bunguitură sf vz bâiguitură
bunic sm [At: NEGRUZZI, S. I, 109 / Pl: -ici l E: bun + -ic] 1 Tatăl tatălui sau al mamei Si: (fam) bunel. 2 (Lpl) Părinţii părinţilor. 3 (Pex; lpl) Strămoşi. 4 (Reg) Termen cu care se adresează cineva unui bărbat în vârsta.
bunică ş/tAt: NEGRUZZI,S. 1,109 /Pl: -ici/E: bun + -ică] 1 Mama mamei sau a tatălui. 2 Termen cu care se adresează cineva unei femei în vârstă. 3 (îlav) Pe când era fată (mare) Demult.
bunicel, ~cea a [At: GORJAN, H. II, 143 / Pl: -cei, -cele / E: bun + -icel] 1-2 (Şhp) Care este (destul de) bun (1) Si: (af) bunicică (1-2).
bunicică af[At: CARAGIALE, S. 134 / Pl: -cele / E: bun + -icică] 1-2 (Şhp) Bunicea (1-2).
bunicuţă .s/[At: VLAHUŢĂ, ap. TDRG / Pl: -ţe / E: bunic + -uţă] 1-4 (Şhp) Bunică (1-2) (dragă) Si: (fam) buniţă (1-4). bunioară av vz bunăoară
bunişor, -oară a [At: DOSOFTEI, V. S. 166 / Pl: -i, -oare / E: bun + -işor] 1-26 (Destul de) bun (1-3,25-29,32,33,40-42).
buniţă şf[At: VLAHUŢĂ, ap. TDRG / Pl: -ţe / E: bun + -iţă] 1-4 (Fam; şhp) Bunicuţă (1-4). bunt1 sn vz bont1
bunt2 sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: pn, rs ăyHr] (îvr) 1 Conspiraţie.
2	Răscoală. buntaş sm vz bontaş
buntaţie ş/IAt: MARIAN, NU. 550 / A şi: -ţie / Pl: -ii / E: bunt1 + -aţie] (Reg) Bont1. buntăzi v vz buntuzui
buntui vtr [At: COMAN, GL. / Pzi: buntui, -esc / E: bunt2] (îvr) A (se) revolta.
buntuşnic sm [At: DDRF / Pl: -ici / E: rs fiymyniWK] (Rsm) Conjurat. buntuzi vt [At: VAIDA /V: (mgm) ~tăzi / Pzi: -esc / E: mg *bontozui] (Mgm) 1-2 A buntuzui (1-2).
buntuzui vt [At: MARIAN, NA. 283 / V: ~tăzi / Pzi: ~e.vc / E: mg *bontozni] (Mgm) 1 (C. i. lucruri aranjate) A deranja 2 (C. i. lucruri adunate) A risipi. bunţăr sm [At: COMAN, GL. / Pl: -i / E: net] (Reg) Vagabond. bunuţ, a [At: SBIERA, P. 9 / Pl: -i, -e I E: bun + -uţ] (Pfm) 1-2 (Destul de) bun (50). 3 (îcs) —bunuţ Foarte bun. bunzar sm vz bonzar
bunză .v/1 At: DA ms / Pl: ? / E: net] (Reg) Seurteieă. buoare şf vz boare buor sm vz bour
buorar sm [At: (a. 1742) IORGA, S. D. VI, 227 / Pl: -i I E: buor + -ar] (Iuz) 1 Funcţionar însărcinat cu încasarea dărilor asupra buţilor de vin. 2 Funcţia buarului (1). buptăr sm vz boatcăr
bur1 sn [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ? / E: bura] (Rar) Bură2 (1). bur2, ~ă [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: eg boer] 1 sm (Lpl) Populaţie în Africa de Sud, urmaşă a coloniştilor europeni (olandezi) stabiliţi în secolul al XVII-lea. 2 smf, a (Persoană) care aparţine acestei populaţii.
bura1 vi [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: (3) -eaz.ă / E: bură2] (Rar) A ploua mărunt şi des Si: a burniţa, (reg) a burliţa.
bura2 vt [At: DEX / Pzi: -rez / E: fr bourrer] 1 A astupa cu un material special (argilă, nisip etc.) spaţiul gol, neocupat de exploziv, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare. 2 A îndesa balastul sub traversele liniei de cale ferată.
bun3 vi [At: MINEIUL (1776) 189 2/2 / Pzi: ~rez / E: vsl fapta] (Iuz) A lupta.
buracă sf [At: CIHAC II, 34 / Pl: ? / E: bură1 + -acă] 1-2 (îvr) Bură2
(1)	(mică). 3 (Reg) Negură groasă, deasă.
buraci sm [At: BORZA, D. 30 / Pl: ~ / E: net] (Bot; reg) 1 Sfeclă (Beta vulgaris). 2 Cartof (Solanum tuberosum).
buracla sf [At: I. CR. II, 277 / Pl: ? / E: net] (Reg) 1 Mulţime. 2 (îs) Parale de - Bani aruncaţi degeaba. bur agă sfvz barangă
buraj sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr bourrage] 1-2 Burare (1-2). burană sf vz bură1
burancă i/[At: PLOPŞOR, V. O / Pl: ? / E: bură2 + -ancă] (Reg) Ceaţă deasă cu bură. burancic sn vz borangic burangic sn vz borangic buranginc sn vz borangic burangiuc sn vz borangic
burare i/[At: DN3 / Pl: -rări / E: bura2] 1 Astupare cu material special (argilă, nisip etc.) a spaţiului gol, neocupat de exploziv, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare Si: buraj (1). 2 îndesare a balastului sub traversele liniei de cale ferată Si: buraj (2).
burat1 sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr burat] Sită centrifugală pentru cernerea făinii în morărit. burat2 sn [At: DA / Pl: -uri / E: bura1] (Rar) Bură2 (1). burat\ a [At: DDRF / Pl: -aţi, -e l E: bură2] 1 Acoperit eu bură2
(2).	2 (Pan) Fără luciu. buratec1 sm vz broatec
339
BURATEC2
buratec2 sm | At: ALECSANDRI, T. 1752 / Pl: -eci i E: bură2 + -atee] (Buc) Bura2 (1) mică. buratic sm vz brotac burazan sn vz bolozan
bură1 sf[ At: CORESI, PS. 125 / V: bur ia, burană, borană / Pl: -re l E: vsl sSpm] Furtună.
bură2 i/[At: MARDARIE, L. 2779 / Pl: -re, -ri / E: ns cf it buriana]
1	(Dob complinit prin de ploaie) Ploaie măruntă, deasă şi scurtă Si: burniţă, (rar) bur, burat2 (2), (reg) bureală, burlă, burliţă, burnă. 2 (Reg; pex) Ceaţă. 3 (Reg; pan) Aburul care iese din mâncarea caldă. 4 (Reg; pex) Chiciură. 5 (Reg; pex) Promoroacă. 6 (Reg; pex) Polei. 7 (Reg) Dans ţărănesc nedefinit mai îndeaproape. 8 (Reg) Melodie după care se execută bura (7). 9 (Reg) Instrument de pescărie nedefinit mai îndeaproape.
bură3 sf[At: ANTIPA, P. 313 / Pl: -re / E: net] (Reg) Cârlig eu coadă pentru prins peştii din năvod Si: buret.
bură4 ş/[At: ALRM I/II, h. 415 / Pl: -re / E: net] (Reg) Pânză care se pune pe faţa mortului.
bură5 [At: STOICA, VÎN. 4 / Pl: -re / E: fr bourre] Dop de carton, pâslă sau ceară, care se aşază în cartuş pe pulbere.
burăi v/ [ At: NOVACOVICIU, C. B. / Pzi: burăi, ~e.se / E: net] (Reg) A suna. burăiană sfvz buruiană
burăitoare .s/l At: CHEST. IV, 43/29 / Pl: ~ori / E: burăi + -toare] (Reg) Cascadă. burămţă sf vz buruieniţă burătăcel sm vz brotăcel
burăţ sn [At: DA / Pl: ? / E: ctm bură2 + crivăţ] (Trs) Ceaţă pe munţi. burau sn [At: JAHRESBER. III, 314/Pl: nct/E: net] (Reg; rar) Cascadă. burbană sf vz broboană burbau sn vz bobou
burbion sn [At: DN3 / P: -bi-on / Pl: net / E: fr bourbillon] Ţesut alb, mortificat, care este partea centrală a furunculului Vz ţâţână, burboană sfvz broboană burbolnic sm vz bobornic
burbon sn [At: DN3 / E: eg burbon] Whisky fabricat în Statele Unite ale Amerieii. burbone a sfvz brobonea
burbuleană .s/[At: VÎRCOL, V. 90 / Pl: -ene / E: net] (Reg) Prună mare, cărnoasă.
burbunecă sf[At: BORZA, D. 151 / Pl: ? / E: net] (Bot; reg) Măcriş (Rumex acetosa).
burcaş1 sm [At: ALECSANDRI, ap. GHICA, S. 352 / Pl: -i / E: burcă1 + -aş] (Pop) Persoană care poartă burcă1.
burcaş2, -ă [At: CAMILAR, N. I, 257 / Pl: -i, ~e l E: burcă2 + -aş] 1 (Pop) a (D. oameni) Mâncăcios. 2 sm Copil mic.
burcă1 sf [At: ALECSANDRI, ap. GHICA, S. 352 / Pl: -rci / E: rs ăypKă] (Pop) Haină bărbătească ţesută din lână Ci suman.
burcă2 sf [At: H II, 119/ Pl: ? / E: net] (Reg) Turtă de mălai coaptă pe vatră.
burceag sm vz borceag burcoj sm vz burcoş
burcoş sm [At: JIPESCU, O. 51 /V: -oj, ~cuş / Pl:	/ E: mg burkos]
(îrg) Câine miţos.
burcui s [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: net] (Reg) Urcior cu toarta ruptă, dar care mai poate fi folosit.
burculiţă ş/ŢAt: BORZA, D. 29 / Pl: ~ţe / E: net] (Bot; reg) Bănuţi (Bellis perennis).
burcun sm [At: BORZA, D. 154 / A: net / Pl:	/	E:	net] (Bot; reg)
Săricică (Salsola kali). burcuş1 sm vz burcuj
burcuş2 sm [At: LB / Pl: -i / E: mg burkus] (Mgmr) Prusac.
burcuşesc, -ească a [At: LB / Pl: -eşti / E: burcuş2 + -e.se] (Mgmr) Prusian.
burcuşeşte av [At: LB / E: burcuş2 + -este] (Mgmr) Ca prusacii. burcuşoară .v/'[At: SBIERA, P. 282/37 / Pl: ~re / E: burcă1 + -uşoară] (Pop) 1-2 (Şhp) Burcă1 (mică). burcut sn vz borcut
burdabou sn [At: MARIAN, ap. DA / E: burdă1] (Reg; îlav) De-a ~ul Peste cap. burdac sn vz bardac burdar sn vz buhurdar
burdă1 sfl At: MARIAN, ap. DA / Pl: net / E: pn Bypffl] 1 (Reg) Joc de copii, asemănător eu ţintarul. 2 (Buc; îe) A-i da cuiva Mia A învinge la burdă1 (1). 3-4 (Buc; îe; îlav) (A se da sau a se duce) de-a ~da (A se da sau a se duce) De-a berbeleacul. burdă2 sf vz bujdă burdăhan sn vz burduhan burdăhănos, ~oasă a vz burduhănos burdăos, -oasă a vz burduhos
burde sm [At: BUGNARIU, N. / E: net] (Reg) Persoană care are burta mare.
burdeos, -oasă a vz burduhos
burdic sn [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: ns cf bundă] (Reg) Vestă femeiască din blană de oaie. burdicos, ~oasă a vz burduhos
burdigalian [At: DN3 / P: -li-an / E: fr burdigalien] 1 sn Al doilea etaj al miocenului. 2 a Care aparţine burdigalianului (1). burdihos, -oasă a vz burduhos burdios, -oasă a vz burduhos burdizan sn vz burduhan burdoi sn vz burdui
burducuţă aflAt: SBIERA, P. 321 / Pl: -ţe / E: burduh + -uţă] (Reg) Care este puţin bombată.
burduf sn [At: LB / V: bor~, borduş, -duh, -duj, -duş, (reg) -duv, -tuc}
-rtuş l Pl: -uri, (rar) -e / E: net] (Reg) 1 Peritoneul animalelor. 2 Vezica bovinelor. 3 (Pex) Pielea vezicii animalelor, care servea drept geam.
4	Stomac. 5 Sac primitiv confecţionat din stomacul animalelor, folosit la păstrarea alimentelor. 6 Pungă laterală ataşată la şa. 7 Parte a cimpoiului care se umflă cu aer. 8 (Pex) Cimpoi. 9 (Pex) Foaie. 10 (Pan) Pântece mare. 11 Partea convexă a semilunii. 12 Cutia de lemn a instrumentelor eu coarde, care produce rezonanţa tonului. 13 Copil mic. burdufos, -oasă a vz burduhos burduh sn vz burduf
burduhan sn [At: GRIGORIU-RIGO, M. / V: bardah- bărdăh-, bărdâh-, bârdăh~, bârdiz-, burdăh~,~dizan] (Reg) 1 Burta animalelor.
2	(Pan) Pântece mare (la om). 3 Stomac. 4 (Pex; îf bârdăhan) Stomacul uscat al vitelor, folosit, înainte, ca geam pentru ferestrele caselor ţărăneşti.
4	(La vite; îf bârdăhan) Flămânzire.
burduhaş sn [At: SBIERA, P. 179 / Pl: -i / E: burduh + -aş] 1-2 (Reg; şhp) Burduf (5) mic.
burduhăni vt [At: DA / V: bărdăhbărh-, borfăni, borhăi, borti-1 Pzi: -nesc / E: burduhan] (Reg) A spinteca (pentru a scoate măruntaiele).
burduhănos, -oasă [At: LB / V: (reg) bărdăh-, bărdăh-, bârdănos, -duvă- / Pl: -oşi, -oase / E: burduhan + -os] 1 a (îrg) Burtos. 2 af (Pop; d. femei) însărcinată.
burduhoaie sf [At: PAMFILE, J. III / PI: ~ / E: burduh + -oaie] (Reg) 1 Vas de lemn pentru păstrarea vinului. 2 Conţinutul unei burduhoaie (1).
burduhos, -oasă [At: NECULCE, ap. LET. II, 243/6 / V: bărdăoasă, bordios, -dăos, -deos, —dicos, -dihos, -dufos, -duios, —duos, —ticos / Pl: -oşi, -oase / E: burduh + -av] 1 (îrg) a Burtos. 2 a (Pop; prt; d. femei) însărcinată. 3 smp Tineri îmbrăcaţi în haine nemţeşti, evreieşti, militare etc., în prima zi a postului Paştelui.
burduhoşel,-ea a [At: DOSOFTEI, V. S. 42 / Pl: -ei, -ele f E: burduhos + -el] (îvr) 1-2 Cu burtă (cam) mare.
340
BURETE
burdui sn [At: H XI, 281 / V: -doi / Pl: ? / E: lat *burdoneus] (Reg) 1-2 Coardare la vioară (şi cobză). burduios, -oasă a vz burduhos burduj sn vz burduf
burdujă sf[At BORZA, D. 175 / Pl: ? / E: ns cf burduj] (Bot; reg) Otrâţel de apă (Utricularia vulgaris). burdujel snm vz burduşel
burdule sm [At: I. CR. IV, 122 / Pl: ? / E: ns cf burduhan] (Reg; art) Om burtos.
burduloi sn [At: H IX, 87 / Pl: -oaie / E: net] (Reg) Buturugă. burduos, -oasă a vz burduhos burduş sn vz burduf
burduşeală sf[At DEX2 / Pl: -eli / E: burduşi + -eală] 1-4 Burduşire (1-4).
burduşel sn [At: BIBLIA (1688), 269 / V: (reg) bord-, -ujel, (înv) borduşal / Pl: -ei, -e / E: burduf + -el] 1-2 (Reg; şhp) Burduf (mic).
burduşi [At: CARAGIALE, T. 1,44 / V: bor-, -M/i, -doşi / Pzi: -şese / E: burduş + -/] (Reg) 1 vr A umple ceva până la refuz. 2 vt (Fig) A bate tare pe cineva. 3 vr A se umfla ea un burduf (1). 4 vr (D. fructele răscoapte) A se strica.
burduşire sf[At: DEX2 / Pl: -ri / E: burduşi] (Reg) 1 Umplere până la refuz Si: burduşeală (1). 2 Bătaie zdravănă Si: burduşeală (2). 3 Umflare până la refuz Si: burduşeală (3). 4 (Reg) Stricare a fructelor răscoapte Si: burduşeală (4). burduv sn vz burduf burduvănos, -oasă a vz burduhănos
bureală sf [At: DA / Pl: -eli / E: bură2 + -eală] (Rar) Bură2 (1). burean sm vz buruiană burechiţă sf vz buretiţă
burechiuşă sf[At: MARIAN, S.R. I, 163 / Pl: -şe / E: etm burete + urechiuşă] (Reg) Prăjitură din aluat, de forma unui burete mic Si: (reg) burechiuşcă.
burechiuşcă sf[At: MARIAN, S.R. I, 163 / Pl: ? / E: burechiuşă + -că] (Reg) Burechiuşă.
burecior sm [At: MARIAN, î. 588 / Pl: -i / E: burete + -ior] 1-2 (Şhp) Burete (1) (mie) Si: (reg) bureţel (1-2). 3 (Reg; îc) -i-de-rouă Ciupercă comestibilă din familia agaricaeeelor, care creşte în locuri umede, cu pălărie membranoasă, ovală, striată, de culoare roşie-gălbuie Si: (reg) burete-de-rouă (Coprinus micaceus). 4 (Bot; reg) Bureţi-de-iarbă (Ma-rasmius alliaceus). 5 (Bot; reg) Bureţi-de-rouă (Marasmius oreades).
1	(Bot; reg) Bureţi-de-iarbă (Marasmius scorodonnis).
burelet sm [At: DEX2 / V: burlet / Pl: -eţi / E: fr bourrelet] 1 Cută a pielii la extremitatea membrelor animalelor care au rolul de a forma unghiile sau copitele. 2 (îf burlet) Şnur gros din bumbac, cauciuc, material plastic, hârtie gudronată sau lemne metalice pus la uşi, ferestre pentru a împiedica pătrunderea frigului. bureniţă sfvL buruieniţă
buret sn [At: DEX / Pl: ? / E: fr bourrette] 1 Fir de mătase naturală, gros şi neregulat, obţinut prin macerarea specială a unor gogoşi. 2 Ţesătură de mătase fabricată din buret (1). 3 (Pex) Ţesătură din bumbac cu fir gros, noduros şi poros.
burete sm [At: TETRAEV. (1574) 252 / Pl: -eţi / E: lat *boletis] 1 Nume generic dat unor ciuperci Si: spongie. 2 (Pfm; îe) Doar n-am mâncat -eti nebuni Doar n-am înnebunit! 3 (Reg; îc) —acru (sau —iute, '-amar, —galben, -eţi-albi, -€ţi-de-spin, -cţi-lucii, Mîţi-usturoi, -eti-vineţi) Ciupercă comestibilă, care creşte în pădure vara şi toamna, cu pălăria alb-găl-buie, cu piciorul alb, gros, scurt şi cărnos, cu carne albă şi piperată Si: (reg) coreani, hulubiţe, iuţani, iuţari, iuţăi, iuţişori, lăptucă, usturoi,pâinea pădurii,piperuş, râşcov (Lactarius piperatus). 4 (Reg; îc) '-bălos Ciuperca necomestibilă Hygrophorus eburneus. 5 (Reg; îae) Ciupercă necomestibilă care creşte pe pământ, în pădurile de brad şi de fag, cu miros neplăcut, eu pălărie galben-roşietică, eu piciorul alb, gros, plin, cu carne albă, greţoasă (Russula foetens). 6 (Reg; îc) — bubos (sau — pestriţ) Ciuperca toxică Amanitd pantherina. 7 (Reg; îc) —crăiesc (sau —domnesc)
Ciuperca necomestibilă Bolbitius vitellinus. 8 (Reg; îc) —de bubă,—domnesc (sau —de inimă, — pucios, —puturos) Ciuperca necomestibilă Phallus impudicus Si: (reg) boţiţi, bozur, ciuperca bubii. 9 (Reg; îc)
—de-casă (sau — de-pivniţă) Ciupercă necomestibilă care creşte în locuri umede şi întunecoase, spongioasă Si: (reg) ciupercă de casă (Merulius lacrymans). 10 (Reg; îc) — de-conopidă (sau ~eţi-de-veveriţă) Ciuperca comestibilă Romaria colloraides Si: (reg) creasta cocoşului, creţişoară, curălice, laba mâţei, laba ursului. 11 (Reg; îc) — de-mesteacăn Ciupercă necomestibilă care creşte în pădure, pe pământ, cu pălărie cărnoasă, de culoarea seorţişoarei, cu picior gros, cu carne parfumată (Cortinarius cinnamomeus) Si: (reg) pâinişoare, ciuculem, ciuculaţi, ciuculeţi. 12 (Reg; îc) — de-nuc Ciuperca necomestibilă Polyporus squamosus Si: (reg) păstrăv. 13 (Reg; îc) — de-prund (sau — de-rouă, —pestriţ) Ciupercă comestibilă care creşte în pădure, cu pălărie galben-brună, cu carne albă, cu gust amar (Collybia esculenta) Si: (reg) pestriţă. 14 (Reg; îc) —de-soc Ciuperca necomestibilă Auricular ia auriculavia-judae Si: drehle. 15 (Reg; îc) —de-spin Ciuperca comestibilă Russula alutaceea Si: pâinişoară, vineţică. 16 (Reg; îae) Ciuperca comestibilă Russula grisea Si: (reg) vineţele, vineţică. 17 (Reg; îc) — de-stejar (sau — de-goron) Ciuperca necomestibilă Daedalea quercina Si: iască. 18 (Reg; îae) Ciupercă comestibilă, care creşte pe trunchiurile arborilor, cu pălărie roşie Si: (reg) burete roşu de stejar, limba boului,păstrăvi roşii de stejar (Fistulina hepatica).
19	(Reg; îc) — domnesc (sau —crăiesc) Ciuperca comestibilă Tricholoma equestre. 20 (Reg; îc) —dulce Ciuperca comestibilă care creşte în pădurile de fag sau de brad, cu pălăria roşcat-aurie şi cu carnea albă, gustoasă, parfumată şi care conţine un suc alb, dulceag (Lactarius volenus) Si: (reg) lăptucă,pâinişoare, râşcov, vineţea, vineţică cu lapte. 21 (Reg; îc) — roşu Ciuperca necomestibilă Hygrophorus coccinus. 22 (Reg; îae) Ciuperca necomestibilă Hygrophorus niveus. 23 (Reg; îae) Plantă erbacee care creşte spontan, cu tulpina şi frunzele acoperite cu peri lungi, vâscoşi, cu frunze lungi şi ovale, cu flori galbene cu pete violet Si: (reg) măsălariţă (Hygrophorus niger). 24 (Reg; îe) —şerpesc Ciupercă comestibilă cu pălăria mamelonată, cu piciorul înalt, fistulos şi cu carne albă, plăcut mirositoare Si: (reg) pălăria şarpelui (Lepiota procera). 25 (Reg; îe) — ţepos Ciuperca comestibilă, care creşte în pădurile de fag şi de brad, cu pălăria ruginie, care prezintă ţepi pe partea concavă şi cu carnea albă Si: (reg) flocoşel (Hydrum repandum). 26 (Reg; îc) —vânăt Ciupercă comestibilă care creşte în pădure, de culoare violet, cu pălăria cărnoasă şi piciorul păros Cortinarius violaceus. 21 (Reg; îc) -le-calului Ciuperca necomestibilă Coprinus macrorrhizus. 28 (Reg; îc) -le-cerbilor Ciupercă necomestibilă, care creşte şi la lumină, de formă sferică, galben-citron, cu carnea albă, marmorată sau albăstruie şi cu miros neplăcut Si: (reg) băşina-porcului (Scleroderma aurantiacum). 29 (Reg; îc) -le-oilor Ciuperca comestibilă Polyporus ovinus. 30 (Reg; îae) Ciupercă comestibilă care creşte pe muşchi în pădurile de fag şi brad, rigidă, cărnoasă, albă şi plăcut mirositoare (Polyporus confluens). 31 (Reg; îc) —le-vacii Ciupercă comestibilă care creşte în păduri, în regiunea alpină, cu pălăria galben-roşietică şi care secretă un suc alb, dulee-acrişor (Lactarius subdulcis). 32 (Reg; îc) -eţi-călugăreşti Ciupercă comestibilă care creşte pe trunchiul stejarilor cu pălării numeroase, brun-cenuşii, imbricate şi reunite prin pedicule într-un singur trunchi, cu carnea albă, plăcut mirositoare (Polyporus frondosus). 33 (Reg; îc) '-eţi-de-fag Ciuperca comestibilă Dryodon crinaceus. Si: (reg) buzdugea, nitorcă-sură, păstrăvi. 34 (Reg; îc) —de-iarbă (sau —de-pajişte) Ciuperca necomestibilă Marasmius alliaceus Si: (reg) bureciori, ciocărţi, ciuciulaşi, cocârle. 35 (Reg; îc) --eţi-de-mesteacăn Ciuperca necomestibilă Placodes betulinus. 36 (Reg; îc) '-eţi-de-rouă Ciupercă comestibilă, care creşte pe bălegar, cu pălăria conic-cilindrică roşie-brună Si: (reg) bureavi, cuişoare (Marasmius oreades). 37 (Reg; îae) ^ţi-de-spin Ciupercă comestibilă, care creşte în pădurile de fag şi de stejar, cu pălăria cărnoasă, roşie-violetă, eu piciorul neted, alb sau roz, cu carnea dulce şi plăcut mirositoare Si: (reg) pâinişoare (Russula lepida).
38	(Reg; îc) ~eţi-de-veveriţă (sau —creţ, —de-conopidă) Ciupercă comestibilă, care creşte în pădurile de fag şi de brad, cu tulpina cărnoasă, neregulată, alburie, ramificată inegal, cu carne suculentă Si: (reg) barba
341
BURETIERĂ
caprei, creasta cocoşului, mărgean, opintic, rămurele (Romaria botrytis).
39	(Reg; îc) ~eţi-Iucii-ţigăneşti Ciuperca necomestibilă Hygrophorus niveus. 40 (Reg; îc) ~eţi-pestriţi (sau ~-pipărat, —veninos, Me şarpelui, ~eţi şerpeşti) Ciuperca toxică Amanita muscaria Si: (reg) muscar, muscariţă, pălăria şarpelui, pistriţ, prostia calului. 41 (Reg; îc) -eţi-popeşti (sau —graşi) Ciuperca toxică Boletus calopus Si: (reg) ghebe, hribe. 42 (Reg; îc) —vinete Ciuperca comestibilă Russula cyanoxatha.
43	(îc; lpl) —de-mare încrengătură de nevertebrate marine, fixate de stânci, cu formă variată şi cu scheletul constituit din spicule şi bastonaşe silicoase sau calcaroase (Spongiaria). 44 (Lsg) Animal din această încrengătură. 45-46 Scheletul poros al acestui animal (sau obiect sintetic similar) care, având capacitate mare de absorbţie, este folosit la şters şi la spălat. buretieră şf[At DEX2 / Pl: ~re / E: burete + -ieră] Cutiuţă cu un burete ud. buretiţă sf [At: MARIAN, NU. 236 / V: schiţă, ~echiţă / Pl: ~ţe / E: burete + -iţă] (Reg) Colţunaşi foarte mici, în formă de burete (1) sau de urechiuşă Si: (reg) bureţel (3).
buretos, ~oasă a [At: DEX2 / Pl: ~oşi, -oase / E: burete + -av] 1 (Rar) Care are proprietatea de a suge lichidele. 2 Spongios.
bureţel sm [At: TDRG / Pl: ~e/ / E: burete + -el] 1-2 (Reg; şhp) Burete (1) (mic) Si: burecior (1-2). 3 Colţunaşi foarte mici în formă de burete (1) sau de urechiuşă Si: (reg) buretiţă.
bureză sf [At: DEX / Pl: -ze IE: fr bourreuse] Maşină de lucru pentru îndesarea balastului sub traverse. burfdş sm vz borfaş bxxrfe sfp vz boarfe
burfete sm [At: REV. CRIT. III, 91 / Pl: -eţi / E: ns cf burduf] (Reg) Copil dolofan. burfeu sn vz bulfeu
burfui vt [At: DAM6, T. / Pzi: -uesc / E: ns cf borhăi, borfăi] (Reg) A face prima praşilă a porumbului.
burfuială .s/[At: DAMfi, T. / Pl: -ieli / E: burfui + -ală] (Reg) Prima praşilă a porumbului.
burg sn [At: DA / Pl: -uri / E: fr bourg] (Frm) 1 Castel medieval.
2	Aşezare fortificată cu caracter militar sau administrativ. 3 Oraş medieval.
4	(Pex) Oraş vechi. burgadă sf[At: DA / Pl: -de / E: fr bourgade] (Frm) Târguşor. burghez, ~ă [At: CARAGIALE, N. 103/4 / Pl: ~i, ~e şi (sm) -eji / E: it borghese] 1-2 a Creat de burghezie (1-2). 3-4 a Referitor la burghezie (1-2). 5-6 a Caracteristic burgheziei (1-2). 7 smf Persoană care aparţine burgheziei (1) Si: (rsm; iuz) burjui. 8 a (îla; d. revoluţii, mişcări sau regimuri) ~o-democratic Care urmăreşte lichidarea completă a relaţiilor feudale. 9 a ( îlaj; d. un regim politic) '-o-moşieresc în care burghezia şi moşierimea îşi împart puterea politică. 10 a (îla) Mic-~ Care aparţine micii burghezii (3). 11 a (îal) Referitor la mica burghezie (3). 12 smf(\s) Mic - Persoană care face parte din mica burghezie (3) Si: (rsm) burjui.
13	smf (Pex; îas) Persoană cu vederi înguste Si: filistin. 14 smf (Iuz) Capitalist. 15 smf (în orânduirea feudală) Târgoveţ.
burghezi vr [At: DEX2 / Pzi: -zesc / E: burghez + -/] (Rar) A se îmburghezi.
burghezie .s/[At: BĂLCESCU, M. V. 10/25 / Pl: ~ii / E: it borghesia]
1	Clasă socială alcătuită din proprietarii individuali ai principalelor mijloace de producţie Si: (rar) burghezime (1). 2 (în orânduirea feudală) Locuitorii de la târguri şi oraşe Si: (rar) burghezime (2). 3 (îs) Mica -Categorie socială situată între burghezie şi proletariat, formată din mici proprietari şi comercianţi.
burghezime .v/‘[At: MAIORESCU,CR. III, 118/24/ E: burghez + -ime]
1	(Rar) Burghezie (1). 2 (Rar) Burghezie (2). 3 Mulţime de burghezi (13).
4	Mulţime de orăşeni.
burghid vt [At: MARIAN, S.R. II, 1 / Pzi: ? / E: burghiu + -a] (Reg) A sfredeli.
burghidş [At: MAT. FOLK. 36 / V: burghieş / P: -ghi-a- / Pl: (1-2) -e, (3) -i / E: burghiu + -aş] (Reg) 1-2 sn (Şhp) Burghiu (1) (mic). 3 sm (Reg) Insectă mică, maronie, cu peri cenuşii, care-şi depune ouăle în fructele necoapte Si: prunar, (reg) firezar (Rynchites cupreus).
burghidău sn vz birghidău burghie şf vz burghiu
burghiere şf[At: DEX2 / Pl : ~ri/ E: burghia] (Reg) Sfredelire cu burghiul. burghieş sn, sm vz burghiaş
burhai sn [At: VICIU, GL. / PI: 7 / E: net] (Reg) 1 Ceaţă. 2 Ploaie măruntă.
burhdlă sf [At: COSTINESCU / Pl: 7 / E: ns cf burhai] (Reg) Ploaie măruntă din pâclă.
burhăială sf [At: H XI, 320 / Pl: ~ieli / E: burhai + -ială] (Reg) Umezeală din ceaţa ce se lasă pe pământ.
burghiu sn [At: H I, 315 / V: ~ghie sfl E: tc burgii] (Reg) 1 Unealtă ascuţită de oţel, în formă de spirală, care, prin mişcări de înşurubare, serveşte la găurirea cilindrică a materialelor Si: şfredel, (reg) pretcar, spiţei mic. 2 (Ast; reg) Sfredelul mic.
burghiuţ sn [At: DA / P: -ghi-uţ / Pl: ~e IE: burghiu + -uţ] (Reg) 1-2 (Şhp) Burghiu (1) (mic).
burgrdv sm [At: DA / Pl: ~i / E: fr burgrave] 1 Comandantul militar al unei cetăţi din Germania evului mediu. 2 Funcţia de burgrav (1).
burgravidt sn [At: DN3 / P: ~vi-at / Pl: ~e l E: fr burgaviat] 1 Funcţie de burgrav. 2 Perioadă de timp cât cineva este burgrav.
burgxxnd, ~ă [At: DEX-S / Pl: ~nz.i, ~e / E: Burgundia] 1 smf Persoană din Burgundia. 2 a Din Burgundia.
burgundă .s/[At: BORZA, D. 30 / Pl: ~de / E: net] (Bot; reg) Sfeclă (Beta vulgaris).
burgundici sm [At: BORZA, D. 30 / Pl: ~ / E: net] (Bot; reg) Sfeclă mangold (Beta vulgaris varianta cicla). buria sf vz bură1
buride sn [At: PAMFILE, J. III / P: ~ri-ac / Pl: ~ace / E: buriu + -ac] (Reg) 1 Vas de lemn pentru vin Si: (reg) buriaş. 2 Conţinutul unui buriac (1). buriană sfvz buruiană
buriaş sn [At: COSTINESCU / P: ~ri-a~ / Pl: ~e / E: buriu + -aş] 1-2 (Reg; şhp) Buriu (1) (mic).
buric sn [At: DOSOFTEI, V. S, 99 / Pl: ~ice, (rar) ~uri / E: lat *umbulicus (= umbilicus)] 1 Cordonul ombilical prin care fetusul primeşte hrană din corpul mamei. 2 Cicatrice rămasă în mijlocul abdomenului după căderea cordonului ombilical Si: ombilic. 3 (Fig) Centru. 4 (îs) pământului Centrul pământului. 5 (Reg; gmţ; îas) Om mic. 6 (îe) A se crede Mii pământului A se crede cel mai important dintre toţi. 7 (Pfm; îe) A dansa din ~ A dansa mişcând din abdomen şi mijloc 8 (Pan; îs) ~w/ degetului Vârful degetului. 9 (Reg; îs) ~ul morii Locul unde roata mare a morii îşi sprijină capătul exterior. 10 (Reg; îc) Mil-apei Plantă erbacee cu flori mici, albe sau roşietice (Hydrocotyle vulgaris) Si: (reg) umbreluţă-de-apă. 11 (Bot; reg; îc) ~ul-Vinerei Părul-fetei (Adianthum capillus-veneris). 12 (Bot; reg; îc) Mil-pământului Muma-pădurii (Latharea squamaria). 13 (Bot; îc) mil-boului Plantă cu flori albe şi multe rămurele, folosită în vindecarea tăieturilor.
buried1 [At: LB / V: bârâca, îmburica / Pzi: ? / E: aburca (pad) + buric]
1	(Reg) vt A ajuta pe cineva să se urce într-un pom. 2 vt A se căţăra într-un pom. 3 vr (Pgn) A se căţăra. 4 vr (Pad buric) A-şi scoate burta înainte.
buried2 vt [At: DA ms / Pzi: ~ichez / E: buric] A tăia ombilicul fătului la naştere Si: a moşi.
buricdrsn [At: ŞEZ. VIII, 88 / PI: ~e / E: buric + -ar] (Reg) Cuţit (stricat) cu care tăia moaşa buricul (1) nou-născuţilor.
buricaş sn [At: TDRG / PI: ~e / E: buric + -aş] 1-2 (Şhp) Buric (2) (mic). 3 (Reg) Cuţit ieftin cu plăsele de lemn.
buricat, ~ă [At: ANON. CAR. / PI: -aţi, ~e / E: buric + -at] (Reg) Umflat.
buricel sn [At: DAMfi, T. 10 / PI: ~e / E: buric + -el] 1-2 (Pfm; şhp) Buric (2) (mic).
buricică sf [At: ŞEZ. VI, 171 / Pl: 7 / E: bură2 + -icică] 1-2 (Reg; şhp) Bură2 (1) (scurtă).
342
BURTUCĂNOS
buricos, —oasă a [At: DA / Pl: -oşi, -oase l E: buric + -av] (Pfm) 1-2 Cu buricul (sau burta) mare.
burie sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~i / / E: buriu} (îrg) 1 Vas în care curge ţuica la distilare. 2 Conţinutul unei burii (1). buriu sn [At: LIUBA - IANA, M. 99 / Pl: -ie, ~i/ / E: bg ăyjSDKt]
1	(îrg) Butoiaş cu capacitatea de peste 100 1 în care, în gospodăriile ţărăneşti, se păstrează băutura sau oţetul. 2 (Pop; îe) A lega pe cineva -A lega cobză pe cineva, în poziţie ghemuită.
burjui sm [At: DEX2 / Pl: ~ / E: rs 6ypxyR] (Rsm; iuz) 1 Burghez (7).
2	Mic burghez (12).
burlac1 [At: MARIAN, NU. 4 / V: -ag f Pl: -aci l E: net] 1-2 sm, a (Bărbat) necăsătorit. 3-4 sm, a (Reg) (Bărbat) văduv.
burlac2 sn [At: VAIDA / Pl: ? / E: net] (Reg) 1 Butoi. 2 Conţinutul unui burlac2 (1). burlag sm vz burlac1
burlan sn [At: SANDU-ALDEA, A. M. 56 / Pl: ~e / E: net] 1 Tub de fontă, ceramică sau beton folosit în canalizare. 2 Ţeavă prin care se scurge apa de pe acoperişurile caselor. 3 Jgheab de lemn sau de tablă prin care se scurge apa din izvoare sau din cişmele. 4 Coloană cilindrică din tablă sau ceramică prin care se elimină fumul din sobă Cf coş, horn. burlâ sf [At: LM / Pl: -le l E: ns cf bură] (Reg) Bură2 (1). burlăcărit sn [At: DA / Pl: ? / E: burlac + -ărit] 1-2 (Rar) Burlăcie (2-3).
burlăcesc, —ească a [At: DA / Pl: —eşti, -este / E: burlac1 + -esc] 1-2 Caracteristic burlacilor (1,3). burlăceşte av [At: DA / E: burlac1 + -este] (Rar) 1-2 Ca burlacii (1,3). burlăci vi [At: MARIAN, NU. 11 / Pzi: ~ce.sc / E: burlac1 + -/] (Pfm) 1-2 A duce viaţă de burlac1 (1-2).
burlăcie sf [At: CREANGĂ, P. 142 / Pl: ~i/ / E: burlac + -ie] (Pfm) 1 Starea de burlac1 (1) Si: (rar) holteie. 2 Viaţă de burlac1 (1) Si: (rar) burlăcărit, holteie. 3 Văduvie. burlău sm [At: DEX2 / Pl: ? / E: net] (Rar) Muscă artificială la pescuit. burlesc,-ă a [At: MAIORESCU, CR. II, 390 /Pl: ~eşti /E: fr burlesque] Care este de un comic exagerat, cu accente triviale. burlet sn vz burelet
burletic sm [At: GRAIUL I, 242 / Pl: -ici / E: ns cf burlac1] (Reg) 1 Ajutor de cioban. 2 (Rar; lpl) Ciobani tineri.
burlinc1 sm [At: LB / V: brul- 1 Pl: ~nci l E: ger Brelenk] 1 Purcel înţărcat. 2 Purcel grăsuţ.
burlinc2 sn [At: Viciu, GL. / Pl: ? / E: net] (Reg) 1 Vas în care se păstrează brânza pe timp de iarnă. 2 Conţinutul unui burlinc2 (1).
burlinc aş sm [At: DA / PI: ~/ / E: burlinc2 + -aş] (Reg) 1-4 (Şhp) Burlinc2 (1-2) mic Si: (reg) burlincuţ (1-4).
burlincuţ sm [At: DA / Pl: ~i / E: burlinc2 + -uţ] (Reg) 1-4 (Şhp) Burlinc2 (1-2) mic Si: buri incaş (1-4).
burloi sn [At: DA / Pl: -oaie / E: net] (Reg; rar) 1 Urcior de pământ, cu găurele la gură şi prevăzut cu o supapă pe toartă, din care se soarbe lichidul. 2 Conţinutul unui burlinc (1).
burlui sn [At: I. IONESCU, P. 253 / Pl: ? / E: net] Lemn de grosimea vranei butoiului cu orificiul în vârf, pus când fierbe vinul.
burmă sf [At: HODOŞ, P. P. 56 / Pl: -me / E: srb burma] (Reg) Verighetă.
burnă1 şf[At: LM / Pl: -ne / E: ns cf bură2] (Reg) Bură2 (1). burnă2 sf vz bârnă burneţe sfp vz brăneţ
burniţa vi [At: DELAVRANCEA, S. 107 / Pzi: -ţează / E: burniţă] A bura1.
burniţă sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) bar-, bâr-1 Pl: -e / E: bură2 + -niţă] Bură2 (1). burnujelsn [At: I. CR. III, 261 / Pl: -e / E: burnuz + -el] (Pop) Cojocel. burnuz sn [At: CRĂINICEANU, ap. ŞIO / Pl: -e, -uri / E: te burnuz]
1	(Pop) Manta largă cu glugă. 2 (Bas) Scurteieă purtată de femei. 3 (Mol)
Pieptar din piele de cârlan, cusut cu flori şi fluturi. 4 (Litr) Manta de lână albă sau neagră, cu glugă, purtată de arabi.
bursă1 .v/*[At: MAIORESCU, D. 1,466 / Pl: -se / E: fr bourse] 1 Alocaţie bănească (lunară) acordată de stat, de o instituţie etc. unui elev sau student pentru acoperirea cheltuielilor de studii. 2 întreţinere gratuită acordată de stat sau de o instituţie unui elev sau unui student.
bursă2 ş/TAt: IORGA, C. 1.1,33 / Pl: -se l E: fr bourse] 1 (Ecn) Instituţie în care se negociază hârtii de valoare şi valută şi unde se desfăşoară tranzacţii de mărfuri. 2 (îe) A juca la -ă A cumpăra şi a revinde efecte de bursă2 (1) pentru a realiza un venit în urma urcării sau scăderii lor.
3	(îs) -sa neagră Comerţ clandestin. 4 (îs) -sa muncii Instituţie care înregistrează cererile de lucru şi oferă locuri de muncă. bursănesc, -ească a vz bârsănesc
bursier1, -ă smf, a [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr boursier] 1-4 (Elev sau student) care beneficiază de o bursă1 (1-2).
bursier2, -ă a [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr boursier] 1 Privitor la bursă2 (1). 2 Care ţine de bursă2 (1).
bursuc sm [At: H II, 240 / Pl: -uci l E: tc borsuk] 1 Viezure (Meles meles). 2 (Fig) Om leneş şi gras. 3 Marmotă (Marmota). 4 (Fig) Om retras, ursuz.
bursuca vr [At: ŞINCAI, HR. 200/26 /V: bursurca / Pzi: -uchez / E: bursuc + -o] (Pfm) 1 A se îmbufna. 2 A se înfuria.
bursucă .v/fAt: DA / Pl: 7 / E: bursuc] 1 Femela bursucului (1). 2 (Reg) Plantă mică, păroasă, cu flori violete, în formă de spic (Barbisia alpina).
bursucel sm [At: DA / Pl: -ei / E: bursuc + -el] 1-2 (Şhp) Bursuc (1) mic. 3 (Fig) Fiinţă mică şi durdulie.
bursuci vr [At: DA / Pzi: ~ce.sc / E: bursuc + -/] (Pfm) 1 A se îmbufna.
2	A se înfuria.
bursucos, -oasă a [At: GCR 1,350 / Pl: -oşi, -oase / E: bursuc + -o.v] (Rar) Care este scund şi îndesat. bursumfla v vz bosumfla
burswne sfp [At: PAMFILE, I. C. 382 /V: borsină / E: net] (Reg) Rugină roşu-portoealie, cu pete strălucitoare, întâlnită la munte, pe pâraie, dar şi pe ape stătătoare, folosită la fabricarea vopselei negre.
burtă sf [At: PANN, E. II, 103 / V: bârtă / Pl: -rţi / E: net] 1 (Pop) Abdomen. 2 (îs) Ciorbă de - Ciorbă făcuta din stomac de vită. 3 (Pfm; îe) A sta cu —a la soare A sta degeaba. 4 (îs) — de popă Persoană care bea şi mănâncă mult. 5 (Fig) Partea bombată, proeminentă a unui obiect.
6	(Reg; îc) —a-gâştii Iarbă măruntă şi foarte moale.
burtăverde smi [At: DEX2 / E: burtă + verde] (înv; irn) 1 Burghez (7).
2	Persoană insensibilă Ia valorile culturale Si: filistin. 3 Om leneş şi indolent. 4-5 Şorţ sau brâu verde purtat de negustori.
burtăverzime sf [At: DA / E: burtăverde + -ime] (înv; irn) 1 Burghezie.
2	Negustorime.
burte sm [At: REV. CRIT. III, 91 / V: -ea/E. burtă] (înv; pfm) Persoană mâncăcioasă cu burta mare. burtea sm vz burte
burteş a [At: DA / Pl: -i / E: burtă + -eş] (înv; pfm) Care mănâncă mult şi are burtă.
burticalsn [At: H XIV, 73 / Pl: ? / E: burtică + -al] (Reg) 1 Pieptar. 2 (Lpl) Tobă. 3 (Pgn; lpl) Mezeluri preparate din porc.
burtică sf[At: DA / Pl: -ici / E: burtă + -ică] (Pop) 1-2 (Şhp) Burtă (1) mică Si: burticică.
burticică .v/‘[At: DA / Pl: -cele / E: burtă + -icică] (Pop) 1-2 (Şhp) Burtă (1) mică Si: burtică.
burtos, -oasă a [At: H IV, / V: bor-, -oasă / Pl: -oşi, -oase l E: burtă + -av] (Pop) Care are burtă mare.
burtucal sn [At: REV. CRIT. 111,91 / Pl: -e / E: ger Portugal] 1 Pânză groasă. 2 (Lpl) Intestine de animal.
burtwcă sf[At: DA / V: -tucan / Pl: ? / E: ns cf bortă] (Reg) Gaură practicată în gheaţă Si: copcă.
burtucănos, -oasă a [At: DA / Pl: -oşi, -oase / E: burtucă + -ănos] (Pop) Burduhănos.
343
BURTUHĂNOS
burtuhănos, ~oasă a vz burduhănos
burtuleag sm [At: H IX, 83 / Pl: 7 / E: net] (Reg) Butoi de 5-10 vedre.
bunxgă sf[At: DA / Pl: ~ugi / E: burău + -ugă] (Reg) Cascadă.
buruian sm vz buruiană
buruiană .v/[At: N. TEST (1648), ap. GCR II, 171 / V; burean sms, buriană (P: ~ri-a~) sf, burlan (P: ~ri-an) sms, (înv) burăiană sf, (sg refăcut după pl) buruian sms (P: ~u-ian) l Pl: ~ieni şi (înv) ~iene / E: rs ăyptfflr] 1 (îoc floare) Orice plantă erbacee care creşte spontan (exceptând iarba). 2 (Pre) Plantă sălbatică care creşte printre cele cultivate, năpădindu-le şi care trebuie să fie plivită sau prăşită Cf bălărie. 3 (Reg; îs) ~ rea sau de stricăciune Plantă otrăvitoare şi nefolositoare. 4 (Reg; îs) ~ de leac sau ~ lecuitoare, tămăduitoare) Plantă medicinală. 5 (Pfm; îe) A fi crescut în ~ienile-dracului A fi certăreţ şi nemulţumit. 6-7 (Csc) Vegetaţia (de pe fundul lacurilor, râurilor etc. sau) care pluteşte la suprafaţa apelor. (Reg) 8 (îc) ~ albă (sau buruieni-albe)Albiţă (Alyssum calycium).
9	(îe) ~ienţă-albă, ~-pentru durere de ochi Planta Euphrasia stricta.
10	Planta Saponaria officinalis. 11 (îc) ~-amară Amărăluţă. 12 (îc) Mia-apucatului (sau ~na-gălbinării, ~-de-cinci-degete) Planta Potentilla recta. 13 (îc) ~na-armurării (sau ^de-armurar) Planta Sylibum marianum. 14 (îc) ~na-argintukii-viu Plantă nedefinită mai îndeaproape.
15	(îc) —bolundă Planta Bryonia dioica. 16 (îc) ~na-bureţilor (sau —ca-capul-câinelui) Planta Datura stramonium 17 (îc) ~de-rânduri-roşii Planta Anagallis arvensis. 18 (îae) Planta Anagallis coerulea. 19 (îc)
ca-ardeica (sau ~-rea-şi-Iipicio&să, —creaţă, Mia-cătanelor,—nemţească Planta Galinsoga parviflora. 20 (îc) ~na-calului (sau~-de-talan, ^neagră) Planta Adonis vernalis. 21 (îc) ^-câinească (sau Mia-câinelui) Trepădătoare (Mercurialis annua). 22 (îc) celor-slabi Planta Impatiens noli-tangere. 23 (îe) --'-ce se învârte după soare Planta Hibiscus trionum. 24 Planta Mentha crispa. 25 (îc) ~na-dalacului Planta Heliotropium europaeum. 26 (îc) ~-de-a-bubă (sau Mia-bubei) Păpălău (Physalis alke-kengi). 27 (îc) ~-de-argint Planta Lysimachia vulgaris. 28 (îc) ~-de-artritis (sau ~-de-tăie tură, ~vânătă) Planta Betonica officinalis. 29 (îc) ~-de-atac (sau Mia-frigurilor) Planta Asarum europaeum. 30 (îc) ~-de-baghiţă Planta Berteroa incana. 31 (îc) ~-de-balsam Planta Thymus serpyllum.
32	(îc) ~ de-băşică (sau Mene-de-bubă-neagră) Planta Paris quadrifolia.
33	(îc) ~-de-beşica-cea-rea (sau ~-de-bubă-rea) Spanac porcesc (Chenopodium hybr'ulum). 34 Planta Melandrium noctiflorum. 35 (îc) ~na-bubei Planta Mentha aquatica. 36 (îc) ~-de-beteşug (sau Mie-dureri ori de-dureri-la-inimă) Plantă nedefinită mai îndeaproape. 37 (îc) ~-de-bleasnă (sau ~na-orbalţului Planta Leonurus cardiaca. 38 (îc) ~-de-boală Planta Verbena officinalis. 39 (îc) '—de-brâncă Planta Camphorosm ovata. 40 (îae) Planta Lapsana communis. 41 (îc) ~-de-buba-cea-rea, ~-de-bube) Planta Schrophularia nodosa. 42 (îc) ~-de-bubă (sau ~lată) Plantă cu rădăcină mică, ramuri subţiri şi tulpină cu multe rămurele, acestea având frunze verzi, late şi crestate rotund (Salvia verticillata). 43 Lumânare (Verbascum thapsus). 44 (îc) ~-de-bubă-neagră Planta Adianthum capillus-veneris. 45 (îc) —de-perit Planta Alliaria officinalis. 46 Planta Prunella vulgaris. 47 (îc)
—pentru-trântitură,~-ene-de-călcat Planta Hieracium pilosella. 48 (îc) ~-de-călmăceaIă Planta Gnaphalium uliginosum. 49 (îc) ~-de-cârtiţe, ~na-zmeului Planta Erygium planum. 50 (îc) ~-de-ceas-rău Planta Lamium purpureum. 51 (îc) ~ieni-niere /=miere/, ~-de-ceas-rău Planta Lathyrus niger 52 (îc) ~iene-de-cel-perit (sau ~ieni-de-spăriet) Planta Potentilla argentea. 53 (îc) ~-de-rău (sau Mia-mătricii) Vetrice {Tanacetum vulgare). 54 (îc) ^împuşcată Planta Veronica chamaedrys. 55 (îc) ^de-cele-sfinte, ~-de-negei, ~ieni-sfînte, ~-de-pecingine, ~na-rândunicii Planta Chelidonium majus. 56 (îc) ~-de-cel-pierit (sau ^de-pierit) Planta Veronica officinalis. 57 (îc) ~-de-cinci-degete Planta Potentilla reptans. 58 (îe) ~iene-de-copii, ~ne-de-fapt Planta Linaria vulgaris. 59 (îe) ~ de-cui (sau ~-de-cui-de-stricăciune, ^-pentru inimă) Cerenţel (Geum urbanum). 60 (îc) ~-de-dalac (sau ~na-dalacului, ~-de-bube-rele) Lăsnicior (Solanum dulcamara). 61 (îc) ~-de-pete Planta Erigeron canadensis. 62 Planta Heracleum sphondylium. 63 (îc)
~-de-damb!a Planta Sanicula europaea. 64 (îc) '—de-durere-de-toate sau ~ni-pentru-lespezi,MiiIe-lui-Sf. Vasile Planta Inula britannica. 65 (îc) de-făcut-copii (sau ~-de-rod-de-eopii) Planta Consolida regalis. 66 (îc) Meni-de-ficat-alb Planta Calistegia vulgare. 67 (îc) ^de-foc-ghiu (sau ~-de-năduf, -de-pe-rozor) (=viu) Planta Hipericum perforatum. 68 (îc) ~-de-fragi Planta Fragaria vesca. 69 (îc) —de-friguri Planta Agrimonia eupatoria. 70 Traista-ciobanului (Capsella bursa pastoris). 71 (îc) ^de-viermi Planta Centaurium umbellatum. 72 (îc) ^de-friguri Planta Descurainia sophia. 73 (îae) Planta Dianthus saxigenus. 74 (îc) ~-de-râie-măgărească, ~-măgărească Planta Euphorbia helioscopia.
75	Planta Lepidium ruderale. 76 Planta Lysimachia vulgaris. 11 (îc) ~-ieni~de-negei sau —măgărească Planta Ranunculus sceleratus. 78 (îc) ~-ieni-de-germe /=vierme/ sau~ieni-de-ghiţei /=viţei/ Planta Dianthus callizonus. 79 (îae) Planta Dianthus caryophillus. 80 (îc) ~-ieni-de-jerme Planta Dianthus carthusianorum. 81 (îe) ~-de-guşter Plantă nedefinită mai îndeaproape. 82 (îc) ~na-omizii Planta Teucrium chamaedrys. 83 (îc) ^de-ghing Planta Gentiana praecox. 84 (îc) Meni-de-jerme /=vierme/ Planta Dianthus barbatus. 85 (îc) ^de-roce Planta Gallium cruciata.
86	(îc) —de-roşeaţă (sau —de-săgetătură) Planta Geranium robertianum.
87	(îc) ~ieni-de-spurcat Planta Chrysosplenium alternifolium. 88 (îc) -ieni-mănunţele Planta Isopyrum thalictroide. 89 (îe) ~ieni-de-trânji Planta Neottia nidus-avis. 90 (îae) Planta Sedum acre. 91 (îc) ~ieni-domneşti, ^domnească Planta Tagetes erecta. 92 (îae) Planta Tagetes patula. 93 (îe) ~-ieni-tunse Planta Veronica spicata. 94 (îe) ~-ieni-de-băşică-rea Planta Cynanchum vincetoxicum. 95 (îe) ~-de-leIe sau ~-de-remf (sau rimpf) Mărul-lupului {Aristolochia clematitis). 96 (îc) ~ieni-de-in Linariţă (Androsace elongata). 91 Planta Anthirhinum majus. 98 Planta Linaria genistifolia. 99 (îc) ~-de-Iungoare (sau -a-lungoarei, —de-lipitură, —lingoarei) Leuştean {Levisticum officinale). 100 (îc) ~de-inimă Planta Asperula humifusa. 101 (îc) ~-de-junghiuri Planta Cephalantera longifolia. 102 Planta Geranium pussilum. 103 (îc) ~-de-leac Planta Rhinatus glaber. 104 (îe) ~-de-liprieă, ~-de-roşaţă, —de-pelagră Planta Echium vulgare. 105 Planta Ononis arvensis. 106 (îe) ~-de-mărin (sau ~-de-mătrice) Planta Trifolium campestre. 107 (îe) ^măsele Planta Hyoscianum niger. 108 (îc) ~-de-mărin (sau ~na-fetelor) Planta Phalaris arundinea. 109 (îe) ~-de-râie-măgar ească, —de-friguri Planta Euphorbia cyparissias. 110 (îe) ~-de-negi Planta Euphorbia platyphylos. 111 (îc) ~-de-rânză Căpuşnieă (Cirsium oleraceum). 112 (îc) ~-de-nouă-daturi Planta Ranunculus auricomus. 113 (îae) Panseluţă (Viola tricolor). 114 (îc) ~-de-orba!ţ (mare) Planta Aclaea spicata. 115 (îae) Planta Aegopodium podagraria. 116 (îae; şîc) ~-de-plecăiţă Planta Cucubalus baccifer. 117 (îae) Planta Glechom hederacea. 118 (îae) Planta Lapsana communis. 119 (îc) —de-păr Planta Chara sp. 120 ~-de-perit-negru (sau ~na-muscului) Planta Asperula adorata. 121 (îc) ~de-poală-albă Planta Berteroa incana. 122 (îc) ~-de-pocitură (sau ~-un dulce) Planta Schrophularia scopoli. 123 (îc) ~-de-răul-băieţilor Planta Sysimbrium officinale. 124 (îae) Planta Euphorbia stricta. 125 (îc) ~-de-roşaţă Plantă cu rădăcină roşie şi subţire. 126 (îc) —de-roşte Planta Lepidium tuderle. 127 (îc) ^de-sat Planta Lithospermum arvense. 128 (îae) Planta Melampirum cristatum. 129 (îc) —de-scrinte Planta Potentilla anserina. 130 (îc)de-speritat Planta Dianthus armeria. 131 (îc) ~-de-spulberări (sau de-spulberături, spulburături, ~na-fetei) Planta Teucris chamaedrys. 132 (îc) ~-de-studeniţă Planta Seseli tortuosum. 133 (îc)
—de-stup Planta Melissa officinalis . 134 (îc) — dc-sub-alun Planta A juga reptans. 135 (îc) —de-surpătură Planta Herniaria glabra. 136 (îae) Planta Sceleranthus annuus. 137 (îc) ~-de-tăţarcă Planta Abutilon theophrasti. 138 (îc) —de-ţară Năfurică {Centaurea difussa). 139 (îae) Planta Artemisia annua. 140 (îc) ~-de-trînji Iarbă-de-şoaldină {Lathraea squamarid). 141 (îc) ~-de-urât Planta Dianthus superbus. 142 (îc) ~-de-vânt-rău Planta Aster linosyris. 143 (îc) —de-venin Planta Euphorbia lathvris. 144 (îc) ~-dulce Planta Polypodium vulgare. 145 (îae) Planta Solanum nigrum. 146 (îc) ~na~-dracului Planta Echinops sphaerocephalus. 147 (îc) ~-na-germii Planta Polygonum lapathifolium. 148 (îc) —ghebosului
344
BUŞAN
Planta Astragalus glycyphyllos. 149 (îc) -na-herniei Planta Arenaria serpvllifolia. 150 (îc) —grasă Planta Portulaca oleracea. 151 (îc) -na-junghiului Planta Potentilla arenara. 152 (îae) Planta Stelar ia graminea. 153 (îc) -na-Iacului (sau -na-leacului, —rotundă-de-bube, -na-zgăibiî) Planta Glechoma hederacea. 154 (îc) -na-lui-Tatin (sau Tătăneasă) Planta Symphitum officinale. 155 (îc) —mare Planta Veronica longifolia. 156 (îc) Mia-măselii Plantă a cărei rădăcină seamănă cu o măsea de om, folosită contra durerilor de măsele. 157 (îc) ~na-mâlcedului Planta Salvia pratensis. 158 (îc) —mnerie/mierie Planta Centaurea cyanus. 159 (îc) —mucedă Planta Erygium campestre. 160 (îc) —păroasă Planta Genista sagittalis. 161 (Îîc) —pentru negei Planta Medicago lupulina. 162 (îc) —pentru-prunci Planta Circaea lutetiana. 163 (îc) —pentru vânt Planta Inula ensifolia. 164 (îc) —porcească (sau -na—porcului) Planta Hypochoeris radicata. 165 (îc) —pucioasă,—puturoasă Planta Bifară radians.166 (îae) Planta Coriandrum sativum. 167 (îe) Mia-ruşinii Morcov (Daucus carota). 168 (îc) Mia-sărăciei Planta Galinsoga purpurea. 169 (îae) Planta Pimpinella saxifraga. 170 (îe) -na—sburătorului Iederă {Hedera helix). 171 (îc) ~ana-spurcului Planta Chenopodium bonus-hen-ricus. 172 (îc) —talanului Planta Adones volgensis. 173 (îc) Mia-tăieturii Planta Gentiana cruciata. 174 (îc) -na-urgiei Planta Stachys annua. 175 (îc) —na-vântului Planta Seseli rigidum. 176 (îc) —veninoasă Planta Cicula virosa. 177 (îe) -na-viermelui Punguliţă (Thlaspi arvense). 178 (îc) —na-viermilor Planta Polygonum hydropiper. 179 (îae) Planta Polygonum mite. 180 (îae) Planta Polygonum persicaria. 181 (îc) —veninoasă Planta Ciuta virosa. 182 (îc) —de copil Planta Orchis morio. 183 (îc) Mie-ficat-alb Planta Calistelia silvatica. buruiem vt [At: LB / Pzi: ? / E: buruiană + -a] (Rar) A plivi. buruieniţă sf [At: DA ms / V: -ri- / Pl: ~ţe / E: buruiană + -iţă] 1-2 (Şhp) Buruienuţă (1-2).
buruienos, -oasă a [At: I. IONESCU, M. 345 / Pl: -oşi, -oase / E: buruiană + -os] Care este plin de buruieni.
buruienuţă s/[At: GOROVEI, C. 372 / V: ~ri- / Pl: -ţe / E: buruiană + -uţă] (Bot) 1-2 (Şhp) Buruiană (1) (mică, utila etc.) Si: buruieniţă (1-2).
3	(Pop) Plantă medicinală.
bunxn sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: -e, (înv) -uri / E: ns cf tc burun] Promontoriu. burunciuc sn vz borangic burungic sn vz borangic burungiuc sn borangic burumţă sfvz buruieniţă burz sn vz bulz burzilui vb vz burzului
burziluitor, -oare a [At: CANTEMIR, IST. 273 / Pl: -i, -oare / E: burzilui + -tor] (înv; nob) Iritant. burzoi v vz bârzoia burzoşi sm buzişor
burzuiat, -ă a [At: PAMFILE, C. 33 / Pl: -aţi, -e / E: nct[ (Pop) 1-2 Burzuluit (1-2). burzuli v vz burzului
burzului [At: M. POMPILIU, ap. TDRG / V: borzoli, -zilui, -zuli, buzurlui / Pzi: -esc / E: mg borzolni] (Pop) 1 vr A se zbârli. 2 vt (îe) A-şi ^-creasta A fi arogant. 3 vr (Fig) A se irita. 4 vr A se răseula împotriva cuiva. 5 vt A îndemna la revoltă.
burzuluiala s/[At: DEX / P: -lu-ia- / Pl: -ieli / E: burzului + -ală] (Pop) 1 Mânie. 2 (înv) Răscoală. burzuluire sf\At: CANTEMIR, IST. 51 / Pl: ~ir/' / E: burzului] (Pop)
1	Zbârlire. 2 Iritare. 3 Revoltă.
burzuluit, -ă a [At: DEX2 / Pl: -iţi, -e / E: burzului] (Pop) 1 Zbârlit.
2	Mânios. 3 Revoltat.
buşeai sn iAt: GIUGLEA, U. 112 / Pl: -e / E: ns cf buşcă1] (Reg) Bucăţele de lemn putrezit care, uscate, sunt bune pentru aprins focul. buscoi sn [At: VICIU, GL / Pl: ? / E: net] (Reg) Pungă de bani. busculadă sf [At: DEX2 / Pl: -de / E: fr bousculade] înghesuială.
business sn J At: DEX2 / P: biznis / Pl: -uri / E: eg business] (Asm)
1 Afacere. 2 Ocupaţie. busioc sm vz busuioc busmachm sm vz buşmachiu
busna vr [At: BUGNARIU, N. / V: -sta / Pzi: ? / E: ns cf bosnat] (Pop) A se mânia.
busnat, -ă a [ At: COSTINESCU / V: brus- / PI: -aţi, -e / E: netj (îrg) Bucălat.
busnăr sm [At: BUGNARIU, N. / Pl: ~i / E: ns cf busna] (Pop) Om mânios.
busolă sf[At: DEX2 / Pl: -le / E: fr boussole] 1 Instrument alcătuit dintr-un cadran şi un ac magnetic mobil care, lăsat liber, se aşază pe direcţia nord-sud. 2 (Pfm; îe) A-şi pierde -la A-şi pierde dreapta judecată, măsura Si: a se zăpăci.
bussinesman sm [At: BOUREANU, S. P. 10 / P: biznismen / Pl: -i / E: eg bussinesnmn] 1 (Asm) Om de afaceri. 2 (Irn) Bişniţar.
bust1 sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr buste] 1 Parte a corpului omenesc între gât şi talie. 2 Sculptură sau pictură care reprezintă partea superioară a corpului omenesc.
bust2 sn [At: DEX2/P1: -uri / E: eg bust] Dispozitiv pentru măsurarea de scurtă durată a puterii motorului la avioane înaintea decolării. busta v vz busna
bustier sm [At: ALAS 11 XII 1938,6/55 / V: (2) -ă sf! P: -ti-er l Pl: -/ / E: fr bustier] 1 Sculptor de busturi1 (2). 2 Element de vestimentaţie feminină care acoperă bustul (1), bustieră sfvz bustier (2)
bustrofedon sn [At: DEX2 / E: fr boustrophedon] Scriere foarte veche, în care rândurile mergeau fără discontinuităţi de la stânga la dreapta şi de la dreapta la stânga. bustuşag sn [At: ŞINCAI, HR. III, 168/12 / E: nctj (înv) Pustiire. busuioc, -oacă [At: CARTE DE BUCATE (1749), ap. GCR II, 44 / V: bos- / Pl: -oace / E: bg 60CUJIGK cf mg busziok] 1 sm Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut, folosit în prepararea ceaiurilor şi în gastronomie (Ocimum basilicum). 2 sm (îc) —roşu Plantă erbacee ornamentală, eu flori mici, roşii dispuse în spice (Amaranthus caudatus). 3 sm (îc) —sălbatic Plantă erbacee cu tulpina păroasă şi flori violete (Prunella vulgaris). 4 sn (Reg) Dans popular asemănător cu hora. 5 sn Melodie după care se executa busuiocul (4). 6 a (D. fructe, vin) Cu aromă de buvsuioc (1). 7 a (îs) Pere -oace Soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galben-verzui, roşu-aprins pe partea însorită. 8 a/Varietate de viţă de vie. 9 sm Strugure produs de busuioacă (8).
busuiocesc, -ească a [At: LB / Pr: -su-io- I Pl: -eşti / E: busuioc + -esc] (Rar; d. fructe) Cu miros sau gust de busuioc (1). busumfla v vz bosumfla busuoc sm vz busuioc busurca v vz bursuca
busurman sm [At: SIMION DASC., ap. LET. I, 101 / Pl: -i / E: rs fîycypMaH] (înv; Mol) Musulman.
buş1 [At: ANON. CAR. / Pl: -i, -e, -uri / E: net] (Pop) 1 sm (Mpl) Pumn. 2 sm, sn (îlav) In patru -i sau de-a -le(a) în patru labe. 3 sm (Pex; lpl) Lovitură puternică. 4 sm Pietricele folosite într-un joc numit în buşi. 5 sm (Reg) Pământ strâns laolaltă.
buş2 sm [At: G. GIUGLEA, ap. DA / Pl: -i / E: lat byssus] (îrg) Ciorap gros de lână, lucrat, de obicei, cu un singur cârlig.
buş3, -ă a [At: T. DINU, Ţ.O., ap. DA ms / Pl: -i, -e / E: nct[ (Olt) Roşcat.
buşai sn [At: TDRG / Pl: ? / E: buşi] (Pop) Lovitură puternică (eu pumnul). buşală sfvz buşeală
buşan, -ă smf [At: JAHRESBER. III, 314 / Pl: -i, -e / E: buşă + -an] (Ban) 1-2 Om sau vită, îndesat(ă) şi robust(ă).
345
BUŞANCĂ
buşancă sf J At: ARH. FOLK. IV, 78 / Pl: ~nce / E: nctj (Reg; mpl) 1 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodia pe care se dansează buşanca (1).
buşat, ~ă a [At: JAHRESBER. III, 314 / Pl: ~aţi,	/ E: net] (Reg;
d. cai) Care are picioarele scurte. buşcan sm [At: CADE / Pl: ~i / E: net] (Ban) Buştean (1). buşcă1 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: net] (Reg) 1 Bucată mică (din ceva). 2 îmbucătură.
buşcă2 .v/'fAt: VICIU, GL. / Pl: -şce / E: bg dywa] (Reg) 1 Turtă coaptă din aluat de pâine Si: chiflă. 2 (Lpl) încreţitura mânecii iei, formată în locul în care aceasta se prinde la umăr. buşcă3 sf vz babuşcă buşcea sf vz boccea buşdă sf vz bujdă
buşdei sn [At: VICIU, GL. / Pl: -eie / E: bujdă + -ei] (Reg) încăpere în care se usucă poamele Si: (reg) şujnic.
buşeală i/[At: DEX2 / Pl: -eli / E: buşi + -eală] Lovitură înfundată (cu pumnul) Si: buşit ură, izbitură.
buşel sn [At: DEX2 / Pl: ~ei / E: eg bushef] Unitate de măsură englezească pentru volum, egală cu 36 1. buşetsn [At: ŞEZ. III, 108 / Pl: ~e / E: buşi + -et] (Reg) 1 Pumn. 2 Ghiont. buşeu sn [At: DEX2 / Pl: ~uri l E: fr bouchee] Prăjitură din aluat cu nuci, cremă, frişcă sau ciocolată.
buşi [At: DOSOFTEI, V. S. 109/2 / Pzi: ~.yesc / E: bg 6ywb] 1 vti A lovi (cu pumnul) Si: a izbi. 2vt A împinge pe cineva cu putere. 3 vt (Pfm; îe) A - râsul pe cineva A izbucni în râs.
buşicei smp [At: H IX 509 / E: net] (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.
buşie s/[At: BOCEANU, GL. / E: net] (Mpl) Buruiană. buşită sm [ At: COSTINESCU / E: buşi + -ilă] (Rar) Om care are obiceiul să lovească cu pumnii.
buşit, ~ă [At: COMAN, GL. / Pl: -iţi, -e / E: buşi] 1 a Lovit (cu pumnul). 2 a (îe) - cu leuca Beat. 3 sf (îcs) De-a -a Joc cu mingea nedefinit mai îndeaproape.
buşitură sf [At: ALECSANDRI, T. 1761 / Pl: ~uri / E: buşi + -itură] Buşeală. buşim v vz buşuli
buşluială sf [At: ANON. CAR. / Pl: -ieli / E: buşlui + -eală] (Mgm) Tristeţe.
buşluitor, -oare a [ At: ANON. CAR. / Pl: ~i, -oare / E: buşlui] (Mgm) Care întristează.
buşmachiu sm {At: TDRG / V: busm~ / Pl: ~ii / E: rs fyamMax] (Reg) încălţăminte asemănătoare cu pantoful, fără toc. buşneac1 sms [At: DA / E: nct[ (Ban) Praf. buşneac2 sm vz bujneag buşneag sm vz bujneag
buşni vi [At: MIHĂESCU, D. A. 74 / Pzi: ~nesc / E: net] 1 (D. sobe) A scoate, brusc, fum şi flăcări. 2 (D. fiinţe) A ţâşni.
buşoaică i/[At: PAMFILE, J. 1,4 / Pl: ~ice / E: buş1 + -oaică] (Reg) 1-2 (Şîcs) De-a -ca A doua parte care, uneori, se joacă şi izolat de la jocul numit în buşi. 3 Numele uneia dintre cele cinci pietricele cu care se joaca buşoaica (1) Si: cal. buşoarcă sfvz poşircă
buşoi sm [At: VICIU, GL. / Pl: ~ / E: net] (Cui; reg) Caltaboş. buşoma v vz buşuma
buşon sn [At: ALAS 25 VII 1937,9/1 / Pl: -oane l E: fr bouehon] (Mai ales în limbajul tehnic; frm) 1 Dop. 2 (Spc) Dop din plută, cauciuc, lemn etc. prevăzut cu ghivent. 3 Piesă de porţelan de formă cilindrică, conţinând un fir fuzibil şi făcând parte din siguranţa fuzibilă a unui circuit electric.
4	(Zth) Şomoiog de paie sau de fân, cu care se buşumă calul pe păr. buşor sm vz bujor buşora v vz îmbujora
buşos, ~oasă a [At: CADE / Pl: -oşi, -oase / E: buş1 + -m] (Ban; d. pământ) 1 Grunjos. 2 Bolovănos. buşte sfp vz buşcă3
buştean sm [At: GORJAN, H. II, 205 / V:boş~, (Mol) -tihan / Pl: -eni / E: net] 1 Partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere Si: buturugă. 2 Trunchi de copac tăiat şi curăţat de crengi Si: bilă1, bârnă.
3	(Pfm; îe) A dormi (sau a fi, a sta, a rămâne etc. mort) (ca un) ~ (negru) A dormi neclintit Cf butuc, tun. 4 (Pfm; îe) A ajunge să bată Mi A deveni orb. 5 (Pfm; îe) A lămuri (pe cineva) - A explica un lucru cuiva, aşa încât să nu înţeleagă nimic. 6 (Pfm; îe) A fi lămurit (de cineva) ~ A nu înţelege nimic din explicaţiile cuiva. 7 (în basme, cu înţeles neprecizat; îc) Mil-ielelor, ~ul-zânelor Bradul zânelor. 8 (La roată) Butuc.
buşteică sf [At: CHEST.V, 5 / Pl: -ice / E: net] (Reg) Vas de 15-20 1, folosit la înăcritul verzei.
buştenit, -ă a [At: GORJAN, H. IV, 68/16 / Pl: -iţi,-e / E: buştean + -it] (Prt; d. fiinţe) 1 înţepenit. 2 Pârlit.
buştenos,-oasă a [At: VÎRCOL, V. 90 / Pl: -oşi, -oase / E: buştean + -av] 1-2 Specific buştenilor (1-2). 3-4 Care se referă la buşteni (1-2). 5-6 Care provine de la buşteni (1-2). buşti v vz bujdi buştihan sm buştean
buştină .s/[At: VICIU, GL. / Pl: -ne / E: net] (Reg) Negură. buştirică a [At: CHEST. V, 76/109 / V: (reg) buşchi~ l E: net] (Reg; d. oi) Coarne subţiri, sucite înainte.
buştiuc sm [At: COMAN, GL. / Pl: -uci / E: ns cf buşan] (Reg) Copil durduliu.
buştiuhală j/[At: PAMFILE, C. T. 145 / V: -liană / Pl: -le / E: ns cf buştiuhan] (îrg) 1 Namilă. 2 (Irn; îf buştuhană) Femeie grasă. buştiuhan sfvz buştihan buştiuhană sfvz buştiuhală
buşuli [At: ANON. CAR. / V: -şului, buşlui / Pzi: -lese/ E: mg busulnî] (Mgmr) 1 vr A se întrista. 2 vi A regreta. buşulit, ~ă a [At: JAHRESBER. IV, 326 / Pl: -iţi. -e l E: buşuli] Trist. buşulmelniţă sf [ At: CHEST. IV, 107/29 / Pl: -ţe / E: net] (Reg) Teren despădurit, unde au rămas încă butucii. buşului v vz buşuli
buşuma vt [At: ENC .VET. 67 / V: -şoma, buciu~ l Pzi: -mez / E: fr bouehonner] A freca un cal cu un şomoiog de paie.
but1 sn [At: ŞINCAI, HR. II, 50/29 / Pl: (rar) -uri l E: net] (Ban; Trs; Mrm) 1 Supărare. 2 (îlav) în ~ul cuiva în ciuda cuiva. 3 (îe) A face ~ul cuiva A i se împotrivi.
but2 sn [At: (a. 1783), ap. ŞIO / V: -ur l Pl: -uri / E: tc but] (Reg) 1 Coapsa de dinapoi a animalelor rumegătoare, a căror carne serveşte ca aliment Cf arm. 2 (Pex) Bucată (mare) de came. 3 Corpul mielului tăiat, fără piele Si: leş.
butr? sn [At: T. PAPAHAGI, 1. II, 70 / Pl: -uri / E: net] (Trs) Găleată făcută dintr-un lemn scobit, în care se păstrează făină, tărâţe, sare.
but4 m [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr but] 1 Fiecare dintre stâlpii porţii în jocul de rugbi. 2 (Rar) Poartă la jocul de fotbal. buf, -ă a [At: LB / E: net] (Reg) Butac.
butac, ~ă [At: LB / V: -aciu (Pl: -ace) l Pl: -aci / E: mg buta] (Reg) 1 a (D. cuţite, unelte; îf butaciu) Neascuţit. 2 a (D. coarnele vitelor) Scurt şi gros. 3 a (Pex; d. vite) Cu coarne butace (2). 4 smf Animal căruia îi pică un corn şi rămâne numai cu unul Cf ciut. 5 a (Fig; d. oameni) Prost.
6	a (îf -aciu) Năuc. butaciu vz butac
butadă sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 112 / Pl: -de / E: fr boutade] (Frm) IVorbă de spirit. 2 Ironie.
butadienă sf [At: DEX2 / P: -di-e- / Pl: -ne l E: fr butadine] Substanţă chimică din clasa hidrocarburilor nesaturate, care se prezintă ca un gaz incolor, insolubil în apă şi care se utilizează la prepararea cauciucurilor sintetice, a lacurilor etc.
346
BUTILENĂ
butafor sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: butaforie] Decorator specializat în butaforie.
butaforic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: rs âyiUfpopCKHH] 1 Specific butaforiei. 2 Care se referă la butaforie. 3 Care provine de la butaforie.
4	Care aparţine butaforiei.
butaforie sf [At: DEX2 / E: rs 6ym$opHH] Ansamblu de obiecte confecţionate din paste maleabile, din hârtie şi clei, folosite la realizarea decorurilor.
butalcă sf [Ai: DEX2 / Pl: -tălci / E: net] (Reg) Unealtă de lemn formată dintr-o bară cilindrică subţire cu două plăci fixate în cruce la unul dintre capete, folosită la fărâmiţarea cheagului de lapte în vederea formării caşului şi a eliminării zerului. butan1 sn [At: COMAN, GL. / Pl: -i / E: net] (Reg) Buştean. butan2 sm [At: LTR / Pl: ~i / E: fr butane] Hidrocarbură saturată, cu patru atomi de carbon în moleculă, care se găseşte în gazele de sondă şi de cracare sau se obţine pe cale industrială.
butanol sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: fr butanol] 1 Substanţă chimică din clasa alcoolilor, folosită ca dizolvant pentru lacuri şi intermediar în sinteze organice. 2 Alcool butilic.
butanonă sf [At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr butanone] (Chm) Lichid inflamabil cu miros de acetonă, utilizat în industria chimică şi farmaceutică Si: metilacetonă, metiletilcetonă.
butar sm [At: ANON. CAR. / Pl: -i / E: bute + -ar] (îrg) 1 Dogar de buţi Si: butnar. 2 (Rar) Persoană care are în seama ei buţile cu vin dintr-o pivniţă.
butargă .s/[At: ANTIPA, F. I. 76 / Pl: -rge / E: fr boutargue] Icre de chefal conservate prin presare, sărare, uscare la soare ori prin afumare.
butaş sm [At: ECONOMIA, 158/2 / V: bot-' / Pl: -i / E: mg bujtâs] Porţiune de lăstar, de rădăcină sau de frunză, detaşată de la planta-mamă şi sădită în pământ, cu scopul de a se înrădăcina şi de a forma o plantă nouă Cf răsad.
butăi sn [At: (a. 1712) URICARIUL XV, 272/7 / Pl: -taie / E: ns cf butuc] (înv) Butuleu.
butălaie sf [At: CHEST. II, 463/57 / Pl: -lai / E: ns cf botă1] (Reg) Vas din care iau ţăranii apă de băut când sunt la câmp, la lucru. butălău sn [At: CHEST. II, 452/57 / Pl: ~ă/ / E: net] (Reg) Fântână. butărie sf [At: LM / Pl: ~i/ / E: butar + -ie] 1 Meşteşugul de a face buţi (1). 2 Locul unde se fabrică şi se vând buţi (1). butăşală sfvz butăşeală
butăşeală sf [At: COSTINESCU /V: -şală / Pl: -di / E: butaşi + -eală] (Rar) 1-2 Butăşire (1-2).
butaşi vt [At: LB / V: bot- / Pzi: -şese / E: butaş] 1 A înmulţi o plantă prin butaşi înrădăcinaţi. 2 A săpa rădăcinile viţei şi a le curăţa.
butăşire s/[At: DA / Pl: -ri / E: butăşî] 1 înmulţirea unei plante prin butaşi înrădăcinaţi. 2 Săparea şi curăţarea rădăcinilor viţei-de-vie Si: butăşit1, butăşeală. butăşit1 sn [At: H IV, 246 / Pl: -uri IE: butăşî] (Rar) 1-2 Butăşire (1-2). butăşit2, -ă a [At: HIV, 8 / Pl: -iţi, -e / E: butaşi] (D. plante,în special despre viţa-de-vie) înmulţit prin butăşire (1).
butău sm [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 98 / Pl: -ăi / E: ns cf butuc] Butuc.
butăv, -ă a [At: DA / E: srb butav] (Ban; sbm) Buged. butcariţă s/[At: I. CR. I, 122 / Pl: -ţe / E: net] (Olt) Găleată. butcă sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 363/11 / V: bot-1 Pl: butci / E: ucr ăyiKă] (îrg) Caleaşcă.
butcărie sf [At: BARONZI, L. 161/15 / Pl: -\i IE: butcă + -ărie] (Mol; rar) Şopron pentru trăsuri. butcos1 av [At: ARH. FOLK. IV, 193 / E: net] (Reg) Gros. butcos2 sn [At: CHEST. II, 464/380 / E: mg butykos] (Mgmr) Vas în care se păstrează apa de băut.
butculiţă sf [At: PANŢU, PL.2 / Pl: -ţe / E: net] (Bot; Trs; Mun; mpl)
1	Rotoţele albe (,Achillea ptarmiea). 2 Bănuţi (Bellis perennis).
butcuţă sf [At: H X, 85 / Pl: -ţe / E: cf butculiţă] (Bot; reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.
bute şf[At: CANTEMIR, IST. 32 / V: (Mun) -tie (A şi: -ne) I Pl: buţi, (rar) bute / E: lp buttis] (Pop) 1 Butoi. 2 Conţinutul unui butoi (1). 3 (îe) A face burta butie şi gura pâlnie, A fluiera în ~A fi beţiv mare. 4 (îs) Suge— Beţivan. 5 (îe) Vorbeşte ca din ~ Vorbeşte gros. 6 (îe) A fi ~de ceva A fi tobă de ceva. 7 (îe) A dormi ~ A dormi buştean. 8 (îe) A lega ~ A lega burduf sau cobză. 9 (îe) A se duce ca vinul stricat din ~ în ~ A merge din rău în mai rău. 10 (îs) -a casei Casa goală, fără lucruri. 11 (Trs; îcs) -a cu curechiul Unul dintre jocurile obişnuite la priveghi. 12 Partea lămpii în care stă petrolul. 13 Rezervorul de benzină al lămpii de siguranţă întrebuinţate în mine Si: boton. 14 Fiecare dintre stâlpii principali de susţinere a eşafodului unui tunel în construcţie. 15 (Reg) Butucul roţii.
16	Cotorul penelor de pasăre. 17 Ţeavă. 18 (Spc) Ţeavă (de soc) la instrumentul numit carabă. 19 (înv) Ţeavă de fier, folosită în vechile ateliere de fierărie pentru a conduce aerul din foaie. 20 Parte a morii nedefinită mai îndeaproape. 21 (Bot) Rădăcina plantei rodul-pământ ului.
22	(Bot; pex) Rodul-pământului. butelat, -ă a [At: PAMFILE, C. 19 / E: net] (Pbl) 1 Umflat. 2 Burtos. butelcă sf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 261/11 / V: -tllcă / Pl: -Ici f E: ucr âyreJIKa] (Reg) 1 Sticlă (pentru lichide, în special alcoolice). 2 (îf butilcă) Damigeană.
butelcuţă sf [At: DEX2 / Pl: -ţe / E: butelcă + -uţă] 1-2 (Şhp) Butelcă1 mică.
butelie sf [At: (a. 1784), IORGA, S. D. VIII, 10 / P: -li-e / Pl: -ii şi (înv) -teluri / E: fr bouteille] 1 Vas de sticlă, de material plastic sau de metal, de diferite forme, folosit pentru depozitarea şi transportarea unor materiale fluide, granulare sau pulverulente Si: butelcă (1). 2 (Pex) Conţinutul unei butelii (1). 3 (Teh) Recipient cilindric de oţel (cu supapă de închidere) pentru gaze comprimate (aer, oxigen, hidrogen, azot, metan, butan). 4 (Elt; îs) ~ de Leyda Condensator electric în formă de cilindru sau de con, alcătuit dintr-o butelie de sticlă cuprinsă între două armături metalice.
butelnicsn [At: H III, 118 / V: -ude-! Pl: -ice IE: bute + -elnic] (Reg) Burghiu mic întrebuinţat de dulgheri, rotari etc. la executarea găurilor cu diametrul de până la 30 mm Si: spiţelnic, burghiu.
butenă .v/'[At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr boutene] Substanţă chimică obţinută prin cracarea produselor petroliere Si: butilenă.
butenărle sf [At: BARCIANU / Pl: -ii / E: net] (Formă suspectă) Butnărie.
buterolă sf[At: LTR / Pl: -le / E: fr bouterolle] Instrument folosit pentru turtirea capului liber al niturilor Si: căpuitor.
buti vi [At: P. MAIOR, IST. 105/10/V: (reg) buci / Pzi: -tescl E: net] (Trs; Mol) 1 (D. apă) A se revărsa. 2 (D. apă) A ţâşni. 3 (Pex; d. mase de oameni) A da năvală Cf a bujdi. butic1 sn vz butică1
butic2 sn[At: DEX2/V: -ă / E: fr boutique] 1 (Frm) Magazin mic (şi luxos), cu mărfuri, în general de serie mică. 2 (Pex) Magazin mic cu diverse mărfuri de uz curent.
butica vi [At: MERA, L. B. 251 / Pzi: butic / E: ns cf buti] (Reg) 1 A nimeri pe neaşteptate undeva. 2 A merge la întâmplare.
butică1 sf [At: REV. CRIT. III, 91 / V: butic1, butlg l Pl: -Ici şi -ice l E: bute + -ică] (Reg) Putină cu capac Si: ghiob, ştenduleţ. butică2 sfvz butic2
buticelsn [At: CHEST. V, 134/33 / Pl:	/	E:	bute + -icel] (Reg) Vas
în care se ţine cheagul.
buticlcă sf [At: MARIAN, NA. 302 / Pl: -cele / E: bute + -ic ică] (Reg) 1-2 (Şhp) Bute mică (1) Si: butlagă, buteagă. butie sf vz bute butlg sfvz butică1 butilcă sfvz butelcă
butilenă sf [At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr boutilene] Butenă.
347
BUTILIC
butitic, Mi a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr butylique] 1 (D. substanţe) Care conţine în moleculă un radical obţinut prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula butanului. 2 (îs) Alcool - Butanol.
butin sn [At:T. PAPAHAGI, M. / Pl: ~e IE: net] (Mrm) 1 Exploatare forestieră. 2 Loc în care sunt aduşi arborii tăiaţi într-o parte de pădure.
3	Lemn mare. 4 Grindă. butină sf vz putină
butirât sm [At: DEX2 / P1: ~aţi / E: fr butyrate] (Chm) Sare sau ester al acidului butiric, cu miros de flori sau de fructe, întrebuinţat în parfu-merie,în industria alimentară.
but\re sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: butii (Trs; Mol; nob) 1 Revărsare.
2	Ţâşnire. 3 Năpustire.
butiric, ~ă a [At: LTR / E: fr butyrique] (Chm; îs) Acid - Acid organic care se găseşte în grăsimile animale, mai ales în unt, întrebuinţat la prepararea unor esteri, a celulozei etc.
butirină sf [At: LTR / Pl: -ne l E: fr butyrine] (Chm) Ester al glicerinei cu acidul butiric, unul din principalii componenţi ai grăsimilor.
butironmtru sn [At: DEX2 / PL: -re / E: fr butyrometre] Instrument în formă de tub gradat, folosit la determinarea procentului de unt sau de grăsime din lapte.
butisă .v/'[At: DEX2 / Pl: -se / E: fr boutisse] Pavea de piatră, mai lungă decât pavelele obişnuite, folosită la încheierea pavajelor şi la obţinerea alternanţei regulate a rosturilor. butit1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: butii (Trs; Mol; nob) 1-3 Butire (1-3). butit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ? / E: butii (Trs; Mol; nob) 1 (D. apă) Revărsat2. 2 (D. apă) Ţâşnit2. 3 (D. oameni) Năpustit. butiţă .v/ŢAt: LB / Pl: -ţe / E: bute + -iţă] (Rar) Buticică. butîdgă sf [At: ap. TDRG / V: bătla~, (Dob) bâtloa- i Pl: -age / E: net] (Reg) Buticică.
butlan sn [At: ECONOMIA, 160 / V: buclan, blucan / E: net] Butoiaş. butlănaş sn [At: LB / Pl: -e / E: butlan + -a.y] Butlan mic. butliuc sn vz bucluc
butnar sm [ At: (a. 1691) IORG A,S.D.I,84/V: bucn~, bot bodn~, (înv) ~neariu / Pl: -i / E: ger Buttner] (Reg) 1 Dogar. 2 Unealta de dulgherie nedefinită mai îndeaproape. butnărărie sf vz butnărie
butnar eală .s/[At: COSTINESCU / Pl: -eli / E: butnări + -eală] (Reg) 1 Butnarii1. 2 (Fig) Bătaie înfundată.
butnăresc, -ească a [At: COD. SILV. 18 / E: butnar + -esc] (Reg) 1 Specific butnarului (1). 2 Care se referă la butnar (1). 3 Care provine de la butnar (1). 4 Care aparţine butnarului (1). 5 De butnar (1).
butnări vi [At: LB / Pzi: -resc J E: butnar] (Reg) 1 A exercita meseria de butnar (1). 2 (Fig) A bate înfundat.
butnărie sf [At: COSTINESCU / V: ~ten~, -ărărie / P1: ~i/ / E: butnar + -ie] (Reg) 1 Meşteşugul butnarului (1) Si: dogărie, dogărit1.2 Atelierul butnarului (1). 3 Marfa butnarului (1).
butnânre .v/ [At: MDA ms / Pl: -ri / E: butnări] (Reg; nob) 1 Exercitarea meseriei de butnar (1). 2 (Fig) Bătaie înfundată.
butnănt1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri l E: butnări] (Reg; nob) 1-2 Butnărire (1-2).
butnărit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e f E: butnări] (Reg; nob)
1	Dulgherit2. 2 Bătut înfundat. butneariu sm vz butnar
butoaică .v/ [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 221 / PI: -ice / E: butoi + -oaied] (Reg) Butoi (1).
butoaie sf [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 211 / Pl: -/ E: bute + -oaie] (Reg) Butoi (1).
butoană ş/fAt: ŞEZ. II, 33 / Pl: -ne / E: bute + -oană] (Reg) Butoi (1). butoară sf vz butură
butoarcă .s/’[At: MERA, L. B. 188 / Pl: -rce şi -orei f E: net] (Reg) 1 Scorbură. 2 Trunchi scorburos. butoare sfvz butură
butoi sn [At: I. IONESCU, M. 93 / V: -oaie, (reg) -oană, ~Odică sff Pl: -oaie S E: bute + -»/] 1 Vas de lemn făcut din doage, de forma buţii, dar mai mic Si: (Mol) poloboc Cf butlan, buriu, burtuleag. 2 (Pfm; îe) A ieşi din ~ A bea peste măsură. 3 (Pfm; îs) -fără fund Om care nu se mai satură (de mâncare, băutură, foloase materiale etc.). 4"(Pfm; îe) A vorbi ca din ^ A avea vocea răguşită. 5 (îs) ~ cu pulbere Regiune în care statele sunt în conflict continuu. 6 (îe) A aprinde ~ul cu pulbere A dezlănţui un conflict. 7 Conţinutul unui butoi (1). 8 (Spc) Vas de lemn în care se păstrează untul Cf bădâi. 9 (Iht) Peşte mic de Dunăre. 10 Parte cilindrică la revolvere în care se introduc cartuşe.
butoiaş sn [At: CONTEMPORANUL VI}, 100 / P: -to-iaş / E: butoi + -a$] 1-2 Butoi (1) mic Si: (reg) balercă.
buton [At: CAMIL PETRESCU, T. 8 / Pl: -i şi -oane / E: fr boutonl
1	sm Nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale, cu care se încheie gulerele, manşetele etc. Si: (înv) bumb. 2 sm (Pex) Ceea ce are forma unui nasture Si: ţâmburm. 3 sn (Spc) Piesă în formă de nasture, legată de o tijă, care prin apăsare sau învârtire asigură un contact electric sau o acţiune mecanică. 4 sn Comutator electric. 5 sn Umflătură care apare pe epiderma oamenilor şi animalelor, de forma unui buton (1) Si: coş.
butonare sf [At: DEX2 / E: buton] Procedeu de apretare a ţesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobiţe pe una din suprafeţe în scopul obţinerii unui anumit aspect.
butorticră .v/‘[At: VLAHUŢĂ, ap. CADE / V: (pop) ~neră / P: -ni-e-ră şi -nie-ră / Pl: -re / E: fr boutonnierel 1 Mică tăietură (într-o stofa, pânză etc.) festonată pe margini, înecare se încheie un nasture sau care serveşte de ornament la reverul unei haine Si: (pop) butoară, cheotoare. 2 (Pex) Parte a reverului unde se înfige o floare, o insignă etc. 3 (Gig) Forma sub care se prezintă stratul cel mai vechi, limitat de un contur închis, care apare în centrul unui brahianticlinal sau al unui dom, în urma eroziunii crestei sale. butor sm vz butură
butori vt [At: VICIU, GL. / Pzi: -resc l E: net] (Reg) 1 A face găuri cu sfredelul. 2 A face butoniere. butoroi sn vz buturoi2
butrucă a [At: DA / E: net] (Reg; îs) Pară - Pară rotundă. butuc sm [At: SIMION DASC., ap. LET. I, A 53/32 / V: (Trs) ~tug / Pl: -uci / E: net] 1 Buştean (2). 2 Bucată mai mare tăiată dintr-un butuc (1). 3 Bucată groasă de lemn Si: bucium2, bilă1, buturugă,bârnă, butvan, ciot, gros, pociumb, tumurug. 4 Buştean (1). 5 (Pfm; îe) A trage cuiva ~ul A înşela. 6 (Pfm; îe) A avea slugi din Mici A fi mândru ca şi cum ar fi servit de slugi. 7 (Fig; d. oameni; în comparaţii) Om scund şi gras.
8	(Pfm; îe) A fi gol chilug şi gras ~ Se spune despre cineva care a cheltuit tot pe băutură. 9 (Fig; d. oameni; în comparaţii) Om trândav. 10 (Fig) Om bădăran. 11 (Pfm; îe) A fi din ~ (sau ca miI ) A fi prost. 12 Tulpina cea groasă a viţei-de-vie Si: bucium2, muzuc. 13 Bucată groasă de lemn, în mijloc cu o gaură (sau cu două), în care se prindeau picioarele, mânile sau gâtul prizonierilor ori infractorilor Si: obezi, cătuşe, fiare. 14 (îe) A lega (pe cineva) ~ A lega astfel încât să nu se mai poată mişca Cf burduf, cobză, fedeleş. 15 (îe) A dormi ~ A dormi adânc. 16 Partea centrală » unui corp rotativ, care se montează pe un arbore şi în care sunt înfipte spiţe (la roţi), pale (la elice) etc. Si: bucium2, bute, buştean, cdpăţână.
17	Bucată groasă de lemn, pe care se taie lemnele de foc Si: tăietor, trunchi. 18 Trunchi de lemn pe care se taie carnea la măcelărie. 19 (înv) Trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaţilor. 20 Lemnul în care se înţepeneşte nicovala pe care se bate coasa Si: butucer. 21 Scaun folosit la presele de ulei. 22 Scaunul vârtelniţei. 23 Talpa războiului de ţesut. 24 Partea superioară a jugului. 25 Unealtă pe care se rad şi se sineluiesc pieile. 26 (Reg; îs) -ul cu găvanele Parte a piuei, în care se pun dimiile Cf: oală, covată, ştează. butucar sm [At: DA / Pl: -i / E: butuc+ -ar] (Reg; irn) Silvicultor. butucaş sm [At: SBIERA, P. 322 / Pl: -aşi l E: butuc+ -a.y] Butuc (1) mie.
348
BUZĂ
butucănos, -oasă a [At: VLAHUŢĂ, N. 16 / E: botocă- / Pl: ~o.y/\ ~oase l E: butuc + -ănos] 1 Gros. 2 Grosolan. 3 Necioplit. butucăriu s [At: BREBENEL, GR. / E: butuc+ -ăru] Sfredel. butucd sm [At: H II, 254 / Pl: -ce/ / E: butuc+ -el] 1 Butuc mic.
2	Alesătură. 3 (Lpl) Partea de la mijloc a căiţilor, care rămâne în piepteni. butucer sn [At: I. CR. III, 227 / Pi: -e / E: butuc+ -er] Lemnul în care
se sprijină batea Si: (pop) picior, butuc.
butuci vt [At: ISPIRESCU, L. 35 / Pzi: -ucesc / E: butuc] (îvr) A băga picioarele, mâinile, sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc.
butucit, -ă a [At: ISPIRESCU, L. 35 / Pl: -iţi,-e / E: butuci] Pus în butuc.
butucos, -oasă a [At: VLAHUŢĂ, ap. TGRG / Pl: ~oşi, -oase / E: butuc+ -<9.v] (Rar) Butucănos. butug sm vz butuc butulău sn vz buturâu butuleu sn vz buturâu
butumaldsm [At: COMAN, GL. / PI: ~ / E: net] (Reg; prt) Flăcău gras. butumr sn vz gutunar butur1 sm vz but2 butur2 sm vz butură
buturaş sn [At: JIPESCU, O. 153 / PI: ~e / E: cf but2] Butur (2) mic. butură sf [At: LB / V: (Mun) -re, -tur, -tor, (Ban) -toărâ, -toare / A: butură / Pl: -ri şi -re IE: cf butuc] 1 Butuc (2). 2 Buştean (1). 3 (îf butură) Jgheab de fântână Cf ştiubei, buddâi. 4 (îal) Butuc (12) de viţă.
5	(îaf) Fir de papură. 6 (îf butură, huture, butoară, butoare) Scorbură. 7 (îf butoară, butoare; pgn) Gaură. 8 Butonieră (1).
buturău sn [At: JAHRESBER. I. II, 314/ V: -tulău,-tuleu /Pl: -ăie / E: cf butură] 1 Ţeavă de lemn Ci buduroi. 2 (îf butulău) Ghizdeiul fântânii.
3	Fântână aflată pe hotar. buture sm vz butură
buturea sf [At: GRAIUL 1,51/ Pl: -de / E: butură + -ea] Butură mică Si: buturugă, (pop) buturel.
buturd sn [At: GOROVEI, C. 126 / Pl: -e / E: butură + -el] (Pop) Buturea.
buturi v [At: VICIU, GL. / Pzi: -resc./ E: net] (Reg) 1 A răscoli tot mobilierul din casă, căutând un obiect pierdut, 2 A decoperi pe cineva. buturigă sf vz buturugă
buturiş sn [At: RĂDULESCU-CODIN, I. 45 / Pl: -uri I E: butură + -iş] Loc plin de buturi şi de lemne aflate în dezordine. buturoagă sf vz buturogâ buturugă sfvz buturugă
buturoi1 sn [At: PAŞCA,GL. / Pl: -oaie / E: butură+ -oi] (Reg) Gârliciul de la fântână, făcut dintr-o bucată de lemn.
buturoi2 sn [At: CALENDARIU (1814), 86 / V: -toroi! Pl: -oaie IE: ctm butură + muşuroi] Muşuroi de cârtiţă.
buturos, -oasă a [At: ŢICHINDEAL, F. 128 / V: botor- / Pl: -oşi, -oase / E: butură + -<w| Scorburos.
buturug sm vz buturugă . buturugat, -ă a [At: PĂSCULESCU, L. P. 96 / Pl: -aţi, -e / E: buturugă + -at] (îrg) Noduros.
buturugă sf [At: ALECSANDRI, P. III, 304 / V: buturug sm, (reg) -oagă l Pl: -ugi / E: ctm butuc, butură + tumurug] 1 Rădăcină cu o parte din trunchi, rămasă după tăierea unui copac. 2 Rădăcină de tufă. 3 Bucată groasă şi noduroasă de lemn Cf buştean, butuc, ciot. 4 (Fig) Om scurt şi gras. 5 (îs) Ca o- Fără semn de viaţă. 6 Larvă de rădaşcă. 7 Dans ţărănesc nedefinit mai îndeaproape. 8 Melodie după care se execută buturuga (7).
buturugărie sf [At: CHEST. IV, 107 / Pl: ~ii / E: buturugă + ~{ă)rie] (Reg; mpl) Teren despădurit unde au mai rămas butuci.
buturugoaia sfa [At: MAT. FOLK. I, 713 / V: -tuguro- / Pl: — / E: buturugă +-oaie] 1-7 Buturugă (1-2).
buturuguţă sf [At: PANN, Ş. 1,23 / Pl: -ţe / E: buturugă + -uţă] (Şhp) 1-2 Buturugă (1-2) mica.
buturuş am [At: GOROVEI, C. 126 / Pl: -i / E: butură + -uş] (îrg) Buturea.
butiiş sn [At: PAMFILE, I. C. 50 / Pl: -e / E: net] (Trs) 1 Burduful rumegătoarelor. 2 Foaie de cimpoi făcute din butuş (1). butuşală sf vz butuşană
butuşană sf [At: POLIZU / V: -ală / Pl: -ne / E: botoaşă + -an] Oaie bătrână. butuşd sm vz botoşel
butuşi vt [At: REV. CRIT. III, 90 / Pzi: -şesc / E: nct[ A îmbutuşi. butuşină \f[At: ŞEZ. II, 221 / Pl: -ne / E: net] 1 Buturugă (1). 2 (Reg) Copac scorburos. buţ1 sm [At: BĂCESCU, P. / Pl: M / E: nctl (Ban; Trs) Zglăvoacă. buţ2 sm [At: LLUBA-IANA, M. 114 / Pl: ? / E: nctj Câine ciobănesc cu bot alb-gălbui.
bufoism [At: BĂCESCU, P. 1337 / V: (Ban) -on / Pl: ~/ E: nctj (Reg) Peşte-lup. buţon sm vz butoi
buţui sm J At: COMAN, GL. / V: boţoi I P\: - / E: cf boţJ (Reg) Lucru mie, neînsemnat.
buţuiaş sm [At: COMAN, GL. / Pl: -i / E: buţui + -cwl (Şhp) Buţui. buur sm vz bour
buvabil, -â a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr buvable] (Frm) Băubil. buvetă sf[At: V. ROM. ianuarie 1935 / Pl: -te f E: fr buvette] (Frr)
1	Bufet într-un local public, la care se consumă diverse băuturi, 2 Personalul unei buvete (1). 3 Clienţii unei buvete (1). 4 Personalul împreună cu clienţii unei buvete (1). 5 Loc într-o staţiune unde se beau apele minerale.
buvnă s/ vz puhă1 buvrii v vz bufni buvniţă sf vz bufniţă buvnuhţâ sf vz puhă1 bux vz bucs
bumină j/[At: LIUB A-I ANA, M. / V: -ană I A: net / Pl: -ne / E: net] (Ban) 1 Construcţie laterală, care se află în curtea ţăranului, pe lângă casă.
2	(îf buzană) Grajd.
buzm, -ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 261 / Pl: -i, -e / E: buză + -an] (înv; iuz; d. sunete) Labial. buzană sf vz buzaină
buz&r1 sm [At: ŞEZ. II, 151 /V: -iu / Pl: -i 1 E: buză + -ar] (Reg)
1	Partea dinainte a plutei Si: buză (27). 2 Obiect de piatră sau de fier care se pune pe vatră cu scopul de a ridica lemnele, pentru ca acestea să ardă mai bine. 3 Bucata groasă şi cilindrică de lemn sau piatră care se pune de o parte şi alta a focului, pe care se aşază lemnele de foc.
buzar2 sm [At: MARIAN, INS. 20 / Pl: -i / E: bâz ei bunzar] (Ent) Cărăbuş (Meldontha melolonthia). buzariu sm vz buzar7
buzat, ~<i a [At: NECULCE, ap. LET. II, 254/19/ P1: -aţi, -e / E: buză + -at] 1 Cu buze mari Si: buzos. 2-3 (îe) A rămâne (sau a se întoarce) ~ A rămâne (sau a se întoarce) păcălit.
buză sf [At: DOSOFTEI, PS. 37/11 / V: (înv) ~ze / Pl:	/	E:	cf	alb
buze, bg fîy3T>] 1 (Atm) Parte cărnoasă care mărgineşte, în afară, deschizătura gurii (sau a botului), acoperind dinţii Si: labie. 2 (Fig) Gură.
3	(Pop; îe) A-i da cuiva ceva de luat în ~ze A-i da cuiva ceva de mâncare.
4	(îe) A fi cu sufletul în (sau pe) ~ze A trage să moară. 5 (îe) A scoate din ~za morţii A scăpa (pe cineva) de la moarte. 6 (Pfm; îe) A pune (sau a lăsa) 'sea A fi gata să plângă Cf a buzăi. 7 (Pop; îe) A face ~ze de arap A fi bosumflat. 8-9 (îe) A rămâne (sau a se întoarce) cu ~za umflată (sau ~zele umflate) A rămâne (sau a se întoarce) păcălit Cf buzat (2-3). 10 (Pop; îe) A bate (sau a da, a sufla) din (sau în) ~ze (sau -) A fi mânios. 11 (îae) A umbla fără nici un rost, 12 (îae) A îndura o pierdere fără a mai putea îndrepta ceva. 13 (Pfm; îe) A-i crăpa (sau a-i scapăr a, a-i arde) cuiva ~za (de ceva) A avea mare nevoie de ceva. 14 (Pfm; îe) A se şterge (sau a se linge, a se spăla) pe ~ze A fi silit să renunţe la
349
BUZĂI
ceva. 15 (Pfm; îe) A-şi linge -zele după ceva A-şi dori ceva foarte mult.
16	(Fam; îe) A avea (sau a spune) (ceva) numai pe (sau din ~) ~ze A vorbi altfel de cum gândeşti. 17 (Pfm; îe) A-şi muşca ~zele A regreta.
18	(îe) A vorbi în ~ze A bolborosi. 19 (îc) ~-de-iepure Anomalie congenitală (la unii oameni) care constă într-o despicătură a buzei de sus (de sus în jos), prin care se vede o parte din dinţi. 20 (Mol; bot; îc) ~za -vacii Ciupercă comestibilă din familia agaricaceae, cu pălăria de culoare brun-roşiatică, piciorul gros, solid de culoare albă, ornat de o reţea de fibrile roşiatice şi carnea albă compactă, care creşte pe pământ, sub mesteceni şi prin pădurile de conifere în locuri uscate (Cortruarlus bolteatus). 21 (Pex) Margine a unei răni pricinuite de o tăietură foarte adâncă. 22 (Pex) Partea de deasupra (subţiată sau răsfrântă) care mărgineşte gura vaselor (sau a ţevilor). 23 (Pfm; îlav) In 'sea tunului Expus împuşcăturilor de tun. 24 (îalv; pex) în primejdie mare. 25 (Pfm; îla) Plin până în ~ze Foarte plin. 26 (Pex) Marginea de deasupra (subţiată) a unui deal, a unui pisc, a unei păduri, a unui şanţ etc Cf geană. 27 (Pex) Partea ascuţită la instrumentele de tăiat Si: tăiş. 28 (îs) ~za plutei Partea dinainte a plutei. 29 (îs) ~ de bandaj Partea proeminentă a bandajului montat pe roţile autovehiculelor de cale ferata, care serveşte la menţinerea şi la conducerea vehiculului respectiv pe şină. buzăi vr [At: DA / Pzi: buzăi / E: buză] (Rar) A se bosumfla. buzăian, ~ă smf vz buzoian buzăidtică sfvz buzoiancă
buzăielsn [At: SCRIB AN, D. / Pl: ~e IE: net] (Mun) Mlaştină rămasă după ploaie. buzănar sn vz buzunar
buzăreţ sn [At: N. LEON, MED. 123 / Pl: ? / E: net] Pelagră. buzăţel, ~ed a (At: HOGAŞ, DR. II, 51 / Pl: -ei, ~e l E: buzat + -el] (Cam) buzat.
buzăţică a [At: DA / PI: -ici / E: buzat + -ică] Buzăţea. buzău av [At: PANN, P. V. I, 23 / Pl: ~ă/ / E: buză + -ău] (îe) A sta ~ A sta bosumflat. buzdrug sm [At: COMAN, GL. / Pl: ~ugi / E: net] (Reg) Copil voinic. buzdrun sm [At: TOMESCU, GL. 268 / V: ~ă sf/Pl: -i / E: net] (Reg; şhp) Copil. buzdrună sf vz buzdrun buzdubuc i vz bâldâbâc buzducă sfvz buzdugă
buzdugan sn [At: BIBLIA (1688), 2/4 / Pl: ~e / E: tc bozdogan]
1	Măciucă (scurta) de fier dintr-o bucată (sau cu coada de lemn), uneori, cu măciulie ţintuită (1) Cf ghioagă, topuz. 2 Baston cu măciulie în vârf care aparţine tamburilor-majori care conduc fanfarele militare. 3 (Fig) Putere domnească. 4 (Pex; înv) Trib în fruntea căruia stă o căpetenie având un buzdugan ca semn al domniei. 5-6 Lovitură de buzdugan (1-2) Cf băţ, baston. 7 (Reg) Mai cu care se crapă lemnele Cf măiug. 8 (Reg) Unealta de tors nedefinită mai îndeaproape. 9 (Reg) Cruce dublă (făcută) din spice de grâu Cf cunună. 10 (Reg) Parte care rămâne din cotorul porumbului, după ce s-au tăiat jipii Si: cocean, tuleu. 11 (Bot) Plantă erbacee din familia sparganiaceae cu tulpina erectă, ramificată în partea superioară, cu frunze lineare, rigide, erecte, cu flori verzi-alburii şi fructe uscate de forma unei piramide răsturnate, care creşte pe malurile apelor, prin bălţi şi pe lângă pâraie în lunile iulie-august Si: (reg) capu-ariciului, rubanier, şovar, (Sparganium ramosum).
buzdugă x/[At: PANŢU, PL.2 / V: -ucă / Pl: ~ugi / E: cf buzdugan]
1	Buzdugan (1). 2 (Bot; lpl) Vâzdoage (Calendula officinalis).
buzdugănaş sn [At: MERA, L.B. 98 / Pl: ~e / E: buzdugan + -as] 1-2 Buzdugan (1-2) mic.
buzdugăni vt [At: ŞEZ. VI, 6 / Pzi: ~tfe.se / E: buzdugan] 1 A bate cu buzduganul. 2 A ucide cu buzduganul. buzdugea .y/TAt: ALECSANDRI, P. P. 146/ Pl: -gele/ E: net] Săculeţ. buzdugeană sf [At: DOINE, 180 / V: -ughină f Pl: -gene / E: net] Namilă. buzdughină sfvz buzdugeană
buzdunar sn vz buzunar
buzdură .şf [At: GR. BAN. / Pl: -ri / E: cf custură] 1 Cuţit stricat Cf briptă, cioarsă. 2 Om netrebnic. buze sfvz buză
bazersn [At: DEX2/PI: ~el E: eg buzzer] Aparat electric care produce un sunet intermitent caracteristic şi care este folosit în telefonie. buzerant sm [At: DA / Pl: -nţi / E: mg buzerâns] (Trs) Pederast. buzgan sm [At: CHEST. VI, 30 / Pl: ~/ / E: .nct] (Reg) Bondar (bombus). buzguroi sm [At: COMAN, GL. / Pl: ~ / E: net] 1 (Reg) Şobolan mare.
2	(Fig) Om care se scoală devreme. buziană sf vz budiană buzinar sn vz buzunar
buziş av [At: I. IONESCU, M. 540 / E: buză + -iş\ 1 Pe un singur rând, unul lângă altul. 2 (Pfm; îe) A merge ~ A merge într-o parte.
buzişoarăsf [At: NEGRUZZI, S. 1,227 / Pl: -re/ E: buză + -(i)şoară] 1-2 (Şhp) Buză (mică). 3 (Fam; îe) A-şi strânge M*ele A nu mai flecări.
buzişor sm [At: PANŢU, PL.2 / Pl: -i / E: buză + ~(i)şor] (Bot) Plantă mică din familia orchidaceae, cu rizomul aproape orizontal, de culoare alh-gălbui, cu tulpina striată de culoare verde-gălbui, fără foi dezvoltate şi flori mici albe-gălbui cu puncte purpurii, plecate, reunite într-un spic Si: butzoşi (Coralloiorrhiza trifida). buzluc sn [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: net] (Reg) Vatra satului. buzna av [At: DEX2 / V: (îvr) busta / E: cf mg buszma] 1-2 (îe) A da ~ A se repezi să intre (sau să iasă).
buzni vi [At: CUV. LIB. 23 II, 1935,8 ap. DA ms /Pzi: -nesc/ E: buzna] A da buzna Cf: bujdi, buti.
buzoaie sfp [At: CREANGĂ, P. 239 / V: buzoi sn / Pl: ~ / E: buză +
-oaie| Buze mari şi urâte. buzoi sn vz buzoaie
buzoia vr [At: MDA ms / Pzi: -iese / E: buzoaie] A se supăra. buzoian, [At: IORGA, L. R. 216 / V: ~zăian / PI: -ieni, -iene / E: Buzău + -ean\ 1-4 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia municipiului (sau judeţului) Buzău. 5-8 smf, a (Om) originar din municipiul (sau judeţul) Buzău. 9-10 sm (Lpl) Populaţia care locuieşte în municipiul (sau judeţul) Buzău. 11-12 a Care aparţine municipiului (sau judeţului) Buzău. 13-14 a Care aparţine buzoienilor (9-10). 15-16 a Privitor la municipiul (sau judeţul) Buzău. 17-18 a Privitor la buzoieni (9-10). 19-20 a Care provine din municipiul (sau judeţul) Buzău.
buzoiancă [At: DA ms / V:	/ Pl: -ience / E: buzoian + -că{1-4 sf,
a (Femeie) care face parte din populaţia municipiului (sau judeţului) Buzău. 5-8 sf, a (Femeie) originară din municipiul (sau judeţul) Buzău.
9-10 a Care aparţine buzoiencelor (1-2). 11-12 a Privitor Ia buzoience (9-10).
buzoiaty ~ă a [At: TOMESCU, GL. 268 / V: băz~ / Pl: -aţi, / E: buzoia| (Reg) Supărat.
buzoienesCy ~ească a [At: ZANNE, P.Vl, 31 / Pl: -eşti f E: buzoian + -esc] 1 Specific buzoienilor (1). 2 (Pfm; îe) A făcut-o ~ească A luat-o razna, dar tot a nimerit-o. buzos, ~oasă a [At: DA / Pl: ~oşi, -oase / E: buză + -os\ (Nob) Buzat (1). buzucă sf [Al: MÂNDRESCU, L. P. 134 / Pl: -uci / E: buză + -(u)căf 1-2 (Irn) Buzişoară (1-2). buzuliţă .v/ [At: TDRG / Pl: -ţe / E: buză + -(ul)iîă] 1-2 Buzişoară (1-2). buzum sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~uri / E: net] (Mol) Posieţ (1). buzumetiCy ~ă a vz bozometic buzumfla vr vz bosumfla buzumienit,	a vz buzuminit
buzuminx vr [At: DA / Pzi: -nesc t E: net] (Ban) A se zăpăci Cf zdbuni. buzuminity a [At: DA ms / Pl: -iţi, -e / E: buzumini] (Ban) Zăpăcit. buzunar sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 7/19 / V: bodzăn~, bozân~, (înv) bozdon-y bozin-, boz~, burdu-, bursu-, ~zăn~, ~zdu~, ~zin~, pojin- posu-y pozon-y poz- / Pl: -e, (rar) -nări / E: ngr jiwouŢouvamx]
1	Accesoriu sub formă de săculeţ aplicat la haine Ci jeb. 2 (îs) Bani de
-	Sumă de bani pentru cheltuieli mărunte. 3 (Pfm; îe) A-i mânca (cuiva)
350
BYRONIAN
raţele din ~ A fi mic, pipernicit şi prost. 4 (Pfm; îe) A fi (tot) cu mâna în (sau la) ~ A fi darnic. 5 (îae) A fi cheltuitor. 6 (îae) A fi obligat s§ cheltuiască mereu. 7 (Trs; îae) A fi leneş. 8 (Pfm; îe) A avea (pe cineva) în (sau Ia) ~ A dispune de cineva. 9 (Pfm; îe) A avea (ceva) în ~ A fi sigur, de mai înainte, că va dispune de ceva. 10 (îla) De ~ Care se poate purta în buzunar. 11 (îal; pex) De format mic. 12 (îal) De valoare redusă.
13	(Pfm; îe) A da din ~ A plăti din banii proprii o pagubă (de care nu eşti răspunzător).
buzunărdş sn [At: PANN, P. V. II, 155 / Pl: -e / E: buzunar + -aj] Buzunar mic Si: buzunărel.
buzunăreală sf [At: CIAUŞANU, GL. / V: pozân~ / PI: -eli / E: buzunări + -eală\ 1 Furt din buzunare. 2 Scotocire prin buzunare Si: buzunărire, buzunărit, jefuire, buzunărel sn [At: DA / Pl: -e / E: buzunar + -el] Buzunăraş. buzunări vt [At: ISPIRESCU, L. 369 / Pzi: -resc / E: buzunar] 1 A fura cuiva din buzunare Cf a prăda, a pungăşi. 2 A scotoci prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva.
buzunărire *s/[At: MDA ms / Pl: -ri / E: buzunări] 1-2 Buzunăreală (1-2).
buzunărit1 sn [At: ALECSANDRI,T. 1225 /Pl: (rar) ~uri/E: buzunări] 1-2 Buzunăreală (1-2). 3 (Nob) Bani de buzunar pentru cheltuiala zilnică.
buzunărit2, ~ă a [At: DA / Pl: -iţi, -e / E: buzunări] 1 Care a fost furat din buzunare Si: jefuit, prădat. 2 Care a fost scotocit prin buzunare fără a i se fura ceva. buzură sf [Ai: CADE / Pl: -re / E: net] Buzurică. buzurică ^/[At: PLOPŞOR, V. O. / Pl: ~id / E: net] Oaie cu mici pete negre pe bot Si: buzurie (2), buzurică.
buzurie i/[At: VÎRCOL, V. / PI: ~i/ / E: net] 1 Oaie cu buza neagră.
2	Buzurică.
buzurină [At: H V, 447 / Pl: -ne / E: net] 1-4 sf, a (Oaie) care are buza neagră (sau pete negre pe bot). buzurlui vt vz burzului
byronvm, -ă a [At: DEX2 / P: bai-ro-ni-an / Pl: -i, -e / E: Byron + -ian] 1 De Byron. 2 Al lui Byron. 3 în maniera lui Byron.
351
c sm 1-4 A cincea literă a alfabetului românesc şi sunetul sau semnul grafic corespunzător; semioclusivă prepalatală surdă în grupurile ce, ci, oclusivă palatală surdă în grupurile cfte, chi şi oclusivă velară surdă în celelalte poziţii.
ca1 [At: COD. VOR. 144/5 / E:-ml quam] 1 av Exprimă asemănarea dintre două obiecte, fiinţe, idei, situaţii etc. Si: la fel cu, cum (e), precum (e), după cum (e) Alb ca neaua. 2 av (îlav) Ieri ca (şi) astăzi Totdeauna (1). 3 av (îlav) Ca şi cum Parcă. 4 av Exprimă aproximaţia Si: aproximativ, cam, aproape Ca la cinci metri. 5 av intră în structura gradului comparativ al adjectivelor şi adverbelor Si: decât Mai înalt ca tine? 6 av în felul...
7	av Cum e obiceiul, cum se ştie Si: precum. Femeia, de, ca femeia: minte scurtă, poală lungă. 8 av (îlav) Toate ca toate, dar... Toate le înţeleg, dar... 9 av în calitate de... A venit la noi ca profesor. 10 av în loc de Si: drept... folosind ca accelerator de reacţie vanadiul suflat pe platină. 11 av (îlav) Ca ce? Pentru ce? 12 av (îal) Cu ce scop? 13 av în ce priveşte... Ca formă, lucrarea este bine realizată. 14 av Ca apozem, înaintea unor enumerări: în subsolul patriei se găsesc bogăţii ca: aur, argint, cupru etc. 15 i (Reg) Ia! Ca dă-te mai încoace şi mai spune o dată.
ca2 c [At: (a. 1577) CUV. D. BĂTR. I, 26/11 / E: ml qu(i)a] (Urmat, cu sau fără intercalări, de să) Introduce subordonate cu predicatul la conjunctiv.
cab sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: eg, fr cab] Cabrioletă englezească cu două roţi, în care vizitiul stă pe un scaun înalt, la spate.
cab‘<\c sm [At: BORZA, D. / Pl: -aci / E: net] (Reg) Bostan (Cucurbita pepo).
cabadâi sm [At: ARICESCU, ap. ŞIO / E: tc kaba-dayi] (Tcî) 1 Hoţ.
2	Voinic.
cabală sf [At: GHICA, S. 148 / PI: -le / E: fr cabale, ger Kabale]
1	Interpretare ebraică, ezoterică şi simbolică a Vechiului Testament.
2	Doctrină bazată pe această interpretare. 3 Uneltire.
cabalin, ~ă [At: DEX2 / PI: -i, -e l E: lat caballinus] 1 sn Denumire generică dată cailor. 2 a Specific cailor Si: cavalin. 3 a Care provine de la cai Si: cavalin. 4 a Privitor la cai Si: cavalin.
cabalist, ~ă smf[At: DA ms / Pl: ~i.şt/, -e / E: fr cabalist, ger Kabalist] 1-3 Persoană iniţiată în cabală (1-3). cabalistic, ~ă a [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr cabalistique] 1 Magic.
2	Obscur.
cabalhro sms [At: DN3 / P: -lie-ro / E: sp caballero] Membru al micii nobilimi spaniole, care avea obligaţia să servească în armată cu calul său. caban sn vz capan
cabană1 sf [At: SP. POP., 1963, nr. 1815,2-3 / Pi: -ne / E: fr cabane]
1	Casă (la munte) construită, de obicei, din lemn, care serveşte pentru adăpostirea turiştilor, vânătorilor etc. 2 Personal al unei cabane (1).
3	Turişti dintr-o cabană (1).
cabană2sf [Ai: HUI, 145/Pl: -ne / E: srb kaban) (Rar) Haină femeiască de sărbătoare, nedefinită mai îndeaproape Si: (reg) cabon.
cabanicer sm [At: H XVIII, 4 / V: căbăn~ / Pl: -i / E: ns cf srb kabanicar „croitor de haine ţărăneşti" sau cabaniţă + -er] Croitor care face cabane2.
cabanier, ~ă smf [At: DEX2 / P: ~ni-er f Pl: ~i, -e / E: cabană + -ier] Persoană însărcinată cu paza şi administrarea unei cabane1 (1).
cabaniţă sf[At: NECULCE, ap. LET. II2,300 /V: ~ben~, căbăn~! Pl: -ţe / E: bg KafiaHHffl, srb kabanica] 1 (înv) Manta scumpă, bogat împodobită, purtată de domnitor sau de boieri la solemnităţi. 2 (Ban; îf căbăn-) Suman mare. cabanlău sm vz capan
cabanos sm [At: DEX2 / A: -ba- / Pl: ~oşi / E: pn kabânos] Cârnăcior subţire, uscat, preparat din carne de vită şi de porc. cabaret sn [At: BACOVIA, O. 168 / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr cabaret]
1	Local de petrecere, cu băuturi, dans, program de varietăţi etc Si: bar3.
2	Personal al unui cabaret (1). 3 Consumatori dintr-un cabaret (1). 4 Locaf, împreună cu personalul şi consumatorii unui cabaret (1).
cabaretier sm [At: DN3 / P: ~ti-er / Pl:	/ E: fr cabaretier] (Rar)
Proprietar de cabaret (1).
cabăt sn [At: I. CR. II, 141 / V: căb~ f Pl: ~uri l E: mg kabât] (Reg) 1 Manta. 2 Capot.
cabdz sm [At: GORJAN, ap. ŞIO / Pl: ~i / E: tc (hok)kabaz] (îrg) 1 Om caraghios. 2 Mucalit.
cabazlâc sn [At: GORJAN, H. IV, 183 / V: o- / Pl: -uri l E: tc (hok)kabazlic] (îrg) 1 Caraghioslâc. 2 Bufonerie.
cabazlicar, ~ă a [At: GANE ap. ŞIO / Pl: ~iy ~e l E: cabazlâc + -ar] (îrg) Mucalit.
cabă şf[At: BORZA, D. / Pl: ~be / E: net] Ceapă (Allium cepa). cabelsn [At: DA ms / Pl: ? / E: net ] (Reg) 1 Măsură pentru grâu egală cu aproximativ 121.2 Conţinut al unui cabel (1). 3 Măsură împreună cu conţinutul. cabeniţă sf vz cabaniţă
cabernet sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr cabernet] 1 Soi de viţă de vie cu struguri mici de culoare neagră-albăstruie, cultivat pentru producerea vinurilor roşii de calitate superioară. 2 Viţă de vie cu struguri mici de culoare neagră-albăstruie. 3 Strugure mic de culoare neagră-albăstruie, cultivat pentru producerea vinurilor roşii de calitate superioară. 4 Vin roşu produs din cabernet (1).
cabestan sn [At: CADE / Pl: ~e / E: fr cabestan] Troliu cu ax vertical pe care se înfăşoară cablul de tracţiune, folosit la deplasarea sarcinilor şi a vehiculelor pe distanţe relativ scurte.
cabină sf [At: DUNĂR£ANU, CH. 151 / Pl: -ne / E: fr cabine] 1-3 încăpere mică amenajată într-o clădire sau într-un vehicul, pe plajă ete. având diverse destinaţii.
cabinet sn [At: GOLESCU, î. 27 / V: (înv) ga~f Pl: ~e, (înv) -uri f E: fr cabinet] 1 încăpere dintr-o (locuinţă sau) dintr-o instituţie, folosită pentru exercitarea unei profesiuni Si: birou. 2 Birou al unei persoane cu muncă de răspundere. 3 (îs) $ef (sau director) de - Funcţionar însărcinat cu pregătirea lucrărilor unui conducător de mare instituţie. 4 (îas) Funcţie
352
CACA
a şefului de cabinet (3). 5 (îs) Lucrări de - Lucrări auxiliare, de secretariat. 6-7 (în unele ţări; îs) ~ de instrucţie (Personal dintr-un) birou pentru cercetarea şi trierea probelor de acuzare, conduse de un judecător de instrucţie. 8 încăpere în care sunt expuse obiecte de muzeu, de studiu etc. 9-10 (Cu determinări care arată felul) (Personal dintr-o) secţie sau dintr-un serviciu în întreprinderi, instituţii de învăţământ etc.,destinate unor studii şi consultări de specialitate. 11 (în unele ţări) Organ de stat care execută puterea executivă Si: guvern. 12 Membri ai unui cabinet (11) Si: guvern.
13	Sediu al unui cabinet (11) Si: guvern. 14 Mobilă de dimensiuni mici, cu sertare, pentru păstrarea obiectelor de preţ.
cabinier, ~ă .vm/[At: DEX2 / P: -ni-er / Pl: ~i, -e / E: fr cabinier] Persoană care are în grijă o cabină la teatru, la operă etc.
cabla vt [At: DEX2 / Pzi: -lez / E: fr câbler] 1 A confecţiona un cablu (1). 2 A aşeza un cablu (2) de telecomunicaţii. 3 A face legătura (unui bloc, unei case etc.) cu un cablu (2) de telecomunicaţii.
cablaj sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr cablage] 1 Mod de răsucire sau împletire a firelor pentru a forma un cablu (1). 2-3 Totalitate a cablurilor şi a firelor izolate care constituie conexiunile unei instalaţii sau ale unui aparat de telecomunicaţii. 4 (Elt; îs) ~ imprimat Cablaj (2) prefabricat în care conexiunile dintre piesele componente ale unui aparat electronic sunt realizate sub formă de benzi conductoare înguste, pe un suport izolant Si: circuit imprimat.
cablare .y/'[At: DEX2 / Pl: ~lari / E: cablu] 1 Confecţionare a unui cablu
(1)	prin răsucirea sau împletirea firelor în mănunchiuri şi unirea mănun-chiurilor între ele. 2-3 Aşezare, conectare a unui cablu (1) de telecomunicaţii. 4 Conectare (a unei case, a unui bloc etc.) cu un cablu de telecomunicaţii. cablat, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: cabla] Care este conectat la
0	reţea electrică, telefonică etc.
cablier sn [At: DEX2 / P: ~li-er / Pl: ~e ! E: fr câblier] Navă care transportă şi instalează cablurile (2) submarine.
cablogramă sf [At: DEX2 / Pl: -me / E: fr câblogramme] 1 Comunicare transmisă prin cablu (2) submarin. 2-3 Formular şi text al unei cablograme (1).
cabhrsm [At: DN3 / Pl: -i l E: fr câbleur] Muncitor care execută lucrări de cablare.
cablu sn [At: ENC. TEHN. 1,178 / Pl: -uri f E: fr câble) 1 Funie groasă obţinută prin răsucirea unor (grupuri de) fire vegetale sau metalice, folosită la utilajul de transport sau de ridicat. 2 (Şîs ~ electric) Conductă electrică formată din mai multe fire izolate (acoperite cu un înveliş vegetal sau metalic). 3 Unitate de măsură*pentru distanţe, egală cu a zecea parte dintr-o milă marină, adică cu 185,2 m Si: ancablură. cabon sn [At: H XIV, 378 / Pl: -oane / E: ns cf cabană2] (Reg) Cabană2. cabonc sn [At: DA / E: ns cf boconciu] (Buc) Papuc vechi şi rupt. caboşon sn [At: DEX2 / Pl: -oane l E: fr cabochon] 1 Piatră (semi)preţioasă, fără faţete, fixată într-o montură de metal. 2 (Aht) Ornament mic de piatră încrustat într-o faţadă. cabotaj sn [At: SCÂNTEIA, 1947, nr. 746,115 / Pl:	/ E: fr cabotage]
1	Navigaţie comercială de-a lungul coastei. 2 Transport naval de mărfuri între porturi apropiate.
cabotier sn [At: LTR / P: -i-er / Pl: -e / E: fr cabotier] Navă de tonaj mic sau mijlociu, care navighează între porturile de pe coastă Si: cabotor.
cabotin, smf [At ARDELEANU, D. 179 / PI: -i, -e / E: fr cabotin]
1	(în trecut, în Franţa) Actor (sau actriţă) ambulant(ă). 2 Actor (sau actriţă) de valoare mediocră care urmăreşte obţinerea de efecte teatrale cu mijloace facile, de prost gust. 3 (Pex) Persoană care urmăreşte să obţină succese uşoare cu mijloace ieftine. cabotinajsn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr cabotinage] 1-3 Cabotinism (1-3). cabotinesc, —ească a [At: DEX2 / Pl: -eşti / E: cabotin + -esc] 1-3 Referitor la cabotin (1-3). 4-6 Specific cabotinului (1-3). 7-9 De cabotin (1-3).
cabotinism sn [At: KLOPŞTOCK, F. 91 / Pl: -e / E: cabotin + -ism] 1-3 Atitudine, gest, apucături de cabotin (2) Si: cabotinaj (1-3).
cabotor sm [At: DN3 / Pl: -i / E: fr caboteur] Cabotier. cabra [At: DA ms / Pzi: -rez / E: fr cabrer] 1-2 vir (D. unele patrupede, mai ales despre cai) A se ridica pe picioarele dinapoi. 3-4 vtr (D. oameni şi animale) A (se) încorda. 5 vr (D. oameni şi animale) A se ridica. 6 vtf (Rar) A face un patruped să se ridice pe picioarele dindărăt. 7 vi (D. avioane) A se ridica cu partea din faţă pentru a urca mai repede. cabraj sn [At: LTR / Pl: -e / E: fr cabrage] 1-5 Cabrare (1-5). cabrare sf [At: ENC. AGR. / Pl: -rări / E: cabra] 1 Ridicare pe picioarele dinapoi a unui patruped Si: cabraj (1). 2 încordare. 3 (Pgn) Ridicare.
4	(Rar) Determinare a unui patruped să se ridice pe picioarele dinapoi Si: cabraj (4). 5 Evoluţia pe care o execută un avion când îşi măreşte brusc panta de urcare Si: cabraj (5).
cabraş, ~ă a [At: H II, 137 / Pl: -i, -e / E: ns cf cal + abraş] (Reg; d. cai) Abraş .
cabriol sn [At: DN3 / P: ~bri-ol / Pl: ? E: fr cabriole] Tip de picioare în dublă curbură ale unei mobile.
cabriolă .v/‘[At: DEX2 / P: -bri-o- / Pl: -le / E: fr cabriole] Salt al calului prin care acesta se întoarce în loc.
cabriolet sn [At: DN3 / P: -bri-o- / Pl: -uri / E:fr cabriolet] (Asr) Caroserie de maşină cu capotă de pânză care apără de ploaie.
cabrioletă .v/ [At: DA ms / V: ga~/ P: -bri-o- / Pl: -te / E: fr cabriolet] Trăsurică uşoară, cu două roţi, trasă, de obicei, de un singur cal Si: brişcă, şaretă.
cabul sn [At: DA, ap. ŞIO / Pl: -uri / E: tc kabul etmek] (Tcî; îe) A face ~ A consimţi.
cabulă sf [Ai: CADE / Pl: -le / E: tc kabul] (Rar) Superstiţie de jucător (de cărţi).
cabulipsi vi [At: CARAGIALE, T. II, 71 / Pzi: -sesc / E: cabul] (Tcî) A catadicsi.
cabulipsire sf[ At: MDA ms / Pl: -ri / E: cabulipsi ] (Tcî) Catadicsire. cabulips'it1 sn [ At: MDA ms / Pl: -uri / E: cabulipsi ] (Tcî) Catadicsire. cabulipsit2, -ă a[ At: MDA ms / Pl: -\ţi, -e / E: cabulipsi ] (Tcî) Care este catadicsit.
cabulişte sf [At: BORZA, D. / A: net / Pl: -ti / E net] (Bot; reg) Nalbă (.Althaea roşea).
cabuşală a/*[At: CV, 1951, nr. 3 / Pl: net / E: net] (Reg) Zăpuşeală. caca sm [At: LB / E: ns cf fr caca] (în limbajul copiilor) 1 Materii fecale.
2	Lucru murdar, respingător. cacadăr sm vz cacadâr
cacadâr sm [At: ŞEZ. 1,63 / V: ~</ăr, -câd-, -aşdâr, ~aşder, ~azdar, -azder, carcadel, căcăder, căcâd'ir, căcică~, călcădariu, câcăd-, câcăzdăr / Pl: -i / E: net] (Bot; reg) Măceş (Rosa canina).
cacaderie sfp [At: LB / V: căcădară, câcădară, căcăzdare / E: cacadâr] (Bot; reg) Măceaşă.
cacamaţ sm [At: DR. X, 287 / V: -nriţi / E: caca + mâţ] (Trs; Ban) Mucus nazal. cacamiţi sm vz cacamâţ
cacao .vf[At: DA / E: fr cacao] 1 Sămânţă a cacaotierului, folosită (sub formă de produs pulverulent) în alimentaţie, mai ales, în fabricarea ciocolatei şi a unor băuturi hrănitoare. 2 (îs) Unt (sau ulei) de - Substanţă grasă, de culoare albă-gălbuie, extrasă din pulberea de cacao şi folosită la fabricarea ciocolatei, în industria farmaceutică, în cosmetică. 3 Băutură preparată cu pulbere de cacao (1).
cacaotier sm [At: DEX2 / PI: -i / E: fr cacaotier] Arborele Theobroma cacao, din ale cărui seminţe se obţine cacaoa (1). cacaşdâr sm vz cacadâr cacaşder sm vz cacadâr
cacatoes sm [At: KLOPŞTOCK, F. 281/22 / Pl: -esi / E: fr cacatoes] Gen de papagali mari, cu o creastă mare, cu caturi şi colorată. cacazdar sm vz cacadâr cacazder sm vz cacadâr
cacă .v/'[At: H X, 151 / E: ns cf ca-ca (strigătul păsării)] (Om; reg) Pasăre răpitoare, nedefinită mai îndeaproape.
353
CACĂDĂR
cacădar sm vz cacadâr
cacădâră sf [At: N. LEON. MED. 71 / V: câc~, ~ăzdare sfp / Pl: -re / E: cacadâr] (Bot; reg) Măceaşă.
cacă-frică si [At: DA ms / E: cacă (imperativ al lui căca) + frică] (Pfm) Om (foarte) fricos Cf: băşinos.
cacăvacă si [At: ZANNE, P. 1,689 / E: cacă + vacă] (Pfm) Om prost de bun ce este.
cacealma ş/[At: CARAGIALE, S. N. 28 / V:(înv) ~arma / Pl: -le / E: tc kagirma] 1 (îf cacearma) Contrabandă. 2 Marfă de contrabandă. 3 (La jocul de cărţi) Inducere în eroare a adversarului, căruia îi laşi impresia că ai cărţi mai bune decât ale lui. 4 (Pgn) Păcăleală. cacQr, ~ă s vz caciur
cacerdisi [At: ST AM ATI, D. / Pzi: ~sesc / E: tc kacirmak] (Tcî) 1 vi A face contrabandă. 2 vi A tăinui. 3 vr A se refugia peste graniţă.
cacerdisire sf [ At: MDA ms / Pl: -ri / E: cacerdisi] (Tcî) 1 Trecere a mărfurilor peste graniţă prin contrabandă Si: cacerdisit1 (1). 2 Tăinuire. 3 Refugiere peste graniţă Si: cacerdisit1 (3).
cacerdisit1 sn [ At: MDA ms / Pl: -uri l E: cacerdisi] (Tcî) 1-3 Cacerdisire (1-3).
cacerdisit2y ~ă a [At: ARICESCU, ap. ŞIO / Pl: ~iîi, -e / E: cacerdisi] (Tcî) 1 (D. bunuri) Care este adus prin contrabandă. 2 (D. bunuri) Tăinuit2. 3 (D. oameni) Care se refugiză peste graniţă.
cachetero sn [At: DN3 / P: ca-şe-te-ro / E: sp cachetero] Pumnal cu care toreadorul ucide taurul în arenă, la o coridă. cachexie sf vz caşexie cachi ai vz kaki cachiu, ~ie a vz kaki
cac'ică ş/*[At: CADE / E: mg kacska] (Ban; îc) De-a M:a De-a ţurca. cacior, ~ă a vz caciur
caciorit, ~ă a [At: I. CR. VI, 153 / Pl: ~i//, ~e / E: caciorî] (Reg) Batjocorit2.
caciorî vr [At: COMAN, GL. / V: canci~ / Pzi: -rase l E: net] (Reg) 1 (D. fructe) A da în copt. 2 (D. fân, pânze puse la albit) A începe să se usuce. 3 (D. oameni) A se zbate cu greul vieţii. cacir sm vz caciur caciră sf vz caciur
caciţă s/[At: BORZA, D. / A: net / Pl: ~ţe / E: net] (Bot; reg) Stânjenel (Iris germanica), căciulă sf vz căciulă
caciur, -ă [At: LB / V: ~cior, ~c\ră, ~c\r, ~er, ~eră, căcior, căcioară, căc~, căciură / Pl: -i, ~e / E: ns cf mg czer ,,cochet“] (Reg) 1-3 smf, a (Oaie sau miel) cu lâna neagră pe trunchi şi albă sau brumărie pe bot, urechi, labe şi coadă. 4 a (D. piei, blănuri, haine) Pestriţ. 5-6 smf, a (Porc) pestriţ, cu pete. 7 a (D. lucruri) Vrednic de râs. 8 a (D. oameni) Deosebit de alţii.
cacodiht sm [At: DN3 / Pl: ~aţi / E: fr cacodylate] 1-2 (Sare sau) ester al acidului cacodilic, cu acţiune tonică.
cacodilic am [At: DN3 / E: fr cacodylique] (îs) Acid - Compus organic arsen iat.
cacofonic, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ici, -ice / E: fr cacophonique] 1 Care are caracter de cacofonie (1). 2 Care conţine o cacofonie (1). 3 Lipsit de armonie.
cacofonie şf[At: RUSSO, S. 79 / Pl: ~ii / E: fr cacophonie] 1 Asociaţie neplăcută de sunete Si: cacofonism (1). 2 (Muz) Suprapunere de sunete discordante Si: cacofonism (2). 3 (Muz) Lipsă de armonie Si: cacofonism (3).
cacofonism sn [At: DEX2 / PI: -e / E: cacofonie + -ism] 1-3 Cacofonie (1-3).
cacogen, ~ă a [At: DN3 / Pl:	~e	/ E: fr cacogene] (Bot; d. organe)
Care prezintă o structură genetică nefavorabilă.
cacogeneză .s/[At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr cacogenese] (Med) Dezvoltare anormală a unui organ. cacografie .s/[At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr cacographie] Ortografiere greşită. cacolalie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr cacolalie] Vorbire defectuoasă.
cacologie sf[Av. DEX2 / Pl: ~i/1E: fr cacologie] (Grm) 1-2 Construcţie sau locuţiune greşită.
cacom sm [At: CANTEMIR, IST. 262 / V: cacum / Pl:	/ E: tc kakum]
(Zlg; îrg) 1 Animal asemănător cu dihorul, cu blana albă şi vârful cozii negru Si: hermină. 2 (Prc) Blană prelucrată de cacom (1).
cacosmie sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr cacosmie] (Med) Deficienţă constând în perceperea exagerată a mirosurilor urâte. cactacee sfp [At: DEX2 / E: fr cactacees] (Bot) 1-2 Cactee (1-2). cactce sf [At: CADE / E: fr cactees] (Bot) 1 (Lpl) Familie de plante exotice, adaptate la uscăciune prin tulpinile cărnoase pline cu suc apos sau lăptos şi prin frunzele reduse, sub formă de spini Si: cactacee (1). 2 (Şls) Plantă care face parte din această familie Si: cactacee (2).
cactus sm [At: SIMIONESCU, FL. 416 / Pl: ~uşi / E: fr cactus] Nume dat mai multor specii de plante din familia cacteelor, cultivate la noi ca plante ornamentale. cacum sm vz cacom cadaif sn vz cataif
cadalâc1 sn [At: TEODORESCU, P. P. 475 / Pl: ~uri / E: tc kadylyk] (Tcî) 1 District. 2 Mahala.
cadalâc2 sn [At: BOCEANU, GL. / Pl: -uri / E: ns cf cabalâc] (Reg) 1 Mulţime de lucruri adunate (la un loc). 2 Grămadă de copii. 3 Bucată de loc semănat.
cadastra vt [At: SCRIB AN, D. / Pzi: -rez / E: fr cadastrer] 1 A efectua lucrări de cadastru. 2 A înscrie în cadastru. cadastraj sn [At: DN3 / E: fr cadastrage] (Rar) 1-2 Cadastrare (1-2) cadastral, ~ă a [At: DA ms / Pl: -i, ~e / E: fr cadastral] 1 Care ţine de cadastru (1). 2 Privitor la cadastru (1). 3 Care este trecut în cadastru (5).
cadastrare sf[At: LTR / Pl: -rări / E: cadastra] 1 Efectuare a lucrărilor de cadastru (1). 2 înscriere în cadastru (5).
cadastru sn [At: DA / E: fr cadastre] 1 Totalitate a lucrărilor tehnice, de determinare exactă a unor proprietăţi funciare, cu toate caracteristicele lor. 2 (Pex) Serviciu care efectuează aceste lucrări. 3 Sediu al unui cadastru
(2). 4 Personal al unui cadastru (2). 5 (îs) Registru de - Registru în care sunt trecute datele de identificare a proprietăţilor funciare pe un anumit teritoriu. 6 Ştiinţă aplicată care se ocupă cu lucrările de cadastru (1).
cadaveric, a [At: D. ZAMFIRESCU, R. 271 / Pl: -ici, -ice / E: fr cadaverique] 1 Care aparţine unui cadavru (1). 2 Care provine de la un cadavru (1). 3 Specific unui cadavru (1). 4 Privitor la un cadavru (1).
cadavru sn [At: MACEDONSKI, 0.1,44 / PI: -re / E: fr cadavre] 1 Corp al unui om sau al unui animal mort Si: hoit, stârv. 2 (îs) ~ viu (sau, fam, ambulant) Om foarte slab şi palid. 3 (îe) A călca sau (a trece) peste ~re A fi lipsit de orice scrupule în atingerea unui scop.
cadă sf[At: ANON. CAR. / Pl: căzi, (rar) cade / E: siv KSM] 1 Vas mare din doage, întrebuinţat la prepararea vinului, a rachiului etc. Si: zăcătoare. 2 Vas mare pentru îmbăiat Si: baie, vană. 3 Recipient mare, deschis, din lemn, din metal, din beton etc. în care se introduc lichidele folosite în diverse operaţii tehnologice. cadân sm vz hadâm
cadână sf [At: N. COSTIN, ap. LET. 46 / 21 / PI: -ne / E: tc kadyn] 1 Sclavă din haremul turcilor. 2 (Pex) Turcoaică. 3 (Pex) Femeie voinică.
cadâmsc, ~ească [At: H II, 257 / Pl: -eşti / E: cadână + -esc] 1 a Care aparţine cadânei (1). 2 a Specific cadânei (1). 3 a Care provine de la cadână (1). 4 a Referitor la cadână (1). 5 sfa Numele unui dans ţărănesc de perechi, în care se pocneşte din degete cât se joacă. 6 sfa Melodie după care se execută acest dans (5). cadâneşte av [At: H II, 312 / E: cadână + -este] în felul cadânelor. cadâneţe sfp [At: HUI, 325 / E: cadână] (Bot; reg) Floare nedefinită mai îndeaproape.
cadânime sf [At: TEODORESCU, P. P. 627 / Pl: -mi / E: cadână + -ime] 1 Mulţime de cadâne. 2 Totalitate a cadânelor (dintr-un anumit loc).
cade a .y/’[At: VARONE, D. 32 / Pl: -de / E: net] (Reg) 1 Horă repede care se joacă în amândouă părţile. 2 Melodie după care se execută acest dans (1).
354
CADUCITATE
cădelniţă sfvz cădelniţă
cadenţa vt [At: DA / Pzi: -tez / E: fr cadencer] (Rar) 1-3 A imprima cadenţă (1) sau ritm unei fraze, unei bucăţi muzicale, unei mişcări etc. Si; a ritma.
cadenţzre .v/‘[At: DEX2 / Pl: ~ţări / E: cadenţa] 1-3 Imprimare a cadenţei (1) sau ritmului unei fraze, unei bucăţi muzicale, unei mişcări etc. Si: rit mare.
cadenţat, ~ă [At: MACEDONSKI, 0.1,15 / Pl: -aţi, -e / E: cadenţa] 1-2 a, av (Executat) în cadenţă (1), în tact.
cadenţă sf[At: ALEXANDRESCU, M. 13 / Pl: -ţe / E: it cadenza] 1 Mişcare ritmică şi uniformă Si: ritm. 2 (îlav) în ~Cu mişcări repetate la intervale egale. 3 Număr de lovituri pe care o armă de foc le trage pe minut. 4 (Fiz) Viteză de repetare a unui fenomen Si '.frecvenţă. 5 Succesiune ritmică a unor unităţi poetice (picioare, silabe) accentuate, care produc un efect auditiv armonios. 6 Succesiune de armonii care produc impresia unei încheieri într-o compoziţie muzicală. 7 Pasaj mai mare de virtuozitate solistică dintr-un concert instrumental, interpretat fără acompaniament.
8	(Art) Dans popular din Bihor, nedefinit mai îndeaproape. 9 (Art) Melodie după care se dansează cadenţa (8). 10 (Art) Melodie împreună cu dansul.
cadenţmetru sn [At: DEX2 / Pl: -re / E: ger Kadenzmeter] (Fiz) Instrument pentru măsurarea radioactivităţii.
cadet, ~ă [At: GOLESCU, î. 221 / PI: -eţi, -e / E: fr cadet] (înv) 1 sm Al doilea născut dintre copiii unei familii, care nu primea moştenirea familiei. 2 a (îs) Ramura -ă (a unei familii) Ramură care se trage din fratele mai mic. 3 sm Tânăr (fiu de nobil sau de ofiţer) care se pregătea pentru cariera armelor. 4 sm Elev al unei şcoli militare. 5 sm Membru al partidului liberal constituţional-democrat din Rusia ţaristă.
cadiascher sm [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. 308 / Pl: -i / E: tc kadiasker] (Tem) 1 înalt demnitar militar turc, cu atribuţii de judecător militar. 2 Persoană cu rangul de cadiascher (1). cadifea sf vz catifea
cadilă sf [At: PSALT. SCH. 456/12 / Pl: -le / E: vsl KAAune] Cădelniţă. cadilniţă sf vz cădelniţă
cadişcă sf [At: TEODORESCU, P. P. / E: cadiu + -iscă] 1-2 Fată (sau soţie) de cadiu (2).
cadişcuţă sf[At: VÂSLAN, R. S. 157 / V: căd~ / Pl: -ţe / E: cadişcă + -uţă] 1-4 (Şhp) Cadişcă (1-2) (tânără).
cadiu sm [At: VARLAAM, C. II, 81 /V: ~driu / Pl: ~i/ / E: tc kady]
1	Judecător la turci, cu atribuţii civile şi religioase. 2 Persoană cu rangul de cadiu (1).
cadmia vt [At: DEX2 / P: -mi-a / Pzi: -iez / E: cadmiu] A acoperi suprafaţa unui obiect metalic cu un strat subţire de cadmiu în scopul protejării contra eroziunii.
cadmie ş/ŢAt: DEX2 / Pl: -ii / E: fr cadmie] Depunere de oxid de zinc impur pe pereţii cuptoarelor de zinc.
cadmiere sf [At: DEX2 / Pl: -ri / E: cadmia] Acoperire a suprafeţei unui obiect cu un strat subţire de cadmiu în scopul protejării lui.
cadmifer, -ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e l E: fr cadmifere] (D. roci) Care conţine cadmiu.
cadmiu sm [At: MACAROVICI, CH. 391 / V: ~um / E: fr cadmium] Metal moale, alb-argintiu, asemănător cu zincul, folosit sub formă de aliaje în medicină, în tehnică etc. cadmium sm vz cadmiu
cadou sn [At: DEMETRIUS, A. 179 / Pl: -ri / E: fr cadeau] Ceea ce se primeşte sau se oferă în dar.
cadra vi [At: LB / Pzi: 3 -rează / E: fr cadrer] (Construit cu prepoziţia ,,cu“) A se potrivi eu ceva sau cu cineva (într-o anumită împrejurare).
cadraj sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr cadrage] Delimitare a spaţiului util cuprins de obiectivul unei camere de luat vederi sau al unui aparat de filmat.
cadran1 sn [At: KLOPŞTOCK, F. 116 / Pl: -e / E: fr cadran]1 (La aparate şi instrumente de măsură) Suprafaţă (de obicei circulară) prevăzută cu anumite diviziuni pe care se citesc indicaţiile acului indicator al unui instrument de măsură, al unui ceasornic etc. 2 (îs) ~ solar Ceas solar.
3	Arc (sau sector) care reprezintă un sfert de cerc.
cadran2 s [At: CV, 1951, nr. 5, 26 / E: net] (îrg) Parte de deasupra cuptorului unde obişnuiau brutarii să doarmă.
cadranură şf [At: DN3 / Pl: -ri / E: fr cadranure] Defect al lemnului constând în crăpături pe direcţia razelor medulare. cadratură sf vz cvadratură cadră sfvz cadru
cadril sn [At: CADE / Pl: -uri / E: fr quadrille] 1 Dans de origine franceză, cu mişcare lentă, constând dintr-un şir de figuri în cursul cărora partenerii se schimbă între ei. 2 Melodie după care se execută dansul.
3	Dans împreună cu melodia. cadrilaj sn [At: DEX2 / ?\: -e / E: fr quadrillage] Caroiaj. cadrilat, -ă [At: PAS, Z. I, 238 / Pl: -aţi, -e / E: fr quadrille] 1 a (D. ţesături) Cu desene în formă de carouri (diferite). 2-3 smf, a (Om) îmbrăcat cu haine cadrilate (1).
cadrilater sn [At: DA / Pl: -e / E: fr qadrilatere] 1 (Gmt) Figură plană cu patru laturi. 2 (Mii) Regiune cuprinsă între patru laturi, pe care sunt cetăţi întărite.
cadrilatură şf [At: H II, 118 / Pl: -ri / E: cadrila + -tură] 1 Desen cu linii drepte, întretăiate. 2 Ţesătură cadrilată (1).
cadrin sm [At: BORZA, D. / Pl:	/	E: net] (Bot; reg) Zadă {Larix
decidua).
cadrist,~ă smf [At: DEX2 / Pl: -işti, -e / E: cadre + -ist] (Fam; asr) Funcţionar din serviciul de cadre al unei instituţii. cadnu sm vz cadiu
cadru sn [At: GOLESCU, î. 85/ V: -ră sf/ Pl: -re / E: fr cadre] 1 Ramă în care se fixează un tablou, o fotografie, o icoană etc. 2-4 Tablou, fotografie, icoană etc. care se înrămează. 5 (Fig) Persoană foarte frumoasă. 6 Pervaz al unei uşi sau al unei ferestre. 7 Deschizătură a zidului ocupată de
o	uşă sau fereastră. 8 Desen care înconjoară, mărgineşte un text, o hartă,
o	fotografie etc. 9 Porţiune a unei mărci poştale unde este executat desenul. 10 Ambianţă. 11 Spaţiu în limitele căruia este cuprinsă o imagine pe o peliculă cinematografică. 12 (Fig) Limite ale unei probleme, ale unui subiect, ale unei acţiuni etc. 13 (Fig; pex) Cuprins din acest cadru (16). 14 Schelet alcătuit din bare de lemn, de metal sau din grinzi de beton armat, care se întrebuinţează la construcţii. 15 Suport pentru diferite aparate. 16 Schelet pe care sunt înfăşurate conducte (electrice, radiofonice etc.) izolate. 17 (Lpl) Efectiv de bază al salariaţilor dintr-o întreprindere sau dintr-o instituţie, dintr-un sindicat etc. 18 Elemente de conducere şi de comandă ale subunităţilor şi unităţilor militare. 19 (Pgn; lpl) întregul efectiv al unei instituţii. 20 (Rar; lsg) Persoană din efectivul unei instituţii.
21	(Iuz; lpl) Subdiviziune în administraţia internă a unei instituţii, întreprinderi etc., care se ocupă cu angajarea personalului, cu evidenţa lui etc. Si: serviciul personal. 22 (Iuz; lpl) Sediu al cadrelor (21). 23 (Asr; lpl) Serviciu care se ocupă cu angajarea şi cu evidenţa personalului unei întreprinderi, instituţii etc. 24 (Asr; lpl) Sediu al cadrelor (23). 25 (Asr; lpl) Personal de la cadre (23).
caduc, ~ă a [At: HAMANGIU, C. C. 217 / Pl: -uci,-uce /E: fr caduc, lat caducus] 1 Lipsit de trăinicie Si: şubred, pieritor 2 (D. frunze, flori etc.) Care cade înainte de vreme. 3 (D. frunze, flori) Care cade în fiecare an. 4 (D. acte eu valoare juridică) Care nu (mai) are putere legală.
caduceu sn [At: CĂLINESCU, E. 0.1,18 / Pl: -ee l E: lat caduceum, fr caducee] Sceptru al lui Hermes, reprezentat printr-un baston cu două aripioare la vârf, înconjurat de doi şerpi, care, în antichitatea greco-romană, reprezenta pacea şi comerţul.
cadiţcifer, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e l E: lat caducifer] Purtător de caduceu.
caducitate sf[At: HAMANGIU, C. C. 216 / Pl: -taţi l E: fr caducite] 1-4 însuşire de a fi caduc (1-4).
355
CADUS
cadus sn [At: DN3 / Pl: -uri f E: lat cadus, cf gr xccSog] Vas mare pentru conservarea vinului, a untdelemnului etc. la greci şi la romani. caecum sms vz cecum caer sn vz caier
cafd sf [At: (a. 1570) ap. HEM / PI: -le / E: tc kafa] (îrg) Partea de la ceafa a unei blăni. cafadar sm [At: TDRG / Pi: -i / E: tc kafa-dar] (Tcî) Prieten. cafană sf vz cafenea
cafas sn [At: VĂCĂRESCUL, IST. 274/13 fV: c«/~, ~a/, ~az / Pl: -uri l E: tc kafas] (îvp) 1 Foişor. 2 Balcon unde cântă corul într-o biserică.
3	Balcon din care familia domnitorului asculta slujba religioasă. 4 Grilaj din vergele de lemn. cafat sn vz cafas cafaz sn vz cafas cafă sf vz cafea cafăr sm, sn vz cafer cofe sn vz cafeu
cafea sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 291/26 / V: (tcî) cahve, (înv) cahfea, (Ban; sbm) cafă, (înv) ~fei sms, cafeu sn, cavei sn /P\: -ele / E: tc kahve, ngr xoupeg, fr cafe pn kafej, srb kafa\ 1 (Şîs Arborele de ~) Arbore mic (ca o tufă), din familia rubiaceelor, cu flori albe, plăcut mirositoare, crescute în smoc la baza frunzelor lucioase şi semper-virescente, cultivat în zonele tropicale din America Latină, Africa şi Asia (genul Coffea). 2 (Csc) Sămânţă a arborelui de cafea (1). 3-4 Băutură (caldă şi îndulcită) preparată din cafea (2) prăjită şi râşnită sau dintr-un surogat.
5	(îs) ~ neagră sau (înv) ~ sadea Cafea (3) fără zahăr. 6 (Bot; reg; şip; şîf cafeî) Niprală (1) (Lupinus albuş). 7 (Bot; reg; lpl) Niprală (2) (Lupinus luteus). 8 (Reg; şîf cofei) Plantă ornamentală leguminoasă Si: (reg) ghiocei (Lupinus mutabiUs). 9 (Bot; reg; şîf cofei, cavei', şîs ~ americană) Cafeluţe
(7). 10 (Bot; reg; şip; şîf cofei, cafeu) Cafeluţe (8) (Lupinus varius).
cafe-bar sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: cafe(nea) + bar] 1 Local în care se servesc cafele şi băuturi alcoolice. 2 Personal dintr-un cafe-bar (1).
3	Clienţii dintr-un cafe-bar (1).
cafe-concert sn [At: DEX2 / P: ~nsert / E: fr cafe-concert] Muzică instrumentală de largă accesibilitate (executată într-un restaurant).
cafe-frappee sf [At: DEX / P: -pe / E: fr cafe-frappee] (Frm) Cafea (3) rece cu îngheţată, frişca (şi alcool).
cafegi-ba$d smi [At: GOLESCU, î. 86 / V: cafig\~ / E: tc kahveci başa] (înv) 1-2 (Rang inferior pe care îl avea) boierul însărcinat să aducă domnitorului cafeaua (3) la ceremonii.
cafegiodică şf[At: DA / Pl: -ice / E: cafegiu + -oaică] 1 (înv) Proprietară a unei cafenele sau a unui magazin de cafea Si: cafegiţă (1). 2-4 (înv) Soţie a cafegiului (1-3) Si: cafegiţă (2-4). 5 (Rar) Femeie de serviciu (în birturi sau în case particulare) care prepară, de obicei (bine), cafeaua (3) Si: cafegiţă (5). 6 (Fam) Femeie căreia îi place să bea (multă) cafea Si: cafegiţă (6).
cafegiţă sf [At: DA / Pl: -ţe / E: cafegiu + -iţă] (Mol) 1-6 Cafegioaică (1-6).
cafegiu sm [At: AXINTE URICARIUL, ap. ŞIO / V: cahf~, (înv) ~engiu, cahve~, (reg) ~fig\u f Pl: ~\i / E: tc cahveci] 1 (înv) Proprietar al unei cafenele sau al unui magazin de cafea. 2 (înv) Cel care prepară sau serveşte cafelele (3). 3 (înv) Slujitor Ia curtea domnească însărcinat cu prepararea şi servirea cafelelor (3). 4 Bărbat care bea cu plăcere (multă) cafea (3). cafei sms vz cafea
cafeina sf [At: DEX2 /V: cof~ f E: fr cafeine] Alcaloid extras din boabe de cafea (2), din frunze de ceai, din nuci de cola etc., întrebuinţat în medicină ca tonic al sistemului nervos central, cardiac etc.
cafeism sn [At: DEX2 / E: fr cafeisme] Totalitate a tulburărilor care apar în urma abuzului de cafea, de ceai etc. şi care se manifestă prin insomnie, cefalee, aritmie cardiacă etc.
cafeli vr [At: CV, 1949, nr. 5, 34, ap. DA ms / Pzi: -lese / E: cafea + -eli] (Rar) 1-2 A bea cafea (3) (stând la taifas).
cafeluţâ .\/[At: N. REV. R. 1,37 /Pl: -ţe/ E: cafea + -(el)uţă] 1-2 (Fam; şhp) Cafea (3) (mică). 3 (Bot; reg; lpl) Niprală (1) (Lupinus albuş). 4 (Bot; reg; lpl) Floarea petcului (Lupinus angustifolius). 5 (Bot; reg; lpl) Plantă ormanentală leguminoasă (Lupinus hirsutus). 6 (Bot; reg; lpl) Niprală (2) (Lupinus luteus). 1 (Reg; lpl) Plantă ornamentală din familia leguminoase Si: bob, cafea (8), floarea petcului (Lupinus polyphyllus). 8 (Reg; lpl) Plantă ornamentală erbacee din familia leguminoaselor cu flori mari albe, cu pete albastre, dispuse în formă de spic (Lupinus varius) Si: cafea (9).
cafenea sf [At: (a. 1823) BV III, 422 / V: (reg) ~fin~, califi, cahve-f Pl: ~ele / E:. tc kahvehane, ngr xaq>€v£g] 1 Local public în care se consumă cafea (3) sau (pex) ceai, băuturi alcoolice, prăjituri etc. Si: (înv) cafeu2 (1). 2 (Pex) Personal al unei cafenele (1). 3 Clienţi ai unei cafenele (1). 4 (îla) De ~ Fără valoare. 5 (îal) Neserios.
cafeneluţâ sf [At: CAR AGI ALE, S. N. 45 / Pl: -ţe l E: cafenea + -uţa] 1-2 (Rar; şhp) Cafenea (1) (mică). cafengiu sm vz cafegiu
cafeniu, ~>ie a [At: (a. 1790) ap. ŞIO / P: -niu, ~i-e I Pl: ~ii / E: cafea + -(en)iu] De culoarea cafelei (2) prăjite Si: brun.
cafer [At: LB / V: ~fâr / Pl: (sm) -i, (sn) -e / E: ger Kaffer] 1 sn Căprior pe care se reazemă şipcile acoperişului clădirilor. 2 sn (îf -făr) Unghi sau triunghi format din căpriorii încheiaţi. 3 sm Bivol negru din Africa.
cafetieră sf [At: DEX2 / P: -ti-e- / PI: -re / E: fr cafetiere] 1 Aparat pentru preparat şi pentru turnat cafeaua (3). 2 Vas pentru păstrarea cafelei
(3). 3 Conţinutul unei cafetiere (2). 4 Vas împreună cu conţinutul. 5 Serviciu de cafea (3). cafeu1 sn vz cafea
cafeu2 sn [At: MÂNDRESCU, P. P. 78 / V: -fe l Pl: -uri / E: fr cafe (-chantant)] (înv) 1-2 Cafenea (1-2). 3 (îc) Cafe-şantan Cafenea (1) în care se oferă publicului şi un program muzical distractiv Si: cabaret, şantan, varieteu. 4 Personal al unui cafe-şantan (3). 5 Clienţi ai unui cafe-şantan (3). cafigi-başa sm vz cafegi-başa cafigiu sm vz cafegiu cafinea sfvz cafenea
cafler sm J At: DA / Pl: ~i / E: net] (Reg) Om leneş. cafrUy ~râ [At: DEX2 / Pl: -ri, -re / E: fr Cafres] 1 smp Populaţie de rasă neagră din Cafri (regiune în sudul Africii). 2-3 smf a (Persoană) din Cafri. caftal sn vz caftan
caftalan sm [At: BORZA, D. / PI: -i / E: net] (Bot; reg) Brustur ( Arctium lappa).
caftan1 sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. 1,203 / V: (înv) căf~, (pop) ~a/ / Pl: ~e, (înv) -uri / E: tc kaftan] (înv) 1 Manta orientală, albă, lungă şi largă, împodobită cu fir de aur sau de mătase, pe care o purtau domnitorii şi boierii români. 2 (îe) A îmbrăca ~ul A deveni domn. 3-4 (îe) A umbla îmbrăcat (cu sau în) ~ A se ridica la rangul de domn sau de boier. 5-6 Simbol al rangului de domn (sau boier). 7 (Spc) Veşmânt preoţesc.
8	(Pgn) Veşmânt. caftan2 sm vz castan caftangi sm vz caftangiu1
caftangiu1 sm [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 339 / V: ~ngi / PI: ~i/ / E: tc kaftanci] (înv) 1 Rang al persoanei care păstrează caftanele (1).
2	Persoană cu rangul de caftangiu (1). 3 (îc) Caftangi-başa Rang al boierului mai mare peste garderoba domnească, care punea caftanul (1) pe spatele noilor boieriţi. 4 (îae) Boier cu rang de caftangi (3)-başa.
caftangiu2, ~ie smf, a [At: MDA ms / PI: ~ii, -ie / E: cafti + -angin] (Arg) 1-2 (Persoană) care cafteşte.
caftanliu*sm [At: (a. 1821) ap. ŞIO / PI: ~i/ / E: tc kaftanly] (înv; irn) Persoană care a primit caftanul (1) de boier.
caftar s [At: CHEST. II, 125/8 / Pl: net / E: net] (Reg) Bucată de lemn care se adaugă (cu care se umple scobitura) la o bârnă mai scurtă Si: căftuf. caftănel sn vz căftănel
cafteală sf [At: BUL. FIL. IV, 133, ap. DA ms / Pl: -eli / E: cafti + -eală] (Ârg) Bătaie.
356
CAIMAN1
cafti vt [At: BUL. FIL. IV, 133, ap. DA ms / Pzi: -tesc / E: rrm cafti] (Arg) A bate. caftizmă sf vz catismă
caftone sf [At: PĂSCULESCU, L. P. / E: net] Stofă nedefinită mai îndeaproape.
caftoşi vi [At: COMAN, GL. / Pzi: -şese / E: net] (Reg) A face nazuri. cafuzo smi [At: DN3 / E: sp cafuzo] (In Brazilia) Persoană născută din părinţi negri şi indieni autohtoni.
cagodi vr [At: ŢIPLEA, P. P. 61 / V: ag~ / Pzi: ~dese / E: cf rs noi muri,] A aştepta.
caguhrd sm [At: DN3 / Pl: ~rzi / E: fr cagoulard] Membru al unei organizaţii fasciste care a activat în Franţa între 1935 şi 1941.
cagulă sf [At: BOUREANU, S. P. 21 / Pl: -le / E: fr cagoule] 1 Mantie cu glugă purtată de călugări. 2 Tip de glugă care acoperă tot capul (cu deschizături în dreptul ochilor). 3 Parte de cauciuc a unei măşti de gaze.
cahal sm [At: GHICA, S. 559 / E: eb qahal\ 1 (înv) Comunitate religioasă a evreilor. 2 (Spc) Organizaţie politico-religioasă secretă a evreilor. 3 (Prin confuzie) Haham.
caharcă sf [Ai: CADE / PI: -rce l E: net] (Orn; reg) Călifar (1) {Tadorna tadorna). cahfea sfvz cafea cahfegiu sm vz cafegiu cahfenea sfvz cafenea
cahincea .s/[At: BORZA, D. / A: net / Pl: ? / E: net] (Bot; reg) Ghinţură (Gentiana lutea).
cahlă sf [At: CANTEMIR, IST. 136 / Pl: -le l E: ucr KaxJW) (Reg) 1-2 Coş al sobei sau deschizătură prin care iese fumul în tinda caselor ţărăneşti Si: (reg) cahleaţă, calaboaică, calahaică, cală3 Vz: capră (37). 3 (Pex; îs) Bătaie de - Asfixiere datorată astupării cahlei (1). 4-5 Placă de teracotă sau de faianţă folosită Ia construcţia sobelor. 6 Tablă cu care se astupă sobele ţărăneşti.
cahleaţă sf [At: ŞEZ. II, 151 /V: căhăl- / Pl: -ete / E: cahlă + -eată] Cahlă(l). cahve sfvz cafea
cahvegidină a/[Au (a. 1776) URICARIUL XIX, 393 / Pl: -ne / E: net] (înv) Slujnică de la curtea Doamnei, care servea cafeaua. cahvegiu sm vz cafegiu cahve nea sf vz cafenea
caia sf [At: POLIZU / Pl: -iele / E: tc cayar] (Pop) Cui de oţel moale folosit pentru prinderea potcoavelor ia animale Si: (dep) câi3 (3).
caiac sn [At: DEX2 / Pl: -ace / E: fr kayak] 1 Ambarcaţie de sport ascuţită la ambele capete, cu suprafaţa de alunecare netedă sau în clinuri şi care este condusă cu una sau două padele. 2 Sport nautic care se practică cu caiacul (1). 3 Ambarcaţie mică, cu înveliş de piele de focă, folosită de eschimoşi.
caiacist smf [At: DEX2 / Pl: -işti, -e / E: caiac + -ist] Persoană care practică caiacul (2).
caiafă sf [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / P: ca-ia- / Pl: -fe l E: Caiafa] 1 Persoană făţarnică. 2 (îe) A trimite (sau a purta, a duce) de ia Ana Ia Caiafa A trimite un solicitator dintr-un loc în altul (purtându-1 cu vorba). caiafet sn vz căiafet
caiarlâc sn [At: CANDREA, F. 225 / E: net] (Reg) Epilepsie. caibarac, ~ă a [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg) 1-2 Plin, murdar la extrem.
caic sn [At: URICARIUL, ap. LET. 171 / V: ~iuc / Pl: -ice / E: tc kayik] 1 (înv) Ambarcaţie îngustă cu vele, cu două catarge, cu pupa şi prora ascuţite, mai înalte decât restul bordajului. 2 Luntre turcească lungă şi îngustă, încovoiată la capete.
caicaş sn [At: TEODORESCU, P. P. 559 / Pl:	/	E: caiac + -aş]
1-4 (Şhp) Caic (1-2) (mie).
caicciu sm [At: LET. II, 171/14 / V: -cgiu ! P: ca-ic~l Pl: -di l E: tc cayikgi] Conducător de caic.
caicgiu sm vz caicciu
caicelsn [At: TEODORESCU, P. P. 565 / Pl: -e / E: caic + -el] 1-4 (Şhp) Caic (1-2) (mic).
caid1 sn [At: TES. II, 308 / P: ca-id / PI: ~uri / E: tc kayit] (înv) 1 Registru. 2 (îe) A face ~ A înregistra. 3 Dosar. 4 Arhivă.
caid2 sm [At: DEX2 / P: ca-id I Pl: ~izi / E: fr caid] 1-2 (Titlu purtat odinioară de) guvernatorul unei provincii sau al unui oraş din statele musulmane ale Africii de Nord, care avea şi funcţii judecătoreşti. caidarac sn vz gaibarac
caie ş/ŢAt: MARDARIE, L. 1419 / V: cailă / Pl: ~ / E: rs ffiBR, mg kânya] (Reg) 1 (Orn; înv) Gaie {Milvus). 2 (îlav) Ca -ia matul Pe apucate.
3	(Ic) ~ia-găinilor Bleandă. caiefet sn vz căiafet
caier sn [At: DOSOFTEI, V. S.114 / V: caer / P: ca-ier / Pl:	/ E:
ml *caiulus] 1 (Pop) Mănunchi de lână, de in, de cânepă sau de borangic, care se pune în furcă pentru a fi tors manual. 2 (Pop) Furcă de tors. 3 (Fam; irn; pan) Păr (bogat). 4 (Pop; pex) încăierare.
caiet sn [At: NEGRUZZI, S. I, 7 / Pl: -e l E: fr cahier cf pn kajet] 1 Fasciculă de foi de hârtie legate sau broşate împreună, folosită la scris, la desenat etc. Si: carnet, (înv) cărticică, condicuţă, libret,fasciculă, (îrg) trata]. 2 Publicaţie periodică cuprinzând diverse studii, note, informaţii (dintr-un anumit domeniu de activitate). 3 (îs) - de sarcini Document care cuprinde condiţiile tehnice de calitate, termenele şi programele de lucru etc. privitoare la executarea unei lucrări. 4 (îs) —program Program (de spectacol) sub formă de caiet (1). 5 (îs) —catalog Catalog de expoziţie sub formă de caiet (1). caieţel sn [At: DA / Pl: -e / E: caiet + -el] 1-2 (Şhp) Caiet (1) (mic). caifet sn vz caiafet
caihana ,v/'[At: ŞIO / Pl: -le / E: tc kâyik-hane] (Tcî) Loc unde se ţineau caicele (1-2).
caihă sf[At: ALRM II / I h. 392 / Pl: -he / E: mg kâlyha] (Trs) Sobă. caila sma [At: H XVIII, 103 / V: -lea / E: mg kajla] 1 (Trs; Ban) Bou cu coarne întoarse. 2 Bou mare.
cailac [At: DOINE, 56 / Pl: -aci / E: caila + -ac] (Trs) 1 (D. boi) am Cu coarnele încovoiate în jos. 2 sn Retezătură dintr-un butuc. cailă sfvz caie cailea sf vz caila
caima sf [At: MANOLESCU, L. 264 / Pl: -le / E: tc kajnm] (Reg) Maia. caimac sn [At: FILIMON, C. II, 610 /V: căi~/P\: -uri IE: tc kaymak] 1 Pojghiţă de grăsime care apare pe suprafaţa laptelui fiert sau a iaurtului Si: cremă,frişcă,groşcior, smântână, spumă (23). 2 (Fig; fam; îe) A lua Mii A-şi însuşi partea cea mai bună. 3 (Pan) Spumă care se formează la suprafaţa cafelei în urma fierberii. 4 (înv) Strat (ars) al tutunului din ciubuc, format în jurul şi deasupra cărbunelui. 5 Strat de sus, mai gros, de la bragă.
6	(Fig; pex) Partea cea mai bună, mai de seamă a unui lucru Si: cremă, elită,floare, frunte, lamură, spumă.
caimacam [At: M: COSTIN, ap. LET. 254 /V: căimăc-, ~an, căimacm, căimăcan I Pl: -i / E: tc kaymakam] (înv) 1-2 sm (Persoană cu) rangul de locţiitor al unui demnitar turc. 3-4 sm (îc) ~-aga (Persoană cu) rangul de locţiitor al marelui vizir (pe un teritoriu străin) Si: guvernator, vicerege. 5-6 sm (Persoană cu) rangul de locţiitor ai domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei sau Ţării Româneşti până la instalarea pe tron a noului domn. 7-8 sm (Persoană cu) rangul de locţiitor al marelui ban al Craiovei, începând din 1761. 9 a (îf -an) Bogat. 10 sm (îaf) Bătrân din sfatul satului. 11 a (Pex; îaf) Bun de gură.
caimacamaş sm [At: GHICA, A. 819 / Pl: -i / E: caimacam + -aş]
1-2 (înv; şdp) Caimacam (1) (lipsit de importanţă).
caimacamlâc sn [At: ARICESCU, ap. ŞIO / Pl: -uri / E: tc kajmakamlyk] 1 (înv) Locotenenţă domnească (1-3).
.caimacan sm vz caimacam
caiman1 sm [At: SADOVEANU, V. F. 191, ap. DA ms / Pl: -i ( E: net] (Reg) Bărbat în vârstă, care însoţeşte o echipă de muncitori lemnari în pădure, îi păzeşte, le curăţă coliba şi le face de mâncare.
357
CAIMAN2
caiman2 sm [At: DA ms / Pl: -i / E: fr caiman] (Zlg; reg) Aligator (1) CAlligator mississippiensis).
caimea sf [At: VĂCĂRESCUL, IST. 294/49 / Pl: -de / E: tc kayime] (Tcî) 1-2 Scrisoare sau notă oficială (de Ia un comandant turc). 3 Bancnotă turcească.
cdinic, ~ă a [At: ALEXANDRIA, 65 / V: cainic / Pl: -ici, -ice / E: căi + -nic] 1 Vrednic de plâns. 2 Care se plânge (mai) tot timpul.
cainozoic sn [At: DN3 / P: ca-i~, ce-no-zo~ / E: fr caenozoique, eg cainozoic] Neozoic.
cais sm [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG. / A: cais / P: ca-is I Pl: -işi / E: drr caisă] 1 Pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe cu nuanţe roz, care apar înaintea frunzelor, cultivat pentru fructele sale Si: (reg) eaisin (1), caisind (2), (Trs) măgdălan, tenghere, tinghirel (Armeniaca vulgaris). 2 (îc) ^sălbatic, ^-păsăresc Migdal (2) pitic (Amygdalus nana).
3	(înv; îc) ^-pastrama Pastramă (de vacă) de cea mai bună calitate.
caisă sf [At: SLAVICI, N. II, 183 / A: caisă / P: ca-/- / Pl: -se / E: ngr xmai] Fruct al caisului (I),de culoare galbenă-portocalie, gustos şi aromat Si: (reg) apricoasă, caisind (1), garqfoană, gorgeolană, jordolină, măgdălană, măndulă, tinghirea, zorzolină. caisână sfvz caisină
caisln sm [At: ECONOMIA, 142 / V: cai~ / Pl: ~w / E: mg Kajszin (barack)] (Bot; reg) 1 Cais (1) (Armeniaca vulgaris). 2 Migdal (1) {Amygdalus communis).
caisină sf [At: MARIAN, î. 391 / V: ~sână, căişană / P: ca-i- / Pl: ~ne / E: caisin] (Bot; reg) 1 Caisă. 2 (Lpl) Cais (1).
caisuiy ~ic a [At: DA ms / Pl: -li,-le / E: cais + -iw] (Rar) De culoarea caisei (1). calş sn vz caiuş caişână sf vz caisă caişmlr sn vz caşmir caiuc sn vz caic
caiuş sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 453 / 7 / V: caiş, căiuş / P: cq-iuş / PI: -uri / E: tc caj>$] (Tem) 1 Curea. 2 (Spc) Arcan de curea. 3 (îf cais) Parte a plugului nedefinită mai îndeaproape.
cajă sf [At: EVID. CONT. 62, ap. DA / Pl: ~je / E: fr cage] (Teh; frm) Cabină (minieră). cajrnlr sn vz caşmir
cakewalk sn [At: DN3 / P: chdc-uoc l E: eg cake-walk] Dans afro-american cu ritm sincopat, cântat la banjo, care se dansa cu paşi iuţi şi mărunţi şi ale cărui câteva figuri au fost preluate în dansul şimi.
cal sm [At: COD. VOR. 122/13 / Pl: cai / E: ml caballus] 1 Animal domestic erbivor, imparicopitat, folosit la călărie şi la tracţiune (Equus caballus). 2 (Prc) Armăsar castrat. 3-4 (îe; şîs) (A fi sau a ajunge) ~ de poştă (sau de curse) (A fi) om întrebuinţat la toate. 5-6 (îae; îas) (A fi) om muncit peste măsură. 7-8 (îe; şîs) (A fi) ~ de bătaie (A fi) persoană hărţuită, muncita (de toţi). 9-10 (îae; îas) (A fi) problemă de care se ocupă multă lume şi care revine mereu în prim-plan. 11 (îe) A face (sau a ajunge) din ~ măgar A face să ajungă sau a ajunge într-o situaţie mai rea decât cea iniţială. 12-13 (îe; şîs) (A visa sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereţi) (A-şi închipui sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut. 14 (îlav) La Pastele cailor Niciodată. 15 (îs) O alergătură (sau o fugă) de - O distanţă (destul de mică). 16 (îs) -ul dracului Femeie bătrână şi rea. 17 (îas) Vrăjitoare. 18 (Ent; reg; îas; şîs -ul-popii, —turtit) Libelulă. 19 (îc) ^putere Unitate de măsură pentru putere, egală cu 75 kilogrammetri forţa pe secundă, folosită pentru a exprima puterea unui motor. 20 (Şîs) ~ cu mânere Aparat de gimnastică. 21 Piesă la jocul de şah care are forma unui cap de cal (1). 22 (La mori) Una dintre cele două bucăţi de laţ, care împreună cu spetezele, ţin coşul şi alcătuiesc scara coşului. 23 (La mori) Aparat de lemn prin care se ridică sau se coboară piatra morii pentru a face făina mai mare sau mai măruntă Si: annăsar. 24 Una dintre grinzile perpendiculare pe direcţia punţii morii, pe care se reazemă unul dintre capetele punţii. 25 (La mori) Grindă pe care este aşezat scocul. 26 Fiecare dintre bârnele de la acoperişul casei care se află sub al patrulea căprior
şi care se îmbucă la capete cu alte bârne numite iepe, formând împreună scaunul podului. 27 (Reg; la războiul de ţesut) împiedicătoare de la sulul dinapoi. 28 (Reg) Aparat de lemn pentru depănatul bumbacului. 29 Suport pentru lemnele de foc (pe vatră). 30 (Agr; lpl) Prese ale maşinii de treierat care scutură paiele de boabe şi le evacuează Vz scuturător. 31 Nume al unei figuri a jocului de copii ~ în buşi. 32 (Ast; art) Constelaţia Leului. 33 (Trs; înv) Cantitate de peşte cât se putea încărca pe un cal. 34 Nume al unui dans ţărănesc. 35 Melodie după care se execută acest dans. 36 (îc) ~-de-mare Mic peşte marin cu capul asemănător cu cel al calului {Hippocampus hippocampus) Si: căluşel (3) -de-nuire, căluţ-de-mare, (liv) hipocamp (7). 37 (Bot; reg; îc) Caii-popii Omag {Aconitum napellus).
cala1 .s/[At: DN3 / E: sp cala] Golf mic format prin înecarea ravenelor sau a văilor torenţiale, dar mai ales a dolinelor.
cala2 [At: LTR / Pzi: -lez / E: fr caler] (Teh) 1 vr A imobiliza intenţionat un organ sau o piesă de maşină înainte ca acestea să intre în funcţiune.
2-3 vir (D. motoare sau părţi ale motorului) A se opri brusc ca urmare a încălzirii excesive a motorului (Ia un efort prea mare). 4 vt A fixa orizontal, cu ajutorul nivelei, suportul unui aparat tipografic de vizare.
calabalâc sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 252/10 / V: -fcâcă sf -/ic / Pl: ~uri / E: tc kalabalyk] 1 (înv) Gloată. 2 (înv) Zarvă. 3 (Fam) Obiecte felurite (în dezordine). 4 (Fam; pex) Bagaj cu care călătoreşte sau se mută cineva Si: catrafuse, agarlâc. calabalw sn vz calabalâc
calaban sm [At: BORZA, D. / Pl: ~i / E: net] (Bot; reg) Corcoduş (Prunus cerasifera).
calabaş sm [At: VICIU, GL. / Pl: ~i / E: ns cf mg kaloba, kalabale „bătaie, ceartă, zarvă“] (Reg) 1 Negustor de cereale. 2 Paznic la cai. calabatlnă .v/'[At: CHEST. II,452/248 / PI: -ne / E: net] (Reg) Fântână. calabâcă sf vz calabalâc
calabâd,~ă a [At: CV, 1949, nr. 9,32, ap. DA ms / Pl: ? /E: net] (Reg; d. copii) Neîndemânatic.
calaboace sfp [At: COMAN, GL. / E: net] (Bot; reg) Cartofi (Solanum tuberosum).
calaboaică a/*[At: CHEST. II, 343 / Pl: ~ice / E: net] (Reg) Coş care nu iese prin acoperiş, evacuând fumul în podul casei Si: (reg) cahld (1).
calabrcz, ~a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e l E: it calabrese, fr Calabraise] 1-2 smf a (Persoană) care face parte din populaţia de bază a Calabriei sau este originară de acolo. 3 smp Populaţia Calabriei. 4-5 a Care aparţine Calabriei sau calabrezilor (1). 6 a Privitor la Calabria. 7 a Care provine din Calabria. 8-9 a Specific Calabriei şi calabrezilor (1).
calabrian, ~ă [At: DN3 / P: ~bri-an / Pl: -ieni, ~iene / E: fr calabrien]
1	sn Ultimul etaj al pliocenului de facies marin. 2 a Care aparţine acestui etaj.
calacan sms vz calaican calacatâr sm vz caracatâr
calafan sm [At: BORZA, D. 138 / Pl: ~i / E: net] (Bot; reg) Corcoduş {Prunus cerasifera).
calafat1 sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ? / E: tc kalafat] 1 Câlţi sau cârpe destrămate, îmbibate cu catran cu care se astupă crăpăturile la bordajele şi la punţile de lemn ale navelor. 2 Stinghie de la fundul unui butoi. 3 (Olt) Fund mic de putinică. calafat2 sn [At: REV. CRIT. III, 26 / Pl: ? / E: net] (Reg) Zarvă. calafiră sfvz carafilă calagroş sm vz caragroş
calahaică sf [At: CHEST. II, 343/188 / Pl: -ice, -haici / E: ns cf ca/d3 calaboaică] (Reg) Cahlă (1).
calai sm [At: BORZA, D. / A: net / P: ~ / E: net] (Bot; reg) Costrei {Sorghum hale pense), calaicam sms vz calaican
calaican sms [At: HEM 1040 / V: ~lacan, ~cam, că/ac-, călăc~ l E: ngr xtxXaxoMrf] (Pop) Sulfat de fier, de culoare verde când este cristalizat,
358
CALC
solubil în apă, folosit ca dezinfectant, colorant, în tăbăcărie şi împotriva dăunătorilor din agricultură.
calaj sn [At: IOANOVICI, TEHN. 224 / Pl:	/ E: fr calage] 1-2 (Teh)
Calare1 (2-3). 3 Mod de aşezare a aripii sau ampenajului faţă de fuselajul unui avion. 4 Adâncime la care se scufundă în apă o navă. 5 Postament de grinzi pe o cală1 (2), pe care se fixează navele în timpul construcţiei sau reparaţiilor.
calamac s [At: FURNICĂ, I. C. 44 / V: ~anc / Pl: net / E: net] (înv) (Pbl) Fel de pânză. calamanc s vz calamac
caiamandnnă şf [At: BORZA, D. / V: cam~ / Pl: ~ne / E: net] (Bot; îrg) Nu-mă-uita (Myosotis syivatica).
calamandros sn [At: CREANGĂ, A. 44 / Pl: ? / E: net] (Reg) 1 Neorânduială. 2 Dans ţărănesc nedefinit mai îndeaproape. 3 Melodie după care se execută acest dans.
calamar1 sm [At: BORZA, D. / Pl: -/ / E: net] (Bot; reg) Obligeană (Acorus calamus) calamar2 sm vz calmar calamare sfvz calmar
calamă sf [At: DN3 / Pl: ~me I E: fr calame cf lat calamum] Pană de scris.
calamb sm [At: GRAIUL I, 315 / Pl:	/	E:	net]	(Bot;	reg)	Calomfir
(1)	(Chrysanthemum balsamita).
calambur sn [At: DA / Pl: ~uri / E: calembour] Joc de cuvinte bazat pe echivocul rezultat din asemănarea formală a unor cuvinte deosebite ca sens.
calamburgiu, ~ie smf[At: IORDAN, L. R. A. 158 / Pl: ~ii / E: calambur + -giu] (Rar) Calamburist.
calamburist, ~ă .vm/'[At: DA ms / Pl: -işti / E: fr calembouriste] (Rar) Autor de calambururi Si: (rar) calamburgiu. calamfir sm vz calomfir calamin sn vz calamină
calamină sf [At: LTR / V: -\n sn / Pl: -ne / E: fr calamine] 1 Minereu de zinc. 2 Reziduu de cărbune provenit din arderea combustibilului într-un motor cu ardere internă, care se depune pe pereţi, pe bujii etc. provocând perturbaţii în funcţionarea motorului.
calamit sn [At: DN3 / E: fr calamite] Arbore fosil din încrengătura criptogamelor vasculare, care atingea 30 m înălţime.
calamitd vt [At: DN3 / Pzi: -tez / E: calamitate] (Liv; subiectul este o calamitate naturală) A distruge.
calamitate ~ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: calamita] Care a suferit o calamitate.
calamitate sf [At: SADOVEANU, Z. C. 52 / Pl: -taţi / E: fr calamite, lat calamitas, -atis] 1-2 Nenorocire mare sau dezastru care loveşte o comunitate. 3 Flagel. calampăr sm vz calopăr calamus sm vz calntuz calamuz sm vz calrnuz
calando [At: DN3 / E: it calando] 1 av (Muz; ca indicaţie de execuţie) Din ce în ce mai rar ca mişcare şi mai slab ca intensitate. 2 sn Pasaj muzical în care tăria scade de la forte la piano, apoi la pianissimo.
calandra vt [At: LTR / Pzi: -rez / E: fr calandrer] 1 A trece un material printr-un calandru (1) în vederea subţierii, aplatizării, netezirii etc. acestuia.
2	A presa cu calandrai (1).
calandrare sf [At: LTR / Pl: -rări / E: calandra] 1 Trecere a unui material printr-un calandru (1) în vederea subţierii, aplatizării, netezirii etc. acestuia. 2-3 Presare cu calandrul (1-2).
calandrat, ~ă a [At: IONESCU-MUSCEL, ŢES. 47 / PI: -aţi, -e / E: calandra] 1-3 Care a fost supus calandrării (1-3).
calandror, -oare smf [At: DEX2 / PI:	-oare	/	E:	fr	calandreur]
Muncitor care lucrează la calandru (1-2).
calandru sn [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 104 / Pl: -re / E: fr calandre] 1-2 Maşină de finisat sau de apretat ţesăturile prin presare la
cald. 3 (Tip) Presă pentru imprimarea în relief a matriţelor (de stereotipie) şi pentru satinarea hârtiei.
calangi vt(a) [At: DA ms / V: călăn-1 Pzi: -gesc / E: calangiu] (înv) A spoi.
calangiu sm [At: KLOPŞTOCK, F. 229 / Pl: -\i / E: tc kalaygy] (Tcî) Spoitor.
calao sm [At: DEX2 / P: -la-o / E: fr calao] Pasăre din Asia şi Africa, al cărei cioc are un apendice încovoiat (Buceros rhinoceros).
calapăr sms [At: DAMfi, T. 86 / V: -Uimp-, ~pir, ~lop~, călăp~, câlubăr, călup-, cana-, canăp-, cara-/ E. srb kaloper] 1 (Bot; reg; şîf -pir, -lup-) Calomfir (1) (Chrysanthemum balsamita). 2 (Bot; reg; îc) ~-de-munte Splină {Chrysosplenium alîernifolium). 3 (Bot; reg; îae) Anghinarea oilor (Hypochoeris uniflora). 4 (Bot; reg; îf căldp-) Slăbănog {Impatiens noli-tangere). calapir sm vz calopăr
calapod sn [At: H XI, 259 / Pl: -oade, (rar) -uri / E: ngr xotXanoSi]
1	Piesă de lemn în forma (labei) piciorului,întrebuinţată la confecţionarea încălţămintei sau care se pune în încălţăminte pentru a o împiedica să se deformeze. 2 Formă de lemn pe care se întind căciulile sau pălăriile.
3	(Pgn) Tipar. 4 (Reg) Piatră mai mică, făţuită. 5-6 (Pop; îla; îlav) Pe acelaşi ~ (Care este) identic.
calapodar sm [At: ALEXI, W./Pl: ~//E: calapod + -ar] (Rar) Meseriaş care face calapoade (1).
calarabă sf [At: (a. 1803) IORGA, S. D. VIII, 30 / V: ~a mbă, carala~, cara-y călăr-, cărăld-, călărubă / PI: -be / E: mg kalarâb] (Bot; Mol; Trs) Gulie (Brassica oleracea var. acephala).
calare1 ,ş/[At: SOARE, MAS. 66 / PI: -lari/ E: cala] 1 (Teh) Imobilizare intenţionată a unui organ sau a unei piese de maşină Si: calaj (1). 2 (Teh; d. motoare sau părţi ale motorului) Oprire bruscă ca urmare a încălzirii excesive a motorului (ia un efort prea mare) Si: calaj (2). 3 Fixare orizontală, cu ajutorul nivelei, a suportului unui aparat topografic de vizare. calare2 sfvz cărare calariu a vz călariu calastircă sfvz calistir
calatos sn [At: DN3 / S: -hos / E: fr calathos] 1 Vas de lut în formă de cupă la vechii greci. 2 Conţinut al unui calatos (1). 3 Vas împreună cu conţinutul.
calafidiu sn [At: DN3 / P: -diu l Pl: -ii / E: ns cf it calat ide, ngr xaĂang] Inflorescenţă cu axul lăţit, de forme diferite, pe care se prind florile sesile.
cală1 sf[At: DA ms / Pl: -le / E: fr cale] 1 încăpere situată în fundul unei nave şi destinată încărcăturii acesteia Si: hambar. 2 Platformă uşor înclinată pe care se construiesc sau se repară nave. 3 Piesă prismatică din lemn sau din metal care se aşază în faţa roţii unui vehicul pentru a-1 imobiliza. 4 Piesă în formă de prismă, de cilindru sau de paralelipiped, având o dimensiune foarte precisă, cu care se controlează dimensiunile pieselor în construcţia de maşini.
cală2 .s/[At: PANŢU, PL. / Pl: -le / E: ger Kalla, lat caila] 1 Plantă decorativă de origine tropicală, cu frunze mari în formă de săgeată, una dintre frunze, de culoare albă, răsucită în formă de cornet, înconjurând inflorescenţa (Caila aethiopica). 2 (Bot; reg) Crin de toamnă (Hosta ventricosa).
cală 3 sf [At: CĂTANĂ, P. 1,46 / V: căhală2 / Pl: căli / E: mg kâlyha „cuptor”] Cahlă (1).
cală* sf [At: CV, 1949, nr. 9, 28 / Pl: -le / E: ger Kachel] Placă de teracotă Cf căhală1, cahlă (4). calâp sn vz calup calâpciu sm vz calupciu calbaş sm vz câlbaş
calc sn [At: ENC. TEHN. 443 / PI: -uri / E: fr calque] 1 (îs) Hârtie de
-	Hârtie translucidă obţinută prin măcinarea fină a pastei de hârtie, folosită Ia executarea desenelor în tuş, pentru a fi, apoi, copiate pe hârtie heliografică (ozalid). 2 Copie pe hârtie de calc (1) a unui desen Si: decalc (1). 3 Fenomen lingvistic care constă în atribuirea de sensuri noi, după model străin, cuvintelor existente în limbă ori în formarea unor cuvinte ori expresii noi
359
CALCA
prin traducerea elementelor componente ale unor cuvinte străine Si: decalc (2). calcă v vz calchia calcabalâc sn vz calcabură calcabură sfvz calcavură călcam sm vz calcan
calcan [At: N. COSTIN, ap. TDRG / V: (înv) -cam, căl~ / Pl: (sn) (sm) ~e, -uri / E: tc kalkan] 1 .st? Scut. 2 .v/w Peşte de mare cu corpul rombic, turtit lateral şi asimetric, având ambii ochi pe partea stângă şi solzi lungi, tari, pe burtă şi pe spate (Scophthalmus maeoticus) Si: canbulă
(2),peşte-de-mare. 3 sm (Reg; îc) —balâc Peşte cu un ochi, nedefinit mai îndeaproape. 4 sn Perete exterior din spate (fără deschizături) al unei case (destinat să fie acoperit de zidul asemănător al unei case vecine). 5 sn (Dob) Bătătură în talpă.
calcaneu sn [At: DA ms / Pl: -ee / E: fr calcane um, lat calcane um] Unul dintre cele două oase mai mari care formează călcâiul Vz astragalus.
calcatit sn [At: LTR2 / E: fr calcantite3 Sulfat natural hidratat de cupru, albastru, sticlos, solubil în apă, frecvent în zona de oxidare a zăcămintelor cuprifere Si: piatră-vânătă.
calcar sn [At: ISTRAT1 - LONGINESCU, CH. 180/A: ~car/Pl: -el E: lat calcarius, fr calcaire] Rocă sedimentară sau biogenă alcătuită din carbonat de calciu, de culoare albă, cenuşie, roşie, neagră etc. Si: piatră-de-var.
calcaric, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: ns cf it calcareo] (Rar) Calcic. calcanm sn [At: DN1 / E: it calcarone] Cuptor pentru rafinarea sulfului. calcaro$,~oasă a [At: ISTRATI - LONGINESCU, CH. 182 / Pl: '-oşi, -oase / E: calcar + -av] Care conţine calcar. calcaxxră sfvz calcavură calcavâr sn vz calcavură
calcavură sf [At LB / V: ~abxi~, -aură, ~vâr sn, căi- / Pl: -ri / E: net]
1	(îrg) Capcană mică de prins vânat (mai ales păsări). 2 (Mol; gmţ; mai ales în legătură cu verbele a da, a primi, a turna, a primi) Bătaie. 3 (Mol; gmţ; mai ales în legătură cu verbele a da, a primi, a turna, a primi) Palmă.
4	(Mol; pex) Dojana.
calce1 sf[At: LB / V: ^ciu1, călcea,sc~,scalde / Plvcălci IE: ml calx, calcis] (Bot) 1 (Reg; şîs) -cea calului Plantă erbacee perenă, toxică, cu frunze groase şi lucitoare, în formă de copită de cal, şi cu flori mari galben-aurii (Caltha palustris). 2 (Reg; mpl; şîc) ~a-calului Bulbuci (Campanula trachelium). 3 (Reg; îae) Bulbuci (Troilius europaeus). 4 (Reg; îc) mare Rostopască (Chelidonium majus). 5 (Reg; îc) Călcea-mică Untişor (Ficaria verna). 6 (Reg) Filimică (Calendula officinalis).
7	(Reg) Ciuboţica-cucului (Primula elatior).
calce2 sf [At: BIANU, D. S. / E: lat calx, calcis, it calce, fr chaux] 1 Oxid de calciu. 2 Material refractar obţinut prin calcinarea carbonatului de calciu natural.
calcedonie sf [At: LTR / E: fr calcedoine, lat calcedonius] Varietate (colorată sau translucidă) de bioxid de siliciu natural, folosită ca piatră semipreţioasă la confecţionarea unor obiecte de artă, ca abraziv etc.
calcefauă sf [At: MARIAN, D. 59 / E: mg kdcsinfa] (Reg) Cruce a cailor înaintaşi.
calcemie sf [At: DN3 / P: -mi-e / Pl: ~ii / E: fr calcemie] Cantitate de calciu conţinută în sânge.
calchia vt [At: DA / V: ~lca, călca / Pzi: -iez / E: fr calquer] 1 A reproduce un desen sau o schiţă cu ajutorul hârtiei de cale (1). 2-3 A forma cuvinte sau expresii noi ori a îmbogăţi un cuvânt ori o expresie cu un sens nou cu ajutorul unui calc (3).
calchiere sf [At: DEX2 / PI: ~ri f E: calchia] 1 Reproducere a unui desen sau a unei schiţe eu ajutorul hârtiei de calc (1) Cf calchia (1). 2-3 Formare de cuvinte sau expresii noi sau îmbogăţire a unui cuvânt sau a unei expresii cu un sens nou cu ajutorul unui cale (3).
calcic, -ă a [At: DEX2 / Pi: -ici, ~ice / E: fr calcique] (D. roci) Care conţine calciu (1) Si: calcifer.
calci col, -a a [At: LTR2 / Pl: ~7, -e / E: fr calcicole] (D. plante) Care creşte pe un sol bogat în calcar Si: calcifd. calcifer, ~ă a [At: LTR2 / Pl:	-e l E: fr calcifere] (D. roci) Calcic.
calciferolsn [At: DEX2 / E: fr calciferol] Nume ştiinţific al vitaminei D. calcifia v vz calcifica calcifiat, ~â a vz calcificat
calcifica vr [At: LTR / V: -fia / Pzi: 3 calcificd / E: cf fr calcifier] 1 (D. ţesuturi, oase, leziuni pulmonare etc.) A se întări prin depunere de calciu. 2 (D. diverse substanţe) A se îmbogăţi cu carbonat de calciu. calcificare sf [At: PARHON, B. 22 / V: ~fiere l PI: -cări / E: calcifica]
1	(D. ţesuturi, oase, leziuni pulmonare) întărire prin depunerea de calciu.
2	îmbogăţire cu carbonat de calciu a diverselor substanţe. calcificat, ~ă a [At: DEX2 / V: ~fiat / Pl: ~aţi, ~e / E: calcifica] 1 (D.
ţesuturi, oase, leziuni pulmonare) întărit prin depunerea de calciu. 2 (D. diverse substanţe) îmbogăţit cu carbonat de calciu. calcifiere sfvz calcificare
cakifil, ~ă a [At: DEX2 / PI:	/ E: fr calciphUe] (D. plante) Calcicol.
calcifiig, a [At: DEX2 / Pl: ~ugi, ~u#£ / E: fr calcifuge] (D. plante) Care nu suportă solul ealcaros.
calcimetru sn [At: LTR2 / PI: ~re l E: fr calcimetre] Aparat de laborator care determină conţinutul de bioxid de carbon din carburanţi.
calcina vtrp [At: ISTRATI - LONGINESCU, CH. 174 / Pzi: ~nez / E: fr calciner] 1-2 A transforma o substanţă chimică în alta prin încălzirea ei la o temperatură înaltă, în scopul eliminării apei, al înlăturării unor compuşi volatili, al oxidării etc.
cakinare sf [At: ISTRATI - LONGINESCU, CH. 175 / Pl: -nări l E: calcina] Transformare a unei substanţe chimice în alta, cu o compoziţie chimică bine determinată, la o temperatură înaltă, care se face fie eu eliminare de apă, fie cu eliminarea unor compuşi volatili etc. Si: calcinaţie.
calcinat, ~ă a [At: LEG. EC. PL. 424 / Pl: -aţi, ~e l E: calcina] (D. substanţe chimice) încălzit la o temperatură înalta în scopul eliminării apei, al înlăturării unor compuşi volatili, al oxidării etc.
calcinator1, ~oare [At: DA ms / Pl:	-oare	/	E:	calcina	+	-tor] 1 a
Care calcinează. 2 smf Persoană care lucrează la calcinare.
calcinator sn [At: LTR / Pl: -oare / E: fr calcinateur] Aparat folosit pentru recuperarea căldurii gazelor de ardere din cuptoarele rotative de ciment.
cakinaţie .ş/[At: DA ms / V: -iune / Pl: -ii / E: fr calcination] Calcinare. calcina sf [At: DEX2/PI: -ne / E: fr calcin] Pulbere galbenă obţinută din cositor şi plumb, folosită pentru prepararea unor emailuri şi ca abraziv.
calcinoză s/[At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr calcinose] Boală caracterizată prin depunerea unor cantităţi mari de săruri de calciu în ţesuturi, muşchi pereţii vaselor sanguine etc.
calcio-vecchio sn [At: DEX2 / E: it cakio-vecchio] Gen de tencuială ornamentală care prezintă asperităţi şi adâncituri pronunţate la suprafaţă, dând zidurilor un aspect voit arhaic.
calcipenie sf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr calcipenie] (Med) Lipsă de calciu în ţesuturi sau umori.
calcipexie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr calcipexie] (Med) Fixare a calciului în ţesuturi.
cakit sn [At: DEX2 / E: fr calcite] Carbonat de calciu natural, cristalizat, transparent, incolor sau divers colorat, care alcătuieşte calcarul, marmura etc.
calciu1 sm vz calce1
calciu2 sn [At: ISTRATI - LONGINESCU, CH. 173 / E: fr calcium]
1	Element chimic metalic, alb-argintiu, moale, foarte răspândit în natură sub formă de compuşi. 2 Săruri ale calciului (1), întrebuinţate ca medicamente în diferite manifestări de decalcifiere a organismului.
cakiurie .v/'[At: DEX2 / P: -ci-u- / Pl: -ii / E: fr calciurie] (Med) 1 Prezenţă anormală a calciului în urină. 2 Cantitate de calciu prezentă în urină.
3	Analiză pentru depistarea calciuriei (2).
calcizare .v/‘[At: DN3 / Pl: -zări / E: cf it calcinare] Proces de încorporare a calciului în sol.
360
CALE
calcoceni smp [At: BORZA, D. / E: net] (Bot; reg) Brusture (Arctium lappa).
calcocloroză .ş/[At: DEX2 / Pl: -ze l E: fr calcochlorose] Fenomen de îngălbenire a frunzelor tinei plante din cauza lipsei de fier asimilabil din sol.
calcofil, ~ă a [At: DN3 / Pl:	-e	/ E: fr calcophile] (D. elemente
chimice) Care are o mare afinitate pentru sulf.
calcogrdfsm [At: DEX2 / Pl: -/ / E: fr calcographe] Muncitor specialist în calcografie (1-2).
calcografia vt [At: DEX2 / P: ~fi-a / Pzi: -kz / E: fr calcographier] A reproduce prin calcografie (1).
calcograftăt,	a [At: DEX2 / Pl: -arz', / E: calcografia] Reprodus
prin calcografie (1).
calcogrâficf ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~/c/, ~ice l E: fr calcographique] 1-2 Care aparţine calcografiei (1-2). 3-4 Referitor la calcografie (1-2). 5-6 Specific calcografiei (1-2). 7-8 Care provine de la calcografie (1-2).
calcografie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr calcographie] 1 Procedeu de reproducere grafică prin tipar a unor imagini gravate pe clişee de zinc săpate în adâncime Si: tipar adânc. 2 Metodă microscopică de studiu a unei secţiuni lustruite a mineralelor metalifere opace cu ajutorul luminii.
calcografiere sf[Al: DEX2 / Pl: ~W / E: calcografia] Reproducere prin calcografie (1).
calcopintâ .ş/[At: ENC. TEHN. 399 / Pl: -te / E: fr chalcopyrite] Sulfură naturală de fier cristalizată, metalică, compactă, galben-verzuie.
calcotipie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr chalcotypie] (Pgr) 1 Procedeu grafic de reproducere de artă a unui desen, asemănător cu acvaforte.
2	Stampă obţinută prin calcotipie (1).
calcovaţ sm [At: BORZA, D. 165 / Pi:	/	E:	net] (Bot; reg) Foarfeca
bălţii (Stratiotes aloides).
calcozină sf [At: DEX2 / Pl: -ne f E: fr chalcosine] Sulfură naturală de cupru.
calcul [At: EMINESCU, P. 221 / Pl: (sn) ~e, (sm) -/ / E: fr calcul lat calculus] 1 sn Ansamblu de operaţii matematice făcute cu scopul de găsire a uneia sau a mai multor mărimi Si: socoteală. 2 sn (îs) ~ grafic Rezolvare a unor probleme cu ajutorul unor construcţii geometrice. 3 sn (îs) ~ logic Ansamblu de operaţii prin care anumite expresii logice sunt derivate din alte expresii logice. 4 sn Pian. 5 sm Concreţiune de forma unei pietricele, rezultată din precipitarea sărurilor organice sau anorganice, care se formează în anumite organe interne Si: piatră.
calcula vt(a) [At: V. ROM., 1950, 50 / Pzi: ~/ez / E: fr calculer, lat calculare] 1-3 A face un calcul (1-3). 4 A evalua. 5 A planifica.
calculabil, ~ă a [At: DA / Pl:	~e	/ E: fr calculable] 1-3 Care poate
fi calculat (1-3). 4 Evaluabil. 5 Planificabil.
calculăre sf [At: COD. PEN. R. P. R. 452 / Pl: -lari / E: calcula] 1 Rezolvare printr-un calcul (1). 2 Evaluare. 3 Planificare.
calculat,	a [At: DA ms / Pl: ~aţi, ~e / E: calcula] 1 Rezolvat.
2	Evaluat. 3 Planificat. 4 (D. oameni) Prevăzător.
calculator, ~oare [At: LTR / Pl: ~i, -oare f E: fr calculateur, lat calculator] 1-2 smf, a (Persoană) care calculează (1) bine. 3 smf Persoană specializată în calcule Si: socotitor. 4 sn Tabel care cuprinde rezultatele unor calcule, folosit pentru simplificarea operaţiilor. 5 sn Carte, broşură care cuprinde un astfel de tabel. 6 sn (Şîs ~ electronic) Computer. 7 sn (Şîs ~ de buzunar) Calculator (6) de dimensiuni foarte mici, destinat publicului larg pentru efectuarea unei game de probleme matematice limitate Si: (impropriu) minicalculator.
calc u laţ ie sf [At: IONESCU-MUSCEL, ŢES. 217 /V: ~iuwe/Pl: -ii / E: lat calculatio] Calculare (1). calcula ţiu ne sf vz calculaţie
calcuhs, -oasă a [At: DEX2 / Pl: ~o.y/\ -oase l E: fr calculeux] (Med) Care are calculi (5).
calculoză .\/[At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr calculose] Boală care constă în formarea unor calculi (5) într-un organ intern Si: litiază.
cald,-ă [At: VARLAAM, C. 36 / Pl: -Izi, -e / E: ml calăm (<calidus)]
1	a Care se găseşte Ia o temperatură înaltă, fără a fi fierbine, faţă de mediul ambiant sau corpul omenesc. 2 a Care dă senzaţia de căldură. 3 av (îe) A nu-i fi (sau a nu-i ţine) nici de nici de rece A-i fi indiferent; 4 a (îe) A fi nici ~ă, nici rece A fi aşa şi aşa. 5 sn (îoc frig, răcoare) Căldură.
6	sn (îe) A lua cu - A avea febră, l a Fierbinte. 8 a (D. pâine) Proaspătă.
9	a (D. îmbrăcăminte) Călduros. 10 a (D. zone, regiuni, ţări etc.) Cu temperatură constant ridicată în tot cursul anului. 11-12 a, av înfocat. 13-14 a, av Afectuos. 15 a (D. veşti, ştiri informaţii etc.) De ultimă oră Si: proaspăt, recent.
caldarâm sn [At: (a. 1715) ŞIO /V: ~dâr~, ~dăr~, căldăr~ / Pl: -uri / E: tc kaldyrym] (Tem) 1 Pavaj executat cu bolovani,cuburi de piatră sau cu bucăţi de lemn aşezate pe un pat de nisip. 2 (Pex) Drum pavat sau asfaltat.
caldarâmgiu sm [At: ALECSANDRI, T. 1397 / V: ~dărăm~, ~dăr~, căldăr-, ~dâr~ / Pl: -gii / E: tc kaldyrymgy] (înv) Muncitor care se ocupa cu executarea şi întreţinerea caldarâmurilor Si: căldârâmar,pietrar, podar, căldare sfvz căldare caldarar sm vz căldărar
caldarină sf [Ai: DN3 / Pl: -ne / E: it caldarina] Căldare de încălzire centrală, folosită la bordul navelor.
caldarium sn [At: DN3 / P: -ri-um / E: fr, lat caldarium] Sală de aburi în băile romane. caldarâm sn vz caldarâm caldărămgiu sm vz caldarâmgiu caldărâmgiu sm vz caldarâmgiu caldârâmgiu sm vz caldarâmgiu caldarâm sn vz caldarâm
caldeean, ~ă [At: DEX2 / Pl: -eni, -ene / E: fr Chaldeen] 1-2 smf, a (Persoană) din Caldeea. 3 smp Populaţie din Caldeea.
caldeiră sf [At: DEX2 / Pl: -re / E: fr, por caldeira] 1 Depresiune în formă de căldare (de origine vulcanică), 2 (Gig) Circ (3).
cale .\/[At: COD. VOR. 136 / Pl: căi, (reg) cai, (îrg) căli / G-D căii, (reg) căiei, caiei, (înv) calei, caliei / E: ml callis] 1 Fâşie de teren special amenajată pentru a înlesni circulaţia oamenilor, a vehiculelor şi a animalelor Si: drum. 2 (îlav) Din —afară sau afară din - Peste măsură.
3	(îe) A fi sau a sta, a se pune în ~a cuiva ori a-i sta cuiva în ~ A se afla sau a ieşi înaintea cuiva, împiedicându-1 (să înainteze, să facă un lucru etc.) 4 (îae) A împiedica pe cineva într-o acţiune. 5 (îae) A se împotrivi cuiva. 6 (îe) A ieşi (sau a se duce) în cuiva A întâmpina pe cineva.
7	(îe) A găsi (sau a afla, a crede, a socoti etc.) cu (fără de) - A socoti că este (ne)potrivit. 8 (Pfm; îe) ~a-valea Treacă-meargă. 9 (Pfm; îe) Ce mai ~a-valea Ce mai încolo şi încoace. 10 (îe) A pune la ~ A pregăti ceva. 11 (îae) A sfătui pe cineva. 12 (îae) A pedepsi pe cineva. 13 (îe) A fi pe ~ de a... (sau să...) A fi pe punctul să... 14 (îs) ~ ferată Mijloc de transport terestru destinat circulaţiei vehiculelor prin rulare pe şine sau pe cabluri. 15 (Art; urmat de determinări care indică numele) Nume dat unor străzi lungi şi largi. 16 (îs) Căi respiratorii Totalitate a organelor care conduc aerul între plămâni şi mediul extern. 17 Arteră de pătrundere într-un oraş, făcând legătura cu o şosea importantă. 18 (Ast; îs) ~a rătăciţilor Constelaţia şarpelui. 19 (îlav) Pe acea - (sau pe -a ceea) Tot aşa. 20 (îlav) Alăturea cu ~a Pe de lături. 21 (îal) Altfel decât ceilalţi.
22	(Pfm; îe) A o scoate Ia — A se putea înţelege cu cineva. 23 (îe) A aduce pe cineva la - A scoate pe cineva din rătăcire, îndreptându-1 spre bine.
24	(îe) A-i da (cuiva) în — A face pe cineva să înţeleagă ceva. 25 (îae) A face pe cineva să se învoiască Ia ceva. 26 (îe) A avea ~ cuvintelor A avea libertatea de a vorbi. 27 (îe) A i se face (sau a-i sta, a-i fi cuiva) -a în cruce A ajunge la o răspântie. 28 (Fig; îae) A sta la îndoială. 29 (îe)A i se închide cuiva (în codru) A nu putea merge mai departe. 30 (îae) A fi silit să renunţe (la ceva plăcut). 31 Element al unei construcţii pe care se deplasează un aparat sau o maşină. 32 Succesiune de centrale şi linii intermediare prin care se realizează legătura telefonică sau telegrafică între două localităţi. 33 (îs) Dor de - Călătorie. 34 (îe) A face
361
CALEASCĂ
(sau a apuca) -(a) întoarsă A se întoarce din drum. 35 (îfu) - bunăl Drum bun! 36 (îs) jumătate Numai o parte din drum. 37 (îs) ~a mănzului Alergătură inutilă de colo-colo. 38 (îe) A da (sau a face) cuiva -(a) (liberă) A lăsa pe cineva să treacă. 39 (îe) A-şi face - A-şi face drum de trecere. 40 (îae) A căuta prilej. 41 (îe) A-şi lua (sau a apuca) -a (în picioare) A pleca. 42 (îe) A-şi căuta (sau a-şi vedea) de - ori a se duce în —şi A nu se amesteca în treburile altuia. 43 (îlav) Cu o (sau de-o) — Dintr-o dată. 44 (îe) A merge - de două (sau trei, patru etc.) zile (poşte etc.) A merge o distanţă (foarte mare). 45 Direcţie luată de o dezvoltare, acţiune, mişcare Si: linie. 46 Metodă. 47 Sferă de preocupări. 48 (înv; nob) însărcinare oficială. 49 Pretext. 50 (îs) ~ de atac Mijloc prin care partea nemulţumită de hotărârea unui organ de jurisdicţie sesizează organul competent în vederea desfiinţării hotărârii şi rejudecării litigiului. 51 (Mpl; îoc - de drept; îs) - de fapt Punerea cuiva în faţa faptului împlinit. 52 (îlav) Pe -a Prin intermediul... călească sfvz caleaşcă
caleaşcă sf[At: IORGA, S. D. X, 265 / V: (înv) -ască, căleasă / Pl: '-eşti, (înv) ~esce / E: rs KQJUKXa] Trăsură elegantă.
caledoniană af [At: DEX2 / P: ~ni-ană / E: fr caledonienne] (îs) Orogeneză — Totalitatea mişcărilor de cutare a scoarţei terestre petrecute în timpuri străvechi şi care au dat naştere munţilor din Caledonia, Scoţia, Scandinavia etc.
calefactorsm [At: DN3 / Pl: ~i / E: ger Kalefaktor] 1 Bucătar. 2 Persoană care se ocupă cu procurarea alimentelor.
calefacţie sf[At: DICŢ. SI LV. / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr calefaction] (Fiz) Vaporizare intensă la suprafaţa de separaţie a unui lichid cu un corp solid încins, care le împiedică contactul direct. calefacţiune sf vz calefacţie
caleidoscop sn [At: DA / P: ~lei~ I Pl: -oape / E: fr kaleidoscope]
1	Aparat optic format dintr-un cilindru opac, în interiorul căruia se găsesc mai multe oglinzi dispuse astfel încât mici piese viu colorate, aflate Ia capătul opus celui prin care se priveşte, să formeze, prin rotirea cilindrului, diferite imagini simetrice. 2 Rubrică într-o publicaţie periodică, emisiune la radio sau la televiziune cu un conţinut extrem de variat. 3 Fel de fel de imagini care se perindă necontenit.
caleidoscopic, —ă a [At: DN3 / P: ~lei~ / Pl: —/ci, ~ice / E: cf ger kaleidosckopisch] Care-şi schimbă mereu forma şi culorile. calem sn [At: ŞIO / Pl: ~uri / E: tc kalem] (Tcî) 1 Administraţie publică.
2	Cancelarie.
calemar sn [At: DN3 / Pl: ~e l E: fr calemar] Călimară portativă, în formă de toc, care se purta la brâu. calembec sm [At: ALECSANDRI, T. 1237 / E: tc kalembek] (Tcî)
1	Specie de arbore exotic, cu lemn negru, plăcut mirositor, nedefinit mai îndeaproape. 2 Lemnul acestui arbore, din care se fac mătănii.
calemcheriu sn [At: GHICA, S. 50 / Pl: ~ii / E: tc kalem kiari] (Tcî) Stofă de primă calitate, din care se făceau anterie şi turbane.
calemgiu [At: ZILOT, CRON. 11IV: ~engiu / Pl: -ii / E: tc kalemggi] (Tcî) 1-2 sm (Persoană cu) rangul de logofăt de visterie. 3 sm Funcţionar de cancelarie Si:(înv) conţopist, copist, diac, impiegat, logofăt, pisar.
4-5 sm, a (Om) bun mânuitor al condeiului Si: scriitor, stilist.
calendar sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 252/13 / V: -/in—1, (pop) călin~, (înv) cărin~ / Pl: ~e / E: ml calendarium] 1 Sistem de împărţire a timpului în ani, luni şi zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii.
2	Indicator sistematic (în formă de carte, agendă sau tablou) al succesiunii zilelor şi lunilor unui an. 3 (îprc) Tabel care cuprinde un calendar (1) precum şi numele sfinţilor sărbătoriţi în ziua respectivă. 4 (îvp; îf cărin~) Ianuarie. 5 (Pop; gmţ) Povestire (în versuri) răutăcioasă vizând defectele cuiva în felul povestirilor din calendare (3). 6 (Fig) Tabel conţinând nume de persoane, alcătuit de unii scriitori pentru a-şi denumi personajele din operele pe care le creează. 7 (Pfm; îe) A face cuiva capul — A zăpăci pe cineva, spunându-i foarte multe lucruri. 8 (Pfm; îe) A se uita ca mâţa (sau pisica) în — A privi (la ceva) fără a pricepe nimic. 9 (Pop; îe) A-şi pierde călindarul A nu şti ce zi este. 10 (Pop; îae; d. femeile gravide) A nu mai şti când trebuie să nască. 11 (Pop; îf călin~) Om care ştie multe.
12 (Bot; reg; îc) Mil-codrului Rodul-pământului (Arum maculatum). 13 Publicaţie cu caracter variat, care apare o dată pe an, cuprinzând cronologia zilelor anului şi diverse materiale cu caracter informativ, beletristic, ştiinţific etc.
calendaristic, -ă a [At: MACEDONSKI, O. IV, 27 / Pl: -ici, ~ice / E: calendar + -istic] 1 Privitor la calendar (1). 2 Conform calendarului (1).
3	(îs) An - An de 365 de zile, socotit de la 1 ianuarie Ia 31 decembrie.
4	(îs) Plan de muncă - Plan de muncă alcătuit pe zile şi săptămâni. calende sfp [At: DA / E: lat calendae] 1 Numele primei zile a fiecărei
luni la romani Si: zi-ntâi. 2 (îlav) La -le greceşti Niciodată (grecii neavând calende). calendroi sm vz calindroi calendru sn vz calindră calengiu sm vz calemgiu
calevri smp [At: ISPIRESCU, L. 226 / E: bg KSLfKBpa] (înv) Pantofi groşi, rezistenţi.
calfata vt [At: DA ms / Pzi: ~tez / E: fr calfater] (Rar) A călăfătui. calfatare sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: calfata] (Rar) Călăfătuire. calfă sf [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 237 / 22 / Pl: ~fe, (rar) călft / E: tc kalfa] Lucrător calificat după o perioadă de ucenicie. câlfăd, ~ă a vz calfed calfădă a vz calfed
calfed, ~ă a [At: REV. CRIT. III, 91 / V: ~făd, -fadă I PI: ~ezi, ~e l E: net] Galfăd.
calfiu sm [At: ALEXICI, L. P. 78 / Pl: ~ii / E: net] (Reg) Fel de mâncare nedefinit mai îndeaproape.
calga sf [At: ŞIO / V: ga- / E: tc kalga] (Tcî) 1-2 Locţiitor sau urmaş al hanului la tătarii din Crimeea, al cărui titlu era calga-sultan.
caliacră sf[Av. PANŢU, PL. / Pl: ~re / E: net] (Bot; reg) Begonie {Begonia rex). calian sm vz caloian
calibra vt [At: LTR / Pzi: ~rez / E: fr calibrer] 1 (Teh) A prelucra mecanic o piesă, un semifabricat, pentru a obţine forma şi dimensiunile prescrise. 2 A sorta, după mărime, cereale, fructe, puieţi de pomi etc. 3 A restrânge albia variabilă a unui râu prin lucrări hidrotehnice. calibraj sn [At: LTR2 / Pl: ~e IE: fr calibrage] Calibrare (1). calibrare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 138 / Pl: -rări I E: calibra]
1	(Teh) Prelucrare mecanică a unei piese, a unui semifabricat, pentru a obţine forma şi dimensiunile prescrise Si: calibraj. 2 Sortare, după mărime, a cerealelor, fructelor, puieţilor de pomi etc. 3 Restrângere a albiei variabile a unui râu prin lucrări hidrotehnice.
calibrat, -ă a [At: MARIAN - ŢIŢEICA, FIZ. II, 96 / Pl: ~afi, ~e IE: calibra] 1 Care a fost calibrat (1).
calibror, ~oare [At: NOM. MIN. 1,88 / PI: ~i, ~oare / E: fr calibreur]
1	a (D. maşini, unelte etc.) Care calibrează (1). 2 sn (Agr) Unealtă pentru măsurat diametrul puieţilor. 3 sn (Agr) Aparat pentru sortarea fructelor după mărime.
calibru sn [At: GHEREA, SP. CR. III, 180 / Pl: ~re, (înv) -ruri / E: fr calibre] 1 Diametru interior al unui cilindru gol înăuntru, mai ales la armele de foc. 2 Diametrul exterior al unui proiectil. 3 Instrument de precizie cu care se verifică dimensiunile pieselor fabricate. 4 (Pgn) Mărime.
5	Proporţie. 6 Calitate. 7 (Pgn) Soi.
calic, —â [At: VARLAAM, C. 359 / V: că/— / Pl: —ici, —ice / E: ucr K3JWK3] 1-2 smf, a (Om) lipsit de mijloace materiale elementare Si: {foarte) sărac. 3 smf (înv) Cerşetor. 4-5 smf, a (Reg) (Om) atins de o infirmitate vizibilă (ciung,olog etc.). 6-7 smf, a (Om) care vrea să trăiască din munca altuia Si: parazit. 8-9 smf, a (Om) avar. 10-11 smf, a (Rar) (Om) mincinos.
12	sfa Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 13 sfa Melodie după care se execută acest dans.
caliceală sf [At: COSTINESCU / Pl: -e/i / E: calici + -eală] 1-3 Calicie (1-3).
calicei smp [At: H X, 228 / E: net] (Reg) Specie de bureţi nedefinită mai îndeaproape.
362
CALISTENIC
calicenie sf [At: JIPESCU, 0.4/ Pl: -ii / E: calici + -eniej 1-3 Calicie (1-3).
calicescy -cască a [At: I. CR. 1,53 / Pl: ~e.vti / E: calic + -esc] 1 Care provine de la calic (1). 2 Specific calicului (1). 3 Care aparţine calicului (1). 4 Care se referă la calic (1). 5 De calic (1). caliceşte av [At: PANN, P. V. III, 82 / E: calic + -este] Ca un calic (1). calici [At: URECHE,ap. LET. 1,101/29/V: căl~/Pzi: ~ce.sc/E: calic] 1-2 vir A deveni sau a face să devină calic (4) Si: a (se) schilodi. 3-4 vir A deveni sau a face să devină calic (1) Si: sărăci. 5-6 vir A cerşi. 7 vr A se zgârci.
calicie .v/'[At: LB / Pl: ~ii / E: calici + -ic] 1 Sărăcie (1). 2 Cerşetorie.
3	Avariţie.
caliciform, -ă a [At: LTR2 / Pl:	~c	/	E:	fr	caliciforme]	(Rar)	în fomiă
de caliciu.
calicime şf[At: DDRF / Pl: ~mi / E: calic + -ime] 1-2 Mulţime de calici (1,4).
calicios, -oasă a [At: CANTEMIR, 1. 1. 1,200 / Pl: -oşi, -oase] Calicos. calicire .v/’fAt: DA / PI: -ri / E: calici] 1 Schilodire. 2 Cerşire. 3 Avariţie. ca/ici*7 [At: N. REV. R. 1,28 / Pl: -uri / E: calici] 1-3 Calicire (1-3). calicit2, -ă a [At: MDA ms / Pl: ~iţi, -e / E: calici] 1 Schilodit. 2 Zgârcit. caliciu sn [At: DA / V: -cix / Pl: ~ii / E: fr calice, lat ca/yx, -icis] 1 Vas liturgic de forma unei cupe Si: potir. 2 (Bot) învelişul extern al florilor, alcătuit din sepale libere sau unite. 3 (Atm) Zonă a rinichiului prin care se scurge urina în bazinet. calicix sn vz caliciu
calico sn [At: DA ms / V: -ot / E: eg calico, fr calicot] Pânză care imită pielea, folosită în legătoria de cărţi.
calicos, -oasă a [At: COSTINESCU / Pl: -oşi, -oase / E: calic + -os] 1-6 Care face pe calicul (1,3,4, 6,8,10). calicot sn vz calico
calicul sm [At: DN3 / Pl: -i / E: fr calicule] 1 Caliciu (2) suplimentar care înveleşte anumite fiori (garoafe, fragi). 2 Structură anatomică în formă de cupă mică.
calicuţ, ~ă a [At: BUD, P. P. / Pl: -i, ~e IE: calic + -uţ] (Reg) Uscăţiv. calidemia sf [At: BORZA, D. / Pl: -ii / E: net] (Bot; reg) Sclipeţi (Potentilla erecta).
calidor sn [At: CHEST. II, 274/171 / Pl: -oare / E: net] (Reg) Parte a casei bătută cu scânduri, la pridvor.
calie a/*[At: VICIU, GL. / Pl: -ii / E: ns cf caloian] Fiinţă imaginară care poate răbda de frig.
calif sm [At: DUMITRACHE, 452 / V: (înv) /*a-, cha~ / Pl: -i i E: fr calife] 1 Titlu purtat, după moartea lui Mahomed, de1 şefii musulmanilor care deţineau puterea politică şi pe cea religioasă. 2 Persoană care purta acest titlu. călifar sm vz călifar
califat sn [At: DA ms / Pl: -e, -uri / E: fr califat] 1 Rangul de calif (1). 2 Durata guvernării unui calif (2). 3 Stat feudal-teocratic condus de un calif (2), întemeiat de arabi pe teritoriile stăpânite de ei, după moartea lui Mahomed.
califica [At: COD. PEN. R. P. R. 15 / Pzi: -ific / E: fr qualifier, lat qualificare] 1 vr A atribui unei fiinţe sau unui obiect o anumită calitate.
2	vtr A dobândi sau a ajuta să dobândească un nivel adecvat de pregătire prin însuşirea unor cunoştinţe şi deprinderi de specialitate (împreună cu recunoaşterea acestei pregătiri). 3 vr A obţine (în urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapă superioară într-o competiţie sau într-o probă sportivă, culturală etc.
calific abil, -ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: califica + -bil] 1-2 Care poate fi calificat (1-2).
calificare .v/TAt: LEG. EC. PL. 271 / PI: -cari / E: califica] 1 Atribuire a unei anumite calităţi, unei fiinţe sau unui obiect Si: (iuz) calificaţie.
2	Dobândire a unui nivel adecvat de pregătire prin însuşirea unor cunoştinţe şi deprinderi de specialitate (împreună cu recunoaşterea acestei pregătiri) Si: (iuz) calificaţie. 3 Obţinere (în urma rezultatelor favorabile) a dreptului
de a participa la o etapă superioară într-o competiţie sau într-o probă sportivă, culturală etc. Si: (iuz) calificaţie.
calificat, —ă a [At: V. ROM., 1950, nr. 11,59 / PI: -aţi, -e IE: califica] 1 (D. oameni) Care are sau care cere pregătire specială într-un domeniu de activitate. 2 (D. infracţiuni) Săvârşit în împrejurări speciale, bine precizate Si: calificabil (2).
calificativ, -ă [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr qualificatif] 1 a Care califică (1). 2 sn Termen prin care este caracterizată o fiinţă sau un obiect. 3 sn (în unele ţări) Sistem de notare a sârguinţei la învăţătură şi a conduitei elevilor şi studenţilor sau de apreciere a muncii cuiva. 4 sn Fiecare dintre indicaţiile „excepţional44, „foarte bine“, „bine“, „suficient14 sau „insuficient44 cuprinse în acest sistem.
calificaţie sf [Ai: ODOBESCU, S. II, 125'/ V: -ţiune / Pl: -ii / E: fr qualification] 1-3 Calificare (1-3). calificaţiune sfvz calificaţie
californiu sn [At: DEX2 / E: eg, fr californium] Element chimic radioactiv obţinut pe cale sintetică.
caligraf, -ă smf [Ai: DA / PI: -i, -e l E: fr caligraphe] 1 Persoană care are scrisul frumos. 2 (înv) Persoană care se ocupa cu copierea artistică de cărţi şi manuscrise (mai ales înainte de răspândirea tiparului).
caligrafia vt [At: IORGA, L. I, 432 / P: -fi-a / Pzi: -iez / E: fr caligraphier] A scrie frumos, ordonat, citeţ.
caligrafic, -ă [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr caligraphique] 1 a Specific caligrafului (1). 2 a Referitor la caligraf (1). 3 a Care aparţine caligrafului (1). 4-5 a, av (D. scris) (Care este) frumos, citeţ şi ordonat. caligraficeşte av [Ai: DA / E: caligrafic + -este] (Rar) Caligrafic (5). caligrafie sf[At: IORGA, L. II, 327 / Pl: -ii / E: fr caligraphie, ngr xaĂXiŢpcupCa] 1 Arta şi deprinderea de a scrie frumos. 2 Scriere frumoasă.
3	(Adi) Fel de scriere al cuiva.
caligradă .v/ [At: DEX2 / Pl: -me / E: fr caligramme] Mod special de dispunere a versurilor care are ca scop reprezentarea grafică a simbolurilor sau a sugestilor dintr-o poezie. calimafcă sfvz camilafcă
caliman sn [At: CHEST. II, 128/351 / Pl: ? / E: net] (Reg; la casă) Tencuială care se întrebuinţează la zidit.
calimera sf [At: PAS, L. I, 276 / E: ngr xocĂT^iepa] (Fam) 1 (îe) A se schimba ~ra A se schimba situaţia. 2 (îe) A (se) strica - A (se) strica prietenia.
calimetrie s/[At: DN3 / Pl: -ii / E: fr callimetrie] Ştiinţa măsurării şi estimării cât mai exacte a calităţii.
calm, -ă a [At: DA ms / Pl: -i, -e / E: fr călin] (Frr) 1 (D. oameni) Căruia îi place să se alinte sau să fie alintat. 2 (D. manifestări ale oamenilor) Dezmierdător. 3 (D. oameni) Linguşitor. 4 (D. oameni) Ipocrit. calină şf[Ai: PAŞCA, GL. / Pl: -ne / E: bg KEUmHa] (Reg) Cumnată. calindar1 sn vz calendar calindar2 sm vz cărindar
calindră sf [At: CHEST. II, 220/250 /V: ~rw sn, -lendru sn / Pl: -re / E: ns cf ger Gelănder] (Reg) Balustradă.
calindroi sm [At: ALECSANDRI, T. 195 / V: -tew- / Pl: - / E: mg kalendor] (Iuz) 1 Ştrengar. 2 Berbant bătrân. 3 Om sărac. calmdru sn vz calindră
calinerie sf [At: CĂLINESCU, E. O. I, 79 / Pl: -ii / E: fr câlinerie] (Rar) Alintare.
calinică .s/[At: BORZA, D. / A: net / Pl: ? / E: net] (Bot; reg) Filimică (Calendula officinalis).
caliornă sf [At: DN3 / Pl: -ne / E: fr caliorne, it caliorna] Macara puternică, cu cel puţin trei perechi de scripeţi.
caliptră .s/[At: DN3 / Pl: ~re / E: calyptre] (Bot) 1-2 Ţesut protector care acoperă vârful rădăcinii iar, la muşchi, partea în care se formează sporii Si: piloriză. caliscă .v/'vz catiscă
calistenic, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -ici, -ice / E: fr calistenique] 1-2 De calistenie (1-2).
363
CALISTENIE
calistenie .v/‘[Al: DEX2 / PI: ~i/ / E: fr calistenie] 1 Program de exerciţii fizice pentru copii. 2 (Pex) Program de exerciţii fizice pentru întreţinere, executate rapid (în ritmul muzicii). calisteră sf vz calistir
calistvr sn [At: I. CR. III, 156 / V: (reg) calasftrcă (pl: -ce), ~teră sf, ~losfarcâ sfl Pl: -e / E: bg KaJBfCTHpKa] (Reg) Sapă mică întrebuinţată mai ales la grădinărie.
calişă ş/’ţAt: DN3 / Pl: -se / E: fr caliche] Formaţie geologică în formă de crusta albicioasă, dură, compusă din carbonat de calciu şi aflată în solul din sud-vestul Statelor Unite.
calitate sf [At: CAZIMIR, L. U. 68 / V: cua~, cva~ I Pl: -tăţi / E: fr qualite, lat qualitas, -ătis] 1-2 însuşire bună sau rea. 3-4 Fel de a fi (bun sau rău). 5 (Pre) însuşire bună. 6 (îla) De ~Foarte bun. 7 (Fiz) Totalitatea însuşirilor şi laturilor esenţiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este,deosebindu-se de celelalte lucruri. 8-10 Poziţie, situaţie sau titlu care conferă un drept. 11 (ÎIcpp) în ~de... Drept. 12 (Ljş) Diferenţă de valoare între un turn şi un cal sau un nebun.
calitativ, ~ă [At: DA ms / Pl: -i, ~e IE: fr qualitatif , lat qualitativus] 1-2 av, a (într-un mod) care ţine de calitate (1). 3 a (îs) Analiză -ă Determinarea naturii chimice a unei substanţe. 4 (îas) Determinarea componenţilor chimici ai unei substanţe.
Căliu sn vz kaliu
calm1, ~ă [At: CARAGIALE, M. 325 / Pl: -/,	/ E: fr calme] 1 a (D.
natură) Care se află în stare de linişte deplină Si: liniştit. 2 sn (îs) ~ ecuatorial Zonă îngustă, de o parte şi de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferică scăzută, vânturi slabe şi ploi abundente. 3 sn (îs) ~ tropical Zonă aflată între zona alizeelor şi zona vânturilor dominante de vest. 4 sn (îs) - plat Stare a mării în care aceasta nu are ondulaţii. 5 a (D. procese) Care se desfăşoară liniştit. 6-8 a (D. oameni, d. manifestările şi stările lor sufleteşti) Care se stăpâneşte Si: cumpănit, liniştit, stăpânit. 9 a (Pex) Imperturbabil. 10 sn Stare de linişte deplină a atmosferei. 11-12 sn Stăpânire de sine în acţiune, în vorbire Si: sânge rece, tact. 13 sn Pace sufletească.
calm2 sm [At: PANŢU, PL.2 / Pl: ~i / E: ns cf calmuz] (Bot; reg) 1 Obli-geană (Acorus calamus). 2 Pipirig (Juncus effusus). calma vtr [At: DA / Pzi: -mez / E: fr calmer] 1-2 A (se) linişti. calmant, ~ă sn, a [At: DA / Pl: ~nţi, ~e IE: fr calmant] 1-6 (Medicament, tratament, remediu etc.) care calmează durerile.
calmar sm [At: GOLESCU, î. 81 IV: ~lamare, ~lam~, călăm~ sn / Pl: -i / E: fr calmar] 1 (Lpl) Gen de cefalopode comestibile, cu corpul alungit, cu înotătoarele triunghiulare şi cu gura înconjurată de zece tentacule (Loligo). 2 (Şls) Animal din genul calamari (1).
calmare .v/'[At: DA ms / Pl: -măr/ / E: calma] 1 Liniştire. 2 Operaţie de liniştire a „tierberii“ oţelului la turnare în lingotiere sau în forme, prin adăugarea unor elemente dezoxidante. calmat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri l E: calma] (Rar) Liniştire. calmat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, ~e / E: calma] (D. oameni) Care s-a liniştit.
calmato av [At: DN3 / E: it calmato] (Muz; ca indicaţie de execuţie) Liniştit. calmeşă sfvz calmuz
calmuc,~ă [At: BRĂESCU, V. 35 / Pl: ~uci, ~uceIE: rs j&MtyK] (înv) 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia de bază a Regiunii Calmuce din fosta U. R. S. S. Si: calmucesc (1-2). 3-4 a Care aparţine Regiunii Calmuce sau populaţiei Si: calmucesc (3-4). 5-6 a Privitor la Regiunea Calmucă sau la populaţia ei Si: calmucesc (5-6). 7 a Care provine din Regiunea Calmucă Si: calmucesc (3).8a Specific calmucilor (1). 9 a De calmuci (1). 10 .v/Limbă din familia altaică, ramura mongolă, vorbită de calmuci (1).
calmucesc, ~ească a [At: ŞĂINEANU, D. U. / PI: -eşti l E: calmuc + -esc] 1-6 Calmuc (2-7). calmusă sfvz calmuz
calmuz sm [At: CONV. LIT. XXIII, ap. BORZA, D. / A: net / V: -'lamus, -meşa şj\ -usă sf, călmeazâ sf l PI: ? / E: ns cf mg kalmus, lat calamus] (Bot; reg) 1 Obligeană (Acorus calamus). 2 (îf calmează) Pipirig (Juncus effusus). 3 Planta Marchantia polymorpha.
calofil,[At: CONTEMPORANUL, nr. 104,5/4, ap. DA ms / Pl: ~j, -e / E: fr callophile] (Lit) 1-2 a Care denotă calofilie (1-2) Si: calofilic
(1). 3-4 smf Adept al calofiliei (1-2) Si: calofilic (2).
calofilic, -'ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice ! E: calofil + -ic] 1-2 Calofil (1-2).
calofilie şf[At: CONTEMPORANUL, nr. 104, 5/3, ap. DA ms / Pl: ~i/ / E: fr callophilie] (Lit) 1 Tendinţă de a da expresiei literare o atenţie deosebită sau excesivă Si: calofilism (1). 2 Expresie (extrem sau excesiv de) cizelată Si: calofilism (2). calofilism sn [At: DEX2 / E: calofilie + Asm] (Lit) 1-2 Calofilie (1-2). calofir sm vz calomfir calofiră sfvzcarafilă
caloian sm [At: H II, 263 / V: ~lian, -lui-, căl~, câlui- / P: -lo-ian / E: vsl KâAhbNh] Obiect de ritual folcloric, în forma unui om de lut, împodobit cu flori, care, pe timp de secetă, se îngroapă sau se aruncă în apă, ca să aducă ploaie.
calomel sn [At: DA ms / Pl: ? / E: fr calomel] Clorură de mercur sub forma unei pulberi albe, fine, insolubile în apă, fără gust, fără miros, având acţiune purgativă şi vermifugă Si: clorură mercuroasă.
calomfir sm [At: SEVASTOS, N. 83 / V: -lam~, ~of—, -onf—, -onhir, caramfil, caramfilă sf, caranfinâ sf, caranfir, caranhil, (reg) corofir l Pl: -i I E: bg KaiKXpep] (Bot; reg) 1 Plantă erbacee, perenă, aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale, compuse şi florile galbene Si: (reg) bumbişor, busuiocul fetelor, calapăr (1), dumhravnic, izma-maicei-preceste, smirnă, spiculeţe, venice (Chrysanthemum balsamita). 2 (îf calamfir, caramfil, caramfilă, caranfil) Garoafă (Dianthus caryophyllus).
3	(îf caramfil) Garofiţă (2) (Dianthus carthusianorum). 4 (îaf) Garofiţă
(3)	Planta Dianthus chinensis.
calomnia vt [At: CARAGIALE, O. VII, 230 / P: -ni-a / Pzi: -iez I E: fr calomnier] A spune, pe socoteala cuiva, lucruri reie, neadevărate, discreditându-1 în onoarea şi reputaţia sa Si: a bârfi, a cleveti, a defăima, a huli.
calomniator, -oare smf, a [At: DA ms / PI: -i, -oare / E: fr calomniateur, lat calomniator] 1-2 (Persoană) care calomniază.
calomnie sf [At: DA ms / V: -lum~ I Pl: ~i/ / E: fr calomnie, lat calumnia] Afirmaţie mincinoasă şi tendenţioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputaţia cuiva. calomniere sf[At: DEX2 / P: -ni-e- / Pl: -ri / E: calomnia] Calomnie. calomnios, -oasă a [At: DA / Pl: -oşi, -oase / E: fr calomnieux, lat calomniosus] Care cuprinde o calomnie Si: clevetitor, defăimător.
calompire sfp [At: NOVACOVICIU, C. B., ap. BORZA, D. / E: net] (Reg) Cartof (Solanum tuberosum).
caloneţ sm [At: LTR / Pl: -i / E: net] Unealtă manuală în formă de scândurică netedă, subţire, folosită la împletitul plaselor pescăreşti. calonfir sm vz calomfir calonhir sm vz calomfir calopăr sm vz calapăr
caloric, —ă a [At: ENC. TEHN. I, 93 / Pl: -ici, -ice / E: fr calorique] 1 Care se referă la căldură. 2 Specific căldurii. 3 Care provine de Ia căldură.
4	Care se referă la valoarea energetică a unui aliment.
calorie şf[At: MARIAN - ŢIŢEICA, FIZ. 93 / Pl: ~i/ / E: fr calorie]
1	Unitate de măsură egală cu cantitatea de căldură care ridică temperatura unui gram de apă distilată, de Ia 19,5°, la 20,5°C. 2 Cantitate de căldură egală cu o calorie (1). 3 Unitate de măsură care indică valoarea energetică a unui aliment.
calorifer [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr calorifere] 1 a Care transportă căldură. 2 sn Instalaţie de încălzire cu aer cald, apă caldă sau aburi.
364
CALVINESC
caloriferist sm [At: DN3 / Pl: ~i.yti / E: calorifer + -ist] Muncitor care execută instalaţii şi reparaţii de calorifere.
calorific, -ă a [At: ENC. TEHN. 263 / PI: -ici, -ice / E: fr calorifique, lat calorificus] 1 Care produce căldură. 2 (ts) Putere ~ă Cantitatea de căldură dezvoltată de un kilogram de combustibil care arde complet.
calorifiig, -ă sn, a [At: LTR / Pl: ~ugi, ~uge / E: fr calorifuge] 1-2 (Material) rău conducător de căldură Si: termoizolant.
calorigen, —ă a [At: DEX2 / Pl: ~i\ ~e / E: fr calorigene] Care produce căldură.
calorimetric, -ă a [At: DA ms / PI: -ici, -ice l E: fr calorimetrique]
1	Care aparţine calorimetriei. 2 Care provine din calorimetrie. 3 Care se referă la calorimetrie. 4 Specific calorimetriei.
calorimetrie sf [At. MARIAN - ŢIŢEICA, FIZ. II, 103 / Pl: ~ii IE: fr calorimetrie] Domeniu al fizicii care se ocupă cu metodele de măsurare a cantităţilor de căldură.
calorimetru sn [At: ENC. TEHN. 263 / Pl: ~re / E: fr calorimetre] Instrument pentru măsurarea cantităţilor de căldură produse sau absorbite de corpuri.
calorizd vt [At: LTR / Pzi: -zez / E: fr caloriser] (Teh) A aluminiza. calorizdre .v/'[At: IOANOVICI, TEHN. 74 / Pl: -zări / E: fr calorisation] Aluminizare.
calorizator sn [At: LTR2 / Pl: -oare / E: fr calorisateur] Schimbător de căldură folosit la încălzirea zemii de difuzie în fabricile de zahăr.
caloroso av [At: DN3 / E: it caloroso] (Muz; ca indicaţie de execuţie) Cu căldură.
calos, -oasă a [At: ANATOMIA, 202, ap. DA ms / Pl: ~o.yi, -oase / E: fr calleux, lat callosus] (Atm) 1 Care are îngroşări, întărituri. 2 (îs) Corp - Fascicul de fibre nervoase care uneşte cele două emisfere ale creierului mare.
calosomă .s/[At: DEX2 / Pl: -me / E: fr, lat calos orna] Insectă coleopteră de culoare verzuie sau negricioasă (Calosoma sycophanta). calostarcă sfvz calistir
calotă sf [At KLOPŞTOCK, F. 138 / Pl: -te l E: fr calotte] 1 Fiecare dintre cele două părţi obţinute prin secţionarea unei sfere cu un plan.
2	Boltă a cărei suprafaţă interioară are, în secţiune, forma unui semicerc.
3	(Prc) Boltă de tunel. 4 (Prc) Partea superioară a unei excavaţii. 5 Partea de sus a pistonului la motoarele cu ardere internă. 6 (Pex) Piesă tehnică asemănătoare cu o calotă (1) sferică. 7 Partea de deasupra a unei pălării care acoperă capul şi este mărginită de boruri. 8 Tichie care acoperă creştetul capului. 9 (îs) ~ craniană Partea superioară a cutiei craniene. 10 (îs) - de gheată Masă de gheaţă care acoperă porţiuni mari în regiunile polare sau părţile superioare ale munţilor înalţi.
calotipie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr calotypie] Vechi procedeu de fotografiere în care se folosea clorura de argint ca sensibilizator şi cea de sodiu sau iodura de potasiu pentru fixare.
calovian [At: DN3 / P: ~vi-an / Pl: ? / E: fr callovien] 1 sn Primul etaj al jurasicului superior. 2 a Care aparţine acestui etaj. 3 a Care se referă Ia calovian (1). 4 a Care este specific calovianului (1). 5 a Care provine de la calovian (1).
caloză sf [At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr callose] (Big) Substanţă care se depune pe plăcile capilarelor sau pe membranele vaselor Iiberiene, formând căluşul.
calozit'dte sf [At: DEX2 / Pl: -taţi / E: fr callosite] 1-2 întărire şi îngroşare a pielii.
calp, -ă a [At: (a. 1784) ap. ŞIO / Pl: -i, -e / E: tc kalp] (Reg) 1 (D. bani) Fals. 2 (D. oameni) Prefăcut.
calpac [At: BĂLCESCU, M. V. 379/V: -ă şf, -ag, căi-, cea-, colbac / Pl: (sn) -ace, (sm) -i / E: tc kalpak] (înv) 1 sn Căciulă mare, sferică sau cilindrică, de obicei din piele neagră, tivită cu blană scumpă, pe care o purtau domnul şi boierii mai mari (mai târziu şi negustorii străini). 2 sm (Rar) Boier care purta calpac (1). 3 sn Capacul cazanului (de fiert rachiu), de obicei din fier sau aramă. calpacă sf vz calpac
calpacciu sm [At: (a. 1814) ap. TES. II, 385 / PI: ~ii / E: tc kalpakgy] 1-2 Fabricant sau negustor de calpace (1). 3 Calpac (2). calpag sn vz calpac calpazan sm vz calpuzan
calpuzan sm [At: PRAV. 155 / V: -paz- / Pl: -i / E: tc kalpazan] (înv) 1 Falsificator de bani. 2 (Fig) Om rău. 3 (îf -paz-) Cal moale (care nu vrea să tragă).
calpuzanlâc sn [At: CONV. LIT. XIX, 486 / V: -/ic / PI: ~uri / E: tc kalpazanlyk] (Tcî) înşelătorie. calpuzanlic sn vz calpuzanlâc
calpuzani vt [At: PONTBRIANT, D. / V: ~zi / Pzi: -nesc / E: calpuzan] (înv) A produce bani falşi.
calpuzănle sf [At: PRAV. MOLD. 40/2 / Pl: ~ii / E: calpuzan + -ie]
1	Falsificare de bani. 2 Ocupaţia calpuzanului (1). 3 Locul unde se produc bani falşi. calpuzi vt vz calpuzăni
calt sn [At: H IV, 312 / PI: ? / E: ns cf bg Kiu, kh. u> ,,Iut“] (Reg) Material de zidărie (probabil lut).
caltaboş sm [At: LB / V: (reg) cart-, catalbcârt~ / Pl: ~i / E: net] Un fel de cârnat făcut din măruntaie de porc, amestecate cu orez şi mirodenii.
caltâ sf [At: BORZA, D. / Pl: ~te / E: net] (Bot; reg) Ciuboţica cucului (Primula veris). calţăminte sfvz încălţăminte
calţavetă sf [At NEGRUZZI, S. III, 265/7 / Pl: ~te / E: ngr saxX^oSim] (înv) 1 (Reg) Jartieră. 2 (îe) A lega ~ta A arăta supunere mare unei femei (iubite). 3 (îs) Ordinul ~tei Ordinul jartierei. caltea av vz încaltea calubar sm vz calapăr caluian sm vz caloian
calumet sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr calumet] Lulea lungă, folosită de indienii din America de Nord. calumnie sf vz calomnie
calup sn [At: (a. 1792) ap. ŞIO / V: (Mun) ~lap / Pl: ~wri / E: tc kalyp] (Pop) 1 Tipar în cărămidărie, zidărie, cizmărie etc. 2 (îe) A pune (sau a trage) cuiva ~ul A păcăli pe cineva. 3 (îe) A mânca (sau înghiţi) miI A fi sau a se lăsa înşelat. 4 Başlâc. 5 Bucată de olan sau de ciob de strachină în patru colţuri, folosit ca piesă în jocul Acu puiul. 6 Bucată (de săpun, brânză etc.) de forma tiparului în care a fost turnată. 7 Bucată (paralelipipedică) de piatră, beton sau lemn, care serveşte la executarea unor pavaje. calupar sm vz calapăr
calupciu sm [At: DA ms / V: ~lâp~ / Pl: ~ii / E: tc kalypgy] (Tcî) Om înşelător.
calus sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr calus] 1 Ţesut osos nou, care sudează capetele rezultate din fractura unui os. 2 (îs) ~vicios Sudare defectuoasă a unei fracturi. 3 Ţesut vegetal care se formează pe rănile diferitelor organe ale plantei, cicatrizându-le. calusare sf [At: DEX2 / Pl: -sari / E: fr calus] Formare a căluşului (1). calvados sn [At: DEX2 / E: fr calvados] Rachiu distilat din cidru. calvar sn [At: MACEDONSKI, 0.1,82 / V: (înv) -iu / Pl: ~uri, (nob) ~re/E: îxcalvaire, lat calvarium] 1 Martiriul lui Iisus. 2 (Rar) Ridicătură pe care s-a înfipt o cruce, pentru a înfăţişa martiriul lui Iisus (de la Calvarium, numele latinesc al Golgotei). 3 Suferinţă îndelungată. 4 încercare grea.
calvariu sn vz calvar
calvin, -ă [At: IORGA, L. 1,414 / Pl: ~i, ~e / E: Calvin] 1 a Care aparţine calvinismului (1) Si: calvinesc (1), calvinist (1). 2 a Referitor la calvi-nism (1) Si: calvinesc (2), calvinist (2). 3 a Care provine de la calvinism
(1)	Si: calvinesc (3), calvinist (3). 4 a Specific calvinismului (1) Si: calvinesc (4), calvinist (4). 5 smf Adept al calvinismului (1) Si: calvinist (5).
calvinesc, -ească a [At: SLAVCI, N. 161 / Pl: -eşti / E: calvin + -esc]
1-4 Calvin (1-4).
365
CALVINEŞTE
calvineşte av [At: DA ms / E: calvin + -este] în felul calvinilor (5). calvini vtrf[At: IORGA, L. R. 143 / Pzi: -nesc / E: ca/vin] 1-2 A (se) calviniza.
calvimsm sn [At: RUSSO, S. 78 / Pl: (nob) -e / E: fr calvinisme]
1	Doctrină protestantă întemeiata, în secolul al XVI-lea, de I. Calvin.
2	Biserica calvină.
calvinist,	[At: RUSSO, S. 74 / PI: ~i.y//, -e / E: fr calviniste] 1-4 a
Calvin (1-4). 5 smf Calvin (5).
calviniza vtr [At: IORGA, L. R. 150 / Pzi: -zez! E: calvin + -iza] (Rar) 1-2 Asface să treacă sau a trece la calvinism (1).
calvinizare sf [At: DEX2 / Pl: -zări / E: calviniza] Trecere la calvi-nism (1).
calviţle sf [Al. BIANU, D. S. / PI: ~i/ / E: fr calvities] Chelie. calypso sn [At: DEX2 / E: eg calypso] Dans modem în doi timpi, originar din Jamaica.
cam av [At: PRAV. 202 / V: can / E: camai] 1 Aproximativ Cam pe vremea aceea trăia bunicul. 2 Destul de... Vremea este cam rece. 3 Mai (mult) Cam rar domn au fost ca Antioh-vodă. 4 (Puţin) prea Săniuţa e cam strâmtă pentru copii. 5 (Mai ales înainte de verbe) Mai că... Acest lucru cam supără pe tata.
camai av [At: PRAV. GOV. 1,90/11 / V: cam mai/E: ml quarn ntagis] (îrg) Mai Pe mulţi i-au ars prin case iară camai mulţi au murit de ger. Camai ba!
camaieu sn [At: DEX2 / Pl: -ri / E: fr camaieu] (Pct) 1 Grisaj. 2 Gravură (în lemn) realizată în tonurile aceleiaşi culori. camambert sn vz camembert camandrină sfvz calamandrină camar sm vz homar
camarad, smf [Al. MACEDONSKI, O. III, 112 / Pl: -a zi, ~e / E: fr camarade] 1-4 Tovarăş, coleg de arme, de şcoală, de muncă etc. 5 (Pex) Prieten.
camaraderesc> ~ească a [At: DA ms / Pl: -eşti / E: camaraderie + -esc]
I-5	Care aparţine camaradului (1-5). 6-10 Referitor la camarad (1-5).
II-15	Care provine de la camarad (1-5). 16-20 Specific camaradului (1-5).
21	(Pex) Prietenesc.
camaradereşte av [At: DA ms / E: camaraderie + -este] 1-5 în felul camarazilor (1-5). 6 (Pex) Prieteneşte.
camaraderie a/ [At: IOSIF, P. 69 / Pl: ~i/ / E: fr camaraderie] Legătură prietenească Si: colegialitate, cămară sfvz cămară
camardimr sm [At: SADOVEANU, N. F. 61 / Pl:	/ E: net] (înv) 1-4
Camerier (1-4).
camarilă sf [At: CONTEMPORANUL, nr. 121, 14/11 / Pl: ~le / E: fr camarilla] Curteni din anturajul unui rege sau al unui şef de stat, care influenţează politica statului în interesul lor personal.
camarot [At: DN3 / Pl: ? / E: sp camarote, camarotero] (Mrn) 1 sn Dormitor pe o navă. 2 sm Membru al personalului unei nave, care îndeplineşte funcţia de ospătar. 3 sm Chelner pe o navă.
camatnic sm [At: PSALT. (1651) 172 / V: căw~ / Pl: -ici / E: camătă + -nic] (înv) Cămătar. camatnicle sfvz cămătnicie
camă1 sf[At: DA ms / Pl: -me f E: tc kama] (Reg) Pumnal mare. camă2 .v/ [At: DEX2 / Pl: ~me l E: fr came] 1-2 Proeminenţă sau şanţ pe suprafaţa unui disc sau a unui cilindru, care asigură deplasarea periodică a unei tije sprijinite pe ea.
camăloaică sf [Al CHEST. II, 34/186 / Pl: -ice / E: net] (Reg) Coşul sobei care nu iese prin acoperiş Vz cahlă (1).
camănă sf [Al: (a. 1470) DA / V: -mână, ~ntâne, ~menă, cămină / PI: -ne ! E: vsl K&wiţiN] 1 (înv) Unitate de măsură a greutăţii egală, în general, cu 20 kg, având, însă, diferite valori în funcţie de regiune şi perioadă. 2 (înv) Greutate egală cu o camănă (1). 3 (îrg) Impozit în natură către domnie, la început pe bulgării de sare şi de ceară, apoi pe pivniţe, cârciumi şi orice fel de prăvălii, inclusiv ateliere. 4 (Reg) Odgon care se
află în partea inferioară a năvoadelor sau a altor unelte de pescuit şi de care se pot prinde greutăţi de plumb.
camătă a/[At: CORESI, EV. 7/15 / Pl: -mete IE: vsl kamata] Dobândă (excesivă) pe care o ia cămătarul pentru sumele date cu împrumut. camănă sf vz camănă camâne sfvz camănă
cambial1, -ă a [At: DA / P: -bi-al / Pl: -i, -e / E: fr cambial] 1 Specific cambiei. 2 Referitor la cambie. 3 Care aparţine cambiei. 4 Care provine de la cambie.
cambial2,-ă a [At: ENC. AGR. / Pl: ~i, ~e / E: cambiu + -al] 1 Specific cambiului. 2 Referitor la cambiu. 3 Care aparţine cambiului. 4 Care provine de Ia cambiu. 5 (îs) Zonă -ă Porţiune generatoare situată între coaja şi lemnul unui arbore şi în care se dezvoltă cambiul.
cambie .vf[At: DA / Pl: ~ii / E: it cambio] Act prin care cel ce semnează se obligă să plătească, necondiţionat, la un anumit termen şi într-un anume loc, o sumă de bani.
cambiu sn [At: ENC. AGR. /V: ~ium / E: ger Kambium] Ţesut vegetal din zona generatoare (cambială), care asigură creşterea secundară, în grosime, a tulpinii şi a rădăcinii. cambium sn vz cambiu
cambodgian, ~ă [At: DEX2 / P: -gi-an / Pl: -ieni, ~iene / E: fr Cambodgien] 1-2 a Specific Cambodgiei şi populaţiei ei. 3-4 a Referitor la Cambodgia şi la populaţia ei. 5-6 a Care aparţine Cambodgiei şi populaţiei ei. 7 a Care provine din Cambodgia. 8-10 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia de bază a Cambodgiei sau care este originară de acolo. 11 sf Limba vorbită de cambodgieni (8). cambra vtr [At: DEX2 / Pzi: -rez / E: fr cambrer] 1-2 A (se) arcui. cambrare a/‘[At: DEX2 / Pl: -rări / E: cambra] (Rar) Arcuire. cambrat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cambra] Arcuire. cambrat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: cambra] Arcuit2. cambre sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr cambre] Exerciţiu gimnastic (de balet), lent, cu flexiuni înainte, înapoi şi laterale ale corpului. cambrian, ~ă [At: DEX2 / P: ~bri-m I Pl: -ieni, ~iene / E: fr cambrien]
1	sn Prima perioadă a erei paleozoice (în care au apărut vieţuitoarele).
2	a Specific cambrianului (1). 3 a Referitor la cambrian (1). 4 a Care aparţine cambrianului (1). 5 a Care provine din cambrian (1).
cambrioia vt [At: DN3 / P: ~bri-o~ l Pzi: ~/ez / E: fr cambrioler] (Frm) 1 A da o spargere. 2 A fura prin efracţie.
cambriolajsn [At: DN3 / P: -bri-o- / Pl: -e / E: fr cambriolage] (Frm)
1	Spargere. 2 Furt prin efracţie Si: cambriolare.
cambriolare sf [At: DN3 / P: ~bri-o~ / Pl: -lări / E: cambrioia] Cam-briolaj (2).
cambriolor sm [At: DN3 / P: ~bri-o~ / Pl: -i l E: fr cambrioleur] (Frm) Spărgător.
cambmră sf[At: DEX2 / Pl: -ri / E: fr cambrure] Arcuitură. cdmbulă .s/[At: ANTIPA, F. 89 / V: ~ură / Pl: ~le / E: ns cf bg Kti UOU. iil]
1	(îc) ~-de-liman Peşte marin cu corpul asimetric, foarte turtit, cu ambii ochi pe aceeaşi parte şi care trăieşte pe fundul apelor, culcat pe partea care nu are ochi (Pleuronectes flesus). 2 (îc) ~-de-mare Calcan (2) (Scophthamus maesticus). cambură sf vz cambulă
cambnzjă sf [At: LTR / Pl: -ze / E: fr cambuse] Magazie de provizii pe bordul unei nave, amplasată, de obicei, sub punte.
cambuziersm [At: LTR / P: -zi-er / Pl: -i / E: fr cambusier] 1 Persoană care se ocupă cu administrarea cambuzei pe o navă. 2 Chelner pe vapor.
camcă .v/ŢAt: I. CR. V, 346 / Pl: cămci / E: net] (Reg) Un fel de cleşti de lemn. cam-de-odată av vz deocamdată
camee sf [At: DEŞLIU, G. 41 / Pl: ~ / E: fr camee] 1 Piatră dură, cu multe straturi divers colorate, sculptată în relief, cu o figură sau cu un motiv decorativ, folosită ca podoabă. 2 Sculptură monocromă, imitând
o	camee (1). camelaucă sfvz camilafcă
366
CAMFOR
cameleon sm [At: CANTEMIR, IST. 251 / V: ha- / P: -le-on / Pl: -i / E: fr cameleon] 1 Reptilă arboricolă şi insectivoră din regiunile tropicale, cu gheare ca un cleşte, care o ajută să se prindă de copaci şi cu proprietatea de a-şi schimba culoarea pielii potrivit mediului înconjurător (Chamaeleo vulgaris). 2 (Fig) Persoană care şi schimbă purtarea şi convingerile după împrejurări.
cameleonic, -ă a [At: DEX2 / P: -le-o- / PI: -ici, -ice ( E: cameleon + -ic] (Liv) 1 Care-şi schimbă culoarea. 2 (Fig; d. oameni) Versatil. cameleonism sn [At: DA ms / P: ~le-o- / Pl: -e / E: cameleon + -ism]
1	Proprietate a unor reptile de a-şi schimba culoarea pielii după culoarea mediului înconjurător. 2 (Fig) Schimbarea purtării şi a convingerilor cuiva în funcţie de împrejurări.
cameleonii vi [At: DN3 / P: ~le-o- / Pzi: -zez / E: fr cameleoniser] A-şi schimba purtarea şi convingerile după împrejurări.
camelid sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr camelides] 1 (Lpl) Familie de erbivore rumegătoare cuprinzând cămila, dromaderul şi Iama. 2 (Lsg) Animal din această familie.
camelie .v/‘[At: DA / Pl: -ii / E: fr camelia] Plantă ornamentală originară din China şi Japonia, cu frunze totdeauna verzi şi cu flori mari albe sau roşii (Camelia ja panica).
camelină .ş/[At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr cameline] Plantă din familia cruciferelor, cu tulpina dreaptă, cu flori galbene şi cu fructe mici, folosită în industrie pentru seminţele ei bogate în ulei, mai ales la fabricarea săpunului (Camelina sativa).
camelot sn [At: (a. 1778) FURNICĂ, I. C. 64 / V: -mii- f Pl: -uri / E: fr camelot] 1 (înv; lpl) Ţesături din păr de cămilă (pentru haine boiereşti). 2 Stofă groasă din lână sau din păr de capră. camelotă sf [At: DEX2 / Pl: -te / E: fr camelote] (Rar) 1 Marfă proastă.
2	Lucru de cârpaci.
camembert sn [At: DEX2 / V: -mani- / P: -ber l E: fr camembert] Brânză fermentată, moale, grasă, preparată din lapte de vacă. camenă sf vz camănă
cameniţă v/ [At: H VIII, 60 / V: -mn-, cămin-, camiriţă, cam- / A: -niţă I Pl: -ţe / E: mg camence] (Reg) 1 Cuptor vechi. 2 Cuptor de olane sau lespezi de piatră, aşezate pe o vatră cu trei picioare şi buduroi. 3 Sobă.
cameral, -ă a [At: DEX2 / PI: -i, -e / E: cameră + -al] 1 Care aparţine camerei (5). 2 Care provine de la cameră (5). 3 Referitor la cameră (5).
4	Care este specific camerei (5).
cameralism sn [At: DEX2 / E: ger Kammeralismus] Doctrină cu caracter economic, financiar, administrativ etc. despre conducerea statului, apărută în Germania, în secolul al XVII-lea.
cameraman sm [At: DEX2 / V: -rman / Pl: -i / E: eg cameraman]
1	Asistent al operatorului de imagine. 2 (Pgn) Operator (secund) de imagine, care mânuieşte aparatul de filmat.
camerdta s/'[At: DN3 / Pl: -te / E: it camerala] Grup de intelectuali melomani.
cameră sf [At: MACEDONSKI, O. I, 140 / Pl: -re / E: it camera, fr camera, eg camera] 1 încăpere într-o clădire Si: cămară (1), odaie. 2 (îs)
-	de culcare Dormitor. 3 (îs) - mobilată Cameră care se închiriază cu mobila proprietarului. 4 (îs) - de lucru Birou într-o casă particulară. 5 (îs) Muzică de - Compoziţie muzicală pentru un număr restrâns de instrumente. 6 (îs) ~ obscură încăpere neluminată în care se execută developarea, fixarea şi alte operaţii fotografice. 7 Dispozitiv cu ajutorul căruia se obţine, pe un ecran (sau pe un clişeu), imaginea răsturnată a unui obiect. 8 (îs)
-	de comandă încăpere specială în care se efectuează, în mod automat, controlul şi conducerea unei întreprinderi, a unei acţiuni, campanii etc.
9	(îs) - frigorifică (sau refrigerentă) încăpere izolată termic, în care se menţine o temperatură mai joasă decât a mediului ambiant. 10 (îs) - de combustie Spaţiu în care arde un combustibil, într-un cazan cu aburi sau într-un motor cu ardere internă, în vederea folosirii energiei gazelor rezultate. 11 (îs) -ra cartuşului Partea dinapoi a ţevii armelor de foc, unde se introduce cartuşul şi unde are loc explozia pulberii. 12 (Îî>) - de luat vederi (sau de filmat) Aparat cu ajutorul căruia se obţin imaginile succesive
ale obiectelor în mişcare pe pelicula cinematografică. 13 (îs) ~ fotografică Camera neagră a unui aparat fotografic. 14 (îs) ~ de sunet Aparat folosit în cinematografie pentru înregistrarea sunetelor pe o peliculă fotosensibilă. 15 (îs) - de transpunere Aparat pentru înregistrarea optica a sunetelor în cinematografie. 16 (îs) - de televiziune (sau - videocaptoare) Aparat complex, cu ajutorul căruia se realizează captarea imaginii şi transpunerea ei în semnale video. 17 Tub de cauciuc unit la capete, care se umflă cu aer şi care se aşază înăuntrul anvelopei, pe roata unor vehicule.
18	Balon de cauciuc situat înăuntrul anvelopei, care se umflă cu aer, la mingile de sport. 19 (Pex) Recipient cu pereţi extensibili în care se introduce aer sub presiune. 20 (îs) - de captare Construcţie de zidărie (de obicei subterană) cu pereţii etanşi, care captează apele de izvor, Ie fereşte de infectare şi le ţine la dispoziţie pentru consum. 21 (îs) ~ de vizită Mică construcţie subterană din zid sau beton, servind la coborârea în adâncime pentru controlul şi manipularea instalaţiilor subterane. 22 (îs)
-	de gazare încăpere etanşă pentru exerciţii sau pentru experienţe care se fac într-o atmosferă gazată. 23 (Zlg; îs) - paleală sau -ra mantalei Spaţiu cuprins între pereţii mantalei şi corpul moluştei. 24-26 (îs) Camera Superioară Senat (cu localul si personalul aferent). 27-29 (îs) Camera Inferioară (sau Camera Deputaţilor) Prima instanţă legislativă în unele ţări (cu localul şi personalul aferent). 30-32 (înv; îs) Camera de Punere sub Acuzare Instanţa care confirmă sau infirmă mandatele de arestare (cu local şi personal). 33 (îs) Camera de Consiliu Jurisdicţie instituită pentru a judeca urgent şi cu dezbateri sumare anumite procese. 34-36 (Iuz; îs) Camera de Muncă Instituţie (cu local şi personal aferent) care se ocupă de problemele muncitorilor şi arbitrează conflictele de muncă. 37-39 (Iuz; îs) Camera de Comerţ şi Industrie Instituţia (cu local şi personal aferent) cu caracter privat care apără interesele agenţilor privaţi dintr-o anumită regiune, înregistrarea firmelor, declararea falimentului, lichidarea contractelor cambiale etc. 40-42 (Iuz; îs) Camera de Comerţ Exterior Instituţie bugetară (cu localul şi personalul aferent) care se ocupa cu participarea ţării la târgurile internaţionale, cu organizarea expoziţiilor în ţară, cu propaganda şi reclama comercială etc.
camerier sm [At: GHICA, S. 383 / P: -ri-er / PI: -i / E: fr camerier] (Iuz) 1 Valet. 2 Camerist. 3-4 Cămăraş (1-2).
camerist [At: COSTINESCU / Pl: -işti / E: drr cameristă] (Iuz) Om de serviciu care îngrijeşte camerele dintr-o instituţie Si: camerier (2), cămărăşel (1), odăiaş.
cameristă sf [At: COSTINESCU / Pl: -te / E: fr cameriste] 1 (Iuz) Femeie care se afla în serviciul personal al unei doamne. 2 Femeie de serviciu care face curăţenie în camerele unui hotel, motel etc.
camerling sm [At: DN3 / E: fr camerlingue, it camerlengo] Titlu a doi cardinali ai curiei pontificale, dintre care unul este în fruntea Camerei Apostolice, iar celălalt conduce Colegiul Sacru, însărcinat să administreze bunurile bisericii. camerman sm vz cameraman
camerton sn [At: DA ms / PI: -uri, (înv) -oane / E: ger Kammerton] (Muz) Instrument format dintr-un tub sonor care, prin suflare, emite nota „la“ (sau din patru tuburi: „sol“, „la“, „re“, ,,mi“) folosit la acordarea instrumentelor muzicale.
camerunez, -ă [At: DEX2 / Pl: ~i, -e IE: fr Camerounais] 1-3 smf a (Persoană) care face parte din populaţia de bază a Camerunului sau este originară de acolo. 4 .s/Limba vorbită de populaţia de bază a Camerunului. 5-6 a Care aparţine Camerunului sau populaţiei lui. 7 a Care este specific Camerunului. 8 a Care provine din Camerun. 9-10 a Referitor la Camerun sau la populaţia lui.
carnete sm [At: l. CR. VI, 217 / Pl: -eţi / E: net] (Reg) 1-2 Om mare şi prost.
camfor sn [At: B ANUS, P. 29 / V: canf-, canforă sf! E: ngr xrijupopd]
1	Substanţă organică, incoloră, volatilă, cu miros caracteristic şi cu gust amar, extrasă din arborele de camfor (2) sau fabricată pe cale sintetică şi utilizată (sub formă de ulei camforat) în medicină, ca stimulent al centrilor nervoşi vasomotori şi al aparatului respirator şi la fabricarea
367
CAMFORAT
celuloidului. 2 Arbore exotic din care se extrage camforul (1) Si: laur de China (Cinnamonum camfora). 3 Mentă (2) (Mentha piperita).
camforăt, -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: camfor + -at] Care conţine camfor (1-2).
camforcă şf[At: SCRIBAN, D. / V: canf- î Pl: -rci / E: rs KaMipOpKă] (Reg) 1-2 Suport metalic mobil sau mică soba portativă, pe care se aşază un vas cu mâncare sau un instrument, pentru a fi încălzite.
camgarn sn [At: CARAGIALE, ap. CADE / E: ger Kammgarn] Stofă de calitate superioară, din fire netede de lână, cu o ţesătură specială. camgehriu sm vz cancelar camgie sf vz cange
camhă ,v/'[At: ŞINCAI, HR. 1,393/30 / Pl: ? / E: tc kamha] (înv) Stofa
de mătase orientală Si: (înv) camocato, camohas, cămucă, damască.
camihfcă sf'[At: PRAV. 1120 / V: calintd-, -melducă, ~ft sn, ~-ducă, căni-, (înv) cămilahvă, cămilavcă, chemelavhă / PI: -fee, -lafci l E: vsl kmuiavbkâ] Potcap (sau scufie) acoperit cu un văl, de obicei negru, care atârnă pe spate, purtat de prelaţii şi călugării ortodocşi Ia anumite ocazii. camildft sn vz camilafcă cămihhvă sf vz camilafcă camilducâ sf vz camilafcă cămilavcă sf vz camilafcă
camileac s [At: BORZA, D. / A: net / Pl: net / E: net] (Reg) Plantă din familia malvaceelor (Althaea cannahina). camilot snvz came lot căminar sm vz căminar cantină sf vz camănă
camion sn [At: M. CHIRIŢESCU, CONV. LIT. 451, ap. DA / P: -mi-on / PI: -oane l E: fr camion] 1 (Asr) Vehicul rutier cu tracţiune animală, prevăzut cu o platformă şi folosit pentru transport. 2 Autocamion.
camionagiu sm [At: DA / Pl: ~i/ / E: camion + -agiu] 1-2 Persoană care se ocupă cu transportul de mărfuri şi obiecte, de obicei cu un camion (1-2) Si: camionar (1-2). 3-4 Conducător de camion (1-2) Si: camionar (3-4). 5-6 Proprietar de camion (1-2) Si: camionar (5-6).
camiomjsn [At: DA / Pl: -e / E: fr camionage] 1 Transport de mărfuri efectuat de camioane, camionete etc. 2-3 Serviciu sau întreprindere de transport cu camioane (2). camionar sm [At: DA / Pl: -i / E: camion + -ar] 1-6 Camionagiu (1-6). camionetă .v/‘[At: DA ms 15 / Pl: -te / E: fr camionette] Autocamionetă. carniţă sf[At: VICIU, GL / Pl: -ţe / E: net] (Trs; mpl) Bârnele pe care sta buduroiul.
camizelcă şf[At: COMAN, GL. / Pl: -Ici / E: camizol + -că] (Reg) Vestă. camizol sn [At: LET. 111,233/2 / V: -mz-, ~on / Pl: -e / E: fr camisole] (înv) 1 Haină de casă scurtă, cu mâneci, pe care o purtau femeile. 2 (îf -mz.-) Haină de casă bărbătească Cf: cămaşă (2) de noapte, halat, cantizon sn vz camizol cam mai av vz camai
camnincă sf [At: BORZA, D. / A: net / Pl: ? / E: net] (Bot; reg) Strugurii ursului (ArctostaphyUos uva-ârsi). camniţâ sfvz cameniţă
camocato sns [At: IORGA, L. R. 34 / E: ns cf it camuccâ, fr camocas] (înv) Camhă.
camohas sn [At: FILIMON, C. II, 589 / E: ngrxajiot^Sg] (înv) Camhă. camorra .v/‘[At: DEX2 / E: it camorra] Mafia napolitană. camp sn [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 41 / Pl: ? / E: net] Cuarţ amestecat cu alte elemente metalice.
campa vi [At: STAMATI D. / Pzi: -pez / E: fr camper] (Rar; despre militari sau turişti) A locui un timp în corturi Si: a bivuaca, a câmpi (1-2), a tăbărî, campadură sfvz capandură
campament sn [At: DA / Pl: -e / E: fr campament] 1 Instalare temporară a unei unităţi militare sau (pex) a unui grup de turişti, de vânători etc. pe un câmp, în corturi Si: camping (2), tabără. 2 (Ccr) Locul unde are loc instalarea Si: camping (3), tabără. 3 (Ccr) Obiectele necesare instalării
Si: camping (4), tabără. 4 Persoanele instalate într-un campament (2) Si: camping (5), tabără.
campană a/ [At: DN3 / Pl: -ne t E: fr campane, it campana] 1 Capitelul unei coloane corintice sau dorice. 2 Construcţie de metal în formă de clopot, care leagă camera de lucru a unui eheson cu exteriorul. 3 (Pan) Ecluză cu aer comprimat.
campanelâ sf [At: DEX2 / Pl: -le l E: it campanella, fr campanelle] (Rar) Clopoţel.
campanidn, -ă [At: DN3 / PI: -ieni, -iene f E: campanien] 1 sn Al treilea subetaj al senonianului (cretacicul superior). 2 a Care aparţine acestui etaj.
3	a Care provine de la acest etaj. 4 a Care se referă la acest etaj.
campanie şf[At: (a. 1693) FN 15 / Pl: -ii / E: fr campagne, rs KaMnaHm]
1	Totalitatea operaţiunilor executate de forţele armate ale unei ţări pe un câmp de luptă, într-o anumită perioadă de timp, cu scopuri strategice parţiale. 2 (îla) De ~ Destinat să fie folosit pe front. 3 (îs) Piesă de -Tren uşor care însoţeşte o armată în campanie (1). 4 (îs) Bucătărie de -Bucătărie portabilă a unei unităţi militare. 5 (îs) Ţinută de - Uniforma şi echipamentul unui militar în timpul unei campanii (1). 6 (îs) Pat de -Pat care se poate strânge, pentru a nu ocupa loc în timpul zilei sau pentru a fi mai uşor transportat. 7 Acţiune înfăptuită după un anumit plan în vederea realizării unei sarcini politice, sociale etc. într-o anumită perioadă de timp. 8 (Pex) Timpul cât durează această acţiune. 9 (îs) - de presă Mobilizare a opiniei publice prin articole publicate în presa, în favoarea sau împotriva unei situaţii, unei cauze, unei persoane etc. 10 - publicitară Promovare prin mass-media a unui produs nou.
campanilă .v/ [At: DEX2 / Pl: -le / E: it campanile] 1 Clopotniţă în forma de turn înalt, construită lângă o biserică sau chiar deasupra ei (caracteristică arhitecturii italiene în secolele XI-XVI). 2 Turnuleţ situat în partea superioară a unui edificiu, în care se află un clopot, un orologiu etc.
campanulacee sfp [At: DEX2 / E: fr campanulacees] 1 (Lpl) Familie de plante erbacee din regiunile temperate şi subtropicale, caracterizată prin frunze alterne simple şi flori hermafrodite albastre-violacee sau albe, de forma unui clopoţel. 2 (Lsg) Exemplar de campanulacee (1).
campanulat, -ă a [At: DN3 / Pl: -aţi, -e / E: cf fr campanulee] (D. flori) în formă de clopot.
campanulăsf[At: CAZ1M1R, L. U. 23 / PI: -le /E: fr campanule] (Bot; reg) Clopoţel (Campanulla). campare .v/'[At: DA / Pl: -pari l E: campa] (Rar) 1-4 Campament (1-4). campduă sf vzcampău
campău sn [At: CHEST. V, 62 / V: -pauă sf / Pl: net / E: net] (Reg) Băţ prevăzut cu un cârlig de fier la un capăt, cu care prind ciobanii mieii şi oile.
campeador sm [At: DN3 / Pl: 7 / P: -pe-a-1 E: sp campeador] Supranume dat Cidului în Spania.
campestru, -ră a [At: DN3 / Pl: -eştri, -re / E: cf it campestre, lat campester] 1-4 Câmpenesc (1-4).
camping sn [At: DN3 / P: chem-ping / Pl: -uri IE: eg camping] 1 Faptul de a locui în aer liber, sub cort. 2-5 Campament (1-4).
Cdinping’trdiler sn [At: DN3 / P: chemping-treilăr l E: eg camping trailer] Rulotă.
campion, -odnă smf [Ai: DA / V: (iuz) şa-1P: -pi-on I Pl: -i, -oane / E: it campione] 1 (înv) Luptător într-o arenă Cf atlet. 2-3 Persoană, echipă etc. care cucereşte primul loc într-o competiţie sportivă (naţională, internaţională, olimpică, mondială etc.). 4 (Fig) Luptător de frunte al unei cauze, al unei idei.
campionat sn [At: DA / P: -pi-o~ / Pl: -e / E: it campionato] 1 Competiţie oficială organizată pe o probă sau pe o ramură de sport, pentru desemnarea celui mai bun sportiv sau a celei mai bune echipe. 2 Calitatea de campion (2). campodură sf vz capedură
campos snp [At: DEX2 / P: campus / E: por campos] Savana din platourile braziliene.
368
CANALUŢE
camptocormie .v/’[At: DN3 / Fi: ~i/ / E: fr camptocormie] (Med) Sindrom caracterizat prin încovoierea spatelui datorită unei contracturi musculare.
camplodacîihe ,s/[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr camptodactilie] Imposibilitate de a întinde complet degetele ca urmare a unor procese patologice sau a unei malformaţii congenitale.
campus sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: eg campus] Complex universitar cuprinzând construcţii şi dotări pentru învăţământ, cercetare, locuit, agrement etc.
camufla [At: BUL. FIL. IV, 141 / Pzi: ~/ez / E: fr camoufler] 1-2 vtr A (se) ascunde vederii inamicului. 3 vt A ascunde o sursă de lumină, pentru ca razele ei să nu străbată în timpul nopţii. 4-5 vtr (Fig) A (se) masca.
camuflaj sn [At: CAMILAR, N. II, 100 / Pl: -e / E: fr camouflage] 1-3 Camuflare (1-3). 4 Material folosit pentru camuflaj (1-3).
camuflare .v/'[At: RALEA, E. O. 285 / Pl: -lari / E: camufla] 1 Ascundere de vederea inamicului Si: camuflaj (1). 2 Ascundere a unei surse de lumină pentru ca razele ei să nu răzbată afară Si: camuflaj (2). 3 (Fig) Mascare.
camuflat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: camufla] 1-3 Camuflare (1-3). camuflai2,~ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, ~e / E: camufla] 1 Ascuns vederii inamicului. 2 (Fig) Mascat.
camuflet sn [At: DN3 / Pl: 7 / E: fr camouflet] Explozie subterană a unui proiectil de artilerie sau a unei încărcături de exploziv. camzol sfvz camizol cari av vz cam cana1 sf vz canea
cana2 .v/“[At: POLIZU / Pl: cănele / E: tc kyna, bg KBHSL] (înv) Căneală. canabe sfp [At: DN3 / E: lat canabae] Locuinţe civile grupate la marginea lagărelor militare romane.
canabicultor sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: canabi{s) + (agricultor] Cultivator de cânepă indiană.
canabinacee sf[At: DEX2 / E: fr canabinacees] 1 (Lpl) Familie de plante erbacee dicotiledonate, având ca tip cânepa. 2 (Şls) Plantă din această familie.
canabină .s/[At: DN3 / E: cf lat canabis ,,cânepă“] Substanţa răşinoasă extrasă din cânepa de India.
canabis sn [At: DEX2 / E: fr, eg cannabis] 1 Cânepă indiană (Canabis indica). 2 Stupefiant extras din cânepa indiană. canabism sn[At: DN3 / E: fr canabisme] Intoxicaţie cu canabină. canabiu, ~\e a vz conabiu canac sm, sn vz canaf
canacică sf [At: BORZA, D. / A: net / Pl: net / E: ns cf cana giugiuc] (Bot; reg) Canale (Impatiens balsamina).
canaciche sf[At: BORZA, D. / A: net / PI: net / E: net] (Bot; reg) Micşunele (Matîhiola incana).
canadian, ~ă [At: DEX2 / P: -di-an / Pl: -ieni, ~iene / E: fr canadien] 1-4 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia de bază a Canadei sau care provine de acolo. 5-6 a Care aparţine Canadei sau populaţiei ei. 7-8 a Referitor la Canada sau la,populaţia ei. 9-10 a Care provine din Canada sau de Ia populaţia ei. 11-12 a Specific Canadei sau populaţiei ei.
canadiană sf [At: DEX2 / P: -di-a- I Pl: -iene f E: fr canadienne] Haină scurtă (cu glugă) confecţionată dintr-o ţesătură deasă, de obicei impermeabilă Si: vindiac.
canaf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 197/1 / V: -ac, căn-, cănac I Pl: (sm) ~i, -e, (sn) -uri / E: mg kanaf] 1 sm Ciucure. 2 sn (Pan) Sfiehiul cozii boului. 3 sn (îf -ac, cănac-) (Bot; reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.
canafas sn [At: (a. 1766) IORGA, S. D. XII, 81 / V: ~avas, chenefaş / Pl: ? / E: ger Kanevas] Pânză rară din fire de cânepă, foarte apretată, care se foloseşte la confecţionarea hainelor,ca întărituri Ia piepţi şi,în Iegătorie, la cusutul cotoarelor de cărţi.
cana-giugiuc sfm [At: BORZA, D. / Pl: net / E: net] (Bot; reg) Canale (Impatiens balsamina).
canaidă sf [At: BORZA, D. / A: net / Pl: net / E: net] (Bot; reg) Belşiţă (Canna indica).
canal1 sn [At: CARAGIALE, ap. CADE I Pl: -uri, -e / E: fr canal, lat canalis] 1 Conductă (construită din beton sau din tuburi îmbinate, din şanţuri sau rigole) destinată sa transporte lichide,în diferite scopuri. 2 (Fig) Mijlocire. 3 Albie artificială sau amenajată, care leagă între ele două mări, două fluvii, un râu cu un Iac etc. şi care serveşte la navigaţie, la irigări sau la construcţii hidrotehnice. 4 Curs de apă îndiguit şi drenat în scopul de a-1 face navigabil, de a preveni inundaţiile etc. 5 Cale de circulaţie pe apă (ţinând loc de stradă) în oraşele aşezate pe mare sau pe fluvii. 6 Porţiune de mare situată între două ţărmuri apropiate. 7 Formaţie organică, în formă de tub, care reprezintă o cale de comunicaţie în organismele animale sau vegetale (prin care circulă substanţele nutritive, secreţii etc.) Si: canal icul. canal2 sm vz canar2
canalagiu sm [At: LEG. EC. PL. 301 / Pl: ~i/ / E: canal + -agiu] Muncitor care lucreză Ia instalarea, întreţinerea şi repararea canalelor2 (1).
canalaş sn [At: CHEST. IV, 40 I 66 I Pl: -e / E: canal + -aş] (Reg) Şanţul făcut prin holdă ca să se scurgă apa.
canale sfp [At: PANŢU, PL.2 / E: cf bg kciiic. ifi] (Reg) Plantă erbacee anuală, ornamentală, originară din India, cu frunze lanceolate, dinţate şi cu flori albe,roşii sau pestriţe Si: canaluţe, caneruţe,colţuni (9), copăcei, piersici, (reg) cana-giugiuc (Impatiens balsamina). canalet sn [At: DA / Pl: -e l E: it canaletto] 1-2 (Şhp) Canal (5) (mic). canalicul sn [At: ANATOMIA, 28, ap. DA / Pl: -e / E: fr canalicule] Nume dat canalelor (7) mici din ţesuturile organismelor.
canalicularf -ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr canalkulaire] 1 Specific canaliculelor. 2 Care aparţin canaliculelor. 3 Care provine de la canalicule.
4	în formă de canalicul. 5 Care conţine canalicule.
canaliculat, -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: canalicul + -at] Care este străbătut de canalicule.
canaliculită sf [At: DN3 / PI: -îe / E: fr canalkulite] Inflamaţie a canalului unei glande.
canalie sf [Ai: CAMIL PETRESCU, T. II, 446 / P: ~li-e / Pl: -ii I E: it canaglia] Om ticălos.
canalierie sf [At: CĂLINESCU, E. O. II, 83 / Pl: ~i/ / E: cf fr canaillerie] (Frm; nrc) Ticăloşie.
canalină sf [At: BĂRAC, ap. TDRG / Pl: -ne / E: canal2] (Reg) Canar2
(2)	(Fringilla canaria).
canaliza vt [At: DA / Pzi: -zez l E: fr canaliser] 1 A îndrepta cursul unei ape pe un canal (4). 2 (Fig) A dirija cursul unei acţiuni într-un anumit sens. 3 A dota o localitate, un sistem tehnic etc. cu canale (1) de scurgere.
canalizabil, -ă a [At: DA / Pl: ~i, -e / E: fr canalisable] 1-3 Care poate fi canalizat (1-3).
canalizare sf [At: RALEA, E. O. 185 / Pl: -zari / E: canaliza] 1 îndreptare a cursului unei ape pe un canal (1). 2 (Fig) Dirijare a cursului unei acţiuni într-un anumit sens. 3 Ansamblu de lucrări tehnice executate pentru colectarea, epurarea şi evacuarea apei întrebuinţate într-o localitate,într-un sistem tehnic etc. sau a apei de ploaie, în vederea păstrării salubrităţii solului şi a aerului Si: canalizaţie (2).
canalizat, ~ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e l E: canaliza] 1 (D. cursul unei ape) îndreptat pe un canal (1). 2 (Fig) Dirijat într-un anumit sens.
3	(D. o localitate sau o cale de comunicaţie) Prevăzut cu canale (1).
canalizator, -oare a [At: DA ms / Pl: -i, -oare / E: fr canalisateur] 1-3 Care canalizează (1-3).
canalizaţk sf [At: LTR / Pl: -ii IE: fr canalisation] 1 Instalaţie aeriană, subterană sau submarină care transportă sau distribuie energie electrică.
2	Canalizare (3).
canaluţe sfp [At: PANŢU, PL.2 / V: -nel- / E: canale + -uţe] (Bot; reg) Canale (1) (Impatiens balsamina).
369
CANAM
canam sn [At: DN3 / E: eg Can(ada) + ^m(erica)] Cursă automobilistică pe circuit în Canada şi America, maşinile trebuind să aibă două locuri şi patru roţi, în rest regulamentul fiind liber. cananarhisx v vz canonarhisi
câmp sn [At: I. CR. II, 251 / Pl: 7 / E: bg Kaaan, srb kanap] Sfoară (mai groasă) de cânepă Cf canaf( 1). canapăr sm vz calopăr
canapea sf [At: (a. 1792) IORGA, S. D. VIII, 23 / V: (Trs) -peu sn, ~peisn / PI: -ele / E: ngrxavan^g] Mobilă (cu spătar şi cu braţe, uneori, capitonată) pe care se stă şi pe care se poate dormi. canapei sn vz canapea
canapeluţă sf [Al: NEGRUZZI, S. 1,62 / Pl: ~ţe / E: canapea + -eluţd] 1-2 (Şhp) Canapea (mică). canapeu sn vz canapea
canar1 am [At: (a. 1792) URICARIUL IV, 132/2 / Pl: 7 / E: Canare] (Mol; înv; îs) Zahăr - Zahăr de prima calitate.
canar2 sm [At: (a. 1793) IORGA, S. D. VIII, 28 / V: (reg) căn~, ~rie, ~al2 / Pl: ~i / E: fr canari] 1 (Orn) Mică pasăre cântătoare, cu penele galbene, originară din Insulele Canare, al cărei bărbătuş cântă frumos (Serinus canaria) Si: canalină, (reg) canarici (Fringilla canaria). 2 (Fig) Iubit. 3 (Bot; reg; îc) ~ul-bălţii Mică plantă ierboasă, cu flori mici trandafirii (Limosella aquatica).
canara .v/‘[At: ARHIVA R. I, 73/16 / V: (reg) cănăra, ~rea / Pl: -le / E: bg KBHapa] 1 Stâncă (în mare). 2 (Reg) Păşune grasă (unde pasc oile bătrâne). 3 (Reg; pre) îngrăşatul oilor, toamna, pentru tăiat. 4 Grup de indivizi. canar aş sm vz cănăraş canarea .s/vz canara
canarici sm {At: VAIDA / Pl: ~ / E: canar1 + -ici] (Reg) Canar2 (1). canarie sfvz canar2
canarisi [At: DEX2 / Pzi: ~.se.sr / E: net] 1 vr (D. nave) A se înclina transversal din cauza unei spărturi sau a repartiţiei neuniforme a încărcăturii. 2 vr A înclina transversal o navă pentru a descoperi o parte a carenei în vederea curăţării sau reparaţiei acesteia.
canarisire sf[ At: DEX2 / Pl: -ri / E: canarisi] înclinare transversală a unei nave din cauza unei spărturi sau a repartiţiei neuniforne a încărăcă-turii ori pentru a descoperi o parte a carenei în vederea curăţării sau reparaţiei acesteia.
canarisit, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~iţi, ~e / E: canarisi] (D. nave) înclinat transversal din cauza unei spărturi sau a repartiţiei neuniforne a încărcăturii ori pentru a descoperi o parte a carenei în vederea curăţării sau reparaţiei acesteia.
canastă >s/[At: DEX2 / Pl: ~te / E: fr canasta] Joc de cărţi, care constă în realizarea de serii de şapte cărţi de aceeaşi valoare.
canat sn [At: (sf. sec. XVIII) LET. III, 249/35 / Pl: -uri (1-4),	(5)
/ E: tc kanat] (Reg) 1-3 Fiecare dintre părţile mobile din care este alcătuită
o	uşă, o poartă, o fereastră etc. 4 Toc de uşă. 5 Fiecare dintre cele două părţi ale unei piei de animal, tăiate în jumătate de-a lungul spinării. canatlâcurisnp [At: COMAN, GL. / E: canat + -lâc] (Reg) Catrafuse. canava sf [At: ODOBESCU, S. 1,482 /V: ~nev a / PI: ~le / E: fr canevas] Pânză foarte rară şi tare, folosită la broderie şi la tapiserie. canavas sn vz canafas canavaţ sn vz canavaţă
canavaţă sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 249/12 / V: (înv) -vaţ sn, -văţ sn, -veţ sn, -veţă, -viţă, -nevaţ sn, -nevaţă, cănăvăţ sn, cânăvăţ sn, chenefaş / Pl: -ţe, ~veţe f E: ngr xovvccfkfruuv, bg Kanasaxa] Pânză groasă (de cânepă). canavaţ sn vz canavaţă canaveţ sn vz canavaţă canaveţă sfvz canavaţă canavxţă sf vz canavaţă canevaţ sn vz canavaţă canevaţă sf vz canavaţă
cânăvăţ sn vz canavaţ
cană1 sf [At: DEX2 / Pl: ~ne / E: fr canne] (Bot; reg) 1 Belşiţă (Cana indica). 2 Papucul domnişoarei (Impatiens sultani).
cană2 .s/[At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: căni, (reg) cane / E: bg Kam, ger Kanne] 1 Vas cu toartă, care serveşte la băut sau la scos lichide dintr-un vas mai mare Si: canceu (1). 2 Conţinutul unui astfel de vas Si: canceu
(2). 3 Conţinutul împreună cu vasul Si: canceu (3). 4 Vas de formă cilindrică, în care se depune banda de bumbac, de in sau de cânepă la cardele şi laminoarele din filaturi. canăpăr sms vz calopăr
cancan1 sn [At: ALECSANDRI, T. 446 / Pl: ~uri / E: fr cancan] (Frm) Vorbe răutăcioase răspândite pe seama cuiva Si: harfă.
cancan2 sn [At: DEX2 / Pl: -uri l E: fr cancan] 1 Dans de cabaret răspândit în Franţa, mai ales în a doua jumătate a secolului al XlX-lea, executat numai de femei. 2 Melodie după care se execută un cancan2 (1).
3	Melodia împreună cu dansul.
cancanier, a [At: DA ms / P: ~ni-er / Pl:	~e / E: fr cancanier]
(Frm) 1 Care ţine de cancan1. 2 Privitor la cancan1. 3 Care se referă Ia cancan1. cance sfvz cange cancel sn vz cancello cancelanie sf vz cancelarie
cancelar sm [At: VĂCĂRESCUL, IST. 288/4 / V: (înv) camgelariu, cangelariu / Pl: ~i / E: lat cancellarius] 1 Şeful guvernului în Germania şi în alte state. 2 Şeful cancelariei (1) şi al arhivei regale în evul mediu.
3	Şeful cancelariei (1) unei reprezentanţe diplomatice sau al unui consulat.
cancelariatsn [At: DA/P: ~ri-at/Pl: ~e!E: cancelarie + -at] 1 Funcţia de cancelar (1). 2 Localul unde îşi exercită cancelarul (1) atribuţiile.
3	Perioada de timp cât deţine cineva funcţia de cancelar (1).
cancelarie sf [At: RUSSO, S. 70 / V: ~mie, ~nţe~, canţelerie, cănţălare, cănţekrie / A: ~ler\e, ~nţelerie, cdnţălerie, ~ţdler\e, cdnţeldrxe / Pl: ~ii / E: it cancellaria] 1-2 Birou sau secţie a unei instituţii (publice) destinată lucrărilor administrative. 3 Aparatul administrativ auxiliar al cancelariilor (1) unor şefi de state.
cancelarxsm sn [At: DA ms / E: cancelar + -ism] 1 Formalism scriptic greoi. 2 Metodă birocratică de a rezolva lucrări de birou Si: birocratism.
cancelarxst, ~ă [At: GOLESCU, î. 131 /V: ~nţe~, ~nţella~, ~nţel\st / Pl: ~\şti, ~e / E: cancelar + -ist] 1-3 sm (înv; îf ~nţe~) Funcţionar într-o cancelarie (1-3) Si: conţopist, (înv) diac, grămătic, logofăt. 4 a (luz; prt; îc) ~sto-birocratic Birocratic.
cancelarxstic, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: cf it cancelleresco] 1-3 Specific cancelariei (1-3). 4 Birocratic.
cancelling sn [At: DEX2 / P: chmsăling / E: eg cancelling] (Mrn; agm) Clauză înscrisă într-un contract de transport, potrivit căreia se poate anula contractul dacă vasul nu a sosit în portul de încărcare până la termenul convenit.
cancello sn [At: DN3 / V: ~cel / E: it cancello] (Itm) 1 Gard. 2 Grilaj.
3	îngrăditură. 4 Balustradă care separă sanctuarul de spaţiul navei.
cancer sn [At: BACOVIA, O. 57 / Pl: ~e l E: fr, lat cancer] 1 (Med) Termen general care denumeşte diverse forme de tumori maligne ce se caracterizează printr-o înmulţire excesivă a ţesuturilor unor organe Si: neoplasm, (înv) rac. 2 Boală a plantelor provocată de unele ciuperci şi bacterii parazite. 3 (îs) Tropicul ~ului Tropicul racului. 4 (îs) Zodia -ului Zodia racului. 5 (Fig) Flagel, canceriform, -ă a [At: DEX2 / PI:	~e	f	E:	fr	canceriforme]	Care
are caracteristicele unui cancer (1).
cancerigen, ~ă smf, a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr cancerigene] 1-4 (Substanţă sau factor) care poate provoca apariţia cancerului (1).
canceriza vtr [At: DEX2 / Pzi: 3 -zeazd /E: fr canceriser] 1-2 (D. răni, tumori etc.) A (se) transforma în cancer (1).
cancerizare .s/[At: DEX2 / Pl: ~zări / E: canceriza] Transformare în cancer (1) (a unei răni, tumori etc.)
370
CANGIE
cancerizat, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~a//, -e / E: canceriza] (Despre ţesuturi organe etc.) Afectat de cancer (1).
cancerofob'ie sf [At: DEX2 / Pl: -\i / E: fr cancerophobie] (Med) Teamă morbidă de cancer (1).
cancerogeneză sf [At: DEX2 / Pl: -ze / E: cancer + geneză] Carcino-geneză.
cancerolog, ~ă smf [At: DEX2 / Pl: -ogi, ~oge l E: ns cf fr cancerolo-giste] (Med) Oncolog.
cancerologic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, ~ice / E: fr cancerologique] Oncologic.
cancerologie sf [At: DA ms / Pl: ? / E: fr cancerologie] Oncologie. canceros, ~oasa .s-m/', a [At: DA / Pl: ~o.y/, ~oa.se / E: fr cancereux, it canceroso] 1-2 (Bolnav) de cancer. canceu sn vz cancioc
canci av [At: I. CR. 111, 87 / E: ţg kanc] 1-2 (Absolut) deloc. cancioc sn [At: DDRF / V: -ceu, ~og, cânciog / Pl: -uri / E: mg fcancso] 1-3 (Mgm; îf ~ceu) Cană (1-3). 4 Căuş cu care zidarul ia varul, mortarul etc. 5 Conţinutul unui cancioc (4). 6 Vasul împreună cu conţinutul. canciog sn vz cancioc
cancioneiro sn [At: DEX2 / P: can-siu-năi-ru / E: por canconeiro] Culegere de poezii lirice portugheze din sec. XII-XIV.
cancionero sn [At: DEX2 / P: can-siu-ne-ru l E: sp cancionero] (Spm) Culegere de poezii lirice spaniole din secolul al XlV-lea. candori v vz caciorî
cancroid sn [At: DN3 / P: -cro-id / E: fr cancroîde] Formaţie canceroasă a pielii şi a mucoaselor.
candel sm [At: GRIG0R1U-R1G0, M.P., ap. DA / E: ger Kandelţzucker)] Zahăr cristalizat în prisme transparente mari, obţinut, prin cristalizarea lentă a zahărului, din siropuri saturate, cu puritate mare.
candelabru sn [At: EMINESCU, ap. CADE / Pl: ~re l E: fr candelabre, lat candelabrum) 1-2 Suport cu mai multe braţe (bogat ornamentate) pentru lumânări sau becuri electrice Si: policandru.
candelă sf [At: (a. 1691) MĂRGĂRITARE, ap. TDRG/V: ~dilă,~dile sfp / Pl: -le, -li / E: vsl kanaiiav, ngr xavSrfla, fr candela] 1-3 Lampă cu ulei, care se pune la icoane sau morminte sau care servea, în trecut, la iluminat. 4 Unitate de măsură pentru calcularea intensităţii unui izvor de lumină. 5 Stâlp rotund de lemn întrebuinţat pentru susţinerea bolţilor unui tunel până la turnarea betonului. 6 (Trs; lpl; îf -dile) Chibrituri.
candehţă sf[At: DEX2 / Pl: ~ţe / E: candelă + -iţă] (Mrn) Nod care serveşte la prinderea unui obiect.
candeluţă sf [At: PANŢU, PL.2 / Pl: -ţe / E: candelă + -uţă] (Bot; reg) Căldăruşă (8) (Aquilegia vulgaris).
candeş am [At: (a. 1797) URICARIUL XVI, 221 f 2 I Pl: -i / E: net] (înv; îs) Cal - Calul mirelui, cu raftul de argint, cu harşa cu şiret şi cu postav pe şa.
candid, ~ăa[At: MACEDONSKI, 0.1,163. / Pl: -izi, ~e / E: fr candide, lat candidus] Plin de candoare Si: curat, neprihănit, nevinovat, pur.
candida1 .s/[At: DEX2 / E: Candida] Gen de ciuperci care formează micelii şi produc diverse infecţii, meningită etc.
candida2 vi [At: DA / Pzi: ~dez / E: drr candidat, candidatură] 1 A fi propus candidat în alegeri. 2 A-şi pune candidatura într-o alegere. 3 A se prezenta la un examen. 4 (Fam) A aspira la un post, la un grad, la o poziţie etc.
candidat, ~ă smf [At: CARAGIALE, T. I, 186 / Pl: -aţi, -e / E: fr candidat, lat candidatus] 1-4 Persoană care candidează (1-4).
candidatură sf [At: CARAGIALE, T. 1,194 / Pl: -ri / E: fr candidature]
1	Propunere de a reprezenta o grupare la alegeri. 2 Prezentare la un examen. 3 Aspiraţia la un post. 4-7 Starea de a fi candidat (1-4).
candidoză sf [At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr candidose] (Med) Infecţie a mucoaselor şi a pielii provocată de ciuperci din genul Candida, candilă sf vz candelă candile sfp vz candelă
candizare sf [At: DN3 / Pl: -zări / E: fr candisation] Transformare a zahărului în candel.
candoare s;f[At: MACEDONSKI, O. I, 64 / Pl: -ori / E: fr candeur, lat candor, ~oris] Curăţenie sufletească Si: naivitate, nevinovăţie, candosit, ~ă a [At: DA ms / Pl: net / E: net] (Reg) Amărât. candrea .y/‘[At: H III, 73 / Pl: -ele / E: ?] Ţesătură de lână care serveşte de aşternut Cf macat, velinţă.
candriu,~\e smf, a [At: BARONZI, L. P. 1,150/3 / Pl: ~i/ / E: ţg kand ,,ureche“] 1-2 (Om) ţicnit. 3-4 (Om) beat.
canea .y/'[At: TDRG /V: ~naJ, ~nelă / Pl: -ele / E: refăcut din canele (pil canelă)] 1-2 Cep de lemn sau de metal fixat într-un vas, prevăzut la capătul liber cu un robinet de scurgere, care serveşte la scoaterea lichidului dintr-un vas.
caneforă sf [At: DN3 / Pl: -re / E: fr canephore] 1 (Ant) Tânără femeie care purta pe cap un coş plin cu cele necesare sacrificiilor religioase.
2	Statuie reprezentând o astfel de femeie.
canela vt [At: DA / Pzi: -lez / E: fr canneler] A face caneluri pe suprafaţa interioară sau cea exterioară a unei piese Cf ghintui.
canelat1 sn [At: MDA ms / PI: ? / E: canela] Obţinere de caneluri pe suprafaţa interioară sau exterioară a unei piese.
canelat2, ~ă a [At: MON. IST. II, 23 / Pl: -aţi, -e l E: fr cannele] Cu caneluri. canelă sf vz canea
canele sfp [At: BORZA, D. / E: ns cf cană1] (Bot; reg) Belşiţă (Canna indica).
canelură sf [At: MON. IST. I, 110/ Pl: -ri, (înv) -re / E: fr canelure]
1-2 Şanţ îngust care brăzdează vertical (sau elicoidal) corpul unei coloane, al unui pilastru etc. 3 Şanţ pe suprafaţa pieselor unor maşini, servind la îmbucarea cu alte piese Si: nut. 4 Fiecare dintre adânciturile longitudinale ale trunchiului unui arbore. caneluţe sfp vz canaluţe
canetă sf [At: DEX2 / Pl: ~te / E: fr canette] Ţeavă pe care se înfăşoară firul de bătătură. caneva sf vz canava
canevas sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr canevas] 1-2 Schiţă sau linii generale ale unui desen. 3 Reţea de meridiane şi paralele trasate în vederea alcătuirii unei hărţi. 4 Ansamblul triunghiurilor, liniilor poligonale şi punctelor care servesc ca bază măsurătorilor terestre. canevaţ sn vz canavaţă canevaţă sfvz canavaţă canfor sn vz camfor canforă sfvz camfor canforcă sf vz camforcă
cangal sn [At: GIUGLEA - VÂLSAN, R. 271 / Pl: ? / E: srb kangal] Colac. cangă sfvz cange
cange sf[At: ALECSANDRI, T. 1783 /V: ~mgie, -nce, -ngă, -gie / Pl: căngi / E: tc kanga] 1-2 Prăjină lungă de lemn, eu cârlig de fier, utilizată la acostarea sau îndepărtarea de mal a navelor mici, la împingerea sau prinderea de departe a unui obiect. 3 Gheară ascuţită şi întoarsă a păsărilor răpitoare. 4-5 (Ban) Brăţar sau pârghie eu fier încârligat în capăt. 6 (Mol; spc) Cârligul cântarului. 7 Fâşie de pănură cu un cârlige! sau cu un ac îndoit la un capăt, cu care croitorul ţine lucrul (nemişcat) pe genunchi. 8 (Bot; Mol; îc) ~a-păsării (Arthrolobium scorpioides). 9 (Bot; Mol; îae) Unghia găii (Astragalus glycyphyllos). 10 (Trs; îf camgie) Biciuşcă ciobănească, cu plesne la vârf. 11 (Mun; îf -ngă) Ac de păr. 12 (Mol; îe) A face - A face scandal.
cangei smp [At: BORZA, D. / E: net] (Bot; reg) Papucul domnişoarei (Impatiens su Itan i). cangelariu sm vz cancelar cangie sf vz cange
371
CANGRENA
cangrena vtr [At: DA / V: ga- / Pzi: 3 ~ează i E: fr gangrener, it cancrenare] (D. ţesuturile unui organism animal) 1-2 A (se) distruge. 3 A putrezi.
cangrenare .v/'[At: DEX2 / V: ga~/ PI: ~«ări / E: ca/igmwi] (D. ţesuturile unui organism animal) 1 Distrugere. 2 Putrezire Si: cangrenă (2).
cangrenat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cangrena] 1-2 Cangrenare (1-2).
cangrenat2, ~ă a [At: BACOVIA, O. 58 / V: ga- / PI: ~an, / E: cangrena] 1-2 Atins de cangrenă (1-2).
cangrenă sf [At: MACEDONSKl, O. II, 30 ! V: ga-/ Pl: -ne / E: fr gangrene, lat gangraena, it cancrena] 1-2 Distrugere sau putrezire a unei părţi din ţesuturile unui organism.
cangrenos, -oasă a [At: DA / V: ga— / PI: ~o.ş7, ~oa.se / E: fr gangrenewjc] 1-2 Cu aspect de cangrenă (1-2). 3-4 De natura cangrenei (1-2). 5-6 Ca o cangrenă (1-2). 7-8 Specific cangrenei (1-2).
cangrenisi vtr [At: DA / Pzi: -sesc / E: cangrena css] 1-2 A (se) îmbolnăvi de cangrenă.
cangur sm [At: DA / Pl: ~i / E: fr kangourou] Mamifer erbivor din Australia, cu coadă lungă şi picioarele anterioare scurte, a cărui femelă are sub pântece o pungă, unde îşi ţine puii când sunt mici (Macropus gigante us). câni av vz cam
canibal, -ă [At: DA / PI:	-e	/	E: fr cannibale] 1 smf Antropofag.
2-3 smf, a (Fig) (Om) crud, sălbatic.
canibalic, -ă a [At: RALEA, E. O. 113/ Pl: -ici, -ice / E: canibal + -ic] 1-2 Care aparţine canibalului (1-2). 3-4 Referitor la canibal (1-2). 5-6 Care provine de la canibal (1-2). 7-8 Specific canibalului (1-2).
canibalism sn [At: DA / PI: -e l E: fr cannibalisme] 1 Antropofagie.
2	Cruzime. 3 (Fig) Sălbăticie.
canicular,-ă a [At: HOGAŞ,M. N. 116/P1: -i,~e/E: frcaniculaire, lat canicularis] Specific caniculei Si: arzător, dogoritor, torid, zăpuşitor.
caniculat, ~ă « [At: DEX2 / Pl: ~aţi, ~e / E: ns cf fr cannele] (Bot; d. un organ) Care are şanţuri semicirculare.
caniculă sf{At: DA ms / Pl: ~le / E: fr canicule, lat canicula] 1 Perioadă în care steaua Sirius răsare şi apune o dată cu soarele (22 iulie - 23 august).
2	Căldură dogoritoare specifică zilelor calde de vară Si; arşiţă, dogoare, zăduf, zăpuşeală.
caniculturâ sf [At: DEX2 / Pl: -ri / E: fr caniculture] Ramură a z<K)tehniei care se ocupă cu studiul creşterii şi dresajului câinilor, în scopul folosirii lor la diferite servicii (pază, vânătoare, transporturi etc.).
canid sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr canides] 1 (Lpl) Familie de mamifere carnivore digitigrade,cu gheare nerectractile şi cu patru degete la picioarele dinainte şi cinci la cele din spate,din care fac parte lupul, vulpea, şacalul etc. 2 (Lsg) Animal din această familie. canigie sf vz cange
canin, -ă [At: KLOPŞTOCK, F. 152 / PI: -i, -e / E: fr canin, lat caninus] 1 a Care aparţine câinelului (1). 2 a Referitor la câine (1). 3 a Care provine de la câine (1). 4 a Specific câinelui (1). 5 sm Fiecare dintre dinţii lungi şi ascuţiţi, aşezaţi între dinţii incisivi şi premolari, foarte dezvoltaţi la animalele carnasiere.
canion sn [At: DEX2 / P: -ni-on l Pl: -oane IE: fr canon, ger Canon] Vale adâncă şi foarte strâmtă, cu pereţii abrupţi şi cu fundul îngust, prin care râurile curg vijelios, formând vârtejuri.
caniotă .v/‘[At: CADE / P: ~ni-o~ / Pl: -te / E: fr cagnotte] 1 Vas cu coşuleţ, în care se strâng banii de la unele câştiguri (de obicei de la jocurile de cărţi), pentru a acoperi unele cheltuieli. 2 Sumă strânsă cu această ocazie.
canipoală .s/'[At: BORZA, D. / Pl: ~le / E: net] (Bot; reg) 1 Turiţă mare (Agrimonia eupatoria). 2 (Bot; reg; lpl) Cânepioară (Eupatorium cannabinum).
canisă .v/’[At: DEX2 / Pl: -se / E: fr cănise] Crescătorie de câini.
canistră sf [At: DEX2 / Pl: -re / E: ger Kanister] Recipient de tablă, de material plastic etc., de formă paralelipipedică, cu închidere ermetică, servind la transportul benzinei, al laptelui etc.
canistreală .v/‘[At: DN3 / Pl: -e/i / E: it canestrello] Cerc de metal, de lemn sau de frânghie, care serveşte la prinderea sau dirijarea unui obiect ori a unei manevre în direcţia cârmei.
caniş sm [ At: DEX2 / PI: -i / E: fr caniche] 1 Specie de câini cu părul creţ. 2 Animal din această specie. canişă -v/*[At: DN3 / Pl: -se / E: fr caniche] Crescătorie de câini. caniţie .v/ [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr canitie, lat canities] Albire totală sau parţială a părului, caniv, -â a [At: PAMFILE, A., ap. DA ms / Pl: ~i, ~e / E: net] Leneş. canjană .vf[At: BORZA, D. / A: net / Pl: net / E: net] (Bot; reg) Calcea calului (Caltha palustris).
canoe sf [At: DEX2 / Pl: ~ / E: fr canoe] 1 Ambarcaţie uşoară folosită, în trecut, de amerindienii din regiunea Marilor Lacuri. 2 Ambarcaţie uşoară, tară cârmă, construită simetric,cu prora şi pupa ascuţite şi înălţate, condusă cu ajutorul pagaielor,din poziţie 111 genunchi. 3 Sport nautic care se practică cu canoe (2).
canoist, ~ă smf, a [At: DEX2 / P: ~no Ast / Pl: -işti, -e / E: canoe + -ist] 1-2 (Sportiv) care practică sportul cu canoe (2).
canon sn [At: PRAV., ap. GCR 1, 158/40 / V: ~nun l Pl: -oane I E: vsl kononl, ngr xavrfv, ger Kanon] 1 Regulă. 2 Dogmă bisericească Si: tipic. 3 Listă de texte sacre care se bucură de autoritate deplină în cadrul unei religii. 4 Pedeapsă dată de biserică la călcarea unui canon (2). 5 (Pex) Suferinţă. 6 Nume dat cărţilor Vechiului şi Noului Testament. 7 (îs) -ul de mângâiere Paraclisul Maicii Domnului. 8 Regulă care face parte dintr-un ansamblu de procedee artistice specifice unei epoci. 9 (Pex) Regulă rigidă, formalistă. 10 Cântare eroică. 11 Compoziţie muzicală în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută împreună aceeaşi melodie. 12 Cântare bisericească. 13 (Pan) Cântec monoton şi plângător.
14	(Pex) Cântec. 15 Instrument muzical de origine orientală, format dintr-o ladă sonoră de formă trapezoidală, cu coarde puse în vibraţie cu amândouă mâinile Cf ţiteră. 16 (Pex) Glas. 17 (îe) A pune la - A pedepsi. 18 Literă de tipar având corpul de 36 de puncte tipografice, cu care se tipăreau în trecut cărţile canonice.
canonadă .v/'[At: BOGZA,C. 0.60 / Pl: -de / E: fr canonnade] Tragere a unui mare număr de proiectile, cu mai multe guri de foc de artilerie.
canonarh sm [At: TDRG / PI: -i / E: ngr xovovg^t^] Monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile şi catedralele ortodoxe.
canonarhisi vi [At: GHICA, S. 55 / Pzi: -sesc IE: canonarh + -/.s7] A îndeplini slujba de canonarh.
canoneală .v/‘[At: CIAUŞANU, R. SCUT. 63 / Pl: ~e// / E: canoni + -eală] (Pop) Caznă.
canoni [At: (a. 1652) GCR 1,161 / 8 / Pzi: -nesc / E: canon] (înv) 1 vt A pedepsi Cf canon (3). 2-3 vtr (Pex) A (se) chinui.
canonialy ~ă a [At: DEX2 / P: -ni-al / Pl:	~e	/ E: fr canonial]
1-4 Canonic2 (1-4).
canonic1 sm [At: DA ms / A şi: -nic l Pl: -ici l E: lat canonicus] 1 Preot catolic sau anglican, care face parte din consiliul episcopal. 2 Superiorul unei catedrale.
canonic2, ~ă a [At: URS AN 1,21, ap. DA ms / Pl: -ici, -ice / E: fr canonique, lat canonicus] 1 în conformitate cu canonul (1) Si: canonial (1). 2 Specific canoanelor (1) Si: canonial (2). 3 Care provine de la un canon (1) Si: canonial (3). 4 Privitor la canoane (1) Si: canonial (4).
canonicat sn [At: IORGA, L. II, 414 / Pl: ~e / E: fr canonicat, ger Kanonikat] 1-2 Demnitatea (şi beneficiile) de canonic1 (1-2).
canonică sf [At: DOSOFTEI, V. S. 25/1 / Pl: -ice / E: ngr xavovixog] (înv) Călugăriţă (1).
canonicitate .ş/[At: DA ms / E: fr canonicite] (Rar) însuşirea de a fi canonic2 (1).
372
CANTITATE
canonieră sf [At: DA ms / P: ~ni-e~ / Pl: -re l E: fr canoniere] Navă mică de război folosită la patrulare, escortare, servicii de pază etc. a coastelor şi a fluviilor. canomre sf[ At: DA ms / Pl: -ri / E: canoni] 1 Pedepsire. 2 Chinuire. canonişi vt [At: DOSOFTEI, V. S. 96 / Pzi: -.ve.sr / E: ngr xavoviŢw] 1-2 A stabili prin canon (1) (sau prin lege) Si: a legifera. 3 A da cuiva un canon (4) Si: a pedepsi. 4 (C. i. oameni) A aşeza între sfinţi Si: a canoniza. 5 (C. i. texte, cărţi) A declara conform(ă) eu canoanele (1) bisericii.
canonisire sf [At: ANTIM, P. 158 / Pl: -ri / E: canonişi] 1 Legiferare.
2	Pedepsire. 3 Trecere în rândul sfinţilor a unei persoane decedate Si: canonizare.
canonisity a [At: PRAV., ap. TDRG / Pl: -iţi,-e l E: canonişi]
1	Stabilit prin canon (1), prin lege Si: legiferat, orânduit, prescris.
2	(D. eărţi) Socotit a fi în conformitate eu canoanele (1) bisericeşti.
3	Pedepsit.
canonit, ~â a [At: CARAGIALE, N. S. 54 / Pl: -ir/, -e / E: canoni]
1 Pedepsit. 2 Chinuit.
canoniza vî [At: COSTINESCU / Pzi: -zez / E: fr canoniser, lat canonisare] (C. i. oameni) A canonişi (4).
canonizabil, ~ă a [At: DN3 / Pl: -/, -e / E: fr canonisable] Care poate fi canonizat.
canonizare sf[At: DA ms / Pl: -zăr/ / E: canoniza] Canonisire (3). canonizat, -ă [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: canoniza] Aşezat între sfinţi. canop sn vz canopă
canopă sf [At: DN3 / Pl: ~pe / V: -nop l E: fr canope] (Ant) Vas funerar care avea modelat pe capac un cap de om sau de animal şi în care se puneau măruntaiele morţilor. canoră sf vz canură
canota vi [At: DEX2 / Pzi: -rez / E: fr canoter] (Spt) A vâsli. canotaj sn [At: CAMIL PETRESCU,T. U, 28 / Pl: -e / E: fr canotage)
1	Sporturi nautice care se practică în ambarcaţii puse în mişcare cu ajutorul vâslelor. 2 (îs) - academic Ramură a sporturilor nautice care se practică pe schifuri şi pe giguri1.
canotier, -ă .vm/'[At: DEX2 / P: -ti-er I Pl: ~/, -e / E: fr canotier] 1-2 Canotor (1-2).
canotieră .v/ [At: CARAGIALE, ap. CADE / P: -ti~e- / Pl: -re / E: fr canotier] Pălărie tare de paie, eu fundul şi borurile drepte.
canotor, -oare smf, a [At: DEX2 / Pl: -/, -oare / E: fr canoteur] 1-2 (Sportiv) care practică sportul vâslitului Si: canotier (1-2).
cansiu sm [At: (a. 1836) PAPAHAGI, C. L. / A: net / Pl: ? / E: net] (înv) Purpură.
ca/i/7 .v« [ At: G. IONESCU, C. T. 257 / PI: -uri 1 E: ger J&wte] 1 Muchie, latură a unor obiecte. 2 Parte a copertei de carton care depăşeşte marginile filelor legate ale unei cărţi, ale unui caiet sau registru. 3 Margine, muchie a suprafeţei de alunecare a schiului. cant2} -ă a [At: I. CR. IV, 188 / Pl: ~nţi,~e / E: net] (Reg) Nerod. cânta vi [At: DN3 / Pzi: -rez / E: ger kanten] (Schi) A merge pe canturi1 (3).
cantabil, -ă a [At: DEX2 / Pl: -/, -e / E: lat cantabUis, it cantabile] (Liv) Care (se) poate cânta Si: melodios.
cantabile [At: DEX2 / E: it cantabile] 1 av (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) în mod clar, expresiv Si: cantando, melodios. 2 sn Parte dintr-o bucată muzicală interpretată cantabile (1).
cantabilitate sft[At: DEX2 / Pl: -taţi / E: cantabil + -itate] 1 însuşire a unei piese muzicale sau a unei teme dintr-o compoziţie vocală sau instrumentală de a avea o linie melodică expresivă. 2 (D. versuri) Muzicalitate.
cantabrismp [At: DEX2 / E: fr Cantabres] Veche populaţie din Spania, supusă de romani după o îndelungată rezistenţă.
cântai sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr cantal] Varietate de brânză fermentată, de reţetă franţuzească, cu pastă dură.
cantalău sn [At: CHEST. II, 465 / 51 / Pl: 7 / E: cântă1 + -Iau] (Reg) Vas în care se păstrează apa de băut Cf: cânta1.
cantaloş sm [At: PAMFILE, A. R. 175 / PI: -/ / E: ns cf cantalup] (Reg) Cantalup.
cantalup sm [At: PAMFILE, A. R. 175 / V: ~/oş / Pl: ~/ / E: fr cantaloup] Varietate de pepene galben cu fructul turtit şi cu coaja groasă, brăzdată în felii şi cu miezul aromat. cantando av [At: DEX2 / E: it cantando] Cantabile (1). cântar7 sn [At: DN3 / Pl: net / E: fr canthare] 1 Vas de băut la greci şi la romani, cu picior şi toarte. 2 Fântână de forma unui vas, din care ţâşnea apa. cântar2 sm vz cântar
cantaragiu sm [At: (a. 1826) ap. ŞIO IV: cân- / Pl: -i/ / E: tc kantarci] Salariat la vamă, la gară etc., care cântăreşte bagajele sau mărfurile Si: cântar itor.
cantariatica sfl [At: RĂŞCANU, L. 39 / E: ngr ' xavmpia] 1 Taxa cântăririi vamale. 2 Venitul cântarului. cantaridă sf'[At: DA / Pl: ~de / E: fr cantharide, lat cantharis, -idis]
1	Insectă din ordinul coleopterelor, verde-aurie, cu miros caracteristic, care atacă frasinul şi liliacul şi care este folosită în industria farmaceutică (Lytta vesicatoria) Si: căţel-de-frasin, caţelul-frasinului, gândac-de-frasin, gândacul-frasinului. 2 Cantaridină.
cantaridmă sf [At: DEX2 / Pl: ~ne / E: fr cantharidine] (Far) Substanţă toxică extrasă din cantaridă (1) Si: cantaridă (2).
cantaridism sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: eg cantharidism] (Med) Intoxicaţie cu cantaridină. cantarig sn vz hantarig
cantată A/[At: ENC. ROM. / Pl: ~te / E: it cantata] 1 Compoziţie muzicală ocazională, cu caracter solemn sau liric, pentru voci, solo, cor şi orchestră. 2 (îc) ^oratoriu Compoziţie voeal-instrumentală pe un libret cu temă dramatică. cantaur, -fl a [At: I. CR. V, 316 / Pl: -/, -e / E: net] (Reg) Nebun. cantautor, ~oare smf [At: DEX2 / P: -a-u- / Pl: -/, -oare / E: it cantoautore] Cântăreţ care-şi compune singur textele şi muzica.
cantavani smp [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg) încălţăminte uzată (mai ales bocanci) care se poartă pe lângă casă. cântă1 sf[At: LB / Pl: -le / E: srb, mg kanta] (Reg) 1 Oală de metal.
2	Conţinutul unei cânte (1). 3 Oala împreună cu conţinutul. 4 Vas de lut cu coadă, larg la gură ca o ulcică (un fel de cană mai mare). 5 Conţinutul unei cânte (4). 6 Vasul împreună cu conţinutul.
cântă2 sf [At: DDRF / Pl: -te / E: ger Kante] (Gmsr) Fâşie colorată de la capătul unei bucăţi de stofă Si: şiştoare Cf bata.
canter sn [At: DN3 / Pl: 7 / E: eg canter] (Hpm) Galop de încercare scurt şi uşor.
cantilenă .s/[At: DENSUSIANU, L. A. 21 / Pl: -ne / E: it cantilena, fr cantilene] 1-2 Cântec liric sau epic. 3 Melodie gravă, sentimentală, care se execută tărăgănat.
cantilever [At: DN3 / Pl: net / E: fr cantilever] 1-2 sn, a (Sistem de suspensie) care nu are o susţinere directă. 3 sn Tip de pod metalic, ale cărui grinzi principale nu au o susţinere directă şi suspendă, la rândul lor,
0	grindă cu o deschidere redusă.
cantină j/[At: SCÂNTEIA, 1949, nr. 322 / PI: -ne / E: fr cantine]
1	Local unde se serveşte masa salariaţilor dintr-o întreprindere, instituţie, şcoală etc. 2 Personalul unei cantine (1). 3 Persoanele care mănâncă la
o	cantină (1).
cantinele sfp [At: CHEST. II, 369 / 242 / E: net] (Reg) Lemne subţiri care se bat pe pereţii caselor de lemn pentru a ţine tencuiala.
cantinier, -ă smf, a [At: CONTEMP., Seria II, 1949, 4 / 8 / P: -ni-er / Pl: -/, -e / E: fr cantinier] 1-2 (Persoană) care conduce o cantină (1).
cantitate sf [At: l. IONESCU, P. 70 / V: (înv) cua-, cva- / Pl: -taţi / E: fr quantite, lat quantitas, -atis] 1 Câtime. 2 Număr. 3 Mărime. 4-5 (îs) ~ neglijabila Lucru (sau persoană) de mică importanţă, de care nu trebuie să se ţină seama. 6 Proprietate care poate fi reprezentată printr-un număr
373
CANTITATIV
obţinut dintr-o măsurătoare sau dintr-o numărătoare. 7 Ansamblul determinărilor care exprimă gradul de dezvoltare al însuşirilor unui obiect, susceptibile de a fi măsurate şi traduse numeric. 8 însuşire a obiectelor a cărei schimbare nu produce, la început, modificări radicale în calitatea lor, ci numai pregăteşte aceste modificări. 9 (Fon) Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. 10 (Mat) Tot ce este considerat ca format din părţi omogene, putând fi mărit sau micşorat, măsurat sau numărat Si: cătăţime, câtime. 11-12 (Alg; îs) ~ pozitivă sau negativă Cantitatea precedată de semnul (+) sau (-).
cantitativ, -ă a [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 8 / V: cua-f cva- / Pl: -/, ~e / E: fr quantitatif\ 1 Care se referă la cantitate (6). 2 Care aparţine cantităţii (6). 3 Care provine de la cantitate (6). 4 Specific cantităţii (6). canto sns [At: DA / E: it canto] Muzică vocală Si: cânt, cântare, cântec, canton sn [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 495 / Pl: -oane / E: fr canton] 1 Unitate teritorial-administrativă în unele ţări. 2 Fiecare dintre statele care compun Confederaţia Elveţiană. 3 Cea mai mică unitate în administraţia pădurilor. 4 (Pre) Casa pădurarului. 5 Clădire din imediata vecinătate a unei căi de comunicaţie, înzestrată cu aparatele necesare pentru supravegherea şi întreţinerea acesteia şi care serveşte şi ca locuinţă pentru cantonier (1).
cantona vir [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 162, 6/5 / Pzi: -nez / E: fr cantonner] 1 A se instala, pentru un timp oarecare, într-un cantonament (2). 2 A rămâne pe Ioc. 3 (Fig) A se limita.
cantonai, -ă a [At: DA / Pl:	-e / E: fr cantonai] 1-2 Care aparţine
cantonului (1-2). 3-4 Referitor la canton (1-2). 5-6 Care provine de la canton (1-2). 7-8 Specific cantonului (1-2). 9-10 De canton (1-2).
cantonament sn [At: CAMILAR, N. I, 426 / PI: -e / E: fr cantonne-ment] 1 Staţionare vremelnică (a unei unităţi militare) într-o localitate în afara cazarmei. 2 Loc unde sunt instalaţi cei cantonaţi (1). 3 Loc de cazare special amenajat, unde o echipă sau un lot sportiv se pregătesc în comun (în vederea participării la o competiţie de amploare). 4 Perioada de timp cât o echipă se află în cantonament (3).
cantonare a/' [At: DA ms / Pl: -nări / E: cantona] 1 Instalare pentru un timp oarecare într-un cantonament (2). 2 Rămânere pe loc. 3 Limitare. cantonat, ~ă a [At: CONTEMP. nr. 162,316 / Pl: ~aţi, ~e l E: cantona]
1	Instalat pentru un timp oarecare într-un cantonament (2). 2 Rămas pe loc. 3 Limitat.
cantoneriţă sf [At: DA / Pl: -ţe / E: cantonier + -iţă] 1 Cantonieră (1).
2	Soţia cantonierului (1).
cantonier, ~ă smf', a [At: DA / P: -ni-er l Pl: -i, ~e ! E: fr cantonnier] 1-2 (Persoană) care are sarcina de a supraveghea şi întreţine o anumită porţiune de şosea sau cale ferată.
cantoplastie sf [At: DN3 / PI: -ii / E: fr canthoplastie] Intervenţie chirurgicală făcută pentru a mări cantusul palpebral.
cantor1 sm [At: DA / Pl:	/	E:	lat	cantor, ger Kantor] (Reg) Cântăreţ
de biserică Si: dascăl, psalt. cantor2 sn vz contor cantoră sfvz contor
cantotomie sf [At: DN3 / Pl: ~i i l E: fr canthotomie] Incizie a comisurii externe a pleoapelor. cantus sn [At: DN3 / PI: -uri / E: fr canthus] Comisura pleoapelor. cântă .v/'[At: T. PAPAHAGI, C. A. / Pl: ~e l E: mg kanca] (Reg; ca poreclă) Iapă. canţelarie sf vz cancelarie canţelarist sm vz cancelarist canţeletie sfvz cancelarie canţelist sm vz cancelarist canţellarist sf\z cancelarist
canţonă .v/TAt: DEX2 / Pl: ~ne / E: it canzone] 1 Poezie lirică italiană medievală de origine provensală, consacrată iubirii cavalereşti. 2 Cântec pe mai multe voci din epoca Renaşterii, apropiat de cântecul popular, care, cu timpul, a devenit o piesă instrumentală.
canţonetă .t/[At: MACEDONSKl, O. IV, 89 / Pl: -te / E: it canzonetta]
1	Mic cântec popular italian. 2 (Pex) Cântec scurt. 3 Poezie lirică italiană, formată din versuri scurte.
canţonier sn [At: DEX2 / P: ~ni-er l Pl:	/	E:	it	canzoniere]	Culegere
italiană de poezii lirice de dragoste.
canulă sf[At: DA / Pl: ~le l E: fr canule, lat cannula] Tub de sticlă sau de ebonită, întrebuinţat în medicină în diferite operaţii chirurgicale sau pentru spălări interne. canun sn vz canon
canură .v/ŢAt: CREANGĂ, A. 62 / V: -noră, căn~ l Pl: -uri l E: ml cannula] Fire scurte de lână rămase în dinţii pieptenului după dărăcit, folosite (ca bătătură) pentru ţesături mai groase. canv a sfvz canavaţă
caolin sn [At: DA / P: ca-o- / E: fr kaolin] 1 Rocă argiloasă de culoare albă sau uşor colorată de impurităţi, insolubilă în apă, alcătuită din caolinit, întrebuinţată, mai ales, în industria ceramicii, a hârtiei, a sticlei, în medicină etc. 2 (Med) Pudră absorbantă întrebuinţată ca emolient.
caolinit sn [At: DEX2 / P: ca-o- / Pl: ? / E: fr kaolinite] Silicat de aluminiu hidratat care intră în compoziţia caolinului (1), de culoare albă, mată, uneori, uşor colorat.
caolinizare sf[AV. DEX2 / P: ca-o- / Pl: -zări l E: fr, eg kaolinisation] Proces chimic de transformare a unor roci în caolin (1).
caolinoSy -oasă a [At: NOM. MIN. 64 / P: ca-o~ / Pl: -oşi, -oase l E: caolin + -av] Cu (aspect de) caolin (1). caos sn vz haos
cap1 [At: COD. VOR. 92/13 / Pl: -ete sn, -i sm / E: ml caput] 1 sn Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi orificiul bucal Si: căpăţână, glavă, hârcă, scăfârlie, troacă, ţeastă (arf) bostan, dovleac, oală, sfeclă. 2 sn (îlav) Din - până în picioare în întregime.
3	sn (îlav) Cu noaptea-n — Dis-de-dimineaţă. 4 sn (îlav) (Până) peste
-	Extrem de. 5 sn (îlav) Cu un - mai sus (Cu mult) mai mult, mai deştept, mai bine. 6 sn (îlav) Cu -ul plecat Ruşinat. 7 sn (îal) Umilit. 8 sn (îal) învins. 9 sn (îlav) Pe după - Pe după gât, pe ceafă. 10 sn (Fam; îla) Bătut în - Tâmpit. 11 sn (îe) A se da peste - A face tumbe. 12 sn (îae) A face eforturi deosebite pentru a realiza ceva, a face imposibilul. 13 sn (îe) A da (pe cineva) peste - A trânti (pe cineva) la pământ. 14 sn (îae) A da jos (pe cineva) dintr-o situaţie Si: a doborî, a învinge. 15 sn (îe) A da peste - (paharul, băutura etc.) A înghiţi dintr-o dată conţinutul unui pahar, al unei căni etc. 16 sn (îe) A da (ceva) peste - A schimba cu totul ordinea lucrurilor, a ideilor, a unui program stabilit etc. 17 sn (îae) A lucra repede, superficial, de mântuială. 18 sn (îe) A scoate -ul în lume A ieşi între oameni, în societate. 19 sn (îe) A nu-şi mai vedea -ul de... sau a nu şti unde-i stă sau unde-i este -ul A nu şti ce să facă, a fi copleşit de... 20 sn (îe) A-şi pierde -ul A se zăpăci. 21 sn (îe) A nu mai avea unde să-şi pună -ul A ajunge fără adăpost, pe drumuri, sărac. 22 sn (îe) A da din
-	A clătina capul (1) în semn de aprobare, de refuz etc. 23 sn (îe) A da cuiva la - A iovi. 24 sn (îae) A omorî. 25 sn (îae) A ataca cu violenţă pe cineva. 26 sn (îae) A distruge pe cineva (cu vorba sau cu scrisul). 27 sn (îe) A umbla cu -ul în traistă A fi distrat, neatent. 28 sn (îe) A se da cu -ul de (toţi) pereţii A fi cuprins de disperare sau de necaz. 29 sn (îae) A regreta o greşeală făcută. 30 sn (îe) A-şi lua lumea în - A pleca departe, părăsindu-şi casa, locul de origine şi rătăcind prin lume. 31 sn (fe) A-şi pleca -ul A se da învins. 32 sn (îae) A se simţi ruşinat, umilit. 33 sn (îe) Vai de -ul lui (sau haram) de -ul lui Vai de el. 34 sn (D. o situaţie neprevăzută, un necaz etc. îe) A cădea (sau a veni, a se sparge etc.) pe (sau de, în) -ul cuiva A veni asupra cuiva tot felul de neplăceri şi necazuri, a-I lovi o nenorocire. 35 sn (îe) A cădea pe -ul cuiva A sosi pe neaşteptate la cineva (creându-i neplăceri, deranj). 36 sn (îe) A sta (sau a şedea, a se ţine) de -ul cuiva sau a se pune pe -ul cuiva A stărui fără încetare pe lângă cineva. 37 sn (îe) A se duce de pe -ul cuiva A lăsa pe cineva în pace. 38 sn (Reg; îe) A nu şti (sau a nu avea) ce-şi face -ului A nu mai şti ce să facă pentru a ieşi dintr-o situaţie grea. 39 sn (înv; îe) A lega
374
CAP2
în - A lua de nevastă. 40 sn (înv; îe) A ridica -ul A se răscula. 41 sn (îe) A i se urca (sau sui, sări) cuiva în — A-şi lua o îndrăzneală prea mare. 42 sn (îe) A se pune-n - (şi-n cur) A face tot posibilul. 43 sn (îe) A fi — tăiat (cineva) A fi leit cineva, a avea o mare asemănare. 44 sn (îe) A (nu)-l durea -ul A (nu)-i păsa, a (nu) fi îngrijorat. 45 sn (îe) A-şi vârî -ul Ia... A intra la stăpân. 46 sn (îe) A-şi vârî -ul (teafăr-) sănătos sub Evanghelie A se însura. 47 sn (îae) A se pune sub ordinele altuia. 48 sn (înv; îae) A se băga singur, fără a ti nevoie, într-o încurcătură. 49 sn (îe) A-şi lega -ul de cineva A se căsători. 50 sn (Reg; îe) A-şi lua —ul în poale A o lua la fugă. 51 sn (îe) A umbla cu -ul între urechi (sau în sac) A nu fi atent. 52 sn (îlav) Cu -ul mare Căpos. 53 sn (îal) Ameţit de băutură Si: beat. 54 sn (îe) A-1 duce (sau a-1 tăia) pe cineva -ul A se pricepe. 55 sn (îlav) Cu (scaun la) - Cu înţelepciune. 56 sm (îs) - de familie Bărbatul care reprezintă puterea familială şi părintească. 57 sm (Pgn; îas) Orice persoană care procură mijloacele necesare traiului unei familii şi o reprezintă juridic. 58 sn (îs) - de expresie Portret în care artistul face un studiu amănunţit al expresiei unui sentiment pe trăsăturile chipului omenesc. 59 sn (Fbl) Lovire a mingii cu capul (1). 60 sn (îs) - de bour Primele serii de mărci poştale româneşti, având pe ele capul (1) unui bour. 61 sn (Pm) Parte a monedei care are imprimat un chip. 62 sn (Prc) Părul capului (1). 63 sn Căpătâi (1). 64 sn (D. oameni) Individ. 65 sn (D. animale) Bucată. 66 sn Impozit. 67 sn Sumă (în bunuri) posedată sau datorată Cf: capital1 (1). 68 sn (îe) A îndoi -etele A dubla suma, capitalul1 (9) investit. 69 sn (îe) A-şi scoate din -ete A fi răsplătit pentru osteneală. 70 sn (îlav) Pe -ete Care mai de care, pe întrecute. 71 sn (îal) în număr foarte mare. 72 sn (îe) Câte -ete, atâtea păreri Exprimă o mare divergenţă de opinii. 73 sn (Pm) Minte. 74 sn (Pm) Memorie. 75 sn (îlav; îla) Cu -(în mod) inteligent. 76 sn (îlav; îla) Fără - (în mod) necugetat. 77 sn (îe) A fi bun (sau uşor) la (sau de) - sau a avea - uşor A fi deştept. 78 sn (îe) A fi greu (sau tare) de - sau a avea — greu A pricepe cu greutate, a fi prost. 79 sn (îe) A nu-i intra cuiva în - A nu putea pricepe ceva. 80 sn (îe) A-i ieşi (cuiva ceva) din - A nu-i mai sta gândul la... Si: a uita. 81 sn (fe) A nu-i mai ieşi (cuiva ceva) din — A-I stăpâni mereu (acelaşi gând), a nu putea uita. 82 sn (îe) A-i sta -ul Ia... A se gândi la... 83 sn (îe)A -şi bate (sau a-şi frământa, a-şi sparge, a-şi sfărâma etc.) Mii A se gândi, a se strădui spre a soluţiona o problemă. 84 sn (îe) A-i deschide (cuiva) -ul A face pe cineva să înţeleagă ceva Si: a lămuri. 85 sn (îe) A fi (sau a rămâne, a umbla etc.) de -ul său A fi (sau a rămâne etc.) liber, independent, nesupravegheat. 86 sn (îe) A face (ceva) din (sau de) -ul său A face (ceva) fără a se consulta cu nimeni. 87 sn (îe) A întoarce (sau a suci, a învârti etc.) -ul cuiva A face pe cineva să-şi piardă dreapta judecată. 88 sn (îae) A zăpăci. 89 sn (îae) A face pe cineva să se îndrăgostească. 90 sn (îe) A face cuiva -ul calendar A umple cuiva capul cu multe probleme, obligaţii etc. 91 sn (îe) A nu avea — să... A nu avea posibilitatea să... 92 sn Motiv, pricină. 93 sn (Jur; îs) - de acuzare Motiv pe care se întemeiază acuzarea. 94 sn (îe) A plăti cu -ul A plăti cu viaţa. 95 sn (înv; îe) A-şi pune -ul (Ia mijloc) A-şi pune viaţa în primejdie. 96 (înv; îae) A garanta cu viaţa. 97 sn (înv; îae) A se prăpădi. 98 sn (îe) A-şi aduce -ul (sau -etele) Ia (sau sub) A se pune sub ascultarea sau sub scutul cuiva. 99 sn (îe) A se apuca pe - A se jura pe viaţă. 100 sn (îlav) O dată cu -ul sau în ruptul -ului Cu nici un preţ. 101 sn (îe) A-şi face de - A face ceva ce poate să-i primejduiască viaţa. 102 sn (îae) A face nebunii. 103 sn (îe) A face cuiva de - sau a pune -ul cuiva A omorî pe cineva. 104 sn (îe) A nu avea - (şi chip sau şi Dumnezeu) să... sau de... A nu fi în stare, a nu avea posibilitatea. 105 sn (Ent; îc)
—de-mort sau -ul Iui Adam Strigă (Acherontia athropos). 106 sn (tc) ~ul-cerbului Boul-lui-Dumnezeu (Luconus cervus). 107 sn (îc) —de-delfin sau —-de-mops Specie bizară de şalău, cu oasele frontale încovoiate de la mijloc şi lăţite, nedefinită mai îndeaproape. 108 sn (îc) —sec Peşte nedefinit mai îndeaproape. 109 sn (îc) —întortocat sau capu-ntoarce Capântortură. 110 sn (Bot; reg; îc) -ul-ariciului, Mil-şarpelui, -ul-veveriţei,-ul viperei, —de-cocoş Plantă erbacee acoperită cu peri aspri şi cu flori roşii ca sângele, dispuse în spice simple (Echium rubrum). 111 sn
(Bot; reg; îc) -ul-călugărului Plantă din familia compozitelor (Leontodon autumnalis). 112 sn (Bot; reg; îae) Şovar (Sparganium ramosum). 113 sn (Bot; reg; îae) Brusture (Arctium lappa). 114 sn (Bot; reg; îc) —de-cocoş Dulcişor (Hedysarum hedysaroides). 115 sn (Bot; reg; îc) —ul-câinelui Gura leului (Anthirrhinum majus). 116 sn (Bot; reg; îc) -ul-eucului Cârciumărese (Zinnia elegans). 117 sn (Bot; reg; îc) -ul-dracului, Mil-popii Trifoi (Trifolium pratense). 118 sn (Bot; reg; îc) -ul-turcului Vătămătură (Anthyllis vulneraria). 119 sn (Bot; reg; îc) -ul-şarpelui Coada-vacii (Echium altissimum). 120 sn (Gig; îc) — de-şarpe Fosile terebratule. 121 sn (îs) ~ul balaurului O parte din constelaţia balaurului. 122 sm Conducător. 123 sm Iniţiator. 124 sm (îs) -ul răutăţilor Iniţiatorul, organizatorul dezordinilor. 125 sm (îs) -«/ legii Preot. 126 sn Vârf al unui obiect. 127 sn Extremitate proeminentă a unui dispozitiv, instrument etc. sau a unui element dintr-un sistem. 128 sn Obiect, mecanism sau dispozitiv asemănător cu un cap1 (1), folosit în diverse scopuri tehnice. 129 sn Partea extremă cu care începe sau se sfârşeşte ceva. 130 sn (Nav; îs) - magnetic Unghiul format de direcţia de navigaţie cu direcţia nordului magnetic. 131 sn (Nav; îs) - compas Unghiul obţinut din capul (130) magnetic, făcând corecţiile necesare, datorate deviaţiei compasului şi derivei date de vânt. 132 sn (înv) Capitel de coloană Si: başlî, capitel, căpătâi (19), căpeţea2.133 sn (îs) -«/pieptului Partea de sus a sternului, unde începe pieptul. 134 sn Partea de deasupra a scăunoaiei, cu care se strânge doaga Si: (reg) broască, căpăţână (5), ceacâie, cioc, ciochie, clobanţ. 135 sn Partea de dinainte a scaunului dulgherului Si: căpăţână (S), frunte. 136 sn Fălcile cleştelui. 137 sn Partea de sus a jugului. 138 sn Partea subţire şi rotundă de la extremitatea osiei carului. 139 sn începutul urzelii. 140 sn Fructul, măciulia macului. 141 sn Speteaza de deasupra, pusă orizontal, a zmeului. 142 sn Izvorul, obârşia unui râu. 143 sn (îs) - de pod Loc aflat pe teritoriul inamic, dincolo de un curs de apă, de un defileu etc. 144 sn (Pex; îas) Forţele armate care ocupă acest loc cu scopul de a asigura trecerea grosului trupelor şi mijloacelor de luptă. 145 sn (îlav) — Ia (sau în) - Cu părţile extreme alăturate. 146 sn (îlav) Din - în - De la început până la sfârşit. 147 sn (îs) - de ţară Margine de ţară Si: hotar. 148 sn (îe) Nu-i un - de ţară Nu-i nimic grav, nici o nenorocire. 149 sn (îe) A sta (sau a şedea, a se ridica etc.) în -ul oaselor A se ridica stând în pat, a sta în şezut. 150 sn Partea de dinainte Si: frunte, început. 151 sn (îs)~ de an (sau de săptămână, iarnă etc.) începutul unui an (sau al unei săptămâni etc.) 152 sm (îs) - de coloană Cel care stă în fruntea coloanei. 153 sn (îs) - de afiş (sau de listă) Primul nume dintr-o listă de persoane afişate în ordinea valorii lor. 154 sn (îlav) în - de noapte sau în -ul nopţii După ce s-a întunecat bine. 155 sn (îlav) Din (sau de la) - De la început, de la începutul rândului. 156 sn (îlav) Din -ul locului înainte de a începe ceva. 157 sn (îal) De la început. 158 sn Partea principală, mai aleasă, a unui lucru. 159 sn (îs) ~ul mesei (sau al bucatelor) Locul de onoare la masă. 160 sn Partea de jos sau din spate a unui lucru Si: capăt, căpătâi (22), (cu sens temporal) sfârşit. 161 sn (îe) A o scoate la - A sfârşi (cu bine). 162 sn (îe) A-i da de - A rezolva. 163 sn (îae) A învinge. 164 sn (îlav) In - (După numerale) Exact, fix, întocmai. 165 sn Bucăţică ruptă dintr-un obiect Si: căpătâi, căpeţel (2), muc. 166 sn (Pex) Lucru de mică importanţă. 167 sn (îlav) Nici un - de aţă Absolut nimic. 168 sn (îlav) Până la un - de aţă Absolut tot. 169 sn (îs) - magnetic Transductor electromagnetic care transformă variaţiile de semnal magnetic în variaţii de flux magnetic sau invers, folosit pentru operaţii de înregistrare, redare şi ştergere la magnetofoane. 170 sn (înv) Capitol (1). 171 sn (Reg; la parastas sau la înmormântări) Nouă colaci şi o pâine cu colivă pe ea Si: căpeţel (3). 172 sn (îs) - mare Testicule mari la un nou-născut. 173 (Alh; îs) - mort Rămăşiţe din alambic. 174 sn (îs) - de negru Varietate de varză roşie, foarte productivă, cu tulpină scurtă, căpăţână rotundă, îndesată, de culoare roşu închis (Brassica oleracea).
capi2 sn [At: LTR2 / PI: -uri / E: fr cap] (Ggf) Porţiune de uscat, de obicei, înaltă şi stâncoasă, care înaintează în apă Si: promontoriu.
375
CAPABIL
capabil, ~ă a [At: HAMANGIU, C. C. 191 / PI:	~e / E: fr capable,
lat capabilis] (Urmat de determinări introduse prin „de“, ,,săv‘) 1 Care este în stare de a face ceva Si: apt. 2 înzestrat. capac sn [At: IORGA, S. D. VIII, 3 / Pl: ~ace, (rar) ~uri l E: tc kapak]
1	Acoperitoare care se aşază deasupra deschizăturii unui vas, a unei cutii, a unui cufăr etc. 2 (îs) Friptură la - Friptură gătită într-un vas acoperit.
3	(îs) Ouă la ~ Ouă prăjite . 4 (îs) Caşcaval la ~ Caşcaval prăjit în tigaie.
5	(îe) A pune ~ul cuiva A închide gura cuiva printr-un răspuns potrivit.
6	(îe) A găsi ~Ia toate A da, întotdeauna, răspunsul potrivit. 7 (îs) Asta pune ~ Ia toate E prea de tot, e exagerat.
capacimetru sn [At: LTR / Pl: -re / E: fr capacimetre] Instrument cu care se măsoară capacitatea (5) electrică.
capacita vt [At: IORDAN, L. R. A. 236 / Pl: -rez / E: capacitate] 1 (Reg) A convinge pe cineva să facă ceva. 2 (Liv) A învesti cu drepturile care rezultă din trecerea unui examen sau a unei probe.
capacitare sf [At: DN3 / Pl: -tari / E: capacita] 1 Convingere a cuiva să facă ceva. 2 învestire cu drepturile care rezulta din trecerea unui examen sau a unei probe.
capacitate sf[At: HAMANGIU, C. C. 191 / Pl: -taţi / E: fr capacite, lat capacitas -aiis] 1 însuşirea de a fi încăpător. 2 Mărime care reprezintă cantitatea maximă de materii sau de energie pe care o poate acumula un corp, un sistem etc. 3 Volum al unui recipient. 4 (îs) Măsuri de - Măsuri cu care se determină volumul lichidelor, al cerealelor etc. 5 Posibilitatea pe care o are un corp, un sistem etc. de a acumula o cantitate de materii sau de energie. 6 Posibilitatea de a lucra într-un domeniu, de a realiza ceva. 7 Persoană capabilă. 8 însuşirea de a face acte juridice valabile capacitatxv, ~ă a [At: DN3 / Pl:	-e / E: fr capacitatif\ 1 Referitor
la capacitatea (5) electrică. 2 Care se comportă ca un condensator electric.
capama sf [At: PONTBRIANT, D. / V: ~pla~ / Pl: ~le / E: tc kapama] (Tcî) 1 Mâncare gătită din carne de miel sau de pasăre cu vin alb şi cu stafide. 2 Haină de bumbac.
capan [At: (a. 1805) URICARIUL 11, 132/6 / Pl: -uri, ~e sn, ~i sm / V: calm, cabanlău / E: tc kapan] (Tcî) 1 sn Magazie care servea ca depozit de alimente pentru trupele turceşti. 2 (Mol; pan) sm Om priceput, cu influenţă mare, aflat, de regulă, într-o slujbă importantă.
capandură sf [At: DAMfi, T. 95 / V: campad-, camporlu- I Pl: -ri / E: bg Kanamypa] (Reg) Deschizătură în acoperişul casei, care lasă să pătrundă aerul şi lumina în podul casei Vz: papandură.
capangă a/[At: GORJAN, ap. ŞIO / Pl: -nge l E: tc kapanga] (Tcî) Capcană.
capanlâu sm [At: (a. 1793) IORGA, S. D. 1,240 / V: -fin, caba- / Pl: -âi / E: tc kapanly] (Tcî) X Furnizor pentru capan (1). 2 (Fig) Retrograd. capanliu sm vz capanlâu
caparason sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr caparagon] Husă sau armură de ornament care se pune pe cai la ceremonii Si: valtrap.
capaucă sf [At: DEX2 / P: -pa-u- / Pl: -uce / E: căpâu + -că] Femela copoiului.
capă1 .v/'[At: PREV. ACCID. 20 / Pl: ~pe / E: fr cape] 1 Pelerină (scurtă) de blană sau de stofă. 2 (D. filme, opere literare etc; îlaj) De ~ şi spadă De aventuri, cu multe dueluri, înfruntări violente etc. 3 Dispozitiv de protecţie aplicat la maşini, ferăstraie etc. pentru a preveni accidentele.
4	Poziţie pe care o ia o navă pe timp de furtuna, cu prova în direcţia opusă deplasării valurilor.
capă2 sf[At: ALRMI /II h. 415 /PI: -pe / E: fr cape, ger Kappe] (Reg) Pânza care se pune pe faţa mortului. capăchehaialâc sn v capuchehaialâc capăntortoie sfvz capântortură
capăt sn [At: TETRAEV. (1572), 243 / V: -pet / Pl: -pete / E: capete (pil cap)] 1 (îoc mijloc, coadă) Partea de sus sau dinainte a unui obiect.
2	Partea extremă a unui lucru, a unei perioade, a unei situaţii sau a unei stări Si: limită, margine, (înv) căpătâi (20). 3 (îlav) Din ~ până în ~ De la început până Ia sfârşit. 4 (Spc) Extremităţile osiei carului. 5 (Spc; îs) -ul sau coada inimii Parte a inimii care se află la spatele carului şi trece
afară din osie. 5 (Spc) Extremităţile de deasupra coardei ferăstrăuiui Si: cioace, mere. 6 (Spc) Extremitate a sulului în care este înţepenit zăvorul războiului de ţesut. 7 (îs) ~petele picioarelor Braţele războiului de ţesut, când sunt în prelungirea picioarelor. 8-9 (îlaj; îlav) Fără ~ (Care este) fără sfârşit . 10 (îs) In - în frunte. 11 (îas) Exact. 12 (îlav) Până Ia ~ Până la sfârşit. 13 (îas) Până la ultimele consecinţe. 14 (îal) în mod consecvent. 15 (îe) A pune (sau a da) ~ unui lucru A termina, a face să înceteze un lucru. 16 (îlav) La Mii lumii Foarte departe. 17 (îe) A face miI cuiva A-i veni cuiva de hac. 18 (îe) A o scoate (sau a o duce) Ia ~ cu ceva A termina cu bine ceva, a ieşi dintr-o situaţie neplăcută. 19 (îe) A o scoate Ia - cu cineva A se înţelege cu cineva. 20 (îe) Nici un ~ de aţă Absolut nimic. 21 (îlav) Până ia (sau într-)un ~ de aţă Absolut tot.
22	(îe) A scoate pe cineva în ~ A ruina. 23 (îae) A pune pe cineva într-o mare încurcătură. 24 (îe) A ieşi în ~ A avea trai bun. 25 (îae) A o sfârşi bine. 26 (îe) A umbla fără nici un ~ A umbla fără rost. 27 (După numerale) Exact. 28 Fragment, rămăşiţă de... 29 (îvr; dan) Bucată, individ. 30 Capitol, paragraf, parte a unui text. 31 (înv; folosit şi adjectival) Căpetenie. capântortoră sf vz capântortură
capântorlură sf [At: DEX2 / V: ~torâ, caprantur~, caprăntortoie, ~pren~y ~printor~, ~puntur~, ~puntult~ / Pl: ~/7 / E: cap + întort + -ură] Mică pasăre călătoare, de culoare cenuşie-brună care îşi răsuceşte des şi cu mare uşurinţă capul (Jynx torquila) Si: capovenie, sucitoare, vârtecap.
capcană .v/‘[At: DOSOFTEI, PS. 78 / V: căp~ / Pl: ~ne / E: tc kapkan] (Afg) Dispozitiv pentru prinderea unor animale Si: cursă.
capchelbaş sm [At: (a. 1694) FN 26 / Pl: ~iJ E: net] (Tcî; csnz) Demnitar turc.
capchin, ~ă a, av vz capiu cap-de-operă sn vz capodoperă capechehaie sfvz capuchehaia capeică şf vz copeică
capele .s/[At: DA ms / V: cop- / P: -pe-ie / Pl: capei l E: net] (Reg) Potcoavă mare, de strâns şina pe roată. capei sn vz capelă3
capela vt [At: DEX2 / Pzi: ~lez / E: fr capeler] A lega un cablu sau o parâmă de un catarg.
capelan sm [At: NEGRUZZI, S. VI, 292 / V: -/?/- / Pl: -/ / E: it capellano] 1 Preot al unei capele1 (1) catolice. 2 Ajutor al parohului unei biserici mai mari.
capelare sf[At: DEX2 / Pl: -lari / E: capela] Legare a unui cablu de un catarg Si: cape latură, capelatură sf [At: DEX2 / PI: -ri i E: capela + -tură] Capelare. capelă1 sf [At: (a. 1820) URICARIUL XIV, 131 /P\:~le/E: it capello] 1 Biserică mică (într-un castel, într-o şcoală, într-un cimitir etc.) fără parohie Si: paraclis. 2 Parte a unei biserici care adăposteşte altarul. 3 Încăpere într-o clădire, cu un altar, în care se poate oficia slujba religioasă.
capelă2 .v/‘[At: ODOBESCU 1,472 / Pl: -le / E: it capella, ger Kapelt] 1 Grup de corişti (care cântă într-o capelă1 (1). 2 Orchestră de proporţii reduse. 3 (Pan) Fanfară (militară).
capelă3 sf[At: DACIA LIT. 263/3 / V: capei / Pl: -le / E: it capello]
1	Şapcă de postav, cu cozoroc moale, purtată de militari. 2 (Pfm) Pălărie de oraş. 3 (înv) Pălărie de damă nedefinită mai îndeaproape. 4 (Teh) Grindă de susţinere aşezată transversal pe axa galeriei unui tunel, rezemată pe extremitatea superioară a stâlpilor.
capelină sf [At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr capeline] (Med) Bonetă sau bandă circulară (elastică sau gipsată) folosită pentru imobilizarea fracturilor, ancorarea aparatelor şi protezelor chirurgicale ete.
capelmaistru sm [At: T. POPOVICl, ap. DA ms / A şi: capelmaistru / Pl: -iştri / E: ger Kapelmeister] 1 Dirijorul unei capele2 (1). 2 Şef de orchestră. 3 (Spc) Dirijorul unei fanfare militare.
capeluţă sf [At: DA / Pl: -te / E: capelă + -uţă] 1-2 (Şhp) Capelă1 (1) (mică). capengiu sm vz capigiu
376
CAPITOL
caper sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: it cappero] Arbust spinos care creşte în regiunile calde ale Europei, cu flori mari, albe sau roşietice (Capparis spinosa).
Cdperă sf[At: (a. 1766) IORGA, S. D. XII, 80 / V: ~pre sfp / Pl: -re / E: caper] Boboc al caperului, folosit drept condiment.
Cdpeş,~ă a [At: ODOBESCU, S. 1,118 / Pl: -i, -e / E: cap + -e.y] (Rar)
1	Energic. 2 Hotărât. 3 încăpăţânat. capeşte sf vz capişte1
c-dpet sn vz capăt
căpeţel av? [At: DDRF / V: (reg) căpăţ~, căpiţ / Pl: -e I E: ns cf capăt + -el] Căpuţan. capiu smi [At: DEX2 / E: bg KaiBKI] Ardei (roşu) lung. cap'ic sn vz copeică capichehdia sfvz capuchehaia capichehaialâc sn vz capuchehaialăc capichehdie sf vz capuchehaie capichihdie sf vz capuchehaia capichihalalâc sn vz capuchehaialăc capichriu sm vz capitular1
cdpie .s/'[At: JAHRESBER. VIII, 315 / E: ns cf vsl Kdnu] 1 Cenuroză.
2	Animal care suferă de capie (1). capigiu sm vz capugiu
capildr, -ă [At: ENC. VET. 60 / Pl:	-e / E: fr capillaire, lat capillaris]
1	a Subţire (ca un fir de păr) Si: fin, îngust. 2-3 sn, a (Şîs) Vase -e (Cele mai mici vase de sânge) care servesc la hrănirea ţesuturilor şi stabilesc legătura între vene şi artere. 4 a (îs) Tub - Tub îngust în care se manifestă fenomenele de capilaritate (3). 5 a Specific capilarităţii (3). 6 a Care se referă la capilaritate (3). 7 a Care provine de la capilaritate (3). 8 a Care aparţine capilarităţii (3).
capilaritate sf [Al: DA / Pl: -taţi / E: fr capillarite] 1-2 Proprietate pe care o au lichidele de a se ridica sau de a coborî, fără intervenţii din afară, în tuburi foarte subţiri. 3 Ansamblu de fenomene care se produc (în tuburile capilare (4)) la suprafaţa unui lichid.
capilarită sf [At: DEX2 / Pl: -te / E: fr capillarite] (Med) Inflamaţie a vaselor capilare (2).
capilaroscopie sf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr capillaroscopie] Studiul aspectului vaselor capilare (2).
capioldaş sm [At: FILIMON, C. II, 322 / Pl: -i / E: tc kapu-ioldaşy) (Iuz) Camarad de serviciu.
capişon sn [At: NOM. MIN. I, 436 / V: (rar) -pş- / Pl: -oane / E: fr capuchon] Glugă cu unul sau două colţuri, care atârnă pe spate şi care se poate ridica pentru a proteja capul de intemperii.
capişonat, -ă a [At: GRECESCU, FL. 129 / Pl: -aţi, -e / E: capişon + -at] Acoperit cu capişon.
capişte1 sf [At: MOXA, 356/21 / V: (înv) ~peş~ / PI: -ti / E: vsl Kdmme] (înv) 1 Templu sau altar dedicat zeităţilor antice (păgâne). 2 (Pex) Biserică de rit neortodox.
capişte2 sf [At: PAMFILE, J. III / Pl: -ti / E: ns cf srb kopiste] Căpiţă. Cdpişte3 sf[At: PAMFILE. J. III / Pl: net / E: cap + -iste] Căpetenie. capitd vt vz decapita
capitdl1 sn [At: MARX, C. I. 159 / V: căp~ f Pl: -uri, (rar) ~e / E: fr capital, ger Kapital] 1 Avuţie sub formă de bani, de mărfuri, de bunuri materiale în genere. 2 (îs) ~ constant Parte a capitalului (1) care se transformă în mijloace de producţie fără să-şi schimbe mărimea valorii în procesul de producţie. 3 (îs) - variabilVmie a capitalului (1) transformată în forţa de muncă şi care îşi schimbă valoarea în procesul de producţie, reproducând propriul său echivalent şi un excedent Si: plusvaloare. 4 (îs) - fix Parte a capitalului (1) constant investită în mijloace de muncă (clădiri, maşini, instalaţii, unelte etc.) care au o oarecare fixitate, valoarea lor nefiind trecută decât parţial, pe măsura uzării, în valoarea produsului. 5 (îs) - circulant Capital (1) care, în cursul procesului de producţie, îşi trece dintr-o dată valoarea sa în valoarea noului produs, circulând în întregime, iar nu treptat şi fiind alcătuit din capitalul variabil, Ia care se adaugă o parte a materialului constant (materii prime, materii
auxiliare, combustibil etc.). 6 (îs) ~ comercial Capitalul marfă al producătorului pe cale de a se transforma în capital bănesc. 7 (îs) - bancar Capital (1) al băncilor care nu funcţionează în mâinile posesorului său, ci în mâinile altei persoane, care se obligă să plătească o anumită sumă în schimbul dreptului de a-1 folosi. 8 (îs) - financiar Capital (1) rezultat din însumarea capitalului bancar cu cel industrial. 9 Sumă (mare) de bani (investită într-o afacere). 10 (Fig; îs) - de cunoştinţe Ansamblul cunoştinţelor pe care le posedă cineva Si: experienţa. capital2 sn vz capitală
capitdl3, ~ă [At: ALEXANDRESCU, M. 258 / Pl:	/	E:	fr	capital]
1	a De primă importanţă Si: de frunte, fundamental, esenţial. 2 a (îs) Reparaţie -ă Refacere a părţilor esenţiale ale unei clădiri, ale unei maşini etc. 3 a (îlv) A (o) lua de — A acorda o importanţă exagerată unui fapt, unei afirmaţii etc. 4-5 sf, a (Caracter tipografic) de dimensiuni mai mari decât litera obişnuită şi cu o formă, de obicei, diferită. 6-7 sf, a Majusculă. 8 a (îs) Pedeapsă -ă Pedeapsă cu moartea.
capitală .v/ [At: DRĂGHICl, R. 29/24 / V: (înv) -al2 sn, -lie / Pl: -le / E: fr capitale] 1 Oraş de reşedinţă, în care îşi au sediul organele supreme ale puterii de stat. 2 Oraş în care îşi au sediul organele de conducere ale unei unităţi administrative teritoriale. capitdlband sn [At: DEX2 / Pl: 7 / E: ger Kapitalband] Şiret colorat cu
0	margine îngroşată, cu care se întăreşte cotorul unei cărţi sau al unui registru.
capitalei smp [At: BORZA, D. / A: net / E: net] (Mar) 1 Brustur (Arctium lappa). 2 Brustur (Arctium tomentosum). capitdlie sfvz capitală
capitalism sn [At: MARX, C. I, 29 / Pl: 7 / E: fr capitalisme] Sistem politico-economic care se întemeiază pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie şi de schimb. capitalist1, -ă [At: MARX, C. I, 534 / Pl: -işti, -e / E: fr capitaliste]
1	a Care aparţine capitalismului. 2 a Care provine din capitalism. 3 a Privitor la capitalism. 4 a Specific capitalismului. 5 smf Persoană care posedă capital1 (1).
capitalist2, -ă a [At: CARAGIALE, T. 1,197 / Pl: -işti, -e / E: capitală + -ist] (înv) 1-2 Locuitor al unei capitale (1-2).
capitaliza vr [At: I. PANŢU, PL. 30 / Pzi: -zez / E: fr capitaliser] 1 A transforma ceva în capital1 (1). 2 A acumula capital1 (1). 3 (Imp) A aduna bani, avere.
capitalizabil, -ă a [At: DA ms / Pl: -i, -e l E: fr capitalisable] Care poate fi capitalizat.
capitalizare sf[At: DA ms / Pl: -zări / E: capitaliza] 1 Transformare (a unor bunuri) în capital1 (1). 2 Acumulare de capital1 (1). 3 (Imp) Strângere de bani, de avere.
capitalizat, -ă a [At: MARX, C. 513/ Pl: -aţi, -e / E: capitaliza] (D. bunuri materiale) Transformat în capital1 (1).
capitdt, -ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi,-e l E: fr copite] (Bot; d. organe) Care se termină cu un fel de măciucă.
capitaţie sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) -iune l Pl: -ii / E: fr capitation, lat capitatio] (înv) Impozit sub formă de cote fixe, perceput în evul mediu. capitaţiune sfvz capitaţie
capitălaş sn [At: CARAGIALE, S. N. 36/ Pl: -e ! E: capital1 + -aş] 1-2 (Şhp) Capital1 (1) (mai) mic.
capităluţă sf [At: MOLIN, V. T. / V: căp-1 Pl: -ţe l E: capital3 + -uţă] Literă de tipar majusculă, care are aceleaşi dimensiuni cu literele obişnuite din corpul respectiv.
capitel sn [At: MACEDONSKI, O. IV, 60 / PI: -uri l E: it capitello, lat capitellum] Partea superioară, mai groasă (şi ornată) a unei coloane sau a unui pilastru, care face legătura între fusul coloanei şi arhitravă Si: (înv) başlâc, cap (132), căpătâi (19), căpeţea.
capitol sn [At: CANTEMIR, IST. 177 / V: -tul1 / Pl: ~e / E: it capitolo, lat capitulum] 1 Fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei lucrări ştiinţifice, literare, ale unei legi etc. Si: articol, cap (170), căpătâi (28), paragraf. 2 (Pex) Fragment. 3 (Fig) Obiectul special al unei discuţii.
377
CAPITOLIN
capitolin, ~ă a [At: MACEDONSKl, O. III, 50 / Pl: ~i,	/ E: fr
capitolin, lat capitolinus] 1 Care aparţine Capitoliului. 2 Care provine de la Capitoliu. 3 Care se referă la Capitoliu. 4 Specific Capitoliului.
capitona vt [At: DA / Pzi: -nez / E: fr capitonner] 1 A căptuşi scheletul unei mobile cu lână, câlţi, iarbă de mare, material plastic etc. înainte de a fi tapisată. 2 A tapisa. 3 A acoperi un perete sau o uşă cu un strat de material izolator împotriva zgomotelor. capitonaj sn [At: DEX2 / Pl: -e l E: fr capitonnage] 1-3 Capitonare
(1-3).
capitonare sf [At: DEX2 / Pl: -nări l E: capitona] 1 Căptuşire a scheletului unei mobile cu lână, câlţi, iarbă de mare, material plastic etc. înainte de a fi tapisată Si: capitonaj (1). 2 Tapisare Si: capitonaj (2). 3 Acoperire a unei uşi sau a unui perete cu un strat de material izolator împotriva zgomotelor Si: capitonaj (3).
capitonat, ~ă a [At: G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I, 80 / Pl: ~aţi, -e / E: capitona] 1 (D. scheletul unei mobile) Căptuşit cu lână, câlţi, iarbă de mare, material plastic etc. înainte de a fi tapisat Cf capitona (1).
2	Tapisat. 3 (D. uşi, pereţi etc.) Acoperit cu un strat de material izolator împotriva zgomotelor.
capitos, ~oasă a [At: CARAGIALE, O. VII, 61/ Pl: -oş/, -oase l E: fr capiteux] (Frî; d. o băutură alcoolică) Care ameţeşte.
capitul1 sm [At: ENC. ROM. I / Pl: -i / E: it capitulo, lat capitulum] (Bis) 1 Corpul canonicilor1 (1) unei catedrale catolice. 2 Adunare a canonicilor (1). 3 Adunare de călugări sau de alţi clerici catolici. 4 Loc în care se ţin adunările clericilor catolici.
capitul2 sn [At: BOTANICA, 83 / Pl: -e IE: fr capitule, lat capitulum] (Bot) Inflorescenţă al cărei receptacul este întins ca un taler, purtând numeroase flori apropiate unele de altele. capitul3 sn vz capitol
capitula vi [At: MAIORESCU, D. 1,31 / Pzi: -lez. / E: fr capituler] 1-2 (D. o armată; pex; d. un stat) A înceta ostilităţile şi a se preda învingătorului,în condiţiile dictate de acesta. 3 (Fig; d. oameni) A da înapoi în faţa piedicilor şi a greutăţilor Si: a renunţa. 4 (Fig; d. oameni) A nu mai continua o acţiune, o discuţie etc. Si: a ceda.
capitulant, ~ă [At: SCÂNTEIA, 1949, nr 1330 / Pl: ~nţi,	/	E: rs
KaianyJlSBT] 1-2 smf, a (Persoană) care capitulează (3) Si: capitulard (1-2).
capitular1 sm [At: DOSOFTEI, V.S. 141/1 / V: -iclariu l Pl: -i / E: capitul1 +-ar] (înv) Membru al unui capitul1 (1).
capitular2,~ă a [At: DA ms / Pl:	-e i E: fr capitulaire] 1 Care aparţine
capitulului1 (1) unei dioceze. 2 Care se referă la capitul1 (1). 3 Care provine de la un capitul1 (1). 4 Specific unui capitul1 (1).
capitulard, ~ă [At: CONTEMP., Seria II, 1950, nr 199, 2/1 / Pl: -rz.i, ~e / E: fr capitulard] 1-2 smf a Capitulant (1-2).
capitulare sf [At: MARX, C. 34 / Pl: -lări / E: capitula] 1 (D. o armată,
o	cetate, un stat etc.) încetare a ostilităţilor şi acceptare a condiţiilor impuse de învingător Si: capitulaţie (1). 2 (Fig; d. oameni) Cedare în faţa piedicilor, a greutăţilor etc. Si: renunţare. 3 (Fig; d. oameni) încetare a unei acţiuni, a unei discuţii etc.
capitularii snp [At: DEX2 / E: fr capitulaires] Acte legislative emise de regi, divizate în capitole (1).
capitulaţie .ş/[At: ARHIVA R. I, 105/9 / Pl: -ţi-e / V: -iune / Pl: -ii / E: fr capitulation] (înv) 1 Capitulare (1). 2 Convenţie prin care un stat stabilea un regim de privilegii pentru cetăţenii străini aflaţi pe teritoriul său. 3 Convenţie impusă de către o ţară independentă unei ţări semicoloniale, prin care se obţin anumite privilegii pentru cetăţenii săi stabiliţi acolo. capitulaţiune .s/vz capitulaţie
capiu, ~ie [At: ŞINCAI, HR. III, 170/27 / V: -pchin, -ă (Pl: ~chini, -chine) / Pl: -ii / E: ns cf vsl kâmi] 1 a (D. ovine, bovine, capre şi cai) Atins de capie (1). 2 a (Fig; dom) Zăpăcit. 3 av (îe) A umbla ~ A umbla ca nebunii, fără nici un scop.
capladisi vt [At: COSTINESCU / Pzi: -sesc / E: ngr xairĂaSC^w] (înv) A căptuşi cu mătase o giubea.
caplagea v/'[At: PANŢU, PL. / E: bg Kapj&ga] (Bot) Alac (Triticum speltu).
caplama1 sf[At: DAMfi, T. 95 / Pl: -le / E: tc kaplama] 1 Mod de prindere a scândurilor la un perete exterior, la un acoperiş etc., astfel încât fiecare scândură să acopere scândura precedentă pe o lăţime de 2 cm.
2	Perete sau podea de scânduri prinse caplama1 (1).
caplama2 .v/'[At: H XIV, 437 / Pl: net / E: ns cf caplama1] (înv) Şubă (căptuşită cu blană). caplama3 sf vz capama
caplan1 sm [At: N. COSTIN, ap. LET. 11,9/5 / Pl: -/ / E: tc kaplan] (Tcî)
1	Un fel de turban (din piele de tigru) pe care-1 purtau unii soldaţi turci.
2	Soldat turc care purta caplan1 (1). 3 (îc) ~paşă Căpetenia caplanilor1 (2). caplan2 sm vz capelan
caplă sf[At: DA ms / Pl: -le / E: net] Fundul butoiului care are cep. caplon sm vz clapon
capnomanţie sf [At: DEX2 / Pl: -ii I E: fr capnomancie] (Rar) Arta de a ghici după fum.
capoc sn [At: PANŢU, PL 2 / V: kapok/ E: fr, eg kapok] Fibră vegetală asemănătoare cu lâna, dar cu o rezistenţă redusă, obţinută din fructul unui arbore exotic (Ceiba pentandra) şi folosită ca umplutură la saltele, plăpumi, centurile de salvare etc.
capoceliu am [At: (a. 1787) ŞIO / Pl: -ii / E: capoţel] (înv) îmbrăcat cu capot2 (1). capod sn vz capot2
capodoperă .s/[At: NEGRUZZI, S. I, 38 / V: (înv) cap-de-operă / Pl: -re / E: it capo dy opera] Operă artistică de o valoare excepţională.
capon sn [At: DEX2 / Pl: -oane / E: fr capon] Suport mic, situat în afara bordajului unei nave, care susţine ancora când lanţul acesteia este folosit pentru legarea navei de o geamandură.
capona vt [At: DEX2 / Pzi: ~nez, l E: fr caponner] A prinde ancora de capon.
caponare sf[At: DEX2 / Pl: ~nări / E: capona] Prindere a ancorei de capon.
caponieră .s/[At: DEX2 / P: ~ni-e~ / Pl: ~re / E: fr caponniere] Tunel de legătură în lucrările de fortificaţie.
caporal sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 74/16 / Pl: ~i / E: fr caporal] 1 Grad militar imediat inferior celui de sergent Si: căprar2 (1). 2 Militar cu gradul de caporal (1) Si: căprar2 (2).
caporalism sn [At: DA7 Pl: ~e / E: fr caporalisme] (Rar) Regim politic în care predomină influenţa militarilor.
caposter sn [At: PAŞCA, GL. / Pl: ~e / E: net] (Reg) Pernă de paie Si: căpătâi (11).
capot1 ai [ At: NEGRUZZI, S. 1,281 / E: fr capot] (înv; la jocul de cărţi) 1 (îe) A face (pe cineva ) ~ A nu lăsa pe cineva să facă o levată. 2 (Pex; îae) A câştiga un mare avantaj asupra cuiva Si: a da gata.
capot2 sn [At: NEGRUZZI, S. 1,78 / V: ~od/ Pl: ~oate, (înv) -uri l E: fr capote] 1 îmbrăcăminte femeiască de casă, de obicei lungă până la călcâie. 2 învelitoare de pânza care acoperă diferite instrumente şi aparate pe puntea unei nave.
capo? sn [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 291/24 / PI: -oate / E: tc kapot] (înv) 1-2 Un fel de manta boierească sau militară. 3-4 (Mol) Palton sau pardesiu.
capota vi [At: DEX2 / Pzi: ~tez / E: fr capoter] 1 (D. autovehicule) A se răsturna, dându-se peste cap prin ridicarea părţii din spate. 2 (D. avioane) A se prăbuşi, intrând cu botul în pământ. 3 (Fig) A ceda.
capotaj sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr capotage] 1-2 Accident suferit de un autovehicul sau de un avion care capotează (1-2).
capotare sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: capota] 1 Răsturnare a unui vehicul care se dă peste cap prin ridicarea părţii din spate. 2 Prăbuşire a unui avion cu botul în pământ. 3 (Fig) Cedare.
capotă .ş/[At: LTR / Pl: -te / E: fr capote] 1 îmbrăcăminte de tablă sau din alt material, cu care se acoperă un sistem tehnic în vederea protejării lui. 2 Acoperiş (pliabil) al unui autovehicul.
378
CAPROTINĂ
capoţel sn [At: DA / PI: -e / E: capot2 + -el] (Şhp) Capot2 (1) (mic). capovenie sf[At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: -ii / E: net] (Orn; reg) Capântortură. caprafoi sm vz caprifoi capranturture sf vz capântortură
capră sf [At: CORESI, EV. 26/9 / Pl: -re / E: ml capra] 1 Gen de mamifere rumegătoare, paricopitate, cu părul lung, cu coarne mai mari şi diferenţiate la masculi (Capra). 2 Animal care face parte din genul Capra (1). 3 (Prc) Femelă a unui mamifer din genul Capra (2). 4 (îs) - de stâncă Capră sălbatică, cu blana roşcată şi cu coarnele în formă de spadă (Capra ibex). 5 (îs) ~ domestică Animal domestic rumegător crescut pentru producţia de lapte (Capra hircus). 6 (îe) A împăca şi -ra şi varza A împăca două interese opuse. 7 (îe) -ra sare masa şi iada sare casa Copiii îşi întrec părinţii. 8 (Mol; îe) Sare ca -ra în zestre Se spune fetelor obraznice, când se produce o dezordine mare, un talmeş-balmeş. 9 (Pfm; îs) - râioasă Om înfumurat. 10 (îe) -ra râioasă poartă coada îmbârligată Se zice despre un om sărac şi mândru. 11 (îe) A merge - A umbla de-a buşilea.
12-15 Piele de capră (2-5). 16 (înv) Păr de capră (5) tuns (folosit la urzeala hainelor de calitate inferioară). 17 (îc) ~ -neagră sau - de munte Capră sălbatică cu blana brună-neagră, cu coarne scurte şi curbate la vârf şi cu două dungi albe pe partea anterioară a capului, care trăieşte în regiunile alpine (Rupicapra rupicapra). 18 (Orn; îc) ~ra dracului Sfrâncioc mare (Lanius excubitor). 19 (Bot; reg; îc) - nemţească Calcea calului (Caltha palustris). 20 (Bot; reg; îae) Bulbuci (Trollius europaeus). 21 Joc popular românesc, care face parte din obiceiurile practica.te de Anul Nou şi care constă din executarea unor figuri comice de către un personaj mascat cu cap de capră (2), care bate ritmic din fălci Si: turca. 22 Personajul mascat din jocul capra (21). 23 (Şîcs) De-a -ra Joc de copii, în care un copil stă aplecat cu mâinile sprijinite pe genunchi, iar ceilalţi sar peste el. 24 Unealtă de lemn cu patru picioare, încrucişate două câte două, pe care se pun lemnele pentru a fi tăiate cu ferăstrăul. 25 (Olt) Instrument pentru măsurat distanţe, asemănător compasului (format din două şipci aşezate în unghi, unite printr-o a treia şipcă pentru susţinere) şi care are, de obicei, o deschidere de doi metri. 26 Sistem de lemne încrucişate, care serveşte la susţinerea schelelor de lucru, a unor platforme etc. 27 (îs) -ra podului Element de construcţie format din două picioare, unite sus cu o cosoroabă.
28	(îs) -ra casei Grindă groasă la acoperişul casei. 29 Parte a morii pe care se ridică piatra de deasupra Si: (reg) cumpănă. 30 Roată cu care se întoarce moara spre vânt. 31 (Teh) Piesă metalică de susţinere pentru diferite organe ale unei maşini. 32 Maşină de ridicat greutăţi. 33 Parte a unei viori. 34 Suport mobil cu picioare, utilizat în gospodăriile ţărăneşti pentru susţinerea albiei de rufe. 35 Lemn cu mai multe ramuri, utilizat în gospodăriile ţărăneşti ca picior pentru vârtelniţa de depănat sau ca suport pentru uscatul trifoiului. 36-39 Scaun sau ladă care se află în partea de dinainte a trăsurii sau a căruţei şi pe care şade vizitiul. 40 Aparat de gimnastică pentru sărituri, format dintr-un suport capitonat aşezat pe patru picioare, cu înălţimea reglabilă. 41 Arşic de miel. 42 Cleşte. 43 Compasul dogarului. 44 (Reg) Horn de-a lungul podului casei,în lungime de aproximativ un metru, prin care iese fumul în pod Vz cahlă. 45 (Ast; pop) Steaua principală din constelaţia numită „Vizitiul44.46 (Ast; pop; îs) Zodia -rii Luna septembrie. caprăântortoie sfvz capântortură caprănturtură sfvz capântortură capre sfp vz capere caprentortură sfvz capântortură
capreolat, —ă a [At: DN3 / P: -pre-o- / Pl: -aţi, -e / E: ns cf lat capreolus „cârcel44] 1 (Bot; d. organe) Cu aspect de cârcel (5). 2 (D. plante) Cu cârcei (5).
capriccioso av [At: DN3 / P: -ci-o- / E: it capriccioso] (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Cu schimbări neaşteptate de ritm, de nuanţe etc.
capricios, -oasă a [At: NEGRUZZI, S. 1,316 / P: -ci-os / V: (înv) -iţi- / Pl: -oşi, -oase / E: fr capricieux, it capriccioso] 1 (D. oameni şi d.
atitudinea lor) Cu manifestări inegale şi neaşteptate Si: inconsecvent, schimbător. 2 (D. lucruri; fig) Neobişnuit.
capriciu sn [At: ALECSANDRI, T. 543 / V: (înv) ~ris, -riţ, -r'iţă sf -riţiu, -riţie sf/ Pl: -ii l E: fr caprice, it capriccio] 1 Dorinţă trecătoare, adesea extravagantă, manifestată cu încăpăţânare Si: (pfm) chef,fantezie, arţag, toană, hachiţă, bâzdâc, (reg) farafastâc, pârţag. 2-4 Gust ciudat, neaşteptat, schimbător. 5 Dragoste subită şi trecătoare. 6 (Muz) Compoziţie muzicală instrumentală fără formă precisă, cu caracter de improvizaţie, cu treceri neaşteptate de la o stare emoţională la alta Cf fantezie.
capricorn sn [At: CALENDARIU (1844), 72/20 / E: fr capricorne, lat capricornus] 1 Constelaţie zodiacală din emisfera australă. 2 (îs) Tropicul -ului Paralelă aflată la 23° 27' 27" latitudine sudică. 3 Unul din semnele zodiacului, reprezentat printr-un ţap. 4-5 smf, a (Persoană) care aparţine zodiei capricornului (3). caprifoaie sf vz caprifoi
caprifoi sm [At: PANŢU, PL. / V: -ra/-, -oaie sf, catrafoi / Pl: - / E: ml caprifolium] 1 (Şîf -oaie) Arbust cu flori roşietice, gălbui sau albe, foarte mirositoare, cu fructele boabe eliptice, portocaliu-brune, cultivat ca plantă ornamentală Si: caş ie, căpriţă, curpen, frunza-caprei, ghiară, stânjeniţă (3) (Lonicera caprifolium). 2 Arbust cu flori roşii-purpurii sau alburii, cu fructele boabe negre, concrescute în partea inferioară, care creşte în pădurile muntoase Si: caş ie, căpriţă, cununiţă (Lonicera nigra). 3 Arbust cu flori gălbui-păroase, cu fructele boabe roşii, concrescute în partea inferioară, care creşte în pădurile muntoase Si: caşie, căpriţă, curpen, cununiţă, lemnul câinelui (Lonicera xylosteum). 4-6 Fructul caprifoiului (1-3). 7 (Bot; reg) Cununiţă (Spiraea ulmifolia). 8 (îf căprăfoi) Plantă din familia rozacee (Spiaea media). 9 (Bot; reg) Lemn câinesc (Ligustrum vulgare). 10 (Bot; reg) Saschiu (Vinca minor). 11 Plantă din familia celastracee (Euonymus europaeus). 12 (Bot; îf -oaie) Creţuşcă (Filipendula ulmaria).
caprifoliacee sf [At: DEX2 / P: -li-a-ce-e f Pl: - / E: fr caprifoliacees] 1 (Lpl) Familie de plante dicotiledonate gamopetale, având ca tip caprifoiul. 2 Plantă din familia caprifoliacee (1).
caprilemă sf [At: BORZA, D. / Pl: -me / E: net] (Bot; reg) 1 Urda vacii (Cardaria drabd). 2 Creson (Lepidium sativum).
capnlic am [At: DN3 / Pl: -ici / E: fr caprylique] (îs) Acid - Acid gras, cu miros neplăcut, care se extrage din untul rânced.
caprilon sm [At: BORZA, D. / Pl: -i / E: net] (Bot) Creson (Lepidium sativum).
caprin, —ă [At: DA ms / Pl: -ne / E: fr caprin, lat caprinus] 1 sfp Subdiviziune a familiei rumegătoarelor, care are ca tip capra (1). 2-3 sf, a (Animal) care aparţine caprinelor (1). 4 a Care provine de la caprine (1). 5 a Care se referă la caprine (1). 6 a Specific caprinelor (1). 7 sf (Bot) Căpşună (Fragaria viridis). 8 sfp (Bot) Căprine (Narcisus poeticus). 9 sfp (Bot; reg) Coprine (Narcisus stellaris). caprintortură sfvz capântortură capris sn vz capriciu capriţ sn vz capriciu căpriţă sfvz capriciu capriţie sfvz capriciu capriţios, -oasă a vz capricios capriţiu sn vz capriciu
caproană sf[At: BORZA, D. / Pl: -ne / E: net] (Bot; reg) Căpşună (Fragaria viridis).
caprolactamă sf[ At: DEX2 / Pl: -me / E: fr caprolactame] Substanţă organică folosită ca materie primă pentru fabricarea fibrelor sintetice din re Ion.
capron sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: rs mnpOH] Fibră textilă sintetică, eu rezistenţă şi elasticitate foarte mare, obţinută prin policondensarea eaprolactamei.
caprotină sf [At: DEX2 / Pl: -ne / E: net] Gen fosil de lamelibranhiate eretaciee, eu cochilia groasă şi cu valve inegal dezvoltate.
379
CAPSA
capsa vt [At: DA / Pzi: ~sez. / E: capsă] 1-2 A prinde ceva cu ajutorul unor capse (2-3). 3-4 A echipa (un obiect) cu o capsa (2-3).
capsare sf [At: DEX2 / Pl: -sări / E: capsa] 1-2 Prindere a unui obiect cu ajutorul capselor (2-3) Si: capsat1 (1-2). 3-4 Echipare (a unui obiect) cu o capsă (2-3) Si: capsat1 (3-4). capsat1 sn [At: DEX2 / Pl: 7 / E: capsa] 1-4 Capsare (1-4). capsat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, ~e / E: capsa] 1-2 Prins în capse (2-3). 3-4 Cu capse (2-3).
capsator sn [At: DEX2 / Pl: -oare / E: capsa + -tor] Dispozitiv de birou folosit pentru prinderea foilor de hârtie cu ajutorul capselor (2).
capsă sf[At: P. MAIOR, IST. 270/18 / Pl: -se / E: lat capsa, ger Kapsel]
1	(Ltî) Cutie. 2 Dispozitiv de metal utilizat la legarea unor hârtii Si: buton.
3	Dispozitiv de metal folosit la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte.
4	Mic căpăcel sau tub metalic umplut cu o materie explozivă, folosit la armele de foc, în mine etc. pentru a provoca explozia unei încărcături.
5	(Fam; îe) A fi cu ~sa pusă A fi gata de ceartă. 6 Capsulă (4). 7 (Elt) Rondelă metalică izolată de soclul becului, care face legătura cu unul dintre capetele filamentului.
capselă s:f [At: DN3 / Pl: ~le / E: fr capselle] (Bot) 1 Traista ciobanului (Capsela bursa-pastoris). 2 Siliculă de forma capselei (1).
capsiţă sf [At: DA ms / Pl: ~ţe / E: net] (Bot; reg) Căpriţă (Atriplex litoralis).
capsoman, ~ă smf[At: CARAGIALE, S. N. 34 / Pl: -i, -e / E: ns cf alb kaps] (Prt) 1 Persoană încăpăţânată Si: captalan (12). 2 Om prost.
capsula vt [At: DEX2 / Pzi: ~/ez / E: fr capsuler] 1 A închide ermetic
o	sticlă cu ajutorul unei capsule (8). 2 A închide sau a acoperi anumite părţi aflate sub tensiune dintr-un utilaj pentru a proteja personalul de servire.
capsular, ~ă a [At: DA / Pl: ~f, ~e / E: fr capsulaire] în formă de capsulă (1).
capsulare sf [At: DEX2 / PI: -lări / E: capsula] 1 închidere ermetică a unei sticle cu ajutorul unei capsule (8) Si: capsulat1 (1). 2 închidere sau acoperire a unei anumite părţi aflate sub tensiune dintr-un utilaj, pentru a proteja personalul de servire Si: capsulat2 (2-3). capsulat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: capsula] 1-2 Capsulare (1-2). capsulat2, ~ă a [At: NOM. MIN. 49 / Pl: ~aţi, -e / E: capsula] 1 Care este închis cu capsulă (8). 2 Care este închis într-o capsulă (8).
capsulă şf[At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 330 / Pl: ~le / E: fr capsule, lat capsula] 1 Tip de fruct uscat, uneori divizat în mai multe loji care, la maturitate, se deschid de la sine şi având numeroase semniţe, pe care le împrăştie Si: măciucă, măciulie. 2 înveliş al unor organe şi organisme inferioare. 3 Mic înveliş solubil făcut din amidon, gelatină sau cheratină, care conţine diferite medicamente pulverulente sau cu gust neplăcut, pentru a putea fi înghiţite mai uşor. 4 Vas făcut dintr-un material rezistent la căldură, în care se încălzesc, în laborator, diverse substanţe Si: capsă (6).
5	Mic cilindru metalic care conţine bioxid de carbon sub presiune, servind Ia prepararea de băuturi gazoase în sifoane speciale. 6 Cutie cu capac care se deformează sub acţiunea variaţiilor presiunii atmosferice (constituind partea sensibilă a unor barometre). 7 (îs) ~ telefonică Cutiuţă care conţine un microfon sau un receptor într-un aparat telefonic. 8 Capac de tablă cu care se astupă sticlele de bere, de apă minerală etc. 9 (îs) ~ cosmică Compartiment etanşeizat al navei spaţiale, capabil să se desprindă de restul vehiculului şi să coboare pe un corp cosmic.
capsulifer, -ă a [At: DEX2 / Pl:	~e	I	E:	fr	capsulifere]	(Bot)	Cu
fructul în formă de capsulă (1).
capsuloplastie sf [At: DN3 / Pl: -\i / E: fr capsuloplastie] (Med) Intervenţie chirurgicală cu scopul de a elibera o capsulă (2) articulară.
capsulotomie .v/'[At: DN3 / Pl: ~\i / E: fr capsulotomie] (Med) Incizie a unei capsule (2) articulare. capşon sn vz capişon
capta vt [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 419 / Pzi: ~tez / E: fr capter, lat captare] 1 A colecta lichide sau gaze într-un tub, într-un rezervor, într-un bazin etc. 2 A intercepta, a izbuti să audă ceva. 3 (Fig) A atrage
(sau a ademeni) pe cineva. 4 A încerca să obţină ceva printr-un anumit mijloc.
captabil, -ă a [At: DEX2 / Pl:	~e	/	E: capta + -bil] Care poate fi
captat (2). captalaci smn vz captalan
captalan [At: DAMâ, T. 75 / V: ~aci, ~tăl~, căftăl~, căpcăl~, căptălaci, căptăl- / Pl: ~e sn, sm / E: mg kăptalan] 1 sn (Ape; Mol; Buc) Acoperământ de scoarţă jupuită de pe brazi la ştiubeie Si: captar (1 ),foltău.
2	sn Capătul (2) urzitoarei. 3 Scaunul urzitoarei. 4 sm (Bot) Planta Cirsium rivulare. 5 sm (Bot; reg) Brustur (Petasites hybridus). 6 sm (Pre) Frunzele captalanului (4), întrebuinţate ca acoperiş la stupii primitivi de albine. 7 sm (Bot; reg) Brustur (Arctium lappa). 8 sm (Bot; reg; îc) —negru Lumână-rica peştilor (Verhascum nigrum). 9 sm (Bot; reg; îc) ~-de-cel-galben Coada-vacii (Verbascum phlomoides). 10 sm (Bot; reg; şîc) ~-de-cel-mare Cucuruz (Petasites albuş). 11 sm (Fig) Om cu capul mare. 12 (Fig) Capsoman (1).
captar sn [At: HEM 743/21 /V: căptan, căp~ I Pl: -e / E: mg kaptăr] 1 Capac (1) (din coajă de tei) cu care se acoperea ştiubeiul de albine, ca să fie apărat de ploaie şi de soare Si: captalan (1). 2 (Reg) Coajă de brad întrebuinţată de ciobani când mulg oile pentru ca picăturile de lapte care sar să se scurgă înapoi în găleată.
captare sflAt: IOANOVICI, TEHN. 14 / Pl: -tări I E: capta] 1-2 Colectare de lichide sau gaze într-un tub, într-un rezervor, într-un bazin etc. Si: captat1 (1-2). 3 Ansamblul amenajărilor, construcţiilor şi instalaţiilor necesare pentru operaţia de captare (1) a unui fluid Si: captat1 (3).
4	Interceptare, receptare a unei emisii radio,TV etc. Si: captat1 (4). 5 (îs) -a sunetului Ansamblu de operaţii care asigură transformarea informaţiilor sonore în semnale electrice Si: captat1 (5). 6 (Fig) Atragere (sau ademenire) a cuiva Si: captat1 (6), captaţie (1). 7 (Fig) încercare de a obţine ceva printr-un anumit mijloc Si: captat1 (7). captat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: capta] 1-7 Captare (1-7). captat2, ~ă a [At: DEX2 / PI: -aţi, ~e / E: capta] 1 (D. fluide) Colectat într-un rezervor, într-un bazin etc. 2 Interceptat. 3 Atras (sau ademenit) de cineva. 4 (Fig) Obţinut printr-un anumit mijloc.
captator sn [At: DEX2 / Pl: ~oare / E: capta + -tor] 1-4 Dispozitiv care serveşte la captare (1-4). 5 (îs) ~ solar Instalaţie pentru captarea (4) şi transformarea energiei solare în energie electrică sau termică. 6 Dispozitiv montat pe vehicule cu tracţiune electrică pentru a realiza un contact alunecător cu firul aerian de contact.
captaţie .s/[At: DA /V: (iuz) -iune / Pl: ~ii / E: fr captation, lat captatio] 1 (Rar) Captare (6). 2 (Prt) Uneltiri viclene în scopul obţinerii, prin act juridic, a anumitor foloase pentru cineva în dauna altcuiva. captaţiune sf vz captaţie
captă sf[At: ANON. CAR. / Pl: ~te / E: mg kapta] (Trs; Ban; mgm)
1	Calapod. 2 Sculă de fierărie în formă de unghi drept. captălan snm vz captalan
captiv, ~ă [At: AR1STIA, PLUT. / Pl: ~i, ~e / E: fr captif, lat captivus] 1-2 smf a (Persoană) prinsă şi privată de libertate Si: (înv) căpuit, ferecat, fuglu, găbuit, prins2, prizonier, rob, sclav. 3 a (îs) Balon ~ Balon legat prin cabluri de un punct de pe sol.
captiva vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~vez, (înv) captiv / E: fr captiver, lat captivare] 1 (înv) A ţine captiv (2) pe cineva 2 (Fig) A atrage puternic interesul cuiva Si: a absorbi, a fascina, a fermeca, a seduce.
captivant, ~ă a [At: VLAHUŢĂ, D. 227 / Pl: -nţi, ~e / E: fr captivant] Care captivează (2) Si: fascinant, fermecător, interesant, seducător.
captivare şflAt: DA / Pl: -vări / E: captiva] (înv) 1 Ţinere a cuiva în captivitate (1) Si: captivat1 (1). 2 Preocupare intensă pentru ceva Si: captivat1 (2) Cf captiva (2). 3 Atragerea puternică a interesului cuiva Si: captivat1 (3).
captivat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: captiva] 1-3 Captivare (1-3). captivat2, ~ă a [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 37 / Pl: -aţi, -e f E: captiva] Care este atras puternic de ceva Si: cucerit, fascinat, fermecat, sedus, subjugat.
380
CARABEŢ
captivitate .v/'[At: LB / Pl: -taţi / E: fr captivite, lat captivitas] 1 Privare de libertate Si: capturare, prindere, reţinere, robire, sechestrare. 2 Stare în care se află un om captiv (1) Si: arest, prizonierat, robie. 3 Perioadă în care un om este captiv (1).
captor sn [At: DEX2 / Pl: -oare / E: fr capteur] Aparat electric sau electromagnetic care serveşte la transformarea semnalelor sonore sau optice în semnale electrice. captuh sn vz căptuh
captura vt [At: ODOBESCU, S. III, 597 / Pzi: ~rez / E: fr capturer] 1 A prinde unităţi militare inamice. 2 (Pre) A lua pe cineva prizonier. 3 A dobândi, prin luptă, bunuri materiale aparţinând inamicului. 4 A prinde un răufăcător. 5 A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic.
capturare .s/[At: DA / Pl: -rări l E: captura] 1 Prindere a unităţilor militare inamice Si: capturat1 (1), captură (2). 2 Luare a cuiva în prizonierat Si: capturat1 (2), captură (3). 3 Dobândire a unor bunuri aparţinând inamicului Si: capturat1 (3). 4 Prindere a unui răufăcător Si: capturat1 (4).
5	Prindere (cu ajutorul capcanelor) a unui animal sălbatic Si: capturat1 (5). capturat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: captura] 1-5 Capturare (1-5). capturat2, ~ă a [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: captura] 1 (D. unităţi militare) Prins de inamic. 2 Luat prizonier. 3 (D. bunuri materiale) Dobândit de la inamic. 4 (D. răufăcători) Prins. 5 (D. animale sălbatice) Prins (cu ajutorul capcanelor).
captură sf [Ai: CARAGIALE, M. 73 / PI: -ri / E: fr cap ture, lat captura]
1	Bunuri materiale capturate (3) de la inamic. 2-4 (Rar) Capturare (1-2,5).
capuchehaia sf [At: M. COSTIN, ap. LET. 1,336/29 / V: -pechehaie, -pic-, -pichehaie, -pichihaie, -ie l Pl: -iele l E: tc kapu kehaiasy] (Tcî)
1	Reprezentant sau agent diplomatic al domnitorilor români la Poarta Otomană. 2 (Şîs) - de la inargine Agent diplomatic al domnitorilor români pe lângă paşii din cetăţile turceşti de-a lungul Dunării. 3 Soldat din garda palatului marelui vizir.
capuchehaialâc sn [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. II, 238/35 / P: -ha-ia- / V: -pac-, -picheh-, -pichih-, ~ielâc / Pl: -uri / E: tc kapu kehaialyk] (Tcî) Funcţia de capuchehaia (1). capuchehaie sfvz capuchehaia capuchehaielâc sn vz capuchehaialâc
capucin, ~ă [At: CARAGIALE, ap. CADE / V: -uţin, ~ă l Pl: -i, -e / E: it capuccino] 1-2 smf, a (Călugăr catolic) care face parte dintr-o ramură a Ordinului Franciscan. 3 sn (Iuz) Capuţiner.
capudan sm [At: DA / Pl: -i/E: tc kapudanj (Trî; îs) —paşa Comandant al flotei turceşti.
capugiu sm [At: LET. 1,207/19 / V: -peng'iu, -pigiu / Pl: -ii / E: tc kapugy] (Tcî) 1 Trimis al sultanului în Ţările Române, împuternicit în special cu schimbarea domnilor. 2 (îs) —başa Căpetenia capugiilor. capuntultură sfvz capântortură capunturturâ sf vz capânturtură
capu-olan sm [At: ŞIO / V: (înv) capi— / Pl: -i / E: tc kapu o(g)lany] (Iuz; în Imperiul Otoman) Funcţionar trimis de domnitor în ţară, de la Poartă, înaintea instalării sale pe tron.
capuţină sf[At: BORZA, D. / Pl: -ne / E: net] (Bot; reg) Călţunaşi (Tropaeolum majus). capuţiner sn [At: DA / Pl: ~e / E: ger kapuziner] (înv) Cafea cu lapte. car1 i vz câr
car2 sm [At: NEAGOE,ÎNV. 253/21 / V: (înv) -iu / Pl: -UE: ml carrus (caries)] 1 Nume dat mai multor specii de insecte mici, dăunătoare, din ordinul coleopterelor, cu corpul păros şi cu picioarele scurte, care trăiesc în lemn şi se hrănesc cu acesta. 2 (Spc; îs) Faină de - Pulbere de lemn ros de cari (1). 3 (îc) -iu-de-stejar Larva viespei (Sirex gigas). 4 (îc) MU-mic Mică insectă care roade lemnul (Anbobiumpertinax). 5 (îc) —iu-mare, ~de-pădure,-de-scoarţă Gândac castaniu, rotund, lung de 5 mm, cu capul mic şi mustăţi scurte, care trăieşte pe brazi şi molizi, săpând galerii între lemnul trunchiului şi scoarţă {Bostrychus tipographus).
car? sn [At: PSALT. 206/17 / Pl: -e, (îvp) -ă, (nob) -uri IE: ml carrus]
1	Vehicul terestru încăpător, cu patru roţi, cu tracţiune animală, folosit
pentru transportul poverilor. 2 (îs)-funebru (sau funerar, mortuar) Dric.
3	(îs) ~ blindat (sau de asalt) Tanc. 4 (îas) Transportor amfibiu blindat.
5	(îs) ~ de război Car cu două roţi, tras de doi sau de patru cai, folosit în lupte în antichitate. 6 (îvp; îs) ~ de foc Tren. 7 (îe) Nici în nici în căruţă Se spune despre cineva nehotărât, care nu ştie ce vrea. 8 (îe) A pune ~ul înaintea boilor Se spune despre un om neîndemânatic, care face lucrurile pe dos. 9 (Pop; îe) Pune (sau încarcă) că-i -ul altuia Zi, că fac eu. 10 (îe) înjugă sacii la ~ şi hai Ia moară să măcinăm boii Se spune pentru a sugera cuiva că vorbeşte prostii. 11 (îe) I s-a rupt ~ -n drum Se spune despre cineva care nu-şi poate continua lucrul (din cauza unei defecţiuni). 12 (îe) Şi-a pus sacii în ~ Şi-a făcut interesul şi acum nu-1 mai interesează nimic. 13 (îe) A-şi pune ~ -n pietre A-şi pune în gând ceva cu toată hotărârea Si: a persevera, a stărui. 14 (îest) De-a -ul Ţintar. 15 (Bot; reg; îc) -ul-pădurilor sau -ul-zânelor Arnică (Amica montana). 16 (Ast; îc) -ul mare Constelaţie alcătuită din şapte stele aşezate în formă de car2 (1) Si: Ursa Mare. 17 (Ast; îc) -ul mic Constelaţie formată din şapte stele (printre care şi steaua polară) aşezate în chip asemănător cu cele din Carul (16) mare Si: Ursa Mică. 18 (Ast; pop; îc) M-dracului Constelaţia Perseu. 19 (Ast; pop; îc) -Mui-Dumnezeu Constelaţia Vizirul. 20 Cantitate de material care se poate încărca într-un car3 (1). 21 (Fig; îs) Un - de ani Mulţi ani. 22 (îe) Ajunge (sau e destul) o măciucă la un ~de oale Unui om sensibil (simţitor) ajunge să i se spună o dată ceva ca să înţeleagă. 23 (îlav) Cu -ul Din belşug. 24 (înv) Impozit care obliga locuitorii să facă servicii publice, cărând diferite poveri cu carul. 25 (Reg) Parte a ferăstrăului mecanic alcătuită din două bârne puse pe rotiţe, pe care se aşază buşteanul pentru a fi prefăcut în scânduri Si: căruţă, război, sclai. 26 (La centrala telefonică automată) Dispozitiv mobil al selectorului, care ajută la căutarea liniilor libere.
carab sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: fr carabe] (Ent) Coleopteră cu corpul alungit, distrugătoare de (larve de) insecte (Carabus auratus).
caraban1 sm [At: MARIAN, INS. 34 / V: -nă sfl Pl: -i / E: ns cf alb karabishte] (Ent; reg) 1 Nasicorn (Oryctes nasicornis). 2 Rădaşcă (Lucarnus cervus).
caraban2 s [At: C V, 1949, nr. 8, 32 / E: net] 1-2 (îe; îoc handicap) A-şi lua (sau a da cuiva) ~ A lua sau a da cuiva avans (pornind înainte sau rămânând în urmă) într-o întrecere sportivă. carabană1 .v/’[At: DDRF / Pl: -ne / E: ns cf carabă2] (Sst) Picior. carabană2 sf vz caraban1
carabaşag sn [At: H XIV, 444 / E: tc karabaşak] (Bot; reg) Grâu negru. carabă1 a [At: HEM 2267/10 / V: căr- / E: ns cf carabă1, catarambă] (Rar; pop; îs) Babă - Babă uscată şi gârbovită de bătrâneţe Si: cotoroanţă, hoancă1, hoaşcă.
carabă2 sf[At: ALEXANDRIA, 160/21 / V: -aibă, căr-, —avă, (înv) -adă / Pl: -be, -răbi / E: srb karabe] 1 (Reg) Fluier primitiv pe care şi-l fac copiii dintr-o ţeavă de soc, din cotorul frunzei de dovleac, din pană de gâscă etc. Si: tilincă. 2 Tubul cimpoiului asemănător cu fluierul, la care se execută melodia Si: hang, bute, cioacă. 3 Pană de gâscă crăpată.
4	(Pex) Cimpoi. 5 (îs) Umflat- Umflat ca cimpoiul. Si: căpuşă, cimpoi, ciuce, doldora, lubeniţă, tobă, ţeavă. 6 (îe) A face pe cineva — A face să fie umflat (de mâncare sau din alte cauze). 7 Picior de animal. 8 (Pex) Picior de om. 9-10 (Reg; mpl) Picioare lungi (şi dezvelite) de om. 11 (Reg) „Unul din cei trei corni de pe coperişul mutării pe care se bat leţurile“.
12	(Arg) Palmă.
carabăţsm [At: MARIAN, INS. XII, 309 /V: -bet -bete, -beţ, cărăbete / Pl: -beţi / E: ns ci cărăbuş, caraban] (Reg) 1 Larvă acvatică a unor insecte.
2	Un fel de crustaceu strâns cârcel. 3 (Fig) Om mic de statură. 4 Car1 (1).
carabei sm [At: DA / Pl: -el E: net] 1 Soi de strugure nedefinit mai îndeaproape. 2 Strugure din soiul carabei (1). carabet sm vz carabăţ carabete sm vz carabăţ carabeţ sm vz carabăţ
381
CARABIDĂ
carabidă sf [Ai: DEX2 / Pl: -de / E: fr carabule] (Ent) 1 (Lpl) Familie de insecte coleoptere alergătoare, care se hrănesc cu omizi, viermi etc.
2	Insectă care face parte din familia carabide (1). carabin sn vz carabină
carabină sf [Ai: LB / V: (înv) -in sn / Pl: -ne / E: fr carabine] 1 Puşcă (cu ţeava ghintuită) mai scurtă şi mai uşoară decât puşca obişnuită Si: (înv) durdă,flintă, sâneaţă. 2 Cârlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea uiiui lanţ sau a unei curele pentru a prinde de el diferite obiecte. 3 Cârlig pentru cablu, fixat cu un dispozitiv care permite rotirea uşoară a cablului. 4 (Reg; fig; dep) Femeie, iapă etc. scundă şi grasă.
carabiner sm vz carabinier
carabinier sm [At: DUMITRACHE, 423 / V: -nerl P: -ni-er / Pl: -i / E: fr carabinier] 1 (înv) Soldat înarmat cu o carabină (1). 2 (în Italia) Membru al jandarmeriei.
carabinieră .v/’[At: DN3 / Pl: -re / E: ger Karabinier (heken)] 1-2 Carabină (1-2).
carabiţă sf [At: TDRG / V: (reg) cărăb- / Pl: -ţe / E: carabă + -iţă] 1-2 (Şhp) Carabă2 (2) (mai mică). caraboavâ sfvz carboavă
caraboi1 sm [At: H XVIII, 102 / V: cărăb- l?\:-l E: net] 1 Calaican.
2	Piatră vânătă.
caraboi2 sm [At: HIX, 436 / Pl: ~ / E: ns cf baraboi] (Bot; reg) 1 Baraboi (Chaerophyilum bulbosum). 2 Rădăcina brânduşei de primăvară. 3 Cuişoare (Eugenia caryophyilata). caraboi3 sm vz baraboi
caraboia .v/’[At: (a. 1761) ap. ŞIO / E: tc karaboya] (Tcî) Vitriol de aramă Si: galiţcă.
caraburâ i/[At: (a. 1761) ap. ŞIO / E: tc kara burya] (Tcî) Un fel de stofă pentru fote.
carabuşcă sf [At: CADE / Pl: -şti / E: rs KQpoâKă] (Reg) Cutioară confecţionată din coajă de copac în care se păstrează tutunul. caracal sm [At: BARCIANU / Pl: -i / E: net] (Zlg) Râs2 (Lynx lynx). caracaşic sn [At: COMAN, GL. / Pl: -uri / E: net] (Reg; mpl) Obiect mărunt, fără valoare.
caracatâr sm [At: I. CR. II, 22 / V: cala- / Pl: -i / E: tc qara katyr „catâr prost“] (Tcî) 1 Bocanc. 2 Papuc mare, greu Cf calevri, galenţi, iminei.
caracaticioară sf [At: CĂTANĂ, B. 62 / V: -cti- / Pl: -re / E: caracatiţă + -ioară] (Mai ales în poezii hazlii) Broască.
caracatiţă sf [At: ANON. CAR. / V: crac-1 A: (Mol) -rac- / Pl: -ţe / E: rs tcapaKamua] 1 (Zlg) Animal marin din încrengătura moluştelor, cu corpul rotund, în formă de sac şi eu opt braţe puternice, prevăzute cu ventuze (Octopus vulgaris). 2 (Fig) Persoană lacomă, apucătoare. 3 (Fig) Mafie. caracaxă sf vz caragaţă
caracă şf [At: DN3 / Pl: ? / E: fr caraque] (Mrn) Navă voluminoasă, cu catargul principal foarte înalt, folosită de portughezi până la sfârşitul sec. XVI. carachiul sm vz caracul
caraclău sm [At: Com. A. Tomiac (Straja - Bucovina), ap. DA / Pl: -ai / E: ns cf mg haraklo] (Reg) Cioroi. caracolac sm vz caraculac
caractei smp [At: BORZA, D. / V: -rec- / E: net] (Bot; reg) 1 (Şîf -rec-) Dosnică galbena (Carpesium cernuum). 2 Flocoşele (Eilago arvensis).
3	Firicică (Filago germanica). 4 Albumeală (Leontopodium alpinum). caracter sn [At: ŞINCAI, HR. 24/11 / V: (înv) -tir, ~antel, ha~,
haractir(iu) / A: (înv) -rac- l PI: -e, (înv) -uri / E: fr caractere, lat character] 1 Semn săpat (în piatră, în metal) sau scris. 2 (Tip) Mică prismă de metal (aliaj de plumb, cositor şi antimoniu) având Ia unul dintre capete, în relief, figura unei litere, a unei cifre sau a unui semn de punctuaţie, servind pentru tipar. 3 (Tip) Caracteristică a unui ansamblu de litere, cifre, accente şi semne de tipar din aceeaşi familie şi din acelaşi corp. 4-6 Titlu (însărcinare, misiune) care dă demnitate sau calitate de... 7 Ansamblul
însuşirilor fundamentale psiho-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile şi în acţiunile sale. 8 Personalitate morală fermă. 9 însuşire morală care se manifestă prin perseverenţă, voinţa fermă şi corectitudine. 10 Individualitate care prezintă trăsături phihice complexe, zugrăvită într-o operă literară. 11 (îs) Comedie de - Comedie în care intriga ia naştere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. 12 (îs) Dans de - Formă prelucrată pentru scenă a dansurilor populare. 13 Trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. 14 (Big) Particularitate a unui organism.
caracterial, -ă a [At: DEX2 / P: -i-al / Pl: -i, -e / E: fr caracteriel] (Liv) 1 Care aparţine caracterului (7) Si: caracterologic (1). 2 Care provine de la caracter (7) Si: caracterologic (2). 3 Care se referă la caracter (7) Si: caracterologic (3). 4 Specific caracterului (7) Si: caracterologic (4).
caracterisi vt [At: MARCOVICI, D. 227 / Pzi: -sesc / E: ngr xapdaueiv] (înv) A caracteriza.
caracteristic, ~ă [At: NEGRUZZI, S.I, 237 / Pl: -ici, -ice l E: carac-teristique] 1-3 a (Construit adesea cu dativul sau cu prepoziţia „pentru “) Care constituie trăsătura distinctivă a unei fiinţe, a unui lucru sau a unui fenomen. 4-6 sf însuşire specifică dominantă, proprie unei fiinţe, unui lucru sau unui fenomen, care le diferenţiază de altele. 7 şf(Mat) Partea întreagă a unui logaritm. 8-9 ş/‘Parametru sau dată tehnică utilizată pentru aprecierea comportării în exploatare a unui sistem tehnic sau a unui material. 10-11 şfCurbă care reprezintă modul cum variază o proprietate a unui sistem sau a unui dispozitiv, în funcţie de o anumită variabilă.
caracteriza vt [At: NEGRUZZI, S.I, 264 / Pzi: -zez, (înv) -riz / E: fr caracteriser] 1-2 A constitui caracterisitica (6) cuiva sau a ceva. 3 A descrie trăsăturile caracteristice unui fenomen.
caracterizabil, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: caracteriza + -bil] Care poate fi caracterizat.
caracterizant, -ă a [At: DEX2 / Pl: -nţi, -e / E: fr caracterisant] Caracterizator.
caracterizare .s/[At: MAIORESCU, D. 1,108 / Pl: -zări / E: caracteriza] Indicare a notei caracteristice a unei fiinţe, a unui lucru sau a unui fenomen Si: caracterizat1.
caracterizat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: caracteriza] Caracterizare. caracterizat2, -ă a [At: GHICA, S. 517 / Pl: -aţi, -e l E: caracteriza]
1	Care a fost descris în trăsăturile sale caracteristice (5). 2 Care are, în mod evident sau tipic, o anumită însuşire sau trăsătură caracteristică.
caracterizator, ~oare a [At: I. IONESCU, M. 131 / V: -zăt-, ~oare / Pl: -i, -oare / E: caracteriza + -tor] Care caracterizează (1) Si: caracterizamU specific, caracterizător, ~oare a vz caracterizator
caracterograf sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: eg caracterographe] Aparat electronic care permite vizualizarea, pe ecranul unui tub catodic, a caracteristicilor dispozitivelor semiconductoare.
caracterologic, -ă a [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 107, 10/4 / Pl: -ici, -ice / E: fr caracterologique] 1 Care aparţine caracterului (7) Si: caracterial (1). 2 Care provine de la caracter (7) Si: caracterial (2).
3	Care se referă la caracter (7). 4 Specific caracterului (7) Si: caracterial
(4). 5 De caracter (7). 6 Care se referă la caracterologie.
caracterologie sf [At: DA ms / E: fr caracterologie] Disciplină care se ocupă cu studiul structurii şi dezvoltării caracterelor (7). caracticioară şf vz caracaticioară caractir sn vz caracter
caractron sn [At: DEX2 / Pl: -oane / E: fr, eg caractron] (Elt) Tub catodic utilizat în afişarea rapidă a literelor sau cifrelor pe ecranul său.
caracudă sf [At: TDRG / V: cărăc- / Pl: -de / E: bg KapaKym] 1 (Iht; şîs) - roşie,- ruginoasă, --de-baltă, —de-lac, —de-Dunăre, —de-gârlă Caras (1) (Carassius carassius). 2 Nume generic dat peştilor mici Si: peşte-ţigănesc. 3 (Fig) Oameni fără valoare, fără însemnătate (într-un partid, într-o adunare ete.). 4 (Iht; reg; îs) - albă Crap-caras (2) (Carassius auratus gibelio). 5 (îc) —colorată Regina-peştilor (Eupomotius gibosus).
382
CARAMBOL
caracul [At: DEX2 / E: fr caracul] 1 sm Rasă de oi ale căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul. 2 sn Blăniţă de miel aparţinând rasei caracul (1). 3 sn Obiect de îmbrăcăminte confecţionat din caracul (2).
caraculac sm [At: (a. 1693) ap. ŞIO / V: -col- / Pl: -aci / E: tc kara-kulak] 1 Pisică sălbatică. 2 (Pex) Blană de pisică sălbatică. 3 Obiect de îmbrăcăminte confecţionat din caraculac (2). 4-5 (înv; în Imperiul Otoman) (Persoană cu) rangul de funcţionar pe lângă marele vizir sau chehaia-bei. caradaşcă sfvz rădaşcă caradă sfvz carabă1
caradea ş/[At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: net] Sanie mică cu scaune. caradriiformă .v/ [At: DEX2 / Pl: -me / E: ns cf fr charadriides] (Zlg)
1	(Lpl) Ordin de păsări comestibile, cu ciocul şi picioarele lungi. 2 Pasăre din ordinul caradriiformelor (1).
carael sms [At: H II, 247 / V: ~aial / E: tc kara-yel] (Tem; reg) 1-2 Vânt care bate de la apus (sau de la răsărit).
carafă1 .v/‘[At: PANN, P. V. II, 8 / V: ga-lPl: -fe, -rafi/E: ngrxapdtpa, fr carafe, it caraffa] 1 Cană cu gâtul lung şi cu partea de jos bombată.
2	Conţinutul unei carafe (1). 3 Cana împreună cu conţinutul. carafă2 sf vz caraftă
carafefiz sm [At: GHICA, S. 114 / Pl:	/	E:	tc	karafefiz]	(Tcî)	Voluntar
turc din timpul răscoalei de la 1821.
carafilă sf [At: (a. 1784) IORGA, S. D. VIII 8 / V: calafiră, ~ină, ~amf~ / Pl: ~le / E: mg karafina cf rs KîiptKpMit] (Reg) 1-2 Carafă (1) (mică). 2 (îf -ină) Vas cilindric de tablă în care se păstra petrolul. 3 (Bot; reg) Garoafă (Dianthus caryophyllus). 4 (Bot; reg; lpl) Garoafe de munte (Dianthus superbus).
caraflioştină sf [At: CIAUŞANU, GL. / Pl: net / E: net] (Reg) Epitet depreciativ pentru o femeie grasă şi nesimţitoare Vz baccea, moară.
carafloşniţă sf [At: COMAN, GL. / Pl: net / E: net] (Reg) „Râure (cusătură) mare şi lat făcut fără nici o artă“.
caraftă sf [At: DAM£, T. 135 / V: -fă, (reg) căr~ l Pl: net / E: net] (Reg) Unul dintre cele două lemne orizontale (stinghii) înfipte în capetele de sus ale furcilor războiului de ţesut, care ţin vatalele Si: cioacă, caragace sf vz caragaţă
caragaci sm [At! BORZA, D. / Pl: — / E: net] (Bot; reg) Ulm (Ulmus carpinifolia).
caragană sf [At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr caragan] Arbust ornamental din familia leguminoaselor, originar din Asia, cu frunze compuse şi cu flori mari, galben-aurii (Caragona arborescens).
caragaţă [At: COSTINESCU / V: ~ace, ~răgaşcă, ~gaţin sm, ~racrdxă, gara~ I Pl: -ţe / E: ngr xapaxctţa] 1 (Orn; reg) sf Coţofană (Pica pica).
2	sf (Fig) Femeie vorbăreaţă Si: gaiţă. 3 sf (Fig) Femeie certăreaţă Si: gaiţă. 4 i Cuvânt care imită strigătul coţofenei. 5 sf(\e) A face ~ A face scandal. 6 sf (le) A face ~ de cineva A face glume pe seama cuiva. 7 sf (îcs) De-a -a Joc de copii nedefinit mai îndeaproape Si: de-a mama (sau puia) gaia. caragaţin sm vz caragaţă
caragea [At: FILIMON, C II, 599 / V: cărăgea, cărânjea, căronjea, cărujea / PI: -ele l E: tc karaga] 1 ai Negru-închis. 2 sf (îe) A merge ca o ~ A merge urât, răscrăcărat. 3 şf (Bot; reg; mpl; îf cărujea; îc) Cărujele-de-iarnă Crăiţe (Tagetes patula).4 şf(Bot; îf cărujea, cărânjea) Garoafe (Dianthus barbatus).
caraghios, ~oasă [At: ŞIO /V: -oz, -oază / Pl: -oşi, -oase, (rar) -oji / E: tc caragoz] 1 sm Personaj care te face să râzi, spunând glume, făcând strâmbături etc. Si: bufon, chimiţă, clovn,măscărici, (reg) mascara,paiaţă, păcală,păcălici, soitar. 2 a Care provoacă râsul Si: comic, ridicol. 3-4 smf, a (Persoană) care nu merită să fie luată în serios. 5 sm (Iht; tem) Scrumbie de Dunăre, cu cap negru (Alosa pontica nigrescens).
caraghioslâc sn [At: GHICA, S. 322 / V: -ozl-y -luc / Pl: -uri / E: tc karagozliik] Faptă, gest sau lucru care stârneşte râsul Si: bufonerie, comicărie Cf mascaradă, caraghiosluc sn vz caraghioslâc
caraghioz, -oază a vz caraghios caraghiozlâc sn vz caraghioslâc
caragialesc, ~ească [At: IORDAN, L. R. A. 17 / Pl: -eşti / E: Caragiale + -esc] 1 a Care aparţine lui Caragiale Si: caragialian (1). 2 a Care provine de la Caragiale Si: caragialian (2). 3 a Care se referă la Caragiale Si: caragialian (3). 4 a Specific lui Caragiale Si: caragialian (4). 5 sn Burlesc exagerat. 6 sn Comic şarjat.
caragialian, a [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 104, 23/1 / Pl: -ieni, -iene / E: Caragiale + -ian] 1-4 Caragialesc (1-4).
caragializa vta [At: IORDAN, L. R. A. 20 / Pzi: -zez / E: Caragiale + -iza] (Rar) 1 A satiriza (în felul lui Caragiale). 2 A sublinia nota comică a unei situaţii sau a unui caracter uman. 3 A scrie în maniera lui Caragiale.
caragiu sn [At: (a. 1589) CUV. D. BĂTR. I 258 / E: mg karâszia, pn karazia] (înv) Postav prost. caragroş sm vz caragroş
caragroş sm [At: (a. 1775) TDRG / V: -os, cala-1 Pl: -i / E: tc kara guruş] (Tem; îvp) 1 Monedă turcească cu diferite valori în diferite perioade. 2 Taler de argint din timpul Măriei Tereza. caraial sm vz carael
caraianac sms [At: H II, 292 / V: -mc / E: net] (Mpp; rar) 1 Boală de ficat a vitelor, nedefinită mai îndeaproape. 2 Bubă în gât Si: bubă-nepomenită, caraiamc sms vz caraianac
caraib, ~ă [At: DEX / V: ~r\b, ~ă / Pl: -i, -e / E: fr caraibe] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia Caraibilor. 3-4 smf, a (Om) originar din Caraibe. 5 smf Amerindieni care trăiesc în Antilele Mici şi
0	parte din Guyana. 6 a Care aparţine regiunii Caraibe. 7 a Care aparţine caraibilor (5). 8 a Care este specific regiunii Caraibe. 9 a Care este specific caraibilor (5). 10 a Care provine din Caraibe. 11 sf Limba vorbită de caraibi (5).
caraibaţă .v/* [At: COMAN, GL. / PI: -ţe / E: ns cf caraibă] (Reg) Carabă1 (9). caraibă sfvz carabă1 caraiman1 sm vz caraman1
caraiman2 sn [At: BUL. FIL. IV, 133 / V: ^am*3- / Pl: net / E: rs KapaABH] (îrg) Buzunar. carainic sm vz caraianac
carait sn [At: DA / PI: -iţi / E: fr cârâite] Sectant evreu care nu recunoaşte tradiţia (Talmudul), ci admite numai Tora.
carajoi s [At: BORZA, D. / E: net] (Bot; reg) Fluturaşi (Cosmos bipinnatus). car al sn vz carar caralabă sfvz calarabă caralambă sf vz calarabă
carahbe sfp [At: VICIU, GL. / V: charalibe / E: ns cf caraibă] (Reg; gmţ) 1 Picioare. 2 Labe.
caralupcă sf [At: COMAN, GL. / Pl: -pci / E: net] (Reg) Coajă de dovleac curăţată de sâmburii din interior.
caraman1, ~â [At: DAMfs, T. 28 / V: -aim-, ~ă, căr-, ~ă / Pl: -i, -e / E: tc karaman] 1-4 smf, a (Om sau animal) negru. caraman2 sn vz caraiman2
caramancă .v/*[At: Com. V. BĂJĂNICĂ (Ţepeş-Vodă - Constanţa), ap. DA ms / Pl: ? / E: caraman + -că] (Reg) Femeie oacheşă.
caramangeală .s/[At: BUL. FIL. IV, 133 / Pl: -eli / E: caramangi + -eală] (Arg; înv) 1 Prilej de furt. 2 Buzunăreală.
caramangi vt [At: BUL. FIL. IV, 133 / Pzi: -ngesc / E: caraman2] (Arg; înv) A buzunări.
caramangiu sm [At: BUL. FIL. IV 133 / Pl: -ii / E: caraman2 + -giu] 1-2 (Arg; înv) Hoţ (de buzunare).
caramba i [At: DN3 / E: sp caramba] (Liv) Exclamaţie cu caracter de imprecaţie în limba spaniolă. carambol sn [At: COSTINESCU / PI: -uri, (rar) -oale / E: fr carambole]
1	(La jocul de biliard) Atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (prin
383
CARAMBOLAGIU
care se marchează un punct pentru jucător). 2 (La jocul de biliard) Punct înscris prin carambol (1). 3 (Fam) Ciocnire neprevăzută de cineva sau de ceva. 4 (Fam) Zăpăceală. 5 (Fig) Ceartă. 6 (îe) A-i face cuiva -ul A-i face cuiva, în mod neaşteptat, ceva neplăcut. carambolagiu sn vz carambolaj
carambolaj sn [At: COSTINESCU / V: -aş, (înv) -agiu / Pl: -e l E: fr carambolage] Efectuare a unui carambol (1). carcimbol'dş sn vz carambolaj caramea sf vz caramelă1
caramel sn [At: CAZIMIR, GR. 42 / Pl: -uri / E: fr caramel] Produs brun-roşcat, solubil în apa, obţinut prin încălzirea şi deshidratarea zahărului şi folosit în cofetărie la colorarea unor băuturi sau a unor alimente şi la prepararea plăcilor fotografice.
caramelă1 sf [At: PAS, Z. I, 139 / V: -mea / Pl: -le / E: refăcut din caramele (pl caramel)] Bomboană făcută din caramel amestecat cu diferite substanţe colorate şi aromatice. caramelă2 sfs [At: CIAUŞANU, V. 148 / E: net] (Olt) Epidemie. carameliza vtr [At: DEX2 / Pzi: -zez / E: fr carameliser] 1-2 A (se) transforma, prin încălzire, în caramel. 3 A amesteca apă sau alt lichid cu caramel.
caramelizdre .s/[At: DEX2 / Pl: -zări / E: carameliza] 1 Transformare, prin încălzire, în caramel Si: caramelizat1 (1). 2 Amestecare a apei sau a altui lichid cu caramel Si: caramelizat1 (2). 3 (Spc) Proces de descompunere, prin încălzire, a caramelurilor Si: caramelizat1 (3).
caramelizat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: carameliza] 1-3 Carame-lizare (1-3).
caramelizat2, -ă a [At: MDA ms / P: -aţi, -e / E: carameliza] 1 Transformat, prin încălzire, în caramel. 2 (D. lichide) Amestecat cu caramel.
3	(D. carameluri) Descompus, prin încălzire. caramfil sn vz calomfir caramfilă1 şf vz calomfir caramfilă2 sf vz carafilă
caramfile sfp [At: PANŢU, PL 2 / E: net] (Bot; reg) Garofiţă (Dianthus carthusianorum). caranfil sn vz calomfir caranfilă sfvz carafilă caranfmă sfvz carafilă caranfir sm vz calomfir
carantan s [At: DR. XI, 143/ A: net / Pl: net / E: net] (Arg) Pahar. carantel sn vz caracter
carantină sf[At: BELDIMAN, TR. 52/18 / Pl: -ne, (înv) -ni / E: rs KăJpamm] 1 Izolare preventivă a unei persoane sau a unei colectivităţi care a fost în contact cu un bolnav sau care vine dintr-o regiune unde există o epidemie. 2 Punct sanitar pentru cercetarea şi izolarea persoanelor, vaselor sau mărfurilor venite dintr-o regiune bântuită de o epidemie. 3 (îs)
-	fitosanitară Complex de măsuri cu caracter preventiv, luate pentru a se opri pătrunderea bolilor plantelor, a dăunătorilor plantelor sau a unor buruieni din alte ţări şi pentru a se limita răspândirea acestora în cuprinsul ţării. 4 Restricţii aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. 5-6 (Fig) Ţinere la distanţă sau îndepărtare temporară a cuiva (bănuit sau compromis). caraol sm vz caraulă caraoleancă sfvz carauleancă caraoschi sm vz scaraoschi caraosti sm vz scaraoschi caraoţchi sm vz scaraoţchi
carapace sf [At: G. M. ZAMFIRESCU, SF. M.N. 1, 49 / PI: - / E: fr carapace] înveliş osos cornos sau calcaros care protejează corpul unor animale. carapăr sm vz calapăr
carapeht sm [At: H II, 309 / Pl: -iţi / E: ns cf tc kara] (Reg) 1 Stejar (6) negru (Querqus petraea ssp dalechampii). 2 Carpin (Carpinus betulus). cararsn [At: (a. 1794) ŞIO / V: -dl 1 Pl: ? / E: tc karar] (Tcî) Hotărâre.
cararabă sfvz caralabă
cararăusm [At: T. PAPAHAGI, M.,ap. DA / Pl: -ăi/E: cărare + -au] (Reg) Om care bate cărările Si: derbedeu, pierde-vară.
caras sm [At: ALECSANDRI, T. 1017 / V: -aş, căraş l Pl: ~a.v/ / E: rs Kapac] (Iht) 1 Gen de peşti din familia crapilor foarte răspândit la noi (Carassius). 2 Peşte de baltă de culoare argintie sau gălbuie, cu capul scurt şi cu solzii mari Si: caracudă (1), cărăşel (1) (Carassius carassius). 3 (Şîs) ~ alb, —de-Dunăre, crap-caras Specie de caras cu corpul mai scurt şi mai gros decât carasul (2), având culori ce variază de la alb-gălbui Ia negru murdar si cu mărime variabilă, în funcţie de habitat şi subspecie (8-10 până la 35-40 cm) Si: caracudă (4) (Carassius auratus gibelio). 4 Regina-peşti lor (Eupomotius gibosus).
caraslău sn [At: CHEST. IV, 43/198 / Pl: -lae / E: net] (Reg) Cădere de apă.
carastolă sf [At: FRÂNCU - CANDREA, M. 98 / Pi: -le / E: ns cf mg keresztelni „a împiedica44] (Reg) Bucată de lemn atârnată sub căruţă, cu care se împiedică roţile din spate. caraş sm vz caras
caraşic sn [At: LUNGIANU, CL. 24 / Pl: -uri / E: caraş + -ic] (Mpl) 1 Fleacuri. 2 Glume.
caraşoţ sn [At: VARONE, J. R. 19 / Pl: ? / E: net] 1 Horă „de umeri44 care se joacă în zona Zărneştiului, care este urmată de sârbă şi se termină cu învârtită. 2 Melodie pe care se dansează caraşoţul (1). 3 Melodia împreună eu dansul.
carat sn [At: CLIMESCU, A. 259 / V: -ă sf/ PI: ~e / E: fr carat] 1 Indice pentru conţinutul relativ în aur al aliajelor acestuia, egal cu a 24 parte din masa totală. 2 Unitate de măsură a greutăţii pietrelor preţioase, egală cu 4,2 g. 3 (îe) (A fi de) optsprezece (A fi) pur, curat. 4 Fiecare dintre cele 24 de cote în care era divizată proprietatea unei nave, începând cu dreptul roman. 5 Cotă de participare la o societate comercială. carată şf vz carat caraul sm vz caraulă
caraulaş sm [At: RĂDULESCU-CODIN, î., ap. DA ms / P: -ra-u- / Pl: -i l E: caraulă + -aş] (Reg) Caraulă (6).
caraulă sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 321/23 / V: ~u/, -aol sm t Pl: -le / E: bg mp&yjl, ngr xocpauXi] 1 Soldai de gardă Si: gardă, patrulă, pichet, santinela. 2-3 Corp de gardă sau locul unde se află earaula (1). 4 (îe) A face -ul A aştepta (nerăbdător) pe cineva. 5 (îe) A pune (pe cineva) la -ul A pedepsi (pe cineva) punându-i Ia colţ. 6 Om care face de pază Si: gardian,paznic, (reg) caraulaş. 7 (înv) Garda care se făcea la primărie. carauş sn [At: MAT. FOLK. 147 / P: ca-ra-uş / PI: ~e / E: net] Căuş. carava sf[At: TDRG / Pl: -le / E: net] (Mol) Unealtă de făcut saltele, constând dintr-un lemn îneonvoiat în formă de arc, ale cărui capete sunt legate printr-o coarda.
caravană .vjf[At: GHICA, S. 324 / Pl: -ne / E: fr caravane] 1 Convoi de oameni şi de animale de povară (de obicei cămile), care transportă mărfuri, bagaje etc. prin pustiuri sau prin stepe. 2 Marfă transportată de
o	caravană (1). 3 Convoi de vehicule, împreună cu călătorii din ele, care parcurg, împreună, acelaşi drum. 4 (Reg) Car mare folosit Ia transportul mărfii Si: chervan. 5-6 (îs) ~ cinematografică, - sanitară etc. Grup de vehicule care se deplasează în scopuri culturale, sanitare etc.
caravani smp [At: FILIMON, C. II, 621 /V: cărăvane sfp / E: bg KapaBăHH] (înv) Pantaloni largi la talie şi strâmţi de la genunchi jos, strânşi la glezne eu nasturi sau cu copci.
caravanier sm [At: ARH. FOLK. IV, 121 /V: cărăv- l PI: -i f E: fr caravanier] Conducător al animalelor de povară într-o caravană (1).
caravaning sn [At: DN3 / E: eg, fr caravaning] (Rar) Camping pentru rulote.
caravanserai sn [At: DA / PI: -uri / E: fr caravanserail] (Mai ales în lumea arabă) Han mare la care poposesc caravanele (1).
caravă1 sf [At: DEX2 / PI: -ve / E: net] Unealtă de pescuit, de forma unei capcane deschise, care se instalează în locurile litorale şi în bălţi pentru prinderea plăticii şi a şalăului.
384
CARBONIFER
cardvă2 şfvz carabă
caravei sn [At: MAT. FOLK. 146 / V: cărăvei I PI: -e / E: net] (Rar)
1	Bucată dintr-un întreg Si: bucată, cap, fărâmă. 2 Scurtătură de lemn Si: retevei. 3 Sac scurt. 4 (Fig) Om scund.
caravei sm [At: Com. Itu (Haţeg), ap. DA / Pl: -ei / E: net] (Reg) Lemn necrăpat, aşezat în steri.
caravelă sf [At: DUMITRACHE, 385 / Pl: -le / E: it caravella, fr carăvelle] Corabie cu pânze, rapidă, folosită în trecut de spanioli şi portughezi pentru călătorii lungi. carăgaşcă sf vz caragaţă
Carăm sm [At: VICIU, GL. / V: (reg) -rem / Pl: -rimi l Pl: -i / E: ml calamus] (Reg; mpl) Cele două rude paralele de la scară, în care sunt băgaţi fuşteii Si: drug, carâmb (10).
carăma sf[At: CHEST. V, 153/73 / Pl: -le / E: net] (Reg) Fel de mâncare preparat de ciobani, din carne de oaie, legume şi condimente, care se poate păstra o perioadă mai lungă de timp.
carămbăţ sm [At: H XVIII, 26 / Pl: -i / E: net] (Reg) Parte a căruţei nedefinită mai îndeaproape Vz carâmb, carată sfvz caretă carătăşie sf vz caretăşie
carâmb sm [At: I. IONESCU, D. 437 / V: căr-, -râng, cărâmbă sf cărâm / Pl: -i, (înv) -uri sn / E: ml *calamulus] 1 Unul dintre cei doi drugi paraleli ai loitrei de la căruţă în care intră speteze le. 2 Loitră. 3 (Lpl) Părţile din care este format dricul căruţei. 4 Crucea (din spate) a căruţei împreună cu amândouă lambele. 5 Capătul osiei care iese afară din buciumul roţii. 6 Parte a osiei căruţei ocupată de roată. 7 Bucată de fier la capătul osiei în care se bagă cârligul. 8 (Reg) Băţ pe care se marchează, cu vârful cuţitului, înălţimea laptelui de la o mulsoare Si: cot, hărag. 9 (Reg) Brighidău. 10 (Reg; lpl) Drugii scării în care sunt băgaţi fuşteii Si: carăm, drug. 11 Parte a cizmei care îmbracă pulpa piciorului de la genunchi până la gleznă. 12 (Reg; îf cărâm) Loc închis pentru adăpostul oilor sau vitelor peste noapte Si: grajd, staul.
carâmbi vt [At: CHEST. V, 173/7 / Pzi: -besc l E: carâmb] (Reg) A măsura laptele cu carâmbul (8) sau cu cupa la mulsul oilor.
carâmbire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: carâmbi] (Reg) 1 Măsurare a laptelui cu carâmbul (8^ Si: carâmbii1 (1). 2 Cantitate de lapte pe care o primeşte ciobanul de la stăpânul vitelor pentru o vară Si: carâmbit1 (2). carâmbit1 sn [At: CHEST. V, 7/37 / E: carâmbi] 1-2 Carâmbire (1-2). carâmbii2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: carâmbi] (D. lapte; reg) Măsurat cu carâmbul (8). carâng sm vz carâmb carâtaş sm vz caretaş carâtă sf vz caretă carâtăşie sf vz caretăşie
carbamat sm [At: LTR2 / Pl: -aţi / E: fr carbanuU] (Chm) Sare a acidului carbamic Si: uretan.
carbamic a [At: LTR2 / E: fr carbamique] (Chm; îs) Acid - Acid instabil, cunoscut sub formă de săruri sau esteri.
carbenâ sf [At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr carbenes] 1 Compus organic care se găseşte în asfalturi. 2 Amestec de substanţe de culoare neagră, casant, cu aspect de huilă, care în cantitate de peste \% degradează calităţile bitumului.
carbid sn [At: BOGZA, C. O. 121 / E: fr Carbide] Substanţă solidă, formată din calciu şi carbon, întrebuinţată mai ales la fabricarea acetilenei Si: carbură (2) de calciu.
carbinol sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: fr carbinol] Denumire veche a alcoolului metilic.
carboanţă sf [At: FILIMON, C. II, 329 / V: căr-, cărăb-, câr- l PI: -ţe / E: rs mptioBaseu] 1-2 Carboavă (1-2).
carboavă sf[At: ALECSANDRI, T. 531 / V: carab-, cărăb-, căr-, câr- / Pl: -ve / E: rs KapăoBeu] 1-2 (înv) (Monedă rusească de argint sau) bancnotă de hârtie, egală în valoare cu o rublă (în circulaţie şi în Ţările Române) Si: carboanţă.
carbodiamidă sf [At: DEX2 / Pi: -de / E: fr carbodiamule] (Chm) Uree. carbogazos, -oasă a [At: DEX2 / Pl: -oşi, -oase / E: carbo(n) + gazos] Care conţine o cantitate de bioxid de carbon dizolvat.
carbogen sn [At: DEX2 / E: fr carbogene] Amestec de bioxid de carbon în oxigen, utilizat, mai ales, în tratamentul asfixiilor.
carbohemoglobină sf [At: D. MED. / E: fr carbohemoglobine] Compus instabil care se formează în sânge, în proporţie foarte mică, din bioxid de carbon şi hemoglobină.
carbohidrat sm [At: DEX2 / Pl: -aţi / E: eg carbohydrate] (Chm) Hidrocarbonat.
carboid sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr carboides] (Chm) Nume dat unor compuşi organici din asfalturile naturale, din reziduurile de la cracare etc.
carbohidrază sf[ At: D. MED. / Pl: -ze / E: fr carbohydrase] Enzimă care catalizează hidroliza zaharurilor. carbolsn [At: DA / E: ger /far£o/(masse)] (Chm) Acid fenic. carbolic, -ă a [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr carbolique] (Chm) 1 Fenic.
2	(D. substanţe) în a cărei compoziţie intră fenol. 3 (îs) Acid - Fenol.
4	(îs) Ulei - (sau mijlociu) Substanţă obţinută prin distilarea gudronului, care conţine naftalină şi fenol. carbolineu sn vz carbolineum
carbolineum sn [At: LTR / V: (înv) -eu l E: fr carbolineum] Lichid de culoare brună obţinut prin distilarea cărbunelui de pământ şi întrebuinţat la impregnarea lemnului sau ca insecticid.
carboloy sn [At: DEX2 / E: eg carboloy] Aliaj cu duritate mare, obţinut din carbură de wolfram în liant de cobalt.
carbometru sn [At: DEX2 / Pl: -re / E: fr carbometre] Aparat pentru detectarea bioxidului de carbon.
carbon sn [At: I. IONESCU, M. 312 / Pl: (înv) -uri sn, -i sm / E: fr carbone, lat carbo, -onis] 1 Element chimic, metaloid foarte răspândit în natură, component de bază al tuturor substanţelor organice, care se găseşte în cărbune, petrol, în gaze etc., iar, în stare elementară, în diamant, în grafit şi în cărbunele negru. 2 (îs) ~ 14 Izotop radioactiv al carbonului care ia naştere în atmosferă şi care serveşte la stabilirea vârstei vestigiilor materiale. 3 (Şîs) Hârtie - Hârtie foarte subţire acoperită pe una dintre feţe cu o substanţă chimică de culoare închisă, întrebuinţată în dactilo-grafie, cartografie etc. la scoaterea de copii Si: indigo, (înv) plombagină.
carbonaăo sn [At: LTR / E: fr carbonado] Diamant impur, negru şi foarte dur, folosit la utilajele pentru foraj.
carbonar sm [At: SADOVEANU, N. F. 120 / V (înv) căr-, cărvunar / Pl: -i / E: it carbonaro] Membru al unei organizaţii revoluţionare secrete din Italia,care a luptat, la începutul sec. al XlX-lea, împotriva dominaţiei străine şi pentru unitatea Italiei. carbonarism sn [At: DA / E: carbonar + -ism] Doctrină a carbonarilor. carbonat, -ă [At: NEGRUZZI, S. 1,317 / Pl: -aţi, -e IE: fr carbonate] 1 sm Nume dat sărurilor acidului carbonic. 2 a Care conţine carbon.
carbonata vt [At: DEX2 / Pzi: 3 -tează l E: fr carbonater] A transforma în carbonat (1).
carbonatare şf[At: DEX2 / Pl: -tari / E: carbonata] Reacţie chimică la care participă bioxidul de carbon şi un hidroxid, din care rezultă un carbonat (1).
carbonic, ~ă a [At: MACAROVICI, CH. 326 / Pl: -ici, -ice / E: fr carbonique] 1 Care conţine (mult) cărbune. 2 (îs) Acid - Acid slab care se obţine prin dizolvarea bioxidului de carbon în apă.
carbonier, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: carbon] Care se referă la cărbune.
carbonifer, ~ă [At: PONI, CH. 127 / Pi: -i, -e / E: fr carbonifere] 1 a (D. roci, terenuri sau regiuni) Care conţine zăcăminte de cărbuni (12). 2 a Care se ocupă cu extracţia şi prelucrarea cărbunelui. 3 a Care aparţine cărbunelui. 4 a Care provine de la cărbune. 5 a Referitor la cărbune. 6 a Specific cărbunelui. 7 a De cărbune. 8 sn A cineea perioadă a erei paleozoice, în cursul căreia s-au format principalele zăcăminte de cărbune.
385
CARBONIFICARE
carbonificare şf [At: DEX2 / Pl: -cari / E: carbon] Proces de formare a cărbunilor naturali.
carbonil sm [At: DEX2 / Pl: -/ / E: fr carbonyle] (Chm) 1 Combinaţie a oxidului de carbon cu unele metale grele. 2 Grupare funcţională bivalentă conţinută în moleculele aldehidelor şi cetonelor.
carbonilic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: eg carbonylic] (Chm) 1 Care conţine, în moleculă, gruparea funcţională carbonil (2). 2 (îs) Compuşi -ici Denumire generică pentru aldehide şi cetone.
carboniza vtr [At: DA / Pzi: -zez / E: fr carboniser] 1-2 (D. cărbuni) A (se) descompune termic în absenţa oxigenului din aer sau în prezenţa unei cantităţi insuficiente de oxigen. 3-4 (D. lemne) A (se) preface în cărbuni (prin ardere) în prezenţa unei cantităţi mici de aer. 5-6 (D. alte materii organice) A (se) descompune (prin ardere).
carbonizabil, -ă a [At: DN3 / Pl: -/, -e / E: fr carbonisable] Care se poate carboniza (1).
carbonizare sf [At: GHEREA, ST. CR. 144/ Pl: -zări IE: carboniza] 1 Descompunere termică a cărbunilor, în lipsa oxigenului din aer sau în prezenţa unei cantităţi insuficiente de oxigen Si: carbonizat1 (1). 2 Prefacere a lemnelor în cărbuni (prin ardere) în prezenţa unei cantităţi mici de aer Si: carbonizat1 (2). 3 Descompunere, prin ardere, a materiilor organice Si: carbonizat1 (3).
carbonizat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri I E: carboniza] 1-3 Carbonizare (1-3).
carbonizat2, ~ă a [At: BACOVIA, O. 25 / Pl: -aţi, -e / E: carboniza]
1	(D. cărbuni) Descompus termic în lipsa oxigenului din aer sau în prezenţa unei cantităţi insuficiente de oxigen. 2 (D. lemne) Prefăcut în cărbune (prin ardere incompletă). 3 (D. alte substanţe organice) Descompus prin ardere. 4 (Fig) Nimicit. 5 (Fig) înnegrit.
carbonizatorsn [At: DN3 / Pl: -oare / E: carboniza + -tor] Aparat transportabil pentru carbonizarea lemnului.
carborundum sn [At: DEX2 / E: fr carborundum] Carbură de siliciu folosită ca material abraziv.
carboş sm [At: DAMfi, T. 126 / Pl: -i / E: net] 1-2 Chinga sau cârja unei luntre.
carbovan sm [At: PONTBRIANT, D. / Pl: -/ / E: rs KapGoBaseix] 1-2 Carboavă (1-2).
carboxihemoglobină sf [At: DEX / E: fr carboxyhemoglobine] Combinaţie stabilă între oxidul de carbon şi hemoglobina, care se formează în timpul intoxicaţiei cu oxid de carbon.
carboxil sm [At: DEX2 / Pl: -/ / E: fr carboxyle] (Chm) Grupare funcţională monovalentă caracteristică acizilor organici.
carboxilare sf [At: DN3 / Pl: -lari / E: carboxil] (Chm) Introducere a grupării carboxil în molecula unui compus organic.
carboxilază sf[At: DEX2 / PI: -ze / E: fr carboxylase] Enzimă care catalizează eliberarea bioxidului de carbon din unii acizi.
carbuncul sn [At: DDRF / V: (înv) -rvu- / PI: -e / E: ger Karbunkel, lat carbunculus] (Rar) 1 (La om şi animale) Furuncul. 2 (La plante) Rană produsă de căldură sau ger. 3 Piatră semipreţioasă, un fel de rubin strălucitor, ca un cărbune aprins.
carbura vt [At: IOANOVICI, TEHN. 38 / Pzi: -rez / E: carbură] A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită.
carburant sm [At: IOANOVICI, TEHN. 11 / Pl: -nţi IE: ir carburant] Combustibil lichid folosit la motoarele cu explozie.
carburare A/[At: MDT / Pl: -rări l E: carbură] Introducere a carbonului în fier sau într-un aliaj feros în stare topită Si: carburaţie (1).
carburator sn [At: LTR / Pl: -oare / E: fr carburateur] Aparat al unui motor cu ardere internă, cu aprindere electrică, în care se formează amestecul carburant, în proporţia dorită, prin difuzarea combustibilului într-un curent de aer.
carburaţie sf [At: DA / V: -iune I Pl: -ii / E: fr carburation] 1 (înv) Carburare. 2 Proces de amestecare a combustibilului lichid eu aerul în carburator. 3 (îs) Cameră de - Parte a carburatorului în care se face carburaţia (2).
carburaţiune sf vz carburaţie
carbură .vf [At: MURGOCI, SĂM. VI, 387 / Pl: -ri / E: fr carbure]
1	Substanţă rezultată din combinarea carbonului cu un metal sau eu unele metaloide. 2 (îs) ~ de calciu Carbid.
carcafung sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: ns cf eg cargiie fond] (Mrn) Parâmă care se fixează pe marginea întinsă a unei vele şi care serveşte la strângerea acesteia.
carcalete1 sm [At: I. CR. VI, 313 / Pl: -eţi / E: bg CKaKaJieu] 1 (Zlg) Lăcustă. 2 (Dep) Lăutar.
carcalete2 sn [At: DA / Pl: net / E: net] Băutură preparată din vin, sirop şi sifon.
carcaliu sn [At: ANTIPA, P. 759 / Pl: -ii / E: net] (îvp) Unealtă de tăiat mămăliga, alcătuită dintr-o aţă (sau sârmă) prinsă ca o coardă Ia capetele unui arc de nuia.
carcan sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr carcan] (Ist) Guler de fier cu care răufăcătorii erau legaţi la stâlpul infamiei, în Franţa.
carcandilă sm [At: ŞEZ. II, 185/15 / Pl: net / E: ns cf alb karkanbol] (Mol; fam) Drac.
carcasă .s/[At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 113, 11/2 / Pl: -.ve / E: fr carcasse] 1 îmbrăcăminte metalică exterioară a unui sistem tehnic, care susţine anumite elemente ale acestuia şi, eventual, îl protejează împotriva acţiunilor exterioare. 2 Totalitatea elementelor care alcătuiesc scheletul unui animal. 3 Scheletul unei maşini, al unei construcţii etc. carce s f vz carceră
carcer sn [At: DN3 / Pl: -e / E: ns cf lat carcer] Fruct uscat, indehiscent, oligosperm, eu stilul persistent.
carceră şf[At: SAHIA, N. 114 / V: carce, (înv) -re / Pl: -re / E: lat carcer, it carcere] 1 încăpere mică şi întunecoasă în închisori, folosită pentru închiderea unui deţinut sub un regim-aspru. 2 (Pex) închisoare.
3	(Iuz) încăpere de mărimea şi forma unui dulap în care erau închişi militarii şi elevii pedepsiţi în cazărmi şi şcoli. carcere sf vz carceră
carchin sn [At: PONTBRIANT, D. / V: cârcin / E: vsl Kd/Mwfiyw’i», ngr xapxLVog] (Med; înv) 1 Boală a omului nedefinită mai îndeaproape.
2	Cancer (la animale sau om). 3 Ulcer.
carchinos,-oasă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: -oşi, -oase / E: carchin + -os] Canceros. carcifoaie sfvz carcifoi
carcinogen, -ă a [At: DEX2 / PI:	-e	/	E:	fr	carcinogene]	(Med)
Cancerigen.
carcinogeneză sf [At: DEX2 / PI: -ze / E: fr carcinogenese, eg carcinogenesis] (Med) Proces de formare a tumorilor canceroase Si: cancer o geneză.
carcinologic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr carcinologique] (Med) 1 Care aparţine carcinologiei. 2 Care provine din carcinologie.
3	Referitor la carcinologie. 4 Specific carcinologiei.
carcinologie sf [At: DEX2 / E: fr carcinologie] Ramură a oncologiei care studiază carcinoamele.
carcinom sn [At: DEX2 / Pl: -oame IE: fr carcinome] Tumoare malignă constituită din celule epiteliale Si: epiteliom.
carcinonmtos, -oasă a [At: DN3 / Pl: -oşi, -oase IE: fr carcinomateux] 1 De natură canceroasă. 2 Referitor la carcinom.
carcinomatoză sf [At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr carcinomatose] (Med) Proces de extindere a carcinoamelor la mai multe organe Si: carcinoză.
carcinotron sn [At: DEX2 / Pl: -oane / E: fr carcinotron] Tub electronic cu vid înaintat, folosit în domeniul frecvenţelor foarte înalte. carcinoză .v/ [At: DEX2 / Pl: -ze IE: fr carcinose] (Med) Carcinomatoză. carciofoi sm [At: ECONOMIA, 124/11 / Pl: ~ / E: ns cf srb carcofao] Anghinară.
cardă vt |At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 75 / Pzi: -dez IE: fr carder] A prelucra un material textil fibros la cardă Si: a dărăci, a scărmăna. cardaboj sm vz cartaboş cardaboş sm vz cartaboş
386
CARDIOSTOMIE
cardama sf [At: (a. 1773) GCR 11,98/17 / V: cadalma, -amă (Pl: -me, cherdame) / Pl: ~ale / E: ngr xctpSapav] (Bot; reg) 1 (Şîs) —de-izvoare Năsturel (Nasturtium officinale). 2 (îf ~amâ) Drobuşor (Isatis tinctoria).
3	(Şip) Creson (Lepidium sativum). 4 (îc) ^-sălbatică Iarbă-lungă-de-lac (Cardaria de aba).
cardaman s [At: PANŢU, PL.2 / Pl: net / E: cardama] (Bot; reg) Drobuşor (Isatis tinctoria). cardamă sf vz cardama
cardamină sf [At: BRANDZA, FL. 123 / Pl: ~ne / E: fr cardamine, lat cardamina] (Bot) Drobuşor (Isatis tinctoria).
cardamom [At: LM / Pl: -i sm / E: fr cardamome] 1 sm Plantă tropicală ale cărei seminţe au gust piperat (FJettaria cardamonum). 2 sm (Bot; reg) Drobuşor (Isatis tinctoria). 3 sn Ulei cu miros plăcut extras din cardamom (1).
cardan sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr cardan] Sistem de suspensie sau de articulaţie care permite mişcarea în toate sensurile.
cardanic, —ă a [At: SOARE, MAS., ap DA ms / Pl: -ici, -ice / E: Cardan + -ic] 1 (D. un sistem de suspensie) Care permite unui obiect suspendat să-şi păstreze poziţia orizontală. 2 (D. un sistem de articulaţie) Care permite uneia dintre piese să-şi păstreze poziţia favorabilă transmiterii mişcării, indiferent de poziţia celeilalte piese. 3 (îs) Av ~ sau axă -ă Arbore de transmisie (la automobile şi la alte maşini) care leagă cutia de viteze cu arborele diferenţialului.
cardare a/ [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 63 / Pl: -dări / E: cardo] Prelucrare a unui material textil fibros la cardă Si: dărăcire, scărmănare.
cardarma a/[At: PĂSCULESCU, L. P. 28 / Pl: ~le / E: srb kaldrmo] (Reg) Şosea pietruită.
cardaş sm [At: ŢICHINDEAL, G. 279/24 / Pl: ~z / E: tc kardaş] (Reg) 1 Tovarăş. 2 Dans ţărănesc nedefinit mai îndeaproape. 3 Melodie după care se execută dansul cardaş (2).
cardaşlâc sn [At: GHICA, S. 94 / PI: ~uri / E: tc kardeşlyk] (Tem) Cârdăşie.
cardat, -ă a [At: IONESCU-MUSCEL,ŢES. 27 / Pl: -aţi,-e / E: carda] (D. lână, bumbac etc.) Scărmănat.
cardă şf[At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 50 / Pl: -de / E: fr carde] Maşină folosită în filaturi pentru dărăcirea (şi prelucrarea) mecanizată a unui material textil.
cardenă .s/[At: COŞBUC, AE. 21 / Pl: -ne / E: lat cardo, -dinis] (Ltm) Balama. cardia sf vz cardie
cardiac, -ă [At: KLOPŞTOCK, F. 48 / P: -di-ac / Pl: -aci, -ace / E: fr cardiaque, lat cardiacus] 1-2 smf, a (Bolnav) caţe suferă de o boală de inimă. 3 a Care aparţine inimii. 4 a Care provine de la inimă. 5 a Referitor la inimă. 6 a Specific inimii. 7 a De inimă.
cardialgie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr cardialgie] (Med) Durere acută în zona inimii sau a cardiei Si: cardiodinie. cardică şf[At: COMAN, GL. / Pl: net / E: net] (Reg) Zdreanţă. cardie sf[At: DA ms / V: -ia / E: fr cardia] (Atm) Orificiul superior al stomacului, situat la locul de unire dintre esofag şi stomac.
cardiectazie şf[At: DEX2 / P: -di-ec- / E: fr cardiectasie] (Med) Dilatare a compartimentelor inimii.
cardigan sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr, eg cardigan] (Rar) Jachetă bărbătească tricotată, eu mâneci largi, încheiată cu nasturi în faţă.
cardinal, -ă [At: LET. I, 117/40 / Pl: -i, -e l E: fr cardinal, lat cardinalis] 1 a Principal. 2 a Fundamental. 3 a (Big; îs) Dinţi -i Dinţii principali ai articulaţiei dintre cele două părţi ale scoicilor bivalve. 4 a (îs) Numeral - Numeral care exprimă un număr întreg abstract sau un număr determinat de obiecte, fiinţe etc. 5 (îs) Punct - Fiecare dintre cele patru direcţii principale ale orizontului, care ajută Ia determinarea poziţiei unui punct pe glob. 6 sm Titlu din ierarhia bisericii catolice, purtat de înalţii demnitari care alcătuiesc consiliul papei şi dintre care se alege noul papă. 7 sm Persoană care poartă titlul de cardinal (6). 8 a (îs) Roşu -Roşu-purpuriu. 9 sm Pasăre din familia flingilidelor, de talie mică şi penaj
roşu-stacojiu, care trăieşte în America şi Africa. 10 sm Specie de fluturi nedefinită mai îndeaproape.
cardinalat sn [At: BĂLCESCU, M. V. 327 / E: fr cardinalat, lat cardinalatus] 1 (Rar) Demnitatea de cardinal (6). 2 Perioadă în care cineva deţine titlul de cardinal (5).
cardinalist sm [At: DN3 / Pl: -işti / E: fr cardinaliste] (Ist) Partizan al cardinalilor Richelieu sau Mazarin.
cardioaccelerator a [At: DEX2 / Pl: -i / E: fr cardioaccelerateur] (îs) Nerv - Nerv simpatic care are rolul de a accelera ritmul bătăilor inimii atunci când este excitat.
cardiocd sn [At: DEX2 / P: -di-o- / Pl: -el E: fr cardiocele] (Med) Hernie congenitală a inimii în abdomen.
cardioclazie sf [At: DN3/ P: -di-o- / Pl: -ii / E: fr cardioclasie] (Med) Ruptură a unui perete al inimii.
cardiodinie sf [At: DN3 / P: -di-o- / Pl: ~i/ / E: fr cardiodynie] (Med) Cardialgie.
cardiofobie .s/[At: DEX2 / P: -di-o-1 Pl: -ii / E: fr cardiophobie] (Med) Teamă patologică de a se îmbolnăvi de inimă.
cardiograf sn [At: DA ms / P: -di-o- / Pl: -e / E: cardiographe] Aparat care înregistrează grafic pulsaţiile inimii.
cardiografic, -ă a [At: DEX2 / P: -di-o- / Pl: -ici, -ice / E: fr cardio-graphique] 1 Care aparţine cardiografiei. 2 Care provine de la cardio-grafie. 3 Referitor la cardiografie. 4 Specific cardiografiei.
cardiografie sf [At: DEX2 / P: -di-o- l Pl: ~i/ / E: fr cardiographie] înregistrare a contracţiilor inimii cu ajutorul cardiografului.
cardiogramă .v/ [At: DEX2 / P: -di-o- / Pl: -me / E: fr cardiogramme] Curbă care reprezintă bătăile inimii înregistrate la cardiograf.
cardioidă sf [At: DEX2 / Pl: -de / E: ger Kardioide] Curbă descrisă de un punct al unui cerc care se rostogoleşte în exterior şi, fără alunecare, pe un alt cere, imobil şi de aceeaşi rază cu primul cere.
cardioinhibitor sm [At: DEX2 / P: -di-o- / Pl: -i / E: fr cardioinhibiteur] (îs) Nerv - Ramură a nervului vag, care are rolul de a rări bătăile inimii atunci când este excitat.
cardiolog, ~ă smf [At: DEX2 / P: -di-o- / Pl: -ogi, -oge / E: fr cardiologue] Medic specialist în bolile de inimă.
cardiologie, -ă a [At: DN3 / P: -di-o- / Pl: -ici, -ice / E: fr cardio-logique] 1 Care aparţine cardiologiei. 2 Care provine de la cardiologie.
3	Privitor la cardiologie. 4 Specific cardiologiei.
cardiologie sf [At: DA ms / P: -di-o- l E: fr cardiologie] Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul anatomiei, fiziologiei şi patologiei inimii şi al bolilor de inimă.
cardiomalacie .s/[At: DEX2 / P: -di-o- / Pl: -ii / E: fr cardiomalacie] (Med) Distrofie a miocardului prin infiltrarea fibrei musculare cu grăsimi.
cardiomegalie .s/[At: DEX2 / P: -di-o- / Pl: ~i/ / E: fr cardiomegalie] (Med) Mărire exagerată a volumului inimii.
cardiomiopatie sf[At: DEX2 / P: -di-o-mi-o-1 Pl: -ii / E: eg cardio-miopaîhy] (Med) Denumire generică pentru bolile miocardului.
cardiopatie a/ [At: DEX2 / P: -di-o- / Pl: -ii / E: fr cardiopathie] Boală de inimă.
cardioplastie sf [At: DEX2 / P: -di-o- / Pl: -ii / E: fr cardioplastie] Operaţie plastică asupra stomacului pentru lărgirea cardiei.
cardioplegie a/ [At: DEX2 / P: -di-o- / Pl: -ii / E: fr cardioplegie] (Med) Paralizie a muşchilor inimii.
cardioscleroză .v/'[At: DEX2 / P: -di-o- / Pl: -ze / E: fr cardiosclerose] Scleroză a muşchiului inimii.
cardioscop sn [At: DEX2 / P: -di-o- / Pl: -oape / E: fr cardioscope] Aparat cu care se înregistrează contracţiile inimii.
cardioscopie sf [At: DEX2 / P: -di-o- I Pl: -ii / E: fr cardioscopie] Examinare a bătăilor inimii cu ajutorul cardioseopului.
cardiospasm sn [At: DEX2 / P: -di-o- / Pl: -e / E: fr cardiospasme] Spasm al inimii.
cardiostomie sf [At: DN3 / P: -di-o- / Pl: -ii / E: fr cardiostomie] 1-2 (Med) (Operaţie de) deschidere a cordului.
387
CARDIOTOMIE
cardiotomie sf[Al: DEX2 / P: -di-o- l Pl: ~i/ / E: fr cardiotomie] (Med) Intervenţie chirurgicală pe inimă.
cardiotonic, -ă sn, a [At: DEX2 / P: -di-o- / Pl: -ici, -ice / E: fr cardiotonique] 1-2 (Medicament) care stimulează inima, întărindu-i forţa de contracţie şi normalizându-i ritmul bătăilor.
cardiotoxic, -ă a [At: DEX2 / P: -di-o- 1 Pl: -ici, -ice I E: fr cardio-toxique] 1-2 (Substanţă sau agent) care tulbură activitatea inimii.
cardiotrofie sf [At: DN3 / P: -di-o- I PI: ~i/ / E: fr cardiotrophie] 1-2 (Big) Trofie şi nutriţie a inimii.
cardiovascular, -ă a [At: DEX2 / P: -di-o- / PI: ~i\	/	E: fr cardio-
vasculare] 1 Privitor la legătura dintre inimă şi vasele periferice şi viscerale. 2 (îs) Sistem (sau aparat) - Aparat circulator. cardxtă .s/[At: DA ms / Pl: ~te f E: fr cardite] Inflamaţie a inimii. cardium sn [At: DEX2 / P: -di-um I E: lat cardium] 1 (Lpl) Gen de moluşte cu cochilia ovală, subţire, mult boltită (Cardium). 2 Moluscă din genul cardium (1).
cardon sm [At: DEX2 / Pl: net / E: fr cardon] Plantă erbacee legumicolă din familia compozeelor, cultivată la noi pe suprafeţe mici pentru peţiolul frunzelor şi nervura principală, care sunt comestibile (Cynara cardunculus).
care [At: COD. VOR. 11 /14 / V: (îvp) art -le, -a, -rii, -rile / G-D: căruia, căreia, cărora, cărui, cărei, căror / E: ml qualis] 1 pr Introduce propoziţii relative Cartea pe care trebuia să ţi-o aduc am pierdut-o. 2 pr Introduce propoziţii atributive circumstanţiale cu nuanţă finală Să ia o călăuză din sat care să le arate drumul. 3 pr Introduce propoziţii atributive circumstanţiale cu nuanţă condiţională Ce holeră ar fi aceea care i-ar lăsa neatinşi pe oamenii mei? 4 pr Cel ce, cine Spune-mi care a plecat. 5 pd Acela..., ce. 6 pr (Cu sens neutru) Ceea ce. 7 pr (îlc) După - După aceea.
8	pr (îlc) — va (sau vra) să zică Ceea ce înseamnă. 9 pr (îal) Prin urmare.
10	pnh Fiecare Le porunci să meargă care pe unde va putea. 11 pnh (îe) (Să) nu - cumva Nu cumva să... 12 pnh (îe) Nu - cumva? (Oare) nu cumva? 13 pnh (în corelaţie cu sine însuşi exprimă ideea de opoziţie sau de distribuţie) Unul..., altul..., acesta... acela etc. 14 pnh (îe) - (mai) de
—	Unul mai mult (sau mai tare) decât altul Si: pe întrecute. 15 pi Folosit pentru a afla despre cine sau despre ce este vorba Care n-a înţeles întrebarea? 16pi Introduce propoziţii interogative indirecte L-a întrebat care îi place mai mult. 17 pi (îe) - alta? Ce altceva? 18 pi (îe) — pe -? Care din cei doi e mai tare? 19 ai Ce (fel de) Care carte este mai valoroasă, care a sf vz careu careaşi pr vz careşi carectei sm vz caractei
corela}sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr carrelage] (Frm) 1 Pardosire cu lespezi pătrate. 2 (Spc) Pardoseală din lespezi pătrate. careleşi pr vz careşi careleva pnh vz careva carem sm vz caram
carena vt [At: DEX2 / Pzi: ~mz / E: fr carener, lat carenare] 1 A repara (1) carena unei nave. 2 A aşeza o navă pe o coastă pentru a o repara. 3 A acoperi cu tablă suprafaţa unui vehicul de mare viteză. 4 A curăţa carena (1) unei nave de corpurile străine (alge, scoici etc.) lipite de ea.
carenaj sn [At: DEX2 / Pl: -el E: fr corenage] 1 Reparare a carenei unei nave Si: carenare (1), carenat1 (1). 2 Plasare a unei nave pe o coastă, pentru a fi reparată Si: carenare (2), carenat1 (2). 3 Aplicarea unei îmbrăcăminţi de tablă sau de placaj pe un corp pentru a-i micşora rezistenţa aerodinamică relativă faţă de un fluid Si: carenare (3), carenat1 (3).
4	îmbrăcăminte de tablă sau de placaj aplicată pe un corp pentru a-i micşora rezistenţa aerodinamică relativă faţă de un fluid Si: carenare (4), carenat1 (4). 5 Curăţarea carenei (1) unei nave de corpurile străine (alge, scoici etc.) lipite de ea Si: carenare (5), carenat1 (5).
carenal, -ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr carenal] (Bot) 1 Care aparţine carenei (4) florilor. 2 Care provine de la carena (4) florilor. 3 Referitor la carena (4) florilor. 4 Specific carenei (4) florilor.
carenare sf [Al: DEX2 / Pl: -nări / E: carena] (Rar) 1-5 Carenaj (1-5). carenat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: carena] 1-5 Carenaj (1-5). carenat2, -ă [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e l E: fr carene] 1 a în formă de carenă (1). 2 sfp Păsări care au sternul prevăzut cu o carenă (3).
carenă a/[At: OLLĂNESCU, O. 369 / V: (pop) -rină / PI: -ne / E: fr carene, it carena] 1 Partea exterioară a corpului unei nave, care se găseşte sub linia de plutire. 2 (Pop) Lemn curbat care formează partea de jos a luntrei şi ale cărui extremităţi formează piscurile. 3 (Zlg) Proeminenţă alungită a unor organe. 4 (Bot) Structură în corola leguminoaselor alcătuită din două petale inferioare care cresc unite. carent, -ă a [At: DEX2 / Pl: -nţi, -e / E: carenţă] (Rar) Cu lipsuri. carenţă sf[Al: RALEA, E. 0.304 / Pl: -ţe / E: fr carence, lat carentia] 1 Lipsă, deficit care poate produce neajunsuri (în viaţa individuală sau socială). 2 Neglijenţă. 3-4 Inacţiunea unei autorităţi, a unui organ al statului (sau internaţional) într-o împrejurare în care acţiunea sa era aşteptată şi necesară. 5 (Jur) Absenţa tuturor obiectelor mobiliare, care ar putea acoperi
0	datorie. 6-7 (Big) Insuficienţa sau absenţa din organism a elementelor indispensabile pentru păstrarea echilibrului său funcţional. 8 (Psh; îs) -afectivă Lipsa relaţiilor afective cu mama, Ia copilul mic. 9 (luz) Refuz de a primi provocarea la duel.
carenţial, -ă a [At: DEX2 / P: -ţi-al / Pl: -i, -e / E: fr carentiel] 1 Care este produs de o carenţă (1). 2 Care prezintă carenţe (1).
careşi [At: MOXA 387 / V: -eleşi, careaşi l E: care + -.?/] (îvp) 1 pi El însuşi. 2 pnh Fiecare Tot felul de copaci, careleşi după roada sa. 3 an (îlaj) Câte unul careleşi Fiecare. 4 an (îal) Unul câte unul.
caret sm [At: DEX / PI: -eţi / E: fr caret] Broască ţestoasă comestibilă din ţările calde, lungă de 60-80 cm, înotătoare, din a cărei carapace se obţine bagaua (Eretmochelys imbricata).
caretaş sm [At: ALECSANDRI, T. 588 / V: (pop) -rât-, cărăt- I PI: -i / E: caretă + -ay] (Pop) 1 Fabricant de carete Si: rotar. 2 (Rar) Vizitiu al unei carete. 3 (Rar) Proprietarul unei carete.
caretă ,v/ [At: NEAGOE, ÎNV. 118/2/ V: -rktă, -rată / PI: ~te / E: rs Kapera] Trăsură elegantă, cu patru roţi, închisă (cu coş, cu uşi şi cu geamuri) Cf butcă, calească, cupeu, droscă, landou, rădvan.
caretăşie sf [At: TDRG /V: -rât-, -răt- / E: caretaş + -ie] 1 Fabricare de carete. 2 Ocupaţia caretaşului (2).
carete sm [At: COSTINESCU /V: căr- / Pl: -eţi / E: car1 + -ete] 1 Car1 (1). 2 Larve nedefinite mai îndeaproape care se formează pe anumite alimente. 3 (Reg; csc) Muci (la om şi la unele animale).
careu sn [At: HOGAŞ, DR. II, 189 / V: (înv) -rea sf(Pl: -rele) / Pl: -ri / E: fr carre] 1 (Iuz) Trupă de infanterie aşezată astfel încât să formeze un pătrat (pe două rânduri, cu faţa în afară) pentru a rezista atacului cavaleriei. 2 Mod de aşezare în formă de pătrat a unor persoane sau obiecte.
3	Suprafaţă a terenului de fotbal, tenis etc. marcată cu alb, care delimitează anumite zone în câmpul de joc şi în cadrul căreia se aplică unele reguli speciale. 4 Spaţiu de formă pătrată cuprins între zidurile unei clădiri.
5	încăpere la bordul unei nave folosită ca sală de mese, de lectură şi de recreaţie pentru ofiţeri. 6 (La unele jocuri de cărţi) Grup de patru cărţi de aceeaşi valoare.
careva pnh [At: BUDAI-DELEANU, Ţ. 497 / V: (înv) -eleva, -şi / A: (înv) car- / E: care + -va] 1 Vreunul. 2 Cineva. carevaşi pnh vz careva
carfă .\/[At: H XVIII, 143 / Pl: -fe l E: mg karfa] (Ban; mgm) Spetează (6) (Ia loitră).
carfiol sms [At: (a. 1784) IORGA, S. D. VIII, 82 / P: -fi-ol / E: mg karfiol, ger Karfiol] (Bot; Trs) Conopidă (Brasica oleraceea botrytis).
carfiţă [ At: FILÎMON, C. II, 599 / Pl: -ţe / E: ngr xap<pCraa] (Grî) Ac cu gămălie Si: bold. carfologic, -ă a [At: DEX2 / PI: -ici, -ice / E: fr carphologique] (Med)
1	Care aparţine carfologiei. 2 Care provine de la carfologie. 3 Referitor la carfologie. 4 Specific carfologiei.
388
CARIOGENEZĂ
carfologie sf[ At: DEX2 / E: fr carphologie] Agitaţie a degetelor unui bolnav care pare că vrea să pipăie obiecte mici.
cargabas sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr cargue-basse] (Mrn) Manevră curentă de strângere a unei vele. cargm sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: net] Fibră proteică obţinută din cazeină. cargobot sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr, eg cargo-boat] Navă maritimă comercială destinată transportului de mărfuri la mare distanţă Si: cargou.
cargoplan sn [At: DN3 / Pl: -e / E: eg cargo-plan] (Mrn) Plan de încărcare a mărfurilor pe o navă, în care se arată modul de repartizare a acestora Ia bord. cargou sn [At: DA ms / PI: -ri / E: fr cargo] Cargobot. caria1 sf[At: BORZA, D. / A: net / Pl: net / E: lat Carya] 1 Gen de plante din familia juglandacee, cultivate sporadic prin parcuri şi grădini botanice. 2 Plantă din genul caria (1).
caria2 [At: TAFRALI, S. 151 / P: -ri-a / Pzi: -iez l E: fr carier] 1 vr (D. dinţi) A face carii (1). 2-3 vtr (Fig) A (se) roade. cariare sf vz cariere
cariat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: caria] 1-2 Cariere (1-2). cariat2, -ă a [At: ENC; VET. 40 / Pl: -aţi, -e / E: caria] (D. dinţi) 1 Afectat de o carie (1). 2 (Fig) Ros.
cariatidă .v/‘[At: HOGAŞ, M. N. 54 / P: -ri~a- / Pl: -de / E: fr cariatide, lat caryatides] Statuie reprezentând o femeie care susţine, ca o coloană, cornişa unui acoperiş, o intrare etc. carib, ~ă smf, a vz caraib
caric sn [At: LTR / Pl: (înv) -ice, -uri / E: it carico] Totalitatea încărcăturii utile a unei nave comerciale.
carica1 vt [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 108, 11/5 / Pzi: -chez / E: it caricare] 1 (Iuz) A caricaturiza. 2 A încărca o navă. carica2 v vz carica
caricare sf[At: DA / Pl: -cări / E: carica1] (luz) Caricaturizare. caricat, -d a [At: MAIORESCU, CR. I, VI / Pl: -aţi, -e l E: carica1] (Iuz) Caricaturizat. caricatura vt | At: DA / Pzi: -rez / E: fr caricaturer] (Nob) A caricaturiza. caricatural, -ă a [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 108 10/2 / Pl: -i, -e / E: fr caricatural] 1 Care aparţine caricaturii (1). 2 Care provine din caricatură (1). 3 Referitor la caricatură (1). 4 Specific caricaturii (1) caricatură sf [At: NEGRUZZI, S.I, 208 / Pl: -ri / E: fr caricature]
1	Reprezentare, mai ales în desen, a unei persoane sau a unei situaţii prin exagerarea unor trăsături, îndeosebi negative, cu o intenţie satirică sau umoristică. 2 înfăţişare ridicolă a unei persoane sau a unui obiect. 3-4 (Pex) Persoană sau obiect cu înfăţişare ridicolă. 5 Imitaţie nereuşită, care denaturează originalul.
caricaturism sn [At: GHEREA, ST. CR. II, 135 / E: caricatură + -ism] (Rar) Mod caricatural (4) de prezentare a unei persoane, a unei situaţii ete.
caricaturist, -ă smf [At: ODOBESCU, S. II, 156 / Pl: -Işti, -e / E: fr caricaturiste] Artist specializat în caricaturi (1).
caricaturistic, -â a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice f E: caricaturist + -ic]
1	Care exagerează unele trăsături, îndeosebi negative, ale unei persoane, ale unei situaţii, cu intenţie satirică sau umoristică. 2-5 Caricatural (1-4).
caricaturiza vt [At: DA / Pzi: -zez / E: caricatură + -iza] A înfăţişa pe cineva sau ceva printr-o caricatură Si: (iuz) a carica! (1), (nob) a caricatura.
caricaturizare sf [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 127 / Pl: -zări / E: caricaturiza] 1 Reprezentare a cuiva sau a ceva printr-o caricatură (1) Si: caricaturizat1. 2 (Iuz) Caricatură (1).
caricaturizat1 sn [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 108 / E: caricaturiza] Caricaturizare (1).
caricaturizat2> -ă a [At: DA / Pl: -aţi, -e l E: caricaturiza] Reprezentat într-o caricatură (1). carică sf vz cărică
carici1 sm [At: ZANNE, P. IX, 583 / Pl: ~ / E: car1 + -ici] (Ent) Vierme nedefinit mai îndeaproape Cf carete (1). carici2 sm [At: PAMFILE, J. III / Pl: ~ / E: rrm kari] (Fam) Penis.
caridă sf [At: CADE / Pl: -de / E: ngryapC&aPi Animal marin asemănător cu racul, căutat pentru carnea lui gustoasă Si: crevetă (Palaemon squilla).
carie .v/‘[At: BIANU, D. S. / A: (înv) -rie / P1: -ii / E: fr carie, lat caries]
1	Leziune de natură microbiană sau chimică a dinţilor, a oaselor şi care, prin evoluţie formează o cavitate Si: (îvp) găunoşire. 2 Boală a boabelor de grâu nedefinită mai îndeaproape. 3 Putrezire a părţii lemnoase a arborilor. 4 Defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale eu margini neregulate. carieră1 .s/[At: MARCOVICI, D. 4/1 / P: -ri-e-1 Pl: -re / E: fr cartiere]
1	(Ant) Teren amenajat pentru cursele de cai sau întrecerile cu care2 (5).
2	Profesiune. 3 Domeniu de activitate. 4 Timp cât cineva lucrează într-un anumit domeniu. 5 Etapă în ierarhia socială sau profesională. 6 (Prt) Poziţie înaltă în societate. 7 (Prt; îe) A face ~ A avansa repede profesional (adesea nemeritat).
carieră2 sf [At: DA ms / P: -ri-e-1 Pl: -re / E: fr cartiere] Exploatare minieră de unde se extrag diferite varietăţi de substanţe minerale, materiale de construcţii etc. şi unde toate lucrările se execută sub cerul liber Si: mină1, (reg) baie.
cariere .v/[At: DA /V: -iare / P: -ri-e- / E: caria] 1 Afectare a dinţilor, cu formare de cavităţi, produsă de un agent microbian Si: cariat1 (1).
2	(Fig) Degradare.
carierism sn [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 112,13/4 / E: carieră1 + -ism] (Prt) Tendinţă de a parveni cu orice preţ şi prin orice mijloace.
carierist, -ă smf, a [At: DA ms / P: -ri-e- / Pl: -erlşti, -e / E: fr carrieriste] 1-2 (Persoană) care luptă pe orice cale pentru a parveni.
carilon sn [At: DEX2 / PI: -uri / E: fr carillon] Instrument muzical la care se pot executa melodii cu ajutorul unor clopote sau al unor lame acordate la anumite tonuri. carină şf\z carenă
carintian, -ă [At: SADOVEANU, V. F. 186 / Pl: -ieni, -iene / E: Carintia + -ean] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia Carintiei. 3-4 smf, a (Om) originar din Carintia. 5 smp Populaţia care locuieşte în Carintia. 6 a Care aparţine Carintiei. 7 a Care aparţine carin-tienilor (5). 8 a Privitor la Carintia. 9 a Privitor la carintieni (5). 10 a Care este specific Carintiei. 11 a Care este specific carintienilor (5). 12 a Care provine din Carintia.
carioca1 sf [At: DEX2 / P: -ri-o- i E: sp, por carioca] 1 Dans popular din America Latină (Brazilia), cu ritm moderat. 2 Melodie după care se execută dansul carioca1 (1). 3 Instrument popular de percuţie folosit la acompanierea ritmică a dansului carioca1 (1)-carioca2 sf [At: DEX2 / P: -ri-o- I E: dc] Instrument de scris cu tuş colorat îmbibat într-o fâşie de pâslă.
cariochineticy -ă a [At: DN3 / V: -ci- f Pl: -ici, -ice / E: ns cf fr carocinetique] 1 Care aparţine cariochinezei. 2 Care provine din cario-chineză. 3 Referitor la cariochineză. 4 Specific cariochinezei.
cariochineză sf [At: DEX2 / V: -ocin-1P: -ri-o- / E: fr kariokinese] (Big) Mod de înmulţire a celulelor plantelor şi animalelor, caracterizat prin transformări în structura nucleului Si: mitoză. cariocinetic, -ă a vz cariochinetic cariocineză sf vz cariochineză
cariofilacee sf[At: DEX2 / P: -ri-o- / E: fr caryophylacees] 1 (Lpl) Familie de plante dicotiledonate, cu noduri pronunţate pe tulpină, cu frunze înguste, cu flori hermafrodite dispuse în inflorescenţe şi cu fructe capsule Si: cariqfdee (1). 2 Plantă din familia cariofilaceelor (1) Si: cariofdee (2).
cariofilee sfp [At: DN3 / P: -ri-o-fi-le-e / E: fr caryophylees] 1-2 Cariofilacee (1-2).
cariogamie s/[At: DN3 / P: -ri-o- l Pl: -ii l E: fr caryogamie] (Big) Cariochineză a ovulului fecundat.
cariogeneză sf [At: DN3 / P: -ri-o- / E: net] (Big) Proces de diferenţiere a nucleului celular.
389
CARIOLĂ
cariolă sf [At: MACEDONSKI, O. II, 411 / P: -ri-o- / Pl: ~le / E: fr carriole, it carriola] Trăsură uşoară cu două roţi, cu suspensie pe arcuri, trasă de un cal Cf faeton.
cariologie sf [At: DEX2 / P: -ri-o- / E: fr caryologie] Parte a biologiei care studiază nucleul şi celula.
cariometrie sf [At: DEX2 / P: -ri-o- / E: fr caryometrie] Măsurare a diametrelor nucleelor celulare cu ajutorul microscopului.
cariopsă ,s/[At: DA ms / P: ~ri-o~ l Pl: ~se / E: fr caryopse] (Bot) Tip de fruct uscat, indehiscent, cu pericarpul lipit de sămânţa unică.
carios, -oasă a [At: DN3 / P: ~ri-os / Pl: -o.yi, ~oase / E: fr carieux] (Med) 1 Care aparţine cariei dentare. 2 Referitor la caria dentară. 3 Care provine de la o carie dentară. 4 Specific cariei dentare.
caritabil, a [At: CĂLINESCU, E. O. II, 186 / Pl: -i, -e / E: fr charitable] Care manifestă caritate Si: generos, wi/av, (rar) caritativ.
caritate sf [At: (a. 1857) URICARIUL IV, 439 / V: (înv) /ia- / E: fr charite, lat charitas, -tem] 1 Atitudine miloasă, plină de generozitate faţă de cineva Si: filantropie. 2 (îs) SV>r<3 de - Infirmieră.
caritativ, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, -e / E: ns cf it caritativo, fr caritatif] (Rar) Caritabil.
carjan sm [At: ZANNE, P. IV, 298 / Pl: -i / E: cârjaliu css] Spătos. carjancă sf [At: JAHRESBER. IX, 227 / Pl: -/'ă«d / E: ns cf car/d + -a/icd] Plătică (mică, în comerţ).
carlingă sf [At: DEX2 / PI: -/?#/ / E: fr carlingue] 1 Cabină pentru echipajul unui avion, în care stă pilotul şi unde sunt instalate comenzile de zbor, aparatele de bord etc. 2 Grindă longitudinală din osatura unei nave care serveşte la legarea diferitelor părţi ale navei.
carliţă sf [At: LIUBA-IANA, M. 99 / V: câr~ / Pl: -re / E: srb karlica] (Ban) Albie făcută dintr-o bucată de lemn, cu diferite întrebuinţări.
carmac sn [At: DAMIi, T. / V: ~ă sf, câr~, cârmaci / Pl: ~ace / E: rs KapMâK] Unealtă pentru pescuit fără nadă, formată din mai multe şiruri de cârlige mari, aşezate în apă la diferite adâncimi. carmacâ sf vz carmac
carmacgiu sm [At: ANTIPA, P. 25 / Pl: ~g\i / E: carmac + -gin] Pescar care pescuieşte cu caimacul.
carmafin sn [At: (a. 1771) IORGA, S. D. XII, 86 /V: ~azm,cărmăjin, cărmăjină sf! E: mg karmazsin] (Reg) Piele vopsită în roşu-închis.
carmangerie ş/[At: DEX2 / Pl: -ii/ E: carmangiu + -erie] 1 Măcelărie.
2	(înv) Restaurant în care se prepară şi se servesc specialităţi de carne.
carmangiu sm [At: DEX2 / Pl: ~gi/ / E: tc carmanci] Persoană care lucrează în carmangerie.
carmaniolă sf [At: DEX2 / Pl: -/e / E: fr carmagnole] 1-2 Cântec şi dans francez din timpul Revoluţiei Franceze din 1789-1794.3 Vestă scurtă purtată în timpul Revoluţiei Franceze. carmazin sn vz carmafin
carmelit, ~ă [At: DA ms / Pl: -iri, -e / E: fr carmelite] 1 smf Călugăr(iţă) catolic(ă) care aparţine unui ordin înfiinţat în Spania în sec. XIII. 2 a Care aparţine carmeliţilor (1). 3 a Care provine de la carmeliţi (1). 4 a Referitor la carmeliţi (1). 5 a Specific carmeliţilor. carmelitană ş/ŢAt: DA ms / Pl: ~ne / E: net] (Nob) Carmelită (1). carmin sn [At: SAM. V, 1012 / E: fr carmin, lat carminium] 1 Colorant roşu, de origine vegetală sau animală, folosit în cosmetică, în pictură etc. Si: (îvp) cârmâz. 2 (Pex) Culoare roşie.
carmina [At: CĂLINESCU, E. 0.1,63 / Pzi: ~«ez / E: carmin] 1 vr A vopsi în culoarea carminului. 2-3 vtr (Nob) A (se) farda.
carminativ, ~ă sn, a [At: DA ms / Pl: -i, -e / E: fr carminatif] 1-2 (Medicament) care calmează durerile abdominale şi favorizează evacuarea gazelor intestinale.
carminic am [At: DN3 / Pl: -ici / E: fr carminique] (îs) Acid - Acid extras din coşenilă. carmuzâ sf vz cârmâz
carnabat sn [At: DEX2 / E: bg KapHafiâT] Rasă de oi cu lâna semifină, de culoare roşcată-cafenie, originară din Bulgaria, a căror carne nu are mirosul caracteristic.
carnagiu sn vz carnaj
carnajsn [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 106, 10/5 /V: -agiu (pl: -agii) / Pl: -e / E: fr carnage] (Liv) Ucidere în masă Si: masacru, măcel.
carnal, ~ă a [At: SAHIA, N. 34 / Pl: -i, -e / E: lat carnalis] 1-2 Care aparţine cărnii (1, 23). 3-4 Referitor la carne (1, 23). 5-6 Care provine de la carne (1, 23). 7-8 Specific cărnii (1, 23).
carnalit sn [At: DEX2 / E: fr carnalite] Amestec natural de clorură de potasiu şi de magneziu, folosit ca îngrăşământ chimic.
carnasier, ~ă [At: RALEA, E. O. 91 / P: ~si-er l Pl: -i, -e / E: fr carnassier] 1-2 sn, a (Animal) carnivor. 3 sf Fiecare dintre cele patru măsele mari şi tăioase ale unor animale carnivore.
carnat a [At: DEX2 / Pl: -e / E: carne] (D. regimuri alimentare) Cu carne.
carnaţie s/[At: CAMIL PETRESCU, T. II, 7 / V: (înv) -iune / PI: ~ii / E: fr carnation] Coloritul şi structura pielii unei persoane. carnaţiune sfvz carnaţie
carnaval sn [At: ALECSANDRI, T. 307 / V: (îvr) -«ev- / PI: ~uri / E: fr carnaval] 1 Perioadă care precedă postul în unele ţări, când au loc petreceri populare însoţite de deghizări, care alegorice, focuri de artificii etc. 2 Petrecere populară în perioada care precedă postul. 3 (Bot; reg) Crăciuniţă (Bergenia crassifolia). 4 (Bot; reg) Crăciunele (Rhipsalis pachyptera).
carnavalesc, ~ească a [At: RUSSO, S. 166 / PI: -eşti / E: fr carnava-lesque] (Rar) 1 Care aparţine carnavalului (1). 2 Care provine de Ia carnaval (1). 3 Care se referă la carnaval (1). 4 Specific carnavalului (1).
camaxi i [At: ŞIO / V: (înv) -jcî / A şi: car-/ E: tc karnaksi] (înv) Cuvânt care exprimă: 1 Ciudă. 2 Supărare. 3 Spaimă. camaxi i vz camaxi
carne sf [At: GCR 1,14/1 / Pl: cărnuri (înv) cărni / E: ml caro, carnis]
1	Nume dat ţesutului muscular al corpului omului sau animalelor, împreună cu ţesuturile la care aderă. 2 (îs) - de tun Masă de militari trimişi pe front spre a lupta şi care sunt expuşi măcelului, cu pierderi mari de vieţi omeneşti. 3 (îs) - vie Carne (1) de pe care s-a jupuit pielea. 4 (îas) Ţesuturi parazitare care cresc pe răni nevindecate, fără a se acoperi cu piele. 5 (îe) (A fi) în - şi oase în persoană. 6 (îae) în realitate. 7 (îe) (A fi) prieten unghie şi - A fi frate de cruce cu cineva. 8 (îe) (Bucată de) - cu ochi Prost. 9-10 (îe) (A fi) cu ^ bălţată A ti năzuros (răutăcios). 11-12 (îe) (A fi) - din -a cuiva (A fi) rudă de sânge. 13 (îe) A tăia (sau a da, a trage) în - vie A tăia (sau a da, a trage) în plin, direct (în cineva). 14 (îae) A încerca să curme un rău prin măsuri foarte drastice. 15 (îe) A fi rău (sau bun) de — A se vindeca greu (sau uşor) la o rană. 16 (îe) A-şi pune (sau a-şi băga) -a în (sau la) saramură (pentru cineva sau ceva) A face eforturi mari, a risca foarte mult în vederea atingerii unui scop Si: a se face luntre şi punte, a-şi pune viaţa. 17 (îe) A pune (sau a prinde) - A se îngrăşa. 18 (îae) A prospera. 19 (îe) A creşte -a pe cineva A fi bucuros. 20 (îe) A tremura -a pe cineva A tremura de frică, de emoţie etc. 21 (îe) A-şi mânca -a de pe sine (sau din —) (de rău, de inimos ce e) A slăbi de răutate. 22 Bucată din ţesutul muscular al animalelor tăiate, întrebuinţată ca aliment. 23 (îs) Săptămâna cărnii A doua săptămână înaintea postului Paştelui, în care se mănâncă şi miercurea şi vinerea carne, la credincioşii ortodocşi. 24 Partea interioară a pielii, opusă feţei acesteia. 25 (Fig; îoc spirit) Corpul, considerat drept sediu al vieţii senzuale. 26 (îe) A fi ~ rea sau rău de - A fi aplecat spre plăceri senzuale. 27 (îae) A (i) se vindeca greu (rănile). 28 Pulpa fructului. 29 (Pop) Placentă.
carnefice sm [At: DN3 / Pl: net / E: it carnefîce] (Liv; rar) Călău. carnet sn [At: ŞTEFĂNESCU, C. 44 / Pl: -e / E: fr carnet] 1 Caiet de buzunar, uneori cu date şi cu rubrici tipărite, pentru diferite însemnări.
2	Act, document în formă de carnet (1), care atestă apartenenţa posesorului la o anumită organizaţie, asociaţie etc. 3 (îs) - de muncă Document (în formă de carnet (1)) care cuprinde date privitoare la activitatea unei persoane (locul şi vechimea în muncă) şi care serveşte acestuia pentru
390
CARPEN
anumite drepturi (pensie, retribuţie, concediu etc.) Si: carte de muncă.
4	(îs) ~ de cecuri Instrument de operaţii bancare care permite efectuarea plăţilor fără a lucra cu bani. carneţel sn [At: DA / Pl: ~e / E: carnet + -el] 1-2 (Şhp) Carnet (1) (mic). cărneval sn vz carnaval car ne vor, -ă a vz carnivor
carnian, -ă [At: DEX2 / P: -ni-an / Pl: -ieni, -iene / E: fr carnien] \sn Primul etaj al triasieului superior din regiunile alpine, caracterizat prin prezenţa unor cefalopode, lameiibrahiate etc. 2 a Care aparţine carnianului (1). 3 a Care provine din carnian (1). 4 a Care se referă la carnian (1). S a Specific carnianului (1).
carnivor, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 279 / V: ~nev- / PI:	/ E: fr
carnivore] 1 a Care se hrăneşte mai ales cu carne. 2 a (îs) Plante -e Grup restrâns de plante care, pe lângă nutriţia normală (asimilaţia clorofiliană), au însuşirea de a se hrăni cu animale (insecte, viermi etc.). 3 snp Ordin din clasa mamiferelor care se hrănesc mai ales cu carne, având carnasiere şi canini foarte ascuţiţi. 4 sns Animal din ordinul carnivore (3).
carnotit sn [At: DEX2 / E: fr carnotite] Mineral de uraniu şi vanadiu, puternic radioactiv.
carnyx sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr carnyx] Trompetă întrebuinţată de popoarele celtice, având deschizătura modelată în forma unui cap de animal cu gura căscată. caro1 i [At: BARONZI, L. 150 / A: net / E: rrm caro] (Arg) Fugi! caro2 sn [At: ALEXANDRESCU, M. 265 / V: (înv) -ra sf / Pl: ~rdle / E: fr carreau] Una dintre cele două culori roşii la cărţile de joc, însemnată cu romburi. carodfă sf vz garoafă carofil s vz garoafă
caroid vt [At: DEX2 / P: -ro-ia l Pzi: -iez / E: fr carroyer] A aplica un caroiaj pe o hartă topografică, pe un plan etc.
caroidj sn [At: DEX2 / P: -ro-ia j / Pl: -e / E: fr carroyage] Reţea de pătrăţele înscrisă pe un desen, pe o hartă etc. pentru a servi la reproducerea acestora la o altă scară.
carolă sf [At: DEX / Pl: -le / E: fr carole] 1 Dans medieval francez executat în cerc sau în lanţ. 2 Muzica după care se execută carola (1).
3	Muzica şi dansul considerate împreună.
carolingian, ~ă a [At: DA / P: -gi-an / Pl: -gieni, ~giene / E: fr carolingien] 1-2 Care aparţine (dinastiei) lui Carol cel Mare. 3-4 Privitor la (dinastia lui) Carol cel Mare. 5-6 Care provine de la (dinastia) lui Carol cel Mare. 7-8 Specific (dinastiei) lui Carol cel Mare.
caromdă .ş/[At: DEX2 / Pl: ~de / E: fr caronade] (Mrn) Vechi tun naval scurt, făcut din fontă. carosa vt [At: DN3 / Pzi: ~.sez / E: fr carosser] 1 A proiecta o caroserie.
2	A fabrica o caroserie. 3 A monta o caroserie.
carosabil, ~ă [At: DEX2 / Pl: -i, ~e / E: fr carossable] 1 a (D. drumuri) Care permite circulaţia vehiculelor rutiere. 2-3 sn, a (Porţiune de drum) care este rezervată circulaţiei vehiculelor.
carosare .sf [At: MDA ms / Pl: -sări I E: carosa] 1 Proiectare a unei caroserii Si: carosat1 (1). 2 Fabricare a unei caroserii Si: carosat1 (2).
3	Montare a unei caroserii Si: carosat1 (3).
carosat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: carosa] 1-3 Carosare (1-3). carosat2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, ~e / E: carosa] (D. o caroserie) 1 Proiectată. 2 Fabricată. 3 Montată.
caroserie sf [At: DA ms / Pl: ~i/ / E: fr carrosserie] Parte a unui vehicul aşezată deasupra osiilor şi a roţilor, amenajată pentru transportul oamenilor sau al mărfurilor.
carosier, ~ă [At: LEG. EC. PL. 294 / P: -si-er / Pl:	-e l E: fr carosskr]
(Rar) 1 sm Fabricant de caroserii. 2 a (D. cai) Cu mersul elegant, folosit pentru vehicule de lux. carot sm vz carotă
carota vi [At: DEX2 / Pzi: ~tez I E: fr carotter] (Frm) 1 A înşela. 2 A extorca. 3 (La biliard) A juca astfel încât să rămână adversarului o lovitură dificilă. 4 (Gig) A preleva o carotă (2) din teren.
carotaj sn [At: DEX / Pl: -e / E: fr carottage] Determinare prin foraj a structurii şi compoziţiei straturilor scoarţei terestre, bazată pe analiza probelor carotelor (2) sau pe măsurarea mărimilor fizice caracteristice ale rocii străbătute.
carotă .v/‘[At: DA / V: ~ot sm (pl: -oţî) / Pl: -te f E: fr carotte] 1 Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte globuloase, de culoare galben-roşiatică (Daucus carota). 2 (Gig) Probă cilindrică de material luată din fundul găurii unei sonde pentru a determina structura stratului străbătut.
3	(Spc) Probă cilindrică de material luată din betonul de fundaţie al unei şosele, în vederea verificării proprietăţilor fizice şi mecanice ale acestuia în laborator. 4 (Fig; rar) înşelătorie. 5 (La jocul de bilard) Poziţie dificilă lăsată adversarului care urmează să execute lovitura.
caroten sn [ At: DEX2 / V: -tină sfl E: fr carotene, ger Karotin] Pigment roşu-portocaliu care se găseşte în unele vegetale şi în unele produse animale. carotenemie .s/vz carotinemie
carotenoidă sf [Ai: DEX2 / V: -tinoid sn, ~tin~ / P: -no-i- / Pl: -de / E: fr carotenoide] Substanţă colorantă naturală galbenă, portocalie sau roşie.
carotidă sf [At: DA / Pl: -de / E: fr carotide] (Atm) Fiecare dintre cele două artere principale, ramuri ale aortei, situate de o parte şi de alta a gâtului, care transportă sângele de la inimă la cap Si: arteră cefalică.
carotidian, ~ă a [At: DA / P: -di-an / Pl: -ieni, -iene / E: fr carotidien] (Atm) 1 Care aparţine carotidei. 2 Care provine de la carotidă. 3 Referitor la carotidă. 4 Specific carotidei. 5 (îs) Canal - Canal în osul tâmplelor prin care trece carotida.
carotieră .v/*[At: DEX2 / P: -ti-e- / Pl: -re / E: fr carottier] Utilaj de foraj folosit pentru tăierea şi scoaterea la suprafaţă a carotelor (2) din gaura de sondă. carotină .s/vz caroten
carotinemie sf {At: DEX2 / V: -ten-1 Pl: ~i/ / E: fr carotinemie] (Med)
1	Prezenţă a carotenului în sânge. 2 Cantitate de caroten prezentă în sânge. carotinoid sn vz carotenoidă carotinoidă sf vz carotenoidă
carou sn [At: I. GOLESCU, C., ap. DA ms / PI: -ri / E: fr carreau] (Mpl) Pătrăţel imprimat pe (sau ţesut în) unele stofe, format din dungi de altă culoare decât fondul.
carp1 sm [At: IST. ROM. I, 266 / Pl: -i / E: net] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia carpilor (3). 3 smp Trib dacic care trăia la est de munţii Carpaţi şi de la care derivă numele acestor munţi. 4 a Care aparţine carpilor (3). 5 a Privitor la carpi (3). 6 a Care este specific carpilor.
carp2 sn [At: BIANU, D. S. / E: fr cârpe, lat carpus] (Atm) Grup de opt oase mici care alcătuiesc scheletul încheieturii mâinii, articulându-se cu oasele antebraţului şi metacarpului. carpanaş sm vz cărpănaş
carpatic,-a a [At: ŞĂINEANU, D. U. / Pl: -ici,-ice / E: fr karpatique]
1	Care aparţine Munţilor Carpaţi Si: carpatin (1). 2 Care se referă la Munţii Carpaţi Si: carpatin (2). 3 Specific munţilor Carpaţi Si: carpatin (3). 4 Care provine din Munţii Carpaţi Si: carpatin (4).
carpatin, ~ă a [At: CARAGIALE, 0.11/ Pl: -i, -e / E: fr karpathin] 1-4 Carpatic (1-4). carpăn sn vz carpan carpân sn vz carpen
carpectomie .s/[At: DN3 / PI: -ii / E: fr carpectomie] (Med) Rezecţia oaselor carpului.
carpelă sf [At: NEGRUZZI, S. I, 103 / Pl: -le / E: fr carpelle] Frunză mică modificată, situată în centrul unei flori şi care poartă ovulele.
carpen sm [At: ANON. CAR. / V: ~păn, -pan, -e, ~pin f Pl: -i I E: ml earpinus] 1 Arbore înalt, cu frunze ovale dinţate şi cu flori grupate în amenţi,cu lemnul tare şi alb, cu dungi argintii şi adâncituri pe trunchi, întrebuinţat la construcţii şi în rotărie Si: cărpinar (Carpinus betulus).
391
CARPENĂ1
2	(Bot; reg) Vetrice (Tanacetum vulgare). 3 (Bot; reg; îs) ~ de pietriş Cărpiniţă (Carpinus orientalis). 4 (Bot; reg; îi-pin) Calopăr (Tanacetum balsamita).
carpenă1 i/[At: CONTEMPORANUL 1,852 / V: ~pină i Pl: ~ne / E: carpen] Fructul carpenului (1). carpenă2 sf [At: PANŢU. PL. / V: ~pină, car- / Pl: -ne l E: net] (Bot)
1	Condroniu (Melampyrum arvense). 2 (Şîf -pină) Soră-cu-frate (Melam-pyrum nemorosum). 3 Ciormoiag (Melampyrum cristatum).
carpene sm vz carpen
carpeni sn [At: ŢICHINDEAL, F. 246 / PI: net / E: lat carpentum] (Ltî) Trăsură luxoasă. carpetă sf [At: DA / Pl: -te / E: fr carpette] Covoraş. carpete sm vz scarpete carpeţi smp vz scarpeţi
cârpim, -â a [At: DEX2 / P: -pi-an / Pl: -ieni, -iene / E: fr carpien] (Atm) 1 Care aparţine carpului2.2 Specific carpului2.3 Referitor la carp2.
4	Care provine de la carp2. carpicultură .s/[At: DEX2 / PI: -ri l E: fr carpiculture] Ciprinicultură. carpin sm vz carpen carpină1 sfvz carpenă1 carpină2 sfvz carpenă2
carpocapsă şf[At: DEX2 / Pl: -se / E: fr carpocapse] (Ent) Insectă care trăieşte pe arborii fructiferi.
carpofag, -ă sm, a [At: DEX2 / Pl: -agi, -age l E: fr carpophage] 1-2 (Animal) care se hrăneşte cu fructe.
carpoforsm [At: DEX2 / Pl: -i l E: fr carpophore, ger Karpophor] (Bot) Peduncul care susţine fructul.
carpolit sn [At: DN3 / Pl: -e / E: ger Karpolith] Fruct fosil prezent în straturile geologice.
carpologie sf [At: DEX2 / E: fr carpologie] Parte a botanicii care se ocupă cu studiul fructelor.
carst sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr karst, ger Karst] 1 Eroziune şi dizolvare a calcarelor, gipsurilor şi sării, provocată de apele subterane sau de suprafaţă, urmată de crearea unor forme caracteristice. 2 (Ccr) Formă de relief rezultată în urma carstului (1).
carstic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr karstique] 1 Care aparţine carstului (1). 2 Referitor la carst (1). 3 Specific carstului (1). 4 Care provine de la carst (1). 5 (îs) Regiune -ă Regiune cu carst (1) foarte dezvoltat.
carstijkare sf [At: DN3 / Pl: -cări / E: ns cf fr carstificution] (Gig) Prcx'es complex de dizolvare a rocilor solubile (calcare, gipsuri etc.) de transport şi depunere sau de precipitare a materialelor de către apele de suprafaţă sau subterane.
carstologie şf [At: DN3 / E: fr karstologie] Disciplină geologică având ca obiect studiul fenomenelor carstice (3).
cart1 sn [At: REV. CRIT. III, 92 / PI: -uri l E: ns cf bg Mipiv] 1-2 Doniţă (mică). 3-4 Conţinutul unui cart1 (1-2).
cart2 sn [At: DA / V: (înv) cva-, qua- / Pl: -uri l E: fr quart] 1 (Frî) Sfert. 2 Serviciu de patru ore, executat permanent, pe schimburi, pe bordul unei nave, de membrii echipajului. 3 A 32-a parte din roza vânturilor, adică 11 !4 grade.
cart3 [At: DEX2 / V: ka- ! Pl: -uri / E: eg, fr kart] 1 Automobil de curse mic, cu caroseria şi partea mecanică simplificate şi viteza redusă.
2	Cart3 (1) folosit de copii în unele jocuri sportive.
carta vt [At: DA ms / Pzi: -tez / E: cartă] 1 A grupa scrisorile la poştă după adresa destinatarilor. 2 A transpune, pe o hartă topografică, anumite detalii ale terenului unei regiuni. cartaboş sm vz caltaboş
cartac sn [At: H X, 111 / V: ~aj i Pl: net / E: net] (Reg) Instrument pentru netezit tencuiala udă.
cartace sfp [At: TDRG / V: -tecă / Pl şi: -tece, -teciuri / E: it cartaccia, ger Kartătsche] (înv) Ghiulele mari de tun, din plumb, care explodează imediat după ce ies din ţeavă.
cartafiol sm [At: ECONOMIA, 156/6 / V: -tăf~, ~tef~, ~tof~, ~on, -or, ~tif~ / Pl: -i l E: net] (Bot; reg) Conopidă (Brassica oleracea). cartafion sm vz cartafiol cartafior sm vz cartafiol
cartafoi sn [At: CHEST. VIII, 48 / Pl: net / E: net] (Reg) Mâncare preparată din plămânii şi ficatul porcului.
cartaginez, ~ă [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: Cartagina + -ez\ 1-2 smf, a (Persoană) care făcea parte din populaţia vechii Cartagine Si: pun. 3-4 smf, a (Om) originar din vechea Cartagină Si: pun. 5 smp Populaţia care locuia în vechea Cartagină Si: pun. 6 a Care aparţine vechii Cartagine Si: punic. 7 a Care aparţine cartaginezilor (5) Si: punic. 8 a Privitor la Cartagina Si: punic. 9 a Privitor la cartaginezi (5) Si: punic. 10 a Care este specific Cartaginei Si: punic. 11 a Care este specific cartaginezilor
(5)	Si: punic. 12 a Care provine din Cartagina Si: punic, carta j sn vz cartac
cartai sm [At: H 11, 289 / Pl: -i l E: tc kartaf] (Orn; Dob; tem) Vultur. cartală .s/[At: ANON. CAR. / Pl: -le IE: net] (Orn) Porumbel sălbatic (Coîomba).
cartare sf[At: DEX2 / Pl: -tari l E: carta] 1 Grupare a scrisorilor (la poştă) după adresele destinatarilor Si: cartat1 (1). 2 Urmărire pe teren şi transpunere, prin semne şi prin culori convenţionale, pe hărţi topografice, a diferitelor elemente din natură (roci, formaţiuni geologice, ape, soluri, animale etc.) Si: cartat1 (2). cartat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri I E: carta] (Rar) 1-2 Cartare (1-2). cartat2, -ăa [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: carta] 1 (D. scrisori) Grupate după adresele destinatarilor. 2 Delimitat pe o hartă geografică.
cartator, ~oare smf [At: DEX2 / Pl: -i, -oare / E: carta + -tor] Persoană care cartează (1) corespondenţa.
cartă1 sf[At: CUL1ANU, C. 109 / V: cha- / Pl: cărţi / E: fr carte, lat cliarta] (înv) Hartă.
cartă2 sf[At: DEX2 / Pl: -te / E: fr charte, lat charta] 1 (în evul mediu) Act destinat a consemna unele privilegii şi libertăţi fundamentale ale unor clase sau pături sociale şi a servi drept constituţie unui stat. 2 Manifest cuprinzând revendicările unei organizaţii politice, sociale, profesionale etc. 3 Act care stă la baza organizării şi funcţionării unei organizaţii internaţionale. cartă3 sfvz carte cartafiol sm vz cartafiol
carte şf[At: COD. VOR. 38/5 / V: (înv) -tă I Pl: cărţi / E: lat charta, cf fr carte] 1 (îvp) Scrisoare. 2 (îvp; spc) Scrisoare de recomandare. 3 (îvp; îs) ~ de cărat Act de transport Ci foaie de parcurs. 4 (îvp; îs) ~ albă Hârtie (albă) de scris. 5 (îvp) Ordin scris, emis de o autoritate (domnească).
6	(îvp) Act scris Si: document. 1 (îvp) Dovadă. 8 (îvp; îe) Ai ai parte Dacă ai act de proprietate asupra unui bun, ţi se recunoaşte dreptul de stăpân. 9 (Pex; îae) Ai învăţătură, cunoştinţe, poţi reuşi în viaţă. 10 (îvp; îs) ~ de judecată Sentinţă judecătorească (scrisa). 11 (îvp; îs) ~ deschisă, de obştie Publicaţie. 12 (înv; îs) ~ cu limbă de moarte Testament.
13	(Bis; înv; îs) ~ de blestem sau de afurisenie Scrisoare din partea unui arhiereu,prin care una sau mai multe persoane, sub ameninţarea anatemei, sunt obligate să mărturisească adevărul cu privire la o crimă, la un litigiu.
14	(înv; îs) ~ de lăsăchme Sentinţă de divorţ. 15 (înv; îs) ~ de voie veghiată Permisiune de a merge undeva şi a se întoarce Si: permis de liberă trecere.
16	Scriere cu un anumit subiect, tipărită şi legată sau broşată în volum.
17	(îs) - albastră (sau albă, neagră etc.) Publicaţie oficială a unui guvern care conţine documente justificative privitoare la o problemă politică.
18	(îe) A vorbi (sau a spune) ca la (sau ca din) ~ A vorbi ca un om învăţat.
19	(îae) A vorbi aşa cum trebuie, cum se cuvine. 20 (îae) A face caz de erudiţia sa Si: a fi pedant. 21 (îe) A se pune (cu burta) pe ~ A se apuca (serios) de învăţat. 22 (îs) Om de - Cărturar. 23 (îe) Cum scrie la ~ Aşa cum trebuie, cum se cere. 24 (înv; îs) -a cântecelor Cântarea cântărilor.
25	(înv; îs) -a neamului Genealogie. 26 (îvp; îs) ~ de şcoală Manual. 27 (îs) ~ de bucate Carte (16) care conţine reţete de mâncăruri. 28 (Pop; îs) Din - Ornament cusut pe ie, nedefinit mai îndeaproape. 29 Diviziune
392
CARTOF
mai mare decât un capitol a unei scrieri de proporţii mari. 30 (Fig) Cunoştinţe de scriere şi citire Si: învăţătura. 31 (Fig) Erudiţie. 32 (îe) A nu şti boabă de - A nu şti să scrie şi să citească. 33 (îe) A fi tobă de -A fi foarte învăţat, erudit. 34 (înv; îs) Sfânta - Biblia. 35 Registru. 36 (Finanţe; îs) - a depunerilor spre fructificare Registru mare în care banca ţine evidenţa deponenţilor. 37 (Iuz; îs) - de gir Cont de gir. 38 (Urmat de prepoziţii inUxxiuse prin prepoziţia ,,de“) Carnet cu date personale, care atestă sau conferă unei persoane anumite drepturi. 39 (îs) - de muncă Carnet de muncă. 40 Bucată de carton, cu însemnări scrise sau tipărite, căreia i se dau diferite întrebuinţări: pentru corespondenţă (- poştală), ca permis de intrare la bibliotecă (- de intrare), indicând numele, profesiunea, adresa etc. unei persoane (- de vizită) etc. 41 (Şîs - de joc) Fiecare dintre cele 52 sau 32 de cartoane dreptunghiulare, diferenţiate după culorile, semnele şi figurile imprimate pe ele şi întrebuinţate la anumite jocuri de noroc. 42-43 (îe) A da cărţile pe faţă A-şi arăta gândurile sau planurile. 44 (îae) A spune adevărul (după ce mai întâi a încercat să-l ascundă). 45 (îe) A-(şi) juca ultima - A face o ultimă încercare (riscând) în vederea atingerii unui scop. 46 (îe) A juca —a cea mare A depune toate eforturile şi a se avânta, cu toate riscurile, într-o confruntare (desperată) în scopul atingerii unui ideal. 47 (îe) A da în cărţi A încerca să ghiceşti viitorul cu ajutorul cărţilor (41) de joc. 48 (Nob) Stomacul al treilea al rumegătoarelor, a cărui cavitate interioară este îmbrăcată în membrană. cartecă sfvz cartace cartefiol sm vz carfiol
cartel sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr, eg cartel] 1 (înv) Scrisoare prin care se adresează o provocare la duel. 2 (înv; pex) Provocare la duel. 3-4 (înv) Convenţie scrisă între state pentru schimbul sau eliberarea prizonierilor.
5	Uniune monopolistă în care mai multe întreprinderi din aceeaşi ramură de producţie încheie o convenţie, stabilind preţurile şi condiţiile de vânzare şi de aprovizionare, termenele de plată, cantitatea de mărfuri ce urmează să o producă fiecare şi îşi împart pieţele de desfacere în vederea limitării sau eliminării concurenţei. 6 Coaliţie între două sau mai multe partide, organizaţii etc.
cartelă1 vr [At: DA ms / Pzi: ~/ez / E: cartel] 1-2 (D. întreprinderi, partide politice etc.) A se reuni (sau a intra) într-un cartel (5-6).
cartelă2 vtr [At: DEX2 / Pzi: -/ez / E: cartelă] 1-2 (D. un produs) A (se) raţionaliza pe bază de cartelă (2).
cartelare1 .v/'[At: DA ms / Pl: ~/ăr/ / E: cartela1] 1-4 Intrare într-un cartel (5-6) a unei întreprinderi, a unui partid etc. Si: cartelat1.
cartehre2 sf [At: DEX2 / Pl: -/ari / E: cartela2] Raţionalizare a unui produs distribuindu-1 pe bază de cartelă (2) Si: cartelat2, cartelizare. cartelat1 sn [At: MDA ms / Pl: -«ri / E: cartela1] Cartelare1. cartelăt2 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cartela2] Cartelare2. cartelăt3, -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, ~e / E: cartela1] (D. o întreprindere, un partid etc.) 1-2 Intrat într-un cartel (5-6).
cartelat*,-ăa [At: CONTEMP.,Seria II, 1948,nr. 109,9/6/Pl: -ati,~e / E: cartela2] (D. produse) Distribuit pe bază de cartelă (2) Si: raţionalizat.
cartelă sf [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 108, 2/4 / Pl: -e/e / E: it cartella] 1 (Iuz) Carton (cu numere care se anulează pe măsura întrebuinţării) pentru abonament la restaurant, la bărbier etc. 2 Carneţel, bucată de hârtie sau de carton, cu bonuri detaşabile, imprimate şi numerotate, pe baza cărora se pot obţine produse raţionalizate sau se poate servi masa la o cantină. 3 (D. mărfuri, alimente etc.; îoc la liber, îlav) Pe -Care se poate cumpăra pe baza unei cartele (2). 4 Bandă de carton perforată care indică desenul unei ţesături. 5 (Inf; îs) - perforată Suport de informaţie imprimat special, folosit în sistemele de prelucrare automată a datelor şi reprezentat printr-un carton dreptunghiular de dimensiuni standardizate, pe care datele sunt trecute cu ajutorul unui cod de perforaţii. cartelizare sf[At: DEX2 / Pl: -zări / E: cartelă] (Rar) Cartelare2. carter sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr carter] înveliş metalic care acoperă anumite părţi în mişcare ale unei maşini, pentru a le proteja, putând servi şi ca recipient pentru lubrifiantul necesar Si: (rar) cajă.
cartezian, -ă [At: DA / P: ~zi-a/? / Pl: —ie/?/, ~iene / E: fr cartesien] 1-3 a Care aparţine cartezianismului (1-3). 4-6 a Privitor Ia cartezianism (1-3). 7-9 a Specific cartezianismului (1-3). 10-12 a Referitor la cartezianism (1-3). 13-15 smf Adept al cartezianismului (1-3). 16 a (Mat; îs) Coordonate ~iene Sistem de numere care definesc poziţia unui punct în raport cu două sau trei axe perpendiculare între ele.
cartezianism sn [At: DA / P: ~z.i-a~ / E: fr cartesianisme] 1 Doctrină a filozofului Descartes, care considera raţiunea drept unic izvor de cunoaştere şi a prescris reguli ale gândirii pentru cunoaşterea adevărului.
2	Curent de gândire care a continuat sistemul lui Descartes în filozofie şi în ştiinţă. 3 Formă de raţionalism.
cartier sn [At: MAIORESCU, D. II, 87 / V: (înv) ~tir, cua~ f P: ~ti-er / Pl: -e / E: fr quartier] 1 Parte a unui oraş, deosebită de celelalte prin caracteristici proprii (geografice, istorice etc.) şi care formează o unitate organică. 2 Locuitorii unui cartier (1). 3 (Mii) Parte din comandamentul unei mari unităţi, compusă din personalul de deservire şi din mijloacele de transmisiuni. 4 (Mii; îs) Marele - general Organul suprem de conducere a armatei (pe timp de război) în frunte cu comandantul său suprem. 5 (Mii) Loc (întărit) unde staţionează trupele timp mai îndelungat în vederea efectuării de exerciţii practice pe teren, cu efective mari de unităţi Si: tabără. 6 (Hld) Fiecare dintre diviziunile heraldice ale unui scut, care au, de obicei o semnificaţie de sine stătătoare. cartifiol sm vz cartafiol
cartilaginos,~oasă a [At: KRETZULESCU, A. 121/17 / Pl: -avi,-oase / E: fr cartilagineux, lat cartilaginosus] 1 Format din cartilaje. 2 Care are cartilaje. 3 (D. marginea frunzelor) Asemănătoare unui cartilaj. cartilagiu sn vz cartilaj
cartilaj sn [At: KRETZULESCU, A. 18/23 / V: -agiu / Pl: -e / E: fr cartilage] Ţesut animal conjunctiv, elastic şi rezistent, cu rol de susţinere, care formează scheletul peştilor cartilaginoşi şi al embrionului la vertebrate şi la om, îndeplinind funcţia de susţinere Si: (pop) zgârci.
carting sn [At: DEX2 / V: ka~ / E: eg, fr karting] 1 Sport practicat cu cartul3 (1). 2 Competiţie de carturi3 (1). cart'ir sn vz cartier
cartirux vt [At: DEX2 / Pzi: ~esc / E: rs KBaprupMTb] A încartirui. cartiruxre sf [At: DEX2 / Pl: -ri / E: cartirui] încartiruire. cartxsm sn [At: DEX2 / E: eg Chartism, fr chartisme] Mişcare a muncitorilor englezi, desfăşurată în deceniile 4 şi 5 ale sec. XIX, al cărei scop era satisfacerea unor revendicări economice şi politice.
cartxst, -ă [At: DEX2 / Pl: -işti, ~e / E: eg chartist] 1 smf Adept al cartismului. 2 a Care aparţine cartismului. 3 a Privitor la cartism. 4 a Specific cartismului.
cartnic sm [At: DA ms / Pl: -id / E: cart2 + -nic] 1 Ofiţer care face de cart2 (2) pe o navă. 2-3 (Marinar cu) grad de caporal în marina militară. cartoafă .v/'vz cartof
cartodiagramă sf [At: DEX2 / P: ~</i-a- / Pl: -me / E: fr carto-diagramme] Cartogramă în care fenomenele sunt reprezentate cu ajutorul diagramelor.	'
cartodrom sn [At: DEX2 / Pl: -wri / E: ctm cart3 + JveloJdrom] Teren amenajat pentru carting.
cartof sm [At: DRĂGHICl, R. 84/10 / V: (reg) -/o/, -oa/ă sf, -o/ă sf, -o/fă sf / PI: -/ / E: ger Kartoffel] 1 (Bot) Plantă erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete şi tulpini subterane terminate cu tuberculi de formă rotundă, ovală sau alungită, comestibili, bogaţi în amidon (Solanum tuberosum). 2 (Prc) Tuberculul cartofului (1), folosit în alimentaţie şi ca furaj Si: (reg) alună (-de-pământ), badaliurcă, bandra-burcă, baraboi, barabulă, barabuşcă, bighiroancă, bigură, boambă, bobâlcă, boboaşă, bulugheană, cartoni, colompiră, coroabă, crumpei, crumpene, crumpi, crumpiri, curulă, erdăpane, fulireie, ghibiroancă. ghistină, goaţă, gogoaşă-de-pământ, gonele, gramciri, grumbă, grumciri, grumpe(ne), grumpini, hadaburcă, hilibe, hiribe, măgheruşte, măr-de pământ, năpci, nap-de-pământ, ou-de-pământ, pa ră-de-pământ, peruşcă, pichiocă, picioică, piroşcă, poamă-de-pământ, ţermer, vovici. 3 (Bot; lpl;
393
CARTOFĂ
îf -oafe) Gherghină (Dahlia cultorum). 4 (Bot; îc) ~oafe-de-iarnă, Hl dulci, ~i porceşti Napi porceşti (Helianthus tuberosus). 5 (Bot; îc) '-e-de-germe Brâncă (Scrophularia nodosa). 6 (Bot; lpl) Bostanei chinezi (Thladiantha dubia). 7 (Gmţ; îe) A da o ~oafă la ureche A da o palmă.
8	(Fig) Apelativ pentru un om prost. 9 (Pop; dep; îs) -oafă nenorocită Persoană care se plânge de rele imaginare. 10 (îs) Zahăr ( sau sirop) de -i Glucoză obţinută din amidonul de cartofi (2). 11 (Reg; îs) ~ dulce Batat. cartofă sfvz cartof
cartofei sm [At: BORZA, D. / Pl: -ei / E: cartof + -el] (Bot) 1-2 (Şhp) Cartofior (1-2). 3 (Reg) Napi porceşti (Helianthus tuberosus). cartofiol sm vz cartafiol cartafion sm vz cartafiol cartafior sm vz cartafiol
cartofior sm [At: DA / PI: ~i / E: cartof + -ior] 1-2 (Şhp) Cartof (2) (mic).
cartoflar sm [At: ALECSANDRI, T. 1034 / Pl: ~i / E: cartoflă + -ar] (Nob; irn) Mâncător de cartofi. cartoflă sfvz cartof
cartoflărie .s/[At: I. IONESCU, C. 23/5 / Pl: ~i/ / E: cartoflă + -ărie] (îvp) 1 Teren pe care se cultivă cartofi (1). 2 (Csc) Cantitate (mare) de cartofi (2).
cartofor, ~ă smf, a [At: CONTEMPORANUL II, 26 / Pl:	/	E:
ngr xapmtpopog] 1-2 (Persoană) care are patima jocului de cărţi.
cartoforie .v/‘[At: GORJAN, H. II, 5/9 / V: (înv) ha-1 Pl: ~i/ / E: cartofor + -ie ] (Rar) Patimă a jocului de cărţi.
cartograf, ~ă smf [At: LTR / Pl: -i, -e / E: fr cartographe] Specialist în cartografie.
cartografia vt [At: DA ms / Pzi: -iez / E: cartografie] A executa hărţi şi planuri topografice. cartografiare sfvz cartografiere
cartografiat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cartografia] Cartografiere. cartografiat2, -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: cartografia] (D. un teritoriu, o regiune) Reprezentat în plan sau pe o hartă.
cartografic, -ă a [At: DA ms / Pl: -ici, -ice l E: fr cartographique] 1 Care aparţine cartografiei. 2 Care provine din cartografie. 3 Referior la cartografie. 4 Specific cartografiei, cartografie sf [At: HASDEU, I. C. 33 / Pl: -ii / E: fr cartographie] Disciplină care studiază tehnica de întocmire a hărţilor şi a planurilor topografice.
cartografiere sf [At: DA ms / V: (înv) -iare l Pl: -ii / E: cartografia] Executare a hărţilor şi a planurilor topografice.
cartogramă .v/’[At: DEX2 / Pl: -me / E: fr cartogramme] Reprezentare grafică, pe o hartă, a unor mărimi referitoare la răspândirea, la gradul de intensitate etc. al unor fenomene statistice, prin haşuri, culori etc. cartohnă -v/’[At: DN3 / Pl: -ne / E: it cartolina] (Rar) Carte poştală ilustrată. cartomant, ~ă smf [At: DA ms / Pl: -nţi, -e / E: ns cf it cartomante] (Rar) Persoană care ghiceşte în cărţi.
cartomanţie sf [Al: DA ms / Pl: ~i/ / E: it cartomanzia] (Rar) Ghicit în cărţi.
cartometrie sf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr cartometrie] (Top) Studiu al metodelor şi instrumentelor cu care se determină precizia unei hărţi.
carton1 sn [At: MAIORESCU, D. 70 / PI: -oane / E: fr carton] 1 Hârtie groasă şi compactă cu flexibilitate redusă. 2 (îs) ~ gudronat (sau asfaltat) Carton1 (1) impregnat cu gudron sau cu smoală. 3 (Fig; îla) De ~ Lipsit de trăinicie Si: efemer. 4 Schiţă iniţială a unui tablou sau a diverselor lui detalii Si: studiu. 5 Tub mic de hârtie groasă la capătul unor ţigări, prin care se trage fumul. 6 Tăviţă de carton1 (1) pentru prăjituri, bomboane etc. 7 (Pex) Conţinutul unui carton1 (6).
carton2 sn [At: PITIŞ, ŞCH. 106 / V: -tun / Pl: -oane / E: ger Karton] (Reg) 1 Pânză tare de cânepă şi in, cu desene colorate Si: creton. 2 (Pex) Pânză imprimată de bumbac, stambă etc.
cartona vt [At: DA / Pzi: -nez. / E: fr cartonner] 1 A lega o carte, un caiet etc. în scoarţe de carton1 (1) Si: a broşa. 2 A asigura o hartă, o planşă etc. în scoarţe de carton1 (1) de pânză, de piele etc.
cartonagist, ~ă smf [At: LTR / Pl: -gişti, -e / E: cartonagiu + -ist] 1 Lucrător care execută articole industriale din carton1 (1). 2 Lucrător într-un cartonaj (3). cartonagiu sn vz cartonaj
cartonaj sn [At: ARDELEANU, D. 159 / V: -agiu / Pl: -e / E: fr cartonnage] 1 Cartonare. 2 Obiect (cutie, mapă, ambalaj etc.) executat din carton1 (1) sau din mucava. 3 Atelier unde se lucrează obiecte de cartonaj (2).
cartonare .ş/[At: DA ms / Pl: -nări / E: cartona] Legare a unei cărţi, a unui caiet etc. în scoarţe de carton1 (1) Si: broşare, cartonaj (1), cartonat1.
cartonaş sn [At: SADOVEANU, P. S. 193 / Pl: -e / E: carton + -a.y]
1	(Dep) Carton1 (1) de calitate inferioară. 2-3 (Şhp) Bucată de carton1
(1)	(de dimensiuni mici). 4-5 (Spt; îs)- galben, roşu Cartonaş (2) dreptunghiular arătat de arbitru pentru a avertiza sau a exclude din joc un jucător care a comis o greşeală. cartonat1 sm [At: DA ms / E: cartona] Cartonare. cartonat2, -ă a [At: NEGRUZZI, S. 1,7 / Pl: -aţi, -e / E: cartona] (D.
o	carte, un registru etc.) Legat în scoarţe dc carton1 (1) de pânză, de piele etc.
cartoni smp [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg) Cartofi (2). cartonieră .v/'[At: DA ms / P: -ni-e- / Pl: -re / E: fr cartonnier] (Rar) Cartotecă (1).
cartos sm [At: H II, 207 / A: net / Pl: net / E: net] (Reg) Floare nedefinită mai îndeaproape.
cartosag sn [At: CHEST. II, 429/54a / Pl: -uri / E: net] (Reg) Loc unde se adăpostesc oile şi caprele ţinute acasă.
cartosit a [At: MACEDONSKl, O. III, 126 / Pl:	/	E:	net] (Csn)
„ ...Geamurile cartosite...".
cartoşcă sf[At: BORZA, D. / Pl: net / E: net] (Bot; reg) Gherghină (Dahlia cultorum).
cartotecar sm [At: DA ms / Pl: -i / E: cartotecă + -ar] Funcţionar răspunzător de o cartotecă (1).
cartotecă sf[At: DA ms / Pl: -eci / E: ger Kartotek, rs KăpTOTGKă] 1 Totalitate a fişelor de evidenţă care cuprind date privitoare la materialele sau la persoanele dintr-o instituţie, grupate după anumite criterii Si: (rar) cartonieră. 2-3 Cutie sau dulap în care se păstrează fişe clasate după anumite norme Si: fişier, cartucică sf[At: COMAN, GL. / Pl: -ucele / E: net] (îrg) Fotografie. car tun sn vz carton2
cartuş sn [At: DA / Pl: -e / E: rs Kapiyse] (Bas; rsm) Chipiu cu cozoroc. cartuş sn [At: I. CR. IV, 5 /V: (îvp) -ă sf l Pl: -e, (nob) -uri / E: fr cartouche] 1 Tub metalic sau de carton prevăzut cu o capsă, cu material exploziv şi cu proiectil sau cu alice, care serveşte ca nîuniţie pentru armamentul portabil Si: patron. 2 Bucată cilindrică de exploziv prevăzută în găurile de mină pentru producerea exploziilor. 3 Piesă de hârtie care conţine un exploziv. 4 Filtru de hârtie împăturită într-un anumit mod (folosită, mai ales, la carburatoare). 5 (îs) - filtrant Dispozitiv pentru filtrarea aerului, care se ataşează la o mască de gaze. 6 Ornament sculptat sau gravat (în formă de sul desfăcut parţial) pe care se scriu inscripţii, monograme etc. 7 Text încadrat pe o pagină (pe care se află şi texte neîncadrate). 8 Ornament care încadrează un text tipărit. 9 Cutie paralelipipedică de carton care conţine un anumit număr de pachete de ţigări.
cartuşerie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr cartoucherie] 1 Secţie într-un arsenal unde se fabrică şi se depozitează cartuşele (1). 2 Personalul cartu-şeriei (1). 3 Secţia împreună cu personalul. cartuşă şf vz cartuş
cartuşieră sf [At: CAM ILAR, N. I, 18 / P: -şi-e- / PI: -re / E: fr cartouchiere] 1-2 Geantă sau cutie mică de metal sau de piele, prinsă la centură, în care se ţin cartuşele (1). 3 Brâu (de piele, de pânză) cu locaşuri tubulare, în care se introduc cartuşele (1) Si: (înv) patrontaş.
394
CASĂ1
carnbsm [At: CONV. LIT. VIII, 43 / Pl: -i / E: fr caroube] (Bot) Roşcov (Gleditskiia triacanthos).
carubier sm [At: DN3 / P: ~bi-er / Pl:	/	E: fr caroubier] (Bot) Roşcov
(Gleditskiia triacanthos). carugea .v/'vz caragea
carunculă sf [At: DN3 / Pl: ~/e / E: fr caroncole] Mică formaţiune anatomică, proeminentă, colorată, de obicei, în roşu Si: nodul.
carură sf [At: DEX2 / Pl: ~rz / E: fr carrure] (Frm) 1 Formă a umerilor şi a spatelui cuiva. 2 (Spc) Siluetă. 3 (Fig) Anvergură.
carus sn [At: DN3 / E: fr carus] (Med) Fază ultimă, cea mai gravă, a comei.
carusel sn [At: HOGAŞ, DR. II, 187 / Pl:	/ E: fr carrousel] 1 (Iuz)
Joc (întreceri cu lancea) executat de călăreţi, în costume de cavaleri, alcătuind cvadrile. 2 (Pex) Loc unde se desfăşoară caruselul (1). 3 Serie de mişcări de dresaj executate de un grup de călăreţi. 4 Căluşei. 5 (Fig) Deplasare continuă a unor mobile. 6 (Teh) Strung vertical. 7 Suport circular cu fante în care se aşază diapozitivele de proiectat. carvană .v/’vz cervană carvansara sfs z corvasora carvasar sm vz corvasora
carvasara sf [At: LET. III, 98/16 / V: -ans-, carvasar sm, cărvăsăra l Pl: ~le / E: tc kervansaray] (Tcî) 1 Local în care se aflau instalate birourile unei vămi Si: birou vamal. 2 Personalul unei carvasarale. 3 Localul împreună cu personalul carvasaralei.
carvansaragiu sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 91/23 / Pl: -agii / E: carvasara + -giu] (Tcî) Vameş.
carvosl vt [At: FRÂNCU - CANDREA, M. 98 / Pzi: -sesc / E: net] (Trs) A ocărî. carvuncul sn vz carbuncul
casa [At: MARIAN, î. 244 / Pzi: ~.vez / E: fr casser] 1 vt A anula (în întregime sau parţial) o hotărâre judecătoarească în urma admiterii recursului. 2 vt A efectua totalitatea operaţiilor privind scoaterea definitivă din folosinţă şi din inventar a unui mijloc fix a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt economice Si: a lichida. 3 vt (Rar) A sparge.
4	vt (Buc; Trs; pex) A desfiinţa. 5-6 vtr (Buc; Trs; pex) A (se) scoate din uz.
casaba sf[At: (a. 1715) ap. ŞIO / V: -bă / Pl: -le	/	E:	tc kasaba] 1-2
(Tcî) Orăşel sau târg turcesc. 3 (Iuz; îf ~bă) Orăşel. casabă sf vz casaba
casabil, -ă a [At: LTR / Pl:	~e	l E: fr cassable] 1-2 Casant (1-2). 3
(D. o hotărâre judecătorească) Care poate fi casată (1).
casac sn [At: H XII, 261 / Pl: net / E: net] (Reg) Haină bărbătească nedefinită mai îndeaproape Cf cazacă.
casalniţâ sf [At: H X, 151 / Pl: ~ţe / E: net] (Reg) Vierme (larvă) nedefinit mai îndeaproape. casamenturi snp vz căsământuri
casant, -ă a [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 96 / Pl: -nţi, ~e l E: fr cassant] 1-2 Care se sparge sau se sfărâmă uşor Si: casabil (1-2), fragil. 3 (Rar; fig; d. modul de a vorbi al cuiva) Tăios. 4 (Nob; d. caracterul cuiva) Hotărât.
casaoc sm [At: MARIAN, ap. DA / Pl: ~oci / E: cf	rs kocookhh]	(Reg)
Veveriţă care se hrăneşte cu alune şi cu mere.
casap sm [At: (a. 1693) ap ŞIO /V: căs-, ha- / Pl: -i / E: tc kasap] 1 (Reg) Măcelar. 2 (Fig) Om rău, crud. 3 (Tcî; îc) —başa Starostele măcelarilor la turci sau la tătari, însărcinat a cumpăra vite în caz de război.
4	(Tcî; îc) —başalâc Funcţia de casap-başa. casar sm [At: DA / V: ~e, căs~, -iu / Pl: -i / E: casă2 + -ar] (îrg) Casier. casare1 sm vz casar
casare2 .v/TAt: DA ms / P.l: -sări / E: casa] 1 Anulare (totală sau parţială) a unei hotărâri judecătoreşti în urma admiterii recursului. 2 (înv; îs) Curteă de - Curtea de casaţie (1). 3 Scoatere definitivă din folosinţă şi din inventar a unui mijloc fix a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt economice Si: lichidare. 4 (Rar; Buc; Trs) Spargere. casariu sm vz casar
casarmă sf vz cazarmă
casat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: casa] 1-2 Casare (1-2).
casat2, -ă a [At: DA / PI: -aţi, ~e / E: casa] 1 (Jur) Anulat. 2 (D. o maşină, un aparat uzat etc.) Scos din folosinţă.
casată sf [At: DEX2 / Pl: ~te / E: it cassata, fr cassate] Specialitate de cofetărie formată din diverse feluri de îngheţată, dispuse în straturi.
casaţie sf [At: MAIORESCU, D. I, 59 / V: -iune / Pl: ~i i f E: fr cas-sation] 1 (Şîs curte de -) Organ judecătoresc suprem, care are dreptul, în unele state, să caseze (1) o sentinţă pronunţată de organele judecătoreşti de grad inferior Si: Curtea de casare (2). 2 (Fig; iuz) Ultima expresie a perfecţiunii.
casaţiune sf vz casaţie
casă1 .s/[At: COD. VOR. 26/9 / Pl: ~se, (reg) -si, căşi / E: ml casa]
1	Clădire destinată pentru a servi de locuinţă omului. 2 (îla) De — Făcut în casă1 (1). 3 (Pex) Clădire. 4-5 (îe) (A avea) o - de copii (A avea) copii mulţi. 6 (îe) A-i fi cuiva ~sa -, şi masa masă A duce o viaţă ordonată şi liniştită. 7 (îe) A nu avea (nici) ~ şi (nici) masă A duce o viaţă neregulată, plină de griji şi frământări. 8 (Iuz; îs) Fată-în - Servitoare.
9	(Iuz; îs) O pereche (sau un rând) de case Clădire mare, cu multe camere.
10	(îas) Corp de clădire. 11 (Fig) Adăpost. 12 (îvp) Cavitate a unor organe în corpul omenesc. 13 (îvp; îs) -sa sufletului Capul pieptului, unde se află organele respiratorii. 14 (Reg; fig) Rai. 15 (Reg; fig) Carapace.
16	(Reg; fig) Cochilie. 17 (Pop; îs) -sa de păianjen Pânza păianjenului.
18	(Pop; fig; îs) -sa apei Locul ocupat de apă într-o fântână. 19 (Reg) Cameră. 20 (Reg; îs)~ sa (cea sau a) mare Camera cea mai mare a unei case1 (1) ţărăneşti, unde sunt primiţi oaspeţii. 21 (Reg; îs) -sa (cea sau a) mică Cameră dintr-d casă1 (1) ţărănească în care locuieşte, de obicei, toată familia. 22 (Ban; spc) Bucătărie. 23-24 (îs) - de veci Mormânt. 25 (Prc) Sicriu. 26 (Pan) Stupină. 27 (Pan) Placentă. 28-29 (Pop; pan) Corpul căruţei sau al carului destinat transportului persoanelor sau obiectelor.
30	(îs) ~sa morii Clădirea care adăposteşte instalaţia pentru măcinat. 31 (îs) -sa pietrelor de moară Colacul de lemn sau de piatră unde sunt aşezate pietrele morii. 32 (îs) -sa ascensorului Spaţiul în care se deplasează cabina unui ascensor. 33 (îs) -sa scării Spaţiu dintr-o clădire care adăposteşte
o	scară. 34 Mică încăpere la o instalaţie de apă, de energie electrică etc., în care sunt instalate elementele de distribuţie (vanele de închidere a apei, tabloul de distribuţie a energiei electrice etc.). 35 (îs) -sa suveicii Spaţiu sau cavitate lângă unul din capetele spatei, în care stă suveica şi de unde este aruncată (mecanic) printre iţe. 36 (Iuz) Fiecare dintre cele 64 de câmpuri de pe table de şah Si: căsuţă. 37 (La jocul de table) Partea în care flecare dintre cei doi jucători trebuie să-şi aducă piesele. 38 (Tip) Cutie dreptunghiulară în care se păstrează literele, semnele etc. tipografice de acelaşi caracter Si: caşte. 39 (Reg) Coaja (găoacea) ghindei. 40 (Ast; pop) Steaua gamma din constelaţia Coroana boreală Si: (pop) coliba, cociorva. 41 Totalitatea celor care locuiesc împreună (formând o familie). 42 (îs) - grea Familie numeroasă (şi greu de întreţinut). 43 Neam. 44 Dinastie. 45 (înv; îs) - mare Familie de vază. 46 (Iuz) Totalitatea persoanelor care sunt în serviciul cuiva sau depind de acesta (ca partizani, favoriţi, protejaţi etc.). 47 (înv) Persoane care sunt în serviciul unui domnitor sau al unui demnitar. 48 (înv; îs) Copil (sau fecior) din (în sau de) - Fiu de boier care făcea serviciu de paj la curtea domnească. 49 (Iuz; îs) - militară Aghiotanţii,ofiţerii de la curtea unui principe, a unui suveran. 50 (Iuz; îs) - civilă (a unui domnitor) Persoanele civile din serviciul curţii, alcătuind anturajul suveranului. 51 Căsnicie (1). 52 (îe) A ţine — cu cineva A fi căsătorit. 53 (îe) A face (sau a duce) - (bună) cu cineva A trăi (în bună înţelegere). 54 (îe) A face o - A se căsători. 55 (îe) A strica ~sa cuiva A strica armonia dintre soţi (determinându-i să divorţeze). 56 (îe) A duce ~ bună cu ceva A se împăca bine cu ceva. 57 (Pop; îs) - neprimenită Căsnicie în care partenerii nu au mai fost căsătoriţi anterior. 58 Gospodărie. 59 (îs) - deschisă Casă1 (1) în care oricine este bine primit. 60 (îe) A avea - şi masă A fi căsătorit, având gospodărie proprie (şi oarecare avere). 61 (înv) Templu păgân. 62 (îs) -sa Domnului (lui Dumnezeu) Biserică. 63 (Iuz; îs) ~ obştească (sau -sa Obştii) Eforie comunală sau
395
CASĂ2
a unei comunităţi (de proprietate) pentru administrarea unei averi în devălmăşie. 64 (înv; îs) ~ obştească, - de economie Instituţie publică de credit care se ocupă cu strângerea disponibilităţilor băneşti temporare ale populaţiei, acordând, pentru acestea, mai ales dobândă. 65 (Iuz; îs) ~se de bolnavi sau de vindecare Spital. 66 (Iuz; îs) ~ de judecată Judecătorie. 67 (Iuz; îs) ~ de oaspeţi sau de străini Han. 68 (înv; îs) - de curvie, de curvăsărie Bordel. 69 (îs) ~ nebunească sau de nebuni Ospiciu. 70 (îs) ~ de ajutor reciproc Asociaţie benevolă a unor angajaţi sau pensionari, creată pentru acordarea de împrumuturi şi de ajutoare membrilor ei din fondurile obţinute din depunerile lor lunare. 71 (îs) ~ de filme Instituţie producătoare de filme cinematografice. 72 (îs) ~ de cultură Instituţie culturală în care au loc diverse manifestări culturale, educative, etc. 73 (îs) ~ de naşteri Instituţie medico-sanitară în care se acordă viitoarelor mame, la naştere, asistenţă calificată Si: maternitate. 74 (îs) ~ de vegetaţie Construcţie specială cu acoperişul şi cu pereţii de sticlă, folosită pentru experienţe de agrochimie, plantele fiind cultivate în vase de vegetaţie. 75 (îs) ~ de odihnă Sanatoriu. 76 (îs) ~ de modă Atelier de croitorie de lux. 77 (Reg; îs) -sa satului Primărie. 78 (îs) ~ de asigurare Societate de asigurare. 79 (îs) Casa albă Rezidenţa preşedintelui S.U.A., la Washington. 80 (Fig) Preşedintele S.U.A. 81 (Pex) Personalul Casei albe (79). 82 (înv) Administraţia veniturilor şi a cheltuielilor unor instituţii Casa milei, Casa pensiilor. 83 (îs) Specialitatea -sei Produs specific al unui restaurant, sau al unei întreprinderi, al unei gospodine.
casă2 sf [At: LB / V: cassă, (reg) coasă f E: it cassa, ger Kasse] 1-2 Dulap sau lădiţă de fier în care sunt ţinuţi bani, hârtii de valoare etc. Si: seif. 3-5 Masă, pupitru sau birou într-un magazin unde se achită costul cumpărăturilor. 6-8 Ghişeu sau încăpere într-o întreprindere sau într-o instituţie, unde se fac încasările şi plăţile, unde se eliberează biletele de călătorie, de spectacol etc. 9-10 Sumă de bani de care dispune, la un moment dat, casieria unei instituţii sau a unei întreprinderi. 11-12 (îs) Plus (sau minus) de ^Diferenţă în plus (sau în minus) rezultată la stabilirea încasărilor şi plăţilor. 13 (îs) Registru de - Registru în care se trec sumele încasate şi cele plătite. 14 (îe) A face ~ A întocmi bilanţul încasărilor unei zile.
casă' şf[At: LTR / Pl: -se / E: fr casse] Boală a vinurilor, pe care acestea
o	capătă când ajung în contact eu aerul şi care se caracterizează prin tulburare şi prin schimbare a culorii.
casâncă sf [At: MARIAN, NA. 299 / V: -sen-, -sin-, -sun- / Pl: -nce / E: rs KOCUHKă] (Reg) Broboadă împodobită pe margini cu flori brodate şi cu franjuri.
casc sn [At: ANON. CAR. / PI: net / E: pvb căsca] (Reg) Căscat. cascadă sf [At: GOLESCU, î. 66 / Pl: -de / E: fr cascade] 1 Cădere naturală de apă pe cursul unui râu, provocată de o ruptură de pantă în profilul longitudinal al văii Si: cataractă, (reg) săritoare, urlătoare, vâjoi. 2 (îs) ~ de râs Râs zgomotos, sacadat şi prelungit. 3 (Teh; îs) Montaj în - Model de legare a unor aparate sau maşini electrice astfel încât curentul de la intrarea unui element să fie egal cu cel de la ieşirea elementului anterior.
cascador, -oare smf [At: DEX2 / Pl: -i, -oare f E: fr cascadeur] 1-3 Clovn, actriţă sau acrobat(ă) la circ care execută salturi primejdioase.
4	Actor de cinematograf care dublează, uneori, protagonistul în secvenţele periculoase. 5 (Fam) Persoană cu o conduită uşuratică, inconstantă.
cascadoricesc, -ească a [At: DEX2 / Pl: -eşti / E: cascador + -icesc] (Rar) 1 Specific cascadorului (4). 2 Referitor la cascador (4). 3 Care provine de la cascador (4). 4 Care aparţine cascadorului (4).
cascadorie sf [At: DEX2 / PI: -ii / E: cascador + -ie] 1 Săritură primejdioasă. 2 Situaţie dificilă realizată de cascador (4). 3 Meseria cascadorului (4).
cascadorism sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: cascador -ism] (Rar) Faptă de cascador (4).
cascanebliţi smp [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg) Lucruri hazlii Si: comedii.
cascanet sn [At: ALEXICI, L. P. 1,254 / P: -net / Pl: -e / E: cască cf baionet, paganet] (îrg) Caschetă.
cască sf [Ai: (a. 1893) URICARIUL XXII, 44() / Pl: cuşti, (înv) căşci / E: fr casque] 1 Acoperământ pentru cap din oţel, din piele etc., căptuşit pe dinăuntru, pe care îl poartă militarii în luptă pentru protejarea capului.
2	Acoperământ pentru cap folosit de sportivi (automobilişti, motociclişti etc.) sau de muncitori (mineri, sudori etc.) pentru protejarea capului.
3	Dispozitiv metalic în saloanele de coafură, în forma unei căciuli, folosit Ia uscatul părului. 4 Dispozitiv alcătuit din unul sau din două receptoare fixate pe urechi, care serveşte la ascultarea transmisiunilor radiofonice, telefonice etc.
caschet sn vz caschetă
caschetă sf [At: TEODOREANU, M. II, 307 / V: caschet sn / Pl: -te / E: fr casquette] 1 Un fel de şapcă de stofă, cu fundul larg şi rotund şi cu cozoroc, care face parte, de obicei, din uniforma militarilor. 2 Acoperământ pentru cap din cauciuc sau din material plastic folosit de înotători pentru a feri părul de apă. cascotă A/[At: POLIZU / Pl: -te / E: ns cf căsca, căscat] (înv) 1 Căscat.
2	(Mpl) Denumire glumeaţă pentru o mâncare inexistentă, imaginară.
3	(Mpl) Fructe rare (exotice). casei nă sfvz cazeină casemată sf vz cazemată casencă sf vz casâncă casernă sfvz cazarmă
caserolă .v/‘[At: MDENC / Pl: -le / E: fr casserole] 1 Capsulă de porţelan, cu coadă, folosită, în laborator, pentru topirea substanţelor vâscoase şi puţin volatile. 2 Cratiţă adâncă (cu coadă) şi cu fundul plat, folosită în bucătărie.
casetă sf [At: NEGRUZZI, S. IV, 125 / Pl: -te / E: fr cassette] 1 Cutie în care se păstrează mici obiecte (preţioase) Si: (iuz) besactea, lădiţă, sipeţel. 2-3 (înv; fig) Vistieria particulară (a unui suveran). 4-5 (Pex) Suma de bani dintr-o casetă (2-3). 6 Cutie folosită pentru închiderea şi protejarea unor dispozitive sau mecanisme, pentru păstrarea unor piese, a unor materiale etc. 7 Cutie de lemn sau de metal, cu un perete mobil, unde se introduce placa sau filmul pe care se fotografiază. 8 Cutie anexă a camerelor de luat vederi, în interiorul căreia se află pelicula cinematografică.
9	Despărţitură a unei case1 (38) tipografice. 10 Anunţ cu chenar, folosit la tipărirea numelor şi adreselor în anuare, cărţi de telefon etc. 11 Indicaţie pusă, de obicei, la sfârşitul unei cărţi şi care cuprinde anumite date privitoare la lucrare (data culegerii, a tipăririi etc.). 12 Construcţie standardizată compactă din material plastic, în care se află montată banda magnetică (subţire şi îngustă). 13 (îs) - video Videocasetă. 14 (Med) Partea metalică a punţii protetice dentare. 15 (Aht) Caseton (2).
casetofon sn [At: DEX2 / Pl: -oane / E: casetă cf magnetofon, microfon, gramofon etc.] Magnetofon (portabil) cu benzi magnetice introduse în casete.
caseton sn [At: CĂLINESCU, E. 0.1,9 / Pl: -oane / E: it cassetone] 1 Mobilă italiană (florentină) din epoca Renaşterii, având mai multe sertare ornate cu sculptură măruntă. 2 (Aht) Fiecare dintre compartimentele adâncite, de formă regulată, care decorează un plafon sau intradosul unei bolţi Si: casetă (15).
casetotecă .v/ [At: DEX2 / Pl: -eci f E: fr cassettotheque] 1-2 Raft sau dulap special pentru depozitarea casetelor (12) (de casetofon).
casia .y/“[At: PSALT. 87/5 / A şi: casia / Pl: net / E: vsl Kacm, ngr xotofix] (înv) Scorţişoară.
casier, -ă smf [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 246 /V: (înv) —sar, -sariu, -ssariu / P: -si-er / Pl: -i, -e / E: it cassiere] Persoană care are în sarcina sa casa de bani, distribuirea şi încasarea banilor şi păstrarea hârtiilor de valoare într-o întreprindere sau într-o instituţie.
casiereasă .v/‘[At: DA / Pl: -ese / E: casier + -easă] (Iuz) 1 Soţie de casier. 2 Casieră.
casierie 5/[At: DA ms / P: -si-e- / Pl: ~i/ / E: casier + -ie] 1 Loc într-o întreprindere sau într-o instituţie unde se primesc, se păstrează şi se distribuie banii. 2 Serviciu într-o instituţie care se ocupă cu primirea
CASTELAN
păstrarea şi distribuirea banilor. 3 (Iuz; îs) ~ia centrală a Statului Trezorerie. 4 (Rar) Funcţia casierului sau a casieriţei. casieriţă sf [At: DA / Pl: ~ţe / E: casier + -iţă] Casieră. caslnă şf vz cazino casincă sfvz casâncă
Câsing sn [At: DN3 / PI: ~uri / E: eg, fr casing] 1 Tubaj exterior într-o sondă de petrol. 2 Coloană de protecţie. casiopa sfvz casiope
casiope sf [At: DDRF / V: ~e, ~pa / P: ~.s7-o~ / E: fr Cassiopee, it Cassiopea] Constelaţie din emisfera nordică Si: (pop) scaunul-lui-Dumnezeu, mănăstirea. casiopee şf vz casiope
casiopeiu sn [At: DEX2 / P: ~si-o-pe-iu / E: fr cassiopeeium] (Chm) Luteţiu.
casiterit sn [At: DEX2 / E: fr c as site rite] Oxid de staniu natural, brun-negru, cu luciu adamantin, care se găseşte în filoanele hidrotermale şi în aluviuni.
’ cosiţă'sf [Al: BULET. GRAD. BOT. V nr. 3-4, 59 / PI: ~ţe / E: ns cf casia, caşie] (Bot) Crin-galben.
casiu sn [At: DEX2 / Pl: -ri / E: fr cassis] Şanţ sau rigolă pietruită ori pavată, largă, care serveşte la scurgerea apei de ploaie pe o suprafaţă înclinată de teren (traversând o şosea). casma sf vz cazma
casmofit, -ă şf a [At: DN3 / PI: ~iţi, ~e / E: fr chasmophyte] 1-2 (Plantă) care creşte în crăpăturile stâncilor.
casmogdm, ~ă sf a [At: DN3 / Pl:	-e	/	E:	fr	casmogame]	(D.	flori)
Care prezintă casmogamie.
casmogamie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr chasmogamie] (Bot) Polenizare care se realizează după deschiderea florilor.
casnac sn [At: H II, 282 / Pl: net / E: tc kasnak] (Reg; tcî) Cercul sau îngrăditura pietrelor de moară Cf obod, ocol, toc, văcălie, veşcă. casnă sf vz caznă
casnic, ~ă [At: PRAV. (MUNT.) 551 / Pl: -ici, -ice / E: casă1 + -nie] 1 a Specific casei Si: domestic, (înv) căsean. 2 a Referitor la casă (1) Si: domestic, (înv) căsean. 3 a Care provine de la casă (1) Si: domestic, (înv) căsean. 4 a Care aparţine casei (1) Si: domestic, (înv) căsean. 5 a (Nob; d. animale) Domesticit. 6 a (înv) Economic. 7 a (Mai ales d. oameni) Care îşi petrece timpul acasă, în familie. 8 a (îs) Industrie - Activitate industrială neevoluată, desfăşurată în mod auxiliar în gospodărie cu unelte relativ simple, care are ca obiect obţinerea unor produse destinate, de obicei nevoilor proprii. 9-10 smf, a (înv) (Om) căsătorit. 11 sm (înv; nob) Proprietarul casei. 12 smf (înv; mpl) Persoane care locuiesc împreună într-o casă, formând o familie Si: (înv) căsaş, căsean. 13 smf (înv) Persoană care se află în serviciul cuiva. 14 smf (înv) Tovarăş. 15 .s/Femeie care se ocupă numai cu gospodăria Si: gospodină.
casoletă sf [At: ALECSANDRI, P. III, 87 / Pl: ~te l E: fr cassolette]
1	(Frm) Vas în care se ard mirodenii. 2 Conţinutul unei casolete (1). 3 Vas metalic inoxidabil care serveşte la sterilizarea şi la păstrarea sterilă a pansamentelor şi a unor instrumente medicale. 4 Mic recipient în care se păstrează şi se servesc la masă anumite feluri de mâncare, în special aperitive. 5 Conţinutul unei casolete (5). 6 Ornament în formă de vas, din care ies flăcări, folosit la arcuri de triumf, altare etc.
cason in [At: CHEST. V, 35/44 / Pl: ~oane / E: casă1] (Reg) Coliba în care locuiesc ciobanii Si: coteţ.
casone sf [At: DN3 / E: it cassone] Mobilă de forma unei lăzi, împodobită cu sculpturi în lemn sau cu picturi, folosită pentru păstrarea obiectelor de îmbrăcăminte.
casric sn [At: (a. 1792) URICARIUL IV, 132/25 / Pl: net / E: net] (înv; esn) 5 oca de păcură cu casrăe.
casroca s [At: BORZA, D. / A: net / Pl: net / E: net] (Bot; reg) Ricin (Ricinus comunnis).
cassapanca sf [At: DN3 / Pl: -nce l E: it cassapanca] Mobilă italiană din timpul Renaşterii, constând dintr-un easeton eu rezemătoare şi spătar.
cassariu sm vz casier cassă sfvz casă2
cast, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 56 / Pl: căşti, ~e / E: lat castus] 1 Pur. 2 Virtuos. castală sfvz castană
castambolsn [At: (a. 1807) IORGA, S. D. VI, 205 / V: ~ow / PI: net / E: ns cf stambă] (înv) Pânză de calitate mai bună decât astarul şi maraşul. castambon sn vz castambol
castan sm [At: JAHRESBER. V, 189 / V: căs~, caft~ l Pl:	/	E: drr
castană] (Bot) 1 (Şîs ~ bun) Arbore cu frunze simple, alungite şi cu fructe comestibile Si: castaniu (3) (Castanea saţiva sau vesca). 2 (Şîs sălbatic, —porcesc, —de-cai, -ul-calului, -ul-porcului) Arbore mare, cu frunze compuse, cu flori albe sau roşcate, dispuse în panicule, şi cu fructe necomestibile (Aesculus hippocastanum).
castană .v/’[At: ANON. CAR. / V: căs~, -ală / PI: ~ne l E: ngr xaomvow]
1-2 (Bot) Finetul castanului (1-2), aproximativ sferic, cu coaja tare, cafenie, bogat în amidon şi în ulei, închis până la maturitate într-un înveliş verde, ţepos. 3 (îe) A scoate ~nele din foc cu mâna altuia A se folosi de cineva într-o întreprindere primejdioasă, pentru interese personale. 4 (Bot; îc)
—de-apă, —de-baltă, —de-lac, —cu-ghimpi Cornaci (Trapa natans).
5	Mică formaţie cornoasă aflată pe faţa internă a picioarelor calului. 6 (Ent; îf ~ală) Bou-de-baltă (Hydrophilus piceus). castanbon sn vz castambol
castanei sn [At: DAMfi, T. / Pl: ~uri l E: castan + -et] (Nob) 1-2 Castanis (1-2).
castanietă şf [At: CONTEMPORANUL IV, 140 / Pl: -te f E: fr castagnettes] Instrument muzical de percuţie (răspândit în Spania şi în America Latină), format din două plăcuţe de lemn sau de fildeş, prinse ca valvele unei scoici, care sunt lovite ritmic una de alta, folosit la acompanierea dansului şi a muzicii Si: (pop) geamparale.
castaniş sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~uri / E: castan + -z.y] 1 Loc plantat cu castani (1). 2-3 Pădure de castani (1-2) Si: castanet (1-2).
castaniu, ~\e [At: NEGRUZZI, S. I, 17 / V: castaniu, căstăme / Pl: ~i/ / E: castană + -iu] 1 a (D. păr) De culoarea castanei (1) Si: cafeniu.
2	a (D. ochi) Căprui. 3 sm (Bot) Castan (1). castar sn vz astar
castaură sf [At: DA ms / A: net / PI: -re / E: ns cf rs Ktxnwţrb „grămadă mare de lemne“] (Buc) 1-2 Casă, şură mare lucrată prost şi urât. 3 (Pex) Orice obiect mare şi lucrat prost.
castă sf [At: DEX2 / Pl: -te / E: fr caste] 1 Grup social închis şi strict delimitat prin originea comună, prin profesiunea şi prin privilegiile membrilor lui, în care este împărţită societatea în India şi în alte ţări orientale. 2 (Pgn) Grup social închis care îşi păstrează privilegiile şi interesele (egoiste). 3 (îs) Spirit de ~ Spirit îngust, exclusivist.
castăn sn [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XII, 146/ V: casten, coas~, coastin, costin, costa, coşt~ / PI: ~e / E: ger Kasten cf caşte] (Trs; Ban; gms) Dulap. castănel sm vz căstănel
castei sn [At: ŞINCAI, HR. III, 176 / Pl: net / E: mg kastely] (Reg; mgm) Castel (1).
castel sn [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 24/2 / Pl: ~e / E: lat castellum cf pn kasztel, it castello] 1 (Ist) Clădire mare, medievală, prevăzută cu turnuri şi cu creneluri, înconjurată de ziduri şi de şanţuri, care servea ca locuinţă seniorilor feudali. 2 Casă mare care imită arhitectura medievală.
3	(îe) în Spania Visuri irealizabile. 4 (îs) ~ de apă Construcţie specială (în formă de turn) care serveşte ca rezervor de apă. 5 Construcţie situată deasupra punţii superioare a unei nave.
castelachi sn [At: ARHIVA II, 101/10 / E: castel + -ache] 1-2 (Gri; şhp) Castelaş (1-2).
castelan,	smf [At: URECHE, ap. LET. 1,198/6 / V: caşt~y caşte le an
/ PI:	~e / E: lat castellanus, it castellano, pn kasztellan] 1 (Ist) Coman-
dant al unui castel (1) Si: (înv) burgrav, pârcălab, portar. 2 Proprietar al unui castel (1). 3 Administrator al unui castel (1).
397
CASTELAŞ
castelaş sn [At: CHEST. II, 51/44 / Pl: -e l E: castel + -aş] 1-2 (Şhp) Castel (1) (mic). 3 (Pop) Casă mai mare şi mai frumoasă în comparaţie cu celelalte dintr-un sat.
Cdsten sm vz castan Cdstin sn vz castan
castină sf [At: DA ms / Pl: -ne / E: fr castine] (Min) Calcar întrebuinţat în procesul de topire a unor minereuri. castinel sn vz câstănel
casting sn [At: DEX2 / Pl: (rar) -uri / E: eg casting] 1 Concurs sportiv în care participanţii au dreptul la un număr de aruncări la ţintă, cu lanseta, într-un timp limitat. 2 Selecţie de actori, figuranţi etc. pentru un spectacol sau film.
castisea şf[At: DA / Pl: -de / E: net] (Reg) Pensă la haină. castitate sf [At: VLAHUŢĂ, D. 33 / Pl: -taţi / E: lat castitas, -atis]
1	Puritate. 2 Nevinovăţie. 3 Virtute.
castor [At: GOLESCU, î. 51 / A şi: (înv) -tor / Pl: -i / E: fr, lat castor]
1	sm (Zlg) Mamifer rozător semiacvatic, lung de circa 85 cm, cu labele din spate palmate şi cu coada lăţită, care trăieşte în colonii clădindu-şi cu măiestrie cuibul pe malul apelor Si: biber (Castor canadensis). 2 sn Blana castorului (1). 3 sn îmbrăcăminte confecţionată din castor (2). 4 sn Postav făcut din părul de castor (1) amestecat cu lână Si: (iuz) castorină.
5	sa îmbrăcăminte confecţionată din castor (4).
castorină sf [At: NEGRUZZI, S. VI, 27 / PI: -ne / E: fr castorine] (Iuz) Castor (4).
castra vt [At: DA / Pzi: -rez / E: lat castrare, fr castrer] A extirpa, terapeutic sau accidental, glandele sexuale, provocând sterilitatea Si: a emascula, a ev ir a, (pop) a jugăni.
castrare .v/ŢAt: DA / Pl: -rări / E: castra] 1 Extirpare, terapeutică sau accidentală, a glandelor sexuale, provocând sterilitatea Si: castrat1, castra-ţie, emasculaţie, eviraţie, (pop) jugănire. 2 (îs) ~ radiologică Suprimare funcţională a glandelor sexuale cu ajutorul razelor X. castrat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: castra] Castrare (1). castrat2, ~ă [At: NEGRUZZI, S. V, 158 / Pl: -aţi, -e / E: castra] 1 a (D. masculi) Căruia i-au fost extirpate glandele genitale Si: emasculat, (pop) jugănit. 2 sm Scapet. 3 sm (Fig) Om lipsit de bărbăţie.
castraţie sf[At: ENC. VET. 82 / V: -iwne I Pl: -ii / E: fr castration] Castrare (1). castraţiune sf vz castraţie castravan sm vz crăstăval
castravecior sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: castravete + -ior] 1-2 (Şhp) Castravete (2) (mic). 3 (Bot; şîs ~ pentru oţet) Specie de castravete (1) cu fructe mici, verzi şi cu proeminenţe verucoase, care se consumă mai ales murate Si: castravete (4) (Cucumis sativus viridis).
castravete sm [At: BIBLIA (1688), 101/2 / V: crasta~, crăstâv~ / Pl: -eţi / E: castraveţi (pil) castraveţ < bg KpăCIRBHUă] 1 (Bot) Plantă legumicolă cu tulpina agăţătoare, acoperită cu peri aspri, cu frunze mari şi cu flori galbene (Cucumis sativus). 2 (Pre) Fructul acestei plante, de formă alungită, de culoare verde, care se consumă crud, murat sau gătit.
3	(îe) A vinde ~eţi la grădinar A da explicaţii într-o problemă cuiva mai bine informat decât cel ce vrea să-l lămurească. 4 Castravecior (2).
5	(Bot; reg) Plesnitoare (Ecbalium elaterium). 6 (Zlg; îc) ~-de-mare Holoturie (Zygophylum fabago).
castriet sn [At: ODOBESCU, S. I, 279 / Pl: net / E: tc kasrued] (Tcî) Renunţare. castriţă sfvz cratiţă
castroală .v/ŢAt: ALEXI, W. / V: crăstolă, crastol sn / Pl: -le / E: ctm castron, oală] (Reg) Vas mare de tablă.
castron sn [At: (a. 1802) IORGA,S. D. XII, 143/V: crastonl Pl: -oane f E: fr casserole, ger Kastrol, srb kastrola, pn kastrol] 1 Vas adânc în care se aduc la masă unele mâncăruri. 2 Conţinutul unui castron (1). 3 (Fig; irn; iuz) Pălărie tare, cu marginile scurte Si: gambetă. 4 (Sens nesigur; îs) -ul mării Golf. 5 (Iuz) Vas de gătit mâncarea Cf cratiţă, tigaie.
castronaş sn [At: (a. 1802) IORGA, S. D. XII, 143 / Pl: -e l E: castron + -aş] 1-6 (Şhp) Castron (1-3) (mai mic) Si: castronel (1-6).
castronel sn [At: DA / Pl: -e f E: castron + -el] 1-6 (Şhp) Castronas (1-6).
castru sn [At: COŞ BUC, AE. 99 / Pl: -re / E: lat castra, -rorum] Tabără romană întărită. casuar sm vz cazuar casuist, -ă a vz cazuist casuistic, -ă a vz cazuistic casuncă sfvz casâncă
casură ş/ŢAt: DN3 / PI: -re / E: fr cassure] (Frm) 1 Spărtură. 2 Fisură.
3	Loc pe suprafaţa unui obiect unde acesta este spart.
casus belii sni [At: DN3 / E: lat casus belii] (Liv) Orice acţiune politică sau militară care poate duce la declanşarea unui război.
caş [At: BIBLIA (1688) 367 / Pl: -uri sn, -i sm / E: ml caseus] 1 sn Produs alimentar preparat din lapte închegat şi zer Cf bulz, caşcavă (1), saramură, smăcoi, telemea, urdă. 2 sn (Pex) Cantitate de caş (1) căreia
1	s-a dat o formă prin presare Cf caşcaval, turtă. 3 sn (Pop; îe) A deşerta ~ul A fugi. 4 sn (îe) A fî pâine şi ~ (cu cineva) A fi prieten bun. 5 sn (îcs) De-a -ul Joc de copii, nedefinit mai îndeaproape. 6 sn (Trs) Brânză preparată în calupuri, având consistenţa mai tare decât brânza albă sau caşul (1). 7 sn (Pan) Substanţă gălbuie albicioasă care se formează în colţurile ciocului la puii de păsări. 8 sn (Irn; îe) A fi cu ~ul la gură sau încă nu i-a picat ~ul de la gură Se spune despre un tânăr nepriceput, lipsit de experienţă, dar cu pretenţii. 9 sm (Bot; şîc Mil-copiilor, Mil-popii, ~ul-găinii, ~ul-vrăbiilor) Plantă ierboasă, cu flori trandafirii-albicioase, întrebuinţată în medicină pentru proprietăţile sale emoliente (Malva neglecta). 10 sm (Bot; reg; şîc Mil-.popii, ~ul babei) Nalbă mică (Malva pusilla). 11 sm (Bot; reg; îc) ~ul-iepurelui Osul iepurelui (Ononis arvensis) 12 sm (Bot; reg; îc) ~uI-cioarei, ~ii-popii, ~ii-lupului (Globaria gigantea). 13 sm (Bot; reg; îae) Păducherniţă (Lepidium rude reale). 14 sm (Bot; reg; îae) Planta Lycoperdon candidum. 15 sm (Bot; reg; îc) ~ul-popii Floarea zgăibii (Malva crispa). 16 sm (Bot; reg; îae) Nalbă (Malva sylvestris).
caşa1 sf [At: DEX2 / E: cf ger kaschieren] Stofă de lână cu tuşeul moale, vopsită în culori deschise.
caşa2 vt [At: DA ms / Pzi: -şez. IE: caşa1] 1 A aplica, pe ţesături, un strat de substanţă care să le confere un tuşeu moale, ca de piele. 2 A caşera (1).
caşalot sm [At: DA / Pl: -oţi l E: fr cachalot] 1 Mamifer asemănător cu balena, care trăieşte în mările calde, caracterizat prin dezvoltarea mare a capului şi prin prezenţa dinţilor pe falca inferioară (Physeter catodon).
2	(îs) Ulei de - Amestec de ceruri fluide şi solide obţinut din capul de caşalot (1) şi folosit în medicină, în cosmetică şi în componenţa unor produse industriale Si: ulei de spermanţet.
caşare sf[At: DEX2 / Pl: -sări / E: caşa2] 1 Operaţie de aplicare, pe ţesături, a unui strat de substanţe care conferă ţesăturii respective un tuşeu moale, ca de piele. 2 Caşerare.
caşă .s/[At: DA / E: rs Kaiffl] Mâncare asemănătoare cu pilaful, preparată din arpacaş sau din mei, cu multă grăsime.
caşcaval sn [At: (a. 1693) ap. ŞIO / V: ~vea sf ~velă şf j ~vet / Pl: -uri, (nob) -e / E: tc kaşkavaf] 1 Specie de brânză fină, tare, în formă de turte sau de roţi, preparată din caş de lapte de oaie (mai rar de vacă). 2 (îs) ~ grecesc Caşcaval (1) foarte tare, uscat şi foarte sărat. 3 (Fam; îe) A se întinde la ~ A avea pretenţii exagerate. 4 (Fam; îe) A se întinde ca ~ul prăjit A se întinde (exagerat de) mult. 5 (Fam; îe) A se da la - A fi moale, prost. 6 (Pex) Brânzeturi asemănătoare caşcavalului (1). 7 (Mrn) Pană metalică folosită la fixarea arborelui gabier pe gabie.
caşcavalar sm [At: HIII, 449 / Pl: -i / E: caşcaval + -ar] (Reg) Unealtă folosită de ciobani, nedefinită mai de aproape Vz văşcălie. caşcave a sfvz caşcaval caşcavelă sfvz caşcaval caşcavet sn vz caşcaval
caşcovă .v/ŢAt: ZANNE, P. 477 / Pl: -ve / E: ns cf cascotă] 1 Cascotă
(2). 2 Caş (1).
398
CATAGRAFISI
caşectic smf, a [At: DEX2 / Pl: -ici, ~ice / E: fr cachectique] 1-2 (Med) (Persoană) care suferă de caşexie.
caşera vt [At: MDA ms / Pzi: -rez / E: fr cacher] 1 A lipi un strat de hârtie, de celuloid etc. pe o coală de hârtie sau de carton, pentru a-i da un aspect mai frumos Si: a casa2 (2), a caşura. 2 (D. confecţii) A fixa un strat de spumă poliuretanică între tricot şi căptuşeală. caşerare [At: DN3 / PI: -rări / E: fr cacher] Caşerat. caşerat1 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr cacher] Lipire a unui strat jie hârtie sau de celuloid etc. pe o coală de hârtie sau de carton, pentru a-i da un aspect mai frumos Si: casare, case rare.
caşerat2, ~ă [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: fr cacher] 1 (D. coli de hârtie sau de carton) Pe care s-a lipit o coală de hârtie sau de carton, pentru a-i da un aspect mai frumos. 2 (D. confecţii) Cu un strat de spumă poliuretanică fixat între tricot şi căptuşeală.
caşet1 sn [At: DN3 / Pl: -e, -uri / E: fr cachet] 1 (Frm) Carnet.în care se marchează fiecare lecţie pe care o ţine un profesor. 2 (Frm) Plată făcută după un număr de lecţii predate. 3 (Fit) Plic ştampilat din prima zi a emisiunii timbrelor. caşet2 sn vz caşetă
caşetă sf [At: DA ms / V: caşet sn / Pl: -te / E: fr cachet] (Far) Capsulă mică dintr-o foiţă de amidon, în care se introduc, spre a fi înghiţite, medicamente sub formă de pulbere (cu gust neplăcut) Si: bulină.
caşeu sn [At: DEX2 / Pl: -ri / E: fr cachet] (Cig) Mască folosită în filmarea combinată, pentru a se acoperi partea din cadru care nu trebuie să apară.
caşexie .s/[At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr cachexie, lat cachexia] (Med) Stare generală proastă a organismului, comună mai multor boli,care se manifestă prin tulburarea funcţiilor organismului, prin slăbire şi anemie extremă, prin scăderea temperaturii corpului etc.
caşie sf [At: BARCIANU / Pl: -ii / E: net] (Bot; Trs; înv) 1 Lemn câinesc (Ligustrum vulgare). 2-4 Caprifoi (1-3) {Lonicera caprifolium, Lonicera nigra, Lonicera xylosteum). caşmeriu sn vz caşmir
caşniir sn [At: ŞEZ. III, 125 / V: cajm~, ~meriu / Pl: (1,2) -uri / E: fr cachemire] 1 Ţesătură moale şi fină confecţionată din lâna caprelor de Caşmir. 2 îmbrăcăminte confecţionată din caşmir (1). 3 (Iuz) Şal făcut din caşmir (1). 4 Rasa de capre crescută în Caşmir şi în Tibet pentru părul foarte fin şi mătăsos. 5 (Reg; îf -meriu) Broboadă de cap.
caşneu sn [At: KLOPŞTOCK, F. 148 / Pl: -ri / E: fr cache-nez] (Frî) Fâşie lungă din stofă groasă de lână, mătase etc. cu care se înfăşoară gâtul pe vreme friguroasă Si: fular, sal. caştarige sf vz catalige
caşte sf [At: ODOBESCU, O. II, 63 / V: -tie / Pl: net / E: ger Kasten] (Tip) Cutie având compartimente în care se păstrează literele de acelaşi caracter Si: casă1 (38). caştelean sm vz castelan caştie sfvz caşte
caşura vt [At: MDA ms / Pzi: -rez / E: net] A caşera. caşurdre sf [At: DEX2 / Pl: -rări / E: caşa] Caşerare. cat sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: -uri / E: tc kat] 1 Etaj. 2 (îs) -ul de jos Parter. 3 (în scrierea chirilică) Şir de litere aflate deasupra rândului sau a cuvântului de care aparţin. 4 (Mrn) Etaj între cele două punţi ale unei nave. cata v vz căuta
catabatic, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice IE: fr catabatique] (D. vânturi; îoc anabatic) în cădere.
catabolea sf [At: MARIAN, NA. 342 / E: net] (Mtp; Buc) Fiinţă imaginară cu care se sperie copiii.
catabolic, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr catabolique] 1 Specific catabolismului. 2 Care provine de la catabolism. 3 Care aparţine catabolismului. 4 Referitor la catabolism.
catabolism sn [At: DEX2 / E: fr catabolisme] Proces biologic de transformare a unor substanţe complexe, specifice organismului, în alte
substanţe mai simple şi nespecifice, pe care organismul le elimină Si: dezasimilare, dezasimilaţie.
catabolitsm [At: DN3 / Pl: -iţi / E: fr catabolite] (Big) Substanţă rezultată în urma proceselor catabolice care au loc în organismele vii.
cataclastic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr cataclastique] 1 (D. minerale, roci etc.) Care este zdrobit sub acţiunea forţelor tectonice. 2 (D. procese biologice) Care provoacă o cataclază.
catacldză ş/’[At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr cataclase, ger Kataklase] Zdrobire totală sau parţială a minereurilor componente din roci sub acţiunea proceselor dinamice din scoarţa pământului.
cataclism sn [At: TEODORE ANU, M. II, 19 / Pl: -e, (înv) -uri / E: fr cataclysme, lat cataclysmus] 1 Schimbare catastrofală bruscă în caracterul şi în condiţiile naturii şi ale vieţii pe pământ, sub influenţa unor procese atmosferice, tectonice sau vulcanice nimicitoare. 2 (Fig) Răsturnare bruscă, distrugătoare, în viaţa socială.
catachsmic, -ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr cataclismique] 1-2 (Rar) Care are caracterul unui cataclism (1-2).
catacombă sf [At: NEGRUZZI, S.I, 203 / V: -cum- / Pl: -be / E: fr catacombe, it catacomba] 1 Galerie subterană, naturală sau artificială, care servea primilor creştini drept refugiu, loc de cult şi de înmormântare.
2	(Pgn) Orice galerie subterană (lungă şi îngustă). catacreză sfvz catahreză catacnmbă sf vz catacombă
catadicseală sf[At: ALEXI, W. / Pl: -eli / E: catadicsi + -eală] (Iuz) Consimţire (formală, de complezenţă) Si: catadicsire.
catadicsi vt [At: PANN, E. III, 76/14 / V: -andisi, -ati-, -ixi / Pzi: -sesc / E: ngr xamSixopm] (Fam) A găsi de cuviinţă (să facă ceva). catadicsire sf [At: DA / Pl: -ri l E: catadicsi] (îvr) Catadicseală. catadioptric, -ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr catadioptrique] (D. un sistem optic) Format din lentile şi o oglindă.
catadioptru sm [At: DEX2 / P: -di-op- / E: fr catadioptre] 1 Sistem optic care răsfrânge razele luminoase în direcţia lor de incidenţă. 2 Ochi-de-pisică (pentru semnalizare la vehicule).
catafalc sn [At: VLAHUŢĂ, P. 1 / PI: -uri, (iuz) -Ice / E: fr catafalque, ger Katafalk] 1 Postament înalt pe care se aşază sicriul unui mort sau, la comemorări. 2 Efigia unei persoane defuncte.
catafazie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr cataphasie] (Med) Tulburare a vorbirii, constând în repetarea mecanică a aceloraşi fraze sau cuvinte.
catafilă sf [At: DN3 / Pl: -le / E: ns cf eg cataphyil] (Bot) Frunză redusă, de forma unor solzi, care se găseşte pe tulpinile subpământene sau la exteriorul mugurilor. cataforetic, -ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice I E: fr cataphoretique]
1	Referitor la cataforeză (1). 2 Care provine de la cataforeză (1). 3 Care aparţine cataforezei (1). 4 Specific cataforezei (1). 5 De cataforeză (1).
cataforeză .v/'[At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr cataphorese] 1 Deplasare, spre catod, a particulelor dintr-o soluţie coloidală sub acţiunea câmpului electric.
2	Introducere în organism a unor substanţe medicamentoase cu ajutorul ionizărilor prin curent continuu.
catafract [At: ŞINCAI, HR. III, 113/8/ Pl: -ţi / E: lat cataphractus, gr xarvcapopooaog] 1-2 sm, a (înv) (Călăreţ) îmbrăcat în armură. 3 sm (Ant) Platoşă grea, făcută din diferite materiale, adaptată pentru om şi pentru cai.
catagrafia vt [At: DDRF / P: -fi-a / Pzi: -iez / E: ngr xormŢpcupia] (înv) 1 A înregistra. 2 A inventaria.
catagrafic, -ă a [At: LM / Pl: -ici, -ice / E: catagrafie + -ic] (îvr) 1-3 Specific catagrafiei (1-3). 4-6 Referitor la catagrafie (1-3). 7-9 Care provine din catagrafie (1-3). 10-12 Care aparţine catagrafiei (1-3).
catagrafie sf [At: (a. 1793) URICARIUL XVI, 328 / V: -tara-f A şi: (înv) -raf- / Pl: -ii / E: ngr xomŢpouprj] (înv) 1 Inventar. 2 Recensământ.
3	(Imp) Impozit stabilit pe baza unui recensământ.
catagrafisi vt [At: (a. 1852) URICARIUL II, 198 / Pzi: -sesc / E: net] (înv) 1-2 A catagrafia (1-2).
399
CATAHREZĂ
catahrzză sf[At: DA ms / V: ~acr~ / Pl: ~ze l E: fr catachrese, lat catachresis] Figură de stil care constă în transferarea înţelesului unui cuvânt asupra altui cuvânt cu înţeles apropiat.
catahris sn [At: (a. 1785) URICARIUL 11,78 / V: (înv) -is / A şi: -hris / Pl: -uri / E: ngr xaraxprpig] (Gri) Abuz. catahrisis sn vz catahris
catahrismie sf[At: ALECSANDRI, T. 453 / Pl: ~ii / E: catahris] (înv; gmţ; nob) Catahris.
catahristicos av [At: (a. 1820) URICARIUL I, 255 / E: ngr xamxpeanxSjg] (Grî) în mod abuziv.
cataif [kt: NEGRUZZI, S.I, 286 / V: cada-/ Pl: ~uri / E: tc katayif\
1	sn (înv) Tăieţei subţiri. 2 a (înv; îs) Tutun ~ Tutun tăiat fin. 3 sn Prăjitură preparată din două straturi de tăieţei foarte fini, prăjiţi şi însiropaţi, între care se pune un strat gros de frişcă.
catalan, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~i,	/ E: fr catalan] 1 smf, a (Persoană)
care face parte din populaţia Cataloniei. 3-4 smf a (Om) originar din Catalonia. 5 smp Populaţia care se găseşte pe teritoriul Cataloniei (Spania) şi, izolat, în Franţa, Italia, America Latină etc. 6 a Care aparţine Cataloniei.
7	a Care aparţine catalonilor (5). 8 a Privitor la Catalonia. 9 a Privitor la cataioni (5). iO a Care este specific Cataloniei. 11 a Care este specific catalonilor (5). 12 a Care provine din Catalonia. 13 sf Limbă romanică vorbită de catalani (5).
catalază sf [At: DEX / Pl: ~ze / E: fr catalase] (Big) Enzimă care catalizează descompunerea peroxidului de hidrogen în apă şi oxigen. catalboş sm vz caltaboş
catakcte snp [At: DA ms / E: net] (înv) Antologie. catakctic an [At: DA / Pl: -ice / E: fr catalectique] (în metrica greco-latină; îs) Vers ~ Vers care se termină printr-un picior incomplet.
catalepsie sf [At: DA / Pl: ~i/ / E: fr catalepsie y lat catalepsis] (Med) Stare patologică care apare în unele boli psihice şi care se caracterizează printr-o rigiditate bruscă a muşchilor şi printr-o tulburare a funcţiilor cerebrale.
catakptk,~ă [At: DA / Pl: -ici, ~ice / E: fr cataleptique, lat catalepticus]
1	a Privitor la catalepsie. 2 a Care aparţine catalepsiei. 3 a Care provine de la catalepsie. 4 a Specific catalepsiei. 5-6 smf, a (Persoană) care suferă de catalepsie.
cataleptiform, -ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr cataleptiforme] (Med)
1	Care prezintă simptomele catalepsiei. 2 Care aminteşte de catalepsie. cataif oase sfp vz catrafuse catalică sf vz catalige catalig sn vz catalige
catalige sfp [At: (a. 1646) GCR 1, 164/6 / V: caştarige, -ică, ~ig sn, -arigă sf -ariţi, cătărage, cătărâji, cătărig sn, cătâng sn, cătăroage l E: cf bg Kma. iHiH] 1 Prăjini prevăzute cu suporturi pentru picioare, cu care se umblă la înălţime (în locurile noroioase) Si: picioroange. 2 (Fig; fam) Picioare lungi (ale oamenilor sau ale păsărilor) Si: compasuri, crăcane, fuse. 3 (Mol; fig; îf cătărigă) Nume de capră (probabil cu picioare lungi). 4 (înv; îf cătărigă) Adolescent.
catalitic, ~ă a [At: DA / Pl: -ici, -ice f E: fr catalytique] 1 Care se produce prin cataliză. 2 Specific catalizei. 3 Care aparţine catalizei.
4	Referitor la cataliză.
cataliza vt [At: MARCOVTCI, CH. 144 / Pzi: ~zez / E: fr catalyser] A produce o cataliză.
catalizare sf [At: DA ms / Pl: -zări / E: cataliza] Producere a unei catalize Si: catalizat1.
catalizat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: catalizai Catalizare. catalizat2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e t E: cataliza] (D. reacţii chimice) Grăbită sub influenţa unor catalizatori (1).
catalizator, -oare [At: MACAROVICI, CH. 143 / Pl: -i, -oare l E: cataliza + -tor cf fr catalyseur] 1 sm (Chm) Substanţă care măreşte viteza unei reacţii chimice, fără ca ea însăşi să fie modificată Si: (rar) catalizor.
2-3 sm, a (Persoană, lucru, eveniment) care provoacă (sau favorizează)
o	acţiune.
cataliză ,v/‘[At: DA / Pl: ~ze l E: fr catalyse] Mărire a vitezei unei reacţii chimice, sub influenţa unor catalizatori (1). catalizor sm [At: DN3 / Pl: -i l E: fr catalyseur] (Rar) Catalizator (1). catalog sn [At: TDRG / A şi: -tal- / Pl: -oage, (rar) -uri / E: ngr xarcCkojog, fr catalogue, lat catalogus] 1 Listă, caiet, registru, sistem de fişe etc. care conţine o înşirare metodică, după anumite criterii şi cu anumite scopuri, de nume de fiinţe sau de obiecte, titluri de cărţi etc.
2	(Pex) Broşură care prezintă o listă de mărfuri şi preţul acestora. 3 (înv) Tablă de materii. 4 (Ast; înv; îs) ~ ceresc Notare a coordonatelor ecuatoriale ale stelelor în coloane verticale.
cataloga vt [At: TEODOREANU, M. II, 71 / Pzi: ~ghez, (nob) ~gez / E: fr cataloguer] 1 A înregistra într-un catalog (1) Si: a catalogiza. 2 (Pex) A enumera. 3 (Fig; dep) A considera pe cineva drept... Si: (fam) a categorisi.
catalogare sf [At: DA / Pl: ~gări / E: cataloga] 1 înregistrare într-un catalog (1) Si: catalogat1.2 Enumerare. 3 (Fig; dep) Considerare a cuiva drept... Si: (fam) catalogat1, categorisire, catalogat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cataloga] 1-3 Catalogare (1-3). catalogat2> a [At: DA / Pl: ~a/z\ -e l E: cataloga] 1 Care este sau a fost înregistrat într-un catalog. 2 (Pex) Enumerat. 3 (Fig; dep) Considerat drept... Si: categorisit, catalogiza vt [At: DA / Pzi: -zez / E: calalog + -iza] (îvr) A cataloga (1). catalografie sf [Ai: DEX2 / E: fr catalographie] 1 Tehnică a alcătuirii cataloagelor (1) de bibliotecă sau de muzeu. 2 Ramură a biblioteconomiei care studiază principiile şi metodele întocmirii cataloagelor de bibliotecă.
catalpă .v/tAt: DICŢ. SILV., ap. DA ms / Pl: -pe l E: fr catalpa] (Bot) Arbore decorativ originar din America de Nord, înalt până la 15 m, cu frunze mari, ovale şi cu flori albe (Catalpa bignonioides).
catamaran sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr catamaran] 1 Ambarcaţie cu pânze alcătuită din două corpuri de plutire. 2 Pirogă cu două flotoare laterale.
catamenial, ~ă a [At: DEX2 / P: -ni-al l Pl: ~i, -e 1 E: fr catamenial) (Med) Care se produce în timpul sau imediat înaintea menstruaţiei Si: menstrual.
catameniu sn [At: DN3 / P: -niu l E: lat catamanium] (Rar) Perioada menstruaţiei.
catamncză sf [At: DEX2 / E: fr catamnese] (Med) Urmărire a evoluţiei unei afecţiuni la un bolnav, pe baza informaţiilor date de acesta după ieşirea din spital.
catamorfism sn [At: DEX2 / PI: -e / E: eg catamorphisme] (Gig) Totalitate a proceselor care se produc în partea superioară a scoarţei terestre. catană sf vz cătană catandisi v vz catadicsi catapetazmă sfvz catapeteasmă
catapeteasmă sf [At: BIBLIA (1688) 65 / V: ~tazniă, ~zmă, ~piteazmă / Pl: ~esme l E: vsl KATAner&ŞMA, ngr xavaTT^raajjLa] 1 (în Templul din Ierusalim) Vălul care despărţea partea numită Sfântă de sfânta sfintelor, unde se afla chivotul legii, toiagul lui Aaron şi mana. 2 (La bisericile ortodoxe) Perete despărţitor (împodobit cu icoane) între altar şi restul bisericii Si: iconostas, tâmplă2, catapeteazmă sfvz catapeteasmă catapiteazmă sf vz catapeteasmă
caţaplasmă sf [At: N. LEON, MED. 156 / V: ~lea~ l Pl: -me l E: fr cataplasme, lat cataplasma] 1 Pastă medicinală, cu acţiune emolientă şi revulsivă, care se aplică, drept remediu, pe partea bolnavă a corpului.
2	(Pex) Bucată de pânză, bandaj etc. pe care se întinde cataplasma (1), pentru a fi aplicată pe corp. catapleasmă sf vz caţaplasmă
catapkctic, a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr cataplectique] 1-2 Referitor la cataplexie (1-2). 3-4 Care aparţine cataplexiei (1-2). 5-6 Care provine de la cataplexie (1-2). 7-8 Specific cataplexiei (1-2).
400
CATASTROFAL
cataplex\e sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr cataplexie] (Med) 1 încetare bruscă şi de scurtă durată a oricărei mişcări (fără pierderea conştiinţei).
2	încremenire de frică. catapult sn vz catapultă
catapultă sf[AV. DEX2 / Pzi: ~tez / E: catapulter] 1 A lansa ceva cu o catapultă (1). 2 (Spc) A lansa un avion prin catapultă (2).
catapultă sf [At: IONESCU-MUSCEL, ŢES. 230 / V:	sn / Pl: ~te /
E: fr catapulte, lat catapulta] 1 Maşină de război, folosită mai ales la atacul cetăţilor, care servea în antichitate şi la începutul evului mediu la aruncarea pietrelor sau a butoaielor cu substanţe inflamabile asupra inamicului. 2 Dispozitiv pentru lansarea unei aeronave care, la decolare, trebuie să atingă
o	viteză mare pe un spaţiu redus. 3 Dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului împreună cu scaunul sau cu cabina, în vederea paraşutării lui în caz de pericol.
catar1 sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr cathare] Adept al unei secte creştine din Europa Apuseană în sec. IX-X1V, înrudite cu bogomilismul, care respingea ierarhia catolică şi considera proprietatea privată ca un păcat.
caţăr2 sn [At: LB / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr catarahe, lat catarahus\ 1 Inflamaţie acută sau cronică a mucoasei unui organ, cu secreţie abundentă. 2 (Pex; iuz) Guturai.
catăra sfs [At: ÎNDREPTAREA LEGII, ap. DA ms / Pl: net / E: ngr xaxdpa] (Bis; grî) Blestem. catar act sn vz cataractă
cataractă sf [At: CANTEMIR, IST.140 / V: ~ct sn / PI: ~te / E: fr cataracte, lat cataracta] 1 Cădere a unei ape curgătoare mari (fluviu) de la o (mare) înălţime Si: cascadă. 2 Cădere naturală de apă produsă pe o succesiune de terenuri abrupte mici, în trepte Si: cascadă. 3 Ansamblu de cataracte (2) mai mici. 4 Boală de ochi, cu opacifierea cristalinului, care poate duce la orbire totală sau parţială Si: (pop) albeaţă, catarafie sf vz catagrafie
cataragi smp [At: BĂLCESCU, M. V. 608 / E: ns cf tc katamak „a lovi cu lancea44] Diviziune a vechii miliţii a cazacilor, care nu primea leafă, ci scutiri de dăjdii în schimbul serviciului.
cataral, ~ă a [At: LM / Pl:	~e / E: fr catarrhal] (Med) 1-4 (Care
ţine) de catar2 (1-2).
cataramă sf [At: ANON. CAR. / V: -me, cătăr-, cătărambă / Pl: ~me, (rar) ~rămz, (pfm) cătărămi / E: săs *Kattenramem cf ger Kattenriemen „curea cu lanţ44] 1 Inel sau pătrat de metal, os, material plastic etc. la mijloc cu o traversă (cu sau fără dinţi) prinsă la capătul unei cingători, curele, în care intră celălalt capăt, făcând ca cingătoarea sau cureaua să se încheie sau să se strângă (prin introducerea dinţilor în nişte găuri) Cf agrafă, copcă, încheietoare,pafta. 2 Dispozitiv de închidere a unor bentiţe, curele etc., folosit ca obiect decorativ la confecţii sau încălţăminte. 3-4 (Fam; îljv) La ~ Zdravăn. 5 (Fam; îs) Prieten la ~ Prieten foarte bun. 6 (Reg) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. catarăme sf vz cataramă catarâge sfp vz catalige catarcă sf vz catargă2
cataresis sf [At: ŞINCAI, HR. III, 249 / Pl: net / E: ngr xatdppeimg] 1-2 (înv) (Ordin de) destituire.
catarg1 sn [At: VARLAAM, C. II, 31/2 / V: (înv) catart / Pl: ~rge şi ~uri / E: ngr xaxcfpn] 1 Stâlp de lemn sau tub metalic care se montează vertical pe o navă pentru a susţine pânzele sau antenele de radio Si: arbore.
2	(Pex) Brad lung şi gros curăţat de crengi şi de coajă, din care se fac catarge (1). 3 (Reg; pex; lpl) Plută formată din trei sau patru catarge (2) legate la un loc. 4 (Pex; nob) Băţ de steag. 5 Construcţie metalică care înlocuieşte turnul de extracţie în industria petrolieră. catarg2 sn vz catargă1
catargă1 .v/ [At: PRAV. 331 /V: ~rg sn, catar-, cater- / Pl: ~rge / E: gr mfoepuou] 1 (îvp) Corabie. 2 (Spc) Galeră. 3 (Pex) Muncă silnică pe galeră.
catargă2 .v/'[At: PAMFILE, I. C. 155 / V: catarcă, căt-i Pl: ~rge I E: ns cf targa] (îvp) Sanie mică pe care o trage omul, cu lemne, din pădure Si: (reg) cioaclă, hurişte.
catargdsn [At: DDRF / Pl: -rgei / E: catarg + -el] 1-2 (îrg; şhp) Catarg1 (1) (mic). 3 Trunchi de molid (cam de 26 m lungime şi 45 em grosime) din care se leagă cinci bucăţi în plută. catargxu sm vz catărgiu catarig sn vz catalige catarigă .v/'vz catalige
catarin sm [At: DEX2 / Pl:	/	E:	eg	catarrine] Catarinian (2).
catarincă sf vz caterincă
catarinian sm [At: DN3 / P: ~ni-an / Pl: ~i / E: fr catarhiniens] 1 (Lpl) Grup de primate superioare, cu nările apropiate, septul nazal mult îngustat şi cu coadă scurtă, neprehensilă, care trăiesc în Africa, Asia şi unele insule australiene. 2 Exemplar din grupul catarinian (1). catariţi sfp vz catalige
cataroi [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 36 / V: (înv) ~e,~ruie,cătăruie sf / Pl: ~oaie sn / E: ngr xcnajjfxrtf] 1 sn (îrg) Dambla. 2 sn (îrg) Moarte. 3 sn (îrg) Guturai. 4 sn (îrg; pex) Gripă. 5 sn (îrg) Gută. 6 sn (îsp) Boală produsă de scuipatul zmeilor pe pământ. 7 sn (îe) Lovi-te-ar ~ul Lovi-te-ar damblaua. 8 (Pex; fam) Pietroi. 9 sm (Reg) Cataroaică.
cataroaică sf[At: PĂSCULESCU, L. P. 138 / Pl: -oaice / E: cataroi + -oaică] (Reg; în descântece) Persoană răutăcioasă Si: tartor, cataroie sfvz cataroi
cataros, -oasă a [At: DICŢ / Pl: ~o.yi, -oase / E: catar + -av] (îvr; nob) Care are catar2 (1). catarosi v vz catortosi catarosire sfvz catortosire cataros\tJsn vz catortosit1 catarosit2, ~ă a vz catortosit2 catarsis sn vz catharsis catart sn vz catarg catărtic , -ă a vz cathartic catartosi v vz catortosi catartosxre sfvz catortosire catartosxt1 sn vz catortosit1 catartosit2, -ă a vz catortosit2 cataruie sf vz cataroi
catastasis sf [At: (a. 1804) DOC., ap. DA / Pl: net / E:ngr xarderaxeng] (Grî) 1 Stare. 2 Situaţie.
catastază sf [At: DN3 / Pl: -ze / E: fr catastase] 1 Moment în tragedia antică în care se accentuează punctul culminant înaintea catastrofei. 2 (Muz) Pregătire a vocii (înainte de a cânta). catastich sn vz catastif
catastif sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. 1,192 / V: ~\ch,~Ah, (Pl:~ije, -i/z, -i.ye, ~i.y/, ~izi, ~rive),~iv, cătastiv / Pl: ~uri şi ~e / E: ngr xonxbnxoo ] (înv) 1 Registru. 2 Carte. 3 Catalog. 4 Caiet. 5 Listă. 6 Jurnal. 7-8 Condică (de socoteli). 9 Protocol. 10 (îe) A ţine -ele A ţine contabilitatea unei afaceri. 11 (înv; îs) Ţinerea ~elor Contabilitate. 12 (Pan) Răboj. 13 (îe) A avea (pe cineva) însemnat la — A urmări cu atenţie faptele cuiva, spre a se răzbuna asupra lui, spre a-1 prigoni, spre a-i putea dovedi incorectitudinea. 14 (înv; îs) - mic Carnet. catastih sn vz catastif
catastmlsn [At: (a. 1652) PRAVILA LUI MATEI BASARAB, ap. CADE / Pl:	/ E: catastih + -el] 1-16 (înv; şhp) Catastif (1-8) (mic).
17	(Jur; înv) Codicil. catasfiv sn vz catastif catastrăl, ~ă a vz cadastral catastrălnic, ~ă a vz cadastralnic catastrof sn vz catastrofă
catastrofal, ~ă a [At: DA / Pl:	/ E: catastrofă + -al] 1 Care produce
o	catastrofă (1) Si: catastrofic (1). 2 Care are proporţiile unei catastrofe
(1)	Si: catastrofic (2), dezastruos.
401
CATASTROFĂ
catastrofă sf[At: GHICA, S. 115 / V: (nob) -of sn / Pl: -e / E: fr catastrophe, lat catastropha, ngr xaraorpcxpa „întoarcere**] 1 întâmplare neaşteptată, tragică şi dezastruoasă Si: nenorocire Vz cataclism. 2 (Lit; pex) Eveniment decisiv, care duce la deznodământul tragic al acţiunii.
catastrofic, -ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr catastrophique] 1-2 Catastrofal (1-2).
catastrofism sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr catastrophisme] Teorie a lui Georges Cuvier, care atribuie cataclismelor periodice schimbările geologice şi biologice survenite pe suprafaţa terestră.
catastrofist, -ă [At: DEX / Pl: -işti, -e / E: fr catastrophiste] 1-2 smf a (Persoană) care susţine teoria catastrofismului. 3-4 a (De sau) referitor la catastrofism. 5 a Propriu catastrofismului.
catatermometru sn [At: DN3 / Pl: -re / E: fr catathermometre] Instrument medical utilizat pentru măsurarea căldurii pierdute de corpul omenesc datorită curenţilor de aer şi transpiraţiei.
catatonic, -ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr catatonique] 1 De catatonie. 2 Referitor la catatonie.
catatonie sf [At: DN3 / Pl: -U / E: fr catatonie] Sindrom psihomotor al schizofreniei, caracterizat prin stare de fixare a corpului în anumite poziţii şi prin conduită stereotipă şi stupoare mentală.
catatrehmos sn [At: POLIZU / Pl: net / E: ngr xaTarpejiog] (Grî) Prigonire.
catatrexi v [At: VĂCĂRESCUL, IST. 293/24 / V: -rixi / Pzi: ~Ae.sc / E: ngr xanarpe] (Grî) A prigoni. catatrexire sn [At MDA ms / Pl: -ri / E: catatrexi ] (Grî) Prigonire. catatrexit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: catatrexi ] (Grî) Prigonire1. catatrexit2, -ă a [At: MDA ms / P: -iţi, -e! E: catatrexi ] (Grî) Prigonit2. catatrixi v vz catatrexi catatrixire sf vz catatre xire catatrixit1 sn vz catatrexit1 catatrixit2, -ă a vz catatrexit2 catavasiariu sn vz catavasier
catavâsie sf [At: MINEIUL (1776), 32 V2 / A şi: -vasie / P: -si-e / Pl: -\i / E: vsl KATABăcne] (Bis) Irmos care completează fiecare dintele nouă cântări ale canoanelor, cântat, la utrenie, duminica şi la sărbători, de amândouă stranele, cântăreţii coborând în mijlocul bisericii.
catavasier sn [At: RĂŞCANU, L. LXXXV/21 / V: -iariu / P: -si-er / Pl: -e / E: catavasie + -er] Carte care conţine catavasiile.
catazonă sf [At: DN3/ Pl: -ne I E: fr catazone] 1 Zona cea mai adâncă (peste 12 km) de metamorfism în scoarţa Pământului. 2 Ansamblul şisturilor cristaline formate în condiţiile celui mai intens metamorfism regional.
cată-ceartă sm [At: BARONZI, L. 1,96/6 / Pl: ~ / E: ctîm cată + ceartă] (Pop) Om arţăgos. catărgă sfvz catargă1 catâlfodse sfp vz catrafuse.
catâr [At: GCR 1,304 /V: cat-, -rc / Pl: -i / E: tc katyr] 1 sm Animal domestic hibrid rezultat din împerecherea măgarului cu iapa sau a armăsarului cu măgăriţa (Equus mullus) Si: (îrg) mâşcoi. 2 sm (Pfm; pan) Om încăpăţânat. 3 sm (înv; pex) încălţăminte proastă. 4 sm (Reg) Gheată scâlciată. 5 sm (Reg) Papuc fără toc. 6 sm (Reg) Copac noduros, încâlcit Si: terş. 1 a (Pex; im) Hibrid.
catârar sm [At: DA ms / PI: -i / E: catâr + -ar] 1-2 (Păzitor sau) mănător de catâri (1) Si: (reg) catârgiu (1-2).
catâraş sm [At: TEODORESCU, P. P. 513 / V: căt-l Pl: -i / E: catâr +-05] 1-2 (Pop; şhp) Catâr (1) (mic) Si: (pop) catârel (1-2).
catâră sf [At: ŢICHINDEAL, T. 110 / V: (reg) cătară / Pl: -re / E: catâr + -ă] (Reg) Catârcă (1). catârc sm vz catâr
catârcă sf [At: ŞINCAI, HR. II, 232 / Pl: -ce / E: catâr + -că] 1 Femela catârului (1). 2 (înv) Prostituată de mahala.
catârel sm [At: POP, ap. ŞIO / Pl: -ei / E: catâr + -el] (Pop; şhp) 1-2 Catâraş (1-2).
catârgiu sm [At: DR. IV, 862 / V: catar- / Pl: ~i/ / E: tc katargy] 1-2 Catârar (1-2).
catch sn [At: DN3 / V: (rar) catch-can / P: checi(-chen) / Pl: -uri / E: fr catch, eg catch (as catch) can] 1 Gen de lupte libere în care sunt permise aproape orice mijloace pentru înfrângerea adversarului. 2 Cântec liric englez pentru două, trei sau mai multe voci, în stil polifonic, destinat a fi interpretat numai de bărbaţi. catch-can sn vz catch catechism sn vz catehism catechizd v vz catehiza catechizare .s/vz catehizare catechizdt, -ă a vz catehizat2 catechizdţie sf vz catehizaţie catecxxmen sm vz catehumen
catedrală [At: (a. 1834) URICARIUL VIII, 186 / Pl: -le I E: fr cathedrale] 1 «/(Cdal) Biserică unde este scaunul unei dieceze. 2-4 sf Biserica scaunului mitropolitan sau (arhi)episcopal. 5 (Pex) Biserica principală dintr-o localitate, în care serviciul e oficiat de un (arhi)episcop.
catedrătic, -ă [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: it cattedratico] (Itm; rar) 1 a Profesoral. 2 sm Titular al unei catedre universitare.
catedră j/[At: ZILOT, CRON. 72 / A şi: (rar, lat) cat- I Pl: -re I E: lat cathedra] 1 (Asnb) Jeţ. 2-3 (în şcoală) Construcţie (de scânduri) cu un podium pe care se înalţă un pupitru şi un scaun pentru profesor, conferenţiar etc. Cf tribună. 4 (Bis; rar) Amvon. 5 (Pex) (Birou sau) masă a profesorului. 6-7 (Pex) Post (şi funcţie) de profesor Si: (iuz) profesură.
8	(îe) A vorbi (ca) de la ~ A vorbi savant, livresc,-afectat. 9 Unitate de bază într-o instituţie de învăţământ (superior), în cadrul căreia se desfăşoară activitatea didactică, metodică şi de cercetare ştiinţifică în domeniul uneia sau mai multor discipline. 10 (înv) Reşedinţa unui şef de stat, unui patriarh, unui episcop, unui prelat Si: scaun Vz capitală, catefea sf vz catifea
categorematic, -ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr categorematique] (Log; d. termeni) Care are semnificaţie prin el însuşi.
categoremă sf [At: DN3 / Pl: -me / E: fr categoreme] (Log) Noţiune universală, în sistemul lui Aristotel, care se referea la modurile generale potrivit cărora un lucru poate fi enunţat în legătură cu altul.
categorial, -ă a, av [At: DEX2 / P: -ri-al l Pl: -i, -e I E: categorie1 + -al] 1-4 Referitor la categorii1 (1-2).
categoric, -ă [At: GHICA, S. 376 / Pl: -ici, -ice / E: fr categorique, lat categoricus] 1-4 a, av (Care este) fără (condiţii sau) alternative Si: hotărât, necondiţionat, precis, (înv) categoricesc (2), categoriceste. 5 a (Log; d. judecată) în care legătura dintre subiect şi predicat este necondiţionată şi sigură. 6-7 a (Log; îs) Judecată -ă Judecată care (afirmă sau) neagă o relaţie sigură, necondiţionată, între subiect şi o însuşire a sa. 8-9 a, av (Pex) Clar.
categoricesc, -ească a [At: DA ms / Pl: -eşti / E: categoric + -esc] 1 Despre care nu încape nici o îndoială Si: hotărât, limpede, precis. 2 (înv) Categoric (1).
categoriceşte av [At: DA ms / E: categoric + -este] (înv) Categoric (2). categorie1 .s/ŢAt: CANTEMIR, IST. 13 / Pl: ~i/ / E: fr categorie, lat categoria] 1 Noţiune fundamentală care exprimă proprietăţile şi relaţiile esenţiale şi generale ale obiectelor şi fenomenelor realităţii. 2 (Fiz) Fiecare dintre formele fundamentale ale gândirii umane sub care sunt subsumate toate percepţiile şi ideile despre lume (substanţă, relaţie, cauză etc.)
3	Fiecare dintre clasele în care se încadrează fiinţe, lucruri, fenomene etc. după deosebirile de grad dintre ele. 4 (Pex) Grup de fiinţe, de lucruri sau de fenomene de acelaşi fel sau asemănătoare între ele. 5 (Big; îs) ~ sistematică sau taxonomică Fiecare dintre marile grupe de plante sau de animale asemănătoare şi înrudite (clase, ordine, familii etc.) 6 (Spt) Fiecare dintre grupele în care sunt împărţiţi sportivii sau echipele după criterii de greutate, vârstă, sex, clasificare sportivă sau grad de pregătire. 7 (Spt;
402
CATHARSIS
îs) ~ de greutate Categorie1 (6) de concurs sportiv stabilită în raport cu greutatea corporală a concurentului.
° categorie2 .s/[At: (a. 1819) URICARIUL I, 129/11 / V: ~tig~/ Pl: ~ii / E: ngr xaTrjŢopCa] (Grî) Calomnie.
categorisi1 vt [At: DA ms / Pzi: -sesc / E: categorie1 + -isi] 1 A ordona după categorii1 (3). 2 A pune lucrurile de acelaşi fel laolaltă.
categorisi2 vt [At: DUMITRACHE, 426 / V: (înv) -tig—, -gur- / Pzi: -sesc / E: categorie2 + -isi] (Fam) 1 A face aprecieri nefavorabile despre cineva. 2 A învinui.
categorisire1 sf [At. DA ms / Pl: -ri / E: categorisi1] (înv) 1 Ordonare după categorii (3) Si: categorisit1 (1). 2 Punere laolaltă a lucrurilor de acelaşi fel. Si: categorisit1 (2).
categorisire2 sf[At: DA ms / V: -ti-, -gu- / Pl: -ri / E: categorisi2] (Fam) 1 Apreciere nefavorabilă despre cineva Si: categorisit2 (1). 2 învinuire.
categorisit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: categorisi1] 1-2 Categorisire1 (1-2).
categorisit2 sn [At: MDA ms / V: -ti-, -gu- / Pl: -uri / E: categorisi2] (Fam) 1 Categorisire2 (1). 2 învinuire.
categorisit-ă a [At: DA ms / V: -ti-, -gu- / Pl: -iţi, ~e i E: categorisi1] 1 Ordonat după categorii1 (3). 2 Pus laolaltă cu lucruri de acelaşi fel.
categorisit4, -ă a [At: DA ms / V: -ti-, -gu- / Pl: -iţi, -e / E: categorisi2] (Fam) 1 Apreciat în mod defavorabil. 2 învinuit2. categurisi v vz categorisi2 categurisire v/‘vz categorisire categurisit1 sn vz categorisit2 categurisit2, -ă a vz categorisit4 catehet sm vz catihet catehetic1, -ă a vz catihetic1 catehetic2, -ă a vz catihetic2
cateheză sf [At: DEX2 / Pl: -ze / E: ngr xaT/jxrjoig, fr catechese] 1 Lecţie de catehism (1). 2 (Pex) Lecţie de religie creştină. catehis sn vz catehism
catehisi vt [At: GHICA, A. 454 / V: (înv) -tih- / Pzi: ~.ve.sr / E: ngr xaTqxjpoî] (înv) 1-2 A catehiza (1-2).
catehisie sf [At: (a. 1804) URICARIUL III, 39/1 / V: (înv) -tih-1 Pl: -ii / E: catehisi + -ie] (înv) 1-2 Catehizare (1-2).
catehisire sf [At: DA ms / V: (înv) -tih-! Pl: -ri / E: catehisi] (înv) 1-2 Catehizare (1-2).
catehisit1 sn [At: MDA ms / V: (înv) -tih-/ Pl: -uri / E: catehisi] (îvr) 1-2 Catehizare (1-2).
catehisit2, -ă smf a [At: GHICA, A. 17 / V: (înv) -tih-1 Pl: -iţi, -e / E: catehisi] 1-4 Catehizat2 (1-4).
catehism sn [At: CATIHISISU MIC, ap. GCR II 99/30 / V: -echism, tih-, -tihisis, ~is, -tihis / PI: -e / E: lat catechismus] 1 Expunere a principiilor religiei creştine prin întrebări şi răspunsuri. 2 (Pex) Carte care cuprinde învăţăturile principale ale religiei creştine. 3 (Fig) Lucrare în care se expune riguros esenţa unei doctrine.
catehiza vt [At: DA ms / V: -tih- / Pzi: -zez / E: fr catechiser] 1 A învăţa (pe cineva) catehismul (1) Si: (înv) a catehisi (1). 2 (Pex) A încerca să convingă pe cineva să adopte o doctrină Si: (înv) a catehisi (2).
catehizare sf [At: MARIAN, NA. 166 / Pl: -zări / E: catehiza] 1 învăţare a catehismului (1) Si: catehizaţie (1), (rar) catehizat1 (1), (înv) catehisie
(1),	catehisire (1), (îvr) catehisit1 (1). 2 încercare de a convinge pe cineva să adopte o doctrină Si: catehizaţie (2), (rar) catehizat1 (2), (înv) catehisie
(2),	catehisire (2), (îvr) catehisit1 (2).
catehizat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: catehiza] (îvr) 1-2 Catehizare (1-2).
catehizat2, -ă smf, a [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: catehiza] 1-2 (Persoană) care a învăţat catehismul sau dogmele religiei creştine Si: catehisit2 (1-2).
3-4 (Pex) (Persoană) care a adoptat o doctrină Si: catehisit2 (3-4).
catehizaţie sf[At: DA ms / V: catih-, catechi- / Pl: -ii / E: catehiza + -ţie] (înv) 1-2 Catehizare (1-2).
catelmmen, -ă smf [At: DOSOFTEI, MOL., ap. DA ms / V: -ecu-, -tih- / PI: -i, -e / E: lat catechumenus] Persoană care învaţă preceptele religiei creştine spre a se pregăti pentru primirea botezului.
catenar, -ă a [At: DA / Pl: -i, -e / E: catenă + -ar] 1 (Rar) Dispus în (formă de) lanţ. 2 (Rar) Dispus în serii. 3 (îs) Suspensie -ă Sistem de suspendare a liniilor de tracţiune electrică, realizat prin fire verticale sau înclinate prin care linia electrică este suspendată de unul sau mai multe cabluri de oţel care o susţin. 4 (îs) Calcul - Calcul cu ajutorul căruia putem afla o mărime necunoscută din alte două sau mai multe mărimi cunoscute care variază direct sau invers proporţional, prin atâtea reduceri la unitate câte mărimi cunoscute sunt date.
catenă sf[At: ARISTIA, PLUT., ap. DDRF / Pl: -ne / E: lat catena] 1 (Iuz) Lanţ (din mai multe inele de metal). 2 Lanţ de încreţituri ale scoarţei pământeşti, formate cam în acelaşi timp. 3 (Şîs ~ ciclică, - lineară) Lanţ de atomi uniţi între ei prin valenţe simple sau multiple. 4 (Mat) Metodă de a aranja mărimile cunoscute şi necunoscute, la calculul catenar (4). cateresi vt vz caterisi cateresire sfvz caterisire cateresit1 sn vz caterisit1 cateresit2, -ă a vz caterisit2
catergar sm [At: ALECSANDRI, T. 1277 / Pl: -i / E: ngr xarepydpig] (Grî) Ştrengar. catergă sfvz catargă1
caterincă sf [At: TDRG / V: -tar-, -tir-, -tri- / Pl: -nci / E: ucr KaTGpmKâ] 1 (înv) Flaşnetă. 2 (Fam; îe) A face ~ A-şi bate joc.
caterisi vt [At: (a.1764) URICARIUL I, 310/8 / V: -resi / Pzi: -sesc / E: ngr xatfaipu) (aor xavctiprfcra) ,,degradez“] 1 (Bis) A destitui un preot Si: (pfm) a răspopi. 2-3 (Pex) A exclude (un călugăr sau) o călugăriţă din comunitatea monahală. 4-5 (înv; pan; d. laici) (A demite sau) a retrograda.
caterisire .s/[At: (a. 1761) URICARIUL VII, 29/14/V: ~res~! Pl: -ri I E: caterisi] 1 Destituire a unui preot Si: (pfm) răspopire, (înv) caterisis (1), caterisit1 (1). 2-3 (Pop) Excludere (a unui călugăr sau) a unei călugăriţe din comunitatea monahală Si: (înv) caterisis (2-3) caterisit1 (2). 4-5 (înv; pan; d. laici) (Demitere sau) retrogradare.
caterisis sf [At: MAG. IST. IV, 51/17 / Pl: ? / E: ngr xarrprjoifg] 1-3 Caterisire (1-3). 4 Demitere. 5 Retrogradare. caterisit1 sn [ At: MDA ms / Pl: -uri / E: caterisi] 1-5 Caterisire (1-5). caterisit2, -ă a [At: DA ms / V: -res- / Pl: -iţi, -e / E: caterisi] 1 (D. preoţi) Răspopit2. 2-3 (înv; pan; d. laici) (Demis sau) retrogradat2.
caterpilar sn [At: DN2 / Pl: -e / E: eg Caterpillar (track) ,,şenilă“] Tip de tractor pe şenile, puternic, destinat lucrărilor rutiere.
catetă sf[At: DA / Pl: -te / E: fr cathete] Fiecare din cele două laturi care formează unghiul drept al triunghiului dreptunghic.
cateter sn [At: DN2 / Pl: -e / E: fr catheter] Instrument tubular asemănător unei sonde, servind la dilatarea unui orificiu sau canal.
cateterism sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr catheterisme] Introducere a unui cateter pe un canal sau într-o cavitate în scop terapeutic sau de stabilire a diagnosticului.
cateteriza vt [At: DN2 / Pzi: -zez / E: fr catheteriser] (Med) A explora cu ajutorul cateterului.
cateterizare .s/[At; DN3 / Pl: -zări / E: cateteriza] Explorare cu ajutorul cateterului Si: cateterizat1. cateterizat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cateteriza] (Rar) Cateterizare. cateterizat2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: catetiza] (D. oameni sau organe ale lor) Care a fost explorat cu cateterul.
catetometru sn [At: DA / Pl: -re / E: fr cathetometre] Instrument pentru măsurarea precisă a distanţelor pe verticală, alcătuit dintr-o riglă gradată verticală pe care alunecă o lunetă orizontală.
catgut sn [At: LTR2 / Pl: net / E: fr catgut] Fir fabricat din intestinul unor animale (pisică, oaie) folosit în chirurgie pentru cusături, drenaj etc.
catharsis sn [At: DN3 1 V: (iuz): -ta-, ka- / Pl: -uri / E: fr catharsis]
1	(Est) Purificare a spiritului cu ajutorul artei prin participare intensă la
403
CATHARTIC
fenomenul artistic. 2 (Psa) Efect terapeutic obţinut prin descărcarea unei trăiri refulate.
cathartic, ~ă a [At: DA / P: -ta- I V; catar- l Pl: -ici, -ice / E: fr cathartique] 1 (Est) Purificator. 2 (Med; înv) Purgativ. cathxsmă sf vz catismă cath'xzmă sf vz catismă catichet sm vz catehet catichisx v vz catehisi catichisire sf vz catehisire catichisit1 sn vz catehisit1 catichisit2, ~ă a vz catehisit2
catifea sf [Ai: (a. 1761) TARIF, ap. ŞIO / V: -tef-, codi-, cadef- / Pl: -ele şi (îvr) -eluri / E: tc katifă] 1 Ţesătură de mătase, de lână, de bumbac etc. care are, pe faţă, fire dese cu lungime mai mică de un milimetru, perpendiculare pe suprafaţa ei Si”: pluş, (îrg) ceatma, somat, urişnic.
2	Haină făcută din catifea (1). 3 (îvr; lpl; îf -eluri) Sortimente de catifea (1). 4 (Bot; reg; lpl) Flocoşele (Lychnis coronar ia) catifela vtr [At: MDA ms / Pl: -lez / E: drr catifelat2] 1-2 A (se) face fin ca o catifea (1) Si: a (se) încătifela (1-2), a (se) încătifeli (1-2).
catifelare şf[At: MDA ms / Pl: -lari / E: a catifela] 1-2 Transformare a unui obiect (de către cineva) astfel încât să devină fin ca o catifea (1) Si: încătifelare (1-2), încătifelat1 (1-2), încatifelire (1-2), încătifelit1 (1-2).
catifelat1 sn [Ai: MDA ms / Pl: -uri / E: catifela] (Rar) 1-2 Catifelare (1-2).
catifelat2, -ă [At: VLAHUŢĂ, ap. TDRG / Pl: -aţi, -e / E: catifela + -at] 1 a Care are fineţea, plăcută Ia pipăit, a catifelei Si: (înv) încătifelat2
(1), încătifelit2 (1). 2-3 a, av (D. sunete, voce) (Care este) plăcut, cald, mângâietor Si: (înv) încătifelat2 (2), încătifelit2 (2).
catifelxn, ~ă a [At: DEX2 / PI: -i, -e / E: catifelat + -in] (Rar) Cu aspect de catifea.
catifelxu, ~ie a [At: ALECSANDRI, ap. ŞIO / Pl: - ii / E: catifelat + -iu] (Rar) 1-2 (Ca) de catifea (1).
catifelxxţă .v/'[At: BARONZI, ap. DA / Pl: -ţe / E: catifele + -uţă] 1-6 (Şhp) Catifea (1-3) (fină). 7 Fir de catifea (1) pentru brodat. 8-9 (Şhp) Panglică (îngustă) de catifea (1). 10 (Bot; reg) Trei-fraţi-pătaţi (Viola tricolor). 11 (Bot; reg; lpl) Flocoşele (Lychnis coronaria). 12 (Bot; reg) Lipscănoaică.
catifelxiţi smp [At: BARONZI, L. 1,95 / E: catifele + -uţ] (îvr) Specie de porumbei. catigorie sf vz categorie2 catigorisx v vz categorisi2 catigorisire sfvz categorisire2 catigorisit1 sn vz categorisit2 catigorisit2, -ă a vz categorisit*
catihet sm [At: (a.1828) URICARIUL VII, 182/21 / V: -ichet, teh-/ Pl: -eţi / E: ngr xarrjXTjnjg] (înv) 1 Persoană care învăţa pe copii catehismul (1). 2 Profesor de religie într-o şcoală laică. 3 Profesor de teologie. 4 (în creştinismul primitiv) Persoană care avea sarcina de a învăţa pe alţii dogmele religiei.
catiheticl, ~ă [At: CREANGĂ, A. 80 / V: -teh- / PI: -ici, -ice f E: catihet + -ic] (înv) 1-3 a Care ţine de catiheţi (1-3). 4 a Care priveşte învăţământul religios. 5 a Practicat de catiheţi. 6 sf Ştiinţa de a preda catehismul (1). 7 ş/'(Pex) învăţământ religios.
catihetic2 ,~ă a [At: DN3 / V: -teh-/ Pl: -ici, -ice / E: ngr xanrrj^rjfnxog, fr catechetique] (îs) Metodă -ă Formă a metodei didactice a conversaţiei, constând din întrebări care permit elevilor să reproducă cunoştinţele însuşite.
catiheţ ie sf [At: CREANGĂ, A. 80 / Pl: ~ii / E: catihet + -ie] (înv) Şcoală de preoţie, având ca profesor un catihet (3). catihis sn vz catehism catihisi v vz catehisi catihisie sfvz catehisie catihisire sf vz catehisire
catihxsis sn vz catehism catihisxt1 a vz catehisit1 catihisxt2, -ă a vz catehisit2 catihxsm sn vz catehism catihiza v vz catehiza catihizare sf vz catehizare catihizat1 sn vz catehizat1 * catihizat2, -ă a vz catehizat2 catihizdţie sfvz catehizaţie catihxxmen sm vz catehumen
catilinară sf [At: DA / Pl: -re / E: lat catilinarius, fr catilinaire] 1 (Lpl) Nume generic al celor patru discursuri celebre ale lui Cicero împotriva lui Catilina. 2 (Fig) Cuvântare violentă împotriva unui personaj public care a abuzat de situaţia sa. 3 (Fig) Apostrofare vehementă la adresa cuiva. calin sm vz cătină cătină sfvz cătină
catincă sf [At: H I, 57 / Pl: -nci / E: Catinca] (Reg) Floare nedefinită mai îndeaproape. catiolcă sf vz catolcă
cation sm [At: LTR / P: -ti-on / Pl: -i / E: fr cation] Ion încărcat cu sarcină pozitivă, care este atras de catod.
cationic, -ă a [At: LTR2 / P: -ti-o- / Pl: -ici, -ice / E: fr cationique] De cation.
cationxt sm [At: LTR2 / P: -ti-o- / Pl: -iţi / E: eg cationite] Substanţă schimbătoare de cationi.
cationiza vt [At: DN3 / P: -ti-o- / Pzi: -zez / E: cation + -iz.a] A supune apa procesului de cationizare.
cationizare .s/[At: LTR2 / P: -tio- / Pl: -zari / E: cationiza] Procedeu de tratare chimică a apei cu ajutorul maselor filtrante cationice Si: (rar) canonizat1.
cationizat1 sn [At: MDA ms / P: -ti-o- / Pl: -uri / E: cationiza] Cationizare.
cationizat2, -ă a [At: MDA ms / P: -ti-o- / Pl: -aţi, -e / E: cationiza] (D. apă) Care este tratat chimic cu ajutorul maselor filtrante cationice. catirincă sfvz caterincă
catismă sf [At: DOSOFTEI, PS. 428 / A şi: cat- l V: caft-, -thi-, cathizmă / PI: -me / E: vsl katucma] 1 Fiecare din cele 20 de secţiuni ale Psaltirii. 2 Rugăciune citită şezând Si: (iuz) şedere.
catiţă şf[At: VICIU, GL. / PI: -ţe / E: Catiţa] 1 (Bot; Trs) Stânjenel (Iris germanica) 2 (Bot; reg; îs) - vânătă Planta Iris caespitasa. cato sm vz caton
catoblepas sm [At: DN2 / PI: ~aş7 / E: fr catoblepas] (Zlg) 1 (Ant) Animal fabulos despre a cărui privire se credea că omoară pe cei asupra cărora era aţintită. 2 (Pbl) Antilopă africană. 3 Specie de şarpe veninos. 4 Specie de peşte veninos.
catoc sn [At: (a. 1807) IORGA, S. D. VI, 205 / Pl: -uri / E: net] (îvr) Segment de canapea.
catod sm [At: DA / Pl: -ozi / E: fr cathode] Electrod negativ al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc.
catodic, -ă a [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr catodique] 1 Care porneşte de la catod. 2 Privitor la catod. 3 (îs) Lampă -ă Lampă emiţătoare de electroni. 4 (îs) Raze -ice Radiaţie de electroni emişi de catodul unui tub de descărcare electrică într-un gaz care se află la presiune foarte joasă.
5	(îs) Radiaţie -ă Flux de electroni emişi de catodul unui tub de descărcare electrică vidat.
catodluminiscenţă sf [At: LTR2 / PI: -ţe ! E: catod + luminiscenţă] Luminiscenţă a unui material pe cafe cade un fascicul de raze catodice.
catogeneză .v/'[At: LTR2 / Pl: -ze / E: fr catogenese] Proces de formare a rocilor sedimentare, ale căror particule s-au deplasat, in faza de depunere, sub acţiunea gravitaţiei.
catolcă sf [At: H XIV, 400 / V: catio- / Pl: -Ici / E: rs KaTGJlOK] (îrg)
1	Oală de tuci. 2 Conţinutul unei catolce (1). 3-4 (Şhp) Căldare (mică).
5-6 Conţinutul unei catolce (3-4).
404
CATAON
catolic, -ă [At: AXINTE URICARIUL, ap. LET. II, 214/32 / Pl: -ici, ^ice / E: lat catholicus\ 1 a (Iuz) Universal. 2 a Ecumenic. 3 a Care se referă la biserica în fruntea căreia se află papa de la Roma Si: roman, (înv) catolicesc (1), (îrg) papistaş. 4-6 a (îe) A fi mai ~ decât papa A fi exagerat (în ceea ce spune, crede sau face). 7 a Care se referă la catolicism Si: (înv) catolicesc (2). 8 smf Adept al catolicismului.
catolicesc, -eascâ a [At: BIBLIA (1688), 7 / PI: -eşti / E: catolic + -esc] 1-2 (înv) Catolic (3,7).
catoliceşte av [At: COSTINESCU / E: catolic + -este] 1 în felul catolicilor (8). 2 Potrivit dogmelor bisericii catolice (3).
catolici vtr [At: DA / Pzi: -cesc / E: catolic] (Pop) 1-4 A (se) catoliciza (1-2).
catolicime sfs [At: DA ms / E: catolic + -ime] 1 Totalitate a catolicilor
(8)	Si: (rar) catolicitate (1), (îvp) papistăşime. 2 Lumea catolică (3) Si: (rar) catolicitate (2), (îvp) papistăşime.
cătolicire ;v/‘[At: MDA ms / Pl: ~ri / E: catolici] 1-2 (Pop) Catolicizare (1-2).
catolicism sms [At: DA / E: catolic + -ism] Confesiune care recunoaşte primatul papei de la Roma, infailibilitatea lui în materie de dogmă şi de morală, purcederea Sfântului duh de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Dumne-zeu-Fiul, existenţa purgatoriului etc.
catolicit1 sn [At: MDA ms / PI: ~uri / E: catolici] (Pop) 1-2 Catolicizare (1-2).
catolicit2, -ă a [At: HASDEU, I. C. 27 / Pl: -iţi, -e / E: catolici] 1-2 (Pop) Catolicizat2 (1-2).
catolicitate sfs [At: DA / E: catolic + -itate] 1-2 (Rar) Catolicime (1-2).
3	Caracter catolic (1), conform cu doctrina bisericii catolice.
catoliciza vtr [At: DN2 / Pzi: -zez / E: catolic + -iza] 1-2 (A face să treacă sau) a trece la catolicism Si: (rar) a (se) catolici (1-2), (îrg) a (se) catolnici (1-2), (înv) a (se) papistăşi.
catolicizare sf [Ai: DN3 / Pl: -zări IE: catoliciza] 1 Trecere la catolicism Si: (rar) catolicizat1 (1), (pop) cătolicire (1), catolicit1 (1), (îrg) catolnicire (1 ),catolnicit1 (1), (îvp) papistăşire,papistăşit1.2 Convertire (a cuiva) la catolicism Si: (rar) catolicizat1 (2), (îrg) cătolicire (2), catolicit1
(2), (înv) catolnicire (2), catolnicit1 (2), (îvp) papistăşire, papistăşit1.
catolicizat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: catoliciza] (Rar) 1-2 Catolicizare (1-2).
catolicizat2, -ă a [At: DEX2-S / Pl: -aţi, -e l E: catoliciza] 1-2 Care (a trecut sau) a fost făcut să treacă la catolicism Si: (pop) catolicit2 (1-2), (înv) catolnicit2 (1-2), papistăşit2.
catolnici vtr [At: GRAIUL'1,489 / Pzi: -icesc / E: ns cf catolic] 1-2 (îrg) A (se) catoliciza (1-2).
catolnicire sf [Ai: MDA ms / Pl: -ri / E: catolnici] (înv) 1-2 Catolicizare (1-2).
catolnicit1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: catolnici] (îrg) 1-2 Catolicizare (1-2).
catolnicit2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: catolnici] (îrg) 1-2 Catolicizat2 (1-2).
catometru sn [At: LTR2 / Pi: -re / E: fr catometre] Aparat pentru controlul mărimilor caracteristice ale tuburilor electronice.
caton sm [At: DA / V: cato, -ne / A şi: ca- / Pl: -i I E: fr caton] (Frm; rar) Om cu moravuri austere, de o cinste desăvârşită. catone sm vz caton
catonian, -ă a [At: DN2 / P: -ni-an / Pl: -ieni, -iene / E: it catoniano, fr catonienne, lat catonianus] (Liv) 1 Sever. 2 (îs) Regulă -ă Principiu de drept potrivit căruia validitatea unui legat este condiţionată de supoziţia că testatorul a murit imediat după redactarea testamentului.
catonic, -ă a, av [At: DN2 / Pl: -ici, -ice / E: caton + -ic] (Rar) 1-2 Sever.
catoptric, -ă [At: DN2 / Pl: -ici, -ice / E: fr catoptrique] 1 a (Rar) Care se referă la reflexia luminii. 2 .y/‘Capitol al opticii care studiază fenomenele de reflexie a luminii.
catortosi [At: ALECSANDRI, T. 1775 / V: catar-1 Pl: -sesc l E: ngr xaTOpdâvo (viit lui xaTqp&tâjw)] (îvr) 1 vt A pune la cale. 2 vi A parveni.
3	vi A izbuti. 4 vt A executa ceva cu succes. catortosie .v/ [At: DA / Pl: -ii / E: catorosi + -e] (îvr) Reuşită. catortosire sf[At: MDA ms / V: catar- / Pl: -ri / E: catortosi ] (îvr)
1 Punere la cale Si: catortosit1 (1). 2 Parvenire. 3 Izbutire. 4 Executare cu succes a ceva Si: catortosit1 (4). catortosit1 sn [At: MDA ms / V: catar- / Pl: -uri / E: catortosi ] (îvr)
1	Catortosire (1). 2 Parvenire. 3 Izbutire. 4 Catortosire (4). catortosit2, -ă a [At: MDA ms / V: catar-1 Pl: -iţi ,-e/E: catortosi
] (îvr) 1 Care este pus la cale. 2 Parvenit2.3 Izbutit2.4 Executat cu succes. catrafoi sm vz caprifoi
catrafuse sfp [At: ISPIRESCU, L. 354 / V: (reg) cataif oase, catâlfoasă sf -avase / E: net] 1 Obiecte casnice mărunte (si în dezordine) Si: boarfe, calabalâc. 2 Scule aruncate în dezordine. 3 (îe) A-şi lua (rar a-şi strânge) ~ele A-şi împacheta tot şi a pleca. 4 (îae) A fi gonit. 5 (îae) A pleca repede (şi pe furiş) dintr-un Ioc Si: a fugi, a-şi lua tălpăşiţa, a spăla putina, a se cărăbăni, a o şterge, catramă sf vz catran
catran [At: N. COSTIN, ap. LET. I A, 113/34/ V: -antă,-nă, cătaran, cătramă, căt-, cătrană / Pl: -uri / E: tc katran] 1 sms Gudron (din distilarea cărbunilor). 2 sms (Pex) Păcură (groasă) cu care se ung corăbiile, funiile de la corăbii etc. spre a nu putrezi Ci smoală, (reg) dohot. 3 sms (Trs; pex) Vârful chibritului Cf cătrănită. 4 sms (Fig) Venin. 5 sms (Fig) Mare supărare Si: amar, amărăciune. 6 sms (îlav) Ca (sau cum e) ~ul Negru (şi unsuros). 7-8 sms (îal) Negru la faţă (de mânie). 9 a (îe) A se face ~ (de mânie) A se mânia tare Si: a se înfuria, a se cătrăni Vz a se face foc. 10 av (Pop) Rău. 11 av (îlav) ~ de... Foarte, extrem de Si: (pop) al dracului de..., afurisit de... 12 sn (Lpl) Feluri de catran. catrană sfs vz catran catraVase sfp vz catrafuse catrmţă sfvz catrinţă
catren sn [At: DN2 / Pl: -e / E: fr quatrain] 1-2 (Strofa sau) poezie de patru versuri. catrenţă sf vz catrinţă catrilion sn vz cvadrilion catrincă sfvz caterincă
catrinţă .s/[At: (a. 1752) IORGA, S. D. XII, 63 / V: -rânţă,-renţă, căt-, cotrânţă, cot-, crătinţă, cretinţă / Pl: -ţe I E: net] 1 (în portul popular românesc) Haină femeiască în locul fustei, necusută în părţi, legată cu bete, ţesută în casă, din lână de diferite culori, predominând roşul şi negrul.
2	(Reg) Fotă întreagă. 3 (Reg) Partea din faţă a fotei Cf şorţ. 4 (Reg) Partea din spate a fotei Cf zadie. 5 (Reg; îe) A-i mirosi cuiva a ~ A începe să se intereseze de femei.
catrinuţă sf [At: DA / Pl: -ţe / E: Catrina + -uţă] (Buc) Flori nedefinită, mai îndeaproape Cf catrină.
cătun sn [At: MARIAN, ap. TDRG / Pl: ? / E: ger Kattun] (Buc; gms) Stambă. caţ i vz câţ1
caţa i [At: ISPIRESCU, L. 345 / E: fo] Cuvânt care imită strigătul coţofanei.
caţabaie sf[At: REV. CRIT. IV, 141 / Pl: net / E: ns cf mg kacabâj „haină femeiască“] 1-2 (Trs) Fată sau femeie cu sânii mari. caţali v’ vz căţeii caţalire şf vz căţelire caţalit1 sn vz căţelit1 caţalit2, -ă a vz căţelit2
caţană sf [Ai: ANTIPA, P. 468 / Pl: -ne / E: ns cf bg KHiumi] (Pes; Dob) Bancă a catargului Si: scaun.
caţaon, -oană smf [At: ZILOT, CRON. 73 / V: -aun, -aună / Pl: -i, -oane / E: ngr xdrua, xarcrCxi ,,capră“] (înv) 1 Termen injurios dat grecilor Ci grecotei. 2 (Fam) Epitet dat unei persoane rele, egoiste.
405
CATAONI
caţaom vr [At: ODOBESCU, S. I, 450 / Pzi: ~nesc i E: caţaon] (Iuz; gmţ) A se greciza.
caţaonoăică sf [At: ARH. OLT. XXI, 259 / Pl: -ice / E: caţaon + -oaică] (Reg) Femeie rea, neruşinată.
caţăr sm [At: H VII, 482 / Pl: -/ / E: ns cf acdţăra] (Ent; reg) Insectă dăunătoare care atacă lăstarii la viţa de vie, nedefinită mai îndeaproape. caţara i vz caţa caţaun sm vz caţaon caţaună sfvz caţaon
caţavei sn [At: H XVI, 11 / Pl: - / E: ns cf caţaveică] (Reg) Unealtă de dulgher nedefinită mai îndeaproape.
caţaveică sf[ At: H II, 132 / Pl: -ici şi -ice / E: ucr KauBBeâKa] 1 (Mol) Haină ţărănească purtată de femei, îmblănită, scurtă, cu mâneci largi Si: scurteicd. 2 (Mol) Manta femeiască de culoare cenuşie, pe dedesubt cu blană de oaie, iar la guler cu şuviţe de piele de vulpe sau de lup, cu mâneci largi, neîmblănite, lungă până la genunchi, cu două crăpături în loc de buzunare Cffermenea, malotea. 3 (Reg; fig) Femeie şireată. 4 (Zid; Mun) Mistrie mică.
eaţă1 sf [At: PANN, P. V. III, 144/2 / Pl: -ţe / E: ns cf acăţa] (Reg) 1 Băţ lung cu cârlig la vârf, cu care ciobanii prind oile. 2 (îe) A prinde sau a umbla cu -ţa A minţi pe cineva. 3 (îe) A sta - înaintea cuiva A sta drept (de frică, de respect).
eaţă2 sf[At: LM / Pl: -ţe / E: ns cf caţa] 1 Persoană rea şi cicălitoare Si: (pfm) cicală, cicălitor. 2 (îe) A se pune - pe capul cuiva A stărui mult pe lângă cineva. caţa3 sfvz căţea cau sms vz caua
caua sfs [At: ALECSANDRI, T. 166 / P: ca-ua / V: cau sms / E: ucr Kam] (îvp) Fiinţă imaginară cu care se sperie copiii Cf babau, băbăuc, bodaie, bolea, bordea, borza, gogoriţă, mama-pădurii.
cauc1 sn [At: LB / P: ca-uc / V: -că, căuc, cheuc i Pl: -e / E: lat caucus] (Reg) 1 Vas de lemn (de frasin sau de paltin) ori de metal cu coadă, ca
o	lingură mare, cu care se scoate apă de băut dintr-un vas mai mare (găleată, doniţă, hârdău). 2 Conţinutul unui cauc (1). 3 Vasul împreună cu conţinutul. 4 (Reg; îe) în tot şofeiu’ vrei să fie - Se zice când cineva e pretenţios şi leneş. 5 (Zid) Unealtă de zidărie nedefinită mai îndeaproape Vz căuş. 6 (îrg; îf căuc) Sapă.
cauc2, -ă a [At: VICIU, GL. / P: ca-uc / Pl: -uci, -uce / E: cf năuc] (Reg) Prost.
cauc3 sn [At: LET. I A. 81 / P: ca-uc / Pl: -ece / E: tc kavuk] 1 Acoperământ de cap, făcut din pâslă, înalt şi rotund, cu fundul lat, purtat de nobilii turci, de boieri, boieroaice şi slugile boiereşti. 2 (Pan) Potcap purtat de călugări şi călugăriţe. caucar sm [At: DA / P: ca-u- / Pl: -i / E: cauc + -ar] 1-2 Caucciu (1-2). caucazian, -ă [At: DEX2 / P: ca-u-ca-zi-an / Pl: -ieni, -iene / E: Caucaz + -ian] 1 smf (Lpl) Denumire generică a popoarelor care locuiesc în Caucaz, făcând parte din trei mari familii de limbi: caucaziană propriu-zisă, indo-europeană şi altaică. 2-5 smf, a (Persoană) care (este originară sau) face parte din populaţia din Caucaz. 6-9 a Care aparţine (Caucazului sau) caucazienilor (2,4). 10-11 a Privitor (la Caucaz sau) la caucazieni (2,4). caucă sfvz cauc1
caucciu sm [At: DA / P: ca-uc-ciu i Pl: -ii / E: cauc + -giu] 1-2 (Fabricant sau) negustor de cauce (1).
cauciuc sn [At: TEODOREANU, M. II, 305 / P: ca-u-ciuc / Pl: -uri / E: fr caoutchouc, rs KayyyK] 1 Substanţă elastică şi rezistentă, care se fabrică sintetic sau din sucul unor arbori tropicali originari din America de Sud. 2 Anvelopă (umplută cu aer) care îmbracă roţile automobilelor, ale trăsurilor, ale bicicletelor etc.
cauciuca vt [At: DN2 / P: ca-u-ciu- / Pzi: -chez / E: cauciuc] 1-2 (A acoperi sau) a impregna cu (un strat de) cauciuc (1) un obiect (textil).
cauciucare sf [At: LTR / ca-u-ciu- / Pl: -cari l E: cauciuca] 1-2 (Acoperire sau) impregnare cu (un strat de) cauciuc (1) a unui obiect (textil) Si: (rar) cauciucat1 (1-2).
cauciucat1 sn [At: MDA ms / P: ca-u-ciu- / Pl: -uri / E: cauciuca] (Rar) 1-2 Cauciucare (1-2).
cauciucat2, -ă a [At: DA / P: ca-u-ciu- / Pl: -aţi, -e / E: cauciuca] 1-2 (Acoperit sau) impregnat cu cauciuc (1). 3 (D. roţi) Care are cauciuc (2).
cauciuchier sm [At: DN3 / P: ca-u-ciu-chi-er / Pl: -i / E: cauciuc + -ier] 1-2 Muncitor care execută lucrări de cauciucare (1-2).
caudal, -ă a [At: DA / P: ca-u-1 Pl: -i, -e / E: fr caudal, it caudale] (Big) 1 Din regiunea cozii. 2 Care se referă la coadă 3 Propriu cozii. 4 De coadă.
caudat, -ă [At: GRECESCU, FL. 21 / P: ca-u- / Pl: -aţi, -e / E: fr caudates] 1 a Care este prevăzut cu coadă Si: caudifer. 2 sn (Lpl) Ordin de batracieni cu coadă (salamandra, tritonul etc.) Si: urodele. 3 sn Animal din caudate (2).
caudifer, -ă a [At: DN3 / P: ca-u- / Pl: -i, -e / E: fr caudifere] (Rar) Care are coadă Si: caudat (1).
caudihsm sn [At: DN3 / P: ca-u- / Pl: -e / E: caudillo + -ism] (Rar) Conducere tiranică exercitată de dictatori în unele ţări de limbă spaniolă.
caudillo sms [At: DN3 / P: ca-u-di-lio i E: sp caudillo] (Rar) 1 Nume dat dictatorilor din ţările de limbă spaniolă. 2 Persoană căreia i se dă acest nume. 3=4 (Liv) Păzitor (sau conducător) al unei turme (mai ales în America Latină).
caudine sfp [At: DN3 / P: ca-u- / E: lat Caudinae, fr Caudines] 1 (îe) A trece pe sub furcile — A impune condiţii umilitoare (după o înfrângere totală). 2 (Pex; îae) A umili. 3 (Pex; îae) A supune unei critici severe. caul- vz cauli-caulă sf vz căulă
caulescent, —ă a [At: DN3 / P: ca-u- / Pl: -nţi, -e / E: fr caulescent] (D. plante) 1 Care este prevăzut cu o tijă. 2 Care are tulpină aeriană.
cauli- [At: DN3 / P: ca-u- / E: fr caul(i)-, lat caulia, ngr xtxuikog] Element prim de compunere savantă cu sensul: 1 de „tulpină44.2 Referitor la tulpină.
cauliflor, -ă a [At: DN-’ / P: ca-u- / Pl: -i, -e / E: fr cauliflore] 1 (D. flori) Care sunt inserate direct pe tulpină sau pe ramuri. 2 (D. arbori) Care înfloreşte mai întâi şi apoi înfrunzeşte.
cauliflorie sf[At: DN3 / P: ca-u-li-flo-ri-e / Pl: -it / E: fr cauliflorie] Proprietate a unor arbori din regiunile tropicale de a produce flori direct pe tulpină.
cauliform, -ă a [At: DN3 / P: ca-u- / Pl: -i, -e / E: fr cauliforme] (Bot) Care are forma unei tulpini. caulis sns [At: DN3 / P: ca-u- / E: lat caulis] (Bot) Tulpină a plantelor. caulocarp, -ă a [At: DN3 / P: ca-u- I Pl: -i, -e / E: ngr xaaiXog + xapnog] (D. plante) La care fructul se formează direct pe tulpină.
caulogeneză sf [At: DN3 / P: ca-u- / Pl: -ze / E: fr caulogenese] (Bot) Formare a tulpinii.
caună .v/'[At: LIUBA-IANA, M. 28 / P: ca-u- / Pl: -ne / E: ml *cavina] (îrg) Ocnă.
caune sm [At: BORZA, D. / Pl: ? / E: net] (Bot; reg) Pepene galben (Cucumis melo).
cauper sn [At: DN3 / P: ca-u- / Pl: -e / E: eg cowper] Instalaţie pentru preîncălzirea aerului la furnale cu ajutorul gazelor de ardere.
caus- [At: DN3 / V: -st-, -sto- / E: fr causto] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Arsură. 2 Arzător. causalgie sfvz cauzalgie
-caust1 [At: DN3 / P: -ca-ust / E: fr -causte] Element secund de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Arsură. 2 Arzător. caust2- vz caus-
caustic, —ă [At: COSTINESCU / P: ca-us- / Pl: -ici, -ice / E: lat causticus, fr caustique ] 1 a (D. substanţe) Care distruge ţesuturile vegetale şi animale. 2 a (Fig) Muşcător. 3 a (Fig) Ironic. 4 a (Fig) Răutăcios. 5 sn Substanţă care provoacă arsuri şi distruge ţesuturile vegetale şi animale pe care se aplică pentru a înlătura unele excrescenţe (polipi, negi etc.).
caustică .v/’[At: LTR / P: ca-us- / PI: -ice / E: fr caustique] (Rar) Pată luminoasă obţinută prin întâlnirea razelor reflectate sau care străbat un sistem optic.
406
CAUZĂ
causticitate v/ [At: PONI, C. 176 / P: ca-us~ / Pl: —/ări /' E: fr causticite] 1 Proprietate a unei substanţe de a fi caustică (1). 2-3 (Fig) Tendinţă de ironizare (sau ironizare cu răutate).
causticiza vt [At: DN3 / P: ca-us- / Pzi: -zez / E: caustic + -iza] 1 (Chm) A caustifica. 2 (Fig) A da un caracter ironic, incisiv.
causticizare sf [At: DN3 / P: ca-us~ / Pl: -zăr/ / E: caws/iciztf] 1 (Chm) Caustificare. 2 Dare a unui caracter ironic, incisiv Si: (rar) causticizat1 (2).
causticizat1 sn [At: MDA ms / P: ca-us- / Pl: -uri / E: causticiza] (Rar) 1 Caustificare. 2 Causticizare (2).
causticizat2, -ă a [At: DEX2 / P: ca-us- / Pl: -ar/, -e / E: causticiza ] 1 (D. carbonaţii alcalini) Caustificat. 2-4 Care a fost făcut caustic (2-4).
caustifica vt [At: DEX2 / P: ca-us- / Pzi: caustific / E: fr CtfHS/iyîer] (Chm) A transforma carbonaţii alcalini în alcalii caustice Si: a causticiza (1).
caustificare .v/ [At: LTR2 / P: ca-us- / Pl: -cări / E: caustifica ] (Chm) Transformare a carbonaţilor alcalini în alcalii caustice Si: causticizare (1), causticizat1 (1), caustificat1.
caustificat1 sn [At: MDA ms / P: ca-us~ / Pl: -uri / E: caustifica] Caustificare.
caustificat2, -ă a [At: DEX2 / P: ca-us- / Pl: -aţi, ~e / E: caustifica] (D. carbonaţii alcalini) Care a fost transformat în alcalie caustică Si: causticizat2 (1). causto- vz caus-
caustobiolit sn [At: LTR2 / P: ca-us-to-bi-o- / Pl: -uri I E: ger Kaustobiolithe] Rocă de origine organică, având proprietatea de a arde. cauşi v vz căuşa cauş'ire sf vz căuşare cauş'it1 sn vz căuşat1 cauşit2, —ă a, smfvz căuşat2
caut, -ă a [At: RETEGANUL, TR. 69/17 / Pl: -uf/, -e / E: lat cautus] (îrg) Precaut.
cautelă sf [At: DA / P: ca-u~ / PI: -le / E: fr caute le, lat caute la] (îrg)
1	Precauţiune (inspirată de neîncredere). 2 Măsură luată spre a preîntâmpina o primejdie, un rău.
cauter sn [At: DA / P: ca-u- / Pl: -el E: fr cautere, lat cauterium]
1	Instrument cu vârf incandescent cu care se arde un ţesut, o rană. 2 Agent chimic folosit pentru cauterizare.
cauteriza vt [At: DA / P: ca-u- / Pzi: -zez / E: fr cauteriser] 1-4 A arde (cu cauterul sau) cu o substanţă caustică o rană, un ţesut, (în scop curativ sau) pentru dezinfecţie.
cauterizare .s/[At: DA / P: ca-u- / Pl: -zări / E: cauteriza] 1-4 Ardere (cu cauterul sau) cu o substanţă a unui ţesut (în scop curativ sau) pentru dezinfecţie Si: cauterizat1 (1-4), cauterizaţie (1-4).
cauterizat1 sn [At: DA / P: ca-u- / Pl: -uri / E: cauteriza] 1-4 Cauterizare (1-4).
cauterizat2, -ă a [At: DA / P: ca-u- / Pl: -aţi, -e / E: cauteriza] 1-4 Care a fost supus acţiunii de cauterizare (1-4).
cauterizaţie sf [At: DA / P: ca-u- / Pl: -ii / E: cauteriza + -ţie] 1-4 Cauterizare (1-4). cauteş, -ă a [At: COMAN, GL. / Pl: -/, -e / E: net] (Reg) Şaşiu. cauţie sfvz cauţiune
cauţiona vt [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) -iuna / P: ca-u-ţi-o- / Pzi: -nez / E: fr cautioner] 1-3 A da cauţiune (1-3). 4 A garanta pentru cineva Si: a chezăşui, a garanta.
cauţionament sn [At: COSTINESCU / P: ca-u-ţi-o- / Pl: -e / E: fr cautionnement] 1-4 (Rar) Cauţiune (1-4).
cauţionare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) -iunare / P: ca-u-ţi-o- / Pl: -nări / E: cauţiona] (Rar) 1-3 Achitare a unei cauţiuni (1-3) Si: cauţionat1 (1-3). 4 Garantare pentru cineva Si: cauţionat1 (4).
cauţionat1 sn [At: MDA ms / V: (înv) -iunat11 Pl: -uri / E: cauţiona] (Rar) 1-4 Cauţionare (1-4).
cauţionat2, -ă a [At: MDA ms / V: -iunat2 / P: ca-u-ţi-o- / Pl: -aţi, -el E: cauţiona] (Rar) 1-3 Pentru care s-a dat o cauţiune (1-3). 4 Pentru care s-a garantat.
cauţionator sm [At: HAMANGIU, C. C. 416 / P: ca-u-ţi-o- I Pl: -/ / E: cauţiona + -tor] 1-3 Persoană care dă cauţiune (1-3). 4 Garant.
cauţionământsn [At: HAMANGIU,C. C. 433 / P: ca-u-ţi-o- / Pl: -uri / E: cauţiona + -(ă)mânt] (înv) 1-4 Cauţiune (1-4). cauţiuna v vz cauţiona cauţiunare sfvz cauţionare cauţiunat1 sn vz cauţionat1 cauţiunat2, -ă a vz cauţionat2
cauţiune sf [At: PRAVILA (1814), 20 / V: -nie (A şi: cau-) / P: ca-u-ţi-u- / Pl: -ni / E: fr caution, lat cautio] 1-2 Sumă de bani (sau obiecte) prin care cineva garantează îndeplinirea unei obligaţii Si: (rar) cauţionament (1-2), (înv) cauţionământ (1-2). 3 Sumă depusă pentru a obţine eliberarea provizorie a unei persoane arestate şi cu care se garantează prezentarea acesteia la ancheta penală, la judecată şi la executarea pedepsei Si: (rar) cauţionament (3), (înv) cauţionământ (3). 4 (Pex) Garanţie. cauţiunie sfvz cauţiune
cauza vt [At: (a. 1865) URICARIUL X, 369/14 / P: ca-u- / Pzi: -zez / E: fr causer, it causare] 1-2 A fi cauza (1-2) unui fenomen Si: a pricinui.
cauzal, -ă [At: DA / P: ca-u- / Pl: -/, -e / E: lat causalis, fr causal] 1-2 a Privitor la cauză (1-2). 3-4 a De cauză (1-2). 5-6 sf, a (Şîs propoziţie -ă) (Propoziţie subordonată) care exprimă cauza pentru care se produce acţiunea unui verb din regentă şi care corespunde complementului circumstanţial de cauză. 7 a (îs) Conjuncţie -ă Conjuncţie care introduce o propoziţie cauzală (6).
cauzalgie sf[At: DEX2 / P: ca-u-zal-gi-e / Pl: -ii / E: ngr xaaxng + ccĂjog] Hiperestezie cu senzaţie de arsuri, care însoţeşte, uneori, rănile la nervii simpatici, localizată, de obicei, la mâini şi la picioare.
cauzalism sn [At: DEX2 / P: ca-u- /Pl: -e IE: fr causalisme] Concepţie filozofică bazată pe cauzalitate (1).
cauzahst, -ă smf, a [At: DEX2 / P: ca-u- / Pl: -işti, -e / E: fr causaliste] 1-2 (Adept) al cauzalismului.
cauzalitate sf [At: EMINESCU, N. 84 / P: ca-u- / Pl: -taţi / E: fr causalite] 1 Raport obiectiv, necesar, între cauză şi efect. 2 (îs) Principiul (sau legea) -tăţii Principiu fundamental al gândirii omeneşti potrivit căruia orice fenomen are o cauză. 3 (îs) - inelară Feed-back.
cauzare sf [At: DA ms / P: ca-u- / Pl: -zăr/ / E: cauza] 1-2 Situaţia de a fi cauza (1-2) unui fenomen Si: cauzat1 (1-2), pricinuire.
cauzat1 sn [At: MDA ms / P: ca-u- / Pl: -uri / E: cauza] 1-2 Cauzare (1-2).
cauzat2, -ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 51 / P: ca-u- / Pl: -aţi, -e I E: cauza] 1-2 Care este provocat de o cauză (1-2) Si: prilejuit2, pricinuit2.
cauzativ, -ă a [At: DA / P: ca-u- / Pl: -/, -e / E: it causativo, lat causativus] 1-4 Cauzal (1-4). 5 (îs) Verb - Verb factitiv.
cauzator, -oare a [At: DEX2 / Pl: -ori, -oare / E: cauza + -tor] 1-2 Care cauzează (1-2).
cauză sf[At: DOSOFTEI, V. S., 216 / V: (înv) cavză / P: ca-u- / Pl: -ze / E: lat causa, it causa, fr cause] 1 (Fiz) Fenomenul anterior, căruia îi urmează, în mod necesar, alt fenomen. 2 Tot ce produce un anumit efect.
3	Problemă socială care interesează o colectivitate largă de oameni şi pentru a cărei apărare şi punere în valoare se duce o luptă susţinută. 4 (îs) -zapăcii Problemă a dezarmării şi combaterii războiului, violenţei. 5 (îlav) In cunoştinţă de ^ Cunoscând bine chestiunile despre care este vorba.
6	(îe) A face — comună (cu cineva) A-şi uni interesele (cu ale altuia).
7	Motiv. 8 Raţiune. 9 (Jur) Proces. 10 (îe) A avea câştig de — A i se da cuiva dreptate (într-o dispută). 11 (îae) A câştiga . 12 (D. un organ juridic; îe) A da (cuiva) câştig de — A se pronunţa în favoarea uneia din părţile aflate în proces. 13-14 (îe) (A fi) în - (A fi) interesat. 15-16 (îae) (A fi) implicat. 17 (îe) A pleda -sza cuiva A apăra interesele cuiva. 18 (îs) -finală Scop. 19 (îas) Sfârşit care determină desfăşurarea unui fenomen.
20	(îlpp) Din -za sau din - de Pentru. 21 (îlc) Din ce (sau care) - Pentru
407
CAV
ce. 22 Mobil. 23 (Pex) Vină. 24 Afacere. 25 Interes . 26 (îe) A fi afară din — A fi în afară de urmărire. 27 (îae) A nu fi implicat. 28 (îae) A fi afară din discuţie.
cav, -ă [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~i, -e / E: fr cave, lat cavus] 1 a Care are o cavitate. 2 a Găunos. 3 a (îs) Vena ~ă Fiecare dintre cele două vene principale (inferioară şi superioară) care duc sângele la inimă. 4 sf (Trs) Scobitură, parte concavă (a unui obiect). cavac sm vz cavaf
cavaf sm [At: (a. 1748) IORGA, D. VI, 45, ap. DA / V: ~ac, căvac / Pl: -i / E: tc kavaf] 1 (Trî) Pantofar. 2-3 Negustor de încălţăminte (de calitate inferioară).
cavdf-başd sm [At: ŞIO / V: -başă i PI: -i-başale ! E: cavaf + baş a] 1-3 Staroste al cavafilor (1-3). cavdf-bdşă vz cavaf-başa
caval1 sn [At: ODOBESCU, S. 1,229 / Pl: -e / E: tc kaval] Fluier mare ciobănesc făcut din lemn de paltin sau de alun, cu 5-6 găuri împărţite în două grupe Ci fluierar, fluierai.
caval2 sn [At: LTR2 / Pl: -uri / E: net] Şănţuleţ prin care trece apa între straturile de legume. cavalarie sfvz cavalerie2
cavală sf [At: MACEDONSKl, O. IV, 33 / Pl: -le / E: fr cavale] (Rar) Iapă.
cavalca vt [At: DN3 / Pzi: -chez / E: it cavalcare] (îtm; rar) A călări. cavalcada vi [At: V. A. URECHE, ap. TDRG / Pzi: -dez. / E: fr cavalcader] (îvr) A face o plimbare călare în grup.
cavalcadare sf [At: MDA ms / Pl: -dări / E: cavalcada] Plimbare călare în grup Si: cavalcadat. cavalcadat sn [ At: MDA ms / Pl: -uri / E: cavalcada] Cavalcadare. cavalcadă sf[At: NEGRUZZI, S. I, 107 / PI: -de l E: fr cavalcade]
1	Plimbare călare în grup. 2 Alergare cu cai. 3 (Pex) Grup de persoane care fac împreună o cavalcadă (1). cavalcavia sn [At: DN3 / P!: ~i/ / E: it cavalcavia ] (Itm; rar) Pod (peste
0	stradă) Si: pasarelă, cavaleariu sm vz cavaler
cavaler sm [At: DUMITRACHE, 414 / V: -leariu, -lir, ga- / PI: -i / E: rs KaBcUiepb] 1 (înv) Călăreţ. 2 (Mii; înv) Soldat din cavalerie Si: cavalerist, călăraş, (înv) călariu. 3 (în vechea Romă) Cetăţean din ordinul călăreţilor, ordin mijlociu, între patricieni şi plebei având fiecare un cal întreţinut pe socoteala statului. 4 (în evul mediu, în Apus) Nobil care era membru al ordinului sau instituţiei cavaleriei (cu un ceremonial deosebit) şi căruia i se impuneau dispreţul pericolului, lealitatea, apărarea celor slabi, curtenia faţă de femei. 5 (Pex) Membru al unor ordine militare şi religioase instituite pentru lupta împotriva necreştinilor. 6 (Pex) Membru al unui ordin onorific instituit de suveran. 7 (Spc) Persoană cu gradul cel mai puţin înalt dintr-un ordin care are mai multe grade. 8 (îoc damă) Bărbat care însoţeşte o doamnă sau o domnişoară. 9-10 (Pex) Bărbat care, la un bal, dansează cu o femeie (sau care curtează o femeie). 11 (îs) ~ de anaare Tânăr care însoţeşte, împreună cu o domnişoară de onoare, pe miri, la cununie Vz frate-de-mire Cf va micei, chemător. 12 (înv; îs) - de industrie Persoană care, în ciuda aspectului onest, face înşelătorii în stil mare şi trăieşte din expediente. 13 (Pex) Om onest, politicos, leal, cu purtări nobiie.
14	(Pex) Greutate de sârmă care se pune călare pe braţul balanţelor de precizie (pentru greutăţi foarte mici). 15 (Bot; reg) Canale (Impatiens balsamina). 16 (Bot; reg) Cârciumăreasă (Zinnia elegans).
cavaleresc, -ească a [At: GHICA, S. 431 / PI: -eşti / E: cavaler + -esc] 1-13 De cavaler (1-13).
cavalereşte av [At: NEGRUZZI, S. I, 38 / E: cavaler + -este] 1-13 în felul cavalerilor (1-13). cavalerie1 sf [At: LET. II, 75/21 / A şi: -rie / Pl: -ii / E: rs KaBSUiepHH]
1	(Mii) Armă tactică şi strategică folosind calul ca mijloc de luptă şi transport Si: călărime, cavalerime (11), (înv) călărăşie, călărăşime (1-2).
2	(îs) ~ uşoară Cavalerie (1) pentru explorări, cercetări. 3 (îs) ~ grea sau
de rezervă Cavalerie (1) pentru atac. 4 (îs) ~ de linie Cavalerie (1) de luptă. 5 Unitate militară din cavalerie (1).
cavalerie2 sf [Al: LET. II, 338/22 / V: ~larie, (pfm; înv) căvălărie l Pl: -ii / E: it cavalleria] 1 (Iuz) Decoraţie (în grad de cavaler) Si: ordin. 2 (Liv) Rang de cavaler al unui ordin. 3-4 Instituţie sau ordin al cavalerilor. 5 (Pex) Atitudine nobilă.
cavalerime sf [At: ALECSANDRI, P. II, 158 / E: cavaler + -ime] 1-10 Mulţime de cavaleri (1-9,12). 11 Cavalerie1 (1).
cavalerism sn [At: MAIORESCU, D. II 59/ Pl: -e / E: cavaler + -ism] 1-13 Purtare, atitudine de cavaler (1-13) Cf loialitate, onestitate, vitejie.
cavalerist sm [At: DA / Pl: -işti / E: rs K3BQJîGpncr\ Soldat în cavalerie1 (1).
cavaleros, -oasă a [At: COSTINESCU / PI: -oşi, -oase / E: cavaler + -av] (Rar) 1-12 De cavaler (1-12). 13 Vădind un caracter distins, nobil.
cavalet sn [At: DN3 / Pl: -e / E: it cavalletto] 1 Postament pe care se aşază ambarcaţiile la bordul unei nave sau pe uscat. 2 Suport de lemn care se fixează provizoriu pe cofrajul unui planşeu de beton şi pe care se sprijină dreptarul cu care se face nivelarea planşeului după turnarea betonului. 3 (Pct) Şevalet. .
cavalier sn [At: DN3 / V: -ră sf i P: -li-er / Pl: -e / E: it cavalier] 1 Terasă înaltă într-o fortificaţie, pentru amplasarea tunurilor. 2 Cordon de pământ sau de alte materiale de-a lungul unui drum, format prin curăţarea şanţurilor. cavalieră sf vz cavalier
cavalin, -ă a [At: DN3 / PI:	-e	/	E:	it	cavallino] 1 (Rar; şîs rasă
-ă) De cal. 2 Al calului Si: cabalin, cavalir sm vz cavaler
cavan sn [At: BORZA, D. / Pl: -e / E: net] (Bot; reg) Zănoşiţă (Hibiscus trionum).
cavaraisn [At: CHEST. II, 298/407 / PI: -e l E: net] (Reg) încăpere în care se păstrează alimente Si: cămară.
cavas sm [At: ZE1TSCHRIFT XVII, 405 / V: -az,gavaz / Pl: -aşi / E: tc kav(v)as] (Trî) 1-2 Jandarm (pedestru). 3 Agent de poliţie.
cavatină sf [At: ENC. ROM. I / PI: -ne / E: it cavatina] (Muz) 1 Bucată solo făcând'parte dintr-o operă, mai scurtă decât aria, cu mai puţine ornamente şi caracter mai liric. 2 Titlu dat unor piese instrumentale cu caracter cantabil. cavaz sm vz cavas
cavaz-başa sm [At: (a. 1785) DOC., ap. ŞIO / Pl: -şale / E: tc kav(v)as-başa] (înv) Slujbaş al Curţii care sta în picioare afară, la uşa domnitorului şi era mai mare peste cavaşii (1) de strajă. cavei sn vz cafea cavelă sf vz cavilă
cavernă sf[At: DA / Pl: -ne / E: fr caverne, it caverna] 1 Peşteră.
2	Cavitate provocată de o boală într-un ţesut al organismului (mai ales plămâni).
cavernicol, -ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr cavernicole] 1-2 (Big; d. animale şi plante) Care (trăieşte sau) creşte în peşteri.
cavernogramă sf[At: DN3 / Pl: -me / E: fr cavernogramme Cf lat caverna, ngr ypajijLa ,,scriere“] Curbă reprezentând variaţia diametrului unei găuri de sondă în funcţie de adâncime.
cavernom sn [At: DN3 / Pl: -oame / E: fr cavemome] (Med) Hemangiom cu cavităţi mari.
cavernometrie .s/[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr cavernometrie] (Teh) Operaţie de măsurare şi înregistrare a variaţiei diametrului unei găuri de sondă în funcţie de adâncime.
cavernometru sn [At: DN3 / Pl: ~ re / E: fr cavernometre] (Teh) Aparat pentru măsurarea şi înregistrarea variaţiei diametrului unei găuri de sondă.
cavernos, -oasă a [At: LM / Pl: -oşi, -oase l E: cavernă + -av] 1 Cu caverne (2). 2 Spongios. 3 (îs) Corpi -oşi Formaţii din interiorul penisului care se umplu de sânge în timpul erecţiei. 4 (D. voce) Cu un timbru gros, înfundat, ce pare că vine dintr-o cavernă (1).
408
CAZAN-AHCES
cavetă .s/[At: DN3 / V: ~eu sn / PI: -te / E: fr cavet ] (Arh) Mulură concavă având ca profil un sfert de cerc. caveu sn vz cavetă
cavga şf[At: DA / Pl: -le / E: tc kavgha ,,ceartă“] (Trî; îe) Dai de -Dai de necaz.
caviar sms [At: DA / P: -vi-ar / E: fr caviar] Icre negre preparate prin sărare.
cavicorne snp [At: DN3 / E: fr cavicorne] 1 Familie de ierbivore rumegătoare având coarnele goale în interior (taurine, ovine, antilope etc.).
2	(Şls) Animal din familia cavicorne (1).
cavie sf [Al: CV, 1949 nr 3, 34 / Pl: net / E: mg kave] (Mgm; înv) Cafea (1).
cavilaţie sf[At: DN3 / Pl: ~iz / E: lat cavillatio] (Liv) 1 Argument verbal care nu atinge fondul serios al lucrurilor. 2 Sofism. 3 Declamaţie goală.
cavilă sf [At: DN3 / V: -velă i Pl: -le / E: it caviglia] (Mrn) 1 Piesă pentru legarea de catarg a parâmelor care manevrează velele. 2 Fiecare dintre mânerele fixate pe cercul cârmei ca o prelungire a spiţelor.
cavilieră .y/'[At: DN3 / P: -li-e- / Pl: -re / E: it cavigliera] (Mrn) Rastel pentru cavile la piciorul catargului.
cavitar, -ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr cavitaire ] 1-2 Referitor la (o cavitate sau la) o cavernă (2). 3 (D. corpuri) Gol în interior.
cavitate sf[At: PONI, F. 20 / Pl: -taţi / E: fr cavile, lat cavitas, -atis]
1	Loc gol, mai mult sau mai puţin întins, în interiorul unui corp solid Si: bortă * gaurd, găun2.2-3 (Atm) Spaţiu gol în interiorul unui organism sau unui organ. 4 (îs) - rezonantă Circuit oscilant pentru frecvenţe foarte înalte, constituit dintr-o incintă cu pereţi metalici în care se pot întreţine oscilaţii electromagnetice sub formă de unde staţionare. 5 (îs) - generală Celom.
cavitaţie sf [At: DN3 / V: (înv) -iune / Pl: -ii / E: fr cavitation] Fenomen constând în producerea, într-un curent de lichid, a unui vid parţial, în care se formează bule de vapori care provoacă izbituri în pereţii conductei prin care circulă lichidul. cavitaţiune sf vz cavitaţie
cavou sn [At: DA / Pl: -ri l E: fr caveau ] Construcţie funerară într-un cimitir (de obicei pentru o familie) constând într-o încăpere cu mai multe cripte.
cavurmă sf[At: H XIV, 87 / Pl: -me / E: tc ka(v)urma ] (Trî) Un fel de mâncare (cu carne) prăjită. cavză sf vz cauză
caz sn [At: COD. ŢIV. A., 4/15 / Pl: -uri / E: lat casus ] 1-2 Tot ce (se întâmplă sau) se poate întâmpla Si: accident, eveniment, întâmplare.
3	(Med) Fel în care se prezintă o boală la un pacient. 4 (Med; pex) Apariţie a unei boli. 5 împrejurare. 6 Situaţie. 7 Condiţie. 8 (îe) A pune (sau a admite) -ul că... A presupune că... 9 (îlav) In -ul acesta, în acest - (sau într-un asemenea —) în asemenea împrejurări, atunci... 10 (îlav) In (Trs Ia) tot -ul sau în orice - Oricum, e sigur că... 11 (îlpp) în - de Dacă s-ar întâmpla. 12 (îlpp) Afară (rar fără) de -ul Cu excepţia cazului când...
13	(îlc) în (la) -ul când (sau că) Dacă s-ar întâmpla să... 14 Prilej.
15	Chestiune. 16 (îc) A face (mare) - de ceva A considera ceva ca un fapt sau ca un lucru important. 17 (îe) A face (mare) — de cineva A preţui mult pe cineva, scoţându-i la iveală calităţile, meritele. 18 (Grm) Funcţie (arătată mai ales prin desinenţe diferite) a substantivului, pronumelui, numeralului, ca subiect, complement direct, indirect sau circumstanţial.
caza1 sf [At: (a. 1774) URICARIUL VI, 437 / Pl: -ale / E: tc kaza] 1-4 (Trm) District sau diviziune (administrativă ori judecătorească) Si: plasă.
caza2 vt [At: DA / Pzi: -zez / E: fr caser ] 1 (D. obiecte; înv) A aşeza în căsuţa (despărţitura) sa. 2 (D. persoane; pex) A pune pe cineva într-un post (care-i asigură traiul). 3 (Pex) A instala (pe cineva) într-o locuinţă pentru un timp determinat Si: a încartirui.
cazac sm [At: (a. 1651) HRISOV, ap. GCR. 1,151 / V: căzac i Pl: -aci / E: rs Ka3ak] 1 Membru al unei comunităţi militare autonome formate, în secolul al XlV-lea, din elemente nemulţumite ale regimului moscovit, aşezate pe teritoriile de margine ale statelor rus şi polono-Iituanian, recunoscute sub Ivan cel Groaznic (1570), având obligaţia, în schimbul
unor privilegii, să apere ţara împotriva invaziilor. 2 (în Rusia, începând din sec. XVIII.) Soldat dintr-o unitate de cavalerie uşoară recrutată, de obicei, dintre cazaci (1). 3 (Pgn) Rus. 4 (înv; Mun) Soldat care făcea parte dintr-un corp de pedestrime şi călărime pământeană (întocmită în felul cazacilor ruşi) în număr de 2000, sub comanda agăi, iar, mai târziu, redus la 240, sub polcovnicul de oraş şi polcovnicul de Târgovişte. 5 (înv; Mun; şîs) -i cataragiy -i martalogi Militari sau slujitori fără leafă, dar scutiţi de dări răspândiţi prin judeţe. 6 (Irn) Zbir. 7 Agent de poliţie. 8-9 (Fig) Copil sau om voinic şi curajos. 10 (Art) Căzăcescul (25). 11 (Mol; Trs) Vânt de răsărit (ce bate dinspre ţara cazacilor) Cf crivăţ.
cazacă .v/‘[At: COSTINESCU / Pl: -ace / E: fr casaque ] 1 Bluză lungă până peste talie, cu mâneci largi, încheiată într-o parte. 2 Dans al cazacilor (1). 3 (La alergările de cai) Haină (de uniformă) de o anumită culoare sau combinaţie de culori, care arată în numele cui aleargă jocheul care
0	poartă. 4 (Fig; rar) Cal călărit de cel îmbrăcat cu cazaca (3). 5 (Pex) Proprietar al cazacei (4).
cazacescy -ească a vz căzăcesc cazaceşte av vz căzăceşte cazaci v vz căzăci
cazacică sfa [At: TAFRALI, S. 30 / V: căzăc- / A: -zaci- / E: cazac + -ică] Căzăcesc (4). cazac'mcă sfa [At: CREANGĂ, P. 310 / E: cazac] Căzăcesc (4). cazacioaică sf vz căzăcioaică
cazacioc sn [At: CONTEMPORANUL VI, 36 / Pl: -uri / E: rs Ka&WK] Dans căzăcesc (3). cazacire şf vz căzăcire cazacii1 sn vz căzăcit1 cazacii2y -ă a vz căzăcit2 cazaclâu sn vz cazacliu
cazjache .v/‘[At: ŞIO / Pl: -ii / E: cazacliu] (înv)l-2 Căciulă (de cazacliu sau) ca a cazacliilor, de hârşie neagră, cu fundul de postav alb.
cazacliescy -ească a [At: (a. 1785) ap. ŞIO / Pl: -eşti / E: cazacliu + -esc] (înv) 1 Care aparţine cazacliilor. 2 Privitor la cazaclii.
cazacliu sn [At: (a. 1743) IORGA, S. D. VI, 247 / V: -Iau I Pl: -ii / E: tc kazakli] (înv) 1 Negustor cazac sau rus de vinuri şi băuturi spirtoase.
2	Negustor cazac de blănuri scumpe din Rusia (pe care le trecea în Turcia).
cazaică .v/'[At: ALRM II/I h. 375 / Pl: -ice / E: net] (Reg) Arătător de ceasornic Si: ac, (reg) cazancă.
cazaluri snp [At: CHEST. II, 414/383 / E: net ] (Reg) Loc unde se ţine nutreţul. cazam sms vz cazamâc
cazamâc sms [At: H XIV 405 /V: cazam, ~mlac, câzam / E: tc kyzamuk] (Reg; tcî) Pojar. cazamlâc sms vz cazamâc
cazan sn [At: LET. III, 278/56 /V: căzan /P\:-e, (înv) -uri / E: tc kazan]
1	Vas mare de aramă de formă cilindrică sau tronconică, folosit în gospodărie sau în tehnică, la încălzit sau la fiert Cf ceaun, căldare, tuci.
2	Conţinutul unui cazan (1). 3 Vasul împreună cu conţinutul. 4 (Pop; îe) A dat un - şi a luat o căldăruşă A dat un lucru de preţ şi a primit altul de mică valoare. 5 Rezervor metalic în care este încălzită apa (şi transformată în aburi). 6 Conţinutul unui cazan (5). 7 Vasul împreună cu conţinutul. 8 (îs) ~ de abur Instalaţie constând dintr-un focar, un sistem de supraîncălzire etc., utilizată pentru producerea aburului necesar în centralele termoenergetice, în industria textilă etc. 9 Instalaţie pentru vaporizarea, sub presiune, a lichidelor în vederea întrebuinţării vaporilor ca forţă motrice, la încălzirea caloriferelor etc. 10 (îs) - de ţuică Instalaţie alcătuită dintr-un cazan (1) şi un refrigerent, folosită la distilarea alc(x)lului.
11	(Pan) Formaţiune geologică sau de altă natură semănând cu un cazan (1) Cf căldare. 12 (La tătari) Familie formată din 10 persoane. 13 (înv) Regiment de ieniceri. 14 (Reg; îc) Oaie—ă Oaie cu lâna roşietică. 15 (Ggf) Căldare.
cazan-ahces sms [At: LET. II, 53/4 / E: tc kazan-ahcesî] (înv) Impozit pe care tătarii trebuiau să-l plătească turcilor.
409
CAZANCĂ
cazăncă şf[At: PRIBEAGUL, P. R. 55 / Pl: -nce i E: net ] (Reg) Cazaică. cazanciu sm vz cazangiu
cazangerie sf [At: DA / Pl: ~i/ / E: cazangiu + -arie] 1-2 Atelier de construit sau reparat cazane (1), utilaje din tablă groasă, recipiente metalice de presiune etc. 3 Meserie a cazangiului. 4 Negoţ cu vase de aramă.
5	Mărfuri de aramă.
cazangiu sm [At: ŞIO / V: -nciu / Pl: ~i/ / E: tc kazanci] 1 Muncitor care supraveghează şi alimentează cazaneie de abur. 2 Muncitor care lucrează într-o cazangerie (1,2).
cazanie v/[At: EVANG. ÎNVĂŢĂTOARE (1644),ap.GCR 1,111/13/ V: căz~f câz~l PI: -ii / E: vsl kasmihh] 1 Predică Cf omilie. 2 Explicare a evangheliei. 3 Viaţă de sfânt. 4 (Pex) Carte cuprinzând predici (şi omilii) pentru duminici şi sărbători, explicări ale evangheliilor ori vieţile sfinţilor.
cazanier, ~ă a [At: DA / P: -ni-er / Pl:	~e / E: fr casanier ] (Frî; d.
oameni) Căruia îi place să stea mai mult acasă Si: casnic.
cazare şf[At: DN3 / Pl: -z.ări / E: caza] 1 (înv) Aşezare a unui obiect în despărţitură sa Si: cazat1 (1). 2 (Pex) Punere a cuiva într-un post (care-i asigură traiul) Si: cazat1 (2). 3 (Pex) Instalare a cuiva într-o locuinţă pentru un timp determinat Si: cazat1 (3), încartiruire, încartiruit1.
cazarma [At: DA / Pzi: -mez / E: cazarmă] 1-2 vtr A (se) aşeza în cazarmă Si: încazarma (1). 3 vt (Pan) A pune (un elev) într-un internat Si: încazarma. 4 vt (Pex) A supune unui regim de internat Si: încazarma. cazarmadă ,v/'[At: H 1,130/r / PI: -de / E: cf cazarmă] (îvr; pbl) 1 Flota.
2	Port pentru flotă.
cazarmagiu sm [At: D. ZAMFIRESCU, R. 71 / Pl: -gii / E: cazarmă + -giu] (înv) Soldat care e de mult timp în cazarmă şi care ştie ce se învaţă sau cum se trăieşte la cazarmă Cf deşcă.
cazarmament Sn [At: DA / Pl: -uri / E: cf fr casernement] 1 Ansamblul efectelor pentru pat care se dau unui militar la încazarmare. 2 (Pan) Efecte pentru pat date unui muncitor pe şantier.
cazarmare sf[ At: DA / Pl: -mări / E: cazarma] 1 Aşezare a cuiva în cazarmă Si: cazarmat1 (1), încazarmare (1), încazarmat1.2 (Pan) Aşezare (a unui elev) într-un internat Si: cazarmat1 (2), încazartnare, încazarmat1.
3	Supunere a cuiva la un regim de internat Si: cazarmat1 (3), încazarmare, încazarmat2.
cazarmat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cazarma] 1-3 Cazarmare (1-3). cazarmat2, -ă a [At: MAIORESCU, D. 1,476 / Pl: -aţi, -e / E: cazarma]
1	Care a fost aşezat în cazarmă Si: încazarmat2. 2-3 Care a fost supus unui regim (de cazarmă sau) de internat Si: încazarmat1.
cazarmă .s;/[At: (a. 1848) URICARIUL X, 13/20 / V: casa-, casarmie, căsa- / Pl: -zărmi / E: rs Kă3apMa] 1 (Mii) Clădire mare în care sunt cazaţi militari. 2 Ansamblu de construcţii şi instalaţii destinat locuinţei şi instruirii militarilor. 3 (Pex) Soldaţi dintr-o cazarmă (1-2). 4 (îs) Glume de - Glume triviale, cum se fac Ia cazarmă (1-2). 5 (îs) -ma echipajului Compartiment situat sub puntea unei nave de luptă, destinat odihnei echipajului. 6 Ocupanţi din cazarma echipajului. 7 Cazarmă a echipajului împreună cu ocupanţii ei.
cazarmăgeşte av [At: KLOPŞTOCK, F. 214 / E: cazarmagiu + -este] (Nob) Ca un cazarmagiu. cazascher sm vz cadiascher
cazat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: caza] 1-3 Cazare (1-3). cazat2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: caza] 1 (înv; d. obiecte) Aşezat în căsuţa (sau despărţitură) sa. 2 (Pex; d. persoane) Pus într-un post (care-i asigură traiul). 3 (Pex) Instalat într-o locuinţă pentru un timp determinat Si: încartiruit2.
cază .s/[At: DA / Pl: -ze / E: fr case] (Frî) Despărţitură regulată (într-un dulap sau birou) Si: căsuţă.
cazăl-pelit sm [At: H II, 280 / E: tc kyzyl „roşu“, cf cara-pelit] (Bot; Dob; tem) 1 Stejar roşu. cazac sm vz cazic
cazâlbaş sm [At: LET. I, 21 AUI / V: cazil- / PI: -i / E: tc kyzyl-bas „cap roşuu] (înv) Persan.
cazâlbăşesc,-ească a [At: (a.l 748) IORGA, S. D. VII, 233 / Pl: -eşti / E: cazâlbaş + -^.vr] (înv) Persan.
cazâlbăşeşte av [At: LET. II, 423/22 / V: cazil~! E: cazâlbaş + -este] (înv) în felul persanilor. cazechier sm vz cadiascher
cazeificare .v/ [At: DN3 / P: -ze-i- / Pl: -cari / E: cf fr caseification]
1	Proces de precipitare a cazeinei. 2 (Med) Alteraţie necrotică a unui ţesut, urmată de apariţia unei substanţe cu aspect caseos în centrul leziunii.
3	Proces caracteristic tuberculozei, care constă în transformarea ţesutului necrozat într-o masă amorfă.
cazeină ş/ŢAt: DA / P: -ze-i- / Pl: -ne / E: fr caseine ] Substanţă albuminoidă care se extrage din lapte şi formează partea componentă esenţială a brânzeturilor Si: cazeinogen. cazeinogen sn [At: DN3 / P: -ze-i- / Pl: -e / E: fr caseinogene ] Cazeină. cazemată ^/‘[At: V. ROM. noiembrie 1950,113/ Pl: -te / E: fr casemate]
1	Fortificaţie izolată, contruită din lemn şi pământ sau din beton armat, în care sunt instalate mijloace de luptă (antiaeriene). 2 Militarii dintr-o cazemată (1). 3 Fortificaţia împreună cu ocupanţii ei. 4 (Pan) închisoare subterană. 5 Ocupanţii cazematei (4). 6 închisoarea împreună cu ocupanţii ei. 7 încăpere blindată pe nave, unde sunt instalate tunuri de calibru mijlociu.
cazeos, -oasă a [At: DN3 / P: -ze-os / Pl: -osi, -oase / E: fr caseeux] (Frm) Cu aspect de brânză Si: brânzos. caziăscher s vz cadiascher
cazic sm [At: CIUPALĂ, T., ap. DA / V: cazac / Pl: -ici / E: tc kazyk] (înv) Ţăruş puternic de care se leagă pluta.
cazier sn [At: KLOPŞTOCK, F. 280 / P: -zi-er / Pl: -e I E: fr casier]
1	Dulap cu mai multe compartimente sau sertare, în care se clasează acte, dosare, fişe. 2 (Tip) Dulăpior cu rafturi în care se păstrează casetele cu litere. 3 (Jur; îs) - judiciar Fişă de evidenţă în care organele judiciare consemnează toate condamnările penale ale unei persoane. 4 (Pex) Serviciu care ţine evidenţa cazierelor (3). cazilbaş vz cazâlbaş cazilbăşeşte av vz cazâlbăşeşte cazin sn vz cazinou cazină sn vz cazinou
cazincă sf [At: MANOLESCU, I. 195 / Pl: -nce / E: cf casâncă] 1-2 (Mol) Boccea (colorată) Cf dirmea. cazino sn vz cazinou
cazinou sn [At: MARIAN, î. 11 / V: (înv) -in, -ină, -no,gazin / PI: -ri / E: fr casino] 1 (Trs) Local de întâlnire a membrilor contribuabili Ci cafenea, club. 2 Local public cu restaurant, săli pentru jocuri (de noroc), de dans, de spectacole etc. cazischeiar sm vz cadiascher caziscur sm vz cadiascher
cazma sf [Al. I. IONESCU, M. 320 / V: casma / Pl: -le / E: tc kazma]
1	Unealtă de săpat pământul, asemănătoare cu lopata, formată dintr-o lamă metalică uşor concavă, cu muchie ascuţită, fixată la o coadă de lemn Si: hârleţ. 2 (Mol) Târnăcop. 3-4 (Pex) Lovitură de cazma (1-2). 5 Unealtă de fier de forma unui topor mare, lat la capăt şi curbat, pentru săpat pământul Si: (reg) săpoi, sapă-de-laz.
cazmagiu sm [At: DA / Pl: -gii / E: cazma + -giu cf tc kazmuci] (Nob)
1-3 Muncitor cu cazmaua (1, 2,5).
caznacei sn [At: CIHAC II, 46 / PI: ~ / E: rs Ka3Ha*ieH cf cazon] (Rsî; iuz) Casier (la armată).
caznă1 sf [At: VARLAAM, C. 154/2 / V: casnă, hasnă I Pl: -ne / E: vsl KA^NTi] 1 Chin. 2 (Spc) Tortură. 3 (Trs; rar) Necaz. 4 Silinţă. 5 Muncă încordată, obositoare Si: osteneală, trudă. 6 Strădanie mare Ia o lucrare.
7	(Rar) Batjocură.
caznă2 A/[At: ANON. CAR. / Pl: -ne / E: cf căznat, căzni2, necaz] (Iuz) Monstru.
cazocă sf [At: NOM. MIN. I, 28 / Pl: ? / E: net] Unealtă de pescuit în formă de cârlig.
410
CĂCĂŞCIOARĂ
cazon, ~ă a [At: CAZIMIR, GR. 221 / Pl: ~i, ~e / E: rs KB3yOHWH]
1	(Mii; înv) Al statului, (primit de militar) de la cazarmă, în opoziţie cu ce e al său, personal Cf erarial, eraric, fiscal. 2-3 (D. comportament; pex) (De la sau) ca la cazarmă Si: grosolan, trivial.
cazual, -ă a [At: COSTINESCU / P: ~zw-a// Pl:	/ E: lat casua/zs]
1	(Rar) Care are un caracter întâmplător, depinzând de împrejurări Si: accidental. 2 (D. terminaţii, alternanţe etc.) Care arată cazul gramatical.
cazualism sn [At: DN3 / P: ~zu-a~ / E: fr casualisme] Concepţie filozofică conform căreia dezvoltarea lumii, ca şi ordinea în care se succed evenimentele, se datoresc hazardului.
cazualitate sf [Ai: COSTINESCU / P: ~zu-a~ / Pl: -taţi / E: cazual + -itate] 1-2 (Calitatea sau) starea a ceea ce este cazual (1).
cazuar sm [At: DA / P: ~zu-ar / Pl: -i / E: fr casoar, it casi/ario] 1 (Lpl) Gen de păsări mari din Oceania, asemănătoare cu struţul, cu o creastă neagră pe frunte şi cu pene negre, întrebuinţate ca podoabă. 2 Pasăre din genul cazuar (1).
cazuist sm [At: CĂLINESCU, E. O. II, 24 / P: -zu-ist l Pl: -işti / E: fr casuiste] 1 Teolog care caută să rezolve cazurile de conştiinţă. 2 (Pex) Cel căruia îi place să analizeze, până în cele mai mici amănunte, fiecare caz, pentru a da o soluţie cât mai exactă şi mai documentată. 3 (Pex) Persoană care aplică metodele cazuisticii, servindu-se de argumente ingenioase şi logice în aparenţă, dar false în fond.
cazuistic, -a [At: MAIORESCU, CR. III, 99 / P: ~zu-is~l Pl: -ici, -ice / E: fr casuistique ] 1 sf Parte a teologiei scolastice medievale care încearcă să rezolve cazurile de conştiinţă printr-un sistem de norme etice abstracte şi prin subtilităţi logice. 2 .y/'(Pex) Argumentare subtilă, abilă, sofistică a unor teze false sau îndoielnice. 3 a Bazat pe cazuistică (1). 4 a Privitor la cazuistică (2).
cazvlcă .s/[At: ANTIPA, P. 302 / Pl: -Ici / E: rs KazyJlbKa. „şarpe, gândac“] Unealtă pentru pescuitul peştilor răpitori sub gheaţă Cf crişcă.
că c [At: COD. VOR. 112/1/ E: ml quod] Introduce propoziţii subordonate: 1 Completive Zice că nu ştie. 2 Subiective E bine că ai încredere în tine. 3 Atributive îl obseda ideea că l-ar fi putut ajuta. 4 Cauzale Si: căci,fiindcă. De ce-ai întârziat? C-am fost bolnav. 5 Consecutive Si: de, încât. E aşa de mic, că-l paşte vaca. 6 Concesive Si: deşi, cu toate că, măcar că. Şi omul, că-i om, nu poate să înţeleagă. 7 Temporale Si: după ce, când. Acum, că ne-am odihnit, pot să-ţi povestesc. 8 Condiţionale Si: dacă. Ce folos că trag acasă, Că n-am nevasta frumoasă. 9 (Pop) Şi Să care bărbatul cu sacul şi femeia să împrăştie cu poala (că) tot se termină.
10	(îlav) Nici - Nu. 11 (îlav) Numai ~ Dar, însă. 12 într-adevăr, aşa e Că bine zici dumneata. 13 De ce (nu)!, cum (nu)! Că nu mai vine odată.
14	Doar Că nu mi-oi feşteli eu obrazul! 15 (îlav) Cum după ce măcar -etc... Pe lângă faptul că După ce că ai întârziat, eşti şi obraznic. 16 (îlav) Măcar - Chiar dacă. căbat sn vz cabat
căbălaică sf [Ai: TDRG / V: (reg) -loaică (pl: -loaice) / Pl: -Mici / E: ns, cf rs ucr kh6hm ,,iobăgie“] Gaură făcută în acoperiş, într-o parte, prin care iese fumul Vz calaboaică. căbăloaică sf vz căbălaică
căbănăcioară ş/ŢAt: ŢICHINDEAL, F. 162/9 / Pl: ~re / E: cabaniţă + -ioară] Cabaniţă mică Si: căbănicea, câbânaş.
căbănicea sf [Ai: ŢICHINDEAL, F. 163 / V: -cer sm / Pl: ~cele / E: cabană2 + -icea] Căbănicioară. căbănicer1 sm vz cabanicer cabaniţă sf vz cabaniţă căbel sn vz câblă
cablucă sf[At: CHEST. II, 258/249 / E: ucr Kafiymb] (Buc) 1 Furca pusă la coasă, când se cosesc cerealele Si: crivea, hreapcă. 2 (La casele acoperite cu paie) Prăjini care, legate de vârf, se lasă pe de o parte şi pe de alta a acoperişului, ca să-l apere împotriva vântului. căbuz sn [At: ANON. CAR. / E: net] (înv) Cărbune aprins. căca [At: LM / Pzi: cac / E: ml cacare] 1 vr (Trv; d. oameni) A defeca.
2-3 vtr A (se) murdări. 4-5 vtr A (se) umple de excremente. 6-7 vt (îe)
Are cine te are cine te spăla Cine te bate te şi mângâie. 8 vt (Trv; d. femei) A naşte (cu uşurinţă, fără multe dureri). 9 vr (D. animale) A defeca. căcacea smi vz căcâcea
căcainâ sf[At: REV. CRIT. III, 91 / Pl: -ne / E: căca + -ină] Femeie leneşă şi murdară. căcare .v/[At: MDA ms / Pl: -cari / E: căcd\ Defecare. căcat sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~aţi / E: căca] 1 Materii fecale Si: (înv) căcârnat, excrement, scârnă. 2 Lucru de nimic Si: (pfm) căcătuţ, căcăţel. 3-4 (îs) - cu ochi Om (mai ales copil) de nimic. 5 (îe) A mânca
—	A minţi.
căcăcios, -oasă [At: ANON. CAR. / Pl: -oşi, -oase / E: căca + -ăcios] 1-2 smf, a (Om) care simte nevoia să defece des. 3-6 smf, a (Om) murdar, scârnav. 7-10 smf, a (Om) nevoiaş, fricos. 11 a (D. boli) Care este însoţită de diaree. 12 a (D. fructe) Care provoacă diaree. 13 sf (Prc; lpl) Corcoduşe (Prunus cerasifera).
căcădară sf [At: BORZA, D. / Pl: net / E: net] (Bot; reg) Păducel (Crategus monogyna). căcăder sm vz cacadâr căcădir sm vz cacader
căcăduş sm [At: JAHRESBER. VIII, 206 / Pl:	/	E:	net]	(Bot; reg)
Măceş (Rosa canina), căcăduşă .v/’ [At: DDRF / Pl: ~şe / E: net] Cacaderie. căcălău sn [At: ISPIRESCU, L. 372 / PI: -laie / E: căca + -ălău] 1 Scârnă multă (în cantităţi mari, cum este îngrămădită în closete). 2 Cantitate mare de lucruri proaste, nefolositoare. 3 Grămadă mare. căcăleţe sfp [At: BORZA, D. / E: net] Corcoduşe (Prunus cerasifera
-	fructe).
căcăloi sn [At: LB / Pl: ~loaie / E: căca + ~(ă)loi] 1-2 (Şhp) Căcat (1) mare.
căcănar sm [At: COSTINESCU / Pl: ~i l E: căca + -ănar] 1 Curăţător de closete Si: (rar) budar, latrinar, vidanjor. 2 (Fam; prt) Om de nimic Si: (reg) căcăstorar.
căcănărie şf[At: POLIZU / Pl: ~i/ / E: căcănar + -ie] 1 Meserie a căcănarului (1). 2 Faptă de nimic.
căcănău sm [At: COSTINESCU / Pl: -i / E: căca + -ănău] Pasăre nedefinită mai îndeaproape Cf căcău.
căcărdac sn [At: BARCIANU / E: net] Reziduuri ale seului, după ce s-a topit.
căcărea .v/‘[At: LB / Pl: ~e/e / E: căca + -ărea] Bagatelă. căcăreaţă şf[At: LB / Pl: -ete / E: căca + -eaţă] Căcărează (2). căcărează .s/[At: CANTEMIR, 1.1.1,105 / V: -ez sm/ Pl: -eze / E: căca + -ărează] 1 Excrement în formă de globuri mici al unor animale: oaie, iepure, şoarece etc. Si: (reg) căcărei, (pfm) căcăreaţă, căcărei. 2 Instrument de lemn având forma cifrei 5, bătut în podul carului pentru susţinerea loitrelor Si: căcăreaţă. căcărei smp [At: LB / E: căca + -ărel] (Reg) Căcărează (1). căcăreţ, -eaţă [At: LB / Pl: ~i, ~e / E: căca + -ăreţ] 1-2 smf, a Căcăcios (1-2).
căcărez sm vz căcărează
căcări vr [At: LB / Pzi: -resc / E: căca] 1 A-1 scăpa defecarea pe cineva.
2	A umbla cu căcării (2) Si: a se fasoli.
căcărie .v/‘[At: LB / Pl: -ii / E: căca + -ărie] 1 Diaree. 2 Lucru de nimic Si: moft.
căcărios, -oasă a [At: LB / P: -ri-os / Pl: -oşi, -oase / E: căcărie + -os] (îrg) 1 Care umblă cu nimicuri. 2 Delicat. căcăstoare i/ŢAt: LB / Pl: -ori / E: cf căca] (Reg) Closet. căcăstorar sm [At: LB / Pl: -i t E: căcăstoare + -ar] (Reg) Căcănar (2). căcăstuş sn [At: COMAN, GL. / Pl: -e / E: cf căca] (Reg) Lucru de nimic, de care nu te poţi servi. căcăşar sm [At: H XI, 351 / Pl:	/ E: căca + -ăşar] Cuvânt de ocară.
căcăşcioară sf [At: CHEST. II, 447/9 / Pl: -re / E: ctm căscioară şi căcăstoare] (Reg) Closet.
411
CĂCĂŞDER
căcăşder sm vz cacadâr
căcătoare sf [Ai: LB / Pl: ~ori / E: câca + -loare] (înv) Closet. căcătoi sm [At: LB / V: -ăţoi / Pl: - / E: căcat + -oi] 1-2 (Şdp) Căcat (1) (mare).
căcător,-oare a [At: LB / Pl: -i, -oare / E: caca + -(ă)tor] Care provoacă diaree Si: purgativ, căcătură v/’[At: DA ms / Pl: -ri / E: căcat + -ură] 1 Căcare. 2 Căcat (1). căcătuţ sm [At: LB / PI: -i / E: căcat + -ut] 1-2 (înv) Căcăţel (1-2). căcăţel sm [At: DA ms / Pl: -ei / E: căcat + -el] 1-4 (Şhp) Căcat (1-2) (mic). 5 Lucru de nimic căcăţlş sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: căcat + -i.y] 1-4 (Pfm) Căcăţel (1-4). căcăţoi sm vz căcătoi
căcău sm [At: MARIAN, 0.1,62 / E: căca + -ău] (Om) Dumbrăveancă (1) (Coracias garrulus). căcăzdâr sm vz cacader căcâce smi vz căcâcea
căcâcea smi [At: MOXA, 38/3 / V: căcâcea,-ce, câc-I E: căca + -âce]
1	Om căcăcios (1). 2 (Pex) Om murdar. 3 (Fig) Om fricos. 4-6 (Fig) Om neserios, leneş, obraznic (care se amestecă şi unde nu are treabă).
cacarnai sm [At: POLIZU / Pl: -aţi / E: ctm căca + cârnat] (înv) Căcat (1). căce c vz căci
căceşi c [At: FRÂNCU-CANDREA, R. 50 / E: căci + -şi] De aceea. căci c [At: GCR 1,13/23 / V: (înv) căce, căce, câce, câci, căi / E: că + ce] Introduce propoziţii explicative Si: pentru că, deoarece, că, fiindcă, din cauză că, (în întrebări) de ce, oare. căcicădâr sm vz cacadâr căcior, -ioară a vz caciur
căciorie .v/'[At: LB / Pl: -ii IE: cacior + -ie] 1 Deşănţare. 2 Absurditate. căc'iţă ş/ŢAt: BORZA, D. / Pl: -ţe / E: net] (Bot; îs) - galbenă Crin galben {Hemerocallis ful va). căciugă şf vz cegă
căciula vr [At: PĂSCULESCU, L. P. 133 / Pzi: net / E: căciulă] (Reg) A saluta descoperind capul.
căciulan sm [At: JAHRESBER. VIII, 83 / E: căciulă + -an] Ţăran care poartă căciulă.
căciular sm [At: ALECSANDRI, P. III, 437 / Pl: -i / E: Căciulă + -ar]
1	Persoană care face căciuli (1). 2 Infanterist din armata română care purta, la costumul de paradă, o căciulă îndoită la vârf şi împodobită cu pană de curcan Si: dorobanţ.
căciulaty -ă a [At: ŞEZ. I, 282 / PI: -aţi, -e / E: căciulă + -at] 1 Cu căciulă (1). 2 Care poartă căciulă (1).
căciulă 5/[At: IORGA, B. R., 224 / V: (reg) ca- / PI: -li , -le / E: ns cf alb cesule] 1 Obiect confecţionat din blană de oaie sau de alt animal şi care serveşte Ia acoperirea capului. 2 (îe) La aşa cap, aşa -Cum este omul, aşa este şi purtarea lui. 3 (îe) A-i ieşi cuiva părul prin - A munci din greu. 4 (îae) A i se urî cuiva aşteptând. 5 (îae) A o duce greu. 6 (Pex; îae) A sărăci. 7 (îe) Asta-i altă —! E altceva, altă socoteală. 8 (îlav) Cu -la fn mână Cu umilinţă. 9-10 (îe) A da cu -la în câini (sau în grădină) A fi cu chef sau a fi beat. 11 (îe) A chiui în - A-şi manifesta bucuria, veselia pe ascuns, pe înfundate. 12 (îe) (A nu avea decât) sula şi -la A fi sărac pământului. 13 (îae) A nu avea decât meritul său personal. 14 (îe) A scăpa -la pe apă A pierde prilejul. 15 (îe) A fi prieten de - A fi simplu cunoscut, de bună ziua. 16 (îe) A-şi lua (sau a-şi scoate) -Ia de pe cap A-şi descoperi capul în semn de salut sau de respect. 17 (Fig) Individ.
18	(îe) Bună ziua - (că stăpânul n-are gură) Se spune în bătaie de joc unei persoane care nu salută. 19 (îs) Cel cu -la roşie Diavolul. 20 (îc) -la-ciobanului Floare nedefinită mai îndeaproape. 21 (îc) ~la-havuzului Un fel de burete. 22 (Bot; îc) -ia-şarpelui Popenchi (Coprinus atramenta-rius comatus). 23 (Bot; îc) -la-cucului Clopoţei (Campanula abietina)
24	(îc) -la-mocanului Plantă din familia boranginacee (Rindera umbellata). 25 (Bot; îc) -la-cucului Clopoţei (Campanula pesicifolia).
26	Glugă care se pune în cap în timp de ploaie. 27 (Pan) Parte de sus a
ciupercilor, bureţilor, ca un fel de pălărie deasupra piciorului. 28 (Pan) Moţ (Ia păsări). 29 Capac concav. 30 (Pop; spc) Căpăcel de alamă de Ia maşinăria lămpii cu o tăietură pe unde iese flacăra fitilului Si: gogoaşă.
31	(îs) -la casei Acoperiş al casei. 32 Cioplitură în formă de floare, la capătul stâlpilor Si: (reg) başlic. 33 Parte a morii nedefinită mai îndeaproape. 34 Mănunchi de paie (sau rogoz) răsucit, care se pune în vârful căpiţelor de fân. 35 Cioc al leucii la car. 36 Parte a cleştelui mesei de lemnar.
căciulăresc, -ească a [At: MAT. FOLK. 261 / Pl: -eşti / E: căciular + -esc] (Rar) 1 Care provine de la căciular (1). 2 Specific căciularului (1). 3 Al căciularului (1). 4 Privitor Ia căciular (1).
căciulărie sf [At: POLIZU / Pl: -ii / E: căciular +ie] 1 Meserie a căciularului (1). 2 Fabrică sau atelier în care se confecţionează căciuli (1). 3 Magazin unde se vând căciuli (1).
căciuleală ,ş/[At: IORGA, N. R. A. 191 / Pl: -eli f E: căciuli + -eală] 1-2 Căciulire (1-2).
căciuli vr [At: GHICA, S. 664 / Pzi: -lese / E: căciulă] 1 A se ploconi în faţa cuiva pentru a obţine ceva. 2 A cere ceva cu umilinţă.
căciulică şf [At: LB / Pl: -ici / E: căciulă + -ică] 1-2 (Şhp) (Rar) Căciuliţă (1-2).
căciuhe .ş/'[At: LB / V: gă-l Pl: -ii / E: căciulă + -ie] 1-2 (înv) Căpăţână de usturoi, de ceapă (de sămânţă). 3-4 Măciulie de (mac sau de baston) Si: băciulie. 5 Moţ (la păsări).
căciulire sf [At: DA ms / Pl: -ri / E: căciuli] 1 Ploconire în faţa cuiva Si: căciuleală (1). 2 Rugăminte umilă Si: căciuleală (2).
căciuliţă sf [At: JARNfK-BÎRSEANU, D, 471 / Pl: -ţe / E: căciulă + -iţă] 1-2 (Şhp) Căciulă (1) (mică) Si: căciulică (1-2). 3 Bonetă de blană.
4	(Şes de-a -ţa) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 5 (Bot; lpl) Crăiţe (Tagetes patula).
căciuloisn [At: DA ms / Pl: -oaie / E: căciulă + -oi] 1-2 (Şdp) Căciulă (1) (mare). căciună şf vz caciur
căcuciu sm [At: BORZA, D. / PI:~ii / E: net] (Bot; reg) Punguliţă (Thlaspi arvense).
cădar sm [At: ANON. CAR. / Pl: -i l E: cadă + -ar] (înv) Dogar de căzi (3).
cădăresc, -ească a [At: LB / Pl: -eşti / E: cădar + -e.vc] (Nob) 1 Care aparţine cădarului. 2 Care provine de la cădar. 3 Specific cădarului.
4	Referitor la cădar. cădări vt [At: LB / Pzi: -resc / E: cădar] (Reg) A butnări. cădăţuie sf [At: TDRG / Pl: -ui / E: căduţă +~uie] 1-2 (Şhp) Cadă (3) (mică).
cădar ai [At: DA ms / E: srb ikader, bg KBMp] 1-2 (Ban; sbm sau bgm; îe) Nu mi-s - să... Nu am atâta drept sau voie să...
cădea [At: COD. VOR. 92/3 / Pzi: cad, (înv) caz / E: ml cado, -ere]
1	vi A se deplasa de sus în jos, sub acţiunea gravitaţiei Si: a pica, a se prăbuşi. 2-5 vi (Fig; d. iarnă, ger, trăsnet, seară etc.) A se lăsa. 6-9 vi (Fig; d. iarnă, ger, trăsnet, seară etc.) A se apropia. 10 vi (D. ape de munte) A curge repede. 11-13 vi (D. dinţi, păr, fulgi, frunze etc.) A se desprinde de pe locul de unde era fixat. 14 vi A se lăsa în jos, continuând să fie prins Si: a atârna, a se pleca. 15 vi A se răsturna. 16 vi A se dărâma.
17	vi (îe) A - Ia pat (bolnav) A se îmbolnăvi. 18 vi (îe) A — în picioare A ieşi cu abilitate dintr-o situaţie grea. 19 vi (Cu determinarea în genunchi, cu rugăminte etc.) A se aşeza în genunchi înaintea cuiva spre a-i cere iertare ori ajutor sau spre a-i arăta supunere. 20-21 vi (Cu aceleaşi determinări) A ruga pe cineva cu umilinţă sau cu stăruinţă. 22 vi A muri (în luptă). 23-24 vi (D. oraşe, cetăţi, puncte strategice etc.) A ajunge în mâna inamicului Si: a fi cucerit. 25 vi A avea un insucces Si: a nu reuşi.
26	vi (D. guverne, legi etc.) A-şi înceta existenţa, a nu mai fi în vigoare.
27	vi A nimeri, din întâmplare, pe neaşteptate, într-un loc sau într-o situatie.
28	vi (îe) A -cuiva (cu) drag (sau Ia inimă) A stârni dragostea cuiva.
29	vi A se năpusti asupra cuiva. 30 vi A intra în..., a fi cuprins de... 31 vi (îe) A - pe gânduri A deveni îngândurat. 32 vi A se apuca de ceva 33-34 vi
412
CĂIMĂCĂMIE
(îe) A-i ~ (rău) bine A (nu)-i plăcea. 35 vi (îe) A-i ~ cuiva buricul A pofti la ceva. 36 vr A se situa. 37 vi (La ghicitul în cărţi) A se arăta. 38 vi (îe) A ^la învoială (sau de acord) A ajunge la un acord, la o înţelegere. 39 vi (D. femei; şîe) A ~ la pat A accepta să întreţină relaţii sexuale. 40-41 vri A (se) cuveni (3). 42 vru A-i şedea bine. 43 vru A se potrivi. cădealniţă .v/'vz cădelniţă cădeare sf vz cădere
cădelniţa [At: COŞBUC, B. 152 / Pzi: -ţez/ E: cădelniţă] 1 vi A mişca (într-o parte şi într-alta) cădelniţa, afumând cu tămâie Si: a tămâia, (înv) a cădi. 2 vt (Fig) A aduce cuiva laude exagerate, linguşitoare Si:-a tămâia.
cădelniţare sf [At: DA ms/ Pl: -ţări / E: cădelniţa] 1 Mişcare (într-o parte şi într-alta) a cădelniţei, însoţită de afumarea cu tămâie Si: (înv) cădire. 2 (Fig) Lăudare exagerată, linguşitoare.
cădelniţă şf[At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. 1,194/ V: (reg) cad-, (înv) -deal-, cadil- / Pl: -ţe / E: vsl KăAUALNHtid] 1 Vas de metal atârnat de trei lănţişoare (cu clopoţei), în care se arde tămâie la slujbele religioase.
2	(Reg) Plantă din familia campanulaceae (Campanula carpatica).
cădenie sf [At: DELAVRANCEA, S. 83 / Pl: -ii l E: cădea + -enie] Cuviinţă.
cădere sf[ At: CORESI, PS., 391 / V: -eare / Pl: -eri / E: cădea)
1	Deplasare de sus în jos sub acţiunea gravitaţiei Si: prăbuşire. 2-5 Apropiere, lăsare sau sosire a iernii, zăpezii, trăsnetului, serii etc. 6 Curgere rapidă a apelor de munte. 7 (îs) ~ de apă Diferenţă de nivel între două puncte ale unui curs de apă. 8 (Ccr; îas) Masă de apă care cade de la o oarecare înălţime Si: cascadă, cataractă. 9 Desprindere a unei părţi componente dintr-un organism. 10 Deplasare a unui organ din locul Iui fiziologic. 11 Deplasare a unui obiect în jos, continuând să fie parţial susţinut. 12 Răsturnare. 13 Dărâmare. 14 Moarte (în luptă). 15-18 Coborâre, scădere bruscă şi semnificativă a unei valori, a unei mărimi (fizice, monetare, comerciale etc.). 19 (Teh) Diferenţă dintre valorile pe care le are o mărime în două puncte sau în două locuri diferite. 20 (Med; îs) ~ de tensiune Scădere a tensiunii arteriale sub limita normală. 21 Insucces (la un examen, Ia o probă etc.). 22 Decadenţă. 23 (îs) ~ de acord Ajungere la un acord, la o înţelegere. 24 Cuviinţă. 25 Competenţă. 26 (Grm) Caz.
27	Ocupare (a unui oraş, a unei ţări etc.)
cădi vta [At: DOSOFTEI, PS. 369 / Pzi: -dese / E: vsl k&&mth] (înv) A cădelniţa (1).
căd’mţă ş/'[At: TDRG / Pl: -ţe / E: cădea + -inţă] (înv) Cuviinţă. cădire sf [At: VARLAAM, C. 84 / 2 / Pl: -ri / E: cădi] (înv) Cădelni-ţare (1). cădişcuţă sf vz cadişcuţă
cădişoară sf [At: LB / Pl: -re / E: cadă + -işoară] 1-2 (Şhp) Cadă (1) (mică) Si: căduliţă (1-2), căduţă (1-2).
cădrin sm [At: BORZA, D. / Pl: -i / E: net] (Bot; reg) Zadă (Larix decidua).
căduli vi [At: CV, 1951, nr. 5,26 / Pzi: -lese l E: net] (Reg) A se năpusti. caduim sf [At: DAMfi, T. 82 / Pl: ~ţe / E: cadă + -uliţa] 1-2 (Reg) Cădişoară (1-2).
căduţă sf [At: LB / Pl: -ţe / E: cadă + -uţă] 1-2 (Şhp) Cadă (3) (mică) Si: (înv) căduţie (1-2). căduţie sf[At: LB / Pl: ~i/ / E: căduţă + -ie] 1-2 (îrg) Căduţă (1-2). căfană sf vz cafenea căfas sn vz cafas căfai v vz câfăi căfălie sf vz scăfârlie
căfăm vi [At: I. CR. V, 316 / Pzi: -nesc / E: net] (Reg; d. două obiecte care se îmbină unul cu altul) A nu se potrivi bine Si: a juca.
căfetii vr [At: MAT. FOLK. 69 / Pzi: -nesc l E: cafenea] (îvp) 1 A petrece (mult timp) în cafenea. 2 (Pop) A bea cafea. căfeşân,-ă a [At: CV, 1951, nr. 2,35 / Pl: -i, -e / E: net] (Reg) Cafeniu. căftan sn vz caftan căftălan sm vz captalan
căftănel sn [At: MATEESCU, B. 31 IV: caf-1 Pl: -e l E: caftan + -el] 1-2 (înv; şhp) Caftan (1) (mic).
căftăni vt [At: ALECSANDRI, T. 81 / Pzi: -nesc / E: caftan] 1-2 A numi pe cineva domnitor sau a-1 numi într-un rang de boierie (îmbrăcându-1 în caftan). 3 (Fam) A bate, a lovi pe cineva peste spate.
căftănie sf[At: DELAVRANCEA, S. 47 / Pl: -ii / E: caftan + -ie] Privilegiul de a purta caftan.
căftăhire sf [At: DA ms / Pl: -ri / E: căftăni] 1-2 îmbrăcare cu caftan a celui numit domnitor sau boier Si: căftănit1. căftănit1 sn [At: DA ms / E: căftăni] 1-2 Căftănire (1-2). căftănit2, -ă [At: ALECSANDRI, T. 42 / PI: -iţi, -e / E: căftăni] 1-2 smf, a (Om) care a fost îmbrăcat cu caftan (1). căftufsn [At: CHEST. II, 125/98 / E: net] (Reg) Caftar. căfui vi [At: FRÂNCU-CADREA, M. 98 / Pzi: -iese l E: ns cf mg kohogni, ucr khxiîkhtm] A izbucni în râs, în plâns, tuse etc.
căhală1 .s/[At: LB / Pl: -le, -hali / E: ger Kachel] 1 (Trs) Olană de pământ ars, pe alocuri smălţuită, întrebuinţată la vechile cuptoare. 2 Cală.
3	(Reg) Ghizdul, căptuşeala puţului. 4 Ghiveci (cu flori). căhală2 vz cală3 căhăleaţă sf vz cahleaţă
căhlincă .s/[At: DA ms / Pl: -nci / E: ucr KaxJWHKă] (Reg) Bucată de ţol cu care se astupă cahla hornului ca să nu iasă căldura.
căhliţă sf [At: ŞEZ. 1,94 / Pl: -ţe / E: cahlă + -iţă] (Reg) Astupătoare la sobă.
căhuială sf [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 85 / Pl: -eli / E: căhui + -ială] Vâjâială.
căhui1 sm [At: DA ms / Pl: ~ / E: net] Poreclă pentru un om prea înalt. căhui2, -ie a [At: l. CR. II, 277 / Pl: -i, -ii l E: net] Nebun. căltulă sf vz căulă
căi1 c [At: BIB1CESCU, P. P. 461 / E: net] (Reg) Căci. căi2 [At: CORESI, PS. 300 / Pzi: -iese/ E: KJ/OTMfrACV*] 1 vrA regreta.
2	vr A recunoaşte că a greşit. 3 vt (Rar) A compătimi pe cineva.
căiafet sn [At: DUMITRACHE, 448 / P: că-ia- /V: căi-, cai-, caifet / E: tc kyjâfet] 1 (înv) Haine. 2 Aspect. 3 Lux (în îmbrăcăminte). căială sf [At: CANTEMIR, IST. 200 / Pl: -ieli IE: căi + -eală] Căinţă. căialnic, -ă a [At: CANTEMIR, IST. 308 / V: -iei-1 Pl: -ici,-ice I E: căi + -alnic] Plin de regrete.
căicioară sf [At: CONV. LIT. XXXVI, 554 / PI:	/ E: căiţă + -ioară]
1-2 (Şhp) Căiţă (1) (mică). căielnic, -ă a vz căialnic
căier sm [At: CONV. LIT. XLI VII, 508 / Pl: -/ / E: cai (pil cal) + -ar] Om care îngrijeşte caii. căierel sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: caier + -el] 1-2 (Şhp) Caier (mic). căiesc, -ească a [At: ŞEZ. VIII, 112 / Pl: -eşti / E: cai (pil cal) + -esc]
1	Privitor la cal. 2 Specific calului. 3 Care aparţine calului. 4 Care provine de la cal. căigaină sf vz caigaină
căigană .s/[At: H XVIII, 146 / P: căi— / V: -găină / Pl: -ne f E: srb kaigana] (Reg) Ochiuri. căigaină sf vz căigană
căilac sm [At: I. CR. V, 126 / V: -as/ Pl: -aci / E: net] (Buc) Retezătură dintr-un butuc. căilas sm vz căilac câimac sn vz caimac căimacan sm vz caimacam căimăcam sm vz caimacam căimăcan sm vz caimacan
căimăcămi vta [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 127/1 / Pzi: -mese / E: caimacam] A conduce ţara în calitate de caimacam.
căimăcămie .v/[At: N. COSTIN, ap. LET. II, 127/22 / Pl: -ii / E: caimacam + -ie] (înv) 1 Locotenenţă domnească Si: căimăcămie (1). 2 Funcţia locotenentului domnesc. 3 Perioada cât exercita cineva această formă de guvernământ Si: căimăcămire (3).
413
CĂIMĂCĂMIRE
căimăcămire sf [Ai: DA ms / Pl: -ri / E: caimacami] 1-3 Căimăcămie (1-3).
căimăcămit sn [At: ŞIO / E: câiniâcămi] 1-3 Căimăcămie (1-3). căimăcăneasă .v/'[At: PĂSCULESCU, L. P. 60 / Pl: -ese / E: caimacam + -easă] (înv) Soţie a caimacamului.
căimâcănesc, ~ească a [At: DIONISIE, C. 192 / PI: -esti / E: caimacam + -esc] 1 Care se referă la locotenenţa domnească. 2 Care este specific locotenentului domnesc. 3 Care aparţine locotenentului domnesc. 4 Care provine de la locotenentul domnesc.
căimăcel sms [At: TEODORESCU, P. P. 120 / E: caimac + -el]
1-2 (Şhp) Caimac (1) (gras şi bun).
căina [At: BELDIMAN, N. P. 98/14 / V: căira / Pzi: -nez t E: vsl kak'NT* participiul lui kahtm] 1 vr A se plânge. 2 vt A compătimi pe cineva Si: (înv) căini (2).
căinare sf [At: GHEREA, ST. CR. III, 14 / Pl: -nări / E: căina]
1	Plângere. 2 Compătimire.
căini vr [At: MDA ms / Pzi: ~e.se / E: căina css] (înv) 1 vr A se plânge.
2	vr A compătiriii pe cineva Si: ă căina (2). căinic, ~ă a vz cainic
căinţă sf[At: PRAV. 869 / Pl: -ţe / E: căi + -inţă] Părere de rău Si: căire, regret, remuşcare. căira v vz căina
căire .s/[At: CORESI, EV. 2/10 / Pl: -iri / E: căi] Căinţă. căisin sm vz caisin căişână sf vz caisină
căişorsm [At: ISPIRESCU, L. 224 / V: căli~! P: că-i- / Pl: -i / E: cal + -işor] 1-2 Căluţ (1-2). 3 (Lpl) Căluşei (11). căit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: căi2] (Rar) Căinţă. căit2, ~ă a [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 239/33 / Pl: -ir/, -e / E: căi] Care se căieşte, pătruns de regrete.
căitan sn [At: CHEST II, 464/345 / PI: -e/E: net] 1 (Reg) Vas în care se păstrează apa de băut. 2 Conţinut al unui căitan (1). 3 Vas al împreună cu conţinutul.
căiţă sf [At: ANON.CAR. / P: că-i~/ V: goi-/Pl: -re, -ri /E: bg KamjSt, srb kaica] 1 (Reg) Bonetă. 2 (Pop) Membrană care înveleşte capul unor copii nou-născuţi Si: tichie. 3 (îe) Născut cu - (pe cap) Se spune despre un om norocos. 4 (Reg) Placentă (1). căiuş sn vz caiuş căluţi smp vz căluţ
căjmină sf [At: BORZA, D. / Pl: -ne / E: net] (Bot; reg) Lămâiţă (Philadelphus coronarius). călacan sms vz calaican călăci sn vz călăci călăf sn vz călăf
călăi sms [At: H XIV, 358 / V: ca/- / Pl: -ie / E: tc kalay] 1 (Ban) Cositor. 2 Smalţ la oală. 3 (Pan) Oală smălţuită.
călaie sfp [At: H IX, 231 / E: cf călăi] 1-2 (Reg) Nume generic pentru toate părţile componente ale căruţei, scule etc. Cf ciopoc, hâltei, tacâm.
călambuc sm [At: BORZA, D. / V: -chiu / Pl: -i / E: net] (Bot; reg) Porumb (Zea mays). călambucluu sm vz călambuc călap sn vz căleap călapă sfvz căleap
călare [At: URECHE, ap. LET. II, 206/13 / Pl: -ri, -/ări / E: ml cobaUaris, -rem] 1 sm (înv) Călăreţ (1). 2 a încălecat pe cal sau pe alt animal ori pe un obiect. 3 av (îe) A fi - A fi beat. 4 av (îe) A fi ~ pe haidea (sau pe ciumag) A fi mereu gata de ducă, grăbit. 5 av (îe) A fi - pe situaţie A fi stăpân pe situaţie. 6 av (îlav) De (a) —Călărind. 7 av (îal) Fără odihnă.
8	av (îe) Nici nici pe jos Nici aşa, nici aşa. 9 av Pe cal. călări av vz călare
călariu sm [At: COD. VOR. 56 / V: cal~ / Pl: -ii f E: ml caballarius] Călăreţ (1).
călăbări vt [At: I. CR. II, 217 / Pzi: -resc / E: ns cf bălăcări] (Reg) A hodorogi.
călăbăşi vt [At: VICIU, GL. / Pzi: -şese / E: culabaş] (Reg) A aduce bucate de vânzare. călacan sms vz calaican
călăcăni vt [At: DDRF / Pzi: -nesc / E: calacan] (înv) A vopsi cu calaican.
călăcămre .v/ [At: MDA ms / Pl: -ri / E: călăcăni] (înv) Vopsire cu calaican Si: călăcănit1. călăcănit1 sn [At: MDA ms / Pl: -«ri / E: călăcăni] (înv) Călăcănire. călăcăni?,-ă a [At: GCR II, 336 / PI: -iţi, -e / E: călăcăni] (înv) Vopsit cu calaican.
călăci sns [At: VĂCĂRESCUL, IST. 255 /V: -Iaci, călaci / E: tc kylyg] (Trî) Insignă a demnităţii princiare, cu care sultanul investea pe domnitorii români (alături de caftan).
călodău sn [At: LB / Pl: -ăi, -ăuri / E: mg kaloda] 1 Trunchi gros. 2 Jug unde se potcoveau boii şi caii.
călăf sn [At: ALECSANDRI, T. 559 / V: ~/a/, -/â// Pl: -uri / E: tc kylyf] (Trî) Toc de imamea.
călăfătui vt [At: CANTEMIR, I. I. I, 157 / V: ~lfă~ / Pzi: -iese / E: calafat] A astupa cu calafat găurile dintre scândurile bordajelor sau ale punţii unei nave în vederea etanşării.
călăfătuire .v/ [At: LTR / V: —(/a— / P: -tu-i-re / Pl: -ri / E: călăfătui] Astupare, cu calafat, a găurilor dintre scândurile bordajelor sau ale punţii unei nave în vederea etanşării Si: călăfătuit1.
călâfătuit1 sn [At: MDA ms / P: -tu-it / Pl: -uri / E: călăfătui] Călăfătuire.
călâfătuit2y ~ă a [At: MDA ms / P: -«-ir / Pl: -in, -e / E: călăfătui] (D. găurile din scândurile bordajelor unei nave) Care au fost astupate în vederea etanşeizării.
călăie sf [Ât: VICIU, GL. / P: ~lă-i-e I Pl: -ii / E: tc kaliye] Plăcintă din făină de grâu, cu lapte şi cu ouă, coaptă în cuptor, pe vatră, groasă ca de două degete, de formă lungăreaţă, care se face la sărbători.
călăior sm [At: GIUGLEA-VÂSLAN, R. S., 13 / Pl: -iori / E: călău2 + -ior] Căluşar.
călămac s [At: CHEST. II, 167/5 / Pl: net / E: net] (Reg) 1 Lemn pus deasupra osiei Ia căruţă. 2 încuietoare pentru uşi, făcută dintr-un lemn bătut uşor cu un cui Si: (reg) cioacă, călămară sfvz călimară călâmar sm vz calmar călămălătură sf vz călămăritură călămăr sfvz călimară călămarătură sfvz călăsămătură
călămări vt [At: CHEST. II, 125/9 / Pzi: -resc / E: net] (Reg) A întregi
o	bârnă, adăugându-i o bucată sau umplându-i o scobitură. călămăriş sn [At: ANON. CAR. / Pl: net / E: mg calamaris] Călimară. călămăritură sf[At CHEST. II, 125/19 / V: -răt~l Pl: -ri / E: călâmărit + -ură] (Reg) Bucată de lemn care se adaugă la o bârnă veche sau cu care i se astupă acesteia o scobitură. călamâzdră sfvz salamandră călăngi v vz calangi călăngire sfvz calangire călăngit1 sn vz calangit1 călăngit2, -ă a vz calangit2 călăpăr sm vz calapăr călăraba sf vz calarabă
călăraş sm [At: COD. VOR. 53/12 / Pl: -şi / E: călare + -aş] 1 Călăreţ
(1). 2 (Lpl; în evul mediu în Ţările Române) Corp militar de slujitori auxiliari ai domniei Si: călăreţ (3). 3 (Lsg; în evul mediu în Ţările Române) Membru al corpului de călăraşi (1). 4 (înv) Ostaş de cavalerie Si: (înv) călariu Vz dorobanţ. 5 Coardă de rod la viţa de vie, scurtată la 4-6 muguri şi plasată călare pe coarda de doi ani.
414
CĂLCA1
călărăşesc,~ească a [At: IORGA, S. D. IV, 271 / Pl: -eşti / E: călăraş +'~esc] 1 Privitor la călăraş (2). 2 Al călăraşului (2). 3 Care provine de la călăraş (2). 4 Ca un călăraş (2).
călărăşean, -ă [At: DEX2 / Pl: -eni, -ene / E: Călăraşi + -ean] 1 sm Persoană născută şi crescută în Călăraşi. 2-3 sm, a (Locuitor) al municipiului Călăraşi. 4 a Care aparţine municipiului Călăraşi. 5 a Referitor la municipiul Călăraşi.
călărăşeancă v/'[At: DEX2 / PI: -ence / E: călărăşean + ~că] 1 Femeie născută şi crescută în Călăraşi. 2 Locuitoare a municipiului Călăraşi.
călărăşie şf[At: IORGA, S. D. IV, 343 / Pl: ~ii / E: călăraş + -ie] (înv) Datorie de a face serviciul de călăraş (2).
călărăşime ş/TAt: NECULCE, ap. LET. II, 239/21 / Pl: -mi / E: călăraş + -ime] 1-2 (înv) Mulţime de călăraşi (2,3).
călărăş iţă .v/‘[At: CDDE / Pl: -ţe / E: călăraş + -iţă] 1-2 (înv) Nevastă de călăraş (2,3).
călăresc, ~ească a [At: GOLESCU, î. 101 / Pl: -eşti / E: călare + -esc]
1	Specific călăreţului (1). 2 Al călăreţului (1). 3 Care provine de la călăreţ (1).
călăreşte av [At: MOXA» 390/12 / E: călare + -este] (Rar) Călare (3). călăreţ, ~eaţă [At: M. COSTIN, ap. LET. 1,315 / 6 / Pl: -i,	/ E: ml
caballaricius, -ia, -ium] 1-2 smf, a (Persoană) care călăreşte. 3 sm (înv) Călăraş (2). 4 sm Placă mică de metal care se prinde în partea superioară a unei fişe dintr-o cartotecă de bibliotecă sau de contabilitate Si: călăreţ.
5	sm Piesă mică de sârmă, de forma literei U, care se aşază răsturnată pe braţele unei balanţe pentru a obţine echilibrul. 6 sm Piesă mică de sârmă, de forma literei U, care serveşte la închiderea unui circuit. 7 sm Bară scurtă de oţel şi de beton folosită ca armătură suplimentară în zona de reazem a unei grinzi de beton armat.
călări1 [At: ANON. CAR. / Pzi: ~resc, (nob) calăr / E: călare] 1 vi A merge stând pe un cal (sau alt animal). 2 vt A mâna calul stând călare.
3	v? A încăleca. 4 vt (Fig) A stăpâni şi a conduce după propria voinţă. călări2 av vz călare
călărie sfl At: URECHE, L. 190/4 / Pl: ~i i f E: călare + -ie] 1 Deplasare stând pe un cal sau pe alt animal Si: (rar) călărire, călărit1. 2 Artă de a călări (1). 3 (Reg) Cal de călărie (1).
călărime sfl At: URECHE, ap. LET. I, 114/2 / Pl: ~mi / E: călare + -ime] (înv) Cavalerie. călărire sf [At: EMINESCU, O. I, 123 / E: călări] (Rar) Călărie (1). călărit1 sn [At: BĂRAC, T. 49 / E: călări] Călărie. călărit2, ~ă a [At: BĂLCESCU, ap. TDRG / Pl: -iţi, ~e / E: călări]
1	(D. cai) Pe care se călăreşte (1). 2 (Fig; d. oameni) Care este stăpânit şi condus după voinţa altcuiva. călăritxxră .s/[At: CDDE / Pl: -uri / E: călări + -tură] (înv) Cavalcadă. călămbă sfvz calarabă
călăsi vt [At: VAIDA / Pzi: -sesc / E: net] (Trs) A batjocori. călător, ~oare [At: PRAV. 121 / PI: -i, -oare / E: cale + -ător] 1-4 smf, a (Persoană) care călătoreşte sau care se află în călătorie. 5 a (D. popoare; îoc stătător) Nomad. 6 a (D. păsări) Migrator. 7 a (Fig; d. timp, sentimente) Care trece repede Si: nestatornic, trecător.
călătoresc, —ească a [At: I. NEGRUZZI, S. II, 84 / Pl: -eşti / E: călător + -esc] 1 Care aparţine călătorului (1). 2 Care se referă Ia călător (1).
3	Specific călătorului (1). 4 Care provine de la călător (1).
călători [At: BIBLIA (1688) / Pzi: -resc / E: călător] 1 vi A se îndrepta spre un loc (mai) îndepărtat. 2 vr (Fig) A muri. călătorie sf [At: VARLAAM, C. 320 / PI: -ii / E: călători + -ie]
1	îndreptare spre un loc (mai) îndepărtat Si: călătorire (1), călătorit1.
2	Drumul pe care îl face cineva spre un loc (mai) îndepărtat Si: călătorire
(2). 3 (Irn; îe) ~ sprâncenată Urare care arată indiferenţa pentru plecarea cuiva.
călătorire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: călători] 1-2 Călătorie (1-2). călătorit1 sn [At: CREANGĂ, P. 199 / PI: -uri / E: călători] Călătorie (1).
călătorit2, ~ă a [At: IORGA, L. 1,334 / Pl: ~iţi, ~e / E: călători] 1 (D. oameni) Care a călătorit (1) mult. 2 Care a văzut locuri multe.
călău1 sm [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 231 /V: (înv) calo / Pl: ~ăi / E: rnnkalo ,,negru“] 1 Bărbat însărcinat cu executarea osândirilor la moarte Si: hoher, gâde. 2 (Pex) Om crud, sângeros, care supune pe cineva la chinuri Si: tiran, ucigaş.
călău2 sm [At: LB / Pl: -ăi / E: cal + -ău] 1 (îrg) Căloi (1). 2 (Pex) Om mare, mătăhălos, lălâu. călăuz sm vz călăuză
călăuză sfl At: PALIA (1581) 208 / P: -la-u~ / V: -uz / Pl: ~wr / E: tc kylavuz, ngr xaXou%ig] 1 Conducător. 2 Persoană care însoţeşte pe cineva pentru a-i arăta drumul şi pentru a-i da indicaţiile şi explicaţiile necesare.
călăuzi1 [At: ANON. CAR. /V: ~zli / P: -lă-u~ / Pzi: -zesc / E: călăuză + -i] \vt A conduce pe cineva pe un drum. 2 vr A îndruma. 3 vr A se orienta.
călăuzi2 vt [At: COMAN, GL. / P: -lă-u- / Pzi: -zesc / E: net] A zăpăci pe cineva cu zgomot asurzitor.
călăuzire sfl At: CONV. LIT. XX, 665 / V: (înv) -z/ire / P: ~lă-u~ / Pl: -ri / E: călăuzi1] 1 Conducere a cuiva pe un drum (1). 2 îndrumare.
3	Orientare.
călăuzit, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 184 / V: ~z/i* / Pl: ~i//\	/	E:
călăuzi1] 1 Condus pe un drum. 2 îndrumat. 3 Orientat.
călăuzitor, ~onre a [At: VINTILĂ, O. 32 / Pl: -i, -oare / E: călăuzi]
1	Care conduce pe cineva pe un drum. 2 Care îndrumă. călăuzii v vz călăuzi1 călăuzlire sf vz călăuzire călăuzlit, a vz călăuzit
călăvâc sm [At: CADE / Pl: ~âc/ / E: net] (Ban) Bucăţică de lemn tăiată dintr-un copac. călăvie sfvz colivă călâf sn vz călăf căVki sms vz călăi
căl&u, ~ie a [At: I.C., POEZII 316 / Pl: -âi / E: net] 1 (Mun; d. lemn; mpl) încă verde, neuscat complet. 2 (D. fructe, cereale sau d. pâinea scoasă din cuptor) Necopt bine. 3 (D. lichide) Călduţ. călbdş sm vz câlbaş
călbază sf [At: PANŢU, PL. / Pl: net / E: net] Plantă ierboasă din familia marchantiaceelor, care creşte în locuri umede pe care se întinde ca un muşchi Si: coada-rândunicii, fie rea-pământ ului, muşchi-de-fântână (Marchantia polymorfa).
călbăjodsă .y/'[At: DA ms / Pl: -oase / E: net] (Reg) Umflătură la gâtul animalelor.
călbăstra vt [At: DA ms / Pzi: -rez / E: net] 1 (Reg) A festona. 2 A însăila.
călbăşoară .v/‘[At: BORZA, D. / V: col- / Pl: -re / E: net] (Bot; reg) Răchitan (Lythrum salicaria). călbează sfvz gâlbează călbefi v vz gălbeji călbejos, ~oasă a vz gălbejos călbezi v vz gălbeji
călca1 [At: CORESI, EV. 8/30 / Pzi: calc / E: ml calcare] 1 vi A pune piciorul pe ceva sau undeva Si: a păşi. 2 vi (îe) A ~ ca din pod (sau de sus) A umbla, trufaş. 3 vi (îe) A ~ în străchini A umbla neatent. 4 vi (îae) A fi stângaci. 5 vi (îae). A face gafe. 6 vi (îe) A ~ pe urmele cuiva A avea apucăturile, comportamentul cuiva. 7 vi (îe) A ~a... A umbla ca..., a promite să ajungă... 8 vi (îe) A ~ strâmb A fi necinstit. 9-10 vi (îe) A ~ cu dreptul (sau stângul) A porni bine (prost) la o acţiune. 11-12 vi (îae) A (nu) izbuti. 13 vt A apăsa ceva cu piciorul. 14 vi (Subiectul este maşina, trenul, trăsura ete.) A zdrobi trecând peste ceva. 15 vtrp (Pop; d. păsări) A se împerechea. 16 vi A trece, a se abate pe undeva. 17 vt (Fam) A veni tară veste undeva sau la cineva. 18 vt A strivi, a zdrobi cu picioarele.
19	v/ A bătători pământul, iarba, semănăturile printr-o păşire repetată cu
415
CĂLCA2
picioarele. 20 vt (C. i. strugurii) A tescui cu picioarele. 21 vt (îe) A -apa A se menţine la suprafaţa apei în poziţie verticală, tară a înainta. 22 vi A înfrânge o pornire sau un sentiment. 23 vt (îe) A-şi - pe inimă A face ceva împotriva propriilor sentimente şi voinţe. 24 vt (C.i. legea, porunca, jurământul, făgăduiala etc.) A încălca. 25 vt (C. i. oamenii; subiectul este nevoia, boala, focul etc.) A ajunge. 26 vt (Cio) A asupri. 27 vt A netezi îmbrăcămintea sau rufăria cu fierul de călcat. 28 vr (D. vite) A se lovi în mers la picioarele din faţă cu copitele picioarelor dinapoi. 29 vt (C; i. drumul, un loc etc.) A bătători, a cutreiera. 30 vt (Cu subiectul duşmanul, hoţii etc.) A da năvală, a intra (pe neprevăzute), pustiind, prădând, jefuind. 31 vt (C. i. ferăstrăul) A ascuţi, îndepărtând dinţii lateral. că/ca2 v vz calchia
călcare sf [At: ANT1M, P. 96 / Pl: ~cari / E: călca] (Rar) 1 Păşire.
2	Bătătorire. 3 încălcare. 4 Jefuire.
călcat1 sn [At: H XII, 19 / E: călca] 1 Netezire a rufelor. 2 Tescuirea strugurilor în călcător, cu picioarele. 3 împerechere la păsări. 4-5 (Ccr; în descântece) Boală, nevoie care l-a călcat (25).
călcat2f -ă [At: PSALT. 288 / PI: -aţi, ~e / E: călca] 1 a Apăsat cu piciorul. 2 a Lovit (de maşină, trăsură etc.). 3 af(D. păsări) Care a fost fecundată de mascul. 4 a Zdrobit cu picioarele. 5 a (D. pământ, iarbă etc.) Bătătorit. 6 a (D. struguri) Tescuit cu picioarele. 7 a (D. legi, porunci, jurăminte etc.) încălcat. 8 a (D. rufe, haine etc.) Netezit. 9 a (D. oameni) Care a fost jefuit (de hoţi). 10 sm Un fel de încălţăminte. 11 .s/Drum. călcavură sfvz calcavură călcădariu sm vz cacadâr călcăkş sn vz călcâiaş
călcător, -oare [At: CORESI, PS. 62 / Pl:	~oare IE: călca +-ător]
I-2	smf, a (înv) învingător. 3-4 smf a (înv) (Persoană) care încalcă un jurământ, o lege, o poruncă etc. Si: apostat, sperjur. 5-6 smf a (Persoană) care năvăleşte (pustiind, prădând, jefuind). 7 .s/Loc pe care calcă toată lumea (potecă, pod etc.) 8 sn Vas în care se tescuiesc strugurii cu picioarele.
9	sn Talpa scăunoaiei pe care calcă (1) olarul. 10 .v/'(Reg; mpl) lepele războiului de ţesut, pe care se apasă cu piciorul spre a schimba rostul.
11	.s/Scândura pe care olarul calcă (1) lutul cu picioarele până-1 face ca ceara. 12 sf(Reg; lpl) Curelele de la scândurile şelei Si: trăgători. 13 sf Parte care serveşte la încheierea unei case. 14 wî/Dinţarul cu care se calcă (31) dinţii ferăstrăului. 15 sn Fier de călcat. 16 smf Persoană care calcă (27) hainele. 17 sn Călcătorie (2). 18-19 .v/lnstalaţie practicată în gardurile pescăreşti, pentru a permite trecerea peştelui din mare în liman sau din baltă în obor, fie pentru a permite circulaţia bărcilor prin garduri, fără ca să iasă peştele.
călcătoreasă şf[At: CDDE / Pl: ~e.se / E: călcător + -easă] Femeie care calcă (27). Si: călcătoriţă.
călcători vt [At: DOSOFTEI, ap. CDDE / Pzi: ~re.sc / E: călcător] (înv) A bătători un drum.
călcătorie sf [At: DA / Pl: -i/ / E: călcător + -ie] 1 Meserie a călcătorului (16). 2 Atelier, încăpere special amenajate în care se calcă (27) rufele Si: călcător (17).
călcătoriţă sf[At: CDDE / PI: -ţe / E: călcător + -iţă] Călcătoreasă. călcătură şf [At: CORESI, PS. 33 f Pl: ~r/ / E: călca + -ătură] 1 Fel de a merge Si: mers\ pas,păşire, umblet. 2 (înv) Asuprire. 3 (înv) încălcare.
4	(înv) Năvălire. 5 (Pop) Boală. 6 (Pop; spc) Epilepsie. 7 (Pop; la vite) Bătătură pe pulpă sau pe uger. 8 (Bot; reg) Vulturică (Hieracium pirosella).
călcâi sn [At: CORESI, PS . 127 / V: (reg) -â/m/, ~chiniu / Pl:	/ E:
ml calcaneum] 1 Parte posterioară a tălpii piciorului, formată din oasele astragal şi calcaneu Si: talus. 2-3 (Pex) Parte a ciorapului sau a încălţămintei care acoperă călcâiul (1). 4-5 (îe) A se afla (sau a fi, a trăi) sub - A se afla (sau a fi, a trăi) sub totala dominaţie a cuiva. 6-8 (îae) A fi exploatat, subordonat, împilat. 9-10 (îe) A se învârti (sau a se întoarce, a sări) într-un - A se mişca repede, a fi iute la treabă.
II-12	(Fig; îae) A (se) bucura. 13-14 (îe) A fugi (sau a merge) de-i pârâie (sau sfârâie) -ele A fugi (sau a merge) foarte repede. 15 (îe) A i se aprinde
(sau a-i sfarâi) -ele (după cineva) A fi foarte îndrăgostit de cineva. 16 (îae) A fi zorit, nerăbdător. 17 Lovitură dată cu călcâiul (1). 18-19 (D. călăreţi; îe) A da -e calului A lovi calul cu călcâiele (1) ca să pornească sau să meargă mai repede Cf pinten . 20 (îe) A sta (sau a şedea) în -e A sta pe vine Vz vână. 21 (Dom; îe) A-i juca cuiva şoarecii în A fi neastâmpărat. 22 (îe) A-şi bate ^le (sau a bate din ~e) A sări în sus de bucurie.
23	(îae) A-şi bate joc. 24 (îae) A nu-i păsa. 25 (îe) A nu ajunge pe cineva Ia -e A fi cu mult inferior. 26 (îe) A-I durea (pe cineva) în A nu-i păsa. 27 (îe) A-şi lua ~ele de-a umere A fugi repede. 28 (îe) A-şi lua rămas-bun de la -e A pleca fără a spune nimănui. 29 (Ban; îe) A-i rupe (cuiva) -ele cu uşa A scoate pe cineva afara, a-1 goni cu ruşine. 30 (Liv; îs) -/«/ lui Ahile Parte slabă, vulnerabilă a unei persoane sau a unui lucru.
31	(Pan; nob) Chişiţă a calului Cf câi (1). 32 (Pan; nob) Pinten al cocoşului sau al altor păsări. 33 Parte dinapoi a tălpii unei sănii Cf câi (2). 34 Plaz al plugului. 35 Parte de jos, dinspre coadă, a ascuţişului unei securi.
36	(Trs) Capăt al coporâii coasei,în care se înţepeneşte, cu brăţara, custura.
37	Crestătură în partea de jos a căpriorilor, unde se îmbină cu cosoroa-bele în altă crestătură numită cuib, şi se prind de acestea prin cuie de lemn.
38	(Ban) Cui băgat în fusul roţii morii, la capătul de jos, de sub, linguri.
39	Bucată de pâine, de mămăligă ori mălai Cf codru. 40 Spate al unei cărţi, unde colile sunt prinse în sfori Si: cotor. 41 Sfârşit al unei scrisori.
42	Unealtă de dulgherie nedefinită mai îndeaproape. 43 Parte de jos, de lângă şurub, a arcuşului instrumentelor de coarde. 44 Extremitate inferioară a catargului. 45-46 Piesă mică de lemn, de formă prismatică, fixată de o grindă de lemn pentru a împiedica alunecarea unui element de construcţie care se reazemă pe grindă sau folosită ca piesă de rezistenţă într-o îmbinare.
47	Dispozitiv cu care se împiedică filarea unui lanţ sau a unei parâme.
48	Strat format între săpun şi leşiile de glicerină la fabricarea săpunului. călcâia [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pzi: ~/ez / E: călcâi] 1 vi A păşi
cu paşi mari. 2 vi A se grăbi. 3 vt A strivi cu călcâiul.
călcâiaş sn [At: CREANGĂ, P. 20 / P: ~câ-iaş I V: (Mol) ~căieş / Pl: ~e / E: călcâi + -aş] 1-2 (Şhp) Călcâi (1) (mic) Si: călcâior (1-2). 3 (Bot; mpl) Nume al unei ciuperci care se face toamna, pe mijlocul crângului, rotată, de mărimea farfuriei, albă, ştirbă de o parte, nedefinită mai îndeaproape.
călcâioasă sf [At: JAHRESBER. III, 318 / Pl: ~se / E: călcâi + -oasă] (Reg; îe) A o lua Sa călcâioasa A fugi.
călcâior sn [At: LM / Pl: ~oare / E: călcâi + -ior} (Rar) 1-2 Călcâiaş (1-2). călcâniu sn vz călcâi călcea sf vz calce1
călcate sfp [At: GRAIUL 1,159 I E: it calcetto] Cizme răsfrânte şi cusute cu găitane. călciunar sm vz călţunar
căldare sf [At: CUV. D. BĂTR. I, 194/1 / V: ca/- / Pl: -dări / E: ml coldaria] 1 Vas mare, tronconic sau cilindric, prevăzut cu o toartă la partea superioară, folosit pentru păstrarea şi transportul materialelor lichide, pulverulente sau granuloase. 2 Conţinut al unei căldări (1). 3 Vas împreună cu conţinutul. 4 (îs) - de abur Instalaţie (Ia locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul căreia se trece apa, sub acţiunea căldurii, din faza lichidă în aburi, cu o presiune mai mare decât cea atmosferică Si: cazan cu abur. 5 (îs) - de rachiu Alambic pentru distilarea rachiului Si: alambic, cazan. 6 (Ggf) Depresiune circulară cu versante prăpăstioase, în zona munţilor înalţi. 7 (Ggf) Scobitură în albiile apelor curgătoare, la baza unei cascade Si: cazan. 8 (îs) - glaciară Circ glaciar. 9 (Muz) Semisferă de aramă pe care este întinsă pielea timpanelor. 10 (Bot; reg) Căldăruşă (8) {Aquilegia vulgaris).
căldărar [At: IORGA, S. D. V, 7 / V: (îrg) caldar- / Pl: ~i / E: căldare + -ar] 1-2 sm Meşteşugar care face sau repară căldări (1) sau alte vase de aramă Si: căldăraş2 (1-2). 3 sm Negustor de căldări (1) sau alte vase de aramă. 4 sn Lemn care ţine lanţul căldării.
416
CALICEA
căîdărdş1 sm [At: DOMBROWSKI, 3!6 / Pl: ~/ / E: *cărdel + -aş (< lat *cardillus)] 1 (Şîc -'-mare) Peştele Pyrrhula vulgaris. 2 (îc) ~-mic Peştele Pyrrhula pyrhulla ceccinea.
căldăraş2 sm [At; DEX2 / Pl: ~i / E: căldare + -aş] 1-2 Căldărar (1-2).
3	Muncitor care curăţă de zgură oala de turnat oţel şi montează pâlnia şi dopul acesteia.
căldărăreasă .sf[At: DA ms /' Pl: -ese / E: căldărar + -easă] 1 Căldărar (1). 2-3 Soţie a căldărarului (1-2).
căldărăresc, ~ească a [At: IORGA, S. D. V, 357 / Pl: -eşti / E: căldărar + -esc] 1 Specific căldărarului (1). 2 Al căldărarului (1). 3 Care provine de la căldărar (1). 4 Privitor la căldărar (1).
căldărări vt [At: CV, 1951, nr. 6, 27 / Pzi: -resc / E: căldărar] (Reg) A convinge pe cineva să facă rău.
căldărărie sf [At: LM / Pl: ~i/ / E: căldărar] 1-2 Meserie a căldărarului (1-2). 3-4 Ateliere unde se produc sau se repară căldări (1). 5 Magazin unde se vând căldări (1). 6 (Pgn; lpl) Obiecte din aramă. căldărâm sn vz caldarâm
căldărâmar sm [At: COSTINESCU / Pl: -/ / E: caldarâm + -ar] Caldarâmgiu.
căldăreala şf[At: C1AUŞANU, GL. / Pl: -eli / E: căldări + -eală] (Reg) Negreală de pe exteriorul unei căldări.
căldări [At: LB / Pzi: ~resc l E: căldare] ! vt (Trs) A mânji. 2 vr (Ban) A se cocli. 3 vr (Ban; d. alimente) A căpăta gust de aramă. 4-5 vr (Gmţ) A bea (mult).
căldărit1 sn [At: LM / Pl: ~uri / E: căldări] 1 (înv) Impozit pe căldări.
2	Mâncare sau băutură cu gust coclit, de aramă. căldărit2y ~ă a [At: PAŞCA, GL. / Pl: ~iţi, ~e / E: căldări] (Reg) Beat. căldăroisn [At: DA ms / Pl: ~oaie / E: căldare + -oi] 1-2 (Şdp) Căldare (1) (mare). 3-4 Conţinutul unei căldări (1-2). 5-6 Căldarea împreună cu conţinutul.
căldăruşă sf [At: ISPIRESCU, L. 396 / V: ~şe, -şie / Pl: ~.ye, ~şi / E: căldare + .-uşă] 1-2 (Şhp) Căldare (1) (mică) Si: căldăruşcă (1-2), căldăruţă (1-2). 3 Conţinut al unei căldăruşe (1-2). 4 Căldăruşă împreună cu conţinutul. 5 Parte a morii nedefinită mai îndeaproape. 6 (Bot; şip) Plantă erbacee ornamentală cu tulpină simplă sau ramificată, păroasă, cu flori albastre, violete, roşii, mai rar alb Si: candeluţă, căldare (10), cănăcei (4), cârligei, cârlobatiţă, cerceluşi, chipig icuri, cinci-clopoţei, cinci-coade, cinci-cote, ciocănaşi, ciucurei, clopoţei, cornuţi, cupe,floarea clopotului, focuşor, toporaşi, ţucalăi (Aquilegia vulgaris). 7 (Bot; reg) Filimică (Calendula officinalis). 8 (Bot; reg) Lalea pestriţă (Fritillaria orientalis).
9	(Bot; îc) ~şa-popii Plantă spontană urcătoare ca volbura, cu florile ca laurul, care face seminţe ca roichiţele şi folosită ca medicament contra zgăibii Si: desfăcătoarea cea mare, iarba zgăibii (Nicandra physaloides).
10	(îf ~şie) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
căldăruşcă sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~uşte / E: căldare + -uşcă] 1-2 (înv) Căldăruşă (1-2). căldăruşe sf vz căldăruşă
căldăruşică sf [At: H IX, 472 / Pl: net / E: căldăruşă + -ică] (Bot; reg) Floare nedefinită mai îndeaproape. căldăruşie sfvz căldăruşă
căldăruţă sf[At: SBIERA, F.S. 321 / PI: ~ţe / E: căldare + -uţă] 1-2 (Ban; şhp) Căldăruşă (1-2).
căldău sn [At: VICIU, GL. / Pl: net / E: cf căldare] (Reg) Adâncitură în albia unui râu Si: bulboană Cf gâldău.
căldicel, ~cea, ~cică [At: VLAHUŢĂ, D. 300 / Pl: -ei, ~ele l E: cald + ~(i)cel] 1-2 a (Şhp) (Cam) cald (1) Si: calin (1), căldisor (1-2), călduşor (1-2). 3-4 a (Şhp) Nu prea cald (2) Si: căidişor (3-4), călduşor (3-4). 5-6 a, av (Nu prea) afectuos Si: căldisor (5-6), călduşor (5-6).
căidişor, ~oară [At: GCR I, 136/33 / Pl: -i, ~oare / E: cald + -(i)şor] 1-4 Căldicel (1-4) 5-6 a, av Căldicel (5-6). căldos am [At: CDDE / Pl: ~oşi t E: cald + -os] (Nob) Cald (2). căldură sf [At: COD. VOR. 96 / Pl: ~ri / E: ml *caldura] 1-2 Stare sau grad de încălzire a unui corp. 3 Fapt că un corp are o anumită temperatură.
4	Senzaţie produsă de corpurile calde (1). 5 (îoc frig, răcoare) Temperatură ridicată. 6 (Fiz) Mărime scalară prin care se exprimă transferul de energie între sistemele fizico-chimice sau între diferitele părţi ale aceluiaşi sistem în cadrul unei transformări în care nu se efectuează lucru mecanic. 7 (Fiz; pex) Parte a fizicii care studiază fenomenele termice. 8 (îs) ~ specifică Căldură necesară ridicării cu un grad Celsius a temperaturii unui gram dintr-un corp. 9 (îs) ~ animală Energie calorică rezultată în decursul metabolismului, pe seama proceselor de oxidare a substanţelor nutritive. 10 (Lpl) Timp călduros. 11 (Lpl) Vreme toridă. 12 (Şip) Febră. 13 (îe) A avea ~ la cap A aiura. 14 A intra în ~ A fi apucat. 15 (Fig) Ardoare. 16 Afecţiune. 17 (Lpl) Perioadă din ciclul sexual al animalelor în care femela manifestă dorinţa (naturală) de a se împerechea Si: rut.
căldurică sf [At: CARAGIALE, O. VII, 20 / Pl: ~i ci / E: căldură + -ică] 1-2 Căldură (5) (nu prea mare) plăcută. 3 (Fig; îlav) La ~ La adăpost.
călduros, -oasă a [At: ANON. CAR. / Pl: -osi, -oase / E: căldură + -<wr] 1 Care păstrează căldura (1). 2 Plin de căldură (16).
călduşor, ~oară [At: MARIAN, S.R. II, 113 / Pl:	~oare	/	E:	cald	+
-(w)w] 1-4 a Căldicel (1-4) 5-6 a, av Căldicel (5-6).
călduţ, ~ă [At: CALENDARIU (1814), 176/5 / Pl: ~i, ~e / E: cald + -uţ] 1-6 a, av Căldicel (1-6). 7 sn Căldurică (1).
căleală ş/ŢAt: CARAGIALE, M. 34 / Pl: -eli / E: căli] 1 Călire (1).
2	(D. oameni) întărire. 3 Prăjire,în grăsime, a unui aliment Si: călire (4).
4	Temperament. 5 (Fam) Beţie uşoară. 6 (Fam) Mahmureală.
căleandră sf [At: CV, 1951, nr. 6, 29 / Pl: ~endre / E: net] (Reg) Ridicătură la marginea pădurilor.
căleap sn [At: CREANGĂ, GL. / V:	Iapă, ~pă sf, ~lep / Pl: ~e,
-uri f E: tc keleb] 1 Răşchitor. 2 (Pex) Scul. căleapă sf vz căleap căleasă sf vz caleaşcă
călemar sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i / E: mg kalmdr] (Mgm; rar) Negustor. călemară sf vz călimară călemar sf vz călimară călep sn vz căleap
căleruşă sf [At: MÂNDRESCU, P. 97 / Pl: -şi / E: cale + -(ă)ruşă] 1-2 (Şhp) Cărăruie (1-2).
căletcă .s/tAt: ANON. CAR. / V: (înv) ~/i/~, ~l\ţcă / Pl: -tei / E: mg kalitka] Colivie pentru păsări cântătoare. călfătui v vz călăfătui călfătulre sf vz călăfătuire
călfătuitor, -oare smf, a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: -i, -oare / E: călfătui] 1-2 (Persoană) care călăfătuieste. călfezi vi [At: DR. 685 / Pzi: ~zesc / E: calfed] (Reg) A se face palid. călfie sf [At: PANN, P. V. II, 18 / 65 / Pl: -ii I E: calfă + -ie] (înv) Starea de calfă, după ucenicie. călfxţă sf [At: POP, D. J. 41 / Pl: -ţe / E: calfă + -iţă] Calfă. călfaţă sf [At: DA ms / PI: -ţe / E: calfă + -uţă] (Tip) Bătătoare. căli [At: DOSOFTEI, PS. 148 / Pzi: -lese / E: vsl kăautu] 1-2 vtr A (se) mări duritatea şi rezistenţa unui metal sau a unui aliaj prin răcire bruscă după o încălzire la temperatură înaltă Si: a (se) oţeli. 3 vî A încălzi fierul ca să poată fi lipit de alt fier Si: a fierbe. 4-5 vtr (Fig) A (se) face puternic, rezistent Si: a (se) întări, a (se) oţeli. 6-7 vtr A (se) prăji în grăsime un aliment, în special varza. 8 vt (Fig) A trage pe sfoară Si: a înşela, a păcăli, a potcovi. 9 vt (Reg) A fura. 10 vr (Gmţ) A se îmbăta puţin Si: a se afuma, a se ameţi, a se chercheli, a se pili.
călibil, ~ă a [At: LTR / Pl: -i, -e f E: căli + -bil] (Teh; d. metale) Care poate fi călit (1).
călibilitate sf [At: DEX2 / PI: -taţi / E: călibil + -ate] Proprietate a unui metal de a fi călibil. călicy -ă smf, a vz colic
călicea sf [At: LB / Pl: -cele / E: cale + -(i)cea] 1-2 (îvp; şhp) Cale (1) (mică) Si: (rar) călicică (1-2).
417
CĂLICICĂ
călicică sf [At: PONTBRIANT, D. / PI: -cele l E: cale + -ică] 1-2 (Rar; şhp) Cale (1) (mica) Si: (îvp) calicea (1-2). călicuţă i/[At: DA ms / Pl: -ţe / E: cale + -uţă] 1-2 Călicică (1-2). călifar sm [At: DAVIDOGLU, 0.24 / V: cal~f Pl: -i / E: bg K2Uie$ap]
1	Specie de păsări migratoare acvatice, înrudite cu raţele şi gâştele, cu penele albe, negre sau ruginii (Tadorna tadornă). 2 Specie de păsări migratoare acvatice, înrudite cu raţele şi gâştele, cu penele roşii-ruginii (Tadorna ferruginea). 3 (îs) ~ alb (Casarea cornuta). 4 (îs) ~ roşu (Casarea rutila). 5 Specie de porumbel domestic, care seamănă la pene cu călifarul, nedefinită mai îndeaproape. 6 (Reg) Lucru bun. călimar sn vz călimară
călimară sf [At: AXINTE URICARUL, ap. LET. II, 144/1 / V: -lăm-(pl: ~lămări), -lemăr sn, (pl: ~lemaruri), -lem- (pl: -lemări), -ar (pl: -ruri sn), (Trs) ~măr sn, (înv) mim sn, ~re l Pl: ~mări l E: ngr xaXajidpig, bg KEUWMap] Vas mic de metal, de sticlă, de material plastic etc. în care se ţine cerneala. călimare sfvz călimară călimariu sn vz călimară călimar sn vz călimară
călimărean, ~a [At: T. PAPAHAGI, C. L. 13 / Pl: -eni, -ene / E: cale-mare + -ean] 1-2 smf a (Reg) (Persoană) care vine pe cale mare (la nuntă).
călimămţă sf [At: TDRG / Pl: -ţe l E: călimară + -uţă] 1-2 (Şhp) Călimară (mică). călimică sf vz călinică
călin1 sm [At: ALEXANDRI, T. 1609 / Pl: -i / E: drr călină] 1 (Bot) Arbust sălbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe şi cu fructe roşii, zemoase, necomestibile, în formă de ciorchini Si: călinar, găluşcă (Viburnum opuius). 2 (Bot; reg) Lemnu-vântului (Syringa josikaea). 3 (Bot; reg) Obligeană (Acorus calamus). 4 (Bot; reg) Hortensie (Hydrangea opuloides). 5 (Bot; reg) Lemn câinesc (Ligustrum vulgare) 6 Dans ţărănesc, nedefinit mai îndeaproape. 7 Melodie după care se execută dansul călin1
(6). 8 Melodie împreună cu dansul. călin2, ~ă a [At: REV. CRIT. III, 91 / Pl: -i, -e / E: net] Căldicel (1). călinar sm [At: BORZA, D. / Pl: -i / E: călin1 + -ar] Călin1 (1). călină şflAti ANON. CAR. / PI: -ne / E: bg KBJWHSL] Fructul călinului1 (1), de culoare roşie, de mărimea unui bob şi cu gust acrişor, folosit în medicină. călindar sn vz calendar
călindău sm [At: TDRG / Pl: -ăi / E: cf colindă] Buştean care se'arde în noaptea de Crăciun.
călinescian, -â a [At: DEX2 / P: -ci-an / Pl: -ieni, -iene / E: Călinescu + -ian] 1 De George Călinescu. 2 Al lui George Călinescu. 3 în maniera lui George Călinescu.
călinei sn [At: (a. 1579) CUV. D. BĂTR. I, 253 / Pl: -uri f E: călin1 + -et] Pădurice de călini1 (1).
călinică sf [Ai: JAHRESBER. VII, 128 / V: -îmi- / Pl: -ici / E: călin1 + -ică] (Bot; reg) 1 Filimică (Calendula officinalis). 2 Hilimică (Calendula arvensis).
călinuţă sf [At: MARIAN, NU. 569 / Pl: -ţe / E: călină + -uţă] 1-2 (Şhp) Călină (mică).
călire sf [At: IOANOVICI, TEHN. 112 / Pl: -ri / E: căli] 1 Tratament termic al oţelului care consta în încălzirea piesei la o temperatură superioară punctului de transformare, urmată de răcirea ei bruscă într-un mediu gazos, lichid sau granular, în vederea măririi durităţii, mai ales a stratului superficial Si: căleală (1), călit1, oţelire. 2 încălzire a fierului pentru a-1 putea lipi de alt fier Si: fierbere. 3 (Fig; d. oameni) întărire. 4 Căleală (3).
căliscă sf [At: DENSUSIANU, Ţ. H. 60,312 / V: cal-, gal~f Pl: -iste / E: mg kalicka] 1 Colivie (pentru păsări). 2 (Fig) Temniţă.
călişoară sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: net / E: cale + -işoară] 1-2 (Şhp) Cale (1) (îngustă). călişor sm vz căişor
călit1 sn [At: ŞEZ. IX, 127 / Pl: -uri / E: căli] Călire (1).
călit2, ~ă a [At: I. CR. III, 228 / Pl: -iţi, -e / E: căli] 1 (D. metale) întărit prin călire (1). 2 (D. oameni) întărit. 3 (D. alimente) Prăjit în grăsime. călitcă sfvz căletcă
călitură sf [At: BELDIMAN, E. 389 / Pl: -ri / E: căli + -tură] 1 Călire (1). 2 (D. oameni) întărire. căliţă ş/TAt: CDDE/ Pl: ? /E: cale + -iţă] 1-2 (Şhp) Cale (1) (îngustă). călitcă sfvz căletcă
călmăjânior sm [At: H XVIII, 168 / Pl: -i / E: călmăjin + -ior] Floare nedefinită mai îndeaproape.
călmăjin sm [At: LIUBA-IANA, M 18 / Pl: net / E: srb kalmazin, mg karmaszin] Postav roşu.
călmăţui sn [At: CHEST. IV, 78/177 / Pl: net / E: Călmăţui] (Reg) Ridicătură a solului mai mică decât un deal Si: movilă, călmează s f vz calmuz
călmeşit, ~ă a [At: GREGORIAN, CL. 56 / PI: -iţi, -e / E: net] (Reg) Ameţit.
căloi1 sm [At: LIUBA-IANA, M. 122 / V: -oniu / Pl: - / E: cal + -oi] 1-2 (Prt) Cal (1) mare Si: (îrg) călău2 (1). 3 (Reg; îf -onu) Scaun de lemn al dulgherului şi rotarului, prevăzut cu un dispozitiv special care susţine lemnul ce trebuie să fie lucrat. 4 Butuc cu două picioare folosit la argăsitul pieilor.
căloi2 sm [At: ANON. CAR. /V: ~oâiu / Pl :-l E: ns cf căloi1] 1 (Reg) Dispozitiv deasupra vetrei sau cuptorului care prinde fumul şi scânteile Vz hotă. 2 Sobă primitivă făcută într-un colţ al casei din lespezi mari de piatră. 3 Poliţă aşezată de-a lungul zidului, lângă vatră Vz cor lată. călpac sn colpac
călţyxn sm [At: TETRAEV. (1574) 204 / V: colţon, col~ / Pl: -i I E: ngr xaÂxuodvi] (Reg) 1 încălţăminte de sărbătoare (asemănătoare cu cizmele) cu tureac scurt, având deasupra o frunză de piele roşie. 2 (Pan) Gheată grosolană, lucrată din piele, din pănură sau din lemn. 3 Un fel de ciorapi fără talpă (asemănători cu ghetrele sau cu jambierele) Si: călţunaş (1). 4 încălţăminte de lână (asemănătoare cu pâslarii) care se purta prin casă sau prin curte. 5 (Şîc Mil-Doamnei) Plantă erbacee din familia rozaceelor, înaltă de 10-15 cm, cu flori galbene cu vinişoare violete Si: comanacul-ciobanului, condurul-doamnei, cerenţel (2 ),crânceş,cuişoriţă, hreaniţă, papucii-doamnei, rădiche, ridichioară (Geum rivale). 6 (Şip; îc) Mil-popii Plantă erbacee de talie mică, din familia violacee, cu tulpina întinsă pe pământ, glabră sau puţin pubescentă, cu frunzele cordiforme sau reniforme, cu florile inodore, albastre-deschis sau violete şi fructul
o	capsulă oblongă ascuţită Si: atlanac, atlângicuri, călţunasi (4) albaştri, micş unele, tămâioare, topor aşi, viorele (Viola silve stris) .7 (Bot; reg; îae) Viorele sălbatice (Viola canina). 8 (Bot; reg; îae) Greghetin (Geranium pratense). 9 (Bot; reg; lpl) Canale (Impatientis balsamina).
călţunarsm [At: LB / V: (reg) -lciu~/ Pl: -i/ E: călţun + -ar] 1 Meseriaş care face călţuni (1) Si: pantofar. 2 Meseriaş care face călţuni (3).
3-4 Bărbat sau flăcău însărcinat de ginere să ducă daruri miresei.
călţunaş sm [At: LB / V: col- / Pl: -i / E: călţun + -aş] 1 Călţun (3).
2	(Bot) Urda vacii (Cardaria draba). 3 (Mpl; şîf col-, şîc ~u!-popii) Plantă decorativă căţărătoare, având un fel de pinten Si: atingic, băci, beci, bobidragi, bostănei, butucaş, capuţină, ciocănaş, condur aşi, condurul-doamnei, cupa-oii, fărfălăi, flori-cu-două-cozi, floştani, forfologi, guriţa-cucului, guriţa-leului, hantagic, lobâdrag, lobidrag, lobisdrag, lopoştani, lovidrag, lupidragi, năsturţi, nemţoaice, pintenaşi, pinteni, rostoponi, sultane, sultanele, teatian, teţine (Tropaeolum majus). 4 (Bot; lpl; şîf col-, şîc ~i-albaştri) Colţunii(6)-popii (Viola silvestris). 5 (Bot; îc) ~i-de-câmp Trei-fraţi-pătaţi (Viola tricolor).
călţunăreasă sf[At: SEVASTOS, N. 309 / 52 / V: -nur- i Pl: -e.ve / E: călţunar + -easă] Femeie însărcinată de ginere să ducă daruri miresei. călţunărie .v/'[At: DA ms / PI: ~i/ / E: călţunar + -ie] (îrg) Pantofărie. călţunăriţă ş/ŢAt: H II, 225 / Pl: -ţe / E: călţunar + -iţă] (Reg) Una dintre femeile care, merg în ziua nunţii, să o ia pe mireasă.
călţunei smp [At: H I, 334 / E: călţun + -ei] (Şîc ~-popii) Plantă nedefinită mai îndeaproape.
418
CĂLUŢ
călţunureasă sf vz călţunăreasă călubăr sm vz calopăr călucenlu sn vz căluşar
căluceneşte av [At: MARIAN, S. R. III, 240 / E: căluceniu + -este] Căluşereşte. călucer sn vz căluşar
călugăr sm [At: (a. 1632) EUSTRATIE, ap. GCR 1,78/1 / Pl: ~i, (înv) ~gheri l E: vsl KăAyrep'h, KĂAorep'h, ngr xaXâpjpog] 1 Bărbat care a făcut legământ să ducă o viaţă religios-ascetică şi care trăieşte într-o comunitate mănăstirească Si: monah. 2 (îe) A se ţine (după cineva) ca dracul după ~ A se ţine insistent după cineva. 3 (îcs) Maica şi -ul Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 4 (Pan) Om care duce o viaţă retrasă şi înfrânată, căruia nu-i place contactul cu lumea Si: monah,pustnic. 5 (Lpl; maa) Dans nedefinit mai îndeaproape. 6 (Lpl; maa) Melodie după care se execută acest dans. 7 (Lpl; maa) Dans împreună cu melodia. 8 (Teh) Instalaţie hidrotehnică cu ajutorul căreia se poate evacua apa din eleşteie, lacuri sau bazine artificiale în vederea înlocuirii ei cu alta curată. 9 (Bot; reg) Calomfir (1) (Chrysantemum balsamita).
călugăraş sm [At: (a. 1736) URICARIUL XIV, 181/11 / V: —gur— i Pl:	/	E: călugăr + -av] 1-2 (Şhp) Călugăr (1) (tânăr) Si: călugăret (1-2).
3	Călugăr novice Si: călugărel (3-4). 4 (Bot; reg) Muşeata-dracului (Knautia arvensis).
călugără sf[At: DA ms / PI: -re / E: călugăr + -ă] 1 Călugăriţă (1).
2	(Pan) Oaie eu blana neagră.
călugărel, -ea [At: MARIAN, î. 572 / Pl: ~e/, -ele / E: călugăr + -el] 1-4 smf Călugăraş (1-4). 5 smp (Bot; reg; lpl) Coeoşei (Erythronium dens-canis).
călugăresc,-ească [At: MINEIUL (1698), ap. GCR l,321/19/Pl: -eşti / E: călugăr + -esc] 1 a Care aparţine călugărului (1) Si: (înv; nob) călugăriţesc (1), (îvr) cdlugăros (1). 2 a Specific călugărului (1) Si: (înv; nob) călugăriţesc (2), (îvr) călugăros (2). 3 a Care provine de la călugăr (1) Si: (înv; nob) călugăriţesc (3), (îvr) călugăros (3). 4 a Referitor la călugăr (1) Si: (înv; nob) călugăriţesc (4), (îvr) călugăros (4). 5 a (îs) Ghiveci - Ghiveci fără carne, preparat eu ulei. 6 a/(Bot; reg) Mături (Sarothamnus scoparius).
călugăreşte av [At: DOSOFTEI, V. S. 13 / E: călugăr + -este] în felul călugărilor (1).
călugăret sns [At: JIPESCU, ap. TDRG / E: călugăr + -et] Călugărime. călugări vtr [At: IORGA, D. B. 1,55 / V: -gheri I Pzi: ~re.se /E: călugăr] 1-2 A (se) face călugăr (1) sau călugăriţă (1). călugăric ioară sf vz călugărişoară
călugărie sf[At: PRAV. MOLD. 165/2 / Pl: ~i/ / E: călugăr + -ie]
1	Viaţă de călugăr (1) Si: călugărit2 (3). 2 (Pex) Mănăstire.
călugărire .v/'[At: MDA ms / Pl: -ri / E: călugări] Intrare într-o mănăstire cu scopul de a deveni călugăr (1) sau călugăriţă (1) Si: călugărit1.
călugărime sf [At: DA ms / Pl: -mi / E: călugăr + -ime] (Csc) Mulţime de călugări Si: călugăret.
călugărişoară >s/[At: PANŢU, PL.2 / V: ~icio~ / Pl: ~ori / E: călugăr + -işoară] 1-2 (Şhp) Călugăriţă (1). 3 (Bot; reg) Ruin (Succisa pratensis).
călugărit1 sn [At: CREANGĂ, P. 47 / Pl: -uri / E: călugări] 1 Călugărire. 2 Călugărie (1).
călugărit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~i//', ~e / E: călugări] (D. persoane) Care a devenit călugăr (1) sau călugăriţi (1).
călugăriţă şf[At: DOSOFTEI, V. S. 22/2 / A: -ri- / Pl: ~ţe / E: călugăr + -iţă] 1 Femeie care a făcut legământ să ducă o viaţă religios-ascetică şi care trăieşte într-o comunitate mănăstirească Si: călugără (1), canonică, monahie2. 2 (Ent) Insectă carnivoră mare, de culoare verde-cafenie, cu picioarele din faţă în formă de cange, care-i servesc pentru prinderea prăzii (Mantis religiosa). 3 (Ent; reg) Libelulă. 4 (Ent) Buburuză (Coccinella septempunctata). 5 (Orn; reg) Pietrar negru (Oenanthae pleschanka pleschanka) 6 (Bot; reg) Ceară (Asclepias syriaca).
călugăriţesc, -ească a [At: DOSOFTEI, V. S. 223/2 / Pl: -eşti I E: călugăriţă + -e.vc] (înv; nob) 1-4 Călugăresc (1-4).
călugăros am [At: H X, 228 / Pl: ~oşi / E: călugăr + -av] (îvr) 1-4 Călugăresc (1-4). călugheri v vz călugări călugurâş sm vz călugăraş căluian sm vz caloian
căluleţ sm [At: RĂDULESCU-CODIN, ap. CDDE / Pl: -i / E: cal + -uleţ] 1-2 (Şhp) Căluţ (1-2). călupăr sm vz calapăr
căluş sn [At: DOSOFTEI, V. S. 115 / 2 / V: sc~ / Pl:	-uri / E: cal
+ -uş] 1 Beţişor cu care se prind sau se leagă două obiecte unul de altul.
2	Parte a plugului pe care este fixat grindeiul, legat de un gânj de nuia, numit potâng. 3 (La războiul de ţesut) Scripete al iţelor Si: căluşel (8).
4	Obiect pe care se sprijină puşca când se ocheşte. 5 Şevalet. 6 Botniţă cu cuie care se pune viţeilor şi iezilor pentru a-i înţărca. 7 Bucată de lemn sau de metal care se pune între dinţii dinainte ai unui animal pentru a-1 forţa să ţină gura deschisă. 8 Mototol de cârpe care se introduce în gura unei persoane, pentru a o împiedica să strige. 9 (îe) A pune (cuiva) Mii în gură A împiedica pe cineva să vorbească. 10 Mică piesă de lemn cu
o	formă specială, pe care se sprijină coardele întinse ale unui instrument muzical Si: scaun, scăunaş. 11 Parte a morii nedefinită mai îndeaproape Cf cal (27), căluşel (10). 12 (Reg) Buştean tăiat în scânduri din care numai
0	parte mică dintr-un capăt rămâne netăiată Si: (reg) boc. 13 Struţişor (bucheţel) de mai multe alune Si: căluşel (9). 14 (Reg; Mor) Piesă cu care se înţepeneşte cuiul de fier (care se vede sub veacă) care trece prin piatra inferioară în cavitatea celei superioare şi cu care se ţine piatra suspendată. 15 Beţişor care face parte din mecanismul de declanşare al capcanelor de lemn. 16 Utilaj de foraj, pentru rotirea prăjinilor, folosit în forajul prin percuţie sau prin cel manual. 17 (înv) Scaun al vizitiului la o caleaşcă, la o trăsură etc. 18 (De obicei articulat) Dans popular cu figuri variate jucat (în preajma Rusaliilor) de un grup de flăcăi Si: căluşar (1), căluşel (13). 19 (De obicei articulat) Melodie după care se execută dansul căluş (18) Si: căluşar (2), căluşel (14). 20 Melodie împreună cu dansul Si: căluşar (3), căluşel (15). 21 (Csc) Totalitate a căluşarilor (4). 22 (îe) A lua pe cineva din ~ A poci. 23 Şchioapă (măsură de lungime).
24	(Ent) Libelulă.
căluşan sm vz căluşar
căluşar sm [At: CANTEMIR, ap. TDRG / V: ~uceriiu (pl: -mi) sn, ~ucer (pl: -ucere) sn, (înv) ~an, ~şer / Pl: -i / E: căluş + -ar] 1-3 (Art; lpl) Căluş (18-20). 4 (Lpl) Grup de dansatori care, în săptămâna Rusaliilor, execută jocul tradiţional căluşul (18). 5 Fiecare dintre flăcăii care joacă dansul căluşului (18). 6 (Pex) Comedian.
căluşel sm [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. 1,208 / V:	/	Pl: ~ei, -ele /
E: cal + -uşel] 1-2 (Şhp) Căluţ (1-2). 3 (îc) —de-mare Cal (37)-de-mare (Hypocampus). 4 Căluţ (6)-pestriţ. 5 Căluţ (6)-de-iarbă. 6 Greier (Gryllus).
1	Caii (22) care ţin coşul morii de vânt. 8 (La războiul de ţesut) Căluş
(3). 9 Căluş (12). 10 (îf ax*-) Unealtă de ţesut nedefinită mai îndeaproape Cf cal (27), căluş (10). 11 Căluş (17). 12 Carusel (cu cal mic de lemn) Si: căişori (2), comedie. 13-15 Căluş (18-20).
căluşer sm vz căluşar
căluşeresc, -ească a [At: LB / Pl: ~eşti / E: căluşar + -esc] 1 Care provine de la căluşari (1). 2 Specific căluşarilor (1). 3 Care aparţine căluşarilor (1). 4 Referitor la căluşari (1). căluşereşte av [At: LB / E: căluşar + -este] în felul căluşarilor (5). căluşerie sf [At: BIBICESCU, P. P. 378 / Pl: ~i/ / E: căluşar + -ie] 1 Dans al căluşarului (5). 2 (Psn) Ceată a căluşarilor (4).
căluşire sf[At: PAMFILE, A. 25 / Pl: -ri / E: net] Hotar (de obicei urma unei singure brazde negrăpate) care desparte două proprietăţi mici.
căluşor sm [At: HEM 1768/17 / Pl: -i / E: cal + -uşor] 1-2 (Şhp) Căluţ (1-2).
căluţ sm [At: ANON. CAR. / Pl: -i, (reg) căiuţi / E: cal + -uţ] 1-2 (Şhp) Cal (1) (mic) Si: căiuţ (1-2), căluşel (1-2), căluşor (1-2). 3 Nume al mai
419
CĂMARĂ
multor specii de lăcuste (lăcustă verde, cosaş, cosaş verde, cosaş mare, cosaş mic, cosariu,cobiliţă,cobiliţariu, scăiuş) nedefinite mai îndeaproape.
4	(îc) ~-de-apă Libelulă. 5 (îc) ~*gălbiu, -—pestriţ, —roşietic Specie de lăcuste nedefinită mai îndeaproape Si: căluşel (4). 6 (îc) ~-de-iarbă Specie de lăcuste nedefinită mai îndeaproape Si: căluşel (5). 7 (îc) ~-de-mare Cal (37)-de-mare.
cămară .v/ [At: PRAV. MOLD. 55 / V: (reg) cam~ / Pl: -mări / E: ml camara < ngr xajicfra] 1 (înv) Cameră (1). 2 (înv; lpl) Apartament.
3	Cabină (de baie etc.) pe un vapor. 4 încăpere strâmtă (de închisoare).
5	Cameră mică (de obicei întunecoasă şi răcoroasă) în care se păstrează diferite obiecte, mai ales alimente. 6 (Mol) Cameră (cu pat şi cuptor) pe lângă casele ţărăneşti în care se locuieşte zilnic. 7 (Trs) Cameră (Iară sobă) în care se păstrează lucrurile mai scumpe şi se primesc oaspeţii Si: boltită.
8	(Mun) încăpere mică despărţită de casă printr-un perete subţire, sau clădită în apropiere, cu vatră, servind la pregătirea mâncării Si: bucătărie de vară, căsuţă, taină, vatră. 9 Şandrama clădită dinapoia casei Si: argea, celar, poiată, şopron. 10 (Reg) Măcelărie. 11 (înv) Nume dat diferitelor încăperi sau apartamente ale palatului domnesc, destinate membrilor familiei sau oaspeţilor, ţinerii diferitelor oficii sau păstrării diferitelor obiecte. 12 (îs) - de taină Biroul cămăraşuiui (9) de izvoade, în care scriau şi uricarii şi diecii de divan. 13 (îs) - de arme Arsenal. 14 (înv; de obicei cu determinările „domnească44 sau „gospod44) Administraţie a veniturilor speciale ale domnitorului (ocne, vămi, dijme etc.), diferite de veniturile vistieriei. 15 (Rar) Monetărie. 16 (în administraţia austriacă) Ministerul de finanţe Si: erariu, vistierie, fisc Cf comoară.
cămaşă sf[At: MOXA, 394/15 / V: (pop) ~şe, (înv) -mea-, (Mol) ~meşă, (Ban; Trs) chemeşă, chimeşă / Pl: -maşi, -meşe, ~meşi / E: ml camisia] 1 îmbrăcăminte (de pânză, de mătase etc.) care se poartă pe piele, acoperind partea superioară a corpului. 2 (îs) - de noapte îmbrăcăminte de pânză, de mătase etc. (lungă) care se poartă ca veşmânt pentru dormit.
3	(îs) - de forţă Cămaşă (1) specială confecţionată din pânză rezistentă, prevăzută cu mâneci mai lungi decât braţele şi cu cordoane, cu care se imobilizează, temporar, nebunii furioşi,împiedicându-i să comită acţiuni violente, iresponsabile. 4 (îe) E mai aproape --«a decât ţundra (sau pielea decât ~şa) Interesul personal este mai important decât cel al altora sau cel general. 5 (îe) A rămâne în ~ A rămâne sărac, pierzând tot. 6 (îe) A nu avea nici - pe el A fi foarte sărac. 7 (îe) A lăsa (pe cineva) în - sau a-i lua (cuiva) şi ~şa de pe el A-i lua cuiva tot ce are, a-1 lăsa sărac. 8 (îe) îşi dă /^şa de pe el Se spune despre un om exagerat de milos şi de darnic. 9 (îe) A nu-1 mai încăpea -şa A fi înfumurat, 10 (îae) A-i merge cuiva foarte bine. 11 (îe) A nu avea (sau a nu mai şti) pe unde scoate ~<şa A ft într-o mare încurcătură (din care nu se ştie cum scapi). 12 (îe) Arde -şa pe cineva Este în mare nevoie de ceva. 13 (îae) Este în mare zor. 14 (îe) A zice (sau a spune) ca prin gaura ~măşii A minţi. 15 (îae) A vorbi cu sfială, cu frică. 16 (îe) A nu-1 încăpea -şa A fi grăbit, nerăbdător. 17 (îe) A usca ~măşile la acelaşi soare (sau pe acelaşi gard) cu cineva A se trage de şireturi cu cineva. 18 (îlav) în ~ Fără altă îmbrăcăminte pe deasupra. 19 (îe) A se îmbrăca cu - de gheaţă A-i fi foarte frică. 20 (îs) ~ de fier (sau de zale) Platoşă. 21 (Pgn) Veşmânt. 22 (Pan) Pânză cu care este acoperită masa altarului. 23 (Bot; îc) -şa-broaştei Algă verde de apă dulce de forma unei reţele, alcătuită din celule lungi, cilindrice (Hydrodictyon reticulatum). 24 (Bot; îc) -şa-lui-Dumnezeu sau ~şa(-Maicii)-DomnuIui Volbură (Convolvulus arvensis). 25 (Bot; îc) -şa-rândunicii Floare nedefinită mai îndeaproape Vz rochiţa-rândunicii. 26 (Pop) Placentă. 27 (Zid) Un fel de tencuială.
28	(Topitorie) Suprafaţă întărită a materiei topite. 29 (înv) Crustă care se formează deasupra lichidelor (mai ales la fierbere) Si: cămăşuială (2) coajă, crustă, pieliţă, pojghiţă Vz spumă. 30 (înv) Materie gelatinoasă care ia forma butoiului, înconjurând vinul care s-a lăsat mult timp netras Cf mumă. 31 Coajă de primăvară a arborilor. 32 Pojghiţă a bobului de grâu Si: ghioace,pleavă. 33 Toc de hârtie. 34 învelitoare (pentru caiete, cărţi etc.). 35 Ambalaj. 36 Supracopertă. 37 (Pan) înveliş, membrană etc. care îmbracă diferite obiecte, piese etc. Si: cămăşuială (3). 38 (Teh)
îmbrăcăminte interioară a unui obiect, de obicei, cilindric. 39 Pânza păianjenului. 40 Parte a cimpoiului nedefinită mai îndeaproape. cămaşe sfvz cămaşă cămatnic sm vz camatnic cămănar sm vz căminar cămănărie sf vz căminărie
cămărar sm [At: LB / V: ~iu / Pl: -i / E: cameră + -ar] 1-2 Cămăraş (1-2). 3 Cămăraş (13). 4 (îrg; îf -in) Fecior însărcinat cu păstrarea şi servitul alimentelor la datinile umblatului cu ţurca sau capra. cămărariu sm vz cămărar
cămăraş sm [At: DOSOFTEI, V. S. 34 / V: camar~l Pl: -i / E: cămară + -ay] 1-2 (înv) Funcţie şi rang de slujbaş la cămara (11) domnitorului sau la alte servicii ale cămării domneşti Si: camerier (3), cămărar (1-2), şambelan. 3 (înv) Boier care avea funcţia de cămăraş (1) Si: camerier, cămărar (3), şambelan. 4 (înv; şîs mare—, ~ul-cel-mare, vel-'-') Grad şi funcţie ale boierului de rangul doi (după vel grămătic) care avea în grijă veniturile cămării (14) domneşti şi cheltuielile curţii, precum şi jurisdicţia negustorilor străini. 5 (înv; îas) Boier cu funcţia de cămăraş (3). 6-7 (înv; îs) ~ul al doilea, vtori-~ Funcţie şi grad al funcţionarului care urma ierarhic după marele cămăraş (1) şi, împreună cu caftangiul, avea grijă de garderoba domnului. 8 (înv; îas) Funcţionar cu gradul de cămăraş (5). 9 (înv; îs) —de-izvoade Logofăt -de-taină. 10 (înv; îs) —de-catastişe Funcţionar care purta condica ostaşilor. 11-12 (înv; îs) (Marele) - al ocnelor Funcţie şi rang al boierului de la casa domnului,care administra în credinţă (în regie) ocnele de sare, când venitul lor nu se vindea. 13 (înv; îas) Boier cu funcţia de cămăraş (8). 14-15 (înv; pex; îas) Intendent şi casier la salinele statului. 16 (îrg) Funcţionar al oficiului statului unde schimbau moţii aurul din mine. 17 (îrg) Intendent la o mănăstire Si: cămărar (1).
cămărăşclsm [At: ODOBESCU, S. I, 78 / Pl: -ei / E: cămăraş + -el] 1 (înv) Camerist. 2 (înv; mpl) Slujitori fără leafă, subordonaţi marelui cămăraş (1), scutiţi de dări pe timp de pace, dar obligaţi să vină la oaste pe timp de război.
cămărăşesc, -ească a [At: DA ms / Pl: -eş/i / E: cămăraş + -esc] (înv) 1 Care aparţine cămăraşuiui (1). 2 Referitor la cămăraş (1). 3 Care provine de la cămăraş (1). 4 Specific cămăraşuiui (1).
cămărăşie şf[At: (a. 1806) URICARIUL V 53/28 / Pl: -ii / E: cămăraş + -ie] 1 Funcţie a cămăraşuiui (1). 2 Clădire unde îşi avea sediul cămăraşul
(1). 3 Perioadă de timp cât îşi exercita funcţia un cămăraş (1).
cămăraş iţă sf [At: TDRG / Pl: -fe / E: cămăraş + -iţă] (înv) 1 Nevastă a cămăraşuiui (3). 2 (Asr) îngrijitoare a cămării (1) Si: chelăriţă, menajeră.
cămăruică sf [At: LB / Pl: -ici l E: cămară + -uică] 1-2 (Şhp) Cămăruţă (1-2).
cămăruie sf [At: DULFU, ap. TDRG / Pl: -ui / E: cămară + -uie] 1-2 (Şhp) Cămăruţă (1-2).
cămăruşă sf [At: COSTINESCU / Pl: ~.ve / E: cămară + -uşă] 1-2 (Şhp) Cămăruţă (1-2).
cămăruţă .v/*[At: NEGRUZZI, S. I. 19 / PI: ~ie l E: cămară + -uţă] 1-2 (Şhp) Cămară (1) (mică) Si: cătnăruică (1-2), cămăruie (1-2), cămăruşă (1-2).
cămăşcioară v/ [At: CDDE / P: -cioa- / Pl: -re / E: cămaşă + -cioară] 1-2 (Şhp) Cămăşuţă (1-2).
cămăşoară [At: STANCU, D. 10 / Pl: -re / E: cămaşă + -oară] 1-2 (Şhp) Cămăşuţă (1-2).
cămăşoi sn [At: CREANGĂ, A. 48 / V: ~meş~ / Pl: -oaie / E: cămaşă + -oi] 1-2 (Şdp) Cămaşă (1) (mare) croită dintr-o bucată.
cămăşui vt [At: DEX2 / Pzi: -ie.vc / E: cămaşă + -ui] A acoperi un element de construcţie cu beton, metal etc.
cămăşuială şf[At: ARH. OLT. XXI, 259 / P: ~y«-/a~ / Pl:—/e// / E: cămăşui + -eală] 1 Cămăşuire. 2 Cămaşă (29). 3 Cămaşă (37). 4 Căptuşeală interioară, subţire, de zidărie, a unui tunel. 5 (îs) ~la piloţilor Tub metalic folosit pentru confecţionarea piloţilor2 de beton. 6 Strat de piatră sau de balast dezagregat, care trebuie să fie îndepărtat Ia deschiderea unei cariere sau a unei balastiere.
420
CĂNĂBIU
cămăşuică .y/’[At: ALECSANDRI, T. 1,273 / V: ~meş~, chimeş~/PI: -ici / E: cămaşă + -uică] 1-2 (Şhp) Cămăşuţă (1-2).
cămăşuie sf [At. DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ~meş~! Pl: ~u i l E: cămaşă + -uie] 1-2 (Şhp) Cămăşuţă (1-2).
cămâşuire sf [At: DEX2 / Pl: -ri / E: cămăşui] Acoperire a unui element de construcţie cu beton, metal etc. Si: cămăşuială (1).
cămăşuit, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~iţi, -e / E: cămăşui] (D. elemente de construcţie) Care a fost acoperit cu beton, metal etc.
cămăşuţă .s/[At: IORGA, N. R. B. 128 / V: -meş-,chemeş~! Pl: -ţe I E: cămaşă + -uţă] 1-2 (Şhp) Cămaşă (1) (mică) Si: cămăşcioară (1-2), cămăşoară (1-2), cămăşuică (1-2) cămăşuie (1-2). 3 (Reg; lpl) Rufe.
4	(Bot; reg; îc) ~ţa-Dumnezeului Volbură (Convolvulus arvensis). căinată vi [At: BIBLIA (1688), 143/1 / Pzi: -tez/E: camătă] A cămătări. cămătar sm [At: MACEDONSKI, O. II, 19 / Pl: ~i / E: camătă + -ar] Persoană care dă împrumuturi băneşti în schimbul unei carnete Si: banchez, camatnic, cămătarnic, cămătaş, uzurar, zaraf, cămătarnic sm [At: LB / Pl:	/ E: cămătar + -nic] (îvr) Cămătar.
cămătaş sm [At: TDRG / PI:	/ E: camătă + -aş] Cămătar.
cămătăreasă sf [At: GHEREA, ST. CR., 229 / Pl: -ese / E: cămătar + -easă] (Rar) 1-2 Femeie care dă bani cu camătă, care ia în camătă Si: cămătăriţă (1-2).
cămătăresc,-ească a [At: ODOBESCU, S. II, 38 / PI: -eşti/ E: cămătar + -esc] 1 Care aparţine cămătarului. 2 Referitor la cămătar. 3 Care provine de la cămătar. 4 Specific cămătarului. cămătăreşte av [At: DA / E: cămătar + -este] în felul cămătarilor. cămătări vi [At: DA / Pzi: ~re.sc / E: cămătar] A da bani împrumut cu
0	dobândă Si: a cămăta, a cămătnici, a cămătui.
cămătărie sf [At: MARDARIE, L. / Pl: ~i/ / E: cămătar + -ie]
1	împrumut de bani cu camătă Si: cămătnicie (1). 2 Ocupaţia cămătarului Si: cămătnicie (2).
cămătăriţă sf [At: TDRG / Pl: -ţe / E: cămătar + -iţă] 1-2 Cămătăreasă (1-2).
cămătnici vi [At: PRAV. GOV., ap. TDRG / Pzi: ~ce.sc / E: cămatnic] A cămătări.
cămătnicie sf[At: CORESI, ap. HEM 939 / V: cam- / Pl: -Ai / E: camatnic + -ie] 1-2 Cămătărie (1-2).
cămătui vi [At: BIBLIA (1688), 143/1 / Pzi: -iese / E: camătă + -ui] A cămătări. cămeaşă .v/’vz cămaşă cămenete sn vz căminete
câmeşar sm [At: IORDAN, L. R. A., 161 / PI: ~i / E: cămaşă + -ar] (Iuz) Persoană care purta cămaşă de culoare verde, ca uniformă a mişcării legionare. cămeşă sfvz cămaşă cămeşoi sn vz cămăşoi came şuie ă sf vz cămăşuică cămeşuie sf vz cămăşuie cămeşuţă sf vz cămăşuţă
cămicior sn [At: CHEST. II, 340/317 / Pl: ~oare I E: net] (Reg) Construcţie deasupra vetrei sau cuptorului, care prinde fumul şi scânteile, la casele fără coş Cf căloi2 (1), căminete (3). cămieş sn vz chimieş
căniil sn [At: SĂULESCU, ap. URICARIUL III, 401/16 / Pl: -uri / E: ngr xrffLiXog] 1 Otgon. 2 Hotar însemnat printr-o ridicătură de pământ. cămilahvă sf vz camilafcă
cămilar sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 121/71 / PI: ~i / E: cămilă + -ar] Persoană care mână cămilele. cămilavcă sfvz camilafcă
cămilă sf [At: TETRAEV. (1574), 233 / Pl: ~le / E: vsl KmvYb]
1	Mamifer rumegător mare din Africa de Nord şi din Asia, cu două cocoaşe, folosit la cărat poveri (Camelus bactrianus). 2 Dromader (Camelus drama-derus). 3 (Mrn) Ponton de lemn pentru ridicarea navelor scufundate.
cămiloisn [At: CHEST. II, 337 / Pl: —oaie / E: net] (Reg) Spaţiu dintre vatră sau sobă şi peretele din dos, unde se culcă, adesea, copiii şi bătrânii Vz căloi2 (3).
cămin sn [At: DOSOFTEI, V. S. 2/2 / Pl: -e, -uri / E: vsl KAMiNd]
I	Cuptor. 2 Vatră. 3 Coş pe unde iese fumul Si: horn. 4 Sobă joasă, zidită la peretele camerei, cu vatra larg deschisă Si: şemineu. 5 Moşie după care se numea neamul. 6 (Fig) Casă părintească. 7 (Pex; fig) Familie. 8 Instituţie care asigură cazarea anumitor categorii de persoane. 9 (îs) ~ de copii Instituţie cu regim de internat pentru copii preşcolari (3-6 ani), cu orar de zi sau săptămânal. 10 (îs) ~ studenţesc Aşezământ universitar care asigură cazarea studenţilor, pe lângă acesta funcţionând, uneori, şi cantine.
II	(îs) ~ cultural Instituţie înfiinţată în scopul propagării culturii la sate. 12 (îs) ~ şcoală Instituţie care cuprinde un cămin (8) şi o şcoală. 13 (îs) ~ spital Cămin (8) (de bătrâni) în care se acordă şi asistenţă medicală. 14 încăpere mică subterană, zidită şi acoperită cu capac de fontă, pe traseul unei conducte de alimentare cu apă a unui canal, construită pentru a permite accesul la conductă sau la canal. 15 Gaură făcută în masivul de cărbuni pentru a uni o galerie cu alta în vederea aerisirii minei.
căminar sm [At: (a. 1741) IORGA, S. D. 227 / V: ~măn~! Pl:	/ E:
camină + -ar] 1 (Iuz; şîc ~ul-mare, vel—) Funcţie a boierului însărcinat cu strângerea dijmei, iniţial numai pe ceară. 2 (îae) Boier care avea funcţia de căminar (1).
căminaş sn [At: GORJAN, H. II, 206/28 / Pl:	/ E: cămin + -a.y] 1-2
(Şhp) Cămin (1) (mic). c amină sfvz camină
căminărie sf [At: (a. 1707) IORGA, S. D. 285 / V: ~măn~ / Pl: ~ii / E: căminar + -ie] (înv) 1 Camănă (5). 2 Instituţie a căminarului (1). 3 Sediu al eăminăriei (2).
căminărlt sn [At: (a. 1717) IORGA, S. D. 1,229 / Pl:	/ E: căminar
+ -it] (Mun; înv) Impozit pe comerţul cu vin.
căminete sn [At: MARDARIE, L. 249 / V: ~men~ / Pl: ~ / E: cămin + -ete] (Reg) 1 Parte din peretele unei case unde se face focul Vz cămin (4). 2 Zid din cărămidă sau pământ care porneşte de la vatră în sus. 3 (îf ~men~) Căloi2 (1) Cf cămicior.
cămineţ sn [At: VICIU, GL. / V: (Trs) chim- / Pl: ~e / E: cămin + -eţ] (Reg) 1 Piatră de protecţie în patru muchii, aşezată Ia căloi2 (1) lângă vatră. 2 Loc de deasupra găurii vetrei din tindă. 3 Poliţă făcută în colţul camerei Si: colţar.
căminez s [At: CHEST. II, 314/101 / Pl: net / E: ns cf cămineţ] (Reg) Căminici.
cămimci s [At: CHEST. II, 314/101 / Pl: net / E: cămin + -ici] (Reg) Loc în preajma cuptorului pe care îşi pun ţăranii hainele la uscat Si:
căminez.
căminist,	smf [At: IORDAN, L. R. A., 182 / Pl: -işti, ~e / E: cămin
+ -ist] Persoană care locuieşte într-un cămin (10). caminiţă sfvz cameniţă
cominoc s [At: DA ms / Pl: net / E: net] (Reg) Plantă de câmp nedefinită mai îndeaproape. cămiriţă sf vz cameniţă
cămiş sn [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: srb kâmis] (Trs; sbm) Ţeava de pipă Vz ciubuc, cămoră sfvz comoară cămpeancă sf câmpenească
cămucă .v/ [At: ANON. CAR. / Pl: net / E: srb kamuka, mg kamuka] (Reg) Mătase orientală. cănac smn vz canaf cănaf smn vz canaf
cănară sf[At: PANN, E. V, 139/13 / Pl: ~re / E: canar] Cănariţă (1). cănată sf [At: POLIZU / Pl: ~te / E: bg KWOSL] Cană (1). cănăbet sn [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: net] (Reg) Vas de lut Cf: cană (1). cănabiu smn vz canaf
421
CĂNĂCEL
cănăcel sm [At: VICIU, GL. / V: ~ăşel / Pl: -ei / E: canac + -el] 1-2 (Şhp) Ciucuraş. 3 (Bot; reg; lpl) Strănutătoare (Achillea cartilaginea).
4	(Bot; lpl) Rotoţele albe (Achillea ptarmica). 5 (Bot; reg; lpl) Căldăruşă
(4)	(Aquilegia vulgaris). 6 (Bot; reg; lpl) Tătăişi (Chrysamthemum cinera-riaefolium). 7 (Bot; reg; lpl) Moţul-eurcanului (Polygonum orientale).
8	(Bot; reg) Cerceluşi (Fuchsia cocinea). 9 (Bot; reg; lpl) Trifoi (Trifolium pratense).
cănăfior sm [At: SEVASTOS, N. 89/ P: -fi-or / Pl:~i /E: canaf + -ior] 1-2 (Şhp) Canaf (1) (mic). 3 (Bot; reg) Pejmă (Centaurea moschata). cănăpăr sm vz calopăr cănăra sm vz canara
cănăraş sm [At: ALECSANDRI, T. 336 / V: (reg) canar~! Pl: ~i / E: canar + -aş] 1-2 (Orn; şhp) Canar (1) (mic) Si: cănăruş (1-2), cănăruţ (1-2). cănărea s f vz canera cănar sm vz canar
cănărită .s/[At: MARIAN, 0.1,436 / PI: -ţe / E: ca/iar + -iţă] 1 Femelă a canarului (1). 2 (Bot) Cornut (Cerastium arvense). 3 (Bot) Cornuţi (Xanthium sumarium).
cănăfiUy ~\e a [At: I. IONESCU, M. 693 / PI: -ii / E: canar + -iu] De culoarea canarului (1) Si: gălbui, cănăruş sm [At: DA / Pl: ~i / E: canar + -uş] 1-2 Cănăraş (1-2). cănăruţ [At: DELAVRANCEA, S. 253 / Pl: ~i / E: canar + -uţ] 1-2 sm Cănăraş (1-2). 3 sfp Canale (Impatiens balsamina). cănăşel sm vz cănăcel cănătuie sf vz cănăţuie
cănătuire sf [At: TEHN. TĂB., ap. DA ms / Pl: -ri / E: ns cf heletuire] Operaţie de formare a conturului pielii.
cănăţe sfp [At: BORZA, D. / A: net / E: net] Canale (Impatiens balsamina).
cănăţoi sn [At: LM / Pl: -oaie / E: canată + -oi] 1-2 (Şdp) Cană (mare). cănăţuie sf[At: COSTINESCU / V: ~ătu~ / PI: ~ui / E: cănată + -uie sau căniţă + -uie] 1 Cănuţă (folosită de obicei la măsurat lichide). 2 (Pop) A i se răsturna cuiva ~ia A muri. cânăvăţ sn vz canavaţă căndălău sn vz cămicior
cănedlă .s/[At: (a. 1761) TARIF, ap. ŞIO / Pl: ~e// / E: căni + -eală] Vopsea (neagră), mai ales pentru păr. cănevas sn vz canavaţă
cănger sn [At: IORGA, C. I. II, 212 / Pl: ~i / E: cange + -ar] (înv) Pompier dotat cu cange (1).
căngiuit, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 224 / Pl: -iţi, ~e / E: cange + -uit] (Pop) în formă de cange (1).
căni1 vtr [At: CREANGĂ, P. 111 / Pzi: ~ne.se / E: ns cf tc kina] (Pop) 1-2 A (-şi) vopsi (în negru) mai ales părul. 3-4 A (se) murdări cu cărbune sau cu funingine. căni2 vt [At: PAŞCA, GL. / Pzi: -nesc / E: net] (Reg) A înviora. căni3 vt [At: ŢIPLEA, P. P. 75 / Pzi: ~nesc / E: net] (Trs) A atinge pe cineva cu mâna, facându-i semn.
cănire1 sf[At: DA ms / PI: -ri / E: căni1] (Pop) Vopsire (în negru), mai ales a părului. cănire2 ş/ŢAt: COMAN, GL. / Pl: -ri / E: căni2] (Pop) înviorare. cănire3 i/[At: MDA ms / PI: -ri / E: căni] (Trs; nob) A atingere cu mâna, pentru a face semn.
cănit1, ~ă a [At: GHICA, S. 5 / Pl: ~ifi, ~e / E: căni1] (Pop) 1 (Mls; d. păr) Vopsit (în negru). 2 Murdar de cărbune sau de funingine Si: pătat. cănit2, ~ă [At: PAŞCA, GL. / Pl: -iţi, ~e / E: căni2] (Pop) înviorat. cănit1, ~ă [At: MDA ms / Pl: ~iţi / E: căni] (Trs; nob) Atins cu mâna, pentru a i se face semn.
căniţă sf [At: SEVASTOS, C. 258 / Pl: ~ţe / E: cană + -iţă] 1-2 (Şhp) Cană (mică) Si: cănuţă (1-2).
cănodie .s/[At: N. REV. R. VIII, 85 / PI: ~ / E: cană + -oaie] 1-2 (Şdp) Cană (mare).
căntdr sn vz cântar cănti v vz cănţi
căntula sflAt: POMPILIU, P. P. 63 / Pl: ~le / E: net] (fvp) Vas de lut, nedefinit mai îndeaproape. cănţăidre .s/vz cancelarie
cănţi vtr [At: STANCU, D. 401 / V: ~nt\ / Pzi: ~ţese / E: cant2] 1-2 (Reg) A deveni (sau a face să devină) cant2 Si: a se tâmpi, cănunt a vz cărunt emură sfvz canură
cănuţă sf[At: LM / Pl:	/	E:	cană	+	-uţă]	1-2	(Şhp)	Căniţă	(1-2).
căodciu sm vz covaciu
căoi vi [At: H XI, 232 / Pzi: 3 ~ieşte / E: net] (D. curci) A scoate sunetul caracteristic curcanilor. căota v vz căuta căpaică sfvz copoaică
căpară .v/ [At: LB / Pl: ? / E: srb kapara] (Reg) 1 Arvună. 2 (Spc) Arvună pe care o primeşte fata de la cel cu care se va cununa. 3 (Pan) Logodnă.
căpaşuri snp [At: CHEST. IV, 26/356 / E: net] (Reg) 1 Cărăruie în pădure făcută de fiarele sălbatice. 2 Ciomag. 3 Bucată de lemn.
căpatăr s [At: CHEST. II, 275/137 / Pl: net / E: net] (Reg) Capătul crestat al stâlpilor unei case ţărăneşti. căpauă sfvz copoaică căpaucă sfvz capaucă
căpăcel sn [At: SADOVEANU, SĂM. VI, 165 / Pl: ~e / E: capac + -el] 1-2 (Şhp) Capac (1) (mic).
căpăci vt [At: LTR2 / Pl: ~ce.sc / E: capac] (Ape) 1 A astupa celulele larvelor cu ceară. 2 (Fig) A prinde la înghesuială.
căpăcit sn [At: CHEST. IV, 96/11 / E: căpăci] (Ape; reg) Capac ce închide celulele larvelor.
căpăli v [At: BIBICESCU, P. P. 378 / Pzi: ~/e.vc / E: căpăluicss] (Reg) A săpa.
căpălire sf[At: MDA ms / Pl: ~ri / E: căpăli] (Reg) Săpare. căpălit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: căpăli] (Reg) Căpălire. căpălit2f ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iţi, ~e / E: căpăli] (Reg) Săpat. căpălnă sf vz căpâlnă
căpălui vt(a) [At: ECONOMIA, 119/3/Pzi: ~ie.se,-leseiE: mgkăpalnî] (Trs; mgm) A săpa. căpăluire .s/[At: MDA ms / Pl: ~ri / E: căpălui] (Nob) Săpare. căpăluit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: căpălui] (Nob) Săpat. căpăluit2, a [At: ECONOMI A, 41 / PI: -iţi, ~e / E: căpălui] Săpat2. căpăluş sn [At: N. R. P. P. V, 538, ap. DA ms / Pl: ~uri / E: mg kapălos] (Reg) Sapă.
căpăra vt [At: LB / Pzi: ~rez l E: mg kaparni] (Trs) 1 A zgâria. 2 (D. vin) A fierbe. 3 (D. sânge) A pulsa. 4 (D. ochi) A scânteia.
căpărare .s/[At: BUGNARIU, N. / Pl: ~rări l E: căpăra] (Trs) 1 Zgâriere.
2	Fierbere. 3 Durere. căpăprât sn vz căpărit
căpări vtr [At: JAHRESBER. III, 318 / V: ~rî/ Pzi: -resc / E: căpară] 1 (Complementul este fata) A îndeplini ultimul act de peţire a unei fete, arvunind-o de la părinţi. 2-3 (Pan) (A se) logodi.
căpălire .s/[At: MDA ms / Pl: -ri / E: căpări] (Reg) 1 învoială care se face la logodnă, privind chestiunile băneşti Si: căpărit1. 2 Logodnă.
căpărit1 sn [At: GR. BĂN. 192 / V: -rât l Pl: -uri / E: căpări] (Reg) 1-2 Căpărire (1-2). 3 Logodnă.
căpărit2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: căpări ] (D. nunţi, logodne) Arvunit. căpări vtr vz căpări căpărle aţă sfvz căprăreaţă căpăstie sfvz copastie
căpăstra v [At: ŞUŢU, ap. TDRG / Pzi: -rez / E: lat capistrare] A tivi un petic.
422
CAPĂ VIT
căpăstrare sf [Al: CADE / Pl: -rări l E: câpăstra] 1 Tivire a unui petic Si: (pop) căpăstruire (1), căpăstuit1 (1). 2 Cusătură făcută în jurul unui petic Si: căpestreală. căpăstraş sn [At: DA / Pl: ~e / E: căpăstru + -as] 1-2 Căpestrel (1-2). căpăstrat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: căpăstra] (îvp) Tivit pe din afară.
căpăstru sn [ At: PRAV. MOLD. 96/2 / V: (înv) -pes- / Pl: -pestre / E: ml capistrum] 1 Porţiune de harnaşament, confecţionată din frânghie sau din curea, care se pune pe capul calului, al măgarului etc. pentru a lega animalul respectiv la iesle sau pentru a-1 duce undeva. 2 (Mor) O parte a teicei Si: (pop) întinzător, strunea. 3 Coş lung în care se transportă mâncarea la câmp Si: (pop) spenc.
căpăstrul vt [At: SUŢU, ap. TDRG / Pzi: -iese / E: ml capistrare] (îvp) 1 A tivi un petic cusut la haină. 2 A trage o brazdă în jurul unui loc arat Si: a încheia, a mărgini. 3 (Pex) A termina.
căpăstruire sf [At: DA ms / Pl: -ri / E: căpăstrul\ (îvp) 1 Tivire a unui petic cusut la haină Si: căpăstruit1 (1). 2 Tragere a unei brazde în jurul unui loc arat Si: căpăstruit1 (2). 3 Terminare.
căpăstruit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: căpăstrul] 1-3 (îvp) Căpăstruire (1-3).
căpăstruit2, -ă a [At: PAMFILE, A. 63 / Pl: -iţi, -e / E: căpăstrui] 1 (D. petice cusute) Tivit. 2 (D. brazdă) Tras în jurul unui loc arat.
căpăta vt [At: ANON. CAR. / V: înc- / Pzi: capăt / E: ml capitare] 1 A obţine un lucru (dorit). 2 A câştiga. 3 A agonisi. 4 A obţine. 5-6 A primi în dar sau de pomană. 7 A avea parte de... 8 (C. i. stări sufleteşti, boli) A se îmbolnăvi de... 9 A culege (de pe jos).
căpătare sf [Al: LB / Pl: -tări / E: căpăta] 1 Obţinere a unui lucru Si: căpătat1 (1). 2 Câştig. 3 Agonisire. 4 Obţinere. 5-6 Primire în dar (sau de pomană) Si: căpătat1 (5). 7 Alegere cu... 8 îmbolnăvire... 9 Culegere de pe jos.
căpătat1 sn [At: POLIZU / Pl: -uri / E: căpăta] 1 Căpătare (1). 2 Câştig.
3	Agonisire. 4 Obţinere. 5-6 Căpătare (5-6). 7 (Pfm; îe) A umbla (sau a se duce, a pleca etc.) după ~ A umbla să ceară de la alţii cele necesare traiului. 8 (Pfm; îe) A trăi din ~ A trăi din pomana altora. 9 (îla) De ~ Obţinut de pomană. 10 (Trs; îs) Copil de - Copil din flori.
căpătat2, -ă a [Al: LB / Pl: -aţi, -e / E: căpăta] 1 (D. lucruri dorite) Obţinut. 2 Câştigat. 3 Agonisit. 4-5 Primit în dar (sau de pomană). 6 (D. boli, necazuri) Abătut asupra cuiva. 7 (îs) Prunc - Copil găsit. 8 Cules de pe jos.
căpătător, -oare a [At: ARH. FOLK. Vil,60 / Pl: -i, -oare / E: căpăta + -tor] (Pop) 1 Strângător. 2 Econom.
căpătătură sf [Al: LB / Pl: -ri / E: căpăta + ~(ă)tură] Copil căpătat2
(7), crescut de părinţi adoptivi.
căpătâi sn [At: N. TEST. (1648), ap. GCR I, 128/28 / V: -tui1, -tii / Pl: -e, -uri / E: ml capitaneum] 1-2 Parte a patului sau a oricărui obiect unde se pune capul (1) Si: cap (63). 3 Fiecare dintre cele două perniţe pe care îngenunchează mirii în biserică. 4 (îvp; îe) A da (sau a face de) ~ A se căsători. 5 (îae) A-şi asigura existenţa. 6 (îae) A se căpătui. 7 (Pfm; îe) A avea ~ A duce viaţa unui om cu rost, însurat, aşezat. 8 (Pfm; îla) Fără ~ Fără rost, neaşezat Si: derbedeu, vagabond. 9 (îal) Fără o ocupaţie clară. 10-11 (îs) Carte de - Carte fundamentală într-un domeniu (sau în literatură). 12 (îas) Carte preferată, de care nu te poţi despărţi.
13-14 Ţesături (sau perne) care îmbracă o casă ţărănească şi care se dau miresei de zestre Si: (iuz) caposter. 15 (Pop) Broască pe care se sprijină grindeiului roţii morii. 16 (La car; îf -tui) Vârtej care se aşază orizontal deasupra perinocului de pe osie Si: (reg) feleherţ. 17 (Pop; Ia plug) Parte a rotilelor pe care se reazemă grindeiul şi care corespunde mesei carului.
18	(Pop) Lemn scurt şi gros care se pune sub un obiect pentru a-1 feri de umezeala solului Si: (reg) nătiaz., tălpici. 19 Parte a unei plute. 20-21 (îoc mijloc, coculă) Parte de sus sau dinainte a unui obiect Si: cap, capăt, frunte. 22 (Pfm; îe) A nu avea nici coadă, nici ~ A nu avea nici început, nici sfârşit. 23 (înv) Capitel de coloană Si: cap capitel, (înv) başlăc, (132).
24-25 Parte extremă cu care se începe sau se termină ceva Si: cap, capăt
(2), limită, margine. 26 (Spc) Podvale ale joagărului. 27-28 Parte de jos sau dinapoi a unui lucru Si: cap (160), capăt, margine, sfârşit. 29 (Pfm; îe) A o scoate (sau a ieşi) la ~ A o scoate la capăt (17). 30 (Pfm; îe) A
0	scoate (sau a ieşi) cu cineva la ~ A se înţelege cu cineva. 31 (Pfm, îe) A nu i se înţelege ~ul A nu şti de unde să apuci, cum să înţelegi ceva.
32	Bucată mică, rămăşiţă din ceva Si: cap (167), capăt. 33 (Ban) Legătură (de lemne, iarbă etc.) pe care cineva o poate duce în cap. 34 (îvp) Capitol (1).
căpătâier sm [At: URICARIUL XVIII, 328 / Pl: -i / E: căpătâi + -er] (Iuz) 1 Om care s-a stabilit undeva, însurându-se Si: căsaş. 2 Cap de familie care plăteşte dările Si: gospodar, căpăfii sn vz căpătâi
căpătui1 [At: LM / Pzi: -iese / E: căpătâi + -ui] 1-4 vtr A (-şi) face un rost, o situaţie (materială). 5-6 vtr (Fam) A (se) căsători. 7-8 vtr (Rar) A (se) aproviziona. 9-10 vtr (Spc) A (se) îmbogăţi. 11 vt (Rar) A oferi adăpost Si: a găzdui. căpătui2 sn vz căpătâi
căpătuială sf [At: DELAVRANCEA, S. 16 / Pl: -ieli / E: căpătui + -eală] (îvp) 1-2 Realizare a unui rost (sau a unei situaţii materiale) Si: căpătuire (1), căpătuit1 (1). 3 (Pex) îmbogăţire. 4 (Dep) Parvenire. 5 (Ccr) Avere.
căpătuire sf [At: HAMANGIU, C. C., 316 / Pl: -ri / E: căpătui] 1-2 Asigurare a existenţei (sau a viitorului cuiva) Si: căpătuială (1).
3	(Fam) Căsătorie.
căpătuit1 sn [At: ZANNE, P. II, 848 / Pl: -uri / E: căpătui] (îvp) 1-4 Căpătuială (1-4).
căpătuit2, -ă a [At: TDRG / Pl: -iţi, -e / E: căpătui] (îvp) 1-2 Care şi-a creat (prin mijloace necinstite) un rost o situaţie, Si: (pop) aşezat, cu stare.
căpătuşcă sf [Al: MARIAN, NA. 256 / E: capăt + -uşcă] (Buc) Basma. căpătuţsn [At: CHEST. II, 356/309 / E: capăt + -uţ] (Reg) Căpeţel (1). căpăţ sn [At: H VIII 14 / V: -peţ / Pl: -e / E: net] (Ban; Olt) Măsură de lemn cu care se ia vama la moară Cf cofă, căuş, gâf, mertic. căpăţa sf vz căpeţea1
căpăţan sn [At: JAHRESBER. 111,318 / V: -ţâri /Pl: -e/E: ml capitium]
1	Căpăstru (1). 2 Legătură de lemne.
căpăţânar sn [At: VICIU, GL. / Pl: -e l E: căpăţână + -ar] (Trs) Căpăstru (1).
căpăţână sf [At: (a. 1749) GCR II, 44/16 / V: -ţină / Pl: -ni, (reg) -ne / E: ml *capitina] 1 (Pop) Craniu. 2-4 (Irn) Cap (1) omenesc mare (disproporţionat sau prost). 5 Cap de animal adesea preparat ca mâncare Si: glavă, glăvătână. 6 Parte bulbucată a unor plante, formată, de obicei, din tulpină sau din suprapunerea frunzelor Si: băciulie, bulb, căciulie, măciulie, tuberculă. 7 Parte de deasupra a scăunoaiei cu care se strâng doagele Si: (reg) broască, cap (135), (reg) ceacâie, cioc, ciochie, clobanţ. 8 Butucul roţii carului. 9 Val al morii. 10 (înv; îs) ~ de zahăr Bucată mare de zahăr de formă conică Si: căpiţă (3). 11 (Art) Constelaţia Perseu Si: (pop) barda, carul-dracului, toporul.
căpăţânos, -oasă [At: CANTEMIR, IST. 30 / Pl: -oşi, -oase / E: căpăţână + -av] 1 a (Rar; adesea prt) Cu capul mare. 2 a încăpăţânat.
3	a Greu de cap. 4 a Mintos. 5 .vm/ (Bot) Tătarnică (Echinops commu-tatus). 6 sfp (Bot) Rostogol (Echinops sphaerocephalus). căpăţea sf vz căpeţea1 căpăţeală sf vz căpeţea1 căpăţel sn vz căpeţel1 căpăţină sf vz căpăţână căpău sm vz copoi căpăuaş sm vz copoiaş căpăuă sfvz copoaică
căpăuţă .s/[At: H III, 118 / P: -pă-u- / Pl: -ţe / E: căpău + -uţă] (Reg)
1	Căţea ciobănească. 2-3 (Şhp) Copoaică (mică). căpăvit, ~ă a [At: PAŞCA, GL. / PI: [ţi, -e / E: net] (Reg) Nebun.
423
CĂPÂLNĂ
căpâlnăsf[At: ŞINCAI, HR. 284/12 / V: -pal/ Pl:	/ E: mg kăpolna]
(Trs; mgm) Capelă. căpcălan sm vz captalan
căpcănl vt [At: DA / Pzi: ~/?e.ve- / E: capcanăj A prinde (în capcană). căpcăun sm [At: DOSOFTEI, V. S. 79/1 / V: cătc~, cătcahwn, ~câ« / P: ~cd-iw / Pl:	/ E: cap + -câne calc după ngr xuvoxeqxxĂog, vsl
ffhKWVMfiîk] 1 Fiinţă din mitologia populară românească, cu trup de om şi cap de câine, care mânca oameni. 2 (Pfm; fig) Om rău, şi crud. 3 (Spc) Poreclă dată în trecut turcilor şi tătarilor, în calitate de invadatori, de asupritori. 4 (Pfm; pex) Om mâncăcios. 5 (Pfm; pex) Om care mănâncă gratis de la cineva, fără să muncească Si: parazit, trântor. 6 (îf cătc~) Om prost.
căpcăumme .y/[At: LIUBA - IANA, M. 75 / V: -cânime / Pl: -mi / E: căpcăun + -ime] Mulţime de căpcăuni (1).
căpcăunodică .v/ [At: H IX, 14 / V: cătc-1Pl: ~iceIE: căpcăun + -oaică] (Pop) 1 Antropofagă. 2 Soţie de căpcăun (1). căpcân sm vz căpcăun căpcâmme sfvz căpcăunime
căpcea sfl At: VICIU, GL. / Pl: -cele / E: tc kepge] (Trs) 1 Căuş de băut apă, scobit în lemn, cu coadă scurtă. 2 Conţinut al unei căpcele (1).
3	Căuş împreună cu conţinutul.
căpcel sn [At: MAT. FOLK. 36 / Pl: -e / E: cap + -cel] 1-2 Căpşor (1-2).
căpeleş sm [At: FRÂNCU - CANDREA, M. 133 / Pl: ~i / E: net] (Trs) Flăcău care conduce un dans popular Si: (reg) birău. căpenea sf vz căpeneag
căpeneag sn [At: (a. 1811) IORGA, S. D. XII, 227 / V: chep~, chip-, -ea sf/ Pl: -ege / E: mg kopenyeg, tc kepenek] 1 (Trs; Ban) Manta. 2 (Trs; Ban) Manta militară. 3 (Trs; Ban; îe) După ploaie,~Prea târziu! 4 (Trs; Ban; îe) Şi-a întors Mii pe dos Şi-a schimbat părerea pe neaşteptate. 5 (Trs; Ban; îae) S-a supărat. 6 (Reg) Glugă a cojocului. 7-8 Fund al căciulii (sau al pălăriei). 9 (Mol; înv; îf chep-) Manta având croiala unui pardesiu, uneori cu guler răsfrânt din blană de vulpe. 10 (Mol; înv; îi chep-) Haină de însurătoare a flăcăilor Si: (înv) giubea. 11 (Mol) Copăcel. căpester sn vz căpistere căpestere sfvz căpistere căpesterie sf vz căpistere
căpestreală sf [At: PAMFILE, J. II / Pl: —e/i / E: căpăstru + -eală] (Pop) A doua cusătură de diametru mai mic la un petic pus pe o haină.
căpestrel sn [At: GCR II, 296 / Pl: -e l E: căpăstru + -el] 1-3 (Şhp) Căpăstru (1) (mic şi subţire). căpestru sn vz căpăstru
căpetar sm [At: CHEST. 11,117/305 / Pl: net / E: net] (Reg) Bârnă care se pune deasupra uşorilor uşii şi ai ferestrelor pentru ca peretele să fie cât mai moale Si: boiandruc.
căpete sm [At: C1AUŞANU, V. 148 / Pl: -eţi / E: net] 1 Vas de lemn sau de tablă cu capacitatea de o oca, cu care se cântăresc fructele sau se ia vama la moară. 2 Conţinut al căpetelui (1). 3 Vas împreună cu conţinutul.
căpetean sm vz căpitan
căpetenie1 şf[At: DOSOFTEI, V. S. 61/1 / V: -pit- l Pl: ~/7 / E: cap1 + -enie] 1 Persoană care se află în fruntea unui grup Si: cap, căpitan (1-2), comandant, conducător, şef 2 (îla) De ~ De frunte. 3 (îal) Fundamental.
4	(înv; csc) Cei mai de frunte Si: crema, elită, floare,frunte, spumă, (înv) lamură. 5 (înv; în texte bisericeşti) Ceată.
căpetenie2 sfvz căpitănie căpeţ sn vz căpăţ căpeţdlă sf vz căpeţea1
căpeţedl sf [At: ALECSANDRI, T. 397 / V: (reg) ~păţa, ~păţea, -păţealâ, ~ţală, -la, -piţeală l Pl: -ele l E: căpeţele (pil căpeţel)] 1 (Reg) Căpici (1). 2 (Reg) Toată curelăria care se pune pe capul calului. 3 (Buc; îf -lă) Broasca morii. căpeţea2 sf [At: BIBLIA (1688), 67/2 / Pl: net / E: căpeţel] (înv) Capitel.
căpeţeală sf vz căpeţea1
căpeţel1 sn [At: BIBLIA (1688) / V: ~păţ~ / Pl: -e / E: ml capitellum]
1	(înv) început al unei cărţi Si: capitol (1). 2 Bucăţică din ceva Vz cap1 (167). 3-5 (Mpl) Colivă, colaci şi prescuri care se duc Ia biserică pentru morţi, ia anumite termene fixate prin tradiţie Si: (pop) capete1 (171), soroace.
căpeţel2 sn vz căpeţeală
căpia vi [At: LB / P: -pi-a / Pzi: -iez, (rar) capii / E: capie] 1 (Pop; d. ovine şi bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2 (Fig; fam) A înnebuni.
căpială sf [At: N. LEON, MED. 124 / P: -pi-a- / Pl: -ieli l E: căpia + -eală] 1 (Rar) Cenuroză. 2 (Fig) Ţicneală. căpiare sf vz căpiere
căpiat1 sn [At: H V, 396 / P: -pi-at / E: căpia] (Pop) 1 Cenuroză.
2	Nebunie.
căpiat2y^ă a [At: ECONOMIA,95/22 / P: -pi-at/ Pl: ~a/i, -e lE: căpia] 1 (Pop) (D. ovine şi bovine) Atins de cenuroză. 2 (Fig) Nebun.
căpici sn [At: GIUGLEA - VÂLSAN, R. S. 83 / Pl: ? / E: srb kapija] (Reg) 1 Parte a frâului alcătuită din curele care trec peste capul şi botul calului şi ale cărei capete inferioare sunt prinse de inelele zăbalei Si: capeţea1 (1). 2 Poartă cu boltă (la cetăţi).
căpicioară sf [At: TEODORESCU, P. P. / Pl: -re l E: căpiţă + -ioară] 1-2 (Şhp) Căpiţă (mică).
căpiere .v/'[At: ECONOMIA, 96/5 / V: -iare / P: -pi-a- / Pl: -ri / E: căpia] 1 Cenuroză. 2 (Fig) Ţicneală.
căpietură sf [At: H XVII, 271 / Pl: -ri / E: căpia + -atură] (Pop) Cenuroză. căpistele sfvz căpistere căpitol sn vz capitol
căpistere v/’[At: MAT. FOLK. 1,552 / V: ~pes~, -pesterie, (înv) ~pe ster snf ~ele / Pl: -ri / E: ml capisterium] (Reg) 1 Covată mică în care se cerne făina sau mălaiul şi se frământă aluatul. 2 (îe) Din capul ~rii Oricât de puţin ai avea. 3 (îs) -rile morii Vase în care curge făina (după măcinare).
căpitan sm [At: COD. VOR. 35/34 / V: (rar) -petean / Pl: -i / E: it capitano, rs KăJtHTâH] 1-2 (înv) Persoană care comandă o armată sau o parte a ei Si: comandant. 3 (Pan) Căpetenie (1). 4 Om foarte iscusit Si: strateg. 5 (Pop; îe) A fi fata banului, sora ~ului Se spune despre fetele cu pretenţii (de nobleţe). 6 (Pop; îe) Ori Stan, ori ~Se spune când cineva pune totul în joc, riscând tot ce are în vederea unui câştig important.
7	(Fam; gmţ; îe) Ai să dai de ~Tăvăliciu Se spune pentru a avertiza pe cineva că va avea necazuri (dacă va întreprinde o anumită acţiune). 8 (înv; îc) —paşa Comandant al liotei turceşti. 9-10 (Ist) Comandant al unui corp de ostaşi sau slujitori (care aveau şi îndatoriri civile). 11 Ofiţer superior locotenentului şi inferior maiorului. 12 Persoană care are gradul de căpitan
(11). 13-14 (Mrn; îc) —locotenent Grad corespunzător căpitanului din armata de uscat (sau de aviaţie). 15 Ofiţer care are gradul de căpiîan-loco-tenent în marină. 16-18 (îs) ~ de rangul întâi (al doilea, al treilea) Grad corespunzător colonelului (sau locotenent-colonelului sau maiorului) în marină. 19-21 Ofiţer care are gradul de căpitan (16-18). 22 (Mrn; urmat de determinările „de vas“, „de şlep“, „de remorcher“ etc.) Comandant al unei nave militare, comerciale sau de pasageri. 23-24 (îs) ~ de port Persoană însărcinată cu conducerea activităţii unui port (sau a unui oficiu portuar). 25 (Ist; Buc; îs) -ul ţarii Şef administrativ suprem şi reprezentant autonomiei (în provinciile austro-ungare). 26 (Iuz; îs) ~ al unui district Şef administrativ al unui judeţ Si: prefect, (înv) ispravnic. 27 (Mol; Trs; înv; îs) - de târg, -ul oraşului Prefect al poliţiei Si: (iuz) agă. 28 (luz; îs) ~ de poştă Diriginte. 29 (Iuz; îs) ~ de bariera Şef al corpului de pază care apăra bariera oraşului. 30-31 (înv) Căpetenie a unei bande de hoţi. (de haiduci etc.) 32 (Spt) Jucător care în timpul unei competiţii este reprezentantul şi conducătorul echipei din care face parte. 33 (Bot; îc) ~ul-leacurilor Fierea pământului (Erythraea centaurium). 34 (Bot; lpl) Cârciumărese (Zinnia elegans).
căpitălaş sn [At: DA ms / Pl: -e / E: capital + -aş] 1-2 (Şhp) Capital1 (1) (mic).
424
CĂPRIRE
căpitănaş sm [At: I. NEGRUZZI, S. V, 232 / Pl: ~/‘ / E: căpitan + -a.y] 1-24 (Şhp) Căpitan (1-4,8-10,12-15,19-31). Si: căpitănel (1-5). 25 (Dep) Căpitan (10) tânăr, nepriceput sau lipsit de autoritate. căpitănat sn vz capitanat
căpităneasă .vf [At: LB / PI: ~ese / E: căpitan + -easă] 1 Soţie de căpitan (10). 2 (Rar) Femeie cu gradul de căpitan (17). 3 (Rar) Conducătoare a unei cete.
căpitănel sm [At: RETEGANUL, TR. 17 / Pi: ~e/ / E: căpitan + -el] 1-5 Căpitănaş (1-4,12).
căpitănesc, -ească a [At: NECULCE, ap. LET. II, 411/27 / PI: -eşti / E: căpitan + -esc] 1-5 Referitor la căpitan (1-4,12). 6-10 Referitor la căpitănie (49-54). 11-15 Care aparţine căpitanului (1-4,12). 16-20 Care aparţine căpităniei (49-54). 21-25 Care provine de la căpitan (1-4,12). 26-28 Care provine de la căpitănie (49-50,53). 29-33 Specific căpitanului (1-4,12). 34-38 Specific căpităniei (49-54).
căpitănie .v/ [At: URECHE, ap. LET. 1,99 / V: (înv) -petenle21 Pl: ~ii / E: căpitan + -ie] 1-24 (înv) Grad de căpitan (1-4,8-10,12-15,19-31).
25-48 Funcţie de căpitan (1-4,8-10,12-15,19-31). 49 (înv) District peste care se extindea autoritatea unui căpitan (26). 50 (înv) Detaşament miiitar condus de un căpitan (3). 51-52 (înv) Local unde îşi avea oficiul un căpitan (25-26) administrativ. 53 (Udt ,,portului“) Autoritate administrativă şi poliţienească care dirijează activitatea unui port. 54 Clădire în care este instalată administraţia unui port. 55 (Rar; prin apropiere de căpetenie) Căpetenie (1).
căpitănoi sm [At: TDRG / PI: ~ / E: căpitan + -oi] (Dep) 1-48 Căpitan (1-4,8-10,12-15,19-31) (bătrân). căpitenie sf vz căpetenie1
căpiţa vt [At: PAŞCA, GL. / Pzi: -tez. / E: căpiţă] 1-2 (Reg) A face căpiţe1 (1-2) Si: a căpiţi (1-2).
căpiţare sf [At: COSTINESCU / Pl: -ţari / E: căpiţa] 1-2 Strângere a fânului în căpiţe1 (1-2) Si: căpiţat, a căpiţire (1-2), a căpiţit (1-2). căpiţat sn [At: TDRG / PI: -uri / E: căpiţi] 1-2 Căpiţare (1-2). căpiţă1 sf [At: 1. IONESCU, C. 121/19 / V: copcopită I Pl: -te / E: bg KOfimta] 1 Grămadă (provizorie) de fân, de formă conică şi de mărime variabilă. 2 (Pex) Grămadă conică de nutreţ sau de cereale. 3 (Mol; rar) Căpăţână.
căpiţă2 şf[At: LIUBA-IANA, M. / Pl: -ţe / E: srb kapica] Căiţă (1). căpiţeală sf vz căpeţea1
căpiţi [At: CONV. LIT. LIV, 656 / Pzi: -ţese / E: căpiţa css] 1-2 A căpiţa (1-2).
căpiţlc sn [At: JAHRESBER. XIX, 92 / Pl: -ţete / E: căpiţă + -ic] (Reg) Mănunchiuri de cânepă, puse în cerc, cu florile în jos. căpiţire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: căpiţi] 1-2 Căpiţare (1-2). căpiţit a [At: MDA ms / PI: -uri I E: căpiţi] 1-2 Căpiţare (1-2). căpiţodie sf [At: DA / Pl: ~/E: căpiţă + -oaie] (Pop) Căpiţă1 (1) mare. căplar sm vz căprar2
căplănescy -ească a [At: IORGA, S. D. XIII, 55 / Pl: -eşti / E: caplan2 + -esc] (înv) 1 Care aparţine capelanului (1). 2 Care provine de la capelan
(1). 3 Referitor la capelan (1). 4 Specific capelanului (1). 5 De capelan (1). căplăug, -ă a vz clăpăug
căplul vt [At: ARH. FOLK. VI, 294 / Pzi: -esc / E: net] (Reg) A opări. căpoiaş snm vz copoiaş
căpoi1 sn [At: DA ms / Pl: -oaie / E: cap1 + -oi] (Pop) Cap mare. căpoi2 sn vz copoi
căpos, ~oasă a [At: I. CR. II, 263 / Pl: -oşi, -oase IE: cap + -av] (Fam)
1	Cu capul mare. 2 Deştept. 3 (Fig) încăpăţânat. căpral sm vz căprar2
căpramă sf [At: CDDE / Pl: -me / E: capră + -ama] (Ban) Turmă de capre.
căprar1 sm [At: TDRG / V: -iu / Pl: -i / E: ml caprarius] (Rar) Păstor de capre.
căprdr2 sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 74/37 / V: ~plar, -al / Pl: -i / E: mg kâprâr (kâplâr)] (Pop) 1-2 Caporal (1-2). 3 Flăcău care adună colacii la jocul cu ţurca. căprariu sm vz căprar1
căpraş sm [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 287/12 / Pl: -i / E: capră + -as] (îvp) Căprar1. căprăfoi sm vz caprifoi
căprar casă sf[At: MAT. FOLK. 91 / Pl: -ese / E: căprar + -easă] 1 (Pop) Nevastă de căprar2 (1) Si: căprăriţă. 2 Păzitoare de capre. căprăre aţă sf [At: H VII, 303 / V: -părlea- / Pl: -eţe I E: net] (Ban)
1	Staul de vite. 2 Loc de odihnă pentru capre (1). 3 Loc de păscut caprele (1). căprărle1 .v/‘[At: LM / Pl: ~i/ / E: căprar1 + -ie] 1 Staul de capre.
2	Strungă în care se odihnesc caprele (1).
căprărle2 sf [At: SLAVICI, N. 1,157 / PI: ~i/ / E: căprar2 + -ie] 1 (înv) Mic detaşament de soldaţi sub comanda unui căprar2 (1). 2 (Fam) Categorie. 3 (Fam; îlav) Pe (sau în) mi (D. oameni lipsiţi de iniţiativă şi care execută mecanic un ordin) în grupe.
căprăriţă sf [At: (a. 1805) IORGA, S. D. VIII, 168 / Pl: -ţe / E: căprar2 + -iţă] Căprăreasă (1). căpresc,-ească a [At: ŞEZ. II, 70 / Pl: -eşti / E: capră + -esc] De capră. căpreşte av [At: DA ms / E: capră + -este] Ca o capră. căpriată sf[At: PAMFILE, CAI I Pl: -te E: net] (Gmţ, în ghicitori) Capră (1).
căprică sf [At: ŞEZ. VII, 122 / Pl: -ici / E: capră + -ică] (Numai în ghicitori) 1-2 Căpriţă (1-2).
căprice a sf [At: PĂSCULESCU, L. P. 230 / Pl: -cele / E: capră + -ic ea] (Rar; pentru rimă; şhp) 1-2 Căpriţă (1-2) . căprifoaie sf vi caprifoi căprifoi sm vz caprifoi
căprlnă1 <v/'[At: H VIII, 141 / PI: -ne / E: ml caprina] (Reg) Oaie cu lâna lungă şi dreaptă. căprină2 sf vl coprină
căprinlţă şf[At: CHEST. II, 230/210 / Pl: -ţe / E: net] (Reg; la casele de ţară) Bucată de lemn prinsă pe căpriori pentru a-i ţine mai bine îmbinaţi şi pentru a le mări rezistenţa împotriva vântului.
căprioară sf [At: BIBLIA (1688), 135/2 / P: -pri-oa- i PI: -re / E: ml capriola] 1 (Zlg) Femelă a căpriorului (1). 2 (Fig) Femeie tânără, zveltă, sprintenă şi graţioasă.
căprior sm [Ât: BIBLIA (1688), 246/1 / P: -ri-or I Pl: -i / E: ml capreoius] 1 (Zlg) Animal rumegător sălbatic, mai mic decât cerbul, cu picioare subţiri şi agile, cu coamele mici (Capreoius capreoius). 2 Fiecare dintre bârnele încrucişate din scheletul acoperişului unei case Si: (pop) cafer, cătuşă, corn, coţofană, legători, sape, sugar, ţăpoi. 3 Fiecare dintre lemnele care formează suportul pe care se aşază scândurile patului, platforma zidarului etc. Si: capră (19). 4 (Rar) Lemn gros şi lung de care se serveşte cineva spre a împinge sau a mişca un obiect greu Si: bârnă Vz pârghie, ranga. 5 (Trs; spc) Bârnă orizontală care uneşte o pereche de căpriori (2) Si: chingă.
căprioraş sm [At: PAMFILE, I. C. 470 / Pl: -i / E: căprior + -aş] (Zlg; shp) 1-2 Căprior (1) (mic) Si: căpriorel (1-2). 3 Una dintre cele patru grinzi care susţin grindeiul scrânciobului Si: (pop) răscruci Ci fus, săgeată.
căprioreală sf [At: ODOBESCU, S. I 125 / Pl: -eli l E: căpriori + -eală] 1 îmbinare a căpriorilor (2). 2 întăritură (cu căpriori 2). 3 Totalitate a căpriorilor (2) unui acoperiş..
căpriorel sm [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: -ei / E: căprior + -el] 1-2 Căprioraş (1,3).
căpriori vt [At: (a. 1810-1837) IORGA, S. D. 1,318 / Pzi: -resc / E: căprior] A pune căpriori (2) unei case.
căpriorlre sf [At: MDA ms / Pl: -ri I E: căpriori] Punere a căpriorilor la o casă Si: căpriorit. căpriorlt sn [At: PAMFILE, J. C. 422 / E: căpriori] (Pop) Căpriorire. căprire sf[At: DA / Pl: net / E: ns cf srb kavrir] (Reg) Cicatrizare a cojii copacilor.
425
CĂPRIŞOARĂ
căprişoară .s/[At: BARCIANU / Pl: -re / E: capră + -işoară] 1-2 Căpriţă (1-2). 3 (Bot; reg) Brâncă2 (Cyperus fuscus).
căprişor sm [At: PANŢU, PL.2 / V: ~ruş~ / PI:	/ E: capră + -/.vor]
1 Mică plantă erbacee din familia ciperaceelor cu flori brun-închise, care creşte în locuri umede (Cyperus flavescens). 2 (Şîs ~ oacheş) Mică plantă erbacee din familia ciperaceelor, cu flori brun-închise (Cyperus fuscus).
3	Plantă din familia ciperaceelor (Chlorocyperus longus). 4 Planta Duvalijouvea serotina. căprit sn [At: ŞEZ. V, 55 / Pl: ? / E: net] (Pop) Turmă de capre. căpriţă .vftAt: DAMfi, T. 182 / Pl: ~ţe / E: capră + -iţă] 1-2 (Şhp) Capră
(5)	(mică) Si: căprişoară (1-2), căpruţă (1-2). 3 Pui de sex feminin al caprei Si: (pop) iadă, ţuguie, vătuie. 4-5 (Pop) Oaie (sau vacă) de culoare cafenie care seamănă la coarne cu caprele. 6-7 Capră (16, 28). 8 Plantă erbacee alburie, cu flori verzi, care creşte prin locuri sărate şi la malul mării Si: lobodă (Atriplex litoralis). 9 (Bot; reg) Lobodă (Atriplex roşea). 10 (Bot) Lobodă sălbatică (Atriplex tataried). 11 (Bot) Ştir creţ (Ama-ranthus crispus). 12-14 (Bot) Caprifoi (1-3). 15 (Bot) Lobodă (Cheno-podium album). 16 (Bot) Lobodă (Salicornia herbacea). 17 Buberic (Scrofularia nodosa). 18 (Mdv) Boală a vitelor provocată de iarba cu acelaşi nume şi care se manifestă prin umflarea splinei. căpriu, ~ie a [At: DA / Pl: ~ii / E: capră + -iu] (îvp) Căprui. căproisn [At: LIUBA-IANA, M. 118 / Pl: -oaie / E: capră + -oi] (Reg) Capră (28).
căpros, ~Oâsă a | At: RĂDULESCU-CODIN, î. 144 / Pl: ~o.yz / E: capră + -<7.v| încăpăţânat ca o capră.
căprui, ~ie a [At: CONACHI, P. 69 / V: crăpui, ~e/P\: ~, ~iz / E: capră + -ui] (D. ochi) De culoare cafenie-gălbuie Si: căpriu. căprusnic sm vz căpusnic căpruşor sm vz căprişor
căpruţă sf [Ai: LB / Pl: -ţe / E: capră + -uţă] 1-2 Căpriţă (1-2). căpşor sn [At: ALEXICI, L. P. 83 / PI: -oare / E: cap1 + ~(u)şor] 1-2 (Şhp) Cap (1) (mic, delicat) Si: căpuţ1 (1-2).
căpşug sn [At: DA / PI: net / E: ucr KantyK] (Buc) Produse de porc uscat în care ţăranii îşi ţineau tutunul Si: (pop) jaşcău.
căpşun sm [At: ANON. CAR. / V: ~e sn / Pl: -i / E: drr căpşună] 1 Plantă erbacee târâtoare din familia rozaceelor, cu frunze trifoliate şi cu flori mici albe, cultivată pentru fructele ei comestibile (Fragaria moschaîa). 2 (îs) ~ de câmp, ~ de deal, ~ de pădure Plantă erbacee târâtoare din familia rozaceelor (Fragaria viridis).
căpşunar sm [At: H III, 130 / Pl: ~z / E: căpşună + -ar] (Ent; reg) Insectă nedefinită mai îndeaproape.
căpşună sf [At: PISCUPESCU, O. 298/19 / V: ~puş- / Pl: ~ne, -ni / E: ns pbl căpuşă (înv) „căpşună" + -une] 1 Fruct fals al căpşunului, format din îngroşarea receptaculului floral în care sunt îngropate fructele propriu-zise, asemănătoare cu fraga, dar mai mari decât aceasta, de culoare roşie, cărnoase, parfumate şi gustoase. 2 (Bot; lpl) Căpşun (2) de deal.
3	(Bot; lpl; şîs) -ni de grădină Plantă târâtoare din familia rozacee (Fragaria moschata). căpşune sm vz căpşun
căpşumcă sf[At: H IV, 84 / PI: -ici / E: căpşună + -ică] 1-2 (Şhp) Căpşună (mică). 3 Varietate de struguri nealtoiţi. 4 Vin rezultat din căpşunică (3). 5 Plantă din familia orchidacee (Cephalanîera alba).
6	Plantă din familia orchidacee (Cephalanîera rubra). 1 (Bot; reg) Talpa-gâştei (Trifolium fragiferum).
căpşuniu, ~\ea [At: MARIAN, CH. 54/ Pl: ~iz / E: căpşună + -iu] De culoarea căpşunei. căpta v vz căuta căptan sn vz captar captare sf vz căutare căptatlsn vz căutat1 căpiat2, ~ă a vz căutat2 căptălaci sm vz captalan căptălan sm vz captalan
căptălug [At: DA / Pl: net / E: net] (Reg) Plută din trunchiuri de copac mai scurte de 10 m. căptuf sn vz căptuh
căptuh sn [At: (a. 1778) FURNICĂ, l. C., ap. DA ms / V: cap~, ~tuf cuptuv / Pl: ~uri / E: ger *Kapptuch] (Reg) 1 Căptuşeală de pânză care se aplică la cămăşile ţărăneşti, la piept şi la spate, o treime din lungimea până la brâu. 2 Căptuşeală de pânză mai groasă cu care se dublează cămăşile bărbăteşti de la mijlocul spatelui în sus peste umeri, până la gât, pentru a le proteja de uzură. căptuşă sf vz cătuşă
căptuşeală .v/‘[At: CANTEMIR, HR. 144 / V: cuptuşală / Pl: ~e// / E: căptuşi + -eală] 1 Pânză (sau stofă) cu care se dublează, în interior, un obiect de îmbrăcăminte, pentru a-i da un aspect mai îngrijit, şi pentru a-1 face mai călduros. 2 (Pfm; îe) Mai scumpă ~la decât blana Se spune despre un lucru care costă mai mult decât merită. 3 (Pop; îe) A fi ~la cuiva A înlocui pe cineva, fără însă a preţui cât el. 4 Material aplicat în interiorul încălţămintei pentru ca aceasta să-şi menţină forma. 5 Pânză sau stofă cu care se învelesc unele obiecte pentru a le feri de deteriorare. 6 Strat rezistent de lemn, de metal sau de cărămidă cu care se acoperă un obiect pe dinăuntru sau pe dinafară (pentru a-1 feri de degradare, pentru consolidare, izolare termică, acustică etc.). 7 Ramă de lemn care acoperă feţele interioare ale golului unei uşi şi de care sunt fixate canaturile uşii.
8	(înv; fig) Bătaie cu palma Si: (înv) calcavură. 9 (înv; fig) înşelătorie.
căptuşi [At: TDRG / V: (reg) cup~ / Pzi: ~.ye.vc / E: căptuh] 1-5 vt A aplica o căptuşeală (1, 4-7). 6 vt (Reg; îf cup~) A acoperi un animal cu ceva spre a-I împiedica să fugă. 1 vt A îndesa. 8 vt A ticsi. 9 vt (Fam) A înşfăca. 10 vt (Fam) A bate (zdravăn) pe cineva. 11 vt (Fig) A înăbuşi acoperind pe cineva. 12 vt (înv; fig) A acoperi. 13 vt (Fam) A şterpeli.
14	vt (Fam) A înşela. 15 vr (Fam) A se alege cu ceva Si: (îrg) a se căpui. 16 vr (Fam) A se îmbăta. 17 vr (Pfm) A răci zdravăn.
căptuşire -v/' [At: SCÂNTEIA, 1951, nr. 1954 / Pl: ~rz / E: căptuşi] 1-5 Aplicare a unei căptuşeli (1, 4-7) Si: căptuşit1 (1-5). căptuşit1 sn [At: DA / Pl: ~uri l E: căptuşi] 1-5 Căptuşire (1-5). căptuşit2, ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 87 / V: cup~, cuptuşită / Pl: ~m,~tf/E: căptuşi] 1-5 Căruia i s-a aplicat o căptuşeală (1,4-7). 5 (Pfm) Răcit rău.
căptuşitură sf [At: CANTEMIR, ap. HEM 1004 / Pl: ~ri / E: căptuşi + ~(i)tură] (înv) 1 înşelătorie. 2 Amăgire.
căpuci sn [At: CV, 1950, nr. 4/42 / Pl: ~uri / E: net] (Îrg) Abajurul de la lampă prin care iese flacăra fitilului Vz gogoaşă.
căpui1 [At: DOSOFTEI, PS. 101 / Pzi: ~e.ve/E: mg kapni] (îrg) 1-2 vt A prinde pe .cineva sau pe ceva (mai ales când caută să se ascundă, să scape) Si: a prinde, (înv) a încăpui. 2 vr A obţine. 3-4 vt A asigura viitorul, existenţa cuiva Vz căpătui. 5 vt (Spc) A căsători pe cineva Si: (pfm) a căpătui. 6 vt (înv) A avea în păstrare ceva.
căpui2 vt [At: DA ms / Pzi: ~/e.vc / E: cap + -ui] A turti extremitatea liberă a corpului unui nit, pentru a forma al doilea cap1.
căpuire1 .v/‘[At: CARAGEA, L. 16/19 / Pl: ~r/ / E: căpui] (îrg) 1 Prindere a cuiva Si: căpuit1. 2 Păstrare.
căpuire2 .ţ/[At: DEX2 / Pl: ~n / E: ns cf cap1] (Teh) Operaţie prin care se turteşte extremitatea liberă a corpului unui nit, pentru a forma al doilea cap1.
căpuit1 sn [At: PAMFILE, C. Ţ. 287 / Pl: ~uri / E: căpui] 1-2 Căpuire1 (1-2).
căpuit2 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: căpui] (Nob) Căpuire2. căpuit3, ~ă a [At: (a. 1692) IORGA, S. D. 227 / Pl: -iţi, ~e / E: căpui] (îrg) 1 Care este prevăzut cu tot ce este necesar Si: (înv) încăpuit2. 2-4 (D. oameni) Care are (traiul sau) viitorul asigurat. 5 (Spc; d. oameni) Căsătorit.
căpuiti, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, ~e i E: căpui] (Teh; d. nituri) Turtit la un capăt.
căpuitor1, ~oare a [At: DA ms / Pl: ~i, -oare / E: căpui + -tor] (îrg) Care căpuieşte2.
426
CĂRĂBĂNIRE2
căpuitor2 sn [At: EVID. CONT. 136 / Pl: -oare / E: ns cf cap1} (Teh) Unealta de fierărie cu care se execută căpuirea2 Si: buterolă. câpun sm vz clapon
căpună sf [At: MDA ms / Pl: ~ne l E: srh kapunja] (îrg) Vas din doage de molid, cu o ureche şi cu o capacitate de 4-8 1.
căpusnic sm [At: DAM6, T. 186 / V: -usn-, eră-, crăpusnică sf, -prusnic / Pl: net / E: vsl *KAnycTxNHK] (Bot) 1 (Şîs) ~ galben Crăstăval (Cirsium oleraceum). 2 Susai (Sonchus arvensis). 3 (Şîs) crdp- bălan Plantă din familia oenotheracee (Cirsium palustre) Si: (pop) crăstăval, spin. 4 (Şîf crăpusnică) Planta Crrsium decussatum. 5 (îf crap-) Pălămidă (Cirsium arvense). 6 (îf crăp-) Scai (Cirsium vulgare). 1 (îf crăp-) Plantă din familia oenotheracee (Cirsium boujarti). 8 (îf crăp-) Spin (Carduus acanthoides). 9 (îf crăp-) Şofrănaş (Carthamus tinctorius). 10 (îf crăp-) Armurariu (Sylibum marianum). 11 Gheaţă (Sedum spectabile).
căpuş sn [At: TEODORESCU, P. P. 496 / Pl:	/ E: net] (Muz; înv)
Cobuz.
căpuşă sf [At: CANTEMIR, IST. 105 / Pl: -şe / E: ns cf alb kepushe] 1 (Lpl) Gen de artropode parazite din clasa arahnidelor, care se înfig în pielea animalelor şi se hrănesc sugându-le sângele (Ixodes). 2 Animal care face parte din genul căpuşe (1) Si: (pop) acăriţă, bătucel, botoş, chercheliţă, chicheriţă,mierlăriţă, muscă-de-cal, păduche. 3 (Pop; îe) Ce-i în guşă şi-n ~ Se spune despre un om sincer, care spune tot ce gândeşte.
4	(Pop; îe) A mânca ca o ~ A mânca mult. 5 (Pop; îe) A se face ~ A fi sătul peste măsură. 6 (Pop; îe) A fi ca o ~ A fi umflat. 7 (Ent) Vierme care roade rădăcinile porumbului, nedefinit mai îndeaproape. 8 (Bot; reg; mpl) Ricin (Ricinus communis). 9 (Bot; reg) Mugur de viţă din care se dezvoltă coardele Si: ochi1.10 Parte a căruţei nedefinită mai îndeaproape.
căpuşi [At: DA / Pzi: -şese / E: căpuşă] 1 vr A mânca prea mult, până i se umflă pântecele, ca o căpuşă (1). 2 vi (D. plante) A înmuguri.
căpuş iţă sf [At: N. LEON, MED. 84 / Pl: -ţe / E: căpuşă + -iţă] (Ent; îc) de-râie Arahnidă care produce râia (Sarcoptes scabiae). căpuşnic sm vz căpusnic căpuşună sfvz căpşună
căput1 sn [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XII, 145 / PI: -uri / E: mg kaput] (Reg) Haină bărbătească în formă de manta Si: scurtuc.
căput2 sn [At: CV, 1950, nr. 4,35 / Pl: -uri / E: net ] (Trs) Poartă mare dinspre stradă, a unei curţi. căput3 sn vz căpuţ
căputa [At: ANON. CAR. / Pzi: -tez , (rar) căput IE: cdpută] 1-2 vt A pune căpute (1-2) noi la o încălţăminte uzată Si: a încăpută. 3 vt A înlocui, total sau parţial, partea care acoperă laba piciorului unui ciorap uzat Si: a încăpută. 4-5 vtr (Fig) A (se) potrivi ca o căpută la încălţăminte.
6	vr A însăila (de mântuială) Si: (reg) a înciocola. 1 vr (D. un văduv; rar) A se recăsători cu o văduvă.
căputar [At: LM / Pl: sm -i, sn -e / E: căpută + -ar] (înv) 1 sm Cizmar care pune căpute (1) Si: (pop) cârpaci. 2 sn (Ban) Calapod (1).
căputare .v/'[At: LB / Pl: -tări / E: căputa] (Rar) 1 Aplicare a unor căpute (1,2) noi la o încălţăminte uzată Si: căpuîat (1), căputătură (1), încăputare
(1).	2 înlocuire, totală sau parţială, la un ciorap uzat, a părţii care acoperă laba piciorului Si: căputat1 (2), căputătură (2), încăputare (2).
căputât1 sn [At: COSTINESCU /Pl: -uriIE: căputa] 1-2 (Rar) Căputare (1-2).
căputat2, -ă a [At: ŞEZ. V, 15 / Pl: -aţi, -e / E: căputa] 1 Căruia i s-au pus căpute (1) noi. 2 (D. găuri în ciorap) Care este însăilat de mântuială Si:(înv) înciocolat.
căpută sf [At: BIBLIA (1688), 159/1 / Pl: -te IE: net] 1 Parte a încălţămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului Si: căputătură
(2).	2 Parte de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii. 3 (Reg) Ciorap gros, de lână, scurt numai până la gleznă, care se încalţă peste ciorapul obişnuit şi peste care se pun obiele.
căputătură sf [At: POLIZU / Pl: -ri / E: căputa + -ătură] (înv)
1-2 Căputare (1-2). căpuţ1 sn [At: LB / Pl: -e / V: ut1 / E: cap + -uţ] (Rar) 1-2 Căpşor (1-2). căput2 sn [At: ŞIO I, 404 / Pl: -e / E: ns cf cobuz] (Muz; înv) Cobuz.
căpuţan1 sn [At: DA / Pl: ? / E: ns cf ger Kappzaum, ucr Kduuyii] 1 (Trs) Căpici (1). 2 Botniţă care are cuie şi care se pune viţeilor pentru a-i împiedica să sugă. căpuţan2 sn vz căpăţan
căra [At: DOSOFTEI, V. S. 9/2 / V: (reg) ca-/ Pzi: car /E: ml *carrare] 1 vt A duce ceva dintr-un loc în altul Si: (fam) a cărăbăni (2). 2 vr A transporta (în cantităţi mari). 3 vr (Pop; îe) A ~ apa cu ciurul A munci în gol, fără rezultat. 4 vr (îvp; îe) Cară apă la ceilalţi Se zice în glumă despre copiii mai mici sau mai slabi decât fraţii lor. 5-6 vti (Pfm; îe) A ~ cuiva (la) pumni (sau palme, gârbace etc.) A da cuiva mai multe lovituri cu pumnul (sau cu palma, cu biciul etc.). 7 vr (Pop; îe) A-1 ~ păcatele A se lăsa dus, târât fără voie. 8-9 vr (Pfm; îe) A ~ mereu la gură A bea (sau a mânca) prea mult. 10 vt (Spc) A fura (în cantităţi mari).
11-12 vtr (înv) A (se) plimba (cu căruţa, cu trăsura, cu maşina etc.) Si: a (.ve) căruţa (1). 13 vr (înv) A se duce repede (după ceva sau cineva) Si: (îvp) a se repezi. 14 vr A se duce dintr-un loc în altul. 15-16 vr (Fam) A pleca repede (şi pe furiş) de undeva Si: (pfm) a se cărăbăni (1), a o tuli, a o şterge. 17 vr (D. oameni, vite etc.; înv) A se mişca încet, greoi Si: a se târî. cărabă sf vz carabă căraire sf vz cărare căraman, -ă smf, a vz caraman1 căraftă sfvz carafă
coran sn [At: POLIZU / Pl: ? / E: car + -an] sn (înv; nob) 1 Car (1) mare. 2 (îs) ~ de cale ferată Vagon.
cărare sf[At: PSALT. SCH. 391 / V: -aire, calare / Pl: -rări / E: ml carraria] 1 (Iuz) Drum pentru care (1). 2 Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul Si: potecă, trecătoare, (pop) plai, (reg) călicuţă (1-2), hdţaş. 3 (Pgn) Drum. 4 (îlav) Pe toate ~rările Pretutindeni. 5 (Pfm; îe) A umbla pe două ~rări A se clătina în mers. 6 (Pfm; îae) A fi beat.
7-8 (Pfm; îe) A-i tăia (sau a-i închide) cuiva (sau cărările) A opri pe cineva să facă sau să continue un drum. 9 (Pfm; îe) A-şi îndrepta ~rările A apuca într-o direcţie. 10 (Pfm; îe) A-i scurta cuiva ~rările A omorî. 11 Linie obţinută prin despărţirea în două a părului de pe cap. 12 (Trs) Strungăreaţă. 13 (Fig) Călătorie. căraş sm vz caras
cărat1 sn [At: HEM 1639/10 / Pl: -uri / E: căra] 1 Mutat1. 2 Transport de materiale, obiecte etc. (în cantitate mare). 3 Timp când se cară fânul sau recolta. 4 (înv) Plată pentru cărăuşie.
cărat2, -ă a [At: DDRF / Pl: -aţi, -e / E: căra] 1 Care a fost transportat Si: deplasat, mutat. 2 (Spc) Transportat cu carul2. cărăbală sfvz colorabă
cărăbaş1, -ă [At: DDRF / V: carab~, carabaşă I Pl: -i, -e / E: tc karabaş] 1-3 smf, a (Oaie sau berbec) de culoare neagră pe bot şi în rest albă (în afară de picioare). 4 a (D. oaie sau berbec) Ceacâr.
cărăbaş2 sm [At: LIUBA - IANA, M. 63 / Pl: -i / E: carabă1 + -as] (Ban) Muzicant care cântă la carabă1 Si: cimpoiaş, cimpoier.
cărăbăneală .v/[At: COSTINESCU / Pl: -eli / E: cărăbăni + -eală] (Pfm) 1-2 Plecare grăbită (şi pe furiş). 3 Bătaie în care adversarii se trântesc la pământ şi se lovesc.
cărăbăni1 [At: (a. 1819) URICARIUL VII, 83 / Pzi: -nesc / E: ns pbl tc gec arabayi] 1-2 vr (Pfm) A pleca repede (şi pe furiş) de undeva Si: (fum) a se căra (13), a o şterge, a o tuli. 3 vr (Reg) A căra (1). 4-5 vti (Fam; îe) A ~ cuiva (la) pumni (sau palme, ciomege etc.) sau a ~ cu pumnii (sau cu palmele, cu ciomegele etc.) A da cuiva lovituri multe şi îndesate cu pumnul (sau cu palma, cu ciomagul etc.)
cărăbăni2 vr [At: CIAUŞANU, V. 148 / Pzi: -nesc / E: carabă] 1-2 (Mls d. vite; reg) A se umfla de prea multă iarbă sau de boală.
cărăbănire1 .v/'[At: MDA ms / Pl: -ri / E: cărăbăniJ] 1-2 (Pfm) Plecare rapidă (şi pe furiş) Si: cărăbănit] (1-2). 3 (Reg) Cărat. 4 (Pfm) Ciomăgire.
cărăbănire2 .v/*[At: MDA ms / Pl: -ri / E: cărăbăni2] 1-2 (Mls d. vite) Umflare de iarbă sau de boală.
427
CĂRĂBĂNIT1
cărâbâriit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cărăbăni1] 1-4 (Pfm) Cărăbănire (1-4).
cărâbâriit2 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cărăbăni2] 1-2 Cărăbănire2 (1-2).
cărăbăni?, ~ă a [At: PAMFILE, S. T. 187 / Pl: -iţi, -e / E: cărăbăni1] 1-2 (Pfm) Plecat (şi pe furiş). 3 (Reg) Cărat. 4 (Pfm) Ciomăgit. 5 (Arg; pex) Ucis.
cărăbănit4, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: cărăbăni2] 1-2 (Mls; d. vite) Umflat de iarbă sau de boală.
cărăbănos, -oasă a [At: I. CR. VI, 217 / Pl: -oşi, -oase / E: caraban + -o.s] (Reg; îoc boieresc) Gospodăresc.
cărăbelniţă sf [At: COMAN, GL. / Pl: -ţe / E: ns cf carabă1] (Reg) Femeie mare şi foarte grasă. cărăbete sm vz carabăţ cărăbeţ sm vz carabăţ
cărăbit, ~ă a [At: CONV. LIT. LIV 165 / Pl: ~i//, -e / E: cărăbăni2] (Arg) 1 Umflat. 2 Mort.
cărăbiţă1 .v/[At: N. DRĂGANU, DR. IV, 1084 / Pl: -ţe f E: carabă + -iţă] 1-2 (Şhp) Carabă1 (mică). cărăbiţă2 s f vz carabiţă
cărăbli vt [At: COMAN, GL. / Pzi: ~lese / E: net] (Reg) „A căuta pe cineva şi a-1 aduce înainte". cărăboanţă .s/vz carboanţă cărăbodvă sf vz carboavă cărăboi sms vz caraboia cărăbulă sf vz călărabă
cărăbuş sm [At: GCR I, 264/27 / V: (reg) s- / Pl: -i l E: carab(aş) + -mş] 1 (Ent) Insectă coleopteră foarte dăunătoare, de culoare castanie, cu elitrele dure, care apare pe Ia începutul lunii mai şi se hrăneşte cu frunzele arborilor (iar larva ei cu rădăcinile unor plante) Si: (pop) găinuşă, gândac-de-mai (Melolonta vulgaris). 2 (Ent; îc) —verde Ileană (Cetonia aurata). 3 Poreclă dată ţiganilor. 4 Bou cu coarnele încovoiate ca antenele cărăbuşului (1). 5 Apelativ pentru un copil neastâmpărat. cărăbuşă sf [At: DA / Pl: -şe / E: cărăbuş] (Ent) Femela cărăbuşului (1). cărăbuşelsm [At: MARIAN, INS. 16 / PI: -ei /E: cărăbuş + -el] (Ent) Insectă dăunătoare din ordinul coleopterelor asemănătoare cu cărăbuşul (1), dar mai mică şi mai păroasă decât acesta (Rhizotrogus solstitialis). cărăbuţ sn vz cărăbuţă
cărăbuţă .v/'[At: PAMFILE, I. C. 153 / V: -uţ sn / Pl: -ţe / E: ctm car + tărăbuţă] (Pop) Roabă. cărăcenie .v/*[At: DA / Pl: -ii / E: net] Ceartă. cărăcudă sf vz caracudă cărădaşcă sf vz rădaşcă cărădoaicâ sfvz rădaşcă
cărăfwară .v/[At: DA ms / V: gă- / PI: -re / E: carafă + -ioară] 1-2 (Şhp) CarafS (1) (mică). cărăgea ai vz caragea
cârăjelsm [At: KLEIN, D. 221 / Pl: -ei / E: net] (Iht) Lăteţ (Alburnoides leipunctatus).
cărăjele sfp [At: BORZA, D. / E: net] (Bot) Crăiţe (Tagetes patula). cărăman sm vz caraman
cărămidar sm [At: BIBLIA (1688), 290/1 / V: (reg) -izar, (înv) -iu l Pl: -i / E: cărămidă + -ar] 1-2 Persoană care fabrică (sau vinde) cărămizi. cărămidariu sm vz cărămidar
cărămidă i/[At: MARDARIE, L. 195 / PI: ~izi / E: ngr xepapfSa] 1 Material de construcţie artificial, de forma unei piese paralelipipedice, obţinut dintr-un amestec de argilă, nisip şi apă sau din alte materiale (beton, zgură de fumai etc.), uscat la soare sau ars în cuptor, de culoare roşie arămie. 2 (îs) ~ refractară Material de construcţie artificial dintr-un amestec cu temperatură de topire foarte înaltă, folosit la zidirea focarelor cuptoarelor metalurgice. 3 (Pop; pbl) Capră cărămizie.
cărămidăreasă .ş/[At: COSTINESCU / Pl: -ese / E: cărămidar + -easă] 1-2 Femeie care fabrică (sau vinde) cărămizi. 3-4 Soţia cărămidarului (1-2).
cărămidărie sf [At: BIBLIA (1688), 39/1 / E: cărămidar + -ie] 1 Meşteşugul fabricării cărămizilor. 2 Tehnica fabricării cărămizilor normale. 3 Loc special amenajat (împreună cu instalaţiile) pentru fabricarea cărămizilor Si: (înv) cărămizie (1). 4 Fabrică de cărămidă Si: (înv) cărămizie (2).
cărămijoară v/ [At: LM / V: -izoară, -izioară / PI: -re I E: cărămidă + -d)oara] 1-2 (Şhp) Cărămidă (1) (mică). 3 (îcs) De-a -izoara Joc de copii care constă în aruncarea mingii într-o cărămidă aşezată pe muchie. cărămizar sm vz cărămidar
cărămizi vr [At: DEX2 / Pzi: ~ze.se / E: cărămidă] (Rar) A deveni cărămiziu.
cărămizie .s/‘[At: BIBLIA (1688), 42/1 / E: cărămidă + -ie] 1-2 (înv; nob) Cărămidărie (2-3). cărămiziodră sfvz cărămijoară
cărămiziu, -‘ie [At: BIBLIA (1688), 42/1 / E: cărămidă + -iu] 1 a De culoarea cărămizii. 2 a Roşiatic. 3 a/(înv; nob) Cărămidărie (1). cărămizodră sf vz cărămijoară cărănzed sfvz corogea
cărăra [At: LM / Pzi: -rez / E: cărare] (înv) 1 vt (întrebuinţat mls ca participiu adjectival) A face cărări Si: (înv) cărări (1). 2 vt A face dungi Si: (înv) cărări (2). 3 vr (Reg; d. păr, pânza etc.) A se rări (3). 4 vt (Reg) A da (sau a călca) dinţii ferăstrăului în dreapta şi în stânga ca să taie mai bine Si: a cărări (4), a drumui.
cărărat, ~ă a [At: LM / V: (reg) -rar-, -ă / PI: -aţi, -e / E: cărăra] (Rar) 1 Cu multe cărări. 2 (D. pielea unor animale şi îndeosebi despre cal) Dungat. 3 (D. mers) Clătinat.
cărărea sf [Al: TEODORESCU, P. P. 478 / Pl: -ele / E: cărare + -ea] 1-2 (Rar; şhp) Cărăruie (1-2). cărări v [At: DA / Pzi: -resc / E: cărare] 1-4 (înv) Cărăra (1-4). cărărui v vz cărăui
cărăruică v/‘[At: ANON. CAR. / Pl: -ici / Pl: cărare + -uică] 1-2 (Rar; şhp) Cărăruie (1-2).
cărăruie .v/ŢAt: I. CR. III, 296 / Pl: -ui / E: cărare + -uie] 1-2 (Şhp) Cărare (2) (scurtă sau îngustă) Si: (pop) cărărea (1-2), cărăruică (1-2), cărăruşă (1-2), cărăruţă (1-2), potecea (1-2), potecuţă (1-2).
cărăruşă .v/'[At: DOSOFTEI, V. S. 46/1 / V: ~şe, ~răuşă / Pl: -şe, (îpp) -şi l E: cărare + -uşă] 1-2 (Pop; şhp) Cărăruie (1-2). cărăruşe sfvz cărăruşă
cărăruţă sf [At: HODOŞ, P. P. 69 / PI: -ţe / E: cărare + -uţă] 1-2 (Pop) Cărăruie (1-2). cărăşăl sm vz cărăşel
cărăşel [At: ANTIPA, F. I. 124 / V: (reg) -şal, ~raş~, car~, caraşel I Pl: -ei, -e sn l E: caras + -el] 1-2 sm (Iht; şhp) Caras (1) (mic). 3 sm (Iht) Caracudă. 4 sm (Gmţ) Păduche. 5 sm (Reg) Vierme care trăieşte pe materiile (alimentare) putrede. 6 sn Dans popular cu mişcări vioaie. 7 sn Melodie după care se execută acest dans. 8 sn Dansul şi melodia după care acesta se execută. cărătaş sm vz caretaş cărătăşie sf vz caretăşie
cărătenie .s/[At: CADE / Pl: -ii / E: net] (Reg) 1-2 (îe) A (nu) da de ~ A (nu) afla rostul a ceva sau a cuiva. 3 (îe) Nu mai e de ~ Nu mai ştii ce să faci. 4 (îs) Om fără ~ Om fără socoteală Si: vagabond.
cărător, -oare [At: BIBLIA (1688), 309 / PI: -i, -oare / E: căra + -ător] 1-2 smf, a (Persoană) care cară ceva. 3 sm (Spc) Hamal. 4-5 smf, a (înv) (Persoană) care cară cerealele netreierate (în clăi). 6 sf (Pop) Femeie care cară apa pentru mort. 7 sn Butoi în care se pun prune pentru zdrobit Si: (înv) zăcătoar. 8 sn Butoi mare aşezat culcat (într-o căruţă), având, în partea de deasupra, o deschidere prin care poate trece o găleată şi care serveşte la transportarea prunelor din livezi până la butoaie. 9 şf Butoi vechi şi desfundat la un capăt, care este fixat în car, şi în care se transportă strugurii zdrobiţi. cărătulărie sf vz cărturărie
428
CĂRBUNEALĂ
cărătură .sf [At: (a. 1813) URICARIUL I, 198/22 / Pl: ~ri / E: căra +
-ătură] 1 Transport. 2 (Ccr) Cantitate dintr-o povară care se poate căra
0	dată (cu căruţa, cu carul etc.).
cărăui1 vtr [At: DA / V: -ărui / Pzi: ~e.sc / E: cărăui2] 1-2 A (se) îmbăta. cărăui2, -ie a [At: GORJAN, H. I, 105/26 / V: -rui, ~ie l Pl:	-ie /
E: ns cf cărare] (înv) 1 Beat. 2 Smintit.
cărăulă şf[Al: COMAN, GL. / PI: -le / E: net] (Reg) Transport cu care2 (1) multe.
cărăuleancă sf [At: H IX, 128 / V: caraol- / E: caraulă + -eancă] 1 Joc popular nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodia după care se execută acest joc. 3 Dansul împreună cu melodia după care se execută.
cărăuş sm [At: CANŢEMIR, IST. 47 / P: ~ră-uş I Pl: -i / E: căra + -uş] 1 (înv) Căruţaş. 2 (înv; spc; mpl) Bărbaţi care aduc mireasa mirelui cu carele, la o nuntă ţărănească. 3 (Ast; pop; îf -uf) Stea mică din Carul-Mare, situată lângă a doua stea din proţap. cărăuşă sfvz cărăruşă
cărăuşesc, ~ească a [At: LM / P: -ră-u- / PI: -eşti / E: cărăuş + -esc]
1	Care aparţine cărăuşilor (1). 2 Care provine de la cărăuşi (1). 3 Referitor la cărăuşi (1). 4 Specific cărăuşilor (1). 5 De cărăuş (1).
cărăuşeşte av [At: DDRF / P: -ră-u- / E: cărăuş + -este] (Rar) în felul cărăuşilor (1).
cărăuşi vi [At: ANON. CAR. / P: -ră-u- / Pzi: -şese / E: cărăuş] 1-2 A face cărăuşie (1-2).
cărăuşie .s/[At: ECONOMIA, 74/20 / P: -ră-u- / Pl: ~ii / E: cărăuş + -ie] 1-2 Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracţiune animală), de obicei pe baza unui contract. 3-4 (Iuz; îs) ~publică Cărăuşie (1-2) organizată de stat. 5 Ocupaţia cărăuşului (1) Si: cărăuşit, (reg) chirigie, harabagie. 6 (Iuz) Plată făcută cărăuşului pentru transport. cărăuşire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: căruţi] Transportare. cărăuşit1 sn [At: MOLDOVAN, Ţ. N. 172 / P: -ră-u- / E: cărăuşi] 1-2 Cărăuşie (1-2).
cărăuşit2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: cărăuşi] (D. mărfuri sau persoane) Transportat (în vehicule cu tracţiune animală) de obicei pe baza unui contract.
cărăuţi vi [At: ISPIRESCU, M. V. 30/6 / Pzi: -ţese / E: ns cf căruţa] 1-3 A căruţa (1-3). cărâuţire sf [At: MDA ms / PI: -ri / E: căruţi] Căruţare. cărăvane sfp [At: COSTINESCU / V: caravani smp / E: bg Kăpafiam] (Iuz) Pantaloni largi sus care se strâmtează progresiv spre gleznă. cărăvădi v vz cărăvodi cărăvăgi v vz cărăvi cărăvănier sm vz caravanier
cărăvăşel sm [At: COMAN, GL. / PI: -ei l E: net] (Reg) Blacheu. cărăvei sn vz caravei
cărăvi vi [At: ŞEZ . V, 57 / V: -ăgi / Pzi: ~ve.se / E: cârav] (Pop) A zăcea bolnav. cărăvodi vtr vz cărăvădi
cărăzui vt [At: DA / Pzi: -esc / E: mg korozni] (Trs) A alinia aracii la vie.
cârâzuire sf[At: MDA ms / PI: -ri / E: cărăzui] (Trs) Aliniere a aracilor viei.
cărăzuit1 sn [At: H VIII, 302 / E: cărăzui] (Trs) Aşezare în rând a aracilor de Ia vie.
cărăzuit2, -ă a [At: MDA ms / PI: -iţi, -e / E: cărăzui] (Trs; d. aracii de la vie) Aliniat. căramb sm vz carâmb
cărâmba vr [At: DA) / Pzi: net / E: ctm carâmb + scălâmba] (Reg) A se curba. cărambă sfvz carâmb
căran sm [At: VICIU, GL. / PI: net / E: ns cf cărânie] (Reg) Mâncare dată câinilor la stână (de obicei zer cu mămăligă).
cărânie sf [At: NOVACOVICIU, C. B. 6 / Pl: net / E: ns cf cărân] (Ban) Lături din comină de prune;
cărânjea sf vz caragea cărbaş, -ă a vz carabaş cărboanţă sfvz cârboanţă cărboavă sfvz carboavă cărbonar sm vz carbonar
cărbujan sm [At: CIAUŞANU, GL. / Pl: -i / E: net] (Reg) Cărbuni aprinşi Si: jăratic.
cărbunar sm [At: (a. 1705) GCR I, 353/19 / Pl: -i l E: cărbune + -ar]
1	Muncitor care lucrează la producerea cărbunelui (7) de lemn. 2 Persoană care vinde cărbuni (7). 3 (Iuz) Miner. 4 (Orn) Pasăre acvatică nedefinită mai îndeaproape. 5 (Orn) Cormoran (Phalacrocorax carbo). 6 (Bot; Mar; lpl) Cărbune (21) (Phyteuma spicatum). 1 (Bot; Mar; lpl) Cărbune (22)
(Phyteuma spiciforma).
cărbunaş sm [At: JARNfK - BÎRSEANU, D. 262 / Pl: -i / E: cărbune + -aş] 1-8 (Şhp) Cărbune (7,12-14) (de calitate superioară) Si: cărbunel (1-8). 9-12 (Dep) Cărbune (7,12-14) de proastă calitate Si: cărbunel (9-12).
cărbunăreasă sf [At: DA ms / Pl: ~e.se / E: cărbunar + -easă] 1 Femeie care lucrează la prelucrarea cărbunelui (7) de lemn. 2-3 Femeie care vinde cărbuni (7,12). 4-6 Soţie de cărbunar (1-3).
cărbunărie1 sf[At: DA ms 39 / PI: -ii / E: cărbune + -ărie] 1-2 Loc (sau cuptor) unde se fac cărbuni (7) de lemn Si: (reg) bocşă. 3-4 Magazie de cărbuni (7,12). 5-6 (Csc) Cărbuni (7,12) mulţi, îngrămădiţi la un loc.
cărbunărie2 sf[At: DA / E: cărbunar + -ie] 1-3 Meseria de cărbunar (1-3).
cărbune sm [At: PSALT. 25/11 / Pl: -ni / E: ml carbo, -onis] 1 (îvp) Corp solid care, prin ardere, a pierdut o mare parte din elementele sale combustibile şi în care predomină carbonul Cf cenuşă, funingine, scrum, zgură, (reg) stirigie. 2 (Şîs ~ aprins) Jar. 3 Bucată de lemn consumată, în parte, de foc, dar stinsă înainte de a se preface în cenuşă. 4 (îe) L-au bătut Miii la cap Se spune despre un om beat. 5 (îs) ~ stins sau potolit ori acoperit Se spune unei persoane tăcute, ascunse şi intrigante. 6 (îcs) De-a sau cu -le Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 7 (Şîs ~ de lemn) Material combustibil de culoare neagră, uşor şi sfărâmicios, rezultat din arderea incompletă a lemnului sau ca produs secundar la distilarea uscată a acestuia, folosit în siderurgie drept combustibil etc. Si: mangal. 8 (Pfm; îe) A cumpăra Mii de Ia faur (sau de la faur ~) A cumpăra ceva scump la mâna a doua. 9 (Pfm; d. alimente; îe) A se face ~ A se arde la gătit.
10	(Pfm; îe) A sta (ca) pe Mii (aprinşi) A fi foarte nerăbdător. 11 Creion negru, obţinut dintr-un lemn de esenţă foarte moale, carbonizat, folosit la desen, crochiuri, schiţe etc. 12 (Gig) Rocă amorfă, de culoare gălbuie, brună până la neagră, friabilă, formată prin îmbogăţirea în carbon (în lipsa oxigenului din aer) a resturilor unor plante din epoci geologice îndepărtate şi folosită drept combustibil şi ca materie primă în industria chimică şi în metalurgie. 13 (îs) ~ brun Cărbune (12) de culoare brună închisă, compact, sticlos, casant. 14 (îs) ~ activ Cărbune (12) cu o structură poroasă şi cu o mare capacitate de reţinere, prin adsorbţie, a gazelor, a vaporilor etc. 15 (îs) ~ animal Material obţinut prin calcinarea oaselor animale şi folosit ca adsorbant pentru gaze şi pentru substanţe colorante, ca dezinfectant stomacal, absorbant intestinal etc. 16 (îs) ~ alb Curs de apă cu căderi utilizabile pentru producerea de energie. 17 (îs) ~ de retortă Produs foarte dur şi bun conducător de electricitate, depus pe pereţii retortelor în care se obţine coxul şi care se utilizează ca materie primă pentru electrozi la elementele galvanice Si: grafit de retortă. 18 (Min; înv) Antrax. 19 (Med) Antrax. 20 (Zlg; îs) ~ emfizematos Boală infecţioasă acută a rumegătoarelor, în special a bovinelor, provocată de bacteria Clostridium chauvoei şi care se manifestă prin apariţia, în muşchi, a unor tumori infiltrate cu gaze. 21 (Bot; lpl) Planta Phyteuma spicatum Si (reg) cărbunari (6). 22 (Reg; lpl) Plantă erbacee cu frunze ovale la bază, lan-ceolate mai sus şi flori negre-violacee Si: baraboi, bănişor, cărbunar (7), spinuţă (Phyteuma spiciforma).
cărbuneală sf[At: CIAUŞANU, GL. / Pl: -eli l E: cărbune + -eală] (Pop) Mânjire cu o materie neagră (cărbune, funingine etc.).
429
CĂRBUNEASCĂ
cărbunească şf[At: PAMFILE ap. DA / E: Cărbune şti] 1 Joc ţărănesc nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodia după care se execută cărbuneasca (1). 3 Jocul împreună cu melodia după care se execută.
cărbunel sm [At: T. PAPAHAGI, M. 81 / Pl: ~e/ / E: cărbune + -el] 1-12 Cărbunaş (1-12). 13 (Reg) Specie de iarbă de munte nedefinită mai îndeaproape. 14 (Reg) Plantă din această specie. cărbuni vt vz încărbuni
cărbunicios, ~oasă a [At: DA / Pl: -oşi, -oase / E: cărbune + -icios] (Rar) Cărbunos (1).
cărbunii, ~ă a [At: ENC. VET. / Pl: ~iţi, ~e l E: cărbune + -it] (Pop; d. petele de pe capul cailor) Negru.
cărbuniu, ~ie a [At: MARIAN, CH. 51 / Pl: -ii / E: cărbune + -iu] (Rar) De culoarea cărbunelui (12).
cărbunos, ~oasă a [At: DA / Pl: -oşi, -oase / E: cărbune + -os] 1 (D. roci sedimentare sau cristaline) Care conţine pulbere de cărbune (12).
2	(Rar) Asemănător cărbunelui (12). 3 Care aparţine cărbunelui (12).
4	Care provine de la cărbune (12). 5 Care se referă la cărbune (12).
6	Specific cărbunelui (12). cărbuş sm vz cărăbuş
cărca vt [At: DA / Pzi: carc ! E: net] (îvp) încărca.
cărcală sfvz cârcală
cărcatiţă sfvz cratiţă
cârcăi v vz cârcâi
cărcăleală sfvz cârcăleală
cărcăli v vz cârcăli
cărcălire sfvz cârcălire
car călit,	a vz cârcălit
cărcălitor, ~oare smf a vz cârcălitor
cărcălitură sf vz cârcălitură
cărchioancă .s/[At: CHEST. V, 44/45 / Pl: ~nce / E: net] (Reg) Lemn crestat de care se agaţă căldarea în care fierbe zerul. cărcica v vz crâşca cărcimar sm vz cârciumar cărcimări v vz cârciumări cărcimăriţă sfvz cârciuntăriţă cărdăşi v vz cârdăşi cârdăşie sfvz cârdăşie cărdoşi v vz cârdăşi
cărecios, ~oasă a [At: CADE / Pl: -oşi, -oase l E: carete + -zo.v] (Ban) Mucos.
căree sf [At: GR. S. VI, 234 / Pl: net / E: net] (Reg) Fân adunat în straturi groase pentru uscat.
cărei vt [At: GR. S. VI, 234 / Pzi: -esc / E: mg kSr] (Reg) A aduna fânul în cercuri (ocoale) ca să se usuce.
cărei sn [At: SCL 1,91 IE: căra + -el] (Pfm; şîe —păzeşte, —poteca) Fugi! cărate sm vz carete căraţi smp vz carotă cărhan sm vz corhan
cări vt [At: TDRG / Pzi: -resc / E: car1] (D. cari) A roade lemnul. cărica vt [At: ANON. CAR. / V: car~, ~iga / Pzi: -ichez / E: cărică] (Reg) A învârti.
căricat, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: ~igat, ~ă / Pl: -aţi, -e / E: cărica] (Reg) 1 Rotund. 2 Rotat. 3 (îs) Măr ~ Soi de măr timpuriu.
cărică1 .v/'[At: ANON. CAR. / V: car~, ~igă (pl: ~igi, reg, ~iji),gărigă / Pl: -ici / E: mg karika (garika)] (Reg) 1 Rotiţă. 2 Rotiţa de care atârnă sforile iţelor. 3 Scripetele sucalei. 4 Rotiţa de Ia fus. 5 Roata olarului pe care se aşază lutul. 6 (Lpl) Roţile concentrice detaşabile de la plită Si: capace. 7 (îf -igi) Fiecare dintre zalele unui lanţ. cărică2 ş/TAt: COMAN,GL. / Pl: ? / E: net] (Reg) Grămadă de lucruri. cărici sm [At: BORZA, D. / Pl: net / E: net] (Bot; reg) Calcea câinelui (Caltha palustris). căriga vt vz cărica
cărigat, ~ă a vz căricat
cărigăţel, ~eaa [At: HODOŞ, P. P. 58 / Pl: -ei, ~ele / E: cărigat + -el] 1-6 (Şhp) Căricat1 (1-3). cărindar sn vz calendar
cărini sfp [At: BL V, 144 / E: net] (Reg) Făină subţiată cu apă, care se dă ca mâncare găinilor şi raţelor.
cărit, ~ă a [At: CIOCÂRLAN, P. P. 7 / Pl: ~iţi, ~e / E: cări] (D. lemn) 1 Mâncat de cari1 (1). 2 Vechi (şi găurit de cari1 1). cărlănaş sm vz cârlănaş cărlig sn vz cârlig cărligat sm vz cârligat
cărligăţie .v/[At: BORZA, D. / Pl: ? / E: cărligat + -ie] (Bot) Răcuieţ (Pilygonum bistorta). cărligel sm vz cârligel
cărligete s [At: BORZA, D. / Pl: net / E: net] (Bot) Răcuieţ (Polygonum bistorta).
cărmăcele sfp [At: DA ms / E: carmac + -ele] (Reg) Cărmăcuţe. cărmăcuţsn [At: ANTIPA, P. 321 / Pl: ~e l E: carmac + -uţ] (Pes; mpl) Undiţă specială pentru prins cegă Si: (reg) cărmăcele. cărmăjină sfvz carmajin cârmăna v vz scărmăna cărmănare sfvz scărmănare cărmănat1 sn vz scărmănat1 cărmănat2, -ă a vz scărmănat2 cărmănătură sfvz scărmănătură cărmăz sm vz cârmâz cărmâz sm vz cârmâz
cărmujurea şf [At: DA / PI: -ele / E: cârmoajă + -ea] 1-2 (Şhp) Cârmoajă (1). cărmuz sm vz cârmâz
cărnărie .v/‘[At: ŢICHINDEAL, F. 197 / PI: (rar) ~i/ / E: carne + -ărie] 1 Cantitate mare de carne. 2 Loc unde se păstrează carnea (sărată). 3 (Rar) Măcelărie.
cărnec sn [At: ALRM II/I, h. 348 / Pl: ? / E: net] (Reg) Cocină. cărnic sm vz cârnic
cărnicea .y/ŢAt: CDDE, nr 266 / Pl: -ele / E: carne + -icea] 1-6 (înv) Cărniţă (1-6).
cămicică i/[At: BARCIANU / E: cărniţă + -ică] 1-6 (Rar) Cărniţă (1-6). cărnicios,~oasă a [At: MARIAN, NU. 319 / Pl: -oşi, -oase / E: carne + -icios] (D. fructe) Cărnos (3).
cărnişoară sf [At: CANTEMIR, IST. 71 / E: carne + -işoară] 1-6 (Şhp) Cărniţă (1-6).
cărniţă sf [At: SADOVEANU, N. F. 82 / Pl: -ţe / E: carne + -iţă] 1-6 (Şhp) Carne (1) (puţină sau fragedă, gustoasă) Si: cărnicică (1-6), cărnişoară (1-6), (înv) cărnicea (1-6).
cărniu, ~ie a [At: MARIAN, CH. 51 / Pl: -ii / E: carne + -iu] De culoarea cărnii Si: cărnos (4).
cărnos, ~oasă a [At: NEGRUZZI, S. I, 103 / Pl: ~o.ş7, -oase / E: ml carnosus] 1 Care are multă carne (1). 2 Musculos. 3 (D. fructe, tulpini) Cu mult miez Si: cărnicios. 4 (Reg) Cărniu.
cărnosi vt [At: I. IONESCU, M. 698 / V: câr~ l Pzi: ~.ve.sx‘ / E: cărnos] (Pop) A îndepărta resturile de carne de pe o bucată de piele, înainte de tăbăcire Si: a cărnui.
cămosire A/[At: DEX2 / Pl: -iri / E: cărnosi] (Pop) Curăţare a resturilor de came de pe dosul unei piei,înainte de tăbăcire Si: cărnosit1, cărnuire1, cărnuit1.
cărnosit1 sn [At: MDA ms / P: ~uri I E: cărnosi] Cărnosi re. cărnosit2, ~ă [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e IE: cărnosi] (Pop; d. piei) Cu resturile de carne îndepărtate, înainte de tăbăcire Si: cărnuit2.
cărnotie .v/ [At: CIAUŞANU, V. / Pl: -ii / E: carne + -otie] (Olt; dpi) Bucată de carne sângerândă, sfâşiată din trupul cuiva, în urma unui accident etc. Si: (reg) fie te ică, şof'ă.
430
CĂRUI1
cărnui vt [At: I. IONESCU, M. 702 / Pzi: ~e.vc / E: carne + -ui] (Pop) A cărnosi.
cărnuire .sf[At: PAPAHAGI, J. III, 209 / Pl: ~ri I E: cărnui] (Pop) Cărnosire.
cărnuit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cărnui] (Pop) Cărnosire. cărnuit2, -ă [At: MDA ms / Pl: ~iţi,-e / E: cărnui] (Pop) Cărnosit2. căroaie sf [At: ALECSANDRI, T. 947 / Pl: ~ / E: car + -oaie] (Trs) 1 Teleagă cu două roţi, cu care se transportă plugul Si: (reg) cotigă, teleguţd. 2 Teleaga morarului, cu două roţi, cu care se transportă cerealele.
3	Roabă. 4 Car cu boi, desfăcut şi lungit, cu care se transportă fânul de la câmp Si: (pop) ghioci.
căroi sn [At: POLIZU / Pl: 7 / E: car + -oi] 1-2 (Şdp) Car (1) mare (şi grosolan). cărujea sfvz caragea
cărpănos, -oasă [At: CIOCÂRLAN, LUC. V, 124 / Pl: -oşi, -oase / E: net] 1 a (D. lemn) Vânjos. 2-3 smf, a Avar. 4-5 smf, a (Om) rău. 6 a (Fig; d. animale) Care rămâne slab şi cu părul zburlit, oricât de bine ar fi hrănit Si: (reg) zărăncit.
cărpănoşie sf [At: CREANGĂ, A. 82 / E: cărpănos + -ie] (Dep) 1 Zgârcenie. 2 Meschinărie. cărpărie s/[At: DDRF / E: cârpă + -rie] Mulţime de cârpe. cărpător sn vz cârpător cărpeniş sn vz cărpiniş cărpeniţă sfvz cărpinţă
cărpimr sm [At: RETEGANUL, TR. 155 / V: -iu / Pl: -i / E: carpen + -ar] (Reg) Carpen. cărpinariu sm vz cărpinar
cărpinaş sm [At: GRAIUL 1,535 / V: (reg) carpan- / Pl: -i IE: carpen + -as] 1-2 (Şhp) Carpen (mic) Si: cărpinel (1-2), cărpinuţ (1-2). 3 Carpen tânăr.
cărpinel sm [At: COSTINESCU / PI: -ei / E: carpen + -el] 1-2 Cărpinaş (1-2).
cărpinel sn [At: DDRF / E: carpen + -et] 1-2 Cărpiniş (1-2). cărpiniş sn [At: GALACTION, 0.293 / V: -pen- / Pl: -uri / E: carpen + -iş] 1-2 Pădurice (sau desiş) de carpeni Si: cărpinet (1-2).
cărpiniţă .s/[At: LIUBA - IANA, M. 37 / V: -pen- / Pl: -ţe / E: carpen + -iţd] Arbore scund, eu scoarţa netedă, cenuşie, cu frunze ovale, mici, dinţate şi cu flori în amenţi Si: carpen (3) de pietriş, finag, grdhar, sfineac (Carpinus orientalis).
cărpinuţ sm [At: DOINE, 274 / Pl:~/ / E: carpen + -uţ] 1-3 Cărpinaş (1-3).
cărpud, ~ă a [At: KLOPŞTOCK, F. 56 / Pl: net / E: net] (Csnp) 1 Murdar. 2 Rupt. cărpuţie sf [Al: MAT. FOLK. 797 / Pl: -ii / E: net] Cârpă. cărsincă sf[At: H l, 24 / Pl: net / E: ucr Kpaamwm] (Mol) Haină ţărănească nedefinită mai îndeaproape Cf (reg) casâncd. cărstăneasă sf vz cârstineasă cărtar sm vz cărţar cărţaş sm vz cărţaş
cărticea sf [At: ANON. CAR. / Pl: -ele / E: carte + -icea] 1-2 (Şhp) Carte (mică, subţire) Si: cărticică (1-2), cdrţişoară (1-2), cărţulie (1-2).
3	(Dep) Carte proastă. 4 Scrisorică.
cărticică sf [Ai: (a. 1810) IORGA, S. D. XII, 202 / Pl: -icele f E: carte + -ică] 1-2 (Şhp) Cărticea (1-2). 3 (Dep) Carte proastă. 4 (luz; spc) Pacheţel de foiţe de ţigară. cărtige sfp [At: VICIU, GL. /V: -igi / E: net] (Reg) Rotilele plugului. cărtigi sfp vz cărtige cărţişoară s f vz cărţişoară cărţoi sn vz cărţoi
cărtoafă sf [At: BORZA, D. / Pl: -fe / E: net] (Bot; reg) Gherghină (Dhalia cultorum). cărtuldre sfvz cărturar cărtuidriu sm vz cărturar
cărtulărie sfvz cărturărie
cărturar [At: COD. VOR. 48/6 / V: (înv) -uldriu sm, ~ulare şf/ Pl: -i sm, -uri sn / E: ngr xaprouXdptog) 1 sm (înv) învăţat evreu cunoscător şi tălmăcitor al legii. 2 sm (înv) Persoană care ştie să citească şi să scrie Si: (Mar) cărtureţ (1). 3 sm Persoană care ştie carte (multă) Si: (Mar) cdrtureţ (2). 4-7 sm (îrg) Persoană care lucra în administraţie ca arhivar, secretar, registrator, grămătic. 8 sm (înv; nob) Cartofor. 9 sn (Trs) Dulap de cărţi sau de documente construit în perete. 10 sn (Trs) Dulăpior în care se păstrează cărţi de rugăciune sau calendare, construit între doi pereţi longitudinali.
cărturăreasă Af [At: CREANGĂ, A. 12 / Pl: -ese / E: cărturar + -easd] 1 (înv) Femeie care ghiceşte în cărţi. 2 (Pex) Femeie care ghiceşte în bobi Si: hohăreasd. 3 (Irn) Femeie savantă.
cărturăresc, -ească a [At: DDRF / Pl: -eşti / E: cărturar + -esc] 1 Care aparţine cărţilor Si: livresc. 2 Care provine din cărţi Si: livresc. 3 Referitor la cărţi (1) Si: livresc. 4 Specific cărţilor Si: livresc.
cărturăreşte av [At: DA / E: cărturar + -este] (Rar) 1 Ca un cărturar
(3). 2 în felul cărturarilor (3).
cărturărie sf [At: (ante 1618) GCR I, 51/21 / V: (înv) -ulărie, -rătulărie l E: cărturar + -ie] 1 (Rar) învăţătură. 2 (Nob) Patima jocului de cărţi Si: cartof orie.
cărturime .v/ [At: DEX2 / Pl: -uri / E: cărturar + -ime] (Rar) Mulţime de cărturari.
cărtureţ sm [At: T. PAPAHAGI, M. / Pl: -i / E: net] (Mar) 1-2 Cărturar (2-3).
cărtuţsn [At: H XVII, 100 / Pl: -e l E: cart1 + -uţ] 1-2 (Reg; şhp) Cofă (mică).
cărţaş sm [At: VICIU, GL. / V: -rtaş / Pl: -i / E: ns cf cărţar] (înv) 1 (Ban; înv) Persoană care poartă registrele (documentele) pentru cancelaria comunală. 2 (Trs) Cartofor. cărţar sm [At: BARCIANU / V: -rtar/P\: -i / E: ns cf cărţaş] Cartofor. cărţăitoare sfvz scârţâitoare
cărţăluie sf [At: BV I, 151 / Pl: -ui / E: carte + -ăluie] (înv; şhp) 1-2 Scrisorică (1-2). 3-4 Carte (de proporţii modeste). cărţibauă sf [At: PAŞCA, GL. / Pl: net / E: net] (Reg) Mărunţişuri. cărţişoară .sf [At: TEODORESCU, P. P. 441 / V: -rti- / E: carte + -işoară] 1-2 (Rar; şhp) Cărticea (1-2).
cărţoi sn [At: JAR, E. 49 / V: -rtoi l Pl: -oaie / E: carte + -oi] (Rar; gmţ) Carte mare, voluminoasă.
cărţulie sf [At: (a. 1597) CUV. D. BĂTR. I, 77 / Pl: -ii / E: carte + -ulie] 1-2 (Rar; şhp) Cărticea (1-2). 3 (Dep) Cărticea (3). 4 (îvp) Scrisorică.
5	(Iuz) Livret care se dădea de poliţie lucrătorilor, cuprinzând numele, adresa lor etc. 6 (Iuz) Condicuţă (cu numele, locul, plata patentei) pentru negustorii ambulanţi din trecut. 7 (Iuz; îs) ~ de încărcare Adeverinţă despre mărfurile încărcate pe un vapor şi condiţiile de transport. 8 (Iuz) Lamelele bureţilor. 9 (Reg) Rânză.
cărucean sn [At: RETEGANUL, P. I, 2 / Pl: -ene / E: căruţ + -ean] 1-2 (Şhp) Căruţ (1-2).
cărucer sm [At: (a. 1814) URICARIUL I, 37/23 / Pl: -i / E: căruţă + -ar] 1 (Reg) Căruţaş. 2 (Ast; art) Vizitiul.
cărucioară sf [At: ISPIRESCU, L. 188 / P: -cioa- / Pl: -re / E: căruţă + -ioară] 1-2 (Şhp) Căruţă (1) (mică).
cărucior sn [At: N. COSTIN, ap. LET. I, A 19/20 / P: -cior / Pl: -oare / E: căruţ + -ior] 1-2 (înv; şhp) Căruţ (1-2). 3 Trăsurică în care sunt plimbaţi copiii mici Si: căruţ (3). 4 Vehicul de dimensiuni reduse, cu roţi de rulare, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obişnuite şi care este folosit la transportul de sarcini relativ mici pe distanţe scurte Si: căruţ (4). 5 (Teh) Subansamblu al unei maşini-unelte, al unei maşini de lucru, sau al unui utilaj, folosit pentru deplasarea uneltei, a obiectului de prelucrat. cărugea sfvz caragea cărujea sf vz caragea cărui1 v vz cărăui
431
CĂRUI2
cărui2, ~ie a vz cărăui
căruie şf[At: PAMFILE, J. II, 93 / PI: ~ / E: car + -uie] (Rar; pentru rimă) Căruţ (1).
căruncior, ~oară a [At: TEODORESCU, P. P„ 58 / Pl: -/, -oare / E: cărunt + -ior] Cam cărunt (2).
cărunt, ~ă [At: VARLAAM, C. 86 / V: (reg) cănunt / PI: ~nţi, ~e / E: ml canutus] 1 a (D. păr, barbă, mustaţă) Care a început să albească Si: alb, albit. 2 a (D. oameni) Care are fire de păr alb. 3 a (înv; poetic) Bătrân.
4	a (înv; poetic) Vechi. 5 sm Rasă de câine (cu părul cenuşiu). căruntă vi [At: DA / Pzi: -tez / E: cărunţi css] (înv) A încărunţi. căruntate şf [At: MARCOVICI, D., 170 / Pl: ~râ?i / E: cărunt] (Nob) 1-2 Căruntele (1,3). cărunteaţă sf vz căruntele
cărunteţe sf [At: DOSOFTEI, PS. 233 / V: ~eaţă, ~ţă / Pl: ~ţi / E: cărunt + -ete] 1 înfăţişare a unui om cărunt (2) Si: cărunţeală (1), (înv) cărunţime (1), (rar) cărunţie (1), (nob) căruntate (1). 2 (Pex) Bătrâneţe. 3 (Ccr) Păr cărunt Si: căruntate (2), cărunţeală (3), (înv) cărunţime (3), (rar) cărunţie
(3). 4 (Poetic) Albul (zăpezii). cărunţi vi vz cărunţi
cărunţeală sf [At: DDRF / Pl: ~e/7 / E: cărunţi + -eală] 1-3 Cărunteţe (1-3). 4 (Reg; fig) Lucru greu.
cărunţel, ~ea a [At: DA ms / Pl: ~e/, ~e / E: cărunt + -el] 1-2 (Cam) cărunt (1-2).
cărunţi v [At: DA / Pzi: ~ţesc / E: cărunt] (înv) A încărunţi. cărunţlcă qf [At: DA ms / Pl: ~ic/ / E: cărunt + -ică] 1-2 Cărunţea (1-2). cărunţie sf [At: TDRG / Pl: ~i/ / E: cărunt + -ie] (Rar) 1-3 Căruntete (1-3).
cărunţime sf [At: BIBLIA (1688), 242 / Pl: ~mi / E: cărunt + -ime] 1-3 (înv) Cărunteţe (1-3). cărunţit, ~ă a [At: DEX / Pl: ~iţi, ~e / E: cărunţi] (înv) încărunţit2. cărunţlu, ~le a [At: CIHAC 1,56 / Pl: ~ii l E: cărunt + -iu] 1-2 Căruntei (1-2).
căruţ sn [At: LB / Pl: ~uri / E: car + -uţ] 1-2 (Şhp) Car (mic) Si: cărucior (1-2). 3-4 Cărucior (3-4). 5 (Teh) Parte mobilă a unor maşini,care se mişcă pe rotiţe sau lunecă pe glisiere, îndeplinind diferite funcţii. 6 (Pop) Roabă.
7	(Reg) Parte a joagărului nedefinită mai îndeaproape Si: car, căruţă (12).
8	(Ast) Ursa mică.
căruţă [At: P. MAIOR, IST. 36/16 / Pzi: ~ţez / E: căruţă] (înv) 1-2 vtr A (se) plimba cu căruţa Si: cărăuţi (1-2), căruţi (1-2). 3 vt A pleca (cu carul) la drum Si: cărăuţi (3), căruţi (3). 4-5 vtr A (se) plimba cu luntrea Si: cărăuţi (4-5), căruţi (4-5).
căruţaş sm [At: COSTINESCU / PI: ~/ / E: căruţă + -aş] Persoană care transportă cu căruţa marfa sau persoane Si: cărăuş, (înv) harabagiu, (reg) cărucer.
căruţă sf [At: M. COSTIN, ap. LET. 1,319/31 / Pl: ~ţe / E: car + -uţă]
1	(Rar) Car (1) mic. 2 Vehicul de forma carului (l),dar mai mic şi mai uşor decât acesta, cu tracţiune animală, mai ales cu cai. 3 (îe) Nici în car, nici în ~ Se spune despre un om mofturos care nu acceptă nici una dintre alternativele propuse. 4 (îe) A rămâne cu ~ţa în drum A întrerupe o treabă începută. 5 (îe) A se lăsa de ~ A renunţa la un lucru sau la o treabă începută, 6 (îe) A rămâne de ~ A nu ţine pasul cu ceilalţi. 7 (îae) A pierde ocazia. 8 (îae) A se face de râs (în urma neîndeplinirii unui angajament).
9	Cantitate de fân, lemne etc. care se poate încărca într-o căruţă (2).
10	(înv) Car (1) cu muniţii şi provizii în războaie (folosit şi ca unitate de măsură). 11 (înv) Afetul (cu roţile) pe care stăteau şi se transportau tunurile.
12	Căruţ (7). 13 (Buc) Trăsură (de lux). 14 (Ast) Ursa mică Si: car, căruţ
(8). 15 (Bot; îc) ~ţa-dracului Scaiul-dracului (Eryingium campestre). 16 (Bot; îae) Săricică (Salsola kali).
căruţărle sf [At: I. IONESCU, D. 192 / E: căruţă + -ărie] 1 Meşteşugul de a face căruţe (2). 2 (înv) Atelier unde se construiesc căruţe (2). 3 (Csc) Unelte de căruţaş.
căruţele sfp [At: BORZA, D. / E: net] (Bot; reg) Pătlagină îngustă (Plantago lanceolata).
căruţi vrr [At: LB / Pzi: ~re.se / E: căruţa css] 1-5 Căruţa (1-5). cărvăsăra sfvz carvasara
cărvăsărie sf [At: VARLAAM, C. 324/2 / V: cher~ / PI: ~i/ / E: carvasara + -ie] (înv) Carvasara.
cărvunar sm [At: DEX / Pl: ~i / E: cf it carbonaro] 1 (Lpl) Elemente progresiste care au iniţiat, la începutul sec. XIX, în Ţara Românească şi în Moldova, o mişcare reformatoare, reprezentând interesele boierilor liberali şi ale negustorilor. 2 Membru al cărvunarilor (1) căsaci smp căsaş
căsandră sf [At: CHEST. II, 70/345 / Pl: net / E: casă] (Reg; csnp) Totalitate a obiectelor legate de casă şi din jurul casei. căsap sm vz casap
căsapniţă .s/[At: ŢICHINDEAL, F. 197/1 / Pl: ~ţe / E: srb kasapnica] (Ban) Măcelărie. căsar1 sm vz casar
căsar2 [At: PRAV. MOLD. 76/1 / PI: ~f / E: casă1 + -ar] 1-2 sm, a (înv) (Om) căsătorit. 3 sm (Mar) Bărbat care lucrează acasă Si: casnic, căsarmă sf vz cazarmă
căsaş [At: VARLAAM, C. 280/2 / Pl: ~i, (2) ~aci / E: casă + -aş cf căsar1] 1-2 sm, a (Om) care este stabilit, cu casă Si: casnic, căsar2, căsător, gospodar, soţ. 3 sm (Mpl) Persoane care locuiesc într-o casă (sub autoritatea unui membru de familie). căsăglu sm vz chesăgiu
căsăl vi [At: ŢICHINDEAL, F. 417 / Pzi: căsăi / E: srb kasati] (Ban) A alerga.
căsălniţă .s/[At: SĂGHINESCU, V. / Pl: ~ţe / E: net] Cuib de şoareci în stupul de albine. căsăluie sf[At: LB / Pl: căsălui / E: casă + -ăluie] 1-4 Căsuţă (1-4). căsăluică şf [At: DA ms / Pl: ~id / E: căsăluie + -că] (Rar: şhp) 1-4 Căsuţă (1-4).
căsământurisnp [At: CHEST. II, 53/328 / V: casamen~ / E: casă] (Rar) Casă (1) mare.
căsăpi vt [At: BELDIMAN, TR. 383 / Pzi: ~pe.se / E: casap] 1 (C. i. vite) A tăia. 2 (C. i. vite şi animale sacrificate) A măcelări (1). 3 (Fig; d. oameni) A ucide cu cruzime (prin înjunghiere).
căsăple sf [At: (a. 1805) URICARIUL IV, 143/26 / E: casap + -ie] (Reg) Măcelărie.
căsăpire sf [At: CAMILAR, N. II, 422 / Pl: ~W / E: căsăpi] 1 Tăiere (a vitelor). 2 Tranşare a unui animal sacrificat Si: ciopârţire, măcelărire.
3	(Fig) Ucidere.
căsăpit1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: căsăpi] 1-3 Căsăpire (1-3). căsăpit2, ~ăa [At: MARIAN, NU. 175 /PI: ~iţi, ~e / E: căsăpi] 1 Făcut2 bucăţi. 2 (Fig) Bătut2. 3 (Nob) Cioplit2.
căsăraş .sm [At: IRINEU, S. B. 49 / Pl: ~/ / E: căsar + -aş] (Ban; şhp) Căsar (1).
căsăşoară sf vz căsuşoară căsător sm vz căsătoriu
căsătoreală sf [At: MAT. FOLK. 49 / Pl: ~e// / E: căsători + -eală] (Nob) 1-8 Căsătorie (1-8).
căsătoresc, ~ească a [At: COD. ŢIV. 11 /9 / Pl: ~eşti / E: căsător + -esc] (Rar) 1 Specific căsătoriei (1) Si: căsătornic (1). 2 Referitor la căsătorie (1) Si: căsătornic (2). 3 Care aparţine căsătoriei (1) Si: căsătornic (3).
4	Care provine din căsătorie Si: căsătornic (4).
căsători vtr [At: PRAV. 859 / Pzi: ~re.se / E: căsător] 1-2 A (se) uni prin căsătorie (1) (cu cineva).
căsătorie ş/ŢAt: (a. 1675) GCR I, 217/33 / PI: ~ii / E: căsător + -ie]
1	Uniune legală, liber consimţită între un bărbat şi o femeie pentru întemeierea unei familii. 2 (îs) ~ religioasă Căsătorie (1) oficiată înaintea preotului. 3 (îs) ~ civilă Căsătorie (1) încheiată înaintea ofiţerului stării civile. 4 (îs) ~ mixtă Căsătorie (1) între două persoane de religii (sau confesiuni) diferite. 5 (îs) ~ morganatică Căsătorie (1) a unui nobil (sau a unui principe) cu o persoană de o condiţie socială inferioară. 6 (îe) A da (pe fiul sau, pe fiica sa etc. cuiva) în ~ A căsători pe fiul, fiica sa etc.
432
CĂSUCĂ
eu cineva,cu voia (sau fără voia) celui dintâi. 7 (îae) A consimţi căsătoria (1) fiului, fiicei etc. 8 (îe) A lua (pe cineva) în~ A se căsători (cu cineva).
9	Trai comun între soţi Si: căsnicie (2). căsătorire .v/'[At: DA / Pl: -ri / E: căsători] Căsătorie (1). căsătorit,~ă a [At: M1NEIUL (1776), 173*/2 / Pl: —ir/, -e / E: căsători] 1 (D. bărbaţi) însurat. 2 (D. femei) Măritată.
căsătoriu [At: TETRAEV. (1574), 224 / V: căsător / Pl: căsători / E: casă + -tor(iu)] 1-2 sm, a (Om) căsătorit (1). 3 sm Tată într-o familie (care are responsabilitatea întreţinerii casei).
căsătornic, ~ă a [At: P. MAIOR, IST. 14 / Pl: -ici, -ice l E: căsător + -nic] (înv; nob) 1-4 Căsătoresc (1-4).
căsca [At: TETRAEV. (1574), 251 / Pzi: casc / E: ml cascare] 1 vr A deschide gura (pentru a vorbi, pentru a striga, pentru a mânca etc.) 2 vt (îe) A ~gura A privi cu interes (sau cu mirare,cu curiozitate naivă). 3 vt (îae) A umbla pe ici, pe colo, pierzând vremea. 4 vt (îae) A dezvălui un secret (fără a avea o intenţie rea). 5 vr (îe) A - ochii A deschide ochii tare, mai ales de mirare Si: (pop) a se holba, a se zgâi, (îrg) a se bleojdi.
6	vr (îae; pex) A fi (foarte) atent. 7-8 vr (îc) Cască-gură (sau gură-cască) Persoană care (stă absentă şi) nu înţelege ce se întâmplă (sau ce se discută) în jurul ei. 9 vr (îae) Persoană dezinteresată Si: căsăcăund (1). 10 vi A deschide gura mare printr-o inspiraţie adâncă, urmată de o expiraţie prelungită, trădând prin acest gest starea (de oboseală, plictiseală dar, mai ales, de somnolenţă) în care se află o fiinţă Si: a uşta. 11 vr (D. o uşă, o fereastră etc.) A se întredeschide Si: a se crăpa. 12 vi (îvr; d. oameni) A striga. 13 vz (înv) A râvni. 14 vi (înv) A tinde (spre ceva). 15 vr (D. obiecte) A se crăpa. 16 vr (D. nuci) A plesni. 17 vr (Fig; îe) A se ~ o prăpastie (între două persoane sau grupuri) A se produce o dezbinare.
căscare sf [At: GCR II, 341 / V: căşga~ / PI: ~cări / E: căsca]
1	Deschidere a gurii (pentru a vorbi, pentru a striga, pentru a mânca etc.).
2	Deschidere a gurii, printr-o inspiraţie adâncă, urmată de o expiraţie prelungită, care trădează starea (de oboseală, de plictiseală, dar, mai des, de somnolenţă) în care se află o fiinţă. 3 întredeschidere a unei uşi, a unei ferestre etc. 4 (îvr; d. oameni) Strigare. 5 (înv) Râvnire. 6 (D. obiecte) Crăpare. 7 (D. nuci) Plesnire.
căscat1 sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri / E: căsca] 1-7 Căscare (1-7). căscat2,-ă [At: DOSOFTEI, V. S. 46/1 / Pl: ~ar/,-e/ E: căsca] 1-4 smf a (Persoană) care stă cu gura deschisă (privind neatent), 5-6 smf a Nătăfleţ.
7	a (îe) A rămâne (sau a sta, a privi etc.) cu gura ~ă A fi mirat. 8 a (îae) A fi buimăcit. 9 a (îae) A fi dezamăgit. 10 a (D. ochi) Holbat. 11 a (D. obiecte) Care prezintă o deschizătură sau o crăpătură. 12 sfp (Bot) Planta Anthirrhinum hippocastanum.
căscări vi [At: RETEGANUL, P. V. 60 / Pzi: -resc / E: căsca sau căscare] (Cu sens frecventativ) A c$sca (10). căscătură .v/ [At: DOSOFTEI, V. S. 41/2 / Pl: -ri IE: căsca + -ătură]
1	Căscare (2). 2 Deschizătură. 3 Crăpătură.
căscăui sm [At: L CR. VI, 252 / Pl: ~ / E: căsca + -ui] (Reg) 1 Zevzec.
2	Zăpăcit.
căscăun sm vz căscăund
căscăund, ~ă smf a [At: DOSOFTEI, V. S. II, 54/1 / V: ~nt, căscăun / Pl: ~nzi, ~e / E: ml *cascabundus] 1-2 (Persoană) care cască gura la tot ceea ce vede, fară să înţeleagă sensul evenimentelor Si: boblete, hăbăuc, nătăfleţ, nătărău, năuc, neghiob, prostănac, tândală, tont, zăpăcit, zevzec, căscăunt sm vz căscăund căscăneu sn vz chischineu căscâci sm vz câscâci
căscioară .v/'[At: PSALT. 173/24 / V: căşti-, (înv) ~sici-, căşti-, căşto-, căşi- / Pl: -re / E: căsuţă + -ioară] 1-4 Căsuţă (1-4). 5 (Reg) Cameră într-o casă ţărănească Cf casă. 6 (Reg) Căsnicie.
căsciorea sf [Ai: PĂSCULESCU, L. P. 270 / Pl: -ele / E: căscioară + -ea] (Reg) 1-4 Căsuţă (1-4).
căscioriţă sf [At: CDDE / Pl: -ţe / E: căscioară + -iţă] 1-4 (Reg) Căsuţă (1-4).
căsean,~ă [At: SBIERA, F. S. 97 / V: (reg) -san / Pl: -eni, ~ene, (reg) căşeni, căşene l E: casă1 + -ean] (Pop) 1 a Casnic. 2 .vm/'(Mpl) Totalitate a persoanelor care locuiesc împreună într-o casă, fiind legate între ele prin interese comune (de familie). căselniţă sf găselniţă
căsişoară ,v/‘[At: DEX / Pl: -re / E: casâ] + -işoară] (Rar) 1-4 Căsuţă (1-4).
căsiţă sf [At: DENSUSIANU, Ţ. H. / PI: -ţe / E: casă + -iţă] 1-4 (Reg) Căsuţă (1-4). căsrii v vz căzni
căsnicesc,~ească a [At: MARCOVICl, D. 161/1 / Pl: -eşti / E: casnic + -esc] (Rar) 1-2 Care aparţine căsniciei (1-2) Si: conjugal (1-2). 3-4 Care se referă la căsnicie (1-2) Si: conjugal (3-4). 5-6 Specific căsniciei (1-2) Si: conjugal (5-6). 7-8 Care provine din căsnicie (1-2) Si: conjugal (7-8).
9-10 De căsnicie (1-2). căsniceşte av [At: DA / E: casnic + -eşte] 1-3 (Rar) în mod casnic (1-3). căsnici [At: PANN, P. V. 97/20 / Pzi: -icesc IE: casnic] (Iuz) 1 vr A se căsători. 2 vi A trăi în căsătorie.
căsnicie sf [At: N. COSTIN, L. 1.47/23 / PI: -cii/E: casnic + -ie] 1 (înv) Administrare a bunurilor casnice Si: casă (48), gospodărie. 2 Trai în comun al soţilor Si: căsătorie, menaj, căsriire şf vz căznire căsriit1 sn vz căznit1 căsriit2, ~ă a vz căznit2 căsnitor, -oare smf a vz căznitor căsnitură sf vz căznitură
căsoacă ş/‘[At: CHEST. II, 53/1 / Pl: -ace IE: casă1 + -oacă] 1-2 (Şdp) Casă mare (şi urâtă) Si: căsoaie.
căsoaică sf [At: CHEST II, 54/156 / Pl:-ice / E: casă + -oaică] (Irn) Casă.
căsoaie sf [At: (a. 1718) URICARIUL XX, 88 / V: căsoi sn / Pl :-l E: casă1 + -oaie] 1-2 (Şdp) Casă mare (şi urâtă, disproporţionată). 3 Baracă (de lemn) unde se adăpostesc muncitorii care lucrează la câmp (sau la pădure). 4 Casă mai mică, alături de clădirea principală, în care se locuieşte vara. 5 (Trs) Bucătărie de vară. 6 Cămară în care se ţin, la ţară, lucruri de gospodărie. 7 Casă la vie (servind ca bucătărie, în timpul culesului, ca depozit etc.) Si: covertă. 8 Colibă a păstorilor construită din bârne şi având două încăperi Cf mutare, stână, târlă. 9 (Buc) Casa pădurarului.
10	(Olt) Stup. 11 (Mol) Fereastră mică în acoperişul casei, pentru a lumina podul Si: lucarnă. 12 Element de construcţie în formă de cutie (fară funduri sau cu un singur fund), confecţionat din grinzi de lemn sau de beton prefabricat, care se umple cu piatră, cu pământ etc. şi care se aşază în albie sau pe malul unei ape în scopul executării unui baraj, a unui dig etc. Si: căşiţă? (1). 13 Locul în care se învârteşte coaca de la jugul ferăstrăului (joagărului) Si: coteţ, căsoi sn vz căsoaie
căsoică sf [At: ALRM II/I, h. 292 / Pl: -ici / E: căsoi + -că] (Reg) Cămară (5). căstan sm vz castan căstană sf vz castană
căstălan sm [At: BORZA, D. / Pl: -i l E: net] (Bot) Brustur (Petasites hybridus).
căstănaş sn [At: DA / Pl: -e / E: castan + -aş] 1-4 Căstănel (1-4). căstănel sn [At: JAHRESBER. X, 181 /V: cas-, -tin- / Pl: -e l E: castan + -el] (Gms; Trs; Ban) 1-4 (Şhp) Castan (mic) Si: căstănaş (1-4). căstămu sm vz castaniu căstău sm vz acăstău
căstânie sf [At: BORZA, D. / Pl: -ii / E: net] Castan (1). căstioară sf vz căscioară căstrăvete sm vz castravete
căsucă şf[At: T. PAPAHAGI, M. / Pl: ~uci / E: casă1 + -ucă] 1-4 Căsuţă (1-4). 5 Casă sărăcăcioasă.
433
CĂSUCHIŢĂ
căsuchiţă sf [At: CHEST. II, 262/23 / Pl: ~ţe / E: căsucă + -iţd] (Reg)
1	Coteţ. 2-3 Fereastră (sau deschizătură făcută în acoperiş) care lasă să pătrundă aerul în pod sau să iasă fumul.
căsuică sf [At: ANON. CAR. / Pl: -ici / E: casă + -uică] 1-4 Căsuţă (1-4). 5 Alveolă de fagure. 6 Parte a cimpoiului. 7 Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
căsuie sf [At: CIHAC 1,45 / Pl: net / E: casă + -uie] 1-4 Căsuţă (1-4). căsulie i/[At: LM / Pl: ~i/ / E: casă + -w/ie] 1-4 Căsuţă (1-4). 5 Căsuţă
(1)	construită deasupra torentului de apă, pe care plutaşii mână plutele la vale. 6 Chilia unui călugăr. 7 Cabină de vapor. 8 Cutiuţă. 9 Alveolă în fagure. 10 Ochiul iţelor prin care intră câte un fir din urzeala pânzei.
11	Butonieră la haină, în care se încheie nasturele Cf căşiţă (16).
căsuliţă sf [At: TDRG / Pl: -ţe l E: casă1 + -uliţă] (Ban) 1-4 Căsuţă (1-4).
căsurlie sf [At: CHEST. II, 54/156 / Pl: -ii / E: casă + -ulie] (Gmţ) Casă1 (1).
căsuşoară sf [At: GRAIUL II, 3 / V: -săş- / Pl: -re / E: casă1 + -uşoară] 1-4 (Şhp) Căsuţă (1-4).
căsuţă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 99/2 / V: căşu-1 Pl: -ţe, (rar) -ţi l E: casă1 + -uţă] 1-4 (Şhp) Casă (1) (mică) Si: căscioară (1-4), căsciorea (1-4), căsişoară (1-4), căsucă (1-4), căsuică (1-4), căsuie (1-4) căsulie (1-4) , căsuşoară (1-4), (reg) căscioriţă (1-4), căsiţă (1-4), căsuliţă (1-4), căştorauă (1-4). 5 Casă (1) mică, având o singură cameră, fără tindă, unde se locuieşte mai ales iarna. 6 Cămăruţă în care locuia o familie de ţărani. 7 Bucătărie. 8 Căsulie (9). 9 Cutie de chibrituri. 10 Lemne făcute stânjen.
11	(îs) ~ poştală Ghişeu (sau compartiment special) unde se repartizează şi se păstrează, la poştă, scrisorile pe care le ridică personal destinatarul.
12	Compartiment dintr-o cutie cu litere tipografice, în care se păstrează un singur fel de literă. 13 (îs) ~ tipografică Spaţiu destinat colofoniului.
14	(Lpl) Spaţiile dintre dinţii spatei, prin care trec firele de urzeală la războaiele de ţesut. 15 Parte proeminentă a inelului, în care este prinsă piatra. 16 (Bot; îc) ~ţe-albe Plantă din familia cariofilaceelor (Dianthus spiculifollius). 17 (Bot; lpl; îf -ţi) Tătăişi (Chrysanthemum cynerariaefolium).
căşar [At: (a. 1810) URICARIUL XIV, 239/16 / Pl: -i, (reg) -seri, (2) -e / E: caş + -ar] 1 sm Persoană care face caş (la stână) Si: baci. 2 sn Calup de lemn, ca o cutie, crestată pe părţile dinăuntru, în care se tescuieşte caşul, dându-i-se forma unei turte Si: formă, căşăi v vz hâşâi	y
căşăreasă sf [At: DA / V: ~$er~/Pl: -ese / E: căşar + -easă] 1 Căşăriţă.
2	Nevasta căşarului (1).
căşărie sf [Al. (a. 1760) IORGA, B. R. 225 / V: -şer- / Pl: -ii f E: caş + -ărie] 1-2 Clădire (sau parte a stânei) în care se fac brânzeturile. 3 (Pex) Stână.
căşăriţă sf[At: DA / Pl: -ţe / E: căşar + -iţă] Femeie care face caş la stână (sau la căşărie).
căşăvărie şf [At: CHEST. IV, 1186/452 / Pl: ~i/ / E: net] (Reg) Construcţie provizorie care serveşte ca adăpost păstorilor.
căşcăli vt [At: I. CR. V, 316 / Pzi: -lese / E: ns cf cărcăli] (Reg) 1 A face ceva în grabă Si: a cârpăci. 2 A mânca pe apucate.
căşcăvălăne sf [At: (a. 1741) IORGA, S. D. VI, 248 / Pl: -ii l E: caşcaval + -ărie] Căşărie unde se prepară caşcaval. căşcioară sf vz căscioară căşereasă sfvz căşăreasă căşerle sfvz căşărie
căşet sn [At: DA / E: caş + -et] (Pop) Cantitate mare de caş.
căşgare sf vz căscore
căşicioară sfvz căscioară
căşina v vz căşuna
căşioară sfvz căscioară
căşiţ sn vz chişiţă
cmm' [At: REV. CRIT. III, 92 / Pl: ~ţe, ~(i / E: casă1 + -iţă\ (Reg)
1	şf Căsulie (8). 2 sf Loc (culcuş) unde stă larva în stup. 3 a/Loc unde stă o singură albină. 4 av (Fig) Foarte ordonat. 5 sf Organ al albinei în
care se prelucrează nectarul. 6 sf Ladă pentru stupi. 7 sf Cutie de lemn (sau de coajă de mesteacăn), în care se ţine sare Si: sărăriţă, solniţă. 8 sf Lădiţă mică Si: casetă, chichiţă, pui, sipet. 9 sf Despărţi tură într-un sertar.
10	.ş/Despărţitură în şerpar. 11 Despărţi tură mică. 12 sf Firidă. 13 Gropită pe care o fac copiii când se joacă în nisip ud. 14 sfp Lemnele aşezate cruciş Ja capetele sterilor, pentru a-i susţine. 15 şfC olacul fântânii. 16 şf Butonieră la cămaşă în care se încheie nasturele.
căşiţă2 i/[At: N. REV. R. X, 85 / V: chiş~ (A şi: chiş-) / Pl: -ţe / E: cf vsl KyCSLTy, bg KHWH] (Reg) Zăbală.
căşiţă* sf [At: MARIAN, ap. DA ms / Pl: net / E: ucr Kamwa] 1 (Buc) Construcţie de bârne, umplută cu pietre şi alte obiecte grele, pe care se aşază podurile peste o apă mai mare. 2 (Trs) Reazem al unei construcţii în apă Si: greblă. căşiţă1 sfvz chişiţă1
căşleaţă sf [At: SĂGHINESCU, V. 48 / PI: ~e?e / E: net] (Reg) Coş de nuiele lipite cu pământ, construit deasupra cuptorului şi care trece prin pod până la acoperiş, ţinând locul hornului la casele sărace Si: băgeagă. căşlegi sfp vz câşlegi
căşos, -oasă a [At: T. PAPAHAGI, M. / Pl: -oşi, -oase / E: caş + -av] 1 Plin de caş (1). 2 Care cuprinde mult caş (1). 3 Asemenea caşului (1).
4	Care se referă la caş (1). 5 Care aparţine caşului (1). căştei sm [At: CIHAC II, 45 / V: coş- /Pl:-/ E: rs KOIWH] (Rsî) Avar. căşti sn vz căşti câştigare sf vz câştigare căştigătoriu a vz câştigător căştoară şf vz căscioară
căştorauă sf [At: JAHRESBER. VII, 70 / Pl: net / E: căştoară + -auă] (Reg; rar) 1-4 Căsuţă (1-4).
căşulean sn [At: TDRG / Pl: -ene / E: caş + -ulean] 1-4 (Şhp) Bucată (mică) de caş Si: căşuleţ (1-4). 5 Caş proaspăt şi gustos Si: căşuleţ (5).
căşuleţ sn [At: BIBLIA (1688), 208/1 / Pl: ~e / E: caş + -uleţ] 1-5 Căşulean (1-5).
căşuna [At: ZILOT, CRON. 72 / Pzi: -nez, (pop) căşun l E: ml accasionare] 1 vi A-i veni cuiva o idee (sau o poftă) ciudată. 2 vi A prinde necaz pe cineva (sau pe ceva). 3 vi A manifesta (dintr-o dată) dragoste (exagerată ) faţă de cineva. 4 vi A-i apărea dintr-o dată, pe neaşteptate,
o	durere (fizică), un necaz etc. 5 vr (Trs) A provoca un avort unei femei din cauza spaimei. 6 vi A veni pe neaşteptate (şi nepoftit) în casa cuiva. 7 vi (Construit cu prepoziţia ,,pe“) A se lega din senili de cineva (cu acuzaţii nedrepte). 8 vi A lovi necazul pe cineva. 9 vi A se năpusti asupra cuiva (acuzându-l,certându-l,îmbrâncindu-l). 10 vi (Reg) A face cuiva reproşuri.
11	vi (Construit cu dativul) A cobi. 12 vt A cauza (o supărare). 13 vr (Reg) A fi bolnav psihic.
căşunare .s/[At: COŞBUC, AE. 171 / Pl: -nări l E: căşuna] 1 Ivire în mintea cuiva a unei pofte ciudate Si căşunat1 (1). 2 Cauză. căşunat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: căşuna] 1-2 Căşunare (1-2). căşunat2>-ă a [At: GHEREA, ST. CR. 1,172 / Pl: -aţi, -e l E: căşuna] Care este pricinuit din senin, fără veste, fără motivaţie evidentă.
căşunător, -oare a [At: LM / Pl: -i, -oare / E: căşuna + -ător] 1 Care se manifestă pe neaşteptate şi fără motiv. 2 Căruia i se iveşte brusc o idee (sau o poftă) ciudată.
căşunătură sf [At: LB / Pl: -ri / E: căşuna + -ătură] 1 Durere ivită pe neaşteptate. 2 Capriciu.
căşuţ [At: LB / Pl: -i / E: caş + -uţ] 1-5 sn Căşulean (1-5). 6 smp (Bot; reg) Floarea-raiului (Chrysanthemum cinerariaefolium). 7 (Bot; reg; şîc Mi-popii) Nalbă mică (Malva pusila). 8 smp (Bot; reg; îae) Floarea zgăibii {Malva crispa). căşuţă sf vz căsuţă căta v vz căuta
cătan s [At: BORZA, D. / Pl: net / E: net] (Bot; reg) Jneapăn (Pinus mugo).
cătană sf [At: M. COSTIN, ap. LET. 1,342/25 / V: cat-, cotună / Pl: -ne / E: mg katona] 1 (înv) Soldat în Austro-Ungaria. 2 (Pgn) Soldat. 3 (îs)
434
CĂTILINAŞ
-	bătrână Veteran. 4 (îas) Soldat în al doilea (sau, mai ales, al treilea) an de serviciu. 5 (îe) A fi ~ bătrână A fi greu de înşelat în urma experienţei acumulate. 6 (îe) A fi cat- A fi beat turtă. 7 (îlav) în (sau la ) ~ne în armată. 8 (Lpl) Detaşament (sau corp) de armată. 9 (Trs) Fiecare dintre cei doi fraţi de mireasă, care îi pun în car lada, hainele şi alte obiecte de zestre şi care însoţesc mireasa până la socrii mari. 10 (Bot; reg; lpl) Scânteiuţe (Aster nov-belgiî). 11 (Bot; reg; lpl) Gladiolă (Gladiolus gandavensis). cătaran sn vz catran câtarâ sfvz catâră cătarcă sfvz catar ga2
cătare1 sf [At: DEX / Pl: ~râr/ / E: câta] Piesă metalică de forjnă prismatică, montată pe partea de sus a ţevii unei guri de foc, şi care, împreună cu înălţătorul, formează dispozitivul de ochire al armei. cătare2 sfvz căutare cătargă sf vz catargă2 cătastiv sn vz catastif cătat1 sn vz căutat1 cătat2, ~ă a vz căutat2 cată pp vz către
cătăleţ sm [At: COMAN, GL. / Pl: ~i / E: net] (Reg; şdp) 1-2 Căţel urât şi pipernicit. cătălică sfvz cătărig cătăligă sfvz cătărig
cătălină sf [At: BULET. GRAD. BOT. V, nr. 3-4, 56 / Pl: ~ne / E: Cătălina] (Bot; reg; mpl) Tufănică (Chrysanthemum indicum).
cătălniţă sf [At: I. CR. VI, 217 / Pl: ~ţe / E: cf bg KOTHJIO] (Reg) Larvă de lemn care se dezvoltă la baza ştiubeiului, când acesta este neîngrijit. cătăluie sf [At: DA / Pl: ~cătălui / E: net] (Reg) „Vatră de vegetaţie". catamki sn [At: RĂDULESCU-CODIN, î. 284 / V: ~mu£ /PI: ~e / E: net] 1 Buştean care se pune sub diferite vase, mai ales sub cele conţinând băuturi, pentru a evita contactul cu pământul. 2 Butuc care se atârnă de cumpăna fântânii Si: greutate, coinac. 3 (îf ~m«/) Trunchi de copac Si: cărăvei.
cătămui1 ai [At: N. REV. R. X, 85 / E: net] (Reg) 1 Murdar. 2 Negru. cătămui2 sn vz cătămâi
cătănăşeşte av [At: JARNfK - BÎRSEANU, D. 307 / E: ns cf cătănaş + -este] (Reg) Ostăşeşte.
cătănesc, ~ească [At: GHICA, A. 310 / V: (reg) ~tun~, (reg) cotun~/ Pl: ~esti / E: cătană + -esc] (Reg) 1-4 a Ostăşesc (1-4). 5 .s/Joc cu lăutari nedefinit mai îndeaproape.
cătăneşte av [At: ŢIPLEA, P. P. 42 / V: (Mar) ~tun~! E: cătană + -este] Ostăşeşte.
cătării [At: (a. 1767) IORGA, S. D. XII / V: ~tuni / Pzi: ~nesc / E: cătană] (Reg) 1 vi A face serviciul militar. 2 vt A lua în armată Si: a încorpora, a înrola. 3 vr A intra în armată. 4 vr (Fig) A se îmbăta.
cătănie s/[At: ANON. CAR. / V: ~tun~, cotume / Pl: ~i/ / E: cătană + -ie] (Reg) 1 Serviciu militar. 2 Militarie.
cătâriime sf[At: LB / Pl: ~mi l E: cătană + -ime] (Reg) Mulţime de cătane Si: ostăsime, soldăţime.
cătănioară sf[At: H XVIII, 27 / Pl: ~re / E: cătană + -ioară] (Reg) 1-4 (Şhp) Cătană (1) (în primul an de stagiu militar) Si: cătăniţă (1-4), cătănuţă (1-4). 5 Dans pogular nedefinit mai îndeaproape. 6 (Bot; reg; lpl) Surguci (Consolida ajacis). cătăriire sf [At: DA / Pl: ~n / E: cătăni] încorporare. cătăriit1 sn [At: JARNÎK - BÎRSEANU, D. 298 / E: cătăni] (Reg) Efectuare a serviciului militar.
cătăriit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~m, ~e / E: cătăni] 1 Luat în armată Si: încorporat, înrolat. 2 (Fig) Beat.
cătănitoare.\f[At: IRINEU, S. B. 56/ Pl: ~ori / E: net] Floare nedefinită mai îndeaproape Cf cătălină, cătănioară (4).
cătăniţă sf [At: ALECSANDRI, P. P. 97 / Pl: ~ţe / E: cătană + -iţă] 1-4 Cătănioară (1-4). 5 Nevastă de soldat.
cătănuţ sn vz cătănuţă
cătănuţă sf [At: PANN, Ş. II, 67/17 / V: (rar) cătănuţ sm / Pl: ~ţe / E: cătană + -uţă] 1-4 Cătănioară (1-4). 5 (Bot; reg; lpl) Cârciumărese (3)
(Zinnia elegans). câtor amă sfvz cataramă cătărambă1 sfvz cataramă
cătărambă2 .s/[At: HEM 2267 / Pl: ~be / E: net] 1 Babă. 2 Cotoroanţă. cătăran sms vz catran
cătărăma vtr [At: LB / Pzi: ~ez / E: cataramă] (îrg) 1-2 A (se) încheia (cu) o cataramă.
cătărămare sf[ At: MDA ms / Pl: ~mări / E: cătărăma ] (îrg) încheiere cu catarama Si: cătărămat1. cătărămat1 sn [ At: MDA ms / Pl:~uri / E: cătărăma ] (îrg) Cătărămare. cătărămat2, ~ă a [ At: MDA ms / Pl: ~aţi, ~e / E: cătărăma] (îrg) Care se încheie cu catarama.
cătărămuţă sf [At: LB / PI: ~ţe / E: cataramă + -uţă] 1-8 (Şhp) Cataramă (1-2) (mică).
cătărănat am [At: ŢIPLEA, P. P. 69 / V: ~riit / Pl: ~aţi / E: net] (Mar; îvp; d. flori) Cu sens neprecizat. cătărăriit am vz cătărănat cătărâge sfp vz catalige cătărgea sf vz catargel cătărig sm vz catalige cătărigă sfvz catalige
cătărigi sfp [ At: LB / V: catar~/ E: srb cotrig] (Aci; Trs) Piftii. cătărigie sf[ At: CANTEMIR, ap. DDRF / P: ~gi-e / V: catar~ / Pl: ~i/ / E: cătărig + -ie ] Adolescenţă Cf catalige (5), cătările av vz acătării cătăroage sfp vz catalige cătăroaică sf vz cataroi cătăruie sf vz cataroi cătător, ~oare sf vz căutător
cătătorie sf [At: H II, 62 / Pl: ~i i / E: cătător + -ie] (Reg; la nuntă; csnp) îndeletnicire de cătător (-de-casă). cătătură sf vz căutătură cătăţime sf vz câtime cătană sfvz cătină cătâr sm vz catâr cătâraş sm vz catâraş cătârc sm vz catâr cătârig smn vz catalige cătcădăci v vz cotcodăci cătcădăcxre sf vz cortcodăcire cătcădăc'it1 sn vz cotcodăcit1 cătcădăclt2, ~ă a vz cotcodăcit2 cătcădâţi v vz cotcodăci cătcădăţ'ire sfvz cotcodăcire cătcădăţit1 sn vz cotcodăcit1 cătcădăţ'it2, ~ă a vz cotcodăcit2 cătcăhun sm vz căpcăun cătcai v vz câtcăi cătcăire sfvz câtcăire cătca\tlsn vz câtcăit1 cătcăit2, a vz câtcăit2 cătcăun sm vz căpcăun cătelm av vz cătinel cătelnuţ av vz cătinel catenă sfvz cătină cătenel av vz cătinel
cătenelaş av [At: MARI AN, D. 177 / V: câtilenaş, cătilinaş / E: cătenel + -as ] 1-4 Cătinel (1-4). cătica .v/'[At: LB / Pl: net / E: net ] (înv) Femeie stricată. cătilinaş av vz câtenelaş
435
CĂTIN
cătin sn vz cătină
cătimr sm [At: DA / PI:	/ E: cătină + -ar] (Orn) Păsărică gălbuie
pe pântece, negricioasă pe spate şi aripi, care trăieşte prin cătina. cătinaş av [At: DA / E: cătin + -as ] 1-4 Cătinel (1-4). cătimt, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. P. 21b/20 / Pl: ~aţi, -e / E: cătină + -at] Des cum e cătina.
cătinăsf [At: (a.1792) URICARIUL 1,351/3 / V: cat- ,cătână, cătenă, caân sm, -in sm / Pl: ~ne / E: lat catena] (Bot) 1 (îc) ~-albă (sau ^-cenuşie) Arbust spinos, cu frunze înguste, lanceolate, argintii cu flori ruginii şi fructe galbene-portocalii (Hippophae rhamnoides). 2 (îc) ^de-garduri Arbust spinos, otrăvitor, cu ramuri lungi, subţiri şi flexibile, cu flori purpurii, cu fructe boabe roşii alungite Si: (reg) licină, liţian, răchişoară, zaharică (Lycium vulgare). 3 (îc) ~-mica (sau ~roşie) Arbust spinos cu tulpină roşiatică, foarte ramificată, cu flori albe-trandafirii, cu fructe sub formă de capsule galben-deschis, folosite la fabricarea berii sau în vopsitorie Si: (reg) tamariscă (Mwica sau Tamarix germanica).
4	(îc) ~-roşie Arbust cu ramuri lungi, flexibile, de culoare roşu-închis, cu flori trandafirii (Tamarix gallica). 5 (îae) Arbust spinos cu flori dispuse în spice scurte şi groase (Tamarix Pallasii).6 (Reg; îae) Pomuşel (Bryum argenteum). 1 (îae) Arbust spinos cu frunze mici, în formă de solzi, cu flori roz sau albe şi cu fructe roşii, cultivat ca gard viu Si: (reg) tamariscă (Tamarix ramosissima).S (Reg) Planta Xanthium spinosum. 9 (Bot) Torţei (Cuscuta europaea).
cătinea sf[At: TEODORESCU, P. P. 143 / Pl: ~ele / E: cătină + -ea] 1-18 (Bot; şhp) Cătină (1-9) (mică).
cătinel av [At: VARLAAM, C. 347/2 / V: -telin, -ten-, câtelin, câten-, câtilin, cât-, chiten- / E: ml pop *cautelinus sau cautelenus] (îvp) 1-2 încet (şi prevăzător) Si: (îvp) cătineluş (1-2), căîinelusel (1-2), căiineluţ (1-2),cătingan (1-2), (pop) cătinică (1-2). 3 Mereu. 4Tiptil. 5 (Pop; îlav) Nel-~ încetul cu încetul. 6 (înv; îlav) ~ pre - încetinel.
cătineluş av [At: DOSOFTEI, V. S. 45/2 / V: cât- / E: cătinel + -uş] (îvp) 1-4 Cătinel (1-4).
cătineluşel av [At: DOSOFTEI, V. S. 231 f2 / E: cătineluş + -el] (îvp)l-4 Cătinel (1-4).
cătineluţ av [At: LB / V: câten-, câtelnuţ / E: cătinel + -uţ] (îvp) 1-4 Cătinel (1-4).
cătingan av [At: LB / V: cât-, chit-/ E: cătin + -gan] (îvp)l-4 Cătinel U-4).
cătinică av [At: ISPIRESCU, L. 169/21 / E: cătin + -ică] (îvp) 1-4 Cătinel (1-4).
cătiniş sn [At: PAMFILE, I. C. 430 / Pl: -uri / E: cătină + -i.y] (Reg) 1-2 (Loc acoperit cu un) grup de arbuşti de cătină Si: desiş.
cătoş s [At: H XVI, 134 / Pl: net / E: cf cătuşă] (Reg) Unealtă de zidărie nedefinită mai îndeaproape. cătramă sfvz catran cătran sn vz catran cătrană sfvz catran cătră pp vz către cătrănii v vz cătrăni cătrămire sfvz cătrănire cătrămil1 sn vz cătrănit1 cătrămit2, -ă a vz cătrănit2 cătrăna v vz cătrăni
cătrănarsm [At: DA / Pl: -i / E: catran + -ar] (Irn) Cel care pune catran în băuturi. cătrănare sf vz cătrănire cătrănat1 sn vz cătrănit1 cătrănat2, -ă a vz cătrănit2
cătrăneală sf [At: DA / Pl: -eli t E: catran + -eală] 1-6 Cătrănire (1-6).
7	(Fig; pex) Băutură amară.
cătrăni [At: I. IONESCU, M. 85 / V: -ămi / Pzi: -nesc / E: catran]
1	vt A unge cu catran (2) o corabie (sau funii etc.) spre a nu putrezi Si: a gudrona, a încătrăni (1). 2-3 vtr (Pex) A (se) înnegri. 4 vt (Pex) A face
întunecat Si: a încătrăni (4). 5 vt A pârli. 6 vt (Pex) A arde un bulumac, un stâlp de telegraf etc. (sau numai partea care se bagă în pământ a acestora) pentru a nu putrezi Si: a încătrăni (8-9). 7 vr A se îmbrăca în haine negre Si: a încătrăni. 8-9 vtr (Fig) A (se) umple de amărăciune Si: a încătrăni. 10-11 vtr (Fig) A (se) mânia. 12 vt (Fig) A transforma în catran
(4)	Si: a încătrăni, învenina, a otrăvi. 13-14 vtr A (se) umple de miros greu (ca) de catran Si: a încătrăni.
cătrănire sf[At: DA / Pl: -ri / E: cătrăni ] 1 Ungere cu catran (2) Si: cătrănit1 (1), cătrăniiură (1), încătrănire, încătrănit1.2 înnegrire. 3 Ardere.
4	(Fig) Amărâre. 5 (Fig) Mâniere. 6 (Fig) Otrăvire.
cătrănit1 sn [At: DUNĂREANU, SĂM. VI, 370 / Pl: -uri / E: cătrăni] 1-6 Cătrănire (1-6).
cătrănit2, -ă a [At: DA / Pl: -iţi, -e / E: cătrăni ] 1 Uns cu catran (2) Si: încătrănit2.2 (Pex) Negru. 3 (Fig) Care are haine negre Si: încătrănit2.
4	(Fig) înnorat. 5 (Fig) Supărat. 6 (Fig) Mânios. 7 (Fig) Rău la inimă Si: încătrănit2.
cătrănitură A/[At: SLAVICI, ap. TDRG / PI: -ri / E: cătrăni + -tură] 1-6 Cătrănire (1-6). 7 (Ccr) Obiect foarte murdar de catran. 8 (Pex) Obiect negru. 9-10 (Ccr; fig) Băutură (prea tare) (sau cu gust amar).
cătrănită .ş/[At: PITIŞ, ŞCH. 1,231 / Pl: -ţe / E: catran + -iţă] 1 (Reg) Chibrit. 2 Vas în care se ţine catranul (1). 3 Conţinutul cătraniţei (2).
4	Vasul împreună cu conţinutul.
cătrănos, -oasă a [At: DA / Pl: -oşi, -oase / E: catran + -os ] 1 Care cuprinde mult catran. 2 Murdar de catran. 3 (Fig) Amărât şi înveninat de supărare mare.
cătrăţiră .s/[At: MARIAN, SA. 244 / Pl: -re / E: net ] 1-2 Stofă (sau pânză) de proastă calitate.
cătrânţoi sn [At: DENSUSIANU, Ţ. H. / Pl: -oaie / E: cătrânţă + -oi] Parte din spate a fotei.
către pp [At: COD. VOR. 27/3 / V; -tă, -ră, -ru, câtră, către / E: ml contra] 1 (Indică o poziţie) în faţa... 2 (Indică o atitudine) Faţă de...
3	(Indică o atitudine) Cu privire la... 4 (Indică o atitudine neutră) Pentru.
5	(Indică o atitudine care e urmarea unei obligaţii) Pentru. 6 (Indică o atitudine ostilă) împotriva. 7 (Indică direcţia) Cu faţa spre... 8 (hidică o intenţie duşmănoasă) Contra. 9 (Arată, în mod indiferent, direcţia) Asupra. 10 (D. o mişcare, răspunzând la întrebarea „încotro") înspre. 11 (Ppp de) Dinspre. 12 (Pop) Aproape de... 13 (Pop) Pe lângă. 14 (Cu sens temporal) (Cam) pe la... 15 (înv; cu sens final) Cu scopul... 16 (înv; după verbe ca: a nădăjdui, a crede) în. 17 (înv; îe) A se duce ~Domnul A muri. 18 (înv; îe) A privi ~ A se referi la. 19 (După verbe dicendi) Lui. 20 (Arată apropierea de ţintă) De. 21 (Arată dependenţa de ceva sau cineva) De. 22 (Arată teama de ceva sau cineva) De. 23 (După verbe sinonime cu a stărui) Pe lângă. 24 (Arată o apropiere până la alipire, contopire) La. 25 (Arată aproximaţia) Cam. 26 (în legătură cu noţiuni locale) Aproape de...
27	(în legătură cu noţiuni temporale; mai ales precedat de prepoziţia de) Spre. 28 (După un verb pasiv, precedat de prepoziţia de) Introduce complementul de agent.
cătreţ sn [At: DA / V: cotreţ / Pl: -e l E: mg ketrec ] 1-2 Despărţitură de scânduri sau nuiele (într-un grajd sau într-o cămară), în care se ţin găini.
3	Coteţ de păsări. 4 Cuşcă în care se transportă păsări. cătrinţă sfvz catrinţă cătru pp vz către
cătrună .v/*[At: H XIV, 349 / PI: -ni / E: net ] (Bot; reg) Tigvă (Lagenaria siceraria).
cătuior sn [At: GIUGLEA-VÂLSAN, R. S. / P: ~tu-ior / Pl: —oare / E: cătun + -or] (Şhp) 1-30 Cătun (1-15) (mic).
cătun sn [At: I. GOLESCU, C. 240 b / V: -nă sf, cot-, cotună sf, cut- / Pl: -e, -uri / E: cf alb, srb katun] 1 Aşezare arhaică a păstorilor români. 2 Sat de munte. 3 Grup izolat de case ţărăneşti. 4 Sat mic (fără biserică), aparţinând, administrativ, de un sat vecin. 5 Subdiviziune a comunei rurale. 6 (Ban) Mahala în jurul (sau în apropierea) unui oraş.
7	Grup de case păstoreşti. 8 Colibă ciobănească. 9 Locuinţă pentru porcari şi pescari Si: bordei Cf hodaie. 10 (îvp; îf căîună) Cuptor improvizat,
436
fi
CĂŢĂRĂTOR
săpat în pământ. Cf cotlon. 11 (Pex) Vizuină. 12 Loc gol, înconjurat de copaci. 13 Hăţiş. cătună sfvz cătun cătunesc, -ească a vz cătănesc cătumşte av vz cătăneşte cătuni v vz cătăni cătunie sfvz cătănie cătunire sfvz cătănire cătunit1 sn vz cătănit1 cătunit2, ~ă a vz cătănit2
cătur sn [At: ADAM, R. 170 / Pl: -i / E: net] (Reg) 1 Butuc de lemn.
2	Trunchi care rămâne în pământ după tăiere Cf ciot, buştean, buturugă.
3	Trunchi de arbore tăiat. 4 Arbore având grosimea de la un lăstar până la a unui butuc de roată. 5 (Pex) Arbore înalt şi subţire. 6 (Pex) Huceag.
7	(Reg) Arbore tânăr.
căturoi sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~ / E: cătur + -oi] 1-4 (Reg) Cătur (4-5) (mai gros).
cătuşă vt [At: DA / Pzi: -şez / E: cătuşă] A pune în cătuşe. cătuşar sm [At: COSTINESCU / Pl: -i / E: cătuşă + -ar ] Persoană care pune cătuşe criminalilor la închisoare. cătuşare sf [At DA / Pl: -sări / E: cătuşa] încătuşare. cătuşăt1 sn [At: DA / Pl:	/ E: cătuşe] încătuşat1.
cătuşăt2, ~ă a [At: DA / PI: ~aţi, -e / E: cătuşa] încătuşat2. cătuşă sf [Ai: COD. VOR. 91/4 / V: ~şe, cot~l Pl: ~şe / E: *cată (< lat catta „pisică") + -uşă] 1 (înv) Pisică. 2 (Pan) Cursă de prins şoareci. 3 (înv) Ancoră. 4 (Lp!) Fiare. 5 (înv) Unealtă de supliciu în care se puneau mâinile, picioarele sau gâtul criminalilor, nebunilor sau animalelor sălbatice Cf butuc. 6 Fiecare dintre cele două inele metalice legate între ele eu un lanţ, cu care se leagă mâinile (şi picioarele) arestatului. 7 Bucată de lemn încovoiată, prinsă de capătul dinainte al proţapului (la car, căruţă sau plug) sau al tânjelii, în care se îmbucă jugul, fiind prinsă de proţap prin două inele de fier şi un cui Cf armăsărel, căprior, chingă, cocoş, japiţă,jânchiţă.
8	Bucată de lemn care ţine părţile uşii ca să nu se desfacă Cf cocoşlău, coţofană, găinar, limba-caprei, primblă, prinsoare, scheamă. 9 (Bot) Cătuşnică (2) (Bollota nigra).
cătuşe sf vz cătuşă
câtuşi v [At: DA / Pzi: -şese / E: cătuşă] încătuşa. cătuşire sf [Ai: DA / Pl: -ri / E: câtuşi] încătuşare. cătuşit1 sn [At: DA / Pl:	/	E: cătuşi] încătuşat1.
cătuşit2, -ă a [At: DA / Pl: -iţi, -e l E: cătuşi] încătuşat2. cătuşnic sn vz cătuşnică
cătuşnică sf [At LB / V: cătuşnic sn, -iţă, cotuşnic sn / Pl: -ice / E: cătuşă + -nic ] (Bot) 1 Plantă erbacee meliferă, eu miros aromatic, cu flori albe sau roşietice, cu proprietăţi tonice, excitante Si: iarbă-flocoasă, iarba-mâţei, iarba-vântului, minta-mâţei (Nepeta cataria). 2 Plantă erbacee meliferă, cu miros greu şi cu flori albastre-violacee sau roşii Si: cătuşă (9) (Ballota nigra). 3 (Bot; îe) —sălbatică Voronică (Marrubium vulgare).
4	(Bot; şîc —sălbatică) Unguraş (Marrubium peregrinum). 5 (Bot) Roiniţă (Melissa officinalis).
cătuşniţă1 sf vz cătuşnică
cătuşniţă2 sf [At: H III, 448 / PI: -ţe / E: cătuşă + -niţă] 1 (Bot) Talpa gâştei (Leonorus cardiaca). 2 (Bot) Voronic (Marrubium vulgare).
cătuşoaică sf [Ai: ŞEZ. XIX,*168 / Pl; -ice / E: cătuşă + -oaică] Numele unei plante nedefinite mai îndeaproape Cf cătuşnică (2). căţa sf vz căţea
căţană ş/ŢAt: ANTIPA, P. 468 / Pl: ~ne / E: cf bg KHKimi] Bancă a catargului Vz scaun.
căţă sf[At: H V, 258 / V: ~ţie / Pl: -ţe / E: mg kaca] (Reg) 1 Haină femeiască nedefinită mai îndeaproape. 2 (îf -ţie) Ţesătură de lână.
căţăi [At: DELAVRANCEA, S. 25 / Pzi: căţăi, şi -esc / E: caţă + -ăi] 1 vi (D. coţofană) A ţipa (scoţând un sunet specific). 2 vi (Rar) A flecări.
3	vt A cicăli. căţăi sm vz căţel
căţăla [ At: DICŢ / Pzi: -lez / E: căţeii css] (Reg) vr 1 (D. căţele, vulpi, lupoaice) A se împerechea. 2 vt (D. căţele, vulpi, lupoaice) A făta. 3 vr (D. boli) A se agrava. 4 vt (C. indică animale) A aţâţa. 5 vi (Pan; d. ceapă) A încolţi. 6 vr (D. iarbă) A se înţeleni. 7 vr (D. bube, răni) A se întinde.
8	vt (D. matca albinelor) A depune ouă. căţălm sm vz căţelan
căţălăre sf[ At: MDA ms / Pl: ~lari / E: căţăla ] (Reg) 1 împerechere la căţele, vulpi, lupoaice Si: căţălat1 (1) 2 (D. căţele, vulpi, lupoaice) Fătare.
3	(D. boli) înrăire. 4 (D. animale) Aţâţare. 5 (Pan; d. ceapă) îneolţire.
6	(D. iarbă) înţelenire. 7 (D. bube, răni) întindere. 8 (D. matca albinelor) Ouat1-
căţălat1 sn [ At: MDA ms/ Pl: ~uri / E: căţăla] (Reg) 1-8 Căţălăre (1-8). căţălat2, ~ăa[ At: MDA ms / PI: ~a ţi, ~e / E: căţăla ] (Reg) 1 (D. căţele, vulpi, lupoaice) Care s-a împerecheat. 2 (D. căţele, vulpi, lupoaice) Care a fătat. 3 (D. boli) Care s-a agravat. 4 (D. animale) Aţâţat2. 5 (D. ceapă) încolţită2. 6 (D. iarbă) înţelenită. 7 (D. bube, răni) întins2- 8 (D. matca albinelor) Care a depus ouă. căţălandric, smf vz căţelandric căţăiandru, ~ră smfvz căţelandru căţălaş sm vz căţelaş căţălăndrică sfvz căţelăndrică căţălări v vz căţelări
căţălărie sf[At: CIAUŞANU, GL. / Pl: ~i/ / E: căţelări] 1 Copulaţie a căţelei. 2 (Fig) Ceată de destrăbălaţi. 3 (Fig) Destrăbălare. căţălărire sfvz căţelărire căţălărit1 sn vz căţelărit1 căţălărit2, a vz căţelărit2 căţăleşte av vz căţeleşte căţăli v vz căţeii
căţălia vi [At: NOVACOVICIU, C. B. 1,7 / Pzi: ~/ez / E: net] A căţeii.
căţălică sfvz căţelică
căţălie sf vz ţăcălie
căţălire sfvz căţelire
căţălit1 sn vz căţelit1
căţălit2, ~ă a vz căţelit2
căţălitură sfvz căţelitură
căţăloi sm vz căţeloi
căţăluş, ~ă sm vz căţeluş
căţăluşă sfvz căţeluşă
căţănăi [At: TOMESCU, GL. / V: ~«i / Pzi: ~e.ve / E: net] 1 vi (D. coţofană) A ţipa. 2 vt A cicăli. 3 vt A certa. 4 vr A insulta. căţăni v vz căţănăi
căţăra vr [ At: CANTEMIR, ap. ZANNE, P. I, 505 / V: a-, acăţera ~ţera, -ri / Pzi: caţăr şi (reg) acheţer / E: ctm acăţa + bg KRTepxa ce] 1 (D. oameni) A se urca pe un loc înalt (şi abrupt), apucându-se cu mâinile (de ramuri, de colţurile stâncilor etc) Cf aburca. 2 (Pex) A se urca. 3 (D. capră şi alte animale) A se urca pe pante abrupte. 4 (D. plante) A creşte în sus, prinzându-se de ramuri, de ziduri etc. (cu cârceii).
căţărare şf[At: DA / V: a-, acăţer~, ~ţer~, ~rire / Pl: -rări / E: căţăra] 1 Urcare prin apucarea cu mâinile (de ramuri, de colţurile stâncilor etc.) Si: căţărat1 (1), căţărătură (1). 2 (Pex) Urcare. 3 Urcare a caprelor de munte pe pante repezi Si: căţărat1 (3), căţărătură (3). 4 Dezvoltare a plantelor, prinzându-se de ramuri, de ziduri etc. (cu cârceii) Si: căţărat1 (4).
câţărăt1 sn [At: DA /V: a-, acăţerăt1, ~ţer~, ~ţerit I PI: ~uri / E: căţăra] 1-4 Căţărare (1-4).
câţărăt2, ~ă a [At: DA / V: a-, ~ă, acăţerăt2, ~ă, ~ţer~, ~ă, ~ţerit, ~ă / Pl: -aţi, -e / E: căţăra] 1 (D. oameni) Care s-a urcat, apucându-se cu mâinile. 2 (Pex) Urcat2.3 (D. capre) Care s-a urcat pe pante repezi. 4 (D. plante) Care a crescut în sus, prinzându-se (eu cârceii) de ramuri, ziduri etc.
căţărător, -oare [At: DA /V:	, acăţer~ / Pl: -i, -oare / E: căţăra +
-tor] 1-2 smf, a (Persoană) care se caţără (1). 3 a (D. plante) Care creşte în sus, prinzându-se (cu cârceii) de crengi, ziduri etc. 4 a (D. animale) Care se urcă la mari înălţimi. 5 a (D. păsări) Care se agaţă cu ghearele
437
CĂŢĂRĂTURĂ
de crengi înalte, ziduri etc. 6 sf (Om; reg) Ciocănitoare. 7 sf (Om; reg) Scorţar.
căţărătură şf[At: DA / V: a-, acăţer- / Pl: -ri / E: căţăra + -tură] 1-3 Căţărare (1-3).
căţân sm [At: CDDE / V: (reg) -ţin, câţin, cătun, -ă sf / Pl: -i / E: ml catinum] 1 Farfurie. 2 Strachină. 3 (Reg; îf -ă) Covată de pâine. 4 (Reg; îf -ţin) Baltă mică şi puţin adâncă, care seacă vara. 5 Grup de stânci mari, formând o căldare. 6 (Lpl) Stânci pleşuve pe munţi. 7 Bolovan. 8 Stâncă.
9	(îf -ţun) „Loc foarte înalt şi priporos“. 10 (Bot; Buc) Specie de jepi care creşte pe stânci golaşe. 11 (Bot) Specie de brad. 12 (îf -ţun) Pădure mică şi tufoasă.
căţană sfvz căţân
căţânos, -oasă a [At: T. PAPAHAGI, M. / Pl: ~o.yi, -oase / E: căţân + -os] (D. munţi) 1 Pietros. 2 Stâncos.
căţea sf[ At: URECHE, ap. LET. I, 91/24 / V: (reg) caţa, caţă, căţă, căţa / Pl: -ele / E: ml catella] 1 (îcr cu că ţel) Pui de câine de sex feminin (mic). 2 (îcr cu câine) Femela câinelui Si: gudă, haită. 3 (îs) -de câine Căţea rea. 4-5 (Pex; dep) Femeie rea (sau depravată). 6 (Rar; îs) — de vreme Vreme rea. 7 (Arg; fig) Mitralieră. 8 (îcs) De-a -ua Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 9 (îcs) La argea - Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
10	(Pex; şîs hi! -ua) Dans ţărănesc cu lăutari, asemănător cu brâul. 11 Melodie după care se execută acest dans. 12 Dansul şi melodia considerate împreună. 13 Joc în care flăcăii se bat pe întuneric cu căciulile şi cu curelele. 14 (îe) A da pe cineva Mia A bate pe cineva zdravăn, apucându-1 de păr şi învârtindu-1.15 (îlav) De-a ~aua Pe-o parte, (ca omul cu chef).
16	(La jocul cu arşice) Gioală pusă în mijloc. 17-18 (La jocul cu arşice; îs) Om (sau gaură) cu - Lovitură în care ichiul ori gioala au căzut şi au rămas vertical, sprijinite într-un cap. 19 (Reg; pan) Trăgaci al puştii Si: cocoş. 20 (îs) ~ de nouă uşi (sau praguri) Femeie care umblă mult pe Ia casele altora. 21 Gură-spartă. 22 Gură rea. 23 (Reg) Pământ care n-a fost arat niciodată Si: ţelină.
căţel sm [At: ANON. CAR. / V: -ţăl / Pl: -ei / E: ml catellus] 1 Pui de câine (de curând născut, care încă suge). 2-3 (Pan; şhp) Câine (mic).
4	(îe; îlav) (A pleca) cu cu purcel (A pleca) cu întreaga familie şi cu tot ce are. 5 (îs) Uşa -ului Uşă secretă. 6 (Zgl; îc) ~ul-pământului Orbeţ (Spalax microphtalmus). 1 (Zgl; îc) —de-mare Corosbină (Blennius sanguinolentus). 8 (Zgl; îc) - de-frasin (sau -ul-frasinului) Cantaridă (Lytta vesicatoria). 9 (îe) A asculta la Mil-pământului A dormi adânc.
10	(îae) A fi mort. 11 (Pan) Pui de orice alt animal (sălbatic) care seamănă cu câinele (lup, urs, vulpe etc.). 12 (Fig) Om linguşitor şi fără scrupule.
13	(Fig) Expresie de dezmierdare adresată unui copil. 14 (Ent) Larvă de albină. 15 (Med; pop; şîc ~ei (-de-turbă) Boală la om (sau la vite) sub forma unor băşicuţe ce se fac sub limbă, primăvara. 16 (Med; pop; îae) Vine de sub limbă, pe care sunt înşirate mai multe formaţiuni. 17 (îe) A-i face cuiva -ei pe inimă A-1 supăra rău. 18 (Bot; mpl) Parte a unei căpăţâni de usturoi. 19 (Ţes; Ban) La râşchiat, unitate de măsură a firelor din motcă, egală cu 20 de jerbe (sau cu 60 de fire). 20 Dinte aflat la coada coasei, perpendicular pe aceasta, care intră într-o scobitură. 21 (îdt) Parte în care intră veriga unei uşi. 22-23 Parte (crestată) a cheii, care intră în gaura cheii. 24 (Ţes) Scândurică cu crestături folosită pentru a opri sulurile războiului de ţesut să dea înapoi Si: cordenci, cripalcă,piedică,proptar, răzuş, scară, scaun, tocălie. 25 (La construcţii) Butuc pe care se sprijină
o	parte orizontală a unei maşini motrice care transmite mişcarea. 26 Capăt al unui stâlp, cioplit pentru a intra în scobitura altui lemn. 27 Zimţ.
28	Trăgătoare care se întrebuinţează la descălţatul cizmelor Si: slugă.
29	Stâlp. 30 (Tsl; Mol) Piesă de metal găurită. 31 (Mol) Fire de barbă lăsate să crească numai sub buza inferioară Si: muscă. 32 (Ast; pop) Câinele-mic.
căţela [At: DA / V: căţăla / Pzi: ~lez / E: căţel] 1-11 A căţeii (1-11).
căţelan sm [At: MARIAN, INS. 221 / V: căţăi- / Pl:	/ E: căţel +
-an] 1-2 Căţel (1-2) (mare). 3 Pui de câine de câteva luni.
căţelandric, -ă [At: CDDE / V: căţăi-/ Pl: ~id, ~ice / E: căţelandru + -ic] 1 smf Ca ine între un an şi doi ani. 2 .s/(Mun; pex) Fată tânără.
căţelandru, -ră smf [At: COSTINESCU / V: căţăi-, -ră / Pl: -i I E: căţel + -andru] 1 Căţel care nu mai este pui, dar nici nu a ajuns la maturitate Si: căţelan (3). 2 Căţel apreciat pentru calităţile sale. 3 Câine de stână.
4-5 Pui (mărişor) de vulpe. 6 Expresie de dezmierdare adresată copiilor.
7	(Mun) Băieţandru. 8 (Fig) Persoană care se amestecă în toate. 9 (Fig) Linguşitor. 10 (Fig) Persoană care vorbeşte mult Si: palavragiu.
căţelare sf [At: DA ms / V: căţăi- / Pl: -lari / E: căţela] 1-10 Căţelire (MO).
căţelat1 sn [At: DA ms / V: căţăi- / Pl: ~uri / E: căţela] 1-10 Căţelare (MO).
căţelat2, -ă a [At: DA ms / V: căţăi-, -ă / Pl: -aţi, -e / E: căţela] 1-8 Căţelit2 (1-8).
căţelaş sm [At: LB / V: căţăi-/ Pl:	/	E:	căţel + -aş] 1-6 (Şhp) Căţeluş
(1-6).
căţelări vtr [At: DR. X, 151 /V: căţăi- / Pzi: -resc / E: căţel + -ări] 1-11 A căţeii (1-11). căţelărire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: căţelări] 1-10 Căţelire (1-10). căţelărit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri l E: căţelări] 1-10 Căţelărire (1-10). căţelărit2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: căţelări] 1-8 Căţelat (1-8). căţeleşte av [At: DENSUSIANU, Ţ. H. 293 / V: căţăi-/E: căţel + -este] 1-2 Ca un căţel (1-2).
căţeii [At: LB / V: caţali,căţăli l Pzi: -lese / E: căţel] 1 vt (D. femele de câine, vulpe, lup) A făta. 2 vr (Pop; d. animale) A se împerechea. 3-4 vr (D. boli) A se agrava (sau a reizbucni) Si: a se căţela (3-4), a se căţelări (3-4), a se incăţela (3-4), a se incăţeli (3-4). 5 vt (Buc) A aţaţa 6 vt (D. ceapă) A încolţi . 7 vr (D. ierburi) A se înţeleni. 8 vr (D. ierburi) A se îndesi. 9 vt (D. albine) A depune ouăle Si: a căţela (9), a căţelări (9), a încăţela (9), a încăţeli (9). 10 vr (D. bube, răni) A se întinde. 11 vr A se mări.
căţelică sf[At: PA*MFILE, S. T. 21 b / V: căţăi- / PI: -ici / E: căţel + -ică] 1-4 (Şhp) Căţeluşă (1-4).
căţelire sf[At: BARCIANU / V: caţal-, căţăi- / Pl: -ri / E: căţeii] 1 Fătare a unor femele de câine, lup etc. Si: căţelare (1), căţelat1 (1), căţelărire (1), căţelărit1 (1), căţelit1 (1), căţelitură (1), încăţelare (1), încăţelat1 (1), încăţelire (1), încăţelit1 (1). 2 îndeplinire a actului sexual de către animale Si: căţelare (2), căţelat1 (2), căţelărire (2), căţelărit1
(2), căţelit1 (2), căţelitură (2), încăţelare (2), încăţelat1 (2), încăţelire (2), încăţelit1 (2). 3-4 (Agravare sau) reizbucnire a unor boli Si: căţelare (3-4), căţelat1 (3-4), căţelărire (3-4), căţelărit1 (3-4), căţelit1 (3-4), căţelitură (3-4), încăţelare (3-4), încăţelat1 (3-4), încăţelire (3-4), încăţelit1 (3-4).
5	(Buc) Aţâţare. 6 îneolţire a cepei Si: căţelare (6), căţelat1 (6), căţelărire
(6), căţelărit1 (6), căţelit1 (6), căţelitură (6), încăţelare (6), încăţelat1 (6), încăţelire (6), încăţelit1 (6). 7-8 (înţelenire sau) îndesire a ierburilor Si: căţelare (7-8), căţelat1 (7-8), căţelărire (7-8), căţelărit1 (7-8), căţelit1 (7-8), căţelitură (7-8), încăţelare (7-8), încăţelat1 (7-8), încăţelire (7-8), încăţelit1 (7-8). 9 Depunere a ouălor de către albine Si: căţelare (9), căţelat1 (9), căţelărire (9), căţelărit1 (9), căţelit1 (9), căţelitură (9), încăţelare (9), încăţelat1 (9), încăţelire (9), încăţelit1 (9). 10 Extindere a bubelor sau a plăgilor Si: căţelare (10), căţelat1 (10), căţelărire (10), căţelărit1 (10), căţelit1 (10), căţelitură (10), încăţelare (10), încăţelat1 (10), încăţelire (10), încăţelit1 (10).
căţelit1 sn [At: MARIAN, INS. 146 / V: caţal-, căţăi— / PI: -uri t E: căţeii] 1-10 Căţelire (1-10).
căţelit2, -ă a [At: MARIAN, NA. 45 / V: caţal-, căţăi- / Pl: -iţi, -e l E: căţeii] 1 (D. animale) Fătat2 . 2 (D. animale) Care a îndeplinit actul sexual Si: căţelat2 (2), căţelărit2 (2), încăţelat2 (2), încăţelit2 (2). 3-4 (D. boli) Care s-a agravat (sau a reizbucnit) Si: căţelat2 (3-4), căţelărit2 (3-4), încăţelat2 (3-4), încăţelit2 (3-4). 5 (Buc) Aţâţat2. 6 (D. ceapă) încolţit2.
7	(D. ierburi) înţelenit2. 8 (D. bube, răni) Extins2 .
căţelitură .v/'[At: CIHAC II, 25 / V: căţăi-/ Pl: -ri / E: căţeii + -tură] 1-10 Căţelire (1-10).
438
CĂUTA
căţehism [At: DA / V: căţăl~l PI: ~ / E: căţel + -oi] 1-2 Căţelan (2-3). căţeluş, sm [At: ANON. CAR. / V: căţăl~ / PI:	/ E: căţel + -w.y]
1-4 (Şhp) Căţel (1) (mic). 5-6 Căţel (2-3) (mic).
căţeluşă sf[At: PAMFILE, CER. 163 / V: căţăl~I Pl: ~şe / E: căţea + -uşa] 1 Căţea (1). 3-4 Căţea (2) (mică). căţerd v vz căţăra, căţerare sfvz căţărare căţerat1 sn vz căţărat1 căţerat2, ~ă a vz căţărat2 căţeri v vz căţăra căţerire sfvz căţărare căţeritfsn vz căţărat1 căţerit2, ~ă a vz căţărat2 căţie sfvz căţuie
căţină sf [At: BUGNARIU, N. / Pl: ~ne / E: lp *catina] Căţea. căţuie sf [At: (a. 1588) CATASTIF, ap. CUV. D. BĂTR. 1,1941 / Pl: ~u i / E: ngr xorrfi] 1 Vas de metal sau de lut, cu coadă şi cu găurele în pereţi, în care se pun cărbuni şi tămâie pentru a tămâia în biserică Cf qfumdtoare, cădelniţă. 2 Orice vas în care se arde tămâie (pentru morţi).
3	(Pex) Hârb. căţun sm vz cătân căuaci sm vz covaci căuc sn vz cauc1
căucel sn [At: LM / P: că-u~ i V: căpcea sf, chepcel sn / Pl: ~e / E: căuc + -el] 1-2 (Şhp) Cauc (1) (mic). căucuş sn [At: DA / P: că-u~ / Pl:	/	E:	căuc	+ -uş] Cău.y (1).
căulă sf [At: C1UPALĂ, PL. / P: că-u~ / V: cau~, căhu~, căune / Pl: ~le / E: net ] (Reg) 1 Plută de 4-5 lemne, care serveşte la transportul oamenilor (sau greutăţilor) de pe un mal pe altul. 2 Vas de plutit format din 7-8 grinzi. 3 Pod de bârne de 3 m lungime şi 1 m lăţime. 4 Plută mică, pătrată, fără cârmă, compusă din scânduri groase legate la capete cu grinzi şi mânată cu ruda (prăjina) sau cu cechea. 5 Plută încheiată din trunchiuri lungi de 11-21 m Cf brudină, pod plutitor. 6 (îs) ~la clupcelului Instalaţie de pescuit. căuli v vz căuni căulire sfvz căunire căuht1 sn vz căunit1 căulit2, ~ă a vz căunit2 căune sfvz căulă
căuni v [At: DA / P: că-u~ / V: ~uli / Pzi pers: 3 ~neşte / E: fo] 1 (D. câini, d. copoi, când alungă iepurele) A chelălăi. 2 (D. curci) A emite sunete caracteristice speciei.
Căunire sf[ At: MDA ms / P: că-u~ / Pl:	/	E: căuni] 1 Chelălăire
a câinilor sau copoilor când alungă iepurele Si: căunit1 (1). 2 (D. curci) Emitere a sunetelor caracteristice speciei Si: căunit1 (2).
căunit1 sn [ At: MDA ms / P: că-u~ / Pl: ~uri / E: căuni ] 1-2 Căunire (1-2).
căunit2, ~ă ă[ At: MDA ms / P: oî-«~ / Pl: ~iţi, ~e / E: căuni ] 1 (D. câini, copoi care alungă iepuri) Care chelălăie. 2 (D. curci) Care emite sunete caracteristice speciei.
căuş sn [At: DOSOFTEI, V. S. 266 B/34 / P: că-uş / Pl:	/	E:	ml
*cau + -uş ] 1 Vas în formă de cupă sau de lingură mai mare, cu mâner sau coadă, confecţionat de obicei din lemn (de răchită sau de plop), rar din metal, cu care se scoate o materie lichidă dintr-un recipient, spre a se turna în altul. 2 Conţinutul unui căuş (1). 3 Vasul împreună cu conţinutul. 4 Vas pentru (scosul sau) căratul apei din fântână. 5 Conţinut al unui căuş (4). 6 Vasul împreună cu conţinutul. 7 Vas pentru turnatul vinului din pritoacă în cadă, a strugurilor mustuiţi sau a prunelor, când se fierbe rachiul. 8 Conţinutul unui căuş (7). 9 Vasul împreună cu conţinutul. 10 Lopăţică pentru scos apa din luntre. 11 Conţinutul unui căuş (10). 12 Vas de lemn cu care se vămuieşte făina, fasolea etc. 13 Conţinutul unui căuş (12). 14 Vasul împreună cu conţinutul. 15 Vas cu care (se aduce făina din pod sau) se iau grăunţe pentru dat la păsări Cf
cauc1, ciutură. 16 Conţinutul unui căuş (15) 17 Vasul împreună cu conţinutul. 18 (îe) A veni sau a cădea) (cuiva) drăguş la ~ A fi nevoit să ceri ajutorul cuiva (care te are la mână, care are ceva cu tine, care nu ţi-e binevoitor) Cf a prinde pe cineva la strâmtoare, a-i veni apa la moară.
19	(îe) A lua cu ~ul de la inimă A alina durerile, necazurile cuiva deodată Cf a lua cu mâna. 20 Unealtă (de metal) pentru pescuit. 21 Conţinutul unui căuş (20). 22 Unealta împreună cu conţinutul. 23 Coş mic făcut din scoarţă, în care se pun fructe, răşină etc. Cf corugă. 24 Conţinutul unui căuş (23). 25 Coşul împreună cu conţinutul. 26 (Zid) Lingură cu care zidarul ia var din albie Si: canciog, cauc1. 21 Conţinutul unui căuş (25).
28	Lingura împreună cu conţinutul. 29 (Mor) Cupă a roţii de moară, în care cade apa Si: blid, ciutură, făcău. 30 Conţinutul unui căuş (29). 31 Cupa împreună cu conţinutul ei. 32 (Pan) Foaie de ceapă. 33 (îe) A face mâna ~ A da mâinii forma unui recipient, apropiind degetele şi adâncind palma. 34 Piesă din tablă folosită pentru legarea cablului de foraj de un ax (sau a două cabluri între ele). 35 Cauciuc. 36 Bazin mic într-un port, pentru ambarcaţiuni.
căuş a [At: RĂDULESCU-CODIN, î. / P: că-u~ / Pzi: ~ş ez / E: căuş] 1 vr (Reg; d. tencuială) A se coşcovi. 2 vi (Reg; d. oameni) A slăbi. 3 vr (Trs; gmţ; d. oameni) A se îmbăta.
căuşare sf[At: MDA ms / P: că-u~ i Pl: ~.yari / E: căuşa] 1 (Reg; d. tencuială) Coşcovire. 2 (Reg; d. oameni) Slăbire. 3 (Trs; gmţ; d. oameni) îmbătare.
căuşat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: căuşa] 1-3 Căuşare (1-3). căuşat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~aţi, ~e / E: căuşa] 1 (Reg; d. tencuială) Coşcovit2. 2 (Reg; d. oameni) Slăbit2. 3 (Trs; gmţ; d. oameni) Beat.
căuşel sn [At: SEVASTOS, C., 175/6 / P: că-u~ / Pl:	/ E: căuş +
-el] 1-20 (Şhp) Căuş (1,4,7,12,15,16,20,23,26,29). 21-40 (Şhp) Căuş (2,5,8,11,13,16,21,24,27,30). 41-58 (Şhp) Căuş (3,6,9,14,17,22, 25, 28,31). 59 (Arg) Grad militar inferior Si: căprar.
căuşi vr [At: PĂCALĂ, M.R., 525 / Pzi: ~.ye.vc / E: căuşa css] (Reg) A buimăci.
căuşire sf[At: DA ms / Pl: ~ri / E: căuşi] (Reg) Buimăcire. căuşit1 sn [At: ŢARA OLT. III, nr. 15-16 / Pl: ~uri / E: căuşi] (Reg) Buimăcit1.
căuşit2, ~ă a [At: ŢARA OLT. III, nr. 15-16 / Pl: ~ir/\ ~e / E: căuşi] (Reg) Buimăcit2.
căuta [At: CORESI, ap. C P 4-5 / P: că-u~ / V: căota, căita, căpta, căta, cota l Pzi: caut î E: ml *cautare ] 1 vi (Cu pp. ,,de“) A se interesa. 2 vi A se ocupa (de sau cu ceva). 3 vi A se preocupa. 4 vi A avea mereu gândul Ia ceva. 5-6 vt (îe) A-şi ~ treaba (sau de treabă) A-şi vedea de treburile sale (fără a se interesa de ale altora). 7-8 vr (îe) A-şi ~ calea (sau de cale, de drum, de ducă) A se ocupa numai de drumul său (fără a se interesa de altceva). 9 vr (îae) A-şi continua-drumul. 10 vt (îae) A pleca. 11 vi (îe; nob) A-şi ~ de seamă A-şi vedea de drum. 12 vi (îe) A-şi ~ de sănătate A se trata. 13-14 vi (fe) A-şi ~de obiele A-şi vedea de interese (descurcându-se fără ajutor). 15 vi (îe) A-şi ~ de suflet A fi cu gândul la cele recomandate de biserică pentru viaţa sufletească. 16 vt (îe) A ~ unui mort de suflet A face cele recomandate de credinţa religioasă pentru mântuirea sufletului mortului. 17 vi (îe) A-i ~ cuiva de dreptate A se interesa de cauza cuiva, ajutându-1 să i se facă dreptate.
18	vi A se îngriji de ceva. 19 vt A îngriji pe cineva. 20 vi A purta grijă cuiva. 21 vt (Spc) A îngriji un bolnav. 22 vt (înv; d. medici) A face unui bolnav vizita medicală. 23 vr (înv; d. medici) A trata. 24 vi (îe; gmţ) Du-te şi te ~ Ai nevoie de medic. 25 vr (Spc; d. deocheaţi) A descânta. 26 vt (D. copii mici, pui) A supraveghea. 27 vr (D. vite) A păzi. 28 vt (D. străini) A primi cu ospitalitate. 29 vt (D. călători) A adăposti. 30 vt (D. moşii) A îngriji cu atenţie. 31 vr (Pex) A administra. 32 vi (Construit cu conjunctivul sau imperativul) A fi atent. 33 vi A băga de seamă. 34 vt A vrea cu tot dinadinsul. 35 vt A-şi da silinţa sau osteneala să... 36 vi A tinde. 37 vt A examina. 38 vr A observa. 39 vt A iscodi. 40 vt (îe) A ~ o pasăre de ou A examina, spre a vedea dacă are ou în ea. 41-42 vr (îe) A ~ ouăle A examina ouăle, spre a vedea dacă sunt proaspete (sau au
439
CĂUTARE
plod). 43 vt A studia o afacere. 44-45 vt (Jur; înv) A cerceta (11-12). 46 vti (fe) A-şi — (cu) judecata cu cineva A se răfui cu cineva la judecată. 47 vt (îe) A - pe cineva cu legea (sau la judecată) A da pe cineva în judecată.
48	vr (îe) A se - A-şi căuta dreptatea. 49 vt (Şîe A -cu ochii) A îndrepta privirea spre ceva. 50 vi (Pex) A privi la ceva. 51 vr (îe) A-şi - în ochi A se privi reciproc. 52 vi (îe) A — ia cineva cu ochi buni A privi cu bunăvoinţă, cu dragoste pe cineva. 53 vi (îe) A - rău (sau nu bine) cuiva A se uita urât, cu duşmănie la cineva. 54 vi (îe) A - în coarnele cuiva (sau a-i - cuiva în coarne) A asculta cu supunere pe cineva, făcându-i toate voile. 55 vi (îe) A - la mâna altuia A aştepta să-i dea alţii ce-i trebuie. 56 vt A ţinti (cu puşca). 57 vi (împreună cu adverbe sau adjective predicative) A avea înfăţişarea... 58 vi (îe) Caută a... Are înfăţişarea, expresia, ca şi când ar fi ... 59 vi (îe) Caută a băţ Doreşte bătaie. 60 vi (Fig) A fi îndreptat cu faţa spre (ca şi cum ar privi într-acolo). 61 vi (Pan; înv; d. obiecte) A fi situat (sau aşezat) spre... 62 vi A se îndrepta într-o direcţie. 63 vt A avea legătură cu... 64 vi (înv) A se referi (la ceva). 65 vt A lua în considerare. 66 vi A ţine seamă de... 67 vi A se lua după... 68 vi A se lăsa influenţat de... 69 vt (Adesea îoc „a găsi“, „a pierde“) A încerca să găseşti pe cineva (sau ceva) pierdut Si: (înv) a cerca (22), a cerceta
(9). 70 vt (D. vânători) A umbla singuri (sau cu câinii) după vânat. 71 vt (îe) A — ziua de ieri A căuta inutil ceva ce nu se mai poate găsi. 72 vt (îe)A -ceva cu lumânarea A urmări cu tot dinadinsul. 73 vti (îe) A -(cuiva) ceartă (nob de ceartă sau pricină vrajbă) cu lumânarea A urmări motiv de ceartă. 74 vt (îe) A - (cuiva) nod în papură A se strădui să găsească vinovat pe cel fără vină, să-i găsească cusururi pe care nu le are, ca să-l poată certa, pedepsi. 75 vi (îe) A - cu gândul A încerca să-ţi aduci aminte. 76 vt (C. este omul şi îmbrăcămintea lui) A percheziţiona.
77	vi (îe) A-i - (cuiva) prin cap A vedea dacă nu are păduchi (sau lindini).
78	vt (îae) A bate . 79 vt (îe) A-1 — (pe cineva) de lindină A-i căuta cuiva ceartă. 80 vt (Cu determinare locală, cu complementul „ce“,în interogaţii şi negaţii; îs) Ce cauţi acolo? sau N-ai ce - acolo! A nu avea dreptul să faci ceva. 81 vt (îas) A nu avea nici un interes să... 82 vi (Spc; cu determinarea „în palmă“, „în cărţi“, „în bobi“ etc.; complementul este „soarta“, „viitorul") A ghici din palmă, din cărţi, din bobi etc. trecutul şi viitorul cuiva. 83 vt A încerca să procuri ceva, a te strădui să ajungi în posesia unui lucru. 84 vr (D. un lucru de preţ) A avea succes. 85 vr (D.
o	marfă) A se vinde. 86 vt (înv; d. impozite) A încasa. 87 vr (D. oameni) A se vizita. 88 vt (Nob) A cere. 89 vim (Urmat de infinitiv sau de conjunctiv) A fi în interesul cuiva Si: a trebui. 90 vim A fi obligatoriu să... 91 vt (Impersonal) A-i veni vremea să...
căutare .v/’[At: LET. III, 193/2 / P: că-u- / V: căt-, cot-l PI: -tari / E: căuta] 1 Interesare. 2 Ocupare cu ceva Si: căutat1 (2), căutătură (2).
3	Preocupare. 4 Obsedare. 5 îngrijire de ceva Si: căutat1 (5), căutătură
(5). 6 îngrijire a cuiva Si: căutat1 (6), căutătură (6). 7 îngrijorare pentru cineva Si: căutat1 (7), căutătură (7). 8 (Spc; înv) Acordare de îngrijiri medicale unui bolnav Si: căutat1 (8), căutătură (8). 9 (înv) Efectuare a vizitei medicale Si: căutat1 (9), căutătură (9). 10 (înv) Tratare. 11 Descân-tare. 12 Supraveghere. 13 Pază. 14 (înv) Primire cu ospitalitate Si: căutat1
(14),	căutătură (14). 15 Adăpostire a călătorilor Si: căutat1 (15), căutătură
(15).	16 îngrijire cu atenţie a unei moşii Si: căutat1 (16), căutătură (16).
17	Administrare. 18 (înv) Atenţie. 19 Strădanie. 20 Năzuinţă. 21 Tendinţă.
22	Examinare. 23 Observare. 24 Iscodire. 25 înfăţişare. 26 Studiu al unei afaceri Si: căutat1 (26), căutătură (26). 27-28 (Jur; înv) Cercetare (11-12).
29	îndreptare a ochilor către ceva Si: căutat1 (29), căutătura (29). 30 (Pex) Privire către ceva Si: căutat1 (30), căutătură (30). 31 (înv) înfăţişare asemănătoare cu ceva Si: căutat1 (31), căutătură (31) 32 (înv) Aşezare cu faţa spre ceva Si: căutat1 (32), căutătură (32). 33 (înv; pan) Situare a unui obiect spre... Si: căutat1 (33), căutătură (33). 34 (înv) îndreptare într-o direcţie Si: căutat1 (34), căutătură (34). 35 Relaţionare. 36 Referire.
37	Considerare. 38 Luare în seamă Si: căutat1 (38), căutătură (38).
39	Urmărire. 40 Influenţare. 41 încercare de a găsi ceva ascuns (sau pierdut) Si: căutat1 (41), căutătură (41). 42 Urmărire a vânatului Si: căutat1 (42), căutătură (42), cercetare (9), cercetat1 (9), cercetătură (9).
43	Percheziţionare. 44 Ghicire a viitorului Si: căutat1 (44), căutătură (44).
45	încercare de a procura ceva Si: căutat1 (45), căutătură (45).
46	Proprietate a unei mărfi de a fi cerută de mulţi cumpărători Si: căutat1
(46), căutătură (46). 47 (Înv) încasare a unor impozite Si: căutat1 (47), căutătură (47). 48 Vindere. 49 Cerere. 50 Frecventare. 51 Trebuinţă.
52	Ochire. 53 (Pex; îf cătare) Cui de la capătul ţevii armei care serveste la ţintit.
căutat1 sn [At: COD. VOR., 138/8-9 / P: că-u~/ V: căt-, cot-/Pl: ~uri I E: căuta] 1-52 Căutare (1-52).
căutat2, -ă a [At: DA / P: că-u- / V; căt-, -ă cot-, -ă / Pl: -aţi, ~e / E: căuta] 1 Interesant. 2 Descântat2. 3 Supravegheat2. 4 Păzit2. 5 (înv) Primit cu ospitalitate. 6 Administrat2 . 7 Cercetat2. 8 Iscodit2 . 9-10 Care (s-a pierdut şi) se încearcă a fi găsit Si: (înv) cercetat2 (9-10). 11 (D. vânat) Urmărit2. 12 (D. marfă) Cerut de mulţi cumpărători. 13 (D. oameni) Frecventat2. 14 Ochit2.
căutător,-oare [At: TEODORESCU, P. P. / P: că-u- / V: căt-,-oare, cot-, -oare / Pl: -i, -oare / E: căuta + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care se interesează de ceva. 3-4 smf, a (Persoană) care se ocupă de ceva. 5-6 smf, a (Persoană) care se preocupă de ceva. 7-8 smf, a (înv) (Persoană) care îngrijeşte de cineva (sau de ceva). 9-10 smf, a (Persoană) care descântă pe deocheaţi. 11-12 smf, a Supraveghetor. 13 smf (înv) Păzitor de vite.
14-15 smf, a (înv) (Persoană) care primeşte cu ospitalitate. 16 smf Administrator al unei proprietăţi. 17-18 smf, a Observator cu atenţie. 19-20 smf, a Iscoditor. 21-22 smf, a Cercetător. 23-24 smf a (Câine) care caută vânatul. 25-26 smf a (Persoană) care încearcă să găsească ceva ascuns (sau pierdut) Si: cercetător (15-16). 27-28 smf, a Ghicitor. 29-30 smf a (Persoană) care încearcă să procure ceva de preţ, rar. 31 sf (Reg; spc) Oglindă.
căutătură .v/‘[At: M. COSTIN, ap. GCR. 198/21 / V: căt-, cot- / P: că-u- / Pl: -ri / E: căuta + -tură] 1-52 Căutare (1-52). 53 (Ccr) Privire.
54	(Ccr) Expresie a feţei. 55-56 Mină (care trădează starea sănătăţii). 57 Uitătură. 58 (îs) într-o - într-o clipă. 59 (îs) A trece cu -ra A trece cu vederea.
căuzaş, -ă [At: TDRG / P: că-u- / PI: -i, -e / E: cauză + -aş ] (înv) 1-2 a, smf(C are este) partizan al unei cauze (3). 3 smf Conspira tor. 4 smf (în Ţara Românească) Participant la Revoluţia de la 1848. 5 .vm/‘(Pex) Susţinător al cauzei naţionale. 6 (Pex) Membru al unui partid.
căuzăşesc, -ească a [At: GHICA, A. 574 / P: că-u- / PI: -eşti / E: căuzaş + -esc] (înv) 1-5 Specific căuzaşului (2-5). 6-10 Care se referă la căuzaş (2-5). 11-15 Care provine de la căuzaş (2-5). 16-20 Care aparţine căuzaşului (2-5). 21-25 De căuzaş (2-5). căvac sm vz cavaf
căvali sm [At: MARIAN, O. I, 361 / Pl: ~ / E: ucr KOBaJm] (Buc; rtm) Potcovar . căvan sn vz găvan
căvăfie sf [At: (a. 1814) URICARIUL XIV, 8/13 / Pl: -ii / E: cavaf + -ie] (înv) 1-2 (Rar) Meseria cavafului (1-2). 3-4 Magazin (sau atelier) unde se vinde (sau se lucrează tot felul de) încălţăminte. 5 Marfă constând în obiecte de încălţăminte. 6-7 Impozit plătit de cavafi (1-2).
căvălaş sn [At: TEODORESCU, P. P. 436 / Pl: -e / E: caval1 + -aş ] 1-4 (Şhp) Caval1 (mic). căvălărie sfvz cavalerie2
căvălie sf [At: H II, 82 / Pl: -ii / E: net] (Reg; rar) Colivă.
căvălirie sfvz cavalerie2
căz c vz că
căzac sm vz cazac
căzan sn vz cazan
căzanie sf vz cazanie
căzăcel sm [At: MAT. FOLK. 458 / V: cazac- / Pl: -ei / E: cazac + -el ] 1-6 (Şhp) Cazac (4-6) (mic). 7 (Art) Căzăcesc (25).
căzăcesc, -ească [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 247/7 / V: cazace- / Pl: -eşti / E: cazac + -esc ] 1-7 a Specific cazacilor (1-7). 8-14 a Care se referă la cazaci (1-7). 15-21 a Care provine de cazaci (1-7). 22-28 a Care aparţine cazacilor (1-7). 29-35 a De cazaci (1-7). 36 ş/'Dans popular ucrainean, cu ritm moderat la început, apoi din ce în ce mai accelerat Si:
440
cazacioc, cazaciucă. 37 Melodia după care se execută căzăceasca (36). 38 Dansul şi melodia considerate împreună.
căzăceşte av [At: ALECSANDRI, P. P. 238/14 / V: cazac~! E: cazac + -este] 1-7 în felul cazacilor (1-7). 8-14 Ca un cazac (1-7).
căzăci vr [At: ALECSANDRI, P. P. 411 b/9 / V: cazaci / Pzi: -ăcesc / E: cazac] 1-7 A se face cazac (1-7). căzăcică sfvz cazacică
căzăcime sf [At: URECHE, ap. LET. I, 198/38 / E: cazac + -ime] 1-7 Totalitate a cazacilor (1-7). 8-14 Mulţime de cazaci (1-7).
căzăcioaică sf [At: DA / V: cazac-' / Pl: ~ice / E: cazac + -oaică] 1-7 Nevastă de cazac (1-7).
căzăcire sf [At: MDA ms / PI: -ri / E: căzăci ] 1-7 Trecere Ia cazaci (1-7) Si: căzăcit1 (1-7). căzăcit1 sn [ At: MDA ms / Pl: -uri / E: căzăci ] 1-7 Căzăcire (1-7). căzăcit2, ~ă a [ At: MDA ms / Pl: ~iţi, -e / E: căzăci] 1-7 Care a devenit cazac (1-7).
căzăi vi [At: ŢICHINDEAL, ap. ZANNE, P. 1,566 / Pzi: ~este / E: net] (îrg) A lătra.
căzaire sf[ At: MDA ms / Pl: -ri ./ E: căzăi ] (îrg) Lătrare. căzăit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: căzăi] (îrg) Lătrare. căzăit2, ~ă [At: MDA ms / Pl: ~iţi, ~e / E: căzăi] (îrg) Care latră. căzălbăşesc, ~ească a [At: (a.1748) IORGA, S. D. VII, 233 / Pl: -eşti / E: cazâlbaş + ~esc] (înv) 1 De persan. 2 Referitor la persani.
căzămată sf [At: CHEST. II, 445/13 / Pl: ~te / E: ns cf căzi pl. lui cadă] Construcţie laterală în curtea ţărănească, în care se ţin căzi pentru borhotul <fe prune.
căzământ1 sn [At: LET. III, 282/31 / Pl: ~«ri / E: cădea + -(ă)mânt] (înv) 1 Cădere. 2 Decădere Si: decadenţă.
căzământ2 sn [At: CHEST. II, 53/259 / Pl: ~uri / E: net ] (Reg) Casă mare.
căzănăfie .y/’[At: I. IONESCU, M. 511 / Pl: ~i/ / E: cazan + -ărie] 1 Povarnă. 2 Parte a zalhanalei unde sunt cazanele în care se prepară seul.
3	Loc unde se află o instalaţie de distilat rachiul. 4 Instalaţie pentru distilat rachiul.
căzăneală sf [At: CIAUŞANU, V. 149 / Pl: -eli / E: cazan + -eală ] 1 Plată în natură, dată proprietarului cazanului, pentru fabricarea ţuicii Si: căzănit. 2 Negreală de pe fundul ars al cazanului.
căzănelsn [At: PISCUPESCU, 0.297 / Pl:	/	E:	cazan	+	-el]	1-4 (Şhp)
Cazan (1) (mic).
căzănit sn [At: SCRIB AN, D. / Pl: ~uri / E: cazan + -it] Căzăneală (1). căzămţă sf [At: LIUBA-IANA, M. 101 / Pl: -ţe / E: cazan + -iţă] Cuptor pentru cazanul de distilat rachiul Cf povarnă.
căzărmesc, ~ească a [At: JIPESCU, ap. TDRG / Pl: -eşti / E: cazarmă + -esc] 1-2 Specific cazarmei (1-2). 3-4 Care se referă la cazarmă (1-2).
5-6 Care aparţine cazarmei (1-2). 7-8 De cazarmă (1-2).
căzător, ~oare a [At: CANTEMIR, ap. GCR I, 324/10 / Pl: -i, -oare / E: cădea + -(ă)tor] Care cade.
căzătură sf[At: DOSOFTEI, PS. 33 / Pl: -ri I E: cădea + -(ă)tură] 1 Cădere. 2 Necaz. 3 Nenorocire. 4 Deşeu. 5-6 (Dep) Om (sau animal) bătrân şi neputincios Si: hodorog, tombateră. 1 Persoană ruinată. 8 (Lpl) Copaci rupţi de vânt şi căzuţi unul peste altul, printre care cresc zmeurişuri.
9	(Fig) Persoană decăzută moral.
căzmăluţăsf[ At: PĂSCULESCU, L. P. 248 / S: şi căsm~ / Pl: -ţe I E: cazma + -uţă] 1-4 (Şhp) Cazma (mică).
căznat, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 148/2 / Pl: ~ari, -e / E: ns cf caznă2] 1 (îvr) Urât. 2 Desfigurat. 3 (Asz; Trs) Ciudat.
căzni1 [At: MARDARIE, L. 4263 / V: căsni / Pzi: -nesc/ E: vsl ka^nhth] 1 vt A chinui. 2 vt A tortura. 3 vt A silui. 4 vr A necăji. 5 vr A sâcâi. 6 vr A batjocori. 7 vr A păcăli. 8 vr A suferi. 9 vr A se strădui. 10 vr A se ocupa cu ceva. 11 vr (Rar) A se înşela. 12 vr (Mol) A se screme.
căzni2 vt [At: LB / Pzi: -nesc / E: cf caznă2 ] 1 A face un lucru de calitate proastă. 2 A strica.
căzni3 vt [At: DA / Pl: -nesc / E: cf cazanie] (Trs) A vorbi mult Cf a băsni.
căzn'ire1 sf [At: DA / V: căsn~! Pl: -ri / E: căzni1] 1 Chinuire. 2 Necăjire.
3	Batjocorire. 4 Siluire. 5 Păcălire. 6 Sârguinţă.
căznire2 .v/’[At: MDA ms / Pl: -ri / E: căzni2] 1 Executare proastă a unui lucru Si: căznit? (1). 2 Stricare .
căznire? sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: căzni3] (Trs) Vorbărie multă Si: căznit3.
căznit1 sn [At: DA / V: căsn~! Pl: -uri / E: căzni1] 1-6 Căznire1 (1-6). căznit2 sn [At: DA / Pl: -uri / E: căzni2] 1-2 Căznire2 (1-2). căznit* sn [At: DA / Pl: -uri / E: căzni*] Căznire3. căznit4, ~ă [ At: ANTIM, ap. TDRG / V: căsn~/Pl: ~ir/, -e / E: căzni1] 1-2 smf, a (Om) chinuit2. 3-4 smf, a (Om) necăjit2. 5-6 smf, a (Om) batjocorit2.7-8 smf, a (Om) siluit2.9-10 smf, a (Om) păcălit2.11-12 smf, a (Om) sârguincios. 13 av Cu mari eforturi.
căznii, ~ă «[At: ANTIM, ap. TDRG / Pl: ~iri, -e / E: căzni2] 1 (D. lucruri) Care este prost executat. 2 Stricat2 .
căznit6,~ă a [ At: MDA ms / Pl: -iţi,-e IE: căzni3 ] (D. oameni) Care vorbeşte mult.
căznitor, -oare smf, a [At: MARDARIE, L. 1443 / V: casn-, ~oare, ~iu, ~ie / Pl: -i, -oare / E: căzni1 + -tor] 1-2 (Persoană) care chinuieşte pe cineva.
căznitură sf [At: DA / V: căsn~ / Pl: -ri / E: căzni1 + -tură] (înv) 1-6 Căzuire1 (1-6). căzut1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cădea] Cădere. căzut2, ~ă a [At: MINEIUL (1776), 181,2/1 / Pl: ~uri, -e l E: cădea] 1 Care a căzut (1). 2 (înv) Situat jos. 3 (înv) Cuvenit2. 4 Meritat2.
5	Potrivit2. 6 (înv) Cuviincios. 7 (înv) Necesar. câcădâră sf vz cacadâră
câtăţime şf[At: CAT. MAN. 1,136 / V: căt~/ PI: -mi / E: câtă + (ţ)ime] 1-2 Câtime (1-2). câtăvaşi a, av vz câtva câtcădăci v vz cotcodăci câtcădăcire sfvz cotcodăcire câtcădăcit1 sn vz cotcodăcit1 câtcădăcit2, -ă a cotcodăcit2
câbânaş sn [At: H III, 328 / Pl: -e / E: cabon + -as] 1-2 (Reg; şhp) Cabon (mic) Si: cabană2.
cabla şf[At: IORGA, S. D. XIII, 158 / V: căbel! Pl: -le / E: vsl Kic^’h] (Mol; înv) Unitate de măsură egală cu aproximativ lOOg.
câblărit sn [At: IORGA, C. I. II, 163 / Pl: -uri / E: câblă + -ărit] Un fel de dijmă luată de la recoltă.
cacă1 .y/TAt: REV. CRIT. III, 91 / E: ns cf căca] 1 Murdărie uscată din nas. 2 Femeie murdară, puturoasă.
cică2 şf [At: RĂDULESCU-CODIN / E: ns cf bâc, băca] (în limbajul copiilor) Bunică. câcădâr sm vz cacadâr câcăriţă sfvz checheriţă câcăzdar sm vz cacadâr câcăzdare sfvz cacadâră câcâcea sm vz căcâcea
câcâi [At: H XVII, 334 / V: câcăi / Pzi: câcăi / E: fo] 1 vi (D. gâşte) A gâgâi. 2-3 vtr (D. oameni) A (se) bâlbâi.
câcâială sf[At: ALRM II / 1 L 40 / V: ~căi~ / Pl: -ieli / E: câcâi + ~{e)ală] 1 Bâlbâială. 2 (Reg) Poreclă dată unui bâlbâit. câce c vz căci
câci sn [At: DAM£, T. 126 / Pl: -uri / E: net] (Olt; bgm) Lădiţa (în care se ţin uneltele) din partea din spate a luntrei Si: chichiţă, chilnar.
câ-dărat i [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg) Strigăt cu care boii înjugaţi sunt îndemnaţi să se dea înapoi.
câfăi vt [At: JAHRESBER. XIX, 199 / V: căfăi, chifăi / Pzi: -iese / E: net] (Reg) A plezni.
câi1 sn [At: I. CR., ap. CADE / Pl: ? / E: net] 1 (Reg) Partea dinapoi a copitei calului. 2 (Reg; dep) Fiecare dintre capetele din spate ale tălpilor
O
■o-
m
441
CÂI2
săniei. 3 (Reg; dep) Cui ce se bate pe potcoavă ca să nu alunece Cf caia.
4	(Reg; şîs -ul mâinii) Parte proximală a palmei (care corespunde călcâiului).
câi2, -e a [At: DA ms / Pl: - / E: net] 1 (Ban) Ciung. 2 (Cu compliniri introduse prin ,,de“) Lipsit de.
câinar1 sm [At: PREDA, î. 146 / Pl: -i / E: câine + -ar] Om care creşte sau ţine câini.
câinar2 sms [At: H I, 304 / E: net] Vânt de miazăzi Si: băltăreţ. câinărie sf lAt: DONICI, F. II, 27 / V: cân-/ Pl: -ii / E: câine + -ărie] Mulţime de câini Si: câineală, câinime.
câine sm [At: MOXA, 363/29 / V: (reg) câne / Pl: ~ni / E: ml caniş]
1	Mamifer carnivor din familia canidelor, domesticit, folosit pentru pază, vânătoare etc. (Caniş familiaris) 2 (Irn; îe) A trăi (sau a se înţelege, a se iubi etc.) ca ^e cu pisica sau a se mânca ca Miii Se spune despre două sau mai multe persoane care nu se înţeleg deloc şi se ceartă întruna.
3	(îe) A tăia frunză la -ni A trândăvi. 4 (îae) A nu avea nici o ocupaţie.
5	(îe) A trăi ca -Ie la stână A trăi bine. 6 (îe) Nu e nici - nici ogar Nu are o situaţie clară. 7 (îae) Nu aparţine unei categorii determinate. 8 (îe) Nu-i numai un - ciunt de coadă Aspectul în discuţie este comun şi altora.
9	(îe) Viaţă de - Viaţă grea, plină de lipsuri. 10 (Irn; îe) Umblă -nii cu covrigi (sau colaci) în coadă E mare belşug. 11 Epitet dat unui om rău.
12	(Ast; pop; îc) -le-Mare Numele unei constelaţii boreale (din care face parte şi Sirius). 13 (Ast; pop; îc) -le-Mic Numele unei constelaţii boreale, situate între Hidra şi Orion. 14 (Zlg; îc) -de-mare Rechin de talie mică, de culoare albastră-cenuşie, cu câte un spin la aripioarele dorsale (Achantias vulgaris). 15 (Ent; îc) -le-babei Larva unor fluturi de noapte, sub formă de vierme mare şi păros, cu un cârlig chitinos la unul dintre capete. 15 Masa de lucru a dogarului.
câinean sm [At: VÎRCOL, V. / V: cân- / Pl: -eni / E: câine + -ean] Persoană care se poartă duşmănos.
câimr sm [At: CREANGĂ, A. 79 / V: câner / Pl: -/ / E: câine + -er]
1	Păzitor sau prăsitor de câini. 2 (Mol) Om rău.
câinesc, -ească a [At: ŢICHINDEAL, F. 10 / V: cân-, cănească / Pl:
-eşti / E: câine + -esc] 1 Specific câinelui (1). 2 Privitor la câine (1). 3 Care provine de la câine (1). 4 Care aparţine câinelui (1). 5 (îs) Dinte -Canin. 6 Rău la inimă Si: hain. 7 (D. vreme, situaţii, împrejurări) Potrivnic omului, greu de suportat Si: aspru, câinos (2).
câimşte av [At: ALEXANDRIA, 99 / 5 / E: câine + -este] 1 Ca un câine (1). 2 (Fig) Cu răutate. 3 (Fig; îe) A trăi - A trăi în condiţii foarte grele, cu mari lipsuri. 4 (îe) Câine - Cu multă greutate.
câinie şf[At: CALENDARIU (1844), 65 / V: câme / E: câine + -ie] Atitudine sau faptă plină de răutate, de cruzime Si: câinoşenie, câinoşie. câimme .s/[At: CDDE / V: cân-1 E: câine + -ime] Câinărie. câinişor sm [At: RĂDULESCU-CODIN, î. 231 / V: cân-/ Pl: -/ / E: câine + -(i)wr] (Rar) 1 Căţel. 2 (Pex) Puiul altor animale (lup, iepure, urs).
câinoaică sf[At: MAT. FOLK. 591 / V: cân-1 Pl: -ice / E: câine + -oaică] (în descântece) Căţea.
câinos, -oasă a [At: CREANGĂ, P. 65 / V: cân~ l Pl: -oşi, -oase / E: câine + -os] 1 (D. oameni şi manifestările lor) Rău la inimă (ca un câine) Si: crud, hain, neînduplecat, pizmătareţ, rău. 2 (D. vreme) Câinesc (7).
câinoşenie sflAt: STANCU, D. 31 / V: cân- /.Pl: -ii / E: câinos + -enie] Câinie.
câinoşie sf[At: CDDE / V: cân-1 PI: -ii / E: câinos + -ie] Câinie. câjlă sf[At: CHEST. V, 36 /96 / Pl: -le / E: net] (Reg) Adăpost de iarnă pentru oi Si: staul, câjmă sf vz crâşmă câjmar sm vz cârciumar câlaci sn vz călăci
cală sfl At: l. CR. II, 109 / Pl: -le / E: net] Femeie murdară. câlangâci sn [At: H II, 244 / Pl: -uri / E: net] Unul dintre lemnele care ţin oiştea. câlav, -ă a vz schilav
câlbaş sm [At: H III, 500 / V: cal-, căi-, gâl-, gâlban, ghil- / Pl: ~i / E: rs KăjfâajCa] (Mol) Caltaboş. câlbăşoară sf vz gălbăşoară
câlc i [At: TDRG / E: cf gâlgâi] Cuvânt care imită sunetul produs de un corp care ţâşneşte de undeva. câlcioală .v/'[At: CHEST. V, 168 / 86 / Pl: -le / E: net] (Zlg; reg) Căpuşă. calfă sfl At: DA / Pl: -fe / E: net] (Reg) Babă. câlmău sm [At: PAMFILE, J. II / Pl: -ăi / E: cf câlmoi] (Reg) Om înalt şi bine făcut.
câlmoi sn [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: câlbaş css] 1 Tip de cârnat gros.
2	(Irn) Om gras Cf burtea.
câlnaura av [At: CV, 1948, nr. 9, 34 / E: net] (Reg; îe) A umbla - A umbla haimana.
câlţâi [At: LB / V: -ţui l Pzi: câlţâi, -iese / E: câlţi] 1 vt A bate. 2 vt A certa. 3 vt A părui. 4 vt A zgâlţâi. 5 vi (Im; îe) A - de cânepa dracului A-şi bate nevasta.
câlţâit sn [At: I. CR. IV, 204 / V: -ţuit I Pl: -uri / E: câlţâi] 1 Bătaie.
2	Păruit.
câlţi smp [At: BIBLIA (1688) 79 / 2 / E: vsl kaT\Tm] 1 Fire scurte rămase în urma trecerii fuiorului de cânepă sau de in printre dinţii daracului, din care se ţese pânză de saci şi de saltele, se fac funii etc. 2 (îs) - în- Pânză de urzeală şi bătătură de câlţi (1). 3 (îs) Tort în - Pânză cu urzeală de tort şi bătătura de câlţi (1). 4 (Reg; îe) A face - (pe cineva sau ceva) A face fărâme. 5 (Reg; îe) A avea — în mămăligă cu cineva A avea o încurcătură cu cineva.
câlţişorismp [At: PAMFILE, I. C. 208 / E: câlţi + -işor] 1-2 (Şhp) Câlţi (1) puţini.
câlţos, -oasă [At: COSTINESCU / Pl: -oşi, -oase / E: câlţi + -oase] (Cu fire) ca nişte câlţi (1).
câmp sn [At: DOSOFTEI, V. S. 27/2 / Pl: -uri, (înv; astăzi mai ales în expresii) -i sm / E: ml campus] 1 Câmpie (1). 2 (Spc) întindere de pământ cultivată Cf agru, arătură, holdă, lan, ogor, pământ, ţarină. 3 Totalitatea ogoarelor din jurul unei comune Cf hotar. 4 (îs) Munca -ului Munci agricole. 5 (îs) Artilerie de - Artilerie care foloseşte tunul şi obuzierul de calibru mic şi care poate fi întrebuinţată pe teren fără accidente prea mari. 6 (îlav) în plin - sau în - deschis Sub cerul liber. 7 (îal) Fără adăpost. 8 (îlav) Peste — De-a dreptul, părăsind drumul. 9 (îe) A nu da cuiva - A tăia drumul cuiva. 10 (îe) A lăsa (cuiva) - liber A lăsa pe cineva să acţioneze, să se desfăşoare Si: a da frâu liber. 11 (îe) A-i pierde -ul A nu mai şti drumul sau direcţia. 12 sm (îe) A-şi lua (sau a apuca) -ii A pleca orbeşte, fără a şti încotro (de disperare, de durere de mânie etc.). 13 (îae) A ajunge la disperare. 14 întindere de pământ în afara unei localităţi (unde nu mai sunt case). 15 (îs) - de gheaţă Masă întinsă şi neîntreruptă de gheaţă care acoperă o suprafaţă (în regiunile polare). 16 (Cu determinări care arată activitatea) Loc, spaţiu, porţiune de teren în limitele cărora se desfăşoară o anumită activitate: Câmp de luptă. 17 (Asr; îs) -ul muncii Sfera de activitate a cuiva. 18 (îs) - vizual Porţiune de spaţiu care poate fi cuprinsă cu privirea. 19 (Fiz) Regiune din spaţiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată. 20 (Pex) Mărime care caracterizează un câmp (19). 21 Regiune din spaţiu în care se pot exercita acţiuni de forţă asupra corpurilor. 22 (îs) ~ electric Regiune a spaţiului caracterizată prin faptul că în oricare punct al ei s-ar găsi un mic corp încărcat cu electricitate, acesta ar fi supus acţiunii unei forţe care nu s-ar exercita dacă corpul n-ar fi încărcat astfel. 23 (îs) - magnetic Regiune a spaţiului caracterizată prin faptul că în oricare punct al ei s-ar găsi un mic magnet, iar acesta ar fi supus unor forţe de aceeaşi natură ca cele care se exercită între doi magneţi vecini. 24 (îs) ~ electromagnetic Formă a materiei prin intermediul căreia are Ioc interacţiunea între particule. 25 (îs)
-	operator Porţiune anatomică pe suprafaţa căreia are loc o intervenţie chirurgicală. 26 Fondul unui tablou, al unei gravuri, al unei podoabe etc.
27	Mulţime de valori ale uneia sau mai multor mărimi (fizice, matematice etc.) variabile. 28 Faţa netedă a pieii tăbăcite. 29 (Mun) Hăţurile care se pun cailor înhămaţi la trăsură.
442
CÂNER
cămpm, -ă smfvz câmpean
câmpean, -ă [At: N. COSTIN, ap. LET. 89 /29 / Pl: ~em\ ~e«e / E: cai»/? + -ea*?] 1-8 a (îvr) Câmpenesc (1-8). 9 smf(\oc muntean) Locuitor de la câmp (1) Si: (îrg) câmpian (5). 10 smf (Pex; îoc orăşan) Locuitor de la ţară Si: ţăran, (îrg) câmpian (6).
câmpenesc, -ească a [At: EMINESCU, N. 50 / Pl: -eşti / E: câmpean + -esc] 1-2 Care aparţine câmpului (1) sau vieţii la ţară Si: câmpean (1-2), câmpesc (1-2), (rar) campestru (1-2). 3-4 Referitor Ia câmp (1) sau Ia viaţa la ţară Si: câmpean (3-4), câmpesc (3-4), (rar) campestru (3-4). 5-6 Care provine de la câmp (1) sau de la ţară Si: câmpean (5-6), câmpesc (5-6), (rar) campestru (5-6). 7-8 Specific câmpului (1) sau vieţii la ţară Si: câmpean (7-8), câmpesc (7-8), (rar) campestru (4).
câmpeneşte av [At: DA / E: câmpean + -este] 1-2 Ca la câmp sau la ţară.
câmpesc, -ească a [At: NEGRUZZI, S. 1,193 / Pl: -eşti / E: câmp + -esc] 1-8 Câmpenesc (1-8).
câmp'i vr [At: REV. CRIT. III, 91 / Pzi: -pese / E: câmp] 1 A se aşeza în tabără. 2 (Reg) A se năpusti asupra cuiva.
câmpian, —ă [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 5 / P: -pi-an / Pl: -ieni,
-iene / E: câmpie + -an] (îrg) 1 a Care aparţine câmpiei (1). 2 a Referitor la câmpie (1). 3 a Care provine de la câmpie (1). 4 a Specific câmpiei
(1). 5-6 smf Câmpean (9-10).
câmpie ş/‘[At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pl: ~ii / E: câmp + -ie] 1 (îoc munte, eleat) întindere vastă de pământ, fără accidente însemnate de teren Si: câmp (1), şes. 2 (îs) - de luptă Câmp (16) de luptă.
câmpină sf[At: POLIZU / Pl: -ne / E: câmp + -ină] Câmp mic sau podiş între coline Si: poiană.
câmpioară sf [At: DA ms / Pl: -re / E: câmpie + -oară] 1-2 (Şhp) Câmpie (1).
câmpiu, -ie a [At: DOSOFTEI, V. S. 4/1 / Pl: ? / E: net] (îrg) De câmpie (1). câmporiit, -â a vz cumpănit
câmpos, -oasă a [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pl: -oşi, -oase / E: câmp + -os] 1 Care se găseşte la câmpie (1). 2 Care are câmpii (1). câmpunele sfp [At: DA ms / E: ns cf câmpuşel] (Reg) Păşune. câmpurel sn [At: JARNfK-BÎRSEANU, D. 27 / Pl: ~e / E: câmp + -urel] 1-2 (Şhp) Câmpuşor (1-2). câmpuşel sn [At: DA ms / PI: -e / E: câmp + -uşel] (Reg) Poiană. câmpuşor sn [At: SEVASTOS, C. 203 / Pl: -oare / E: câmp + -uşoY] 1-2 (Pop; şhp) Câmp (1) de mică întindere. câmpxxţ sn [At: LM / Pl: ? / E: câmp + -uţ] 1-2 (Reg) Câmpuşor (1-2). cânărie sf vz câinărie
cânâgic sm [At: H IX, 70 / PI: ? / E: net] Plantă nedefinită mai îndeaproape. cânci v vz scânci cânciog sn vz cancioc
când av [At: CORESI, ap GCR 1,7/31 / E: ml quando] 1 (în propoziţii interogative) în ce moment? Când a sosiţi 2 (îlav) - şi - sau din - în -Câteodată Din când în când mai trece pe la noi. 3 (îlav) —, - de -, (sau, rar de - de —) în orice clipă Poate să apară când de când. 4 (îal) Din clipă în clipă. 5 (îal) Cât pe ce Când de când să-l prindă. 6 (îe) -colo (sau acolo, încolo) Exprimă surprinderea. 7 (în corelaţii) -..., ~... Uneori..., alteori... Când râdea, când plângea. 8 (Şi cu valoare relativă) în momentul în care... Când a văzut-o, s-a bucurat. 9 (Şi cu valoare relativă) După ce Când a pierdut-o din ochi, s-a întristat. 10 (Şi cu valoare relativă) înainte de Parada începuse când a ajuns el. 11 (Şi cu valoare relativă) Deşi Când altul s-ar bucura, tu eşti nepăsător. 12 (Şi cu valoare relativă) Dar (deodată)... Au ajuns acolo, când ce să vezP. 13 (Introduce
o	propoziţie atributivă cu sens temporal) (în) care 14 (îe) A nu avea -să... A nu avea timpul necesar pentru a... 15 (Introduce o propoziţie cauzală cu sens temporal) Fiindcă Când ştia că trebuie să plece nu mai putea dormi. 16 (Introduce o propoziţie condiţională) Dacă Ce să spui când nu ai nimic de spus'? 17 (îlav) Ca (şi) - Parcă Mergea ca şi când
ar fi zburat. 18 (Introduce o propoziţie completivă directă) Spune-mi când să vin.
cândai av [At: CORESI, EV. 23 / V: ~ilea / A: cân- / E: când + -ai] (înv) 1 Cumva Mă temeam să nu cândai să vină să mă lovească. 2 Cândva, vreodată Să-i ascultăm învăţătura: cândai poate fi de spăsenie. 3 (în construcţii cu verbe la condiţional sau viitor şi în relaţie cu doar) Poate, posibil Cândai doară se vor putea îndrepta. 4 Măcar Cândai pentru slujbă se va milostivi. 5 Atunci când Cândai năvăleşte vreun duşman.
cândva av [At: COD. VOR. 104/11 / E: când + -va] într-un moment neprecizat din trecut sau din viitor Si: altădată, cândai (2), odată, vreodată, câne sm vz câine
câneamă sf [At: DA / V: ~namă / E: câne + -(e)amă] Mulţime de câini Si: câinărie, câinime. cânean sm vz câinean
cânepar sm [At: MARIAN, O. I, 369 / V: -wi/?- / Pl: -i / E: cânepă + -ar] Pasăre cântătoare cu pene roşii pe cap, pe gât şi pe laturile pieptului, cafenii pe spate şi albe pe aripi şi pe adbomen, care se hrăneşte mai ales cu seminţe de cânepă Si: (Carduelis cannabina) cânepioară (5).
cânepă sf [At: (a. 1697) IORGA, B. R. 62 / V: ~napă, ~nipă l Pl: -pe / E: *canapa (=canabis)] 1 (Bot; şîs - de toamnă, - de iarnă) Plantă textilă cu tulpina înaltă şi dreaptă şi cu frunze alterne dinţate pe margini, cu flori mici, verzui, cultivată pentru fibrele care se scot din tulpină şi pentru uleiul care se extrage din seminţe Si: aldan, dudăi, dudău, durhai, durhălani, durhău, dur zoi, haldaroi, halduri, handări, handur, haşiş, hlandov, holdani, pordici (Canabis sativa). 2 (îcs) De-a dracu-n - Numele unui joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 3 (Bot; îs) - indiană Varietate de cânepă cultivată îndeosebi în anumite regiuni din India, Iran, Africa de Nord şi cele două Americi, din care se extrag stupefiante (Canabis indica). 4 (Bot; îc) —codrului, -pa-vrăghiei, —de-apă Cânepioară (2) (Eupatorium canabium). 5 (Bot; reg; îc) —pa-dracului Torţei (Cuscuta epithymum). 6 (Bot; reg; îae) Torţei (Cuscuta europaea). 7 (Bot; reg; îae) Cătină de garduri (Lycium halimifolium). 8 (Bot; reg; îc) —de-apă Pufuleţi (Ageratum houstonianum). 9 (Bot; reg; îae) Troscot (Poligonum aviculare). 10 (Bot; reg; îs) - de Bombay Chenaf (fibre textile din import) (Hibiscus cannabinum). 11 Fibre textile extrase din tulpina de cânepă (1).
cânepărie a/[At: PAMF1LIE, A. R. 165 / Pl: -i/ / E: cănepă + -ărie]
1	Cânepă multă strânsă la un loc. 2 (Rar) Cânepişte. cânepeiţă sfvz cânepiţă cânepioală sfvz cânepoală
cânepioară sf [At: E. VĂCĂRESCU, ap. ODOBESCU, I, 290 / V: -nichi~IPl: -re /E: cânepă + -ioară] 1-2 (Bot; şhp) Cânepă (1) (măruntă).
3	(Bot) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze lobate şi cu flori roşietice Si: cânepa (4)-codrului (Eupatorium cannabium). 4 (Bot) Urzicuţă (Verbena hybrida). 5 (Bot; îf -nichi-) Colţişor (Dentaria bulbifera) 6 (Om) Cânepar.
cânepiş sn [At: DR. X, 69 / Pl: -uri / E: cânepă + -iş] (Reg) Cânepişte. cânepişcheriţă sf vz cânopişteriţă
cânepiştă sf[At: BORZA, D. / Pl: -te / E: cânepă] (Bot) Tapoşnic (Galeopsis ladanum).
cânepişte .s/[At: MARIAN, 0.1,397 / Pl: -ti l E: cânepă + -iste] Teren cultivat cu cânepă Si: cânepărie (2), cânepiş, cânepiştină.
cânep'iştină sf [At: VAIDA / Pl: -ne / E: cânepişte + -ină] (Reg) Cânepişte.
cânepiţă s/[At: H V, 380 / V: ~peiţă / Pl: -ţe l E: cânepă + -iţă] (Bot)
1	(Şîf -peiţă) Plantă din familia labiate (Galeopsis speciosa). 2 (Reg) Lungurică (Galeopsis tetrahit).
cânepiu, -ie a [At: I. CR. III, 154 / Pl: -iz* / E: cânepă + -iu] 1 Care are înfăţişarea fuiorului de cânepă (1). 2 De culoarea cânepii (11) Si: cenuşiu închis.
cânepoală a/' [At: LM / V: -nip-, nipio- / Pl: -le / E: cânepă] (Bot; reg) 1 Cânepioară (2) (Eupatorium canabium). 2 Turiţă mare (Agrimonia eupatoria). câner sm vz câiner
443
CĂNESC
cârtesc, ~ea scă a vz câinesc căneşte av vz câineşte
cânetic,~ă a [At: DA ms / Pl: ~ici, ~ice / E: câne + -tic](D. câini) Rău.
cânfismp [At: CORESI, EV. 408 / 2 / V: ~ fe snp / E: net] (înv) Purpură.
cânghert s [At: DA ms / Pl: ? / E: net] (Reg) Cutie de chibrituri.
câni vr vz câini
cânie sfvz câinie
cânime sf vz câinime
cânipă sf vz cânepă
cânipchişchiriţă sfvz cânopişteriţă
cânipiştiriţă sfvz cânopişteriţă
cânipiodlă sfvz cânepoală
cânişor sm vz câinişor
cânitură s/[At: MARIAN, ap. DA / Pl: ~n / E: câni + -tură] Vită care produce stricăciuni. cânjau sn vz gânjei
cânjel sn [At: KLOPŞTOCK, F. 75 / Pl: ~e / E: net] Laţ. cânjeu sn vz gânjei cânoaică sfvz câinoaică cânopisceriţă sfvz cânopişteriţă
cânopişteriţă .v/‘[At: VAIDA / V: ~isceriţă, cânep~, cânip~, cânepchiş^, cânipchiş~ / Pl: -ţe / E: ns efetm cânepă + coropişniţă] (Ent; reg) Coropişniţă (Gryilotalpa vulgaris).
cânt sn [At: NEGRUZZI, S. I, 11 / Pl: ~uri'f E: drr cânta cf fr chant]
1	Cântec (1). 2 Ciripit de păsărele Si: cântare (3), cântec (2). 3 Poezie (însoţită uneori de melodie). 4 Diviziune a unui poem epic Si: cântec (3), cântare (4).
cânta [At: COD. VOR. 134/7 / Pzi: cânt/E: ml cantare] 1-2 vti A emite cu vocea sau cu un instrument un şir de sunete muzicale care se rânduiesc într-o melodie, într-un acord etc. 3-4 vti (îe) Joacă cum îi ~tă Face întocmai cum îi spune altul. 5-6 vti (îe) A-i ~popa la cap A fi mort. 7-8 vti (C.i. averea cuiva) A cheltui pe distracţii. 9 (C.i. omul mort) A boci. 10-11 vti (D. păsări, insecte ete.) A scoate sunete plăcute la auz, caracteristice fiecărei specii. 12-13 vti A scrie versuri în cinstea cuiva sau a ceva, elogiindu-1.14-15 vti A descrie ceva în versuri. 16 vt (Fam) A înşira vorbe goale.
cântar sn [At: CANTEMIR, 1.1.1, 152 / V: can~, căn~! Pl: ~e / E: tc kantar] 1 Unitate pentru măsurarea greutăţilor care a variat, în funcţie de regiune şi perioadă, între 44 kg şi 50 kg Si: majă. 2 Instrument pentru măsurarea greutăţii Si: balanţă. 3 (îe) A trage la — A avea greutate mare. 4(îae)A avea importanţă. 5 Cântărire. 6 (Ast) Constelaţia Balanţei. 7 (Ban) Nivelă pentru zidărie făcută dintr-o scândură în trei colţuri, având în partea unghiului de sus un plumb. 8 (îs) ~ de apă Nivelă făcută dintr-o ţeavă de sticlă cu apă. 9 (Pan) Cumpăna fântânii (cu buturugă). 10 (Olt; lmr; îs) ~«/ pietrelor Buhai. 11 (Trs) Scoabă de care se agaţă cârma plutei.
12	(Ban) Unealtă cu care se ridică trunchiurile mari de copac în car Si: suveică, cântaragiu sm vz cantaragiu
cântare .s/[At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. 1,196 / Pl: ~rărj / E: cânta]
1	Emitere (cu vocea sau cu un instrument) a unui şir de sunete muzicale care se rânduiesc într-o melodie, într-un acord etc. Si: cântec (1). 2Cântătură (1). 3 Sunete plăcute la auz, scoase de păsări sau insecte, specifice fiecărei specii Si: cânt (2), cântec (2). 4 Compoziţie literară (mai ales în versuri) sau parte a unei compoziţii literare cu caracter laudativ.
5	(Pex) Glorificare. 6 (Reg) Bocet.
cântat1 sn [At: VARLAAM, C. 336 / 2 / E: cânta] 1 Cântare (1).
2	Cântare (2). 3 (îs) La ~tul cocoşilor (Pe) la miezul nopţii sau în zorii zilei.
cântat2, ~ă a [At: DA / Pl: ~aţi, ~e / E: cânta] 1 Emis cu vocea sau cu un instrument, într-un mod muzical, armonios. 2 Lăudat. 3 Bocit.
cântăraş [At: H V, 97 / Pl: ~e sn, ~i sm / E: cântar + -a.y] 1-2 sn Cântar
(1)	(mic). 3 sm Varietate de struguri.
cântăreaţă .s;/‘[At: PONI, F. 36 / Pl: ~eli / E: cântări + -eală] (Rar) 1-3 Cântărire (1-3).
cantorei smp [At: BORZA, D. / E: net] (Bot) Tătăişi (Chrysanthemum cineraraefolium).
cântăreţ, ~eaţă [At: BIBLIA (1688), 236 / Pl:	~e	/ E: cânta + -ăreţ]
1-2 a Cântător (1-2). 3 Persoană care cântă (bine) cu vocea Si: cântător
(3).	4 smf (Prc) Artist care are profesiunea de a cânta cu vocea Si: cântător
(4).	5 smf Poet laudativ Si: cântător (5).
cântări [At: RĂŞCANU, L. 139/6 / Pzi: ~resc / E: cântar] 1 vr A determina greutatea unui corp cu ajutorul cântarului, balanţei, basculei etc. 2 vt A aprecia. 3 vt A chibzui. 4 vi A avea o anumită greutate. 5 vi (Pan) A valora.
cântărire sf [At: PONI, F. 36 / Pl: ~rz / E: cântări] 1 Determinare a greutăţii unui corp Si: cântăreală (1), cântărit1 (1). 2 Apreciere. 3 Chibzu-ire. 4 Faptul de a avea o anumită greutate Si: cântărit1 (4). 5 Valorare. cântărit1 sn [At: DA / Pl: ? / E: cântări] 1-5 Cântărire (1-5). cântărit2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iţi, ~e / E: cântări] 1 A cărui greutate a fost determinată cu ajutorul cântarului (2). 2 Apreciat. 3 Chibzuit. 4 Preţuit. cântărilor sm [At: DA / Pl:	/ E: cântări + -tor] Cantaragiu.
cântător,~oare [At: TETRAEV. (1571) /Pl:	~oare/E: cânta + -ător]
1	a (D. oameni) Care cântă (bine) ciţvocea Si: cântăreţ (1). 2 a (D. păsări) Care scoate sunete plăcute, melodioase Si: cântăreţ (2). 3-5 smf Cântăreţ (3-5). 6 sm (îvp) Cocoş. 7 sm (îvp; îlav) Pe Ia ~i Pe la cântatul cocoşilor.
cântătură .s/[At: LB / Pl: ~rr / E: cânta + -ătură] 1 Fel de a cânta Si: cântare (3), cântec (17). 2 Cântec (1). 3 Tânguire.
cântec sn [At: PRAV. MOLD. 137 / 2 / V: ~tic, ~ă sf/ Pl:	/	E:
ml canticum] 1 Şir armonios de sunete emise cu vocea sau cu un instrument Si: cânt (1), cântare (2). 2 Ciripit de păsărele sau bâzâit de insecte Si: cânt (2), cântare (3). 3 (Fig; îs) ~ul lebedei Ultima manifestare de valoare (a unui talent, a unui creator, artist etc.) 4 (îcs) De ~ul cucului Degeaba. 5 (îs) ~ul planetelor Muzica sferelor. 6 Compoziţie literară în versuri (sau parte a ei), adesea însoţită de muzică. 7 (îs) ~ bătrânesc (sau bătrân, vechi) Baladă populară veche. 8 (îs) ~ de dor Poezie populară cu caracter elegiac. 9 (îs) ~ de lume Poezie lirică cu caracter erotic. 10 (îs) ~ de mase Cântec (1) cu conţinut patriotic, propagandistic şi exhortativ, folosit (mai ales în timpul comunismului) la mitinguri, adunări populare etc. 11 (îs) ~ de leagăn Cântec (1) cu care sunt adormiţi copiii mici. 12 (îe) Vorba (sau povestea) ~ului Cum se zice Si: vorba aceea. 13 (îs) ~ de stea Cântec pe care-1 cântă colindătorii cu steaua. 14 (îs) ~ul lui David Psalm. 15 (îs) ~ul cel înalt Cântarea cântărilor. 16 (îe) Aşa-i miI Asta-i situaţia. 17 Cântătură (1). 18 (D. lucruri, întâmplări, atitudini ete.; îe) A fi cu ~ sau a-şi avea ~ul său A avea istoria, tâlcul său (complicat, plin de aspecte dubioase, neclare). 19 (Adesea complinit prin „de jale“) Bocet. cântecă sf vz cântec
cântec aş sn [At: MARIAN, SA. 341 / Pl: ~e l E: cântec + -aş] (Rar) 1-2 Cântecel (1-2).
cântece a i/[At: CĂTANĂ, B. 102 / Pl: ~ele / E: cântec + -ea] (Rar) 1-2 Cântecel (1-2).
cântecel sn [At: ALEXANDRIA, 100/1 / V: ~fic~ / Pl: ~e l E: cântec + -el] 1-2 (Şhp) Cântec (6) (scurt) Si: cântecaş (1-2), cântecea (1-2), cântecuţă (1-2). 3 (îs) ~ comic Monolog comic, satiric, în versuri, adesea fredonat.
cânteciune sf[AV. GORJAN, H. 1,95 / 28 / Pl: ~ni l E: cântec + -iune] (înv) Cântec (6).
cântecuţă şf[At: LB / Pl: ~ţe l E: cântec + -uţă] 1-2 Cântecel (1-2). cântic sn vz cântec cânticel sn vz cântecel
câr i [At: CANTEMIR, IST. 117 /V: car, căra (~mâra), gâr(a) (~mâra), gări (măr), cârc (măre) / P: de obicei cu r prelungit / E: fo cf gar, hâr, cârâi] 1 (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul caracteristic scos de unele păsări (ciori, găini etc.) 2 (Adesea repetat) Strigăt cu care se alungă unele păsări. 3 (îlav) Cu ~ Cu ceartă. 4 (îal) Cu tocmeală. 5 (îe) Că-i
444
CÂRCEIE
că-i mar Se zice când cineva se încurcă în explicaţii neconvingătoare, contradictorii, mincinoase. câra (-mâra) i vz câr
cârav, -ă a [At: I. CR. VII, 312 / V: -ag, -agă l Pl: ~i, -e / E: ns cf cârâi] (Mol; Trs) Bolnăvicios.
cară s/[At: DDRF / V: gâ- / Pl: net / E: dr cârâi] (Pop) 1 Cicăleală.
2	Ceartă continuă. 3 (îe) A se ţine de ~ra cuiva A stărui pe lângă cineva să facă un lucru. 4 (îe) A fi în - cu cineva A fi în ceartă, în duşmănie cu cineva. cârăgi v vz cărăvi
cârâi [At: CANTEMIR, IST. 53 / V: (reg) -răi, cărăi,gâ-,gărăi / Pzi: cârâi / E: câr + âi] 1 vi (D. unele păsări) A scoate sunete caracteristice, neplăcute, scurte şi guturale Si: cârcâi (1), câr câr ăţi, câr câţi. 2 vi (Fig; prt) A vorbi cu un ton ascuţit şi strident, care trădează ostilitate. 3 vi (Spc; d . porc) A grohăi. 4 vi (D. o persoană guşată) A sufla greu, producând un hârâit din gât. 5 vi (D. intestine) A chiorăi. 6 vt (Fig; fam) A cicăli.
7	vr A se certa. 8 vi (Prin apropiere de cârav) A fi bolnav uşor.
cârâială .v/‘[At: COSTINESCU / V: gâ-, (reg) -răi-, găr— / Pl: -idi. / E: cârâi + -eală] 1 (D. unele păsări) Emisiune de sunete caracteristice, neplăcute, scurte şi guturale Si: cârâire (1), cârâit1 (1), cârâtură (1).
2	(Ccr) Sunet caracterisic, neplăcut, scurt şi gutural, produs de unele păsări Si: cârâire (2), cârâit1 (2), cârâitură (2). 3 (Fig; fam) Cârtire. 4 (Fig; fam) Ceartă.
cârâie sf [At: DELAVRANCEA, S. 45 / Pl: - / E: net] (Pop; rar) 1 Dâră (de sudoare). 2 Murdărie pe piele. 3 (îs) O - de turtă (sau de pâine) Turtă (sau pâine) mare.
cârâire .s/|At: COSTINESCU / Pl: -ri I E: cârâi] 1-2 Cârâială (1-2). cârâit1 sn [At: SĂM. IV, 150 / Pl: -uri / E: cârâi] 1-2 Cârâială (1-2). cârâit2, -ă a [At: REV. CRIT. 1,129 / Pl: -iţi, -e / E: cârâi] 1 (D. sunete, glas etc.; prt) Strident. 2 Care trădează ostilitate. 3 (Pop; d. oameni) Certat cu cineva.
cârâitor, -oare [At: ALECSANDRI, T. 392 / Pl: ~i, -oare / E: cârâi + -tor] 1 a Care cârâie (1). 2 sf (Trs) Scârţâitoare cu care se alungă păsările.
3	sf (Fig) Termen injurios, întrebuinţat la adresa ţiganilor Si: cioară. 4 sm (Arg) Hoţ.
cârâitură sf [At: GANE / Pl: -ri / E: cârâi + -tură] 1-2 Cârâială (1-2). cârbaci sn vz gârbaci cârboanţă sfvz carboanţă cârboavă sf vz carboavă
cârc i [At: ALECSANDRI, T. 101 / E: fo] 1 (Pfm; îe) A nu (mai) zice (sau spune) nici — A nu mai zice (nici) o vorbă Si: a tăcea chitic. 2 (Bot; îc) —bun Plantă folosită împotriva flatulaţiei (Inula germanica).
cârcală sf [At: RĂDULESCU-CODIN / V: căr- / Pl: -le / E: srb cărcăli]
1	Lucru neterminat. 2 (Reg) Murdărie.
cârcaş sm [At: DA ms / Pl: -i / E: cârcă + -aş] (Reg) Persoană care transportă lemne din pădure cu spatele.
cârcă sf[At: DOSOFTEI, V. S. 14 / V: gârgă / E: srb krke] 1 (înv) Partea de sus a spinării omului, pe care se duce o povară. 2 (înv; pex) Spate. 3 (îlav) în - în spate. 4 (îe) A lua pe cineva în - A lua pe cineva sub protecţia sa. 5 (îae) A râde de cineva. 6 (îe) A avea pe cineva în -A o păţi cu cineva. 7 (îs) - de struguri Ciorchine de struguri. 8 (Reg) Creastă de munte Si: spinare, cârcăi v vz cârcâi
cârcăiac sm [At: ODOBESCU, S. I, 334. / V: -câi—, -ag, -câiag / P: -că-iac / Pl: ~aci / E: tc kirkayak] (Zlg; pop) Scolopendră. cârcăiag sm vz cârcăiac
cârcăială sf [At: COMAN, GL. / Pl: —/e/i / E: cârcăi + -eală] (Reg) Bârfă pe seama cuiva. cârcăit1 sn vz cârcâit1 cârcăit2, -ă a vz cârcâit2
cârcăleală sf [At: COSTINESCU / V: câr- / Pl: -eli / E: cărcăli + -eală] (Pfm) 1-6 Cârcălire (1-6).
cârcăli [At: COSTINESCU /V: căr-1 Pzi: ~lese / E: ns cf srb krkaljiti] 1-2 vtr (Pop; d. alimente) A (se) prăji superficial Si: (pop) a (se) perpeli. 3-4 vtr (Pfm) A (se) murdări. 5 vt (Pfm; spc) A scrie urât, ilizibil. 6 vt (Pfm; spc) A desena (sau a picta) urât, fară talent. 7 vt (Pop) A necăji.
8-9 vtr (Pfm) A face ceva prost, de mântuială.
cârcălire [At: COSTINESCU / V: căr-1 Pl: -ri / E: cârcăli] 1 (Pop; d. alimente) Prăjire superficială Si: cârcălit1.2 vtr (Pfm) Murdărie. 3 (Pfm; spc) Scriere urâtă, ilizibilă Si: cârcăleală, cârcălit1, cârcălitură. 4 vt (Pfm; spc) Mod de a desena (sau a picta) urât, fară talent Si: cârcăleală, cârcălit1, cârcălitură. 5 (Pop) Necăjire. 6 vtr (Pfm) Superficialitate.
cârcălit1 sn [At: MDA ms / V: căr-/ Pl: -uri / E: cârcăli] 1-6 Cârcălire (1-6).
cârcălit2, -ă a [At: DA ms / V: căr- / Pl: -iţi, -e / E: cârcăli] 1 (Pop; d. alimente) Prăjit superficial. 2 (Pfm) Murdărit. 3 (Pfm; spc) Scris urât şi ilizibil. 4 vt (Pfm; spc) Desenat (sau pictat) urât, fără talent. 5 (Pop) Necăjit. 6 (Pfm; d. oameni) Fără minte. 7 (Pfm; d. oameni) Neserios.
8	(Pfm) Superficialitate.
cârcălitor, -oare [At: COSTINESCU / Pl: -i, -oare / E: cârcăli + -tor] 1-4 smf, a (Pfm) (Persoană) care scrie sau desenează (pictează) urât. 5 smf (Fig) Scriitor fără talent.
cârcălitură sf [At: COSTINESCU / V: căr- l Pl: -ri / E: cârcăli + ~(i)tură] 1-6 (Pfm) Cârcălire.
cârcâi vi [At: ŞEZ. II, 66 / V: -căi, căr căi, (înv) gârcăi / Pzi: pers: 3 cârcăie / E: fo] 1 (D. unele păsări) A cârâi (1). 2 A imita sunetul produs de matca albinelor înainte de roit. 3 A imita orăcăitul broaştei. 4 (D. oameni) A scoate sunete nearticulate, de neînţeles Si: a cârâi. 5 A cârti. cârcăiac sm vz cârcăiac cârcăiag sm vz cârcăiac
cărcăiresf[At: MACEDONSKl,0.11,47/Pl: ~ri/E: cârcăi] 1 Emitere de sunete (neplăcute) caracteristice unor specii de păsări. 2 Sunet scos de găini (diferit de cotcodăcit).
cârcăit1 sn [At: PĂSCULESCU, L. P. 224 / Pi: ~e, -uri / E: cârcâi] 1-2 Cârcâire (1-2). 3 (îe) ~e multe şi ouă puţine Multă vorbă şi puţin folos.
cârcâit2, -ă a [At: ZANNE, P. ap. DA ms / V: -căit, -căită / Pl: -iţi, -e l E: cârcâi] 1-2 Care cârcâie (1,4).
cârcăitor, -oare a [At: MUSCEL, 7 / Pl: -i, -oare 1 E: cârcăi + -tor] (D. unele păsări) Care cârcâie mereu. cârcârăţi vi [At: ZANNE, P. I, 471 / Pzi: -ţese / E: net] A cârâi (1). cărcăţi vi [At: ZANNE, P. I, 473 / Pzi: -ţese / E: cârc + -ăţi] (înv) A cârâcâi. cârcea1 sfvz cârcel cărcea2 sfvz cărceie cârceabă sfvz cârcioabă
cărceag1 sn [At: LIUBA - IANA, M. 99 / Pl: -cege / E: srb kreag] (Ban) Urcior de pământ din care se bea apa.
cărceag2 sm [At: ENC. VET. / Pl: -cegi l E: cârcean css] (Pop) Boală care afectează oile sau vitele cf cârcean. cârceaie sf vz cărceie
cârcean sm [At: H VII, 77 / Pl: -eni / E net] (Reg) Păduche mare la oi. cârceană sfvz cărceie
cârcei [At: LB / V: -a, -cia, -ci / Pzi: -esc l E: cârcel] 1-2 vtr A (se) înconvoia. 3-4 vtr A (se) contracta din cauza unui cârcel. 5 vt (Iuz) A lega în fiare. 6 vt (Fig; îf cârd) A şicana. 7 vt (Fig; îaf) A mustra. cărceia1 v vz cârcei cărceia2 sf vz cărceie
cărceie sf [At: LB / V: -cea, -ceaie, -cei, -ceia, (reg) -ceană / Pl: ~ / E: net] 1 (îf -cea, -ceaie, cârceia) Cerc sau inel de fier. 2 Piesă de lemn sau de fier de la car, cu care se leagă tânjala de proţap (când se înjugă patru boi). 3 Brăţară cu care se fixează cuţitul coasei de coada acesteia.
4	(Trs) Inel de fier fixat de prăsele briceagului, de care acesta se leagă de şerpar. 5 Parte a joagărului care leagă ceafa de jos a jugului cu mâtea.
445
CÂRCEITOR
6	Nod în firele de ţesut. 7 (îf -ei, -cea) Amnarul de la războiul de ţesut.
8	Element prin care se fixează cureaua biciului de coada acestuia. 9 Parte care leagă lumânarea fântânii de cumpănă.
cârceitar, ~oare a [At: TDRG / Pl: -i, -oare / E: cârcei + -tor] (Nob) Care provoacă contracţii, crampe.
cârcel sm [At: BIBLIA (1688), 38/1 / V: ~cei, car ci / Pl: -cei, (înv) ~ceiuri / E: cf srb krc] 1 (Med) Contracţie bruscă şi involuntară a muşchilor de la extremităţi, însoţită, de obicei, de senzaţii dureroase. 2 (Med; iuz) Contracţie spasmodică a stomacului Si: (pop) mătrice, zgârci. 3 (îcs) De-a cârciul-babei Joc de copii, în care aceştia se dau de-a tumba Si: curcea-babei, crucea-babei. 4 (Fig) Ceartă. 5 (Bot) Organ vegetal care are aspectul unui fir răsucit în spirală, cu ajutorul căruia planta se agaţă de corpurile din jurul ei Si: acăţele, cir. 6 (Bot) Codiţa cu care este legat de curpen fructul pepenelui. 7 (îf -cei, cârci) Ciorchine mic de struguri.
8	(îf -cei, cârci) Ciorchine de struguri curăţat de boabe Si: greş. 9 (Bot; lpl) Brusture (Arctium lappa). 10 (Bot) Gălbează (Cuscuta trifolii).
11	(Bot) Mic arbust erect din familia gnetacee, noduros, tortuos şi foarte ramificat, cu foi dioice, reduse până la 2 mm, al cărui fruct este o bacă falsă, de culoare roşiatică şi care creşte pe terenuri lutoase sau stâncoase (Ephendra distachya). 12 (Trs) Floare brodată pe umerii iei Si: bănicel.
13	(îf cârci) Arbore acoperit cu brumă, iarna. 14 (Ent) Căpuşă. 15 Copil sau tânăr isteţ, energic, ştrengar.
cârchiparsm [At: CHEST. IV, 92/29 / Pl: -i / E: net] (Reg) Loc cu multe ridicături mici de pământ. cârci v vz cârcei cârcia v vz cârcei cârcimă sf vz cârciumă cârcimăreasă sf vz cârciumăreasă cârcimăriţă sfvz cârciumăriţă
cârcin1 sn [At: HEM 218 / A: net / Pl: net / E: net] (Reg) 1 Broască.
2	Urcior. cârcin2 sn vz carchin
cârcioabă şf[At: N. LEON, MED. 84 / V: -cea- / Pl: -be / E: cf cârcioc] (Ent) Căpuşă. cârciob sn vz cârciog1 cârciobdr sm vz cârciogar
cârciobaş sm [At: DA / Pl: -i / E: cârciob + -aş] 1-2 Cârciogar (1-2). cârciobov sm [At: N. REV. ROM. I, 11 / Pl: -i / E: cârciob] 1-2 Cârciogar (1-2). cârcioc sn vz cârciog cârciocar sm vz cârciogar cârciocăresc, -ească a vz cârciogăresc cârciocărie sfvz cârciogărie
cârciocos, ~oasă a [At: ALECSANDRI, T. 257 / Pl: -oşi, -oase / E: cârcioc + -os] Plin de cârciocuri Si: dificil.
cârciog1 sn [At: ALECSANDRI, T. 257 / V: -ob, ~oc, corcioc / Pl: -uri /E: ucr KpyuQK] (Reg) 1 Tertip. 2 Subtrefugiu. 3 Dificultăţi făcute în afaceri. 4 Proces. cârciog2 sm vz hârciog
cârciogar sm [At: ALECSANDRI, T. 840 / V: ~obor, -car, -ciubăr, cor~ / Pl: -i / E: cârciog + -ar] (Reg) 1 Om căruia îi plac cearta, procesele.
2	Om care găseşte o obiecţie la orice Si: cârciobaş (1), cârciobov (1), cârcotaş. 3 (înv) Apărător la judecătorii Si: cârciobaş (2), cârciobov (2).
cârciogăresc, -ească a [At: ALECSANDRI, T. 257 / V: -ocă- / Pl: -eşti / E: cârciogar + -esc] (Reg) 1 Care aparţine cârciogarului (1). 2 Care provine de la cârciogar (1). 3 Specific cârciogarului (1). 4 Referitor la cârciogar (1).
cârciogărie sf [At: DA / V: -ocă-1 Pl: ~ii / E: cârciogar + -ie] 1 Şicană.
2	Chiţibuş.
cârciomee sf [At: CHEST. II, 455/9 / Pl: net / E: net] Parte a fântânii nedefinită mai îndeaproape.
cârcior, ~oară a [At: LUIBA - IANA, M. 114 / Pl: -i, -oare / E: net]
1	Strâmb. 2 (îs) Oaie ~oară Oaie cu lâna creaţă sau cu coarnele răsucite.
cârciubar sm vz cârciogar
cârciulau sm [At: CHEST. S. / Pl: ~ă/ / E: net] (Reg) Cârcotaş. cârciuliu, -ie a [At: CHEST. S. / Pl: -ii l E: net] Chircit. cârciumar sm [At: DOSOFTEI, V. S., ap. DA / V: -cim-,-rşmar, (reg) căjmar, crăcimar, crâcimar, crâjmar, crâşmar, crijmar, crişmar / Pl: ~i / E: cârciumă + -ar] Proprietar de cârciumă.
cârciumă .s/'[At: CORESI, ap. GCR I, 20 / V: -cimă, cârşmă, câjmă, crâcimă, crâjmă, crâşmă, crişmă / Pl: -mi, (înv) -me / E: vsl Kpsij&Wd] (Pop) Local unde se consumă băuturi alcoolice (şi mâncare).
cârciumăreasă sf [At: BAR AC, T. 31 / V: crâşm-, (reg) -cim-, câşmă-reaţă / Pl: -ese / E: cârciumar + -easd] 1 Nevastă de cârciumar Si: cârciumăriţă (1). 2 Proprietăreasa unei cârciumi Si: cârciumăriţă (2).
3	(Bot) Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse, ovale, cu flori mari divers colorate Si: (reg) bulgarce, capul-cucului, căpitani, cătănuţă (3), coconi, coconiţe, doamne, domnişor, garoafă, gura-paharului, leliţă, maior, măciucă, nemţişor, nemţoaice, ochiul-cucului, ochii-cuc ului, pătlăci, pană, pofta-femeii, ruji-mici, ruguşiţe, schelcuite de Ţarigrad, tare Ici, tur nur ele, turcoaice (Zinnia elegans).
câciumări [At: MOXA 360/13 / V: -cim-, crâşm- I Pzi: -resc / E: cârciumar] 1 vi (Pop) A avea în proprietate o cârciumă. 2 vi (Pop) A vinde într-o cârciumă. 3 vi (Pop) A servi într-o cârciumă. 4 vi (Pop; iuz) A bea într-o cârciumă. 5 (înv; pgn) A face negoţ ilicit cu ceva.
cârciumărie1 sf [At: COSTINESCU / E: cârciumar + -ie] Meseria cârciumarului Si: cârciumărit (3).
cârciumărie2 i/[At: JIPESCU, O. 51 / Pl: ~i/ / E: cârciumări] (îvr) Petrecere în cârciumă.
cârciumărit sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 403/1 / V: crâşm- / Pi: -uri / E: cârciumări] 1 Vânzare într-o cârciumă. 2 Servire într-o cârciumă.
3	Cârciumărie1. 4 (înv) Impozit care era perceput pe cârciumi.
cârciumăriţă sf [At: (a. 1741) URICARIUL, IV,405/3 /V: (reg) cârşm-, cârjm-, crâşm- / Pl: -ţe / E: cârciumar + -iţă] 1-2 Cârciumăreasă (1-2).
cârciumiodră .v/‘[At: TEODORESCU, P. P. 545 / Pl: -re / E: cârciumă + -ioară] 1-2 (Şhp) Cârciumă (mai mică). cârcneală sf vz crâcneală cârcni v vz crâcni cârcoabă sfvz cârcioabă cârcofeală sfvz cârcoveală
cârcomi vr [At: DA ms / Pzi: -mese / E: net] (Reg) A se codi (din lene sau nesupunere).
cârcoseală i/[At: I. CR. VII, 155 / Pl: -eli i E: cârcosi + -eală] (Reg)
1	Minuţiozitate. 2 întârziere.
cârcosi vr [At. I. CR. VII, 155 / Pzi: -sesc l E: net] (Reg) A-şi pierde timpul cu nimicuri. cârcota [At: DA / Pzi: -tez / E: cârcotă + -a] 1-6 Cârcoti1 (1-6). cârcotaş, ~ă smf, a [At: COSTINESCU / Pl: -i, -e / E: cârcotă + -aş] 1-2 a (Pfm) (Persoană) care caută mereu ceartă Si: cârşelnic (1). 3-4 (Om) care este veşnic nemulţumit Si: (pop) cârtitor, cârcotat sn [At: MDA ms / Pl: -uri l E: cârcotă] 1-6 Cârcotit1 (1-6). cârcotă sf [Au. POLIZU / V: ~cută / Pl: -te / E: cf srb krkotja „inflexibilitate"] (Pfm) 1 Neînţelegere. 2 Ceartă. 3 (îe) A intra (sau a se băga, a pune, a umbla) în ~ (cu cineva) A se certa (cu cineva). 4 (Ccr; uneori complinit prin „de om") Om veşnic nemulţumit. 5 (Ccr) Om indecis, care caută mereu subtrefugii. 6 (Csc; Ban) Mulţime de oameni îngrămădiţi la un loc Si: îmbulzeală, înghesuială, cârcoteală a/[At: BARCIANU / Pl: -eli / E: cârcoti + -eală] 1 Pretext.
2	Subtrefugiu.
cârcoti1 [At: REV. CRIT. III / Pzi: -tesc / E: cârcotă] (Pop) 1 vir A se certa mereu Si: a cârcota (1). 2 vi A-şi arăta nemulţumirea Si: a cârcota
(2), a cârti. 3 vi A căuta subterfugii Si: a cârcota (3). 4 vi A tărăgăna.
5	vi A încurca. 6 vi (Ban; îf -ta; d. viermii dintr-un cadavru) A viermui. cârcoti2 vr [At: DA ms / Pzi: -tesc / E: fo] (Reg) 1 A râde. 2 A chicoti.
446
CÂRLIG
cârcotit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cârcoti1] 1 Ceartă. 2 Nemulţumire. 3 Căutare de subtrefugii. 4 Tărăgănare. 5 Indecizie. 6 (D. viermii dintr-un cadavru) Viermuiala. cârcotit2, -ă a [At: MDA ms / PI: ~uţi, -e / E: cârcoti1] 1 Certat.
2	Nemulţumit. 3 Căutat de subterfugii. 4 Tărăgănat. 5 Indecis. 6 Viermuit. cârcotit3 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cârcoti2] 1 Râs. 2 Chicoteală. cârcotit4, -ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi / E: cârcoti2] 1 Râs. 2 Chicotit. cârcotos, —oasă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: -oşz, ~oa.se' / E: cârcotă
+ -os] (Pop) Certăreţ.
cârcoveală sf [At: ŞINCAI, HR II, 294/9 / V: -o/e- / Pl: -e/e / E: net] (Reg) 1 Minciună. 2 Pretext. 3 Subterfugiu. cârcsărdar sm vz cârcserdar
cârcserdar sm [At: BELDIMAN, T. 389 / V: -săr- / Pl: -i / E: tc kirkserdari] (Tcî) 1 Căpitan de jandarmerie (la turci). 2 Comandantul unei potere.
cârcuşă sf[At: BĂCESCU, P. 23 / Pl: -se / E: net] (Iht) Moioagă. cârcei/, -ă a [At: NOVACOVICIU, C. B. I, 6 / Pl: ~iţi, ~e / E: net] (Reg) Plin de boli contagioase Si: ţăncuşat. cârcută sfvz cârcotă	.	„	.
cârd1 sn [At: N. COSTIN, L. I. A. 53/12 / V: cărd t Pl: ~uri / E: srb krd] 1 Grup mare de animale, de păsări, peşti etc. de acelaşi fel, care se află împreună Si: ciopor, cireadă, haită, stol, turmă. 2 (Prt) Ceată (mare) de oameni (adunaţi la întâmplare sau mergând în dezordine) Si: bandă1.
3	(îla) Cu -ul în număr mare. 4 (îe) A se pune (sau a intra, a-şi pune, a-şi băga) (boii) în - cu cineva (sau cu dracul) A se asocia cu cineva (în vederea unor acţiuni reprobabile). 5 (D. timp; fam) Mulţime (de ani, de vreme). 6 (îlav) De (la) un - de vreme De un timp încoace.
cârd\ sm [At: PANŢU, PL.2 / Pl: net / E: net] (Bot) Varga ciobanului (Dipsa/cus silvestris). câraamă sfvz cardamă
cârdăşi [At: ŞIO / V: cărdoşi, căr~ / Pzi: -sesc / E: cârdaş] (Pop) 1 vt J\ forma o ceată. 2 vt (Fig) A snopi în în bătăi. 3 vr A se întovărăşi.
cârdăşie sf [At: TDRG / V: căr- / Pl: -ii / E: cârdaş + -ie] (Prt) 1 Asociere. 2 (Ccr) Clică.
cârdei sn [At: CHEST. V, 20/114 / Pl: ~e / E: cârd + -ei] (Reg; îs) -de babane Turmă de oi bătrâne.
cârdişorsn [At: CHEST. V, 18/73 / Pl: -oare / E: cârd + -işor] 1-2 (Şhp) Cârd (mic) Si: cârdurel (1-2), cârduţ (1-2). 3 (Reg; spc) Cârd (1) mic de oi (cuprinzând între 100 şi 200 de capete).
cârdui [At: DOSOFTEI, V. S. 146/2 /Pzi: ~/esc, cârdui/E: cârd] 1-2 vtr (D. păsări şi mamifere) A (se) aduna în cârd (1). 3-4 vtr (Pop; d. oameni) A (se) aduna în grupuri. 5 vr (Prt) A se întovărăşi. 6 vr (înv) A despărţi în mai multe grupuri.
cârdurel sn [At: ŞEZ. I, 51 / Pl: ~e / E: cârduri (pil cârd) + -el] 1-2 Cârdişor (1-2). cârduţ sn [At: ŞEZ. I, 51 / Pl: ~e / E: cârd + -uţ] 1-2 Cârdişor (1-2). cârgealâu sm vz cârjaliu cârhală sfvz crihală
cârhoisn [At: H VIII, 137 /Pl: -oaiel E: cf corhană] (Ban) Ridicătură de piatră (uneori acoperită cu arbori) care se află deasupra unui deal ori munte.
cârjaliu sm [At: DIONISIE, C. 198 / V: -geă/-, -Jă/- / Pl: -ii / E: tc kirgali] 1 (Ist) Tâlhar turc care făcea parte din trupele disciplinate de rebelul Pazvanoglu, din a doua jumătate a sec. al XlX-lea Si: (înv) pasvantliu, pasvangiu. 2 (îvr) Om viteaz. 3 (înv) Tâlhar dintr-o bandă. 4 (Nob; prin apropiere de ,,cârjă“) Om neputincios.
cârjancă sf [At: JAHRESBER. IX, 227 / Pl: ~nce I E: net] (Iht; pop; şhp) 1-2 Plătică (mică).
’ cârjă sf [At: LET. III, 290/19 / V: -j(t> / Pl: -/e, (îvp) ~ji / E: vsl «yxy?h] 1 Baston (încovoiat în partea superioară) care serveşte la susţinerea corpului în timpul mersului mai ales la bătrâni şi bolnavi Si: baston, băţ, bâtă, toiag. 2 (înv) Baston care servea ca însemn al puterii Si: sceptru.
3	Baston care serveşte ca simbol al unei demnităţi (papale, episcopale)
Si: hazran. 4 Băţ cu partea superioară bifurcată, fixată sub braţ, de care se sprijină în timpul mersului oamenii infirmi. 5 (Fig) Sprijin. 6 (îcs) De-a ~ja Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 7 (Pop; îe) A da —je A bate cu cârja (1). 8 (Atm; îs) -ya aortei Porţiunea curbată pe care o prezintă artera aortă după ieşirea din inimă. 9 (Pop) Băţ (lung de un metru şi jumătate) cu care se amestecă urda când fierbe Si: cârlig (17). 10 (Pop) Piesă la joagăr. 11 (Pop) Chinga unei luntre. 12 (Pop) Unealta cu care rade cojocarul pieile. 13 (Pop) Manivelă care serveşte la ridicarea şi coborârea coşurilor în mină. 14 (Pop) Manivelă care pune în mişcare nişte lopăţele la cazanul de fabricat ţuică. cârjăliu sm vz cârjaliu
cârjăi vi [At: MAT. FOLK. 1230 / Pzi: -/esc / E: cârjă] (D. bătrâni; rar) A merge sprijinit în cârjă (1). cârje <sfvz cârjă
cârjencuţă sf [At: JAHRESBER. IX, 227 / Pl: ~re / E: cârjancă + -uţă] 1-2 (Şhp) Cârjancă (mai mică). cârjie sfvz cârjă
cârjioară sf [At: MARIAN, î. 490 / P: ~ji-oa~ / Pl: -re / E: cârjă + -ioară] 1-2 (Şhp) Cârjă (1-2) (mică). cârjmă sfvz cârciumă cârjmăriţă sfvz cârciumăriţă cârjrii v vz scrâşni cârjob, -ă a vz gârjob
cârjobavr [At: DA ms / Pzi: -/?ez / E: cârjob] A se îngârjoba. cârjobăt, -ă a [At: DA ms / PI: -aţi, ~e l E: cârjoba] îngârjobat. cârjoi sn [At: DA ms / Pl: -oaie / E: cârjă + -oi] Babă care stă la marginea unei păduri.
cârjoiăt, -ă a [At: MURNU, I. 52 / Pl: -aţi, -e / E: cârjoi + -at] (Pop; mai ales despre cioc, gheare, coarne) încovoiat. cârjoitură sfvz cârjovăitură
cârjovăitură .s/[At: 1579 DA ms / V: (reg) -oft- / Pl: -r/ / E: cârjovăi + -itură] (îrg) Cotitură (a unei ape). cârhc sn vz cârlaci
cârhcisn [At: ŞĂINEANU, D. U. / V: -ac / Pl: net / E: srb krilas] (Mrn; înv) 1 Vas cu pânze. 2 Luntre mică cu fundul turtit.
cârlan [At: BIBLIA (1688), 22/1 / V: căr-,gă- / Pl:	(6)	-e	/ E: net]
1	sm Miel sau ied care a încetat să mai sugă. 2 sm Miel sau ied până la vârsta de circa un an. 3 sm Mânz sau cal tânăr până la vârsta de circa trei ani. 4 sm (Fig) Bărbat afemeiat Si: crai, (prt) taur. 5 a (îs) Lână ~ă Lână scurtă, cu firul subţire, tunsă de pe cârlani (1-2) sau de pe oi tinere. 6 sn Capitel. 7 sm (Trs) Porţiune din hornul cuptorului din casă, care ţine până la pod şi este făcută din cahle Si: ursoaie.
cârlanţă sf [At: REV. CRIT. IV, 141 / S: châr~ / Pl: -re / E: net] Furcă sau cârlig cu care se trage gunoiul din case Si: cârlig.
cârlăiqr, -oară smf [At: H XI, 184 / V: căr- / Pl:	-oare / E: cârlan
+ -ior] 1-6 Cârlan (1-3) (tânăr) Si: cârlănaş (1-6), cârlănuţ (1-6). cârlănar sm [At: H I, 34' / Pl: -i / E: cârlan + -ar] (îrg) Cioban. cârlănaş sm [At: CANTEMIR, IST. 19IV: (reg) căr- / Pl: -i / E: cârlan + -aş] (Pop) 1-6 Cârlăior (1-6).
cârlăniţă ş/ŢAt: PĂSCULESCU, L. P. 6 / Pl: -re / E: cârlan + -iţă] Cârlăioară.
cârlănuţ sm [At: GIUGLEA, DR. 1,247 / Pl:	/	E: cârlan + -uţ] (Pop)
1-6 Cârlăior (1-6). cărlău sm [At: MAT. FOLK. 390 / Pl: -ă/ / E: cârlan] Cârlan (3). cârlebă s/[At: LIUBA -1 ANA, M. 111 / A: nct l Pl: net / E: net] (Ban) Oaie cu coarnele răsucite, întoarse înainte.
cârlibonţ sn [At: VICIU, GL. / Pl: net / E: ns cf cârlebă] (Trs) Cui de lemn sau de fier din capătul cârligului, cu care se scoate apă din fântână.
cârlibuşă j/[At: DENSUSIANU, Ţ. H. 83 / Pl: net / E: cârlebă + -uşă] 1-2 (Reg; şhp) Cârlebă (mică). cârlicuş sm vz ciricuş
cârlig sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. 1,194/12 / V: căr- / Pl: ~ige, (îvp) ~igi / E: cf bg KSqum] 1 Piesă de metal cu un capăt îndoit, de care
447
CÂRLIGA
se atârnă, se prinde etc. un obiect. 2 (îlv) A se face ~ A se strâmba. 3 (îal) A se ghemui. 4 (îe) A pune ~ într-o acţiune A încurca treaba Si: a pune beţe-n roate. 5 (îe) A se pune în Mge A face cauză comună. 6 (îe) A fi în Mge cu cineva A fi în strânsă prietenie cu cineva. 7 (Fig; lpl) Răutate.
8	(îcs) De-a -ul Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 9 Prăjină cu un capăt (metalic) încovoiat, care serveşte la scoaterea găleţii cu apă din fântână. 10 Partea metalică a undiţei, de forma unui ac îndoit, în care se prinde peştele. 11 Undiţă mare şi groasă de fier sau de oţel, foarte bine ascuţită la vârf. 12 încuietoare la o uşă, la o poarta etc. în formă de bară metalică subţire sau de cui lung, încovoiat la un capăt, care se prinde într-un belciug, într-un ochi de metal etc. 13 Andrea. 14 Mic dispozitiv cu care se prind rufele pe frânghie. 15 Parte a copcii1 (1) care se agaţă în inelul metalic. 16 (Reg) Căprior. 17 (Pop) Cârjă (9). 18 (Pop) Parte a plugului ţărănesc nedefinită mai îndeaproape. 19 (Pop) Componentă a săniei sau carului. 20 (înv) Ancoră. 21 Cuiul de care se prinde vâsla de luntre Si: strapazan. 22 Bâtă ciobănească adusă puţin la un capăt (care serveşte şi ca armă) Si: cârjă (1). 23 (îvp) Sceptru. 24 (Rar) Mlădiţă sau cârcel de viţă de vie. 25 (Bot; îc) ~uI-ciobanului Plantă sălbatică nedefinită mai îndeaproape. 26 Motiv ornamental de forma unui cârlig (1), făcut pe cojoace ţărăneşti sau pe ouă încondeiate. 27 Semn făcut în urechea oii Si: clenci,preducea. 28 Dans ţărănesc nedefinit mai îndeaproape. 29 Figură de dans ţărănesc care constă în împletirea picioarelor. 30 (Fig) Afacere tăinuită. 31 (Fig) Legături ascunse Si: complicitate. 32 (îe) A avea ~ la (sau pentru) cineva A simpatiza pe cineva. 33 (Fam) Subterfugiu. cărliga v vz încârliga
cârligaş sn [At: DEX / Pl: -e / E: cârlig + -aş] 1-2 Cârligel (1-2). cărligat sm [Âţ: COTEA NU, PL. 20 / V: căr~ / Pl: -a ţi f E: câr liga] (Bot; şlf; mpl) Răcuieţ (Poligonum bistorta). cârligată sfvz încârligată
cârligăţea1 sf [At: BORZA, D. / Pl: -e/e / E: cărligat + -ea] (Bot)
1	Răchitan (Lythrum salicaria). 2 Sorbestrea (Sanguisorba officinalis). cârligăţea2 sfvz încârligăţea
cârligăţică1 sf [At: BORZA, D. / Pl: ~ici / E: cărligat + -ică] (Bot)
1	Răcuieţ (Polygonum bistorta). 2 Sorbestrea (Sanguisorba officinalis). cârligăţică2 sfvz încârligăţică cârligătură sfvz încârligătură
cărligean sm [At: JAHRESBER. VIII, 315 / Pl: -igeni / E: cârlig + -ean]
1	Hoţ. 2 Tâlhar.
cârligel [At: COSTINESCU / V: căr- / Pl: ~e, -igei i E: cârlig + -el] 1-2 sn (Şhp) Cârlig (1) (mic) Si: cârligaş (1-2). 3 sn Croşetă. 4 sn Cârlig
(12)	de fereastră. 5 sn Cârlig (14). 6 sn Cârlionţ. 7 sm (Bot; mpl) Căldăruşă (Aquilegia vulgaris). 8 sm (Bot; mpl) Viorea (Viola odorata). 9 sm (Bot; şîc) ~ei-pătaţi Trei-fraţi-pătaţi (Viola tricolor). 10 (Bot; îf căr-) Răcuieţ {Polygonum bistorta). 11 (Bot) Nemţişor (Consolida regalis). 12 (Bot; mpl) Răcitoaică (Epilobium roseum). 13 (Bot; îc) ~ei-de-somot (Viola wittrockiana).
cârligeţe s [At: BORZA, D. / E: cf cârlig] (Bot) Răcuieţ {Poligonum bistorta).
cărligioară sf [At: PANŢU, PL.2 / Pl: -re / E: cârlig + -ioară] (Bot; reg; mpl) Iarbă-roşie {Bidens cernuus).
cârligior sm [At: PANŢU, PL.2 / Pl: ~/ / E: cârlig + -ior] (Bot) Dentiţă {Bidens tripartitus).
cârliguţ sn [At: MARIAN, î. 165 / Pl: -e / E: cârlig + -uţ] 1 (Reg) Aluat de făină de grâu copt. 2 (Bot; lpl) Răcuieţ {Polygonum bistorta). cârlioanţă sf vz cârlionţ cârlion sn vz cârlionţ
cârlionţ [At: I. VĂCĂRESCU, P. 100 /15 / P: -li-onţ / V: -oanţă sf, -on, sc- l Pl: (1) ~/, (3) -oanţe / E: net] 1 sm Şuviţă de păr răsucită în spirală Si: buclă, cârligel (6), perciune, scâr, zuluf. 2 av Răsucit. 3 sn Unealtă de prins peşte de forma unei linguri foarte mari Si: cârstaş, chipcel, posfat,târboc Ci năpatcă.
cârlionţa vtr [At: PANN, ap. TDRG / P: -li-on- / Pzi: -ţez / E: cârlionţ] 1-2 (D. păr, fire etc.) A (se) face cârlionţi (1) Si: a (se) încreţi, (pop), a (se) încârliga, a (se) încârlionţa.
cârlionţat, -ă a [At: DELAVRANCEA, S. 40 / P: -li-on- / Pl: ~aţi, ~e / E: cârlionţa] 1 (D. păr) Cu cârlionţi Si: buclat, (pop) încârlionţit.
2	(D. oameni) Care are părul buclat.
cârliş s [At: BORZA, D. / Pl: net / E: net] (Bot; reg) Ricin {Ricinus communis). cârliţă sfvz cârtiţă
cârloanţă sf[At: CHEST. II, 314/316 / Pl: ~ţe / E: net] 1 Dispozitivul din preajma cuptorului, pe care ţăranii îşi pun hainele la uscat. 2 Lespezile de piatră din care este construit hornul prin care trece fumul din vatră în pod Si: cahlă. 3 încuietoare pentru grajd, şură etc Si: clanţă, cleampă. cârlobat, -ă a vz gărjob
cârlobatiţă ş/ŢAt: BORZA, D. / A: net / Pl: net / E: net] (Bot; reg) Căldăruşe {Aquilegia vulgaris). cârlogan sm vz cărlogancă
cârlogancă sf [At: DDRF / V: cârlogan sm / E: net] Varietate de struguri cu coajă purpurie şi boaba mare cărnoasă.
cârloi vi [At: ALRM I/II h. 312 / Pzi: -iese / E: net] (Trs; d. copii) 1 A plânge. 2 A urla. cărloiet, -ă a [At: COMAN, GL. / Pl: -eţi, -e / E: net] (Reg) încârligat. cârluşă .v/[At: CHEST. V, 68 / Pl: ~şe / E: net] (Reg) Oaie cu coarne lungi şi aplecate de la vârf înainte. cărmacea sf vz cârmaci cârmaci1 sm vz carmac
cârmaci2 sm [At: COD. VOR. 85/14 / V: căr-, -aş, (înv) (3-6) -ace sfl Pl: - IE: bg KtpMac] 1 Persoană (sportiv) care manevrează cârma unei ambarcaţii Si: pilot. 2 (Iuz; spc) Plutaşul care conduce o coloană de plute, considerat cel mai destoinic Si: (iuz) dălcăuş, plutaş, vătaf. 3 (Fig) Conducător. 4 (Fig) Guvecnator. 5 (Fig) Administrator. 6 Berbec mare, oaie sau miel cu clopot, care merge în fruntea turmei. 7 Pisc de sanie. cărmaş sm vz cârmaci
cârmă .v/'[At: COD. VOR. 94/2 / V: cur-, câr-1 Pl: -me / E: vsl k^ua]
1	Piesă mobilă care serveşte la menţinerea sau la schimbarea direcţiei de mers a unei ambarcaţii, a unei nave sau a unui aparat de zbor. 2 (Mrn; înv) Pupă1.3 Vâslă. 4 Proţapul morii de vânt. 5 (Fig) Conducere. 6 (Fig) Guvernare. 7 (Fig) Conducător.
cârmăcit, -ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 50/2 / Pl: -iţi, -e IE: cârmaci + -it] (înv) Cârmit.
cârmăciţă sf [At: CIAUŞANU, R. SCUT. 79 / Pl: -ţe / E: cârmaci + -iţă] (Rar) 1 Soţia cârmaciului2 (1). 2 (Fig) Femeie care se află la conducere Si: conducătoare, cârmuitoare. cârmălui [At: DA / Pzi: -iese l E: cârmă + -ălui] Cârmi (1,3). câr-mâr av vz câr
cârmâz [At: (a. 1681) HEM 2066 / V: carmuză şf, cărmâz, căr-, cărmuz, -mus, -muz, (înv) a-, -mez, chermes / Pl: net / E: tc kirmiz] 1 sms (Ent; înv) Insectă originară din Mexic, care trăieşte pe o specie de stejar şi a cărei femelă depune pe acest arbore gogoşi rotunde şi roşii {Coccinilla).
2	sm (Bot) Plantă erbacee cu flori mici, de culoare alb spre roz, cu fructe în formă de bobiţe mici roşii sau negre, întrebuinţate drept colorant {Phytolacca americana). 3 sm (Bot) Hurmuz {Symphoricarpus albuş). 4 sn (Şîs chermes mineral) Preparat chimic de antimoniu, întrebuinţat în medicină. 5 sn Substanţă colorantă roşie extrasă din fructele de cârmâz
(2)	sau din gogoşile de cârmâz (1) Si: carmin. 6 sn (Îrg) Sirop preparat din cârmâz (2).
cârmăziu, -ie [At: ŞIO IV: -muz-, -muzie, -mifiu, -mijie, căsmăjiu, căsmăjie, irmiziu, irmizie / Pl: -ii / E: cârmâz + -iu] 1 a (Pop) Roşu viu.
2	sn (înv; îf irmiziu) Piele roşie. 3 sf (înv; îf irmizea) Cizmă roşie.
cârmeală i/[At: TDRG / Pl: -eli / E: cârmi + -eală] 1 (Pop) Cotitură.
2	(Pop; fig) Schimbare în desfăşurarea unei acţiuni. 3 (Fig) Schimbare survenită în atitudinea sau comportamentul cuiva. cârmenţi smp [At: BUCUŢA, ap. DA ms / E: net] (Reg) Cârcei.
448
CÂRNILEAGĂ
cârmez sm vz cârmâz
cârmi vti [At: DOSOFTEI, V. S., ap. DA / Pzi: -mese / E: vsl KpoyMHTH]
1	A manevra cârma unei ambarcaţii, a unei nave, schimbând direcţia de mers Si: a conduce, a pilota, (pop) a cârmălui (1), a cârmui (1). 2 A întoarce carul într-o anumita direcţie Si: a hartoi. 3 A întoarce într-o anumită direcţie un vehicul Si: a vira, (pop) a cârmălui (2), (îvp) a cârni.
4	(îe) A ~roata morii A da drumul apei pe scoc. 5 (Pgn) A coti. 6 (Rar; fig) A se abate de la cele spuse, de la cele hotărâte Si: (îvp) a cârni (12). 7 (înv; fig) A conduce.
cârmijiu, ~ie a vz cârmâziu
cârmire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: cârmi] 1 Manevrare a cârmei unei ambarcaţii, schimbând direcţia de mers Si: cârmit (1). 2 Schimbare a direcţiei de mers Si: întoarcere, virare, (reg) cârnire, cârmit, încârnire.
3	(Pgn) Cotire. 4 (Rar; fig) Abatere de la cele spuse, de la cele hotărâte Si: cârmit (4). 5 (Fig; îas) Conducere.
cârmiş sns [At: PAMFILE, A. R. / E: cârmi + -iş] 1 (îs) Loc de ~ Loc de întors. 2 (îas; fig) Scăpare. cârmit1 sn [At: MDA ms / PI:.~uri / E: cârmi] 1-5 Cârmire (1-5). cârmit2, a [At: MDA ms / Pl: -iţi, ~e l E: cârmi] 1 (D. ambarcaţii) Cu direcţia de mers schimbată. 2 (D. vehicule) întors într-o anumită direcţie. 3 Cotit. 4 Abătut de le cele spuse, de la cele hotărâte. 5 Condus.
cârmitor, ~oare [At: COD. VOR 123/5 / V: (înv) ~iw / Pl: ~/, ~oare / E: cârmi + -tor] (înv) 1-2 smf, a (Persoană) care conduce. 3-4 (înv) smf, a (Persoană) care guvernează. 5 .s/Cârmă (1).
cârmiţă sf [At: DA ms / Pl: ~ţe / E: cârmă + -iţă] 1-2 (Şhp) Cârmă (1) (mică).
cârmoajă sf [At: PSALT. 314/14 / V: carmojie, căr~, ~moj sn, ~muj sn, com~ / Pl: ~ye, ~oji / E: ctm vsl Kefwiyx + coajă] 1 (Reg) Rest alimentar. 2 (Reg) Firimitură. 3 (înv; îf ~muj) Jertfă. 4 (înv; îf ~muj) Dar2.
5	(înv; îf cârmuj) Pomană.
cârmoc sn [At: ANTIPA, P. 76 / Pl: ~oace / E: cârmă + -oc] 1 Partea din spate a luntrei. 2 Cârmog (2).
cârmog sn [At: DAM&, T. 11 / Pl: net / E: cârmă + -og] (Reg) 1 Ciocul leucii. 2 Instrument de pescărie nedefinit mai îndeaproape Si: carmaci, cârmoc (2). cârmoj sn vz cârmoajă
cârmofi vt [At: SĂGHINESCU, V. / Pzi: ~ye.se / E: cârmoajă] (D. firimituri, mămăligă etc.) A face cocoloaşe. cârmojie sf[At: COMAN, GL. / Pl: net / E: net] (Reg) Necaz. cârmofiţă .s/[At: VICIU, GL. / Pl: ~ţe / E: cârmoajă + -iţă] 1 Rest alimentar. 2 (Dep) Hrană de calitate inferioară.
cârmui [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 122/9 / Pzi: ~e.se / E: cârmă + -ui] 1 vt (Rar) A conduce cu ajutorul cârmei. 2-3 vtr A (se) conduce. 4-5 vtr A (se) guverna. 6-7 vtr A (se) administra.
cârmuire *s/[At: (a. 1773) GCR II, 87/1 / Pl: ~n / E: cârmui] 1 (Reg) Conducere a unui vas cu ajutorul cârmei. 2 Conducere. 3 Guvernare.
4	Administrare. 5 (Ccr) Organ de conducere.
cârmuit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~«n / E: cârmui] 1-4 Cârmuire (1-4). cârmuit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iţi, ~e / E: cârmui] 1 (Rar) Condus cu ajutorul cârmei. 2 Condus. 3 Guvernat. 4 Administrat.
cârmuitor, ~oare smf, a [At: NEGRUZZI, S. I, 179 / P: ~mu-i~ / Pl: ~i, -oare / E: cârmui + -tor] 1-2 (Persoană) care conduce o acţiune. 3-4 (Persoană) care administrează o instituţie. 5-6 (Persoană) care guvernează un stat.
cârmuitoresc, ~ească a [At: ODOBESCU, S. III, 38 / Pl: -eşti / E: cârmuitor + -esc] (Nob) 1-4 Care aparţine cârmuirii (1-4). 5-8 Care se referă la cârmuire (1-4). 9-12 Specific cârmuirii (1-4). 13-16 Care provine de la cârmuire (1-4). cârmuj sn vz cârmoajă cârmus sm vz cârmâz cârmuz sm vz cârmâz cârmuziu, ~ie a vz cârmâziu
cârn, cârnă [At: MOXA, 378 / Pl: ~/, ~e / E: vsl Kp8ri$] 1 a Cu nasul tăiat. 2 a (D. nas, rar d. bot) Mic, scurt şi cu vârful ridicat puţin în sus. 3-6 smf, a (Persoană sau, rar, animal) care are nasul sau botul cârn (1-2).
7	sm (Spc) Câine cu botul turtit. 8 a (D. obiecte) Cu vârful îndoit în sus.
9	a (Pex) Strâmb. 10 sf Vas pentru transportul oamenilor de la un ţărm
la altul Si: brudină. 11 .s/(Ent) Insectă de apă cu	foarte	multe	picioare,
de forma unei obezi Si: lătăuş, obadă.
cârnag sn [At: CHEST. V, 167 / Pl: net / E: net] (Reg) Boală a oilor, nedefinită mai îndeaproape. câmatsm [At: ANON. CAR. /V: (pop) ~af / Pl: -aţi / E: ml carnacius]
1	Produs alimentar preparat din carne tocată şi condimente, introduse în intestine de porc, de oaie sau într-un înveliş de material sintetic. 2 (Pop; îs) -aţ crud (sau verde) Cârnat proaspăt, preparat de curând. 3 (Pop) Excrement de om Si: căcat, căcârnat. 4 (Arg) Penis. 5 (Fam; fig) Şir lung.
6	(îe) A ploua cu ~aţi A fi belşug mare, ca-n basme. 7 (Pop; îe) A lungi ~ul A trage de timp. 8 (Pop; îe) A fi sătul ~ A fi foarte sătul Si: carabă, tobă. 9 Colac de cârpă pe care îl pun femeile de la ţară pe cap şi care serveşte la fixarea năframei. 10 (Fam) Om de nimic.
cârnat sm vz cârnat
cârnăcior sm [At: ANON. CAR. / Pl: -i / E: cârnat + -ior] 1-2 (Şhp) Cârnat (1) (mic şi gustos).	ţ
cârnăţar [At: BARCIANU / Pl: ~/ / E: cârnat + -ar]	1-2 sm	Persoană
care prepară (sau vinde) cârnaţi. 3 sn Maşină de umplut cârnaţii Si: puşcă.
cârnăţăreasă sf [At: DA / Pl: ~e.se / E: cârnăţar + -easă] 1-2 Femeie care fabrică sau vinde cârnaţi (1). 3 Soţia cârnăţarului (1).
cârnăţărie sf[Ati DA / Pl: ~i/ / E: cârnăţar + -ie] 1 (Csc) Cârnaţi mulţi şi de diverse sortimente. 2 Magazin de cârnaţi şi de alte mezeluri. cârnăţd sn [At: DA / Pl: ~e/ / E: cârnat + -el] 1-2 Cârnăcior (1-2). cârnau, -naie a [At: (a. 1812) URICARIUL IV, 346/9 / Pl: net / E: net] 1 (îs) Grâu ~ Grâu de prima calitate, cu grăuntele turtit. 2 (îs) Oaie ~naie Oaie cu coada groasă. câmeală şf[At: DDRF / Pl: ~e// / E: cârni + -eală] 1 Om cu nasul strâmb.
2	Pretext.
cârnece sf vz cârneci
cârneci sm [At: MARIAN, INS. 35 / V: ~ece sf! Pl: ~ / E: cârn + -eci] 1 Poreclă dată unui om foarte câni. 2 Cosor mic pentru viţă. 3 (Ent; prin confuzie cu corneci) Rădaşcă.
cârneleagă sf [At: LM / V: (reg) ~nil~, ~ligi / Pl: ~egi / E: ml carnem ligat] 1 (în religia ortodoxă, de obicei la plural) Săptămâna antepenultimă din postul Crăciunului, în timpul căreia credincioşii pot mânca de dulce miercurea şi vinerea. 2 Ultima săptămână din postul Paştelui.
cârni [At: ŞINCAI, HR. I, 280/3 / Pzi: ~msc / E: cârn] 1 vir (înv) A deveni cârn. 2 vi (Complinit prin „de nas“) A face pe cineva cârn (1).
3	vti (îe) A-şi ~ nasul sau a ~ din nas A strâmba din nas (de nemulţumire). 4 vt (îe) Iţi ~neşte nasul din loc Miroase foarte urât. 5 vr A rupe vârful lăstarilor tineri ai unor plante, pentru a favoriza dezvoltarea fructelor.
6-7 vtr (Pop) A (se) îndrepta în altă direcţie. 8-9 vtr (Pop) A (se) întoarce.
10	vt (Pop) A întoarce (un vehicul). 11-12 vtr (Pop) A (se) abate din drum. 13-14 vtr (Pop) A (se) mişca. 15 vi (Pop) A porni. 16 vi (Fig) A reveni asupra celor spuse, hotărâte Si: a cârmi (6). 17 vi (Reg; prin confuzie cu a crâcni) A se codi să facă ceva. 18 vi (Reg; negativ; prin confuzie cu a crâcni) A nu sufla o vorbă.
câmic sm [At: ISPIRESCU, L. 329 / V: căr~ / Pl: ~/ez / E: cârni + -ic]
1	Om care nu se ţine de cuvânt. 2 Om fără căpătâi. 3 (Prin apropiere de crâcni) Persoană care se plânge uşor. 4 (Prin apropiere de cârmă) Conducător.
cârnicel, ~c\că smf, a [At: TDRG / Pl: ~ice/, ~e / E: cârn + -icel] 1-4 (Şhp) (Persoană) cu nasul (cam) cârn (1).
cârme şf[Ai: KLOPSTOK, F. 168 / E: cârn + -ie] Defectul de a fi cârn (4). cârnileagă sf vz cârneleagă
449
CÂRNIRE
cârnire sf [At: SBIEREA, F. S. 210 / Pl: -ri l E: cârni] (Prin confuzie cu cârmire) Cârmire (2).
cârniş sn [At: ALECSANDRI, P. P. 208 / E: cârni + -iş] 1-2 Cârmiş (1-2).
cârnit1 sn [At: I. IONESCU, M. 370 / E: cârni] 1 Retezare a vârfurilor unor crengi, plante etc. 2 întors1.3 Sucit1.
cârnit2, ~ă a [At: LIUB A -1ANA, M. 102 / Pl: ~iţi,~e l E: cârni] 1 (D. copaci, crengi etc.) Retezat. 2 (Prin confuzie cu cârmit) Sucit2.
cârnitură sf [At: LB / Pl: ~ri / E: cârni + -tură] (Pop) Cotitură (a unui drum).
cârnog, ~oagă a [At: DA / Pl: ~ogi, ~oage / E: cârn + -og] Foarte cârn (1).
cârnoseală sf[At: DA ms / Pl: -eli / E: cărnosi + -eală] (Reg) Chin. cârnosi1 [At: CREANGĂ, P. 21 / V: -oşi / Pzi: -sesc / E: ns cf cărnos] Ivt A rupe carnea în bucăţi Si: a măcelări. 2-3 vt A sfâşia pe cineva sau
o	bucată de came. 4 vz (Fig) A munci (greu). 5 vt (Fig) A necăji pe cineva.
6	vt (Fig) A chinui. 7 vr A se hârjoni. 8 vr A se înmuia asemenea cărnii.
9	vr A dobândi culoarea cărnii. cârnosi2 v vz cărnosi cârnosi v vz cărnosi1
cărnos ie sf [At: TDRG / V: căr~ / E: cărnos + -ie] (Rar) Caracterul plin, cărnos, al feţei.
câmuţ, ~ă a [At: HOGAŞ, DR. II, 51 / Pl: -i, -e /E: cârn + -uţ] 1-2 (Rar; şhp) (Cam) cârn (1). caroş, ~ă a [At: PAŞCA, GL. / Pl: -i, ~e / E: net] (Reg) Avar. cârpaci sm [At: BĂRAC, T. 5/1 / Pl: ~ / E: bg K7>pna?] 1 Meseriaş care peticeşte, care repară încălţăminte, haine etc. Si: cârpitor. 2 Meseriaş care lucrează prost. 3 (Pgn) Persoană nepricepută, care lucrează prost.
cârpă ş/TAt: TETRAEV. 218 / V: căr~/ Pl: -pe /E: vsl Kdpnd] 1 Bucată de pânză sau de stofă (veche), folosită de obicei în gospodărie (la ştergerea pragului, a vaselor etc.), ca materie primă în industria hârtiei etc. Si: petic, zdreanţă, (reg) cârţă. 2 Scutec. 3 (Iuz) Bandaj. 4 (îe) A face pe cineva ~ de şters A vorbi de rău pe cineva. 5 (îae) A batjocori pe cineva. 6 A avea urechi de ~ A nu auzi bine. 7 (îe) A avea gură de ~ A nu putea păstra o taină. 8 (Fig) Om fără personalitate, care face întotdeauna ce i se spune Si: paceaură, om de nimic, zdreanţă. 9 (îvp) Basma, de obicei colorată, care se pune pe cap sau la gât (numai de femei măritate) Si: bariş, broboadă, cârpoaie, maramă, peşchir, ştergar, testemel, tulpan.
10-12 (îe) A fi (muiere sau nevastă) cu ~pa în cap A fi frumos (fricos sau slab) ca o femeie. 13 (îe) A pus bărbatul ~ Femeia comandă în casă.
14	(îlv) A (-şi) pune ~în cap A se mărita. 15 (Ban) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 16 (Pop; şîs) - de bucate Bucată de pânză în care se transportă hrana Cf merindar, merindăriţă. 17 (Pop) Batistă. 18 (îs) ~ de credinţă Năframă. 19 (Rar) Rochie.
cârpăceală sf [At: COSTINESCU / V: ~poce~ / Pl: -eli / E: cârpăci + -eală] 1 Cusătură executată prost. 2 (Pex) Lucru făcut prost, de mântuială.
cârpăci vt [At: I. IONESCU, C. 42/2 / V: ~poci, -pogi / Pzi: -ăcesc / E: cârpaci] 1-2 (Şdp) A cârpi (prost). 3 (Pgn) A lucra prost, de mântuială.
cârpăcie sf[At: PANN, P. V. I, 32 / E: cârpăci + -ie ] (înv) Meseria cârpaciului (1).
cârpăcitor, ~oare a [At: DEX / Pl: -i, -oare / E: cârpăcitor] (Rar) Care cârpăceşte. cârpălab sm vz pârcălab
cârpărie ş/ŢAt: DDRF / E: cârpă + -ie] Mulţime de cârpe. cârpător sn [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XII, 146 / V: căr~, câpl~, (înv) crapator, crup-, crupătoriu, curpatoi, curpator, curp~ / Pl: -oare / E: ml coopertorium] (Pop) 1 Bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea.
2	Scândură sau masă (pătrată sau) dreptunghiulară pe care se întinde aluatul. 3 Lopată (de lemn) întrebuinţată pentru a băga şi a scoate pâinea din cuptor. 4 (îe) A mâncat turta dar a rămas ~ul Se spune despre cineva care neagă un fapt, în ciuda evidenţei.
cârpeală sf [At: NEGRUZZI, S. I, 338 / Pl: -eli, (3) -ele / E: cârpi + -eală] 1 Cârpire. 2 Reparaţie sumară şi prost executată Si: cârpitură.
3	(Lpl) Cârceie. 2 Cârpit1.
carpenă sfvz carpenă
cârpei sn [At: GALACTION, 0.1,293 / Pl: -uri / E: cârpă + -et] (Dep) Mulţime de obiecte de îmbrăcăminte făcute din materiale uşoare (stambă, pânză).
cârpi [At: TETRAEV. 213/ Pzi: -pese l E: bg KpzninH]1 vt A repara, prin coasere sau aplicare a unui petic, un obiect rupt sau descusut Si: a cârpăci (1), a petici. 2 vi (îe) A ~ (de-a) fuga sau a o ~ de fugă A o rupe la fugă. 3 vr A repara un obiect spart sau crăpat Si: (iuz) meremetisi. 4 vt (Fig) A pălmui pe cineva. 5 vt (Spc) A semăna porumb a doua oară, în locurile unde acesta nu a răsărit. 6 vt (Spc) A planta lăstari într-o vie. 7 vt A lucra ceva superficial, cu greutate Si: (înv) a drege, a încropi. 8 vr (îe) A-şi ~ viaţa, traiul A-şi duce traiul de pe o zi pe alta, cu greutate. 9 vr (Nob) A păcăli. 10 vt (Fig) A inventa la repezeală o motivaţie, o explicaţie, un pretext (nu prea convingător). 11 vr (Fig) A se împrumuta cu bani pentru a trece o situaţie dificilă. 12 vr (Fig) A se procopsi cu ceva. 13 vr (Reg) A se însănătoşi (după o boală). 14 vrr (Fig) A se ajuta cu cineva.
15	vr (Mol) A se îmbăta. cârpici sm vz cherpici
cârpire sf [At: DEX2 / Pl: -ri / E: cârpi] 1-2 Peticire (coasere) a unui obiect rupt (sau descusut) Si: cârpeală (1), cârpit (1). 3 Reparare a unui obiect spart sau crăpat. 4 (Fig) Pălmuire. 5 Lucrare executată superficial, de mântuială.
cârpit1 sn [At: LM / Pl: ? / E: cârpi] 1 Cârpire (1). 2 (Spc) însămânţare, pentru a doua oară a porumbului, în locurile unde acesta nu a răsărit Si: cârpeală (4).
cârpit2, ~ă a [At: I. VĂCĂRESCU, P. 47/9 / Pl: -iţi, -e IE:cârpi] 1 Care este cusut, reparat. 2 (D. oameni) Beat. 3 (îe) A avea ochii ~iţi (de somn, de boală etc.) A nu putea ţine ochii deschişi (din cauza somnului, a bolii etc.). 4 (îae) A fi prost. cârpitor sm [At: COSTINESCU / Pl: -i / E: cârpi] Cârpaci (1). cârpitură.v/'[At: PANN,P. V. 31/2/P1: -ri/E: cârpi + -tură] 1 Reparaţie sumară sau prost executată. 2 (Ccr) Petic. 3 (Ccr) Obiect de îmbrăcăminte vechi, rupt (şi peticit). 4 (Fig) Minciună bine potrivită pentru a scăpa dintr-o încurcătură.
cârpoaie sf [At: VÎRCOL, V. / Pl: ~ / E: cârpă + -oaie] 1 Cârpă (1) mare. 2 (Spc) Basma pe care o poartă femeile pe cap Si: cârpă (9).
cârpuliţă sf[At: PISCUPESCU, O. 254 / Pl: -ţe / E: cârpă + -uliţă] 1-2 (Şhp) Cârpă (1) (mică). 3 Cârpă (1) curată.
cârpuşoara sf [At: JARNÎK - BÎRSEANU, D. 462 / V: (reg) -pşo- / Pl: -re / E: cârpă + -uşoară] 1-3 Cârpuliţă (1-3).
cârpuţă s/ŢAt: DOINE, 31 / Pl: -ţe / E: cârpă + -uţă] 1-2 Cârpuliţă (1-2).
cârsâiac sm vz ecleziarh cârsiac sm vz ecleziarh carsnic sm vz crâsnic
cârstacă sf[At: DAM&, T. 56 / Pl: -ce / E: cârstă + -acă] (Olt) Claie de grâu. cârstaş sn crăstaş
cârstată sf [At: DA / PI: -te / E: bg KptcmTb] (Reg) Prescură cu trei cornuri.
carstă .s/[At: I. IONESCU, M. 467 / V: ~teţ sm, ~taţă (pl: -tăţî) / Pl: -te / E: bg KpbCTb, srb krst] (Olt) Grămadă de snopi aşezaţi pe câmp (în formă de cruce).
cârstăneasă sf [At: HEM 2175 / V: căr-, -tin-, cristen-, crâs-, creştincrestăn-, ere sten-, creştincristm- / Pl: -ese / E: net] (Bot)
1	Barba-boierului (Ajuga laxmani). 2 Avrămeasă (Gratiola officinalis).
cârstănească sf [At: BORZA, D. / Pl: net / E: net] (Bot) Barba-boierului (Ajuga laxmani). cârstei sm vz cristei
cârsteiaş sm [At: TEODORESCU, P. P. 283 / Pl: -i / E: cârstei + -aş] 1-2 (Şhp) Cristei (mic). cârsteie .s/[At: I. CR. IV, 81 / Pl: net / E: net] (Reg) Şină. cârstei sm vz cristei cârsteţ sm vz cârstă cârstineasă sf vz cârstăneasă
450
CÂŞLĂ
cârstitelsm [At: DOSOFTEI, V. S. 10/25 / Pl: net / E: vsl xpunifreuiij) (Slm) Botezător. cârstnic sm, sn vz crâsnic
cârstov s [At: (a. 1683) HEM 976 / V: crâ~ / E: vsl KptClWb] (Slm)
1	Sărbătoare creştină care celebrează înălţarea sfintei cruci, la 14 septembrie. 2 (îe) Fără nici un ~ Fără nici o noimă.
cârşagsn [At: ARH. FOLK. VI, 379 / Pl: ~sege /E: mg korsog şi korso] (Mgm) 1 Cană. 2 Urcior. cârşca v vz crâşca
cărşelnic sm [At: CIAUŞANU, V. 149 / Pl: ~ici / E: cărşenie + -nie] (Reg) 1 Cârcotaş (1). 2 Rău platnic. 3 Rău la inimă. cârşenie şf [At: TOMESCU, GL. / V: (reg) ~$ăn~ / PI: -ii / E: bg (Reg) 1 încurcătură. 2 Proces. 3 Ceartă. cârşie sf [At: GCR II, 342/21 / V: car~, carşiă / Pl: -ii / E: srb krsie] (Reg) 1 Stâncă. 2 Vârf stâncos. cârşnidr sm vz cârciumar cârşmă sf vz cârciumă cârşmăriţă sf vz cârciumăriţă cărşni v vz scrâşni cărşnire sfvz scrâşnire cârşoară sfvz cârpuşoară
cărşor, ~oară a [At: DA / Pl:	-oare / E: net] (Reg) 1 Strâmb.
2	încovoiat. cârtd v vz cârti cârtaboş sm vz caltaboş
cărtac sm [At: LIUBA - IANA, M. 3 / Pl: ~aci / E: net] Salcâm. cârteală sf[At: DOSOFTEI, V. S. 195/2 / Pl: ~e/i / E: cârti + -eală] 1 Manifestare a nemulţumirii Si: plângere, protest. 2 Critică.
cârtei sn [At: CHEST. V, 15/27 / PI: ~e / E: net] (Reg) Grup de 15-30 de oi.
cârteiaş sn [At: CHEST. V, 15/27 / Pl: ~e / E: cârtei + -as] (Reg; şhp)
1-2 Cârtei (mic).
cărtelnic, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~ici, ~ice / E: cârti + -elnic] (înv) Cârtitor.
cârti [At: CORESI, PS. 153 / V: câr~, -/a / Pzi: ~tesc / E: net] 1 vi (Pop) A-şi exprima (mereu) nemulţumirea prin murmure sau critici. 2 vi (Pop) A protesta (tot timpul). 3 vt (Pop; c. este omul) A certa. 4 vt (Pop; c. este omul) A defăima. 5 vt (Ban) A sfâşia. 6 vt (Reg) A dori. 7 vt (Reg) A îndemna.
cârticer sm [At: DA / Pl: ~i / E: cârtiţă + -er] (Reg) Bubă care apare pe corpul omului.
cârticios, ~oasă a [At: TEODORESCU, P. P. 360 / Pl: net / E: cârtiţă + -ios] (D. cârtiţă; în descântece) Care sapă, care face galerii. cârt'ie sf vz hârtie
cârtire sf[At: CONACHI, P. 261 / Pl: ~ri / E: cârti] 1 Exprimare a nemulţumirii (în absenţa persoanei în cauză). 2 Protest. cârtit sn [At: GANE, ap. DA / E: cârti] 1 (Rar) Cârtire (1). 2 Protest. cârtitor, ~oare [At: CONACHI, P. 259 / V: (înv) ~iw / Pl: ~i, ~oare / E: cârti + -tor] 1-4 smf, a (Persoană) care cârteşte (1-2) (mereu). cârtitoriu, ~oare a vz cârtitor
cârtiţar [At: PONTBRIANT, D. / Pl: (sm) (sn) ~e / E: cârtiţă + -ar] 1 sm Cârtiţoi (1). 2 sm Capcană pentru prinderea cârtiţelor. 3 sn (Reg) Muşuroi (de cârtiţă). 4 sn (Reg) Colibă săpată sub pământ Si: bordei.
cârtiţă sf [At: CONACHI, P. 298 / V: căr~ / Pl: ~ţe, (Mol) / E: bg KNpMW, srb krtica] 1 (Zlg) Mic mamifer insectivor, cu ochi mici acoperiţi de o membrană, cu blană neagră, cu labele anterioare adaptate la săpat, care trăieşte în galerii subterane Si: sobol (Talpa euripaea). 2 (Ent; Trs) Coropişniţă. 3 (Med; pop) Buboi care apare pe corpul omului Si: cârticer.
4	(Bot; reg; lpl) Aglică (Filippendula vulgaris).
cârtiţoi sm [At: NOVACOVICIU, C. B., I / V: ~o/i / Pl: ~ / E: cârtiţă + -oi] 1 (Zlg) Bărbătuşul cârtiţei (1). 2 (Reg) Muşuroi. 3 (Med; pop) Cârtiţă (3). cârtoafă1 sf vz cartof cârtoafă2 sf vz scatoalcă
cârtoagă sf [At: PĂCALĂ, M. R. 138 / Pl: ~age / E: cf scârtoagă] Rămăşiţă de opincă. cârtoajă sf[At: DA ms / Pl: net / E: cârti] (Reg) Om cicălitor. cârtoc sn vz cârtog
cârtog sn [Al: LIUBA - IANA, M. 96 / V: ~oc l Pl: ~oage l E: bg Kepror]
1	Vizuină de animal sălbatic. 2 Coteţ pentru animale domestice Si: cocină.
3	(Spc) Culcuş făcut din fân pentru câine sau alte animale (de casă). 4 (Iuz) Peşteră în care locuiau oamenii în preistorie. 5 (Reg; îf ~oc) Gaura de sub vatra cuptorului. 6 (Reg) Fâşie de pământ lucrată în mijlocul unui loc întins de fânaţ. cârţ i vz scârţ
cărţar sm [At: BUGNARIU, N. / Pl: -/ / E: net] 1-2 (Reg) Ied sau miel mai tânăr de un an Si: cârlan (1). cârţă .v/‘[At: PAŞCA GL. / Pl: ~ţe / E: net] (Reg) Fetiţă mică, sugară. cârţăitoare sf vz scârţâitoare
cârţâbaci sm [At: I. CR. IV, 305 / Pl: net / E: net] (îs) Om căruia îi place vorba lungă. cârţâban sn [At: DA / Pl: net / E: net] (Reg) Stomac. câirţâi1 v vz scârţâi
cârţar vi [At: ALRM II/I h. 70 f Pzi: net / E: cârţ] (Reg) A scrâşni din dinţi.
cârţâire sf vz scârţâire cârţâit sn vz scârţâit
cârţib sn [At: BUGNARIU, N. / Pl: ~uri / E: net] (Trs) Cep prin care iese vinarsul ori vinul. cârţiilură sfvz scârţâitură
cărţişoară sf[M: RETEGANUL,CH. 68 / PI: ~re / E: net] (îvp) Cuvânt cu sens neprecizat.
cârvină sf [Ai: DA / Pl: net / E: srb krvina] (Ban) 1 Necaz. 2 Omor. 3 Plată pentru făptuirea omorului. câs i [At: DA / E: on] Interjecţie care imită sâsâitul gâştelor. câsâi vi [At: VISSARION, FL. 102 / V: ~scâi / Pzi: câsâi, ~esc / E: on] (D. gâşte) A sâsâi. câsâire .s/[At: MDA ms / Pl: ~r/ / E: câsâi] Sâsâire a gâştelor Si: câsâit. câsâit sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: câsâi] Câsâire. câsâlgea .v/*[At: H II, 319 / Pl: net / E: net] Specie de grâu nedefinită mai îndeaproape.
câscâci sn [At: DAM6, T. 162 / V: căs~ / Pl: ~uri / E: tc kyskag] (Tcî)
1	Lemn care opreşte mersul morii. 2 Lanţ de strâns la o moară de vânt.
3	(îs) Lanţul ~urilor Cleşte de oprit moara de vânt. căscăi v vz câsâi câscăneu sn vz chischineu
câsclă .v/'[At: PAMFILE, A. 217 / Pl: net / E: net] (Reg) Poiată. câsmet sn [At: H XIV, 102 /V: câşm~, câzm~ / Pl: net / E: tc kesmet] (Trm) 1 Soartă. 2 Noroc. căstravete sm vz castravete câş1 i vz hâş
căş2, ~ă [At: ADAM, S. 160 / PI: ~i, ~e / E: căşi (pil câs < bg Kyc ,,seurt“)] 1 a (Reg) Care este lipsit de unul sau de mai multe degete Si: ciung. 2 a (Reg) Care are o infirmitate la mână. 3-4 a, av (Fam) Strâmb.
câşelniţă sf [At: VICIU, GL. / Pl: net / E: ns cf bg Kem&Jl] (Trs) Firidă cu două uşiţe, în care se păstrează alimente.
câşiţă şf[At: MARIAN, INS. 391 / Pl: ~ţe / E: net] 1 Insectă dipteră ale cărei larve se dezvoltă în brânza alterată (Piophila casei). 2 Larva câşiţei (1) Si: carete, (Buc) codat, (Trs) codaci, strepede Cf muşiţă. câşla sf vz câşlă
căşlar sm [At: I. IONESCU, D. 370 / S: căş~ / Pl:	/ E: câşlă + -ar]
(Reg) Bărbat care strânge fruptul (produsele din lapte) Si: câşlaş.
câşlaş sm [At: (a. 1803) URICARIUL III, 219 / V: căş~ / Pl:	/	E:
câşlă + -aş] Câşlar.
câşlă sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I 217/22 / V: ~la / Pl: ~le I E: tc kişla] 1 (Mii; înv) Tabără de iarnă a tătarilor. 2 (înv) Aşezământ provizoriu turcesc sau tătăresc. 3 (Reg) Stână mai mare Si: căsoaie, stână, suhat, târlă. 4 (Reg) Loc unde se mulg vacile dintr-o cireadă şi se prepară brânză şi unt. 5 (Reg) Casă în care stau ciobanii. 6 (Reg) Grajd. 7 (Iuz) Categorie.
451
CÂŞLĂREASĂ
câşlăreasă .s/[At: DA / Pl: ~ese / E: câşlar + -easă] 1-2 Câşlăriţă (1-2). câşlărie .s/[At: DAM&, T. 31 / Pl: -// / E: câşlă + -ărie] (Reg) 1 Câşlă
(4). 2 Locuinţă a ciobanului.
câşlăriţă sf [At: DA / Pl: -ţe / E: câşlar + -iţă] 1 Femeie care strânge produsele din lapte Si: câşlăreasă (1). 2 Nevastă de câşlar Si: câşlăreasă (2).
câşkgi sfp [At: M. GOSTIN, ap. LET. I 200/20 / V: căş-, (nob) sn / E: ml caseum ligat] 1 Interval de timp între două posturi ortodoxe, în care creştinii pot mânca de dulce. 2 Cârneleagă. câşlegiu sn vz câşlegi câşlig sn vz câştig câşliga v vz câştiga câşmăreaţă sf vz cârciumăreasă câşmet sn vz câsmet câşt sn vz câşti
căşti sn [At: (a. 1795) ap. ŞIO / V: (reg) câşt / Pl: -uri / E: tc kişt] (înv)
1	Sumă de bani plătită cuiva la date fixe şi care reprezintă, de obicei, o rată din arenda unei moşii. 2 (înv; îs) ~ul Gheumei Operaţie contabilă care avea loc Ia schimbarea unui domn, efectuată de vistierie şi caimacamii noului domn. 3 (Buc) Chirie (la case). 4 Bani rezultaţi dintr-o tranzacţie comercială.
câştig sn [At: PSALT. 222/25 / V: (înv) ~şt\g, chişlig sn / Pl: ~uri / E: pvb câştiga] 1 (Trs; înv) Muncă. 2 (Trs; înv) Osteneală. 3 (Trs; Ban) Grijă.
4	(Trs; îe) A da vitele în - A da vitele în îngrijirea cuiva. 5 Ceea ce câştigă cineva Si: agoniseală, câştigare (3), câştigătură (1), folos. 6 Profit. 7 (îe) A fi în - A avea un avantaj faţă de cineva.
câştiga [At: PSALT. 74/36 / V: căş-, ~şli~, (sst) gâş~, (înv) chiş- / Pzi: câştig / E: ml castigare] 1 vr (Trs; înv) A se osteni. 2 vr (înv) A se îngriji (de cineva sau de ceva). 3 vt (Trs; Ban; c. indică un copil) A creşte.
4	vt (Trs; Ban; c. indică un copil) A educa. 5 vt (îvp) A îngriji. 6 vt (îvp) A deretica. 7 vt (îvp) A curăţa. 8 vr (Trs) A se cumineca. 9 vr A se găti.
10	vr (Spc) A se pregăti de drum. 11 vt A-şi procura ceva. 12 vr (Trs; Ban) A se tângui. 13 vr (Trs; Ban) A se plânge cuiva. 14 vt A obţine bani sau bunuri materiale prin muncă, prin trudă. 15 vt (înv) A obţine ca pradă de război. 16 vt A obţine un profit (prin speculaţii, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.). 17 vt (Pex) A dobândi experienţă, cunoştinţe etc. 18 vt (Fig) A face progrese. 19 vt A recupera timpul (pierdut). 20 vt A atrage de partea sa Si: a cuceri. 21 vt A ajunge la... 22 vt (C. indică ceva rău, nedorit) A avea parte de... 23 vr A proveni. 24 vt (Sens abstract) A aduce.
25	vt (Sens abstract) A pricinui. 26 vt A obţine victoria (într-o competiţie sportivă, într-un proces etc.). 27 vi A deveni mai bogat în..., sporindu-şi conţinutul,calitatea,greutatea etc. 28 vt (Nob; gms) A merita. 29 vt (înv) A strânge.
câştigare sf [At: BIBLIA (1688), 8/55 / V: (reg) căş- sf / Pl: -gări / E: câştiga] l(Trs; înv) Osteneală. 2 (înv) îngrijire (de cineva sau de ceva) Si: câştigat1 (2). 3 (Trs; Ban) Creştere a unui copil Si: câştigat1 (3). 4 (Trs; Ban) Educare. 5 (îvp) îngrijire a cuiva Si: câştigat1 (5). 6 (îvp) Dereticare.
7	(îvp) Curăţare. 8 (Trs) Cuminecare. 9 Găteală. 10 (Spc) Pregătire de drum Si: câştigat1 (10). 11 Procurare. 12 (Trs; Ban) Tânguire. 13 (Trs; Ban) Plângere de ceva Si: câştigat1 (13). 14 Obţinere de bani sau bunuri materiale prin muncă Si: câştigat1 (14). 15 (înv) Obţinere ca pradă de război Si: câştigat1 (15). 16 Obţinere a unui profit (prin speculaţii, la jocuri de noroc etc.) Si: câştigat1 (16). 17 (Pex) Dobândire a experienţei, cunoştinţelor etc. Si: câştigat1 (17). 18 (Fig) Progresare. 19 Recuperare a timpului (pierdut) Si: câştigat1 (19). 20 Atragere de partea sa Si: câştigat1 (20), cucerire. 21 Ajungere la... Si: câştigat1 (21). 22 Suferire a ceva rău, nedorit Si: câştigat1 (22). 23 Provenire. 24 Aducere. 25 Pricinuire.
26	Obţinere a victoriei (într-o competiţie sportivă, într-un proces etc.) Si: câştigat1 (27). 27 (Nob; gms) Meritare. 28 (înv) Strângere.
câştigaş sm [At: ALECSANDRI, T. 290 / Pl:	/ E: câştig + -aş] (Nob)
1-2	Câştigător (1,3).
câştigat1 .w[At: DA / Pl: -uri / E: câştiga] 1 (Trs; înv) Osteneală.
2-3	(înv) Câştigare (2-3). 4 (Trs; Buc) Educare. 5 (îvp) Câştigare (5).
6	(îvp) Dereticare. 7 (îvp) Curăţare. 8 (Trs) Cuminecare. 9 Găteală.
10	(Spc) Câştigare (10). 11 Procurare. 12 (Trs; Ban) Tânguire.
13-17 Câştigare (13-17). 18 (Fig) Progresare. 19-22 Câştigare (19-22).
23	Provenire. 24 Aducere. 25 Pricinuire. 26-27 Câştigare (26-27). 28 (Nob; gms) Meritare. 29 (înv) Strângere. câştigat2, -ă a [At: (a. 1802) GCR H 189/21 / Pl: -aţi, ~e / E: câştiga]
1	(Trs; înv) Ostenit2.2 (înv) îngrijit de cineva. 3 (Trs; Ban; d. copii) Crescut2. 4 (Trs; Ban) Educat2.5 (îvp) Dereticat. 6 (îvp) Curăţat. 7 (Trs) Cuminecat2.8 Gătit2.9 (Spc; d. oameni) Care s-a pregătit de drum. 10 Procurat2.
11	(D. bani sau bunuri) Obţinut2. 12 (înv) Obţinut ca paradă de război.
13	(D. profit) Obţinut prin speculaţii, la jocuri de noroc etc. 14 (Pex; d. experienţă, cunoştinţe) Dobândit2. 15 (Fig) Care a progresat. 16 Care a recuperat timpul (pierdut). 17 Atras de partea sa. 18 Care a ajuns la...
19	Care a suferit ceva rău, nedorit, într-un proces etc. 20 îmbogăţit în calitate, conţinut, greutate etc. 21 (Nob; gms) Meritat2. 22 (înv) Strâns2.
câştigă şf[At: JAHRESBER., III 172 / Pl: net / E: pvb câştiga] (înv) Grijă.
câştigător, ~oare [At: ANON. CAR. / V: (înv) -/« / Pl:	-oare / E:
câştiga + -ător] 1-2 smf, a (Persoană) care a obţinut un câştig material,
o	superioritate asupra alteia într-o întrecere (în muncă, în sport etc.)
3-4 smf, a (Animal, mai ales cal) victorios într-o întrecere sportivă. 5 a Care asigură câştigul. 6 a Care dă dreptul la câştig sau dovedeşte acest drept.
câştigătură sf [At: DA ms / Pl: -ri / E: câştiga + -ătură] 1 Câştig (5).
2	Profit.
câştigos, ~oasă a [At: ANON. CAR. / PI: -oşi, -oase / E: câştig + -o.v]
1-2 (îvr) Care aduce (mult) câştig (5-6) Si: avantajos, lucrativ, profitabil, productiv.
cât, -ă [At: COD. VOR. 123/10 / V: (înv) căt,cătăf Pl: câţi, -e, (55-56) -uri f E: ml quotus, cata] 1 c în timpul în care... 2 c Atâta timp... 3 c Până când... 4 c (Reg; îlc) - ce îndată ce. 5 c (îe) - ai bate din (sau în) palme sau - te-ai şterge (sau freca) la ochi, - ai clipi din ochi, (înv) -clipeala ochiului, -ai scăpăra din(tr-un) amnar, - ai zice pis, -cioara în par, - trece cioara peste gard, - ai potcovi puricele Foarte repede.
6	c (îal) Imediat. 7 c (Reg; îlc) Numai — Doar. 8 c (îal) în măsura în care.
9	c (Adesea în corelaţie cu „atât“; îe) Cu - Pe măsură ce. 10 c (Adesea în corelaţie cu „atât“; îe) Pe (sau după) - După cum. 11 c (îae) Precum.
12	c (îae) în măsura în care. 13 c (îe) — se poate de sau - de sau — mai Foarte. 14 c (îe) A ţipa (sau a striga) -îl ţine gura A striga cât se poate mai tare. 15 c (îvp) încât. 16 c Deşi. 17 c Oricât. 18 c Introduce propoziţii completive directe Am plătit cât nu face. 19 c Ci. 20 c Mai ales. 21 c (în corelaţie cu sine însuşi) Când... când... 22 c (în corelaţie cu sine însuşi) Şi... şi... 23 pp Precum. 24 pp (îlpp) — despre (sau pentru) în ce priveşte.
25	av în ce măsură. 26 av în ce durată de timp. 27 av (Corelativ; îe) Atât — în acelaşi grad, în aceeaşi măsură ca şi... 28 av (Corelativ; îe) Atât..., -şi ...29 av (îae) Nu numai... ci şi... 30 av (Corelativ; îe) Cu —.., cu atât Pe măsură ce..., tot mai mult. 31 av (îe) -colo Departe. 32 av (îe) -de colo De departe. 33 av (îae) în mod clar. 34 av (Pop; îe) - colea Aproape. 35 av (îe) - de - Măcar. 36 av (îae) Puţin de tot. 37 av (îcn; îae) Deloc.
38	av (îe) -(e) lumea (şi pământul) Totdeauna. 39 av (îcn; îae) Niciodată.
40	pi (Cu) ce preţ? 41 pi în ce număr? 42 pi în ce cantitate? 43 pi Ce durată de timp? 44 pi (îe) - e ceasul? Ce oră este (acum)? 45 pi (îe) în
—e (ale lunii) suntem azi? La ce dată calendaristică ne aflăm (azi)? 46 pi (îe) Pe - te prinzi? Pe ce pui pariu? 47-48 pnh, anh Tot ce, toate care, (lpl) cei care. 49 anh (îe) -ă frunză, -ă iarbă sau -ă frunză şi iarbă într-o cantitate foarte mare. 50 anh (îae) O mulţime nenumărată. 51 pnh (îe)- e-n lună şi-n soare (sau şi-n stele), ori ~e şi mai câte Tot felul de lucruri. 52 anh (îae) Tot ce se poate închipui. 53 pnh (îe) mai (Foarte) mare. 54 anh (înv; îe) Câţi..., toţi..., cât..., toate... Nenumărate şi felurite.
55	sn (Mat) Număr rezultat dintr-o împărţire. 56 sn (Mat) Raport care există între două numere sau două mărimi.
452
CE
câtăţime sf[At: CAT. MAN. 1,136 / V: căt~l Pl: ~mi / E: câtă + ~(ţ)ime]
1-2 Câtime (1-2). câtăvaşi a, av vz câtva câtcădăci vi vz cotcodăci câtcădăţi vi vz cotcodăci
câtcăi v [At: H III, 25 / V: căt~> ~câi / Pzi: ~eşfc / E: fo] (Reg) A
cotcodăci.
câtcăire şf[At: MDA ms / Pl: ~n / E câ/căi] (Reg) Cotcodăcire.
câtcăit1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: ea/căi] (Reg) Cotcodăcire.
câtcăit2 y ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, / E: câtcăi] Cotcodăcit2.
câtcăhun sm vz căpcăun
câtcăun sm vz căpcăun
câtcăunoaică .v/ vz căpcăunoaică
câtcăi v vz câtcăi
câtcăire sf vz câtcăire
câtcăit1 sn vz câtcăit1
câtcăit2y ~ă a vz câtcăit2
câtcârâgi v vz cotcorigi
câtcârâgire sf vz cotcorigire
câtcârâgit1 sn vz cotcorigit1
câtcârâgit2, -ă a vz cotcorigit2
câtcârâi v vz cotcorigi
câtcârăire sfvz cotcorigire
câtcârăit!sn vz cotcorigit2
câtcârâlt2, ~ă a vz cotcorigit2
câtcârigi v vz cotcorigi
câtcârigire sfvz cotcorigire
câtcârigit1 sn vz cotcorigit1
câtcârigit2, ~ă a vz cotcorigit2
câtcârigu i vz cucurigu
câte pi vz cât
câtea pi, ai vz câtelea
câteleay câta [At: DA / V: câtea l E: câte + -le + -a] 1-4 pi, ai (Precedat de articole „al“,„a“, în propoziţii interogative) Solicită informaţii despre locul ocupat (de cineva sau ceva) într-o ierarhie (ori într-un şir de fiinţe sau obiecte de acelaşi fel). câtelin av vz cătinel câtelnuţ av vz cătinel câtenel av vz cătinel
câtenelaş as [At: MARIAN, D. 177 / V: câtin~, câtilenaş, cătilinaş / E: câtenel + -as] 1-2 (Mai) cătinel. câteneluţ av vz cătineluţ
câteodată av [At: DA / E: câte + o + dată] 1 Din timp în timp. 2 Când şi când. 3 Uneori. câte şi ni vz câtuşi
câteţime sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: -mi / E: câte + ~{ţ)ime] 1-2 Câtime (1-2). câtilenaş av vz câtenelaş câtilin av vz cătinel
câtime sf [At: CONACHI, P. 268 / V: (nob) cîţi~ / Pl: ~mi / E: cât + -ime] 1-2 Cantitate (mică) Si: câtăţime (1-2), câteţime (1-2). 3 (înv; mat) Număr. 4 (înv; îs) ~ de prisos Excedent. câtimi av vz cătinel câtinelaş av vz câtenelaş cătineluş av vz cătineluş cătingan av vz cătingan
cătlâc sn [At: (a. 1801) DOC., ap. ŞIO / Pl: n / E: tc kytlyk] (Tem) Scumpete. câtră pp vz către câtre pp vz către
câtuială sf [At: (a. 1652) ÎNDREPTAREA LEGII, ap. TDRG / P: -tu-ia-1 PI: -ieli / E: *câtui + -eală] (înv) Parte dintr-o sumă care se împarte în mod egal între mai mulţi Cf cotă-parte.
câtuşi [At: PRAV. MOLD. 121/2 / V: căt~i E: cât(u) + -şi] 1 av (îlav) ~de puţin Oricât de puţin. 2 av (îal) Cât de cât. 3 av (îlav) ~ de cât Cât se poate de puţin. 4 av (îcn) Nici un pic Si: deloc. 5 pr (Lpl) Toţi câţi. 6 n (Urmat de numerale cardinale, îf câteşî) Cu valoare distributivă, arată că cele spuse se raportează la fiecare dintre numele determinate.
câtva,câtăva [At: PALIA (1582), ap. GCR 1,37/24/ V: ~şi! A: cât(d)va / Pl: câţiva, câteva / E: cât + va] 1 a (Şîs Vreo ~) Arată o parte sau un număr oarecare (relativ mie) din sau de ceva Si: oarecare, puţin, niţel.
2-3 af(Cam) mare Si: ceva. 4 av Puţin. 5 a (îlav) ~ timp Un timp oarecare.
6	a (îal) Puţin. 7 av (îlav) Intru (sau, înv, în) ~ în parte. 8 în oarecare măsură. câtvaşi a, av vz câtva
câţ1 [At: H X, 498 / V: ~i, caţ / E: fo] 1 i Strigăt cu care se goneşte pisica Si: zât. 2 sn (Olt; îc) ~-mâţ (sau ~ii-mâţii) Datina colindatului la Joia-Mare.
câţ2 i [At: RĂDULESCU-CODIN, î. 334 / E: fo cf scârţ] (Mai ales repetat) Sunet care imită scârţâitul plugului în timpul aratului. câţă sf [At: MARIAN, O. II, 273 / Pl: ~ţe / E: net] (Olt) Bibilică. câţâi vt [At: NEGRUZZI, S. 1,286 / Pzi: câţâi l E: câţ1] A alunga pisica cu strigătul „câţ“.
câţâspei, sm [At: H XII, 301 / Pl: ~ / E: net] (Reg) Nume de pasăre nedefinită mai îndeaproape. câţi i vz câţ
câţ ie1 sf [At: H V, 258 / Pl: ~i* / E: mg kaca „haină femeiască“] (Reg) Ţesătură de lână. câţ ie2 sfvz câţă câţ'ime sfvz câtime câvârgic ai vz chivirgic cazam sms vz cazamâc câzanie sfvz cazanie
câzâlce a sf [At: H II, 289 / V: ~zlâgea / Pl: ~cele IE: tc kyzylga] (Bot; Dob; tem) Grâu-de-toamnă.
câzlar sm [At: ALECSANDRI, P. III, 377 / V: ~ia, cUtir / PI: ~i / E: refăcut din câzlar-aga] Eunuc.
câzlar-aga sm [At: LET. I, 277/7 / E: tc kyzlar-agasi] Şef al eunucilor (care păzeau un harem). câzlariu sm vz câzlar câzlâgea vz câzâlcea câzmtt sn vz câsmet
ce [At: COD. VOR. 77/2 / V: ~ci / E: ml quid] 1-3 pi Exprimă o întrebare asupra unui lucru, situaţie, acţiune. 4 pi Pentru care motiv? 5 ai Care.
6	ai Ce fel de? 7 ai Cât de mult. 8 i (Fam; ea răspuns la o chemare) Poftim?
9	i Cum adică? 10 pi (Îlav) De ~ nu? Desigur. 11 pi (îal) Cum să nu. 12 pi (îal) Se poate. l$pi (îe) Pe ~ ne prindem? Care este miza pariului?
14	pi (îe) De de ne~ Nu mai discutăm despre asta. 15 pi Nu cumva?
16	avi Cum? 17 av (îe) Te miri ~ Nimica toată. 18 av (îe) Cât pe ~ Aproare. 19 av îlav) Din ~în ~ Tot mai mult. 20 av (Pop; îlav) Numai ~ Deodată. 21 av (Pop; îal) lată că... 22 av (Cu nuanţă de superlativ) Cât de! 23 prl Care. 24 prl (îlav) Pe zi (sau de) ~ trece (sau merge) Pe măsură ce trece timpul, tot mai mult. 25 prl (Cu sens explicativ) Asta. 26prl (îlav) N-ai (sau n-aveţi) pentru ~ Formulă de politeţe prin care se răspunde cuiva care mulţumeşte. 27-28 prl (îe) A (nu) avea de ~ A (nu) exista motiv întemeiat pentru... 29 prl (înv; îe) Care numai ~ (Aşa) încât. 30 prl (înv; îlav) Mai mult ~ Atât numai că. 31 prl (înv; îlav) Tocmai ~ Desigur. 32 avr (îlav) De ~de ~... (sau de aceea...) Cu cât..., cu atât...
33	avr (înv; îlav) într-aceea ~ Pe când. 34 prl Ceea ce. 35 prl (îe) ~-i drept într-adevăr. 36 prl (îae) De fapt. 37 pnh Un lucru oarecare Si: orice.
38	pnh (îe) ~-o da târgul şi norocul Nu contează rezultatul. 39 pnh (înv; îlav) ~ cum Oricum. 40 pnh (înv; îal) Oricare. 41 avr (Cu repetarea verbului din propoziţia principală) Un timp oarecare. 42 prl (îlav) De vreme ~ Deoarece. 43 prl (înv; îlav) Până când ~ Până ce. 44 prl (înv; îal) După ce. 45 c Introduce o propoziţie subordonată. 46 c Pentru că.
47	c (înv; după o propoziţie concesivă sau condiţională) Dar. 48 c Care
453
CEA
lucru anume. 49-50 c (îe) A (nu) şti - si cum A (nu) fi bine informat. 51 sn (înv; numai cu articol nehotărât) Ceva. 52 sn (îlav) Cu mare - Cu mare greutate.
cea [At: ALECSANDRI, T. 1753 / V: -/a, ţa, pala, ţe*la / E: fo] 1 i Strigăt cu care se mână boii spre dreapta. 2 sf Partea dreaptă. ceabare sfvz cebare ceabil sn vz ceambur ceabul sn vz ceambur ceabun sn vz ceambur ceabur1 sn vz ceambur ceabur2 sm vz cheabur
ceac sn [At: PAMFILE, I. C. 108 / Pl: n / E: mg csăk „vârf, cui44] (Mgm) Băţ lung prevăzut cu un fier ascuţit şi, la acelaşi capăt, cu un cârlig de fier, pentru prinderea butucilor scăpaţi sau pentru dirijarea lor pe apă Si: cârlig, ţap ină.
ceaca [At: PĂSCULESCU, L. P. 107 / E: cf bg *mK3H „aşteaptă44] 1 / (Repetat) Aşteaptă. 2 av încet. 3 av Binişor. ceacadăie sf vz cehadaie
ceacalsm [At: CANTEMIR, IST. 26/7 / Pl: ~i / E: tc akal] 1 (înv) Şacal.
2-3 Câine cu pete albe (sau negre) pe frunte şi la picioare.
ceacanwcă .v/‘[A: BUGNARIU, N. / Pl: ~uce / E: ceacănău] 1-2 Femeie nehotărâtă (sau prostănacă).
ceacaribă sf [At: BUGNARIU, N. / V: ciocarapă, cioc-, ciopărică / Pl: -be / E: ger Steckrube] (Reg) Nap turcesc (Helianthus tuberosus).
ceacănău sm [At: BUGNARIU, N. / Pl: -ai / E: net] 1 Om nehotărât.
2	Terchea-berchea. 3 Prostălău. ceacărie sf vz cicărâc
ceacău1 sn [At: H VII, 185 / V: -cow, ceaco / Pl: -ăie şi ciacuri / E: mg csăko, ger Tschako] (Mgmr) 1 (Mii) Un fel de chipiu de paradă, cu cozoroc tare, purtat de soldaţii austrieci. 2 (Pan) Coif de hârtie făcut de copii.
ceacau2 sm [At: VAIDA / E: mg csăko „cu coarnele aduse în afară44] (Mgmr) Bou. ceacai, -e a vz ceacâr1
ceacaie .s/‘[At: I. CR. II, 218 / V: -ch'ie, cechie, cicliie / Pl: -ai / E: bg yeKHjKR cf ciochie] 1 Cuţitaş rupt. 2 Cuţitaş mic şi prost. 3 Cuţitaş cu plăsele de lemn. 4 Cap al scăunoaiei.
ceacârJ, -ă [At: ALECSANDRI, T. 1745 / V: -âi, cichir l PI: ~i / E: tc gakyr] 1-2 smf, a (Om) cu ochii spălăciţi. 3-4 smf, a (Om) cu ochii de culori diferite. 5-6 smf, a (Om) care se uită cruciş. 7-8 smf, a (Om) posac.
9-10 smf, a (Fig) (Om) ameţit de băutură. 11 a Soi de grâu de toamnă cu mustăţi. ceacâr2 sn vz cicărâc
ceacâra v [At: COSTINESCU / Pzi: -rez / E: ceacâr] (Nob) A privi cruciş.
ceacârare sf [Ai: MDA ms / Pl: -rări / E: ceacâra] (Nob) Privire crucişă Si: ceacârat}.
ceacârat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: ceacâra] (Nob) Ceacârare. ceacărat2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: ceacâra] (Nob) Care priveşte cruciş. ceacârcu sn vz cicărâc ceacârg sn vz cicărâc
ceacâriu, -ie a [At: COSTINESCU / Pl: ~i/, -ie / E: ceacâr + -iu] 1-5 (Nob) Ceacâr (2,4, 6,8,10).
ceace sms [At: H XVIII, 269 / E: srb caca] 1 (Ban) Nume de respect cu care te adresezi unei persoane mai în vârstă Cf ceaică, ce ică, nene, bade, tete. ceachie vz ceacâie ceaciu, —cie a vz şaşiu
ceaclama sf[At: LTR / Pl: -ale / E: nctj Ceapă obţinută direct din sămânţă, nu din răsad.
ceaclauz, -ă a [At: ARH. OLT. XXI, 259 / P: -cla-uz / Pl: ~i, -e / E: net] (Olt) 1 Care nu e în toate minţile. 2-3 (Cam) bolnav. 4 Ameţit de băutură.
ceaclă sfvz ceaglă ceac Iau sn vz ceatlău ceaclie sfvz ceaglă
ceacnă .v/’[At: PAŞCA, GL. / Pl: -e 1 E: net] 1-2 Femeie (obraznică şi) de moravuri uşoare. ceaco sn vz ceacău
ceacotsn [At: POP. ap. LUC. III, 136 / Pl: -oţi/ E: net] (Ban) Ciucure. ceacou sn vz ceacău
ceac-pac av [At: PANN, ap. TDRG / V: (înv) ceat-pat / E: tc gatpat] (înv) 1 Aşa şi-aşa. 2 Câte ceva. 3 Oarecum. 4 Ici şi colo. 5 Cu una cu două. 6 Binişor. ceacşâri smp vz ceacşiri
ceacşiri smp [At: (a. 1838) IORGA, S. D. XIV, 180 / V: -şâri / E: tc gaksyr] 1 (înv) Pantaloni turceşti largi, roşii, mai lungi decât şalvarii.
2	(Reg) Pantaloni groşi, lucraţi din lână mai groasă, ţesută în formă de aba, care se poartă numai iarna Cf cioareci, iţari. . ceadăr sn vz ceadâr
ceadâr sn [At: DUMITRACHE, ap. DA / V: ceadăr I Pl: -e şi -uri i E: tc gadyr] (Trî) Cort militar. ceadâriu, -ie a vz ceadiriu
ceadiriu, -ie a [At: DELAVRANCEA, S. 165 / V: -dâr-, ceder-, ced- / Pl: ~i/ / E: tc cadyry (yesil)] (înv) Verde ca paiul grâului. ceadlau sn vz ceatlău
ceafă .v/'[At: ANON. CAR. / Pl: cefe / E: alb kyafe] 1 Parte de dinapoi a gâtului. 2 (Pex) Parte de dinapoi a capului Cf cerbice, grumaz. 3 (îla) Gros la - Bogat. 4 (îal) Cu influenţă. 5 (îla) Tare de - Obraznic. 6 (îe) A făcut - S-a îngrăşat. 7 (îe) A strica (sau a scărpina) (pe cineva) la -A-i da câteva palme. 8 (îe) A-i muta cuiva -fa Ceafă (7). 9 (îe) Să nu ne stricăm la - Să nu ne certăm. 10 (îe) A pune la - A da uitării. 11 (îae) A nu-i păsa de ceva. 12 (îae) A nesocoti un ordin. 13 (Pan) Parte de deasupra a jugului, ce vine pe ceafa boului Si: cerbice, jug, butuc, sul, grindei,drug. 14 (Pan) Bârnă pe care se reazemă vatalele jugului, la joagăr.
15	Curea de frâu care vine în spatele urechilor calului Si: (reg) comarul căpeţelei. 16 Măsea a leucii.
ceaflender sms [At: H V, 463 / PI: -/ / E: rrm; (gmţ), luceafăr| (Olt) Luceafăr de ziuă. ceagă sf[At: DICŢ. / Pl: cegi / E: nctl Un fel de postav. ceagăr sn [At: LB / V: cigher(iu), cighir (S: cidir), cinghir, ciuderiu, ciugheriu, ciughir, civir, (dai) şughir, ţigheriu, ţighir / S: ciagăr / Pl. -uri / E: mg csiger] (îrg) 1 Zeamă de prune crude. 2 Must ce iese din prunele fierte. 3 Oţet de prune Cf livej. 4 (îlav) Acru ca civirul Foarte acru. 5 Struguri necopţi Cf chiseliţă, aguridă. 6 Must de poame Cf liur.
1	Vin de treve (drojdii). 8 Vin rău Cf poşircă. 9 Vin de poame. 10 Vin de vară. 11 Un fel de băutură obţinută punând apă peste tescovină după stoarcerea vinului. 12 Oţet de mere. 13 Must de mere sau de pere verzi.
ceaglă .s/[At: ANON. CAR. / V: ceaclă, ceaclie / Pl: -le şi -Hi / E: mg csăklya| 1 (Mgmr) Târnăcop cu care se sparge gheaţa Si: săpoi, ciocan.
2	Patină. 3 Unealtă de lemn nedefinită mai îndeaproape. ceaglău sn vz ceatlău
ceah i [At: ALECSANDRI, T. 180 / E: fo] 1 Sunet care imită cântecul păsărilor. 2 Sunet care.imită şuieratul săbiei. ceahăi v vz cehăi ceahăire sfvz cehăire ceahăit1 sn vz cehăit1 ceahăit2, -â a vz cehăit2
ceahlău sm [At: MARIAN, O. I, 178 / V: cealhău / Pl: -ăi / E: mg csahold 11 Vultur auriu Si: sorliţă, (Ban) şurliţă. 2 (Mun) Vultur-pleşuv.
3	(Reg) Vultur-bărbos (Gypactus barbatus).
ceahnă sf [At: DA / Pl: -ne / E: cehăi\ 1 Câine jigărit. 2 (Fig) Om zgârcit. ceahol sn [At: CIHAC II, 46 / Pl: -uri / E: rs wxOJiy] 1 Coviltir de căruţă. 2 Burduf de trăsură Si: coş. 3 Muşama de învelit mărfurile ca să nu le plouă Si: polog.
454
CEAPĂ
ceai sn [At: (a. 1771) IORGA, S. D. XII, 86 / Pl: ~uri I E: rs WH\ 1-3 (Frunzele) (preparate prin uscare ale unui) arbust cu flori albe, care creşte mai ales în China, India şi America, din care se prepară o băutură reconfortantă. 4 (îc) —negru Ceai (2) preparat din plante ajunse la maturitate. 5 (îc) —verde Ceai (2) preparat din frunze tinere, verzi. «'(îs)
-	rusesc Ceai (2) adus din China pe uscat, prin Rusia. 7 (îs) - englezesc Ceai (2) adus din Orient pe mare, prin Anglia Si: (înv) te, tizană. 8 Băutură preparată prin (fierberea sau) opărirea ceaiului (2). 9 Băutură preparată (prin fierberea sau) opărirea frunzelor sau florilor altor plante (medicinale) având proprietăţi curative. ceaică sms [At: H XVIII, 269 / V: ceică / E: srb cajko] 1-2 Ceace (tânăr). ceaim sn vz ceam
ceaină1 .v/ [At: H IX, 87 / A: ? / Pl: -ne / E: net] Vacă bătrână şi slabă. ceaină2 sf[At: DA ms / Pl: -ne / E: rs ^aîmyH „de ceai“] (Rar; Mol) Ceainărie.
ceainărie sf [At: CONTEMPORANUL VI I 36 / Pl: -ii IE: ceaină2 + -rie] 1 Local în care se serveşte ceaiul. 2 Personal al unei ceainării (3).
3	Clienţii din ceainărie (2). 4 Local, împreună cu personalul şi clienţii.
ceainic sn [At: (a. 1788) IORGA, S. D. VIII, 16 / Pl: -ice I E: rs «HHHMKy] 1-2 Vas în care (se serveşte sau) se prepară ceaiul. 3 Conţinut al unui ceainic. 4 Vas împreună cu conţinutul.
ceainicar sm [At: CONTEMPORANUL VI I 36 / V: -iu / PI: -i / E: ceainic + -ar] 1 (Rar) Persoană care ţine un local unde se servesc ceai şi alte băuturi. 2-5 Persoană care (face sau) vinde ceainice (1-2). ceainicariu sm vz ceainicar
cea\rsn[At: LET. 1,327/26/ V: ceir, cier, (dai) ceiriu,cieriu/ Pl: -uri / E: tc gayir] 1-2 Loc (înconjurat cu gard şi cosit din timp în timp) de păscut caii, lângă o apă curgătoare. 3 (Pex) Islaz. 4 Câmpie nelucrată. 5 Livadă de fân. 6 (Pre) Coastă de deal. 7 Vale. 8 (Pgn) Şes. 9 (Spc) Ocol îngrădit în care se ţin viţeii.
ceairar sm [At: COSTINESCU / V: cei-! Pl: -i / E: ceair + -ar] 1-2 (Nob) Păzitor de ceairuri (2,9).
ceairortsn [At: H II, 289 / Pl: -uri / E: tc gayir + ot „iarbă“] (Bot; reg) Grâuşor {Fie ar ia verna).
ceaiz sn [At: H I, 331 / P: cea, —iz / PI: -uri / E: bg ^&Gt] (îvr) 1-3 (Petrecere cu rudele la) logodna a doi tineri (cu stabilirea zestrei lor). ceala1 i, sfvz cea ceala2, ceaia pdvz (a)cela
ceala-cea [At: CIHAC II, 47 / E: ceala + cea] 1-2 /, ^/(Strigăt cu care se îndeamnă boii spre) dreapta. cealău1 sn [At: ARHIVA R. II, 41 / Pl: n / E: tc galy] (Trm) Tufiş. cealău2 sn vz gealău
cealău3 [At: ŢICHINDEAL, F. 288 / V: ceăl-, cel-, şei- / Pl: -ăi / E: mg csalo] 1-2 sm, am (Om) înşelător. 3-4 sm, am (Om) hoţ. 5 sm (Pes) Nadă.
cealhău sm vz ceahlău
cealma şf [At: LET. 11,174/20 / V: cealmă, cel-, celme a, ciul- sm / Pl: -le şi -mele / E: tc galma] 1 Turban. 2 Legătură împletită purtată de turci pe cap Si: cauc, saric, durman. 3 (Ban) Conci purtat de femeile măritate.
cealmagiu sm [At: STANCU, D. 11 / Pl: -gii / E: cealma + -giu] 1 Bărbat care purta cealma. 2 (Pre) Turc. cealmă sf vz cealma
cealmeluţă sf [At: PĂSCULESCU, L. P. 258b / V: cel- / Pl: -ţe / E: celmea + -uţă] 1-2 (Şhp) Cealma (3) (mică).
cealmuc sms [At: CONV. LIT. LIV, 165 / E: net] Lut pentru lipit Cf imală. cealpac sn vz calpac
ceam sn [At: (a. 1807) IORGA, S. D. VIII, 42 / V: -aim, -an, ~aum / Pl: -uri / E: tc gam] (Trm) 1 Luntre mai mare decât barca. 2 Magazie plutitoare. 3 Conţinut al unui ceam (2). 3 Corabie cu pânze care face transporturi pe Dunăre. 4 Ambarcaţie. ceambul sn vz ceambur
ceambur sn [At: LET. I, 16/16 / V: -abil, -abul, -abun, -abur, -ul, -a, geabul, gea-ie / Pl: -uri / E: tc gapul] 1 Detaşament de trupe trimis în ţară străină ca năvălitori. 2 (Spc) Detaşament de tătari. 3 Expediţie neaşteptată, de pradă Cf podgheaz. 4 (îe) A bate -ul (sau -a), ori a umbla ~a (sau -ul), ori a umbla în geamburii A hoinări. 5 (îae) A nu face nimic, pierzându-şi vremea. 6 A nu se astâmpăra. ceambura sf vz ceambur
ceameriiu, -ie a [At: (a. 1740) IORGA S. D. XI, 266 / Pl: -ii / E: cf ucr. *ElMbyHHb ,,frumos“] Nume de culoare nedefinită mai îndeaproape. ceamfir sm vz cimşir
ceamfisfic sn [At: CONV. LIT. XXVI, 452 / Pl: -uri / E: tc gamfystygy] (Trmr; med pop) 1-2 (Seminţe oleaginoase de) fistic (Nuces pistaciae). ceamghir sn vz cighir1 ceamparale sfp vz geamparale
ceamsacâz sn [At: TARIF, ap. TDRG / V: gea-l Pl: n / E: tc gam sakyzy] (Trmr; med pop) Planta Fix alba.
ceamşa A/[At: SEVASTOS, N. 281/24 / Pl: -le / E: nctj Dans ţărănesc cu lăutari nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută acest dans.
ceamur sms [At: SEVASTOS, N. 2/5 / V: -i, cern-, cia-, cim- / Pl: -uri / E: tc gamur] (Reg) 1 Pământ muiat cu apă şi amestecat cu paie, pentru tencuit. 2 Lut frământat bine pentru construitul caselor. 3 (Pex) Amestec de nisip, var şi apă Cf imală, muruială, chirpici, ceamuri sfp vz ceamur cean sn vz ceam
ceanac sn [At: COSTINESCU /V: cenac / Pi: -uri / E: tc ganaq] (Reg)
1	Vas mare de pământ sau de lemn, smălţuit pe dinăuntru, în parte şi pe dinafară, în care se ţine mâncare pentru mai multe persoane. 2 Conţinut al unui ceanac (2). 3 Vasul împreună cu conţinutul. 4 Strachină în care se pun bucatele pe masă. 5 Conţinut al unui ceanac (4). 6 Vasul împreună cu conţinutul. 7 Vas în care se gătesc bucatele. 8 Conţinut al unui ceanac (7). 9 Vasul împreună cu conţinutul. 10 (Spc) Strachină mai mare, cu marginile întoarse înăuntru, pentru coacerea unor mâncăruri în ţest.
11	Conţinut al unui ceanac (10). 12 Strachină împreună cu conţinutul.
13	Blid. 14 Conţinut al unui blid (13). 15 Vasul împreună cu conţinutul.
16	Castron. 17 Conţinut al unui castron (1). 18 Vasul împreună cu conţinutul.
ceanateie sfp [At: WEIGAND, B. B. 97, ap. DA / E: net] (Buc) Fluturi. ceanâie sfp [At: I. CR. III, 187 / E: net] Unelte de tâmplărie. ceancă sf [At: (a.1784) GCR II, 138/18 / PI: cenci/V: -ngă (pl: -ngi) / E: nctj (înv) Şarpe veninos. ceandraş sn vz ceardaş ceanfes sn vz geanfes ceangă sf vz ceancă
ceangău sm [At: MARI AN, NU. 268 / Pl: -ăi / E: mg csdngo\ 1-2 (Urmaş de) colonist maghiar din Moldova şi din regiunea sud-estică a Transilvaniei de religie catolică. 3 (îvr) Vagabond. ceanste sfvz cinste ceaon sn vz ceaun
ceap sn [At: POLIZU / Pl: -uri / E: nctj (Trm) 1 Şiretlic. 2 Apucătură. ceapar sn [At: H VI, 82 / V: -iu / Pl: -i / E: cf tc gapa + -ar] Unealtă de dulgher nedefinită mai îndeaproape. ceapariu sn vz ceapar ceaparmacar sms vz şahăr-mahăr
ceapauă snp [At: VICIU, GL. / E: mg csapo] Curele de opinci Si: nojiţe. ceapă sf[At: BIBLIA (1688), 101/2 / Pl: cepe / E: ml caepa] 1 Plantă erbacee leguminoasă, bienală, din familia liliaceelor, comestibilă, cu miros specific, cu tulpina aeriană dreaptă, cilindrică, verde şi cu cea subterană în formă de bulb, cu frunze cilindrice şi cu flori albe-numeroase, în umbele globulare (Allium cepa) Si: (gmţ) slănină-de-post, brânză sârbească.
2	(Pre) Bulb al cepei (1). 3 (Pex) Bulb al altor plante. 4 (îe) Lapte de — Suc al cepei (1), întrebuinţat în medicina populară. 5 (îe) Nu plăteşte (sau nu face, rar, nu ajunge) nici (cât) o - degerată (rar, coaptă) Nu
455
CEAPĂT
are nici o valoare. 6 (Pop; îe) A mânca o ~ degerată A nu reuşi. 7 (îe) L-a făcut ~cu apă L-a făcut de râs. 8-9 (îe) Cu ochii cât ~pa (sau -pele) Cu ochii larg deschişi (de mirare). 10-11 (îae) Cu ochii umflaţi (de plâns).
12	(Bot; îc) —de-apă Ceapă cultivată prin răsad şi recoltată în anul în care s-a semănat (Allium cepa). 13 (Bot; îc) —blândă Praz (Allium porum).
14	(Bot; îc) —boboioaşă Soi de ceapă (1) nedefinit mai îndeaproape.
15	(Bot; îc) ~pa-câinelui Ceapă-de-mare. 16 (Bot; îc) '«-câinească Porumbel. 17 (Bot; îc) ~pa-ciorii Mică plantă cu bulb, cu flori galbene Si: scânteiuţă (Gagea pratensis). 18 (Bot; îae) Plantă cu bulb, cu flori albastre Si: viorea (Muscari comosum). 19 (Bot; îae) Zambilă (Muscari tenuiflorum). 20 (Bot; îae) Porumbel (Muscari botroydes). 21 (Bot; îae) Băluşcă (Ornythogallum gussonei). 22 (Bot; îae) Brânduşă-de-toamnă (Colchitum autumnale). 23 (Bot; îae) Planta Hyacynthus comosus. 24 (îe) A mâncat ~pa-ciorii A fi nebun. 25 (Bot; îc) —dorească, —lungă Plantă bulboasă, cu flori alburii Si: cepşoară (Allium fistulosum). 26 (Bot; îae) Turtă. 27 (Bot; îae) Zambilă (Hyacyntus comosus). 28 (Bot; îc) —de-mare Plantă bulboasă, cu flori alburii, ai cărei bulbi sunt folosiţi ca medicament diuretic Si: -pa-câinelui (Urginea maritima sau Scilla maritima). 29 (Bot; îc) —de-vară Plantă ierboasă, din familia liliaceelor, cu tulpina groasă, cilindrică, înaltă de un metru şi eu frunze până la mijloc, cu doi bulbi principali înconjuraţi de numeroşi bulbioli şi flori rozacee-liliachii,în mari umbele (Allium ampeloprosum). 30 (Bot; îc) —franţuzească Haşmă (Allium asvalonicum). 31 (Bot; îc) —lunguiuşă Plantă nedefinită mai îndeaproape. 32 (Bot; îc) —măruntă, Mie sămânţă Arpagic (Allium schoenoprasum) .33 (Bot; îc) —rea Sorbestrea (Sanguisorha officinalis). 35 (Fig; înv; irn) Ceas mare, demodat.
ceapătsn [At: PAMFILE, I. C. 55 / Pl: ~uri / E: cf mg csapat| (Mgm) Bucată de şuncă.
ceapâc sn [At: ALEXI, W. / V: ciopac, ciopârc / Pl: n / E: net] 1 Termen de plutărie nedefinit mai îndeaproape. 2 Plasă. ceapâr sm vz ceapur
ceapcă sf[At: ALECSANDRI, P. III, 200 / Pl: ~pce / E: pn vanKă] 1-2 Chipiu (polonez).
ceapcân [At: LET. III, 256/29 / V: cia~ / Pl: ~z / E: tc gapkyn] (îvr)
1	sm Cal buiestraş. 2-3 sm, am (Om) rău la inimă. 4-5 sm,am (Om) şiret, rafinat.
ceapcânlâc sn [At: TELEOR, ap. ŞIO / V: cia- / Pl: ~uri l E: ceapcân + -lâc] (îvr) Şiretlic. ceapchen sn vz cepchen ceapchin vz cepchen
ceapist [At: DEX2 / P: ce-a- / Pl: -işti,-e / E: C|ooperativăj AJgricolă] de P[roducţie| + -ist] (Iuz) 1-2 smf, a (Membru) al unei cooperative agricole de producţie. 3 De cooperativă agricolă de producţie. 4 Privitor la cooperativa agricolă de producţie. ceaplău sn [At: DA ms / Pl: ~ă/ / E: mg csaplo] Pleasnă de bici Cf sfârc, ceapraz sn [At: (a. 1792) IORGA, S. D. VIII, 24 / V: ceprag, cepreag, cepraz, ceprază, cepreaz / Pl: ~uri / E: tc gapraz] 1 Bordură de mătase (sau fir), dar şi de bumbac, lână. 2-3 (Ţesătură sau) împletitură cu fire sau ciucuri atârnaţi, aplicată pe perniţe, perdele, haine. 4 (Pex) Galon. 5 (Pex) Ciucure (de fir, de mătase sau lână. 6 (Pex) Nasture de mătase. 7 (înv; îf ceprază) Butonieră. 8 Unealtă de lemnar pentru îndreptat dinţii ferestrăului, formată dintr-o lamă de oţel cu crestături de mărimi diferite pe ambele laturi şi cu mâner Si: călcător ceaprăzar, dinţar, zimţar.
9	Poziţie alternativă a dinţilor de ferăstrău, unii într-o parte şi alţii în alta, în afara planului pânzei, pentru a face mai uşoară tăierea materialului.
ceaprazan sn [At: I. CR. IV, 250 / PI: n / E: net] Bucată de lemn pusă la luntre sau la dubă pentru a ţine drujba Cf strapazan Si: hroatec.
ceaprazarsn [At: (a. 1748) IORGA,S. D. VI,45 /V: ceprăgar, cepregar, ceprezar, ceprigar, ciprăgariu / Pl: ~z / E: ceapraz + ar] 1-18 (Fabricant sau) negustor de ceaprazuri (1-9). 19-20 (Pex) (Fabricant sau) negustor de chipiuri şi obiecte în legătură cu uniformele militare. ceaprazx v [At: CIAUŞANU,GL. / Pzi: -zesc / E: ceapraz] A ceaprăzui. ceaprazire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: ceaprazi] Ceaprăzuire.
ceaprazit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: ceaprazi] Ceaprăzuire. ceaprazit2, ~ăa [At: MDA ms / Pl: ~iţi, ~e / E: ceaprazi] Ceaprăzuit. ceaprăzăresc, -ească a [At: ST AM ATI, ap. ŞIO / V: cep-1 Pl: -eşti / E: ceaprazar + -esc] 1-20 De ceaprazar (1-20).
ceaprăzăne1 a/' [At: DA / V: cep~ t Pl: ~i/ / E: ceprazar + -ie] 1-20 Meserie de ceaprazar (1-20).
ceaprăzăne2 şf [At: ODOBESCU, S. II, 95 / V: cep~ / Pl: ~i/ / E: ceprazar + -ie] 1-5 Prăvălie cu ceaprazuri (1-5). 6 (Pex) Prăvălie în care se vând obiecte de uniformă militară. 7 Diferite feluri de ceaprazuri. 8-12 Mulţime de ceaprazuri (1-5). 12-31 Meseria ceaprazarului (1-20).
ceaprăzui v [At: DA / P: ~zu-i / Pzi: -esc / E: ceapraz + -ui] A încovoia, după ascuţire,dinţii ferăstrăului, pentru a realiza eeaprazul (8) Si: ceaprăzi.
ceaprăzuire sf [At: DEX2 / P: -zu-i- / Pl: -ri / E: ceaprăzui\ 1-2 încovoiere a dinţilor ferăstrăului pentru a obţine eeaprazul (8) Si: ceaprazire, ceaprazit1, ceaprăzuit1.
ceaprăzuit1 sn [At: MDA ms / P: -zu-it / Pl: -uri 1 E: ceaprăzui] Ceaprăzuire.
ceaprăzuit2, ~ă a [At: DEX2 / P: -zu-it / Pl: -iţi, -e / E: ceaprăzui] Care a fost supus operaţiei de ceaprăzuire Si: ceaprazit2.
ceapsă s/ŢAt: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: ~pţă / Pl: cepse / E: mg csâpaza, srb cepac] 1 Bonetă purtată de copii. 2 Bonetă purtată de fete sau numai de femei măritate. 3 Bonetă purtată de neveste tinere peste conciul cu două coarne, împodobită cu ornamente colorate, ţesute sau cusute. 4 Podoabă de pe capul miresei. 5 Capul cuiului. ceapţă1 sf vz ceapsă
ceapţă2 sf [At: DA ms / Pl: ? / E: cf mg csapni „a lovi, a plesni“] (Reg) Palmă.
ceapucluc sn [At: DUMITRACHE, C. 93, ap. DA / Pl: -uri / E: te gapukluk ,,iuţeală“] (Trî; liv) 1 Şiretenie. 2 Vicleşug.
ceapur sm [At: ANTIPA, P. 776 / V: ceapâr / Pl: -i / E: rs vanypa] (Om; rsm) 1 Stârc. 2 (îs) ~ alb Stârc alb sau bălan (Ardea alba). 3 Bâtlan. cear s [At: MAT. FOLK. 1239 / PI: n / E: net] 1 Păr. 2 Cosiţă. ceară A/[At: CORESI, EV. 198/35 / Pl: (rar) ceri / E: ml cer a] 1 Produs natural (de origine animală, vegetală sau minerală) ori sintetic, plastic, insolubil în apă, care se înmoaie şi se topeşte la temperaturi destul de joase, cu numeroase utilizări în industria farmaceutică, electronică, cosmetică etc. 2 (îs) ~ de albine Ceară de culoare gălbuie, cu miros caracteristic, produsă de albine, care se recoltează prin topirea fagurilor, întrebuinţată la fabricarea lumânărilor, la modelat etc. 3 (îe) A fi galben ca ~ra A fi palid (de boală, de emoţie etc.) 4 (îs) ~ de parchet Amestec de ceară sintetică cu parafină, cerezină şi alte substanţe, care se dă pe parchet şi formează o peliculă lucioasă, protectoare. 5 (îs) ~ roşie (sau tare ori de pecetluit) Amestec de colofoniu, şclac, ulei de terebentină şi culori minerale, care, datorită proprietăţilor lui plastice la încălzire, este folosit la sigilarea scrisorilor, pachetelor, închiderea ermetică a flacoanelor etc.
6	(îs) ~ montană Ceară minerală obţinută din cărbunii bruni prin extracţie cu solvenţi. 7 ~ vegetală Strat care acoperă suprafaţa plantelor, mai ales a fructelor. 8 (Gig; îs) ~ de pământ Ozocherită. 9 (Fiz) Cerumen. 10 (Bot) Arbust agăţător, mereu verde, eu flori albe-trandafirii, plăcut mirositoare Si: floare-de-ceară, ceara-albinii (Asclepias syriaca) cearbă şf[At: LB / V: cer— / Pl: cerbe / E: cerb] Cerboaică (1). cearc sn [At: POLIZU / Pl: -uri / E: tc garc ,,roată“] (Trî) 1 Compas.
2	Cerc. 3 Cearcăn.
cearcagi-başa sm [At: (a. 1715) ISTORIA, ap. ŞIO / Pl: -le / E: te garkagy + başa] Căpetenie a ceareagiilor.
cearcagiu sm [At: COSTINESCU / V: cer- / Pl: -gii / E: te garkagy] (înv) Soldat din avangardă.
cearcă sf [At: PAMFILE-LUPESCU, CR. 115 / Pl: -ra / E: pbl cerca] Cel dintâi ou care se vopseşte la Paşti Si: merişor, mingişoară, noro-cul-copiilor.
cearcăn sn [At: DOSOFTEI, V. S. 31 /V: ţarc, ţar~, ţărcălan / Pl: -e / E: refăcut din *cearcen (pil *cearcen, ml circinus)] 1 (înv) Cerc (trasat pe pământ, pe nisip sau pe un obiect). 2 (înv) Fiecare dintre cercurile
456
CEASOAIE
concentrice din tăietura tulpinii unui arbore, ce reprezintă creşterea lui anuală. 3 (înv) Halou de vapori văzut uneori în jurul soarelui sau al lunii Si: cercuţ (19). 4-5 (înv) Disc (al soarelui sau) al lunii. 6 (Ast; pop; înv) Eclipsă de soare. 7 (înv) Semicerc. 8 (înv) Curcubeu. 9 Cerc vânăt care înconjoară ochii obosiţi sau bolnavi, ori care se formează în jurul unei răni. 10 (îf ţărcdlan) Compas (de dogar). cearceaf sn vz cearşaf cearceav sn vz cearşaf
cearclâu [At: ŞIO II, 35 / V: cercliu / Pl: ~/i/ / E: tc garkly „prevăzut cu roate“] 1-2 sm, a (Galben) cu zimţi Si: zimţat2. 2 Monedă în valoare de 3 lei, care circula în ţară pe timpul lui Caragea-vodă. ceardac sn vz cerdac
ceardaş1 [At: VLAHUŢĂ, D. 5 / V: -diş, ceandraş / Pl: ~e şi ~uri / E: mg csârdăs] 1 sn Dans unguresc jucat pe alocuri şi de români. 2 Melodie după care se execută acest dans. 3 sm (Bot; reg) Colilie (Stipa pennata). ceardaş2 sm [At: I. CR. II, 219 / Pl: ~i / E: ceardă + -aş] Cârciumar. ceardă sf [At: IORGA, N. R. A. 1,263 / Pl: -de / E: mg csărda] (Mgm)
1	Cârciumă. 2 Personal al unei cârciumi. 3 Clienţi ai unei cârciumi. 4 Han.
5	Personal al unui han. 6Ocupanţi ai unui han.
ceard'ic sn [At: DDRF / Pl: n / E: net] Şir de dinţi. ceard'iş sn vz ceardaş1
cearfă .vf [At: COMAN, GL. / Pl: -fe / E: nct| (Reg) Noroi. cearlatan sm vz şarlatan cearlău sn vz ceatlău
cearmă sf[At: BUGNARIU, N. / Pl: -me / E: cf vsl mpHt] Femeie neagră şi urâtă.
cearnapoacă sf [At: BUGNARIU, N. / Pl: -ace / E: cf ceannă] Cearmă.
cearsală sfvz ţesală
cearsălă sfvz ţesală
cearsăli v vz ţesăla
cearsăhre sfvz ţesălare
cearsălit1 sn vz ţesălat1
cearsălit2, -ă a vz ţesălat2
cearşaf sn [At: (a. 1579) HEM 65 / V: -rceaf -rceav, cerceaf, cer-, cerşag / Pl: -uri / E: tc garsaf, gargaf] 1 Bucată mare de pânză (albă), uneori cu ornamente, de aşternut pe pat Si: (Mol) prostire, (Trs) lepedeu.
2	(îs) ~ de pat Cearşaf (1) care se aşterne pe salteaua patului. 3 (îs) ~ de plapumă Cearşaf (1) cu care se înveleşte plapuma. 4 (îs) ~ de baie Cearşaf (1) cu care se şterge corpul după baie. 5 (îs) ~ de plajă Cearşaf (1) pe care se stă la plajă. 6 (Spc) Giulgiu. 7 (Gmţ) Bancnotă de format prea mare. 8 (Gmţ) Formulare, acte de format prea mare.
cearşit sm [At: LET. III, 186/34 / Pl: n / E: tc garsyd] (Tcmr; liv) Spion. ceartă sf [At: CORESI, EV. 123/16 / Pl: certe şi certuri / E: pvb dl certa]
1	Discuţie aprinsă (cu schimb de vorbe aspre) între (două sau) mai multe persoane, rezultată din (păreri sau) interese diferite Si: controversă, disputa, (liv) altercaţie, litigiu, disensiune, (pop) gâlceavă, (pfm) ciorovăială, (îrg) cioandră, (înv) price, voroavă. 2 (îe) A căuta - cu lumânarea A face tot posibilul să provoace o ceartă. 3 (îc) Cată- - Persoană care caută mereu prilej de a se certa. 4 (Bot; reg; îc) -ta casei Vineriţă (Ajuga reptans). 5 (înv) Gălăgie. 6-7 Murmur (de nemulţumire). 8 Duşmănie. 9 Observaţie aspră adresată cuiva pentru o greşeală Si: dojană, mustrare, (liv) reprimandă. 10 (îrg) Pedeapsă.
cearter sn [At: DN3 / V: cha- / Pl: -e / E: eg charter] 1-2 Tip de contract de transport (naval sau) aerian.
ceas1 i [At: PAMFILE, I. C. 21 / E: fo] 1-2 Strigăt cu care se îndeamnă vaca (să stea liniştită la muls sau) să-şi tragă înapoi piciorul dinspre mulgător.
ceas2 sn [At: COD. VOR. 11/10 / Pl: -uri / E: vsl WCT>] 1 Oră. 2 (îe) Cu un - mai devreme (sau mai curând) Cât mai repede cu putinţă. 3 (îae) Până nu e prea târziu. 4 (îe) în -ul al doisprezecelea în ultimul moment.
5	(înv; îlav) Pe - La fiecare oră. 6 (înv; îal) îndată. 7 (îe) A închiria cu -ul A plăti o sumă fixată pentru a dispune de obiectul închiriat timp de
o	oră. 8 (Spc) Spaţiu parcurs (cu un mijloc de locomoţie) în timp de o
oră. 9 Unitate de timp scursă pe când acul ceasornicului parcurge una din cele 12 subdiviziuni ale cadranului. 10 (Pex) Bătaie a ceasornicului.
11	(îe) Un - din noapte (sau după miezul nopţii) Prima oră a zilei. 12 (îe) Un - din zi (sau după prânz, după-amiază) A 13-a oră a zilei. 13-14 (îe) Cât e -ul? (sau, înv, câte -uri sunt?) Ce'oră (arată ceasul sau) este?
15	Durată de timp în cursul căreia se întâmplă ceva, a cărei lungime depinde de poziţia subiectivă a vorbitorului. 16 (înv; îs) Mult - Timp îndelungat. 17 (îe) O mică de - O clipă. 18 Moment. 19-20 (îs) — bun Moment fast (pentru a întreprinde ceva). 21 (îe) Să fie într-un — bun Formulă prin care se urează cuiva succes într-o întreprindere. 22-23 (îs) -rău Moment nefast (pentru a întreprinde ceva) Si: ceasoaie (1-2). 24 (îc)
—rău-cu-lipitură (sau —rău-cu-speriat) Boală provocată copiilor de duhuri necurate, care se manifestă prin tresăriri şi plâns în somn, tremurături, slăbiciune Si: ceasoaie (3). 25 (îae) Epilepsie. 26 (îc) Buruiana-de—rău Plantă cu care se lecuieşte epilepsia. 27 (îlav) în -ul ce (sau care), la, ori în ce (sau care) - Când. 28 (îal) în momentul în care... 29 (înv; îlav) în(tr-)acel - în momentul acela Si: atunci. 30 (înv; îal) Imediat. 31 (înv; îal) Pe loc. 32 (înv; îlav) în(tr-)acest - în acest moment Si: acum. 33 (înv; îal) La moment Si: imediat, momentan. 34 (înv; îlav) în (sau pe, rar peste) tot -ul Tot timpul. 35 (îal) întotdeauna. 36 (îlav) Din - în - Din timp în timp Si: periodic. 37 (îal) Dintr-o clipă într-alta. 38 (îlav) Pe —, pe — Din moment în moment Si: mereu. 39 (înv; îlav) Intr-o (sau pe) mică (sau nimică) de - în fiecare moment. 40 (îs) -ul naşterii (sau de naştere) Moment al începutului vieţii. 41 (îs) -ul morţii (sau de moarte, ori de apoi) sau cel (mai) de pe urmă Cele din urmă momente ale vieţii. 42 (îas) Agonie dinaintea morţii. 43 (îe; pop) A se da de -ul morţii A se agita.
44	(îae) A se frământa. 45 (înv) Ocazie. 46 (Bis; lpl, art) Slujbe săvârşite la anumite ore din zi. 47 Aparat care arată orele Cf cronometru Si: ceasnic, ceasornic (1), ornic, orologiu. 48 (îs) ~ electronic Ceas a cărui funcţionare se bazează pe folosirea circuitelor integrate specializate. 49 (îs) - digital Ceas (electronic) la care ora este indicată prin cifre afişate pe un ecran. 50 (îs) - vorbitor Ceas electronic la care ora este anunţată verbal. 51 (îas) Magnetofon pentru redarea înregistrărilor de semnal orar şi a unor informaţii vorbite asociate, folosit pentru anunţarea orei exacte în reţeaua telefonică. 52 (îs) ~ solar Suprafaţă mărginită de numere, având în centru
o	tijă a cărei umbră indică cu aproximaţie orele zilei Si: cadran solar.
53	(D. maşini, aparate etc.; îe) A merge ca -ul A funcţiona perfect.
54	Aparat în formă de ceas (47) ale cărui limbi înregistrează mişcarea, viteza, consumul Si: contor. 55 (Art) Nume al unui dans ţărănesc.
56	Melodie după care se execută ceasul (55).
ceas-brăţară sn [At: TEODOREANU, M. II, 230 / Pl: ceasuri-brăţară / E: ceas + brăţară] Ceas (47) prins cu o curea sau cu o brăţară metalică, de braţ, deasupra încheieturii mâinii (stângi). ceasclov sn vz ceaslov ceascuţ sn vz cesuţ ceasla sfvz şasla
ceaslov sn [At: (a. 1715) ANTIM, ap. DA / V: -sclov, -soslov / Pl: -oave, (rar) -uri / E: vsl HĂCACEy] 1 (Bis) Carte rituală care cuprinde rugăciunile şi cântările ce se execută la anumite ore Cf ceas (46) Si: orologier, orologhion. 2 Carte bisericească ce servea drept abecedar copiilor la şcoală.
3	(îvr; îe) A(-şi) face capul — A-şi încărca memoria cu multe cunoştinţe Si: a(-şi) face capul calendar Cf calendar.
ceasloveţ sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 196 / V: -sosi- / Pl: -e / E: vsl HĂcecAOBeijd] Ceaslov (1).
ceasma sf[At: DA / Pl: -ale / E: bg wCMa.] Mreajă de prins peşte în apele mari, în forma unei pânze de păianjen, cu diametrul de 2-3 m, cu gloanţe pe margini, iar în centru legată cu o funie Si: prostovol.
ceasnic sn [At: MAGAZ. IST. II, 196/20 / Pl: n / E: ceas + -nic] Ceas
(47).
ceasoaie sf[At: MARIAN, D. 234 / Pl: - / E: ceas + -oaie] 1-3 Ceas rău Cf ceas (22-24).
457
CEASOFICARE
ceasoficare sf [At: DEX2 / Pl: -cari / E: din ceas după radioficare] Creare a unei reţele de ceasuri publice a căror funcţionare este asigurată prin transmiterea unor impulsuri electrice de la un centru de control.
ceasornic sn [At: LET. II, 202/34 / V: ces~/ Pl: -ice l E: bg woopHHK] 1 Ceas (47). 2 (îs) —w/ casei'(sau -de casă, ori ~morţii) Ticăit ca ceasul care se crede că se aude în perete sau în lemnărie'Cf şarpele casei, ştima casei. 3 (îs) -ul casei Gospodină bună care conduce treburile cu regularitatea unui ceasornic Si: cheia casei. 4 (îs) ~ de pontaj Ceasornic special pus la poarta de intrare într-o uzină, întreprindere etc., pentru a imprima, pe fişele muncitorilor, ora intrării şi ieşirii. 5 (Bot) Plantă agăţătoare cu flori albe, trandafirii şi albăstrii (Passiflora cocruleă).
ceasornicar sm [At: ANON. CAR. / V: ces~ / Pl: -i / E: ceasornic + -ar] 1-3 (Fabricant, reparator sau) negustor de ceasornice (1) Si; orologier.
ceasornicăreasă sf [At: POLIZU / Pl: -ese / E: ceasornicar + -easă] 1-3 (Nevastă de ceasornicar (1-3). 4 Negustoreasă de ceasuri.
ceasornicărie .s/[At: DA / Pl: ~i/ / E: ceasornicar + -ie] 1-2 (Atelier unde se repară sau) prăvălie unde se vând ceasornice (1). 3-5 Meserie a ceasornicarului (1-3).
ceasornicăriţă sf [At: IORGA, S. D. I, 141 / PI: -ţe / E: ceasornicar + -iţă] 1-4 Ceasornicăreasă (1-4).
ceasornicuţ sn [At: DA ms / Pl: -e / E: ceasornic + -uţ] 1-4 (Şhp) Ceasornic (1,5) (mic). ceasoslov sn vz ceaslov ceasosloveţ sn vz ceasloveţ
ceasovoi sm [At: PAMFILE, VĂZD. / Pl: ~ / E: rs mCOBOH] (Rsm; rar) Santinelă.
ceastie sf [At: DONICI, F. II, 37 / Pl: -ii / E: rs CTb] Secţie de poliţie. ceaşcă sf [At: ALECSANDRI, T. 1708 / Pl: ceşti / E: rs mma] 1 Vas mic de porţelan, cu (rar, fără) toartă, servind la băut (cafea, ceai, lapte etc.) Cf felegean. 2 Conţinut al unei ceşti (1). 3 Vasul împreună cu conţinutul.
ceaşin sn [At: (a. 1826) URICARIUL V, 169 / Pl: ~uri / E: tc gasni] (Trmr; ns) Gust.
ceaşitlâc sn [At: (a. 1818) HRISTACHE, ap. ŞIO / Pl: -uri/ E: tc gasithk] (Trî) Spionaj. ceaşntă şf vz cişmea
ceaşnic sm [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 204 / Pl: -ici / E: vsl HâiUHK'h] (Slî) 1 Paharnic. 2 (îc) Vel— Prim paharnic al unei curţi domneşti. 2 (îc) Al doilea - Ajutor de ceaşnic (2).
ceatalsn [At: H II, 244 / V: cet~i Pl: n / E: tc gatal\ 1 (Trm; reg) Parte a morii nedefinită mai îndeaproape. 2 Porţiune de uscat în formă de triunghi care provoacă difluenţa fluvială. ceataraş sm vz ceteraş ceatarâş sm vz ceteraş
ceată1 .v/ŢAt: DOSOFTEI, V. S. 12 / V: cete / Pl: cete / E: vsl hstăj
1	(înv) Categorie de oameni de aceeaşi condiţie socială Si: clasă, (înv) cin, tagmă, teap. 2 (înv) Ordin. 3-5 (înv) Şcoală (1-3). 6 (înv) Breaslă.
7	(îe) A face (sau a sta în) ~ cu cineva A intra într-o tagmă oarecare Si: a se înceţi. 8 (Bis; spc; îs) — ta sfinţilor Categorie a oamenilor cu viaţă exemplară. 9 (Bis; îs) Cetele îngereşti de îngeri Cor al îngerilor. 10 (îs)
-	de colindători Grup de persoane care pleacă la colindat. 11 Asociaţie (profesională) Si: tovărăşie. 12 Trupă mai mare sau mai mică de oameni înarmaţi. 13 (Mii; înv; îs) Cete războinice Contingente militare ale boierilor români Si: steag, buluc, roată Cf detaşament, companie, regiment, corp, trupă, (înv) cohortă, orta, hoardă. 14 (Spc) Totalitate a ţiganilor aparţinând unui boier. 15-16 (Spc) Bandă de (haiduci sau) hoţi. 17 (Spc; la jocuri) Grup de jucători care se confruntă cu alt grup Si: partidă. 18 Număr de persoane adunate (pentru o acţiune comună) Si: grup, cârd, pâlc. 19 (Pex) Mulţime. 20 (Pex) Grup de animale Cf turmă, stol, ciurdă, haită. ceată2 av vz încet ceatârnă .v/’vz ce târnă ceatelnă sfvz ucitelnă
ceatlau sn [At: LET. I, 28/26 / V: ~acl~, -«<//-, ~agl~, -ar/~, cegl~y cerl~, cesl~, cet~, ciortan, ciori-’ / PI: -laie, -leie şi -lae / E: mg csatlo] (Reg) 1 Obiect cu care se cetluieşte ceva. 2-3 Par sau bucată de lemn tare cu care se răsuceşte funia sau lanţul trecut peste o sarcină (de fân, de lemne etc.) spre a o strânge cât mai mult Cf bredel, renghe, sânzău. 4 Apărătoare cu care se leagă de sanie proţapul sau tânjala Si: gânj. 5 (înv; Mol) Instrument de tortură, probabil colac de fier înroşit, care se punea în jurul capului cuiva. 6 (Asr) Şervet strâns în jurul frunţii contra durerii de cap.
7	(Păs) Băţ scurt trecut pe sub nodul străcătoarei care se învârteşte pentru a se scurge jintuitul din caş. 8-9 Lemn care prinde loitrele carului în partea anterioară, sus (şi corespondentul său din partea posterioară). 10-11 Prăjină de lemn sau drug de fier adăugat la o căruţă (prins sau legat de crucea sau de inima căruţei) spre a înhăma un al treilea cal Si: praştie, lăgău.
12	(Pgn; Mol; Buc) Bâtă.
ceatlui v vz cetlui
ceatma sf [At: (a. 1557), ap. ŞIO / V: cecmea / Pl: -le / E: tc gatmd] 1 (Trm) Ţesătură fină. 2 Mătase. 3 (Pex) Basma. ceat-pat av vz ceac-pac
ceaţă şf[At: DOSOFTEI, V. S. 81 / Pl: ceţuri / E: ml caecia] 1 (îrg) Boală de ochi care întunecă vederea Cf cataractă, (pop) albeaţă. 2 (Pex) Tulburare a vederii clare Cf împăienjenire. 3 (Pan) Particule de apă rezultate din vaporizarea apei de pe pământ, care plutesc în atmosferă şi împiedică vizibilitatea Si: negură, pâclă, (reg) bastara, bârnă, boaghe, bură, burhai, burhăială, buştină, chidă, mocirlă, neguriţă. 4 (Fig) Neclaritate a judecăţii sau memoriei. 5 (Fig; îe) A avea — în creieri A fi beat. 6 (Fig) Tristeţe. 7 (Spc) Aburi care se aşază pe o sticlă adusă de la rece. 8 Strat de aburi în jurul imaginii lunii Si: cearcăn (3). 9 Strat fin care acoperă unele fructe, prune, struguri etc. Si: brumă, promoroacă. ceaucă şf\z ceucă
ceaula av [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg; îe) A umbla (cam) - A acţiona fără să-i pese de ceva.
ceaulă sf [At: DA ms / Pl: ? / E: cifăulă, hiulă] (Buc; îs) Om cu — Om cu înfăţişare plăcută. ceaum sn vz ceam
ceaun sn [At: ALECSANDRI, P. III, 90 / P: cea-un / V: ceaon, ceon / Pl: -e / E: tc ga(b)un] 1 Vas emisferic de fontă, cu două toarte unite printr-un mâner,în care ţăranii (păstorii) fac mămăligă, sau alte mâncăruri, punând-o la foc pe pirostrii sau în crăcană. 2 Conţinut al unui ceaun (1).
3	Vasul împreună cu conţinutul. 4 Vas mare în care Ia stână se fierb laptele, seul etc. Si: tuci, cazan,pârnaie, arămie, brăcaci. 5 Conţinut al unui ceaun
(4). 6 Vasul împreună cu conţinutul. 7 Vas în care erau puşi banii îngropaţi.
8	Conţinut al unui ceaun (7). 9 Vasul împreună cu conţinutul. 10 (Zid; îf ceaon) Cumpănă orizontală, care seamănă cu un ceaun (1) răsturnat.
11	Dans ţărănesc nedefinit mai îndeaproape. 12 Melodie după care se execută ceaunul (11).
ceaunaş sn [At: ŞEZ. VIII, 86 / Pl: ~e / E: ceaun + -as] 1-4 (Shp) Ceaun (1-2) (mic).
ceaurică sm [At: N. A. BOGDAN, ap. TDRG / P: cea-u- / Pl: -ici / E: rrm gavoro ,,copilaş“] Poreclă dată copiilor de ţigani Si: dănciuc.
ceaurit, —ă a [At: I. CR. V, 316 / P: cea-u- / Pl: -iţi, -e / E: cf mg csâbulni „a înnebuni“] 1 Tulburat2. 2 Aiurit2.
ceauş [At: LET. 1,245/3 / V: ceuş,ceiuş/ P: cea-uş /Pl: -i/ E: tc gaus] (înv) 1-4 sm (Persoană cu) (rangul de) (funcţionar inferior turc) uşier la curte. 5-lsm (Persoană cu) (rangul de) curier care transmitea poruncile în toate părţile imperiului. 8-10 sm (Persoană cu) (gradul de) aprod care ducea pe vinovaţi înaintea justiţiei. 11-12 sm (îc) Al doilea alai—(Militar cu) (gradul de) locţiitor al unui alai-baş-ceauş. 13-15 sm (îc) —başa sau —baş-aga (Persoană cu) (gradul de) comandant suprem al ceauşilor, care asista la şedinţele înaltei Curţi de Justiţie, răspundea de captivii statului şi introducea la Curte pe ambasadorii străini. 16-18 sm (îc) —baş-chiesadar (Militar cu) (gradul de) locotenent al unui ceauş-başa. 19-21 sm (înv; îc) Vel— (Persoană care era) funcţionar investit cu funcţii analoge (comandantului ceauşilor de la Curte). 22-24 sm (îc) —spătăresc (Militar
458
CECITATE
cu) (gradul de) comandant al lefegiilor spătăreşti. 25-27 sm (îc) - de aprozi (Persoană cu) (rangul de) comandant al aprozilor. 28-30 sm (Pex) (Persoană cu) (rangul de) căpetenie. 31-33 sm (Persoană cu) grad mic (în armată) Si: căprar. 34-36 sm (Persoană cu) (funcţia de) aprod. 37-39 sm (Personă cu) (funcţia de) temnicer. 40-42 sm (Persoană cu) (funcţia de) căpetenie a surugiilor de la poştele statului. 43-45 sm (Persoană cu) (funcţia de) căpetenie a vânătorilor domneşti. 46-48 sm (Persoană cu) (funcţia de) servitor la sinagogă. 49-51 sm (Persoană cu) (funcţia de) mijlocitor între plutaşi şi expeditorul plutelor Cf dragoman. 52 sm (Ban; \i ceiuş) Personaj al jocului de căluşari. 53 sm (Ban; îf ceiuş) Ajutor al naşului şi naşei, care poartă darurile naşului şi hainele goviei până la mire acasă. 54 sm Dans ţărănesc nedefinit mai îndeaproape. 55 Melodie după care se execută ceauşul (54). 56 a (Bot; şîc poamă—ă) Varietate de struguri de masă albi, timpurii, cu boabe mari, cărnoase şi gustoase. 57 sm (îc) —negru Varietate de struguri ceauşi (60). 58 sm (îc) —mare Varietate de struguri ceauşi (60).
ceauşel sm [At: TEODORESCU, P. P. 564 / P: cea-u- / Pl: -ei / E: ceauş + -el] 1-22 Ceauş (11-15) (mic de statură).
ceauşesc, -ească a [At: (a. 1783) ap. ŞIO / P: cea-u- / Pl: -eşti l E: ceauş + -esc] 1-11 Referitor la ceauş (1, 5, 8, 28, 31, 34, 37, 40, 43, 46, 49).
12-22 Al ceauşului (1,5,8,32,28,34,37,40,43,46,49). 23-33 De ceauş (1,5,8,28,31,34,37,40,43,46,49).
ceauşi vi [At: MAT. FOLK. 122 / P: cea-u- / Pzi: -şese / E: ceauş] 1-11 A deveni ceauş (1, 5, 8, 28, 31, 34, 37, 40, 43, 46, 49). 12-22 A îndeplini slujba de ceauş (1,5,8, 28,31,34,37,40,43,46,49).
ceauş le sf[At: ŞIO / P: -cea-u- / Pl: ~i i / E: ceauşi + -ie] 1-22 (Stare sau) rang al ceauşului (1,5,8,28,31,34,37,40,43,46,49). 23 Asociere a plutaşilor care vor să plece cu un rând de plute (pe Lotru).
ceauşire sf [At: MDA ms / P: cea-u~ / Pl: -ri / E: ceauşi] 1-5 Devenire, ceauş (11-15) Si: ceauşit1 (1-5) ceauşit1 sn [At: MDA ms / P: cea-u~ I Pl: ~uri / E: ceauşi] 1-5 Ceauşire (1-5).
ceauşit2, -ă a [At: MDA ms / P: cea-u~ / Pl: ~iri, -e / E: ceauşi] (D. oameni) Care a devenit ceauş.
ceauşlar-chiatip sm [At: ŞIO / P: cea-u-şlar-chia- / Pl: -pi / E: tc gausler-kiatibi] 1-3 (Persoană cu) funcţia de logofăt al ceauşilor, însărcinat cu dosarele afacerilor remise de Marele-vizir tribunalelor.
ceauşlar-colauz sm [At: ŞIO / P: cea-uş-şlar / Pl: -zi / E: tc gauslar-kylauz] 1-3 (Militar cu) gradul de (căpitan de ceauşi).
ceauşlar-doagisi sm [At: ŞIO / P: cea-uş-lar / Pl: ~i / E: tc gauslar-du’agi] 1-3 (Persoană cu) funcţia de ceauş (însărcinat să rostească aclamarea cu care era primit Marele-vizir).
ceauşlar-emini sm [At: ŞIO / P: cea-uş-lar / Pl: -i / E: tc gauslar-eminî] 1-3 (Militar cu) rangul de ofiţer de ceauşi (din serviciul tribunalului de pe lângă Marele-vizir). cealău sm, am vz cealău3
ceb s [At: H VI, 94 / Pl: n / E: net] Formă a coarnelor boului şi vacii. cebală sf[At: CONV. LIT. LIV I, 65 / Pl: -le / E: pvb dl cebâlui] 1 Obiect rupt. 2 (Pex) Animal degenerat, mic şi urât Si: bală, bălătenie. cebare sf [At CIHAC II, 490 / V: ceab-, -rie / Pl: n / E: mg csabair(e)]
1	Plantă ierboasă, cu flori, la început verzi, devenind, apoi, roşietice (Poterium sanguisorba). 2 Planta Sanguisorba minor. 3 Cătuşă (Lycopus europaeus).
cebarie sf vz cebare cebă sfvz ghebă
cebălui v [At: CORESI, EV. 83/18 / P: -lu-i / V: ciăb-, ciob- / Pzi: ~e.se / E: mg {el- sau meg-) csâbulni „a fi sedus,înşelat44] 1 A ameţi. 2 A zăpăci. 3 (Pex) A strica. 4 (Pex) A rupe. 5 (Pex) A poci. 6 (Pex) A deforma.
7	A ciopârţi. 8 A-şi bate joc de cineva. cebăluire sf [At: DA ms / P: -lu-i- / Pl: -ri / E: cebălui\ 1 Ameţire.
2	Zăpăcire. 3 (Pex) Stricare. 4 (Pex) Rupere. 5 (Pex) Pocire. 6 (Pex)
Deformare. 7 (Pex) Ciopârţire. 8 Bătaie de joc Si: cebăluit1 (7), cebăluitură (1).
cebăluit1 sn [At: MDA ms / P: ~lu-it / Pl: ~? / E: cebălui] 1-8 Cebăluire (1-8).
cebăluit2, -ă a [At: COD .'VOR. 17 / P: ~lu-it / Pl: -iţi, ~e / E: cebălui]
1	Ameţit2. 2 Zăpăcit2. 3 (Pex) Stricat2. 4 (Pex) Rupt2. 5 (Pex) Pocit2.
6	(Pex) Deformat2. 7 (Pex) Ciopârţit2. 8 Luat în bătaie de joc.
cebăluitor, -oare [At: ANON. CAR. / P: -lu-i- / Pl: ~i, -oare / E: cebălui + -tor] 1-4 smf, a (Persoană) care (ameţeşte sau) zăpăceşte pe cineva. 5-8 smf, a (Pex) (Persoană) care (strică sau) rupe ceva. 9-12 smf, a (Pex) (Persoană) care (poceşte sau) deformează ceva. 13-14 smf a (Pex) (Persoană) care ciopârţeşte ceva. 15-16 smf, a (Persoană) care ia în bătaie de joc pe cineva.
cebăluitură sf [At CORESI, EV. 273/80 / P: -lu-i- / Pl: -ri / E: cebălui + -tură] 1 Ameţire2.2 Zăpăcire2.3 (Pex) Stricare2.4 (Pex) Rupere2.5 (Pex) Pocire2. 6 (Pex) Deformare2. 7 (Pex) Ciopârţire2. 8 Luare în bătaie de joc.
cebocefal, -ă [At: DN3 / Pl: ~i, -e / E: fr cebocephale] (Med) 1-2 smf, a (Persoană) care prezintă cebocefalie.
cebocefalie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr cebocephalie] Malformaţie congenitală caracterizată prin nas turtit şi ochi foarte apropiaţi. cebuc sn vz ciubuc
cec1 sn [At: ŞTEFĂNESCU, C. 43 / Pl: ~uri / E: eg check, fr cheque] Document (nominal sau) la purtător prin care posesorul unui cont (curent sau) de decontare (ori o altă persoană împuternicită) dispune plata unei sume de bani din disponibilul aflat în contul titularului.
cec2 sn [At: DN3 / V: -um / Pl: ~uri / E: lat caecum] Primă parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subţire şi colon. cec3- vz ceco-
cecai,-ie smf, a [At: DA / Pl: ~, -ie / E: mg csăko] 1-2 (Vită) cu coamele aduse în afară. cecal1 sm vz ceacal
cecal2, -ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr caecal] 1 Privitor la cec2.2 Care aparţine cecului2. 3 De cec2. cecală sf [At: STAMATI, D. / Pl: -le / E: ceacal] 1-3 Femela a ceacalului
(1-3).
cecă .s/[At: MARIAN, O. I, 236 / Pl: cece / E: net] (Orn) Ciuhurez.
cecădaie sf vz cehadaie
cecăli v vz cicăli
cecălire sf vz cicălire
cecălit1 sn vz cicâlit1
cecălit2, -ă a vz cicălit2
cecănău am [At: COMAN, GL. / Pl: -ăi / E: net] (Reg; d. un animal) Nărăvaş. cecărcă sfvz cicărâc
cecâr sn [At: I. CR. VIII, 90 / Pl: -e / E: srb gekrk] (Olt; ţes) Sucală de făcut ţevile Cf cicărâc. cece sm [At: ECONOMIA, 124 / Pl: ~ / E: it cece] (Itm) Năut. ceche <s/[At: ANTIPA, P. 776 / Pl: ~ / E: cf rs WKăTb „ciocăni44] (Mol) Prăjină de mânat peştele la voloc. cechie sf vz ceacăie
cecidie sf [At DN3 / Pl: -ii / E: fr cecidie] Excrescenţă pe diferite organe ale plantelor, provocată de unii paraziţi (bacterii,ciuperci sau insecte) Si: gală2.
ceciliz sm [At: DA / Pl: net / E: cf lat caecilia, it cecilia] Şopârlă cafenie, neveninoasă, care, neavând picioare, seamănă cu un şarpe mic (Anguis fragilis).
cecitate sf [At DA / Pl: -tăţi / E: fr cetite, lat caecitas, -atis] 1 Absenţă a vederii datorată unor leziuni ale mediilor transparente oculare, ale retinei, ale căilor nervoase sau ale centrilor vederii Si: ablepsie, orbire. 2 (îs) ~ psihică Pierdere a capacităţii de recunoaştere a obiectelor cu ajutorul
459
CECRJGĂ
văzului. 3 (îs) - verbală Pierdere a capacităţii de a citi sau de a înţelege sensul limbajului scris Si: alexie. 4 (îs) - nocturnă Hemeralopie. ceciugă sf vz cegă cec mea sfvz ceatma
cecmegea sf [At: DA / V: cicmigea / Pl: -gele / E: tc gekmece] (Trî) Sertar la tejghea unde se ţineau banii. cecmige a sfvz cicmigea
ceco- [At: DN3 / V: cec3- / E: fr caeco-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1-2 Privitor la orb sau orbire (1). 3-4 De orb sau orbire (1).
cecograf sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr cecographe] Instrument de care se servesc orbii pentru a scrie.
cecografie sf[At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr cecographie] Metodă specială prin care orbii sunt învăţaţi să scrie.
cecopexle sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr caecopexie] (Med) Intervenţie chirurgicală constând în fixarea cecului2.
cecostom'xe ^/[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr caecostomie] (Med) Intervenţie chirurgicală constând în a crea un anus artificial la nivelul cecului2.
cecotomxe sf[At: DN3 / Pl: -ii / E: fr caecotomie] (Med) Deschidere a cecului2 pe cale chirurgicală. cecric sn vz cicărâc cecum sn vz cec2
cecuşă s/[At: ANTIPA, F. I, 270 / Pl: ~şe / E: rs WKynB] (Rsm; rar) Măciucă.
ceda [At: NEGRUZZI, S. I. 331 / Pzi: ~dez (înv; nob) (1) ced, (2) cezi, (3) cedă / E: fr ceder] 1 vr A renunţa, în favoarea altcuiva, la dreptul de posesiune asupra unui obiect, asupra unei proprietăţi. 2 A da cuiva dreptate.
3	vi A se supune. 4 vi A înceta să mai reziste. 5-6 vt A oferi (locul său ori) prioritate la trecere. 7 vt (Spt) A abandona întrecerea, recunoscându-se învins. 8 vi (D. boli) A se ameliora. 9 vi (D. dureri) A descreşte în intensitate. 10-11 vi (Frm; d. obiecte) A se încovoia sau a se rupe, nerezistând unei presiuni. 12-13 vi (D. uşi, obstacole) A nu rezista unei forţări sau a permite trecerea.
cedant, ~ă [At: ŞTEFĂNESCU, G. 120 / Pl: -nţi, -e / E: fr cedant] 1-2 smf, a (îoc cesionar) (Persoană) care cedează (1) ceva.
cedare sf [At: MAIORESCU, D. II, 117 / Pl: -dări / E: ceda] 1 Renunţare, în favoarea altcuiva, la dreptul de posesiune a ceva Si: cedat1 (1).
2	Renunţare la punctul propriu de vedere într-o discuţie, aprobând pe oponent Si: cedat1 (2). 3 Supunere. 4 încetare a rezistenţei Si: cedat1 (4). 5-6 Oferire (a locului său ori) a priorităţii la trecere Si: cedat1 (5-6). 7 (Spt) Abandonare a întrecerii sportive, recunoscându-se învins Si: cedat1 (7).
8	Ameliorare a unei boli Si: cedat1 (8). 9 Descreştere a intensităţii unei dureri Si: cedat1 (9). 10-11 (încovoiere sau) rupere a unor obiecte care nu rezistă unei presiuni Si: cedat1 (10-11). 12-13 (Imposibilitate a unei uşi de a rezista la forţare sau) eliberare a trecerii blocate printr-un obstacol Si: cedat1 (12-13). cedat1 sn [At: MDA / Pl: ~uri / E: ceda] 1-12 Cedare (1-13). cedat2, ~â a [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: ceda] 1-2 Care este (lăsat sau) dat cuiva, renunţând la dreptul de proprietate asupra lui. 3 (D. loc) Eliberat pentru cineva. 4 (D. prioritate de trecere) La care se renunţă. 5 (D. victorie) Pentru care nu se mai luptă.
cedent sm [At: HAMANGIU, C. C. 275 / V: ~e l Pl: -nţi, ~e / E: lat cedens] (Jur) Creditor care, printr-un contract de cesiune, transmite altcuiva dreptul său de creanţă. cedente sm vz cedent cederiu, ~ie a vz ceadiriu ced'dă sfvz sedilă cedirxu, ~ie a vz ceadiriu
cedru sm [At: GHICA, S. 534 / Pl: -ri / E: fr cedre, lat cedrus] 1-2 (Arbore din) familia de pinacee, cu lemnul tare, cu ramuri orizontale, cu înălţimea de peste 40 m (Cedrus). 3 Lemn de cedru (1), de culoare brună
gălbuie, rezistent, uleios, cu miros specific, folosit în construcţii navale, fabricarea mobilei, sculptură. cedulă sfvz ţidulă
cedvă sf [At: DA ms / Pl: ~ve / E: net] Jumătate dintr-un trunchi de copac, din care se scobeşte o covată. cef sn vz chef
-cefal [At: DN3 / E: fr -cephale] Element secund de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Referitor la cap (1) Si: -cefalie (1). 2 Propriu capului
(1)	Si: -cefalie (2). 3 De cap (1) Si: -cefalie (3).
cefalalgic, ~ă a [At: DN3 / Pl: -gici, -gice l E: fr cephalalgique] 1 Referitor la cefalalgie. 2 Propriu cefalalgiei. 3 De cefalalgie.
cefalalgie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr cephalalgie] (Med) Durere de cap Si: cef alee. cefalee sf[At: DN3 / P: -le-e / E: fr cephalee] Cefalalgie. cefalhematom sn [At: DN3 / Pl: ~oame / E: fr cephalematome] (Med) Hematom cefalic.
cef alic, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr cephalique] 1 Care aparţine capului (1). 2 Care se referă la cap (1). 3 De cap (1). 4 (îs) Arteră ~ă Carotidă.
-cefalie [At: DN3 / E: fr -cephalie] 1-3 -Cefal (1-3). cefalxnă sf [At: DN3 / PI: ~ne / E: fr cephaline] Substanţă, conţinând acizi graşi, acid fosforic, gliceroli şi aminoalcooli, care se găseşte în ţesutul nervos central şi în gălbenuşul de ou.
cefalită sf[A.t: DN3 / Pl: -te / E: fr cephalite] Inflamaţie a creierului şi a membranelor sale.
cefalo- [At: DN3 / E: fr cephal(o)-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Referitor la cap (1). 2 Propriu capului (1). 3 De cap (1).
cefalocel sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr cephalocele] (Big) Denumire generică desemnând un ansamblu de meningocele şi encefalocele.
cefalocordat sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr cephalocordate] 1 (Zlg; lpl) încrengătură de cordate inferioare, care reprezintă forma de trecere de la nevertebrate la vertebrate, cu scheletul format din coarda dorsală. 2 Animal din cefalocordate (1).
cefalograf sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: cephalographe] Instrument pentru înregistrarea grafică a dimensiunilor capului, folosit în antropometrie.
cefalografxe sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: cephalographie] 1 Descriere anatomică a capului. 2 înregistrare grafică a formei şi a dimensiunilor capului.
cefalom sn [At: DN3 / PI: ~oame / E: fr cephalome] (Med) Cancer la encefal.
cefalometric, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr cephalometrique] (Med)
1	Privitor la cefalometrie. 2 Propriu cefalometriei. 3 De cefalometrie.
cefalometrxe sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr cephalometrie] (Med) Măsurare a dimensiunilor capului.
cefalometru sn [At: DN3 / Pl: -re / E: fr cephalometre] Instrument pentru măsurarea capului.
cefalopod sn [At: DN3 / V: ~dă / Pl: -el E: fr cephalopode] 1 (Zlg; lpl) Clasă de moluşte marine cu structură superioară, având, în jurul gurii, braţe tentaculare, cu ventuze. 2 Animal din clasa cefalopode (1). cefalopodâ sfvz cefalopod
cefalorahidian, ~ă a [At: DN3 / P: -di-an / Pl: -ieni, -iene / E: fr cephalo-rachidien] 1-2 Referitor la cap şi la coloana vertebrală. 3-4 Care aparţine capului şi coloanei vertebrale. 5-6 De cap şi coloană vertebrală.
7	(îs) Lichid - Lichid incolor care se găseşte în ventriculii cerebrali şi în canalul rahidian, având rol mecanic şi de protecţie.
cefaloscopic, -ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr cephaloscopique\ 1 Referitor la cefaloscopie. 2 Care aparţine cefaloscopiei. 3 De cefaloscopie.
cefaloscop'xe sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr cephaloscopie] Examinare a capului.
cefalotomxe sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr cephalotomie] (Med) Craniotomie.
460
CEL2
cefalotorace sn [At: DN3 / Pl: ~ / E: fr cephalothorax] Regiune anterioară a corpului unor animale (crustacee, arahnide) care cuprinde toracele şi abdomenul.
cefalotrib sn [At: DN3 / Pl: ~e l E: fr cephalotribe] Instrument obstetrical folosit în cefalotripsie.
cefalotripsie sf[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr cephalotripsie] Operaţie care are ca scop zdrobirea capului fătului în pântecele mamei, pentru a facilita scoaterea lui.
cefarsn [At: DEX2 / Pl: -e / E: ceafă + -ar] 1 Parte superioară a jugului, de forma unei bare de lemn cu două curburi, care se aşază pe ceafa unor animale de tracţiune. 2 Bucată de pânză care se prinde la ceafă de chipiu, pentru a apăra ceafa de arşiţa soarelui. 3 Curea care se prinde la ceafă. cefăi v vz ciofăi
cefeidă sf [At DN3 / Pl: ~tle l E: fr cepheide] Stea cu strălucire variabilă. ceferist, ~ă smf, a [At: DA / V: chef~/ Pl: -işti, -e / E: C(ăile) F(erate) R(omâne) + -ist] 1-2 (Persoană) care se află în serviciul Căilor Ferate Române.
cefeu sm [At: CULIANU, C. 44 / Pl: n / E: lat Cepheus] (Ast) Constelaţie în emisfera nordică, între Ursa-mică, Balaur, Lebădă, Pegas şi Casiopeea Si: (pop) coasa, ceflac sn vz ciftlâc ceflăi v vz clefăi ceflăire sf vz clefăire ceflăit1 sn vz clefăit1 ceflăit2, -ă a vz clefăit2 ceflac sn vz ciftlâc ce flec1 sn vz cioflec
ceflec2 s [At: DRĂGHICl, ap. TDRG / Pl: n / E: ns cf tc giftlik „cu soţ“] (înv) O pătrime de vadră. ceflic sn vz ciftlâc
cefte-caic sn [At: ŞIO / Pl: n / E: tc gifte kayik] (înv) Fes în formă de caic, purtat, odinioară, de femei. ceftehc sn vz ciftlâc ceftelâc sn vz ciftlâc ceftehc sn vz ciftlâc ceftilâc sn vz ciftlâc ceftlâc sn vz ciftlâc
cegar sm [At: ANTIPA, P. 285 / Pl: -i / E: cegă + -ar] Pescar de cegă1 (pe Dunăre).
cegarniţă sf [Al. ANTIPA, F. I. 27 / Pl: -ţe / E: cegar + -niţă] Setcă de prins cegă1 (şi alţi peşti).
cegă1 sf [At: I. IONESCU, M. 88 / V: căciugă, ceciugă, checigă, ciciugă, cigăy ciugă / Pl: cegi / E: srb cega] 1 Peşte de apă dulce de mărime mijlocie, cu botul foarte lung, având, pe mijlocul spatelui, un rând de discuri dorsale cu vârfuri ascuţite (Acipenser ruthenus). 2 (Pop; îe) A vorbi — şi păstrugă A vorbi fleacuri. 3 (îc) — cu-botul-scurt Peştele Acipenser ruthenus hrevirostris. 4 (îc) —de-mare Peşte care îmbină caracterele cegăi cu ale păstrugăi (Acipenser ruthenus stellatus). cegă2 sfvz cigă ceghiriu sn vz cighir1 ceglau sn vz ceatlău cegornicer sn vz cheag
ceh, —ă [At: LET. I, 89/27 / Pl: -i, şi (înv) ceşi / E: vsl Hex*f] 1-4 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia de bază sau este originară din Cehia. 5-8 a Care aparţine sau se referă la Cehia sau la populaţia ei.
9	j/Limbă vorbită de cehi (1), făcând parte din ramura apuseană a limbilor slave.
cehadaie sf[At: REV. CRIT. IV, 141 / V: ceacadaie, cecădaie, cicătaie / Pl: -dai / E: mg csdgato] 1 Piesă a plugului, de care se prinde tânjala Cf schimbătoare. 2 (Fig; îf ceacadaie) Om nestatornic. 3-4 (îf cecădaie) Om flecar sau batjocoritor. 5 (îf cicătaie) Om de nimic.
cehăi vi [At: DOSOFTEI, PS. 194 / V: ceahăi, cihăi / P: ~hă-i / Pzi: ~esc / E: mg csah, on, cf mg csaholni] (îvr) (îrg) 1 A lătra. 2 (Fig) A-i bate cuiva capul cu nimicuri.
cehăire sf [At: MDA ms / P: -hă-i-I Pl: -ri / E: cehăi] (îrg) 1 Lătrat1.
2	(Fig) Sâsâire.
cehăit1 s/?[At: MDA ms / P: -hă-it / Pl: ? / E: cehăi] (îrg) 1-2 Cehăire (1-2).
cehăit2, -ă a [At: MDA ms / P: ~hă-it / Pl: ~iţi, -e / E: cehăi] (îrg) 1 Care latră. 2 (Fig; d. oameni) Sâcâit.
cehesc, -ească a [At: URECHE, ap. TDRG /V: (înv) ceşesc / Pl: -eşti / E: ceh + -esc] 1-4 Ceh (5-8).
ceheşte av [At: SBIERA, F. 210/39 / V: (înv) ceşe~ / E: ceh + -este] 1 în felul cehilor (1). 2 în limba cehă (9). cehie sfvz ciochie cehlui1 v vz cetlui
cehlui2 sf[At: COMAN, GL. / PI: ? / E: net] (Reg) Vorbe de ocară. cehluire sfvz cetluire cehlmt1 sn vz cetluit1 cehluit2, -ă a vz cetluit2
cehni v [At: DA / Pzi: ~nesc / E: cf cehăi] (Reg) A lătra. cehnire i/[At: MDA / Pl: -W / E: cehni] Lătrat. cehnit1 sn [At: DA ms / Pl: ? / E: cehni] (Reg) Cehnire. cehmt2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~m,	/ E: cehni] (Reg; d. câini) Care
latră.
cehnitură [At: DA / Pl: ~ri / E: cehni + -tură] (Reg) Lătrare. cehoslovac, -ă [At: DA / Pl: ~aci, ~ace / E: drr Cehoslovacia] 1-4 smf, a (Iuz) (Persoană) care face parte din populaţia de bază sau este originară din Cehoslovacia. 5-8 a Care aparţine sau se referă la Cehoslovacia ori la populaţia ei.
cehoslovăcesc, -ească a [At: DA / Pl: -ceşti I E: cehoslovac + -esc]
1-4 Cehoslovac (5-8).
cehoslovăceşte av [At: DA / E: cehoslovac + -eşte] 1 în felul cehoslovacilor (1). 2 în limba cehoslovacilor (1).
cehoslovăcime sfs [At: DA / E: cehoslovac + -ime] 1 Totalitate a cehoslovacilor (1). 2 Mulţime de cehoslovaci (1).
cehovian a [At: DEX2 / Pl: -ieni, -iene / E: Cehov + -ian] 1-4 Privitor la (sau al lui, ori de, sau în maniera lui) Cehov. cehrea sf[At: DA / Pl: ~ele / E: tc gehre] (Trî) Grimasă. cei vi [At: DA / Pzi: -esc / E: cea] (Reg)A ţine la dreapta. ceică1 sf [At: LIUBA-IANA, M. 24 / Pl: -ici / E: cf ceaică] (Reg) 1 Mătuşă. 2 Soră mai mică a tatălui Cf nică, tătăişă. 3 (Pex) Termen general de adresare către o femeie mai în vârstă Cf ceaică, dadă, daică, lele, mamă, nină, ţaţă. ceică2 sms vz ceaică
ceime sf [At: PANN, E. III, 80/15 / P: ce-i- / Pl: -mi / E: ce + -ime] (îvr) 1 Stare. 2 Calitate.
ceinţă sf [At: CANTEMIR, IST. 59/30 / P: ce-in- i Pl: -ţe / E: ce + -inţă] (îvr) Calitate. ceir sn vz ceair ceirar sm vz ceairar
ceire1 sf[At: MDA ms / P: ce-i- / Pl: -ri / E: cei] (Reg) Menţinerea direcţiei către dreapta Si: (reg) ceit1.
ceire2 pi [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 98 / E: cf ce ii <=vei) vre (=vrea)] 1-2 (La moţi) Ce (ai zis)? ceir iu sn vz ceair
ceişor sn [At: NĂDEJDE, ap. TDRG / Pl: -uri / E: ceai + -işor] 1-8 (Şhp) (Puţin) ceai (2, 8-10) Si: ceiuţ (1-8). ceit1 sn [At: MDA ms / P: ce-it / Pl: -uri / E: cei] (Reg) Ceire1. ceit2, ~ă [At: MDA ms / P: ce-it I Pl: -iţi, -e / E: cei] (Reg) Care a luat-o la dreapta. ceiuş sm vz ceauş
ceiuţ sn [At: DICŢ. / Pl: -uri / E: ceai + -uţ] 1-10 (Şhp) Ceişor (1-10). -cel1 vz celo2
cel2, cea [At: LET. II, 202/12 / Pl: cei, cele, G-D: celui, celei, celor / E: acel, acea (cu afereza lui a prin fonetică sintactică)] 1-2 ad (Antepus) Arată că fiinţa sau lucrul desemnate de substantivul pe care îl determină
461
CELA
se află mai departe, în spaţiu sau timp, de vorbitor. 3 ad (îs) Cea lume Lumea cealaltă. 4 ard (Precedă un numeral ordinal sau cardinal) Precizează că substantivul determinat este cunoscut dintr-o informaţie anterioară. 5 ard (îla) Cel de pe (sau din, dai după) urmă Ultimul. 6 ard (îls) Cea (mai) de pe (sau din, dai după) urmă dorinţă Dorinţă din urmă (înainte de moarte). 7 ard (îal) Urma urmelor. 8 ard (îlav) în cele (sau cea) (mai) de pe (ori din, dai după) urmă La urma urmelor. 9 ard (îal) în sfârşit.
10-11 ard (îla) Cel de apoi Ultimul (cu care se sfârşeşte lumea). 12 ard (îla) Cea (mai) de apoi Cea din urmă Si: ultima. 13 ard (Precedă un adjectiv; înv) Arată că însuşirea exprimată de adjectiv este în centrul atenţiei vorbitorului. 14 ard (Urmat de mai) Formează superlativul relativ.
15	ard (îlav) Cel mult Maximum. 16 ard (îal) în cazul cel mai favorabil.
17	ard (îlav) Cel puţin Minimum. 18 ard (îal) Măcar. 19 ard (Substantivează adjectivul pe care îl precedă) Persoana care este... 20 ard (Bot; îc) Cele-cinci-degete Buruiană de leac, cu cinci ramuri ca degetele, ce creşte în păduri şi pe câmpii. 21-24 pd Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat, în timp (în spaţiu sau), de vorbitor. 25 pd Determinat de un adjectiv, înlocuieşte substantivul exprimat anterior, spre a evita repetarea lui. 26pd (Se repetă după o pauză, spre a explica substantivul precedent) Şi acesta este... 27 pd (îs; înlocuieşte un substantiv nenumit, de la sine înţeles) Cel bun Omul bun. 28 pd (îs) Cele trebuincioase Lucrurile trebuincioase. 29 pd (îs) Cele sfinte Sfânta cuminecătură. 30 pd (Pop; îs) Cel pădureţ Sifilis. 31 pd (Pop; îs) Cel pierit Sifilis. 32 pd (Pop; îs) Cel adânc (sau fără fund) Abis. 33 pd (Pop; îas) Haos. 34 pd (Pop; îs) Cel alb înger care păzeşte o comoară Cf ştima banilor. 35 pd (Med pop; îs) Cei-răi Boală de care (omul sau) vita se umflă ca un burduf. 36 pd (Med pop; îls) Cel rău Răul cel mare Cf ceas rău. 37 pd (îls) Cel de sus Dumnezeu. 38 pd (Pop; eufemistic; îls) Cel de pe comoară (sau cu coarne, din bolovani, cu chitia, cu căciula roşie, din puţ, din baltă, de pe scorbură) Drac. 39-40 pr (îs) Cel ce (Acela) care. 41 pr (îas) împreună cu verbul a fi, scoate în relief subiectul unei acţiuni. 42 pr (înv; îa) Cine. 43-44 pr (îs) Cel care Cel ce (36-37).
cela, ceea [At: COD. VOR. 95/8 / V: ceala, ceaia, celaşi, ceeaşi / PI: ceia, celea, G-D: celuia, celeia, celora / E: acela, aceea (cu afereza lui a)] 1 pd (Pop) Acela. 2 pd (Când se referă la cea mai îndepărtată dintre două poziţii) Celălalt. 3 pd (îs) Toate cele Totul. 4 pd (îs) Multe cele Diverse. 5 pd (îs) Alte cele Altceva. 6 pd (îlav) Ba ceea..., ba ceea Ba una, ba alta. 7 pd (înv; îlav) Cealea între cealea (Exprimă un superlativ) Deosebit de bune, de alese, de mari etc. 8pd (în corelaţie cu ceasta) Una sau alta. 9 pd (în corelaţie cu sine însuşi) Unul-altul. 10 pd (îlpr) Cela de cela Care mai de care. 11 pd (Pop; îlav) Iasta ceea Una-alta. 12 (îlav) Ceea ce Ce (relativ). 13 pr (înv; îlav) Ca ceaia ce Ca unul care. 14 pr (îal) Deoarece. 15 pd (înv; îlav) Pentru ceaia ce Pentru că. 16 pr (înv; îclav) Acela cela ce Acela care. 17 pr (înv; îlav) Fiecine cela ce Oricine.
18	ad (Pop; postpus) Acela. 19 ad (Pop) Cel pe care-1 cunoaşte auditorul, despre care s-a mai vorbit, cu diverse conotaţii: lipsă de consideraţie, indiferenţă etc.
celofibră sf [At DEX2 / Pl: ~e / E: fr celofibre] Fibră textilă artificială din categoria fibrelor celulozei, puţin higroscopică, permeabilă pentru radiaţiile ultraviolete şi uşor inflamabilă. cehină sm [At: DA / P: -la-i- / Pl: ~ne / E: ns cf celui2] (înv) Şarlatan. celalalt, ceealaltă pd vz celălalt celalant, ceealantă pd vz celălalt celalt pd vz celălalt
cehncă af[At: RETEGANUL, P. I, 48 / Pl: n / E: ns cf mg csalika „înşelător14, ns cf celui] înşelătoare.
celaperm sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr celaperm] Fibră obţinută pe cale chimică din celuloza de bumbac, cu aceleaşi proprietăţi ca celofibra, dar cu un tuşeu deosebit.
celar sn [At: CORESI, PS. 44 / V: (reg) ~iu / PI: -e / E: lat cellarium]
1	(îrg) Cămară. 2 (îrg) Odăiţă alipită la camera principală. 3 (îrg) Cea mai mică din cele două odăi ale casei. 4 (îrg) Căsuţă care servea ca locuinţă
de iarnă. 5 (Reg) Bucătărie în casele ţărăneşti mai vechi, comunicând cu tinda, în care mâncau ai casei şi păstrau alimentele. 6 (Reg) Pivniţă. 7 Hambar. 8 (Reg) Ascunzătoare. 9 (Reg) Despărţitură mică, în coliba de Ia stână, în care se păstrează vasele pline cu lapte. 10 (Reg) Despărţitură în stână, cât o cămară, unde se ţin unt, brânză, rachiu etc. celariu sn vz celar
cehmic, a [At: ANON. CAR. / Pl: -ici, -ice / E: srb galarnik] (înv) înşelător. celaşi, ceeaşi pd vz cela
celălalt, cealaltă [At: DA / V: (înv) acealaltă, aceealaltă, acelalalt, acelălalt, celalalt, celalant, celalt, celălant, cellalt, cellant / Pl: ceilalţi, celelalte / E: cel(a) + alaltJ1 pd (îoc acesta, cestălalt) Cel mai îndepărtat dintre două sau mai multe persoane, care nu e vorbitorul sau persoana despre care se vorbeşte. 2 pd Persoana dintre două sau mai multe spre care se arată. 3 pd (Adesea în corelaţie cu unul, acela sau cu sine însuşi) Persoana opusă mai îndepărtată. 4 pd Membrul mai îndepărtat al unei perechi. 5 pd Al doilea. 6 ad Care este mai îndepărtat şi diferit de un alt obiect deja menţionat. 7 ad Care se află în locul mai îndepărtat spre care se arată după indicarea unui obiect mai apropiat. 8 ad (îs) Lumea (sau, înv, vremea) cealaltă Starea de după moarte. 9 pd (Lpl) Toţi cei din aceeaşi categorie afară de unul, care a fost menţionat anterior. 10 pd Toţi cei de faţă, afară de persoana care vorbeşte. 11 pd (Uneori întărit prin toţi) Cei de felul sau de seama acestuia sau acestora, care au mai rămas afară de cel sau cei menţionaţi, restul Si: alţii. 12 ad Care fac parte din aceeaşi categorie ca persoana sau obiectul exceptat, menţionat anterior. 13 ad (Ca determinant al unor cuvinte care exprimă o diviziune a timpului) Care este imediat următor intervalului menţionat. 14 pd (înv) Acela despre care a fost vorba mai înainte sau mai sus Si: precedentul, celălant, cealantă pd vz celălalt
celăraş sn [At: MAT. FOLK. 68 / Pl: -e / E: celar + -aş] 1-20 (Şhp) Celar (1-10) (mic) Si: celărel (1-10).
celărelsn [At: LM / Pl: -e / E: celar + -el] 1-20 Celar (1-10) (mic) Si: celăraş (1-10). celău sm, am vz cealău3 celăuşag sn vz celuşag
celbiş sn [At: (a. 1761) TARIF, ap. ŞIO / Pl: -uri / E: tc gihil beş „patruzeci şi cinci“] (Trî; csnp) în valoare de patruzeci şi cinci de bani. celbos, ~Oâsă a [At: DA / Pl: -oşi, -oase / E: ns cf chelbos] Ghebos. celeală1 ,v/ [At: CHEST. VIII, 22/12 / Pl: -leii / E: net] (Reg) Mălai. celeală2 s:f [At: CIAUŞANU, V. 150 / Pl: -leii / E: celi + -eală] 1 (D. plante) Ofilire (1). 2 (D. lemn) Putrezire (2). celebilâc sn vz cilibilâc celeb'xu1 sm vz gelep1 celeb'xu2, ~xe a vz cilibiu
celebra v [At: URICARIUL X, 375 / Pzi: ~rez / E: fr celebrer, lat celebrare] 1 A săvârşi, cu solemnitate, un act de însemnătate publică sau privată. 2 (Spc) A oficia o căsătorie. 3 A sărbători, în mod public şi cu pompă, un eveniment memorabil. 4 A proslăvi.
celebrant, ~ă a [At: COSTINESCU / Pl: -nţi, -e / E: fr celebrant] (Frm; rar; d. preoţi) Care celebrează un serviciu liturgic.
celebrare sf [At: HAMANGIU, C. C. 48 / Pl: -rări / E: celebra] 1 Săvârşire solemnă a unui act de însemnătate publică sau privată Si: celebrat1 (1), celebraţie (1). 2 (Spc) Oficiere a unei căsătorii Si: celebrat1
(2), celebraţie (2). 3 Sărbătorire publică a unui eveniment memorabil Si: celebrat1 (2), celebraţie (3), prăznuire. 4 Proslăvire.
celebrat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: celebra] 1-3 Celebrare (1-3).
4	Proslăvire.	*
celebrat2, ~ă a [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: celebra] 1-2 Care (a fost sau) este săvârşit cu mare solemnitate Cf celebra (1). 3 (D. căsătorii) Oficiat2.
4	Sărbătorit2. 5 Proslăvit2.
celebrator, ~oare [At: DEX2 / Pl: -i, -oare / E: celebra + -tor] 1-8 smf, a (Persoană) care celebrează (1-4).
462
CELOSETĂ
celebraţie sf [At: HAMANGIU, C. C. 52 / V: -iune / Pl:	/ E: fr
celebration] 1-4 Celebrare (1-4). celebraţiune sf vz celebraţie
celebritate sf [At: GHICA, S. 93 / Pl: -taţi / E: fr celebrite] 1 însuşire a persoanei celebre Si: renume, faimă, reputaţie. 2 (Ccr) Persoană celebră.
celebru, ~ră a [At: HASDEU, I. C. 6 / Pl: -ri, -re / E: fr celebre] (D. persoane) Al cărui nume este pretutindeni cunoscut şi lăudat Si: ilustru, faimos, preamărit, proslăvit, renumit, vestit.
celed sn [At: ŢIPLEA, P. P. 97 / V: ciled / Pl: -uri I E: mg cseled] 1 (Csc) Copiii şi servitorii dintr-o casă. 2 (Csc) Servitorime. 3 (Csc) Membrii familiei fără capul ei Cf liotă, gloată. 4 Prunc.
celednic sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 244/33 / V: ~etnic i Pl: -ici / E: ucr venejfflHK] 1 Servitor. 2 Argat. 3 Ucenic . celelie sf [At: H XIV, 436 / Pl: -ii / E: net] (Bot; reg) Colilie. celenchiu sn vz celenghiu
celenghiu sn [At: (a. 1715) ARHIVA R. II, 113 / V: ~nchiu / Pl: -ri / E: tc celenk] (Trî) Decoraţie militară ce se purta pe calpac, constând dintr-o egretă în formă de săbiuţă sau steguleţ cu penele împodobite cu mărgăritare.
celenterat [At: ANATOMIA, 24 / Pl: -re / E: fr coelenteres] 1 sn (Lpl) încrengătură de animale inferioare, de obicei marine, care au corpul cu pereţii alcătuiţi din două straturi de celule şi o cavitate digestivă în interior.
2-3 sn, a (Animal) care face parte din încrengătura celenterate (1). celenţie sfvz excelenţă celer sn vz ţelină
celerimetru sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr celerimetre] (Rar) Tahimetru. celeritate sf [At: DA / Pl: -ităţi / E: fr celerite, lat celeritas, -atis] (Liv) Repeziciune.
celest, -ă a [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 187 / Pl: -eşti, -e I E: fr celeste] 1-3 Ceresc. 4 Din ceruri. 5 (Fig) îngeresc . 6 (Fig) Foarte frumos.
celestă ,v/'[At: DN3 / Pl: -te / E: it celesta] Instrument muzical de percuţie cu claviatură, care produce sunete prin acţionarea unor ciocănele capitonate cu pâslă şi a unor plăcuţe metalice dispuse pe nişte cutii de rezonanţă din lemn.
celestin, -ă [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr celestin] 1-2 smf, a (Călugăr) care aparţine unui ordin catolic fondat în 1254.
celestină sf [At: DN3 / Pl: -e / E: fr celestine] Sulfat natural de stronţiu, sticlos-transparent, incolor sau uşor colorat, întrebuinţat ca materie primă în prepararea sărurilor de stronţiu. celetnic sm vz celednic
celetnică .v/ [At: PISCUPESCU, 0.4/10 / Pl: -ice / E: ns cf ucr 'ic. iauiMK, yeJifUHMK „servitoare44] 1 Chelneriţă. 2 (Pgn) Femeie de moravuri uşoare. celhui v vz cetlui celhuire sf vz cetluire celhuit1 sn vz cetluit1 celhuit2, -ă a vz cetluit2
celi [At: DA / V: ciuli / Pzi: -lese / E: cf ciuli] 1 vr (D. plante) A se ofili şi a se veşteji repede, ca şi cum ar fi fost opărite. 2-3 vtr (D. porumb, pâine etc.) A (se) coace prost. 4-5 vtr A (se) pârjoli.
celiac, -ă a [At: DN3 / P: -li-ac / Pl: -aci, -ace I E: fr coeliaque] Referitor la cavitatea abdominală.
celiar av [At: PĂSCULESCU, L. P. 52 / P: -li-ar / E: net] (Reg) 1 De dincolo. 2 De cealaltă parte.
celibat sn [At: DA / Pl: -uri / E: lat celibatus] Stare a unei persoane necăsătorite Si: burlăcie, burlăcărie, holteie.
celibatar, ~ă smf [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr celibataire] Persoană matură care trăieşte necăsătorită Si: becher, burlac, (Trs; ltm) celibe, holtei, celibe sm [At: BARCIANU / Pl: -i / E: lat caelebs] (Trs; ltm) Celibatar. celibilâc sn [At: DIONISIE, C. 216 / V: -/ic, cilibilic sm / Pl: -uri / E: tc gelebilyk\ (înv) 1 Politeţe. 2 Urbanitate. celibihc sn vz cilibilic celic sn vz cilic
celichiu sn [At: H XIV, 430 / Pl: n / E: bg veiiHK „joc de copii“, tc gelik ,,bouture“] Joc de copii, cu două beţe, unul mai scurt şi ascuţit la amândouă capetele şi altul mai lung Si: popic, sarinas. celină sfvz ţelină
celioscopie sf [At: DN3 / P: -li-o-sco-pi-e / Pl: -HI E: fr coelioscopie] Metodă de examinare a interiorului cavităţii abdominale Si: peritonescopie.
celiotomie sf [At: DN3 / P: -li-o- I Pl: -ii / E: fr coeliotomie] (Med) Laparotomie.
cella sf [At: DN3 / Pl: n / E: lat cella] Sală (sau spaţiu) într-un templu grec sau roman, unde se afla statuia zeului protector Si: naos. cellalt, ceealaltă pd vz celălalt cellant, ceealantă pd vz celălalt cello sn [At: DN3 / Pl: n / E: it cello] (ltm) Violoncel. celma sf vz cealma celmea sfvz cealma celmeluţă sf vz cealmeluţă celnă sfvz chelnă
celnic1, -ă a [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: net] 1 Singur. 2 Fără nimic. celnic2 sn [At: ANTIPA, P. 378 / Pl: net / E: vsl HSANHK'h] (Pes) Nuia încovoiată care se pune în frunte, legată de coada cârlionţului (2).
celniţă şf[At: POPOVICI-KIRILEANU, B. 134 / Pl: -ţe / E: vsl «fatNifffj] (Mol) Bucată de lemn subţire, care se pune cu capetele pe buzari, deasupra jeraticului.
celo1- [At: DN3/ E: ns cf lat caelum ,,cer“] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: cer, soare .
celo2- [At: DN3/V: -celIE: ngrxoirAo^„scobit“,„cav“J Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Gol. 2 Cav. 3 Scobit2. celo3- vz celul-celo4 vz celio-
celoblast sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr coeloblaste] (Big) Aparat vegetativ la unele plante inferioare, format dintr-o celulă cu mai multe nuclee.
celochit sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: ns cf celuloză + chit] Chit constituit dintr-un bitum moale şi din var gros, cu adaos de fibre de celuloză, folosit la executarea izolaţiilor hidrofuge.
celofan sn [At: MACAROVICI, CH. 564 / Pl: -uri / E: fr cellophane] Produs chimic obţinut din soluţie de viscoză sub formă de filme şi de foi subţiri transparente, impermeabile, insolubile în apă şi în alcool, folosit la ambalaje.
celofana vt [At: DN3 / Pzi: -nez / E: celofan] (Rar) A îmbrăca în celofan. celofanare sf[At: DEX2 / Pl: -nări / E: celofana] (Rar) îmbrăcare în celofan Si: celofanat1. celofanat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: celofana] (Rar) Celofanare. celofanat2, -ă a [At: DEX2 / PI: -aţi, -e / E: celofana] (Rar) îmbrăcat în celofan.
celofibră şf [At: IONESCU-MUSCEL, ŢES. 24 / Pl: ~re / E: fr cellofibre] Fibră textilă artificială obţinută din celuloză.
celoidină sfs [At: DN3 / P: -lo-i- / E: ger Keloidine] Soluţie concentrată de piroxilină, inflamabilă, solubilă în alcool şi în eter, folosită la secţionarea fină a ţesuturilor pentru examinarea lor microscopică.
celolână sf [At: LTR / Pl: -ne l E: ccio(fîbră) + lână] Fibră textilă artificială, fabricată din viscoză şi folosită ca înlocuitor al lânii.
celom sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: fr coelome] Cavitate în interiorul corpului animalelor metazoare.
celomat sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr coelomates] Animal prevăzut cu celom.
celomic, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr coelomique] 1 Care aparţine celomului. 2 Referitor la celom. 3 De celom.
celon sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: ns cf celuloză] Denumire comercială pentru acetat de celuloză.
celosetă .v/‘[At: LTR / Pl: -te / E: net] Fibră textilă artificială obţinută din viscoză.
463
CELOSTAT
celostat sn [At: DN3 / Pl: -e / E: net] Mecanism care urmăreşte mişcarea diurnă a unui astru, transmiţându-i imaginea cu ajutorul unei oglinzi, tot timpul în aceeaşi direcţie. celoşâg sn vz celuşag
celparsm [At: CADE / V: cial~, cialpard / Pl: -i / E: net] (Zlg) Varietatea de crab (Portunus holsatus) Si: crab-de-nisip.
celpeneag sn [At: COMAN, GL. / Pl: -uri / E: net] 1 Parte de deasupra sobei. 2 Capac ce se pune la gura sobei.
celperit sms [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 107,6/5 / E: net] (Pop) Sifilis.
celsit sn [At: LTR / Pl: ~uri / E: net] Aliaj dur, folosit la fabricarea pieselor de maşini supuse la uzură mare, care lucrează la temperaturi ridicate şi în medii oxidante. celşag sn vz celuşag celşug sn vz celuşag
celt, ~ă smf [At: DA / Pl: -Iţi, -e / E: fr Celtes] 1 Persoană care făcea parte dintr-o veche populaţie europeană care locuia în Galia (de unde s-a extins şi în alte regiuni) Si: gal1. 2-3 a Celtic (1-2).
cella sfs [At: DEX2 / E: net] Fibră scurtă celulozică de tip vâscoză, în care se înglobează o mare cantitate de aer şi din care se fabrică ţesături pentru îmbrăcăminte călduroasă.
celtic, -ă a [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr celtique] 1 Al celţilor (1). 2 Privitor la celţi (1). 3 (îs) Limbi -ice Familie de limbi vorbite, în antichitate, de vechii gali şi, astăzi, de irlandezi, bretoni etc., în vestul Europei. celturi snp [At: CHEST. II, 390/260 / E: net] (Reg) Dependinţe. celţiu sns [At: DN3 / E: fr celtium] (Chm) Hafniu. celu i vz purcel
celui [At: PALIA (1582), ap. GCR 51 / P: -lu-i / Pzi: -esc / E: mg csalni] (Reg)l-2 vtr A (se) înşela. 3 vr A constata că a fost înşelat Si: a se tncelui
(3). 4 vt A decepţiona.
celuialâ sf[At: HODOŞ, P. P. 217 / P: -lu-ia- / Pl: -ieli I E: celui + -eală] (Reg) 1-4 Celuire (1-4).
celuire sf [At: PSALT. SCH.54/35 / P: -lu-i- / Pl: -ri IE: celui] (Reg) 1-2 (Auto)înşelare. 3 Constatare de a fi fost înşelat Si: celuială (3), celuit1
(3), celuitură (3), înceluială (3), înceluire (3), înceluit1 (3), înceluitură
(3). 4 Decepţie.
celuit1 sn [At: HODOŞ, P. P. 54 / P: -lu-it / Pl: -uri / E: celui] (Reg) 1-4 Celuire (1-4).
celuit2, ~â a [At: ŢICHINDEAL, F. 18 / P: -lu-it / Pl: -iţi, -e / E: celui] (Reg) 1-2 (Auto)înşelat2. 3 Despre care s-a constatat că a fost înşelat. 4 Decepţionat2.
celuitor, -oare [At: PSALT. SCH. 22/30 / P: -lu-i- / Pl: -i, -oare / E: celui + -tor] (Reg) 1-2 smf, a (Persoană) care înşeală Si: înceluitor (1-2).
3-4 smf, a (Persoană) care decepţionează Si: înceluitor (3-4).
celuitură sf[At: ANON. CAR. / Pl: -ri / E: celui + -tură] (Reg) 1-4 Celuire (1-4).
celui- [At: DN3 / V: celo- / E: lat cellula „cămăruţă44] Element prim de compunere cu semnificaţia „celuloză44.
celular,-ă[At: MACAROVICI,CH. 167/Pl: -i,-e/E: frcellulaire] 1-3 a (Big) Care (se referă la sau) ţine (de) celulă. 4 a (Big) De natura celulei (5). 5 a Format din celule (5).6a (îs) Teorie -ă Teorie după care celula (5) constituie elementul fundamental al organizării interne a plantelor şi animalelor. 7 a (Jur; îs) Regim - Regim special de închisoare, care constă în izolarea severă a deţinuţilor în celule individuale. 8-9 sn, a (Şîs Telefon -) (Telefon) mobil Si: mobil.
celulă sf [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 383 / Pl: -le / E: fr cellule, lat cellula] 1 (înv) Cameră mică Si: cămară, cămăruţă, odăiţă. 2 încăpere mică în care locuieşte, la mănăstire, un călugăr sau o călugăriţă Si: chilie, chilioară, chiliuţă. 3 încăpere mică la închisoare, în care este izolat un condamnat Cf carceră. 4 Cavitate hexagonală din ceară în care albinele îşi depun mierea Si: alveolă, (reg) bortă, căsuică, chilioară, chiliuţă, gaură.
5	(Big) Cea mai simplă unitate anatomică din care sunt alcătuite
organismele vii, formată din membrană, citoplasmă şi nucleu. 6 (Iuz; fig; îs) ~ de partid Organizaţie de bază (ilegală) a unui partid comunist.
celulită sf {At: DN3 / Pl: -te / E: fr cellulite] (Med) Inflamaţie a ţesutului celular (subcutanat).
celuloid sn [At: MACAROVICI, CH. / P: -lo-id / Pl: -uri / E: fr celluloid] Material plastic solid, uşor inflamabil, care se obţine din camfor şi azotat de celuloză, folosit la fabricarea filmelor fotografice, a lacurilor şi a unor obiecte uzuale.
celulos, -oasă a [At: KRETZULESCU, A. 3/28 / Pl: -oşi, -oase / E: celulă + -as] (înv) 1-2 (Cu sau) împărţit în celule (5).
celuloză sf[At: PONI, C. 338 / Pl: -e / E: fr cellulose] 1 Substanţă organică din care sunt alcătuiţi pereţii celulelor plantelor. 2 Produs artificial, obţinut din lemn, stuf, etc. întrebuinţat la fabricarea hârtiei, lacurilor, fibrelor artificiale, a maselor plastice.
celulozic, -ă a [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 348 / Pl: -ici, -ice / E: fr cellulosique] 1 Care conţine celuloză. 2 Alcătuit din celuloză.
celuşag sn [At: PSALT. SCH., ap. DA / V: celău-, celoş-, celşag, celşug / Pl: -uri / E: mg csalsăg] 1 înşelăciune. 2 Seducere. 3 Decepţie.
cemăluit, -ă a [At: ARH. OLT. XXI, 260 / P: -lu-it / Pl: -iţi, -e / E: net] Ameţit de băutură. cemăr sms vz ciumurlui cemărlui v vz ciumurlui cemărluire sf vz ciumurluire cemărluit1 sn vz ciumurluit1 cemărluit2, ~ă a vz ciumurluit2
cembalo sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: it cembalo] 1 Instrument muzical de percuţie compus din două talere. 2 Instrument cu claviatură asemănător clavecinului Si: spinetă, cimbal (1). cember sn vz cimbir1
cerne .s/[At: LIUBA-IANA, M. 22 / Pl: -mi / E: srb tjeme] (Sbm; reg) Creştetul al capului. cement1 sn vz ciment
cement2 sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: fr cement] 1 (Chm) Praf care se întinde pe suprafaţa unui metal pentru a fi cementat. 2 (Med; îs) - dentar Material folosit în opturaţia provizorie a cariilor şi în fixarea unor proteze.
cementa vt [At: DN3 / Pzi: -tez / E: fr cementer] 1 A trata termochimic oţelurile moi sau aliate cu carbon, crom, azot etc., pentru a obţine un strat superficial dur, cu mare rezistenţă la uzură. 2 (Med) A obtura canalul unui dinte Cu cement (2). 3 (Med) A fixa cu cement (2) protezele pe dinţi.
cementare sf [At: DN3 / Pl: -tari / E: cementa] 1 Tratare termochimică a oţelurilor pentru a obţine un strat superficial dur, cu mare rezistenţă la uzură Si: cementat1 (l),cementaţie (1). 2 (Med) Obturare a canalului unui dinte Si: cementat1 (2),cementaţie (2). 3 (Med) Fixare a protezelor dentare Si: cementat1 (3), cementaţie (3). cementat1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: cementa] 1-3 Cementare (1-3). cementat2, -ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: cementa] 1 (D. oţeluri) Care a suferit procesul de tratare termochimică. 2 (D. dinţi) Care a suferit procesul de obturare a canalului. 3 (D. proteze dentare) Care a fost fixat.
cementaţie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr cementation] 1-3 Cementare (1-3).
4	întărire şi pierdere a elasticităţii suprafeţei lemnului ca rezultat al uscării succesive. 5 (Gig; îs) Zonă de - Zonă a scoarţei pământului în care se produce îmbogăţirea în sulfuri secundare a unui zăcământ de sulfuri primare.
cementită sf [At: DN3 / Pl: -te / E: fr cementite] 1 Carbură de fier dură, care se găseşte în fontă şi în oţel. 2 (Med) Inflamaţie acuta provocată de cementul dentar.
cementos, -oasă a [At: DN3 / Pl: -oşi, -oase / E: fr cementeux] 1-2 De natura cementului (1-2). cemer sms vz ciumur
cemetsn [At: ARH. OLT. XXI, 260 / Pl: -uri / E: net] (Reg) Casă mare. cemetie sfvz cimotie cemeţie sfvz cimotie cemişir sm vz cimşir
464
CENTIAR
cempoâie sfvz cimpoi cemur sn vz ceamur cen1- vz ceno2-cen2- vz ceno3-cenac sn vz ceanac
cenaclist, ~ă smf [At: DEX2 / Pl: ~işti / E: cenaclu + -ist] 1 Membru al unui cenaclu (2). 2 Participant la un cenaclu (3).
cenaclu sn [At: VLAHUŢĂ, D. 261 / V: (înv) cinacul / Pl: -ri, (rar) -ee l E: lat cenaculum „loc de cină“] 1 (Bis) Sala în care Iisus Hristos s-a întrunit cu ucenicii săi pentru cina cea de taină şi în care apostolii adunaţi au primit Sfântul Duh. 2 (Pex; fig) Grup de literaţi, artişti etc. care împărtăşesc aceleaşi idei, alcătuiesc acelaşi curent. 3 Reuniune a unui cenaclu (2). 4 (Pex) Sală în care este un cenaclu (2). cenatui vt vz cinătui
cenăcel sn [At: LM / Pl: ~e / E: cenac + -el] 1-12 (Şhp) Ceanac (1-6) (mic) Si: cenăcel (1-12).
cenăcuţ sn [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ~e / E: cenac + -uţ] 1-12 Cenăcel (1-12). cenătui vt vz cinătui cenătuire sfvz cinătui cenătuit1 sn vz cinătuit1 cenătuit2, ~ă a vz cinătuit2
cendea [At: H XVII, 228 / E: ns cf cendeş] (Reg) 1 sm Cendeş (2). 2 sf Vacă cendeşă (1).
cendeş, ~ă [At: H XVII, 228 / A şi: cendeş / Pl: ~z, -e / E: mg csendes „blând“] (Reg) 1 a Blând. 2 sm Bou blând. cene pir vz cine
cenestezic, ~ă a [At: DN2 / Pl: -ici, ~ice / E: fr cenesthesique] 1-2 Propriu cenesteziei (1-2). 3-4 Referitor la cenestezie (1-2). 5-6 De cenestezie (1-2).
cenestezie sf [At: DN2 / Pl: ~i* / E: fr cenesthesie] 1 Impresie generală, nediferenţiată, care rezultă din totalitatea senzaţiilor primite de la organele interne, caracterizându-se printr-o dispoziţie plăcută sau neplăcută. 2 Sensibilitate care reflectă propria existenţă fizică. ceneva pnh vz cineva
cengere sfp [At: DA / A: ? / E: ns cf srb cengel ,,cârlig“] (Ban; sbm) Funii (legate de două bâte) cu care se cară fân sau paie în spate.
cenghemenghe afp [At: PĂCALĂ, M. R. 279 / E: fr Saint-Germain] (îs) Pere - Pere Saint-Germain Si: pere orăşeneşti.
cenghenea .s/[At: DA ms / V: cinghinea / Pl: -nele / E: tc cingiane] (îrg; trp) Rrom.
ceno1- [At: DN2 / V : keno- / E: fr ceno-, it ceno-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „gol“.
ceno2- [At: DN2 / V: cen1- / E: it ceno-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Recent. 2 Nou.
ceno3- [At: DN2 /V: cen2- / E: fr coen(o)-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1 General. 2 Comun.
cenobitsm [At: DA / Pl: -iţi / E: fr cenobite] (Bis; îoc anahoret) Călugăr care trăieşte într-o mănăstire sau într-o comunitate monahală Si: chinovit.
cenobitic, ~ă a [At: DN2 / Pl: -ici, -ice / E: fr cenobitique] 1 Care aparţine cenobiţilor. 2 Referitor Is cenobiţi. 3 De cenobiţi.
cenobitism sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr cenobitisme] (îoc anahoretism) Situaţie de cenobit.
cenobiu sn [At: DN3 / Pl: -ii i E: it cenobio] (Liv) Mănăstire în care călugării au viaţa organizată în comun Si: chinovie.
cenogenetic a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr cenogenetique] (Big; d. caractere) 1 Care dispare în perioada adultă. 2 De origine recentă.
cenogeneză sf[At: DN3 / Pl: -ze / E: fr cenogenese] (Big) 1 Dezvoltare a unui individ de tip particular care nu repetă filogenia speciei sale. 2 Grup de indivizi rezultaţi dintr-un strămoş comun.
cenomani smp [At: DN3 / E: fr cenomanes] Popor celtic din vechea Galie transalpină.
cenomanian,~ă [At: DN3 / P: -ni-an/ Pl: -ieni,-iene/E: frcenomanien] (Gig) 1 sn Al doilea etaj al cretacicului mediu. 2 a Care aparţine de cenomanian (1).
cenotaf sn [At: DA / Pl: -e / E: lat cenotaphium] Monument funerar în memoria unui personaj al cărui corp a dispărut sau se află în altă parte. cenotic, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr cenotique] (Rar) Purgativ. cenotip sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: fr cenotype] (Big) Tip primitiv din care au derivat alte tipuri.
cenoză sf [At: DN3 / Pl: -ze / E: it cenosi] (Big) Evacuare a fecalelor. Si: (pfm) căcare.
cenozoic, ~ă [At: DN3 / P: -zo-ic / Pl: -ici, -ice / E: fr cenozoi'que]
1-2 sn, a (Care ţine de) neozoic.
cens sn [At: IORGA, I. R. II, 96 / Pl: -uri / E: lat census] 1 (La romani) Recensământ la fiecare cinci ani, cu numărul şi averea cetăţenilor, spre a-i împărţi în clase, a stabili dările etc. 2 (Pex) Grupare a unor cetăţeni sau a tuturor cetăţenilor unei ţări după diverse criterii. 3 (îem; pex) Rentă funciară pe care o plătea seniorului feudei de care depindea oricine intra în posesia unei moşteniri. 4 (Pan; înainte de introducerea votului universal; şîs ~ electoral) Câtime de impozit necesară spre a fi alegător şi eligibil. censitar, ~ă a vz cenzitar censor sm vz cenzor censura v vz cenzura censurabil, ~ă a vz cenzurabil censurant, ~ă smf vz cenzurant censurare sfvz cenzurare censurat1 sn vz cenzurat1 censurat2, a Vz cenzura? censură sfvz cenzură
cent1 sm [At: CLIMESCU, A. 290 / Pl: -nţi / E: eg cent] 1 (în S. U. A.) Monedă având valoarea de o sutime dintr-un dolar. 2 (în Olanda) Monedă având valoarea de o sutime dintr-un florin.
-cent2 vz centi-
centaur sm [At: (a. 1773) ILIODOR, ap. GCR II, 90/24 / P: -ta-ur / Pl: -i / E: lat centaurus] 1 (îmgl) Fiinţă mitică jumătate om, jumătate cal. 2 Constelaţie din emisfera australă. centaură sfvz ţintaură
centauromahie sf [At: DN3 / Pl: ~iz / E: lat centauromachia] (Ant) Luptă între centauri şi lapiţi (populaţie din Tesalia).
centavo sm [At: DN3 / Pl: ~.v / E: sp centavo] Monedă divizionară având valoarea de a suta parte din moneda de bază în unele ţări din America Latină (Brazilia, Nicaragua, Ecuador, Peru, Guatemala etc.) şi în Portugalia.
centenar, [At: HOGAŞ, HR. 50 / V: -iu / Pl: -i, -e / E: lat cente-narius\ 1-2 smf, a (Persoană) care a împlinit 100 de ani. 3 sn împlinire a 100 de ani de la un eveniment însemnat. 4 sn Sărbătorire a 100 de ani de la un eveniment. centenariu sn vz centenar
centesimo1 sm [At: DN3 / Pl: -mi / E: it centesimo] Monedă divizionară reprezentând a suta parte dintr-o liră italiană.
centesimo2 sm [At: DN3 / Pl:	/ E: sp centesimo] Monedă divizionară
din unele ţări din America Latină (Chile, Panama, Uruguay etc.) reprezentând a suta parte din moneda ţării respective.
centezimal, -ă a [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr centesimaf] 1 Care se împarte în sutimi . 2 Care priveşte împărţirea unei mărimi în sutimi. 3 Care reprezintă a suta parte dintr-un întreg.
centezimă sf [At: DA / Pl: -e / E: it centesima] 1 A suta parte dintr-o liră italiană Cf ban, para. 2 (Fin) Dobândă de unu la sută pe lună.
cenţi- [At: DN3 / V: -cent2 f E: fr it cenţi] Element de compunere care înseamnă „a suta parte“, folosit, mai ales, în terminologia tehnică, intrând în compunerea denumirii submultiplilor unităţilor de măsură.
centiar sn [At: CLIMESCU, A. 203 / V: -ă fn / P: -ti-ar / Pl: -i / E: fr centiare] Măsură subdivizionară pentru terenuri, egală cu a suta parte dintr-un ar Si: metru pătrat.
465
CENTIARĂ
centiară sf vz centiar
centigrad, ~ă [At: PONI, F. 101 / Pl: -e sn, (înv) ~azi sm / E: fr centigrade, it centigrado] 1 a împărţit în o sută de grade. 2-3 sn, a (Subdiviziune) care reprezintă a suta parte dintr-un grad.
centigram sn [At: CLIMESCU, A. 209 / Pl: ~e şi (înv) ~uri / E: fr centigramme, it centigramma] Măsură subdivizionară de greutate, reprezentând a suta parte dintr-un gram.
cenţii sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr centile] A suta parte dintr-o mulţime de date clasate într-o anumită ordine statistică.
centilitru sm [At: CLIMESCU, A. 208 / Pl: ~ri, (îvr) -ri şi ~re sn / E: fr centilitre, it centilitro] Măsură subdivizionară de capacitate, reprezentând a suta parte dintr-un litru.
centimă sf[At: GHICA, S. 598 / V: san~, santim sn / Pl: -me / E: fr centime] (Rar) Valoare bănească reprezentând a suta parte dintr-o unitate monetară (franc, leu vechi etc.).
centimetru [At: CLIMESCU, A. 202 / V: san~/ Pl: -ri sm, -re sn / E: fr centimetre] 1 sm Măsură subdivizionară de lungime, reprezentând a suta parte dintr-un metru. 2 sn (Pex) Panglică cu diviziuni zecimale, folosită la măsurat de croitori, vânzători etc. 3 sm (îs) ~ pătrat Măsură subdivizionară de suprafaţă, reprezentând IO4 dintr-un metru pătrat. 4 sm (îas) Pătrat cu latura de un centimetru. 5 sm (îs) ~ cub Măsură subdivizionară de volum, reprezentând IO6 dintr-un metru cub. 6 sm (îas) Cub cu latura de un centimetru.
centimo sm [At: DN3 / Pl: ~s / E: sp centimo] Monedă divizionară în Spania şi Costa Rica, valorând a suta parte din unitatea monetară.
centiron sn [At: CARAGIALE, T. II, 17/5 / V: ~tur~, cintr~ / Pl: -oane / E: fr ceinturon] 1-2 Centură (militară, de care se agaţă teaca armei).
centon sn [At: DN3 / Pl: -oane / E: fr centon] (Rar) 1 Poezie ale cărei versuri sau fragmente sunt luate de la diferiţi autori. 2 (Pex) Lucrare fără originalitate Si: plagiat.
centra [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 315 / Pzi: -rez / E: fr centrer] lvt A centraliza (1). 2 vt (Teh) A fixa o piesă pentru a fi prelucrată astfel încât axa ei de rotaţie să coincidă cu axa de rotaţie a sculei sau cu axul principal al maşinii. 3-4 vt (Fig) A orienta spre centru sau a aşeza o serie de obiecte simetric faţă de un centru. 5 vt (Fig) A orienta o activitate spre un anumit obiectiv. 6 vi (Spt; la jocurile de fotbal, polo, handbal, rugbi etc.) A trece sau a trimite mingea în careul de la poarta adversă. centra} sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr centrage] Centrare (1). central, ~ă [At: KRETZULESCU, A. 14 / V: (înv) chen~ / Pl: -i, -e / E: fr central] 1-2 a Care se află în centru (1-2) Si: centric (1-2). 3-4 a Care provine dintr-un centru (18-19). 5-6 a Care are puterea sau funcţia unui centru (19). 7 a în care se întâlnesc felurite puteri, acţiuni etc. 8-9 a Care cuprinde sau conduce totul. 10 a (Pex) Principal. 11 a (Fig) Care constituie un nucleu în jurul căruia se grupează elementele secundare.
12-13 sf Instituţie sau unitate economică de coordonare şi control al activităţii într-o anumită ramură de activitate. 14 sf(Şis ~ industrială; iuz) Unitate industrială caracteristică sistemului economic centralizat, care reunea întreprinderile şi institutele de cercetare cu profil similar şi coordona întreaga lor activitate. 15-16 sf Totalitate a instalaţiilor tehnice folosite la producerea unor anumite forme de energie sau la efectuarea unei anumite operaţii tehnologice centralizate. 17-18 sf Clădire sau personal aferent unei centrale (14-15). 19 .v/'Instalaţie pentru punerea în legătură a posturilor unei reţele de electrocomunicaţii. 20 sf Oficiu central (11).
centralism sn [At: DA ms / Pl: -e f E: fr centralisme] 1 Sistem de subordonare administrativă a instituţiilor locale faţă de instituţiile centrale.
2	(îs) ~ democratic Principiu de bază al organizării şi activităţii partidelor marxist-leniniste şi al statelor socialiste, care constă în îmbinarea centralismului (1) cu participarea membrilor colectivităţii.
centralist1, ~ă a [At: ZAHARESCU, C. D. 8 / Pl: -işti, -e / E: fr centraliste] 1 Care este organizat după sistemul centralismului (1). 2 Care aparţine centralismului (1). 3 Referitor la centralism (1). 4 De centralism (1).
centralist2, ~ă smf [At: DEX2 / Pl: ~i.y//, -e / E: centrală + -/.st] 1-2 Persoană care lucrează într-o centrală (12-13).
centralită sf [At: DN3 / Pl: -e / E: fr centralite] Derivat al ureei, folosit ca gelatinizant şi plastifiant pentru nitroceluloză şi ca stabilizant pentru pulberi.
centraliza vt [At: COSTINESCU / Pzi: -zez / E: fr centraliser] I A uni elemente disparate preexistente într-un tot Si: a concentra. 2 A subordona unei conduceri unice. 3 A înscrie date într-un centralizator (4).
centralizare sf [At: PRETORI AN, DR. C. 57 / Pl: -zări / E: centraliza]
1	Unire a unor elemente disparate într-un tot Si: centralizat1 {1), centrare
(1), centrat1 (1), concentrare. 2 Subordonare faţă de o conducere unică Si: centralizat1 (2), centralizaţie. 3 înscriere a unor date într-un centralizator (4) Si: centralizat1 (3). 4 (Spc; îs) -a capitalului Proces de formare a unor mari capitaluri prin unirea capitalurilor mai mici. centralizat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: centraliza] 1-3 Centralizare
(1-3).
centralizat2, ~ă a [At: DDRF / Pl: -aţi, -e / E: centraliza] 1-3 Care a fost supus centralizării (1-2,4).
centralizator, ~oare [At: LM / Pl: -i, -oare l E: centraliza + -tor] 1-3 a Care centralizează (1-3). 4 sn Document în care se adună date.
centralizaţie sf [At: GHICA, A. 318 / V: ~iune / Pl: -ii / E: fr centralisation] (înv) Centralizare (2). centralizaţiune sf vz centralizaţie
centrare [At: IOANOVICI, TEHN. 270 / Pl: -rări I E: centra] 1 Centralizare (1). 2 Fixare a unei piese pentru a fi prelucrată, astfel încât axa ei de rotaţie să coincidă cu axul maşinii de prelucrat Si: centrat1 (2).
3	Orientare spre centru (2) Si: centrat1 (3). 4 Aşezare simetrică faţă de un centru a unor obiecte Si: centrat1 (4). 5 (Fig) Orientare a unei activităţi spre un anumit obiectiv Si: centrat1 (5). 6 (Spt) Trimitere a mingii în careul de la poarta adversă Si: centrat1 (6).
centrat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: centra] 1 Centralizare (1). 2-6 Centrare (2-6).
centrat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: centra] 1 Care a fost supus centralizării (1). 2 (D. piese) Fixat pentru a fi prelucrat, axa proprie de rotaţie coincizând cu axul maşinii de prelucrat. 3 Orientat spre centru.
4	(D. obiecte) Care sunt aşezate simetric faţă de centru. 5 (Fig; d. activităţi) Orientat spre un anumit obiectiv. 6 (Spt; d. minge) Trimis în careul de la poarta adversă.
centri- [At: DN3 / V: ~ro-, -~ru / E: fr centro-] Element de compunere savantă cu semnificaţia: 1-2 Privitor la centru (1-2). 3-4 Propriu centrului (1-2). 5-6 De centru (1-2).
centric, ~ă a [At: LM / Pl: -ici, -ice / E: centru + -ic] 1-2 Central (1-2).
2-3 Care se referă la centru (1-2). 4-5 Propriu centrului (1-2). 6-7 De centru (1-2).
centrifug, ~ă [At: LTR2 / Pl: -ugi, -uge / E: fr centrifuge] 1 a Care tinde să se îndepărteze de centru Si: centrifugal (2). 2 a (îs) Forţă Forţă care tinde să depărteze un corp în mişcare circulară de centrul lui de rotaţie. 3 sf Aparat pentru separarea constituenţilor cu greutate specifică diferită dintr-un amestec eterogen, cu ajutorul forţei centrifuge obţinute prin învârtirea, în jurul unei axe spontane, a unui vas al aparatului care conţine amestecul. 4 Dispozitiv pentru uscarea rufelor în maşinile de spălat.
5	sf Instalaţie destinată antrenamentului astronauţilor, care simulează acţiunea acceleraţiilor de lungă durată.
centrifuga vt [At: DN3 / Pzi: -ghez / E: cf fr centrifuger] 1 A efectua
o	mişcare centrifugă (1). 2 A separa constituenţii unei substanţe cu centrifuga (3). 3 A usca rufele cu centrifuga (4).
centrifugal, ~ă a [At: DA ms / Pl: -i, -e / E: ger zentrifugal] 1 Care produCe forţă centrifugă. 2 Centrifug (1).
centrifugare sf[At: MDA ms / Pl: -gări / E: centrifugaj 1 Efectuare a unei mişcări centrifuge Si: centrifugatul). 2 Separare a constituenţilor unei substanţe cu centrifuga (3) Si: centrifugat1 (2). 3 Uscare a rufelor cu centrifuga (4) Si: centrifugat1 (3).
466
CENUR
centrifugat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: centrifuga] 1-3 Centrifugare (1-3).
centrifugat2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e IE: centrifuga] 1 învârtit2 printr-o mişcare centrifugă. 2 Separat prin centrifugare (2). 3 Uscat2 prin centrifugare (3).
centriolsm [At: DN3 / P: -ri-ol / Pl: -i / E: fr centriole] (Big) Corpuseul în formă de bastonaş sau de granulă, care formează partea centrală a centrozomului.
centripet, ~ă a [At: MARIAN-ŢIŢEICA, FIZ. 1,47 / Pl: -eţi, -e / E: fr centripete] 1 Care tinde să se apropie de centru. 2 (îs) Forţă -ă Forţă prin care un corp aflat în mişcare de rotaţie este atras spre centrul liniei sale de mişcare.
centripetâl, ~ă a [At: DA / Pl: -i, -e / E: ger zentripetal] Centripet (1). centrism sn [At: DA / Pl: -e / E: rs umrpiBSf] Curent politic conciliator din interiorul partidelor social-democrate ale Internaţionalei a Il-a.
centrist [At: DA ms / Pl: -işti, -e / E: rs uesipHCT] 1-2 smf, a (Persoană) care adoptă şi practică centrismul. 3 a Referitor la centrism. 4 a Care este propriu centrismului. 5 a De centrism. centro- vz centri-
centromer sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr centromere] (Big) Regiune din cromozom unde se inserează braţele cromatidelor.
centropldsmă sf [At: DN3 / Pl: -e / E: fr centroplasme] Matrice fundamentală a centrozomului.
centrosferă sf [At: DN3 / Pl: ~re / E: fr centrosphere] 1 (Gig) Parte centrală a globului terestru, cu raza de 3500 km şi densitatea foarte mare, alcătuită din nichel şi fier dizlocate şi gazificate Si: barisferă, nife. 2 (Big) Regiune cu aspect de stea din jurul centriolului, cu rol activ în diviziunea celulară.
centrospermă sf [At: DN3 / Pl: -me / E: fr centrospermes] 1 (Lpl) Grup mare de plante, cu ovarul superior, cu seminţe localizate pe o formaţie din centrul fructului şi cu centrionul curbat, inelat sau spiralat. 2 Plantă din centrosperme (1).
centrozom sm [At: LTR / Pl: -i / E: fr centrosome] (Big) Constituent citoplasmatic situat lângă nucleu, servind la reproducerea indirectă a celulei.
centru [At: CANTEMIR, IST. 13 / V: chen~, chendru / Pl: -re sn, -ri sm / E: fr centre, lat centrum] 1 sn (Mat) Punct în raport cu care toate punctele unui cerc sau unei sfere sunt la aceeaşi distanţă. 2 sn (Mat; şîs ~ de simetrie) Punct în raport cu care punctele unei figuri se asociază în perechi simetrice. 3 sn (Şîs ~ optic) Punct interior situat pe axa principală a unei lentile astfel încât orice rază refractată care trece prin el nu suferă nici o deviere. 4 sn (Fig) Miez. 5 sn (Fig) Fund. 6 sn (Fig) Adânc. 7 sn (Fig; îlav) în -1 atenţiei, preocupărilor etc. Pe primul plan. 8-9 sn (Pex) Ceea ce este în mijlocul unei întinderi, unui spaţiu. 10 sn (Spc) Punct marcat la mijlocul unui teren de joc (fotbal, rugbi etc.) de unde începe partida sau de unde se repune mingea în joc. 11-14 sm (Jucător aflat în) mijlocul liniei (de atac sau) de apărare la anumite jocuri sportive. 15 sn (îs) - de rotaţie Punct în jurul căruia alt punct sau un corp pot efectua o mişcare de rotaţie. 16 sn (Mec) Punct în care acţionează rezultanta mai multor forţe. 17 sn (Şîs ~ de greutate sau al gravitaţiei) Punct prin care trece constant rezultanta forţelor de gravitaţie care acţionează asupra fiecăreia dintre moleculele unui corp. 18 sn (îs) ~ de oscilaţie Punct central al mişcării unui pendul. 19 sm (Atm; pan) Punct în care sunt localizate anumite funcţii sau acte. 20 sm (Atm; îs) ~ nervos Grup de celule nervoase din encefal, bulb sau măduvă, la care vin excitaţiile periferice şi de unde pornesc excitaţiile centrale. 21-22 sn (Pan) Loc (în care e concentrată sau) de unde e condusă o anumită activitate (industrială, comercială, administrativă, culturală). 23 sn (îs) ~ administrativ Instituţie conducătoare.
24	sn (îs) ~ universitar Localitate în care există instituţii de învăţământ superior. 25 sn (îs) ~ de documentare Serviciu în cadrul unei biblioteci sau instituţii care are ca sarcină procurarea de material documentar. 26 sn (Fig) Partide cu opţiuni moderate între partidele cu opinii de dreapta sau de stânga. 27 sn (îlav) De — Situat pe o poziţie intremediară, între
două opinii divergente. 28 sm (îs) - dreapta Poziţie politică de mijloc cu tendinţe de dreapta. 29 sm (îs) ~ stânga Poziţie politică de centru cu tendinţe de stânga. 30 sm (îlpp) în —1 în toiul.
-centru vz centri-
centruire sf [At: DEX2 / Pl: -ri / E: centru + -ire] Operaţie de practicare a găurilor de centrare la o piesă, în vederea prelucrării ei ulterioare la o maşină-unealtă.
centum as [At: DEX2 / E: \at centum ,,sută“] (Lin; îs) Limbă- Limbă indo-europeană care a păstrat,în evoluţia ei, sunetele velare c* şi g nealterate înaintea vocalelor e şi i.
centumvir sm [At: DN3 / Pl: -i l E: lat fr centumvir] 1 Membru al unui colegiu de judecători, format dintr-o sută de magistraţi, care judecau afacerile civile în vechea Romă. 2-3 Magistrat dintr-un municipiu sau dintr-o colonie romană Si: decurion.
centumvirul, -â a [At: DN3 / Pl: -li, -le / E: lat centumviralis, fr centumviral] 1-2 Care se referă sau care emană de la centumviri.
centumvirât sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr centumvirul] 1-3 Demnitate de centumvir (1-3).
centuplu, -ă a [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr centuple, lat centuplex] (Ltm; rar) însutit.
centură sf [At: DA / Pl: -ri / E: fr ceinture] 1 Curea (lată) de piele, de pânză etc. cu care se încinge talia Si: centiron, cingătoare, cordon, şerpar.
2	(îlav) Până la — De la umeri până în talie. 3 (îs) ~ de campion Centură, panglică lată etc. cu care se încinge mijlocul câştigătorului unui campionat la box sau lupte. 4 (îs) ~galbenă (sau verde, neagră) etc. Centură a cărei culoare exprimă poziţia unui sportiv în ierarhia luptătorilor la judo, karate etc. 5 (îs) ~ de gimnastică Cingătoare lată folosită pentru susţinerea corpului la anumite exerciţii de gimnastică. 6 (îs) ~ ortopedică Dispozitiv folosit în unele afecţiuni ale sistemului osos pentru menţinerea corpului în poziţie corectă. 7 (îs) ~ de salvare Echipament individual servind la susţinerea naufragiatului Ia suprafaţa apei. 8 (îs) ~ de siguranţă Echipament individual de protecţie folosit de muncitorii care lucrează la înălţime, acrobaţi, alpinişti etc. 9 (îas) Sistem de chingi cu care se prind călătorii de bancheta din faţă a automobilelor, pentru a fi protejaţi în caz de accident. 10 (Mii) Curea lată care face parte din uniforma militară şi de care se ataşează armele. 11 (Ant) Ansamblu osos prin care membrele se leagă de trunchi. 12 (îs) ~pelviană Ansamblu al oaselor coxale ce leagă membrele inferioare de trunchi. 13 (îs) ~ scapulară Ansamblu osos ce leagă membrele superioare de trunchi. 14 (Spt) Linie imaginară, în regiunea ombilicului, sub care loviturile la box sunt interzise de regulament. 15 Procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului la lupte. 16 (Ast; îs) ~ de radiaţii Fiecare dintre zonele din jurul Pământului în care radiaţia corpusculară ionizantă este atât de intensă, încât este nocivă pentru cosmonauţi. 17 (Mii; îs) ~ de fortificaţii (sau bastională, de luptă, poligonală) Zonă fortificată în jurul unei localităţi sau al unei baze militare. 18-19 (îs) Cale ferată (sau şosea de) - Cale ferată sau şosea care înconjoară un oraş. 20 Cadru de formă circulară. 21 Grindă orizontală sprijinită pe toată lungimea ei pe zidurile unei clădiri, pentru a întări legătura între ele. 22 (Con) Brâu de beton pe care se fixează planşeul clădirilor. 23 Fâşie continuă de tablă de oţel care formează bordajul unei nave.
centuriat, ~ă a [At: MAIORESCU, CR III, 116 / P: -ri-at l Pl: -aţi, -e / E: lat centuriatus] 1 Referitor la centurie. 2 Al centuriei. 3 De centurie.
4	Repartizat pe centurii.
centurie a/*[At: BĂLCESCU, M. V. 560 / Pl: -ii / E: lat centuria] 1 Grup de o sută de cetăţeni în vechea Romă, formând o diviziune politică şi administrativă. 2 (Spc) Diviziune a cohortei formată din o sută de oameni Cf sutime.
centurion sm [At: DA / Pl: -i / E: lat centurio, it centurione, fr centurion] Comandant al unei centurii (2). centuron sn vz centiron
cenur sm [At: DN3 / Pl: -i / E: fr cenure] (Zlg) Tenie parazită a cărei larvă se dezvoltă în organismul uman sau animal.
467
CENUROZĂ
cenuroză sf [At: DN3 / Pl: ~ze / E: fr cenurose] (Med) Boală produsă prin dezvoltarea cenurilor în organismul uman sau animal.
cenuşă [At: DOSOFTEI, ap. CDDE / Pzi: -şez / E: cenuşă] 1-2 vtr A (se) preface în cenuşă prin ardere Si: a cenuşi (1-2), a cenuşări (1), a încenuşa (1-2), a încenuşi (1-2). 3-4 vtr (Pex) A (se) preface în praf Si: a cenuşi (3-4), a încenuşa (3-4), a încenuşi (3-4). 5 vt A prepara (ceva) cu cenuşă Si: cenuşi (5),a încenuşa (5),a încenuşi (5). 6-7 vt A face (ceva) să aibă aspectul sau consistenţa cenuşei Si: a cenuşi (6-7), a încenuşa (6-7), a încenuşi (6-7). 8-9 vtr A (se) colora în cenuşiu Si: a cenuşi (8-9), a încenuşa (8-9), a încenuşi (8-9). 10 vt A acoperi cu cenuşă Si: a cenuşi
(10), a încenuşa (10), a încenuşi (10).
cenuşar [At: ALECSANDRI, T. 1758 / V: ~şer / Pl: ~e sn, -i sm / E: cenuşă + -ar] 1 sm (Rar) Persoană care adună cenuşă pentru fabricarea săpunului. 2 sm (Rar) Cenuşotcă. 3 sm (Mol; înv; gmţ) Copist prost (care usca cerneala presărând cenuşă). 4 sm (Bot; reg) Arbore cu tlori mici, galbene-verzui, cu miros neplăcut Si: arbore-puturos. 5"sn Loc de sub sobă unde cade cenuşa. 6 sn Loc unde se depozitează cenuşa. 7 sn (Rar) Scrumieră. 8 sn (Rar) Urnă în care se păstrează rămăşiţele morţilor incineraţi. 9 sn Cearşaf în care se pune cenuşă amestecată cu paie, deasupra rufelor spălate şi aşezate în putină sau prin care se leşia când se albeau cămăşile. 10 sn Cadă mare îngropată în pământ în care se punea var nestins pentru a se face lapte de var. 11-12 sn (Tăb) Bazin sau butoi în care se efectuează, cu ajutorul unor substanţe chimice, depilarea pielii şi prepararea ei pentru prelucrare. 13 sn (Tăb) Aparat cu care se îndepărtează părul de pe pielea întrebuinţată pentru încălţăminte. 14-15 sn Cenuşărire (3-4).
cenuşare sf [At MDA ms / Pl: -sări / E: cenuşa] 1 Prefacere în cenuşă prin ardere Si: cenuşat1 (1), cenuşărire (1), cenuşărit1 (1), cenuşire (1), cenuşit1 (1), încenuşare, încenuşat1, încenuşire, încenuşit1. 2 (Pex) Prefacere în praf Si: cenuşat1 (2), cenuşire (2), cenuşit1 (2), încenuşare
(2),	încenuşat1, încenuşire, încenuşit1. 3 Preparare a ceva cu cenuşă Si: cenuşat1 (3), cenuşire (3), cenuşit1 (3), încenuşare, încenuşat1, încenuşire, încenuşit1. 4-5 Transformare a ceva astfel încât să aibă aspectul (sau consistenţa) cenuşei Si: cenuşat1 (4-5), cenuşire (4-5), cenuşit1 (4-5), încenuşare, încenuşat1, încenuşire, încenuşit1. 6 Schimbare a culorii în cenuşiu Si: cenuşat1 (6), cenuşire (6), cenuşit1 (6), încenuşare, încenuşat1, încenuşire, încenuşit1. 7 Acoperire cu cenuşă Si: cenuşat1 (7), cenuşire
(7), cenuşit1 (7), încenuşare, încenuşat1, încenuşire, încenuşit1.
cenuşat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cenuşa] 1-7 Cenuşare (J.-7).
cenuşat2, ~ă a [At: DA / Pl: -şiţi, -e / E: cenuşa] 1 Prefăcut în cenuşă prin ardere Si: cenuşit2 (1), încenuşat2, încenuşit2.2 (Pex) Prefăcut în praf Si: cenuşit2 (2), încenuşat2, încenuşit2.3 Preparat cu cenuşă Si: cenuşit2
(3),	încenuşat2, încenuşit2.4 Care a căpătat culoarea cenuşei Si: cenuşit2
(4),	încenuşat2, încenuşit2. 5 Acoperit cu cenuşă Si: cenuşit2 (5), încenuşat2, încenuşit2.
cenuşă sfs [At: PSALT. 208/5 / V: -şe / E: ml *cinusia] 1 (îoc spuză) Substanţă minerală prăfoasă şi (de obicei) răcită, care rămâne după arderea unor corpuri organice (lemne, cărbuni etc.) 2 (Pfm; îe) A se alege (sau a nu rămâne decât) praf şi ~ (din ceva) A nu se alege nimic. 3 (Pfm; îe) A nu avea nici ~în vatră A fi sărac lipit pământului. 4 (Pfm; îe) A-şi pune ~ în cap A se pocăi. 5-6 (Pfm; îe) A lua (a-i vinde) cuiva şi ~şa din vatră A-i lua (sau a-i vinde) absolut tot. 7 (Pfm; îe) A-i da (cuiva) luleaua prin ~ A-1 face de râs. 8 (Pfm; îe) A trage ~şa (sau spuza) pe (sau sub) turta sa A-şi îngriji interesul propriu. 9 (Pfm; îae)A-şi apăra cauza proprie. 10 (Pfm; îlv) A preface în~ A arde. 11 (Pfm; îal) A distruge cu totul. 12 (Pfm; îe) A bate para în ~ A se stinge focul. 13 (Pfm; îs) VânturăPersoană care nu face nimic. 14 (Spc) Substanţă care rămâne în urma arderii morţilor. 15 (Fig) Resturi. 16 Praf. 17 (îs) ~ vulcanică Masă de elemente fine aruncată în atmosferă de un vulcan în erupţie.
cenuşăreasă sf[At: NEGRUZZI, S. I, 101 / V: ~şer~ / Pl: -ese / E: cenuşar + -easă] 1 Femeie care adună cenuşa Si: cenuşăriţă (1). 2-3 Femeie murdară (şi proastă) Si: cenuşăriţă (2-3). 4 (Spc; în basme) Fată prigonită de mama şi surorile vitrege, fiind ţinută în haine urâte, la cenuşar şi făcând toată treaba din casă. 5 (Fig) Persoană care este prigonită pentru
calităţile ei, având o situaţie umilă şi făcând multe corvezi, dar ale cărei merite vor fi recunoscute şi răsplătite în final.
cenuşări vt [At: DA / V: ~şeri / Pzi: ~resc / E: cenuşar] 1 (Rar) A cenuşa (1). 2 (Rar) A scoate cenuşa din cenuşar (5). 3-4 (Tăb) (A introduce în cenuşar şi) a prepara pieile pentru prelucrare. 5 A îndepărta părul de pe piei cu cenuşarul (12).
cenuşărie sf [At: DA / Pl: -ii / E: cenuşă + -ărie] 1 Cantitate mare de cenuşă (1). 2 Loc unde se strânge cenuşa.
cenuşărire şf[At MDA ms / V: ~şer~ / Pl: -ri / E: cenuşări] 1 Cenuşare (1).2 (Rar) Scoatere a cenuşii din cenuşar (5) Si: cenuşărit1 (2). 3-4 (Tăb) (Introducere în cenuşar (11) şi) preparare a pieilor pentru prelucrare Si: cenuşărit1 (3-4), cenuşar (13-14). 5 îndepărtare a părului de pe piei pentru prelucrare Si: cenuşărit1 (5).
cenuşărit1 sn [At: TEHN. TAB . 19 / V: ~şer~ I Pl: -uri / E: cenuşări]
1	Cenuşare (1). 2-5 Cenuşărire (2-5).
cenuşărit2,~ă a [At: ALECSANDRI, P. II, 87 / V: ~$erif / Pl: -iţi, -e / E: cenuşări] 1 (Rar) Prefăcut în cenuşă. 2 (Rar; d. cenuşar) Care a fost curăţat. 3 (Tăb; d. piele) Care a fost preparat pentru prelucrare.
cenuşăriţă sf[At: DA / V: ~şer~ / Pl: -ţe / E: cenuşar + -iţă] 1-2 Cenuşăreasă (1-2).
cenuşătură sf [At: MAT. FOLK. 1556 / V: ~şet~/ Pl: -ri / E: cenuşă + -tură] Fiinţă murdară de cenuşă. cenuşe sfvz cenuşă cenuşer sn vz cenuşar cenuşereasă sfvz cenuşăreasă cenuşeri vt vz cenuşări cenuşerie sf vz cenuşărie cenuşerire sf vz cenuşărire cenuşerit1 sn vz cenuşărit1 cenuşerit2, ^ă a vz cenuşărit2 cenuşeriţă sfvz cenuşăriţă
cenuşerniţă .s/[At: SLAVICI, N. 265 / Pl: -ţe / E: cenuşer + -niţă] (îvr) Scrumieră. cenuşetură sfvz cenuşătură cenuşie sf vz cenuşlie
cenuşi vtr [At: DOSOFTEI, ap. CDDE / Pzi: -şesc / E: cenuşă] 1-10 A cenuşa (1-10).
cenuşire sf [Ai: MDA ms / Pl: -ri / E: cenuşi] 1-7 Cenuşare (1-7). cenuşit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cenuşi] 1-7 Cenuşare (1-7). cenuşit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: cenuşi] 1-5 Cenuşat2 (1-5).
cenuşiu, ~ie [At: NEGRUZZI, S. I, 57 / Pl: -ii / E: cenuşă + -iu] 1 a De culoarea cenuşei (1) Si: gri, sein, sur. 2-3 sm Cal sau câine cenuşiu
(1). 4 sf Ceată. 5 sf Zare. 6 a (Fig) Monoton. 7 a (Fig) Şters. 8-9 a Lipsit de personalitate sau culoare. 10 a (îs) Eminenţă -ie Personaj puternic şi influent, (în politica unui stat) care determină din umbră şi fără răspunderi, decizii hotărâtoare. 11 sn Culoare cenuşie.
cenuşlie sf[At: DAMfi, I. / V: ~$ie / Pl: ~i/ / E: cenuşă + -lie] (Bot; reg) Firicică (Filaga germanica), cenuşoaică sf [At: DA / Pl: -ice / E: cenuşă + -oaică] Cenuşotcă. cenuşoară sf [At: PANŢU, PL.2 / Pl: -re / E: cenuşă + -oară] 1-8 (Şhp) Cenuşă (1, 11-13) (puţină) Si: cenuşuţă (1-8). 9 (Bot; reg) Podbal (Tussilago farfara).
cenuşoi, ~oaie [At: DA / Pl: -oaie / E: cenuşă + -oi] 1-8 sm/'Cenuşă (1,11-13) (multă). 9 smf Cenuşotcă. 10 a Cenuşiu (1).
cenuşos, ~oasă [At: ŢICHINDEAL, F. 331 / Pl: -oşi,-oase / E: cenuşă + -av] 1 a Murdar de cenuşă. 2 a Care conţine multă cenuşă. 3 a Ca cenuşa Si: cenuşiu (1). 4 sm (Bot; reg) Podbal (7ussilago farfara).
cenuşotcă smf [At: ANON. CAR. / Pl: -tei / E: cenuşă] 1 Persoană leneşă şi murdară care stă mereu pe lângă vatră şi se umple de cenuşă Si: cenuşar (2), cenuşoaică, cenuşoi (5). 2 (în basme) Copil umilit, persecutat, căruia soarta îi va face dreptate şi va ajunge bogat. cenuşută sf[At: DA / Pl: -ţe / E: cenuşă + -uţă] 1-8 Cenuşoară (1-8).
CEPLIT2
cenzitar, ~ă a [At: GOGA, Ţ. N. VI, 2 / V: censi~ / Pl:	-e / E: fr
censitaire] 1 Cu dreptul întemeiat pe cens (4). 2 (îs) Sistem (electoral)
-	Sistem electoral în care recunoaşterea dreptului de vot este în funcţie de îndeplinirea de către alegători a anumitor condiţii, în primul rând în funcţie de avere.
cenzor sm [At: ŞTEFĂNESCU, C. 492 / V: ~nsorl Pl: ~i / E: lat censor]
1	(La romani) Fiecare din cei doi magistraţi însărcinaţi cu censul (1) şi investiţi cu puterea de a supraveghea moravurile publice, a mustra şi a pedepsi pe cei care săvârşeau fapte împotriva bunelor moravuri. 2 (Fig) Persoană care îşi asumă rolul de a mustra public pe alţii pentru comportarea, faptele sau operele lor. 3 (Asr; spc) Persoană însărcinată de guvern sau de altă autoritate publică (în regimuri totalitare sau în perioada decretată „stare de urgenţă“) să controleze publicaţiile date la tipar (cărţi, broşuri, ziare, desene etc.). 4 Şef al biroului de cenzură. 5 (Fin) Persoană însărcinată (de către adunarea generală a membrilor unei asociaţii, a,unei bănci etc.) să controleze gestiunea fondurilor instituţiei.
cenzura vt [At: ODOBESCU S., 1,46/25 / V: ~nsu~ / Pzi: -rez / E: fr censurer] 1-2 A critica (public). 3-4 A exercita funcţia de cenzor (4-5). 5-8 A aplica cenzura (2-5).
cenzurabil, ~ă a [At: DA / V: censu~ i Pl:	-e / E: fr censurable]
Care merită să fie cenzurat.
cenzurmt, smf [kt: SBIERA, F. S. 345 / V: ~nsu~ / Pl: -nţi, -e / E: ger Zensurant] (înv) Persoană care examinează lucrările scrise la un examen.
cenzurare ş/ŢAt: DA / V: ~nsu~! Pl: -rări / E: cenzura] 1-2 Criticare (publică) Si: cenzurat1 (1-2). 3-4 Exercitare a funcţiei de cenzor (4-5) Si: cenzurat1 (3-4). 5-8 Aplicare a cenzurii (2-5) Si: cenzurat1 (5-8).
cenzurat1 sn [At: ODOBESCU, S. II 293/14/ V: ~/m*~/ Pl: -uri / E: cenzura] 1-8 Cenzurare (1-8).
cenzurat2, ~ă a [At: MDA ms / V: ~nsu~/ Pl: -aţi, -e / E: cenzura] 1-4 Care a fost supus unei cenzuri (2-5). 5 (Jur) Cercetat2. 6 (Jur) Examinat2.
cenzură sf[kt: VLAHUŢĂ, D. 36 / V: ~nsu~ / Pl: -ri / E: lat censura]
1	(La romani) Funcţie a cenzorului (1). 2 (Pex) Pedeapsă disciplinară dată de către autoritatea de drept subalternilor sau membrilor unui corp constituit. 3-4 Cercetare de către o persoană care are sau îşi ia un drept de control al scrisului cuiva destinat tipăririi, spre a opri de la publicare părţile considerate primejdioase. 5 (Spc; sub regimul stării de necesitate, urgenţă, asediu) Cercetare prealabilă, din partea unui cenzor (3), a celor destinate publicităţii (prin tipar, reprezentaţie etc.), mai ales a ziarelor, spre a opri răspândirea unor idei socotite primejdioase, imorale etc. 6 (Pex) Grup de persoane care efectuează cenzura (5). ceo- vz cio-ceon sn vz ceaun
ceon-die ,s/[At: RĂDULESCU-CODIN, î. 243 / Pl: ~mi / E: net] Vacă nărăvaşă.
ceoti vtr [At: MDA ms / P: ce-o- / Pzi: -tesc / E: net] (Ban) 1-2 A (se) infecta.
cep sn [At: PAMFILE, I. C. 447 / PI: -uri / E: ml cippus] 1 Ramură de brad sau de molid. 2 Ramură ciuntită, fără frunze Si: ciot. 3 Nod din tulpina unui brad sau molid din care creşte ramura. 4 (La plivitul viei) Viţă lăsată pe rod, ciuntită mai sus de ochiul al doilea sau al treilea de jos în sus. 5 Două sau trei viţe lăsate mai lungi decât celelalte, la tăiatul viţei. 6 Lăstari de un an lăsaţi cu trei muguri, spre a produce capete. 7 (Pex) Cap de viţă tăiat împreună cu strugurele şi pus la păstrare. 8 (Pan) Fir de rădăcină de porumb, care dă chiar deasupra muşuroiului de pământ, se întinde în jos şi intră în pământ. 9 Porţiune din tulpina unui portaltoi care se lasă deasupra altoiului până la dezvoltarea lui, pentru a-1 proteja.
10	Dop de lemn care astupă gaura de jos, pe unde curge lichidul, a unui butoi. 11 (Spc; îoc cu vraniul) Dop de deasupra al buţii. 12 (Pex) Canea Si: pipă. 13 (îe) A da (sau a pune) - unei buţi A începe o bute plină.
14	(îs) Linge-~ Beţiv. 15 (Pex) Gaură a butoiului în care se pun cepul sau canaua. 16 Gaură dată pentru înlesnirea pitrocitului, cu spiţelnicul, la fundul butei. 17 (Dig) Cui de lemn cu care se împreună două lemne,
mai ales două obezi Cf pâj. 18 Căţel (26). 19 (Mor) Fier ce se pune, uneori, la capul grindeiului. 20 Capăt al fusului arborelui de lemn al unei mori de apă, ascuţit la vârf. 21 Capăt filetat în exterior al unei ţevi, care serveşte la îmbinare prin înşurubare. 22 (Ţes) Piesă de la războiul de ţesut mecanic.
cepar1 sm [At: COSTINESCU / Pl: -i / E: ceapă + -ar] 1-2 Negustor sau cultivator de ceapă (1).
cepar2sn [At: REV. CRIT. III, 92 / Pl: -i / E: ceapă + -ar] Plăcintă cu ceapă coaptă.
cepar3 sn [At: DAMfi, T. / Pl: -e l E: ceapă + -ar] 1-3 (Mpp) Abces (la subsuoară) (mare cât o ceapă) Cf broască, ^curtă, uclmă. cepar4sm [At: H XII, 35 / Pl: -i / E:. cep + -ar] Cepurar1. cepar5 sn [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: -e / E: cep + -ar] Cepurar2. cepaş sn [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 41 / Pl: -e / E: mg csapds] (Mgm) 1 (Ban) Urmă de roată Si: făgaş, şleau. 2 (în Munţii Apuseni) Parte bogată a vânei de aur. 3 (Pex) Bucată mare de aur.
cepăi vi [At: CAMILAR, P. S. 195 / P: -pă-i / Pzi: -esc / E: ns cf mg csapni] (Reg) A păşi cu zgomot uşor Si: a lipăi.
cepăire sf[kt: MDA ms / Pl: -ri / E: cepăi] (Reg) Păşire cu zgomot uşor Si: cepăit (1), lipăire.
cepăit sn [At: CAMILAR, P. S. 45 / Pl: -uri / E: cepăi] 1-2 (Reg) (Cepăire şi) zgomot produs.
cepălău sn [At: CHEST. VIII, 79/34 / Pl: -laie / E: ceapă] Mâncare preparată din ceapă.
cepăreasă sf[kt: COSTINESCU / Pl: -ese / E: cepar + -easă] 1-2 Soţie a ceparului (1-2). 3-4 Vânzătoare sau cultivatoare de ceapă (1) Si: cepărită (3-4).
cepărie1 sf [At: DA / Pl: -ii / E: ceapă + -ărie] 1 Ceapă (1) multă strânsă la un loc. 2 Loc semănat cu ceapă (1).
cepărie2 sf [kt: N. COSTIN, ap. LET. II, 58/5 / Pl: -ii / E: cep + -ărie] (înv) Cepărit.
cepărit sn [At: (a. 1765) URICARIUL 1,275 / Pl: -uri IE: cep + -ărit] (înv) Impozit pe cârciumi Si: cepărie2. cepăriţă sf[At: DA / Pl: -ţe / E: cepar + -iţă] 1-4 Cepăreasă (1-4). cepătoare sf[kt: PAP AH AGI, M. 148 / Pl: -tori / E: ns cf început] (Reg; pbl) început.
cepău sn [At: DÂM£, T. 173 / Pl: net / E: cep + -ău] 1 (Ljg) Capăt de fier al fusului roţii, care se învârteşte în scobitura unei bârne. 2 (Lmr) Parte unde se învârteşte ciutura cu pietrele. cepcel sn vz chepcel
cepchen sn [At: BĂLCESCU, M. V. 597 / V: ceap~, ceapchin / Pl: net / E: tc gepken] (Trî) Haină boierească scurtă, cu mânecile desfăcute, care se purta pe umeri, peste jiletcă. cepe v vz începe
cepeleag, [At: CANTEMIR, IST. 111 /V: şe~, şepeleav / Pl: -egi, -ege / E: ucr, rs m&teJWBUH] 1-2 a, smf (Om) peltic. 3 sn Defect de a vorbi peltic .
cepeli v [At: LB / V: şe-, şup~! Pzi: -lese / E: ucr rs msnejumnb] (Buc) A vorbi peltic.
cepesc,-ească a [At: DR. II, 705 / Pl: -eşti/ E: ceapă + -esc] 1-2 Mare sau roşu ca o ceapă (1). 3 Referitor la ceapă (1). 4 (îs) Mere -eşti Mere mari, rotunde.
cepet sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: -uri / E: ceapă + -et] 1-2 Cepărie (1-2).
cepişoară sf vz cepuşoară
cepiţă sf[kt: I. CR. II, 39 / Pl: -ţe / E: mg csapica] (Mrm; rar) 1 Şapcă.
2	Chipiu.
ceplac sm [At: AMIRAS, ap. LET. III, 154/31 / Pl: -aci / E: tc gyplak] (Tem) Nevoiaş.
ceplegea sf[kt: ŞIO / Pl: -gele / E: tc kaplyga] (Tem; îrg) Pir.
cepli v vz ciopli
ceplire sfvz cioplire
ceplit1 sn vz cioplit1
ceplit2, ~ă a vz cioplit2
469
CEPOI
cepoi sn [At: ŞEZ. V, 56/7 / Pl: ~oaie / E: ceapă + -oi] 1-6 Ceapă (1-3) (mare). 7 Soi de ceapă mare.
cepos1, ~oâSă a [At: DA / Pl: -oşi, -oase / E: ceapă + -av] (Nob) 1 Plin de ceapă. 2 Gătit cu multă ceapă.
cepos2, -oasă a [At: DOSOFTEI, V. S. 36 / Pl: -oşi, -oase / E: cep + -av] (D. un lemn, un copac) Cu multe cepuri (3) Si: noduros, cioturos, cepuros. ceprag sn vz ceapraz cepraz sn vz ceapraz ceprază sf vz ceapraz ceprăgar sm vz ceaprazar ceprăzăresc, ~ească a vz ceaprăzăresc ceprăzăne sfvz ceaprăzărie
ceprăzi vt [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: -zesc / E: cepraz] (Nob) 1-5 A împodobi cu ceaprazuri (1-5).
ceprăzire sf [At MDA ms / Pl: -ri / E: ceprăzi] (Nob) 1-5 împodobire cu ceaprazuri (1-5) Si: ceprăzit1 (1-5).
ceprăzit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: ceprăzi] (Nob) 1-5 Ceprăzire (1-5).
ceprăzit2, ~u a [At: MDA ms / Pl: -iţi,-e i E: ceprăzi] (Nob) 1-5 împodobit2 cu ceaprazuri (1-5). cepreag sn vz ceapraz cepreaz sn vz ceapraz cepregar sm vz ceaprazar ceprezar sm vz ceaprazar ceprigar sm vz ceaprazar
cepsăli vt [At: COMAN, GL. / Pzi: -lese / E: net] (Reg) A da bătaie cuiva.
cepsălire sf[At MDA ms / Pl: -ri / E: cepsăli] (Reg) Batere a cuiva Si: cepsdlit1.
cepsălit1sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cepsăli] (Reg) Cepsălire. cepsălit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: cepsăli] (Reg) Bătut2. cepsoaie sf, a [At: H XVIII, 141 /V: ~ane / Pl: ~ / E: ceapsă + -oaie] 1-2 (Oaie) cu coarnele întoarse îndărăt. cepsoane sf a vz cepsoaie
cepsuică sf[At: MARIAN, NA. 90 / Pl: -ici / E: ceapsă + -uică] 1-8 (Şhp) Ceapsă (1-4) (mică). cepşoară sf vz cepuşoară
cepui vt [At: DDRF / P: -pu-i / Pzi: -esc / E: cep] 1 A împreuna cu cepuri (17) două bucăţi de lemn Si: (Mar) cepuri (1). 2 A face cepuri (18) cu rindeaua Si: (Mar) cepuri (2). 3 A curăţa un arbore de ramuri Si: (reg) cepuri (3), a ciuhui, a ciungăvi, a crengui, a dărâma.
cepuire sf[At: MDA ms / P: -pu-i- / Pl: -ri IE: cepui] 1 împreunare cu cepuri (17) a două bucăţi de lemn Si: cepuit1 (1), (Mar) cepurire (1), cepurit1 (1). 2 Lucrare de cepuri (18) cu rindeaua Si: cepuit7 (2), (Mar) cepurire (2), cepurit1 (2). 3 Curăţare de ramuri a unui arbore Si: cepuit1
(3), (reg) cepurire (3), cepurit1 (3), cihuire, ciuhuit1, ciungăvire, ciungăvit1, crenguire, crenguit1, dărâmare, dărâmat1.
cepuit! sn [At: I. APOLZAN, U. 19 / P: -pu-it / Pl: -uri / E: cepui] 1-3 Cepuire (1-3).
cepuit2, ~ă a [At: DA / P: -pu-it / Pl: -iţi, -e / E: cepui] 1 (D. bucăţi de lemn) îmbinat2 cu cepuri (17) Si: cepurit2 (1). 2 (D. trunchiuri) Curăţat2 de crengi Si: cepurit2 (2).
cepuitor1 sm [At: SCÂNTEIA, 1951, nr. 1950 / P: -pu-i- / Pl: -i / E: cepui + -tor] 1-3 Persoană care se ocupă cu cepuirea (1-3).
cepuitor2 sn [At: I. APOLZAN, U. 19 / P: -pu-i- / Pl: -oare / E: cepui + -tor] Rindea pentru cepuit1 (2).
cepurar1 sm [At: H VI, 172 / Pl: -i / E: cepuri (pil cep) + -ar] Persoană care are grijă de cepul vasului cu vin, la nuntă Si: cepar4.
cepurar2 sn [At: RĂDULESCU-CODIN, H VI, 172 / Pl:	/	E: cepuri
(pil cep) + -ar] Burghiu de găurit butoaiele, spre a le da cep Si: cepar5.
cepuri vt [At: DA / Pzi: -resc / E: din cepuri (pil cep)] 1-3 (Mar) A cepui (1-3).
cepurire sf[At: MDA ms / Pl: -ri f E: cepuri] 1-3 Cepuire (1-3). cepurit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri i E: cepuri] 1-3 Cepuire (1-3). cepurit2, a [At: MDA ms / PI: -iţi, -e IE: cepuri] 1-3 Cepuit2 (1-3). cepuros, -oasă a [At: MARIAN, T. 236 / Pl: -oşi, -oase / E: cepuri (pil cep) + -av] Cepos2.
cepuşoară sf [At: SEVASTOS, N. 57/22 / V: ~piş~, ~pş~ / Pl: -re / E: ceapă + -şoară| 1-6 (Şhp) Ceapă (1-3) (mică) Si: cepuţă (1-6). 7 Cea-pă-ciorească Vz ceapă (25). 8 Haşmă. 9 AiuLşarpelui Vz ai.
cepuşor sn [At: DA / PI: -soare / E: cep + -uşori 1-40 (Şhp) Cep (1-12,
15-22) (mic).
cepuţă sf[At: DA / Pl: -ţe / E: ceapă + -uţă] 1-6 Cepuşoară (1-6). cer1- [At: DN3 / V: cerat-, cherat-, cherato-, kerato- / E: ngr keras ,,com“] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Corn. 2 Cornee. cer2- vz cero-
cer1 sn [At: COD. VOR. 135/10 / V: ~iu / Pl: -uri l E: lat calum] 1 (Ast) Spaţiu infinit în care se mişcă toate astrele Si: univers. 2 (Pex) Toate corpurile cereşti din spaţiu Cf lume. 3 (Pex) Imagine a cerului (1) oglindită în apă. 4 Parte din spaţiu care pare a forma o boltă emisferică circumscrisă de orizont deasupra pământului Si: firmament, tărie. 5 (Pex) Ceea cc cuprinde cerul (4). 6 (Prc) Atmosferă. 7 (Prc) Parte a cerului (1) aflată deasupra capului privitorului. 8 (îlav) Sub ~ Pe pământ. 9 (îlav) Sub ~ul liber Fără nici un adăpost. 10 (îlav) Până-i Mii Cât lumea. 11 (îal; după negaţie) Niciodată. 12-13 (îe) A răscoli ~ul şi pământul A face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut). 14-15 (îe) (Departe) ca ~ul de pământ (sau ca de la ~la pământ) E o mare (distanţă sau) diferenţă între două obiecte. 16 (îs) înălţimea (sau înaltul, ori slava) -ului Cea mai mare înălţime a acestui spaţiu. 17 (îlav) Cu o falcă-n ~ şi cu una în pământ Cu furie. 18 (îal) Gata să distrugă totul în cale. 19 (îlav) Nu se face gaură (sau bortă) în ~ Nu-i nimic. 20 (îal) Nu trebuie să se dea importanţă faptului. 21-22 (îe) A cădea (sau a pica) ~ul pe cineva A fi foarte surprins (de un mare necaz). 23 (îae) A fi surprins într-o postură dezonorantă. 24 (îe) A pica din ~ A sosi pe neaşteptate în mod fericit.
25	(îae) A nu fi la curent cu datele situaţiei în care a nimerit. 26 (îe) Nu pică din ~ Nu vine de-a gata. 27 (îe) A privi la ~ A fi mândru. 28 (îlav) Când s-a lipi ~ul de pământ Niciodată. 29 (îe) A făgădui cuiva ~ul şi pământul A promite lucruri nerealizabile. 30 (îs) Bolta -ului Firmament. 31 (îs) Păsările -ului Păsări zburătoare. 32 (îs) Brâul (sau cununa) -ului Curcubeu. 33 (îlav) La poalele Milui Departe. 34 (îal) La capătul lumii. 35 (Js) Toartele (torţile) -ului Margini aparente ale cerului. 36 (îs) Inima -ului Centru al bolţii cereşti. 37 (îs) Crângul (sau brâul luminos al) -ului Calea lactee. 38 (Ant; pan; îs) -ul gurii Palat al gurii. 39 (Buc; îs) -ul strungei Prăjină înfiptă de-a lungul strungăi, cu care sunt întărite spătarele.
40	(Pex) Acoperământ deasupra patului, unui tron etc. Si: baldachin, uranisc. 41 Regiune superioară a pământului considerată de oameni ca lăcaşul divinităţii. 42-43 (îe; îlav) (A se ruga de cineva) cu ~ul şi cu pământul (A se ruga) cu cea mai mare stăruinţă. 44-45 (Pex) (Putere a lui) Dumnezeu. 46 (Spc) Lăcaş al celor fericiţi după moarte Si: eden, paradis, rai. 47-48 (Pex) Fericire (după moarte). 49 (îs) împărăţia -ului (sau ~urilor) Cer (45). 50 (îe) A se crede în al şaptelea (sau al nouălea) ~ A fi extrem de fericit. 51 (îe) A ridica pe cineva în slava -ului sau a înălţa pe cineva (până) la ~ A lăuda pe cineva foarte mult. 52 (îe) Ştie şi toaca-n ~Ştie tot. 53 (îe) Se crede căzut (cu hârzobul) din ~ E foarte încrezut.
cer4 sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: lat cerrus] 1 Arbore mare din familia fagaceelor, înalt până la 30 m, înrudit cu stejarul, cu scoarţa negricioasă, cu frunze pieloase, bogate şi cu fructele ghinde, foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris). 2 Lemn de cer4 (1), folosit drept combustibil. 3 (Pop; îe) —bocnă A fi foarte tare (ca lemnul de cer). cer5 snvz ciur cerac sm vz cirac
ceracladisi vt [At: IORGA, S.N. 215 / Pzi: -sesc/ E: ngrx€PaX^aoLai (Grî) A-şi face client pe cineva.
470
CERC1
ceracladisit, -ă «[At: MDA ms / Pl: ~iţi, -e / E: ceracladisi] (Grî) Care a devenit clientul cuiva.
cerambicid snp [At: DN3 / Pl: -e / E: fr cerambicydes] 1 Familie de insecte cu antene foarte lungi, cu capul alungit şi viu colorat (Cerambicidae). 2 (Şls) Insectă din cerambicide (1).
ceramic,	[At: ODOBESCU, S. II, 413 / Pl: -ici, -ice I E: fr ceramique]
1-2 sf (Tehnică şi) artă a prelucrării argilelor, pentru a se obţine, prin omogenizarea amestecului plastic, modelarea, decorarea, smălţuirea, uscarea şi arderea lui, vase sau alte obiecte Si: olărit. 3 .v/ Obiect obţinut prin această tehnică. 4 sf Material din care se obţin aceste obiecte. 5-6 a Referitor la ceramică (1-2). 7-8 a Propriu ceramicii (1-2). 9-10 a De ceramică (1-2). 11 a (D. obiecte) Obţinut din ceramică (4).
ceramist, ~ă smf [At: CV, 1949, nr. 4,37 / Pl: -Işti, ~e / E: fr ceramiste] 1-2 Persoană care se ocupă cu (tehnica sau) arta ceramicii (1-2).
ceramografie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr ceramographie] Disciplină istorică având ca obiect ceramica (1-2).
ceramologie .s/[At: DN3 / Pl: -gii / E: fr ceramologie] Studiu al ceramicii (1-2). cerdp sm cz ciorap
cerar sm [At: DA / Pl:	/	E:	ceară + -ar] 1 Muncitor care prelucrează
ceara. 2 Negustor de (obiecte din) ceară.
cerargirit sn [At: DN3 / Pl: ~iţi / E: fr cerargiryte] Clorură de argint naturală, existând ca minereu de argint.
cerâst sm [At: DA / Pl: -aşti / E: fr ceraste] (Zlg) Viperă foarte veninoasă din Africa şi Asia. ceraş sm vz cireş ceraşă sf vz cireaşă cerat1- vz cer1-
cerat2y ~ă a [At: DN3 / Pl: -aţi, -e / E: lat ceratus] 1 Acoperit cu ceară.
2	(îs) Tăbliţă -ă Tăbliţă de lemn acoperită cu ceară pe care romanii îşi făceau însemnări, socoteli.
cerat3 sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fr cerat] Medicament compus din ceară şi unguent, folosit, odinioară, pentru acoperirea rănilor.
ceratitsm [At: DN3 / Pl: -iţi / E: fr ceratites] Moluscă cefalopodă fosilă din era mezozoică.
cerăreasă sf [At: DA / Pl: -ese / E: cerar + -easă] (Iuz)l-2 Nevastă a cerarului (1-2) Si: cerăriţă (1-2). 3 Vânzătoare de ceară Si: (iuz) cerăriţă (3).
cerărie sf [At: DA / Pl: -ii / E: cerar + -ie] 1-2 (Magazin unde se face) negustorie cu ceară. 3-4 (Local unde se practică) meseria cerarului (1).
5-7 (Loc unde se depozitează) (obiecte multe din) ceară. cerărit sn [At: LM / Pl: -uri / E: cerar + -ir] Impozit asupra cerii. cerăriţă sf [At: DA / Pl: -ţe / E: cerar + -iţă] (Iuz)l-3 Cerăreasă (1-3). cerat sn vz ceret
cerător, -oare smf [At: GOROVEI, CR. / PI: -i, -oare l E: cere + ~(ă)tor] Persoană care cere ceva de laaltcineva Cf cerşetor.
cerătură sf[At: DOSOFTEI, ap. CDDE / Pl: -ri / E: cere + ~(ă)tură] 1-10 Cerere (9-14,16-19). 11-12 Cerinţă (2-3).
cerb sm [At: PSALT. 80/3 / Pl: -i / E: ml cervus] 1 (Zlg) Mamifer patruped rumegător de pădure, de talie mare, zvelt, cu coarne ramificate, care cad şi se reînnoiesc în fiecare an, cu coada scurtă (Cervus claphus).
2	(îs) —lopătar Specie de cerb cu coarnele lăţite în formă de lopeţi şi cu corpul puternic {Cervus datna). 3-4 (îe; îlav) A fugi ca ~ul (A fugi) foarte repede. 5 (Ent; îs) -ul lui Dumnezeu Rădaşcă 5 (Bot; îs) Spinul—ului Planta Romnus cathartica. 6 (Pan) Berbec cu coarne lungi şi drepte. 7 Bou cu coarne lungi Cf: cerban. 8 Obicei de a umbla la colindat, la Crăciun şi la Sfântul Ion, cu un om mascat cu cap de cerb Cf brezaia, turca, ţurca.
cerban sm [At: H IX, 37 / Pl: -i / E: cerb + -an] 1-4 Cerb (1-2) (mare).
5	Bou cu coarnele mari, crescute simetric.
cerbană sf [At: GOROVEI, C. 330 / Pl: -ne / E: cerban] 1-4 Cerboaică (1-2) (mare). 5 Vacă cu coarnele mari, crescute simetric.
cerbar sm [At: MARIAN, INS. 34 / Pl: -i / E: cerb + -ar] 1 (Ent) Rădaşcă. 2 (Bot; reg) Năvalnic (Phillitis scolopendrium).
cerbaş sm [At: DENSUSIANU, Ţ. H. 259 / Pl: -i / E: cerb + -aş] Persoană care umblă cu cerbul (9) la Crăciun. ccrbă sf vz cearbă
cerbăluţă sf [At: DAMfi, T. 187b / Pl: -ţe / E: cerbă + -luţă] (Bot; reg) Iarba-canaraşului (Phalaris arundinacea).
cerbăniţă sf[At: CHEST. VIII, 28/23 / Pl: -ţe / E: nctl (Olt) Fel de plăcintă nedefinit mai îndeaproape.
cerbărie sf[At: PASCU, S. 186 / Pl: -ii / E: cerb + -ărie] 1-2 Loc amenajat unde se ţin cerbi (1-2). 3-4 Rezervaţie naturală de cerbi (1-2).
cerber sm [At: VLAHUŢĂ, D. 5 / A: cerber / Pl: -i / E: fr cerbere, lat cerberus] 1 (îmg) Animal fabulos imaginat ca un câine cu trei capete care păzeşte porţile infernului. 2 (Liv; pan) Paznic foarte vigilent. cerbesc, ~ească a [At: DA / Pl: -eşti / E: cerb + -esc] 1-2 De cerb (1-2). cerbeşte av [At: CORCEA, B. 12 / E: cerb + -este] 1-2 Ca cerbii (1-2). cerbet sn vz şerbet
cerbică i/[At: DA / Pl: -ice / E: cerb + -ică] 1-4 (Şhp) Cerboaică (1-2) (mică).
cerbice v/ [At: DOSOFTEI, V. S. 20/2 / V: ~i$ă, ~rdiţă, ~rghiş, ~rghişă / Pl: ~ / E: ml cervix] 1 Parte exterioară a gâtului Si: grumaz. 2 (Pre) Parte din spate a gâtului Si: ceafă. 3 (îe) A cădea pe cuiva A lua pe cineva de după gât Si: a îmbrăţişa. 4 (îe) A pleca (a frânge, a rupe, a asupri sau ă muia, a tăia) ~a cuiva A supune pe cineva. 5 (îae) A umili mândria cuiva. 6 (îe) A fi tare (sau vârtos) de ~ A fi încăpăţânat. 7 (Mpp) Neg Ia mână. 8 (Mpp) Boală Ia gât. 9 (Pan) Parte de deasupra a jugului, care se reazemă pe ceafa boului. 10 Pod al osiei la căruţă, cu scobitura ce se aseamănă cu cerbicea jugului.
cerbicie .v/'[At: IORGA, N. R. A. I, 253 / Pl: -cii / E: cerbice + -ie] 1 Tenacitate. 2 încăpăţânare.
cerbicos, -oasă a [At: BĂLCESCU, ap. TDRG / Pl: -oşi, -oase / E: cerbice + -as] 1 încăpăţânat. 2 Tenace. cerbişă sf vz cerbice
cerbişor sm [At: LM / Pl: -i / E: cerb + -işor] 1-4 Cerbuleţ (1-4). cerboaică .s/[At: H XI, 231 / Pl: -ice / E: cerb + -oaică] 1-2 Femelă a cerbului (1-2) Si: cearbă (1-2), cerboaie (1-2) Cf ciută, cerboaie sf[At: LB / Pl: ~ / E: cerb + -oaie] 1-2 Cerboaică (1-2). cerboi sm [At: MURNU, O. 164 / Pl: ~ / E: cerb + -oi] 1-4 Cerb (1-2) (mare).
cerbuleţ sm [At: DA / Pl: -i / E: cerb + -uleţj 1-4 (Şhp) Cerb (1-2) (mic). cerbuşor sm [At: MARIAN, S.R. I, 14 / Pl: -i / E: cerb + -uşor] 1-4 (Şhp) Cerbuleţ (1-4).
cerbuţsm [At: BARONZI, L. 104/20 / Pl: -/ / E: cerb + -uţj 1-4 (Şhp) Cerbuleţ (1-4).
cerc1 sn [At: URICARIUL IV, 44/7 / Pl: -uri / E: ml circus] 1 Figură geometrică plană formată din mulţimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix Si: circumferinţă. 2 Suprafaţă limitată de un cerc (1). 3 Formă de cerc (1) . 4 Linie curbă din care este format un cerc (1). 5 Mişcare având ca traiectorie un cerc (1). 6 Obiect format dintr-o bandă circulară îndoită în formă de inel. 7 Nuia crăpată în două sau bandă de fier care leagă doagele unui vas de lemn (butoi, hârdău etc.). 8 (Pex) Instrument cu care se strâng doagele înainte de a pune cercurile. 9 Şină de fier cu care se leagă roata Cf obadă. 10-11 (Pes) Nuia (a sacului sau) a crâsnicului de mână, îndoită în formă de arc Si: arc. 12 Sfârlează. 13-14 Fâşie de (metal sau de) stofă împodobită cu broderii sau cu pietre scumpe, pe care
o	poartă, mai ales, femeile pe cap Si: diademă. 15 Obiect ca un cerc (1) cu care se joacă copiii rulându-1 cu un beţişor. 16 (Şîs) ~ de rochie îndoitură în formă de cerc (1) a materialului, la rochie. 17 (îas) Arc circular care susţine crinolina. 18 Lemn arcuit, care înconjoară gâtul calului înhămat ruseşte. 19 Bandaj hernial Si: suspensor. 20 Nuia de alun fixată în pereţii casei de lemn înainte de a-i lipi cu lut. 21 Legare a viţelor de araci. 22 Horă. 23 (Pan) Raportor. 24 (îs) ~ polar Fiecare dintre liniile imaginare de pe globul pământesc, paralele cu ecuatorul, situate la 66-33° la nord sau la sud de el. 25 (îs) ~ diurn Cerc (1) descris de aştri zilnic, în mişcarea
471
-CERC2
lor aparentă, în jurul pământului. 26 (Fig; îs) ~ vicios Greşeală de logică constând în definirea sau demonstrarea unui fapt printr-un altul care nu poate fi definit sau demonstrat decât cu ajutorul primului fapt. 27 (Fig) Sferă. 28 (Fig) întindere. 29 (Fig) Cuprins. 30 (Fig) Limită de cunoştinţe. 31 Limită de atribuţii. 32 Limită de ocupaţii. 33-35 (Fig) Grup de persoane legate între ele prin convingeri, idei, preocupări etc. 36 (îs) ~uri muncitoreşti Organizaţii politice muncitoreşti apărute la noi la sfârşitul secolului trecut. 37 Societate.
-cerc2 vz cerco-
cerca [At: PRAV. MOLD. 577 / Pzi: cerc / E: lat circare] (înv) 1 vi A face o mişcare de ocolire. 2vt A parcurge de jur-împrejur. 3 vi A da târcoale. 4 vt (îe) A ~o moşie A merge de jur-împrejurul moşiei spre a o delimita. 5 vt (îe) A ~ hotarele A merge pe toate hotarele unei moşii spre a le determina. 6 vt (îe) A ~ semnele A controla, de jur-împrejur, semnele prin care este delimitată o proprietate. 7 vt (Pgn) A examina.
8	vt (Pgn) A supune unei cercetări Si: a cerceta, a iscodi , a scruta, a sonda, a ştirici. 9 vi (Construit cu prepoziţia de sau doară) A se interesa Si: a se informa, a întreba. 10-12 vt A căuta legături, (relaţii sau) simpatii.
13	vt A începe tratative în vederea unei alianţe. 14 vi A cutreiera. 15 vt A face incursiuni într-un teritoriu pentru a-1 prăda Si: a cotropi. 16 vi A cerceta peste tot pentru a găsi ceva. 17 vi A-şi da osteneala să facă ceva Si: a căuta (33), a se sili, a se strădui, a se trudi. 18 vt A face o încercare.
19	vi A cerceta (24). 20 vt A ispiti. 21 vt (îe) A-şi ~ norocul A-şi pune norocul la încercare. 22 vt A căuta să vezi dacă un lucru e bun, valoros, potrivit etc. făcându-i proba Si: a gusta, a proba. 23 vt (îoc a afla, a găsi) A căuta (69). 24-26 vt (înv) A căuta (să obţii, sau) (să pricinuieşti, ori) să provoci. 27 vt A se adresa cuiva cu o rugăminte Si: a ruga. 28 vi (Mar; mgm) A câştiga bani lucrând. 29 vi A se uita. 30-31 vit A umbla des (pe undeva sau) pe la cineva Si: a frecventa. 32 vt (D. dureri; fig) A cuprinde. 33 vt (D. stări sufleteşti; ips) A se ivi.
cercagiu sm vz cearcagiu cercalam sn vz ţărcălan
cercată1 şf[At: MARIAN, V. 166 / Pl: -le / E: cerca] Jurubiţă cu care se încearcă culoarea (roşie) ca să se vadă dacă se prinde bine.
cercată2 ş/“[At: ANTIPA, P. 114 / Pl: ~le f E: cerc\ 1 Unealtă în formă de sac. 2 Unealta pentru pescuit, constând în două nuiele îndoite în formă de arcuri, aşezate cruciş şi legate la mijloc, de capetele cărora se prinde
o	plasă pătrată Si: crâsnic-de-mână (sau fără coadă), crâstaşfără coadă, ghelbereu. cercalău sn vz ţărcălan
cercarsm [At: DN3 / Pl:	/	E:	fr	cercaire] Larvă a gălbezii, care trăieşte
în apă, devenind adultă în corpul vitelor cornute.
cercare sf [At: (a. 1741) URICARIUL IV, 402/1 / Pl: -cari / E: cerca] (îvr) 1 Ocolire. 2 Parcurgere de jur-împrejur Si: cercat1 (2). 3 Delimitare a hotarelor unei moşii Si: cercat1 (3). 4 Cercetare. 5 Informare despre cineva sau ceva Si: cercat1 (5). 6 Căutare a unor simpatii sau relaţii Si: cercat1 (6). 7 Cutreierare a unor teritorii Si: cercat1 (7). 8 Cotropire (12).
9	Cercetare. 10 Strădanie. 11 încercare. 12 Ispitire . 13 Probă. 14 Căutare
(19). 15 Obţinere. 16 Pricinuire. 17 Provocare. 18 Rugăminte. 19 Câştig.
20	Privire (25). 21 Frecventare. 22-23 Apariţie a unei (dureri sau) stări sufleteşti Si: cercat1 (23-24).
cercat1 sn [At: ANON. CAR. / Pl: -uri / E: cerca] (îvr) 1 Ocolire. 2-3 Cercare (2-3). 4 Cercetare. 5-7 Cercare (5-7). 8 Cotropire (12). 9 Cercetare.
10	Strădanie. 11 încercare. 12 Ispitire. 13 Probă. 14 Căutare (19). 15 Obţinere. 16 Pricinuire. 17 Provocare. 18 Rugăminte. 19 Câştig. 20 Privire (25). 21 Frecventare. 22-23 Cercare (22-23).
cercat2, ~ă [At: TES. II, 37 / Pl: -aţi, -e / E: cerca] 1-2 smf, a (Persoană) care este ispitit(ă). 3-4 smf, a (Persoană) care este provocat(ă). 5-6 smf, a (Persoană) care este examinat(ă). 7-8 smf, a (Persoană) cu multă experienţă. 9-10 smf, a (Persoană) căutat(ă) (13). 11 a (D. obiecte) Probat2. cercălan sn vz ţărcălan
cercănaty ~ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: cearcăn'+ -at] încercănat.
cercănel sn [At: PAMFILE, C. T. 186 / Pl: ~e / E: cearcăn + -el] 1-14 (Şhp) Cearcăn (1-5,7-8) (mic).
cercăm [At: COSTINESCU / Pzi: -nez/E: cearcăn] (Nob) 1 vr A face un cearcăn (1) în jurul unui centru Si: a încercui. 2 vr A se încercăna (ochii).
cercămre ,s/[At: MDA ms / PI: -ri / E: cercăni] (Nob) 1 Realizare a unui cearcăn în jurul unui centru Si: cercănit1 (1), încercuire. 2 încercănare a ochilor Si: cercănit1 (2). cercănit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cercăni] (Nob) 1-2 Cercănire (1-2). cercănit2 -ă a [At: MDA ms / Pl. ~iţi, ~e / E: cercăni] (Nob) 1 Care a realizat un cearcăn în jurul unui centru. 2 (D. ochi) Care are cearcăn.
cercăreţ, ~eaţă [At: DOSOFTEI, M. 111 / Pl: -i, -e IE: cercare + -eţ] 1-2 Cercător (7-8). cercăta v vz cerceta cercătare sf vz cercetare cercătat1 sn vz cercetat1 cercătat2, -ă a vz cercetat2
cercător, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. 233 / Pl:	-oare / E: cerca
+ -tor] (înv) 1-6 smf, a (Om) care cearcă (1-3). 7-8 smf, a (Om) care cercetează. 9 sm Cercetaş. 10 Informator. 11 ^w/‘(Spc) Peţitor. 12 sm (înv) Spion. 13 a/(înv) Sondă.
cercătură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 59/2 / Pl: ~ri / E: cerca + -tun] (înv) 1 Experienţă. 2 Probă. 3 Gustare a bucatelor. 4 (Jur) Cercetare a unei cauze. 5 Investigaţie. 6 Control. 7 (Spc; înv) Verificare a strângerii veniturilor ţării din partea contribuabililor. cerceaf sn vz cearşaf cerceală sf vz ţesală
cercel sm [At: BIBLIA (1688), 16/2 / V: ciur~ / Pl: -cei / E: ml circellus]
I	Verigă de metal (în care pot fi fixate sau de care pot fi atârnate pietre preţioase, monede etc.) purtată ca podoabă, mai ales, de femei. 2 Verigă purtată de copii de mici, pentru a se feri de epilepsie. 3-6 (Verigă de metal pusă la animale domestice ca) semn de proprietate (sau de recunoaştere).
7	Podoabă de lână pusă unor animale. 8-9 (Pop; îe) ~ceii mi-au căzut, dar urechile mi-au rămas Mi-am pierdut (averea sau) rangul, dar nu mă las. 9 (îs) - la ureche Lucru fără importanţă, care serveşte numai ca podoabă. 10 (Bot; reg; îs) -ul-doamnei Papucul-doamnei (Impatiens royci).
II	(Bot; reg; îs) -ceii-babei Lemn-râios (Impatiens balsamina). 12 (Bot; reg) Floare nedefinită mai îndeaproape. 13-14 (Reg; Ier) (Inel sau) ochi de fier de la capătul de jos al leucii prin care intră osia. 15 (Reg; lcr) Orificiu în care se bagă capătul de sus al leucii Si: pastoruncă, râncă, runc. 16-18 (Reg; lcr) Bucată de lemn (stejar sau frasin) ori de fier care ţine legaţi carâmbii loitrei, la mijlocul spetezelor. 19 (Pes; lpl) Inele mari făcute din mlajă arcuită, legate, la distanţă de câte 50 cm unul de altul, pe coarda de sus a mrejei. 20 (Pes; lpl) Verigi de ridicat cutiţa lesei Si: colbe, gânjuri. 21 (Ast; reg) Stea nedefinită mai îndeaproape.
cerceta vt [At: LM / Pzi: ~lez / E: cercel] 1 A da forma cercelului (1) Si: încercela (1). 2-4 A împodobi cu cercei (1,3-4) Si: încercela (2-4).
cercelar sm [At: POLIZU / Pl: -i / E: cercel + -ar] 1-2 Persoană care (face sau) vinde cercei (1). 3 (Pex) Negustor de mărunţişuri Si: (înv) boccegiu, coropcar, mămular, tolbaş. cercetare sf[At: MDA / Pl: ~lari / E: cerceta] 1 Dare a formei de cercel
(1)	Si: cercelat1 (1), încerce Iare (1), încercelat1 (1). 2-4 împodobire cu cercei (1, 3-4) Si: cercelat1 (2-4), încerce Iare (2-4), încercelat1 (2-4).
cercetaş sm [At: LB / Pl: -/ / E: cercel + -aş] 1-8 (Şhp) Cercel (1-4) (mic).
cercelat1 sn [At: MDA / Pl: ~uri / E: cerceta] 1-4 Cercelare (1-4). cercelat2, ~ă a [At: LM / Pl: -aţi, -e / E: cerceta cf vfr recercele] 1 (D. păr) Buclat2 . 2 (D. coarne) Răsucit de mai multe ori Si: încercelat2
(2).	3 Oaie sau berbec cu coarnele cercelate (2) Si: încercelat2 (3). 4 împodobit cu cercei (1) Si: încercelat2 (4).
cercelăreasă sf [At: DA / Pl: ~e.se / E: cercelar + -easăf (Iuz) 1-2 Nevastă a cercelarului (1-2). 3 Femeie care vinde cercei (1). 4 (Pex) Negustoreasă de mărunţişuri.
472
CERCHEZ
cercelărie sf [At: DA / Pl: ~i i / E: cercelar + -ie] 1-2 Meserie a cercela-rului (1-2). 3 Atelier unde se fac cercei (1). 4 Prăvălie cu cercei (1). 5-6 Marfă a cercelaruiui (1,3). 7 (Csc) Mulţime de cercei (1).
cerceleie sfp [At: VICIU, GL. / E: cf mg csertelo] Mâner al uşii Si: ivăr.
cercelie sf [At: H II, 221 / Pl: ~i/ / E: cercel + -ie] 1-2 Cercelică (1-2). cercelică sf [At: JIPESCU, 0.49 / Pl: ~ici / E: cercel + -ică] 1-4 (Capră sau) vacă împodobită cu cercel (3-4). cercellţă sf vz chercheriţă
cerceliu sm [At: DDRF / Pl: ~i/ / E: net] Monedă veche, valorând trei piaştri.
cerceloi sm [At: BARONZI, L 95/4 / Pl: ~ / E: cercel + -oi] 1-8 (Şdp) Cercel (1-4) (mare). 9 Porumbel cu guler alb.
cerceluş sm [At: TEODORESCU, P. P. 54 b / Pl:	/	E: cercel + -uş]
1-8 (Şhp) Cercelaş (1-8). 9 (Bot) Plantă ornamentală, cu flori pestriţe în formă de pâlnii (Fuchsia coccinea). 10 Plantă ornamentală, cu flori roşii ca sângele (Fuchsia fulgens). 11 Plantă ornamentală, cu florile roşii cu vârfuri galbene-verzui Si: fucsie, (Trs) cănăcel, ciucurel (.Fuchsia splendens). 12 (Bot; reg) Lăcrămioare (Convallaria tnajalis). 13 (Bot; reg) Coada-cocoşului (Polygonatum latifolium). cerceluţ sm [At: DA / Pl:	/ E: cercel + -uţ] 1-8 (Şhp) Cercelaş (1-8).
cercetă vt [At: PRAV. 288 / V: ~rcăta / Pzi: ~rez şi (înv) ceărcet / E: ml circilare „a da târcoale“] 1 A înconjura spre a vedea din toate părţile.
2	A examina cu atenţie, din toate punctele de v.edere. 3 A privi de aproape spre a se convinge de starea unui lucru Si: a examina. 4 A verifica dacă un rezultat la calcul este just. 5 (înv) A controla la vamă. 6 A revizui. 7 (înv) A examina un şcolar la lecţii. 8 A observa. 9 A căuta (69). 10 A face studii ştiinţifice. 11 (Jur) A studia o cauză, spre a putea da o sentinţă Si: a căuta (44), (înv) a încerceta (1). 12 (Jur; înv) A judeca un proces Si: a căuta (45), (înv) a încerceta (2). 13 A examina din punct de vedere legal Si: (înv) a încerceta (3). 14 A ancheta. 15 A investiga. 16 A supune unui interogatoriu Si: (înv) a încerceta (6). 17 A căuta să se informeze. 18-19 (înv) A vizita (pe cineva sau) ceva. 20 (înv) A se oferi pentru a veni cuiva în ajutor. 21 (înv) A compătimi. 22 A mângâia. 23 (înv) A purta de grijă cuiva. 24 A pune la încercare Si: a cerca (19). 25 A ispiti.
26	(înv) A răsplăti. 27 (înv) A pedepsi.
cercetare sf [At: CORESI, EV. 236/12 / V: ~rcăt~ / Pl: ~tari / E: cerceta]
1	înconjurare spre a vedea din toate părţile Si: cercetat1 (1), (înv) cercetătură (1). 2 Examinare atentă din toate punctele de vedere Si: cercetat1 (2), (înv) cercetătură (2). 3 Privire de aproape spre a se convinge de starea unui lucru Si: cercetat1 (3), (înv) cercetătură (3). 4 (înv) Verificare a exactităţii unui calcul Si: cercetat1 (4), (înv) cercetătură (4).
5	(înv) Control vamal Si: cercetat1 (5), (înv) cercetătură (6). 6 Revizuire.
7	(înv) Examinare a unui şcolar la lecţii Si: cercetat1 (7), (înv) cercetătură
(7). 8 Observare. 9 Căutare (42). 10 Studiu ştiinţific Si: cercetat1 (10), (înv) cercetătură (10). 11 (Jur) Studiu al unei cauze spre a putea da o sentinţă Si: (înv) căutare (27), căutat1 (27), căutătură (27), cercetat1 (11), (înv) încercetare (1), încercetat7 (1). 12 (Jur) Judecare a unui proces Si: (înv) căutare (28), căutat1 (28), căutătură (28), cercetat1 (12), (înv) încercetare (2), încercetat1 (2). 13 Examinare din punct de vedere legal Si: cercetat1 (13), (înv) încercetare (3), încercetat1 (3). 14 Anchetare. 15 Investigare. 16 Interogatoriu. 17 Efort de a se informa Si: cercetat1, (17), (înv) cercetătură (11). 18-19 (înv) Vizitare (a cuiva sau) a ceva Si: cercetat1 (înv) cercetătură (12-13). 20 (înv) Ofertă de a veni cuiva în ajutor Si: cercetat1 (20), (înv) cercetătură (14). 21 (înv) Compătimire. 22 (înv) Mângâiere. 23 (înv) Grijă pentru soarta cuiva Si: cercetat1 (23), (înv) cercetătură (17). 24 Punere la încercare Si: cercetat1 (24), (înv) cercetătură (18). 25 Ispitire. 26 Răsplătire. 27 Pedepsire. 28-29 Totalitate a (persoanelor şi) instituţiilor care se ocupă cu cercetarea (10).
cercetaş,~ă smf [At: ODOBESCU,S. 111,571/11 / Pl: ~i,~e / E: cerceta + -aş] 1 Persoană care primeşte misiunea de a obţine informaţii despre ceva. 2 (Mii) Soldat trimis în recunoaştere. 3 Tânăr(ă) care face parte dintr-o organizaţie liberă a tineretului, bazată pe un sistem de educaţie
care cultivă observarea atentă a naturii din punct de vedere practic şi spiritul de iniţiativă.
cercetat1 sn [At: CORESI, EV. 236/12 / V: -rcăt-1 / Pl: ~uri / E: cerceta] 1-5 Cercetare (1-5). 6 Revizuire. 7 Cercetare (7). 8 Observare. 9 Căutare
(20). 10-13 Cercetare (10-13). 14 Anchetare. 15 Investigare. 16 Interogatoriu. 17-20 Cercetare (17-20). 21 (înv) Compătimire. 22 (înv) Mângâiere. 23-24 Cercetare (23-24). 25 Ispitire. 26 Răsplătire. 27 Pedepsire.
cercetat2, a [At: PONTBRIANT, D. / V: -rcăt/ Pl: ~aţi, ~e / E: cerceta] 1 înconjurat2 spre a fi văzut din toate părţile. 2 Considerat2 din toate punctele de vedere. 3 Privit2 atent de aproape. 4 (D. calcule) A cărui exactitate este verificată. 5 Căruia i se face un control vamal. 6 Revizuit2.
7	(D. şcolari; înv) Examinat2.8 Observat2.9-10 Căutat2 (10-11). 11 Studiat2 din punct de vedere ştiinţific. 12 (Jur) Examinat2 din punct de vedere legal Si: (înv) încercetat2 (1). 13 Anchetat2.14 Supus2 unui interogatoriu Si: (înv) încercetat2 (3). 15 Studiat2 pentru a se informa. 16 (înv) Frecventat2.
17	Vizitat2. 18 (înv) Căruia i se oferă un ajutor. 19 (înv) Compătimit2.
20	(înv) Căruia i se poartă de grijă. 21 Ispitit2.22 Răsplătit2.23 Pedepsit2.
cercetăşesc, ~ească a [At: DA / Pl: ~eşti / E: cercelaş + -esc] 1-3 Specific cercetaşului (1-3). 4-6 Care se referă la cercetaşi (1-3). 7-9 Care aparţine cercetaşului (1-3). 10-12 Care provine de la cercetaş (1-3).
cercetăşie .y/'[At: DA / Pl: ~i/ / E: cercetaş + -ie] 1 Instituţie a cercetaşilor
(3). 2-3 (Perioadă din viaţă caracterizată prin) apartenenţă la cercetăşie (1).
cercetăşime sf [At: DA / Pl: ~mi / E: cercetaş + -ime] 1 Totalitate a cercetaşilor (3). 2 Mulţime de cercetaşi (3).
cercetător, ~oare [At: N. TEST. (1648), ap. DA / Pl:	~oare / E: cerceta
+ -tor] 1-8 smf, a (Persoană) care cercetează (1-4). 9 smf Controlor vamal.
10	smf Inspector. 11-12 smf, a (Persoană) care examinează. 13-14 smf, a (Persoană) care observă. 15-16 smf, a Căutător (26-27). 17-18 smf, a (Persoană) care caută să descopere noi adevăruri ştiinţifice. 19-20 smf (îs) ~ ştiinţific (Funcţie în cadrul institutelor de cercetări ştiinţifice şi) persoană care are această funcţie. 21 smf Investigator judecătoresc. 22 smf Anchetator. 23-24 smf, a (Persoană) care studiază. 25 smf (înv) Vizitator. 26-27 smf, a (înv) (Persoană) care oferă ajutor. 28-29 smf, a (înv) (Persoană) care compătimeşte. 30-31 smf, a (înv) (Persoană) care poartă de grijă. 32-33 (înv) smf, a (Persoană) care ispiteşte. 34-35 (înv) smf, a (Persoană) care răsplăteşte. 36-37 smf, a (înv) (Persoană) care pedepseşte. 38 sm (înv) Păstor sufletesc. 39 sm (înv) Episcop. 40 sm (înv) Arhiepiscop.
cercetătură .ş/[At: LM / Pl: ~ri / E: cerceta + -tură] 1-7 Cercetare (1-7).
8	Observare. 9 Căutare (42). 10-14 Cercetare (10,17-20). 15 (înv) Compătimire. 16 (înv) Mângâiere. 17-18 Cercetare (23-24). 19 Ispitire. 20 Răsplătire. 21 Pedepsire.
cercevea sf[At: (a. 1805) IORGA, S. D. VIII,41 / V: ciorciovea,ciurciu-vea,gergevea,giurgiuvea / Pl: ~e/e / E: tc gergive] 1 Cadru de lemn, format din patru stinghii, în care este prins un tablou, o oglindă Si: ramă. 2 Cadru al uşii Cf uşori. 3 Margine de lemn în care este prinsă fereastra în tocuri prin balamale Si: cadru. 4 (Pex) Pervaz. 5 (Pex) Toc. 6 (Pre) Lemnărie din mijlocul ferestrei, în care sunt prinse ochiurile de geam Si: cruce.
cercevică sf[At: CHEST. II, 157/135 / V: ciurciuvică / Pl: ~ici / E: cercevea + -ică] 1-12 (Şhp) Cercevea (1-6) (mică).
cercheboală ş/ŢAt: VICIU, GL. / Pl: ~/e / E: mg cserkabala] (Mgm) Scrânciob.
cercheligi sfp [At: DA ms / V: circhiligi sfp / E: cf mg csereklye] (Ban) Tufe mici (roase de capre).
cercheş s [At: CHEST. IV, 24/66a / Pl: net / E: net] (Reg) Cărare lăturalnică prin pădure.
cerchez, ~ă [At: (a. 1642) ap. GCR 1,93/19 / Pl:	şi	~cheji	/	E:	tc	gerkez]
1-2 smf (Persoană care aparţine unui) popor arie din grupa vestică a popoarelor din Caucaz. 3 a Care aparţine populaţiei cercheze (2). 4 a Privitor la populaţia cercheză. 5 sf (îf ~ează) Haină purtată în satele răzeşeşti.
473
CERCHEZESC
cerchezesc, ~ească [At: M. COSTIN, ap. TDRG / PI: -eşti / E: cerchez + -esc] 1-2 a Cerchez (3-4). 3 sfa Dans popular. 4 sfa Melodie după care se execută cerchezeasca (3). 5 sfa Melodie şi dans cerchezeasca, considerate împreună.
cerchezeşte av [At: MAT. FOLK. 128 / E: cerchez + -este] în felul cerchezilor (2).
cerchezoaică sf [At: TDRG / Pl: -ice / E: cerchez + -oaică] 1-2 Femeie cercheză (1-2).
cerci1 smp [At: DN3 / E: fr cerque] Pereche de formaţii filamentoase terminale la unele insecte. cerci2 v vz cerşi
cercică sf [At: H IX, 396 / Pl: ~dd / E: cf cercel] Floare de ghiveci. cercilă 5/‘[At: BUGNARIU, N.V Pl: ~le / E: cf certilă] 1 Bagaj. 2 Povară.
3	Greutate. cer cire sfvz cerşire cercit1 sn vz cerşit1 cer cit2, -ă a vz cerşit2
cerchjsn [At: DN3 / Pl:	/	E: fr cerclage] 1 (Frî) încercuire. 2 Procedeu
chirurgical de reunire a fracturilor într-un inel. cercliu a, sm vz cearclău
cerco- [At: DN3 / V: -cerc2 / E: fr cerco-, cf ngr xepxroa] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Referitor la coadă. 2 Propriu cozii. 3 De coadă. cercoferinţă sf vz circumferinţă
cercopitec sm [At: DN3 / Pl: -eci / E: fr cercopitheque] 1-2 (Exemplar dintr-o) specie de maimuţe din Africa, cu coada lungă, neprehensilă.
cercopitecid sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr cercopithecides] 1 (Lpl) Familie de maimuţe prevăzute cu pungi faringiene, unde ascund hrana, şi coada neprehensilă, cuprinzând cercopitecul, pavianul şi magotul. 2 Exemplar din familia cercopitecidelor (1).
cercosporioză sf [At: DN3 / P: -ri-o- / Pl: -ze / E: fr cercosporiose] (Bot) Boală a plantelor provocată de ciuperci, caracterizată prin apariţia, pe frunze, a unor pete circulare brune sau albicioase.
cercov sm [At: H II, 325 / A: net / Pl:	/ E: ns, cf bg 'icpkoim] (îvr)
Podoabă a scufiei femeieşti. cercovi smp vz circovi cercovire sfvz circovire cercovit1 sn vz circovit1 cercovit2 ~ă a vz circovit2 cercovnic sm vz ţârcovnic
cercual, ~ă a [At: DA / P: -cu-al / Pl:	-e / E: cerc + -(u)al] 1 Specific
cercului (1). 2 Care se referă la cerc (1). 3 Care aparţine cercului (1). 4 Care provine de la cerc (1). cercugi smp vz circovi
cercux vt [At: ANON. CAR. / Pzi: ~esc IE: cerc + -ui] (înv) 1-2 (A pune cercuri sau) a strânge în cercuri un vas cu doage Si: a încercui (1-2).
3	(Spc) A lega butucul roţii de lemn cu cercuri, ca să nu crape Si: a încercui
(3). 4-5 (Subiectul e cercul, brăţara) A cuprinde. 6 A fixa nuiele de alun în pereţii casei, înainte de a-i lipi cu lut. 7-8 (C. i. viţa de vie) A tăia şi lega de araci primăvara. 9-14 A încercui (5-10). 15 A asedia.
cercuială sf [At: DA /P: -cu-ia- / Pl: ~/el/ / E: cercui + -eală] 1-3 Cercuire (1-3). 4 încercuire (4). 5-6 Cercuire (5-6). 7 încercuire (5). 8 înconjurare. 9-11 încercuire (7-9). 12 însemnare. 13 Asediu. 14 (Csc) Nuiele subţiri care se pun pe pereţii de scândură pentru a susţine tencuiala.
cercuire sf[At: VASICI, ap. HEM / P: -cu-i- / Pl: ~iri / E: cercui] 1-2 (Fixare de cercuri sau) strângere a unui vas din doage Si: cercuială (1-2), cercuit1 (1-2), cercuitură (1-2), încercuire (1-2), încercuit1 (1-2).
3	Legare a butucului roţii cu cercuri metalice, ca să nu crape Si: cercuială
(3),cercuit1	(3), cercuitură (3), încercuire (3), încercuit1 (3). 4 încercuire
(4).	5 Fixare a nuielelor de alun în pereţii casei, înainte de lipirea cu lut Si: cercuială (5), cercuit1 (5), cercuitură (5). 6 Legare a viţei de vie de araci Si: cercuială (6), cercuit1 (6), cercuitură (6). 7 încercuire (5).
8	înconjurare. 9-11 încercuire (7-9). 12 însemnare. 13 Asediu. 14 (îvr) Circulaţie sangvină.
cercuit1 sn [At: (a.1773) URICARIUL XXI, 363/30 / P: ~cu-itl PI: -uri / E: cercui] 1-3 Cercuire (1-3). 4 încercuire (4). 5-6 Cercuire (5-6). 7 încercuire (5). 8 înconjurare. 9-11 încercuire (7-9). 12 însemnare. 13 Asediu.
cercuit2, ~ă a [At: GORUN, F. 103 / P: ~cu-it / Pl: -iţi, ~e / E: cercui] 1-2 (D. butoaie) Prins în cercuri Si: încercuit2 (1-2). 3 (D. butucul roţii) întărit cu cercuri Si: încercuit2 (3). 4 (D. pereţii casei de lemn) întărit cu nuiele, pentru a susţine tencuiala. 5 (D. vie) Legat de araci. 6 Arcuit2. 7 (Fig) îngrădit2. 8 (Fig) Mărginit2. 9 (Fig) Ocolit2. 10 (Fig) înconjurat2.
11	(Fig) Asediat2.
cercuitor, ~oare [At: LB / P: -cu~i- / Pl: -i / E: cercui + -tor] 1-4 sm, a (Persoană) care (face sau) pune cercuri (6) Si: butnar, cercurar (1-4), dogar. 5 sm Persoană care pune caselor cercurile (18) care susţin tencuiala, Si: cercurar (5).
cercuitură sf [At: DA / P: -cu-i- / Pl: -ri IE: cercui + -tură] 1-3 Cercuire (1-3). 4 încercuire (4). 5-6 Cercuire (5-6). 7 încercuire (5). 8 înconjurare.
9-11 încercuire (7-9). 12 însemnare. 13 Asediu. cerculdriu sn vz circulară cerculdţie sfvz circulaţie
cerculeţ sn [At: MANOLESCU, I. 171/ Pl: -e / E: cerc + -uleţ] 1-38 (Şhp) Cerc (1-6,1-13) (mic) Si: cercurel (1-38), cercuşor (1-38) ,cercuţ (38). 39 (Bot; reg) Cerenţel (1) (Geum urbanum). cercumferinţă sf vz circumferinţă cercumspect, ^ă a vz circumspect cercumspecţie sfvz circumspecţie cercumstare sf vz circumstare cercunfles an vz circumflex
cercurdr sm [At: DA / Pl: -i / E: cercuri + -ar] 1-5 Cercuitor (1-5). cercurărie sf [At: LM / Pl: -ii / E: cercurar + -ie] 1-2 Meserie a cercurarului (1-2). 3-4 Atelier al cercurarului (1-2).
cercurărit sn [At: LM / Pl: -uri / E: cercurar + -it] Plată pentru pusul cercurilor (6).
cercurel sn [At: ALECSANDRI, P. P. 136 / Pl: -e / E: cercuri + -el] 1-38 (Şhp) Cerculeţ (1-38).
cercuricâ sf[At: DAMfi, T. 182 / Pl: ~id / E: cercuri + -ica] Capră cu coame cercuri i (2).
cercuriu, ~ie [At: HEM. 1575/5 / Pl: ~i/ / E: cercuri + -iu] 1 a în formă de cerc. 2 a (D. coarne; spc; lpl) Orientate în sus, în formă de cerc. 3 smf Bou sau vacă cu coarnele cercurii (2). cercuscrie v vz circumscrie cercuscriere sf vz circumscriere cercuscris1 sn vz cirscumscris1 cerc usc ris2, -ă a vz circumscris2
cercustare .s/.[At: DA / Pl: -tari / E: net] (înv) Circumstanţă. cercuşor sn [At: ŞEZ. IV, 115/35 / Pl: -oare t E: cerc + -uşor] 1-38 (Şhp) Cerculeţ (1-38).
cercuţ sn [At: PAMFILE, CER. 34 / Pl: -uri / E: cerc + -uţj 1-38 (Şhp) Cerculeţ (1-38). 39 Cearcăn (3).
cerdac sn [At: COD. VOR. 17 / V: cear~, cior~ / Pl: -ace şi -uri / E: tc gardak, bg qapj&K] 1 Prispă cu balustradă pe una sau pe toate laturile unei case. 2 (înv) încăpere mică, din lemn, ieşind afară din zid sau deasupra casei Ci foişor, comarnic. 3 Platformă acoperită, cu balustradă, ieşind în afară din faţada unei'clădiri, la nivelul pardoselii, uneori închisă cu obloane sau cu geamlâc, aşezată, de regulă, deasupra gârliciului pivniţei şi comunicând cu interiorul prin una sau mai multe uşi, servind, uneori, de vestibul sau de salon Si: balcon,foişor,pridvor, ţârnaţ, (înv) slomn, verandă. 4 (Pes) Proră a lotcii. 5 Clădire izolată într-o curte, grădină, vie sau pădure, constând, de obicei, dintr-o singură încăpere, aşezată pe o terasă sau pe stâlpi înalţi, de unde se poate vedea în depărtare, servind, adesea, de post de observaţie Si: chioşc, cort, foişor, pavilion. 6-7 Construcţie
474
CERERE
făcută deasupra (unei cruci sau a) unei fântâni spre a o proteja de intemperii.
cerdăcel sn [At: IORGA, IST. II, 43 / Pl: ~e / E: cerdac + -el] 1-14 (Şhp) Cerdac (1-7) (mic) Si: cerdăcuţ (1-14).
cerdăcuţ sn [At: IORGA, N. R. A. I, 251/ Pl: -e şi -uri / E: cerdac + -uţ] 1-14 Cerdăcel (1-14). cerdiţă sf vz cerbice
cere [At: COD. VOR. 127/8 / Pzi: cer, (reg) ceriu, cei, ceu / E: ml quaero] 1-2 vt (înv) A încerca (să întâlneşti sau) să afli ceva Si: a căuta.
3-4 vr (Cmr) A avea (căutare sau) trecere. 5 vt (înv) A căuta să faci ceva cuiva. 6 vt (înv) A căuta să obţii ceva Si: a dori, a pofti. 7-8 vt A căuta cu insistenţă să ai pe cineva sau ceva. 9-10 vt A pretinde (în baza unui drept) Si: a revendica. 11-12 vi (îe) A ~ seamă (sau socoteală) (cuiva de sau de la ceva) A trage pe cineva la răspundere. 13 vt (înv; îe) A-şi ~ seama A-şi pretinde salariul. 14 vt (înv; îe) A-şi ~ legea (cu cineva) A chema pe cineva în judecată. 15 vt (înv; îe) A ~ la judecată A da în judecată. 16 vt (înv) A avea nevoie (de ceva). 17-19 vt (Subiectul e datoria, cinstea, slujba) A impune. 20-21 vt (înv; îe) Trebuinţa ~ E necesar Si: trebuie. 22 vr E nevoie, 23 vt A-şi exprima faţă de cineva dorinţa de a avea ceva. 24 vt A stărui pe lângă cineva pentru a obţine un lucru. 25-26 vt A-i arăta cuiva ceea ce doreşti să-ţi facă sau să-ţi dea Si: a solicita. 27 vt A ruga. 28 vr (îe a ~ voie sau urmat de o propoziţie introdusă prin „ca să“) A solicita cu stăruinţă permisiunea de a face ceva. 29 vt (Spc; c.i. fata; şîe a ~ mâna, a ~ de soţie, a ~ de nevastă) A face unei fete sau părinţilor ori tutorelui ei o propunere de căsătorie Si: (pfm) a peţi. 30 vr (Spc; îe) A se ~afară A cere permisiunea de a se duce afară (sau la WC). 31 vt (Şîs a ~ milă, a ~ pomană) A cerşi.
cereală sf[At: DA / P: -re-a- / Pl: -le / E: lat cerealis] 1 (Lpl) Grup de plante din familia gramineelor (grâu, porumb, secară, ghircă, orz, ovăz, orez) cu rădăcini fasciculate, tulpini neramificate şi fructe cariopse, ale căror seminţe servesc ca hrană omului sau animalelor şi ca materie primă în industria alimentară. 2 Plantă care face parte din grupul cerealelor (1).
cerealicultură sf [At: DEX2 / P: -re-a- / Pl: -ri / E: fr cerealicullure] Ramură a agriculturii care studiază cultura cerealelor.
cerealier, ~ă a [At: DN3 / P: ~re-a-li-er / Pl:	-e	/	E:	fr cerealier]
1-2 (Producător) de cereale.
cerealist sm [At: DN3 / P: -re-a- / Pl: ~işti / E: fr cerealiste] Negustor de cereale.
cerebel sn [At: DA / Pl: ~e l E: lat cerebellum] 1 Parte a encefalului situată în regiunea posterioară şi inferioară a emisferelor cerebrale, cu rol important în reglarea mişcărilor Si: creier mic. 2-3 (Pex; şdp) Creiera.v.
cerebelar, ~ă a [At: DN3 / Pl: -/, -e / E: eg cerebellar] 1-3 (Med) Cerebelos (1-3).
cerebelită sf[At: DN3 / Pl: -te / E: fr cerebellite] (Med) Inflamaţie a cerebelului.
cerebelos, -oasă a [At: DN3 / Pl: -oşi, -oase / E: fr cerebelleux] 1 Specific cerebelului (1). 2 Care se referă la cerebel (1). 3 Care aparţine cerebelului (1). 4 Care provine de la cerebel (1). cerebr- vz cerebro-
cerebral, ~ă [At: MAIORESCU, L. 23 / Pl:	-e	l	E:	fr	cerebral] 1-2
a De la (sau din) creier. 3-4 a Privitor la creier şi Ia funcţiile lui. 5 a Mental.
6	a Raţional. 7 a Intelectual. 8 a De inteligenţă. 9 a (Pex; impropriu) Spiritual Si: sufletesc. 10-11 smf, a (Persoană) ale cărei acţiuni, atitudini etc. sunt conduse de raţiune.
cerebralism sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: eg cerebralism] (Liv) Raţionalism exacerbat.
cerebralitate sf [At: DN3 / Pl: ~taţi / E: fr cerebralite] 1-10 (Rar) însuşire de a fi cerebral (1-10).
cerebratiza v [At: DN3 / Pzi: -zez / E: cerebral + -iza] 1-5 A da un caracter cerebral (5-9).
cerebralizare sf[At: DN3 / Pl: ~zări / E: cerebraliza] 1-5 Conferire a unui caracter cerebral (1-5) Si: cerebralizat^1-5).
cerebralizat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cerebraliza] 1-5 Cerebralizare (1-5).
cerebralizat2, -a a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: cerebraliza] 1-5 Căruia i s-a conferit un caracter cerebral (1-5).
cerebrastenle sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: cerebr- + astenie] Formă de astenie a creierului datorată traumatismelor craniene şi cerebrale.
cerebro- [At: DN3 / V: cerebr- / E: fr cerebro-] Element de compunere savantă cu semnificaţia: 1-3 (Referitor la sau) propriu pentru (ori de) creier.
cerebroid, ~ă a [At: DN3 / P: -bro-id/ Pl: ~iz/ / E: fr cerebroide] Care se aseamănă cu creierul. 2 (îs) Ganglioni -izi Ganglioni care, la unele animale inferioare (insecte), au aceeaşi,funcţie ca sistemul nervos central la animalele superioare.
cerebromalacie sf [At: DN3 / Pl: -cii / E: fr cerebromalacie] (Med) Ramolisment cerebral.
cerebroscleroză .ţ/[At: DN3 / Pl: -ze / E: fr cerebrosclerose] Sclerozare a ţesutului cerebral.
cerebrospinal, -ă a [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr cerebrospinal] 1-2 Care aparţine (creierului şi) măduvei spinării.
cerebrozidă sf [At: DN3 / Pl: -de / E: fr cerebroside] Substanţă lipoidă complexă din ţesutul nervos, având un rol important în metabolismul celulei nervoase.
cerec sn [At: ANTIPA, P. 361/ V: ciric / Pl: -uri şi -ece / E: tc gerick] (Trî) 1-2 (Sfert sau) jumătate de parte (la împărţeala peştelui). 3 (Reg; îf ciric) Jumătate dintr-un sfert de pâine Si: optime. 4 (Arg; îf ciric) Penis. ceregeu sms [At: DA ms / E: ns, cf cedeu] (Buc) Crez. ceremonial, [At: STAMATI, D. / V: (înv) ţe~l P: -ni-al / Pl: -uri sn, -i, -ea IE: fr ceremonial, lat caerimonialis] 1-2 sn Totalitate a (regulilor sau) formulelor de etichetă întrebuinţate la o anumită ceremonie. 3 a (îs) Cărţi -e Cărţi bisericeşti care cuprind normele pentru ceremoniile de la diferite sărbători. 3-4 sn Ceremonie (2-3). 5-6 a (Rar) Ceremonios (3-4).
ceremonialism sn [At: DN3 / P: -ni-a- / Pl: -e / E: fr ceremonialisme] 1-4 Respectare (strictă şi) mărginită a anumitor ceremonialuri (religioase).
ceremonie şf[At: LET. 11,154/12 / V: (înv) cerim-, ţârm~, ţe~, ţerim~, ţirm~ / A: ceremonie / Pl: ~i/ / E: rs vepeMOHHH, pn ceremonia, lat caerimonia, fr ceremonie] 1 Ansamblu de reguli şi forme protocolare practicate cu solemnitate la săvârşirea unui cult religios Si: rit, ritual. 2 (Pex) Solemnitate oficială Si: paradă, pompă. 3 (Pex) Moment solemn din existenţa unui individ (cununie, botez, înmormântare etc.) Ci fast, solemnitate, (îvr) saltanat. 4-5 (Pex) Serbare (sau masă festivă) căreia i se dă însemnătate, strălucire. 5 Manifestaţie în cinstea unei persoane, primire solemnă Cf alai. 6 Formă de politeţe în relaţiile sociale, marcată de solemnitate. 7 (Pex) Formă de politeţe exagerată Ci fasoane. 8 (îe) Fără ~ sau Mi Familiar. 9 (îs) Maestru de - (sau -ii) Persoană care dirijează, după protocol, desfăşurarea unei solemnităţi.
ceremonios, ~oasă [At: VLAHUŢĂ, D. 214 / V: ţe~ / P: -ni-os / Pl: -oşi, -oase / E: fr ceremonieux] 1-2 a Cu (prea) multă ceremonie (4).
3-4 a (D. oameni) Care face (prea) multe ceremonii (6) Si: afectat. 5-6 av în mod (prea) politicos. cerencel sm vz cerenţel
cerenţel sm [At: BARONZI, L. 130/27 / V: ~ncel, cernitei / Pl: -ei / E: ml cerinthe + -el] (Bot) 1 Plantă erbacee din familia rosacee,cu tulpina erectă multiformă, cu flori galbene-aurii şi fructe grupate într-un capitel Si: (reg) cerculeţ (19), crânceş, cuişoriţă (Geum urbanum). 2 (Reg) Argin-ţică (Dryas octopetala). 3 (Reg) Călţunul-Doamnei (Geum rivale). 4 (Reg) Puturoasă (Diplotaxis tenuifolia). 5 (Reg) Mărţişor (Geum montanum).
6	(Reg) Cuişoriţă (Holosteum umbellatum).
cerere .v/'[At: N. TEST. (1648), ap. DA / A: cerere / Pl: -ri / E: cere] 1-2 (înv) încercare de a (întâlni sau) afla ceva Si: cerut1 (1-2). 3-4 (Căutare sau) trecere în comerţ Si: cerut1 (3-4). 5-6 Cantitate de (bunuri şi) servicii necesare pentru a se acoperi consumul. 7-8 (în economia de piaţă; îs) ~ solvabilă Cerinţă de mărfuri şi de servicii pentru care cumpărătorii dispun de mijloace de plată. 9 (îlav) La - Când se solicită. 10 (Teh; îs) - de
475
CERESC
oxigen Cantitate de oxigen consumată într-un anumit timp de o apă care se scurge prin canale, atunci când este supusă unui proces de purificare biologică. 11 (Teh; îs) ~ maximă de putere Valoare maximă a puterii care se cere unei centrale electrice, într-un interval de timp limitat. 12 încercare de a face ceva cuiva Si: cerut1 (5). 13 încercare de a obţine ceva dorit Si: cerut1 (6). 14-15 Dorinţă afirmată insistent de a avea pe cineva sau ceva Si: cerut1 (7). 16 Pretenţie (în baza unui drept) Si: revendicare Si: cerut1 (8). 17 Impunere a unei necesităţi Si: cerut1 (9). 18 Exigenţă în îndeplinirea unei datorii Si: cerut1 (10). 19 Trebuinţă stringentă Si: cerut1 (11). 20 Exprimare a dorinţei de a avea ceva Si: cerut1 (12), implorare, rugăminte. 21 (Pex)Act adresat unei autorităţi de o persoană prin care se solicită ceva ce intră în atribuţiile acestei autorităţi Si: (înv) petiţie. 22 Stăruinţă de a obţine un lucru Si: cerut1 (13). 23 Exprimare a dorinţei ca cineva să facă ceva Si: cerut1 (14), solicitare. 24 Rugăminte. 25 Solicitare a unei permisiuni Si: cerut1 (16). 26 (îs) ~ în căsătorie Peţire. 27 Cerşire.
ceresc, ~ească a [At: CONACHI, P. 276/10 / Pl: -eşti / E: cer9 + -esc] 1-10 Privitor la cer (1-2,4-6,43-47). 11-20 Al cerului (12,4-6,43-47). 21-30 De cer (1-2,4-6, 43-47). 31-36 Care (este sau) vine din cer (1-2, 43). 37 Dumnezeiesc. 38-39 Ca cerul (1-2). 40 (Fig) Minunat. ceresteu sn vz ferăstrău cerestui v vz ferestrui cerestuit1 sn vz ferestruit1 cerestuit2, ~ă a vz ferestruit2
cerestuluri snp [At: CHEST. V, 97/290 / E: mg keresztot] (Reg) Grinzi de lemn care se pun la baza casei, pe zidul de temelie.
cereşte av [At: DA / E: cer1 + -este] 1-10 Ca în cer (1-2, 4-6, 43-47). 11 în mod divin.
ceret sn [At: LIUBA-IANA, M. 43 / V: cerat / Pl: ~uri / E: cer4 + -et] Pădure de ceri. ceretel sm vz ciritel
ceretie .s/[At: DR. XI, 80 / Pl: ~i/ / E: ns cf ceretel] (Reg) Pădure mică. cerevâş sn vz cervâş
cerezină sf [At. LTR / Pl: -ne / E: fr ceresine] (Chm) Substanţă organică asemănătoare cu parafina, cu numeroase întrebuinţări în fabricarea cerurilor, a cablurilor şi a materialului izolant, ca apretură, pentru a da moliciune ţesăturilor şi drept combustibil la turboreactoare.
cergă sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. 1,193 / Pl: ~rgi şi -rge / E: tc gerga, mg cserge, bg Hepm] 1 Ţesătură de lână cu care se acoperă ţăranii când se culcă sau care se aşterne pe pat. 2 (Olt; spc) Pătură. 3 (Ban) Coviltir. cerghiş sn vz cerbice cergh'işă sf vz cerbice
cerifer, ~ă a [At: DEX2 / Pl:	~e	/	E:	fr	cerifere] (D. glandele albinelor
sau d. celulele vegetale) Care produce ceară.
cerificare sf[At: DEX2 / Pl: -cări / E: fr cerification] Impregnare cu ceară. cerim sn vz cerime
cerime .y/[At: LIUBA-IANA, M. 96 / V: cerim, cerin / E: srb cerjen]
1	(Reg) Tavan. 2 (Reg; spc) Tavan al galeriilor din mine. 3 (Fig) Boltă cerească. cerimetrie sf vz cerometrie cerimome sf vz ceremonie cerin s vz cerime
cerinţă .v/' [At: MAIORESCU, D. I, 5 / Pl: ~ţe / E: cere + -inţă] 1 Pretenţie. 2 Condiţie. 3 Obligaţie convenţională. 4 Nevoie. 5-6 (Spc) Enunţ a ceea ce trebuie să fie (aflat sau) efectuat într-un exerciţiu didactic.
cerişoară .y/’[At: DA / Pl: -re / E: ceară + ~(i)şoară\ (Bot; reg) 1 Pidosnic (Cerinthe glabra). 2 Pidosnic (Cerinthe minor).
cerlt sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: fr cerite] Mineral care conţine pământuri rare, în special oxid de ceriu. ceritei sm, sn vz ciritel ceritei sm vz ciritel
cerithium si [At: DEX2 / Pl: n / E: lat cerithiune] 1 Gen de moluşte gasteropode cu cochilia alungită, în spirală, cu striaţii2. 2 Exemplar care face parte din genul cerithium (1).
ceriţă .s/[At: INSTR. 174 / Pl: ~ţe i E: ceară + -iţă] (Bot; reg) 1 Pidosnic (Cerinthe glabra). 2 Pidosnic (Cerinthe minor).
ceriţică .s/[At: PANŢU, PL. / Pl: ~ici / E: ceriţă + -icăj (Bot; reg) 1 Pidosnic (Cerinthe glabra). 2 Pidosnic (Cerinthe minor).
ceriu1 sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: fr cerium] Element chimic, metal moale, ductil şi strălucitor, folosit, în aliaj cu lantan şi fier, la fabricarea pietrelor de brichete, a gloanţelor şi a proiectilelor.
ceriu2,~\e a [At: MARIAN, CH. 5 / Pl: ~i/ / E: ceară + -iu] (Rar) Galben ca ceara (2). certau sn vz ceatlău
cermălaie sf [At: DA ms / Pl: -lăi / E: cermălui] (Reg) Larmă. cermălui vi [At: DA ms / Pzi: -esc / E: mg csârmălni, cf cearmă] (Mgm; reg) A face zgomot, larmă. cernă a [At: DĂ ms / Pl: ~ne / E: vsl nep'hN'h] (D. oi) Neagră. cernător, ~oare [At: BARCIANU / Pl: ~z, ~oare / E: cerne + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care cerne. 3 sn Unealtă de zidărie pentru cernutul nisipului.
cernătură a'/*[At: DICŢ. / PI: ~ri / /E: cerne + -ătură] Ceea ce a fost trecut prin sită sau prin ciur.
cerne [At: DEX2 / Pzi: cern / E: lat cernere] 1 vt (Adesea fig.) A trece un material prin sită sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a înlătura corpurile străine. 2 vt (Fig) A distinge. 3 viu (Fig) A ploua mărunt Si: a bura. 4 vt (Fig) A alege partea bună, valabilă (dintr-un studiu, dintr-o concepţie etc.), eliminând restul Si: a discerne.
cerneală1 sf [At: DEX2 / Pl: ~e// / E: cerni + -eală] (Pop) 1 Vopsire în negru (în semn de doliu) Si: înnegrire. 2 Purtare de haine negre, în semn de doliu. 3 Vopsire a hainelor în negru, în semn de doliu. 4 Purtare de doliu. 5 (Fig) Mâhnire.
cerneală2 sf [At: DEX2 / Pl: ~eluri / E: vsl np'hNMAo] 1 Substanţă lichidă sau vâscoasă, variat colorată, care conţine uleiuri sicative, uleiuri poli-merizate, albumine şi coloranţi şi care servaşte la scris, la tipărit, la ştampilat, la gravat etc. 2 (Reg) Culoare neagră cu care se vopsesc materiile textile şi părul Si: negreală.
cernere sf [At: SANDU-ALDEA, A. M. 147 / E: cerne + -re] Trecere (de făină, nisip etc.) prin sită sau prin ciur.
cerni [At: DEX2 / Pzi: -nesc / E: vsl HpTx^NHTti] 1 vt (Pop) A vopsi în negru (în semn de doliu) Si: a înnegri. 2 vr A se îmbrăca în haine negre, în semn de doliu. 3 vr A-şi vopsi hainele în negru, în semn de doliu. 4 vr A purta doliu. 5 vr A se mâhni. cernicultură sf vz cuniculicultură
cernire sf [At: ALECSANDRI, T. 177 / Pl: -ri / E: cerni] 1 înnegrire. 2 (Fig) Doliu.
cernit1 sn [At: MARIAN, î. 405/15 / Pl: -uri / E: cerni] Doliu. cernit2, ~ă [At: CANTEMIR, ap. DA / Pl: -iţi, -e / E: cerni] 1 a înnegrit. 2 a Care poartă doliu. 3 a întristat. 4 .v/ (Art) Dans ţărănesc asemănător cu „ciubetul“. 5 .s/Melodie după care se execută cernita (4). 6 .s/Melodie şi dans cernita, considerate împreună.
cernitor, ~oare [At: DA ms / Pl: -i, -oare / E: cerni + -tor] 1-2 smf, u (Persoană) care vopseşte cu negru.
cernitură .y/‘[At: PONTBRIANT, D. / Pl: -ri / E: cerni + -tor] 1 Vopsea neagră. 2 (Rar; fig) Doliu. cerniţel sm vz cerenţel
cernoziom sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: rs qepHOdeM] Grup de soluri foarte fertile, de culoare închisă, formate sub o vegetaţie ierboasă, în climat continental.
cernuşcă sf[At: DEX2 / Pl: -şti / E: rs, ucr vepHyWKă] 1 (Bot; reg) Negruşcă (Nigella arvensis). 2 (Bot; reg) Negrilică (Nigella sativa). 3 Seminţe de ceruşcă, folosite drept condiment. cernut1 sn [At: MARIAN, NU. 263/18 / Pl: -uri / E: cerne] Cernere (1).
476
CERUIT2
cernut2, ~ă [At: ECONOMIA, 56 / Pl: -u/7, -e / E: cerne] 1 a Care a fost trecut prin sită sau prin ciur. 2 sf (Art) Dans ţărănesc nedefinit mai îndeaproape. 3 \/'Melodie după care se execută cernuta (2). 4 .y/Dans şi melodie cernuta, considerate împreună.
cero'dică sf[At: BARONZI, L. I, 130/28 / Pl: ~ice / E: cer4 + -oaică] Arborele Quercus ilex.
cerografie şf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr cerographie] Procedeu de pregătire a unei forme de tipar înalt, prin gravarea manuală a imaginii într-un strat de ceară aplicat pe o placă de metal. ceroi sm [At: H IX, 85 / PI: ~ / E: cer4 + -oi] 1-2 Cer4 (1) (mare). cerometne sf [At: DEX2 / V: cerim~ l Pl: -i/ / E: fr cerometrie] Metodă de analiză chimică cantitativă.
ceroplastică sf{At: DEX2 / Pl: ~ici / E: fr ceroplastique] Artă de a modela în ceară.
ceros, ~oâsă a [At: DA / Pl: -o.y/, -oa.ve / E: ceară + -av] 1-2 Plin de ceară (1-2). 3-4 Bogat în ceară (1-2). 5 Ca ceara (2). cerşafsn vz cearşaf cerşag sn vz cearşaf cerşător, -oare smf, a vz cerşetor cerşători vti vz cerşetori
cerşetor, ~oare [At: ANON. CAR. / V: ~şit~, ~şăt~ / Pl:	-oare / E:
cerşi + -tor] 1-2 smf, a (Om) care cerşeşte Si: calic, pomanagiu.
cerşetoresc, -ească a [At: BARCIANU / V: ~şit~ / E: cerşetor + -esc] 1-2 Referitor la cerşetor sau cerşetorie. 3-4 Specific cerşetorului sau cerşetoriei. 5-6 Care aparţine cerşetorului sau cerşetoriei. 7-8 Care provine de la cerşetor sau de la cerşetorie. cerşetoreşte av [At: BARCIANU / E: cerşetor + -este] Precum cerşetorii. cerşetori vti [At: NEGRUZZI, S. I, 164 / V: ~şit~, ~şăt~ / Pzi: ~re.vc* / E: cerşetor] 1 A cerşi. 2 (Fig) A cere ca un cerşetor.
cerşetorie sf [At: IORGA, L.R. 175 / V: -$t7- / Pl: -i/ / E: cerşetor + -ie] 1 îndeletnicire a cerşetorului. 2 Obicei de a cerşi Cf milogire.
cerşetorime sf [At: COSTINESCU / V: -$//- / PI: ~mi / E: cerşetor + -ime] 1 Mulţime de cerşetori. 2 Tagmă a cerşetorilor.
cerşetorire sf [At: CREANGĂ, A. 138 / V: ~$t7~ / PI: -ir/ / E: cerşetori] Cerşire (2).
cerşetoritsn [At: CREANGĂ, A. 138 / V:	/	PI:	~uri	/	E:	cerşetori]
Cerşetorire. cerşetură sf vz cerşitură
cerşi [At: EMINESCU, P. 104 / V: cerci2, ~şui / Pzi: -$e.vc / E: cere]
1	vt (înv) A cere. 2 vti A cere ceva de pomană Si: a cerşetori (1-2). 3 vi A cere ceva cu stăruinţă. 4 vi A se înjosi cerând ceva.
cerşire j/[At: PSALT. 67/21 / E: cerşi] 1 (înv) Cerere. 2 Cerere de pomană.
cerşit1 sn [At: ISPIRESCU, L. 364/29 / V: -rcit1 / Pl: -uri / E: cerşi] Cerere de pomană.
cerşit2, ~ă a [At: PSALT. 33/17 / V: ~rcit2 / PI: ~iţi, ~e / E: cerşi] Care a fost cerut de pomană. cerşitor, —oare smf, a vz cerşetor cerşitoresc, -ească a vz cerşetoresc cerşitori vti vz cerşetori cerşitorie sfvz cerşetorie cerşitorime sf vz cerşetorime cerşitorire sfvz cerşetorire cerşitorit sn vz cerşetorit
cerşitură .s/[At: PSALT. 33/17 / V: ~şet~ / Pl: ~r/ / E: cerşi + -(t)ură] (Rar) 1 Cerere. 2 Cerşire (1). cerşui v vz cerşi cerşut1 sn vz cerut1 cerşut2, ~ă a vz cerut2
cert, ~ă a [At: TDRG / Pl: -rfi, ~e / E: lat certus] De care nu te poţi îndoi Si: sigur, neîndoios, certd [At: CORESI, EV. 47/8 / Pzi: cert f E: ml certare] 1 vt A mustra.
2	vrr A discuta în contradictoriu, cu glas ridicat Si: (înv) a se gâlcevi,
(pfm) a se dondăni, a se ciorovăi. 3 vt (înv) A pedepsi. 4 vt (îvr) A amenda. 5 vt (înv) A condamna. 6 vrr A rupe relaţiile de prietenie cu cineva.
certare .v/‘[At: GCR 1,50/18 / Pl: ~t%ri / E: certa] 1 Mustrare. 2 Ceartă. 3-4 Pedeapsă (corporală). 5 Canon. 6 Amendă. 7 Condamnare. 8 învăţătură. 9 (înv; îe) A avea ~ A fi pedepsit. 10 (înv; îe) A face ~ A pedepsi.
certaş [At: PANN, ap. TDRG / Pl:	/	E: ceartă + -aş] 1-2 sm, a (Om)
certăreţ. 3-4 sm, a (Om) certat cu cineva. cetareţ, ~eaţă smf, a vz certăreţ
certat1 sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 46/30 / Pl: -uri / E: certa] 1-1 Certare (1-7).
certat2, —ă a [At: MOXA, 398/11 / Pl: -aţi, ~e l E: certa] 1 Supărat cu cineva. 2 Care se află în proaste relaţii cu cineva. 3 Dojenit cu vorbe aspre.
4	Pedepsit. 5 (Fig; îe) A fi ~ A nu se împăca deloc cu ceva. 6 (Fig; îae) A nu se avea bine. 7 (îe) ~ cu morala Imoral. 8 (îe) ~ cu justiţia Care încalcă legile frecvent.
certăreţ, ~eaţă [At: POLIZU / V: (înv) -tor- / Pl:	/ E: ceartă +
-ăreţ] 1 a Căruia îi place cearta. 2 smf Persoană care se ceartă des.
certător, ~oare a [At: (a. 1693) URICARIUL I, 58/23 / Pl:	-oare	/
E: certa+ -tor] 1 Căruia îi place cearta Si: (înv) şfatnic, gâlcevitor, certăreţ. 2 Care ceartă, având (în sprijin) o autoritate. certătură .v/‘[At: ANON. CAR. / Pl: -n / E: certa + -ătură] Certat1 (1). certeliţă şf vz chercheriţă
cerţi vt [At: DA / Pzi: ~tez / E: vsl nepTd] (Ban) A coji un copac pentru a se usca.
certie sf[At: DICŢ. / Pl: ~ii / E: ns, cf cerţi] (Orn; reg) Ciocănitoare sură.
certifica vt [At: LM / Pzi: -n/îc / E: fr certifier, lat certificare] 1 A confirma (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea; valabilitatea unui act, înscris etc. 2 (Pex; rar) A nota (pe un act).
certificare .ş/[At: COSTINESCU / Pl: -cari / E: certifica] 1 încredinţare. 2 Adeverire. 3 Atestare. 4-5 Adeverinţă (în scris). 6 Scrisoare de adeverinţă. 7 întărire în jurul unui înscris, unui memoriu, unui registru de socoteli. 8 Certificat.
certificat sn [At: LM / Pl: -e / E: fr certificat, lat certificatum] 1 Act oficial prin care se atestă exactitatea sau autenticitatea unui act sau înscris.
2	(îs) - de alegător Act prin care se constată înscrierea unui cetăţean pe listele electorale, pe baza căruia se exercită dreptul de vot. 3 (îs) -prenupţial Certificat medical eliberat celor care vor să se căsătorească, atestând că starea sănătăţii lor este corespunzătoare pentru întemeierea unei familii.
certificator, ~oare [At: DICŢ. / V: -căf- / Pl:	-oare	/ E: certificai
-tor] 1 a Care încredinţează despre adevărul unui lucru. 2 a Care adevereşte Si: adeveritor. 3-4 smf, a (Persoană) care certifică în scris, din oficiu, o mărturie, un înscris.
certificare .v/'[At: COSTINESCU / V: ~iune / PI: -// / E: fr certification] (înv) 1-8 Certificare (1-8). certificaţiune sfvz certificaţie certific ător, -oare smf, a vz certificator
certitudine [At: DA ms / Pl: ~ni I E: lat certitudo + -inis] încredere deplină în cineva sau în ceva Si: siguranţă.
cerui v [At: ANON. CAR. / P: ~ru-i I Pzi: -e.vc / E: ceară + -ui] 1 A acoperi cu un strat de ceară (2). 2 A unge cu ceară (2). 3 A lustrui cu ceară (2).
ceruială sf [At: DA / P: -rw-w- / Pl: ~/e/i / E: cerui + -eală] 1-3 Ceruire (1-3).
ceruire sf [At: DA / P: -rw-/- / Pl: -ri / E: cerui] 1 Acoperire cu ceară
(2)	Si: ceruială (1), ceruit1 (1), ceruitură (1). 2 Ungere cu ceară (2) Si: ceruială (2), ceruit1 (2), ceruitură (3). 3 Lustruire cu ceară (2) Si: ceruială
(3),	ceruit1 (3), ceruitură (3).
ceruit1 sn [At: DA / P: ~ru-it / Pl: -wr/ / E: cerui] 1-3 Ceruire (1-3). ceruit2 ~ă a [At: DA / P: ~ru-it / PI: -iţi, -e / E: cerui] 1 Dat cu ceară.
2	Uns cu ceară. 3 Lustruit2.
477
CERUITOR
ceruitor, ~oare smf, a [At: DA / P: -ru-i- / Pl:	~r;are / E:	+
-iî«r| 1-2 (Iuz) (Persoană) care acoperă cu ceară. 3-4 (Persoană) care dă cu ceară. 5-6 (Persoană) care lustruieşte cu ceară.
ceruitură A/[At: DA / P: -ru-i- / PI: -ri / E\ cerui + -tură] 1-3 Ceruială (1-3).
cerulete sm [At: H XVIII, 302 /Pl: -eţi/ E: cer4 + -ete] 1-2 (Şhp) Cei^l) (mic) Si: ceruleţ (1-2). ceruleţsm [At: ANON. CAR. / Pl: -i / E:	+	-w/e?]	1-2	Cerulete (1-2).
ceruleu sn [At: DEX2 / E: fr ceruleum] Substanţă minerală albastră, obţinută dintr-un amestec de acizi de cobalt şi staniu.
cerumen sn [At: DA ms / Pl: ? / E: fr cerumen, lat cerumen] Substanţă ceroasă secretată de glandele canalului auditiv extern Si: ceară.
ceruminos, -oasă a [At: DA / Pl: ~oşi, -oase / E: fr cerumineux] 1 Cu cerumen. 2 Asemănător cerumenului.
cerut1 sn [At: TETRAEV. 208 / V: (înv) -rşut7 / Pl: ~uri / E: cere] 1-14 Cerere (1-4,10-17,19-20). 15 Rugăminte. 16 Cerere (22). 17 Peţire. 18 Cerşire.
cerut2, ~ă a [At: CARAGEA, L. 20 / V: ~rşut2 / Pl: -uţi, -e / E: cere] 1 Care ar trebui întâlnit. 2 Care ar trebui aflat. 3 Care se vinde bine. 4 Care ar trebui făcut. 5 Dorit2. 6 Reclamat insistent. 7 Pretins2. 8 Revendicat2. 9;Necesar. 10 Obligatoriu. 11 Datorat2.12 Indicat2.13 De Ia sine înţeles. 14-15 Solicitat2 (cu insistenţă). 16 Implorat2. 17 Cuviincios. 18 Convenabil. 19 Reglementar. 20 Peţit2. 13 Cerşit2.
ceruţă .v/’[At: MARIAN, NA. 188/7 / Pl: -ţe l E: ceară + -uţă| (Bot; reg) 1 Pidosnic (Cerinthe glabra). 2 Pidosnic (Cerinthe minor).
ceruză sf [At: DEX2 / E: fr ceruse, lat cerussa] Carbonat natural de plumb, alb sau cenuşiu, cu luciu aelomantin, folosit mai ales la prepararea vopselelor Si: alb de plumb.
ceruzit sn [At: DEX2 / V: -ă sf/ Pl: ? / E: fr cerusite] Carbonat natural de plumb, care se prezintă sub formă de cristale albe cu luciu diamantin. ceruzită sf vz ceruzit
cervană sf [At: DEX2 / Pl: -ne / E: net] Plantă erbacee cu frunzele crestate pe margine, cu flori albe şi fructele nucule (Lycopus exaltatus şi europaeus).
cervical, a [At: DEX2 / Pl:	-e	f	E: fr cervical] 1 Care ţine de
partea dinapoi a gâtului. 2 De la ceafă.
cervicită .s;/'[At: DEX2 / Pl: ~te / E: fr cervicite] (Med) Inflamaţie acută sau cronică a colului uterin sau a vezicii urinare.
cervicotomie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: cervicotomie](Med) Incizie chirurgicală la nivelul colului uterin.
cervid .y/‘[At: DEX2 / Pl: ~e IE: fr cervides] 1 (Lpl) Familie de mamifere rumegătoare ai cărei masculi au coarne osoase, ramificate. 2 Animal din familia cervidelor (1).
cervin, ~ă a [At: DEX2 / PI:	~e	/	E:	fr cervin] (Rar) Asemănător
cerbului.
cerviş sn [At: DA ms / V: cir~, ciri~ / Pl: -ari l E: tc gerviş] (înv)
1	Grăsime de vacă topită şi păstrată pentru a fi folosită în alimentaţie. 2 Carne conservată în untură topită. cervix sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr cervix] 1-2 Col uterin sau vezical. cesar sm [At: LB / Pl: ~i / E: ceas + -ar] 1-2 (înv) Ceasornicar (1-2). cesculcţ sn vz cesuleţ cescuţ sn vz cesuţ
cesiona vt [At: HAMANGIU, C. C. 142 / Pzi: -nez / E: fr cessionner] A ceda ceva unei persoane prin forme legale.
cesionar sm [At: HAMANGIU, C. C. 275 / Pl:	/	E:	cesiona	+	-ar]
(îoc cedent) Persoană căreia i se face o cesiune.
cesionare sf [Al. MDA ms / Pl: -nări / E: cesiona] Cedare prin forme legale Si: cesionai. cesionat1 sn [At. MDA ms / Pl: ~uri / E: cesiona] Cesionare. cesionat2, ~ă a [At: HAMANGIU, C. C. 142/Pl: ~a//,~e/E: cesiona] Care a fost cedat unei alte persoane prin forme legale.
cesiu sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: fr cesium] Element chimic, metal alcalin, monovalent, moale, alb, folosit la fabricarea celulelor fotoelectrice.
cesiune sf [At: HAMANGIU, C. C. 100 / Pl: -ni / E: fr cession, lat cessio, -onis] 1 Transmitere, de către o persoană altei persoane, a unui drept de creanţă cu titlu oneros în temeiul unui contract. 2-3 (Ccr) Obiect sau bun cesionat2. ceslău sn vz ceatlău cesornic sn vz ceasornic cesornicar sm vz ceasornic
cest1, ceasta a [At: COD. VOR. 89/7 / V: cist / Pl: ceşti, ceste / E: ns cf acest] (Iuz; reg; pop) 1-2 pd, ad Acest(a). 3 ad (în legătură cu cuvinte care desemnează o măsură de timp) Prezent, de faţă Si: acest, ăst. 4 (îe) In dată Deocamdată. 5 (îe) Cesta... ceasta Acesta... celălalt.
cest2 sn [At: ÎNDREPTAREA LEGII / Pl: -uri / E: bg qecr] (înv) Una din bucăţile pe care le taie din prescură preotul la proscomidie.
cest1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: fr ceste] Mănuşă de piele de care se serveau, în antichitate, atleţii.
cesta, ceasta pd [At: CORESI, EV. 363/18 / Pl: cest ia, cestea / E: acesta (prin afereză)] (îrg) Acesta. cestalalt, ceastalaltă pd, ad vz cestălalt
cestălalt, ceastălaltă pd, ad [At: M. COSTIN, ap. LET. 1,24/7 / V: (reg) ^tal-, cest’l~, ~antf Pl: ceştilalţi, cestelalte / E: cest(a) + alalt] (în opoziţie cu celălalt) 1-2 Acesta din apropierea noastră. 3-4 (Lpl; în legătură cu un substantiv colectiv) Toţi (cei de un fel) afară de unul (despre care s-a vorbit).
cestălant, ceastălantă pd, ad vz cestălalt
cestersn [At: DA ms / A: net / Pl: net / E: net] (La plutărit) Funie groasă cu care se leagă pluta de cazic, în schelă Vz cioană, odgon, ţencluu. ceşti v vz cinsti cestie sfvz chestie cestiune sf yz chestiune cestălalt, ceaşt’laltă pd, ad vz cestălalt
cestodsn [At': DA / P: -stodl Pl: -e / E: fr cestode] (Zlg) 1 (Lpl) Clasa de viermi intestinali, plaţi, în formă de curea, din care specia cea mai cunoscută este tenia. 2 Vierme din clasa cestodelor. cestor sm vz chestor cestură sfvz chestură
cesuleţ sn [At: DA /V: ~sculeţ / Pl: -e / E: ceas + -uleţ] 1-2 (Şhp) Ceas (mic) Si: cesuţ (1-2). ce sură sfvz cezură
cesuţ sn [At: DA /V: ~scuţf Pl: ~uri / E: ceas] 1-2 (Şhp) Cesuleţ (1-2). cesvârtă sfvz ciozvârtă
ceşculiţă sf [At: DEX2 / PI: -ţe / E: ceaşcă + -uliţă] 1-2 Ceşcuţă (1-2). ceşcuţă sf [At: DEX2 / PI: -ţe / E: ceaşcă + -uţă] 1-2 (Şhp) Ceaşcă (mică) Si: ceşculiţă (1-2). ceşti vt [At: ŞEZ. V 56/9 / Pzi: -tesc f E: net] (Reg) A tăia cepurile bradului. cet1 av vz încet
cet2 ai [At: PLOPŞOR, V. 0.6 / E: net] (D. timp) 1 Frumos. 2 Liniştit. ceta v vz înceta ce tac sm vz cintac
cetaceu sn [At: DA / Pl: -cee / E: fr cetace] (Zlg) 1 (Lpl) Ordin de mamifere acvatice de mari dimensiuni, cu corpul de forma unui peşte. 2 Animal aparţinând ordinului cetaceelor (1) Vz chit.
cetaceum sn [At: DEX2 / E: lat caetaceum] Grăsime extrasă din cavităţile pericraniene ale unei specii de balenă, utilizată în cosmetică şi în farmacie. cetal sn vz ceatal cetal-menzil sn vz cetal-mezil
cetal-mezil sn [At: DRĂGHICI /V: (înv) ~menzil/ E: tc gatal + menzil] (Trî) Diligenţă. cetanie sfvz citanie cetara v vz cetera ce tărie sfvz citarea
cetaş sm [At: ŞEZ. V, 56 / Pl: -i l E: ceată + -aş] (Pop) 1 Membru al unei cete. 2 Părtaş. 3 Căpetenie a unui grup de luptători. 4-5 Căpitan (de haid\ici): 6-7 Conducător (al unui grup de jucători).
478
CETLUITURĂ
cetate sf [At: COD. VOR. 20/1 / V: ci~/Pl: ~taţi / E: ml civitas, -tatem]
1	Loc întărit cu lucrări de apărare militară Vz başte, fortăreaţă. 2 (Fig) Loc de apărare,de siguranţă şi de refugiu. 3 (Spc) O parte dintr-un pătrat, la jocul numit „bătălia cu tunuri“. 4-5 (Pex) Locuitori sau soldaţi dintr-o cetate. 6-7 Oraş întărit sau partea împrejmuită de ziduri şi întărituri dintr-un oraş. 8-9 (Pex) Oraş (mare). 10-11 (Trs; după mg szekvăros; îc) ~de scaun Capitală (de judeţ). 12 (Pex; înv) Locuitori ai unui oraş.
cetăra v vz cetera cetăraş sm vz ceteraş cetără sfvz ceteră cetăţan, ~ă smf, a vz cetăţean
cetăţea .vf[At: LB / Pl: ~ele l E: cetate+ -ea] (înv) 1-2 Cetăţuie (1-2).
3	(în toponimie; lpl) Parte de hotar pe care se atlă legenda unei cetăţi.
cetăţean, —ă [At: COD. VOR. 36/6 /V: (reg) ~ţan I Pl: ~em, ~ene, (înv) ~ţeani, ~teane / E: cetate + -ean] 1 sm Locuitor cu îndatoriri militare al unei cetăţi, al unei fortăreţe sau al unui oraş întărit. 2 a De cetăţeni (1).
3	smf Locuitor de la oraş Vz burghez, orăşan, pârgar, (înv) târgoveţ. 4 smf (Pex) Locuitor. 5-6 a Din cetate (sau de la oraş) Si: cetăţenesc. 1 smf (Pex) Locuitor (al unui stat) cu drepturi civile si politice. 8 sm (Fam) Apelativ cu sensul de „domn“.
cetăţeancă .\/[At: DA / Pl: ~ence şi (înv) ~eance / E: cetăţean + -că] Cetăţeană (7).
cetăţenesc, ~ească a [At: DICŢ. / Pl: ~eşti / E: cetăţean + -esc] 1 Referitor la cetăţean. 2 Specific unui cetăţean. 3 Care aparţine unui cetăţean.
4	Care provine de la cetăţean Si: burghez, civil, orăşenesc, cetăţeneşte av [At: DICŢ. / E: cetăţean+ -este] Ca un cetăţean (7). cetăţeni vr [At: CODRU-DRĂGUŞANU, C. 135 / Pzi: -nesc / E:
cetăţean] (îvr) A se stabili într-un oraş. cetăţenie .s/[At: DICŢ. / Pl: ~i/ / E: cetăţean + -ie] 1 Calitate de cetăţean.
2	Drept de cetăţean (7).
cetăţehime sf [At: DICŢ. / Pl: ~mi / E: cetăţean + -ime] 1 Clasă a cetăţenilor. 2 (Spc; înv) Clasă mijlocie Si: burghez.i(m)e.
cetăţesc, ~ească a [At: DOSOFTEI, V. S. 22/2 / Pl: ~e.ş/7 / E: cetate + •esc] 1 Cetăţenesc. 2 Public.
cetăţuică sf [At: ŞINCAI, HR. I, 337 / Pl: ~ici / E: cetate + -uică] 1-2 (înv) Cetate (1) (mică).
cetăţuie sf [At: (a. 1781) URICARIUL X, 176/9 / Pl: ~u/ / E: cetate + uie] 1-2 Fortăreaţă (mică) Vz castel, citadelă. 3 (Fig) întăritură naturală.
cetăţuit, ~ă a [At: GOLESCU, î. 5 / Pl: ~iţi, ~e / E: cetate + -uit] (înv) întărit ca o cetate (1). cetânel, ~ea av, a vz încetinel
cetcă sf [At: ANTIPA, P. 498 / Pl: net / E: net] (Pes) Sfoară groasă care ţine reţeaua de pescuit şi e terminată la capete cu câte o cheotoare.
cetcui vt [At: PĂSCULESCU, L. P. 176 / Pzi: -e.^ / E: cetcă] (Pes) A împleti plasa de năvod pe odgoane. cete sfvz ceată
cetea sf[At: PAMFILE, J. III, 66 / Pl: net / E: ns cf cetie] Pasăre nedefinită mai îndeaproape.
cetelnă .y/'[At: IORGA, S. D. XVI, 247 / Pl: ~ne / E: ns cf rs 'înm ibinifi] (înv) Bibliotecă. ceten sm vz cetină cetenă1 sfvz cetină
cetenă2 sf [At: LTR / Pl: ~ne / E: fr cetene] Substanţă chimică obţinută prin piroliza acetonei sub formă de gaz cu miros înecăcios. cetenie sf vz citanie
cetera [At: LB / V: -tora, (reg) ~tora, -ri / Pzi: ceter, şi ~târ, ceater, ceatăr, ~rez, ~tărez / E: ceteră] 1 vi (Trs) A cânta din ceteră. 2 (Pex) A cânta (din alt instrument sau din gură). 3 vt (Mol) A plictisi pe cineva cu vorba. 4 vt (Mol) A face cuiva observaţii Si: a certa (1).
ceteraş sm [At: LB / V: -tor-, ceatarăş, ciatarăş / Pl: -/ / E: ceteră + -aş] Lăutar care cânta din ceteră sau violină Si: scripcar, (înv) alăutar, diblaş.
ceteră .y/*[At: PSALT. HUR. 109/34 /V: —tom,ceat~, ceatără,ceatere, ceatără I Pl: ~ri şi ~re, ceateri, ceatiri / E: ml cithera] 1 (înv) Instrument muzical cu coarde, greu de identificat, putând fi vorba chiar de chitară sau de harpă. 2 (Trs) Vioară. 3 Instrument cu tablă de armonic triunghiulară sau ovală, fundul lat, gâtul lung, cu un număr de coarde variind de la 3 la 12 perechi, folosit în evul mediu, dar mai ales în sec. XVI şi XVII.
ceterea .y/ŢAt. RETEGANUL, ap. DA ms / Pl: ~ele / E: ceteră + -ea] 1-2 Ceteruică (1-2).
cetereagsn [At: CV, 1951 nr 2,35 / Pl: ~uri / E: net] (Reg) Lemn scurt şi gros.
cetereza vi [At: DA ms / Pzi: ceterez / E: ml *cithariza] (Reg) 1 A colinda. 2 A ura. ceten v vz cetera
ceteruică sf [At: LB / Pl: ~ici l E: ceteră + -uică] 1-2 Ceteră (2) (mică). ceteruţă .s/[At: POLIZU / Pl: ~ţe / E: ceteră + -uţă] 1-2 Ceteruică (1-2). ceteţ, ~eaţă a vz citeţ cetfelâc sn vz ciftilic
cetfenc sm [At: (sec. XVIII) IORGA, S. D. VI, 233 / Pl: ~ici / E: ns cf
cetvert, sfert] (înv) Măsură de capacitate. ceti v vz citi
cetie sf [At: VAIDA / P: ce-tie / Pl:	/ E: mg csett] (Orn; reg) Bâtlan.
cetin sm vz cetină
cetină sf [At: LB / V: ceten sm, ~tenă!, cetin, cit~, / Pl: ~ni şi ~ne / E: vsl H6THNA, bg MEfâ, srb cetina] (Bot) 1 Ramuri sau crengi de brad, pe copac sau tăiate. 2 (Prc) Acul bradului. 3 (Pgn) Brad. 4 (Pgn) Ienupăr.
5	(Pgn) Pin. 6 Brad alb. 7 (îc) —de-negi Arbust întotdeauna verde, cu tulpina foarte ramificată, cu ramuri neregulat întinse, înclinate sau târâtoare Si: sabina (Juniperis Sabina sau Sabina officinalis). cetinel, ~ea av, a vz încetinel cetimcă1 av, a vz încetinică
cetimcă2 sf [At: I. CR. III, 166 / Pl: ~nele / E: cetină+ -ică] 1-2 Cetină (1) (mică).
cetimş sn [At: FRÂNCU - CANDREA, R. 50 / Pl:	/	E:	cetină	+
-iş] (Bot) Pădure tânără de brad. cetiniţă sf[At: DEX2 / Pl: ~ţe / E: cetină + -iţă] 1-2 Cetioară (1-2). cetioară sf [At: TEODORESCU, P. P. 61 / Pl: ~re / E: cetină + -oară] 1-2 (Bot) Cetinică2 (1-2).
cetişoară sf [At: MAGAZ. IST. IV, 95/12 / PI: ~re / E: ceată + -işoară] 1-2 (Şhp) Ceată (mică). ceti v vz citi cetire sfvz citire cetit1 sn vz citit1 cetit2, ~ă a vz citit2 cetitor, ~oare smf v z cititor
cetlăiaş sm [At: TDRG / Pl: ~i / E: ceatlău + -aş] Cal înhămat în ceatlău. cetim sn vz ceatlău
cetlui [At: DOSOFTEI, V. S. 119 / V: ceat~, cehl~, celhui, cezl~ I Pzi: ~iesc / E: mg csatolni] (Reg) 1 vt A lega foarte strâns sau strângând succesiv o sarcină cu ceatlăul sau cu o funie. 2 vt A lega fedeleş. 3 vt (Spc) A strânge caşul în storcătoare cu ceatlăul, ca să se scurgă zerul din el. 4 vt (înv) A pune pe capul cuiva instrumentul de tortură numit ceatlău.
5	vt (Asr) A lega capul strâns cu un şervet, atunci când doare. 6-7 vr (Pan) A se tunde sau a se rade împrejurul capului. 8 vt (Pex) A bate zdravăn.
9	vt A căzni.
cetluire sf [At: DICŢ. / PI: ~ri / E: cetlui] (Reg) 1 Legare foarte strâns sau strângând succesiv o sarcină cu ceatlăul sau cu o funie. 2 Fixare.
cetluit1 sn [At: DAM£, T. 69 / Pl: ~uri / E: cetlui] 1-2 (Reg) Cetluire (1-2).
cetluit2, a [At: CANTEMIR, IST. 78 / V: (înv) cezl-1 Pl: ~ifi,
/ E: cetlui] (Reg) 1 Legat. 2 Fixat.
cetluitură .y/‘[At: DOSOFTEI, V. S. 16/2 / Pl: ~r/ / E: cetlui + -ură] 1-2 (Reg) Cetluire (1-2).
479
CETNIC
cetnic sm [At: DEX2 / Pl: -ici / E: srb cetnici] 1 Participant la lupta partizanilor slavi din Peninsula Balcanică în sec. XIX împotriva otomanilor. 2 Membru al unei organizaţii fasciste din Iugoslavia.
cetoacidoză sf [At: DEX2 / P: -to-a- / E: fr cetoacidose] Stare patologică prin scăderea rezervei alcaline a sângelui, datorită acumulării de acetonă, acid acelacetic etc. cetoare sfvz cheotoare
cetogen, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~/, -e / E: fr cetogene] (D. alimente sau d. regimul de hrană) Care favorizează producerea de cetone în organism.
cetogeneză şf[At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr cetogenese] (Bch) Formare a cetonei în organism.
cetonă şf[At: LTR / Pl: -ne / E: fr cetone] (Chm) Combinaţie organică conţinând gruparea carbonului legată de doi radicali organici, care se obţin, în special, prin oxidarea directă a hidrocarburilor.
cetonemie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr cetonemie] (Fiz) 1 Prezenţă a corpilor cetonici în sânge. 2 Cantitate de corpi cetonici prezentă în sânge.
cetonic, ~ă a [At: DEX2 / PI: ~ici, -ice / E: fr cetonique] 1 De natura cetonei. 2 (îs) Corpi ~ici Produşi intermediari ai metabolismului lipidelor, rezultaţi prin oxidarea acizilor graşi.
cetonurxe sf [At: DEX2 / E: fr cetonurie] Eliminare a prin urină a cetonelor rezultate din arderea incompletă a grăsimilor.
ceţos, ~oasă a [At: DENSUSIANU, Ţ. H. 54 / Pl: ~oşi, -odse / E: net] (Reg; d. vreme) Liniştit. cetoză sf[At: DEX2 / E: fr cetose] Monozaharid care conţine cetonă. cetvdrnă şf[At: SEVASTOS, N. 281/21 / Pl: ~ne / E: rs qemepm] (Reg)
1	Dans ţărănesc nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută acest dans. cetvârtă sfvz ciosvârtă
cetvert sn [At: (a. 1824) IORGA, S. D. VI, 137 / V: (înv) ~vef / Pl: ~rţi / E: rs WTBepr] (înv) Sfert. cetvet sn cetvert
ceţd vt [At: DA / Pzi: -ţez. / E: ceaţă] (D. sticlă) A face să fie mat printr-un procedeu special de fabricaţie.
ceţos, -oasă a [At: CARAGIALE, M. 7 / Pl: -osi, -oase / E: ceaţă + -as] 1 Cu ceaţă. 2 (Fig) împăienjenit. ceţoşa vt [At: DA ms / Pzi: ~.yez / E: ceaţă] (Reg) A înceţoşa. ceţui vt [At: NEGRUZZI, S, II, 61 / Pzi: -iese l E: ceaţă] (Formaţie personală) A aburi. ceu1 sn [At: VICIU, GL. / Pl: cei / E: mg eso] (Trs; mgm) Oală de fier. ceu2 sm vz ceh
ceuc, ~ă [At: ANON. CAR. / V: ceauc, ciodcă, ciodică, cioică, ciocă, cioucă / PI: ~uci şi (rar) ~uce / E: mg csoka, bg WBKă, srb cavka] 1 a (Orn) Specie de cioară. 2 .s/Cioară mică. 3 A/Cioară neagră, lucioasă Si: cioară -pucioasă, papagal-ţigănesc, stâncă, stăncuşoară. 4 sf (Pop; îe) ~ cu ~ se-nţelege Se înţelege prost cu prost. 5 sf (Fig) Ţigan. 6 a Negru. 7 .s/(Om; reg) Coţofană. 8 .s/(Bot; pan) Strugure negru intens.
ceucuş, a [At: REV. CRIT. IV, 87 / V: ciocul PI:	~e / E: ceuc
+ -uş] (Reg) 1 Chior. 2 Care are strabism.
ceucuşoară sf[At. MARIAN, O. II, 26 / PI: ~re / E: ceucă + -uşoară]
1-2 Ceucuţă (1-2).
ceucuţă .v/fAt: MARIAN, O. II, 26 / PI: ~ţe / E: ceucă + -uţă] 1-2 (Şhp) Ceucă (1) (mică). 3 (îs) gulerată Stăncuţă gulerată.
ceundr sm, a [At: DA ms / PI: -i / E: ceun + -ar] 1-2 (Pop) (Persoană) care are grija ceaunelor cu lapte pus la fiert ori prins. cexxr, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl:	~e / E: srb cor] (Reg) Ceacâr.
ceurez sm vz ciuhurez ceuri v vz ceur ceuş1 sm vz ceauş
ce uş2, ~ă a [At: LB / Pl: ~i, ~e / E: ns cf ceur, ceuc] Care se uită cruciş Si: ceacâr.
ceva [At: COD. VOR. 101/11 / V: ~şi, ~şile, ~şilea / A: (reg) ceva / E: ce + -va] 1 pnh Un lucru oarecare. 2 pnh (îe) Câte ~(şi) Câteva lucruri.
3pnh (Adesea în legătură cu o negaţie) Nimic. 4pnh (îe) Măcar ~ Absolut nimic. 5 anh Oarecare. 6 anh Câte un, (o) Si: vreo. 7 pnh (îe) Fără ~ Fără nici un. 8 pnh (îe) Aşa ~ Asemenea, lucru asemănător, un lucru ca acesta. 9 anh (Adesea cu rol preponderent stilistic) Oarecare, bunăoară sau ceva analog. 10 anh (înv; îe) Alt ~ De altfel Si: oarecum. 11 pnh (înv; îe) Câte ~ Oarecare. 12 pnh (îe) Nimic ~ (şi) (Absolut) nimic. 13 pnh (Cu funcţie substantivală) Un lucru (cât) de mic, o cantitate sau o parte (cât de) neînsemnată, (cât) de puţin. 14 pnh (Pop; îe) Cu ~şi N-a lipsit mult să (nu). 15pnh (Pop; îe) Nu ~Nu numai puţintel. 16pnh (îae) Bine de tot. 17 pnh (îae) Nu altceva. 18 anh (în legătură cu substantive la plural) Puţin. 19 pnh (Pop; îe) Cu nişchitu ~ de Cu ceva mai puţin decât. 20 sn (îe) Cât(uşi) de puţin. 21 pn (Pop; îe) Nu... ~ Deloc, câtuşi de puţin. 22pnh Lucru de seamă, valoros, important. 23 pnh (Mol; îe) Mai ~ Mai de seamă. 24 pnh (îae) Mai frumos. 25 pnh (îae) Mai bun. cevdşi pnh, anh vz ceva cevaşile(a) pnh, anh vz ceva cevrea sf vz gevrea
cevrlcă .y/'[At: (a. 1792) URICARIUL IV, 136/15 / E: cevrea + -ică] (înv) Gevrea.
cevidnă .v/‘[At: DEX2 / P: -vi-a- / Pl: -ne / E: fr cevienne] Fiecare dintre cele trei drepte care unesc un punct oarecare cu vârfurile unui triunghi coplanar.
cexina i [At. IORDAN, STIL. 379 / E: ns cf ce] (înv) Cuvânt care se foloseşte când cineva este iritat de întrebările insistente ale interlocutorului.
cezar sm [At: EMINESCU, P. 121 /V: cesdr, che / A: cezar / Pl: -ri / E: lat Caesar] 1 împărat roman (Ia început din familia lui Iuliu Caesar).
2	(Pex) împărat.
cezarian, ~ă [At: MACEDONSKl, O. IV, 120 / Pl: -ieni, -iene / E: cezar + -ian] 1-2 a Care ţine de cezarii romani sau de cezarism. 3 av în felul cezarilor romani. 4-5 sf, a (Med; şîs operaţie sau tăietură -ă) (Operaţie) făcută prin incizie în pereţii abdominali (de obicei pentru a scoate copilul din pântecele mamei). 6-7 sf, a (Pex; îas) (Orice operaţie) prin care se deschide pântecele. cezdric, ~ă a [At: DA / PI: -ici, -ice / E: cezar + -ic] (înv) Cezarin. cezaricesc, -cască a [At: (a. 1793) URICARIUL XI, 314 / Pl: -eşti / E: cezaric + -esc] (înv) Care aparţine împăratului Austriei.
cezarin, ~ă a [At: DA / Pl: -i, -e / E: lat caesarinus, -a, -um] (înv; în rimă) împărătesc.
cezarism sn [At: DA / Pl: -e / E: fr cezarisme] Formă de guvernământ ca a cezarilor (1), care constă în guvernarea fără parlament sau cu micşorarea drepturilor parlamentului.
cezaro-crăiesc, ~idscă a [At: DA / V: che~, ~idscă / Pl: -ieşti / E: calc după ger keiserlich-koniglich] 1-2 (înv) Care aparţine împăratului sau imperiului Austro-Ungariei. cezarotomle sf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr cesarotomie] (Med) Cezariană. cezlui v vz cetlui
ceznvdn s [At: (a. 1639) IORGA, S. D. XIII, 63 / Pl: net / E: net] (înv) Cuvânt cu sens neprecizat De nişte cai... şi de un cezmăn şi nişte hamuri...
cezură .s/[At: CADE / V: ccsu~ / Pl: -ri / E: fr cesure] Pauză ritmică în interiorul unui vers, care reglează cadenţa. cezvârtă sf vz ciosvârtă
cfartdnă sf [At: CANTEMIR, IST. 98 / Pl: -ne / E: lat quartana] (înv) Friguri care revin din patru în patru zile. cfitdnţă sf vz chitanţă efinet sn vz finet
cha-cha sn [At: DEX2 / P: cea-cea / Pl: -uri / E: sp cha-cha-cha] 1 Dans modern cu ritm vioi, de origine afro-cubaneză. 2 Melodie după care se dansează cha-cha (1).
chdlon sn [At: DEX2 / P: şa- f E: fr chalon] Substanţă produsă de glandele cu secreţie internă, care, circulând prin sânge, inhibă funcţia altor organe.
480
CHEDVE
chamois sni [At: DEX2 / P: şamoa / E: fr chamois] Piele de căprioară, de cerb, de miei sau oaie, tăbăcită printr-un procedeu special şi folosită pentru confecţii sau ca filtru de benzină.
chardonnay sni [At: DEX2 / P: şardone / E: fr chardonnay] 1 Soi de viţă de origine franceză, cu struguri cu boabe rotunde albe-verzui, din care se produc vinuri dulci. 2 (Pex) Vin de chardonnay (1).
charleston sn [At: DEX2 / P: cearleston l E: eg charleston] 1 Dans american de salon, cu mişcări rapide. 2 Muzică după care se dansează charleston (1).
charter sn [At: DEX2 / P: ceartăr / Pl: -e I E: eg charter] 1 Tip de contract de transport naval sau aerian, organizat în funcţie de necesităţi.
2-3 Avion sau navă care circulă conform unui charter (1).
chartist sm [At: DA ms / Pl ~i.şti / E: fr chartiste] 1 Partizan al mişcării politice, care s-a dezvoltat în Anglia pe la 1838 pentru a obţine extinderea drepturilor clasei muncitoare, formulate într-o „chartă“ a poporului.
chartreuse sn [At: DEX2 / P: şartroz / E: fr chartreuse] Lichior obţinut prin macerarea în alcool etilic a unui amestec de plante, care apoi se distilează, se amestecă cu sirop de zahăr şi se păstrează îmbuteliat mult timp pentru desăvârşirea aromei.
chasse sn [At: DEX2 / P: şase / E: fr chasse] Pas mare de dans sau de gimnastică, executat cu un picior alunecând înainte.
Cliateaubriand sn [At: DEX2 / P: şatobrim / E: fr chateaubriand] Specialitate culinară preparată din muşchi (gros) de vită. cheab sn vz chiup cheabap sn vz chebap
cheabă sf [At: REV. CRIT. HI, 170 / V: tea~ / Pl: ~be IE: srb kebe] 1 (Sbm) Instrument. 2 (Spc; Ban) Cuţitaş. 3 (Fig; d. oameni; îe) Nu-i a teabă Nu-i chip. cheabur, ~ă smf a vz chiabur cheaburesc, ~enscă a vz chiaburesc cheaburi v vz chiaburi cheaburime sf vz chiaburime
cheafir sm, a [At: ŞIO / V: chia~ / Pl:	/ E: tc kjafir] 1-2 (Tem)
Necredincios (faţă de religia musulmană) Si: gheaur.
cheag1 sn [At: ANON. CAR /V: chiag / Pl: -uri / E: ml *clagum] 1 Substanţă activă, ferment, extrasă din sucul gastric al mamiferelor, care încheagă cazeina din lapte şi care se extrage din ultimul compartiment stomacal al rumegătoarelor tinere. 2 (Pex) Stomac al mielului,în care se găseşte cheagul (1). 3 (Pex) Cavitatea a patra a stomacului rumegătoarelor. 4 (Med) Masă roşie gelatinoasă în care se transformă sângele prin coagulare Si: coagul. 5 (Pex) Orice materie care se coagulează. 6 (Fig; pop; adesea determinat de „bani“, ,,avere“) Fond iniţial al averii cuiva. 7 (Pex) Avere, bogăţie mare strânsă la un loc. 8 (îe) A prinde ~ A se îmbogăţi. 9 (Rar) Element care adună şi ţine ceva strâns împreună Si: centru, sâmbure Cf ciment.
cheag2 sn [At: DUNĂREANU, SĂM. VI 371 / V: teag, cheah / Pl: -uri / E: rs TMU] (Pes; rsm) Legătură de trei carmace sau de trei perimete. cheagălau sn vz chegălău
cheagornicer sn [At: H X, 317 / V: cheg~, chig~! Pl: -uri / E: cheag + -(ornjicer] 1-2 Vas în care se prepară sau se păstrază cheagul. 3 Vas în care se stoarce caşul. cheah sn vz cheag2
cheahui a [At: DICŢ. / Pl: — / E: net] (Reg)Tehui. cheaie a vz chel
chealfăd a [At: COD. TOD. 148 / V: ~fed f Pl: chelfezi, chelfedi l E: ns cf chelfezi] (Reg) Palid. chealfed, ~ă a vz chealfăd cheantaun a vz cheantaur
cheantaur a [At: ŞEZ. XXXII, 136 / V: ~un / Pl: -i l E: ns cf cheaun] (îvp) 1 Ameţit de băutură. 2 Dobitoc.
cheanţ sn [At: RĂDULESCU-CODIN / V: chiant / Pl: -uri / E: ns cf cleanţ] (Pop) 1 Stâncă. 2 Munte. 3-4 Deal (abrupt). 5 Muchie formată din pietre mari. 6 (Lpl) Locuri înţesate cu mărăcini. 7 Vale strâmtă şi
adâncă. 8 Fiecare din urmele pe care Ie lasă şiroaiele de apă care vin de la munte când plouă.
cheanţă sf[At: H VII, 480 / Pl: -ţe l E: ns cf cheaţă] (Bot; reg) Plantă care creşte din rădăcină de stuf. cheaan a vz cheaun chear1 av vz chiar
chear2 sn [At: (a. 1794) ap. DA / PI: -uri l E: tc kjar] (Trî) Câştig. chearaud, ~ă a [At: PAMFILE, ap. DA ms / V: -rhuz / Pl: -uzi, -ude / E: ns cf cărui] (Mol) 1 Năuc. 2 Cherchelit. cheară sfvz teară chearfă sf vz tearfă chearhuz, ~ă a vz chearaud
cheart sn [At: ECONOMIA, 100 / V: cherty chertiu, chiart / Pl: -uri / E: mg kert] (Trs; mgm) 1 Grădină. 2 Ogradă. 3 (Lpl) Toate clădirile de lângă casă care ţin de gospodărie. chearuvan sn vz chervan
cheasc sn [At: CHEST. V, 150 / Pl: -uri / E: net] (Reg) Copac. cheaş sn [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: -uri / E: net] (Reg) Poreclă. cheatăp sm vz cheatip cheat'ib sm vz cheatip
cheatip sm [At: (a. 1693) ap. ŞIO / V: ~ib> chet'ib, cheatăp / Pl: -i / E: tc kjatil] (Tem; iuz) Secretar (turc).
cheaţă sf[At: H II, 11 / E: ns cf cheanţă, gheaţă] (Bot; reg) Floare nedefinită mai îndeaproape.
cheaţălă .s/[At: H XVIII, 5 / Pl: -le / E: srb kecelja] (Reg) Şorţ mai scurt. cheau i vz chiau
cheaun, ~ă a [At: KLEIN, D. / V: ~aon, chi~ / Pl: -i, -e / E: ns cf chiant, chiantaun, chiantaur] (Pfm) 1 Beat. 2 Zăpăcit. 3 Surd. 4 Prost. 5 Nebun. 6 (îe) A se face ~ A se îmbăta. chează sfvz piază
chebac sn [At: CV, 1951, nr 2, 36 / Pl: -uri / A: net / E: net] (Reg) Haină simplă, scurtă de dimie, fără căptuşeală.
chebap sn [At: FILIMON, C. II, 69 / V: 'chea~ / Pl: -uri / E: tc kebâb] (Tem) Friptură de berbec sau de ied, la frigare, pregătită cu mirodenii, specifică bucătăriei turceşti.
chebarsn [At: VÎRCOL, ap. DA / PY. -e / E: chebă + -ar] (Reg) Haină scurtă. chebă sfvz ghebă chebe sf vz ghebă chebrea sfvz gebrea
chec1 sm [At: BUGNARIU, N., ap. DA/Pl: nct/E: net] (Trs) Om mic, mizerabil.
chec2 sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: eg cake] Prăjitură din aluat cu grăsime, stafide, rahat etc. şi coaptă în forme.
checăraie sfp [At: CHEST. II, 225 / E: net] (îrg) Legăturile care leagă paiele unui acoperiş. chece sfvz checea
chece a sf [At: ANON. CAR. /V: (Ban) chece / E: tc kege] (Trî) Covor de pâslă.
checeliu sm, a [At: ŞIO / Pl: -ii / E: tc kegelii] 1-2 (Tem) (Ienicer) cu căciulă de pâslă. checheriţă sf vz chercheriţă1 checheriş sn vz chichiriş checigă sf vz cegă
checiu sn [At: DICŢ. / A: net / Pl: -ri / E: ns cf tc egeg, keg, kege] (Iuz) Şurubelniţă. cheden sn vz pieden
cheder sn [At: (a. 1795) ap. ŞIO / Pl: -uri / E: tc keder] (Trî) Pagubă. chedru sm [At: DEX2 / Pl: -ri / E: vsl KSApy] (Bot; îvp) Cedru. chedve sf[At: CV, 1949, nr. 1, 335 / E: mg kedv] (Trs; mgm; rar) 1 Plăcere. 2 Poftă. 3 Voie bună.
481
CHEDVEŞ
chedveş, -ă a [At: DA ms / Pl:	-e l E: mg kedves] (Trs; mgm; rar)
1 Plăcut. 2 Drăgălaş. 3 Simpatic. 4 Amabil.
chedveşel, ~ea a [At: VAIDA / Pl: ~.şei, -e / E: chedveş + -el] (Trs; mgm; rar) 1 Plăcut. 2 Drăgălaş. 3 Simpatic. 4 Amabil.
chedveşică af [At. DA / Pl: ~i ci / E: chedveş + -ică] 1 Plăcută. 2 Drăgălaşă. 3 Simpatică. 4 Amabilă.
chefsn [At: NECULCE, ap. LET. II, 246/31 / Pl: -uri / E: tc kef, ke(j)f] 1 Bună dispoziţie Si: veselie. 2 (te) A fi cu - A fi bine dispus. 3 (îe) — şi bucurie (sau voie bună) Se zice când închină cineva un pahar de băutură. 4 Voie. 5 Poftă. 6 (Fam; îe) A avea - de ceva A fi dispus să facă ceva. 7 (Fam; îe) A face pe -ul cuiva sau A face cuiva -ul A-i împlini cuiva voia, a-i face pe plac. 8 (Fam; îe) A lăsa pe cineva în -ui (sau -urile) lui A lăsa în voia lui, în apele lui. 9 Dorinţă curioasă, neaşteptată Si: capriciu, toană Cf hachiţe.10 (Fam; îe) A-şi face Mii A-şi împlini pofta, capriciul, damblaua. 11 Bucurie. 12 (înv) Tabiet oriental al cafelei şi al ciubucului. 13 Petrecere veselă cu mâncăruri şi băuturi din belşug (şi cu muzică). 14 Dispoziţie sufletească (de veselie) a omului care a băut (cam mult, dar nu e încă beat de-a binelea). 15 (Fam; îe) A fi cu - A fi ameţit de băutură. 16 (Fam; îe) A prinde (la) - A se ameţi de băutură.
chefâlsm [At: ANTIPA, F. 1,74 / Pl: ~/ / E: ngr x&paXo] (Iht) 1 Peşte mare din familia acantopterigienilor, cu partea superioară a capului mare şi turtită, care aduce la formă cu cleanul (Mugii capita sau cephalus). 2 (Reg; îs) -ul cu capul mare Balaban. chefui vi [At: H IV, 252 / Pzi: ~e.ve / E: net] (Reg) A chefui (1). chefălui vr [At: NEGRUZZI, S. 1,222 / V: -/«/- / Pzi: ~e.se / E: chef] (Mol) A se îmbăta. chefăluială sf [At DDRF / Pl: ~/e// / E: chefălui + -eală] (înv) îmbătare. chefăluit,-ă c [At: NEGRUZZI, S., ap. DA / Pl: -iţi, ~e / E: chefălui] (înv) 1 Care a chefuit. 2 Care e ameţit de băutură. chefăneală sfvz chelfăneală
chefe sf [AtDENSUSIANU, Ţ. H. 60 / Pl: ~ / E: mg kefe ci chef el ui] (Trs; mgm) Perie.
chefed, —ă a [At: H V, 148 / Pl: -ezi, -e / E: ns cf chealfăd] (Reg; d. porumb, pământ) Puţin productiv.
chefeli 1 vi [At: PAMFILE, C., ap. DA / Pzi: ~lese / E: chefălui css] (Reg) A chefui (1).
chefeli2 vt [At: GH. BULGĂR, ap. DA ms / Pzi: -lese / E: net] (Reg) A certa.
chefelit, -ă a [At: DA ms / Pl: -iţi, ~e / E: chefălui] (Reg; d. încălţăminte) Curăţat cu peria. chefelni v vz chefelui
chefelnic, -ă [At: COMAN, GL. / Pl: -ici, -ice / E: chef + -elnic] (Reg) Bun de petreceri, de chefuri.
chefelnit,-ă a [At: BÎRLEA,C. II, 19 / V: -lit!Pl: -iţi, -e /E: chefelni]
1	Curăţat. 2 Periat. 3 Lustruit.
chefelui vt [At: ALECSANDRI, T. 844 / V: -Ini / Pzi: ~e.se / E: mg kefelnî] (înv) 1 A peria. 2 (Pan) A bate. cheferist, -ă smf vz ceferist
chefia sf [At: CHEST. II, 282/307 / A: net / Pl: -ii / E: net] (Reg) Lemn cu care se propteşte uşa pivniţei. chefil sm [At: (a. 1715) ap. DA / Pl: -i / E: tc kefil] (Trî) Chezaş. chefir sn [At: DEX2 / E: fr kefir, kephir] Produs lactat preparat din lapte integral sau smântânit, acidulat cu un ferment vegetal, care constituie o băutură gustoasă, cu valoare nutritivă şi cu proprietăţi terapeutice importante.
chefliu, ~ie [At: COSTINESCU / Pl: ~i/ / E: tc kefli] 1 a Vesel. 2 a Bine dispus. 3-4 smf, a (Om) căruia îi plac chefurile. 5 a Cu chef. 6 a Ameţit de băutură.
chefni vi [At: CIHAC 11,61 /V: —eoni, ~emrii, ~egni / Pzi: -nesc / E: ns cf cheof, clefăi] 1 (D. câini) A lătra de bucurie (când au dat de urma vânatului). 2 A clefăi.
chefnit sn [At: ODOBESCU, S. III, 88 / Pl: -uri l E: chefni] (D. câini) Lătrat.
chefos, -oasă a [At: ŞEZ. I, 147 / PI: -oşi, -oase / E: chef + -os] 1-2 (Mol) Chefliu (1-2). chefş sn vz cheşf chefşor sn vz chefuşor cheftea sfvz chiftea
chefui [At: CARAGIALE, T. 1,232 / Pzi: ~e.se şi (rar) chefui, 3 chefuie / E: chef + ui] 1 vi A petrece zgomotos (cu băutură, cu cântece şi lăutari).
2	vr (Rar) A se ameţi de băutură. chefuit1 sn [At: DA / PI: -uri / E: chefui] Chef (13). chefuit2, ~ă a [At: DA / Pl: -iţi, -e / E: chefui] 1 Cu chef. 2 Puţin ameţit de băutură Si: (pfm) afumat.
chefuleţ sn [At: DA / Pl: -e / E: chef + -uleţ] 1-2 (Şhp) Chef (13) (mic) Si: chefuşor (1-2). chefului v vz chefălui
chefuşor sn [At: SEVASTOS, N. 296 / V: ~fşor / E: chef + -uşor] 1-2 Chefuleţ (1-2).
chegar sn [At: H VIII, 283 /V: -iu /PI: -e /E: cheag + -ar] (îrg) Termen folosit de ciobani, nedefinit mai îndeaproape. chegariţă ş/'[At: CADE / Pl: -ţe / E: chegar + -iţă] (Reg) Chegărete. chegariu sn vz chegar
chegălău sn [At: DA ms / V: cheag~! Pl: -lae / E: cheag + -alău] (Reg) Butoi mic, înfundat, în care se păstrează cheagul.
cliegăreaţă sf[At: H XVIII, 34 / Pl: -reţe / E: chegar + -eaţă] (Reg) Chegărete.
chegărete sn [At: CADE / V: chegăreţ / Pl: -ete I E: cheag + -ărete] Vas de lemn în care se ţine cheagul Si: (reg) chegariţă, chegăreaţă. chegăreţ sn vz chegărete
chegărie sf [At: CONTEMPORANUL III, 837 / Pl: -ii / E: chegar + -ie] (Prt; nob) Persoană bătrână, zbârcită la faţă Si: căzătură, chegătoare sfvz închegătoore chegherniţă sfvz chegorniţă.
cheglă .s/[At: CV, 1950, nr 4, 37 / Pl: -le / E: net] (Reg) Cărămidă. cheglu sm [At: DA ms / Pl: -li / E: ger keget] (Tip) Mic instrument în turnătoria de litere, care dă lăţimea corpului de 6, 8, 10, 12 puncte. chegni v vz chefni chegornicer sn vz cheagornicer
chegorniţă ,v/‘[At: DAMfi, T. 69 / V: ceagon~, ceag~, ceg~, chegher~, chiag~, ciag-, / Pl: -ţe / E: cheag+ -orniţă] 1 (Reg) Vas în care se prepară şi se păstrează cheagul. 2 Vas în care se ţine zerul. 3 Putină de brad mai largă la gură decât la fund, în care se încheagă laptele Si: hârhânţă, budacă, închegătoare. 4 Bârbânţă mică pentru saramură. 5 Despărţitură a stânii unde se păstrează obiectele care servesc la prepararea brânzei. chegunuşărui sn vz chegunuşer
chegunuşer sn [At: CHEST. V 61/70 /V: (reg) ~şarui / Pl: -e l E: net] (Reg) Butoiaş mic de lemn, unde se ţine cheagul. cheh sms vz chehe
chehaia sf [At: (a. 1658) MAG. IST. II, 183/21 /V: ~ie,chih~,chihaie, chihaiu / P: che-ha-ia / Pl: -hai IE: tc kehaya, kyaya] (înv) 1 Intendent al vizirului sau al paşei, însărcinat cu inspecţia curţii sale. 2 Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană Si: capuchehaia. 3-4 Subofiţer (uneori) locotenent al căpitanului. 5-6 (Cu înţeles neprecizat, probabil) Funcţionar vamal sau şef de poştă. 7 Primar. 8-9 Vornic sau vătăşel al primăriei. 10 (Mol) Şef al pădurarilor. 11 (îc) (Capu)— -beiu sau —beg Locţiitor al Marelui vizir, însărcinat mai ales cu afacerile interne şi militare. 12 (îae) Comandant al general al oştii turceşti pornită împotriva revoluţionarilor din 1821. 13 (îc) —chiatib Secretar al ministrului de interne.
chehaialâc sn [At: VĂCĂRESCUL, IST. 273 / Pl: -uri / E: tc kehaialyk] (înv) 1-13 Funcţie de chehaia (1-13). 14-25 Rang de chehaia (1-13). chehaie sf vz chehaia chehăi v vz chihăi
chehe .s;/‘[At: H XVIII, 81 / V: cheh / E: mag keh(e)] (Trs; mgm) 1 (La cal) Tuse Cf tignqfes. 2 (La om) Astm.
482
CHELĂCĂI
cheheş, ~ă a [At: DA / Pl: -i, ~e l E: mg kehes] 1-2 (Reg; d. cal; în batjocură şi d. om) Care are chehe (1-2). chehlembar sn vz chihlimbar chehniţă sf vz pivniţă
chehos, -oasă a [At: DA / Pl: -oşi, -oase / E: chehe+ -o.v] (Reg; mgm; ini; d. cal) Bolnav de chehe. chehribar sn vz chihlimbar
chei1 sn [At: GHICA, S. 536 / V: cheu t E: fr quai] 1 Ţărm al unui râu (întărit cu zid de piatră sau apărat prin parapet), având scopul de a opri inundaţiile. 2 (Pex) Stradă de-a lungul unui râu (între ţărmurile râului şi case) Si: splai. 3 Ţărm al unui port unde se încarcă şi se descarcă mărfurile.
4	Platformă construită în lungul unei linii de cale ferată, la înălţimea pardoselei vagoanelor, pentru a uşura încărcarea şi descărcarea lor. chei2 sn vz cheie
cheiaj sn [At: DEX2 / Pl: -el E: chei + -ajl Staţionare la chei1 (3) a unei nave.
cheie .y/‘[At: HRONOGRAF (1650) ap. GCR / V: (înv) claie, ele-, (Mun) chie (P: chi-e), -iu / Pl: chei l E: ml clavis, -em] 1 Unealtă de fier (sau de lemn) care se introduce în gaura unei încuietori (broaşte sau lacăt) spre a întoarce mecanismul cu care se închide sau se deschide broasca sau lacătul. 2 (îs) Gaura sau (Mol) borta -ii Gaură prin care se introduce cheia
(1). 3 (Pfm; îe) A fi ~ de biserică A fi fără greşeală Cf uşă de biserică.
4	(îe) A întoarce ~ia A-şi schimba atitudinea. 5 (Pfm; îe) A da Mie pe mâna cuiva A-i încredinţa avutul. 6 (îs; după fr fausse-clef) -falsă (sau mincinoasă) Cheie (1) fabricată cu ajutorul unui tipar luat după broască sau ajustată pe forma broaştei. 7 (Fig) Element de bază, fundamental. 8 (Cu valoare atributivă) Principal. 9 (Fig) Cale de acces (la ceva) prin care se poate explica un lucru, înţelege o taină. 10 Secret sau formulă cu care se dezleagă ceva, prin care se explică ceva. 11 (La calcularea dobânzilor pe zile; îs) ~ de interese Divizor fix, număr obţinut prin împărţirea numărului fundamental 36000 cu procentul. 12 Traducere liniară. 13 Secret, sistem convenţional la cifrarea şi descifrarea corespondenţei (secrete). 14 (îe) A avea ~ia unei depeşe (sau scrisori) cifrate A cunoaşte sistemul convenţional care serveşte la descifrarea cuprinsului. 15-16 (Top) Vale care şerpuieşte între doi pereţi de stâncă şi care deschide trecerea într-o vale sau la şes între două ţări ori ţinuturi. 17 Strâmtoare. 18 (înv) Vamă. 19 Diferite instrumente sau piese asemănătoare ca formă sau ca întrebuinţare cu cheia (1). 20 (La plug) Fier mic aşezat deasupra grin-deiului, între verigă şi picior, care se mişcă cu uşurinţă la dreapta sau la stânga şi care se pune între dinţii pieptenului sau piciorului. 21 (La moară) Mic instrument (compus din trei cuie) legat de o sfoară, care, când se goleşte coşul, cade pe piatra de moară. 22 (La moară) Instrument care strânge şurubul cu care se reglează poziţia pietrei. 23 (La masa dulgherului) Cui al şurubului sau răsucitorul. 24 (La teasc) Mutercă. 25 Dinţar cu care se îndreaptă dinţii fierăstrăului. 26 (La năvodul pescarilor; determinat de „năvodului44) Cele două frânghii de care se leagă odgoanele care ţin aripile.
27	(Mec; determinat de „mecanică44 sau „fixă44, „pătrată44, „hexagonală44, „dublă44, „tubulară44) Unealtă de metal cu care se răsucesc şuruburile sau piuliţele. 28 (îs- franceză sau universală) Unealtă de fier (sau oţel) care printr-un dispozitiv cilindric (cu filet) se poate mări sau micşora după dimensiunile şurubului sau piuliţei pe care trebuie s-o apuce (şi s-o răsucească). 29 (La robinet) Parte a robinetului care se întoarce spre a-1 deschide sau a-1 închide. 30 (La ceas) Mic instrument cu care se întoarce resortul sau arătătoarele. 31 (Determinat de „de pian44, „de ţambal44, „de vioară44) Mic instrument (de metal sau de lemn) cu care se întind coardele pentru a le acorda. 32 (Tip) Instrument de fier cu care se întind coardele sau se strâng şuruburile. 33 (Determinat de „de conserve44) Instrument cu care se deschid cutiile de conserve. 34 Danteluţă sau broderie de mână, făcută cu croşeta sau cu acul, cu care se unesc două părţi la o îmbrăcăminte de pânză ţărănească (ie, cămaşă) sau la o rufă de casă (faţă de masă, pernă, ştergar) Si: cheiţă. 35 (în ghicitori; uneori în forma cheiu) Ghizduri ale fântânii. 36 (în construcţii) Lemn gros ce leagă stâlpii de şură la capetele de sus, peste care apoi se bat vânturile. 37 (După fr clefde voute', îs) ~
de boltă (sau de arc) Piatră din mijloc pe care se reazemă celelalte pietre ale unei boltituri. 38 (Fig; îas) Element de bază. 39 (Muz) Semn pus la începutul portativului şi care, după locul ce-1 fixează notelor de pe o linie oarecare a portativului, determină locul relativ al celorlalte note, în scara muzicală. 40 (în artele marţiale) Imobilizare (dureroasă), făcută mai ales pe articulaţii sau pe gât. 41-42 (D. locuinţe sau uzine etc.; îla; îlav) La ~ (Care este complet finisat, bun pentru a fi dat în folosinţă. 43 (îe) A ţine (ceva sau pe cineva) sub ~ A ţine ceva (sau pe cineva) încuiat. 44 (îe) ~a şi lacătul Totul. 45 (îae) începutul şi sfârşitul. 46 (Fig) Procedeu prin care se poate explica sau dezlega ceva Si: explicaţie, dezlegare. 47-48 (îs) Roman (sau povestire) cu - Roman (sau povestire) care înfăţişează, transparent, personaje sau fapte reale, de oarecare notorietate. 49 (îs) ~ cu cifru Sistem după care se înlocuiesc literele şi cifrele reale cu altele convenţionale. 50 (îs) Poziţie - Poziţie strategică, economică etc. de importanţă deosebită. 51 (îs) ~ de boltă (sau de arc) Bol ţar decorat situat în punctul cel mai înalt al unei bolţi sau al unui arc, având rolul de a încheia construcţia şi de a susţine celelalte bolţare. 52 (Fig) Element de bază care explică sau dezleagă o problemă Si: bază.
cheiersm [At: TEODORESCU,P. P. 521 /P: -iiE: cheie + -ier] (îvp; pbl) Lăcătuş.
cheieriţă sf [At: CADE, nr. 325 / Pl: -ţe / E: cheier + -iţă] (Rar) Femeie care ţine cheile. cheietoare .s/vz cheotoare
cheietorea sf [At: PĂSCULESCU, L. P. 115 / Pl: -ele l E: cheietoare + -ea] 1-2 (Şhp) Cheotoare (1) (mică). 3-4 (Şhp) Articulaţie (mică). cheietură ş/ŢAt: DA / Pl: -ri / E: încheia + -ură] (Pop) încheietură. cheilită sf [At: DEX2 / P: che-i- / Pl: -te l E: fr cheilite] Inflamaţie a buzelor apărută în eczeme, micoze, avitaminoze etc.
cheiloplastie .y/'[At: DEX2 / P: che-i- / Pl: -ii / E: fr cheiloplastie] (Med) Reconstituire a buzei prin intervenţie chirurgicală. cheiotoare sf vz cheotoare
cheiromegalie sf [At: DEX2 / V: chiro- l P: che-i- l Pl: -ii / E: fr cheiromegalie] (Med) Hipertrofie a mâinii.
cheiropter sn [At: DEX2 / P: che-i- / Pl: -e l E: fr cheiroptere] 1 (Lpl) Ordin de mamifere cu aripi membranoase. 2 Animal din ordinul cheiropterelor (1).
cheişoară sf [At: DA / P: che-i-şoa- / Pl: -re / E: cheie + -işoară] 1-2 (Şhp) Cheie (1) (mică) Si: cheiţă (1-2), cheuţă (1-2). cheitoare sfvz cheotoare
cheiţă .s/[At: ANON. CAR. / V: (înv) ele- / P: che-i-ţă / E: cheie + -iţă] 1-2 Cheişoară (1-2). 3 Cheotoare. 4 Dantelă făcută cu acul sau croşeta, care uneşte două bucăţi de pânză. 5 (Pgn) Dantelă. 6 Găurele la cămăşi.
7	(Pop) Cusătură îngustă, de obicei colorată, care se face cu acul, ca garnitură, pe un tiv. 8 Mică întări tură care se face cu acul la capătul unei spintecături, a unei butoniere ca să întărească pânza Si: clin,pavă. cheiuţă .s/[At: DICŢ. / Pl: -ţe / E: cheie + -uţă] 1-2 Cheiţă (1-2) chel1, -eală [At: MUMULEANU, ap. GCR II 246/34 / V: chiel, chială l Pl: -i, -ele l E: tc ket] 1-2 smf, a (Persoană) fără păr pe cap Si: pleşuv, chelos. 3 a (îc) Grâu— Specie de grâu de toamnă. 4 a (D. un munte, deal, etc.) Fără vegetaţie Si: gol,pleş.
chel2 sm [At: PANŢU, PL.2 / V: (Trs) chill Pl: chei / E: ger Kohl] (Bot; reg) Varză-creaţă.
chelar1 sm [At: SIMION DASC. I, LET., ap. 277 / V: (îrg) -riu / S: chie-1 Pl: -i / E: vsl KSAAph] 1 Slujbaş care, la o casă mare, are asupra sa cheile casei, mai ales ale cămării şi ale pivniţei Si: cămăraş. 2 (Spc) Călugăr care se îngrijeşte într-o mănăstire de aprovizionare. 3 (Pex) Intendent. 4 Clucer. chelar2 sn vz chiler
chelarabă sf [At: BOCEANU, GL. / Pl: -be t E: cf chelerabă] (Bot; reg) Gulie.
chelargi-başa sm [At: CONDICA (1693), ap. ŞIO / E: tc kilergibasy] (înv) Mare chelar al Vizirului sau al Hanului. chelâcăi v vz chelălăi
483
CHELĂLĂI
chelăldi vi [At: BIBLIA (1688), 47 / V: schechi~,chiol~,~lăcăi, sche-, schi-, schelălui, schilăi, schiol—, (reg) cherlâi, chie- i Pzi: —iese şi -'lai / E: fo cf (s)cheună, chiloman] 1 (D. cîini sau d. vulpe, spc d. copoi sau d. căţei) A scoate sunete plângătoare, ascuţite şi dese (de durere sau, mai rar, de bucurie sau când găsesc vânat). 2 (Pan; d. copii) A plânge continuu Si: a scânci, a zmâreăi. 3 (îf schelălăi) A geme.
chelălăidlă sf [At: GALACTION, O. i 303 / V: sche-, schi- / Pl: -ieli / E: chelălăi+ -eală] Chelălăitură. chelălăire .y/’[At: At: DICŢ. / Pl: -ri / E: chelălăi] Chelălăitură. chelălăit1 sn [At: ODOBESCU, S. III, 134 / V: sche-, schiol- / Pl: -uri / E: chelălăi] Chelălăitură.
chelălăit2, -ă a [At: ODOBESCU, S. III, 41 / V: sche~ / Pl:	/
E: chelălăi] 1 (D. lătrături) Plângător. 2 (Fig; d. vorbire) Care seamănă cu o chelălăitură.
chelălăitură sf [At: CANTEMIR, IST. 236 / V: schil-, scherl- / Pl: -ri f E: chelălăi + -itură] Lătrătură jalnică, plângătoare.
chelălău [At: ANON. CAR. / V: sche-, schil- l Pl: -ai / E: chelălăi]
1	i Cuvânt care imită chelălăitul câinilor. 2 sm Chelălăitură (1).
chelăre a sf [At: DAMfi, T. 186 / V: -rel sm / E: ns cf ochelărel] (Bot; reg) Ocheîăriţă (Biscutella laevigata).
chelăreasa ş/ŢAt: GALACTION, O. I 68 / V: (prin contaminare cu chelnăr) -Ină- / Pl: -ese / E: chelar + -easă] (înv) 1-3 Soţie a chelarului (1,3-4) Si: chelăriţă (1-3). 4-6 Femeie care face slujba de chelar. chelărel sm vz chelărea
chelăne sf [At: DICŢ. / Pl: -ii / E: chelar+ -ie] (înv) Funcţia chelarului. chelăriţă sf [At: PĂSCULESCU, L. P. 54 / Pl: -te / E: chelar+ -iţă] (înv) 1-6 Chelăreasa (1-6). 7 Chelneriţă. cheUu sms [At: V. HANEŞ, Ţ. O. 113 / E: mg kelo] Pricopseală. chelbăcuri snp [At: CHEST. II, 230/250 / E: net] (Reg) Bucăţi de lemn prinse pe căpriori. chelban sm [At: TDRG / Pl: -i I E: chelbe + -an] (Mol) Chelbos (1). chelbaş, -ă a [At: MILLO / Pl: -i, -e / E: tc kel + ba$] 1-2 Care are chelbe (1-2). 3 (D. oameni şi animale) Chel. 4 (D. păsări) Fără pene Si: golaş.
chelbăşi vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~.ye.vc / E: chelbaş cf chelbosi] (Reg) A chelbosi.
chelbăşie sf [At: COSTINESCU / Pl: -ii / E: chelbaş* -ie] (Reg) Chelboşie.
chelbăşitură sf [At: CHEST. IV, 98/592 / Pl: -ri / E: chelbăşi+ -(itjură] (Reg) Loc lipsit de arbori, într-o pădure mare.
chelbe sf [At: COSTINESCU / E: ns pbl chelbaş] (Reg) 1 Boală contagioasă a pielii capului, manifestată prin apariţia de coji, care supurează şi fac să cadă părul. 2 Bube provocate de lipsa de igienă. 3 (Pgn) Chelie. chelbează sf [At: H V, 19 / Pl: -beze / E: cf gălbează] (Reg) Gălbează. chelberiş sn [At: DA / Pl: -uri / E: net] (Reg) 1 Loc gol, lipsit de vegetaţie. 2 Muchie golaşă.
chelbos, -oasă [At: NEGRUZZI, S. 1,249 / Pl: -oşi, -oase / E: chelbe+ -os] 1-2 smf, a (Persoană) plin(ă) de chelbe (2). 3 a Chel.
chelboşi [At: ALECSANDRI, T. 1541 / Pzi: ~$esc / E: chelbos cf chelbosi] 1-2 vir A deveni chel. 3 vi A căpăta chelbe. 4 vr (D. animale) A-şi pierde părul, penele. 5 vi (Fig; îe) Doar n-am ~t Doar n-am înnebunit.
chelboşie sf[At: COSTINESCU / Pl: -ii / E: chelbosi -ie] 1 Stare a celui chelbos (3). 2 Chelie.
chelcea sf [At: I. CR. III, 151 / Pl: -cele! E: ns cf chelculiţă] (Pbl) Plantă nedefinită mai îndeaproape.
chelcheu sn [At: CHEST. II, 435/320 / Pl: -eie / E: net] (Reg) Podul casei. chelcig sn vz chelşug chelciug sn vz chelşug
chelculiţă ş/ŢAt: H XIV, 396 / Pl: -ţe / E: net] (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape. cheldesi v vz chindesi
chelefsi vt [At: LET. III, 320/32 / V: -levsi / Pzi: -sesc / E: ngr^ijetepoi] (înv; în biserici) 1 A transmite un dar bisericesc ori o slujbă bisericească,
prin gestul ritual de punere a mâinilor pe capul unei persoane. 2 A confirma hirotonisirea unui episcop. chelemec sm [At: DA ms / Pl: -eci / E: net] (Reg) Chefliu (3). chelemeci vi [At: DA ms / Pzi: -cesc / E: chelemec] (Reg) 1 A petrece prin bodegi. 2 A se ţine de băutură. 3 A se ocupa cu diferite distracţii.
chelemet sn [At: GORJAN, H. IV, 173/29 / V: chili-, chilimăt, (Buc) cilimăt / Pl: -uri / E: tc kelimet] (Reg) 1 Relaţie. 2 Prietenie. 3 Afacere.
4	(îe) A face ~ cu cineva A sta de vorbă. 5 (îae) A-şi face de lucru cu cineva. 6 (îae) A se întovărăşi cu cineva la arat.
chelemetui vi [At: I. CR. IV, 305 / Pzi: -esc / E: chelemet] (Reg) 1 A sta de vorbă cu cineva.
chelen sn [At: DEX2 / Pl: net / E: fr kelene] (înv) Anestezic local pe bază de clorură de etil. chelepir sn vz chilipir cheler sn vz chiler
chelerabă j/[At: LIUBA - IANA, M. 102 / Pl: -be / E: ns cf chelarabă] (Bot; Ban) Calarabă. cheleriu sn vz chiler chelermin sms vz chilermin
cheleş, -eaşă smf, a [At: GORJAN, H. III, 26 / A: cheleş / Pl: -i, -e / E: tc kele$] 1-3 Chelbos (1-3).
cheleteu sn [At: CHEST. II, 298/31 / Pl: -eie şi -ri / E: net] (Reg; pbl)
1	Dulap. 2 Cămară.
cheleu sm [At: DOSOFTEI, V. S. 80 / Pl: -ei / E: gr x&i] (Iht; grî) Ţipar. chelevşi v vz chelefsi chelfăna v vz chelfăni
chelfănată sf [At: TDRG / Pl: -te / E: chelfănă] (Formaţie personală; rar pentru rimă) Bătaie.
chelfăneală sf [At: CREANGĂ, GL. / V: chef- / Pl: -eli / E: chelfăni + -eală] (Pfm) Bătaie zdravănă.
chelfăni vt [At: ALECSANDRI, T. 1591 / V: -nui / Pzi: -nesc şi -ăn, -nez / E: net] (Pfm) A bate zdravăn. chelfănui v vz chelfăni
chelfarie ş/ŢAt: DA / V: ~iu sm I Pl: -ii / E: net] (îvr) Târfă. chelfariu sm vz chelfarie
cheli [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: -lese / E: chel] 1-2 vti A rămâne sau a face să rămână fără păr Si: a pleşuvi. 3 vt (Fig) A goli.
chelicer sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr chelicere] Fiecare din cele două apendice ale arahnidelor cu care prind prada.
chelicerat, -ă [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: fr chelicerates] 1 a De chelicere. 2 sn (Lpl) Subîncrengătură de artropode care au chelicere. 3 sn Animal din subîncrengătură chelicerelor (2).
chelie1 sf [At: PISCUPESCU, O. 312/18 / V: (înv) chi~ l Pl: -ii / E: chel + -ie] 1 Căderea părului de pe capul omului. 2 Boală care pricinuieşte căderea părului. 3 (îe) ~ fără bube Peladă. 4 Chel (1). 5 Parte fără păr a capului. 6 (Pfm; îe) A freca ~ia cuiva A bate zdravăn pe cineva. 7 (Pfm; îe) A (i) se urca pe ~ (cuiva) A necăji pe cineva. 8 (îae) A se enerva. 9 (Pfm; îe) A(-i) veni pe ~ A i se năzări. chelie2 sf vz chilie chelimbar sn vz chilimbar chelipir sn vz chilipir
chelire sf [At: PISCUPESCU, O. / Pl: -ri / E: cheli] Pleşuvire. chelit1 sn [At: DA / E: cheli] Chelire (1).
chelit2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: fr cheli] 1 (D. persoane) Rămas tară păr. 2 (Fig) Golit.
chelnă1 şf[At: (a. 1806) URICARIUL X, 214/24/V: (Reg) cel-, chil-/ Pl: -ne / E: pn kielnia] 1 (Mol) Parte a căruţei. 2 Lădiţă pe care sade cel care mână caii, şi în care se păstrează diferite obiecte mici, merinde.
3	(Pex) Chichiţa trăsurii, de sub capra vizitiului. 4 (Pan) Partea dinainte sau mai ales dinapoi adăugată la coşul căruţei. 5 (Trs; pan) Parte a şurii în care se pune fân sau secară neîmblătită. 6 (Trs) Ferdela şurii.
484
CHEMARE
7	Despărţitură într-un lădoi de bucate. 8 (înv) Despărţitură într-un portofel.
chelnă2 .s/vz pielm chelnăr sm vz chelner chelnăreasă sf vz chelăreasă chelnăriţă s f vz chelneriţă
chelner sm [At: CHIRIŢESCU, ap. DA / V: -năr f Pl: -i / E: ger kellner] Persoană care serveşte într-o cafenea sau într-un restaurant Si: băiat, ospătar.
chelneriţă sf[At: TDRG / V: -năr- / A şi: -iţă / PI: ~re / E: chelner + -iţă] 1 Fată sau femeie care serveşte într-o cafenea sau într-un restaurant Si: ospătăriţă. 2 (înv) Femeie care face curăţenie în hoteluri.
cheloidsn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr cheloide] Tumoare a pielii, cu aspect fibros alungit, apărută de obicei pe locul unei cicatrice. cheloloiman sn vz chiloman
cheloman sm [At: DEX2 / Pl: ~ieni / E: fr chelonien] 1 (Lpl) Ordin de reptile al căror corp este inclus într-o carapace osoasă, din care face parte broasca ţestoasă. 2 Reptilă din ordinul chelonienilor (1). chelşig sn vz chelşug
chelşug sn [At: PALIA (1582) / V: -şig, -ciwg, chilciug. -cig, chit-, chie- ! Pl: ~uri / E: mg koltseg] (Reg) 1 Cheltuială. 2 (îvp) Bani de cheltuială. 3 Bani meniţi pentru acoperirea celor necesare. 4 (îe) A avea bani (sau parale) la ~ A avea bani de cheltuială. 5 Daruri (în natură). 6 Alimente. 7 Sumă. 8 (înv) Belşug. 9 (Pex) Lucruri mărunte Si: nimicuri.
chelşugel sn [At: (a. 1620) IORGA, D. B. I 36 / Pl: (Mol) -e / E: chelşug+ -el] 1-2 (înv; şhp) Chelşug (1) (mic).
chelşugui vt [At. BIBLIA (1688), 137/2 / Pzi: -gesc / E: chelşug + ~(u)i]
1	A cheltui . 2 (înv; nob) A da cuiva daruri (în natură). cheltăidlă s/vz cheltuială
cheltăr1 .sn [At: VICIU, GL. / Pl:	/ E: net] (Reg) Măcelărie.
cheltăr2 sn [At: ŢARA OLT., III, 36, ap. DA / Pl: ~e / E: ger kelter] (Trs; gms) Teasc.
cheltări vt [At: ŢARA OLT., III, 36, ap. DA / Pzi: ~re.se / E: cheltăr2 + -i] (Trs; gms) A stoarce (strugurii) în teasc.
chelteu sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: -eie; (reg) -eauă / E: mg kolto] (Trs) 1 Coş împletit din paie, din nuiele etc. 2 Obiect în formă de coş pentru pescuit.
cheltic sm [At: I. CR. VI, 217 / Pl: net / E: ns cf mg koltek] (Reg; îe) A aduce la ~ A se înţelege.
cheltui [At: COD. VOR. 30/14 / V: (înv) chiel-, chil- / Pzi: -iese şi (Trs) -ui / E: mg kolteni] 1 vr A se risipi. 2-3 vt A da bani pentru a procura ceva sau spre a atinge un scop. 4 vt A cumpăra. 5 vr A suporta sumele de bani cerute de ceva. 6 vt A-şi întrebuinţa banii sau averea spre a ajuta pe cineva. 7 vt (Pex) A da bani nechibzuit Si: a irosi, a prăpădi, a risipi.
8	vt (Cu complementele mâncare, băutură) A consuma. 9 vt (Trs; înv) A vinde. 10 (îrg; irn) A mărita. 11-12 vtr A se face sau a avea cheltuieli (mari) cu ceva. 13 vr A se întrebuinţa bani mulţi spre a ajunge ceva. 14 vs (înv) A se întreţine. 15 vt A consuma energie spre a ajunge la ceva. 16 vt A întrebuinţa timpul spre a ajunge la ceva. 17 vt A petrece (timpul, viaţa) cu ceva (sau cu cineva). 18 vr (D. bunuri materiale sau morale) A întrebuinţa. 19 vr (D. oameni) A se consuma fizic şi intelectual.
cheltuială sf [At: PALIA (1582), ap. GCR I 38/2 / V: (înv) -tăia-, chil-/ Pl: -ieli şi (înv) -iele / E: cheltui+ -eală] 1 Cheltuire (1). 2-3 (Pex; ccr) Bani necesari pentru a procura ceva sau pentru a ajunge la un scop. 4-5 (Pex; ccr) Bani cheltuiţi sau de cheltuit. 6-7 (îlav; îla) Cu ^ (în mod) costisitor. 8 (îs) Bani de ~ Bani pentru cumpărături (mărunte). 9 (Fig, gmţ; îe) A da cuiva de ~ A bate zdravăn pe cineva. 10 (Pfm; îe) A da pe cineva de ~ A face pe cineva să cheltuiască mult. 11 (îal) A-i produce
o	pagubă. 12 (Pex) Bani întrebuinţaţi nechibzuit spre procurarea unor lucruri de prisos Si: risipă. 13 (Lpl; pfm; îe) A se pune pe Meii A cheltui mai mult ca de obicei. 14 (îe) A băga pe cineva la (sau, iuz în) - A-l face să cheltuiască (bani mulţi). 15 (înv) Impozit. 16 (Fig) întrebuinţare de timp, de muncă, energie etc. pentru satisfacerea unor nevoi, a unor
obligaţii etc. 17 Risipă. 18 (Pex; lpl; rar) Lucruri cumpărate pentru ceva Si: cumpărături. 19 (Lpl) Lucruri de mâncare Si: merinde, alimente. 20 (Spc) Rubrică (într-un registru de contabilitate) unde se trec sumele cheltuite. 21 Garnitura (şi căptuşeala) unei haine. 22 (Trs; nob) Floarea fainii. 23 (La plutărit) Capătul trunchiului care serveşte de legătură şi care se calculează la cubaj. 24 (îs) -ieli de judecată Sumă de bani pe care este obligat să o plătească, pe baza unei hotărâri judecătoreşti, partea care a pierdut un proces părţii care a câştigat procesul. 25 Cu (sau pe) ~la cuiva Cu mijloace băneşti oferite de altcineva.
cheltuielnic, -ă a [At: GOLESCU, î. 31 / Pl: -ici, -ice / E: cheltui + -elnic] (Rar) Căruia îi place să cheltuiască (7) Si: risipitor.
cheltuios, -oasă a [At: MARCOVICI, D. 231/22 / Pl: -oşi, -oase / E: cheltui+ -<7.v] (înv) Care se face cu cheltuială Si: costisitor.
cheltuire sf[ At: (a. 1813) ap. DA / Pl: -ri / E: cheltui] 1 Folosire, întrebuinţare de bani. 2 (Fig) Consumare Cf cheltui. 3 Vindere, desfacere (a unei mărfi). cheltuit1 sn [At: DA / E: cheltui] Cheltuire (1). cheltuit2, -ă a [At: CANTEMIR, ap. TDRG / Pl: -iţi, -e / E: cheltui]
1	(D. bani; fig, d. puteri, timp) întrebuinţat pentru ceva. 2 (Prt) Irosit. 3 (Cu sens activ; d. oameni) Care are cheltuieli. 4 Supărat din cauza cheltuielilor.
cheltuitor, -oare a [At: COD. CALIMAH, ap. TDRG / Pl: -i, -oare / E: cheltui+ -tor] 1-2 (înv) Care (se) consumă. 3 Care cheltuieşte Si: risipitor, mând-spartă. 4 (înv) Casier.
chema [At: COD. VOR. 57/5 /V: (înv) ele-, (înv) chiema f Pzi: chem / E: ml clamo, -are] 1-2 vi A striga (tare). 3 vi A da alarma (strigând după ajutor). 4 vt A invita pe cineva să vină, pronunţându-i cu glas tare numele. 5 vr A spune cuiva pe nume Si: a tutui. 6 vi (Spc; în limba veche, câteodată urmat de pp către) A ruga pe cineva să vină într-ajutor. 7-8 A invoca sau a implora ajutorul cuiva. 9 vi (Jur; construit cu acuzativul fără pp) A face apel la instanţa competentă Si: a alerga. 10-11 vi (Pex) A invita pe (sau prin) cineva să vină sau să aducă. 12 vr A invita pe cineva (la masă, la o petrecere, la un ospăţ, la nuntă). 13 vt (Pex) A invita mai multe persoane, o mulţime la o adunare Si: a convoca. 14 vt (înv) A ~ Camerele A convoca parlamentul. 15 vr (îe) A ~ sub drapel (sau sub arme) A da ordin de prezentare la armată. 16 vt (Spc; înv; uneori complinit de faţă) A invita pe cineva să se prezinte la judecată Si: a cita, (înv) a soroci. 17 vt (Pan) A-i face cuiva semn să vină. 18 vt A distinge
0	persoană (sau un lucru) printr-un cuvânt care îl desemnează individual Si: a numi. 19 vr A numi pe cineva cu un calificativ. 20 vt A numi pe cineva într-o slujbă. 21 vr A da cuiva o însărcinare. 22 A desemna pe cineva să facă un lucru. 23 vt (înv; îe) A ~ în leafă A angaja cu leafa (soldaţi mercenari). 24 vt (Fig) A îndemna pe cineva să apuce pe o cale. 25 vr (Asr) A-şi lua numele Si: a se numi. 26 vr (îrg) A se zice. 27 vr A simboliza. 28-29 vrr A (se) considera. 30 vr A se atribui cuiva ceva.
31	vr A fi al cuiva. 32 vr (Fam; îe) Cum se cheamă sau s-ar chema Cum s-ar zice. 33 vr (Fam; îe) Se ~ vorba că... Se zice că... 34 vr A îndemna (în mod oficial) pe cineva să participe Ia o acţiune, Ia un fapt Si: a solicita, a apela (la)... 35 vt (Poetic) A evoca. 36 vt A ordona cuiva să se prezinte într-un loc. 37 vt (îe) A ~ la ordine A soma să respecte anumite reguli de disciplină, linişte etc.
cheman sn [At: CADE / Pl: -uri / E: tc kemari] (Muz; înv) Vioară cu şase sau mai multe coarde, întinse peste alte coarde de sârmă. chemare sf [At: PSALT. 13/1 /V: (pop) chie- / Pl: -mări / E: chema]
1	Strigare. 2-3 Rostire, strigare a numelui cuiva cu scopul de a-1 face atent, de a-1 face să vină. 4 Invocare. 5 Invitare. 6 Invitare făcută printr-un semn, un gest, un semnal. 7 Convocare (cu caracter oficial) la o întrunire, o manifestare publică, în faţa unei instanţe judecătoreşti sau a unei autorităţi de stat. 8 Citaţie. 9 (în vechea organizare a învăţământului superior; îs) ~ la catedră Procedură de a numi pe cineva într-un post de profesor (sau conferenţiar) fără a-1 pune să dea un examen special. 10 (îvr) Denumire.
11	(Fig) Vocaţie. 12 Misiune. 13 Proclamaţie.
485
CHEMAT1
chemat1 sn [At: ŞINCAI, HR. 137/21/ Pl: -uri /E: chema] 1 Chemare
(2). 2 Strigare (în ajutor).
chemat2, a [At: COD. VOR., ap. DA / Pl: -aţi, -e / E: chema] 1 Invitat. 2 Destinat. 3 (te) A fi~ de Dumnezeu A fi pe moarte. chemai v vz chimăi
chemător, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. 3 / V: (pop) c/we~ / Pl:
/ E: chema+ -(â)tor] 1 a Care cheamă. 2 « (Fig) îmbietor. 3 sm (Pop) Tânăr care invită la nuntă din partea mirelui sau miresei Si: druşcă, vătăşiţă, vornicel, vorniciţă. 4 (Reg) sf Nevastă tânără. 5 sf (înv; grm) Vocativ.
chemâtură şf [At: ANON. CAR. / V: (pop) chie~ / Pl: -uri / E: chema+ -tură] (înv) Chemat (1). chembric s vz chembrică.
chembrică ,v/[At: FILIMON,C. II,601 / V: chim~,~ic /E: eg cambric, ger Cambric] Stofă de bumbac sau pânză vopsită şi lustruită (cu care se îmbracă cosciugul). cliemelavhă sf vz camilafcă chemeşă sf vz cămaşă chemeşe sfvz cămaşă chemeşuţă sfvz cămăşuţă
chemetin, ~ă a [At: LB / A: net / Pl: -i, -e / E: net] (îrg) Bărbat harnic. cheniie sfvz chimie
chimigrafie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr chemigrafie] Tehnică a gravării clişeelor tipografice pe cale chimică Si: chemitipie. chemimog sn vz chimimog
chemift defer s [At: DEX2 / Pl: şmen do fer / E: fr chemin de fer] Joc de noroc asemănător cu bacaraua. chemitipie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr chemitypie] (Pgr) Chemigrafie. chemrii v vz chefni
chemoluminescenţă sfvz chimiluminiscenţă chemorezistenţă .y/'[At: DEX2 / Pl: -ţe / E: ger Chemoresistenz] (Med) Chimiorezistenţă.
chemosinteză sf [At: DEX2 / Pl: -ze / E: ger Chemosynthese] Fenomen prin care organismele vii folosesc, în sintezele organice, energia chimică rezultată prin oxidarea unor substanţe minerale Si: chimiosintezd.
chemosorbţie sf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr chemosorption] Fixare a unei substanţe pe suprafaţa unui corp în urma unei combinaţii chimice între substanţă şi corpul respectiv.
chemotactism sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: ger Chemotaktismus] (Big) Deplasare a unui organism liber spre un excitant de natură chimică Si: chemotaxie, chimiotacism, chimiotaxie.
chemotaxie sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: ger Chemotaxis] (Big) Chemotactism.
chemoterapie sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: ger Chemotherapie] Tratare a unor boli cu ajutorul anumitor substanţe chimice care distrug microbii ori celulele bolnave sau împiedică dezvoltarea lor.
chematropism sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: ger Chematropismus] (Big) Chimiotropism.
chemului vi [At: (a. 1690) IORGA, S. D. XII, 234 AV: chinta / Pzi: -esc şi chemului AE: mg kemelni, kemlelni] (Mgm; înv) 1 A socoti. 2 A ţine seama. 3 A cerceta. 4 A observa.
chemuluire ş/[At: KLEIN, D. 114 / V: chim~ f P: ~mu-lu-i-re / Pl: -ri ! E: chemului] (Mgm; înv) I Chibzuire. 2 Socotire. 3 Păstrare. 4 Cruţare. 5 Economie.
chen sn [At: POLIZU / Pl: ~uri / E: net] 1 Margine. 2 Bordură. 3 Tiv.
4	Chenar. 5 (îs) ~ de fir Tresă.
chenaf sm [At: DEX2 / Pl: ~/ / E: net] Plantă erbacee cu flori galbene, din tulpina căreia se extrag fibre textile (Hibiscus cunnabinus).
chenar sn [At: DUMITRACHE, 54 / V: chin~, (Ban) cin~, chie~ / Pl: -e, ~uri / E: tc kenar] 1 (înv) Margine (de sat sau de oraş). 2 Margine (lucrată, desenată, sculptată etc.) pe care o are de jur-împrejur un obiect şi care serveşte ca ornament. 3 (Spc) Broderia cusută pe marginea unei stofe. 4 Tivitură de o culoare deosebită Si: bordură. 5 Bordura simplă
sau înflorită ce se face în jurul unei pagini. 6 Crestătura de pe marginea unei monede. 7 (în ziare sau periodice) Spaţiu rezervat articolelor de importanţă deosebită şi înconjurat cu linii mai groase. 8 (îc) Mil-bălţii (sau bălţilor) Mică plantă acvatică, care se dezvoltă sub apă şi înfloreşte după ce s-a retras apa, crescând pe malurile bălţilor şi ale ostroavelor Dunării. 9 (Aht) Sculpturi (în piatră), care încadrează ferestrele sau uşile unei clădiri. 10 (Nob) Ramă, cadru (la uşă, geamuri). 11 (Nob) Pervaz.
chenăraş sn [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr 120,415 / Pl: ~e / E: chenar+ -a.v] 1-2 Chenar (2) (mic). 3 Spaţiu rezervat, în unele ziare, unor articole literare.
chenărui vt [At: DA / V: chin~ / Pzi: -esc / E: chenar + -ui] (Rar) A împrejmui cu un chenar (2).
chenăruire .s/[At: MDA ms / Pl: -ri / E: chenărui] (Nob) împrejmuire cu chenar (2) Si: chenăruitK chenăruit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri f E: chenărui] (Nob) Chenăruire.
chenăruit2, ~ă a [At: DELAVRANCEA, S. 46 / V: chin~ / Pl: -iţi, ~e / E: chenărui] împrejmuit cu chenar. chencării vi [At: H XII, 139 / Pzi: -nesc / E: fo] (Reg; d. lupi) A urla. chendelă sf [At: (a. 1784) IORGA, S. D. XIII, 15 / V:	/	PI: -le
/ E: cf ger kindbett] (Reg) Lăuză. chendeli vi [At: DA / Pzi: ~lese / E: chendelă+ -i] (Reg) A deveni lăuză. chendelie sf [At: DA / Pl: ~i/ / E: chendelă+ -ie] (Reg) Lăuzie. chendcu sn vz chindeu chzndilă sf, a vz chendelă chcndru sn vz centru
chemaf sn [At: GORJAN, ap. DA / PI: -uri f E: tc kehef] (Trî) Privată. cheneafaş sn vz canavaţă chenez sm vz cneaz chenonic sn vz chinonic
chenopodiacee sf [At: DEX2 / Pl: ~ / E: fr chenopodiacees] 1 (Lpl) Familie de plante cu flori mici, verzui, dispuse în inflorescenţe dese. 2 Plantă din familia chenopodiacee (1). chentavru sm vz centaur
chenteş sm [At: PAŞCA, GL. 16 / Pl: -i / E: net] (Trs; înv) Voluntar în armata de eliberare a lui Kossuth, în 1848. chentrdl, ~a a vz central chentru sn vz centru chentxkş sn vz contăş chmţeş sn vz chintuş chenui v vz chinui
chenzinal, -ă a [At: DA ms / Pl: -i, -e / E: chenzină + -al] (D. plata unei sume de bani) Care se face o data la două săptămâni.
chenzină .s/[At: DUNĂREANU, CH. 92 / Pl: -ne / E: fr quinzaine] 1 Leafa pe 15 zile. 2 Perioadă de timp care trece de la o chenzină (1) la alta.
clieof i [At: DR. IV, 885 / E: fo] Cuvânt care imită strigătul copoilor.
cheofni v vz chefni
cheodie afvz chel1
cheoni v vz chefni
cheopeng sn vz chepeng
cheotoare [At: BIBLIA (1688), 57 / V: cet-' cheu-, chio~, chiu~, (reg) chept~, chiptoare, chet~, cheiet~, chei~, chie-, cheio- / P: che-o-, (reg) cheo- / PI: -ori / E: ml clautoria] 1 a (înv; îs) Piatră - Piatră de hotar.
2	ş/'Crestătură făcută într-o bucată de lemn, în care se îmbină altă bucată Si: cheoturd, cuib, încheietoare, încheietură, muşcătură, prescură. 3 sf Capetele bârnelor, ieşite în afară la cele patru colţuri ale casei, care de obicei nu se văruiesc. 4-5 sf (Pex) Colţ de casă sau de stâncă din bârne, fără stâlpi. 6 .s/(Reg) Colţ de gard. 7 ş/Locul unde se întâlnesc două plase de garduri. 8 sf Locul unde se unesc căpriorii unei case. 9 sf (Urmat de ,,gurii“) Colţul gurii. 10 .s/Cele două băieri cu care se încheie cămaşa ţărănească. 11 .v/'(Reg) Găitan în care se încheie nasturele de la gura sumanului. 12 .s/Legătură. 13 sfCaură de pe marginea unei haine, prin care se trece un nasture Si: butonieră. 14 .s/Legătură de piele cu care se încheie
486
CHERECHE
tablele unei cărţi Si: cataramă. 15 sf( La coasă) Legătura cu care se prinde cârligul de coasă. 16 sf (La hamurile de Ia cal) Cureaua care, răsucită după hulubă, leagă cercul. 17 sf (Lpl) Cele două aţe sau cureluşe de legat jugul. 18 sf (Pes; lpl) Ochetele care servesc pentru a prinde cu ele plasa de cele patru capete ale arcurilor. 19 .v/'(Pes) Laţul din capătul analei. 20 i/(Pes; lpl) Ochiurile cu care se prind perimetele. 21 sf(\f chiutoare) Povarnă în care se fierb prunele pentru prepararea rachiului.
cheotorătură sf [At: DA ms / Pl: -ri / E: încheotora + -(ă)tură] (Reg) Limba cioplită, mai groasă în afară decât înăuntru, la capătul unei bârne, care facilitează încheierea cu altă bârmă.
cheoţură şf [At: DA ms / P: che-o- / Pl: -ri / E: ns cf cheotoare] Cheotoare (2).
chepă sf [Ai: DICŢ., ap. DA / Pl: -pe / E: it cheppia] (Iht) Scrumbie de Dunăre (Ciupea alosa).
chepcea7 sf [At: ŞIO / V: chip- I Pl: -cele / E: tc kepce] (Reg) 1 Lingură mare găurită, cu care se ia spuma. 2 Lingură cu care se amestecă în metale topite.
chepce a2 sf [At: DDRF / Pl: -cele / E: net] (Sst) Covor de pâslă. chepcel sn [At: (a. 1691) MĂRGĂRITARE, ap. CCR 200 / V: chip-/ Pl: -e / E: ns cf căpcea, chepcea] 1 (Reg) Cauc. 2 (Pes) Instrument de pescuit, în forma unei linguri foarte mari, învelite în plasă. chepeneag sn vz căpeneag
chepenel sn [At: IRINEU, S. B. 16 / Pl: -e / E: chepeneag] (Reg) 1 Manta. 2 Căpeneag mic.
chepeng sn [At: COSTINESCU / V: chi-, chio-, -ghiu, -ent / Pl: -uri / E: tc kepenk] 1 Uşă de pivniţă, aşezată la nivelul podelei cu care se închide intrarea într-o pivniţă, într-o magazie de navă. 2 (Rar) Oblon. 3 (îlav) în ~Care se poate ridica şi coborî vertical. 4 (Reg) Zăvor. chepenghiu sn vz chepeng chepent sn vz chepeng
chepiu, -ie a [At: BUL. FIL. IV, 115 / A: net / PI: -ii / E: chipeş] (Arg; înv) Chipeş. cheptoâre sfvz cheotoare cher av vz chiar
chera sfa [At: NEGRUZZI, S. IV, 526 / V: -ama, -amo, chiramo (cu pl. -mele) / E: gr xepcf, cf chir, cheraţiţă] (Grc; totdeauna urmat de un nume propriu; iuz; mai ales în epoca fanariotă) 1 Cocoană. 2 (îf chiramo) Doamna mea.
cherache .v/‘[At: URICARIUL, ap. LET. II, 176 / V: (înv) -rec-, chir-/ Pl: ele / E: tc kerake] (Trî) Mantie de gală împodobită cu fir. cheram, -ă a [At: C V, 1950, nr 4,42 / Pl: -i, -e l E: net] (Reg) Căniu. cheranvd sfvz chera cheramo sfvz chera
cherapleş sm [At: NEGRUZZI, S. II, 43 / PI: -i / E: mg * kereplos] (Mol) Prostănac. cherat- vz cer1-
cheratinâ sf [At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr keratine] Proteină care intră în structura părului, epidermei, unghiilor, coarnelor, copitelor etc.
cheratinizare şf[At: DEX2 / Pl: -zări / E: cheratină] îngroşare a stratului cornos al pielii, care apare în unele boli de piele.
cheratinizat, -ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: fr keratiniseJ 1 Cu cheratină. 2 îngroşat cu cheratină.
cheratită sn [At: DEX2 / Pl: -te / E: fr keratite] Inflamaţie acută sau cronică a comeii.	^
cherato- vz cer1-
cheratocon sn [At: DEX2 / Pl: -oane / E: fr keratocone] (Med) Deformare conică a corneei, însoţită de scăderea accentuată a vederii.
cheratoconjunctivită ,v/'[At: DEX2 / Pl: -te / E: fr keratoconjonctivite] (Med) Inflamaţie simultană a corneei şi a conjunctivei.
cheratodermie şf [At: DEX2 / Pl: -U / E: fr keratodermie] (Med) Hiperplazii ale stratului cornos Si: cheratom.
cheratolitic, -ă sf a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr keratolytique] 1-2 (Med) (Substanţă) decapantă.
cheratom sn [At: DEX2 / Pl: -oame / E: fr keratome] (Med) Cheratodermie.
cheratoplastie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr keratoplastie] înlocuirea unui fragment din corneea bolnavă cu un fragment de cornee normală.
cheratoscop sn [At: DEX2 / Pl: -oape / E: fr keratoscope] (Med) Astigmometru.
cheratoză sf [At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr keratose] 1 Produs al hidrolizei cheratinelor folosit în tăbăcărie. 2 (Med) Dezvoltare accentuată a stratului cornos al epidermei.
cherafiţă .s/[At: ALECSANDRI, T. 1759 / Pl: -ţe IE: net] (Grî) Femeie cochetă, afectată. cherăi1 v vz chiorăi cherăi2 v vz chirăi
cherăbabă .v/ [At: DR. I, 361 / Pl: -abe / E: net] (Bot; Ban) Gulie (Bras sica oier acea var acephala, var gongyloides).
cherbel sm [At: BARCIANU / Pl: -i / E: ger kălber (kropf)] (Bot; Trs)
1	Asmăţui (Anthiscus cerefoUum). 2 (îc) ~ auriu Antonică (Chaerophyilum aromaticum).
cherc sn [At: DENSUSIANU, Ţ. H. / V: tierc ! Pl: net / E: mg kerek] (Reg) 1 Joc din seara Lăsatului de post la Paşti (şi la Crăciun). 2 Adunare de fete şi de feciori la o casă.
chercară sf[At: PANŢU, PL.2 / Pl: -re / E: net] (Bot; reg) Papanaşi (Trifolium arvense).
chercăm vi [At: COSTINESCU / V: chir-, herc-, piere- / Pzi: -nesc şi chercăn / E: fo] (D. curcă sau bibilică) A chiorăi. chercelit, -ă a vz cherchelit
chercheleală v/ [At: DA / V: chirchi- / Pl: -eli / E: chercheli + -eală] Starea unui om cherchelit.
chercheli vr [At: DUNĂRE ANU, CH. 65 / V: (îrg) chirchi-, chiurchiu- / Pzi: -lese / E: net] A se ameţi de băutură.
cherchelie sf[At: DOSOFTEI, V. S. 240 / Pl: -ii / E: net] (înv; nob; lpl) 1 Fiare. 2 Ferecătură.
cherchelit, -ă a [At: DUNĂREANU, CH. 72 / V: -ce-, chirchi- / Pl: -iţi, -e / E: chercheli] (Uşor) ameţit de băutură Si: (reg) chiarbuz. chercheliţă sfvz chercheriţă1
chercheriţă1 sf[At: SĂGHINESCU, V. 48 / V: chec-, chi-, chichi-, chichiriză, ciciriză, -eliţă, chirchi-, cheşche-, cerceliţă, certeliţă, căcărâ(ă / Pl: -ţe f E: net] (Ent; reg) Căpuşă (Ixodes).
chercheriţă2 .s/[At: H IX, 435 / A: net / Pl: -ţe / E: ns cf chercheriţă1] (Reg) Grindină măruntă. cherchet sn [At: CĂTANĂ, B. 17 / Pl: ? / E: fo] (Ban) Orăcăit. chercheun, -ă a [At: CHEST. VIII, 108/10 / Pl: -i, -e / E: net] (Reg) Cherchelit.
cherchez, -ează a [At: COMAN, GL. / Pl:	-e	/ E: ns cf cherchezit]
(Reg) 1 Buimăcit. 2 Ameţit. 3 Cherchelit.
cherchezit, a [At: PAMFILE, J. III / Pl: -iţi, -e / E: cf cherchez] (Reg) Cherchelit.
cherchilă sf[At: DA / Pl: -le l E: cf mg teher] Bagajul unui plutaş. cherci1 sm [At: DA ms / E: ns cf chirchilig, chirci] (Bot; reg) Tufă. cherci2 sm [At: DA / Pl: ~ / E: rs KeptVt] Nume comercial dat scrumbiei sărate şi conservate. chercitură sfvz corcitură
chercui vr [At: SIMA, M., ap. DA / Pzi: -esc / E: mg kerek] (Reg; d. băieţi şi fete) 1 A se ciupi. 2 A se îmbrânci.
chercurisfp [At: BARCIANU / E: net] (Bot; reg) Papanaşi (Trifolium arvense). cherdame sfvz cardama
cherdos sms [At: CONV. LIT. XXXVII, 717 / V: chir-, cherdus / E: ngr xip^og cf chirdosi] (înv; îe) 1 A nu-şi face ~ cu cineva A nu-şi face de lucru cu cineva. 2 A nu avea ~cu cineva A n-o putea scoate la capăt. cherdus sms vz cherdos chereche sfvz cherache
487
CHEREM
cherem sms [At: GHICA, S. 350 / V: ~rim, (prin confuzie) chilim / E: tc kerern] 1 (înv) Favoare. 2 (Pfm; îe) A fl (sau a rămâne ori a lăsa) Ia Mii cuiva A fi sau a rămâne la discreţia sau la dispoziţia, Ia bunul plac al cuiva. 3 (îe) A avea pe cineva ia ~ A avea pe cineva la mână. 4 (Rar; îe) A nu-i veni cuiva ia ~ A nu-i veni la socoteală.
cherent, ~ă a [At: PAŞCA, GL. / A: net / PI: ~nţi, ~e / E: net] (Reg)
1	Iresponsabil. 2 Prost. 3 Zăpăcit.
cherest sn [At: C V, 1950, nr. 4,36 / Pl: net / E: net] (Trs) Panglică pe care sunt imprimate flori.
cherestar sm [At: POLIZU / PI: ~/ / E: cherestea+ -ar] 1-2 (înv) Cherestegiu (1-2).
cherestărie sf [At: POLIZU / Pl: ~i/' / E: cherestea+ -(ă)rie] 1-3 (înv) Cherestegerie (1-3).
cherestea sf [At: CANTEMIR, ap. TDRG / V: he~, hi~,ferestrei I PI: -ele / E: tc kereste] 1 Lemn de construcţie. 2 Lemnăria care intră într-o construcţie spre a susţine celelalte părţi. 3 (înv; îe) Nu-i e ~obrazul Se zice despre omul cu obrazul subţire. 4 (Arg; îe) A nu avea ~ A nu avea obraz. 5 (îae) A nu se ţine de cuvânt. 6 (îae) A nu se purta cum trebuie. 7 Construcţie de lemn pe care se sprijină ceva. 8 (Fig) Construcţie fizică solidă. 9 (Fig) Structură osoasă. 10 (înv; prt) Persoană (mai ales femeie) bine făcută. 11 (înv) Mecanism (de ceas).
cherestegerie sf [At: TDRG / V: (Mol) ~stigi~y he~, hi~ / Pl: ~i/ / E cherestegiu + -(ă)rie] 1 Curte mare unde se ţine cherestea (1). 2 Depozit de cherestea (1). 3 Comerţ cu cherestea (1).
cherestegie sf [At: DICT. / Pl: -Ul E: cherestegiul -ie] Cherestegerie (1).
cherestegiu sm [At: I. IONESCU, D. 495 / V: chiristi~,giristi~, her~, hir~ / Pl: ~ii / E: cherestea + -giu] 1 Negustor de cherestea (1). 2 Persoană care lucrează cheresteaua (1). cherestigirie sfvz cherestegerie
chereş sn [At: CHEST. II, 201/114 / Pl: -uri / E: net] (Reg) Grinzile pe care se sprijină podeaua de scânduri a casei.
chereti vi [At: ALRT I, 144 / V: (Reg) her~ / Pzi: -tesc / E: mg visszakeriilni] (Mgm) A reveni.
cherhm sn [At: COP1LU-CHEATRĂ, V. 17 /Pl:	şi	-urii E: net]
(Reg; cnsp) Coviltir.
cherham sf[At: DOC. (1783) / V: ~nea, chiram, chir-, chirhanea, chirhm sn l Pl: ~ale l E: tc kerhane] 1 (înv) Fabrică de postav. 2 (înv) Fabrică de lumânări. 3 (înv) Fabrică de săpun. 4 (Pes) Construcţie (făcută pe marginea apelor) simpla, răcoroasă, bine aerisită, în care se găsesc instalaţii speciale pentru prepararea, conservarea şi depozitarea temporară a peştelui. 5 (Pex) întreprindere pentru prepararea, conservare^ şi transportarea peştelui.
cherhanagiu sm [At: DOC. (1790) / Pl: -ii l E: cherhana + -giu] (înv)
1	Lucrător la o fabrică de postav Cf cherhana (1). 2 Lumânărar. 3 Săpunar.
4	Persoană care posedă şi exploatează o cherhana (5) de peşte. cherhanea vz cherhana cheri vt [At: LB / E: chiar] (Nob) A lămuri. cheriegzeu sm [At: COMAN, GL. / Pl: ~e/ / E: net] (îrg) Notar. cherim sms vz cherem
cherinâ sf [At: DA / A: pbl -rină l PI: -ne l E: ns cf srb ker] (Reg) Amestecătură de dovleac fiert, făină, sare etc. servind ca hrană pentru porci.
cherity a [At: LM / PI: ~iţi, -e l E: cheri] (înv) 1 Adevărat. 2 Clar.
3	Dovedit. cherlăi v vz cherlălăi cherlopan sn vz chirlopan
chermea sf [At: ŞIO / PI: -ele l E: tc kerma] (Trî) 1 Pachet. 2 Trâmbă (de pânză).
chermeleu a, av [At: CĂTANĂ, P. I, 102 / PI: net / E: net] 1-2 (Reg) (Care este) ameţit de băutură. chermes sms vz cârmâz
chermesă sf[At: DEX2 / V: ke~ l Pl: -se / E: fr kermesse] Petrecere publică (în aer liber), cu muzică şi dans.
chem sn [At: DA / E: ger Kern] (Tip; gms) Instrument de turnătorie, care formează grosimea literei.
chernăr s [At: CV, 1951, nr. 5,24 / PI: net / E: net] (Teh) 1 Punctator.
2	Vârf de centrare la o maşină-unealtă.
chernărie sf [At: DA / PI: ~ii / E: ger Kellnerei] (Reg) Loc pentru păstrarea vaselor cu apă în coliba lucrătorilor de păduri.
cherodosie A/[At: GHEORGAGHI, ap. SIO (1762), 287 / Pl: -ii / E: ngr x^poSoaie] (înv) Oferire de lumânări de ceară. cherpâ .y/'[At: H III, 266 / Pl: -pe l E: ns cf cherpedin] (înv) Cherpedin. cherpedel sn vz cherpedin
cherpedin sn [At: H III, 19 / V: ~e, ~del/ Pl: net / E: tc kerpedin] (Tem; rar) Cleşte de fierar sau de dulgher. cherpedine sn vz cherpedin
cherpicărie sf [At: DA / Pl: -ii / E: cherpiciu] (Reg) Locul unde se fabrică chirpici. cherpici sn vz chirpici
cherry-brandy sn [At: DEX2 / P: ceri-brendi / E: eg cherry-brandy] Băutură alcoolică preparată din cireşe. chersan sm vz chersin
chersă sf [At: GOROVEI, C. 300 / Pl: -se l E: net] (Bot; reg) Zarzără (Armeniaca vulgaris).
chersâmş sn [At: DA ms / Pl: -e / E: chersin+ -aş] 1-2 (Reg; şhp) Chersin (1) (mic).
chersin sn [At: CREANGĂ, GL. / V: ~sm / Pl: -e / E: net] (Reg) 1 Covată largă şi scurtă în care se frământă pâinea. 2 Conţinutul unui chersin (1). 3 Căuş mare, rotund făcut din lemnul noduros al unui copac. 4 Conţinutul unui chersin (3).
chert sn [At: CHEST. II, 227/154 / Pl: ~uri l E: net] (Reg; csnp) Locul de îmbinare a căpriorilor. chertec sn vz chertic
chertic sn [At: CIHAC II, 562 / V: (reg) ~tec / PI: ~ice t E: tc kertik] (îvp) 1 Crestătură făcută în lemn, pe răboj, la ocne, ca mijloc de contabilitate la vânzarea sării. 2 Dovadă pentru socoteli. 3 Partea răbojului tăiată din matcă, servind pentru control. chertiu sn vz cheart
chertuidiă şf[At: CHEST. II, 227/123 / Pl: -ieli l E: chert + -uială] (Reg) Locul în care se îmbină căpriorii. cherţăneală sf [At: PAMFILE, D. 72 / PI: -neli / E: cherţăni + -eală]
1	Sunet strident,caracteristic unor animale (şoarece, guzgan) Si: chiţcăit.
2	Scâncet de copil.
cherţăni vi [At: MUSCEL, 76 / Pzi: -nesc / E: fo] 1 (D. şoareci) A chiţcăi. 2 (D. copii) A scânci. cheruleu sm [At: COMAN, GL. / Pl: -ei / E: mg keriilo] (Reg) Păzitor. chenxţ av [At: CV, 1950, nr. 3, 35 / E: chiar+ -uţ] (Reg) Chiar. cheurvm sn vz chervan cheruvic a, avvt heruvic
chervan sn [At: GORJAN, H. II, 11.6 / V: (înv)	~e,	chir~	l	Pl:
-e l E: tc kervari] (înv) 1 Caravană. 2 (Spc; îs) ~ pe mare Flotă comercială.
3	Car mare de transport. 4 Şir lung de trăsuri sau de care. chervană sf vz cervană
chervangiu sm [At: COSTINESCU / Pl: ~i/ / E: tc kervangi] (Trî) Conducător de caravană.
chervanserai sn [At: DICŢ. / Pl: -uri / E: tc kervan-serai] (înv) Caravanserai.
chervăl sm [At: PĂCALĂ, M. R. 22 / E: ger kerbet] (Bot) Asmăţui (Anthriscus cerefolium). chervăsărie sfvz carvasara
ches1 i [At: ŞIO / E: tc kes] (înv) 1 Taie! 2 (îe) A face ~ A tăia.
ches2 sn vz chisea
chesa1 sfvz chesea2
chesd2 sf vz chesea2
chesdcă sfvz chisoagă
chesadar sm vz chesedar
488
CHETANDISI
chesarsm [At: TETRAEV. 238 / Pi:	/ E: vsl KBCapb] 1 (înv) împărat
(roman). 2 Titlu dat celor doi auxiliari ai celor doi „Auguşti44 în tetrarhia lui Diocleţian. 3 împăratul Austriei. chesaricosc, -ească [At: DA / Pl: -eşti / E: chesar + -esc] (înv) Cezaricesc. chesatsms [At: CARAGIALE, S. N. 39 / E: tc kesai] (înv) 1 Lipsă de vânzare, de bani Si: (înv) chesatliuc (1). 2 Criză în afacerile comerciale Si: (înv) chesatliuc (2).
chesatliuc sn [At: (a. 1811) IORGA, S. D. XII, 167 / E: tc kesadlyk] 1-2 (înv) Chesat (1-2). chesă sfvz chisea2
chesăgi vt [At: ISPIRESCU, U. 51 / V: chis-,pis-, (rar) pisogi / Pzi: -gesc / E: chesăgiu] (îvp) 1 A căsăpi. 2 (îf pisăgi) A bate zdravăn. chesăgit1 sn [At: DA / V: chi- / Pl: ~uri / E: chesăgi] (îvp) Măcelărit. chesăgit2, -ă a [At: DA / V: chis~, (hiperurbanism) pis-, (rar) pisogit / Pl: -iţi, -e / E: chesăgi] (îvp) 1 Tăiat în bucăţi Si: măcelărit, căsăpit.
2	Bătut zdravăn Si: pisat.
chesăgiu sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 255/22 / V: chisas-, chis-, câs- / Pl: -ii / E: tc kesigf] 1 Hoţ (de buzunare). 2 (înv; îppl) Măcelar. chesceu sn vz chischeneu chesăr sn vz chiser cheschen sn vz chişchineu che sche nea sfvz chişchineu chescheneaf sn vz chişchineu cheşchet sn vz cheşchet
cheschin am [At: H IV, 340 / E: net] (D. vin) Tare. chesea1 sfvz chisea1 chesea2 sfvz chisea2
chesedar sm [At: CONDICA (1693) / V: (înv) sadar, chisedar-efendi / Pl: -i / E: tc kesedar] (Trî) 1 Casier la Ministerul de Finanţe în Imperiul Otoman. 2 (Mol) Arhivarul Divanului. chesergiu sm vz chisergiu.
chesm sn [At: DA / Pl: -uri / E: ns cf ches, chesăgiu, chesmea] (Ban) Hârtie de împachetat mărfuri.
chesmar sms [At: (a. 1794) IORGA, S. D. XI 222 / E: ns cf tc kesmir] (înv) Caşmir.
chesmea $/[At: ISTORIE (1715), ap. ŞIO / E: tc kesme] (Trî) Piatră (de pavat).
chesmec sms [At: DAMfi, T. 56 / E: tckesmik] (Reg; tem) Grâu plin de gunoaie şi de pământ.
chesmeriu, -ie a [At: (a. 1777) FURNICĂ, I. C. 55 / Pl: -ii / E: chesmariu] (înv) 1 Din caşmir. 2 Precum caşmirul. chesor sn vz chisoi1
cheson sn [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 459 / Pl: -oane l E: fr caisson] 1 (Mii) Căruţă (cu două roţi) având, pe dric, o cutie în care se transportă muniţiile (artileriei). 2 (Ind) Cutie lungă (de scânduri sau de tablă, de fier) care se scufundă în fundul unei ape când se fac fundaţii (de beton). 3 (Aht) Despărţitură (ca o cutie) adâncită în tavanul unei clădiri.
4	Dulap pentru păstrarea efectelor pe bordul unei nave.
chesoniersn [At: DEX2 / Pl: -i / E: cheson + -ier] Muncitor specializat în executarea lucrărilor la cheson (3).
chest i [At: CHEST. V, 77/48 / E: fo] (Reg) Cuvânt folosit de ciobani când strigă după oi.
chestelivă a/[At: I. IONESCU, P. 365 / Pl: -ve / E: net] Peşte gălbui din râurile de munte, lung de o palmă. x chestie sf vz chestiune
chestiona vt [At: SAHIA, U.R.S.S., 129 / Pzi: -nez / E: fr questionner]
1	A întreba (la un examen). 2 A supune unui interogatoriu.
chestionar sn [At: CARAGIALE, O. VII, 272 / Pl: -e / E: fr questionnaire] 1 Serie de întrebări puse spre a se lămuri din răspunsurile primite asupra unui lucru sau a unei persoane (la o anchetă, la un studiu etc.). 2 Formular care cuprinde un chestionar (1).
chestionare sf [At: DA / Pl: -nări / E: chestiona] Punere de întrebări cuiva.
chestionat, -ă a [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: chestiona] 1 întrebat. 2 (D. un elev) Examinat. 3 (D. un martor sau inculpat) Anchetat.
chestiune y/'[At: CARAGIALE, O. VII, 512 / V: -ie, (înv) ces-, cestie / Pl: -ni / E: fr question, lat questio, -onis] 1 întrebare adresată cuiva spre a se informa sau lămuri despre ceva. 2 întrebare pusă unui elev sau unui candidat pentru verificarea cunoştinţelor. 3 (înv; îe) A adresa sau a pune o ~ A întreba. 4 Problemă de lămurit, de discutat. 5 Obiectul unei discuţii, al unei cercetări (politice, diplomatice). 6-8 (îe) Afacerea sau persoana în (sau din) ~ Lucrul, problema sau persoana de care e vorba.
9	Afacere. 10 (Fam; îf chestie) Lucru (de orice fel). 11 (Fam; îf chestie) întâmplare.
chestor sm [At: DA / V: ces-, (Trs; Mol) cve- / Pl: -i / E: lat quaestor, fr questeur, it questore] 1 (în Roma antică) Magistrat care administra finanţele statului. 2 (înv) Controlor cu atribuţii speciale, care verifica folosirea fondurilor unei asociaţii, instituţii. 3 (Iuz) Şeful unei chesturi poliţieneşti. 4 Responsabil cu administrarea banilor într-o instituţie.
chestură sf [At: DA ms / V: ces-, cves- ! Pl: -ri / E: lat quaestura] 1 (în Roma antică) Sarcina îndeplinită de chestor (1). 2 Rangul de chestor (1). 3 Durata funcţiunii chestorului (1). 4 (în vechea împărţire administrativă a ţării) Diviziune poliţienească (în oraşele mari) mai mare decât circumscripţia. 5-6 Localul sau biroul unde lucra chestorul (3). chesuieţ sn vz chesuleţ
chesuleţ sn [At: ALRM II/I h. 414, / Pl: -e / E: ches + -uleţ] (Reg) Săculeţ.
cheş1, -ă a [At: I. POPOVICl, R. D. 1,55 / Pl: -i, -e IE mg kese] (Mgm) Bălţat. cheş2 av vz chez cheş3 sn vz chisea
chef* sn [At: ARH. FOLK. VI, 294 / Pl: -uri / E: net] (Reg) Cuţit. cheşaie .v/ŢAt: DA / E: net] (îvp) Femeie oacheşă. cheşătă af [At: DA ms / A: net / Pl: net / E: net] (Reg; d. oi) Albă pe spinare.
cheşcheneaţă sf vz chichineaţă
cheşchereică y/ [At: H XVI, 413 / V: chioşchior- / Pl: net / E: ns cf mg kes sau kis şi kerek] (Reg) Unealtă de dulgherie nedefinită mai îndeaproape. cheşcheriţă sf vz chercheriţă
cheşchet sn [At: ALECSANDRI, T. 505 / V: (înv) es- / Pl: ~uri l E: tc keskek] (înv) 1 Grâu fiert cu bucăţele de carne. 2 Supă de bulion cu griş.
cheşei am vz cheşeu
cheşel sm [At: DA / Pl: net / E: net] (îvp) Oacheş. cheşer sn vz chiser
cheşet [At: POMPILIU, B. XX, 1 / Pl: net / E: ns cf ches, cheşeu] (Reg) 1-2 sm, a (Porc) cu pete albe. 3 a (Fig) Vinovat de ceva.
cheşeu sm, a [At: FRÂNCU - CANDREA, M. 98 / V: -ei / Pl: -ei l E: cheş] 1-2 (Bou) pestriţ.
cheşfsn [At: CONDICA (1693) / V: chefş / Pl: net / E: tc keşf] (înv) Expertiză legală Si: deviz.
cheşi vr [At: CV, 1951, nr. 3,45 / Pzi: -şese / E: net] (Reg) 1 A se feri din calea cuiva. 2 A ocoli pe cineva. cheşleag sms vz chişleag
cheşmeci sms [At: DA / E: ns cf ger Techlelmechtel] 1 Afacere secretă.
2	Faptă făcută în ascuns.
cheşmelie ş/ŢAt: CIAUŞANU, R. SCUT. 79 / Pl: -ii / E: net] (Adesea complinit prin de casă, de bordei) 1 Casă dărăpănată. 2 Ruină. cheta vt [At: DA / Pzi: -tez / E: fr queter] (Rar) A face chetă (1). chetandisi vi [At: (a. 1823) FURNICĂ, I. C. 318 / Pzi: ~sesc / E: ngr XBTtxvw)] (înv) A ajunge.
489
CHETĂ
chetă sf [At: CHIRIŢESCU, CONV. LIT. XLV / PI: ~te IE: fr quete]
1	Colectare prin contribuţie voluntară a unei sume de bani, pentru opere pioase sau caritabile Si: colectă. 2 (Pex) Sumă adunată prin chetă (1). chetib sm vz cheatip chetoare sfvz cheotoare chetreaţă sf vz chetreţ
clietreţ sn [At: CHEST. II, 432/260 /V: ~reaţă şf/ Pl: -e / E: net] (Reg) Coteţ.
chetricel sm [At: BĂCESCU, P. 107 / Pl: -ei l E: net] (Iht) 1 (Reg) Ghiborţ (Acerina cernua). 2 Porcuşor (Gobio gobio). chetros, -oasă a vz pietros cheţ1 i vz câţ
cheţ2 sm [At: H XVIII, 151 / Pl: -i / E: srb kec] (Ban; sbm) As. chetă sf [At DA / Pl: ~ţe / E: mg kece] (Ban) Unealtă de pescuit făcută din sfoară cu plumbi.
cheţălvan sn [At: (a. 1752) IORGA, S. D. XII, 63 / E: net] (înv) Stofă nedefinită mai îndeaproape. cheu sn vz chei cheuc sn vz cauc
cheucă av [At: CONV. LIT. XLIV, 268 / A: pbl cheucă / E: ns cf mg tyuk] (Mol; îe) A umbla ~ A umbla fără ţintă şi fără folos.
cheucuşav [At:ŞEZ.II, 186/21 /E: net] (Mol; îe) A umbla ~ A umbla parcă ar fi beat.
cheurti [At: BOCEANU, MEH. / Pzi: ~nesc / E: fo cf cheaun, chiuni] (Reg) 1 vi A chiui. 2 vr A se îmbăta.
cheunat sn [At: V. ROM., decembrie 1950,95 / Pl: -uri / E: cheuna] Chiotire. cheutoare sf vz cheotoare chevernisdlă sf vz chiverniseală cheverniseală sfvz chiverniseală chevni v vz chefni
chez1 av [At: ŞIO / V: ~i, ~eş / E: tc kez] (Trm; păstrat numai îppl) Tocmai.
chez2 sn [At: DA / Pl: -uri / E: mg koz] (Ban; Olt) 1 Brazdă. 2 Ţarină. chezap sms [At: I. IONESCU, M. 694 /V: chi'-/ E: tc kezab] (îvr) Apă tare.
chezaş, ~ă smf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: chiz-, chizaş, chidzaş, chizeş, chizeaş, -zeş, chijaş, chie- / Pl: -i / E: mg kezes cf chez.ăş(l)ui]
1	(Pop) Persoană care răspunde cu averea sa pentru datoria altuia Si: garant.
2	(Pop) Persoană care pune cauţiune. 3 (Pex) Persoană care garantează pentru cineva că nu se va sustrage judecăţii sau că, prin purtarea sa, nu va face altuia nici un rău sau nici o pagubă. 4 (Reg) Patron. 5 (îe) A fi ~ pentru (sau, înv, drept sau în) cineva, a sta (sau a sluji de) ~ (sau a se pune ~ pentru sau, înv, pe), a se face ~ pentru cineva, a se prinde (sau a intra ~) A garanta. 6 (îe) A-şi pune, a da sau a aduce ~ A da garant. 7 (înv) Ostatic. 8 (înv) Persoană care garantează pentru purtarea morală (şi legală) a celui care se botează sau se căsătoreşte Si: martor, garant Vz naş. 9-10 (îrg) Unul din cei doi martori la chezăşie (19-20). 11 (Spc) Bucată de lemn pe care stă sau se sprijină ceva. 12 Zasc pe care se aşază butea cu vin. 13 Proptea. 14 (Arg) Lacăt. 15 (Reg) Flăcău care conduce jocul (hora), angajează lăutarii şi poartă răspunderea administrativă, financiară şi disciplinară a horei pe timp de un an sau pe un interval mai scurt.
chezăşi vtir [At: DICŢ. / Pzi: -şese / E: chezăşie] (îvp) 1-5 A (se) chezăşui (1-5).
chezăşie sf [At: DOC. (1626) / V: chiz-, chizeş~, chidz- / Pl: -ii / E: chezaş + -ie] (Pop) 1 Garantare. 2 (îlv) A da (înv) a fi sau a pune ~ A garanta. 3 (îal) A se obliga. 4 (îal) A da amanet. 5 (îe) A pune (ceva) ~ A amaneta. 6 (îe) A lua pe (înv, în) ~ A garanta pentru cineva sau ceva.
7	(îae) A lua pe răspunderea sa. 8 (îe) A da pe (sau în) ~ A pune pe garanţie Si: a amaneta. 9 (îe) A da (pe cineva) (sau ceva) în (sau pe) ~ia cuiva A-1 da pe seama, pe garanţia cuiva. 10 (înv; îe) A intra în ~ A da chezaş. 11 A avea ~ A fi garantat, acoperit. 12 (îs) -ia unei poliţe Acoperirea unei poliţe. 13 (îe) A prezenta toate ~iile A prezenta toate
garanţiile. 14 (îae) A împlini toate condiţiile. 15 (îlav) Pe (sau cu sau sub) ~în schimbul unei garanţii. 16 (îal) în mod sigur Si: garantat. 17 (îe) Cu ~ să (sau ca) Cu condiţia să. 18 (Ccr) Garanţie. 19 (îrg; spc) Garanţie specială pentru purtarea morală (şi legală) a celui care se botează sau se căsătoreşte. 20 (îrg) Act solemn care se face la opt zile după „încredinţare" înaintea preotului de către miri şi doi chezaşi (8). chezăşit1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: chezăşi] Chezăşie (1). chezăşit2, -ă a [At: DA / Pl: -iţi, -e / E: chezăşi] 1-2 Chezăşuit (1-2). chezăşire sf [At: DA / Pl: -ri / E: chezăşi] 1 Garantare. 2 Răspundere. chezăşlui vtir [At: DRĂGHICI, R. 279/V: ~zeş~/ Pzi: -e.vc / E: chezeş + -lui] 1-5 (înv) A (se) chezăşui (1-5). chezăşluit1 sn [At: DA / E: chizăşlui] (înv) Chezăşuire. chezăşluit2, a [At: URICARIUL I, 252 / Pl: -iţi, -e l E: chezăşlui] 1-2 (înv) Chezăşuit (1-2).
chezăşluire şf[At: URICARIUL 1,248/V: chiz-1 Pl: -ri l E: chezăşlui] (înv) Chezăşuire.
chezăşui [At: NEGRUZZI, S. II, 320/10 / V: -zeş-, chiz-, / Pzi: ~e.se / E: chezaş] (îvp) 1-2 vti A garanta. 3 vi A răspunde (pentru ceva sau cineva). 4 vt A apăra o persoană sau un lucru. 5 vr (Construit cu dativul sau, înv, cu pp cu) A se obliga.
chezăşuire şf [At: GORJAN, H. I, 154/13 / Pl: -ri / E: chezăşui] Garanţie.
chezăşuit, ~ă a [At: URICARIUL 1,252/20 / V: -zeş-, chiz- / Pl: -iţi, -e / E: chezăşui] 1 Garantat. 2 Apărat.
chezăşuitor, -oare smf, a [At: COSTINESCU / Pl: -i, -oare / E: chezăşui + -(i)tor] 1-2 (îvp) (Persoană) care chezăşuieşte Si: garant, chezeş, ~ă smfvz chezaş chezi av vz chez1 chezeşlui v vz chezăşlui chezeşui v vz chezăşui chezeşuit, -ă a vz chezăşuit
chiaboroi sm [At: C V, 1949, nr. 6, 24 / Pl: ~ / E: chiabur + -oi] 1-2 (Prt) Chiabur (1-2).
chiabuc ai [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg; îs) ~ de sânge Plin de sânge (închegat).
chiabur sm, a [At: CALENDAR (1895) / V: chea~, ghea~, cea~ / PI: -i, -e l E: tc kjabir] 1-2 (îoc ţăran sărac şi mijlocaş) (Ţăran) îmbogăţit. 3-4 (Om) care dispune de avere în bani Si: (Trs) gazdă, găzdac, (ari) barosan.
chiaburan sm [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr 60, 6/4 / V: ~rean / Pl: -i / E: chiabur + -an] 1-2 Chiabur (1,3).
chiaburaş sm [At: DA ms / Pl: -i l E: chiabur + -aş] 1-4 (Şi ironic) Chiabur (1, 3) (tânăr). chiaburean sm vz chiaburan
chiabureasă sf[At: CV, 1949, nr 6,24 / Pl: -ese l E: chiabur + -easă]
1	Săteancă îmbogăţită Si: (iuz) chiaburiţă (1), chiaburoaică (1). 2-3 Soţie de chiabur (1,3) Si: chiaburită (2-3), chiaburoaică (2-3).
chiaburesc, -ească a [At: DA ms / V: chea~ / Pl: -eşti / E: chiabur + -esc] 1-2 Care ţine de chiabur (2-3).
chiaburi vr [At: TEODORESCU, P. P. 670 / Pzi: -resc / E: chiabur] 1-2 A deveni chiabur (1,3).
chiaburime sf [At DA ms / Pl: -mi / E: chiabur + -ime] 1-2 Totaliatatea chiaburilor (1,3). 3-4 Mulţime de chiaburi (1,3).
chiaburiţă sf [At: V. ROM., decembrie 1950,42 / Pl: -ţe / E: chiabur + -iţa] 1-3 Chiabureasă (1-3).
chiaburoaică sf[At: SCÂNTEIA, 1947, 1 / Pl: -ice / E: chiabur + -oaică] 1-3 Chiabureasă (1-3).
chiaf i [At: SADOVEANU, SĂM. VI, 334 / E: fo] Cuvânt care imită lătratul câinilor la vânătoare. chiag sn vz cheag1 chiagorniţă sfvz chegorniţă chiaia sf vz chehaia
490
CHICĂ
chiamăt sms [At: NOVACOVICIU, C. B. 6 / A: net / P: chi-a~ / E: srb kijămet] (Ban) 1 Timp urât, cu ploaie, zăpadă, vânt. 2 (Fig) Belşug. 3 (Fig) Cantitate mare. chiambaură .ş/[At: COMAN, GL. / Pl: ~re / E: net] (Reg) Femeie saşie. chianlaur am [At: CV, 1951, nr 11,36 / Pl: -i / E: net] (Reg) Nătărău. chiant, ~ă a [At: ARH. OLT XXI, 260 / P: chiant / Pl: ~nţi, ~e f E: net] (Reg) Prost. chiantaur am vz cheantaur chianţ sm vz cheanţ
chiar, ~ă [At: VARLAAM, C. 37 /V: -ră, cher / Pl: -i, ~e / E: ml clarus] 1 a (înv) Clar. 2 a (înv) Curat. 3 a Luminat. 4 a (înv) Sincer.
5	(înv; îlav) Din ~ senin Pe neaşteptate. 6 a (înv) Senin. 7-8 a, av (înv) Pe înţeles Si: lămurit,precis. 9 av (înv) Pozitiv. 10 av (înv) Aievea. 11 av în realitate. 12 av într-adevăr. 13 av Exact. 14 av Tocmai 15 av însuşi. 16 av Până şi. 17 av (Precedat de ,,nici“) Măcar. 18 av (Urmat de o concesivă introdusă prin „dacă“ sau ,,de“) Şi în cazul. 19 av încă. 20 av Deja.
chiaraud smf, a [At: I. CR. IV, 85 / Pl: -uzi, -e / E: ns cf chiarhuz., chiurluit] 1-2 (Mol) (Om) năuc. chiară av, a vz chiar
chiarhuz, ~ă a [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~i, -e / E: ns cf chiaraud, chiurluit] (Mol) Nebun. chiarificaţiune sfvz clarificaţie chidrt sn vz cheart
chiasm sf [At: ANATOMIA, 227 / Pl: -e / E: fr chiasme] 1 (Atm) încrucişare în formă de x a prelungirilor nervoase ale nervului optic care face posibilă simultaneitatea vederii binoculare. 2 Figură retorică ce constă într-o simetrie, în interiorul căreia termenii îşi inversează funcţiile sintactice.
chiau i [At: H XI, 247 / V: cheau / E: fo] 1 Cuvânt cu care vânătorul se adresează copoilor. 2 (Rep) Cuvânt care imită strigătul curcii. chiaun a vz cheaun chiauna v vz scheuna
chibălsn [At: POP, ap. DA /V: -bul/ Pl: net / E: mg kohol] (Reg) Câblă. chibitcă sf [At: DIONISIE, C. 225/24 / Pl: ~tce / E: rs Kstâmm] (Rar) Căruţă mică (rusească) cu un cal sau doi (acoperită).
chibiţ sm [At: CHIRIŢESCU, GR. / Pl: ~i / E: ger kiebitz] Persoană care asistă la un joc de cărţi, la o partidă de şah, de table etc. fără să ia parte efectiv la joc (dar adesea sfătuind cum să joace pe unul dintre jucători) şi care e considerată aducătoare de noroc.
chibiţa vt [At: DA / Pzi: -rez / E: ger kibitzen] 1 A sta lângă cineva la cărţi, şah, table etc. şi a urmări jocul. 2 (Fig) A asista, cu rol pasiv, pe cineva, într-o afacere, într-o acţiune. chibiţat sn [At: DA / Pl: -uri / E: chibiţa] Chibiţărie (1). chibiţărie sf [At: CONV. LIT. XLV, 605 / Pl: -ii / E: chibiţa + -ărie]
1	Urmărire a unui joc de cărţi, de şah, de table etc. fară a lua parte efectiv la joc (şi sfătuind pe unul dintre jucători). 2 Grup de chibiţi.
chiblă1 sf [At: H XVIII, 145 / Pl: -/e / E: ger Giebel] (Aht; Ban) Partea superioară a zidului (din faţă sau din spate) de formă triunghiulară, pe care se reazemă acoperişul.
chiblă2 sf [At: DEX2 / Pl: ~le / E: ger Ktibel, eg kibble] 1 Vas de oţel asemănător cu o găleată, cu care se ridică la suprafaţă materialul excavat dintr-un puţ de mină. 2 Cutie de fontă în care se transportă zgura sau alte deşeuri într-o întreprindere siderurgică. chiblocuri snp [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg) Vagoane. chiborean sm [At: MOLNAR / Pl: ~em / E: net] (Reg) Găbur. chibiţ sn vz chibrit chibric sn vz chibrit
chibrit sn [At: ALECSANDRI, T. 479 / V: -ic, -bit, crib-, chiub-, cib-, tib-, trib-, ţib-, ţub- l Pl: -uri şi (pop) -e / E: tc kibrit] 1 Beţişor (de lemn, de ceară sau de carton) având, la un capăt, o gămălie de pastă inflamabilă care, prin frecare, se aprinde şi transmite flacăra beţişorului Si: (reg) aprinjor, aprinjoară, aprinzătoare, băţ, bâtuţă, bâticel, cătrăniţă, chindercă, focăriţă, focălină, feştilă, ghiufă, lemnuş, piruscă,
răipelţ,şvebel. 2 Cutiuţă care conţine chibrituri (1). 3 (Fig; fam) Persoana înaltă şi slabă. 4 (Fig; fam) Persoană iute şi mânioasă. 5 (înv; fig) Aprindere. 6 (înv; fig) Imbold.
chibritelniţă sf [At: VLAHUŢĂ, D. 195 / Pl: ~ţe / E: chibrit + -elniţă] (îvp) 1-2 Vas mic sau cutioară de porţelan, metal etc. în care se ţin şi pe care se aprind chibriturile. 3-4 Conţinutul unei chibritelniţe (1-2).
chibulsn [At: DA ms / Pl: net / E: net] (Pop) 1 Măsură de 120 1.2 Conţinutul unui chibul.
chibz sn [At: ŞINCAI, HR. III, 258/10 / Pl: -uri / E: chibzui] 1 (înv; îe) A sta la '-{uri) A sta pe gânduri Si: a se gândi, a reflecta. 2 (îae) A şovăi. 3 (îe) A intra în sau la Miri A se pune pe gânduri.
chibzui [At: CHEIA ÎNŢELESULUI (1678) / V: -ipz- / Pzi: -e.vc / E: mg kepezni] 1 vt (înv) A presupune. 2 vr A combina. 3 vr (înv) A se socoti capabil de ceva Si: a îndrăzni. 4 vt A judeca cumpănind toate eventualităţile Si: a socoti. 5 vt A se gândi bine Si: a medita, a reflecta. 6 vr A-şi bate capul. 7 vr (înv) A asemăna. 8 vt A pune ceva la cale. 9 vr A se sfătui unul cu altul. 10 vr A delibera spre a pune ceva la cale. 11 vr A lua o hotărâre.
chibzuială a/[AI: ALECSANDRI, T. 119 / V: -ipz- / Pl: -ie/i şi (înv) -le / E: chibzui + -eală] 1 Gând. 2 Plan. 3-4 (îljv) Cu (chip şi) ~ (în mod) chibzuit, prudent. 5-6 (îal) (în mod) înţelept. 7 (Pop; îlv) A sta la ~ A sta pe gânduri, la îndoială Si: a se codi, a şovăi (înv) a se sili. 8-9 (Pfm; îe; îlav) (A fi) de bună ~ (A fi) cumpănit, chibzuit, aşezat. 10 (Pop; îae) A avea o dreaptă judecată. 11-12 (îljv) Fără ~ (în mod) necugetat.
chibzuinţă sf[At: URICARIUL 1,133/9/V: -ipz-/P 1: ~ţe/E: chibzui + -inţă] 1 Judecată. 2 Socotinţă. 3 înţelepciune.
chibzuire .v/'[At: CONACHi, P. 296 / V: ~ipi~ / Pl: -ri / E: chibzui]
1	Chibzuinţă (1). 2 (înv; îs) Cameră de - Cameră de consiliu (a judecătorilor). 3 (înv; îe) A sta în ~ A sta în cumpănă. 4 Socotinţă. 5 (îs) Bună - Meditare, cumpănire adâncă. 6 (îlav) Cu (bună) ~ Cu judecată Si: chibzuit, cumpătat. 1 Punere la cale Si: aranjament, plan, dispoziţie.
8	Sfat.
chibzuit1 sn [At: DA / PI: -wri / E: chibzui] Judecată bazată pe cumpănirea tuturor eventualităţilor.
chibzuit2, ~ă [At: DIONISIE, C. 169/16 / Pl: -iţi, ~e / E: chibzui] 1 a (D. oameni) Cu judecată Si: cuminte, înţelept. 2 a (înv; construit cu pp. ,,la“) Priceput. 3 a (D. acţiuni, realizări ete.) Gândit. 4 a (îuz; îs) Gospodărie ~ă Sistem de administrare planificată a întreprinderilor de stat în economia socialistă, bazat pe o autonomie bugetară şi o disciplină financiară de aşa natură, încât întreprinderea să fie rentabilă. 5 av Cu judecată.
chibzuitor, -oare a [At: DIONISIE, C. 229/27 / Pl: -i, -oare / E: chibzui + -(i)tor] (D. oameni) Care chibzuieşte (4) lucrurile.
chibzuitură sf [At: ANON. CAR. / P: -zM-i- / Pl: -ri / E: chibzui + -(i)tură] (înv) Chibzuire (1).
chibzuri snp [At: MURNU, O. 38 / E: chibzui] 1-4 (îlv) A sta la ~ A chibzui (4,5,9,10).
chic1 [At: RAFAIL (1661), ap. GCR I, 179/13 / Pl: -«ri / E: fo] 1 i Cuvânt care imită râsul (înfundat). 2 sn Strigăt de bucurie Vz chicot.
chic2 sn [At: I. CR. IV, 60 / Pl: -uri / E: net] (Reg) Greşeală făcută la arat. chic1 a vz şic
chică sf[At: BIBLIA (1688) / V: cică / E: vsl KyKSL] 1 (Pfm) Părul capului în întregime, crescut lung. 2 (Spc) Părul care cade pe ceafă sau până pe spate la bărbaţi şi mai ales la fete. 3 (Pop; îe) A face cuiva ~ topor sau măciucă A lua pe cineva la bătaie. 4 (Pop; îe) A face cuiva morişcă în ~ A bate zdravăn pe cineva. 5 (Pop; îe) A fi tare de ~ A fi sănătos. 6 (îae) A fi voinic. 7 (îae) A fi gras. 8 (îae) A fi bogat. 9 (Pop; îe) A se tărăgăi de -ca dracului A se trage de păr (unul pe altul). 10 (îae) A se lua la bătaie. 11 (îae) A duce trai rău (bărbatul cu nevasta).
12	Păr străin purtat ca perucă. 13 (La animale) Părul din ceafă. 14 (Reg; la păsări) Creastă. 15 (Reg; la păsări) Bărbie (de găină). 16 (Bot; îc) ~ca-voinicului Plantă erbacee decorativă, cu flori albastre ca cerul, rar
491
CHICĂI
alburii Si: barba-boierului, borză', mo rărită, nigeluţă, paingăn* vergură-învelită (Nigella dama scena). 17 (îc) ~ca-bulgarului Plantă nedefinită mai îndeaproape. chicăi v vz chihăi
chicăzui vt [At: CADE / Pzi: -esc / E: net] (Mar) A deretica. chiceră .y/’[At: SIMA, M. / V: -icioră, cite~, cxciorâ f Pl: ~re / E: ns cf alb kikej (Reg) 1 Vârf de deal, înalt, conic, mai înalt decât o colină, în forma acoperişului casei. 2 (Pex) Deal. 3 (Pex) Munte. chicete s [At: VAIDA / E: mg kecsege] (Iht) Căciugă. chiceu sn vz ciuceu chicheriţă sfvz checheriţă chicheu vz ciuceu chichi v vz chiti1
chkhia vi [At: PAMFILE, J. II / P: -chi-a / Pzi: -iu / E: ns cf pipia] (Pop) 1 A piui. 2 A ciripi. 3 (D. copii mici) A gânguri.
chkhială .s/[Ăt: ŞEZ. IX, 117 / Pl: ~/e// / E: chichi + -eală] (Pop) Chicoteală. chichibxxţă sf vz chiţibuş
chichicear sm [At: DR. 1, 263 / P: -cear I Pl: -/ / E: chichiţă + -ar] 1-6 (înv) Fabricant de chichiţe (1-6).
c/tichie1 sf[At: VICIU, GL. / Pl: -ii / E: cf chită] (Reg) Legătură de bumbac. chichie2 s;f vz tichie
chichxer* sf [At: (a. 1838) DOC. / Pl: ~i/‘ / E: ngr \hpcrj] (înv) Chichiţă. chichix vr [At: COMAN, GL. / Pzi: -ii / E: net] (Reg) A chicoti. chichUem av [At: DA / E: mg tetlen] (Mgm; îe) A sta - A sta nerăbdător şi a aştepta enervând pe cineva foarte ocupat. chichileie sp [At: C V, 1951, nr. 9-10,44 / E: net] (Reg) Clanţă. chkhineaţă .v/ [At: I. CR. IV, 305 / V: ~iomt snf cheşche~, ~rncţ sn / Pl: ~eţe / E: net] 1 Lucru mic, neînsemnat. 2 Lucru sărăcăcios. 3 Lucru mizerabil. 4 Fleac. 5 (Spc) Ceva mic,cu înfăţişare sărăcăcioasă. 6 (Fam) Casă mică, întunecoasă Si: (pfm) bordei, chiţimie, cocioabă, (reg) bujdă, bujdeueă. 7 (Fam) Cameră mică, întunecoasă. 8 (Fam) Prăvălie mică, întunecoasă. 9 Coteţ. 10 Opaiţ. 11 (îvr; îf cheşcheneaţă) Obiett de lemn, cu despărţituri, în care se păstra carnea.
chichion sn [At: CREANGĂ, GL. / P: -chi-on / Pl: ? / E: ngr xrpcetâv] (Reg) 1 încurcătură. 2 Necaz. 3 întâmplare neplăcută. 4 Bucluc.2 chichioneţ sn vz chichineâţă chichirez1 sn vz titirez
chichirez2 sn [At: CHEST. II, 49/10 / PI: ~uri / E: net] (Fam; în construcţii negative cu verbul „a avea“ sau cu prepoziţia ,,fără“) 1 Noimă.
2	Haz. 3 Gust. 4 Farmec. chichirgiu sn vz şichirgiu chichirxc sm vz pipirig
chichiricos, -oasă a [At: C V, 1949, nr. 8, 35 / V: ~igios / Pl: -oşi, -oase / E: chichiric + -o.v] (Reg) Zgârcit. chichirigios, —oasă a vz chichiricos
chichiriş [At: ŞEZ. XXXII, 15 / V: cic~, checher~ / Pl: -uri, -i / E: mg tekerds] 1 sn (Ban) Pădure mică. 2 sn (Reg) Desime de tufe. 3 sm (Mol) Zgârcit. chxchiriţă sf vz chercheriţă chxchirizjă sfvz chercheriţă chichirneţ sm vz chichineâţă chichit, -ă a vz chitit2
chichiteu sn [At: CHEST. II, 378/376 / E: Pl: -ri / mg kekito] (Mgm) Albăstreală pentru rufe.
chichiţa sf [At: BIBLIA (1688), 323 / V: ~\ti~ / Pl: ~te IE: chichie3 + -iţâ] 1 (înv) Ladă, cutie de lemn pentru păstrarea hanilor sau a obiectelor de valoare Si: cutioară, cutiuţă. 2 (Spc) Lădiţă de sub capra unei trăsuri.
3	Lada luntrei. 4 Sertarul mesei. 5 Vas în care se duc bucatele la câmp. 6 Racla. 7 Despărţitură mică (de obicei cu capac), în formă de cutie, în partea de sus a unei lăzi, în care se păstrează mărunţişuri sau obiecte de valoare. 8 (Fig; lpl) Taină. 9 (Fig; lpl) Subtilităţi. 10 Şmecherie. 11 (Fig) Vicleşug. 12 (Fig) Pretext. 13 (Fig) Prilej. 14 (Fig) Nod în papură.
15	Cârciob. 16 Clenci. 17 (Pfm; îe) A căuta --ţe sau (mai rar) a întoarce ~ţe şi dulapuri A se strădui cu orice preţ să găsească greşeli, defecte. 18 (Pfm; îe) A umbla cu -ţe A umbla cu şiretlicuri. 19 (Zlg; lpl) Melci mici cu dungi negre sau roşii.
chici i [At: CHEST. V, 77/35 / E: fo] Cuvânt cu care se strigă după boi şi vaci.
chiciliusf[At: NOVACOVlCIU,C. B.7/P1: ~i//E: nscf chiţi] (Ban) Chiteală.
chicimxt, ~ă a [At: NOVACOVICIU, C. B. 7 / Pl: ~iţi, ~e / E: ns cf chiti2] (Ban) Pregătit de a face ceva.
chkinetă şf [At: LTR / Pl: -te l E: eg kitehen] Bucătărie foarte mică, dependinţă a unei garsoniere. cJixcioară sfvz chiciură1
chiciu1 sn [At: LIUBA - IANA, M. / A: net / Pl: net / E: net] (Atm) 1 (Ban) Şold. 2 Coapsă (de animal).
chiciu2 sn [At: H II, 251 / A: net / Pl: net / E ns cf srb kice] Pădure din care se pot tăia nuiele.
chiciu3 sn [At: ANTIPA, P. 192,84 / A: net / E: net] 1 Grind care abia a devenit aparent şi pe care începe să răsară o vegetaţie de sălcii şi arini.
2	Vârfui ascuţit al unui ostrov.
ch'xciură1 v/[At: DELAVRANCEA, S. 33/5 /V: chiu-',^cioară,cicu-, pi~ / Pl: ~ri / E: bg Kmypb] (Mun) Brumă groasă, îngheţată pe arbori, cu fire atârnând ca nişte mustăţi Si: promoroacă.
chiciură2 sf [At: 1. CR. IV, 220 / Pl: -re l E: ns cf ghijură] (Reg; mpl) Ştiulete de porumb mic şi pipernicit.
chiclâz sn [At: CREANGĂ, GL. / V: cic~ / Pl: -uri / E: mg lazurkek] (Mol; Buc) Sulfat de fier Si: (Mol) chiclazăr.
chichzjărsn [At: ARHIVA XXIII, nr. 4/P1: -e /E: chiclaz + -ăr] (Mol) Chiclaz.
chiclazăriu, ~ie a’[At: DICŢ. / Pl: ~i/ / E: chiclazăr + -iu] (Mol) De culoarea chiclazului.
chiclă1 sf [Al: PAMFILE, J. II, 20 / PI: -le / E: net] (Reg) Joc practicat la priveghi.
chiclă2 sf [At: PAMFILE, J. III / Pl: -le / E: ucr KmJlOBă] (Rar) Platou acoperit cu tufărişuri Si: chiclău. chicVku sn [At: PAMFILE, J. III / Pl: -laie l E: chiclă + -ău] Chiclă2. chiclop sn vz ciclop
chiciu sn [At: (a. 1773) ILIODOR, ap. GCR II, 92/3 / Pl: -uri / E: ngr xuxXog] (Grî) Cerc.
chicos,-oasă a [At: DOSOFTEI, V. S. 42/1 / Pl: -oşi, -oase / E: chică + -os] Cu chică (2) mare.
chicot sn [At: CANTEMIR, IST. 39/16 / V: ~ihot, lixhot I Pl:	/	E:
fo] 1 Râs înfundat sau cu izbucniri zgomotoase, cu hohot, de voie bună sau în batjocură. 2 Chiot. 3 (Pfm; îlv) A da - A striga.
chicoti vi [At: CREANGĂ, GL. / V: (reg) c/c-, i/io-, hiho~, hinc~ / Pzi: -tesc / E: ns cf chioti] 1 (Uneori, complinit prin „de“, rar ,,în“) A râde pe înfundate. 2 A chiui. 3 (Prin apropiere de hiroti) A vorbi încet şi rar.
chicoteală sf[At: COSTINESCU / V: (reg) cic-, -i/io- / Pl: -eli / E: chicoti + -eală] Râs cu chicote (1). chicotire sf [At: COSTINESCU / Pl: -ri / E: chicoti] Râs înfundat. chicotit sn [At: DA / V: -î/io— / Pl: -uri / E: chicoti] Chicotire. chicotitură sf [At: CONV. LIT. XLV, 362 / V: -j7îo- / Pl: -ri / E: chicotit + -ură] (Nob) Chicot.
chicotos, —oasă a [At: TOMESCU, GL. / Pl: -oşi, -oase / E: chicot + -av] 1 (Reg) Care râde mult. 2 (Fig; rar) Care îşi bate joc de alţii. chiculi vt [At: DDRF / Pzi: -lese / E: net] A cerne. chkuliţă sf [At: TEODORESCU, P. P. 309 / Pl: -ţe / E: chică + -uliţă] 1-2 (Şhp) Chică (1) (mică) Si: chicuşoară (1-2), ehicuţă (1-2).
chicuşoară sf [At: WEIGAND, B. B. 95 / Pl: -re i E: chică + -uşoară] 1-2 Chiculiţă (1-2).
chicxxţă sf [At: BIBICESCU, P. P. 318 / Pl: -ţe / E: chică + -uţă] 1-2 Chicuşoară (1-2).
chida vt [At: H XVIII, 136 / E: chidă] 1-4 (Ban) A cădea chidă (1-4).
492
CHIL1
chldă sf [At: PSALT. 331/36 / V: ~die, (reg) cldă, cldă, cUlle, (Ban) cige,~dinle / Pl: (rar) -dele l E: mg kdd] (îrg) 1 Negură pe munţi. 2 Brumă.
3	Chiciură. 4 Promoroacă. 5 (Pan) Mai multe fructe aşezate pe aceeaşi creangă, formând un ciorchine. 6 (îs) Cidâ de poame Ciorchine de fructe. chiddnită sfvz cădelniţă
chidemonle sf [At: (a. 1765) URICARIUL I, 273/19 / Pl: -ii / E: ngr XT)S€^ovCa\ (Grî) Protecţie. chldie sfvz chidă
chidlnc sn [At: DA / Pl: net / E: ger Gedinge] (Min; Trs; gms) 1 Tocmeală. 2 Mijloc de a obţine leafă bună. chidinle sfvzchidă chldru smvz chedru
chidmţ sm [At: T. PAPAHAGI, M. 3 / PI: ~/7 E: chidru + -uţ] 1-2 (Şhp) Cedru (1) (mic). chldzeş a vz chezaş chidzeşle sf vz chezăşie chie sfvz cheie
chiedeu sn [At: PAMFILE, I. C. 281 / Pl: net / E: net] (Reg; csc) Firele care rămân după ce se taie pânza de pe război şi nu mai pot fi ţesute. chiti, chidlă a vz chel1 chielăr sm vz chelar1 chiemare sfvz chemare chiemător, ~oăre a vz chemător
chietlcă sf [At: BUL. FIL. IV 134 / Pl: ~i ci / E: chiftea + -ied] (Arg)
1	Servitoare. 2 Femeie cu purtări rele.
chietlsm sm [At: LM / P: chi-e~ / V: cvi~, qui~ / E: fr quietisme] Doctrină idealistă mistică, care predică ideea de resemnare, acceptare a propriului destin şi contemplaţia pasivă.
chietlst, -ă smf [At: DA / P: chi-e- / V: cvi~, qui~ / Pl: ~i.yti, ~e / E: fr quietiste] Adept al chietismului. chietoare sfvz cheotoare chietorea sfvz cheotoare
chietudine sf [At: RALEA, E. O. 134 / Pl: -ni / E: fr quietude] (Frm) Stare de linişte, de calm, de seninătate. chieţs [At: C V, 1951, nr. 5,27 / E: net] (Reg) Asul la jocurile de cărţi. chievean, ~ă smf, a [At: IORGA, L. R. 156 / P: chi-e~ l Pl: -eni, -ene / E: Chiev + -ean] 1-2 (Locuitor) din Chiev Si: chievit (1-2).
chievlt, ~ă smf, a [At: IORGA, L. R. 151 / Pl: ~i(/, -e / E: Chiev + -it] 1-2 Chievean (1-2). chiezăşlul v vz chezăşlui
chlfărsm [At: PANŢU, PL. / Pl: -i / E: ger kiefer] (Bot; gms) Pin (Pinus maritima).
chiferiu sm [At: H X, 505 / A: net / E: ger Klăfer] (Reg) Câine ciobănesc. chiflă s/[At: ALECSANDRI,T. 1208 / V: ~lpflă,~lpfă,~lpel sn/ Pl: ~le / E: ger Kipfel] 1 Corn. 2 (Pop; îe) Tot trei -le zece bani Tot acelaşi lucru de nimic. 3 Bucată de pâine cu o formă lunguiaţă sau rotundă, (crestată), sub 1 kg. 4 Bucată de pâine rotundă, mică, de mărimea unui sandviş.
chiflar sm [At: JAHRESBER. IX, 181 / Pl: -i / E: chiflă + -ar] 1-3 Fabricant de chifle (1,3-4). 4 (Pex) Brutar.
chijligi vt [At: I. CR. II, 219 / Pzi: -gesc / E: ns cf chirfti] (Mol) A terciui.
chifliglt, ~ă a [At: I. CR. II, 219 / Pl: ~iţi, -e / E: chifligi cf chil/ac] Terciuit.	r
chiftea sf [At: H IX, 365 / V: chef~, chiof~, chiuf~, cuf~ / Pl: -ele I E: tc kofte] 1 Preparat culinar făcut din carne tocată şi prăjită în ulei. 2 (Pop; îe) De Ia ~ele Ia izmene Se spune despre cineva care istoriseşte faptele fără nici o legătură între ele.
chifteală sf[At: PAMFILE, J. II / Pl: -ele / E: chifti + -eald] (Reg) Zgomot pe care-1 face apa care ţâşneşte de sub un obiect presat Si: plescăit.
chiftelniţă sf [At: CHEST. 11 73/179 / Pl: -ţe / E: chifti + -elniţd] (Reg) Loc mocirlos, pe care nu se pot săpa fundaţiile unei case.
chifteluţă .v/'[At: DA / Pl: -te / E: chiftea + -uţd] 1-2 (Şhp) Chiftea (1) (mică). chifteriţă sf vz chiftiriţă
chifti vi [At: l. IONESCU, C. 191 / Pzi 3: -teste / E: fo cf chifui, chtsti] (Mol) 1 (D. lichide) A produce sunetul caracteristic când se fierbe ceva.
2	(D. apă) A face băşici. 3 (D. lichide) A da pe afară. 4 (D. lichide) A fierbe. 5 (D. lichide) A ţâşni. 6 (D. lichide) A împroşca. 7 (D. apă sau noroi) A fleşcăi. 8 (D. lichide) A fâsâi. 9 (D. lichidul dintr-un butoi) A se scurge încet şi continuu printre doage. 10 (D. o bubă) A supura. 11 (Pan) A bufni în râs. chiftle s f vz piftie
chiftlre sf [At: C V, 1951, nr. 6,28 / Pl: -ri / E: chifti] (Reg) Loc puţin adâncit în prisacă, de unde beau albinele apă.
chiftiriţă .v/ŢAt: ALECSANDRI, T. 926 / V: ~ter~ / Pl: -ţe / E: net] 1-2 (Ent) Coropişniţă (1-2). chifui vi [At: PAMFILE, COM. 38 / Pzi: ~e.vc / E: net] A bombăni. c Jug ah v vz cigali chigornicer sn vz chegornicer chl-ha i vz chihăi
chihai i [At: TDRG / V: cli\-ha / E: ns cf chelie, chihăi] Cuvânt care imită tuşea. chihaia i vz chehaia chihaia-bei vz chehaia
chihaială .v/'[At: DA / Pl: -ieli / E: chihăi + -eald] Chicoteală. chihaie vz chehaia chihai sn vz chehaia
chiharcă sf [At: I. CR. VII, 252 / E: net] (Mol) Femeie grasă. chihăi1 vi [At: DDRF/V: ~ică\,-hui / Pzi: -esc / E: chicot] A chicoti. chihăi2 [At: CREANGĂ, A. 81/1 /V: cheh~/Pzi: -esc/E: focf chihăi, chehe, chicoti] 1 vi A tuşi sec, încontinuu, din cauza unei boli de plămâni.
2	vt A plictisi pe cineva, insistând cu vorba pe lângă el. chihăinl vi [At: H XII, 413 / Pzi: -nesc / E: chihăi] (Reg) A clănţăni. chihăitură sf [At: FETU, ap. TDRG / Pl: -ri / E: chihăit + -ură] Acces de tuse seacă.
chihiteală sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: -eli / E: net] (înv) Flăcăraie. chihlibar sn vz chihlimbar
chihlimbar sn [At: BIBLIA (1688) 534 / V: -ibar, ~ilim~, ~mfary -hrib-, ~ichribar, -hri-, -irim-, -iribar, chehribar, chehlem~, chelim-1 Pl: -e / E: tc kehribar, kehlibar, kelibar] 1 (Min) Răşină fosilă, dură, sfărâmicioasă, translucidă, de culoare variind de la galben-deschis până la roşcat-cafeniu, cu proprietăţi electrice, din care se fac bijuterii, ţigarete, mătănii Si: ambră. 2 Culoarea chihlimbarului (1).
chihlimbarul, -ie a [At: FILIMON, C. III, 608 / V: ~iba~, ~ili~ / Pl: ~i/ / E: chihlimbar + -iu] De culoarea chihlimbarului (1).
chihlimbărlt, ~ă a [At: PISCUPESCU, O. 257/20 / Pl: -Iţi, -e / E: chihlimbar + -it] (Nob) Amestecat cu chihlimbar (1).
chilioară sf [At: JIPESCU, 0.53 / V: ghi-, ghihară, zghihară / Pl: -re / E: net] Strugure cu boabe rare, mari şi de culoare gălbuie.
chUtOdrcă .v/TAt: ŞEZ. XIX, 60-/ Pl: -rce / E: net] (Mol) 1-2 Pălărie sau căciulă de calitate proastă. 3-4 (Pex) Persoană care poartă o chihoarcă (1-2). chlhot sn vz chiot chihoteală sfvz chicoteală chihotl v vz chicoti chihotlt sn vz chicotit chihotitură sf vz chicotitură chihlimbar sn vz chihlimbar chihul vi vz chihăi
chil s [At: DR. II, 653 / Pl: net / E: rs KHH, cf achiu] (Rsî) Măciucă. chljă sf [At: I. CR. IV, 277 / Pl: -je / E: net] (îrg) Soi. chijaş sm vz chezaş
chljnă .v/’[At: VICIU, GL. / Pl: -ne / E: net] (Min; reg) Instrument de lemn în formă de sapă, utilizat la extracţia aurului. chil1 sn [At: DA / PI: -e / E: Ari/(ogram)] (Fam) Kilogram.
/
493
CHIL2
chil2 sn [At: I. IONESCU, D. 254 / Pl: -e / E: ger Kuhl(robre) cf chil stoc] (Gms) Ţeava de răcit. chil3 sm vz chel2
chit* sms [At: DA / V: hil, şil / E: fr chyle] (Fiz) Lichid lăptos care constituie conţinutul vaselor limfatice intestinale.
chilaba sf [At: H XIV, 22 / E: ns cf tc kelab] 1 Dans ţărănesc nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută chilaha (1). chihciu sm vz pilaciu
chilată sf[At MAT. FOLK. 1209 / V: chiul~ / Pl: -te / E: fr cu las se] (Trs; Mol) Cuiasă (2).
chilă1 sf [At: URICARIUL, ap. CIHAC, II, 49 / V: pi~ l Pl: ~le / E: tc kil] 1 Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Ţara Românească şi cu circa 430 de litri în Moldova. 2 (înv) Impozit care se plătea cu un anumit număr de chile de cereale. 3 (îe) Cu ~Cu nemiluita.
chilă2 sf [At: NOVACOVICIU, C. B. 7 / PI: ~le / E: net] (Ban; csnp) Boccea.
chilă3 sf [At: DOSOFTEI, V. S. 74/2 / Pl: ~le / E: vsl Kym] 1 (Med; pop) Hernie. 2 (îdt) Om de nimic. chilav,	a vz schilav
chilălăi v vz chelălăi chilălau sms vz chelălăi chilăman sn vz chiloman
chilărie sf [At: (a. 1828) URICARIUL II, 185 / PI: ~i< / E: chiler +-ie] (Reg) Chiler.
chilau sm [At: LB / Pl: -ai / E: mg kiilii (kdlyii)] (îvp) Ciocan ferecat Si: (reg) hăt ac, buzdugan, ghioagă, chilăvi vt vz schilăvi
chilăvie sf[Afc MINEIUL (1776), 1/9 / Pl: ~i/ / E: chilav +-ie] (Med; înv) Hernie. chilăvire sf vz schilăvire chilăvit, ~ă a vz schilăvit
chilăviţă .v/'[At: DA IV: ~lov~, ~lomi~/ Pl: -ţe / E: chilev + -iţă] (Olt; Ban) 1 Cazma. 2-3 (Şhp) Sapă (mică). 4 Sapă de mină, ascuţită, cu coada scurtă. 5 Unealtă de săpat pământul pietros. 6 Târnăcop cu două părţi, una lată şi alta ascuţită.
chilâfsn [At: CIHAC II, 563 / Pl: -uri / E: tc ghylâf quylyf] (Trm) Teacă. chilciug sn vz chelşug
childă1 sf [At: CIAUŞANU, V. 150 / Pl: ~de I E: net] 1 (Ţes; pop) Legătură de fire de urzeală. 2 (Reg) Moşie mică.
chiUla2 [At: ARH. OLT. XXI,260 / PI: ~de /E: net] (Reg) Mănunchi de cânepă.
chile sfp [At: LTR / E: net] Ardei iuţi, cu fructe mici, conice, de culoare verde, în stare crudă, care devin roşii la maturitate. chileală .v/’vz pilelă
chiler sn [At: (a. 1812) URICARIUL IV, 353/18 / V: chel-, chelar i Pl:	/ E: ns cf tc kiler ngr xeXXctpi(ov), bg KU icp] (Reg) 1 Mică încăpere,
la casele ţărăneşti, cu pivniţă zidită sau clădită din bârne, în care se păstrează diferite lucruri şi, mai ales, alimente. 2 Despărţitură mică în coliba de la stână, în care se păstrează vasele pline cu lapte Si: (reg) cămară, celar, poiată. 3 (Rar) Gheţărie. 4 (Ist) Denumire dată de turci ţărilor (române) din care se aprovizionau cu alimente Si: magaza.
chilerelsn [At: H XII, 184 / PI:	/	E:	chiler + -el] 1-2 (îvp; şhp) Chiler
(1) (mic). chilermem sfs vz chilermenea
chilermenea sfs [At: PISCUPESCU ,0.311/21 / V: -ne, -ni sms, -min sms, (prin etimologie populară) chilie-armenească / E: tc kil ermeni, ngr xikepjievC] (înv) Mineral întrebuinţat la colorat şi în medicină. chilermeni sms vz chilermenea chilermin sn vz chilermenea
chilfac sn [At: H Vil, 156 / Pl: -uri / E: net] (Reg) Unealtă de dulgherie. chilfoseală sfvz chirfoseală chilhangiu sm vz chiulhangiu
chili v vz pili
chilian, -ă [At: DEX2 / P: -li-an / V: cil-, -ă l Pl: -ieni, -iene ! E: Chile + -ean cf fr chiliens] 1-2 .vw/’Persoană care face parte din populaţia de bază a statului Chile sau este originară de acolo. 3-4 a Care aparţine chilienilor sau statului Chile. 5-6 a Privitor la chilieni sau la statul Chile. chiliasm sns [At: DEX2 / Pl: ~li-asm / E: fr chiliasme] (Fiz) Milenarism. chilichi smp [At: H VII, 466 / V: ~ipehi / E: ns cf Filipi] (Trs) Filipi. chilicliin sn vz tulichină chilie1 sfvz chelie
chilie2 sf [At: DOSOFTEI, ap. GCR. 1,253/10 / V: (îrg) chel-l Pl: ~ii / E: vsl KGHHff] 1 Odăiţă din cuprinsul mănăstirii în care locuieşte un călugăr sau o călugăriţă. 2 Odăiţă de sihastru Si: (pmf) cămară, căniăruţă. 3 Odăiţă pentru o singură persoană în care se retrage cineva pentru a se izola sau a se culca. 4 (Pex) Cameră mică de locuit. 5 (La românii din Serbia) Pivniţă. 6 Parte a morii de vânt nedefinită mai îndeaproape. chilie-armenească sf vz chilermenea chilifar sm vz călifar
chilifer, ~ă a [At: DA / Pl: ~z,	/ E: fr chylifere] (Fiz) 1 Prin care
circulă chilul4. 2 Care aparţine chilului4. 3 Privitor la chil4. 4 (îs) Vase ~e Vasele limfatice ale intestinului, în care se absoarbe, în parte, chilul4 şi care-1 duc din intestin în canalul toracic.
chilifica vt [At: DA / Pzi 3: -fie f E: fr chylifier] (Fiz) A transforma în chil4.
chilificare .v/"[At: DA / Pl: ~cari / E: chilifica] Formarea chilului4 în intestinul subţire şi în vasele chilifere Si: chiUfieaţie. chilificaţie sf [At: DA /V: ~iune / Pl: -ii / E: fr chylification] Chilificare. chilificaţiune sfvz chilificaţie
chiligiu1 sm [At: UNIVERSUL XX, nr. 252 / PI: -ii / E: chilă + -giu] (înv) Hamal. chiligiu2, ~\e a vz celebiu
chilihoaie sf [At: PAMFILE, J. II / E: net] (Reg) Namilă. chiliiţă vz chiliuţă chilim1 sm vz chelem
chitim2 sn [At: DICŢ. / Pl: ~uri / E: tc kilim] 1 Covor (turcesc), cu două feţe. 2 Scoarţă îngustă de circa un metru, înflorată. 3 Pătură cu flori, cu care se acoperă patul. 4 Broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava. chilim3 sn vz cherem chilimandros sn vz calamandros chilimat sn vz chelemet chilimbar sn vz chihlimbar chilimbariu, ~ie a vz chihlimbariu chilimboţ sn vz chilimoaţă chilimet sn vz chelemet chilimfar sn vz chihlimbar chilimică sf vz hilimică
chilimie sf [At: I. CR. VIII, 89 / V: ~lm\e / PI: ~i/ / E: bg Kyjmaat] (Reg) 1 Spetează la car de care e legată leuca. 2 Bucată de lemn cu două braţe în formă de „u“, întrebuinţată la un car fără loitre atunci când se transportă lemne. 3 Ţepi (ca la sanie) puşi la carul lungit, pentru a se putea transporta lemnele mari, netăiate. 4 Carul fără loitre. 5 Lemnele încărcate pe un car fără loitre.
chilimin sm [At: BARCIANU / V: ~ă sff Pl: -i / E: ns cf hilimin] (Bot; reg) Filimică (Calendula qfflcinalis). chUimină sfvz chilimin.
chilimoaţă sf [At: l. CR IV, 27 / V: -moţ sn, -mboţ sn / Pl: -ţe / E: ns cf golomoz] (Mol) Aluat care nu s-a copt bine. chilimoţ sn vz chilimoaţă
chilin, ~a [At: DOSOFTEI, PS. 378 / V: (reg) cil~ / Pl: -i, -e / E: mg kiilon] (îrg) 1 a Deosebit. 2-3 (îla) De ~ Deosebit. 4-5 (îal) Separat. 6 av Deosebit. 7 sn (Rar) Grămadă. chilină1 sf vz chilnă chilină2 sf vz chiftină
494
CHIMI
chilmci sn [At: CHEST. II, 164/46 / Pl: -uri / E:
Chenci. chilindru sn vz cilindru
chilineşte av [At: LB / V: clin- / E: ciulin + -este] chilinghi v vz deschilini chilim v vz deschilini chilinică sf [At: DDRF / Pl: ~i ci / E: ns cf hilinică] (Bot; Mol) Filimică (Calendula officinalis).
chilioară sf [At: DOSOFTEI, V. S. 246 / P: ~li-oa~ / Pl: -re / E: chilie + -ioară] 1-2 Chiliuţă (1-2).
chilion-arăpesc sm [At: BARCIANU / P: ~ li-on / E: net] (Bot) 1 Păpădie (Taraxacum officinale). 2 Nalbă (Athamanta lihanotis). chilip sn [At: DA / PI: net / E: net] (Reg) Căleap. chilipchi sm vz chilichi chiliper sn vz chilipir chiliperiu sn vz chilipir
chilipir sn [At: BELDIMAN / V: chelep-y -pur, ~iri~, -per / Pl: -uri / E: tc kelepir] 1 Lucru cumpărat foarte ieftin. 2 Marfă (de ocazie) cu preţ foafte mic. 3 Câştig întâmplător, Iară muncă. 4 Profit neaşteptat.
chilipirgi vt [At: ŞIO / Pzi: -gesc / E: chilipir] (îvp) 1 A cumpăra ceva cu un preţ foarte mic. 2 A trage pe sfoară.
chilipirgit sn [At: ŞIO / Pl: -uri / E: chilipirgi] (Prt) Căutare de chilipiruri (1), înşelând sau abuzând de naivitatea vânzătorului.
chilipirgiu sm [At: l. NEGRUZZI, S. IV, 4() / Pl: -ii / E: tc kelepergi] 1-4 (Prt) Persoană care umblă după chilipiruri (1-4). chilipur sn vz chilipir
chiliuţă sf [At: COSTINESCU / P:	/	V:	(înv)	~iiţă- / Pl: ~ţe /
E: chilie + -uţă] 1-2 (Şhp) Chilie (1) (mică). 3 Cămăruţă pentru o singură persoană. 4 (Fig) Alveolă. chilmie .s/vz chilimie
chilnar sn [At: DAM&, T. 126 / Pl: -re / E: chilnă + -ar] 1-2 (Mol) Lada sau chichiţa luntrei. chilnă sf vz chelnă chilo sn vz kilogram chilogram sn vz kilogram chilogrammetru smn vz kilogrammetru chilohtru sm vz kilolitru chiloloimm sn vz chiloman2
chilom [At: DOSOFTEI, V. S. 128 / V: -/um, -b / Pl: -odme / E: net] (înv) 1 sn Armă având forma unui baston cu secure la un capăt. 2 sm Lovitură cu pumnul.
chiloman sn [At: DUMIŢRACHE,21 /V: -lăm-y-oloim-ycheloloi~y ghelăim- / Pl: -e / E: net] (Pop) 1 Gălăgie mare, făcută de mai mulţi laolaltă, cu râsete, chiote, ţipete, ceartă şi bătăi. 2 (Pex) Zarvă. 3 Beţie zdravănă. 4 (Gmţ) Kilogram. 5 (Gmţ) Litru.
chilomănesc, -ească a [At: PAMFILE, B. 70 / Pl: -eşti / E: chiloman + -esc] 1 De chiloman (1). 2 Ca un chiloman (1). 3 Viguros.. chilomb sn vz chilom chilometrd v vz kilometră chilometrâj sn vz kilometraj chilometric, -ă a vz kilometric chilometror sn vz kilometror chilomiţă sf vz chilăviţă
chilopan, ~ă a [At: MAT. FOLK. 1199 /PI:	-e	f	E:	ns	cf	chiloman]
(Reg) Dolofan.
chilopod sn [At: DEX2 / Pl: ~e I E: eg chilopodes] 1 (Lpl) Ordin de artropode cu multe picioare. 2 Animal din ordinul chilopodelor (1). chilos, -oasă a vz pilos chilostrii sfvz pirostrii chilotă sfvz pilotă
cMloţăş sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: chiloţi + -aş] 1-2 Chiloţel (1-2). chiloţel sm [At: DEX2 / Pl: -ei / E: chilot + -el] 1-2 (Şhp) Chiloţi (mici) Si: chiloţaş (1-2).
chiloţi smp [At: IORDAN, L.R.A. 44 / V: c/î/m—, (rar) culotă sf / E: fr culotte] Obiect de lenjerie intimă care acoperă corpul de Ia talie până Ia încheietura de sus a piciorului. chilovdt sm vz kilowat chiloviţă sfvz chilăviţă
chilştoc sn [At: I. IONESCU, D. 254 / Pl: ~uri / E: ger Kiihlstock] (Gms) Aparat de răcit (la alambic). chilşug1 sn [At: BARCIANU / Pl: ~uri / E: chel] (Mol) Chelie (1). chilşug2 sn vz chelşug chUtăială sfvz cheltuială chiltui v vz cheltui chiltuială sf vz cheltuială
chiluf sn [At: H VI, 97 / E: ns cf pilaf] Mâncare nedefinită mai îndeaproape. chilug sn vz chiulug chilum sn vz chilom chilvără sfvz chivără chim1 sn vz chimen
chim2 sms [At: ENC. VET. 38 / V: ~us l E: lat chymus] (Fiz) Pastă moale, rezultată din digestia stomacală a alimentelor. chimac sm [At: DR. IV, 1557 / Pl: ~aci / E: ucr KHMak] Cal gras. chimă1 sf [At: GOLESCU, ap. DR. II, 654 / V: cimă / Pl: ~me l E: srb kima] (îdt) 1 Germen. 2 (îc) Chima-răului sau - -necazului Diavolul.
3	Vârf.
chimă2 .s/[At: LB / Pl: ~me / E: ger Kinn] (înv) Bărbie. chimă3 sfvz schimă
chimăi vi [At: VÎRCOL, V. / V: che- / E: bg KHM3H, srb kimati] (D. cal) A da din cap pentru a se feri de muşte chimăn sn vz chimen chimător, ~oare smf, a vz chemător chimbdl sn vz chimval chimbric sms vz chembrică chimbrică sfs vz chembrică
chimedos sm [At: MARIAN, O. II, 128 / E: ns cf chilimarulros] Alcătuire de sunete prin care se imită ciripitul păsărelelor.
chimen sn [At: BIBLIA (1688) /V: măn,~min>cimin,chim / A şi: chimen / Pl: (rar) ~uri / E bg KHMHX, rs KMMHXb, tc kimun, mg komeny] (Bot) 1 Plantă erbacee umbeliferă cu frunze penate, cu flori albe sau roşiatice, cu fructe aromatice, care se întrebuinţează în medicină şi la bucătărie Si: (reg) chimion-de-câmp, chimion-sălbatic, secărea, secărică, secăriţă, ar eu, cărău (Carum Carvi). 2 (îf chim; şîc —câinesc) Cocoşei-de-câmp (Adonis aestivalus). 3 (îc) —de-câmp, ~min-de-grădină Anason (Pimpinella anisum). 4 (îc) — de-munte Brioală (Ugusticum mutellina) . 5 (îc) —dulce Molură (Foeniculum vulgare). 6 (îc) —negru Negrii ică (Nigella sativa).
1	(îc) Miiinul-porcului sau ~minuI-cailor, ~minul-ursului Plantă erbacee cu flori galbene (Peucedanum campestre). 8 (îc) Mil-ursului-de-munte Brie (Athamanta hungarica).9 (îc) Chim-de-baltă Planta Oenante aqua. chimeon sn vz chimion chimer sn vz chimir chimeră sfvz himeră chimeric, -ă a vz himeric chinteriu sn vz chimir
chimerleu sn [At: VICIU, GL. / Pl: net / E: mg kimeriilo] (Trs) Despărţitorul apei, la şteampuri. chimeşă sfvz cămaşă chimeşe sfvz cămaşă chimeşuică sfvz cămăşuică
chimet sm [At: GIUGLEA - VÂLSAN, R. S. / Pl: -uri f E: srb kmet] (Sbm) Consilier comunal. chimezi sn [At: CHEST. II, 432/150 / E: net] Coteţ pentru păsări. chimgie sf vz cămgie chirni v vz chimni
mg kilincs] (Reg) (înv) Deosebit.
/
495
CHIMIC
chimic, -ă [At: KLOPŞTOCK, F. 206 / PI: -ici, -ice / E: fr chimique]
1	a Cu privire Ia chimie (1). 2 a De chimie (1). 3 sm (Trs) Chimist (1).
4	a (îs) Creion - Creion la care mina de grafit este înlocuită cu o pastă albastră, a cărei urmă este vizibilă mai ales pe o hârtie umedă.
chimicdlă sf [At. CONTEMP., Seria II, nr. 161,9/1 / Pl: ~lel E: chimic + -ală] 1-2 (Pop; şdp) Orice substanţă chimică (folosită în gospodărie).
chimie .s/'[At: LTR / V: (înv) hi-, (Trs) chem- / Pl: -ii / E: fr chimie]
1	Ştiinţă care studiază compoziţia, structura şi proprietăţile substanţelor, transformărilor lor prin regruparea atomilor componenţi, precum şi combinaţiile noi ale substanţelor rezultate în urma acestor transformări. 2 (îs) ~ organica Parte a chimiei (1) care se ocupă cu combinaţiile unui singur element, carbonul, şi cu puţine alte elemente, în special cu hidrogenul, oxigenul, azotul şi sulful. 3 (îs) ~ anorganica sau minerală Parte a chimiei (1) care studiază condiţiile tuturor celorlalte elemente de care nu se ocupă chimia (2) organică. 4 (îs) ~fizică Parte a chimiei (1) care sistematizează materialul (3) chimiei anorganice şi al celei organice din punctul de vedere al proprietăţilor substanţelor, pe de o parte, şi al transformărilor materiale, pe de altă parte.
chimie ş sm [At: CHEST. II, 10/341 / P: ~mi-e.> / V: cam-, —iveş / Pl: -i / E: mg komiives] (Mgm) Zidar.
chimihoară sf [At: DAM fi, T. 86 / Pl: ~re / E: net] (Reg) Ferăstrău de mână.
chimiluminescenţă sf [At: DEX2 / V: chemol-1 Pl: -ţe IE: fr chimi-luminescence] Luminescenţă produsă în timpul unei reacţii chimice.
chimimog sn [At: DA / V: chem- / Pl: ~uri / E: mg kemenymag] (Mgm) Fructul chimenului (1). chimin sn vz chimen
chimină av [At: C V, 1950, nr. 4/37 / E: net] (Olt) Cu încordare. chimineţ sn vz cămineţ
chimin tui vt [At: KLEIN, D. IV: cim-1 Pzi: -e.vc / E: mg kemenyit] (Rar; mgm) A scrobi.
chimintuidlă .s/[At: KLEIN, D. / V: cim- / Pl: ~ieli / E: cimintui + -eală] Scrobeală.
chimion sm [At: LB / P: -mi-on l V: -meon-1 Pl: -i I E: tc kintion] (Bot) 1 Mică plantă erbacee, cu flori mici, albe-liliachii, cu seminţe aromatice, care se întrebuinţează în medicină, la bucătărie şi la fabricarea lichiorurilor (Cuminum Cyminum). 2 (îc) ~ul-capului Zmeoaică (Laserpitium latifolium). 3 (îc) ~-de-apă sau —de-baltă Mărăraş (Anethum graveoleus). 4 (îc) ~-de-câmp~sălbatic Chimen (1) (Carum Carvi). 5 (îc) ~-de-câmpuri Negruşcă (Nigella arvensis). 6 (îc) ~ -negru Negrii ică (Nigella sativa).
chimiomu, -ie a [At: DDRF / P: ~mi-o- l Pl: -UI E: chimion + -iu] De culoarea negricioasă a chimionului (1).
chimioprofilaxie .sf [At: DEX2 / P: -mi-o- / Pl: -ii / E: fr chimioprophylaxie] (Med) Profilaxia bolilor infecţioase cu substanţe chimioterapice.
chimiorezistenţă sf [At: DEX2 / P: -mi-o- / Pl: -ţe / E: fr cfiimioresistance] (Big) Rezistenţă a germenilor microbieni sau a altor organisme parazitare Ia substanţe chimioterapice Si: chemorezistenţă.
chimiosinteză sf[At: DEX2 / P: -mi-o-/PI: -zel E: fr chimiosynthese] (Big) Chemosinteză.
chimiosteriliza sf[At: DEX2 / P: -mi-o- / Pl: -zez / E: chimio + steriliza] A steriliza cu substanţe chimice.
chimio sterilizare sf[At: DEX2 / P: -mi-o- / Pl: -zări / E: chimiosterilizfl] Sterilizare cu substanţe chimice.
chimiosterilizdt, -ă a [At: DEX2 / P: -mi-o- / Pl: -aţi, -e / E: fr chimiosteriliza] Care a fost sterilizat cu substanţe chimice.
chimiotactism sn [At: DEX2 / P: -mi-o- / Pl: -e / E: fr chimiotactisme] (Big) Chemotactism.
chimotaxie .v/ [At: DEX2 / P: ~mi-o- / Pl: ~i/ / E: fr chimiotaxie] (Big) Chemotactism.
chimioterapie, -ă a [At: DEX2 / P: ~mi-o- l Pl: -ici, -ice / E: fr chimioterapique] (Med; d. substanţe de sinteză chimică) Cu acţiune toxică faţă de organisme parazitare, fără să fie toxică pentru organismul tratat.
chimioterapie .v/ [At: DA / Pl: -ii / E: fr chimiotherapie] Tratament cu substanţe chimice.
chimiotropism sn [At: DEX2 / P: -mi-o- IPX:-ei E: fr ch imio tropisme ] (Bot) Orientare a rădăcinii, a grăuncioarelor de polen etc. spre substanţe minerale Si: chemotropism.
chimir sn [At: ARHIVA R. II, 32 / V: -iu l Pl: -e şi -uri / E: tc kemer] (îvp) 1 Boltă. 2 Cămară mică. 3 Brâu lat de piele adesea ornamentat si prevăzut cu buzunare, pe care îl poartă ţăranii. Si: brâu, cingătoare, curea.
4	(Pex) Pungă purtată la brâu.
chimiraş sn [At: PANN, P. V. I, 155/7 / V: (Reg) cim-, ghirn- / Pl: -e /E: chimir + -as] 1-2 (Şhp) Chimir (3) (mic). 3 Brâu purtat şi de femei. chimiriu sn vz chimir
chimirlic sn [At: DDRF / Pl: -uri / E: tc kemerii] (Reg; rar) Ferăstrău. chimism sns [At: DEX2 / E: fr chimisme] (Fiz) 1 Totalitatea reacţiilor chimice ale organismului. 2 (îs) ~ gastric Analiză a acidităţii sucului gastric din organism.
chimist, -ă smf [At: DA ms / Pl: -işti, -e / E: fr chimiste] 1 Persoană care se ocupă cu chimia (1). 2 Specialist în chimie (1). chimiş sn vz cămiş chimiteron sn vz cimitir chimitir sn vz cimitir * chimitirion sn vz cimitir chimitiriu sn vz cimitir
chimiţă1 sm [At: BOGREA, DR. II, 654 / E: Chimiţă] 1 Diavol. 2 Om prost. 3 (Mun) Persoană (mai ales copil sau tânăr) care vrea să facă pe alţii să râdă prin mişcări şi gesturi de bufon şi prin vorbe pe care el le crede de spirit.
chimiţă2 sf [At: DDRF / Pl: -ţe l E: ns cf ehimiţie, chişiţd] Colivie. chimiţă~? .s/[At: DDRF / Pl: -ţe / E: ns cf srb kimica] (îdt) 1 Nod de lemn. 2 Fir de metal. chimiveş sm vz chimieş
chimiza vt [At: DEX2 / Pzi: -zez / E: rs XUMH3HpOBaTb] 1 A folosi procedee chimice de prelucrare a materialelor în industrie şi în agricultură.
2	A prelucra prin procedee chimice.	*
chimizare sf [At: CONTEMP., Seria II, 1949, 161,7/2/ Pl: -zari / E:
chimizo] (Teh) 1 Introducerea, pe scară mare, în procesele de producţie, a procedeelor chimice. 2 Prelucrare prin procedee chimice.
chimm vi [At: ANON. CAR. IV: (Ban) -mi I Pzi: ~nesc IE: net] (îrg) A face cu ochiul.
chimnicariu sn [At: VICIU, GL / Pl: -ii / E: ns cf pimniţă] (Trs) Ferdăra şurii, în spatele grajdului, sub acelaşi acoperiş.
chimnit sn [At: ANON. CAR. / Pl: -uri I E: chimni] (înv) Facere cu ochiul Si: (înv) chimnitură. chimnitură .s/‘[At: ANON. CAR. / Pl: -ri / E: chimni] (înv) Chimnit. chimograf sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr chimographe] Aparat folosit în fiziologie pentru înregistrarea grafică a mişcărilor unor organe.
chimografie sf[At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr chimographie] înregistrare grafică a unor fenomene fiziologice cu ajutorul chimografului.
chimogramă sn [At: DEX2 / Pl: -me l E: fr kymogramme] Diagramă a oscilaţiilor înregistrate la chimograf. chimono sn vz chimonou
chimonou sn [At: DEX2 / V: chimono, kimono / Pl: -uri / E: fr kimono]
1	Croială de haină femeiască, cu mâneca dintr-o singură bucată cu restul hainei. 2 îmbrăcăminte japoneză în formă de halat, cu mâneci foarte lungi.
3	(Pex) Haină femeiască de casă croită ca un chimonou (2). chimozină v/'[At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr chymosine] (Bch) Cheag. chimului v vz clientului
chimuluire sfvz chemuluire	/
chimuluita sfvz chemuluit
496
CHINGĂ
chimuluitor sm [At: KLEIN, D. / Pl:	/	E:	chimului	+	-(i)tor)	(Reg)
Persoană care economiseşte bani. chimur sm [At: BUCUŢA, R. V. 129 / Pl:	/	E:	net]	Cărbune.
chimurluita sfa vz chemuluit chimus sms vz chim2
chimval sn [At: DOSOFTEI, PS. 497 / V: ~mbal / Pl: -uri / E: vsl KyMBaJB] (înv; mpl) 1 Vechi instrument muzical compus din două jumătăţi de glob de aramă care se loveau una cu alta Si: cimbai 2 (Rar; imp) Clopot.
chin sn [At: COD. VOR. 141 / Pl: -uri, şi (înv) -urel E: mg kin] 1 Suferinţă fizică (crudă) Si: caznă, muncă, supliciu, tortură. 2 Patimă. 3 Suferinţă morală apăsătoare Si: tortură. 4 Necaz mare. 5 Supărare mare.
6	Grijă. 7 Nevoie. chim v vz închina
chinap sn [At: ŞIO / Pl: ~uri / E: tc kinab] (Trr) Frânghie. chimr sn vz chenar
chinargiu sm [At: ŞIO / Pl: ~i/ / E: tc kenargy] (Trî) Pescar. chinavar sn vz chinovar
chină1 .v/‘[At: VICIU, GL. / Pl: -ne I E: net] 1-2 (Trs) Căpătâiul sau scaunul în care e înfiptă urzitoarea. chină2 sf vz chinchină chinăraus sn vz chinoroz chinărui v vz chenărui chinăruit, ~ă a vz chenăruit2 chinăvar sn vz chinovar ch'mcă sf vz chingă chinchenal, -ă a vz cincinal
chinchimoacă .s/[At: DA / Pl: -ace / E: ns cf chiclîineaţă] Opaiţ făcut dintr-un material textil. chinchină .s/[At: LB / V: chină / Pl: ~ne / E: fr quinquina cf chinină]
1	Arbore exotic (din China sau din Mexic), din a cărui scoarţă se extrage chinina (Cinchona). 2 (Pex) Scoarţa chinchinei (1).
chinchit, -ă a vz cimpit
chinci sn [At: ANON. CAR. / Pl: -uri / A: net / E: mg kincs] (Trs; mgm) Comoară. chindei sn vz chindie
chindercă sf [At: VICIU, GL. / E: mg kingyertya] (Trs; mgm) Chibrit. chindesi v vz chindisi cfiindete sf vz tindeche
chindeu sn [At: (a. 1752) IORGA, S. D. XII, 63 / V: -diu, chen~, cingeu, (hiperurbanism) findeu / Pl: -eie, (înv) -eauă / E: mg kendo] (Trs; mgm) 1-4 Bucată de pânză albă sau vărgată, cu flori, întrebuinţată ca legătură de cap sau pentru şters faţa şi mâinile sau ca podoabă Ia icoană ori la ferestre. 5 Năframă.
chindeuţ sn [At: PĂCALĂ, M. R. 412 / P: -de-uţ / PI: -uri / E: chindeu + -uţ] 1-10 (Şhp) Chindeu (1-5) (mic).
chihdicăsf[At: PAMFILE,.!. III/PI: ~id/E: chindie + -ică]Chindioară (1).
chindie sf [At: PSALTIREA (1651) / V: -dei sny ~d\u sn, -nghie, tinghie / Pl: ~ii / E: tc ikindi] (înv) 1 Timpul zilei între amiază şi seară.
2	(Pex) Parte a cerului unde se află, în aparenţă, soarele după-amiază. 3 (Pop; îs) Mâncare de -ii Gustare luată între amiază şi cină Si: (reg) ojină.
4	(Pex) Masa pe care o iau lucrătorii Ia câmp, pe la orele 4 după-amiază.
5	Concert de seară, daţpde muzica domnească Si: (reg) nubet, tabulhana.
6	Instrument muzical. 7 (Spc) Tobă mare, făcând parte din instrumentele meterhanelei. 8 (Trs) Dans ţărănesc care seamănă cu sârba, dar se joacă cu paşi mai mărunţi şi într-un tempo accentuat, precipitat. 9 Melodie după care se execută chindia (8).
chindinar sn [At: MOXA / E: ngr xevmjvctpiov cf cântar] (înv) Măsură de greutate de 150 de litre.
chindioară sf [Ai: PAMFILE, A. R. / P: -di-oa- / Pl: -re l E: chindie + -(i)oară] 1 Chindia mică Si: (reg) chindiuţă (1). 2 Parte a zilei în jurul orei 3 după-amiază Si: (reg) chindiuţă (2).
chindiseală sf [At: HEM 933 / PI: -eli / E: chindisi + -eală] (Reg) 1 Brodare. 2 Parte brodată a îmbrăcămintei.
chindisi [At: I. CR. III, 166 / V: cheldesi, ~des\, -dosi,ghin-I E: ngr xevTtH, xevrCţw] (Reg) 1 vt A broda. 2 vt A coase la gherghef Si: (reg) a împistri. 3 vr A-şi broda ceva. 4 vt A sculpta. 5 vt A împodobi. chindisire .s/ [At: DA / Pl: -ri i E: chindisi] (Reg) Chindiseală (1). chindisit1 sn [At: DA / PI: -uri / E: chindisi] (Reg) Chindisire (1). chindisit2, ~ă a [At: BREBENEL, GR. P. / Pl: ~iţi, ~e / E: chindisi] (Reg) 1 Brodat. 2 împodobit. chindisitură sf [At: LB / Pl: ~ri i E: chindisi + -(i)tură] (Reg) Broderie. chindiu1 sn vz chindeu chindiu2 sn vz chindie
chindiuţă sf [At: H V, 377 / P: ~di-u~ / Pi: -ţe l E: chindie + -uţă] 1-2 Chindioară (1-2). chindosi v vz chindesi chindros sm vz chinoros cilindru sms vz chinoros chindrus sms vz chinoros
chinefi vi [At: DA / Pzi: ~/e.sc şi (etimologic) -ezesc / E: chinez1] (Ban) A funcţiona ca primar. chinematograf sn vz cinematograf
chinez1 sm [At: I. CR. V, 346 / Pl:	/	E:	srb knez] (înv) 1 (Ist; păstrat
numai ca nume patronimic) Cneaz. 2 (Ban; Olt) Jude comunal.
chinez2, ~ă [At: NEGRUZZI, S. 1,10/ Pl:	(Mol)	~eji i E: China +
ez cf it chine se] 1-2 smf Persoană care face parte din populaţia de bază a Chinei sau este originară de acolo. 3 (Fig; dep) Necunoscător total al unei chestiuni Si: ignorant. 4 (Fam; îe) A se face ~ sau (mai adesea) a
(o)	face pe ~ul A se preface că nu înţelege, că nu ştie nimic, că habar n-are despre ce e vorba. 5-6 a Care aparţine Chinei sau chinezilor2 (1-2) Si: chinezesc (1-2). 7-8 a Privitor la China sau la chinezi2 (1-2) Si: chinezesc (3-4). 9 sn (Lpl) Popor care trăieşte în China. 10 .v/ Limba vorbită de chinezi2 (9). chinezdt sn vz cnezat
chinezărie sf[At: DA / V: -zer- / Pl: ~i/ / E: fr chinoiserie] 1 (Prt) Prescripţie sau mod de a proceda (birocratic) complicat, cu formalităţi ce par sau sunt inutile, complicate, absurde. 2 Lucru absurd Si: absurditate.
3	(Fam) Obiect (de artă) chinezesc. 4 (Fam) Obiect (de artă) lucrat minuţios, cu migală. chinezerie sf vz chinezărie
chinezesc, -ească a [At: NEGRUZZI, S. I, 35 / Pl: -eşti / E: chinez2 + -esc] 1-4 Chinez2 (5-8). 5 (îs) Zidul - Zidul care împrejmuieşte China spre miazănoapte, ridicat ca fortificaţie, începând din antichitate. 6 (Fig; îas) Piedică pentru spiritul inovator. 7 (îs) Umbre -eşti Umbre (reprezentând diverse figuri) proiectate pe un perete, pe un ecran etc., prin combinarea poziţiei palmelor şi a degetelor.
chinezeşte av [At: RUSSO, S. 15 / E: chinez + -este] 1 în felul chinezilor2 (9). 2 Precum chinezii2 (9). 3 în limba chineză (10). 4 (Fig) De neînţeles.
5	(Fig) Ca într-o limbă cu totul necunoscută. chinezism sn [At: DA / Pl: ~e ! E: chinez'? + -ism] 1-4 Chinezărie (1-4). chinezoaică .s/[At: DA / Pl: ~ice / E: chinez2 + -oaică] 1-2 Femeie care face parte din populaţia de bază a Chinei sau este originară de acolo. chinga v vz închinga
chingar sn [At: DA / Pl: ~e / E: chingă + -ar] (Reg) Rindea. chingă v/'[At: CANTEMIR, ap. TDRG /V: ch'irgă, (cu asimilare) ~ncă, (hiperurbanism) pin~ / Pl: ~ngi / E: ml *clinga cf cingă, închinga, des-chinga] 1 Cingătoare purtată de bărbaţi peste brâu. 2 Brâuleţ simplu,scurt şi lat, cu care se încing ţărăncile şi copiii. 3 (Pgn) Brâu. 4 (îs) ~ngile mantalei Două bucăţi de stofă care se încheie spre a strânge mantaua peste mijloc sau a o face mai strânsă la spate Si: gaică. 5 Bandă lungă de cânepă sau de curea, cu cataramă, cu care se fixează şaua pe cal Si: taftur. 6 Bandă care se pune pe umeri, pe la spatele gâtului, spre a ridica o greutate. 7 (Pop; îe) Cal bătrân cu - roşie Lucru nepotrivit, strident. 8 (îae) Lucru ridicol. 9 (Pop; îe) A strânge sau a ţine în (rar, din) -ngi A închinga strâns calul. 10 (Fig; îae) A constrânge pe cineva. 11 (Fig; îae) A obliga
497
CHINGHIE
pe cineva să facă o mărturisire, să plătească Si: a strânge pe cineva cu uşa. 12 (Fig; îae) A lua pe cineva din scurt. 13 (îs) Pat de -ngi Pat în care salteaua se aşază chingi (22) şi care se poate desface şi strânge după necesitate. 14 (Pop; îe) A slăbi din -ngi A slăbi chinga calului. 15 (Fig; îae) A lăsa pe cineva mai liber. 16 (Pfm; îe) A-1 ţine (pe cineva) -ngile A se simţi în putere. 17 (îae) A fi în stare. 18 (La unelte, construcţii, etc) Bucată de lemn (rar, de fier), prinsă de obicei de-a curmezişul peste altele şi servind la întărirea lor Si: stinghie. 19 Cele două scânduri care leagă tălpile războiului de ţesut. 20 (Ţes) Razele, carafetele sau stinghiile urzitoarei. 21 Stinghia care uneşte picioarele mesei; 22 Bară (de lemn) care susţine patul. 23 Coama cheotoare unde se îmbină căpriorii la casă.
24	Laţul bătut peste căpriori. 25 Funie sau prăjină pe care sunt atârnate cărnurile afumate. 26 (La moara de vânt) Drevele aripilor şi braţele brâului.
27	Bară de lemn unind scândurile care formează fundul şi scoarţele căruţei.
28	Brăcinar la plug. 29 Parte a grapei în care sunt înfipţi colţii. 30 Puntea ferăstrăului. 31 Bară de lemn care fixează doagele fundului unui butoi.
32	(La piua tăbăcarului) Stinghie care leagă cei doi drugi bătuţi în pământ.
33	Elementele care fixează doagele teascului. 34 Parte a luntrei sau a dubasului. 35 Par gros de 15-22 cm, lung d.e 4-5 m, care serveşte la fixarea lemnelor în plută Si: căpătâi, conciu, cunună, fălceajleaşcă, tar. 36 (îs)
-	cioplită Scândură la plută, cioplită pe jumătate, care se aplică peste mărgelătură. 37 Element de susţinere a parilor aşezaţi în stive. 38 Suport pe care se sprijină barele scrânciobului. 39 Fâşie de pământ lungă şi îngustă.
chinghie sf vz chindie
chinguliţă a/[At: ALECSANDRI, P. 1,73 / Pl: -ţe / E: chingă + -uliţă] 1-2 (Şhp) Chingă (1) (mică) Si: (reg) chinguşoară (1-2), chinguţă (1-2).
chinguşoară sf [At: MARIAN, î. 236 / Pl: -re / E: chingă + -uşoară] 1-2 (Reg; şhp) Chinguliţă (1-2).
chinguţă şf [At: JARNfK - BÎRSEANU, D. 264 / Pl: ~ţe / E: chingă + -uţă] 1-2 (Reg) Chinguliţă (1-2). chinic, ~ă a vz cinic
chinicesc, ~ească a [At: ARHIVA R. I, 157 / Pl: -eşti / E: chinic + -esc] 1-4 (înv; nob) Chinezesc (1-4).
chinidină *s/[At: DEX2 / Pl: ~ne / E: fr quinidine] Alcaloid extras din scoarţa arborelui de chinină, folosit în unele afecţiuni cardiace. ckiriil sn vz chinină chinin sn vz chinină
chinină sf[At: BIANU, D. S. / V: (reg) -#ii« sn, (pop; nrc) -iii-, -nil sn / Pl: -ne / E: fr quinine] 1 Alcaloid extras din scoarţa arborelui de chinină, sub formă de substanţă albă, cristalină, cu gust foarte amar, folosit ca medicament contra malariei şi a unor stări febrile. 2 Comprimat farmaceutic din chinină (1). 3 (îs) Sulfat de - Medicament contra malariei, rezultat din tratarea chininei (1) cu acid sulfuric. chiniros sn vz chinoroz
chinişău sn [At: VICIU, GL. / E: mg kensav] (Trs; mgmr) Mercur. chinişorsn [At: PANŢU, PL.2 / E: *chiminişor] 1-2 (Reg; şhp) Chimen (mic). chinju i v vz chinzui chino- vz cin4-
chinogrecesc,~ească [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. TDRG / Pl: -eşti / E: ngr xoivâg + grecesc] (înv) 1 a Grecesc comun. 2 a/'Greacă (veche) comună.
chinologhie .v/'[At: DUMITRACHE, 65 / Pl: -ii / E: ngr xoLVoXorCa] (Rar) Comunicaţie.
chinonă sf [At: LTR / PI: -ne / E: fr quinone] Compus organic nearomatic, substanţa de bază a unei clase de substanţe colorante.
chinoriic sn [At: GHICA, S. 61 / V: chen~ / Pl: -uri / E: ngr xotveovixâv] (Bis) Priceasnă. chinoros sn vz chinoroz chinoroş sn vz chinoroz
chinoroz sn [At: PAMFILE, I. C. 2 / V: (reg) -ros, ~oş, -rus, -năraws, —niz-, -ndrus, ~ndru / E: ger Kienruss] Funingine foarte fină, întrebuinţată la fabricarea vopselelor, a cernelei de tipar etc.
chinorus sn vz chinoroz chinov sn vz chinovie
chinovar sn [At: LB / V: (Mol) -wăv-, -n«v- / E: ngr xivuafiapi, rs KWOBapb] (Chm; ind) Cinabru.
chinovesc,-ească a [At: ŞEZ. VIII, 110 /Pl: -eşti/ E: chinovie + -esc] (înv) Care aparţine unei chinovii Si: (înv) chinovial, chinovitic. chinoviah sm vz chinoviarh
chinovial, -ă a [At: (a. 1856) URICARIUL IV 409/23 / P: -vi-al I Pl: -e / E: chinovie + -ăl] (înv) Chinovesc. chinoviarh sm [At: DOSOFTEI, V.S. 26/2 / V: -a/r / PI: -i / E: gr xoLVofkdpxr)g] Stareţul unei chinovii.
chinoviceşte av [At: (a. 1856) URICARIUL V, 416/27 / E: chinovie] Ca într-o chinovie.
chinovie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 199 / V: -iw, -ov sn / A şi: -nov ie / Pl: -ii / E: vsl khnqbm£] Mănăstire.
chinovit, -« smf [AH URICARIUL V, 138/12 / Pl: -iţi, / E: ngr xoivoptrrfg (xoivofhdo-qg)] (Iuz) 1-2 Călugăr (sau călugăriţă) dintr-o chinovie.
chinovitic, -ă a [At: COSTINESCU / Pl: -ici, -ice / E: chinovii + -ic] (înv) Chinovesc. chinoviu sn vz chinovie chinrus sms vz chinoroz
chintal sn [At: COSTINESCU /V: cuin- / Pl: -e, şi -uri / E: fr quintal] Unitate de greutate de 100 kg. chintă1 .s/vz cvintă
chintă2 sf[At: DA / Pl: -te / E: fr quinte] Figură la jocul de pocher formată din 5 cărţi în ordine crescătoare (de la 7-12 chinta de valet, 8-13 chinta de damă etc.).
chintesenţă .v/'[At: EMINESCU, P. 246 /V: cvin-, (Trs; latinizare) cin-, qui~ / Pl: -ţe / E: fr quintessence, lat scolastică quinta essentia] 1 (în filosofia scolastică) Substanţă eterată, considerată al cincilea şi cel mai subtil element, extrasă din corpul care o conţinea şi despărţită de celelalte patru elemente, mai puţin fine. 2 Element esenţial din ceva. 3 Elementul cel mai ales, cel mai subtil Cf lamură, miez, floare. 4 (Pex) Tip. chinte ş sn vz chintuş
chintic sm [At: LB / E: mg kontig] (Trs; înv) Măsură de greutate corespunzând unei drahme.
chintuş sn [At: CUV. D. BĂTR. 1,251 /V: ~teş / Pl: -e / E: mg kontos] (Ban) 1 Laibăr. 2 Pieptar de lână fără mâneci.
chinţ sm [At: H II, 322 / E: ns cf chiţoran, chiţ ean] (Zlg; reg) Şoarece de câmp.
chinui [At: COD. VOR. 129/3 /V: (înv) chen— l Pzi: -esc şi (rar) chinui / E: drr chin] 1 vt A supune pe cineva la suferinţă fizică intensă Si: (pfm) a canoni, a căzni, a munci, a tortura. 2 vt (îe) A-şi - trupul A-şi supune trupul la eforturi intense sau privaţiuni. 3 vt (îae) A face penitenţă. 4 vt A supune pe cineva la mari suferinţe morale Si: a canoni, a tortura. 5 vt A-i aduce cuiva mari supărări Si: a necăji. 6 vt (Fam) A plictisi pe cineva.
7	vr A suferi (torturi). 8 vi (îrg) A pătimi. 9 vi (îrg) A păţi (ceva). 10 vr A se supune la chinuri sau la privaţiuni Si: (pfm) a se căzni, a se munci, a se osteni. 11 vr A face mari eforturi pentru ceva sau cineva.
chinuială sf [At: TEODORESCU, P. P. 482 / Pl: -ieli / E: chinui + -eală] 1-2 Chinuire (1-2).
chinuire .v/ [At: CORESI, EV. 211/29 / PI: -ri / E: chinui] 1 Chin (1).
2	Tortură.
chinuit1 sn [At: MARIAN, P. P. 51 / E: chinui] 1-2 Chinuire (1-2). chinuit2, ~ă [At: CORESI, EV. 211/29 / Pl: ~i//, -e / E: chinui] 1-2 smf, a (Om) supus la chinuri (fizice sau morale). 3 a Plin de chinuri sau de mari suferinţe. 4 a Făcut cu mare trudă (şi nu prea reuşit).
chinuitor, ~oare [At: EMINESCU, N. 80 / Pl: -i, -oare / E: chinui + -tor] 1 a Care chinuieşte (pe cineva). 2 .vm/’Persoană care supune pe cineva Ia chinuri (1). 3 sf (înv) Instrument de tortură.
498
CHIORÂŞ
chinuitură ş/TAt: DOSOFTEI, V. S. 148 / P: -nu-i-1 Pl: -ri / E: chinui + - (i)tură] (înv) 1 Chin (1). 2 Suferinţă morală.
chinz'di sn [At: PAŞCA, GL. / V: cin~ l Pl: net / E: net] (Reg) 1 Chin (1). 2 Tratament crud. 3 Bătaie.
chinzui vtr [At: POMPILIU, B. 1 / E: mg kinozni cf chinui] (Mgm) 1-2 A (se) chinui (1,10).
chinzuială ş/'[At: VAIDA / Pl: -ieli / E: chinzui + -eală] (Reg) Chinzai (1).
chinzuitor, -oare smf[At: POMPILIU, B. 67 / Pl: -i, -oare / E: chinzui + -(i)tor] (Reg) Persoană care chinzuieşte.
chinzuitură sf [At: ŞINCAI, HR. I, 131 / Pl: -ri / E: chinzui + -tură] (Reg) 1 Chinuire (1). 2 Instrument de tortură. chioar sn [At: COMAN, GL. / Pl: -uri / E: net] (Trs) Colindă. chioară af vz chiar
chioarcă1 sf [At: CIHAC II, 489 / Pl: -arce / E: mg gorko] Piatră (rotundă şi lucioasă) de pe ţărmurile apelor.
chioarcă2 sf [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: -arce / E: net] (Reg) Mâncare făcută din dovleac fiert în lapte dulce.
chioardă .v/TAt: CONV. LIT. LIV, 165 / Pl: ~de / E: chiordiş] (Olt; îe) A trage cu ~da A se uita numai cu coada ochiului. chiobur sn vz cobur
chioc sms [At: RĂDULESCU-CODIN / E: mg gyok] (îrg) 1 Gust bun.
2	Savoare dată de substanţe aromatice. 3 (Fig; îe) Om fără ~ Om neatrăgător.
chiocec sn [At: GHICA, S. 322 / Pl: ~uri / E: tc kocek] (înv) 1 Dans turcesc nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută chiocecul (1).
chioceşte av [At: H II, 312 / E: chiocec + -este] (înv) în felul dansului numit chiocec (1). chioftea sfvz chiftea chioiv vz chiui chiolălăi v vz chelălăi
chiolm sn [At: CHEST. II, 325/68 / Pl: ~e / E: net] (îrg) 1 Loc de pe cuptor unde dormeau, de obicei, copiii. 2 Bucătărie ţărănească. chiolhaisan a vz chirhaisan chiolhan sn vz chiulhan chiolhangiu sm vz chiulhangiu chiolhamu sm, a vz chiulhan
chiolhănos^oasă a [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~o.şi, -oase l E: chiolhan +-tts] (Pop) Ticălos. chiolteu sn [At: DA / Pl: ~e* / E: net] (Trs) Corfă2. chioniy ~oamă a vz chiomp chiomb, ~oambă a vz chiomp
chiomp,chioampăa [At: I. CR. VI, 135 / V: (reg) ~mb,-oambă,ciomb, cioambă, chiom, -oamă, schiomb, ~oambă / Pl: -i, -oampe / E: net cf mg tompe, tompă] (Reg) 1 Neatent. 2 Prost. 3 Care face fapte nesocotite.
4	Netot. 5 împiedicat. 6 Neputincios. 7 Care abia-şi mişcă mâinile şi picioarele. 8 Şchiop. 9 Cu piciorul zdrobit. 10 Care nu vede foarte bine.
11	Care n-are vederi clare. 12 Miop. 13 (Spc; prin apropiere de chior) Chior (15). 14 Care se uită chiorâş. chiombie sf [At: DDRF / Pl: ~ii f E: chiomb + -ie] (Pop) Miopie. chiompăm [At: I. CR. III, 156 / Pzi: ~nesc / E: chiomp + -ăni] 1 vi A umbla la întâmplare, cu ochii închişi. 2 vi A lucra pe întuneric. 3 vr A se forţa pentru a vedea mai bine. chiona v vz scheuna
chionc, chioancă a [At: COMAN, GL. / Pl: -nci, -oance / E: net] 1-14 (Reg) Chiomp (1-14).
chioncăni vr [At: C V, 1950, nr 4, 42 / Pzi: ~nesc / E: chionc] (Reg) A chiompăni (3). chiondorâş av vz chiondorâş
chiondorâş av [At: PANN, P. V. II, 106 / V: ~ruş, (sst) -ros / E: (în)chiondorî + -âş] (Mun; fam; în legătură cu verbele „a se uita“, „a privi“, „a căuta“) 1 Urât. 2 încruntat. 3 Cruciş. 4 Chiorâş.
chiondoreală sf [At: DELAVRANCEA, S. 6 / Pl: ~e/i / E: ns cf in-chiondora, chiondorâş] 1 Faţă posomorâtă. 2 Privire încruntată. chiondoruş av vz chiondorâş
chionduz sms [At: H II, 319 / E: net] Specie de grâu nedefinită mai îndeaproape. chiopeng sn vz chepeng
chiopercă sf [At: H VII, 187 / Pl: ~m / E: mg csiporka] (Reg) Vas care serveşte la gătitul bucatelor.
chioplaşa sf [At: CHEST. IV, 112/550 / Pl: ~şe / E: net] (Reg; csnp) Semn de hotar la o pădure.
chior1, ~oară [At: PANN, P. V. I, 18 / V: ~orc / Pl: ~z, -oare / E: tc kjor(kor) cf chiori, chiorâş, (în)chiorchioşat] 1-2 smf, a (Persoană) care vede numai cu un ochi. 3-4 smf, a (Persoană) care are numai un ochi. 5-6 s/(Pfm; îe; îla) (A fi) de râsul M)arei (A fi) prăpădit. 7-8 .v/'(îae; îal) (A fi) de râsul lumii, de batjocură. 9 a (Pop; îe) A-i fi (cuiva) gura M)ară A vorbi prea multe. 10 a (Pop; îs) Marfă ~oară Produs de calitate inferioară neevidentă. 11 a (îs) Para (sau lăscaie) -oară Monedă găurită la o margine. 12 a (îas) Monedă fără valoare. 13 a (îe) A nu avea para M)ară sau, rar, a nu avea ~oară în pungă A nu avea nici un ban. 14-15 smf, a (Persoană) care se uită cruciş, chiorâş (şi vede dublu) Si: (pmt) chiomp (13), ceacâr, saşiu. 16-17 smf, a (Pex) (Persoană) care nu vede bine Si: miop. 18-19 smf, a (Pgn) Orb. 20 av (Pop; îe) A da ~ peste cineva A da năvală prosteşte peste cineva. 21 av (îe) A o lua de-a M>ara A merge orbeşte, fără a şti încotro. 22 a (Fig) Lipsit de judecată. 23 a (D. lămpi, felinare) Care dă o lumină slabă, insuficientă. 24 sn Lampă de gaz primitivă (care dă o lumină slabă), de tablă sau de pământ Si: (pmf) gaz(orniţă).
25	sn (La jocul de cărţi) As birlic (care are un singur ochi). 26 sm Fugar din Siberia, care nu are paşaport. 27 .v/Fereastră oarbă, cu geamuri astupate eu hârtie, prin care nu străbate destulă lumină. 28 a (îs; prin confuzie cu chiar) Apă chioară Apă curată. 29 a (Irn; îas) Nume dat unor alimente lichide sau unor băuturi alcoolice prea diluate. 30 a (Prt; îas) Vorbe goale.
chior2 i [At: TEODORESCU, P. P. 349 / E: fo cf chiorăi] 1 Cuvânt care imită strigătul curcii. 2 Cuvânt care redă sunetul intestinelor (unei persoane care nu a mâncat).
chiorăi vi [At: PANN, P. V, II, 115/ V: (reg) ghio~, cor~, gor~, ~râ\, ~ro\, cher~ / Pzi: ~chiorăi, şi (mai rar) ~e.se / E: fo cf chior2, cărâi] 1 A produce zgomotul caracteristic mişcării din intestine. 2 (D. curei) A emite un strigăt caracteristic.
chiorăială sf [At: DA / V: ghio~, ghiorcă~ / Pl: ~ieli / E: chiorăi + -eală] Zgomotul care se produce uneori în intestine (mai ales când omul este flămând) Si: chiorăire, chiorăitură. chiorăire sf [At: DICŢ. / V: ghio~ / Pl: -ri / E: chiorăi] Chiorăială. chiorăit sn [At: ŞEZ. II, 228 / V: ghio~ / Pl: -uri / E: chiorăi] Sunetul produs de mişcarea gazelor în intestine.
chiorăitură sf [At: I. CR. II, 299 / V: ghio- / Pl: -ri / E: chiorăi + ~(i)tură] Chiorăială.
chiorăni smp [At: PAMFILE, J. I / V: ~reni 1 E: chior] (îlav) La ~ I se răspunde cuiva care caută un lucru aşezat chiar în faţa Iui. chioranie ş/ŢAt: PAMFILE, J. I / Pl: -ni / E: ns cf chior] Chiorie. chiorâre sf [At: DICŢ. / Pl: -ri / E: chiori] 1 Pierdere a unui ochi (din cauza unei boli, a unui accident etc.) Si: chiorăt, chiorâtură. 2 Slăbire a vederii. 3 (Reg) Orbire. 4 (Fam) Privire atentă, insistentă, cu ochii mari Si: holbare. 5 (Fig) înşelare.
chiorâş, ~ă [At: ALECSANDRI, P. 1,57 / V: ~ri$,	~niş, ~ă, ~rd\ş,
~ă / Pl: -i, -e / E: chior + -iş] 1 av (îe) A privi (sau a se uita) - A privi printre gene, închizând un ochi, spre a vedea mai bine. 2 av (îae) A privi saşiu. 3 av (îae) A se uita pe furiş, încruntat, cu duşmănie. 4 av A privi eu dispreţ. 5 av A privi cu asprime. 6 av (Fig; îae) A privi dintr-o parte.
7	av (Fig; îae) A privi peste umăr. 8 av (înv; îe) A da ~ la (sau în) ceva A ţinti cu puşca. 9 av (îe) A da ~de cineva A găsi eu uşurinţă pe cineva.
10	av (îe) A da ~ prin ceva A se repezi fără a lua seama peste ce calcă.
11	av (îe) A da ~ unii peste alţii A se ciocni unii de alţii (din grabă, din
499
CHIORÂT1
neatenţie etc.) 12 a Chior (2). 13 a Saşiu. 14 a (Fig) încruntat. 15 a (Fig) Supărat.
chiorât1 sn [At: DICŢ. / Pl: -uri / E: chiori] 1-2 Chiorâre (1-2). chiorât2y -ă a [At: CAMILAR, N. I, 395 / Pl: -aţi, -e / E: chiori] 1 Cu vederea tulburată temporar. 2 (Fig) înşelat în chip evident. 3 Făcut pentru a înşela.
chiorâtură sf [At: DICT. / Pl: ~ri / E: chiori + -(i)tură] 1-5 Chiorâre (1-5).
chiorbagiu, -ie smf, a [At: COMAN, GL. / Pl: ~gii / E: chior] (Reg) 1-2 (Persoană) care nu vede bine. chiorc sm vz chior
chiorcăi vt [At: COSTINESCU / V: ghio- / Pzi: chiorcăi şi ~e.sc* / E: net] A chiorăi (2).
chiorcăm vt [At: HII, 99 / V: cher~ (hiperurbanism) pier- f Pzi: ~rce.se / E: net] A chiorăi (2). chiorchioşdt, -ă a vz închiorchioşat
chiorcuş,~ă a [At: DICŢ. / Pl: ~r, -e / E: chior] (Reg) Care se uită saşiu. chiordiş av vz chiorâş chioreni smp vz chiorăni
chiorfârtan sn [At: MAT. FOLK., 1209 / E: ns cf ciosvârtă] (Reg) Bucată de carne necântărită.
chiorhais'ATiy -ă a [At: DICŢ. / V: chioh-f -ă / PI: -i,~e / E: net] (Reg) Prost.
chiori vtri [At: DA / Pzi: ~resc / E: chiori css] 1-16 (Reg) A chiorî (1-16). chiori [At: CONACHI, P. 335 / Pzi: ~ră.vc / E: chior] 1 vt A răni pe cineva la ochi, astfel încât să nu mai vadă bine Si: (reg) a chiori (1). 2 vt A scoate cuiva un ochi Si: (reg) a chiori (2). 3 vt A orbi temporar pe cineva Si: (reg). a chiori (3). 4 vt (Pfm; îe) A nu avea cu ce - o muscă sau un şoarece A ti foarte sărac Si: (reg) a chiori (4). 5 vr (Fig) A înşela pe cineva, susţinând un neadevăr bătător la ochi Si: (reg) a chiori (5). 6 vr A prosti (6). 7 vi A ajunge chior Si: (reg) a chiori (7). 8 vi (Pex) A-şi pierde vederea (temporar) Si: (reg) a chiori (8). 9 vi A închide un ochi şi a se uita chiorâş numai cu celălalt, spre a îndrepta linia Si: (reg) a chiori (9). 10 vt (Rar) A lua la ochi ceva sau pe cineva Si: (reg) a chiori (10).
11	vr A se uita saşiu. 12 (Fig) A privi pe cineva cu dispreţ Si: (reg) a chiori (12). 13 vr A se uita lacom Si: (reg) a chiori (13). 14 vr A se uita atent, suspicios, la cineva sau Ia ceva Si: (reg) a chiori (14). 15 A se uita atent la cineva sau la cineva din curiozitate Si: a se boldi, a se holba. 16 vr A privi ceva la o lumină slabă.
chiorie sf [At: POLIZU / P: ~ri-e / PI: ~i/ / E: chior + -ie] 1-4 Defect al unui om chior1 (1-4).
chiorilă sm [At: CREANGĂ, P. 244 / E: chior] (Im; pfm) Persoană care nu vede un lucru care-i stă în drum. chioriş av vz chiorâş chiorlăit, -ă a vz chiurluit
chiormez,-ăa[At: CIAUŞANU,GL./Pl: -i,-e/E: net] (Reg) Saşiu. chioroi v vz chiorăi chiorpecă sf vz chiorpeacă
chiorplacă ş/ŢAt: PAMFILE, I. C. 108 / V: ~pecă / Pl: ~/ec/ / E: net] (Pop) 1 Şindrilă. 2 Scândură mică.
chiortsn [At: PAMFILE, CER. 86 / Pl: ~uri /E: mg kiirt,ktirto] (Reg; csn; pbl) 1 Corn. 2 Colţ. chiorţăi vr [At: DA / Pzi: ~e.vc / E: fo] A chiorăi (1). chioruş, ~ă a vz chiorâş chios am vz chioş1
chiosav am [At: ALRM / Pl: -i / E: bg KOCasb cf srb cosav] (Reg) Spân. chioşc sn vz chioşc
chioscă ai [At: TDRG / E: ns cf chişcă] (Reg) Ticsit. chiostâc sn vz chioştoc chios tec1 sn vz chioştoc
chios tec2 sn [At: DA ms / Pl: ~uri şi ~ece / E: tc kostek] (înv) 1 Piedică care se pune la picioarele cailor. 2 Şiret la gulerul mantalei. chiosteg sn vz chiosteică
0
500
chiosteică sf [At CV, 1950, nr. 4/35 /V: ~teg sn / PI: ~ici / E: ns cf chiostec] (Reg) 1 Bucată de lemn, cioplita şi crestată astfel încât să poată ti băgată într-una din zalele unui lanţ, care serveşte la închiderea porţilor. 2 Bucată de lemn, prinsă într-un cui la mijloc, care serveşte de închizătoare la poartă.
3	(îf chiosteg) Lemn scurt, de circa 15 cm, care se leagă de căpăstrul calului şi de funia care se învârteşte în jurul stâlpului de la aria de treierat.
chioş1 am [At: POPOVICI, R. S. 165 / V: —os, chiuş / Pl: -i / E: srb câso] (Reg; sbm) Spân. chioş2 sn vz chioşc
chidşăc sm, a [At: ALRM Il/I, h. 81 / Pl: ?•/ E: tc kjosik] 1-2 (Reg) (Om) spân.
chioşc sn [At: ISTORIE (1715), ap. ŞIO / V: -osc, chioş / Pl: ~uri / E: tc kosk] 1 Construcţie (în formă de pavilion) aşezată, de obicei, în parcuri sau grădini Si: foişorKfdigorie. 2 Construcţie mică (de lemn sau de metal) amplasată în gări, pe trotuare etc. în care se vând (de obicei) ziare, reviste, ţigări etc. 3 (Pop; îf chioş) Casă mică, dar mai înălţată, cu beciul dedesubt.
chioşcăr sm [At: PAS, Z. I, 279 / Pl: ~j / E: chioşc + -ar] Vânzător într-un chioşc (2). chioşchioreica s/ vz cheşchereică
chioşele sfp [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg) Pietre dăltuite care se pun în soclul unei case. chioş tac sn vz chioştoc
chioştită .s/[At: ŞEZ. VII, 121 / Pl: ~iţe / E: net] (Pop) Aşchie mică de lemn sau de altă materie solidă.
chioştoc sn [At: LET. III, 304/7 / V: chiuş-, ~ostac, ~ostec, -râc / Pl: ~uri, ~oice / E: mg kostek] 1 (înv) Frânghie cu care i se leagă calului piciorul de dinainte cu cel de dindărăt ca să se înveţe să meargă în buestru, sau amândouă picioarele dinainte ca să nu se poată depărta prea mult la păscut. 2 (Pop; îe) A fî la — A fi la mare strâmtoare. 3 (Pes) Frânghie cu care e legat sulul sacoviştii de un par de la capătul de sus al punţii. 4 Beţişor crestat la mijloc, de la carmac. 5 (înv) Şiret la gulerul mantalei, cu care aceasta se încheia când se lua pe umeri.
chiot sn [At: DOSOFTEI, PS. 144 / V: chihoty (reg) cihot / P: chi-ot / Pl:	/ E: chiu + -ot] 1 Strigăt puternic şi prelung care exprimă bucurie,
biruinţă, durere etc. 2 (înv) Strigăt de atac. 3 Strigăt de vânătoare (cu care se alungă fiarele) Si: (reg) chioteal, chiotive, (pfm) ţipăt, zbierătură. 4 (Lpl) Larmă. 5 (Pop) Strigăt strident cu care se cheamă, se opreşte, se alungă cineva. 6 (Pan) Strigătul unor păsări. 7 Şuierul trenului. 8 Strigăte la nunţi. 9 (Pop) Strigăte însoţite de înjurături Si: huiduială. chiotă vt [At: DA / Pzi: -tez / E: chiot] 1-5 A chiui (1-5). chiotedă a/ [At: DICŢ. / Pl: -eli / E: chiot + -eală] Chiotire. chioti [At: DACIA LIT. 41/20 / V: (reg) cio-, c/îi/io-, cr/ro- / P: chi-o-
l	Pzi: -tesc / E: chiot] 1-6 vti A chiui1 (1-6) 7 vi (Rar) A răsuna.
chiotire sf [At DA / PI: -ri / E: chioti] Strigare puternică şi prelungă care exprima bucurie, biruinţă, durere etc. Si: chiotit. chiotit sn [At: DA / Pl: -uri / E: chioti] Chiotire. chiotoare sf vz cheotoare
chiovean sm [At: COSTINESCU / Pl: -eni / E: Chiov] 1 (înv; pbl) Cărăuş care făcea drumul la Chiev. 2 (Pex) Cărăuş cu car mare şi cu mulţi cai. 3 (Reg; pex) Cărăuş care cară cu chervanul. 4 (Pex; pex) Cărăuş care face transporturi la mare distanţă.
chiovenescy —ească a [At: TEODORESCU, P. P. / Pl: -eşti / E: chiovean + -esc] 1 (D. car) Care aparţine unui chiovean. 2 (D. boi) Mare şi frumos.
chip1 [At: COD. VOR. 90/2 / Pl: -uri / E: mg kep] 1 sn Imagine a unei persoane sau a unui obiect redată prin desen, pictură, sculptură. 2 sn (înv; îs) Carte cu -uri Carte cu ilustraţii. 3 sn (înv; îs) ~ scris Pictură. 4 sn (Pop) Portret.-5 sn (Pop) Fotografie. 6 sn (Pop; îlvb) A-şi lua —ul A se fotografia. 7 sn (Pop; îlvb) A se (re)trage în - A se fotografia. 8 sn (înv) Plan al unei clădiri, al unei cetăţi etc. 9 sn Efigie. 10 sn (îvp) Statuie. 11 sn (luz; îs) ~ vărsat (sau turnat) Statuie de bronz. 12 sn (îs) ~ cioplit Idol. 13 sn (Pop; îcs) în -uri Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 14 sn (Bot; reg; îc) —ul mâţei Tapoşnic (Galeopsis ladanum). 15-16 sn (Pop;
CHIRAGIU
îljv) în ~de... Având înfăţişare de... 17-18 sn (îal) Fiind deghizat în. 19 sn (Pop; îlav) După (sau pre) miI şi (a)semănarea (sau obrazul cuiva) După imaginea cuiva. 20 (Pop; îlav) Tocmai şi spre Mii cuiva Chip (17)
21	sn (Pop; îal) Leit cuiva. 22 sn Vedenie. 23 sn Figură reprezentativă Cf caracter, tip. 24 sn (Pop) Fiinţă. 25 sn (Pop) Statură. 26 sn-(îrg; îla) De ~ Bine făcut Si; arătos, chipeş, distins, impunător. 27 sn Expresie a feţei Si: înfăţişare, mină, fizionomie, aer, mutră,faţă. 28 sn (Pop; îe) Cel cu bun Cel cinstit. 29 sn (Pop; lpl) Grimasă. 30 sn (Ccr) Faţă. 31 sn (înv; îlav) In ~ Făţiş. 32 sn (îvp) Persoană. 33 sn (Spc; înv) Personaj cunoscut Si: (reg) obraz.. 34 sn (înv) Clasă socială. 35 sn (înv; îlav) Singur (sau însuşi) cu miI său însuşi în persoană. 36 sn (înv; îlav) Despre miI lui Cât despre el. 37 sn (înv; îal) Din partea lui. 38 sn (înv; pop) Model. 39 sn (înv) Imagine. 40 sn (înv) Simbol. 41 sn (înv) înţeles. 42 sn (îe) A avea ~ A reprezenta. 43 sn (Ccr) Reprezentant. 44 sn (înv; îlav) In ~ de în semn de. 45 sn (Pop) Semn făcut prin mimică, spre a atrage atenţia cuiva la ceva. 46 sn (înv) Punct de vedere Si: privinţă. 47 sn (Pop) Fel. 48 sn (Pop; îlav) In tot Mii în multe feluri. 49 sn (Nob; înv; îal) La fel.
50	sn (înv; îs) ~ de grai Expresie, 51 sn (Pop; îlav) Fel şi ~ (sau feluri şi Miri, în toate felurile şi Mirile, (înv) în feluri de Miri) în toate modalităţile posibile. 52 sn Tot felul de... Si: variat. 53 sn (Pop; îlav) In divuri, în Miri în toate felurile. 54 sn (Pop; îlav) In toate Mirile (sau în tot Mii) Chip (50). 55 sn (înv; îlp) Un ~ de Un fel de. 56 sn (înv; îal; înaintea unei noţiuni de timp) Cam ca... 57 sn (Pop; îlav) în (sau într-) alt ~ Altfel. 58 sn (Pop; îlav) în (sau cu) ce ~Cum. 59 sn (Pop; îlav) în (sau cu) Mii acesta (sau într-acest ~) în felul acesta Si: astfel. 60 sn (înv; îlav) într-un ~ Deopotrivă. 61 sn (Pop; îlav) în multe Miri Divers. 62 sn (Pop; îlav) Cu ~de a... (sau ca, încât...) Astfel încât. 63 sn (Pop; îlav) Cu intenţia să. 64 sn (Pop; îlav) în (sau pre) Mii sau în(tr-un) ~de în felul. 65 sn (Pop; îal) La fel cu. 66 sn (Pop; îal) Ţinând locul de. 67 sn (Pop; îal) Ca şi când ar fi. 68 sn (Pop; îal) Sub pretext de ... 69 sn (înv; îlav) Ca în ~ de Ca un fel de. 70 sn (înv; îal) Sub titlul de... 71 sn (Rar; îvp; îlav) ~de Ca un fel de. 72 sn (înv; rar; îlav) După ~ ca şi în acelaşi fel ca şi. 73 sn (înv; îlav) Spre Mii Ca la. 74 sn (îal) Ca pentru. 75 sn (îvr; îlav) Cu Mii... La fel cu. 76 sn (îal) Având înfăţişarea ca... 77 sn (Ccr; lpl) Feluri de brânză. 78 sn Modalitate. 79 sn Condiţie. 80 sn Caz. 81 sn (Pop; îe) A afla ~ (şi cale) A găsi mijlocul de a... 82 sn (Mol; îe) A face toate Mirile A face tot ce e cu putinţă. 83 sn (îlav) Cu orice ~ Cu orice preţ. 84 sn (îal) Cu tot dinadinsul. 85 sn (îal) Cu orice condiţie.
86	sn (îlav) Cu (sau în) tot Mii întrebuinţând toate mijloacele posibile.
87	sn (îal) în ruptul capului. 88 sn (îal) Pe toate căile. 89 sn (îlav) în nici un ~ sau nici într-un nici cu un ~ sau cu nici un ~ în nici un caz. 90 sn (îal) Cu nici un cuvânt. 91 sn (îal) Nici cum. 92 sn (îal) O dată cu capul. 93 sn (Pop; îe) Nu e (de) ~ Nu e posibil. 94 sn (Pop; îe) A nu avea ~ (să)... A nu avea posibilitatea. 95 sn (Pop; îe) A nu avea nici un ~ A nu putea face nimic. 96 sn (Pop; îae) A nu mai avea încotro. 97 sn (Mol; Buc; Trs) încercare. 98'sn (Mol; Buc; Trs) Mijloc. 99 sn (Pop; îe) A căuta cu ~(uri) A căuta toate mijloacele (să...). 100 sn (Pop; îs) ~wr/ şi mijloace Tot felul de mijloace. 101 sn Motiv. 102 sn Cuvânt. 103 sn Pretext. 104 sn Cale. 105 sn (Pop; îlc) Cu (sau rar în) ~ (ca) să Ca să... 106 sn (îal) Cu gândul ca... 107 sn (îal) Având intenţia. 108 sn (Pop; îlc) Cu ~că... Sub pretext că... 109 sn (Nob; îla) Cu ~ De seamă. 110 sn (îal) Inteligent. 111 sn (îlav) în Mii cuiva Pe seama cuiva. 112 av Vorba vine. 113 av Vorbă să fie. 114 av Adică. 115 av (Pop; lpl) La drept vorbind. 116 av (Pop; lpl) După părerea lumii. 117 sn (îlav; lpl) ~că în semn de. 118 av (îal) în credinţa că. 119 av (înv; lpl) Ba chiar. 120 av (înv; lpl) Mai bine zis.
chip2 sn vz chiup
chipaimă sf [At: DA / Pl: ~me / E: net] (Reg) Persoană firavă.
chiparis sm vz chiparos
chiparo-ds sfvz chiparos
chiparodsâ .s/[At: PANŢU, PL. / V: tip~ l Pl: ~se I E: fr tubereuse, ger Tuberose] Plantă decorativă, cu tulpina înaltă, cu flori albe sau roz, foarte mirositoare Si: tuberoză (Polianthes tuberosa).
chiparos sn [At: BIBLIA (1688) / V: ~rons, ~roz, (înv) ~ris, ciparodsă sf, tip~ I Pl: -oşi I E: ngr xundpioxTog] (Bot) 1 Arbore răşinos din familia coniferelor, cu frunziş verde închis şi persistent şi cu lemnul rezistent şi parfumat, întrebuinţat în industrie (Cupressus sempervirens).
2	(Reg; îc) ~mic Lemnul Maicii Domnului (Santalina chamaecyparissus).
3	(Reg; îc) ~-de baltă Arborele Taxodium distichum. chiparoz sm vz chiparos
chipmcă şf [At: COMAN, GL. / PI: ? / E: net] (Reg) Peşte murat. chipămg sn vz căpeneag
chipăruş sn [Ât: LESNEA, A. 112 / Pl: ~i / E: chiper + -w.y] (Bot; Mol)
1	Ardei (Capsicum annuum). 2 Colţişor (Detaria bulbifora). chipătă sf vz pipotă chipced sf vz chepcea1 chipcel sn vz chepcel
chipcehr sm [At: ANTIPA, P. 377 / Pl: m / E: chepcel + -ar] Pescar care prinde peşte cu chepcelul. chipel sn vz chiflă chipeng sn vz chepeng chipefi v vz închipui
chipernic, ~ă a [At: DDRF / Pl: mc*/, mo? / E: net] (înv) Primitiv. chipeş,	a [At: DOSOFTEI, V. S. 881 / V:	/	Pl:	/	E:	mg
kepes] 1 (înv) Convenabil. 2 (înv) Cumsecade. 3 (D. oameni) Arătos. 4 (D. faţă) Frumoasă.
chipeţ sn [At: VAIDA / Pl: ~e / E: mg kopoce (koperce)] (Mgm; reg)
1	Măsură cu care se lua vama la moară. 2 Conţinutul unui chipeţ (1). chipfă sfvz chiflă chipflă sfvz chiflă chip’ic sm vz cipic chipimg sn vz căpeneag
chipirdic sm [At: DICŢ. / Pl: ~ic7 / E: net] (Reg) Prichindel. chipirdus sm [At: DA / Pl: ~u.y/ / E: ns cf chipirdic] (Reg) Chipirdic. chipiş, ~ă a vz chipeş
chipiu sn [At: ARDELEANU, V. P. 71 / Pl: ~ri şi ~p\e / E: fr kepi] Şapcă făcută din postav sau pânză, cu cozoroc, pe care o poartă ofiţerii, elevii, funcţionarii de la căile ferate etc. chipor sn [At: CHEST. II, 128/371 / Pl: ? / E: net] (Reg) Tencuială. chipos, ~o&să smf, a [At: PANN, E. 11,19/31/ Pl: ~oşi, ~o‘dse / E: chip + -os] (Pop) 1-2 (Om) arătos Si: chipeş (3). 3-4 (Om) cu faţă frumoasă Si: chipeş (4). chiposi v vz tipoşi chipotă sfvz pipotă chiprindd sm vz prichindel
chiproviceni smp [At: DEX2 / E: Chiprovăţ + -ean] Meşteşugari bulgari stabiliţi în a doua jumătate a sec. al XVII-lea în Ţara Românească.
chipru sm [At: ECONOMIA, 91 / Pl: net / E: ngr xunpog, lat cypros] (Bot; înv; pbl) Iarbă-neagră (Erica vulgaris). chiptodre sf vz cheotoare
chipuidlă av [At: PAMFILE, C. / E: chip + -eală] (Reg) Adică. chipukţ sn [At: DA / Pl: ~e / E: chip + -uleţ] 1-2 Chipuşor (1-2). chipurire şf[At: BOGDAN, GL. 42 / Pl:	/	E:	nşrxrproupixog] (înv)
Grădinărie.
chipuşor sn [At: DA / Pi: ~oare / E: chip + -uşor] 1-2 (Şhp) Chip (27) (mic) Si: chipuleţ (1-2). chipzui v vz chibzui chipzuidlă sf vz chibzuială chipzuinţă sfvz chibzuinţă chipzuire sfvz chibzuire
chir sm [At: BIBLIA (1688) 4 pr./53 /.PI: m / E: ngr xtiprjpg] 1-2 (înv; precedat de nume de persoane) Domn. chirdche sfvz cherache chirageldc sn vz chirigelâc chiragiu sm vz chirigiu
501
CHIRAGRĂ
chiragră sf [At: CADE / Pl: -re / E: fr chiragre] (Med; înv) Gută la mâini.
chiralău sn [At: DA / Pl: -laie / E: mg keriilo] (Mgm; reg) Ţarc. chiraleisa [At: CANTEMIR, HR. / V: -rel-, -lexa, -arexa, -aresa, ciuraleşa, -ales / E: ngr x6pie 4\ârpov\ 1 i (Mol) Formulă liturgică grecească (pentru „Doamne miluieşte“) rostită de băieţii (sau chiar şi oamenii bătrâni) care însoţesc preotul când umblă cu botezul. 2 sf (Mar; îe) A umbla cu - A merge cu procesiunea, strigând chiraleisa pentru îndepărtarea vreunei nenorociri abătute asupra satului. 3 .s/Litanie liturgică ortodoxă. 4 şf (Mit; pop) Duh necurat. 5 sf (Pop) Fiinţa fantastică. chirales i vz chiraleisa chiralexa sf vz chiraleisa chiramo sfvz chera chirandă sf vz pirandă chiranea sfvz cherhana chiraresa sfvz chiraleisa chirarexa sf vz chiraleisa chirasă sf vz chiurasă chiraşă sf vz cireaşă
chirăi [At: I. CR. I, 122 / V: cher- / Pzi: chirăi / E: fo] 1 vi (D. unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2 vi (D. greier) A ţârâi. 3 vi (D. om; pop) A ţipa. 4 vi (D. om; pop) A scânci. 5 vr (D. om; pop) A se văita.
chirăit sn [At: VLAHUŢĂ, D. 258 / Pl: -uri / E: chirăi] Sunet scos de cel care chirăie. chirău sm vz pir
chircav, ~ă a [At: DICŢ. / Pl: -i, -e / E: net] (Reg) Bolnăvicios. chircă1 .v/‘[At: DAMfi, T., 55 / Pl: -rci / E: rs japca] (Mol; Dob) 1 Sapă mică. 2 Cazma. 3 Unealtă de scobit coveţi. chircă2 sfvz ghircă
chircăi vi [At: ŢICHINDEAL, F. 368 / V: câr-1 Pzi: ~esc / E: fo] A scoate sunetul caracteristic găinii, cocorilor, curcilor când îşi cheamă puii.
chircăire sf[At: ŢICHINDEAL, F. 368 / Pl: -ri / E: chircăi] Sunet (neplăcut) pe care-1 scot unele păsări (găina, curca, etc.). chircăneală sf [At: COSTINESCU / Pl: -neli / E: chircăni] Chircăire. chircăm vi vz chercăni chircheriţă sfvz chercheriţă chirchileală şf vz chercheleală chirchili v vz chercheli chirchilit, ~ă a vz cherchelit chirchiriţă1 sf vz checheriţă chirchiriţă2 şf vz chercheriţă
chirci [At: ALECSANDRI / Pzi: -cesc / E: vsl KbpKb] (Pop) 1 vr A se strânge la un loc. 2 vr A se face mic. 3 (Spc) vr A se strânge din cauza convulsiilor. 4 vi A stagna în creştere, în dezvoltare (din cauza bolilor, a necazurilor, a hranei insuficiente sau inadecvate). 5 vr A se pipernici.
6	vr A se degenera. 7 vt (Nob; factitiv) A face să rămână nedezvoltat.
chircire şf[At: I. IONESCU, C. 90 / Pl: -ri / E: chirci] 1 Strângere la un loc. 2 Micşorare. 3 Stagnare în creştere, în dezvoltare (din cauza bolilor, necazurilor, a hranei insuficiente sau inadecvate). 4 Degenerare.
chircit, ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 1199 / PI: -iţi, -e / E: chirci] 1 (D. oameni) Cu corpul ghemuit. 2 (D. oameni) Cu trupul încovoiat (în convulsii). 3 (Mls d. membrele corpului) Strâmb. 4 (D. piele) Uscat. 5 (Mls d. membrele corpului) Paralizat. 6 (D. oameni şi, în special, d. animale şi plante) Care nu se dezvoltă bine Si: pipernicit. 1 Degenerat. 8 Păcătos.
9	(Pop; îs) Pădure -ă Pădure rară. 10 (îas) Pădure cu copaci strâmbi. 11 (D. coaja fructelor, legumelor) Zbârcit.
chircitură sf [At: MARIAN, ap. DA / Pl: -ri / E: chirci + -tură] 1-2 Fiinţă (sau plantă) insuficient dezvoltată. 3 Vită slabă şi mică. chircoşală ;ş/[At: COMAN, GL. / Pl: -şeii / E: net] (Reg) Apă tulbure. chircui vt [At: DICŢ. / Pzi: -esc/ E: chircă] 1-2 A săpa cu chircă1 (1-2). chircuţă .v/'[At: H III, 325 / Pl: -ţe / E: chircă2 + -uţă] (Bot; reg) Buruiană nedefinită mai îndeaproape. chirdos sms vz cherdos
chirdoseală sf [At: PĂSCULESCU, L. P. 213 / Pl: -eli / E: chirdosi + -eală] (îvr) Cheltuială.
chirdosi vt [At: CORESI, EV. 72/8 / Pzi: ~.ve.vc / E: bg KGpMXSaM] (îvr)
1	A pierde. 2 A consuma. chirdus sms vz cherdos chirekisa i, şf vz chiraleisa
chirfoseală .v/ŢAt: CREANGĂ, GL. / V: chilf- I Pl: -eli / E: chirfosi + -eală] (Reg) 1 Hărmălaie. 2 Amestecătură.
chirfosi vt [At: VLAHUŢĂ, D. 58 / Pzi: -sesc / E: ns cf srb krvosatja] (Reg) 1 A tăvăii. 2 A murdări amestecând cu ceva murdar. chirgă sfvz chingă chirgelâc sn vz chirigelâc chirgiu sn vz chirigiu chirhan sn vz cherhana chirhana sfvz cherhana chirhanea şf vz cherhana chiri i vz tiri
chiria vir [At: DA / Pzi: ? I E: fo] (Reg) 1-5 A chirăi (1-5). chiriacodromion sn [At: PRAV., ap. DA ms / P: -ri-a- l S: kiriako-
1	Pl: -oane l E: ngr xwnaxoSpojiiov] (Grm; înv) Colecţie de predici bisericeşti pentru toate duminicile omului Cf cazanie.
chiriarh sm [At: PRAV., ap. DA ms / P: -ri-a- / Pl: -i / E: ngr xupitifaxrg] (înv) 1-3 Episcop (1-3). 4-6 Mitropolit (1-3).
chiriarhicesc, ~ceaşcă a [At: URICARIUL V, 359 / P: -ri-a- / PI: ~ceşti / E: chiriarh + -icesc] 1-3 Care aparţine episcopului (1-3). 4-6 Care* aparţine mitropolitului (1-3).
chiriarhie sf[At: PRAV., ap. DA ms / S: chiriarchie / P: -ri-a- f Pl: ~i/ / E: ngr xupiapxCci] (înv) 1 Episcopie. 2 Mitropolie.
chiriaş, ~ă smf [At: PANN, A. / V: (reg) ~ieş / P: -ri-aş / Pl: -i, -e / E: chirie + -aş] 1-2 Persoană (sau instituţie) care ia cu chirie o locuinţă, sediul unei instituţii, unui magazin etc. 3 (Reg) Persoană care face un drum într-o căruţă sau într-o trăsură luată cu chirie. chiriator, -oare smf [DA ms / Pl: -i, -oare / E: chirie + -tor] închirietor. chiribar sn vz chihlimbar
chiric sm [At: REV. CRIT. III, 92 / Pl: -ici / E: fo] (Reg; glm) 1 Greiere.
2	Purice. 3 (Fig) Copil vioi şi neastâmpărat.
chiridă şf[At: CHEST. II, 283/64 / Pl: -de / E: net] (Reg) Firidă. chirie şf [At: PRAV. 279 / Pl: -ii I E: tc kirij, srb kirija] 1 Cesiune a unei proprietăţi imobile sau mobile pe un timp determinat, în schimbul unei sume de bani. 2 (îla; îlav) Cu - închiriat. 3 (Pex) Sumă de bani dată în schimbul unei cesiuni. 4 (Reg; rar) Sumă de bani care se plăteşte pentru transportarea mărfurilor Si: cărăuşie.
chirielă sf [At: C. NEGRUZZI / P: -ri-e- / Pl: -le / E: fr kyrielle] (Frm) Şir lung de cuvinte de mustrare.
chirier sm [At: COD. ŢIV. A. 4/19 / P: -ri-er / Pl: -i / E: chirie + -er] (înv) Chiriaş (3). chirieş, -ă smf vz chiriaş
chirigă .s/‘[At: DA / Pl: ~i#/ / E: net] (Reg) Scripete. chirigelâc sn [At: (a. 1820) URICARIUL II, 65/14 / V: -rage-, ~rge-/ Pl: -uri f E: tc kiragelek] (Trî) 1 Meseria chirigiului. 2 Statutul chirigiului.
chirighiţă sf [At: MARIAN, O. II, 407 / Pl: -ţe / E: ns cf caragaţă] (Orn; reg) Pasărea de apă (Stema hirundo) din familia hirundinelor nedefinită mai îndeaproape Si: (reg) crişcovă.
chirigiaş sm [At: CHEST. II, 8 / Pl: -i / E: chirigie + -aş] (Reg) Persoană care stă cu chirie.
chirigie .v/ŢAt: H XII, 32 / PI: -gii / E: chirigiu + -ie] (înv) Cărăuşie. chirigiu sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 408/21 / V: (înv) -ragiu, chirgiu / Pl: -ii l E: tc kiragy] (Trc) 1 Persoană care transporta oameni, marfă cu căruţa, contra cost Si: cărăuş. 2 (înv; îc) ~ragi-başă Vătaful chirigiilor. 3 (Mol) Chiriaş (1). chirii vir [At: DA / Pzi: net / E: fo] (Reg) 1-5 A chirăi (1-5). chirilaş sm vz crilaş
502
CHISAGIU
chirilic, ~ă [At: IORGA, N. R. A. I, .1627 V: cir~ / PI: ~ici, ~ice / E: Chirii + -ic] 1 a (îs) alfabet ~ Vechi alfabet slav care a servit drept bază pentru alfabetul slav bisericesc şi pentru cele folosite de popoarele slave ortodoxe Si: (îvr) chirilicesc 2 sf(\f~d) Scriere cu caractere chirilice (3).
3	sf(Lpl) Literă din alfabetul chirilic (1). 4 a (D. un text) Scris cu alfabet chirilic (1).
chirilicesc, ~ească a [At: P. MAIOR, IST. 270 / PI: -ceşti / E: chirilic + -esc] (îvr) 1-2 Chirilic (1; 4). chirimbar sn vz chihlimbar
chirimireaţă sfs [At: H V, 382 / E: net] Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.	^
chiringiu sm [At: H XIV, 349 / Pl: ~i/ / E: tc kerenniak] (Reg) Noaten de doi ani.	\
chirioară şf [At: KLOPŞTOCK, F. 283 / Pl: -re / E: chirie + -oară] 1-6 (Şhp) Chirie (1,3,4) (mică). chiripir sn vz chilipir	_
chiristigerie sf vz cherestegerie chiristigiu sm vz cherestegiu
chiriş sn [At: DICŢ. / Pl: -e / E: tc kiriş] (Reg) Grindă pe care sunt aşezate scândurile duşumelei.	*
chirit av [At: VICIU, GL. / E: ns cf mg kirini] (Reg; d. modul de a vorbi) Clar.
chiriticos, ~oasă a [At: COMAN, GL. / Pl: -oşi, -oase / E: net] (Reg)
1	Pântecos. 2 Pofticios.
chiriţă sf [At TDRG / Pl: ~ţe / E: chera+ -iţă] (Grî) Chera. chirjaliesc, ~ească a [At: NEGRUZZI S. I, 24 / Pl: -eşti / E: cârjaliu + -esc] (îvr) 1 Specific cârjaliului (1). 2 Care se referă la cârjaliu (1). 3 Care provine de la cârjaliu (1). 4 Care aparţine cârjaliului (1).
chirlaucă sf [At PANŢU, PL. / Pl: ~auce / E: net] (Reg) Prună diformă afectată de ciuperca parazită (Exoascus pruni), chirlăi vir vz a chirăi
chirlisi vi [At: ŞEZ. II, 186/34 / Pzi: ~sesc / E: net] (Reg) 1 A lucra ceva pe întuneric. 2 A pierde vremea pe drumuri.
chirlopan1 sn [At: VICIU, GL. / V: cher- / Pl:	/	E:	net]	(Reg) 1
Hârleţ. 2 Târnăcop.
chirlopan2, ~ă a [At: COMAN, GL. / Pl: ~i, ~e / E: net] (Reg; d. un copac) înalt şi fără ramuri. chirnan, ~ă a vz chirnav
chirnav, ~ă a [At: I. CR. III, 284 / V: (Olt) ~an l Pl:	~e	/	E: ns cf
hârlav] Bolnav (în formă uşoară sau gravă).
chirnog, ~oagă sm [At: I. CR. V, 374 / Pl: ~ogi, ~oage / E: net] (Reg) 1-2 smf, a (Om) zgârcit. 3-4 smf, a (Om) schilod. 5-6 smf, a (Om) care se milogeşte.
chirnogi vr [At: DA / Pzi: ~gesc / E: chirnog] (Reg) 1 A se schilodi.
2	A se zgârci. 3 A se milogi.
chirnogie sf [At: DICŢ. / Pl: ~ii / E: chirnog + -ie] (Reg) Zgârcenie mare.
chirograf sn [At: CANTEMIR, O. V, 96 / V: hir~ / Pl:	/ E: fr
chirographe] (înv) 1 Scrisoare olografă. 2 Act autentificat.
chirograf ar, ~ă [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr chirographaire] (Jur; înv)
1	a Care se întemeiază pe un act scris. 2 a Fără ipotecă. 3-4 smf, a (Persoană) care deţine un drept de creditor pe baza unui act sub semnătură privată.
chiromancie sf vz chiromanţie
chiromant, ~ă smf [At: DA / Pl: -nţi, -e / E: it chiromante] Persoană care practică chiromanţia.
chiromantic, a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice! E: eg chiromantic] De chiromanţie.
chiromanţie sfs [At: COD. PEN. R. P. R. 619 / V: hiromantie, hi~, hiromancie, hiromandie, ~ncie / E: it chiromanzia] Procedeu prin care se poate ghici caracterul sau destinul cuiva pe baza interpretării liniilor din palmă.
chiron sm [At: DA ms / Pl: -i / E: ucr Kepm] (Reg) Conducătorul unei echipe la exploatarea unei păduri.
chiropastă .v/'[At: RĂDULESCU-CODIN, î. / Pl: ~te / E: net] (Reg) 1-3 Năpastă (1-3).
chiropter sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr chiropteres] 1 (Lpl) Ordin de mamifere eu aripi membranoase tegumentare. 2 (Lsg) Animal din ordinul chiroptere (1).
chiroti vt [At: l. CR. VI, 315 / Pzi: ~tesc / E: net] (Reg) A lucra. chiroţică .v/ŢAt: GCR / Pl: net / E: net] (Reg) Pânză colorată variat şi stridentă.
chirovnic sm [At: LTR / Pl: ~ici / E: net] (luz) 1 Colaborator direct al inginerului, însărcinat cu supravegherea lucrărilor de foraj sau producţie în şantierele petroliere. 2 Maistru sondor şef.
chirpcel sm [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ~e/ / E: net] (Reg) Spin de trandafir. chirpic sn vz chirpici
chirpici sn [At: ANTIPA, P. 256 / V: ~/?ic / Pl: (rar) ~uri / E: tc kirpig, bg KHpmn] Material de construcţie în formă de cărămidă făcut dintr-un amestec de lut, paie şi băligar. chirpidel sn [At: DA / Pl: ~e / E: net] (Reg) Cleşte. chirşiţă şf vz chişiţă2
chirtic, ~ă a [At: ENC. VET. 660 / Pl: ~ici, ~ice / E: net] (Reg) Sfrijit. chirtif sm [At: CV, 1950, nr. 4/42 / Pl:	/	E: net] (Reg) Copil mic şi
gras.
chirioacă [At: COMAN, GL. / PI: net / E: ns cf ghirtoci] 1 sf (Reg) Pământ argilos. 2 smf (Mol) Om scund. 3 smf (Mol) Om sfrijit.
chirtosală sf [At COMAN, GL. / Pl: ~seli / E: ns cf chircoşală] (Reg) Amestec de lichid gros, noroios.
chirţă a/[At: DA / Pl: -ţe / E: ns cf mg kirics] (Reg) Pasăre care prinde peşti.
chirţeni vi [At: COSTINESCU / Pzi: ~nesc / E: fo] (D. rozătoare) A ehiţăi.
chirui vt [At: REV. CRIT. III, 92 / Pzi: ~e.vc / E: net] (Reg) A ara a doua oară.
chiruit sn [At: HEM 1464 / Pl: ~uri IE: chirui] Aratul al doilea. chirurg sm [At: ŞINCAI, HR. II, 295/22 / V: (înv) hir~ l Pl: ~rgi / E: lat chirurgus] Medie care execută operaţii pe corpul uman (sau al animalelor). chirurghie sfvz chirurgie
chirurgic, ~â a [At: DA / V: hir~ / Pl: -ici, ~ice / E: lat chirurgicus] (Rar) Chirurgical (1).
chirurgical, ~ă a [At: MAIORESCU, D. II, 135 / V: hir~ I Pl: ~i,
/ E: lat chirurgicalis] 1 Care ţine de chirurgie. 2 Referitor la chirurgie.
3	Specific chirurgiei.
chirurgie şf [At: DA / V: (înv) ~ghie, hir~ / Pl: ~i/ / E: fr chirurgie, it chirurgia] 1 Ramură a medicinei care tratează bolile cu ajutorul operaţiilor. 2 Meseria de chirurg. 3 Practicarea operaţiilor pe corpul uman. 4 (îs) Mică ~ Parte a chirurgiei consacrată intervenţiilor chirurgicale mai uşoare, care nu impun spitalizare. 5 (îs) ~ genetică Transplant genetic.
chirvai sn [At: ALEXICI, L. P. 1,217/6 / Pl: -uri / E: ger Kirchweihe] (Reg) 1 Hram. 2 Sărbătoare a minerilor din Munţii Apuseni. 3 Petrecere cu mare gălăgie şi cu bătăi. chirvan sn vz chervan
chirvici smp [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg) Pantofi împletiţi dij lână.
chis sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~uri I E: net] (Reg) Nuia care se întrebuinţează la împletitul gardului. chisd sf vz chisea1
chisagsn [At: REV. CRIT. IV, 142 / V: (ţig) ~sâg / Pl: ~age / E: ns cf rrm kisî] (Rar) Curea lată cu 3-6 catarame Si: chimir, chisagă sf vz chisoagă chisagiu sm vz chesăgiu
503
CHISAR1
chisar1 sm [At: DICŢ. / A: net / Pl: -i / E: ngr xCamxpov] (Grî; min) Pumice. chisar2 sn vz chiser
chisargiu sm [At: DDRF / V: cheser- / Pl: ~i/ / E: chisar2 + -#/w] (Reg) Dulgher. chisâgi v vz chesăgi chisăgit1 sn vz chesăgit1 chisăgit2, -ă a vz chesăgit2 chisăgiu sm vz chesăgiu
chisal sn [At: PAŞCA, GL. / Pl: ~.vefe / E: net] (Reg) Cesta. chisăliţă sfvz chiseliţă
chisăliţi vt [At: DA / Pz: ~fe.vc / E: chisăliţă] (Pop) A face (ceva, în special fructele) chiseliţă.
chisăliţit, -ăa [At: ŞEZ. IX, 154 / Pl: ~if/,	/	E:	chisăliţă] (Pop) (D.
mâncare, fructe) Fărâmate Ia fiert. chisar sn vz chiser chisărgi v vz chesărgi chisărgit1 sn vz chesărşit1 chisărgit?, -ă a vz chesărgit2 chisărgiu sm vz chesărgiu
chisătau sn [At: DA ms / PI: ~ta/e / E: net] (Reg) Vas mic de lemn în care se pisează usturoiul. chisău sn vz chisoi1 chisâg sn vz chisag
chisam sn [At: VICIU,GL. / V: -sim / Pl: -uri IE: tc kessim, srb kesim] (Reg) Contribuţie (în bani sau în natură) pe care o dădea proprietarului de pământ ţăranul clăcaş, în locul zilelor de muncă obligatorii Cf dijmă, chiscan sm vz chiţcan chişcar sm vz chişcar chischinea .s/vz chischineu
chischimu sn [At: CATEHISMUL CALVINESC / V: (înv) chescen, chişchi-, chişche-, câscân-, -nea, cheschenea sf / Pi: -ele şi -e/e / E: mg ke(s)zkem] (Mgm; Trs) 1 Batistă. 2 Cârpă (albă). 3 Pânză. chischiriţă sfvz coropişniţă chiscui v vz chiţăi
chisea1 sf [kt PANN, Ş. I, 57/25 / V: ches-, chesa, -sa / Pl: -sde / E: tc kise (kese), srb kesa, cesa, bg KHQts] (înv) 1 Pungă ţărănească în care se păstrau banii. 2 Pungă de piele în care se ţinea tutunul. 3 Brâu lat de piele, în care mocanii ţin banii Si: (pop) chimir. 4 Mănunchi de lână folosit, în loc de burete, la băile turceşti.
chisea2 sf[kt (a. 1786) IORGA, S. D. VI, 109 / V: ches- / PI: -se/e / E: tc kjase] (Trc) Vas mic de sticlă, cristal, porţelan sau (rar) de metal, în care se păstra dulceaţă, tutun sau chiar supă. chisedar sm vz chesedar chisel sn vz chiser
chiseliţă sf [At: LB / V: -săi-, -sil- / Pl: -ţe şi (Mol) -ţi / E: ucr KHQeMma., bg KHOemZJ3, srb kiselica] (Pop) 1 Fiertură de plante (ştir, lobodă etc.) acrită cu prune necoapte ori cireşe. 2 Zeamă din diferite fructe fierte cu sâmburi cu tot. 3 Compot de prune. 4 Borş făcut din tărâţe. 5 Supă de vin. 6 (Fig) Amestec din care nu se mai alege nimic Cf terci. 1 (îe) A face (pe cineva) - A bate zdravăn. 8 (îs) Şapte ape-n - Lucru de nimic. 9 (îe) Trei apen-n - Rude de grad îndepărtat.
chiser sn [At: I. CR. V, 280 /V: (reg) -sar, chesar(iu), cis-, -sar, cheşer, -el l Pl: -e / E: tc kesser, mg keszar] (Reg) 1-2 Unealtă de dulgherie sau de rotărie. 3 Teslă. 4 (îf chisăr) Dans popular nedefinit mai îndeaproape.
5	Melodie după care se execută chiserul (4). chişig sn vz chişig chisiliţă .sfvz chiseliţă chisim sn vz chisâm
chisimi vr [At: DA ms / Pzi: -mese / E: ns cf chisâm] (Ban) A se apuca cu energie de făcut ceva. chisimit, -ă a [At: DA ms / Pl: -iţi, -e l E: chisimi] (Reg) Ursit. chislic sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: ns cf ger Kessel] (Buc) Gamelă.
chismer sm [At: (a. 1798) IORGA, S. D. XII, 123 / A: net / Pl: net / E: ns cf te ke.şmir] (înv; pbl) Stofă nedefinită mai îndeaproape.
chisnova vr [At: ARH. OLT. XXI, 260 / Pzi: ~vez / E: net] (Reg; d. o tată) A se mândri . chisnovas, -ă smf, a vz chiznovaş chisnovat, -ă a vz chiznovat
chisoagă s/ [At: ANON. CAR. / V: -sa-, -sugă / E: mg keszeg] (Iht; Mol; cu sens colectiv) Plevuşcă.
chisoarcă .s/[At: ANTIPA, F. 1.172 / Pl: ~rce/ E: net] (Iht; reg) Pleavă (Leucaspius delineatus). chisoare sf vz închisoare
chisoi1 sn [At: CHEST. V, 76 / V: (Ban) ches-,-sau / Pl: ? / E: chisea1 + -oi] 1 (Mol) Pungă în care se păstrează tutunul. 2 (Ban,îf chesoi) Pungă din piele, împodobită cu înflorituri şi cusături, în care se păstrează banii sau tutunul. 3 (Trs) Curea lată. 4 (Trs) Cingătoarea ciobanilor.
chisoi2 sn [At: CHEST. V, 64 / Pl: ? / E: net] 1 (Mol; Mun) Băţ gros cu care se pisează porumbul în piuă. 2 (Mol; Mun) Pisălog cu care se bate caşul în putină pentru a se păstra pentru iarnă. 3 (Reg) Pisălog cu care se sfărâmă bulgării de cheag înmuiaţi în apă. 4 (Reg) Făcăleţ mie cu care se pisează usturoiul. 5 (Fig; fam) Copil gras. chisoi3 sn [At: DA / Pl: net / E: net] (Reg) 1-2 Chiser (1-2). chisoi4sn [At: CHEST. V, 76 / Pl: -oaie / E: chisea2 + -oi] (Mol) Chisea2 pentru dulceaţă.
chisona vt [At: COMAN, GL. / Pzi: -nez / E: net] (Reg) 1 A apăsa. 2 A strivi.
chisos, -oasă a [At: TURCU, E. 20 / Pl: -oşi, ~oase / E: chis + -av] (Reg) Tare.
chist sn [At: BIANU, D. S. / Pl: -uri / E: fr kyste, ngr xdcmg] 1 Tumoră benignă de forma unei pungi închise, de obicei cu un conţinut lichid sau semilichid. 2 înveliş protector secretat de unele animale inferioare aflate în condiţii de mediu nefavorabile.
chistectoniie sf[kt: DEX2 / Pl: -ii l E: fr kystectomie] (Med) Extirpare chirurgicală a unui chist.
chistic, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice l E: fr kystique] 1 De natura chistului. 2 Referitor la chist. 3 Caracteristic chistului. chistire ş/TAt: DA / Pl: -ri l E: ns cf pişti] (D. animale; Trs) Act sexual. chistosele sfp [At: DA ms / E: net] (Trs) Piftie. chisixg sn vz chişig chisugâ sfvz chisoagă
chişa-câinelui sf[kt H XIV, 349 / E: net] (Bot; reg) Floare nedefinită mai îndeaproape.
chişai sn [At: I. GOLESCU, C. 103 / PI: -uri / E: bg KfflW] (Reg) 1 Pământ gras, de culoare albă sau gălbuie, cleios, folosit pentru lipirea caselor Si: humă, lut. 2 Pământ de luncă bun de lucrat. 3 Strat nisipos şi pietros străbătut de apă. 4 Pietriş mai mărunt decât cel care se pune pe şosea. 5 Pământ nisipos inferior nisipului. 6 Nisip pe care nu creşte iarbă.
7	(Pex) Mic şes mănos aşezat mai jos faţă de vecinătate.
chişav, -ă a [At: DOSOFTEI, PS. 214 / V: (Ban) -$ăv / A: chişav / Pl: -i, -e / E: bg KMfflB] (Mol) 1 (D. timp) Ploios. 2 (D. om) Răutăcios. 3 Certăreţ. 4 Urâcios. 5 încăpăţânat. 6 Leneş. 7 (D. cai) Care muşcă. chişă sf[kt: I. CR. V, 374 / PI: -şe / E: net] (Reg) Motiv ascuns. chişăios, -oasă a [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: -oşi, -oase ! E: chişai + -os] (Reg) 1-6 Cu chişai (1-6). 7-12 Bogat în chişai (1-6).
chişăr sn [At: BUCUŢA, R. V. 129 / Pl:	/ E: net] (Reg) Bucată de
lemn de care se leagă şleaurile calului. chişărău sn [ At: ANON. CAR. /V: chişer-/ Pl: -râie / E: mg kaserii]
1	(Bot; Ban) Ceapă de primăvară, alungită, care se mănâncă mai ales verde.
2	Arpagic (Allium cepa). chişăv, -ă a vz chişav chişcan sn vz chişcar
chişcar sm [At: BĂCESCU, P. / V: (Mol) -an, chisc- / Pl: -i / E: net] (Reg) 1 Peşte cu corpul cilindric alungit, semănând cu un şarpe, care trăieşte în râuri. 2 Peşte lung asemănător şarpelui, cu gura ca o ventuză
504
CHITĂRCUŢĂ
în formă de potcoavă şi cu care se prinde de alţi peşti, sugându-le sângele Si: cârtiţa, cec, cicar.
chişcă [At: COSTINESCU / V: (reg) pehi- I Pl: ~şte, -şti / E: ucr KHUJKâ, vsl K’tnua, rs KMUtKd, pn kiszka] (Pop; reg) 1 sf Stomac de animal domestic, mai ales de porc Si: rânză. 2 .ş/Caltaboş. 3 .v/Tntestin de porc curăţat şi umplut cu carne tocată, cu păsat şi cu plămân tăiat mărunt amestecat cu sânge Si: sângerete. 4 av Plin. 5 j/Săculeţ lung de stofă, umplut cu nisip, cu care se băteau oamenii. 6 .s/Parte a jugului nedefinită mai îndeaproape.
chişcău sn [At: PAŞCA, GL. / Pl: -caie / E: ns cf chişcă] (Reg) Băşică pentru păstrat tutunul. chişcheneu sn vz chişchineu chişchineu sn vz chişchineu
chişcorni smp [At: CHEST. II, 246/375 / E: net] (Reg) Construcţie triunghiulară între acoperiş şi căpriorii casei. chişcrăciun sms [At: DR. 1,464 / E: mg kiskrracsony] (Mgm; reg)Crăciun. chişcuţă sf [At: PAMFILE, CR. 2 / Pl: -ţe / E: chişcă + -uţă] 1-2 (Şhp) Chişcă (2) (mică).
chişersn [At: 1. CR. VIII, 89 / Pl: -e / Eriis cf mg kisemi] (Reg) 1 Parte a plugului. 2 Cerc de nuiele împletite, care se pune la capătul osiei, între leucă şi căpăţână spre a împiedica roaderea lor. 3 Lanţ cu care se leagă lemnele când aduc târâşuri de pe coastă. 4 Lanţ de fier cu care se leagă tânjala dejug. 5 Lanţ cu care se împiedică sania la tălpici, când coboară.
6	Bucată de lemn de care sunt legate şleaurile calului. 7 Brăţară formată dintr-o împletitură de nuiele, cu care se prinde capul porţii de stâlpul ei. chişerau sn vz chişărău
chişig sn [At: I. POPOVICl /V: chisig, chisug / Pl: -uri / E: mg keszeg cf catrafuse] (Mgm; reg) 1 Unealtă. 2 Amnar. 3 (Lpl îf închisuguri) Accesorii. 4 Cremene. 5 Iască. 6 Toate accesoriile puştii (cartuşe, praf, capse, alice etc.).
chişit sn [At: BĂCESCU, P. 24 / V: ciş~ / E: net] (Reg) Amestec de sortimente de peşte. chişitură sf vz teşitură chişiţă1 sf vz căşiţă1
chişiţă2 .s/[At: TDRG / V: chirş~ / A: (reg) chişiţă / Pl: -ţe / E: net]
1	(Trs) Colivie. 2 (Reg) Despărţitură mică la un cap al lăzilor în care femeile îşi ţin trusoul.
chişiţă3 sf [At: LB / V: căş-, caş~ / A: chişiţă / Pl: -ţe / E: srb kieica] (Trs) 1 Smoc de păr. 2 Moţul de păr de deasupra copitei calului sau a boului. 3 Adâncitura de deasupra copitei. 4 Glezna calului. 5 Bătătură.
6	Pensulă de încondeiat ouăle, făcută dintr-un smoc de păr. 7 Pămătuf.
8	Mănunchi de flori de tei. 9 (Pex) Mănunchi de flori. 10 Cunună. 11 (îf căşiţă) Căpiţă de tuleie de porumb. 12 Mai multe vase de lemn (băgate unul într-altul). 13 Legătură de 100 de şindrile. 14 (îs) O căşiţă de prăştile Legătură. 15 (îf căşiţ) Legătură de lemne despicate. chişlac sn vz chişleag chişleac sn vz chişleag
chişleag sn [At: CREANGĂ, GL. / V: -ac, cheş-, ~eac, cislac, cişleac / E: ucr KHWJWT] 1 (Mol) Lapte acru. 2 (Mol; îe) A fi gustat la oale cu ~ A se fi amestecat unde nu trebuie. 3 (îae) A greşi. 4 (Trs; îf cislac) Lapte acru de oaie.
chişlec sn [At: STAMATI, D. / Pl: ~uri / E: tc kişlak] (înv) Pivniţă. chişlig sn vz câştig
chişmiş sn [At: CADE / Pl: net / E: tc kişmis] (Trî) Stafide mici, roşii, care se pun în pilaf.
chişni vi [At: GALACTION, 0.1,164/Pzi: -nesc / E: net] (Reg) 1 A scânci. 2 A scoate un sunet slab.
chişoi sm [At: H XVII, 425 / Pl: ~ / E: net] (Reg) Peşte nedefinit mai îndeaproape.
chişorniţă .s/[At: H XII, 226 / Pl: -ţe / E: ns cf chişav] Vreme cu ceaţă. chişti sm [At: BĂCESCU, P. 183 / E: net] (Mol) Peşte cu mustăţi, nedefinit mai îndeaproape.
chiştoc, -oacă smf [At: DICŢ. / V: chioştec2 / Pl: -oci, -oace / E: net] 1-2 (Fam; arg) Băiat (fată) mic(ă) şi îndesat(ă) Si: prichindel. 3 (Pop) Muc de ţigară.
chişug sn [At: NOVACOVICIU, C. B. I / Pl: ~uri / E: net] (Ban) Aranjament (1).
chit1 av [At: ŞEZ. XXXII, 15 / E: fr quitte] (Pfm) 1 (îe) A fi ~cu cineva A nu mai datora nimic (cuiva). 2 (îae) A nu mai avea de dat cuiva socoteală. 3 (îlc) ~ că... Chiar dacă...
chit2sn [At: VICIU, GL. /V: chitiu, chitălsn / Pl: -îuri / E: ger Kittel] (Reg) Suman.
chit3 sn [At: DAMfi, T. / Pl: ~uri f E: ger Kitt] 1 Pastă formată dintr-un praf mineral şi un lichid vâscos (ulei de in, glicerină etc.), care se întăreşte în contact cu aerul şi e folosită la fixarea geamurilor în cercevele, la astuparea găurilor în lemn sau în zid etc. 2 (îs) ~ bituminos Amestec de bitum şi de filer, folosit la umplerea rosturilor dintre pavelele pavajelor de piatră, pentru prepararea asfaltului turnat etc.
chit4 sm [At: PSALT. 332/18 / Pl: chiţi / E: vsl KUTlb ngr xrjfrog] (Zlg; înv) Balenă (Balaena).
chitab sn [At: DUMITRACHE, C. 449 / V: -/ap sn / PI: -uri / E: tc kitab] (Tem, iuz) 1 Scrisoare oficială. 2 Document autentic. 3 Carte veche de format mare.
chitaci [At: PAMFILE, J. I / Pl: - / E: chiti2 + -aci] (Reg) 1 sm Ţintaş.
2	am Ingenios. 3 am Hâtru.
chitai [At: TDRG / V: ~tan sn / Pl: ? / E: rs KffTaH] (Iuz) 1 sm Chinez.
2	sn Stofă de bumbac pentru căptuşeală. chitan sn vz chitai
chitanţar sn [At: TDRG / Pl: -/ / E: chitanţă + -ar] (Iuz) Chitanţier. chitanţă sf [At: COD. ŢIV. A. 4/16 / V: cfit~, efitanţie, ~ţie, cit-, cvietanţie, cvit~ (S şi: cuitanţă, cvitanţie, cuitanţie),fit- sf / Pl: -ţe / E: lat quietantia, it quitanzju, fr quittance] 1 Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. 2 (înv; îe) A vorbi fără — A vorbi drept. chitmţie sf vz chiţanţă
chitanţier sn [At: TDRG / P: -ţi-er / Pl: -e l E: chitanţă + -ier] Registru cu foi detaşabile pentru întocmirea chitanţelor. chitap sn vz chitab
chitară sf [Ai: LB / V: cit-, ghit- sf / Pl: -re, -tari / E: it chitarra] 1 Instrument muzical cu 6 coarde, care emite sunete prin ciupire sau lovire cu degetele. 2 (îs) - electrică Chitară fără cutie de rezonanţă, prevăzută cu un transductor care transformă vibraţiile coardelor în tensiuni alternative de audiofrecvenţă amplificate prin mijloace electronice.
chitarcă .v/'[At: PANŢU, PL. / V: -toarcă sf (pl: -rce)i Pl: -tarei! E: net] 1 (Bot; Mol) Ciuperca Boletus duriusculus din familia polyporaceelor, cu pălăria emisferică, brună-castanie, cu piciorul umflat la mijloc şi îngustat spre bază, comestibilă, care creşte vara în pădure. 2 Chitărcuţă (Boletus versipellis). 3 Pitarcă (Boletus bovinus). 4 (Fig; pfm; dep) Femeie.
chitarist, -ă smf [At: ODOBESCU, S.I, 200 / V: (înv) cit-', ghit- / Pl: -işti, -iste / E: chitară + -ist cf it chitarrista] Persoană care cântă la chitară.
chitat, ~ă a [At: VICIU, GL. / Pl: -aţi, -e / E: net] (Reg) 1 în formă de buchet. 2 împodobit cu buchete de flori.
chită1 sf [At: I. IONESCU, C. 155 / V: chiţă3 sf! PI: -te IE: srb leita] (Reg) 1 Mănunchi de flori, de frunze etc. 2 Mănunchi format din 12 fuioare de in sau de cânepă. 3 Snop de grâu. 4 Păpuşă de tutun. 5 Ciorchine de cireşe. 6 (La viţa de vie) Tufă. 7 Stol de păsări. 8 Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
chită2 sf [Ai: TDRG /V: chiţă4 sf! Pl: -te / E: net] (Mol) 1 Grijă mare.
2	Dorinţă imperioasă. 3 Moment decisiv. 4 Noroc. 5 Gând rău. 6 Pică. chităl sn vz chit2
chitărcuţă sf [At: PANŢU, PL. / Pl: -ţe / E: chitarcă + -uţă] (Bot; Mol) Ciuperca Boletus versipellis din familia polyporaceelor, cu pălăria bombată roşie-cărămizie, piciorul aproape de aceeaşi grosime, alb cu dungi de culoare închisă, comestibilă, care creşte vara şi toamna în pădure Si: (reg) chitarcă, chituşcă.
505
CHITCĂCI
chitcăci v vz chitcăi
chitcăi vr [At: SĂGHINESCU, V. 48 / V: ~ăci / Pzi: ~e.se / E: chiti1 + ticăi] (Reg) A face ceva încet.
chitcăit, ~ă a [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~in, -e / E: ucr KHIK81W] (Reg; d. oameni) 1 Circumspect. 2 Ticăit.
chiteală1 sf[At: MOXA, 382/37 / V: (reg) chicele sfp / Pl: -teii/ E: chiti1 + -eală] 1 (Reg) Găteală. 2 (înv) întocmire. 3 (înv; îla) De - Falsificat.
4	(înv) Chibzuinţă.
chiteală2 sf [At: ALECSANDRI, T. 518 / Pl: -teii / E: chiti2 +-eală] (Reg) 1 Nimerire. 2 Exactitate.
chitelini vt [At: IORGA, S. D. XII, 233 / Pzi: -nesc / E: chitilean] (îrg) A constrânge. chitenel av vz cătinel
chitfă sf [At: CHEST. II, 489/2 / Pl: -fe / E: net] (Reg) Vârful dealului. chiti1 [At: VARLAAM, C. II, 44/2 / V: (reg) chichi / Pzi: -tesc / E: srb kititiy bg KHnrm] 1-2 vtr (înv) A (se) împodobi cu chite de flori. 3-4 vtr A (se) dichisi. 5 vt (Pop) A-şi aranja hainele, podoabele sau lucrurile dintr-o casă. 6 vt (Reg; îe) A — pe cineva A-i face cuiva un rău. 7 vr (Reg) A clădi. 8 vr (Reg) A repara. 9 vt (Fig; reg) A plănui. 10 vr (Reg) A potrivi (lucrurile) în aşa fel încât... 11 vr (Moi) A chibzui. 12 vr (Pop) A crede.
13	vr (Pop) A propune. 14 vi (înv) A-şi aduce aminte. 15 vi (înv) A medita.
16	vr (înv) A observa. 17 vr (Buc) A se îngriji.
chiti2 [At: ALECSANDRI, P. P. 73/27 / Pzi: ~re.se / E: srb hititi (hitati)] (Reg) 1 vr A se repezi. 2 vr (îlv) A se - pe fugă A fugi. 3 vr A ţinti cu arma sau cu piatra. 4 vt (Pex) A trage cu o armă. 5 vr A remarca o persoană sau un lucru. 6 vt A nimeri (ţinta).
chitiâş sm [At: PĂULESCU, L. P. 103 / P: -ti-aş I Pl: -i / E: net] (Reg) Vătrai mic.
chitic sm [At: HOGAŞ, M. N., 74 / Pl: -ici I E: ns cf pitic] 1 (Mol) Peşte mic. 2 (Pop; îe) A tăcea — A nu spune nici o vorbă. 3 (Reg; îc) — -lat Boarţă (Rholeus sericeus).
chiticeaşf [At: MARIAN, JUN. LIT. 1,59 / PI: -cele/ E: chită1 + -(ic)ea] 1-2 (Reg) Chitişoară (1-2). chiticel sm [At: PAMFILE, DUŞM. 384 / Pl: -ei / E: chitic + -el] (Reg)
1	-2 (Iht; şhp) Chitic (1) (mic). 3 (Lpl) Jumătăţi de ceapă. chifie sf vz tichie
chitilean,~ă a [At: (a. 1749) IORGA,S. D. XII,52/Pl: ~Ieni,-e/E: mg ketelen] (îrg) Silit.	✓
chitină sfs [At: LTR / E: fr chitine] (Chm; zlg) Substanţă organică asemănătoare celulozei, care formează tegumentele insectelor şi ale crustaceelor. chitingan av vz cătingan
chitinizat, -ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: chitină + -izat] 1 Din chitină.
2	Cu chitină.
chitinos, -oasă a [At: DEX2 / Pl: ~oşi, -oase / E: chitină + -as, cf fr chitineux] Care conţine chitină.
chitire1 sf [At: PSALT. 259/34 / Pl: -ri / E: chiti1] (îrg) 1 Chibzuire.
2	Credinţă. 3 Plănuire. 4 Potrivire. 5 (Iuz) învăţătură. 6 (Iuz) Meditare.
chitire2 sf [At: POLIZU / Pl: -ri / E: chiti2 ] (Reg) 1 Remarcare a cuiva sau a ceva. 2 Tragere cu arma. 3 Nimerire a ţintei.
chitişoară sf [At: MAT. FOLK. 229 / V: chiţi- / Pl: ~re / E: chită1 + -(i)şoară] (Reg) 1-2 (Şhp) Chită1 (1) (mică).
chitit1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. II, 60 / Pl: -uri / E: chiti1] (îrg) 1-6 Chitire1 (1-6)..
chitit2, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: chichit l Pl: ~irr, -e / E: chiti1] 1 (înv) împodobit cu flori. 2 (Pop) Dichisit. 3 (înv) Curat. 4 (înv; d. mâncăruri) Gătit. 5 (înv; d. lemne) Aranjat. 6 (Reg) Chibzuit. 7 (Reg) Plănuit.
chitit3 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: chiti2] (înv) 1-3 Chitire2 (1-3). chitit4, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, S. VI, 559 / Pl: -iţi, -e / E: chiti2] (Reg) 1 (D. fiinţe sau lucruri) Remarcat. 2 Tras cu arma. 3 Nimerit.
chititara ,v/[At: PSALT. 259/21 / Pl: ~ri / E: chiti1 + -ura] (Iuz) 1 Podoabă. 2 învăţătură.
chitiţă sf vz chichiţă chitiu sn vz chit2 chitoarcă sfvz chitarcă
chitoi an [At: LIUBA-IANA, M. 115 / Pl: -oaie ! E: net] (Ban) Căpăţânos. 2 Flocos între coarne. chiton1 sn [At: DA / Pl: net / E: net] (Reg) Căput scurt. chiton2 sn [At: DEX2 / Pl: -oane / E: fr chiton] (Iuz) Tunică purtată de greci în antichitate.
chitonag1 s [At: DEX2 / Pl: net / E: ns cf fr cotignac] (Reg) Pistil obţinut din pastă de gutui.
chitonag2 sn [At: I. IONESCU, C. 87 / V: -/rog/ Pl: -age / E: net] (Reg) Unealtă cu vârf ascuţit, cu care se fac găuri în pământ pentru înfipt aracii la vie sau pentru semănatul porumbului. chitonog sn vz chitonag
chitos, -fl A7n/[At: BIBLIA (1688), 1 v/22 / Pl: -oşi, -oase / E: net] (Zlg; înv) Balenă.
chitră şf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 8/24 / Pl:	/ E: ngr xCrpa]
Fructul chitrului, de forma şi culoarea unei lămâi, cu miezul alb, acru-amărui, din care se face dulceaţă.
chitru sm [At: LB / Pl: -ri / E: ngr xnpov] 1 Arborele Citrus medica originar din Asia, cu flori mari, albe şi cu fructe comestibile. 2 (Imp) Chitră. chitşug sn vz chelşug
chituc sm [At: VÎRCOL, V. / Pl: -uci / E: bg KHTyKb] (Reg) Trunchi de copac.
chitul vt [At: DA ms / Pzi: ~e.se / E: chit1] A acoperi ceva cu chit3. chituire .s/[At: DEX2 / Pl: -ri l E: chitui] Acoperire cu chit3. chituit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: chitui] Chituire. chituit2, -ă a [At: DEX2 / Pl: -iţi, -e / E: chitui] Acoperit cu chit3. chituluş sm [At: PASCU, S. 327 / Pl: -i / E: net] (Orn; reg) Pitulice (Troglodytes troglodytes). chituş sn vz chituşă
chituşă sf [At: ANON. CAR. / V: -u$ sn / Pl: -şe / E: chită1 + -uşă] (îrg) Mănunchi de busuioc cu care se aghezmuieşte.
chituşcă a/'[At: PANŢU, PL. / Pl: net / E: net] (Bot; Mol) Chitărcuţă (Boletus versipellis). chituşele sfp [At: VICIU, GL. / E: net] (Reg; îe) A sta — A sta frumos. chituţ sn [At: VICIU, GL. / Pl: -e / E: chită1 + -uţ] (Reg) Chituş. chiţ i [At: DA ms / E: fo] Cuvânt care imită sunetele scoase de şoareci şi de şobolaiîi.
chiţai i [At: MAT. FOLK. 1,516 / A: chiţai / E: fo] 1 Redă sunetul produs de animale care chiţăie. 2 (Fig) Redă scârţâitul unor obiecte.
chiţă1 şf[At: CHEST. VI, 153 / Pl: -ţe / E: ns cf chit1] (Reg) Materie cleioasă, galbenă, cu gust dulce-acrişor care se găseşte în faguri.
ch'iţă2 sf [At: CV, 1950, nr. 2/31 / Pl: -ţe / E: net] (Bot; reg) Bibilică (Numida meleagris). ch'iţă3 sf vz chită1 chiţă4 sf vz chită2
chiţai vi [At: ODOBESCU, S. III, 42 / V: ~ţâi, ~ţcăi, ~ţcui, -ţii, -/Mi / Pzi (3): -ţăie l E: chiţ] 1 (D. şoareci şi şobolani) A scoate sunete ascuţite.
2	(Fig; d. obiecte) A scârţâi. 3 (Fig; d. persoane) A se văita.
chiţăit sn [At: VLAHUŢĂ, N. 24 / V: ~ţcăit l Pl: -uri / E: chiţăi] 1 Sunet ascuţit specific pe eare-1 scoate şoarecele. 2 (Fig; d. obiecte) Scârţâit.
3	(Fig d. oameni) Văicăreală. chiţai v vz chiţăi
chiţcan sm [At: ALEXANDRESCU, M. 208 /V: (reg) chiscan,ghiscan / Pl: -i l E: mg cickâny] (Pop) 1 Şoarece de casă. 2 Şobolan. 3 Şoarece de pământ. 4 Şoarece de hambar. 5 Şoarece morărese. 6 Şoarece de câmp.
7	(îs) ~ călător Şobolan. 8 Animalul insectivor Sorex araneus asemănător cu şoarecele, brun-castaniu pe spate şi mai deschis pe burtă, cu botul alungit, cu ochii mici şi cu urechile ascunse în blană, care trăieşte prin păduri, dumbrăvi etc., în galerii superficiale. chiţcă i v vz chiţăi chiţcăit sn vz chiţăit
506
CHIURASĂ
chiţcămlsm [At: COSTINESCU / Pl: ~e/ / E: chiţcan + -el] 1-16 (Şhp) Chiţcan (1-8) (mic).
chiţcăni vi [At: COSTINESCU / Pzi: -nesc, 3 -neşte / E: chiţcan] 1-3 A chiţăi (1-3). chiţcui v vz chiţăi
chiţele sfp [At: ANON. CAR. / E: srb kecelja, mg kecele] (Ban) Fotă. chiţiboaică sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: -oaice / E: net] (îrg) 1 Şopron. 2 Pivniţă. 3 Spaţiu în care se aprinde focul în sobă.
chiţibuş sn [At: CREANGĂ, P. 263/18 / V: (rar) -ţiguş sn / Pl: -uri / E: net] (Pfm) 1 Fleac. 2 Apucătură. 3 Şiretlic. 4 (Rar) Mecanism cu seripete cu care se ridică greutăţile mai mici.
chiţibuşar, -ă smf [At: DA ms / Pl: -i, -e I E: chiţibuş + -ar] (Pfm) 1 Persoană care face mici şmecherii. 2 Persoană care dă importanţă fleacurilor. 3 Persoană care caută nod în papură.
chiţibuşărie sf [At: DA ms / Pl: -ni / E: chiţibuş + -ărie] 1 Faptă de chiţibuşar. 2 Acţiune plină de chiţibuşuri. chiţiguş sn vz chiţibuş chiţii v vz chiţăi
chiţim'ie sf[ At: DA ms / V: ~ţum~ / Pl: ~i/ / E: net] (Mun) Casă foarte mică.
chiţion sm [At: H VII, 480 / Pl: -i / E: net] (Bot; reg) Plantă din care copiii fac o pastă numită mestică. chiţişoară sfvz chitişoară
chiţoi sm [At: CONV. LIT. LIV, 165 / Pl: - / E: net] (Olt) 1-2 Parcelă nesecerată (sau nearată). chiţorii1 vi [At: DA ms / Pzi: -nesc / E: net] (Reg) 1-3 A chiţăi (1-3). chiţorii2 vt [At: DA ms / Pzi: -nesc / E: net] (Reg) A bate pe cineva. chiţoran sm [At: BIBLIA (1688), 77v/13 / PI: -i / E: ns cf chiţcan] Şoarecele mare de câmp (Sorex vulgaris), cu botul foarte ascuţit, care distruge grânele.
chiţorlan sm [At: DA ms / V: ~ţur~ / PI: -i / E: net] (Reg) 1 Chiţoran (Sorex vulgaris). 2 Cârtiţă (Talpa luripaca). chiţui v vz chiţăi chiţumie sfvz chiţimie chiţurlan sm vz chiţorlan
chiu [At: ALECSANDRI, T. I, 81 / E: fo] 1 i Strigăt (de bucurie, de durere). 2 sn (Pfm; îlav) Cu -, cu vai sau cu (mare) - şi vai, sau (nob) cu vai, cu — Cu mare greutate. 3 sn (Pfm; îs) - şi vai Suferinţă. 4 sn (Fig; pfm; îas) Sărăcie.
chiuăreasă sf[At: VICIU, GL. / P: chiu-ă- / V: chiuvă- / Pl: -rese / E: mg fiwarro] (Mgm; Trs) 1 Femeie care ştie să coasă cu multă măiestrie.
2	Femeie care face broderii cu acul. chiub sn vz chiup
chiubrit sn vz chibrit
chiuchiuroi sm [At: JAHRESBER. VI, 81 / Pl: — / E: ns cf mg pityer + -oi] Ciocârlie (Alancla arvensis). chiuciură sfvz chiciură
chiudsn [At: H XVIII, 173 /Pl: -urii E: srb cud] (îrg) 1 Fire. 2 Obicei.
3	Minte. 4 Capriciu.
chiudos, -oasă a [At: DA ms / Pl: -o.y/, -oase / E: chiud + -av] (Ban, d. oameni sau d. animale) Capricios. chiufte a sfvz chiftea chiuhăit, -ă a vz chihăit
chiui [At: HERODOT (1645), 420 / P: chi-u- / Pzi: chiui / E: chiu] 1 vi A scoate un strigăt ascuţit, puternic şi prelung de bucurie, de îndemn etc. Si: a chioti, a hăuli. 2 vt (Pop) A chema pe cineva cu voce tare. 3 vt (Pop) A îndepărta animalele sălbatice printr-un strigăt. 4 vi A se văita.
5	vi (Fig; d. locuri) A răsuna. 6 vi (Pop) A spune strigături.
chiuială sf [At: DA / P: chi-u-ia- / Pl: -ieli / E: chiui + -eală] 1-8 Chiot (1-8).
chiuire sf [At: DA / P: chi-u-i- / Pl:	/	E:	chiui] Chiuială.
chiuit1 sn [At: CREANGĂ, P. 53 / P: chi-u- / Pl: -uri, (rar) -e / E: chiui] 1-8 Chiot (1-8). 9 Strigătură.
chiuit2, -ă a [At: DA ms / P: chi-u- / Pl: -iţi, -e / E: chiui] 1 (Rar) Care este strigat în mod strident. 2 (D. hore, cântece etc.) Care este interpretat cu strigăte stridente.
chiuita sfa [At: CREANGĂ, GL. / P: chi-u- / E: chiui] (Mol; îlav) Cu (sau de-a) — Foarte mult.
chiuitor, -oare a [At: DA ms / P: chi-u-i- / Pl: -i, -oare i E: chiui + -(i)tor] (D. persoane, sunete etc.) Care chiuie.
chiuitură sf[At: MARIAN, O. I, 220 / P: chi-u-i- / Pl: -ri / E: chiui + -(i)tură] 1-9 Chiuit1 (1-9). chiujar sm vz tuşer chiujer sm vz tuşer
chiul sn [At: CARAGIALE, M. 69 / Pl: -uri / E: ns cf tc kiilah] 1 (înv) Subterfugiu. 2 (Fam) Sustragere nemotivată de la îndeplinirea unei obligaţii. 3 (Fam; îlv) A trage -ul (rar, un -) A înşela. 4 (îal) A chiuli (1). 5 (Fam; îe) A trage -ul A nu-şi ţine cuvântul dat. chiulac sn vz chiulaf
chiulaf sn [At: ALECSANDRI,T. 151 /V: -/ac/Pl: -uri/E: tckiilâh] (Iuz) 1 Căciulă turcească mare, în jurul căreia se înfăşură turbanul. 2 (îe) La aşa cap, aşa - Cum e sacul, şi petecul. 3 (Dep; d. cineva care se crede deştept; îe) A avea -ac A fi isteţ.
chiulan sn [At: DA ms / Pl: -el E: net] (Reg) 1 Cuptor de brutărie. 2 Bordei.
chiulangist, -ă a [At: CONTEMP., Seria II, 1948,104,13/3 / Pl: -işti, -e / E: chiulangiu + -ist] (Rar) Referitor la chiul (2).
chiulangită sf [At: IORDAN, L. R. A. 186 / Pl: -te / E: chiulangiu + -ită] (Arg) Tendinţa de a chiuli.
chiulangiu, -ie smf [At: TDRG / Pl: -ii / E: tc kulahgy] (Fam) Persoană care în mod sistematic chiuleşte. chiulasă sfvz culasă
chiulat, -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e fE: ns cf srb culanija, mg hiile] (Ban) Smintit. chiulată sfvz chilată
chiulă .v/‘[At: DA / Pl: -le / E: ns cf mg kiilu] (Reg) Trunchi de molid curăţat de ramuri, destinat tăierii.
chiulhan sn [At: HEM 1331/24, ap. DA ms / V: chiol~ / Pl: -uri, (rar) -e IE: tc kul-han] (Tem; îvp) Petrecere. chiulhanagiu sm vz chiulhangiu
chiulhangiu sm [At: GORJAN, ap. ŞIO /V: chiolhaniu, chiolhanagiu, chiol~, chil-, chilhanagiu, ~nag\u / Pl: ~i/ / E: tc kiilhangi] (Tem; iuz) Persoană care încălzeşte baia.
chiuli vi [At: DA ms / Pzi: -lese / E: chiul] (Fam) 1 A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligaţii, a unei datorii. 2 A înşela.
chiulichiu sn [At: ŞEZ. I, 41 / Pl: -ii I E: net] (îrg) Măciucă de lemn în forma unui unghi obtuz, cu coadă lungă. chiuloţi smp vz chiloţi chiulug sm vz chilug chiundelâc sn vz ghiundelic
chiunghiu sn [At: I. GOLESCU, C., 79 IA: net / Pl: -ri / E: te kiing] (Reg) Şanţ prin care se scurge apa.
chiurii vi [At: H VII, 245 / P: chi-u- / Pzi: -nesc / E: fo] (Reg) A scoate sunetul caracteristic curcilor.
chiup sn [At: NEGRUZZI, S. III, 56/21 / V: -ă şf, chip, chiub / Pl: -uri / E: tc kiip, srb cup, cupa] (Reg) Amforă de lut, de lemn sau de metal în care se păstrează uleiul, măslinele, murăturile, untura etc. chiupă şf vz chiup
chiupuşor sn [At: TDRG / Pl: -oare / E: chiup + -uşor] 1-2 (Şhp) Chiup (mic).
chiur, -ă a [At: DA / Pl: -i, -e / E: net] (Reg) Cherchelit.
chiuralim av [At: ŞEZ. II, 186 / E: chior1] (Reg) Chiorâş.
chiurasa v vz cuirasa
chiurasat1 sn vz cuirasat
chiurasat2, ~ă a vz cuirasat
chiurasă sf vz cuirasă
507
CHIURASIER
chiurasier sm vz cuirasier
chiurc sn [At: DOC. (1787), ap. ŞIO /V: (Ban) ~rci,~rt,~rciu,ciurc / Pl: -uri / E: tc kiirk] (Reg) 1 Haină bărbătească sau de damă. 2 Cojoc de damă. 3 Vestă.
chiurcă sf[At: PAMFILE, D. / Pl: -rci / E: mg ttirko] (Reg) Beţişor dintr-un lemn tare cu care se lustruieşte fierul.
chiurchituri sfp [At: COMAN, GL. / A: net / E: net] (Reg) Stâlpi din tuburi (de olan), la sobele vechi.
chiurchiubuş sn [At: COMAN, GL. / Pl: -uri / E: ns cf tc kyrkbeş] (Reg) Chiţibuş. chiurchiuli v vz chercheli
chiurchiului vr [At: CREANGĂ, P. 232 / Pzi: ~e.se- / E: chiurchiuli css] (Reg) A se chercheli. chiurci sn vz chiurc
chiurci-başa sm [At: NECULCE, ap. LET. 11,401/16 /V: (înv) chirci-'-/ Pl: net / E: tc kiurkci-başi] (luz) 1 Blănarul seraiului. 2 Starostele cojocarilor. chiurciu sn vz chiurc
chiurcm vt [At: PAMFILE, D.124 / Pzi: ~e.vt / E: chiurcă] (Reg) A lustrui cu chiurcă.
chiurec sm [At: TARIF (1792) / Pl: -eci / E: tc kiirk] (îrg) 1 Piele argăsită. 2 Foaie de fierar. chiurecci sm [At: ŞIO / Pl: -ii / E: te kiirekgi] (Tem; iuz) Vâslaş. chiureta vt [At: DEX2 / Pzi: -tez / E: fr cureter] 1 A curăţa cu chiureta suprafaţa unei mucoase bolnave. 2 A face să avorteze prin mijloace chirurgicale.
chiuretaj sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr curetage] 1 Curăţarea suprafeţei unei mucoase bolnave. 2 Avort. chiuretare sf[At: DEX2 / Pl: -tari / E: chiureta] 1-2 Chiuretaj (1-2). chiureta sf[At: DEX2 / PI: ~te / E: fr curette] Instrument chirurgical de forma unei linguri, folosit la chiuretaj.
chiurluit, -ă a [At: CREANGĂ, A. 114 / Pl: ~iţi, -e / E: net] (Reg) Beat.
chiurnă i [At: CHEST. V, 77/44 / E: fo] (Reg) Strigăt eu care se cheamă vacile. chiurt sn vz chiurc chiustec sn vz chiostec1 chiuş am vz chioş1 chiuşar sm vz tuşer
chiuşă sf [At: VICIU, GL. / Pl: -se f E: mg esovos, esoves] (Reg) Furtun cu care se trage vinul din butoi. chiuşer sm vz tuşer chiuştoc sn vz chioştoc chiutoare sfvz cheotoare
chiutuc1 sn [At: ŞIO / Pl: ~uri / E: tc kiittik] (Tem; iuz) Arhivă împărătească.
chiutuc2 sm [At: ANTIPA, F. I. 260 / Pl: ~uci / E: net] (Iht; reg) Nisetru (Acipenser guldenstaedti) de 5-6 kg. chiuvăreasă sf vz chiuăreasă chiuverăreasă sfvz ciuverăreasă
chiuvetă sf[At: DA ms / V: (înv) cwv-, (reg) ghiu~ / Pl: ~te I E: fr cuvette] 1 Vas (de porţelan, de faianţă, de metal smălţuit sau de inox) prevăzut cu o gaură de scurgere, fixat în perete dedesubtul unui robinet de apă şi folosit pentru spălat. 2 Cuvetă.
chiuz sn [At: ANON. CAR. / V: ciuz, tiuz, tiuză sf I Pl: -uri / E: mg koz] (Mgî) Cureaua care leagă hădăragul cu dârjeaua îmblăciului. chiuzdai [At: CATEHISM (1648), ap. DA / E: mg kozjt] (înv) Universal. chiv sn [At: I, GOLESCU, B. /Pl: -urii E: ngrxtjtof] (înv) Zar. chivărar sm [At: IORGA, S. D. XII / Pl: ~i / E: chivără + -ar] (înv) Persoană care confecţiona chi vere.
chivără .v/[At: M. COSTIN, ap. LET. 1,28/3 / V: c1iilv~, ~veră, cibără /Pl: -vere / E: rs JOiBQp] (îrg) 1 Coif. 2 Coif de hârtie care protejează (copiii) de soare. 3 Turban.
chivăruţă .s/[At: PĂSCULESCU, L. P. / Pl: ~ţe / E: chivără + -uţă] 1-6 (Şhp) Chivără (1-3) (mică) Si: (reg) chiverel, chiveriţă. cliiveră sfvz chivără
chiverel sn [At: H IV, 308 / PI: ~e / E: chivără + -el] (Reg) Chivăruţă. chiverie sf [At: COMAN, GL. / PI: ~i/ / E: net] (Reg) Tovărăşie. chiveriţă sf[At: VICIU, GL. 122 / Pl: ~ţe / E: chivără + -iţă] (Reg) Chivăruţă.
chiverm vtr [At: DOSOFTEI, ap. CA 664 / Pzi: -nesc / E: chivernisi css] 1-16 A (se) chivernisi (1-8).
chiverniseală sf[At: URECHE, ap. LET. I, 104/6 / V: chev~, (înv) chivir~, schiv~ / Pl: -seli, (înv) -sele / E: chivernisi + -eală] (Pfm) 1 Administrare. 2 Pricopsire. 3 Aprovizionare. 4 Avere agonisită. 5 Economisire.
chiverniselnic,a [At: IANOV, ap. TDRG /V: -vir-/Pl: -ici,-ice I E: chivernisi + -elnic] (Iuz) Care economiseşte.
chivernisi [At: DOSOFTEI, MOL. /V: (înv) -vir~ / Pzi: -sesc /E: ngr xufiepvaj (aor. lui xu^vrjcnx)] (Pfm) 1-2 vtr A(-şi) administra (bunurile, veniturile). 3 vt A economisi. 4 vr A agonisi. 5-6 vtr A (se) pricopsi. 7-8 vtr A (se) aproviziona. 9 vr (înv) A-şi conduce (bine) viaţa.
chivernisire sf [At: ANTrM, ap. GCR. II, 28/1 / Pl: -ri / E: chivernisi] (Pfm) 1-5 Chiverniseală (1-5).
chivernisit, -ă a [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, III2, 250 / Pl: -iţi, -e / E: chivernisi] (Pfm) 1 Care are o situaţie materială bună Si: înstărit, (îvp) pricopsit. 2 (D. bani, averi etc.) Economisit.
chivernisitor, ~oare [At: NECULCE, ap. LET. II, 313/33 / V: ~sător, (înv) -virnisitoriu, ~vernitoriu / Pl: -i, -oare / E: chivernisi + -(i)tor] (înv) 1-2 smf a (Persoană) care administrează. 3-4 smf, a (Persoană) care aprovizionează. 5-6 smf, a (Persoană) care economiseşte. 7-8 smf, a (Persoană) care agoniseşte. 9-10 smf, a (Persoană) care poartă cuiva de grijă.
chivirgic a [At: CANTEMIR, ap. ŞIO / V: câvâr~ / Pl: net / E: tc kyvyrcyk] (Tem; Dob) Oaie cu lâna roşietică-neagră şi cu carnea deosebit de gustoasă. chivirniseală sfvz chiverniseală chivirnisi v vz chivernisi chiviruisitoriu, ~oare a vz chivernisitor
chivornicer sn [At: CHEST. V, 80/12 / Pl: -i / E: net] (Reg) Vas cu fund dublu din doage de molid, cu tortiţe de stejar şi cercuri de paltin, în care se păstrează cheagul lungit cu zer de oaie.
chivot sn [At: PSALT. 278/11 / Pl: -uri, -e / E: vsl miEOTh] (înv) 1 Ladă. 2 Cutie. 3 Dulap. 4 Sicriu. 5 (îs) -ul legii sau -ul mărturiei Ladă în care evreii mozaici ţineau tablele legii şi toiagul lui Aron. 6 (în Biblie) Arca lui Noe. 7 Cutiuţă aşezată în altar, în care se păstrează cuminecătura rezervată celor care se împărtăşesc în caz de boală, înainte de moarte etc.
8	Macheta unei biserici.
chivuclion sn [At: GHEORGACHI, ap. GALDI / S: kivuklion I Pl: ? / E: ngr xifkjxXrpv] (înv) Baldachin.
chiv uţă sf [At: CARAGIALE, M. 27 / Pl: -ţe / E: Chivuţa] (îvr) Femeie (de obicei ţigancă) care, în trecut, spoia casele. chiz sn [At: VICIU, GL. 98 / Pl: -uri / E: ger Kies] (Reg) Pirită. chizap sm vz chezap chizaş, -ă smf, a vz chezaş chizaş, —ă smf, a vz chezaş chizăşluire sfvz chezăşluire chizăşluit, -ă a vz chezăşluit chizeaşy ~ă smf, a vz chezaş
chizedră sf [At: DA ms / Pl: -re / E: mg kozedbe] (Ban) Asociaţie. chizeş, —ă smf, a chezaş chizeşie sf vz chezăşie
508
CIBEC
chizeşluit, -ă a vz chezăşluit
chizeşluitură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 149 / Pl: -ri / E: chezăşlui + -(i)tură] (înv) Garanţie. chizlar sm vz câzlar-agă chiznovdş, -ă a vz chiznovat
chiznovât, ~ă a [At: LB / V: chisn~, -vit, -va? / Pl: -aţi, ~e / E: net] (Iuz) 1 Comic. 2 Ciudat. 3 Sucit. 4 Minunat.
chiznovdtic, -ă a [At: l. CR. III, 311 / Pl: -ici, -ice / E: chiznovat] (D. oameni; reg) Glumeţ. chiznovit, -ă a vz chiznovat
chix sn [At: MACEDONSKl, O. I, 33 / Pl: -uri / E: ger Kicks] 1 (La jocul de biliard) Lovitură greşită (din cauză că vârful de piele al tacului nu a fost bine uns cu creta). 2 Eşec. 3 (Fig; fam; mld. cântăreţi sau instrumentişti) Ton fals. 4 (Fam; îe) A da - A emite un sunet fals. 5 (Fam; îae) A eşua. choreu sn vz coreu choriamb sm vz coriamb chorografie sfvz corografie chorologie sf vz corologie
chorus sn [At: DEX2 / P: co- / E: fr, eg chorus] (Jaz) 1 Improvizaţie solistică legată de o temă principală. 2 Improvizaţie colectivă, care urmează după improvizaţiile soliştilor.
ehow-ehow sm [At: DN / P: su-şu / Pl: ? / E: fr ehow-ehow] Rasă de câini originari din China, unde sunt crescuţi pentru blana lor. chtonian, -ă a vz htonian chtonic, -ă a vz htonic chtomsm sn vz htonism
chulo sm [At: DEX2 / P: ciulo / E: sp chulo] Toreador care luptă pe jos şi are misiunea de a întărâta taurul cu ajutorul unei pelerine roşii. ci1 av vz aci
ci2 c [At: (a. 1591) CUV. D. BĂTR. I, 58 /E: ce] 1 (Adversativ; după negaţie) Dimpotrivă. 2 (După o propoziţie condiţională) Dar. 3 (îvp; adversativ; după o propoziţie afirmativă căreia vorbitorul îi opune o afirmaţie contrarie sau o restricţie) Totuşi. 4 (Reg; adversativ; adesea, înaintea unui imperativ; arătând nerăbdare) Dar... 5 (Consecutiv; rar) Prin urmare. 6 (înv) De aceea. 7 (înv) încât. 8 (înv) C^t despre. 9 (îvp; îlc)
—	dar Deci. 10 Mai mult decât atât Si: (înv) ce.
ci3 i [At: MÂNDRESCU, L. P. 148 / E: ns cf ciu] 1 Cuvânt care redă bucuria. 2 Strigăt folosit pentru a chema vaca. ciacdl sm vz şacal ciacJiie sfvz ciacâie
ciaconâ sf [At: DEX2 / Pl: ~ne / E: it ciaccona] 1 Vechi dans de origine spaniolă, cu o mişcare lentă. 2 Melodie după care se execută ciacona (1).
ciagoniţă .ţ/[At: CHEST. V, 80/35 / Pl: -ţe / E: net] (Reg) 1 Vas în care se ţine zerul la stână. 2 Conţinutul unei ciagoniţe (1). ciamur sm vz ceamur
cian sn [At: DEX2 / P: ci-a- / E: fr cyan] Gaz incolor, foarte toxic, cu miros de migdale amare. cian- vz ciaho
cianamidă sf [At: DEX2 / P: ci-a- / Pl: -de / E: fr cyanamide] Substanţă chimică cristalină, din care se obţine melamina.
ciandtsm [At: DEX2 / Pl: ~naţi / E: fr cyanate] (Chm) Derivat al acidului cianhidric.
cianhidric, -ă a [At: DA ms / P: ci-a- / Pl: -ici, ~ice / E: fr cyanhydrique] (Chm; îs) Acid - Lichid incolor, volatil, foarte toxic, cu miros de migdale amare.
cianhidrină sf [At: DEX2 / P: ci-a- / Pl: -ne / E: fr cyanhydrine] Compus organic care conţine,în moleculă, un hidroxil şi un nitril, folosit la obţinerea aminoacizilor şi a unor materiale plastice.
cianhidrizare sf [At: DEX2 / P: ci-a- / Pl: -zări / E: fr cyanhydri-sation] Tratare cu acid cianhidric a răsadurilor sau a puieţilor pentru a combate paraziţii.
daniey —ă a [At: DA ms / P: ci-a- / Pl: -ici, -ice / E: fr cyanique] (îs) Acid - Nitril al acidului carbonic rezultat prin încălzirea ureei la 180°.
ciarimă sf [At: DEX2 / P: ci-a~ / Pl: -ne / E: fr cy anine] (Chm) Colorant folosit ca sensibilizator fotografic pentru radiaţiile infraroşii.
cianizare .v/'[At: DEX2 / P: ci-a- / PI: -zări / E: fr cyanisation] Tratament termoehimic prin care se introduc carbon şi azot la suprafaţa unei piese din oţel, pentru a se obţine un strat superficial dur.
cianoficee sf [At: DEX2 / P: ci-a- / E: fr cyanophycees] 1 (Lpl) Clasă de alge albastre, microscopice, înrudite cu bacteriile şi răspândite în ape dulci, în bălţi şi în locuri umede. 2 (Lsg) Plasă din această clasă.
cianofd, -ă a [At: DN / P: ci-a~ / PI:	~e l E: ns cf ngr xiavog +
(piXrjv] Care are afinitate pentru coloranţi albaştri sau verzi.
cianogen sn [At: PONI, CH. 141 / P: ci-a- / E: fr cyanogene] (Chm) Gaz incolor produs prin combinarea azotului cu carbonul.
cianopsie .v/’[At: DEX2 / P: ci-a- / Pl: ~i/ / E: fr cyanopsie] (Med) Defect de vedere datorită căruia obiectele apar colorate în albastru.
cianometru sn [At: DA ms / P: ci-a- / Pl: -re / E: fr cyanometre] (Fiz) Aparat de măsură a gradului de intensitate a culorii albastre din aer.
cianotic, -ă a [At: DEX2 / P: ci-a- / Pl: -ici, -ice IE: fr cyanotique]
1	(D. mucoase, piele etc.) De culoare albastră-vi neţ ie. 2 (D. oameni; pex) Predispus la cianoză. 3 Care prezintă cianoză. 4 Referitor la cianoză. 5 De cianoză.
cianotipie i/[At: DEX2 / P: ci-a- / Pl: -ii / E: ger Zianotypie] Procedeu de reproducere prin copiere fotografică, utilizat în special pentru desenele tehnice al căror original a fost executat pe hârtie de calc, obţinându-se o imagine negativă pe un fond albastru-închis cu linii albe.
cianoză vtr [At: DEX2 / P: ci-a- / Pzi: -z.cz / E: fr cyanoser] 1-2 A deveni (sau a face să devină) cianotic (1).
cianozat, ~ă a [At: DEX2 / P: ci-a- / Pl: -aţi, -e / E: cianoza] Care prezintă cianoză.
cianoză .s/[At: DA ms / P: ci-a- / Pl: -z.e / E: fr cyanose] 1 (Med) Coloraţie albastră-vineţie a pielii şi a mucoaselor din cauza unei insuficiente oxigenări a sângelui. 2 (Chm; rar) Sulfat de cupru hidratat.
cianura vt [At: DA ms / P: ci-a- / Pzi: -rez / E: cianură, cf fr cyanurer] A supune minereurile operaţiei de cianurare (2).
cianurare sf[At: LTR / P: ci-a- / Pl: -rări / E: cianura] 1 Tratare cu cianură. 2 Procedeu industrial de extragere a metalelor nobile din minereurile sărace cu soluţii alcaline de cianură de sodiu. 3 (Teh) Tratament termic al suprafeţei unui aliaj feros, prin încălzire într-o cianură topită, apoi prin răcire, pentru a se produce o suprafaţă dură.
cianuraţie .s/[At: SCÂNTEIA, 1949, nr. 1323 / P: ci-a- / Pl: -ii / E: fr cyanuration] (Rar) 1-3 Cianurare (1-3).
cianură s:f[At: PONI, CH. 141 / P: ci-a- / Pl: -ri / E: fr cyanure] (Chm) Sare a acidului cianhidric.
cianuric, -ă a [At: MACAROVICI, CH. 592 / P: ci-a- / Pl: -ici, -ice / E: fr cyanurique] (Chm; îs) Acid - Polimer cristalizat al acidului cianic, format prin distilarea uscată a acidului uric. ciapauă sfvz ciapău
ciapău sn [At: VICIU, GL. /V: -pauă sfl Pl: ? / E: net] (Trs) 1 Cureaua (din piele sau sfoară) a biciului. 2 (Lpl) Nojiţe. ciatarâş sm vz ceatăraş
ciaţiu sn [At: DEX2 / P: ci-a- / Pl: -ii / E: lat ciatium] (Bot) Inflorescenţă fără înveliş, cu o singură floare femeiască şi restul bărbăteşti. ciăbare sfvz cebare ciăbălux v vz cebălui cib1 sn vz ciob
cib2 sn [At: DA / Pl: -uri / E: lat cibus] (Iuz) Mâncare pentru păsări. cibar sn vz ciubăr cibără sfvz chivără
cibârnacă sf[At: PAŞCA, GL. / Pl: -ace / E: net] (Reg) Pălărie veche şi uzată. cibec sn vz cibică
509
CIBERNETIC
cibernetic, ~ă [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr cybernetique] 1 .şf Ştiinţă care are ca obiect studiul matematic al legăturilor, comenzilor şi controlului în sistemele tehnice şi în organismele vii din punctul de vedere al analogiilor lor formale. 2 a Care aparţine ciberneticii (1). 3 a Referitor la cibernetică (1).
ciberneticim, smf [At: DEX2 / P: -ci-an / Pl: -ieni, -iene / E: fr cyberneticien] Specialist în cibernetică (1).
cibernetică vt [At: DEX2 / Pzi: -zez. / E: fr cybernetiser] A dota cu echipament cibernetic (2).
cibernetiz'ăre sf [At: DEX2 / Pl: -zări / E: cibernetiza] Dotare cu echipament cibernetic (2). cibernetizat1 sn [At: MDA ms / E: cibernetiza] Cibernetizare. cibernetizat2, -ă a [At: DEX2 / Pl: -a?/,	/	E: cibernetiza] Care a fost
dotat cu echipament cibernetic (2). ciftic vz cibică
cibică sf[At: MAT. FOLK. 921 /V: ~Z>ec, ~6ic .stî / Pl: ~ice / E: net]
1	(Trs) Capelă militară. 2 (Reg) Tricorn.
cibileaucă sf [At: CHEST. V, 165 / Pl: ? / E: net] (Reg) Clop mic. dMă .sf vz câblă
ciblon sn [At: H XVI, 134 / Pl: net / E: ns cf ciublă] (Reg) Unealtă de zidărie nedefinită mai îndeaproape.
cibotaie sf [At: PANŢU, PL.2 / Pl: ~ / E: net] (Reg) Mică plantă erbacee din familia Liliaceae care creşte prin poieni, cultivată, uneori, ca plantă decorativă, cu frunzele radicale peţiolate, cu pete-roşii, florile mirositoare, roşii-purpurii, mari, solitare şi aplecate în jos Si: (reg) măseaua ciutei (Erithronium deuscanis). cibotar sm vz ciobotar cibotă sf vz ciobotă cibric sn vz chibrit cibrit sn vz chibrit cibuc1 sn vz ciubuc
cibuc2 sm [At: VICIU, GL. / V: ciobâc / Pl: ~uc7 / E: net] (Trs) Ţânţar mic.
cibuţea .sfvz cioboţea cibuţxcă sf vz cioboţică
cic1 sm [At: BĂCESCU, P. 163 / V: cec (pl: cecuri) sn / Pl: cici / E: net] (Iht; Trs) Ţipar {Missgurnus fossilis). cic2 i vz cică3 cic3 sn vz cioc
cica i [At: LM / E: cicăli] (Mls repetat) Imită felul de a vorbi al omului cicălitor.
cicadă sf [At: DEX2 / Pl: -de / E: lat Cicadă (denumire ştiinţifică)] Insectă cu corpul scurt şi gros, cu capul mare terminat printr-o proeminenţă ascuţită.
cicadee şf [At: DEX2 / Pl: ~ / E: fr cycadees] 1 (Lpl) Familie de plante gimnosperme, cu tulpina fără nervuri şi cu frunze foarte mari {Cicadă).
2	(Lsg) Plantă din familia cicadee (1).
cicală smf [At: BĂRAC, ap. TDRG / Pl: -le / E: net] 1 Persoană cicăli-toare şi certăreaţă. 2 Flecar.
cicar sm [At: BĂCESCU, P. 86 / V: (reg) ~iu / Pl:	/	E:	mg	csik	+
-ar] 1 Animal vertebrat acvatic inferior (Eudontomyzon danfordi), asemănător cu un peşte, care trăieşte ca parazit pe pielea unor peşti. 2 Pişcar.
3	(Reg) Ţipar {Missgurnus fossilis).
cicari sm [At: H XVIII, 282 / Pl: ~ / E: net] (Ban) Tufiş. cicaric sn vz cicărâc cicarig sn vz cicarâc cicariu sm vz cicar
cicatrice sf [At: POLIZU / V: (înv) ~iţă / Pl:	(înv) -ci / E: lat cicatrix,
~icis, fr cicatrice] Urmă (din ţesut conjunctiv) lăsată de o rană sau de o arsură după vindecare.
cicatrici vtr [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~ce.sc / E: cicatrice] (Rar) 1-4 A cicatriza (1-4).
cicatricial, ~ă a [At: DEX2 / P: ~ci-al / Pl:	/	E:	fr	cicatriciet]
(Rar) 1 Propriu cicatricei. 2 Referitor la cicatrice.
cicatricire sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~r/ / E: cicatrici] (Rar) 1-2 Cicatrizare (1-2).
cicatricit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cicatrici] (Rar) 1-2 Cicatrizare (1-2).
cicatricit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, ~e l E: cicatrici] (Rar) 1-2 Cicatrizat2 (1-2). cicatriţă sfvz cicatrice
cicatriza [At: B ARANG A, V. A. 28 / Pzi: ~zez / E: fr cicatriser] 1 vr (D. răni) A se vindeca. 2 vt (D. substanţe) A închide o rană. 3 vr (Fig; despre suferinţe, mls morale) A trece.
cicatrizabil a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr cicatrisable] 1-2 Care se poate cicatriza (1-2).
cicatrizant, sn, a [At: DEX2 / Pl: -nţi, -e / E: fr cicatrisant] 1-2 (Medicament) care favorizează cicatrizarea unei răni.
cicatrizare sf [At: DA / Pl: ~zări / E: cicatriza] 1 (D. răni) Vindecare.
2	(Fig) Tămăduire. cicatrizat1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: cicatriza] 1-2 Cicatrizare (1-2). cicatrizat2, ~ă a [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: cicatriza] 1 (D. răni) Vindecat2.
2	(Fig) Tămăduit2.
cică1 i [At: 1. CR. II, 154 /V: cicio1 / E: net] (Reg) Expresie de mângâiere adresată unui băiat.
cică2 i [At: DA ms / V: cicio2 / E: fetică] (Ban) Expresie de mângâiere adresată unei fete.
cică3 i [At: ŞEZ. II, 111/21 /V: cic!, cico-cico!, cioc(-cioac)!, duc! / E: purcică] Cuvânt cu care se cheamă porcii. cică* i [At: H III, 262 / E: fo] Cuvânt cu care se strigă oile. cică5 av [At: ALECSANDRI, T. 4 / E: [se zi]ce + că] (Pfm) 1 (Precedă
o	afirmaţie pusă Ia socoteala altora) (Se) spune că... 2 (Indică un sentiment de îndoială) Dacă poate fi cu putinţă! 3 Nici mai mult, nici mai puţin. 4 Mai mult decât atâta. 5 (Povestitorul admite ce se spune, dar e convins că nu e aşa) Chipurile. cică6 sf vz chică cicăi v vz cicăli
cicălău sm [At: BĂCESCU, P. / Pl: -lai / E: cic1 + -ălău] (Reg; rar) Peşte nedefinit mai îndeaproape.
cicăleală .sf [At: PANN, P.V. I, 17/14 / Pl: -leii / E: cicăli + -eală] 1 Reproş făcut cuiva pentru fapte mărunte. 2 Insistenţă supărătoare. 3 Flecăreală.
cicăli [At: COSTINESCU /V: cecă~, ~căi, cigăli, ciuguli / Pzi: -lese, (rar) cicăl / E: net] 1 vr A face cuiva reproşuri repetate pentru fapte mărunte. 2 vt A certa pe cineva. 3 vi A stărui într-un mod supărător pe lângă cineva. 4 vi A flecări. cicălire .sf [At: DA / Pl: -ri l E: cicăli] 1-3 Cicăleală (1-3). cicălit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cicăli] 1-3 Cicălire (1-3). cicdlit2,~ă u [At: ZANNE, P. VIII, 647 / PI: ~\ti,~e / E: cicăli] 1 Certat într-una. 2 Sâcâit cu rugăminţi supărătoare.
cicălitor, ~oare a [At: MARCOVICI, D. 71/5 / Pl: -i, -oare / E: cicăli + -itor] 1-4 Care cicăleşte (1-4). cicălitură sf [At: DA / Pl: -ri / E: cicăli + -{i)tură] 1-3 Cicăleală (1-3). cicălos, ~oasă a [At: MARIAN, NU. 621 / PI: -oşi, -oase / E: cicăli + -av] 1-4 Care cicăleşte (1-4). cicărag sn vz cicărâc cicărăg sn vz cicărâc
cicărâc sn [At: SANDU-ALDEA, D. N. 161 /V: cicaric, cicarig, ~rag, ~răg, ~ric, -rig, cicârig, cicărâc, cicârâg, cichirig sn l Pl: -âce / E: tc gykryk, bg WKpbK] (înv) 1 Vârtelniţă. 2 Parte a morii.
cicări [At: PAŞCA, GL. / Pzi: -resc / E: net] (Reg) 1 vt A cârmi. 2 vi A sări în sus de bucurie. cicăric sn vz cicărâc
cicărică .şf [At: H III, 269 / Pl: -rele / E: mg csikorka] (Bot; reg; csn pbl) Veninariţă (Gratiola qfficinalis). cicărig sn vz cicărâc
510
CICLIST
cicătaie sfvz cehadaie
cicătăi vt [At: H XVII, 177 / Pzi: ~e.se / E: ns cf cicăli] (Reg) 1-4 A cicăli (1-4).
cicătaire ş/[At: MDA ms / Pl: -ri / E: cicătăi] (Reg) 1-4 Cicăiire (1-4). cicătăit1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: cicătăi] (Reg) 1-4 Cicăiire (1-4). cicătăit2, -fl a [At: MDA ms / PI: ~iţi, ~e IE: cicătăi] (Reg) 1-2 Cicălit2 (1-2). cicărâc sn vz cicărâc cicârâg sn vz cicărâc
cicârdău sn [At: H VII, 361 / PI: ? / E: cicar + -dău] (îrg) Coteţ la jocul de-a poarca. cicârig sn vz cicărâc
c'ice sf [At: CV, 1950, nr. 3, 56 / Pl: cici I E: net] (Reg) 1 Colind. 2 Sorcovă.
cicea1 av [At: COD. VOR. 117/2/ E: ml eccu -hic -ce] (înv) 1 Aici. 2 (îlc) De - De aceea. 3 (Pop; îlav) - aşa? Oare ?
cicea2 ai [At: MARIAN, NA. 340/20 / E: ucr HfFEL, mg csecse cf gigea] Frumos.
ciceacliu, -ie a [At: FILIMON, C. II, 599 /’ PI: -ii / E: tc gigekli] (Tcî) împodobit cu flori.
ciceică sf [At: CHEST. II, 334/289 / Pl: -e/c/, -eice / E: net] (Reg) 1-2 (Colţ sau) lădiţă unde se adună cenuşa vetrei.
cicein sn [At: COMAN, GL. / Pl: -e / E: net] (Reg) Fluier din coajă de salcie verde.
ciceri vt [At: ŞEZ. III, 204/20 / Pzi: -resc / E: ns cf ciceris] (îrg) A certa. cicer'iş, —ă smf, a [At: BUGNARIU, N. / Pl: -i / E: mg csicseres] (Trs; mgm) 1-2 (Persoană) care nu poate trece nimic cu vederea fără a face observaţii sarcastice. cicernă sf[At: DA ms / Pl: -ne / E: net] (Reg) Jgheab mic la moară. cicero1 smi [At: MDT / E: fr cicero] (Tip) 1 Corp de literă de 12 puncte.
2	Albitură având baza de dimensiunile unui cicero1 (1). cicero2 smi [At: DEX2 / E: Cicero] Gen de tunsoare bărbătească (scurtă). cicerone sm [At: NEGRUZZI, S. I, 217 / Pl: -ni / E: it cicerone, fr cicerone] (înv) Persoană special pregătită care conduce vizitatorii într-un muzeu, într-un oraş etc. Si: ghid.
ciceronian, -fl a [At: DA ms / P: -ni-an / Pl: -ieni, -iene / E: fr ciceronien, it ciceroniano] 1 Referitor la Cicero. 2 De Cicero. 3-4 (Ca) a lui Cicero.
cichel sn [At: H XIV, 398 / Pl: ~e / E: net] (Reg) Otic. cichiacă sf [At: TDRG / Pl: ~/ace / E: net] (Reg) Cască metalică de protecţie a muncitorilor petrolişti. tichie1 sfvz ceacâie
tichie2 sf [At: DICŢ. / Pl: ~i/ / E: net] (Reg; îs) Lemne de - Lemne de foc de esenţă slabă. cichir, -fl a vz ceacâr
cichirgi-başa sm [At: ALECSANDRI, T. 101 / Pl: -le / E: cichirgiu + başa] (înv) Staroste al cofetarilor.
cichirgiu sm [At: ALECSANDRI, T. 126 / V: $/- / Pl: -i/ / E: tc şkergy] (Tcî) 1 Cofetar. 2 (Spc) Persoană care servea dulceaţă la curtea domnească. cichirig sn vz cicărâc
cici1 i [At: ŞEZ. III, 189 / E: ns cf ci2, cic, cică\ cică4] (Trs) Cuvânt cu care se cheamă caprele Si: cicina. cici2 smp [At: VICIU, GL. / E: mg cisk] (Trs) Tăiţei groşi. cicibotă sf [At: DA / Pl: -te / E: ns cf cibotaie] (Bot; reg) Cibotaie {Erythronium deus-canis).
cicic1 [At: I. IONESCU, M. 693 / Pl: -uri / E: tc gigek] 1 sn (Bot; reg) Floare nedefinită mai îndeaproape. 2-3 a, sn (De) culoare roşie. 4 sn Lână vopsită roşu-aprins. 5 sn Brâu femeiesc din cicic1 (4). 6 sn (Imp; îe) Verde ca -ul Postav verde.
cicic2 sm [At: BUGNARIU, N. / Pl: cicici / E: mg kîcsid] 1 (Reg) Peşte mic nedefinit mai îndeaproape. 2 (Reg) Cegă.
ciciclic sn [At: BELDIMAN, ap. TDRG / Pl: ~uri / E: tc gigeklik] (Tcî) Strat de flori. cicie1 sfvz tichie
cicie2 sf [At DA ms / Pl: -ii / E: net] (Reg) 1-2 (Coroană sau) poală a unui arbore.
cicili vtr [At: SBIERA, P. 63/28 / V: cili / Pzi: -lese / E: ns cf cicea2] (Buc) 1-2 A (se) dichisi. 3-4 A (se) lustrui. 5-6 A (se) împodobi.
cicilire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: cicili] (Buc) 1 Dichisire. 2 Lustruire.
3	împodobire.
cicilit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cicili] (Buc) 1-3 Cicilire (1-3). cicilit2, -fl a [At: SBIERA, P. 97/32 / Pl: -iţi, -e / E: cicili] (Buc) 1 Dichisit2. 2 Lustruit2. 3 împodobit2. cicinige a sfvz cicmigea
cicina i [At: PRECUP, P. 14 / E: cici1 + na] Cici1. c/c/o7 / vz cică1 cicio2 i vz cică2
cicioacă sf[At: DR. II, 388 / Pl: -aice / E: ns cf cică (3-4)] (Reg) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
cicioancâ sf [At: DA / Pl: -nce / E: mg sisonca] (Reg; mgm) Gheaţă pe care se dau copiii iarna. cicioră ş/’[At: DA ms / Pl: -re / E: ns cf chiceră] (Reg) Deal stâncos. titirez sn vz titirez
ciciris sm [At: ANTIPA, F. I. 337 / A: net / Pl: ~Lş7 / E: net] (Pes; reg) Cârlig mic de carmace. ciciriză sfvz checheriţă
cicisbeu sm [At: COSTINESCU / Pl: -ei / E: it cicisbeo] (înv) Curtezan al unei femei căsătorite. ciciugă sfvz cegă ciciuh v vz ciuciuli cici- vz ciclo-
cicla vtr [At: MDA ms / Pzi: -lez / E: ciclu] (Rar) 1-2 A (se) integra într-un ciclu de învăţământ.
ciclamă s;f[At: DA / Pl: -me / E: lat cyclamen] (Bot) Floarea de grădină (Cyclamen europaeum), din familia primulaceelor, eu frunze în formă de inimă, verzi pe faţă şi roşii pe dos şi cu flori albe, roz-mov sau roşii.
ciclamen [At: DEX2 / P: si- / V: #- / Pl: -i, -e l E: fr cyclamen] 1 sn Ciclamă. 2-4 sn, a (Culoare) roz-mov (ea a unor ciclame).
ticlan sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: fr cyclane] Hidrocarbură ciclică saturată, prezentă în petrol Si: cicloalcan, cicloparafină.
ciclare sf[At: DEX2 / Pl: -lari / E: ciclu] (Rar) Integrare într-un ciclu de învăţământ. cicldz sn vz chiclaz ciclău sn vz ţiclău
ciclic, -fl a [At: OLLĂNESCU, H. A. P. 17 / Pl: -ici, -ice / E: fr cyclique] 1-2 Care se desfăşoară în cicluri (3, 7) Si: periodic. 3-4 Care aparţine unui ciclu (3, 7) Si: periodic. 5 (D. opere ştiinţifice, literare, muzicale) Care este alcătuit din mai multe părţi independente. 6 (Lit; înv; d. poeţi) Care a compus poeme inspirate dintr-un anumit ciclu de legende.
7	(Lit; înv; spc; d. poeţi) Care a compus poeme inspirate din legenda troiană. 8-9 (Lit; înv; îs) Poemă -ă Operă a unui poet ciclic (6-7). 10 (D. compuşi chimici) Care are catenele în formă de ciclu (19). 11 (Chm; îs) Serie -ă Ansamblu de compuşi a căror moleculă conţine cel puţin un lanţ închis, cu valenţele satisfăcute. 12 (Bot; d. flori; şîs) Floare -ă Care are toate elementele dispuse vertical.
ciclicitate .s/'[At: DEX2 / Pl: -taţi / E: ciclic + -itote] 1-9 Caracter ciclic (1-9).
ciclism sn [At: DA ms / Pl: -e / E: fr cyclisme] Sport practicat cu bicicleta.
ciclist, ~ă [At: DEX2 / Pl: -işti, -e / E: fr cycliste] 1-2 smf a (Persoană) care se deplasează cu bicicleta. 3 smf Sportiv care practică ciclismul. 4-5 a Propriu (ciclismului sau) cicliştilor (1). 6-7 a Referitor la (ciclism sau) ciclişti (1).
511
CICLIZARE
ckliz&re sf [At: DEX2 / PI: -zăr/ / E: fr cyclisation] (Chm; îs) Reacţie de - Reacţie prin care lanţul de atomi din molecula unui compus organic se închide, formând un ciclu (19).
ciclo- [At: DN3 / V: cici- / E: fr cyclo-\ Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Rotund. 2 Periodic. 3 Cu bicicleta.
cicloalcm sm [At: DEX2 / P: ~lo-a~ f Pl: ~i l E: fr cycloakane] (Chm) Ciclan.
cicloalchenâ sf [At: DEX2 / P: -lo-a- / PI: -ne l E: fr cycloalkene] (Chm) Hidrocarbură ciclică nesaturată cu o dublă legătură moleculară.
ciclocefd, ~ă smf, a [ At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr cyclocephale] (Med) 1-2 (Persoană) care prezintă ciclocefalie.
ciclocefalie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr cyclocephalie] (Med) Malformaţie constând în lipsa totală sau parţială a nasului şi situarea ochilor, uniţi, într-o singură orbită.
ciclocros sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr cyclo-cros] Probă sportivă combinată de ciclism şi cros. ciclodrom sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: ciclo- + -drom\ Velodrom. ciclofazotron sn [At: DN3 / Pl: -ome / E: fr cyclophasotron] Aparat care serveşte atât ca ciclotron, cât şi ca fazotron.
ciclohexm sm [At: DEX2 /' Pl:	/ E: fr cyclohexane] Hidrocarbură
ciclică saturată cu şase atomi în moleculă, care se extrage din petrol şi este întrebuinţată ca solvent şi ca materie primă în industria fibrelor sintetice.
ciclohexanolsn [At: DN3 / Pl: -uri / E: fr cyclohexanol] (Chm) Alcool secundar derivat din ciclohexan. ciclo'id sn vz cicloidă
ckloidd, -ă a [At: MARIAN-ŢIŢEICA, FIZ. I, 107 / P: -lo-i- I Pl: -i, ~e / E: fr cycio'idal] 1 Referitor la cicloidă. 2 Propriu cicloidei.
cicloidă .s/[At: LTR2 / V: ~d sn / Pl: -de / E: fr cycloide] Curbă plană descrisă de un punct dat al unui cerc care se rostogoleşte fără alunecare pe o dreaptă fixă.
ciclometric, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr cyclometrique] 1 Referitor la ciclometrie. 2 Propriu ciclometriei.
ciclometrie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr cyclometrie] Tehnică a măsurării unui cerc.
ciclomctru sn [At: DN3 / Pl: -re / E: fr cyclometre] Instrument pentru măsurarea cercurilor.
ciclomorfoză sf [At: DEX2 / Pl: -ze / E: eg cyclomorphosis] (Big) Totalitatea modificărilor pe care le suferă un organism în cursul dezvoltării ontogenetice.
cklomotor sn [At: DN3 / Pl: -oare / E: fr cyclomoteur] Bicicletă cu motor de un cilindru, cu o capacitate până la 50 cm3.
ciclon sn [At: CARAGIALE, N. F. 82 / Pl: -ome / E: fr cyclone] 1 Vânt puternic, cu deplasarea aerului în spirală, însoţit de ploi torenţiale şi de descărcări electrice, specific regiunilor tropicale Si: uragan, taifun.
2	Regiune a sistemului baric în care presiunea scade de Ia periferie spre centru, iar masele de aer au o mişcare convergentă. 3 Aparat pentru separarea particulelor materiale dintr-un gaz cu ajutorul forţei centrifuge.
4	(Teh) Instalaţie pentru captarea şi transportarea deşeurilor industriale. ckloml, ~â a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr cyclonat] 1-4 Ciclonic (1-4). cklomre ş/ŢAt: DN3 / PI: -nări / E: fr cyclonage] Operaţie de clasare pneumatică cu ajutorul cicloanelor (3).
ciclonic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, ~ice / E: fr cyclonique] (Met) 1-2 Referitor la ciclon (1-2) Si: ciclonal. 3-4 Propriu ciclonului (1-2) Si: ciclo nai.
cklop sm [At: BELDIMAN, N. P. 1,44/21 / V: (înv) chic~ / Pl:	/ E:
fr cyclope, lat cyclops, ~opis] 1 Figură mitică de uriaş antropofag, cu un singur ochi mare. 2 Animal crustaceu inferior, de apă dulce, cu un singur ochi situat pe cefalotorace. 3 (Imp; fam) întreprindere de reparat autovehicule.
ckloparafinâ s/[At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr cycloparafine] (Chm) Ciclan. cklopem, ~ă a [At: CIAUŞANU, R. SCUT. 57 / Pl: -peni, -pene / E: cklop + -ean] (înv) 1-8 Ciclopic (1-8).
cklopentm sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr cyclopentane] (Chm) Hidrocarbură ciclică saturată, care are cinci atomi în moleculă, folosită ca solvent şi ca materie primă.
cklopentanolsm [At: DN3/ Pl:	/	E: fr cyclopentanot] (Chm) Alcool
obţinut din reducţia ciclopentanului.
ciclopic, ~ă a [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 162, 11/17 Pl: ~ici, ~ice / E: ciclop + -ic] 1-2 Propriu ciclopului (1-2) Si: (înv) ciclopean.
3-4 Referitor la ciclop (1-2) Si: (înv) ciclopean. 5-6 De ciclop (1-2) Si: (înv) ciclopean. 1 Uriaş Si: (înv) ciclopean. 8 (îs) Zid ~ Zid construit din blocuri mari de piatră brută sau sumar cioplită.
cklopie sf [At: DEX2 / Pl: ~\i / E: fr cyclopie] (Med) Malformaţie congenitală constând în dezvoltarea unui singur glob ocular sau în fuziunea celor doi globi oculari.
ciclopropm sn [At: DEX2 / Pl: ~<? / E: fr cyclopropane] (Chm) Gaz incolor, inflamabil şi exploziv, cu miros caracteristic, folosit în instalaţii şi ca anestezic general.
ciclorămă .s/[At: DEX2 / Pl: -me / E: fr, eg cy clor ama, ger Zyklorama] Fundal de scenă curbat, din pânză de culoare neutră Si: orizont.
cklostom sm [At: DEX2 / PI: ~i / E: fr cyclostomes] 1 (Lpl) Clasă de vertebrate inferioare, cu aspect de peşti, lipsiţi de maxilare şi cu gura rotundă. 2 (Lsg) Animal din clasa ciclostomilor (1).
ciclotimic, ~ă [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr cyclothymique] (Med) 1-2 smf, a (Persoană) care suferă de ciclotimie. 3 a Propriu ciclotimiei.
4	a Referitor Ia ciclotimie.
ciclotimie .s/[At: DEX2 / Pl: ~iz / E: fr cyclothymie] (Med) Stare psihică morbidă, caracterizată prin alternarea stărilor de bună dispoziţie cu cele de depresie.
ciclotron sn [At: LTR2 / PI: -oane / E: fr cyclotron] 1 Aparat care serveşte Ia accelerarea particulelor elementare, în care acestea descriu traiectorii eliptice într-un câmp magnetic şi un câmp electric alternativ.
2	Accelerator folosit în fizica nucleară pentru a obţine transmutări şi dezintegrări ale particulelor grele ale atomilor.
cicloturism sn [At: DEX2 / PI: -e / E: fr cyclotourisme] Turism practicat cu bicicleta.
ckloturist, ~ă smf[At: DEX2 / Pl: ~işti, ~e / E: fr cyclotouriste] Persoană care practică cicloturismul.
cicloturisticf a [At: DEX2 / Pl: ~ici, -ice / E: fr cyclotouristique] 1 Propriu cicloturismului. 2 Referitor la cicloturism.
cicloză sf [At: DEX2 / PI: -ze l E: fr cyclose] (Big) Mişcare a protoplasmei în interiorul celulei.
ciclu sn [At: CULIANU, C. 295 / Pl: -ri / E: fr cycle] 1 Număr oarecare de evenimente, fenomene etc. formând un întreg. 2 Serie. 3 Perioadă continuă de timp în care unele fenomene astronomice revin în aceeaşi ordine Si: (înv) crug. 4 (îs) ~ lunar sau -l lui Meton ori ~ metonian Perioadă de 19 ani care aduce aceleaşi faze de lună în aceeaşi ordine. 5 (îs) ~ solar Perioadă de 28 de ani,în care datele diferitelor zile ale anului cad în aceleaşi zile din săptămână. 6 (Fiz) Serie a modificărilor prin care trece un corp până ajunge în starea lui iniţială. 7 Succesiune de fenomene, stări, operaţii, manifestări etc. realizate într-un anumit interval de timp şi care epuizează, în ansamblu, evoluţia unui proces repetabil. 8 Totalitatea fenomenelor, faptelor, acţiunilor etc. legate între ele. 9 (îs) ~ anual Perioadă de un an în care pământul face o rotaţie completă în jurul soarelui.
10	(îs) ~ de conferinţe (sau de lecţii) Serie de conferinţe (sau de lecţii) care tratează diverse aspecte ale unui fenomen unitar. 11 (Şîs ~ menstrual) Menstruaţie. 12-14 Durată a unui ciclu (3, 7,11). 15-17 Diagramă care reprezintă un ciclu (3, 7, 11). 18 Grup de producţii (ştiinţifice, literare sau muzicale) care au o temă comună. 19 Lanţ închis de atomi din molecula unei substanţe. 20 Valori specifice pe care Ie ia o mărime periodică în cursul unei perioade date. 21 Unitate de măsură pentru frecvenţa vibraţiilor, reprezentând frecvenţa unei vibraţii cu perioada de o secundă. 22 (Muz; iuz; îs) -li pe secundă Hertzi. 23-24 (îs) ~ mixt Timp şi modalitate după care funcţionează anumite motoare diesel de mare viteză. 25 (îs) ~ undecenal Perioadă de cca 11 ani care se observă în desfăşurarea
512
CIFTEA
fenomenelor solare şi terestre. 26 (îs) ~ motor Perioadă în care se produce un lucru mecanic pe care un sistem îl cedează mediului exterior. 27 (îs) -de producţie Totalitate a fenomenelor care au loc în timpul unui proces de prelucrare. 28 (îs) ~ decenal Perioadă de 10 ani. 29 (îs) ~ geologic Totalitate a fenomenelor de litogeneză, ortogeneză şi gliptogeneză care s-au desfăşurat în cursul unei ere geologice. 30 Grad de învăţământ organizat pe grupuri de materii în raport cu vârsta elevilor şi cuprinzând un anumit număr de ani şcolari.
cicmige a sf [At: GHICA, S. 407 / V: cec~, cicimgea, cigmegea, cigm-cişmegea, cişm~ / Pl: -gele / E: tc gecmege] (înv; iuz) 1 Casetă în care se păstrau,în prăvălii, banii proveniţi din vânzările zilnice. 2 Ladă cu bani.
cicni vi [At: DOSOFTEI, V. S. 27 / V: cigni / Pzi: -nesc / E: net] (înv; d. animale; gmţ d. oameni) A muri. cicnire .s/[At: MDA ms / V: cign~ / Pl: -ri / E: cicni] (înv) Moarte. cknit1 sn [At: MDA ms / V: 'cign~ / Pl: ~uri / E: cicni] (înv) Moarte. ticnit2, ~ă a [At: H XIV, 430 / V: cign~ / Pl: ~iţi, -e / E: cicni] (înv; d. animale; gmţ d. oameni) Mort.
cico sn [At: DEX2 / Pl: (rar) -uri / E: ciftrice] + co[la j] (înv) 1 Băutură răcoritoare. 2 Sticlă, pahar etc. cu cico (1). cicoară1 .v/'vz cicoare1 cicoară2 sfvz cicoare2
cicoare1 sf[At: DOSOFTEI, V. S. 310 2/22 / V: ~ra, ~corie, ţicorie l Pl: ~ori / E: ml *cichoria] 1 (Bot) Panta erbacee Cichorium intybus, cu flori albastre, trandafirii sau albe, din a cărei rădăcină se fabrică surogat de cafea. 2 Surogat de cafea din rădăcina cicorii (1). 3 (Bot; reg; îc) —de-iarnă Odolean (Vaieriana officinalis). 4 (Bot; reg; îc) ^de-grădină Andivă (Cicorium endivia).
cicoare2 sf[ At: MARIAN, INS. 456 / V:	/ Pl: ~o ri / E: ml * cic ala]
(Ent; reg) Insecta [Cicada orni) galbenă-castanie,cu spinarea neagră, cu aripile străvezii şi lungi, cu capul lat şi cu ochii mari, care scoate un ţârâit asemănător cu al greierelui. cico-cico av vz cică*
ckoniidă şf[At: DEX2 / Pl: ~de / E: fr ckoniides] (Om) 1-2 Ciconiiformă (1-2).
ciconiiformă sf [At: DEX2 / P: -ni-i- / Pl: -me / E: fr ciconiformes]
1	(Lpl) Ordin de păsări care are ca tip bâtlanul Si: ciconidă. 2 (Lsg) Pasăre din ordinul ciconiiformelor (1) Si: ciconiidă. cicorie sf vz cicoare1
cicoşel sm [At: DOINE, 237 / Pl: -ei / E: mg ezicos + -el] (Şhp) 1-2 Herghelegiu (drag). 3-4 Călăreţ (drag). cicoti vi vz chicoti
cicovă sf[At: H II, 323 / PI: ~ve / E: net] (Reg) Bijuterie nedefinită mai îndeaproape. cicric sn vz cicărâc cicrig sn vz cicărâc
cict sn [At: BUL. OF. (1951), 923 / Pl: ~uri / E: net] (Reg) Cataramă. cicudiu, ~ie a [At: (a. 1817) REV. P. IST. 1,240 / Pl: ~ii I E: tc gigde] (Tcî) De culoare roşie-deschisă. cicură sfvz chkiură cicuri snp vz ciucure
-cid [At: DN3 / E: fr -cide] Element secund de compunere savantă cu semnificaţia: „Care ucide“. cide sfvz chidă
cider sn [At: CV, 1951, nr. 6, 3 / E: net] (Reg) Vin oţetit. cidir sn vz cighir1
cidiu, ~ie a [At: CONV. LIT. X, 508 / Pl: ~ii / E: net] (Reg) 1 Om de nimic. 2 Prostănac.
cidru sns [At: BIANU, D. S. 5 / E: fr cidre] (Pop) Băutură alcoolică obţinută prin fermentarea merelor sau a altor fructe. cieflăi v vz clefăi
cier1 sn [At: ŞEZ. II, 186 / Pl: ~e / E: net] (Reg) 1 Răboj. 2 Semn pe răboj care indică, printr-o crestătură caracteristică fiecărui muncitor,
cantitatea de lemne tăiate. 3 Semn cu fierul roşu pe vite, caracteristic stăpânului. cier2 sn vz ceair cieriu sn vz ceair
cieşcui vr [At: NOVACOV1CIU, C. B. 6 / Pzi: ~esc / E: net] (Reg) 1 A se văicări. 2 A se necăji. cifai sns [At: DICŢ. / E: net] (Trs) Pietriş. cifertsn vz sfert ciflac sn vz ciftlâc ciflăi vt vz clefăi ciflac sn vz ciftlâc ciflic1 sn vz ciftlâc
ciflic2 sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: tc ciflik, bg ih$jmk] 1-2 Mică (fermă sau) moşie. 3 Conac.
cifo- [At: DN3 / E: fr cypho-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Referitor la curbura dorsală. 2 Propriu curburii dorsale.
cifos,~oasă [At: DN3 / Pl: -oşi, -oase l E: fr cypheux] 1-2 smf, a (Om) cocoşat.
cifoscoliozjă sf [At: DEX2 / P: -li-o- / Pl: -ze / E: fr cyphoscoliose] (Med) Deformaţie a coloanei vertebrale cu simptome de cifoză şi scolioză.
cifotic, ~ă smf, a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr cypheux] (Med) 1-2, (Bolnav) de cifoză.
cifoză sf [At: DA ms / Pl: -ze / E: fr cyphose] (Med) Deformaţie a coloanei vertebrale care duce la o proeminenţă dorsală Si: cocoaşă, gheb.
cifra [At: LM / V: ţi~ / Pzi: -rez / E: fr chiffrer] 1 vr A se evalua (în cifre) la... 2 vt A aplica unui text un cifru2 (1) Si: a încifra. 3 vt (înv) A numerota.
cifraj sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr ciffrage] (Muz) 1 Indicaţii de acord care se notează deasupra sau dedesubtul lui, des utilizate în muzica modernă şi jaz pentru a înlesni citirea rapidă a partiturii. 2 Cifrare (1-3). cifrar sn [At: TDRG /V: ţi~ / Pl: -e / E: cifră + -ar] (înv) Cifru2 (1). cifrare sf [At: DA ms / Pl: -rări / E: cifra] 1 Evaluare în cifre Si: cifrat1.
2	Aplicarea unui cifru pe un text Si: cifrat1, încifrare, încifrat1. 3 (înv) Numerotare.
cifrat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cifra] (Rar) 1-3 Cifrare (1-3). cifrat2, -ă a [At: IORGA, L. I, 300 / Pl: -aţi, -e / E: cifra] 1 Evaluat (în cifre) la... 2 (D. un text) Scris în cifru2 (1) Si: încifrat2. 3 (înv) Numerotat2.
cifră sf [At: LB / V: (înv) ~rw sn, ţi~ / Pl: -re / E: it cifră] 1 (înv) Cifra zero Si: nula. 2 Simbol grafic (reprezentând numerele de la zero până la nouă) folosit pentru scrierea numerelor. 2 (Pex; mpl) Număr. 3-5 (Volum) (sumă sau) cantitate reprezentată prin cifre (2). 6 (îs) ~ de afaceri Valoare a afacerilor. 7 (îs) Impozit pe -ra de afaceri Impozit aplicat proporţional cu valoarea afacerii. 8 Număr care indică valoarea unei mărimi caracteristice a unei substanţe sau a unui fenomen. 9 (Fin) Cuantum al unor operaţii comerciale sau financiare, reprezentat prin cifre. 10 (înv) Caractere numerice întrebuinţate în locul alfabetului într-o scriere secretă. 11 (înv) Monogramă.
cifrărie sf [At: IORDAN, L. R. A. 168 / Pl: ~i/ / E: cifră + -ărie] (Csc) Mulţime de cifre.
cifric, a [At: V. ROM. iunie 1939, 149 / Pl: -ici, -ice / E: cifră + -ic] Numeric.
cifrogramă sf [At: DN3 / Pl: -me / E: it cifrogramma] (Rar) Telegramă cifrată. cifru1 sn vz cifră
cifru2 sn [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 110 10/1 / Pl: -uri / E: fr chiffre] 1 Sistem de semne convenţionale cu care se transmit comunicări secrete. 2 Combinaţie de litere sau de cifre cu ajutorul căreia se pot deschide unele broaşte sau lacăte cu închizătoare secretă. 3 (îvr) Monogramă. 4 Simbol cifric stabilit pentru fiecare cont. 5 (înv) Serviciu, într-o instituţie, care cifrează şi descifrează corespondenţa.
ciftea sf [At: CONDICA (1776), ap. ŞIO / Pl: -tele / E: tc gifte] (Iuz) 1-2 Puşcă (scurtă) cu două ţevi. 3 (îs) Cefte-caic Fes femeiesc în formă
513
CIFTI
de caic. 4 (îs) Cifte-dulap Cherestea adusă cu pluta pe Şiret. 5 (îs) Cifte-îatar Pereche de curieri pentru misiuni importante.
ciftismp [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg) Dulapuri confecţionate din stejar. ciftiVkc sn vz ciftlâc ciftilic sn vz ciftlâc
ciftlâc sn [At: DUMITRACHE, 327 / V: (înv) ceflac, cefl-, ceflic, ceftefac, cef tel-, ceftehc, ceftil~, cef-, -flac, -fl-,fl\c, -til-, ~tilic, -lic, cuiflic / Pl: ~uri / E: tc giftlik] (Tcî) 1-2 Moşie (mică). 3 (Pex) Feudă. 4 (Pex) Fermă. 5 (Pex) Conac. 6 (Pex) Parte. ciftlic sn vz ciftlâc cifiit smf a vz ciufut tigaie sfvz ţigaie cigare sf vz ţigaie
cigarete snp [At: DA ms / E: ns cf mg ciga-rece] (Bot; reg) Bureţi albi (Lactarius piperatus). cigarniţă .s/vz cegarniţă
cigă1 ş/'[At: LB / V: cegă / Pl: cigi l E: mg csiga] (Reg) 1 (Zlg) Cochilie de gastropod. 2 Scripete. 3 (Pan) Macara. 4 Ciocan de crăpat lemne. 5 Unealtă de fier cu care se bat stâlpii în pământ. 6 Titirez. 7 Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 8 (Bot; reg; îs) ~ mică sau ~ migă, ~ga-miga, -ga-niga, ~gai-nigai Bureţi-galbeni (Cantharelus cibalus). 9 (Fig; îas) Fleac. cigă2 sfvz cegă cigăli v vz cicăli cigâli v vz ciuguli cige sfvz chidă cigher1 sn vz eeagăr cigher2 sn vz cighir1
cigheraş sn [At: PAMFILE, C. / PI: ~e / E: cighir1 + -aş] (Pop) 1-3 (Şhp) Cighir1 (1-3) mic. cighili v vz ciguli
cighir1 sn [At: (a. 1792) TARIF, ap. ŞIO / V: ceaug~, ceghiriu,~gher, cidir, gi~,jib\r,ji~, ţi~ / PI: -uri / E: tc geger] (Pop) 1 (Atm) Prapur de miel. 2 (Atm; îf ceaug-) Plămân de porc. 3 Tocătură din ficat, plămâni şi intestine de miel sau de oaie, cu ceapă şi ou, învelită în cighir1 (1). cighir2 sn vz ceagăr cigmegea sf vz cicmigea cigmigea sfvz cicmigea cigni v vz cicni cignire sf vz cicnire cignit1 sn vz ticnit1 cignit2, ~ă a vz ticnit2
cigoriţâ ş/'[At: CHEST. V, 82/34 / Pl: -ţe / E: net] Chivornicer. ciguli v vz ciuguli
ciguliţă ş/[At: I. IONESCU, M. 86 / Pl: -ţe / E: cigă2 + -(ul)iţă] (Iht; reg) 1-2 (Şhp) Cegă (mică). cihdus sn [At: CIHAC II, 52 / Pl: ~uri / E: rs leHnnyc] (Iuz) Arsenal. cihăi v vz cehăi cihăire sfvz cehăire cihăit1 sn vz cehăit1 cihăit2, ~ă a vz cehăit2
cihăros, -oasă a [At: DA / Pl: ~oşi, ~oa.se / E: ns cf cehăi] (Reg) 1 încruntat2. 2 Mânios. 3 Rău. tihoaie sfvz acioaie cihoddr sm vz ciohodar
cihon sm [At: ANTIPA, F. I. 158 / Pl: ~i / E: net] (Iht; reg) Săbioară (Pelecus cultraîus).
cihotcă sf [At: CANDREA, F. 220 / Pl: -îci / E: net] (Pop) Tuberculoză pulmonară. cihurez sm vz huhurez cii av vz aici ciia av vz aici
ciini vi [At: RĂDULESCU-CODIN / Pzi: -nesc / E: net] (Reg; d. vite) A se agita de foame.
cijsm [At: MARIAN, 0.1,388 / V: tis, ciz / Pl:	/	E:	ucr	wdk] (Orn;
reg) Scatiu (Carduelis spinus). cijrnă sfvz cizmă
cijmătOare sf [At: ŞEZ. XXXII / Pl: ~ron / E: net] (Reg) 1 Bârfitoare.
2	Pizmuitoare. cijme a sfvz cişmea
cil1 sm [At: SIMIONESCU, F. R. 461 / Pl: ~i / E: fr cil] Prelungire protoplasmatică mobilă, în formă de fir subţire, a bacteriilor, a infuzoriior, a algelor şi a unor celule animale, servind la locomoţie şi la deplasarea secreţiilor în organism. cil2 am [At: H XIV, 359 / Pl: ~i / E: tc gil] (Buc; d. cai) în trei peri. cildv, ~ă a vz schilav cileandra sfvz ciuleandra ciled sn vz celed cilehodie sfvz cilihoaie
cilen sn [At: (a. 1838) URICARIUL XI, 359 / Pl: ~uri/E: rs VKH] (înv; Mol) Membru al unui tribunal. cili v vz cicili cilidn, -ă smf, a vz chilian
cilidr,~ă a [At: ANATOMIA, 225 / P: -li-ar l PI:	/	E:	fr	ciliaire]
1	în formă de cil1. 2 Privitor la cil1. 3 Propriu cilului1.
cilidt, ~ă [At: DA ms / P: ~li-at / Pl: ~aţi, ~e / E: fr cilie] 1 a Care are cili1. 2 sn (Zlg) Infuzor.
cilibdche sm, a [At: H I, 328, XII, 30 / PI: ~chi / E: cilibiu + -ache] 1-2 (Câine) cu talia subţire. cilibi ai vz cilibiu
cilibic sn [At: DA ms / Pl: ~uri l E: cilibilic] (Tcî; reg) Mod de comportare.
cilibiddchi smi, ai [At: ALECSANDRI, T. 237 / E: cilibiu + -(d)ache] 1-16 (Individ) cilibiu (3-10). cilibilâc sn vz cilibilic
cilibilic sn [At: CANTEMIR, ap. TDRG / V: cel-, -lac / Pl: ~uri / E: te celebilyk] (Tcî) 1 Purtare de om bine educat. 2 Gentileţe. 3 Nobleţe.
4	Politeţe. 5 Curtenie.
cilibiu, -ie [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 8/27 / V: celeb-, chilighiu, -bi, ~lingh\u, ţelebi a l Pl: ~i/ / E: tc gelebi] (Tcî) 1 sm Titlu dat (mai ales europenilor) de către turci Si: efendi, nobil. 2 sm (Iuz; titlu de politeţe) Domn. 3 a Elegant. 4 a Galant. 5 a Graţios. 6 a Frumos. 7 a Curat. 8 a Tras prin inel. 9 a Deosebit. 10 a Delicat.
cilibotele sfp [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg; art) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
cilic sn [At: I. GOLESCU, C. I, 41 / V: cel-, (el-, ţii- / Pl: ~uri / E: tc celik] (Tcî; reg) 1 Oţel sub formă de bobiţe găurite. 2 (Mpl) Mărgea (de metal) lucioasă. 3 Fir metalic (mai ales auriu) cusut vertical la poalele costumelor naţionale femeieşti.
ciliciu sn [At: DN3 / Pl: ~ri / E: fr cilice] 1-2 (Centură sau) cămaşă aspră din păr de capră, care se purta pe piele de penitenţi pentru a se mortifica. ciliet sn vz celed
ciligaie sf [Af. VÎRCOL, V. / Pl: ~gai / E: ns cf mg csellegni] (Reg) Gălăgie.
cilihoaie sf [At: MARIAN, 0.1,178 / V: cileh-, cilioaciliohchil-/ Pl: ~ / E: net] (Reg) 1 (Orn) Femela cilihoiului. 2 Namilă. 3 Pasăre urâtă.
4	(îf ~/io«~) Pasăre pestriţă, cât o sarcă.
cilihoi sm [At: MARIAN, O. I, 178 / Pl: ~ / E: net] (Orn; reg) Vultur bărbos.	\
cilimină sf [At: BUL. GRĂD. BOT. V, 56 / Pl: ~ne / E: net] (Bot; rek) Filimică (Calendula officinalis).	J
cilimnie tf[At: BUL. GRĂD. BOŢ. V, 56 / Pl: ~ii / E: net] (Bot;^eg) Filimică (Calendula officinalis).	J
cilindră vt [At: DEX2 / Pzi: -rez / E: fr cylindrer] A îndesa nivelând un strat rutier cu ajutorul compresorului.
514
CIMENTIST
cilindrăre .v/'[At: DEX2 / Pl: -răr/ / E: cilindră] îndesare prin nivelarea unui strat rutier cu ajutorul compresorului Si: cilindrat1. cilindrat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cilindră] Cilindrăre. cilindrat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~aţi, ~e / E: cilindră] (D. straturi rutiere) îndesat, prin nivelare cu compresorul. cilindrăx sm [At: DN3 / Pl: ~ac\ş7 / E: fr cylindraxe] Axon. cilindree sf [At: DEX2 / E: fr cylindree] 1 Volumul cilindrului unei maşini de forţă cu piston, cuprins între cele două poziţii opuse ale pistonului. 2 Cantitate de gaze introdusă în cilindrul unui motor cu ardere internă în timpul cursei de admisiune.
cilindric, —d a [At: CULIANU, C. 140 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cylindrique] 1-2 De forma unui cilindru (1-2) Si: ciUndriform (1-2). 3-6 Referitor la cilindru (1-4). 7-10 Propriu cilindrului (1-4).
cilindricitate sf [At: DEX2 / Pl: -răr/' / E: fr cylindricite] 1-2 Proprietatea de a fi cilindric (1-2). 3 (Teh) Proprietate a unei porţiuni din trunchiul unui arbore de a se apropia de forma cilindrică (2).
cilindriform, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~/\ ~e / E: fr cylindriforme] 1-2 Cilindric (1-2).
cilindro\d,~ă sn, a [At: DA / PI: ~izi, ~e / E: fr cylindroide] 1-2 (Corp) care seamănă cu cilindrul (2).
cilindrom sn [At: DEX2 / PI: ~oame / E: fr cylindrom] (Med) Tumoră benignă a ţesuturilor epiteliale cu celule eilindroide.
cilindru [At: ECONOMIA, 24/14 / V: (înv) chil~, ţil~ / Pl: -r/' (1-8), ~re (9) / E: fr cylindre, lat cylindrus] 1 sm (Gmt) Suprafaţă obţinută prin deplasarea unei drepte paralel cu ea însăşi după o curbă închisă. 2 sm (Gmt) Corp geometric mărginit de un cilindru (1), având ca baze două cercuri.
3	sm Piesă cilindrică în componenţa unor maşini, care se roteşte în jurul axei sale. 4 sm Organ de maşină tubular,în interiorul căruia se deplasează un piston (la motoare cu ardere internă, la maşini cu abur, la compresoare etc.). 5 sm (Pan) Tăvălug. 6 sm (Pan) Sticlă cilindrică de lampă. 7 sm (îs) - central Parte centrală a rădăcinilor şi tulpinilor plantelor vasculare.
8	sm (Med; înv; mpl) Elemente microscopice prezente în urina bolnavilor de nefrită, semnalând leziuni renale grave. 9 sn (Înv) Joben.
cilindrurie sf[At: DEX2 / Pl: -i/ / E: fr cylindrurie] (Med) Prezenţă în urină a unor elemente microscopice formate din albumină, hematii, celule epiteliale etc., caracterizând afecţiunile renale. cilinghiu, ~ie a vz cilibiu cilioaie sfvz cilihoaie ciliohoaie sfvz cilihoaie
c'ilipi1 smp [At: PAMFILE, S. T. 113 / E: ns cf chil ic hi] (Ant; înv) Filipi. cilip'i2 v vz ciripi cilipschi vi vz ciripi
ciloză sf[At: DN3 / Pl: ~z.e / E: fr cillose] Tremur convulsiv cronic al pleoapei superioare. cim sn vz cin1
cima vi [At: PAMFILE, S. 25 / Pzi: -mez / E: cim] A naviga cu cinul1
U).
cimatină sfvz cimotie
cimază .s/[At: DEX2 / PI: ~z.e / E: it cimasa] (Aht) Chenar ornamental de-a lungul unei faţade.
c'imă sf[At: DA ms / Pl: ~me / E: fr cyme] (Big) Tip de inflorescenţă în care axul principal poartă, în vârf, o singură floare.
cimbdl sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: it cimbalo, fr cymbale] 1 Cembalo.
2	Cinei2.
cimbalist, ~ă smf [At: DEX2 / Pl: ~i.yr/\ ~e / E: fr cymbaliste] 1-2 Persoană care acompaniază la cimbal (1-2). cimber sn vz cimbir1
cimbir1 sn [At: MOLDO VAN, Ţ. N. 243 / V: cember, ~ber, ciumbăr, cium~,gimber,gi~ / Pl: -wr/' / E: tc genber, gember] (Reg) 1 Coc. 2 Batic de borangic purtat de femeile căsătorite. 3 Basma de lână. 4 Tulpan colorat purtat de femei tinere. cimbir2 sn vz cimbru
cimbistra vt [At: COSTINESCU / Pl: -rez / E: cimbistră] (îvr) A smulge părul cu penseta.
cimbistră sf [At: PONTBRIANT, D. / V: ţimbr\~, ţimpi~ / Pl: -re / E: tc cimbistra] (îvr) Pensetă (pentru smuls părul). cim boi sn vz cimpoi cimbolică sfvz ţimbolică
cimbri smp [At: DEX2 / E: fr Cimbres] 1 Trib germanic aşezat în antichitate la vărsarea Elbei şi zdrobit de romani. 2 Membrii cimbrilor (1).
cimbrişor sm [At: LB / V: ţim~ / Pl: -/ / E: cimbru + -işor] (Bot; reg)
1	(Şîc) —de-câmp Cimbru (1) (Thymus vulgaris). 2-5 (Şhp) Cimbru (2-3) (tânăr).
cimbru sms [At: ANON. CAR. / V: (înv) -Z>ir, c/um—, ghi/ E: ngr (Şîc) —de-câmp,. —sălbatic Planta erbacee (Thymus vulgaris) din familia labiatelor, cu flori roşii-purpurii sau albe şi cu frunze aromate, folosite ca ceai excitant sau condiment Si: (reg) cimbrişor (1), sărpun, sărpunel, schinduf, timian. 2 (Şîc) —de-grădină, —adevărat Planta erbacee (Satureja hortensis) din familia labiatelor. cu flori liliachii sau albe punctate cu roşu, cu frunze înguste, aromate, folosite drept condiment Si: (reg) cimbur, ciumurică, lămâiţă, lămâioară, piperniţă-de-grădină. 3 (Şîc) —de-munte Mica plantă erbacee (Calamintha Baumgarteni) din familia labiatelor, cu tulpina întinsă pe pământ, frunzele ovale şi păroase pe partea inferioară şi flori roşii-violacee, plăcut mirositoare.
cimbruşor sm [At: H X, 353 / Pl:	/ E: cimbru + -uşor] 1-3 (Şhp)
Cimbru (1-3) (tânăr). cinice a sfvz simcea
cintede sf [At: PAŞCA, GL. / Pl: -mezz / E: ns cf celed] (Reg) Familie cu un număr mic de membri. cimtl i [At: GOROVEI, C. 189 / V: ciniil / E: ns cf cimili] (Pop) Cinei. cimen sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: fr cymene] Lichid cu miros aromatic, care se găseşte în uleiurile eterice izolate din diferite plante, din răşina coniferelor şi din unele petroluri.
ciment sn [At: PONI, CH. 201 / A: cim— / V: cem~, ţamentru, ţâmen, ţem~, ţim~/ Pl: -wrz / E: fr ciment, it cimento] 1 Material de construcţie în formă de pulbere fină, obţinut prin măcinarea clincherului şi care, în contact cu apa, se întăreşte. 2 (Fig) Legătură trainică. 3 (Reg; îf ţâmen) Pământ argilos, frământat cu picioarele, utilizat în construirea caselor. 4 (îs) - hidraulic Amestec de calciu, nisip şi pulbere de lavă care se întăreşte în contact cu apa. 5 (îs) - metalurgic Ciment (1) care include în compoziţie zgură (de furnal). 6 (îs) - roman Produs obţinut din calcinarea marnelor cu un conţinut mare de argilă şi care, în contact cu aerul sau apa, se întăreşte repede. 7 (îs) ~ portland Produs obţinut prin arderea (până la vitrifiere) a unui amestec omogen de calcar şi argilă, după un anumit dozaj, şi a cărui rezistenţă este de cinci ori mai mare decât a cimentului (6). 8 Amestec fluid şi dens de ciment (1) cu apă, cu diverse întrebuinţări în construcţie. 9 Podea de ciment (1). 10 (îs) - dentar Material special asemănător cu cimentul (1), folosit în lucrările dentare.
cimenta [At: G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. 206 / V: cem~, ţem~, ţim~ I Pzi: -rez / E: ciment] 1-7 vt A întări cu ciment (1,3-8) Si :a cimentui (1-7). 8-9 vtr (Fig) A (se) consolida.
cimentare sf[At: GHICA, S. 647 / V: cem~, ţem~, ţim~ / Pl: -răn / E: cimenta] 1-7 întărire cu ciment (1, 3-8) Si: cimentat1, cimentuire, cimentuit1. 8 (Fig) Consolidare.
cimentat1 sn [At: DA / V: cem~, ţem~, ţim~ / Pl: -«rr / E: cimenta] 1-8 Cimentare (1-8).
cimentat2, ~ă a [At: GALACTION, O. I, 120 / V: cem~,tem~, ţim~ / Pl: -aţi, ~e / E: cimenta] 1-7 Acoperit cu ciment (1,3-8) Si: cimentuit2.
8-14 Legat cu ciment (1, 3-8) Si: cimentuit2. 15 (Fig) Consolidat2.
cimentist, -ă smf [Ai: DEX2 / Pl: ~i.yr/, -e / E: ciment + -ist] 1 Muncitor într-o fabrică de ciment (1). 2 Constructor care se ocupă cu turnarea cimentului (8).
515
CIMENTOMETRU
cimentometru sn [At: DEX2 / Pl: -re / E: ciment + metru] Aparat pentru determinarea modului de distribuire a cimentului (8) în spaţiul dintre coloana unei sonde şi teren.
cimentul vtr [At: DA ms / V: cem-, ţem-, ţim~ / Pzi: -esc / E: ciment + -ui] 1-9 A cimenta (1-9).
cimentuire sf [Al. DA ms / V: cern-, ţem-, (im- / Pl: -ri / E: cimentui] 1-8 Cimentare (1-8).
cimentuit1 sn [At: DA ms / V: cern-, ţem-, ţim- / Pl: ~uri / E: cimentui] Cimentuire.
cimentuit2, -ă a [At: DA ms / V: cem-, ţem-, ţim- / Pl: -iţi, -e / E: cimentui] 1-15 Cimentat2 (1-15).
cimerieni smp [At: DEX2 / P: -ri-e- / E: fr Cimmeriens] (Lpl) Populaţie de origine tracă, migrată în antichitate din nordul Mării Negre în Asia Mică. cimetie sf vz cimotie
cimflorea sf [At: CV, 1951, nr. 1,311 Pl: -rele / E: net] (Orn; reg) Sturz galben. cimier sn vz cimieră
cimieră sf [At. CODRU-DRĂGUŞANU, C. 83 / V: cimier / Pl: -re / E: fr cimier] (Frî) Ornament situat în vârful coifului şi care, reprodus în miniatură, indica un anumit blazon. cimil i vz cimel
cimilaş i [At: GOROVEI, C. 382 / E: cimil + -aş] (Pop) 1-2 (Şhp) Cimilea (1-2).
cimilea i [At: GOROVEI,C. 330 / E: cimil + -ea] (Pop) 1-2 (Şhp) Cimil (drag) Si: cimilaş (1-2), cimilică (1-2).
cimileaga i [At PAMFILE, C. 26 / V: -liga, -lingă, ciumehga l E: cimil + [dezjlega] (Pop) Cinei.
cimili [At: VARLAAM, C. 281/1 / V: cinghili, cinili, ciumeli, cium-/ Pzi: -lese / E: net] (Reg) 1 vt A născoci ghicitori, jocuri de cuvinte etc.
2	vt A spune ghicitori, jocuri de cuvinte etc. 3 vt A interpreta ghicitori, jocuri de cuvinte etc.
cimilică i [At: ALECSANDRI, P. P. 396 / E: cimil + -ică] (Pop) 1-2 (Şhp) Cimilea (1-2). cimiliga i vz cimileaga cimilinga i vz cimileaga
cimilire sf [At: MDA ms / V: cinghil—, cinil-, ciumei-, cium- / Pl: -ri / E: cimili] (Reg) 1 Născocire a ghicitorilor, jocurilor de cuvinte ete.
2	Exprimare (indirectă) prin ghicitori şi prin jocuri de cuvinte etc. 3 Interpretare a ghicitorilor, a jocurilor de cuvinte etc.
cimiht1 sn [At: MDA ms / V: cinghil-, cinil-, ciumei-, cium- / Pl: -uri / E: cimili] 1-3 Cimilire (1-3).
cimiht2, -ă a [At: PAMFILE, VĂZD. 29 / V: cinghil-, cinil-, ciumei-, cium- t Pl: -iţi, -e I E: cimili] (Reg) 1 Născocit2. 2 Exprimat printr-o ghicitoare, printr-un joc de cuvinte etc. 3 Interpretat2.
cimilitor, -oare smf, a [At: LB / V: cinghil-, cinil-, ciumei-, cium-/ Pl: -i, -oare / E: cimili + -itor] (Reg) 1-4 (Persoană) care dă cuiva spre dezlegare cimilituri (1-2). 5-8 (Persoană) care dezleagă cimilituri (1-2).
9-12 (Pex) (Persoană) care interpretează cimilituri (1-2). 13-16 (Persoană) care se exprimă printr-o cimilitură (1-2).
cimilitură v/ [At: DOSOFTEI, PS. 256 / V: cinghil-, cinil-, ciumei-, cium-, sânii- / Pl: -ri / E: cimili + -itură] (Pfm) 1 Ghicitoare. 2 Joc de cuvinte. 3 Enigmă. 4 Interpretare. cimin sn vz chimen cirriir sm vz cimşir cimirică s/vz ciumurică cimirugă sf vz ciumurică cimişar sm vz cimşir cimişer sm vz cimşir cimişeriu sm vz cimşir cimişir sm vz cimşir cimiter sn vz cimitir
cimitir sn [At: MINEIUL (1776), 162 2/1 / V: (înv) chimiterion,chi-, chimitiriu,-teri Pl: -e / E: ngrxupjpnfjpiov, it cimitero] Teren (îngrădit) unde se îngroapă morţii Si: (reg) comoară, dormir, grădina-morţilor, îngropelnită, piţigăi, progadie, ţintirim.
cimitiros, -oasă a [At: CĂLINESCU, E. O. II, 177 / Pl: -oşi, -oase / E: cimitir + -os] (Nob) 1 De cimitir. 2 Al cimitirului. 3 (Pex) Funebru.
4	(Pex) Macabru.
cimni vi [At: CV, 1950, nr. 11-12, 38 / V: chim- / Pzi: -nesc / E: net] (Reg; ns) 1 A muri. 2 A tresări. 3 A respira.
cimriire şf[At: STAMATI, D. / V: ţim- / Pl: -ri / E: cimni] (Reg) 1 Moarte. 2 Tresărire. 3 Respiraţie. 4 Ţâşnire a apei. 5 Clocotire a apei. cimriit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cimni] (Reg) 1-5 Cimilire (1-5). cimofaie sfvz ciumăfaie
cimol sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: ger ZimoT] Produs rezultat din leşia obţinută după separarea celulozei de molid.
cimos, -oasă a [At: DN3 / PI: -oşi, -oase / E: it cimoso] (Bot; d. inflorescenţe) în formă de cimă.
cimotie sf [Ai: (a. 1853) URICARIUL VII, 119 / V: cem-, cemeţie, -matină, -met- / Pl: ~i/ / E: mg csemete] 1 (Mol) Creangă. 2 (Reg) Rudă (îndepărtată).
cimou sn [At: VAIDA / Pl: -ri / E: mg esomo] (Mgm) 1 Legătură. 2 Pachet. 3 (Pex) Mulţime de oameni. cimpans sm vz cimpanzeu cimpanz sm vz cimpanzeu
cimpanzeu sm [At: C. PETRESCU, C. V. 190 / V: cimpans, cimpanz / Pl: -ei / E: fr chimpanze] 1 Specia de maimuţă antropomorfa Pan troglodytes dolicocefală, mare, cu membrele anterioare lungi, cu blană şi piele neagră. cimparale sfp vz geamparale cimpav, -ă a vz ciumpav cimpăgi v vz ciumpăvi cimpăgire sfvz ciumpăvire cimpăgit1 sn vz ciumpăvit1 cimpăgit2, -ă a vz ciumpăvit2 cimpări v vz ciumpăvi cimpăvi v vz ciumpăvi cimpăvire sfvz ciumpăvire cimpăvit1 sn vz ciumpăvit1 cimpăvit2, -ă a vz ciumpăvit2 cimpegi v vz ciumpăvi
cimpi vr [At: ANON. CAR. / V: -mti, cinchi, cincui, ciumpi, ciunclii / Pzi: -pese / E: vsl KeA\MiTii] (Reg) 1 (D. animale şi oameni) A se ghemui. 2 (D. oameni) A se aşeza pe vine. 3 (D. oameni) A se aşeza turceşte. 4 (Pex; d. animale) A se pitula.
cimpioară sf [At DOMBROWSKY, P. 107 / Pl: -re / E: net] (Orn; reg) Cânepar.
cimpire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: cimpi] 1 (D. oameni şi animale) Ghemuire. 2 Aşezare pe vine. 3 Aşezare turceşte. 4 (Pex; d. animale) Pitulare.
cimpit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cimpi] 1-4 Cimpire (1-4). cimpit2, -ă a [At: DON1CI, F. II, 27 / V: cinchit, ciumpit, ciunchit I Pl: -iţi, —e / E: cimpi] 1 (D. animale şi oameni) Ghemuit2.2 (D. oameni) Aşezat pe vine. 3 (D. oameni) Aşezat turceşte. 4 (Pex; d. animale) Pitulat2. cimpiţă sf vz cinteză cimpoaie sfvz cimpoi
cimpoi1 sn [At: COD. VOR. 157/11 IV: cempoaie sf, -mboi, -oaie sf, -on, ciumboi, cium- / Pl: -oaie / E: net] 1 (Reg) Burduf. 2 (Reg) Foaie.
3	Instrument muzical popular, format dintr-un burduf de piele şi din mai multe tuburi sonore prin care trece aerul din burduf. 4 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 5 (Reg) Melodia după care se joacă cimpoiul
(4). 6 (Fig; reg) Om gras.
cimpoi2 [At: HEM II, 1524/37 / Pzi: ~e.se / E: cimpoiJ] 1 vt A cânta din cimpoi (3) Si: a cimpoia.	3 vt A zice strigături la horă
Si: a cimpoia.
516
/
CINĂCHIT1
cimpoia vti [At: TETRAEV. (1574), 217/37 / Pzi:	/	E: cimpoi2 css]
1-3 A cimpoi (1-3). cimpoiăr sm vz cimpoier
cimpoiasca sfa [At: PAMFILE, J. II, 283 / E: cimpoi1 + -ească] 1-2 Dans popular (şi melodia după care se joacă) Si: cimpoi (4-5).
cimpoiaş [At: URECHE, ap. LET. 1,206/5 / V: ~fcş / Pl: -/ (5-6) şi ~e (1-4) / E: cimpoi1 + -a.y] (Şhp) 1-4 sn Cimpoi (3-4) (mic). 5-8 sm Cimpoier (1-2) (drag).
cimpoiat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cimpoia] (Nob) 1-3 Cimpoiere
(1-3).
cimpoidt2y ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iaţi, -e / E: cimpoia] (Rar) 1 (D. cântece) Cântat din cimpoi (3) Si: cimpoit2.2 (Pex) De forma unui cimpoi (1) Si: cimpoit2. 3 (Fig; reg) Gras.
cimpoier sm [At: MARDARIE, L. 2623 / V: -iar / Pl:	/ E: cimpoi1
+ -er] 1 Cântăreţ din cimpoi (3) Si: cimpoiaş (5), (înv) cimpoitor. 2 Meşter care confecţionează cimpoaie Si: cimpoiaş (7), (înv) cimpoitor.
cimpoiere .v/ [At: MDA ms / PI: -ri / E: cimpoia] {Rar) 1 Cântare din cimpoi (3) Si: cimpoiat1, cimpoire, cimpoit1. 2 Chiuire. 3 Zicere de strigături la horă Si: cimpoiat1, cimpoire, cimpoit1.
cimpoieredsca sfa [At: H V, 462 / E: cimpoier + -ească] Cântec popular nedefinit mai îndeaproape. cimpoieş smn vz cimpoiaş
cimpoire sf[At: MDA ms / Pl: ~ri / E: cimpoi2] (Rar) 1-3 Cimpoiere
(1-3).
cimpoit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cimpoi2] (Nob) 1-3 Cimpoiere (1-3).
cimpoit2y ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iţi, ~e / E: cimpoi2] (Rar) 1-^3 Cimpoiat2 (1-3).
cimpoitor sm [At: PRAVILA (1640) / V: (înv) ~iu / Pl: ~i / E: cimpoi1 + ~(i)tor] (înv) 1-2 Cimpoier (1-2). cimpoitoriu sm vz cimpoitor cimpon sn vz cimpoi
cimpoti vi [At: ŞEZ. V, 56/32 / Pzi: -tesc / E: fo cf şip o ti] (D. apă) 1 A izvorî. 2 A curge cu zgomot (plăcut). cimpovi v vz ciumpăvi cimpozi v vz ciumpăvi
cimprăvi vt [At: I. CR. II, 215 / Pzi: ~vesc / E: ctm ciumpăvi + isprăvi] (Reg) A ciumpăvi. cimpuruş sm [At: COMAN, GL. / Pl: ~i / E: net] (Reg) Om mărunţel. cimşar sm vz cimşir cimşer sm vz cimşir
cimşir sm [At: (a. 1761) TARIF, ap. ŞIO / V: ceamfir, cemiş~, ~nrir, ~mişrdr,~mişer, ~mişeriu, ~miş-, ~şar, ~$er, simcir / Pl:	/	E: tc gimşir]
(Tcî) 1 (Bot; reg) Arbustul decorativ Bivcus sempervirens, cu frunze ovale şi persistente, cu flori galbene-verzui Si: merişor turcesc. 2 Lemn de cimşir (1), din care se fabrică diferite obiecte. 3 Plante totdeauna verzi. cimti v vz cimpi
cimţ sn [At: PSALT. SCH. 118 / V: gi~ / Pl: -uri / E: ns cf lat cinctus] (înv; iuz) 1 Talie. 2 Şold. cimur sms vz ceamur
cimuri vt [At: DA / Pzi: -resc / E: cimur] (Reg) A tencui. cimurire sf[At: MDA ms / Pl: ~ri / E: cimuri] (Reg) Tencuire. cimurit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cimuri] (Reg) Tencuire. cimur it2, ~ă a [At: DA ms / Pl: -iţi, ~e / E: cimuri] (Reg) Tencuit2. cimurui vt [At: DA / Pzi: -e.vc / E: cimur + -ui] (Reg) A tencui. cimuruire .s/[At: MDA ms / Pl: -ri / E: cimurui] (Reg) Tencuire. cimuruit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cimurui] (Reg) Tencuire. cimuruit2, ~ă a [At: DA ms / Pl: -iţi, -e / E: cimurui] (Reg) Tencuit2. cin1 sn [At: N^OXA, 355/15 / V: ciun / Pl: ~uri / E: srb cun] (îrg) 1 Vas mic pe Dunăre. 2 Luntre mică (pescărească) Si: cinac2. 3 Luntre primitivă, dintr-un trunchi de arbore scobit Si: cinac2.
cin2 sn [At: CORESI, EV. 17/30 / Pl: -uri / E: vsl wint*] (Iuz) 1 Poziţie socială (înaltă). 2 Categorie. 3 Rang. 4 Clasă. 5 Grad. 6 Tagmă. 7 (Pex)
Fel. 8 Breaslă. 9 Corporaţie. 10 (Pex) Grup (organizat) 11 Ordin (preoţesc sau) călugăresc. 12 (Ccr) Veşmânt (preoţesc sau) călugăresc. 13 Dre-gătorie. 14 (Pex) Slujbă. 15 (Pex) Funcţie. 16 (Pex) Post. 17 Mulţime de oameni. 18 (îlav) Din ~ până-n - De la un hotar la altul. cin3 pin vz cine
cin4- [At: DN3 / V: chino-, ~ne-y ~no- / E: fr cyno-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1 Referitor la câine. 2 Propriu câinelui.
cim vt [At: (a. 1675) GCR I, 223 / Pzi: -nez / E: lat ceno, -are] 1 A lua masa de seară Si: a cinui. 2 (îvr) A ospăta pe cineva (seara) Si: a cinui. cinabdr sn vz cinabru cinabor sn vz cinabru
cimbru sn [At: BARCIANU / V: ~bdr, ~bor, ţimbor, ţinober/Pl: -uri / E: it cinabro, fr cinabre] 1 Sulfură naturală de mercur, de culoare roşie Si: (înv) chinovar. 2 Colorant roşu-închis fabricat din cinabru (1) Si: (înv) chinovar. 3 (Pex) Culoare roşie-închisă, ca a cinabrului (1) Si: (înv) chinovar. 4 (Med; pop) Medicament cu cinabru (1) pentru boli de piele Si: (înv) chinovar. 5 (Pex; pop; îf -bar) Sifilis.
cimc1 sn [At: H XVII, 276 / V: ~agy ~neag / Pl: -uri / E: ns cf cinie1] (Reg) 1 Harnaşament al calului Cf ciniele. 2 (îf -ag) Mobilier al casei.
3	(îai) Obiect. 4 (îf -neag) Unealtă.
cimc2 sn [At: ANTIPA, P. 777 / Pl: -uri şi -ace / E: srb cunak] (Reg) 1-3 Cin1 (2-4). cimcul sn vz cenaclu cimg sn vz cinac1
cinaghiasă sf [At: ÎNDREPTAREA, ap. DA ms / P: -glii-a- l Pl: -ghiese / E: cinghie + -easă] (Iuz) 1 Interpretă la harpă. 2 Dansatoare. cimie .ş/vz cinie
cinam sm [At: LM /V: ~mom / Pl: -i / E: lat cinamum şi cinamomum]
1	(Bot; reg) Scorţişoară (Cinnamomum zeylanicum). 2 (Reg) Condiment din scoarţa aromatică a arborelui de scorţişoară (1). 3 (Reg) Medicament excitant şi stimulent din scorţişoară (1). cinamom sm vz cinam
cinantropie a/' [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr cynanthropie] (Med) Manie a unui bolnav care se crede transformat în câine. cimr sn vz chenar
cimre .ş/[At: MATEESCU, B. 29 / Pl: -nări / E: cina] (Nob) 1 Luare a mesei de seară Si: cinat1 ,cinuire, cinuit1.2 (îvr) Ospătare a cuiva (seara) Si: cinat1 ycinuire,cinuit!.
cimŞy ~ă a [At: MARIAN, NU. 360 / A: cin- / V: -noş am / Pl: -i, -şe / E: mg csinos] (Mgm) 1 Drăguţ. 2 (Pex) Curat. 3 (Pex) îngrijit. 4 (îf -noş; d. cal sau bou) Mândru.
cimt1 sn [At: J ARNÎK-BÎRSEANU, D. 100 / Pl: -uri / E: cina] (Nob) 1-2 Cinare (1-2).
cimt2, ~ă a [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: cina] 1 Care a luat masa de seară Si: cinuit2. 2 (îvr) Care a fost ospătat de cineva (seara) Si: cinuit2. cinatui v vz cinătui
cină .şf [At: CORESI, EV. 414/1 / V: ciună / Pl: -ne şi (înv) -ni / E: lat cena] 1 Masă de seară. 2 Mâncare consumată la cină (1). 3 Mâncare pregătită pentru cină (1). 4 (Pex) Dineu. 5 (Pex) Supeu. 6 (îs) -na cea de taină Masa Mântuitorului cu apostolii săi, la care a fost instituită taina sfintei euharistii. 7 (îs) -na Domnului (sau cea dulce) Sfânta euharistie.
8	(îs) -na mortului (sau de apoi) Parastas. 9 (Ban; îs) -na ursitelor Cină
(1)	pregătită de moaşă a treia seară după naşterea copilului. 10 (înv; îs) -na mică Masă care are loc în jurul orei 4 după-amiaza. 11 (înv; îs) -na cea bună Masă între orele 9-10 seara. 12 (înv; îs) -na mare Masă între orele 10-11 noaptea. 13-16 (Pex) Oră la care se obişnuieşte să se ia cina (1,10-12).
cinăchi vt [At: COMAN, GL. / Pzi: -chesc / E: ns cf cincăi] (Reg) A provoca plânsul unui copil.
cinăchire sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: cinăchi] (Reg) Provocare a plânsului unui copil Si: cinăchit1. cinăchit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cinăchi] (Reg) Cinăchire.
517
CINĂCHIT2
cinăchit2, ~ă a [At: MDA ms / PI: ~iţi, -e / E: cinăchi] (Reg; d. copii) Făcut să plângă. cinai sfp [At: COMAN, GL. / E: ns cf cinie] (Reg) Rechizite. cinăltui v vz cinătui cinăltuidlă sfvz cinătuială
cinăşel, ~ea a [At: MARIAN, NU. 291 / Pl: -ei, -e I E: cinaş + -el] (Şhp) 1-8 Cinaş (1-4) (drag).
cinătui vt [At: CREANGĂ. P. 177 / V: cenat~, cenăt~, ~ălt~, ~nat~ / Pzi: -esc / E: mag csinâlt + -ui] (Reg) 1 A curăţa de pene păsările tăiate.
2	A curăţa peştii de solzi. 3 A curăţa interiorul unui animal pentru a-1 găti. 4 A tăia în bucăţi animalul de gătit. 5-6 A pârli şi a tranşa porcul după tăiere. 7 (Pex) A curăţa copacii de crengi uscate. 8 (Pex) A omorî.
cinătuială şf[At: ŞEZ. VIII, 157 / V: ~ălt~ l Pl: -ieli / E: cinătui + -eală] (Reg) 1-8 Cinătuire (1-8).
cinătuire a/ [At: MDA ms / PI: -ri / E: cinătui] (Reg) 1 Curăţare de pene a păsărilor tăiate Si: cinătuială, cinătuit1. 2 Curăţare a peştilor de solzi Si: cinătuială, cinătuit1.3 Curăţare a interiorului unui animal pentru a fi gătit Si: cinătuială, cinătuit1. 4 Tăiere în bucăţi a animalului de gătit Si: cinătuială, cinătuit1. 5-6 Pârlire şi tranşare a porcului după tăiere Si: cinătuială, cinătuit1.1 (Pex) Curăţare a copacilor de crengi Si: cinătuială, cinătuit1. 8 (Pex) Omorâre.
cinătuit1 sn [At: PAMFILE, CR. 200 / V: cen- / PI: -uri / E: cinătui] (Reg) 1-8 Cinătuire (1-8).
cinătuit2,~ă a [At: DA ms / PI: -iţi, -e / E: cinătui] (Reg) 1 (D. păsări tăiate) Curăţat de fulgi. 2 (D. peşti) Curăţat de solzi. 3 (D. animale tăiate) Care a fost curăţat în interior. 4 (D. animale tăiate) Care a fost tăiat în bucăţi pentru a fi gătit. 5-6 (D. porc) Pârlit şi tranşat după tăiere. 7 (Pex; d. copaci) Curăţat de crengi uscate. 8 (Pex) Omorât2.
cinc1 sn [At: CHEST. VI / Pl: -uri / E: net] (Ape; reg) 1 Gratie care se pune Ia urdiniş şi prin care nu pot trece decât albinele lucrătoare. 2 Ciur prin care se scurge ceara topită.
cinc2 sn [At: COMAN, GL. / PI: -uri / E: net] (Reg) Coastă abruptă de deal.
cinca i [At: PAMFILE, J. III / V: cinchi, cinciava, -ngăl, ~ngăr / E: din cinci] (înv) Cuvânt din formulele de eliminare din jocurile copiilor, semnificând al cincilea copil şi rimând cu celelalte părţi ale formulei. cincai v vz cincăi
cincantenar, ~ă [At: DN3 / Pl: -i, -e I E: fr cinquantenaire] 1-2 smf, a (Persoană) care a împlinit cincizeci de ani. 3-4 sn (împlinire şi) sărbătorire a cincizeci de ani de la un eveniment.
cincanfin sm [At: DAM£, T. 64 / PI: -i / E: it cinquantino] Varietate timpurie de porumb, cu tulpina scurtă şi subţire şi cu bobul mărunt de culoare portocalie Si: (reg) chircă, porumb-mărunţel, porumb-nemţesc, porumb-portocal iu.
cincar sm, a [At: ALECSANDRI, P. II, 199 / V: ~nciar / Pl: -i / E: cinci + -ar] (Reg) 1-2 (Cal) care are cinci ani.
cincădi [At: VICIU, GL. / Pzi: -dese / E: mg csiingedni] (Mgm; reg)
1	vi A sta pe gânduri. 2-3 vir A şovăi. 4 vr A se crede.
cincădire sf [Ai: MDA ms / Pl: -ri / E: cincădi] (Mgm; reg) 1 îngân-durare Si: cincădit1. 2 Şovăială. 3 încredere în sine.
cincădit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cincădi] (Mgm; reg) 1-3 Cincădire (1-3).
cincădit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: cincădi] (Mgm; reg) 1 îngândurat2. 2 Şovăielnic. 3 încrezut2.
cincăi vt [At: MARIAN, O. II, 54 / V: ~ca\ / Pzi: -esc / E: ns cf cicăli] (Reg) 1 A necăji pe cineva. 2 A cere cu insistenţă. 3 A flecări. 4 (Pex) A cerşi.
cincăire .v/ŢAt: MDA ms / Pl: -ri / E: cincăi] 1 Necăjire a cuiva Si: cincăit1. 2 Cerere cu insistenţă Si: cincăit1. 3 Flecărire. 4 (Pex) Cerşire. cincait1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: cincăi] (Reg) 1-4 Cincăire (1-4). cincăit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: cincăi] (Reg) 1 Necăjit de cineva. 2 Căruia i se cere cu insistenţă. 3 Cerşit2.
cincărel sm, a [At: ODOBESCU, S. I, 161 / Pl: -ei / E: cincar + -el] (Reg; şhp) 1-4 Cincar (1-2) (drag). cince1 no vz cincea
cince2 smi [At: DA ms / E: lat cinex] (Reg) 1 Ploşniţă (Cimex lectularius). 2 (Reg; îe) A fi ~ de sătul A-i plesni burta de sătul. cincelea no vz cincilea cincenal, ~ă a vz cincinal cinceşel sn vz contăşel
cinceşeşte av [At: MÂNDRESCU, P. P. 213/9 / E: cinceş|elj + -este] Felul în care se coase un cinceşel. cinchi1 v vz cimpi cinchi2 i vz cinca cinc lună sfvz ciochină cinchit, ~ă a vz cimpit2 cinchită sfvz cinteză cinchiţă sfvz cinteză cinchiză sfvz cinteză
cinci [At: COD. VOR. 15/7 / E: lat cinque] 1 ne Număr situat între patru şi şase şi care se indică prin cifra 5 (sau V). 2 nc (Cva; reg; îe) A face numărul ~ A fura. 3 nc (Pop; îs) ~ -ghiară Mână. 4 nc (Cva; îc) ~-degete Plantă erbacee târâtoare, din familia rozaceelor, cu tulpină simplă, cu frunze formate din cinci foliole şi cu flori solitare, galbene, care creşte prin locuri umede la marginea pădurilor, livezilor (Potentilla reptans) Si: (reg) argintie, băerile-inimei, buruiană-de-cinci-degete,frăgărea galbenă, frunză-de-cinci-degete, iarbă-cu-cinci-foi, iarba-degetelor, ochiul boului, scrintitoare. 5 nc (Cva; îae) Plantă erbacee din familia rozacee (Potentilla alba) Si: (reg) găinuşe, găinuţe, palma-voiniciilui, scrintitoare.
6	nc (Cva; bot; reg; îae) Sclipeţi (Potentilla erecta). 1 nc (Cva; bot; reg; îae) Buruiană-de-cinci-degete (Potentilla recta). 8 nc (Cva; bot; reg; îc) ^-clopoţei (sau clopotele, coade, cote) Căldăruşă (Aquilegia vulgaris).
9	nc (Cva; bot; reg; îc) ~-clopoţele (sau foi) Ciuboţiea-cueului (Primula veris). 10 nc (Cva; bot; reg; îe) ~-foi (sau ~foi-mari) Sănişoară (Sanicula europaea). 11 sm (Fam; îe) A nu avea (nici) un ~ (în buzunar) A fi lefter.
12	sm Semn grafie cu care se notează acest număr. cinciar sm vz cincar cinciava no vz cinca cincilă sfvz şinşilă
cincilea, cincea no [At: DA / E: cinci + le + a]l (Precedat de art. „al“, „a“; dob cva) Care se află între al patrulea şi al şaselea. 2 (Fam; îe) A fi a '-cea roată la car (sau la căruţă) A se afla pe un plan secundar. 3 (îae) A fi de prisos. 4 (Iuz; îe) A fi a ~cea esenţă Chintesenţă.
cincime pn [At: (a. 1862) URICARIUL V, 26/26 / Pl: -mi / E: cinci + -ime] 1 A cincea parte dintr-un întreg împărţit în părţi egale. 2 (înv; îs) întâia - Aristocraţie de cel mai înalt rang.
cincinal,[At: HAMANGIU,C. C. 323 / Pl: -i, -e / E: fr quinquennal, lat quinquennalis] 1 a Care se întinde pe o perioadă de cinci ani. 2 sn Plan (economie) întocmit pe o perioadă de cinci ani. 3 sn (îrg) Gradaţie de leafă primită după un interval de cinei ani. cincisprăzece nc vz cincisprezece cincisprece nc vz cincisprezece cincisprecelea, cincisprecea vz cincisprezece cincisprezece [At: CORESI, EV. 97 / V: (reg) ~sprăzece, ~sprece, cinsprece, cinsprezece, (pfm) ~nşpe / E: cinci + spre + zece] 1 nc Număr situat între paisprezece şi şaisprezece. 2 sm Semn grafic eu care se notează acest număr.
cincisprezecelea, cincisprezecea no [At: DA /V: cinsprezecelea, cinspre-zecea, (reg) ~sprecelea, ~sprecea / E: cincisprezece + le + a] (Precedat de art. „al“, „a“; mls cva) Care se află între al paisprezecelea şi al şaisprezecelea.
cincitură .ş/[At: VICIU, GL. / PI: -ri / E: cinci + -(it)ură] (Reg) Grămadă de cinci snopi care se face după cinciţă sfvz cinteză
518
CINEMATOGRAFIERE
cincimi, ~ă a [At: PAMFILE, D. 84 / Pl: -iţi, -e / E: ns cf cincăi] (Reg)
1	Morocănos. 2 Zgârcit. cinciză sf vz cinteză
cincizeci [At: COD. VOR. 18/5 / V: cinzeci / A: (rar) c'inci~ / E: cinci + zeci] 1 nc Număr situat între patruzeci şi nouă şi cincizeci şi unu.
2	sm Semn grafic cu care se notează acest număr. 3 sn (înv; îs) Ziua -lor Rusalii. 4 sfa (înv; îf -cea) Grup format din 50 de persoane.
cincizecilea, cincizecea no [At: DA /V: cinzecilea, cinzecea / S: (înv) -zecelea l E: cincizeci + le + a] (Preced, de art. „al“, „a“; cva) Care se află între al patruzeci şi nouălea şi al cincizeci şi unulea.
cincizecime [At: HASDEU, I. C. 27 / V: cinzecime l Pl: -mi / E: cincizeci + -ime] 1 n A cincizecea parte dintr-un întreg. 2 sf (Pop; îcr; îs) -mea luminată Perioada dintre Paşte şi Rusalii.
cincui1 vt [At: LB / Pzi: cincui şi ~e.vc / E: ns cf cincăi] (îrg) A cere cu insistenţă.
cincui2 vr [At: CIHAC II, 52 / Pzi: -esc / E: net] (îrg) Cimchi.
cindă s/[At: CHEST. II, 287/2 / Pl: -de / E: net] (Reg) Bucătărie.
cmderăcă c vz fiindcă
cindisi v vz chindisi
c\ndr(i)că c vz fiindcă
c\ndr(il)eacă c vz fiindcă
cmdurăcă c vz fiindcă
cine- vz cin4-
c'ine [At: COD. VOR. 39/4 / V: (înv) cene, cire, cere / E: lat quene (=cjuem)] 1 pin înlocuieşte, în propoziţi interogative, numele subiectului aşteptat ca răspuns la întrebare. 2 pin (Fam; îe) ~dracu (sau naiba,amar, păcatele etc.) Exprimă mirare. 3 pin (îae) Exprimă ciudă. 4 pin (îae) Exprimă necaz. 5 pin (îae) Exprimă indignare. 6 pin (îae) Exprimă nerăbdare. 7-9 pin (îe) ~ (mai) ştie când? (sau cum? unde?) Exprimă imposibilitatea precizării timpului, modului, locului de desfăşurare a acţiunii Vz habar n-am. 10-11 pin (îae) Ceva (cineva) deosebit. 12-13 pin (îae) Ceva (cineva) neprevăzut. 14-15 pin (Fam; urmat de a fi) Ce fel de om. 16 prl Cel ce. 17 prl (îe) Are (sau n-are) ~ ori este (sau nu este) ~ (nu) există persoană care... 18 prl (Cu valoare nehotărâtă) Indică fiinţele sau lucrurile luate în parte dintr-un grup sau dintr-o categorie Si: fiecare, oricine, oricare. 19 prl (înv; îlav) ~încotro Care încotro. 20 prl (Cu valoare nehotărâtă şi în enumerări; îcs) - si - Unul şi altul. 21 prl (Rar; îcs) ~ pe - Care pe care. 22 .v (Nob) Cineva (fără importanţă). cineag sn vz cinac1
cineaniator, ~oare smf [At: DEX2 / P: -ne-a-1 Pl: -i, -oare / E: cine | ast J + amator] Cineast amator Si: cinefil.
cineamatorism sn [At: DEX2 / P: -ne-a- f E: cineaniator + -ism] Activitate a cineamatorilor.
cineanimator, -oare smf [At: .DN3 / P: -ne-a- / Pl: -i, -oare / E: cine|astj + animator] Animator al filmului.
cineanimaţie sf [Ai: DEX2 / P: -ne-a- / E: cme|matografie| + animaţie] Cinematografie de animaţie.
cineast, ~ă smf [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 113, 8/1 / P: -ne-ast f Pl: -asti, -e f E: fr cineaste] 1-2 Specialist în tehnica sau în arta cinematografică. 3 Persoană care realizează filme.
cinecenaclu sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: cine\ai>t\ + cenaclu] Atelier de creaţie al cineaştilor amatori.
cineclub sn [At: CONTEMP., Seria II, 1948,nr. 110,15/1 /Pl: -uri/E: fr cine-club] 1 Asociaţie care are ca scop formarea culturii cinematografice a membrilor ei. 2 Localul în care se desfăşoară procesul de culturalizare a membrilor acestei asociaţii.
cineclub'ist, —ă smf [At: DEX2 / Pl: -Işti, -e f E: cineclub + -ist] Membru al unui cineclub (1).
cinefica vt [At: DN3 / Pzi: cinefic / E: cine\ma\ + |film| + -ico] 1 A extinde reţeaua cinematografică. 2 A amplifica utilizarea filmului în diverse domenii practice.
cineficare sf [At: DN3 / PI: -cări / E: cinefica] 1 Extindere a reţelei cinematografice. 2 Amplificarea utilizării filmului în diferite domenii practice.
cinefil, -ă smf, a [At: SCÂNTEIA, 1947, nr. 736 / Pl:	~e	l	E:
cinephile] 1-2 (Persoană) amatoare de filme. 3-4 (Persoană) care frecventează des spectacolele cinematografice.
cinefihe sf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: cinephilie] Pasiune pentru filme de cinema.
cineflorsm [At: MACEDONSKl,O. III, 68 / V: -flore/ Pl: -i f E: net] (Orn; reg) Grangur (Oriolus, oriolus). cineflore sm vz cineflor
cinefob, -ă smf a [At: DN3 / Pl: -i, -e f E: fr cinephobe] 1-2 (Persoană) care urăşte filmele.
cinegetic, ~ă [At: GHICA, S. 285 / Pl: -ici, -ice f E: fr cinegetique] (Liv) 1 a De vânătoare. 2 a Privitor la vânătoare Si: vânătoresc. 3 sf Arta vânătorii.
cine grafia vt [At: DA ms / Pzi: -iez f E: fr cinegraphier] (Rar) A cinematografia (1).
cinegrafic, ~ă a [At: DN3 / Pi: -ici, -ice i E: fr cinegraphique] 1 Care aparţine cinegrafiei. 2 Referitor la creaţia de filme. 3 Privitor la critica de filme.
cinegrafie .v/‘[At: DA ms / E: fr cinegraphie] Arta înregistrării imaginilor animate.
cinei1 i [At: DA / E: ns cf cimili] (Are) Formulă cu care încep unele ghicitori.
cinei2 sn [At: DEX2 / Pl: -e f E: it cinelli] (Muz) Cimbal. cinei3 sn [At: TEODORESCU, P. P. 569 / Pl:	/ E: cin2 + -el] 1-2
(îrg; şhp) Luntre.
cinema sns [At: DA / Pl: (rar) -uri / E: fr cinema] 1-2 Cinematograf (1-2).
cinemagrafia vt vz cinematografia
cinemascop sn [At: DEX2 / E: fr cinemascope] 1 Procedeu de proiecţie a filmelor cinematografice pe un ecran lat, care măreşte în mod apreciabil câmpul vizual al spectatorului. 2 Film realizat prin acest procedeu.
cinematecă y/'[At: DEX2 / Pl: -eci f E: fr cinematheque] 1 Arhivă în care se păstrează filmele cinematografice. 2 Cinematograf (1) în care sunt proiectate filme reprezentative din istoria cinematografiei.
cinematic, -ă [At: MARIAN-TIŢEICA, FIZ. 1,11 / E: fr cinematique] 1 sf Ramură a mecanicii care se ocupă eu studiul corpurilor, independent de masele lor şi de cauzele care produc mişcarea. 2 a Care aparţine cinematicii (1). 3 a Privitor la cinematică (1). 4 De cinematică (1).
cinematograf sn [At: LTR / V: (îrg) chine- / Pl: -el E:,fr cinemato-graphe] ! Local de spectacole destinat proiectării filmelor cinematografice în faţa publicului spectator Si: cinema (1). 2 Cinematografie (2). 3 (Rar; îe) A face ~ A proiecta filme cinematografice. 4 (Frm; îae) A juca în filme cinematografice.
cinematografia vt [At: DA / V: cinemagr- / P: -fî-a / Pzi: -iez / E: fr cinematographier] A filma.
cinematografiat1 sn [At: DA ms / Pl: -uri f E: cinematografia] Cinematografiere.
cinematografiat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: cinematografia] Filmat.
cinematografic, -ă a [At: LEG. EC. PL. 45 / Pl: -ici, -ice f E: fr cinematographique] 1 Care ţine de cinematograf. 2 Privitor la cinematograf sau cinematografie. 3 De cinematografie.
cinematografie .s/[At: LEG. EC. PL. 127 / Pl: -U f E: cinematographie] 1 Tehnica şi arta înregistrării fotografice a unor scene, a unor peisaje etc. pe un film special şi a reproducerii lor prin proiectare luminoasă pe un ecran, astfel încât să dea iluzia mişcării şi a vieţii. 2 Industrie producătoare de filme Si: cinematograf (2).
cinematografiere sf [At: DA ms / Pr: -fi-e- / PI: -ri / E: cinematografia] Filmare.
519
CINEMATOGRAFIST
cinematograf ist, ~ă smf[ At: DA / Pl: -işti, -e / E: cinematograf + -ist] 1-2 Cineast (1-2).
cinemiracol sn [At: DN' / Pl: -e / E: fr cinemiracle] (Rar) Miracolul cinematografiei.
cinemogrdfsn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr cinemographe] Instrument care determină şi înregistrează vitezele.
cinemogramă sf [At: DN3 /S şi: kine-/ Pl: -me / E: fr cinemogramme] înregistrare ritmică, la intervale scurte, pe peliculă fotografică, a diverselor faze ale unei mişcări.
cinemometru sn [At: DN3 / Pl: ~re / E: fr cinemometre] Indicator de viteză.
cinepanoramic sn [At: DN3 / Pl: -ice / E: cinepanoramique] Procedeu cinematografic care permite proiectarea filmelor pe un ecran lat, cu sunet stereofonic, care dă spectatorului senzaţia că este în mijlocul acţiunii. cinepar sm vz cânepar
cineradiografie ,v/‘[At: DEX2 / P: ~di-o- / Pl: ~i i I E: cine [mato grafie] + radiografie] Tehnică radiografică permiţând efectuarea de imagini în mişcare.
cineramă sf [At: DEX2 / Pl: -me / E: fr cinerama] Procedeu de filmare pe trei pelicule şi de proiectare sincronizată a imaginilor astfel obţinute, cu ajutorul a trei aparate de proiecţie pe un ecran semicircular.
cinerar, ~ă a [At: BARCIANU / Pl:	~e / E: fr cineraire, lat
cinerarius] 1 Referitor la cenuşă. 2 De cenuşă. 3 (îs) Urnă -ă Urnă în care se păstrează cenuşa morţilor Si: cenuşar.
cineraria sf [At: DEX2 / P: -ri-a / E: lat cineraria cf fr cineraire] Plantă decorativă din familia compozite, cu frunze mari şi cu flori de diferite culori adunate în buchete (Cineraria hybrida).
cine restaurant sn [At: DN3 / P: ~sta-u~ / Pl: -e / E: cine/matogrqfj + restaurant] Restaurant special amenajat pentru a fi vizionate filme în timpul consumaţiei.
cine rit sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr cinerite] (Gig) Rocă vulcanică provenită din consolidarea lavei.
cineroman sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr cineroman] Roman1 scris în vederea transpunerii lui cinematografice.
cinescop sn [At: DEX2 / S şi: kine- / Pl: -oape l E: fr cinescope] Tub catodic folosit pentru redarea imaginilor de televiziune.
cincscu pn [At: COD. VOR. 22/7 / V: (înv) cire~, ~şi, cirescuşi / E: net] (înv) Fiecare. cinescuşi pn vz cinescu
cineşipn [At: PSALT. SCH. 31 / V: (înv) cene~, c\re~, cere~/ E: cine + şi] (înv) Fiecare.
cinetic, ~ă [At: ENC. TEHN. I, 94 / Pi: -ici, -ice / E: fr cinetique] 1 a Care ţine de mişcare. 2 a Privitor la mişcare. 3 a (îs) Energie -ă Energie dezvoltată de un corp în mişcare, egală cu jumătatea produsului dintre masa corpului şi pătratul vitezei lui. 4 .s/Ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mişcarea materiei Si: cinematică (1).
5	sf (îs) ~ă chimică Ramură a chimiei fizice care studiază evoluţia reacţiilor chimice şi influenţa factorilor fizico-chimici asupra desfăşurării acestor reacţii.
cineva pn [At: VARLAAM, C. 3832 /V: (înv) cene~, cire~, ~şi, (pop) ~şilea / E: cine + va] 1 Un om oarecare (dintre mai mulţi) Si: oarecine, careva. 2 O persoană pe care n-o cunoaştem (sau care nu trebuie sau nu vrem să fie numită). 3 (Fam) Un om de valoare. cinevaşi pn vz cineva cinevaşilea pn vz cineva
cine-verite sn [At: DEX2 /V: cinema-~ / P: sineverite / E: fr cine-verite] Gen de cinematografie care acordă mare importanţă elementelor realiste şi evită efectele artistice, utilizând, deseori, actori neprofesionişti. cingai i vz cinca cingă sfvz. chingă c'mgăli i vz cinca cingări i vz cinca
cingătoare sf [At: (a. 1582) CUV. D. BĂTR. I,257 / V: m-/ Pl: -ori / E: jînlcinge + -ătoare] 1 Fâşie de pânză, de mătase, de piele etc. care serveşte cuiva la încins mijlocul Vz bete, brâu, centură, chimir, colan, curea, şerpar. 2 (Nob; îf în-) Bandaj. 3 (Pop) Mijlocul corpului (care se încinge cu cingătoarea (1)) Si: brâu, talie. 4 (Ast; pop) Constelaţie nedefinită mai îndeaproape. 5 (Reg) Plantă cu frunze albăstrui care creşte înaltă de un metru, nedefinită mai îndeaproape. cinge vtr vz încinge
cinghel sn [At: DDRF / V: ~ghil, ~gh\r (pl: -e) / Pl: -uri şi -e / E: tc gengel] 1 (Reg) Cârlig cu două braţe opuse, ca braţele unei balanţe, întrebuinţat de măcelari ca să atârne bucăţile de carne. 2 (Reg) Gheară care se înfige adânc. 3 (Pop) Belciug pus în nasul animalelor pentru a le putea trage.
cinghie sf[At: VARLAAM, C. 3412 / P: -ghi-e / Pl: ~i/ / E: tc gengi, srb cengija] (înv) 1 Harpă. 2 Dansatoare. cinghil sn vz cinghel cinghili v vz cimili cinghilire sf vz cimitire cinghiht1 sn vz cimilit1 cinghilit2, ~ă a vz cimilit2 cinghilitor, ~oare smf vz cimilitor cinghilitură sfvz cimilitură
cinghiliu sn [At: DA ms / Pl: ? / E: net] Document eliberat de ecumeni. cinghinea [At: CARAGIALE, S. N. 33 / V: cenghene, cenghenea / Pl: -de / E: tc gingiane] 1 .s/(Mun) Rrom. 2 a Obraznic. cinghir sms cinghel
cinghireasă .v/*[At: CUV. D. BĂTR. I, 273 / Pl: -ese / E: cinghioasă + cinghir] (înv) Dansatoare. cinghiţă sfvz cinteză cingi v vz ciungi cingitură sfvz ciungitură
cingular, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: it cingalare] (Rar) în formă de brâu.
cim vti [At: MAT. FOLK. 1,120 / Pzi: -nesc / E: cină] 1-2 A cina (1). cinic, ~ă [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 36 / V: chinic / Pl: -ici. -ice / E: fr cynique, lat cynicus] 1 a (îs) Filozofie -ă Doctrină filozofică din antichitate, care nu recunoştea normele sociale existente şi propovăduia o viaţă simplă şi reîntoarcerea la natură. 2-3 smf a (Fiz) Care este (adept) al filozofiei cinice. 4 a (D. oameni) Care încalcă, fără sfială, regulile moralei, de convieţuire socială şi de bună-cuviinţă. 5 a (D. manifestări ale oamenilor) Care exprimă asemenea atitudini. 6 sm Filozof cinic. 7 smf Om cu purtări cinice (5).
cinie1 .v/[At: PRAV. 220 / V: (suspect) cinaie / Pl: -ii / E: vsl hmnuk] 1 (Reg) Unealtă. 2 (Pop) Cursă de prins şoareci Si: capcană. 3 (Reg; lpl) Fustei (la războiul de ţesut). 4 (Reg; lpl) Cinac1. 5 (înv) Făcătură.
cinie2 i/[At: M. COSTIN. ap. LET. 1,283/23 / Pl: -ii / E: tc tini] (înv)
1	Porţelan. 2 (Pex) Decoraţii de faianţă.
ciniele sfp [At: T. PAPAHAGI, M. 122 / P: -ni-e- / E: cinie1 + -ele]
1-10 (Pop; şhp) Cinie1 (1-5). cinili v vz cimili cinilire sfvz cimilire cinilit1 sn vz cimilit1 cinilit2, -ă a vz cimilit2	\
cinilitor, —oare smfvz cimilitor \ cinilitură sf vz cimilitură	\
cinioară1 sf [At: TEODORESCU, P. P. 189/V: ciunăoa-, sănioa- / P: -ni-oa- / Pl: -re f E: cină + -ioară] (Reg) Ora cinei.
cinioară2 sf [At: PĂSCULESCU, L.P. 175 / P: -ni-oa- / Pl: -re / E: cinie1 + -(i)oară] 1-2 (Reg; şhp) Unealtă (de pescuit).
cinism sn [At: GHICA, S. 672 / Pl: (rar) -e şi (înv) -uri / E: fr cynisme, Ydtcynismus] 1 Doctrina şcolii filozofice cinice. 2 Atitudinea omului cinic.
520
CINSTIT2
cinişoară sf[At: MARIAN, î. 189 / Pl: -re / E: cină + -işoară] 1-2 (Reg; şhp) Cină (gustoasă). 3 (Reg; spc) Cina mortului. 4 (Reg; spc) Cina ursitoarelor. cino- vz cin4-
cinocefol sm [At: DA / V: chinachefal / Pl:	/	E:	fr cynocephale, lat
cynocephalus] Specie de maimuţă care trăieşte în Africa şi care se caracterizează prin botul prelung, ca al unui câine, şi prin coadă lungă.
cinodrom sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: fr cynodrome] Pistă special amenajată pentru curse de câini.
cinofil, -ă [At: DN3 / Pl: ~i, -e / E: fr cynophile] 1 .vm/'Amator de câini.
2-3 smf, a (Persoană) care iubeşte câinii. cinofilie sf[At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr cynophilie] Interes pentru câini. cinofob, ~ă smf a [At: DN3 / Pl:	-e	/ E: fr cynophobe] 1-2 (Persoană)
care suferă de cinofobie.
cinofobie .s/[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr cynophobie] Teamă patologică de câini.
cinologie .v/ [At: DN3 / PI: -gii / E: it cinologia] Ramură a medicinii veterinare care se ocupă de câini.
cinonacialnic sm [At: DOSOFTEI, V. S. pr. 4 / Pl: -ici / E: vsl HMNNdHHAA'hNHK'b] Conducător ai unui cin, al unei cete Vz căpetenie, hatman.
cinoped'ie .v/'[At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr cynopedie] Creşterea câinilor de vânătoare.
cinorexie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr cynorexie] Foame puternică, manifestată mai ales ca simptom al unei boli a tubului digestiv. cinos sm vz cinaş
cinovnic sm [At: CAT. MAN. 1,66/33 / Pl: -ici / E: rs khhobhhk] (înv) Funcţionar de stat (de rang inferior).
cinozură .s/[At: BARCIANU / PI: -ri / E: lat cynosura] (Ltm; reg) Regulă de conduită.
cinquecentist sm [At: DEX / P: -ncue- / Pl: ~i.yti/ E: it cinquencentista] (Liv) 1-2 Scriitor sau creator de artă din cinquecenta.
cinquecento s [At: DEX2 / P: -ncue- / E: it cinquecenta] Denumire dată artei şi culturii italiene din sec. XVI.
cinsăţel, -ea a [At: TEODORESCU, P. P. 380 / V: ~seţel/ Pl: ~e*\	/	E:
lînjcins + ~(ăţ)el] (Pop; şhp) 1-2 Foarte încins. 3-4 Foarte împodobit. cinseţel, -ea a vz cinsăţel cinsprece nc vz cincisprezece cinsprecelea, cmsprecea nc vz cincisprezecelea cinspreci nc vz cincisprezece cinsprezece nc vz cincisprezece c'msprezecelea, c’msprezecea nc vz cincisprezecelea cinstaş sm [At: MARIAN, NU. 311 / Pl: -i / E: cinste + -aş] (Reg) Persoană care aduce daruri la nuntă. cinskl sf vz cinste
cinste .v/‘[At: COD. VOR. 152/13 / V: (înv) ~tă / S: (înv) cis- / Pl: (rar) ~ şi -ti, (înv) ~turi / E: vsl hucth] 1 Onestitate. 2 (Pfm; îla) De ~ Demn de încredere Si: cinstit (2),fidel, onest. 3 (îal) Onorabil. 4 (înv; îal) Cast.
5	(Iuz; îlav) în toată ~a în mod sincer. 6 (înv; îe) A fi fără (de) ~ Necinstit.
7	(înv; îae) Lipsit de castitate. 8 (înv; îae) Care nu merită respect. 9 (Pfm; îe) A pierde -a A nu mai fi onest. 10 (Fig; pfm; îae) A nu mai fi fecioară.
11	(Reg; irn; îe) A da -a în cineva A da foamea în cineva. 12 (Pfm; îe) Pe '-a (sau crucea) mea! Pe cuvântul meu! 13 (Pfm; îe) A-şi da cuvântul de ~ (sau onoare) A jura. 14 (înv; îlav) Cu ~ Politicos. 15 (Pfm; îal) în mod onorabil. 16 (înv) Virtute. 17 (îvp) Respect. 18 (Pfm; îe) A fi vai de -a cuiva A nu avea nici o trecere. 19 (Pfm; îe) A da ~a pe ruşine A se face de ruşine. 20 (Pfm; îae) A se compromite. 21 (Rar; îae) A se păcăli.
22	Onoare. 23 (îlav) în ~a (cuiva sau a ceva) Spre lauda (cuiva sau a ceva). 24 (Pfm; îe) A-i face ~ (cuiva) A-i face (cuiva) onoare. 25 (Pfm; îae) A oferi gratis cuiva de băut (şi de mâncat) într-un local Si: a trata, a cinsti (13). 26 (Pfm) Manifestare exterioară a consideraţiei faţă de cineva Si: ceremonial, fast, paradă, pompă. 21 (Pfm) Dar adus în semn de jertfă Si: ofrandă. 28 (Pfm) Dar care se dă din bunăvoinţă, din dragoste^Si: cadou, (înv) prezent. 29 (Pfm) Daruri constând, mai ales, în mâncăruri
la nuntă, la naştere Si: (înv) chirvaiu, poclon, rodion. 30 (Pfm; îs) -a miresei Darurile ce se aduc la masa mare. 31 (Pfm; îla) Pe ~ Bun. 32 (Pfm; îal) Frumos. 33 (Pfm; îal) Grozav. 34 (Pfm) Ospăţ (în care predomină băutura). 35 (Pfm; irn; îe) A ~ti A certa (pe cineva). 36 (Pfm) Băutură alcoolică. 37 (Pfm; îs) Capul -i Locul de frunte la ospăţ. 38 (Pfm; îe) A fi plin de ~ A11 beat. 39 (Pfm; îe) A bea în ~a cuiva A ridica paharul făcând urări de bine pentru cineva, mulţumindu-i. 40 (Pop; îs) ~a casei Masă. 41 (Pfm; îe) A avea ~a să... (sau a..., de a...) A avea onoarea. 42 (înv) Mărire . 43 (înv) Distincţie. 44 (înv) Rang. 45 (Nob) Faimă. 46 (îvp; îlav) în ~Gratis. 47 (înv; îal) în zadar. 48 (Pop) Bacşiş. 49 (Pfm) Scoaterea pălăriei înaintea cuiva în semn de respect. 50 (Pfm) Pălărie. 51 (Pop; îc) ~a-câmpului Ştevie (Astrantia major).
cinstealâ sf [At: RĂDULESCU-NIGER, ap. TDRG / Pl: -teii, (înv) -tele f E: cinsti + -eală] (înv) 1-18 Cinstire (1-18). cinstei am [At: MARIAN, NU. 352 /E: cinste + -el] (Reg; rar) Cinstit2. cinstelişte a/’[At: DOSOFTEI, V. S. II, 711 / Pl:	/ E: cinsteală +
-iste] (înv) 1 Statuie. 2 Idol.
cinstelnic,~ăa [At: (a. 1791) IORGA,S. D. XII, 114/Pl: -ici,-ice IE: cinste + -elnic] (înv) Vrednic de cinste Si: onorabil.
cinsteş, -ă a [At: DOSOFTEI, V. S. II, 202 / V: -tiş / Pl: -i, -e l E: cinste + -eş] (înv) 1 Frumos (la înfăţişare). 2 Mândru. 3 Cinstit. 4 Onorabil.
5	Preţuit.
cinsteş ie .s/[At: CANTEMIR, HR. 16 / Pl: (nob) -ii l E: cinsteş + -ie] (înv) Omenie.
cinsteţ1, -eaţă a [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 230/37 / Pl: —i, -e IE: cinste + -eţ] (înv) Onorabil.
cinste? sm [At: DAMfi, T. 188 / E: rs mcreK] (Reg) Plantă erbacee din familia labiate cu tulpina înaltă şi cleioasă şi cu flori galbene punctate cu brun (Salvia glutinosa) Si: (reg) brânca-porcului, cocean-căpresc, jale-cleioasă, lăpuşi-de-capră.
cinsti [At: COD. VOR. 137/5 / V: (reg) cen-, cis- / Pzi: -tesc / E: vsl hhctmtm] 1 vt A respecta. 2 vt A onora. 3 vt (înv; c. i. o divinitate) A venera. 4 vt (înv) A arăta cuiva respectul prin salut, prin îndemnul de a se aşeza Vz a saluta, a se închina. 5 vt (înv) A slăvi o zi de sărbătoare religioasă. 6 vt (înv) A lăuda. 7 vt (înv) A se conforma prevederilor unei legi. 8 vt (înv) A distinge. 9 vt (înv) A aprecia. 10 vt (Pfm) A face cuiva un dar. 11 vt (Pfm) A da cuiva un bacşiş. 12 vt (înv) A răsplăti (pe cineva) pentru purtare bună. 13 vt (Pfm) A trata pe cineva într-un local cu mâncare şi, mai ales, cu băutură gratis. 14 vt (Pfm) A plăti consumaţia cuiva. 15 vt (Fam) A ridica un pahar cu băutură alcoolică în sănătatea sau în onoarea cuiva sau a ceva. 16 vr (Fam) A bea o băutură alcoolică. 17 vr (Reg) A se îmbăta.
cinstire .v/'[At: GCR II, 202/21 / Pl: -ri / E: cinsti] 1 Respect. 2 Onoare.
3	(înv) Venerare. 4 (înv) Arătare a respectului prin închinare, salutare.
5	(îvp) Slăvire a unei zile de sărbătoare religioasă. 6 (înv) Lăudare. 7 (înv) Conformare cu prevederile unei legi. 8 (înv) Distingere. 9 (înv) Apreciere.
10	(Pfm) Oferire a unui cadou. 11 (Pfm) Oferire de bacşiş. 12 (înv) Răsplătire pentru purtare bună. 13 (Pfm) Tratare cu mâncare şi (mai ales) cu băutură gratis, într-un local. 14 (Fam) Ridicare a unui pahar cu băutură alcoolică în sănătatea sau în onoarea cuiva ori a ceva. 15 (Fam) Consumare a unei băuturi alcoolice. 16 (Reg) îmbătare. 17 (înv) Demnitate înaltă ocupată de cineva Si: distincţie, rang. 18 (înv) Petrecere. cinstiş, -ă a vz cinsteş
cinstit1 sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 351/23 / Pl: -uri / E: cinsti] (Rar) 1-18 Cinstire (1-18).
cinstit2, -ă [At: COD. VOR. 145/14 / V: (înv) cen-, (îvp) cis- / Pl: -iţi, -e / E: cinsti] 1 a Care este de bună-credinţă Vz cuviincios, omenos, politicos. 2 a Onest. 3 a (Pfm) Respectat. 4 a (Pfm) Onorat. 5 a (înv; îe) Să vă fie faţa ~ă! (sau să ierte -a faţă a dv!) Pardon! 6 a Venerat. 7 a (înv) De neam mare Vz nobil, bogat. 8 a (îvp) Arătos. 9 a (îvp) Elegant.
10	a (înv) Autentic. 11 a (Pfm) Cast. 12 a (Pfm) Credincios soţiei (credincioasă soţului). 13 a (Pfm; d. o fată) Fecioară. 14 a (înv) Preţios. 15 a (Pfm) Ameţit (de băutură) Si: beat, chefăluit. 16 sfp (Pop) Iele.
521
CINSTITOR
cinstitor, ^oare smf a [At: COD. VOR. 170/11 / Pl:	-oare	/ E: cinsti
+ -tor] 1-2 (îvp) (Persoană) care respectă pe cineva sau ceva Si: respectuos.
3-4 (înv) (Om) care este binevoitor. 5-6 (înv) (Om) care este credincios. 7-8 (înv) (Persoană) care face cuiva un dar Vz dăruitor. 9-10 (Pfm) (Persoană) care tratează pe cineva cu mâncare şi (mai ales) cu băutură. cinşpe nc vz cincisprezece cintdulă sfvz cintaură
cintaură sf [At: DELAVRANCEA, S. 265 / V: (înv) -ulă, ~toare, ~torie, tin~ / P: -ta-u- / Pl: -re / E: lat centaurium] (Bot; reg) Potroacă (Centaurium umbellatum). cinte sm vz cintenetezoi cintene smvz cintenetezoi
cintenetezoi sm [At: PAMFILE, J. II, 128 / V: cinte, clntene / Pl: ? / E: net] (Pop; în jocuri de cuv.; csnp) 1-2 Cintezoi (1-2).
cintenezică a*/*[At: PAMFILE, J. II, 128 / Pl: ~ici / E: net] (Orn; pop) Cinteză (1).
cintenezoi sm [At: DA ms / PI: ? / E: net] 1-2 Cintenetezoi (1-2).
cintesenţă sfvz chintesenţă
cinteţ1 sm vz cintez1
cinteţ2 sm vz cinteză
cinte ţă sfvz cinteză
cintez1 sm [At: MARIAN, O. I, 382 /V: (reg) -teţ I Pl:	/	A:	-tez / E:
ns cf cinteză] (Orn) Cintezoi (1). cintez2 sm vz cinteză
cinteză sf [At: NEGRUZZI, S. 1,96 / V: (reg) -nciţă, ~nciză, ~nchiţă, ~nchiză, -nghiţă, -eţ sm, ~eţă, ~ez sm, ~tiţă, ~tiză, cimpiţă, sfinteţă / A şi: cinteză ! Pl: -ze / E: net] 1 Mică pasăre căutătoare cu ciocul conic, scurt şi tare, cu penajul cenuşiu-albăstrui sau brun roşcat, având pe aripă
o	dungă albă (Fringilla caelebs) Si: cintezoi (1), cintezică (1), cintenetezoi (1), cintenezoi (1), penchi, penţi. 2 (Orn; îs) ~-de-iarnă Specie de cinteză migratoare, cu partea posterioară a spatelui albă, cu o bandă transversală galben-roşcată peste aripi (Fringilla montifringilla) Si: (reg) cintiniţă, ciţă-împodobită, penci-pestriţ, ţintită, pinţ-pestriţ. 3 (Orn; îs) alpină Specie de cinteză cu coada retezată drept, care trăieşte în munţii înalţi (Montifringilla nivalis) Si: (reg) cintezoi alpin, pasărea omătului.
4	(Orn; reg) Scatiu (Carduelis spinus). 5 (Reg) Horă în care jucătorii se ţin de umeri.
cintezei sm [At: LESNEA, P. E. 87 / Pl: -ei / E: cintez + -el] 1-2 (Şhp) Cintez (1) mic.
cintezoi sm [At: ODOBESCU, S. 111,181 / V: (reg) -tiţoi, ~tiz / Pl: ~ / E: cintez + -oi] 1 Masculul cintezei Si: cintez1 (1). 2 (Orn; reg) Scatiu (Carduelis spinus).
cintie .şf [At: REV. CRIT. III, 62 / Pl: ~ii / E: refăcut din pl. *cintici cu schimb, gen.] (înv) Cintieni. cintiei smp vz cintieni cintie ne sfp vz cintieni
cintieni smp [At: (a. 1797) URICARIUL XVI, 275 /V: ~e/, ~ne sfp l P: -ti-e- / E: tc cintian] (îvp) Pantaloni femeieşti ca nişte şalvari Si: (reg) cioareci.
cintiniţă s/‘[At: MARIAN, 0.1,383 / Pl: ~ţe / E: net] (Om; reg) Cinteză
(2)-de-iarnă. cintirim sn vz ţintirim cintiţă sf vz cinteză cintiţoi sm vz cintezoi cintiz sm vz cintezoi cintiză sfvz cinteză cintizoi sm vz cintezoi cintoare sfvz cintaură cintorie sfvz cintaură cintron sn vz centuron
cintru sn [At: DEX2 / Pl: -re / E: fr cintre] 1 Partea concavă a unei bolţi sau a unui arc. 2-5 Cofraj sau construcţie provizorie pe care se toarnă sau se susţine o boltă sau un arc în construcţie.
cinui vta [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. 1,9 / Pzi: ~e.vc / E: cină + -ui] 1 A cina (1). 2 (Reg; pex) A mânca. 3-4 (îrg) A cina (2-3).
cinuire .v/‘[At: MDA ms / Pl: -ri / E: cinui] (Rar) 1 Cinare (1). 2 (Reg; pex) Mâncare. 3-4 (îrg) Cinare (2-3).
cinuit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cinui] (Rar) 1 Cinare (1). 2 (Reg; pex) Mâncare. 3-4 (îrg) Cinare (2-3).
cinuit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: cinui] 1 Cinat2 (1). 2 (Pex) Care a mâncat. 3-4 (îrg) Cinat2 (2-3).
cinuleţ sn [At: PAMFILE, S. T. 197 / Pl:	/ E: cin1 + -ulei] (îrg) 1-6
(Şhp) Cinei2 (1-6).
cinz sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr chintz] Stofă de bumbac imprimată pentru mobilă. cinzacă sfvz cinzeacă
cinzeacă sf [At: PONTBRIANT, D. / V: ~za~, ~zec sn / Pl: ~zeci / E: ns cf cincizeci] 1 (înv) Unitate de măsură de capacitate (pentru băuturi) egală cu aproximativ 0,16 1. 2 Ţoi de 0,16 1. 3 (Pfm) Păhărel în care se serveşte o băutură alcoolică Si: (reg) singeapă. 4-5 (Pfm) Conţinutul unor astfel de cinzeci (2-3). 6 (Reg; îf -zacă) întindere de pământ de 200 de stânjeni pătraţi. cinzec sn vz cinzeacă
cinzecear sm [At: DOSOFTEI, ap. GCR I, 256/33 / V: (înv) -iu / Pl: -i / E: cinzeci + -ar] (înv) Comandant peste 50 de ani. cinzeceariu sm vz cinzecear cinzeci nc vz cincizeci
cinzecilea, cinzecea no vz cincizecilea, cincizecea cinzecime sf vz cincizecime
cioabă sf [At: SBIERA, P. 301 / P: cioa- / Pl: -be / E: net] (Reg) 1 Vas de lemn spurcat. 2 Lulea mare de lut, veche, stricată şi cu ciubuc lung Si: pipă.
cioablă sf [At: BUGNARIU, N., ap. DA / V: -oaflă1 / P: cioa- / Pl: -le / E: mg csoboyo] (Reg) 1 Lemn uscat, gros şi găunos. 2 Arbore cu tulpina ruptă Vz cioatfă, ciolpan, ciompleu, ciot, ciung.
cioacă1 sf [At: PONTBRIANT, D. / V: ciocă1, şchioa- / P: cioa- / Pl: -oace / E: net] (Reg) 1 Deal. 2 Vârf de deal Vz (reg) chicioră, cornăţel, cornet, grumuleu, mormondol, picui. 3 Vârf de munte. 4 Vârf de munte de unde s-a tăiat pădurea Si: cucă. 5 Cârlig. 6 Scoabă. 7 Bucată de lemn care, prin răsucire, ţine uşile (la pridvor, la cramă) închise. 8 Fiecare dintre cele două console orizontale ale războiului de ţesut, fixate pe stâlpii din mijloc şi pe care se sprijină vatalele Si: (reg) caraftă. 9 Unealtă cu care sestrâng cercurile la butoaie. 10 Unealtă de soc în formă de lulea, în care e introdus capătul interior al carabei de la cimpoi. 11 Capetele încrestate ale lemnului vertical al ferăstrăului unde se aşază coarda sau sfoara de întins. 12 Partea de la scaunul văsarului care prinde lemnul ce trebuie netezit. 13 Ichi (la anumite jocuri de copii). 14 Jocul cu acest ichi. 15 (Lpl) Bucată de lemn astfel cioplită, încât să permită prelingerea rachiului sau a ţuicii de la cazan în alt vas. 16 (Şîf şchioa-) Târnăcop. 17 Cazma.
18	Unealtă de tăiat şi de scobit, ca un ciocan cu capetele lungi şi ascuţite Si: (reg) ciuc, dihoroi,pupăză, sălmac, scobitor, sfeclă. 19 Căuş. 20 Cafă. 21 Vas de lemn din care beau ciobanii apă şi lapte. 22 Copac uscat dezrădăcinat Si: butuc, buturugă, cioată, ciot. 23 Mlădiţă de viţă cu 3-4 ochiuri, care se răsădeşte toamna sau primăvara pentru a face rădăcini Si: cârlig. 24 Cuvânt de alint pentru copii. 25 Organul genital masculin.
26	(Arg) Balivernă. 27 (Fam; îe) A se ţine de ~oace A se ţine de glume.
28	(Fam; îae) A se ţine de şmecherii. cioacă2 sfvz ducă cioace sfvz acioaie cioaci i vz cică3
cioaclă .v/*[At: PONTBRIANT, D. / P: cioa- / Pl: -le I E: mg csaklya]
1	(Reg) Săniuţă cu care se dau copiii iarna pe zăpadă Si: (reg) bârzeică.
2	(Reg) Sanie mică pentru căratul lemnelor Si: (reg) bârzeică, bârgeică, cochirlă, torniţă. 3 (Reg) Cantitate de lemn care încape într-o astfel de
522
CIOBĂNIE2
săniuţă. 4 (înv) Prăjină cu cârlig cu care se trăgeau cadavrele ciumaţilor Si: cange. 5 (înv) Cărucior pentru transportarea cadavrelor ciumaţilor. cioaflă1 sfvz cioablă
cioaflă2 sf [At: DA / P: cioa- / Pl: -le / E: phl fo] (Reg) Palmă. doagă sf[At: H II, 299 / P: cioa- / Pl: ~age / E: net] (Orn; reg) Ceucă (Corvus frugileus). cioâică sf vz ceucă ciodlnav, -ă a vz ciolac cioambă a vz chiomb
cioampă sf[At: DA / P: cioam- / Pl: -pe / E: net] (Reg) Vită slabă. cioancă1 .v/ŢAt: CIUPALĂ, T. 227 / Pl: -nce / E: mg csonka] (Reg) 1 Unealtă cu un capăt ascuţit şi cu celălalt lat, cu care se sapă pământul înţepenit Vz cazma, cioacă. 2 Nuia groasă cu un nod la un capăt şi răsucită la celălalt, folosită ca otgon. 3 (îs) ~ mărgelată Mod de legat huzerul trunchiului la plută. 4 Lulea cu coadă scurtă. cioancă2 sfvz cionc2
cioandă .v/‘[At: CREANGĂ, GL. / V: -dră IP: cioan- / Pl: -de / E: ns cf dondăni] (Frg) 1 Ciondăneală. 2 Persoană certăreaţă. cioandră sfvz cioandă
cioane sf[At: POLIZU / P: cioa- / E: net] (Bot; reg) 1 Talpa-gâştei (Trifolium fragiferum). 2 Creasta-cocoşului (Celosia cristata). cioantă sf vz ciont1'2
cioară sf [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: -re sfl Pl: -re, -ri / E: cf alb sore, pn dura, ceh coura, cura, rrm cor ,,hoţ“] 1 Nume dat mai multor specii de păsări din familia corvedeelor, cu penajul negru sau cenuşiu, cu cioc conic şi puternic (Corvus). 2 (Şîs) —cenuşie, —sură, —de pădure, —vânătă, —bălţată Pasărea Corvus corone cornix. 3 (Şîs) —neagră Pasărea Corvus corone corone. 4 (Şîs) —fumurie, —sură-românească (Corvus cornix sardonius). 5 (Şîs) —de-sămănătură, —de-câmpie sau —de-holde, —neagră, —gulerată sau bălţată, vânătă, stăncuţă Pasărea Corvus frugilegus frugilegus. 6 (Pmf; îe) I-a mâncat '-ra colacul A murit. 7 (îlav) Cât (sau ca) nra-n par Foarte puţin timp. 8 (îal) Pe apucate. 9 (îe) A sta înfipt ca ~ra-n par A fi încrezut. 10 (îe) A se da în laţ ca ~ra A intra orbeşte într-un pericol. 11 (îae) A-şi face mendrele, dar a o păţi. 12 (îae) A lucra fără tragere de inimă. 13 (îae) A-şi crea dificultăţi. 14 (îlav) Ca ~ra-n laţ Ca un neputincios. 15 (îs) Marţea -orilor Marţea din săptămâna brânzei. 16 (Reg; îcs) De-a -ra Jocul „de-a pasărea zboară“. 17 (îc) ^pucioasă Dumbrăveancă. 18 (Îc) ^de-mare Chirighiţă.
19	(Fam; dep) Rrom. 20 (îf cioarli) Ucigă-l-toaca. 21 (îe) Ce sau cum ~rile Cum naiba? 22 (Trs) Sas îmbrăcat nemţeşte. 23 (Reg) Câine negru ciobănesc. 24 (Reg; îcs) De-a -ra cu puişorii Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. cioarbă sfvz ciorbă
cioarcă sf [At: DDRF / Pl: ? / E: ctm cioară + broască] (îvr) 1 Ţarcă.
2	Broască. cioardă sfvz ciurdă doare sfvz cioară cioarec sm vz cioareci
cioareci smp [At: H VI, 235 / V: -rec, -rici, -rie, dorici sm / E: tc caryk] 1 (Reg) Pantaloni ţărăneşti strânşi pe picior, din pănură sau din dimie, adesea împodobiţi cu găitane. 2 (Rar) Pantaloni orăşeneşti. 3 (înv; reg) Ciorapi de dimie, subţiri şi coloraţi, cu găitane, purtaţi de ţărănci când e frig sau pentru a nu se înţepa în spini. 4 (înv; reg) Jambiere. 5 (înv) Stofă albă, groasă, de lână, din care se fac cioarecii.
cioarfă sf [At: RĂDULESCU-CODIN, M. N. 145 / Pl: ? / E: net] Fiinţă udă leoarcă. cioaric sm vz cioareci cioarici smpl vz cioareci
cioarsă sf[At: I. CR. I, 121 /V: gio- / Pl: fo ciors, ucr HepcaTb „a zgâria“] 1 (înv; reg) Coasă tocită. 2 (înv, reg; fig) Bătrân ramolit. 3 (înv; reg; îf gioarsă) Cocioabă. 4 (Reg) Capră (de joc). 5 (Reg) Obiect de îmbrăcăminte uzat.
cioască sf [At: N. LEON, MED. 80 / Pl: -sce / E: ns cf cioarcă] (Zlg) Broască-râioasă.
cioaşpă sf[ At: DAN, U. 437 / Pl: -pe / E: net] (Reg) Bubă mare de culoare vineţie.
cioată sf [At: NĂDEJDE, ap. TDRG / Pl: -te / E: net] 1 (îvp) Om care se preocupă de problemele altora mai mult decât de ale sale. 2 (Reg) Rădăcină. 3 (îvr) Lemn putred. 4 (Fig) Vită mică. cioatcă sfvz ciotcă cioatfă sfvz ciotfă
ciob sn [At: PANN, P.V. II, 107 / V: cib sn / Pl: -uri, (rar) -oabe / E: tc cob] 1 Bucată dintr-un obiect de sticlă, de faianţă, de lut etc. spart. 2 (Pgn) Vas spart. 3 (Pop; îe) A-i pune cuiva mi’ A-i face cuiva vrăji pentru căsătorie. 4 (înv) Conţinutul unui vas. 5 Vas mic de pământ pentru tămâiat.
6	(Reg) Ghiveci de flori. 7 (Buc) Vas din doage stricat. 8 (Pop; irn) Bărbat. ciobd v vz ciobi ciobac sn vz ciobacă
ciobacă sf[At: DAMfi, T. 126 / V: ciobac sn, ciubciub\căy şub- / Pl: -ace, -băci / E: ucr Ho6aK, mg esobâk] (Reg) Luntre pescărească rudimentară, de obicei scobită dintr-un trunchi de copac.
ciobal'igă sm [At: DA / Pl: -igi / E: ctm cioban + baligă] (Irn; fam; reg) Cioban slab.
cioban1 sm [At: VAIDA / Pl: ? / E: ns cf ciuvaniu] (Reg) 1 Vas de lemn pentru băut apă. 2 Vas de lemn pentru adus apă.
cioban2 sm [At: CANTEMIR, IST. 9 / A: cio- / Pl: -i / E: tc coban] lPăstor. 2 (Spc) Proprietar de oi. 3 Personaj travestit în păstor de oi la Vicleim. 4 (îc) Steaua-Milui Luceafărul de seară. 5 (îae) Steaua polară.
6	(îc) Mii cu oile Constelaţia lirei. 7 (Ban) Câine ciobănesc. 8 (Trs) Malac.
9	(îc) Mil-cu-oile Steaua principală din constelaţia lirei.
ciobancă sf[At: COSTINESCU / V: (în ghicitori, în rimă) -bancă / Pl: cioban2 + -că] 1 Soţia ciobanului. 2 Păstoriţă.
ciobăcan sm [At: BOCEANU, GL. / Pl: -i / E: ns cf ciobacă] (Reg) Peşte lat ca palma.
ciobăcar sm [At: COMAN, GL. 19 / Pl: -i / E: ciobacă + -ar] (Reg) Pescar.
ciobăcuţă sf [At: H X, 425 / Pl: -ţe / E: ciobacă + -uţă] (Reg; pes) 1-2 (Şhp) Ciobacă (mică). ciobălu'i v vz cebălui dobăluire sfvz cebăluire ciobăluxt1 sn vz cebăluit1 ciobăluit2, -ă a vz cecăluit2
ciobănaş sm [At: IORGA, N. R. A. I, 283 / Pl: -i / E: cioban2 + -aş] 1-2 (Şhp) Cioban1 (1) tânăr. 3 (Reg; art) Dansul popular „ardeleneasca44.
4	Melodia dansului popular „ardeleneasca44.5 (Ast; pop) Steaua principală din constelaţia lirei. ciobănău sm [At: GRAIUL 1,238 / Pl: -ăi / E: cioban2 + -ău] Ciobănoi. ciobăncuţă ş/ŢAt: ALEXANDRESCU, M. 262 / Pl: -ţe / E: ciobancă + -uţă] 1-4 (Şhp) Ciobancă (1-2) (dragă).
ciobăneasă sf[At: COSTINESCU / Pl: -ese / E: cioban2 + -easă] 1 Soţia ciobanului. 2 Băciţă.
ciobănel sm [At: ALECSANDRI, P. P. 3 / Pl: -ei / E: cioban2 + -el] 1-2 (Şhp) Cioban2 (1) (drag).
ciobănesc, -ească a [At: BELDIMAN, TR. 385 / Pl: -eşti / E: cioban + -esc] 1 De cioban2 (1). 2 Pastoral. 3 Al ciobanului2 (1).
ciobăneşte av [At: SEVASTOS, N. 281 / E: cioban + -este] 1 Ca ciobanii. 2 (Spc) în felul în care joacă ciobanii.
ciobăni [At: ALECSANDRI, T. 613 / Pzi: -nesc / E: cioban2] 1 vi A fi cioban (1). 2 vt A face pe cineva cioban2 (1).
ciobăme1 .s/[At: H II, 118 / Pl: ~i/ / E: cioban2 + -ie] 1 Meseria de cioban2 (1). 2 Situaţia de cioban2 (1).
ciobăme2 sf [At: DA / P: - / E: ns cf cioban1] (Reg) Vas de doage cu fundul dublu, având capacitatea de 10-121, cu care se duce apă lucrătorilor la câmp.
523
CIOBĂNIME
ciobăriime sf [At: DA / Pl: -mi / E: cioban2 + -ime] 1 Totalitatea ciobanilor2 (1). 2 Adunare de ciobani2 (1). 3 Mulţime de ciobani2 (1). ciobănire sf [At: DA ms / Pl: -ri / E: ciobani] 1-2 Ciobănie1 (1-2). ciobănit sn [At: DA ms / Pl: ? / E: ciobani] 1-2 Ciobănire (1-2). ciobăniţă şf[At: COSTINESCU / Pl: -fe / E: cioban2 + -/?d] 1 Soţia ciobanului. 2 Băciţă.
ciobănoi sm [At: I. CR. IV, 305 / Pl: - / E: cioban2 + -oi] 1 Cioban bine făcut. 2 (Dep) Om cu purtări grosolane.
ciobănos, -oasă a [At: CONV. LIT. XLV, 377 / Pl: -osi, -oase / E: cioban2 + -os] 1 Ca un cioban2 (1). 2 Cu înfăţişare de cioban2 (1). 3 Cu apucături de cioban2 (1). ciobăr sn vz ciubăr ciobărnac sn vz ciobârnac ciobac sm vz ciubuc2 ciobac sm vz cibuc
ciobâlcăi vi [At: DA ms / Pzi: ciobâlcăi / E: fo] (Ban) 1 A răsufla în apă. 2 A se bălăci cu mâinile în apă. ciobancă sfvz ciobancă
ciobârcău sm [At: ŞEZ. VI, 178 / Pl: -ăi / E: mg csavargo] (Mol) Haimana. ciobârdac sn vz ciobârnac
ciobârlac sn [At: I. CR. IV, 26 / Pl: -aci / E: mg cseber, csobor] (Reg) 1 Polonic. 2 Lingură mare.
ciobârlan sm [At: ŞEZ. 1,29 / Pl: -i / E: ctm cioban2 + mârlan] (Reg) 1-2 Ciobănoi (1-2). ciobârlănoi sm [At: DA ms / Pl: ~ / E: ciobârlan +-oi] 1-2 Ciobănoi (1-2). ciobârlău sm [At: DA ms / Pl: -i / E: ciobârlan + -ău] 1-2 Ciobănoi (1-2). ciobârloi sm [At: GOROVEI,C. 295 / Pl: -/ E: net] 1-2 Ciobănoi (1-2). ciobârnac sn [At: BOCEANU, GL. / V: ciobăr~, -rdac, -neac, -noe / Pl: -ace / E: mg cseber, csobor „ciubăr, hârdău“] 1 (Reg) Prăjină lungă cu care se duce căldarea sau hârdăul în spinare. 2 (Ban) Butoi de 30-80 1, de litri, cu gura strâmtă şi fundul larg pentru lăturile porcilor sau pentru murat varza.
ciobârnăcar sm [At: LUIBA-IANA, M. 113 / V: (înv) -iu / Pl: -i / E: ciobârnac+-ar] (Reg) Băţ mare cu măciucă la capăt. ciobârnăcariu sm vz ciobârnăcar ciobârneac sn vz ciobârnac ciobârnoc sn vz ciobârnac ciobârtă sf vz ciovârtă
ciobi vt [At: MAT. FOLK. 102 / V: ~ba / Pzi: -besc / E: ciob] 1-3 A ştirbi, a sparge sau a crăpa un obiect casant.
ciobire s/[At: DEX / Pl: -iri / E: ciobi] 1-3 Ştirbire, spargere sau crăpâre a unui obiect casant Cf ciobi (1-3). ciobit, -ă a [At: DEX / Pl: -iţi, -e / E: ciobi] 1-3 Ştirbit, spart sau crăpat. ciobiurică sfvz ciovică1 cioblă sfvz dublă cioboată sf vz ciubotă ciobotar sm vz ciubotar ciobotă sf vz ciubotă ciobotăraş sm vz ciubotăraş ciobotăreasă sfvz ciubotăreasă ciobotăresc, -ească a vz ciubotăresc ciobotărie sf vz ciubotărie ciobotăriţă sf vz ciubotăriţă cioboti v vz ciuboti ciobotoi sn vz ciubotoi cioboţea sfvz ciuboţea cioboţică sfvz ciuboţică
ciobre sm [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: mg esorba] (Reg; csnp) Om zdrenţăros.
ciobuhţ sn [At: CARAGIALE, T. 1,138 / Pl:	/ E: ciob + -uleţ] 1-2
(Şhp) Ciob (1) mic. cioc1 i vz cică3
cioc2 ai [At: PĂSCULESCU, L. P. 211 / E: tc cok] (Tem; atestat numai într-o poezie populară)jMcire. cioc* av [At: DA / E: mg csak] (Reg) Nimic.
cioc4 i [At: DDRF / V: ~a, ~a-boca, —boc, ~-poc i / E: fo Cf cioc5, ciocan, ciocăni] 1 Cuvântul care redă zgomotele produse prin lovirea repetată a unui obiect cu ciocanul, cu sapa etc. 2 Bătaie. 3 (îe) A sta ^ pe capul cuiva A agasa pe cineva.
cioc5 sn [At: URICARIUL XXII, 428/10 / V: cic / Pl: -uri / E: alb cok Cf cioacă, ciocan, ciocăni] 1 Partea anterioară, terminală, lunguiaţă şi cornoasă a capului păsărilor, care înlocuieşte sistemul dentar Si: plisc, clonţ, cioclonţ, ciup, rost, clanţă, clobanţ Cf bot, ciort,flit, rât, tic, surlă, teflu, ţiu. 2 Parte sau prelungire ascuţită a unor obiecte. 3 (Fam; la oameni) Gură. 4 (Om; îc) ~gros Pasărea Coccothraustes. 5 (Bot; reg; îc) ~ul-berzei sau '—de-barză Plantă erbacee cu frunze păroase, adânc crestate şi cu flori violete-purpurii Si: (reg) greghetin (Geranium pratense). 6 (îae) Pliscul-cucoarei. 7 (Bot; reg; îc) Mil-cocorului, ~de-~sau ~-de-cucoară Mică plantă erbacee cu tulpina păroasă întinsă pe pământ, cu frunze compuse, flori roşii, roz sau albe şi fructe lungi, asemănătoare cu un cioc (Erodium cicutarium). 8 (Bot; reg; îc) Mil-păsării Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri lungi, cu flori mari, frumoase, violete-purpurii, care creşte prin locuri umede (Geranium palustre). 9 (Bot; reg; îc) ~ul-cioarii Surguci (Consolida giacis). 10 (Reg; îc) ~ul-corbului Plantă comestibilă nedefinită mai îndeaproape. 11 (Bot; reg; îc) Mil-stârcului Nemţişori (Delphi-nium consolida). 12 (Orn; îc) '-'-întors Pasăre călătoare cu penajul alb pătat cu negru, cu ciocul lung, subţire şi uşor arcuit în sus, cu picioarele înalte (Recurvirostra avosetta). 13 (îc) '—de- papagal Formaţie osoasă din zona marginală a vertebrelor. 14 Cantitate de lichid sau de hrană care încape o dată în cioc (1). 15 Botul ascuţit al unor peşti. 16 (Reg) Capăt.
17	Partea anterioară şi ascuţită a unui obiect Cf vârf, capăt, bot. 18 (Reg; îs) -ul crinţii Scocul crinţii, pe care se scurge janţul din caş. 19 (îs) -ul ibricului Partea ascuţită a marginii ibricului prin care se toarnă lichidul.
20	Capul scăunoaiei. 21 Gura cleştelui. 22 Urechea undiţei, a cârligelor, a cârmacelor. 23 Unealta cu care se scot lemnele din apă. 24 Condei. 25 (La păsări) Moţ de pene. 26 Cocul femeilor. 27 Barbişon. 28 (Arg; îe) A pune (cuiva) - sau ~uri A minţi sau a deforma realitatea. cioc6 sm [At: DA / Pl: -oci / E: net] (Reg) Porumbul cules de pe cocean. cioca i vz cioc4 cioca-boca i vz cioc4
ciocalină sf [At: HODOŞ, P. P. 221 / Pl: -ne / E: net] (Ban) Floare nedefinită mai îndeaproape.
ciocan sn [At: CORESI, PS. 196 / V: ciocean sm / Pl: -e / E: vsl neKdN]
1	Unealtă formată dinr-un corp de metal, de lemn, de cauciuc dur etc., de forme şi dimensiuni variate, prevăzută cu un mâner, folosită, manual sau mecanic, la bătut sau la prelucrat materiale rezistente. 2 (Pop; îe) A fi între ~ şi nicovală A fi într-o situaţie critică. 3 (Pop; îe) A sta ~ pe (sau în) capul cuiva sau cuiva la cap A plictisi pe cineva cu insistenţele.
4	(Pop, îe) A sta ~ (sau cioc) A sta dus pe gânduri. 5 (Pop; îae; despre vite) A fi pătrunse de frig. 6 (Pop; îe) A fi îngheţat ~ A fi îngheţat tun.
7	Unealtă de săpat pământul pietros. 8 (îs) ~ marcator Ciocan (1) de marcat arborii din pădure sau buştenii. 9 (îs) - silvic Unealtă în forma unei securi mici, cu muchea lungă şi marcată Ci fier, băltac. 10 (îs) - numărător sau revolver Roată metalică pentru numerotarea trunchiurilor. 11 (îs) ~ de caldarâm Ciocan (1) scurt pentru pavaj. 12 (îs) - mecanic Ciocan (1) pus în mişcare de forţa mecanică. 13 (îs) ~ pneumatic Ciocan (1) acţionat prin aer comprimat. 14 (îs) ~ pneumatic de abataj Ciocan (1) pneumatic folosit pentru abatajul rocilor şi substanţelor minerale. 15 (Spt) Instrument de aruncat, format dintr-o bilă de metal prinsă de o coardă de sârmă terminată cu un mâner. 16 (Pex) Probă sportivă de atletism practică cu acest instrument. 17 (Buc) Bucată de lemn fixată într-o coadă lungă, cu care se sfărâmă bulgării, după grăpat. 18 (Spc) Fiecare dintre cele două beţişoare ale ţambalului, ale xilofonului etc. Cf ciocănaş, ciocănel. 19 (înv) Armă din Egiptul antic. 20 Bucată de fier (sub formă de şarpe) atârnată de poartă, în partea dinspre stradă, cu care se lovea în poarta
524
CIOCÂRC
încuiată pentru a anunţa prezenţa cuiva. 21 (Lpl) Pene înfipte în fusul sau grindeul roţii de apă. 22 (înv) Fusele vârtelniţei. 23 (Pop; lpl) Braţele războiului. 24 (Reg) Copilul uşii. 25 (Reg) Cocoşul puştii. 26 (înv) Pahar sau sticlă cu gâtul îngust şi lunguieţ din care se bea rachiul Cf ţoi, ţuică, ţuiculiţă. 27 (Reg) Ştiulete de porumb curăţat de boabe Vz cocean, ciocălău, drug, cotolăn. 28 Tulpina porumbului rămasă în pământ după cules Vz ciocălău, hluj, hlujan, cocean, ciuclej, tulean. 29 (Trs; Mun) Cotor de varză. 30 (înv) Con de brad. 31 (înv) Tulpina bureţilor. 32 (înv) Peşte cu capul mare de forma ciocanului (Zygaena malleus). 33 (Pop) Penis. 34 Unul dintre cele trei oscioare care alcătuiesc urechea medie. 35 (îs) ~ de foc Bombardament de artilerie intens şi de scurtă durată.
ciocSna sfa [At: PAMFILE, S.V. 56 / Pl: ~ne / E: ciocan + -ă\ (Pop) Joc de căluşari.
ciocancă sfa [At: DA / Pl: -nce, -cănci / E: ctm cioacă1 + cance] (Reg) Par de lemn cu cârlig la capăt, cu care se împing obiectele plutitoare Cf cârlig, ţăpoi, hăuc, cioc5, ciocoroi, clasibocru, ţăpusă, ţapină. docar apă sfvz ceacaribă ciocaribă sfyz ceacaribă ciocă1 sf vz cioacă1 ciocă2 sf vz ce ucă
ciocai v [At: H XVIII, 145 / Pl: ~esc / E: net] (Reg; d. câini) A mânca dintr-un hoit.
ciocălăişte sf [At: DAMfi, T. 63 / V: ciuc~ / E: ciocălău + -iste] (Reg)
1	Loc unde au rămas cocenii de porumb în pământ. 2 Loc plantat cu porumb.
ciocălău sm [At: DRĂGHICl, R. 143/17 / V: (reg) ciu~ sn / Pl: -ăi / E: srb cokov, mg csuklo, bg veKyma] (Mol) 1 Ştiulete de porumb curăţat de boabe. 2 Partea de jos a cotorului cu rădăcina rămasă pe câmp, după ce s-a tăiat porumbul Si: cocean, ciocan, ciuclej, tulean. 3 (Lpl) Ciupercă otrăvitoare. 4 (Reg) Ciucure. 5 (Art) Joc ţărănesc. 6 Melodia după care se execută ciocălăul (5). ciocămie sf [At: TOMESCU, GL. / Pl: ? / E: net] (Olt; ţes) Iepe. ciocănar sm [At: I. IONESCU, P. 36 / Pl: -i / E: ciocan + -ar] (înv)
1	Ciocănaş (8). 2 Muncitor necalificat. 3 Nituitor manual.
ciocănăne şf[At: PAMFILE, A. R. 50 / Pl: ~i/ / E: ciocan +-ărie] (Reg) Ciocălăişte (1-2).
ciocănaş [At: DION1SIE, C. 176 / V: ~cnaş sm / Pl: -e, -i l E: ciocan + -aş] 1-2 sn (Şhp) Ciocan (1) mic. 3 sn (Spc) Ciocan mic cu care se lovesc coardele ţambalului, xilofonului, toba, toaca etc. 4 sn Bucată mică de lemn învelită în postav, care loveşte coardele pianului atunci când sunt apăsate clapele acestuia. 5 sn (Atm) Ciocan (34). 6 sm (Bot; reg; lpl) Ciocănăţei. 7 sm (Bot; reg) Surguci. 8 sm (Iuz) Muncitor într-o mină de sare Si: ciocănar (1). 9 sm (Reg) Gonaci la vânătoare. ciocănătoare sf vz ciocănitoare
ciocănăţei smp [At: PANŢU, PL.2 / E: net] (Bot; reg) Condurul-doamnei (Cypripedium calceolus).
ciocănea sf [At: CIHAC U, 54 / PI: -de / E: ciocăni] (Orn; reg) Sitar (Scolopax rusticola).
ciocăneală sf [At: DA ms / Pl: -di / E: ciocăni + -eală] 1 Zgomot produs de ciocănituri repetate. 2 (Fig) Ceartă. 3 (Fig) Cicăleală.
ciocăndsn [At: MARDARIE, L. 358 / Pl: -e, (sm, înv) -d / E: ciocan +-el] 1-2 (Şhp) Ciocan (1) (mic). 3 (Spc) Ciocan mic cu care se lovesc coardele ţambalului, xilofonului, toba, toaca etc., cu care se împleteşte găitanul, ceaprazurile, covoarele, cu care lucrează fierarul. 4 (îcs) De-a -ul Joc de copii. 5 (Ţes) Scripete care ridică şi coboară iţele. 6-7 (înv) (Pahar sau) sticlă de rachiu Cf ciocan, ţuică, ţuiculiţă, ţoi. 8 (Reg) Flori cusute pe pieptul sau pe mânecile iei.ţărăneşti. 9 Joc popular. 10 Melodia după care se execută jocul ciocănelul (9). 11 (Lpl) Saceac. 12 (Bot; Mol) Brebenel (Polygonum aviculare).
ciocăneşte av [At: ŞEZ. 1,287 / E: ciocan + -eşte] (Formaţie incidentală) într-un mod care imită sunetul produs de ciocan (1).
ciocăni [At: URECHE, ap. TDRG / V: cionc~ / Pzi: -nesc, 3 -neşte, ciocăne / E: ciocan] 1 vta A lovi cu ciocanul într-un corp tare. 2 vta A bate cu un obiect tare Cf bocăni. 3 vi A bate repetat (cu degetul sau cu un obiect) într-un corp tare. 4 vi A bate cu degetul (îndoit) în uşă, în fereastră (pentru a solicita intrarea, pentru a atrage atenţia etc.). 5 vt A lovi uşor cu degetele în toracele sau în abdomenul unui pacient, pentru a cerceta starea unor organe interne. 6-7 vti A lovi (ceva cu scopul de a sparge sau) în cineva pentru a-i provoca durere. 8 vt (Pfm) A ciocni în sănătatea cuiva. 9 vta (D. păsări) A lovi cu ciocul Cf toca, tocăni. 10 vt (Fig) A se certa cu cineva. 11 vt (Fig) A cicăli pe cineva Si: a pisa, a toca, a tocăni. 12 vtrr (Fam) A (se) bate uşor. 13 vi A lucra ceva lovind cu ciocanul. 14 vi (Pex) A lucra la unele lucruri (mărunte). ciocămre .v/'[At: DEX2 / Pl: -ri / E: ciocăni] 1-3 Ciocăneală (1-3). ciocănlşte şf [At: GAZETA SĂTEANULUI, ap. TDRG / Pl: -ti / E: ciocăni + -işte] (Reg) 1-2 Ciocălăişte (1-2).
ciocănit1 sn [At: GALACTION, O. I, 164 / Pl: -uri / E: ciocăni] 1-3 Ciocănire (1-3).
ciocănit2, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: -iţi, -e / E: ciocăni] 1 Care a fost lovit cu ciocanul (1). 2 Prelucrat cu ciocanul (1). 3 (îs) Fier - Fier forjat.
ciocănită .s/[At: H XVIII, 139 / Pl: -te / E: net] (Ban) Specie de şoareci mari de câmp Cf chiţoran, gherghelan.
ciocănitoare sf [At: SADOVEANU, ap. DA / V: -nat- / Pl:	(rar) -ori
/ E: ciocăni + -toare] 1 Nume dat mai multor specii de păsări agăţătoare de pădure cu aripile scurte, cu cioc conic, puternic, care ciocănesc coaja copacilor, distrugând insectele dăunătoare şi larvele lor (Picus şi Drycopus) Si: ghionoaie. 2 Instrument care ciocăneşte. 3 (Pop) Mitralieră.
ciocănitor, -oare a [At: DA ms / Pl: -i, -oare / E: ciocăni + -toare] Care ciocăneşte.
ciocănitură sf [At: GANE, ap. TDRG / Pl: -ri / E: ciocănit + -ură] 1-3 Ciocănit1 (1-3).
ciocăniţă sf[At: VARONE, D. 44 / Pl: -ţe / E: ciocana + -iţă] (Ban)
1	Joc popular. 2 Melodie după care se execută dansul ciocăniţă (1). ciocărău sn [At: DA / Pl: -raie / E: bg HOKyp + -du] (Reg) Ciolan. ciocărlată sfs vz ciocârlat ciocărti v vz ciocârti
ciocău sn [At: H XVIII, 145 / Pl: ? / E: ns cf ciocăi] (Ban) Stârv. cioc-boc i vz cioc4 cioc(-cioa)! i vz cică3
ciocâldan sm [At: BÎRLEA, ap. DR. IV, 813 / Pl: -i / E: net] (Mar) Băiat de 17-18 ani Ci flăcăiandru, (reg) cătărigă.
ciocâltări vt [At: COMAN, GL. / Pzi: -resc l E: net] (Reg) 1 A vorbi într-o limbă străină. 2 A se certa uşor.
ciocâltău sn [At: DAMfi, T. / V: -călteu sn, -tei sm, —teu sn, ciuculteu sn, -cârteie sfp / Pl: -teie, (Trs) -tauă / E: mg csikolto Cf cioacă, cioc, ciocălău, ciocâlti (s ciopârţi)] 1 (Reg) Cui de lemn. 2 (Reg) Par mic pus în gard pentru a împiedica trecerea găinilor. 3 (Reg) Dispozitiv din lemn cu care se prinde jugul de proţap. 4 (Reg) Bucată de lemn care leagă jugul de cătuşă şi de proţapul carului Si: tiglici. 5 (Reg; mpl) Unelte de plugărie Cf cinie. 6 (Reg; lpl; îf ciocârteie) Unelte pentru ascuţit coasa Vz ciocan, nicovală, gresie, ciocâltei sm vz ciocâltău ciocâlteu sn vz ciocâltău ciocâlti v vz ciopârţi
ciocâltiri sfp [At: CV, 1950, nr. 4/35 / E: net] (Reg) Unelte necesare cositului: gresia, ciocănelul, nicovala şi tocul gresiei. ciocâltit, ~ă a vz ciopârţit ciocâltiu sn vz ciocâlteu
ciocândie sf[At: VICIU, GL. / Pl: ~i/ / E: net] (Reg) Jucărie. ciocârc sn vz cicărâc
525
CIOCÂRLAN
ciocârlan sm [At: DOMBROWSKI, P. 170 / Pl: ~i / E: srb cevrljuga „ciocârlie44, cvrljak, cukurlii, cukurdelî] 1 (Orn) Pasăre de culoare brună-cenuşie, cu un moţ în vârful capului {Galeria cristata). 2 Masculul ciocârliei. 3 (îe) A se cucuia ca un r* A se mândri. 4 (îe) A fi ~ (de beat) sau a fi beat cum e ~ul A fi foarte beat. 5 (îe) A prinde ~ul de coadă A se îmbăta. 6 (Fig) Om mândru. 7 Numele unui joc popular.
8	Melodia după care se execută ciocârlanul (7). 9 (Bot; reg) Coronişte.
10	(Reg) Târnăcop.
ciocârht sms [At: ALECSANDRI, P. P. 105 / V: ~cărlată sf, (Mol) şocârldt sms/ E: mg sakarlât, it scarlatto „stacojiu44] (înv, numai în cântece vechi) Stofă de culoare stacojie.
ciocârlăniţă sf [At: MARIAN, D. 1,335 / Pl: -ţe / E: ciocârlan + -iţă] (Orn; Buc) Femela ciocârlanului (1).
ciocârlău sn [At: H XVII, 7 / Pl: -laie l E: net] (Reg) 1 Deal. 2 Munte.
3	Pătul de nuiele împletite, aşezat pe o roată de car şi lărgit progresiv. ciocârleţ sm [At: CIHAC II, 54 / Pl: -i / E: net] (Orn) Ţiclete. ciocârlie1 şf[At: DOMBROWSKY, P. 162-183 / Pl: ~ii / E: ns cf ciocârlan] 1 Pasăre căutătoare mică, cu penele pestriţe, care zboară vertical la mari înălţimi (Alauda arvensis). 2 (îc) ~-rie-câmp Specia Alauda arvensis. 3 (îc) ~-de-câmp-surie sau ~-de-ţarină, ~-de-vânt Specia Alauda arvensis cantarella. 4 (îc) ~-de-Bărăga« Specia Melacocorypha calandra calandra. 5 (îc) ~-cu-degete-scurte Specia Calandrella tinerea brachydactyla. 6 (îc) '—moţată Specia Galerida cristata cristata Si: ciocârlan, ciocârlan-cucuiat, ciocoi, ciocoi-moţat, moş uţ, păcurar. 1 (îc) ~-cu-cioc-subţire Specia Galerida cristata temirostris. 8 (îc) ~de-pădure sau ~-de-munte Specia Hullula arborea ar bor ea. 9 (îc) ~de-pădure-gălbuie sau tunică, ~-fluierătoare Specia Hullula arborea flanescens.
10	^-urecheată Specia Eremophyla alpeotris flava. 11 (Reg) Femela ciocârlanului. 12 (îe) Ducă-se (sau ducă-s-ar) învârtindu-se ca -a Ducă-se să nu se mai întoarcă. 13 (Muz) Melodie care imită trilul ciocârliei (1). 14 Dans popular care imită trilul ciocârliei (1).
ciocârlie2 sf [At: CIUPALĂ, PL. / Pl: -ii / E: net] 1 (Reg; la plută) Nuia pe care plutaşii o aşază în cuiele de la cârmă pentru a opri pluta Si: iapă, ţenchi. 2 (Olt; Trs) Popă.
ciocârlie? sf [At: ŞĂINEANU, D. U. / Pl: -ii / E: srb cokrlja] (înv) Viţă de vie tăiată şi pusă în pământ spre a prinde rădăcină.
ciocârliţă sf[At: MAT. FOLK. 310 / Pl: -ţe / E: net] (Pop) Ciocârlie (1).
ciocârloi sm [At: MARIAN, O. I, 334 / Pl: ~ / E: ciocâlie + -oi] 1-10 Ciocârlan (1-10).
ciocârtaş sm [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / Pl: -i / E: ciocârti + -aş] (îrg) Persoană care ciopârţeşte.
ciocârtauri sfp [At: I. CR. VI, 314 / E: net] (Reg) 1 Bucăţi de lemn retezate cu ferăstrăul care nu se mai întrebuinţează. 2-3 Locuri deluroase, râpoase.
ciocârteală sf [At: FURTUNĂ, C. 54 / Pl: -eli / E: ciocârti +-eală] (Reg) Ciopârţeală. ciocârteie sfp vz ciocâltău
ciocârţ sn [At: COMAN, GL. / V: (reg) şicârţ, şiocârţ l Pl: -uri / E: net] (Reg) Roata sucalei. ciocârţelsm [At: DA / Pl: -ei /E: ciocârţ + -el] (Reg) Creasta cocoşului. ciocârti v [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ciocăr~ / Pzi: -tesc l E: ciopârti (+ cioc)] (îrg) A ciopârţi.
ciocârlii sfp [At: DA ms / E: cf ciocârteie] Instrumente cu care se bate şi se ascute coasa (ciocanul, batea şi gresia). ciocârtit, ~ă a vz ciopârţit
ciocârtitură .v/'[At: COD. SILV. 37 / Pl: -ri / E: ciocârtit + -ură] (Reg) Aşchie cioplită dintr-un lemn.
ciocârţi smp [At: PANŢU, PL.2 /V: coc— smp / E: net] (Bot; reg) Cocârle (Marasmium alliaceum). cioc-boc i vz cioc4 cioce sn vz cioci2
ciocea s [At: PASCU, C. 66 / Pl: net / E: net] (Reg; csnp, într-o ghicitoare) Mărăcine. ciocean sm vz ciocan ciocheie sfvz ciochie
ciochelceie sf[At: H XVIII, 26 / Pl: ? / E: net] (Reg; cu sens neprecizat) Fel de mâncare.
ciochie1 sf [At: DA /V: ~cheie / Pl:~i/ / E: bg qeKHH „briceag44, cf coacă, ciochină] 1 (Reg) Unealtă de dogărie cu care se fixează cercurile pe butoaie. 2 (Reg) Parte a căruţei. 3 (Olt; lpl) Colţurile ridicate ale scaunului dinapoi al căruţei. 4 (Reg) Parte a plugului. 5 (înv) Caraftele vatalelor.
6	(Reg) Partea dinainte şi dinapoi a unei şei ţărăneşti. 7 Bucată de miel sau de oaie care se frige pe frigarea de ciochie. ciochie2 sfvz ceacâie
ciochinar sn [At: DAMfi, T. 50 / V: ciorc- / Pl: -e / E: ciochină + -ar] (îrg) 1 Nasturele şeii de care se agaţă sau se leagă desagii sau pachetajul. 2 (îf ciorchinar) Mănunchi de cureluşe scurte, având la capete ochiuri sau inele de care vânătorii atârnă păsările vânate.
ciochinare sf[At: PAMFILE, C. Ţ., ap. DA / Pl: -nări / E: ciochină + -are] (Reg) Curea de legat desagii şi pachetajul (la ciochină).
ciochină sf [At: DAM&, T. 50 /V: (Dob) cinc~ (reg, prin confuzie cu ciorchine) ciorc-, (Ban, cu rostire dial) şocină / A: ciochină / Pl: -ne / E: cioacă1, srb cekljun, tc ciqin] (Reg) 1 Partea dindărăt a şeii, de care se poate lega traista, desagii etc, 2 (îe) A pune (sau a lega sau a atârna, a spânzura) ceva la ~ (sau la ciochine) A nu se mai ocupa de ceva. 3 Cârligul pe care-1 poartă uneori ţăranii de la munte la brâu. 4 Osul rotund de la glezna piciorului.
ciochinărie sf [At: NOM. MIN. 24 / Pl: ~i/ / E: ciochină + -ărie] (Reg) Denumire colectivă pentru piesele şelei care ţin de ciochină (ciochina, ciochinare etc.). ciochiţă .v/‘[At: DA / Pl: -ţe / E: cf ceucă] (Orn; reg) Ceucuţă. cioci1 sm [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: net] 1 (Reg; lpl) Chică. 2 (Reg; lsg) Câine de curte.
cioci2 smp [At: DA /V: —ce, -onci smp l E: grm Socken „ciorapi scurţi44] (Reg) 1 Ciorapi de pănură albă, lungi până la genunchi, purtaţi de ţărani în opinci. 2 (Fig; îf cioce) Om cu judecată imatură. ciocioi1 vt [At: H IX, 123 / Pzi: ciocioi / E: fo] (Reg) A fluiera. ciocioi2 sm [At: CV, 1949, nr. 9,34 / Pl: - / E: net] (Reg) Ramură uscată. ciocioli v vz ciuciuli
ciocire şf[At: DA / Pl: -ri / E: cioci2] (Reg) Chercheleală. ciociu sm [At: POMPILIU, B. 1007 / Pl: ? / E: net] (Reg) Cocean de porumb Si: ciocălău, ciuclej, cocean, hluj, hlujan, tulean. ciociurvică sfvz ciovică1
cioclaş1 sm [At: RĂDULESCU-CODIN, L. / Pl: -i / E: cioclu +-aş] (îrg) 1 „Consilier municipal care încerca ludea, adică „darea pe lux44. 2 Om care participă la înmormântări.
cioc laş2 sm [At: DA ms / Pl: -i / E: cioaclă + -aş] (Reg) Ţăran care vine la oraş cu o legătură de lemne de vânzare.
cioclejsm [At: CREANGĂ, GL. /V: ~eş, ciuc-, coc-, cotl~, (dai) şoc-sm / Pl: -i / E: ns cf srb cuklja „membru tăiat44, cukljav „schilod44 Cf ciocălău, cioclod] (Reg) Partea de jos a tulpinii porumbului, rămasă la nivelul pământului după ce restul a fost tăiat la recoltare.
cioclejelsm [At: MARIAN, 0.1,304 / Pl: -ei / E: cioclej + -el] 1 (Reg; şhp) Cioclej. 2 (Orn; Buc) Mică pasăre care trăieşte prin ciocleji (Troglodytes parvulus) Si: împărătuş. ciocleş sm vz cioclej
cioclete sm [At: VICIU,GL. / Pl: -eţi l E: ctm cioclejel + vrăbete] (Om; reg) Vrabie.
ciocli vt [At: COSTINESCU / Pzi: -lese / E: cioclu] (1 îvr) A căra morţii.
2	(Iuz) A îngriji de îngroparea ciumaţilor sau a altor feluri de morţi.
cioclime sf[At: COMAN, GL. / Pl: -mi / E: net] (Reg; prt) Tineretul satului. ciocloavă sfvz cioclovină
526
CIOCOT2
cioclod sn [At: VICIU, GL. / V: ~colod l Pl: -oade l E: ctm cioclej + glod] (Trs; Ban) 1 Cotor de măr. 2 Cocean de porumb. ciochism [At: T. PAPAHAGI, M. / Pl: ~ /E: net] (Orn; reg) Ciocârlie1
W*
cioclonţ sn [At: N. DRĂGANU, DR. II, 900 / Pl: -uri / E: ctm cioc + clonţ] (îrg) Cioc5 (1).
cioclovime sf[At: STANCU, D. 10 / Pl: -mi / E: net] (Csc) Mulţime de ciocoi2 (8).
cioclovină .şf[At: ALECSANDRI, T. 921 / V: ~ovă sf I Pl: -ne / E: net] (Pop; dep) Om arogant.
cioclu sm [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 193/3 / Pl: ~// / E: bg ¥OKJtSL Cf cioaclă] 1 (înv) Persoană care transportă ciumaţii la groapă.
2	(Reg) Persoană care însoţeşte dricul. 3 (Buc; Mol) Gropar. 4 (Fig; reg) Om rău care produce distrugerea morală a cuiva. 5 (Spc; reg) Slujbaş corupt Cf cioclaş. 6 (Reg) Om pipernicit.
ciocluţ sm [At: VAIDA / PI: -i / E: cf ciocârlie, ciorloi] (Orn; reg) Ciocârlan (1).
ciocmăgi vt [At: ISPIRESCU, L. 333 / Pzi: -gesc / E: ctm ciocmăni + ciomăgi] (Pop) A bate. ciocmăneală .v/ŢAt: DA / Pl: -eli / E: ciocmăni + -eală] (Pop) Ciomăgeală. ciocmăni [At: ISPIRESCU, L. 333 / V: ciogm~ / Pzi: -nesc / E: cf mg csokmdny] (Pop) 1 vt A cicăli pe cineva. 2-3 vtr A (se) certa. 4 vi A vorbi tare şi urât.
ciocmămre sf[At: DA / Pl: -ri / E: ciocmăni] (Pop) Ciomăgeală. ciocmş sm vz ciocănaş
ciocnă sf[At: T. PAPAHAGI, M. 218 / PI: ~ne l E: ciocni] Ciocnire (1).
ciocneală sf [At: DELAVRANCEA, S. 6 / Pl: -eli / E: ciocni + -eală] Ciocnire.
ciocnetsn [At: IORDAN, L. R. A. 248 / Pl: -e / E: ciocni + -et] Zgomot produs de lovirea a două obiecte tari. ciocni [At: ANON. CAR. /V: ~ogm, domni / Pzi: -nesc / E: rs YOKHyra]
1	vta A Iovi (cu ceva tare sau în ceva ori de ceva tare) producând zgomot.
2	vr A se lovi (unul) de altul (făcând zgomot). 3 vt A lovi ouăle roşii unul de altul cu unul din capete, conform tradiţiei legate de sărbătoarea Paştilor.
4	vr A lovi uşor unul de altul paharele de băutură, în semn de urare Cf închina. 5 vr A lovi un obiect fragil producându-i o crăpătură, o plesnitură.
6	vr A face să crape. 7 vi (înv) A bate la uşă. 8 vr (Fig; c.i. omul) A bate pe cineva. 9 vr (D. vehicule care vin din direcţii opuse) A intra în coliziune.
10	vr (D. armate adverse; rar, d. oameni) A se bate. 11 vrr (Fig; d. interese, idei etc.) A fi sau a veni în contradicţie. 12 vr (îvp) A se îmbăta. 13-14 vit (înv) A lovi cu ciocul în ceva. 15 vr (înv; d. pui) A sparge coaja oului în care s-a format, pentru a ieşi din el. 16-17 vtr (înv) A (se) iubi.
ciocnire sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: -ri / E: ciocni'] 1 Lovire (însoţită de zgomot) între două obiecte tari. 2 Coliziune între două vehicule aflate în mers. 3 Conflict armat. 4 (Fig) Luptă de interese sau de idei diferite. ciocnit1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: ciocni] 1-4 Ciocnire (1-4). ciocnit2y ~ă a [At: BĂRAC, A. 80 / Pl: ~irr, ~e / E: ciocni] 1 Lovit. 2 (D: obiecte fragile, spc d. vase) Crăpat. 3 (Fig) Atins de o boală molipsitoare. 4 (îs) ~ de atac Bolnav de tuberculoză. 5 (Irn; îas) Ţicnit.
6	(înv; irn) Cherchelit.
ciocnitor,~oare [At: PONTBRIANT, D./ Pl: -i, -oare / E: ciocni + -(i)tor]
1	a Care ciocneşte. 2 sf (Pop) Coţofană. 3 sn (Reg) Cleşte de spart nuci.
ciocnitură sf[At: DA ms / Pl: ~ri l E: ciocnit + -itură] 1-4 Ciocnire (1-4). 5 Crăpătură produsă într-un obiect (în urma lovirii lui cu altul).
ciocoaică sf[At: ALECSANDRI, ap. TDRG / Pl: -ce l E: ciocoi2 + -că]
1	Soţie a ciocoiului2 (9). 2 (Dep) Femeie parvenită. 3 (Pex) Boieroaică. ciocoaze sfp [At: CONV. LIT. XLVI, 131 / E: net] (Reg) Ciocoime. ciocodniţă sf vz ciocotniţă
ciocofleandură sf [At: ALECSANDRI, T. 1344 / V: ~orofl~ / Pl: flenduri / E: ctm ciocoi2 + fleandură] (Prt) 1-10 Ciocoi2 (6rl5).
ciocoi1 vr [At: NEGRUZZI, S. I, 141 / Pzi: ~e.vc / E: ciocoi] 1-10 A deveni ciocoi2 (6-15). 11 (Pex) A se boieri.
ciocoi2 sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 310/6 / Pl: ~ / E: cioacă2 + -oi] 1 (înv; om) Mascul al cioacii. 2 (Orn; reg) Corb. 3 (Om; reg) Ciocârlie.
4	(Orn; reg) Ciocârlie moţată. 5 (Orn; reg) Ciocârlan (2). 6 (înv; Mol; Buc) Servitor domnesc care ţinea la curte papucii şi meşii boierilor. 7 (înv) Fecior care-1 însoţea pe domnitor la plimbare pe jos sau în trăsură, stând în spatele trăsurii Cf lacheu, valet. 8 Om slugarnic. 9 (Iuz) Boier parvenit. 10 (Iuz) Arendaş. 11 (Iuz) Boier îmbrăcat nemţeşte. 12 (Iuz) Funcţionar particular al boierilor. 13 (Iuz) Perceptor. 14 (Prt) Asupritor. 15 (Prt) Hoţ. 16 (Pop; îe) A sta ~ A sta dus pe gânduri. 17 (Pop; îe) A se băga la ~ A se angaja pe moşia boierească (pentru arături). 18 (îc) —gulerat Ciocoi de la oraş. 19 (Dep; iuz) Membru al partidului conservator. 20 (Pex; iuz) Boier.
ciocoiaş sm [At: BELDIMAN, TR. 401 /V: (reg) -ieş / Pl: -i / E: ciocoi + -aş] (Şhp) 1-36 Ciocoi (1-15,18-20).
ciocoierie sf[At: IORDAN, L. R. A. 168 / Pl: ~ii / E: ciocoi2 + -ărie] (Prt) 1-11 Ciocoime (1-11).
ciocoiesc, ~iască a [At: GHICA, S. 297 / Pl: -eşti / E: ciocoi2 +-esc] 1-10 De ciocoi2 (6-15). 11-20 Al ciocoiului2 (6-15). 21-30 Ca ciocoii2 (6-15). 31 (Fig) Slugarnic. 32 (Spc; iuz; îs) Scriere -iască Scriere întrebuinţată în birouri. 33-42 Specific ciocoilor2 (6-15). ciocoieş sm vz ciocoiaş
ciocoieşte av [At: DA / E: ciocoi2 + -este] 1-10 Ca un ciocoi2 (6-15). ciocoime sf [At: DA / E: ciocoi2 + -ime] 1-10 Mulţime de ciocoi2 (6-15).
11	Totalitate a ciocoilor.
ciocoinic, ~ă a [At: POGOR, HENR. 237 / Pl: -ici, -e / E: ciocoi2 + -nic] (înv) Slugarnic.
ciocoinicie şf [At: MAG. IST. IV / E: ciocoinic + -ie] (înv) Slugărnicie.
ciocoire .s/[At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: ciocoi1] 1 Slugărnicire.
2	Intrigă.
ciocoism sn [At: NEGRUZZI, S.I, 202 / Pl: ~e / E: ciocoi2 + -ism] 1-10 Manieră de ciocoi2 (6-15). 11-20 Purtare de ciocoi2 (6-15). 21 Servilism.
ciocoity ~ă a [At: DA / PI: -iţi, ~e / E: ciocoi1] 1-10 Care a devenit ciocoi2 (6-15). 11 îmbogăţit prin mijloace necinstite. ciocoladă şf vz ciocolată
ciocolată sf[At POLIZU / V: şocoladă, şo~, ~adă / Pl: -te / E: fr chocolat, ger Chokolade, it cioccolata] 1 Preparat comestibil făcut dintr-un amestec solidificat de pulbere de cacao şi de zahăr (cu adaos de ingrediente). 2 Baton de ciocolată (1). 3 Băutură preparată din praf de ciocolată sau de cacao dizolvat în lapte sau în apă.
ciocolatier, ~ă [At: LEG. EC. PL. 297 / V: şo~ / Pl: ~ri, ~e / E: it cioccolatiere, fr chocolatier] 1 a De ciocolată (1). 2 a Care se referă la ciocolată (2) sau la prelucrarea ei. 3 smf Muncitor într-o fabrică de ciocolată. 4 şfVas (asemănător cu un ceainic) în care se prepară (sau se serveşte) ciocolată lichidă.
ciocolatiu, ~ie a [At: TDRG / E: ciocolată + -iu] (Rar) De culoarea ciocolatei (2). ciocolaţi smp vz ciuciulete ciocolod sn vz cioclod ciocopocuri v vz ciupocori
ciocoroadă sf[At: CIAUŞANU, V. 151 / PI: -de / E: net] (Reg; prt; mpl) Târgoveţ.
ciocorofleac sm [At: ALECSANDRI, T. 1344 / Pl: net / E: ctm ciocoi2 +fleac] (Prt) 1-10 Ciocoi2 (6-15). ciocorofleandură sfvz ciocofleandură
ciocoroi sn [At: VICIU, GL. / Pl: -oaie / E: bg *ieKyp „cracă“ + -oi] (Reg) 1 Cârlig deTier cu coadă de lemn cu care se trag lemnele. 2 Unealtă cu care, la plutire, se scot lemnele din apă.
ciocot1 sm [At: VICIU, GL. / V: ~cut / Pl: -oţi / E: srb cokot „bucium de viţă“] (Trs) 1 Cănac. 2 Bucată de lemn legată de coş,care atinge piatra morii, înlesnind curgerea boabelor pe guriţa coşului în pietre Cf teterez.
3	(Reg) Bucium de viţă de vie.
ciocot2 s [At: CHEST. IV, 94/264 / Pl: net / E: net] (Reg) 1 Pietriş care cade de pe munte la vale. 2 Loc unde pasc oile Si: pdscătoare.
527
CIOCOTA
ciocota .v/‘[At: VAIDA / PI: ? / E: clocoti] (Reg; îcs) De-a - Joc de-a ţicul.
ciocoti [At: DA / Pzi: -tesc / E: cioc4 + -oti] 1 v/ (Reg; d. păsări) A ciuguli. 2 vi (Reg) A ciripi. 3 vi (Reg; d. animalele domestice) A plescăi.
4	vt (Reg; prin apropiere cu ciocârti) A ciopli un lemn cu toporul.
ciocotiş sn [At: CHEST. IV, 94/264 / PI: ? / E: net] (Reg) Pietriş care cade de pe munte la vale Si: ciocot2 (1).
ciocotniţă .s/[At: CUV. D. BĂTR. I, 273 / V: ~odn- / Pl: -ţe, -ţi / E: ciocoti + -niţă] (Reg) 1 Om flecar. 2 Om parazit. 3 Om mincinos. 4 Om linguşitor. 5-14 Ciocoi2 (6-15). ciocotniţi vi [At: TDRG /Pzi: -ţese / E: ciocotniţă] (Reg) A se linguşi. ciocoveţe sfp [At: DA / E: srb cokov „ciocălău”] (Reg) 1 Ciocan (1). 2 Nicovală. 3 Cute. cioc-poc i vz cioc4
ciocrâc sm [At: HUI, 118 / E: Ciocrac (o parte din Şcheii Braşovului) csnp] Nume al unui câine ciobănesc. ciocsi vr [At: I. CR. V, 374 / Pzi: ~sesc / E: net] (Reg) A se îmbăta. cioctisi vr (At: (a. 1793) URICARIUL IX, 315/ 27 / Pzi: ~sesc / E: cf ciocsiJ (înv; csnp, pbl) A prinde igrasie. ciocuhţ sn [ At: DA / Pl: -e / E: cioc5 + -uleţ11-2 (Şhp) Cioc (1) (mic). cioculi vt [At: DA / Pzi: -lese / E: ctm ciuguli + cioc\ A ciuguli. ciocus, ~ă a vz ceucuş
ciocuş, ~ă [At: DA / Pl: -/, -e / E: ceuc] (Reg) 1 a Ceucuş. 2 a Care suferă de strabism. 3 av (îe) A se uita ~ A privi cruciş. ciocut sm vz ciocot
ciocuţă1 .v/‘JAt: DDRF / Pl: ~ţe / E: cioc5 + -uţă] 1-2 Cioculeţ (1-2). ciocuţă2 sf\ At: H XIV, 435 / Pl: ~ţe / E: cioacă1 + -uţă] 1-2 (Reg; şhp) Cioacă (1) (mică). 3 (Reg) Soi de strugure nedefinit mai îndeaproape. ciodăr sm vz ciohodar
ciodălan sn [At: COSTINESCU / V: -doi-, şodol- / Pl: -e / E: nct| (Reg) Os mare. ciodoiăn sn vz ciodălan
ciodoromcă sf] At: PAMFILE, D. 37 / PI: ~nce / E: nctj (Reg) Babă rea şi vicleană Si: baborniţă, hârcă, hoancă, hodoroabă, hodoroagă, tălpoi. ciofsmn vz ciuf
ciofală şf [ At: I. CR. IV, 305 / Pl: -le / E: net] (Reg) Femeie bârfitoare. ciofăi vi [At: MARIAN, 0.1,232 / V: cef-, -foi, -flăi / Pzi: -esc / E: ns cf ciuf] (Reg) A mânca (mult) producând un zgomot neplăcut cu limba şi cu buzele Si: a cioctisi, a clefăi, a se hâlbări, a plescăi. ciofăială sf\ At: DA / Pl: -ie// / E: ciofăi + -eală] (Reg) Ciofăire. ciofăire sf [ At: DA ms / Pl: -ri / E: ciofăi] (Reg) Mod urât şi neplăcut de a mânca.
ciofăit sn [ At: DA ms / Pl: -e / E: ciofăi\ (Reg) Ciofăire. ciofăitură .v/[At: DA / Pl: -ri I E: ciofăi + -ură] (Reg) Ciofăire. ciofăla vt [At: DA / Pzi: -/ez / E: cf ciufuli] (Reg) A ciufuli. ciofăni vi [ At: I. CR. V, 373 / Pzi: -nesc / E: nctj (Reg) A mânca încet. ciofâc1 sn [At: RĂDULESCU-CODIN, 17 / A: net / Pl: -âce, -uri / E: cf cioflec] (Reg) 1 (Irn) Pahar (sau ceaşcă) mic(ă). 2 Pahar de băut ţuică Si: ţoi, litră, cinzeacă. 3-4 Cantitate cuprinsă într-un ciofâc (1-2).
ciofac2 i [ At: CIAUŞANU, GL. / E: fo] Cuvânt care exprimă o mişcare bruscă, precipitată, o săritură Si: hop, ţâşti, zvâc. ciofârtm sn [ At: ŞEZ. II, 187 / Pl: -e/ E: ciofârtă + -an] (Reg) Ciozvârtă. ciof&rtă sfvz ciozvârtă
ciofeac sm [At: I. CR. V, 373 / PI: -aci / E: cf ciofleagă2\ (Reg) Ciofleagă2.
ciofldcsm [At: ŞEZ. II, 187/7 / PI: -// E: cf ciqfleac] (Reg) Copil răsfaţat. cioflăgă sfvz ciofleagă1 cioflăi v vz ciofăi
cioflmc sn [ At: I. CR. IV, 131 / V: ~ng, -ling / Pl: ~nce, ~uri / E: săs Schivlănk] (Reg) 1 Cui de fier cu verigă la un capăt şi ascuţit la celălalt
capăt, care se întrebuinţează la trasul butucilor. 2 Cârlig cu care se strânge fânul.
cioflmg sn vz cioflânc cioflăi v vz ciofăi
cioflea sm | At: LIUBA, ap. H XVIII, 173 / Pl: - / E: net] Ciofleagă2 . ciofleagă1 s/1 At: (a. 1883) COLUMNA 244 / V: ~lagă / Pl: ? / E: cf ger Scublade] (Reg) 1 (Tip) Scândură de zeţuit. 2 Cutie.
ciofleagă2 sf\At: MARIAN, O. I, 232 / PI: ? / E: nctj (Reg) Persoană cu ţinuta vestimentară neglijentă Si: pierde-vară, târâie-brâu, zgârie-brânză.
cioflec sn [At: (a. 1815) DOC., ap. DA / V: ~/ic, cef- / Pl: ~«r/ / E: nctj (Reg) 1 Pahar. 2 Cinzeacă. 3 Ciocan de ţuică Cf ţoi. 4-6 Cantitate cuprinsă într-un cioflec (1-3). 7 (îf cef—) Vas care măsoară un sfert dintr-o găleată. 8 Jumătate de dovleac. 9 Bucată îngustă şi mică de lemn. 10 Ramură de lemn căzută. cioflecat, ~ă a vz ciuplecat cioflegar sm vz cioflingar
cioflegos, -oasă a [ At: LIUBA, ap. H XVIII, 173 / PI: ~o.y/, ~oase l E: ciofleagă + -av] (Reg) Care nu ştie să se încalţe şi să se îmbrace corect. cioflengar sm vz cioflingar cioflic sn vz cioflec cioflicar sm vz cioflingar ciofligar sm vz cioflingar cioflmg sn vz cioflânc
cioflingar sm [At: I. CR. III, 54/ V: ~ig~,~icar, ~legar(iu), ~lengar(iu), ciuflengar / Pl: ~/ / E: pbl ger Schuhflicker „cizmar cârpaci”} 1 (Reg) Om care nu se pricepe la nimic şi care tot ce face, face rău Cf cârpaci.
2	(Reg; prt) Surtucar. 3 (Reg; irn) Persoană care se îmbracă bine şi se împodobeşte pentru a părea înstărită. 4 (Reg; pex) Vagabond. ciofoi sm [At: VICIU, GL. / Pl: - / E: ciuf an + -oi] (Reg) Ciufan. ciofoti vi [At: VICIU, GL. / Pzi: ~tesc / E: cf ciofăi] (Reg; d. porci) A mânca făcând zgomot şi lăsând să cadă fărâmături din gură.
ciogârc sn [At: DA / Pl: -uri, -rce / E: cf cicărâc] (Reg; csnp; pbl) Vârtelniţă. ciogmăni v vz ciocmăni ciogni v vz ciocni ciogoli v vz ciuguli
ciohăi vi [At: DA / Pzi: -e.vc / E: fo cf mg csahol „latră, flecăreşte“] (Rar) A ţipa ca cioara Si: a cârâi, a ciorăi, a ciui, a croncăni, a gârâi. ciohdar sm vz ciohodar
cioherse sfp [At: VICIU, GL. / E: ns cf cioarsă] (Reg) Totalitate a lucrurilor pe care le au ciobanii la târlă Si: catrafuse, ciuvăi, cotrobenţe. ciohilă sfvz cioilă ciohoată sm vz ciohotă
ciohodar sm | At: N. COSTIN, ap. LET. II, 85 / V: ciuh-, cih~, -hdar, ciod~, —aga, —başa / Pl: -/ / E: tc gokadar „Iacheu“J (înv) 1 Slugă la un demnitar turc. 2 Sol al Porţii. 3 Paznic. 4 (Rar) Slujbaş care îngrijea de încălţămintea domnului şi a curţii Si: cizmar, pantofar. 5 Slujitor domnesc. 6 Camerier. 7 Lacheu al palatului. ciohodar-aga sm vz ciohodar ciohodar-başa sm vz ciohodar
ciohodărit sn [At: (a. 1775) DOC., ap. DA / V: cih- / Pl: -uri / E: ciohodar\ (înv) 1 Impozit impus cizmarilor în valoare de 1 leu şi 12 bani de prăvălie. 2 Impozit în numerar în Muntenia la începutul sec. al XVI-lea Cf cepărit, gărdărit. cioholane sfp [At: DR. IV, 387 / E: net] (Reg) Schelet. ciohotă .v/ | At: VICIU, GL. / V: -hoaţă, coh- / A: net / PI: -te / E: ns cf mg csahol, csahit „latră, flecăreşte“[ (Reg) Colăcar.
doi1 sn I At: H XVII, 95 / A: net / Pl: -uri / E: net] (Reg) 1-2 Cauc (1-2). 3 Măsură de tinichea de un litru. 4 Cantitate cuprinsă într-un cioi1
(3). 5 Piuă.
cioi2 sn [At: H IX, 88 / A: net / Pl: -uri / E: net] Ciot (2).
528
CIOLPĂU
cioian sn [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 298/2 / V: tui~ / PI: ~e / E: tc gevkian (gevgian, Eovgian)] (Tem; îvr) Toiag acoperit cu argint, purtat de ciauşii domneşti. cioicâ sf vz ceucâ
cioifsn [At: COMAN, GL. 20 / PI:	/	E: nct| (Reg) Cadavru.
cioilă sf\At: CIAUŞANU, V. 151 / V:	~ină / Pl: ~le / E: net]
(Reg) 1 Carne multă. 2 (îe) A face (pe cineva) ~ A înjunghia. 3 (îae) A omorî. 4-5 Om (sau animal) gras. 6 Carne de vită bătrână şi slabă.
cioinac | At: JIPESCU, O. 53 / V: ~ag, ~neag, ~nic, ~oneag, ciuinag / Pl: (sm) ~aci, ~uri, (.st?) ~ace / E: nct| (Reg) 1-2 sm (Soi de) viţă de vie cu struguri roşii sau albi şi frunza creaţă. 3-4 sm (Soi de) strugure cu boabe dese, mărunte şi tari de culoare roşie sau albă. 5-6 sm (Soi de) strugure cu boabe mari şi rare de culoare albă. 7 sn Cuţit pentru butăşit via. cioinag sm vz cioinac ciornă sfvz cioilă cioineag sm vz cioinac cioinic sm vz cioinac
cioiugurisnp [At: CHEST. II, 390 / E: net] (Reg) Totalitate a clădirilor de pe lângă casă, care aparţin unei gospodării.
ciolac, ~ă [At: POLIZU / Pl: ~aci, ~ace / E: tc gulak] (Reg) 1-2 smf a (Om) ciung (1). 3-4 smf a (Om) schilod. 5-6 smf a (Om) paralizat.
7	sm (Arg; la jocul de cărţi) Valet. ciolad sn [At: DA ms / Pl: ~uri, ~e / E: ns cf celed] (Reg) 1-3 Celed (1-3). ciolama sfvz ciulama
ciolan sn [At: DOSOFTEI, ap. GCR I, 215 / Pl: ~e / E: vsl ha ant* | (Pop) 1 Membru. 2 (Pex) Schelet. 3 (îe) A-i trece (cuiva) ~prin ~ A fi foarte obosit. 4 (îe) A-i putrezi (cuiva) '-ele A fi mort de multă vreme.
5	(îae) A muri. 6 (îe) A i se muia ~ele A se moleşi. 7 (îae) A slăbi. 8 (fe) A -şi face de cap şi de A-şi face de cap. 9 (îae) A face ceva rău ce se răsfrânge asupra propriei persoane. 10 (îae) A avea ghinion. 11 Os care se aruncă la câine. 12 (îe) A da (cuiva) un ~ (de ros) A face un favor cuiva pentru ca acela să nu mai pretindă nimic în plus. 13 (îe) A umbla după ~e A cerşi. 14-15 Os (mare). 16 (Gmţ; pex) Os de om Si: (reg) ciocărău, ciont. 17 (Gmţ; pex) Dinte. 18 (îe) A fi ~ A fi rău. 19 (îe) A umbla cu '-ele legate de gât A înnebuni. 20 (îe) A umbla cu ~e în brâu A face ceva care să înfricoşeze pe alţii. 21 (Mai ales d. fete; îe) A fi cu ~e în pântece A fi însărcinată. 22 (îe) A umbla după ~ A umbla după profituri materiale. 23 (îe) A scăpa ~ul din mână A pierde o situaţie avantajoasă. 24 (îe) A-i rupe (sau a-i frânge, a-i muia) cuiva ~ele A bate pe cineva foarte tare. 25 (îe) A-i rămâne ~ele (pe) undeva A muri departe de casă prin locuri străine. 26 (Mol; fig) Obadă la roata de car.
27	(Mol; fig; pex) Pământ neroditor. 28-29 (Fig; pex) (Soi de) strugure cu boabe mici şi acre. dolar sm [ At: DA / Pl:	/	E:	ciolă+	-ar)	(Reg; mgm) Om mincinos.
ciolav, a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~e / E: nct[ (Trs) Schilod. ciolă sf [At: T. PAPAHAGI, M., ap. DA ms / Pl: ~le / E: mg csal cf ciolar, celui] (Reg; mgm) Minciună.
ciolăci vt [At: CONV. LIT. XLIV, 78 / Pzi: ~ce.sc / E: ns cf ciolac] (Reg) A ciunti.
ciolăcire sf\ At: MDA ms / Pl: ~r/ / E: ciolăci] (Reg) Ciuntire. ciolăcit1 sn [At: MDA ms / E: ciolăci] (Reg) Ciuntire. ciolăcit2, ~ă a [ At: MDA ms / Pl: ~iţi, ~e / E: ciolăci] (Reg) Ciuntit2. ciolănaş sn [At: ALECSANDRI, T. 11 / Pl: ~c / E: ciolan + -aş) 1-4 (Şhp) Ciolan (14-15) (mic) Si: ciolănel (1-4), oscior.
ciolăneasca sfsa [At: H XIV, 314 / E: ciolan + -ească] (Reg) 1 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută dansul ciolăneasca (1).
ciolănel sn [At: DOSOFTEI, PS. 95 / Pl: ~c / E: ciolan+ -el] 1-4 Ciolănaş (1-4).
ciolăni vt [ At: COMAN, GL. / Pzi: ~«e.vc / E: ciolan] (Reg) A bate pe cineva.
ciolănos, ~oasă a [At: JIPESCU, O. / Pl: ~oşi, ~oa.se / E: ciolan + -osj Care are oase mari Si: osos.
ciolăvi vt [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~ve.se / E: ciolav] (Trs) A schilodi.
ciolăvie sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i/ / E: ciolav + -ie) (Trs) Schilodire.
ciolb, ~oalbă smf, a [At: PAŞCA, GL. / Pl: ~i, -oalbe / E: net] 1-2 (Persoană) care priveşte chiorâş.
ciolban sn [At: BUGNARIU, N., ap. DA / Pl: ~e / E: nctj (Reg) 1-2 Ciolan (14-15).
ciolbi vri [At: PAŞCA, GL. / Pzi: ~besc / E: nct[ 1-2 (Reg) A se uita chiorâş (la cineva). ciolbiş av [At: PAŞCA, GL. / E: nctj (Reg) Chiorâş. ciolciuş sn [At: PAŞCA, GL. / Pl: ~c / E: pbl mg toltes „umplutură, sarma“| (Reg) Sac de hârtie.
cioldoman sn [At: VICIU, COL. 198 / V: şo~ J Pl: ~c / E: ctm ciolan + şold\ (Reg) Coapsă mare de porc Si: cioloboc (2).
ciolfi smp | At: TOMESCU, GL. 270 / E: ns cf bg neABH „ghete“ j (Reg) Pantofi foarte rupţi Cf cioloafe. ciolhă >v/'[At: T. PAPAHAGI, M., ap. DA ms / Pl: ~/zc / E: net] (Reg)
1	Trunchi găunos. 2 Organul genital al iepei Cf (reg) chipt, fătâtoare, fâs ne aţă, găoază, pipotă, pizdă, plod, podoabă, potcă, produh, prună, pupăză, soţie, tămădău, viviţă, vreană, zdroanţă.
ciolnav,~ă a [ At: ŞEZ. III, 9 / V: ~oal~/ Pl:	~e	/	E:	nct[	(Reg)	Şchiop.
cioloafe sfp [ At: COMAN, GL. / E: ns cf bg veABH] (Reg) Opinci mari şi uzate Cf ciolfi.
cioloagă .ş/i At: SIMA, M. / Pl: ~age / E: nctj (Reg) 1 Mârţoagă. 2 (Pex) Lucru slab Cf cioropină (3).
ciolob sm [At: BUGNARIU, N., ap. DA / Pl: ~i / E: nctj (Reg) Om bolnav, căruia îi lipseşte o mână sau un picior.
cioloboacă .ş/JAt: N. REV. R. VIII, 85 / Pl: ~ace / E: nct| (Reg) 1 Apă stătută. 2 Apă tulbure. 3 Drojdii. cioloboc sn [At: LB / Pl: ~oace, ~uri / E: net] (Reg) 1 Picior de porc.
2	Cioldoman. ciolobor sn vz ciorobar
ciolobot sm [At: ŞEZ. VII, 23 / Pl: ~oţi / E: net] (Reg) Plantă erbacee din familia composite, cu tulpină cu ramuri erecte şi striate, frunze lanceolate, crenate sau sublirate,cu flori violaceu-purpurii, cu fructe achene şi cu spini, care creşte prin fâneţe sterile, coline aride, pe marginea câmpurilor şi a drumurilor în lunile iunie-august (Centaurea spinulosa).
ciolog, ~oagă a | At: SIMA, M. / Pl: ~ogi, ~oage / E: ctm ciolac + olog] (Trs) 1 Olog. 2 Slab.
ciolomad sms [At: PAMFILE, A. 72 / V: ~dă şf cialamadă sf / E: mg csalamâde) (Reg; mgm) Porumb semănat des, primăvara târziu, lăsat să-I năpădească mohorul pentru a fi cosit ca nutreţ pentru vite. ciolomadă sfvz ciolomad
ciolomatică sfs [At: CV, 1949, nr. 8, 32 / V: cioro~ / E: ciolomad + -ică) (Reg) Nutreţ obţinut din amestecarea meiului, porumbului, maturei şi dughiei.
ciolomeţy ~eată a [ At: DA / Pl:	~e / E: ciolomi + -eţ) (Reg) Obraznic.
ciolomi vi [At: DA / Pzi: ~mesc / E: nctj (Reg) A stărui. ciolompea smf, a [At: COMAN, GL. 20 / Pl: pbl (sm) ~ei, (sf) ~ele l E: net] (Reg) 1-2 (Om) care merge şchiopătând puţin de un picior. ciolovar sm vz şolovar
ciolpan sm [At: ARHIVA R. II, 71/26 / V: ciul~ / Pl: ~/ / E: net] (Reg)
1	Ciot (1). 2 Arbore rupt (sau tăiat) de la jumătate în sus Si: cioatfă, ciomp, ciomplen, ciung. 3 Copac bătrân care stă încă în picioare. 4 (Lpl) Ramuri dintr-un copac rupt de vânt, fără crengi şi frunze. 5 (Pex) Prun bătrân. 6 Tufan (2). 7 (Pex) Picior. 8 (Pex) Om mare şi diform.
ciolpănel sm [ At: PAMFILE, CR. 92 / V: ciorp~, (pbl greşeală de tipar) col~ / Pl: ~ei / E: ciolpan + -el) 1-14 (Şhp) Ciolpan (1-7) (mic).
ciolpănetsn I At: CHEST. IV, 107/176 / Pl: ~wri / E: ciolpan + -et] (Reg) Teren despădurit pe care au mai rămas încă ciolpani (1). ciolpău sn vz cioplău
529
CIOLT
ciolt sn [At: CHEST. II, 336 / PI: ~uri / E: nctj (Reg) Obiect de piatră (sau de fier) care se pune pe vatră sub lemnele care ard ca să le ridice şi ca să ardă mai bine.
cioltar sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 209 / V: ciortan, ciul~, (înv, pbl greşeală) sol- / Pl: -e / E: tc goltar cf bg vyATap, srb coltcir, mg cso(f)târ, pn czoldar] (Reg) 1 Ţesătură împodobită cu cusături care era pusă sub şaua calului Si: (reg) abai, har sa, ibânci, şabracă, ţol, valtrap. 2 Covor ţărănesc ţesut care se pune pe perete Cf scoarţă, chilim. 3 Scurteică (1). ciolump, ~ă a [At: ALRM, II/I, 127 / Pl: -i, ~e / E: nctj (Reg) Ciung. ciomac sn vz ciomag
ciomag sn [ At: GOLESCU, ap.ŞIOI,131/V: -ac sm, cium~, ciume ag, (înv) ciumac, gium~ / Pl: -mege, (reg) -age, -megi / E: tc gomak (gumak) J
1	Bâtă lungă şi groasă (cu măciulie la un capăt sau ferecată) Si: băţ, bât, bâzdoacă, botă, boţochină, brădulă, caţă, cârjă, ciobârnăcar, ghioagă, măcău, moacă, toiag. 2 Lovitură dată cuiva cu un ciomag (1). 3 (Pop) Organ genital al armăsarului (sau al calului) Si: cotor. 4 (Fig; îe) A şti de ~ A şti de frică.
ciomăgaş sn vz ciornă gas1
ciomăgar sm [ At: DA / Pl: -i / E: ciomag + -ar] (Pfm) 1 Copil bătăuş,
2	Copil certăreţ.
ciomăgaş1 sm [At: DA / V: ~mag~ / Pl: -i / E: ciomag + -aş] 1-2 Ciomăgar (1-2).
ciomăgaş2 sn [At: BASME, ap. ŞIO / Pl: ~e IE: ciomag + -aş] 1-2 Ciomagel (1-2).
ciomăgeală sf\ At: MUSCEL, 103 / V: cium~ / Pl: -geli / E: ciomăgi + -eală] Bătaie cu ciomagul (1).
ciomăgel sn J At: 1. VĂCĂRESCUL, P. 455/10 / Pl: ~e l E: ciomag + -el] 1-2 (Şhp) Ciomag (1) (mic) Si: ciomăgaş2 (1-2), ciomăguţ (1-2). 3-4 Lovitură uşoară dată cuiva cu un ciomăgel (1-2).
ciomăgi vt [At: PANN, P. V. 29/5 / Pzi: -gesc / E: ciomag] 1-2 A bate (pe cineva) rău (cu ciomagul).
ciomăgit, a [At: DA ms / Pl: -iţi, -e I E: ciomăgi] 1-2 Bătut rău (cu ciomagul).
ciomăguş sm [At: PANN, P. V. 29/20 / Pl: -i / E: ciomag + -uş] (Gmţ) Copil bătăuş.
ciomăguţ sn [At: DA / Pl: -e / E: cionmg + -uţ] 1-2 Ciomăgel (1-2). ciomândi vr [At: DA / Pzi: -dese / E: net] (Reg) A se dondăni (2). ciomârdă sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: -de / E: net] (Reg) Femeie mudară şi zdrenţăroasă Si: paclavură, tearfă.
’ ciomirlă sf \At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 106,6/4 / PI: -le / E: net] (Reg) Noroi. ciomb sm vz chiomb domni v vz ciocni
ciomoc sm [At: H XVII, 8 / Pl: -oci / E: net] (Reg) Câine flocos şi sur Cf cioloc. ciomofai sm vz ciumăfaie ciomofaie sf vz ciumăfaie domoli v vz cioşmoli
ciomon sn [ At: CAB A, SĂL. / Pl: ? / E: mg esomo] (Reg) Grămadă. ciomp sn [ At: URICARIUL X,400 / Pl: -uri / E: net] (Reg) 1 Buturugă.
2	(Pex) Bucată rămasă dintr-un membru al corpului (sau dintr-un obiect) din care s-a rupt o parte Si: ciot, muc. 3 Buboi. ciompăgi v vz ciumpăvi ciompăvi v vz ciumpăvi
ciompi smp [At: CADE / E: it ciompo] Nume dat muncitorilor torcători, dărăcitori şi pieptănători de la manufacturile din Florenţa medievală.
ciomplei sn [At: DR. V, 307 / V: -enă şf, ciumpeu, cium- / Pl: ~ee / E: mg csompoly] (Reg) 1 Ciomp (1). 2 Rădăcină a cozii Cf bât, butur, ciont, cotor, muc, tulei, trup ină. ciomplenă sf vz ciomplei ciomvic i vz ciovic ciomvică sfvz ciovică cionvic i vz ciovic
cionaie sf | At: RĂDULESCU-CODIN, î. 243 / V ceo~ / Pl: donai / E: mg csunya\ (Reg) 1 Vită nărăvaşă. 2 Vită slabă. cionă sfvz ciumă
cionc1 sn [At: DA / Pl: ? / E: pbl mg esonk „butuc“[ (Reg) Stavilă. cionc2,~oancă [ At: CREANGĂ, GL. / Pl: -nci, -oance / E: mg csonka] (Reg) 1 a (D. oameni) Fără un braţ. 2 a (D. oi şi vite) Fără un corn. 3 a (D. obiecte) Incomplet. 4 sf (Mol; gmţ) Pipă cu coada scurtă.
cionca vt [At: CONV. LIT. IV, 155 / Pzi: -chez / E: cionc2] (Trs) A mutila.
cioncaş sn [At: DA / Pl: ? / E: mg csonkăs „pădure cu crengile tăiate“] (Mgm) Poiană mică.
cioncat, ~ă a [At: MERA, L. B. 113 / Pl: -aţi, -e / E: cionca] (Reg) Mutilat. cioncăni v vz ciocăni
cioncăşelsn [At: DA / Pl: -ei / E: cioncaş + -el] (Reg) 1-2 (Şhp) Cioncaş (mic). cionci smp vz cioci2
cioncoş, ~ă a [ At: COMAN, GL. / Pl: -i, -e / E: net] (Reg) Murdar. ciondă sf [Al: GEORGESCU-TISTU, 58 / Pl: -de / E: mg esoda] (Reg; csnp; îds) Monstru.
ciondăneală a/|At: VICIU, GL. / V: -dră~ / Pl: -eli / E: dondăni + -eală] (Fam) 1-2 Ceartă (uşoară). 3-4 Dispută (trecătoare).
dondăni [ At: LB / V: -dră-, -ntă~ ! Pzi: -nesc / E: pbl săs schănden] (Fam) 1-2 vtr A (se) certa pentru nimicuri. 3-4 vtr A (se) ironiza. 5 vr A certa pe cineva în mod repetat sau insistent.
ciondănire sf [At: BUGNARIU, N., ap. DA / V: -dră~ / Pl: -ri / E: dondăni] (Fam) 1 Ceartă pentru nimicuri Si: dondănit (1). 2 Ironizare.
3	Ceartă repetată şi insistentă a cuiva Si: dondănit (3).
dondănit sn [At: CREANGĂ, A. 55 / V: ~dră~ / Pl: -uri / E: dondăni] 1-3 Ciondănire (1-3). ciondrămăni v vz ciondromăni ciondrăneală sfvz ciondăneală ciondrăni v vz dondăni ciondrănire sfvz ciondănire ciondrănit sn vz dondănit
ciondrănitor, -oare a [At: LB / Pl: -i, -oare / E: ciondrăni + -(i)tor\ (Reg) Certăreţ.
ciondromăneală sf[At: DA / Pl: -eli / E: ciondromăni + -eald] (Reg) 1-4 Ciondăneală (1-4).
ciondromăni vtr [Al: H XVII, 178 / V: -răm~ / Pzi: -nesc / E: net] (Reg) 1-2 A (se) dondăni (1-2). cione şf vz cioane cioneag sms vz cioinac ciongără af vz ciurgără
cionic sn [At: T. PAPAHAGI, M. 151 / Pl: ? / E: mg esonak] (Mrn; mgm) Luntre. cionoate sf vz gionate
cionoc sn [ At: BUGNARIU, N., ap. DA / Pl: ? / E: pbl mg csanak] (Reg) 1-2 Ciubuc (2-3).
cionog, ~oagă a [At: COMAN, GL. / Pl: -ogi, -oage / E: net] (Reg) Chior.
ciont1 sn [At: ANON. CAR. /V: cioantă sfl Pl: -oante / E: mg esont] (Mgm) 1 Os. 2 (Pex) Ciolan (1). 3 (île) A fi îngheţat (sau adormit, uscat) ca Mii A fi tare îngheţat. 4 (îe) Să-ţi fie de ~oante Să-ţi fie de cap. 5 (Gmţ) Mână. 6 (Gmţ; lpl) Degete.
ciont2 sm [ At: H XVII, 229 / Pl: -nţi / E: net] (Reg) Şoarece de munte Si: (îrg) ciontâc.
ciont*, ~oantă [ At: ISPIRESCU, L. 252 / Pl: -nţi, -oante / E: net] 1 a (D. obiecte, lucruri sau fiinţe) Care are o parte lipsă (mai ales extremităţile) Cf bont, ciomp, ciong, ciung, ciunt. 2 a Care are coada scurtă. 3 a Care nu arejun corn. 4 sm Bucată mică rămasă dintr-un băţ, ciomag sau ramură
Si	ciot, ciump. 5 smf Parte rămasă dintr-un membru amputat. 6 sm (îs) -ul cozii Rădăcină a cozii. ciontă v vz cionti
530
CIOPLIRE
ciontac,~ă a [At: BARONZI, L. 105 / V: ~tâg/ Pl: ~aci, ~ace! E: ciont3 + -ac\ (Reg) 1 Ciung. 2 (îf ciontâg) Care are coada tăiată (sau ruptă). ciontdre sf vz ciontire ciontăni v vz dondăni ciontătură sfvz ciontitură
ciontâc sm |At: GOROVEI, C. 25 / V: ~/ic / Pl: ~âd/ E: nct| (îrg) Ciont2. ciontâg, a vz ciontac
cionti [At: LB / Pzi: ~re.vc, a7;m / E: dow/7] (Reg) 1 vr A tăia. 2 vr A amputa. 3 vr A decapita. 4 vr A scurta. 5-6 vtr (Trs; nob; d. mâncare şi băutură) A (se) termina. ciontic sm vz ciontâc
ciontire sf[At: DA ms / V: ~tare / Pl: ~rr / E: don/i] (Reg) 1 Tăietură.
2	Amputare. 3 Decapitare. 4 Scurtare. 5 Terminare a mâncării sau băuturii. ciontit sn | At: H II, 281 / Pl: ~uri / E: cionti] (Reg) Tăiere a vârfurilor
vlăstarelor viţei de vie.
ciontitură sf | At: LB / V: ~tăt~ / Pl: ~ri / E: ciontit + -ură] (Reg) Ciontire (1).
ciontită sf] At: T. PAPAHAGI, M. 143 / V: ciun~ l Pl: ~te / E: ciont + -iţă| (Reg) 1-2 (Şhp) Os (mic).
ciontonog, ~oagă a [At: DAMfi, T. / V: ciot~ i Pi: ~ogi, ~o‘ăge / E: nct| (Reg) Ciunt. ciontorog, ~Odgă a vz şontorog
ciontoş,~ă a |At: CABA, SAL. / Pl:	~e / E: mg csontos[ (Reg) Osos.
ciontuţ sn |At: CABA, SĂL. / Pl:	/ E: ciont + -uţ] (Reg) 1-4 Ciont1
(1-2) (mic). cionvică sf vz ciovică
dop s [At: CHEST. II, 420 / Pl: net / E: nctj (Reg) Pod deasupra grajdului Cf ciopoteiu. ciopartă sfvz dopată cioparte sf vz dopată
dopat sn ] At: CHEST. V, 18 / Pl: ? / E: ns cf dopată] (Reg; îoc botei) Grup mic de oi.
dopată sf] At: GORJAN, H. I, 82/6 / V: ~a rtă, ~părtă, ~pârtă, ~arte / Pl: ~păţi / E: mg csapat „ceată, grupă, grămadă“j (Reg) 1 (Mpl) Bucată de carne tăiată (sau ruptă) din corpul unui om (sau animal) Cf ciozvârtă, halcă, hartan. 2 Jumătate de nucă sau de măr. ciopăc sn vz ceapâc
dopai vt [At: CV, 1950, nr. 4 / Pzi: ciopăi I E: nctj (Reg) 1 A masa. 2 A unge. ciopărică sfvz ceacaribă ciopărtă sf vz dopată ciopârţit, ~ă a vz ciopârţit
ciopătăi sfp |At: ARHIVA XXXII, 24239 / E: dopată + -aie] (Reg) Picior.
ciopăturişfp [At: VICIU, GL. / E: dopată + -urăj (Reg) Bucată de şuncă afumată Cf hoşmântă, hoşmeie.
ciopăţea ş/‘JAt: PĂSCULESCU, L. P. 195 / Pl: '-ele / E: dopată + -ea] (Reg) 1-4 (Şhp) Ciopată (1-2) (mică). ciopăţi v vz ciopârti
ciopăţica sfa [At: H IV, 285 / Pl: ~re/e / E: ciopăţea + -icăJ (Reg) 1 Dans ţărănesc nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută dansul ciopaţica (1). ciopăţit, ~ă a vz ciopârţit
Xiopârc1 sn | At: DA ms / Pl: ~uri / E: net] (Reg) Ceapâc. ciopârc2 s JAt: CHEST. VIII, 81 / A: ? / Pl: net / E: net] (Reg) Bureţi comestibili nedefiniţi mai îndeaproape Cf ciopârtan. ciopârlac sn JAt: ŞEZ. VII, 124 / Pl: ? / E: net] (îrg) Par1 (1). ciopârtac, ~ă JAt: DAM£, T. 29 / Pl: ~ad, ~ace / E: ciopârti + -ac] (îrg) 1 a (D. bovine) Care are coada scurtă. 2 a (Pex; d. bovine) Fără coadă.
3	smf Vită cu coada scurtă. 4 .vm/‘(Pex) Vită fără coadă. 5 sm Unealtă (probabil, cu coada scurtă) cu care morarul îndeasă sacul.
ciopârtan sm JAt: H IX, 90 / Pl: ~r / E: nctj (Bot; reg) Burete nedefinit mai îndeaproape Cf ciupercă, ciopârtat, ~ă a vz ciopârţit
ciopârtatic,~ă a JAt: CIHAC II, 387 / Pl:	~ice / E: ciopârti + -atic]
(Reg) 1 Care are coama retezată. 2 Care are coada retezată. ciopârtă sf vz ciopată ciopârti vt vz ciopârţi ciopârtit, ~ă a vz ciopârţit ciopârtire sf vz ciopârţire
ciopârţeală sf [At: DDRF / Pl: ~e// / E: ciopârţi + -eală] 1-5 Ciopârtire d-5).
ciopârţi vt JAt: BARONZI, L. 105/4 / V: ~ocâlti, ~r/i / Pzi: -re.vc / E: ciopată cf cârti] 1 A tăia în bucăţi mici. 2 A tranşa. 3 A ciopli rău. 4-5 (Reg) A tăia fără îndemânare (sau fără rost). ciopârţire sf J At: MORARIU, PL. 31 / V: -rtire / Pl: ~ri / E: ciopârţi)
1	Tăietură. 2 Tranşă. 3 Cioplitură rea. 4-5 (Reg) Tăietură rea (sau inutilă). ciopârţit, ~ă a [At: SIHLE ANU, ap. TDRG. / V: -ocâltit, ~ocârtit,
~părtit, ~păr~, ~păţit, ~pârtat, ~pârtit / Pl: ~ir/\	/ E; ciopârţi] lTăiat
în bucăţi mici. 2 Tranşat. 3 Cioplit rău. 4-5 (Reg) Tăiat rău (sau inutil).
6	(D. faţă) Brăzdat. 7 (D. vase) Ştirbit.
ciopcă sf] At: ŞEZ. V, 57 / Pl: ~pci / E: net] (Reg; îsp) 1 Drac. 2 Spirit rău.
ciopeisn JAt: COMAN, GL. / V: ciupei/ Pl: ? / E: nctj (Reg) Rădăcină a cozii calului.
cioplac sn JAt: BUGNARIU, N., ap. DA / Pl: ~aci/ E: nctj (Reg) Drum. cioplaj sn vz cioplaş2
cioplaş1 sm JAt: (a. 1786) COD. SILV. 48, ap. DA / Pl: ~i / E: ciopli + -aş) 1 Cioplitor (1). 2 (înv) Sculptor. 3 (înv) Pietrar.
cioplaş2 JAt: l. CR. II, 20 / V: ~a/7 Pl: (sm) ~r, (sn) ~e! E: pbl mg csapni „a izbi“j 1 sn Tăietură în trunchiul unui arbore care foloseşte drept semn.
2	sn (Lpl) Lemne cioplite în pădure. 3 sm (Lpl) Stropi mari şi rari de ploaie. cioplău sn [At: PAMFILE, I. C. 143 / V: -olpău / Pl: ? / E: ns cf mg
csapldl] (Trs; mgm) 1 Furcoi. 2 Cantitate mare de fân care se poate lua
o	singură dată cu furcoiul. cioplea sfa JAt: ŞEZ. V, 57 / Pl: ~ele / E: net] (Reg) 1-2 Ciopcă (1-2). ciopleală sf ]At: ALECSANDRI, P. III, 591 / Pl: ~e/z\ (rar) ~de / E: ciopli + -eală] 1 Cioplire. 2 Sculptură.
ciopldcă sf ]At: H VII, 156 / Pl: -ici / E: ciopli + -eică] (Reg) 1-3 Cioplitor (5, 8).
ciopli JAt: PALIA (1581), ap. CCR 79/20 / V: (înv) cep- / Pzi: ~lese / E: srb copljiti, bg koiiasi] 1-2 vtr A (se) tăia o bucată de lemn Cf bărdui.
3	vr A subţia o bucată de lemn (sau un băţ, o ramură) Cf hălcui. 4 vr A scurta o bucată de lemn (sau un băţ, o ramură) Cf ciocârti. 5 vr A desprinde, prin lovituri aplicate cu un instrument ascuţit, aşchii dintr-o bucată de lemn, de piatră etc., pentru a da materialului o formă oarecare. 6 vr (Fig; gmţ) A vorbi de rău (pe cineva). 7 vr (Fig) A-şi bate joc (de cineva). 8 vr A tăia piatra cu dalta. 9 vr (înv) A sculpta. 10 vt A scobi în piatră, în metale etc. litere (sau figuri) Cf a grava. 11 vr (înv) A modela (în lut).
12	vr (Nob) A prăşi. 13 vr (Fig) A aduce îmbunătăţiri (stilistice, de exprimare etc.) unei lucrări (literare, ştiinţifice etc.) Si: a cizela. 14 vr (Fig; d. oameni) A căpăta deprinderi civilizate Si: a se cultiva, a se cizela.
15	vr (Fig; d. oameni) A deveni politicos. 16-17 vtr (Fig; d. oameni) A (se) educa. 18 vr (Pex) A revizui o lucrare.
doplicăsf]At: CV, 1950, nr. 1/33 / A: ? / Pl: ~/d/ E: net] (Reg) Broderie de mână (sau de maşină) aplicată la cămăşile ţărăneşti.
cioplire sf JAt: ALECSANDRI, T. 183 / Pl: ~n / E: ciopli) 1 Tăiere a unei bucăţi de lemn Si: cioplit1 (1), cioplitură (1). 2 Subţiere a unei bucăţi de lemn (sau a unui băţ, a unei ramuri) Si: cioplit1 (2). 3 Scurtare a unei bucăţi de lemn (sau a unui băţ, a unei ramuri) Si: cioplit1 (3). 4 Desprindere, prin lovituri aplicate cu un instrument ascuţit, de aşchii dintr-o bucată de lemn,de piatră etc., pentru a da materialului o formă oarecare Si: cioplit1
(4). 5 (Fig; gmţ) Bârfa. 6 (Fig) Batjocură. 7 Tăiere a pietrei cu dalta Si: cioplit1 (1). 8 (înv) Sculptură. 9 Scobire a pietrei, metalelor etc. Si: cioplit7 (9). 10 (înv) Modelare a lutului Si: cioplit1 (12). 11 (Nob) Prăsire. 12 (Fig) Revizuire a unei lucrări Si: cioplit1 (12). 13 (Fig) îmbunătăţire (stilistică, de exprimare etc.) adusă unei lucrări (literare, ştiinţifice etc.) Si: cioplit1
531
CIOPLIT1
(13), cizelare. 14 (Fig; d. oameni) Deprindere a unor maniere civilizate Si: cioplit1 (14), cizelare, cultivare. 15 (Fig) Educaţie. cioplit1 sn I At: DA ms / Pl: ~uri / E: ciopli] 1-15 Cioplire (1-15). cioplit2, ~ă a [At: DOSOFTEI, PS. 371 / Pl: -ifi, ~e IE: ciopli] 1 (D. lemn, piatră) Care a suferit, prin lovituri repetate cu un obiect ascuţit, desprinderi, pentru a i se da o formă oarecare. 2 (înv; fig; d. ţări, state) Care a avut de suferit în urma unei invazii, putând pierde din teritoriu.
3	(Pop; îl) A fi - în patru muchii A fi gătit. 4 (Pop; îe) A fi - numai din bardă A fi prost. 5 (înv) Care a primit (prin netezire, şlefuire, gravare, sculptare etc.) o formă foarte îngrijită. 6 (înv; fig; d. cuvinte) Care au fost alese cu multă grijă. 7 (îs) Chip - Idol. 8 (îas) Persoană reală sau imaginară pentru care s-a făcut chip cioplit.
cioplitor, -oare [At: BIBLIA (1688), 275 / Pl: -i, ~oare / E: ciopli + -tor] 1-2 smf\ a (Persoană) care ciopleşte (5). 3 sm (înv) Sculptor. 4 sm (Iuz) Lucrător Ia ocnă, care netezea pereţii de sare. 5 sn Rindea cu talpă curbă Si: (reg) ciopleică (1). 6 sn (Pex) Cuţitoaie. 7 sn (Reg) Unealtă cu care potcovarul curăţă copita calului. 8 sn Lemn pe care se cioplesc alte lemne Si: ciopleică (2).
cioplitură şf[At: BIBLIA (1688), ap. DA / PI: -ri / E: ciopli + -tură] (Pop) 1 Cioplire (1). 2 Obiect cioplit2 (1). 3 Aşchie rezultată prin cioplire (1). 4 (Reg) Parte de slănină mai subţire, de la burtă. ciopniţă .y/‘[At: ALEXI, W. / V: ~/?ri- / Pl: ~ţe / E: net] (Reg) Sladniţă. ciopoc sn [At: BUGNARIU, N., ap. DA / Pl: ~uri / E: ucr wnok] (Reg; mpl) 1 Unealtă. 2 (Pex) Car. 3 (Lpl) Rechizite. ciopocări v vz ciopocori
ciopocori [At: BUGNARIU, N., ap. DA / V: -cări, (apropiat de cioc-poc) ciocopucuri / Pzi: -re.vc / E: net] (Reg) 1 vt A lucra la ceva cu securea. 2 vt A lucra în grajd sau pe lângă acesta. 3 vi A-şi face de lucru (în gospodărie).
ciopor sn [At: BUDAI-DELEANU, Ţ. 257/3 / V: ci/?-, cipru2, cipur / Pl: '-oare, (pop) '-oară / E: mg esoport] (Reg) 1 Grup de animale de acelaşi fel Si: cârd, cireadă, ciurdă, stol, turmă. 2 Grup de oameni Si: ceată, mulţime, trupă. 3-4 (îlaj; îlav) (Care este) cu ~ul (Care este) în cantitate sau număr mare. 5 Parte a unei turme de oi.
cioporaş sn [At: CHEST. V, 15 / PI: ~e l E: ciopor + -aş] 1-4 (Reg; şhp) Ciopor (1-2) (mic) Si: cioporel (1-4).
’ cioporel sn [At: DENSUSIANU, Ţ. H. 219 / Pl: ~e / E: ciopor + -el] 1-4 (Reg; şhp) Cioporaş (1-4).
ciopritor sn [At: DA / Pl: ~oare / E: ctm ciopli + opritor] (Reg) Butuc fixat în coada plutei, care, târându-se cu unul din capete pe fundul apei, împiedică o înaintare prea rapidă. ciopriţă sfvz ciopniţă cior1 i vz ciur cior2 sm vz cioară
ciora-bora i [At: SEVASTOS, ap. TDRG / E: ciorobor] Cuvânt care sugerează convorbirea prelungită a două persoane care se tocmesc. ciorac1 sm [At: DHLR I, 249 / Pl: -'aci / E: cioară + -ac] (Pop) Cioroi. ciorac2 sm vz ciorap
cioracă .y/'[At: MARIAN, O. II, 25 / Pl: -acc / E: cioară + -acă] (Reg) Cioroaică (1).
cioran sm [At: BUL. FIL. IV, 155 / Pl: -i / E: cioară + -an] (înv; arg) 1 Hoţ. 2 Om şmecher.
ciorancă sf [At: BUL. FIL. IV , 155 / Pl: ~nce l E: cioran + -că] (înv; arg) 1 Hoaţă. 2 Femeie şmecheră.
ciorap sm [At: CANTEMIR, HR. 205/30 / V: ccr-, ~rac2, ~rep, cirep, gi~ / Pl: -i / E: tc corab] 1 Obiect de îmbrăcăminte care acoperă piciorul, confecţionat din fire din bumbac, de lână, de mătase sau din fire sintetice Si: (înv) cioc, colţun,ştrimf, (Buc; lpl) cioareci. 2 (Ban) Obială (neagră).
3	(îc) —chilot (sau —pantalon) Dres. 4 (îs) Cal cu -i Cal cu pete albe pe fluierul piciorului. 5 (Pfm; îe) A strânge bani la - A economisi. 6 Tub izolant cu care se îmbracă, la capete, bobinele electrice.
ciorăi1 [At: H III, 325 / V: ~ro\3, ciur~ / Pzi: ciorăi, ~ăesc / E: fo] 1 vi (D. cioară, corb, ţarcă sau curcă) A emite sunetele caracteristice speciei
Si: (reg) a căi, a cârâi, a ciobăi, a croncă(n)i, a găi. 2 vt A adresa invective (cuiva) Si: (pfm) a cârâi. ciorăi2 v vz durui
ciorăiaş sm [At: H II, 280 / Pl: -i / E: net] (Reg) 1-2 (Soi de) struguri cu boabele negre şi mici.
“ ciorăire1 sf[At: LM / Pl: -ri / E: ciorăi] 1 (D. cioară, corb, ţarcă sau curcă) Emitere a sunetelor caracteristice speciei Si: ciorăitură (1). 2 Adresare de invective (cuiva). ciorăire 2 sf vz ciuruire
ciorăitură .y/[At: LM / Pl: -ri / E: ciorăi + -tură] Ciorăire (1). ciorănie .y/‘[At: BUL. FIL. IV, 155 / Pl: -ii / E: cioran + -ie] (înv; arg) Şmecherie.
ciorăpar sm [At: DA / Pl: -i / E: ciorap + -ar] (înv) 1-2 (Fabricant sau) negustor de ciorapi (1).
ciorăpăreasă sf [At: DA / Pl: -e.vc / E: ciorăpar + -easă] (înv) 1-2 (Fabricantă sau) vânzătoare de ciorapi. 3-4 Nevastă a ciorăparului (1-2).
ciorăpărie sf[At: DA / Pl: -ii / E: ciorap + -ărie] (înv) 1-2 Meserie a ciorăparului (1-2). 3-4 Magazin sau fabrică de ciorapi (1). 5-6 Mulţime sau sortimente de ciorapi (1).
ciorăpel sm [At: GRAIUL I, 365 / V: gio~ / Pl: ~ei / E: ciorap + -el] 1-2 (Şhp) Ciorap (1) (mic) Si: ciorăpior (1-2). ciorăpior sm [At: DA / Pl: ~i / E: ciorap + -ior] 1-2 Ciorăpel (1-2). ciorărie .y/’[At: MARIAN, O. II, 29 / Pl: -ii / E: cioară + -ărie] (Csc) Mulţime de ciori. ciorăsc1 sm [At: VICIU, GL. / E: net] (Min; reg) Trahit. ciorăsc2, -ască a vz doresc
ciorâng sm [At: DR. II, 330 /V: ~ru«g / Pl: ~ngi l E: net] (Reg) Cioban care duce oile la strungă. ciorânglan sm vz ciorânglav
ciorânglav sm [At: H VII, 258 /V: ~lan / Pl: -i / E: ns cf rrm corăngo] (Reg) 1 (Bot) Planta Glycyrhiza echinata. 2 (Dep) Rrom. ciorb1 sn vz ciob ciorb2 sn vz sorb
ciorbagiu1 sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 28 /Pl: -ii/E: tc gorbagy] 1 (Iuz) Ofiţer (de regulă, comandant al unui regiment) de ieniceri. 2 (Iuz; în administraţia turcească) Primar. 3 (îvp) Om bogat. 4 (Reg) Arendaş.
ciorbagiu2 sm [At: DEX2 / Pl: -ii / E: ciorbă + -agiu] (Gmţ; fam) Persoană căreia îi place mult ciorba (1).
ciorbalâc sn [At: PONTBRIANT, D. / V: -/ic / Pl: ~uri / E: tc gorbalyk] (înv) 1 Polonic. 2 Castron pentru ciorbă. ciorbahc sn vz ciorbalâc
ciorbară .y/‘[At: ANON. CAR. /V: -rco- / PI: ~/?ări / E: ns cf cior casă, ciorobor] 1 (Orn; reg) Coţofană (Pica pica). 2 (Prt; reg) Rrom. 3 (Ban; pan; lpl) Raţe sălbatice. ciorbariţă sf vz ciorbăriţă
ciorbă şf[At: (a. 1786) IORGA, S. D. VI, 109 / V: ~oar~ / A şi: ~ba / Pl: -/?c / E: tc gorba] 1 Fel de mâncare care constă dintr-o zeamă (acrită) preparată cu legume, adesea şi cu carne Si: fiertură, borş. 2 (Pfm; îe) A se amesteca în ~ba cuiva (sau a altuia) A se amesteca (nedorit) în treburile altuia. 3 (Pfm; îe) A pune (sau a băga etc.) pe toţi într-o - A considera şi a trata la fel mai mulţi oameni, fără a ţine cont de diferenţele dintre ei. 4 (Pfm; îe) Cine s-a ars cu - suflă şi-n iaurt Cine a păţit-o o dată devine prevăzător. 5 (Pop; îs) - lungă Mâncare fără consistenţă, care nu satură. 6 (Fig; îas) Vorbărie. 7 (Pfm; îe) A avea o - de copii A avea mulţi copii. 8 (Reg) Lapoviţă. 9 (Reg) Noroi. 10 (Zid) Ceamur. ciorbăi vr vz ciorovăi
ciorbărie .y/ [At: GORUN, F. 7 / Pl: -ii / E: ciorbă'+ -ărie] Ciorboaică. ciorbeală şf vz ciorovăială
ciorboaică .y/‘[At: ŞEZ. IX, 116/ Pl: -icc / E: ciorbă + -oaică] (Reg) Ciorbă multă fară consistenţă Si: ciorbărie.
ciorboare sf [At: CHEST. V, 115/ Pl: -ori / E: net] (Reg) Zară fiartă (rămasă de la urda frământată).
532
CIORIC1
ciorborisi vt [At: CIAUŞANU, GL. / Pzi: ~.ve.sr / E: net] (Reg; c. i. lichide) A tulbura.
ciorborosire .y/‘[At: MDA ms / Pl: -ri / E: ciorborosi] (Reg) Tulburare a unui lichid Si: (reg) ciorborosit1.
ciorborosit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: ciorborosi] (Reg) Ciorborosi re.
ciorborosit2,	a [At: MDA ms / E: ciorborosi] (Reg; d. lichide)
Tulburat.
ciorbui vt [At: BUGNARIU, N., ap. DA / Pl: -esc / E: net] (Reg) A învechi.
ciorbuire .y/‘[At: MDA ms / Pl: -ri / Pl: ~uri / E: ciorbui] (Reg) învechire. ciorbuit1 sn [At: MDA ms / E: ciorbui] (Reg) învechire. ciorbuit2,	« [At: MDA ms / Pl: ~if/,	/ E: ciorbui] (Reg) învechit.
ciorbuliţă sf [At: MAT. FOLK. 105 / Pl: ~ţe / E: ciorbă + -w///d] 1-2 (Şhp) Ciorbă (1) (bună), dorc am, [At: COMAN, GL. / PI: ~rd / E: net] (Reg) Chior. ciorcan sm vz cioplan ciorcălată sf vz ciorâlat
ciorcării vt [At: DA / Pzi: ~we.se: / E: net] (Reg) A tăia via Cf ciocârti. ciorcăriitsn [At: H XII, 225 / Pl: ~uri i E: ciorcăni] (Reg) Tăiat ai viei. ciorcel sm vz ciorchine ciordim sm vz ciorchine
ciorchinaş sm [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~/ / E: ciorchine + -a.y] 1-6 Ciorchine (1-3) (mic) Si: ciorchinei (1-6), ciorchiniţă (1-6), ciorchi-nuţă (1-6). ciorchină1 .s/vz ciorchine ciorchină2 sf vz ciochină
ciorchine sm [At: ODOBESCU, ap. TDRG / V:~chin, ~năl sf ~rpiny ciorpină sf / Pl: ~ni / E: net] 1 Tip de inflorescenţă caracterizat prin dezvoltarea unui ax principal, de-a lungul căruia se înşiră numeroase ramificaţii cu flori Si: gapă, racem. 2 Grupare de fructe aşezate în ciorchine
(1). 3 (Pex) Strugure. 4-5 (îs) -nă crăcănată (Soi de) strugure cu boabe rare de culoare cenuşie, moi şi dulci. 6 Flori dese care cresc în mănunchi Si: mănunchi. 1 Fruct al bradului Si: cucuruz. 8 (Fig; d. insecte; îe) A sta ~ A fi aşezate în formă de ciorchine (1).
ciorchinei sm [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~e/ / E: ciorchine + -el] 1-6 Ciorehinaş (1-6).
ciorchimţă <v/*[At: TDRG / Pl: ~ţe / E: ciorchine + -iţă] 1-6 Ciorehinaş (1-6).
ciorchinos, ~oasă a [At: H 1,128 / Pl: ~o.y/, -oase / E: ciorchine + -<v.v] 1-3 Cu ciorchini (1-3) mulţi. 4 (D. viţa de vie) Bogată în struguri. 5 (îs) Poamă -oasă Struguri negri.
ciorchinuţă sf[M: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ţe / E: ciorchină + -uţă] 1-6 Ciorehinaş (1-6).
ciorciobâtii sfp [At: JIPESCU, O. 35 / V: ~boate, ~coboate, ~roboate / E: net] (Reg) Obiecte diferite îngrămădite la un loc Cf catrafuse, cioherse, ciopoc uri, cotrobenţe, ciuvăi. ciorciobodte sfp vz ciorciobâtii
ciorciofleac sm [At: PAŞCA, GL. / V: -/ec, -roflec,~rofl\c / Pl: ~ad / E: pbl ctm cioară + cioflec] (Reg) 1 Om decăzut din punct de vedere moral. 2 Codaş al satului Si: vagabond, ciorcioflec sm vz ciorciofleac
circiols [At: NOVACOVICIU,C. B. 8 / A: net/ PI: net / E: net] (Reg) Fructe mirile aplecate Cf ciorchine (2), ţigrie. ciorcioli vt [At: DA / Pzi: -/e.vc / E: net] (Reg) A mânji. ciorciolire .y/'[At: MDA ms / Pl: -ri / E: ciorcioli] (Reg) Mânjire. ciorciolit1 sn [At: MDA ms / E: ciorcioli] (Reg) Mânjire. ciorciolit2, a [At: CONTEMPORANUL III, 261 / Pl: ~iţi,	/ E:
ciorciolit] (Reg) Mânjit2.
ciorcioloş sm [At: REV. CRIT. III, 93 / Pl: -/ / E: ciorciol + -o.v] (Reg) 1 Ţurţur. 2 Bucată de noroi uscat (sau murdărie) care atârnă de pe animale.
3	(Bot) Cerceluş (Dicentra spectabilis). ciorcioved sfvz cercevea ciorcobdnă sf vz ciorobară
ciorcobdră sf vz ciorobară
ciorcoism [At: DA / Pl: ~ / E: net] (Reg) Peşte nedefinit mai de aproape. ciorcovedlă .y/‘[At: CIAUŞANU, GL. / Pl: ~e// / E: ciorcovi + -eală] (Reg) Ceartă.
ciorcovi vr [At: CIAUŞANU, GL. / Pzi: ~vesc / E: net] (Reg) A se certa. ciorcovire .s/[At: MDA ms / Pl: ~r/ / E: ciorcovi] (Reg) Ceartă. ciorcovit1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: ciorcovi] (Reg) Ceartă. ciorcov'it2, ~ă a [At: MDA ms / PI: ~iţi, ~e / E: ciorcovi] (Reg) Certat2. ciorcov'mă sfvz cioclovină
ciorcui sn [At: DR. V, 308 / Pl: ~e / E: net] (Reg) Ciorcuş. ciorcurele sfp [At: CHEST. II, 369 / E: net] (Reg) Bucată de lemn subţire care se bate pe peretele de lemn ca să ţină tencuiala sau lutul.
ciorcuş sn [At: DR. V, 308 / Pl: ? / E: net] (Reg) Organ sexual al calului Si: (reg) ciorcui.
ciorcuşă .s/[At: MARIAN, O. II, 48 / Pl: -şe / E: cioracă + -uşă] (Orn; Ban) Coţofană (Pica pica).
ciorcuţă .v/’[At: LB / PI: -re / E: cioracă + -uţă] (Reg) 1-2 (Orn; şhp) Cioracă (mică). ciord sm vz ciori2 ciorddc sn vz cerdac ciordar sm vz ciurdar ciordaş sn vz ciardaş ciordă sf vz ciurdă
ciordămt am [At: H IV, 125 / Pl: ~iţi / E: pbl iordănit] (Reg; îsp) Stropire cu apă şi ridicare pe braţe de trei ori în noaptea de Bobotează. ciordeală .y/'[At: DA ms / Pl: ~e// / E: ciordi + -eală] (Fam) Ciordire. ciordi vt [At: CIHAC II, 56 / V: ciur~ / Pzi: -dese l E: rrm cor] (Fam) A fura.
ciord'ire .v/‘ [At: DA ms / Pl: -ri / E: ciordi] (Fam) Furt (de lucruri mărunte) Si: (fam) ciordeală, ciordit1. ciordişi vt [At: PAŞCA, GL. / Pzi: ~sesc / E: net] (Reg) A batjocori. ciordisire .s/[At: MDA ms / Pl: -ri / E: ciordişi] (Reg) Batjocorire. ciordisit1 sn [At: MDA ms / E: ciordişi] (Reg) Batjocorire. ciordis'it2, a [At: PAŞCA, GL. / Pl: -iţi, ~e / E: ciordişi] (Reg) Batjocorit2.
ciordit1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: ciordi] (Fam) Ciordire. ciordit2y ~ă a [At: I. CR. V, 374 / Pl: -iţi, -e / E: ciordi] (Fam) Furat2. ciorditor, ~oare smf, a [At: DA ms / Pl: ~/, -oare / E: ciordi + -(i)tor] (Arg) 1-2 (Persoană) care fură (lucruri mărunte). ciordosi vt [At: DA / Pzi: -sesc / E: net] (Reg) A murdări. ciordosire .s/[At: MDA ms / Pl: -ri / E: ciordosi] (Reg) Murdărire. ciordosit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: ciordosi] (Reg) Murdărire. ciordosit2, ~ă a [At: REV. CRIT. IV, 142 / Pl: ~ir/, -e / E: ciordosi] (Reg) Murdărit2.
cioreca vi [At: LB / Pzi: cioarec / E: cf cior-bor] (Reg) A bolborosi. ciorecar sm [At: JIPESCU, O. 20 / V: -ricar l Pl: -i / E: cioareci + -ar] (Reg) Ţăran care poartă cioareci (1). ciorecaşi smp [At: LB / E: cioareci + -a.v] (Reg) 1-8 Ciorecuţi (1-8). ciorecuţi smp [At: LB / E: cioareci + -uţ] (Reg) 1-8 Cioareci (1-4) mici Si: ciorecaşi (1-8). ciorep sm vz ciorap
doresc, ~ească a [At: RĂDULESCU-CODIN, M. N. 97 / V: -răsc, ~rască / Pl: -eşti / E: cioară + -esc] 1 Specific ciorii (1). 2 Care se referă la cioară (1). 3 Care provine de la cioară (1). 4 Care aparţine ciorii (1).
5	De cioară (1).
ciorfă sf [At: FRÂNCU-CANDREA, R. 50 / Pl: -fe / E: net] (Reg) Căpăţână de varză. ciorgău sn [At: CHEST. IV, 43 / PI: -ri / E: net] (Reg) Cădere de apă. ciorgoloş sn [At: DA / Pl: ? / E: net] (Reg) Bulz de mămăligă cu brânză Cf cocoloş.
doric1 sn [At: DA ms / Pl: ? / E: cf tc gykryk] (Reg) Lambă.
533
CIORIC2
cioric2 sm vz cioareci cioric? sn vz şorici cioricar sm vz ciorecar
dorici1 vt [At: PAMFILE, CER. 195 / Pzi: ~c.-e.vc- / E: dorici2] (Reg) A înveli casa cu scoarţă de copac sau bucăţi de lemn. dorici2 smp vz cioareci dorici3 spm vz şorici dorici4, ~ie a vz şoriciu cioripină sf vz cioropină
cioriţă şf[At: DDRF / Pl:	/	E:	cioară	+	-#</]	(Orn)	1-2	(Şhp)	Cioară
(1)	(mică).
ciorlama .v/' vz ciulama
dorian1 sm [At: (a. 1847) URICARIUL X, 400 / Pl:	/	E:	net] (Reg)
Arbore mâncat de vite. dorian2 sn vz ceatlău ciorlău sn vz ceatlău ciorlică sf vz ciovică1
ciorlogar sm [At: DOINE, 190 / Pl: ~z / E: net] (Reg) 1 Golan. 2 Cioban
(2)	care şi-a amestecat oile într-o stână cu oile altui cioban (2). ciorlome a sfvz ciulama
ciorlu-morlu sn [At: LB / Pl: 7 / E: mg csorâl-moral „a lucra pregetând“] (Reg) Ciorobor (1).
ciormag sm [At: MARIAN, INS. 20 / Pl: ~agi / E: ciormă + -ag] 1-2 (Ent; reg) Ciormă (1-2).
ciorman sm [At: MARIAN, INS. 21 / Pl: -i / E: ciormă + -an] 1-2 (Reg) Ciormă (1-2).
ciormă sf [At: MARIAN, INS. 21 / Pl: -me / E: pbl vsl wi/VM’h] (Ent; reg) 1 Larvă a cărăbuşului Si: ciormag (1), ciorman (1). 2 Vierme alb Si: ciormag (2), ciorman (2). ciormăiag sm vz ciormoiag
ciormoiag sm [At: ECONOMIA, 47 / V: cer~, ciurmoiuc, ciurmui~ / Pl: -agi / E: mg csormoly, csormolya] 1 (Trs) Plantă erbacee din familia scrophulariaceelor, cu frunze lanceolat-lineare, cu flori albe-roşiatice şi fructul capsulă ovoidă, care creşte prin locuri deschise, poieni şi pe lângă păduri, în iunie-iulie Si: codroi, dintariţă, grăpadă, grăparită, grâu-negru, grâul-prepelitei, miazd-noapte, scrabd (Melampyrum cristatum). 2 (Trs) Plantă erbacee mică din familia scrophulariaceelor cu tulpină rigidă* frunze lanceolate-lineare lăţite spre bază şi îngustate în peţiol şi flori albe cu striaţiuni purpurii, care creşte prin locurile pietroase din regiunea subalpină, în iunie-august Si: codroi, grăparită, scrabă (Melampyrum saxosum).
3	(Bot) Condroniu (Melampyrum arvense). 4 (Bot) Sor-cu-frate (Melampyrum cristatum). 5 (Bot) Sălbăţie (Solium temulentum).
ciornă [At: PANN, E. IV, 155 / V: cioar~ I Pl: -ne / E: rs vopHHH ,,negru“] 1 sf Lucrare scrisă într-o primă redactare, care urmează a fi transcrisă după ce va fi corectată Si: bruion, concept. 2 sf Registru comercial din care se trec indicaţiile în jurnal Cistraţă, terţelor. 3 a (Reg; îs) Capră - Capră cu capul negru Cf bucălaie, cirnoglavă, laie. ciornăglavă sfvz ciornoglav
dormi sfp [At: PAMFILE, J. II / E: rs «Kpr- „negru, rău“ + -aie] (Reg) Vite slabe şi mici.
ciornei sm [At: ŞEZ. II, 187 / Pl: ~ / E: rs qqpff- „negru, rău“ + -ei] (Reg) Om brunet Cf arămiu, tuciuriu.
ciorni vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~nesc / E: ciornă] (îrg) 1-2 A face
o	ciornă (1-2). ciornoclav, ~ă a vz ciornoglav ciornoglaf sn vz ciornoglav
ciornoglav, ~ă sn [At: H XIV, 436 / V: ~năgfavă sf, ~a/sn, -oclav a / Pl:	~el	E:	bg	qepHOFAaâa „cu capul negru“] (Reg) 1 .v/'Capră cu coamele
date pe spate. 2 sn Iarbă înaltă cu ghimpi Cf ciorgânlav (1). 3 a Bolnav. ciornolog am [At: DA / Pl: ~ogi / E: net] (Reg) Şchiop. ciornoziom sn vz. cernoziom
cioroablă sf [At: BUGNARIU, N., ap. DA ms / Pl: -le / E: ns cf cioablă] (Trs) 1 Cal rău şi bătrân. 2 Mârţoagă.
cioroaică .v/’[At: ISPIRESCU, L. 362 / Pl: -ice / E: cioroi + -oaiea] 1 (Orn) Cioara (Coracias garrulus). 2 (Reg; prt) Roi. 3 Câine de vânătoare.
4	(Dep) Femeie brunetă.
cioroaie .v/‘[At: MARIAN, O. II, 25 / PI: — / E: cioară + -oaie] (Orn) Cioară (Coracias garrulus).
ciorobăi vr [At: CIHAC II, 491 / Pzi: -esc / E: ciorovăi] (Reg) A se certa.
cioroboaie snp [At: VARONE, J. R. 64 / E: ns cf ciorciobâtii, ciorcioboate] (Reg) Hodoroage. cioroboate sfp vz ciorciobâtii cioroboială sf vz ciorovăială
ciorobor sn [At: JAHRESBER. VI, 47 / Pl: -uri / V: ciolobor / E: fo] (Reg) 1 Ceartă însoţită de vorbă multă Si: ciorlu-morlu. 2 (Pex) Gălăgie.
3	(Pop; îe) A face ~ pentru un topor A se certa pentru fleacuri. 4 (îf ciolobor) Chef.
ciorobori vr [At: MARIAN, O. II, 66 / Pzi: -resc / E: cf ciorovăi] (Reg) A se certa.
ciorobota vi [At: ŞEZ. IV, 180 / Pzi: -tez / E: cf ciorobori] (Reg) A sporovăi.
cioroboti [At: DA ms / Pzi: ~tesc / E: ctm ciorovăi + roboti] (îrg) 1 vt A deretica. 2 vi A ciorovăi. 3 vt A cugeta. ciorocan sm [At: VARONE, J. R. 64 / Pl: ~/ / E: net] (Reg) Mocan. ciorodină a/[At: FURTUNĂ, C. 68 / Pl: ~ne / E: net] (Arg; prt) Rrom. ciorofală sf[At: DA ms / Pl: ~le / E: net] (Reg) Noroi. ciorofăială sf [At: SBIERA, F. S. 200 / Pl: ~le / E: net] (Reg) Lapoviţă. ciorofleac sm vz ciorciofleac
ciorofleacă1 sf [At: COMAN, GL. / Pl: 7 / E: ctm cioară + fleancă] (Reg) Persoană rea de gură Si: ciorogar (3). ciorofleacă2 sf vz ciorofleancă
ciorofleancă ş/[At: PAMFILE, A. / V: ~eacă2 f Pl: net / E: ciorofală] (Reg) 1 Noroi. 2 (Pex) Murătură putrezită.
ciorofleţ sm [At: ŞEZ. II, 187 / V: ~/ic / Pl: ~/ / E: ns cf cioară, ciorofoi] (Mol; prt) Pantalonar. cioroflic sm vz ciorofleţ
ciorofoi sm [At: DA ms / Pl: ~ / E: ns cf cioară, ciorogar] (Reg) 1 Venetic. 2 Cerşetor.
ciorogar sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~z / E: ger Schuhgarn] (Reg) 1 Cizmar. 2 (Prt) Pantalonar. 3 Ciorofleacă1. ciorogăi v vz ciorovăi
ciorogârlă a/'[At: PĂSCULESCU, L. P. 224 / PI: ~le / E: net] (Reg) Creaţie lexicală cu înţeles neprecizat. ciorogladină .ş/[At: COMAN, GL. / PI: ~ne / E: net] (Reg; dep) Rrom. cioroi1 sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~ / E: cioară + -oi] 1 (Orn) Bărbătuş al ciorii. 2 (Prt) Rrom. 3 (Reg) Plantă erbacee din familia compozitelor cu tulpina erectă, cu frunzele din tulpină, eliptice, ovale, florile galbene-aurii şi fructele achene glabre, care creşte pe câmpuri, fâneţe şi prin tufişuri (Inula germanica). cioroi2 sn vz ciuroi cioroi3 v vz ciorăi1
cioroiaş sm [At: MARIAN, O. II, 27 / Pl: ~i / E: cioroi + -aş] l-2(Şhp) Cioroi1 (1) mic. 3 Pui de cioară. 4 (Prt) Rrom.
cioroinic sm [At: DICŢ. / Pl: -ici / E: cioroi + -nie] (Bot; reg) Cioroi1
(3)	(Inula germanica).
cioroman sm [At: CĂTANĂ, P. 1,62 / Pl: ~z / E: cioroi + -(omjan] (Prt) Rrom.
cioromatică sfvz ciolomatică cioronglaf sn vz ciornoglav
cioropar sm [At: CHEST. V, Al Pl:	/ E: net] (Prt) Rrom.
cioropchic sm [At: COMAN, GL. / PI: -ici / E: net] (Reg) Om mărunţel. cioropină sf [At: ISPIRESCU, L. 65 / Pl: -ne / E: ctm cioară + arăpină] 1 (ÎS/Iun; prt) Rrom. 2 (Reg) Mârţoagă. 3 (Reg; lpl) Vite mici şi slabe Cf ciornăi.
cioropor sm [At: PANŢU, PL.2 / Pl: -i / E: ns cf ciortopolog] (Buc) Iurtă.
534
GIOT
ciorosclan sn vz cioroslan
cioroslan sn [At: HXVIII,75/V: -sc/- / Pl: ~e / E: cioroslă + -an] (Reg) Cioroslă.
cioroslă sf [At. VICIU, GL. / Pl: ~le / E: mg csoroszlya] (Reg) Custura plugului Si: cioroslan.
ciorovariţ, -ă a [At: IORGA, N. R. A. I, 200 / Pl: -i, ~e / E: ciorovăi + -ariţ] (înv) Certăreţ.
ciorovăi [At: ODOBESCU, S. III, 31 / V: -voi,-ovi, ciuruvui, ~ogăil / Pzi: -e.vc / E: ns pbl fo] (Pfm) 1 vrr A se certa pentru nimicuri Si: a se dondăni. 2 vr A-şi adresa cuvinte urâte. 3 vi A şopti.
ciorovăială sf [At: SANDU-ALDEA, D. N. 207 / V: -voi-, ~oboi~,
-rbeală, ciuruvui~ I Pl: -ieli / E: ciorovăi + -eală] (Fam) 1 Ceartă uşoară (pentru nimicuri) Si: ciondăneală, ciorovăire. 2 Adresare de cuvinte urâte.
3	Şoptire.
ciorovăire sf[At: DEX2 / Pl: -ri l E: ciorovăi] (Rar) Ciorovăială (1). ciorovăit sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: ciorovăi] (Pfm) Ciorovăială (1). cioroveţe sfp [At: REV. CRIT. III, 93 /V: ~eţă sfl E: net] (Reg) 1 Poame pădureţe. 2 Poame necoapte. ciorovi v vz ciorovăi ciorovăi v vz ciorovăi ciorovoială sf vz ciorovăială
ciorpac sn [At: DRĂGHICI, ap. TDRG / PI: -ace / E: rs vepnăKb, VOpnaKb] (Reg) 1 Lingură cu coadă lungă folosită la stână Si: polonic. 2 (Pex) Unealtă de pescuit făcută dintr-un săculeţ de plasă cu coadă şi folosită la scoaterea din apă a peştelui Si: minciog. 3 Strecurătoare pentru strecurat brânza.
ciorpare sn [At: VASILIU, C. 58 / Pl: ~pari / E: net] (Reg) Buturugă. ciorpareddsm [At: N. A. BOGDAN, ap. TDRG / Pl: -i/ E: net] Danci. ciorpăi vt [At: DA / Pzi: -e.vc / E: rs qtfmm] (Reg) A scoate (cu lingura) dintr-un lichid.
ciorpăire .v/'[At: MDA ms / Pl: -ri / E: ciorpăi] (Reg) Scoatere a unui lichid cu lingura Si: ciorpăit. ciorpăitsn [At: SBIERA, P. 35 / Pl: -uri / E: ciorăpăi] (Reg) Ciorpăire. ciorpănd sm [At: PAMFILE, C. 92 / Pl: -ei / E: ciorpan + -el] (Reg) Buturugă mică.
ciorpec sn [At: I. CR. VI, 153 / PI: ? / E: ns cf vsl nepm*, mg cserep] (Reg) Şindrilă. ciorpin sm vz ciorchine ciorpină sfvz ciorchine
ciors i [At: GOROVEI, C. 292 / E: fo] (Reg) Cuvânt care redă zgomotul produs de târşâitul picioarelor Si: hârş.
ciorsăi [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) gio-, -soi7 / Pzi: ciorsăi şi -esc / E: cioarsă] (Reg) 1 vi A tăia cu o unealtă care are tăişul uzat. 2 vi A cosi cu o coasă neascuţită. 3 vr A se scărpina. 4 vr (Arg) A se cupla.
5	vr (Fig) A se face ca o cioarsă (2). 6 vr (Fig) A se înjosi. 7 vr (Sst) A se împopoţona.
ciorsăit sn [At: DA ms / Pl: -wri / E: ciorsăi] (Reg) Tăiere cu un obiect cu tăişul tocit. ciorsoală sfvz ţesală
ciorsoi1 sm [At: PONTBRIANT, D. / Pl: - / E: cioarsă + -oi] (Reg) 1 Om bătrân. 2 Om slab. 3 (Pex) Vagabond. 4 Cerşetor. ciorsoi2 v vz ciorsăi
ciorşac sn [At: BOGDAN, ap. TDRG / Pl: -ace / E: cioarsă + -ac] 1 (Reg) Unealtă cu tăişul uzat. 2 (Arg; fig) Om prost. 3 (Arg; fig) Curvă. Ciorşui vt [At: ŞEZ. II, 187 / Pzi: -e.vc / E: cf ciorsăi] (Reg) A curăţa. ciort1 sm [At: POLIZU / Pl: -r/i / E: rs nopr] 1 (Rar; prt) Rrom. 2 (înv) Ştrengar.
ciort2 sn [At: LB / Pl: -uri / E ns cf rs 'lopr] (Reg) 1 (îs) -«/ cozii Rădăcina cozii Si: (reg) ciorit, ciot, cotor. 2 Rât. 3 Bot. 4 Cioc. 5 (Pan) Gură (de cană). ciort3 sn vz ciurdă
ciortac sm [At: DICŢ. / Pl: -aci / E: net] (Reg) Lemn strâmb. ciortan1 [At: ANON. CAR. / Pl: -i / E: tc gortan] (Reg) 1 sm Crap de 1-2 kilograme. 2 am (Pan) Grăsuţ. 3 sm (Bot) Săricică (Salsola kali).
ciortan2 sn [At: CADE / Pl: ~e / E: net] (Reg; d. animale) Coapsă. ciortan3 sn vz cioltar
ciortănaş sn [At: BARONZI, L. 94 / Pl: -i / E: ciortan1 + -<xy] 1-2 (Reg; şhp) Crap (mic) Si: ciortănel (1-2), ciortănică (1-2).
ciortănd sm [At: DA ms / Pl: -ei / E: ciortan1 + -el] 1-2 (Iht; reg) Ciortănaş (1-2).
ciortănică sf [At ANTIPA, F. I. 114 / Pl: net / E: ciortan1 + -ică] (Iht; reg) 1-2 Ciortănaş (1-2).
ciorti [At: NECULCE, ap. LET. II, 226/19 / Pzi: -re.vc / E: ns] (Reg)
1	vrr A se certa. 2 vt A fura.
ciortocrap sm [At: ANTIPA, F. I. 114 / Pl: -i / E: ctm ciortan1 + crap] (Iht; reg) Crap mijlociu.
ciortoiat, a [At: REV. CRIT. IV, 142 / Pl: -aţi, ~e / E: net] (Reg) Care are gura diformă. ciortopoloagă sfvz ciortopolog
ciortopolog sm [At: PANŢU, PL.2 / V: -loagă sfl Pl: -o gi / E: ucr HopronoJiox] (Buc) Iurtă. ciortvartă sf vz ciozvârtă ciorung sm vz ciorâng
cioruş,a [At: REV. CRIT. III, 93 / Pl: -i, -c / E: cioară + -uş] (Reg) Negru.
cioruşcă sf[At DA / Pl: ? / E: cioară + -uşcă] (Bot; reg) Strugure. ciomţă sf [Ai: MARIAN, O. II, 27 / Pl: ~rc / E: cioară + -uţă] 1-2 (Şhp) Cioară (1) (mică). ciorvană sfvz cervoană
ciorvălau sn [At: DA / Pl: ? / E: ciorovăi] (Reg) Zgomot. cios1 am [At: DA ms / Pl: -o.yi / E: net] (Reg) Spân. dos2, -oasă a [At: V. HANEŞ, Ţ. O. 113/ Pl: -o.yi, ~oaşe / E: net] (Reg) Frumos.
cios3 sm [At: POMPILIU, B. 1007 / Pl: -o.yi / E: mg esosz] (Reg) 1 Paznic (la sat). 2 Jitar.
cioS4 sm [At: CHEST. 11,112/396 / Pl: ~o.yi / E: ns cf cioşc] (Reg) Fiecare din cei patru stâlpi ai caselor de lemn. ciosmăli v vz ciosmoli
ciosmăţi vt [At: PAŞCA, GL. / Pzi: ~fe.vc / E: net] (Reg) A tăia. ciosmoli v vz cioşmoli
ciosmohty -ă a [At: REV. CRIT. IV, 142 / V: (reg) -oz/w-, ~ă / Pl: -iţi, ~e / E: ciosmoli] (Reg) Mânjit. ciosnacă .y/’[At: PAŞCA, GL / Pl: -âcc / E: net] (Reg) Femeie urâtă. ciosvârtă sf vz ciozvârtă ciosvârcioară sf vz ciozvârcioară ciosvârtă sf vz ciozvârtă ciosvarte sfvz ciozvârtă ciosvarţ sm vz ciozvârtă
ciosvârţi vt [At: RĂDULESCU-CODIN, î. / Pzi: -fe.vc / E: ciosvârtă] (Reg) A tăia.
cioşc sn [At: CHEST. II, 109/9 / Pl: -wn / E: net] (Reg) încheietura bârnelor la unghiurile casei. cioşcă sf [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: ns cf cmyc] (Reg) Colţ de stradă. cioşcotaie sf [At: DA ms / Pl: —răi / E: ns cf şcotaie] (Reg) Vacă slabă. cioşmă .ş/[At: H VIII, 483 / Pl: 7 / E: net] (Pes; reg) Unealtă de pescuit. cioşmăli v vz cioşmoli
cioşmoli [At: CREANGĂ, P. 114 / V: (reg) ~osm~, -ozw-, ciosmăli, -mă/i, -jom- / Pzi: ~/e.vc / E: net] (Reg) 1 vr A mesteca urât. 2 vi (îf ciosmoli) A trage de părul cuiva. 3 vt A gusta. 4 vr A se zvârcoli (în aşternut). 5 vr (D. porci) A-şi căuta culcuşul Si: (reg) a se gozăi, a se tăvăli Cf ciorcioli. 6 vr A se codi. cioşomoli v vz cioşmoli
ciot sn [At: ALECSANDRI, P. III, 357 / V: -Mr / Pl: -uri / E: net] 1 Parte rămasă dintr-un copac după ce restul a fost tăiat sau rupt Si: buştean, butuc, buturugă, ciolpan (1). 2 (Pan) Ramură scurtă, ruptă Si: cioi2. 3 (D. trunchi, ramură, scândură) Nod proeminent. 4 (Pan) Parte rămasă din
535
CIOT AC
braţ, picior sau (la animale) coadă, după ce restul a fost tăiat sau rupt. 5 (îm; îs) ~ bot Evocă uneori imaginea de ciot şi de butuc.
ciotac s [At: REV. CRIT. III, 93 / V: ciutac / Pl: net / E: ciot + -ac] (Reg) 1 Arbore cu ramurile uscate, tăiate sau rupte. 2 Tufan. ciotm,~ă a [At: DA ms / Pl: ~i,	/ E: ciot + -an] (Reg) 1 Slab. 2 Bătrân.
ciotă sfvz cioată
ciotănos, ~oasă a [At: I. CR. V, 374 / Pl: ~oşi, ~oase / E: ctm ciot + ciolănos] (Reg) Osos. ciotâc s [At: DA ms / Pl: net / E: net] (Reg; pbl) Ciot (1). ciotârcă .v/’[At: PASCU, S. 228 / V: ciuturcă / Pl: ~rci / E: cioturi + -că) (Reg) 1 Copac cioturos. 2 Buştean. 3 (Fig) Vită mică şi slabă.
ciotcâ sf [At I. CR. III, 268 / V: ~oa/~ / PI: ~tci / E: mg csutka] (Reg)
1	Rădăcină. 2 Buturugă. 3 (îe) A se strânge ~ A strânge o mulţime de oameni (mai rar de lucruri). 4 Grămadă de albine adunate sub urdiniş, înainte de roit.
ciotcărie şf[At: CHEST. IV, 107/426 / Pl: ~ii / E: ciotcă + -ărie] (Reg) Teren despădurit pe care se mai văd cioturile arborilor tăiaţi.
ciotec sn [At: PĂSCULESCU, L. P. 296 / Pl: ~ece / E: ciot + -ec] (Reg) Bucată de lemn.
ciotfă sf [At: PANŢU. PL.2 / Pl: ~fe / E: net] (Bot; reg) 1 Ghebe (Armillaria mellea). 2 Burete (Boletus edulis).
ciotină .v/’[At: VAIDA 346 / Pl: ~ne / E: ciot + -ină] (Trs) 1 Vită. 2 (Fig) Matahală.
ciotiş sn [At: CHEST. IV, 107/546 / Pl: ~uri / E: ciot + -iş] Ciotcărie. ciotoacă sf [At: DA ms / Pl: ~ace / E: ciot + -oacă) (Bot; reg) Lemn noduros. ciotoare sfvz cheotoare
ciotoi sn [At: DDRF / V: ora / PI: ~o*ie f E: ciot + -oi] (Reg) 1-2 Parte de picior (sau de aripă) ruptă de Ia încheietură Cf copan.
ciotoiaş sn [At: DA ms / Pl:	/ E: ciotoi + -aş] (Reg) Joc cu mingea
nedefinit mai îndeaproape.
ciotolog sm [At: RETEGANUL, CH. 60 / Pl: ~ogi / E: net] (Reg) Om mic şi urât. ciotonog, ~odgă a vz ciontonog ciotora sn vz ciotoi
ciotora-botora şfi [At: COMAN, GL. 20 / E: net] (Pop; prt) Limbă a rromilor.
ciotoreag sn [At: ARH. OLT. XXI, 261 / Pl: ? / E: ns cf ciotac] (Reg) Arbore uscat, fără vârf. ciotormean sm vz ciotoroman
ciotoroage sfp [At: PAMFILE, J. II / E: net] (Reg) încălţăminte veche. ciotorog sn [At: DR. V, 307 / Pl: ~oage / E: ciot + -orog] (Reg; îs) ~ul cozii Rădăcina cozii.
ciotoroman sm [At: T. PAPAHAGI, M. 172 / V: ~rmean / Pl: ~mew / E: net] (Reg) Om guşat. ciotoros, ~odsa a vz cioturos ciotorugă sfvz ciuturugă
ciotrica vi [At: DA ms / V: (reg) ceo~ / Pzi: ~ichez / E: net] (Reg) A pălăvrăgi. ciotur sn vz ciot
cioturos, ~oasă a [At: V. A. URECHE, ap. TDRG / V: ~tor~, ciut~ / E: cioturi + -os] 1 (D. copaci, lemn, obiecte de lemn) Care are multe cioturi
(3)	Si: noduros. 2 (D. braţe, mâini, picioare, degete) Cu oasele proeminente. 3 (Reg; fig; d. oameni) Ciufulit. 4 (Reg; d. versuri) Neîngrijit.
ciotuţă a;/*[At: GOROVEI, C. 359 / Pl: ~ţe / E: ciot + -uţă] 1-8 (Şhp) Ciot (1-4) (mic). cioucă sfvz ceucă
ciovârca vi [At: PAŞCA, GL. 18 / Pzi: ? / E: net] (Reg) A umbla încoace şi încolo. ciovârstă sfvz ciozvârtă
ciovârtac sn [At: PAMFILE, C. 19 / Pl: ? / E: ciopârtac] (îrg) Trunchi. ciovârtă sfvz ciozvârtă ciovârte sf vz ciozvârtă
ciovei sn [At: (a. 1824) URICARIUL XX, 345/4 / V: ciovoi, ciuhei, ciuveif şofen / PI: ~ee / E: net] (Reg; mpl) 1 Ciubăr. 2 (Lpl) Vase folosite la stână. 3 (Lpl) Vase de bucătărie. 4 Obiect casnic (vechi şi fără valoare).
ciov'ic i [At: TDRG / V: ciomvic, cionvlc, ciuic, ciuvlc, ciuvit / E: fo] 1-4 Cuvânt care imită strigătul păsării numite ciovică1 (1-4).
ciovică1 *v/'[At: PRAVILA DE GOVORA, ap GCR 148 / V: ~obiur\că, ~ociurv~,	~onv~>	~or/i~, ~ină~, ~v/i~, ciuvlică, ţiuvhc /
Pl: ~id / E: fo] (Orn) 1 (Reg) Chiuică (Glaudicium passeriuman). 2 (Reg) Cucuvea (Athene noctua). 3 (Reg) Pasăre din ordinul picioroangelor, care trăieşte pe marginea bălţilor (Vannellus cristatus) Si: nagâţ. 4 (Reg; îc) Ciovlică-de-mare Pasăre cu pene măslinii, albe sau gălbui pe guşă, cu coada ca de rândunică, care trăieşte prin lagunele de lângă mare (Glareola pratincola).
ciovică2 sf [At: PAŞCA, GL. 18 / PI: ? / E: net] (Reg) Mâncare cu carne afumată. ciovină şf vz ciovică1 ciovlică sf vz ciovică1 ciovoi sn vz ciovei
ciovrancă sf[At: PRAV. GOV., ap. GCR I / Pi: ? / E: net] (Org; reg) Chiuică (Glaudicium passeriuman). ciovrântie sf[At: ANTIPA, P. 194 / Pl: ? / E: net] (Reg) Vârtej. ciozmoli v vz cioşmoli ciozmoht, ~ă a vz ciosmolit
ciozni vt [At: DA ms / Pzi: ~«e.vc / E: net] (Reg) A tăia. cioznit, a [At: DA ms / Pl: ~iţi, ~e / E: ciozni] (Reg) Tăiat. ciozvârcioară sf[At: MATEESCU, B. 70 / V: ciosv~ / Pl: ~re / E: ciozvârtă + -oară] 1-4 (Şhp) Ciozvârtă (1-2) (mică).
ciozvârtă.v/‘[At: (a. 1719) IORGA,S. D. I-II, 231 / V: cervârşte,cerfârtie, cesvărtăy cesv~, cetv~, cez~, ciofartă, ciortv~, ciosvărtă, ciosv~, ciosvârte, ciosvârţ, ciovârstă, ciov~, ciovârte l PI: (înv) ~rţi, ~e / E: vsl HeTEpTiTTx] 1 (înv) Sfert dintr-o măsură de capacitate. 2 (Spc) Sfert dintr-un animal tăiat. 3 (Reg) Jumătate de miel. 4 (Reg) Picior de miel Si: coapsă Ci arm, but. 5 (Pex; reg) Bucată mare de carne tăiată din trupul unui animal Si: halcă. 6 (Pan; reg) Lemn tăiat în patru Si: (reg) draniţă.
1	(Reg) Grămadă de crengi aşezate regulat pentru vânzare Cf cirtă.
cip i [At: I. CR. VI, 334 / V: cipa-cipa / E: fo] 1 Cuvânt care redă zgomotul apei într-un recipient în mişcare Cf lip, pleosc. 2 (Pop; îlv) A face ~ A plescăi. cipa i vz cip
cipan sms [At: CONV. LIT. LIV, 166 / E: net] (Olt) Iarbă tare şi ţeapănă, pe care o mănâncă oile.
ciparipe sfp [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg) Cartofi (Solannum tuberosum). ciparos sm vz chiparos
cipaŞy ~ă a [At: DA ms / V: ~pos / Pl: ~i, ~e / E: mg csipâs] (Reg) 1 Urduros. 2 (îf cipos) Neputincios. cipă sf [At: ALRM I/I h. 24 / Pl: ~pe / E: net] (Reg) Urdori. cipăi vtr [At: ARH. OLT. XXI, 261 / Pzi: cipăi / E: fo] (Reg) 1-2 A (se) scălda. 3-4 A (se) bălăci. cipăimă sf [At: BUGNARIU, N., ap. DA / Pl: ? / E: net] (Zlg; reg) Ienie. cipcară sf vz piparcă
cipcă .v/ŢAt: (a. 1750) IORGA, S. D. XII, 59 / V: cipsă, ciptă, circă2, citcă / Pl: ~pce, ~pci / E: mg csipke] 1 (Trs) Dantelă. 2 (Reg) Panglică.
3	(Reg) Brăţară.
cipce i [At: DA ms / E: fo] (Mol) Strigăt cu care se cheamă porcii Si: cică-cică, cicio Cf ciuc.
cipcii vi [At: CONV. LIT. XLI V, 40 / E: fo cf cip] (Reg; d. undele apei) A clipoci.
cipciire .v/ŢAt: DA ms / PI: ~r/ / E: cipcii] (Reg) Clipocire. cipciit sn [^t: SĂM. II, 436 / Pl:	/	E:	cipcii] (Reg) Clipocire.
cipei sn vz ciomplei cipering sm vz ţipirig
536
CIRCULA
cipic sm [At: CODRU-DRĂGUŞANU,C. 16/V: (reg) chipic, ciupic / Pl: ~ici / E: bg *ienHK] (Mol; înv) 1 Gheată. 2 Papuc de lână împletită sau de stofă. 3 Pantof.
cipor1 sn [At: CABA, SĂL., ap. DA ms / Pl: 7 / E: mg csipor] (Mgm) Ulcică. cipor2 sn vz ciopor cipos, ~ă a vz cipaş
cipoti vi [At: T. PAPAHAG1, M. /64 / Pzi: -/esc / E: ns cf ciupăi] (Mar) A zbiera. ciprăgdriu sm vz ceapraz
cipreş sm [At: MARIAN, î. 94/18 / Pl: ~eşi / E: net] (Bot; reg) Chiparos (Poliantes tuberosa). ciprig sm vz ţiprig cipru1 sm vz chiparos cipru2 sn vz ciopor cipsă şf. vz cipcă
cipsănă .v/‘[At: H XVIII, 168 / Pl: net / E: ns cf srb tipsara] Plantă nedefinită mai îndeaproape. ciptă şf vz cipcă cipur sn vz ciopor
cir sms [At: FILIPESCU, ap. TDRG / E: ucr mip] 1 Cocă de lipit, făcută din făină şi apă Si: (pop) bruftuială, mânjală. 2 Lut folosit la lipitul pereţilor Si: bruftuială Ci muruială. 3 (Pex) Pastă moale, vâscoasă care seamănă cu o cocă de lipit. 4 Zeamă scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a fi mestecată Si: terci. 5 Mâncare făcută din făină, apă fiartă şi sare.
cin sf [At: CANTEMIR, IST. 224 / Pl: ? / E: tc ţira] (înv) Arbore răşinos.
cirdc sm [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 272/26 / V: (înv) cer~, cere~, ~r&c, ~răc, ~reac / Pl: ~ad / E: tc gyrak] 1 (înv) Om de încredere al cuiva.
2	(înv) Slugă. 3 (Dep) Partizan politic. 4 (Liv) Elev. 5 Discipol. 6 Ucenic.
ciracladiseală .s/[At: ORĂŞANU, ap. ŞIO / Pl: -e/i / E: ciracladisi + -eală] (înv) 1-3 îngrijire a unui cirac (4-6). 4-6 Educare a unui cirac (4-6).
ciracladisi vt [At: COSTINESCU / Pzi: -.ve.vc / E: net] (înv) 1-3 A oferi unui cirac (4-6) îngrijire. 4-6 A oferi unui cirac (4-6) educaţie.
ciraclâc sn [At: VĂCĂRESCUL, IST. 293/9 / Pl: ~uri / E: tc girakhk] (înv) 1-3 îngrijire a unui cirac (4-6). 4-6 Educare a unui cirac (4-6). 7 Perioadă de ucenicie. 8 Clinteală. 9 Protecţie. 10 Favoare. 11 Reco-mandaţie. ciradă sfvz cireadă ciraşă sf vz cireaşă cirac sm vz cirac
cirăpeală .v/*[At: (sec XVII) DOC., ap. DDRF / Pl: ~e/i / E: srb cirep, mg cserep] (înv) Vas de scos apa. cirăş sm vz cireş cirac sm vz cirac
circ sn [At: (a. 1834) URICARIUL VIII, 193 / V: (înv) ţirc, ţircus / Pl: '-uri /E: fr cirque, lat circus] 1 Incintă neacoperită, în formă de amfiteatru, unde se celebrau jocurile publice la romani. 2 (Pan) Construcţie rotundă, cu locurile pentru spectatori aşezate în amfiteatru şi având la mijloc o arenă, unde au Ioc spectacole. 3 (Gig) Depresiune circulară formată prin acţiunea de eroziune a unui gheţar, de obicei în regiunile muntoase înalte Si: căldare. 4 (Pex) Gen de spectacole care cuprinde numere de gimnastică, de acrobaţie, prezentare de animale dresate, momente comice. 5 (Pex) Ansamblu artistic care organizează spectacole de circ (4).
circa av [At: GHICA, A. 853 / V: (înv) ţi rea / E: lat circa] Aproximativ.
. circfldian am [At: DEX2 / P: ~di-an / E: fr circadien] (Med; îs) Ritm ~ Ritm biologic intern pe o durată de aproximativ 24 de ore al unui organism (aflat în imposibilitatea de a sesiza alternanţa între zi şi noapte). circar sm [At: DEX2 / Pl: -/ / E: circ + -ar] Artist de circ (4). circasian, ~ă a [At: IORGA, L. I, 95 / P: ~si-an / Pl: '-icni, ~iene / E: ns cf fr circassien] Cerchez.
circă1 sf [At: DA ms / Pl: 7 / E: abr. din circumscripţie] (Fam) 1-3 Circumscripţie (1-3). circă2 sfvz cipcă circăi v vz ciricăi
circăli vt [At: DA ms / Pzi: 7 / E: mg cirkâlni] (Ban) A căuta urmele mistreţilor pentru a-i vâna Si: a adulmeca, a ultna. circhiligi sfp vz cercheligi
circoi sn [At: LIUBA-IANA, M..45 / V: ciur~ / Pl: 7 / E: net] (Ban) Tufă mare, eu crengi dese Si: chirchiligi. circomferenţă sfvz circumferinţă circomlocuţie sfvz circumlocuţie circomspecţie sf vz circumspecţie circomspecţiune sf vz circumspecţie circonlocuţie sfvz circumlocaţie circonlocuţiune sfvz circumlocaţie circonferenţă sfvz circumferinţă circonferinţă sfvz circumferinţă circonflex, ~ă a vz circumflex circonscrie vt vz circumscrie circonscriere sf vz circumscriere circonscris, ~ă a vz circumscris circonstdnţă sfvz circumstanţă circonstdnţie sfvz circumstanţă circonvoluţie sfvz circumvoluţie circonvoluţiune sfvz circumvoluţiune
circoramă sf [At: DEX2 / E: rs wpKOpam] Procedeu de filmare şi de proiecţie cinematografică pe un ecran mare şi într-o sală rotundă. circoruscrie v vz circumscrie circoruscris, '-ă a vz circumscris
circov sm [At: PANN, P. V. I, 140/10 / V: cer~ / Pl: ~i / E: ns cf bg 'icpKOim] (îvp) 1 Ciclu de sărbători păgâne păstrate încă în popor. 2 (Spc; pl; îs) '-ii Marini Nume generic pentru sărbători populare pentru îndepărtarea bolilor femeieşti. 3 (Mpl; îs) ~ii de iarnă Sărbători populare între
16	şi 18 ianuarie pentru alungarea viforului. 4 (Mpl; îc) ~ ii Marinei (sau Măriei ori -de-vară) Sărbători populare între 16 şi 20 iunie. 5 (Olt; îc) ~ul-Marinei-ăl-dintâi Sărbătoare populară ţinută de femei pe 15 iulie.
6	(îc) Mil-ăl-din-urmă Sărbătoare populară de pe 18 iulie. 7 (Mpl; îc) ~ii-de-toamnă Sărbători populare ţinute de posesorii de vite.
circovi vi [At: POMPILIU, B. 1007 / Pzi: ~vesc /E: net] (înv; d. păsări) A ciripi.
circuit sn [At: ENC. TEHN. I / P: ~cu-it / Pl: ~e / E: fr circuit, lat circuitus] 1 Mişcare circulară în jurul unui loc sau obiect Si: ocolire. 2 (Spc) Distanţă de străbătut pe un traseu mai mult sau mai puţin circular, stabilit dinainte, pentru o probă sportivă. 3 Drum parcurs de cineva sau de ceva (cu întoarcere la punctul de plecare). 4 (Fiz) Ansamblu de fire şi dispozitive bune conducătoare de electricitate care, împreună cu sursa curentului, formează un traseu închis pentru trecerea unui curent. 5 (Elt; îs) - imprimat Circuit (4) prefabricat în care conductoarele de legătură şi unele componente sunt realizate sub formă de benzi înguste sau suprafeţe conductoare pe un suport izolant Si: (imp) cablaj imprimat. 6 (Spc) Sistem de conducte sau de medii prin care pot circula particule materiale. 7- (Ecn) Mişcare a capitalului industrial sau a fondurilor unei întreprinderi în sfera producţiei şi a circulaţiei. 8 (Ecn) Mişcare a mărfurilor. 9 (Ind) Proces de transformare şi de prelucrare a materiei prime în produse finite. 10 (îs) ~m/ apei în natură Proces complex prin care apa trece succesiv prin stadiile de evaporaţie, de nori, de precipitaţii, de formare a apelor de suprafaţă şi subterane.
circula [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 336/21 / Pzi: circul / E: ns cf lat circulo, -are] 1 vi A fi în mişcare. 2-3 vtr (înv; d. aer) A (se) schimba. 4 vr (D. vehicule) A se deplasa regulat, organizat (pe un traseu anumit şi la anumite ore). 5 vi (D. lichide, gaze) A fi în mişcare neîntreruptă (revenind mereu la punctul de plecare). 6 vt (D. bani) A întrebuinţa în mod curent. 7-8 vtr
537
CIRCULABIL
(D. idei, ştiri, zvonuri etc.) A (se) răspândi. 9 vi (D. cuvinte, expresii etc.) A fi întrebuinţat. 10-11 vtr (Ecn; jur; d. bunuri, drepturi, mărfuri, bani etc.) A trece (sau a fi transmis) de la un proprietar (sau posesor) la altul.
circulabil, ~ă a [At: SCÂNTEIA, 1947, nr. 738 / Pl: -i,	/ E: net] 1
(D. căi de comunicaţie) Pe care se circulă (1). 2 (D. căi de comunicaţie) Pe care se poate circula (1). 3 (D. vehicule) Care poate circula (1).
circulant, ~ă a [At: ŞTEFĂNESCU, C. 11, cf 467 / Pl: -nţi,-e / E: ns cf fr circulant] 1 Care circulă (1). 2 Care este pus în circulaţie. 3 Care se află în circulaţie. 4 (îs) Capital - Parte a capitalului productiv (materii prime şi auxiliare, combustibili etc.) a cărei valoare se transmite în întregime asupra mărfurilor produse (în decursul fiecărui proces de producţie).
circular, ~ă [At: GHICA, S. 536 / V: ~ă, (reg) cerculariu, (înv) -iu, -ie / Pl: -i, -e l E: ns cf fr circulaire] 1 a Care are forma unui cerc. 2 a Care descrie un cerc. 3 av De jur împrejur. 4-5 snf, a (Dispoziţie, directivă, ordin de serviciu) care a fost trimis în scris, pentru a fi aplicat de cei în subordine. 6-7 sn, a (Şîs ferăstrău ~) (Ferăstrău mecanic cu pânza în forma unui disc zimţat) care taie prin învârtire în jurul propriului ax. 8 a (înv; îs) Aparat ~ Aparat circulator (3). circulară sfvz circular
circulare sf [At: MAIORESCU, D. I 17 /Pl: -lări / E: circula] Circulaţie
(1-9).
circulariu, -ie snf, a vz circular
circularist, -ă smf, a [At: DA ms / Pl: -işti, ~e / E: circular +-ist] 1-2 (Persoană) care lucrează la ferăstrăul circular (10). circulat1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: circula] 1-9 Circulaţie (1-9). circulat2, -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, ~e / E: circula] 1 (D. căi de comunicaţie) Pe care se circulă (1) mult Si: frecventat. 2 Care se află în circulaţie.
circulator, -oare a [At: I, IONESCU, D. 209 / V: -iu, -orie, (înv) -lător / Pl: -i, ~oare / E: ns cf fr circulatoire] 1 Care aparţine circulaţiei sângelui. 2 Care priveşte circulaţia sângelui. 3 (îs) Aparat (sau sistem) ~ Ansamblu anatomic format din inimă, vene, artere şi capilare, care asigură circulaţia sângelui în organism Si: aparat circulant. 4 Care circulă. circulatoriu, -orie a vz circulator
circulaţie .s/[At: (a. 1833) URICARIUL VII, 224/15 / V: cer-, (rar) -iune, (înv) ţir- / Pl: ~i/ / E: ns cf fr circulation] 1 Mişcare (continuă şi regulată) în interiorul unui circuit (închis) Si: circulare (1), circulat1 (1). 2 (Fzl) Mişcare continuă a sângelui în organism Si: circulare (2), circulat1
(2). 3-4 (Spc) Deplasare a sevei în plante sau a citoplasmei în interiorul celulelor„'Si: circulare (3-4), circulat1 (3-4). 5 (D. oameni, animale, vehicule) Deplasare pe o cale de comunicaţie Si: circulare (5), circulat1
(5). 6 (D. mijloace de transport în comun) Mers organizat şi regulat (după un anumit itinerar) Si: circulare (6), circulat1 (6). 7-8 (Ecn; jur) Transmitere (sau schimb) de bunuri de la un proprietar la altul Si: circulare (1-8), circulat1 (7-8). 9 (D. noţiuni abstracte) Răspândire. 10 (D. bunuri, cuvinte, expresii etc.; îe) A fî în ~ A fi întrebuinţat. 11-13 (D. cărţi, mărfuri etc.; îe) A pune (sau a introduce sau a da) în ~ A face să intre în uz, să se răspândească, sau să funcţioneze. 14 (îe) A scoate din ~ A opri să mai circule. 15 (Fam; îae) A extenua (pe cineva). 16 (îla) De mare ~ Foarte răspândit. circulaţiune sfvz circulaţie circulâtor, -oare a vz circulator
circumcide vt [At: DA ms / Pzi: circumcid I E: lat circumcidere] A supune circumciziei.
circumcidere .s/[At: DA ms / Pl: -ri / E: circumcide] Supunere la actul circumciziei.
circumcis am [At: DA ms / Pl: ~i.yz / E: circumcide] Tăiat împrejur. circumcisiune sfvz circumcizie
circumcizie s/[At: RALEA, E. O. 57 / V: -isiune / Pl: -ii / E: lat circumcisio] 1 Act ritual practicat de unele popoare orientale, care constă în tăierea prepuţului de jur-împrejur. 2 (Rel) Tăiere împrejur, ca sărbătoare a bisericii creştine, la 1 ianuarie.
circumducţie sf [Ai: DEX2 / Pl: -ii / E: fr circumduction] 1-2 (Med) Mişcare circulară a membrelor sau a globilor oculari. circumfels, -ă a vz circumflex circumferinţă sf vz circumferinţă
circumferinţă sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 69/1 /V: cercof-, cercumferenţă, -comferenţă, -conferinţă, -conf-, -ferenţă, ţircumferenţă, ţircumferenţie / Pl: -ţe / E: lat circumferentia] 1 (Gmt) Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru Si: cerc. 2 (Gmt) Lungime a unui cerc. 3-4 (Pan) Linie împrejmuitoare a unui corp (sau a unui loc) în formă (relativ) rotundă. 5 Lungime a conturului unui corp.
circumflex, -ă a [At: ST AM ATI, D. / V: -conf-, -fels, ţir- / Pl: -e / E: fr circonflexe] 1-2 (îs) Accent - Semn ortografic în formă de unghi cu vârful în sus sau de tildă, care se pune deasupra unei vocale spre a arăta că aceasta trebuie rostită lung sau (în ortografia română), spre a nota sunetul î(â). 3 (Atm; d. artere, vene, nervi) Care are un traiect răsucit. 4 (Bot; d. plante) Cu ramurile curbate în jos.
circumlocuţie sf [At: DA ms / V: -com-, -eoni-, -conlocuţiune, -ţiune / Pl: -ii / E: ns cf lat circumlocutio, fr circonlocution] (Liv) Perifrază. circumlocuţiune sfvz circumlocuţie
circumlunar, -ă a, av [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr circumlunaire, eg circumlunar] 1-4 Care se află sau se petrece) în jurul Lunii Si: circumselenar (1-4). circumnavigare sf [At: DA ms / Pl: -gări / E: net] (Rar) Circumnavigaţie. circumnavigaţie sf [At: DA ms / V: -ţiune / Pl: -ii / E: ns cf fr circumnavigation] Călătorie pe mare cu un vas împrejurul coastelor unei insule sau unui continent Si: circumnavigare. circumnavigaţiune sfvz circumnavigaţie
circumoral, -ă a, av [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr circumoral] 1-2 (Atm) (Care este situat) în jurul gurii.
circumorbital, ~ă a, av [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr circumorbital] 1-4 (Ast) (Care se află sau se petrece) pe o orbită.
circumpolar, ~ă a, av [At: CULIANU, C. 16 / Pl: -i, -e / E: ns cf fr circumpolaire] 1-4 (Ggf) (Care se află) în jurul sau în vecinătatea polilor.
circumscrie vt [At: TRIGON. DR. 101 /V: cercuscrie, ~coru~, ~cons~ I Pzi: -riu / E: ns cf lat circumscribere] 1 (Gmt) A trasa un cerc care să treacă prin toate vârfurile unui poligon. 2 (Gmt) A construi un poligon cu toate laturile tangente la un cerc. 3 (Pex) A mărgini, de jur-împrejur, un teren. 4 (Pex) A pune hotarele unui teren. 5 (Pan) A limita (o epocă).
6	(îvr; jur) A include. 7-8 (Pex) A delimita o problemă, un lucru etc.
9	(Pex) A restrânge la un anumit cadru. 10 (Pex) A parafraza.
circumscriere sf[At: COSTINESCU / V: (înv) -cons~ / Pl: -ri / E: circumscrie] 1 (Gmt) Trasare a unui cere care să treacă prin toate vârfurile unui poligon. 2 (Gmt) Construire a unui poligon cu toate laturile tangente la un cerc. 3 (Pex) Mărginire, de jur-împrejur, a unui teren. 4 (Pex) Punere a hotarelor unui teren. 5 (Pan) Limitare a unei epoci. 6 (Jur; îvr) Includere.
7	(Pex) Delimitare a unei probleme, a unui lucru etc. 8 (Pex) Restrângere la un anumit cadru. 9 (Pex) Parafrazare.
circumscripţie sf [At: HEM 1697/45 / V: (rar) -ţiune / Pl: -ii / E: lat circumscriptio] 1 Subdiviziune a unei unităţi teritorial-administrative, organizată în vederea desfăşurării, în bune condiţii, a unei activităţi (financiare, sanitare, de alegeri etc.) în cadrul statului. 2-3 Instituţie sau serviciu care asigură desfăşurarea acestei activităţi. 4 (Fig; nob) Perifrază. circumscripţiune sf vz circumscripţie
circumscris, ~ă a [At: MELIK, G. 47 / V: -corus~, ~cons~, ~ă / Pl: ~Ly/, -e / E: circumscrie] 1 (Gmt; d. poligoane) Care are toate laturile tangente la un cerc dat. 2 (Gmt; d. cercuri) A cărui circumferinţă trece prin toate vârfurile unui poligon. 3 (Pex) Mărginit. 4 Limitat. 5 (înv; jur) Inclus. 6 (Pex) Fixat în anumite limite. 7 (Pex) Restrâns. 8 Parafrazat.
circumselenar, ~ă a, av [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: circum- + selenar] 1-4 Circumlunar (1-4).
circumsolar, ~ă a, av [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: circum + solar] 1-4 (Care se află sau se petrece) în jurul Soarelui.
538
CIRICHI
circumspect, -ă a [At: STAMATI, D. / V: (înv) cer-, -cons-,	/ Pl:
-eţi, -e IE: ns cf lat circumspectus, fr circonspect] 1-2 Care vorbeşte (şi acţionează) cu prudenţă Si: precaut, prudent. 3-4 Care trădează sau exprimă prudenţă Si: precaut, prudent.
circumspecţie sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) cer-, -com-, -comspecţiune, -ţiune, ţir- / Pl: -// / E: ns cf fr circonspection] 1 Prudenţă.
2	Rezervă. circumspecţiune sf vz circumspecţie
circumstanţă sf[At: CANTEMIR, IST. 382 / V: -cons-, -ţie, (înv) ţircumstanţie / Pl: -ţe / E: ns cf lat circumstantia, fr circonstance] 1 împrejurare (particulară) care însoţeşte o întâmplare, un fapt, o acţiune sau un fenomen. 2 (Lpl) Totalitate a unor condiţii date. 3-4 (Jur; îs) -ţe atenuante (sau agravante) împrejurări (sau fapte) care reduc sau măresc gravitatea unui fapt. 5-6 (îljv) De (sau pentru) ~ Ocazional. 7-8 (Prt; îal) Aşa ca să fie. 9 (îs) Măsuri (sau legi) de - Dispoziţii luate în anumite împrejurări.
circumstanţial, -ă [At: (a. 1937) ALAS 18 VII, 11/3 / P: ~ţi-al / Pl: -i, -e / E: ns cf fr circonstanciel] 1 a Care depinde de împrejurări. 2-3 sn, a (Grm; şîs complement -) (Complement) care arată în ce împrejurări se petrece o acţiune. 4-5 sf, a (Grm; şîs propoziţie ~) (Propoziţie secundară) care îndeplineşte în frază rolul de complement circumstanţial (3). 6 av De ocazie. circumstanţie sfvz circumstanţă
circumstare sf[At: STAMATI, D./V: cer-,cercustare,ţir-/Pl: -tari / E: net] (înv) Circumstanţă (1).
circumterestru, -ă [At: DEX2 / Pl: -eştri / E: fr circumterrestre] 1 a Care înconjoară Pământul. 2-3 a, av (Care se află) în jurul Pământului.
circumvalaţiune sf [At: GHICA, S, 563 / PI: -ni / E: ns cf fr circonvallation, lat circumvallare] întăritură (provizorie) făcută în jurul unui oraş, al unei tabere.
circumvolut, -ă a [At: DEX2 / Pl: -uţi, -e / E: fr circumvolut] Cu circumvoluţii (1).
circumvoluţie sf[At: ANATOMIA, 196 / V: -conv-, -convoluţiune, -iune / Pl: -ii / E: ns cf fr circonvolution] 1 (Rar) Ocol circular sau în spirală în jurul unui punct sau al unui ax central. 2 (Med) Fiecare dintre cutele de pe suprafaţa exterioară a creierului, mărginite de şanţuri. circumvoluţiune sf vz circumvoluţie cire pi vz cine cireac sm vz cirac
cireadă1 sf [At: HERODOT (1645) / V: ce-, -ra-, gi- / Pl: -ezi / E: vsl Hpe^Â] 1 Grup numeros de animale cornute mari Si: ciurdă. 2 (Fig) Grămadă de oameni.
cireadă2 sf[At: ARH. FOLK. II / V: şi- / E: net] (Reg) 1 Loc în care se adună flăcăii şi fetele în zi de duminică. 2 Adunare a fetelor şi a flăcăilor în zi de duminică.
cireaşă şf[At: (a. 1708) ANON. CAR / V: cera-, ceraşe, ce-, -ra-, ciu-l Pl: -eşe şi (pop) ~eşi / E: ml ceresia] 1 (Bot; şîc —albă,—altoită, —amară,— oltoană,—pădureaţă) Fruct comestibil al cireşului (l),mic, sferic, cărnos, de culoare roşie sau galbenă, cu gust dulce sau amărui. 2 Fruct al pomului Prunus aviurn Si: cireaşă-amară. 3 (Bot; îc) —de-Ispas, —de-Mai,—de Sân-Petru, —drăgănea, —dulce, —lipicioasă, —moacră,
—pergaviţă Fruct comestibil al pomului Prunus duracina Si: cireaşă-pietroasă. 4 (Bot; îc) —păsărească Fruct al pomului Cerasus avium. 5 (Bot; reg; îc) —şelană, —tepeşă Fruct cărnos, rotund, cu coada lungă, care are o culoare albă-gălbuie. 6 (Pfm; îe) A privi la cineva ca la o ~ coaptă A privi cu mare admiraţie (şi poftă). 7 (Pop; îe) A avea trei ~eşe A fi la menstruaţie. 8 (Bot; reg; îc) ~şa-lupului Mătrăgună (Atropa belladona). 9 (Bot; reg; îc) ~şa-Ovreiului Păpălău (Physalis alkekengi). cirec sn vz ciric2
cireisn [At: CHEST. II, 213/369 / E: ns cf cerime] (Reg) Tavan al unei pivniţe.
cirenaic, -ă [At: DEX2 / P: -na-ic / Pl: -ici, -ice / E: fr cyrenaique]
1	a (îs) Şcoală - Curent filozofic din Grecia antică ce susţinea că scopul
esenţial al vieţii ar fi cultivarea raţională a plăcerilor. 2 sm Adept al şcolii cirenaice (1). cireneşi pn vz cineşi cirep sm vz ciorap cirepi smp vz ciorap cirescu pn vz cinescu
cireş sm [At: ANON. CAR. / V: cerăş, ce-, -răş, ciu- / Pl: -/ / E: ml *ceresius] 1 (Bot.) Pom fructifer cu frunze ovale alungite, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Cerasus avium). 2 (Pfm; îe) A privi la cineva ca la un ~ copt A privi cu mare admiraţie (şi poftă). 3 (Bot; îc) —amar (sau —de-pădure,—păsăresc,—sălbatic) Pomul Prunus avium. 4 (Bot; îc) —pietros Pomul Prunus duracina. 5 (Bot; îc) —de-Ispas sau —dulce, —negru Pomul Prunus juliana. 6 (Bot; îc) —de-Bărăgan,— pitic Pomul Prunus Chamoecerasus.
cireşar sm [At: DICŢ. /V: -ai, -şei, -şeriu, -riş-, -rişer / Pl: ~i / E: cireaşă + -ar] 1 (înv) Negustor de cireşe (1). 2 (Pop) Luna iunie. 3 (Orn) Botgros (Coccothraustes coccothraustres). 4 (Reg) Floare nedefinită mai îndeaproape. cireşai sn vz cireşar
cireşărie şf[At: DR. XI, 70 / Pl: -ii / E: cireş + -ărie] Loc în care au fost plantaţi cireşi (1) (în număr mare) Si: cireşet, cireşişte.
cireşe a sf [At: LB / Pl: -şele / E: cireaşă + -ea] 1-5 (Şhp) Cireaşă (1-5) (mică) Si: cireşică (1-10).
cireşel sm [At: ŞEZ. II, 8 / Pl: -ei / E: cireş + -el] 1-10 (Şhp) Cireş (1,3-6) (mic). cireşeriu sm vz cireşar
cireşet sn [At: DR. XI, 70 / PI: -uri / E: cireş + -et] Cireşărie. cireşi pn vz cineşi
cireşică sf [At: DA ms / E: cireaşă + -ică] 1-10 (Şhp) Cireşea (1-10).
11	Mazăre ţucără. cireşişte .sf[At: DR. XI, 70 / Pl: -şişti / E: cireş + -iste] Cireşărie. cireşiu, -ie a [At: COSTINESCU / V: ce- / Pl: -ii / E: cireaşă+ -iu] (Rar) Care are culoarea cireşei (1). cireşnă i/[At: H II, 244/ V: -ne / E: bg qdpbCJJO] (Reg) Cuţit al plugului. ciretei sm vz ceretei cireva pn vz cineva
cirezar sm [At: I. IONESCU, P. 247 / Pl: -i / E: cireadă + -ar] (Pop)
1	Negustor de cirezi de vite. 2 Proprietar de cirezi de vite.
cirezuică sf [At: CARDAŞ, C. P. 90 / Pl: -ici / E: cireadă + -uică] 1-2 (Rar) Cireadă (1) (mică). ciri c vz tiri
ciric1 i [At: ZANNE, P. IV, 307 / E: ns cf cirică] 1 Cuvânt care imită ciripitul păsărilor. 2 (îvp; îe) ~ de ici dăm de ici Se spune despre o persoană care, în loc să încheie un lucru început, porneşte la efectuarea altuia. 3 (îvp; îe) dar cine să-l ia de cic! Discuţii aprinse.
ciric2 sn [At: (a. 1697) IORGA, S. D. XIV, 4 / V: -rec, şirec / E: tc gerek] 1-2 Sfert dintr-un pogon (sau dintr-un stânjen). 3-4 Sfert dintr-un miel (sau dintr-o vită tăiată). 5 (Pex) Picior de miel (pentru friptură). 6 (Spc) Optime dintr-o pâine. 7 (Reg) Codru mic de pâine. 8 (Reg) Pachet de piei. ciric3 sn vz ciurică ciric4 sm vz ciurică
cirica vt [At: PĂCALĂ, M. R. 198 / Pzi: ciric / E: ciric1] A pişcă pe cineva de dosul mâinii strigând „ciric, ciric“ până la ivirea unei păsări deasupra capului (la jocul numit ,,cirică“).
ciricata .v/'[At: PĂCALĂ, M. R. 198 / E: cirica] (Reg; îe) A se juca pe ~ Joc de-a pişcatul.
cirică1 ş/TAt: PĂCALĂ, M. R. 198 / E: ciric1] (Reg) Joc de copii (numit uneori ,,în-buşi“) cu cinci sau şase pietricele albe. cirică2 sfs vz ciurică
ciricăi [At: H V, 417 / V: circăi / Pzi: ~e.vc / E: ciric] 1 vi (D. păsări, pui mici) A ciripi. 2 vi (D. găini) A cârâi. 3 vt (Fig) A spune ceva neinteligibil. cirichi smp [At: CONV. LIT. 44 / E: ns cf ciretei] (Bot; reg) Măceşi.
539
CIRI-CIRI
ciri-ciri c vz tiri-tiri
ciriclic sms [At: I. CR. V, 373 / E: ns cf cir] (Reg) Mâncare făcută din mămăligă şi apă.
ciricuş sm [At: VICIU, COL. 175 / V: cârti- / Pl: -i / E: mg klerikus] (Reg; gmţ) Cleric.
ciridoană af [At PRECUP, P. 25 / Pl: -ne / E: net] (Reg; d. capră) Care are culoarea neagră, cu excepţia obrazului, de culoare roşie.
cirifugă smf, ai [At: REV. CRIT: IV, 142 / E: net] 1-2 (Reg) (Persoană) care umblă încoace şi încolo fără nici o treabă.
cirige sf [At REV. CRIT. IV, 142 / Pl: ~/ E: net] (Reg) Prăjitură coaptă în grăsime. c irig hi ş sn vz cervis
ciril,-ă a [At: SBIERA, F. S. 373 / Pl: -i, -e / E: net] (înv; nob) Chirilic. cirilaz sn [At: CHEST. II, 274/410 / E: net] (Reg) Parte a pridvorului bătută cu scânduri.
cirilim, -ă a [At: NEGRUZZI, S. 1,281 / Pl: -ieni, -iene / E: fr cyrillien] (înv; nob) Chirilic. cirllic, -ă a vz chirilic cirilipi v vz ciripi cirine sfvz cerime
cirip1 [At: CAB A, SĂL. /V: -pă sfl Pl: ~uri şi -e / E: mg cserep] 1 sn Ţiglă. 2 ş/’Glastră.
cirip2 i [At: LM / V: ce- / E: ns cf ciripi] 1 Sunet care imită ciripitul păsărilor şi, mai ales, al puilor lor. 2 (îvp; îcs) De-a —~ Joc de copii la care se apucă unii pe alţii de dosul mâinii, ciupindu-se de piele şi săltând astfel în sus şi în jos ritmic strigând mereu „cirip-cirip“. cirip1 sn [At: COŞBUC, AE., 240 / E: ciripi] (Creaţie personală) Ciripit. ciripă sfvz cirip1
ciripău sn [At: DR. V, 317 / E: net] (Reg) Greabăn al calului. ciripe1 sfp [At: COMAN, GL. / E: net] (înv) Material nedefinit mai îndeaproape din care erau construite cuptoarele ţărăneşti. ciripe2 sf ciripie1
ciripeală1 sf [At COSTINESCU / Pl: '-eli / E: ciripi + -eală] 1-3 Ciripire (1-3).
ciripeală2 sf [At ARH. OLT. XXI, 261 / Pl: -eli / E: (în)ciripa + -eală]
1	(Reg) Mămăligă moale şi insuficient fiartă, făcută în mare grabă. 2 (Pex) Fiertură.
ciripelniţă sf [At DA ms / Pl: -ţe / E: ciripie + -elniţă] (îrg) 1 Vas mic în care se păstrează ciripia1, prevăzut cu un capac perforat în numeroase locuri, pentru ca aceasta să se poată scurge (prin întoarcerea acestui vas).
2	Conţinut al unei ciripelniţe (1).
ciripi [At: ODOBESCU, S. III, 77 / V: -iii- / Pzi: -pese / E: cirip] 1 vi (D. unele păsărele) A scoate sunete caracteristice. 2 vi (Fig; d. femei) A vorbi cu voce subţire şi melodioasă. 3 vt (Arg) A divulga ceva.
ciripie1 ş/TAt: ALEXI, W. / V: -ripe / E: net] (înv; Trs) Un fel de nisip de culoare roşie sau neagră care se presară pe ceva scris cu cerneală pentru a o usca.
ciripie2 sf [At: DDRF / V: cerep- / Pl: ~i/ / E: tc girpi] (Reg) 1 Sfoară muiată în vopsea (roşie) pe care o întinde dulgherul pentru a trage linii drepte pe scânduri, pe bârne etc. 2 (îe) A merge sau (a se duce, a trage ca pe ~) A merge (a se duce, a trage) drept, în linie dreaptă.
ciripire sf [At: NEGRUZZI, S. I, 115/ Pl: -ri / E: ciripi] 1 (D. unele păsări) Emitere a unor sunete caracteristice Si: ciripit1 (1). 2 (Fig; d. femei) Vorbire cu glas subţire şi melodios Si: ciripit1 (2). 3 (Arg) Divulgare.
ciripit1 sn [At? DELAVRANCEA, ap. DDRF / Pl: -uri / E: ciripi] 1-2 Ciripire (1-2). 3 (Arg) Divulgare.
ciripit2, -ă a [At: ODOBESCU, S. III, 35 / Pl: -iţi, -e / E: ciripi] Care este rostit (sau recitat) melodios.
ciripitor, -oare a [At: EMINESCU, P. 216 / Pl; -i, -oare / E: ciripi + -tor] 1-3 Care ciripeşte (1-3) Si: (rar) ciripiu (1-3).
ciripiţă sf[At: ARH. FOLK. IV, 46 / V: şi- / Pl: -ţe / E: cirip + -iţă] Olan nears.
ciripiu, -ie a [At: ALECSANDRI, P. III, 66 / Pl: -ii / E: ciripi + -iu] (Rar) 1-3 Ciripitor (1-3). 4 Zvelt. cirisău sn vz fierăstrău ciristui v vzforostoi2
ciriş sn [At: TDRG /V: -riz / Pl: ~uri / E: tc şiriş] 1-2 (Reg) Cocă (sau altă substanţă) de lipit. cirişar sm vz cireşar cirişer sm vz cireşar cirişeriu sm vz cireşar cirişeu sn vz fierăstrău cirişte sfvz cireşişte ciritei smn vz ceretei
ciritel sm, sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I / V: (reg) ceretei, ceret-, ceritei, -cer-, -ei, -retei, ciritis / Pl: ~ (ra), -eie (n) / E: ucr (ojieper] (Mol) 1 (îf -ei) Tufiş. 2 (Lpl; îf ceretei) Copăcei din desişul pădurilor Si: ciritis (2). 3 (Lpl; îaf) Pomişori mici şi spinoşi. 4 (Spc; lpl; îf ciritei) Măceşi pitici. 5 (Mpl; îf cirit-, ceri-) Desiş. 6 (Buc; spc) Arbore cu coroană bogată. 7 Arbust. 8 (Bot; Buc) Cununiţă (Spiraea ulmifolia). ciritiş sn [At: MARIAN, 0.1,1 / Pl: -uri / E: ceretei] 1-2 Ciritel (1-2). ciriuş sn [At: VICIU, GL. / Pl: -uri/ E: net] (Reg) Loc (alungit) acoperit cu gheaţă pe care se dau copiii. ciriviş sn vz cerviş ciriz sms vz ciriş cirlă sfvz mocirlă cirmişir sm vz cimşir
cirmoacă sf [At: TOMESCU, GL. / Pl: -ace / E: net] (Reg) Apă tulbure amestecată cu o mare cantitate de mâl subţire.
cirmoci vtr [At: TOMESCU, GL. / Pzi: -cesc / E: cirmoacă] 1-2 A (se) umple cu cirmoacă.
cirmoi sm [At: H XVII, 90 / Pl: ? / E: net] (Bot) Buruiană nedefinită mai îndeaproape care creşte în lanurile de grâu. cirmuiag sm vz ciormoiag
cirocumulus sm [At: DEX2 / E: fr cirro-cumulus] Tip de nori în forma unui strat alb, situaţi între 6000 şi 7500 de metri altitudine. cir ol sm vz cioroi
ciros1, -oasă a [At: DA ms / Pl: -oşi, -oase / E: cir + -av] (Reg) Moale şi lipicios, asemenea cirului.
ciros2 sm [At: ANTIPA, P. 274 / V: ~rus / Pl: net / E: bg wqxtt'b] (Iht)
1	Scrumbie de mare (Scomber scomber). 2 Rizeafcă (Alosa Normandi).
3	(îe) —mic Peştele Ciupea delicatula.
cirostratus sm [At: DEX2 / E: fr cirro-stratus] Tip de nori denşi cu aspect lăptos, alcătuiţi din cristale de gheaţă, situaţi între 6000 şi 7500 m altitudine.
cirotic, -ă [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr cirrhotique] 1 a Care aparţine cirozei. 2 a Care se referă la ciroză. 3-4 smf, a (Persoană) care este bolnavă de ciroză.
ciroză sf [At DEX2 / Pl: -ze / E: fr cirrhose] Boală cronică a ficatului, caracterizată prin înmulţirea anormală a ţesutului conjunctiv şi prin distrugerea treptată a celulelor hepatice.
cirta1 if[At: CANTEMIR, ap. TDRG / PI: ~te / E: vsl tiepr*] 1 (înv) Liniuţă. 2 (Pop) Lucru foarte mic, neînsemnat. 3 (îvp) Interval de timp foarte scurt Si: clipă.
cirtă2 sf [At: SEVASTOS, N. 332 / Pl: -te / E: ns ci firtă] 1 (Pop) Porţiune de patruzeci şi două de prăjini de praşilă. 2 (înv) Bucată de pământ pe care o lucra, în baza unui angajament, ţăranul la proprietar. 3 (îvp) Sfert de stânjen de lemne subţiri tăiate.
cirtometrle sf [At DEX2 / Pl: -ii / E: fr cyrtometrie] (Med) Măsurare a perimetrului toracic.
cirtometru sn [At: DEX2 / Pl: -re / E: fr cyrtometre] (Med) Instrument pentru măsurarea perimetrului toracic.
cirul vt [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: -iese / E: cir] 1 A lipi cu cir. 2 A amesteca eu cir. 3 A prelucra o substanţă (cu ajutorul apei) pentru a-i da consistenţa cirului.
540
CISTOGRAFIE
ciruidlă sf [At: CHEST. V/96 / V: ciu~ / Pl: -ieli / E: cirui + -eală] 1-3 Ciruire (1-3). 4 (Ccr) Cir. 5 Mâncare de proastă calitate.
ciruire sf[At. PONTBRIANT, D. / P: ~ru-i-re / Pl: -ri / E: cirui] 1 Lipire cu cir. 2 Amestec cu cir. 3 Prelucrare a unei substanţe (cu ajutorul apei) pentru a-i da consistenţa cirului. cirus1 sm vz ciros2
cirus2 smi [At: DEX2 / E: fr cirrus] Tip de nori rarefiaţi şi izolaţi, de culoare albă strălucitoare, alcătuiţi din cristale de gheaţă, situaţi la circa
10	000 de metri altitudine. cirviş sn vz cerviş cis1 sm vz ciz
cis2 [At: DA ms / V: (înv) cise / E: lat cis] (Ggf) Element de compunere cu sensul „(de) dincoace“.
cisalpin, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, ~e / E: lat cisalpinus, it cisalpino, fr cisalpin] Care, din punctul de vedere al Romei, se află în nordul Italiei şi dincoace de Alpi. cisartău sm [At: BUGNARIU, N., ap. DA / Pl: -ai / E: net] (Reg) Prieten. cise1 vz cis2 cise2 sm vz cij cislac sm vz chişleag
cislaş sm [At: (a. 1726) IORGA, S. D. I, 231 / Pl:	/ E: cislă + -aş]
(înv) 1-2 Om care plăteşte cislă (7,8). 3 Persoană care face parte dintr-o obşte ce plăteşte impozit în comun Si: birnic, contribuabil, (îvp) dajnic.
cislă sf[At: PSALT. 309/25 / Pl: ~le / E: vsl WCUIO] (înv) 1 Număr. 2 Zodie. 3 (îe) Fără ~ Nenumărat. 4 Carte din Vechiul Testament. 5 Calcul prin care se stabileşte cât se cuvine să plătească fiecare membru al unei obşti din impozitul comun. 6 Stabilire a dărilor în funcţie de avere, în urma recensământului. 7 Cotă-parte de bir care revine unei persoane sau unei comunităţi. 8 Impozit pentru arendarea unei păşuni. 9 (Mol) întrunire a sătenilor în care se hotărăşte (la mutarea vitelor de pe o păşune pe alta) cât trebuie să plătească fiecare pe cap de vită. 10 Meserie. 11 (Trs) Fantezie.
cislăr sm [At: CHEST. II, 33/10 / Pl:	/	E: ger Jishler] (Reg) Tâmplar.
cislui [At: (a. 1745-1746) IORGA, S. D. VI, 44 / Pzi: -iese / E: cislă + -ui] (înv) 1 vt A stabili pentru fiecare membru al unei comunităţi, partea de impozit care îi revine. 2-3 vt A taxa prin cislă (7,8). 4 vr A pune ceva în sarcina cuiva. 5 vt A învinui pe cineva. 6 vi A sta la taclale. 7 vi A se sfătui.
cisluială sf [At: COSTINESCU / P: ~slu-ia~ / Pl: ~ieli / E: cislui + -eală] (înv) 1 Stabilire pentru fiecare membru al unei comunităţi a părţii de impozit care îi revine Si: cisluire (1), cisluit1 (1). 2-3 Taxare prin cislă (7,8) Si: cisluire (2-3), cisluit1 (2-3). 4 Punere a ceva în seama cuiva. 5 învinuire adusă cuiva Si: cisluire (4), cisluit1 (4). 6 Pălăvrăgeală. 7 Discuţie.
cisluire sf [At: DA / P: -slu-i~ / Pl: ~n / E: cislui] (înv) 1-7 Cisluială (1-7).
cisluit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: cislui] (înv) 1-7 Cisluială (1-7). cisluit2, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 2441 / Pl: -iţi, -e / E: cislui] (înv; d. bir) Stabilit.
cisluitor sm [At: COSTINESCU / P: ~slu-i- / Pl: -i / E: cislui + -tor] (înv) 1-2 Persoană care face cisla (5-6). 3 Persoană care strânge impozitul. cismar sm vz cizmar cismaş sm vz cizmaş cis mă sfvz cizmă cismăreaşă sfvz cizmăreasă cismăresc, ~ească a vz cizmăresc, ~ească cismări v vz cizmări cismărie sf vz cizmărie cismăriţă sf vz cizmăriţă cismăşel sm vz cizmăşel cis mămică sfvz cizmăşică cismăş ie sfvz cizmăşie cismăşiţă sfvz cizmăşiţă cismulică sf vz cizmulică cismuliţă sf vz cizmuliţă
cismuţă sf vz cizmuţă cisnovat, ~ă a vz cisnovit
cisnovi vt [At: H IX, 10 / Pzi: -vesc / E: net] (Reg) 1 A poci. 2 A lua graiul cuiva.
cisnovit,~ă a [At: HODOŞ, P. P. 141 / V: ~vat/ Pl: -iţi, -e / E: cisnovi] (Reg) 1 Pocit. 2 Rămas fără grai.
cisoidă sf [At: DEX2 / P: -so-i- / Pl: -de / E: fr cissoide] (Gmt) Curbă plană cu un punct de întoarcere, descrisă de o ecuaţie de gradul trei.
cisrenan, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr cisrhenan] (Rar) Aflat dincoace de Rin. cist1 pdm vz acest cist2 sn vz chist cist1- vz cisto-
cistalgie .v/'[At: DA / Pl: ~i/ / E: fr cystalgie] (Med) Tulburare funcţională dureroasă a vezicii urinare.
cistă .v/‘[At: DN3 / Pl: -te / E: lat cista] Vas cilindric de metal caracteristic primei epoci a fierului din Italia.
cistectazie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr cystectasie] (Med) Dilataţie a vezicii urinare.
cistectomie .v/TAt: DEX2 / PI: -ii / E: fr cystectomie] (Med) Extirpare totală sau parţială a vezicii urinare.
cistercian, ~ă [At: DEX2 / P: -ci-an / Pl: -ieni, -iene IE: fr cistercien] 1-2 smf a (Călugăr) care aparţine unei congregaţii benedictine (fundate în Franţa). 3 a Referitor la cistercieni (1). 4 (Rar; îs) Arhitectură -ă Arhitectură cu aspect simplu şi sever.
cisternă sf [At: DEX2 /V: (îrg) ţis~, (rar) cit~ / Pl: -ne IE: lat cisterna, it cisterna] 1 Rezervor (cilindric, de metal) pus pe cadrul cu roţi al unui vehicul, care serveşte la transportarea unor lichide. 2 Conţinut al unei cisterne. 3 Vehicul prevăzut cu cisternă (1) Si: autocisternă. 4 Rezervor (cilindric) în care sunt depozitate lichide, în scopul folosirii lor ulterioare Vz hazna. 5 (Atm) Spaţiu subarahnoidian, plin cu lichid cefalorahidian. cisti1 v vz cinsti cisti2- vz cisto-
cistic1 sn [At: ANTIPA, P. / Pl: -uri / E: ucr mcrtfK] (Reg) Plasă de prins peşte.
cistic2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr cystique] 1-2 Care aparţine vezicii urinare sau vezicii biliare. 3-4 Referitor la vezica urinară sau la vezica biliară. 5 (îs) Canal - Canal care conduce secreţia din vezica biliară în canalul coledoc.
cisticerc sm [At: DA / Pl: -rci / E: fr cysticerque] (Zlg) Formă larvară a teniei, cu aspectul unei vezicule de mărimea bobului de mazăre, care se fixează în ţesuturile mamiferelor, producând cisticercoza.
cisticercoză .v/‘[At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr cysticercose] Boală parazitară la animale şi la oameni, produsă de cisticerci Si: (pop) măzăriche.
cisticită sf[At: DEX2 l Pl: -te / E: fr cysticite] (Med) Inflamaţie a canalului cistic.
cistkostomie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr cysticostomie] (Med) Deschidere la exterior a canalului cistic.
cisticotomie şf[At: DN3 / Pl: -ii / E: fr cysticotomie] (Med) Incizie a canalului cistic.
cistină sf[At: ANTIPA, P. / Pl: -ne / E: ns cf cistic] (Reg) Una din cele trei plase ale năvodului Si: pridvorul matiţei.
cistită sf [At: DA / Pl: ~te / E: fr cystite] Boală caracterizată prin inflamarea vezicii urinare în urma unei infecţii.
cisto- [At: DN3 / V: cist-, cisti- / E: fr cysto-] 1-2 Element prim de compunere cu semnificaţia „(referitor la) vezică“.
cistocel sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr cystocele] (Med) Hernie a vezicii urinare.
cistofor, ~ă smf [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr cistophore] Persoană care purta un coş sacru la serbările date în cinstea lui Bachus.
cistografie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr cystographie] Radiografie a vezicii urinare.
541
CISTOID
cistoid, ~ă a [At: DA / P: -to-id / Pl: -izi, ~e / E: fr cystoide] (Med) Care are forma unei băşici.
cistolnic sn [At: DA / Pl: -ice / E: net] (Reg; în obiceiurile creştine) Tipar pentru imprimarea unei forme sacre pe prescură şi pe parastas. cistomie sfvz cistotomie
cistopatie sf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr cystopathie] (Med) Denumire generică pentru afecţiunile vezicii urinare.
cistopexie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr cystopexie] (Med) Fixare chirurgicală a vezicii urinare.
cistoplegie sf [Ai: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr cystoplegie] (Med) Paralizie a vezicii urinare.
cistosarcom sn [At: DEX2 / PI: -oame / E: fr cystosarcome] (Med) Sarcom al vezicii urinare.
* cistoscop sn [At: DA / Pl: -oape / E: fr cystoscope] Aparat format dintr-un tub metalic prevăzut Ia unul dintre capete cu un sistem de iluminare, iar la celălalt cu un dispozitiv optic, întrebuinţat la cistoscopie.
cistoscopic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr cystoscopique] (Med) De cistoscopie.
cistoscopie sf [At: DEX2 / Pl: ~i i / E: fr cystoscopie] (Med) Examinare a vezicii urinare cu ajutorul cistoscopului.
cistostoniie sf [At: DN3 / PI: -ii / E: fr cystostomie] (Med) Deschidere la exterior a vezicii urinare.
cistotom sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr cystotome] (Med) Instrument care serveşte la incizia vezicii urinare.
cistotomie ,y/'[At: DEX2 / V: cistomie sf / Pl: mi / E: fr cystotomie] (Med) Deschidere operatorie, de scurtă durată, a vezicii urinare.
cistove sfp [At: DDRF / E: net] (Reg) 1 Furci mici pentru urzit pânza.
2	Furci înfipte în pământ pe care se pregăteşte bătătura, la ţesut.
cistră .s/[At: DN3 / PI: -re / E: fr cistre] Instrument muzical cu grif lung, fund plat şi coarde, la care se cânta prin ciupire în sec. XVI-XVII.
cistură sf [At: CHEST. V, 34/51 / A: ? / Pl: ~re / E: net] (Reg; îs) Camera -rii Despărţitură a stânii în care se află cotuna unde se fierbe zerul. cişcă sfvz şişcă cişceva pn vz ceşceva
cişcorniţă sf [At: DR. IV, 1557 / Pl: ~ţe / E: rs mamopHHlja] (îrg) Maşină de tăiat paiele.
cişit1 sn [At: CONV. LIT. XLIV, II, 660 / Pl: -uri / E: te gişit] 1 (îrg) Asortiment de mărfuri. 2 (Reg) Peşte mărunt. 3 (Reg) Amestec de peşte mărunt de diferite specii. 4(îrg) Vânzare. 5 (Înv) Belşug. 6 (înv) Risipă.
7	(înv; îla) Cu ~Cu prisosinţă. cişit2 sn vz chişit cişmă sf vz cizmă
cişmea sf[At: NECULCE, ap. LET. II, 16/3 / V: (reg) ceaşmă, ceş~, cijm~, ciuş~ / Pl: -ele / E: tc geşme] 1 Instalaţie (exterioară) prevăzută cu o pompă sau cu un robinet, prin care curge apa necesară gospodăriei Si: (reg) ciuciur, puţ, ştiubei, şipot, ţip. 2 (Reg) Izvor. 3 (Buc; îf ceaşmă) Canal mic pe lângă casă ori la drumuri, pentru scurgerea apei. 4 (Pfm; îe) A curge ca dintr-o ~ A curge mult şi continuu. cişmege a sfvz cicmigea cişmegiu sm vz cişmigiu
cişmeluţă sf[At: TDRG / Pl: -ţe / E: cişmea + -luţă] 1-2 (Reg; şhp) Cişmea (1) (mică). cişmigea sf vz cicmigea
cişmigiu sm [At: POLIZU / V: (înv) ~megiu, ceşmegiu / Pl: ~i/ / E: tc geşmeşy] (Trî) 1 Meşter care face cişmele Si: fântânar. 2 Slujbaş însărcinat cu supravegherea reţelei de cişmele din Bucureşti.
cişni vt [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: -nesc / E: cişniu] (înv) A investiga piaţa spre a cunoaşte preţul unui lucru.
cişniu sn [At: (a. 1795) DOC., ap. ŞIO/V: ceş~/P: -ni-u/E: tc geşni] (Tem; Mun, Mol; înv) 1 Investigare pentru aflarea preţului pe piaţă a unui anumit lucru. 2 Fixare a preţului (pe piaţă) la un anumit produs Si: preţuire Cf ruptoare. ciştoare sfvz şiştoare
cit1 i [At: BARCIANU / E: net] (îrg) Exprimă un îndemn Ia tăcere Si: pst!, st!
cit2 sn [At: TARIF (1761), ap. ŞIO /V: (reg) ciut/ Pl: -uri / E: tc git1] (înv) 1 Material textil de calitate inferioară, înflorat şi apretat, fabricat din bumbac. 2 (îs) -tocat Cit2 (1) de o calitate foarte bună. 3 Arnici. cit3 sn [At: DICŢ. / PI: -uri / E: tc git2] (Reg) Iesle de nuiele. cit4, ~ă a [At: ŞINCAI, HR. I, 363/7 / Pl: ciţi, -e l E: srb Bi] (Iuz) 1 întreg. 2 Adevărat.
-cit5 vz cito-
cita vt [At: LB / V: (reg) ţi- / Pzi: -tez / E: fr citer, lat citare] 1 A numi pe cineva sau ceva spre cunoştinţa publică ori pentru confirmare. 2 A reaminti o faptă, o întâmplare care trebuie să servească de exemplu. 3 A reproduce întocmai ceea ce a spus sau a scris cineva. 4 A chema pe cineva înaintea unei instanţe judecătoreşti în calitate de parte într-un proces, de martor sau de informator.
citabil, -ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr citable] 1 Care poate fi citat.
2	Vrednic de menţionat.
citadelă sf [At: OLLĂNESCU, H. O. 327 / Pl: -le / E: fr citadelle, it cittadella] 1 Mică fortăreaţă în incinta unei cetăţi, a unui oraş, care servea ca punct de rezistenţă şi ca ultim refugiu al celor asediaţi. 2 (Pgn) Oraş (întărit). 3 Cetate ridicată în afara zidurilor unui oraş, care servea ca post avansat pentru apărarea acestuia Si: cetăţuie.
citadin, ~ă [At: ALAS, 14 II 1937, 5/1 / Pl: -i, -e / E: fr citadin, it cittadino] (Liv) 1 a Orăşenesc. 2-3 smf, a (Persoană) care locuieşte în oraş Si: orăşean.
citadiniza vrt [At: DEX2 / Pzi: -zez l E: citadin + -iza] (Rar) 1-2 A (se) urbaniza.
citadinizare sf [At: DEX2 / Pl: -zări /E: citadiniza] (Rar) Urbanizare. citadinizat, a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: citadiniza] (Rar) Urbanizat. citanie sf [At: COD. VOR. 147/14 / V: cet~t ce tenie, ~tenie / Pl: -ii şi -tănii l E: bg yeiEHe, srb citanje] (îvp) 1 Citire. 2 Instruire prin citit Vz studiu. 3 Erudiţie. 4 Lectură (din cărţile bisericeşti înaintea credincioşilor) Cf prelegere, citanţă sfvz chitanţă citară sf vz chitară
citare sf[At: MAIORESCU, CR. I, 182 / Pl: -tări / E: cita] 1-4 Citaţie (1-4). 5 (îs) Semnele citării Ghilimele.
citarea sf[At: (a. 1787) URICARIUL XV, 347 /V: ~riu sn, ~rie, cetarie sf / Pl: ~ele / E: tc getare] (înv) Stofă fină cu dungi, din care se făceau anterie. citarie sfvz citarea citarist, ~ă smf, a vz chitarist citariu sn vz citarea
citat1 sn [At: MAIORESCU, CR. III 129 / V: (înv) ţit~ / Pl: -e şi (înv) -uri / E: ger Zitat] 1 Fragment dintr-o lucrare scrisă, reprodus întocmai şi, de obicei, cu indicarea exactă a izvorului, în scopul de a întări şi a ilustra o idee sau o argumentare Si: (înv) citaţie (3). 2-3 (înv) Citaţie (1-2). 4 Menţionare.
citat2, ~ă a [At: GHEREA, ST. CR. I, 273 / Pl: -aţi, -e / E: cita] 1 Chemat spre înfăţişare în faţa justiţiei sau a unei autorităţi. 2 (D. un pasaj scris sau vorbit) Reprodus întocmai. 3 (D. o operă, un autor) Menţionat. citate sf vz cetate
citatomame sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: citat + manie] Manie de a reproduce întocmai ceea ce a spus sau a scris cineva cu orice prilej.
citaţie sf [At: MACEDONSKl, O. IV, 50 / V: (înv) ţit~, -ţiune (P: -ţi-u-), (pop) cet~ / Pl: -ii / E: fr citation, lat citatio, ~onis] 1 Invitaţie oficială scrisă, prin care o persoană este chemată să se înfăţişeze, la o anumită dată, înaintea unei instanţe judecătoreşti sau a unei autorităţi Si: citare (1), citat1 (2). 2 (Pex) Hârtie oficială care conţine citaţia (1) Si: citare (2), citat1 (3). 3 (înv) Pasaj reprodus întocmai dintr-o scriere sau comunicare a cuiva (în sprijinul celor expuse, argumentate) Si: citat1 (1). 4 (Rar) Menţionare. citaţiune sfvz citaţie citav, ~ă a vz citov
542
CITOLOGIE
cită1 sf [At. MARIAN, ap. DA / Pl: -te / E: ns cf citi] (Reg) Semn făcut la măsurarea unui Ioc. cită2 sfvz ciută
citărie şf[At: CIHAC, II, 567 / Pl: ~i/ / E: cit + -ărie] (Nob) 1 Sortiment de cituri2. 2 Magazin de cituri2. cităv, ~ă a vz citov citcă sfvz cipcă
citeală sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 36/3 / V: cet~ / Pl: ~e/i / E: citi + -eală] 1 (înv) Citire (1). 2 (înv) învăţătură. 3 (Irn) Lectură proastă. 4 (Fam) învăţătură multă, de zor. citenie sfvz citanie citeră sfvz chiceră citernă sfvz cisternă
citeţ, ~eaţă [At: MARDARIE, L. 4430 / V: cet~ / Pl: ~i, ~e / E: citi +
-eţ] 1-2 smf, a (Rar) Cititor (1-2). 3 sm (Bis) Persoană din cler care, prin hirotonisire, se face demn de a citi din cărţile sfinte. 4 a (D. scrisul de mână, texte, manuscrise) Care se poate citi uşor Si: (înv) desluşit, lizibil.
citi vt [At: COD. VOR. 145/11 / V: (îrg) ceti, (înv) ciăti / Pzi: ~tesc / E: vsl hhcth] 1 A cunoaşte semnificaţia literelor (de tipar sau de mână) ce alcătuiesc cuvintele şi a putea rosti (tare sau în gând) sunetele. 2 A parcurge un text (pronunţând sau nu cuvintele) pentru a lua cunoştinţă de cele scrise. 3 A comunica altora conţinutul unei scrieri rostind cu glas tare ceea ce este scris sau tipărit în ea Vz a prociti. 4 (Bis) A rosti anumite texte religioase la anumite ocazii. 5 (Pfm; îe) A-i ~ cuiva (buchiile) A spune cuiva tot ce crezi despre el. 6 (Fig) A descoperi gândul, sentimentele ascunse etc. ale cuiva din atitudinea sau din expresia figuri sale. 7 A descifra o partitură muzicală, urmărind cu ochii sunetele reprezentate şi valorile lor (şi a le reproduce cu vocea sau cu un instrument). 8 A interpreta indicaţiile topografice ale unei hărţi sau ale unui plan şi a reconstitui după ele conformaţia terenului. 9 A înregistra indicaţiile date de un aparat de măsură, de un indicator etc. 10 A studia (parcurgând scrieri, documente etc.). 11 A se cultiva. 12 (îe) A ~în stele A prezice cuiva viitorul după poziţia stelelor. 13 (îe) A ~ (cuiva) în palmă A prezice cuiva viitorul şi caracterul, examinându-i liniile din palmă. citind sf vz cetină
citire sf [At: MARDARIE, L. 1066 / V: (pop) cet~ / Pl: ~ri / E: citi] 1 Cunoaştere a semnificaţiei literelor ce alcătuiesc cuvintele Si: (înv) citeală (1), citit1 (1). 2 Parcurgere a unui text pentru a lua cunoştinţă de cele scrise Si: citit1 (2). 3 Comunicare a conţinutului unei scrieri Si: citit1 (3). 4 (Bis) Rostire a unor texte religioase la anumite ocazii. 5 (Fig) Descoperire a gândurilor, sentimentelor ascunse ale cuiva Si: citit1 (5). 6 Descifrare a unei partituri muzicale Si: citit1 (6). 7 Interpretare a indicaţiilor topografice ale unei hărţi sau ale unui plan Si: citit1 (7). 8 înregistrare a indicaţiilor unui aparat de măsură, ale unui indicator etc. Si: citit1 (8). 9 Studiere (10).
10	Cultivare. 11 (îs) ~ în stele Prezicere a viitorului cuiva după poziţia stelelor. 12 (îs) ~ în palmă Prezicere a viitorului şi caracterului cuiva, prin examinarea liniilor din palmă. 13 (îs) Carte de ~ Manual de limba română pentru clasele elementare. citireag sn [At: DICŢ. / Pl: ~ege / E: cf cistorog] (Reg) Scurtătură. citirişcă .v/'[At: DA / Pl: ~şte / E: net] (Reg) Stare a vremii caracterizată prin vânt şi zăpadă în zona superioară a pădurilor de molid.
citirile sfp [At: MARIAN, S.R. 1,273 / E: net] (Reg) Ritual care constă în aprinderea paielor pe colinele din apropierea satului, la începerea postului Paştelui Si: (reg) hodante.
citit1 sn [Ât: CORESI, EV. 6/22 / V: (pop) cetit / Pl: ~uri / E: citi] 1-10 Citire (1-10). 11 (îs) -în stele Citire (11) în stele. 12 (îs) ~ în palmă Citire (12) în palmă. 13 (îs) Scris— Noţiuni elementare de scriere şi citire (predate în primele clase elementare).
citit2, ~ă a [At: JIPESCU, O. 56 / V: (pop) cetit / Pl: -iţi, ~e / E: citi]
1	(D. persoane) Instruit. 2 (D. opere) Care a fost parcurs în procesul lecturii.
3	(D. gânduri, sentimente etc.) Descoperit.
cititor, ~oare [At: CORESI, EV. 167/12 / V: (pop) cetitor, (înv) ~iu / Pl: -i, -oare / E: citi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care citeşte Vz lector, (îvr) citeţ (1-2). 3 smf (U) - în stele Astrolog. 4 sn (îs) ~ de cartele Dispozitiv periferic ce permite introducerea informaţiei de pe o cartelă
(perforată) într-un sistem de prelucrare automată a datelor. 5 sm (îs) ~ de contor Persoană care citeşte şi înregistrează consumul de electricitate, gaze, apă (şi încasează sumele datorate pentru consumul acestor utilităţi). cititoriu smf, a vz cititor
citlembec sm [At: RALEA, ap. TDRG / Pl: ~i / E: tc gitlembik] (Trm, iuz) Planta Pistacia terebinthus, care creşte pe coastele Mediteranei şi e totdeauna verde.
cito- [At: DN3 / V: -cit / E fr cyto-] 1-2 Element de compunere cu semnificaţia „(referitor la) celulă“.
citobiologic, ~ă a [At: DEX2 / P: ~bi-o- / Pl:	-e / E: fr cytobiologique]
De citobiologie.
citobiologie sf [At: DEX2 / P: -bi-o- / E: fr cytobiologie] Biologie celulară.
citoblast .v/'[At: DEX2 / Pl: -e / E: fr cytoblaste] (Big) Nucleu al unei celule.
citobotanică sf [At: DN3 / E: fr cytobotanique] Studiu al celulelor vegetale.
citochimic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr cytochimique] De citochimie.
citochimie v/’[At: DEX2 ! E: fr cytochimie] Studiu al construcţiei chimice a celulelor şi al proceselor biochimice din ele.
citochimism sn [At: DEX2 / E: fr cytochimisme] Totalitate a proceselor biochimice din celule. citochineză sfvz citocineză
citocineză sf [At: DEX2 / V: ~chi~ / Pl: -z.e / E: fr cytokinese] (Big) Diviziune a unei celule, care urmează după diviziunea nucleului.
citocrom sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: fr cytochrome] (Big) Proteină complexă cu rol determinant în realizarea respiraţiei celulare.
citocromie sf[At: DEX2 / Pl: ~iz / E: fr cytochromie] Procedeu rapid de tipar în patru culori suprapuse, la care forma parţială de negru serveşte la redarea efectelor de tonuri închise.
citodiagnostic sn [At: DEX2 / P: -di-a- / Pl: -ice / E: fr cytodignostique] (Med) Diagnosticare bazată pe examinarea microscopică a celulelor extrase din organism Si: citoscopie.
citofagie sf [At: DEX2 / Pl: -gii / E: eg cytophagy] (Big) Ingestie a unei celule sau a unei porţiuni de celulă de către altă celulă.
citofiziologic, ~ă a [At: DEX2 / P: -zi-o- / Pl: -ici, -ice / E: citofiziologie + -ic, cf fr cytophysiologie] 1 Referitor la citofiziologie. 2 Specific citofiziologiei. 3 De citofiziologie.
citofiziologie sf [At: DEX2 / P: -zi-o- / Pl: -ii / E: fr cytophysiologie] Ramură a fiziologiei care studiază funcţiile celulei vii.
citogamie sf[At: DEX2 / Pl: -ii / E: eg cytogamy] (Big) Fuzionare a gârneţilor în cadrul fecundaţiei. citogenă sf [At: DN3 / Pl: -ne / E: fr cytogene] Genă din citoplasmă. citogenetic, ~ă [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr cytogenetique] 1 sf Ramură a geneticii care studiază componenţii celulari ai eredităţii, precum şi consecinţele medicale şi evolutive ale anomaliilor cromozomiale. 2 a Referitor la citogenetică (1). 3 a Care aparţine citogenetic ii (1).
citogenetician, ~ă smf [At: DEX2 / P: -ci-an / Pl: -cieni, -ciene / E: fr cytogeneticien] Specialist în citogenetică.
citogeneză sf[At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr cytogenese] (Big) Proces de formare a celulei. citogi v vz citovi
citolă sf [At: DEX2 / Pl: -le / E: fr citole] Instrument medieval cu coarde, de forma migdalei şi cu gâtul scurt.
citolitic, ~ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr cytolitique] (Big) 1-2 (Ser) care distruge celulele.
citoliză sf [At: DEX2 / Pl: -ze f E: fr cytolyse] (Big) Proces de distrugere a integrităţii celulei.
citolog, ~ă smf [At: DEX2 / Pl: ~o gi, -oge / E: drr citologie] Specialist în citologie.
citologic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr cytologique] 1 Referitor la citologie. 2 Specific citologiei. 3 Care aparţine citologiei.
citologie sf [At: DEX2 / E: fr cytologie] Ramură a biologiei care studiază structura, dezvoltarea şi funcţiile celulelor.
543
CITOMIXIE
citomixie .v/'[At: DN3 / Pl: -ii / E: ns, cf ngr xi&og „celulă“ + pLi%ig ,,amestec“] (Big) Proces de fuziune a celulelor.
citomorfoză .v/'[At: DEX2 / Pl: -ze / E: eg cytomorphosis] (Big) 1 Modificare a formei şi structurii celulelor în timpul vieţii lor. 2 Totalitate a modificărilor de formă şi structură ale celulelor.
citopatologie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr cytopathologie] Ramură a patologiei care studiază modificările din interiorul celulei.
citoplasmatic, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr cytoplasmatique, eg cytoplasmatic] 1-2 Citoplasmic (1-2).
citoplasmă .s/[At: DEX2 / Pl: -me / E: fr cytoplasme] Element constitutiv fundamental al unei celule vii, format, îndeosebi, din albumină asociată cu alte substanţe organice.
citoplasmic, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr cytoplasmique, eg cytoplasmic] 1 De natura citoplasmei Si: citoplasmatic (1). 2 Care aparţine citoplasmei Si: citoplasmatic (2).
citopoieză sf [At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr cytopoiese] (Big) Proces de formare şi dezvoltare a celulei.
citor sn [At: I. CR. IV, 150 / V: -iu / Pl: -oare I E: ns cf sucitor] (Reg) Făcăleţ. citoriu sn vz citor
citoscopie <v/ [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr cytoscopie] (Med) Citodiagnostic. citostatic, ~ă [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr cytostatique] 1-2 sn, a (Substanţă) care opreşte sau împiedică înmulţirea celulelor, cu utilizare în tratamentul cancerului.
citotoxic, ~ă [At: DEX2 / PI: -ici, -ice / E: fr cytotoxique] 1-2 sf, a (Substanţă) care are efect toxic asupra celulelor. citotoxmă sf [At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr cytotoxine] Substanţă citotoxică. citov, -ă [At: ŞINCAI, ap. DDRF / V: -tav, -tăv I Pl: -i, -e / E: bg mw] (îrg) 1-2 a Sănătos (la minte). 3 a Nevătămat. 4 a Tont. 5 av în întregime.
citovi [At: LB / V: -ogi / Pzi: ~ve.sc / E: citov] (Reg) 1-2 vtr A (se) vindeca. 3 vt (Irn) A schilodi pe cineva printr-o lovitură puternică.
citozoologie sf [At: DN3 / P: -zo-o-1 Pl: -ii / E: fr cytozoologie] Studiu al celulelor animale. citrat sm [At: DA / Pl: -aţi / E: fr citrate] Sare a acidului citric. citric, -ă [At: DA / PI: -ici, -ice / E: fr citrique] 1-2 sf a (Lpl; şîs fructe -e) (Fructe) ale plantelor citrice (lămâi, portocale, mandarine etc.). 3 a (îs) Acid ~ Acid organic care se găseşte, mai ales, în sucul de lămâie. 4 a (îs) Plante -e Familie de arbori şi de arbuşti fructiferi, având ca tip principal lămâiul. 5 a Care conţine acid citric.
citrin1 sn [At: LTR / Pl: -e / E: fr citrine] Varietate de cuarţ de culoare galbenă Si: fals topaz.
citrin2, -ă smf [At: DA / Pl: -e / E: citr(ic) + -in] (Reg) Plantă din aceeaşi familie cu lămâiul.
citro sn [At: DEX / E: dl citronadă] 1 Băutură răcoritoare pe bază de citrice. 2-3 Sticlă (pahar etc.) cu citro (1).
citronadă sf [At: DA / P: sit- l V: -ată / Pl: -de I E: fr citronnade] (Frm) Băutură răcoritoare preparată din suc (sau coajă) de lămâie, zahăr şi apă (sau sifon) Si: limonada, citronată .s/vz citronadă citură .s/vz ciutură
ciu1 i [At: MARIAN, î. 196 / E: ns cf ciuş, ciuşti (1)] (Reg) Cuvânt care exprimă bucurie.
ciu2 i [At: DA ms / E: fo] (Rep) Cuvânt ce redă zgomotul scos de o locomotivă cu aburi. ciuii sf [At: CUV. D. BĂTR. II, 230 / Pl: ? / E: net] (înv) Acioaie. ciuar sns [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg; îs) -ul satului Adunare a tineretului din sat Cf cioclime. ciubalău sn vz ciubuleu
ciubanc sn [At: DA / Pl: ? / E: mg esobdne] (Reg) 1 Vas de lut în care se ţine apa de băut sau se fierbe apa. 2 Conţinut al unui ciubanc (1).
ciubarcă sf [At: CV, 1950, nr. 2/31 / Pl: -ce / E: ciubăr + -ca] (Reg) Putină mare de lemn, umplută cu apă rece prin care trece ţeava spiralată a cazanului de ţuică, pentru condensarea vaporilor. ciubat, -ă a [At: DA / PI: -aţi, -e / E: net] (Reg) Cueuiat. ciubăr sn [At: CORESI, EV. 407/17 / A şi: ciu- / V: —ber, ciob-, cib- / Pl: -bere şi -bare / E: bg qbăbpt] (Reg) 1 Vas mare de lemn, cu toarte, având diverse întrebuinţări Vz hârdău, doniţă, şiştar, putină, bădâi. 2 Conţinutul unui ciubăr. 3-4 (Fig; reg) Pălărie (sau căciulă) mare. 5 (Fig; reg) Cap mare. 6-7 (Pfm; îe) A avea capul ~ A-şi simţi capul umflat de vorbă multă sau de băutură. 8 (Reg; îs) -ul-botezului Cristelniţă.
ciubărar sm [At: PĂCALĂ, M. R. 313 / Pl: -i / E: ciubăr + -ar] (Reg)
1	Persoană care face ciubere (1). 2 Persoană care vinde ciubere (1).
ciubăraş sm [At: DAMfi, T. 82 / PI: -e / E: ciubăr + -aş] 1-2 (Şhp; reg) Ciubăr (1) (mie) Si: ciuberel (1-2). 3 Unitate de măsură de capacitate Vz mierţă, baniţă, ciubecă sfvz ciobacă
ciubdcă .s/[At: ALECSANDRI,T. 1771 / Pl: -ici/ E: ciub\uc\ + -eică] 1-2 (Im; înv) Lulea (de calitate inferioară). ciubehi sn vz ciubuleu ciuber sn vz ciubăr
ciuberel sn [At: DA / Pl: -e / E: ciubăr + -el] 1-2 (Shp; reg) Ciubăras (1-2).
ciubet sms [At: ŞEZ. I, 272-273 / E: net] (Reg) 1 Dans de llăcăi cu strigături, asemănător horei. 2 Melodie după care se dansează ciubetul (1).
ciubeucă sf[At: MARIAN, ap. DA / Pl: -uci / E: ciub(uc) + -eucă] (Reg) Portţigaret cu ţigara în el.
ciublă sf [At: LIUBA - IANA, M. 100 / Pl: -le / E: mg csobolyo] (Reg) Vas (de lut sau de lemn) spart la gură.
ciubli vt [At: N. REV. R. VIII, 85 / Pzi: -lese / E: ciublă] (Reg) A sparge gura unui vas. ciuboată sfvz ciubotă
ciubotar sm [At: DA / V: ciob- / Pl: -i / E: ciubotă + -ar] (Reg) Cizmar. ciubotă sf [At: DA / V: (reg) cioboată, ciob-, -boată / Pl: -te / E: ucr lofidlb] (Reg) 1 Cizmă. 2 Gheată. 3 (îe) A fi prost ca o ~ A fi foarte prost. 4 (Fig) Om prost. 5 (înv) Taxă percepută de slujitorii domneşti de la împricinaţi, când erau obligaţi să se deplaseze până acasă la aceştia.
ciubotăreasă [At: DA ms / Pl: -ese / E: ciubotar + -easă] 1-2 Cizmăreasă (1-2).
ciubotăresc, -ească a [At: DA / Pl: -eşti IV: (reg) ciob- / E: ciubotar + -esc] 1-2 (Reg) Cizmăresc (1-2).
ciubotărie1 sf [At: DA /V: (reg) ciob- / Pl: -ii / E: ciubotar + -ie] (Reg) Cizmărie1.
ciubotărie2 şf[At: DA / V: (reg) ciob- / Pl: ~i/ / E: ciubotă + -ărie] (Reg) Cizmărie2.
ciubotăriţă sf [At: DA / V: ciob- / Pl: -ţe / E: ciubotar + -iţă] (Reg)
1-2 Cizmăreasă (1-2).
ciubotoi sn [At: DA / V: (reg) ciob- / Pl: -oaie / E: ciubotă + -oi] 1-2 (Şhp; reg) Cizmă (1) (mare).
ciuboţea sf [At: DA / Pl: -ele / E: ciubotă + -ea] 1-4 (Reg) Ciubotică (1-4).
ciubotică .v/'[At: DA / V: (reg) ciob- / Pl: -ici / E: ciubotă + -ică] 1-2 (Reg) Cizmuliţă (de damă) Si: (reg) ciuboţea (1-2). 3-4 (Reg) Gheată (de damă) Si: (reg) ciuboţea (3-4). 5 (îc) -ca-cucului Planta erbacee Primula officinalis, cu frunze ovale dispuse în rozete şi păroase pe partea inferioară, cu flori galbene şi cu fructul o capsulă. 6 (îc) ~ca-ursului Planta erbacee Cortusa matthioli, cu frunze lobate şi cu flori purpurii. cixxbre sfp [At: BUGNARIU, N„ ap. DA / E: net] (Reg) Unelte. ciubuc sn [At: TARIF (1761), ap. ŞIO / V: (reg) ceb-, cib-, -ut / Pl: -e (1-12),-uri (13) / E: te gubuk, bg wăyK] 1 (îrg) Vergea. 2 (îrg) Var^ă de făcut cozi de lulele. 3 (înv) Pipă (orientală) cu ţeavă lungă. 4 (înv) Ţeavă de lulea Si: (reg) cămiş. 5 (Reg) Tub scurt de fildeş, de chihlimbar etc., care se pune la capătul ţevii lulelei şi pe care îl ia fumătorul în gură Si: muştiuc, (iuz) imamea. 6 (Reg) Baston. 7 (Reg) Produs zaharos în formă
544
CIUCIULEAN1
de bastonaş (spiralat). 8 (Reg) Fire din ţesătura unei stofe ieşite în relief faţă de restul bătăturei. 9 Ornament în relief care marchează marginile unui perete, ale tavanului, ferestrei etc. Si: brâu, chenar, colac, cornişă, părcan. 10 Unealtă cu care se fac asemenea ornamente Si: ciubucar (1), lambar. 11 (Pfm; îe) A fi ~ A fi amorezat. 12 (Pfm; îe) A aprinde (sau a trage ori a bea) ~ A fuma. 13 (Fig; pfm) Bacşiş.
ciubucar [At: DAM&, T. 104 / Pl: -e sm, ~i sn / E: ciubuc + -ar] 1 sn (Reg) Unealtă de zidărie cu care se fac ciubuce (9). 2 sm (înv) Fabricant de ciubuce (3) Si: (înv) ciubucciu (2). 3 sm (înv) Negustor de ciubuce
(3)	Si: (înv) ciubucciu (3). 4 sm (Fig; pfm) Persoană care umblă după ciu bucuri (13).
ciubucări vt [At: DA / Pzi: -resc / E: ciubucar] 1 (Fig; pfm) A trăi din ciubucuri (13). 2 (Fig; pfm) A obţine de la cineva bacşişuri.
ciubucărie şf[At: JIPESCU, O. 70 / Pl: -ii / E: ciubuc + -ărie] 1 (Rar) Totalitate a ciubucelor (9) care decorează o construcţie. 2 (înv) Fabrică de ciubuce (3). 3 (înv) Prăvălie de ciubuce (3). 4 (Pfm) îndeletnicire a ciubucarului (4) &i: (pfm) ciubuceală (2). 5 (Rar) Bacşiş.
ciubuccerie sf [At: (a. 1786) IORGA, S.D. VI, 195 / V: ~cciur~ / Pl: ~i/ / E: ciubucciu + -erie] (înv) Funcţie a ciubucciu lui.
ciubucciu sm [At: GHEORGACHI, ap. ŞIO / V: (reg) ceb~y cib~, ~cg\u / Pl: ~i/ / E: tc gubukgu] (Trî) 1 Persoană care tăia ciubuce (2) din pădure.
2-3 (înv) CiuBucar (2-3). 4 Fumător din ciubuc (3). 5 Slujitor care avea însărcinarea să umple şi să aprindă ciubucul (3) domnului sau al boierilor. 6 (îc) Vel-~ Ciubucciu (5) la curtea domnească. 7 (îc) ~ucci-başa Boier care era şeful ciubucciilor (5). ciubucciurie sf vz ciubuccerie
ciubucea sf [At: DA / Pl: -ele / E: ciubuc + -ea] (Reg) Floare masculină de alun, nuc etc. Si: (reg) rânză.
ciubuceală .v/ŢAt: DA / Pl: -eli / E: ciubuci + -eală] (Reg) 1 Ciubucire.
2	(Pfm) Ciubucărie (4).
ciubucel sn [At: COD. SILV. 18 / V: ceb~ / Pl: -e / E: ciubuc + -el] 1-22 (Şhp) Ciubuc (1-10,13) (mic). ciubuc giu sm vz ciubucciu
ciubuci vt [At: COSTINESCU / Pzi: -cesc / E: ciubuc] (înv) A face ciubuce (9) pe pereţi sau pe tavan.
ciubucire sf [At: COSTINESCU / Pl: -ri / E: ciubuci] Ornamentare a pereţilor, tavanului etc. cu ciubuce (9) Si: ciubuceală (1). ciubulău sn vz ciubuleu
ciubuleu sn [At: VAIDA / V: ~balău, ~belei, &lau / Pl: -ee / E: mg csobolyo] (Reg) 1 Vas ciobit. 2 Ulcior care are deschizătura ca la cană. ciubut sn vz ciubuc
duc1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: bg ţry*:] (Reg) Târnăcop. duc2 sn [At: CHEST. V, 153/35 / Pl: -uri f E: net] (Reg; ned) Mâncare specifică ciobanilor, făcută din mămăligă. ciuc3 sn vz ducă1 duca v vz ţuca
ducă1 sf [At: ANON. CAR. /V: duc sn / Pl: -uci / E: net] (îvr) 1 Vârf de munte care de departe pare o movilă rotundă. 2 Măciulie.
ducă2 sf[At: POGOR. HENR. 95 / Pl: -uci / E: net] (Reg) 1 Nărav.
2	(îe) Asta e ~ca lui Acesta este felul lui de a fi. 3 Ocupaţie favorită Si: pasiune. 4 (îe) A fi în iui A se simţi foarte bine. 5 Ocazie binevenită. 6 (îe) A fi ~ca Iui A exista toate condiţiile pentru a realiza ceva, pentru a se întâmpla ceva. 7 (îae) A fi norocul lui. 8 (îae) A fi timpul lui. 9 (îe) A sta de (sau a se pune pe) ~ca cuiva A urmări pe cineva. 10 (îae) A exaspera pe cineva cu insistenţe. 11 (îe) A fi ~ca bătăilor A primi bătaie de la toţi. 12 (Fig; îae) A primi toate loviturile.
ducă3 şf[At: ŢIPLEA, P. P. / Pl: -uci / E: mg csuka] (Iht; reg) Ştiucă (Esox lucius). ducă4 sfvz ciuhă
ducăi vt [At: PAMFILE, I. C. 114/ Pzi: -iese / E: ceucă] (Reg) 1 A scoate strigăte ca o ceucă. 2 (Fig) A cicăli pe cineva. ciucălăişte sf vz ciocălăişte ciucălău sn vz ciocălău
ciucău sm [At: COMAN, GL. / Pl: ~ăi / E: net] (Reg) Lungan. ciuc-cio i vz ciuc-ciu
ciuc-ciu i [At: CHEST. V, 77/44 / V: ~-cio / E: net] (Reg) Cuvânt cu care se alungă oile, porcii.
ciuceală sf[At: PAŞCA, GL. / Pl: -eli / E: duci + -eală] (Reg) 1-2 Ciucire (1-2). 3 Lenevie. ciucela1 vr [At: CALUL, 109 / Pzi: -lez / E: ciuceli css] A înhăma. ciucela2 v vz duduii2 ciuceli vr vz duduii2
ciucescu sms [At: H V, 421 / E: net] (Reg) 1 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută acest dans.
ciuceu sn [At: DA / V: (reg) chiceu, chicheu / E: net] (Reg) Secure pentru crăpat lemne.
ciuchiat, a [At: CIAUŞANU, V. 152 / Pl: -aţi, -e / E: net] (Reg) 1 învineţit de boală sau de frig. 2 Costeliv.
ciuchicana sfa [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg; în numărătoarea copiilor; csnp) Unul dintre degetele de Ia mână Si: chiuchilia.
ciuchilia sfa [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg; în numărătoarea copiilor; csnp) Ciuchicana. duci1 av [At: DA ms / E: net] (Pfm) Pe vine. duci2 sm [At: ANTIPA, P. / Pl: ~ / E: net] (Reg) Crap mic. duci3 smp [At: VICIU, GL. / E: net] (Reg)l Tăieţei. 2 Mâncare din tăieţei.
duci4 vr [At: ŞEZ. XIII, 167 / Pzi: -cesc / E: srb cucati] 1 (Pfm) A se face ghem ca să nu fie văzut. 2 vr (Pfm) A se aşeza pe vine. 3 vr (Pfm) A se aşeza pe vine spre a-şi satisface necesităţile fiziologice. 4 vr (Reg; d. frunze) A se răsuci. 5 vr (Reg; d. fructe) A se zbârci. 6 vt A strânge laolaltă. 1 vt A boţi. duci5 smp vz cuci ciucică sfvz ciuşte
ciucincă ş/’[At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: net] (Reg) Lunecuş pe gheaţă. ciucior sn vz ciuciur
ciucire sf[At: DA ms / Pl: -ri / E: duci4] (Reg) 1-2 Aşezare pe vine (pentru a-şi satisface necesităţile fiziologice). 3 (D. oameni) Ghemuire.
4	(D. fructe) Zbârcire. 5 (D. frunze) Răsucire. 6 (D. obiecte) Boţire.
ciucit, ~ă a [At: STANCU, D. 71 / Pl: -iţi, -e / E: duci] (Reg) 1 Aşezat pe vine. 2 Ghemuit. 3 (D. fructe) Zbârcit. 4 (D. frunze) Răsucit. 5 (D. obiecte) Boţit. ciucitor, ~oare sn vz sucitor, -oare
ciucitură ş/ [At: DA / Pl: -ri / E: ciucit + -ură] (Reg) 1 Lucru boţit. 2 Lucru zbârcit.
ciuciu [At: REV. CRIT. III, 93 / E: duci4] 1 av (Reg) Pe vine. 2 av (Reg) Ghemuit. 3-4 sn (Pfm) Gest făcut cu degetul mare pus între degetul arătător şi cel mijlociu în semn de (dispreţ sau) sfidare. 5 sn (Pfm; îe) îţi dau ~ Nu-ţi dau nimic. 6 sn (Arg) Penis. ciuciubat, a [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: net] (Reg) 1 Urât. 2 Strâmb. ciuciubei sn [At: DICŢ. / Pl: -ee / E: net] (Reg) Ţurcă. dudui vi [At: NOVACOVICIU, C. B. 19 / Pzi: -iese / E: net] (Reg) A şuşoti.
ciuciuică av [At: REV. CRIT. III, 93 / E: duci3 + -uică] 1-2 (Şhp; reg) Ciuci1.
duduia1 vt [At: FRÂNCU - CANDREA, M. 48 / Pzi: -lez l E: net] (Reg) A mângâia. duduia2 v vz duduii2 ciuciuhn sm vz ciuciulean1
ciuciulaşi smp [At: ŞEZ. VII, 182 / V: ciurciu~ / E: net] (Bot; reg) Cocârle.
dudule i [At: LIUBA - IANA, M. 112 / E: net] (Reg) Cuvânt cu care se cheamă iezii.
ciuciulea sms [At: TDRG / E: net] (Reg; îe) A fi un ger de-al lui ~ A fi un ger foarte aspru.
ciuciulean1 sm [At: ANTIPA, P. / V: ~lan / Pl: -eni / E: ciuci2 + -(u)lean] 1-2 (Iht; şhp; reg) Crap (mic).
545
CIUCIULEAN2
ciuciulean2 sm [At: PĂCALĂ, M. R. 116 / PI: ~eni / E: ciuculi + -ean] (Bot; reg) 1 Specie de bureţi care se usucă. 2 (îc) ~-de-toamnă Buretele-oilor (Polyporus ovinus).
ciuciuleci sns [At: H I, 388 / E: net] (Reg) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
ciuciulete [At: ŞEZ. V, 164 / V: ciule~, ciure~, ciulean / Pl: -eţi / E: ns cf ciuciuli] 1 sm (Reg) Obiect mototolit. 2 sm (Reg; mpl) Picături (abundente) de transpiraţie. 3 sm (Reg) Bucată de hârtie (sau cârpă) făcută sul. 4 sm (Reg) Ştiulete de porumb. 5-6 av (Pfm; îe) A (se) face (sau a fi ud) ~ A (se) uda (sau a fi ud) până la piele. 7 sm (Reg) Ciupercă comestibilă, cu pălăria zbârcită, gălbuie sau brună-roşcată, cu piciorul cilindric, alb şi gol în interior (Morchella esculenta) Si: pup, zbârciog.' 8 sm Burete galben (Cantharellus cibarius). 9 sm (Şîc ^de-iarbă) Cocârle (Marasmius scorodonius). 10 sm (îc) —nebun Planta Agaricusfascicularis Huds. 11 sm (îc) ~Ieţi-rămuroşi Ciupercă comestibilă din familia cla-variacee Si: burete-de-conopide, creasta-cocoşului, meloşel, rămurele, togmăgel.
ciuciuleţ sm [At: LM / V: ciureţ / Pl:	-e	/	E:	ciuciuli	+ -eţ] (Reg)
1-7 Ciuciulete (1-6,9).
ciuciuleţi [At: DA / V: ~liţi / Pzi: ~ţese / E: ciuciuleţ] (Reg) 1-4 vtr A (se) ciuciuli1 (1-4). 5 vt A lipi pereţii unei case cu lut frământat cu paie.
ciuciuleţit1 sn [At: CAMILAR, ap. DA ms / V: ~liţ\t / Pl: ~uri / E: ciuciuleţi] (Reg) 1 Sucire. 2 Zbârcire. 3 Ghemuire.
ciuciuleţxt2, ~ă a [At: I. CR. IV, 48 / V: ~liţit / Pl: ~iţi, ~e / E: ciuciuleţi] (Reg) 1 Ciuciulit1 (1). 2 Chircit. 3 Sucit.
ciuciuli1 vr [At: PAMFILE, A. R. 92 / V: ciocioli / Pzi: -lese / E: ns cf mg csusculni] (Reg) 1 A se suci. 2 A se zbârci. 3 A se ghemui (pentru a nu fi văzut) Si: (reg) ciuciumi (3). 4 (D. găini) A se scălda în ţărână Si: (reg) ciuciumi (4).
ciuciuli2 vt [At: DA / V: ~cela, ~celi, ~/a / Pzi: ~lese / E: net] (Reg) A ciuli.
ciuciuli3 vtr [At: MDA ms / Pzi: ~lese / E: ciuciulete] 1-2 (Pfm) A (se) uda până la piele Si: a (se) face ciuciulete (5-6). ciuciuli4 vt vz ciuguli
ciuciulxcă sf [At: ANTIPA, P. / Pl: ~ici / E: ciuci3 + -(u)lică] 1-2 (Iht; reg; şhp) Crap (mic).
ciuciulin1 sm [At: IL V, 4 / Pl:	/	E:	ciuci2	+	-(u)lin]	1-2 (Iht; reg;
şhp) Crap (mic). ciuciulin2 sm vz ciulin1
ciuciulină sf [At: BUGNARIU, N. / Pl: ~ne / E: net] (Reg) Fată tunsă. ciuciulire1 sf[At: DA ms / Pl: ~ri / E: ciuciuli1] (Reg) 1 Sucire. 2 Zbârcire. 3 Ghemuire. ciuciulire2 sf [At: DA ms / Pl: ~n / E: ciuciuli2] (Reg) Ciulire. ciuciulire3 sf[At: MDA ms / Pl: -ri / E: ciuciuli] (Pfm) Udare până la piele. ciuciulire4 sf vz ciugulire
ciuciulit1, ~ă a [At: ŞEZ. V, 164 / V: ciociolxt I Pl: -iţi, -e / E: ciuciuli1] (Reg) 1 Strâns ghem (ca să nu fie văzut) Si: ciuciuleţit2 (1). 2 Chircit.
3	Sucit.
ciuciulit2, ~ă a [At: VICIU, GL. / Pl: -iţi, ~e / E: net] (Reg) 1 împodobit.
2	Gătit şi pieptănat.
ciuciulit3, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~\ţi, ~e 1 E: ciuciuli3] (Pfm) Udat până la piele. ciuciulit4, ~ă a vz ciugulit ciuciuliţxt1 sn vz ciuciuleţit1 ciuciuliţit2, -ă a vz ciuciuleţit2
ciuciulugsn [At: CHEST. VIII,45/27 / Pl: ? / E: net] (Reg; csnp) Burduf în care se strânge untura pentru a o conserva.
ciuciumi vr [At: I. CR. III, 204 / Pzi: -mese / E: net] 1-4 (Reg) A se ciuciuli1 (1-4).
ciuciumiş sn [At: STANCU, D. 13 / Pl: -uri / E: ciuciumi + -iş] (Reg) Joc pentru copii Si: de-a-baba-oarba.
ciuciur sn [At: CONV. LIT. XLIV, 1003 / V: ciuciorf A: ciuciur ! ?\ :
-e f E: ns Cf bg qyiyjib] (Reg) 1 Jgheab pe care curge apa la un izvor, la o fântână Si: (reg) ciuciurau. 2 Ţeavă de scurgere. 3 Buză a ibricului sau a altui vas.
chiciură sf [At: PASCU, C. 143 / Pl: -re / E: net] (Reg; csnp) Ciutură. ciuciurău sn [At: LIUBA-IANA, M. 32 / V: ~reu / Pl: -rac / E: ciuciur + -ău] (Reg) Ciuciur (1).
ciuciure sm [At: PANŢU, PL.2 / Pl: -ri / E: net] (Reg) Planta erbacee Campanula glomerata, acoperită cu peri moi, cu flori violete sau albastre, îngrămădite la vârful tulpinei. ciuciureu sn vz ciuciurău
ciuciurigd vt [At: BUGNARIU, N., ap. DA / Pzi: -rig l E: net] (Reg)
1	A trage de păr (pe cineva). 2 A urechea.
ciuciurigdre .ş/[At: BUGNARIU, N., ap. DA /Pl: -gări/ E: ciuciuriga] (Reg) 1 Tragere de păr Vz păruire. 2 Urechere. ciuciutor, ~oare snfvz sucitor, ~oare
ciuciuvdse sfp [At: CHEST. II, 390/72 / E: net] (Reg) Ansamblu al clădirilor dintr-o gospodărie Cf dependinţe.
ciuciuvean, ~ă a [At: ŞEZ. V, 68 / Pl: ~veni, -vene / E: ns pbl Suceava + -ean] (Reg; îc) Pere ~-vene Pere galbene şi dulci.
ciuclă sf [At: PAMFILE, A. 224 / PI: -le! E: mg csuklya] 1 (Mar) Creastă a găinii sau a cocoşului. 2 (Mar; pex) Moţ. 3 (Mar; pex) Buclă de păr. 4 (Reg) Grămadă de coceni (de porumb) Si: glugă, maldăr.
ciuclm sn [At: PÂŞCA, GL. 19/ Pl: -laie / E: mg csuklo] (Reg) 1 Par cu care se întinde lanţul pentru a strânge lemnele pe car. 2 încheietură a mâinii. ciuclej sm vz cioclej
ciucman sn [At: H II, 245 / Pl: -e / E: net] (îrg) Fustă de stambă. ciucoară sf vz cicoare1 ciucoare sfvz cicoare1 ciucoi sn vz circoi
ciucort sn [At: POMPILIU, B. 1007 / Pl: ~uri / E: ns cf mg csuport] (îrg) Ulcior căruia i s-a spart gura spre a se întrebuinţa Ia fiert apă, lenjerie. ciuculi v vz ciuguli ciuculteu sn vz ciocâltău
ciuculux vt [At: PAŞCA, GL. / Pzi: -lese / E: ciuclău] (Reg) A lega lemnele pe car cu ciuclăul (1). ciucur sm vz ciucure
ciucura vt [At: COSTINESCU / Pzi: -rez / E: ciucure] (îvr) 1 A face ciucuri Si: a ciucuri2 (1). 2 A pune ciucuri Si: a ciucuri2 (2).
ciucurar sm [At: COSTINESCU / Pl:	/ E: ciucur(e) + -ar] (îvr) 1
Persoană care face ciucuri Vz ceaprazar. 2 Persoană care vinde ciucuri Vz ceaprazar.
ciucurare A'/ [At: DICŢ. / Pl: ~răn / E: ciucura] (îvr) 1 Confecţionare de ciucuri Si: ciucurire (1). 2 Punere de ciucuri Si: ciucurire (2).
ciucuraş sm [At: COSTINESCU / Pl: ~/ / E: ciucur + -aş] 1-2 (îvr; şhp) Ciucure (2) (mic) Si: ciucur el (1-2). 3 (Reg; şîc ~ele-Maicii-Domnului) Planta erbacee Adenostyles alliariae din familia compozitelor, cu flori roz sau albe, dispuse în mănunchiuri de câte şase Si: -rele, floarea-ciumei.
ciucurat, ~ă a [At: LB / Pl: -aţi, -e / E: ciucura] (îvr) 1 împodobit cu ciucuri. 2 Care atârnă ca ciucurii. ciucură sfvz ciucure
ciucure sm [At: ANON. CAR. IV: ciucur, ~ră, ciugur / Pl: ~r/ / E: ns cf lat cicculum] 1 (înv) Ciorchine. 2 Ornament făcut dintr-o împletitură sau dintr-un mănunchi de fire, cu care se împodobesc marginile unui covor, ale unei draperii, ale unui obiect de îmbrăcăminte etc. Si: (rar) canaf, (îrg) boit, (reg) frânghie, ţurţur, ţarţam Cf ceapraz. 3 (îvr; îs) Sărăcie cu -ri Sărăcie pe care vrei s-o ascunzi printr-o aparenţă de eleganţă şi de bunăstare. 4-5 (Pfm; îjlv) (Plin) ~(de sau cu...) (încărcat) până la refuz (de... sau cu...). 6 (înv) Mănunchi de fire cu care se împodobesc chipiurile militare Si: moţ,pompon. 1 (înv) Fundă. 8 (Rar) Ţurţur de gheaţă. 9 (Lpl; urmat de determinări indicând materialul) Ornament de cristal sau de sticlă
546
CIUFŞAG
care atârnă pe marginile candelabrelor sau ale lămpilor. 10 (Bot; reg; îc) M*i-cătăneşti larbă-de-urechi (Sedum maximum). 11 (Bot; reg; îc) HNi’-popii Planta Trifolium ochreleucum. 12 (Bot; reg; îc) ~ru’-voinic ului Trifoi-roşu (Trifolium pratense).
ciucure a sf [At: PĂSCULESCU, L. P., ap. DA / V: ciugu~, ţugu~ / PI: '-ele / E: ciucur + -ea] (Bot; reg) Ciucurel (5).
ciucurelsm [At: ŞEZ. VII, 119 / V: ciugu~ l PI: -rei / E: ciucur + -el] 1-2 (Şhp) Ciucuraş (1-2). 3 (Bot; reg) Cerceluşi (Fucsia coccinea). 4 (Bot; reg) Canale (Impatiens balsamina). 5 (Reg) Planta erbacee Aquilegia vulgaris cu frunze de două ori trifoliolate, cu flori mari, divers colorate, în formă de cornet, aplecate Si: căldăruşă, ciucurea. 6 (Bot; reg; îc) ~ei-albi Rotoţele-albe (Achillea ptarnica). 1 (Bot; reg; îc) ^i-de-pădure Crin-de-pădure (Lilium martason). ciucuri1 smp [At: LB / E: ns cf srb cukur] (Reg) Pantaloni. ciucuri2 vt [At: DDRF / Pl: ~re.sc / E: ciucura css] (Reg) 1-2 A ciucura (1-2).
ciucurire .ş/[At: DICŢ. / Pl: -ri / E: ciucuri] (Reg) 1-2 Ciucurare (1-2). ducuriu, ~\e a [At: ZANNE, P. IX, 188 / Pl: ~i/ / E: ciucure + -iu] (înv; pfm) 1 Care are ciucure. 2 Moţat.
ciucurluc sm [At: LM / Pl: ~uci / E: tc ugkurluk] (înv) 1 Brâu de pantaloni. 2 Pantaloni.
ciucuros, ~oasă a [At: LB / PI: ~o.vi, -oase / E: ciucur(e) + -av] (înv) Care are ciucuri (2).
ciucuşoară sf[At: DAMfi, TI 185 / PI: -re / E: net] (Reg) 1 Planta erbacee Alyssum repens din familia cruciferelor, cu frunze verzi-albăstrui acoperite de peri, cu tulpina întinsă pe pământ şi cu flori galbene. 2-4 Plantele erbacee Berteroa incana, Alyssum incanum, Farsetia incana, din familia cruciferelor, cu tulpina şi cu frunzele acoperite de peri şi cu flori albe Si: albită.
ciudat, ~ă a [At: PSALT. 10/16 / Pl: -ati, ~e / E: bg vyMT] 1 (înv) Miraculos. 2 (îrg) Care trezeşte admiraţie (prin frumuseţe, măreţie ete.) Si: admirabil, minunat. 3 Care iese din comun, şocând prin aspect, manifestări,evoluţie etc. Si: biz.ar, extravagant, neobişnuit, straniu, (pop) abraş(a), (înv) ciudnic, (reg) benguţ. 4 (Rar) Original.
ciudă sf [At: TETRAEV. (1574), 236 /V: (înv) ~desă, ~desie / Pl: -de, (înv) duzi / E: sl *Ay4o] 1 (îvr) Minune. 2 (îvr) Mirare. 3 (Mol; îc) ~da-Iui-Arhanghel (sau Arhanghelului, Sfinţilor Arhangheli ori Sfântului-Arhanghel-Mihail) Sărbătoare religioasă care se ţine pe 6 septembrie (şi pe 13 iulie) şi care semnifică îndepărtarea omului de la mânie.
4	Sentiment de părere de rău. 5 Sentiment de invidie amestecată cu supărare (sau cu duşmănie). 6 Mânie. 7 (Pfm; îe) A-i fi (cuiva) (sau a-i veni) ~ A-i părea (cuiva) rău. 8 (Pfm; îae) A fi foarte supărat. 9 (Pfm; îlav) Cu ~ Enervat. 10 (îlav) In ~ Cu intenţia de a supăra pe cineva. 11 (îlpp) în '-da înfruntând împotrivirea cuiva sau a ceva. 12 (îlc) In Mia faptului că... Cu toate că... 13 (Pfm; îe) A face (cuiva) în ~ A necăji intenţionat (pe cineva). 14 (Mar; îlc) Pe ~că... De necaz că... 15 (Mar; îal) Dând vina pe... 16 (Pop; în poveşti; îc) Mia-fraţilor Cel mai mic şi cel mai isteţ dintre fraţi care, cu toată ura celorlalţi, îi scapă pe aceştia de necazuri. 17 (Reg) Ruşine. 18 (Reg) Năpastă. 19 (înv; lpl) Ciudăţenie (7). ciudăi v vz ciudăli
ciudăh vr [At: VAIDA / V: ~dăi / Pzi: -lese / E: mg csodâlni] (Reg)
1	A se supăra. 2 A se minuna.
ciudăş [At: BUL. FIL. II, 283 / E: ciudă + ~(a)ş] 1 s (Reg; îs) —mare Minune mare. 2 av (Reg; îas) Cel puţin.
ciudăţenie i/[At: GHEREA, ST. CR. II, 273 / Pl: ~i/ /E: ciudat + -enie]
1	(înv) Minunăţie. 2 Aspect ciudat al unui lucru, al unei situaţii, al unui fenomen etc. Si: (îvr) ciudaţie (2), ciudăţime (2), ciudeasmă (2). 3 (Ccr) Lucru, fiinţă, întâmplare etc. ciudată Si: ciudaţie (3), ciudăţime (3), ciudeasmă (3). 4 (Rar) Originalitate. 5 (înv) Supărare mare Si: ciudaţie
(5), ciudăţime (5), ciudeasmă (5). 6 (înv; îlav) Cu ~ Bizar. 7 (Lpl) Lucruri extravagante Si: dudă (19). ciudăţeşte av [At: COSTINESCU / E: ciudat + -este] (îvr) Cu ciudă.
ciudăţie sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i/ / E: ciudat + -ie] (înv) 1 Minunăţie. 2-3 Ciudăţenie (2-3). 4 Originalitate. 5 Ciudăţenie (5). 6 (îlav) Cu ~ Bizar.
ciudăţime şf[At: ZILOT, CRON., ap. DDRF / Pl: -mi / E: ciudat + -ime] (înv) 1 Minunăţie. 2-3 (îvr) Ciudăţenie (2-3). 4 Originalitate.
5	Ciudăţenie (5).
ciudeasmă sf[At: ODOBESCU, S. I, 357 / Pl: ~esme / E: ciudă + -easmă](îvr) 1 Minunăţie. 2-3 Ciudăţenie (2-3). 4 Originalitate. 5 Ciudăţenie (5).
ciuderiu1 sn [At: DA / A: ? / Pl: ? / E: net] (Reg) Must de mere. ciuderiu2 sn vz ceagăr ciudesă sf vz ciudă ciudesie v/’vz ciudă
ciudi vr [At: CORESI, EV. 375/12 / Pzi: ~cZe.sc / E: vsl wy^ifTw] 1 (înv) A se minuna. 2 (înv) A se mira. 3 (înv) A se frământa (sufleteşte).
4	(Reg) A fi cuprins de ciudă Si: a se înciuda, a se supăra, a se necăji.
ciudire v/ [At: VĂCĂRESCUL, IST. 278 / Pl: -ri / E: ciudi] 1 (înv) Minunare. 2 (înv) Mirare. 3 (înv) Zbuciumare. 4 (îvr) Supărare. ciudit, ~ă a [At: CARAGIALE, T. I, 65 / Pl: ~iţi, -e / E: ciudi] (înv)
1	Neliniştit. 2 Curios.
ciudnic, ~ă a [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: ciudă + -nic] (Reg) 1 Curios.
2	Ciudat (3).
ciudos, ^oasă a [At: CONACHI, P. 186 / Pl: ~oşi, '-oase I E: ciudă + -05] 1 (înv) Vrednic de admiraţie Si: admirabil, minunat. 2 (înv) Ciudat
(3).	3 Plin de ciudă Si: mânios, furios, supărăcios, arţăgos, ciudotvorenie şf [At: DOSOFTEI, V. S. 18 / Pl: ~/i / E: vsl
t#vy4VTBOperm] (Svî) Minune.
ciudotvoreţ, [At: DOSOFTEI, V. S. 111/2 / Pl:	/ E: vsl
HQyAVTBVpHHh] 1-2 smf, a (Svî) (Persoană) care face minuni.
duel sn [At: H II, 301 / P: ciu-el / Pl: '-e / E: tc guyen] (Trm) Ceaun de mămăligă.
ciueş, ~ă a [At: DA / Pl:	~e	/	E:	ns	cf	srb cujes] (Reg) 1 Buimăcit.
2	Deşucheat.
ciuf,~ă [At: ALECSANDRI, T. 1755 / Pl: -uri/ V: ciof/E: net] 1 sn Smoc de păr zbârlit (căzut pe frunte). 2 sm (Irn) Om sau animal cu părul ciufulit. 3 sm (Pex) Om sau animal cu aspect neîngrijit. 4 sm Nume mai multor păsări răpitoare de noapte din familia bufniţelor, cu două smocuri de pene deasupra ochilor Si: ciuhurez. 5 sn (Mun, Dob, Buc; îf ciof) Dans ţărănesc bărbătesc, însoţit de strigăte asemănătoare cu cele ale ciufului
(4).	6 sn Melodie după care se dansează ciuful (5). 7 sm (Reg) Om batjocoritor. 8 .sm/‘(Reg) Persoană depravată. 9 sm Vagabond. 10 sm Om mândru. 11 .vw/’Persoană urâtă. 12 sm Drac. 13 .ş/(Reg) Varză nedezvoltată.
ciuf ala .s/vz ciufuli
ciufală sf[At: LB / Pl: ~le / A: ? / E: pvb ciufăla] (înv) 1 Batjocură.
2	Insultă.
ciufan sm [At: VICIU, GL. / Pl: ~i /E: net] (Reg) Varză fără căpăţână. ciufă sfvz ciuhă
ciufelnic, '-ă smf a [At: ŞEZ. V, 57 / Pl: -ici, -ice / E: ciuf + -elnic] (Reg) 1-2 (Om) batjocoritor.
ciuflea sma [At: LM / E: ciufuli] (Reg) 1-3 Om, bou sau cal cu părul ciufulit.
ciufleca vt [At: CHEST, I 22 IV: ciof~ / Pzi: ciuflec / E: net] (Reg; d. urechi) A blegi.
ciuflecat, ~ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: ciufleca] (Reg) 1 (D. urechi) Blegit. 2 (D. oameni) Descurajat. ciuflengar, -ă a vz cioflingar
ciuflica vt [At: T. PAPAHAGI, M. 159 / Pzi: -flic / E: net] (Mar) A azvârli. ciuflingar sm vz cioflingar
ciuforniţă şf [At: DA / Pl: -ţe / E: ctî ciuf + mamorniţă] (îrg) Femeie depravată.
ciufos, ~oasă a [At: DOSOFTEI, V. S. 802 / V: (înv) ~uhos, ~oasă / Pl: -oşi, -oase / E: ciuf + -as] (D. păr; rar) Zbârlit.
ciufşag sn [At: KLEIN, D. 116 / Pl: -uri / E: mg csufsdg] (Trs) Bătaie de joc.
547
CIUFUI
ciufui vtr [At: DICŢ. / Pzi: -esc / E: ciuf] (Rar) A ciufuli. ciufuit, -ă a [At: DICŢ. / Pl: ~iţi, -e / E: ciufui] (Rar) Ciufulit. ciufulâc sn [At: POLIZU / PI: ~uri / E: ciufut + -lac] (înv) 1 Meschinărie. 2 încăpăţânare. ciufuleală sf [At: DEX2 / Pl: -eli / E: ciufuli + -eală] Ciufulire. ciufutele sm [At: H XI, 349 / Pl: -eţi / E: net] (Reg) Buruiană nedefinită mai îndeaproape.
ciufuli vt [At: MARIAN, 0.1,232 / Pzi: -lese / E: ciuf] 1 A zbârli părul sau barba cuiva. 2 A trage de păr pe cineva. 3 (Pex) A bate pe cineva (trăgându-1 de păr). 4 A ciufului.
ciufulire şf[At: DICŢ. / PI: -ri / E: ciufuli] 1 Zbârlire a părului sau a bărbii cuiva. 2 Tras de păr. 3 (Pex) Bătaie dată cuiva.
ciufulit, -ă [At: DICŢ. / Pl: ~iţi, -e / E: ciufuli] 1 (D. păr sau pene etc.) Care este în dezordine Si: zbârlit. 2 (D. cap, pex, d. oameni sau animale) Care are părul dezordonat Si: zbârlit.
ciufului vt [At: MARIAN, O. I, 232 / Pzi: ~ie.se / E: ciuf] (Reg) A-şi bate joc de cineva Si: (reg) a ciufuli (4).
ciufut, -ă [At: I. GOLESCU, C. 350b / Pl: ~uţi, ~e IE: tc gufit] (înv) 1-2 smf, a (Om) zgârcit, avar. 3-4 smf, a (Om) cu toane. 5 sm (Iuz) Cămătar. ciugheriu sn vz ceagăr ciughir sn vz ceagăr
ciuguleală .v/“[At: STANCU, D. 159 / Pl: -eli / E: ciuguli + -eală] 1 Ciupire a mâncării Si: ciugulire (1), ciugulit1 (1). 2 Mâncare apucând hrana cu ciocul Si: ciugulire (2), ciugulit1 (2). 3 (Fam; d. oameni) Mâncat frugal Si: ciugulire (3), ciugulit1 (3). 4 Ceea ce se ciuguleşte Si: ciugulire (4), ciugulit1 (4). 5 Ceea ce se adună de pe jos Si: ciugulire (5), ciugulit1 (5). 6 Ascuţire proastă a unui cuţit Si: ciugulire (6), ciugulit1 (6). 7 (Rar) Lăsare de urme Si: ciugulire (7), ciugulit1 (7). 8 Scărpinare sau aranjare a penelor cu ciocul Si: ciugulire (8), ciugulit1 (8). 9 (Mol; fig) Spunere de vorbe dulci Si: ciugulire (9), ciugulit1 (9). 10 (Mol; fig) Sărutare. 11 (Nob) Ceartă.
ciuguli [At: PSALT. 166/33 / Pzi: ~/e.ve / E: net] 1 vt (D. păsări) A ciupi de ici şi de colo cu ciocul lucruri de mâncare. 2 vt A mânca apucând hrana cu ciocul. 3 vt (Fam; d. oameni) A mânca dintr-un aliment, luând numai câte puţin de ici şi de colo. 4 vt (D. oameni) A trage uşor cu degetele de ceva. 5 vt (D. oameni) A curăţa ceva, adunând cu vârful degetelor obiecte mici sau fragmente. 6 vt (Nob) A ascuţi prost un obiect. 7 vt (D. persoane; înv) A înregistra vag şi rar câte o idee la citit (din cauza oboselii). 8 vt (D. apă, unele boli etc.) A lăsa urme. 9 vr (D. păsări) A se scărpina sau a-şi aranja penele cu ciocul. 10-11 vtr (D. persoane; fig) A(-şi) spune vorbe dulci, gură lângă gură. 12-13 vtr (Mol; d. persoane; fig) A (se) săruta. 14-15 vrr (Nob) A (se) certa. ciugulire sf [At: POLIZU / Pl: ~r/ / E: ciuguli] 1-11 Ciuguleală (1-11). ciugulit1 sn [At: POLIZU / Pl: ~uri / E: ciuguli] 1-11 Ciuguleală (1-11). ciugulit2, -ă a [At: JIPESCU, O. 60 / Pl: ~iţi / E: ciuguli] 1 Ciupit de ici, de colo. 2 Mâncat prin apucare cu ciocul. 3 (D. mâncăruri) Din care s-a mâncat câte puţin, de ici, de colo. 4 Adunat cu vârful degetelor. 5 Care are urme. 6 (Nob) Ascuţit prost. 7 (D. idei) înregistrat vag şi rar. 8 (Mol; d. persoane; fig) Căruia i se spun vorbe dulci (10). 9 (Mol; d. persoane; fig) Sărutat. 10 (Nob) Certat. ciugur sm vz ciucure ciugured sf vz ciucurea ciugurel sm vz ciucurel
ciuguroi sm [At: CHEST. V, 137/94 / Pl: -oaie / E: net] (Reg) Unealtă pentru strâns caşul. ciuhalău sm vz ciuhălău
ciuhăsf [Ai: (a. 1833) IORGA, S. D. XXII, 201 / V: -ucă,-u/ă, (Mol) -hlă / Pl: —he, -hi / E: pbl bg qyx’hli] (Reg) 1 Sperietoare pentru păsări.
2	Semn de oprelişte în lanuri contra păscutului vitelor. 3 (Fig; şîc —ca-dunii) Femeie foarte urâtă. 4 Semn care arată până unde a înaintat munca câmpului. 5 Bucată de ogor pe care o are de secerat un grup de oameni.
6	(înv) Stâlp uns cu răşină sau cu smoală care se aprindea pe un deal când veneau duşmanii. 7 Semn (de orice fel) pus pe un vârf de deal sau de munte. 8 (Fig) Femeie slabă. 9 Semn pus la casa miresei, la nuntă.
ciuhălău sm [At: PĂCALĂ, M. R. 453 / V: -hal- / Pl: -ăi / E: ciuhă + -alău] (Reg) 1 Târn. 2 Băţ cu care se amestecă zerul la fiert. c iu hei sn vz ciovei
ciuhnidoc, -ă a [At: CONV. LIT. LIV, 166 / Pl: ~oci, -oace / E: net] (Olt) Mic, urât şi înfoiat ca o bufniţă.
ciuhodie .v/’ [At: DA ms / P: -hoa-ie / Pl: — / E: ciuhă + -oaie] (Reg) Arbore crescut rău, scund, gros, urât şi bătrân. ciuhoddr sm vz ciohodar ciuhos, -oasă a vz ciuf os
ciuhui vt [At: DA ms / Pzi: -e.se / E: ciuhă] (Reg) A tăia crengile unui copac Si: crengui, ciungări, cepuri, ciuhurez sm [At: DA ms / Pl: ~/ / E: ciuf + huhurez] 1 Ciuf. 2 Huhurez. ciul1 vi [At: PANN, ap. TEODORESCU, P.P. 398 / P: ci-u-i IPzi: ~e.se /
E: fo] (D. cioroi) A cârâi. ciui2 vt [At: DA ms / Pzi: ~e.se / E: net] (Reg) A zgâria. ciuic i vz ciovic
ciuică sf[At: ŞEZ. III, 203 / Pl: -ice / E: net] (Pop) Ciuma-găinilor. ciuie *y/‘[At: PAŞCA, GL. / Pl: — / E: net] (Reg) Ciuma-găinilor. ciuin sm [At: ŞIO I, 138 / Pl: -i / E: tc goven] Plantă erbacee cu flori albe sau roz, a cărei rădăcină se întrebuinţează în industria textilă, farmaceutică şi alimentară Si: odogaci, săpunel, săpunăriţă (Saponaria officinalis). ciujniţă sf [At: DA ms / Pl: ~ţe / E: net] (Reg) Femeie slabă. ciul, -ă a [At: H 1, 345 / Pl: -i, -e / E: net] (Reg; d. animale) 1 Cu urechile anormal de mici. 2 Cu urechile sfâşiate. 3 Căruia îi lipseşte o ureche sau ambele urechi, un corn sau ambele coarne. 4 Murdar. ciula vt [At: CHEST. I, 124 / Pzi: -ez / E: ciuli2 css] A ciuli2 (3). ciulam sn vz ciulama
ciulama sf[At: URECHE, ap. TDRG / V: ciol-, ciori-, -lam, -mea,
-lă, -lămea, -lumea, -urumea / Pl: -le / E: tc gulama] 1 Mâncare constând dintr-un sos gros, alburiu, din făină şi zeamă de carne (de pasăre) sau lapte în care se pot adăuga bucăţele de carne sau ciuperci. 2 (Pfm; îe) A face (pe cineva) - A bate foarte rău. 3 (Pop; îl) A-şi face capul -A se zăpăci. ciula meă sfvz ciulama
ciulat, -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: ciula] Ciulit3. ciulă1 sf [At: COMAN, GL. / PI: -li / E: net] (Reg) Pălărie. ciulă2 sfvz ciulama ciulămca sf vz ciulama
ciulănaş sm | At: BORZA, D. / Pl: -i / E: pbl ciulean + -as| (Bot; reg) Agurijoară (Portulaca grandiflora).
ciulea .s/[At: (a. 1875) ap. TDRG / Pl: -ele / E: tc gilg] (îvr) 1 Jurubiţă.
2	Scul. 3 Mănunchi.
ciulean sm [At: DA / Pl: -eni I E: ns cf ciulin1] (Bot; reg) Ciuciulete (8) (Cantarellus cibarius).
ciuleandra s/[At: DA IV: (reg) cil- / Pl: -endre / E: net] (Mun) 1 Dans popular de grup cu ritm progresiv accelerat. 2 Melodie după care se execută ciuleandra (1). ciuled sm vz celed ciuleghi sm vz cileghi
ciulei sm [At: PANŢU, Pl. / Pl: - I E: ciul+ -ei] Mică plantă erbacee din familia chenopodiaceelor, cu tulpina foarte ramificată şi acoperită cu peri, cu frunze înguste şi ţepoase, care creşte pe câmpuri nisipoase şi necultivate sau pe lângă drumuri (Ceratocapus arenarius).
ciuleşcie sf [At: CHEST. V, 76/48 / Pl: -şeii / E: net] (Reg) Oaie care ciuleşte urechile. ciulete sm, av vz ciuciulete
ciuleţ sn [At: I. IONESCU, M. 697 / Pl: ~e / E: ciulea + -eţ] (Trî)
1 Jurubiţă. 2 Mănunchi de foi de tutun. ciuleţismp [At: GOROVEI, C. 189 / E: ciul1 + -ete] (Reg) Urechi ciulite. ciuh1 [At: CONTEMPORANUL 1,457 / Pzi: -lese / E: net] (Trs; Mol)
1	vr A se tupila. 2 vi A spune pe ocolite.
ciuli2 vt [At: CANTEMIR, ap. DDRF / V: (reg) ciuri, ciurli / Pzi: -lese / E: srb culjiti] 1 (înv) A reteza vârful urechii unui animal Si: a ciulica% (1). 2 (îrg) A rotunji capul buştenilor spre a-i trage pe zăpadă. 3 (D. animale; complinit de obicei de „urechea41 sau ,,urechile“) A mişca urechile pentru a capta mai bine sunetele Si: a ciula, a ciulica (3). 4 (Nob, d. animale) A da din coadă Si: (reg) a ciulica (4). 5 (Nob) A-şi răsuci mustaţa Si: a ciulica (5). 6 (Fig; d. oameni) A asculta foarte atent Si: a ciulica
(6). 7 (Fig; d. oameni) A deveni atent Si: a ciulica (7).
548
CIUMĂFAIE
ciulica vt [At: DR. V, 331 / Pzi: ~chez / E: ciul + -ică] (Reg) I A ciuli2 (1). 2 A tregăşi. 3-7 A ciuli2 (3-7).
ciulicoaie ş/’[At: CIAUŞANU, V. / Pl: ~ / E: ciulică + -oaie] (Reg) Femeie desfrânată.
ciulihoaie .şf [At: ŞEZ. IX, 151 / Pl: ~ / E: ciuli + ciuhă] 1 Sperietoare aşezată în lan. 2-3 (Fam) Om slut sau mătăhălos. 4 (Fam) Femeie înaltă şi greoaie. ciulimă sfvz ciulin
ciulin [At: N. TEST., ap. CIHAC II, 58 / V: ciuciu~, ~mă sf ~nă, ~ne, ~nea sf / Pl: -i, ~e / E: rs mnHMb, mg sulyom] 1 sm Plantă erbacee ghimpoasă, cu tulpina ramificată şi cu flori roşii-purpurii, foarte rar albe, care creşte prin câmpuri necultivate şi pe lângă drumuri Si: (reg) cucuruzul măgarului, ghimpan, scai, scaiete, spin (Carduus nutans). 2 sm Fruct al ciulinului (1) Si: (reg) cucuruzul măgarului, ghimpan, scai, scaiete, spin. 3 sm (Bot; reg; şîf -ă) Brusture (Arctium lappa). 4 sm (Bot; reg) Scai (Cirsium vulgare). 5 sm (Bot; reg) Varga ciobanului (Dipsacum silvester). 6 sm (Bot; reg) Scai măgăresc (Onopordon acanthium).
I	sm (Bot; reg) Săricică (Salsola Kali). 8 smf (Bot; reg, şîf ~ă, şîs ~ de haltă) Cornaci (Trapa natans). 9 sm (Bot; reg; şîf -ă, şîs ~ de deal) Colţii babei (Trihulus terrestris). 10 .şf (Bot; reg) Zămoşiţă (Hibiscus trionium).
II	sm (Bot; reg; îf -e) Cartof (Solanum tuherosum). 12 sm (Bot; reg) Drăcilă (Berberis vulgaris). 13 sm (Bot; reg) Cornuţi (Xanthium struma-rium). 14 sm (înv; pan) Instrument de tortură cu dinţi de fier, ca ţepii sau ghimpii ciulinului (2). 15 sm (Olt; pan) Lanţ cu mai multe cârlige la un capăt. 16 sm Prăjitură din aluat frământat cu ou şi prăjit în unt. 17 sfp (înv) Bucăţele de aluat prăjite în unt. 18 smp (Reg) Colăcei cu zahăr fierţi în unt. 19 sf(Reg) Tăiţel de formă pătrată fiert în zer sau în zeamă de varză Si: (reg) burechiuşi, urechiuşe, urechiuşi. 20 sfp (Reg; îf -e) Urechiuşe.
ciulină sfvz ciulin ciuline sm vz ciulin ciuline d sfvz ciulin
ciulineţ sn [At: ANTIPA, P. 196 / Pl: ~e / E: ciulin + -eţ] Strat de nămol format pe fundul apei, prin putrezirea plantelor acvatice Si: (reg) muciorniţă.
ciulinică sf[At: BORZA, D. 171 / Pl: ~nele / E: ciulin + -ică] (Bot; reg) Cornaci (Trapa natans).
ciuliniţă .sf [At: BARONZI, L. 131 / Pl: ~ţe / E: ciulin1 + -iţă] (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.
ciulinos, ~oasă a [At: DOSOFTEI, V. S. 33/1 / Pl: -oşi, -oase / E: ciulin + -os] (înv) 1 Spinos. 2 Tăios.
ciulire1 .şf [At: DA / Pl: ~ri / E: ciuli1] (Trs; Mol) 1 Tupilare. 2 Spunere pe ocolite.
ciulire2 sf [At: DA / Pl: -ri / E: ciuli2] 1 (înv) Retezare a vârfului urechilor unor animale Si: (înv) ciulit1 (1). 2 (îrg) Tregăşire. 3 Mişcare a urechilor pentru a auzi mai bine Si: ciulit1 (3). 4 (Nob) Dat din coadă Si: ciulit1 (4). 5 (Nob) Răsucire a mustăţii Si: ciulit1 (5). 6 Ascultare foarte atentă Si: ciulit1 (6). 7 Sporire a atenţiei Si: ciulit] (7).
ciulit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: ciuli2] 1 Ciulire2 (1). 2 Tregăşire. 3-7 Ciulire2 (3-7).
ciulit2, ~ă a [At: DA / Pl: -iţi, -e / E: ciuli1] (Reg) 1 Tupilat. 2 Spus pe ocolite.
ciulit3, ~ă [At: DA / V: -lat, ciurit / Pl: -iţi, -e / E: ciuli2] 1 a (înv; d. urechile animalelor) Retezat la vânt. 2 a (Reg) Tregăşit. 3 a (D. urechi) Mişcată spre a capta sunetele. 4 a (Reg; fig; d. femei) Smerită. 5 a (Reg; fig; d. femei) Murdară. 6 a (îe) Cu urechile ~e Care ascultă atent. 7 a (îae) Care devine foarte atent pentru a distinge un sunet îndepărtat, slab.
8	.sf(îvp) Ureche. ciulitură .şf [At: DA / Pl: -ri / E: ciulit? + -ură] (Reg) Teşitură. ciuliu sn [At: DA / Pl: -lie / E: ciul1 + -iu] (Mol) Parte dintr-o creangă tăiată care rămâne Ia trunchi. ciulma sf vz cealma
ciulniţăşf [At: ANTIPA, P. 194 / Pl: -ţe / E: net] (îvp) Bulboană. ciulpan sm vz ciolpan ciultar sn vz cioltar
ciuluc sn [At: M. COSTIN, ap. LET. 1,242/34 / Pl: ~uce / E: tc golliik, gollyk] (Tcî) Pustietate.
ciulumea sf vz ciulama ciulumină sfvz filimină ciulumnini sf vz filimică ciulungraf sm vz ciorânglav cium sm vz ciumă
ciuma [At: ANON. CAR. / Pzi: -mez l E: ciumă] 1-2 vtr (îrg) A (se) infesta cu ciumă (1). 3-4 vri (Reg; pan; d. legume, fructe ete.) A căpăta pete negre, ca de ciumă (1) şi a se strica.
ciumac1 sm [At: BORZA, D.15 / Pl: -aci / E: ciuntă] (Bot; reg) Cenuşer (Ailanthus altissima). ciumac2 sn vz Ciomag ciumafdin sm vz ciumăfaie ciumafoi sm vz ciumăfaie ciumag sn vz ciomag
ciumagiu sm [At: N. LEON, MED. / Pl: ~i/ / E: net] Soi de vierme de pământ care strică semănăturile şi legumele. ciumahar sm vz ciumăfaie ciumahariu sn vz ciumăfaie ciumaică1 sfvz ciumăfaie ciumaică2 sfvz ciumoaieă
ciuman sm [At: 1. CR. 11, 88 / Pl: -i / E: ciumă + -an] (Pop) Ciumoi. ciumarsm [At: H X, 323 / Pl: -i / E: ciumă + -ar] (Bot; reg) 1 Ciumăfaie
(1)	(Datura stramonium). 2 Ciumărea (Galega officinalis).
ciumare1 .şf [At: COSTINESCU / Pl: (rar) -mări / E: ciumă] 1 (îrg) Infestare cu ciumă (1). 2 (îrg; ccr) Epidemie de ciumă (1). 3 (Reg; pan) înnegrire şi stricare a fructelor, legumelor ete.
ciumare2 .v/'[At: GRIGORIU-RIGO, M. P. II, 11 / Pl: -mări /E: ciumă] (Bot; reg) 1 Ciumăfaie (1) (Datura stramonium). 2 Ciumărea (Galega officinalis).
ciumască sf | At: BORZA, D. / Pl: -măşti / E: net] (Bot, reg) Măselariţă (Hyoscyamus niger).
ciumaş, ~ă [At: ŞINCAI, HR. III, 277 / Pl: -i, -e / E: ciumă + -a\y] (îrg) 1-2 smf a Ciumat1 (1-2). 3-4 smf a Contagios. 5-6 smf, a (Fig) (Persoană) care exercită o influenţă nefastă. 7 sm (Bot) Buruiană nedefinită mai îndeaproape.
ciumat, ~ă smf, a [At: ŞINCAI, HR. I, 263 / Pl: ~aţi, -e / E: ciuma] 1-2 (Persoană) care s-a infestat cu ciumă (1) Si: (îrg) ciumaş (1-2). 3-4 (Pop) Contagios. 5-6 (Om) mort de ciumă (1).
ciumă a/[At: LEVITICUS, ap. GCR 1,5 /V: (înv) ciorna, (reg) cium sm / Pl: (îvr) -e, -i / E: ml cyma „umflătură”] 1 Boală infecţioasă şi epidemică foarte gravă la oameni şi la animale (mai ales la rozătoare), caracterizată prin febră mare, diaree, delir, tumefacţii ale ganglionilor Si: pestă. 2 (îrg; pan) Umflătură crescută pe tulpina porumbului. 3 (îrg; pex) Tăciune la porumb. 4 (Reg; îs) -mu vitelor Pestă bovină. 5 (Şîs -ma găinilor) Holera găinilor. 6 (Reg; îs) -ma stupilor Boală a albinelor. 7 (Pop) Fiinţă mitologică, închipuită ca un monstru, ca o babă sau ca moartea, despre care se credea că ar aduce ciuma (1) Si: (reg) maica călătoare.
8	(Pan) Femeie foarte urâtă, rău îmbrăcată, rea şi nesuferită Si: holeră, (înv) ciumercă1.9 (Pop; pex) Pacoste. 10 (Bot; reg; îc)~mafetei Ciumăfaie (1) (Datura stramonium). 11 (Bot; reg; îae) Dafin (Laurus nobilis).
12	(îc) -ma apelor Plantă erbacee acvatică cu tulpina lungă, subţire, ramificată, care se fixează prin rădăcini pe fundul apelor (Elodea canadensis). ciumăfai sm vz ciumăfaie
ciumăfaie .şf [At: CALENDARIU (1844), 69 / V: (reg) cimanhaie, cimofaie, mafain sm, -mafoi sm, -mahăr sm, -mahariu sn, -maică, -ai sm, -foi sm, -foie sm, -ăhaie, ciumf-, -mifoaie, -migoaie, -mofai sm, ~muhai sm, -muhoaică / E: mg csudafa] 1 (Reg; şîs -a cucului) Plantă erbacee medicinală din familia solanaceelor originară din Orient, foarte toxică şi cu miros greţos, cu flori albe, solitare, cu fructul capsulă cu ţepi moi, cu seminţe negre încapsulate Si: (reg) arici,bolândariţă, bolândeaţă, bolânzar, bolundare, bolundă, buruiană, ciuma (10) fetei, ciumar (1), ciumare2 (1), ciumerniţă2, ciumoaică1, corcuţă, cornută, durducau, laur, laur porcesc, măr spinos, mărul porcului, măselar, mătrăgună, nebunariţă, nebună, nebuneală, papuc, pleoască, pocnitoare, porc1, porculeţ,purcel, sarsalam, tătură, turbare, turbare cornută, turbăciunea. câinelui, turbărie, vorba dracului (Datura stramonium). 2 (Bot; reg) Dafin (Laurus nobilis). 3 (înv) Ţigarete antiasmatice din frunze de ciumăfaie (1).
549
CIUMĂFOI
ciumă/oi sm vz ciumăfaie ciumăfoie sfvz ciumăfaie ciumăgeală sfvz ciomăgeală ciumăhdie sfvz ciumăfaie
ciumănaş sm [At: PAMFILE, DUŞM. 326 / PI: -i / E: ciutnan + -a.y] (înv; în descântece; şhp) Ciuman.
ciumărd vr [At: CORESI, EV. 338 / Pzi: -rez / E: ciumărîcss] (D. vin, struguri, fructe) A se acri. ciumărare sf [At: H XII, 92 / Pl: -ari, -e I E: ciumăra] Acrire. ciumărat, -ă a [At: H XII, 92 / Pl: -aţi, -e l E: ciumăra] (D. struguri, vin) Acrit.
ciumărare sf [At: DA / V: -rare, -rire / Pl: -âri / E: ciumărî] (îrg) 1 Acrire. 2 Necăjire. 3 Existenţă plină de lipsuri. ciumărat, -ă a [At: CORESI, EV. 357 / PI: -aţi, ~e / E: ciumărî]
1	(D. vin şi fructe) Acru (amărui) Si: ciumăros. 2 (înv) Mânios. ciumă re sfvz ciumărea
ciumăred sf[At: DAMfî, T. 185 / V: -re / Pl: -ele / E: ciumar + -ea] (Bot) Plantă din familia leguminoaselor, cu flori liliachii, care creşte în lunci, livezi, fâneţe şi crânguri Si: iarba-ciumei, scrântiîoare, ciumar, ciumare2 (Galega officinalis). ciumărî vr [At: LM / Pzi: -resc / E: cf vsl HSA\ep] (Reg) 1 A se acri.
2	A se mânia. 3 A se supăra.
ciumărlre sf [At: H XII, 92 / Pl: -ri / E: ciumărî] (Reg) 1 Acrire. 2 Mâniere. 3 Supărare.
ciumărit, -ă a [At: H XII, 92 / Pl: -Iţi, -e / E: ciumărî] (Reg) 1 Acrit.
2	Supărat.
ciumărî vr [At: CORESI, EV. 338/9 / Pzi: -răsc / E: vsl ijewep] 1 (D. vin, fructe) A se acri. 2 (D. untdelemn) A se strica. ciumărll vr vz ciumurlui
ciumărosy -oasă a [At: H I, 247 / Pl: -oşi, -oase / E: ciumărî + -o.v] Ciumărât (1).
ciumătd vtr [At: ŞEZ. XIX, 43 / Pzi: ciumat/E: net] A (se) îndupleca. ciumbar sn vz cimbir1 ciumber sn vz cimbir1
ciumberaş sn [At: ALRTII, 232/9 / Pl: -e /E: ciumber + -aş] 1-2 (Reg; şhp) Tulpan (mic) pentru copii. ciumblr sn vz cimbir1
ciumbleală .s/’[At: CIAUŞANU, V. / PI: -eli / E: ciumbli + -eală] (Reg) Ştirbeală.
ciumbli vt [At: CIAUŞANU, V. / Pzi: -lese / E: net] (Reg) A ştirbi un vas sau tăişul unui cuţit Si: a ciobi, (îvp) a zâmba.
ciumblitură ş/‘[At: CIAUŞANU, V. / Pl: -ri / E: ciumbli + -tură] (Reg) Ştirbeală. ciumboi sn vz cimpoi ciumbri v vz ciumbli
ciumbriţă sf[At: BORZA, D. / Pl: -ţe IE: nctj (Bot; reg) Cimbru (Thymus vulgaris). ciumbru sn vz cimbru ciumbur sm vz cimbru
ciumburel sm [At: BORZA, D. / Pl: -ei / E: ciumbur + -el] (Bot; reg) Cimbru (Satureja hortensis). ciumeag sn vz ciomag ciumei i vz cinei
ciumelci i [At: DA / E: ciumei rep] Cinei.
ciumelei i [At: PASCU, C. 8 / V: -mul- / E: cimel + -ei] 1-2 (Şhp) Cinei (mic).
ciumeli1 vt [At: CORESI, EV. 350/25 / V: -muli / Pzi: -lese / E: net] 1 (înv) A culege bob cu bob. 2 (Reg; îf - muli) A mânca ciugulind. ciumeli2 vtr vz cimili ciumeliga i vz cimel ciumelire sf vz cimilire ciumelit1 sn vz cimilit1 ciumelit2, -ă a vz cimilit2
ciumelitor, -oare smf vz cimilitor ciumelitură sfvz cimilitură
ciumercă1 şf[AV. CIHAC II,58 / Pl: -ci/ E: ciumă] (înv; dep) Ciumă (8). ciumercă2 .s/[At: I. CR. IV, 60 / Pl: -ci / E: net] (îvp) Ilustrată. ciumeriţă .v/’[At: VAIDA / Pl: -ţe l E: net] (îrg) Ciumurluire. ciumerlui v vz ciumurlui ciumerluit, -ă a vz ciumurluit
ciumerniţă1 .s/[At: LB / Pl: -ţe / E: net] (îvr; Ban) Arsuri la stomac. ciumerniţă2 v/‘[At: MARIAN, ap. DA / Pl: -ţe I E: ciumă + -emită] (Bot; reg) Ciumăfaie (1) (Datura stramoniutn). ciumfdie sfvz ciumăfaie ciumifoaie sf vz cumăfoaie ciumigoie sf vz ciumăfaie ciumili v vz cimili ciumilire sfvz cimilire ciumilit1 sn vz cimilit1 ciumilit2, -ă a vz cimilit2 ciumilitor, -oare smf vz cimilitor ciumilitură şf vz cimilitură
ciumlec sn [At: ŞIO / Pi: -e / E: tc gimlek] (Trî) Ghiveci fiert înăbuşit. ciumoaică1 .s/[At: ŞEZ. 111,136/16 / V: -maică / Pl: -ice / E: ciumăfaie] (Bot; reg) Ciumăfaie (1) (Datura stramonium).
ciumoaică2 sf [At: ŞEZ. III, 136 / Pl: -ice, -ici / E: ciumă + -(taică] (în descântece) Ciumoaie. ciumofdi sm vz ciumăfaie ciumofdie sfvz ciumăfaie
ciumoi, -oaie .vm/'[At: MARIAN, D. 171/ Pl: -moi, -oaie I E: ciumă + -oi, -oaie cf cium, ciuman, ciumoaică] (în descântece) Personificare a ciumei (1) Si: ciumoaică.
ciumoSy -oasă a [At: GHICA, A. 839 / Pl: -oşi, -oase / E: ciumă + -av] 1 Bolnav de ciumă (1). 2 Aducător de ciumă (1). 3 (Fig) Contagios.
4	(Fig) Urât. 5 (Fig) Răutăcios.
ciump [At: CONTEMPORANUL I, 689 / Pl: -uri sn, -i sm / E: ns cf ciomp, ciumpav] 1 sn Ciot. 2 (Lpl) sm Prime pene la păsări.
ciumpaş, -ă [At: PAŞCA, GL. / V: şum- / Pl: -i, -e / E: ciumpav] (Reg) 1 a Noduros. 2 a Strâmb. 3 av (îe) A umbla ~ A umbla greoi.
ciumpavy -ă a [At: BUDAI-DELEANU, Ţ. 62 / V: cim-, cimpăv / Pl: -i, -e / E: net] 1 (D. animale) Ciunt. 2 (îvr; îs) Coamă - Năpârlit. 3 (D. vite; reg) Şchiop. 4 (D. vite; îf cimpăv) Vătămat la copită. 5 (îvr; d. oameni; îf cimpav) Care are picioarele amorţite. 6 (îrg; d. oameni; îf cimpav) Care are unghii moi. ciumpăgit, -ă a vz ciumpăvit
ciumpăvi [At: ANON. CAR. /V: cim-, ~pegi, (reg) cimpăgi, cimpozi, cimprăvi, cimpări, ciont-, ciompăgi / Pzi: ~ve.se / E: ciumpav] 1 vt A reteza (neîndemânatic) vârful. 2 vr A amputa. 3 vr (Pop; d. coarnele animalelor) A se rupe. 4-5 virt (îvr) A şchiopăta sau a face să şchioapete.
6	vir (îvp; d. animale) A avea picioarele amorţite.
ciumpăvire sf [At: ECONOMIA, 107/25 / V: cim-, cimpăgire / E: ciumpăvi] 1 Ciuntire. 2 (îrg; la animale) Durere de picioare. 3 (La animale) Podagră.
ciumpăvit, -ă a [At: ZILOT, CRON. 334 / V: cim-, (reg) -ăgit / E: ciumpăvi] (Fig) Retezat (neîndemânatic). ciumpegi vb vz ciumpăvi
ciumpei sn [At: DAMfe, T. 89 / Pl: -e / E: ciump + -ei] 1 Instrument de dogărie, ca o seceră mică, pentru prelucrarea cercurilor de lemn. 2 (înv) Obiect de îmbrăcăminte prea mic pentru cel care-1 poartă. ciumpeu sm vz ciomplei ciumpi v vz cimpi ciumpit, -ă a vz cimpit2 ciuntplei sn vz ciomplei ciumpoi sn vz cimpoi ciumuhdi sm vz ciumăfaie ciumuhoaică sfvz ciumăfaie ciuntulei i vz ciumelei
550
CIUNTIT2
ciumul’i v vz ciumeli ciumului v vz ciumurlui ciumureală sfvz. ciumurluială
ciumurică şf[At PAMFILE, A. R. 197 / V: cimirugă / E: bg WMepHKa] (Bot; reg) Cimbru (Satureja hortensis). ciumurli v vz ciumurlui ciumurlire sf vz ciumurluire ciumurlit sn vz ciumurluit
ciumurlui vr [At: ANON. CAR. / V: '-mării, ~mer~, -li, -ului, (îvp) cemărlui, gemărlui / Pzi: -iese / E: mg csomorlik] 1 A se deranja Ia stomac. 2 (Şfg) A i se apleca.
ciumurluială sf [At: H X, 360 / Pl: -iele l E: ciumurlui + -eală] (îvp) 1 Indigestie. 2 (Rar) Febră. 3 Extenuare.
ciumurluire iV/ŢAt: VAIDA / PI: ~iri / E: ciumurlui] (îvp) 1 Deranjare la stomac Si: dumerită, ciumurluit1. 2 Extenuare. 3 Supărare. ciumurluit1 sn [At: DDRF/ Pl: ~wn / E: ciumurlui] (îvp) Ciumurluire (1). ciumurluit2, ~ă a [At: ŞEZ. V, 57 / V: -mer~ / Pl: ~ir/,	/	E:
ciumurlui] (îvp) 1 Care are indigestie. 2 Extenuat (de muncă). 3 (Fig) Mâhnit.
ciumuslău s [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: net] (Reg) Instrument de lemn cu trei braţe pentru zdrobit strugurii.
ciumuslui vt [At: COMAN, GL. / Pzi: '-iese / E: net] (Reg) A zdrobi strugurii cu ciumuslăul.
ciun1 sn |At: BORZA, D. / Pl: -e / E: net) (Bot; reg) Săpunariţă (Saponaria officinalis). ciun2 sn vz cin1
dună1 sf[At: PANŢU, PL.2 / Pl: -ne / E: mg csunya] (Bot; reg) 1 Oreşniţă (Lathyrus tuberosus). 2 Măzăriche (Vicia dumetorum). 3 Cosiţă (Vicia hirsutum). dună2 sfvz cină ciunăoară sfvz cinioară
ciunăvit, ~ă a [At: NOVACOVICIU, C. B. 6 / Pl: ~iţi, -e / E: mg csunya] (Ban) 1 Batjocorit. 2 Tuns neregulat. ciunca v vz ciunti ciunchi v vz cimpi ciunchit, ~ă a vz cimpit2
ciung, ~ă [At: N. TEST. (1648), ap. GCR I, 127/20 / PI: -ngi, -nge, (îvr) '-uri f E: it cionc o] 1-2 smf, a (Persoană) fără (o parte din) braţ. 3-4 smf a (Persoană) cu un braţ infirm. 5 a (D. mâini, rar d. picioare) Cu o infirmitate. 6 a (D. vite) Cu un corn rupt. 7 a (D. copaci) Cu crengile rupte (sau tăiate). 8 sm (rar) n (îvp; îs) ~ uscat Arbore (aproape) uscat sau fără vârf. 9 sm (rar) n (înv) Arbore pitic. 10 sm (îrg; îs) Iască de - Iască de cea mai bună calitate.
ciungar sm [At: JARNfK-BÎRSEANU, D. 208 / Pl: -i / E: ciung + -ar] (îvp) 1 Om care taie crengi de copac. 2 Arbore cu vârful frânt sau putred.
ciungară sf, af [At. H X VII, 36 / V: ciungără sf, aff Pl: ~re f E: ciung + -ară] 1-2 (îrg) (Oaie) cu cornul rupt Cf ciung (6).
ciungăra v [At: I. MOLNAR, ap. DR. IV, 387 / Pzi: '-rez / E: ciung + -ăra] (Reg) 1-16 A ciunti (1-16).
ciungărat, a [At: NOVACOVICIU, C. D. 8 / Pl: -ari, / E: ciungăra] 1 Care este ciung. 2 Mutilat. 3 Ciuntit. ciungără sf afvz ciungară
ciungări vt [At: ECONOMIA, 138/11 / Pzi: -resc f E: ciungar] 1-10 (înv) A ciungi (1-10). ciungărire sf [At LB / Pl: -riri f E: ciungări] 1-8 (înv) Ciungire (1-8). ciungărit1 sn [At: ECONOMIA, 125/23 / Pl: ~uri l E: ciungări] 1-8 (înv) Ciungire (1-8).
ciungărit2, ~ă a [At: ŞINCAI, HR. III, 50/24 / V: ~rat, -’ă f Pl: —iţi, ~e / E: ciungări] 1-3 (înv) Ciungit (1-3).
ciungăritură sf [At: POLIZU / Pl: -uri / E: ciungări + -ură] (îvr) Mutilare.
ciungea sm [At: MAT. FOLK. 641 / E: ciung] (Fps) Ciung (1). ciungi [At: PANN, E. IV, 59/11 / E: (înv) cingi / Pzi: -gesc f E: ciung]
1-6 vtr (D. oameni sau părţi ale corpului) A (se) face ciung (2, 4, 5) Si:
a (se) ciungări (1-6). 7-8 vtr (Pex; rar) A (se) răni. 9 vr A tăia coada unui cal Si: a ciungări (9). 10 vt A tăia urechile unui câine Si: a ciungări (10).
11-12 vtr (D. vite) A (-şi) rupe coamele. 13 vt (Pop) A tăia crengile unui copac.
14	vt (Pop) A tăia şi jupui un arbore ca să se usuce. 15 vr (Nob) A arunca.
ciungie i/[At: CANTEMIR, 1.1. II, 20 / Pl: -gii / E: ciung + -ie] (înv) Infirmitate a unui ciung (1).
ciungire .s/[At: POLIZU / Pl: -ri l E: ciungi] 1 Accident prin care cineva devine ciung Si: ciungărire (1), ciungărit1 (1). 2 (Rar) Rănire. 3 Tăiere a cozii unui cal Si: ciungărire (3) , ciungărit1 (3). 4 Tăiere a urechilor unui câine Si: ciungărire (4), ciungărit1 (4). 5 Rupere a coarnelor Si: ciungărire
(5),	ciungărit1 (5). 6 (Pop) Tăiere a crengilor unui copac Si: ciungărire
(6),	ciungărit1 (6). 7-8 (Pop) Tăiere şi jupuire a unui arbore Si: ciungărire (7-8), ciungărit1 (7-8). 9 (Nob) Aruncare.
ciungit, ~ă a [At: MARIAN, V. 207 / PI: -iţi, -e / E: ciungi] 1 (D. oameni) Ciung. 2 (D. vite) Cu cornul rupt Si: ciungărit2 (2). 3 (D. arbori) Cu crengile tăiate Si: ciungărit2 (3).
ciungitură sf[At (a. 1774), ap. DA / V:	/ Pl: -ri / E: ciungi +
-tură] (Reg; pbl) 1 Pădure cu copaci ciungi. 2 Gruieţ. ciunguh v vz cinguli
ciunguţ sm [At: T. PAP AH AGI, M. 43 / Pl: -i / E: ciung + -uţ] 1-2 (Mar; şhp) Ciung (8) (mic).
ciuni1 smp [At: BORZA, D. / E: nct| (Bot; reg) Oreşniţă (Lathyrus tuberosus).
ciuni2 vt [At: DA / Pzi: -nesc / E: net] (Buc) A îndesa ceva repede. ciunism sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: -dune + -ism] Curent latinist în lingvistica şi filologia românească care preconiza supunerea neologismelor romanice aceloraşi transformări fonetice suferite de cuvintele moştenite din latină Si: pumnism.
ciunist, ~ă smf, a [At: DEX2 / Pl: -işti, -e f E: ciunism + -ist] 1-2 (Adept) al ciunismului. ciunş, ~ă a vz ciuf
ciunt, ~ă [At: VARLAAM, C. 173/2 / Pl: -nţi, -e / E: ctm ciot + ciung] 1-4 smf a Ciung (1-4). 5-6 a (D. animale) Cu coada sau urechile tăiate.
7	sm (îvp; îs) ~ olog Olog de ambele picioare, care se mişcă numai cu ajutorul mâinilor. 8 a (D. lucruri) Scurtat. 9 a (D. vite) Ciung (6).
ciuntă vtr [At: POMPILIU, B. 1007 / V: cionca, ~nca / Pzi: ciunt sau -tez / E: ctm ciot + ciung + -o] (Reg) 1-9 A ciunti (1-9). 10 vr (îvp; îe) A ~ zilele (sau viaţa, veacul) cuiva ori a ~ pe cineva A omorî.
ciuntare .s/[At: VAIDA / Pl: -tari / E: ciuntă] (Reg) 1-6 Ciuntire (1-6).
7	Sfârşire.
ciuntat1 sn [At: T. PAPAHAGI, M. 17 / Pl: -uri / E: ciuntă] (Reg) 1-6 Ciuntire (1-6).
ciuntat2, ~ă a [At: VAIDA / Pl: -aţi, -e / E: ciuntă] (Reg) 1-6 Ciuntit2 (1-6).
ciuntătură sf vz ciuntitură
ciuntei am [At: PAMFILE, C. 20 / PI: ~ / E: ciunt + -ei] (Fps; în ghicitori) Ciunt.
ciunti [At: ANON. CAR. / V: cionti / Pzi: -tesc, (rar) ciunt / E: ciunt] 1 vr (D. părţi ale corpului) A amputa. 2-3 vtr(a) A (se) mutila. 4 vr (C.i. arbori şi flori) A tăia (curăţând). 5 vr (C.i. obiecte) A scurta. 6 vr A îndepărta (de obicei inestetic) părţi dintr-un obiect Si: a ciungăra (6), a ciuntă (6). 7 vr A elimina (cu efecte negative) pasaje dintr-o lucrare Si: a ciuntă (7). 8-9 vtrp (îvp) A (se) împuţina. 10-11 vtrp (îvp) A (se) curma.
12	vr (îvp; d. foc) A se stinge.
ciuntire sf[At: VAIDA / Pl: -ri f E: ciunti] 1 Amputare. 2 Mutilare.
3	Tăiere. 4 Scurtare. 5 îndepărtare a unei părţi Si: ciuntare (5), ciuntat1 (5), ciuntit1 (5). 6 Eliminare a unor pasaje dintr-o lucrare Si: ciuntare (6), ciuntat1 (6), ciuntit1 (6). 7 împuţinare. 8 Curmare. 9 Stingere a focului Si: ciuntit1 (9).
ciuntit1 sn [At: T. PAPAHAGI, M. 17 / Pl: -uri f E: ciunti] 1-9 Ciuntire (1-9).
ciuntit2, ~ă a [At: (a. 1804) URICARIUL IV, 94/23 / V: -tatl Pl: -tiţi, -e f E: ciunti] 1 Amputat2. 2 Mutilat2. 3 Tăiat2. 4 Scurtat2. 5 (D. o parte a unui întreg, a unui organism etc.) îndepărtat2 (inestetic). 6 (D. pasajele unei lucrări) Eliminat2.
551
CIUNTITURĂ
ciuntitură .v/‘[At: BARCIANU, ap. DA /V: -tăi- I Pl: -ri / E: ciunti + -ură] 1 Ciuntire a ceva. 2 (Ccr) Parte a corpului sau a obiectului ciuntit.
3	Urma ciuntirii (1). ciuntită sfvz ciontiţă
ciunupercă .s/[At: H V, 169 / Pl: -rci / E: net] (Reg) Peşte nedefinit mai îndeaproape. ciuoaie sfs vz acioaie
dup1 i [At: LM / E: fo cf cip, cipă, ciupăi] (Are) 1 (înv) Cuvânt care redă un sunet produs prin lovire. 2 Cuvânt care sugerează mersul tiptil. dup2 sn [At: JAHRESBER. IX, 230 / Pl:	/	E: bg «BfflKa] (Reg) Cioc.
ciupr\ ~ă [At: POGOR, HENR. 236/24 / Pl:	/	E:	srb cup(a)]
1 sm (Aco „de păr“) Şuviţă de păr neîngrijită (sau zbârlită). 2 sm (Reg; la cai) Moţ. 3 sm (Trs) Chişiţă. 4 5/’(îrg) Femeie cu părul zbârlit. 5 sm (Bot; reg; îc) Mil-cucului Floare nedefinită mai îndeaproape. 6 sm Lână ce rămâne în darac. 7 sm (Reg) Parte nefolositoare din câlţii de cânepă.
8	sm (Reg) Arbore mic, bătrân şi plin de crengi.
ciupag sn [At: LB / V: (reg) -peag / Pl: ~a ge, (rar) ~uri / E: vsl min Arh] 1 Parte a iei de deasupre brâului Si: ciupăgar (1). 2 (Reg) Bucată de pânza cât o batistă, ce se dă la înmormântare copiilor care duc sfeşnicele, crucea etc Si: ciupăgar (2). 3 (Reg) le. 4 Broderie pe pieptul iei. 5 (înv) Pieptar din stambă subţire cu căptuşeală din americă. 6 (Arg; înv) Pălărie (tare). ciuparcă sfvz ciupercă
ciuparigi sfp [At: VICIU, GL. / E: net] (Bot; reg) Baraboi (Chaero-phyllum bulbasum).
după a/ [At: POMPILIU, B. 1007 / Pl: -pe / E: ns cf rs •icii'b] (îrg) 1 (Şîs Apă de ~) Apă călduţă pentru spălat (sugarii). 2 Cădiţă pentru copii. 3 (îe) Hai ~pa! Vino să faci baie. 4 Albie pentru spălat rufele.
ciupăgar sn [At: H XVIII, 145 / V: -iu / P\: -e / E: ciupag -1- -ar] (Reg) 1-5 Ciupag (1-5). 6 Brasieră. ciupăgariu sn vz ciupăgar.
ciupăgi vt [At: COSTINESCU / Pzi: -ăgesc / E: ciupag] (Reg) A coase poalele de piepţi la o rochie.
ciupăgică sf [At: H V, 11 / V: -peg- / E: ciupag + -ică] (Reg) 1 Dans nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută acest dans.
ciupăi1 vtr [At: ŞEZ. VII, 166 / Pzi: ~e.se / E: după] (Pop) 1-2 A (se) spăla.
dupăi2 [At: VAIDA / Pzi: -e.vc / E: bg mmKBM] (Pop) 1 vi A bate cu palmele în apă. 2 vt (Fig; pex) A bate bine pe cineva. dupăi? W [At: DA / Pzi: ~e.se / E: ucr WJicLTH] (Reg) A merge încet. ciupăi4 vi [At: DA / Pzi: ~e.se / E: fo] (Reg; d. mistreţ) A guiţa (când e surprins) Si: (reg) a ghiojăi, a jugăi. ciupăit, -ă a [At: BUD, P. P. 28 / Pl: -iţi, -e / E: ciupăi1] (Reg) îmbăiat. ciupăra1 [At: LB / Pzi: -rez, ciupăr / E: mg csipersz] (Trs; Mun; rar)
1	vt A jumuli păsări. 2 vr (D. păsări) A se curăţa cu ciocul, aranjându-şi penele. 3 vt (D. animale) A rupe cu gura (câte un fir de iarbă). 4 vt A adăuga câte puţin la ceva. 5 vt A fura câte puţin. ciupăra2 vtr [At: VAIDA / Pzi: ciupăr l E: bg B0B] 1-2 A ciupăi1 (1-2) ciupărca vt [At: COMAN, GL. / Pzi: ciupărc / E: net] (Reg) A bate (nu prea tare) pe cineva.
ciupări vtr [At: DA ms / Pzi: ~re.se / E: ciupăra1 css] 1-5 A ciupăra1 (1-5). ciupeag sn vz ciupag
ciupeală sf [At: CARAGIALE, M. 236 / Pl: -eli / E: ciupi + -eală] 1-3 Ciupire (1-3). 4 (Fig; fam) Furt mărunt (repetat). ciupearcă sf vz ciupercă ciupegică sfvz ciupăgică
ciupeli vt [At: LM /V: -eri, -pili / Pzi: -lese, ciupel / E: mg csupălni]
1	A jumuli păsări. 2 A pârli porci. 3 A şterpeli. ciupelii, -ă a [At: DOINE, 242 / PI: ~ţi, -e / E: ciupeli] 1-2 (Şfg) Jumulit. ciupdniţă a/'[At: DA / Pl: -iţe / E: net] (Reg) Gaură. ciuper sm vz chiper
ciupercaty -ă a [At: COMAN, GL. / Pl: ~aţi, -e / E: ciupercă + -at] (Reg; d. pălării) (Cu marginile lăsate) ca o ciupercă.
ciupercă .\/[At: LET. II, 385/1 / V: -pearcă, -parcă / Pl: -rci şi (înv) -rce / E: mg cseperke] 1 (Lpl) încrengătură de plante inferioare, lipsite de clorofilă, care trăiesc ca parazite sau saprofite şi se răspândesc prin spori. 2 Planta din încrengătura ciupercilor (1), de obicei în formă de pălărie cărnoasă cu picior. 3 (îe) Doar n-am mâncat '-rci! Doar n-am înnebunit! 4 (Irn; îe) (Atâta) pagubă (sau, rar, jaf) în M’d Nici o pagubă!
5	Obiect de lemn în formă de ciupercă (1), pe care se întinde ciorapul când se cârpeşte. 6-7 (Irn) Pălărie (sau căciulă) veche, adesea mototolită şi turtită. 8 (Şîs) -ca şinei Parte superioară şi îngroşată a şinei de cale ferată, pe care se sprijină roţile vehiculelor când rulează. 9 (îrg) Organul sexual al calului Si: (pop) drâmbă,sulac, toc. 10 Plantă comestibilă din familia agaricaceelor, cu piciorul alb, gol sau spongios, cu pălăria albă şi cărnoasă şi cu miros şi gust plăcut (Agaricus arvensis). 11 Plantă comestibilă din familia agaricaceelor, cu pălăria alburiu-cenuşie şi cu gust şi miros plăcut, care creşte vara şi toamna prin păduri (Agaricus pratensis). 12 Plantă din familia agaricaceelor, cu pălăria cărnoasă brun-roşcată (Agaricus silvaticus).
13	(Bot; reg) Burete sângeriu (Psalliota arvensis). 14 Planta Psalliota bispora. 15 (Şîs) ~ de bălegar (sau de câmp, de gunoi, de iarbă, de mâncare, de pajişte, roşie, ţigănească) Plantă comestibilă cu pălăria mică şi rotundă Si: (reg) burete de câmp, bureţi, burete de toamnă, chitarcă, mitarcă (Psalliota campestris). 16 (Reg; îs) ~ albă Plantă criptogamă din familia agaricaceelor, foarte veninoasă, cu pălăria galben-verzuie şi cu miros greţos, care creşte prin păduri (Amanita phalloides). 17 (Bot; reg; îas) Nicoreţi (Tricholoma georgi f. gambosum). 18 (Bot; reg; îs) ~ de casă (sau de pivniţă) Burete de casă Si: (reg) burete de pivniţă, popind (Merulius lacrymans). 19 (Reg; îs) ~ de toamnă Planta necomestibilă Russula ochiroleuca. 20 (Reg; îs) ~rd oieşti Buretele oilor (Polyporus confusus). 21 (Reg; îs) ~-grasă Ciupercă (2) de culoare albă pe deasupra, puţin neagră în interior Cf burete-gras. 22 (Reg; îs) moale Ciupercă
(2)	comestibilă cu pălăria convexă, galben-roşcată sau brună, acoperită cu o substanţă vâscoasă Si: turta -vacii (Boletus luteus). 23 (Reg; îs) ~ca-muştelor Planta Agaricus muscarius Cf buretele-muştelor. 24 (Reg; îs) ~ -puturoasă Ciupercă (2) cu miros neplăcut din familia agaricacee, cu pălăria galben-roşiatică şi vâscoasă, lamele alburii neegale şi cu gust greţos, acrişor Si: băloşel, (reg) burete bălos (Russula factens). 25 (Reg; îs) ~ca-şarpelui Ciupercă (2) comestibilă din familia agaricacee, cu pălăria convexă acoperită cu solzi bruni, piciorul fistulos, înalt şi la bază umflat Si: (reg) burete şerpesc, pălăria-şarpelui (Lepiota procera).
ciupercărie sf[At: DEX2 / Pl: ~ii / E: ciupercă + -ărie] 1 Cultură de ciuperci. 2 încăpere amenajată pentru ciupercărie (1).
ciupercuţă sf [At: TDRG / Pl: -ţe / E: ciupercă + -uţă] 1-2 (Şhp) Ciupercă (mică). ciuperi v vz ciupeli ciupesc, -ească a vz cepesc
ciupi [At: CORESI, EV. 298/13 / V: (reg) -pui, -uclii / Pzi: -pese, (rar) ciup / E: cf srb cupati, bg li\ iu>] 1 vt A rupe cu mâna bucăţele mici pentru a mânca Si: a ciuguli. 2 vt A apuca cu vârful degetelor sau cu unghiile de pielea sau de carnea cuiva, strângând-o şi producând durere Si: a pişcă. 3 vt A apuca şi a rupe cu ciocul sau cu gura (boabe, fire de iarbă, frunze etc). 4-5 vt A muşca (ori a înţepa) cu gura sau cu ciocul.
6	vt A culege prin rupere (sau smulgere). 7 vt A rupe vârful lăstarilor sau al tulpinii unei plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. 8 vt (Fam) A fura câte puţin Si: a şterpeli, (rar) a ciuşdi. 9 vt (Spc) A procura venituri prin mijloace necinstite. 10 vt A da (unui copil) o bătaie mai uşoară.
11	vt (D. lichide iuţi, urzici) A ustura. 12 vt A necăji pe cineva cu vorba Si: a tachina. 13 vr (Fam) A se îmbăta puţin Si: a se chercheli. 14 vt (Rar) A afla secrete mărunte (pentru a le furniza altcuiva). 15 vt (îvp: îe) A ~ de ochi A induce prin aparenţe. 16 vt (îvp; îae) A uimi. 17 vt (îvp; îae) A seduce prin frumuseţe.
ciupic sm vz cipic ciupih vt vz ciupeli
552
CIURCIULI2
ciupiri vt vz ciupeli
ciupire sf[At: DA / Pl: -ri / E: ciw/?i] 1 Rupere cu mâna (a unui întreg) în bucăţele mici Si: ciupit1 (1). 2-3 Apucare cu vârful degetelor sau cu unghiile de pielea sau carnea cuiva Si: ciupit1 (2). 4 Apucare şi rupere cu ciocul sau cu gura Si: ciupit1 (3). 5-6 Muşcare (sau înţepare) cu gura sau cu ciocul Si: ciupit1 (4). 7 Culegere prin rupere (sau smulgere) Si: ciupit1 (6). 8 Rupere a vârfului lăstarilor sau tulpinii unei plante Cf ciupi (7) Si: ciupit1 (7). 9-10 însuşire a ceva prin mijloace necinstite Cf ciupi (8-9) Si: ciupit1 (8-9). 11 Bătaie uşoară Cf ciupi (10) Si: ciupit1 (10). 12 Usturare.
13	Necăjire. 14 (Fam) îmbătare.
ciupit1 sn [At: BARONZI, L. 105 / Pl: -uri şi ~e / E: ciupi] 1-14 Ciupire (1-14). 15 (îvp; îe) ~ele (sau -urile) calului Năravurile calului.
ciupit2, -ă a [At: PISCUPESCU, O. 239/20 / E: ciupi] 1-2 Ciugulit2.
3	(Fam) Şterpelit2. 4 (îe) ~ de vărsat (sau; îvr - de boabe) Cu urme de variolă sau de bube. 5 (Fam) Cherchelit2. 6 (înv; d. cai; îs) Coamă -ă Coamă cu peri smulşi.
ciupitor} -oare [At: DA / Pl: -i, -oare / E: ciupi + -(i)tor] 1-2 smf., a (Persoană) care ciupeşte. 3 sn Utilaj pentru luat probe de teren din talpa şi din pereţii unei găuri de mină.
ciupitură sf [At: COSTINESCU / Pi: -ri / E: ciupi + -itură] 1-12 Ciupire (1-12). 13 (Ccr) Bucăţică (sau cantitate mică) ciupită din ceva. 14-15 Semne lăsate de variolă sau de bube. 16 Semn care rămâne în urma unei pişcături. 17 (înv) Sistem de tăiere din loc în loc a arborilor dintr-o pădure. ciupii vt [At: PASCU, S. 171 / Pzi: -lese / E: net] (îrg) A fura. ciupolitoarcă sf[At: PASCU, S. 228 / P: -toar-că / Pl: ~rce / E: net] (Reg) Ciocănitoare.
ciupoSy -oasă a [At: LB / Pl: -oşi, -oase / E: ciup + -cm] 1 (îvr; d. păr) Zbârlit. 2 (Reg; d. copaci) Plin de crengi. ciupui1 smp [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg) Mătase de porumb. ciupui2 v vz ciupi
ciupulic sm [At: PASCU, S. 171 / Pl: -ici / E: ns cf ciupii] (îrg) Pasăre mitologică despre care se credea că fură copiii mici.
ciupury -ă a [At: CV, 1951, nr. 11, 36 / Pl: -i, -e / E: nct| (îrg; d. oi) Care are lână multă.
ciur1 i [At: LM /E: fo cf ciurui2, ciuroi] (Repetat sau pronunţat cu „r“ prelungit) Cuvânt care imită sunetul unui fir subţire de lichid care curge.
ciur2 sn [At: ANON. CAR. / V: (îrg) cer / Pl: -uri, (rar) -e / E: ml cibrum (-cribum)] 1 Unealtă de cernut materiale granulare sau pulverulente, făcută dintr-o reţea deasă de sârmă sau dintr-o bucată de tablă ori de piele perforată, fixată pe o ramă Ci sită. 2 Cantitate de material care încape într-un ciur (1). 3 (înv; îe) Ochi de - Ochi foarte mici. 4 (înv; îe) A vedea ca prin — A vedea neclar. 5 (Pop; îe) A căra apă cu -ul (la nunta cuiva) A-şi pierde timpul degeaba. 6 (Pop; îlav) Cât apa-n — (şi băşina-n cur sau cioara-n pai) Deloc. 7 (îe) A avea un - de noroc A nu avea noroc deloc. 8 (Pop; îe) A avea un cui de - ... A avea foarte mult (mulţi)... 9 (Pop; îae) A bârfi pe cineva (evidenţiind cât mai multe defecte). 10 (Mai ales cu verbul la participiu) A trece prin multe încercări.
11	(îe) A da (sau a cerne, înv, a zbate) (şi) prin (sau cu, în) - şi prin (sau cu, în) dârmon A alege cu grijă. 12 (îae) A examina amănunţit pe cineva sau ceva. 13 (îae) A bârfi pe cineva (evidenţiind fiecare defect).
14	(înv; îe) A purta pe cineva ca în - A necăji. 15 (înv; îe) A fi purtat şi-n - şi-n veşcă A fi deprins cu necazurile. 16 (Pop; îae) A fi om practic. 17 (Pop; îe) A nu-i fi pielea nici de - A nu fi bun de nimic. 18 Ciur (1) pentru sortarea, pe dimensiuni, a unor materiale granulare. 19 (Buc)
.Ciubăraş în care se pun colaci, lumânări, fructe etc. la înmormântare.
20	Ramă rotundă pe care se întinde materialul care se brodează Si: (îrg) ciurică2 (1). 21 (Trs) Broderie ajurată. 22 Strecurătoare pătrată de sârmă care se pune la gura jgheabului pe unde curge mustul din strugurii zdrobiţi. 23 (îe; şfg) A face (tot) - A găuri în multe locuri. 24 (îe) A fi (tot sau găurit) ~ A fi plin de găuri. 25 (înv; fig) ~ul lui Eratostene Tabelul numerelor prime. 26 (Muz) Tablă cu găuri de la orgă. 27 A doua cavitate a stomacului rumegătoarelor. 28 (îcs) De-a -ul Jocul de copii „de-a poarca“. 29 (înv) Gaură în pământ de 10 cm pe care o făceau copiii la
jocul „de-a poarca“. 30 (Bot; reg; îc) ~ul-zânelor (sau -ul-orilor) Turtă (Carlina acaulis). 31 (înv; îc) -ul-popii Sul de la stativul pe care stă bumbacul.
dura vt [At: ANON. CAR. / Pzi: -rez / E: ciur2] 1 A cerne cu ciurul (1). 2 (Trs) A broda cu găurele Si: a face ciur (20).
ciur ar sm [At: H IV, 86 / Pl: -i / E: ciur2 + -ar] 1-2 Persoană care face (sau vinde) ciururi (1). 3 (înv) Persoană care cerne cerealele prin ciur. ciuraş sn [At: CDDE / Pl: -e / E: ciur2 + -aş] (Ban) Gang. durat, -ă a [At: POMPILIU, B. 74 / Pl: -aţi, -e / E: dura] 1 Trecut prin ciur (1). 2 (înv) Ciuruit. 3 (Trs) Brodat cu găurele.
dură i1 vt [At: DA / Pzi: ciur ăi sau -esc / E: ciur2 + -ăi] (Reg) A cerne cu sita.
durăi2 vt [At: DA ms / Pzi: ~e.vc / E: ciur1 + -ăi] (Reg; d. apă, lapte etc.) A curge.
ciurăire1 sf [At: DA ms / Pl: -ri / E: ciurăi1] (Reg) Cernere cu sita Si: ciurăit1.
ciurăire2 sf[At: DA ms / Pl: -ri / E: ciurăi2] (Reg) Curgere. ciurăit1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: ciurăi1] (Reg) Ciurăire1. ciurăit2 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: ciurăi2] (Reg) Curgere. ciurăit, -ă a [At: DA ms / Pl: -iţi, -e / E: ciurăi1] (Reg) Cernut cu sita.
ciurăit4, -ă a [At: DA ms / Pl: -iţi, -e / E: ciurăi2] (Reg; d. apă, lapte etc.) Curs2. ciurăitor1, -oare a, s vz ciuruitor1 ciurăitor2y -oare a vz ciuruitor2 ciurăitură sf vz ciuruitură
ciurăriţă sf[At: LB / PI: -ţe / E: ciurar + -iţă] Femeia ciurarului. ciurătsn [At: ŞEZ. XXIII, 41 / Pl: ? / E: net] (îvp) Vite slabe, fără calităţi deosebite.
ciurătură şf [At: H XVIII, 144 / PI: -ri / E: dura + -ătură] (Ban) Broderie ajurată.
ciurbălui vt [At: BUGNARIU, N. / Pzi: -esc / E: mg csoborlo] (Reg; mgm) A pritoci varza. ciurbirău sm [At: VAIDA / Pl: -ăi / E: mg csiirbiro] (Trs; mgm) Vechil. ciurbuli vt [At: COMAN, GL. / Pzi: -lese / E: net] (Reg) A face dezordine.
ciurc1 sn [At: PAŞCA, GL. / Pl: -rce / E: net] (Trs) Semn care interzice păscutul Cf ciuhă. ciurc2 sn vz chiurc
ciurcă1 sf[At: ŞEZ. XIII, 53 / Pl: -rci / E: net] (Reg) Bătăuş. ciurcă2 .ş/[At: DA / Pl: -rci / E: net] (Trs) 1 Canea. 2 Cep. 3 Dispozitiv de dat borhotul afară din cazan. ciurcă3 sf [At: ŞEZ. II, 187 / Pl: -rci I E: net] (Mol) Vacă slabă. ciurcă4 .vf [At: MARIAN, O. II, 276 / Pl: -rce / E: srb curka] (Ban; Trs) Curcă.
ciurcă5 sf [At: DA / Pl: -rci / E: mg csirke] (Trs; mgm) Pui de găină.
ciurce a sfvz surcea
ciurcel1 sn vz surcea
ciurcel2 sm vz cercel
ciurceluţă sfvz surceluţă
ciurcică sfvz surcică
ciurcină sfvz sulfină
ciurcitură sfvz sucitură
ciurciulaş sm [At: ŞEZ. VII, 182 / Pl: -i / E: net] (Bot; reg) Nemţişor (Delphinium elatum).
ciurciulat, -ă af[At: VICIU, GL. / Pl: -e / E: ns cf cercelat] (Reg) Frumos.
ciurciuli1 smp [At: CV 1951, nr. 3,45 / E: net] (Reg) Bureţi comestibili care cresc în pădure.
ciurciuli2 vi [At: CHEST. V, 167/26 / Pzi: -lese/ E: net] (Reg; d. păsări) A ciripi.
553
CIURCIULIT
durdulii, -ă a [At: DICŢ. / V: ciorciolit / PI: ~\ţi, -e / E: ciurciuli] (Pbl) Ciuciulit (şi plin de noroi).
ciurciumel sm [At: I. CR. VI, 252 / Pl: ? / E: net] (Reg) 1 (îe) A fi (sau a sta) ~ A alcătui o grămadă, un grup. 2 (îe) A umbla ~ A fl îngrijit şi a se comporta civilizat.
ciurciumiş sn [At: H. XIV, 162 / Pl: -uri / E: net] (Reg) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. ciurciuvea sf vz cercevea ciurciuvică sfvz. cercevicâ
ciurcuhţă .v/'[At: DA / Pl: -ţe / E: ciurcă5 + -uliţă] (Reg; şhp) Ciurcă5. ciurcumă i [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg) Opreşte-te! Cf ciurc1. ciurcura vi [At: PĂSCULESCU, L. P. / Pzi: ciurcur / E: ciur2 + picura J (Pop) A picura.
ciurdar sm [At: ANON. CAR. / V: cior~/ Pl: -i / E: ciurdă + ar] (Reg) Văcar.
ciurdaş sm [At: VAIDA / PI: ~/ / E: mg csirdăs] (Reg) Văcar. ciurdă ,v/'[At: PALIA (1581), 135/15 / V: (înv) cior~, doar-, ciort sn l Pl: -de, (pop) ~rzi / E: mg esorda] (Trs; Ban; Bue) 1 Cireadă. 2 Turmă de animale necornute. 3 (Fam; pex) Mulţime de oameni, de copii Si: ceată, cârd, (reg) crilă. 4 (Fam; îe) A sta (sau a 11) ~ A sta îngrămădiţi.
ciurdei sn [At: PÂRVESCU, C. 12 / Pl:	/ E: net] (Dob) 1 Dans
ţărănesc asemănător unei hore rapide. 2 Melodie după care se execută acest dans. ciurdi v vz ciordi
ciurdină sf [At: VÎRCOL, V. / Pl: ~ne / E: ciurdă + -ină] (Reg) Cireadă. ciurduţă .v/'[At: MÂNDRESCU, L. P. 185 / Pl: -ţe / E: ciurdă + -uţă] 1-2 (Şhp) Ciurda (mică). ciureaşă sf vz cireaşă
ciurec smn [At: ALECSANDRI, ap. GHICA,S. 73 / V: ~echil Pl: -echi sm, ~uri sn / E: tc gorehe] (înv) Plăcintă cu brânză.
ciurecar sm [At: ALECSANDRI, ap. GHICA, S. 73 / Pl: ~i / E: ciurec + -ar] (înv) Plăcintar. ciurechi sm vz ciurec
ciurel sn [At: LM / PI: ~e / E: ciur + -el] 1-2 (Şhp) Ciur (mic). 3 (înv; îe) A turna cu ~ul A ploua tare. 4 (îvp; îe) A-i zdrăncăni ~ul A se considera superior, deşi nu este. 5 (îvp; îe) A face un ~ A lua de urechi.
6	(îvp) Găurile făcute pe poale. 7 (îrg) Văl cu găurele pe care-1 purtau femeile în trecut Cf pahiol, savanei, ciureş sm vz cireş
ciureşică sf [At: BORZA, D. / PI: ~ici / E: nctj (Bot; reg) Coada-şoricelului (Achillea millefolium). durez sm vz huhurez
ciurfă sf[At: DA / Pl: -fe / E: mg esorva] (Buc) Căpăţână de varză. ciurfuială sf [At: ŞEZ. XXIII, 41 / Pl: ~/e// / E: ciurfă + -uială] (Bue) Mocirlă.
ciurgău sn [At: VAIDA / V: -goi sn / Pl: -gaie / E: mg csurgo (esorgâ)]
1	(Trs; Mrm; mgm) Ciuroi (1). 2 Izvor care izbucneşte dintre pietre Si: ş uroiu.
ciurgoi sn vz ciurgău
ciurhar sm [At: DA ms / Pl: -i / E: ciurhă + -ar] (Reg) Porcar. ciurhă sf [At: DA / Pl: ~he / E: mg csiirhe] (Reg) Turmă de porci. duri1 i [At: REV. CRIT. IV, 142 / E: ciurhă] (Are) Strigăt cu care se cheamă purceii. duri2 v vz ciuli2
ciurică1 sf [At: H III, 223 / Pl: ~i ce / E: cioară + -ică] (Reg; dep) Cioară (1).
ciurică2 sf[At: H I, 349 / Pl: ~ici / E: ciur + -ică] 1 (îrg) Ciur (21).
2	(Reg) Broboadă.
ciurică3 sfs [At: H II, 127 / V: cir-, ciric sms / Pl: -ici, -rele / E: ns cf lp kiuricus] 1 (Pop) Sărbătoarea Sfântului Martir Chirie, pe 15 iulie, de care se leagă diverse credinţe populare. 2 (îrg; îe) I-a venit ~ca Se spunea când bărbatul îşi bătea soţia. 3 (îrg) Bătaie.
ciurici sm [At: STAMATI, M. / Pl: ~ / E: net] (înv) 1 Hârciog (1) (Cricetus cricetus). 2 Şoarece (1) (Mus musculus).
ciurişor sn [At: MARIAN, SA. II, 123 / Pl: ~oare / E: ciur2 + -işor] (Şhp) Ciur (mic).
ciurlan sm [At: HI, 187 / Pl:	/ E: net] (Bot; reg) 1 Plantă cu tulpina
foarte ramificată, cu frunze alterne, lungi, subţiri şi terminate cu un spin, specifică regiunilor de stepă (Salsola ruthenica). 2 (Şip) Săricică (Salsola kali). 3 Săricică (Salsola soda). 4 (îc) ~alb Plantă din familia cruciferelor (Rapistrum perenne). 5 (îc) ~ de câmp Cornuţi (Xanthium strumarim). cixxrlă .v/ŢAt: DA / Pl: ~le / E: net] (Reg; prt) Om nepieptănat. ciurlău sn [At: CHEST. IV, 43/386 -1 / Pl: ~loaie / E: net] (Reg) Cădere de apă.
ciurlez sm [At: H IV, 152 / PI: -/ / E: ciurlezi] (Reg; lpl) Flăcău care umblă cu iordanul. ciurleza vt [At: DA ms / Pzi: ? / E: ciurlezi css] A iordăni. ciurlezeală sf [At: DA / Pl: ~zeii / E: ciurlezi + -eală] Iordaneală. ciurlezi vt [At: H IV, 162 / Pzi: -z.esc şi ~ez / E: chiraleisa] (Reg; d. flăcăi) A iordăni. durii v vz ciuli2
ciurli-burli ai [At: DA / E: ns cf ciurlan] (într-o anecdotă pop.) Zbârlit. ciurlica vt [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 27 / Pzi: ciurlic / E: fo] (Reg) 1 (D. păsări) A ciripi. 2 A forfoti.
ciurlos, ~oasă [At: H XVIII, 150 / Pl: -oşi, -oase / E: ciurlă + -os] (Reg) 1 a Nepieptănat. 2 .ş/(Pex) Femeie neîngrijită.
ciurluială sf [At: ŞEZ. XXIII, 41 / Pl: ~ieli / E: ns cf ciurfuială] (Pop) Mocirlă. ciurmoiac sm vz ciormoiag ciurmuli v vz ciumurli ciurmului v vz ciumurli
ciuroaie sf [At: CHEST. II, 246/257 / Pl: ~ / E: net] (Reg) Lemn triunghiular, aşezat între acoperiş şi căpriori, pentru a ridica streaşina casei şi a feri pereţii de ploaie.
ciuroi sn [At: POMPILIU, B. 1007 / V: (reg) cioroi, ciroi, giuroi / Pl: ~oaie / E: pbl duruij 1 Izvor care curge pe un scoc îngust de scoarţă de copac Si: şipot (1), (pop) bijoiu, ciurgău, ţuroi. 2 Jghebuleţ, scândurică sau coajă de copac prin care curge apă. 3 Firul apei ce ţâşneşte din pământ.
ciurpen sm [At: I. CR. 1912, nr. 12, 373 / V: ~e sn l Pl: ~i / E: ctm ciorchine + curpen] (înv) 1 Ciorchine de struguri. 2 (Reg) Strugure fără boabe. ciurpene sm vz ciurpen
ciur-petec sm [At: DA ms / Pl: ~eci / E: ciur + petec] (Nob; prt) Om spilcuit. ciurşică sf vz surcică
ciurtar sn [At: LIUBA-IANA, M. 18 / Pl: ~e / E: pbl cioltar] (Ban) Pieptar (din lână albă sau gri).
ciurubei sn [At: SIMA, M. 183 / Pl: -ee / E: net] (Reg) Cireaşă verde Si: golosea.
ciuru-buru i [At: VICIU, COL. / E: ciur] (Reg) Cuvânt care imită sunetul cernutului cu ciurul.
ciuruc sn [At: LM / Pl: -uri / E: tc giiriik] 1 Lucru fără valoare. 2 Rămăşiţă inutilă. 3 (Dep) Om care nu e bun de nimic. 4 (înv; îs) -ul şcolii Cel mai slab şcolar. 5 (înv; pex) Vită care nu e bună de muncă (şi, drept urmare, este destinată tăierii). 6 (înv; pex) Vită prea mică pentru a fi pusă la muncă. ciurucui v vz ciorovăi
ciurufdlă sf [At: BUGNARIU, N. / Pl: -le / E: ns cf ciurfă] (îrg) Ciment. ciurufleacă sf[At: PAŞCA, GL. / Pl: -ece / E: ns cf ciurfă] (Reg) 1 Pământ moale. 2 Noroi.
durui1 [At: I. IONESCU,C. 122/14/V: (Ban) -rai1,ciorăi1! Pzi: ~e.sr( durui / E: ciur1] 1-2 vtr A (se) cerne cu ciurul. 3 vt (Fig; nob) A examina cu atenţie. 4-5 vtr A (se) găuri în mai multe locuri. 6 vt (Fig) A omorî, făcând numeroase răni (mai ales de glonţ). 7 vt (înv) A cârpi ciorapi. 8
vi	(D. lichide) A curge ca prin ciur.
554
CIUŢI
durui2 vi [At: LB / V: -răi2, do răi2, cioroi2, giurui / Pzi: -e.sr, durui / E: ciur2] (înv) A susura.
durui3 vt [At: ALRM II/I h. 279 / Pzi: -e.vc\ cirui / E: net] (Reg) A unge un perete cu pământ. ciurui4 v vz ciorăi1
ciuruială1 a/'[At: E. SEVASTOS, ap. TDRG / Pl: ~ieli / E: ciurui1 + -eală] 1 Ceea ce a fost trecut prin ciur. 2 (Ccr) Corpurile străine separate de ciuruială (1). 3 (Şîs) - de ploaie Răpăială. 4-5 (Rar) Ciuruire (3-4). ciuruială2 sf vz ciruială
ciuruiană i/[At: REV. CRIT. III, 93 / Pl: -iene / E: ciuroi + -ană] (Reg) Cascadă.
ciuruire1 sf[At: DA ms / V: -răi—7, ciorăire, cioroire1 / PI: ~iri / E: ciurui1] 1 Cernere cu ciurul Si: ciuruit1 (1). 2 (Nob) Examinare cu atenţie Si: ciuruit1 (2). 3 Găurire în mai multe locuri Si: ciuruit1 (3). 4 (Fig) Omorâre prin producerea a numeroase răni (mai ales provocate de gloanţe) Si: ciuruit1 (4). 5 (Ban) Cârpire a ciorapilor Si: ciuruit1 (5). 6 Curgere (ca prin ciur) Si: ciuruit1 (6).
ciuruire2 .v/'[At: GORJAN, H. II, 60 / V: -răi-2, ciorăire2, cioroire2 / PI: -ir/ / E: ciurui2] Susur.
ciuruit1 sn [At: H III, 49 / V: -răi/7, ciorăi/7, cioroit1 / Pl: -uri / E: ciurui1] 1-6 Ciuruire1 (1-6).
ciuruit2 sn [At: LM /V: -răi/2, ciorăit2, cioroit2 / Pl: -uri / E: ciurui2] Susur.
ciuruit?, ~ă a [At: DELAVRANCEA, ap. DDRF /V: -răit*, ciorăit? / Pl: -iţi, -e / E: ciurui] 1 Trecut prin ciur (1). 2 Plin de răni (provocate de gloanţe, de înţepături etc.). 3 Ciupit de vărsat. 4-5 Găurit (peste tot).
6	(înv; îs) Foaia ~ă a nasului Osul etmoidal. 7 (D. germenele oului fecundat; pbl) Divizat.
ciuruit4, -ă a [At: DA / V: -răit4, ciorăit4 / Pl: -iţi, -e / E: ciurui2] (îvr) Care a curs susurând.
ciuruitor1, -oare [At: ŞEZ. VII, 179 / V: -răi- / Pl: -ori, -oare / E: ciurui1 + ~(i)tor] 1 a Care ciuruieşte Cf ciurar2. 2 sfp (Pop) Găurelele de Ia gura ulciorului, prin care curge apa. 3 sm Aparat care separa corpurile străine de boabele de cereale (în industria berii).
ciuruitor2, -oare a [At: T. DEMETRESCU, ap. TDRG / V: -răi-, cirăi-y cioroi- / Pl:	~oare / E: ciurui2 + -(i)tor] (îvr) Care susură.
ciuruitură .ş/[At: LM / V: -răi-, ciorăi-, cioroi- / Pl: -ri / E: ciurui2 + -(i)tură] (îvr) Susur. ciurumea sf vz ciulama
ciurupească sf [At: ANTIPA, P. 777 / Pl: -eşti / E: net] (Reg) Peşte mic de pârâu nedefinit mai îndeaproape.
ciurupui vt [At: BARONZI, L. 1,150/26 / Pzi: ~e.se / E: net] (înv; arg) A număra.
duş1 i [At: PASCU, C. 101 / E: fo] (Rep) Strigăt cu care se opreşte sau se îndeamnă măgarul să meargă.
ciuş2 sm [At: MAT. FOLK. 536 / E: bg m ^ym] (Pop; îlav) în - în cârcă.
ciuş3, -ă [At: ŞEZ. IV, 76 / V: ciunş l Pl: -i, -e / E: net] 1-2 smf, a (Pop; mai ales d. găini) (Animal) zbârlit. 3-4 smf, a (Pop) (Animal) miop.
5	i/Bufniţă (1). ciuş4 sm [At: BORZA, D. / Pl: -/ / E: net] (Bot; reg) Nap. ciuşcă1 sf [At: PAŞCA. GL. / V: -şte / Pl: -şte / E: bg tywm] (Reg)
1	Ardei (1). 2 Ardei iute. 3 Păstaie. 4 Salată de ardei acrită cu oţet. du$că2 sf vz ciuşte ciuşcă3 sf vz tuşche ciuşche sf vz tuşche
ciuşde i [At: BARCIANU / E: ciuş + -de] (Trs) Ciuş1. ciuşdi1 [At: POGOR, HENR. 236 / V: -ujdi / Pzi: -dese / E: ns cf bg f/) A,/v] 1 vt (Fam) A şterpeli. 2 vr A se tupila (de frică). 3 vt (D. cai) A ciuli urechile. 4 vt (D. oi) A-şi da urechile înapoi de spaimă.
ciuşdi2 vt [At: DA / Pzi: -dese / E: net] (Reg) 1 A ciopli un lemn. 2 (D.
o	persoană ştirbă) A muşca rău (dintr-un măr). ciuşdi3 i [At: PĂCALĂ, M. R. 137 / E: ciuş + -di] (Trs) Ciuş1.
ciuşdire sf [Ai: DA / V: -ujd- / Pl: -ri / E: ciuşdi1] 1 (Fam) Şterpelire.
2	Tupilare (de frică). 3 Ciulire a urechilor.
ciuşdit1 sn [At: DA / V: -ujd- / PI: -uri / E: ciuşdi1] Ciuşdire. ciuşdit2, -ă a [At: I. CR. V, 374 / V: -ujd- / Pl: - iţi, -e / E: ciuşdi1]
1	(Trs) Şterpelit. 2 (Reg; d. cai) Speriat.
ciuşdit3, -ă a [At: DA / V: -ujd- / Pl: -iţi, -e / E: ciuşdi2] (Reg; d. mere) Muşcat (de o persoană ştirbă). ciuşmea sf vz cişmea
ciuştac sm [At: COMAN, GL. / Pl: -aci / E: net] (Reg) Băţ gros pentru bătaie.
ciuşte1 sf[At: ALECSANDRI, T. 241 /V: -şcă, şuş-, (înv) ciucică, ţuşcă / Pl: -ti / E: ns cf ciuş ti] 1 (Buc) Ştergar răsucit strâns şi înnodat la capete, cu care se loveşte unul dintre jucători la jocul „de-a puha“. 2 (înv; îf ţuşcă îe) A se face ţuşcă A se îmbăta. ciuşte2 sfvz ciuşcă
ciuştea ş/‘[At: TEODORESCU, P. P. 124 / Pl: -ele / E: ciuşcă + -ea] (Reg) 1-2 Teacă (de ardei).
ciuşti1 i [At: SBIERA, P. 322 / E: fo] 1 Cuvânt care sugerează o săritură bruscă, 2 Cuvânt care sugerează o lovitură (rapidă).
ciuşti2 vi [At: ŞEZ. V, 57 / Pzi: -tesc / E: ciuşti1] (D. iepuri sau animale mici) A ţâşni.
ciut1, -ăa [At: CANTEMIR, 1.1.1, 126 / V: (reg) şut / Pl: -uţi, -e / E: ns cf alb shut] 1 (D. vite) Căruia i s-au tăiat coarnele. 2 (D. vite) Căruia i-au picat coamele. 3 (D. vite) Cu ambele coarne lăsate în jos. 4 (D. vite) Fără un corn. 5 (Rar; d. vite) Care are coada tăiată. 6 (D. animale, mai ales d. câini) Cu urechile mici (sau fără urechi) Cf ciul.l (D. lâna oilor) De o culoare deosebită. 8 (Trs; d. oameni îf şut) Stângaci. 9 (Trs; fig; d. oameni îf şut) Tont. ciut2 sn vz cit
ciutac7 [At: DAMfi, T. 28 / Pl: -ad / E: ciut + -ac] 1-2 sm, a (Bou) care nu are corn. 3-6 sn, a (Corn) scurt (sau rupt).
ciutac2 sm [At: H V, 335 / Pl: -aci /E: ciut + -ac] (Reg) 1 Tufan retezat la o înălţime oarecare şi ale cărui ramuri au crescut în jos. 2 Cioată.
ciutac* [At: URECHE, ap. LET. I, 203/11 / V: (înv) citac, cetac / Pl: -aci f E: tc gitak] 1-2 sm, a (Care e) bulgar turcit. 3-4 sm, a (Care este) locuitor turc din Dobrogea. 5 sm (Dep) Turc. 6 a Prost. 7 a Stângaci. ciutac4 sn vz ciotac
ciutaler sm [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 99 / A: ? / Pl: -/ / E: net] (Reg) Om de nimic. ciutalină sfvz ciutălină
ciutan sm [At: DA ms / Pl: -i / E: ciută + -an] Bou fără coarne. ciutaş, -ă smf, a [At: DA / Pl: -i, -e / E: ciută + -aş] 1-2 (Vită) fără coarne.
ciută sf [At: PSALT (1651), 28/9 / V: cită, (rar) şu~ / Pl: -te / E: alb shute] 1 Femela cerbului Si: cerboaică, (pop) ciutălină. 2 Specie mai mică decât cerbul, cu coarnele lătăreţe la vârf, ca o frunză mică de palmier.
3	(înv; şîs) -de pădure Fiară sălbatică. 4 (Fig) Epitet dat unei femei tinere, suple şi graţioase.
ciutălină sf [At: TEODORESCU, P. P. 58 / V: -tal-, -tul- / Pl: -ne / E: ciută + -(l)ină] (Pop) Ciută (1).
ciutănel sm [At: DA ms / V: şu- / Pl: -ei l E: ciutan + -el) 1-2 (Reg; şhp) Ciutan (mic).
ciutărie 5/[At: (a. 1751) DOC., ap. HEM 3076 / Pl: -ii / E: ciută + -ărie] 1 Mulţime de ciute. 2 Loc unde se află (multe) ciute. 3 Spaţiu închis cu gard într-o pădure, amenajat pentru căprioare. 4 Pădure (închisă) cu căprioare şi cerbi. 5 Obor. ciutcă-butucă vz ciot-bot
ciuteică .ş/[At: MARIAN, O. I, 26 / Pl: -ici / E: ciot + -eică] (Reg) Tulpină rămasă în pământ după tăierea arborelui Si: ciot (1), (reg) cioată.
ciuteioară .ş/[At: ŞEZ. 1,114/P: -te-ioa-/Pl: -re / E: ciută + -(ei)oară] 1-2 (Şhp) Ciută (1) (mică). ciuterugă sfvz ciuturugă
ciuţi vt [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: -tesc / E: ciot] (Nob) A cionti.
555
CIUTIT
ciutit, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~iţi, ~e / E: ciuţi] (D. vite) 1 Fără coarne.
2	Cu un corn rupt.
ciutoâie sf[At: MARIAN, D. 237 / Pl: ~ / E: ciută + -oaie] 1-2 (Pop) Ciută (1) (mare).
ciutoc sm [At: ARH. FOLK. IV, 295 / Pl: ~oc*i / E: net] (Reg) 1 Bucată mare de lemn. 2 Butuc. 3 Ciot (1).
ciutrica vt [At: BUGNARIU, N. / Pzi: ciutric / E: net] (Reg) A vorbi mult (şi fără rost).
ciutruc sn [At: H XVIII, 15 / V:-~â sf l Pl: ~uri IE: net] (Reg) 1 Partea inferioară a tulpinei. 2 (Fig; îf ciutrucă) Persoană mică de statură. ciutrucă sf vz ciutruc ciutuc1 sn vz ciot
ciutoc2 sn [At: STAN, M. 151 / Pl: ~wri / E: mg csutak] 1 (Mgm; îs) ~ de mătură Mătură scurtă şi uzată. 2 (Mgm; îas; pex) Coadă de mătură.
3	(Mgm; îs) ~ de păr Coadă scurtă.
ciutuc-butuc [At: GOROVEI, C. 145 / E: cssr] (Pop; în ghicitori) Compus prozodic ce sugerează un (obiect cu) aspect mai lătăreţ, mai solid Si: ciuturel-buturel, ciuturaş-buturaş, ciot-bot. ciutuhană sf[At: VICIU, GL. / Pl: ~ne / E: net] (Reg) Ciot (1). ciutulină sfvz ciut alină
ciuturac sn [At: H VII, 185 / Pl: '-ace / E: ciutură + -ac] (Reg) Armă de care se servesc sătenii.
ciutură sf [At: BIBLIA (1688), 161 / V: cit^ / A şi: ciutură / Pl: ~n, ~re l E: ml *cytola] (Pop) 1 (Rar) Ulcior (de apă). 2-3 Găleată (sau vas din doage sau dintr-un trunchi scobit) pentru scos apa din fântână.
4	Cantitate de apă care încape într-o ciutură (1-3). 5 (îe) (Plouă de) toarnă cu ~ra Plouă torenţial. 6 (Trs; Ban) Ploscă. 7 (Reg) Fântână. 8 (La moară) Ţeavă mai subţire decât buduroiul, pusă la capătul dinspre roată al acestuia.
9	Căuşul morii. 10 (Reg) Parte a morii de apă nedefinită mai îndeaproape.
11	(La mori mici) Fusul şi roata morii. 12 (Reg) Moară mică şi roata ei. 13 (Reg) Morişcă. 14 Dispozitiv de udat zarzavaturi în formă de roată Si: roată sârbească. 15 (Trs) Ţeava pipei. 16 (Trs; la pipă) Muştiuc. 17 (înv; nob) Piuă. 18 (Trs; Ban) Ploscă cu rachiu sau vin cu care se duc mirii la prieteni şi rude pentru a-i invita la nuntă. 19 (Fig; reg) Cap de cal.
ciuturcă1 sf [Ai: CADE / Pl: ~rci / E: ciutur + -că] (Reg) Ciot (1). ciuturcă2 sfvz ciotârcă
ciuturea sf [At: TEODORESCU, P. P. 458 / Pl: ~e/e / E: ciutură + -ea] (Pop; şhp) 1-2 Ciutură (1) (mică).
ciuturei sm [At: DDRF / Pl: ~ / E: ciutură + -et] (Reg) Butucul roţii de la moară.
ciuturel-buturel [At: GOROVEI, C.15 I E: cssr] 1 (Pop; în ghicitori) Ciutuc-butuc. 2 (în ghicitori) Varză.
ciuturigă sf [At: VICIU, S. GL. / Pl: ~igi f E: ciutură + -igă] (Reg) Trunchi de fag scorburos. ciuturos, '-oasă a vz cioturos
ciuturugă sf [At: GOROVEI, C. 167 / V: ~ter~, ciotor~ / Pl: ~u gi IE: ciot + buturugă] 1 Buturugă. 2 Ciot.
ciuturuş-buturuş [At: GOROVEI, C. 126 / E: cssr] (Pop; în ghicitori) Ciutuc-butuc.
ciuţă [At: DA / Pl: ~ţe / E: net] 1 sm (Reg) Nene. 2-3 sf (Şhp) Cioară (mică).
ciuvai sn [At: LIUBA-IANA, M. 99 /V: ~an, ~aniu, ~ană sfl Pl:	/
E: vsl hbănt*] 1 (Ban) Albie pentru frământat pâinea sau spălat rufele.
2	(Reg) Cauc de lemn cu care se scoate fiertura din cazan. 3 (îrg; îc) Broască cu ~aniu Broască ţestoasă.
ciuvaie şf[At: DIACONU, P. 25 / Pl: ~văi / E: net] (Reg) 1 Vas de doage cu cercuri de lemn. 2 (Lpl) Accesoriile stânei. ciuvan sn vz ciuvai ciuvaniu sn vz ciuvai ciuvană sf vz ciuvai
ciuvaş, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: rs yyBaw] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din Republica Ciuvaşă. 3-4 (Om) originar din Republica
Ciuvaşă. 5 smp Populaţie de origine din Republica Ciuvaşă. 6-7 a Care aparţine ciuvaşilor (5) sau Republicii Ciuvaşe. 8-9 a Referitor la ciuvaşi (5) sau la Republica Ciuvaşă. ciuvei sn vz ciovei ciuvic i vz ciovic ciuvică sfvz ciovică ciuvit i vz ciovic ciuvlică sf vz ciovică1 ciu voi sn vz ciovei ciuvei sn vz ciovei ciuz sn vz chiuz
civadieră sf [At: DN3 / P: ~di-e~l Pl: -re / E: fr civadiere, it civadiera] (Mrn) Pânză pătrată situată la bompres. civără sfvz chivără civert sn vz sfert
civeşi vt [At: NOVACOVICIU, C. B. 6 / Pzi: '-şese / E: ns cf tiveşi] (Ban; nob) A ispiti.
civic, ~ă a [At: GHICA, S. 54 / Pl: ~ici, >-ice IE: fr civique, lat civicus] Cetăţenesc.
civie sf[At: LIUBA-IANA, M. 107 / A: ? / Pl: ~ii / E: srb civija] (Reg) 1 Cui de fier care fixează osia. 2 Şurub. 3 (La plug) Accesoriu pentru prins fierul lat.
civieriu sn [At: LIUBA-IANA, M. 125 / Pl: ~re / E: civie + -er] (Reg) Menghină.
civig sn [At: LIUBA-IANA, M. 97 / Pl: '-uri / E: ns cf srb viviluk] (Reg) 1-2 Lanţ (sau lemn aşezat orizontal în coş), de care se atârnă slănina şi carnea la afumat. 3 (Lpl) Slănină şi carne afumate.
civil, [At: (a. 1817) URICARIUL IV, 303/9 / V: (îvp) / Pl: ~i, '-e l E: fr civil, lat civelis] 1 a Care priveşte pe civili (6). 2 a Care aparţine civililor (16). 3 a Care este specific civililor (16). 4-5 a Care se referă la raporturile juridice ale civililor între ei (sau la raporturile - economice ale - acestora cu organele şi organizaţiile statului). 6 a (îs) Drepturi ~e Drepturi de care se bucură o persoană (fizică sau juridică), reglementate şi recunoscute ca atare. 7 a (îs) Drept ~ Ramură a dreptului care studiază şi reglementează relaţiile sociale (convertite în raporturi juridice) existente între persoanele fizice sau juridice dintr-un stat. 8 a (îs) Cod (sau înv, codice, condică) ~ Culegere unitară de norme juridice care reglementează raporturile de drept civil. 9 a (îs) Stare ~ă Situaţia unei persoane aşa cum rezultă din actele sale privitoare la naştere, căsătorie, deces. 10 a (îs) Ofiţer al stării '-e (sau, înv ofiţer ţivil) Salariat al unei primării însărcinat cu încheierea actelor de stare civilă. 11 a (îs) Căsătorie '-ă Căsătorie oficiată de ofiţerul stării civile în conformitate cu prevederile legale (înaintea căsătoriei religioase). 12 a (îs) Parte '-ă Persoană care, într-un proces penal, formulează pretenţii de despăgubiri pentru daunele suferite prin săvârşirea acţiunii. 13 a (îs) Război ~ Conflict armat între două grupuri adverse din aceeaşi ţară, cu scopul de a prelua puterea. 14 a (înv; îs) listă ~ Sumă alocată anual de la bugetul statului pentru cheltuielile private ale regelui. 15 a (înv; îs) Fructele '-e Chiriile caselor, venitul rentelor etc. 16 a (îe) A se constitui parte '-ă (într-un proces) A cere, la judecată, despăgubiri băneşti pentru pierderile cauzate de vinovat. 17 sm Cetăţean al unui stat, cu excepţia militarilor şi preoţilor. 18 sm Persoană îmbrăcată în haine obişnuite (şi nu militare sau preoţeşti). 19 av (îe) A fi (îmbrăcat) în ~ A purta haine obişnuite.
civilie sf [At: CAMILAR, N. II, 225 / V: (înv) ţi~ / Pl: -ii / E: civil + -ie] (îoc ,,militărie“) 1 Viaţă de civil (1). 2 Condiţie de civil (1).
civilist sm [At: SBIERA, F. S. 154 / V: (înv) ţi'-1 Pl: '-işti l E: fr civiliste, (1) ger zivilist] 1 (Trs; Buc; înv) Civil (1). 2 Specialist în dreptul civil
(7). 3 Profesor de drept civil (7).
civilitate sf [At: HASDEU, I. C. 199 / E: lat civilitas, -atis] 1 (înv) Civilizaţie (1). 2 Respectare a convenienţelor şi a bunei-cuviinţe în societate Si: politeţe, (înv) curtenie.
civiliza vtr [At: BĂLCESCU, M. V. 7 / V: (înv) ţi~ l Pzi: -zez / E: fr civiliser] 1-2 A face să devină sau a deveni civilizat.
556
CLADAVCĂ
civilizare sf [At: MACEDONSKI, O. I, 82 / Pl: ~zări / E: civiliza] 1 Acţiune prin care se civilizează. 2 (îvr) Civilizaţie (1).
civilizat, —ă a [At:BĂLCESCU, M. V. 7 / Pl: ~aţi, ~e / E: civiliza cf fr civilise] 1 (D. o societate) Care are o cultură şi o tehnică înaintă şi a ajuns la un standard de viaţă ridicat. 2 Politicos.
civilizator, ~oare smf, a [At: IORGA, L. II, 11 / V: (înv) -iu / Pl: -oare / E: fr civilisateur] 1-4 (Persoană) care civilizează (1-2). civilizatoriu, ~ie a vz civilizator
civilizaţie sf [At: MARCOVICI, D. 470/22 / V: (înv) ~#uwe, ţi~ / Pl: / E: fr dvî/isafiow] 1 Nivel de dezvoltare materială şi spirituală a societăţii dintr-o epocă dată a unui popor, a unui stat etc Si: (înv) civilitate (1), (îvr) civilizare (2). 2 Cultură (materială sau spirituală). 3 (Pex) Nivel înalt de dezvoltare a unei societăţi. 4 (Fig) Societate cu un înalt grad de dezvoltare. civilizaţiune .v/'vz. civilizaţie civir sn vz cighir
civism sms [At: DA / E: fr civisme] (Liv) Devotament faţă de colectivitate.
civit> ~ă [At: TARIF (1792), ap. ŞIO / V: (înv) ţevit / E: tc givit] (înv) 1 sms Indigo. 2 sn Culoarea indigo. 3 a Albastru-închis.
civitas sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: lat civitas] (în organizarea provincială romană) Teritoriu al unui trib local şi centrul său principal.
civiu sm [At: ANTIPA, P. 777 / Pl: civie / E: net] (Reg) Pui mic de şalău. ciz1- vz cis-ciz2 sm vz cij
cizela [At: BUL. COM. IST. I, 89 / Pzi: -lez / E: fr ciseler] 1-2 vt A finisa (sau a ornamenta) (cu dalta) un obiect (de metal). 3 vt (Fig) A aduce îmbunătăţiri (de stil, de exprimare) unei lucrări literare sau ştiinţifice. 4-5 v/r (Fig) A face să capete (sau a căpăta) deprinderi civilizate, cultură etc.
cizelare .v/*[At: GHEREA, ST. CR. I, 248 / Pl: Mari / E. cizela] 1-2 Finisare (sau ornamentare) (cu dalta) a unui obiect (de metal) Si: cizelat1 (1-2). 3 (Fig) Aducere de îmbunătăţiri unei lucrări Si: cizelat1 (3). 4 (Fig) Deprindere cu obiceiuri civilizate, cu acte de cultură etc Si: cizelat1 (4). cizelat1 sn [At: DA / PI: ~uri / E: cizela] 1-4 Cizelare (1-4). cizelat2, -ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 87 / Pl: -aţi,- e / E: cizela] 1-2 (D. obiecte) Finisat2 (sau ornamentat2) (cu dalta). 3 (Fig; d. opere literare sau ştiinţifice) Îmbunătăţit2 (din punctul de vedere al stilului, al exprimării). 4 (Fig) Care şi-a însuşit deprinderi civilizate, cultură etc.
cizelară sf [At: MACEDONSKI, O. IV, 52 / Pl: -ri / E: fr ciselure] 1 (îvr) Arta de a cizela. 2 Ornament migălos, rezultat al cizelării. 3 (Fig; rar) Lucrare în care sunt redate minuţios detaliile.
cizmar sm [At: I. GOLESCU, ap. DDRF /V: (înv) cijmar, cismar, cişmar l Pl: -i / E: cizmă + -ar] Persoană care confecţionează şi repară încălţăminte Si: pantofar, (înv) cizmaş, (îvp) ciubotar, (îrg) papucar, (iuz) cavaf.
cizmaş sm [At: ANON. CAR. / V: (înv) cişmaş, cijmaş / Pl: -/ / E: cizmă + -as] (înv) Cizmar.
cizmă sf[At: BIBLIA (1688), 47 / V: (înv) cismă, cişmă, cijmâ / PI: ~me / E: mg ezisma] 1 încălţăminte cu carâmbul până la (sau peste) genunchi Si: (îvp) ciubotă. 2 (îe) E (prost ca) o - E foarte prost (şi grosolan). 3 (Bot; reg; îc) ~ma cucului Nemţişori-de-câmp (Consolida regalis). 4 (Bot; reg; îae; şîc) -mele cucului Bujori (Orchis palustris).
5	(Bot; reg; îae) Ciuboţica cucului (Primula veris). 6 (Bot; reg; îc) -mele cucului Poroinic (Orchis).
cizmăreasă sf [At: POLIZU / V: (înv) cism- / PI: -ese / E: cizmar + -easd] 1 Soţia cizmarului Si: ciubotăreasd (1), cizmăriţă (1). 2 (Rar) Femeie care face cizme Si: ciubotăreasă (2), cizmăriţă (2).
cizmăresc, ~ească a [At: DA ms / V: (înv) cism- / Pl: -eşti / E: cizmar + -esc] 1-2 Care aparţine (sau serveşte) cizmarului Si: (îvp) ciubotăresc.
cizjmăn vi [At: POLIZU /V: (înv) m#w— / Pzi: -resc / E: ns cf bg cizmari] (înv; nob) A face cizme (1).
cizmărie1 sf [At: (a. 1766) URICARIUL XIV, 4/23 / V: (înv) cis-/ E: cizmar + -ie] Meseria cizmarului Si: (îvp) ciubotărie1.
cizmărie2 sf[At: DICŢ. / V: cis/w-2 / Pl: -ii / E: cizmă + -ărie] 1 Atelierul cizmarului Si: (îvp) ciubotărie2 (1). 2 Marfa cizmarului Si: (îvp) ciubotărie2 (2), pantof ărie.
cizmăriţă sf [At: POLIZU / V: (înv) dsm- / Pl: -ţe / E: cizmar + -iţă] 1-2 Cizmăreasă (1-2) Si: (reg) ciubotăreasă.
cizmăşelsm [At: (a. 1803) IORGA,S. D. XII, 148 /V: (înv) cism~/Pl: -ei / E: cizmaş + -el] (înv) 1 Cizmar care are o prăvălie mică. 2-3 (Şhp) Cizmar (scund).
cizmăşică sf [At: ANON. CAR. / V:(înv) cism~ / Pl: -ici / E: cizmaş + -ică] 1-2 (înv) Cizmăreasă (1-2).
cizmulică şf[At: ŞEZ. XI, 159 / V: (înv) cism~ l Pl: -ici / E: cizmă + -ică] 1-2 Cizmuliţă.
cizmuliţă sf[At: IORGA, ap. DA / V: (înv) cism- / Pl: -ţe / E: cizmă + -iţă] 1-2 (Şhp) Cizmă (1) (mică) Si: cizmulică (1-2), cizmuţă (1-2).
cizmuncă A"/ [At: BORZA, D. / Pl: -nci / E: cizmă + -u(n)că] (Bot; reg) Orăştică (Lathyrus niger).
cizmuţă sf[At: DA / Pl: -ţe / E: cizmă + -uţă] 1-2 (Şhp) Cizmă (1) (mică). 3 (Bot; reg; îc) -ţa cucului Garofiţă (Dianthus carthusianorum). cizvârtă sfvz ciozvârtă
claban sm [At: DA / Pl:	/	E:	net] (Reg) Om de nimic.
clabuc sm vz clăbuc
clac1 i [At: DEX2 / E: fo] Cuvânt care imită un zgomot scurt şi sec. clac2 sn [At: DA / Pl: -uri / E: fr claque] Pălărie cu calota înaltă, cilindrică, care poate fi turtită şi purtată sub braţ.
claca vi [At: LTR / Pzi: -chez / E: fr claquer] 1 (D. cai) A i se umfla tendonul la picioarele din faţă şi a nu mai putea merge. 2-3 (D. sportivi) A suferi o întindere sau o ruptură de tendon ori de ligament în urma unui efort fizic. 4 (D. oameni) A întrerupe o activitate intensă, din cauza unei incapacităţi provocate de surmenaj.
clacajsn [At: ENC. VET. 30 / Pl: -e / E: fr claquage] 1-3 (Rar) Clacare (1-3). 4 Leziune a tendoanelor ori a ligamentelor de la picioare, apărută după un efort fizic.
clacare .v/ [At: LTR / Pl: -cari / E: claca] 1 Umflare a tendonului la picioarele din faţă ale unui cal Si: clacaj (1). 2 întindere sau rupere de tendon ori de ligament la sportivi Si: clacaj (2). 3 întrerupere a unei activităţi intense, din cauza unei incapacităţi provocate de surmenaj Si: clacaj (3). clacaş sm vz clăcaş
clacă1 şf[At: ANON. CAR. / Pl: clăci / E: bg TJBKa] 1 (în feudalism) Muncă fără plată pe care ţăranul fără pământ era obligat să o presteze în folosul stăpânului moşiei. 2 Perioada când se făcea clacă (1). 3 (înv; îs) Om de - Clăcaş. 4 (Ccr) Ceea ce se realiza în urma clăcii (1). 5 (înv) Prestaţie ocazională neremunerată în folosul comunităţii. 6 (înv) Muncă prestată benevol de un grup în folosul cuiva (însoţită sau) urmată de o petrecere. 7 (înv) Petrecere care însoţeşte claca (6). 8 (înv; îs) -ca lui Dumnezeu Război. 9 (înv; îs) Lucru de - Lucru gratuit. 10 (înv; fig; îas) Lucru făcut de mântuială. 11 (îvp; îe) A da - la ceva A se repezi mai mulţi deodată, terminând repede. 12 (îs) Vorbă de - Flecăreală. 13 (înv; îe) A ajunge de - A ajunge de batjocură. 14 (îvp; îe) A-şi bate gura de
-	A flecări. 15 (îrg; îs) -ca jocului Petrecere organizată de un fruntaş al satului pentru o zi de secerat. 16 (înv; d. tineri) Ceată. 17 (îlav) De — Degeaba.
clacă2 sf [At: DA / Pl: clăci / E: fr claque] (Frî; la teatru) Grup de spectatori plătiţi să aplaude.
clachetă .vf[At: LTR / Pl: -te / E: frclaquette] Dispozitiv de semnalare alcătuit din două plăci articulate folosit la filmările sincrone, care indică locul scenei respective în ansamblul filmului. clacson sn vz claxon
cladaucă^f[At: CHEST. II, 298/149 / V: -avea / Pl: -uceIE: net] (Reg)
1	Cămară. 2 Bucătărie de vară. eladaveă sfvz cladaucă
557
CLADĂ
clâdă sf [At: ALECSANDRI, P. III, 228 / PI: clăzi / E: bg, srb KMM] (îvr) Grămadă. clddăr sm vz clădar
clddără sf [At: (a. 1847) URICARUIL X, 400/27 / V: -deră, -diră / Pl: -dere / E: clădăraie] (înv; îe) A sta ~ A sta grămadă. cldderă sf vz cladărâ clădiră sf vz cladâră
cladocer sm [At: DEX2 / Pl: -/ / E: fr cladoceres] 1 (Lpl) Ordin de crustacee foarte mici, adaptate la înot. 2 Crustaceu din ordinul clado-cerelor(l).
cladorcă şf[At: CHEST. II, 298/163 / Pl: ~rce / E: rs KJmOBOH] (Reg) Cămară.
claie .v/’[At: BIBLIA (1688), 44 / V: (reg) c/am? / Pl: c/ă/ / E: bg, srb KW&M] 1 Grămadă mare de fân, de snopi de cereale etc., de obicei conică.
2	(Reg) Grămadă mare de lemne aşezate în formă conică şi destinate arderii pentru a se obţine cărbuni. 3 (Pex) Fân sau cereale care încap într-o claie
(1). 4 (Fig) Mulţime, îngrămădire dezordonată de lucruri sau fiinţe. 5 (îvp; îe) ~ mare şi fân rău Om înalt şi prost. 6 (îe) ~ peste grămadă îngrămădire dezordonată. 7 (îvr; îae) Belşug. 8 (Buc; îs) ~ de ouă 30 de ouă vopsite. 9 (îrg; îs) -ia Domnului Soc de copii în care copiii se răstoarnă unul peste altul.
claire-voie sf [At: DN3 / P: cler-voa / E: fr claire-voie] (Rar) 1 împrejmuire cu grilaj. 2 Grilaj din şipci. 3 Planşeu din grinzi cu interspaţii.
4	Balustradă exterioară de piatră. 5 (Spc; la bisericile gotice) Partea de sus, în care ferestrele formau un etaj aproape în întregime ajurat.
clama vi [At: DEX2 / Pzi: -mez / E: fr clamer] (Liv) 1 A se exprima în termeni violenţi sau cu strigăte. 2 (Pex) A vorbi cu ton ridicat.
clamare sf ţAt: DEX2 / Pl: -mări / E: clama] (Liv) 1-2 Exprimare violentă sau cu strigăte. 3 (Pex) Vorbire cu ton ridicat.
clamă sf [At: IONESCU-MUSCEL, F. 58 /• Pl: ~me / E: ger Klammer]
1	Piesă de metal întrebuinţată pentru a prinde două sau mai multe foi volante, buclele părului la femei etc. 2 (Teh) Piesă în formă de „U“ întrebuinţată pentru fixare.
clambake sn [At: DN3 / P: clem-beic / PI: -uri / E: eg clambake] (Jazz; rar) întrunire de muzicieni care cântă împreună fără să fi repetat (calitatea interpretării lăsând, uneori, de dorit).
clamoare sfs [At: I. IONESCU, M. 78 / E: lat clamor, -is, fr clameur] (Liv; rar) Strigăte prelungi de nemulţumire, de dezaprobare.
clamoros, -oasă a [At: DEX2 / Pl: -osi, -oase / E: it clamoroso] (Liv; rar) 1 Zgomotos. 2 Deznădăjduit.
clamp i [At: ŞEZ. III, 113/ E: fo] Cuvânt care imită zgomotul produs de lovirea a două obiecte (de lemn),închiderea violentă a unei uşi, a unui capac etc.
clampă1 sf[At: DR. V, 175 / Pl: ~pe l E: pn klempa] (îrg) Mârţoagă. clampă2 i/[At: DAM&, T. 96 / V: clea~, (reg) cleamcă / PI: -pe / E: clamp] (Reg) 1 Clanţă. 2 Limbă de metal care se reazemă pe clempuş pentru a închide uşa. 3 Cârligele care leagă jilţul căruţei. clămpăni v vz clămpăni
clampuci smp [At: I. CR. III, 156 / E: ctm clamp + papuci] (îrg) Papuci. clan sn [At: DA / Pl: -uri / E: fr clan] 1 Comunitate gentilică specifică comunei primitive, formată din indivizi legaţi prin rudenie şi limbă. 2 (La popoarele celtice) Trib puţin numeros. 3 (Fig) Grupare cu anumite interese.
4	(Rar) Mică reuniune de specii vegetale, crescute pe suprafeţe puţin întinse, care tind să se răspândească. 5 (Prt) Clică. clanarel sm vz clarinet clanaret sn vz clarinet
clanc i [At: DELAVRANCEA, S. 128 / E: fo] Cuvânt care imită zgomotul produs de lovirea a două obiecte (metalice), de închiderea violentă a unei uşi, a unui capac etc. Si: clanga-clanga. clancăt sn [At. TDRG / Pl: -uri / E: clanc + -ăt] (Rar) Clăncait. clandan sm [At: PAMFILE, A. R. 169 / Pl: -i / E: ns cf hăldan] (îrg) Cânepă (1) bine dezvoltată.
clandestin, -ă [At: ODOBESCU, S. 1.489 / Pl: -i, -e f E: fr clandestin, lat clandestinus] 1 a Care este făcut în secret (fiind oprit de lege sau morală). 2 sm (îvr) Persoană cu o activitate clandestină (1).
clandestimsm sn [At: PAS, Z. IV, 249 / Pl: -e / E: clandestin + -ism]
1	Tendinţa de a lucra clandestin. 2 (îvr) Clandestinitate (1). 3 (îvr) Faptă clandestină.
clandestinitate sf [At: HAMANGIU, C. C. 470 / Pl: -taţi / E: fr clandestinite] 1 Caracterul a ceea ce e clandestin Si: (îvr) clandestinism
(2). 2 (îlav) în - Clandestin (1). clanet sn vz clarinet c la netă sf vz clarinet
clanga-clanga i [At: CONV. LIT., ap. TDRG / E: fo] Clanc. clamt sn vz clarinet
clanţ [At: POGOR, HENR. 239 / V:	i,	cleanţ sn / Pl: (2) -uri / E:
fo] 1 / (Are) Cuvânt care imită sunetul produs de închiderea (repede şi cu putere) a maxilarelor sau de lovirea a două piese metalice ale aceluiaşi ansamblu. 2 sn Cioc. 3 sn (Pfm; pex) Gură. 4 sn (înv; îe) A ţine ~ A face faţă într-o dispută. 5 sn (Pop; îc; pbl) Gură -ă Vorbăreţ. 6 (Trs) încăierare. clanţa i vz clanţ
clanţă A/[At: COSTINESCU / V: elea~, claţă / Pl: -ţe / E: ns cf clanţ]
1	Limbă de metal la broasca uşii, prin acţionarea căreia se închide şi se deschide uşa Si: încuietoare, (rar) ivăr, (pop) clampă, zimpirig. 2 Mâner metalic montat la broasca uşii sau a porţii care, prin apăsare, acţionează mecanismul de închidere sau deschidere al acestora Si: cleampă. 3 (Fig; fam; prt) Gură. 4 (Pop; îe) Rău de ~ Rău de gură. 5 (Pop; îe) Bun de ~ Om care vorbeşte mult (şi convingător). 6 (Pop; îe) A(-i) da din ~ (sau cu ~ţa) A vorbi mult (şi inutil). 7 (Pop; îe) A se lua la ~ (sau a se pune în A se certa. 8 (îrg) Câine care latră la lună. 9 (Pop) Brezaie. 10 (Reg) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
clap i [At: SEVASTOS, ap. TDRG / V: -c l E: fo] Cuvânt care imită zgomotul produs prin închiderea bruscă a unui capac, a unei curse de prins animale etc.
clapagiu sm [At: PAMFILE, J. II, ap. DA / Pl: -agii/ E: clapă + ~(a)giu] (Fam) Persoană care trage clapa (3).
clapă 5/"[At: H II, 148 / Pl: -pe IE: gerKlappe] 1 (înv) Capac. 2 (înv; pfm; îe) A pune -pa A termina. 3-4 (Fam; îe) A trage —pa A înşela (sau a nu-şi respecta promisiunea). 5 (La instrumentele muzicale) Dispozitiv care; prin apăsare cu degetele, contribuie la producerea sunetelor. 6 (La maşinile de scris, calculatoare etc.) Mic dispozitiv care, prin apăsare, determină apariţia pe hârtie sau monitor a literei sau cifrei înscrise pe el Si: tastă. 1 Orice parte terminală a unui sistem tehnic de acţionare care, prin manevrare (cu mâna), efectuează o anumită operaţie. 8 Placă articulată care închide sau deschide un orificiu. 9 Bucată mobilă de stofa care acoperă buzunarul unei haine. 10 Fiecare dintre cele două bucăţi de stofa sau blană mobile ataşate la o şapcă sau căciulă pentru a proteja urechile de frig. 11 Placă de oţel a rindelei, de care se loveşte aşchia. 12 (Aht; îrg) Başlâc.
13	(Rar) Capac. clapănit sn vz claponit elape i vz clap
clapcă sf [At: ISPIRESCU, L. 128 / Pl: -pd I E: bg KJMKa] (îvp) 1 Capcană. 2 (îe) A trage ~pa A înşela.
clapetă .v/*[At: LTR / Pl: -te / E: fr clapet] 1 Clapă mică. 2 (Psp) Clapă care intră în construcţia unui robinet. clapie sf [Al I. CR.VIII, 187 / Pl: -ii / E: net] (îrg) Mulţime. clapist, sm [At: PAMFILE, J. II / Pl: -işti, -e / E: clapă + -ist] (îvr) Persoană care trage clapa (3).
clapon sm [At: ANON. CAR. / V: caplon, -pun, capon, căpun, copan, (înv) copun, (Buc) căplun / PI: -i / E: pn kaplon] Cocoş castrat.
claponaş sm [At: TEODORESCU, P. P. 175 / Pl: -i / E: clapon + -aş] 1-2 (Şhp) Clapon (mic) Si: claponel (1-2). claponel sm [At: DICŢ. / Pl: -ei / E: clapon + -el] 1-2 Claponaş (1-2). claponi vt [At: LB / V: cojoni, copăni / Pzi: -nesc / E: clapon] A castra cocoşii.
558
CLASIC
clapomre sf [At: LB / V: cop~,clăp~ / Pl: -ri / E: claponi] Castrare a cocoşilor Si: claponii.
claponlt sn [At: POLIZU / V: ~păn~, clăp-, (îrg) copomt, copănit / Pl: -uri / E: claponi] Claponire.
clapotaj sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr clapotage] (Med) Zgomot ca un clipocit perceput atunci când există lichid într-o cavitate a corpului.
clapotament sn [At: DN3 / Pl: ~e l E: fr clapotement] (Rar) 1 Zgomot produs de apa agitată uşor. 2 Clapotaj.
claps sn, (rar) a [At: CAZIMIR, GR. 42 / Pl: -ea / E: Klaps] (înv) 1-2 (Peniţă) de aluminiu (lată), cu vârful subţire, pentru caligrafie.
clapun sm [At: DA ms / Pl: ~i / E: ns cf clapon] 1-2 (Buc) Om cu nasul ori cu ochii mari.
clar,-ă [At: HASDEU, I. C. 3 / V: (iuz) chiar / Pl: ~i,-e /E: lat cfariis, fr c/air] 1-2 av, a (într-un mod) care dă o lumină neîntunecată de nimic. 3-4 av, a Limpede. 5-6 av, a (Şfg) Pur. 7-8 av, a (într-un mod în) care se distinge bine. 9-10 av, a (într-un mod în) care se aude distinct. 11-12 av, a (într-un mod în) care este uşor de înţeles. 13-14 av, a (într-un mod în) care sesizează esenţialul. 15-16 av, a (într-un mod) care exprimă limpede. 17 sn (îav) Culoare deschisă. 18 sn (îs) - de lună Lumină strălucitoare de lună într-o noapte senină. claranet sn vz clarinet
clarc sn [At: DN3 / Pl: n / E: Clark] (Rar) Gaz iritant de luptă, care provoacă strănutul.
clarifică [At: DA / V: (iuz) chiar~ / Pzi: clarific / E: lat clarificare, fr clarifier] 1-2 vtr (înv; d. un lichid) A (se) curăţa. 3-4 vtr A face să devină (sau a deveni) (mai) uşor de înţeles. 5-6 vtr A (se) lămuri o situaţie.
clarificare sf[At: DA ms / V: (iuz) chiar~ / Pl: -cari / E: clarifica] 1 (înv; d. lichide) Curăţare. 2 Procesul prin care ceva devine (mai uşor) de înţeles. 3 Lămurire a unei situaţii.
clarificat, -ă a [At: DA ms / V: (iuz) chiar-/ Pl: -ati, -e / E: clarifica]
1	(înv; d. lichide) 1 Curăţat. 2-3 Devenit (mai) uşor de înţeles. 4 (D. situaţii) Lămurit.
clarificator, -oare [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 62 / V: (rar) -cător a / Pl: -i, -oare / E: clarifica + -tor] (Rar) 1 a Care clarifică. 2 sn Substanţă care limpezeşte un lichid tulbure.
clarificăţie sf [At: DA / V: (nob) -ţiune / Pl: -ii /E: fr clarification] (Rar; nob) 1 Operaţie prin care se limpezeşte un lichid. 2 Lămurire a unei situaţii.
clarificafmne sfvz clarificaţie
clarinet sn [At: GHICA, S. 356 / V: -ri\t, -ă sf -rnet, (pop) clanet, clănet, (reg) glanet, clăi-, -ranet, clanaret, (îrg) clonoret, clanarel, clanetă sff Pl: -e f E: fr clarinette, ger Klarinette] Instrument muzical de suflat, din lemn, cu formă de tub lărgit la un capăt şi cu găuri laterale care se închid şi se deschid cu clape. clarinetă sf vz clarinet
clarinetist, —ă smf [At: CONTEMPORANUL V, 5 / Pl: —işti, -e / E: fr clarinettiste, ger Klarinettist] Persoană care cântă la clarinet. clarinit sn vz clarinet
clarisă sf[At: DN3 / Pl: -se / E: fr, it clarisse] Călugăriţă aparţinând ordinului înfiinţat în sec. XIII de Sfânta Clara din Assisi.
clarisim, -ă [At: CODRU-DRĂGUŞANU, C. 213 / V: -issim / Pl: ~i, ~e l E: lat clarissimus] 1 sm (Trs; înv) Titlu de reverenţă dat preoţilor catolici sau greco-catolici. 2 sm (Trs; înv) Persoană cu titlul de clarisim
(I).	3 a (Liv) Care este foarte clar. clarissim, ~ă sm, a vz clarisim
claritate sf [At: MAIORESCU, CR. 1,254 / V: (iuz) chiar- / Pl: -taţi / E: lat claritas, -atis, fr clarte] 1 Calitate a luminii care face să se vadă bine ce este în jur. 2 (Şfg) Puritate. 3 Calitate a sunetelor sau a vocii de a răsuna distinct. 4 Calitate a gândirii, a exprimării, a stilului de a fi clare
(II).	5 (îlav) Cu — Cu precizie Si: clar, lămurit, limpede. clarnet sn vz clarinet
clarobscur [At: MACEDONSKI, O. I, 65 / Pl: -«ri, -e sn / E: fr clair-obscur] 1 sn Procedeu grafic şi pictural cu care se redau volumele
prin distribuirea gradată a umbrei şi a luminii sau prin efecte de contrast puternice. 2 sn Pictură sau gravură de lemn realizată în mai multe nuanţe ale aceleiaşi culori. 3-4 smf a (Spaţiu) în care lumina se amestecă cu întunericul.
clarvăzător, -oare [At: IORDAN, L. R. A. 231 / Pl: -i, -oare / E: clar + văzător (după fr. clarvoyant)] 1-2 smf, a (Persoană) care vede desfăşurarea unei acţiuni în viitor mai clar decât alţii. 3 smf (Pex) Persoană cu capacităţi paranormale, care îi permit să vadă viitorul. 4 a (D. acţiuni) Care dovedeşte perspicacitate.
clarvedere sf[At: IORDAN, L. R. A. 229 / Pl: -ri / E: clar + vedere (după fr. clairvoyance)] (îvr) Clarviziune.
clarviziune sf [At: IORDAN, L. R. A. 229 / P: -zi-u- / Pl: -«i / E: clar + viziune (după fr. clairvoyance)] Calitate a cuiva de a pătrunde esenţa unui fenomen şi de a-i prevedea desfăşurarea în viitor Si: clarvedere. clas sn vz clasă
clasă [At: MAIORESCU, CR. II, 6 / Pzi: -şez / E: fr classer] 1 vr A aranja (după caracteristici distinctive) pe clase sau pe categorii. 2 vt A tria. 3 vr A obţine un anumit Ioc într-o întrecere. 4-5 vtr A (se) înceta un proces penal când se constată că există o cauză legală care împiedică continuarea lui. 6-7 vtr A (se) casa.
clasăbil,~ă a [At: PARHON, B. 144 / Pl: -i, -e / E: fr classable] Care poate fi clasat.
clasament sn [At: DA / Pl: -e / E: fr classement] 1 Ordinea în care sunt clasaţi concurenţii într-o întrecere. 2 Tabel cu clasamentul (1).
clas-ăre sf [At: POLIZU / V: (înv) clăsuire / Pl: -iări / E: clasa] 1 Aranjare (după caracteristici distinctive) pe clase sau pe categorii Si: clasat1 (1). 2 Triere. 3 Obţinere a unui anumit loc într-o întrecere Si: clasat1
(2). 4 încetare a unui proces penal Si: clasat1 (4). 5 Casare.
clasăt1 sn [At. Da ms / Pl: ~uri / E: clasa] 1 Clasare (1). 2 Triere. 3-4 Clasare (3-4).
clasăt2,-Ă a [At: GHICA, ap. DDRF/Pl: -aţi, ~e / E: clasa] 1 Aranjat.
2	Triat. 3 Care a obţinut un anumit loc într-o întrecere. 4 (D. procese, acţiuni juridice) Căruia nu i s-a (mai) dat curs. 5 Casat.
clasă sf [At: (a. 1785) URICARIUL, I, 121 / V: (iuz) ~sis, (înv) clas, (îvp) glas sn, gl~ / Pl: -se f E: fr classe, ger Klasse] 1 (De obicei cu determinarea ,,socială“) Ansamblu de persoane grupate după criterii economice, istorice şi sociologice. 2-3 (îla) De — Care se referă la o clasă socială sau la raporturile dintre clase (1). 4-5 Grup (mare) de obiecte, de elemente, de fiinţe, de fenomene care au însuşiri comune. 6 Unitate organizatorică de bază în învăţământ, compusă dintr-un număr de elevi de aceeaşi vârstă, cu pregătire şcolară egală, care învaţă împreună în cursul unui an, pe baza aceleiaşi programe de învăţământ. 7 Unitate organizatorică într-un institut de artă, cuprinzând pe toţi elevii unui profesor, indiferent de an de studii. 8-9 Sală în care se ţin cursurile unei clase (6-7). 10 (îe) A avea- A avea cursuri. 11 (Frm) Oră de curs. 12 (îrg; îcs) De-a -sele (sau glasele, glasurile) Joc de copii în care mingea trebuie aruncată în perete şi trebuie prinsă de la o distanţă din ce în ce mai mare. 13 Fiecare dintre grupele de câte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre. 14 Categorie (după confort şi tarif) a vagoanelor, compartimentelor, cabinelor etc. pentru călătoria cu trenul, cu vaporul etc. 15-16 Categorie sau grad ce se acordă unui salariat potrivit funcţiei avute. 17-18 (îe) De (mare) - (sau de ~sa întâi) De (mare) valoare. 19 Fiecare dintre diviziunile fundamentale ale regnului animal sau vegetal, mai mică decât încrengătura şi mai mare decât ordinul.
clasem sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr classeme] (Lin) Ansamblu al trăsăturilor semantice minimale ale unei unităţi lexicale.
clasiăr sm [At: DN3 / P: cla-si~ / PI: -i / E: lat classiarus] (Rar) Soldat roman care-şi făcea serviciul în flotă.
clasibocru sm [At: PAMFILE, I. C. 108 / PI: -ri / E: net] (Mrn) Cârlig de fier cu care se trag plutele Si: ciocancă, ciocârlie, hăuc, iapă, ţapină, ţăpoi, ţăpuşă.
clasic, ~ă [At: (a. 1828) URICARIUL VII, 175 / Pl: -ici, -ice / E: fr classique, lat classicus] 1 a (înv) Care aparţine antichităţii greco-Iatine.
559
CLASICISM
2	a (D. opere literare, ştiinţifice, artistice) Care poate fi luat drept model.
3	a (Pex) Care este alcătuit după canoanele tradiţionale. 4-5 sm, a (Artist, om de ştiinţă etc.) de mare valoare, a cărui operă rămâne în patrimoniul cultural-ştiinţific al unui popor sau al lumii. 6 a Care concentrează caracteristicile unui lucru, ale unei situaţii etc. 7 a Care este folosit curent. 8-11 a Care aparţine clasicismului (1-4). 12-15 a Referitor la clasicism (1-4). 16 a (îoc muzică uşoară; îs) Muzică ~ă Muzică simfonică.
clasicism sn [At: IORGA, L. II, 53 / Pl: ~e / E: fr classicisme] 1 Ansamblu de trăsături proprii culturii antice greco-latine din cel mai înalt stadiu de dezvoltare, caracterizată prin armonie, puritate, sobrietate etc.
2	Curent în arta şi literatura europeană apărut în sec. al XVII-lea în Franţa, caracterizat prin imitarea modelelor antice greco-latine, interesul pentru aspectul moral, urmărirea unui ideal, ordine, echilibru şi claritate. 3 Perioadă din istoria culturii universale sau naţionale ale cărei creaţii reprezintă un maximum de realizare artistică pentru etapa respectivă. 4 Ansamblu de trăsături proprii unei opere, caracterizate prin armonie, echilibru, sobrietate a expresiei.
clasicist, ~ă smf, a [At: DA / Pl: -icişti, ~e / E: clasic + -ist] 1-2 (Persoană) care se ocupă cu studiul limbilor şi culturii clasice (antice).
clasicitate sf [Al: DA / Pl: ~tăti / E: ger Klassizităt] 1-4 însuşirea de a fi clasic (1-3,5). 5-8 (Pex) Clasicism (1-4).
clasiciza vtr [At: DEX2 / Pzi: ~zez / E: clasic + -iza] 1-2 A da (sau a dobândi) caracter clasic (2).
clasicizant, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~nţi, ~e / E: clasic] Care urmează modelele clasice (1).
clasicizare sf[Ai: DEX2 / Pl: -zări / E: clasiciza] 1-2 Apreciere (sau dobândire) de caracter clasic.
clasicizaty ~ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, ~e / E: clasiciza] Care a devenit clasic (1).
clasifica [At: MAIORESCU, L. 111 / Pzi: clasific f E: fr classifier] 1-2 vtr A (se) împărţi sistematic pe clase (sau într-o anumită ordine). 3-4 vtr A (se) ocupa (sau a (se) atribui) cuiva un anumit loc la un examen, concurs pe baza rezultatelor obţinute.
clasificare sf [At GHEREA, ST. CR. II, 299 / Pl: -cări / E: clasifica]
1	împărţire sistematică, pe clase (sau într-o anumită ordine). 2 Ocupare a unui anumit loc Ia un examen, concurs.
clasificat, a [At: (a. 1855) URICARIUL IV, 438/24 / Pl: ~afi, / E: clasifica] 1 Care este aranjat sistematic pe clase (sau într-o anumită ordine). 2 Care a ocupat un anumit Ioc Ia un examen pe baza rezultatelor obţinute.
clasificator, ~oare [At: MAIORESCU, L. 118 / Pl: ~i, ~oare f E: fr classificateur] 1-2 smf, a (Persoană) care clasifică (1). 3-4 sn, a (Carte, registru etc.) în care se clasifică (2) ceva. 5-6 sn, a (Instrument) care serveşte la clasificare (1).
clasificaţie sf [At: COD. ŢIV. 4/22 / V: (înv) -iune f Pl: -ii / E: fr classification] 1-2 Clasificare (1-2). 3 (Jur; înv) Hotărâre judecătorească care stabileşte tipul de despăgubiri ce se vor acorda fiecărui creditor în cazul falimentului. 4 (îs) ~ bugetară împărţire a veniturilor şi a cheltuielilor bugetare. clasificaţiune sfvz clasificaţie clasis sn vz clasă
clasorsn [At: V. ROM. noiembrie 1950, ap. DA ms / Pl: ~oare / E: fr classeur] 1-2 Obiect (mapă, cutie etc.) special confecţionat pentru a păstra în ordine acte, fişe, timbre etc.
clast- [At: DN3 / V: ~o- f E: fr clast(o)] Element de compunere cu semnificaţia „sfărâmat”, „zdrobit”. clastic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ici, -ice / E: fr clastique] (D. roci) Detritic. clasto- vz clast-
clastocarst sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: rs KJiaCTOKapCT] (Gig) Complex de fenomene şi forme de relief dezvoltate pe roci cu o solubilitate redusă.
clastomanie .v/'[At: DEX2 / PI: ~i// E: fr clastomanie] (Med) înclinaţie morbidă spre a distruge toate obiectele din jur.
clat1,~ă a [At: IORGA, S. D. XVII, 114 / Pl: -aţi, ~e/ E: vsl cf proclet] (înv) Blestemat. clat2 sn [At: COMAN, GL. / Pl: ~uri / E: net] (Reg) Clebeu. clatin sn [At: MURNU, I. 91 / PI: ~uri / E: pvb clătina] (Cpr; rar) Clătinare. claţă sfvz clanţă
claudicant, -ă a [At: DN3 / P: cla-u- / Pl: ~nţi, -e / E: fr, lat claudicant] (Rar) Şchiop.
claudicaţie sf [At: DEX2 / P: cla-u- / Pl: -ii / E: lat claudicatio, fr claudication] (Med) 1 (Rar) Şchiopătare. 2 Disfuncţie trecătoare a unor organe.
claus sn [At. DA / A: ? / Pl: ? / E: ger Klause] (Reg) 1 Amenajare pe cursul superior al unei ape făcută pentru a înlesni plutirea lemnelor de la munte. 2 Grămadă de lemne formată la scoc. 3 Grămadă mare de lemne de foc.
claustersn [At: GHICA, S.42 /V: (reg) clostărf Pl:~elE: gerKloster] (Gms; iuz) Claustru.
claustr- [At: DN3 / V: -o- / P: cla-us- / E: lat claustrum] Element de compunere cu semnificaţia „închisoare44, „închidere44.
claustra vtr [At: M. I. CARAGIALE, C. 97 / Pzi: ~rez / E: fr claustrer] (Liv) 1-2 A (se) închide într-o mănăstire. 3-4 A (se) izola într-un loc retras.
claustrai, ~ă a [At: DA / P: cla-us~ f Pl: -i, ~e / E: fr claustrai, lat claustralis] (Lvr) 1 Monahal. 2 Ca de mănăstire.
claustrare -v/‘[At: DA ms / P: cla-us- f Pl: -rări / E: claustra] (Liv) 1 închidere într-o mănăstire. 2 Izolare într-un loc retras. claustraţie sf [At DN3 / P: cla-us~ IE: fr claustration] Claustrare (1-2). claustro- vz claustr-
claustrofobie v/'[At: DEX2 / P: cla-us~ / Pl: ~i/ / E: fr claustrophobie] Teamă patologică de spaţii închise.
claustru sn [At: DA ms / Pl: ~re / E: lat claustrum] 1 (înv) Mănăstire catolică. 2 Loc închis. 3 (Med) Lamă de substanţă cenuşie din interiorul creierului.
clauză sf [At GHICA, S. 470 / P: cla-u~ / Pl: ~ze / E: fr clause] 1 Dispoziţie (specială) prevăzută într-o convenţie, într-un contract etc. 2 (îs) ~ penală Clauză (1) într-un contract civil prin care o persoană se obliga să plătească, în caz de neexecutare, o anumită sumă de bani. 3 (îs) ~ cominatorie Clauză (2) penală ce urmăreşte să asigure executarea contractului. 4 (îs) ~ compromisorie Dispoziţie contractuală prin care părţile se obligă să soluţioneze neînţelegerile pe cale arbitrală. 5 (îs) ~ de stil Clauză (1) ce se găseşte în toate actele de aceeaşi natură. 6 (îs) ~ de ordin Dispoziţie ce urmăreşte transmiterea unui drept de creanţă prin gir. 7 (îs) ~ leonină Dispoziţie contractuală care urmăreşte să asigure avantaje mult superioare unor contractanţi în detrimentul celorlalţi. 8 (îs) ~ aur Clauză (1) contractuală prin care debitorul se obligă să plătească în monedă de aur (sau în raport cu deprecierea monedei faţă de aur). 9 (îs) ~z.a naţiunii celei mai favorizate Clauză (1) dintr-un tratat ce atribuie beneficiarului avantajele acordate unor terţi. 10 (îs) ~ de nerăspundere Convenţie accesorie a unui contract prin care părţile înlătură, total sau parţial, răspunderea ce le-ar reveni în caz de neexecutare. 11 (îs) ~ rezo-lutorie Dispoziţie dintr-un act juridic în temeiul căreia actul respectiv va fi reziliat dacă una din părţi nu-şi îndeplineşte obligaţia (sau intervine un eveniment în afara voinţei părţilor). 12 (îs) ~ testamentară Clauză (1) într-un testament ce cuprinde o dispoziţie de ultimă voinţă.
clauzula vt [At: DA / Pzi: ~/ez / E: clauzulă] (Trs; Buc; îvr) 1 A redacta clauzele (1) unui act. 2 A introduce o clauză (1) într-un act.
clauzulă sf [At: ŞINCAI, HR. III, 291/11 / A şi: (înv) clau~ / Pl: ~le / E: lat clausula] 1 (Trs; Buc; îvr) Clauză (1). 2 Silabă accentuată de Ia sfârşitul unui vers care, printr-o anumită dispunere împreună cu silabele accentuate, creează un ritm expresiv. 3 Cuvinte finale ale unei fraze, ale unei strofe sau vers, dispuse astfel încât să producă un efect expresiv.
clav sn [At: DN3 / Pl:	/ E: lat clavus] 1 Bandă de stofă purpurie pe
care o purtau senatorii şi cavalerii peste tunică în Roma antică. 2 Margine
560
CLĂDIT2
de lână purpurie întreţesută în toga pretextă la cetăţenii romani mai mici de cincisprezece ani. clavat, ~ă a [At: DN3 / Pl: -aţi, -e / E: lat clavus] (Rar) Claviform. clavecin sn [At: DA / Pl: -e / E: fr clavecin] Instrument muzical vechi, cu claviatură asemănător cu pianul, la care corzile sunt acţionate prin ciupire Si: clavicimbal, (liv) cembală.
clavecinist, -ă smf [At: DEX2 / Pl: -işti, -e / E: fr claveciniste] Persoană care cântă la clavecin.
clavelee sf [At: DN3 / Pl: ? / E: fr clavelee] Boală contagioasă a oilor, asemănătoare cu variola.
claviatură sf [At: CARAGIALE, N. F. 46 / P: -vi-a~IP\: -ri / E: ger Klaviatur] 1 Totalitate a clapelor la instrumentele muzicale cu clape, la maşina de scris etc. 2 Totalitate a butoanelor unui panou de comandă al unei maşini, al unui mecanism etc. clavicembăl sn vz clavicimbal clavicembâlă sn vz clavicimbal clavicembâlo sm vz clavicimbal
clavicimbal sn [At: CARAGIALE, N. F. 127 / V: ~icem~, ~icembală şf, ~icembab / Pl: -e / E: lat clavicymbalum, it clavicembalo] (înv) Clavecin.
clavicord sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr clavicorde, lat clavicordium] Instrument muzical cu claviatură şi coarde, strămoş al pianului.
clavicular, ~ă a [At: KRETZULESCU, A. 35/1 / Pl:	-e / E: fr
claviculaire] 1 Care aparţine claviculei. 2 Referitor la claviculă. 3 De claviculă.
claviculat, -ă a [At: DA / Pl: ~aţi, ~e / E: fr clavicule] (Atm) Cu clavicule.
claviculă .v/™[At: KLOPŞTOCK, F. 179 / Pl: ~le / E: lat clavicula, fr clavicule] Fiecare din cele două oase anterioare ale centurii scapulare care (la mamifere) se articulează cu sternul şi cu omoplatul.
clavir sn [At: CONACHI, P. 129 / Pl: ? / E: ger Klavier] 1 (înv) Pian.
2	(îvp; îe) A avea ~ la cap A fi nebun.
claviraş sn [At: BRĂTESCU-VOINEŞTI, ap. DA / Pl: ~e / E: clavir + -aş] 1-2 (Şhp) Clavir (mic).
clavirlst, ~ă [At: GHICA, S. 577 / Pl: -işti, -e / E: clavir + -ist] (îvr)
1	smf Pianist. 2 smf Profesor de pian. 3-4 smf, a (Persoană) care fabrică piane.
clavitură >v/[At: DA / Pl: -ri / E: net] (îrg) Lemn de molid tăiat scurt şi despicat cu cuţitoaia pentru doage de doniţă.
clavus sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr lat clavus] 1 Bătătură. 2 (Zlg) Parte a elitrelor unor insecte.
claxon sn [At: C. PETRESCU, C. V. 122 / V: (înv) clacson / Pl: -oane / E: fr klaxon] Dispozitiv de semnalizare sonoră, folosit la automobile.
claxona vi [At: DEX2 / Pzi: -nez / E: fr klaxonner] A semnaliza cu claxonul.
claxonare sf [At: DEX2 / Pl: ~nări / E: claxona] Semnalizare cu claxonul Si: claxonat1.
claxonat1 sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: claxona] Claxonare. claxonat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e l E: claxona] Semnalizat cu claxonul.
clăb sm [At: DA / Pl: -i l E: net] (îrg) Persoană care-şi suflă permanent nasul.
clăbănos, -oasă a [At: ŞEZ. II, 187 / Pl: -oşi, -oase l E: clăb + -(ăn)os] (îrg; d. copii) 1 Mucos. 2 Murdar.
clăbăţ sn [At: H VIII, 168 / V: ~beţ, ~buţ, clobot / Pl: -beţe / E: srb klobuc] 1 (Ban) Căciulă conică mare, din piele de miel sau de oaie. 2 (Bot; pbl; îc) ~ul-cucului Pălăria cucului (Campanula patula). clăbeţ sn vz clăbăţ
clăbuc sm [At: I. IONESCU, C. 198/19 / V: clabuc / Pl: -uci i E: bg KJwfiyK, srb klabuk] 1 Spumă care apare la suprafaţa unor lichide când sunt agitate, fierb sau fermentează. 2 Spumă de săpun cu apă. 3 Spumă de salivă. 4 (Fam; îe) A face ~i la gură A vorbi mult (şi cu furie). 5 Sudoare spumoasă (pe care o fac mai ales caii) din cauza oboselii (şi
căldurii). 6 Muci. 7-8 (Rar; lpl) Rotocoale de fum (sau abur). 9 (înv) Pleavă. 10 (îvp) Corpuri străine rămase după cernerea cerealelor. 11 (Ent; Mol) Gândac-puturos.
clăbuci1 smp [At: CHEST. II, 158/167 / Pl: ~ / E: neţ] (Reg) Prăjini legate de o parte şi de alta a acoperişului (de paie), pentru a-1 sprijini împotriva vântului.
clăbuci2 [At: ALECSANDRI, P. III, 238 / Pzi: -ucesc/E: clăbuc] 1-2 vtr A (se) acoperi cu clăbuci. 3 vi (D. lichide) A spumega.
clăbuclt, ~ă a [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / Pl: -uclţi, -e / E: clăbuci] Plin de clăbuci.
clăbuşlt, ~ă a [At: MAT. FOLK. 121 / Pl: -Iţi, -e / E: net] (îvp; nob) încărcat. clăbuţ sn vz clăbăţ
clăcan sm [At: HERZ.-GHER. IV, 32 / V: (reg) clacan / Pl: -i / E: clacă + -an] (îrg) Clăcaş (2).
clăcaş, ~ă [At: CARAGEA, L. 24/26 / V: (reg) clacaş / Pl: -i, -e ! E: clacă + -aş] 1-2 smf, a (Ţăran) care este obligat să facă clacă (1). 3 smf Persoană care participă la o clacă. 4 sm (Reg) Ţăran care face clacă cu caii.
clăcăşesc, -ească a [At: l. IONESCU, M. 1337 Pl; -eşti / E: clăcaş + -esc] 1 Care este specific clăcaşilor. 2 Care se referă Ia clăcaşi. 3 Care provine de la clăcaşi. 4 Care aparţine clăcaşilor. 5 De clăcaşi. clăcăşeşte av [At: DA / E: clăcaş + -este] Cum fac clăcaşii. clăcăşl vi [At: I. IONESCU, M. 668 / Pzi: ~.?e.v6' / E: clăcaş] A face claca (1) Si: a clăcui. ' clăcăşlre ş/*[At: COSTINESCU / Pl: -ri! E: clăcăşi] Prestare de clacă Si: clăcăşit, clâcuire, clăcuit1. clăcăşlt sn [At: JIPESCU, ap. TDRG / Pl: -uri / E: clăcăşi] Clăcăşire. clăcăş Iţă sf [Ai: SANDU-ALDEA, U. P. 207 / Pl: -ţe /E: clăcaş + -iţă] Femeie care ia parte la clacă. clăcui vi [At: ANON. CAR. / Pzi: ~e.se / E: clacă] A clăcăşi. clăculre sf [At: (a. 1792) URICARIUL I, 352 / Pl: -ri / E: clăcui] Clăcăşire.
clăcult sn [At: BOGDAN, ap. TDRG / Pl: -uri / E: clăcui] Clăcuire. clăcuşoară .ş/[At: CREANGĂ, A. 113 / P: -cu-şoa- / Pl: -re / E: clacă + -(uş)oară] 1 Clacă uşoară (şi scurtă). 2 Clacă la care se petrece bine.
3	(Fig; gmţ) Ispravă (a mai multora) Si: poznă.
clădarsm [At: BUL. FIL.161 / V: cladăr,clădăr/P\: -UE: net] (Mol; uneori determinat prin „de poamă“) Ramură de viţă de vie (de aproximativ 50 de cm) cu struguri foarte frumoşi care este tăiată toamna pentru a fi pusă la păstrat. clădăr sm vz clădar
clădăraie sf [At: COSTINESCU / Pl: -răi / E: cladă + -ăraie] (Pop) 1-8 Clădărie (1-8). clădărle s:f [At: NEGRUZZI, S. 1,239 / Pl: -li / E: cladă + -ărie] (Pop)
1	Grămadă mare de lucruri (puse la întâmplare). 2 Mănunchi de ştiuleţi (legaţi prin foi). 3 Mănunchi mare de fructe, flori, bureţi. 4 Creangă plină de fructe. 5 Rădăcină răsfirată. 6 Tufă deasă de plante.
clădea sf [At: DA ms / Pl: -ele / E: net] (Reg; ccr) Ghizd. clădi [At: PSALT., 274/15 / Pzi: -dese / E: vsl kaa&om, kaăctu] 1 vt A ridica o construcţie Si: a construi, a zidi. 2 vt A aşeza lucrurile (de acelaşi fel) unul peste altul, sistematic, pentru a forma o grămadă. 3 vt (Fig) A crea. 4 vr (înv; irn) A se aşeza, ocupând mult loc. 5 vt (îe) A ~ pe nisip A întreprinde ceva sortit eşecului. clădire s/[At: ODOBESCU, S. III, 72 / Pl: -ri / E: clădi] 1 Construire.
2	(Ccr) Construcţie. 3 Corp de construcţie.
clădlş sn [At: GRAIUL I, 37 / Pl: -uri / E: clădi + -iş] (Pop) 1 Construire. 2 Clăditul căpiţelor. 3 (Cer) Claie de fân.
clădit1 sn [At: PAMFILE, A. R. 162 / Pl: -uri / E: clădi] 1 Clădire (1).
2	Meserie a constructorului.
clădit2, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. P. 136 / Pl: -Iţi, -e / E: clădi] 1 Construit. 2-3 (Şfg) Creat.
561
CLĂDITOR
clăditor, -oare [At: COŞBUC, AE. 156 / Pl:	-oare l E: clădit + tor]
1-2 smf, a (Persoană) care clădeşte. 3-6 smf.\ a (Şfg) Creator. 7 smf (Pex) întemeietor.
clăditură .v/ [At: DOSOFTEI, V. S. 46/2 / Pl: -ri / E: clădi + -(t)ură] (înv) 1 Zidire. 2 Construcţie. 3 Mod de construire. 4 (Ccr) Lemnăria pusă în pereţii caselor de lemn. 5 Claie de fân. clăfăi v vz clefăi
clăi vi [At: I. CR. IV, 100 / V: in- / Pzi: -esc / E: claie] (Reg) A face clăi.
clăieşte av [At: ZANNE, P., IX, 227 / E: claie + -este] (Pop) (în felul) cum se fac clăile. clăinet sn vz clarinet
clâire sf [Al: DA / V: în- / P: clă-i-1 Pl: -ri / E: clăi] Facere de clăi Si: clăit.
clăişoară sn [At: DICŢ. / P: clă-i- / Pl: -re / E: claie + -işoară] 1-2 (Şhp) Claie (mică) Si: clăiţă (1-2), clăiuţă (1-2). clăit sn [At: DA ms / P: clă-it / Pl: -uri / E: clăi] Clăire. clăiţă .v/ [At: DA ms / Pl: -ţe / E: claie + -iţă] 1-2 Clăişoară (1-2). clăiuţă .v/ŢAt: LM / Pl: -ţe / E: claie + -uţă] 1-2 Clăişoară (1-2). clămpăi vt vz clămpăni
clămpăneală sf [At: I. CR. IV, 50 / Pl: -eli / E: clămpăni + -eală] 1 Zgomot produs de lovirea a două obiecte (de lemn). 2 (Fig) Flecăreală.
3	(Buc) Armare şi acţionare a trăgaciului unei arme de foc tară muniţie Si: clămpănire (1).
clămpăni [At: CREANGĂ, A. 4 / V: cleampani, clâm-, clem-, cleam- / Pzi: -nesc I E: clamp + -ani] 1 vit A produce un zgomot specific prin lovirea a două obiecte (de lemn). 2 vi (Fig; şîe) A - din gură A flecari.
3	vt (Buc) A arma şi a acţiona trăgaciul unei arme de foc tară muniţii.
clămpănire sf [At: COSTINESCU / Pl: -ri / E: clămpăni] 1-2 Clămpăneală (1-2). clămpănit sn [At: DR 1,91 / Pl: -uri / E: clămpăni] Clămpăneală (1). clămpănitory -oare [At: DICŢ. / Pl: -i, -oare / E: clămpăni + -tor] 1 a Care clămpăneşte (1). 2 .v/*Clanţă.
clămpănitură .s/[At: PAS. Z. III, 203 / Pl: -ri / E: clămpăni + -(t)ură] 1-3 Clămpăneală (1-3).
clămpău sm [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ă/ / E: clamp + -ău) 1-2 (Reg) Papuc deformat (sau uzat).
clăncăi vi [At: CANTEMIR, 1. 1. 1,150 / V: -ngăi / Pzi: -esc / E: clanc + -ăi] (D. două obiecte) A produce un sunet specific în urma ciocnirii.
clăncăire sf [At: DICŢ. / V: -ngă- / Pl: -ri f E: clăncăi] Producere a unui sunet specific Si: clăncăit, clăncănire, clănţănit, clăngăit, clăngăni.
clăncăit sn [At: BĂLCESCU, M. V. 369/5 / V: -ngăit / Pl: -uri f E: clăncăi] Clăncăire.
clăncăitor, -oare [At: DICŢ. /V: -găi- / P: -că-i- / Pl: ~z, -oare / E: clăncăi + -tor] 1 a Care clăncăie. 2 .v/’(înv) Jucărie care clăncăie. clăncăni vi [At: DICŢ. / Pzi: -nesc / E: clanc + -ăni] A clăncăi. clăncănire ş/ŢAt: DICŢ. / Pl: -ri / E: clăncăni] Clăncăire. clăncămt sn [At: DICŢ. / Pl: -uri / E: clăncăni] Clăncăit. clăncănitor, -oare [At: DA / P: -câ-ni- / Pl: ~i, -oare / E: clăncăni + -tor] 1 a Clăncăitor (1). 2 sf Clăncăi toare (2). clănet sn vz clarinet clăngăi vi vz clăncăi clăngăire sf vz clăncăire clăngăit sn vz clăncăit clăngăitor, -oare smf\ a vz clăncăitor clănţăetură sfvz clănţăitură
clănţăi vi [At: DOSOFTEI, V.S. II, 61 / V: clan- / Pzi: clănţăi / E: + -ăi] A clănţăni. clănţăială sfvz clănţăneală clănţăire sfvz clănţănire clănţăit sn vz clănţănit clănţăitor vz clănţănitor clănţăitură sf vz clănţănitură
clănţăneală .s/[At: DA / V: -ţen- / Pl: -eli f E: clănţăni + -eală] 1-8 Clănţănire (1-8).
clănţăni [At: NEGRUZZI, S. 1,295 / V: elen-, clenţeni / Pzi: -nesc / E: clanţ + -ăni] 1 vi (D. dinţi) A se ciocni ritmic (de frig sau frică). 2 vi (D. fălcile animalelor) A se ciocni cu zgomot. 3 vi A produce un zgomot specific prin lovirea unor obiecte de metal sau de sticlă. 4 vi A apăsa repetat şi zgomotos clanţa uşii. 5 vi (Fig; dep) A flecări. 6 vir (Fig) A împunge cu vorba. 7 vr A se certa. 8 vi (Rar; d. căţei) A lătra.
clănţănire v/‘[At: EMINESCU, N., 110/ Pl: -ri / E: clănţăni] 1 Ciocnire ritmică a dinţilor. 2 Ciocnire cu zgomot a fălcilor. 3 Producere a unui zgomot specific prin lovirea unor obiecte de metal sau de sticlă. 4 Apăsare pe clanţa uşii. 5 (Fig; dep) Flecăreală. 6 (Fig) Ironizare. 7 (Fig) Ceartă.
8	(Rar) Lătrat.
clănţănit sn [At: DA / Pl: -uri / E: clănţăni] 1-8 Clănţănire (1-8). clănţănitor, -oare a [At: DA / Pl: -i, -oare / E: clănţăni + -tor] Care clănţăneşte.
clănţănitură sf[At: DA / Pl: -ri / E: clănţăni + -tură] Clănţănire. clănţău sm [At: PONTBRIANT, D. IV: elen- / Pl: -ăi / E: clanţă + -ău] 1 Flecar. 2 (înv; prt) Avocat. 3 (înv; prt) Funcţionar.
clănţi [At: DA / Pzi: -ţese / E: clanţ] (îrg) 1 vt (D. animale de pradă) A ataca. 2-3 vtr A (se) tăia cu cuţitul. clăoaie .v/[At: DA / Pl: -oi I E: claie + -oaie] (Buc) Claie mare. clăoi sn [At: SBIERA, P. 321 / Pl: -oaie / E: claie + -oi] (Buc) Claie mare.
clăoieş sn [At: DA / Pl: -uri / E: claie + -e$] (Buc) Claie mică. clăpaci sn vz clopaci
clăpar sm [At: DEX / Pl: -i / E: clapă + -ar] încălţăminte pentru schi, înaltă până deasupra gleznei, închisă în faţă cu clape.
clăpăci [At: CAMIL PETRESCU, V. 53 / Pzi: -ăcesc / E: clipoci + bălăci] 1 vi A se mişca prin apă sau noroi, făcând un zgomot specific Cf bălăci. 2 vr (Reg) A se buimăci.
clăpăi [At: HEM 2525 / V: clep- / Pzi: -esc / E: clap + -ăi] 1-3 vi A clămpăni (1-3). 4 vti (Fig; d. oameni) A vorbi repede (şi neclar).
clăpăire sf [At: DA / P: -pă-i- / Pl: -ri / E: clăpăi] 1-3 Clămpănire (1-3). 4 (Fig) Vorbire rapidă (şi neclară). clăpăit sn [At: DA / Pl: -uri / E: clăpăi] 1-4 Clăpăire (1-4). clăpăitură sf [At: DA / P: -pă-i- l Pl: -ri I E: clăpăi + -(t)ură] 1-4 Clăpăire (1-4). 5 Sunet scos de papuci la umblat.
clăpăni vit [At: HEM 2525 / Pzi: -nesc / E: clap + -ăni] 1-2 A clămpăni (1-2).
clăpănire sf [At: DA / Pl: -ri / E: clăpăni] 1-2 Clăpăit (1-2). clăpăug, -ă [At: CREANGĂ, GL. / V: căplăug, cleapaug, tăplăug / Pl: -ugi, -uge / E: ucr KJanoyXHS] 1-2 smf a (Persoană) care are urechi mari. 3-4 a (D. ureche) Mare şi proeminentă (sau atâmândă). 5 smf Animal cu urechi mari (şi atârnânde). 6 smf (D. oameni; prt) Prostănac.
clăpăugi vr [At: CAMILAR, N. II, 322 /Pzi: -ugesc/E: clăpăug] (D. urechi) A se lăsa în jos.
clăpăugit, -ă [At: CAMILAR, N. I, 8 / Pl: ~i//, -e / E: clăpăugi] 1-4 smf, a (Fiinţă) care are urechi clăpăuge (3-4).
clăpăuzat, -ă a [At: POP-FLORENTIN, ap. TDRG / Pl: -aţi, -e / E: ns cf clăpăug + dăbălăzat] (înv) Pleoştit.
clăpânţa vi [At: RETEGANUL, P. II, 27 / Pzi: -ţez I E: pbl clăpăi + meliţa) (îvp) A flecări.
clăpcăni vi [At: CHIRIŢESCU, CONV. LIT. XLII2,453 / V: clep- / Pzi: -nesc / E: elape + -ăni] (înv) A produce, repetat şi la intervale scurte, un sunet prin lovirea a două obiecte (sau prin închiderea şi deschiderea unui capac).
clăpcănire sf[At: DA / V: clep- / Pl: -ri / E: clăpcăni] 1 Producere repetată şi la intervale scurte a unui zgomot Cf clăpcăni. 2 Zgomot produs prin clăpcănire (1).
562
CLEAT
clăpcămt sn [At: CHIRIŢESCU, CONV. LIT. XLIl2,454 / V: clap- / PI: ~wr/ / E: clăpcăni] 1-2 Clăpcănire (1-2). clăpl vt [At: PAMFILE, I. II / Pzi: ~pe.sc / E: clapă] (Fmr) A înşela. clăplţă1 ş/‘[At: PAŞCA, GL. / Pl: ~rc / E: căpiţă + claie] (Reg) Căpiţă. clăplţă2 şf[At: DA ms / Pl: ~rc / E: c/a/?â + -irtf] 1-2 (Şhp) Clapă (mieă). clăpocl v vz clipoci clăponlt sn vz claponit
clăpuşl vt [At: PAMFILE-LUPESCU,CROM. 137/Pzi: ~.şe.vc/E: ns cf clapă + căptuşi] (înv) A acoperi (cu o pătură). clăranet sn vz clarinet clăsanet sn vz clarinet
clăsul vt [At: POLIZU / Pzi: -e.vc / E: clasă] (înv) A clasifica. clătan sn vz cotlon
clătări [At: ŢICHINDEAL, F. 242/17 / V: clotorl / Pzi: ~re.vc, (reg) clătăr / E: srb klataritise] (îrg) 1-2 vtr A (se) agita. 3 vr A clăti. 4 vt (Mun) A spăla aiirul. 5 vr (D. apă) A se tulbura. clăteală sf[At: DICŢ. / Pl: ~e/i / E: clăti + -eală] Clătire. clăti [At: PSALT. SCH. 360 / Pzi: ~re.vc / E: vsl kaathth] 1-2 vrr (îvr) A (se) clinti. 3 vt (înv; îe) A nu se ~nici un fir (de păr) din capul cuiva A rămâne neatins. 4 vr (înv; d. fiinţe) A se mişca. 5-6 vir (înv) A porni.
7	vr (înv) A emigra. 8 vr (înv; d. părţile trupului) A tremura. 9 vr (înv; d. gene) A se bate. 10-11 vtr (înv) A (se) clătina (2-3). 12 vt (înv; îe) A ~ capul A da din cap. 13 vt (înv; d. câini; îe) A ~coada A da din coadă.
14	vr (înv; d. inimă) A bate. 15 vr (înv; d. apă, valuri) A se mişca violent.
16	vr (înv; d. apă, valuri) A se izbi (de ceva). 17-18 vtr (D. rufe, vase ete.) A (se) limpezi, după spălare, în apă curată Si: (reg) a clătări. 19-20 vtr (D. faţă, gură etc.) A (se) curăţa cu apă curată. 21-22 vtr (înv; eu indicarea băuturii) A (se) bea puţin (după ee a mişcat băutura prin gură). 23 vr (înv) A şovăi. 24-25 vtr (înv) A (se) modifica. 26 vr (îvr) A examina.
27	vr (înv) A zdruncina. 28 vr (înv) A fi impresionat.
clătina [At: CORESI, EV. 145/16 / V: (reg) clet~, cletem, cletăna / Pzi: clatin, (reg) clatin / E: clăti] 1 vr A mişca. 2-3 vr A (se) mişca puţin, lin într-o parte şi într-alta. 4-5 vti (îe) A ~ capul (sau cu capul, din cap, rar din barbă) A da din cap (sau barbă) de mirare, îndoială ete. 6 vr (Pop; îe) A se ~ (ca) dinţii (babei) A fi aproape de sfârşitul vieţii. 7 vr (Şfg) A şovăi (în mişcare, în mers). 8 vr A se împletici (de slăbiciune, beţie etc.). 9 vr A scutura tare. 10 vt (Fig) A face să şovăie. 11 vr (Fig) A fi într-o situaţie nesigură (sau critică).
clătinare sf[At: PSALT. 84/33 /V: (înv) clet~ / Pl: ~nări / E: clătina]
1	Mişcare. 2 Mişcare lină într-o parte şi într-alta. 3 (Şfg) Şovăire. 4 împleticire (de slăbiciune, beţie ete.). 5 Scuturare puternică. 6 Situaţie nesigură (sau critică).
clătinat1 sn [At: HERZ.-GHER., M. IV, 232 / Pl: ~uri l E: clătina] 1-6 Clătinare (1-6).
clătinat2, ~ă a [At: CORESI, EV. 3/13 / Pl: ~aţi, ~c / E: clătina] 1 Mişcat. 2 Mişcat lin într-o parte şi în alta. 3 Şovăitor. 4 împleticit. 5 Scuturat puternic. 6 Aflat într-o situaţie nesigură (sau critică).
clătinător, ~oare [At: CONACHI, P. 298 / Pl: ~z, ~r;arc / E: clătina + -tor] 1-2 a Care (se) clatină. 3 sf (îvp) Leagăn.
clătinătură .s/[At: CARAGIALE, M. 296 / V: (înv) clet~ / Pl: ~ri / E: clătina + -tură] (înv) 1-5 Clătinare (1-5). clătim vitr [At: DA / Pzi: ~/7e.sc / E: clătina css] 1-11 Clătina (1-11). clătimci sn [At: PHILIPPIDE, P. 182 / Pl: ~wri / E: clătina + -ici] (înv) 1-5 Clătinătură (1-5).
clătire .ş/[At: PSALT. 84/10 / Pl: ~r/ / E: clăti] 1 (înv) Clintire. 2 (înv) Mişcare. 3 (înv) Schimbare. 4 (înv) Cutremurare. 5 (înv; fig) Şovăire.
6	(înv; îs) ~t/ minţii Alienare. 7 (înv) Expediţie armată. 8 Limpezire cu apă curată. 9 (Rar) Băut.
clătit1 sn [At: CORESI, EV. 142/16 / Pl: ~mW / E: clăti] 1 (înv; pbl) Atingere. 2 (înv) Mişcare. 3 Clătire (8).
clătit2 >~ă [At: N. COSTIN,ap. DDRF/Pl: ~ir/,~c/E: clăti] 1 a*(înv) Clintit2. 2 a (înv) Mişcat2. 3 a (înv; îs) ~ de (sau la) minte Nebun.
4	a (înv) Tulburat2. 5 a Limpezit2. 6 sf Plăcintă constând dintr-o foaie de aluat prăjită în grăsime, unsă eu dulceaţă, brânză etc. şi rulată.
clătitor, ~oare a [At: VARLAAM, C. 21/2 / Pl: ~i, ~oare / E: clăti + -tor] (îvr) 1-2 Care (se) clatină. 3 Mişcător.
clătitură sf[At: DICŢ. / Pl: ~rz / E: clăti + -(t)ură] (înv) 1-9 Clătire (1-9).
clăvan, ~ă a [At: VICIU, GL. / Pl: ~*\ ~c / E: ns cf plăvan] (Reg) Voinic. clămpăni vit vz clămpăni clanţăi vi vz clănţăi
clânţoaie şf[At: JAHRESBER. VII, 84 / V: (Ban) -ane / Pl: ? /E: cleanţ] (îvp) Hop.
clânţuros, ~oasă a [At: JAHRESBER. VII, 84 / Pl: ~oşi, ~oase / E: cleanţ + -uros] (îvp) Cu hopuri.
cleaf i [At: LM / V: clef / E: fo] Cuvânt care imită zgomotul pe care-1 fac cei ee mănâncă zgomotos. cleafă .\/[At: CV III, nr. 2 / Pl: ~fe / E: cleaf] (Reg) Femeie vorbăreaţă. cleafătsn [At: I. CR. V, 374 / Pl: -fete / E: cleaf + -ăt] (Reg) 1 Flecăreală.
2	Adunătură de flecari.
cleamp sn [At: ŞEZ. II, 187 / Pl: ~uri / E: rs KJUm] (Pop; mpl) 1 Cep lung. 2 Creangă uscată. 3 Vreasc. cleampăni v vz clempăni cleampă .s/vz clampă cleampăl v vz clămpăni
cleampuş sn [At: HERZ.-GHER., M. IV, 232 / Pl: ~wri / E: rs KJlffliym] (Buc) 1 Cârlig . 2 Clanţa uşii.
clean sm [At: DAMfi, T. 127 / V: elen / Pl: eleni / E: vsl KA'kN'h] 1 Peşte răpitor de apă dulce din familia ciprinidelor, cu botul rotunjit, cu corpul gros, aproape cilindric, acoperit cu solzi mari, tiviţi cu negru (Leuciscus cephalus). 2 (Pop; şîs) Beat ~ Beat turtă. 3 (Pop; îs) Sătul ~ Sătul până la îmbuibare.
cleanc sn [At: COMAN, GL. / Pl: ~uri / E: nct| (Reg) Ciot rămas după tăierea (sau ruperea) crengilor, de care te poţi agăţa eu mâna Cf clenci.
cleancă sf[At: LB / V: ~ngă / Pl: ~nci FE: net] (Reg) 1 Creangă. 2 Crenguţă. 3 Lemn strâmb. cleanfsn [At: VICIU, GL. / Pl: ~uri / E: net] (Reg) Coltuc. cleangă sfvz cleancă cleanţ1 i vz clanţ
cleanţ2 sn [At: LIUBA-IANA, M. 45 / Pl: ? / E: srb klanats] 1 (Ban) Trecătoare printre dealuri. 2 Picior de deal. 3 (Olt) Stâncă (prăpăstioasă).
4	Râpă mare. 5 Colţ de stâncă. cleanţă sfvz clanţă
cleanţănă .v/'[At: ALRM II/I, h. 289 / Pl: ~ţăne/ E: cleanţă + -nă\ (Reg) Clanţă. cleapaug, ~ă a vz clăpăug
cleapcă sf [Al: DA / Pl: ~/?cc / E: ucr KJlHna] (Buc) Pălărie veche. cleapşă sfvz leapşa
cleapţă a/ [At: DA / Pl: ~rc / E: ucr KJienbKR] (îe) A prinde în ~ A prinde în laţ.
clearance sf[ At: DN3 / P: cllrăns / E: eg clearance] (Med) Raport între concentraţia sangvină a unei substanţe şi eliminarea prin urină.
clearingsm [At: I. PANŢU, PR. 74/ V: c/ir- / P: cllring l E: eg clearing] Sistem de decontare fară numerar (folosit între state) bazat pe compensarea globală, centralizată a tuturor creanţelor şi angajamentelor.
cleaşcă1 sf[At: MAT. FOLK. VII, 120 / Pl: net / E: cleşte] (Reg) 1 Instrument de lemn asemănător unei mici furci, folosit la fixat doagele de cerc sau prinsul rufelor pe frânghie. 2 Obiect de joc în formă de cleşte.
3	Maşină hodorogită.
cleaşcă2 şf[At: CIAUŞANU, V. / Pl: ? / E: ns cf clei + coleaşă] (Reg) Mămăligă prost făcută Cf terci.
cleaştă1 .v/ [At: CHEST. II, 226 / Pl: ~rc / E: nct| (Reg) Locul unde se îmbină căpriorii casei. cleaştă2 sf vz cleşte eleat, ~ă a vz clat
563
CLEATĂ
eleată şf[At: MAT. FOLK. 1077 / Pl: clete / E: bg KJVff] (Reg) 1 Grămadă. 2 Bucată îngustă de pământ. 3 întindere de pământ.
clebeu sn [At: COMAN, GL. / PI: -ee / E: net] (Reg) Lemn noduros care arde mult timp Si: (reg) elat2.
chce sf[At: DAMfi, T. 123 / V: deci, clence l Pl: ~ / E: nct| Lemn de la capetele năvodului. cleceti vr [At: H IX, 91 / Pzi: - tesc / E: net] (Reg) A se certa. clechie .v/‘[At: JAHRESBER. X, 182 / Pl: -chii t E: net] (Reg) Clicin. cleci1 sfp vz ele ce deci2 sn vz clenci
clecie .s/[At: DA / A: ? / Pl: ~ecii / E: nctj (Reg) Jumătate de varză. cled sms [At: VICIU, GL. / E: nctj (Trs) Masă cleioasă. cledos, -oasă a [At: DA ms / Pl: -oşi, -oase / E: cled + -os] (Reg) Argilos. cleeri sm vz creier clef i vz cleaf
clefăi [At: LM / V: clemfăi, clăfâi, cefăi, cieflăi, ciflăi / Pzi: ~e.se / E: fol 1-2 vti A mânca zgomotos şi neplăcut privirii. 3 vi A închide şi a deschide gura plescăind. 4 vi (Fig) A vorbi repede, articulând prost cuvintele. 5 vi A produce un zgomot specific umblând prin noroi. 6-7 vti (Pex; îvr) A frământa (noroiul). 8 vi (D. căţei; îvr) A lătra.
clefăire sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: -ri) E: clefăi] 1 Mod de a mânca zgomotos. 2 închidere şi deschidere a gurii însoţită de plescăituri. 3 Vorbire rapidă. 4-5 Zgomot produs de umblatul prin noroi (sau frământarea noroiului). 6 (îvr) Lătrat. clefăit1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: clefăi) 1-6 Clefăire (1-6). clefăit2 av [At: MDA ms / E: clefăi] 1 (D. felul în care mănâncă cineva) Zgomotos şi neplăcut privirii. 2 (D. felul în care vorbeşte cineva; fig) Articulat prost.
clefetea .v/'[At: PONTBRIANT, D. / Pl: -ele I E: clefeti + -ea] Ciocan de lemn cu care dogarul bate cercurile la butoaie Si: clefetitor (3).
clefeti [At: COSTINESCU / PI: -tesc / E: fo] 1-2 vit (îvr) A molfăi.
3-4 vit (Reg) A clefăi (1). 5 vi A bombăni. 6-7 vtrp A (se) bate cercurile la un butoi cu clefeteaua. 8-9 vtr (Reg; d. membre) A (se) scrânti.
clefetire .v/ [At: DA / Pl: -ri / E: clefeti] 1 Molfăire. 2 Clefăire (1). 3 Bombănire. 4 Batere a cercurilor la butoi cu clefeteaua. 5 (Reg) Scrânti re. clefetit1 sn [At: SĂM. III, 663 / Pl: -uri/ E: clefeti] 1-5 Clefetire (1-5). clefetit2, ~ă a [At: DA / PI: -iţi, -e / E: clefeti] 1 Care mestecă greu, din lipsa dinţilor. 2 Molfăit2. 3 (Reg) Mâncăeios. 4 Flecar. 5 Bătut2 cu clefeteaua.
clefetitor, -oare a [At: COSTINESCU / Pl: -i, -oare / E: clefeti + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) clefetită2 (1). 3 Clefetea. cleft sm [At: DA / Pl: -fii / E: ngr xA^pT7j£j (Rar) Haiduc din Pind. clefuşteţ sn vz flecuşteţ
clehui a [At: CHEST. V/S / Pl: ~ / E: ns cf tehui] (îrg) Nebun. clei1 sn [At: ANON. CAR. / V: (reg) erei / Pl: -uri / E: vsl KAeii] 1 Substanţă (vâscoasă) obţinută din oase, din unele plante sau sintetic, cu care se pot lipi între ele obiecte sau părţi de obiecte. 2 (Fig) Substanţă vâscoasă şi lipicioasă care seamănă cu cleiul (1). 3 (îvr; aco „de peşte“) Materie lipicioasă extrasă din băşica înotătoare a unor peşti. 4 (Fam; îe) A fi - A nu şti nimic (din materia unui examen). 5 (Fam; îae) A fi beat turtă. 6 Răşină de copac. 7 (înv; şîs) ~ negru Smoală. 8 (Fam) Cerumen.
9	(Fig; arg) Spermă. 10 (Arg; îe) A da (sau a pune) un ~ A avea contact sexual.
clei2 vt [At: PALIA (1581), 31/15 / Pzi: ~cz / E: clei] (înv) A îneleia. clei1 sms [At: H IV, 176 / Pl: ~uri / E: ger Klee] (Bot; Ban) 1 Trifoi. 2 Lucernă. clei4 smp vz creier
clei5 sn [At: BORZA, D. / Pl: -uri / E: nctj (Bot; reg; îc) miI pământului Algă din familia nostocacee (Nostoc communis). cleială [At: DDRF / Pl: -ieli / E: clei + -ală) (Rar) încleială. cleid- [At: DN3 / V: cleido- / E: fr cltid(o)-] Element de compunere cu sensul de „claviculă”.
cleidectomie sf[At: DN3 / Pl: -ii / E: fr cleidectomie] (Med) îndepărtare chirurgicală a claviculei. cleido- sf vz cleid-
cleidotomie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr clddotomie] (Med) Secţionare a claviculei unui făt mort pentru facilitarea expulzării lui. cleieri smp creier
cleioancă sf[At: ALRM II/I, h. 401 / P: cle-ioan-l Pl: -nce / E: clei + -oancă) (îrg) Muşama.
cleionajsn [At: LTR / P: cle-io-1 Pl: -e / E: fr clayonnage] (Liv) Reţea de gărduleţe de nuiele împletite cu care se consolidează o coastă de deal. cleios,~oasă a [At: ECONOMIA,4/14 / Pl: -oşi, -oase / E: clei + -avj
1	Lipicios şi vâscos Si: (reg) elicos. 2 Plin de clei (1). 3 (D. ouă) Fiert astfel încât albuşul se întăreşte, iar gălbenuşul'rămâne moale. 4 (Fig; fam) Care nu ştie nimic. 5 (D. pământ) Clisos.
cleire sf [At: DICŢ. / P: cle-i- / Pl: -ri i E: clei] (înv) încleiare. cleisto- [At: DN3 / P: cle-is- / E: fr cleist(o)-] Element de compunere cu semnificaţia „închis”.
cleistogam, -ă a [At: DEX2 / P: cle-is-1 Pl: -i, -e / E: fr cleistogamme] (Bot; d. flori) Care prezintă cleistogamie.
cleistogamie sf[At: DEX2 / P: cle-is- / Pl: -ii / E: fr cleistogamie] (Bot) Autopolenizare.
cleit, -ă a [At: ŞINCAI, HR. I, 247/28 / Pl: -iţi, -e / E: clei] 1 (înv) încleiat2. 2 (Iuz) Atribuit2.
cleitor, -oare [At: PONTBRIANT, D. / P: cle-i- / Pl: -i, -oare / E: clei + -tor) (înv) 1-2 smf, a (Persoană) care încleiază. cleitură sf [At: LB / P: cle-i- / Pl: -ri / E: clei + -(t)ură] 1 (îvp) încleiare.
2	(înv) Vâscozitate.
ele iţă sf [At: HEM 438 / Pl: -ţe / E: clei + -iţă] (Bot) Tulichină (Daphne mesereum). clejă sf vz eclejie clejniţă şf vz cleştniţă clem sn vz clemă clema v vz chema
clematită sf [Ai: PANŢU, PL.2 / Pl: -ite / E: lat clematitis, fr clematite] (Bot) 1 Clopoţel (Clematis integrifolia). 2 Luminoasă (Clematis reeta).
clemă .v/ŢAt: DICŢ. / V: clem sn / Pl: -me / E: ger Klemme] 1 (înv) Cleşte de lemn folosit în şelărie pentru manevrarea bucăţilor de piele la coasere. 2 Gheară pentru fixat materiale, piese. 3 Dispozitiv din sârmă sau tablă pentru asamblarea (demontabilă) mai multor piese.
clemendeu sn [At: POMPILIU, B. / Pl: -eie l E: ger Klemmende] (Reg; la moară) Pană mică de oţel fixată într-un dispozitiv de pe o grindă transversală, pe care se sprijină un drug de fier ce ţine crângul.
clement, ~ă [At: STAMATI M. / PI: -nţi, -e / E: fr clement, lat clemens, -ntis] (Liv) Indulgent.
clemenţă sf [At: (a. 1774) URICARIUL 1,178 / Pl: -ţe / E: lat clementia, fr clemence] (Liv) Indulgenţă (faţă de inferiorii care au greşit). clemfăi v vz clefăi
clempar sm [At: DA / Pl: -i / E: cleampă + -ar] (Dep) Hodorog. clempăni v vz clămpăni
clempău sn [At: PAMFILE, J. 1,336 / Pl: -ăi / E: cleampă + -ău) (Pop) Jucărie care clămpăneşte, făcută de copii din tulpini de porumb.
clempuş sn [At: DAMfi, T. 96 / Pl: -uri / E: cleampă + -wjJ 1 (Reg) Mic ţăruş de care se leagă priponul. 2 (Reg) Cuiul priponului. 3 (Reg) Prăjină. 4 Bucată de fier ca un cârlig pe care se sprijină clampa2 uşii când se închide. 5 Profil care împiedică zăvorul să iasă din spaţiul în care culisează. 6 (Reg) Fâşie subţire de lemn care se loveşte de spiţele roţii de la cârâitoare, producând sunetele. 7 (Reg; ned) Unealtă cu care se lucrează oalele.
clempuşor sn [At: SADOVEANU, Z. C. 121 / Pl: -oare / E: clempuş + -or) (Şhp) Clempuş (4). elen sm vz clean clence sf vz clece clencea sf vz clenci
564
CLEŞTAL
clenci sn [At: DOSOFTEI, V. S. 63/2 / V: ehei, clinei, clienci, ehneea, clencea sfa / Pl: -uri / E: bg KJmHKG] 1 Bucată dintr-o creangă (uscată) de care se poate agăţa ceva. 2 Ciot (al unei crengi frânte). 3 (Buc) Vreasc.
4	Bucată de lemn strâmb. 5 (Reg) Ramură de corn de cerb. 6 Cârlig. 7 (îvr) Ghimpe. 8 (înv; fig) Moşneag gârbov. 9-10 (Reg) Cui (sau cârlig) de prepeleac. 11 (Reg) Ciot cu două braţe. 12 (Reg) Prepeleac. 13 (Reg) Aşternut de crengi pe care se aşază fânul. 14 (înv) Proeminenţă, ca un cârlig, de la capătul de sus al leucei de care se sprijină lanţul. 15 (îvp) Nuia cu un cârlig în vârf legată de coada coasei. 16 (Pop) Ac al cataramei.
17	(Reg) Clanţa uşii. 18 (înv) Tăietură în unghi cu care se însemnau mieii la urechi. 19 (Pop) Motiv de ceartă. 20 (Pop) încurcătură. 21 (înv) Subterfugiu. 22 (înv) Dispută. 23 (îrg) Intrigă. 24 (Reg; ave; şîf clincea, clencea) Deloc. 25 (îcs) De-a clencea, de-a clincea Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
clenciul vr [At: ŞEZ. XXIII, 42 / Pzi: -esc / E: clenci] (Reg) A căuta motiv de ceartă.
clenciuros, -oasă a [At: DOSOFTEI, V. S. 252 / V: clin-1 Pl: ~oşi, -oase / E: clenci + -uros\ 1 Cu clenciuri. 2 (Fig) încurcat.
clenciuş sn [At: ANON. CAR. / Pl: -uri l E: clenci + -uş] (înv; şhp) 1-2 Cârlig (mic). clendos, -oasă a vz clindos clenguros, -oasă a vz crenguros clenguţă sf vz crenguţă
clenişor sm [At: ATILA, P. 67 / Pl: -i / E: clean + -işor\ (Iht; şhp) 1-2 Clean (mic).
clenodiu sn [At: ŞINCAI, HR. II, 1/17 / V: clinoid / Pl: -ri / E: ger Kleinod] (îvr) Bijuterie.
clentuş sn [At: H XVIII, 269 / V: clin- / Pl: ~e / E: net] (Ban) 1 Pieptar din pănură. 2 Veşmânt din lână albă sau gri, nedefinit mai îndeaproape.
clenţaică sf [At: LIUBA-IANA, M. 95 / V: clin-/Pl: -ţăici / E: cleanţă + -aică] (îrg) 1 Clanţă. 2 (Dep) Gură.
clenţan sm [At: H IX, 144 / Pl: -i / E: cleanţă + -an] (Iht; reg) Crap mic.
clenţării v vz clănţăni
chnţăr sn [At: ALRM II/I, h. 289 / V: ~ţer / Pl: -e / E: cleanţă + -ar\ (Reg) Clanţă (1). clenţm sm vz clănţău clenţem v vz clănţăni chnţer sn vz clenţăr
clenţos, -oasă a [At: CIAUŞANU, V. / Pl: -oşi, -oase / E: cleanţă + -os] (Reg) 1 Palavragiu. 2 Arţăgos. clenţuc s [At: DA ms / PI: ? / E: nct| (Reg) Vârf de munte. clenţuş sm [At: BĂCESCU, P. 25 / Pl: ~i / E: clean + -ţuş\ (Iht; Ban; şhp) 1-2 Clean (mic).
clenuţ, -ă smf [At: H III, 309 / Pl: -i, -e / E: clean + -uţ] (Iht; şhp) 1-2 Clean (mic). cleoacă sf vz clocă cleoambă sf vz cloambă cleoampă sfvz cloambă cleoanţă sf vz cloanţă cleoc'i v vz cloci cleombă sf vz cloambă
cleombăm vi [At: KLEIN, D. 192 / V: clioam- / Pzi: -nesc / E: fo] (Ban) 1 (D. o coardă lovită) A vibra. 2 (D. cai) A clănţăni din dinţi.
cleomburea sf [At: MARIAN, NU. 616 / V: clio-, cloni- / Pl: -ele / E: cleombă + -urea\ (îvp) Rămurica.
cleompfărsm [At: JAHRESBER. III, 318 / Pl: ~i / E: Klem(j)uer] (Ban) Tinichigiu.
cleon sm [At: BORZA, D. / A: ? / Pl: -i / E: rs KMfQHb] (Bot; reg; şîc) ~ american, - bălan, - mimunat Arţar american (Acer negundo). cleonţ, -oanţă a [At: H XVIII, 173 / Pl: -i, -oanţe / E: nctj (îvp) Ştirb. clep [At: POMPILIU, B. / Pl: -i / E: vsl KAem*] 1-2 sm, am (Porc) clăpăug Si: (reg) clepan.
clepan, -ă [At: H IX, 91 /V: căplean / PI: -i, -e / E: clep + -an] (îrg) 1-2 smf, a Clep (1-2). 3-4 smf, a (Om) nebun. clepai v vz clâpai
clepcai vi [At: PAMFILE, A. R. / Pl: -esc / E: fo] (Pop) A merge prin noroi, scoţând un zgomot specific. clepcăm v vz clăpcăni
clepeş, -ă a [At: DR. V, 175 / Pl: -i, -e / E: clep + -£\y] (Reg) Clăpăug. clepezău sn [At: VICIU, GL. / Pl: -ri / E: net] (Trs) Mămăligă cu unt, caş şi zer.
clepsidră sf [At: NEGRUZZI, S. 1,96 / V: (înv) -ru sn / Pl: -re / E: fr clepsydre, lat clepsydra] Instrument pentru măsurat timpul prin curgerea unei cantităţi de nisip (sau de apă) dintr-un recipient de sticlă în altul identic. clepsidru sn vz clepsidră
clepş sm [At: DA / Pl: -i / E: net] (Reg) 1 Turcă. 2 (Pbl) Scăiuş. clepşi vt [At: MARIAN, î. 204 / Pzi: -şese / E: cleapşă] (îrg) A pălmui. clepşire .v/’[At: DA / Pl: -ri / E: clepşi] (îrg) Pălmuire. clepşit1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: clepşi] (îrg) Clepşire. clepşit2, -ă [At: MARIAN, î. 204 / Pl: -iţi, -e / E: clepşi] (îrg) 1-2 smf, a (Om) pălmuit2. 3-4 smf, a (Fig) (Om) prost.
clepşui vt [At: ŞEZ. XXIII, 42 / Pzi: ~e.vc / E: cleapşă + -ui\ (îrg) A pălmui.
cleptofobie .v/‘[At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr cleptophobie] (Med) 1-2 Teamă patologică de a nu fi victima unui furt (sau de a fura).
cleptoman,-ă [At: KLOPŞTOCK, F. 230 / Pl: -i, -e / E: fr. cleptomane] 1-2 smfa (Persoană) care suferă de cleptomanie.
cleptomanie sf [At: DA / Pl: -ii / E: fr cleptomanie] Manie caracterizată de impulsul de a fura, fără a urmări vreun folos material.
clepţsm [At: PAMFILE, I. C. 109 / Pl: -i / E: rs, ucr KJI&Bca] Scândură de brad din care se face şindrila.
cler1 sn [At: (a. 1812) IORGA, S.D. XII, 203 / Pl: -uri / E: lat clerus] 1-3 (Aco „bisericesc44, sau „al bisericii44) Totalitate a preoţilor dintr-o biserică, dintr-o eparhie, dintr-o ţară etc. cler2 sm vz creieri cleri smp vz creieri
cleric sm [At: DOSOFTEI, V. S. 31 /V: (înv) cliric, clilic / Pl: -ici / E: lat clericus] 1 Membru al clerului. 2 (Trs) Student la Teologie.
clerical, -ă [At: SBIERA, F. S. 213 / Pl: -i, -e / E: fr clerical, lat clericalis\ 1-3 a Care aparţine clericilor (1-2) (sau clericalismului). 4-6 a Referitor la clerici (1-2) (sau la clericalism). 7-9 a Specific clericilor (1-2) (sau clericalismului). 10 smf (înv) Partizan al clericalismului.
clericalism sn [At: DA / Pl: -e, (înv) -uri / E: fr clericalisme] Curent politic ce consideră legitimă dominaţia bisericii şi a clerului asupra vieţii politice, sociale şi culturale a unei ţări.
eleried.sf [At: ŞINCAI, HR. III, 270/5 / Pl: -icii/ E: net] (înv) 1-2 Senii-nar (sau institut) teologic.
clericesc, -ească a [At: DOSOFTEI, V. S. 202 /V: (înv) dir-l Pl: -iceşti / E: cleric + -esc] (înv) 1-2 Specific clericilor (1-2). 3-4 Care se referă la clerici (1-2). 5-6 Care provine de la clerici (1-2). 7-8 Care aparţine clericilor (1-2). 9-10 De cleric (1-2).
clericeşte av [At: PONTBRIANT, D. / E: cleric + -eştej (Nob) 1-2 în felul clericilor (1-2).
clericist, -ă a [At: DEX2 / Pl: -icişti, -e / E: cleric + -ist\ (Rar) 1-3 Clerical (1-3).
cleron sn [At: ALECSANDRI, ap. ŞĂINEANU, D.U. / Pl: ? / E: fr clairon] (înv) Trompetă. cleronomie sfvz clironomie
clestelar sm [At: CHEST. II, 316/23 / Pl: -i / E: cleşte + -ar] (Reg) Cleşte (2).
cleşcăi vi [At: CV, 1949, nr. 9,34 / Pzi: cleşcăi / E: net] (Reg) A mişuna. cleşniţă sfvz cleştniţă cleştal sn vz cleştar
565
CLEŞTAR1
cleştar1 sn [At: (a. 1800) IORGA, S.D. XVI, 21/ V: (înv) criştal,criştai, -al, cliş~, criş-, criş~iu, clistar, clistariu / Pl: ? / E: mg kristdly] (Azi poetic) Cristal.
cleştar2 sn [At: DAM£, T. 88 / PI: -e l E: cleşte + -ar] 1 (înv) Cleşte special cu care se trag cercurile pe vasele din doage de lemn. 2 (Reg) Prăjini puse cruciş pe acoperiş pentru a-i mări rezistenţa. 3 (Reg) Unealtă de pescuit asemănătoare cu sacul, dar mai lungă şi cu gura mai mare.
cleşte [At: BIBLIA (1688), 572 / V: cleaştă2 sfl Pl: ~ti sm, (înv) ~turi sn / E: vsl kasujta] 1 sm Unealtă din metal sau lemn, alcătuită din două braţe încrucişate şi articulate între ele, pentru manipularea unor piese. 2 sm Cleşte (1) pentru manipulat lemnele şi cărbunii din foc. 3 sm (Şfg; îe) A apuca (sau a prinde, a strânge) pe cineva (ca) în - A pune (pe cineva) în situaţia de a nu putea scăpa. 4 sm (îvp; îe) A ţine (în) — A face cuiva viaţa grea. 5 sm (îvp; îe) Bun de - Puternic. 6 sm (îe) A-i scoate cuiva cuvintele (sau vorba) (din gură) cu -le A depune eforturi pentru a face pe cineva să vorbească. 7 sm (D. dureri de dinţi; gmţ; îe) A(-i) da cu zeamă de — A merge la dentist. 8 sm Unealtă asemănătoare cu cleştele (1) folosită în diverse operaţii. 9 sm (înv) Mucar. 10 sm (înv) Cheie pentru acordat pianul. 11 sm (înv) Forceps. 12 sn Unealtă de dulgherie pentru fixat materialul de prelucrat (sau piesele care se lipesc). 13 sm (înv; la teascul de stors vin) Argea. 14 sn (înv) Cleştar2 (1). 15 smn Instrument pentru prins crapi (mari) asemănător unui cleşte (1) fixat pe o prăjină.
16	sm (Pes) Instrument pe care se înşiră undiţele Si: câscâci, igliţă, lopăţică. 17 sm (înv; şîs) Frânghia -lor Unealtă cu care se opreşte moara.
18	sn Cleştar2 (2). 19 smn (Reg) Suport din lemn, nedefinit mai îndeaproape, pentru sarea oilor. 20 sm Fiecare din cele două apendice anterioare ca nişte cleşti (1) ale crustaceelor. 21 sm (îvp; îs) -le capului Creştetul capului. 22 sm (înv) Incisivi (de lapte) ai calului. 23 sm Instrument pentru însemnat mieii la ureche Cf potricală. 24 sm (Reg; şîs) ~ de viermi Unealtă ciobănească pentru viermuit. 25 sm (Reg; lpl; îoc lemne rotunde) Dulap.
cleşte a sf[ At: CHEST. II, 226/62 / Pl: -ele / E: nctj (Reg) încheietura a doi căpriori.
cleştee snp [At: CHEST. II, 109/6 / E: net] (Reg) încheietură a bârnelor la unghiurile casei.
cleştei smp [At: CHEST. II, 271/406 / E: net] (Reg) Stâlpi fixaţi între grinzile prispei şi grinda acoperişului casei. cleşters [At: CHEST. II, 109/7 / Pl: ? / E: net] (Reg) Cleştee. cleştetsn [At: ALECSANDRI, P. III, 229 / Pl: ~fr/ E: cleşte + -et] (înv)
1	Spasm. 2 Cârcel. 3 încleştare.
cleştişor sn [At: DA / Pl: -oare / E: cleşte + -işor] 1-2 (Şhp) Cleşte (mic).
cleştiţă s/[At: CIHAC / Pl: -ţe f E: cleşte + -iţă] 1-2 (Şhp) Cleşte (mic).
3	(Tip) Unealtă pentru scos literele căzute între rânduri.
cleştniţă sf[At: PONTBRIANT, D. / V: -şniţă / Pl: -ţe / E: cleşte + -niţă] (îrg) 1 Clampă. 2 Rămurică. 3-4 Cleştiţă (2-3).
cleştuit sn [At: H III, 49 / Pl: -uri / E: cleşte + -uit] (îrg) Fixare cu cleştele.
cleştuţ sn [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) -ă sfl Pl: -e / E: cleşte + -uţ] (îrg) 1-2 (Şhp) Cleşte (mic). 3 Pensetă. cleştuţă sfvz. cleştuţ
clet sn [At: ANON. CAR. / V: cliet / Pl: -uri / E: srb klijet] (Ban) 1 Cămară. 2 Grajd. 3 Sufragerie.
cletaică .v/'[At: BORZA, D. / Pl: -ice / E: net] (Bot; reg) Cimişir (Buxus sempervirens). cletăna v vz clătina
cletcă şf[AV. CV, 1949, nr. 7, 33 / Pl: -tei / E: net] (Reg) Fiecare din cele două rame care se pun la căruţă pentru căratul snopilor. cletena v vz clătina cleti v vz clăti cletina v vz clătina cletinare sf\z clătinare
cleţaie sf [At: DA / Pl: -tăi / E: cleanţă + -aie] (Reg) Femeie rea de gură.
cleţău sn [At: CHEST. V, 18/86 / Pl: -ăie / E: net] (Reg) Grup mic de oi.
cleuasm sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr cleuasme] Figură de stil prin care cineva simulează că îşi reproşează anumite lipsuri pentru a da de înţeles că nu e vinovat sau că altcineva e vinovat.
cleveit sn [At: DN2 / P: -ve-it / Pl: -uri / E: fr cleveite] Varietate de pehblendă, neagră-brună, care prin încălzire degajă mult heliu. clevesti v vz cleveti
clevetă sf [At: COD. VOR. 73/7 / Pl: -te / E: vsl KAeseTA] (înv) Calomnie.
cleveteală A/[At: RETEGANUL, P. II, 28 / Pl: -eli / E: cleveti + -eală] (Pfm) 1 Calomnie. 2 Bârfeală.
cleveti vt(a) [At: COD. VOR. 101/12 / V: ~viti, cliv-, cliviti, -vesti / Pzi: -tesc / E: vsl KAeseTATu] (Pfm) 1 A calomnia. 2 (Imp; înv) A bombăni. 3 A bârfi.
clevetire sf[At: NECULCE, ap. LET. II, 348/34 / V: clefe-1 Pl: -ri / E: cleveti] (Pfm) 1-2 Cleveteală (1-2). clevetit1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: cleveti] Cleveteală. clevetit2,~ă a [At: PSALT. 140/36 / Pl: -iţi, -e / E: cleveti] Calomniat2. clevetitor, -oare [At: CORESI, EV. 128 / Pl: -i, -oare / E: cleveti + -tor\ 1-6 smf, a (Persoană) care cleveteşte (1-3).
clevetnic sm [At: COD. VOR. 55/10 / Pl: -ici / E: vsl kabestniih:] (înv) Calomniator. cleviti v vz cleveti
cliaţ sn [At: CHEST. II, 164/ 269 / Pl: -uri / E: nct| (Reg) Clanţă (1). clic1 sn [At: BIBLIA (1688),410/ Pl: -uriIE: vsl kamk] (înv) 1 Strigăt de bucurie. 2 Râs (general). 3 (Pex) Adunare de fete şi flăcăi. 4 (Pex) Mulţime gălăgioasă (şi ostilă). 5 (îe) A sparge ~u’ A termina cu scandalul.
clic2 [At: LB / PI: -uri sn, -ice sfl V: -ă sfl E: srb kljuk] (Reg) 1 sn Pâine prost făcută, cu coca lipicioasă. 2 sn Mămăligă cu cocoloaşe. 3 sn Materie lipicioasă. 4 .s/(îf clică) Nămol lipicios. 5 .v/‘(Reg; îf clică) Femeie neglijentă şi murdară. clic1 i [At: DEX / E: fo] Cuvânt care imită un zgomot sec, scurt. clică1 A/[At: MAIORESCU, D. 1,66 / Pl: -ici,-ice / E: frc//#we] Grup de oameni întovărăşiţi în vederea unui scop reprobabil Si: bandă, gaşcă, (liv) coterie.
clică2 sf [Al. I. CR. VII, 155 / Pl: -ici / E: net] (Reg) Ranchiună. clică3 sfvz clic2
clicăi1 vi [At: DA / Pzi: ~e.vc / E: ns cf clingăni] (Reg) A fi bolnăvicios. clicăi2 v(pbl)r [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: -esc / E: clic2] (D. substanţe; înv; nob) 1 A se face lipicios. 2 A se îngroşa. 3 A se întări.
clichet smn [At: LTR / Pl: -cheţi sm, -e sn / E: fr cliquet] Organ de maşină ca o pârghie scurtă, cu un capăt articulat şi cu celălalt liber şi profilat pentru a împiedica rotirea într-un anumit sens a unei roţi dinţate. clichin sn vz clicin clichină sf vz clicin
clici sm [At: PALIA (1581), 133/3 / Pl: - IE: srb kljuc] (îrg) 1 (La cal) Spată. 2 (Pex) Şold.
clicin sn [At: PITIŞ, ŞCH. XXXVII, 720 / V: -ichin, -ichină sfl PI: -e / E: săs Klidchen, ger Kleidchen] (îrg) îmbrăcăminte pentru băieţi, asemănătoare cu o salopetă, care se încheie Ia spate Si: ciochie.
clicinity-ă a [At: COMAN, GL. / Pl: -iţi, -e / E: net] (D. animale; reg) Şchiop.
clicos,—oasă a [At: LB / Pl: -oşi, -oase / E: clic2 + -ov] (Reg) Cleios. clicui vi [At: BIBLIA (1688), 3372 / Pzi: -esc / E: clic1] (înv) 1 A striga.
2	A râde. clid sn vz clit
clidonograf sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr clydonographe] Aparat pentru determinarea polarităţii, amplitudinii şi formei undelor de supratensiune din instalaţiile electrice. clienci sn vr clenci
566
CLINCHET
client, ~ă smf [At: ODOBESCU, S. II, 19 / P: cli-ent / Pl: -nţi, ~e / E: fr client, lat cliens, -ntis] 1 (în antichitatea romană) Plebeu aflat sub protecţia unui patrician. 2-3 Persoană care cumpără (regulat) de la un magazin (sau care consumă (regulat) ceva într-un local public). 4 Persoană care solicită serviciile unui doctor, avocat etc. în schimbul unei taxe.
clientelar, ~ă a [At: DN2 / P: cli-en- / Pl: ~/, -e / E: client] 1 Care aparţine clienţilor (1). 2 Referitor la clienţi (1). 3 (îs) Relaţii (sau raporturi etc.) ~e Relaţiile dintre statul antic roman şi unele populaţii străine care, deşi nu aparţineau imperiului, recunoşteau autoritatea Romei în schimbul protecţiei. 4 (Dep; îas) Relaţii dintre un demnitar şi o persoană care-i acordă foloase necuvenite în schimbul protecţiei.
clientelă sf [At: ŞINCAI, HR. II, 33/36 / P: cli-en- / Pl: ~le / E: fr clientele, lat clientela| 1-3 Mulţime de clienţi (1-3). 4-6 Totalitate a clienţilor (1-3). 7 (înv) Sprijin.
clientuş sn [At: GR. BĂN. / Pl: -e / E: mg kontos] (Reg) Pieptar de dimie. cliet sn vz clet
clifan sm [At: VICIU, GL. / V: clihan / Pl: -i / E: nctj (Reg) Bucată mare de pâine Si: clifoc. clifoc sn [At: VICIU, S. GL. / Pl: ~oace / E: clifan + -oc\ (Reg) Clifan. cliftsn [At: BUL. FIL II, 205 / Pl: ~uri / E: ger Kluft] (îvr) 1 Haină. 2 Palton. clihan sn vz clifan cili smp vz creier
clijemce sfp [At: COMAN, GL. / E: net] (îrg; pbl) Model de ghete. chlic sm vz cleric clilonom sm vz clironom
climacteriu sn [At: DN2 / V: ~m I P: ~te-ria / Pl: ? / E: ger Klimakte-rium] Perioadă de modificări fiziologice, psihice, funcţionale ce marchează sfârşitul maturităţii. climacterium sn vz climacteriu
climat [At: CANTEMIR, HR. 11 / Pl: ~e, (înv) ~uri I E: fr climat] 1 Climă (1). 2 Mediu social, politic, moral etc.
climateric1, -ă a [At: I. IONESCU, M. 59 / Pl: -ici, -ice / E: fr climate-rique] 1 Care aparţine climei Si: climatic (1). 2 Referitor la climă Si: climatic (2). 3 (îs) Staţiune ~ă Staţiune cu climă potrivită pentru odihnă (sau tratarea unor boli).
climateric2, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 207 / Pl: Mei,-ice / E: lat climatericus] (îvr) Critic.
climatic, -ă a [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr climatique] 1-2 Climateric1 (1-2).
climatism sn [At: DEX2 / Pl: -e l E: fr climatisme] Totalitate a condiţiilor de igienă, terapeutice, urbanistice, sociale etc. pe care trebuie să le îndeplinească localităţile climaterice.
climatica vt [At: DEX2 / Pzi: -zez / E: fr climatiser] A asigura climatizarea.
climatizare sf [At: DEX2 / Pl: -zări I E: climatiza] Operaţie prin care aerul (dintr-o încăpere) este menţinut la o anumită temperatură, umiditate, puritate etc.
climatizat, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~aţi, -e / E: climatiza] Supus climatizării. climatizator sn [At: DEX2 / Pl: -oare / E: climatiza + -tor] Climatizor. climatizor sn [At: DEX2 / Pl: -oare / E: fr climatiseur] Aparat pentru efectuarea climatizării Si: dimatiz.ator.
climatografic, -ă a [At: DEX2 / Pl: Mei, Mce / E: fr climatographique] De climatografie.
climatografie sf [At: DEX2 / Pl: Mi I E: fr climatographie] Descriere a climatelor.
climatogramă sf[At: DEX2 / Pl: -me / E: climat cf fr climogramme] 1-2 (Buletin cu) reprezentare grafică a principalelor date meteorologice dintr-o regiune.
climatolog, ~ă smf [At: DEX2 / Pl: ~ogi, -oge / E: fr climatologue] Specialist în climatologie.
climatologic, -ă a [At: DN2 / Pl: Mei, -ice / E: fr climatologique] 1 Care aparţine climatologiei. 2 Referitor la climatologie.
climatologie sf [At: DA / Pl: -ogii / E: fr climatologie] Ramură a meteorologiei care studiază clima de pe glob şi importanţa ei pentru viaţa organică.
climatopatologie sf [At: DEX2 / Pl: -ogii / E: fr climatopathologie\ Studiul acţiunii patogene a climatului asupra organismului.
climatoterapie, ~ă [At: DEX2 / Pl: -ici, Mce / E: fr climatotherapique] De climatoterapie.
climatoterapie sf[At: DEX2 / Pl: Mi / E: fr climatotherapie] Utilizare terapeutică a factorilor climatici.
climatron sn [At: DN3 / Pl: -oane / E: fr climatron] Laborator echipat pentru a reproduce artificial orice climat.
climax [At: DN2 / Pl: -uri / E: fr climax] 1 Fază finală într-o succesiune ecologică, de relativă stabilitate a biocenozei, aflată în corespondenţă cu clima şi solul. 2 Figură de stil care constă în desfăşurarea ascendentă a ideilor, acţiunii etc. dintr-o operă. 3 Orgasm.
climă sf [At: BUDAI-DELEANU, Ţ. 144 / Pl: -me / E: lat clima, -atis, ger Klima] 1 Totalitate a fenomenelor meteorologice (temperatură, precipitaţii atmosferice, vânt) ce caracterizează starea medie multianuală a unui loc Si: climat (1). 2 Regiune considerată sub raportul climei (1) specifice.
climostat sn [At: LTR2 / Pl: -e / E: fr climostat] Instrument cu care se măsoară efectul termic al factorilor climatici în interiorul clădirilor. climpoci vi [At: DA ms / Pzi: -ocese / E: nctj (Reg) A închide din ochi. cl’impotă v/ [At: PAŞCA, GL. / Pl: -te / E: nctj (Trs) Felie mare de pâine. climpuş sn [At: HEM, 1480 / V: s~ / Pl: ? / E: ns cf ciemp + -uş] (îrg) 1 Beţigaş. 2 Căluş. 3 Ţurcă. 4 (îf sclimpus) Cârlig de rufe.
climunc sn [At: DA / Pl: -uri / E: ger Kriimmung + clin] (Buc; gmî) Unghi.
clin1 smn [At: (a. 1667) URICARIUL XXV, 68 / Pl: -i sm, -uri sn / E: vsl kahn] 1 (înv) Unealtă de cizmărie nedefinită mai îndeaproape. 2-3 (înv) Petic de pământ (sau de pădure) triunghiular (sau îngust). 4 Porţiune din coasta muntelui izolată de văile torentelor. 5 Bucată (triunghiulară, trapezoidală etc.) de pânză sau de stofă, folosită în croitorie ca piesă componentă a unui obiect de îmbrăcăminte sau ca adaos pentru a lărgi
0	îmbrăcăminte. 6 (Fam; îe) A nu avea (sau, înv, a nu face, a nu-şi pune) nici în nici în mânecă (cu cineva) A nu avea nimic în comun (cu cineva).
clin2 sm vz crin
clină sf[At: COSTINESCU / Pl: -ne / E: it china (după înclina)] (Pop)
1	Poziţie înclinată. 2 Pantă. 3 Coborâş.
eline [At: DA ms / V: cling / Pl: -uri / E: fo| 1 i Sunet produs prin lovirea unui obiect de sticlă (sau a unui metal). 2-3 sn Clinchet (1-2).
clincăi vi [At: MDA ms / V: -găi / Pzi: ~e.vc* / E: eline] A scoate un sunet asemănător celui produs de lovirea unui metal (sau unui obiect de sticlă).
clincăială .ş/[At: V. ROM. noiembrie 1916, 164 / V: -ăli- l Pl: Meii / E: clincăi + -ală| 1-2 Clinchet (1-2). clincălială sf vz clincăială
clincăm vi [At: DA ms / V: ~ ngăm / Pzi: -nesc / E: cline] A clincăi. chncăt sn vz clinchet clince sf vz glinţă clincea sfa vz clenci
clmchersn [At: DN2 / Pl: -e i E: ger Klinker, fr clincker] Produs obţinut la fabricarea cimenturilor prin încălzirea materiei prime până aproape de temperatura de vitrifiere şi transformarea ei într-o masă compactă şi dură.
clincherizare sf [At: DN3 / Pl: -zări / E: clincher + -izare) Proces industrial de obţinere a clincherului.
clinchet sn [At: ALECSANDRI, P. III, 10 / V: -căt, ~ngăt / Pl:	/
E: eline + -et] 1 Sunet produs de clopoţei sau de zurgălăi Si: clincăială
(1). 2 Zgomot produs de ciocnirea unor obiecte de metal (sau de sticlă) Si: clincăială (2).
567
CLINCI1
elinei1 sn [At: DEX2 / V: (rar) ~cing / PI: ~uri / E: eg dinch] (La box) încleştare şi imobilizare reciprocă a partenerilor. dinei2 sn vz clenci clincing sn vz clinei
clincios, —oasă [At: DOSOFTEI, V. S. II, 24j / Pl: ~o.y/, ~oa.se / E: elinei2 + -<w] (înv) Clenciuros. clinciuros, -oasă a vz clenciuros
clindos, -oasă a [At: ŞEZ. VII, 179 / V:	/ Pl: ~o.ş7, ~r?a.ve’ / E:
nctj (Pop) 1 Necopt. 2 Cleios. clineşte av vz ciulineşte cling i, sn vz eline clingăi v vz clincăi clingăni v vz elineăni clingăt sn vz clinchet
clingherit sn [At: DN2 / E: ger Klingerit] Material preparat dintr-un amestec de azbest, cauciuc şi un liant mineral, folosit la fabricarea garniturilor rezistente la temperaturi şi presiuni înalte. clini v [At: DA / Pzi: -nesc / E: deschilini] (îvr) Deschilini. clinic, -ă [At: DA / PI: -ici, -ice / E: fr clinique] 1-2 sf Aşezământ spitalicesc (sau secţie într-un spital) în care viitorii medici îşi fac practica la patul bolnavilor, sub îndrumarea profesorilor. 3 .s/Disciplină medicală al cărei studiu se bazează pe observarea directă a bolnavilor. 4 a Care aparţine unei clinici (1). 5 a Specific unei clinici (1). 6 a Care provine dintr-o clinică (1).
clinician, ~ă [At: DA / Pl: -icieni, -iciene / E: fr clinicien] 1-2 smf, a (Medic) care lucrează într-o clinică.
clinişor snm [At: PAMFILE, A. 25 / Pl: -i, -oare / E: clin1 + -işor] (Şhp) 1-2 Clin1 (5) (mic).
clinkersn | At: DN3 / E: eg clincker] (Jazz) 1-2 Notă greşită (sau intonată fals).
clinoc smn [At: CHEST. IV, 96/176 b / A: ? / Pl: -oci, -oace / E: clin + -oc\ (Reg) Bucată îngustă de pământ Cf clin1 (2).
clinodactilie sf [At: DN3 / PI: ~i/ / E: fr clynodactilie] Malformaţie congenitală constând în devierea laterală a degetelor mâinii.
clinograf sn [At: DN2 / PI: -e / E: fr clinographe] Instrument pentru măsurarea înclinării unui strat de teren. clinoid sn vz clenodiu
clinologie sf [At: DN3 / Pl: -ogii / E: fr clinologie] (Big) Studiul involuţiei organismelor animale.
clinometru sn [At: DN2 / Pl: -re / E: fr clinometre] Nume dat mai multor instrumente pentru măsurarea unghiurilor în plan vertical faţă de orizont, a unghiurilor zenitale faţă de verticala unui loc, a unghiului format de un strat geologic cu un plan orizontal etc.
clinoromhic, ~ă a [At: DA ms / Pl: -ici, -ice / E: fr clinorhombique]
1	(D. prisme) Oblică şi cu baza un romb. 2 (îs) Sistem - Sistem de cristalizare al cărui tip este prisma clinorombică (1).
clinostat sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr clinostat] Aparat pentru studierea direcţiei de creştere a plantelor.
clinostatic, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr clinostatique] De clinostatism.
clinostatism sn [At: DN1 / E: fr clinostatisme] Modificările fiziologice rezultate din poziţia culcată a corpului.
clinoterapie, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr clinotherapique] De clinoterapie.
clinoterapie şf[At: DN2 / Pl: -ii/ E: fr clinotherapie] (Med) Tratament medical prin repaus la pat. clint sn [At: COŞBUC, ap. DA / Pl: -uri / E: pvb clinti] (îvr) Clintire. clinteală sf[At: DOSOFTEI, V. S. 43j / Pl: -eli / E: clinti + -(e)ală]
1	Clintire (1). 2 (înv) Supărare.
clinti [At: BIBLIA (1688), 3861 / Pzi: ~ tesc / E: nctj 1-2 vtr A (se) mişca puţin din loc Si: a (se) urni, a (se) deplasa, (îvp) a clăti. 3 vir (Nob) A schimba. 4 vr (Fig; înv) A şovăi. 5 vt (Fig; dob îcn) A determina pe cineva să-şi schimbe o hotărâre, o părere etc.
clintire sf\ At: N. COSTIN, L. II, 107/23 / Pl: -ri / E: clinti] 1 Mişcare din loc Si: clinteală (1), clintit1. 2 (Nob) Schimbare. 3 (înv) Şovăire. clintit1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: clinti] 1-3 Clintire (1-3). clintit2, ~ă a [At: DA / Pl: -iţi, -e / E: clinti] Mişcat din loc. clintitor, -oare a [At: DA / Pl: -i, -oare / E: clinti + -(i)torJ (Rar) Care clinteşte.
clintitură sf [Ai: COSTINESCU / Pl: -ri / E: clinti + ~(t)ură] (Rar) 1-3 Clintire (1-3).
clintită sf [At: BORZA, D. / Pl: -ţe / E: nctj (Bot; reg) Planta Ranunculus cir cinat us. clintuş sn vz clentuş
clint sn [At: VAIDA / Pl: -uri / E: vsl kaunbk] 1 Clin (4). 2 Porţiune de pământ arabil (dintr-o latură). clintaică s/vz clenţaică
clinţă sf [At: CHEST. II, 164/277 / Pl: -ţe / E: nct| (Reg) Clanţă (1). clinuf sn [At: HERZ.-GHER., M. IV, 233 / Pl:	/ E: clin + -uţ] 1-2
(Şhp) Clin (mic). clioambă .s/vz cloampă clioambăni v vz cleombăni cliomburea sf vz cleomburea clip sn vz clipă clipală sf vz clipeală
clipă sf[At: DOSOFTEI, V. S. 751 / V: (îvr) clip sn (Pl: clipuri) / Pl: -pe / E: clipi] 1 (îvr; complinit prin „de ochi“) Clipire (1). 2 (îvr; cop „de ochi“) Interval de timp foarte scurt Si: clipită. 3 (îlav) într-o — (înv de ceas) Imediat. 4 (îlav) In câteva -pe Foarte repede. 5 (înv; îlav) în toată -pa Neîncetat. 6 (îlav) Din — în - (sau dintr-o — în alta) îndată.
7	(îe) O -! Expresie prin care se cere cuiva să aibă răbdare, să aştepte puţin sau să se oprească.
clipeală sf [At: VARLAAM, C. 266/2 / V: -pală (Pi: -pale) / Pl: -eli, (înv) -eali / E: clipă + -eală] 1 Clipire (1). 2 (înv) Clipă (2). 3 (îlav) în(tr-o) - (de ochi) (sau în aceeaşi -, înv, cât(u-i) -la ochiului) Imediat.
4	(înv; îlav) în toată -la (de ochi) în orice moment.
clipelnky -ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: -ici, -ice / E: clipi + -elnic] (Rar) Care ţine o clipă.
cliper sn [At: DN2 / Pl: -e / E: fr eg Clipper] Navă rapidă cu pânze, de mari dimensiuni, cu cel puţin trei catarge şi cu puntea superioară mult ridicată la proră şi Ia pupa.
clipesc, -ească a [At: ALECSANDRI, P. III, 338 / Pl: -eşti / E: clipi + -esc] (înv; nob) Trecător Si: (rar) clipelnic. clipet sn [At: CAMILAR, ap. DA ms / Pl: -e / E: clipi + -et] Clipire. clipeu sn [At: ŞINCAI, HR. I, 10/3 / Pl: -ri l E: lat clipeus] (Lat; iuz) Scut.
clipi vi [At: PSALT. 63 /15 / Pzi: -pese / E: vsl KAenATTs] 1 A apropia şi a îndepărta în mod ritmic şi reflex pleoapele una de alta. 2 (îe) Cât ai ~ (sau cât -peşti) (din ochi) Imediat. 3 (D. obiecte, d. surse de lumină; fig) A licări. 4 (îvr) A face cu ochiul. 5 (înv; Buc) A moţăi.
clipicios, —oasă a [At: DDRF / Pl: -oşi, -oase / E: clipi + -r;.vj (Rar) Sclipicios.
cliping sn | At: DN3 / V: clipping / E: eg clipping] (Spt) Aruncare pe gheaţă a unui hocheist în faţa adversarului, pentru a-1 face să piardă pucul.
clipire şf[At: ALECSANDRI, P. III, 319 / PI: -ri / E: clipi] 1 Apropiere şi depărtare a pleoapelor Si: clipită, clipitură. 2 Licărire. 3 (îvr) Semn făcut cu ochiul prin clipire (1).
clipiş av [At: ALECSANDRI, P. III, 121 / E: clipi + -w] (Rar) Instantaneu .
clipit1 sn [At: CUV. D. BĂTR. II, 226 / Pl: -uri / E: clipi] 1-3 Clipire (1-3).
clipit2, ~ă a [At: DA / Pl: ~ifi, ~e / E: clipi] (îvr; d. ochi) Care a clipit. clipita j/[At: CALENDARIU (1X14), 188/14 / Pl: ~te / E: clipi] 1 Clipă
(2). 2 (îlav) într-o (sau, rar, Trs pe) - Imediat. 3 (Trs; îlav) Pe toată -ta Mereu.
568
CLITUI
ctipitor, -oare a [At: DA / Pl: ~/, -oare / E: clipi + -(i)tor) (Rar) Care clipeşte.
clipitură sf [At: GCR 1, 14/28 / Pl: -ri / E: clipit + -ură| 1 Clipire (1).
2	(Trs; îlav) într-o - într-o clipită (2).
clipoceală1 sf[At: DEX2 / PI: -oceli / E: clipoci1 + -eală] 1 Susurare.
2	Susur.
clipocedlă2 sf [At: EMINESCU, E. 231 / V: -ose-, -osa- / Pl: -oceli l E: clipoci2 + -eală] (înv) Somnolenţă.
clipoci1 vi [At: C. PETRESCU, S. 141 / V: —oti / Pzi: -ocesc / E: foj
1	(D. ape curgătoare) A susura. 2 (Imp) A mânui zgomotos un instrument.
clipoci2 vi [At: CREANGĂ, P. 257 / V: (Trs) -osi,-oti2 / Pzi: -ocesc / E: bg KJiena,1!] (îrg) 1 (D. oameni) A moţăi. 2 (D. lumină) A varia ca intensitate.
clipocire1 sf [At: DA ms / V: -oti-/Pl: -ri/ E: clipoci1] 1-2 Clipoceală1 (1-2).
clipocire2 .v/’ [At: DA / V: -oti-, -osi- / Pl: -ri / E: clipoci2] (îrg) 1 Moţăială. 2 Modificare a intensităţii.
clipocit1 .v/'[At: DA / V: -otit / Pl: -uri / E: clipoci1] 1-2 Clipoceală1 (1-2).
clipocit2 sf [At: DA / V: -otit/Pl: -uri / E: clipoci2] 1-2 Clipocire2 (1-2). clipocit\ -ă a [At: DA ms / Pl: -iţi, -e / E: clipoci2] (îvr; d. lumânări) Care pâlpâie. cliposală .v/'vz clipoceală2 cliposeală sfvz clipoceală2 cliposi v vz clipoci2 cliposire sf vz clipocire2
clipot sn [At: DA / Pl: -e / E: vsl KAenvr] (îvr) Susur.
clipoti1 v vz clipoci1
clipoti2 v vz clipoci2
clipdtit1 sn vz clipocit1
clipotit2 sn vz clipocit2
cliping sn vz cliping
clips sn [At: DEX / Pl: -uri / E: ger Klips] 1 Obiect de podoabă (mai ales cercel) care se prinde cu un fel de clamă sau cu un ac cu arc. 2 Piesă formată din două elemente, care se asamblează şi se desfac cu uşurinţă. clipui vt vz sclipui clir sn vz cler cliric sm vz cleric
cliricel sm [At: MARIAN, SA. 125 / Pl: -icei / E: cliric + -el) (Pop) 1-2 (Şhp) Cleric (tânăr). 3 Cleric (3). clir ice sc, -ească a vz clericesc cliring sn vz clearing
clirivici sp [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg) Ghete. clironom, -oamă smf [At: DUMITRACHE, 64 / Pl: - i, - oame / E: ngr xkipov6}wg] (înv) Moştenitor.
clironomi vt [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~ mese / E: clironom] (înv) A moşteni un bun.
clironomic, -ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: -ici, -ice / E: clironom + -ic] (înv) Care derivă din moştenire.
clironomicesc, - ească a [At: URICARIUL, ap. TDRG / Pl: -iţeşti / E: clironom + -icesc] (înv) Clironomic.
clironomie sf[At: (a. 1819) URICARIUL I, 126 / V: cler- / Pl: ~i/ / E: ngr xXipovojiCa] 1-2 (înv) (Drept de) moştenire.
clironomire sf[At: PONTBRIANT, D. / Pl: -ri l E: clironomi] (înv) Moştenire.
clironomisi vt [At: PISCUPESCU, O. 176/17 / Pzi: -sesc / E: clironom] (înv) A moşteni un bun.
clironomisire sf [At: DA / Pl: -ri / E: clironomisi] (înv) 1-2 (Drept de) moştenire Si: clinoromisit1 (1-2).
clironomisit1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: clironomisi] (înv) 1-2 Clironomisire.
clironomisit2, -ă a [At: DA / Pl: -iţi, -e / E: clironomisi] (înv) Moştenit.
clironomisitor, —oare [At: DA / Pl: -i, -oare / E: clironomisi + -(i)tor) (înv) 1-4 smf, a Clironomi tor (1-4). clironomit, -ă a [At: DA / Pl: -iţi, -e / E: clironomi] (înv) Moştenit. clironomitor, -oare [At: CANTEMIR, HR. 107 / Pl: -i, -oare / E: clironomi + -(i)torJ (înv) 1-2 smf, a (Persoană) care moşteneşte. 3-4 smf, a (Obiect) moştenit.
cliros sm [At: CORESI, EV. 6 / Pl: -oşi! E: gr xXrjpoc;] 1 (Iuz) Cler.
2	(îrg) Strană.
cliroşean sm [At: DOSOFTEI, V. S. 852 / Pl: -eni / E: rs KJmpomaHTi] (Iuz) Cleric.
clisă1 sf[At: ANON. CAR. / V: (înv) hl- / Pl: -se / E: bg KAHCa] 1 Pământ argilos îmbibat cu apă, care are aspectul unei paste cleioase. 2 (Pgn) Argilă. 3-4 (Pop) Pâine nedospită (sau necoaptă) bine. 5 (Pop) Aliment cleios (şi fără gust). 6 (Reg) Slănină. clisă2 şf [At: H XVIII, 262 / E: srb klis] (Ban) Jocul „de-a clencea“. clisear sm vz clisier
cliserniţă sf [At: (a. 1821-1822) IORGA, S. D. XVI, 237 / Pl: -ţe / E: clisier + -niţă] (înv) Paraclis.
clisiarh sm [At: PRAV. (1640), ap. MURNU, GR. 19 / Pl: -i / E: vsl KKAHcmpThXrh] (înv) Paracliser.
clisier sm [At: (a. 1717) IORGA, S. D. XII, 20 / V: -sear / P: -si-er / Pl: -i / E: paraclisier] (înv) Paracliser.
clisieş sm [At: (a. 1666) IORGA, S. D. XI, 76 / P: -si-eş / Pl:	/	E:
mg ekklezsids] (înv) Paracliser.
clismă sf [At: BIANU, D. S. / Pl: -me / E: ngr xXCcrpa, ger Klisma] Introducere a unui lichid în intestinul gros, pe cale rectală, pentru eliminarea forţată a materiilor fecale Si: (îvp) clistir (2).
clisos, -oasă a [At: ODOBESCU, S. III, 157 / V: (îrg) hl-/ Pl: -oşi, -oase / E: clisă + -av] 1 Lipicios. 2 (Pgn) Argilos. clistar s vz cleştar clistariu sn vz cleştar
clistir sn [At: PISCUPESCU, O., 221 / V: (rar) gl- / Pl: ~e, -uri / E: ngr xXixrdjp) (îvp) 1 Irigator. 2 Clismă.
clişa vt [At: DN2 / Pzi: -şez / E: fr clicher] (Rar) A executa un clişeu (1) în vederea reproducerii lui tipografice. clişaj sn [At: DN2 / Pl: -e / E: fr clichage] Clişare. clişare .v/'[At: DN3 / Pl: -şări / E: clişa] Executare a unui clişeu (1). clişeiza vtr [At: DEX2 / Pzi: -zez / E: clişeu + -iza] (Rar) 1-2 A (se) transforma în clişeu (4).
clişeizare a/ [At: DEX2 / Pl: -zări / E: clişeiza] (Rar) Transformare în clişeu (4).
clişeizat, -ă a [At: DEX2 / P: -şe-i- / Pl: -aţi, -e / E: clişeiza] Transformat în clişeu (4).
clişeu sn [At: GHEREA, ST. CR. III, 62 / PI: -ee, -ri / E: fr cliche] 1 Imagine fotografică negativă (pe peliculă de film sau pe sticlă) obţinută în camera obscură, după care se face reproducerea fotografică. 2-3 (Pex) Placă sau film fotografic impresionat, developat şi fixat. 4 (Tip) Planşă de lemn, metal etc. pe care s-a gravat sau s-a reprodus o imagine, spre a fi imprimată. 5 (Fig) Formulă stilistică, expresie etc. banalizată din cauza repetării excesive Si: şablon, cliştar sn vz cleştar
clit, -ă [At: DOSOFTEI, V. S. 130j / V: clidsn / Pl: -uri / E: ucr JD2HT»]
1	sm (Trs; Mol) Grămadă. 2 sf (Mar; pbl) Casetă.
clitcă sf [At: CHEST. 11,433/249 / Pl: -tei / E: nctj (Reg) Adăpost pentru porumbei.
cliteridectomie sf[At: DN3 / Pl: -ii / E: fr clitoridectomie] Ablaţiune a clitorisului.
clitişorsn [At: CONTEMPORANUL II, 729 / Pl: -oare / E: clit + -işor] (Reg; şhp) 1-4 Clit (1-2) (mic).
clitoris sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr clitoris] (Atm) Mic organ erectil situat în vulvă, lângă canalul urinar Si: (reg) Undic.
clitorism sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr clitorisme] (Med) Erecţie maladivă a clitorisului.
clitui vt [At: ŞEZ. XXXII, 15 / Pzi: ~e.se / E: clit] (îrg) A aşeza teanc.
569
CLIUC
cliuc sn [At: I. IONESCU, M. 382 / V: duc / A: ? / PI: ~uri / E: srb kljuk] (Reg) 1 B'oască. 2 (Fig; îlav) - de oboseală Foarte obosit. 3 (îf duc) Must amestecat cu struguri. 4 Tescovină.
cliucăi vt [At: H XVIII, 267 /V: ciu- / Pzi: -esc / E: srb kljukati] (Reg)
1	A zdrobi strugurii (din putina) cu un clucăitor. 2 (îe) A ~ (cu bătaia) A bate rău.
cliucăit, ~ă a [At: H XVIII, 173 / Pl: -ui, -e / E: cliucâi] (D. fructe; Ban) Zdrobit până a ieşit tot sucul.
cliucăitor, -oare sn [At: H XVIII, 267 / Pl: -oare / E: cliucâi + ~(i)tor\ (Ban) Băţ cu multe cioturi la un capăt, folosit ca bătător. cliucear sm vz clucer
cliuci sm [At: PSALT. 278/23 / V: ciuci sn / Pl: ? / E: vsl kak>hk] 1 (îvr) Algoritm. 2 (Reg) Agăţătoare de care se atârnă vasul deasupra focului. clrnmpă .v/‘[At: HERZ.-GHER., M. IV, 233 / Pl: -pe / E: gerKlumpen]
1	(Buc; gms) Turmă. 2 (Reg) Ceată de cheflii.
cliva vi [At: MURGOCI-LUDWIG, M. 43 / Pzi: ~vez / E: fr cliver] (D. minerale, roci, cristale) A se desface în plăci sau în lame cu suprafeţe plane.
clivabil, ~ă a [At: MURGOCI-LUDWIG, M. 42 / Pl; -i, -e / E: fr clivable] 1-2 Care (se) poate cliva.
clivabilitate i/[At: MURGOCI-LUDWIG, M. 42 / Pl: (nob) -taţi / E: clivabil + -itatej 1-2 însuşirea (unui mineral) de a (se putea) cliva. clivagiu sn vz clivaj
clivaj s [At: PONI, CH. 13 / V: (rar) -agiu (Pl: -agii) / Pl: -e I E: fr clivage] 1 Proprietate a unor minerale şi roci de a se desface în plăci sau în lame după suprafeţe plane Si: clivare. 2 (Fig) Distincţie între două grupuri pe baza anumitor criterii. clivare .v/'[At: DEX2 / Pl: -vări / E: cliva] Clivaj (1). cliveti v vz cleveti
clivisi vtr [At: COMA, GL. / Pzi: ~.ve.sr / E: nctj 1-2 (Reg) A (se) încleia atât de bine, încât nu se cunoaşte locul unde e lipitura. cliviti v vz cleveti
clizimetru sn [At: DN3 / Pl: -re / E: fr clisimetre] Instrument topografic pentru măsurarea unghiurilor pantelor. cloacal, -ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: cloacă + - al] (Zlg) De cloacă1
(4).
cloacă1 .v/ŢAt: STAMATI, D. / P: cioa- / Pl: -ace 1 E: lat cloaca, fr cloaque] 1 Canal subteran în care se adună murdările dintr-un oraş. 2 (Afg) Băltoacă murdară şi rău mirositoare. 3 (Pgn) Loc plin de murdării şi foarte rău mirositor. 4 Cavitate în corpul batracienilor, reptilelor şi păsărilor, în care se deschid tubul digestiv, conductele genitale şi urinare. cloacă 2 sf vz clocă cloacăză sf vz coacăză
cloadenă a/7[At: DA / Pl: -ne / E: nctj (Reg) Cartof (1). cloambă sf[ At: ECONOMIA, 136 / V: clom-, cleom-, ele o-, clio-, -mpă, cleoampă, cro- / E: net] (Reg) 1 Creangă. 2 Bucată de fier încovoiată. 3 (îf clio-) Scoabă. 4 (îaf clio-) Mână. 5 Hoaşcă. 6 Mârţoagă.
7	(îf cleo-) Cloşcă. 8 (îvp; irn; îf cleo-) Om îmbrăcat în haine nemţeşti Si: pantalonar. cloampă sfvz cloambă
cloancă .v/ŢAt: ŞEZ. VII, 135 / PI: -nce / E: cionc] (Reg) 1 Cloşcă (1).
2	Lovitură uşoară cu încheietura degetului în fruntea cuiva, ca semn al prostiei acestuia.
cloanţă sf [At: ALECSANDRI, P. I 6 / V: cleo-/ Pl: -ţe IE: ns cf clonţ J l(Pop) Babă urâtă, fără dinţi şi rea. 2 (Pfm; îs) (Ştirba) Baba -a Personaj de basm, vrăjitoare bătrână foarte urâtă şi rea. 3 (Fam; prt) Gură (1). cloapă sf vz clop
cloasmă sf[AV. DEX2 / P: clo-as- / E: fr chloasme] (Med) Apariţia, pe faţă, a unor pete galbene-maronii, în timpul sarcinii, în hepatită etc. cloaţă sfvz cloţă cloazon sn vz cloison cloazonat, -ă a vz cloissone
clobanţ smn [At: MARIAN, O. I, 51 /V: -bonţ, -onb- sm, coblanţ sn / Pl: -i, -e, -uri / E: ns cf clonţ + ucr k.iâ<\6h] 1 (Pop) Plisc. 2 (Pop; irn) Gură. 3 (Pop) Cârlig. 4 (Reg) Cârligul fântânii. 5 (Reg) Vârful leucei. 6 (Reg) Capul scaunul dogăresc. clobonţ sm vz clobanţ clobot sm vz clăbuc
cloboti vr [At: PAŞCA, GL. / Pzi: -tesc I E: nctj (Reg; d. lichide) 1 A se agita (într-un vas). 2 A se strica prin agitare. cioc i vz cionc1
clocaj sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr cloquage] (Rar) Deformaţie a unei table supuse la compresiune. ciocan sm vz cloncan
clocă .s/[At: CALEDARIU (1814), 80/21 / V: -oacă2, cleoacă / Pl: -oce / E: pvb cloci] (înv) 1 Cloşcă (1). 2 (D. păsări; îe) A cădea ~ A începe să clocească. 3 (îe) A sta - A cloci (1). 4 (Fig; îae) A lenevi. 5 (îs) -ca cu pui Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 6 (Ast) Constelaţia Pleiadelor. 7 (Iht; reg) Celău.
clocăi vi [At: ECONOMIA, 104/17 / V: (înv) -ări / Pzi: ~e.se / E: fo Cf cloncăi, cloncăni, croncăniJ (înv; d. păsări) A cloncăni într-un anumit fel (când începe să clocească). clocăire .s/[At: DICŢ. / PI: -ri / E: clocăi] Cloncănire. clocăit sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: clocăi] Clocăire. clocăitură sf[At: DICŢ. / P: -că-i-tu- / Pl: ~ ri / E: clocăit + -ură] Clocăit.
clocăraie sf[At: CV, 1952, nr. 4/42 / E: net] Aer închis (înăbuşitor). clocări v vz clocăi
cloceală ,v/‘[At: JIPESCU, 0.84 / Pl: -oceli / E: cloci + - (e)alăJ1 Clocire (1). 2 (înv) Căldură înăbuşitoare. 3-4 (Ccr) Apă sălcie sau aliment alterat (din cauza căldurii).
cloceni snp [At: BORZA, D. / E: nctj (Bot; reg) Dracilă (Berberis vulgaris). ciochie sfvz clicin
cloci [At: NEAGOE BASARAB (1654), ap. GCR I 167/37-8/ V: cleoci / Pzi: -ocesc / E: ns cf bg K.iO'ib] 1 vi (D. păsări) A şedea pe ouă pentru a scoate din ele pui. 2 vi (Fig) A lenevi. 3 vta (Fig) A plănui (ceva rău). 4 vt A medita la ceva. 5 vt (Nob; după fr couver des yeux) A privi duşmănos.
6	vr (D. ouă de insecte, icre etc.) A se dezvolta până apar puii. 7 vr (D. apă, alimente) A căpăta miros urât din cauza alterării. 8 vr (Fig; dep; d. oameni) A trândăvi. clocică sf vz cloşcă
clocimp sn [At: H V 17 / V: ~iump,~iumb / Pl: -uri / E: ns cf cloambă + pociumb] (Reg) 1 Ciot al unei ramuri prost tăiate. 2 Ciot rămas după tăiatul cocenilor de porumb. 3 Cui de lemn. 4 Asperitate. 5 Pociumb. 6 Suportul vârtelniţei. 7 (Fig) Cuib de hoţi.
clociob sn [At: VICIU, GL. / Pl: -uri / E: nctj (Reg) 1 Adăpost de fân în care se pun nucile. 2-3 Mulţime de obiecte sau animale mici.
clocire Â/[At: LB / Pl: -ri / E: cloci] 1 Şedere pe ouă a păsărilor pentru a scoate pui Si: cloceală (1). 2 Lenevire. 3 Plănuire (a ceva rău). 4 Dezvoltare a ouălor de insecte, a icrelor etc. până apar puii. 5 Căpătare de miros în urma alterării. 6 Trândăvire.
clocit1 sn [At: RETEGANUL,CH. 154 / Pl: -uriIE: cloci] 1-6Clocire (1-6).
clocit2, ~ă a [At: ECONOMIA, 177/24 / Pl: -iţi, ~e / E: cloci] 1 (D. ouă sau icre) în care s-a format puiul. 2 (D. ouă, apă, rar,d. alte alimente) Stricat. 3 (îvp; îe) A puti a ouă ~e A mirosi foarte urât. 4 (îae) A spune minciuni. 5 (Rar; fig; d. oraşe) Cu o atmosferă înăbuşitoare. 6 (Nob) Murdar. 7 (Fig; d. oameni) Leneş.
clocitor, -oare [At: BIANU, D. S. / Pl:	-oare	/ E: cloci + - tor] 1
qf(D. păsări) Care cloceşte. 2 v/Incubator pentru pui de pasăre. 3 .v/(Iuz) Incubator pentru copii.
clocitură .sf [At: COSTINESCU / Pl: -ri / E: clocit + - ură] 1 Clocire.
2	(Pop) Timpul clocitului. 3 Ouă clocite (1). 4 Cuibar. 5 Ou clocit, lăsat în cuibar pentru a şti găinile unde să ouă. 6 (Reg) Larvă de insectă. 7 (Pop)
570
CLONCĂITOR
Lucru copt (de soare). 8 Apă stătută. 9 Vin prost. 10 Mâncare stricată.
11	Aer stătut. 12 (Pop; fig) Om leneş. 13 (Pop; fig) Om slab şi palid. clociumb sn vz clocimp clociump sn vz clocimp
clococean1 sm [At: VICIU, GL. / Pl: -oceni / E: net] (Bot; reg) 1 Măcriş-de-câmp. 2 Brusture (Arctium lappa). 3 Brustan ('Telekia speciosa).
clococean2, -ă a [At: H XVII, 7 / Pl: -oceni, -ocene / E: net] (Ban) Calitate a unui soi de măr nedefinită mai îndeaproape. clococior sm vz clocociov
clocociov sm [At: BRANDZA, FL. 266 / Pl: -i / E: net] (Bot; reg) Lăptucul-oii ('Telekia speciosa).
clocoşei smp [At: GRECESCU, FL. 22 / E: net] (Bot; reg) IViţişoară (Clematis viticella). 2 Curpen (Clematis vitalba). clocot sn [At: DDRF / V: -cu/, (Mun) colcot l Pl: ~e / E: vsl KAWOTh]
1	Mişcare zgomotoasă a lichidului când fierbe. 2 (Pex) Fierbere. 3-4 (îe) A (se) da în(tr-un) — A (se) fierbe. 5 (Pan) Mişcare agitată (şi zgomotoasă) a unui lichid. 6 (Fig) Frământare (sufletească, socială etc.).
cioc o tea la sfvz clocotealâ
clocotelea sf [Ai: (a. 1580) ap. CUV. D. BĂTR. II, 459 /V: (înv) -e/ca / Pl: ~e// / E: clocoti + -eală\ 1 Clocotire (1). 2 (Ccr) Materie care fierbe.
clocoti vi [At: (a. 1580) ap. CUV. D. BĂTR. 11,455 / V: (Mun) colc~/ Pzi: -tesc, 3 -teste, (îvr) -tă, -te / E: vsl KAOK0TĂTH] 1 (D. lichide sau vase cu lichide) A fierbe. 2 (D. lichide) A se agita. 3-4 (Fig; d. oameni sau sentimente, pasiuni etc.) A (fi pe punctul de a) se dezlănţui. 5 (Fig) A vui. clocotic sm vz clocotici2 clocotică sf vz clocotici2
clocotici1 sm [At: BARCIANU / Pl: ~ / E: net] (înv) Bucată de pânză cu care ţăranii îşi înveleau pulpa piciorului Cf moletieră.
clocotici2 sm [At: ALECSANDRI, P. P. 258 / V: -/ic, -că sf/ Pl: ~ / E: ns cf srb klokocika] (Bot; reg) 1 (înv) Vonicer (Evonymus europaeus).
2	Mică plantă ierboasă din familia scrofulaceelor, cu flori galbene şi pete albăstrii, care creşte pe stâncile din zona muntoasă Si: clocotiş3 (2) (Rhinanthus alpius). 3 Plantă cu flori galbene din familia scrofulaceelor, care creşte în regiunea dealurilor şi a câmpiilor Si: clocotişi (3) (Rhinanthus major). 4 Planta Rhinanthus minor. 5 Cucurbeţică (Aristolochia clematilis). 6 Clocoţei (Clematis integrifolia). 1 Lămâiţă (Philadelphus coronarius). 8 Clocotiş3 (1). 9 Plantă cu flori galben închis din familia scrofulaceelor, care creşte în zona muntoasă Si: clocotiş3 (4), (Buc) sunătoare. 10 (îf -tic) Plantă ierboasă care creşte printre grâne nedefinită mai îndeaproape.
clocotire .v/*[At: ALECSANDRI, P. III, 136 / Pl: -ri / E: clocoti] 1 Fierbere. 2 Agitare. 3 (Fig) Stare specifică sentimentelor, pasiunilor etc. pe cale de a se dezlănţui. 4 (Fig) Vuire.
clocotiş1 sn [At: VLAHUŢĂ, ap. CADE / Pl: -uri / E: clocot + - iş\ (înv) 1 Clocot. 2 Val.
clocotiş2 av [At: DDRF / E: clocot + -iş] (înv) 1 în clocote. 2 (Fig) Cu vuiet. 3 (Fig) De-a valma.
clocotiş3 sm [At: H: III, 116 / Pl: -i / E: clocot(ici) + -iş] (Bot; reg) 1 Arbust din familia stafilaceelor, cu frunze compuse, flori alburii grupate în inflorescenţe scurte şi fructul o capsulă (Staphylea pinnata) Si: clocotici2
(8). 2-4 Clocotici2 (2-4). 5 Trei-fraţi-pătaţi (Viola arvensis).
clocotit1 sn [At: GRAIUL 1,520 / Pl: (rar) -uri/ E: clocoti] 1-4 Clocotire (1-4). 5 (înv; ccr) Apă clocotită.
clocotit2, -d a [At: MINEIUL (1776), 174 1/1 / Pl: -iţi, -e / E: clocoti] 1-2 (D. lichide) Care a fiert sau fierbe în clocote. 3 (D. lichide) Foarte fierbinte. 4 (înv; d. cai; îe) A bea apă -ă şi a mânca foc A fi foarte iute.
clocotitor, -oare a [At: ALECSANDRI, ap. CADE / Pl: -i, -oare / E: clocoti + ~(i)tor] 1 (D. lichide) Care clocoteşte. 2 (D. mase de apă) Agitat şi zgomotos. 3 (Fig; d. sentimente, pasiuni etc.) Gata să se dezlănţuie. 4 (Fig) Răsunător.
clocotitură sf [At: POLIZU / Pl: -ri / E: clocotit1 + -ură \ 1-4 Clocotire (1-4).
clocoţăl sm vz clopoţel
clocoţei1 sm [At: DEX2 / Pl: -ei / E: clocot] Plantă erbacee cu flori mari albastre Si: clocuţă (1) (Clematis integrifolia). clocoţei2 sm vz clopoţel clocut sn vz clocot
clocuţă sf [At: BORZA, D. / Pl: -ţe / E: net] (Bot; reg) 1 Clocoţei1. 2 (Bot; reg) Salbă moale (Evonymus europaeus).
clofuşniţă sf [At: T. PAPAHAGI, M., ap. DA / Pl: -ţe / E: net] (Reg) Femeie dezordonată şi depravată. clogni v vz clongni
cloison sn [At: DN3 / S: cloazon / P: cloa-zon / E: fr cloison] 1 Perete despărţitor subţire. 2 Perete metalic ce desparte compartimentele unei nave.
cloisonne [At: DEX2 / P: cloa-zo-ne / V: cloazonat a / Pl: -uri / E: fr cloisonne] 1 sn Tehnică de lucrare a emailului, care constă în turnarea acestuia în mici despărţituri sau compartimente metalice, în funcţie de motivul decorativ. 2 sn Obiect realizat prin cloisonne (1). 3 a (Rar; îf cloazonat) Lucrat prin cloissone (1). clombă sf vz cloambă
clombiţă sf [Ai: DDRF / V: clum~ / Pl: -ţe / E: cloambă + -iţă] 1-2 (Şhp) Cloambă (1) (mică).
clombos, -oasâ a [At: LB / Pl: -oşi, -oase / E: cloambă + - as] (Reg) Clomburat.
clomburat, -ă a [At: VICIU, S. GL. / Pl: -aţi, -e / E: cloambă + - (ur)at\ (Reg) Rămuros. clomburea sfvz cleomburea
clombuţă sf [At: LB / Pl: -ţe / E: cloambă + -uţă\ 1-2 (Şhp) Cloambă (1) (mică).
clompăi vi [At: GOROVEI, C. 303 / Pzi: -iese/ E: fo] (Pop) A clămpăni
(1).
clompiri smp vz crumpiri clon1 i vz clonc1 clon2 sn vz clonă
clona vt [At: DEX2 / Pzi: -nez / E: clonă\ (Gen) A obţine numeroase celule vii identice plecând de Ia o singură celulă. clonaj sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr clonage] Clonare. clonare sf[At: DEX2 / Pl: -nări / E: clona] (Gen) Obţinere de celule
vii	identice plecând de la o singură celulă Si: clonaj.
clonat, -ăa [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: clona] 1 Din care s-au obţinut clone. 2 Care a fost obţinut prin clonare.
clonă 5/[At: DEX2 / V: (rar) clon sn / Pl: -ne / E: fr eg clone] 1 Individ sau populaţie de indivizi identici obţinuţi prin reproducerea asexuată a unui singur organism. 2 Ansamblu de celule identice rezultate din diviziuni succesive ale unei singure celule. clonbonţ smn vz clobanţ
clonc1 [At: PANN, P.V. 1,4/9 / V: cioc i, (1) clonca i / E: fo] 1 i (Dore) Cuvânt care imită strigătul unor păsări, mai ales al cloştii. 2 sn Instrument auxiliar de pescuit cu care se produc, în apă, sunete ce atrag peştii spre undiţă sau năvod. clonc2 sn [At: DA / Pl: -uri / E: net] (Buc) Umflătură. clonca i vz clonc1
cloncan sm [At: GORJAN, H. II, 5/30 /V: (rar) ciocan / Pl: -i / E: clonc1 + - an\ 1 (înv) Corb1 (1). 2 Vultur (1). 3 (Mun) Erete (1). 4-5 (înv; dep) Epitet dat unor oameni politici şi funcţionari superiori.
cloncăi vi [At: ŢICHINDEAL, F. 73/7 / Pzi: cloncăi, -esc, 3 -e / E: clonc + - ăi] A cloncăni. clocăială sf [Ai: DA / Pl: -ieli / E: clocăi + -eală] 1-4 Cloncănit (1-4). cloncăire sf[At: DA / Pl: -ri / E: cloncăi] 1-4 Cloncănit (1-4). cloncâit sn [At: / Pl: -uri / E: cloncăi] 1-4 Cloncănit (1-4). cloncăitor, ~oare a [At: DA / Pl: -i, -oare / E: cloncăi + - (i)tor] Care clonc ăne.
571
CLONCĂITURĂ
cloncăitură .s/[At: GORJAN, H. II, 58/16 / PI: -ri / E: cloncăit + -ară] Cloncănit (2).
cloncăneală .s/[At: ANTIPA, P. 777 / Pl: -eli / E: cloncăni + -eală] 1-4 Cloncănit (1-4).
cloncăni vi [At: ODOBESCU, S. 1,233 / Pzi: cloncăn, -nesc JE: cionc1 + -ăni] 1 (D. unele păsări, mai ales d. cloşti) A scoate sunete caracteristice Si: a cloncăi, (înv) a clongni. 2 A face zgomote în apă cu clonculI(2).
cloncănire sf [At: MACEDONSKl, O. III, 50 / Pl: -ri / E: cloncăni] 1-4 Cloncănit (1-4).
cloncănit sn [At: PAMFILE, J. 1,305 / PI: -uri / E: cloncăni] 1 Scoatere de sunete caracteristice unor păsări. 2 Sunet caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloşti. 3 Producere de zgomote în apă cu cloncul1(2).
4	Zgomot produs în apă de cionc1 (2).
cloncănitor, -oare a [At: DA / Pl:	-oare / E: cloncăni + ~{i)tor]
Care cloncăne (1).
cloncăt sn [At: CONTEMPORANUL V, 289 / Pl: -e / E: cionc1 + -ăt] 1-4 Cloncănit (1- 4).
clondir sn [At: (a. 1649) IORGA, B.R. 47 (I), 49 / V: (înv) -riu I Pl: -e / E: bg KpOHfflp] 1 Vas de sticlă cu gâtul scurt şi strâmt, pentru lichide Cf butelcă, butelie, şip. 2 Conţinutul unui clondir (1). 3 (Gmţ; îe) A se pupa cu - A-i plăcea să bea. 4 (înv; îf clondiriu) Vas ornamental de marmură sau sticlă.
clondiraş sn [At: PISCUPESCU, O. 302/2 / Pl: -e / E: clondir + -aş] 1-2 (Şhp) Clondir (1) (mic). 3-4 Conţinutul unui clondiraş (1-2). clondiriu sn vz clondir
clongni vi [At: ZILOT, CRON. 333 / V: clogni i Pzi: -nesc / E: fo] (înv) A cloncăni (1).
clonic, ~ă a [ At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr clonique] 1 Referitor la clonus. 2 De clonus. clonie sf[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr clonie] (Rar) Clonus. clonism sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr clonisme] Stare patologică manifestată prin convulsii clonice.
doniţă .v/ [At: BORZA, D. / Pl: -ţe / E: net] (Bot; reg) Jugastru (.Acer campestre). clonort sn vz clarinet
clonţ sn [At: ŞINCAI, HR. I, 363/8 / V: (îvr) clof* / Pl: -uri, (rar) -i sm / E: bg KJHOHeK] 1 (Pop) Plisc. 2 (Fam; prt; fig) Gură. 3 (Reg; îe) Mai moaie-ţi -ul! sau -ul! Mai taci din gură. 4 (Rar; fig) Bărbie. 5 (Bot; îc) —ii babei Corn-de-secară (Claviceps purpurea). 6 (Pop) Colţ (dinte). 7 (Reg) Stâncă ascuţită. 8 (Reg) Germene. 9 (Reg) Cocoşul armei. 10 Cui.
11	(Rar) Parte a unui obiect asemănătoare cu un plisc. 12 (Bot; reg; îc) -ul cocostârcului sau -ul nagâţului Nemţişori (Consolida regalis). 13 (Bot; reg; îae) Pliscul cucoarei (Erodium cicutarium). 14 (Bot; reg; îc) -ul curcanului Moţul curcanului (Amaranthus caudatus). clonţan sm vz cloţan
clonţar sm [At: MARIAN, O. I, 416 / Pl: -i / E: clonţ + -ar] (Orn) Botgros (Coccothraustes coccothraustes).
clonţat, —ă a [At: ALECSANDRI, P. P. 38 / Pl: -aţi, -e / E: clonţ + -at] (Pop) 1 Cu dinţi mari (şi rari). 2 (Fig) Certăreţ.
clonţău sm [At: BARCIANU / Pl: ~ă/ / E: clonţ + -ău] 1-2 (îvp) Bătrân (flecar).
clonţon sm [At: BORZA, D. / Pl: -i / E: clonţ + -on\ (Bot; reg) Blabomic (Cypripedium calceolus).
clonţonei smp [At: BORZA, D. / E: nctj (Bot; reg) Ceară (Asciepias syriaca).
clonţos, -oasă a [At: N. A. BOGDAN, ap. TDRG / Pl: -oşi, -oase / E: clonţ + -o.y| 1 (D. păsări) Cu plisc mare. 2 (Mol; Buc; fig) Certăreţ.
clonţurel sn [At: BUD, P.P. 68 / Pl: -e t E: clonţ + - (ur)el] 1-2 (Şhp) Clonţ (1) (mic).
clonus sn [At: DN3 / E: fr clonus] Serie de convulsii asociate unei leziuni a centrilor nervoşi motori superiori Si: (rar) clonie.
clop sn [At: (a. 1818) FURDUI, ap. GCR II, 225 / V: (reg) colop, (înv) colap, cloapă sf / Pl: cloape, -uri / E: mg kalap] 1 (Trs; Ban) Pălărie.
2	(Spc) Pălărie ţărănească din fetru negru, cu calotă semisferică şi boruri înguste Si: (reg) clopar. 3 (îf cloapă) Pălărie veche sau uzată. 4 (Reg) Căpăţână conică de zahăr expusă spre vânzare. 5 (Reg) Căpăcelul lămpii.
6	(Reg; îf colop) Joc de cărţi nedefinit mai îndeaproape.
clopar sm [At: CV, 1950, nr. 11-12, 40 / Pl: -i / E: clop + -ar] (Reg) Clop (2). clopodniţă sf vz clopotniţă clopotniţă sfvz clopotniţă cloponiţă sfvz clopotniţă cloporniţă sf vz clopotniţă
clopot snm [At: PSALT. 308-309 / Pl: -e, (îvr) -poţi, -peţi) / E: vsl KAvn$Tb] 1 Obiect metalic în formă de pară, gol în interior şi deschis la partea de jos, prevăzut, în interior, cu o limbă mobilă care, lovindu-se de pereţi, scoate sunete caracteristice. 2 (îvp; îe) ~ul alege După moarte se cunoaşte valoarea omului. 3 (Fam; îe) Leacu-i zeamă de — Nu sunt şanse de vindecare. 4 (îvp; îe) A trage (sau bate) -ul de mort A bate clopotul într-un anumit fel, pentru a anunţa moartea cuiva. 5 (Fam; îe) A trage - ul (sau '-ele) A face public un secret Cf a umbla cu plosca. 6 (D. femei; îae) A curta. 7 (Reg; îe) A-i umbla gura în ~e A vorbi în neştire.
8	(îvp; îe) A avea (mare) - pe cap A avea o grijă mare. 9 Sunet de clopot
(1). 10 (Reg) Glas puternic. 11 Piesă ca un clopot (1) fără limbă, cu întrebuinţări în industrie. 12 (Şîs -scufundător) Cameră ca un clopot (1) alimentată cu aer, care permite efectuarea de lucrări sub apă. 13 Capac de sticlă ca un clopot (1), sub care se păstrează, pentru a le feri de praf, alimente, materiale pentru experimente ştiinţifice etc. 14 (Mol) Pluguşor. 15 (Reg; gmţ; fig) Cap de cal. 16 (Reg; art) Clopotniţă (2). 17 (Reg; îcs) De-a -ele Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 18 (Reg, ned; îs) Limbă de - Joc de copii. 19 (Bot; reg) Cădelniţă (Campanula carpatica). 20 (Bot, reg) Lăcrămioară (Carvallaria majolis). 21 (Bot; Buc; îc) -ul-caprei Clopoţei (Campanula macrostachia). 22 (Buc; îae) Plantă erbacee din familia campanulaceelor, cu flori mari, albastre (Campanula Thrachelium).
23	(Bot; reg; îc) —mănăstiresc Păpădie {Campanula persicifolia). 24 (Bot; reg; îc) Clopeţi de primăvară Ghiocei (Galanthus nivalis).
clopotancă sf [At: H V, 281 / Pl: -nce / E: clopot + - ancă j 1-2 (Pop) Vacă sau oaie cu talangă la gât.
clopotar sm [At: (a. 1707) IORGA, B.R. 70 / Pl: -i / E: clopot + - ar]
1	(înv) Fabricant de clopote (1). 2 (Rar) Vânzător de clopote. 3 Persoană care trage clopotele (1) la biserică. 4 (îvp) Animal din fruntea turmei, hergheliei etc. cu talangă la gât. 5 (Fig) Flecar. 6 (îvr; fig) Persoană care încearcă să obţină ceva prin linguşire.
clopotărie sf[At: DICŢ. / Pl: -iz / E: clopotar + - ie] (înv) Turnătorie de clopote (1).
clopotăriţă sf [At: (a. 1804) IORGA, S.D. XIII, 120 / Pl: -ţe / E: clopotar + -iţă] 1 (înv) Soţie de clopotar. 2 Femeie care trage clopotele (1) la biserică.
clopoteasă sf [At. H XI, 116 / Pl: -ese / E: clopot + -easă] (Reg) Vită cu talangă la gât Cf clopotar, tiopoţean. clopoti v vz clopoţi
clopotniţă sf [At: ANON. CAR. / V: ~podn~, ~pon~, ~poln~, ~porn~ / Pl; -ţe / E: clopot + -(n)iţă] 1-2 Turn de biserică sau construcţie în formă de tuni (lângă biserică) unde sunt instalate clopotele. 3 (îrg; art) Joc în care mai mulţi tineri făceau un cerc ţinându-se de umeri în jurul unuia care nu ştia despre ce e vorba, iar alt tânăr se urca pe umerii lor şi îl trăgea de păr pe cel din mijloc, spunând că „trage clopotul”. clopoţăl sm vz clopoţel
clopoţean, —ă a [At: H V, 430 / Pl: -eni, -ene / E: clopot + - ean] (D. animale domestice) Cu talangă la gât.
clopoţel sm n [At: BIBLIA (1688), 59 / V: (reg) -ţăl (Pl: -tăi), cloco-, clocoţăl (Pl: clocoţdi) sm / Pl: -ei, (îvr) -e / E: clopot + -el] 1-2 (Şhp) Clopot (1) (mic). 3 Clopot (1) mic (cu mâner) care se agită cu mâna pentru a anunţa ceva sau care se agaţă de gâtul unor animale. 4 (Lpl) Zurgălăi.
572
CLOROPEXIE
5	(înv; lpl) Mici păhăruţe de sticlă ce se atârnau în cerdac pentru ca, agitate de vânt, să producă sunete plăcute. 6 (înv; îe) A avea gura (ca un) - A fi vorbăreţ. 7 (înv; îe) A trage '-ele după cineva A trage clopotul cel mic la moartea unui copil. 8 (înv; îe) A umbla cu —ul A colinda. 9 (înv; fig; îs) Pisica cu -tei Persoană imprudentă, care-şi trădează planurile. 10 (Fam) Penis. 11 (Reg) Parte a morii nedefinită mai îndeaproape. 12 (îrg) Dans popular asemănător cu o polcă. 13 (Bot; Trs; şîf -e) Lăcrămioare (Convallaria majolis). 14 (Bot; reg) Vineţele {Cent aur ea axillaris). 15 (Buc; lpl; şîf -ele) Plantă ierboasă subalpină, cu flori albastre-roşietice {Campanula abietina). 16 (Bot; Buc; lpl) Ciucure {Aegylops cylindrica).
17	(Lpl) Plantă ierboasă cu tulpina păroasă, cu flori mari albe, albastre sau trandafirii {Campanula medium). 18 (Buc; lpl) Plantă ierboasă cu flori albastre {Campanula pseudolanceolata). 19 (Lpl; şîf ~e) Plantă ierboasă cu numeroase flori albastre {Campanula rapunculus). 20 (Buc; lpl) Plantă ierboasă târâtoare, cu flori albastre-violete {Campanula rapuncujoides).
21	(Buc; lpl) Ghiocei {Galanthus nivalis). 22 (Buc; lpl; şîc) -ţei-cornuţi Căldăruşă {Aquilegia vulgaris). 23 (Buc; lpl; şîf ~e) Căldăruşă (Aquilegia nigricans). 24 (Bot; reg; lpl) Trifoi roşu. 25 (Bot; Buc; lpl; şîc -“muntenesc) Plantă ierboasă cu flori mici albastre deschis sau violete (Campanula patula). 26 (Lpl; şîf ~e) Mică plantă ierboasă cu flori albastru deschis (Campanula alpina). 21 (Buc; lpl) Luşte. 28 (Bot; îf -e) Cădelniţă. 29 (Bot; îf ~e) Păpădie (Taraxacum officinale). 30 (Bot; îf -e) Coada-cocoşului (Polygonatum latifolium). 31-32 Plantele Campanula latifolia şi Campanula cervicaria. 33 (Bot; îc) ~ţei-de-primăvară Brebenei. 34 sm (Lpl) Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia). 35 sm (Bot; lpl; îf clocoţei) Rutişor (Thalictrum aquilegifolium). 36 sm Planta Campanula macrostachya. 37 sm (Bot; lpl; îf clocoţei) Călin (Viburnum opulus). 38 sm (Bot; îc) -tei albi sau clocoţăi de omăt Ghiocei (Galanthus nivalis). 39 (Reg; îc) -ei de câmp Planta Campanula persicifolia. 40 (Reg; îc) -galben Planta Forsythia. 41 (Bot; reg; îc) - de pădure Ouşor (Streptopopus amplexi-folius). 42 (Bot; reg; îf ~e) Degetar (Digitalis grandiflora). 43 (Bot; reg; îf) Lăcrămiţă (Maianthemum bifolium). 44 (Bot; reg; îf ~e) Coada-cocoşului (Polygonatum multiflorum). 45 (Bot; reg; îf -e) Coada-cocoşului (Polygonatum odoratum). 46 (Bot; reg; îf-e) Coada-cocoşului (Polygonatum verticillatum).
clopoţi vit [At: MARIAN, NA. 336 / V: (îvr) -o/i / Pzi: -ţese / E: clopot]
1	(Rar) A trage clopotul (1). 2 (Reg; fig) A dezvălui.
clopuţ s [At: RETEGANUL, TR. 61 / Pl: -e, -uri / E: clop + -uţ] 1-4 (Şhp) Clop (1-2) (mic).
clor sn [At: MACAROVICI, CH. 269 / E: fr chlore] Element chimic gazos, galben-verzui, cu miros înţepător, sufocant, toxic, cu proprietăţi decolorante şi dezinfectante, care are numeroase întrebuinţări în industria chimică.
ciorăi sn [At: B1ANU, D. S. / E: fr chloraf] Substanţă chimică lichidă, uleioasă, iritantă, folosită în farmacie ca antiseptic, calmant şi hipnotic.
cloramfenicol sn [At: DEX2 / E: fr chloramphenicol] Antibiotic puternic, folosit în tratamentul bolilor infecţioase Si: cloromicetină.
cloramină şf[At: LTR / Pl: -ne / E: fr chloramine] Compus chimic organic cu puternice proprietăţi oxidante şi antiseptice.
clordt sm [At: LTR / Pl: -aţi / E: fr chlorate, ger Chlorat] Sare a acidului cloric, cu proprietăţi oxidante şi explozive.
cloremie sf [At: DN3 / Pl: -iz / E: fr chloremie] 1-3 (Buletin de) analiză cu (concentraţia clorului în sânge) Si: cior uremie (1-3).
cloretonă .v/'[At: LTR / Pl: -ne / E: fr chloretone, ger Chloreton] Alcool folosit ca hipnotic şi anestezic.
clorhidrdt sm [At: PONI, CH. 11)0 / Pl: -aţi / E: fr chlorhydrate] Sare a acidului clorhidric.
clorhidric a [At: DA / V: (înv) ciori- I E: fr chlorhydrique] (îs) Acid
-	Gaz incolor cu miros înţepător, rezultat din combinarea clorului cu hidrogenul sau prin acţiunea acidului sulfuric asupra clorurii de sodiu, cu numeroase întrebuinţări în industria chimică.
cloric am [At: LTR / Pl: -ici / E: fr chlorique] (îs) Acid - Acid oxigenat al clorului, folosit ca oxidant. cloridric am vz clorhidric
clorinare sf [At: LTR / Pl: -nari / E: clor] Dezinfectare a apei prin tratare cu clor Si: ciorizare.
clorit sm [At: LTR / Pl: -ifz / E: fr chlorite] Silicat natural hidratat de magneziu şi fier, de culoare verde. cloritic, ~ă a vz clorotic
cloritos, -oasă a [At: DEX2 / Pl: -oşi, -oase 1E: clorit + -o.v] (D. roci) Cu clorit.
ciorizare s/[At: LTR / Pl: -zări / E: fr chlorisation] Clorinare. clorizator sn [At: DN3 / Pl: -oare / E: cloriza + -tor] Aparat folosit pentru ciorizare în instalaţiile centrale de alimentare cu apa.
clormetan sn [At: LTR2 / E: fr chlormethane] Gaz incolor, inflamabil, folosit ca dizolvant, anestezic local etc.
c/oro- [At: DN3 / E: fr chloro-] 1 Element de compunere cu semnificaţia „verde“. 2 Element de compunere care indică prezenţa clorului.
cloroanemie sf [At: DN3 / PI: -ii / E: fr chloro-anemie] Anemie care prezintă caracterele clorozei.
clorofîcee v/TAt: DEX2 / Pl: - / E: fr chlorophycees] 1 (Lpl) Clasă de alge verzi, de obicei acvatice, care conţin clorofilă. 2 Plantă din clasa cloroficee (1). clorofil sm vz clorofilă
clorofilă sf [At: ENC. TEHN. / V: (iuz) -fii sm / E: fr chlorophylle] Pigment din părţile verzi ale plantelor, cu rol fundamental în fotosinteză.
clorofilian, —ă a [At: DEX2 / P: -li-an / Pl: -ieni, -iene / E: fr chlorophylliert] 1 Referitor la clorofilă. 2 Datorat clorofilei. 3 (îs) Sinteză -ă Fotosinteză. 4 (îs) Asimilaţie -ă Proces fiziologic de asimilaţie a substanţelor nutritive, care se poate produce în frunzele plantelor verzi, în prezenţa clorofilei şi sub influenţa luminii solare, şi care constă din combinarea apei, venită din pământ prin rădăcini, cu bioxidul de carbon d i n aer S i: fotosinteză.
cloroform sn [At: PONI, CH. 291 / E: fr chloroforme] Lichid incolor, volatil, cu miros caracteristic, compus organic al clorului, întrebuinţat în medicină ca narcotic, anestezic etc.
cloroforma vt [At: EMINESCU, N. 77 / Pzi: -mez / E: cloroform] (înv) A cloroformiza.
cloroformare şf [At: DA ms / Pl: -mări / E: cloroforma] (înv) Cloroformizare.
cloroformaty -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: cloroforma] (înv) Cloroformizat.
cloroformism sn [At: DEX2 / E: fr chior oformisme] (Med) Intoxicaţie cu cloroform.
cloroformiza vt [At: DA / Pzi: -zez / E: cloroform + -iza] A anestezia cu cloroform (înaintea unei intervenţii chirurgicale) Si: (înv) a cloroforma.
cloroformizare sf [At: DA / Pl: -zări / E: cloroformiza] Anesteziere cu cloroform Si: (înv) cloroformare.
cloroformizat, -ă a [At: TEODOREANU, M. II, 100 / Pl: -aţi, -e / E: cloroformiza] Anesteziat cu cloroform Si: (înv) cioroformat.
cloroleucite sfp [ At: DN3 / P: -le-u- / E: fr chloroleucites] Corpuscule impregnate cu clorofilă din protoplasma celulei vegetale.
clorometric, -ă a [At: DN3 / PI: -ici, -ice / E: fr chlorometrique] Referitor la clorometrie.
clorometrie sf [At: DN3 / E: fr chlorometrie] Determinarea cantităţii de clor dizolvate într-un lichid.
clorometru sn [At: DN3 / Pl: -re / E: fr chlorometre] Aparat pentru clorometrie.
cloromicetină sf [At: LTR / E: fr chloromycetine] (Far) Cloramfenicol. cloropenie sf [At: DEX2 / PI: -iz / E: fr chloropenie] (Med) Hipo-cloremie.
cloropexie sf [At: DN3 / E: fr chloropexie] Fixare a clorurilor în ţesuturile unui organism.
573
CLOROPICRINĂ
cloropicrină sf [At: LTR / E: fr chloropicrine] 1 Substanţă toxică de luptă cu efect sufocant şi lacrimogen. 2 Lichid toxic cu miros înţepător folosit la deratizare.
cloroplast sn [At: LTR / Pl: -e / E: fr chloroplaste] Corpuscul verde cu clorofilă din citoplasma plantelor, în care se produce fotosinteza.
cloropren sn [At: LTR / E: fr chloroprene, ger Chloropren] (Chm) Derivat al butadienei, materie primă pentru cauciucul sintetic.
cloros, ~OâSă a [At: PONI, CH. 32/8 / Pl: -oşi, -oase / E: clor + -av] (îs) Acid - Acid oxigenat al clorului trivalent.
clorosodic, ~â a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: clor(os) + sodic] 1 Cu clor şi sodiu. 2 Obţinut prin tratarea chimică a sării de bucătărie.
clorotic, -ă [At: DELAVRANCEA, S. 114 / V: (iuz) -ri/-, ~ritică / Pl: -ici, -ice / E: fr chlorotique] 1-2 smf, a (Om) bolnav de cloroză. 3-5 smf, a (Pex) (Om, rar, plantă) fără vigoare Cf cloroză. cloroză sf [At: BIANU, D. S. / V: (iuz) /*/- / Pl: ~ze / E: fr chlorose]
1	Formă de anemie caracterizată prin micşorarea cantităţii de hemoglobină din sânge şi o coloraţie galbenă-verzuie a pielii. 2 Boală a plantelor manifestată prin distrugerea clorofilei şi decolorarea frunzelor şi a mugurilor.
clorur sm vz clorură
clorura vt [At: DEX2 / Pzi: -rez / E: fr chlorurer] 1 A combina cu clorul.
2	A transforma o substanţă în clorură. 3 (Fex) A trata lâna cu clor pentru a căpăta luciu şi afinitate la coloranţi.
clorurare sf[At: LTR / Pl: -rări / E: clorura] 1 Combinare cu clorul Si: cloruraţie (1). 2 Transfomare a unei substanţe în clorură Si: cloruraţie
(2). 3 Reacţie chimică prin care se introduc unul sau mai mulţi atimi de clor în molecula unui compus organic. 4 (Tex) Tratare a lânii cu clor pentru a căpăta luciu şi afinitate la coloranţi Si: cloruraţie (3).
clorurat, -d a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: clorura] 1-3 (D. substanţe) Supus clorurării (1-3). cloruraţie .\/[At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr chloruration] 1-3 Clorurare (1-3). clorură sf[At: POLIZU / V: (iuz) ~rur sm / Pl: -uri / E: fr chlorure]
1	Sare a acidului clorhidric. 2 Combinaţie a clorului cu un element chinic sau cu o substanţă organică. 3 (îs) - de sodiu Sare de bucătărie. 4 (îs) -de var Substanţă decolorantă şi dezinfectantă, obţinută din clor şi var stins.
5	(îs) - de vinii Compus organic gazos obţinut prin clorurarea etilenei.
6	(îs) - depolivinil Produs obţinut prin polimerizarea clorurii (5) de vinii, folosit la fabricarea pieii artificiale, ca material de construcţie etc. Si: policlorură de vinii. 7 (îs) ~ mercuroasă Calomel.
cloruremie sf [At. DN3 / Pl: ~i/ / E: fr cloruremie] 1-3 Cloremie (1-3). clorurie sf [At: DEX2 / E: fr chlorurie] 1-6 (Buletin de) analiză cu (prezenţa clorului în sânge).
closet sn [At: DA / V: (înv) ~ozet, (îvr) water-closet / Pl: ~e / E: fr, eg (water) closet] Instalaţie igienică pentru urinare şi defecare Si: latrină, privată, (pop) umblătoare, (fam) budă. clostăr sn vz clauster clostei sm vz closteu
closteu sn [At: MARIAN, NU. 271 /V: -ei sm / Pl: -eie / E: mg kalâsz-to] 1-2 (îvp) Rădăcina stufului sau a trestiei retezate.
cloş [At: ANON. CAR. / Pl: -uri / E: fr cloche] 1 sn (îvr) Canaf. 2 sn (Rar) Clop. 3-4 sn, a (Croială) largă, în formă de clopot, cu firele ţesăturii aşezate oblic.
cloşat, —ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: cloş + -at\ (Mai ales d. fuste) Cu croială cloş (4).
cloşcar sm [At: COSTINESCU / Pl: ~i / E: cloşcă + -ar\ (îvr) Om căruia îi place să stea acasă.
cloşcă .v/[At: ANON. CAR. / V: (înv) clocică / Pl: -şti, (înv) -şte / E: bg KJlOWa] 1 Pasăre (mai ales găină) care cloceşte sau care a scos pui.
2	(Pop; îe) Fură -ca de pe ouă sau fură ouăle de sub - Se spune despre un hoţ foarte abil. 3 (Pop; îe) A sta - A sta nemişcat. 4 (Pop; irn; îe) Negustor de piei de - Persoană neserioasă, care se dă drept altceva decât este. 5 (înv; fig) Femeie cu copii. 6 (îvp) Femeie bătrână şi răutăcioasă.
7	Femeie leneşă. 8 Persoană care stă nemişcată şi nu face nici o treabă Cf cloşcar. 9 (îvp) Cuib de cartofi. 10 (îrg; lpl) Cartofi (1). 11 (îvp; ast; şîc -ca cu pui) Constelaţia Pleiadelor, din emisfera boreală Si: (reg) cloţa
cu pui. 12 (înv; îs) - artificială Incubator. 13 (Şîc de-a -a) Joc de copii, în care se imită lupta cloştii cu uliul pentru apărarea puilor Si: (reg) (de-a) cloţa, (de-a) gaia, de-a mama (sau baba) gaia, de-a trei colăcei. cloşcărie sf [At: D. ZAMFIRESCU, R. 85 / Pl: -iz / E: cloşcă + - ărie\
1	Loc unde se ţin cloştile (1). 2 (înv; fig) Trăsură veche. cloşcovenie sf[At: ŞEZ. I, 60/18 / Pl: -ii / E: cloşcă + -(o)venie] 1-2
Femeie bătrână (şi rea).
cloşcul iţă sf [At: DA / Pl: -ţe / E: cloşcă + -uliţă] (Şhp) 1-2 Cloşcă (1) (tânără) Si: cloşcuţă (1-2).
cloşcuţă .v/[At: DA / Pl: -te / E: cloşcă + -ută] 1-2 (Shp) Closculită (1-2).
cloşniţă .v/[At: MARIAN, V. 176 / Pl: -ţe / E: cloşcă + -niţă] 1 Cuib de cloşcă (1). 2 Coteţ pentru cloşti (1).
clotoidă sf [At: DN3 / P: -to-i- / Pl: -de / E: ger Klothoide] (Mat) Curbă plană, a cărei curbură într-un punct este proporţională cu lungimea arcului cuprins între alt punct fix al curbei şi cel considerat. clotori v vz clătări clotosi v vz coltosi
cloţ1 sn [At: MARDARIE, L. 2980 / Pl: -uri / E: săs kldts] (Reg) 1 Trunchiul stejarului tăiat în bucăţi de Ia 0,5 la 2 m. 2 Bucată dintr-un trunchi de copac. 3 Bucată de trunchi de molid sau brad din care se fac şindrile sau scânduri. 4 (Pgn) Bucată de lemn. 5 Prăjină de brad. 6 (Fig; îs) Beat - Beat turtă. 7 Cui pentru înnăditul tânjalelor una de alta prin cârcei. 8 (înv) Zăvor.
cloţ2 sn [At: H XII, 268 / Pl: -uri / E: srb kloca] 1-2 (Reg) Spărtură mică de cărămidă sau piatră (cu care zidarii umplu golurile din zidărie). cloţ? sn [At: BELDIMAN, ap. TDRG7 Pl: -uri / E: net] (înv; pbl) Canaf. cloţ4 sn vz clonţ
cloţan1 sn [At: BARCIANU / V: -o/^- / Pl: -e / E: cf colţ] 1-2 (Vârf sau colţ de) stâncă. cloţan2 sn vz colţan
cloţar1 sm [At: MOLNAR-PIUARU, ap. JAHRESBER. X, 183 / V: (reg) —iu / Pl: -i / E: cloţ1 + -arf (Reg) Şindrilar.
cloţar2 sm [At: H IV, 176 / Pl: -i / E: cloţ2 + -ar] Şobolan (Rattus domesticus). cloţariu sm vz cloţar1
cloţă sf [At: MARIAN, S.R. II, 44 / V: -oaţă, (îrg) cluţă / PI: -ţe / E: srb klokati] (Reg) 1-3 Cloşcă (1,11,13). 4 (Fig) Proxenetă. 5 (If cloaţă) Speculant. 6 (îaf) Şmecher.
cloţuşă sf [At: l. CR. III, 188 / Pl:	/ E: cloţă + -uşă\ (Reg) 1-4 (Şhp)
Cloşcă (1,5) (mică). 5 Femeie rea. clovaci smp [At: DR V, 289 / E: rs KJKB8m\ (Reg; rsm) Dinţi de cal. cloveţ sm vz clovoţ
clovn sm [At: CARAGIALE, N. F. 25 / V: clown (P: claun) / Pl: ~i / E: fr, eg clown] Artist comic de circ. cloynărie .v/'vz clovnerie
clovnerie sf[At: GALACTION,0.1,13 / V: (rar) clown- (P: claunerie),-nărie / Pl: -ii / E: fr clownerie] 1-3 Vorbe, glume, gesturi (ca) de clovn.
clovnesc, ~ească a [At: DEX2 / Pl: -eşti / E: clovn + -esc] (Rar) De clovn. clovociu sm vz clovoţ
clovoţ sm [At: ANTIPA, F. 40 / V: ~vef, -vociu / Pl: -i I E: ns cf (z)glăvoacă] (Iht) Zglăvoacă (Cottus gobio). clown sm vz clovn clownerie sf vz clovnerie clozet sn vz closet
clu sn [At: DEX2 / V: clou / Pl: -uri / E: fr clou] 1-2 (Frm) Punct de interes al unui spectacol, acţiuni etc.
cluabilitate sf [At: DN3 / E: fr clouabilite] (Rar) Proprietate a unui material de a putea fi prins în cuie.
club1 s [At: ZILOT, CRON. 355 / V: (iuz) clup2 (Pl: clupuri) / Pl: -uri / E: fr, eg club] 1 Asociaţie menită să creeze membrilor săi condiţii pentru desfăşurarea unei anumite activităţi (culturale, sportive etc.) în timpul liber.
2	(în ţările comuniste) Organizaţie de pe lângă o instituţie sau întreprindere unde au loc activităţi culturale, educative sau cu caracter ideologic. 3-4 Localul unde se află clubul (1, 2).
574
COACĂZ
club2 sn [At: CADE / Pl '.-uri / E: ucr KJfyfi] (îrg) Coapsă. clubist sm [At: DA ms / Pl: ~işti / E: club + -ist\ (îvr) Clubman. clubman sm [At: DA / V: -men / Pl: -i / E: eg clubman] Persoană care petrece mult timp la (sau prin) club(uri). Si: (îvr) clubist. chxbmen sm vz clubman
chică1 sf[ At: H II, 14 / V: clugă sfl Pl: duci / E: net] 1 Grămadă. 2 (Reg; îs) -de bumbac Scul din mai multe jurubiţe, 3 (îrg; îf clugă) Traistă. clucă2 sfvz glugă clucăi v vz cliucâi clucear sm vz clucer
clucer sm [At: (a. 1610) GCR I, 44 / V: (înv) -ear, cliucear / Pl: -i / E: vsl KAKHĂpb] (în evul mediu, în Ţara Românească şi Moldova) 1-2 (Persoană care avea) rangul de dregător care se ocupa cu aprovizionarea curţii domneşti. 3-4 (Persoană care avea rangul de) mai marele clucerilor, care păstra cheile cămărilor domneşti. 5-6 (Persoană care avea) rangul de al doilea şi era ajutor al marelui clucer. 7 (îs) ~ de arie Clucer care se îngrijea de dările de fân şi de orz.
clucereasă şf[At: N. REV. R. 1,65 / Pl: ~e.se / E: clucer + -easă] 1-4 Soţie de clucer (1).
clucerie şf[At: ZILOT, CRON. 76 / Pl: ~ ii / E: clucer + -ie] Funcţia de clucer (1). ciuci smn vz cliuci
eluesă sf [At: CORESI, EV. 84/17 / V: (Olt) clupsă, (reg) cluscă / Pl: -se / E: bg KJTyKCEL] 1 (îrg) Capcană. 2 (Fig) Capcană întinsă cuiva. 3 (Fig; îf clupsă) încurcătură. clug s vz crug clugă sf vz clucă
clujean, -ă [At: DEX2 / Pl: ~em, ~ene / E: Cluj + -ean ] 1-2 .vm/'Persoană născută (şi crescută) în municipiul Cluj-Napoca sau în judeţul Cluj. 3-6 smf, a (Locuitor) din municipiul Cluj-Napoca sau judeţul Cluj. 7-8 a Care aparţine municipiului Cluj-Napoca sau judeţului Cluj. 9-10 a Referitor la municipiul Cluj-Napoca sau la judeţul Cluj.
clujeancă sf [At: DEX2 / Pl: ~ence / E: clujean + -că] 1-10 Clujeană Cf clujean (1-8). clumb sn vz plumb clumbiţă sf vz clombiţă
clup1 sn [At: H XVIII, 307 / Pl: -uri l E: srb klup] (Ban) 1 Laviţă. 2 Bancă de grădină. clup2 sn vz club1
clupa vt [At: DEX2 / Pzi: -pez / E: ger kluppieren] A măsura diametrele arborilor cu clupa (1). clupaj sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: clupă + -aj] Clupare. clupare sf [At: DEX2 / Pl: ~pari / E: clupa] Măsurare a diametrului arborilor cu clupa (1) Si: clupaj.
clupă j/[At: HERZ.-GHER., M. IV, 234 / PI: -pe / E: ger Kluppe] 1 Instrument pentru măsurarea diametrului copacilor asemănător cu un şubler mare Si: (imp) compas forestier. 2 Unealtă manuală pentru filetat la exterior, formată dintr-un cadru închis, cu braţe de acţionare, în interiorul căruia se fixează sculele de filetat. 3 (Tex) Echipament format din două plăci dreptunghiulare în care sunt fixate fuioarele de in sau cânepă pentru pieptănat la maşină. 4 (Tex) Un fel de menghină în care se prinde marginea ţesăturii prelucrate de maşina de lăţit şi egalizat. clupsă sfvz eluesă cluscă sf vz clucsă cluţă sf vz cloţă cneaj sm vz cnej
cneajnă sf[Atj URECHE, ap. LET. 1,137/2 / Pl: -ne IE: vsl kn/\mena] (înv) Fiică de caieaz.
cneagliină .s/’|[At: (a. 1609) IORGA, S. D. VI, 16 / A: cnea~ / Pl: -ne / E: rs, ucr A7////W//// ] 1-2 (înv) Soţie de cneaz sau de ţar. 3 Prinţesă.
cneaz sm [At: (a. 1508) MAG. IST. 1,113/17 / V: cne(a)j, cnez, (Ban) chinez / Pl: cneji, cne(a)zi / E: vsl KhN/h3h] 1 Conducător al unui cnezat.
2	(Mun; înv; îem) Şef al unui sat liber. 3 (Mun; înv; îem) Jude. 4 (Mun;
înv; îem; îoc rumân sau vecin) Om liber. 5 (Ban; îf chinez) Primar. 6 (Mol; înv) Prinţ rus. 7 (Mol; înv) Principe. 8 (Mol; înv) Duce. cnej sm vz cneaz cnej'ie sfvz cnezie
cnemidă .s/[At: DEX2 / Pl: -de / E: fr cnemide] (Ant) Jambiere metalice folosite de soldaţii greci.
cnezat sn [At: ŞINCAI, HR. I, 270 /24 / V: (reg) chin-, (înv) chen- / Pl: -e / E: cneaz + -at] (îem) 1 Formă de organizaţie statală la români şi slavi, condusă de un cneaz (1) Si: cnezie (1). 2 Teritoriu condus de un cneaz (1) Si: cnezie (2). 3 (Rar) Demnitatea de cneaz (1) Si: cnezie (3). cnezi vt [At; DA / Pzi: ~ze.se / E: cneaz] (înv) A face cneaz (1) pe cineva. cnezial, -ă a [At: DA ms / P: -zi-al / Pl: ~/, ~e / E: cneaz + ~(i)al] 1-2 Care aparţine cneazului (1) sau cnezatului (1). 3-4 Referitor la cneaz (1) sau la cnezat (1).
cnezie .v/'[At: SIMION, DASC., ap. LET. I, 92 / V: -efie / Pl: ~i/ / E: cneaz + -ie] 1-3 Cnezat (1-3).
cnezire sf [Ai: DA ms / Pl: -ri / E: cnezi] (înv) Acordare a titlului de cneaz (1).
cnidoblast sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr cnidoblaste] (Zlg) Celulă urzicătoare în ectodermul unor celenterate. cnigăşf [At: BARCIANU / Pl: -ige / E: rs KHnni] (Rsm; nob) Registru. cnocaut sf [At: DEX2 /V: knock-out, K. O. / Pl: -uri / E: eg knock-out]
1	Scoatere din luptă a unui boxer care, în urma loviturilor primite, nu poate relua lupta în zece secunde. 2 (îe) A face knock-out (sau K. O) A lăsa pe cineva fără simţire în urma unei lovituri. 3 (Fig; îae) A lăsa pe cineva fără replică.
cnocauta vt [At: DEX2 / P: -ca-u- / Pzi: -tez / E: cnocaut] (Spt) A învinge adversarul prin cnocaut (1).
enoedaun sn [At: DEX2 / V: knock-down / Pl: -uri / E: eg knock-down] Situaţie a unui boxer care, deşi căzut în urma unei lovituri şi se resimte, poate relua lupta în mai puţin de zece secunde.
cnutsn [At: NECULCE, ap. LET. II, 359 /8 / V: knut, (Trs) -ă,knută sfl Pl: -uri / E: rs KHyt] Bici din curele de piele sau funie având la capete alice de plumb. cnută sf vz cnut co- vz con-
coa [At: DA / E: coată] (Reg) 1 i Priveşte! 2 vi A trebui. coabă1 sf[At: DA / Pl: -be / E: net] (Reg) Măceaşă. coabă2 sf vz cobe coabe sfvz cobe
coabita vi [At: HAMANGIU, C. C. 76 / P: co-a~ / V: (înv) coha- / Pzi: -tez / E: fr cohabiter, lat cohabitare] 1 (Jur; d. oameni) A locui împreună în aceeşi casă Si: a convieţui. 2 (D. idei, ideologii etc.) A coexista în ciuda unor deosebiri.
coabitmt, -ă smf, a [At: DEX2 / P: co-a- / Pl: -nţi, -e / E: fr cohabitant] 1-2 (Jur) (Persoană) care locuieşte împreună cu alţii în aceeaşi casă.
coabitare sf [At: DA ms / P: co-a-1 V: coha- / Pl: -tari / E: coabita]
1	(Jur) Convieţuire. 2 Coexistare a unor idei, ideologii etc.
coabitaţie sf [At: DA ms / P: co-a- / V: coha-, (înv) -iune, cohabitaţiune / Pl: -ii / E: fr cohabitation] 1-2 Coabitare (1-2). coabitaţiune sf vz coabitaţie coabză sf vz coapsă
coac sm [At: TDRG / Pl: -aci / E: fo] (înv) Pasărea răpitoare de noapte Ardea nycticoras.
coacă1 sf [At: DAM&, T. / Pl: -ace / E: srb kvaka] 1 (Reg) Manivelă care transmite mişcarea roţii de la ferăstrăul de la joagă. 2 (Ban) Cobiliţă. coacă2 sfvz cocă coacâţ sm vz coacăz coacăţă sf vz coacăz
coacăz sm [At: DDRF / V: (înv) -căs, -câs, -ăţ, -ăţă sf / Pl: -i / E: drr coacăză] (Bot) 1 (Şîs ~ roşu) Arbust din familia saxifracee, cu frunze formate din cinci lobi, cu flori galbene-verzui şi fructe comestibile grupate
575
COACĂZAR1
în mici ciorchini Si: coacăză (1), (Trs) gonghicitoare, (Mol) pomuşoară, ribizei, rozincin(e), struguraşi(-roşii), strugurei(-roşii). 2 (Reg; îf -ăţ) Arbore de pădure din ale cărui ramuri se fac ciubuce. 3 (Bot; reg) Ghimpe (Ruscus aculeaîus). 4 (îs) ~ de munte Arbust cu frunze ascuţite, păroase la partea superioară şi lucioase la cea inferioară, cu flori mici, verzi-gălbui şi cu fructe ca nişte bobiţe roşii (Ribes alpinum). 5 (Bot; îae) Păltior (Ribes petraeum). 6 (Bot; îae) Merişor (Vaccinium vitis idaea). 1 (Bot; îf -ăţ, -ăţă\ şîc - sălbatic, ~ domnesc) Agriş (Ribes grossularia).
8	(Bot; îc) — negru Struguri negri (Ribes nigrum).
coacăzar1 sm vz cocăzar
cocăzar2 sm [At: BORZA, D. / V: coac~/ Pl:	/	E:	coacăz	+	-ar]	(Bot;
reg) Agriş (Ribes grossularia).
coacăză şf[At: ANON. CAR. / V: clo~, ~ze sfp, ~chiţ sn, -chiţă / Pl:
-ze, (rar) -zi / E: ns cf alb kokeze] (Bot) 1 Coacăz (1). 2 (Şîs - de munte) Mic arbust cu tulpina foarte ramificată, cu frunze mici, rigide şi cu flori mici, roşii şi mirositoare, care creşte pe munte (Bruckentalia spiculifolia).
3	(Şîf-chiţ, -chiţă; şîs -sălbatică) Dârmoz (Viburnum lantana). 4 Fruct comestibil al coacăzului (1) în formă de bobiţe roşii, cu gust acrişor, dispuse în ciorchini Si: (Buc) păltinele, (Mol) pomusoară, (Trs) dârmoz, drimoc, răzăchie, rizibei, strugur spinos, rozincin(a), strugurei(-roşii).
5	(Şîs ~ de munte) Merişoare. 6 (îc) -ciorască Afină. 7 (Şîc -sălbatică, -albă, - verde) Agriş. 8 Smirdar (Rhododendron kotschyi). 9 Afin (Vaccinus myrtillus). 10 (îc) - neagră Coacăz (8) negru. 11 (îf -ze) Cimişir (Buxus sempervivens). 12 (îat) Iarbă neagră (Calluna vulgaris). 13 (Lpl; îf -chezi) Ghimpe (Ruscus aculeatus).
coacăze sfp vz coacăză
coace [At: (a. 1560) CUV. D. BĂTR. 1,10/11/ Pzi: coc / E: ml cocere] 1-2 vtr A (se) supune un aliment acţiunii căldurii (în cuptor) pentru a-1 face bun de mâncat. 3 vt (Trs) A prăji alimente date prin pesmet. 4-5 (îe) A i-o - sau, înv, a-i - turta A pregăti cuiva o neplăcere sau pieirea. 6 (îae) A încerca să-i facă rău cuiva. 7 (îae) A-i întinde cuiva o cursă. 8 (înv; îe) A — pe cineva A pândi pe cineva pentru a se răzbuna. 9 (înv; îe) A — pe cineva la inimă A dori răul cuiva. 10 (înv; îe) A aştepta (sau a lăsa) până se - pietroiul A nu mai rămâne nici o speranţă. 11 vta (înv; îe) A mai gusta până s-o — A avea răbdare. 12 vr (D. alimente) A deveni bun de mâncat sub acţiunea căldurii (din cuptor). 13 vr (D. fructe, plante etc.) A ajunge la maturitate (devenind bun de mâncat) sub acţiunea soarelui. 14 vr (D. plante) A ajunge să aibă sămânţa formată. 15 vr (îrg; îe) Se —păleşte A se pârgui. 16 vt (C. i. soarele sau căldura) A face ca fructele, plantele etc. să ajungă la maturitate. 17 vr (Fig; d. oameni) A se maturiza. 18 vr (Fig; d. oameni) A se forma din punct de vedere intelectual, psihic etc. 19 vr (Fig; d. oameni) A îmbătrâni. 20 vr (Fig; d. fiinţe) A se înnăbuşi de căldură. 21-22 vtr (D. bube, inflamaţii, pex, d. părţi ale corpului) A (se) face puroi. 23-24 vtr (D. cărămidă) A (se) arde. 25-26 vtr (D. tort) A (se) opări. 27 vt (C. i. focul) A arde ceva. 28 vt (Fig;
c.	i. senzaţii) A chinui. 29 vta (Fig) A plănui (în mod răuvoitor). 30 vt (Pex; fig) A urzi. 31 vr (îrg; d. gândaci) A ajunge la maturitate. 32 vr (îrg; d. porci) A se îngrăşa peste măsură. 33 vi (Reg) A dormi foarte mult.
34	vr (D. oameni) A lenevi la soare. 35 vr (D. sâni) A se inflama în lipsa alăptării. 36 vr (îvp; d. oi) A se îmbolnăvi de plămâni. 37 vr (D. materiale) A se deteriora sub acţiunea soarelui, a timpului, intemperiilor etc.
coacere şf[At: P. MAIOR, IST. 28-29 / P: coa- / Pl: -ri / E: coace] 1 Supunere a unui aliment la acţiunea căldurii (din cuptor). 2 (Trs) Prăjire.
3	Transformare a unui aliment, care devine astfel bun de mâncat, sub acţiunea căldurii. 4 Ajungere la maturitate a unui fruct sub acţiunea căldurii soarelui. 5 (D. plante) Ajungere să aibă sămânţa formată. 6 (îs) — pălire Pârguire. 7 Maturizare a unui om. 8 (Fig) Formare a unei persoane din punct de vedere intelectual, psihic etc. 9 (Fig) îmbătrânire. 10 înnăbuşire din cauza căldurii. 11 Acoperire cu puroi a unei bube, inflamaţii, părţi ale corpului etc. 12 Ardere a cărămizii. 13 Opărire a tortului. 14 Ardere a focului. 15 Plănuire (răuvoitoare). 16 (Pex) Urzire. 17 Ajungere la maturitate a gândacilor. 18 îngrăşare peste măsură a porcilor. 19 (Reg) Stare
a cuiva care doarme foarte mult. 20 Lenevire la soare. 21 Inflamare a sânilor în lipsa alăptării. 22 (îvp) îmbolnăvire a oilor de plămâni. 23 Deteriorare a materialelor sub acţiunea soarelui, a timpului, a intemperiilor etc.
coacervat sn [At: LTR2 / P: co-a- / PI: -e IE: fr coacervat] 1 Agregare reversibilă de particule coloidale care precede precipitarea unui fluid. 2 (Lpl) Forme de viaţă microscopice considerate ca făcând trecerea între substanţele organice şi primele organisme. 3 (Lsg) Individ care face parte din aceste forme microscopice.
coacervaţie sf [At: LTR2 / P: co-a- / Pl: -ii / E: eg coacervatiori] (Chm; Fiz) Stare instabilă a unei soluţii coloidale între starea de dizolvare şi cea de precipitare.
coach sm [At: DN3 / P: căuci / Pl: ? / E: eg coach] 1 (Rar) Antrenor.
2	Automobil închis, cu două uşi şi scaune rabatabile pentru a permite accesul la scaunele din spate. coachiţ sn vz coacăză coachiţă sf vz coacăză
coachizitor, ~oare smf [At: DN3 / P: co-a- / Pl: -i, -oare / E: co- + achizitor] Persoană care cumpără ceva împreună cu altă persoană.
coachiziţie .s/[At: DN3 / P: co-a- / Pl: -ii / E: co- + achiziţie] Achiziţie făcută de mai multe persoane. coaci sm vz covaci
coacin, -ă [At: DEX2 / P: co-a- / Pl: -i, -e / E: ml coccinus] (Ban)
1	a (D. oi) Cu botul galben. 2 sm Berbec cu botul galben sau roşu.
coacţionar, -ă smf [At: DEX2 / P: co-ac-ţi-o- / Pl: -i, -e / E: co- + acţionar] Persoană care posedă acţiuni împreună cu altcineva.
coacţiune s/[At: GHICA, S. 208 / P: co-ac- / Pl: -ni / E: fr coaction] 1-2 (îvr) Constrângere vizând micşorarea sau anularea libertăţii de acţiune.
coacuzat, -ă smf, a [At: DA ms / P: co-a- / Pl: -aţi, -e / E: fr coaccuse] 1-2 (Om) acuzat că a săvârşit un delict împreună cu altcineva. coadană sf vz codan
coadă i/[At: PRAV. 49 / Pl: -de, cozi (înv) / E: ml coda] 1 Apendice terminal al coloanei vertebrale a corpului vertebratelor. 2-3 Smoc de păr (sau de pene) care acoperă coada (1). 4-5 Păr (sau penaj) crescut în prelungirea cozii (1). 6 (Pop; pex; îs) - de vită Vită (slabă). 7 (îla) Cu — Codat. 8-9 (D. competitori; îlav) La (sau în) - Pe cel din urmă loc sau printre ultimii. 10 (îlav) De la - De la sfârşit spre început. 11 (Reg; îs)
-	de cîine Om de nimic. 12 (Rar; d. păr sau mustăţi; îla) - răţoiului Cârlionţat. 13 (Pfm; îla) (Get-beget) (de) -da vacii Neaoş. 14 (Pfm; d. câini sau alte animale; îe) A da din - A se gudura. 15 (Pfm; d. oameni; îae) A linguşi pe cineva. 16 (îvp; îe) A fâţâi -da (ca vulpea) A se comporta într-un mod care denotă viclenie. 17 (Pfm; îe) A-şi vârî (sau a-şi băga) -da ori a da cu Mia A se amesteca în chestiuni care nu-1 privesc (provocând complicaţii). 18 (Pfm; îe) A-şi vârî (sau a-şi băga) dracul Mia A se ivi neînţelegeri sau complicaţii într-o situaţie sau stare de lucruri.
19	(Pfm; îae) A (se) urzi o intrigă. 20 (Pop; îe) A se apuca de - sau a încăleca pe (la) -da calului A începe ceva într-un mod greşit. 21 (Pfm; îe) A călca (pop, şarpele sau pe cineva) pe - A supăra. 22-23 (îvp; îe) Din -, opincă Exprimă zădărnicia sau netemeinicia unei lucrări. 24 (Pfm; îe) A(-i) lega (cuiva) o tinichea (sau tinicheaua, reg, băşica ori tigva) de — A(-i) atribui cuiva (pe nedrept) fapte, lucruri reprobabile spre a-1 compromite. 25 (Pfm; înv; îae) A concedia (nejustificat). 26 (Pfm; îe) A pune -da pe (sau la) spinare A o rupe la fugă. 27 (Pfm; îe) A-şi face -da colac A se sustrage de la o răspundere. 28 (Pfm; îlav) Cu -da între picioare (sau, reg, între vine) Ruşinat. 29 (Pfm; îe) A scurta (sau a tăia) cuiva din - A tempera pornirile cuiva. 30 (Pfm; îe) A scăpa scurt din
—	A scăpa dintr-o mare primejdie dificil şi cu pagube. 31 (Pfm; îe) A ţine (sau a ridica) -da sus ori a şedea cu - îmbârligată A se mândri (nejustificat). 32 (Pfm; îe) A nu avea nici cap, nici - sau a fi fără cap şi — A nu avea nici o logică. 33 (Pfm; îae) A fi alcătuit fără ordine. 34 (Pfm; îe) A trage mâţa (sau dracul) de - A o duce greu material. 35 (Pfm; irn; îe) A umbla câinii cu covrigii (sau colacii) în - A te bucura de bunăstare fără nici un efort. 36 (Reg; îe) -da-i grasă! Exprimă credinţa că cel mai important e finalul. 37 (Pfm; îe) A prinde prepeliţa (sau purceaua) de - A se îmbăta. 38 (Pfm; îe) A (o) lua (ceva) de - A se
576
COADĂ
pune pe treabă. 39 (Pfm; d. femei; îe) A-şi vedea de -da măturii (sau tigăii) A se ocupa (numai) de treburile gospodăreşti. 40 (Pfm; îe) A fi (sau a rămâne) scurt în - A o păţi. 41 (Pfm; îe) A-i atârna (cuiva) de
—	A atribui cuiva o vină. 42 (Pfm; îae) A porecli. 43 (Pfm; îe) A strânge mâţa de - A constrâge. 44 (Pfm; îe) A înnoda-da la câini (sau câinii în —) A fi viclean. 45 (Pfm; îae) A vagabonda. 46 (Pfm; îae) A sta degeaba. 47 (Pfm; îe) A trage, la (sau sub) - A avea relaţii sexuale. 48 (îrg; d. vaci, îe) A sta în - A fi foarte slabă. 49 (Pfm; îe) A o da de - -n vale A eşua într-o acţiune. 50 (Pfm; îae) A sărăci. 51 Partea unde se îngustează un lac, un iaz etc. 52 Loc pe unde se scurge apa dintr-un râu într-un iaz. 53 Şir (lung) de oameni care îşi aşteaptă rândul pentru a obţine ceva. 54 (D. oameni, îe) A face - A se aşeza la rând, aşteptând să obţină ceva. 55 Parte dinapoi, mai îngustă, a corpului unor animale. 56 Partea dinapoi (prelungită) a obiectelor de vestimentaţie (mai ales feminine) Si: trenă. 57 (Pfm; îe) A se ţine de - da cuiva sau, rar, a se ţine (sau a umbla) -după cineva A căuta cu insistenţă compania cuiva. 58 Părul (femeilor) crescut şi împletit Si: (pop) cosiţă. 59 Prelugire luminoasă a cometelor. 60 Fâşie îngustă din cârpă sau hârtie pusă la zmeu pentru a-1 echilibra în aer. 61 (Rar) Mână. 62 (Fam; îe) - de topor Persoană folosită de duşman împotriva grupului din care ea face parte. 63 Parte terminală a unui obiect, fenomen etc. 64 (Pfm; îe) A-i ieşi (cuiva) (sau a avea) venin la - A-şi arăta (în final) răutatea. 65 (Ast; pop; îc) - -câinelui sau -da-căruţei Stea din Constelaţia Taurului. 66 (Pop; îc) -da-guzganului Boală pe care o fac la coadă caii. 67 (Pfm; îe) A împleti - (sau cosiţă) albă A rămâne sau a îmbătrâni nemăritată. 68-69 (Pfm; îe) A avea — lungă, minte scurtă A nu fi (prea) inteligent. 70 (Pfm; îe) A rămâne la -da sapei A scăpăta. 71 (Pfm; d. copii sau tineri; îae) A nu continua studiile. 72 (îe) A trage cu -da ochiului A privi pe furiş. 73 (îe) A face cu -da ochiului A face (cuiva) un semn discret din ochi. 74 (Fig) Persoană de rang inferior. 75 (Pfm; îe) A pune (sau a scoate) - (sau cozi) cuiva A bârfi pe cineva. 76 (Pfm; îae) A batjocori pe cineva. 77 (Pop; îs) -da carului sau -da trăsurii Partea dinapoi a trăsurii, ca o treaptă, pe care se stă Si : (pop) codirlă, şireglă. 78 (înv; îs) -da oştii (sau, înv, -da obuzului ori taberii) Ariergardă. 79 (îs) -da-ochiului Unghiul extern al ochiului. 80 (îs) -da mesei Loc unde stau cei ce nu se bucură de onoruri. 81 (înv; îs) - de mare Golf. 82 (înv; pex; îas) Ocean (1). 83 (îvr; şîe) - la gură Zăbală. 84 (înv; îe)~ de mătase Panglică pentru prins părul în coadă (56). 85 (Fig; îe) Minciună cu - Minciună sfruntată. 86 (îlav) La - Pe ultimul loc. 87 (îoc de frunte; îla) De - Nu prea bun. 88 (Spc; şip) Pleavă (resturi). 89 Parte a unei plante care leagă fructul, frunza sau floarea de tulpină ori de creangă Vz peduncul. 90 (Bot; reg) Pipirig (Equisetum hiemale). 91 (Bot; reg; îc)
—da-alor-de-vânt Brădişor (Lycopodium clavatum). 92 (Bot; reg; îc) -da-boului Cornaci. 93 (Bot; reg; îae) Coada-vacii. 94 (Bot; reg; îc) -da-buhaiului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 95 (Reg; îc) ~da-calului (sau - -goală, ~da-iepei, ~da-mânzului, -da-şopârlei) Plantă erbacee din familia equisetaceelor, care creşte prin fâneţe şi câmpuri umede, cu două feluri de tulpini, una fertilă, gălbuie, terminată într-un spic, şi o alta sterilă, verde, ramificată Si: (reg) barba-sasului, barba-ursului, bota-calului, bota-cucului, brădac, brădişor, brăduleţ, brăduştean, codăie, codâie, iarbă-de-cositor, mânzoaică, nodăţică, opintici,părul-porcului, peria-ursului,perie-ursească, şiruşliţă (Equisetum arvense). 96 (Bot; reg; îae; şîc ~da-iepei, ~da-mânzului) Barba-ursului (Equisetum silvaticum). 97 (Reg; îae) Plantă erbacee din familia equisetacee, care creşte prin locuri umede sau mlăştinoase, cu tulpini fertile alb-roşietice şi tulpini sterile albe sau verzui Si: (reg) barba-sasului, barba-ursului, brad, brădac, brădişor, codâie-de-a-mare,părul-porcului (Equisetum telmateja). 98 (Reg; îae; şîc '-«da-inânzului) Plantă acvatică din familia hippuridacee, cu tulpina dreaptă şi cu frunze lineare, dispuse în verticile,cu flori hermafrodite mici şi verzui Si: (reg) brăduţ-de-apă, iarba-sasului,porob, silhă (Hippuris vulgaris). 99 (Bot; reg; îae) Briofita (Mnium affine). 100 (Bot; reg; îc) -da calului-de-râturi Luioane (Equisetum pratense). 101 (Bot; reg; îc) - -de-căprioară Cupe (Gentiana acaulis). 102 (Reg; îc) ~da-câinelui Planta Linaria intermedia.
103 (Reg; îc) -da-cocoşului Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunze scurt peţiolate, ovale, acoperite cu peri moi, cu stamine glabre şi flori, care creşte în păduri umbroase şi este întrebuinţată în medicina populară Si: (reg) cerceluşi, clopoţele, cocoşi, creasta-cocoşului, iarbă-de-dureri, pecetea-lui-Solomon (Polygonatum latifolium). 104 (Reg; îae) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunze amplexicaule, cu stamine păroase şi 3-5 flori, care creşte în păduri umbroase Si: (reg) cerceluşi, clopoţele, iarbă-de-dureri, pecetea-lui-Solomon (Polygonatum multiflorum). 105 (Reg; îae; şîc -da-racului) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunze alterne ovale, cu flori albe verzui dispuse câte trei şi fructe boabe albastru-închis, care creşte în păduri umbroase Si: (reg) cerceluşi, clopoţele, cocoş, creasta-cocoşului, iarbă-de-dureri, pecetea-lui-Solomon (Polygonatum odoratum). 106 (Reg; îae) Plantă erbacee glabră din familia liliaceelor, cu flori mici, alb verzui, cu periant alb roz şi fructele boabe roşii, care creşte în păduri umbroase Si: (reg) cerceluşi, clopoţel (Polygonatum verticillatum). 107 (Bot; Buc; îc) -da-cucului Muşchi ce creşte în locuri umede în tufe verzi cu reţele de fire ruginii (Mnium affine). 108 (Bot; reg; îc)- -de-stea Iarbă neagră (Calluna vulgaris). 109 (Bot; reg; îc) -da-găinii Iarbă-moale. 110 (Bot; reg; îc) - -de-găină Rocoină.
111	(Reg; îc) - -grasă Soi de strugure nedefinit mai îndeaproape. 112 (Bot; reg; îc) --da hălor din vânt Struţişori (Selaginella helvetica). 113 (Bot; reg; îc; şîc -da-lupului,-da-vacii) -da hulpii Bătrâniş (Erigeron canadensis). 114 (Reg; îc) -da-ielelor Sâlnic (Glechoma hirsuta). 115 (Reg; îc) -da-iepurelui Plantă erbacee păroasă din familia gramineelor, care creşte în zone alpine şi subalpine, cu foi rigide în partea superioară şi verzi în cea inferioară, cu un spic verde (Sesleria heuffleriana). 116 (Reg; îc) Mia-leului Plantă erbacee din familia labiatelor, care creşte în locuri necultivate, cu tulpina ramificată, cu frunzele inferioare în cinci lobi iar cele superioare trilobate, cu flori mici roz în corolă Si: talpa-gâştei (Leonurus cardiaca). 117 (Reg; îc) -da-lupului Plantă erbacee din familia labiatelor, care creşte în tufişuri şi pe marginea drumurilor, cu tulpina ramificată, frunzele triangular-ordiforme şi flori mici albăstrui-violacee dispuse în verticile multiflore Si: urechea-porcului (Salvia austriaca). 118 (Bot; reg; îae; şîc -da-vacii) Lumânărică (Gentiana asclepiadaea). 119 (Bot; reg; îc) -da-mâţei (-de-baltă). Specie de muşchi din familia sphagnaceelor, care creşte prin locuri mlăştinoase şi prin turbării, alb-gălbui, cu frunzele mici, dese, fără nervură Si: (reg) bungeac, peniţa-bungeacului (Sphagnum acutifolium). 120 (Bot; reg; îae) Briofita (Sphagnum palustre). (Bot; reg; îae; şîc —da mâţei-de-baltă) Briofita Sphagnum cuspidatum. 121 (Bot; reg; îae; şîc -da-veveriţei) Bumbăcariţă (Euriophorum vaginatum). 122 (Bot; reg; îae) Iarbă-albă (Phalaris arundinacea). 123 (Bot; reg; îae; şîc -da-veveriţei) Papanaşi (Trifolium arvense). 124 (Bot; reg; îc) -da mâţei-de-baltă Briofita Sphagnum cymbifolium. 125 (Bot; reg; îae) Briofita Sphagnum fimbriatum. 126 (Reg; îc) -da-lupului-vânătă -da-mielului Plantă erbacee din familia scrofulariaceelor, care creşte pe coline aride şi câmpii nisipoase, cu frunze gălbui crenate, cu flori mari galbene dispuse într-un spic lung şi des Si: lumânărică, lumânare (Verbascum phoeniceum). 127 (Reg; îae; şîc -da-mâţei) Plantă erbacee din familia scrofulariaceelor, care creşte prin fâneţe nisipoase şi păşuni uscate, cu tulpini sterile pe pământ şi florifere ascendente, cu frunzele peţiolate, cu flori albastru-deschis, dispuse în raceme axilare şi fructul capsulă obovală Si: (reg) bobolnic, bobornic, coada-tnâţei,şopârliţă, ventricea, ventrilică (Veronica prostata). 128 (Bot; reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape. 129 (Bot; reg; îc) ~da-oii Hreniţă (Lepidium campestre). 130 (Reg; îae) Soi de strugure nedefinit mai îndeaproape. 131 (Reg; îc) -da-păunului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 132 (Bot; reg; îc) -da-pisicii Traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris). 133 (Bot; reg; îc) -da-popii Spânz (Helleborus purpurascens). 134 (Bot; reg; îc) -da-priculicilor Barba-popii (Aruncus vulgaris). 135 (Reg; îc) -da-dracului -da-racului Plantă erbacee din familia rozaceelor, care creşte prin locuri umede, cu frunze întrerupt-penatifide, foliole lunguieţe dinţate, verde-argintii şi flori solitare mari, galbene Si: argentină, argindeană, arginţică, arginţel, buboasă,
577
COADĂLAT
buruiană, forostoi, iarba-gâştii, iarba-sclintit urii,	sclintită,
prititoare, scrintea, scrintee, scrintitoare-de-baltă, scrânteală, scrintitoare, scrintitură, troscot, vintricea, zolotnic (Potentilla anserina). 136 (Bot; reg; îae) Turiţă mare (Agrimonia eupatoria). 137 (Bot; reg; îae) Ochiul boului (Chrysanthemum leucantheum). 138 (Bot; reg; îae) Dreţe (Lysimachia nummularia). 139 (Bot; reg; îc) Mla-raiului Peliniţă (Artemisia annua). 140 (Reg; îc) Mla-rândunicii Planta erbacee din familia marcantiaceelor, care creşte prin locuri umede, pe ziduri şi prin pietriş, cu talul cărnos, verde, poros, pe a cărui suprafaţă se văd organele de reproducţie asexuată formate în lame verzi şi organele de reproducţie sexuată, reprezentate de pedunculele laterale Si: (reg) călbează, fierea pământului, muşchi ele baltă, muşchi de fântână, muşchi de mlaştină (Marchantia polymorpha). 141 (Bot; reg; îae) Nemţişori (Consolida regalis). 142 (Pop; îae) Fluture mare, frumos colorat, cu o prelungire în partea posterioară a aripilor (Papilio machaon şi Papilio podalirius). 143 (Bot; reg; îc) ~da-schimbării Umbra iepurelui (Asparagus tenuifolius). 144 (Reg; îc) ~ -solzoasă Planta Aegilops incurvata. 145 (Bot; reg; îc) ~da-şopâr!ei Barba ursului de bahne (Equisetumpalustre). 146 (Bot; reg; îae) Şopârliţă (Veronica orchidaea). 147 (Reg; îc) Mla-şoricelului Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina păroasă, frunzele penate şi păroase, cu flori albe sau roz-trandafirii în corimb Si: (reg) sorocină, şereşină, tormac-alb (Achillea collina). 148 (Bot; reg; îae; şîc ~da-şoarecelui, Mia hârcelui, Mia hârţului, Ban, Mla-sorocinii) Brădăţel (Achillea millefolium). 149 (Reg; îae) Planta din familia compozitelor Achillea neilreichii. 150 (Bot; reg; îae) Pâinea-lui-Dumnezeu (Achillea pannonica). 151 (Bot; reg; îae) Sorocină (Achillea setacea). 152 (Bot; reg; îae) Rotoţele-albe (Achillea ptarmica). 153 (Bot; reg; îae) Pătlagină-îngustă (Plantago lanceolata). 154 (Reg; îc) Mla-şorice-lului-de-munte Plantă erbacee din familia compozitelor, care creşte prin păşunile pietroase din zonele subalpine, cu tulpina păroasă, frunze auriculare şi florile albe (Achillea distans). 155 (Reg; îae) Plantă erbacee din familia compozitelor, care creşte în regiunile montane, cu tulpina păroasă, frunze sesile, auriculate şi florile roşietice, mai rar albe, în capitule (Achillea tanacetifolia). 156 (Reg; îc) Mla-vacii Plantă erbacee ţepos-păroasă din familia boraginaceelor, care creşte prin păşuni, câmpuri şi fâneţe uscate, cu tulpina ramificată erectă, frunze lanceolate, cu flori albe în spice geminate, cu staminele mai lungi decât corola şi cu fructele nucule Si: capul-şarpelui, ursoaică (Echium altissimum). 157 (Reg; îae; şîc Mia-boului,Mla-lupului, Mla-mielului) Plantă erbacee din familia scrofuliaceelor care creşte pe coline aride sau câmpii nisipoase, cu frunze crenate, flori mari galbene şi eu două stamine glabre păroase Si: captalan-de-cel-galben, corobatică, corovatic, corovatică, cucuruz-gal-ben, cucuruzoi, lipan, lipean, lumânarea-Domnului, luminea, lumânare, lumânărică, lumânărică-Domnului, pur, rânzişoară (Verbascum phlo-moides). 158 (Reg; îae; şîc ~da-boului, Mla-lupului) Plantă erbacee din familia scrofuliaceelor, care creşte prin locuri uscate, la marginea pădurilor, cu frunze mari şi flori galbene, fără miros, dispuse într-un racem terminal simplu Si: lipan, pur (Verbascum thapsiforme). 159 (Reg; îae; şîc da-lupului) Plantă erbacee din familia scrofuliaceelor, care creşte prin locuri umede din zonele montane, cu tulpină înaltă, frunze bogate, cu flori mari, albastre sau alb-gălbui, solitare Si: ciucurică, corobatică, corovatic, lemnul-Domnului, lipan, luminare, luminea, lumânare a-Domnului, lumânărică-Domnului, pur (Verbascum thapsus). 160 (Reg; îae) Planta Verbascum chaixii. 161 (Bot; reg; îae) Praz (Allium porum). 162 (Bot; reg; îae) Pur (Allium rotundum). 163 (Bot; reg; îae) Jale-de-câmp (Salvia nemorosa). 164 (Bot; reg; îae) Jale2 (Salvia pratensis). 165 (Bot; reg; îae) Lumânărica-peştilor (Verbascum nigrum). 166 (Bot; reg; îc) Mia-vânătorului Saschiu (Vinca minor). 167 (Reg; şîc) Mla-şoarecelui,Mla-vul-pii Plantă erbacee din familia graminaceelor, care creşte prin livezi şi fâneţuri, cu rizom târâtor/tulpina erectă, frunzele superioare alungite şi florile verzi dispuse în spicule uniflore ovale (Alopecurus geniculatus). 168 (Reg; îae) Plantă erbacee din familia graminaceelor (Alopercus lagurifomis). 169 (Reg; îae) Plantă erbacee din familia graminaceelor
(Alopecurus pratensis). 170 (Bot; reg; îae) Ştir (Phleum paniculatum). 171 (Bot; reg; îae) Ştir roşu (Amaranthus paniculatus). 172 (Reg; îc) ~da-zmeului Mică plantă erbacee veninoasă din familia araceelor care creşte prin mlaştini, cu rizom gros, târâtor, cu frunze glabre, lucitoare, cordiforme şi fructe bace roşii Si: (reg) iarba-şarpelui, scălcele, scălciuţe, tămâiţă (Calla palustris). 173 (Bot; reg; îc) Cinci-coade Căldă-ruşă (Aqulegia vulgaris). 174 (Orn; pop; îs) ~ -făloasă Codobatură. 175 (Orn; pop; îc) ~ -roşie (sau roşă) Codroş. 176 (îc) ~de rândunică Cep la captul unei bârne sau al unei scânduri, tăiat în forma cozii de rândunică. 177 (îae) Formă de încheiere a lemnelor de construcţie. 178 (îc) ~ -de-şoa-rece Ferăstrău ascuţit pentru făcut găuri şi tăiat cercuri. 179 (îc) ~ -de-vul-pe Ferăstrău care taie părţile lemnului ce nu pot fi tăiate cu ferăstrăul încordat. 180 (Reg) Chişiţă. 181 (îrg) Teren din apropierea unui izvor. 182 (îrg) Terenul de unde începe o vale, o râpă etc. 183 (îrg) Teren ce se întinde între un izvor şi un deal. 184 (îvp; îc) Mia veacului Sfârşitul lumii. 185-186 (Fig) Partea (sau persoana) cea mai puţin importantă. 187 (Pfm; la oameni şi cai) Penis. 188 (îvp; îlav) De când nemţii cu ~ De demult. 189 (îvp; îe) A se ţine de Mia albiei A se chinui să fie în rândul lumii. 190 (îvp; îe) A pune (său a scoate) - (ori cozi) A batjocori. coadălat, ~ă a vz codălat, ~ă
coadeş, mî [At: ANON. CAR. / V; -diş, ~ă l Pl: ~z, -e / E: coadă + -eş] 1 a (D. animale) Cu coadă (1). 2 a (D. fructe) Cu coada lungă (90).
3	a (Reg; îs) Mere ~e Soi de mere roşii-închis, acre. 4 a (Reg; îs) Prune ~e Prune timpurii, cu coada lungă. 5 sfp (Reg) Soi de pere ce se coc pe la mijlocul lui iulie.
coadină sf [At: BORZA, D. / Pl: ~ne / E: coadă + -ină] (Bot; reg) 1 Coada (169) vulpii (Alopecurus pratensis). 2 Iarba şarpelui (Echium vulgare), coadiş, a vz coadeş
coadnat, ~ă a [At: DN3 / P: co-ad- / Pl: -aţi, -e / E: fr coadne] (D. părţi ale plantelor) Care s-au dezvoltat împreună, unindu-se.
coadnaţie sf[At: DN3 / P: co-ad- / Pl: ~ii / E: fr coadnation] (Bot) Starea a două organe coadnate.
coafa vtr [At: DA / Pzi: -fez / E: fr coiffer] A(-şi) aranja părul (cu artă), dându-i o anumită formă. coafare sf [At: DA ms / Pl: -ţări t E: coafa] 1-2 Coafat (1-2). coafat1 sn [At: DA ms / Pl: -uri l E: coafa] 1 Aranjare a părului Si: coafare (1). 2 Coafură (2).
coafat2y ~ă a [At: BRĂESCU, V .22 t Pl: -aţi, -e / E: coafa] 1 (D. oameni) Cu părul aranjat. 2 (D. păr) Aranjat.
coafă sf[At: DN3 / P: coa- / Pl: -fe / E: fr coiffe] 1-2 înveliş de metal sau plastic al părţii ogivale a unor proiectile. coafeoză sf vz coafeză coafeur sfvz coafor coafeuză sfvz coafeză
coafeză sf[At: DA / V: (înv) -eoză, ~euză / Pl: -ze / E: fr coiffeuse] Femeie care are drept meserie coafatul (1). coafiur sn vz coafură
coafor [At: C. PETRESCU, C.V. 169 / V: (înv) coafeur / Pl: -ori sm, ~uri sn i E: fr coiffeur] 1 sm Frizer care coafează. 2 sm (Imp) Frizer. 3 sn Salon de coafură. coafsă sfvz coapsă
coafură .v/ [At: ALECSANDRI, T. 13 / V: (înv) ~fiur (Pl: -fiure) / Pl: -ri / E: fr coiffure] 1 Aranjare (cu artă) a părului (mai ales al femeilor).
2	Meseria celui care coafează.
coagul sn [At: LTR / P: co-a- / Pl: -e / E: lat, fr coagulum] (Rar) Masă de substanţă coloidală închegată.'
coagula [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 499 / P:	/	Pzi:	-lez	IE:
fr coaguler, lat coagulare] 1 vr ( D. lichide şi substanţe coloidale) A se închega. 2 vt A face să se închege.
coagulabil, ~ă a [At: DA / P: co-a- / Pl: ~i,	/	E: fr coagulable] Care
se poate coagula (1).
578
COARDĂ1
coagulant, ~ă sm, a [At: LTR / P: co-a- / Pl: -nţi, -e / E: fr coagulant] 1-2 (Substanţă) care produce coagularea. coagulare ş/ŢAt: DA ms / P: co-a-1 Pl: -lari / E: coagula] închegare. coagulat, ~ă a [At: DA ms / P: co-a- / Pl: -aţi, -e / E: coagula] ( D. lichide) închegat.
coagulaţie sf [At: DA /V: (înv) -iune / P: co-a- / Pl: -ii / E: fr coagulation] închegare. coagulaţiune sf vz coagulare
coagulogramă sf [At: DEX2 / Pl: -me i E: fr coagulogramme] (Med) 1-3 (Buletin de) analiză cu (tulburările date de coagularea sângelui). 4-5 (Buletin de) analiză pentru prezenţa coagulopatiei.
coagulopatie .v/‘[At: DEX2 / P: co-a- / Pl: ~i/ / E: fr coagulopathie] (Med) Denumire generică pentru sindroamele hemoragice datorate tulburărilor de coagulare a sângelui.
coajă sf [At: N. COSTIN, ap. LET. 11,119/25 / V:	(îpp) ~arjă / E:
vsl KOffid] 1 Ţesut protector extern al rădăcinilor, tulpinilor şi ramurilor unei plante (lemnoase) Si: scoarţă. 2 înveliş exterior al fructelor, al seminţelor etc. 3 (înv; îe) A nu curăţa de ~ A spune direct. 4 învelişul calcaros al oului. 5 (înv) înveliş, tare şi calcaros, al unor moluşte sau crustacee. 6 Partea exterioară, mai tare, a unor alimente coapte, fripte etc. 7-8 Bucăţică uscată de pâine, mămăligă etc. 9 (Pex) Rămăşiţă fără preţ.
10	(îvp; îe) A roade cojile cuiva A fi întreţinut de cineva. 11 (îrg; îe) A prinde coarjă A se întemeia. 12 (Pfm; la oameni) Piele. 13 (Fam; îe) A
o	lua pe ~ A lua bătaie. 14 Crusta unei răni care începe să se cicatrizeze.
15	(înv; îs) -a terestră Scoarţa terestră. 16 Strat superficial care acoperă un obiect, o piesă etc. 17 (înv; îs) ~ de friguri Chinină. 18-19 (înv; fig) Vită sau oaie foarte slabă. 20-21 (Nob) Coş sau bubă. 22 (Arg) Portofel. coajbă sf vz cojbă coaje sf vz coajă coajnică sfvz cojnic, ~ă
coală sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I 14/27 / Pl: coli, coaie / E: ngr x<£Ua„clei“] 1-3 Foaie dreptunghiulară de hârtie, de celofan, de carton etc. 4 (Şîs ~ de tipar) Unitate de măsură pentru volumul unei cărţi, unui articol etc., egală cu 16 pagini tipărite. 5 (Şîs ~ editorială) Unitate de măsură pentru volumul unei cărţi, unui articol etc., egală de obicei cu 20 de pagini dactilografiate. 6 (îs) ~ de autor Coală editorială egală cu 40000 de semne tipogafice sau cu 3000 cm2 de desen. 7 Totalitatea mărcilor sau timbrelor tipărite pe aceeaşi hârtie şi nedesprinse unele de altele. coaie av vz colea coalea av vz colea
coalescent, ~ă a [At: DEX2 / P: co-a- / Pl: -nţi, -e / E: fr coalescent] (Chm) Care prezintă coalescenţă.
coalescenţă şf[At: DEX2 / P: co-a- / Pl: -ţe / E: fr coalescene] (Chm) Contopire a picăturilor dintr-o emulsie sau a granulelor dintr-o suspensie coloidală în picături sau particule mai mari.
coaliţie sf [At: MAIORESCU, D. I, 581 / P: co-a- / V: (înv) ~ţiune / Pl: ~i/ / E: fr coalition] 1 Alianţă între două sau mai multe state, grupări politice etc. încheiată în sopul unei acţiuni comune. 2 (înv; şîs ~ de inamici) Conspiraţie. 3 (îs) Guvern de - Guvern format prin participarea mai multor partide dintr-o coaliţie (1). coaliţiune sf vz coaliţie
coaliza vrr [At: BĂLCESCU, M. V. 438 / P: co-a- / Pzi: -zez / E: fr coaliser] (D. state, partide, persoane etc.) A se alia împotriva unui duşman comun sau în scopul unei acţiuni comune.
coalizare sf [At: DA / P: co-a- / Pl: -zări / E: coaliza] 1 Unire în scopul unei acţiuni comune Si: (înv) coalizaţie. 2 (înv) Conspiraţie.
coalizat, ~ă a [At: MAIORESCU, D. II, 1 / P: co-a- / Pl: -aţi, -e / E: coaliza] Aliat cu alţii pentru realizarea unui scop comun.
coalizaţie sf [At: DA / P: co-a- / V: (înv) -ţiune / Pl: -ii / E: fr coalisation] (îvr) Coalizare (1). coalizaţiune sf vz coalizaţie coalză sfvz coapsă1
coamă ş/ŢAt: LEX. MARS., ap. DA / V: (îvr) -me sfp / Pl: -e / E: ml coma] 1 Păr lung (şi stufos) care creşte pe grumazul sau de-a lungul spinării unor animale. 2 (La cai; îs) - dublă Coamă (1) bogată ce cade pe ambele părţi ale gâtului. 3 (La cai; şîs -ma de pe frunte, -ma frunţii, -ma dinainte) Moţ de păr ce atârnă pe fruntea calului. 4 (La cai; şîs -a de la copite) Chişiţa. 5 Păr des şi lung care creşte pe capul unei persoane. 6 (Bot; reg; îc) ~ma-calului Coada (96)-calului (Equisetum arvense). 7 (Bot; reg; îc) ~ma-porcului Iarbă cu firul subţire şi drept, cu grăunţele spicului alterne şi aşezate regulat. 8 (Reg; îc) ~ de aur Planta Aster linosyris. 9 (Reg; îc) ~ -de-mare Peşte din familia ciprinidelor (Cyprinus Carassius). 10 (Fig) Frunziş des din vârful arborilor. 11 (La comete) Coadă (59). 12 Culme prelungită de munte sau de deal. 13 Partea de deasupra, orizontală, a unui zid. 14 Şaua casei Si: cucumea2. 15 Lemn orizontal în care sunt fixaţi căpriorii acoperişului casei. 16 Vârful unei căpiţe. 17 (Pop; îs) - încolţată Muche dinţată formată din şiţe la vârful acoperişului casei. 18 (Rar) Muchie. 19 Ţiglă profilată pentru acoperirea coamei (14) casei. 20(Pop; îs) - apei Firul apei. 21 Păr lăsat să crească (excesiv de) lung pe capul unei persoane; mai ales unui bărbat. 22 (Fig) Frunziş des pe vârful coroanei arborilor. 23 Linie de intersecţie (orizontală sau oblică) a două versante pe acoperiş.
coamărsn [At: PĂCALĂ, M. R. 414 / V: ^ă sf! Pl: -e / E: ger Kammer] (Reg; săs) Cameră de locuit. coamără sfvz coamăr coamoară sfvz comoară coană sf vz cucoană coanci sm vz conci coandră av,pp, sfvz contra coantră av,pp, sf vz contra coapcă sf vz copcă coapilă sfvz copil
coapsă1 şf[At: PSALT. SCH. 141 /V: (înv) -afsă, ~pţă, (îrg) -abză / Pl: —se / E. ml coxa] 1 (La oameni) Parte a piciorului cuprinsa intre şold şi genunchi. 2 (La animale) Partea superioară a membrelor inferioare dintre crupă şi gambă. 3 (Fig; mpl) Capacitate de a procrea. 4 (îvr) Partea laterală sau ieşită în afară a unui obiect. 5 (îvp) Partea laterală dinapoi a căruţei.
6	(Ţes) Jumătatea laterală a unui iţ.
coapsă2 sf [At: DR.V, 302 / Pl: -se / E: mg kapca ,,obială“] (Reg; mgm) Glezna calului. coaptare sf vz coaptaţie
coaptaţie sf [Ai: DEX2 /V: ~are / P: co-ap- / Pl: ~i// E: fr coaptation]
1	Stare de interacţiune a organelor unui corp viu. 2 (Med) Manevră chirurgicală sau ortopedică prin care se pun la loc oasele luxate sau fragmentele oaselor fracturate. coapţă sfvz coapsă
coară .ş/[At: H IX, 59 / V: (reg) cora, coră / Pl: ? / E: net] (Iht) Lăteţ (Alburnus bipunctatus). coarăi v vz cor ăi
coarbă1 sf [At: RETEGANUL, TR. 16 / V: (rar) corbă / Pl: -be / E: corb] 1 (Pop) Femela corbului Si: corboaică, corbiţă. 2 (Pop) Femeie oacheşă. 3 (Rar) Ţigancă. 4 (Reg) Iapă slabă.
coarbă2 sf [At: H III, 450 / Pl: -be / E: ucr KOpâa] 1 Unealtă de găurit formată dintr-o tijă cotită de metal, la un capăt cu un dispozitiv de prindere a burghiului, iar la celălalt cu un suport de apăsare cu mâna Si: (pop) curbină, sfredel, sucală. 2 Partea cotită a coarbei (1), care se învârteşte.
3	(îvp) Mânerul sucalei de depănat Si: mănuşă, mănunchi, colatău. 4 Manivelă. coarce a vz corciu
coardă1 .v/ŢAt: VARLAAM, C. 222/2 / V: (îvr) cordă / Pl: -de, corzi / E: ml chorda] 1 Fir elastic din metal (din intestine de animale etc.) care, întins pe anumite instrumente muzicale, produce, prin vibrare, sunete Si: strună. 2 (înv; fig; îs) -a (sau -dele) inimii Sensibilitate. 3 (Fam; îe) A atinge la Mia sensibilă (sau, înv, simţitoare ori subţire) A pune accentul într-o discuţie pe un fapt la care interlocutorul este sensibil Si: (înv) a vorbi pe placul cuiva. 4 (Fam; îe) A întinde ~da până se rupe (sau
579
COARDĂ2
plesneşte) sau a întinde prea tare Mia A depăşi limitele îngăduite într-o anumită situaţie. 5 (îvr) Mijloc de impresionare a unei persoane. 6 (înv; îe) A începe (sau a da) pe altă — A încerca alte mijloace (de convingere).
7	(înv; îe) A lucra pe ''■da sa A nu se amesteca în afacerile altuia. 8 (înv; îe) A (o) lăsa în (sau pe ori pre) Mia de (mai) jos sau a muia -da A (mai) reduce din pretenţii. 9 (înv; îe) A (o) ţine în ~da de sus A avea pretenţii mari. 10 (înv; îe) A mişca toată -da A face tot posibilul pentru a izbuti. 11 (îlav) Ca o — (întinsă) Foarte încordat. 12 (îvr; îe) Lăutarul -de vede, Mie visează Fiecare vede viaţa prin prisma nevoilor lui. 13-14 (Lpl) (Grup de) instrumente muzicale cu coarde (1). 15 (îs) ~ vocală Fiecare dintre formaţiile ligamentoase simetrice care aparţin laringelui şi care prin vibrare produc sunete. 16 (îs) ~ dorsală Schelet intern situat în partea dorsală la cefalopode. 17 Fir împletit de sfoară, păr etc. care ţine întinse capetele unui arc. 18 (îvp; şfg; îe) A ţine (drumul) -A merge (drept) înainte. 19 (Mat) Segment de dreaptă care uneşte două puncte ale unei curbe sau extremităţile unui arc de cerc. 20 (îvr; la biliard) Linia trasă prin cele două puncte fixate, peste care nu poate pune bila cel care începe jocul. 21 (Bot; reg; îc) - de găină Scânteuţă (Anagallis arvensis).
22	(Bot; reg; îc) Mia ielelor Silnic (Glechoma hederaceum). 23 (Bot; reg; îae) Silnic (Glechoma hirsutum). 24 (Reg; îc) - -(h)ălor-din-vânt Planta Salaginella helvetica. 25 (Bot; reg; îc) -da-vântorului Buruiană nedefinită mai îndeaproape. 26 (Bot; reg; îf ~de) Fluturei (Gaillardia picta). 27 Sfoară care leagă braţele unui ferăstrău şi care, prin întindere cu o pană, întinde lama ferăstrăului. 28 Ramură (tânără şi elastică) a butucului de viţă-de-vie. 29 Fiecare dintre viţele sau nuielele unei împletituri. 30 (îvp) Funie de ceapă. 31 (Lpl) Cele trei rânduri de frânghii întinse pe laturile ringului de box pentru a-i împiedica pe boxeri să iasă sau să cadă de pe ring. 32 Frânghie sau sfoară mai groasă de care se folosesc gimnaştii pentru diverse exerciţii. 33 Frânghie folosită la exerciţii sportive sau jocuri de copii, peste care se sare ritmic. 34 Frânghie folosită de alpinişti în ascensiuni. 35 Funie, frânghie sau sârmă pe care merg acrobaţii. 36 (Spt) Partea interioară a curbei unei piste de alergări. 37 Funie sau sfoară cu care legi sau încingi ceva. 38-39 (înv) Funie (sau lanţ) petrecută peste încărcătura unei căruţe sau sănii, care se strânge prin răsucirea unei prăjini. 40 Dispozitiv din lemne sau nuiele care fixează lemnele plutei. 41 (D. cai; îe) A da la - A alerga în cerc un cal legat de gât cu o frânghie. 42 Sfoară cu care se aliniază ceva. 43 Sfoară cu care se întind diferite părţi ale uneltelor de pescuit. 44 (Ţes) Firele care formează urzeala. 45 (Pop) Vână, nerv, muşhi, tendon, ligament (care se încordează la anumite mişcări). 46 (Pop; spc) Ligament de la gâtul animalelor mari. 47 (Pop) Partea de la umeri la coadă la animale. 48 (Pop) Vinele de la burta calului. 49 (Pop) Rădăcină aeriană. 50 (Reg; la minele de aur; îs) ~ stearpă Partea de steril a unei vane. 51 (Reg) Fân adunat într-un şir lung Si: vândălag. 52 (Pop) Bârnă sau grindă mare şi groasă care susţine tavanul casei (şi de care se atârnă diferite lucruri). 53 (înv; îs) - de boltă Arcuirea unei boite. 54 Arc de oţel. 55 (Pop) Muchia de sus a fierului de la coasă. 56 (Reg) Legăturile de dedesubt ale căruţei sau carului. 57 (Reg) Bârsa plugului. 58 (îvp) Arcul ce ţine despărţite cele două picioare ale compasului. 59 (Reg) Funie care leagă proţapul de sanie. 60 (Reg; pex) Lemne de care este prinsă coarda (59). 61 (Reg) Lemnele care formează laturile scocului. 62 (Reg) Lemnele orizontale care fixează podul coşului de la moară. 63 (înv) Şuviţă desprinsă dintr-o masă de sirop de zahăr care a fiert prea mult şi e prea vâscos. 64 (îrg) Scândurică la coşul vetrei. 65 (îrg) Om leneş. 66 (Arg) Tânără (uşuratică). 67 (Arg) Prostituată.
coardă2 sf [At: BUDAI-DELEANU, Ţ. 253 / V: ~rtă sf! Pl: ~ de i E: mg korta] (Trs; Mar) Sabie.
coarjă sf vz coajă
coarmator sm [At: DN3 / P: co-ar~ / Pl: ~i I E: fr coarmateur] Coproprietar al unei nave.
coarnă j/[At: ANON. CAR. / Pl: ~ne / E: ml coma (pl., devenit sf al lui cor num)] 1 Fructul comestibil, roşu şi acrişor, al cornului (Cornus mas).
2	(Pop; îe) A se usca (ca o) — A se umple de zbârcituri. 3 (îvp; îe) Câte -ne-n putină Mult. 4 (Şîs poamă -) Varietate de strugure de masă, cu boaba mare, lunguiaţă, neagră sau galbenă-verzuie şi cu coaja tare.
5	(Reg) Planta din familia cyperaceelor Carex curvula. 6 (Bot; reg) Cornul secării (Claviceps purpurea). 1 (Bot; reg) Viţă de vie (Vitis vinifera).
coameş, -ă a [At: DOSOFTEI, PS. 220 / Pl:	~e	/ E: corn + -eş]
(înv) Cu coarne (mari).
coarşte sf [Ai: BARCIANU / Pl: ~ / E: ger Karst] (Trs) Unealta ca o sapă, dar cu două coarne, cu care se răscoleşte pământul. coartă sf vz coardă2
coarticulaţie sf [At: DEX2 / P: co-a~ / Pl: ~i/ / E: fr co-articulation] (Fon) începutul articulării unui sunet înainte ca articularea celui precedent să fi luat sfârşit.
coasă sf [At: ANON, CAR. / Pl: ~se / E: vsl kvcâ] 1 Unealtă agricolă compusă dintr-o lamă metalică curbată fixată pe o coadă lungă, cu care se coseşte. 2 (îvp; îs) ~împiedicată (sau cu c rine a, cu hreapcă, cu văr gută, cu cârlig, cu caragaţă ori cu grebluţă) Coasă cu un dispozitiv ca o greblă care face ca materialul cosit să se aşeze în brazde. 3 (îvp; îs) ~ zimţată Coasă cu tăişul zimţat. 4 (îvp; îe) A bate pe cineva ca pe-o — rea A nu ajunge la nici un rezultat, oricât ai încerca. 5 (Pfm; îe) A bate (în gură) ca pe - A bate metodic. 6 (îrg) Unealtă de tăiat paie uscate nedefinită mai îndeaproape. 7 Instrument de tăbăcărie şi cojocărie, cu care se făţuiesc pieile argăsite. 8 Cuţit curbat peste care se trag pieile argăsite pentru a le făţui. 9 (Bot; reg) Săbiuţă (Gladiolus imbricatus). 10 Tăiere cu coasa a unor plante. 11 Timpul când se coseşte. 12 Recoltă de plante cosite. 13 Ocupaţia celor care cosesc pentru bani. 14 Plată pentru coasă (13).
coase [At: ANON. CAR. / Pzi: cos / E: ml cosere (consuere)] 1 vt(a) A fixa, a prinde între ele părţile unei haine sau un petic, un nasture etc. la o haină, trecând prin ele un fir de aţă cu un ac. 2 vr A confecţiona o haină. 3 vr A broda. 4 vt (înv; îe) A — mâneca Joc de copii în care prin viclenie, se prinde mâneca unuia în uşă, apoi cel prins e stropit cu apă.
5	vt (înv; îe) A - petic de petic A fi zgârcit. 6 vi (îvp; îe) A — la oboroace A sforăi în somn. 7 vt (D. cărţi, caiete) A fixa cu aţă sau sfoară filele. 8 vt A împreuna cu catgut marginile unei plăgi. 9 vt (Mol; Buc) A bate cuie.
10	vr (îrg) A - cu (sau în) cuie A asambla scânduri, bătându-le în cuie.
11	vr (Reg; d. uşi) A căptuşi cu scânduri. 12 vt (înv) A pune la loc un trunchi dezlegat din plută, întărindu-1.13 vt (Fig) A străpunge. 14 vt (îvr; îe) A - cu ochii A privi cu atenţie. 15 vt (înv; îe) A - din tunuri (sau cu tunurile) A bombarda. 16 vr (îvp) A îngheţa.
coasere sf [At: DA / Pl: ~W / E: coase] 1 Prindere cu aţă a părţilor unei haine sau a unui petic, accesoriu etc. de o haină. 2 Confecţionare a unei haine. 3 Brodare. 4 Fixare cu aţă sau sfoară a filelor unui caiet. 5 împreunare cu catgut a marginilor unei răni. 6 (Mol; Buc) Batere în cuie.
7	(Reg) Căptuşire cu scânduri a unei uşi. 8 (înv) Punere la loc a unui trunchi de plută.
coasigurare sf [At: DN3 / Pl: -rări / E: fr coassurance] Asigurare simultană a mai multor persoane în limita sumei depuse în garanţie.
coasociat, -ă [At: GHICA, S. 182 / P: co-a-so-ci-at l Pl: ~ar/, ~e / E: fr coassocie] 1 smf Persoană care s-a asociat în vederea unei acţiuni, raportată la ceilalţi membri ai asociaţiei. 2 a Asociat cu alţii la o întreprindere.
coastă1 ş/ŢAt: PSALT. 37/24 / V: cuastă / PI: ~te, (reg) coste, costi,
—	/ E: ml costa] 1 Fiecare dintre oasele-perechi lungi, înguste şi arcuite, articulate în spate de coloana vertebrală, iar, în faţă, de stern, care alcătuiesc toracele animalelor vertebrate. 2 (îs) -te adevărate Cele şapte coaste de sus ale omului, legate direct de stern. 3 (îs) ~te false (sau, pop, neadevărate) Cele cinci coaste de sub coastele (2) adevărate, care nu sunt legate direct de stern. 4 (îs) ~te flotante (sau, pop, slobode) Cele două coaste de jos, care nu sunt legate de stern. 5 (îpp; îe) A scoate -ta de drac (din femeie) A bate o femeie, atunci când e rea. 6 (Fam; îe) Slab (sau, im, gras) de-i poţi număra (sau i se văd) -tele Foarte slab. 7 (Pfm; îe) A mânca -te prăjite A nu mânca nimic Si: a mânca răbdări prăjite.
8	(Pfm; îe) A bate (sau a freca ori a lăsa) pe cineva la trei (sau patru) -te, ori a face cuiva pântece din -te, ori a-i rupe (sau frânge) -tele A bate rău. 9 (Pfm; îe) A i se lipi cuiva -tele de foame sau a i se lipi —tele
580
COBE
de pântece ori a avea ~tele lipite A fi foarte flămând. 10 (Pfm; îe) A avea ~tele lipite A fi foarte slab. 11 Partea laterală a corpului omenesc, de la umeri pân la coapse. 12 Partea laterală a corpului animalelor. 13 (La. obiecte) Latură. 14 (înv; îs) -tele luntrei Părţile laterale ale unei bărci.
15	(îvp; îs) Pe o - Stil de înot pe o parte. 16 (îvp; îlav) Pe o ~ Pe o parte.
17	(îe) A zăcea pe ~te A zăcea culcat pe o parte. 18 (înv; îe) A lăsa (sau a pune) pe cineva pe M;e A face să zacă (din bătaie). 19 (îpp; îe) A-şi da '■'tele cu cineva A se înţelege în ascuns. 20 (îvp; îe) A da ~te A da ascultare. 21 (Fam) A avea pe cineva în ~te A se simţi stingherit în acţiuni de prezenţa permanentă (şi indiscretă) a cuiva. 22 (îvp; îe) A nu da cuiva din ~ A nu da pace. 23 (îe) A-i pune cuiva sula în ~ A obliga pe cineva să facă (fără întârziere) un lucru neplăcut (şi greu). 24 (Şi cu complinirile muntelui, dealului, colnicului etc. sau de munte, de deal etc.) Pantă. 25 (înv; îlav) De-a ~ta sau din M:e Oblic. 26 (îrg; îe) De-a ~ta basaraba Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 27 Ţărm (al unei mări). 28 Fiecare dintre grinzile care formează osatura transversală, de rezistenţă, a bordajului unei nave. 29 (Iuz) Flanc al unei armate. 30 (Iuz) Cameră laterală. 31 (Bot; reg; îc) ~ta dracului sau ~ta vrăjmaşului Sparanghel (Asparagus qfficinalis).
coastă2 s/[At: DA ms / Pl: -te l E: net] (Reg) Furcă de fier pentru săpat pământul. coăstân sn vz castăn coastin sn vz castăn coastriş smvz costrăş coasă sf vz casă coaţ i vz oac
coautor, ~oare smf [At: DA / P: co-a- / Pl: -i, -oare / E: fr coauteur]
1	Persoană care a scris o lucrare, a făcut o invenţie etc. împreună cu altele, raportat la acestea. 2 Persoană care a săvârşit o infracţiune împreună cu altele, raportat la acestea.
coaxial, ~ă a [At: LTR2 / Pl: -i, -e / P: co-a-xi-al / E: fr coaxial] Care are aceeaşi axă cu un alt corp.
cobai sm [At: C. PETRESCU, R. DR. 180 / Pl: - / E: fr cobaye] 1 Mic mamifer rozător, folosit în medicină pentru experienţe de laborator Si: p urce l-de India, purcel-de-mare (Cav ia porcellus). 2 (Pgn) Orice animal care serveşte pentru experienţe de laborator. 3 (Pex) Persoană ca subiect de experimentare.
cobaie şf[At: MARIAN, 0.1,129 / V: (reg) go~ / Pl: ~băi l E: cobe + -ale) (Mol; Buc) 1 (Şir) Găină (Gallus domestica). 2 (Lpl) Orătanie. cobalamină sf[At: DN3 / E: ger kobalamin] Vitamina B]2. cobalt sn [At: ŞINCAI, ap. DR. V, 558 / A: cob- / Pl: (rar) ~uri / E: fr cobalt, ger Kobalt] 1 Metal alb-argintiu, foarte dur, întrebuinţat la fabricarea unor oţeluri speciale, în radioterapie etc., iar sărurile sale la colorarea în albastru a obiectelor de sticlă, de porţelan etc. 2 (Pex) Vas, obiect de sticlă, de porţelan etc. colorat cu săruri de cobalt (1).
cobalta vt [At: DN3 / Pzi: -rez / E: cobalt + -a] A acoperi cu un strat de cobalt (1) suprafaţa unui obiect metalic.
cobaltare sf [At: DN3 / Pl: ~tări / E: cobalta] Acoperire cu un strat de cobalt (1) a suprafeţei unui obiect metalic.
cobaltat, ~ă a [At: DEX-S / Pl: -aţi, ~e / E: cobalta] (D. obiecte) Care a fost acoperit cu un strat de cobalt (1).
cobaltic, ~ă a [At: MARIAN, NA. 67 / Pl: -ici, -ice / E: cf cobalt + -ic] (Reg) De cobalt.
cobaltină sf[At: DEX2 / E: cobaltine] Minereu de cobat (1) şi arsen, de culoare cenuşie-roz, cu un pronunţat luciu metalic. cobaltit sn [At: DN3 / E: fr cobaltite] Carbonat natural de cobalt (1). cobană sf [At: ŞEZ. XXIII, 42 / Pl: -ne / E: cf cobaie] (Orn; reg) Găină. cobar1 sm [At: DA / Pl: -i / E: cobi + -ar] Cobitor (1). cobat2 sn [At: MOLDOVAN, Ţ. N. 293 / V: (reg) ~ră sf -bără sf / Pl: net / E: săs kobar] (Săsm) 1 Coviltir. 2 Burduf (la trăsură). cobară sf vz cobar2
cobat sn [At: V. HANEŞ, Ţ. O. 114, ap. DA / Pl: 7 / E: mg kabat] (Olt; mgm) 1 Pardesiu (de gata). 2 Haină bărbătească (de gata).
cobă sf vz cobe
cobai vi [At: S. BODNĂRESCU, ap. TDRG / Pzi: -iese / E: cobe] (D. păsări) A scoate ţipete lugubre, prevestitoare de rele.
cobăit1 sn [At: H XII 281 / Pl: net / E: cobăi] Ţipăt lugubru, prevestitor de rele.
cobăit2y ~ă a [At: CREANGĂ, GL. / Pl: -iţi, -e / E: cobăi] (Mol) 1 (D. păsări) Care suferă de ţâfnă. 2 (D. copii; pan) Care zăboveşte.
cobăltoc sm [At: FRÂNCU - CANDREA, M. 99 / V: cocâl- / Pl: -oci / E: contaminare mg kâbol şi (s)zarândok) (Reg) Cerşetor. cobălţui vtr vz cobâlţâi
cobăr sn [At: DA ms / V: -ă, ~bară sf! PI: ~e IE: săs kobar] (Săsm)
1	Coviltir. 2 Burduf (la trăsură). cobără sfvz cobar2
cobărlău sm [At: ANON. CAR. / V: -bor~ I Pl: -ăi / E: mg koborlo] (Trs; Ban; mgm) 1 Hoţ. 2 (Pex) Tâlhar. 3 (Pex) Nomad. 4 Haimana.
cobărlui vt [At: ANON. CAR. / Pzi: -esc / E: mg kâborol cf cobărlău) (înv; Ban) A prăda.
cobărluitor, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, -oare / E: cobărlui + -tor] (Ban) 1-2 smf, a (Persoană) care fură Si: prădător.
cobăţ sm [At: ANON. CAR. / V: -beţ / Pl: -beri / E: srb kobac] (Om; Ban; Buc) 1 Uliu (Accipiter gentilis). 2 Uliul păsărilor (Accipiter nisus).
3	Urligan (Milvus milvus). 4 Buhă (Bubo bubo). cobâlă sf vz cobilă cobâlcească sfvz culbecească
cobâlcer sn [At: DENSUSIANU, Ţ. H. 313 / Pl:	/ E: ns
cf cobâlteaţă] (Reg) 1 Lădiţă de la vatră în care se adună cenuşa. 2 Lădiţă în care se ţin diverse obiecte casnice.
cobâlcioaie sf [At: DA ms / Pl: -cioi / E: cobelciu + -oaie) (Zlg; Trs) Melc.
cobâlcos, ~oasă a [At: I. CR. VI, 315 / Pl: -oşi, -oase / E: cf cobos] Bolnăvicios.
cobâlteaţă şf[At: FRÂNCU-CANDREA, M. 99 / Pl: -eţe / E: ger Kobel cf cocâlteaţă, cotineaţă] Poiată.
cobăltoc sn [At: VAIDA / Pl: -oace / E: cf băltoacă] (Reg) Loc 5mlăştinos.
cobâlţâi vtr [At: H. X 581 /V: -băl~, ~ţuiy ~balt\, ^bălti, ~bălţ\ / Pzi: ~e.se, -â/rdi / E: vsl KOA'bEdTti] (Reg) 1-2 A (se) agita un lichid într-un vas (închis). 3-4 A (se) clătina (cu putere).
cobâlţâire sf '[At: DA ms / Pl: -ri / E: cobâlţâi] (Reg) 1 Agitare a unui lichid într-un vas (închis) Si: (reg) cobâlţâit (1). 2 Clătinare (cu putere) Si: (reg) cobâlţâit (2).
cobâlţâit sn [At: DA ms / PI: -uri / E: cobâlţâi] (Reg) 1-2 Cobâlţâire (1-2). cobârlă sf vz cobilă
cobărlău sn [At: MARIAN, S. R. 1,250 / Pl: -laie l E: mg kobor, cf cobârnă] (Reg) 1 Loc de adăpost sau de culcuş al ursului, peste iarnă Si: bârlog, vizuină. 2 Coteţ (de păsări). 3 Loc (îngrădit) în care se ţin mieii.
cobârlug sn [At: MAT. FOLK. II, 1402 /Pl: (pbl) -uge / E: cf cobârlău] (Reg; csup) Coteţ (de păsări). cobârnă sf[At: DA / Pl: -ne / E: cf cobârlău] (Reg) Bordei. cobârştu sfvz copârşeu
cobâtură ş/ŢAt: DA ms / Pl: -ri / E: net] (Om; Ban) Codobatură. cobcă sf [At: ANTIPA, P. / V: copcă / E: rs kobka) (Pes) Plasă cu care pescarii prind sturioni.
cobe .v/ŢAt: GORJAN, H. II / V: coabă, coabe, cobie, cobă / Pl: - / E: vsl KOEh] 1 (Pop; pex; şîs) -rea Pasăre care cobeşte (1). 2 (Pex) Fiinţă sau lucru care cobeşte (1). 3 (Pop; pex; îf cobie) Persoană care cobeşte
(1)	Si: cobitor. 4 (Pgn) Fiinţă diformă, ursuză şi antipatică. 5 (Pop; pex; îf cobie) Copil neascultător şi leneş. 6 (Reg; irn) Nesătul. 7 (Pop) Nenorocire. 8 (Reg; îf coabă) Prevestire rea. 9 (Mol) Ţâfnă. 10 (Mol; pex) Pieliţă de pe vârful limbii păsărilor bolnave de ţâfnă. 11 (Mol; îe) Parcă are ~ Se spune despre o persoană care e răguşită. 12 (Gmi) Cioc.
581
COBEA
13	(Mol; Buc; pex) Găină bolnavă de cobe (9) al cărei cârâit e considerat prevestire rea. 14 (Trs; dep; mpl; îf cobie) Găină bătrână şi slabă.
cobea A/[At: DN3 / P: -be-a / Pl: net / E: fr cobea] Plantă agăţătoare, originară din Mexic, cu flori albe sau albastru-violet.
cobeală .s/[At: POLIZU / PI: ~e/i / E: cobi + -eală] (înv) 1-9 Cobit1 (1-9).
cobecciu sm [At: DUMITRACHE, 448 / Pl: ~ii / E: tc ko(z)bekây] Servitor al seraiului. cobelc sm vz culbec cobelcă sfvz cobilcă cobelcească sfvz culbecească cobelciu sm vz culbec
cobelete sn [At: TEODORESCU, P. P. 121 / PI: ~ / E: cobilâ + -ete] (Olt; gmţ) Cobiliţă (1).
cobeligerant, -ă [At: DEX / Pl: -nţi, ~e / E: fr cobelligerant] 1-2 smf, a (Stat, armată) care se află în război alături de un aliat contra unui inamic comun. cobeliţă sfvz cobiliţă cobeţ sm vz cobăţ
cobi [At: ANON. CAR. / Pzi: -besc / E: bg srb kobiti] 1-2 vti A presimţi că se va întâmpla ceva rău şi a exprima acest fapt. 3 vti A prevesti că se va întâmpla ceva rău. 4 vti A meni să se întâmple ceva rău (cuiva).
5	vti A dori să se întâmple ceva rău (cuiva). 6 vti A da senzaţia că se va întâmpla ceva rău. 7 vti A invoca o nenorocire. 8 vti A răspândi o veste rea, o nenorocire. 9 vi (D. găinile bolnave de cobe) A scoate un cârâit trist şi neplăcut sau a cânta cocoşeşte, fapt considerat a reprezenta o prevestire rea.
cobie1 ,v/‘[At: H VIII, 601 / Pl: -ii / E: ns cf srb kobila, kobilica] 1 (Reg) Coccis. 2 (Reg; pan) Târtiţă. 3 (Ban; pex) Rădăcină a cozii la cal. 4 (Olt) ladeş. 5 (Reg) Flămânzare. cobie2 sf vz cobe
cobilă sf [At H XVIII / V: (Mol; Buc) ~bâlă, ~bârlă, ~birlă, codârlă / A şi: (1) cobilă /E: vsl k$eT\Aă] 1 (Crş) Iapă. 2 (Mol; dep) Cal. 3 (Pop) Suport dintr-o crăcană sau din două bucăţi de lemn legate împreună sau prinse cu un cui, pe care se pune plugul pentru a fi cărat Si: (reg) capră, cobiliţă, cotumbă, crăcană, croc, iapă, trag la, trăgători. 4 (Olt) Scaun de înspiţat (pe care rotarul aşază roţile în timpul lucrului) Si: corniţă, cuşniţă). 5 (Reg) Lemn bifurcat sau crăcană pentru ridicatul greutăţilor Si: capră, iapă.
6	(Spc; reg) Lemn cu care este prinsă broasca ce ridică sau lasă în jos piatra morii. 7 (Pes) Crăcană pe care se aşază mreaja. 8 (Mol) Unealtă cu care se ridică osia carului. 9 (Buc) Par mare cu care se ridică butuci şi alte greutăţi mari. 10 (Trs) Beţe puse cruciş în care se face gardul din târşi Si: nimăt. 11 (Trs) Pereche de pari la un gard. 12 (Trs) Gard simplu, fără legături sau cuie, făcut numai din tufe aşezate pe pari împlântaţi în pământ cu vârfurile în cruce Si: nimăt, pripor, prisacă, săciu. 13 (Reg; îf cobâlă) Unealtă ciobănească nedefinită mai îndeaproape. 14 (Ban) Cobiliţă (1). 15 Femeie neîngrijită.
cobilcă sf [At: PASCA, GL. / Pl: net / E: bg KoăHJUCa] (Olt) Cobiliţă
(D-
cobilcească sfvz culbecească
cobilete sm [At: PAMFILE, A. R. / V: copi~ / Pl: -eţi l E: cobilă + -ete] (Reg) 1 Cotlon. 2 Gaură triunghiulară în peretele bordeiului sau al casei, lângă vatră, la hogeag, în care se pun lucruri mărunte.
cobileţ sm [At: N. ITTU, ap. DA ms / V:	/	Pl:	-i	/ E: cobilă + -eţ]
1	Gaură cioplită în capul unui stâlp, în care se înţepeneşte un alt stâlp Si: (reg) babă, bortă, cuib, dăltuitură, olcuţă, scobitură, sghiabă. 2 (Reg) Firidă. 3 Cotlon. 4 Loc gol (la vatră), larg încât să poată dormi un om în ei.
cobiliţă vt [At: PAMFILE, J. II / Pzi: -ţez / E: de la cobiliţă] A îndoi de mijloc.
cobiliţarsm [At: MARIAN, INS. 518 / Pl: -i / E: cobiliţă + -ar] (Ent; reg) Lăcustă verde. cobiliţare sf [At: MDA ms / Pl: -ţări / E: cobiliţă] (Rar) Cobiliţat1.
cobiliţat1 sm [At: MDA ms / pl: ~uri / E: cobiliţă] îndoire de mijloc Si: (rar) cobiliţare. cobiliţat2 f ~ă [At: MDA ms / pl: -aţi / E: cobiliţă] îndoit de mijloc. cobiliţă sf [At: H II / V: -bel-, (hiperurbanism) -ovil~ / A şi: (rar) -Uţă / PI: ~ţe / E: bg, srb Koăwmm] 1 Bucată de lemn curbată, cu toarte, cârlige sau crestături la cele două capete, care se poartă pe umeri şi seveşte la transportarea găleţilor, a cofelor, a coşurilor ori a altor greutăţi Si: (reg) cobelete, cobcliă (14), cobiliţoi, coromâslă. 2 (Ast; pop; şi reg; îs -ţa ciobanului) Constelaţia Lebăda. 3 (Ent; Buc) Lăcustă verde. 4 Insectă din ordinul libelulelor (Libellula depressa) Si: (Buc) cal turtit, calul dracului, calul popii.
cobiliţoi sm [At: A. TOMIAC, ap. DA / Pl: ~ / E: cobiliţă + -oi] (Ent; Buc) Bărbătuş al cosaşului. cobire sf [At: DA ms / Pl: -ri / E: cobi] 1-9 (Rar) Cobit1 (1-9). cobirlă sfvz cobilă
cobit1 sn [At: PAMFILE, B. 74 / Pl: -uri / E: cobi] 1-2 Presimţire că se va întâmpla ceva rău şi exprimare a acestui fapt Si: (rar) cobire (1-2), (îrg) cobitură (1-2), (înv) cobeală (1-2). 3 Prevestire că se va întâmpla ceva rău Si: (rar) cobire (3), (îrg) cobitură (3), (înv) cobeală (3). 4 Menire de a se întâmpla ceva rău (cuiva) Si: (rar) cobire (4), (îrg) cobitură (4), cobeală (4). 5 Dorinţă de a se întâmpla ceva rău (cuiva) Si: (rar) cobire
(5), (îrg) cobitură (5), cobeală (5). 6 Senzaţie că se va întâmpla ceva rău Si: (rar) cobire (6), (îrg) cobitură (6), cobeală (6). 7 Invocare a unei nenorociri Si: (rar) cobire (7), (îrg) cobitură (7), (înv) cobeală (7). 8 Răspândire a unei veşti rele, despre o nenorocire Si: (rar) cobire (8), (îrg) cobitură (8), (înv) cobeală (8). 9 Scoatere a unui cârâit trist şi neplăcut de către găini, fapt considerat o prevestire rea Si: (rar) cobire (9), (îrg) cobitură (9), (înv) cobeală (9).
cobit2, ~ă a [At: DA ms / Pl: -iţi, -e / E: cobi] (D. ceva rău, nenorocire etc.) 1-2 Care a fost presimţit şi spus înainte de a avea loc. 3 Care a fost prevestit. 4 Menit să se întâmple cuiva. 5 Care a fost dorit să se întâmple cuiva. 6 Provocat de o senzaţie de teamă. 7 Invocat2. 8 Răspândit sub forma unei poveşti. 9 Prevestit de cârâitul trist şi neplăcut al unei găini.
cobitor, -oare [At: H IV / Pl: -i, -oare / E: cobi + -(i)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care prevesteşte un rău Si: (reg) cobar. 3 a Care numeşte un rău. 4 a (Pop) Funest.
cobitură sf [At: LB / Pl: -ri / E: cobit + -ură] (îrg) 1-9 Cobit1.
10-11 Persoană care doreşte cuiva ori ei însăşi rău. coblanţ sn vz clobanţ
coblic sm [At: MARIAN, INS. 524 / Pl: -i / E: ucr KoâJlHK] (Iht; Buc; ucm) Porcuşor (Gabio, golio).
coblizan sm [At: CREANGĂ, GL. /V: go-, copl- / Pl: -i / E: net] (Mol; prt) 1 Măgădău. 2 Haidamac. 3 Prostălău. 4 Derbedeu.
coboc sn [At: LET. III 304 / V: (înv) copoc, cupoc / Pl: -oace / E: ucr Kofiok] (Mol; Buc) 1 Pocal. 2 Conţinut al unui pocal (1). 3 Pocal (1) împreună cu conţinutul lui. 4 Vas în care se prepară mujdeiul.
cobol sn [At: DEX-S / E: eg, fr cobol] (Inf) Limbaj simbolic folosit în programarea automată, orientat pe probleme de gestiune economică.
cobold sm [At: GORUN, F. 54 / Pl: -Izi / E: ger Kobold] (Gms) Spirit rău care face pozne locuitorilor unei case.
cobor sn [At: DOSOFTEI, PS. 299 / V: (înv) pogor / Pl: ~uri l E: pvb coborî] (îrg) Coborâş (2).
coborâre sf [At CANTEMIR, IST. 218 / V: (înv) pogo~, sc~ / Pl: -ri / E: coborî] 1 Deplasare în jos dintr-un loc mai ridicat Si: descindere, coborâte1 (1). 2 Deplasare sub un nivel dat Si: descindere, coborâş (I), coborât1 (2). 3-4 Ieşire (sau determinare a ieşirii) dintr-un vehicul Si: coborât1 (3-4). 5 Deplasare în jos pe o suprafaţă Si: coborât1 (5). 6 Asfinţire a unor corpuri cereşti Si: coborât1 (6). 7 (Fig) Lăsare a întunericului, ceaţii Si: coborât1 (6). 8 (Fig; îvp) Abdicare. 9 Trecere a vocii de la un registru mai înalt sau mai puternic la unul mai jos sau mai puţin puternic Si: coborât1 (9). 10 Scădere a nivelului lichidului unor aparate de măsură Si: coborât1 (10). 11 (Pex) Micşorare a mărimilor fizico-chimice indicate de unele aparate de măsură Si: coborât1 (11). 12 Scădere a preţului Si:
582
COCAIE
coborât1 (12). 13 (Pex) Scădere a valorii mărfii Si: coborât1 (13).
14	Micşorare a pedeapsei Si: coborât1 (14). 15 (Fig) înjosire. 16 îndreptare în jos a drumului Si: coborât1 (16). 17 Curgere a apei Si: coborât1 (17).
18	Scurgere a fluidelor Si: coborât1 (18). 19 Urmare a cursului apei în aval de către ambarcaţiuni Si: coborât1 (19). 20 Deplasare (o dată cu vehiculul) în jos a pasagerilor Si: coborât1 (20). 21 (Pop)Venire dintr-o regiune mai înaltă Si: coborât1 (21). 22 (Pop) Venire dinspre nord Si: coborât1 (22). 23 (Pex; pop) Venire din altă parte Si: coborât1 (23). 24 (Pop) Venire pe neaşteptate Si: coborât1 (24). 25 (Pex; pop) Năvălire. 26 (înv) Aducere. 27 (înv) Pro venire. 28-29 (înv) Poposire la un hotel, han etc. Si: coborât1 (28-29). 30 (îvr) Doborâre a unui obstacol Si: coborât1 (30).
coborâş sn [At: DOSOFTEI, V. S. / V: (înv) pogorâş, (pop) sc~ / Pl. -uri, (înv; rar) -e / E: coborî + -z\y] 1 Coborâre (2). 2-3 Drum sau loc care coboară (în pantă) Si. povârniş, (îrg) cobar.
coborât1 sn [At: LET. III / V: (înv) pogo~, (pop) sc~ / Pl: (rar) -uri / E: coborî] 1-7 Coborâre (1-7). 8 (Fig; îvp) Abdicare. 9-14 Coborâre (9-14).
15	(Fig) înjosire. 16-24 Coborâre (16-24). 25 (Pex) Năvălire. 26 (înv) Aducere. 27 (înv) Provenire. 28-30 Coborâre (28-30),
coborât2y -ă a [At: DOSOFTEI, V. S., ap. DA ms / V: (înv) pogorât, (pop) sc~, (reg) soborât / Pl: -aţi, -e / E: coborî] 1 Dat jos dintr-un loc mai ridicat Si: descins. 2 Deplasat în jos Si: descins. 3 (Fig; d. nivelul unor mărimi) Scăzut (la o valoare inferioară). 4 (Reg; îf scoborât şi mai ales soborât) Vătămat. 5 (Reg; îf scoborât şi mai ales soborât) Boşorogit.
6	(Reg; îf scoborât şi, mai ales, soborât) Surpat.
coborâtor, ~oare [At: URICARIUL XX /V: (în\)pog~, (pop) scobitor / Pl: -i, -oare l E: coborî + -(i)tor] 1 a Care coboară. 2 a închinat. 3-4 smf, a (înv; urmat de determinări introduse prin prepoziţia ,,din“) (Fiinţă) care îşi are originea în cineva Si: descendent, urmaş.
coborâtură şf[At: MAT. FOLK. / Pl: -ri / E: coborât + ură] (înv; în credinţele populare) Boală intrată în corpul cuiva.
cobori [At: PALIA (1581), 45 / V: (îrg) ~rî, (înv) cub~, gob~, pogo~, pugo~ / Pzi: -or l E: pogor, cf vsl /loroph] 1-2 virt A (se) da jos dintr-un loc mai ridicat Si (vir): a descinde. 3-4 virt A (se) deplasa în jos Si: a descinde. 5-6 virt A ieşi (sau a face să iasă) dintr-un vehicul. 7 vt (C. i. suprafaţa pe care se produce acţiunea) A se deplasa în jos. 8 (D. aştri) A apune. 9 (Fig; d. întuneric, noapte, ceaţă etc.) A se lăsa. 10 vir (Fig; îvp) A abdica. 11 vit (D. glas, ton) A trece de la un registru mai înalt sau mai puternic la unui mai jos sau mai puţin puternic. 12 vt (îe) A ~ochii (sau privirea) A privi în jos (de ruşine, de timiditate etc.). 13 vir (D. lichidul unor aparate de măsură) A-i scădea nivelul. 14 vir (Pex; d. unele aparate de măsură) A scădea nivelul indicat de un lichid. 15 vir (Pex; d. mărimile fizico-chimiee indicate de unele aparate de măsură) A se micşora. 16 virt (D. o pedeapsă) A scădea. 17 (Pex; d. marfă, valori) A scădea preţul.
18	virt (D. o pedeapsă) A (se) micşora. 19 vtr (Fig) A (se) înjosi. 20 vir (D. drum) A merge în jos. 21 vir (D. ape) A curge la vale. 22 vir (Pex; d. fluide) A se scurge. 23 vir (D. vehicule care circulă pe apă) A urma cursul apei în aval. 24 vir (D. pasagerii unui vehicul) A merge (o dată cu vehiculul) în jos. 25 vir (Pop) A veni dintr-o regiune mai înaltă. 26 (Pop) A veni dinspre nord. 27 vir (Pex; pop) A veni din altă parte. 28 vir (Pop) A veni pe neaşteptate. 29 vir (Pex; pop) A năvăli. 30 vt (înv) A aduce. 31 vir (înv) A proveni. 32 vir (înv; udiz „din"). A-şi avea originea. 33 vir (Pop; udiz ,,la“) A poposi la un hotel, han etc. 34 vt (îvr) A doborî.
35	vt (îe) A ~ ştacheta A micşora nivelul pretenţiilor sau al realizărilor. coborlău sm vz cobărlău
cobos, ~oasă a [At: ŞEZ. IX / Pl: -oşi, -oase / E: ns cf cobe] (înv) 1 Bolnăvicios. 2 Care tuşeşte repetat. 3 Care boleşte pe picioare Si: cobâlcos.
coboz sn [At: ANON. CAR. /V: s~ / Pl: -uri / E: mg koboz] (Muz; mgmî; rar) Instrument muzical asemănător cu chitara.
cobră şf [At: DA / Pl: -re / E: fr cobra, por cobra, rs Koâjpa] Şarpe veninos care trăieşte în Africa şi în sudul Asiei, cu gâtul foarte lăţit, cu pete negre mărginite cu alb semănând cu nişte ochelari Si: şarpe-cu-ochelari (Naja naja).
cobur [At: DOC. (1787), ap. ŞIO II / V: cub~ycumb~, chiob~l Pl: -i, (rar) -ure, -uri / E: tc kubur, ucr, bg Kyâyp, srb kubur] (Munt; Mol; îvp) 1 sm Toc pentru pistoale atârnat de şa. 2 sn Haină bărbătească purtată odinioară de boieri.
cobuz sn [At: DOSOFTEI, V. S., ap. DA / V: (înv) căb~, copuz IS şi: copus / Pl: -e, -uri / E: te kopuz cf cobză, coboz] (Muz; înv) 1-2 Specie de fluier sau de caval Si: căpuş, căput, căpuţ, topuz. 3 Instrument muzical cu coarde asemănător cu lăuta.
cobzan sm [At: DA ms / Pl: -i / E: cobză + -an] (Reg) Om eu pântecele mare Si: burtos.
cobzar sm [At: URICARIUL XXI / Pl: -i / E: cobză + -ar] 1-2 Lăutar care cântă din cobză sau (impropriu) din cobuz. 3 (Ent; reg) Seripcar. cobză sf [At: H II / Pl: -ze / E: ucr, rs Ko632L cf cobuz, coboz] (Muz)
1	Instrument muzical cu coarde, asemănător cu chitara, având cutia de rezonanţă foarte bombată, folosit, mai ales, la acompaniament (prin ciupirea coardelor). 2 (Fam; îe) A-i cânta (cuiva) din - A face pe cineva să spună ceea ce are pe suflet, şi ceea ce nu ar vrea să se ştie. 3 (Fam; îe) A duce (pe cineva) cu - A amăgi. 4 (Fam; îe) A-i face (cuiva) pânteceie ~ A bate. 5 (Fam; cu valoare adverbială; îe) A lega (pe cineva) ~ A lega (pe cineva) strâns (de mâini şi picioare). 6 (Fam; cu valoare adverbială; îe) A fi răcit ~ A fi foarte răcit. 7 (Ir; îe) A fi gras (ea o) ~ A fi slab şi bolnăvicios.
cobzări [At: DA ms / Pzi: -resc / E: cobzar] 1 vi A cânta din cobză.
2	vz A se îndeletnici cu cântatul din cobză. 3 vt (Arg; înv; spc; d. băieţi) A amăgi fetele cu vorbe frumoase.
cobzărie sf[At: URICARIUL I, 322/24 / E: cobză + -ărie] Meserie a cobzarului.
cobzărire sf[At: MDA ms / Pl: -ri / E: cobzări) (Rar) 1 Cântare din cobză Si: cobzărit1 (1). 2 îndeletnicire a cântăreţului din cobză Si: cobzărie, cobzărit1 (2). 3 (Arg; înv; spc) Amăgire cu vorbe frumoase a fetelor de către băieţi Si: cobzărit1 (3). cobzărit1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: cobzări] 1-3 Cobzărire (1-3). cobzărit2, ~ă [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: cobzări] (D. oameni) 1-2 Căruia i se cântă din cobză (şi i se iau bani pentru asta). 3 Care este amăgit cu vorbe foarte frumoase.
cobzişoară sf [At: ALECSANDRI, T. 85 / Pl: -re / E: cobză + -(i)şoară] 1-2 (Şhp) Cobză (1) (mică).
coc1 sm [At: DEX2 / Pl: coci / E: fr coccus] Bacterie sferică, izolată sau grupată împreună cu altele în formă de lanţ, de ciorchine etc.
coc2 sn [At: ŞEZ. XXIII, 42 / Pl: -uri / E: fr coque (de cheveux)] Pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit şi răsucit la ceafă sau în creştetul capului Si: (îvr) conci.
coc3 s [At: H I, 367 / Pl: ? / E: ns cf coacă, scoc] (Reg; ned) Parte a morii de vânt.
coc4 sm [At: TDRG / Pl: -coci l E: fo cf cocă] (Orn) Corb-de-noapte (Ardea nycticoras). coc5 sm vz coco coc6 sn vz cocă1
coca sm inv [At: DEX2 / E: fr coca] Arbust din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina (Ervthroxylon coca).
coca-cola sfi [At: DEX2 / E: eg coca-cola] Băutură răcoritoare preparată din zahăr caramel, seminţe şi frunze de cola (din care s-a extras substanţa toxică).
cocaică sf [At: H V 433 / Pl: -ice şi -căici / E: ns cf cocaie, css cf bg K\ hcl. ikci „cârlig de Iemn“] (Reg; ned) O parte a plugului.
cocaie şf[At: CONV. LIT. LIV 166 / Pl: -căi / E: pbl mg kako, vsl KcyKâ ,,cârlig“] 1 (Reg) Lemn strâmb, de care ciobanii atârnă căldarea cu mămăligă. 2 Cobiliţă. 3 Lemn pe care se pune popicul, pentru a-1 putea bate, în jocul de copii „de-a popicul14. 4 Bucată de lemn care poate fi azvârlită. 5 (Ban) Element din alcătuirea războiului de ţesut. 6 (Ban) Parte a piuăi. 7-8 Fier din capătul roţilor de la ferăstrău sau de la moară.
583
COCAINĂ
cocaină ş/ŢAt: DEX2 / P: -ca-i- / E: fr cocaîne] (Far) Alcaloid extras din frunzele de coca, întrebuinţat ca anestezic local şi ca stupefiant.
cocaimsm sn [At: DEX2 / P: -ca-i- / E: fr cocainisme] (Med) Intoxicaţie acută cu cocaină.
cocainoman, -ă smf [At: DEX2 / P: -ca-i- / Pl: -i, -e / E: fr cocainomane] Persoană care foloseşte sistematic cocaina ca stupefiant.
cocainomanie sf [At: DEX2 / P: -ca-i- / E: fr cocainomanie] I Obişnuinţă morbidă de a folosi cocaina ca stupefiant. 2 Viciu al cocainomanului.
cocal sn [At: TEODORESCU, P. P. 142 / Pl: -e / E: bg KOKaJl(< ngr xâocaXov)] (îvp; gmţ) Os.
cocalar sm [At: MDA ms / Pl: -i / E: net] 1 Ţigan care caută (sau mănâncă de) prin gunoaie. 2 (Rar) Fante de mahala. 3 (Pgn) Om de nimic.
cocandi vt [At: VICIU, GL. /V: -cân-1 Pzi: -când! E: ns cf mg kokâl, kokânyoz „lovesc, bat“] 1-2 (Trs) A lovi cu putere, cu pumnul sau cu bastonul.
cocandire v/ [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: cocandi] (Trs; rar) Cocandit1. cocandit1 sn [At: MDA ms / Pl: -iţi, ~e / E: cocandi] (Trs) Batere puternică, cu pumnul sau cu bastonul Si: cocandire.
cocandit2,-ă [At: MDA ms / Pl: ~iţi, -e / E: cocandi] (Trs; d. oameni) Bătut rău, cu pumnul sau cu bastonul.
cocardă .v/‘[At: DEX2 / Pl: -de, -cărzi / E: fr cocarde] 1 Insignă sau panglică (de obicei în culorile naţionale) purtată de militari la chipiu sau de civili la piept în anumite împrejurări solemne. 2 Emblemă care reprezintă un partid, un curent etc. 3 Floare artificială pe care o poartă la piept nuntaşii.
cocarge a sf [At DA ms / E: ns cf tc kokargă „soi de făină**] (Reg; ned) Soi de strugure.
cocă1 sf[At PANN, P. V. III / V: coacă, coc (Pl: -uri) sn / E: net] 1 Aluat (pentru produse de patiserie, de panificaţie). 2 (îe) A se face - A se îmbăta foarte tare. 3 (îs) Minte de - Prost . 4 Pastă cleioasă făcută din făină amestecată cu apă şi întrebuinţată la lipit (hârtie) Si: pap. 5 (Pan; Ban) Diaree.
cocă2 sf [At: DEX2 / Pl: coci / E: fr coque] 1 Structură a fuzejajului unui avion, formată numai din pereţi periferici. 2 Ansamblu format din scheletul unei nave şi din învelişul ei exterior. 3 Construcţie în formă de ansamblu de două bărci care asigură plutirea hidroavioanelor.
cocă3 sfs [At: VICIU, GL. / E: cf srb koka, it cucco] (Reg; în graiul copiilor sau ca termen dezmierdător) 1 Prunc. 2 Păpuşă. 3-4 (Şhp; îf coca) Supranume dat fetelor şi băieţilor. cocă4 i/[At: CAB A, SAL. 96 / E: fo] (Orn) Ceucă (Coloeus momedula). cocăi1 vi vz cucăi
cocăi2 vi [At: DDRF / V: -ia / E: fo cf ucr KyKOlRm] (D. găini) A cotcodăci. cocăia vi vz cocăi2
cocăielisfp [At: DA ms / E: cocă1] (Pop) Tot ceea ce se coace în cuptor, în afară de pâine Si: cocături (3). cocăire1 sfvz cucăire
cocăire2 .y/‘[At: MDA ms / Pl: -ri l E: cocăi2] Cotcodăcire. cocăit1 sn vz cucăit1
cocăiî2 sn [At: MDA ms / Pl: -uri l E: cucăi2] Cotcodăcire. cocăitorJ, -oare a [At: ANON. CAR. / V: cuc-1 Pl: -i, -oare l E: cocăi1 + ~(i)tor] (îrg) Care moţăie.
ocăitor2, -oare [At: MDA ms / Pl: -i, -oare / E: cocăi2 + -tor] 1-2 smf, a (Pasăre) care cotcodăceşte.
cocăitură sf [At ANON. CAR. / V: cuc- / Pl: -ri / E: cucăi + -(i)tură] Moţăire. cocăh v vz cocoli
cocălteată sf [At: FRÂNCU - CANDREA, M. 99 / Pl: -ete / E: net] (Reg) Cerşetoare. cocăltoc sm vz cobăltoc2 cocărăl sm vz cocorel
cocări vt [At: DA ms / Pzi: -resc / E: coace + -ări] (Reg) 1 A coace.
2	A găti.
cocărire sf [At MDA ms / Pl: -ri / E: c ocări] (Reg; rar) 1 Coacere. 2 Gătire la cuptor Si: cocârit1 (2).
cocărit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cocări] 1 Coacere. 2 Cocăire
(2).
cocârit2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e l E: cocări] 1 Copt. 2 Gătit la cuptor.
cocârit sn [At: PAMFILE, A. R. 189 / E: coace + -ărit] (înv) Bir pe care ţăranii îl plăteau proprietarului moşiei pentru porumbul luat înainte de culegerea recoltei. cocârja v vz cocârja
cocăt sn [At: PAMFILE, A. ap. DA / Pl: -e / E: coace + -ăi] Căldură mare Cf vipie, pâclă.
cocător, -oare [At: PALIA (1582), 162/8 / V: (1-2) (înv) -riu sm / Pl: ~i; -oare / E: coace + ~(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care coace ceva. 3 sm Muncitor care se ocupă cu coacerea materialelor de construcţie. 4 sn Despărţitură a cuptorului de casă, în care se coace pâinea. 5 .sm/‘Persoană care prepară aluatul şi supraveghează coptul într-o fabrică de pâine cocătoriu sm vz cocător
cocătxxră sf[At H XVII 373 / PI: -ri / E: coace + -(ă)tură] (Rar) 1 Coacere. 2 Aluat copt. 3 (Mpl) Cocăieli.
cocău sn [At: PAŞCA, GL. / Pl: ? / E: net] (Reg; ned) Cârlig cu care se trag pietrele de pe munte. coacăzamz sm vz cocăzar1
cocăzar sm [At: DDRF / V: cocoz-, coac- / Pl: -i / E: coacăză + -ar] (Lpl) 1 Smirdar (Rhododendron kotschuji). 2 Merişor (Vaccinum Vitis idaea). 3 Măcriş (Rumex acetosa). cocăi vi vz cucăi
cocâlcă 5/[At: POP, ap. DDRF / PI: -ce / E: net] (Buc) Femeie mare şi voinică.
cocâltău smn [At: EMINESCU, L. P. 133 / E: ns cf coclaur] (Mpl) Coclauri.
cocălteată sf [At I. CR. II / V: -cultef sn / Pl: -ete / E: ns cf coc, cocă3, mogâldeaţă] 1 Stog de fân de dimensiuni foarte mici. 2 (îf coculteţ) Grămadă. cocălti v vz pocăiţi cocăltoc sm vz cobăltoc cocăndi vt vz cocandi
cocănjeu sn [At: H XII, 140 / Pl: ? / E: cf cânjeu] (îrg) Unealtă de tors nedefinită mai îndeaproape.
cocârbi v [At: DA ms / Pzi: -besc l E: net] (îrg) 1 A înconjura. 2 A evita. cocârda v vz cocârja
cocărdău sm [At: DA ms / PI: -ăi / E: ns cf cocoş] (Buc) Cocoş mare. cocărge a sfvz cocărjea
cocârja vtr [At: JIPESCU, 0.61 /V: cocăr-, -rda / Pzi: -jez / E: pbl cocoşa + cârjă] 1-4 A (se) îndoi (de spate) Si: a se cocârji.
cocărjare s/[At: MDA ms / PI: -jări / E: cocârja] 1-2 îndoire (de spate) Si: cocârjat1 (1-2), cocârjire (1-2), cocârjit1 (1-2). cocârjat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cocârja] 1-2 Cocârjare (1-2). cocârjat2, -ă a [At: PAMFILE, J. III, ap. DA / Pl: -aţi, -e / E: cocârja]
1	încovoiat. 2 (Spc; d. nas) Acvilin. 3 (Spc; d. unghii) Cu vârful îndoit, ca ghearele Si: cocârjit1 (3).
cocărjea sf [At: DDRF / V: -rgea / Pl: -jele / E: cocârja] Ciocul încovoiat al ghionoaiei.
cocârji vtr [At: DA / Pzi: -esc / E: cocârja css] 1-4 (Pfm) A (se) cocârja (1"4)‘
cocârjire şf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: cocârji] 1-2 Cocârjare (1-2). cocârjit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cocârji] 1-2 Cocârjare (1-2). cocârjit2, -ă a [At: DA / Pl: ~i//‘, -e / E: cocârji] (Pfm) 1 încovoiat. 2 (Spc; d. nas) Acvilin. 3 Cocârjat (3).
584
COCHILIE
cocârjitură sf [At: I. GOLESCU, C. 1.249 / Pl: ~/7 / E: cocârja + -(i)tură] (Pop) încovoiere a coloanei vertebrale Si: îndoiturâ.
cocârld [At: BARCIANU / Pzi: ~/ez, cocârl / E: cocârlă] (îvp) 1 vt A strâmba. 2 vt (Fig) A tergiversa. 3 vr A se suci. 4 vr (Spc) A se cocoşa.
cocârlare şf[At: MDA ms / Pl: ~/ăn / E: cocârla] (îvp) 1 Strâmbare.
2	(Fig) Tergiversare. 3 Sucire. 4 (Spc) Cocoşare.
cocârht1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cocârla] (îvp) 1 Strâmbare.
2	(Fig) Tergiversare. 3 Sucire. 4 (Spc) Cocoşare.
cocârht2, -ă a [At: LB / Pl: ~aţi, ~e / E: cocârlă + -at] (Pop) 1 îndoit.
2	(D. nas) Acvilin.
cocârlă [At: LB / Pl: ~le / E: vsl K&fKd „cârlig“ cf srb kukara „cârlig la plug44, mg kukora „curbat44] (Pop) 1 .v/'Parte a unui obiect adusă în formă de cârlig. 2 sf (Spc) Trunchi strâmb de copac. 3 şf (Spc) Pisc de munte strâmb într-o parte. 4 sf(?ex) Lucru cocârjat Si: cujbă. 5 sf(Fig) Femeie în vârstă, uscată, înaltă şi adusă de spate. 6 sf (Mai ales complinit prin „de om44) Om cu nasul coroiat. 7 av (îlav) Făcut — Gârbov. 8 (îe) A se da de-a -la A se rostogoli dându-se peste cap pe spate de multe ori, prinzându-se cu mâinile de coapse, într-un joc de întrecere la copii. 9 sf Lemn îndoit în formă de cârjă. 10 .sf încovoietură a unui baston sau a altui obiect de lemn sau de metal Cf cârlig, caţă. 11 sf (Spc; la coasă) Bucată scurtă şi curbată de lemn, de care se apucă cu mâna dreaptă Si: picior, mănu(n)chi, mâner. 12 sf Parte a plugului fixată în cele două dăltuituri din podul osiei Si: crivea, mână, dreptar, stinghie, lopăţică, gârloafă, corlobaie. 13 a/Bucată de fier încovoiată, ce transmite mişcarea roţii la ferăstrău Si: coacă, crival(ă), vârtej. 14 sfp Legături încovoiate de lemn, care leagă pereţii de scânduri şi fundul luntrei Si: carbaş, cârjă, chingi, crivace, cujbă. 15 sf Scară la şa. 16 .sf Cârlig de tras cărbunii. 17 sf (Pan) Casă mică (şi aplecată) Si: bordei, bojdeucă, chichineaţă. 18 sf Sanie scurtă, solidă pe care se pun trunchiurile groase pentru a fi transportaţi iarna Si: sănciuc, sănceu, sclifă, corcuie Cf bârgeică. 19 şf Mică ciupercă comestibilă, cu pălăria galbenă-roşcată, cu gust şi cu miros de usturoi (Marasmius scorodonius).
cocârlătură şf [At: LB / Pl: ~rz / E: cocârlă + ~(ă)tură] (Pop) Strâmbătură.
cocârlău sn [At: VICIU, GL. / E: mg kukorlo „colibă, bordei“] (Mgm; reg) Parte despărţită din grajd în care se închid viţeii.
cocârlete sm [At: MARDARIE, L., ap. GR. CREŢU, 3 / Pl: ~erz / E: cocârlă + -ete] 1 (Olt) Lemn încovoiat. 2 (Gmţ) Pescar începător.
cocârlonţ sn [At: PĂCALĂ, M. R. 420 / E: ctm cocârlă + cârlionţ] Un fel de cârlig întrebuinţat la jocul copiilor numit „săgeata“. cocârstârc sm vz cocostârc
cocârtiţă sf[At: ŞEZ. II, 224 / V: ~rţă f Pl: ~ţe / E: net] (Reg) 1 Mâncare ciobănească făcută din caş dulce (proaspăt) amestecat cu jintuit Si: (reg) gătejele. 2 Mâncare făcută din urdă dulce şi zer acru sau din lapte dulce fiert cu caş. 3 Jintiţă. 4 Caş înainte de stoarcere şi strecurare.
cocârţă1 sf [At: CV, 1950, nr. 4,39 / Pl: ~ţe / E: net] (Reg) 1 (Iht) Peşte mic şi foarte sprinten, care trăieşte în apele Argeşului şi Târgului nedefinit mai îndeaproape. 2 Vierme mare care trăieşte prin gunoaie. 3 Nume dat în batjocură oilor mici, care umblă alături de turmă. cocârţă2 sfvz cocârtiţă
cocârţău sn [At: I. CR. IV, 159 / Pl: ~ăz / E: cocârţă 4- -ău] (Pop) 1 (Lpl) îmbucături de pâine sau de mămăligă prăjite în untură sau în unt Si: (pop) puricei, zăbic. 2 Mălai prăjit în untură.
cocârţeală şf [At: PAMFILE, I. C. 151 / Pl: ~e/z / E: net] (Reg) Schimbătoare la roţile plugului Si: corlobaie, gârloafă.
cocârţi vr [At: DA ms / Pzi: 3 iţeşte / E: cocârţă2] (Reg; d. lapte) A se prinde.	,
cocârţit, —ă a [At: DA ms / Pl: ~irz, ~e / E: cocârţi] (Reg; d. lapte) Prins. coccidie sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr coccidie] 1 (Zlg; lpl) Gen de protozoare parazite care trăiesc în celulele epiteliale ale unor animale. 2 Protozoar aparţinând genului coccidiilor (1). coccidime ,v/'[At: DN3 / Pl: ~n\i / E: fr coccydynie] (Med) Coccigodinie.
coccidioză sf [At: DN3 / P: ~di-o~ I Pl: ~ze l E: fr coccidiose] (Med) Boală parazită a tubului digestiv provocată de coccidii. coccige sn vz coccis
coccighn, -ă a [At: DEX2 / P: ~gi-an l Pl: ~gieni, ~giene / E: fr coccygien] (Atm) 1 Care aparţine coccisului. 2 Referitor la coccis.
coccigodinie sf [At: DN3 / Pl: -iz / E: fr coccygodynie] (Med) Durere la nivelul coccisului, care apare, mai ales în timpul sarcinilor şi al afecţiunilor uterine.
coccis sn [At: DEX2 / V: -ige / Pl: -uri / E: fr coccyx] Os mic, triunghiular, de la extremitatea inferioară a sacrumului Si:(pfm) noadă.
cocean [At: l. IONESCU, C. 209 / Pl: -era, (rar) ~ene / E: bg KOVaff, srb kodanj] 1 sm Tulpină a unor plante cultivate, mai ales a porumbului, folosită ca nutreţ. 2 sm Ştiulete desfăcut de boabe, folosit adesea drept combustibil. 3 sm Mijloc (tare al) unor fructe sau legume Si: cotor. 4 sm (Pre) Parte rămasă în pământ din tulpina porumbului, după ce a fost tăiat de pe câmp Si: buzdugan, covrag, dulean, hacean,hluj, hluja, hlujar, lujer, strujan, tujlean, tuşlean, turjan, tulei, tuleu, tulanaş, tulean, tuhlean, vejă, (reg) bălii, ciocani, ciocleji, cocieji, ciucleji, ciocălăi, hulugi, motoloşi, jupi,jipi, vejii, vegii. 5 sm (Rar) Cotor al măturii. 6 (îe) A tunde — A tunde până la piele. 7 sm (Pan) Parte pe care stau solzii din conul de brad Si: ciocan. 8 (îe) D-aia n-are ursu’ coadă şi para -! Se zice despre cei lacomi. 9 av (Fig; îe) A fi - A fi beat turtă. 10 (Bot; Buc; Trs; îc) —căpresc Cinsteţ (Salvia glutinosd). 11 (Bot; îae) Lăptucul-oii (Telekia speciosa).
12	(Bot; îc) —de-trandafir Trandafir sălbatic (Cynorrhodon). 13 (Pfm) Penis.
cocearlă .v/'fAt: IZVORAŞUL V, 1 / E: ctm vsl Kcy^e„câine44 cotarlă] Căţel alb. cocene aţă sfvz coteneaţă
coceriişte sf[At: MAT. FOLK. 99 / Pl: -/z / E: cocean + -iste] Câmp pe care au rămas cocenii de porumb.
cocenos, —oasă i/[At: ECONOMIA, 124 / Pl: ~oşi, ~oase / E: cocean + -o.y] 1 Cu cocean. 2 Care are cocean mare. 3 Tare ca un cocean.
cocher sm [At: DEX2 / V: cocker / PI: -z / E: eg | wood\cocker, fr cocker] 1 Rasă de câini de vânătoare cu părul lung şi cu urechile mari, lăsate în jos. 2 Câine din rasa cocher (1).
cochet, -ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 55 / Pl: ~erz, / E: fr coquet] 1 (D. oameni) Care caută să placă (unei persoane de sex opus) mai ales printr-o îmbrăcăminte îngrijită, elegantă, printr-o comportare amabilă. 2 (D. manifestările oamenilor) Care exprimă sau trădează cochetărie. 3 (D. obiecte) Elegant.
cocheta vi [At: EMINESCU, P. 307 / Pzi: -rez / E: fr coqueter] 1 A căuta să placă, să atragă atenţia, interesul unei persoane (de sex opus) printr-un mod de comportare atrăgător. 2 A schimba cu cineva vorbe curtenitoare.
cochetare sf [At: MAIORESCU, CR. 1,220/11 / Pl: ~răn / E: cocheta]
1	încercare de a atrage atenţia, interesul cuiva printr-un mod de comportare atrăgător Si cochetat (1). 2 Schimb de vorbe curtenitoare Si: cochetat (2).
cochetat sn [At: MAIORESCU, CR. I, 220/11 / E: cocheta] 1-2 Cochetare (1-2).
cochetărie şf[At: COSTINESCU / Pl: -iz / E: fr coquetterie] 1-3 Purtare, atitudine, mod de a se îmbrăca (atrăgător) prin care o persoană caută să placă (altei persoane de sex opus). cochie sf [At: CIAUŞANU, V. / Pl: ~zz / E: net] (Reg) 1 Corn de prescură.
2	Colac.
cochilă .s/vz cochilie cochii-vechi smp vz cochi-vechi
cochiliaj sn [At: DN3 / A: ~l\e / P: ~li-aj / Pl: ~e / E: fr coquillage] 1 (Rar) Animal cu cochilie. 2 (Rar) Cochilie (1). 3 Motiv alcătuit din scoici, folosit la omarea feţelor mobilei.
cochilie sf [At: DEX2 /V: -/ă / Pl: -z'z / E: fr coquille] 1 înveliş calcaros sau silicos al unor moluşte, foraminifere etc. 2 Tipar metalic folosit la turnarea diferitelor piese de maşini, a lingourilor etc.
585
COCHILIFER
cochilifer, -ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: cf fr coquiUier] (D. roci) Format din cochilii.
cochinadă sf [Ai: PISCUPESCU, O. 243/16 / V: (înv) -di, -die, -ar / E: ngr xoxxivdSa ,,pojar“] (Med; pop) 1 Pojar. 2 Scarlatină. cochinadi sf vz cochinadă cochinadie sfvz cochinadă cochinar sm vz cochinadă
cochinchina a/ [At: DEX2 / E: eg Cochinchina] 1 Rasă de găini originară din China, cu penaj bogat, crescută pentru producţia mare de came. 2 Găină din rasa Cochinchina (1).
cochinte sm [At: BARONZI, L. I, 105/12, ap. DA / Pl: ~nţi / E: net] 1 (îvp) Zgârcit. 2 Poreclă dată de ţărani arendaşilor greci. cochio-veche s vz cochi-vechi cochirlă sfvz cocârlă
cochiţă .v/'[At: VICIU, GL. / E: pbl cocă1 + -iţă] (Reg) Bobiţă. cochi-vechi sp [At: LET. II, 52/2 / V: coţovete, ~ciovete, -ciovote sf —io-veche s, -ii-vechi smp / E: mg Kotyavetye, srb koce vece „cine dă mai mult?“ (strigătul telalilor la mezat)] (înv) 1-2 (Vindere prin) licitaţie (pentru darea în arendă a dărilor) Si: mezat. 3 (îe) A umbla de cociovete A pierde vremea. 4 (îe) A fi de cociovete A fi inutil.
coci1 i [At: PAMFILE, CR. / E: net] Strigăt cu care se mână viţeii Si: căci, clitiu.
coci2 sm [At: IORGA, S. D. VII, 235 / E: tc kog, bg K0V] (înv; îoc berbec bătut sau întors) Berbec necastrat. cociar sn [At: H. XVIII, 279 / E: srb kudar ,,cămară“] Coteţ de gâşte. cocidş sm [At: DR. V, 176 / V: cuc-, (reg) -ieş / P: ~ci-aş / Pl: ~i / E: cf srb kocija] (înv) 1 Vizitiu. 2 Proprietar de trăsură şi cai, care merge cu trăsura pentru bani. cocică sfvz cotcă
cocie sf [Al: DOSOFTEI, V. S. 51/2 / V: cucie / A şi: cocie / E: srb kocija, mg kocsi] (înv; Trs) 1 Trăsură pe arcuri, mică şi uşoară Cf docar, ca!ească, caretă, droşcă, rădvan. 2 Căruţă. 3 (îvp; îe) (Slujbaşului) îi cântă cocoşu-n ~ (Slujbaşului) îi merge bine. cocier sm [At: LB / V: cuci- / P: -ci-er / E: cocie + -ar] (îrg) Vizitiu. cocieş sm vz cociaş
cocină sf [Ai: COSTINESCU / Pl: -ni / E: bg KOWHa, srb kocina] 1-2 Adăpost sau coteţ pentru porci. 3-4 Cameră sau locuinţă foarte murdară şi neîngrijită. 4 (Pes; reg; pan) împletituri mari şi puternice care se pun acolo unde apa e mai mare şi curentul mai repede.
cocini [At: NOVACOVICIU,C. B. 8 /Pzi: -nescIE: cocină] 1 vt (Reg) A băga în cocină. 2 vr (în poezia populară cu caracter mistic) A se adăposti undeva. 3 vr (în poezia populară cu caracter mistic) A prinde rădăcini.
cocinoaie sf [At: ANTIPA, P. 577 / Pl: ~/ E: cocină + -oaie] 1-2 Cocină
(4)	(mare). cocintra v vz concentra
cocioabă sf [Ai: LB / V: -ciubă, -arbă, -o rvă / Pl: -be / E: net] 1 Casă mică, dărăpănată (şi insalubră) Si: bordei, budă, hardughie, halrubă, magherniţă. 2 (Ast; pop; art) Nume unei constelaţii formate din trei stele în triunghi. 3 (îvp) Colibă cu ograda (sau curtea).
cocioară sf [At: ŢIPLEA, P. P. / V: cuci- / P: -ci-oa- / Pl: -re / E: cocie + -oară] (Reg; shp) 1-4 Cocie (1-2) (mică sau frumoasă) Si: cociută (1-4).
cocioarbă sfvz cocioabă
cociobăi vti [At: ŞEZ. IX, 150 / Pzi: -esc / E: net] (Mol) 1-2 A căuta prin toate părţile (rar, ceva) cu zgomot, amănunţit (şi dezordonat) Si: a boltăi, a cotrobăi, a scotoci.
cocioc sn [At: POLIZU / Pl: -oace şi -uri / E: cf rs koiih „deal mic pe care au crescut iarbă şi muşchi (mai ales prin locuri mlăştinoase)44] (Reg)
1	Nămol vegetal amestecat cu bucăţi de rădăcini de stuf şi de papură (care formează mici insule plutitoare). 2 Baltă mică, izolată, în regiunea inundabilă a unei ape curgătoare, care nu-şi poate împrospăta apa.
cociomeagă sf [Ai: REV. CRIT. IV, 85 / Pl: ? / V: -aţă / E: ns cf cocioabă] (Pop) Cocioabă.
cociomeaţă sf vz cociomeagă cociorbă sfvz cociorvă1 cociorî v vz scociorî
cociorlie .s/[At: CV, 1950, nr. 2,29 / Pl: -ii / E: net] (Reg) Coteţ pentru găini.
cociorvă1 .v/'[At: ŞEZ. V. 58 / V: (cu metateză) cor-, -rbă, cuciorbă, -vei sn I Pl: -ve / E: rs KOfepBa, ucr KOVepxa] 1 Unealtă casnică compusă dintr-o placă de metal sau de lemn în formă de triunghi sau de semicerc, fixată la capătul unei cozi lungi, cu care se scoate jarul sau cenuşa din cuptorul ţărănesc de pâine. 2 (Pan) Instrument pentru pescuit, constând dintr-o prăjină lungă, cu o scândurică de lemn în capăt. 3 (Pan) Unealtă de zidărie în forma unei cociorve (2), de amestecat varul cu nisip. 4 (Pan) Nume al unei constelaţii, formată din trei stele în triunghi Si: colibă, curte, cocioabă (2) . cociorvă2 sf\z cocioabă cociorvei sn vz cociorvă1 cocioveică sfvz cucuveică cociovete sf vz cochi-vechi cociovote s vz cochi-vechi
cociş sm [At: ANON. CAR. / E: mg kocsis „vizitiu44] (Trs) 1 Vizitiu.
2	(Pex) Birjar. 3 (îvp; îe) -şui s-a făcut ~ieş Vizitiul ajuns proprietar de trăsură cu cai.
cocişar sm [At: CHEST. 1,514, ap. DA / Pl: -i / E: cociş + -ar] (Reg) Proprietar de cai.
cocişel sm [At: ŢIPLEA, P. P. 3 / Pl: -ei / E: cociş + -el] 1-2 (Reg; şhp) Vizitiu (tânăr).
cotişi vi [At: ANON. CAR / Pzi: ~.ye.sr / E: cociş] (îrg) 1-2 A face slujba de vizitiu sau de birjar.
cocişit sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cotişi] 1 Practicare a slujbei de vizitiu sau de birjar. 2 Meserie de birjar. cociţă sf vz cofiţă1 cociubă sfvz cocioabă cociug sn vz coşciug cociumb sn vz pociump cociump sn vz pociump
cociuţă sf[At: ŢIPLEA, P. P. / P: -ci-u- / Pl: -ţe / E: cocie + -uţă) (Reg; şhp) 1-4 Cocioară (1-4). cocker sm vz cocher
cockpit sn [At: DN3 / V: -cp- / PI: -e, -uri / E: eg cockpit] 1 (Mrn) Spaţiu neacoperit pe punte, amenajat cu banchete pentru călători sau pentru echipaj. 2 Spaţiu în care se află piloţii unui avion sau ai unei maşini de curse. cocks sn vz cocs cocktail sn vz cocteil coclan sn vz cotlon
coclanţă sf[At: VICIU, GL. / E: ctm coclete + clanţă] (Reg) Clanţă. coclaur sn vz coclauri coclaură sfvz coclauri
coclauri smp [At: ŞEZ. XXXII, 15 / V: (sg refăcut) -r sn; (sg refăcut) -ră sf; (sg refăcut) cotlaur sm; -lâu- / P: -la-uri / E: net] 1-2 Locuri neumblate sau puţin umblate, pustii, îndepărtate. 3 Locuri prăpăstioase. coclauri snp vz coclauri
cocleală sf [At: ŞEZ. XXIII, 43 / V: coti-, cotlia~ l Pl: -eli / E: cocli + -eală] 1 Strat de carbonat de cupru, de culoare verde, toxic, care se formează pe suprafaţa obiectelor de aramă Si: colitură (1). 2 Gust specific neplăcut al mâncărurilor ţinute în vase de aramă nespoite Si: colitură (2).
3	Senzaţie neplăcută în gură, ca de aramă coclită Si: colitură (3). cocleanţ i [At: H V, 429 / E: fo] (Reg) Onomatopee care imită strigătul
bibilicii.
cocleanţă .s/[At: VICIU, GL. / V: -enţă l E: cocleanţ] (Orn; reg) 1 Bibilică (Fritilla riomeleagris). 2 Grup de bibilici.
cocleanţuri snp [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg) 1 învârtituri (în spirală). 2 (Spc) Buclă a goarnei.
586
COCOLOŞIT1
coclej sm vz cioclej coclenţă sf vz cocleanţă cochte sm vz cocleţ
cocleţsn [At: ŞEZ. VIII, 147 / V: cotletsmn,~ete,cotlete,cotlet, coglete, sm, corl~ smn, corlete, corletiu, cotlej sm / Pl:	şi (mai rar) /
E: net] 1 Parte a iţelor războiului de ţesut prin care se trec firele de urzeală.
2	(Pan; îf coclete) Ochiuri ale împletiturii de la ciorapi. 3 (Pex) împletitură la ciorap. 4 (Pex; îf corleţ) Scândură pe care se fac iţele. 5 Lemn ce se pune peste cârpa cu caş. 6 (îf corlete) Frământător pe care se pune covata, când se face pâine. 7 (îf coclete) înveliş verde al alunelor. 8 (îf coclete) Clanţă. 9 (îf corleţ) Genunchi dinapoi al calului. 10 (Pre; îf corleţ, codleţ) Piele îngroşată a cailor sub genunchiul dinainte Si: castană. 11 (îf cocieţi) Parte a căruţei nedefinită mai de aproape. 12 Cotor de măr. 13 Ciorchine de strugure.
cocli [At: CANTEMIR, ap. BV / V: cotii / Pzi: -Ieste / E: cf bg ■'KOTJifKJitlM] 1-2 vri (D. obiecte de aramă) A (se) acoperi cu un strat de cocleală (1). 3-4 vri (D. alte obiecte metalice) A (se) oxida. 5 vr (D. mâncăruri) A căpăta sau a avea gust de cocleală. 6 vr (Pan; d. pietre, stânci) A prinde muşchi. 1 vr A se îmbăta tare.
coclire .v/ŢAt: DA / Pl: -ri l E: cocli] 1 Acoperire a obiectelor de aramă cu un strat de cocleală (1) Si: coclit1 (1). 2 Oxidare a obiectelor metalice Si: coclit1 (2).
coclit1 sn [At: DA / V: cotl~ / E: cocli] 1-2 Coclire (1-2). coclit2, ~ă a [At: CANTEMIR, ap. BV I, 361 / Pl: -iţi, -e / E: cocli]
1	(D. obiecte de aramă) Acoperit cu cocleală (1). 2 (D. obiecte metalice) Oxidat. 3 (D. mâncăruri) Care a căpătat cocleală (2). 4 (D. gură) Cu o senzaţie neplăcută, amară, ea de aramă coclită. 5 (D. gust) Specific coclelii
(3)	Si: amar. 6 (D. viţa de vie) Stropit cu piatră vânătă. 7 (Fig; d. bătrâni) Slab. 8 (Fig; d. bătrâni) Ramolit. 9 (Fig) Zgârcit.
coclitor, ~oare a [At: DA / Pl:	-oare / E: cocli + -(i)tor] 1-4 Care
cocleşte (1-4).
coclitură sf [At: DA /V: cotl~ / Pl: -ri / E: cocli + -(t)ură] 1-3 Cocleală (1-3).
cocnă sf[At: LB / E: pad cohnie, cuhnie, cuvnă, de la coace] (Trs) Bucătărie.
cocnări v [At: LB / Pzi: -resc / E: cocnă] (Trs) 1 A face mâncare. 2 A face pe bucătarul. 3 A se ocupa eu bucătăria Cf cohnări.
cocnărire sf[At: MDA ms / Pl: -ri l E: cocnări] (Rar) 1 Pregătire a mâncării Si: cocnărit (1). 2 Simulare a ocupaţiei de bucătar Si: cocnărit
(2). 3 îndeletnicire cu bucătăria Si: cocnărit (3). cocnărit sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cocnări] 1-3 Cocnărire (1-3). cocm v vz cocni coco sm vz cocos cocoană şf vz cucoană
cocoară1 sf [At: MARIAN, O. II, 346 / V: cuc~ / PI: -re l E: cocor] (Reg) 1 Cocor1 (4). 2 Femelă a cocorului. 3 Cocor1 (1). 4-5 (Fig) Cal sau bou slab şi urât. cocoară2 sf vz cocor1
cocoaşă sf [At: (a. 1750) GCR I, 350 / V: cuca-, ~coş, ~ă / P: -coa- / S: cocoaşe / Pl: -şe / E: ns cf gogoaşă] 1 Deformaţie patologică a trunchiului unui om, care constă într-o curbură (posterioară, anterioară sau laterală) a coloanei vertebrale, a coastelor sau a sternului Si: (pop) gheb. 2 Protuberanţă naturală pe spinarea unor animale, formată din rezerve de grăsime. 3 (Pex) Spate. 4 (îe) A suna cuiva ~şa A bate pe cineva. 5 (înv) Gogoaşă. 6 (Pan) Parte ridicată la viţa de vie. 7 Pietriş care formează mici insule într-o apă curgătoare Si: grind. 8 Stâncă peste care curge apa. 9 Zăvor sau pană de lemn cu care se înţepeneşte capătul grindeiului de la plug, pentru a-1 fixa în dăltuitură. cocobardă .sfvz cocobarză
cocobarză sf [At: JAHRESBER. V, 189 / V: ~rdă /Pl -berze / E: ctm cocostârc + barză] (Orn; îvp) Barză. cocobelciu sm vz culbec
cococi smp [At: DA ms / E: net] (Reg) 1 Turtă foarte mică. 2 Pâinişoară ca o lipie, care se coace la gura cuptorului, pentru a încerca dacă e încins sau nu. cocoi sn vz cucui1 cocojneaţă sfvz cocoşneaţă
cocolan sm [At: ARH. OLT. XXI, 262 / Pl: -i / E: net] (Reg) Cocoloş mare pe care îl fac cei lacomi Si: cocoşmeţe.
cocoleală sf [At: CIAUŞANU, GL. / Pl: -eli / E: cocoli + -eală] Cocolire d-4).	’
cocoli [At: CREANGĂ, GL. / V: ~căli, gogo~, guguli / E: ns cf mg kokonya „mâncăruri pentru sărbătorile Paştilor (colaci, ouă, şuncă etc.)“] 1-2 vt- (Reg) A frământa şi a coace colaci pentru slujbele bisericeşti (sărbători, morţi etc.). 3-4 vtr (Pfm) A (se) înfofoli. 5 vt (Pfm) A îngriji pe cineva în mod exagerat Si: a răsfăţa, a alinta, a mădări. 6 vr A se complăcea în alintări Si: a se alinta.
cocolire sf [At: DA / Pl: -ri / E: cocoli] 1-2 (îrg) Frământare şi coacere de colaci pentru slujbele bisericeşti (sărbători, morţi etc.) Si: cocolit1 (1-2), cocolitură (1-2). 3 (Pfm) înfofolire. 4 (Pfm) îngrijire exagerată acordată cuiva Si: răsfăţare, alintare, cocolit1 (4), cocolitură (4), (îrg) mădărire.
5	Complacere în alintări Si: alintare, cocolit1 (5), cocolitură (5).
cocolit1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: cocoli] 1-2 Coclire (1-2). 3 (Pfm) înfofolire. 4-5 Cocolire (4-5).
cocolit2, ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 522 / Pl: -iţi, -e / E: cocoli] (Pfm)
1	îmbrăcat cu haine (prea) groase Si: înfofolit. 2 Care se bucură de îngrijiri exagerate Si: răsfăţat, alintat. 3 Care se complace în alintări.
cocolitor, ~oare a [At: DA / V: gogo~ / E: cocoli + -(i)tor] 1-4 (Rar) Care coeoleşte (1-4). cocolitură .sf [At: DICŢ. / Pl: -ri / E: cocolit + -ură] 1-2 Cocolire (1-2).
3	(Pfm) înfofolire. 4-5 Cocolire (4-5). cocoloaşă sfvz cocoloş
cocoloaţă sfp [At: FRÂNCU - CANDREA, M. 99 / E: net] (Reg) Femeie de rând. cocoloaţe sfp vz cocoloş
cocoloş sn [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: ~oaşă sf, gogo~, gogoliu sm / Pl: -oase, (rar) -uri, -i / E: pbl fo] 1 Bucată dintr-o substanţă căreia i s-a dat o formă aproape sferică Si: boţ1, bulgăre, bulz, ghemotoc, gogoloi, mototol. 2 Bulgăre mic şi compact de făină, de mălai etc. rămas întărit (şi nefiert) într-o mâncare care nu a fost bine amestecată. 3 (Spc) Cocoloş (1) făcut din două bucăţi de mămăligă caldă, între care se bagă brânză sau urdă Si: boţ, dodoc. 4 (Pex) Cocoloş (1) de cârpe, de hârtie întrebuinţat ca dop. 5 (Bot; reg; pan) Cartof (1). 6 (Bot; reg) Ştiulete necurăţat de boabe. 7 Umflătură.
cocoloşeală .v/'[At: DA / Pl: -eli / E: cocoloşi + -eală] 1-4 Cocoloşire (1-4). 5 (Pfm) Răsfăţare. 6 (Pfm) înfofolire.
cocoloşi [At: ANON. CAR. / V: ~ozi / Pzi: -şese / E: cocoloş] 1-2 vtr A (se) face cocoloş (1). 3 vr (D. vietăţi) A se ghemui. 4 vr (Pex; d. vietăţi) A se culca. 5 (îe) A ~ cuiva vorba A răstălmăci vorbele, pentru a scăpa cu minciuna. 6 (îae) A face pe cineva să se încurce. 7 (îe) Ao~A nimeri prost. 8-9 vt A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greşelile, faptele reprobabile ale cuiva Si: a muşamaliza. 10 vt (Pfm; mai ales d. copii) A răsfăţa. 11-12 vtr (Pfm) A (se) înfofoli. 13 vt (Nob) A face ceva la repezeală şi rău Si: a încurca.
cocoloşire sf [At: DA / Pl: -ri / E: cocoloşi] 1 Strângere cocoloş a unui obiect Si: cocoloşeală (1), cocoloşit1 (1), cocoloşitură (1). 2 Ghemuire a vietăţilor Si: cocoloşeală (2), cocoloşit1 (2), cocoloşitură (2). 3 (Pex) Culcare a animalelor Si: cocoloşeală (3), cocoloşit1 (3), cocoloşitură (3).
4	Trecere cu vederea sau ascundere a lipsurilor, a greşelilor, a faptelor reprobabile ale cuiva Si: cocoloşeală (4), cocoloşit1 (4), cocoloşitură (4) Cf bagatelizare, muşamalizare, tăinuire. 5 (Pfm) Răsfăţare. 6 (Pfm) înfofolire.
cocoloşit1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: cocoloşi] 1-4 Cocoloşire (1-4).
5	(Pfm) Răsfăţare. 6 (Pfm) înfofolire.
587
COCOLOŞIT2
cocoloşit2, -ă a [At: GHICA, S. 406 / Pl: ^i//} -e / E: cocoloşi] 1-2 (D. lucruri) Care este sau care a fost făcut cocoloş Si: (reg) golomozit. 3 (Fig; d. vietăţi) Ghemuit. 4 (D. persoane) înfăşurat în (prea) multe haine Si: înfofolit, încotoşmănat, cocolit2 (1). 5 (D. un lucru incorect, o greşeală etc.) Care a fost tăinuit Si: acoperit, ascuns, muşamalizat.
cocoloşitură .s;/'[At: DA / Pl: -ri / E: cocoloşit + -ură] 1-4 Cocoloşire (1-4). 5 (Pfm) Răsfăţare. 6 (Pfm) înfofolire. cocolozi v vz cocoloşi coco melc sm vz culbec cocomelci sm vz culbec
cocon1 sm [At: CORESI, EV. 70/23 /V: cuc-/ Pl: ~i/ E: net] 1 Termen de politeţe care denumeşte un bărbat Si: domn. 2 (îvp) Fiu (aparţinând unor părinţi din clasele sociale înalte). 3 (îrg) Copil mic, abia născut Si: prunc. 4 (înv; irn) Boier tânăr. 5 (Bot; lpl) Planta Zinnia elegans.
cocon2 sm [At: DA / Pl: -i / E: fr cocon] 1 înveliş protector făcut din fire foarte subţiri, pe care le secretează larvele sau pupele unor insecte.
2	(Spc) Gogoaşă a viermelui de mătase. 3 înveliş protector făcut dintr-o substanţă gelatinoasă care se solidifică şi cu care îşi înfăşoară ouăle unele animale nevertebrate, coconar1 sm [At: PISCUPESCU, O. 194/21 / V: cuc-, cucun- J Pl: ~i / E: ngr xoxovdgi] 1 Arbore conifer ornamental cu coroana în formă de umbrelă, care creşte în regiunea mediteraneană (P'muspinea). 2 (Lpl) Seminţe comestibile, de formă ovală şi cu gust de alune, ale coconarului (1) Si: coconară.
coconar2 sm [At: ANTIPA, P. / Pl:	/ E: net] (Iht; Olt) Soi de peşte
mic, de apă dulce (Alburnus bipunctatus) Si: beldiţă, ber chită, (Trs) lătăreaţă.
coconară sf {Al: PISCUPESCU, O. 194 / V: cucun- / Pl: -re / E: net] (Bot) Coconar1 (2).
coconaş sm [At: MOXA, 365/30 / V: cuc- / Pl: -i / E: cocon1 + -aş] (îvp; şhp) 1-8 Cocon1 (1-4) (mic) Si: coconăşel (1-8). 9 (Prt) Pierde-vară.
coconat, -ă a, s [At: GOROVEI, C. 115 / Pl: -aţi, -e / E: cocon] 1-2 (în ghicitori) Gogonat.
coconăşel sm [ At: NEGRUZZI, S. III, 61 /V: cuc-1 Pl: -ei/ E: coconas1 + -el] 1-8 (Şhp) Coconaş (1-8).
coconăşi v [At: RĂDULESCU-NIGER, ap. TDRG / V: cuc- / Pzi: ~.ye.vc / E: coconaş] (îrg) A cuconi. coconâşică sfvz cuconăşică
coconea sf [At: BUD, P. P. / E: cucoană + -ea] (Mar) Copilă. cocone aţă sfvz cocoşneaţă
coconel sm [At: ANON. CAR. / Pl: -ei / E: cocon + -el] 1 Copilaş. 2 (Bot; reg; lpl) Ghiocei (Galanthus nivalis). 3 (Bot; reg; lpl) Buruiană de bubă (Physalis alkekengî). coconesc1, -ească a vz cuconesc
coconesc2, -ească [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: cuc- / Pl: -eşti / E: cocon1 + -esc] 1 a De copil Si: copilăresc. 2 a Boieresc. 3 sfa Dans nedefinit mai îndeaproape. 4 Melodia pe care se dansează.
coconeşte1 av [At: DA / E: cocoană + -este] 1-2 în felul cucoanelor (1-2).
coconeşte2 av [At: M. I. CARAGIALE, C. 90 / V: cuc- / E: cocon] 1 Ca nişte coconi. 2 în felul coconilor. coconet1 sn vz cuconet1 coconet2 sns vz cuconet2 coconete sm vz coconeţ
coconeţ, -eaţă [At: VICIU, GL. / V: -ete sm l Pl: (3) -i I E: ns cf gogoneţ,gogon] 1 a Rotund, plin şi tare. 2 (îs) Prune -e (sau gogoneţe) Corcoduşe. 3 sm (Reg; lpl) Aluat de făină cu ouă. 4 sm (Reg) Instrument pentru ţinerea fusului când se deapănă firul. 5 sm (Bot; reg) Zbârciog (Morchelia conica). coconi1 v vz cuconi1 coconi2 v vz cuconi2
cocome sf [At: MOXA, 391/19 / V: cuc-1 Pl: -U / E: cocon] 1 (îlav) Din ~ Din copilărie. 2 (Arg; prt; ir) Mândrie boierească.
coconieră v/'[At: DN3 / P: -ni-e- / PI: -re / E: fr coconniere] Centru de colectare a gogoşilor de mătase pentru filatură. cocohiţă sf vz cuconiţă
coconos, -oasă a [At: DA / Pl: -osi, -oase / E: cocon + -r>.y] Care vrea să fie servit de slugi (ca un cocon1 4) Cf boieros.
cocontractant, -ă smf [At: DN3 / Pl: -nţi, -e / E: fr cocontractant] Fiecare dintre părţile care participă la un contract. coconuţ sm [At: ŢIPLEA, P. P. / Pl: -i / E: cocon + -uţ] (Mar) Copil. coconuţă sf [At: BUD, P. P. / Pl: -ţe / E: cucoană + -uţă] (Mar) Copilă. cocor1 sm [At: CALENDARIU (1814), 84 / V: cuc-, -oară, cucoară sf / Pl: -i / E: srb kokori, kokora ,,creţ“] 1 Pasăre migratoare cu ciocul ascuţit, cu gâtul şi picioarele lungi, cu penele cenuşii, cu o pată roşie pe cap (Grus grus), 2 (îvp) Fire de grâu necosite. 3 (Lpl) Tip de dantelă. 4 (îf cocoară) Pene sclipitoare din coada cocoşului. 5-6 (Lpl) Fire de păr creţ sau pene din coada răţoiului, purtate de femei deasupra urechilor, atârnând spre faţă. 7 (Pex; lpl) Păr al femeilor aranjat în forma penelor rotunde din coada răţoiului. 8 (Orn; îc) ~-mic sau ~ -cu-capul-alb Pasărea Antropoides virgo. 9 Despărţitoare a lanurilor de grâu Si: ciuhă, mişană, momâie.
cocor2 sn [At: LB / Pl: -uri / E: pbl o variantă morfologică a lui cucui (Cf populus > popor)] (îrg) Umflătură la cap Si: cucui.
cocoradă sf[At: LB / V: -roadă / Pl: -de / E: ns cf cocă, paparudă] (Trs) 1 Plăcintă făcută din mălai, ouă şi unt, umplută cu brânză sau cu urdă şi mărar, urzici, hamei ori cu carne sau cu fructe ori cu ceapă coaptă în cuptor sau în vatră. 2 Poreclă dată unei orăşence venite la ţară.
cocoran sm [At: T. PAPAHAGI, M. 147/14 / PI: -i / E: net] (într-o ghicitoare; csnp) Cocoş (Gallus bankiva domestica).
cocorat, -ă a [At: CADE / PI: -aţi, -e / E: cocor1 + -at] 1 Care are picioare lungi. 2 (D. berbeci) Care are coarnele frumos răsucite. 3 (Reg) Cu cârlionţi Si: încreţit, cocorăl sm vz cocorel
cocorăţei smp [At: PANŢU, PL.2 / E: cocor1] (Bot; Trs) Zarnacadele (Narcisus poeticus).
cocorel sm [At: DAMfi, T. 185 / V: -răi / Pl: -ei / E: cocor1 + -el] (Bot; reg; mpl) Plantă cu flori roşii şi mari (Erythronium dens caniş) Si: cocoş ei, măseaua-ciutei.
cocoreţ, -eaţă a [At: HIX / Pl: -i, -e / E: cocor1 + -eţ] (Reg) 1 Moţat.
2	(Fig) Gureş. 3 (Fig) îndrăzneţ. cocori vr [At: LB / Pzi: -resc i E: cocor2] (îrg) A se umfla. cocorneaţă sfvz cocoşneaţă cocoroadă sf vz cocoradă
cocorosi vr [At: HERZ. - GHER., M. IV, 236 / V: -oşa (pzi: -şez) l Pzi: -.ve.se / E: cocor1] 1 (Fig) A-şi da aere. 2 (îvp; îe) A se ~ pe lângă
0	fată A-i da târcoale (ca un cocoş în jurul găinii). cocoroşa v vz cocorosi
cocorstârc sm vz cocostârc
cocos sm [At: DRĂGHICl, R. 139/3 /V: coc, coco, -cus / Pl: (rar) -osi
1	E: ger Kokos] 1 (îs) Nucă de - Fruct al cocotierului, al cărui suc lăptos se întrebuinţează ca hrană şi a cărui coajă este folosită în industrie. 2 (îs) Lapte de - Suc lăptos al nucii de cocos. 3 (îs) Ulei de - Substanţă grasa obţinută prin presarea miezului uscat al nucii de cocos. 4 (îs) Unt de -Ulei de cocos supus rafinării şi dezodorizării, folosit în alimentaţie.
cocostârc sm [At: DA / V: —rg, cuc-, cocors-, cucors—, cocârs- / Pl: -rci/ E: cocor + stârc] 1 (Orn) Barză. 2 (Pbl) Cocor (1). 3 Puţ cu cumpănă.
4	(Irn) Om slab şi cu gâtul lung sau cu picioarele lungi. 5 (Ir) Cal cu gâtul şi cu picioarele lungi. coc os târg sm vz cocostârc
cocoş1 [At: CANTEMIR, 1.1. II,76/ V: (reg)cuc-/Pl: ~i,(îrg) -oase, (rar) -uri / E: vsl kqk&uj ,,găină“] 1 sm Pasăre domestică mai mare decât găina, cu o creastă roşie dezvoltată, cu cioc ascuţit şi cu penele de diferite culori (Gallus bankiva domestica). 2 sm Mascul al găinii. 3 sm (îe) Cântă ~ul (într-o casă) Se spune pentru a arăta că, într-o familie, bărbatul are cuvântul hotărâtor. 4-6 sm (îs) Basm (sau poveste) cu ~ul roşu Povestire,
COCREATOR
întâmplare fără sfârşit ori neadevărată. 7 sm Nume dat masculilor unor păsări. 8 sm (îs) Pe la -i Pe la ora două după miezul nopţii. 9 sm (îcs) De-a -ul Nume al unui joc în care jucătorul rămas fără pereche se numeşte cocoş. 10 sm (Pop; îs) - -bas Cocoş (1) care cântă când este numai de trei zile şi care auzind toaca din cer, începe a cânta (la miezul nopţii), iar după el cântă şi ceilalţi cocoşi. 11 sm (îc) ~ -de-munte sau ~ -sălbatic Pasăre sălbatică de mărimea unui curcan, cu pene negre, pe piept verzi-albăstrui, cu ciocul puternic şi puţin încovoiat (Tetrao urogallus).
12	sm (îc) ~ -de-mesteacăn Pasăre sălbatică având coada în formă de liră, cu penajul masculului negru, cu luciu metalic, iar al femelei brun-ruginiu cu pete transversale (Lyrurus îetrix). 13 sm (îc) ~ -încălţat Găinuţă (Lagopus). 14 sm (Orn; îc) Mil-pustietăţii Ciuhurez. 15 sm (Iht; îc) ~-de-mare Peştele Raja clavata. 16 sn Ciocănel percutor la armele de foc. 17 sn Pârghie de comandă a supapei la ciocanele acţionate cu aer comprimat sau cu aburi. 18 sm (Pfm) Parte centrală a miezului pepenului verde, mai dulce şi lipsită de sâmburi. 19 sm (Reg; lpl) Floricele de porumb. 20 sm Categorie în care sunt încadraţi boxerii între 51 şi 54 kg şi luptătorii între 52 şi 57 kg. 21 sm Boxer sau luptător care face parte din categoria cocoş (20). 22 sm Figură de metal având înfăţişarea unui cocoş, fixată în vârful caselor. 23 sm (Pop; îe) A fi cucoş-de-vânt A se potrivi la voia întâmplări. 24 sm Figură de metal sau de pământ, în formă de cocoş, servind ca jucărie pentru copii. 25 sm (Reg; Ia car) Cui mare îndoit, agăţat la ruda carului cu un lănţug. 26 sm (La joagăr) Ic de fier care întinde custura în jug. 27 sm (Reg) Clanţă. 28 sm (Teh) Piesă a maşinii de tors mecanică. 29 sm Pinten fixat la spatele călcâiului cizmei, cu ajutorul căruia se descalţă cizma. 30 sm (Bot; lpl) Urlupi. 31 sm Figură la jocul numit „în buşi“ . 32 sma (Ast; pbl) Constelaţia pleiadelor Si: (pop) Cloşca cu pui. 33 sm (Reg; lpl) Floricele de porumb. 34 sm (Pfm) Penis.
cocoş2 sn vz cocoaşă
cocoşa [At: PANN, P. V. III, 11 / Pzi: -şez / E: cocoaşă] 1 vr A se gheboşa. 2 vr A se încovoia. 3 vr A face să capete cocoaşă. 4 vr A face să se încovoaie sub apăsarea unei greutăţi. 5 (Fam; îe) A ~ (pe cineva) în bătaie A bate foarte tare (pe cineva).
cocoşar sm [At: COSTINESCU / Pl: -i / E: bg K0K0map,b\ Pasăre din genul sturzilor, cu pene sure pe spate şi castanii pe restul corpului (Turdus pilaris) Si: sturz-de-iarnă.
cocoşare sf[At: DÂ / Pl: -sări / E: cocoşa] (Rar) 1 Gheboşare. 2-3 încovoiere sub apăsarea unei greutăţi Si: cocoşat1 (2-3).
cocoşat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cocoşa] 1 Gheboşare. 2-3 Cocoşare (2-3).
cocoşat2,~ă [At: (a. 1705) GCR 1,350 / V: cuc^l Pl: -aţi,-elE: cocoşa] 1-2 smf, a (Persoană) care are cocoaşă Si: ghebos. 3 a (D. bou, vacă, cal) Cu greabănul curbat Si: grebănos. 4 a încovoiat. 5 a (Fam; şîe ~ de bătaie) Bătut tare.
cocoşătură .v/'[At: ISPIRESCU, ap. TDRG / V: ~şet~l Pl: -ril E: cocoşa + -tură] 1 Cocoaşă. 2 (Fig) Proeminenţă (ca o cocoaşă).
cocoşel sm [At: ECONOMIA, 105 / V: (Mol) cuc~ / Pl: -ei l E: cocoş + -el] 1-10 (Şhp) Cocoş (1-2,7,22,24) (tânăr sau mic). 11 (îc) ~ -de-câmp Plantă erbacee cu flori roşii-cărămizii (Adonis aestivalis). 12 (Ent; pop) ~ -de-miazănoapte sau ~ -de-miezul-nopţii ori ~ -de-noapte Greier (Gryllus). 13-14 Băiat sau tânăr bătăios, care se încaieră uşor. 15 Monedă franceză de aur (în valoare de 20 de franci) pe care este gravat un cocoş (1). 16 (Pgn) Monedă de aur. 17 (Reg; lpl) Floricele de porumb. 18 (Pan) Bucată de hârtie îndoită în multe părţi, astfel încât să semene cu un cocoş mic Si: porumbel. 19 Cui care trece prin capătul osiei ca să-l ţină Si: civie. 20 (Pfm) Penis. 21 (Reg; pfm) Mic aluat ce rămâne din facerea pâinii, căruia i se dau diferite forme şi se coace în cuptor. 22 (Bot; reg) Ruscuţ. (Adonis flammea). 23 (Bot; reg) Scaunul cucului (Dianthus giganteus).
24	(Bot; reg; lpl) Măseaua-ciutei (Erythroimm dens-cauis). 25 (Bot; reg; lpl) Ghiocei-bogaţi. 26 (Bot; reg; lpl) Porumbei. 27 (Lpl) Dediţei. 28 (Bot; reg; lpl) Garofiţă-de-grădină (Dianthus bartalus). 29 (Bot; reg; îc) ~ -domnesc Floarea-cucului. 30 (Bot; reg; îc) -'-roşu Garofiţă (Dianthus
carthusianorum). 31 (Bot; reg; îc) ~ -turcesc (Silene antiloparum). 32 (Bot; reg; îc) -ei-ungureşti Sovârf (Origanum vulgare).
cocoşesc, ~ească a [At: MARIAN, î. 2/9 / V: cuc~ / Pl: -eşti l E: cocoş + -esc] 1-5 De cocoş (1-2,7,11-12). 6-10 (Ca) al cocoşului (1-2,7,11-12).
cocoşeşte av [At: ŞEZ. I, 17/19 / V: (reg) cuc~1E: cocoş + -este] 1-5 în felul cocoşilor (1-2,7,11-12). cocoşetară sf vz cocoşătură
cocoşi [At: LB / V: cuc~ l Pzi: -şese l E: cocoş] 1 vt (înv; d. cocoşi; pex; d. masculii altor păsări) A se împerechea Si: a călca. 2 vr (Cu sens pasiv; d. găină, pex; d. păsări) A fi călcată de cocoş. 3 vr (Fig) A se îngâmfa. 4 vr (Pex) A se supăra. 5 vr (Pex) A deveni agresiv.
cocoşire sf [At: LB / Pl: -iri l E: cocoşi] 1-2 (înv) împerechere a cocoşilor cu găinile sau, pex; a altor păsări Si: cocoşit1 (1-2). 3 (Fig) îngâmfare. 4 (Fig) Supărare. 5 (Fig) Atitudine agresivă Si: cocoşit1 (5).
cocoşit1 sn [At: ECONOMIA, 104 / Pl: -uri / E: cocoş] 1-2 Cocoşire (1-2). 3 (Fig) îngâmfare. 4 (Fig) Supărare. 5 (Fig) Cocoşire (5).
cocoşit2, ~ă a [At: ECONOMIA, 104 / Pl: -iţi, -e l E: cocoş] 1 (D. păsări) Care s-a împerecheat. 2 Ouat. 3 (Fig) Tras pe sfoară Si: înşelat.
cocoşhi sm [At: PAŞCA, GL. / Pl: - / E: net] (Orn; reg) Ciovică (Glarcola partincole).
cocoşneaţă .v/'[At: JIPESCU, O. 106 / V: cocojn-, cocon~, cocorn~ l Pl: -eţe / E: pren cucoană (sau coconiţă) şi fâşneaţă] (luz; irn) Femeie cu pretenţii, dar ridicolă prin purtări şi îmbrăcăminte.
cocoşoaică sf [At: PANŢU, PL. / E: cocoş + -oaică] (Bot; reg) Rodu-pământului (Arum maculatum).
cocoştersm [At: ANON. CAR. / Pl: -i IE: net] (îrg; pbl) Tavan căptuşit cu scânduri.
cocoţ sm [At: ANON. CAR. / Pl: ? / E: srb kokot] 1-2 Cocoş (1-2). cocotă .v/’[At: TEODOREANU, M. II, 222/ Pl: -te l E: fr cocotte] Femeie de moravuri uşoare Si: (pop) lele, (pfm; dep) paţachină, prostituată.
cocotier sm [At: C. PETRESCU, C. V. 82 / P: -ti-er / Pl: -i l E: fr cocotier] Arbore tropical din familia palmierilor, cultivat mai ales pentru fructele sale comestibile (Cocos nucifera).
cocoţa vtr [At: ODOBESCU, S. III, 23 IV: cucuţa,gogo~ / Pzi: cocoţ , -tez l E: net] (Pfm) 1-2 A (se) urca pe ceva Si: a (se) cocoţi (1-2). 3 A (se) aşeza pe un Ioc mai ridicat Si: a (se) cocoţi (3). 4 (Fig) A promova într-un mod dubios Si: a (se) cocoţi (4).
cocoţare sf [Al. JIPESCU, ap. TDRG / Pl: -ţări l E: cocoţa] 1 Urcare pe ceva Si: cocoţat1 (1), cocoţire (1), cocoţit1 (1). 2 Aşezare pe un loc mai ridicat Si: cocoţat1 (2), cocoţire (2), cocoţit1 (2). 3 Promovare dubioasă Si: cocoţat1 (3), cocoţire (3), cocoţit1 (3). cocoţat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cocoţa] 1-3 Cocoţare (1-3). cocoţat2, ~ă a [At: SLAVICI, N. I, 320 / V: cucuţ~ l Pl: -aţi, -e l E: cocoţa] 1 Urcat pe ceva. 2 Aşezat pe un loc mai ridicat. 3 Promovat într-un mod dubios.
cocoţi vt [At: DA / Pzi: -ţese l E: cocoţă css] 1-3 vtr A (se) cocota (1-3)
cocoţire sf[At: MDA ms / Pl: -ri / E: cocoţi] 1-3 Cocoţare (1-3). cocoţit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cocoţi] 1-3 Cocoţare (1-3). cocoţit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e i E: cocoţi] 1-3 Cocoţat2 (1-3). cocovamă sf[At: CADE / Pl: -me / E: net] (îrg) Bulgăre de pământ moale, înfundat la mijloc, în formă de farfurie, cu care se joacă copiii, aruncându-1 cu putere jos, ea să pocnească.
cocovardă sf[At: VICIU, S. GL. / E: pren cocă şi scovardă] (Reg) Plăcintă subţire Cf clătită, cocovă sfvz cuc ovă cocoveică sfvz cucuvea cocoveucă sfvz cucuveucă cocozar sm vz cocăzar cocpit sn vz cockpit
cocraiţă sfs [At: PAŞCA, GL. / E: net] (Trs; îlav) De-a ~ De-a dura. cocreator, ~oare smf, a [At: DN3 / P: -ere-a- / Pl: ~/\ -oare l E: net] 1-2 (Persoană) care creează (ceva) împreună cu altul.
589
COCREDITOR
cocreditor sm [At: HAMANGIU, C. C. 246 / V: (înv) -re / Pl: ~i / E: it concreditore] Creditor părtaş cu alţii Ia o pretenţie Cf codebitor. cocreditore sm vz cocreditor
cocs sn [At: DA / V: cox, (iuz) kocs / Pl: -uri / E: ger Koks] Produs solid obţinut din cărbunele de pământ, din reziduuri de petrol sau din gudroane prin încălzire Ia temperaturi înalte şi întrebuinţat ca materie primă sau combustibil în metalurgie, în industria chimică, în gospodărie etc.
cocsacâz sm [At: DEX2 / V: ~agaz / PI: ~uri / E: rs K0KC3TU3] Plantă erbacee asemănătoare eu păpădia, cu rădăcina bogată în latex, din care se extrage cauciucul (Taraxacum kok-saghyz). cocsagaz sm vz cocsacâz
cocsare sf [At: DEX2 / Pl: -sări / E: cocs] Cracare termică aplicată reziduurilor petroliere.
cocserie sf[At: MDT / PI: ~ii l E: cocs + -erie (după fr cokerie)] 1-2 Ansamblul instalaţiilor sau secţie într-o întreprindere în care se fabrică cocsul.
cocsifica vt [At: DEX2 / Pzi: cocsific / E: cocs (după fr cokefier)] A transforma cărbunele de pământ sau reziduurile de petrol în cocs.
cocsificabil, ~ăa [At: DEX2 / Pl:	-e	IE: cocsifica + -bil] (D. cărbuni)
Care se poate cocsifica.
cocsificare sf [At: DEX2 / Pl: -cari / E: cocsifica] Transformare a cărbunelui de pământ sau a reziduurilor de petrol în cocs Si: (rar) cocsificat1.
cocsificat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cocsifica] Cocsificare. cocsificat2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: cocsifica] (D. cărbune de pământ sau reziduuri de petrol) Transformat în cocs.
cocsochimic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, ~ice / E: cocs + chimic] 1-2 Care aparţine cocsochimiei (1-2). 3-4 Referitor la cocsochimie (1-2).
cocsochimle sf [Ai: DEX2 / E: cocs + chimie] 1 Ramură a industriei care prelucrează cărbunele de pământ prin cocsificare. 2 Studiu al prelucrării şi transformării produşilor chimici obţinuţi din cărbuni prin cocsificare. coctail sn vz cocteil
cocteil sn [At: DEX2 / V: ~tail / A: cocteil l Pl: -uri / E: eg, fr cocktail)
1	Băutură preparată dintr-un amestec de băuturi alcoolice (lichior, coniac, vin, etc.) şi diferite ingrediente. 2 Reuniune la care se servesc cocteiluri (1). 3 Băuturi din amestec de băuturi nealcoolice.
cocţiune sf [At: DEX2 / P: -ţi-u~ / Pl: -ni / E: fr coction] (Fam) 1 Fierbere a frunzelor, florilor etc. ale unor plante medicinale în scopul extragerii principiilor active pe care le conţin. 2 Medicament obţinut prin cocţiune (1). 3 (Rar) Digestie a alimentelor în stomac. coculteţ sn vz cocâlteaţă cocus sm vz cocos
cocuţ,-ă snf[At: ŞEZ. II, 224/Pl: -i,-e/E: coc3 + -uţ(dj] Pâine mică Si: mălâcuţ, colăcel Cf coc*.
cocuţâ sf [Ai: DA / Pl: -ţe / E: cocă3 + -uţă] 1-2 (Şhp) Cocă (mică).
3-4 Fetiţă.
cod1 sm [At: DEX2 / Pl: (rar) cozi / E: eg cod] Peşte marin din nordul Oceanului Atlantic, cu trei aripioare dorsale (Gadus morrhua).
cod2 sn [At: RUSSO, S. 90 / Pl: -uri l E: fr code] 1 Act normativ care cuprinde o culegere sistematică de reguli juridice privitoare la o anumită ramură a dreptului. 2 Ansamblu de reguli privind comportarea cuiva. 3 Sistem de semne sau de semnale convenţionale care serveşte la transmiterea unui mesaj, a unei comunicări. 4 (îs) - poştal Număr atribuit unei localităţi sau străzi. 5 (îs) - de culori Sistem de notare prin culori a cifrelor care reprezintă parametrii principali ai rezistorilor şi condensatoarelor. 6 (Big; îs) ~ genetic Mecanism prin care se înregistrează, se conservă şi se transmite informaţia ereditară.
coda1 sfs [At: DEX2 / E: it coda) 1 Parte finală a unei compoziţii muzicale. 2 (Spc) Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi.
coda2 vt [At: DEX2 / Pzi: -dez / E: fr coder] A transforma un text scris în limbaj obişnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalenţelor stabilite într-un cod2 (3).
codaci, ~ce [At: COSTINESCU / Pl:	-ce / E: coadă + -aci] 1 a Care
are coadă lungă Si: codat. 2 sm Diavol. 3-4 smf, a (Persoană sau animal) care rămâne la coadă a unui şir. 4-5 a (Nob) Care se umileşte sau se linguşeşte (ca să înşele ori să câştige).
codaie sf [Ai: BARCIANU / Pl: -dai / E: coadă + -aie) 1-2 (Reg) Coadă (lungă).
codaj sn [At: DN3 / Pl: ~e l E: fr codage] Codare. codalău sm [At: DA / Pl: -ăi / E: coadă + -ălău] (Reg) 1-2 Codău (1-2). codalb, ~ă [At: ANON. CAR. / V: cud~ / Pl:	~e / E: coadă + alb]
1	a (D. animale) Care are coada sau vârful cozii de culoare albă, iar restul de culoare mai închisă. 2 a (D. oameni, mai ales d. fete) Cu părul blond Si: bălai. 3 a (Fig) Făţarnic. 4 sm Specie de vultur de talie mare, cu coada albă (Haliaetus albicillus). 5 .v/ (0rn; reg) Codobatură (Motacilla alba).
codan, ~ă [At: RUSSO, S. 21 / V: coad~ sf I Pl: ~i, ~e / E: coadă + -an] 1-2 smf, a (Animal) cu coada lungă Si: codat3 (1-2). 3 a Din coadă Si: codaş (2). 4 a (Nob) Final. 5 sm (Ent) Vierme care se face în slănina stricată Si: codaţ. 6 sm Diavol. 7 sf Fată intrată de curând în rândul fetelor mari, neieşită încă la horă, dar destul de mare ca să-şi împletească părul în cozi, nu în cosiţe, ca fetele mici Si: codancă (2). 8 sm Tânăr cioban.
9	sf (Bot; reg, îf coadană) Coada-cocoşului (Polyganatum latifolium).
codancă sf [At: MARIAN, NU. 5 / V: (2) ~dean~ / Pl: -nce / E: codan + -că] 1 Codănaie. 2 Codană (7).
codare sf [At: DEX2 / Pl: -dări / E; coda2] Transformare a unui text scris în limbaj obişnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalenţelor stabilite într-un cod2 (3) Si: codaj, (rar) codat1.
codarniţ, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: -i, -e / E: coadană + -ar + -nit] (Reg) Cu coadă Si: codat (2).
codaş [At: l. NEGRUZZI, S. II, 126 / Pl: -i, -e l E: coadă + -as] 1-6 smf, a (Persoană, grup de persoane, instituţie etc.) care a rămas în urma, se află printre ultimii într-un şir sau în muncă, la învăţătură, într-o competiţie sportivă etc.
codaşcă sf [At: DA / Pl: -şte / E: ctm coadă + rădaşcă] (Ent; pop) Rădaşcă (Lucanus cervus).
codaşnic sm [At: ŞEZ. III, 138 / E: codaş + -nie] (într-un descântec; csnp) Drac.
codat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: coda] (Rar) Codare. codat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: coda) (D. texte scrise în limbaj obişnuit) Transformat în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalenţelor stabilite într-un cod2 (3).
codat, ~ă [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e l E: coadă + -at] 1 a (D. animale) Cu coada lungă şi stufoasă Si: codălat (4-5). 2 a (D. ochi) Migdalat. 3 sm (Ent; pop) Vierme care se face în brânză, slănină stricată sau în mere.
4	sm (Ent; pop) Larvă a lardariului Si: strepede. 5 sm (Ent) Larvă (cu codă) a muştei Cristalis tenax. 6 sm (Zlg) Pui de broască Si: mormoloc, codaţ sm [At: DA / Pl:	/	E:	net]	Codan (5).
codăbatură .v/'vz codobatură
codăbătura vtr [At: PAMFILE, J. I, 77 / V: -ri, cotorbatura, cotoro-bătură / Pzi: -rează l E: codobatură] 1-2 (Reg; d. codobaturi) A (se) împerechea. codăbături v vz codăbăture codăbăturoi sm vz codobatură
codăcior sm [At: CHEST. VI, 89/35 / Pl: -i / E: codaţ + -ior] (Ent; pop) Larvă produsă de oul albinei.
codăfaţ sm [At: GORJAN, H. I, 20/21 / V: ~dof~ / Pl:	/	E:	coadă	4-
fâţâi] Copil care se ţine scai după cineva Cf codiţă (13).
codăi vt [At: ŞEZ. XVII, 62 / Pzi: ~e.vc / E: net] (Trs) A scutura paiele (la arie) Cf codind, codă'ire [At: MDA ms / Pl: -ri / E: codăi] (Rar) Scuturare a paielor. codăit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: codăi] Codăi re. codăit2, ~ă a [At: CHEST. V, 76/71 / PI: -iţi, -e / E: net] (Reg; d.	oi)
Care nu stă la muls.
codălat, ~ă [At: POLIZU /V: ~dol~, coad~, cudulaţ / Pl: -aţi, -e / E: pbl lat pop *codellatus, -a, ~um] 1 a Cu coadă. 2-3 a/Vită sau oaie cu
590
CODERIŞTE
coada lungă. 4-5 smf, a (Animal) cu coadă lungă Si: codat? (1-2). Cf codiţei. 6 a (îs) Pere -te Pere lunguieţe.
codălărită sf, af[At: CHEST. V, 74/25 / Pl:	/	E:	coadă]	1-2	(Oaie)
cu coada lungă Si: codoasă. 3-4 Codană (1-2).
codălba vt [At: CIAUŞANU, V. / V: -//ta / Pzi: -bez / E: cwfo/fc] (Reg) A se uita cu coada (79) ochiului.
codălbăre .v/‘[At: MDA ms / Pl: -bări / E: codălba] (Reg; rar) Privire cu coada (79) ochiului Si: codălbat1. codălbat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: codălba] (Reg) Codălbăre. codălbat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~aţi, ~e / E: codălba] (Reg) Care priveşte cu coada (79) ochiului.
codălbeari, ~ă smf, a [At: JAHRESBER. XII, 156 / V: cud~ / Pl: -eni, -me / E: codalb + -ean] (Reg) 1-2 (Vită) cu vârful cozii (1) alb Si: codălbel (1-2), codălbică (1-2), codălbior (1-2), codălbiţâ (1-2).
codălbel, -ea smf, a [At: JIPESCU, O. / V: -b\a, ~biel, cudălbel / Pl: -ei, -e / E: codalb + -el] (Reg) 1-2 Codălbean (1-2).
codălbi vt [At: ALECSANDRI,T. 424/ Pzi: -besc/ E: codalb] 1 (îrg) A nu reuşi într-o întreprindere sau afacere. 2 A spăla putina Si: a o şterge.
3	A o păţi. codălbia smf, a vz codălbel
codălbică sf, a [At: MARIAN, ap. DA / Pl: -ici / E: codalb + -ică] (Reg) 1-2 Codălbean (1-2). codălbiel, -ia smf, a vz codălbel
codălbior, ~ioară smf, a [At: DA ms / V: cud- / Pl: -i, -oare / E: codalb + -ior] (Reg) 1-2 Codălbean (1-2).
codălbire sf [At MDA ms / Pl: -ri / E: codălbi] (îrg) 1 Nereuşită într-o întreprindere sau afacere Si: codălbit1 (1). 2 Fugă Si: codălbit1 (2). 3 Păţanie Si: codălbit1 (3).
codălbit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: codălbi] 1-3 (îrg) Codălbire d-3).
codălbit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: codălbi] (îrg) 1 Care n-a reuşit într-o întreprindere sau afacere. 2 Care a spălat putina. 3 Care a păţit-o.
codălbiţâ [At: JIPESCU, O. 49 / V: cud~ / PI: -ţe / E: codalb + -iţă] 1-2 smf, a Codălbean (1-2). 3 .s;/’(Orn; pop) Pasăre de 17-20 cm, cu pene frumoase, roşcate la cap şi aripi, gălbui pe pântece şi albe sau negre la coadă (1), al cărei vârf este cenuşiu-albastru (Lanius collurio) Si: sfrancioc-roşu, şofran. codălbiu, ~ie a [At: DDRF / Pl: ~ii / E: codalb + -iu] (Pop) Blond. codălbuţă şf[At: COSTINESCU / Pl: -ţe IE: codalb + -uţă] Codalbă
(5)	mică. codălha vt vz codălba
codănacă sf, a [At: JIPESCU, ap. TDRG / V: ~don~ / Pl: -ace / E: codan(ă) +-acâ] 1-2 (Fetiţă) la vârsta intrării în horă. 3 a Codaş (2).
codănaie sf [At: CHEST. V, 74/114 / P: ~na-ie / PI: -nai IE: codan(ă) + -aie] Oaie cu coada lungă Si: codancă (1), codălărită (1), codoasă Cf codană (1).
codănaş sm [At: ŞEZ. I, 140 / Pl: -i / E: codan + -aş] (înv) Flăcău. codăncuţă sf [At: VORONCA, ap. CADE / PI: -ţe / E: codancă + -uţă] 1-2 (Şhp) Codană (7) (mică,drăgălaşă) Si: codănea (1-2), codănică (1-2), codăniţă (1-2).
codănea .v/[At: JIPESCU, 0.21 / Pl: -ele / E: codană + -ea] 1-2 (Reg; şhp) Codăncuţă (1-2). codănel sm [At: HEM 2320 / Pl: -ei / E: codan + -el] (înv) Flăcău. codănică .v/'[At: ISPIRESCU, U. 92 / Pl: -ici / E: codan + -ică] 1-2 (Reg; şhp) Codăncuţă (1-2).
codăniţă sf [At: DEX2 / Pl: -ţe / E: codan + -iţă] 1-2 (Reg; şhp) Codăncuţă (1-2), codărâie sf vz codărie codărâşte sfvz codirişte
codărie sf[At: ŞEZ. VI, 146 / P: -ri-e / V: ~raie, ~der-, ~dor~ / PI: ~i/ / E: coadă + -ărie] (Reg) 1 Codirişte Si: codelie. 2 (îe) A pune în ~ A găsi răspuns la ceva.
codărişcă sfvz codirişcă codărlşte sfvz codirişte codaş sm vz codoş2
codăţelsm [At: H II, 131 / Pl: -ei / E: codat + -el] (Reg) Câine ciobănesc (cu coada (1) stufoasă).
codau sm [At: MAT. FOLK. 592 / Pl: -ăi / E: coadă + -ău] (Reg) Câine ciobănesc. 2 Burlac. 3 Codoi (3). codâie sf vz codie
codâr i [At: CV, 1949, nr. 7,33 / E: net] Strigăt cu care ciobanii alungă câinii. codârblă sfvz codirlă
codârlan sm [At: DA ms / Pl: -i / E: net] (Reg) Căţel de câteva luni. codârlaş sm [At: ISPIRESCU, U. 109 / PI: -i / E: codârlă + -aş] Codaş (1). codârlă sfvz codirlă
codârlău sm [At: ŞEZ. XXXI, 43 / Pl: -ăi / E: codârlă + -ău] (Buc; mai ales d. copii) Om care se ţine mereu după cineva. codârleaţă sf vz cotârleţ
codării vi [At: ŞĂINEANU, D. U. / V: cotâ~ / Pzi: -lese / E: codârlă] (Reg) 1 A căuta prin codirlă (2). 2 A scotoci pretutindeni.
codârhre sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: codârlî] (Reg) 1 Căutare prin codirlă (2) Si: codirlit1 (1). 2 Scotocire pretutindeni Si: codârlit1 (2).
codârht1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: codârlî] 1-2 (Reg) Codârlire (1-2).
codârlit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: codârlî] 1 Căutat prin codirlă (2). 2 Căutat pretutindeni.
codârvac sm [At: I. CR. IX, 121 IV: go~ / Pl: -aci / E: net] (înv; dep; d. persoane de origină rusă) Bădăran. codcodac i vz coteodac codcodăci vi vz cotcodăci
codea sma [At: JIPESCU, 0.114 / E: coadă + -e(a)] (Reg; euf) Diavol Cf codan.
codeală sf [At: ODOBESCU, S. III, 450 / Pl: -eli / E: codi + -eală] Şovăială. codeancă sfvz codancă
codeaţă sf [At: VICIU, S. GL. / Pl: -eţe / E: coadă + -eaţă] (Reg) Locul unde nu creşte decât coada-calului (95) Cifâneaţă.
codebitor sm [At: HAMANGIU, C. C. 247 / V: (înv) ~re / Pl: -i / E: fr codebiteur] 1-2 (Jur) Persoană fizică sau juridică ce, împreună cu altul sau alţii, datorează creditorului mărfuri sau sume de bani Cf cocreditor. codebitore sm vz codebitor
codeia vt [At: DA / P: -de-ia / Pzi: -iez / E: (în)condeia] A împodobi ouăle de Paşti, obiectele de ceramică etc. cu desene (făcute cu condeiul) Si: a încondeia.
codeiat1 sn [At: MDA ms / P: -de-iat / Pl: -uri / E: codeia] (Reg) Codeiere.
codeiat2, ~ă a [At: MDA ms / P: -de-iat / Pl: -aţi, -e / E: codeia] (Reg; d. ouă de Paşti, obiecte de ceramică etc.) împodobit cu desene (făcute cu condeiul).
codeiere .v/[At: MDA ms / P: -de-ie- / Pl: -ri / E: codeia] (Reg; rar) împodobire a ouălor de Paşti, obiectelor de ceramică etc. eu desene (făcute cu condeiul) Si: codeiat1.
codeină .v/*[At: DA / P: -de-i- / Pl: -ne l E: fr codeine] Alcaloid extras din opiu şi întrebuinţat ca medicament pentru înlăturarea sau calmarea temporară a tusei.
codeinomame sf[At: DN3 / P: -de-i- / Pl: ~i/ / E: fr codeinomanie] Dependenţă de codeină.
codelie .v/'[At: PREDA, î. 83 / P: -li-e / Pl: -ii / E: coadă + -elie] Codărie (1).
codelnic, ~ă a [At: JIPESCU, O. 38 / Pl: -ici, -ice / E: coadă + -elnic] Şovăitor. coderie sfvz codărie coderişte sfvz codirişte
591
CODETINĂTOR
codeţinător, -oare smf, a [At: DN3 / Pl: ~i, -oare f E: co- + deţinător] (Rar) 1-2 (Persoană) care deţine ceva împreună cu alta.
codeţinnt sm [At: DA / Pl: ~ufz / E: fr codetenu] (Rar) Deţinut închis împreună cu alţii. codex sn vz codice
codi [At: COSTINESCU / Pzi: -dese / E: coadă] 1 vt (C. i. oi) A tunde lâna de pe lângă coadă (1), de la picioarele dinapoi şi de pe la ugere. 2 vr A şovăi Si: a se coi1 (3). 3 vr (îvp) A lenevi Si: a se coi1 (3). 4 vr (îvp) A pierde vremea Si: a se coi1 (3). codic sn vz condică codică sf vz condică
codice sn [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / Pl: ~ / V: -dex (pl: -uri) / E: lat codex, -icem] 1 Reunire de table cerate, reprezentând cea mai veche formă de carte la romani. 2 (Jur; înv) Culegere (manuscrisă) de legi, de documente medievale. 3 (Pex) Culegere (manuscrisă) de texte vechi, de obicei cu conţinut variat. codicel sn vz codicil codic hei sn vz codicil codichil sn vz codicil
codicil sn [At: CAT. MAN. X, 38 / V: -cel, -chel, -chil / Pl: ~e, -uri / E: fr codicille, lat codicillus] 1-2 Act întocmit în formă testamentară, prin care se modifică sau se completează conţinutul iniţial al unui testament.
codicologie .v/'[At: DEX2 / P: -gi-e / Pl: ~#i/ / E: fr codicologie] 1 Ştiinţă specială a istoriei care studiază manuscrisele din punctul de vedere al obiectului în sine şi nu al textului. 2 Istorie a colecţiilor, stărilor, condiţiilor de păstrare etc. a manuscriselor.
codie a/ [At: DELAVRANCEA, S. 205 / P: -gi-e / Pl: ~iz / V: -dâie / Pl: ~i/ / E: coadă + -ie] (Pop; şhp) 1-2 Coadă (1) (mică). 3 Codirişte. 4 Loc pe vatră unde stau copiii Si: (reg) codlăneţ. 5 (Bot; reg; îf -dâie) Barba-ursului (Equisetum arvense). 6 (Bot; reg) Pipirig (Blysmus compressus).
codifica vt [At: MAIORESCU, CR. III, 172/7 / Pzi: codific / E: fr codifier] 1 A sistematiza şi a reuni într-un cod2 normele juridice care se referă la o anumită ramură a dreptului. 2 (Pre) A prevedea ceva într-o (sau printr-o) lege.
codificare sf[At: MAIORESCU, CR. III, 172/7 /Pl: -căr/ / E: codifica] Sistematizare şi reunire într-un cod2 a normelor juridice şi care se referă la o anumită ramură a dreptului Si: codificaţie.
codificat, -ă a [At: SBIERA, F. S. 369 / Pl: -aţi, ~e / E: codifica] 1 (D. normele juridice care se referă la o anumită ramură a dreptului) Sistematizat şi reunit într-un cod2. 2 (D. un uz, o practică) Reglementat printr-o lege Si: legiferat.
codificatory -oare a [At: DEX2 / PI:	-oare l E: fr codificateur] (Rar)
1-2 Care codifică (1-2).
codificaţie sf [Al: MAIORESCU, CR. III, 172/7 / P: -ţi-e / V: -iune / Pl: -ii / E: fr codification] (Jur) Codificare. codificaţiune sfvz codificaţie
codilă sf [At: CV, 1950, nr. 4, 32 / Pl: -le / E: net] Cobilă. codilişte sfvz codirişte codinac sm vz godinac
codină şf[At: JIPESCU, ap. TDRG / A şi: (1) codină / Pl: (rar) -ni / E: coadă + -ină] (Pop) 1 Lână de calitate inferioară, tunsă de pe capul, picioarele şi coada (1) oilor. 2 (Bot; reg) Coada(167)-vulpii (Alopecurus geniculatus). 3 Grâu de calitate inferioară, amestecat cu multe corpuri străine Si: goz, zoană. 4 (Fig) Drojdia societăţii. 5 Lemne rămase acolo unde se prelucrează lemnul Si: (pop) huei, hehedig, vreascuri.
codini vt [At: TOMESCU, GL. 271 / Pzi: -nesc / E: codină] (Reg) A codi (1).
codinit sn [At: DEX2 / P: -uri / E: codină] Tundere a lânii din jurul ugerului şi de pe coada (1) oii la fătare şi în perioada alăptării. codiră sf vz codirlă
codire sf [At: LIUBA - IANA, M. 114 / Pl: -ri / E: codi] 1 Tundere a lânii de pe coada (1) şi picioarele oilor la fătare şi în perioada alăptării Si: codit1 (1). 2 Şovăire Si: codit1 (2).
codirector sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: fr codirecteur] Persoană care conduce, împreună cu alta (sau cu altele), în calitate de director, o întreprindere, instituţie, publicaţie etc.
codirecţie .s/[At: DN3 / P: -ţi-e l Pl: -ii / E: fr codirection] (Liv; rar) Direcţie (a unei instituţii, întreprinderi etc.) exercitata de mai multe persoane cu acelaşi grad. codireşte sfvz codirişte
codirişcă sf [At: DELAVRANCEA, S. 205 / V: -dăr-, -dor- / Pl: -şti / E: codirişte css] Codirişte.
codirişte sf[At: BIBLIA (1688), 269/2 / V: -dărâş-, -dar-, -der-, -iii-, -reş-, -dor-, -dorâş-, -dorăş- / Pl: -ti / E: ctm coadă + toporişte] (Pop) Coadă de bici Si: (reg) codărie (1), codie (3), (reg) codirlă (7), (reg) codohalt, codorţe.
codirlă sf [At: JIPESCU, O. 151 / V: (Mol; Trs) -dar-, (reg) -dârblă, (Olt) -ră / Pl: -le / E: coadă + -irlă] 1 (Reg) Coadă (1) a unui animal.
2	(Pan; reg) Partea dinapoi, mobilă, a unui car sau a unei căruţe, în care se pune de obicei nutreţ pentru animalele de tracţiune Si: (reg) seriglă, chelnă, chilnă, şuşlete, şişlet, scărilă. 3 (Pan; reg) Partea din urmă a unei cete de copii, la joc. 4 (Pan; reg) Partea din urmă a unui stol de păsări.
5	(Pan; reg) Cel care rămâne la coadă (8) Si: codiţă, codaş, codaciu, codan.
6	(Pan; îvp) Cel ce dă la urmă în jocul arşicelor. 7 (Reg) Codirişte. codism sn [At: DEX2 / Pl: ~? / E: coadă + -ism] (Iuz) Curent ideologic
ce neagă rolul partidului comunist în instaurarea dictaturii proletariatului.
codist sm [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 168, 2/2 / Pl: -işti / E: coadă + -ist] (luz) Adept al codismului.
codişcă sf [At: POPOVICI, ap. PASCU, S. 249 / Pl: -şte / E: coadă + -iscă] 1-2 (Şhp) Codiţă (1-2). 3 (Pop; îe) A umbla -'după cineva A umbla mereu după cineva.
codişă sf [At: CHEST. V, 74/121 / Pl: -şe / E: coadă + -işă] (Reg) Oaie cu coada lungă Si: (reg) codişetd.
codişetă sf [At CHEST. V, 74/121 / Pl: -te / E: codişe + -at(ă)] (Reg) Codise.
codişoară j/[At: LB / Pl: -re / E: coadă + -i.yoara] 1-2 (Shp) Codită (1-2).
codit1 sn [At: LIUBA - IANA, M. 114 / PI: -uri / E: codi] 1-2 Codire (1-2).
codit2, -ă a [At: DA / PI: -iţi, -e / E: codi] 1 (D. oi) Tunsă pe lângă coadă (1). 2-4 (Rar; d. persoane) Care se codeşte (2-4) Si: încet, mocăit.
coditory —oare a [At: DA / Pl: -i, -oare / E: codi + -(i)tor] 1-3 Care se codeşte (2-4). coditură .s/[At: DA / Pl: -ri / E: codi + -tură] Codeală. codiţă sf [At: CUV. D. BĂTR. 1,195/16 / Pl: -ţe / E: coadă + -iţă] 1-2 (Şhp) Coadă (1) (mică) Si: codişcă (1-2), codişoară (1-2), coduţă (1-2).
3	Semn grafic care intră în alcătuirea unor litere. 4 (Fig) Om lipsit de caracter şi de personalitate, care serveşte ca unealtă cuiva Si: (rar) codoş2, acolit, cirac. 5 (D. o ştire, un zvon) Exagerare. 6 (îe) Cel cu ~ Dracul.
7	(îs) - de vită Vită slabă. 8 (Bot; reg; îc) ~ţa-mielului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 9 (Bot; reg; îc) -ţa-păunului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 10 (La plante) Coadă (63). 11 (La obiecte şi instrumente) Coadă (63). 12 Anexă (fără valoare) Si: apendice. 13 (Spc) Sedilă Cf coadă. 14 (Fig; fam) Copil mic care se ţine de fusta mamei. 15 (înv; îe) A afla o ~ cuiva A-i găsi cusururi.
codiţei, -ea a [At: BARONZI, L., ap. DA 93/2 / Pl: -ei, -e / E: codiţă + -el] (îs) Pere -e Pere cu coada (63) lungă.
codiţucă .v/‘[At: PANŢU, PL. / Pl: -uci / E: codiţă + -uc(ăj] (Bot; reg) Mică plantă ierboasă cu flori solitare gal bene-verzui (Mvosurus minimus) Si: şoricel.
codlăneţ s [At: CHEST. II, 325/288 / E: net] (Reg) Loc pe vatră unde stau copiii Si: codie (4). codleţ smn vz cocleţ
592
CODROI
codoaie sf vz codoi
codoasă .v/‘[At: DA ms / Pl: -se / E: coadă + -oasă] Codănaie. codoaşcă sf vz codoşcă codobdltură sf vz codobatură
codobalţ s [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg) Coadă (63) de bici Si: cod ir iste.
codobatelei sm [At: DOMBROWSKY, P. 213 / Pl: ~ / E: codobatură css] (Orn; reg) Codobatură-albă (Motacilla alba).
codobatică sf [At: PHILIPPIDE, P. 96 / Pl: -ici / E: codobatură css] (Reg) Codobatură (1). codobatiiţă sfvz codobatiţă
codobatiţă sf [At GR. S. 1,190 / V: (Ban) Miţă / Pl: -ţe / E: codobatură css] (Ban) Codobatură (1).
codobator sm [At: MARIAN, 0.1,333 / Pl: -ri / E: codobatură] (Orn; rar) Bărbătuşul codobaturii Si: cadobăturai.
codobatură sf[At: ŞINCAI, HR. V, 560 / V: ~dăb~, ~alt~, -dobăt-, -drub-,~dub~, cotorob~, coto~, cotro-, cotorb~, cutrub- S Pl: -ri, -re şi (rar) -baturi / E: ml *coda-battula, -am] 1 Pasăre migratoare mică, cenuşie, cu coada (1) lungă, mereu în mişcare, care trăieşte pe lângă ape Si: codobatică, codobatiiţă, codobâţă,prundar,prundaş (Motacilla alba).
2	(îc) ~ -albăstrie, ^cenuşie, ~sură, ~-vânătă, ^-vineţie (Motacilla sulphurea). 3 (îc) ~-galbenă (Motacilla flava). 4 (îc) ~-neagră (Motacilla lugubris). 5 Lemn care leagă capetele crăcilor gemânărilor la car şi nu lasă să se plece jos proţapul Si: brăcinar, iuhă, lehă, splină. 6 Persoană obraznică Si: obrăznicătură.
codobătura v vz codăbătura codobatură sfvz codobatură
codobături vtr [At: MARIAN, O. I, 333 / Pzi: -rez / E: codobatură] 1-2 (Gmţ; pop) A (se) împerechea.
codobăturoi sm [At: MARIAN, O. I, 333 / V: ~dăb~, cotorob-, cotorbat- l Pl: ~ / E: codobatură + -oi] Codobator.
codobaţă sf [At MARIAN, 0.1,327 / Pl: -ţe / E: codobatură + bătăi] (Orn; Trs) Codobatură (1).
codobaţuri snp [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg) Diferite lucruri în dezordine, într-un loc strâmt (într-o casă mică, într-un colţ sau într-o cutie). codobelc a vz codoberc codobelciu a vz codoberc
codoberc, -earcă [At: PAMFILE, J. II / V: -ele, -elciu, -omelc, cotobelc, cotobelciu, cotomelc, (sgp-belci) / Pl: -rci / E: coadă + berc) 1 a Berc. 2 am (îf -ele; în formule ritmate folosite de copii) Formulă care îndeamnă melcul să iasă din cochilia lui. codofaţ sm vz codăfâţ
codoi [At: BĂCESCU, P. 26 / V: -oaie I Pl: (1) -oaie, (2-3) - / E: coadă + -oi] 1 sn Coadă (1) mare. 2 sm (Iht) Peşte nedefinit mai îndeaproape.
3	sm (Iht) Somn de 0,5 - 2 kg Si: somatei, iaprac, codău (3), codolân. codoiţă ş/ŢAt: GOROVEI, C. 288 / Pl: -ţe I E: coadă + -iţă] (Csnp;
în ghicitori) Formulă ritmică Coadă, codoiţă.
codolan sm [At: ANTIPA, P. 778 / Pl:	/	E:	coadă	+	-olan] (Reg)
Somn mic. codolat, -ă a vz codălat
codolemn sn [At: PAMFILE, C. 32 / V: coto~ I Pl: -e / E: coadă + lemn] (în ghicitori; csnp) Formulă ritmică Lemn codolemn Cf şodalemn, (h)odolemn, handrolemn. codomelc a vz codoberc codonacă sf vz codănacă codorăşte sfvz codirişte codorăşte .v/'vz codirişte codorie sf vz codărie
codorigă .v/'[At: BARONZI, L. I, 105/20 / Pl: -gi / E: net] (îrg) Suliţă. codorişcă sf vz codirişcă codorişte sfvz codirişte
codoriţă sf [At ŢICHINDEAL, F. 6 / Pl: -ţe / E: net] (Reg) 1 Coadă (1). 2 Mănunchi.
codoroi sm [At: CHEST. V, 74/28 / Pl: ~ / E: coadă] (Reg) Oaie cu coada (1) lungă Si: (reg) codise, (reg) codişetă, (prt) şpucăl. codoroş sm vz codroş codorţă sfvz codorţe
codorţe sf[At: VICIU, GL. / Pl: ? / V: ~ţă / E: net] Codirişte. codoş, -oasă [At: POPOVICl, ap. PASCU, S. 54 / E: coadă + -av] 1 a Cu coadă (1) mare Si: codat (1). 2 a Cu zăbală Si: zăbălas. 3 a (Pex) Scârbos.
codoş1 sm [At: VAIDA / Pl: -i / E: pbl decalc după mg farkas „lup“, propriu ,,codat“] (Psr) Lup.
codoş2, -oaşă smf [At PRAV. 540, / V: (înv) -dăş sm, -duş sm / A şi: codoş / Pl: -i, -oase l E: tc kodof] (Prt) 1 Persoană care mijloceşte prostitutia Si: proxenet, peşte, (înv) pezevenghi, (reg) votru. 2 (Rar) Codită
(3).
codoşcă sf[At: CREANGĂ, GL. / V: -doaş~ / Pl: -oaste l E: codoş2 + -că] (Prt) Proxenetă Cf pohoaţă, verigaşă.
codoşenie A'/ [At: DEX2 / Pl: -ii l E: codoş2 + -enie] (Prt) 1 Mijlocire a prostituţiei Si: proxenetism. 2 Comportament de codoş2 (1).
codoşi vi [At: DEX2 / Pzi: ~.ş-e.vc / E: codoş2] (Prt) 1 A face pe codoşul2 (1). 2 A practica ocupaţia de codoş2 (1).
codoş ie sf [At CIAUŞANU, R. SCUT. 81 / Pl: Mi / E: codoş2 + -ie] (Prt) 1 Ocupaţia codoşului1 (1) Si: proxenetism, codaşlâc (1). 2 Faptă de codoş2 (1) Si: codoşlăc (2). codoşlâc sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: codoş2 + -lac) Codoşie (1-2). codrant sm [At: BIBLIA (1688),7842 /V: cond- / E: ngr xtâpdtvTrjg‘] (înv; îlb) Monedă mică, valorând doi fi Ieri, două parale. codrănescul sma vz codrene scul
codrean, ~ă [At: LET. II, 31/32 / Pl: -eni, -ene / E: codru + -ean] 1-2 a (Rar) De (sau din) codru (1) Si: pădurean,codresc (1-2). 3 .vm/'Loc ui tor al unei regiuni de codri (1). 4 smf Persoană care trăieşte pe lângă codri (1) Si: (pop) cadreţ (2). 5 (Mtp; îc) Codreana-Sânziana Cosânzeana. 6 sm Păzitor de păduri Si: pădurar, gornic. 1 sm (înv; Mol) Oştean recrutat din regiunea „Codrul Tigheciului“.
codreancă af [At DA ms / Pl: -ence / E: codrean + -că] 1-2 Codreană (3-4).
codrenci sn vz cotunci
codrenescul sma [At: MARIAN, SA. I, 87 / V: ~răn~ / E: codrean + -esc] 1 Dans ţărănesc nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută codrescul (1).
codresc,-ească a [At: ALECSANDRI, P. III, 139 / Pl: -eşti / E: codru + -esc] (Rar) 1-2 Codrean (1-2).
codreşte av [At: CIAUŞANU, GL. / E: codru + -este] (Reg; îe) A împărţi ~ A împărţi în parcele.
codreţ, -eaţă [At: VICIU, S. GL. / Pl: ~i, ~e / E: codru + -eţ] 1 a (în porecle) De codru (1). 2 sm (Mtp) Numele unei fiinţe mitologice nedefinite mai îndeaproape Si: codrean (4).
codri v [At: (a. 1672) IORGA, S. D. VII, 33 / Pzi: -resc I E: codru] (înv) A împărţi un loc, o moşie în codri (5).
codricel sm [At: ISPIRESCU, L. 322/34 / Pl: -ei / E: codru + -icel] 1-2 Codru (4) (mic). 3 (Lpl) Tip de înflorituri şi împletituri.
codrior, -oară a [At: T. PAPAHAGI, M. / P: -dri-or / Pl: -i, -oare / E: codru + -iar) (Mar) 1-11 De codru (1-11). codriş, ~ă a [At: DA ms / Pl: -i, -e l E: codru + -iş] (îvp) Mâncăcios. codrişor sm [At: LET. I, 294/14 / Pl: M / E: codru + -işor] (Şhp) 1-2 Codru (1) (mai tânăr de 40-50 de ani) Si: (pop) codruleţ (1-2), codruţ (1-2). 3-4 Codru (4) (mic) (3-4).
codrit1 , -ă a [At: ŞEZ. XX, 4 / Pl: -iţi, -e / E: codru + -it] (îppl; csnp)
1	Mândru. 2 Frumos. 3 Verde.
codrit2, ~ă a [At: ŞEZ. XX, 4 / Pl: -iţi, -e / E: codri] (înv) împărţit în codri (5).
codroi sm [At: PANŢU, PL. / V: cond-, (reg) -oniu / E: codru + -oi] Plantă ierboasă cu flori roş ii-purpurii sau galbene şi cu fructul în formă de capsulă, care creşte prin livezi, fâneţe uscate, tufişuri şi semănături
593
CODRONIU
Si: carpenă, ciormoiag, grâu-negru, grâul-prepelitei, miază-noapte, păduroi, scrabă (Melampyrum cristatum). , codnmiu sm vz codroi
codroş sm [At: MARIAN, O. I, 258 / V: codor~, cotoruş / PI: ~i / E: ctm coadă + roş(u)] 1 Gen de păsări migratoare mici, cântătoare, cu penajul cenuşiu-roşiatic şi cu coada lungă, roşie (Phoenicurus). 2 Pasăre din genul Phoenicurus. 3 (îc) ~-de-grădină Pasărea Phoenicurus phonicurus phoenicurus Si: pepturos, nucşoară, coadă-roşie,pieptăruş.
4	(îc) ~ -de-grădină-caucazic sau ~ -de-grădină-cu-oglindă Pasărea Phoenicurus phoenicurus sauramisicus. 5 (îc) ~ -de-casă Pasărea Phoenicurus ochruros gihraltariensis Si:	pieptănuş-de-casă,
coadă-roşie-de-munte, oiţă, nucşoară, pieptănaş.
codru sm [At: PSALT. HUR., ap. DA / Pl: -ri, (rar) -ri / E: ml *quodrum (= quadrum)] 1 Pădure (mare, deasă, bătrână). 2 (îlav) Ca în ~ Fără să-i pese de nimeni şi de nimic Si: nestingherit. 3 (îal) Foarte tare.
4	Bucată de pâine sau de mămăligă. 5 (Reg) Bucată de pământ. 6 (Pop; îs) Fetele -lui Ielele. 7 (Bot; reg; îc) -l-cucului Planta Lathraea squamaria.
8	(Pex) Munte păduros. 9 (Pgn) Munte. 10 (îvp; îs) ~ de pământ Pământ mult şi roditor. 11 O parte de pădure. 12 (îs) Popuşoi - Porumb frumos şi înalt (precum copacii din codru (1). 13 (îppl de haiducie; îlv) A se duce, a se băga, a se trage, a ieşi etc. în sau la ~ A se apuca de haiducie. 14 (îe) Vorbeşti parcă ai fi în ~ Vorbeşti prea tare, strigi. 15 (îe) A aştepta ca pe un ~ verde A aştepta cu mult dor. 16 (îe) ~ fără lupi nu este Printre oameni sunt şi buni şi răi. 17 (îe) I s-a încheiat (sau închis) calea în ~
I	s-au curmat drumurile. 18 (îae) I s-au terminat plăcerile (după întâmpinarea unei greutăţi care nu poate fi învinsă). 19 (îe; pbl) A visa ~ri verzi A visa lucruri imposibile. 20 (înv; îe) E bun doar de ~ Nu e bun de muncă. 21-22 (îs) Cântec de - Cântec bătrânesc sau doină voinicească. 23 (înv; îs) Hoţ sau voinic de - Haiduc Ci codrean (3). 24 (îs) Păunaşul ~rilor Personaj legendar apărător al dreptăţii. 25 Măgură. codrubatură şf vz codobatură
codruhţ sm [At: ODOBESCU, S. 111,482 / Pl:	,-e/E:	codru	+ -uleţ]
1-4 Codrişor (1-4).
codruţ sm [At: JARNfK - BÎRSEANU, D. 290 / Pl:	/	E:	codru +
-uţ] (Şhp) 1-4 Codruleţ (1-4). codubatură sf vz codobatură
codula sf{At: ANTIPA, P. 464 / Pl: ~le / E: net] (Pes) Bucată de frânghie groasă (sau de odgon) care serveşte drept frână la năvod. coduş sm vz codoş2
coduţă sf [At: DA ms / Pl: ~ţe / E: coadă + -uţă] 1-2 (Reg) Codiţă (1-2). coechipier, ~ă smf [At: SP. POP., 1951, nr. 1815 / P: co-e-chi-pi-er / Pl: -i, -e / E: fr coequipier] 1-2 Membru al unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, considerat în raport cu ceilalţi membri ai echipei Si: coleg.
coeducaţie sf [At: DEX2 / P: co-e-du-ca-ţi-e / Pl: ~ii / E: fr coeducation] Educaţie a băieţilor la un loc cu fetele, în şcoli mixte.
coeficient sm [At: PONI, F. 109 / P: co-e-fi-ci-ent / Pl: -nţi / E: fr coefficient] 1 Element constant într-o expresie matematică, care multiplică o mărime variabilă. 2 (îs) ~ diferenţial Derivată. 3-4 Ceea ce exprimă sau dă o valoare. 5-6 Mărime care indică sau caracterizează o anumită proprietate a unui corp sau a unei substanţe şi care este constantă pentru acel corp sau pentru acea substanţă în condiţii determinate. 7 (Elt; îs) ~ de armament Raport între puterea totală a grupelor instalate şi puterea mijlocie furnizată de uzină. 8 Mărime relativă care exprimă raportul dintre doi indicatori, arătând câte unităţi din indicatorul raportat revin la o unitate din indicatorul luat ca bază de raportare. 9 (Teh) Valoare numerică cu sau fără dimensiune, reprezentând o proprietate fizico-chimică, o stare,
o	caracteristică de calitate etc. 10 (îs) ~ statistic Formă de exprimare a raportului dintre două mărimi printr-un număr, care arată de câte ori o mărime este mai mare sau mai mică în comparaţie cu alta. 11 (îs) ~ economic Relaţie, exprimată în procente, între cantitatea de muncă produsă de un mecanism şi cantitatea de energie pe care acesta o consumă.
coempţiune sf [At: DN3 / P: co-emp- / Pl: -ni / E: fr coemption, lat coemptio] (Jur) Cumpărare reciprocă.
coenzimă .v/TAt: DEX2 / P: co-en- / Pl: -me / E: fr coenzyme] (Bch) Componentă activă şi termostabilă a unei enzime Si: coferment.
coercibil, ~ă a [At: DA / P: co-er- / Pl: -i, ~e l E: fr coercible] (D. gaze) Care poate fi comprimat şi reţinut într-un spaţiu oarecare.
coercibilitdte sf[At: DA ms / P: co-er~ / PL: -taţi / E: fr coercibilite] însuşirea de a fi coercibil.
coercitiv, ~ă a [At: PONI, F. 238 / P: co-er-ci-ţi-e / Pl: -i, ~e / E: fr coercitif] (Liv) 1-2 Care are puterea, dreptul de a constrânge Si: constrângător.
coerciţie .v/'[At: COSTINESCU / V: ~iune / P: co-er- / Pl: ~ii / E: fr coercition] (Liv) Măsură de constrângere aplicată cuiva pentru a-1 face să-şi îndeplinească o obligaţie Si: constrângere, coerciţiune sf vz coerciţie
coerede sm [At: GHICA, S. 550 / P: co-e- / Pl: -ezi / E: fr coheritier] (Jur) Persoană care moşteneşte împreună cu alţii pe cineva, considerată în raport cu aceştia Si: comoştenitor.
coerent, ~ă a [At: LM / V: cohe~, (nob; înv) conhe~ / P: co-e~ / Pl: -nţi, ~e / E: fr coherent] 1 Care se compune din elemente strâns legate (şi armonizate) între ele Si: coeziv (1), închegat. 2 (Fiz; d. unde) Care are aceeaşi lungime şi diferenţe de fază constante în timp Si: coeziv (2).
3	Alcătuit din elemente strâns legate între ele, care se succed în mod logic.
4-5 (Pex) Care (se) exprimă clar şi logic.
coerenţă sf [At: LM / V: (rar) cohe~ l P: co-e- f Pl: -ţe / E: lat cohaerentia, fr coherence] 1 Legătură strânsă (şi armonioasă) între părţile sau elementele unui întreg Si: coeziune (2). 2 Forţa care ţine legate moleculele unui corp Si: coeziune (1). 3 înlănţuire. 4 (Fiz) Proprietatea mai multor unde de a avea aceeaşi lungime şi diferenţe de fază constante în timp.
coeror sn [At: DN3 / P: -co-e- / Pl: -oare / E: fr cohereur] (Fiz) Aparat (imaginat de Branly) pentru recepţionarea semnalelor de telegrafie fără fir.
coexista vi [At: PONTBRIANT, D. / P: co-e- / Pzi: coexist l E: fr coexister] 1-4 A exista în acelaşi timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva.
coexistent,~ă a [At: MAIORESCU,CR. III, 102/7/P: co-e-/Pl: -nţi, -e / E: fr coexistant] 1-3 Care există în acelaşi timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva.
coexistenţă sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~tinţă / P: co-e- / Pl: -ţe / E: fr coexistence] 1 Existenţă simultană a mai multor lucruri, fiinţe, fenomene. 2 (îs) - paşnică Principiu de bază al relaţiilor internaţionale dintre state cu sisteme sociale diferite, potrivit căruia aceste state se angajează să trăiască în pace şi să rezolve litigiile dintre ele fără a apela Ia forţa armată. coexistinţă sf vz coexistenţă
coeziune sf [At: GHICA, S. 115 / V: (rar) cohe~ / P: co-e-zi-u-ne / Pl: -ni / E: fr cohesion] 1 Proprietate a elementelor constitutive ale substanţelor solide, lichide şi gazoase de a se menţine unite, datorită forţelor care se exercită între atomii sau între moleculele lor. 2 (Fig) Legătură internă strânsă Cf coerenţă (1). coeziv, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr cohesif] 1-3 (Rar) Coerent (1-3). coezivitate .v/‘[At: DN3 / Pl: -taţi / E: fr cohesivite] (Fiz) Proprietate pe care o are o materie de a-şi conserva stabilitatea prin jocul forţelor interioare.
cofsn [At: LIUBA-IANA, M. 89 / Pl: -uri / E: ns ci cofa] (Reg) 1 Albie. 2 (Pan; la boi) Adânciturile de amândouă părţile, sus la piciorul dinapoi Si: flămânzare. 3 Căpiţă de fân. cofar1 sn [At: HEM 1570 / Pl: 7 / E: net] (Reg) Argăseală. cofar2 sm [At: ANON. CAR. / Pl: -i / E: cofă + -ar] 1-3 Dogar care face cofe (1-3). 4-6 Negustor de cofe (1-3). 7-8 Precupeţ care vinde cu cofa (1, 3) Si: (reg) sfârnar.
cofaş am [At: RĂDULESCU-CODIN, L. / Pl: -/ / E: pbl cofă + -aş] (Reg) Mincinos.
cofă .v/‘[At: ANON. CAR. / Pl: -fe / E: ger kufe] 1 (Reg; iuz) Vas de băut de lemn Si: cană Cf cupă. 2 (Reg; nob) Cană de stropit florile sau
594
COFTERIE
legumele Si: stropitoare. 3 Vas de formă (relativ) cilindrică, făcut din doage de brad, cu o toartă, în care se ţine la ţară apa de băut Si: doniţă.
4-6 (Pex) Conţinutul unei cofe (1-3). 7 (îe; fam) A pune (sau a băga pe cineva) m ~ A întrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie) Si: a înfunda.
8	(îe) A ploua (sau a turna) cu ~fa (sau ca din ~) A ploua torenţial. 9 (îe) A căuta -fe de moşi A căuta chilipir (aluzie la obiceiul de a împărţi, în ziua Moşilor, cofe (1), de pomană). 10 (Iuz) Măsură de capacitate cam de mărimea unei ocale, conţinând două fele sau patru fărtale Cf iţe, cop, găleată, ferdelă, cupă. 11 Vas de lemn cu care se bagă mălaiul în căldare.
12	(Fig) Cap (mare) de cal.
cofăiaş sm [At: NEGRUZZI, S. 1,306/13 / V: (reg) ~ieş, ~foi~,~foieş / P: -fă-iaş I Pl: -i / E: cofei + -a.v] Cofă (1) mică.
cofăiel sn [At: CREANGĂ, P. 10 / V: -foi- / P: -fă-iel / Pl: ~e / E: cofei + -el] Cofă (1) mică cu capac Si: cofiţă1 (1). cofăieş sm vz cofăiaş cofăr sn vz cufăr
cofăreasă .s/[At: BARCIANU / PI: -ese / E: cofar2 + -easă] (îrg) 1-2 Precupeaţă care vinde cu cofa (1, 3), mai ales fructe Si: cofăriţă.
cofări v [At: LB / Pzi: -resc I E: cofar2] (înv) A vinde cu amănuntul alimente Si: a precupeţi.
cofăriţă v/‘[At: LB / V: cuf- / Pl: -ţe / E: cofar2 + -iţă] 1-2 (înv) Cofăreasă (1-2).
cofăşiisfp [At: RĂDULESCU-CODIN / E: cofaş + -ie] (Reg) Minciuni. cofăşit, -ă a [At: CV, 1951, nr. 2,34 / Pl: -iţi, -e / E: net] (Reg) Răsfăţat. cofârlie .s/vz scăfârlie cofârnă s/vz cofârţă
cofârşt i [At: CIAUŞANU, GL. / E: co- + fârşt] (Csnp) Exprimă ideea de murdărie cu o substanţă apoasă Cf cofârşti.
cofârşteală sf [At: PAMFILE, A. IV: (pmz) -frâş- / Pl: -eli / E: cofârşti + -eală] (Reg) 1 Noroi apos. 2 Cofârştitură.
cofârşti [At: LB / V: (2) -âşti / Pzi: -tesc I E: co- + fârşt] (Reg) 1 vr (D. oameni şi animale) A avea diaree Si: (pop) a se cufuri. 2vt A murdări.
cofârştit, -ă a [At: CIAUŞANU, GL. / PI: -iţi, -e / E: cofârşti] 1 (Cu înţeles activ) Care are diaree Si: cufurit. 2 (Cu înţeles pasiv) Mânjit.
cofârştitură sf [Al. CIAUŞANU, GL. / Pl: -ri / E: cofârşti + -(t)ură] (Reg) Excremente apoase Si: cofârşteală (2). cofârţ sn vz cofârţă
cofârţă sf[At: CADE / V: -mă sn, -ţ, -fiţă / E: srb kovrucua] (Ban; sbm) 1 Coadă (58) de păr Cf cosiţă. 2 Frizură. 3 (îf -mă) Coadă (58) mică de păr, Ia femei sau la fete. 4 (Pex; mpl) Lucruri de nimic. cofâşti vt vz cofârşti
cofei sn [At: COSTINESCU / Pl:	/	E:	cofă + -ei] (Reg) Cofă (1)
joasă şi largă. cofeină .s/vz cafeină
cofer sn [At: DDRF / V: (1) coher, cuf-, (3) coif- / Pl: -e I E: ns cf ger KiXfer] (Reg) 1 Cofă (1) (mai mică) Si: sistar. 2 Coş în care se culeg strugurii. 3 Vas în formă de lingură mare, cu coadă foarte lungă, eu care se scoate borhotul din cazanul pentru fabricat ţuică şi în care se pun prunele din hârdău Cf polonic, căuş. 4 Unealtă a zidarului, probabil căuş. 5 (îf cuf-) Vas de faianţă colorat, de formă cilindrică, cu toartă, având o capacitate de 1-1,5 1, în care se aduce sau se ţine apă.
coferdam sn [At: DN3 / Pl: ~? / E: eg cofferdam] (Mrn) Compartiment al unei nave limitat de doi pereţi transversali etanşi, care separă magaziile de mărfuri de teancurile de combustibili sau lubrifianţi. coferment sm [At: DEX2 / Pl: -nţi / E: fr coferment] (Bch) Coenzimă. cofet sms vz cofeturi
cofetar smf, a [At: LET. III, 301/15 / Pl: -i / E: cofet (sg cofeturi) + -ar] 1-4 (Persoană) care face sau vinde produse de cofetărie1 (1) Cf plăcintar.
cofetăreasă .s/[At: LET. III, 301/15 / Pl: -ese / E: cofetar + -easă] 1-2 Femeie care face sau vinde produse de cofetărie1 (1). 3-4 Nevastă de cofetar (1,3).
cofetărie1 sf [At: TDRG / Pl: -ii / E: cofet (sg cofeturi) + -ărie] 1 Local în care se fac, se consumă şi se vând dulciuri (prăjituri, bomboane, îngheţată etc.). 2 (Rar) Marfă de cofetărie (1). cofetărie2 .s/[At: TDRG / E: cofetar + -ie] 1-2 Meseria cofetarului (1,3). cofetură sf vz cofeturi
cofeturi snp [At: URECHE, L. I, 105/6I V : -t sms, (sgp) —ră sf, (înv) confet sn, sc- l E: it confetto] 1 Bomboane, caramele şi alte dulciuri făcute de cofetar (1). 2 (Pex) Bomboane. 3 Mâncăruri bune. 4-5 (îvr; lsg; păstrat în poezia pop) Cofetar (1,3).
cofeţioane snp [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 301/15 / E*: net] 1-2 Cofeturi (1-2).
cofihţă sf [At: H III, 38 / V: cohi- I E: cofă + -Uită] (Reg; şhp) 1-6 Cofă (1-3) (mică).
cofiţă1 sf [At: ANON. CAR. / V: (Mol) coci-', cohi- / Pl; -ţe / E: cofă + -iţă] 1 (Trs; Ban; înv) Căniţă de băut Si: cofă (1). 2-3 Cofă (3) mică, cu care se aduce apă sau se duc bucatele la câmp. 4-6 (Pex) Conţinutul cofiţei1 (1-3). 7 (Spc) Păcorniţă. 8 (îe) A lovi pe cineva peste -ţa cu ouăle A-1 atinge tocmai unde-1 doare. 9 Măsură de capacitate conţinând cam o optime dintr-o cofă (1). cofiţă2 .s/vz cofârţă cofleji vi vz cofleşi
cofleşeală .ş/[At: COSTINESCU / Pl: -eli / E: cofleşi + -eală] Fleşcăire. cofleşi vi [At: COSTINESCU / V: ~eji, ~lişti / E: ns cf moleşi, cofoi, Jleşti, fleşcăi] (D. fructe) A se fleşcăi. cofleşire .s/[At: DA ms / Pl: -ri / E: cofleşi] (D. fructe) Fleşcăire. cofleşit, ~ă a [At: CV, 1950, nr. 4, 36 / Pl: -iţi, -e / E: cofleşi] 1 (D. fructe) Fleşcăit. 2 (Fig; d. oameni) Posomorât. coflişti vi vz cofleşi
cofloşniţă sf[At: PAŞCA, GL. / Pl: -ţe / E: net] (Reg) Poreclă dată unei bătrâne.
cofochirurgie .v/’[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr cophochirurgie] Disciplină care se ocupă cu tratamentul surdităţii pe cale chirurgicală. cofoi1 vr [At: H VII, 182 / E: net] (Reg; d. fructe) A se cofleşi. cofoi2 sn [At: DA ms / Pl: -oaie / E: cofă + -oi] 1 Cofă (1) mică cu care aduc copiii apă de la fântână. 2 Vas cu care se aduce mâncarea Ia câmp. cofoiaş sn vz cofăiaş cofoiel sn vz cofăiel cofoieş sn vz cofăiaş
cofoză sf [At: DN3 / Pl: -ze / E: fr cophose] (Med) Surzenie. cofra vt [At: DN3 / Pzi: -rez / E: fr coffrer] 1-4 A executa un cofraj (1-4).
cofraj sn [At: DA ms / Pl: -e / E: fr coffrage] 1 Tipar (de lemn sau de metal), în care se toarnă un material de construcţie în stare fluidă, pentru a se întări după forma dorită. 2 îmbrăcăminte de scânduri, care susţine pereţii unui şanţ, galeriile unei mine etc. 3 îmbrăcăminte specială de protecţie pentru conductele neizolate. 4 Suport (de carton, cu diferite profiluri) pentru ambalat.
cofrare sf [At: DN3 / Pl: -rări / E: cofra] 1-4 Executare a unui cofraj (1-4).
cofră .s/[At: LTR / Pl: -re / E: fr coffre] (Teh) 1 Lucrare de fortificaţie permanentă. 2 Adăpost activ aşezat pe şanţ sau pe contraescarpă pentru a bate cu foc şanţul pe toată lungimea lui. cofrâşteală .sfvz cofârşteală
cofret sn [At: EVID. CONT. 59 / Pl: -e / E: fr coffret] (Câteodată complinit prin „cu siguranţe44) Un fel de firidă închisă cu o uşă metalică, în care sunt grupate siguranţele unei instalaţii de curent electric de putere relativ mică. coftă sfvz copcă coftărie sf vz cofterie
cofterie sf [At: (a. 1536) CUV. D. BĂTR. I, 238 / V: ~tăr-, -tir-, cuftur~ / Pl: ~i/ / E: tc kufteri] (Trs; înv; îppl) 1 Stofă preţioasă (postav
595
COFTIRIE
sau mătase), din care se făceau dulame boiereşti şi cingători femeieşti Si: atlaz. 2 (Pex) Caftan. coftirie sfvz cofterie coftori v vz coptori c of unda vt vz confunda
cogâlţ i [At: CADE / V: ~glâc, ~ghc / E: fo] Onomatopee prin care se imită zgomotul făcut când se bea sau se toarnă dintr-o sticlă. cogea ain vz coşcogea cogeametea ain vz coşcogea cogeamite ain vz coşcogea coge mite ain vz coşcogea
cogeneraţional, ~ă a [At: DEX2 / P: -ţi-o- / Pl: -i, -e / E: co- + generaţie + -anal] (Rar) Din aceeaşi generaţie.
cogestiune sf[At: DEX2 / P: -ti-u- / Pl: -ni / E: co- + gestiune (după fr cogestion)] Gestiune ţinută în comun de mai multe persoane. cogirlă sf vz cocârlă
cogitabund, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~nzi, -e / E: it cogitabondo] (Liv; rar) Bogat în cugetări Si: gânditor, coglac i vz cogâlţ coglete sm vz cocleţ coglic i vz cogâlţ
cognat sn [At: DN3 / Pl: ? / E: lat cognatus] 1 Situaţia juridică a celui înrudit cu alţii. 2 Legături naturale, în special pe linie femeiască, în dreptul roman.
cognaţiune .v/'[At: DN3 / Pl: -ni / E: lat cognatio] înrudire naturală în vechiul drept roman.
cognări vt [At: DA ms / Pzi: -resc / E: cogne] (Reg) 1-2 A (pre)găti mâncare Si: a bucătari, cogne sfvz cuhne
cognitiv, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr cognitif] 1 Care aparţine cunoaşterii. 2 Referitor la cunoaştere. 3 Specific cunoaşterii. 4 Capabil de a cunoaşte.
cognomen sn [At: DN3 / Pl: -e / E: lat cognomen] 1 Al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman. 2 Poreclă.
cognoscibil, ~ă a [At: DA ms / Pl: -i, -e / E: fr cognoscible, lat cognoscibilis] (Fiz) Care poate fi cunoscut.
cognoscibilitate sf [At: DEX2 / Pl: -taţi / E: fr cognoscibilite] (Fiz) însuşirea de a putea fi cunoscut.
coh sn [At: ŞINCAI, HR. III, 263/2 / Pl: -uri / E: mg koh, ucr KOX] (Ind; mgm; Trs) 1 Uzină. 2 Turnătorie. 3 Vatră, de la gura foalelor, în care se înroşeşte fierul.
coha sf [At: ODOBESCU, S. I, 134 / Pl: -le / E: pbl tc kova] (Tem; iuz) Borcan (de dulceaţă) Si: gavanos, chisea, cohabita vi vz coabita cohabitare sf vz coabitare
cohalsn [At: I. IONESCU, P. 481 / Pl: ~? / E: net] (îvr) Pădurice. cohalm sn [At: ZAMFIRESCU, CONV. LIT. XXXVIII, 651 / E: ns cf mg kohalom] (Reg) Câmp.
cohă sf [At: CV, 1950, nr. II, 12 / Pl: -he / E: tc kova] Bucătărie domnească.
cohăi vi [At: I. CR. VI, 153 / Pzi: -esc / E: cohi] (Mol) A tuşi înăbuşit Si: a cohâcâi, a cohnăi, a cuhuci. cohăit sn [At: DA ms / Pl: -uri l E: cohăi] Tuse înăbuşită Si: cohnăit. cohâcâi vi [At: CV, 1950, nr. 4,36 / Pzi: cohacăi / E: net] (Reg) A cohăi. cohâia v vz încovoia cohâiebxră sfvz încovoietură
cohâlti vi [At: PAMFILE, J. II / Pzi:~fe.yc / E: net] A nu mai putea de foame Cf pocăiţi.
cohe .v/[At: FRÂNCU - CANDREA, M. 99 / V: cove / E: mg koho] (Mgm; Trs; Mar) Bucătărie. coher sn vz cofer coherent, ~ăăvz coerent
coherenţă sf vz coerenţă coheziune sf vz coeziune
cohi i [At: DA ms / V: ~-cohia l E: fo cf chehăi] Interjecţie care imită tuşea. coh'ia i vz cohi cohi-cohia i vz cohi cohiliţă sf vz cofiliţă cohiţă sf vz cofiţă1
cohlear, ~ă a [At: DN3 / P: -le-ar / Pl: -i, -e / E: fr cochleaire] 1 Care aparţine cohleei. 2 Situat în eohlee. 3 Referitor la cohlee. 4 Specific cohlei.
cohlee ş/’[At: DN3 / P: -le-e / E: fr cochlee] Parte a urechii interne, formată dintr-un canal osos răsucit în spirală.
cohleoidă sf [At: DN3 / P: -le~o~i- / Pl: -de / E: fr cochleo'ide) Curbă plană, loc geometric al extremităţilor arcelor cercurilor tangente unei drepte într-un punct al ei, având originea comună şi aceeaşi lungime. cohnă sfvz cuhnă
cohnăi vi [At: DA ms / Pzi: -esc / E: ns cf chehăi] A cohăi. cohnăit sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: cohnăi] Cohăit. cohni [At: ŞEZ. XVII, 63 / Pzi: -nesc / E: ns cf cocli] (îvp) 1 vr A se strica. 2 vi (Fig) A ţine în ascuns durerea Si: a mocni.
cohnire sf [At: DA ms / Pl: -ri / E: cohni] (îvp) 1 Stricare. 2 Ascundere a durerii Si: cohnit1 (2).
cohnit1 sn [At: DA ms / Pl: ~? / E: cohni] (Reg) 1-2 Cohnire (1-2). 3 Miros greu (de ceva stricat).
cohnit2, ~ă a [At: DA ms / Pl: -iţi, -e / E: cohni] (îvp) 1 Stricat. 2 (Fig; d. persoane) Care ţine în ascuns durerea.
coholnicios, ~oasă a [At: DA ms / Pl: -oşi, -oase / E: ns cf cohăi, cohnăi] (Reg) Care tuşeşte mereu Si: jabos.
cohortă sf [At: BĂLCESCU, M. V. 152 / V: (înv) coor-1 Pl: -te IE: lat cohors, -tem) 1 (La romani) Unitate de infanterie egală cu a zecea parte dintr-o legiune. 2 (în trecut) Trupă de cercetaşi formând o unitate, parte a unei legiuni. 3 (Fig) Mulţime. 4 (Fig; rar) Colectivitate a oamenilor care au trăit acelaşi eveniment demografic într-o perioadă de timp. cohrib sn [At: DA ms / E: pbl, în loc de pohrib] (Reg) Pălărie mare. coi1 [At: ŞEZ.«XIX, 111/ Pzi: -esc l E: coi2] 1-2 vt A castra (vitele).
3	vr A nu trece la treabă Si: a se codi (2), a pregeta.
coi2 [At: BIBLIA (1688), 862 / Pl: coaie şi -uri / E: lat coleus] 1 sn (Atm; pop; mpl) Testicul. 2 sn (îla) Cu coaie Nejugănit. 3-4 sm, a (Fam; fig; îal) (Bărbat) de o mare energie, curajos, îndrăzneţ Si: bărbat (3-4).
5	sm (îcs) De-a-n ~u sau de-a -u Joc de copii. 6 m(îe) (A umbla) ca un ~ într-o căldare (A umbla) fără rost. 7 sn (îe) A fi bătut la cap ca berbecele la coaie A fi prost. 8 sn (îe) A strânge pe cineva de coaie A constrânge pe cineva la ceva, fără putinţă de împotrivire. 9 sn (îc) ^de-berbec Pungă (făcută din scrot de berbec). 10 sn (Reg; îc) Coaiele-morarului Parte a morii nedefinită mai îndeaproape Cf coinac
(6).	11 sn (Bot; reg; îc) Coaiele-popii Clocotiş (Staphylea piunata). 12 sn (îae) Buruiană cu rădăcina ca ceapa, cu efect afrodiziac şi care omoară câinii imediat după ce aceştia o mănâncă Si: iarbă-câinească, boaşele-popii,rozmarin-porcesc. 13 sn (Bot; reg; îae) Remf (Aristolochia clematitis). 14 sn (Bot; reg; îae) Spânz. 15 sn (Bot; reg; îae) Untul-vacii (Orchis morio). 16 at? (Bot; reg; îae) Voiniceriu (Evonymus europaeus).
17	sn (Bot; îc) Coaiele-ţapului Plantă erbacee, cu tuberculi şi flori galbene, cu slab miros de soc. 18 sm Greutate care se atârnă la cântar Si: coinac
(7).	19 sm (Complinit uneori prin „de cal“) Minge de guma.
coian sm [At: ANON. CAR. / Pl: -i / E: coi2 + -an] (Pop) Om cu testicule mari.
coiat a [At: ALRM I/I h. 194 / E: coi2 + -at] (Reg) Coios (2).	\
coic i [At: DA ms / E: fo] 1-2 Cuvânt prin care se imită ţipătul (de foame sau de durere al) porcilor, dar mai ales al purceilor Si: guic. coica v vz coicăi
coicăi v [At: CIAUŞANU, V. / V: (1) -ca I P: co-i-că-i / Pzi: ~e.yc (-ciesc) şi coicăi, p 3 -e / E: fo] 1-2 vir (Ban şi Olt; d. porci şi mai ales
596
COJCOGEA
d.	purcei) A guiţa. 3 (Fig) A chinui rău de tot Si: (reg) a acăi (1), a smotoci, a ţipui.
coidac sn [At: ANTIPA, P. 157 / Pl: ? / E: net] (Pes) Băţ scurt de care e legată undiţa sau etera, care fixează vârşa pe fundul apei Si: poligaciu, pelie.
coieţ sm [At: VICIU, GL. / E: coi2 + -eţ] (Min) Rocă cristalină care conţine nişte globule mici sau mai mari (de cristal de cuarţ).
coif sn [At: MARDARIE, L. 4459 / V: (înv) ~ă sf (Mol; înv) ~iuf / Pl: -uri / E: It cofea] 1 (Mii) Acoperământ de metal sau de piele pentru protecţia capului, purtat, în trecut, de unii ostaşi în timpul luptei Si: cască, chivără, (reg) ceacău. 2 Caschetă de hârtie în formă de bicorn, cu care se joacă copiii, purtată (ocazional) pentru a proteja capul de soare. 3 (înv; fig) Soldat german. 4 (Bot) Planta Aconitum nappellus. 5 (Reg) Cuib de peşti Si: clociob, coscoavă, captă.
coifa vr [At: CHEST. II, 388/299 / Pzi 3: -fează / E: net] (Reg; d. tencuiala sau varul de pe pereţi; pex d. pereţi) A se coşcovi. coifăr sm [At: DA ms / Pl: ~i / E: coif + -ar] (Rar) Fabricant de coifuri
CI)-
coifâ sfvz. coif coifer sn vz cofer
coiffure sf[At: DN3 / P: co-a-fur / E: fr coiffure] (Frm; rar) 1-3 Denumire generică pentru bonetă, caschetă, cască etc.
coifi vr [At: DA ms /	Pzi: -feste / E: coif a css]	(Reg;	d.	tencuiala	sau
varul de pe pereţi; pex;	d. pereţi) A se coşcovi.
coif oi sn [At: GIUGLEA - VÂLSAN, R. S. 77 / PI: -oaie/ E: coif + -oi] (îppl) Coif (1) mare.
coifoid vr [At: DA ms	/ Pzi: -ează / E: coifi css]	(Reg;	d.	tencuiala	sau
varul de pe pereţi; pex;	d. pereţi) A se coşcovi.
coihă sf vz cuhnie coille sfvz colilie
coimăni vr [At: DA ms / Pzi: ~nesc / E: net] (Reg) 1 A se căzni. 2 A se veseli degeaba.
coinac sm [At: ÎNDREPTAREA LEGII (1652), ap. ŞIO / Pl: -aci / E: te kainak] 1 (înv) Vertebră. 2 (înv) Noadă. 3 (înv) Osul gleznei. 4 (înv; la jocul de table) Zar. 5 Sfoară de care e legată, la un capăt, o greutate şi care se aruncă în sus spre a prinde şi a trage în jos altă sfoară întinsă, mai ales a unui zmeu (care aparţine altuia). 6 Parte a morii cu care se ridică pietrele pentru a le fereca cu un ciocan de fier oţelit Si: făfălug, tăvălug, crainic, cântarul-pietrelor. 1 Greutate care se atârnă de braţul unei cumpene sau al unui cântar ori de capătul mai scurt al cumpenei puţului, pentru a ridica celălalt capăt (eu găleata) Si: cătămâi. 8 Testicul.
9	Tânăr care îşi începe viaţa sexuală. 10 Penis. coină sfvz cuhne
coinăcele snp [At: ŞEZ. VI, 25 / E: coinac + -el] (Bot) Buruiană cu flori rotunde şi păroase (Lactarius terminasus) Si: motocei, flocoşei.
coincidă vi [At: COSTINESCU / Pzi: ~dez / E: coincide css] 1-4 (înv) A coincide.
coincidare sf [At: MDA ms / Pl: (rar) ~ari / E: coincidă] (îvp) 1-4 Coineidere (1-4).
coincide vi [At: COSTINESCU / P: co-in- / Pzi: coincid/ E: fr coincider]
1	(D. evenimente, fenomene ete.) A se petrece simultan Si: (înv) a coincidă (1). 2 (D. evenimente, fenomene etc.) A se produce în acelaşi loc Si: (înv) a coincidă (2). 3 A se potrivi întocmai Si: (înv) a coincidă (3), (pop) a se brodi, a se nimeri. 4 (D. linii, figuri, suprafeţe) A se suprapune perfect Si: (înv) a coincidă (1).
coincident, ~ă a [At: COSTINESCU / P: co-in- / PI: -nţi, -e / E: fr coincident] 1-4 (Rar) Care coincide (1-4).
coincidenţă sf [At: PONTBRIANT, D. / V: ~din~ t P: co-in- / Pl: -ţe / E: fr coincidence] 1 Suprapunere exactă Cf congruenţă. 2 (Fig) Potrivire incidentală şi neaşteptată a două lucruri, evenimente, fapte etc. Si: (pop) brodire, nimereală.
coincidere sf [At: DA ms / P: co-in- / Pl: -ri / E: coincide] 1-2 (D. evenimente, fenomene etc.) Producere simultană sau în acelaşi loc Si:
coincidare (1-2). 3 Potrivire întocmai Si: coincidare (3). 4 (D. linii, figuri, suprafeţe) Suprapunere perfectă Si: coincidare (4). coincidinţă sfvz coincidenţă
coinculpaty ~ă smf [At: DEX2 / P: co-in- / Pl: -aţi, -e / E: fr coinculpe] Inculpat împreună cu alţii în aceeaşi infracţiune penală.
coine sn [At: DN3 / P: co-i- /V: koine l E: ngr xotv^j Limbă comună (mai ales limba greacă de circulaţie).
coinghios sm [At: DAM£, T. / Pl: -oşi / E: net] (Bot; reg) Specie de struguri albi.
coinstigator, ~oare .vm/'[At: DEX2 / P: co-in- / Pl: -i, -oare / E: co-+ instigator] Instigator, împreună cu alţii, Ia săvârşirea unei infracţiuni.
cointeresa vt [At: DA ms / P: co-in- / Pzi: -sez IE: fr cointeresser] 1 A face ca cineva să fie interesat într-o acţiune comună împreună cu altul (sau cu alţii). 2 A stimula interesul cuiva pentru ceva (prin recompense materiale sau morale). cointeresare ş/'[At: GHICA, S. 566 / P: co-in- / Pl: -sări / E: cointeresa]
1	Interesare a cuiva într-o acţiune comună împreună cu altul (sau cu alţii).
2	Stimulare a interesului cuiva pentru ceva (prin recompense materiale sau morale).
cointeresat, ~ă a [At: CARAGIALE, M. 28 / P: co-in- / Pl: -aţi, -e / E: cointeresa] Care este interesat împreună cu altul (sau cu alţii) într-o acţiune comună (din care are ceva de câştigat).
coios a [At: LB / E: coi2 + -o.v] (Pop) 1 Cu testicule mari. 2 Bolnav de hernie Si: surpat, boşorog, coiat, coit2.
coiot sm [At: DEX2 / P: co-iot / Pl: -oţi / E: fr coyote] Mamifer carnivor din America, asemănător eu lupul şi cu şacalul {Caniş latrans).
coir sm [At: DN3 / P: co-ir IE: eg coir] 1 Plantă exotică. 2 Fibră elastică extrasă din coir (1).
colt1 sn [At: COD. PEN. R.P.R. 451 / PI: -uri / E: lat coitus, fr coit] Actul împreunării sexuale Si: copulaţie.
coit2, ~ă a [At: ALRM I/I h. 114/ Pl: -iţi, -e / E: coi2 + -it] (Pop) Coios (2)-
coită1 .v/ [At: MÂNDRESCU, L. P. / PI: -te / E: ns cf mg kojtat (kajtat), kojtâr] (Reg) 1 Căţea. 2 Femeie cochetă, frumoasă, dar leneşă Si: prădătoare, stricată, desfrânată, curvă.
coită2 şf[At: VICIU, GL. / Pl: -te / E: net] (îrg) Gaura de Ia jocul cu mingea „de-a cotca“.
coiţ sn [At: GORJAN, H. II, 91/6 / E: coi2 + -iţ] 1-2 (Şhp) Coaie (1) (mici). coiuf sn vz coif
coiugă sf [At: LB / Pl: -uge / E: net] (Pes) Plasă de prins peşte. coiuţ sn [At: HERZ. - GHER. M. IV, 236 / Pl:	şi -uri / E: coi +
-uţ] 1 Coi (1) mic (de copil sau de animal). 2 Minge (mică) de gumă. cojală sfvz cojeală
cojan sm [At: LM / V: ~jean / Pl: -i, -jeni I E: net] 1 Poreclă dată ţăranilor din Muntenia de către ardeleni. 2 Nume depreciativ dat de locuitorii din zone muntoase şi deluroase ţăranilor de la şes. 3 Nume întrebuinţate pentru a face distincţia între mocanii de la plai şi podgorenii de la vale.
cojancă .s/[At: DA ms / V: ~jea~ / Pl: -nce şi -jence / E: cojan + -că]
1-6 Nevastă sau fată de cojan (1-3).
cojănesc, ~ească a [At: H XI, 326 / V: ~jen~ / E: cojan + -esc] 1-3 De cojan (1-3). 4-6 în felul cojanilor (1-3). 7-9 Specific cojanilor (1-3).
cojăneşte av [At: TURCU, E. 138./ V: ~jen~ / E: cojan + -este] 1-3 Ca la cojani (1-3). 4-6 în felul cojanilor (1-3). 7-9 Specific cojanilor (1-3).
10	(D. statul jos) Turceşte.
cojba vr [At: CADE / Pzi 3: -bează / E: ctm cujba + coajă] (Reg; d. tencuiala sau varul de pe pereţi; pex, d. pereţi, d. coaja (6) pâinii coapte) A se coşcovi.
cojbat, ~ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: cojba] (Reg) Cojit (3). cojbă A/[At: BRAN, S. / V: coaj~ / Pl: -be l E: cojba] (Trs) 1 Scoarţă.
2	(îf coaj-) Coajă (4) de ou. cojcogea ain vz coşcogea
597
COJEALĂ
cojeală sf [At: TDRG / V: (reg) ~jală / Pl: -e/i / E: coji2 + -eală] 1 Curăţare de coajă (2) Si: cojire (1), cojit1 (1). 2-5 Ceea ce se desprinde prin cojire (1-4) Si: cojitură (6-9). cojeaţi sm vz cojan cojeancă sf vz cojancă cojeică sfvz cujeică cojenesc, ~ească a vz cojănesc cojeneşte av vz cojăneşte coji1 smp vz coş4
coji2 [At: PISCUPESCU, O. 280/15 / V: corji / Pzi: -jesc / E: coajă] 1-2 vtr (C. i. un pom, o nuia, un fruct, o legumă etc.) A (se) curăţa de coajă (1). 3 vt (C. i. un animal) A jupui Si: a beli, a despuia. 4 (îe) A ~ pe cineva în bătăi A bate bine pe cineva. 5 (îe) A-I ~ pe cineva puricii A-1 pişcă (în timpul somnului). 6 vr (D. răni cicatrizate, d. pielea arsă de soare, uscată de vânt) A se curăţa de coji (14) Si: a se descuama. 7 vr (D. pereţi şi d. tencuiala sau varul de pe ei) A se coşcovi.
cojire .v/'[At: DA ms / Pl: -ri / E: coji] 1 (D. un pom, o nuia, un fruct,
o	legumă etc.) Curăţare de coajă (1) Si: cojeală (1), cojit1 (1), cojitură
(1). 2 (D. un animal) Jupuire Si: cojit1 (2). 3 (D. răni cicatrizate, d. pielea arsă de soare, uscată de vânt) Curăţare de coji (14) Si: coji1 (3), descuamare. 4 (D. pereţi şi d. tencuiala sau varul de pe ei) Coşcovire. cojit1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: coji] 1-4 Cojire (1-4). cojit2, ~ă a [At: DELAVRANCEA, S. 174 / Pl: -iţi, ~e / E: coji] 1 (D. legume, fructe etc.) Care a fost curăţat de coajă (1). 2 (D. piele) De pe care s-au luat sau au căzut coji (1) Si: descuamat. 3 (D. pereţi şi d. varul sau tencuiala de pe pereţi) Coşcovit.
cojitor sn, a [At: DEX2 / Pl: -oare / E: coji + -tor] 1-2 (Instrument sau maşină) cu care se execută descojirea trunchiurilor de arbori.
cojitură sf [At: DA ms / Pl: -ri / E: coji + -(t)ură] 1-4 Cojire (1-4). 5 (Pex) Ceea ce s-a cojit. 6-9 Ceea ce s-a desprins prin cojire (1-4). cojiţă sf[At: PANN, P. V. III, 92 / Pl: -ţe şi (reg) -ţi / E: coajă + -iţă]
I-10	Coajă (1, 2,6-8) (mică). cojnec, ~ă a, sfvz cojnic
cojnic, [At: (a. 1697, Urlaţi), BUL. COM. IST. V, 224 / V: ~nec, ~ă, (+ coajă) coajnică sfl E: srb K02CHH3L xapTHH „pergament“ şi adaptat la derivatele în ~nic] (înv) 1 a (Ca atribut) Scris pe pergament. 2 sf Pergament. cojniţă sf vz coşniţă cojoacă sfvz cojoc
cojoaică1 sf [At: H VI, 143 / Pl: -ice / E: net] Cujeică. cojoaică2 sf [At: CADE / Pl: -ice / E: coajă + -oaică] (Orn) 1 Scorţărel.
2	(îe) ~-de-munte Pasăre cu pene cenuşii pe cap, cu guşa albă vara şi neagră iama, eu aripile parţial roşii şi negre, ciocul lung, subţire şi încovoiat şi care trăieşte în crăpăturile stâncilor (Tichogroma muraria).
cojoc sn [At: DOSOFTEI, V. S. 33/2 / V: -oacă sf / Pl: -oace, (înv)
-uri / E: vsl KCHtiYX*h] 1 Obiect de îmbrăcăminte făcut din piele de oaie prelucrată cu miţe cu tot, cu blana în interior, care se poartă mai mult la ţară ca palton Si: blană, bituş, boboi, bundă, burcă, ghebă, gibea, sarică, subă, tohoarcă. 2 (Pop; fig; îe) A avea (a găsi, a afla) ac de (sau pentru) Mii cuiva A găsi modalitatea de a îndrepta pe cineva. 3 (îae) A se răzbuna pe cineva. 4 (îae) A-i veni de hac cuiva. 5 (Fig; îe) A-şi întoarce ~ul pe cealaltă parte (sau pe dos) A-şi schimba atitudinea, părerile pe neaşteptate Si: a întoarce foaia. 6 (Fig; îe) A nu căuta de ce e Mii cuiva A-i trata egal pe toţi. 7 (Fig; îe) A nu-I mai întreba pe cineva de ce i-e ~ul A lua pe cineva prin surprindere. 8 (Pop; fig; îe) A cunoaşte cui de ce îi e ~ul A şti cu cine ai probleme. 9 (Pop; fig; îe) Cât îi poate ~ul Cât poate cineva Si: cât îl ţine cureaua. 10 (Pop; fig; îe) Te mănâncă Mii! Nu te astâmperi
II-12	(Pop; fig; îe) A scutura (cuiva) ~ul sau A i se face (cuiva) pielea ~ A bate sau a fi bătut. 13 (Pop; fig; îe) Vai de ~ul cuiva! Vai de pielea cuiva. 14 (Pop; fig; îe) Jocul rupe ~ul Cine se ţine de petreceri, sărăceşte.
15	(îae) Jocul se termină eu bătaie. 16 (Pop; fig; îe) Iarnă cu şapte ~oace Iarnă foarte grea şi friguroasă. 17 (Pex) Blană întrebuinţată drept căptuşeală. 18-19 (Gmţ) Piele cu mult păr sau blana unui animal.
20	(Bot; îc) Mil-ursului Plantă eu frunza ca cea a mărului. 21 Sul de bumbac bine presat. 22 Pătură de bumbac, obţinută în filaturile de bumbac.
23	Dans ţărănesc. 24 Melodie pe care se execută acest dans. 25 Dansul împreună cu melodia.
cojocar sm [At: N. COSTIN, ap. LET. 1,91/13 / V: (îvr) ~îw / Pl: -i / E: cojoc + -ar] Bărbat care lucrează sau vinde cojoace (1) Si: blănar,pielar. cojocaş sn [At: DA ms / PI: -ase / E: cojoc + -a?] Cojocel (1). cojocăreasă v/ [At: DA ms / Pl: -ese / E: cojocar + -easă] 1-2 Femeie care lucrează sau vinde cojoace, căciuli etc. Si: cojocăriţă (1-2). 3 (Rar) Soţia cojocarului Si: cojocăriţă (3).
cojocăresc, ~ească [At: SEVASTOS, N. 281 / Pl: -eşti! E: cojocar + -esc] 1-2 a Care aparţine cojocarului sau cojocăriei. 3-4 a Care se referă la cojocar sau cojocărie. 5-6 a Care este specific cojocarului sau cojocăriei. 7-8 a Care provine de la cojocar sau de Ia cojocărie. 9-10 a De cojocar sau cojocărie. 11 sfa (îf -easca) Dans ţărănesc nedefinit mai îndeaproape.
12	sf Melodie după care se execută acest dans. 13 sf Dansul împreună cu melodia.
cojocări v [At: HERZ. - GHER., M. IV, 243 / Pzi: -resc / E: cojocar]
1	A se ocupa cu cojocăria (1) Si: a cojocări. 2 (Fig) A bate pe cineva zdravăn.
cojocărie sf [At: N. COSTIN, ap. LET. 1,91/13 / Pl: -ii / E: cojocar + -ie] 1 Meseria cojocarului Si: cojocărit. 2 Atelier unde se lucrează cojoacele (1) etc. 3 Prăvălie în care se vând cojoacele (1) şi alte obiecte din piele. 4 Marfa cojocarului. cojocărit sn [At: LIUBA - IANA, M. 6 / E: cojocări] Cojocărie (1). cojocăriţă sf [At: DA ms / Pl: -ţe ! E: cojocar + -iţă] 1-2 Cojocăreasă (1-2) 3 (Rar) Cojocăreasă (3) cojocel [At: ODOBESCU, S. I, 483 / Pl:	(1), -cei (2) / E: cojoc +
-el] 1 sn Cojoc (1) scurt, de obicei, fără mâneci Si: bondoţă, bundă, cojociţă, cojocuţ, pieptar. 2 sm (Bot; reg) Porumb (Zea mays).
cojoci v [At: ANON. CAR. / Pl: -cesc / E: cojoc] (înv) 1-2 A cojocări (1-2).
cojocică v/* [At: VICIU, GL. / Pl: -cele / E: cojoc + -ică] Haină care ajunge până la genunchi şi este căptuşită cu piele de oaie.
cojocină sf [At: CAMILAR, N. II, 426 / Pl: -ne / E: cojoc + -ină] 1 Cojoc (1) vechi şi rupt. 2 Om îmbătrânit Si: boşorog, moşneag, cojociţă sf[At: LUC. III, 361 / Pl: -ţe / E: cojoc + -iţă] Cojocel (1). cojocuţ sn [At: DA ms./ Pl: -e / E: cojoc + -uţ] Cojocel (1). cojoică sfvz cujeică cojoni vt vz claponi cojora vz coroji cojori vz coroji
cojos,~oasă a [At: PISCUPESCU, 0.310/22 / Pl: -oşi, -oase / E: coajă + -os] 1 Acoperit cu multă coajă (1). 2-3 Care are forma sau consistenţa unei coji (1). 4 (D. răni) Care a prins coajă (14).
col1 sn [At: HEM 1669 / Pl: -uri / E: tc kol] 1 (Mol) Aripa morii de vânt Ci fofează, săgeată. 2 (Mun; rar; îe) A fi de ~ A fi paznic de noapte Si: a fi de caraulă.
coi2 sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr col] 1-2 (Atm) Parte mai îngustă, mai strâmtă a unui organ sau a unui os.
cola smi [At: DEX2 / E: fr cola, kola] Arbore tropical cu frunze albe sau roşii de forma unei nuci, care conţin alcaloizi stimulanţi (Cola nitida).
colabora vi [At: NEGRUZZI, S. I, 339 / Pzi: -rez / E: lat collaboro, ~are, fr collaborer] 1 A participa, alături de alte persoane, la realizarea unei acţiuni, a unei opere etc., care se efectuează în comun. 2 A publica lucrări într-un periodic sau într-o culegere. colaborare sf [At: C. PETRESCU,C. V. 145 / Pl: -rări / E: colabora]
1	Participare, alături de alte persoane, la realizarea unei acţiuni, a unei opere, a unei afaceri etc. care se efectuează în comun Si: colaboraţie (1).
2	Publicarea lucrărilor într-un periodic sau într-o culegere Si: colaborare
(2). 3 (îlav) în ~(cu cineva) Participând activ la o muncă în comun. 4 (îal) împreună cu cineva.
598
COLĂCĂRIE
colaborator, ~oare smf, a [At: RUSSO, S. 79 / Pl: -i, -oare / E: fr collaborateur] 1-4 (Persoană) eare colaborează (1-2) (la o acţiune, lucrare sau publicaţie).
colaboraţie sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) Mune / Pl: Mi / E: fr collaboration] (Nob) 1-2 Colaborare (1-2).
colaboraţionism sn [At: DEX2 / Pl:	/	E:	net] 1-2 Atitudine sau politică
de trădare a intereselor propriei ţări, specifică celor ce au colaborat (1) cu ocupanţii hitlerişti în timpul celui de-al doilea război mondial.
colaboraţionist,~ă smf a [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 105,3/2 / Pl: -işti, -e l E: fr collaborationiste] 1-2 (Persoană) care colaborează (1) cu inamicul într-o ţară cotropită Si: trădător.
colaboraţiune sfvz colaboraţie
colac sm [At: URECHE, ap. LET. I, 104/37 / Pl: -aci, (nob) -uri / E: vsl KOAAKTx] 1 Preparat din pâine, de obicei în formă de inel, împletit din mai multe suluri de cocă şi făcut, mai ales, pentru anumite evenimente religioase. 2 (Pfm; îe) A trecut baba cu ~acii (sau ~ul) sau I-a mâncat cioara miI Se spune persoanelor care au scăpat o ocazie. 3 (Irn; îe) Pe la noi umblă câinii cu ~acii în coadă E belşug mare. 4 (Pop; îe) Cum e sfântul şi ~ti! Omagiul sau darul se măsoară după importanţa persoanei Si: cum e turcul şi pistolul. 5-6 (Pop; îe) Aşteaptă ca mortul ~ul Cu nerăbdare sau cu poftă. 7 (Pop; îe) Să dai ~ (sau turtă) zilei că ai scăpat! Să mulţumeşti lui Dumnezeu că ai scăpat fără probleme. 8 (Pfm; îe) ~ peste pupăză Se zice când la un necaz sau la o nenorocire se adaugă un alt necaz sau o altă nenorocire. 9 (îe) Dă-i ~şi lumânarea Renunţă. 10 (îe) Asta-i lapte cu ~Când se întâmplă ceva plăcut, folositor. 11 (îe) A umbla după (sau a aştepta sau a veni) ~aci calzi La un lucru plăcut şi de-a gata. 12 (Pop; îe) A duce pe cineva la ~aci calzi A-1 duce cu vorba.
13	(Pop; îe) Aşa ~! Ce noroc (pe mine)! 14 (Pfm; îe) A-şi face coada ~ A căuta pretexte nefondate. 15 (Pop; îe) Nu i s-au prins ~acii Nu i-a mers sau n-a reuşit ceva. 16 (Pfm; îe) A se face (a şedea) ~Cu corpul încolăcit Ci ghemuit. 17 (Trs; Ban) Cozonac. 18 (Buc) Covrig. 19 (Pop; îe) A aştepta (sau a primi pe cineva) cu '-aci calzi A face (cuiva) o primire bună. 20 (Reg) Bucăţi de pâine cu colivă şi lumânare care se împart la săraci, rude, vecini etc. 21 Obiect de metal, de lemn, de cauciuc etc. de formă inelară. 22 (îs) - de caş Brânză topită lăsată să se răcească, după ce i s-a dat formă de colac (1). 23 Gânj împletit în formă de cerc, cu care se leagă strâns lemnele. 24 (îs) - de sârmă Sârmă răsucită în formă de roată, ca să nu ocupe mult spaţiu. 25 (îs) ~ de tel Sârmă de fier, oţel, alamă etc. 26 (îas) Arc în formă de spirală care se pune la fotolii, canapele etc.
27	(Lpl) Obezile împreunate ale roţii carului, talpa roţii Cf ciolan, ndplaţe.
28	încingătoare de lemn care înconjoară pietrele de măcinat ale morii.
29	împrejmuire de piatră sau de lemn (mai modern din tuburi de beton) din jurul unei fântâni, unui puţ, unui ghizd etc. Cf butălău, gardină. 30 (înv) împrejmuire de zid, de pământ Cf brâu. 31 Ornament care înconjoară pereţii sau stâlpii unei clădiri Ci brâu, chenar, ciubec. 32 (îs) ~ de salvare Cerc de plută sau de cauciuc umflat cu aer, cu ajutorul căruia se pluteşte deasupra apei şi care se aruncă celor care se îneacă. 33 Lemn încovoiat care ţine o boltă Si: arc. 34 (Ban) Colibă rotundă din nuiele şi acoperită cu paie, în care se adăpostesc ciobanii. 35 (Trs) Cerc de piele (capitonată) care se pune în unele regiuni în jurul gâtului cailor înhămaţi Cf jugul hamului. 36 Vârtej (la păr). 37 Fiecare din cele două trapeze din constelaţia numită „dragon“ sau „balaur“. 38 Verigă formată din corpul şarpelui răsucit (în jurul cuiva). 39 (Mlp) Rotocoale de fum (de ţigară).
40	(înv; mpl) Dar făcut de fini naşilor. 41 (Fig) Recompensă (în bani) pentru îngrijirea sau găsirea unei vite pierdute sau furate. 42 (Fig) Recompensă pusă pe capul unui tâlhar etc. 43 (îs) Cal de - Cal străin, adăpostit în comună şi dat de primar unui nevoiaş până se găseşte stăpânul. 44 (îs) Vită de - Vită fără stăpân. 45 (Irn; îe) A lua ~ A da de ştire, a informa pe cineva despre ceva. 46 Discurs ţinut de colăcer la nuntă Si: colăcărie (1), colăcer ie (1).
colaca sms [At: DOC., ap. TDRG / E: ngr x^01^01?] (Rar; iuz) Linguşitor.
colachie a/ [At: CANTEMIR, HR. 87 / A: (înv) Mac- / PI: -ii l E: ngr xokuixfa] 1 (înv; reg) Linguşire. 2 (Reg) Rugăminţi stăruitoare. colachiu sm [At: ALECSANDRI, T. 1229 / PI: -ii / E: net] Colaca. colaj sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr collage] 1 Procedeu artistic care constă în compunerea unui tablou prin lipirea laolaltă a unor elemente eterogene. 2 (Pex) Tablou realizat prin acest procedeu. colalie sfvz colilie
colan sn [At: ARHIVA R. II, 329/13 / V: Mean I Pl: ~et (înv) -uri I E: tc kolan] 1 Cingătoare împodobită, purtată în în general de femei. 2 Salbă, şirag purtat la gât ca podoabă. 3 Colier cu decoraţii purtat Ia gât ca distincţie. 4 (îlav) în ~în cerc. 5 (Buc; Bot) Limba cucului (Botrychium lunaria).
colandrisi vt [At: BUL. COM. IST. II, 146 / Pzi: -sesc / E: bg XOJiaHJjpHCSaM] 1-2 (înv) A utiliza, a exploata pe cineva. colant, ~ă [At: TEODOREANU, M. II, 257 / Pl: -nţi, -e / E: fr collant]
1	a (D. îmbrăcăminte) Strâns lipit de corp. 2 smp Dres. colap sn vz clop
colaps sn [At: BIANU, D. S. / Pl: -uri l E: lat collapsus] Insuficienţă circulatorie periferică, manifestată prin pierderea oricărei forţe, scăderea bruscă a tensiunii arteriale, puls rapid şi foarte slab etc.
colapsoterapie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr colapsotherapie] (Med) Tratament al anumitor forme de tuberculoză prin presarea unui plămân pentru a-1 pune în repaus.
colare .ş/[At: CV, 1950, nr. 3, 36 / Pl: -lari / E: net] 1 (Reg) Găuri, scobituri în piatră. 2 Peşteri care pot servi drept adăposturi în munţi. 3 Asortare. 4 Trăire în concubinaj. 5 (D. îmbrăcăminte) Lipire pe corp. colarez sm vz colărez
colargolsn [At: DEX2 / E: ircollargol] (Frm) Antiseptic preparat dintr-o soluţie apoasă de argint coloidal. colariu sm [At: URICARIUL X, 401/20 / E: srb colar] (Reg) 1 Rotar.
2	Fân care are fire de ierburi înalte şi groase.
colastră .v/’[At: JIPESCU, O. 48 / V: ~ru sm, ~lea~, corastă, coraste, cora-, curaslă, curastă, cura~, cur astru, cureastă sm / Pl: -re / E: lat colostră, -am] 1 Colostru. 2 Lapte brânzit. colastru sm vz colastră colată sfvz cor lată
colateral, ~ă a [At: PRAV. 839 / PI: -i, -e IE: fr collateral) 1 Secundar.
2	(D. rude, grade de rudenie) Care uneşte între ei fraţi şi surori şi pe descendenţii acestora. colaţie sfvz colaţiune
colaţiona vt [At: NEGRUZZI, S. 1,334 / Pzi: -nez l E: fr collationner] A confrunta un text original cu copia sau cu reproducerea lui pentru a stabili exactitatea acestora sau pentru a constata asemănările şi deosebirile existente Si: corectare.
colaţionare sf [At: HASDEU 1. C. / Pl: -nari / E: colaţiona] Comparare a unor copii între ele, cu textul original, spre a verifica exactitatea reproducerii Si: corectare.
colaţiune sf [At: BUL. COM. IST. I / V: Me / Pl: -ni / E: fr collation]
1	Colaţionare. 2 (Rar) Gustare.
colăcar sm [At: MARIAN, NA. 307 / V: Moc~ / Pl: -i / E: colac + -ar]
1	(Lpl) Părinţii sau finii care aduc în dar colaci (1) naşilor. 2 (Gmţ) Fecior de popă (care mănâncă mulţi colaci (1)). 3 Urător. 4 (înv) Denunţător al unui hoţ Cf colac (42), colăcaş (3).
colăcaş sm [At: BIBLIA (1688), 223 / Pl: -i / E: colac + -ay] 1 (înv) Sol. 2 Colăcer. 3 (înv) Colăcar (4).
colăcări v [At: COD. SILV. 50 / Pzi: -resc / E: colăcar] 1 A rosti oraţia de nuntă. 2 A cerceta ceva (o pagubă etc.). 3 A denunţa un hoţ în schimbul unei recompense.
colăcărie sf [At: MARIAN, NU. 452 / V: ~loc~ / Pl: Mi I E: colăcar + -ie] 1 Oraţii la nuntă spuse de colăcari (1) Si: colăcăşie, colac. 2 Colecţie de oraţii de nuntă. 3 (înv) Denunţ.
599
COLĂCĂRIT
colăcărit sn [At: HERZ. - GHER., M. IV, 237 / PI: ? / E: colâcări] 1 Spunerea oraţiilor de nuntă. 2 (Spc) împărţirea colacilor (1) drept dar. 3 Mulţime de colaci (1).
colăcăriţă ş/'[At: MARIAN, î. 373 / Pl: ~ţe / E: colăcar + -iţă] Femeie care pregăteşte mesele pentru pomană.
colâcăşie .v/'[At: SEVASTOS, N. 99 / V: ~/oc~ / Pl: -ii / E: colâcaş + -ie] (Olt) Oraţie de nuntă Si: colăcărie (1).
colăceală sf [At: COSTINESCU / Pl: -e/i' / E: colaci + -eală] 1-12 Colăcire (1-12).
colăcel1 sm [At: BIBLIA (1688), 2882 / V: ~loc~ / Pl: -cei / E: colac + -el] 1 (Şhp) Colac (1) mic. 2 (îc) De-a trei -ei Numele unui joc de copii numit şi de-a mama-(sau de-a-puia)-gaia. 3 Nuia mică, împletită ca un colac. 4 (Bot; lpl; îc) ~eii-babei Nalbă (Lavatera thuringiaca). colac el2 sm vz colăcer
colăcer sm [At: GHICA, S. 33 / V: ~el, ~locer / Pl: -i / E: pbl derivat din colaciu] Flăcău care, împreună cu încă doisprezece flăcăi, însoţeşte nunta călare, escortând mirele şi mireasa, sau numai mirele când se duce să ia mireasa de la părinţi Si: brudoş, crainic, chemător,pocănzeu, vătăjel, vestitor, vornic.
coiăcereismp [At: H XIV, 26/ E: colăcer] (Bot; reg) Ghiocei {Galanthus nivalis).
colăcerie sf [At: SEVASTOS, N. 99 / V: ~lec~ / Pl: -ii / E: colăcer + -ie] 1 Oraţie de nuntă Si: colăcărie (1), conocărie. 2 Strigăturile colăcerilor. colăchistriţă sf vz coropişniţă
colăci [At: VARLAAM, C. 59/2 / Pzi: -ce.vc / E: colac] 1 vt A recomanda cuiva pe cineva pentru căsătorie Si: a peţi, a votri. 2 vt A căsători pe cineva.
3	vi A mijloci ceva. 4-5 vt A recomanda ceva sau pe cineva altei persoane. 6 vt (Spc) A aduce undeva un străin (nepoftit) care se stabileşte acolo. 7 vt A căuta prietenia cuiva. 8 vt A sfătui (la rău) pe cineva. 9 vt (înv) A întreba de ceva. 10 vi (Reg) A şti să spună minciuni. 11 vt A anunţa că s-a găsit o vită de pripas. 12 vr A denunţa. 13 vr (D. animale fără stăpân) A se pripăşi. 14 vr (Nob) A se încolăci.
colăcime sf [At: MARIAN, NA. 292 / Pl: -mi, ~muri / E: colac + -ime] Obiceiul de a merge la naşi la un an de la botezul copilului sau la un an de la căsătorie.
colăcire sf [Ai: DA ms / Pl: -ri / E: colăci] 1 Recomandare a cuiva pentru căsătorie Si: colăcit1 (1). 2 Căsătorire a cuiva Si: colăcit1 (3). 3 Mijlocire a unei afaceri Si: colăcit1 (3). 4-5 Recomandare a ceva sau a cuiva altei persoane Si: colăcit1 (4-5). 6 (Spc) Aducere undeva a unui străin (nepoftit) care se stabileşte acolo Si: colăcit1 (6). 7 Căutare a prieteniei cuiva Si: colăcit1 (7). 8 Sfătuire a unei persoane (la rău) Si: colăcit1 (8).
9	Găsire a unui animal Si: colăcit1 (9). 10 Denunţare. 11 (D. animale fără stăpân) Pripăşire Si: colăcit1 (11). 12 încolăcire Si: colăcit1 (12).
colăcit1 sn [At: MARIAN, NA. / Pl: -«ri / E: colăci] 1-12 Colăcire (1-12). 13 Crampe.
colăcit2, ~ă a [At: IORGA, N. R. A. I, 282 / Pl: -iţi, ~e / E: colăci] 1 (D. persoane) Introdus într-o casă, într-o societate. 2 (D. vite) Pripăşit.
colăcitor, ~oare a [At: DA ms / Pl: -i, -oare / E: colăci + -(i)tor] 1-2 Care (se) încolăceşte.
colăcitură sf [At: CALENDARIU (1844), 59 / Pl: ~ri/ E: colăci + -itură]
1	încolăcitură. 2 Boală nedefinită mai îndeaproape, care se manifestă prin dureri de stomac, crampe. colăcui vi vz conlocui
colăcuţ sm [At: MARIAN, î. 172 / Pl: -i / E: colac + -uţ] Colac mic. colăier sm [At: ALECSANDRI, P. P. 102 / Pl: -i / E: net] (Mol) Colindător (cu pluguşorul) în ajunul Sfântului Vasile. cojăire sf [At: DA ms / E: net] 1-2 (Reg) Lenevire (în pat). colălie sfvz colilie colăreţ sm vz colârez
colărez sm [At: JIPESCU, O. 128 / V: ~lar~y ~lar\z, ~lareţ / PI: -i / E: net] 1 (Pop) Bucăţele de cocă care se fierb în lapte sau în anumite mâncăruri. 2 (Pex) Mâncare (pentru copii) făcută din făină fiartă în lapte.
3	(Gmţ) Creier. 4 Minte.
colătăcit, —ă a vz încolătăcit
colătău sn [At: DAM&, T. 140 / Pl: -ăi / E: mg kol(l)antyu] (Reg) 1 Mânerul sucalei. 2 (îe) A umbla ~ A umbla roată de jur-împrejur. 3 Mâncare numită şi învârtită. colb sm [At: ALECSANDRI, T. 1754 / Pl: (rar) -wri / E: rs KQJloă] (Reg)
1	Praf. 2 (îe) A bate (pe cineva) să-i meargă ~ul A bate zdravăn. 3 (îe) A da cuiva (unui lucru) ~ A termina repede Cf a cla rasol. 4 (îe) A-i da un ~ A-şi bate joc de cineva. 5 (îe) A da cuiva ~ în ochi A încerca să înşeli pe cineva despre valoarea unui lucru, unei afaceri, unui om etc.
6	Pulbere. 7 (Trs) Rotocoale de fum.
colbac sm vz calpac
colbdci sn [At: I. CR. II, 21 / Pl: -ace / E: colb + -aci] Bătător, făcut din vergi împletite, pentru scuturarea prafului din covoare, haine etc. Cf palmă.
colbdr sn [At: VICIU, GL. / S: -iw / Pl: ~e / E: colb + -ar] (Trs) Paie zdrobite.
colbă1 sf [At: ANTIPA, P. 489 / Pl: ~be / E: bg KOjfia] 1 Brăţară. 2 (Pex) Inel făcut dintr-o nuieluşă de salcie. 3 (Lpl) Semne care se pun la
o	anumită distanţă Si: cercei, tuiele.
colbă2 sf [At: HERZ. - GHER., M. IV, 237 / E: ger Kolben] (Buc) Pat de puşcă.
colbăi [At: COSTINESCU / Pl: -e.vc / E: colb] 1-2 vrr (Reg) A (se) prăfui. 3 vr A fuma, scoţând nori de fum.
colbăios, ~OdSă a [At: DA ms / Pl: -osi, ~odse / E: colb + -ăios] 1-2 (Mol) Plin, acoperit de praf.
colbăit, a [At: ALECSANDRI, T. 1012 / Pl: -iţi, ~e / E: colbăi] 1 (Reg) Prăfuit. 2 (Pex) Murdar. colbărdie sf[At: DA ms / E: colb + -ăraie] (Reg) Prăfăraie. colbărie .v/’[At: ALECSANDRI, T. 442 / E: colb + -ărie] (Reg) Mult praf.
colbăşodră sfvz colbăşoaie colbec sm vz culbec
colbişor sm [At: H XIV, 30 / Pl: -i / E: rs KQJl6a] Peştele cyprinus gobia. colbiu, ~ie a [At: MARIAN, CH. 51 / E: colb + -iu] De culoarea colbului. colbos, ~oasă a [At: MARIAN, CH. 51 / PI: -osi, ~ozse l E: colb + -o.v] (Reg) Prăfuit.
colbot sn [At: VAIDA / V: ~ă sf / E: colb] 1 (Reg) Prăfuială. 2 (Fig; îf -<?) Ceartă. colbotă sfvz colbot
colboti vtr [At: CHEST. V, 148/26 / Pzi: -bot şi -resc / E: colbat] (înv) 1-2 A (se) mişca. 3-4 A (se) hurduca. colbui v vz colbăi colbuit, ~ă a vz colbăit, ~ă
colburdtic, ~ă a [At: CADE / E: colb + -uratic] Prăfuit. colburiu, ~ie a [At: MARIAN, CH. 51 / E: colb + -uriu] Colbiu. colburos, ~oasă [At: CONACHl, P. 287 / E: colb + -uros] Colbos. colbwţ sms [At: ŢIPLEA, P. P. / E: colb + -uţ] (Şhp) Colb. colcantdur sn vz [At: EMINESCU, L. P. 133 / V: -can- / E: cocâltău + coclauri] (Rar) Cocâltău.
colcdnti smp [At: CHEST. II, 242/31 / E: net] Partea cea mai înaltă a acoperişului casei. colcăci vt [At: ŞINCAI, HR III, 250 /28 / E: net] (Trs; pbl) A chinui. colcăi vi [At: l. VĂCĂRESCUL, P. 120/3 / Pzi: colcăi, (rar) -e.vc, (înv) —w / E: fo cf colcot {clocot)] 1 A fierbe în clocot. 2 (Spc; d. viermi sau insecte) A mişuna. colcăială sf [At: PAS, Z. III, 64 / Pl: -ie/i / E: colcăi + -eală] 1 Clocot.
2	Mişună1.
colcăire sf[At: DA ms / Pl: -ri / E: colcăi] 1 Clocotire. 2 Mişunare. colcăit sn [At: C. PETRESCU, C. V. 345 / E: colcăi] 1-2 Colcăire (1-2). colcăitor, ~oare a [At: DA ms / E: colcăi + ~{i)tor] Care colcăie. colcântdur sn vz colcantaur colceac snm vz colceag
600
COLECTIVIZAT
colceag sn [At: (a. 1747) IORGA, S. D. XII, 45 / V: -ac / Pl: -uri / E: net] (Mun; Mol; teî) 1 Manşon. 2 (Mp) Un fel de ghete care se încheie pe picior cu copci. 3 Jambiere.
colcer sm [At: MÂNDRESCU, L. P. 209 / V: cool- / Pl: ~/ / E: mg kolcsar] (înv) Flăcău care, la o petrecere, este paznicul cămării (unde se ţin mâncărurile). colceri1 smp [At: H V, 184 / E: net] (Olt) Jambiere. colceri2 v [At: DRAGOMIR, O. M. 12 / Pzi: -resc / E: colcer] (Reg) A face mâncare pentru mai multe persoane.
colceriţă sf[At: ŞEZ. II, 224 / V: corce- / Pl: -ţe / E: colcer + -iţă] (Reg) Bucătăreasă la pomeni, nunţi, praznice. colchiş sn [At: COMAN, GL. / V: -Iciş / E: net] (Trs) Buştean retezat. colciş sn vz colchiş colcoduş sm vz corcoduş colcot sn vz clocot colcoti v vz clocoti
colcotice sfp [At: H IV, 48 / E: colcoti + -ică (-iciu)] (Med; pop) Erupţii miei.
colcotoaşă sf [At: CV, 1949, nr. 8,32 / E: net] (Reg) 1 Ghemotoc. 2-3 Bucăţi de noroi care se ridică pe roţile carelor sau pe picioare când plouă.
colcotos, -oasă a [At: ODOBESCU, S. I 164 / E: colcot + -6>.s] (Rar) Care clocoteşte.
colcovan sn [At: H V, 3 / E: net] (Olt) 1 Bucată mare (de pâine, mămăligă, brânză). 2 Bulgăre (de zahăr, saeâz etc.).
colcrem sn [At: DA ms / E: eg cold cream] Cremă cosmetică din spermanţet, ceară albă, ulei de migdale şi alte substanţe. colcui v [At: H XIV, 397 / Pzi: ~e.se / E: fo] (D. curcani) A bolborosi. coldm sm [At: RETEGANUL, P. 1V,75 / Pl:	/ E: (css) coldus] (înv)
1	Sărac. 2 Haimana. 3 Locuitor de la şes, fost iobag, care muncea ca zii ier.
4	(Pex) Denumire dată de jieni locuitorilor din celelalte părţi ale Ardealului. coldănesc, -ească a [At: DA ms / E: coldan + -esc] De la şes. coldără .s/[At: DA ms / V: -dură, -dră / E: ucr KOAApd] (Buc) Plapumă. coldău sm [At: BUD, P. P. / E: (css) colduş] (înv) 1 Cerşetor. 2 Copil murdar. coldoş i v vz colduşi coldră sf vz coldără
coldm v [At: VAIDA / E: mg koldulni ] (înv) A cerşi. coldură sfvz coldără
colduşl, -ă smf [At: CONV. LIT. XII, 355 / V: cui- / Pl: ~i,	/ E:
mg koldus] 1 Cerşetor. 2 Orfan. 3 (Buc; lpl) Copii murdari. 4 (Buc) Păduche. 5 (Buc) Vietate mare, monstru.
colduş2 sm [At: RĂDULESCU-CODIN, M. N. 97 / V: toltuş / Pl: -/ / E: net] (Bot) Specie de prun nedefinită mai îndeaproape.
colduşesc, -ească a [At: T. PAPAHAGI, M. 105 / E: colduş + -esc] 1 Specific colduşului1 (1). 2 Care se referă la colduş1 (1). 3 Care provine de la colduş1 (1). 4 Care aparţine colduşului1 (1).
colduşi v [At: PAMFILE, VĂZD. / V: cui-, -doşi / Pzi: ~.şe.sr / E: colduş] 1 vi A cerşi. 2-3 vtr A (se) invidia. 4 vt A fura banii cuiva.
colea av [At: (a. 1691) GCR I 120 /19 / A: colea / P: (Mol) cole / V: coalea, coaie / E: acolea] 1 în apropiere. 2 (îlav) Ici (şi) ~ sau pe ici, (pe) ~ Pe alocuri. 3 (îlav) De ici, (de) ~De aici în altă parte. 4 (îlav) Ba ici, ba ~ în toate părţile. 5 (îlav) ~şi ~ Rar, puţin, câte unul. 6 (îlav) De ~ până ~ Dintr-un loc într-altul, încoace şi încolo. 7 (îlav) ~ dincolo (dincolea) Pe de o parte, pe de altă parte. 8 (îlav) (Mai) cât ~ Prin apropiere. 9 (îlav) Numai ~ în imediata vecinătate. 10 (îlav) Mai ~ de Puţin mai departe de..., dar totuşi în apropiere de... 11 într-adevăr. 12 (îla şi îlv) Ştii (sau ştiţi) ~ De soi, extraordinar. 13 în momentul în care. 14 (îlav) Când ~ De fapt. coleam sn vz colan coleandru sm vz coriandru coleastră sf vz colastră
coleaşă sf [At: DOSOFTEI, la TDRG (ms) / V: (reg) ~şe, -eşă, culesă,
-aşcă, cui-, culeş sn, culiş sn / E: cf mg koles] 1 (Reg) Mămăligă moale.
2	(îf culeş) Codru de mămăligă. 3 (îe) A afla spini în ~ A căuta ceartă cuiva. 4 Mâncare ciobănească din taină de grâu prăjită în grăsime şi moale ca terciul, care se mănâncă cu lapte. 5 Ciulama cu lapte, fără carne. 6 (Reg; îf culiş) Mâncare preparată din bucăţi de pâine cu sare, peste care se toarnă apă. 7 Pastă de taină pentru lipit Cf. pop. 8 (Fig) Amestecătură. coleaşcă sfvz coleaşă coleaşe sf vz coleaşă colecerie sf vz colăcerie
colecist sn [At: MDENC / Pl: ~uri / E: fr cholecyste] (Atm) Veziculă biliară.
colecistectomie [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: cholecystectomie] (Med) Extirpare chirurgicală a veziculei biliare.
colecistită .s/'[At: MDENC / Pl: -te / E: fr cholecystite] Inflamaţie a veziculei biliare.
colecistografie v/ [At: MDENC / Pl: ~i/ / E: fr cholecystographie] 1-2 (Clişeu cu) radiografie a veziculei biliare după introducerea în organism a unei substanţe de contrast.
colecistopaiie sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr cholecystopathie] (Med) Denumire generică pentru bolile căilor biliare. colecsă .sf [At: ALRM I/II h. 319 / E: net] (Reg) Leagăn. colecta v [At: COSTINESCU / Pzi: ~tez / E: fr collecter] 1 vr A strânge diferite lucruri la un loc şi a le depozita. 2 vr (înv; Trs) A colecţiona. 3 (Spc; iuz) A strânge, în mod organizat, de la producători anumite produse.
4	(D. abcese sau răni) A face puroi.
colectant, -ă smf [At: DA ms / E: fr collectant] (Rar) Persoană care colectează.
colectare sf [At: CĂLINESCU, E. O. I 63 / Pl: -tari / E: colecta] 1-2 Adunare şi depozitare a mai multor lucruri la un loc. 3 Colecţionare. 4 Strângere organizată a unor produse de la producători. 5 Colectă.
colectat, -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: colecta] 1 Adunat. 2 Colecţionat. 3 (D. produse) Strânse în mod organizat de la producători.
colectă i/[At: I. NEGRUZZI, S. I, 170 / Pl: -te I E: fr collecte] 1-2 Strângere de bani şi obiecte în scop de binefacere. colectăr sm vz colector
colectiv, -ă [At: GHICA, S. 612 / Pl: -i, ~e / E: fr collectif] 1 a (D. opere, lucrări) Efectuat de mai mulţi autori. 2 a Care aparţine tuturor Si: comun, obştesc, social. 3 a Care se referă la ideea de colectivitate. 4 (îs) Substantiv - Substantiv cu forma de singular, care denumeşte o pluralitate de obiecte identice, considerate ca întreg. 5 sn Persoane unite prin muncă şi acţiuni comune în vederea aceloraşi scopuri Cf echipă. 6 a (îs) Sufix
-	Sufix care dă unui substantiv valoarea de substantiv colectiv. 7 sn (Iuz) Cooperativă agricolă de producţie.
colectivism sms [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 1647/2 / E: fr collectivisme] 1-2 Doctrină şi tip de organizare socială în care drepturile şi interesele individului sunt subordonate celor ale unor colectivităţi sociale.
colectivist, -ă smf [At: DA ms / Pl: -işti, -e / E: fr collectiviste] 1 Partizan sau adept al colectivismului. 2 (Iuz) Membru al unei cooperative agricole de producţie.
colectivitate sf [At: GHICA, A. 63 / Pl: -taţi / E: fr collectivite] 1 Grup de oameni care trăiesc şi muncesc în comun. 2 (Pex) Societate.
colectiviza vt [At: DA ms / Pzi: -zez. / E: colectiv + -iza] (Iuz) 1 A trece mijloacele de producţie individuale în proprietate colectivă, prin naţionalizare, expropriere etc. 2 A uni principalele mijloace de producţie ale ţărănimii în cooperative Si: a cooperativiza.
colectivizare sf [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr 109,4/2 / Pl: -zări / E: colectiviza] (Iuz) 1 Trecere a mijloacelor de producţie individuale în proprietate colectivă, prin naţionalizare, expropriere etc. 2 Unire a principalelor mijloace de producţie ale ţărănimii în cooperative Si: cooperativizare.
colectivizat, -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: colectiviza] Care a fost trecut în proprietatea colectivă.
601
COLECTIVIZATOR
colectivizator, ~oare smf [At: DA ms / Pl: ~/, - / E: colectiviza + -tor] 1-2 Persoană care organizează şi practică colectivizarea.
colector, ~oare [At: LM / V: (Trs) ~tăr / A: (Trs) ~\ec~ / E: fr collecteur, it colletore, ger Kolektor, rs kolektor] 1-2 smf, a (Persoană) care colectează.
3	sm (înv; îs) ~ de dare Perceptor. 4 sm (înv; îs) ~ de loterie Persoană însărcinată cu vinderea lozurilor. 5 smf Persoană care achiziţionează (mărfuri, produse ete.) pentru stat Si: achizitor. 6-7 sn (Teh) încăpere sau conductă pentru adunarea şi conducerea fluidelor în diferite sisteme tehnice. 8 (îs) ~ de electricitate Corp mecanic izolat care se încarcă cu electricitate din mediul în care se găseşte. 9 (îs) ~ de unde electromagnetice Conductor izolat pus în legătură cu un aparat de înregistrare Si: antenă.
10	a (D. vase, tuburi, bazine) în care se adună sau se scurg izvoare, apă, murdării etc. 11 a Care strânge laolaltă.
colectură1 sf [At: DA ms / Pl: -ri / E: ger Kollectur] Oficiu în care se vând lozuri ale loteriei de stat.
colectară2 sf [At: MDENC / Pl: -ri / E: ger Kollectur] Oficiu de colectare a cărţilor pentru biblioteci.
colecţie sf [At: (a. 1849) URICARIUL XIII 378 / V: (înv) -iune / Pl: -ii / E: fr collection) 1 Adunare, strângere la un loc a unor obiecte, care, grupate împreună, au o valoare artistică, ştiinţifică, documentară, instructivă etc. 2 Serie de obiecte de acelaşi fel sau de aceeaşi categorie, care, adunate şi dispuse sistematic, reprezintă o valoare artistică, ştiinţifică, documentară etc. 3 Culegere de opere literare sau ştiinţifice grupate după anumite criterii şi apărute în cadrul unei edituri. 4 (înv; nob) Chetă. 5 (Med) Puroi adunat în interiorul unui ţesut bolnav sau într-o cavitate din organism.
colecţiona vt [At: PAS,Z. 191/ Pzi: -nez I E: fr collectionner] A aduna obiecte de acelaşi fel Si: colecta (2).
colecţionar, ~ă smf [At: JAR, E. 119, ap. DA ms / Pl: -i, -e / E: colecţiona + -ar] Persoană care colecţionează.
colecţionare s;f [At: MDA ms / Pl: -nări / E: colecţiona] Strângere la un loc a unor obiecte de acelaşi fel Si: colectare (3). colecţionat1 sn [At: MDA ms / E: colecţiona] Colecţionare. colecţionat2, -ă a [At: V. ROM. iunie 1934, 32 / E: colecţiona) (D. obiecte) Care este sau a fost adunat într-un loc anume, împreună cu alte obiecte de acelaşi fel. colecţiune sf vz colecţie
coledoc sms [At: DA ms / E: fr cohledoque] (Atm) Canal prin care se varsă bila în duoden.
coledoc'ită .v/'[At: MDENC / Pl: -te / E: fr clioledocite] (Med) Inflamaţie a coledocului. coledraş sm vz colindaş
coleg, ~ă smf [At: CANTEMIR, IST. 77 / Pl: ~egi, -ege / V: -a, ~ă / E: fr collegue] Persoană care desfăşoară activităţi într-un cadru organizat, împreună cu altele, considerată în raport cu acestea. colega smf vz coleg
colegatar sm [At: COD. ŢIV. A. 4/32 / Pl: -i / E: fr colegataire] (Drt) Fiecare dintre persoanele care moştenesc împreună bunuri lăsate prin testament.
colegator sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 421/24/ E: pn koligat] (îvr) Tovarăş de arme. coleghie .v/ vz colegiu coleghium sn vz colegiu
colegial, ~ă a [At: DA ms / P: -gi-al / Pl: -i, -e / E: it collegiale] 1 Camaraderesc. 2 (Drt; îs) Organ - Organ care funcţionează pe baza principiului colegialităţii. 3 (îs) Biserică -ă Biserică în care oficiază un colegiu de canonici.
colegialitate sf[At: MAIORESCU, D. I, 229 / E: ger KoUegialitat] 1 Purtare, atitudine de coleg. 2 Principiu potrivit căruia conducerea unor organizaţii este exercitată de mai multe persoane, care iau hotărâri pe baza votului majorităţii.
colegian, ~ă smf [At: VLAHUŢĂ, D. 1 / P: -gi-an / Pl: -ieni, -iene / E: fr collegien] (Rar) Elev de colegiu.
colegiu sn [At: ŞINCAI, HR. II, 25/25 / V: ~ghium,~ghie sf! PI: -ii, (înv) -ri / E: lat collegium, ger Kollegium, fr college, rs Kollegija] 1 Grup de persoane care alcătuiesc, împreună, o organizaţie şi care se supun aceloraşi regulamente Cf corporaţie. 2 (îs) ~ editorial Organ consultativ pe lângă conducerea unor edituri, format din specialişti. 3 (Drt; îs) ~ de avocaţi Colectiv al avocaţilor dintr-o unitate administrativ-teritorială. 4 (înv) Categorie electorală stabilită după avere sau ocupaţie. 5-6 Instituţie de învăţământ mediu sau superior. 7 (îs) ~ de redacţie (sau redacţional) Organ consultativ pe lângă redactorul-şef al unei publicaţii. 8 Colectiv de judecători cu atribuţii speciale pe lângă unele organe de jurisdicţie. 9 Organizaţie de liber-profesionişti alcătuită cu scopul de a apăra interesele profesionale ale membrilor ei. 10 (în Roma antică) Corp sau asociaţie de persoane care aveau aceeaşi profesiune sau demnitate.
colelre .v/‘[At: MDENC / E: net] îndepărtare a părului de pe pieile folosite în industria textilă, prin aplicarea unei substanţe.
colejnă sf[At: CHEST. II, 434/207 / V: ~eşină, ~eşână / Pl: -ne / E: net] (Reg) Adăpost de iarnă pentru oi. colehe .v/'vz colilie
colelitiază sf [At: DN3 / P: -li-ti-a- / E: fr cholelit luase] (Med) Litiază biliară.
colembolă .v/'[At: MDENC / Pl: -le / E: fr collemboles] (Ent) 1 (Lpl) Ordin de insecte primitive, fără aripi (Collembola). 2 Insectă din ordinul colembolelor (1).
colemie .v/’[At: DN2 / E: fr cholemie] Creştere a cantităţii de bilirubină sau a altor compuşi ai bilei în sânge.
colenchim sn [At: DEX2 / PI: -uri / E: fr collenchyme] Ţesut de susţinere din organele tinere, în curs de creştere, ale plantelor, format din celule vii, cu membranele celulozice puternic şi inegal îngroşate. colemţă .v/'vz coliniţă
coleopter, ~ă.Y/?/'[At: DA / P: -le-op- / E: fr coleoptere] (Ent) 1 (Lpl) Ordin de insecte cu patru aripi dintre care cele două dinainte, numite elitre, sunt tari şi groase, servind ca teacă celorlalte două (Coleoptera). 2 Insectă din ordinul coleopterelor (1).
coleopfd sn [At: DEX2 / P: -le-op- / Pl: -e / E: fr coleoptile] Prima frunză, în formă de teacă, care înveleşte muguraşul embrionului Ia graminee.
coleoptoză sf[At: DN3 / P: -le-op- / E: fr coleoptose] (Med) Prolaps al vaginului.
coleoriză sf [At: DEX2 / Pl: -ze I E: fr coleorise] Organ membranos, în formă de sac sau de degetar, care acoperă radicula embrionului la unele plante monocotiledonate.
colepatxe sf [At: DN3 / E: fr cholepathie] (Med) Denumire generală pentru afecţiunile căilor biliare. coleră sfvz holeră
coleretă sf [At: MDENC / Pl: -te / E: fr collerette] Guler din ţesătură fină sau din dantelă încreţit şi plisat.
coleretic, ~ă sn, a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice I E: fr coleretique] 1-2 (Substanţă) care stimulează secreţia de bilă a ficatului.
colereză sf [At: DEX2 / E: fr cholerese] Proces de elaborare a bilei de către celulele hepatice.
colergang sn [At: DN3 / S: koll- / E: ger Kollergang] Moară cu elemente de măcinare verticale, folosită în industria pigmenţilor şi a coloranţilor.
coleric, ~ă smf a [At: DN2 / Pl: -ici, -ice I E: fr colerique] 1-2 (Persoană) care se înfurie uşor. colestermă .v/'[At: LTR / E: fr colesterine] Colesterol. colesterol sm [At: MDENC / E: fr cholesterof] Substanţă care se găseşte, liberă sau combinată, în untura de peşte, în bilă, în sânge, ţesut nervos, gălbenuş de ou şi care reglementează permeabilitatea faţă de lichide a membranelor celulare.
colesterolem’ie sf[At: DN3 / G-D: -iei / E: fr cholesterolemie] (Med) Prezenţă a colesterolului în sânge. coleşar sm [At: CHEST. V s / Pl: ~/ / E: coleşă + -ar] (Reg) Coleşer. coleşă sf coleaşă
602
COLILIU
coleşână sfvz colejnă coleşat sn vz coleşit2
coleşeală sfs [At: RĂDULESCU-CODIN / E: coleşi + -eală] (Reg) 1 Alimente fără gust. 2 Lihneală.
coleşer sn [At: CREANGĂ, GL / Pl: ~e / V:	cul~,	culiş	/	E: coleşă
+ -er\ (Reg) 1 Băţ cu care se mestecă mămăliga sau balmoşul Si: făcăleţ.
2	Ceaun în care se fierbe coleaşa. 3 (Fig) Om leneş care stă mai mult lângă vatra focului. 4 Om gol.
coleşi vtr [At: DIONISIE, C. 222 / Pzi: -şese / E: coleaşă] 1-2 A (se) face moale ca o coleaşă Si: a (se) terciul, a (se) muia. 3 (D. oameni) A se sfârşi de foame Si: (pop) a se hămesi, a se pocâlti, (reg) a se hupi. coleşină sfvz colejnă
coleşire .v/‘[At: DA ms / Pl: -ri / E: coleşi] 1 Terciuire. 2 Hămesire. coleşit1 sn [At: DA / E: coleşi] 1-2 Coleşire (1-2). coleşit2, ~ă a [At: I. CR VI, 151 / V: (reg) -şât l Pl: ~iîi, ~e / E: coleşi] (Reg; d. oameni) Care suferă din cauza insolaţiei Si: coleşiîură.
coleşitură [At: DA / Pl: ~ri / E: coleşi + -ură] (Reg) 1 sf Coleşire. 2 a Coleşit2.
colet1 sn [At: (a. 1833) URICARIUL VII 224 / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr colis] Pachet relativ mic (şi uşor de mânuit) expediat de obicei prin poştă.
colet2 sn [At: MDENC / E: fr collet] (Bot) Zonă de trecere între rădăcină şi baza tulpinii.
coletărie sf[At: LTR / Pl: -rii / E: colet + -ărie] 1 Mărfuri expediate în cantităţi mici şi în forme uşor de mânuit, de obicei ambalate. 2 Expediere de colete1. 3 Serviciu special care se ocupă cu trimiterea coletelor1. 4 Mijloc special de transport al coletelor. coleţi smp [At: H XIV 22, 67 / E: colici] (Med; reg) Colici. colgiu sm [At: (a. 1802) URICARIUL II / Pl: ~#i/ / E: tc colgi] 1 (înv) Strângător de biruri Si: perceptor. 2 (îvp; reg) Paznic de drumuri Si: jandarm.
colhoz sn [At: SAHIA, N. 13 / S: ko~ / Pl: ~uri / E: rs K0J1X03] Cooperativă agricolă de producţie în fosta U.R.S.S.
colhozian, ~ă [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr 109,9/2 / Pl: -ieni, -iene / E: colhoz + -ian] (înv) 1-5 a Colhoznic (1-5). 6 smf{Rar) Colhoznic (6).
colhoznic, [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr 105, 12/3 / S: ko- / Pl: -ici, -ice / E: rs K0JDC03HHK] 1 a în formă de colhoz. 2 a Specific colhozului. 3 a Care se referă la colhoz. 4 a Care provine de la colhoz.
5	a Care aparţine colhozului. 6 smf Membru al unui colhoz Si: (rar) colhozian (6).
coli smp [At: PAŞCA, GL. / E: net] (Reg) Oameni leneşi. colvmdră sf vz coriandru colimdreş sm vz coriandru coliandru sm vz coriandru
colibacil sm [At: DA ms / Pl:	/	E:	fr	colibacille]	(Med)	Bacii din
flora aparatului digestiv care invadează uneori şi alte regiuni ale corpului, devenind patogen.
colibacilemie sf [At: DN3 / G, D:	/	E:	fr	colibacilleme]	(Med)	Prezenţă
a coli baci lu lui în sânge.
colibaciloză [At: DA ms / E: fr colibacillose] (Med) Boală infecţioasă provocată de tipuri patogene de colibacili care invadează organismul uman şi care se manifestă prin simptome generale (diaree, febră, lipsă de poftă de mâncare etc.).
colibacilurie sf [At: DN3 / G, D: ~/ / E: fr colibacillurie] (Med) Prezenţă a colibacililor în urină.
colibar sm [At: COSTINESCU / Pl:	/ E: colibă + -ar] 1 Om care
păzeşte o colibă. 2 Constructor de colibe. 3 (Pop; lpl) Numele unei sărbători (probabil Sfântul Ioan Colibaşul).
colibdşsm [At: MOLDOVAN,Ţ. N. 231 / Pl: ~z/E: colibă + -aş] (Reg) 1 Om care locuieşte într-o colibă. 2 (Pex) Pustnic. 3 Locuitor de la munte.
4	(Spc) Locuitor din Bran. 5 Lucrător cu braţele care locuieşte în colibă Si: pălmaş, salahor, zilier. 6 Paznic care locuieşte în afară de sat, în colibă.
colibă1 sf [At: TETRAEV. (1574), 211 / V: -bră / A: co/- / Pl: ~be, (pop) ~bi / E: bg KOJIHăa, srb koliba] 1 Adăpost provizoriu pentru oameni şi, rar, pentru animale, din bârne, crengi, nuiele şi acoperit cu paie, ramuri ete. 2 (Pex) Casă mică şi sărăcăcioasă. 3 (Spc) Locuinţă a ciobanilor. 4 Obiect protector care acoperă stupul. 5 învelitoare a roţilor morii pentru a le proteja de îngheţ. 6 (Ast) Coroana boreală. colibă2 sfvz colivă
colibi [At: ANON. CAR. / Pzi: -besc / E: colibă] 1 vr (înv) A se adăposti într-o colibă. 2 vt (Reg) A ocroti.
colibioară .v/[At: DOSOFTEI, V. S. II, 68 / Pl: ~re / E: colibă + -oară] (Şhp) 1-2 Colibă.
colibit1 sn [At: MDA ms / Pl:	/	E: colibi] 1-2 Adăpostire (într-o
colibă). 3 Ocrotire.
colibit2, a [At: ANON. CAR. / Pl: '-biţi, ~e i E: colibi] 1 (înv) Adăpostit într-o colibă. 2 (Reg) Adăpostit. 3 (Reg) Ocrotit.
colibiţă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 209 / Pl: ~ţe / E: colibă + -iţă] 1-2 Colibioară (1-2). 3 Numele unei stele.
colibnic sm [At: DOSOFTEI, V. S. II, 142 / Pl: ~ici, ~ice / E: colibă + -nic] (înv) Pustnic. colibră sf vz colibă
colibri smi [At: ST AM ATI, L. D. / V: ~iu, ~ru / A: ~lib~ / E: fr colibri] Pasăre foarte mică din America tropicală, cu penajul viu colorat, care se hrăneşte cu nectar şi zboară foarte repede (Trochilus pella) Si: pasăre-muscă, colibriu sm vz colibri colibrii sm vz colibri
colibuţă sf [At: LB / Pl: -ţe / E: colibă + -uţă] 1-2 Colibioară (1-2). colic, ~a a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: cf fr colon] Care se referă la colon Arieră ~ă. colicdrş sm colicaş
eoliedşsm [At: CHEST. II, 8/ 258 /V: ~arş/ Pl:	/E: net] (Reg) Ţăran
fără casă şi gospodărie.
colică sf [At: CALENDARIU (1814), 168/16 / Pl: ~ici / E: fr colique]
1	Durere abdominală acută Si: (pop) rosăîură, (reg) măîrice, matrichină, vătămăîură. 2 (îs) -ici nefriîice (sau renale) Dureri mari de rinichi. colicer sm vz colăcer
colicerime .s/[At: GALACTION, 0.1,75 / E: colicer + -ime] Mulţime de coliceri.
colicos, ~oasă a [At: POLIZU / Pl: -osi, -oase / E: colică + -av] Care suferă de colici.
colidd v [At: DA ms / Pzi -dez / E: lat collido, -ere] (Ltm; Trs) 1 A fi în conflict. 2 A intra în coliziune. 3 A se întâmpla în acelaşi timp. colidor sn vz coridor
colie1 sf [At: POMPILIU, B. 65 / Pl: -ii / E: colilie] (Bot; Trs) Colilie. colie2 5/'[At: VICIU, GL. / E: net] (Trs) Grâu fiert Cf colivă, colie3 sf [At: DN3 / E: fr colie] Element secund de compunere cu semnificaţia: 1-2 (Referitor la) col. 3 Colită. 4 Colon.
colier sn [At: FILIMON, C. II, 599 / V: (înv) -et / P: -li-er / Pl:	/
E: fr collier] 1 Podoabă care se poartă în jurul gâtului. 2 (Fig) Brâu, cerc.
3	(Spc) Lanţ de aur de care atârnă o decoraţie înaltă Si: colan. 4 Element de legătură de formă rotundă, folosit pentru prinderea laolaltă a unor piese. coliet sn colier
coligdre .v/[At: LTR2 / Pl: -gări / E: it colligare] 1 (Log) Sintetizare a mai multor observaţii. 2 (Chm) Formare a unei legături covalente prin unirea a doi atomi sau radicali liberi.
coligativ a [At: LTR / Pl: -i, -e / E: fr colligatif] (Fig; d. proprietăţi ale substanţelor) Care depinde numai de numărul şi de natura moleculelor substanţei.
coliliu, mc [At: PANN, P. V. III, 103 / V: coilie, ~lalie, ~lălie, ~lelie, ~lie sf / Pl: ~/i/ / E: siv KQBTxllb, srb KOBÎy, ucr KOBT3JI] 1 sf Specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subţiri, înalte, cu frunze înguste, eu inflorescenţa un panicul cu prelungiri flexibile, prevăzute în vârful seminţelor cu peri lungi, albi şi pufoşi (Stipa pennata) Si: (Trs) ceardaş, năgară,peniţă, (Ban) părul-zânelor. 2 sf(D. părul capului, pex d. oameni;
603
COLIMA
îla) Alb— (Cu părul) complet alb. 3 sf {Pop; îe) A-i fi (cuiva) calea în -ie A avea o viaţă fericită. 4 a Alb.
colima vi [At: DEX2 / Pzi: -mez / E: lat collimare] 1 A transforma un fascicul divergent sau convergent într-unul paralel. 2 A determina o anumită direcţie.
colimandros sn [At: PAMFILE, CR. 49 / Pl: net / E: net] (în literatura populară) Cuvânt care se repetă ca refren în unele expresii ale colindelor.
colimare sf[At: DEX2 / Pl: -mări / E: colima] 1 Transformare a unui fascicul divergent sau convergent într-unul paralel. 2 Determinare a unei anumite direcţii.
edimaş s [At: CHEST. II, 128/319 / Pl: net / E: net] (Reg) Tencuială. colimator sm [At: LTR2 / Pl: ~i / E: fr collimateur] 1 Instrument optic pentru determinarea aproximativă a unei direcţii. 2 (îe) A lua pe cineva în - A urmări comportamentul cuiva. 3 (îae) A persecuta (pe nedrept) pe cineva.
colimaţie şf[kt: LTR / Pl: -ii / E: fr collimation, ger Kollimation] (Fiz) Reglare a instrumentelor optice în scopul realizării unei coincidenţe între axa optică şi cea de vizare. colimvitră s;f[At: DICŢ. / Pl: -re / E: ngrx^Mffî&P01] (înv) Cristelniţă. colin1 sm [At: HODOŞ, P. P. 73 / Pl: -i / E: bg KJlOH'b, KJtQHHC„ramură, cracă“] 1-2 (Reg) Cracă sau ramificaţie a tulpinii unui copac, crescută din rădăcină. colin2 sn vz colină1
colinar, ~ă a [At: DEX-S / Pl:	-e / E: colină + -ar] 1 Specific colinei.
2	Care se referă la colină1. 3 Care provine de la colină1. 4 Care aparţine colinei1. 5 Cu coline1.
colină1 sf [At: NEGRUZZI, S. 1,329 / V: colin2 sn / Pl: -ne, (rar) ~ni I E: fr colline] Deal mai mic.
colină2 sf [At: LTR2 / Pl: -ne / E: fr choline] Amină care face parte din complexul vitaminei B, utilizată în tratamentul afecţiunilor hepatice.
colind sn [At: ANON. CAR. / Pl: -e / E: drr colinda] 1 Cântec tradiţional cântat de cete de copii, de flăcăi sau de adulţi cu prilejul sărbătorilor de Crăciun şi Anul Nou Si: colindeţ (1), (îrg) colindiş, colindeţă, colinduţă, colindat (2). 2 (Fig) Umblet din loc în loc, întrerupt de popasuri. 3 Colindat (i).
colinda [At: BĂRAC, T. 3/5 / V: ~dra, cori~!Vn: colind/ E: colindă]
1	vi A umbla, în seara de Crăciun sau de Anul Nou, din casă în casă, cântând colinde. 2 vt A serba Crăciunul. 3 vt (D. păsări; fig; reg) A ciripi la ferestrele cuiva. 4 vi A umbla din loc în loc. 5-6 vt A căuta pe cineva sau ceva. 7 vt A străbate. 8 vi (Fig) A petrece cu gândul. 9-10 vi (Fig) A veni sau a se duce la cineva.
colindar sm [At: PAMFILE, CR. 126 / Pl:	/	E: colindă + -ar] (îrg)
Copil care umblă cu steaua. colindare sf[At: DA / Pl: -dări l E: colinda] 1-8 Colindat (1-8). colindaş sm [At: ALRM II/I h. 265 / V: -ledraş sm / Pl: ~i / E: colindă + -a.y] (îrg) Colindător.
colindat sn [At: MARIAN, SA. I 9 / Pl: -uri / E: colinda] 1 Mersul cu colindul. 2 Colind (1). 3 Serbare a Crăciunului. 4 (Fig; reg) Ciripire a păsărilor sub ferestrele cuiva. 5 Umblare din loc în loc. 6 Căutare. 7 Străbatere. 8 (Fig) Petrecere cu gândul.
colindă ş/ŢAt: ANON. CAR. / V: (îrg) ~dră, (reg) cori— / Pl: ~de / E: vsl k&aanaă, lat calendae] (îvr) Colind.
colindăbăţ sn [At: DR. III, 1068 / Pl: -beţe / E: colindă + băţ] (îrg) Băţul cu care pleacă copiii la colindat.
colindăresc, -cască a [At: ŞEZ. IV, II / Pl: -eşti / E: colindar + -esc]
1	Specific colindătorului (1). 2 Care se referă la colindător (1). 3 Care provine de la colindător (1). 4 Care aparţine colindătorului (1).
colindător, ~oare [At: CONACHI, P. 119 / V: ~dră~, cori- / Pl: -oare / E: colinda + tor] 1-2 smf, a (Persoană) care colindă. 3-4 smf, a (Persoană) care rătăceşte.
colindătură sf [At: CONACHI, P. 285 / Pl: -ri / E: colinda + -tură] 1-2 Colindat (1-2). colindeaţă sf vz colindeţ
colindete sm vz colindeţ
colindeţ sn [At: DICŢ. / V: bo~eaţă, ~eaţă sf, bo~, ~ete sn, ~dreţ sm / Pl: -i / E: colindă + -eţ] 1 (Pop) Colind (1). 2 (Pop; îe) A umbla cu -ele sau în -i A colinda (1). 3 Preumblare. 4-5 (Pop) Colăcel sau pâinişoară care se dă în dar colindătorilor. 6 (Pop; pex) Orice dar care se oferă colindătorilor. 7 (Pop) Colindător.
colindiş sn [At: MUSCEL, 95 / Pl: -uri / E: colinda + -z>] (îrg) Colind (1).
colindiţă sf [At: BUD, P. P. / Pl: -ţe / E: colind + -iţă] 1-2 (Şhp) Colind (1). colindră v vz colinda colindră şf vz colindă colindrător sm vz colindător colindreţ sm vz colindeţ
colindroi sm [At: DA / Pl: -i / E: colindră + -o/] (înv) Hoinar. colinduţă .s/[At: T. PAPAHAGI, M. 76 / Pl: -ţe / E: colindă + -uţă] Colind (1). colinear, -ă a vz coliniar
colinergicy a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr cholinergique] Referitor la o acţiune stimulată, activată sau transmisă cu ajutorul colinei2.
coliniary ~ă a [At: LTR / V: ~near, / P: -ni-ar / Pl: -i, -e / E: co-+ liniarei fr collineaire, ger Kollinear] (Mat; d. puncte) Situat pe aceeaşi dreaptă.
coliniaritate sf [At: DEX-S / P: -ni-a- I E: cf it collinearita] (Mat) Calitate a mai multor puncte de a fi coliniare.
coliniţă sf [At: ALECSANDRI, DACIA LIT. 265/18 / V: ~len~ I Pl: -ţe / E: colnic + -iţă] 1-2 (Şhp) Colină.
colinos, ~oasă a [At: ECONOMIA, 144/14 / Pl: -oşi,-oase / E: colină +-o.y] (îvr; d . un loc) Cu coline.
colir sn [At: DA / Pl: -uri / E: fr collyre (ngr xakXupiv) ci dubletul colurie] Medicament întrebuinţat în tratamentul diferitelor afecţiuni ale ochilor. colişer sn vz coleşer
colită sf[At: BIANU, D. S. / Pl: -te / E: fr colite] Inflamare acută sau cronică a colonului, manifestată prin dureri abdominale şi tulburări digestive.
coliţă sf[At: LTR2 / Pl: -ţe / E: coală + -iţă] 1 Coală de carte sau de revistă, tipărită şi fălţuită, înainte de a fi legată sau broşată. 2 Coală de hârtie pe care sunt'tipărite una sau mai multe mărci poştale şi pe care se găseşte o inscripţie indicând ocazia cu care s-a lansat emisiunea respectivă.
coliu sn [At: BORZA, D. / Pl: -ie / E: net] (Bot; reg) Obligeană (Acorus calamus).
colivar sm [At: ALECSANDRI, T. 106 / Pl: -i / E: colivă + -ar] 1 (Prt) • Persoană care merge pe la toate înmormântările şi parastasele ca să mănânce colivă sau alte pomeni. 2 (Fig) Persoană care vrea totul de-a gata. 3 Cel care poartă coliva la înmormântări.
colivă sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. 1,195 / V: ~ibă2 / Pl: ~vc, -vi / E: vsl KOJlHBcL, gr X&P°f\ 1 0n practicile religioase ortodoxe) Grâu fiert amestecat cu zahăr şi cu nuci pisate şi ornat cu bomboane şi zahăr pudră, care se împarte de pomană la înmormântări şi la parastase. 2 (Pop; îe) A
i	se face -va sau A fi cu (sau a îi bate, a îi suna, a îi juca) -va în piept sau A mirosi a - A fi aproape să moară. 3 (îe) A mânca cuiva -va A dori moartea cuiva. 4 (îae) A omorî pe cineva.
colivăriţă .v/’[At: ŞEZ. VII, 74 /Pl: -ţe / E: colivar + -iţă] 1 (Prt) Femeie care participă la înmormântări ca să mănânce colivă de pomană. 2 (Pop; irn) Fată de preot.
coliver sn [At: CR. II, 81 / Pl: -e / E: colivă + -er] (în biserică) Masă pe care stau colivele şi alte pomeni.
colivie şf[At: MOXA, 390/29 / V: (înv) cm/v- / Pl: ~i/ / E: vsl KOyMBHO, KJiyBHX, ngrxouA/ftî ^AoT^f] 1 Cuşcă din vergele de metal sau de lemn, în care sunt ţinute păsările cântătoare sau decorative. 2 (îe) A-i trece (sau trăsni) cuiva ceva prin — A-i trece prin minte. 3 (înv; îe) A-şi pune — cu sticleţi pe cap A se căsători. 4 Construcţie de metal acţionată mecanic,
604
COLOBOTI
care serveşte la transportarea persoanelor şi materialelor în puţurile unei mine. 5 Cuşcă mare cu gratii de fier în care se transportă animalele sălbatice. 6 Cabină de ascensor. 7 (Mec; d. maşini) Carcasă care închide corpurile de rulare ale unui rulment, menţinând totodată distanţa între ele.
8	(Arg) Celulă la închisoare. 9 (Pfm) Cap.
colivioară1 sf[At: ALECSANDRI, P. P. 329 / P: -vioa- / Pl: -re / E: colivă + -ioară] (Şhp) Colivă.
colivioară2 ş/‘[At: TDRG / P: -vioa- / Pl: -re / E: colivie + -ioară] 1-2 (Şhp) Colivie mică. col'izie sf vz coliziune
coliziune sf [At: NEGRUZZI, S. I 285 / V: -ie (Pl: -zii) / Pl: -ni / E: fr collision, lat collisio, -onern] 1 Ciocnire violentă între două corpuri care se mişcă unul spre altul. 2 Conflict. 3 (Rar) încăierare. 4 (îs)
-	omonimică Fenomen lingvistic prin care două sau mai multe cuvinte ajung omonime. 5 Ciocnire accidentală între doua corăbii. 6 Atacare a unei corăbii prin alăturarea la bordul ei.
collie sm [At: DA ms / P: co-// / E: eg collie] Câine ciobănesc de origine scoţiană, cu botul ascuţit şi blana lungă, maro sau neagră cu pete albe.
colligdtum sn [At: DEX2 / Pl: 7 / E: lat colligatum] 1 Scriere legată împreună cu altele în acelaşi volum. 2 Volum care reuneşte mai multe lucrări diferite.
colmatd vt [At: LTR2 / Pzi: -tez / E: fr colmater] A produce o colmatare. colmatdj sn [At: DEX-S / Pl: -e / E: fr colmatage] Colmatare. colmatare sf [At: MDA ms / Pl: -tari / E: fr colmater] 1 (Teh) Astupare a porilor unui material poros prin introducerea unei materii coloidale în masa lui. 2 (îs) -a s trate lor petrolifere poroase Introducere în porii stratelor petrolifere de materii coloidale în cantităţi mari, pentru a opri pierderea de fluid în strat. 3 Depunere a materialului transportat de apele curgătoare, având ca rezultat ridicarea treptată a fundului unui bazin, a unei porţiuni dintr-o albie etc. 4 Depunere a particulelor de oxid de pe banda magnetică pe suprafaţa frontală a capetelor magnetice.
colmatdt s [At: LTR / Pl: 7 / E: fr colmate] Strat petrolifer productiv, cu presiune mică, în care noroiul de foraj, nedevenind destul de repede tixotrop, a pătruns într-o adâncime mai mare, împiedicând, parţial sau total, punerea în producţie a stratului.
colmel sn [At: SEVASTOS, C. 173 / Pl: -e / E: colină (culme) + -el] 1-2 (înv; şhp) Culme (mică).
coinac sn [At: CHEST. V, 50/14 / Pl: 7 / E: net] (Reg) Coliba strungii unde se adăpostesc ciobanii de soare şi de ploaie când mulg oile.
colnare sf[At: MARIAN, NU. 501 / Pl: ~, -nări / E: cf colin1] (Mol; Buc) 1 Ramură de copac. 2 Rădăcină.
colnă sf [At: LB / Pl: -ne / E: siv KOJlH(lPi)a, ceh kolna, kolnice, srb kolnica, mg kolna cf colnic] (Reg) 1 Construcţie (primitivă) într-o gospodărie ţărănească în care se păstrează uneltele sau se păzesc vitele.
2	Colibă la vie. 3 Bucătărie de vară. 4 Vârf de deal lipsit de vegetaţie.
colnic sn [At: PALIA, ap. GCR 57 / V: căi~ice sf / A: col- / Pl: -ice, (rar) -ici / E: bg KOJlHm, srb kolnik] 1 Cărare. 2 Drum îngust care trece peste un deal sau prin pădure. 3 (îvp) Luminiş. 4 Boală contagioasă a oilor şi a vitelor care se manifestă prin apariţia unei răni care se întinde pe tot corpul, câteodată sub unghii, pricinuind căderea acestora. 5 (îvp) Sprijin. colnice sf vz colnic
colniceat, -ă [At: DA / V: ~cet, ~ă / Pl: 7 / E: colnici] 1 a Paralizat.
2	a Care merge ciudat. 3 a (îe) A merge ~ Se spune despre miei când răcesc la picioare şi păşesc cu greutate. 4 sm Băiat sau om care se ţine de şotii.
colnicel sn [At: ALECSANDRI, P. P. 283 / Pl: -ei / E: colnic + -el] 1-2 (Pop; şhp) Colnic. colnicet, -ă a vz colniceat
colnici vir [At: DAN, U. 437 / V: cui~ / Pziv-icesc, 3 -iceşte, (css) -icedză / E: colnic] (Reg) 1 (D. oi) A căpia. 2 (D. oameni) A răci. 3 (D. oameni) A se pipernici. 4 (D. oameni) A nu-şi găsi locul. 5 (D. oameni) A trândăvi.
colnkioară sf [At: MARIAN, î. 249 / Pl: -re / E: colniţă + -ioară] (Şhp) Colniţă1.
colnicity-ă a [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: -iţi, -e l E: colnici] (Mai ales d. copii; pop) Cocoloşit.
colnicos, ~OdSă a [At: SBIERA, F. S. 114 / Pl: -oşi, -oase IE: colnic + -o.v] (Pop) Deluros.
colnicuţsn [At: BUD, P. P. / Pl: -e IE: colnic + -uţ] 1-2 (Şhp) Colnicel (1-2).
colniţă1 sf [At: ECONOMIA, 88 / Pl: -ţe / E: srb kolnica] (Trs; Mol) Adăpost pentru oi sau vite, construit din nuiele şi acoperit cu paie. colniţă2 .v/[Aţ: DEX / Pl: -ţe / E: coliniţă] (Reg) Deluşor. colo av [At: ANON. CAR. / V: culo / A: colo / E: acolo] 1 Acolo. 2 (Pop; îe) Ia te uită ~! Asta-i bună! 3 (îlav) De ~ până ~ Dintr-un loc în altul (fără nici un rost). 4 (înv; îlav) ~şi ~ Foarte rar. 5 (înv; îlav) Pe ici, pe ~ Pe alocuri. 6 (îal) Foarte rar. 7 (îvp; îlav) Pe ~pe dincolo într-o parte..., într-alta. 8 (înv; îlav) De ici, de ~ Dintr-una, dintr-alta. 9 (îvp; îlav) Cât (de) ~De la distanţă. 10 (Reg; îlav) ~cât ~Cât pe-aci. 11 (Reg; îe) Auzi ~! Ei! 12 Simplu de tot. 13 (Pop) Târziu. 14 (înv; îlav) Ici, ~ Din când în când. 15 (înv; îe) Când ~ Şi iată!
coloddă sf [At: DA / Pl: -de / E: net] (Buc) Copac rupt de vânt şi răsturnat peste altul.
colodnă sf[At: BUDAI-DELEANU, Ţ, 254 / Pl: -ne / E: fr colonne cf columnă, corună] 1 (Aht) Stâlp cilindric de marmură, piatră, lemn etc., destinat să susţină o parte dintr-un edificiu sau să-l înfrumuseţeze. 2 (Fig) Protector. 3 (Teh) Nume dat mai multor aparate folosite în chimie şi în industria chimică, alcătuite dintr-o manta cilindrică verticală de metal, de sticlă etc. care conţine materiale adsorbante sau talere de formă specială, materiale filtrante etc. 4 (îs) ~ de ancoraj Prima coloană de tubaj din partea de sus a unei găuri de sondă, care serveşte la consolidarea straturilor de la suprafaţă. 5 (îs) ~ de forare Coloană metalică, ale cărei capete se fixează în talpa şi în tavanul galeriei care susţine perforatorul. 6 (îs) ~ fUtrantă Tub de oţel introdus în pământ cu ajutorul căruia se captează izvoarele subterane. 7 (îs) ~ montantă Conductă principală la care se racordează ţevile sau cablurile de apă, gaz, curentul electric etc. în diferite etaje ale unei clădiri. 8 (îs) ~ hidraulică Gură de apă, de mare debit, situată lângă
o	linie de cale ferată în staţii şi în depouri de locomotive pentru alimentarea cu apă a tenderului locomotivei. 9 (Chm; îs) ~ de distilare (sau de fracţionare) Aparat (industrial) cu ajutorul căruia se separă, prin distilare, componentele unui amestec lichid. 10 (Fiz) Masă cilindrică a unui fluid, închisă într-un tub sau ţâşnind cu putere dintr-o conductă sau dintr-un rezervor. 11 (Mar) Partea de jos a catargului. 12 Fiecare dintre secţiunile verticale în care se împarte o pagină tipărită de ziar, revistă etc. şi care este despărţită de celelalte printr-o linie neagră verticală sau printr-un spaţiu alb. 13 (Pex) Conţinutul unei coloane (12). 14 (îe) A pune pe cineva pe două Mie A demonstra că cineva a plagiat, expunând, în coloane alăturate, textul plagiatorului şi originalul folosit de acesta. 15 Şir de cifre aşezate unele sub altele într-un tabel, într-o matrice etc. pentru a putea fi adunate.
16	Despărţitură verticală a unui registru marcată prin două linii paralele.
17	(Şîs) ~ de marş Grup de oameni, de soldaţi, de vehicule etc. care se deplasează pe acelaşi itinerar în şiruri paralele. 18 Formaţie realizată prin dispunerea în adâncime a unităţilor militare în vederea deplasării lor. 19 (îs) ~ mobilă Corp de trupe dislocate într-o anumită regiune pentru a menţine liniştea. 20 (Iuz; îs) -na a cincea Grup de fascişti organizaţi pentru propagandă, luptă şi spionaj împotriva democraţiei într-o ţară nefascistă.
21	(îs) ~ vertebrală Totalitatea vertebrelor reunite cap la cap, formând axul de susţinere a scheletului la animalele vertebrate. 22 (îs) ~ sonoră Ansamblu de sunete (cuvinte, muzică etc.) care însoţesc imaginile unui film.
coloare sfvz culoare
coloboma sf [At: DN3 / Pl: 7 / E: fr coloboma] (Med) Fisură congenitală sau traumatică a formaţiilor din segmentul anterior al ochiului. coloboti v vz colobuţi
605
COLOBUTI
colobuţi v [At: FRÂNCU - CANDREA, M. 99 / V: -boti / Pzi: -ţese / E: mg kalabâlni] (Reg) A bâigui.
coloca vt [At: GHICA, A. 859 / Pzi: -ochez, coloc / E: fr colloquer, lat collocare] 1 (Nob; înv; d. bani) A investi. 2 (Jur) A înscrie un creditor, în raport cu altul, în ordinea reglementata de lege pentru plătirea creanţelor. colocar sm vz colăcar
colocare .v/'[At: DA / Pl: -cari / E: coloca] 1 (Nob; înv; d. bani) Investire.
2	(Jur) înscriere a unui creditor, în raport cu altul, în ordinea reglementată de lege pentru plătirea creanţelor Si: colocat (2). colocat sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: coloca] 1-2 Colocare (1-2). colocatar, smf [At: DN2 / PI:	/	E:	fr	colocataire] Persoană
care locuieşte în aceeaşi casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract.
colocaţie sf [At: COSTINESCU / V: -urne ,v/‘ / Pl:	/ E: fr
collocation] (Jur) 1 Termenul pe care îl are un creditor pentru plătirea creanţelor. 2 Sumă de bani pe care o are de primit un creditor. colocaţiune sf vz colocaţie
colocazie sf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: lat Colocasia jantiquorum|, numele ştiinţific al plantei] Plantă tropicală cu frunze foarte mari, cu rizomul bogat în feculă, cultivată la noi ca planta ornamentală de interior (Colocasia antiquorum). colocări v vz colăcări coloc ărie sf vz colăcărie
colocăsanie sf [At: H IX, 13 / Pl: -ii l E: colăcăşie (pisanie + cazanie)] (Reg) Colocăşie.
colocăşel sm [At: ALRM II/I h. 208 / Pl: -ei / E: net] (Reg) Colăcaş. colocăşie sfvz colăcăşie coloc el sm vz colăcel colocer sm vz colăcer
colocvial, ~ă a [At: DEX-S / Pl:	-e I E: eg colloquiaF] 1 Specific
conversaţiei familiare. 2 Referitor la conversaţia familiară. 3 Care aparţine conversaţiei familiare. 4 Care provine din conversaţia familiară.
colocviu sn [At: STAMATI, D. / PI: ~ii / E: lat colloquium] 1 Discuţie pe o temă dată. 2 Formă de control a cunoştinţelor dobândite de studenţi, care constă în discuţii, lucrări de laborator, lucrări practice. 3 Simpozion.
colodarcă sf[At: DA / Pl: ~rce / E: bg KOJieMpKâ] (Reg) Femeie care este tot timpul pe drumuri.
colodiom vt [At: DN3 / Pzi: -nez l E: fr collodionner] A face operaţia de colodionare.
colodionare sf [At: DN3 / Pl: -nări / E: colodiona] Aplicare a unui strat de colodiu iodat pe o placă de sticlă.
colodiu sms [At: LTR / V:	sn	/	P: -lo-diu / E: lat collodium (ngr
XoXXd&Tjg)] (Ind) Soluţie obţinută prin dizolvarea nitrocelulozei într-un amestec de eter şi alcool şi eare, prin evaporare, lasă o peliculă aderentă. colodium sn vz colodiu colofan sn vz colofoniu
colofdşcă sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~şte / E: net] (Reg) 1 Femeie murdară. 2 Femeie leneşă.
colofon1 sn [At: DEX2 / Pl: ~oane / E: fr colophon] (Rar) Notă finală a unei cărţi, care reproduce sau completează cele spuse în titlu (tipografia, data imprimării etc.). colofon2 sn vz colofoniu
colofoniu sn [At: IOANOVICI, TEHN. 83 / V: calafbnii, ~fan, ~fon2 / PI: (rar) -ii / E: ngr xaloqx>viu, ger Kolophonion] Reziduu de culoare galbenă-roşcată, obţinut după îndepărtarea terebentinei din răşina de conifere, folosit în industria hârtiei, a lacurilor, a cauciucului etc. Si: sacăz.
cologaritm sm [At: DA / Pl: -i, (înv) ~uri / E: fr cologarithme] (Mat) Logaritmul inversului unui număr.
colografie .v/'[At: DEX2 / PI: ~i/ / E: fr colographie] Procedeu de tipărire la eare clişeul imprimabil este preparat pe o placă de sticlă.
coloid, ~ă [At: DA / Pl: ~izi, ~e / E: fr colloide] 1 a (Chm; d. unele substanţe sau materii) Ale cărei particule se află în stare de dispersie şi
nu difuzează prin membrane. 2 sm Substanţă cu proprietăţi coloidaie (1), aflată în stare coloidală.
coloiddl, ~ă a [At: PARHON, B. 129 / P: -lo~i- / Pl: -i,	/ E: fr
colloidal] 1 Care are aspectul şi proprietăţile unui coloid. 2 Referitor la coioizi. 3 Specific coloizilor. 4 Care aparţine coloizilor. 5 Care provine de la coioizi. 6 (îs) Stare ~ă Stare de diviziune a materiei în care particulele constitutive au dimensiuni cuprinse între aceea a moleculelor şi aceea a suspensiilor.
coloidopexie sf [At: DN3 / E: fr colloidopexie] (Big) Fixare a coloranţilor coloidali de către celule.
coloidoterapie .v/'[At: DN3 / E: fr colloidotherapie] (Med) Tratare a unor boli cu substanţe în stare coloidală. . colommdră sf vz salamandră
colombină ş/ [At: DN2 / Pl: ~ne / E: it colombină] Personaj feminin din comedia bufa italiană, care purta, ca şi arlechinul, costum pestriţ. colomeia sfa vz colomeică
colomeică sf [At: BURADA, ap. TDRG / V: ~eia sfa / Pl: ~ic*i / E: ucr KQJiQMM2KKâ] 1 Dans ţărănesc galiţian din nordul Moldovei. 2 Melodia după care se execută colomeică (1).
colomicică sf[At: DA / Pl: ? / E: cf rs KOJIOMMKă ,,vagabond“] (Buc) Femeie nestatornică Si: teleleică. colomidă sf vz pălămidă colomnidă sf vz pălămidă
colomoc sn [At: IORGA, S.D. XI, 64 /Pl: ~moace / E: net] (înv; pbl) Sul.
colomodă sfvz pălămidă colompiră sfvz crumpenă
colon1 sm [At: ŞINCAI, HR. II, 120/37 / Pl: -/ / E: fr colon) 1 (înv) Colonist. 2 (în Imperiul Roman) Ţăran care lua în arendă de la un proprietar o suprafaţă de pământ, pentru folosirea căreia plătea în natură sau în bani. 3 (în Imperiul Roman şi în evul mediu în Europa) Muncitor agricol care, iniţial liber, muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari, iar mai târziu începe să fie legat de pământ, să plătească dijmă şi să presteze corvezi. 4 (Jur; îs) ~ parţiar Cultivator de pământ care dă proprietarului moşiei o parte din produsele obţinute.
colon2 sms [At: ENC. VET. 39 / A: col- / E: lat colon] 1 (Atm) Porţiune a intestinului gros care se găseşte între cec şi rect. 2 Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) intestinul gros“.
colon3 sm [At: DEX2 / PI: -i / E: ngr X&ov ] 1 Parte a unui vers, a unei strofe sau a unei perioade în metrica antică. 2 Semn de punctuaţie echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct şi virgulă în punctuaţia modernă).
colon4 sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: fr colon, lat colon] Monedă din Costa Riea şi Salvador.
colonadă şf[At: NEGRUZZI, S. I, 329 / Pl: -de / E: fr colonnade] Ansamblu de coloane dispuse într-unul sau mai multe şiruri, care formează, în cadrul unui edificiu, un peron ori o galerie sau este constituit dintr-o unitate independentă cu rol decorativ.
colonalgie .s/[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr colonalgie] (Med) Durere de-a lungul colonului.
colonat sns [At: CONTEMP., Seria 11,1949, nr. 162,8/1 / E: fr colonat, lat colonatus] (în Imperiul Roman şi în evul mediu în Europa) 1 Situaţie în care se aflau colonii1 (3). 2 Formă de relaţii sociale caracterizată prin legarea din ce în ce mai strânsă a colonilor1 de pământul pe eare îl lucrau şi pentru care plăteau proprietarilor dijmă.
coloncifră sf [At: LTR2 / Pl: -re / E: rs KOJlOHWQpa, cf ger Kolumnenziffer] Cifră plasată în partea de sus sau de jos a paginii unei cărţi, reviste etc., care indică numărul de ordine al paginii respective în volum.
colonel1 sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 261151 Pl: ~e/ / E: fr colonel, it colonello] 1 Grad de ofiţer superior, între locotenent-colonel şi general-maior. 2 Persoană care poartă acest grad. 3 Locotenent- ~ Ofiţer cu grad superior, între maior şi colonel. 4 Persoană care poartă gradul de
- 606
COLORAŢIUNE
locotenent-colonel. 5 General- - General care comandă un corp de armată.
6	Persoană care poartă gradul de general-colonel (5).
colonel2 sn [At: LTR / E: ger colonel] Corp de literă de şapte puncte tipografice.
colonelă .v/ [At: NEGRUZZI, S. I, 48 / Pl: ~ele / E: fr colonel] (îvr) Coloneleasă.
coloneleasă .y/'[At: BRĂESCU, M. B. 90 / Pl: ~lese / E: colonel + -easă] Soţie de colonel Si: (îvr) colonelă.
colonetă sf[At: NEGRUZZI, S.I, 203 / Pl: -te / E: fr colonnette] 1-2 (Şhp) Coloană (mică) Si: coloniţă. 3 Coloană mică şi subţire, folosită mai ales în construcţia galeriilor, a porticurilor etc.
colonial, a [At: CODRU-DRĂGUŞANU, C. 70 / Pl: -i, ~e / E: fr colonial] 1-2 Care ţine de colonii şi de colonialism Si: colonialist (1-2). 3-4 Referitor la colonii şi la colonialism Si: colonialist (4-5). 5-6 Caracteristic coloniilor şi colonialismului Si: colonialist (10). 7 în stare de colonie. 8-9 Care provine de la colonii sau de la colonialism Si: colonialist (8-9). 10 Care se găseşte în colonii Si: colonialist (10). 11 (îs) Politică -ă Colonialism. 12 (îs) Război - Război dus de un stat pentru cucerirea de colonii sau menţinerea coloniilor cucerite anterior. 13 (îs) Trupe -e Trupe ale statelor imperialiste menite să păstreze ordinea în colonii.
coloniale sfp [At: IORGA, L. II, 485 / E: ger Kolonialwaren] Articole alimentare de băcănie (ceai, cafea etc.) provenite din ţări exotice (în trecut, adesea, din ţări coloniale) sau produse în interiorul ţarii.
colonialism sms [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr 120, 5/5 / E: fr colonialisme] Politică a unor state de cucerire de colonii sau de menţinere a coloniilor.
colonialist,~ă [At: CONTEMP.,Seria II, 1949,nr. 126,15/2/P1: -işti, -e / E: fr colonialiste] 1-10 a Colonial (1-10). 11 sm Adept al colonialismului.
colonie1 .s/[At: BĂLCESCU, M. V. 6 / Pl: -ii / E: fr colonie, lat colonia] 1-2 (Ant) Cetate sau oraş întemeiat, în scopuri comerciale sau strategice, de fenicieni, de greci sau de alte popoare pe teritorii străine. 3 Oraş întemeiat de romani în teritoriile cucerite, având rol economic, administrativ şi militar. 4-5 Ţară (sau regiune) lipsită de independenţă politică şi economică, dependentă politic-administrativ şi exploatată de un stat-metropolă. 6 Comunitate aparţinând unei naţionalităţi care s-a stabilit într-o ţară străină şi menţine între membrii săi legături strânse. 7 Aşezare de imigranţi. 8 Grup de persoane strămutate dintr-o regiune în alta (din cauza războiului sau benevol). 9 (Fig) Grup de animale din aceeaşi specie care trăiesc în acelaşi loc. 10 Grup de copii trimişi la odihnă în staţiuni climaterice sau balneare. 11 Loc unde este găzduit acest grup de copii. 12 Aşezare de indivizi condamnaţi la muncă forţată. 13 Barăci destinate muncitorilor dintr-o uzină sau de pe un şantier. 14 Muncitorii care locuiesc într-o colonie (13). 15 ~ microbiană Grup de bacterii aliat în cultură pe medii solide, vizibil cu ochiul liber, derivat dintr-un germen unic sau dintr-un număr redus de germeni care s-au înmulţit pe loc.
colonie2 sf [At: ALECSANDRI, T. 349 / E: fr leau de| Cologne] (Şîs) Apă de - Lichid parfumat, fabricat din alcool şi diverse uleiuri vegetale, folosit în cosmetică.	^
colonist, ~ă smf [At: RUSSO, S. 70 / Pl: ~i.yn, -e I E: ger kolonist]
1	Locuitor al unei colonii. 2 (în evul mediu din Ţările Române) Persoană care ţinea de o colonie de străini aşezată pe o moşie boierească sau pe un domeniu al statului. 3 Persoană strămutată din ţara sa ori din locul de origine şi care s-a stabilit într-o regiune sau într-un oraş dintr-o ţară străină. coloniţă sf [At: DA / Pl: -ţe / E: coloană + -iţă] Colonetă. coloniza vt [At: NEGRUZZI, S. I, 200 / Pzi: -zez / E: fr coloniser] 1 A popula cu colonişti (o ţară, un teritoriu cucerit). 2 A popula regiuni (slab populate) din propria ţară cu oameni aduşi din alte regiuni. 3 A transforma în colonie un teritoriu sau o ţară.
colonizabil, ~ă a [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr colonisable] Care poate fi colonizat.
colonizare .y/*[At: CONTEMP., Seria 11,1949, nr. 126,13/2 /PI: -zări / E: coloniza] 1 Transformare în colonie. 2 Populare cu colonişti. 3 (îs) -a vânatului Introducerea unei specii de vânat într-un teren în care n-a existat.
colonizat, ~ă a [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: coloniza] (Rar) 1 Populat cu colonişti. 2 Transformat în colonie (4).
colonizator, -oare [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 126,2/6 / Pl: M, -oare / E: fr colonisateur] 1-2 smf a (Stat, populaţie etc.) care colonizează.
colonizaţie sf [At: DA / V: (înv) -iune sf/ Pl: -ii / E: fr colonisation] (înv) 1 Populare a unui teritoriu cu colonişti. 2 Transformare a unui teritoriu în colonie (4). colonizaţiune sf vz colonizaţie
colonlinie sf [At: DEX-S / Pl: -ii / E: ger Kolumnelinie] (Tip) Linie care marchează începutul textului de sub colontitlu.
colontitlu sm [At: DA /S: colon-titlu / PI: -ri / E: fr colonne-titre] (Tip) Rând care se tipăreşte deasupra textului curent al fiecărei pagini de carte şi care cuprinde titlul lucrării sau al capitolului, numele autorului etc. colop sn vz clop
colopaci sn [At: DA / V: călăp-, căpla~9 clăp~ sm / Pl: -ace / E: mg kalapăcs] (Trs; mgm) Ciocan.
colopar sm [At: DA / V: (rar; reg) Mu (-i), to~an / Pl: -i / E: colop + -ar] (Reg) Pălărier. colopariu sn vz colopar
colopaş sn [At: MÂNDRESCU, L. P. 65 / Pl: -e / E: colop + -aş] 1-2 (Reg; şhp) Pălărie (frumoasă).
colopatie sf [At: DEX2 / PI: Mi / E: fr colpathie] (Med) Denumire generală a afecţiunilor colonului.
colopexie sf [At: DN3 / Pl: ? / E: fr colopexie] (Med) Fixare operatorie a colonului de peretele abdomenului.
colopexotomie sf [At: DN3 / E: fr colopexotomie] (Med) Colopexie cu deschiderea intestinului la peretele abdominal. colopişniţă sf vz coropişniţă colopiştiriţă sfvz coropişniţă colopriştiţă sfvz coropişniţă color sm vz culoare
colora vt [At: ALEXANDRESCU, M. 19 / Pzi: -rez, 3 -rează, (îvr) coloră / E: fr colorer] 1 A vopsi. 2 (Fig) A da o nuanţă expresivă stilului, exprimării etc. 3 A primi o culoare. 4 A se înroşi la faţă (de sănătate, de emoţie, de ruşine). 5 (în viaţa politică; fig) A-şi schimba opinia politică în funcţie de împrejurări.
color abil, ~ă a [At: DEX-S / Pl: -i, -e / E: colora + -bil] Care poate fi colorat.
colorant, ~ă [At: LEG. EC. PL. 28 / Pl: -nţi, -e / E: fr colorant] 1 a Care are proprietatea de a colora. 2 sm Substanţă (organică) cu care se colorează diverse produse (fibre textile, piele, materiale plastice etc.).
colorare .s/[At: DA / Pl: -rări / E: colora] 1 Vopsire Si: colorat (1).
2	Nuanţare a expresiei Si: colorat1 (2). 3 Primire a unei culori Si: colorat1
(3).	4-6 înroşire a feţei (de sănătate, de emoţie, de ruşine) Si: colorat1
(4).	7 (în viaţa politică; fig) Schimbare a opiniei politice în funcţie de împrejurări Si: colorat1 (5).
colorat1 sn [At: PAMFILE, S. I. C. 14 / PI: -uri/ E: colora] 1-5 Colorare (1-5).
colorat2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S.I. 104 / Pl: -aţi, -e l E: colora| 1 Vopsit. 2 Care are o anumită culoare (alta decât albă sau neagră). 3 Care are mai multe culori. 4 (D. stilul, felul de exprimare al cuiva etc.; fig) Bogat în nuanţări sau în imagini.
coloraturăsf [At: MAIORESCU,CR. 1,171 /Pl: -ri/E: gerKoloratur] 1 (Rar) Bogăţie de culori. 2 Manieră de interpretare vocală care dă posibilitate interpretului să-şi afirme virtuozitatea tehnică, executând cadenţe, triluri etc. 3 (îs) Soprană de - Soprană cu extensiune în registrul acut care cântă în coloratură (2).
coloraţie sf [At: HASDEU, I. C. 154 / V: (înv) -iune sf/ PI: Mi / E: fr coloration] 1 Colorare. 2 Culoare. coloraţiune sfvz coloraţie
607
COLORECTITĂ
colorectită sf [At: DN3 / Pl: -ite / E: fr colorectite] (Med) Inflamaţie a colonului şi a rectului.
colorgrdf sn [At: LTR2 / Pl: -e / E: fr colorgraphe] Aparat electronic de corectat şi de dozat extrasele de culori obţinute pe negative fotografice.
colori- [At: DN3 / E: lat color] Element de compunere cu semnificaţia: 1 Colorat. 2 Culoare.
colorimetric, -ă a [At: DN2 / Pl: -ici, -ice / E: fr colorimetrique] 1 Caracteristic colorimetriei. 2 Referitor la colorimetrie. 3 Care aparţine colorimetriei. 4 Care provine de la colorimetrie.
colorimetrie sf [At: LTR2 / E: fr colorimetrie, ger Kolorimetrie] 1 Determinare a concentraţiei unei soluţii colorate. 2 Metodă de determinare a caracteristicilor unei culori.
colorimetru sn [At: LTR / Pl: -re / E: fr colorimetre] Aparat optic de determinare a concentraţiei soluţiilor colorante.
colorism sn [At: DEX-S / E: ger Kolorismus] (în pictură) Acordarea unei atenţii deosebite coloritului.
colorist, -ă smf [Ai: DA / Pl: -işti, -e / E: fr coloriste] Pictor care se distinge prin atenţia deosebită acordată coloritului tablourilor sale.
coloristic, -ă [At: CĂL1NESCU, E. 0.1,58 / PI: —id, ~ice i E: colorist + -ic] 1 a Specific culorilor. 2 a Referitor la culori. 3 a Care aparţine culorilor. 4 a Care provine de la culori. 5 sf Studiu al culorilor. 6 sf Ansamblu de culori.
colorit sn [At: NEGRUZZI, S. I, 214 / Pl: ~uri / E: it colorito] 1 Totalitatea culorilor unui obiect. 2 Bogăţie de culori. 3 Efect care rezultă din îmbinarea culorilor unui tablou. 4 Culoare. 5 (D. abstracte, d. stilul operelor literare etc.; fig) Nuanţă expresivă.
colorizaţie sf[At: COSTINESCU / V: (înv) ~iune sfl Pl: -ii / E: net] (Rar) 1 Amestec de vopsele pentru obţinerea diferitelor nuanţe. 2 Efectul colorării. colorizaţiwne sf vz colorizaţie
colos' [At: ALEXANDRESCU, M. 27/12 / Pl: -o.yi, ~uri sn / E: fr colosse] 1 sm Statuie gigantică. 2 sm Om (sau, rar, animal) de mărime mare şi cu puteri neobişnuite. 3 sn (D. o ţară; fig) Cu o întindere foarte mare. 4 sn (D. o ţară; fig) Foarte dezvoltată din punct de vedere economic, militar etc. 5 sm (Fig) Personalitate culturală sau ştiinţifică extrem de importantă. 6 sm Obiecte de dimensiuni foarte mari. 7 sn Măreţie. 8 sm (îvr) Balaur. colos2 sm vz coloz
colosal,~ăa [At: (a. 1848) URICARIUL 1,4/Pl: -i,~e/E: iicolossal] 1 Gigantic. 2 (Aht) Ordin - Ansamblu arhitectural ale cărui coloane se întind pe două sau mai multe etaje. 3-4 Care depăşeşte cu mult un anumit nivel (de intensitate, calitate etc.).
colosalitate sf [At: HASDEU, I. C. 42 / Pl: -tăţi l E: colosal + (-i)tate] (Rar) Mărime extraordinară.
colostru sm [At: BIANU, D. S. / PI: net / E: lat colostrum cf dubletul colastră] (Med) Lapte cu calităţi deosebite secretat câteva zile după naştere şi care alcătuieşte prima hrană a nou-născutului Si: colastră.
colotan sm [At: I. CR. IX, 125 / Pl: -i / E: cf mg kolotâlni, rs KOJKmrm] (Reg) Ţăran care s-a mutat de la sat la oraş.
eolotmeă sf[At: I. CR. IX, 125 / Pl: -nce / E: colotan + -că] (Reg) Ţărancă care s-a mutat din sat Ia oraş. colotău sm [At: DA / Pl: -ăi / E: colotan] (Reg) Om hoinar. coloti vt [At: SBIERA, P. 59 / Pzi: ~re.se / E: ucr KOJKmrm] (Reg) A speria găinile.
colotomie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr colotomie] (Med) Secţionare operatorie a colonului. colotosi v vz coltosi
coloz sms [At: H II, 298 / V: -os2, -/us, -/uz7 / E: rs KanoCTt] (Bot; reg) 1 Grâu cu spicul roşu. 2 Grâu de primăvară. 3 (Şîs) Grâu - Grâu cu spicul mare,cu ţepi, având boabe mari şi gălbui aşezate în patru rânduri pe spic. colp- vz colpo-colpănel sm vz ciolpănel
colpectoniie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr colpectomie] (Med) Rezecţie a unei porţiuni din vagin. colpită sf [At: DEX2 / Pl: -te / E: fr colpite] Inflamaţie a colului uterin. colpo- [At: DN3 / V: colp- / E: fr colpo-] Element prim de compunere cu semnificaţia: 1 Vagin. 2 Referitor la vagin.
colpocel sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr colpocele] (Med) Hernie intravaginală.
colpoceliotomie ş/’[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: colpoceliotomie] Deschidere a cavităţii abdominale prin vagin Si: celiotomie vaginală.
colpocistostomie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr colpocystostomie] Incizare prin vagin a colonului vezicii urinare.
colpohisterectomie ş/ [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr colpohysterectomie] Extirparea chirurgicală a uterului şi a unei porţiuni din vagin.
colpoplastie ş/'[At: DN3 / Pl: ~iz / E: fr colpoplastie] (Med) Refacere chirurgicală plastică a vaginului.
colpoptoză sf[At: DN3 / Pl: -ze I E: fr colpoptose] (Med) Prolaps al vaginului.
colporafie sf[At: DEX-S / Pl: ~ii / E: fr colporaphie] (Med) Sutură chirurgicală a vaginului.
colporta vt [At: DEX2 / Pzi: ~tez / E: fr colporter] A răspândi ştiri, zvonuri etc. (false).
colportaj sn [At: GHICA, S. 463 / Pl: -e, (rar) -uri / E: fr colportage] 1 (înv) Meseria de colportor. 2 Colportare. 3 Distribuire a cărţilor sau a presei. 4 (îs) Carte de - Carte cu preţ redus, ilustrată, tipărită în tiraje mari, tratând sumar, la niveluri de popularizare, teme foarte variate. 5 (înv) Comerţ ambulant.
colportare .s/[At: MDA ms / PI: -tari / E: colporta] Răspândire de ştiri, de zvonuri false Si: colportaj (2), colportat1. colportat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: colporta] 1-2 Colportare (1-2). colportat2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: colporta] (D. ştiri, zvonuri etc.) Răspândit.
colportăreasă sf [At: POLIZU / PI: -ese / E: colportor + -easă] (Nob) Negustoreasă ambulantă.
colportor sm [At: CĂLINESCU, E. O. II, 133 / PI: -i / E: fr colporteur]
1	Negustor ambulant. 2 Cel care răspândeşte zvonuri, ştiri false.
colposcop sn [At: DEX2 / Pl: -oape / E: fr colposcope] Aparat cu ajutorul căruia se face colposeopia.
colposcopie ş/[At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr colposcopie] Examen medical optic direct al vaginului şi al colului uterin cu ajutorul colposcopului.
colpotomle şf[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr colpotomie] (Med) Incizie a peretelui vaginal Si: elitrotomie.
colt sn [At: DEX2 / PI: -uri / E: eg Colt, fr colt] Tip de revolver sau de pistolet.
coltău sn [At: DA / Pl: ? / E: cf cotlon] (Reg) 1 Ungher. 2 Stâncă. colteş sn [At: H XVIII, 15 / V:	-ftiş / Pl: -e / E: cf ucr KOXOrtoJW]
(Reg) 1 Butuc retezat. 2 Tulpină retezată. 3 Scăunaş pe care stau ciobanii când mulg oile. 4 Bucată dintr-un trunchi tăiat ce urmează să fie folosit ca lemn de foc.
colteşel smn [At: ŢIPLEA, P. P. 55 / V:	/	Pl:	-ei sm, ~e sn / E:
colteş + -el] Trunchi de fag doborât şi tăiat.
colteşi vr [At: VICIU, GL. / Pzi: -şese / E: colteş] (Reg) A tăia tulpina unui copac, pentru a face lemne de foc.
colteşit sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: colteşi] (Reg) Tăiere a tulpinii unui copac, pentru a face lemne de foc. coltiş sn vz colteş
coltosi vr [At: ANON. CAR. / V: -fo/- vr / Pzi: -sesc / E: mg koltozni] (Reg) A se muta.
coltuc sn [At: LB / V: cm/- / Pl: -uce, (rar) -uri f E: te koltuk] 1 (Mol) Pernă mică servind drept căpătâi. 2 (Reg) Sul întrebuinţat drept pernă. 3 (Reg) Sac umplut cu lână, eu păr etc. servind ca pernă sau ea aşternut.
4	(Reg) Perniţă (de ace). 5 Cerc umplut eu paie, fân, păr, lână etc. care se pune Ia gâtul unui animal. 6 Fiecare din cele două capete ale unei pâini.
608
COLTURA
7-8 (Mun; îf cultuc) Colţ de pâine sau de colac cu coaja groasă şi coaptă bine. 9 Pâine care s-a lipit la copt. 10 (îs) ~ul căciulii Vârful ţuguiat al căciulii. 11 (Reg) Sculptură de lemn,în formă triunghiulară, la stâlpii casei. 12 (Pfm; îe) A arăta miI A refuza pe cineva.
coltucel sn [At: SEVASTOS, N. 159 / V: cul~ / Pl: ~e / E: coltuc + -el] (Şhp) Coltuc. colturi snp vz cort
colţ [At: DOSOFTEI, V. S. 20/2 / Pl: -i sm, ~uri sn / E: ucr KOJBnm, cf bg KOJIGU, srb kolac, pn kolec] 1 sm Dinte al animalelor şi al oamenilor.
2	sm (Pop; îe) A-şi arăta Mi A manifesta o atitudine agresivă. 3 sm (Pop; îe) A scăpa din Mi cuiva A scăpa dintr-o mare primejdie. 4-5 sm (Pop; îlv) A (se) lua în m A (se) certa. 6 sm (îae) A fi gata de încăierare. 7 sm (Pop; îe) A fi la m A trăi rău. 8 sm (Pop; îe) A prins de la ~ A se obrăznici. 9 sm (înv; îe) A avea m A fi obraznic. 10 sm (îc) ~-de-lup Bucăţele mici de os desprinse dintr-un os mort, care ies printr-o fistulă împreună cu puroi.
11	sm (îae) Răni pline de puroi. 12 sm (îae) Tuberculoză osoasă. 13 sm (Reg; îc) Mii lupului Cancer. 14 sm (Bot; reg; îae) Crăbin (Cirsium erisithales): 15 sm (Bot; reg; îc) miI babei sau Mi babei Plantă erbacee târâtoare cu frunze penate, cu flori galbene şi cu fructe ţepoase Si: pădu-cheniţă, păduchele-calului, păduchele-elefantului (Tribulus terrestris).
16	sm (îae) Buruiană cu ghimpi. 17 sm (Bot; reg; îc) ~ul leului (după ger Ldwenzahn) Capul călugărului (Leoilolon antumnalis). 18 sm (Bot; reg; îc) ~-de-cal Specie de porumb cu bobul mare, lat şi albicios Si: dinte-de-cal, dintele-calului. 19 sm (Pop; îs) Boală de ~i Boală a porcilor. 20 sm (Reg) Fiecare dintre vârfurile lungi şi ascuţite ale greblei, furcii sau ale altor instrumente asemănătoare. 21 sm (Reg) Fiecare dintre cuiele de fier pe care le aplică cineva pe talpa încălţămintei de iarnă ca să nu alunece pe gheaţă. 22 sm Vârf ascuţit, proeminent de stâncă, de gheaţă etc. 23 sm (Reg) Papilă pe limba rumegătoarelor. 24 sm (Mdv; lpl) Ridicături tăioase pe marginea măselelor cailor, care, prin rănile pe care le produc, împiedică mestecarea furajelor şi cauzează indigestii şi colici. 25 sm Şuviţă de păr ondulat, trasă pe frunte sau pe tâmple. 26 sm Vârful plantelor, în special al ierbii, când încolţesc. 27 sm (D. plante; reg; îlv) A da ~ A încolţi. 28 sm Plantă care încolţeşte. 29 sm Mugurul unei plante.
30	sm Porţiune dintr-un obiect sau dintr-un loc cuprinsă între extremităţile reunite ale laturilor lui. 31 sn (Şîs) ~ de pâine Coltuc. 32 sn (îas; pgn) Orice bucată de pâine tăiată de la o margine. 33 sn (îs) ~ul colţarului Unghiul din afară al echerului. 34 sn Punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri. 35 sn (Spt; îs) Lovitură de - Lovitură executată dintr-un colţ al terenului când un jucător trimite balonul peste linia de fund a terenului. 36 sn (îs) ~ul gurii Fiecare dintre cele două extremităţi laterale ale gurii, unde se întâlnesc buzele. 37 sn Fiecare dintre unghiurile formate de două străzi care se întâlnesc. 38 sn Locul format de fiecare dintre colţuri. 39 sn (înv) Loc îndepărtat. 40 sn (înv) Ascunziş.
41	sn (îlav) ~cu... în unghiul format de străzile... 42 sn (îla) în (sau cu) Miri Colţuros. 43 sn (îlav) în (sau din) toate Mirile (lumii) (De) pretutindeni. 44 sn (Pop; îe) A prinde pe cineva la ~ A prinde pe cineva la strâmtoare. 45 sn (Pop; îe) A da din ~ (în ~) A recurge la tot felul de subterfugii pentru a ieşi dintr-o încurcătură. 46 sn (îe) A pune la ~ A blama. 47 sn (îae) A pedepsi. 48 sn (Fig) Coloană de susţinere. 49 sn Conducător. 50 sn (în publicistică) Rubrică rezervată unei anumite specialităţi. 51 sn Porţiune dintr-o încăpere cuprinsă între extremităţile reunite ale pereţilor. 52 sn Fragment dintr-un dinte sau dintr-o măsea ruptă. 53 sn Tăietură în formă aproximativ triunghiulară făcută pe marginea unei stofe. 54 sn Dantelă împletită triunghiular.
colţan [At: I. IONESCU, M. 447 / Pl:	/ E: colţ + -an] 1-2 sm Om
sau animal cu dinţii mari. 3 sm (Ent; reg) Gândac de casă, de culoare galbenă-roşiatică Si: cărhan, corhan, tarhan, tarhon, torhan, turban (Periplaneta orientalis). 4 sm (Bot; reg) Cornaci. 5 sn Excrescenţă de pe ghinda de stejar produsă de înţepătura insectei Agnips calicis, întrebuinţată la argăsitul pieilor. 6 sm Colţ mare de stâncă. 7 sm Loc inaccesibil.
colţar [At: IOANOV1CI, TEHN. 141 / Pl: -i sm, sn / E: colţ + -ar]
1	sm (înv) Canin. 2 sm (Bot; reg; lpl) Cornaci (Trapa natans). 3 (Ţes; lpl)
Zimţar. 4 sm Instrument de fier, ale cărui extremităţi ţin pânza sau materialul întins. 5 sm (îvp) Vergele metalice cu capetele dinţate folosite în timpul ţesutului. 6 sm Ramă metalică prevăzută cu cuie lungi şi ascuţite, care se ataşază la bocanci, cu ajutorul unor curele, pentru a împiedica alunecarea pe stânci, pe gheaţă, pe buşteni. 7 sm (Pop) Lemn de aproximativ doi metri înălţime, sprijinit de două braţe, la drugii carului. 8 sn (Reg) Grapă. 9 sn (Reg) Zgardă cu cuie la câini. 10 sn Bocanci cu ţinte pe talpă. 11 sn Echer. 12 sn (îs) ~ drept Unealtă de dulgherie sau de tâm-plărie folosită pentru marcarea unghiurilor drepte. 13 sn (îs) ~ cu limbă Unealtă de dulgherie sau de tâmplărie folosită pentru marcarea unghiurilor de diferite dimensiuni. 14 sn (înv) Unealtă de zidărie pentru controlul unghiurilor drepte Si: (înv) ghiunie. 15 sn Piesă metalică sau din lemn, cu două aripi sau laturi aşezate în unghi drept, utilizată la consolidarea şi la protejarea unor îmbinări de colţ. 16 sn Bară profilată, din oţel sau din metale uşoare, care are în secţiune două aripi în formă de unghi drept.
17	sn (Tip) Calibru folosit la controlul înălţimii literelor tipografice. 18 sn Element tipografic ornamental de alamă sau de plumb, folosit la formarea colţului unui chenar. 19 sn (Reg) Clin. 20 sn Poliţă aşezată în colţul dintre doi pereţi ai unei camere. 21 sn Dulăpior în formă de prismă triunghiulară, aşezat într-un colţ al camerei. 22 sn Masă triunghiulară aşezată într-un colţ al camerei. 23 sn Canapea de colţ. 24 am (Teh; înv) Oţel - Bară de oţel profilat cu una din dimensiuni mai mari decât celelalte două. 25 am (Mol) Stâlp - Fiecare dintre cei patru stâlpi care se pun în cele patru colţuri ale casei. 26 sn (Reg) Sobă de cărămidă, cu coloane, instalată în colţul unei camere.
colţat, -ă a [At: LB / Pl: -aţi, ~e / E: colţ + -at] 1 (Reg) Cu dantură diformă. 2 (Fig; pop) Bun de gură. 3 (înv) Cutezător. 4 (înv) Obraznic.
5	(înv) Ironic. 6 (înv) Arţăgos. 7 (înv) Nesociabil. 8 (înv) Care caută ceartă.
9	(înv) Puternic.
colţă sf[At: VICIU, GL. / Pl: -ţe / E: net] (Reg) Furcă de fier pentru fân cu coarnele strâmbe în jos, cu care se trag paiele din jireadă.
colţăriş sn [At: DA / Pl: ~uri / E: colţar + -iş] (Reg) Loc cu stânci abrupte. colţeşel sn vz colteşel colţ iş sn vz colteş
colţişor [At: NEGRUZZI, S.I. 234 / Pl: -i sm, -oare sn / E: colţ + -işor] 1-2 (Şhp) sn Colţ (mic) Si: colţuleţ, colţurel, colţuşor. 2 sn Ornament în formă de tăieturi triunghiulare sau semicirculare festonate, pe marginea gulerului şi a mânecilor (cămăşii), a poalelor fustei, la o dantelă etc. 3 sn Ornament pe porţile ţărăneşti constând dintr-un şir de pătrăţele alternând cu triunghiuri. 4 sm (Bot; reg) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze alterne, cu flori albe sau roşiatice, răspândită prin păduri umbroase (Dentaria bulbifera).
colţoismp [At: VICIU, GL. /V: -ţui/ E: colţ + -oi] (Ban; bot) Colţişori (De uter ia buillifere). colţon sm vz călţun colţorat, —ă a vz colţurat colţoros, -oasă a vz colţuros
colţos, -oasă a [At: ALECSANDRI, T. 38 / Pl: -oşi, -oase / E: colţ + -os] 1 Cu colţii ieşiţi. 2 Cu dinţii mari. 3 (Fig) Bun de gură. 4 (Fig) Arţăgos. colţui smp vz colţoi
colţuleţ sn [At: PANN, E. I, 59 / Pl: -e / E: colţ + -uleţ] Colţişor. colţun sm [At: DEX2 / V: căi- sm / Pl: -i / E: ngr	(Reg)
1	Ciorap. 2 (Bot; îc) Mi-popii Plantă erbacee mică, cu tulpina pe pământ, cu flori inodore, albastre sau violete, cu un pinten scurt şi cu fructul o capsulă ascuţită (Viola silvestris). 3 (Bot; îc) Mil-doamnei Cerenţel (Geum rivale).
colţuna sfa [At: H IV, 86 / Pl: ? / E: călţun] (Reg) Vită. colţunaş sm [At: DEX2 / V: căi- / Pl:	/ E: colţun + -aş) 1 Preparat
culinar făcut din aluat tăiat în pătrate mici, care se umplu cu came, brânză, cu marmeladă etc. şi apoi se fierb în apă. 2 (Bot; reg; lpl) Cocoşei (Tropaeolum majus). colţura v [At: COSTINESCU / Pzi: ~rez / E: colţ] (înv) A face colţuri.
609
COLTURAT
colţurat, -ă a [At: BIBLIA (1688), 132 / V: ~ţor~ / Pl: -an, -e / E: colţura] 1 Colţuros. 2 (Fig; rar) Bizar. colţurel sn [At: HODOŞ, P. P. 219 / Pl: -e l E: colţ + -urel ] Colţuleţ. colţuros, -oasă a [At: CORESI, EV. 107/5/ V: ~ţor~, -oasă / Pl: -osi, -oase / E: colţ + -os] 1 (D. munţi, stânci ete.) Care are unul sau mai multe colţuri. 2 Plin de colţuri. 3 (D. drumuri) Cu asperităţi. 4 (D. părţile corpului) Osos. 5 (D. oameni; fig) Nesociabil. 6 (D. faţa oamenilor; fig) Cu trăsături proeminente.
colţuşor sn vz [At: DA / Pl: ~oare / E: colţ + -işor] Colţuleţ. colugă sf [At PAMFILE, A. R. 157 / Pl: ~u ge / E: ucr Komom cf koljuka] (Reg) Cloambă.
columbacă [At: DA / Pl: ~ace IE: srb Kolumbaci (nume de localitate)] (Ent; reg; îs) Muscă - Insectă mică asemănătoare cu o musculiţă, a cărei înţepătură veninoasă poate provoca moartea vitelor sau chiar a copiilor {Simulium columbazense). columbar1 sn [At: DA / Pl: -e / E: columbă + -ar] (Reg) Porumbar. columbar2 sn [At: DA / Pl: -e / E: lat columbarium] (Aht) Construcţie funerară prevăzută cu firide în care se păstrează urnele cu cenuşa morţilor incineraţi.
columbă sf [At: MACEDONSKl, O. I, 63 / Pl: ~be / E: lat columba] (înv) Porumbiţă.
columbăriie sf [At CHEST. II, 433/409 / Pl: ~i i / E: columbar1 + -ie] (Reg) Crescătorie de porumbei.
columbian, ~ă [At: DEX2 / Pl: -ieni, -iene / E: Columbia + -an] 1-4 smf a (Persoană) care face parte din populaţia de bază a Columbiei (sau este originară de acolo). 5 smp Populaţia care locuieşte în Columbia. 6-7 a Care aparţine Columbiei sau columbienilor. 8-9 a Referitor la Columbia sau la columbieni. 10-11 a Caracteristic Columbiei sau columbienilor (5). 12 a Care provine din Columbia.
columbiform, -ă [At: DEX-S / Pl: -i, -e l E: fr columbiforme] 1 a (D. păsări) Care se aseamănă cu porumbelul. 2 sfp Ordin de păsări zburătoare, care îşi hrănesc puii, în primele zile, cu laptele secretat de mucoasa guşii părinţilor. 3 .s/Pasăre din ordinul columbiformelor (2).
columb'it sn [At: LTR / Pl: ? / E: fr columbite] Mineral care conţine niobiu.
columbiu sn [At: LTR / E: fr columbium] (Chm; rar) Niobiu. columbofil, -« [At: DEX2 / Pl:	~e f E: fr colombophile] 1 a Care
aparţine porumbeilor. 2 a Referitor la porumbei. 3 a Caracteristic porumbeilor. 4 a Care provine de la porumbei. 5 smf Crescător de porumbei (călători).
columbofil'ie sf [At: DEX-S / Pl: -\i / E: fr colombophilie] Pasiune pentru creşterea porumbeilor (călători).
columbogramă şf [At: DEX-S / Pl: -me / E: fr Colomb[ă\ + [aero]gramă] Mesaj dus la destinaţie de porumbei.
columelă sf [At: DN2 / Pl: -le l E: fr columelle] 1 Axă a cochiliei melcilor. 2 (Rar) Coloană funerară mică.
columnar} ~ă a [At: DN3 / Pl:	~e	/ E: lat columnaris] (D. stfuctura
rocilor) în formă de coloană.
columnă sf[At ODOBESCU, S. III, 68 / Pl: -ne / E: lat columna cf coloană, corună] 1 Monument în formă de coloană izolată, ridicat (în antichitate) spre a comemora un eveniment important. 2 Coloană.
columnizare sf [At: DN3 / Pl: -zări / E: fr columnisation] (Med) Introducere de tampoane de tifon sau de vată în vagin.
colun sm [At: CUV. D. BĂTR. I, 274 / Pl:	/ E: vsl KOJiyH'b] (Zlg;
înv) Măgar sălbatic. colur1 sn vz col
colur2 smn [At: COSTINESCU / Pl: -uri, -e / E: lat colurus] (Ast; înv) Cele două cercuri mari ale sferei care taie ecuatorul şi zodiacul în patru părţi egale.
colurie1 sf[At: MINEIUL (1776), 1092/1 / Pl: -ii / E: lat collyrium] (înv) Colir.
colurie2 .v/'[At: DEX-S / Pl: ~i/ / E: fr cliolurie] 1 Prezenţă a pigmenţilor biliari în urină. 2 Cantitatea de pigmenţi biliari prezentă în urină.
colus sm vz coloz
coluvial, -ă a [At: DEX-S / Pl: -i, -e / E: fr colluviaf] (Gig) 1 Specific coluviilor. 2 Care se referă la coluvii. 3 Care aparţine coluviilor. 4 Care provine de la coluvii.
coluviu sn [At: DN2 / Pl: -ii l E: fr colluvium] Material detritic acumulat la baza pantelor şi provenit din dezagregarea rocilor şi din deplasarea fragmentelor lor pe versanţii munţilor. coluz1 sm vz coloz
coluz2 sn [At: DAMfi, T. 123 / Pl: -el E: cf bg ko.ii> „par“, KO.mi'b „prăjină“, colvă] (Pes) O parte a năvodului.
coluziune .v/'[At: DN2 / Pl: -ni / E: fr collusion, lat collusio, -onis] (Rar) înţelegere secretă între două părţi, două persoane etc. în detrimentul unei a treia.
colvă sf [At: CIAUŞANU, V. / Pl:	/	E: cf coluz2] (îrg) 1 Prăjină.
2	Băţul ţiganului ursar.
colză şf[At. I. IONESCU, C. 18 / Pl: ~v> / E: fr colza] (Bot; înv) Rapiţă sălbatică (Brassica napus).
coma sf [At: LTR / Pl: -me I E: fr coma] (Fiz) 1 Aberaţie a sistemelor optice constând în apariţia unei imagini în formă de cometă. 2 Aberaţie a lentilelor electronice, caracterizată prin apariţia unei estompări spre periferia imaginii.
comadie .v/ŢAt: DA / Pl: -ii / E: srb komdje ,,bucăţi“] (Sbm) Panglică cu decoraţii pe care o pun pe cap femeile în chip de ornament. coman sm [At: ŞEZ. V, 58 / E: Cuman] (Reg) 1 Drac. 2 Om foarte urât. comanac sn vz comănac
comană .v/'[At: DAMfi, T. 93 / Pl: -ne / E: coamă + -ană] (Reg) Coamă a casei.
comanda vt [At: (a. 1774) URICARIUL 1,173 / V: (Mol; înv) ~men~ / Pzi: comand, (Trs; îvr) -ez / E: fr commander, it commandare, ger kommandieren] 1 A ordona Si: (înv) comandarisi (1). 2 (Mii) A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mişcări, a unei aşezări etc. Si: (înv) comandarisi (2). 3 (Mii) A avea comanda asupra unei unităţi armate sau a unei subdiviziuni a armatei Si: (înv) comandarisi (3). 4 A da în lucru (un obiect, o lucrare etc.) la un meşteşugar Si: (înv) comandarisi
(4). 5 A cere de mâncare sau de băut într-un local Si: (înv) comandarisi (5). comandac sm vz comănac
comandament sn [At: MON. OF. (1907) 22 / Pl: -e / E: fr commandement] 1 Comandă. 2 Organ de conducere a unei (mari) unităţi sau a unei instituţii militare. 3 (îs) ~ suprem Cel mai înalt organ de conducere a armatei unui stat sau a unui grup de state în timp de război.
4	Loc unde este instalat comandamentul suprem. 5 (înv; îs) ~ {prealabil) Act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecătoresc, începe executarea imobiliară, somând pe debitor să plătească datoria. 6 (Fig) Sentinţă. 7 (Fig) Precept. 8 (Lpl) Scop.
comandant sm [At: DOSOFTEI,V. S. 26 / V: (înv) -mân-, (înv, din rs KOMGHMBT sau pn komendant) ~men~, ~mendat f Pl: -nţi / E: fr commandant] 1-2 (Funcţie de) ofiţer care comandă o unitate militară, un vas, o garnizoană etc. Si: comandir. 3-4 (îs) - suprem (Persoană cu) funcţia de comandant al forţelor armate ale unui stat (îndeplinită fie de ministrul forţelor armate, fie de către şeful statului) Si: (înv) comandir. 5-6 (îas) (Persoană cu) funcţia de comandant al forţelor armate ale unui grup de state aliate, mai ales în timp de război. 7 (înv; îs) - al pieţei Ofiţer care supraveghea desfăşurarea activităţii într-o garnizoană. 8 Persoană care avea funcţia de comandant (7) Si: (înv) comandir.
comandantă .v/[At: DA / Pl: -te / E: fr commandante] (Iuz) 1 Soţia comandantului. 2 Femeie care îndeplineşte funcţia de comandant. comand an tură sf vz comandatură
comandarisi .v/'[At: STAMATI, D. / Pzi: -sesc / E: comandare + -isi] 1-5 (înv) A comanda (1-5).
comandat, -d a [At: GORJAN, H. IV, 111 / PI: ~aţi, -e / E: comanda]
1	Poruncit. 2 Aflat sub comanda cuiva. 3 Care este obiectul unei comenzi.
4	(D. mişcări, acţiuni) Executat printr-o comandă. 5 (D. camerele unei
610
COMANAC1
locuinţe) Care comunică între ele. 6 (D. apartamente) Cu camere care comunică între ele.
comandatură sf[At: ŞĂINEANU, D. U. / V: ~dant~ / Pl: ~turi / E: ger Kommandantur] (Gms) Comandament al trupelor germane de ocupaţie.
comandă1 .v/' [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 70/1 / V: (înv) ~/wew~, ^mendie / Pl: ~menzi, (înv) ~de,~manzi/ E: ger Kommando, fr commande, pn komenda] 1-2 Ordin de executare a unei mişcări, a unui exerciţiu. 3 (îs) Metodă de ~ Impunere a unei decizii personale colaboratorilor, fără a-i consulta în prealabil pe aceştia. 4 Autoritate superioară exercitată de cineva, în special de un şef militar. 5 (înv; îs) ~da supretnă Statul Major.
6	(Reg) Post de pază la graniţă. 7 (înv; îe) A fi de ~ A fi de strajă la graniţă.
8	Cerere prin care o persoană, o întreprindere etc. solicită livrarea unui anumit produs, executarea unei lucrări sau prestarea unui serviciu. 9 (îla) De ~ Executat după indicaţiile date de client. 10 (îlav) La ~ La cererea cuiva. 11 (îal) La momentul potrivit. 12 (îal) Intenţionat. 13 (îal) Fără tragere de inimă. 14 (Teh) Operaţie manuală, semiautomată (sau automată), prin care se pune în funcţiune, se reglează sau se opreşte un sistem tehnic.
15	(îs) Post de ~ Loc unde sunt concentrate organele şi aparatele de acţionare a unui sistem tehnic. 16 (îas) Loc unde stă comandantul trupelor şi de unde transmite comanda operaţiilor. 17 (îs) Punct sau tablou de ~ Loc de unde se execută comenzile şi se controlează funcţionarea unui sistem tehnic. 18 Ansamblu de aparate a căror acţiune conduce un sistem tehnic. 19 (Ban) Primărie. 20 (Buc; iuz) Grajduri pentru creşterea cailor de rasă. 21 (Reg) Şopron mare. 22 (Reg) Baracă de scânduri făcută de plugar la marginea terenului cultivat de el, în care îşi ţine uneltele sau în care doarme. 23 (Top; reg) Loc pe culmile dealurilor şi munţilor unde inginerii pun cruci ca puncte fixe. 24 (Buc; iuz) Femeie desfrânată. 25 (Reg) Morgă. comandă2 v/'vz comând
comand'ir sm [At: DUMITRACHE, 20 / V: ~men~ / Pl: ~i / E: rs KOMaHjmpt] 1-8 (înv) Comandant (1-8). 9 (Iuz) Comandantul corpului de sergenţi de stradă dintr-o comună urbană.
comandirovcă sf [At: ALECSANDRI, T. 180 / Pl: ~vci / E: rs KOMawwpOBKa] (Iuz) Anchetă.
comandita vt [At: DA / Pzi: ~tez. / E: commanditer] A participa băneşte la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere faţă de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părţii de capital social investit.
comanditar, ~ă smf[At: ŞTEFĂNESCU, C. 422 / Pl: M, ~e / E: fr commanditaire] 1 (Jur; cmr) Asociat într-o societate în comandită şi care nu răspunde de datoriile acesteia decât în limita aportului său. 2 Persoană care comanditează sau finanţează activitatea altcuiva.
comanditare sf [At: DA / Pl: ~făn / E: comandita] (Jur; cmr) Participare financiară Ia o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere faţă de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părţii de capital social investit Si: comanditat1. comanditat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: comandita] Comanditare. comanditat2, ~ă [At: DA / Pl: ~af/, ~e l E: comandita, fr commandite) 1-2 smf a (Jur; cmr) (Persoană sau întreprindere) care se asociază la câştig şi Ia pierdere cu comanditarul şi răspunde nelimitat faţă de creditori pentru capitalul societăţii. 3 smf Asociat cu răspundere nelimitată într-o societate în comandită.
comandită .v/'fAt: ŞTEFĂNESCU, C. 422 / Pl: ~te / E: fr commandite]
1	Contract de asociaţie în care una din părţi, comanditatul, răspunde solidar şi cu întreaga sa avere pentru obligaţiile societăţii faţă de creditori, pe când cealaltă parte, comanditarul, nu răspunde decât în limitele capitalului social investit de el. 2 Societate în ~ Societate alcătuită pe baza unui contract de comandită.
comando sn [At: DN2 / Pl: ~uri / E: fr commando] Corp militar cu efectiv redus, organizat şi antrenat pentru acţiuni deosebite, executate în condiţii speciale.
comandor sm [At: GHICA, S. 381 / PI: ~i / E: fr commandeur] 1 Grad de ofiţer în aviaţie şi în marină, corespunzător gradului de colonel din
armata terestră. 2 Persoană cu gradul de comandor (1). 3 Rang în ierarhia unor decoraţii militare şi civile. 4 Persoană care deţine rangul de comandor
(3). 5 (îs) Mare ~ Rang conferit francmasonilor. 6 Persoană care deţine rangul de mare comandor (5).
comanduitor sm [At: PANN, E. IV, 51/13 / PI: M / E: comândui + -(î)tor\ 1-2 (Iuz) Comandant (1-2). comandului v vz comândălui
comamc sn [At: MAT. FOLK. 116 / Pl: ~ice / E: net] (Csn, pbl) Comarnic.
comanzi smp [At: DEX2 / E: fr Commanci] Indieni din America de Nord, care populau sudul Podişului Preriilor. comar sn [At: DAM&, T. 50 / Pl: ~e / E: coamă + -ar] (Reg) Ham. comarnic sn [At: COD.VOR. 15/14 / V: ~mornic2 sm, ~ă sf / PI: Mce / E: bg KOMapHHK cf srb komarnjak, vsl komarnica cf cămară, cameră, comoară, chimir] (Reg) 1 Colibă mică în care locuiesc ciobanii Ia stână.
2	Umbrar pentru ciobani. 3 Parte a stânii unde se fierbe zerul. 4 Parte a stânii deschisă în faţă care comunică cu strunga prin uşile pe care intră oile la muls. 5 Streaşina care apără strunga de ploaie. 6 Parte a stânii unde se mulg oile. 7 Cerdac. 8 Cămara stânii. 9 Adăpost la stână care serveşte la păstrarea şi la uscarea caşului. 10 Poliţă pe care se pune caşul la uscat.
11	Coş la sobă. 12 (îf ~ă) Şură mare.
comarnică .v/ vz comarnic
comasa vt [At: IORGA, N.R.A. 1,208 / Pzi: ~.vez / E: ger kommasieren] A reuni loturi de teren, unităţi agricole, unităţi industriale, comerciale, instituţii etc. Si: a concentra.
comasare sf [At: IORGA, N.R.A. 1,212 / Pl: ~.văn / E: comasa] Reunire a loturilor de teren, a unităţilor agricole, industriale, comerciale, a instituţiilor etc. Si: concentrare, comasat1. comasat1 sn [At: MDA ms / PI: ~uri / E: comasa] Comasare. comasat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ati, ~e / E: comasa] (D. loturi de teren, unităţi agricole, industriale, comerciale, instituţii etc.) Reunit. comaş sn vz cumaş comaşar sm vz comisar
comat, a [At: TEODORESCU, P.P. 21 / V: ~mu/,	/ Pl: ~aţi, ~e
! E: coamă + -at] 1 (Pop; îs) Stea ~ă Cometă. 2 (Rar) Cu coamă bogată.
comaţi smp [At: DN2 / E: lat comaţi] Nume dat (de romani) geto-dacilor de rând.
comatic, ~ă a [At: ŞINCAI, HR. 67/32 / Pl: Mei, Mce / E: lat commaticus] (îvr) Scris în bucăţi scurte.
comatogen, ~ă a [At: DEX2 / Pl: M, ~e / E: fr comatogene) (Med) Care produce comă1. comatră .v/’vz cumătră comatru sm vz cumătru
comatule smp [At: DN3 / E: fr comatules] Specie de echinoderme marine. comă1 .s/[At: SLAVICI, N. 1,164/ PI: ~me / E: gerKomma,fr comma, lat comma, ngr xd^pa] 1 (Trs, Buc) Virgulă. 2 (Trs, Buc) Punct şi virgulă.
3	Cezură. 4 Cel mai mic interval muzical, greu perceptibil pentru auz. 5 Semn folosit pentru a indica în muzica instrumentală frazarea, iar în muzica vocală locurile unde se respiră.
comă2 .v/[At: DN2 / Pl: ~me / E: fr coma) 1 Pierdere totală prelungită a cunoştinţei, a sensibilităţii şi motricităţii, asemănătoare cu un somn adânc, provocată de o ruptură a vaselor creierului, de diabet, de uremie sau de alte boli. 2 (Imp) Agonie. 3-4 (Fam; îlav; îla) De ~ Extraordinar. comăiac sn vz comănac
comănac1 sn [At: URECHE, ap. LET. 1,162/23 /V: (Mar) căm~, ~ăiac, ~manac, ~ mandac, cum~, cumărac / Pl: ~ace / E: srb kalamank] 1 (îrg) Acoperământ al capului asemănător cu comănacul1 (6) purtat odinioară de bărbaţi. 2 (Pop; îe) A fi cu ~ A fi voinic. 3 (înv) Căciuliţă de mătase sau de stofă scumpă, purtată de femei. 4 (îrg) Cască. 5 (îrg) Pălărie de paie. 6 Acoperământ al capului, de formă cilindrică, fără boruri, confecţionat din lână sau din pâslă, purtat de călugări şi de călugăriţe.
7	(înv; îe) A-şi pune capul sub (sau în) ~ A se călugări. 8 (Trs) Capac
611
COMĂNAC2
de căldare. 9 (Reg) Locul pe care este aşezată soba. 10 (Bot; reg; îc) Mii ciobanului Cerenţel (Geeum rivale).
comanac2 sn [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ~ace IE: ns cf coamă] (Reg) Cracă de copac.
comănăci vt [At: LB / Pzi: ~năcesc / E: comanac] (Trs) 1 A sfătui. 2 A linguşi pe cineva. comandai v vz comânda1 comănda2 v vz comânda2 comandare sfvz comândare comăndaş sm vz comăndaş comăndălui sm vz comândălui
comăndătorie sf [At: ŞINCAI, HR. II, 253/31 / Pl: ~ii/E: comăndător + -ie] (înv) 1 Funcţia de comandant. 2 Durata funcţiei de comandant. 3 Comandă. 4 Comandament. comănduire sf vz comenduire comână sfvz comună
comand1 sn [At: GRAIUL I, 142 / Pl: ~uri / E: comandă] (Rar; reg) Ordin.
comand2 sn [At: CANTA, ap. LET. III, 182/28 / V: ~mandâ, (rar) ~ă sf, ~mandat, cum~ I Pl: ~urif E: comănda] 1 (înv) Ofrandă. 2 Masă de pomenire a unui mort. 3 Praznic. 4 Mâncare care se serveşte la praznic. 5 (Mol) Bani, lucruri, haine, vite etc. pe care şi le păstrau oamenii pentru înmormântare şi pentru praznic. 6 (Reg, îf -mandat) Afurisenie.
comânda1 vt [At: CORESI, PS. 299 / V: ~mănda1, cumănda, cum~ / Pzi: comand l E: lp *commando, -are] 1 (înv) A aduce jertfe. 2 (Mol; Mun; Trs; înv) A face comândul. 3 A îngriji de cele necesare pentru c ornând.
comânda2 vt [At: ŞINCAI, HR. III, 230/1 / V: comănda2 / Pzi: ~</ez, (pop) comand/ E: lat commendare, mg komendâlni] 1 (Reg) A porunci.
2	(Trs) A recomanda. comândant sm vz comandant
comăndarsn [At: PANN, ap. TDRG / PI: ~are / E: contând + -ar] (Nob) Comândare.
comândare sf [At: COD. VOR. 31/10 / V:	cumăn~, cumăndare
/ Pl: ~dări / E: comânda] (înv) 1 Aducere de jertfe. 2 Jertfă. 3 înmormântare. 4 Praznic. 5 Pomană. 6 (Iuz; îs) Carte de ~ Scrisoare recomandată.
comândaş sm [At: (a. 1802) IORGA, S. D. XIII, 124 / V:	/	PI:
~i / E: ns cf mg komănddns] (înv; Trs) Comandant. comandă sfvz contând2
comândăli vt [At: RETEGANUL, TR. 68 / Pzi: ~/e.vc / E: net] (Trs) A comanda.
comăndălux vt [At: DUMITRACHE, 17 / V: ~măn~, ~mandulu\, ~men~ / Pzi: ~esc/ E: mg homendâlni] (înv) 1 A comanda. 2 A da sfaturi rele.
comăndător, ~oare smf [At: LB /V: (înv) ~iu sm / Pl: ~i, -oare / E: comănda + -(ă)tor] (înv) Persoană care recomandă pe cineva. comândătoriu sm vz comăndător
comăndui1 vt [At: N. COSTIN, L. II, 67/12 / V: ~men~ / Pzi: -e.vc / E: rs KOMaHMJB3LTH] (Iuz) 1 A comanda o armată. 2 A pune comandant.
comăndui2 vt [At: (a. 1661) IORGA, S.D. XI, 263 / Pzi: ~e.sr / E: comănd] (îvp) 1-2 A comânda (1-2). comăngi v vz comănji
comânjală sf [At: DA ms / Pl: ~/e/i / E: comănji + -(e)ală] (Reg) 1 Murdărie. 2 Mâncare rea.
comănji vtr [At: DA ms / V: ~ng\ / Pzi: -/e.vc / E: ns cf tămânji, tămânda] (Reg) 1-2 A (se) murdări. 3-4 A (se) unge. 5-6 A (se) tăvăli. comăşar sm vz comisar combain sn vz combină combaină snf vz combină combainer, ~ă smfvz combiner
combainist, ~ă smf [At: DEX2 / Pl: -işti, ~e / E: combaină + -ist] Combiner.
combara sf vz cumbara
combatant,	[At: PAS, Z. III, 29 / Pl: ~nţi, ~e / E: fr combattant] 1-2
smf, a (Om) care ia parte la lupte. 3-4 smf, a (Om) care aparţine unei unităţi militare de luptă. 5-6 smf, a (Fig) (Om) care militează activ pentru triumful unor idei.
combate [At: ALECSANDRI, P. II, 155 / Pzi: combat IE: fr combattre]
1	vi (Frî) A lua parte la o luptă. 2 vr A lupta împotriva unor atitudini, unor idei şi împotriva persoanelor care le susţin. 3 vr A lua măsuri de stârpire a unui flagel, a unei boli etc.
combatere şf[At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 111, 10/3 / Pl: -ri / E: combate] 1 Participare la o luptă. 2 Luptă dusă împotriva unor atitudini, a unor idei, a persoanelor care le susţin. 3 Adoptare a unor măsuri de stârpire a unui flagel, a unei boli etc.
combativ, ~ă a [At: CARAGIALE, M. 52 / Pl: -i, ~e / E: fr combattif] Care luptă cu dârzenie şi cu perseverenţă pentru susţinerea unui punct de vedere, a unei idei, a unei concepţii etc.
combativitate sf [At: PARHON, B. 149 / E: fr combativite] Atitudinea celui care luptă cu dârzenie şi perseverenţă pentru susţinerea unui punct de vedere.
combătut, ~ă a [At: DA / Pl: ~uri, ~e IE: combate] 1 (D. idei, atitudini) Respins (cu argumente). 2 (D. boli etc.) Stopat prin mijloace specifice.
combi sni [At: DEX2 / E: ger Kombi |wagenj] Autoturism cu portbagajul plasat în interiorul maşinii, la spate.
combina [At: GHEREA, ST. CR. II 299 / Pzi: ~bin, (înv) ~«ez / E: fr combiner] 1 vr A îmbina lucruri. 2-3 vtr A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanţe) printr-o reacţie chimică, dând naştere unei substanţe compuse. 4 vt (Fam) A plănui. 5 vr (Fam) A avea o relaţie cu cineva.
combinabil, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr combinable] (Rar) Care se poate combina.
combinagiu .v/ŢAt: DEX2 / Pl: ~ii / E: combina + -giu] (Prt) Persoană care face tot felul de combinaţii necinstite.
combinare sf [At: MAIORESCU, L. 112 / Pl: ~nări / E: combina]
1	îmbinare. 2 Combinaţie. 3 (Chm) Fenomen chimie de unire a două sau a mai multor molecule, atomi sau radicali pentru a forma molecula unei noi substanţe, eu însuşiri diferite de cele ale substanţelor de la care s-a pornit. 4 (Mat; lpl) Totalitatea grupurilor eare se pot alcătui cu un număr dat de elemente diferite între ele (sau elemente identice).
combinarisi vt [At: ALECSANDRI, T. 1403 / Pzi: ~.ve.sr / E: combina + -risi] (înv) A combina.
combinat1, ~ă [At: GHICA, S. 131 / Pl: -ari, ~e / E: combina, cf fr combine] 1 a Alcătuit din mai multe elemente. 2 a Care formează o combinaţie. 3 a (Chm; d. substanţe) Compus. 4 sf Probă sportivă complexă de schi.
combinat2 sn [At: DA / PI:	/ E: rs KOMănmT, fr combinat] 1 Mare
complex productiv care reuneşte mai multe întreprinderi industriale şi în care uneori produsele uneia din întreprinderi servesc celorlalte ca materie primă, semifabricate sau auxiliare. 2 (Rar; îs) ~ sportiv Reunire a mai multor terenuri şi săli de gimnastică, unde se practică diferite sporturi.
combinat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~nri / E: combina] 1-4 Combinare (1-4).
combinativ, ~ă a [At: HEM 1593 / Pl: ~i,	/ E: combinat + -iv] (Rar)
1	Specific combinării. 2 Care se referă la combinare. 3 Care aparţine combinării. 4 Care provine de la combinare. 5 Priceput la a face combinări.
combinator, ~oare[At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr 126, 1/5 / Pl: ~i, ~oare / E: fr combinateur] 1-2 smf, a (Persoană) care combină (1). 3 sn (îs) ~ electric Aparat care realizează combinaţii de asociaţie între maşini, aparate şi instrumente electrice. 4 sn Dispozitiv cu ajutorul căruia se efectuează, în mod mecanic, operaţiile de comandă de la distanţă a aparatelor de semnalizare şi a acelor, pe o porţiune de cale ferată.
combinatorie a [At: LTR2 / Pl: ~ii / E: fr combinatoire] (îs) Analiză -Capitol din calculul probabilităţilor care studiază aranjamentele, permutările şi combinările.
612
COMENDUIALĂ
combinaţie .s/[At: LB / V: (iuz) -iune sfl Pl: -ii / E: fr combinaison]
1	îmbinare. 2 (Chm) Reacţie chimică în cursul căreia doi atomi sau două molecule se unesc pentru a forma o nouă moleculă. 3 (Ccr) Substanţă obţinută în urma unei combinaţii (2). 4 (îe) A intra în ~cu cineva A se asocia cu cineva. 5 (Fam) Aranjament. 6 (Muz; înv; îs) Tonuri ele -ţiune Tonurile secundare care apar între tonurile primare. 7 (îs) ~ţiune diferenţială Diferenţa dintre vibraţiile tonurilor primare. 8 (Muz; înv; îs) -iune sumară Combinaţie rezultată din suma vibraţiilor tonurilor primare. 9 (Chm; îs) - organometalică Combinaţie organică ce conţine un atom de metal legat de radicalul organic. combinaţiune sfvz combinaţie
combină .s/[At: TOM A, C.V. 342, ap. DA ms / V: ~bain sn, ~baină snf! Pl: -ne / E: eg combine, rs KQMfîaHHb] 1 Maşină de lucru complexă care îndeplineşte, simultan, mai multe operaţii. 2 (îs) ~ minieră Maşină care efectuează operaţiile de tăiere şi de desprindere a rocilor şi a minereurilor, precum şi de evacuare a materialului de pe locul unde se lucrează. 3 (îs) ~ muzicală Set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificator de putere) montate într-un corp comun. 4 (îas) Sistem audio. 5 (îs) ~ frigorifică Ansamblu frigorific alcătuit dintr-un frigider si un congelator.
combiner sm [At: DA ms / V: ~bainer, ~ă smf / Pl: ~i / E: combină + -er] 1-2 Muncitor pe combină (1-2).
combinezon sn [At: DA / Pl: -oane / E: fr combinaison] 1 Furou. 2 îmbrăcăminte de protecţie împotriva murdăririi în timpul lucrului, mai ales pentru muncitorii care execută lucrări de reparaţii. 3 Salopetă.
combinorsn [At: ENC. TEHN. 1,168 / Pl: ~i/ E: fr combineur] Organ suplimentar al fiecărui sector dintr-o centrală telefonică automată, folosit pentru a produce schimbări succesive în constituţia circuitelor.
combo sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: ns cf eg combine] Formaţie orchestrală de jaz compusă din trei până la opt instrumentişti.
comburant, ~ă [At: PONI, CH. 64 / V: (iuz) ~rent, -ăal PI: -nţi, ~e l E: fr comburant] 1 a Care produce combustia. 2 a Care întreţine arderea.
3	sm Substanţă care întreţine arderea carburantului (în motorul-rachetă). comburent, ~ă a vz comburant
combustibil, ~ă [At: IOANOVICI, TEHN. 7 / Pl: ~i,	/ E: fr
combustible] 1 a (D. materiale) Care are însuşirea de a arde. 2 sm Materie care arde dezvoltând căldură şi care este folosită ca izvor de energie în industrie şi pentru încălzit. 3 .vm (îs) ~ convenţional Combustibil teoretic cu putere calorică de 7000 kcal/kg, utilizat ca etalon pentru compararea diferiţilor combustibili (2) reali. 4 sm (îs) ~ nuclear Material fisionabil întrebuinţat pentru a produce energie în reactoarele nucleare.
combustibilitate sf [At: MAIORESCU, L. 13 / E: fr combustibilite] Proprietate a unor corpuri de a arde în contact cu aerul.
combustie sf [At: COSTINESCU / V: (rar) ~ix\ne ! PI:	/ E: fr
combustion] 1 Ardere. 2 (Med, rar) Arsură. combustiune sf vz combustie
comedian, ~ă smf [At: (a. 1803) URICARIUL I, 277 / Pl: -ieni (rar ~/), -iene (rar -e) / E: fr comedien] 1 Actor (sau actriţă) de comedie. 2 (înv) Actor (sau actriţă). 3 (Fig) Persoană prefăcută.
comediant, ~ă smf [At: HERZ.-GHER., M. IV, 237 /V: (îvp, sg refăcut după pl comedianţi) ~nţ, l P: ~di-ant l Pl: -nţi, ~e / E: ger Komodiant, it commediante] 1 (înv) Comedian. 2 Actor (sau actriţă) de circ sau de bâlci. 3 Actor (actriţă) fără talent. 4 Persoană care face comicării. 5 (Fig) Persoană ipocrită. comedianţ sm vz comediant
comediaş, ~ă smf [At: GORJAN, H. II, 166 / V: (Mol, Trs) -ieş sm (PI: ~/) / Pl:	~e / E: ns cf bg komc iâkU, mg komediâs] (îvp) Comediant
(1).
comedie1 .y/ŢAt: LB / V: (înv) ~mod~ / Pl: ~i/ / E: lat comoedia, ~am, fr comedie, ger Kommddie] 1 Operă dramatică al cărei subiect şi deznodământ provoacă râsul şi care ridiculizează relaţii sociale şi etice, tipuri umane, năravuri etc. 2 Genul comic. 3 Reprezentarea unei comedii.
4	(Fig) Prefăcătorie.
comedie2 .s/[At: CANTEMIR, IST. 117 / Pl: ~ii / E: lat comoedia, -am, fr comedie, ger Kommădie] 1 (Pfm) întâmplare ciudată şi hazlie. 2 Lucru neaşteptat. 3 (înv) Minune. 4 (Rar) Spectacol public cu numere de circ, panoramă, căluşei etc. 5 Mecanism. 6 (Pop; îs) ~ de copil Copil foarte deştept. 7 (Pop; îla) Iacă ~! (sau mare ~) Extraordinar. 8 (Pop; îla) De ~ De râs. comedieş sm vz comediaş
comedieşiţă sf [At: LB / Pl: -ţe / E: comediaş + iţă] (înv) Comediană. comedioară sf [At: I. NEGRUZZI, S. III, 207 / P: -di-oa- / Pl: -re / E: comedie + -oară] (Dep) Comedie fără valoare.
comediograf sm [At: DEX2 / P: -di-o- / PI: ~i / E: it commediografo, lat comoediographus] Autor de comedii1 (1).
comedios,-oasă a [At: PANN, Ş. II, 35/16 / P: ~di-os l Pl: -osi, -oase i E: comedie + -<w] (îvp) Care stârneşte râsul.
comedon sn [At: DEX2 / Pl: -oane / E: fr comedon] Mică formaţie cilindrică de substanţe sebacee cu extremitatea neagră, care astupă uneori glandele sebacee ale feţei.
comelciu1 sm [At: VICIU, GL. / V: ~lşui / Pl: -Ici / E: cucumelciu, etm cobelciu + melc] (Reg) Melc. comelciu2 sm [At: VICIU, GL. / Pl: -Ici / E: net ] (Reg) Servitor. comelşui sm vz comelciu1
comembru sm [At: IORGA, S.D. XII, 176 / Pl: -ri / E: co (n) + membru, ger Mitgleid] (îvr) Coasociat.
comemora vt [At: ODOBESCU, S. 1,374 / Pzi: -rez / E: fr commemorer] 1-2 A aminti despre o persoană (sau despre un eveniment). 3-4 A celebra solemn amintirea unei personalităţi (sau a unui eveniment important).
comemorabily -ă a [At: DA / Pl: -i, -e l E: comemora + -bil] 1 Care trebuie comemorat. 2 Care poate fi comemorat.
comemorare sf{At: DA / PI: -rări / E: comemora] 1-2 Amintire a unei personalităţi (sau a unui eveniment) S: comemorat1 (l),(rar) comemoraţie (1-2). 3-4 Celebrare a amintirii unei personalităţi (sau a unui eveniment) Si: comemorat1 (2), (rar) comemoraţie (3-4). 5-6 Ceremonie menită să evoce amintirea unei persoane (sau a unui eveniment important) Si: comemorat1 (3), (rar) comemoraţie (5-6).
comemorat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: comemora] 1-4 Comemorare (1-4).
comemorat2, ~ă a [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: comemora] Celebrat. comemorativ, ~ă a [At: COSTINESCU / Pl: -i, -e / E: fr commemoratif]
1-2 Care evocă amintirea unei personalităţi (sau a unui eveniment).
comemoraţie .s/[At: IORGA, L. 1,543 / V: (iuz) ~iune / Pl: -ii / E: fr commemoration] 1-6 (Rar) Comemorare (1-6). comemoraţiune .s/’vz comemoraţie comenda v vz comanda comendant sm vz comandant comendarisie sm vz comendarisiu
comendarisiu sm [At: DOSOFTEI, V. S. II, 3/2 / V: (înv) ~ie / PI: -ii / E: ns cf pn komedarz] (înv) Căpetenie. comendat sm vz comandant
comendator sm [At: ŞINCAI, HR. III, 182/15 / V: (înv) ~iu l Pl: -i / E: net] (Iuz) Comandant. comendatoriu sm vz comendator comendă sf vz comandă1 comendălui v vz comăndălui comendie sfvz comandă1 comendir sm vz comandir
comendirui vt [At: DIONISIE, C. 173 / Pzi: -uiesc / E: rs KOmHJQfpOBaTb] (Iuz) A comanda.
comendiruit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: comendirui] (Iuz) Comandare.
comendiruit2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: comendirui] (Iuz) Comandat. comendux v vz comăndui1
comenduială sf[At: DUMITRACHE, 37 / Pl: -ieli / E: comendui + -eală] (Iuz) Comandă.
613
COMENDUIRE
comenduire sf [At: CARAGIALE, M. 288 / V: ~mân~ / Pl: -ri / E: comendui] (înv) 1 Comanda unei armate. 2 Sediul unei comenduiri (1).
3	Personalul unei comenduiri (1). 4 Sediul împreună cu personalul comenduirii (1). 5 Comandament militar. 6 (îs) -a pieţii Autoritate militară disciplinară care are comanda asupra garnizoanei dintr-un oraş. comendului vs vz cumândatului
comenit am [At: GIUGLEA-VÂLSAN, RS. 280 / Pl: ? / E: conţină + -it] (D. vin; reg) Făcut din tescovină.
comeniţă sf [At: PAŞCA, GL. / A: net / Pl: -ţe / E: cameniţă cicomileţ] (Reg) Vatră! comensalism sn vz comensualism
comensualism sns [At: DEX2 / V: ~ salisrn sn / E: ger Kommensalismus, fr commensalisme] 1-2 (Big) Formă de relaţii între două plante (sau două animale), în care unul foloseşte resturile de hrană ale celuilalt.
comensurabil, ~ă a [At: DA / Pl:	~e / E: fr commessurable] (Mat;
d. mărimi) Care pot fi măsurate cu aceeaşi unitate de măsură, valorile amândurora fiind multipli întregi ai unităţii folosite.
comensurabilitate sf [At: DA / Pl: -'taţi / E: fr commensurabilite] Proprietate a două mărimi de aceeaşi natură de a admite o a treia mărime ca măsură comună, care se cuprinde în primele de un număr întreg de ori.
comenta vt [At: GHICA, S. 173 / Pzi: -tez. / E: fr commenter, lat commentari] 1 A interpreta critic textul unei opere literare, istorice, un articol de lege etc. pentru a-1 face mai accesibil. 2 A face (într-o societate de presă) observaţii (personale) asupra unei chestiuni,întâmplări, ştiri etc.
3	A-şi exprima părerea. 4 A face observaţii tendenţioase asupra unui lucru.
5	A urmări un joc sportiv explicând desfăşurarea acestuia. comentar sn vz comentariu
comentare .v/‘[At: DA / Pl: -tări / E: comenta] 1 Interpretare critică a textului unei opere literare, istorice, a unui articol de lege etc. pentru a-1 face mai accesibil. 2 Formulare a unor observaţii asupra unei chestiuni, întâmplări, ştiri etc. 3 Exprimare a părerilor personale. 4 Exprimare a unor observaţii tendenţioase asupra unui lucru. 5 Urmărire a unui joc sportiv şi explicarea desfăşurării acestuia. comentarie .v/'vz comentariu
comentariu sn [At: DOSOFTEI, V. S. 176/2 /V: ~tar, ~ie sf/ Pl: ~/7 / E: lat commentarium, fr commentaire, rs KOM&napnn, it com(m)entario, ger Kommentar] 1 Explicare a unei opere literare, istorice etc., făcută, adesea, prin note marginale Si: comentat1 (1). 2 Notă explicativă care lămureşte pasajele obscure dintr-un text. 3 Apreciere (în spirit critic) a unei probleme, a unui eveniment etc. Si: comentat1 (2). 4 Material publicistic reprezentând un comentariu (3). 5 Interpretare răutăcioasă a cuvintelor, a faptelor cuiva Si: comentat1 (3). comentat1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: comenta] 1-5 Comentariu (1-5). comentat2, ~ă a [At: RUSSO, S. 73 / Pl: -aţi, ~e / E: comenta] 1 Explicat. 2 (îs) Ediţie ~ă Ediţie a operelor unui scriitor însoţită de comentarii. 3 Interpretat.
comentativ, ~ă a [At: IORGA, L. II, 247 / Pl:	~e	l	E:	net]	(Rar)	Care
cuprinde comentarii.
comentator, ~oare [At: (a. 1865) URICARIUL X, 372/17 / Pl:	-oare	l
E: fr commentateur, lat commentator] 1-2 smf a (Persoană) care interpretează o operă literară, istorică etc. 3-4 smf, a (Autor) de comentarii. 5-6 smf a (Persoană) care comentează desfăşurarea unui eveniment, a unei întreceri sportive etc. (la radio, televiziune). comenţie sf vz cominţie
comeraj sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: fr commerage] (Frm) Flecăreală. comercia [At: COSTINESCU / V: (înv) ~rsa / P: ~ci-a / Pzi: -iez / E: fr commercer] (Iuz) 1 vr A face comerţ. 2 vi A fi prieten cu cineva.
comerciabil, ~ă a [At: ŞTEFĂNESCU, C. 8 / P: -ci-a- l Pl:	~e	/
E: fr commergable] (Rar) 1 Vandabil. 2 Care se comercializează.
comercial, ~ă a [At: ARHIVA R. I 103 / V: (înv) ~ţial, -ă / P: -ci-al / PI: -i,	/	E: fr commercial, lat commercialis] 1 Care aparţine comerţului.
2	Care provine din comerţ. 3 Caracteristic comerţului. 4 Privitor la comerţ.
5	Pentru comerţ. 6 (D. localităţi, regiuni etc.) în care comerţul este foarte dezvoltat. 7 (D. produse) Care este destinat consumului casnic. 8 (D. produse) Vandabil. 9 (îs) Spirit - Spirit negustoresc. 10 (D. filme, cărţi etc.) Fără o deosebită valoare culturală. 11 (îs) Societate ~ă întreprindere.
comercializa vt [At: IORDAN, L.R.A. 240 / Pzi: -zez / E: fr commercialiser] 1A pune în vânzare un bun. 2 A da un caracter comercial.
comercializare i/[At: IBRĂILEANU, SP. CR. 172 / Pl: -zări / E: comercializa] 1 Punere în vânzare a unui bun Si: comercializat1 (1).
2	Conferire a unui caracter comercial Si: comercializat1 (2).
comercializat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: comercializa] 1-2 Comercializare (1-2).
comercializat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: comercializa] 1 (D. bunuri) Pus în vânzare. 2 Care are caracter comercial.
comerciant, ~ă smf [At: HAMANGIU, C. C. 1183 / V: (înv) ~e sm, (iuz) ~rsant smf / Pl: -nţi, -e l E: fr commergant, it commerciante] Persoană care se ocupă cu comerţul. comerciante sm vz comerciant comerciu sn vz comerţ
conternâ sf [At: CHEST. II, 7/250 a / Pl: -ne / E: net] (Reg) 1 Chirie.
2	Arendă.
comernic, ~ă smf [At: CHEST. II, 8/165 / V: -nur-, -ă smf / Pl: -ici, -ice / E: net ] (Reg) Chiriaş. corners sn vz comerţ comersa v vz comercia comersant sm vz comerciant
comerţ sn [At: (a. 1776) URICARIUL I. 179 / V: ~rciu, ~rs, ~ţiom / Pl: (rar) -uri / E: lat commercium, it commercio, fr commerce] 1 Schimb de produse prin vânzarea şi cumpărarea lor. 2 (îs) Cameră de - Instituţie care reglementează comerţul. 3 (Iuz) Academie de - Instituţie de învăţământ superior care pregăteşte persoanele care lucrează în domeniul comerţului (1). 4 (îs) Codice de - Cod comercial. 5 Clasă a comercianţilor.
6	(Fig; îe) A face ~ cu ceva A face comerţ (1) ilegal cu ceva. 7 (Frm) Relaţii de prietenie.
comerţial, -ă a vz comercial comerţiom sm vz comerţ
comes sm [At: DOSOFTEI, V. S. 100/2 / V: comis21 Pl: -eşi / E: lat comes, -itis, ngr x6j±7£] 1-2 Comandantul unei cetăţi sau al unei armate.
comesean, ~ă smf [At: BUL. COM. IST. V, 143 / V: (nob) conm~ / Pl: -eni, -ene f E: co + mesean după fr comenşaf] Persoană care stă la masă cu altcineva.
comeseriaş sm [At: MARCOVICI, D. 235 / Pl: -i / E: co[n\+ meseriaş] (îvr) Coleg de muncă Cf breslaş, confrate.
comestibil, ~ă a [At: CARAGIALE, S. U. 51 / Pl: -i, -e / E: fr comestible] 1 Care se poate servi ca hrană. 2 Bun de mâncat. comeş ie sfvz comisie cornet smi vz cometă
cometă .v/‘[At: URECHE, ap. LET. I 197/12 / V: (înv) ~met smi, -mit1 sm, -mită sf l Pl: -te ! E: lat cometa, ngr xojilfrrjg, fr comete] 1 Corp ceresc alcătuit dintr-un nulceu luminos înconjurat de gaze şi de pulberi, care, uneori, se prelungeşte sub forma unei cozi îndreptate în sens opus Soarelui, din cauza presiunii luminii acestuia. 2 (îs) -te periodice Comete care reapar la orizont după un anumit număr de ani. comi sm vz comics4
comic, ~ă [At: HASDEU, I. C. XI / Pl: -uri sn, -ici, -ice a, sm / E: lat comicus, fr comique, it comico] 1 a Care aparţine comediei. 2 a Care provine de la comedie. 3 a Caracteristic comediei. 4 a Referitor la comedie.
5	a Care provoacă râsul. 6 sm Actor care joacă roluri comice. 7 sn Categorie estetică în a cărei sferă intră actele, situaţiile sau personajele din viaţă sau din artă care provoacă râsul. 8 sn Ceea ce constituie temeiul ridicolului. 9 sn Efect comic. 10 sn Notă ridicolă pe care o reprezintă cineva sau ceva.
614
COMISION
comicărie .y/ŢAt: TEODOREANU,M. fi, 227/PI: -ii/E: comic + -ărie]
1	Situaţie care stârneşte râsul. 2-3 Gest (sau grimasă) care provoacă râsul.
comicesc, ~ească a [At: (a. 1799) BV II, 410 / Pl: ~iceşti / E: comic + -esc] (îvr) Care aparţine genului comic. comiceşte av [At: COSTINESCU / E: comic + -este] (îvr) în mod comic. comicitate şf [At: D. ZAMFIRESCU, ap. CADE / Pi: -rări / E: comic + -(i)tate\ (Rar) Caracter comic.
comicos,~oasă a [At: PANN, P.V. III 66/23 / Pl: -oşi,~oase /E: comic + -av] (îvr) 1 a Comic. 2 sn Comedian. comics sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: eg comics] Bandă desenată. comid sm [At: (a. 1749) GCR II 46/6 / Pl: ? / E: ngr xop.p.C8i] (Grc; îrg) Gumă. comieadru sm vz coriandru
comiheriu sn [At: DA ms / V: ~rt / Pl: ~re / E: net] (Reg) 1 Plasă pentru prins peşte. 2 Unealtă de pescuit. comihert sn vz comiheriu comilastru sn vz gumilastic
comileţsn [At: PAŞCA, GL. / Pl: ? / E: ns cf comeniţă] (Reg) Loc după cuptor unde se stă.
comiliton sm [At: SBIERA, F. S. 391 / Pl: -i / E: ger Kommilitone, lat commilito, -onem] (Buc; gms) Coleg de facultate.
cominatoriu, ~ie a [At: LM / Pl: -ii / E: fr comminatoire, lat comminatorius] 1 (D. o măsură luată de un organ de justiţie) Care constrânge o persoană la comiterea sau la abţinerea de la săvârşirea unui fapt. 2 (îs) Daune -ii Sumă de bani care urmează a se plăti periodic de către o persoană până la achitarea obligaţiei ce îi revine.
comină >y/'[At: I. IONESCU, M. 371 / Pl: ? / E: srb komina, bg KQMMHa] (Reg) Tescovină. comineca v vz cumineca cominicd v vz cumineca
cominiţă .v/ [At: H VIII, 267 / PI: ~te / E: comină + -iţă] Strugurii zdrobiţi care au rămas în teasc. cominţău sn vz cominţeu
cominţăuş sm [At: VAIDA / Pl: -i / E: cominţău + -uş] (Trs) Participant la o convenţie. cominţâg sn vz cominţig
cominţeu sn [At: LB / V: ~ţau, ~ţiu (Pl: ~uri) / Pl: ~eie / E: cominţie css] l(Reg) Contract. 2 (Reg) Convenţie. 3 (Ban) Plată în natură pentru munca prestată de cineva.
cominţie sf[At: LB / V: ~men~ / Pl: -ii / E: lat convenţia, -onis, mg konvencio] 1 (Trs) Convenţie. 2 (Reg; îf comenţie) Plata în natură a muncitorilor.
cominţig sn [At: PAŞCA, GL. / V: (reg) ~ţag / Pl: ~uri / E: net] (Reg) Cominţie (1). cominţiu sn vz cominţeu comirnic, ~ă smf vz comernic
comis1 sm [At: MOXA, ap. GCR I, 61/22 / A şi: comis / Pl: ~i.yi / E: ngr xfyirg, vsl KOMHCb] (înv) 1 Scutier. 2 Persoană care are rang de comis1
(1). 3 Rang de mare dregător medieval în Moldova şi Ţara Românească, însărcinat cu îngrijirea cailor şi grajdurilor curţii domneşti 4 Funcţia de comis1 (1). 5 Titlu de comis1 (1). 6 Perioadă în care se exercită funcţia de comis1 (1) comis2 sm vz comes
cornii .vm [At: VICIU, GL. / Pl: -iii / E: genKommiss (brot)] 1-2 Militar (1-2) român din fosta armată austro-ungară. 3-4 Persoană cu grad de comis3 (1-2). 5 Pâine cazonă.
comis4 sm [At: ULIERU, C. 94 / V: comi / Pl: -i.yi / E: fr commis] 1 Funcţionar comercial. 2 Persoană cu funcţia de comis4 (1). 3 (îs) - voiajor Reprezentant al unei firme care vizitează clienţii pentru a obţine comenzi de mărfuri. 4 Funcţia de comis-voiajor (3).
comis5, ~ă a [At: BUL. COM. IST. I, 19 / Pl: -i.yi, / E: comite] Săvârşit.
comis6 sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr commis] 1 Confiscare a bunurilor unui vasal. 2-3 Confiscare a mărfurilor prohibite sau introduse prin fraudă.
comisar sm [At: M. COSTIN, ap. LET. 1,288/3 /V: (înv) ~riu,~maşar, ~mâşar / Pl: -i / E: lat commisarius, rs KOMMHCStpb, ger Kommissar, fr commissaire] 1 Rangul de delegat al guvernului pe lângă o instituţie publică. 2 Persoana care are rangul de comisar (1). 3 Funcţia comisarului
(2). 4 Titlul comisarului (2). 5-9 (înv; îs) - al guvernului (Persoană cu) rang, funcţie şi titlu de reprezentant al guvernului pe lângă o bancă sau
o	societate de credit. 10-11 (înv; îs) - al unei expoziţii Titlu şi funcţie a persoanei însărcinate cu organizarea unei expoziţii. 12 (înv) Persoană eu titlul şi funcţia de comisar al unei expoziţii. 13-14 (înv; îs) - regal Titlu şi funcţie de procuror la consiliul de război. 15 (înv) Persoană cu titlul şi funcţia de comisar regal. 16-17 (Iuz; îs) - al poporului Rangul, funcţia şi titlul de ministru în fostul guvern sovietic. 18 (Iuz) Persoană cu rangul, funcţia şi titlul de comisar al poporului. 19 Persoană însărcinată de o autoritate superioară cu mandate speciale. 20-22 (Iuz; îs) - de poliţie Rang, funcţie şi titlu de şef al unui comisariat de poliţie. 23 (Iuz) Persoană cu funcţia de comiî&r de poliţie. 24-26 (înv; îs) - comunal Rang, funcţie şi titlu de consilier la primăria unei comune. 27 (înv) Persoană cu rangul, funcţia şi titlul de comisar comunal. 28 (Pop) Personaj al jocului popular „mânzulica“, jucat la priveghi. 29-31 (îs) - militar Rang, funcţie şi titlu de comandant al unui comisariat militar. 32 Persoană cu rangul, funcţia şi titlul de comisar militar. 33-35 (îs) înalt - european Rang, funcţie şi titlu de înalt funcţionar într-unul din organismele europene. 36 Persoană cu rangul, funcţia şi titlul de înalt comisar european.
comisariat sn [At: COSTINESCU / Pl: ~e / E: fr commissariat, rs KOMHCapMaUt] 1-3 Funcţia, misiunea sau demnitatea de comisar (2). 4 (Iuz) Secţie a poliţiei orăşeneşti condusă de un comisar (1). 5 (luz) Localul acestei secţii. 6 (luz) Personalul care lucrează la comisariat (4). 7 (Iuz; în fosta U.R.S.S., în 1946) - al poporului Minister. 8 (înv) - militar Organ de conducere militară locală de pe lângă fiecare unitate administrativă, eare se ocupă de recrutarea şi încorporarea celor care trebuie să îndeplinească serviciul militar, precum şi cu evidenţa situaţiei militare a cetăţenilor. 9 (înv) Localul comisarului (8). 10 Structură subordonată unei organizaţii internaţionale care are rolul de a salva anumite probleme apărute pe plan mondial (economice, umanitare, conflictuale). comisariu sm vz comisar
comisaş sm [At: T. PAPAHAGI, M. 217 / Pl: -i / E: net] (Reg) Poliţist. comiserativ, a [At: DEX2 / Pl: -i, ~e / E: it commiserativoj (Rar) Compătimitor.
comisi vr [At: HERZ - GHER., M. IV, 238 / Pzi: -5esc, (dai) ~sascJ E: net] (Reg) A privi cu atenţie.
comisie sf[At: N. COSTIN, ap. LET I A, 108/39 / V: ~iune, ~meşie, -işie1 sf/ Pl: -ii / E: lat commissio, -onis, gerKommission, mg kommissio, rs KOMMfKHH, fr commission] 1 Colectiv organizat care funcţionează pe lângă o instituţie, o adunare etc. şi care are sarcina de a face propuneri, de a lua hotărâri sau de a executa mandate în cazuri speciale. 2 (îs) - de anchetă Organ care cercetează neregulile dintr-un anumit domeniu. 3 (îs) -ia Camerei Deputaţilor, a Senatului Comisie însărcinată cu studierea şi pregătirea legilor care urmează a fi prezentate Camerei Deputaţilor sau Senatului pentru a fi votate. 4 (îs) - de examen (sau - de examinare) Grup de profesori care testează cunoştinţele elevilor, studenţilor etc. în cadrul examenelor susţinute de aceştia. 5 (îs) - permanentă Comisie care funcţionează cu aceiaşi membri atunci când este convocată. 6 (înv; îs)
-	centrală Comisie instituită în 1858 la Focşani, din 18 delegaţi din Muntenia şi Moldova, care trebuia să pregătească proiectele de legi comune pentru cele două Principate unite. 7 (îvr) Mandat. 8 (Jur) -rogatorie Delegaţie dată de un tribunal către altul pentru îndeplinirea procedurilor judecătoreşti. 9 (Iuz) Secţie de poliţie. 10 (înv; îf ~iune) Comision. 11-12 Organism sau structură a unei organizaţii internaţionale.
comision sn [At: (a. 1792) IORGA, S.D. XII, 115/ V: (înv) -son,~soană şf/ Pl: ~0c\ne / E: ger Kommission, ir commission] 1 (Trs; gmî) Comisie.
2-3 (înv) însărcinare dată unei persoane de a procura sau de a transmite
615
COMISIONA
ceva. 4 Serviciu făcut cuiva în urma unei astfel de însărcinări. 5 Contract în baza căruia se tratează afaceri comerciale în nume propriu, dar pe socoteala altei persoane, în schimbul unei remuneraţii (procentuale). 6 Remuneraţie (procentuală) primită de o persoană, de o bancă etc. care a mijlocit o afacere comercială sau care a efectuat un serviciu.
comisiona vt [At: HASDEU, I.C. 103 / Pzi: -nez / E: fr commissionner] (înv) A procura ceva prin mijlocirea unui comisionar (1).
comisionar sm [At: ŞTEFĂNESCU, C. 10 / V: (înv) ~ner / Pl: M / E: fr commissionnaire] 1 Persoană însărcinată să trateze afaceri în contul altcuiva, în schimbul unui beneficiu. 2 Persoană care expediază scrieri, colete etc. pe cale particulară.
comisionare sf [At: MDA ms / Pl: -nari / E: comisiona] (înv; nob) Procurare prin mijlocirea unui comisionar (1).
comisionat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: comisiona] (înv; nob) Comisionare.
comisionat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: comisiona] (înv; nob) Procurat prin intermediul unui comisionar (1). comisioner sm vz comisionar comisiune sfvz comisie
comisiv,~ă a [At: DA / Pl: ~z, -e / E: net] (Jur) Săvârşit prin încălcarea blegii.
comisoaie sf [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 316/ Pl: -e /E: comis1 + -oaie] (înv) Soţia comisului. comisoană sfvz comision comison sn vz comision
comisoriu, Me a [At: LM / Pl: -ii / E: lat commissura] (Jur) 1 Care duce la rezilierea unui contract. 2 (îs) Clauza -ie Clauză a cărei neexecutare anulează contractul. 3 (îs) Pact - Clauză prin care se stipulează că un contract de vânzare este anulat în cazul în care cumpărătorul nu achită integral costul produsului comandat, iar creditorul devine proprietarul obiectului în cauză.
comisural, ~ă.a [At: DEX2 / PI:	-e / E: fr commissural] 1 Care
aparţine comisurii. 2 Care provine de la comisură. 3 Care se referă la comisură. 4 Specific comisurei.
comisură sf [At: LM / Pl: -ri / E: lat commissura, -ae] (Ant) 1 Punct de unire a două părţi anatomice. 2 Fascicul de fibre nervoase care uneşte două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale sau ale altor segmente din sistemul nervos central.
comis-voiajor sm [At: DEX2 / Pl: -i AE: fr commis voyageur] Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari. comişal sm vz comişel
comişel sm [At: HERODOT (1645), 182 / V: (reg) -şal / Pl: -ei / E: comis + -el] (înv) 1-2 Ajutor de comis (1-2).
comişer sm [At: ARH. FOLK. 1,229 / V: (reg) ~mni~ / Pl: -i / E: net] (Reg) Poliţist. comişie1 sfvz comisie
comişie2 .v/[At: RĂŞCANU, L. 13 / Pl: Mi l E: comis1 + -ie] (înv) 1-2 Funcţia sau rangul de comis1. comit1 sm vz cometă
comit2 sm [At: DOSOFTEI, V. S. II, 102 / Pl: -iţi / E: vsl K(Mm> ] (înv) Comis1.
comitagiu sm [At: DA / Pl: Mi / E: bg KOMmanf] Membru al unei organizaţii revoluţionare bulgare, care a luptat în trecut pentru eliberarea Macedoniei.
comitat sn [At: BĂLCESCU, M. V. 403 / Pl: -e / E: ger Komitat (Im comitatus)] Unitate administrativ-teritorială, în unele ţări, condusă de un conte Cf departament, district.
comitatens, ~ă a [At: DA / Pl: net / E: ?] (Trs; iuz) Care aparţine comitatului.
comitatin, ~â a [At: IRINEU, S. B. 68, ap. DA / Pl: -i, ~e / E: comitat + -in] (Rar) Comitatens. comită sfvz cometă
comite1 sm [At: HASDEU, I.C. VIII / Pl: -iţi / E: lat comes, -itis] 1 (înv) Conte. 2 (Trs, iuz) Grof. 3 (Trs) Conducător administrativ al unui comitat.
comite2 vt [At: ALECSANDRI, T. 769 / Pzi: comit / E: fr commettre, lat committo, -ere] 1 A săvârşi o faptă rea. 2 (Fam; prt) A scrie lucrări mediocre. 3 (Jur; fri) A însărcina pe cineva cu ceva. 4 (Jur; fri) A încredinţa cuiva o afacere de comerţ.
comitent, ~ă smf [At: HAMANGIU, C. C. 237 / V: (înv) ~e sm / PI: -nţi, -e / E: fr commettant, cf ger Kommitent, it commettente] Persoană ‘ care încredinţează cuiva un mandat prin care îl împuterniceşte să săvârşească anumite acte sub controlul şi după directivele sale. comitente sm vz comitent
comitere .v/‘[At: DA / Pl: -ri / E: comite] 1 Săvârşire a unei fapte rele.
2	(înv) Scriere a unei lucrări mediocre. 3 (Jur; fri) încredinţare a unei sarcini cuiva. 4 (Jur; fri) încredinţare a unei afaceri de comerţ cuiva.
comitet sn [At: (a. 1827) URICARIUL VII, 97 / Pl: ~e / E: rs KOMsrrGT, fr comite, lat committo, -ere, it comitato, ger Komite] 1 Organ de conducere colectivă a anumitor organizaţii. 2-4 (Iuz; îs) ~ central Organ superior al unui partid comunist sau muncitoresc ori al unei organizaţii de masă, care conduce întreaga activitate în intervalul dintre două congrese.
5	(Iuz; îs) ~ de acţiune Reuniune temporară a organizaţiilor muncitoreşti pentru lupta politică. 6 (îas; înv) Organizaţie de luptă a muncitorilor englezi. 7 (îs) ~ permanent Corp deliberativ compus dintr-un număr de membri aleşi ai consiliului judeţean care îl sprijină pe prefect în activitatea sa. 8 (îs) ~ provizoriu Organ administrativ local care îşi desfăşoară activitatea până la alegerea unui nou consiliu. 9 ~ executiv Organ de conducere a unui consiliu popular, care exercită funcţiile acestuia în perioada dintre două sesiuni.
comiteu sn [At: COMAN, GL. / Pl: -eie / E: comitet css] (Reg) Sfatul bătrânilor dintr-un sat.
comitivă sf [At: DA / Pl: -ve / E: lm comitiva] (Trs; Buc) Scrisoare de recomandare.
corniţă .vA[At: MAT. FOLK. 1467 / Pl: -ţe / E: coamă + -iţă] 1-2 (Şhp) Coamă scurtă.
comiţial, ~ă [At: CODRU-DRĂGUŞ ANU, C. 29 / E: comite + -al] 1 a (Trs; înv) Care aparţine comitetului (1). 2 a (Trs; înv) Care provine de la comitet. 3 a (Trs; înv) Referitor la comitet. 4 a (Trs; înv) Specific comitetului (1). 5 a Referitor la comiţiile (1) din vechea Romă. 6 a (îs) Cetate -ă Oraş de reşedinţa al comitetului (1). l a (îas) Reşedinţă de judeţ.
8-9 smf a (Suferind) de epilepsie. 10 a (îs) Rău - Epilepsie. 11 a Care aparţine epilepsiei. 12 a Care provine de la epilepsie. 13 a Care se referă la epilepsie. 14 a Specific epilepsiei.
comiţie1 i/[At: DOSOFTEI, V. S. 9/1/ Pl: -ii / E: ngr xdpjjg,-rfmg] (Iuz) Comitet (1).	v
comiţie2 sf vz comiţii
comiţii sfp [At: I. IONESCU, P. 518 / V: Me2, (înv) Mu sn / Pl: lat comitium, (pl comit ia)] 1 (în Roma antică, în perioada republicii) Adunări ale poporului cu atribuţii politice, legislative, judecătoreşti şi religioase.
2	(înv; îs) - agricole Adunări ale agricultorilor care urmăreau interesele proprietarilor de pământuri. comiţiu sn vz comiţii
comizeraţie sf {At: COSTINESCU / V: Mune / PI: Mi / E: fr commiseration, lat commiseratio, -onis] (Frr) Milă. comizeraţiune sf vz comizeraţie
comlau sms [At: STAN, M. 151 IE: mg komlo] 1 (Mgmr) Drojdie. 2-4 Turtiţă din aluat de pâine, tărâţe sau făină de mălai, uscată la soare, folosită Ia ţară în Ioc de drojdie (de bere). commodo av [At: DEX2 / E: it commodo] (Muz) într-un tempo liniştit. commuta v vz comuta comne sfvz cuhnă comnie sfvz cuhnă comnişer sm vz comişer
comoară sf [At: (cca. 1550) CUV. D. BĂTR. II, 459 / V: cămoră, coam~ l Pl: -ori, (înv) -re, (dial) comorâle / E: vsl KQMopd, rs,
616
COMPARA
ucr KOMOpa., pn komora, srb kumora, lat camera] 1 (luz) Cămară. 2 (îrg) Ascunzătoare. 3 (îrg) Cimitir. 4-5 Grămadă de aur sau de obiecte de preţ (păstrate sub lacăt, ascunsei pământ etc.). 6 (înv, îs) Cel de pe - Dracul.
7	Avuţie. 8 Tezaur. 9 Ceea c^mai de preţ pentru sufletul omenesc. 10 (Fig) Persoană extrem de iubită sau de preţuită. 11 (Ast; îs) -ra lui Iov sau - cu şfredel Constelaţia Polux.
comod1, -ă a [At: COSTINESCU / A: comod, -ă / Pl: -oz.i, ~e / E: fr commode, lat commodus] 1 De care te poţi folosi uşor şi cu plăcere. 2 Potrivit. 3 încăpător. 4 (D. viaţă, trai etc.) Tihnit. 5 Uşor. 6 (D. persoane) Leneş. 7 Indolent. 8 (D. oameni) Care nu vrea să facă eforturi. 9 (D. oameni) Care nu vrea să iasă din obiceiurile lui, din ritmul lui tihnit, obişnuit de viaţă.
comod2, -ă a [At: DA ms / Pl: -ozi, / E: fr commode, lat commodus]
1	Care poate fi folosit uşor şi cu plăcere Si: confortabil, plăcut, (înv) lesnicios. 2 Liniştit. 3 (Prt; d. oameni) Care nu vrea să facă eforturi. 4 (Prt; d. oameni) Care nu vrea să iasă din ritmul obişnuit de viaţă. 5 (Pex; d. oameni) Leneş. 6 (Pex; d. oameni) Indolent.
comodant sm [At: COD. ŢIV. 5/1 / V: (înv) -e / Pl: ~nţi / E: fr commodant, it commodante] (înv) Persoană care dă un împrumut prin comodat. comodante sm vz comodant
comodat sn [At: HAMANGIU, C.C. 396 / V: -um / E: fr commodat, lat commodatum] 1 (îvr) împrumut făcut pentru o folosinţă curentă. 2 (Jur) Tip de contract de închiriere care nu prevede obligaţii financiare.
comodatar, -ă smf [Ai: COD. ŢIV. 5/2 / Pl:	/	E:	fr	commodataire,
it comodatario] (înv) Persoană care beneficiază de un contract de comodat (1). comodătum sn vz comodat
comodă sf [At: COSTINESCU / Pl: -de / E: fr commode] Mobilă cu sertare mari, suprapuse, în care se păstrează lenjeria. comodie sf vz comedie1
comoditate sf [Ai: GHICA, A. 582 / Pl: -taţi / E: fr commodite] 1 Confort. 2 (Prt) Atitudine a unei persoane comode. 3 Closet.
comodizare .s/[At: CONTEMP., nr. 165, 8/4 / Pl: -zari / E: net] (Rar) 1-3 Comoditate (1-3).
comodor sm [At: DEX2 / Pl:	/	E:	fr,	eg	commodore]	1 Grad de ofiţer
superior căpitanului de vas şi inferior contraamiralului, în marina engleză şi americană. 2 Persoană care are gradul de comandor (1). 3 Funcţia comandorului (2). 4 Titlul comandorului (2).
comondor sm [At: ENC. VET. 692 / Pl: -i / E: mg komondor] (Numai îs) - unguresc Câine ciobănesc alb, lăţos şi mare. comoni vr [At: DA ms / Pzi: -nesc / E: net] (Mol) A se vânjoli. comor sn [At: DEX2 / PI: ~oare / E: net] 1 Varietate de oi caracul, eu lână de culoare maro-roşcată. 2 Exemplar de comor (1).
comornic1 sm [At: CORESI, ap. DHLR II, 506 / Pl: -ici / E: srb, pn komornik\ (înv) 1 Judecător la curtea polonă. 2 Cămaraş. 3 (Trs) Casier comunal. 4 Loc unde se păstrează obiectele preţioase. 5 Tezaur. 6 Celar la stână. comornic2 sm vz comarnic
comos, -oasă a [At: CANTEMIR, IST. 376 / Pl: -osi, -oase / E: coamă + -os] 1-3 (Rar) Cu coamă lungă, deasă, mare.
comoştenitor, -oare smf [At: DA ms / Pl:	~oare / E: co- + moştenitor
după fr coheritier] (Jur) Persoană care moşteneşte, împreună cu alţii, pe cineva, considerată în raport cu aceştia.
comot sn [At: H XVIII, 143 I Pl: -e / E: ger Kummet] (Ban) 1 Jug la ham. 2 Sac de piele umplut cu fân, care se pune în jurul gâtului cailor înhămaţi la căruţă şi eare face ca greutatea acesteia să fie trasă nu numai de piept, ci şi de umerii animalului.
comoţie sf[At: ALECSANDRI, DACIA LIT, 263/11 / V: -iune / Pl: -ii / E: fr commotion, lat commotio, -onis, ger Kommotion] 1 Zguduire puternică a unui organ. 2 (îs) ~ţiune electrică Comoţie produsă de electricitate. 3 (Pat) Leziune a unei părţi a organismului uman, provocată de o presiune puternică asupra unui ţesut elastic. 4 (îs) - cerebrală Şoc
puternic al creierului, provocat prin cădere, explozie, lovire etc. şi manifestată prin tulburări care merg de la ameţeală până la pierderea cunoştinţei, comă şi moarte. 5 (înv, fig) Emoţie puternică. 6 (Gîr) Mişcare pe care o face cineva în scop igienic (mai ales după masă, ca să uşureze digestia). 7 (înv) Revoluţie. comoţiune sfvz comoţie
comoviţă sf [At: CADE / Pl: -ţe / E: srb komovica] (Ban; sbm) Tescovină.
compacitate ş/‘[At: DEX2 / Pl: -taţi / E: fr compacite] 1 Raportul dintre greutatea specifică aparentă a unui material granular sau poros şi greutatea lui specifică reală Si: compactitate (1). 2 (Pgn) însuşirea de a fi compact Si: compactitate (2).
compact, -ă a [At: HASDEU, I .C. 61 / PI: -eţi, -e / E: fr compact, lat compactus] 1 Care se compune din particule strâns legate între ele. 2 (D. ploaie, negură) Deasă. 3 (D. noapte, întuneric etc.) în care nu străbate nici o rază de lumină. 4 (D. oameni) Numeroşi şi deşi. 5 (Tip; îs) Caractere -e Aldine.
compactă vt [At: DA / Pzi: -tez / E: ns cf compact, compactor] 1 (Reg) A lega cărţi. 2 A îndesa cu ajutorul compactorului. compactabil, -ă a vz compactibil
compactare sf[At: DEX2 / Pl: -tari / E: compacta] 1 (Reg) Legare a cărţilor. 2 îndesare cu ajutorul compactorului.
compactat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: compacta] (Nob) 1-2 Compactare (1-2).
compactat2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: compacta] (Nob) 1 (Reg; d. cărţi) Legat. 2 îndesat cu ajutorul compactorului.
compactibil, -ă a [At: DEX2 / V: -tabil, -ă / Pl: -i, -e / E: compact + -ibil] Care poate fi compactat.
compactitate sf [At: DEX2 / Pl: -taţi / E: ger Kompaktheit] 1-2 Compacitate (1-2). compactizare sf[At: DEX2 / Pl: -zări / E: compact] Condensare. compactometru sf[At: DEX2 / Pl: -re / E: fr compactometre] Aparat pentru măsurarea gradului de îndesare a solului.
compactor [At: DA / Pl: -i, -oare / E: lat compactor] 1 sm (Trs; ltm) Legător de cărţi. 2 sn Utilaj folosit la presare a umpluturilor de pământ, a stratului de la suprafaţa unui teren ori a unei şosele.
compactorie sf[At: DA / Pl: -ii / E: compactor + -ie] (Reg) Legătorie de cărţi.
compadură [At: PAMFILE, I. C. 424 / Pl: -ri / E: net] Luminător cu sau fără geam la partea din faţă a acoperişului.
compailer sn [At: DN3 / P: -pai- / Pl: -e / E: eg compiler] Compilator al unui computer.
companie1 sf [At: ŞINCAI, HR. III, 154/10 /V: cumba-, (înv) cum-1 A: companie l Pl: ~iz, (înv) -panii I E: fr compagnie, it compagnia, ger Kompagnie, rs K0Mn3HHfl\ 1 însoţire. 2 (îs) Damă de - Persoană angajată (într-o familie) pentru a îngriji pe cineva. 3 (îas) Persoană care însoţeşte pe cineva în călătorii,în schimbul unei remuneraţii. 4 (îas; dep) Prostituată.
5	Grup de persoane care îşi petrec timpul împreună. 6 Mare întreprindere constituită sub formă de societăţi (industriale, comerciale, de transport).
7	Societate pentru exploatarea unor ţinuturi coloniale. 8 Societate comercială.
companie2 sf [At: ŞINCAI, HR. III, 154/10 / Pl: -ii / E: fr compagnie, it compagnia, ger Kompagnie] 1 Subunitate (la infanterie sau la alte arme) care intră în componenţa batalionului. 2 - de onoare Companie2 (1) care îndeplineşte rolul de gardă de onoare.
companion, -oană smf [At: ALECSANDRI, T. 33 / P: -ni-on / Pl: -i, -oane / E: fr compagnon, lat *companio, -onis] 1 Camarad. 2 (înv) însoţitor într-o călătorie. 3 (înv) Persoană care face parte dintr-o societate (comercială, artistică ete.). 4 Asociat. 5 Coleg.
companist sm [At: ZILOT, CRON. 77 / V: (înv) cumpanist sm I Pl: ~i.şt/ / E: companie + -ist] (Iuz) 1-5 Companion (1-5).
compară [At: KRETZULESCU, A. 17/15 / V: -para / Pzi: compar, (îvr) -rez / E: fr comparer, lat comparare] 1 vt A pune alături două sau mai
617
COMPARABIL
multe lucruri, fiinţe sau fenomene pentru a stabili asemănările şi deosebirile dintre ele Si: a asemăna, a confrunta. 2-3 vtr A (se) pune (pe cineva) pe aceeaşi treaptă cu altcineva Si: a (se) măsura.
comparabil, ~â a [At: DA / Pl: -i, -e / E: compara + -abil] Care se poate compara (2) (cu ceva sau cineva) Si: analog, asemănător.
comparabilitate .v/'[At: DA / E: comparabil + -itate] (Rar) Proprietatea de a fi comparabil. comparagiu sm vz cumfaragiu
comparare sf[At: MAIORESCU, CR. I, 34 / Pl: ~rări / E: compara]
1	Confruntarea a două sau a mai multor lucruri, fiinţe sau fenomene pentru a stabili asemănările şi deosebirile dintre ele Si: comparat. 2 (Ret; iuz) Comparaţie (2).
comparat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: compara] Comparare (1). comparat2, ~ă a [At: HASDEU, I. C. 205 / PI: -aţi, ~e / E: compara] 1-2 Care este sau a fost obiect de comparaţie (1). 3 (D. discipline ştiinţifice) Care are ca obiect studiul fenomenelor sau al instituţiilor puse în comparaţie.
comparatist, ~ă [At: DEX2 / PI: -işti, -e / E: fr comparatiste] 1-2 smf, a (Care este) specialist în studiul unei discipline comparate2 (2).
comparatism sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr comparatisme] 1-2 (Metodă de) cercetare (în literatură, muzică etc.) bazată pe identificarea şi compararea motivelor comune din culturile diferitelor ţări. 3 (Lin) Cercetare bazată pe metoda comparativ-istorică Si: comparativism.
comparativ, ~ă [At: HASDEU, I. C. 98 / Pl:	-e l E: fr comparatif,
lat comparativus] 1 a Care este bazat pe comparaţie (1). 2 a Care stabileşte
o	comparaţie (1). 3 a Care serveşte unei comparaţii (1). 4-5 sn, a (Grm; îs) Grad - Unul dintre gradele de comparaţie ale adjectivelor şi ale adverbelor, care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea mai multor obiecte (sau acţiuni) cu aceeaşi însuşire sau caracteristică ori a aceluiaşi obiect (sau a aceleiaşi acţiuni) în momente diferite. 6 (îs) Metodă
-	Metodă de cercetare în lingvistica istorică, care constă în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nefixate în scris, prin compararea unor fapte corespunzătoare de mai târziu, din două sau mai multe limbi existente.
comparativism sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: ger K om paraţi vism ms] (Lin) Comparatism.
comparator sn [At: DEX2 / Pl: -oare / E: fr comparateur] Instrument de măsură format dintr-un şurub micrometric şi două microscoape, care serveşte la măsurarea distanţei dintre două puncte sau dintre două repere.
comparaţie sf [At: KRETZULESCU, A. 2/3 / V: (înv) -iune1 / Pl: -ii / E: lat comparatio, ~onis] 1 Examinare a două sau a mai multor lucruri, fiinţe sau fenomene, făcută cu scopul de a se stabili asemănările şi deosebirile dintre ele Si: asemănare, comparare {1), confruntare,paralelă.
2	(Grm; îs) Grad de - Formă pe care o iau majoritatea adjectivelor şi adverbelor pentru a arăta măsura mai mică sau mai mare în care un substantiv sau un verb posedă (sau arată) caracteristica exprimată de ele.
3	(îs) Termen de - Cuvânt, expresie sau noţiune care serveşte pentru a compara ceva. 4 (îlav) în ~ cu... Faţă de... 5 (îe) A nu suferi ~ A fi mai presus de orice alt obiect sau fiinţă cu care ar putea fi comparat (1). 6 Figură de stil care constă în alăturarea a două obiecte, persoane, acţiuni etc. pe baza unor însuşiri comune.
comparaţiune1 sfvz comparaţie
comparaţiune2 sf [At: DA / P: -ţi-u-ne / Pl: -ni / E: fr comparation] (Jur; înv) Prezentarea unei persoane în faţa justiţiei Si: înfăţişare.
compars sm [At: DA / Pl: -rşi / E: fr comparse, it comparsa] 1 (Liv) Personaj mut sau cu rol minor într-un spectacol Si: figurant. 2 (Pan) Persoană cu un rol neînsemnat într-o afacere. 3 (Pan) Om de umplutură.
compartiment sn [At: GHICA, S. 541 / Pl: -el E: fr compartiment, it compartimento, lat compartire] 1 Despărţitură într-un vagon de cale ferată, într-o încăpere mai mare, într-un dulap, într-o cutie etc. Si: boxă, sertar.
2	Diviziune obţinută prin împărţirea unei suprafeţe plane Si: secţiune. 3 Domeniu de activitate într-o instituţie.
compartimenta vt [At: PAS. Z. II1,249 / Pzi: -tez / E: fr compartimenter] A împărţi un spaţiu în compartimente (1).
compartimentare sf [At: MDA ms / Pl: -tari / E: compartimenta] împărţire.
compartimentat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri f E: compartimenta] Compartimentare.
compartimentat2, -ă a [At: CAMIL PETRESCU, P. V. 13 / Pl: -aţi, -e / E: compartimenta] împărţit în compartimente (1).
compas sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: -uri / E: fr compas, ger Kompass] 1 Instrument de măsură şi de trasare a cercurilor sau a arcelor de cerc, format din două braţe articulate, prevăzute Ia capete cu un vârf şi cu un dispozitiv de desenat (creion, trăgător, cretă etc.). 2 (îs) -ul dulgherului Compas (1) (mare) de lemn sau de fier Si: capră, cercălău, pas(nic), ţărcălan. 3 (îs) - cu balustru Compas (1) cu care se trag cercuri mici. 4 (îs) - forestier Metru alergător de forma unui compas (1) cu care se măsoară lungimea lemnelor. 5 Cutia în care se ţine compasul (1) şi accesoriile lui. 6 (Mar; rar) Busolă. 7 (îe; fam) A-şi pierde -ul A se zăpăci.
compasa v [At: ŞĂINEANU, D. U. / Pzi: ~.vez / E: fr compasser] 1 (Nob) A măsura cu compasul (1). 2 A face ceva în mod simetric.
compasat, ~ă a [At: MACEDONSKl, O. IV, 84 / Pl: -aţi, -e f E: compasa] 1 (Nob) Măsurat cu compasul (1). 2 Aranjat în mod exagerat de regulat. 3 Afectat.
compasiune sf [At: I. NEGRUZZI, S. 1,80 / P: -si-u- / E: fr compassion, lat compassio, ~onis) (Liv) 1 Milă. 2 Compătimire.
compatibil, a [At: MAIORESCU, CR. I, 128 / Pl: -i, -e / E: fr compatible] 1 Care se poate împăca cu altceva. 2 Care poate exista simultan cu altceva. 3 Corespunzător. 4-5 (D. o profesie, o funcţie) Care poate fi exercitată simultan cu altceva. 6 (D. un sistem de ecuaţii) Care admite (aceleaşi) soluţii. compatibilitate sf [At: HASDEU, I. C. 17 / Pl: -tăţi / E: fr compatibilite]
1	împăcare cu altceva. 2 Existenţă simultană cu altceva. 3 Corespondenţă.
4	Potrivire. 5 Executare simultan cu altceva. 6 Admiterea aceloraşi soluţii.
7	(Log) Raport între două enunţuri care nu se exclud reciproc. 8 (Mat) Proprietate a unui sistem de relaţii de a fi compatibil, părţile sale neexcluzându-se una pe cealaltă. 9 (Tel; îs) - inversă Retrocompatibilitate.
compatimă sf [At: POLIZU / Pl: ? / E: compătimi] (înv; nob) Compătimire.
compatriot, ~oată smf[At: GOLESCU, î. 3 / P: -tri-ot / Pl: -oţi, -oate / E: fr compatriote, lat compatriota] Persoană originară din aceeaşi ţară cu altă persoană. compăra v vz compara
compărea vi [At: DA / Pzi: compar / E: fr comparaître] 1-2 (Jur) A se prezenta sau a fi adus în faţa unei instanţe judecătoreşti Si: a se înfăţişa.
compărţitor,~oare [At: HAMANGIU,C. C. 177 / V: cop-/Pl: -i, -oare / E: fr copartageant] 1-4 smf a (Jur) (Persoană sau parte) care are ceva de împărţit cu altă persoană sau parte Si: copdrtaş.
compătimi [At: PANN, E. III, 46/10 / Pzi: -mese / E: con1- + pătimi după fr compatir] lvt A manifesta părere de rău faţă de suferinţele cuiva.
2	vi (înv; mls cu pp cu) A lua parte la suferinţa cuiva. compătimire ,v/'[At: DRĂGHICI, R. 21/13-14 / Pl: -ri / E: compătimi]
1 Manifestare a părerii de rău faţă de suferinţele cuiva Si: (nob) compătimit1. 2 (înv) împărtăşire a unei suferinţe încercate de altcineva Si: compătimit1.
compătimit1 sn [At: DA / Pl: ? / E: compătimi] 1-2 Compătimire (1-2). compătimit2, -ă a [At: DA / Pl: -iţi, -e / E: compătimi] 1-2 Faţă de care ai (sau arăţi) compătimire (1). 3 Cu care împărţi o suferinţă.
compătimitor, ~oare a [At: IORGA, L. R. 56 / Pl: -i, -oare / E: compătimi + -(i)tor] 1-2 Care are (sau arată manifestă) compătimire (1-2) pentru cineva. 3 Care împarte o suferinţă cu cineva.
compendiator, ~oare smf [At: IORGA, L. II, 545 / P: -di-a- / Pl: -i, -oare / E: compendiu + -ator] (Rar) Persoană care face un compendiu (1). compendie sfvz compendiu
compendiu sn [At: DA / V: ~m, (înv) ~ie / P: -di-u l Pl: -ii IE: lat, fr compendium] 1-3 Expunere sintetică a unei lucrări, a unei discipline sau
COMPLEMÂNT
a unei concepţii. 4-6 Publicaţie în care se face un compendiu (1-3). 7 (Teh; îf -diurn) Dispozitiv care se fixează în faţa obiectivului cinematografic, pentru a permite operatorului să execute diferite trucaje tehnice pe film. compendium sn vz compendiu
compensa [At: (a. 1855) URICARIUL IV,437/22 / Pzi: ~.vez, 3 -sează, (înv) să / E: fr compenser, lat compensare] 1-2 vt A înlocui ceva consumat sau cheltuit prin altceva (egali ca valoare). 3 vt A echilibra. 4 vt A îndrepta un rău printr-un bine. 5 vr A răsplăti în mod corespunzător Si: a recompensa. 6 vr A despăgubi. 7-8 vt (Fiz) (A micşora sau) a anula efectul unei acţiuni. 9-10 vtr (Med) A face să-şi revină (sau a-şi reveni) la o stare de funcţionare normală, de echilibru.
compensaţii, a [At: HAMANGIU, C. C. 276 / Pl:	~e	/	E:	fr
compensaţie] 1-10 Care poate fi compensat (1-10).
compensare sf [At: DA / Pl: -sări / E: compensa] 1-2 înlocuirea a ceva consumat sau cheltuit prin altceva (egal ca valoare) Si: compensaţie. 3 Echilibrare Si: compensaţie. 4 îndreptarea unui rău printr-un bine Si: compensaţie. 5 Răsplătire Si: compensaţie. 6 Despăgubire. 7-8 (Fiz) Micşorare (sau anulare) a unui efect sau a unei acţiuni Si: compensaţie.
9-10 (Med) Reducerea sau revenirea la o stare de funcţionare normală, de echilibru Si: compensaţie.
compensat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: compensa] 1-10 Compensare (MO).
compensat2, ~ă a [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: -aţi, ~e / E: compensa] 1 Care a primit o răsplată. 2 în stare de echilibru. 3 (Med) Care a revenit la o stare de funcţionare normală.
compensativ, ~â a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr compensatif] 1-10 Care stabileşte o compensaţie (1-10). 11-20 Care compensează (1-10).
compensator, ~oare [At: PONI, F. 112 / Pl:	-oare	/ E: fr
compensateur] 1-10 a Care compensează (1-10). 11 a (D. aparate, dispozitive sau mărimi) Care compensează un anumit efect în vederea menţinerii unui anumit regim. 12 sn Aparat, dispozitiv sau sistem cu care se realizează o echilibrare.
compensatoriu, Me a [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr compensatoire] 1-10 Care compensează (1-10). 11 (Jur) Care duce la repararea unei pagube.
12	(îs) Daune -rii Sumă de bani ce se plăteşte de către debitor creditorului pentru a-i acoperi pagubele rezultate din neexecutarea unei obligaţii.
compensaţie sf[At: COD. ŢIV. 5/3 / V: -iune / E: fr compensation, lat compensatio, ~onis] 1-10 Compensare (1-10). 11 (înv) încheierea socotelilor între creditor şi debitor Si: răfuială. 12 (Pex) Ceea ce serveşte pentru a compensa ceva. compensaţiune sf vz compensaţie
comper sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: eg compeer] (Rar) Prezentator al unui spectacol de estradă, de varietăţi etc.
comperaj sn [At: DEX2 / Pl:-e / E: fr comperage] 1 Prezentare a unui spectacol de estradă, de varietăţi etc. 2 Text care conţine un comperaj (1). compeştitor, -oare sm f vz competitor competa vb vz compeţi
compete vu [At: LM / Pzi: 3 ~ / E: lat competit] (Lîs) A intra în atribuţiile cuiva.
competent,~ă a [At: (a. 1845) URICARIUL V, 360/25 /V: (înv) Minte / PI: -nţi, -e / E: fr competent] 1 Care este bine informat într-un anumit domeniu. 2-3 Care este capabil sau în măsură să judece un anumit lucru.
4	Căruia îi revine atribuţia de a face ceva Si: îndreptăţit.
competenţă sf [At: (a. 1839) URICARIUL V, 23/16 / V: -tinţă, (înv) Mie / Pl: -ţe / E: fr competence] 1 Capacitate a cuiva de a se pronunţa asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoaşteri adânci a problemei în discuţie. 2 (Jur) Dreptul atribuit de lege unei autorităţi, unui funcţionar etc. de a exercita anumite atribuţii. 3 (îe) A fi de ~ţa cuiva A intra în atribuţiile cuiva. 4-5 (îe) A-şi declina ~ţa A se declara lipsit de autoritate (legală) sau fără pregătirea necesară pentru a judeca o chestiune sau a se pronunţa într-o problemă. competenţie v/'vz competenţă competinte a vz competent
compefmţă sfvz competenţă
competitiv, -ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: competitif] 1 Susceptibil de a suporta concurenţa. 2 în care concurenţa este posibilă.
competitivitate .v/ [At: DEX2 / E: competitiv + -itate] 1 Capacitatea de a face faţă concurenţei. 2 Condiţiile care fac posibilă concurenţa.
competitor, -oare smf [At: ARISTIA, PLUT. /V: (înv) -eşt~, ~eţi~ / Pl: M, -oare IE: fr competiteur, lat competitor] Concurent.
competiţie v/ [ At: DA / V: Mu ne / Pl: Mi / E: fr competition] 1 (înv) Cerere a aceluiaşi lucru (titlu, funcţie, demnitate etc.) pe care-1 solicită şi alţii. 2 Concurs. 3 întrecere.
competiţional, -ă a [At: DEX2 / P: -ţi-o- / Pl: -i, -e / E: competiţie] 1 Care aparţine competiţiei (2). 2 Specific competiţiei (2). 3 Referitor la competiţie (2). 4 Care provine de la competiţie (2). 5 De competiţie (2). competiţiune sfvz competiţie
compeţi v [At: DA / V: (Trs) ~eta / Pzi: -ţese / E: lat competo, -ere) (îvr) 1 A cere acelaşi lucru (de obicei un post) în acelaşi timp cu alţii. 2 A-şi depune candidatura. competitor, -oare smf vz competitor
compila vt [At: STAMATI, D. / Pzi: -lez i E: fr compiler, lat compilare] A aduna fapte sau păreri din textele a diverşi autori pentru a alcătui o lucrare nouă, de obicei, tară să se precizeze sursa de inspiraţie Cf a plagia.
compilare sf [At: MAIORESCU, CR III, 45 / Pl: -lări / E: compila) Reunire de fapte sau păreri din textele a diverşi autori într-o lucrare nouă, de obicei fără a se preciza sursa de inspiraţie Cf plagiat. compilat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: compila] Compilare. compilaf,-ă a [At: MAIORESCU, CR. 1,239 /E: compila] (D. scrieri) Care este alcătuit prin reunirea de idei şi fragmente din diverşi autori, fără a preciza sursa şi fără a aduce ceva original.
compilator, -oare [At: LET. 1,146/19 / Pl: -i, -oare / E: fr compilateur, lat compilator] 1 smf Autor al unei lucrări, lipsite de originalitate, alcătuită prin reunirea de idei şi fragmente din diverşi autori, de obicei fără a preciza sursa. 2 sn (Cib) Program utilitar de transformare a unui limbaj algoritmic în codul maşinii.
compilaţie .ş/[At: IORGA, L. 1,87 / V: Mune / Pl: Mi/ E: fr compilation, lat compilatio] Lucrare care cuprinde idei şi fragmente din diverşi autori, neprelucrate în mod personal. compilaţiune sfvz compilaţie compir sm vz crumpir compirişte sf vz crumpenişte compiuter sn vz computer complace vr vz complăcea
complăcea [At: ALECSANDRI, ap. DA /V: -place / Pzi: -lac /E: con1-+ plăcea1 după fr. complair] 1 vi (înv) A încerca să placi cuiva. 2 vr A găsi o mulţumire completă în ceva. 3 vr (Prt) A se mulţumi cu o anumită situaţie fără a încerca să o depăşească.
complacere i/[At: NEGRUZZI, S. III, 172 / E: complăcea] (înv) 1 Dorinţa de a plăcea cuiva. 2 Amabilitate. complect, -ă a vz complet2 complecta v vz completa complectamente av vz completamente complectare sfvz completare complectaş sm vz completaş complectat1 sn vz completat1 complectat2, -ă a vz completat2 complectul v vz completul complectuire sfvz completuire complectuit1 sn vz completuit1 complectuit2, -ă a vz completuit2 complecţie sf vz complexiune complecţiune sfvz complexiune complemant sn vz complement1
619
COMPLEMENT1
complement1 sn [At: COSTINESCU / V: (înv) ~mânt l PI: ~e / E: fr complement, lat complementum] 1 Ceea ce se adaugă la ceva spre a-1 întregi Si: complinire. 2 (Gmt; îs) -m/ unui unghi Unghi ce trebuie adăugat la un altul pentru a constitui un unghi drept. 3 (Ast; îs) -w/ unei stele Distanţă a unghiului la zenit. 4 (Mat; îs) -w/ unui număr Număr care trebuie adunat la un număr dat pentru a obţine o unitate de ordin imediat superior ordinului unităţii sale celei mai înalte. 5 (Muz) ~ul unui interval Ceea ce lipseşte pentru a obţine o octavă. 6 (Grm) Parte secundară a propoziţiei care determină un verb, un adjectiv sau un adverb. 7 (Big) Substanţă de natură proteică prezentă în serul normal şi care participă la procesul imunităţii. complement2 sn vz compliment2
complementar, ~ă a [At: GHICA, S. 587 / V: ~/im~ / Pl: -/, -e / E: fr complementaire] 1 Care completează Si: complinitor, întregitor. 2 (Gmt; îs) Unghiuri ~e Unghiuri care, prin însumare, formează un unghi de 90°.
3	(Fiz; îs) Culori ~e Culori care, prin suprapunere, dau o lumină albă.
complementarism sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: fr complementarisme) (Fiz) Teză fundamentală a empirismului logic constând ţn asocierea empirismului cu logicismul.
complementaritate sf [At: DEX2 / Pl: ? / E: fr complementarite] 1 Caracter complementar (1). 2 Alcătuire din părţi complementare (1).
complementariza vr [At: DEX2 / Pzi: -zez / E: complementar + -iza] (Rar) 1 A deveni complementar la ceva. 2 A se întregi.
complementarizare sf [At: MDA ms / Pl: -zăr/ / E: complementariza] (Nob) întregire.
complementariz'dt1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: complementariza] (Nob) Complementarizare.
complementarizat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, ~e / E: complementariza] (Nob) întregit. complesiune sf vz complexiune
complet1 sn [At: DA / Pl: ~uri l E: pbl cuplet pcf complet2] 1 (Fri) Bal popular. 2 Local de dans (în cartierele periferice ale unui oraş).
complet2, ~ă [At: BĂLCESCU, M. V. II / V: ~ect / PI: (1-3) -ef/, -e, (4-5) ~uri / E: fr complet, lat completus] 1 a Care conţine tot ceea ce trebuie Si: deplin, desăvârşit, împlinit, întreg. 2 a (îs) Opere ~e Ediţie cuprinzând toate operele unui scriitor. 3 a (D. un vehicul de transport în comun) Care are toate locurile ocupate Si: plin. 4 sn (îs) - de judecată Colectiv alcătuit din numărul legal de judecători şi asesori care iau parte la soluţionarea unui litigiu. 5 sn Obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese asortate. 6 av în întregime. 7-8 sn (înv; îe; îlav) (A fl) în -Cu toţii.
completa vt [At: KRETZULESCU, A. / V: -ecta / Pzi: -rez / E: fr completer] A adăuga pentru a fi complet2 (1).
completamente av [At: DA ms / V: ~ect~ t E: it completamente, fr completement] (Liv) în mod complet2 (1).
completare sf [At: MURGOCI - LUDWIG, M. 37 / V: ~ect~ / Pl: -r ări / E: completa] 1 întregire. 2 Ceea ce se adaugă pentru a completa. 3 Film scurt, secundar, care completează un program cinematografic. 4 (Mii; iuz; îlav) In — în perioada în care cei ce-şi satisfac serviciul militar nu sunt încazarmaţi.
completaş sm [At: DA / V: ~ect~ / Pl: -/ / E: completa + -aş] (Mii; înv) Soldat care, după terminarea serviciului militar, era ţinut în evidenţa armatei o anumită perioadă de timp, înainte de a fi trecut în rezervă.
completat1 sn [At: MDA ms / V: -ed-y / Pl: -uri / E: completa] Completare (1)
completat2, ~ă a [At: IORGA, L. R. 154 / V: -ect-2 / Pl: -an. -e / E: completa] întregit.
compleţi vt [At: PISCUPESCU, O. 248/3 / V: (înv) ~liti / Pzi: ~re.sc / E: ctm complica + împleti] (înv)A complica. completire sf [At: MDA ms / Pl: ~r/ / E: compleţi] (înv; nob) Completare. completit1 sn [At: MDA ms / Pl: -mh / E: compleţi] (înv; nob) Completire.
completit2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. I. 250 / E: compleţi] (înv) Complicat.
completitudine sf [At: DEX2 / E: ns cf fr completude] (Log) Proprietate a unui sistem ipotetic-deductiv în care orice propoziţie supusă regulilor de deducţie poate fi demonstrată.
completivă sf a [At: DA / Pl: ~e / E: fr completif, lat completivus] 1-2 (Grm; îs) Propoziţie ~ă (Propoziţie) subordonată care are rol de complement pe lângă verbul din altă propoziţie.
completivitate sf [At: DEX2 / E: fr completivite] (Rar) Calitatea de a fi complet2 (1).
completul vt [At: ODOBESCU, S. I., 429 / V: ~ect~ / Pzi: —/esc / E:. complet + -ui] A completa.
completuire sf [At: MDA / V: ~ect~ / Pl: -n / E: completul] (Nob) Completare.
completuit1 sn [At: MDA ms / V: ~ect~! / / PI: ~uri / E: completui] Completat1.
completuit2, a [At: MDA ms / V: -ect^ / Pl: -iţi, ~e / E: completui] Completat2.
complex, ~ă [At: HASDEU, l. C. VIII / Pl: (1,2) -ec*/, -e, (3-5) -i#ri, (6-7) -<? / E: fr complexe, lat complexus] 1 a Format din mai multe părţi sau elemente. 2 a (Mat; îs) Număr - Număr alcătuit prin însumarea unui număr real cu un număr imaginar. 3 sn Ansamblu de construcţii (de unităţi industriale sau comerciale etc.) cu funcţii deosebite, grupate teritorial, care alcătuiesc un tot unitar servind aceluiaşi scop. 4 sn (îs) - sportiv Bază sportivă special amenajată pentru practicarea mai multor ramuri de sport.
5	sn Ansamblu de tendinţe inconştiente formate în copilărie pe baza anumitor relaţii familiale şi sociale, care determină comportarea ulterioară a persoanei. 6 sn (îs) - de inferioritate Sentiment de neîncredere în forţele proprii, care se formează, de obicei, în copilărie, uneori în legătură cu o deficienţă fizică sau psihică. 7 sn (Psh; îs) -«/ lui Oedip Ataşament erotic al copilului faţă de părintele de sex opus.
complexat, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, ~e / E: fr complexe] (Liv) Care este stăpânit de complexe (5).
complexifica vtr [At: DEX2 / Pzi: complexifw / E: complex + -ifica]
1-2 (Rar) A face să devină (sau a deveni) complex (1).
complexificare sf {At: DEX2 / Pl: -căr/ / E: complexifica] Transformarea în ceva complex (1) Si: complexificat1.
complexificat1 sn [At: MDA ms / PI: -wr/ / E: complexifica] Complexificare.
complexificat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -c / E: complexifica] Care a devenit complex (1).
complexitate sf{At: MAIORESCU, D. 1,52 / Pl: -/ări / E: fr complexite] 1 Caracteristica a ceea ce este complex (1). 2 (Ccr) Ansamblu complex Si: varietate.
complexiune sf[At: NEGRUZZI, S. II, 157 / V: ~esi~, ~ecţi~, —ecţie
l	P: -A7-M- / Pl: ~ni / E: fr complexion] Totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană.
complexual, a [At: DEX2 / P: ~xu-al l Pl:	-c / E: fr complexuel]
(Psh) Referitor la complex (6). complezant, a vz complezent complezanţă sfvz complezenţă
complezent, a [At: I. NEGRUZZI, I., 79 / V: ~zant / Pl: ~nţi, ~e / E: fr complaisant] Care este gata de a face plăcere cuiva Si: amabil, politicos, serviabil.
complezenţă sf [At: ŞĂINEANU, D. U. / V: (iuz) ~zaw~ / Pl: -ţe / E: fr complaisance] 1 Amabilitate. 2 (îlav) De (sau din) - în mod formal.
complianţă sf [At: DEX2 / P: ~pli-an~ / E: eg compliance] Mărime care indică gradul de elasticitate al unui sistem mecanic.
complica vtr [At: RUSSO, S. 81 / Pzi: -ic. 3 ~că şi (înv) ~ichează / E: fr compliquer] 1-2 A (se) încurca. 3-4 A (se) agrava. complicare .s/[At: DA / Pl: -cări / E: complica] 1 încurcare. 2 Agravare. complicat1 sn [At: MDA ms / Pl: -wr/' / E: complica) 1-2 Complicare (1-2). complicat2, ~ă a [At: KRETZULESCU, A. 14/16 / Pl: -aţi, -e / E: complica] 1 Alcătuit din (prea) multe elemente. 2-3 Greu de descurcat sau de înţeles Si: încurcat, încâlcit.
620
COMPOSTOR
complicaţie sf[AX: HASDEU, I. C. 78 / V: (înv) Mune / Pl: -ii / E: fr complication] 1 Situaţie greu de descurcat Si: încâlceald, încurcătură.
2	Lucru care complică. 3 Stare patologică nouă (agravantă) care apare în cursul evoluţiei unei boli. complicaţiune .v/'vz complicaţie
complice smf [Ai: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~i ci, ~i ce / E: fr complice] 1 Persoană care participă, în mod secundar, la săvârşirea unei acţiuni. 2 (Pex) ■persoană care ascunde săvârşirea unei fapte reprobabile.
complicitate sf [At: GHEREA, ST. CR. III, 179 / Pl: -taţi / E: fr complicite) 1 (Jur) Participare secundară la săvârşirea unei infracţiuni.
2-3 (Pex) Ascunderea sau tolerarea unei fapte reprobabile săvârşite de altul.
compliment1 sn [At: GORJAN, H. 1,104/12 / Pl: -e IE: fr compliment]
1	Cuvânt de măgulire, care exprimă o atitudine prietenească de consideraţie Si: felicitare, (înv) închinăciune, măgulire. 2 (îlav) Fără ~ Fără gândul de a măguli. 3 (îal) Sincer. 4 (Lpl) Salutări trimise unei persoane prin intermediul cuiva, ca expresie a politeţii. 5-6 înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos Si: plecăciune. compliment2 sn vz complement2
complimentă vt [At: ALECSANDRI, T. 1422 / Pzi: -tez / E: fr complimenter] 1 A felicita pe cineva. 2 A saluta pe cineva. 3 A face reverenţe în faţa cuiva. complimentar, a vz complementar
complimentare sf[At: DA / Pl: -tari / E: complimenta] 1 Felicitare adresată cuiva Si: complimentat1 (1). 2 Salut adresat cuiva Si: complimentat1 (2). 3 Reverenţe făcute în faţa cuiva Si: complimentat1 (3).
complimentat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: complimenta] 1-3 Complimentare (1-3).
complimentat2, ~ă [At: MDA ms / Pl: -aţi, ~e / E: complimenta] 1 a Felicitat de cineva. 2 a Salutat de cineva. 3-4 smf Ce 1 căruia i se fac reverenţe.
complimentos, ~oasă a [At: DA / Pl: ~o.yi, -oase / E: it complimentosa] (Fam; irn) Care are obiceiul de a face multe complimente Si: linguşitor.
complini vt [At: HAMANGIU, C. C. 341 / Pzi: -nesc / E: con1 + [îm]plini după completa] 1 A completa. 2 (înv; gms) A determina.
complinire sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: complini] 1 Completare. 2 (înv; gms) Determinare. complinit1 sn [At: DA / E: complini) 1-2 Complinire (1-2). complinit2, ~ă a [At: DA / E: complini) 1 Completat 2 Determinat. complinitor, ~oare [At: ODOBESCU, III, 61 / E: complini + -tor] 1-2 smf a (îvr) (Persoană) care vine să completeze o altă persoană. 3 a Care întregeşte. compliti v vz compleţi
complot sn [At: CONACHI, P. 285 / Pl: ~uri / E: fr complot] Conspiraţie împotriva unei persoane, a unui stat etc. Si: conjuraţie, conspiraţie.
complota vi [At: NEGRUZZI, S. III, 275 / Pzi: -tez, 3 ~tează şi ~tă / E: fr comploter] A urzi un plan împotriva unei persoane, a unui stat etc. Si: a conspira, a unelti.
complotare sf [At: DA / Pl: -tari / E: complota] 1-2 Urzire a unui plan împotriva unei persoane, a unui stat etc. Si: complotat1, conspiraţie, uneltire.
complotaş, ~ă smf [At: ALECSANDRI, T. 870 / Pl: ~i, ~e / E: complot + -a.y] (înv) Complotist. complotat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: complota] Conspirat1. complotat2, ~ă a [At: DA / PI: ~aţi, ~e / E: complota] Conspirat2. complotism sn [At: DEX2 / E: complot + -ism] (Rar) Tactică de complotist.
complotist, ~ă smf [At: BĂLCESCU, M. V. 75 / Pl: ~i.y ti, ~e l E: complot + -ist] Persoană care ia parte la un complot Si: conspirator, (înv) complotaş.
component, ~ă [At: STAMATI, D. / Pl: ~nţi, ~e / E: ger Komponente, it componente] 1 a Care face parte dintr-un întreg Si: alcătuitor. 2 a (Chm; îs) Corpuri -e Corpuri a căror combinaţie dă un compus. 3 a (Mec; îs)
Puteri -e Puteri a căror direcţie şi intensitate se combină spre a produce
o	forţă unică, numită rezultantă. 4 sf Element component (1). 5-6 sn (Chm) Fiecare dintre substanţele sau speciile moleculare ale unui sistem fizico-chimic. 7 sf(Fiz) Fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector şi ale căror efecte însumate sunt echivalente cu efectul vectorului dat. 8 snp (Elt; îs) -e active Denumire generică pentru diode, tranzistoare, circuite integrate. 9 snp (Elt; îs) -e pasive Denumire generică pentru rezistoare, capacitoare etc.
componenţă .y/'[At: DA ms / Pl: -ţe i E: compon[ent] + -enţă] Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate Si: alcătuire, compoziţie.
componist, ~ă smf [At: MAIORESCU, CR. II, 115 / Pl:	-e	/	E:
ger Komponist] (Gms) Compozitor (1).
componistic a [At: DA ms / Pl: Mei, Mce / E: componist + -ic] 1 Care aparţine unei compoziţii muzicale. 2 Care provine dintr-o compoziţie muzicală. 3 Care se referă la o compoziţie muzicală. 4 Specific unei compoziţii muzicale.
comporta [At: MON. OF. (1914), 9 / V: (înv) ~pur~ / Pzi: comport, 3 ~tă, (rar) -poartă / E: fr comporter] 1 vr A avea o anumită conduită. 2 vt (Liv) A aduce cu sine. 3 vt (Liv) A necesita.
comportabil, a [At: STAMATI, D. / Pl: M, ~e / E: comporta + -bit] (Nob) 1 Care ştie să se poarte bine. 2 Care poate fi purtat.
comportament sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr comportement] 1 Modalitate de a acţiona în anumite situaţii Si: comportare, conduită, purtare. 2 Ansamblul manifestărilor obiective ale oamenilor şi ale animalelor prin care se exteriorizează viaţa psihică.
comportamental, ~ă a [At: DEX2 / Pl: M, ~e / E: fr comportamental] 1-2 Care aparţine comportamentului (1-2). 3-4 Care îşi are originea în comportament (1-2). 5-6 Referitor la compor|ament (1-2). 7-8 Specific comportamentului (1-2). 9-10 De comportament (1-2).
comportamentism sn [At: DEX2 / E: comportament + -ism] (Liv) Behaviorism.
comportamentist, ~ă [At: DEX2 / Pl: Mşti, ~e / E: comportament + -ist] 1 smf Adept al comportamentismului. 2 a Care aparţine comporta-mentismului. 3 a Care îşi are originea în comportamentism. 4 a Referitor la comportamentism. 5 a De comportamentism.
comportare sf [At: CRĂINICEANU, I. G. 26 / V: (înv) ~pur~! Pl: -tari / E: comporta] Fel de a se comporta (1) Si: comportament (1). composesie sfvz composesiune
composesiune \f[At: COD. ŢIV. 5/26 / V: Me, copo~, coposesie / E: con- + posesi(un)e) (Jur; îvs) Proprietate în indiviziune, care aparţine mai multor proprietari Si: (îvp) devălmăşie.
composesor sm [At: DA / Pl: M / E: lm compossessor, ~oris] (Jur; îvs) Coproprietar.
composesorat sn [At: ENC. ROM. / V: ~ri~ l Pl: ~e / E: lm compossessoratus] (Jur; Trs; îs) ~e silvice (sau ~e) de pădure Păduri indivizibile în administraţia comună a mai multor proprietari Si: (îvp) devălmăşie, obşte, composesoriat sn vz composesorat
compost sn [At: DA / Pl: -uri / E: fr compost] îngrăşământ agricol natural, rezultat în urma fermentării lente a diferitelor resturi vegetale şi animale, amestecate cu unele substanţe minerale.
composta vt [At: DEX2 / Pzi: ~tez / E: fr composter) 1 A marca data cu compostorul. 2 A marca biletul de călătorie cu compostorul.
compostare sf[At: DEX2 / Pl: -tari / E: composta] 1 Marcare a datei cu compostorul Si: compostat1 (1). 2 Marcare a biletului de călătorie cu compostorul Si: compostat1 (2).
compostat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: composta) 1-2 Compostare (1-2).
compostat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: composta] (D. bilete de călătorie) Care a fost marcat cu compostorul.
compostor sn [At: DEX2 / Pl: -oare / E: fr composteur] 1 Aparat folosit pentru a imprima data şi, uneori, numărul trenului (sau al altui vehicul)
621
COMPOT
pe un bilet de călătorie. 2 Aparat pentru perforat biletele în vehiculele de transport în comun cu autotaxare.
compot sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr compote] Produs alimentar preparat din fructe, proaspete sau uscate, fierte în apă cu zahăr.
compotieră sf [At: DA / P: ~ti-e~ / Pl: ~re / E: compot + -ieră] Vas în care se toarnă compotul pentru a fi servit la masă.
compound sn [At: DEX2 / P: -paund / Pl: ? / E: eg compound] 1 Mod de grupare a două mecanisme, maşini etc. pentru a asigura funcţionarea lor asociată. 2 Masă electroizolantă constituită dintr-un amestec de materiale electroizolante organice.
compounda vt [At: DEX2 / P: ~paun~ / Pzi: -r/ez / E: eg compound] (Elt) A grupa două mecanisme, maşini etc., astfel încât să se asigure funcţionarea lor asociată.
compoundare sf [At: DEX2 / P: ~paun~ l Pl: ~dări l E: compoundd] 1 Metodă de reglare a tensiunii la generatoare sau a turaţiei la motoarele de curent continuu, care constă în excitarea suplimentară a maşinii cu un curent egal sau proporţional cu curentul din indus. 2 Grupare a două mecanisme, maşini etc., astfel încât să se asigure funcţionarea lor asociată.
compoundat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~«ri / E: compounda] Compoundare (2).
compoundd?, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~aţi, ~e / E: compounda] (Elt; d. maşini, mecanisme etc.) Grupat astfel încât să funcţioneze împreună.
compoundd?, ~ă a [At: DEX2 / P: ~paun~ / Pl: -ari, -e / E: compounda] (îs) Grăsimi ~e Substanţe grase, substitute ale unturii de porc, formate dintr-un amestec omogenizat de mai multe sorturi de grăsimi.
compozant, -fl [At: DA / Pl: ~nţi, ~e / E: fr composant] 1-2 smf a (Element) care face parte dintr-un întreg. 3 a (Chm; îs) Corpuri ~e Corpuri a căror combinaţie dă un compus. 4 a (Mec; îs) (Puteri) ~e Forţe a căror direcţie şi intensitate se combină producând o forţă unică numită rezultantă.
compozee sf [At: DEX2 / Pl: ~ / E: fr composees] 1-2 (Bot) Compozită (5-6).
compozit, ~â [At: DA / Pl: -i/i. ~e I E: fr composite, lat compositus]
1	a Alcătuit din elemente disparate. 2-3 sn, a (Aht; îs) Ordin - (Ordin arhitectonic antic) ale cărui coloane au capitelul format din foile de acant ale stilului corintic şi volutele stilului ionic. 4 sn (Aht) Sistem arhitectonic ornamentat excesiv. 5 .v/XLpl) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici simple şi numeroase, dispuse în inflorescenţe în formă de capitule şi adesea cu latex în organele vegetative Si: compozee. 6 sf(Şh) Plantă din familia compozitelor (5). 7 snp (Teh) Materiale care reunesc într-un singur produs elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural.
compozitor, ~oare smf [At: ŞĂINEANU, D. U. / Pl: -i, ~o&re / E: fr compositeur] 1 Persoană care compune lucrări muzicale Si: componist.
2	(Tip) Zeţar. 3 sn Instrument tipografic Si: (înv) culegdu, vingdlac. compoziţie sf [At: UNIVERSUL, 22 nov. 1930 / V: -iune / Pl: -ii / E:
fr composition, lat compositio] 1 Totalitate a elementelor care alcătuiesc
o	unitate Si: alcătuire, compunere, structură. 2 Operă artistică. 3 (Spc) Piesă muzicală. 4 Studiul regulilor de compunere a unei bucăţi muzicale.
5	Totalitatea cunoştinţelor muzicale care permit compozitorului să se exprime într-o formă artistică. 6 Felul în care sunt dispuse elementele imaginii într-un tablou, astfel încât să se echilibreze între ele. 7-9 Gen de pictură, sculptură sau desen reprezentând personaje în acţiune. 10 Joc al unui actor care interpretează un rol bazându-se în primul rând pe trăsăturile distinctive ale personajului respectiv. 11 Exerciţiu şcolar constând în dezvoltarea în scris a unei teme cu caracter literar date de profesor Si: compunere. 12 (Chm) Modul de compunere a două sau mai multe substanţe. 13 (Chm) Preparat care imită aurul, argintul, pietrele preţioase etc. 14 (Reg) Aliaj de cositor cu care se căptuşeşte suprafaţa unei piese metalice care freacă altă suprafaţă metalică, în scopul de a micşora frecarea. 15 (Tip) Culegere. 16 (Desen; îs) Hârtie de - Hârtie specială cu pătrăţele, pe care se desenează modele (ţesături, broderii etc.).
compoziţional, ~ă a [At: CONTEMP., Seria IL 1948, nr. 112, 15/6 / P: -ri-t>- / Pl: -i, -e / E: compoziţie] 1 Care aparţine compoziţiei operei
de artă. 2 Care se referă Ia compoziţia unei opere de artă. 3 Specific compoziţiei unei opere de artă. compoziţiune sfvz compoziţie compreensibil a vz comprehensibil comprensiune sfvz comprehensiune compreensiv, ~ă a, av vz comprehensiv
comprehensibil, ~ă a [At: DA / V: ~reen~ / Pl: -i, -e / E: fr comprehensible, lat comprehensibilis] (Liv) Care se poate înţelege uşor Si: clar, inteligibil, limpede.
comprehensibilitate sf [At: DEX2 / E: fr comprehensibilite] (Liv) însuşirea de a fi comprehensibil.
comprehensiune şf[At: IBRĂILEANU, SP. CR. 70 / V: ~reen~ / P: -.vi-w- / E: fr comprehension, lat comprehensio, ~onis] (Liv) 1 Capacitate de a înţelege ceva Si: înţelegere, pătrundere. 2 Conţinut.
comprehensiv, ~ă [At: IBRĂILEANU, A. 113 / V: ~reen~, (reg) ~nziv / Pl: -i, -e / E: fr comprehensif, lat comprehensivus] (Liv) 1 a Care înţelege repede şi just Si: inteligent, pătrunzător. 2 av Cu înţelegere. comprehenziv, ~ă a, av vz comprehensiv compres1 sn vz compresă
compres2 sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: ger Kompress] Text cules cât mai strâns, fără spaţii mari între rânduri.
compresă sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) compres1 sn, (pfm) ~sie / Pl: ~se / E: fr compresse] Bucată împăturită de tifon sau de pânză, udată cu apă sau cu o compoziţie medicinală şi folosită pentru curăţirea şi pansarea plăgilor ori pentru aplicarea pe o regiune a corpului Si: (înv) caţaplasmă, (pop) prişniţ.
compresibil, -fl a [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr compressible] (Fiz; d. corpuri) Care îşi poate micşora volumul când creşte presiunea exterioară la care este supus Si: comprimabil.
compresibilitate .v/'[At: PONI, F., 6 / Pl: -rări / E: fr compressibilite] (Fiz) Proprietate a unui corp de a-şi micşora volumul sub influenţa unei presiuni exterioare. compresie sfvz compresiune
compresiune sf [At: DA / V: ~presie / P: ~vi-w~ / Pl: -/zi / E: fr compression] (Fiz) 1 Micşorare a volumului unui corp Si: comprimare (1). 2 Fază de funcţionare a unei maşini în timpul căreia fluidul din cilindrul unui motor este comprimat prin deplasarea unui piston în cilindru. 3 Stare de solicitare a unei piese sub acţiunea a două forţe egale şi de sens contrar.
compresiv, -fl a [At: TDRG / Pl: -i,	/ E: fr compressif] (Liv) 1 Care
serveşte pentru a lega strâns. 2 (Fig) Care constrânge. 3 (Fig) Care restrânge.
compresor [At: DA / PI: ~oare sn şi -i, ~oare a / E: fr compresseur] 1 sn (Med) Instrument care serveşte la comprimarea unei artere pentru a împiedica o hemoragie. 2 sn (Med) Instrument ce serveşte la anestezierea unei părţi a corpului în timpul unei operaţii. 3 sn (Mec) Maşină cu piston şi cu rotor, întrebuinţată pentru ridicarea presiunii unui gaz. 4 sn Cilindru metalic masiv, cu tracţiune animală sau mecanică, ce serveşte la îndesarea terasamentelor, nivelarea şoselelor etc. 5 sn (Fiz; îs) - de dinamică Aparat electronic care realizează compresia dinamicii semnalelor electrice. 6-7 a Care comprimă (1-2).
comprima vt [At: MAIORESCU, CR. II, 399/8 / Pzi: comprim, (rar) -mez / E: fr comprimer] 1 A micşora volumul unui corp prin apăsare Si: condensa, presa. 2 A apăsa. 3 (Fig) A împiedica să se manifeste Si; a înăbuşi. 4 A rezuma. 5 A reduce personalul unei întreprinderi sau instituţii.
comprimabil, —fl a [At: STAMATI, D. / Pl: -i, -e / E: fr comprimable] Care poate fi comprimat2 (1).
comprimare .s/[At: PONI, F. 133 / PI: -mări / E: comprima] 1 Micşorare a volumului unui corp prin apăsare Si: compresiune, comprimat1. 2 Apăsare. 3 (Fig) împiedicare a unei forţe să se manifeste Si: înăbuşire.
4	Rezumare. 5 Reducere a personalului unei întreprinderi sau instituţii.
comprimat1 sn [At: MDA ms / Pl: -wri/ E: comprima] 1-3 Comprimare (1-2,4).
622
COMŞIE
comprimat2, ~ă [At: GHICA, A. 64 / Pl: -ari, ~e / E: comprima] 1 a (Fiz; d. corpuri) Al cărui volum este redus prin presare Si: condensat, presat. 2 a (îs) Aer - Aer supus unei presiuni mari şi având diferite întrebuinţări în industrie. 3 a (Iuz; fig; îs) Personal (sau funcţionar) ~ Concediat. 4 a (Fig) împiedicat să se manifeste Si: înăbuşit. 5 a Rezumat.
6	sn (Far) Medicament de consistenţă solidă obţinut prin reducerea acestuia în stare de pulbere şi amestecarea cu un liant Si: (pfm) pastilă, tabletă, bulină.
compromensariu sm vz compromisariu compromenta v vz compromite compromentat, —a a vz compromitat compromis sn vz compromis1
comprometarisi vt [At: ALECSANDRI, T. 1017 /V: (înv) ~mit~ / Pzi: sesc / E: compromite + -arisi] (înv) A compromite.
comprometarisit,	a [At: ALECSANDRI, T. 1342 / V: ~mit~ / E:
comprometarisi] 1-2 (înv) Compromis2 (1-2).
compromis1 sn [At: PRAVILA (1814), XIV/I 3 / V: (înv) ~mes / Pl: ~wri, (rar) -e / E: fr compromis] 1 înţelegere bazată pe cedări reciproce Si: concesie, învoială. 2 (Jur) înţelegere între două sau mai multe persoane sau state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele. 3 Combinaţie concesivă între elemente (incompatibile), făcută şi acceptată pentru a pune capăt unei situaţii (litigioase).
compromis2, ~ă a [At: GHICA, A. 600 / Pl: Mşi, ~e / E: compromite] 1 (D. oameni) Cu reputaţia pătată Si: discreditat, (pfm) deochiat. 2 Stricat.
compromisariu sm [At: PRAV ILA (1814), 4/23 / V: ~mens~ / Pl: sari / E: fr compromissaire, it compromissario] (Jur; înv) Arbitru. compromită vtr vz compromite compromitare sfvz compromitere
compromitat,	a [At: DA /V: ~mentatl Pl: ~aţi, ~e / E: compromită]
1-2 (înv) Compromis2 (1-2). compromitarisi v vz comprometarisi compromitarisit,	a vz comprometarisit
compromite [At: NEGRUZZI, S. I. 222 / V: Ma, ~menta / Pzi: compromit / Pt: Ms / E: fr compromettre] 1-2 vtr A face să-şi piardă (sau a-şi pierde) buna reputaţie Si: a (se) discredita, a se deochia, a se arăta.
3	vt A prici nu i un rău. 4 vr A distruge.
compromitere .v/'[At: STAMATI, D. /V: Mare /Pl: ~ri/ E: compromite] 1 Determinare a pierderii bunei reputaţii a cuiva Si: discreditare. 2 Pierdere a bunei reputaţii. 3 Pricinuire a unui rău Si: periclitare. 4 Distrugere.
compromiţător, ~oare a [At: DA / Pl: M, -oare / E: compromite + -ător] 1-4 Care poate compromite (1-4) pe cineva. comproprietar sm vz coproprietar compt sn vz cont compta v vz conta comptabil sm vz contabil comptabilitate sfvz contabilitate
comptoarsn [At: (a. 1829) ALBINA ROMÂNEASCĂ I,p. 4, ap. DA / V: ~tuar, cont~, contuar, contor, contoră / P: ~to-ar / Pl: ~e t E: fr comptoir] (înv) 1 Tejghea. 2 (înv) Incinta în care un negustor sau bancher îşi avea biroul. 3 Sediul unei administraţii publice Si: birou, (înv) cancelarie. 4 Reprezentanţă comercială într-o ţară străină. comptuar sn vz comptoar compuitor, —oare a vz compunător
compulsa vt [At: DA / Pzi: sez / E: compulser] (înv) 1 A cerceta documente. 2 A strânge informaţii.
compulsare sf [At: ODOBESCU, S. II, 50 / Pl: -sări / E: compulsa) (înv) 1 Cercetare de documente Si: compulsat1 (1). 2 Strângere de informaţii Si: compulsat1 (1).
compulsat1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: compulsa] (înv) 1-2 Compulsare U-2).
compulsat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, ~e / E: compulsa] (înv) 1 (D. documente) Cercetat. 2 (D. informaţii) Cules.
compunător, ~oare [At: DA / V: ~uitor l Pl: M, -oare / E: compune + -(ă)ţor) 1-2 smf a (înv) (Persoană) care compune Si: compozitor. 3-4 smf, a (Care este) component.
compune [At: KRETZULESCU, A. 9/23 / Pzi: compun l E: lat componere] 1 vt (D. elementele unui întreg) A forma un întreg Si: a alcătui. 2 vr A crea o operă literară Si: a redacta, a scrie. 3 vr A crea o operă muzicală Si: a scrie. 4 vt (Tip) A culege un text Si: a zeţui. 5 vr (D. un întreg) A fi alcătuit din... 6 vr A se forma. compurta v vz comporta compurtare sfvz comportare
compus, ~ă a [At: (a. 1825) GCR U, 246 / Pl: ~uşi, ~e / E: compune] 1 Alcătuit din mai multe elemente. 2 Combinat. 3 (Chm; îs) Corp - Corp alcătuit din combinarea mai multor corpuri. 4 (Arh; îs) Stil ~ Stil format din împrumuturi luate din mai multe stiluri arhitectonice. 5 (Muz; îs) Măsură ~ă Măsură formată din fracţiuni ale măsurii simple şi exprimată prin cifre suprapuse, dintre care cea de sus reprezintă numărul de note ce trebuie să conţină fiecare măsură, iar cele de jos numărul notelor care formează întreaga durată. 6 (Grm; îs) Timp ~ Timp alcătuit cu ajutorul verbelor auxiliare. 7 (Lin; îs) Cuvânt ~ Cuvânt rezultat din reunirea a două sau a mai multor cuvinte într-unul singur. 8 (Ecn; îs) Dobândă ~ă Dobândă care se adaugă la o sumă, producând, împreună, o dobândă mai mare. 9 (Bot; lpl) ~e Compozee. 10 Elaborat. 11 Scris.
computsn [At: ŞINCAI, HR. 1,17/21 / A: com~ / Pl: (rar) ~uri / E: lat computus] (Ltî) 1 Calcul. 2 (Spc) Calcularea datelor (în special a sărbătorilor bisericeşti mobile) pentru calendar.
computa vt [At: PONI, F. 72 / Pzi: -rez şi comput / E: lat computare, fr computer] (Iuz) 1 A calcula. 2 (Jur) A scădea prevenţia din timpul unei condamnări.
computare sf [At: DA / Pl: ~răr/ / E: computa] 1 (Iuz) Calculare. 2 (Jur) Scăderea prevenţiei din timpul unei condamnări Si: (nob) computat1 (2).
computat1 sn [At: MDA ms / PI: ~uri l E: computa] 1-2 Computare (1-2).
computat2, ~ă a [At: PONI, F. 72 / Pl: -aţi, ~e / E: computa] 1 (Iuz) Calculat. 2 (Jur) Retras.
computator, ~oare [At: DA / V: (iuz) ~tător / Pl: ~i, ~oare / E: computa + -(ă)tor] 1-2 smf a (Persoană) care calculează.
computaţie sf [At: STAMATI, D. /V: (iuz) ~iune / Pl: Mi / E: computa + -aţie] 1-2 Computare (1-2). computaţiune sf vz computaţie computător, ~oare a vz computator
computer sn [At: DEX2 / P: ~piu-ter / V: ~piuter l Pl: ~e / E: computer]
1	Calculator electronic. Si: (iuz) ordinator. 2 (îs) ~ familial Microcalculator pentru prelucrarea şi afişarea informaţiilor provenite de la o serie de periferice, cu diverse aplicaţii utilitare, educaţionale, distractive etc. Si (iuz) microordinator.
computeriza vt [At: DEX2 / Pzi: -zez / E: eg computerize] 1A prelucra date cu ajutorul computerului (1). 2 A introduce folosirea computerului (1) în diverse domenii.
computerizare sf [At: DEX2 / Pl: -zări / E: computeriza] 1 Prelucrare a datelor cu ajutorul computerului (1). 2 A introduce folosirea computerului (1) în diverse domenii.
computerizat1 sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: computeriza] 1 Operaţia de introducere a datelor cu ajutorul computerului (1). 2 Prelucrare a datelor necesare computerului (1).
computerizat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, ~e l E: computeriza] 1 Care a fost introdus în computer (1). 2 Prelucrat de computer (1). 3 Dotat cu computer (1). comsaie sf vz comşie comsoliriu sm vz consilier
comşa sf [At: BĂCESCU, P. 26 / Pl: -şde / E: net] (Iht) Specie de aterină, care se pescuieşte în mare (Atherina mochou pontica).
comşie sf [At: GIUGLEA - VÂLSAN, R. S. / V: Mu sm, (reg) ~msăie / Pl: Mi / E: bg KOMnm] 1 (Reg) Vecin. 2 (Csc) Rude.
623
COMŞIU
comşlu sm vz comşie
comun, ~ă [At: COD. ŢIV. 5/9 / PI: ~i, ~e / E: fr commun, lat communis] 1-2 a Care aparţine mai multora sau tuturor. 3-4 a Care priveşte pe mai mulţi sau pe toţi. 5-6 a Care interesează pe mai mulţi sau pe toţi.
7-8 a De care se folosesc mai mulţi sau toţi Si: obştesc. 9 a (Jur; îs) Drept ~ Parte a dreptului care are aplicare generală. 10 a (Jur; îs) Criminal de drept ~ Criminal care a comis o crima obişnuită. 11 a (Grm; îs) Substantiv ~ Substantiv care serveşte la indicarea obiectelor de acelaşi fel. 12 a (Mat; îs) Factor ~ Număr cu care se înmulţesc toţi termenii unei sume. 13 a (Mat; îs) Divizor ~ Număr întreg care împarte exact mai multe numere întregi date. 14 a (Mat; îs) Multiplu ~ Număr care este divizibil cu mai multe numere întregi date. 15 a (Mat; îs) Cel mai mic multiplu ~ Cel mai mic număr întreg care se poate împărţi exact prin mai multe numere întregi.
16	a (Mat; îs) Numitor ~ Numitor care aparţine mai multor fracţii. 17 a (Rar; îs) An ~ An calendaristic. 18 a (îs) Simţ ~ Minte sănătoasă Cf bun simţ. 19 a (îe) A face cauză ~ă cu cineva A lua partea cuiva într-o chestiune sau într-o discuţie. 20 sn (îe) A nu avea nimic (în) ~cu cineva (sau ceva) A nu avea nici o legătură cu cineva (sau ceva). 21 a (îe) A duce viaţă ~ă cu cineva A trăi sub acelaşi acoperiş Si: a convieţui. 22 sn Ceea ce aparţine unei colectivităţi. 23 sn Ceea ce este alcătuit pe baze obşteşti. 24 av (îlav) în ~ Laolaltă. 25 a Obişnuit. 26 a Frecvent. 27 a (îs) Loc ~ Idee cunoscută de toată lumea Si: banalitate. 28 sn (îe) A ieşi din - A se prezenta ca ceva deosebit de ceilalţi. 29 a Banal. 30 a De proastă calitate.
comunal,~ă a [At: BĂLCESCU, M. V. 10 / Pl:	~e / E: fr communal,
lat communalis] 1 Care provine de la comună (1). 2 Referitor la comună (1). 3 Specific comunei (1). 4 Care aparţine comunei (1). 5 De comună (1).
comunard, ~ă [At: ODOBESCU, S. II, 242 / Pl: ~rzi,	/ E: fr
communardjl smf Adept al Comunei din Paris din 1871.2 smf Membru al Comunei din Paris din 1871. 3-4 a Care aparţine comunarzilor (1-2). 5-6 a Referitor la comunarzi (1-2). 7-8 a Specific comunarzilor (1-2). 9-10 a Care provine de Ia comunarzi (1-2). 11-12 De comunarzi (1-2).
comună sf [At. PRETORÎAN, DR. C. 55 / V: (pop) ~mană / Pl: ~ne / E: fr commune] 1 Unitate de bază administrativ-economică, alcătuită din unul sau mai multe sate şi condusă de un primar. 2 Locuitorii comunei
(1)	Si: comunitate, obşte. 3 (Pop) Primărie. 4 (îem) Aşezare urbană din ţările din apusul Europei, dezvoltată în cadrul vechilor cetăţi aşezate pe marile drumuri comerciale şi posedând o anumită autonomie. 5 (Ist; în Franţa) Formă de conducere instaurată la Paris, în august 1792, de mica burghezie franceză, sprijinită de masele populare. 6 (îs) Comuna din Paris Guvern insurecţional francez, format la Paris în martie 1871, după retragerea germană, opera socialiştilor şi a muncitorilor, care au încercat să administreze afacerile publice fară să recurgă la stat. 7 (în Anglia) Oraş care alege deputaţi în Parlament. 8 (îs) Camera Comunelor Una dintre cele două camere ale Parlamentului englez (cu reprezentanţii oraşelor).
9	(îs) Comuna primitiva Prima treaptă de dezvoltare a societăţii omeneşti, caracterizată prin munca în comun şi prin împărţirea egală a bunurilor materiale.
comuneros smp [At: DEX2 / E: sp comuneros] 1 Oraşe libere din Castilia, care s-au răsculat împotriva absolutismului regal în 1520.2 Curent de stânga din revoluţia spaniolă (1820-1823), care reprezenta interesele burgheziei mici şi mijlocii. 3 Participanţi la răscoala antispaniolă din 1871 din Noua Granadă.
comuni vt [At: GOLESCU, î. 1 / Pzi: ~nesc / E: fr communier] (Nob; înv) 1-2 A comunica (1-2).
comuniant, smf a [At: DEX2 / P: ~ni-ant / Pl:	~e f E: fr
communiant] 1-2 (Persoană) care primeşte comuniunea (3). 3-4 (Persoană) care face comuniunea (3).
comunica [At: KRETZULESCU, A. 31/6 / Pzi: comunic / E: fr communiquer] 1-2 vt A face cunoscut pe cale orală sau scrisă Si: a da de ştire, a informa. a înştiinţa, a spune. 3 vt A face cuiva parte din ceva Si: a împărtăşi, a transmite. 4-5 vi (D. oameni, comunităţi sociale etc.) A se pune în legătură cu cineva sau cu ceva. 6 vv (D. oameni, comunităţi
sociale etc.) A vorbi cu cineva. 7 vi (D. lucruri) A fi în legătură cu ceva.
8-9 vtr (Bis; înv) A (se) cumineca. 10 vi A prezenta, într-un cerc de specialişti, o contribuţie personală într-o problemă ştiinţifică.
comunicabil, ~ă a [At: DA / Pl: ~/\ ~e / E: fr communicable, lat communicabilis] 1-2 Care se poate face cunoscut oral sau prin scris. 3 Care este dat cuiva ca parte dintr-un întreg Si: împărtăşit2, transmis. 4 (D. oameni, comunităţi sociale etc.) Care se pun în legătură cu cineva.
5	(D. oameni, comunităţi sociale etc.) Care vorbesc unii cu alţii. 6 (D. lucruri) Care sunt în legătură cu ceva. 7 (Bis; înv) Care poate fi comunicat.
comunicabilitate .s/[At: DA / E: comunicabil + -itate] 1-2 Informare pe cale scrisă sau orală. 3 Transmitere a unui gând, a unei idei etc. 4-5 Punere în legătură a cuiva (sau a ceva) cu cineva (sau cu ceva). 6 Vorbire a cuiva cu cineva. 7 (Bis; înv) Cuminecare.
comunicant1, ~ă a [At: DA / Pl: ~e / E: fr communicant] (Fiz; îs) Vase ~e Sistem de tuburi care comunică între ele, astfel încât un lichid turnat într-unul dintre tuburi trece şi în celelalte, ridicându-se,în toate, la acelaşi nivel.
comunicant2, smf, a [At: DA ms / Pl: ~nţi, ~e / E: comunica] 1-2 (Persoană) care comunică ceva. 3-4 (Persoană) care dă răspunsul la o anchetă lingvistică.
comunicare sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~cari / E: comunica] 1-2 Informare orală sau prin scris Si: comunicat1 (4-5). 3 împărtăşire. 4 Legătură. 5-6 (Iuz) Mijloc de a stabili legături (cu cineva sau cu ceva).
7	Vorbire. 8 (Bis; înv) Cuminecare. 9 Prezentare, într-un cerc de specialişti, a unei contribuţii personale într-o problemă ştiinţifică. 10 (îs) Mijloace de ~ în masă Totalitate a mijloacelor tehnice de comunicare a informaţiilor (poştă, telefon, telegraf, radio, televiziune, presă, publicitate).
comunicat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~e l E: comunica] 1 Informaţie oficială, difuzată prin presă, radio etc., asupra unor evenimente importante de actualitate. 2 (Mii) Buletin prin care comandamentul suprem al unei armate informează publicul în timp de război asupra operaţiilor militare. 3-4 Comunicare (1-2).
comunicat2, ~ă a [At: DA / Pl: ~aţi, ~e / E: comunica] 1 Care a fost făcut cunoscut. 2 Care s-a transmis.
comunicativ, ~ă a [At: NEGRUZZI S. III, 108 / Pl:	~e / E: fr
communicatif] 1 (D. oameni) Care intră uşor în legătură cu ceilalţi Si: sociabil. 2 (D. unele manifestări ale oamenilor) Care se transmite uşor de la o persoană la alta.
comunicativitate ş/ [At: DA ms / E: comunicativ + -itate] 1 Stabilire cu uşurinţă a legăturii cu ceilalţi Si: expansivitate, sociabilitate. 2 Transmitere cu uşurinţa de la o persoană la alta a unei idei etc. comunicator a vz comunicător
comunicaţie .s/[At: M. COSTIN, ap. LET. II / V: ~iune / PI:	/	E:
fr communication] 1-4 Comunicare (1-2,5-6). 5 Legătură. 6 Sistem tehnic folosit pentru realizarea comunicaţiei (1). comunicaţiune s/vz comunicaţie
comunicător, ~oare a [ At: DA / Pl:	-oare f V: -câtor / E: comunica
+ ~(ă)tor] 1-7 (Nob) Care comunică (1-7).
comunism sms [At: GHICA, A. 511 / E: fr communisme] 1 Doctrină socială, politică şi economică constituită pe principiul abolirii proprietăţii private şi al instaurării proprietăţii colective Cf bolşevism, socialism. 2 Ideologia înfăptuirii societăţii comuniste (6).
comunist, ~ă [At: GHICA, A. 511 / Pl: ~işti, ~e / E: fr communiste] 1-2 smf, a (Adept) al comunismului (1). 3-4 a, smf (Care este) membru al unui partid comunist. 5 a Care aparţine comunismului (1). 6 a Care se bazează pe principiile comunismului (1). 7 a Referitor la comunism (1).
8	a Specific comunismului (1). 9 a De comunism (1).
comunitar, ~ă [At: DEX2 / Pl:	-el	E: fr communitaire] 1-2 smf, a
(Persoană) care trăieşte în Comunitatea Europeană. 3 a Care se referă la Comunitatea Europeană. 4 a Care aparţine Comunităţii Europene. 5 a Specific Comunităţii Europene.
comunitaşsn [At: (a. 1772) IORGA, S. D. XII, 86 / E: lat communitas] (înv) Membru al unei comunităţi (3).
624
CONĂCEALĂ
comunitate sf[At: ŢICHINDEAL, F. 31 / V: (îvr) ~tet sn / Pl: -taţi / E: comun + -itate] 1-2 Ceea ce este în comun mai multor fiinţe sau lucruri.
3	Posesiune în comun. 4 Grup de oameni cu interese, credinţe sau norme de viaţă comune Si: colectivitate, comuniune, congregaţie, obşte, (înv) obştime. 5-6 Totalitatea locuitorilor unei ţări, ai unei localităţi etc. 7 (Jur; înv) Bunurile pe eare soţii le administrează în comun. 8 (Trs) Comună
(1). 9 (îs) Comunitatea Europeana Uniune de state europene cu economie, instituţii, monedă şi armată unice.
comumtă .v/ŢAt: ŢICHINDEAL, F. 142 / Pl: ~te IE: it comunitâ] 1-8 (înv) Comunitate (1-8). comunitet sn vz comunitate
comuniune sf [At: IORGA, L. II, 5 / P: ~ni-u~ / Pl: ~ni / E: fr communion, lat communio, -onis] 1 Legătură puternică Si: unire. 2 Totalitate a celor care profesează aceeaşi credinţă Si: comunitate (4). 3 (Bis) împărtăşanie.
comur, -ă a [At: H II, 298 / Pl:	-e	/	E: net] (Dob; d. culoarea vitelor)
Negru-violet.
comuşoară sf [At: CIHAC I, 57 / Pl: ~re / E: coamă + -(u)şoară] 1-2 (Şhp) Coamă (mică). comut, -ă a vz comat
comuta vt [At: PRETORÎAN, DR. C. 63 / V: (înv) commuta / Pzi: comut / E: lat commutare] 1 A schimba legăturile unei porţiuni de circuit electric prin altele. 2 A modifica, succesiv, conexiunile mai multor circuite electrice. 3 A face racordarea unui circuit electric la reţea. 4 (Jur) A schimba o pedeapsă mai grea în alta mai uşoară.
comutabil, -ă a [At: DA / Pl:	~e / E: comuta + -bil] 1-4 Care poate
fi comutat2 (1-4).
comutare sf[At: PRETORLAN, DR. C. 63 / Pl: -tari / E: comuta] 1 Direcţionare a legăturilor unei porţiuni de circuit prin altele Si: comutatul). 2 Modificare succesivă a conexiunilor mai multor circuite electrice Si: comutat1 (2). 3 Racordare a unui circuit electric la reţea Si: comutat1(3). 4 (Jur) Schimbare a unei pedepse grele în una mai uşoară Si: comutat7 (4).
comutat1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: comuta] 1-4 Comutare (1-4). comutat2, -ă d/ [At: DA ms / Pl: ~aţi, ~e l E: comuta] 1 Schimbat. 2 Modificat. 3 Racordat. 4 (Jur; d. pedepse) Schimbat într-o altă pedeapsă, mai uşoară.
comutativ, ~ă a [At: HAMANGIU, C. C. 223 / Pl:	/	E:	fr
commutatif] 1-3 (D. circuite sau porţiuni de circuite electrice) Care este (susceptibil de a fi) comutat2 (1-3). 4 Care aparţine schimbului. 5 Reciproc.
6	(Jur; îs) Contract - Contract oneros, în care părţile cunosc de la început prestaţiile pe care le datorează sau obligaţiile pe care le au.
comutativitate sf [At: DEX2 / PI: ~taţi / E: comutativ + -itate] 1-2 Proprietate a unei relaţii sau a unei operaţii matematice de a ti independentă de ordinea elementelor pe eare le conţine.
comutatoare sf [At: DEX2 / Pl: ~ori / E: comuta + -toare] Maşină electrică folosită pentru transformarea curentului alternativ în curent continuu şi invers.
comutator, -oare [At: PONI, F. 299 / Pl: ~oare / E: comuta + -tor] 1 a Care comută (1). 2 a Prin care se comută (1). 3 sn (Teh) Dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea reţelei prin care trece un curent electric, pentru schimbarea direcţiei lui Si: întrerupător, şaltăr.
comutaţie sf [At: DA / V: -iune / Pl: -ii / E: fr commutation] 1-4 (Rar) Comutare (1-4). comutaţiune sf vz comutaţie
comuz sms [At: DA / E: net] (Reg) Zer puţin acru, în care se află şi bulgăraşi de urdă, plăcut la gust Si: jintiţă.
con1- ec [At: DEX2 / V: co- / E: fr co(n)-] Element de compunere însemnând „împreună cu“ şi care serveşte la formarea unor substantive, verbe sau adjective.
con2 sn [At: GHICA, S. 543 / Pl: -uri / E: fr câne] 1 (Gmt) Suprafaţă descrisă de o dreaptă care se deplasează sprijinindu-se pe o curbă închisă imobilă şi pe un punct fix exterior. 2 (Gmt) Corp geometrie mărginit de un con2 (1) şi de un plan. 3 (Gmt; îs) Trunchi de - Corpul geometric obţinut
retezând unui con partea cuprinsă între vârf şi o secţiune plană a conului.
4	(Gmt; îs) ~ oblic Con a cărui înălţime e oblică faţă de planul bazei. 5 (Ggf; îs) ~ vulcanic Formă de relief conică cât un munte, construită în urma erupţiilor vulcanice, din lavă, cenuşă etc. 6 (Ggf; îs) ~ de dejecţie Formă de relief în evantai, rezultată din acumularea materialului transportat de torenţi acolo unde se micşorează panta Si: agestru. 1 (Fiz; îs) ~ de lumină Mănunchi de raze care pleacă dintr-un punct luminos şi cade pe
0	suprafaţă. 8 (Teh) Piesă în formă de con2 (1). 9 (Bot) Fructul coniferelor Si: (reg) cucuruz, păpuşoi de brad. 10 (Şnt) Scoică din mările tropicale.
conab'iu, ~ie sn, a [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: tc kunebi} 1-2 Vişiniu. conac sn [At: URECHE, ap. DA / Pl: ~ace şi (rar) ~uri / E: tc konak]
1	(Iuz) Loc de popas pentru călători Si: (pop) sălaş, (înv) cvartir, (înv) staţie. 2 (Iuz) Loc de popas pentru vitele de transport Si: (pop) sălaş, (înv) cvartir, (înv) staţie. 3 (ÎŢR) Loc improvizat pentru găzduirea domnului sau a oaspeţilor de seamă. 4 (înv) Tabără provizorie a unei armate, aprovizionată cu cele necesare. 5 (înv; îe) A face (sau a rândui, a strânge) ~ace cuiva (ori pentru cineva sau pe seama cuiva) A aşeza pe cineva la conac (16). 6 (îvp) A face (sau a-şi face) miI A poposi. 7 (înv; îs) -ul cel de apoi Moartea. 8 (înv) Distanţă de la un popas la altul Si: poştă. 9 (înv) Măsură de lungime de aproximativ două poşte. 10 (înv) Interval de timp de o jumătate de zi. 11 (înv) Reşedinţă a unui funcţionar înalt turcesc (vizir sau paşă). 12 Cartier oficial. 13 (Spc; iuz) Casa în care erau găzduiţi trimişii Porţii în capitalele celor două principate româneşti Si: (iuz) bei/ic. 14 (Iuz) Local al vămilor turceşti. 15 (înv) Vamă. 16-17 (înv) Reşedinţă a unui ispravnic sau a unui (sub)prefect. 18 (Iuz) Locuinţă a administratorului unei întreprinderi. 19 (înv) Han. 20 (îfd) Casă boierească pe o moşie Si: curte. 21 (Reg) Locuinţa ciobănească. 22 (Reg) Casă departe de sat, unde pot sta iarna şi oamenii şi vitele Si: (îvp) hodaie, (pop) sălaş. 23 (înv) Prânz. 24 (înv) Interval dintre două prânzuri. 25 (Reg) Una dintre cele trei mese servite într-o zi Si: mâncare, prânz, ospătare. 26 (înv) Punere a bucatelor pe masă. 27 (înv) Plată cuvenită pentru lucrul îndeplinit în interval de un conac (10). 28 (îvr) Vas pentru pregătirea mâncării.
conacar sm vz conăcar2 conacariesf vz conăcărie conăcaş sm vz conăcaş conăcăşie sfvz conăcăşie
conacciu sm [At: N. COSTIN, ap. LET. III, 292/22 / V: conaciu / Pl: ~i/ / E: tc konakgy] (Tcî) 1 Persoană însărcinată cu pregătirea conacului
(3)	pentru găzduirea oaspeţilor de seamă care călătoreau prin ţară Si: (înv) conăcar1 (1), cafartir. 2 (îc) ~ baş Căpetenia conaeciilor (1). 3 (Rar) Hangiu. 4 (Prin apropiere de conăcar2) Colăcar. conaciu sfvz conacciu
conaghei sn [At: COMAN, GL. /V: ~aghien / Pl: ? / E: net] (Reg; îs) ~ul penei Partea de la cotor a penelor. conaghien sn vz conaghei
conar sm [At: DA ms / Pl: -i / E: ucr KOHap) (Reg) Creangă groasă. conarui vt [At: DA ms / Pzi: ~e.sr / E: net] (Reg) A povăţui. conaş sm v coconaş
conaţional, ~ă smf, a [At: SBIERA, F. S. 4 / P: ~ţi-o- /V: conn- / PI: ~i, ~e I E: co(n)1 + naţional] 1-2 (Persoană) care, în raport cu altă persoană, face parte din aceeaşi naţiune Vz compatriot, (grî) simpatriot.
conăcar1 sm [At: IORGA,S. D.XII, 115 /PI: ~//E: conac + -ar] (înv) Conacciu (1).
conăcar2 sm [At: SEVASTOS, N. 99 / V: ~nocar, ~ăcer, ~nac~ / E: colăcar (prin apropiere de conăcar1)] (Mol) Colăcar.
conăcaş sm [At: CANTEMIR, ap. PAMFILE, I. C. 74 / V: ~nac~, ~nocaş / Pl:	/ E: conăcar2] 1-2 (Şhp) Conăcar2.
conăcărie .v/TAt: CREANGĂ, GL. / V: ~nocar\e, ~năcer~, ~noc~, ~nacar~ / Pl: ~ii / E: conăcar2 + -ie] (Reg) Oraţie de nuntă (făcută de colăcari).
conăcăşie [At: SEVASTOS, N. 99 / V: ~nacaş~, ~noc~ / Pl: ~i/ / E: conăcaş + -ie] (Mol) Oraţie de nuntă.
conăceală .v/'[At: COSTINESCU / Pl: ~cdi / E: conăci + -eală] (înv) Conăeire.
625
CONĂCEL
conăcel sn [At: TEODORESCU, P. P. 577 / PI: -e / E: conac + -el] 1-2 (Şhp) Conac (20) (mic). 3 (Pop) Mâncare bună. conâcer sm v conăcar2 conăcerie sfvz conăcărie
conăci vi [At: (a. 1753) URICARIUL X, 120/25 / Pzi: ~dce.sc / E: conac] (înv) 1-3 A poposi la un conac (1-3). 4-6 A sta la un conac (1-3). conăcire s.f [At: COSTINESCU / Pl: -ri / E: conăci] (Nob) Găzduire. conăcit1 sn [At: KOGĂLNICEANU, ap. DDRF / Pl: -uri l E: conăci] (înv) 1 Conăcire. 2 Odihna oilor.
conăcit2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iţi, ~e / E: conăci] (înv) Care a fost adăpostit (peste noapte). con brio [At: DEX2 / E: it con brio] (Muz; imem) Cu însufleţire. concasa vt [At: DEX2 / Pzi: ~.vez / E: fr concasser] A sfărâma un material solid în bucăţi mici, cu ajutorul concasorului.
concasare sf [At: LTR2 / Pl: -sări / E: fr concasser] Sfărâmare a unui material solid în părţi mai mici cu ajutorul concasorului Si: concasat1. concasat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: concasa] Concasare. concasai2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~aţi, -e / E: concasa] (D. materiale solide) Spart cu ajutorul concasorului.
concasor sn [At: LTR2 / Pl: -oare / E: concasa + -tor] Maşină care sfărâmă materialele dure şi semidure (minereuri, cărbuni, piatră etc.) şi care este folosită în industriile extractive sau de prelucrare.
concatenaţie a/'[At: DEX2 / P: -ţi-e / Pl: -ii / E: fr concatenation) 1 (Lin) înlănţuire a elementelor vecine,în plan sintagmatic. 2 (Lit) înlănţuire retorică de anadiploze succesive Si: epiplocă.
concav, a [At: KRETZULESCU, A. 21/23 / Pl: ~i, ~e / E: lat concavus, fr concave) Care prezintă o adâncitură sferică Si: (pop) adâncit, găvănat.
concavitate sf [At: ALGEBRA, 135 / Pl: -taţi / E: fr concavite] Adâncitură sferică.
concă sf[At: DA / Pl: (rar) -nci, -nce / E: lat concha, fr conque] 1 (Şnt) Gen de moluşte marine fără corp. 2 (Şnt; pex) Scoică a acestor moluşte. 3 (Atm) Cavitate a urechii. conced sn vz concediu
concedâ vt [At: DA ms / Pzi: -dez / E: fr conceder] (înv) 1-3 A concede (1-3).
concede vt [At: (a. 1848) URICARIUL X, 1/5 / Pzi: -ed, (rar) -dez l E: fr conceder] 1 (înv) A nu (mai) opune nici o împotrivire Si: a ceda.
2	(Liv) A încuviinţa. 3 (înv; subiectul este un stat, oraş etc.) A acorda unei persoane un drept, un privilegiu Si: a concesiona, concedere sf [At: DA / Pl: -ri / E: concede] (Rar) 1-5 Concesie (1-5). concedia vt [At: COSTINESCU / P: -di-a / V: -nged- f Pzi: ~iez. / E: fr congedier] 1 (Iuz) A da cuiva (unui funcţionar etc.) un concediu (1).
2	A îngădui cuiva să se retragă. 3 A da afară. 4 A demite. concediere sf vz concediere
concediat1 sn [At: DA ms / P: -di-ut / Pl: ? / E: concedia] Demitere. concediat2,	a [At: CODRU-DRĂGUŞANU, C. 82 / P: -di-at / Pl:
-aţi, -e / E: concedia] 1 (Rar) Care se bucură de un concediu (1). 2 Căruia i s-a permis sa se retragă. 3 Care a fost dat afară. 4 Demis2.
concediere sf [At: COD. PEN. R. P. R / P: -di-e- i V: Mare, ~nged~ / E: concedia] 1 (Iuz) Acordare a unui concediu (1) Si: concediat1. 2 Permisiune de a se retrage Si: concediat1. 3 Dare afară Si: concediat1. 4 Demitere.
concediu sn [At: STAMATI, D. / V: -nged~, (înv) -ngedie sf (pop) -ced, ~cet!, ~cetie sf/ Pl: -ii l E: it congedo, fr conge] 1 Interval de timp determinat în care salariaţii sunt scutiţi, în mod legal, de a veni la locul de muncă, primind, pentru tot acest interval, remuneraţia bănească cuvenită Si: vacanţă, (iuz) slobozenie. 2 (îs) - medical Intervalul de timp în care salariaţii lipsesc, cu aviz medical, de la locul de muncă şi în care sunt remuneraţi. 3 (înv) învoire. 4 (Frm; iuz; îe) A-şi lua ~ A-şi lua rămas-bun 5 (îae) A pleca în vacanţă.
concern [At: DOSOFTEI, V. S. 3b / V: ~ncini l Pzi: ~nesc l E: vsl K&NtkHANT*] 1 vr (îvr) A distruge. 2 vr A pune capăt. 3 vr A face să dispară Si: a extermina, a nimici, a prăpădi, a ruina. 4 vr A se sfârşi. 5 vr A muri.
concenie .y/[At: TETRAEV. (1574), 24 / Pl: -ii l E: vsl K&NiţeNitK] 1 (Iuz) Sfârşit. 2 (Reg; îe) Bată-te Ma! Bată-te norocul!
concenire sf [At: BIBLIA (1688) 358b / Pl: -ri / E: conceni] (înv) 1 Distrugere. 2 încetare. 3 Nimicire. 4 Sfârşire. 5 Moarte. concenit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: conceni] (înv) 1-5 Concenire (1-5). concenit2, ~ă a [At: I. CR. V, 374 / Pl: -iţi, ~e / E: conceni] (Reg) 1 Nenorocit. 2 Care a păcătuit. 3 Afurisit.
concenitor, ~oare a [At: DA / Pl: -i, -oare / E: conceni + -tor] (îrg) 1-5 Care conceneşte (1-5).
concentra [At: BĂLCESCU, M. V. 5/10 /V: ~etra, cocin~ /Pzi: -rez, (înv) 3 ~ră / E: fr concentrer] 1-2 vtr A (se) aduna. 3-4 vtr A (se) strânge într-un punct. 5 vr (Mii) A aduna trupele într-o regiune (ameninţată). 6-7 vtr A (se) condensa într-un spaţiu restrâns. 8 vr A-şi aduna toată atenţia, gândirea, puterile, energia, asupra unui lucru. 9 vr (Chm) A mări conţinutul procentual al unui component într-o soluţie sau într-un amestec. 10 vr (Ind) A separa dintr-un minereu brut părţile bogate în minereuri utile de părţile sterile.
concentrare .v/'[At: MAIORESCU, D. II, 200 / Pl: -rari l E: concentra] 1 Strângere. 2 Adunare. 3 Chemare temporară sub arme în timp de pace.
4	(Ind) Operaţiune de curăţare a minereurilor de impurităţi şi de îmbogăţire a lor în substanţe minerale. 5 (Chm) Operaţie de mărire a concentraţiei unui component dintr-un amestec sau dintr-o soluţie. 6 (Ecp; îs) -a producţiei Comasare şi organizare a producţiei în întreprinderei din ce în ce mai mari. 7 (Ecn; îs) -a capitalului Creşterea capitalului prin acumulare. 8 (îs) Lagăr de ~ Loc izolat în care sunt închise anumite persoane pentru activitatea politică socotită indezirabilă sau din motive rasiale.
concentrat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: concentra] 1-2 (Nob) Concentrare (1-2).
concentrat2, ~ă [At: HASDEU, I. C. 56 / Pl: -aţi, -e / E: concentra] 1 a Adunat. 2 a Strâns. 3 a Preocupat. 4-5 a Chemat (vremelnic) sub arme (în timp de pace). 6 sn (Min) Produs obţinut în urma unor operaţiuni speciale de preparare, îmbogăţit în substanţe şi curăţat de impurităţi, pentru a putea fi supus operaţiunilor metalurgice ulterioare. 7 sn Produs alimentar caracterizat prin volum mic şi printr-un procent mare de substanţe nutritive, care se consumă după încălzire, fierbere sau diluare. 8 a (îs) Furaje -e Nutreţuri de origine vegetală sau animală cu valoare nutritivă ridicată. 9 (D. stil, limbaj) Concis.
concentraţie sf [At: LTR2 / V: (înv) -iune / Pl: -ii / E: fr concentration) 1-4 Concentrare. 5 (Chm) Raportul dintre cantitatea de substanţă solidă, lichidă sau gazoasă dizolvată şi cantitatea de solvent.
concentraţionar, ~ă a [At: DEX2 / P: -ţi-o- l Pl: -i, -e / E: fr concentrationnaire] Privitor la lagărul de concentrare. concentraţiune sfvz concentraţie
concentric, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 5 / Pl: -ici, -ice / E: fr concentrique] Care are acelaşi centru.
concepe vt [At: HASDEU, I. C. X / V: (înv) -ncipe / Pzi: -ep / E: lat concipio, -ere, fr concevoir] 1 (D. femei) A zămisli un copil. 2 (Fig) A cuprinde cu mintea. 3 (Fig) A-şi face o concepţie despre ceva. 4 A născoci. 5-7 A zămisli un gând, o idee, o creaţie. 8 A redacta (în ciornă). 9 A exprima în anumiţi termeni.
concepere .s/[At: DA / Pl: -ri / E: concepe] 1 Zămislire. 2 Cuprindere cu mintea. 3 Formare a unei concepţii despre ceva. 4 Născocire. 5-7 Zămislire a unui gând, a unei idei, a unei creaţii. 8 Redactare. 9 Formulare. concepist sm vz conţopist
concept sn [At: BĂLCESCU, M. V. 2/22 /V: (înv) -nţept / Pl: -e, (înv) -uri / E: lat conceptus) 1 (Fiz) Idee generală pe care o are mintea despre un lucru. 2 Noţiune. 3 Ciornă. 4 Schiţă. conceptacol sm vz conceptacul
conceptacul sn [At: DA /V: ~coll Pl: -i l E: lat conceptaculum] (Bot) Cavitate mică, în care se formează gârneţii la unele criptogame.
626
CONCHERANT
conceptibil, ~ă a [At: DEX2 / PI:	-e	l E: concept + -Ml] De conceput.
conceptism sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: fr conceptisme] Şcoală literară spaniolă care se caracterizează prin fineţea excesivă a gândirii,cultul pentru alegorie şi erudiţie scolastică.
conceptual, —ă a [At: DA / P: -tu-al / Pl:	-e / E: fr conceptuel] 1-2
Care ţine de concept (1-2). 3-4 Care se referă la concept (1-2). 5 Ideal.
6	Abstract.
conceptualism sn [At: DEX2 / P: -tu-al- / E: fr conceptualisme] Concepţie filozofică scolastică, iniţiată de Pierre Abelard,care recunoaşte existenţa mintală a generalului, a conceptelor.
conceptualist, -Ă smf, a [At: DEX2 / P: -tu-a- l PI: -işti, -e / E: fr conceptualiste] 1-2 (Om) care este adept al conceptualismului.
conceptualiza vt [At: DEX2 / P: ~tu-a~ l Pzi: -zez / E: fr conceptualiser] 1-2 A transpune o teorie în concepte (1-2).
conceptualizare sf [At: DEX2 / Pl: -zări / E: conceptualiza] Transpunere a unei teorii în concepte.
conceptualizat1 sn [At: MDA ms / P: ~tu-a~ / Pl: ~uri / E: conceptualiza] (Nob) Conceptualizare.
conceptualizat2, -ă a [At: DEX2 / P: -tu-a- / Pl: -aţi, -e / E: conceptualiza] 1-2 Transpus în concepte (1-2).
concepţie .v/'[At: HASDEU, I. C. VII / V: (înv) ~iune / Pl: -ii / E: lat conceptio, -onem, fr conception] 1-2 Concepere (1,3). 3 (Fig) Cuprindere cu mintea Si: înţelegere, pricepere.
concepţional, -ă a [At: DEX2 / P: -ti-o-/ Pl: -i, -e / E: eg conceptional] 1-3 Care se referă la concepţie (1-3). 4-6 Specific concepţiei (1-3). 7-9 Care provine de la concepţie (1-3). 10-12 De concepţie (1-3).
concepţionist sm [At: SBIERA, F. S. 358 / P: -ţi-o- / Pl: -işti / E: concepţie] (Nob) 1-2 Zămislitor (de idei mari). concepţiune sf vz concepţie
conceput1 sn [At: ODOBESCU, S. II, 364 / Pl: ? / E: concepe] (Nob) 1-2 Concepere (1-2). 3 (Mafn; îe) A fi de ne-Care nu poate fi conceput, înţeles sau cuprins cu mintea. 4 (îae) A fi de neînţeles.
conceput2, ~ă a [At: HAMANGIU, C. C. 76 / PI: -uţi, -e / E: concepe] 1 Zămislit. 2 (Fig) Născocit. concernimte a vz concernent
concern sn [At: DA ms / Pl: -e, -uri / E: eg concern] Organizaţie complexă care reuneşte întreprinderi economice legate între ele prin activitatea lor dar care rămân formal independente.
concernent a [At: CAT. MAN. 571 / V: ~rminte / E: lat concernens, -tis] 1 (îvr) Privitor la... 2 Referitor la... 3 Respectiv. 4-5 Care (se) ţine de
concert sn [At: ALECSANDRI, ap. ŞĂINEANU, D. U. / V: (înv) -ţert / Pl: -e, (înv) -uri / E: fr concert, it concerto] 1 (Rar) Acord între persoane sau între state. 2 Armonie. 3 Executare, în public, a unor opere muzicale.
4	Piesă muzicală amplă scrisă pentru unul sau mai multe instrumente solistice, cu acompaniament de orchestră. 5 (Rar) Sală în care se execută piese muzicale. 6 (Fig) Cântec de păsări. 7 Reuniune la care se execută un program muzical. 8 Piesă muzicală executată cu acest prilej.
concerta [At: ARISTI A, PLUT. / Pzi: -tez / E: fr concerter] 1 vt (Rar) A pune la cale printr-un acord. 2 vt (Rar) A proiecta împreună. 3 vr (Rar) A se înţelege. 4 vr A se învoi printr-un acord. 5 vt A da un concert (4).
concertant, -« a [At: TIM. POPOVICI, D. M. / Pl: -nţi, -e I E: fr concertant) (îs) Simfonie -ă Simfonie în care două sau mai multe instrumente au, alternativ, un rol dominant în orchestră.
concertare şf[At: COD. PEN. R. P. R. / Pl: -tari / E: concerta] (Nob)
1	înţelegere. 2 Punere la cale.
concerfmă sf [At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr concertino] Instrument muzical asemănător cu acordeonul, cu feţele laterale hexagonale.
concertino sn [At: DEX2 / Pl: 7 / E: it concertino] 1 Compoziţie muzicală mai redusă decât concertul (4). 2 Numele grupului de instrumente solistice în concerto-grosso.
concerfist, ~ă smf, a [At: DICŢ. / Pl: ~i.y//\ -e / E: fr concertiste, it concertisto] 1-2 (Persoană) care cântă în concerte (3). 3-4 (Persoană) care dă recitaluri.
concertistic, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: concert + -istic] 1 Care aparţine concertului (4). 2 Care se referă la concert (4). 3 Specific concertului (4). 4 Care provine de la concert (4). 5 De concert (4).
concertmaistru sm [At: DEX2 / Pl: -iştri / E: concert + maistru (după ger Konzertmeister)] 1-2 Primul violonist (sau instrumentist) al unei orchestre simfonice, de cameră etc. care îl poate înlocui şi pe dirijor.
concerto smi [At: DA / E: it concerto] 1 (Iuz) Bucată clasică pentru un instrument, cu acompaniamentul mai multor instrumente. 2 (îs) —grosso Compoziţie muzicală de virtuozitate, care stă la baza concertului (4) şi în care un mic grup de instrumente solistice cântă alternativ cu restul orchestrei.
concertul vi [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 17/10 / P: -tu-i / Pzi: -iese l E: concert] (Nob) A da un concert (4) Si: a concerta (5).
concesie *s/[At: URICARIUL X / Pl: -ii / E: lat concessio, -onem] 1 (înv) Cedare (prin forme legale) a unui drept, privilegiu etc. către o altă persoană Si: concet2 (1). 2 (Jur; înv) Drept obţinut prin contract (1) pentru exploatarea unor avuţii. 3 Cedare. 4 (Iuz) Hotărâre. 5 (înv) Privilegiu. 6 (îe) A face cuiva (o) - A renunţa la o opinie sau pretenţie (faţă de cineva) Si: a ceda. 1 (îae) A face o favoare.
concesiona vt [At: DA / P: -si-o- / Pzi: -nez IE: ger konzessionieren] 1 A da o avuţie în exploatare. 2 A acorda o concesie (1). 3 A da în concesie
(2). 4 (Rar) A lua în concesie (2).
concesionai, -ă a [At: DEX2 / P: -si-o- / Pl: -i, -e / E: fr concessionale] (Jur) 1 Care aparţine concesiunii (1). 2 Care se referă la concesiune (1).
3	Specific concesiunii (1) 4 De concesiune (1).
concesionar sm [At: (a. 1783) URICARIUL IV, 440/3 / P: -si-o- / Pl: -i / E: fr concessionnaire) (îoc cedent) Persoană care a obţinut o concesiune (1).
concesionare .v/ [At: DA / P: -si-o- / Pl: -nări / E: concesie + -une] 1 Acordare a unei concesiuni (1) Si: concesionat1 (1). 2 (Rar) Luare în concesiuni (1) Si: concesionat1 (2).
concesionat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: concesiona] (Rar) 1-2 Concesionare (1-2).
concesionat2, ~ă a [At: MAIORESCU, D. II, 3 / P: -si-o- I Pl: -aţi, -e / E: concesiona) 1-2 Care a fost dat (sau, rar, luat) în concesiune (1). concesiune sf [At: MDA ms / P: -si-u-l Pl: -nări / E: concesie + -une]
1	Convenţie prin care o persoană (fizică sau juridică) dobândeşte dreptul de a exploata anumite servicii publice sau anumite bunuri ale statului, în schimbul unor beneficii care revin acestuia din urmă. 2 Bunurile care fac obiectul acestei convenţii.
concesiv, a [At: CAMIL PETRESCU, P. V. 13 / Pl: -i ,-e/E: fr concessif] 1 Care face concesii (3). 2 (Grm; îs) Propoziţie -ă Propoziţie subordonată, introdusă prin deşi, cu toate că, măcar că, arătând că cele spuse în propoziţia principală ar putea să nu se întâmple dintr-o cauză oarecare (indicată tocmai de propoziţia concesivă) şi totuşi se întâmplă. concet1 sn vz concediu
concet2 sn [At: COMAN, GL. / Pl: -uri / E: net] (Iuz) 1 Concesie (1).
2	(îe) A face -ul cuiva A-i face voia cuiva.
concetăţean, -ă smf, a [At: RUSSO, S. 63 / Pl: -eni, -ene / E: con1- + cetăţean] 1-2 (Persoană) care este din acelaşi oraş cu altcineva. 3-4 (Persoană) care este din aceeaşi ţară cu altcineva Si: compatriot, concetie sf vz concediu concetra v vz concentra
conchema vt [At: SBIERA, F. S. 241 / Pzi: -chem / E: con1- + chema] (Trs; Buc; barbarism; iuz) A convoca. conchemare sff At: DA / Pl: -mări / E: conchema] (Nob) 1 Convocare. conchemat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: conchema] (Nob) Convocat. conchemat2, ~ă a [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: conchema] (Iuz) Convocat. concherant, -ă smf, a [At: BĂLCESCU, M. V. 615 / V: -cue- / Pl: -nţi, -e / E: fr conquerant] (Frm; nob) 1-2 (Om) cuceritor.
627
CONCHETĂ
conchetă i/[At: DEX2 / Pl: ~te / E: fr conquete] (Frm) Cucerire. conchide vi [At: ARISTIA, PLUT. / Pzi: conchid IE: ml concludo, -ere] 1-2 (Construit absolut sau cu conjuncţia că ori cu prepoziţia la, mai rar, cu pentru) A încheia, dând o soluţie definitivă. 3 A trage o concluzie (2) din cele spuse sau din premise. 4 A formula concluzii (3) într-un proces.
5	A se pronunţa pentru. 6 (Nob) A încheia un pact. 7 A lua o hotătâre Si: a decide. 8 A rezolva o afacere.
conchidere sf [At: DA / Pl: ~/7 / E: conchide] 1 (Rar) închidere. 2 Concluzie (1).
conchilie ş/[At: DA / Pl: -// / E: lat conchilium, ngr	(Zlg;
ltm) 1-2 Scoică (goală).
conchiliologie sf [At: DEX2 / P: Mi-o-lo-gi-e / Pl: ~i/ / E: fr conchyliologie] Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul scoicilor.
conchistador sm [At: C. PETRESCU, î. II, 125 / Pl: M / E: sp conquistador] 1 (Ist; spm) Aventurier spaniol plecat să cucerească America. 2 (Lit; gmţ) Cuceritor în dragoste.
conchistă .v/’[At: BĂLCESCU, M. V. 8 / V: ~cis~, ~cuis~, ~nqui~ l Pl: ~te / E: it conquista] (ltm) 1 Cucerire. 2 Obiectul cuceririi. 3 Cucerire sentimentală.
conci sn [At: LB / V: (reg) coăn~, ~ură I Pl: ~uW / E: mg konty] (Reg) 1 Cerc de lemn, de fier etc. (prevăzut cu coarne sau, rar, cu un fes), care se pune pe cap. 2 Fier subţire, încovoiat, care se pune pe cap Vz coroniţă.
3	(Pex) Coc. 4 Cosiţă. 5 (îe) A face Mii unei fete A lua de soţie. 6 (îe) A pune ~ bărbatului A-şi înşela soţul. 7 Broboadă. 8 (Psn) Femeie. 9 (La unele păsări, mls la găini) Moţ. 10 (La plută) Chingă. 11 întăritură de pământ în jurul vranei butoiului, care uşurează introducerea vinului.
12	(Nob; sst) Bucată.
conciat, a [At: REV. CRIT. III, 119 / P: ~ci-at / Pl: ~a//', ~e / E: conci + -at] (Pop; d. păsări, mls d. găini) Moţat.
conciclic, ~d a [At: DEX2 / Pl: Mei, Mce / E: coti1- + ciclic] (D. puncte) Care se află pe acelaşi cerc.
concietură .v/'[At: MARIAN, NU. 762 / Pl: ~n / E: conciat + -ură] (Pop) 1 Arc în jurul căruia se împleteşte părul. 2 (Pex) Pieptănătură cu coc.
concilia vtr [At: (a. 1865) URICARIUL X, 379 / P: Mi-a / Pzi: Mez / E: lat concilio, -are, fr concilier] (D. adversari şi lucruri care par a fi potrivnice) 1-2 A (se) uni. 3-4 A (se) pune de acord. 5-6 A (se) împăca.
conciliabil1 sn [At: C. PETRESCU, C. V. 294 / P: Mi-a- / Pl:	/ E:
lat conciliabulum] 1-2 Consfătuire (secretă) în care se plănuieşte ceva (abuziv). 3-4 Adunare de (preoţi) schismatici.
conciliabil2, ~ă a [At: IORGA, L. II, 569 / P: ~li-a~ / Pl: M, ~e / E: fr conciliable] 1 Care se poate împăca uşor. 2 Care nu cuprinde nici o contrazicere.
conciliabul sn [At: DEX2 / P: Mi-a- / Pl: ~e / E: fr conciliabule, lat conciliabulum] Consfătuire (secretă) între oameni care plănuiesc ceva.
conciliant,	a [At: SFC I, 173 / P: Mi-ant / Pl: '-nţi, ~e / E: fr
conciliant] 1 împăciuitor. 2 îngăduitor cu părerea altuia. 3 Care se Iasă înduplecat. 4 Care înduplecă. conciliare sfvz conciliere
conciliat, ~ă a [At: L M / P: Mi-at i Pl: ~aţi, ~e I E: concilia] (Rar) 1 împăcat. 2 (D. probleme) Decis în urma unei discuţii.
conciliator,~oare a [At: HASDEU, 1. C. 118 / P: Mi-a- / Pl: M, -oare / E: fr conciliateur] 1 Care mijloceşte o împăcare Si: conciliatrice (1). 2-3 Care (se) împacă cu uşurinţă Si: conciliatrice (2-3).
conciliatorism sn [At: DA / P: Mi-a- / Pl: ~e / E: conciliator + -ism) 1-2 Atitudine conciliatoare (1-2). 3-4 Acţiune concilatoare (1-2).
conciliatrice afi [At: (a. 1865) URICARIUL X, 368 / P: Mi-a~ l E: fr conciliatrice] (Frî) 1-3 Conciliatoare (1-3).
conciliaţie sf[At: BĂLCESCU, M. V. 14 / P: Mi-a-ţi-e l V: Mune / Pl: Mi / E: fr conciliation] (Rar) 1-3 Conciliere (1-3). conciliaţiune sfvz conciliaţie
conciliere .v/ [At: (a. 1846) URICARIUL IV, 436/16 / V: (rar) Mare / P: Mi-e- / E: concilia] 1 Unire. 2 Punere de acord. 3 împăcare.
conciliu sn [At: STAMATI, D. / Pl: Mi / E: lat concilium] (Bis) 1 Adunare de arhierei care decide asupra unor probleme de doctrină, dogme, morală sau disciplinare Si: sobor. 2 (îs) ~/ ecumenic Conciliu (1) la care iau parte arhierei ai unor confesiuni creştine din toată lumea.
concină1 sf[At: ALECSANDRI T. 48 / Pl: ~ni / E; vsl KVNHMNd] 1 (Mol) Sfârşit. 2 (Gmţ; îe) Bată-1 ~na (sau lovi-te-ar Miile) Formulă de blestem.
concină2.v/^At: FILIMON, O. II, 325 / V: (îvp) ~nţină / A şi: conci~ I Pl: ~ne / E: ngr xoveorva] (îvp) 1 Joc cu 52 de cărţi nedefinit mai îndeaproape. 2 (îs) ~na mare Decarul de caro. 3 (îs) ~na mică Doi de treflă. concini v vz conceni
conciolat, ~ă a [At: ALEXICI, L. P. 211 / P:	/ / Pl: ~aţi, ~e / E:
ns cf mg konty olt] (Reg) Care este pieptănat cu conci (3). concipe v vz concepe
concipia vta [At: BARCIANU / P: ~pi-a / Pzi: Mez / E: ger konzipieren] 1-9 Concepe (1-9).
concipient sm [At: DA / P: ~pi-ent / Pl: ~nţi / E: gerKonzipient] 1 (Trs; Buc; gms) Persoană care execută lucrări mărunte de birou Si: (dep) conţopist. concipist, ~â smf vz conţopist
concis, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 60 / V: conciz / Pl: M$i, ~e / E: fr concis, lat conciso, -a, -um] (MId. stil; d. cel care întrebuinţează acest stil) 1 Scurt şi cuprinzător Si: strâns. 2 Laconic. concistă sf vz conchistă
concitadin, ~ă smf, a [At: DEX2 / Pl: M, ~e / E: it concitadino] 1-2 (Persoană considerată în raport cu alta) care locuieşte în acelaşi oraş Si: (rar) conorăşean.
conciuleţ sn [At: MAT. FOLK. 485 / Pl: ~e / E: conci + -(u)leţ] (Reg) 1-4 (Şhp) Conci (3-4) (mic). conciurâ sf vz conci conciz, ~ă a vz concis
concizie .v/'[At: IORGA, L. II, 231 / P: ~zi-e / V: (înv) Mune / Pl: Mi / E: fr concision, lat concisio, -onis] Formulare scurtă. conciziune sfvz concizie
conclamaţie sf[AX: DN3 / P: ~ţi-e / V: (înv) Mune / Pl: Mi / E: lat conclamatio] Prima ceremonie funerară la români, prin care era invocat mortul.
conclamaţiune sfvz conclamaţie
conclav sn [At: DA /V:~ă sf / Pl:	/ E: lat conclave] 1 Sală în care
matroanele romane îşi primeau musafirii apropiaţi. 2 (îbre) Sfat al cardinalilor, adunaţi pentru alegerea unui nou papă. 3 (Pex; gmţ) Adunare.
4	Sală în care se întrunesc cardinalii după moartea papei, pentru alegerea unui nou papă. conclavă sfvz conclav conclăsan, ~ă smf vz conclâsean
conclăsean,~ă smf[At: SADOVEANU, P. M. 216 / V: ~san/P\: ~eni, ~ene l E: con-1 + clasă + -ean] (Nob) Coleg de clasă.
conclude vt [At: DEX2 / Pzi: conclud / E: lat, it concludere] (Rar) 1-8 A conchide (1-8).
concludent, ~ă [At: CHIRIŢESCU, ap. CONV. LIT. XLII2, 147 / Pl: ~nţi, ~e / E: lat concludens, -ntis] 1-2 av, a Convingător. 3 a Pe baza căruia se poate trage o concluzie (5). concludere v/’[At: DA / Pl: ~n/ E: conclude] (Ltm) 1-2 Conchidere (1-2). conclus sn [At: ODOBESCU, S. 1,491 / V: (înv) ~uz / Pl: -uri / E: lat conclusum] (Trs; Jur; ltm) Hotărâre a unei adunări.
conclusiv, ~ă [At: EMINESCU, N. 83 / V: ~uziv / PI: M, ~e ! E: fr conclusif] 1 a Care constituie o concluzie (1). 2-3 sf a (Grm; şîs propoziţie ~ă) (Propoziţie subordonată) care arată o urmare, o concluzie (1) a propoziţiei regente. 4 a (Grm; îs) Conjuncţie ~ă Conjuncţie care introduce
o	conclusivă (2).
conclusum sn [At: DN3 / Pl: ? / E: lat conclusum] 1 Decizie a anumitor adunări sau diete. 2 Notă care rezumă dezbateri diplomatice. concluz sn vz conclus
628
CONCREZUT
concluzie .y/'[At: MAIORESCU, D. II, 195 / V: (înv) ~iune / P: ~zi-e l Pl: -ii / E: fr conclusion, lat conclusio, -o/iis] 1 încheiere a unui şir de judecăţi Si: amcludere (2). 2 Idee dedusă dintr-o serie de argumente sau constatări. 3 Judecată nouă care rezultă din alte judecăţi date şi al cărei adevăr depinde de adevărul judecăţilor date. 4 Ultima parte a unei expuneri, a unei opere, care cuprinde rezultatele finale. 5 (îe) A trage ~ sau ~ia, ~ii(le) A rezuma ideile emise la o dezbatere, arătând consecinţele care se impun în urma celor discutate. 6 (Fiz) Judecată finală a unui silogism.
7	(Mat) Judecată care confirmă datele unei teoreme pe baza demonstraţiei.
8	Dezlegare justă, logică a unei probleme. 9 (Jur; mpl) Expuneri ale părţilor într-un proces. 10-11 (Jur; îe) A pune ~ii A formula, pe scurt, acuzarea sau apărarea într-un proces. 12 (Lpl) încheiere a unei chestiuni, făcută de o autoritate judiciară sau ministerială.
concluziona vi [At: DEX2 / P: -zi-o- / Pzi: -nez / E: concluzie + -iona] 1 A încheia. 2 A trage concluzii (5). 3 (Fam) A încheia discuţia.
concluzionare sf [At: DEX2 / P: -zi-o- / P1: -nări / E: concluziona] încheiere. concluziune sfvz concluzie
concoidal, a [At: DEX2 / P: ~co-i~ ! Pl: ~i, -e ! E: fr concho'ide] (Mat) Referitor la concoidă (1).
concoidă sf [At: DEX2 / P: -co-i- / Pl: ~de / E: fr conchoide] 1 (Mat) Curbă plană obţinută dintr-o curbă dată, cu ajutorul unui punct fix şi al unei secante, care se roteşte, sprijinindu-se pe punctul fix. 2 (Aht) Profilul unui fus de coloană. concomitent, ~â a vz concomitent concomitanţă sf vz concomitentă
concomitent, -ă a [At: MAIORESCU, 152 / V: (înv) -tant / Pl: -nţi, -e / E: fr concomitant) 1 Care însoţeşte un fenomen. 2 Care se produce în acelaşi timp cu altceva Si: simultan. 3 (Fiz; îs) Sunete ~e Sunete armonioase care însoţesc tonul fundamental. 4 (Med; îs) Simptome -e Simptome care le însoţesc pe cele esenţiale.
concomitentă sf [At: DA / V: (înv) ~tan~ l Pl: -ţe / E: fr concomitance] Simultaneitate.
concorda [At: HASDEU, I. C. 113/ Pzi: ~ord şi (înv) ~dez / E: fr concorder, lat concordo, -are] 1 vi A corespunde întocmai cu ceva. 2 vi A fi de acord cu cineva. 3 vt (Nob) A potrivi. 4 vt (Nob) A armoniza. 5 vt (Nob) A acorda.
concordant, ~ă a [At: MAIORESCU, L. 43 / 113 / Pl: ~nţi, -e l E: fr concordant] 1 Care corespunde întocmai cu... 2 Care este de acord cu...
3	Care se potriveşte cu... 4 (Nob) Care se armonizează cu...
concordanţă sf [At: MAIORESCU, L. 150 / Pl: ~ţe / E: fr concordance] 1 Acord. 2 Potrivire. 3 Conformitate. 4 (Grm; îs) -ţa timpurilor Ansamblu de reguli, potrivit cărora se fixează acordul timpului verbului dintr-o propoziţie subordonată cu timpul verbului din propoziţia regentă. 5 (Gig) Raport dintre două (serii de) straturi care s-au sedimentat continuu. 6 (Bis) Indice cu toate cuvintele Bibliei, cu indicarea paralelă a tuturor locurilor unde se găsesc.
concordare .v/'[At: COSTINESCU / Pl: ~dări / E: concorda] 1-3 (Nob) Concordanţă (1-3).
concordat1 sn [At: ŞTEFĂNESCU, C. 397 / Pl: -e / E: fr concordant] 1 Convenţie încheiată între papă şi un stat, privitoare la relaţiile dintre acel stat şi biserica catolică. 2 (Jur; iuz; îs) ~ preventiv Contract încheiat între un comerciant insolvabil şi creditorii Iui, prin care se acordă comerciantului reducerea sau amânarea plăţilor, spre a-i îngădui continuarea comerţului.
concordat2, ~ă a [At: HASDEU, I. C. 34 / Pl: -aţi, ~e / E: concorda) (Rar) Corespunzător.
concordatar [At: DA / Pl:	~e / E: fr concordataire] (Rar) 1 a Referitor
la un concordat1 (1). 2 smf Comerciant insolvabil care a obţinut un concordat1 (2).
concordie sf [At: DA / P: ~di-e / Pl: ~ii / E: lat concordia] (Liv) 1 înţelegere. 2 Armonie.
concordism sns [At: DN ’ / E: fr concordisme] Concepţie care încearcă să pună de acord învăţătura biblică cu rezultatele ştiinţei.
concordlst, -ă [At: DN3 / Pl: ~i.yti, ~e / E: fr concordiste] 1 a Referitor la concordism. 2-3 smf, a (Persoană) care practică concordismul.
concrede vt [At: DA / Pzi: ~ed / E: lat concredo, -ereJ (Lrs) 1 A încredinţa ceva cuiva. 2 A însărcina pe cineva cu o misiune, îndatorire etc. concrescent1 sn [At: DA ms / Pl: ? / E: concreşte] Concrescenţă. concrescent2, ~ă a [At: DN2 / Pl: -nţi, ~e / E: fr concrescent] 1 (Bot; d. plante frunze, seminţe etc.) Concrescut. 2 (Med; d. organe) Care este afectat de concrescenţă.
concrescenţă sf [At: DA / Pl: -ţe / E: fr concrescence, lat concrescentia] (Med) Creştere patologică a două ţesuturi împreună sau formaţiuni anatomice, care, normal, ar trebui să fie separate Si: concrescent1.
concrescut, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 6 / PI: -uţi, -e / E: concreşte] (Bot; d. plante, fructe, seminţe etc.) Care au crescut împreună Si: concrescent2 (1).
concreşte vi [At: DEX2 / Pzi: -esc / E: lat concrescere] A creşte împreună.
concreştere sf [At: DA ms / Pl: -ri t E: concreşte] (Bot) Creşterea a două sau mai multe tulpini de arbori la un loc.
concret, ~ă [At: GHEREA, ST. CR. III, 359 / Pl: -eţi, -e 1 E: lat concretus, fr concret] 1-2 av, a (într-un mod) care se poate percepe prin simţuri Si: palpabil, real. 3 a Care exprimă obiecte perceptibile prin simţuri. 4 a (îs) Muzică -ă Muzică prin care, folosind aparatura electronică, se urmăreşte realizarea unor noi valenţe sonore, prin intermediul spectrului, vibraţiilor şi dinamicii specifice. 5 a (D. substantive) Care denumeşte obiecte ce se percep cu simţurile. 6-7 av, a (într-un mod) bine determinat Si: precis. 8 sn (îoc abstract) Categorie filozofică desemnând latura palpabilă, vizibilă a fenomenelor în timp şi spaţiu.
concreteţe s/’[At: DN3 / Pl: -ţi / E: it concretezza] Ceea ce este perceput cu simţurile Si: concretitudine. concretitudine .s/[At: DN3 / Pl: -ni l E: concret] (Rar) Concreteţe. concretiza [At: DA / Pzi: -zez / E: fr concretiser] 1-2 vtr A (se) înfăţişa în mod concret (2). 3-4 vt A da (sau a lua) fiinţă. 5-6 vtr A (se) realiza în mod practic Si: a (se) materializa. 7-8 vtr A (se) dezvolta.
concretizare .y/’[At: DA / Pl: -zări / E: concretiza] 1 Prezentare concretă
(2). 2 Materializare. 3 Operaţie a gândirii, opusă abstractizării, constând în legarea generalului de experienţa senzorială.
concretizat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E concretiza] 1-3 Concretizare (1-3).
concretizafi, ~ă a [At: KLOPŞTOCK, F. 61 / Pl: -aţi, -e / E: concretiza] 1 Care este înfăţişat concret (1). 2 Materializat.
concretizator, -oare a [At: DN3 / Pl: -i, -oare / E: concretiza + -tor] 1 Care dă fiinţă (la ceva). 2 Care realizează, în mod practic, ceva.
concreţiona [At: DA / P: -ţi-o- / Pzi: -nez / E: fr concretionner] (Rar)
1	vt A înfăţişa în mod concret (2). 2-3 vtr A (se) realiza în mod practic Si: a (se) materializa.
concreţionar, ~ă a [At: DEX2 / P: -ţi-o- / Pl: -i, -e / E: fr concretionnaire] 1-3 Care prezintă concreţiuni (1-3).
concreţionare .v/'[At: LTR2 / P: -ţi-o- / Pl: -nări / E: concreţiona] 1 Operaţie de transformare, printr-un tratament termic, a unui conglomerat de pulberi de metale, metalorizi etc. într-un corp solid Si: concreţiune (1). 2 (Gig) Formare a concreţiuni lor (2) Si: concreţiune (2).
concreţiune sf [At: DA / P: -ţi-u- / Pl: -ni / E: fr concretion, lat concretio, -onis] 1 Concreţionare (1). 2 (Gig) Agregat mineral, de formă sferică sau neregulată, format prin depunerea rocilor-sedimentare în jurul unui corp străin şi prin concentrarea substanţelor minerale din soluţii apoase Si: concreţionare (2). 3 (Med) Formaţiune constând din precipitări de săruri în ţesuturi sau organe cavitare.
concrezut, ~ă a [At: DA / Pl: -uţi, -e / E: concrede] (Reg) 1 Căruia i s-a încredinţat o misiune. 2 (D. o misiune, sarcină) încredinţată.
629
CONCUBIN
concubin, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: -i, -e / E: fr concubine] 1-2 smf, a (Persoană) care trăieşte în concubinaj (1). 3 smf (Rai) Homosexual.
concubinaj .st? [At: COD. PEN. R.P.P. 452 / Pl: ~e, -uri / E: fr concubinage] 1 Convieţuire a unui bărbat cu o femeie, fără a îndeplini condiţiile legale de căsătorie Si: (rar; imp) concubinat. 2 (Fig; prt) Afinitate de idei, de concepţii.
concubimr sm [At: COSTINESCU / Pl: ~i l E: fr concubinaire] (Rar) Concubin (3).
concubinatsn [At: MARIAN, NU. 60 / Pl: -e / E: concubin + -at] (Reg; imp) Concubinaj (1). concuerant, ~ă smf, a vz concherant concuxstă sfvz conchistă
concupiscent, ~ă a [At: BOGZA, C. O. 81 / Pl: ~nţi, ~e / E: fr concupiscent] Care are înclinări către plăceri senzuale Si: (liv) luxurios.
concupiscenţă sf [Ai: MDA ms / Pl: -ţe / E: fr concupiscence] înclinare spre plăceri senzuale Si: (liv) luxură.
concura [At: RUSSO, S. 53 / Pzi: -rez / E: fr concourir, lat concurro, -ere] 1-4 vi A participa la un concurs (1-4). 5 vi A tinde spre acelaşi rezultat, scop. 6-7 vir (Cmr) A(-şi) face concurenţă (3) Si: a rivaliza, concurare sf [At: DA / Pl: -rări / E: concura] întrecere. concurent, -ă [At: NEGRUZZI, S. 1,40 / Pl: -nţi, -e / E: fr concurrent]
I	a Care face concurenţă (2) altuia. 2 a (Cmr) Care luptă pentru acapararea pieţei, pentru înlăturarea rivalilor. 3 a Care tinde spre acelaşi rezultat. 4 a (Mat; îs) Drepte ~e Drepte care se întâlnesc în acelaşi punct. 5-9 smf a (Persoană) care participă la un concurs (1-4). 10-11 sm/’Producător (sau comerciant) care luptă să depăşească în câştig pe rivali.
concurenţă sf [At: HASDEU, I. C. 52 / V: (îvr) ~rin~ / Pl: -ţe / E: fr concurrence] 1 Rivalitate între industriaşi,comercianţi, ţări, monopoluri etc. pentru acapararea pieţei, desfacerea produselor şi clientelei în vederea obţinerii unor câştiguri cât mai mari. 2 (Pex) Rivalitate într-un domeniu de activitate. 3-4 (îe) A(-şi) face ~ (cuiva) A căuta să întreacă pe cineva, urmărind acelaşi scop. 5 (Mat) Proprietate a mai multor drepte de a avea un punct comun. 6 (îs) Punct de - Punct de intersecţie a dreptelor concurente (4).
concurenţial, -ă a [At: DN3 / P: -ţi-al / Pl: -i, -e / E: fr concurrentiel] Competitiv.
concurge vi [At: BĂLCESCU, M. V. 38 / Pzi: 6 ~curg! E: lat concurro, -ere] 1 A se întâlni într-un punct, venind din mai multe direcţii. 2 A colabora. 3-4 A concura (1-2). concurinţă sfvz concurenţă
concurs sn [At: GHICA, A. 625 / V: (înv) -rşum / Pl: -uri / E: fr concours, lat concursus] 1-2 întrecere (sportivă) care se termină (întotdeauna) cu un clasament şi cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanţi. 3-4 Examen pentru selecţia candidaţilor la intrarea într-o instituţie de învăţământ sau pentru a obţine un post, o bursă etc. 5 Contribuţie. 6 (îe) A-şi da ~ul (cuiva sau la ceva) A colabora cu cineva sau la ceva. 7 (îs) ~ de împrejurări Conjunctură (1). 8 (Jur; înv) încuviinţare. 9 (Jur; Trs; înv) Cererea mai multor creditori de a împărţi prin judecată averea unui datornic. 10 (îs) ~ de creditori Situaţie în care averea unui datornic este insuficientă pentru plătirea tuturor creditorilor.
II	(Trs; gms; iuz) Faliment. concurşum sn vz concurs
concusionar sm [At: DA / P: -si-o- / Pl: -i / E: fr concussionnaire] (Jur; rar) Jefuitor al avutului public.
concusiune y/'[At: ENC. ROM. / Pl: -ni / E: fr concussion, lat concussio, -onis) Extorcare făcută de un agent al fiscului.
condac1 sm [At: ALECSANDRI, P. P. 145 / Pl: -ace , -uri / E: net] 1 Patul puştii. 2 Mânerul ferăstrăului. 3 (Sst) Conac. condac2 sm [At: VICIU, GL. / Pl: -aci / E: net] (Reg) Porcar. condac? sn [At: DOSOFTEI, V. S. 4 / Pl: -ace IE: vsl kcnaakt*) Cântec bisericesc scurt, prin care se aduc laude unui sfânt sau se arată însemnătatea unei sărbători.
condamna vt [At: (a. 1865) URICARIUL X, 373 / V: (înv)	/
Pzi: condamn / E: fr condamner, lat condamno, -are] 1 A osândi printr-o sentinţă judecătorească. 2 A dezaproba. 3 A constrânge. 4 A considera pierdut, fără nici o speranţă de salvare. 5 A bloca.
condamnabil, ~ă a [At: (a. 1865) URICARIUL X, 368 / Pl: -i, -e / E: fr condamnable] 1 Care merită să fie condamnat (1) Si: reprobabil. 2 Care merită să fie dezaprobat.
condamnare ş/‘[At: DA / Pl: -nări / E: condamna] 1 Aplicare, prin judecată, a unei sancţiuni penale Si: condamnat1 (1), condamnaţiune, osândă. 2 Dezaprobare severă Si: blam, condamnat1 (2).
condamnat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: condamna] (Rar) 1-2 Condamnare (1-2).
condamnat2, [At: NEGRUZZI, S. II, 34 / V: ~dem~ / Pl: -aţi, -e / E: condamna] 1-2 smf a (Persoană) care a fost osândită printr-o sentinţă.
3	a Criticat2.
condamnatoriu, a [At: MDA ms / P: -ri-u / Pl: -ii / E: fr condamnatorie] (Jur) Care conţine o condamnare (1).
condamnaţiune sf [At: MDA ms / P: -ţi-u- Pl: -ni / E: fr condamnation] Condamnare (1). condaş sm [At: VICIU, GL. / Pl: -i / E: mg kondds] (Reg; mgm) Porcar. condecar sm vz condicar condeer sm vz condeier
condei sn [At: DOSOFTEI, PS. / Pl: -ee / E: ngr xov8dXi(of)] 1 Unealtă de scris în formă de beţişor, la care se ataşează o peniţă Si: toc. 2 (îs) Mânuitor de - Scriitor. 3 (îlav) Ca din ~ Frumos şi ordonat. 4 (Pfm; îe) A trage ~ul A încărca la socoteală. 5 (îlav) Dintr-un ~ Dintr-o dată. 6 Trăsătură de - Mişcare rapidă. 7 (Pex) Moment. 8 (înv) Instrument cu care se scria. 9 Creion pentru înnegrirea sprâncenelor. 10 (Fig) îndemnare la scris. 11 (îe) A avea ~ A avea talent la scris. 12 (Fam; îe) A o aduce bine din ~ A vorbi (sau a scrie) cu meşteşug. 13 (Fam; îae) A ieşi din încurcătură printr-o întorsătură pricepută a frazei. 14 Par lung, care, împreună cu lopata, formează cârma plutei. condeia v vz încondeia
condeiaş sn [At: DA / P: -de-iaş / Pl: -e / E: condei + -aş] 1-2 (Şhp) Condei (1) (mic).
condeier sm [At: HOGAŞ, DR. 45 / P: -de-ier / V: -eer / Pl: -i / E: condei + -er] (Rar; dep) Scriitor mai puţin talentat. condemna v vz condamna condemnat, -ă a vz condamnat
condens sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: condensare] 1 Rezultat al condensării (2) vaporilor. 2 Fenomen de infiltrare a condensului (2) de apă şi a unor specii de ciuperci în pereţii locuinţelor.
condensa [At: PONI, F. 133 / Pzi: -sez / E: fr condenser, lat condensare] 1-2 vrr (Fiz) A (se) face mai dens. 3 vr (D. vapori) A se transforma în lichid (prin răcire şi comprimare). 4 vt (Fig) A scurta exprimarea Si: a comprima, a prescurta.
condensabil, a [At: IOANOVICI, TEHN. 14 / Pl: -i, -e l E: fr condensable] Care poate să se facă mai dens.
condensabilitate sf[At: DA / E: fr condensabilite] (Rar) Proprietatea de a fi condensabil.
condensant, ~ă a [At: PONI, F. 215 / Pl: -nţi, -e / E: fr condensant] 1-2 (Fiz) Care (se) face mai dens. 3 (Fig) Care scurtează exprimarea.
condensare ,s/[At: DEX2 / Pl: -sări / E: condensa] 1 Creştere a densităţii ca urmare a comprimării volumului Si: condensat1 (1), condensaţie (1).
2	Transformare a vaporilor în lichid prin răcire Si: condensat1 (2), condensaţie (2). 3 Acumulare de electricitate Si: condensat1 (3), condensaţie (3).
4	(Fig) Scurtare a exprimării Si: condensat1 (4), condensaţie (4). condensat1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: condensa] 1-4 Condensare
(1-4).
condensat2, ~ă [At: LTR2 / Pl: -aţi, -e l E: condensa] 1-4 a Care a fost supus condensării (1-4). 5 a (îs) Lapte - Lapte conservat sub formă de pastă moale sau de praf.
630
CONDOLATOR
condensator sm [At: LTR2 / Pl:	/	E:	fr	condensateur] 1 Aparat care
serveşte la lichefierea unei mase de vapori în vederea recuperării lichidului din care au provenit sau a eliminării unor componenţi valabili. 2 Sistem de două conductoare, separate printr-un mediu izolant sau prin vid, servind la acumularea de electricitate statică. 3 (îs) ~ variabil Condensator (1) a cărui capacitate poate fi variată prin deplasarea relativă a armăturii lui.
condensaţie ş/‘[At: PONI, F. 133 / P: ~ţi-e / Pl: -ii / V: ~iune / E: fr condensation] (Nob) 1-4 Condensare (1-4). condensaţiune sfvz condensare
condensor sm [At: LTR2 / Pl:	/	E:	fr	condenseur] 1 (înv) Recipient
care serveşte la transformarea aburilor în lichid. 2 Dispozitiv al unui instrument optic care serveşte la concentrarea şi dirijarea luminii într-o direcţie determinată. 3 Grup de lentile întrebuinţate în aparatele de proiecţie pentru concentrarea luminii pe diapozitiv.
condescendent, ~ă a [At: SfelERA, F. S. 351 / Pl: -nţi, -e / E: fr condescendant] 1-2 Care are o atitudine plină de respect (sau de bunăvoinţă) faţă de cineva Si: amabil, respectuos.
condescendenţă şf [At: KLOPŞTOCK, F. 315 / E: fr condescendance] 1-2 Purtare plină de consideraţie (şi de bunăvoinţă) faţă de cineva Si: amabilitate, deferentă, respect. 3 (Prt) Aer de superioritate. 4 (Prt) Infatuare.
condescinde vi [At: V. ROM. iunie 1934, 94 / Pzi: -cmd / E: fr condescendre] (Rar) 1 A consimţi din politeţe. 2 A ceda. 3 A cădea de acord în mod formal. 4 A catadicsi.
condescindere şf [At: DN3 / Pl: -ri / E: condescinde] (Rar) 1 Consimţire din politeţe. 2 Cedare. 3 Cădere la un acord formal. 4 Catadicsire. condic sm vz condică
condicar sm [At: (a. 1790) BUL. COM. IST. IV, 127 / V:	/	Pl:
-i / E: condică + -ar] (Iuz) Arhivar.
condică şf [At: CANT A, ap. LET. III, 177 / V: cod-, ~c / Pl: -ici / E: ngr xdSixog] 1 Registru. 2 (înv) Colecţie de legi, decrete etc. Si: cod. 3 Volum cuprinzând însemnări cu caracter istoric. 4 (Imp) Lexicon. 5 (înv) Carnet de socoteli Si: (înv) catastif. 6 (Pfm; îe) A trece (sau) a pune la ~ pe cineva A ţine minte pe cineva pentru a se răzbuna.
condicăreasă şf [At: FILIMON, O. II, 597 / Pl: -ese / E: condicar + -easă] (Iuz) Soţie de condicar.
condicuţă sf[At: IORGA, L. II, 487 / Pl: -ţe / E: condică + -uţă] 1 (înv) Carnet destinat personalului casnic, în care se nota identitatea purtătorului, locurile unde a mai fost angajat etc. 2 (înv) Legitimaţie a prostituatelor profesioniste, unde erau înregistrate vizele medicale de control împotriva bolilor venerice. 3 (Pex) Carnet.
condilsm [At: DEX2 / Pl: -i / E: fr condyle] (Atm) Proeminenţă rotundă la extremitatea unor vase.
condiloid, ~ă a [At: DN3 / P: -lo-id / Pl: -izi, -e / E: fr condyloide] Care are forma unui condil.
condilom sn [At: DN3 / Pl: -oame / E: fr condylome] Tumoare benignă a tegumentelor şi mucoaselor.
condiment sn [At: V. A. URECHE, ap. TDRG / Pl: -e / E: fr condiment, lat condimentum, -i] Substanţe (picante) de origine minerală, vegetală, animală sau de sinteză care, adăugate unor produse alimentare, le dă un gust sau o aromă specifică, plăcută Si: ingredient, mirodenie, (înv) lăcomie.
condimentă vt [At: DA / Pzi: -tez / E: condiment] A da gust mâncării prin adăugare de condimente.
condimentar, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr condimentaire] Care se foloseşte drept condiment.
condimentare a/' [At: DEX2 / Pl: -tari / E: condimenta] Adăugare de condimente în mâncare pentru a-i da gust Si: condimentat1. condimentat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: condimenta] Condimentare. condimentat2, -ă [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: condimenta] Care conţine (multe) condimente.
condincă şf [At: H II, 140 / Pl: -nci / E: ns cf coti(u)gă) (Reg) Parte a plugului nedefinită mai îndeaproape.
condiscipol sm [At: DA / V: -pul / Pl: -i / E: fr condisciple, lat condiscipulus] Coleg de studii la un anumit maestru. condiscipul sm vz condiscipol
conditor sm [At: DA / Pl: -i I E: ger Konditor] (Trs; gms) Cofetar. conditone şf [At: DA / Pl: ~i/ / E: ger Konditorei] (Trs; gms) Cofetărie. condiţie sf [At: COD. ŢIV. 5/10 / P: -ţi-e / V: (înv) -iune, -ion sn, -ione / Pl: -ii / E: fr condition] 1 Stare. 2 Mod de a fi. 3-4 Fapt, împrejurare de care depinde apariţia unui fenomen sau care influenţează desfăşurarea unei acţiuni, putând-o frâna sau stimula. 5 (Lpl) împrejurările în care se petrece un fenomen. 6 (îs) -ii de mediu Totalitatea factorilor de mediu biotici şi ahiotici în care trăieşte o fiinţă. 7-9 Stare socială care presupune avere, profesie importantă şi rang înalt în societate. 10-12 (îs) Om de -Persoană aparţinând unei asemenea stări sociale. 13 (Jur) Stare civilă. 14 Lucru fundamental, de absolută necesitate Si: cerinţă. 15 (îs) ~ sine qua non Clauză absolut necesară la realizarea unui lucru, a unei înţelegeri etc.
16	(îlav) Fără ~ii Fără pretenţii. 17 (îlc) Cu Ma să Cu obligaţia (să). 18 (îal) Numai în cazul (că). 19 (Jur) Clauză obligatorie de care depinde validitatea unui act. 20 (înv; nob) Pensiune. 21 (Spt; îs) ~ fizică Stare a unui sportiv din punct de vedere fizic şi al pregătirii sale teoretice şi practice. condiţion sn vz condiţie
condiţiona vt [At: GHEREA, ST. CR. II, 1, 5 / P: -ţi-o- / Pzi: -nez / E: fr conditionner] 1 A constitui condiţia esenţială de care depinde ceva.
2	A limita valabilitatea unui act printr-o condiţie de care depinde însăşi executarea lui. 3 A supune un act uneia sau mai multor condiţii. 4 A admite ceva cu anumite condiţii.
condiţional, -ă a [At: HAMANGIU, C. C. 239 / P: -ţi-o- / Pl: -i, -e / E: fr conditionnel] 1 Care este supus unei condiţii. 2 (Grm; îs) Propoziţie -ă Propoziţie subordonată care exprimă o acţiune de a cărei îndeplinire depinde realizarea acţiunii din propoziţia regentă. 3 (Grm; îs) Mod - Mod personal care exprimă o acţiune a cărei realizare depinde de îndeplinirea unei condiţii. 4 (Psh; îs) Excitant - Excitant care, sincronizat în mai multe rânduri cu un reflex înnăscut, sfârşeşte prin a da naştere singur unui efect (motor, secretor etc.) identic cu al acestui reflex, determinând astfel formarea unui reflex condiţionat.
condiţionalism sn [At: DEX2 / P: -ţi-o- / Pl: 7 / E: fr conditionnalisme] 1 Tendinţă greşită de a identifica şi a înlocui cauza cu condiţiile în care apar sau există fenomenele. 2 Doctrină potrivit căreia nemurirea sufletului ar fi condiţionată (1) de viaţa de pe pământ.
condiţionare şf [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 39 / P: -ţi-o- / Pl: -nari / E: condiţiona] 1 Stabilire a unui raport de dependenţă Si: condiţionat1 (1). 2 Operaţie prin care un material se aduce într-o anumită stare de umiditate, de temperatură, de puritate etc Si: condiţionat^2). 3 (îs) -a aerului Climatizare.
condiţionat1 sn [At: MDA ms / P: -ţi-o-1 Pl: -uri / E: condiţiona] 1-2 Condiţionare (1-2).
condiţionat2, ~ă c/[At: GHEREA, ST. CR. I, 292 / P: -ţi-o- / Pl: -aţi, -e / E: fr conditionne] 1 Care este îngrădit de (sau supus unor) anumite condiţii. 2 (Grm; îs) Propoziţie -ă Propoziţie de care depinde o propoziţie condiţională. 3 (îs) Aer - Aer menţinut prin instalaţii speciale în condiţii optime de temperatură, umiditate şi puritate. 4 (Med; îs) Reflex - Reacţie bazată pe legătura nervoasă temporară în scoarţa cerebrală între două focare de excitaţie care coincid în timp. condiţione sfvz condiţie condiţiune sfvz condiţie
condola vt [At: DA / Pzi: -lez / E: lat condoleo, -ere] (Trs; ltm) A prezenta cuiva condoleanţe. condolare şf [At: DA / Pl: -lari / E: condola] (Trs) Condoleanţă. condolat1 sn [At: DA / Pl: 7 / E: condola] (Trs) Condolare. condolat2 a [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: condola] Care a primit condoleanţe. condolator, -oare smf, a [At: DA / Pl: -i, -oare / E: condola + -tor] (Rar) 1-2 (Persoană) care condolează.
631
CONDOLEANTĂ
condoleanţă sf[At: GHEREA, ST. CR. III, 325 / V:	/	Pl: ~ţe /
E: fr condoleattce] Expresie prin care se exprimă participarea la durerea unei persoane căreia i-a murit cineva apropiat.
condolent, -ă a [At: DN3 / Pl: -nţi, -e / E: it condolente] De condoleanţe. condohnţă sfvz condoleanţâ
condominiu sn [At: DA / V: -um I Pl: -ii / E: lat condominium] Drept de suveranitate exercitat în comun de două sau mai multe puteri asupra aceluiaşi teritoriu. condominium sn vz condominiu
condor sm [At: ŞĂINEANU, D. U. / Pi: -i / E: fr condor] Cel mai mare vultur, cu capul şi cu gâtul golaş, tară glas, care trăieşte în munţii Americii de Sud (Sarcorhamphus gryphus). condorat, -ă a vz condurat condori1 v vz închiondora
condori2 v [At: MARIAN, î. 404 / Pzi: -resc / E: ctm condola + durea] (Trs; Buc; înv) A purta doliu.
condoroaică sf [At: HERZ.-GHER., M. IV, 238 / Pl: -ice / E: condur + -oaică] (Rar) Drăcoaică.
condotier sm [At: HASDEU, I. C. 159 / P: ~ti-er l Pl: -i / E: ii condottiere] 1 (înv) Căpetenie de mercenari care se angaja în serviciul unui oraş, al unui principe sau al papei, în Italia. 2 (Fig) Om venal, gata a se pune în slujba orcărei cauze. condra pp, av vz contra2 condract sm vz contract
condran sn [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: mg kondor] (Ent; reg) Larva gândacului de mai. condrant sm vz codrant
condraş sm [At: VICIU, GL. / Pl: -i / E: mg kondăs] (Reg) Căprar. condrat sn vz contract condrâ av, pp vz contra2
condrănaş sm [At: DA / PI: -i / E: mg kontrâs] (Trs; mg) Lăutar care ţine isonul.
condrăni vt [At: FRÂNCU-CANDREA, M. / E: mg kontrâlniy kontorâlni] (Trs; mgm) A acompania.
condrăţelsm [At: ISPIRESCU, L. 398 / Pl: -ei / E: ns cf condran] (Ent; reg) 1 Păduche (Pediculus). 2 (Pre) Lindină.
condrectomie sf [At: DN3 / P: -mi-e / Pl: ~i/ / E: fr chondrectomie] (Med) Rezecţie a unui cartilaj.
condrină .v/* [At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr chondrine] (Big) Substanţă fundamentală a ţesutului cartilaginos.
condriochineză .v/'[At: DN3 / P: -dri-o- / Pl: -ze / E: ngr xovSpuov + xiveaig] (Big) Proces de diviziune a mitocondriilor în cursul mitozei şi meiozei.
condriom sn [At: DN3 / P: -dri-om l PI: -oame / E: fr chondriome] (Big) Ansamblu de organite celulare cu aspect granular, filamentos etc.
condriozom sn [At: DN3 / P: -dri-o- / Pl: -oame / E: fr chondriosome] Mitocondrie.
condrită şf[At: DEX2 / Pl: -te l E: fr chondrite] Inflamaţie acută sau cronică a unui cartilaj. condrî av, ppvz contra2
condroblast sn [At: DN3 / Pî: -e / E: fr chondroblaste] (Big) Tip de celule care formează cartilajul.
condrocit sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: eg chondrocyte] (Big) Celulă cartilagioasă matură.
condrocraniu [At: DN3 / P: ~ni-u / Pl: -ii / E: fr chondrocranium] Craniu cartilagios al embrionului.
condrogenezâ .v/‘[At: DN3 / Pl: -ze / E: fr chondrogenese] (Big) Formare de ţesut cartilaginos.
condroide snp [At: DEX2 / P: -dro~i- / E: chondroide] Substanţe complexe, compuse din proteine în amestec cu polizaharide şi care intră în structura cartilajelor. condroiu sm vz codroi
condrologie ,s/[At: DN3 / PI: ~i/ / E: fr chondrologie] Parte a anatomiei care se ocupă cu studiul cartilajelor.
condrom sn [At: DEX2 / Pl: -oame / E: fr chondrome] Tumoare benignă a ţesutului cartilaginos.
condromalacie ,s/'[At: DN3 / P: -ci-e / Pl: -ii / E: fr chondromalacie) (Med) înmuiere a cartilajelor.
condromatoză .v/ [At: DN3 / Pl: -ze / E: fr chondromatose] Afecţiune a oaselor, care rămân cartilaginoase, în special la extremităţi.
condroniu sm [At: DEX2 / Pl: ? / E: net] Plantă erbacee cu tulpina şi frunzele lanceolate, rigide, cu flori purpurii sau galbene, care creşte prin livezi şi prin semănături (Melampyrum arvense).
condropterigieni smp [At: DN3 / P: -gi-eni l E: fr chondropterygiens] Subclasă de peşti cu scheletul cartilaginos (rechini, torpile etc.).
condrosarcom sn [At: DEX2 / Pl: -oame / E: fr chondrosarcome] (Med) Tumoare malignă a ţesutului cartilaginos.
conducătory ~oare [At: PONI, F. 141 / Pl: -i, -oare / E: conduce + -(ă)tor) 1-2 smf a (Persoană) care conduce (5). 3-4 sm, a (D. corpuri; îs) (Corp) bun (sau rău) - de căldură (sau de electricitate) (Corp) care are însuşirea de a transmite (sau de a nu transmite) căldura (sau electricitatea) Si: conductibil. 5 sm (îs) ~ auto Şofer.
conducătorie \/ [At: SBIERA, F. S. 210 / Pl: -ii / E: conducător + -ie] 1-5 (Nob) Conducere (1-5).
conduce [At: NEGRUZZI, S. 1,219/ Pzi: conduc / E: lat conducere] 1 vt A însoţi. 2 vt (îlv) A ~ la politie (sau la închisoare) A aresta. 3 vt (îe) A ~ la altar A lua în căsătorie. 4 vr A călăuzi. 5 vt A fi în fruntea unui grup de oameni, a unei instituţii, organizaţii etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv. 6 vt (Fig) A dirija o discuţie,
0	dezbatere. 7 vt A şofa. 8 vr A introduce apa, gazul în locuinţe, prin instalaţii sau conducte (2). 9 vr A duce. 10 vr A se orienta după anumite norme, principii etc.
conducere .v/[At: V. ROM. decembrie 1950,17 / Pl: -ri / E: conduce]
1	îndrumare a unui grup de oameni, instituţii, organizaţii etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv. 2 Direcţie sau administraţie a unei organizaţii, instituţii etc. 3-4 (Pex) Persoană sau colectiv care conduce. 5 Activitate a conducătorului (1).
conduct sn [At: MARIAN, NU. 641 / Pl: -e / E: ger Kondukt, lat conductus] 1 Conductă (1). 2 (Reg) Convoi. 3 (îs) ~ de facle Retragere cu torţe. 4 Formaţie anatomică cu aspect de canal sau de tub.
conductanţă sf [At: DEX2 / PI: -ţe l E: fr conductance] Mărime egală cu raportul dintre intensitatea curentului electric continuu care străbate un conductor (8) şi tensiunea continuă aflată la capetele sale.
conductă sf [At: IOANOVICI, TEHN. 40 / Pl: -te / E: fr conducte] 1 Instalaţie pentru conducerea apei, petrolului, electricităţii etc. 2 (Spc) Ţeavă pentru conducerea apei, petrolului, gazului etc. 3 (Pex) Reţea de sârme electrice.
conductibil, ~ă a [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr conductible] (Rar) Conducător (4).
conductibilitate sf [At: PONI, CH. 47 / Pl: -taţi / E: fr conductibilite]
1	Proprietate a corpurilor de a transmite căldura, electricitatea etc. Si: conducţie (1). 2 (îs) ~ electrică Proprietate a unor corpuri de a putea fi străbătute de curent electric sub acţiunea unei tensiuni electrice Si: conducţie (2). 3 (îs) ~ termică Proprietate a unor corpuri de a putea ti străbătute de un flux de căldură sub acţiunea unei diferenţe de căldură Si: conducţie (3).
conductiv1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri l E: conduce) Conductivitate. conductiv2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr conductive] 1 Care se referă la conductibilitatea (2) electrică. 2 Specific conductibilităţii (2) electrice. 3 Care provine din conductibilitatea (2) electrică. 4 Care aparţine conductibilităţii electrice. 5 (îs) Legătură -ă Legătură între două elemente de circuit electric, realizată prin intermediul unui conducător (3) electric, al unui aparat de conectare sau al unui conector.
conductivitate .ş/[At: DEX2 / Pl: -taţi l E: fr conductivite] Valoare a rezistenţei specifice electrice a unui conductor Si: conductiv1. conductometrie .v/’[At: DEX2 / P: -tri-e / Pl: ~i/ / E: conductivitate] + metrie] Metodă electrochimică de analiză, bazată pe modificarea conductivităţii soluţiei analizate.
632
CONFEDERAT1
conductometru sn [At: DEX2 / PI: -re / E: fr conductometre] Dispozitiv folosit pentru determinarea conductivităţii soluţiilor.
conductor, ~odre [At: GOLESCU, î. 73 / Pl:	-oare / E: fr conducteur,
lat conductor] 1 sm (înv) Călăuză. 2 smf Funcţionar la calea ferată care controlează biletele călătorilor şi supraveghează vagoanele. 3 smf Supraveghetor şi diriguitor al unei echipe de lucrători. 4-7 sn, a (Corp sau material) care prezintă conductibilitate (2-3) electrică (sau termică).
8	sn (îs) ~ electric Piesă cu conductanţă mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive (1). 9 smf (Rar) Vatman. 10 a (Bot; iuz; îs) Ţesut - Ţesut pe care îl străbate polenul pentru a ajunge în ovule.
conducţie sf [At: DEX2 / P: ~ţi-e / PI: ~/7 / E: fr conduction] 1-3 Conductibilitate (1-3).
conduită sf [At: G. M. ZAMF1RESCU, SF. M. N. II, 191 / P: -du-i-/ Pl: ~te / E: fr conduite] 1 Comportament. 2 (îs) Linie de - Statornicie în comportare.
conduplicât, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~aţi, ~e / E: fr conduplique] (Bot; d. organe) îndoit în lungime, în două jumătăţi apropiate.
conduplicaţie sf [At: DEX2 / P: -ţi-e / Pl: ~/7 / E: fr conduplication] 1 (Bot) Stare a unui organ conduplicât. 2 (înv) Repetiţie a unui cuvânt la începutul sau la sfârşitul unei fraze.
condur1 sm [At: HERZ.-GHER. M. IV, 238 / Pl: -i / E: ns cf tc kondura] (Gmţ) Drac.
condur2 sm [At: I. NEGRUZZI, S. IV, 492 / PI: -/ / E: tc kondura] 1 (înv) Pantof femeiesc cu toc înalt, împodobit, adesea, cu broderii. 2 (Ban) Zestrea miresei. 3 (Fig; iuz) Femeie. 4 (Bot; Mol; îs) -ul doamnei Plantă ornamentală agăţătoare,cu tlori mari, galben-roşcate şi cu un pinten drept Si: (reg) altanăc, altângea, altângic, bostanei, bostunaşi, călţunaş, ciocănari, ciorcănei, floarea-cu-două-cozi, hobridrag, lobidrag, bobisdrag, lopostani, lupidrag, lupisdrag, ndsturţii, nemţoaice, pinteni, rostoponi, sultanele (Tropaeolum majus). conduragiu sm [At: H II, 30 / Pl: ~i/ / E: tc konduragy] (înv) Cizmar. condurar sm [At: (a. 1742) IORGA, S. D. VI, 251 / Pl: -/ / E: condur2 + -ar] (înv) Cizmar.
conduraş sm [At: MARIAN, NU. 535 / PI:	/	E:	condur2 + -«.>•] 1-2
(înv; şhp) Condur2 (1) (mic). 3 (Bot; reg) Condurul-doamnei (Tropaeolum majus).
condurat, ~ă [At: SEVASTOS, N. 347 / V: ~dor~ / Pl: -af/,	/ E:
condur2 + -at] 1 a (Rar) încălţat cu condur2 (1). 2 sm (înv) Condur2 (1).
3	sm (înv) Cizmar. condus, ~ă a [At: DA / Pl: ~u.v/\ -e l E: conduce] 1 Care este însoţit.
2	Care este arestat. 3 Care este luat în căsătorie. 4 Care este călăuzit. 5 Care dirijează o discuţie, dezbatere. 6 Care şofează. 7 Care duce. 8 Care se orientează după anumite norme, principii.
conec'i v vz conăci
conecta vt [At: DA ms / Pzi: -tez / E: fr connecter, lat connector, -ere] A lega între ele două sau mai multe persoane, obiecte, conducte electrice.
conectare sf [At: DA / Pl: -tari / E: conecta] 1 Operaţie de montaj, prin care o maşină, un aparat sau un dispozitiv electric este legat într-un circuit sau la o reţea electrică Si: conectat1, conexiune. 2 (îs) Aparat de - Aparat electric folosit pentru închiderea sau deschiderea unui circuit electric.
3	Legare între ele a mai multor persoane, obiecte etc.
conectat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: conecta] 1-3 Conectare (1-3). conectat2, ~ă a [At: ENC. TEHN. 171 / Pl: ~aţi, ~e / E: conecta] 1-2 Care este legat într-un circuit sau la o reţea electrică.
conectiv, ~ă [At: DA / Pl: -i, ~e / E: fr connectif] 1-2 a Care poate fi conectat2.2 sn (Bot) Parte a anterei care suportă şi reuneşte sacii polenici.
3	sn (Mat) Legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naştere expresii Si: conector (3), functor, operator. 4 sn (Grm) Cuvânt de relaţie în propoziţie sau în frază.
conector,~oare [At: NOM. MIN. 162 / Pl:	~oare	/ E: fr connecteur]
1	a Care conectează. 2 sn Piesă cu ajutorul căreia se stabileşte o legătură.
3	sn (Grm) Conectiv (4).
conecţiune sf vz conexiune conesilat ~ă a vz conexilat
conetabil sm [At: DA / Pl:	/ E: fr connetable] (Ist) Comandant suprem
al armatelor regale din Franţa, în feudalism.
coneţ sm [At: DA / Pl: ? / E: bg KOBeu] 1 (înv) Sfârşit. 2 (Reg; îe) A face (sau a pune) cuiva ~ul A omorî. 3 (Fig; reg) Moarte. 4 (Reg) Şotie.
conex, ~ă [At: GRECESCU, FL. 4 / V: ~nnex f Pl: -ecşi, ~e / E: fr connexe, lat connexus] 1 a Care se găseşte în legătură cu ceva. 2 a Care însoţeşte ceva. 3 a Care merge împreună cu ceva. 4 sn (Psh) Faptul primordial al vieţii psihice, punctul său de plecare. 5 sn Legătură (strânsă).
conexa vt [At: DA / Pzi: ~xez / E: conex] (Rar) A reuni lucruri sau chestiuni de aceeaşi natură.
conexare sf [At: MON. OF. 21, ap. DA / Pl: -xări / E: conexa] 1 Punere împreună a două sau mai multe lucruri sau chestiuni de aceeaşi natură.
2	(Jur) A uni, pentru a fi soluţionate împreună, în acelaşi dosar, două sau mai multe pricini între care există conexitate (5).
conexilat, -â smf, a [At: GHICA, A. 852 / V: -esi- / Pl: -aţi, -e l E: conexilo] (înv; nob) 1-2 (Om) care este exilat împreună cu alţii.
conexitate .v/ [At: GHICA, S. 717 / Pl: -taţi / E: fr connexite] 1-4 Conexiune (1-4). 4 (Jur) Raport între două sau mai multe pricini care au un obiect înrudit.
conexiune sf [At: GHICA, S. 574 / P: -xi-u - / V: ~ecţi~ / Pl: -ni / E: fr connexion, lat connexio, -onis] 1 Legătură între două sau mai multe obiecte sau fenomene Si: conexitate (1), raport, relaţie. 2 (îs) ~ inversă Feedback. 3 Legătură prin conducte sau prin organe de maşină între două dispozitive, aparate, mecanisme etc. 4 Legătură între două sau mai multe elemente de circuit sau conducte electrice Si: conectare (1).
confabulaţie sf [At: DEX2 / P: -ţi-e / Pl: -ii / E: fr confabulation] Simptom în unele boli mintale, care constă în prezentarea inconştientă a unor fapte imaginare Si: mitomanie.
confareaţie sf [At: DEX2 / P: ~re-a-ţi-e / Pl: -ii / E: fr confarreation, lat confarreatio] (Ist; rar) Căsătorie religioasă rezervată patricienilor.
confecţie sf [At: HAMANGIU, C. C. 293 / Pl: -ii / V: (înv) ~iune / E: fr confection] 1 (Rar) Confecţionare. 2 Obiect de îmbrăcăminte fabricat şi livrat în serie sau în masă.
confecţiona vt [At: PAS, Z. IV, 134 / P: -ţi-o- / Pzi: ~nez / E: fr confectionner] 1 A prelucra un material sau un semifabricat pentru a obţine un obiect (unicat sau în serie). 2 (Irn) A face (sau a lucra) ceva în grabă, superficial.
confecţionar sm, a [At: MDA ms / P: -ţi-o- / Pl: -i / E: confecţiona + -ar] Muncitor care prelucrează un material sau un semifabricat pentru a obţine un obiect.
confecţionare sf [At: GHICA, S. 71 / P: -ţi-o- / Pl: -nari / E: confecţiona) 1-2 Prelucrare a unui material sau a unui semifabricat pentru a obţine un obiect Si: confecţie (1), confecţionat1.
confecţionat1 sn [At: DA / P: -ţi-o- / Pl: -uri / E: confecţiona] Confecţionare.
confecţionat2, ~ă a [At: GHICA, S. 188 / P: -ţi-o- / Pl: -aţi, ~e / E: confecţiona] Care este lucrat (dintr-un material sau un semifabricat).
confecţioner, ~ă smf, a [At: DEX2 / P: -ţi-o- / Pl: -i, -e / E: fr confectionneur] 1-2 (Muncitor) care lucrează confecţii (2). confecţiune sfvz confecţie
confedera vr [At: DA / Pzi: -rez / E: fr confederer] (Pn) 1-2 A se uni într-o confederaţie (1-2).
confederare sf [At: DA / Pl: -rări l E: confedera] 1-2 Unire într-o confederaţie (1-2) Si: confederat1 (1-2).
confederat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: confedera] (Rar) 1-2 Confederare (1-2).
633
CONFEDERAT2
confederat2, smf a [At: DUMITRACHE, 366 / Pl: -aţi, ~e / E: confedera] 1-2 (Persoană) eare face parte dintr-o confederaţie (1-2).
confederativ, a [At: HASDEU, I. C. 158 / Pl: -i, -e / E: fr confederatif] 1-2 Care aparţine unei confederaţii (1-2). 3-4 Care are caracterul unei confederaţii (1-2). 5-6 Specific confederaţiei (1-2). 7-8 Care se referă la confederaţie (1-2). 9-10 Care provine de la confederaţie (1-2).
confederaţie sf[At: ŞINCAI, HR. 1,71/ P: -ţi-e / V: (înv) ~ iune, ~hme, ~ioane / Pl: ~/7 / E: fr confederation, lat confederatio, -onis] 1-2 Uniune de state independente sau de unităţi teritoriale autonome, înfiinţată pe baza unui acord internaţional, prin care se determină condiţiile de asociere a statelor şi de funcţionare a acestora. 3 Denumire dată unor asociaţii de organizaţii care au ţeluri social-politice fundamentale comune sau apropiate. confederaţioane sfvz confederaţie confederaţione sfvz confederaţie confe de raţiune sfvz confederaţie
confer [At: DEX2 / E: lat, fr confer] Termen prin care se face o referire,
0	trimitere comparativă de la un text, la un izvor sau la o lucrare. conferă v vz conferi
conferare sfvz conferire conferinţă sfvz conferinţă
conferenţia vi [At: AGÂRBICEANU, L. T. 147 / P: -ţi-a / Pzi: -iez / E: conferinţă] A ţine o conferinţă (3).
conferenţiar, ~ă [At: DA / P: -ţi-ar l Pl:	-e	/	E: fr conferencier]
1-2 smf, a (Persoană) care ţine o conferinţă (3). 3 sm Grad de învăţământ superior, intermediar între lector şi profesor. 4-5 smf, a (Persoană) care deţine acest grad didactic în învăţământul superior. confe renţie sfvz conferinţă
conferi vt [At: (a. 1872) URICARIUL X, 366 / V: ~ra / E: fr conferer)
1	A acorda un titlu, un grad, o decoraţie etc. 2 A discuta cu cineva o chestiune importantă.
conferinţă sf[At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) -re, -renţie / Pl: -ţe / E: fr conference, lat conferenţia] 1 Reuniune a reprezentanţilor unor state, ai unor organizaţii politice, ştiinţifice etc., cu scopul de a dezbate şi de a hotărî asupra unor probleme curente şi de perspectivă ale activităţii lor. 2 For superior al unei organizaţii politice, care se întruneşte pentru a dezbate probleme ale activităţii organizaţiei şi a alege organele sale de conducere.
3	Expunere făcută în public asupra unei teme din domeniul ştiinţei, artei, politicii etc., cu intenţia de a informa, defa instrui, de a omagia etc. 4 Consfătuire. 5 (îs) ~de presă întâlnire în cadrul căreia o personalitate a vieţii politice, sociale, culturale etc. face o expunere sau declaraţii şi răspunde la întrebările reprezentanţilor presei. 6 (Iuz) Grad inferior funcţiei de profesor în învăţământul superior. conferire şf[At: DA / V: ~rare / Pl: -ri / E: conferi] Acordare. conferit1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: conferi] (Nob) Conferire. conferit2, ~ă a [At: HAMANGIU, C. C. 387 / Pl: ~iţi, -e / E: conferi] (D. un titlu, un grad, o declaraţie etc., mai rar despre un bun) Care este acordat Si: atribuit.
confesa vtr [At: ALECSANDRI, T. 95 / Pzi: -sez / E: fr confesser] 1-2 A (se) destăinui. 3-4 A (se) spovedi. confesar sm [At: DA / Pl:	/	E:	lat	confessarius] (înv) Confesor (2).
confcsie sfvz confesiune
confesional, ~ă [At: SBIERA, F. S. 343 / P: ~si-o~ / Pl:	-e i E: fr
confessional] 1 sn Cabină amenajată în biserica catolică, unde preotul spovedeşte pe credincioşi. 2 a Care este în legătură cu o confesiune (6).
3-4 a (înv; d. literatură) Care marchează tot ceea ce are un caracter personal, intim sau care are un puternic accent de sinceritate. 5 a (Iuz; îs) Şcoală ~ă Şcoală particulară întreţinută de biserică.
confesionallsm sn [At: DN3 / P: ~si-o- / E: ger Konfessionalismus, it confessionalismo] Concepţie teologică care consideră obligatorie apartenenţa la o anumită confesiune (6).
confesionalitate .s/[At: DN3 / P: -si-o- / Pl: ~taţi / E: it confe ssionalită] Apartenenţă la o anumită confesiune (6).
confesionar sm [At: DA / P: ~si-o- / Pl:	/ E: confesiune + -ar] (înv)
Confesor (2).
confesiune ş/‘[At: ALECSANDRI, T. 1734 / P: ~si-u~ / V: ~ie / Pl: -ni / E: fr confession, lat confessio, -onis] 1 Mărturisire a unor fapte, a unor gânduri sau sentimente intime. 2 (Pre) Spovedanie. 3 Scriere literară care conţine mărturisirea unor gânduri şi sentimente legate de viaţa intimă a autorului. 4 Scriere care cuprinde mărturisirea de credinţă a unei ramuri a bisericii creştine. 5 (Jur; iuz) Depoziţie în faţa justiţiei. 6 Religie.
confeslv, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e l E: confesa) (Liv) 1 Care aparţine confesiunii (1). 2 Care provine de la confesiune (1). 3 Care se referă la confesiune (1). 4 Specific confesiunii (1). 5 De confesiune (1).
confesor sm [At: HASDEU, I. C. 27 / Pl:	/ E: fr confesseur] 1 Preot
care spovedeşte. 2 (înv) Creştin care în timpul persecuţiilor religioase îşi mărturisea credinţa fără a fi însă osândit la moarte Si: confesar, confesionar. confetă sfvz confeti
conferi sfp [At: C. PETRESCU, C. V. 182 / V: ~tă / E: it confetti) Bucăţele rotunde de hârtie, de diferite culori.
confia [At: ALECSANDRI, ap. DA / P: -fi-a / Pzi: ~/ez / E: fr confier] (Frî) 1 vt A lăsa ceva în grija cuiva. 2 vr A se încrede în cineva Si: a se destăinui, confvant, ~ă a vz confient confianţă sfvz confienţă
confiat, ~ă a [At: DEX2 / P: -fi-at / Pl: ~aţi, ~e / E: fr confit) (Dfr) Conservat prin fierbere în sirop de zahăr (şi prin uscare) Si: glasat.
confide vr [At: ARISTIA, PLUT. / Pzi: ~\d/ E: lat confido, -ere) (înv) A se confia (2) Si: a se destinul.
confident, ~ă [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~dinte / Pl: ~nţi, ~e / E: fr confident, lat confidens, -ntis] 1-2 smf a (Persoană) căreia i se fac confidenţe (1). 3 .vm/‘(Pex) Prieten.
confidenţă şf[At: C. PETRESCU, C. V. 95 / Pl: ~ţe / E: fr confidence)
1	Mărturisire a unor gânduri intime, a unei taine Si: destăinuire. 2 (Trs) Abuz de încredere Si: obrăznicie.
confidenţial, ~ă a [At: GHICA, A. 618 / P: ~ţi-al I Pl: ~i,	/	E:	fr
confidentiel] Secret. confidlnte smf, a vz confident
confient, ~ă a [At: DA / P: -fi-ent / V: ~iant / Pl: -nţi, -e / E: fr confiant) (Frî) 1 Credul. 2 încrezător.
confienţă sf [At: (a. 1774) URICARIUL 1,177 / P: ~fi-en~ / V: ~/a«~, ~lin~ f Pl: -ţe / E: fr confiance] (Frî) încredere în cineva.
configura vtr [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 120, 12/5 / Pzi: -rez / E: fr configurer] 1-2 A (se) structura într-un anumit fel.
configurare .y/‘[At: DEX2 / Pl: -rări f E: configura] Structurare într-o anumită formă.
configurat, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: configura] Care a fost structurat într-un anumit fel.
configuratlv,~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e f E: fr configuratif] 1-2 Specific configuraţiei (1-2) Si: configuraţional (1-2). 3-4 Care se referă la configuraţie (1-2) Si: configuraţional (3-4). 5-6 Care provine dintr-o configuraţie (1-2) Si: configuraţional (5-6). 7-8 Care aparţine configuraţiei (1-2) Si: configuraţional (7-8).
configuraţie sf [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 160,11/2/ P: -ţi-e ! V: (înv) -iune f Pl: -ii f E: fr configuration) 1 Formă exterioară a unui lucru Si: înfăţişare. 2 Totalitate a relaţiilor dintre părţile unui sistem sau dintre mai multe sisteme de aceeaşi categorie.
configuraţional, ~ă a [At: DEX2 / P: -ţi-o- f Pl: -i, -e / E: eg configuraţional] (Liv) 1-8 Configuraţiv (1-8).
configuraţionlsm sn [At: DEX2 / P: -ţi-o- f E: eg configurationism) (Fiz) Gestaltism.
configuraţionlst, ~ă smf, a [At: DEX2 / P: -ţi-o- / PI: -Işti, -e f E: eg configurationist] 1-2 (Adept) al configuraţionismului.
634
CONFORTANT
configuraţiune .sfvz configuraţie confiinţă sf vz confienţă
confinat, ~ă a [At: HOGAŞ, DR. II, 172 / Pl: ~aţi, -e / E: fr confine] (Frm; d. aerul dintr-o încăpere) 1 închis. 2 Irespirabil. confine sfp vz confinii
confiniisfp [At: HOGAŞ, DR. II, 165 /V: -ne IE: fr confins] Graniţă. confimst sm [At: I. IONESCU, P. 469 / Pl: -işti / E: confiniu + -ist] (înv) Grănicer.
confiniu sn [At: DA / Pl: ? / E: it confine] (Trs; înv) Teritoriu situat la graniţă, a cărui populaţie era organizată milităreşte pentru paza frontierei.
confirmă [At: BĂLCESCU, M. V. 4 / Pzi: confirm / E: fr confirmer]
1	vr A definitiva pe cineva într-o situaţie. 2-3 vtr A (se) mărturisi autenticitatea, exactitatea unui lucru, a unei ipoteze, a unei afirmaţii etc.
4	vt (Jur) A întări hotărârea, sentinţa unei instanţe superioare prin aprobare.
5	vt (îbrc) A oficia ritualul confirmaţiei (5). 6 vt (Jur) A renunţa la dreptul de a cere anularea unui act juridic, căruia îi recunoaşte astfel efectele juridice. 7 vt (Spt) A se încadra într-un barem.
confirmând, ~ă smf [At: DA / Pl: -nzi, l E: ger Konfirmand] (îbrc) Tânăr care primeşte confirmaţia (5).
confirmare sf [At: (a. 1774) URICARIUL I, 172 / Pl: -mari / E: confirma] 1 Definitivare a cuiva într-o situaţie. 2 Atestare. 3 (Jur) întărire a unei sentinţe. 4 (îbrc) Oficiere a ritualului confirmaţiei (5). 5 (Jur) Renunţare la dreptul de a cere anularea unui act juridic. 6 (Spt) încadrare într-un barem.
confirmat1 sn [At: MDA ms / Pl: (nob) ~uri l E: confirma] 1-6 Confirmare (1-6).
confirmat2, ~ă a [At: DA / Pl: -ari, -e / E: confirma] 1 Definitivat într-o situaţie. 2 Atestat. 3 (Jur; d. o sentinţă) întărit. 4 (îbrc) Care a fost supus confirmaţiei (5). 5 (Spt) încadrat într-un barem.
confirmativ, ~ă a [At: HAMANGIU, C. C. XLII / Pl: -i, -e / E: fr confirmatif] 1-2 Care confirmă (1-2).
confirnvăţie sf [At: HAMANGIU, C. C. 292 / P: -ţi-e / V: (înv) -iune / Pl: -ii / E: fr confirmation] 1-3 Confirmare (1-3). 4 (înv) Act prin care se confirmă o stare de drept Si: (înv) hrisov. 5 (îbrc) Ritual oficiat, de obicei, de episcop, menit să întărească, la copiii trecuţi de şapte ani, harul primit la botez. confirmaţiune sf vz confirmaţie
confiscă vt [At: NEGRUZZI, S. III, 288 / Pzi: confisc /E: fr confisquer, lat confiscare] A lua de la cineva un bun, fără despăgubire, pe temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau în urma dispoziţiei unei autorităţi.
confiscăbil, ~ă a [At: DA / Pl: -i, -e I E: confisca + -hil] Care poate fi confiscat.
confiscare sf [At: DA / Pl: ~cari / E: confisca] Trecere gratuită (ca măsură de siguranţă sau ca sancţiune) în patrimoniul statului, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, a unui bun sau a tuturor bunurilor aparţinând unei persoane Si: confiscat1, (înv) confiscaţie.
confiscarisi vt [At: (a. 1827) URICARIUL II, 209 / Pzi: ~sesc / E: confisca + -arisi] (Trs; înv) A confisca.
confiscarisire şf [At: (a. 1820) URICARIUL I, 261 / Pl: -ri / E: confiscarisi] (înv) Confiscare. confiscat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: confisca] Confiscare. confiscat2, ~ă a [At: HASDEU, I.C. 16 / Pl: -ari, -e / E: confisca] (D. bunuri) Care este trecut gratuit în patrimoniul statului, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti (ca măsură de siguranţă sau ca sancţiune).
confiscaţie >v/’[At: (a. 1827) URICARIUL II, 209 / P: -ţi-e / V: (înv) Mune / Pl: -ii / E: fr confiscation] (înv) Confiscare. confiscaţiune sfvz confiscaţie
confiserie sf [At: BRĂESCU, M. B. 87 / P: -ri-e / Pl: Mi / E: fr confiserie] (Frî) Cofetărie.
conflagrant, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~nţi, ~e / E: it conflagrante] 1 (D. state) Care participă la o conflagraţie. 2 Care aparţine conflagraţiei. 3 Care provine de la conflagraţie. 4 Care se referă la conflagraţie. 5 Specific conflagraţiei.
conflagraţie s/[At: MAIORESCU, D. II, 50 /P: -ţi-e / V: (înv) Mune / Pl: Mi / E: fr conflagration, lat conflagratio, -onis] Conflict armat în care sunt atrase numeroase state. conflagraţiune sfvz conflagraţie
conflict sn [At: GHICA, S. 178 / Pl: -e / E: lat conflictus, fr con flit] 1 Neînţelegere. 2 Ceartă. 3 (îlv) A intra în ~ (cu cineva) A se certa (cu cineva). 4 (îs) ~ de frontieră Ciocnire între unităţi militare însărcinate cu paza frontierei între două state. 5 Război. 6 (Lit) Contradicţie între ideile, interesele sau sentimentele diferitelor personaje, care determină desfăşurarea acţiunii dintr-o operă epică sau dramatică. conflictual, ~ă a [At: DEX2 / P: -tu-al / Pl: M, -e / E: fr conflictuel]
1	Care aparţine conflictului (1). 2 Care provine de la conflict (2). 3 Referitor la conflict (6). 4 Specific conflictului (1).
confiua vi [At: DN3 / P: Mu-a / Pzi: 3 ~uează / E: fr confluer] (D. două cursuri de apă; rar) 1 A se întâlni. 2 A se vărsa (unul într-altul).
confluare sf [At: DN3 / P: Mu-ent / Pl: ~uari / E: confiua] (Rar) întâlnire a două cursuri de apă.
confluent, ~ă smf, a [At: CAMIL PETRESCU, P. V. 23 / P: Mu-ent / Pl: ~nţi, -e / E: fr confluent, lat confluens, -ntis] 1-2 (Curs de apă) care se uneşte cu un alt curs de apă, formând un curs mai mare.
confluenţă şf[ At: CODRU-DRĂGUŞ ANU, C. 141 / P: -lu-en- / Pl: ~ţe / E: fr confluence, it confluenza] 1 Locul în care se unesc două sau mai multe cursuri de apă. 2 (Fig) Punct în care se intersectează două curente, idei etc.
conform, ~ă [At: (a. 1856) URICARIUL IV, 414/1 / Pl: M, -e l E: fr conforme] 1 a Care este corespunzător Si: potrivit. 2 a (D. acte, copii etc.) Care are acelaşi cuprins cu... Si: identic. 3 av în conformitate cu...
4	av La fel cu... 5 pp După.
conforma vtr [At: (a. 1848) URICARIUL IV, 440/25 / Pzi: -mez / E: fr conformer, lat conformare] 1-2 A (se) pune de acord cu... 3-4 A (se) potrivi. 5-6 A (se) adapta. 7-8 A (se) supune unei legi, unui ordin etc. conformare sf[At: DA / Pl: ~mari / E: conforma] 1 Punere de acord.
2	Potrivire. 3 Adaptare. 4 Supunere în faţa unei legi, a unui ordin etc. conformat, ~ă a [At: CĂLINESCU, E. O. I, 68 / Pl: -ari, -e / E:
conforma] (D. corp sau părţi ale corpului; rar) Alcătuit într-un anumit fel.
conformator1 sn [At: DEX2 / Pl: -oare / E: fr conformateur] Instrument folosit de pălărieri pentru a lua forma şi dimensiunile exacte ale capului.
conformator2, -oare a [At: DA / Pl: M, -oare / E: fr conformateur] (Nob) 1-8 Care (se) conformează (1-8).
conformaţie sf [At: DA / P: -ţi-e / V: (înv) Mune / Pl: -ii / E: fr conformation, lat conformatio] Structură fizică generală a corpului sau a părţilor lui, sau a unei suprafeţe de teren etc. Si: constituţie. conformaţiune sf vz conformaţie
conformism sn [At: DA ms / Pl: ? / E: fr conformisme] Respectare strictă şi nestrictă a normei, a tradiţiei, a moralei curente, a unor idei prestabilite etc.
conformist, ~ă smf, a [At: RALEA, E. O. 168 / Pl: Mşti, -e / E: fr conformiste] 1-2 (Persoană) care respectă strict normele, tradiţia, morala curentă etc. 3-4 (Persoană) care se conformează (8) din oportunism părerilor, convingerilor altora, chiar dacă acestea nu corespund convingerilor sale.
conformitate sf [At: (a. 1855) URICARIUL V, 196/6 / Pl: -rări / E: fr conformite] 1 Raportul dintre două lucruri conforme (1) Si: concordanţă, potrivire. 2 (îe) In ~cu Potrivit cu. 3 (îs) Pentru - Formulă prin care se confirmă exactitatea copiei scoase după un act sau după un document.
confort sn [At: C. PETRESCU, î. I, 4 / Pl: -uri / E: fr confort] 1 Totalitatea condiţiilor materiale care asigură o existenţă civilizată, plăcută, comodă şi igienică. 2 (Frî) Fotoliu capitonat în întregime.
confortabil, ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 856 / Pl: -i, -e / E: fr confortable] Care oferă confort (1) Si: comod.
confortant, ~ă a [At: DA / Pl: -nţi, -e / E: fr confortant] (Frî) 1 întăritor.
2	Reconfortant.
635
CONFRATE
confrate sm [At: NEGRUZZI, S. 1,156 / Pl: -aţiIE: con1- + frate după fr confrere] 1 Persoană care are aceeaşi profesie. 2 (înv) Tovarăş de conspiraţie.
confraternitate sf[At: DA / Pl: —rări / E: fr confraternite] (Frm) 1-2 Confrerie (1-2).
confraterniza vi [At: DA / Pzi: ~zez / E: con1- + fraterniza] (Nob) A fraterniza.
confraterniz&re .v/[At: DA / Pl: -zăr/ / E: confraterniza) (Rar) înfrăţire. confrăţesc, ~ească a [At: C. PETRESCU, C. V. 306 / Pl: ~e.yn / E: confrate + -e.vc] 1 Care aparţine confratelui (1). 2 Care provine de la confrate (1). 3 Referitor la confrate (2). 4 Specific confratelui (2).
confrăţie .v/'[At: GHICA, S. 462 / P: ~ţi-e / Pl: -ii / E: con1- + frăţie]
1	(înv) Confrerie (1). 2 (îrg) Societate studenţească şovină care susţinea supremaţia universităţilor germane.
confrerie ş/[At: BARANGA, V. A. 20 / P: ~ri-e / Pl: ~ii / E: fr confrerie] (Frm) 1 Asociaţie constituită în scopuri religioase sau caritabile Si: confraternitate (1). 2 (Pex) Grupare de oameni cu păreri comune Si: confraternitate (2). confrontâ v vz confrunta
confruntă [At: BĂLCESCU, M. V. 187 / V: ~ron~ / Pzi: confrunt şi nrc ~rez / E: fr confronter] 1 vr A pune faţă în faţă două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor. 2 vt A pune faţă în faţă obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara. 3 vr A putea face faţă unei situaţii, probleme etc. (deosebit de) dificile.
confruntare sf[At: EVID. CONT. 234 / Pl: -tari / E: confrunta] 1 Punere faţă în faţă a două sau a mai multe persoane, pentru a verifica adevărul spuselor lor Si: (nob) confruntaţie. 2 Punere faţă în faţă a două sau mai multe obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara.
confruntat, a [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: confrunta) 1 (D. persoane) Pus faţă în faţă (cu cineva). 2 (D. acte, documente) Comparat. 3 Verificat.
confruntaţie sf [At: DA / P: -ti-e / V: (înv) -iune / PI: -ii / E: fr confrontation] (Nob) Confruntare (1). confruntaţiune sfvz confruntaţie
confucianism sn [At: DEX2 / P: -ci-a- / E: fr confucianisme] Doctrină filozofică, etică şi social-politică a lui Confucius şi a adepţilor Iui.
confucianist, ~ă smf, a [At: DEX2 / P: -ci-a- / Pl: ~i.vr/, -e / E: fr confucianiste] 1-2 (Adept) al confucianismului.
confunda [At: (a. 1869) URICARIUL I, 184 / Pzi: confund / E: fr confondre, lat confundo, -ere] 1 vr A lua o persoană drept alta sau un lucru drept altul Si: a încurca Cf a asemăna. 2 vr A forma un singur tot Si: a se contopi. 3-4 vtr (Frm; d. persoane;) A (se) încurca. 5 vr (Rar) A uimi. 6 vr (Rar) A produce un sentiment de ruşine, de umilinţă şi de recunoştinţă.
confundabil, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e f E: it confundibile) Care poate fi confundat (1).
confundare sf [At: DA / Pl: -dări / E: confunda] 1 Asemănare. 2 Confuzie (1). 3 Contopire.
confundat, ~ă a [At: GEOM. SP. 8 / Pl: ~ar/, -e / E: confunda] 1 Care este asemănător (cu...). 2 încurcat. 3-5 Contopit (1-3).
confuz, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, S. III, 254 / Pl: -i, -e / E: fr confus, lat confusus] 1 Neclar. 2 (D. acţiuni etc.) încurcat. 3 (Frm) Ruşinat. 4 (Frm) Umilit.
confuzie sf [At: CANTEMIR, HR. 308 / P: -zi-e l V: (înv) -iune l Pl: -ii f E: fr confusion, lat confusio, -onis] 1 Lipsă de orientare (în diverse probleme) Si: încurcătură. 2 (îs) ~ mintală Stare patologică ce se caracterizează prin tulburări de percepţie, orientare, raţionament, memorie etc., însoţite, uneori, de agitaţie. 3 (Jur; îf confuziune) Stingere a unei obligaţii prin întrunirea, în aceeaşi persoană, a calităţilor de creditor şi debitor. 4 Uluire.
confuzionant, a [At: DEX2 / P: -zi-o- / Pl: -nţi, -e / E: confuzie] (Rar) Care provoacă confuzie (1) Si: derutant.
confuzionism sn [At: DA ms / Pl: -e f E: fr confusionnisme] (Rar) Tendinţă de a crea confuzie (1).
confuzionist, ~ă smf, a [At: DA / Pl; -işti, -e l E: fr confusionniste] 1-2 (Persoană) care creează confuzii (1). confuziune sfvz confuzie
conga sf [At: DEX2 / E: fr conga] 1 Dans cu ritm sincopat, inspirat din folclorul afro-cubanez. 2 Melodie după care se execută conga (1). 3 Tobă de formă lungă, subţiată la extremitatea inferioară, acţionată cu degetele şi cu podul palmei. congedia v vz concedia congediare sfvz concediere congedie sf vz concediu congediu sn vz concediu
congela vt [At: DA / Pzi: -lez f E: fr congeler, lat congelo, -are] 1 A îngheţa. 2 A supune un aliment acţiunii frigului, pentru a-1 conserva.
congelabil, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr congelable] (D. unele alimente, fructe, legume, etc.) Care poate fi congelat.
congelant, sn, a [At: DEX2 / Pl: -nţi, -e l E: congela + -ant] 1-2 (Substanţă) care congelează (1).
congelare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 352 / Pl: -lări f E: congela) îngheţare.
congelat,~ă a [At: C. PETRESCU,î. II, 186 /Pl: -aţi, -eIE: congela] (D. unele alimente) Conservat prin congelare Si: îngheţat.
congelator, ~oare sn, a [At: DA / Pl: -oare / E: fr congelateur] 1-2 (Aparat sau instalaţie) care serveşte la congelarea lichidelor sau a alimentelor.
congelaţie sf[At: ENC. TEHN. I, 301 / P: -ţi-e / V: (înv) -iune f Pl: -ii / E: fr congelation] 1 îngheţare. 2 (Med) Degerătură. congelaţiune sfvz congelaţie
congeminaţie sf [At: DEX2 / P: -ţi-e / Pl: -ii f E: fr congemination, lat congeminatio] (Rar) Formaţie dublă simultană.
congener, ~ă [At: IORGA, L. II, 37 / Pl: -i, -e / E: fr congenere, lat congener] 1 a De acelaşi gen sau de aceeaşi speţă cu altă fiinţă Si: congeneric. 2 smf, a (Persoană) care face parte din aceeaşi naţiune cu...
congeneric, ~ă a [At: SBIERA, F. S. 219 / Pl: -ici, -ice / E: congener] (Reg) Congener (1).
congenial, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. II, 123 / P: -ni-al f Pl:	-e / E:
fr congenial] (Frm) înrudit sufleteşte.
congenialitate ,y/'[At: DA / Pl: -taţi / P: -ni-a- / E: fr congenitalite] (Frr) înrudire sufletească.
congenital, ~ă a [At: CĂLINESCU, E. O. II, 23 / Pl: -i, -e / E: fr congenital] Care există în momentul naşterii Si: înnăscut.
congestie sf [At: DA / P: -ti-e /V: (înv) -iune I PI: -ii / E: fr congestion, lat congestio, -onis] (Med) 1 Aflux excesiv de sânge într-o anumită parte a corpului Si: (pop) aprindere. 2 (îs) ~ cerebrală Acumulare foarte mare de sânge în vasele cerebrale. 3 Boală provocată de afluxul excesiv de sânge într-o anumită parte a organismului.
congestiona vr [At: IBRĂILEANU, A. 56 / P: -ti-o- / Pzi: -nez / E: fr congestionner] 1 A avea o congestie (1). 2 A se aprinde Ia faţă Si: a se îmbujora, a se înroşi.
congestionare sf[At: DA / P: -ti~o- f Pl: -nări / E: congestiona) 1 Aprindere a unei părţi a corpului. 2 Aglomerare.
congestionat1 sn [At: DA / P: -ti-o- / Pl: -uri / E: congestiona] (Rar) 1-2 Congestionare (1-2).
congestionat2, ~ă a [At: CARAGIALE, O. 296 / P: -ti-o- / Pl: -aţi, -e f E: congestiona] 1 (D. oameni) Căruia i s-a urcat sângele la cap Si: îmbujorat. 2 (D. părţi ale corpului) Care are un aflux anormal de sânge. congestiune sfvz congestie
congestiv, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr congestif] 1 Care se referă la o congestie (1). 2 Care provoacă o congestie (1). 2 Specific congestiei
(1). 4 Care provine de la congestie (1). congiurator, ~oare smf vz conjurator
conglăsui vi [At: BĂLCESCU, M. V. 420 / P: -su-i / Pzi: -e.vc / E: con1- + glăsui] (înv) 1 A fi de acord cu cineva. 2 A se potrivi cu cineva.
conglăsuială .v/ [At: DA / P: -su~ia- / Pl: -ieli f E: conglăsui + -eală] (înv) Conglăsuire (1).
.636
CONÎNŢELEGERE
conglăsuire sf[At: VĂCĂRESCUL, IST. 280 / Pl: -ri / E: conglăsui]
1	Aprobare. 2 învoire. 3 Acord unanim. 4 (îlav) în ~ în unanimitate.
conglăsuitor, -oare a [At: GHICA, S. 394 / Pl:	~oare / E: conglăsui
+ ~(i)tor] (înv).l Aprobator. 2 Unanim.
conglomera vtr [At: V. ROM. sept-oct. 1935, 102 / Pzi: -rez / E: fr conglomerer, lat conglomero, -are] 1-2 A (se) uni. 3-4 A (se) îngrămădi într-o masă unică. conglomerare sf [At: DA / Pl: ~rări / E: conglomera] 1 Unire.
2	îngrămădire într-o masă unică Si: conglomeraţie (1).
conglomerat sn [At: MARIAN-ŢIŢEICA, FIZ. I, 133 / Pl:	/ E: fr
conglomerat] 1 (Gig) Rocă sedimentară consolidată, formată din sfărâmăturile rotunjite ale unor roci mai vechi, cimentate cu argilă, calcar, silice etc. Si: conglomeratie (2). 2 (Fig) Amestec de elemente eterogene.
conglomeraţie .s/[At: DA /V: (înv) -iune / Pl: -ii / E: fr conglomeration, lat conglomeratio, -onis] 1 Conglomerare (2). 2 Conglomerat (1). conglonieraţiune sf vz conglomeraţie
conglutina vt [At: DA / Pzi: -nez / E: fr conglutiner, lat conglutinare] (Rar) A face să devină dens, vâscos Si: a coagula.
conglutinant, -ă sm, a [At: DA / Pl: -nţi, ~e l E: fr conglutinant] 1-2 (Substanţă) care are însuşirea de a conglutina. conglutinare sf[At: DA / Pl: -nări / E: conglutina] Coagulare. conglutinaţie sf{At: DA / V: (înv) -iune / Pl: -ii / E: fr conglutination, lat conglutinatio, -onis] Conglutinare. conglutinaţiune sf vz conglutinaţie
congolez, ~ă [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: Congo] 1 smf Locuitor al Congoului. 2 a Care aparţine Congoului. 3 a Care aparţine populaţiei Congoului. 4 a Referitor la Congo. 5 a Referitor la populaţia Congoului.
congratula vrt [At: DA / Pzi: -lez / E: fr congratuler] 1-2 A (se) felicita (reciproc).
congratulant, -ă smf a [At: DA / Pl: -nţi, -e / E: fr congratulant] 1-2 (Trs; înv) (Persoană) care congratulează (2). congratulare sf[At: DA / Pl: -lări / E: congratula] Felicitare. congratulaţie sf [At: DA / V: (înv) -iune / Pl: -ii / E: fr congratulation] (Frm) Felicitare. congratulaţiune .s/vz congratulaţie
congregamst, -a [At: DA / Pl: -işti, -e t E: fr congreganiste] (Trs) 1-2 smf a (Persoană) care face parte dintr-o congregaţie. 3-5 a Congre-gaţional (1-3).
congregaţie sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) -iune / Pl: -ii / E: fr congregation, lat congregatio, -onis] 1 (Trs; ltî) Consiliu. 2 (îbrc) Ordin monahal. 3 Organizaţie catolică, alcătuită din clerici şi laici, fondată pe principii religioase. 4 Departament în organizaţia centrală a Vaticanului, condus de un cardinal. 5 Şedinţă de studiu a sinoadelor generale. 6 (Pex) Adunare religioasă. 7 (îbrc) Mănăstire filială.
congregaţional, -â a [At: DA / Pl: -i, -e / E: eg congregationaî] 1 Care aparţine congregaţiei. 2 De congregaţie. 3 Specific congregaţiei.
congregaţionist, ~ă smf [At: DEX2 / Pl: -işti, -e / E: fr congregationniste] Membru al unei congregaţii. congregaţiune sfvz congregaţie
congres sn [At: DUM1TRACHE, 407 / V: (înv) -ez / Pl:	/ E: lat
congressus, fr congres] 1 Reuniune naţională sau internaţională în care delegaţii sau invitaţii dezbat probleme majore de ordin politic, economic, organizatoric, ştiinţific, cultural etc. 2 Organ suprem de conducere a unor partide politice, organizaţii de masă şi obşteşti. 3 Denumire a parlamentului în unele ţări, format din Camera Reprezentanţilor şi din Senat. 4 (Udt) Denumire a unor partide politice. 5 Denumire dată unor conferinţe internaţionale ale statelor, convocate, de obicei, pentru încheierea unor tratate de pace. 6 (Fig; gmţ) Adunare la o petrecere a câtorva persoane sau a membrilor unei familii.
congresist, -ă smf [At: DA / Pl: -işti, -e / E: fr congressiste] 1-2 Persoană care ia parte la un congres (1,5).
congresman sm [At: DEX2 / P: congresmen / Pl: -i / E: eg congressman] Membru al Congresului Statelor Unite ale Americii.
congresual, ~ă a [At: DA / Pl: -i, -e / E: congres + -ual] (Trs; iuz) 1-6 Specific congresului (1-6). 7-12 Care se referă la congres (1-6). 13-18 Care provine de la congres (1-6). 19-24 Care aparţine congresului (1-6). congrez sn vz congres
congruă şf[At: DA / Pl: ? / E: lat congrua] (Trs; înv) Venit minim pe care trebuia să-l aibă orice angajat al bisericii.
congruent, -ă a [At: MAIORESCU, CR. II, 260 / Pl: -nţi, -e / E: fr congruent, lat congruens, -ntis] 1 Care concordă Si: coincident, corespunzător, echivalent. 2 (D. numere întregi) Care dau acelaşi rest la împărţirea cu un număr întreg. 3 (D. figuri geometrice) Care sunt egale sau care pot fi făcute să coincidă una cu alta printr-o deplasare.
congruenţă .v/*[At: GEOM. SP. 100 / Pl: -ţe / E: fr congruence, lat congruenta] 1 Concordanţă. 2 (Mat) Relaţie care există între două numere întregi când diferenţa lor este multiplul unui număr întreg. 3 (D. figuri geometrice) Egalitate. conherent, ~ă a vz coerent
coniac sn [At: C. PETRESCU, î. II, 138 / Pl: -uri / E: fr cognac] 1 Băutură alcoolică tare, obţinută prin distilarea anumitor sorturi de vin şi păstrarea produsului respectiv în butoaie de stejar. 2 (Lpl) Varietăţi, sorturi de coniac (1).
coniarsm [At: CHEST. I 183 / Pl: -i / E: ucr KOHHp] (Buc) Om priceput în cumpărări sau vânzări de cai.
conic, ~ă [At: CULIANU, C. 136 / Pl: -ici, -ice / E: fr conique] 1 a Care are forma unui con2. 2 Privitor la con2. 3 sf Curbă rezultată din intersectarea unui con2 circular cu un plan.
conicitate sf [At: IOANOVICI, TEHN. 366, cf 341 / Pl: -tăţi / E: fr conicite] 1 Mărime caracteristică a unui trunchi de con2 drept, egală cu diferenţa dintre diametrul mare şi diametrul mic, raportată la lungimea acestuia. 2 (Pex) Formă conică.
conidian, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ieni, -iene / E: fr conidien] (D. ciuperci) Care prezintă conidii.
conidie sf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr conidie] Spor imobil care asigură înmulţirea asexuată a ciupercilor mai evoluate.
conidiofor sm [At: DN3 / Pl: -i / E: fr coriidiophore] Hifă sporiferă pe care se formează conidiile.
conifer [At: GRECESCU, FL. 4 / Pl: -e sn, (îvr) -i sm / E: fr conifere, lat conifer] 1 sn (Lpl) Ordin de arbori cu canale secretoare de răşini, cu frunze (aproape totdeauna persistente), aciculare sau solzoase, cu flori unisexuate, conice şi cu seminţe aripate. 2 sn (îvr sm, şf) Arbore din ordinul coniferelor (1). conihă sfvz cuhaie
conimetrie sf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr conimetrie] Operaţie de determinare a numărului şi a mărimii particulelor de praf din aer cu ajutorul conimetrului.
conimetru .v/ŢAt: DEX2 / Pl: -re / E: fr conimetre] Aparat cu ajutorul căruia se captează praful dintr-un anumit volum de aer şi se fixează pe plăci de sticlă spre a fi examinat ulterior la microscop.
conioză .ş/[At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr conioze] (Med) Boală provocată de pătrunderea şi fixarea prafului în organism.
conirostru, ~ă [At: DA / Pl: -re / E: fr conirostre] 1 .v/'(Lpl) Familie de păsări cu ciocul gros, conic (1). 2 .s/Pasăre care face parte din familia conirostrelor (1). 3-4 sf a (Pasăre) care are ciocul conic (1). coniţă1 sfvz cuconiţă coniţă2 sfvz cuniţă coniuncţie sf vz conjuncţie
conivent, ~ă a [At: DA / Pl: -nţi, -e / E: fr connivent, lat connivens] (D. frunze) 1 îndoit înăuntru. 2 Care tinde să se împreuneze.
conivenţă sf [At: CODRU-DRĂGUŞANU, C. 204 / Pl: -ţe / E: fr connivence, lat conniventia] 1 (îe) De ~ (cu)... în complicitate (cu). 2 (îae) De acord (cu...). conînţelegere sfvz conţelegere
637
CONÎNŢELES
conînţeles, -easă a vz conţeles
conjectură vt [At: DA / Pzi: -rez / E: fr conjecturer] 1 A judeca după aparenţe. 2 A face o conjectură.
conjectural, -ă a [At: DA / Pl:	/	E:	fr conjectural) 1 întemeiat
pe aparenţe Si: neîntemeiat. 2 întemeiat pe supoziţii Si: neîntemeiat.
conjecturare sf [At: DEX2 / Pl: -rari / E: conjectura] Judecată făcută după aparenţe.
conjectură sf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: -ri / E: fr conjecture, lat conjectura] Prezumţie. conjonctivă sfwz conjunctivă conjor sm vz înconjur
conjudeţean, -ă smf a [At: I. IONESCU, M. 216 / Pl: -eni, -ene / E: con1- + jude( + ean] 1-2 (Persoană) din acelaşi judeţ cu altul.
conjuga [At: PANN, E. V. 21/8 / Pzi: -jug / E: fr conjuguer, lat conjugare] 1 vr (Iuz) A uni prin căsătorie. 2 vr (Grm) A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod, diateză. 3 vr (D. verbe) A fi flexibil.
4	vr (Fig) A se îmbina.
conjugaţii,	« [At: DA / PI:	/ E: fr conjugable] (D. verbe) Care
se poate conjuga (3).
conjugal, -ă a [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: -i, -e / E: fr conjugal, lat conjugalis, -e] 1 Privitor la căsătorie. 2 Care ţine de soţi. 3 Casnic.
conjugare .v/' [At: DA / Pl: -gari / E: conjuga] 1 (Grm) Acţiune prin care se modifică formele unui verb după persoană, timp, mod şi diateză Si: (înv) conjugaţie, flexiune. 2 Categorie de verbe cu aceeaşi terminaţie la infinitiv, care se conjugă în mod asemănător. 3 (Fig) Unire. 4 (Big) Forma cea mai simplă de feeundaţie, care constă în unirea temporară a doi indivizi (la infuzori) sau a două celule (la unele alge), urmată de un schimb reciproc de substanţe nucleare.
conjugaţ, -ă a [At: ŞTEFĂNESCU, C. 525 / Pl: -aţi, -e / E: fr conjugue] 1 Unit. 2 Legat împreună. 2 (Big; îs) Nervi -aţi Nervi care au aceeaşi funcţie. 3 (Bot; îs) Frunze -e Frunze care sunt aşezate perechi-perechi.
4	(Fiz; îs) Focare -e Focare aşezate astfel încât razele de lumină răsfrânte dintr-unul se unesc în celălalt şi invers. 5 (Fiz; îs) Puncte -e Oricare dintre punctele unui obiect şi punctul corespunzător de pe imaginea obiectului obţinută cu ajutorul unui sistem optic. 6 (Mat; îs) Numere -e Două numere complexe care au părţile reale egale, iar părţile imaginare egale şi de semne contrare. 7 (Mat; îs) Regulă -ă Reuniune a două sau mai multe reguli de trei simple. 8 Combinat. 9 (Chm; îs) Acid - Acid format din combinarea altor două substanţe acide luate în proporţii diferite. 10 (Grm; d. verb) Care a fost supus flexiunii.
conjugate sfp [At: DN3 / E: fr conjuguees] Ordin de alge verzi unicelulare sau pluricelulare filamentoase, care nu produc niciodată spori, reproducându-se prin conjugare (4).
conjugaţie sf [At: RUSSO, S. 53 / V: -iune / Pl: -ii / E: lat conjugatio] (înv) Conjugare (1). conjugaţiune sfwz conjugaţie conjugiu sn vz coniugiu
conjunct, -ă a [At: CLIMESCU, A. 246 / Pl: -eţi, -e / E: lat conjunctus]
1	Unit. 2 (îs) Regulă -ă Operaţie prin care se determină raportul dintre două cantităţi (monede, măsuri etc.) cu ajutorul altui raport cunoscut, pe care fiecare dintre ele îl are cu una sau mai multe cantităţi determinate.
3	(îs) Forme -e Forme scurte ale prezentului indicativ persoana I singular (-.v) şi persoana a IlI-a singular şi plural (-/, -s) ale verbului „a fi“. 4 (îas) Forme neaccentuate ale pronumelui personal la dativ şi acuzativ singular şi plural (-mi, mi-, -ţi, ţi- etc.).
conjunctiv, -ă [At: MAIORESCU, L. 48 / Pl: -i, -e I E: fr conjunctif, lat conjunctivus] 1 a Care uneşte. 2 a (Big; îs) Ţesut - Ţesut de susţinere a corpului omului şi al animalelor, care leagă celelalte ţesuturi între ele şi care este format din fibre şi din substanţă intercelulară. 3-4 a (Grm; şîs Modul -) (Mod personal) care exprimă o acţiune posibilă sau realizabilă. 5 a (înv) Conjunct (1). 6 a (Fiz; îs) Judecată -ă Judecată afirmativă în care un subiect se arată cu mai multe predicate.
conjunctival, -ă a [At: HEM 975 / Pl: -i, -e / E: fr conjunctival) (Atm)
1	Care aparţine conjunctivei. 2 Care provine de la conjunctivă. 3 Referitor la conjunctivă. 4 Specific conjunctivei.
conjunctivă sf [At: DEX2 / V: -jon- / Pl: -ve / E: fr conjonctive] Membrană mucoasă care acoperă suprafaţa internă a pleoapelor şi suprafaţa anterioară a globului ochilor.
conjunctivită sf [At: YGREC, M. N., ap. Da ms / Pl: -te / E: fr conjonctivite] (Med) Inflamaţie a conjunctivei, care se manifestă prin roşeaţă, mâncărime şi secreţie abundentă.
conjunctor sn [At: DEX2 / Pl: -oare / E: fr conjoncteur] (îc) ^disjunctor Aparat electric care închide şi deschide automat un circuit electric.
conjunctural, -ă a [At: DA / Pl: -i, -e l E: fr conjoncturel) 1-2 Care aparţine conjuncturii (1-2). 3-4 Care provine de la conjunctură (1-2). 5-6 Referitor la conjunctură (1-2). 7-8 Specific conjuncturii (1-2).
conjuncturalism sn [At: DEX2 / E: conjunctură + -(al)ism] Tendinţă de a utiliza diverse împrejurări favorabile (pentru satisfacerea unor interese). conjunctură sf[At: RALEA, E. O. 306 / Pl: -ri / E: fr conjoncture]
1	Totalitate a factorilor de ordin obiectiv şi subiectiv, de condiţii şi de împrejurări care exercită o influenţă asupra evoluţiei unui fenomen sau asupra unei situaţii la un moment dat, într-un anumit sector de activitate.
2	Totalitate a trăsăturilor care caracterizează un anumit moment al procesului dezvoltării economice.
conjuncturist, -ă a [At: DEX2 / Pl: -işti, -e / E: fr conjoncturiste] (Rar) 1-2 De conjunctură (1-2).
conjuncţie sf [At: CULIANU, C. 263 / V: -iune / Pl: -ii / E: fr conjonction, lat conjunctio, -onis] 1 (Ast) Poziţie a doi aştri care, la un moment dat, au aceeaşi longitudine cerească. 2 (Grm) Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziţii într-o frază sau două cuvinte cu acelaşi rol sintactic într-o propoziţie. 3 Unire.
conjuncţional, -ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr conjonctionneT) 1 Cu rol de conjuncţie (2). 2 (îs) Locuţiune -ă Locuţiune care poate îndeplini
(2)	aproape toate funcţiile unei conjuncţii (2). conjuncţiune sf vz conjuncţie
conjura1 [At: NEGRUZZI, S.I, 323 / Pzi: conjur / E: fr conjurer, lat conjurare] 1 vt (Rar) A ruga cu stăruinţă Si: a implora. 2 vi (Rar) A conspira. 3 vt (îers) A exorciza.
conjura2 v [At: PSALT. SCH. 16IV: cun- / Pzi: -jur l E: ml congiro, -are] (înv) A înconjura. conjurat, -ă smf [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: fr conjure) (Rar) Conspirator. conjurator, -oare smf [At: ŞINCAI, HR. I, 347/30 / V: -ngiu- / Pl: -i, -oare / E: fr conjurateur] (înv) Conjurat.
conjuraţie sf [At: DA / V: -iune / Pl: -ii / E: fr conjuration, lat conjuratio, -onis] Conspiraţie. conjuraţiune sfvz conjuraţie
conlocui vi [At: GHICA, S. 720 / V: colac- / Pzi: -esc / E: con1- + locui] (înv) A locui împreună cu altcineva Si: a coabita, conlocuire sf [At: DA / Pl: -ri / E: conlocui] Coabitare. conlocuitor, -oare smf, a [At: CAT. MAN. II, 306 / Pl: ~i, -oare / E: conlocui +-tor] 1-2 (Persoană) care locuieşte împreună cu altcineva.
conlocutor, -oare smf [At: MDA ms / Pl: -i, -oare / E: it collocutore] (Rar) Interlocutor.
conlucra vi [At: MARCOVICI, D. 86/13 / Pzi: -rez, (Trs) conlucru / E: con1- + lucra] 1 A colabora (cu cineva). 2 A contribui la o acţiune.
conlucrare .v/'[At: (a. 1849) URICARIUL XIII, 378 / Pl: -rari I E: conlucra] 1 Colaborare. 2 Contribuţie la o acţiune.
conlucrător, -oare smf [At: DACIA LIT. X/l2 / Pl: -i, -oare / E: conlucra] (înv) Colaborator. conmesean, -ă smf vz comesean
conoare sm [At: DA / E: net] (Buc) 1 Leneş. 2 Delăsător.
conob sn [At: PSALT. 234/3 / V: -e / E: vsl kvnoe] (înv) Căldare.
conobe .v/’vz conob
conobelie sf[At: DA / Pl: -ii / E: ns cf fleac, moft] (Buc) Bagatelă.
638
CONSECRATIE
conocar sm vz conăcav conocaş sm vz conăcaş conocărie sfvz conăcăvie conocăşie sfvz conăcăşie conocerie sf vz conăcerie conochichiriţă sf vz coropişniţă conochifteriţă sfvz coropişniţă conochiftiriţă sfvz coropişniţă conochişniţă sfvz coropişniţă conoci v vz comăci
conofăit, ~ă a [At: ZANNE, P. IX, 261 / Pl: -iţi, -e / E: net] Urât. conoftichivă sfvz coropişniţă
conoid, ~ă [At: IONESCU-MUSCEL, ŢES. 139 / Pl: ~izi, / E: fr cono’ide] (Mat) 1 a De formă conică Si: conoidal. 2 sn Suprafaţă generată de o dreaptă care se menţine paralelă cu un plan dat şi se sprijină pe o dreaptă fixă şi pe o curbă fixă. conoidal, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, -e / E: fr conoidal] Conoid (1). cononie sfvz cununie cononiţă sfvz cununiţă
conopaie sf [At: DA / Pl: -păi / E: ucr KOHOIUUI] (Buc) Oaie cu pete albe, negre, roşii etc. conopeşniţă sfvz coropişniţă
conopidă sf[At: IORGA, S. D. VIII, 82 / V: ~die / PI: -de / E: ngr XUVOUirCSt] 1 Plantă erbacee legumicolă din familia cruciferelor, cu frunzele lunguieţe şi groase şi cu o inflorescenţă cărnoasă comestibilă în formă de căpăţână, de culoare alburie Si: car fio f cartafiol (Brassica oleracea sau botrytis). 2 (Zlg; Buc) Omidă. 3 (Fig; lpl) Oameni fără căpătâi. conopidie sfvz conopidă conopişteriţă sfvz coropişniţă conopiştiniţă sfvz coropişniţă conopiştiriţă sf vz coropişniţă
conor sn [At: ALRM I/I, h. 12 / Pl: -oare / E: net] (Reg) Cucui. conorăşean smf [At: DEX2 / PI: -eni, -ene / E: con1- + orăşean\ (Rar) Concitadin.
conosament sn [At: DA / Pl: -e / E: rs KOHOC8MGHT, fr connaissement, ger Konosement] Document care însoţeşte transportul mărfurilor pe apă. conosciriţă sf vz coropişniţă
conoscop sn [At: DN3 / Pl: -oape / E: fr conoscope] (Fiz) Aparat folosit în conoscopie.
conoscopie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr conoscopie] Observare a fenomenului de polarizare cromatică. conoştinţă sfvz cunoştinţă conoştiriţă sf vz coropişniţă
conotativ a [At: DEX2 / Pl: -i, -e l E: fr connotatif] 1 (D. sensul cuvintelor) Suplimentar faţă de denotaţia cuvântului. 2 Care este rezultat din context Si: figurat. 3 (D. stil) Care este dominat de conotaţii (1).
conotaţie sf [At: DEX2 / Pl: -ii I E: fr connotation] (Lin) 1 Sens suplimentar (faţă de denotaţie) al unui cuvânt adesea figurat, rezultat din context. 2 (Pan) Semnificaţie. conotifteriţă sfvz coropişniţă conotiftiriţă sfvz coropişniţă
conovăţ sn [At: TDRG / PI: -veţe / E: ucr XQHOBX3H] Funie fixată pe ţăruşi, care serveşte la priponirea cailor în bivuac. conquistă sfvz conchistă conrumpător, -oare smf, a vz corupător conmmpere sf vz corupere conrupător, -oare smf, a vz corupător conrupe v vz corupe conrupere sfvz corupere conrupt, -ă a vz corupt
consacra [At: CODRU-DRĂGUŞANU, C. 37 / V: (înv) —sec- f Pzi: consacru I E: fr consacrer, lat consecro, -are) 1 vr A pune la dispoziţie.
2	vr A dărui cu totul. 3-4 vtr A (se) dedica. 5 vt A consfinţi. 6 vt A sfinţi.
consacrant, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -nţi, -e / E: fr consacrant] 1-4 (Rar) Care face consacrarea (1-4). consacrare sf [At: MAIORESCU, D. II, 125 / Pl: -rări / E: fr consacra]
1	Punere la dispoziţie. 2 Dăruire. 3 Dedicare. 4 Consfinţire. 5 Sfinţire. 6 (Spc) Stabilire a capacităţii, a meritelor deosebite ale cuiva într-un anumit domeniu.
consacrat, ~ă a [At: ŞĂINEANU, D. U. / V: (rar) -sec- / Pl: -aţi, -e / E: consacra] 1 (D. biserici sau mănăsţiri; nob) Sfinţit. 2 Consfinţit prin uz sau prin tradiţie. 3 (D. oameni) Care este considerat drept o autoritate într-un anumit domeniu. 4 Dedicat.
consacraţie sf [At: MAIORESCU, CR. II, 121 / V: -sec-, -iune, -secraţiune f Pl: -ii / E: lat consecratio, ~onis, fr consecration] 1 (Rar) Desăvârşire. 2 (Spc) Sacrificiu adus zeilor. consanguin, ~ă a vz consangvin consanguinitate sf vz consangvinitate
consangvin, ~ă [At: HAMANGIU, C. C. 162 / V: -guin / Pl: -i, -e / E: fr consanguin) 1 a (D. fraţi şi surori) Care au acelaşi tată Si: consângean. 2 smf (Pex) Rudă.
consangvinitate sf [At: DA /V: -gui- / Pl: -taţi / E: fr cosanguinite] Raport de rudenie între persoane care au acelaşi tată, dar nu şi aceeaşi mamă Si: (înv) consângenie.
consătean, ~ă smf [At: C. PETRESCU, î. II, 144 / Pl: -eni, -ene / E: con1- + sătean] 1-2 Persoană care locuieşte sau este originară din acelaşi sat cu altă persoană, considerată în raport cu aceasta.
consânge sms, a [At: POLIZU / E: con1- + sânge] 1 Consangvin. 2 (Pex) Rubedenie.
consângean, ~eană [At: STAMATI / V: (înv) -gen, ~gin / Pl: -eni, -ene / E: con1- + sânge + -ean] 1 a Consangvin (1). 2 smf (Pex) Rubedenie.
consângenie sf[At: SBIERA, F. S. 111 Pl: ~i/ / E: consângean + -ie] (înv) Consangvinitate. consângin a, smfvz consângean consânţi v vz consfinţi consânţire sfvz consfinţire consânţit, -ă a vz consfinţit2 consânzeana sfvz cosânzeana conscient, ~ă a vz conştient conscienţă sfvz conştiinţă consciinţă sfvz conştiinţă
conscrie vt [At: DA / Pzi: -iu l E: lat conscribo, -ere] 1 (înv) A recruta.
2	(Lîs) A consemna într-un registru oficial.
conscriere sf [At: DA / Pl: -ri / E: conscrie] (înv) Conscripţie. conscriptsn [At: PONTBRIANT, D. / E: lat conscriptus] (înv) Conscris. conscriptibil, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr conscriptible] (Rar) Care poate fi recrutat.
conscriptor sm [At: DN3 / Pl: -i / E: lat conscriptor) Redactor (al unei iegi).
conscripţie sf[At: BĂLCESCU, M. V. 631 /V: -iune / Pl: -ii / E: fr conscription, lat conscriptio, -onis] (înv) 1 Recrutare. 2 Redactare a unei legi.
conscripţiune sfvz conscripţie
conscris sm [At: DA / Pl: -isi / E: conscrie] Recrut Si: (înv) conscript. consecinţe a vz consecvent
consecinţă s:f[At: (a. 1876) URICARIUL l, 130 / V: (înv) -cvenţie, ~cuen~, ~cuin~, ~cvin~ / Pl: -ţe / E: lat consequentia, fr consequence]
1	Rezultat al unei fapte, al unei acţiuni, al unui principiu Si: urmare. 2 (îe) A trage H^ele A suporta urmările. 3 (îlc) în ~ Prin urmare. 4 (îlav) In '-'Conform dispoziţiilor, situaţiei etc. consecra v vz consacra consecrat, a vz consacrat consecraţie sfvz consacraţie
639
CONSECRAŢIUNE
consecraţiune sfvz consacraţie consecuent, ~ă a vz consecvent consecuenţă sfwz consecvenţă consecuinţă sfvz consecinţă
consecutiv, ~ă a [At: EMINESCU, N. 33 / PI: ~i, -e / E: fr consecutif]
1	Care urmează fără întrerupere, în şir Si: succesiv. 2 (Grm; îs) Propoziţie -ă Propoziţie circumstanţială care exprimă rezultatul unei acţiuni sau al unei stări din propoziţia regentă. 3 (Grm; îs) Conjuncţie -ă Conjuncţie care introduce o propoziţie consecutivă.
consecutivitate .v/'[At: EMINESCU, N. 33 / Pl: -taţi / E: consecutiv] (Rar) Urmare neîntreruptă Si: cursivitate.
consecuţie sf[ At: DA / V: (rar) ~iune / Pl: -ii / E: lat consecutio] 1 înlănţuire. 2 Legătură. 3 (Grm; rar; îs) -ia timpurilor Concordanţa timpurilor. consecuţiune sfvz consecuţie
consecvent,	[At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) ~cinte, ~cuent / Pl:
-nţi, -e I E: fr consequent, lat consequensy -ntis] 1-2 a, av (Dpi) (Care acţionează) conform propriilor idei şi principii. 3 a (D. o vale) Orientat în direcţia înclinării straturilor. 3 a (Fiz; d. fenomene) Care urmează unui alt fenomen. 4 sn (Log) Propoziţie care decurge necesar dintr-o altă propoziţie. 5 a Care urmează desfăşurarea firească şi logică.
consecvenţă sf [Ai: STAMATI, D. / Pl: -ţe / E: fr consequence lat consequentia] 1 Situaţie de a fi consecvent (2). 2 (îlav) Cu~ în mod consecvent (2). consecvenţie sfvz consecinţă consecvmţă sf vz consecinţă
consemn sn [At: C. PETRESCU, C. V. 143 / V: (înv) -sign, signiu, ~signă / Pl: -e / E: con1- + semn (după fr consigne)] 1 Totalitatea îndatoririlor pe care le are un militar în serviciul de pază sau de securitate.
2	Ordin. 3 Măsură (disciplinară) prin care se interzice militarilor ieşirea din cazarmă.
consemna vt [At: ODOBESCU, S. II, 398 / Pzi: -nez / E: con1- + semna] 1 A depune bani spre păstrare şi fructificare la o instituţie care are sarcina de conservare a sumelor de bani. 2 A trece anumite menţiuni în legătură cu un fapt juridic într-un proces-verbal, într-o minută etc. 3 (Pgn) A nota.
4	A interzice, prin consemn, ieşirea militarilor din cazarmă, din locul de staţionare, sau părăsirea navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, de securitate etc.
consemnaţii, ->ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: it consegnatile] De consemnat.
consemnare.s/[At: MAIORESCU, D. II, 36/ Pl: -nari/ E: consemna] 1 Consemnaţiune (1). 2 Notare. 3 Interzicere a ieşirii militarilor din cazarmă, din locul de staţionare, sau părăsire a navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, de securitate etc.
consemnat,~ă a [At: URICARIUL X, 378 / Pl: -aţi, -e / E: consemna] 1 Notat. 2 (D. bani) Depus. 3 (Mii) Reţinut (în cazarmă).
consemnatar, -ă smf [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr consignataire, it consegnatario] Consignatar.
consemnativ, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: net] (Rar) Cu caracter de consemnare. consemnaţie sfvz consemnaţiune
consemnaţiune sf [At: GHICA, S. 461 / V: -ie / Pl: -ni / E: fr consignation] 1 Operaţie prin care o persoană fizică sau juridică dispune păstrarea unei sume de bani pe numele şi la dispoziţia altei persoane la
o	instituţie autorizată în acest scop Si: consemnare (1). 2 (îs) Casa de Economii şi consemnaţiuni Instituţie centrală la care oamenii îşi pot depune economiile pentru păstrare şi valorificare.
consens sn [At: CANTEMIR, HR. 324/16 / Pl: -uri / E: lat consensus] Identitate de păreri Si: acord.
consensual, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr consensuet) 1 Care se realizează cu asentimentul tuturor părţilor. 2 (Jur; îs) Contract - Contract care se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor.
consentiment sn [At: DA / Pl: -e l E: fr consentement] (Frî) 1-2 Consimţământ (1-2).
conserva [At: (a. 1774) URICARIUL I, 177 / Pzi: conserv, (îvr) -vez / E: fr conserver, lat conservo, -are] 1 vt A menţine un aliment în stare nealterată, efectuând operaţia de conservare (1). 2 vt A păstra. 3-4 vtr A (se) menaja.
conservant, ~ă [At: DEX2 / Pl: -nţi, -e / E: serva + -ant) 1 a Care conservă (1). 2 sn Substanţă folosită în scopul împiedicării fermentaţiei unor produse alimentare sau de altă natură.
conservare sf [At. (a. 1817) URICARIUL IV, 301/16 / Pl: -vari / E: conserva] 1 Tratament la care sunt supuse unele produse perisabile pentru a le feri de alterare (prin uscare, sterilizare, congelare, refrigerare etc.) Si: conservat1 (1), păstrare. 2 Menajare. 3 (îs) Instinct de - Instinct de apărare pe care îl manifestă omul şi animalele în scopul menţinerii fiinţei proprii.
conservat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: conserva] Conservare. conservat2, ~ă a [At: HASDEU, I. C. 3 / Pl: -aţi, -e / E: conserva] 1 Păstrat. 2 îngrijit.
conservatism sn [At: BUL. COM. IST. I, 28 / E: fr conservatisme] Tendinţă ideologică care acordă importanţă instituţiilor tradiţionale (religie, familie, proprietate) şi susţine dezvoltarea treptată în locul schimbărilor bruşte Si: conservatorism.
conservativ, ~ă a [At: STAMATI, D. / Pl: -i, -e / E: fr conservatif] 1 (Rar) Conservator (2). 2 (Fiz) în care se conservă energie.
conservator1 sn [At: (a. 1876), URICARIUL X, 272 / V: -iu1 / Pl: -oare / E: fr conservatoire, ger Konservatorium] Instituţie de învăţământ de grad superior, unde se studiază muzica (în trecut şi arta dramatică) şi unde se formează compozitori, interpreţi vocali şi instrumentali, dirijori, muzicologi.
conservator2, ~oare [At: MAIORESCU, CR. II, 268 / V: (înv) -iu2 / Pl: -i, -oare / E: fr conservateur] 1-2 smf, a (Persoană) care păstrează, conservă. 3-4 smf, a (Persoană) care este ataşată de tradiţie, în viaţa politică, economică şi culturală. 5 .vm/-Persoană însărcinată cu îngrijirea unui muzeu, a unei biserici, a unei colecţii etc. 6 a (îs) Partid - Partid politic care are concepţii conservatoare (4). 7 sn (Teh; îs) ~ de ulei Rezervor metalic montat deasupra capacului unor transformatoare electrice şi legat de cuvă cu o ţeavă, având rolul de a o menţine plină cu ulei, independent de oscilaţiile temperaturii.
conservatorism sn [At: GHEREA, ST. CR. I, 318 / E: conservator + -ism] Conservatism.
conservatorist, ~ă [At: MAIORESCU, CR. I, VI / Pl: -işti, -e / E: conservator + -ist] (înv) 1 smf Elev al fostelor conservatoare de muzică şi artă dramatică. 2-6 smf, a Conservator2 (1-5). conservatoriu1 sn vz conservator1 conservatoriu2, ~oare smf, a vz conservator2 conservaţie sf [At: DACIA LIT. 287 / V: -iune / Pl: -ii / E: fr conservation] (Rar) Conservare (1). conservaţiune sfvz conservaţie
conservă .s/[At: COSTINESCU / Pl: -ve / E: fr conserve] 1 (înv; nob) Dulceaţă. 2 Produs alimentar fabricat în aşa fel încât, păstrat în ambalaje speciale sau în borcane ermetic închise, îşi menţine multă vreme calităţile nealterate.
consfătui vr [At: DA / Pzi: ~e.yc / E: con1- + sfătui] (D. două sau mai multe persoane) A se sfătui împreună.
consfătuire .y/’[At: DA / Pl: -ri l E: consfătui] 1 Consultare între două sau mai multe persoane. 2 întâlnire de lucru a salariaţilor unei instituţii sau întreprinderi, a membrilor unei organizaţii, a reprezentanţilor unor domenii de activitate, ai unor state etc., în care se discută probleme de interes comun, general.
consfinţi vt [At (a. 1852) URICARIUL IV, 435/16 / V: ~sân~ / Pzi: -ţese I E: con1- + sfinţi (după fr consacrer)] 1 A consacra (5). 2 A da un caracter durabil, solid. 3 (Rar) A aproba.
640
CONSISTENT
consfinţire sf[At: I. IONESCU, M. 190 / V: (înv) -sân~ / Pl: -ri / E: consfinţi] 1 Stabilire Si: consfinţit1 (1). 2 Consacrare Si: consfinţit1 (2).
consfinţit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: co/zş/îh#] 1-2 Consfinţire (1-2). 3 (Nob) Dedicaţie. consfinţit2,~ă a [At: MARCOVICI, D. 2/20 / V: (înv) -sân~/ Pl: ~ir/, / E: cotfs/îrt#] 1 Consacrat. 2 (Rar) Aprobat. consfinţitor, ~oare smf, a [At: DA / Pl:	-oare	/	E:	consfinţi	+	-tor]
1-2 (Persoană) care consfinţeşte.
considera [At: POLIZU / Pzi: consider, (înv) -rez / E: fr considerer, lat considero, -are] 1 vt (Rar) A examina. 2-3 vtr A (se) socoti (ca). 4 vr A preţui. 5 vt (îe) ~rând că... Având în vedere că...
considerabil,	« [At: COSTINESCU / Pl:	/	E:	fr	considerable]
1 Foarte mare 2 Remarcabil. considerant sn vz considerent
considerare sf [At. MAIORESCU, CR. 1,45 / Pl: -rări / E: considera] 1 Examinare. 2 Consideraţie (1). 3 Privire. considerat1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: considera] 1-3 Considerare (1-3). considerat2, ~ă a [At: DA / Pl: ~aţi, -e / E: considera] 1 Examinat. 2 Socotit (ca). 3 Preţuit.
consideraţie sf [At (a. 1817) URICARIUL IV, 309 / V: -iune l PI: -ii l E: fr consideration, lat consideratio, -onis] 1 Preţuire. 2 Examinare. 3 (îe) A avea (sau a lua) în ~ A ţine seama de... 4 Motiv. 5 Opinie. 6 Reflecţie. 7 (înv) Reputaţie. consideraţiune sfvz consideraţie
considerent sn [At: MAIORESCU, D. I, 92 / V: (iuz) -rant / Pl: -e / E: fr considerant] 1-2 Consideraţie (4-5). 3 Argument logic. 4 (Jur; lpl) Parte dintr-o hotărâre a unui organ de jurisdicţie cuprinzând motivarea horărârii respective. consign sn vz consemn
consigna vr [At: DA / Pzi: ~nez / E: fr consigner] (Nob) Consemna. consignant sm [At: POP, D. J. 70 / Pl: ~nţi / E: consigna] (înv) Cel care (de)pune în consignaţie. consignat, ~ă a [At: DA / Pl: -aţi, -e i E: consigna] Consemnat. consignatar, ~ă smf [At. DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr consignataire] Persoană care primeşte în consignaţie.
consignator,~oare smf [At DEX2 / Pl: -i, -oare / E: fr consignateur] Persoană care depune spre păstrare sau spre vânzare obiecte la consignaţie Si: depunător.
consignaţie sf[At I. IONESCU, M. 215 / V: (înv) -iune / Pl: -ii / E: fr consignation] 1 Depunere spre păstrare, garanţie sau vânzare a unor lucruri Ia un magazin specializat. 2 Magazin în care se depun spre vânzare diferite obiecte aparţinând unor persoane particulare. consignaţiune sf vz consignaţie consignă sf vz consemn consigniu sn vz consemn
consilia vt [At: RUSSO, S. 157 / Pzi: -iez / E: fr conseiller, lat consiliare] A sfătui. consiliariu sm vz consilier
consilier sm [At: ALEXANDRESCU, M. 403 / V: (înv) comsoliriu, -iariu, —nziliariu / Pl: -i / E: fr conseiller] 1 Sfătuitor. 2 Grad în ierarhia unor funcţii. 3 Persoana care deţine acest grad. 4 (înv) Membru al unei instanţe de judecată sau verificare. consiliere sf [At: DEX2 / Pl: -ri / E: consilia] Sfătuire. consiliu sn [At: CALENDARIU (1844), 28/14 / V: (înv) -um, ~nzilium, (pop) ~nţil~, -nzi~ I Pl: ~/7, (înv) -ri / E: lat consilium, fr conseil] 1 (înv) Sfat. 2 Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, de administrare sau de avizare etc. a activităţii unei organizaţii, firme, societăţi comerciale, instituţii etc. 3 (Pex) Local unde se întâlnesc cei care alcătuiesc un consiliu (2). 4 (îs) -de miniştri Organ al puterii executive dintr-un stat, alcătuit din totalitatea miniştrilor Si: guvern. 5 (îs) ~ de familie Organ de tutelă alcătuit din membrii familiei, care se pronunţă asupra actelor unui membru al familiei lipsit de capacitatea de administrare a bunurilor sale. 6 (îs) ~ ştiinţific Colectiv însărcinat cu îndrumarea activităţii ştiinţifice într-o instituţie de învăţământ superior sau într-un institut de cercetare.
7	(îs) ~ redacţional Organ consultativ de pe lângă redacţia unei edituri, format din specialişti aparţinând domeniilor de activitate ale redacţiei respective. 8 (îs) ~ de stat Organ suprem al puterii de stat cu activitate permanentă. 9 (îas) Denumire dată organului consultativ al şefului statului.
10	(îas) Organ suprem al jurisdicţiei administrative. 11 (îs) ~ de Coroană întrunire consultativă extraordinară, alcătuită din moştenitorul tronului, membrii guvernului, lideri ai partidelor politice etc., convocată în momente de criză ale statului, în vederea consultării asupra deciziilor ce urmează a fi luate. 12 (înv; îs) ~ de administraţie Consiliu însărcinat să supravegheze aplicarea statutelor şi să controleze activitatea unei instituţii. 13 (înv; îs) ~ permanent Consiliu de pe lângă Ministerul Instrucţiunii Publice ai cărui membrii se ocupau de rezolvarea problemelor privitoare la învăţământ şi la disciplina corpului didactic. 14 (îs) ~ profesoral întrunirea cadrelor didactice cu scopul de a delibera asupra problemelor privitoare la instituţia de învăţământ din care fac parte. 15 (înv; îs) ~ general al instrucţiei publice Consiliu alcătuit din inspectori şi reprezentanţi ai învăţământului de toate gradele, convocat de Ministerul instrucţiunii cu scopul de a dezbate probleme legate, în special, de organizarea sistemului de învăţământ. 16 (îs) ~ judeţean Consiliu ales prin vot direct de către locuitorii unui judeţ, cu scopul de a sprijini activitatea prefectului. 17-19 (îs) ~ comunal, orăşenesc, municipal Consiliu ales prin vot direct de locuitorii unei comune, ai unui oraş sau ai unui municipiu, prezidat de primar, care deliberează asupra problemelor administrative ale comunităţii. 20 (înv) întrunire de persoane însărcinate în mod oficial să formeze un tribunal special. 21 (îs) - de război Instanţă militară de judecată pentru delicte şi crime, care funcţiona pe lângă divizii şi corpuri de armată. 22 (îs) ~ de revizie Instanţă judiciară militară supremă. 23 (îas) Instanţă judiciară în afaceri administrative pe lângă Ministerul de Interne. 24 (îs) ~ de disciplină Instituţie cu atribuţii judecătoreşti, pe lângă flecare minister (pentru judecarea infracţiunilor funcţionarilor săi), pe lângă un corp constituit din profesionişti etc. 25 (îs) -l Mondial al Păcii Organ care conduce acţiunea de luptă pentru menţinerea păcii lumii întregi. 26 (îs) -l de Securitate Organ restrâns alcătuit din delegaţi permanenţi şi temporari în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite. 27 (îs) ~ pedagogic For superior al unei şcoli, alcătuit din cadre didactice, în frunte cu directorul, care ia măsuri obligatorii în problemele de ordin didactic, educativ, disciplinar şi care este răspunzător de bunul mers al activităţii instituţiei de învăţământ respective. 28 (Jur; îs) ~ judiciar Persoană numită de tribunal în scopul asistării unui inculpat sau a unei persoane declarate în stare de incapacitate civilă sau legală.
consimil, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: lat consimilis] (Rar) Asemănător (întru totul).
consimilitudine sf [At: DEX2 / Pl: -ni / E: fr consimilitude] (Rar) 1 Asemănare totală Si: identitate. 2 Egalitate.
consimţământ sn [At: GHICA, S. 423/ V: ~ţim~, (înv) ~ţem~ / Pl: -minte / E: consimţi + -mânt] 1 Aprobare. 2 Adeziune nesilită la ceva. consimţemânt sn vz consimţământ
consimţi vi [At: COSTINESCU/ Pzi: consimt. (înv) ~.vimr, -ţese / E: con-1 + simţi după (fr consentir)] 1 A-şi da consimţământul (1). 2 A fi de acord cu ceva Si: a aproba, a încuviinţa, consimţimânt sn vz consimţământ
consimţire sf[At: DA ms / Pl: -ri / E: consimţi] 1-2 Consimţământ (1-2).
consimţit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri f E: consimţi] 1-2 Consimţire (1-2).
consimţit2> ~ă a [At (a. 1965) URICARIUL X, 368/ Pl: -iţi, -e / E: consimţi] 1 încuviinţat. 2 Autorizat.
consista vi [At: STAMATI, D. / Pzi: 3 -sistă / E: fr consister, lat consistere] 1-3 A consta (1-3). consistanţă şf vz consistenţă
consistent, a [At: IONESCU- MUSCEL, ŢES. 81/ Pl: -nţi, -e / E: fr consistant] 1 Care are consistenţă (2) Si: rezistent, tare, vârtos. 2 (D. hrană) Substanţial. 3 (D. fum) Gros.
641
CONSISTENTĂ
consistenţă a [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~tm~ / Pl: ~ţe / E: fr consistance] 1 Stare a unui corp lichid care începe a se îngroşa Si: consolidare (1). 2 Grad de soliditate a unui corp, a unei materii etc. 3 Rezistenţă opusă de un corp sau de un material la deformare sau sfărâmare Si: soliditate, tărie. 4 (Fig) Tărie de caracter Si: fermitate. 5 (Fig) Statornicie. 6 Raport dintre desimea perfectă a arborelui şi cea reală. 7 (Log) Calitate a unui sistem axiomatic de a nu conţine o formulă oarecare în acelaşi timp cu negaţia ei.
consistometru sn [At: DN3/ Pl: -re / E: fr consistometre] Aparat folosit pentru măsurarea consistenţei (2) unui material.
consistorial, ~ă [At: IORGA, L. II, 165/ Pl: ~i, ~e! E: fr consistoriel] 1 a Specific consistoriului (1). 2 a Care se referă la consistoriu (1). 3 a Care provine de la consistoriu (1). 4 a Care aparţine consistoriului (1).
5	sm Membru al consistoriului (1).
consistoriu sn [At: (a. 1752) IORGA, S. D. XII, 64/ V: (Trs) -tor, (înv) -ium l Pl: -ii / E: lat consistorium, fr consistoire] 1 Consiliu al împăraţilor romani. 2 (Pex) Loc unde se ţinea consiliul. 3 Organ administrativ şi disciplinar pe lângă mitropolii şi episcopii. 4 (îbrc) Adunare a cardinalilor prezidată de papă sau a canonicilor, prezidată de episcopi. 5 (în biserica protestantă) Adunare dirigentă a pastorilor. 6 (La evrei) Adunare dirigentă a rabinilor. 7 Adunare care conduce treburile religioase ale unui cult, confesiuni religioase etc. 8 Instanţă judecătorească ecleziastică.
consoană sf [At: NEGRUZZI, S.I, 348 / V: (înv) sună / Pl: -ne / E: fr consonne, lat consona] (Grm) 1 Sunet al vorbirii produs în diferite puncte ale canalului fonator prin închiderea sau strâmtorarea acestuia. 2 Semn grafic care reprezintă o consoană (1).
consoartă .v/‘[At: PANN, P. V. II, 161/21/ Pl: -te I E: ml consors, -ortis (influenţat de soartă)] (Fam) Soţie. consoarte sm vz consorte consol sm vz consul
consola [At: GHICA, S. 159/ Pzi: -lez / E: fr consoler, lat consolare] 1-2 vtr A(-şi) alina necazul, suferinţa, durerea etc. Si: a mângâia. 3 vr A se împăca cu ceva.
consolabil, -ă a [At: C. PETRESCU, î. II, 130 / Pl: -i, -el E: consolable\ 1-2 Care poate fi consolat (1-2). 3 (D. o durere, nenorocire) Care poate fi uşurat.
consolant, ~ă a [At: LM / Pl: -nţi, -e / E: fr consolant] (Rar) Consolator (1).
consolare sf[At: C. PETRESCU, R. DR. 39/ Pl: -lari! E: consola] 1 Mângâiere Si: consolaţie (1). 2 împăcare Si: consolaţie (1). 3 (Ccr) Cuvinte de alinare. 4 Lucru sau persoană în care cineva îşi găseşte alinare.
consolat,~ă a [At: RETEGANUL, P. IV, 63/ Pl: -aţi, -e IE: consola]
1	Mângâiat. 2 împăcat.
consolator, ~oare smf a [At: DEX2 / Pl: -i, -oare / E: fr consolateur] 1-2 (Persoană) care consolează Si: consolant.
consolaţie v/'[At: GHICA, S. 630 /V: Mune / Pl: -ii I E: fr consolation, lat consolatio, -onis] 1-2 (înv) Consolare (1-2). consolaţiune sf vz consolaţie
consolă sf [At: IORGA, C. I. 17 / Pl: -le / E: fr console] 1 Mobilă în formă de policioară sau de măsuţă, rezemată de perete, pe care se aşază vaze, statuete etc. 2 Element arhitectural ornamental de lemn, de piatră etc. folosit la sprijinirea unei cornişe sau a unui balcon. 3 Element de construcţie care iese cu unul dintre capete în afara punctului de reazem, având rolul de a suporta o sarcină pe latura orizontală superioară.
consolida [At: NEGRUZZI, S. I, 345/ Pzi: -dez / E: fr consolider, lat consolidare] 1-2 vtr A (se) face solid Si: a (se) închega, a (se) întări. 3-4 vtr A (se) face durabil. 5 vt A întemeia. 6 vr A mări prin diferite lucrări, operaţii etc. capacitatea de rezistenţă a unui sistem tehnic. 7 vt (Fin) A converti datoria rambursabilă a unui stat în datorie perpetuă, din care se poate reclama numai dobânda.
consolidabil, ~ă a [At: DN V Pl: -i, -e / E: fr consolidable] Care poate fi consolidat.
consolidant, ~ă a [At: DA ms / Pl: -nţi, -e / E: fr consolidant] 1 Care consolidează. 2 (Med) Care ajută la vindecarea unei răni, fracturi.
consolidare sf [At: (a. 1774) URICARIUL I, 175/ PI: -dari I E: consolida] 1 întărire. 2 întemeiere. 3 Operaţie prin care se măreşte capacitatea de rezistenţă a unui sistem tehnic. 4 (Fin) Convertire a datoriei rambursabile a unui stat în datorie perpetuă, din care se poate reclama numai dobânda. 5 (Jur) Reunire a unei proprietăţi şi a uzufructului.
consolidat, ~ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: consolida] 1 întărit. 2 întemeiat. 3 Asigurat.
consolidator, ~oare a [At: DEX2 / Pl: -i, -oare / E: consolida + -tor] Consolidant (1).
consolidaţie sf[At: DA ms / V: -iune / Pl: -ii / E: fr consolidation] 1-3 Consolidare (1-3). consolidaţiune sf vz consolidaţie consomator, -oare a vz consumator
consomme sni [At: DEX2 / E: fr consomme] Supă preparată prin fierbere înceată şi îndelungată a cărnii de vită. consonant1 sn vz consonantă
consonant2, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. II, 6 / V: ~sun~ I Pl: -nţi, -e / E: lat consonans, -tis, fr consonant) 1 (Muz; d. acorduri) Care este format din consonanţe Si: armonios. 2 (D. cuvinte) Care are o terminaţie asemănătoare cu a altui cuvânt.
consonantă sf[ At: MAIORESCU, CR. II, 6 / V: (Trs, înv) ~nt / Pl: -te / E: lat consonans, -tis] (Rar) Consoană (1).
consonantic, ~a a [At: MAIORESCU, CR. III, 210 / Pl: -ici, -ice / E: ger Konsonantisch] 1-2 Specific consoanelor (1-2). 3-4 Care se referă la consoane (1-2). 5-6 Care aparţine consoanelor (1-2). 7-8 Care provine de Ia alte consoane (1-2).
consonantism sm [At: DA / Pl: -e I E: fr consonantisme] Sistem sau totalitate a consoanelor unei limbi.
consonanţă sf [At: MAIORESCU, CR. I, 332 / V: (înv) ~sun~ / Pl: -ţe / E: fr consonance] 1 (Muz) Combinare armonioasă a unor sunete de înălţimi diferite. 2 Potrivire de păreri Si: acord, înţelegere. 3 Identitate a terminaţiei la două cuvinte.
consort sm [At: DEX2 / Pl: -rţi / E: fr consort, lat consors, -tis] (îs) Prinţ- Soţ al unei regine.
consorte sm [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) -oarte I Pl: -rţi / E: ns cf consoartă] 1 (Nob) Soţ. 2 (Lpl) Persoane care împărtăşesc aceeaşi soartă.
3	(Lpl) Asociaţi într-o afacere având un interes comun. 4 (Lpl) Doi oameni căsătoriţi.
consorţial, ~ă a [At: DEX2 / P: -ţi-al / Pl: -i, -e / E: fr consortiel] 1 Specific unui consorţiu. 2 Care se referă la un consorţiu. 3 Care provine de la un consorţiu. 4 Care aparţine unui consorţiu.
consorţiu sn [At: GHICA, S. 450 / Pl: -ii / E: fr, lat consortium, ger Konsortium] înţelegere încheiată între mai multe bănci sau societăţi comerciale mari pentru efectuarea în comun a unor operaţii de mare amploare.
consoţ sm [At: HAMANGIU, C. C. 51 / Pl: -i / E: con1- + soţ (după lat consocius)] (Ltr) Soţ.
consoaţă sf [At: HAMANGIU, C. C. 51 / Pl: Hei E: con1- + soaţă după lat consocia] (Ltr) Soţie.
conspect sn [At: ODOBESCU, S. III, 633 / Pl: -e / E: lat conspectus, ger Konspect] 1 Notare sintetică, sistematică şi schematică a datelor esenţiale ale unei probleme pe baza unui material documentar. 2 Privire de ansamblu asupra unor probleme cuprinse într-o lucrare.
conspecta vt [At: DEX2 / Pzi: -tez / E: conspect] A întocmi un conspect (1).
conspectare sf[At: DEX2 / Pl: -tari / E: conspecta] întocmire a unui conspect (1).
conspira vi [At: EMINESCU, P. 116/ Pzi: -pir şi (nob) -rez / E: fr conspirer, lat conspirare] 1 A organiza o conspiraţie Si: a complota, a unelti, a urzi. 2 (Fig) A tinde spre acelaşi scop.
conspirant, ~ă a [At: DA ms / Pl: -nţi, -e / E: fr conspirant] 1 (Rar) Care conspiră. 2 (Fiz; îs) Forţe -e Forţe care produc acelaşi efect. conspirare sf[At: DA ms / Pl: -rari / E: conspira] (Nob) Conspiraţie.
642
CONSTITUENT
conspirat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: conspira] (Nob) Organizare a unei conspiraţii. conspirat2, a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e l E: conspira] (D. un plan,
0	acţiune comună) Organizat printr-o conspiraţie.
conspirativ, ~ă a [At: DA ms / Pl: -i, -e / E: conspira + -tiv] 1 Care aparţine unei conspiraţii. 2 Privitor la o conspiraţie. 3 Ilegal. 4 Subversiv.
conspirativitate .v/'[At: DN3 / Pl: -taţi / E: conspirativ + -itate] 1 Păstrare de către o persoană sau o organizaţie a secretului unei acţiuni politice, considerată ilegală de către autorităţi. 2 Activitate ilegală întreprinsă de către un grup social, organizaţie, partid etc. cu scopul de a promova un anumit ideal politic sau ideologic.
conspirator, ~oare smf [At: VLAHUŢĂ, D. 93 / Pl: -i, -oare / E: fr conspirateur] Persoană care ia parte la o conspiraţie.
conspiraţie şf [At: GHICA, S. 119 / V: (înv) -iune / Pl: -ii / E: fr conspiration, lat conspiratio, -onis] Acţiune secretă şi ilegală îndreptată împotriva conducătorilor statului sau a ordinii publice Si: complot, conjuraţie, conspirare, uneltire, conspiraţiune sfvz. conspiraţie
consta vi [At: LM / Pzi 3: ~.stă / E: lat constare] 1 A fi alcătuit din... Si: a consista (1). 2 A se baza pe... Si: a consista (2). 3 A se defini prin... Si: a consista (3).
constablu sm [At: NEGRUZZI, S. III, 347 / Pl: -li l E: eg constable] Sergent din poliţia engleză. constând sn vz costandă constandă sfvz costandă constandinat sm vz constantinat
constant, -ă [At: GHICA, S. 209 / PI: -nţi, -e / E: fr constant, lat constans, -ntis] 1 a Care rămâne neschimbat Si: invariabil, statornic. 2 a (Pex) Credincios. 3 (Ecn; îs) Capital - Parte a capitalului investită în mijloacele de producţie, care nu-şi schimbă mărimea valorii în procesul de producţie. 4 a (Ggf; îs) Climate -e Climate în care diferenţa dintre media de temperatură a verii şi cea a iernii nu depăşeşte 7,8° C. 5 a (Ggf; îs) Vânturi -e Vânturi care, în unele regiuni ale globului, bat în aceeaşi direcţie tot timpul anului. 6 a (Mat; îs) Cantitate -ă Cantitate care rămâne neschimbată în raport cu altele, variabile. 7 .v/'(Mat) Mărime a cărei valoare rămâne neschimbată. 8 .v/'Mărime care caracterizează un fenomen, aparat, substanţă. 9 av Mereu.
constantan sns [At: DN3 / E: fr constantan] Aliaj de cupru şi nichel, cu coeficient de dilatatere mic şi rezistenţă specifică mare, întrebuinţat Ia confecţionarea rezistenţelor electrice, a reostatelor, a termoelementelor etc.
constantinat sm [At: (a. 1767) URICARIUL XVII, 59 / V: (înv) cos-, -ndi- / Pl: -aţi / E: ngr XLiVtrcavrivcho] (înv) Monedă de aur cu efigia lui Constantin cel Mare sau a altui împărat bizantin.
constantinopolitan, ~ă [At: IORGA, L. 341 / Pl: -i, -e IE: lat constanti-nopolitanus] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia Constantinopolului. 3-4 smf, a (Om) originar din Constantinopol. 5 smp Populaţie care locuieşte în Constantinopol. 6 a Care aparţine Constantinopolului. 7 a Care aparţine constantinopolitanilor (5). 8 a Privitor Ia Constantinopol. 9 a Privitor la constantinopolitani (5). 10 «Care este specific Constantinopolului. 11 a Care este specific constantinopolitanilor (5). 12 a Cafe provine din Constantinopol.
constanţă sf[At: PONI, F. 305 / E: fr constance, lat constantia) 1 Statornicie. 2 Perseverenţă.
constata vt [At: (a. 1865) URICARIUL X, 373 / Pzi: constat / E: fr constater] 1 A stabili situaţia sau starea unui lucru, existenţa unui fapt etc.
2	A consemna într-un act scris. 3 A remarca.
constatabil, -ă a [At: DN3/ Pl: -i, -e / E: fr constatable] Care se poate constata uşor.
constatare sf [At: MAIORESCU, L. 52 / Pl: -tari l E: constata] 1 Stabilire. 2 încredinţare. 3 Remarcă. constatat, -ă a [At: BUL. COM. IST. V, 151/ PI: -aţi, -e / E: constata]
1	Stabilit. 2 (înv) Adevărat.
constatafiv, -ă a [At: DEX2 / PI: -i, -e / E: fr constatatif] Care constată Si: constativ, constatator.
constatator, -oare a [At: SBIERA, F. S. 156 / Pl: -i, -oare / E: consta + -(ăjtor] (Nob) Care se compune din...
constativ, -ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr constatif, lat constativus] Constatativ.
constănţean, -ă [At: DEX2 / Pl: -mi, -me / E: Constanţa + -ean] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia Constanţei. 3-4 smf a (Om) originar din Constanţa. 5 smp Populaţie care locuieşte în Constanţa. 6-7 a Care aparţine Constanţei sau constănţenilor (5). 8-9 a Privitor la Constanţa sau la constănţeni (5). 10-11 a Care este specific Constanţei sau constănţenilor (5). 12 a Care provine din Constanţa.
constănţeancă .y/‘[At: DEX2 / Pl: -mce / E: constănţean + -că] 1 Femeie originară din municipiul sau judeţul Constanţa. 2 Locuitoare din municipiul sau judeţul Constanţa.
constătător, -oare a [At: DA ms / Pl: -i, -oare / E: constata + -(a)tor) Constatativ.
constela vt [At: DN3 / Pzi: -lez / E: fr consteller] 1 (Rar) A înstela. 2 (Fig) A acoperi de...
constelare .v/’[At: TOMA, ap. DA ms / Pl: -lari / E: constela] (Nob) Constelaţie (1).
constelat, -ă a [At: EMINESCU, P. 88 / Pl: -aţi, -e l E: fr constelle, lat constellatus] înstelat.
constelaţie sf [At: EMINESCU, N. 45 / V: (înv) ~iune / Pl: -ii / E: fr cohstellation, lat constellatio] 1 Grupare de stele având o configuraţie specifică, stabilă pe o perioadă lungă de timp. 2 Zodie. constelaţiune sfvz constelaţie
consterna vt [At: DA / Pzi: -nez / E: fr consterner, lat consternare] 1 A provoca cuiva uimire, nedumerire, amestecată cu mâhnire şi indignare.
2	A surprinde neplăcut.
consternant, -ă a [At: DA ms / Pl: -nţi, -e / E: fr consternant] Care provoacă consternare (1).
consternare sf [At: TEODOREANU, M. II, 487/ Pl: -nări / E: consterna] 1 Uimire, nedumerire, amestecată cu mâhnire si indignare Si: consternaţie, stupoare. 2 Surpriză neplăcută.
consternat, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. IV, 183 / Pl: -aţi, -e / E: consterna] Cuprins de consternare (1) Si: stupefiat.
consternaţie .v/'[At: DA ms / V: (nob) ~iune / Pl: -ii / E: fr consternation] (Rar) Consternare (1). consternaţiune sfvz consternaţie
constipa vtr [At: BARCIANU / Pzi: -tip / E: fr constiper] 1-2 A produce sau a suferi o constipaţie Si: (pop) a (se) încuia.
constipant, a [At: DA ms / Pl: -nţi, -e l E: fr constipant] (D. alimente sau medicamente) Care constipa. constipare .s/[At: DA ms / Pl: -pări / E: constipa] Constipaţie. constipat, ~ă a [At: C. PETRESCU, î. II, 56 / Pl: -aţi, -e / E: constipa] (D. oameni) 1 Care nu poate elimina materiile fecale din organism. 2 (Fig; fam) Cu vederi înguste Si: mărginit. 3 (Fig; fam) Necomunicativ.
constipaţie sf [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 157 / V: (înv) -iune / Pl: -ii / E: fr constipation] Dificultate sau imposibilitate de eliminare a materiilor fecale. constipaţiune sf vz constipaţie constitua v vz constitui
constituant, ~a a [At: GHICA, A. 40 / P: -tu-ant / PI: -nţi, -e / E: fr constituant] 1 Constitutiv (1). 2 (îs) Adunare -ă Adunare formată din reprezentanţi aleşi democratic, pe baza sufragiului universal, având sarcina de a vota sau a modifica constituţia sau de a îndeplini funcţiile parlamentului.
constituent, ~ă [At: DN3 / P: -tu-ent l Pl: -nţi, -e / E: fr constituant] 1 a Care intră în structura sau alcătuirea unui întreg. 2 sn Fiecare dintre
643
CONSTITUI
elementele care formează un tot. 3 sn (Chm) Fiecare dintre substanţele din care este alcătuit un aliaj, soluţie etc.
constitui [At: (a. 1817) URICARIUL / V: (înv) ~tuâ / Pzi: constitui / E: fr constituer, lat constituere] 1-2 vtr A (se) alcătui, 3-4 vtr A (se) înfiinţa. 5-6 vtr A (se) organiza. 7 vt A avea valoare de... 8 vt A reprezenta.
9	vr A se da drept... 10 vr (Jur; înv) A se pune în stare de... 11 vr (Jur; îe) A se ~ prizonier A se preda de bunăvoie autorităţilor. 12 vr (Jur; îe) A se ~ parte civilă A formula pretenţii de despăgubire faţă de acuzat într-un proces penal. 13 vt (Jur) A stabili o dotă, o rentă, conform legii.
constituiresf [At: MAIORESCU, CR. I, 265 / Pl: ~ri / E: constitui] 1 Alcătuire. 2 înfiinţare. 3 Organizare. 4 (Rar) Constituţie (3).
constituit, -ă a [At: GHICA, S. 654 / Pl: -iţi, ~e / E: constitui] 1 Alcătuit din... 2 (îs) Corp - sau, rar, autoritate -ă Organizaţie sau instituţie cu caracter oficial întemeiată pe baza unui statut.
constituitor, -oare smf, a [At: DA ms / PI: -/, -oare / E: constitui + -(i)tor] 1-2 (Persoană) care constituie.
constitui sn [At: DN3 / E: fr constitut, lat constitutum] Tip de contract prin care cineva se angajează să plătească o sumă de bani. constitută sfvz constituţie
constitutiv, -ă a [At: EMINESCU, N. 84 / Pl: -/,	/ E: fr constitutif]
1	Care intră în alcătuirea unui lucru. 2 Care reprezintă un element esenţial din structura unui lucru.
constituţie şf[At. ZILOT, CRON. 352 / V: (înv) ~ută, -iune / Pl: -ii / E: tr constitution] 1 (înv) Constituire (1). 2 (înv) Constituire (3). 3 Structură fizică a unui corp. 4 Ansamblu de elemente care constituie un întreg. 5 Totalitate a particularităţilor morfologice, funcţionale şi psihologice ale unui individ. 6 Structură fizică generală a corpului omenesc. 7 Lege fundamentală a unui stat, învestită cu o forţă juridică superioară celorlalte legi, prin care sunt fixate modalităţile de încredinţare şi de exercitare a puterii, drepturile şi îndatoririle cetăţenilor, constituirea şi funcţionarea organelor centrale şi locale de stat, raporturile dintre ele sau raporturile acestora cu cetăţenii etc. 8 (Jur) Stabilire a unei rente sau dote.
constituţional, ~ă a [At: LM / P: -ţi-o- / Pl: -i, -e IE: fr constitutionnel]
1	Referitor la constituţie. 2 în conformitate cu constituţia unui stat. 3 Prevăzut în constituţie. 4 Bazat pe constituţie. 5 (îs) Comisie -ă Comisie însărcinată cu elaborarea textului unei constituţii şi cu exercitarea controlului asupra legilor. 6 (îs) Drept - Ramură a dreptului cuprinzând ansamblul normelor juridice care reglementează forma puterii de stat, forma de guvernământ, organizarea şi funcţionarea parlamentului, raporturile acestuia cu celelalte organe ale statului. 7 (îas) Factor structurant în sistemul de drept care orientează reglementarea juridică din celelalte ramuri ale dreptului, astfel încât normele ce le alcătuiesc să fie conforme cu constituţia. 8 (îs) Monarhie -ă Monarhie ale cărei prerogative sunt limitate prin constituţie.
constituţionalism sn [At: MAIORESCU, CR. III, 95 / P: -ţi-o- l Pl: -e / E: fr constitutionnalisme] 1 Guvernare bazată pe constituţie. 2 (Med) Concepţie care are în vedere constituţia (6) individuală în apariţia şi diagnosticarea bolilor.
constitutional'ist, -â [At: ALECSANDRI, T. 29 / P: -ţi-o- / Pl: -işti, -e / E: constitutional + -/.vr] 1 smf Adept al constituţionalismului (1). 2 a Care aparţine constituţionalismului (1). 3 a Privitor la constituţionalism (1). 4 a Specific constituţionalismului (1). 5 Care provine din constituţionalism (1).
constituţionalitate sf [At: MAIORESCU, D. II, 140 / P: -ţi-o- / E: fr constitution nalite] însuşire a unei legi, acţiuni, act, politici de a fi în conformitate cu constituţia sau cu principiile generale ale acesteia. constituţiune sf vz constituţie
constrângător,-oare a [At: GALACTION, O. 229 / Pl: -i, -oare t E: constrânge + -(a)tor) Care constrânge Si: coerciv.
constrânge vt [At: C. PETRESCU, C. V. 339 / Pzi: constrâng / E: con1-+ strânge (după fr contraindre)] 1 A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie Si: a forţa, a obliga. 2 (Jur) A obliga prin lege.
constrângere .v/'[At: IORGA, L. 1,414 / Pl: -ri / E: constrânge] 1 Silire.
2	Asuprire.
constrâns1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: constrânge) 1 Silire.
2	Asuprire.
constrâns2, -ă a [At: (a. 1865) URICARIUL X, 368 / Pl: -nşi, -e / E: constrânge] 1 Care este obligat să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie Si: forţat. 2 (înv) Asuprit.
constrictiv, -ă [At: CODRU-DRĂGUŞANU, C. 148 / Pl: -i, -e / E: fr constrictif, lat constrictivus] 1-2 sf, a (Consoană) care se pronunţă prin strâmtorarea canalului fonator, astfel încât se produce un zgomot de fricţiune Si: fricativă, spirantă. 3 a Constrictor (1).
constrictor, -oare a [At: DA / Pl: -i, -oare / E: fr constricteur] 1 Care se contractă. 2 (îs) Muşchi - Muşchi care se contractă şi închide orificiile naturale ale vieţuitoarelor.
constricţie sf [At: COSTINESCU / V: (înv) -iune / Pl: -ii / E: fr constriction, lat constrictio, -onis] 1 Reducere a dimensiunilor unui organ cavitar, a unui vas sangvin sau a unui sfincter ca urmare a contracţiei muşchilor constrictori. 2 Mişcare de apropiere a pereţilor canalului fonator, prin care suflul de aer expirat produce un zgomot caracteristic. constricţiune sf vz constricţie
constringenţă .v/'[At: DN3 / Pl: -ţe / E: fr constringence) Mărime fizică ce caracterizează sticlele optice din punctul de vedere al dispersiei luminii.
constructsn [At: DEX2 / Pl: -e / E: eg construct) (Liv) 1 Concept realizat pe baza activităţii practice intuitive. 2 Sistem teoretic ipotetic.
constructiv, -ă a [At: MAIORESCU, CR. I, IV / Pl: -i, -e / E: fr constructif] 1-2 Care construieşte sau serveşte la a construi ceva. 3 Care ajută la îmbunătăţirea unei activităţi, iniţiative, a unei opere pozitive şi folositoare.
constructivism sn [At: DN3 / E: fr constructivisme] 1 Orientare estetică apărută după primul război mondial în artele plastice, literatură şi muzică, care concepe realitatea într-o viziune de forme estetice, uneori abstracţioniste şi care tinde să coboare creaţia artistică la un tehnicism pur. 2 Curent în arhitectură care susţine că forma arhitecturală trebuie să fie expresia exclusivă a structurii Constructive a clădirii. 3 Concepţie care recunoaşte rolul activ, creator al gândirii în procesul de cunoaştere. 4 Concepţie a şcolii intuiţioniste din filozofia matematicii, potrivit căreia activitatea constructivă, raţional-intuitivă este baza exigenţei matematice.
constructivist, -ă [At: DN3 / Pl: -işti, -e / E: fr constructiviste, ger Konstruktivist] 1-4 a Referitor la constructivism (1-4). 5-8 Care aparţine constructivismului (1-4). 9-12 Specific constructivismului (1-4). 13-16 Care aparţine constructivismului (1-4). 17-20 smf Adept al constructivismului (1-4).
constructor, -oare smf, a [At: GHICA, S. 454 / Pl: -i, -oare / E: fr constructeur, lat constructor] 1-2 (Persoană) care participă la proiectarea sau executarea unei lucrări de construcţie.
construcţie sf[At: NEGRUZZI, S. I, 9/ V: (înv) -ione / Pl: -ii / E: fr construction, lat constructio] 1 Clădire executată, pe baza unui proiect, din zidărie, lemn, metal, beton, care serveşte la adăpostirea oamenilor, animalelor, obiectelor etc. 2 (Spc) Casă. 3 Construire. 4-5 (îljv) In ~ Aflat în cursul procesului de construire. 6 Alcătuire. 7 (Lpl) Ramură a economiei naţionale care are ca obiect efectuarea de clădiri, edificii. 8 (Lpl) Ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul, proiectarea şi executarea clădirilor.
9	(îs) —// de maşini Ramură de bază a industriei care produce maşini-unelte, utilaje, mijloace de transport etc. 10 Ramură a ştiinţelor care se ocupă cu studiul, proiectarea şi construirea instalaţiilor. 11 (Lin) Grup de cuvinte între care există anumite raporturi sintactice. 12 (Lin) Mod de a grupa cuvintele în propoziţii, propoziţiile în fraze potrivit regulilor gramaticale ale unei limbi. 13 (îs) ~ geometrică Reprezentare grafică prin linii a conturului unei figuri determinate. 14 (Nob) Fizic.
construi [At: CONSTINESCU / Pzi: -esc / E: fr construire, lat construire] 1 vt A forma un întreg asamblând părţile lui componente după un plan prestabilit. 2 vt A realiza o construcţie de proporţii, care necesită lucrări numeroase şi complexe. 3 vt A desena o figură geometrică.
644
CONSUMATIV2
4	vt (Lin) A aşeza cuvintele în frază ţinând seama de regulile gramaticale sau de efectul stilistic urmărit. 5 vr (D. părţile de vorbire) A se folosi în anumite construcţii gramaticale.
construibil, -ă a [At: DEX2 / Pl:	-e	/ E: construi + -bil] (D. terenuri)
Pe care se poate construi.
construire .v/'[At: DA ms / Pl: ~ri / E: construi] 1 Formare a unui întreg prin asamblarea părţilor sale componente după un plan prestabilit. 2 Clădire. 3 (Fig) Alcătuire.
construit, -ă a [At: RALEA, E. O. 134 / Pl: -iţi, -e / E: construi] 1 Clădit. 2 Alcătuit.
consubstanţial, -â a [At: DN3 / P: -ţi-al / Pl:	-e / E: fr consubstantiel\
Care este alcătuit din aceeaşi substanţă.
consubstanţialitate sf [At: DN3 / P: -ţi-a~ / Pl: -taţi / E: fr consubstantialite] Unitate şi identitate de substanţă.
consuetudinar, -ă a [At: MAIORESCU, CR. III, 100 / V: (asr) -al / Pl: -i, -e / E: consuetudine] 1 (Liv) Cutumiar. 2 (Jur) Care se referă la consuetudine. 3 Specific consuetidinii. 4 Care provine de la consuetudine.
5	Care aparţine consuetudinii.
consuetudine sf[At: ARISTIA, PLUT. / P: -su-e- i PI: ~ni i E: lat consuetudo, -onis] (Liv) Obicei.
consul sm [At: DOSOFTEI, V. S. II, 11/2 /V: (înv) sol,-nul I Pl: ~i / E: lat, fr consul] 1 (în Republica romană) Titlu al celor trei magistraţi aleşi anual, care deţineau puterea supremă. 2 Persoană care poartă acest titlu. 3 Persoană numită de un stat în funcţie de şef al unei reprezentanţe oficiale cu rang de consulat în alt stat şi care apără interesele economice, administrative şi juridice ale statului pe care îl reprezintă.
consular, -ă a [At: MAIORESCU, CR. III, 101 / Pl:	/	E:	fr
consulaire, lat consularis] 1-2 Specific consulului sau consulatului. 3-4 Care se referă la consul sau la consulat. 5-6 Care provine de la consul sau de la consulat. 7-8 Care aparţine consulului sau consulatului.
consulat sn [At: GHICA, S. 183 / Pl: -e l E: fr consulat, lat consulatus] 1 (în Republica romană) Perioadă de guvernare a unui consul (1). 2 Reprezentanţă a unui stat în alt stat, condusă de un consul (3). 3 (Ccr) Clădire în care sunt instalate birourile acestui serviciu.
consulent, -ă a [At: DA ms / Pl: ~nţi, ~e / E: ger Konsulent] (Grs; Trs) Consultant (1). , consult1 sn [At: CARAGIALE, M. 91 / Pl: -uri / E: lat consultum] 1 (Med) Examinare a unui bolnav de către o comisie medicală, pentru stabilirea diagnosticului bolii şi indicarea tratamentului. 2 (îs) Senatus -Decizie luată de Senatul din Roma antică.
consult2, -ă a [At: CARAGIALE, O. VII, 69 / Pl: -Iţi, -e l E: lat consultus] (Ltm; Trs; Buc) 1 Recomandabil. 2 Potrivit.
consulta [At: GHICA, S. 176 / Pzi: ~.vu/r şi (înv) -tez / E: fr consulter, lat consultare] 1 vt A cere o părere, un sfat. 2 vt A lua avizul unei persoane autorizate. 3 vr A se sfătui cu cineva. 4 vr A cerceta un text, un izvor etc. pentru a se informa sau a se documenta. 5 vr (Med) A examina un pacient pentru diagnosticarea bolii şi stabilirea tratamentului.
consultabil, -ă a [At: DN3/ Pl: -i, -e / E: fr consultable] Care se poate consulta.
consultant, -ă [At: DA ms / Pl: -nţi, -e / E: fr consultant) 1-2 smf a (Persoană) care dă sfaturi, indicaţii sau trage concluzii în probleme privind specialitatea sa. 3 a (îs) Medic - Medic care nu face vizite la domiciliul bolnavului, tratând doar persoanele care se prezintă la clinica sau la spitalul unde acesta lucrează. 4 sm (Ccr) Spital unde lucrează un astfel de medic.
5	a (îs) Avocat - Avocat care nu pledează în instanţă, oferind doar consultaţii juridice.
consultare şf[At: MDA ms / Pl: -tari / E: consulta] 1 Solicitare a unui aviz Si: consultat1 (1). 2 Ascultare a unei păreri Si: consultat1 (2). 3 Cerere.
4	Cercetare. 5 Examinare.
consultaris'i [At: ALECSANDRI, T. 1431 / Pzi: -sesc IE: ns cf consulta]
1	A consulta (1). 2 A consulta (3). consultat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri/ E: consulta] 1-5 Consultare (1-5).
consultat2, -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: consulta] 1-2 Căruia i s-a cerut sau i s-a dat un sfat. 3 (D. pacienţi) Examinat de către medic.
4	Care a fost cercetat.
consultativ, -ă a [At: GHICA, A. 711 / Pl:	-e	/ E: fr consultatif)
1 (D. un organ numit sau ales) Care a fost chemat, instituit pentru a-si da avizul în anumite probleme importante. 2 (îs) Organ - Organ care îşi spune părerea autorizată în anumite probleme. 3 (îs) Aviz - Părere cerută unui organ competent fără ca respectarea acesteia să fie obligatorie. 4 (îs) Vot - Părere cerută unei persoane în cadrul unor discuţii, dar care nu obligă pe ceilalţi participanţi în privinţa hotărârii ce urmează a se lua.
consultator, -oare smf, a [At: LM / Pl: -i, -oare / E: consulta + -tor] 1-2 (Persoană) care dă sfaturi.
consultaţie sf[AV. COD. ŢIV. 5/21 / V: (asr) -iune / Pl: -ii / E: fr consultation, lat consultatio, -onis] 1 Indicaţie dată de către un specialist asupra unor probleme aflate în discuţie. 2 Examinare a unui pacient de către medic pentru diagnosticarea bolii şi indicarea tratamentului. 3 îndrumare individuală sau colectivă dată elevilor, studenţilor sau doctoranzilor de către un profesor, în legătură cu problemele teoretice şi pratice pe care le învaţă sau Ie cercetează. 4 Reuniune, consfătuire ţinută pentru a lămuri sau a examina o problemă, o situaţie etc. consultaţiune sfvz consultaţie
Consulting sni [At: DN3 / P: -sal- / E: eg Consulting] Furnizare, de către un specialist, de consultaţii sau de informaţii cu privire la organizarea şi rentabilitatea întreprinderilor, firmelor etc. consum sn [At: ZAHARESCU, E. P., ap. DA ms / Pl: -uri / E: consuma]
1	Folosire a unor bunuri pentru satisfacerea nevoilor oamenilor. 2 (îs) ~ productiv Folosire a mijloacelor de producţie pentru crearea de bunuri materiale. 3 (îs) ~ neproductiv Folosire a mijloacelor de producţie în alt scop decât acela de producere a bunurilor materiale. 4 (îs) Bunuri sau mărfuri de larg - Produse ale industriei uşoare sau alimentare care răspund necesităţilor individuale ale oamenilor şi prin folosirea cărora nu rezultă produse noi. 5 Cantitate de materiale, materii prime, combustibil sau energie folosite pentru a realiza un produs tehnic, o lucrare etc. 6 (îs) ~ specific Cantitate de combustibilele material şi de energie consumată într-o unitate de timp pentru executarea unui produs, a unei operaţii etc.
consuma1 vt [At: COSTINESCU / Pzi: -sum / E: fr consommer] 1 A întrebuinţa ceva pentru satisfacerea nevoilor proprii sau pentru obţinerea altor produse. 2 A mânca. 3 A bea.
consuma2 vtr [At: I. IONESCU, D. 238 / Pzi: -sum / E: fr consumer, lat consumere] 1-2 A (se) distruge un lucru prin întrebuinţare frecventă Si: uza. 3-4 A (se) slei de puteri Si: epuiza, istovi. 5-6 A (se) aduce la îndeplinire Si: a efectua, a executa, a termina. 7-8 A (se) perfecţiona.
consumabil, -ă a [At: RALEA, E. 0.37 / Pl: -i, -e / E: consum + -abil] Care poate fi consumat. consumare1 sf[At: DEX2 / Pl: -mări I E: consuma1] Consumaţie (1). consumare2 sf [At: RALEA, E. O. / Pl: -mări l E: consuma2] 1 Epuizare.
2	Nimicire.
consumarisi vt [At: (a. 1852) URICARIUL III, 253 / Pzi: -sesc / E: consuma + -ar isi) (înv) 1 A consuma1 (2). 2 A consuma1 (3). consumat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: consuma1) Consumaţie. consumat2, -ă a [At: BENIUC, V. 32 / Pl: ~ari. -e t E: consuma1] 1 (D. materiale, produse) Care a fost folosit pentru satisfacerea unor trebuinţe proprii sau pentru obţinerea altor produse. 2 (D. alimente) Care a fost întrebuinţat ca hrană. 3 (D. băutură) Băut.
consumai\ -ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 163 / PI: -aţi, -e / E: consuma2] 1 Distrus prin întrebuinţare Si: stricat. 2 (D. oameni) Sleit în urma unei vieţi dezorganizate, desfrânate. 3 (D. fapte) Care s-au petrecut de mult. 4 (Jur) Adus la îndeplinire. 5 Desăvârşit. 6 Experimentat.
consumafiv1, -ă a [At: RALEA, E. O. 317 / Pl: -i, -e / E: consuma1 + -tiv] 1 Care consumă. 2 Consumabil.
consumat'iv2, -ă a [At: BUL. COM. IST. 1,29 / Pl: -i, -e / E: consuma2 + -tiv] (Jur; îs) Moment - Moment în care o infracţiune este considerată săvârşită.
645
CONSUMATOR
consumator, ~oare smf [At: DACIA LIT. 261/18 / V: (înv) ~som~ / Pl: -i, -oare / E: consuma1 + -(a)tor) 1 Persoană care consumă1 bunuri rezultate din producţie. 2 (Spc) Persoană care consumă1 mâncare sau băutură într-un local public.
consumaţie sf [At: CARAGIALE, M. 94 / V: (înv) ~iune / Pl: -ii / E: fr consommation, lat consommatio, -onis] 1 întrebuinţare. 2 (îe) A da (un produs) în ~ A pune un produs la dispoziţia publicului. 3 Totalitate a alimentelor şi a băuturilor pe care le consumă cineva într-un local public. consumaţiune sfvz consumaţie
consumptibil, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr consomptible] (Jur) Care dispare sau îşi schimbă substanţa de la prima întrebuinţare.
consumpţie sf [At: COSTINESCU / V: (înv) ~iune / Pl: -ii / E: fr consomption, lat consumtio, -onis] (Med) Slăbire progresivă a organismului cauzată de o boală îndelungată.
consuna vi [At: COSTINESCU / Pzi: consun / E: fr consonner] 1 (Muz) A produce o consonanţă. 2 (Trs; Buc) A fi de acord. consunant, ~ă a vz consonant consunantă sf vz consonantă consună sfvz consoană
conşcolar sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: con1- + şcolar] (Rar) Elev considerat în raport cu alţi elevi de la şcoală şi din clasa unde învaţă.
conştient, ~ă a [At: D. RUSSO / P: ^şti-ent / V: ~sci~ / Pl: -nţi, -e / E: fr conscient] 1 (D. oameni) Care îşi dă seama de realitatea înconjurătoare. 2 Care are conştiinţă. 3 Care îşi dă seama de posibilităţile sale sau de rolul care-i revine în societate. 4 Care realizează scopuri stabilite anterior. 5 Care acţionează pe baza cunoaşterii legilor obiective ale vieţii sociale şi îşi dă seama de consecinţele sociale ale faptelor sale.
conştientiza [At: DN3 / P: -şti-en- / Pzi: -zez / E: conştient + -izo] 1 vt A face să devină conştient. 2 vr A deveni conştient.
conştientizabil, ~ă a [At: DEX2 / P: -şti-en- / Pl: -i, -el E: conştientiza + -bit] Care poate fi conştientizat.
conştientizare sf [At: DN3 / P: -şti-en- / Pl: -zări / E: conştientiza] înţelegere a realităţii înconjurătoare Si: conştientizat1.
conştientizat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: conştientiza] Conştientizare.
conştientizat2, ~ă a [At: DEX2 / P: -şti-en- / PI: -aţi, -e / E: conştientiza] 1-4 Care a devenit conştient (1,3-5). conştienţie sfvz conştiinţă conştienţios, ~oasă a vz conştiincios conştienţiozitate şf vz conştiinciozitate
conştiincios, ~oasă a [At: GHICA, S. 594 / P: -şti-in- / V: (înv) ~ienţi~ / Pl: -oşi, -oase I E: fr consciencieux] 1 (D. oameni) Care ascultă de conştiinţă. 2 (D. oameni) Care îşi face datoria Si: corect, serios, scrupulos.
3	(D. acţiuni ale oamenilor) Executat cu scrupulozitate.
conştiinciozitate .y/‘[At: BUL. COM. IST. 1,50 / P: -şti-in-/ V: ~nţio~/ E: conştiincios + -itate] Corectitudine.
conştiinţă sf [At: DOSFTEI, MOL. 114 / V: -ienţie, (înv) cus~, ~scii~, ~ienţie / P: -şti-in- / Pl: -ţe / E: fr conscience, lat conscientia] 1 (Fiz) Intuiţie pe care fiinţa umană o are despre propria existenţă. 2 Cunoaştere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existenţă şi despre lucrurile din jurul său. 3 înţelegere. 4 (îs) ~ socială Ansamblu de reprezentări, idei, concepţii, cunoştinte, mentalităţi ale unei colectivităţi umane, care reflectă condiţiile de existenţă ale acesteia, precum şi psihologia socială a oamenilor. 5 (îs) ~ de clasă Sentiment de apartenenţă a individului la o anumită clasă socială. 6 Gândire. 7 Sentiment de responsabilitate morală a individului faţă de propria sa conduită. 8 (îs) Caz (sau proces) de - Dificultate a individului, confruntat cu o problemă morală, greu de rezolvat, de a lua o hotărâre corectă. 9 (îs) Mustrare de
-	Remuşcare. 10 (îe) A fi cu ~ţa împăcată sau a nu avea nimic pe ~ A fl convins că nu a săvârşit nimic împotriva legilor morale sau a legilor statului. 11 (îe) A fi fără ~ A fi lipsit de scrupule. 12 (îe) A avea o ~ foarte largă A fi foarte îngăduitor cu greşelile lui sau ale altora. 13 (îe) Cu mâna pe ~ Cu toată sinceritatea. 14 (îs) Libertate de - Drept recunoscut cetăţenilor de a avea orice concepţie religioasă, filozofică,
politică etc. 15 (Rar; imp) Cunoştinţă. 16 (Imp; îe) A-şi pierde ~ţa A-şi pierde cunoştinţa. 17 Conştiinciozitate. conştiinţiozitate sf vz conştiinciozitate
conştiut, ~ă a [At: MAIORESCU, L. 106 / P: -şti-ut / Pl: -uţi, -e / E: ns cf conştient] (înv) Conştient (1). cont1 sm vz conte
cont2 sn [At: EMINESCU, N. 80 / V: (înv; după fr) compt, conta, (înv; după it) conto / Pl: -uri / E: fr compte, it conto, cf ger Konto] 1 Socoteală scrisă alcătuită din două părţi, debit şi credit, care exprimă valoric, în ordine cronologică şi sistematică, existenţa şi mişcările unui anumit proces economic pe o perioadă de timp determinată. 2 Evidenţă a acestor operaţii.
3	(Lpl; îs) Curte de -uri Instituţie superioară de stat însărcinată cu controlul şi verificarea cheltuielilor publice. 4 (îe) A trece la (sau în) ~ A înscrie
0	notă de plată la rubrica datoriilor cuiva. 5 (îe) A cere (cuiva) ~ A trage pe cineva la răspundere pentru cele spuse sau făcute. 6 (îe) A da (cuiva) ~ A da cuiva lămuriri asupra faptelor sau socotelilor sale Si: a justifica.
1	(Fig) Seamă. 8 (îe) A ţine ~ (de ceva) A lua ceva în considerare. 9 (îe) Pe ~propriu Pe propria răspundere. 10 (îae) Independent. 11 (îe) In '-ul (cuiva sau a ceva) Pentru cineva sau ceva. 12 (Fig; în poezia populară; lpl) Complicaţie. 13 Notă de plată. 14 (îe) A vinde sau a cumpăra pe ~ A vinde sau a cumpăra pe credit, pe datorie.
conta [At: GHICA, S. 457 / V: (înv) compta / Pzi: -tez / E: fr compter, it contare] 1-2 vtr A (se) număra. 3 vt Ase bizui pe ceva sau pe cineva.
4	vt A spera în ajutorul cuiva sau a ceva. 5 vi A avea valoare, însemnătate.
6	vi (înv; cu determinări introduse prin prepoziţia cu) A ţine seama de cineva.
contabil, ~ă [At: SAHIA, N. 80 / V: (rar) compt~ I Pl: -i, -e / E: fr comptable, it contabile] 1-3 a Specific contabilităţii (1-3) Si: contabilicesc (1-3). 4-6 a Care se referă la contabilitate (1-3) Si: contabilicesc (4-6).
7-9 a Care provine de la contabilitate (1-3) Si: contabilicesc (7-9). 10-12 a Care aparţine contabilităţii (1-3) Si: contabilicesc (10-12). 13 smf Persoană calificată care ţine contabilitatea unei instituţii sau a unei întreprinderi.
contabilicesc, ~ească a [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 158,12/4 / Pl: -eşti l E: contabil + -icesc] 1-12 Contabil.
contabilitate .s/[At: EV. CONT. 31 / V: (rar) compt- / Pl: -tăţi / E: fr comptabilite] 1 Ansamblu al operaţiilor de înregistrare, pe baza unor norme şi reguli speciale, a mişcării fondurilor şi materialelor într-o instituţie. 2 Secţie, birou într-o instituţie unde se face evidenţa contabilă. 3 Ştiinţă care se ocupă cu astfel de operaţii.
contabiliza vt [At: EV. CONT. 26 / Pzi: -zez / E: fr comptabiliser] 1 A înregistra o operaţie economică sau financiară în conturi. 2 A opera într-un cont.
contabilizare .s/[At: ZAHARESCU, E. P., ap. DA ms / Pl: -zări E: contabiliza] înregistrare contabilă.
contact sn [At: MAIORESCU, D. I. 113 / Pl: -e I E: fr contact, lat contactus] 1 Atingere directă, nemijlocită între două corpuri, forţe, energii.
2	(îe) în ~cu... în imediata apropiere de... 3 (îae) în strânsă legătură cu...
4	(Ccr) Piesă care serveşte la stabilirea unei legături. 5 (îs) ~ electric Legătură electrică realizată prin atingerea a două piese sau elemente conductoare. 6 Apropiere între oameni Si: legătură, relaţie. 1 (îe) A lua ~ (cu cineva) A stabili o legătura cu cineva. 8 (Mii; îae) A ajunge în imediata apropiere a inamicului şi a începe primele lupte.
contacta vt [At: DN3/ Pzi: -tez / E: fr contacter] A stabili o legătură cu cineva.
contactor sn [At: DN3/ Pl: -oare / E: fr contacteur] întrerupător care închide un circuit sub acţiunea unei comenzi de la distanţă,aienţinându-I închis numai atâta timp cât se exercită această comandă.
contadin, ~ă smf [At: ALECSANDRI, P. III, 131 / Pl: -i, -e / E: it contadino] (Itî) Ţăran italian.
contagi vtr [At: DA / Pzi: -agesc / E: contagia css] 1-2 A (se) contamina (2-3). 3-4 (Fig) A se contamina (4-5).
646
CONTENI
contagia vtr [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 238 / P: -gi-a I Pzi: -iez / E: fr contagier] 1-2 A (se) contamina (2-3). 3-4 (Fig) A (se) contamina (4-5).
contdgie şf [At: COSTINESCU / P: -gi-e / Pl: -ii I E: ns cf contagia] (înv) Contagiune (1). contagiere şf [At: DN3 / P: -gi-e- / Pl: -ri / E: contagia] Contaminare
(D-
contagios, -oasă [At: CALENDARIU (1844), 65/16 / Pl: -oşi, -oase / E: fr contagieux, lat contagiosus] 1 a (D. boli) Care se transmite de la om la om. 2-3 smf, a (Persoană) care suferă de o boală molipsitoare.
contagiozitate sf [At: DN3 / P: -gi-o- / Pl: -taţi / E: fr contagiosite] Caracter molipsitor al unei boli.
contdgiu sn [At: MAIORESCU, CR. I, 138 / P: -gi-u / Pl: -ii / E: lat contagiuni] (Ltî) Contagiune (1).
contagiune şf [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 238 / P: -gi-u- / Pl: -ni / E: fr contagion, lat contagio, -onis] 1 Contaminare (1). 2 (înv) Epidemie.
container sn [At: DN3 / V: -tei- / Pl: -e / E: eg container] 1 Ambalaj în formă de rame, lăzi etc. care serveşte la transportul materialelor sau al produselor. 2 Recipient destinat încărcăturii utile a unei rachete.
containeriza vt [At: DN3 / Pzi: -zez / E: container + -iza, după eg containerize] 1 A introduce în container. 2 A introduce folosirea containerelor în transporturi.
containerizare şf [At: DN3 / Pl: -zări / E: containeriza] 1 Introducere în containere Si: containerizat1 (1). 2 Folosire a containerelor în tehnica transporturilor Si: containerizat2 (2).
containerizat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: containeriza] 1-2 Containeirizare (1-2).
containerizat2, -ă a [At: DEX / Pl: -aţi, -e / E: containeriza] Care a fost introdus în container.
contamina [At: CĂLINESCU, E. O. II, 19 / Pzi: -nez/ E: fr contaminer, lat contaminare] 1 vt A introduce germeni infecţioşi în aer, alimente, organe etc. 2-3 vtr (D. boli molipsitoare) A (se) transmite Si: a contagia (1-2), a infecta, a molipsi. 4-5 vtr (Fig) A imita o modă, o atitudine, un obicei de la altcineva. 6 vr (Lin; d. două limbi) A se influenţa. 7 vr (Lin; d. cuvinte) A se influenţa reciproc, schimbându-şi forma.
contaminabil, ~ă a [At: DA ms / Pl: -i, -e / E: fr contaminable] 1 Care poate fi contaminat. 2 Care este expus la contaminare.
contaminant, -ă a [At: DA ms / Pl: -nţi, -e / E: contamina + -ant] (Rar) Contagios (1).
contaminare şf [At: JAR, E., ap. DA ms / Pl: -nări / E: contamina] 1 Molipsire. 2 (Lin) Contaminaţie (2).
contaminat, ~a a [At: I. IONESCU, D. 479 / Pl: -aţi, -e / E: contamina]
1	Molipsit. 2 (Fig) Influenţat de o idee, o atitudine etc.
contaminaţie .sf [At: IORDAN, ARHIVA XXVIII, p. 202 / V: Mune / Pl: -ii / E: fr contamination, lat contaminatio] 1 Contaminare (1). 2 (Lin) Modificare a unui cuvânt sau a unei construcţii gramaticale prin încrucişare cu alte cuvinte sau cu construcţii asemănătoare ca sens. 3 Procedeu folosit de scriitorii latini, care constă în amestecarea subiectelor mai multor comedii greceşti pentru a alcătui una nouă. contaminaţiune sfvz contaminaţie
contant, -ă a [At: l. PANŢU, PR. 11 / Pl: -nţi, -e / E: fr comptant] (Frm; d. bani) în numerar.
contare şf [At: DN3 / Pl: -ţări / E: conta] Notare pe documente a conturilor în care urmează să fie înregistrate operaţiile economice Si: contat1. contat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: conta] Contare. contat2 sn [At: DA ms / Pl: -e / E: fr comte] (înv) 1 Ţinut care dădea, în trecut, titlul de conte1 (1). 2 Diviziune teritorială stăpânită în trecut de un conte1 (1).
contăş sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 203/32 / V: ~teş, -toş, -tuş / Pl: -e / E: pn kontusz] 1 Haină bărbătească, lungă şi îmblănită, purtată pe deasupra de domni şi de boieri. 2 (îc) ~-bos Haină luxoasă purtată de domni la ceremonii. 3 (Mol; Buc) Haină bărbătească, de obicei
îmblănită, scurtă până la brâu, purtată de ţărani. 4 Broboadă purtată de femei pe spate.
contăşelsn [At: RUSSO, S. 6 / Pl: -ei / E: contaş + -el] 1-2 (Shp) Contăs
(3)	(mic).
contău sms [At: RETEGANUL, TR. 33 / E: mg konto] (Trs) Cont (14). conte1 sm [At: DUMITRACHE, 383 / Pl: -nţi l E: fr compte) 1 (în societatea medievală) Mare senior, conducător al unei provincii, peste care avea drepturi absolute. 2 Titlu de nobleţe ereditar, intermediar între viconte şi marchiz în Occident, sau între baron şi prinţ în Rusia. 3 Persoană care poartă acest titlu.
conte2 sn [At: DN3 / Pl: -/ E: Conte] Creion gros, negru, cu mină făcută din grafit, argilă şi plombagină, folosit în grafică. conteiner sn vz container
contemperaţie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr contemperation, lat contemperatio] Impuls presupus a-şi avea originea în graţia divină şi care constă în înclinarea dorinţei spre săvârşirea unui fapt, fără a-1 determina însă.
contempla vtr [At: SANDU-ALDEA, SĂM. VI, 447 / Pzi: contemplu şi (rar) -lez IE: fr contempler, it contemplare] 1-2 A (se) privi lung (cu admiraţie şi cu emoţie).
contemplare şf [At: SANDU-ALDEA, SĂM. VI, 469 / Pl: -lări / E: contempla] 1 Atitudine de meditaţie sau de observare pasivă a fenomenelor, opusă atitudinii active Si: contemplaţie. 2 (îs) ~ vie Percepere nemijlocită, concretă a lucrurilor şi a fenomenelor naturii.
contemplativ, -ă a [At: I. NEGRUZZI, S. III, 26 / Pl: -i, -e / E: fr contemplatif] 1 Care contemplă. 2 Care este înclinat spre contemplare Si: visător. 3 Care se limitează la contemplare, neurmărind vreun scop practic sau transformarea realităţii. 4 (îs) Viaţă -ă Viaţă consacrată meditaţiei şi nu acţiunii.
contemplativitate şf [At: DN3 / E: contemplativ + -itate] 1 Trăsătura caracteristică filozofiei constând, în esenţă, în neînţelegerea rolului practicii atât sub raport antropologic, cât şi gnoseologic. 2 Caracter contemplativ.
contemplator, -oare smf a [At: CĂLINESCU, I, 275 / Pl: -i, -oare / E: fr contemplateur, lat contemplator] 1-2 (Persoană) care contemplă.
contemplaţie şf [At: NEGRUZZI, S. III, 236 / V: Mune I Pl: Mi / E: fr contemplation, lat contemplatio] Contemplare (1).
contemporan, ~ă [At: GHICA, S. 86 / V: -tini-, -timpur- / Pl: M, ~e / E: fr contemporain, lat contemporaneus] 1 a Care există, trăieşte, se petrece în zilele noastre. 2 a Care se raportează la prezent Si: actual. 3-4 smf a (Persoană) care trăieşte în acelaşi timp cu... 5 a (îs) Istorie -ă Parte a istoriei care se ocupă cu studiul celor mai recente evenimente.
contemporaneitate şf [At: BUL. COM. IST. I, 28 / P: -ne-i- / E: fr contemporaneite] 1 Actualitate. 2 Convieţuire. 3 Actual.
contena [At: DA / Pzi: -nez / E: conteni css] 1-2 vi A conteni (1-2). 3 vi A opri. 4 vr (D. ploaie, vânt, plâns, durere) A se calma. 5 vr (Pex) A se opri. 6 vr A conteni (6).
contencios, -oasă [At: PRETORIAN, DR. C. 56 / Pl: -oşi, -oase / E: lat contenciosus, după fr contencieux] (Jur) 1 a Care dă naştere la discuţie.
2	a (îs) Procedură -oasă Procedură de rezolvare în contradictoriu de către un organ de jurisdicţie a unui conflict de interese. 3 sn Serviciu pe lângă
o	instituţie publică sau o întreprindere particulară,însărcinat cu apărarea drepturilor şi intereselor instituţiei respective la încheierea de acte juridice sau în faţa organelor de jurisdicţie. 4 sn (îs) ~ administrativ Organ de jurisdicţie care se ocupă cu rezolvarea litigiilor dintre stat şi persoanele fizice. 5 sn (îas) Ansamblu de norme după care sunt rezolvate litigiile de către un astfel de organ.
contenealâ şf [At: ŞEZ. VIII, 66 / Pl: -eli / E: conteni + -eală) Contenire (1).
contenent sn vz continent contenenţă sfvz continenţă
conteni [At: COD. VOR. 34/6 / V: (înv) ~tin~, cun~ / Pzi: -nesc / E: ml continere] 1-2 vi (D. fiinţe; construit cu prepoziţia din) A întrerupe
o	mişcare sau o acţiune începută. 3 vt A opri. 4 vi (D. ploaie, vânt, plâns,
647
CONTENIRE
durere etc.) A se domoli. 5 vi (Pex) A se opri. 6 vt A porunci cuiva să înceteze. 7 vi A lua sfârşit Si: a înceta. 8 vi (îe) A ~din viaţă A muri.
9	vi (îe) A ~din gură A tăcea. 10 vt A potoli pe cineva. 11 vr A se stăpâni.
12	vt (Cu o complinire introdusă prin pp din, de la, ca să) A împiedica.
13	vi (înv) A interzice. 14 vt (înv) A opri.
contenire sf[At: DEX2 / Pl: -ri / E: conteni] 1 Sfârşit. 2 (îlav) Fără ~ Fără încetare.
contenit1 sn [At: DA ms / V: ~tin~ / Pl: -uri / E: conteni] 1 Contenire (1). 2 (Reg) Loc de păşune rezervat anumitor vite.
contenit2, ~ă a [At: CORESI, LIT. I2, 357 / V: ~năt l Pl: ~iţi, ~e / E: conteni] 1 încetat. 2 împiedicat. 3 înfrânat. 4 Interzis. 5 Stăpânit.
content, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 124 / Pl: -nţi, ~e / E: lat contentus] (Ltm) Mulţumit.
contentăţie .v/'[At: GHICA, A. 860 / PI:~/7 / E: lat contentatio] (Ltm) Mulţumire.
contentiv, ~ă a [At: DN3/ Pl:	-e / E: fr contentif\ (Med) Care menţine
poziţia corectă a unui organ.
contentul vr [At: CANTEMIR, HR. 246 / V: ~titu\ / Pzi: ~e.ve / E: content] (înv) A se mulţumi. contenţ ie sfvz contenţiune
contenţiune .s/[At: DN3/ V: ~ţie / P: -ţi-u- / Pl: ~ni / E: fr contention, lat contentio, -onis] 1 Dezbatere. 2 Ceartă. 3 (Med) Menţinere a corpului sau a unui organ al acestuia într-o anumită poziţie. contes sn vz contas
contesăt, ~ă a [At: MAT. FOLK. 7 / Pl: -aţi, ~e / E: contes + -at] (D. cal) Acoperit cu valtrap.
contesă -v/"[At: NEGRUZZI, S. I, 327 / Pl: ~se I E: fr comptesse, it contessa] 1-2 Soţie sau fiică de conte. contest sn vz context
contestă vt [At: ARISTIA, PLUT. / Pzi: -test şi (rar) -tez IE: ircontester, lat contestare] 1-4 A nu recunoaşte dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva, existenţa sau necesitatea unui lucru Si: a tăgădui. 5 A face o contestaţie.
contestabil, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. II, 208 / PI:	/ E: fr
contestaţie] 1 Care poate fi contestat. 2 Care provoacă contestaţie.
contestănt, ~ă [At: ALEXI, W. / Pl: -nţi, ~e / E: fr contestant] 1-2 smf, a Contesta tar (1-2). 3 smf (Jur) Persoană care face sau introduce o contestaţie.
contestare .v/‘[At: MAIORESCU, CR. II, 208 / Pl: -tari / E: contesta]
1	Nerecunoaştere. 2 Dezbatere. 3 Dispută. contestat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: contesta] 1-3 Contestare (1-3). contestat2, a [At: MAIORESCU, D. 118 / Pl: ~aţi, ~e / E: contesta]
1	Negat. 2 Dezbătut. 3 Disputat.
contestatar, ~ă smf, a [At: DN3 / Pl:	~e / E: fr contestataire] 1-2
(Persoană) care contestă Si: contestator (1-2). 3-4 (Persoană) care face obiecţii sau protestează faţă de un sistem social-politic, o situaţie etc. Si: contestator (3-4)
contestator, ~oare smf, a [At: DA ms / Pl:	-oare	/	E:	contesta	+
-(a)tor] 1-4 Contestatar (1-4).
context sn [At: ŞINCAI, HR. II, 255/26 / V: (înv) -est / Pl:	/	E:	fr
contexte] 1 Fragment dintr-o scriere în cadrul căreia se găseşte un cuvânt,
0	expresie, un pasaj etc. 2 (Pex) Text. 3 Cuprins. 4 (Fig) Conjunctură. contestaţie sf [At: RUSSO, S. 72/ V: ~iune / P: ~ii / E: fr contestation]
1	Contestare (1). 2 împotrivire. 3 Ceartă. 4 Dezbatere. 5 Procedeu prin care o persoană se opune la executarea unei hotărâri judecătoreşti sau prin care se cere anularea acesteia. 6 (Ccr) Act întocmit în acest scop. 7 Plângere îndreptată către un organ ierarhic superior împotriva actelor ilegale, sau considerate nedrepte, comise de către un organ ierarhic inferior, prin care se solicită revizuirea sau anularea hotărârii respective.
contextual, ~ă a [At: DN3/ P: -tu-al I Pl: -i, ~e / E: fr contextuel] 1 Specific contextului (1). 2 Care se referă la context (1). 3 Care provine din context (1). 4 Care aparţine contextului (1).
contextualităte sf[At: DEX2 / P: -tu-a- / PI: -taţi / E: contextual + -itate] (Rar) Ansamblu de împrejurări, de circumstanţe într-un anumit moment.
contextuăre sf [At: DN3 / P: -tu-a- / Pl: -nări / E: context + -(u)are] (Rar) încadrare într-un context (1).
contextură sf [At: DN3 / Pl: -ri / E: fr contexture] 1 Ansamblu de caracteristici ale unei ţesături care definesc structura ei. 2 Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot. 3 înlănţuire. contigent sn vz contingent
contiguităte .v/’[At: DA ms / P: ~gu-i~ / E: fr contiguite] (Liv) 1 Stare a două lucruri contigue. 2 Vecinătate spaţială.
contiguu, ~uă a [At: DA ms / P: ~gu-u I Pl: ~gui, ~gue / E: fr contigu, lat contiguus] (Liv) 1 Care se uneşte cu ceva. 2 Care are elemente apropiate sau comune cu ceva. contimporan, ~ă a vz contemporan
contimporeneşte av [At: SBIERA, F. S. 46 / E: contimporan + -este) (Formaţie personală; iuz) în acelaşi timp. contimpurăn, ~ă smf, a vz contemporan conţină v [At: DA / Pzi: ~nez / E: conteni css] A înceta. continăţii sfp [At: N. DRĂGANU, DR. IV, ap. DA ms / E: mg kontignâcio] (Trs) 1 Etaj. 2 (Pex) Casă cu etaj. 3 Palat.
continent1 sn [At: GHICA, S. 540 / Pl: ~e şi (înv) -uri / E: fr continent, lat continens, -ntis] (Ggf) Diviziune geografică alcătuită dintr-o întindere mare de uscat, mărginită total sau parţial de mări şi oceane, cuprinzând şi unele insule sau arhipelaguri vecine Si: uscat.
continent2, a [At: DEX2 / PI: -nţi, -e / E: fr continent] (Rar) Care trăieşte în continenţă Si: abstinent, cast.
continentăl, ~ă a [At: MEHEDINŢI, G. F. 151 / Pl: ~/\ ~e / E: fr continental] 1 Specific continentului1. 2 Care se referă la continent1. 3 Care provine de Ia continent1. 4 Care aparţine continentului1. 5 Care se află pe continent1. 6 (îs) Climă -ă Climă temperată, uscată, supusă la schimbări mari şi bruşte de temperatură. 7 (îs) Insulă -ă Insulă foarte apropiată de continent1, formată prin desprinderea unei bucăţi de pământ din masa cea mare a uscatului.
continenţă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 137/1 IV: ~ten~, ~tenin~, ~n\n~ / Pl: -ţe / E: fr continence, lat continentia] (Frm) 1 Abstinenţă. 2 Cumpătare.
contingent, ~ă [At: GHICA, S. 137 / V: ~tig~, cot~ / Pl: -nţi, -e / E: fr contingent, lat contingens, -ntis] 1 a Care poate să fie sau să nu fie.
2	a Care poate să se întâmple sau să nu se întâmple Si: eventual. 3 a (Jur; îs) Parte -ă Parte care revine cuiva după împărţirea bunurilor. 4 sn Totalitate a tinerilor încorporaţi în acelaşi an în serviciul militar. 5 sn (Pex) An al recrutării acestor tineri în serviciul militar. 6 sn Grup omogen de oameni. 7 sn (înv) Contribuţie. 8 sn Cantitate maximă de mărfuri care poate fi importată sau exportată într-o anumită perioadă.
contingenţă vt [At: DA ms / Pzi: -tez / E: fr contingenter] A fixa cantitatea maximă de mărfuri care poate fi exportată sau importată într-o anumită perioadă.
contingentăre sf [At: DA ms / Pl: -tări / E: contingenţa] Fixare a cantităţii maxime de mărfuri care poate fi exportată sau importată într-o anumită perioadă Si: contingentant].
contingentănt1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: contingenţa] Contingentăre.
contingentănt2, ~ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: contingenţa) Care este supus unei contingentări.
contingenţă sf [At: RALEA, E. O. 294 / Pl: -ţe / E: fr contingence, lat contingentia] 1 Posibilitate ca un lucru să se întâmple sau nu. 2 Relaţie care se stabileşte între fenomene, contingente. 3 Atingere. 4 Legătură. 5 Raport. 6 întâmplare. 7 (Gmt; îs) Unghi de - Unghi format de o linie dreaptă cu o curbă sau de două curbe care trec prin acelaşi punct. contini v vz conteni contininţă s/vz continenţă
648
CONTRAATAC
continuă [At: BĂLCESCU, M. V. 2, 23 / P: ~nu-a / Pzi: -tinuu l E: fr continuer, lat continuare] 1 vi A nu întrerupe Si: a urma. 2 vt A prelungi.
3	vt A duce mai departe un lucru început.
continuare sf [At: DA / P: ~nu-a- / Pl: -nări / E: continua] 1 Urmare.
2	Prelungire. 3 Ducere mai departe a unui lucru început Si: continuat (3).
4	(Ccr) Parte a unui lucru care urmează alteia. 5 (îlav) In ~ Fără întrerupere Si: continuu. 6 (îal) Mai departe.
continuat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri l E: continua] 1-3 Continuare (1-3).
continuat2, -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, ~e I E: continua] 1 Dus mai departe. 2 Neîntrerupt.
continuativ, -ă [At: DN3/ P: -nu-a- / Pl: ~i, ~e / E: fr continuatif] 1 a Care este susceptibil de a continua. 2-3 a, av Continuu (1, 8).
continuator, ~oare a, smf [At: IORGA, L. I, 474 / P: ~nu-a- / Pl: ~i,
-oare IE: fr continuateur] 1-2 (Persoană) care continuă un lucru, o acţiune începută de altul.
continui v [At: DA / Pzi: ~e.sc / E: continua css] 1-3 A continua (1-3). continuitate sf [At: DN3/ P: -nu-i- I Pl: -taţi / E: fr conţin uite, lat continuitas, -atis] Legătură neîntreruptă.
continuu, -uă [At: BĂLCESCU, M. V. 3 / P: ~nu-u / Pl: -ui, -ue / E: fr conţinu, lat continuus] 1 a Care are loc fără întrerupere. 2 a Care se prelungeşte fără pauză. 3 a (îs) Curent - Curent electric care are un singur sens. 4 a (Mat; îs) Funcţie -ud Funcţie care, la o variaţie mică a variabilelor sale, prezintă o variaţie foarte mică. 5 a (Mat; îs) Proporţie -uă Proporţie ai cărei interni sunt egali între ei. 6 a (Muz; îs) Bas - Bas care se aude neîntrerupt în timpul unei bucăţi muzicale. 7 av (Şîlav In ~) Neîncetat.
8-9 a, .s/'(Lin; d. consoane) Constrictiv (1).
contişor sn [At: CADE / Pl: -oare / E: cont + -işor] 1-2 Socoteală (neînsemnată). 3-4 Sumă (mică). contitui v vz contentui conto sms vz cont
contoar sn [At: DN3/ V: comptuar ,*-tuar / Pl: -e / V: fr comptoir] 1 Birou de comerţ. 2 Birou al unui bancher. 3 Agenţie comercială pe teritoriul unui stat străin. 4 Birou la care se fac plăţile în bănci sau în casele de comerţ.
contoman sn [At: I. CR. IV, 85 / V: -oşm - / Pl: -e / E: ctm contoş + suman] (Mol) Şubă.
contondent, -ă a [At: ARDELEANU, P. 100 / V: -tun- / Pl: -nţi, -e / E: fr contondant] 1 (D. obiecte, corpuri) Care provoacă contuzii prin lovire. 2 (Gmţ; îs) Argumente -e Bătaie.
contondenţă şf[ At: DA ms / Pl: -ţe / E: contondent] Lovire cu un corp contondent.
contopi vtr [At: ODOBESCU S.I, 350 / Pzi: -pese / E: con1 + topi după ger Zusammensclimelzen] 1-2 A (se) amesteca cu ceva, formând un singur tot Si: a fuziona. 3-4 A (se) uni strâns. 5-6 A (se) împreuna.
contopire şf[At: VLAHUŢĂ, D. 144 / Pl: -ri / E: contopi] 1 Fuziune.
2	Unire. 3 împreunare.
contopit, -ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 383 / Pl: -iţi, -e / E: contopi]
1	Fuzionat. 2 Unit. 3 împreunat.
contor sn [At: LTR. / Pl: -oare / E: fr comptoir, ger Kontor] Aparat de măsurat cantitatea de apă, energie electrică, gaze etc. consumată într-un anumit timp Si: ceas.
contoraş sn [At: SEVASTOS, N. 94 / Pl: -e / E: contor + -os] 1-2 (Şhp) Contor (mic).
contoriza vt [At: DEX2 / Pzi: -zez / E: contor + -iza] 1 A număra prin intermediul unor aparate specializate. 2 A înregistra prin contor.
contorizare sf[At: DEX2 / Pl: -zări / E: contoriza] 1 Numărare prin intermediul unor aparate specializate Si: contorizat1 (1). 2 înregistrare prin contor Si: contorizat1 (2).
contorizat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: contoriza) 1-2 Contorizare (1-2).
contorizat2, -a a [At: DEX2 / Pl: -aţi. -e / E: contoriza] 1 Numărat prin intermediul unor aparate specializate . 2 înregistrat prin contor.
contorniat, —ă a [At: DN3 / P: -ni-a- / Pl: -aţi, -e / E: fr contorniat] (Rar) Conturat.
contorsiona vtr [At: DN3 / P: -si-o- / Pzi: -nez / E: fr contorsionner] 1-2 A provoca contorsiuni (1-2).
contorsionare sf[ At: DN3 / Pl: -nări / E: contorsiona] Provocare de contorsiuni Si: contorsionat1'.
contorsionat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: contorsiona] Contorsionare.
contorsionat2, -ă a [At: SADOVEANU, V. F. 127 / Pl: -aţi, -e / E: contorsiona] 1 Răsucit. 2 (D. oameni) Cu o parte a corpului deformată din cauza unei suferinţe trecătoare. 3 (Fig; d. stil) Lipsit de armonie.
contorsionist, -ă smf [At: CONTEMP., Seria II, 1948, 126, nr 11/1/ Pl: -işti, -e / E: fr contorsionniste] Acrobat cu o mare mobilitate şi elasticitate, care reuşeşte să-şi răsucească corpul în diferite poziţii. contorsiune .y/'[At: CARAGIALE, M. 300 / Pl: -ni / E: fr contorsion]
1	Răsucire a trupului sau a unei părţi a lui datorită contracţiei musculare.
2	Contracţie violentă şi involuntară a muşchilor Si: crispaţie. 3 (Pex) Zvârcolire. 4 Strâmbătură. 5 Apucătură.
contort, -ă a [At: DN3/ Pl: -rţi, -e / E: it contorto, lat contortus] 1 Răsucit. 2 (D. frunze) Care se acoperă parţial una pe cealaltă. contoş sn vz contăş contoşman sn vz contoman
contra7- [At: DEX2 / E: fr contre, it contra] Element de compunere cu sensul de „împotriva“, „opus“.
contra2 [At: P. MAIOR, IST. 271 /3 / V: coantra, condra, condră, condri / E: lat contra] 1 pp în schimbul. 2pp în direcţia opusă. 3 pp împotriva.
4	pp (îlav) Din ~ sau ~tra Dimpotrivă. 5 pp (îe) Pro şi ~ Pentru şi împotriva. 6 pp (îe) A sta (în) ~ sau de ~tră sau a pune sau (a se lua) în ~ sau (de '-tră) A se împotrivi. 7 pp (îe) A fi sau a se lua (în) ~ cu cineva A fi în dezacord cu cineva. 8 pp (îe) Om de ~tră Om care caută ceartă. 9 av împotrivă. 10 av Cu totul altfel.
contra3 vt [At: FRÂNCU - CANDREA, M. 99 / Pzi: -rez / E: fr contrer] 1 A contrazice. 2 (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră. 3 (La bridge) A cere o amendă dublă Si: a se opune.
contraacuzaţie sf [At: DA / V: -iune / Pl: -ii / E: fr contre-accusation] (Jur) 1 Răspuns la o acuzaţie prin altă acuzaţie. 2 învinuire ridicată de acuzat contra acuzatorului. contraacuzaţiune sfvz contraacuzaţie
contraafirnvare sf[At: MAIORESCU, CR. III, 339 / Pl: -mări / E: fr contre-affirmation] Răspuns la o afirmare prin altă afirmare.
contraalizeu sn [At: DN3 / Pl: -ee IE: fr contre-alize) Vânt regulat care circulă deasupra alizeelor în sens contrar. contraalt, -ă sn, a vz contralto
contraamiral sm [At: DA / Pl: -i / E: fr contre-amiral] 1 Grad de ofiţer în marina militară, corespunzător gradului de general-maior din trupele de uscat. 2 Persoană care are grad de contraamiral (1).
contraamprentâ sf [At: DN3 / Pl: ~ W E: fr contre-empreinte] Amprentă luată după o primă amprentă.
contraanchetă .s/[At: DA / Pl: -te I E: fr contre-enquete] (Jur) Repetare a anchetei pentru verificarea ei.
contraapelsn [At: DA / Pl: -uri / E: fr contre-appel] (Jur) Apel al cărui scop este de a controla exactitatea celui dintâi.
contraargument sn [At: DN3/ Pl: -e / E: fr contre-argument] Argument care se opune altuia.
contraargumenta vt [At: DEX2 / Pzi: -tez / E: contraargument) A respinge o afirmaţie prin contraargumente.
contraargumentare sf [At: DEX2 / Pl: -tări / E: contraargumenta] Respingere a unei afirmaţii folosind contraargumente. contraascotă sf vz contrascotă
contraatac sn [At: MAIORESCU, CR. II, 89 / Pl: -uri / E: fr contre-attaque] 1 Ripostă ofensivă desfăşurată de o unitate militară aflată în apărare, cu scopul de a respinge un atac al inamicului pătruns în
649
CONTRAATACA
dispozitivul ei şi de a restabili poziţiile iniţiale Si: contralovitură. 2 (Spt) Atac prompt, ca răspuns la atacul adversarului Si: ripostă.
contraatacă vt [At: DA ms / Pzi: -tac / E: fr contre-attaquer] 1 A executa un contraatac. 2 (Spt) A da o ripostă.
contrabalansa vt [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 495 / V: ~nţa / Pzi: -sez / E: fr contrebalancer] 1 A aduce în stare de echilibru Si: a cumpăni, a contracumpăni. 2 (Fig) A anula sau a compensa efectul unei acţiuni prin altă acţiune.
contrabalansare sf[At: DA ms / V: ~nţa l Pl: -sări / E: contrabalansai
1	Cumpănire. 2 Compensare.
contrabalansat, -ă a [At: DA ms / V: ~nţat l Pl: -aţi, -e / E: contrabalansa] 1 Cumpănit. 2 Compensat.
contrabanda vt [At: GHEŢIE, R. M. 89 / Pzi: -dez / E: contrabanda] (înv) A face contrabandă.
contrabandă sf [At: NEGRUZZI, S., 1,36 / V: -bant, -'bont, -robant, cotrobant l Pl: -de IE: fr contrebande] 1 Trecere clandestină peste graniţă a unor mărfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale. 2 (Ccr) Marfă adusă sau sustrasă prin contrabandă (1). 3 (D. mărfuri; îla) De ~ Trecut sau destinat a ti trecut peste graniţă în mod clandestin. 4 (Fig; îal) Rezultat prin înşelătorie. 5 (Fig; îal) Fără valoare Si\ fals. 6 (îla) Prin ~ în mod ilegal Si: clandestin. 1 (îal) Pe ascuns. 8 (îe) A face ~ A trece o marfă ilegal dintr-o ţară în alta, fără plata taxelor vamale.
contrabandier sm [At: (a. 1835) URICARIUL VIII, 138 / P: -di-er I Pl: -i / E: fr contrebandier] (Frm; iuz) Contrabandist.
contrabandist, ~ă smf [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr 820, 3/3 / Pl: -işti, -e / E: contrabandă + -ist] Persoană care face contrabandă Si: (iuz) contrabandier. contrabant sm vz contrabandă
contrabarajsn [At: DEX2 / Pl: -e / V: contra + baraj] Baraj de înălţime mică din piatra, beton sau lemn, amplasat în aval, la o distanţă mică de un baraj principal, pentru a preîntâmpina eroziunea albiei şi surparea barajului principal.
contrabas [At: BRĂESCU, V. 17 / Pl: -uri, ~aşi, (rar) -e / E: fr contrebasse] 1 sn Instrument muzical, cel mai mare ca dimensiune şi cu registrul cel mai grav din familia instrumentelor cu coarde şi arcuş, al cărui sunet este cu o notă mai jos decât al violoncelului. 2 sn Instrument de suflat din alamă, de mari dimensiuni, acordat în fa, mi bemol, şi do bemol, folosit mai ales în fanfarele militare. 3 sn (Rar) Instrument metalic de suflat, al cărui sunet este cu o octavă mai jos decât al basului. 4 sn (Pan) Voce bărbătească de bas, care dispune de sunete mai adânci decât basul obişnuit. 5 sm (Pex) Persoană care are o asemenea voce profundă.
6	.vra/'Contrabasist.
contrabasist, ~ă a [At: TIM. POPOVICI, D. M. / Pl: -işti, -e / E: fr contrebassiste] Persoană care cântă la contrabas Si: contrabas (6).
contrabaterie sf [At: DA / Pl: ~i/ / E: fr contrebatterie) 1 (Mii) Tir de artilerie destinat să distrugă sau să neutralizeze artileria inamicului. 2 (Fig) Mijloc întrebuinţat pentru a dejuca o intrigă.
contrabătător sn [At: DEX2 / Pl: -oare / E: contra + bătător] Piesă de lucru a batozei, care constituie, împreună cu bătătorul, mecanismul de batere pentru treierat.
contrabombardare sf[At: ODOBESCU, S. III, 62/ Pl: -dări t E: contra + bombardare] 1 Atac antiaerian. 2 Contraatac (1). contrabont sm vz contrabandă
contrabulmă .vf [At: DN3 / Pl: -ne / E: fr contre-bouline] (Mar) Manevră curentă care serveşte la aducerea, de-a lungul vergei, a grandeei de cădere.
contrabutarolă sf [At: DN3 / E: fr contre-bouterolle] Piesă metalică, cu o scobitură sferică la unul din capete, servind la fixarea în scobitură a capului unui nit.
contracaVibru sn [At: DN3 / Pl:	/	E:	fr	contrecalibre]	Piesă	folosită
la executarea şi controlul unui calibru.
contracandidat, -ă smf [At: DN3 / Pl: -aţi, -e / E: contra + candidat] Persoană care candidează împotriva alteia pentru ocuparea unei funcţii sau a unei demnităţi.
contracara vt [At: DN3 / Pzi: -rez / E: fr contrecarrer] A zădărnici planurile, intenţiile, acţiunile etc. cuiva. contracauţie sfvz contracauţiune
contracauţiune ş/ [At: DA ms / V: ~ţ\e / Pl: -ni / E: fr contre-caution] (Jur) Cauţiune plătită pentru a garanta o altă cauţiune.
contracâmp sn [At: DN3 / Pl: -uri l E: fr contre-champ] 1 (Cin) Filmare efectuată într-un unghi opus celui precedent şi simetric cu acesta. 2 (Arh) Pantă plană în mijlocul unei muluri.
contracciu, -\e smf [At: I. GOLESCU, C. 135 / Pl: -\i / E: contract + -ciu] (înv) Concesionar.
contraceptiv, -ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr contraceptif] Anticoncepţional.
contrachilă sf [At: DN3 / Pl: -le / E: it contracchiglia, contrachiglia] (Mar) Grindă longitudinală alipită la chilă, pe care o dublează la partea superioară.
contracivadieră sf [At: DN3 / Pl: -re / E: fr contre-civadiere] (Mar) Pânză pătrată aşezată sub bompres.
contract sn [At: ŞINCAI, HR. 132/8 / V: condrăt, ~condract, At / Pl: -e şi (înv) -uri / E: fr contrai, lat contractus] 1 Acord încheiat ca urmare a înţelegerii intervenite între două persoane fizice sau juridice, pentru crearea, modificarea sau stingerea unor drepturi şi obligaţii în relaţiile dintre ele Si: convenţie, (înv) contractus. 2 (Ccr) Act scris ce consemnează acest acord Si: convenţie. 3 (îs) - de muncă Convenţie încheiată de un salariat cu o întreprindere sau cu o instituţie, prin care cel dintâi se obligă să presteze, în favoarea celui din urmă, o anumită muncă în schimbul unui salariu. 4 (îs) - colectiv de muncă Convenţie scrisă încheiată de o instituţie sau de o întreprindere cu propriii săi muncitori şi funcţionari, reprezentaţi de comitetul sindical. 5 (îs) ~ social Teorie socială potrivit căreia statul ar fi apărut ca urmare a unei convenţii prin care oamenii renunţau de bunăvoie la drepturile lor naturale în folosul unui organ suprem ce se obliga să le apere viaţa şi proprietatea.
contracta [At: CARAGIALE, M. 82 / Pzi: -rez / E: fr contracter, lat contractare] 1 vt A încheia un contract. 2 vt A lua asupra sa o obligaţie sau o îndatorire. 3 vt (îe) A ~ o datorie A se împrumuta. 4 vt (îe) A ~ o căsătorie A se căsători. 5 vt (Frm) A lua de la cineva un obicei rău. 6 vt (D. un sentiment) A se naşte. 7 vt (Şîe) A ~ o boală A se molipsi. 8-9 vtr A (se) strânge. 10 vr (D. corpuri) A-şi micşora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic Si: a contrage (2).
contractabil, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: ns cf fr contractile] Care se contractă Si: contractil.
contractant, ~ă smf a [At: GHICA, S. 131 / V: (înv) ~te / Pl: -nţi, -e l E: fr contractant] 1-2 (Persoană) care încheie un contract Si: (înv) contractier, contractuitor. contractante smf, a vz contractant
contractare -v/* [At: MDA ms / Pl: -tări / E: contracta] 1 încheiere a unui contract. 2 Preluare a unei obligaţii Si: contractat (2). 3 Molipsire.
4	Strângere. 5 Contracţie (1).
contractat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: contracta] 1-5 Contractare (1-5).
contractat2, -ă a [At: HAMANGIU, C. C. 15 / Pl: -aţi, -e IE: contracta]
1	Care a format obiectul unei contractări. 2 Consimţit prin contract. 3 (D.
o	boală) Căpătat. 4 Care este rezultatul unei contracţii. 5 Redus ca volum. contractibil, ~ă a [At: DN3 / PI:	/ E: fr contractile] Contractil.
contractibilitate .y/'[At: DN3 / Pl: ~fă// / E: contractibil + -itate după fr contractibilite] Proprietate a unor ţesuturi animale (musculare) de a se contracta la impulsul unor excitanţi Si: contractilitate.
contractier sm, a [At: STAMATI, D. / Pl: -i / E: contract + -ier] (înv) 1-2 Contractant (1-2).
contractil, ~ă a [At: DA ms / Pl: -i, -e / E: fr contractile] (Med) Contractabil.
contractilitate sf [At: DA ms / Pl: ~tăţi / E: fr contractilite] Contractibilitate.
650
CONTRAGRIFĂ
contractor, ~Odre a [At: DA ms / Pl: M, -oare / E: fr contracteur] Care contractează.
contractual, ~ă a [At: MDA ms / P: ~tu-al / Pl: M, / E: fr contractuel]
1	Care se referă la un contract. 2 Care este prevăzut într-un contract. 3 Care este condiţionat printr-un contract. 4 Specific unui contract. 5 Care provine dintr-un contract. 6 Care aparţine unui contract.
contractuahsm sn [At: DA ms / P: -tu-a~ / E: contractual + -ism] Doctrină socială, politică şi juridică, apărută în sec. al VlI-lea, bazată pe principiul contractului social.
contractualist, ~ă [At: RALEA, E. O. 121 / P: ~tu-a- / Pl: -işti, -e / E: contractual + -ist] 1 .smf Adept al contractualismului. 2 a Care se referă la contractualism. 3 a Specific contractualismului. 4 a Care provine din contractualism. 5 a Care aparţine contractualismului. 6 a (îs) Teorie -ă Contractualism.
contractuitor, ~oare smf [At: COD. ŢIV. 5 / Pl:	-oare l E: contract
+ -(u)itor] (înv) Contractant (1).
contractară şf [At: BIANU, D. S., ap. DA / Pl: -ri / E: fr contracture)
1	Contracţie musculară involuntară şi persistentă. 2 Rigiditate musculară.
contractus sn [At: (a. 17%) IORGA, S. D. XII, 214 / V: (înv) -JraK ~rotus / Pl: -el E: lat contractus] (înv) Contract (1).
contracţie .vf [At: LTR / V: Mune / Pl: -ii / E: fr contraction] 1 încordare a muşchilor în urma excitării lor Si: contractare (5). 2 Micşorare a volumului unui corp în urma unui proces fizic sau tehnologic. 3 (Grm) Contragere. 4 Scriere a unui cuvânt numai cu consoanele care îl alcătuiesc. contracţiune sf vz contracţie
contracumpăm vt [At: NEGRUZZI,S. III, 238 / Pzi: -nescIE: contră? + cumpăni] A contrabalansa (1).
contracumpămre sf [At: NEGRUZZI, S. II, 60/ Pl: -ri / E: contracumpăni] 1 Contrabalansare (1). 2 (Fig) Alinare.
contracurbă sf [At: DN3 / Pl: -be / E: fr contre-courbe] Curbă a unei şosele sau a unei linii de cale ferată, care urmează imediat după o altă curbă situată în acelaşi plan, dar cu concavitatea în sens contrar.
contracurent sn [At: DEX2 / Pl: -nţi / E: fr contre-courant] Curgere în sensuri opuse a două fluide în contact, pentru a înlesni o interacţiune de natură fizică sau chimică între ele.
contradms sn [At: GORJAN, H. IV, 33/2 / V: (înv) ~nţ, cotradanţ / Pl: -uri / E: fr contredanse] 1 Dans de salon, asemănător cu cadrilul, executat în ritm vioi, de obicei de 6 perechi aşezate faţă în faţă. 2 Melodie după care se execută acest dans. contradmţ sn vz contradans
contradeclaraţie sf [At: DA ms / Pl: -ii / E: fr contre-declaration] Declaraţie care contrazice o declaraţie anterioară.
contrademonstrăţie .v/'[At: DN3/ Pl: -ii I E: it contradimonstrazione] Demonstraţie care se opune alteia.
contradictorialitate sf [At: DN3 / P: -ri-a- / E: contrdictoriu + -al itate] Principiu fundamental al dreptului procesual, în temeiul căruia fiecare parte dintr-un proces este îndreptăţită să i se comunice toate datele părţii adverse şi să discute în contradictoriu problemele care interesează soluţionarea pricinii.
contradictoriu,Me a [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 53 / V: contradictor / PI: -ii / E: fr contradictoire] 1 (D. fenomene, idei, tendinţe) Care se contrazic între ele. 2 (D. fenomene, idei, tendinţe) Care se exclud reciproc.
3	(D. fenomene, idei, trendinţe) Care sunt incompatibile unul cu altul. 4 (Jur; d. o judecată) Care se face în prezenţa părţilor. 5 (îe) A judeca în ~ A judeca după ce amândouă părţile din proces au fost ascultate. 6 (îe) A discuta în ~ A discuta pe faţă, fiecare susţinând un punct de vedere opus celuilat. 7-8 (îljv) In ~ (Care este) în contradicţie cu ceva sau cu cineva.
contradicţie şf [At: MAIORESCU, L. 107 / V: Mune I Pl: Mi / E: fr contradiction, lat contradictio] 1 (Fiz) Categorie care exprimă starea lăuntrică a tuturor obiectelor şi proceselor (corelaţia de unitate, legătura, coexistenţa şi lupta laturilor, proprietăţilor şi tendinţelor contrare, proprii fiecărui obiect sau proces), constituind conţinutul, motorul dezvoltării,
cauza tuturor schimbărilor din univers, a evoluţiei de la inferior la superior.
2	(îlav) în ~cu în opoziţie cu... 3 (îal) în dezacord cu... 4 (Fiz) Raport logic între două noţiuni, judecăţi, concluzii, care se exclud reciproc. 5 Nepotrivire între idei sau fapte Si: contrazicere (1). 6 (îs) Spirit de -Tendinţă a unor oameni de a contrazice pe ceilalţi.
contr adie tio nai, -ă a [At: DN3 / P: M, -e l E: contradicţie + -onai] 1-3 Contradictoriu (1-3). contradicţiune sfwz contradicţie
contradig sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: fr contre-digue] Dig de consolidare a digului principal.
contraepolet sm [At: DA ms / P: -tra-e- l V: -tă sf I Pl: -eţi / E: fr contre-epaulette] (Iuz) Epolet fără franjuri. contraepoletă sfwz contraepolet
contraescarpă şf [At: DN3 / P: -tra-es- / Pl: -pe / E: fr contrescarpe] Baraj antitanc săpat pe contrapanta unui teren înclinat, în scopul măririi înclinării acestuia pentru a provoca răsturnarea tancurilor inamice care ar încerca să treacă.
contraetambou sn [At: DN3 / E: fr contre-etambot] (Mm) Piesa care dublează etambou! spre interiorul navei pentru a-1 întări.
contraetimologie şf [At: IORGA, L. II, 257 / Pl: Mi / E: contra3- + etimologie] (Rar) Etimologie contrară altei etimologii.
contraetravă şf [At: DN3 / Pl: -ve / E: fr contre-etrave] (Mrn) Piesă de lemn care se aplică la navele de lemn, pe partea superioară a etravei, pentru consolidare.
contraexperfiză şf [At: DA / P: -tra-e.x- / Pl: -ze / E: fr contre-expertise] Expertiză cerută de partea nemulţumită şi destinată să verifice o expertiză efectuată anterior.
contraextensie .vf [At: DN3 / V: Mune P: -tra-ex- / Pl: Mi / E: fr contre-extension] (Med) Aplicare a unei forţe egale, dar opuse forţei extensiei asupra membrelor sau a unor părţi ale corpului. contraextensiune sf vz contraextensie
contraface vt [At: MDA ms / Pzi: contrafac / E: contra3- + face după fr contrefaire] A falsifica. contrafacere şf [At: DA ms / Pl: -ri / E: contraface] Falsificare. contrafagot sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: it contrafagotto] Instrument muzical de suflat, mai mare decât fagotul şi sunând cu o octavă mai jos decât acesta, având registrul cel mai grav din orchestra simfonică.
contrafăcător, -oare smf [At: CADE / Pl: M, -oare / E: contraface + -(a)tor] (Iuz) Falsificator.
contrafăcut, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -uţi, -e / E: contraface] 1 Falsificat.
2	Artificial.
contr afişă şf [At: DN3 / Pl: -se / E: fr contre-fiche] Bară de lemn sau de metal folosită pentru transmiterea forţelor de la o piesă orizontală la una verticală.
contrafort sn [At: IORGA, C. I. II, 14 / Pl: -uri şi (nob; sm) -rţi / E: fr contrefort] 1 întăritură masivă de beton sau de zidărie în formă de pilastru, care formează corp comun cu un zid şi care serveşte la mărirea rezistenţei lui. 2 Picior al unui turn de extracţie înclinat spre exterior.
contragabier sn [At: DN3 / P: -bi-er / Pl: -i / E: fr contre-gabier] (Mrn) A treia velă pătrată începând de jos a unui gabier. contragalop sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: fr contre-galop] Galop fals. contrage vr [At: DA / Pzi: contrag / E: lat contrahere după trage] 1 (Grm; d. silabe alăturate) A se reduce la o singură emisie vocalică (vocală sau diftong). 2 (Rar) A se contracta (10).
contragere şf [At: DA ms / Pl: -ri IE: contrage] (Grm) 1 Reducere a două silabe alăturate la o singura emisie vocalică Si: contracţie (3).
contragreutate şf [At: IOANOVICI, TEHN. 322 / P: -gre-u- / Pl: -taţi / E: contra3 + greutate după fr contrepoids] Greutate care serveşte într-un sistem tehnic la echilibrarea totală sau parţială a unei forţe fixe sau a unei greutăţi în mişcare Si: contrapondere.
contragrifă şf [At: DN3 / Pl: -fe / E: fr contre-griffe] Piesă metalică în formă de bară, care, într-un aparat de luat vederi, imobilizează pelicula cinematografică în timpul expunerii.
651
CONTRAIMAGINE
contrainvdgine .y/'[At: DN3 / Pl: ~ni I E: fr contre-image] (Mat) 1 Element al unei mulţimi care corespunde unui element dat dintr-o altă mulţime.
2	Imagine reciprocă.
contraindică vt [At: DN3 / Pzi: contraindic I E: fr contre-indiquer] 1 (Rar) A interzice ceva mai ales unui bolnav. 2 A da o indicaţie contrară.
contraindicăt, ~ă a [At: CĂLINESCU, I. 167 / Pl: -aţi, ~e / E: contraindica] (D. tratamente, medicamente, alimente) 1 Nerecomandabil.
2	Nociv.
contraindicase sf [At:- DA / V: (iuz) ~iune / Pl: -/7 / E: fr contre-indi-cation] (Med) Interzicere a aplicării unui tratament sau a folosirii unui remediu, regim alimentar etc.
contrainformaţie .v/'[At: DEX2 / Pl: ~ii / E: contra3 + informaţie] (Mpl; şîs serviciu de ~ii) Contraspionaj (2).
contrainterogatoriu sn [At: DN3 / Pl: -/7 / E: fr contre-interrogatoire] (Jur) Interogatoriu luat pentru a verifica un interogatoriu anterior. controlau sm [At: BUL. FIL. IV, 97/ PI: -ăi /E: net] (Reg) Lăutar. contralovitură sf [At: CONTEMP., Seria II, 1951, nr 223 / Pl: -r/ / E: contra3 + lovitură după fr contrecoup] Contraatac (1).
contrăltă sf [Al: DA / Pl: ~îe / E: it contralta] Cântareaţă cu voce de contralto.
contrălto sni [At: TEODOREANU, M. II, 131 / E: it contralto] Voce feminină cu registrul cel mai grav, cuprinzând aproximativ două octave.
contralumină .v/’[At: DN3/ Pl: ~ni / E: contra* + lumină] Contre-jour (1).
contramaistru sm vz contramaistru
contramaistru sm [At: ARDELEANU, D. 100 / V: ~maes~lPl: ~iştri / E: contra3 + maistru după fr contremaître] 1 Muncitor calificat care supraveghează şi dirijează un sector dintr-o întreprindere industrială. 2 (înv) Grad în marina militară. 3 (Pex) Persoană cu gradul de contramaistru (2).
contramanda vr [At: GHICA, S. 710 / Pzi: -<7ez / E: fr contremander] 1 A revoca un ordin, o dispoziţie, o hotărâre Si: anula. 2 A renunţa la un plan, proiect, o vizită etc. stabilite anterior. 3 (Cmr) A revoca o comandă dată.
contramandare sf [At: CARAGIALE, O. VII, 32 / Pl: -dăr/ / E: contramanda) 1 Revocare a unui ordin, a unei hotărâri etc. 2 Renunţare la un plan, proiect, o vizită stabilite anterior. 3 (Cmr) Renunţare la o comandă dată.
contramandat, ~ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, ~e l E: contramanda] Revocat.
contramanifestănt, ~ă smf [At: DN3 / Pl: ~nţi, ~e / E: fr contre-manifestant] Persoană care participă la o contramanifestaţie.
contramanifestăţie y/‘[At: DN3 / PI: -« / E: fr contre-manifestation] Manifestaţie care se opune alteia.
contraniărcă sf [Al: DA / PI: -mărci / E: fr contremarque) Parte a unui bilet de spectacol care rămâne la spectator după intrarea în sală, ca dovadă a dreptului său de a lua parte la spectacolul respectiv.
contramarş sn [At: DA/ Pl: ~uri / E: fr contremarche] 1 Marşul pe care îl execută o trupă când îşi schimbă direcţia. 2 Evoluţia unei coloane care-şi schimbă frontul.
contramăsură .s/[At: DN3 / Pl: -ri / E: contra3 + măsură] Măsură luată pentru a contracara efectele altei măsuri.
contramină vt [ At: DA ms / Pzi: -«ez / E: fr contre-miner] (Mii) A executa contramine.
contramină sf[At: DA / Pl: ~ne / E: fr contre-mine] (Mii) Lucrare subterană făcută cu scopul de a descoperi şi de a distruge minele puse de inamic.
contraoctăvă .y/‘[At: DN1 / P: ~tra-oc~ / Pl: ~ve / E: fr contre-octave] Octava cea mai joasă şi mai profundă.
contraofensivă sf [At: DA ms / P: ~tra-o~ / PI: ~ve l E: contra + ofensivă] (Mii) Trecere de la apărare la ofensivă de mari proporţii, pentru a opri înaintarea inamicului.
contraofertă sf [Al: DN3/ Pl: ~te / E: contra3 + ofertă] Ofertă diferită sau opusă altei oferte.
contraordin sn [At: DA ms / Pl:	/	E:	fr contre-ordre] Ordin prin
care se revocă un ordin dat anterior.
contraotravă sf [Al: DA ms / Pl: ~travuri şi ~rrăv/‘ / E: contra3 + otravă] Antidot.
contrapagină .v/ [At: DA ms / Pl: ~ni / E: contra3 + pagină] Pagină de pe verso a unei foi scrise sau imprimate.
contrapăntă şf[At: DN3 / Pl: ~te l E: fr contrepente] Panta opusă altei pante în cadrul profilului unei văi fluviale sau glaciare, cu formaţii geologice de durităţi şi vârste diferite.
contrapăpă sm [At: DN3 / Pl: -/?/ / E: it contrapapa] (îbrc) Papă ales împotriva altuia.
contrapartidă sf [At: DA / Pl: ~de l E: contra3 + partidă după fr contre-pârtie] 1 (Cmr) Registru care serveşte la verificarea altuia. 2 (La jocul de cărţi) Partidă nouă, jucată de către cineva cu aceiaşi parteneri, pentru a-şi lua revanşa.
contrapilăstru sm [At: DN3 / Pl: -aştri / E: fr contre-pilastre] Pilastru alipit altuia.
contrapiuliţă .y/'[At: DEX2 / P: ~pi-u~ / Pl: ~ţe / E: contra3 + piuliţă] Piuliţă suplimentară care se strânge peste o altă piuliţă pentru a preveni desfacerea îmbinărilor.
contraplacăj sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr contre-plac age] Placă formată din mai multe foi subţiri de lemn, suprapuse şi lipite între ele, cu fibrele lemnului în sens contrar.
contraplăn sn [At: DN3 / Pl: -mh / E: fr contre-plan] (Cig) Procedeu de montaj constând în alternarea cadrelor filmate cu aparatul aşezat în unghiul de filmare opus.
contraplonjQU sn [At: DN 7 Pl: ~r/ / E: fr contre-plongee) (Cig) Filmare dirijată de jos în sus care să dea impresia de înălţare. contrapond sn vz contrapondere
contrapondere sf [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr 107, 9/4 / V: contrapond / Pl: -ri / E: fr contrepoids] Greutate care serveşte la contrabalansarea altor greutăţi.
contrapoziţie .v/'[At: DN3 / Pl: ~ii / E: contra3 + poziţie] 1 Poziţie contrară celei prezentate. 2 (Log) Deducere a unei judecăţi noi prin înlocuirea termenilor cu contrarii.
contrapregătire sf[At: DN3 / Pl: ~r/ / E: contra? + pregătire] (Mii) Lovitură dată inamicului cu ajutorul artileriei, aviaţiei şi rachetelor pentru a-1 împiedica să-şi înceapă ofensiva.
contrapresiune sf [At: DN3 / P:	/ Pl: ~ni / E: contra3 + presiune]
Presiune care se opune acţiunii normale a aburului asupra pistonului unei maşini.
contraprobă şf [At: MAIORESCU, CR. 190 / Pl: ~be / E: fr contre-epreuve] 1 Probă suplimentară, efectuată atunci când o încercare nu dă rezultate concludente. 2 Votare, într-o adunare, a unei propuneri contrarii celei supuse anterior la vot. 3 Mijloc întrebuinţat pentru a verifica exactitatea unei operaţiuni, analize etc. 4 (Jur) Mijloc întrebuinţat pentru a dovedi, prin noi argumente sau martori, inexactitatea unei declaraţii făcute într-o instanţă judecătorească.
contraprofil sn [At: DN3/ Pl: -el E: contra1 + profd după fr contre profil] (Con) Profil simetric altuia.
contraproiect sn [At: DA / Pl: ~e / E: contra3 + proiect după fr contreprojet] Proiect care verifică, îmbunătăţeşte sau înlocuieşte pe cel anterior.
contrapropunere .v/'[At: DA ms / Pl: -ri / E: contra3 + propunere după fr contreproposition] Propunere opusă alteia.
contrapunct sn [At: DA / Pl:	/	E: it contrappunto, fr contrepoint]
1 Prezenţă simultană a unor melodii cu caracter independent Si: contratemă (1). 2 Melodie care se cântă concomitent cu tema într-o lucrare muzicală Si: contratemă (2). 3 Tehnică de a compune muzică pe mai multe voci.
4	(Pex) Arta de a compune melodii. 5 Parte a muzicii care studiază contrapunctul (3).
contrapunctă [At: DN3 / Pzi: -rez / E: contrapunct] 1 vi (Muz; rar) A folosi tehnica contrapunctului (3). 2 vr (Fig) A construi, pe mai multe
652
CONTRASTIV
planuri paralele individualizate, situaţii, imagini corespondente. 3 vt A tigheli stofe, ţesături pe ambele feţe. 4 vt A face să corespundă.
contrapunctare v/ [At: DN3 / Pl: -rări / E: contrapunctul Corespondenţă a două fapte sau idei.
contrapunctic, ~ă a [At: DA ms / Pl: -ici, -ice / E: contrapunct + -ic] Care este compus dupa regulile contrapunctului (3).
contrapunctist sm [At: DA ms / Pl: -işti / E: fr contrepuntiste) Compozitor care utilizează contrapunctul (3).
contrapune vt [At: DEX / Pzi: contrapun / E: contra3 + pune] (Rar) A opune.
contrar, ~ă [At: NEGRUZZI, S. III, 247 / V: (înv) ~rw / Pl: ~i, -e / E: fr contraire, lat contrarius] 1 a Opus. 2 a Deosebit. 3 a Vătămător.
4	a (îs) Noţiuni ~e Noţiuni care se află într-un raport în care acceptarea uneia presupune înlăturarea celeilalte fără ca înlăturarea uneia să presupună acceptarea celeilalte. 5 av împotrivă. 6 av Neconform cu... 7 a Potrivnic.
8	a Nefavorabil. 9 sn (Lpl; îf contrarii) Noţiune care desemnează laturi, însuşiri sau tendinţe ale obiectelor şi proceselor opuse unele altora, astfel încât se exclud reciproc, această opoziţie constituind forţa motrice şi conţinutul principal al dezvoltării acestui obiect sau proces. 10 sn Fiecare dintre termenii unei contradicţii. 11 sm (Trs; Buc; rar; după ger Gegner) Adversar. 12 pp Contra (3).
contrarandă .y/’[At: DEX2 / Pl: -de / E: it contraranda] (Mrn) Velă de formă triunghiulară sau trapezoidală plasată pe goelete şi pe iahturi deasupra rondei.
contrarecepţie sf [At: DEX2 / PI: -ii / E: contra3 + recepţie după fr contre-reception] Recepţie repetată în caz de litigiu, pentru a verifica recepţia făcută anterior.
contrareformă .y/’[At: DA ms / Pl: -me / E: fr contre-reforme] Mişcare iniţiată în sec. al XVI-lea de către Biserica catolică împotriva Reformei şi a reformaţilor.
contrarevoluţie sf[At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr 158, 3/1 / V: -iune/ Pl: -ii / E: fr contre-revolution, rs KOHTpopeBOJlHXjMH] Acţiune organizată de forţele înlăturate de la putere, cu scopul reinstaurării vechii puteri.
contrarevoluţionar, ~ă [At: DA / P: -ţi-o- I Pl: -i, -e / E: fr contre-revolutionnaire] 1 a Care se referă la contrarevoluţie. 2 a Care aparţine contrarevoluţiei. 3 a Specific contrarevoluţiei. 4 a Care provine de la contrarevoluţie. 5 smf Adept al contrarevoluţiei. 6 smf Participant la contrarevoluţie. contrarevoluţiune sf vz contrarevoluţie
contraria vt [At: STAMATI, D. / P: -ri-a / Pzi: -iez / E: fr contrarieri)
1	A face sau a spune contrariul a ceea ce spune sau face altul. 2 A se împotrivi cuiva. 3 A pune piedică. 4 A surprinde pe cineva în mod neplăcut. 5 A supăra pe cineva.
contrariant, a [At: DA ms / P: -ri-ant 1 Pl: -nţi, -e / E: contraria + -ant] 1-3 Care contrariază. 4 Căruia îi place să contrarieze (5) pe cineva Si: supărător.
contrariat, ~ă a [At: C. PETRESCU, C. V. 123 / P: -ri-at / Pl: -aţi, -e / E: contraria] Surprins în mod neplăcut de o împotrivire sau de un fapt care îi contrazice părerile sau aşteptările.
contrariere .y/‘[At: DEX2 / P: -ri-e- / Pl: -ri / E: contraria) Surprindere a cuiva în mod neplăcut.
contrarietate sf[At: MDA ms / P: -ri-e- / Pl: -taţi / E: fr contrariete]
1	Raport de opoziţie între două lucruri contrarii. 2 Fapt care contrariază.
3	împotrivire. 4 Stare de surprindere neplăcută, provocată de o împotrivire, contrazicere. 5 (Log) Raport logic între două noţiuni sau judecăţi care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate ambele în favoarea unei a treia noţiuni sau judecăţi. contrariu a, av, smf vz contrar
contras, ~ă a [At: DA ms / Pl: -aşi, -e / E: contrage] (Lin; d. vocale alăturate) Redus la o singură emisiune vocalică.
contrasăgeată .y/'[At: DEX2 / Pl: -eţi / E: contra3 + săgeată] Deplasare pe verticală, opusă sensului de acţiune a forţelor, care se dă diferitelor
porţiuni ale unui element de construcţie pentru a reduce sau a anula săgeata elastică ce apare din cauza încărcărilor.
contrascotă sf [At: CADE / V: ~aşc~ / Pl: -te / E: it contrascotta] (Mrn) Fiecare din frânghiile prinse la colţurile pânzelor unei corăbii, servind la strângerea acestor pânze.
contrasemna vt [At: MAIORESCU, D. II, 23/ V: ~signa / Pzi: -nez I E: contra3 + semna] 1 A pune semnătura pe un act semnat în prealabil de un organ ierarhic superior. 2 (Spc) A semna ca ministru un act alături de primul ministru sau ca prim-ministru un decret alături de şeful statului, angajând astfel responsabilitatea guvernului.
contrasemnare sf [At: DA ms / V: (înv) -signare I Pl: -nări / E: contrasemna] 1 Semnare a unui act alături de un organ ierarhic superior.
2	(Spc) Semnare a unui act de către un ministru alături de primul-ministru sau de către primul-ministru, alături de şeful statului.
contrasemnat, ~ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: contrasemna] 1-2 (D. acte) Care este sau a fost supus contrasemnării (1-2).
contrasemnatar, smf [At: DA ms/ V: ~signat~ l Pl: -i, -e / E: contra3 + semnatar după fr contresignataire] 1-2 Persoană care contrasemnează (1-2).
contrasemnătură .y/’[At: DA ms / V: (înv) ~signat~ / Pl: -ri / E: contra3 + semnătură după fr contre signature cf ger Kontrasignatur] 1 Semnătură pusă pe un act după semnătura organului ierarhic superior. 2 Semnătură a unui ministru alături de cea a primului-ministru sau a primului-ministru alături de cea a şefului statului, fapt care antrenează responsabilitatea guvernului.
contrasens sn [At: DA / Pl: -uri / E: fr contre-sens cf non-sens] 1 Sens opus celui normal. 2 Lucru lipsit de logică. 3 Direcţie opusă celei de mers. contraservi vt [At: DEX2 / Pzi: -vesc / E: contra1 + servi] (Rar) A deservi. contraserviciu sn [At: DEX2 / Pl: -ii / E: contra3 + serviciu] 1 Serviciu făcut în schimbul altuia. 2 (Rar) Deserviciu. contrasigna v vz contrasemna contrasignare sfvz contrasemnare contrasignat a vz contrasemnat contrasignătură sfvz contrasemnătură
contraspion, ~oană smf [At: DA ms / Pl: -i, -oane / E: contra3 + spion după fr contre-espion] Agent secret însărcinat cu supravegherea şi împiedicarea activităţii spionilor.
contraspionaj sn [At: DA ms / P: -spi-o- / Pl : -e l E: contra3 + spionaj după fr contre-espionage] 1 Activitate de urmărire şi de contracarare a actelor de spionaj şi a activităţii spionilor. 2 Serviciu special însărcinat cu urmărirea şi contracararea activităţi spionilor. contrast sn [At: NEGRUZZI, S. 1,40 / V: ~o / Pl: -e l E: fr contraste]
1	Opoziţie puternică între două sau mai multe lucruri, stări, acţiuni etc.
2	(îe) A fi în ~ cu... A fi în opoziţie cu... 3 Diferenţa între înnegrirea maximă şi cea minimă a unei imagini fotografice. 4 (îs) -ul imaginii Mărime caracteristică pentru variaţia strălucirii locale în cuprinsul unei imagini de pe ecranul tubului cinescopic, în televiziune. 5 Efect artistic obţinut de un scriitor, pictor prin opoziţia ritmului, a ideilor, a culorilor etc. 6 (Lit) Gen de poezie lirică medievală în care este folosit efectul artistic al opoziţiilor de ritm, de idei etc.
contrasta vi [At: EMINESCU, N. 35 / Pzi: -tez / E: fr contraster) 1 A fi în contrast cu ceva sau cu cineva. 2 A se deosebi de ceva în mod izbitor.
contrastant, -ă a [At: DN3 / Pl: -nţi, -e / E: fr contrastant] Contrastiv (1).
contrastare .y/ [At: DA ms / Pl: -tari / E: contrasta] Deosebire de ceva în mod izbitor.
contrastat sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: contrasta] (Nob) Contrastare. contrastiv, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: eg contrastive] 1 Care accentuează un contrast Si: contrastant. 2 (Lin; îs) Analiză -ă Metodă de cercetare a fenomenelor lingvistice pe baza analizei diferenţelor existente între sistemele a două limbi sau între două stadii evolutive ale
653
CONTRASTO
aceleiaşi limbi. 3 (Lin; îs) Gramatică -ă Parte a gramaticii care studiază şi explică diferenţele dintre două limbi. contrasto sn vz contrast
contrasubiect sn [At: DN3 / Pl: -e / E: contra3 + subiect după fr contre-sujet] (Muz) Melodie care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice. con tras cotă sf vz contrascotă
contraşină sf [At. DN3 / Pl: -e / E: contra3 + şină după fr contre-rail] Şină de cale ferată aşezată paralel cu cele de cale ferată obişnuite pentru a reduce uzura roţilor, a evita deraierile la curbele prea pronunţate sau pentru a ridica şoseaua (în dreptul trecerilor de nivel) la înălţimea şinelor. contrat sn vz contract
contratemă sf [At: DN3 / Pl: -me / E: fr contre-theme] (Muz) 1-2 Contrapunct (1-2).
contratensiune sf[At: DN3 / Pl: -ni / E: contra3 + tensiune după fr contre-tension] (Elt) Tensiune inversă.
contraterasă .v/'[At: DA ms / Pl: ~se / E: fr contre-terrasse] (Aht) Terasă aşezată mai jos decât o altă terasă principală.
contratimp sm [At: CARAGIALE, N. S. 51 / Pl: -i / E: contra3 + timp după fr contretemps] 1 (Muz) Deplasare a accentului de pe un timp tare al măsurii pe un timp slab. 2 (Muz) Partea slabă a măsurii sau a timpului unei melodii. 3 Nepotrivire. 4 (îlav) In ~ Inoportun.
contratip sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fr contretype] 1 Reproducere a unei imagini prin fotografierea acesteia. 2 (Cig) Copie negativă a unui film, obţinută după un pozitiv intermediar, folosită pentru efectuarea unui număr mare de copii pozitive Si: contratipie.
contratipar sn [At: DN3/ Pl:-el E: contra3 + tipar] (Pgr) Text tipărit pe versoul unei pagini tipărite.
contratipare sf [At: DN3 / Pl: ~pari / E: contratip) (Cig) Obţinere de contratipuri (2).
contratipie .v/‘[At: DN3 / PI: -ii / E: fr contretypie] (Cig) Contratip (2). contrat'itlu sn [At: DN3 / Pl: -ri / E: contra3 + titlu] Titlu general al unei opere mai întinse ori al unei serii de mai multe volume, apărută fiecare cu titlu separat.
contratorpilor sn [At: DA ms / Pl: -oare / E: fr contre-torpilleur] (Mm; înv) Navă de război rapidă care urmăreşte şi distruge torpiloarele.
contratreaptă sf [At: DN3 / Pl: -epte / E: contra3 + treaptă] (Con) Suprafaţa verticală care formează partea din faţă a unei trepte.
contratrecere .y/ [At: ŞTEFĂNESCU, C. 170 / Pl: -ri / E: contra3 + trecere după ger Gegenbuchung] (Ctb) Rectificare. contratură sf [At: DEX2 / Pl: -re / E: contra3 + tură] Tură inversă. contratus sn vz contractus
contravaloare sf [At: MAIORESCU, D. II, 56 / PI: -ori / E: fr contre-valeur] 1 Echivalent (mai ales în bani) al unui lucru oarecare. 2 Valoare dată în schimbul altei valori.
contravântuire sf[At DEX2 / Pl: -ri / E: contra? + vântuire] Element de construcţie în forma unei grinzi cu zăbrele, având rolul de a prelua forţele orizontale (presiunea vântului, presiunea de frânare) care acţionează asupra unei construcţii Si: contr avânt uri. contravânturi snp [At: DA ms / E: fr contrevent] (Con) Contravântuire. contraveni vi [At: DA ms / Pzi: contravin IE: fr contrevenir] A săvârşi
o	abatere de la o lege, regulament sau de la regulile de convieţuire socială.
contravenient, -ă smf a [At: MAIORESCU, D. I, 397 / P: -ni-ent / Pl: -nţi, -e / E: ger Kontravenient cf fr contrevenant] 1-2 (Persoană) care săvârşeşte o contravenţie.
contravenin sn [At: GORJAN, H. II, 38/25 / Pl: -uri / E: contra3 + venin] (Nob) Antidot.
contravenţie .v/‘[At: CARAGIALE, ap. DA / V: (înv) -iune / PI: -ii / E: fr contravention] (Jur) încălcare a legii penale, care, având un grad redus de pericol social, este pedepsită cu o amendă sau închisoare pe termen scurt.
contravenţional, ~ă a [At: DN3 / P: -ţi-o- / Pl: -i, -e / E: fr contraventionnel] 1 Care are caracter de contravenţie. 2 Privitor la
contravenţie. 3 Specific contravenţiei. 4 Care provine dintr-o contravenţie.
5	Care aparţine contravenţiei. contravenţiune sfvz contravenţie
contravizită a/ [At: NEGRUZZI, S. 1,319 / Pl: -te / E: fr contre-visite]
1	(înv) Vizită prin care se răspunde altei vizite. 2 (Spc) A doua vizită făcută de medic bolnavilor dintr-un spital, în timpul după-amiezii.
contrazicător, -oare a [At: DA / Pl: -i, -oare / E: contrazice + -(ă)tor] (îfm) 1 Care contrazice (1). 2 Căruia îi place să contrazică (1).
contrazice [At: GHEREA, ST. CR. II, 255 / Pzi: contrazic / E: contra3 + zice după fr contredire] 1 vr A susţine contrariul celor spuse de cineva Si: a nega. 2 vt (Jur) A aduce în faţa instanţei, ca probe, depoziţii ale martorilor, contrare celor susţinute de partea adversă. 3 vi A fi incompatibil cu ceva. 4 vr A dezminţi. 5 vr A spune contrariul celor afirmate anterior de propria persoană. 6 vr (D. susţinătorii unor opinii, afirmaţii) A nu fi de acord unii cu alţii. 7 vr (D. afirmaţii, depoziţii) A nu se potrivi unele cu altele.
contrazicere sf [At (a. 1855) URICARIUL IV, 439/26 / PI: -ri / E: contrazice] 1 Contradicţie (5). 2 Dezacord. 3 Opoziţie.
contrazidsn [At: HAMANGIU, C. C. 145 / Pl: -uri / E: contra3 + zid după fr contre-mur] Zid mic construit de-a lungul altuia pentru a-1 susţine. contrazis, -ă a [At: DA ms / Pl: -îşi, -e / E: contrazice] 1 Combătut.
2	Infirmat.
contră .v/ [At: DN3 / Pl: -re / E: fr contre] 1 (Spt) Lovitură de răspuns promptă la box, lupte, judo etc. după un atac lansat de adversar.
contrălui vt [At: BUL. FIL. IV, 97 / Pzi: -esc / E: contralău] (Reg) A acompania. contratus sn vz contratus
contre-jour sn [At: DN3 / P: contrjur / E: fr contre-jour] 1 Efect optic datorat luminării unui obiect din partea opusă aceleia din care privim Si: contralumină. 2 Fotografie care utilizează acest efect.
contribua vi [At: DA / Pzi: -ez / E: contribui css] î-4 (îvr) A contribui (1-4).
contribuabil, -ă smf [At I. IONESCU, D. 117 / P: -bu-a- / Pl: -i, -e / E: fr contribuable] Persoană fizică sau juridică obligată prin lege să plătească impozit Si: (îivv) birnic.
contribuent,-ă a [At: LM / P: -bu-ent / Pl: -nţi, -e l E: lat contribuens] Contributiv (2).
contribui vi [At: (a. 1817) URICARIUL IV, 301/20 / Pzi: contribui I E: fr contribuer, lat contribuere) 1 A-şi aduce contribuţia morală sau materială la realizarea unui lucru. 2 A participa la o acţiune comună. 3 A înlesni apariţia sau dezvoltarea unui lucru. 4 A plăti partea sa dintr-o cheltuială comună.
contribuire sf [At: SBIERA, F. S. 201 / P: -bu-i-1 Pl: -ri / E: contribui] 1 Susţinere morală sau materială a realizării unui lucru. 2 Participare la
o	acţiune comună. 3 înlesnire a apariţiei sau a dezvoltării unui lucru.
4	Plătire a părţii care îi revine dintr-o cheltuială comună.
contribuit, -ă a [At: LM / P: -bu-it7 Pl: -iţi, ~e / E: contribui] (Rar; mai ales d. sume de bani) Plătit drept contribuţie (1).
contribuitor, -oare a [At: I. IONESCU, D. 79 / P: -bu~i-1 Pl: -i, -oare / E: contribui + -(i)tor) (Nob) Contributiv (2).
contributiv, -ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e l E: fr contributif) 1 Care se referă la contribuţie (1). 2 Specific contribuţiei (1). 3 Care provine din contribuţie (1). 4 Care aparţine contribuţiei (1). 5 Care contribuie (1) Si: contribuent, contribuitor, contributoriu.
contributoriu, -le a [At: DN3/ Pl: -ii / E: cf fr contributoire] (Rar) Contributiv (2).
contribuţie sf [At: GHICA, S. 698 / V: (înv) -iune, (pop) cotrob- / Pl: -ii I E: fr contribution] 1 Parte cu care cineva participă la o acţiune sau la o cheltuială comună. 2 (îe) A pune la ~ A folosi sau a solicita capacitatea cuiva la o acţiune. 3 Impozit. contribuţiune sf vz contribuţie
contriţiune .v/ [At: DN3 / Pl: -ni / E: fr contrition] (Rar) Pocăinţă.
654
CONTUSERIT
controbond1, ~ă smf [At: ODOBESCU, S. III, 147 / Pl: ~nzi, ~e / E: formaţiune populară după contrabandă] (Pop) Contrabandist. controbond2 sn vz cotrobont
control sn [At: DICŢ. / V: (Trs) ~ă sf / Pl: -oale şi (înv) -uri / E: fr contrâle] 1 Verificare permanentă sau continuă a unei activităţi, situaţii etc., pentru a urmări mersul ei şi pentru a lua măsuri de îmbunătăţire. 2 (îs) Lucrare de - Lucrare scrisă prin care se verifică periodic cunoştinţele elevilor sau ale studenţilor. 3 Supraveghere economică sau politică. 4 (îs)
-	monetar Măsuri destinate să asigure buna circulaţie a monedelor. 5 (îs) Cifră de - Exponent care indică limitele cantitative ale producţiei, 6 (îs) Punct de - Loc fix la marginea unui oraş, ţări etc. unde organele autorităţii supraveghează respectarea formalităţilor legale de către călători. 7 Supraveghere continuă, morală sau materială. 8 (Iuz; îs) - obştesc Formă de control social specifică fostelor ţări socialiste. 9 Stăpânire. 10 (Trs) Cercetare amănunţită. 11 Stăpânire a propriilor gesturi şi mişcări. 12 Instituţie sau grup de persoane care supraveghează anumite activităţi. 13 (Nob) Registru dublu de verificare a altuia. 14 (Lpl) Registru de evidenţă a personalului şi a animalelor dintr-o unitate militară. 15 (îc) ~-şah Metodă de verificare în care conturile debitoare se pun în prima rubrică, iar conturile creditoare corespondente în rubricile ce urmează. 16 Semn care se pune pe obiectele de aur, argint sau platină ca dovadă că au fost plătite statului taxele pentru posesia legală a acestora. 17 (Elt; îs) - de poziţie Aparat care indică ocuparea poziţiei comandate dintr-un post de supraveghere sau de comandă a dependenţelor electrice. 18 (îs) - de volum Dispozitiv pentru menţinerea constantă a anumitor elemente ale recepţiei radioelectrice, independent de variaţia între anumite limite ale puterii recepţionate.
controh [At: STAMATI, D. / V: cot~ / Pzi: -/ez / E: fr controler] 1 vt A supune unui control Si: a verifica. 2-3 vtr (D. oameni) A(-şi) stăpâni propriile gesturi şi mişcări.
controlabil, ~ă a [At: CONTEMPORANUL II, nr 126, 10/1 / Pl:
-e / E: controla + -bil] 1 Care poate fi controlat. 2 A cărui exactitate poate fi verificată.
controlare şf[At: DN3 / Pl: -lări / E: controla] 1 Supunere la un control Si: controlat1 (1). 2 (D. oameni) Stăpânire a propriilor gesturi şi mişcări Si: controlat1 (2). controlat1 [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: controla] 1-2 Controlare (1-2). controlat2 ,~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 323 / Pl: -aţi, ~e / E: controla]
1	Supus unui control. 2 Care se află sub control.
controlateral, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~z\ -e / E: fr contro-lateral) (Med)
1	Care este în raport cu o jumătate simetrică corporală. 2 Care este localizat în partea opusă.
controlator, ~oare smf [At: GHEREA, ST. CR. II, 134 / Pl:	-oare /
E: controla + -tor] (Nob) Controlor (1). controla s/vz control
controler1 sn [At: DEX2 / V: -oller / Pl: -e / E: eg controller] 1 (Inf) Circuit complex şi logica aferentă operării în condiţii optime a unui echipament periferic. 2 Aparat electric care permite o succesiune de modificări ale conexiunilor sau de reglaj. controler2 sm vz controlor controller sm vz controler1
controlor,-oare [At: (a. 1793) ŞTEFANELLI, D. C. 232/ V: (Trs; înv) -Ier, (Buc) -toler l Pl:	-oare / E: fr controleur] 1 smf Persoană
însărcinată cu efectuarea unui control (1) Si: (nob) contraltor. 2 sn Aparat automatizat destinat să controleze buna funcţionare a unei instalaţii.
controloriţă sf [At: DA ms / Pl: -ţe / E: controlor + -iţă] (Nob) Controloare (1).
contromanţ sm [At: (a. 1760) IORGA, S. D. X, 223/ V: (înv) cot~, cotromat / Pl: -/ / E: srb kontromanac] (Reg) Funcţionar la carantină. contromaţie sf vz contumacie2
contmmonturi sfp [At: DA ms / E: ns cf cotromente, contromant] Afaceri complicate.
controversa vt [At: DA ms / Pzi: -vez / E: fr controverser] (Rar) A discuta, în contradictoriu, asupra unei probleme de principiu.
controversabily ~ă a [At: DA ms / Pl: -z, -e / E: fr controversable] Care poate fi controversat (1).
controversat, ~ă a [At: MAIORESCU, D. I, 111 / Pl: -aţi, -e / E: controversa] 1 Care formează obiectul unei controverse. 2 în privinţa căruia există o controversă.
controversă sf[ At: ARISTIA, PLUT. / Pl: -se / E: fr controverse] 1 Discuţie în contradictoriu asupra unei probleme de principiu. 2 (Fam) Discuţie aprinsă. 3 (Fam; pex) Ceartă. contuar sn vz contor
contubernaly ~ă a [At: DN3 / Pl: -z, -e / E: it contubernale, lat contubernalis] (Ant; d. mii.) Care locuia împreună cu alţii în acelaşi cort. contubernalitate .s/[At: DN3 / E: fr conturbe nalite] (Rar) Frăţie de arme. contuberniu sn [At: DN3 / E: it conturbenio, lat conturbenium) (Ant)
1	Cort militar roman. 2 Grup de 10 soldaţi romani care ocupau acelaşi cort. 3 (în dreptul roman) Asociaţie între doi sclavi sau între un om liber şi un sclav. 4 (Fig) Concubinaj. contumace sf vz contumacie1
contumacie1 sf [At: HAMANGIU, C. C. 58 / V: (înv) -ce, -maţie / E: fr contumace, lat contumacia] (Jur) 1 Absenţă nejustificată de la judecată a inculpatului. 2 (îlav) în ~ Fără a fi prezent la proces.
contumacie2 sf [At: DICŢ. / V: (înv) -maţ sms, ~tromaţie / PI: ~ii / E: ger Kontumaz] (înv) Carantină. contumaţ sms vz contumacie2
contumaţa vt [At: DICŢ. / Pzi: -fez / E: ger kontumazieren cf fr contumacer] (înv) A judeca pe cineva în lipsă.
contumaţare .v/[At: DICŢ. / Pl: -ţări / E: contumaţa] (înv) Judecare în lipsă.
contumaţat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri f E: contumaţa] Contumaţare. contumaţat2, ~ă a [At: DICŢ. / Pl: -aţi, ~e / E: contumaţa) (Iuz) Judecat în lipsă. contumaţie sfvz contumacie1 contundent, ~ă a vz contondent
contur sn [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) ~ă sf,{din it contorro) ~ru, ~rn / Pl: -uri şi (rar) -e / E: fr contour) 1 Linie închisă care mărgineşte
o	suprafaţă, un corp, o figură etc. 2 Reprezentare grafică a unui contur
(1).
contura vt [At: SADOVEANU, P. S. 197 / Pzi: -rez / E: contur] 1 vt A trasa conturul unui obiect. 2-3 vtr (Fig) A (se) închega în forme concrete.
conturanţă şf [At: DEX2 / Pl: -re / E: contura] Mărime ce caracterizează calitatea reproducerii într-o imagine de televiziune.
conturare şf[At: MDA ms / Pl: -răr/ / E: contura] 1 Schiţare. 2 Reliefare a unor norme, calităţi Si: conturat1 (2). conturat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: contura] 1-2 Conturare (1-2). conturat2y ~ă a [At: MOLIN, V. T. 27 / Pl: -aţi, ~e / E: contura] 1 Cu contururi precise. 2 (Fig) Clar. 3 (Tip; îs) Caractere ~e Litere turnate pentru două culori. contură sfvz contur
conturba vtr [At: MARIAN, O. I, 242 / Pzi: ~bez / E: lat conturbare] (Trs; ltm) 1-2 A (se) tulbura.
conturbare .ş/[At: BARCIANU / Pl: ~bari / E: conturba] (Trs; ltm) Tulburare.
conturbat, ~ă a [At: MARIAN, T. 334 / Pl: -aţi, ~e / E: conturba] (Trs; ltm) Tulburat. conturn sn vz contur
conturna vt [At: DN3 / Pzi: -«ez / E: fr contourner, it conturnare] 1 A înconjura. 2 A ornamenta.
conturnare .y/'[At: DEX2 / Pl: -nări / E: fr contournement] 1 Descărcare electrică produsă în stratul gazos care înconjoară un izolator electric. 2 Ocolire a suprafeţelor izolate de către un circuit electric. conturu sn vz contur
contuserit sn [At: H XVIII, 75 / Pl: -uri / E: ns cf contaş] (Reg) Cojocărit.
655
CONTUŞ
contuş sn vz contăş
contuz, ~ă a [At: DA ms / Pl:	-e	/ E: fr contus] (Med) 1 Care a fost
lovit puternic cu un corp contondent. 2 Rezultat în urma unei contuzii.
contuzie .s/[At: C. PETRESCU, C. V. 42 / V: (înv) Mune / Pl: Mi / E: fr contusion, lat contusio, -onis] Traumatism care povoacă strivirea ţesuturilor profunde, fără ruperea tegumentului, în urma lovirii cu un obiect dur.
contuziom vt [At: DA ms / P: -zi-o- / Pzi: -nez / E: fr contusionner] A provoca o contuzie.
contuzionare sf [At: DA ms / Pl: -nări / E: contuziona] Provocare a unei contuzii Si: contuzionat1. contuzionat1 [At: MDA ms / Pl: -uri / E: contuziona] Contuzionare. contuzionat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: contuziona] Căruia i s-a produs o contuzie. contuziune sfvz contuzie
conţ1 sn [At: NOV ACOV ICI U, C. B. 6 / Pl: -uri / E: mg konc] 1 (Trs; Mol) Bucată. 2 (Reg) Halcă. 3 (Fig) Os. 4 (înv) Teanc de 24 de coli de hârtie.
conţ2 sn [At: (a. 1819) URICARIUL VII, 80/16 / Pl: -il E: conţi) (îvp) Consul (3).
contă sf [At: I. CR. IV, 27 / Pl: -ţe / E: ucr KOHek] (Ţes; Buc) 1 Resturi de pânză. 2 (Mpl) Capăt de pânză. conţelegere sf vz conînţelegere conţeles, ~easă a vz conînţeles conţept sn vz concept conţert sn vz concert
conţesc, -ească a [At: COSTINESCU / Pl: -eşti / E: conte + -esc] (înv; nob) Care se referă la conte (2). conţ ie ş/ [At: COSTINESCU / Pl: Mi / E: conte + -ie] (Nob) Conte (2). conţii sn vz consiliu conţiliu sn vz consiliu conţină sf vz concină2
conţine [At: GHICA, S. 377 / Pzi: 3 cantine / E: fr contenir) 1 vt (D. un recipient) A fi umplut total sau parţial cu... 2 vf A avea în interior Si: a cuprinde. 3 vf (Pan; d. cărţi, scrisori) A fi alcătuit din... 4-5 vtr (înv) A (se) stăpâni.
conţinea vtr [At: DA / Pzi: conţin / E: conţine css] (Reg) 1-5 A (se) conţine (1-5).
conţinut1 sn [At: POLIZU / Pl: -uri / E: conţine] 1 Ceea ce încape într-un spaţiu limitat, în special într-un recipient. 2 Totalitatea notelor esenţiale ale unei noţiuni, determinată în raport cu sfera acesteia Si: comprehensiune.
3	Fondul de idei al unei opere Si: cuprins, tema. 4 Tablă de materii Si: sumar.
conţinut2, ~ă a [At: VLAHUŢĂ, ap. DA ms / Pl: -uţi, -e / E: conţine]
1	Care e cuprins în... 2 Care încape în... 3 (Frm; rar) Stăpânit.
conţinutism sn [At: DN3 / E: conţinut1 + -ism] 1 Teorie estetică care acordă mare importanţă conţinutului unei opere de artă. 2 Preponderenţă a conţinutului într-o operă de artă faţă de mijloacele formale.
conţinutist, -ă a [At: DEX2 / Pl: -işti, -e / E: conţinut1 + -ist] Care ţine de conţinut1 (3) Si: conţinutistic.
conţinutistic, ~ă a [At: DN3 / Pl: Mei, -ice / E: conţinutist + -ic] Conţinutist. conţipist sm vz conţopist
conţoi sn [At: H XVIII, 173/ V: -on / Pl: -oaie/ E: conţ1 + -oi] 1-2 (Ban; şdp) Cont (1) (mare). conţopism sn [At: DA ms / E: conţopist + -ism] (Dep) Birocraţie. conţopist, smf [At: SBIERA, F. S. 217 / V: ~ncep~, ~ncip~ / Pl: -işti, -e / E: ger Konzipist] 1 (înv; prt) Funcţionar de cancelarie care făcea ciornele. 2 (Buc) Grefier. 3 (Dep) Persoană care execută lucrări mărunte de birou. 4 Copist (1).
conţopistărie .y/'[At: IORDAN , L. R. A. / Pl: ~i/ / E: conţopist + -ărie] (Rar) Conţopism. conţon sn vz conţoi
conul sn vz cocon
conumera vt [At: DA ms / Pzi: conumăr / E: lat connumerare] (Iuz; ltm) A număra.
conumerare sf [At: DA ms / Pl: -rări / E: conumera) (Iuz) Numărare. conumerat, ~ă a [At: ODOBESCU, S. 1,472/ Pl: -aţi, -e / E: conumera] (Iuz) Numărat.
conumeraţiune sf [At: DICŢ. / Pl: -ni / E: cf conumerare] (Iuz) Conumerare. conună sf vz cunună
conurbaţie .v/‘[At: DEX2 / Pl: Mi / E: fr conurbation] Aglomeraţie urbană formată dintr-un oraş mare, cu rol de centru cultural, economic şi administrativ, în jurul căruia gravitează mai multe oraşe mici.
conus sm [At: DN3/ E: it cono] (Zlg) Gasteropod marin cu cochilia convolută, conică.
convalescent, ~ă smf a [At: TEODOREANU, M. II, 38 / Pl: -nţi, -e / E: fr convalescent, lat convalescens] 1-2 (Persoană) care se află în convalescenţă.
convalescenţă sf [At: CARAGIALE, O. VII, 166 / Pl: -ţe / E: fr convalescence, lat convalescentia] Perioadă prin care trece un bolnav după boală, până la însănătoşirea deplină Si: întremare.
convectiv, ~ă a [At: DN3 / PI: -i, -e / E: ger konvektiv) (Fiz) 1-2 Care ţine de convecţie (1-2). 3-4 Produs prin convecţie (1-2). 5-6 Care este specific convecţiei (1-2). 7-8 Care se referă la convecţie (1-2). 9-10 Care provine din convecţie (1-2). 11-12 Care aparţine convecţiei (1-2).
convector sn [At: DN3 / Pl: -oare / E: fr convecteur) (îs) - de climatizare Aparat alcătuit dintr-o baterie de încălzire, una de răcire, un filtru de aer şi un ventilator, folosit pentru condiţionarea aerului din cameră prin circulaţia forţată a acestuia.
convecţie sf[At: DN3 / V: -exie, Mune / Pl: Mi / E: fr convection] 1 Mişcare naturală a aerului ca urmare a diferenţelor de temperatură. 2 Mişcare de ansamblu a particulelor unui fluid. 3 (îs) -ia căldurii Transmitere a căldurii cu ajutorul curenţilor de fluid naturali sau artificiali.
4	(îs) Curenţi de - Mişcare pe verticală a părţilor unui fluid, determinată de inegalitatea densităţilor acestor părţi. 5 (îs) - electrică Deplasare macroscopică a unui mediu încărcat cu electricitate. convecţiune sfvz convecţie
conveier sn [At: DN3/ P: -ve-ier / V: Mor / Pl: -e / E: eg conveyer, rs KOHBefiep] 1 Bandă rulantă. 2 (îs) ~ verde Sistem de organizare a producerii nutreţurilor verzi pentru a asigura hrănirea continuă a animalelor pe timpul iernii.
conveior sn vz conveier
convenabil, ~ă a [At: CARAGIALE, N. F. 100 / Pl: -i, -e / E: fr convenable] 1 Care convine (1) Si: acceptabil, potrivit. 2 Mulţumitor. 3 Avantajos. 4 (D. preţuri sau mărfuri) Ieftin. 5 (înv) Cuviincios. convenanţă sfvz convenienţă
conveni [At: LM / Pzi: convin / E: fr convenir, lat convenire] 1 vi (D. un lucru, rar, o persoană) A fi potrivit cu starea, situaţia cuiva... 2 vi A corespunde dorinţelor cuiva. 3 vi A fi pe placul cuiva. 4 vi A cădea de acord cu cineva Si: a se înţelege, a se învoi. 5 vi (Pex) A face un pact. 6 vt (Rar) A hotărî ceva de comun acord cu altcineva. 1 vt A accepta. 8 vr (Trs; ltm) A se aduna.
convenienţă [At: LM / P: -ni-en- / V: (înv) ~nan~, ~nin~ / Pl: -ţe / E: fr convenance, it convenienza) sfl (Mpl) Regulă de purtare impusă de o anumită societate. 2 a (îla) De ~ Făcut numai pentru a respecta anumite cerinţe sociale sau interese. 3 a (îs) Căsătorie de - Căsătorie în care se ţine seama numai de interese materiale şi familiale. 4 ^/ Potrivire. conveninţă sfvz convenienţă
convenire sf[At: STAMATI, D. / Pl: -ri / E: conveni] 1 învoială. 2 Consimţire. 3 Acord. 4 (Trs; ltm) Adunare. convenit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: conveni] 1-4 Convenire (1-4). convenit2, ~ă a [At: LM / Pl: -iţi, -e / E: conveni] Stabilit prin înţelegere comună.
656
CONVERTIZOR
convent1 sn [At: LM / Pl: -uri / E: ger Konvenî] (Trs; ltî) 1 Adunare.
2	Mănăstire.
convent2 sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: lat conventus, fr, eg convent] 1 Consiliul unei mănăstiri sau al unui ordin călugăresc la catolici. 2 For suprem alcătuit din clerici şi laici la protestanţi. 3 Adunare generală a francmasonilor.
conventiculsn [At: LM / Pl: -e / E: fr conventicule, lat conventiculum] (Rar) Adunare secretă, adesea ilegală.
convenţie şf[At: STAMATI, D. / V: (înv) ~iune / Pl: -ii / E: fr convention, lat conventio, -onis] 1 învoială. 2 (Spc) Acord între două sau mai multe state, instituţii, persoane, pe probleme de ordin politic, juridic, militar etc.
3	(Jur) Contract. 4 Tratat internaţional. 5 (în artă) înţelegere tacită de a admite unele procedee sau ficţiuni. 6 (Lpl) Obicei. 7 (îf -iune) Adunare legislativă din timpul Revoluţiei franceze (1789-1799).
convenţional, -ă [At: LM / P: -ţi-o- / Pl: -i, -e / E: fr conventionnel, lat conventionalis] 1 a Stabilit prin convenţie (1). 2 a Acceptat prin tradiţie.
3	a Provenit dintr-o regulă învechită şi practicată mecanic. 4-10 Specific convenţiei (1-7). 11-17 Care se referă la convenţie (1-7). 18-24 Care aparţine convenţiei (1-7). 25 a (D. caracter, fire) Lipsit de naturaleţe Si: prefăcut. 26 a (D. opere literare sau de artă) Artificial. 27 sm Convenţionalism (2).
convenţionalism sn [At: CONTEMPORANUL II, 1949, nr. 120,13/5 / P: -ţi-o- / Pl: -e / E: fr conventionnalisme] 1 Caracter convenţional (1) Si: convenţionalitate. 2 (în artă) Tendinţă de a se conforma regulilor general acceptate, fără a exista o percepţie proprie. 3 Prezenţă în opera de artă a unor elemente devenite clişee. 4 Lipsă a unor viziuni estetice sau ideologice proprii. 5 Concepţie filozofică de tip pozitivist, potrivit căreia axiomele geometrice şi legile ştiinţei sunt simple simboluri sau convenţii create de oamenii, de ştiinţă în mod arbitrar. 6 (îs) - moral Teorie care consideră morala drept rezultat al unei convenţii asupra a ceea ce este bine sau rău.
convenţionalist,-ă [At: DN3 / P: -ţi-o-! Pl: -işti, -e / E: convenţional . + -ist] 1-3 a Referitor la convenţionalism (1, 2, 5). 4-6 a Specific convenţionalismului (1, 2, 5). 7-9 a Care provine din convenţionalism (1,2,5). 10-12 a Care aparţine convenţionalismului (1,2,5). 13-15 smf Adept al convenţionalismului (1,2,5).
convenţionalitate sf [At: DN3 / P: -ţi-o- / E: convenţional + -itate] Convenţionalism (1).
convenţionalizat, ~ă a [At: DEX / P: -ţi-o- / Pl: -aţi, -e / E: convenţional] (Rar) Care a devenit convenţional (1). convenţiune s/vz convenţie
converge vi [At: LM / Pzi: converg şi (Mol; nob) -esc / E: fr converger, lat convergere] 1 A se îndrepta spre acelaşi punct, aceeaşi direcţie. 2 (Fig) A tinde spre acelaşi scop.
convergent, -ă a [At: ALGEBRA, 67 / V: (înv) -gint, -ă / Pl: -nţi, -e / E: fr convergent, lat convergens, -tis] 1 Care converge (1). 2 (îs) Lentilă -ă Lentilă convexă care adună razele într-un singur focar. 3 (Mat; d. un şir infinit de numere) Care tinde spre un anumit finit, numit limită.
convergenţă sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) -ţie / PI: -ţe / E: fr convergence] 1 îndreptare spre acelaşi punct, direcţie. 2 (Fig) îndreptare spre acelaşi scop. 3 (Fiz) Valoare reciprocă a distanţei focale a unei lentile, exprimată în dioptrii. 4 (Big) Apariţie a unor asemănări structurale sau funcţionale la organisme îndepărtate filogenetic, ca rezultat al adaptării lor Ia condiţiile de mediu relativ identice. 5 (Mat) Proprietate a unei serii de a admite o sumă determinată.
convergere s/[At: PONTBRIANT, D. / Pl: -ri / E: converge] (Nob) Emergenţă. convergint, -â a vz convergent
convers, -ă a [At: DN3 / Pl: -rşi, -e / E: fr converse, lat conversus] (D. judecăţi, raţionamente) Al cărui subiect poate fi transformat în atribut, sau invers, fără a schimba sensul judecăţii sau fără a altera adevărul ei.
conversa vi [At: STAMATI, D. / Pzi: -sez / E: fr converser, lat conversare] 1 A sta de vorbă cu cineva. 2 A întreţine o convorbire.
conversare .s/ [At: SBIERA, F. S. 412 / E: conversa] Conversaţie (1). conversat sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: conversa] Conversaţie (1). conversaţie sf [At: (a. 1825) BV III, 466 / V: (înv) -iune / Pl: -ii / E: fr conversation, lat conversatio, -onis] 1 Discuţie. 2 (Rar) Fel de a vorbi. conversaţiune sfvz conversaţie conversie sfvz conversiune
conversiune sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) -sie / Pl: -ni / E: fr conversion, lat conversio, -onis] 1 Schimbare de opinii. 2 Trecere de la
0	religie la alta. 3-4 (Rar) Schimbare a naturii sau formei unui lucru. 5 (Fin) Preschimbare a unei valori economice, mai ales monetare, într-o valoare de altă natură. 6 Schimbare a condiţiilor unui împrumut, prin prelungirea termenelor, micşorarea dobânzilor etc. 7 (Chm) Transformare, în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alta. 8 (Chm) Mărime care exprimă transformarea substanţelor iniţiale dintr-o reacţie chimică, exprimată de obicei în procente pe unitatea de timp. 9 (Big; îf conversie) Schimbare în ordinea lineară a genelor. 10 (Grm) Reluare în ordine inversă a termenilor unei sintagme sau fraze, fără ca înţelesul să sufere Si: reversiune. 11 (Grm) Formare de noi cuvinte prin schimbarea categoriei gramaticale Si: hipotaxă. 12 (Log: şîs -a judecaţilor) Răsturnare a unei judecăţi prin înlocuirea reciprocă a subiectului cu predicatul. 13 (Cib) Traducere a unui cuvânt, număr, mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj în altul. 14 (Mii) Mişcare prin care frontul unei unităţi militare îşi schimba direcţia.
converti [At: LM / Pzi: -tesc / E: fr convertir, lat convertere] 1 vt (Construit cu pp) A transforma. 2 vr A-şi schimba părerile, convingerile.
3-4 vtr A adera sau a determina pe cineva să adere la o anumită religie.
5	vt A transforma o valoare în alta. 6 vt (Fin) A schimba o bancnotă în aur sau devize.
convertibil, -ă a [At: CONTEMP., Seria II, 1949,nr. 156,6/5/PI: -i, -e / E: fr convertible, lat convertibilis] 1 Care poate fi convertit. 2 (îs) Avion - Convertiplan. 3 (îs) Automobil - Automobil decapotabil.
convertibilitate sf [At: DN3 / Pl: -taţi / E: fr convertibilite] Obligaţie a băncii de a schimba, la cerere, bancnotele cu aur sau cu deviza-aur la paritatea oficială.
convertiplan sn [At: DN3 / Pl: -e / E: eg convertiplane] Tip de avion care poate să decoleze şi să aterizeze vertical, trecând instantaneu la zborul orizontal de mare viteză.
convertire sf[At: GALACTION, O. I, 227 / Pl: -ri / E: converti] 1 Transformare. 2 Schimbare a părerilor, convingerilor etc. 3 Aderare la o altă religie. 4 Schimbare a unei valori în alta. 5 Schimbare a bancnotei în valută. convertisare sfvz convertizare convertisor sn vz convertizor
convertit, -ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 103 / Pl: -iţi, -e / E: converti]
1	Care a trecut la o altă credinţă religioasă, politică etc. 2 (Fin; d. o valoare) Transformat prin convertire.
convertitor, -oare a [At: DA ms / Pl: -i, -oare / E: converti + -(i)tor] (Rar) Care converteşte (3).
convertiza vt [At: DN3./ Pzi: -zez / E: converti + -izo] 1-2 A supune convertizării (1-2).
convertizare sf [At: LTR / V: -isa- / Pl: -zări / E: convertiza] 1 Proces metalurgic care constă în înlăturarea unor impurităţi din masa metalică de fontă, plumb, cupru etc. aflată în stare de fuziune în convertizor, pe baza unor reacţii de oxidare, cu ajutorul unui curent de aer sau oxigen.
2	Transformare a curentului alternativ în curent continuu sau invers cu ajutorul unui convertizor.
convertizat, -ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: convertiza] 1-2 Care este supus convertizării (1-2).
convertizor sn [At: MACAROVICI, CH. 413 / V: -isor / PI: -oare / E: fr convertisseur] 1 Dispozitiv mecanic de transformare a mişcării sau a forţelor. 2 Cuptor în care se realizează operaţia de convertizare (1). 3 Maşină sau grup de maşini care transformă un tip de curent în altul. 4 Maşină pentru transformarea grisului în făină.
657
CONVERTOPLAN
convertoplan sn [At: DEX / PI: -e I E: net] Convertiplan. convertor sn [At: DN3 / Pl: -oare l E: eg converter] Circuit electronic cu un singur tub, care realizează transformarea frecvenţei semnalelor incidente în radioreceptoare.
convex, ~ă a [At: STAMATI, D. / Pl: ~ecşi, -e l E: fr convexe, lat convexus] 1 Care are suprafaţa rotunjită şi bombată. 2 Care prezintă o proeminenţă. convexie sfvz convecţie
convexitate sf [At: CĂLINESCU, E. 0.1,10/ Pl: -taţi / E: fr convexite, lat convexitas, -atis] 1 Parte convexă a unui lucru. 2 Proeminenţă.
convict sn [At: STAMATI, D. / Pl: -e / E: ger Konvikt] (Buc; ltm) Internat. convicţie sfvz convicţiune
convicţiune sf[At: GHICA, S. 130 / P: -ţi-u-1V: ~vicţie / Pl: -ni / E: fr conviction, lat convictio, -onis] (Frm; iuz) Convingere.
convieţui vi [At: DA ms / Pzi: ~e.se / E: con1- +vieţui după lat convivere] A trăi în acelaşi loc cu cineva Si: coabita.
convieţuire .v/ŢAt: COD. PEN. R. P. R. 473 / Pl: -ri / E: convieţui] Coabitare.
convieţuitor, -oare smf, a [At: DA ms / P: -ţu-i- / Pl: -i, -oare / E: convieţui + -(i)tor] 1-2 (Persoană) care trăieşte în acelaşi loc eu altcineva.
convingător, ~oare a [At: IORGA, L. 331 / Pl: -i, -oare / E: convinge + -(â)tor] (D. fapte, argumente etc.) 1-2 Care convinge (1-2).
convinge [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: conving / E: lat convincere după învinge] 1 vt A determina pe cineva, prin dovezi şi argumente, să adopte
0	părere. 2 vr A determina pe cineva să recunoască veridicitatea unui lucru.
3	vr A se încredinţa de ceva. 4 vr A ajunge la recunoaşterea unui adevăr.
5	vt A determina pe cineva să facă un lucru.
convingere sf [At: IBRĂILEANU, ap. DA ms / E: convinge] 1 Determinare a cuiva de a recunoaşte, prin argumente şi dovezi, veridicitatea unui lucru. 2 Părere fermă asupra unui lucru Si: certitudine, încredinţare.
3	(îlav) Cu ~în mod ferm Si: hotărât, răspicat. 4 (îlav) Fără ~ Nehotărât.
5	(îal) Fără entuziasm.
convins, ~ă a [At: (a. 1855) URICARIUL V, 194/15 / Pl: -nşi, -e / E: convins] 1 Care a fost determinat să adopte o părere. 2 Care este încredinţat că... 3 Ferm.
conviv, ~ă a [At: TEODOREANU, M. II, 98 / Pl: -i, -e / E: fr convive, lat conviva] (Liv) Comesean.
convivial, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E; eg convivial] 1 Specific convivului. 2 Care se referă la conviv. 3 Care provine de la conviv. 4 Care aparţine convivului.
convoca vt [At: BĂLCESCU, M. V. 9/26 / Pzi: convoc / E: fr convoquer, lat convocare) A chema (oficial), într-un anumit loc, o persoană, un grup de persoane ori un corp constituit.
convocabil,~ă a [At: DN3/ Pl: -i, -e / E: fr convocable] 1-2 Care poate fi convocat (1-2).
convocare a/*[At: SADOVEANU, P. M. 214 / Pl: -cari / E: convoca]
1	Chemare la o adunare Si: (înv) convocaţiune (1). 2 (Ccr) înştiinţare scrisă prin care este convocată o persoană, un grup de persoane sau un corp constituit, cu un anumit scop (oficial) Si: (reg) convocator (2), (înv) convocaţiune (2) .
convocat, ~ă a [At: (a. 1817) URICARIUL IV, 308/5/ Pl: -aţi, -e / E: convocat] 1 (D. o persoană) Chemat la o adunare. 2 (D. o adunare) întrunit.
convocator, ~oare [At: DA ms / Pl: -i, -oare / E: convoca + -tor] 1 a Care convoacă. 2 a Specific convocării (1). 3 a Care se referă la convocare (1). 4 a Care provine de la convocare (1). 5 a Care aparţine convocării (1). 6 .v/’(Trs; Buc) Convocare (2). 7 sn (Iuz) Lista cu personele convocate la o acţiune. convocaţie sf vz convocaţiune
convocaţiune sf [At: COD. ŢIV. V. / V: ~caţie / Pl: -ni / E: fr convocation] (înv) 1-2 Convocare (1-2).
convoi sn [At: BELDIMAN, TR. 4 / Pl: -oaie si (rar) -uri / E: fr convoi, rus KOHBOft, it convoglio] 1 Şir de vehicule care transportă materiale, trupe
etc. 2 Mulţime încolonată care merge în aceeaşi direcţie şi cu acelaşi scop.
3	Cortegiu.
convoia vt [At: DR. II, 793 / Pzi: -iez / E: convoi] (înv) A escorta. convolut1 sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: ger Konvolut] 1 Grup de scrieri catalogate separat în biblioteci sau arhive. 2 Volum cuprinzând mai multe lucrări ale aceluiaşi autor sau având aceeaşi tematică.
convolut2, -ă a [At: DN3 / Pl: ~u/i, -e / E: fr convolute, lat convolutus]
1	(D. organe) Răsucit în formă de cornet. 2 Răsucit spre el însuşi.
convoluţie sf [At: DN3 / V: -iune / Pl: -ii / E: fr convolution] 1 întoarcere. 2 Răsucire. convoluţiune sfvz convoluţie
convorbi vi [At: EMINESCU, P. 181 / Pzi: -besc / E: con1- + vorbi după ger unterreden] (Rar) A sta de vorbă Si: conversa, discuta.
convorbire sf [At: ALEXANDRESCU, M, 189 / Pl: -ri / E: convorbi]
1	Conversaţie (1). 2 (îs) - telefonică Discuţie prin intermediul telefonului.
convremelnic,~ă smf, a [At: MARCOVICl, D. 305/25 / Pl: -ici, -ice / E: con1- + vremelnic după fr contemporain] 1-2 (înv; nob) Contemporan.
convulsa vr [At: CONTEMPORANUL IV, 85 / Pzi: ~sez / E: fr convulser] (Rar) A se convulsiona (1).
convulsat, ~ă a [At: COSTINESCU / Pl: -aţi, -e / E: convulsa] (Nob) 1-4 Convulsionat (1-4).
convulsie şf[At: ALEXANDRESCU, M. 58 / V: (înv) ~iune, (Mol; Trs) ~lzie / Pl: -ii / E: fr convulsion] 1 Contracţie bruscă, involuntară şi prelungită a musculaturii unui segment corporal sau a întregului corp Si: spasm. 2 (Fig) Frământare. 3 Zvârcolire. 4 încordare.
convulsiona vr [At: DA ms / P: -si-o- / Pzi: -nez / E: fr convulsionner]
1	A avea convulsii (1) Si: convulsa. 2 (Fig) A se frământa. 3 (Fig) A se zvârcoli. 4 A se încorda.
convulsionar, ~ă a [At: DICŢ. / P: -si-o- / Pl: -i, -e / E: fr convulsionnaire] (Rar) Care are convulsii (1).
convulsionat, ~ă a [At: ARDELEANU, P. 56 / P: -si-o- / Pl: -aţi, -e / E: convulsiona) 1 Cuprins de convulsii (1). 2 (Fig) Framântat. 3 (Fig) încordat. 4 (Imp; rar) Congestionat.
convulsioterapie .v/'[At: DN3 / P: -si-o- / Pl: -ii / E: convulsie + terapie] (Med) Metodă terapeutică de şoc constând în provocarea intenţionată a convulsiilor (1). convulsiune sfvz convulsie
convulsiv, ~ă a [At: VLAHUŢĂ, D. 200 / V: ~/ziv / Pl: -i, -e / E: fr convulsif] 1 Care se referă la convulsii (1). 2 Specific convulsiei (1). 3 Care provine de la convulsii (1). 4 Care aparţine convulsiei (1). 5 Care provoacă convulsii. 6 Caracterizat prin convulsii. 7 însoţit de convulsii (1). 8 (îs) Tuse -ă Boală contagioasă, frecventă la copii, caracterizată prin accese de tuse spasmodică, de o mare violenţă. convulzie sfvz convulsie convulziv, ~ă a vz convulsiv
coobligat, -ă a [At: HAMANGIU, C. C. / Pl: -aţi, -e / E: fr cooblige) (Jur) Fiecare din persoanele legate printr-o obligaţie comună.
coobligaţie sf [At: DN3 / Pl: -ii l E: fr coobligation] Obligaţie reciprocă sau comună mai multor persoane.
coocupant, ~ă smf [At: DN3 / Pl: -nţi, -e / E: fr coocupant] Persoană care ocupă un loc, împreună cu una sau mai multe persoane.
coolsn [At: DN3 / P: cui / E: eg coolQazz)] Manieră reţinută, interiorizată, de interpretare în jazul modern. coolcer sm vz colcer
coolman sm [At: DN3 / E: eg coolman] (Rar) Muzician de jaz, adept al stilului cool.
coopera vi [At: DA ms / Pzi: -rez / E: fr cooperer, lat cooperare] 1 A colabora. 2 A-şi da concursul Si: a conlucra.
cooperare .y/TAt: MAIORESCU, D. II, 56 / Pl: -rări / E: coopera] Colaborare. 2 Conlucrare.
cooperatism sn [At: DN3 / E: fr cooperatisme] 1 Sistem economic care atribuie un rol important cooperaţiei. 2 Curent în economie care
658
COPAST
preconizează rezolvarea unor probleme prin generalizarea treptată a cooperaţiei (2) Si: (rar) cooperativism.
cooperatist, -ă [At: MDA ms / Pl: -Işti, ~e / E: cooperaţie] 1 a Specific cooperaţiei (1). 2 a Care se referă la cooperaţie (1). 3 a Care provine de la cooperaţie (2). 4 Care aparţine cooperaţiei (2). 5-6 smf a (Persoană) care activează într-o cooperaţie (2).
cooperativ, -ă a [At: DA / Pl: ~i, -e / E: fr cooperatif] 1-2 Care cooperează (1-2) Si: binevoitor.
cooperativă sf[At: D. STĂNOIU, C. I, 25 / V: (nrc) comp~ / PI: -ve / E: fr cooperative] 1 Organizaţie economică formată prin asocierea liber consimţită a unui grup de persoane (mici producători, meseriaşi, consumatori), pentru producerea, cumpărarea şi desfacerea în comun a unor produse sau pentru acordarea de credite şi prestarea unor servicii.
2	(Iuz; îs) ~ agricolă de producţie Unitate economică socialistă, realizată prin asocierea ţăranilor, bazată pe proprietatea comună asupra producţiei şi a mijloacelor de producţie. 3 (îs) ~ meşteşugărească Unitate economică autonomă, formată prin asocierea de bunăvoie a unui grup de meseriaşi, cu scopul de a lucra în comun cu mijloace care intră în proprietate comună Si: cooperaţie (3). 4 (Ccr) Magazin de desfacere al unei cooperative (3).
cooperativism sn [At: DN3 / E: cooperativ + -ism] (Rar) Cooperatism
(2).
cooperativist, -ă smf a [At: DN3 / PI: -işti, -e / E: cooperativism] 1 a Specific cooperativismului. 2 a Care se referă la cooperativism. 3 a Care provine din cooperativism. 4 a Care aparţine cooperativismului. 5 smf Adept al cooperativismului.
cooperativii vt [At: DN3 / Pzi: ~zez / E: cooperativ+ -iza] A supune cooperativizării (1).
cooperativizare sf [At: DN3 / Pl: -zări / E: cooperativiza] 1 Proces de unire treptată a micilor producători în cooperative (1). 2 (Iuz; îs) -a agriculturii Organizare a ţăranilor în unităţi agricole cooperatiste (1).
cooperator, ~oare [At: ODOBESCU, S. III, 580 / Pl: -i, -oare / E: coopera + -(ă)tor după fr cooperateur] 1 a Colaborator. 2 smf Membru al unei cooperative (1). 3 smf Participant la o cooperativă (1).
cooperaţie .y/‘[At: GHICA, S. 127 / V: -iune / Pl: -ii/E: fr cooperation]
1	Cooperare (1). 2 Asociere de persoane în întreprinderi cooperatiste (1).
3	(Nob) Cooperativă (3).
cooperit sn [At: DEX2 / E: eg cooperite] Sulfură naturală de platină. coopta vt [At: DA ms / Pzi: -tez / E: fr coopter, lat cooptare] A primi pe cineva într-un colectiv.
cooptare .s/[At: DA ms / Pl: -tări / E: coopta] Alegere a unei persoane într-un colectiv Si: (înv) cooptaţiune.
cooptat, ~ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: coopta] Ales ca membru într-un colectiv.
cooptaţiune şf [At: DA ms / Pl: -ni / E: fr cooptation, lat cooptatio] (înv) Cooptare. coordina v vz coordona coordinare sfvz coordonare coordinat, -ă a, sfvz coordonat
coordinaţie sf [At: PARHON, B. 84 / Pl: -ii / E: fr coordination] Coordonare (1).
coordona vt [At: GHEREA, ST. CR. II, 51 / V: (înv) -dina / Pzi: -nez / E: fr coordonner] 1 A pune de acord părţile unui tot. 2 A îndruma unitar mai multe acţiuni cu acelaşi scop.
coordonare sf [At: BUL. OF. (1951), nr 1196, ap. DA / V: (înv) ~din~ t Pl: -nări / E: coordona] 1 Punere în ordine a părţilor unui tot. 2 (Grm) Relaţie de egalitate stabilită în cadrul unui enunţ, între cuvinte, construcţii şi propoziţii, fără ca un element să depindă, din punct de vedere gramatical, de celălalt.
coordonat, ~ă [At: EMINESCU, N. 45 / V: ~din~ / Pl: -aţi, -e / E: coordona] 1 a Pus de acord cu alte părţi Si: armonizat. 2 a (D. mai multe noţiuni) Care sunt în raport de egalitate unele faţă de altele. 3-4 sf a (Lin; şîs propoziţie -ă) (Propoziţie) care se află în raport de coordonare cu alta.
5-6 sf a (Mat; şîs axe -e) (Drepte) perpendiculare. 7-8 sf a (Gmt; şîs linii -e) (Linii) care formează un sistem ce permite aflarea poziţiei unui punct pe o linie, plan sau în spaţiu. 9-10 sf ă (Log; şîs noţiuni -e) (Noţiuni) care se află pe acelaşi plan, fiind subordonate unui gen comun. 11 sf (Mat) Fiecare dintre elementele (numere, distanţe, unghiuri etc.) care caracterizează poziţia unui punct în raport cu un sistem de referinţă. 12 sf (Ggf; lpl) Sistem de cercuri imaginare (meridiane şi paralele) trasate pe suprafaţa globului pământesc, cu ajutorul cărora se determină poziţia unui punct pe glob. 13 sf (Ast) Sistem de numere prin care se determină poziţia unui astru. 14 sf (Ast; lpl; îs) -e ecliptice Latitudinea şi longitudinea aştrilor pe bolta cerească. 15 .v/‘(Fig) Dată.
coordonator, -oare [At: DA ms / V: -din- / Pl: -i, -oare / E: fr coordonnateur] 1-2 smf, a (Persoană) care coordonează (2). 3 a (Lin; îs) Conjuncţie -oare Conjuncţie care leagă propoziţii sau părţi de propoziţii de acelaşi fel. 4 sn Aparat care indică în mod automat pilotului, în cursul zborului, poziţia avionului şi distanţa parcursă de la locul de decolare.
coordonograf sm [At: DN3 / Pl: -e / E: coordon(ată) + graf] Instrument destinat raportării punctelor în funcţie de coordonatele (12) lor.
cop sn [At: JAHRESBER. X, 183 / Pl: -uri / E: rs KOJJ] (Reg) 1 Măsură de capacitate de aproape un litru. 2 Vas având capacitatea unui cop (1).
3	Conţinutul unui cop (2). 4 Măsură cu care se percepe taxa în produse la moară. 5 Urcior. 6 (Lpl) Toc. 7 (Lpl) Fund de pălărie. 8 Fâşie îngustă de pământ.
copac sm [At: (a. 1625) GCR 70/6 / V: (reg) -aci / Pl: -aci / E: cf alb kopac] 1 (Bot) Plantă cu trunchiul lemnos şi înalt, ale cărei crengi se ramifică la o distanţă oarecare de sol, formând o coroană Si: arbore,pom.
2	(Iuz) împărţire aproximativă a distanţei parcurse (aparent) de soare pe cer. 3 (Bot; reg; îc) ^aci-de-plămâni Muşchiul fagului. 4 (Reg) Stejar.
5	Arbore înalt, gros şi uscat. 6 Trunchi de fag sau de stejar foarte gros. copaci sm vz copac
copai sf [At: BIANU, D. S., ap. DA ms / V: ~v sn / Pl: ~ / E: fr copahu] Substanţă extrasă din copaier, care conţine terebentină, folosită în medicină împotriva unor tulburări ale căilor urinare.
copaie .s/[At: ANON. CAR. / P: -pa-ie / Pl: -păi / E: bg KonaHH, srb kopanja] (Reg) 1 Albie. 2 Luntre. 3 Leagăn. 4 Ladă în care curge făina la moară.
copaier sm [At: DA ms / P: -pa-ier / Pl: -i / E: fr copayer] (Bot) Arbore înalt, cu lemnul roşu,care creşte în America de Sud (Copaifera officinalis). copăiţă sf[At: VICIU, GL. / Pl: -ţe / E: ns cf copaia] (Reg) Copală. copaiv sn vz copai
copal sn [At: LTR / Pl: -uri I E: fr copal] Substanţă naturală asemănătoare cu chihlimbarul, extrasă din diverşi arbori tropicali, folosită în special la prepararea leacurilor.
copală sf [At: PAŞCA, GL. / Pl: -le / E: ns cf copreală] (Reg) Sperietoare.
copan1 sn [At: BARCIANU / Pl: -e / E: bg KOliaH] Pop. 1 Pisălog. 2 Coapsă de animal. 3 Picior de pasăre. copan2 sm vz clapon
copancă j/[At: DA ms / Pl: -pănci / E: ucr KOnaHKa] (Mar) Movilă. copar sm, am [At: ALRM II/I h. 82 / Pl: -i / E: net] (Reg) 1-2 Spân (1-2).
copartaj sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr copartage] (Jur) 1 Partaj făcut de părţi. 2 Partaj între mai multe persoane.
coparticipa vi [At: DN3 / Pzi: coparticip / E: fr coparticiper] A participa la ceva împreună cu alţii.
coparticipant, -ă smf, a [At: DA ms / Pl: -nţi, -e / E: fr coparticipant] 1-2 (Persoană) care participă la o antrepriză, asociaţie etc.
coparticipare sf [At: MDA ms / Pl: -pări / E: coparticipa] Participare la ceva împreună cu alţii Si: (rar) coparticipaţie.
coparticipaţie şf [At: DN3 / PI: -ii / E: fr coparticipation] (Rar) Coparticipare.
copastsn [At: H XVIII, 15 / Pl: -uri / E: mg kopasz(hegy)] (Trs; mgm) Deal.
659
COPASTIE
copasfie sf [Al: TDRG / Pl: -ii / E: ngr xovmxortj] (Reg) Bordură de lemn sau de metal montată la partea superioară a parapetului sau a balustradei bordajelor unei nave. copăcărie -v/*[At: DICŢ. / Pl: ~i/ / E: copac + -ărie] (Rar) Pădure. copăcel sm [At: PSALT. 16/27 / Pl: ~e/ / E: copac + -el] 1-2 (Şhp) Copac (1) (mic). 3 (Bot; îs) Fasole - Fasole care se caţără pe araci. 4 (D. copii mici; îe) A sta (sau a merge, a umbla) ~ A sta sau a merge pe picioare încet şi cu grijă. 5 (îlav) ~ - ~Cu grijă. 6 (Big; lpl) Canal. 7 (Big) Legumă cu boabe lungi şi pestriţe, care creşte în sus, asemenea copacului. copăci vt [At: DA ms / Pzi: -cesc / E: cf copac) (Reg) A însăila. copăcios, ~0dsă a [At: CANTEMIR, IST. 316 / Pl: ~o.s7, -oase / E: copac + ~(i)os] (Nob) Acoperit cu copaci.
copai vt [At: DAMfi, T. 62 / V: ~po\ / Pzi: -esc i E: vsl KOnaTH, srb kopatiy bg KOtmn] (Trs) A prăşi.
copăic sn [At: LUNGIANU, GL. 79 / P: -pă-ic / Pl: -ici / E: copaie + -ic] (Reg) 1-4 Copaie (1-4).
copăioară a/’[At: DA ms / P: -pă-ioa- / Pl: -re / E: copaie + -ioară] (Reg) Copăiţă (1). copăire sf[ At: DA ms / Pl: -ri / E: copăi) (Reg) Prăsire. copăit sn [At: DA ms / V: ~po\t / E: copăi] (Reg) Copăire. copăiţă sf [At: PANN, P. V. II, 137/20 / P: -pă-i- / Pl: -ţe / E: copaie + -iţă] (Reg) 1-8 (Şhp) Copaie (1-4) (mică). copăne aţă sfvz copeneaţă c opării v vz claponi copămre sfvz claponire copănit sn vz claponit copărâie sfvz coporâie copărşău sn vz copârşău copărşiu sn vz copârşău copârştios, ~oasă a vz copârştios
copărtaş, ~ă smf [At: I. IONESCU, D. 204 / P: -i, -e l E: co- + părtaş] Persoană considerată în raport cu altele cu care participă la o afacere sau la o împărţeală. copărţitor, ~oare smf. a vz compărţitor
copăstău sn [At: LIUBA-IANA, M. 123 / Pl: -taie / E: mg koppaszto] (Ban; mgm) Cuţitoaie. copău sn vz copoi copâlnă sfvz căpâlnă
copârcie sf af [At: COMAN, GL. / P: -ciie / Pl: -ii / E: net] (Reg) 1-2 (Femeie) înaltă şi subţire. copârşauă sf vz copârşău
copărşău sn [At: ANON. CAR. / V: ~păr~, ~şeu,~părşeu, ~şiu, ~pri~, ~pâş~, -şauă / Pl: -şee şi -şae, -şaie, -şeie, -şauă / E: mg koporso] (Trs; mgm) 1 Sicriu. 2 (îe) Fi-ţi-ar puica peste ~ Vedea-te-aş mort! copârşeu sn vz copârşău
copârştios, -oasă a [At: CIAUŞANU, GL. / V: ~păr~ f Pl: -oşi, -oase / E: copărştoi] (Reg) Deşirat. copârştoi sm [At: I. CR. IV, 188 / E: ns cf cătărig] (Reg; d. copii) Deşirat. copârţău sn [At: DA / Pl: -ţae / E: ns cf ucr Konevh] (Reg) Movilă. copâşău sn vz copârşău
copâţ i [At: DA ms / E: fo] Cuvânt care imită săritura iepurelui. copcă1 A'/ [At: BIBLIA (1688), 572 / V: ~pce, ~pcie / Pl: -pce şi -pci l E: rs Ko6kr] 1 Sistem format din două piese metalice (un cârlig şi un inel), folosit pentru prinderea a două părţi ale unei confecţii. 2 Nasturi de metal peste care se trece şiretul ghetelor. 3 (îs) -pcie de fier Scoabă de fier. 4 Agrafă pentru învelitori în construcţii. 5 Proemineţă în formă de limbă a unei piese metalice plate, care se introduce în orificiul altei piese metalice.
6	Prăjină folosită de ciobani pentru prins oile. 7 (Reg) Oaie cu coarnele încovoiate. 8 (Lpl; îcs) De-a ~pcile Joc de cărţi nedefinit mai îndeaproape.
copcă2 .v/‘[At: COSTINESCU / Pl: -pce şi -pci / E: bg KOtTKR] 1 Spărtură făcută în gheaţa unui râu, a unei bălţi pentru a pescui sau a scoate apă.
2	Adâncitură în albia unei ape curgătoare. 3 (îe) A se duce sau a merge
pe ~ sau pe —pce A se duce unde este apa mai adâncă. 4 (Fig; d. bunuri; îae) A se pierde. 5 (Fig; d. oameni; îae) A intra într-o mare încurcătură.
6	(Fig; d. oameni; îae) A muri. 7 (Nob; îe) A pune pe cineva pe — A da gata pe cineva. 8 Scobitură făcută în pământ pentru însămânţare. 9 Gaură făcută într-un stog de paie, unde se ţine pleava. 10 Groapă îngustă şi adâncă, făcută în pământ sau în piatră. 11 Canal pe care se abate apa de la moară. 12 (Reg) Săritură pe care o fac animalele când fug repede. copcă3 sf vz cobcă copce sf vz copcă1
copceană sf [Al: CONV. LIT. LIV, 166 / Pl: -pcene / E: net] (Olt) Cană. copci vt [At: RĂDULESCU-CODIN, ap. DA / Pzi: -cesc / E: copcă2) (Reg) 1 A face gropi mici în jurul pomilor pentru a pune îngrăşăminte.
2	A dezgropa via din pământ. 3 A subţia un lemn cu tesla. copcia v vz încopcia copcie sfvz copcă1
copcier sm [At: DA ms / Pl: -i / E: copcă1 + -ar] (Rar) Fabricant de copci1.
copciolog sn [At: CADE / Pl: -oage ! E: mg kapcsolok) (Ban; mgm) Fâşie de piele dinţată folosită la împodobirea pieptarelor sau a cojoacelor.
copcire sf [At: LTR / Pl: -ri / E: copci] Solidarizare a capetelor ţevilor, după centrare, prin puncte de sudură.
copc'it sn [At: COMAN, GL. / Pl: -uri / E: copci] (Reg) Săpare a unor gropi mici la rădăcina pomilor pentru a pune îngrăşăminte.
copcuţă .v/'[At: MATEESCU, B. 107 / Pl: -ţe / E: copcă1 + -uţă] 1-2 (Şhp) Copcă1 (1) (mică). copec sn vz copeică copecă sfvz copeică
copeică sf[At: N. COSTIN, ap. LET. II, 77/28 / V: ~pec sn, ~pecă, cap~, cap'ic f Pl: -ici şi -ice / E: rs KOIteHKă] (înv) Monedă divizionară cu valoarea unei sutimi dintr-o rublă. copt ie .s/vz capeie
copeneaţă .s/[At: PAŞCA, GL. / V: ~pin~, ~păn~, ~pon~, ~nece / Pl: -nete / E: net] (Reg) 1 Cutie mare. 2 Cutie mică. 3 Pisălog. 4 Piuliţă. topenece sf vz copeneaţă
copepode snp [At: DN3 / E: fr copepodes] (Zlg) 1 Subclasă de crustacee mici care formează planctonul din apele dulci sau marine. 2 (Lsg) Crustaeeu care aparţine subclasei copepodelor (1).
coperământ sn [At: CORESI, EV. 38/39 / V: ~rim~ l Pl: -uri / E: ml co(o)perimentum) (înv) 1 înveliş. 2 Cort. 3 Colibă. 4 Capac. 5 Adăpost.
6	înţeles tainic, simbolic. coper'i v vz acoperi coperimânt sn vz coperământ
coperioară .y/'[At: BARONZI, L. 1,98 / P: -ri-oa- / Pl: -re / E: coperi + -oară) (îvp; sst) Capac. coperire sfvz acoperire
coperlş sn [At: ALECSANDRI, P. III, 86 / V: ~porâş f Pl: -uri şi -e / E: coperi + -iş] (îvp) 1 Acoperiş. 2 Capac. coperit1 sn vz acoperit1 coperlt2, ~ă a vz acoperit2 coperitor, ~oare smf, a vz acoperitor coperitură sf vz acoperitură
copermutant sm [At: HAMANGIU, C. C. 358 / V: (înv) ~e f Pl: -nţi l E: fr copermutant] (Jur) Fiecare' dintre cele două persoane care fac între ele un schimb de lucruri. copermutante sm vz copermutant
coperta vt [At: DN3 / Pzi: -tez / E: it copertare] A pune copertă la o carte sau un caiet.
copertare ,s/[At: DN3 / PI: -tari / E: coperta] Punere a unei coperte Ia
o	carte, un caiet.
660
COPILĂROS
copertă v/’[At: MAIORESCU, CR. II, 348 / Pl: -te şi ~rţi / E: it coperta]
1	înveliş protector al unei cărţi, publicaţii, caiet etc. Si: copertină (1) învelitoare, scoarţă. 2 (înv) Plic. 3 Tas la orologiu. 4 Cuvertură. 5 (Mar) Punte.
copertină s/[At: DN3 / Pl: -ne / E: it copertina] 1 Copertă (1). 2 (Pex) Acoperitoare. 3 (Con) Element de construcţie cu suprafaţă plană, care acoperă de obicei intrarea într-o clădire. copeţ sm vz cupeţ
copl sn [At: (a. 1757) IORGA, S. D. XIV, 86 / Pl: -uri / E: ngr xom'g, (înv) Copie.
copid [At: NEGRUZZI, S. 1,332 / Pzi: Mez / E: fr copier] 1 vr A transcrie un text, redând exact conţinutul lui. 2 vt A reproduce fără originalitate o operă de artă. 3 vr (Prt) A imita pe cineva. 4 vi A redacta o lucrare folosind în mod nepermis lucrarea altui elev sau alte surse de informaţie. 5 vi A plagia. 6 vt (Teh) A prelucra prin aşchiere un model, rezultând o piesă cu un model identic. copidr sn vz copier copidre sf vz copiere
copidriu sn [At: IORGA, L. II, 225 / P: -pi-a- / Pl: -rii / E: lat copiarium] (înv) Colecţie de copii dintr-o bibliotecă, arhivă etc.
copidt1 sn [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr 159,3/5 / P: -pi-at I Pl: ~uri / E: copia] 1-4 Copiere (1-4). 5 Plagiat1.
copidt2 sm [At: DN3 / P: -pi-at / Pl: -aţi / E: fr copiate, ngr xomareg] Membru al clerului la Constantinopol care avea misiunea de a acoperi morţii cu un giulgiu.
copidt?, ~ă a [At: EMINESCU, N. 67 / P: -pi-at / Pl: ~aţi, -e / E: copia]
1	Care este reprodus întru totul. 2 Imitat.
copiativă a [At: DEX2 / P: -pi-a- / Pl: -ve / E: it copiativa] (îs) Hârtie ~ Plombagină.
copie1 sf [At: (a. 1794) URICARIUL IV, 53/21 / Pl: Mi / E: fr copie, lat copia] 1 Reproducere exactă a unui text, opere de artă, imagini fotografice etc. Si: duplicat, plastografie. 2 (Prt) Imitaţie fără valoare, făcută uneori prin mijloace nepermise. 3 înscris care reproduce exact conţinutul unui alt înscris, constând un act juridic. 4 (îs) ~ legalizată Copie pe care un organ de stat competent o atestă ca fiind conformă cu originalul.
5	(Com; îs) ~ de scrisori sau carte de ~ii Copier.
copie2 sf [At: P. MAIOR, IST. 237/6 / PI: Mi şi - / E: lat copia] (Trs)
1	Mulţime. 2 Turmă.
copie3 sf[At: POPA DIN V1NŢ, ap. GCR I, 244/7 / Pl: Mi / E: vsl Komie] Cuţit cu două tăişuri, folosit în biserică Ia tăiatul prescurii.
copier sn [At: DA / V: ~tar / P: -pi-er / Pl : -e / E: ger Kopier(buch)] (Com; şîs registru-~) Registru în care se copiază unele operaţii contabile.
copiere sf [At: GHEREA, ST. CR. I, 349 / V: (nob) Mdre / P: -pi-ere / Pl: -ri / E: copia] 1 Transcriere a unui text prin redarea exactă a conţinutului Si: copiat1 (1). 2 Reproducere fără originalitate a unei opere de artă Si: copiat1 (2). 3 Imitare servilă a cuiva Si: copiat1 (3). 4 Redactare a unei lucrări prin folosirea nepermisă a unei alte lucrări sau a altor surse de informaţie Si: copiatl(4). 5 Plagiere. 6 (Teh) Prelucrare prin aşchiere a unui model, pentru a rezulta o piesă cu un model identic.
copil1 sm [At: PRAV. 675 / V: (înv) cupi- / A: copil / Pl: ~i/ / E: cf alb kopil] 1 Băiat sau fată în primii ani ai vieţii, până la adolescenţă. 2 (îs) ~ de şcoală Elev. 3 (îs) ~ mic sau (pop) de ţâţă Sugar. 4 (îs) ~ nenăscut Făt. 5 (îs) ~ de găsit Copil (1) cu părinţi necunoscuţi. 6 (îs) ~ lepădat Copil (1) născut înainte de vreme. 7 (îas) Copil (1) părăsit de mamă. 8 (îs) - de suflet Copil (1) crescut de părinţi adoptivi Si: înfiat. 9 (îs) - de trupă Orfan crescut şi educat de o unitate militară. 10 (îlav) De (mic) ~ Din copilărie. 11 (îe) A avea ~ii A procrea. 12 (îe) A face ~ii A naşte.
13	(îe) (A avea) o casă de ~ii A avea o familie foarte numeroasă. 14 (D. bătrâni; îe) A da în mintea (sau în doaga) ~iilor A se ramoli. 15 (îe) Unde şi-a înţărcat dracul Mii în locuri foarte îndepărtate. 16 (îs) Răul sau boala Milor Epilepsie. 17 Fiu. 18 Fiică. 19 (îs) ~ legitim sau natural Copil (1) născut în cadrul căsătoriei. 20 (îs) ~ nelegitim (sau, pop) de lele, de pripas, de căpătat, din tichere Copil (1) născut în afara căsătoriei. 21
(îs) - din flori Copil (1) a cărui mamă nu este căsătorită. 22 Tânăr. 23 (înv; îs) ~ de casă Fiu de boier care făcea serviciul de paj la familia domnitoare sau la boierii mari. 24 (îs) ~ de cor Băiat care ajuta preotul Ia diferite slujbe sau ceremonii religioase. 25 Persoană mai tânără considerată în raport cu una mai în vârstă. 26 (Fig) Cetăţean. 27 Individ. 28 (Fig) Naiv.
29	(înv) Servitor. 30 (La animale, în basme) Pui.
copil2 sm [At: LM / PI: M /E: cf copil1] 1 (Pop) Lăstar crescut la baza tulpinii unei plante, din primul nod. 2 (Pan) Parte proeminentă a unor obiecte, asemănătoare cu lăstarele care înmuguresc. 3 (Pop) Cui de lemn sau de metal care se înfige în ochiul ţâţânii. 4 (Pop) Cârlig mare care ajută la închiderea sau deschiderea porţii. 5 (Pop) Fier de la uşă în care cade clanţa. 6 (Pop) Parte a osiei care intră în butea unei roţi. 7 (Reg; la car; îs) -ul de sus Cioc. 8 (Reg; la car; îs) -ul de jos Clenci. 9 (La dulgherie) Colţi ai scoabei. 10 Instrument cu care se găuresc laţii. 11 (Atm) Omuşor. copildme .v/*[At: DA / Pl: ~muri / E: copil1 + -ame] (Reg) Copilărime. copildndră sf [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 51/11 / Pl: -re l E: copil1 + -andră] (Pfm) Fată în perioada de trecere de la copilărie la adolescenţă Si: (reg) codană,
copihndric sm [At: (a. 1765) IORGA, S. D. VII, 222IV: (înv) -drecf Pl: Mei I E: copilandru + ic] (înv) 1-2 Copilandru (1-2).
copihndrică .*/[At: (a. 1765) IORGA, S. D. VII, 222 / Pl: Mce / E: copilandru + -ică) (înv) Copilandră.
copilandru sm [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 51/11/ Pl: ~ri / E: copil1 + -andru] (Pfm) 1 Băiat în perioada de trecere de la copilărie la adolescenţă Si: copilandric (1). 2 Băiat mare Si: eopilandric (2). copildrc sm [At: ALRM I/II h. 292 / E: copil1 + -arc] (Reg) Bastard. copildş sm [At: BIBLIA (1688), 192 / Pl: M / E: copil1 + -aş] 1-2 (Şhp) Copil1 (1) (mic). 3 Copil1 (17). 4 (înv) Copil1 (29).
copildşâ sf [At: BIBLIA (1688), 1922 / Pl: ~.ye / E: copil1 + -aşă] 1-2 (Şhp; rar) Copilă1 (1) (mică). 3 Copilă1 (2).
copilă1 sf [At: BIBLIA (1688), ap. DA / V: (reg) coptiilă / Pl: Me / E: copil1 + -ă] 1 Fiică. 2 Fetiţă. 3 Fată tânără, după ce a trecut de vârsta copilăriei. 4 (Fig) Fată naivă, nevinovată. 5 (Şîlsa) Copil de - Bastard. copilă2şf[At: CONV. LIT. XLVI II, 655 / Pl: Me / E: copil2] Copilire. copilărea .v/’[At: MAT. FOLK. I, 256 / E: copil1 + -ărea] (Rar) Copilărie (1).
copilăresc, ~ească [At: COSTINESCU / Pl: -eşti / E: copil1 + -ăresc]
1	a Care aparţine copilului1 (1). 2 a Specific copilului1 (1) Si: copilăros
(3). 3 a Privitor la copil1 (1). 4 a Care provine de la copil1 (1). 5 (Fig; d. manifestări ale omului) Lipsit de maturitate Si: naiv, nechibzuit. 6 sfa Joc de cărţi nedefinit mai îndeaproape.
copilăreşte av [At: AMIRAS,ap. LET. III, 141/16/E: copil1 + -ăreşte]
1	în felul copiilor (1). 2 Ca un copil (1). copilăret sms [At: DA ms / E: copil1 + -ăret] Copilărime. copilări [At: NEGRUZZI, S.I, 245 / Pzi: ~resc / E: copil1 + -ări] 1 vi A petrece (undeva sau cu cineva) anii copilăriei (1). 2 vr (D. oameni maturi) A face copilării (5). 3 vr (D. bătrâni) A se ramoli.
copilărie sf [At: AMIRAS, ap. LET. III, 168/21 / Pl: ~i/ / E: copil1 + -ărie] 1 Perioadă a vieţii omeneşti de Ia naştere până la adolescenţă Si: copilărit (1). 2 (Fig) început. 3 (Fig; îs) Ma artei Perioadă de început a dezvoltării artei Si: copilărit (3). 4 (înv; îs) ~ din casă Funcţie de paj. 5 Faptă de copil. 6 (Fig) Naivitate. 7 (D. bătrâni; îe) A cădea sau a da în ~ A avea minte de copil Si: a se ramoli.
copilărime .y/'[At: DDRF / E: copil1 + -arime] Totalitate a copiilor Si: copilăret, copileată, eopilet, copil ime.
copilărire .y/'[At: DA ms / Pl: (rar) ~n / E: copilări] 1 Petrecere undeva sau cu cineva a anilor copilăriei Si: copilărit (4). 2 (D. oameni maturi) Comportare neserioasă, cu apucături de copil Si: copilărit (5). 3 Ramolire.
copilărit sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: copilări] 1-2 Copilărie (1-2). 3-4 Copilărire (1-2). 5 Ramolire.
copilăros, ~oasă a [At: PANN, P. V. II, 131/27/ Pl: -oşi, -oase / E: copil1 + -ăros] 1 (D. oameni) Care se comportă ca un copil (1) Si: copilos (1). 2 (Pex) Zburdalnic. 3 (Rar) Copilăresc (2).
661
COPILEATĂ
copileată .yffAt: DR. XI, 94 / E: copil + -eată] (Rar) 1-2 Copileţă (1-2). copilet sms [At: DR. XI, 94 / E: copil + -et] (Rar) Copilăririle. copileţ [At: I. CR. IV, 249, cf 220 / Pl: -i şi -e / E: copil + -et] (Reg; mpl) I sm Vlăstar crescut pe lângă tulpina principală a porumbului, după prăşitul al doilea. 2 sm (Pex) Copil2 (1). 3 sm Vlăstar tânăr al unei plante care o împiedică în dezvoltarea ei normală. 4 sm Ramură tânără de pe tulpina unui pom. 5 sn Căprior. 6 sn Scaun mic cu trei picioare. copilele sn vz cobilete
copiii [At: CONV. LIT. LIV, 166 / Pzi: -lese / E: copil2] 1 vt A tăia firele de porumb de prisos dintr-un cuib. 2 vt A tăia lăstarii nepurtători de rod. 3 (Reg) vr A avorta.
copillcă şf[At: PAMFILE, C. Ţ. 175 / Pl: -ici / E: copil + -ică] 1-2 Copiliţă (1-2).
copillme sf[At: POLIZU / Pl: -rai / E: copil + -ime] Copilărime. copillre ş/ŢAt: I. CR. IV, 220/ Pl: -ri/E: copiii] 1-2 Copilit1 (1-2). 3 (Reg) Avortare.
copilit1 sn [At: PAMFILE, A. R. 88 / Pl: -uri / E: copiii] 1 Tăiere a firelor de porumb de prisos dintr-un cuib Si: copilire (1). 2 (Pex) Tăiere a lăstarilor nepurtători de rod Si: copilit (2). 3 (Reg) Avortare.
copilit2, -â a [At: CATANELE, 22 / Pl: -Iţi, ~e i E: copiii] 1 (D. porumb) Care a fost curăţat de firele de prisos. 2 (D. plante) Care a fost curăţat de vlăstarii nepurtători de rod. 3 (Reg) Avortat. copilitură sf [At: DA ms / Pl: -ri / E: copiii + -itură] Copil nelegitim. copiliţă şf[At: NEGRUZZI, S. II, 36 /Pl: -re / E: copil + -iţă] 1-2 (Şhp) Copilă (1) (mică) Si: copiluţă (1-2), fetiţă. 3 Tânără.
copiloi sm [At: LIUBA-IANA, M. 24 / Pl: - / E: copil + -oi] 1-2 Copil (1) (mare).
copilos, -oasă a [At: VÎRCOL, V. / Pl: ~o.yi, -oase ! E: copil + -o.v] 1-2 Copilăros (2). copilot sm [At: DN3/ Pl: -oţi / E: fr copilote] Pilot secund. copiluţă j/[At: BUD, P. P. 14 / Pl: -ţe / E: copilă + -uţă] 1-2 Copilită (1-2).
copineaţă sfvz copeneaţă
copios, —oasă a [At: I. IONESCU, D. 197 / P: -pi-os / Pl: -oşi,-oase / E: fr copieux, lat copiosus] 1 îmbelşugat. 2 îndestulat.
copiozitate sf [At: CODRU-DRĂGUŞANU, C. 162 / E: copios + -itate] (Nob) 1 Belşug. 2 îndestulare.
copist, ~ă [At: NECULCE, ap. LET. II, 458/28 / Pl: -Iştil E: fr copiste]
1	smf (în trecut) Funcţionar inferior care redacta şi copia acte 2 sm Persoană care, înainte de apariţia tiparului, copia un manuscris. copişăll vt [At: BUCUŢA, R. V. / Pzi: -lese / E: net] (Reg) A face căpiţe. copita vt [At: ANON. CAR. / Pzi: -tez / E: copită] (Rar) A lovi cu copita. copitan sm vz căpitan
copitat1 sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: copită] 1 (Lpl) Grup de mamifere erbivore, având ultimele falange acoperite cu copite. 2 (Lsg) Animal care face parte din acest grup. copitat2, ~ă a [At: DICŢ. / Pl: -aţi, ~e / E: copită] (Rar) Copitos (1). copită1 sf [At: MARDARIE, L. 1525 / V: căp-, scop-, scopită / A: copită l P: -te şi (rar) -Iţi / E: vsl KomiTC] 1 Unghie cărnoasă, care acoperă extremitatea piciorului la cal, rumegătoare şi alte animale, protejând ţesuturile vii. 2 (îe) A-i sări cuiva --tele A fugi foarte repede. 3 (Bot; îc) —de-copaci Ciupercă nedefinită mai îndeaproape. 4 (Bot; îc) -a-calului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 5 (Bot; reg) Babiţă (Fomes fomentarius). 6 (Bot; reg) Mănătarcă (Boletus bovinus). copită2 sfvz căpiţă
copităriţsm [At: VÎRCOL, V. / Pl: -i / E: net] (Bot; reg) Burete de munte. copităriţă1 sf [At: CADE / Pl: ~ţe / E: copită + -ăriţă] (Bot; reg) Babiţă (Placodes betulinus).
copităriţă2 .v/‘[At: MAT. FOLK. 634 / Pl: -re / E: copita + -ăriţă] (îds) Copită (1).
copitos, -oasă a [At: GHEŢIE, R. M. 91 / Pl: -o.yi. ~oase / E: copită + -os] 1 (D. unele animale) Care are copite Si: copitat2. 2 Care seamănă cu o copită. 3 (Fig) Tare. 4 (Fig) Umflat.
copiţană sf[At: DA ms / Pl: -ne / E: net] (Reg) Căpiţoaie. coplţă sfvz căpiţă
copiţărle sf [At: ZANNE, P. IX, 446 / Pl: -ii / E: copiţă + -ărie] (Reg) Fân cosit.
copiţea sf [At: BOCEANU, GL. / V: (reg) -/a / Pl: -e/e / E: copită + -ea] (Reg) 1 Cantitate de fân luată cu furca. 2-3 Căpiţă (mică).
coplanar, ~ă a [At: DN3 / Pl:	-e / E: fr coplanaire] (D. figuri
geometrice) Care se află în acelaşi plan.
coplanaritate sf [At: DN3 / E: coplanar + -itate] Calitate a două sau mai multe figuri geometrice de a se afla în acelaşi plan. coplej sm vz copleş
copleş sm [At: I. CR. VI, 127 / V: ~e// Pl: -/ / E: net] (Reg) Copil mie. copleşeală sf [At: DA ms / Pl: -e/i / E: copleşi + -eală] 1 (înv) încercuire.
2	(înv) Biruinţă. 3-6 Copleşire (3-6). 7 Năvală. 8 Năpădire. 9 împovărare.
10	Inundare. 11 Emoţionare. 12-13 Copleşire (12-13).
copleşi [At: MARCOVICI, D. 461/8 / V: ~prişl / Pzi: -.ye.se / E: pbl ml complexire] 1 vr A cuprinde din toate părţile Si: a încercui, a năpădi.
2	vt A birui pe cineva. 3 vr A acoperi peste tot cu un lichid Si: a afunda, a cufunda, a înneca. 4 vr A acoperi peste tot. 5 vr A se întinde peste ceva în toate părţile. 6 vr A umple peste măsură. 7 vr A împovăra. 8 vr A inunda.
9	vr A strivi sub o greutate, o forţă, o mulţime prea mare. 10 vr (Fig) A încărca pe cineva cu daruri, laude etc. 11 vr A emoţiona peste măsură. 12 vr A impresiona puternic. 13 (D. fiinţe) A înconjura din toate părţile Si: a cuprinde.
copleşire şf [At: CARAGIALE, O. VII, 101 / Pl: -ri / E: copleşi]
1	încercuire. 2 Biruinţă. 3-4 Acoperire totală (cu un lichid) Si: copleşeală
(3), copleşit1 (3-4). 5 întindere peste ceva în toate părţile Si: copleşeală
(5),	copleşit1 (5). 6 Umplere peste măsură Si: copleşeală (6), copleşit1
(6).	7 Năvală. 8 Năpădire. 9 împovărare. 10 Inundare. 11 Emoţionare.
12	Impresionare puternică Si: copleşeală (12), copleşit1 (12). 13 înconjurare de către fiinţe Si: copleşeală (13), copleşit1 (13).
copleşit1 sn [At: MDA ms / Pl: -«ri / E: copleşi] 1 încercuire. 2 Biruinţă. 3-6 Copleşire (3-6). 7 Năvală. 8 Năpădire. 9 împovărare. 10 Inundare.
11	Emoţionare. 12-13 Copleşire (12-13).
copleşit2, -ă [At: BĂLCESCU, M. V. 7 / Pl: -iţi, ~e / E: copleşi] 1 a împovărat. 2 a Depăşit. 3 a întrecut. 4 a încărcat. 5 a Biruit. 6 a (Fig) Sleit. 7 sm Arbore mai mic, care a fost împiedicat de ceilalţi arbori din pădure să crească.
copleşitor, -oare a [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 80 / Pl: -i, -oare / E: copleşi + -iror] 1-13 Care copleşeşte (1-13). coplizan sm vz coblizan
copoaică sf [At: POLIZU / V: ~poi~ / Pl: -ice f E: copoi] Femelă a copoiului.
copoi1 sm [At: CANTEMIR, IST. 110 / V: ~pou, ~pau, că~, căpou, căpău / Pl: - / E: cf mg kopo] 1 Câine de vânătoare de talie mare Si: ogar, prepelicar. 2 Câine poliţist folosit la urmărit. 3 (Arg) Poliţist. 4 (Fig) Persoană care încearcă să descopere posibilităţile unei afaceri. copoi2 v vz copai
copoiaş sm [At: (a. 1810) IORGA, S. D. VIII, 49 / V: (reg) căpoieş, păuaş / Pl: -i / E: copoi + -aş] 1-4 (Şhp) Copoi (1-2) (mic).
copoiesc, -ească a [At: DEX2 / Pl: -eşti / E: copoi + -esc] 1-3 Specific copoiului (1-3). 4-6 Care se referă la copoi (1-3). 7-9 Care provine de la copoi (1-3). 10-12 Care aparţine copoiului (1-3).
copoieşte av [At: TEODOREANU, M. II, 203 / E: copoi1 + -este] 1-2 în felul copoiului (1-2). 3-4 Ca un copoi (1-2).
copoios, -oasă a [At: CIAUŞANU, V. / Pl: -oşi, -oase / E: copoi1 + -o.y] (Reg) Care nu suportă gerul.
copolsm sn [At: IORDAN, L. R. A. 181 / E: copoi1 + -ism] (Nob) Poliţism.
662
COPT2
copolimer sm [At: DN3/ Pl: -i / E: fr copolymere] (Chm) Polimer mixt, rezultat din unirea moleculelor a doi compuşi diferiţi.
copolimerizare sf[At: DN3 / Pl: -zări / E: cf fr copolymeriser] (Chm) Reacţie de polimerizare a unui amestec de doi monomeri,din care rezultă un polimer mixt cu proprietăţi diferite de proprietăţile polimerilor obţinuţi din fiecare monomer în parte. coponi vt [At: LB / Pzi: -nesc / E: copon] (Reg) A claponi. copomre sf [At: LB / Pl: -ri / E: coponi] (Reg) Claponire. coponit sn [At: LB / Pl: ~uri / E: coponi) (Reg) Claponire. copor sn [At: PITIŞ, ŞCH. I, 111 / E: net] Toc din lemn, îmbrăcat în piele, mai subţire sus şi gros jos.
coporan sn [At: H I, 368 / Pl: -el E: bg KOmpOH, srb koparan] (Reg) Anteriu purtat de ţăranii bogaţi.
coporâie sf [At: BARCIANU / V: ~r\e> ~pă~ / Pl: -rai IE: mg kaparo] (Reg) 1 Coadă a coasei Si: coponiş, coponoaică. 2 (îe) A o pune de ~ A ticlui bine o minciună. 3 (Ast; pop) Trei stele din constelaţia Cefeu. coporaş sn vz acoperiş
coporaşcă .v/ŢAt: OTESCU, CR. 15 / E: net] (Ast) Coporâie (3). coporie sf vz coporâie
coporiş sn [At: TDRG / Pl: ~uri / E net] Coporâie (1). coporoaică i/[At: TDRG / Pl: -ice / E: net] Coporâie (1). copos1, ~ă a [At: CABA, SAL. / V: copoş, copoţ / A: copos / Pl: -oşi,
-oase / E: mg kopasz] (Trs; mgm) 1 Chel. 2 Spân.
copos2, ~ă a [At: DR. IV, 1557-1558 / Pl: -oşi, -oase / E mg kupos] (Mgm; d. cal) Cu spinarea ridicată. coposesie sf vz composesie coposesiune sfwz composesiune copoş, ~ă a vz copos1
copoştină sf[At: CV, nr. 4/10 / Pl: -ne l E: net] (Reg) Adolescentă. copoţ a vz copos1 copou sm vz copoi
copouancă sf [At: NEGRUZZI, S. 1,194 / V: -pwcă, -poucă, capaucă, capaucă / Pl: -oance l E: net] (Reg) Copoaică. coponcă sfwz coponancă
copră şf[At: DN3/ E: fr copra] 1 Miez uscat al nucii de cocos, folosit ca materie primă pentru obţinerea uleiului de cocos. 2 Ulei din copră (1).
copre sf [At: BOGDAN, C. M. 157 / E: ucr KCfflpMXb] (Bot; reg) Mărar (Anathum graveolens).
copreală sf[At: CIAUŞANU, V. / Pl: -ele / E: bg KOnpaJTH] (Reg) Prăjină.
copremie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr copremie] (Med) Trecere în sânge a produselor excremenţiale.
coprenă sf [At: ANON. CAR. / Pl: -ne l E: srb koprena, cf coprină] (Srb; îvr) Broboadă.
copreşedinte sm [At: DN3 / Pl: -nţi / E: co- + preşedinte după fr copresident] Persoană care îndeplineşte funcţia de preşedinte împreună cu altcineva.
copreţi vt [At: PAŞCA, GL. / Pzi: -ţese / E: ml *compertio, -ire] (Reg) A explica.
coprină sf [At: PANŢU, PL.2 /V: câ~, cu~ l Pl: -ne / E: cf bg KonpHHa]
1	(Bot; reg) Narcisă (Narcisus poeticus). 2 Motiv de ornament pe mobile. coprinde v vz cuprinde coprins sn vz cuprins coprindere sf vz cuprindere coprinzător, ~o-âjre a vz cuprinzător coprior sm vz căprior coprişi v vz copleşi
coprocultură sf[At: DN3 / Pl: -ri / E: fr coproculture] Cultivare şi identificare pe medii speciale de cultură a germenilor prezenţi în materiile fecale.
coproducţie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr coproduction] Film realizat prin colaborarea unor studiouri cinematografice din două sau mai multe ţări.
coprofag, ~ă a [At: DA ms / Pl: -agi, -age / E: fr coprophague] 1 (D. insecte) Care se hrăneşte cu excremente. 2 (D. animale sau bolnavi psihici) Care ingerează excremente.
coprofagie şf[At: DN3 / Pl: -ii / E: coprophagie] 1 Ingerare a materiilor fecale de către bolnavii psihici în stadiu grav Si: scatofagie. 2 (D. insecte) Hrănire cu excremente.
coprofd, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr coprophile] (D. insecte) Care trăieşte pe excremente.
coprofilie sf [At: DN3/ Pl: -gii / E: fr coprophilie] (Med) Stare morbidă în care bolnavul se complace în murdării de excremente. coprolalie sf.[At: DN3/ Pl: -ii / E: fr coprolalie] (Med) Scatologie. coprolit sn [At: DA ms / Pl: -e şi sm -iţi / E: fr coprolithe] (Gig) Fosfat natural de calciu, provenit din petrificarea în masă a excrementelor animalelor fosile din era secundară, întrebuinţat în agricultură ca îngrăşământ.
coprologic, ~ă a [At: DN3/ Pl: -ici, -ice / E: fr coprologique] Care se referă la coprologie.
coprologie sf[At: DN3/ Pl: -ii / E: fr coprologie] Studiu al materiilor fecale în scopul examinării digestiei, depistării viermilor intestinali şi determinării componenţilor chimici şi bacterieni.
coproprietar sm [At: COD. ŢIV. 5/28 / V: comp~ / P: -pri-e- / Pl: -i / E: fr coproprietaire] Persoană care deţine o proprietate în comun cu altcineva.
coproprietate sf [At: DA / P: -pri-e- / Pl: -taţi / E: fr copropriete] Stăpânire în comun de către mai multe persoane a unui bun.
coproscleroză sf [At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr coprosclerose] (Med) întărire excesivă a excrementelor în intestine.
coproscopie .s/[At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr coproscopie] (Med) Examen microscopic al materiilor fecale. coprostâzjă .y/'[At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr coprostase] (Med) Coprostazie. coprostazie sf [At: DEX2 / Pl: -ci / E: fr coprostasie] (Med) Constipaţie provocată de neexpulzarea timp îndelungat a materiilor fecale din intestine Si: c o pro stază.
coprosterol.y/ [At: DEX2 / Pl: -i / E: fr coprosterol) Sterol care se găseşte în materiile fecale.
cops sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: ger Kops] Bobină la maşinile de filat eu inele.
copsarsn [At: DAMfi,T. 50 /Pl: -elE: coapsă + -ar] 1 Parte a hamului care se pune pe coapsele calului. 2 Nabederniţă. copşună sfwz căpşună
copt1 sn [At: PANN, P. V. II, 106 / Pl: -uri / E: coace] 1 Coacere. 2 Timp când se coc fructele sau grânele. 3 (îe) A da în (sau spre) ~ sau în vremea ~ului A începe să se coacă Si: a se pârgui. 4 (Fig; d. o rană, bubă etc.; îae) A face puroi.
copt2, coaptă a [At: MARDARIE, L. 4458 / PI: -pţi, coapte / E: ml coctus] 1 (D. alimente) Care a fost supus, fără apă sau alt lichid, acţiunii focului pentru a putea fi mâncat. 2 (Fam; îlav) ~-necopt Cu orice preţ Si: neapărat, necondiţionat. 3 (Rar; d. materii argiloase) Ars în cuptor.
4	(D. lemn) înnegrit. 5 (D. fructe, plante) Ajuns la deplină maturitate sub acţiunea luminii, a soarelui, a ploii etc. 6 (Mai ales d. fructe) Bun de mâncat. 7 (îe) A se uita la cineva ca la un cireş ~ A avea o mare admiraţie pentru cineva. 8 (îe) Pică de copt Excesiv de copt. 9 (Fig; îae) Care întrece măsura obişnuită Si: culmea, formidabil. 10 (Rar; d. gândaci) Ajuns la stadiul dezvoltării complete. 11 (Fig; d. om, vârsta, mintea lui etc.) Ajuns la maturitate Si: matur. 12 (Fig; d. om) Cu experienţă. 13 (îe) A fi ~ la os A fi bătrân. 14 (Fig; îae) A fi trecut prin multe. 15 (Fig; d. om şi acţiunile lui) Care e gata, bun de... 16 (Fig; d. porci puşi la îngrăşat) Bun de tăiat. 17 (D. o rană, bubă etc.) Care a făcut puroi. 18 (D. om; îe) A şedea ca
o	bubă coaptă A fi gata să izbucnească. 19 (Fig; d. om; îe) A fi bubă coaptă A fi supărăcios, pus pe ceartă. 20 (îe) A umbla cu (sau pe lângă) cineva ca cu (sau ca pe lângă) o bubă coaptă A se purta cu cineva eu grijă, pentru a nu-1 supăra. 21 (îae) A menaja. 22 (îe) (A fi) bolnav ~
663
COPT3
(A fi) foarte bolnav 23 (îe) (A fi) răcit - sau —de răcit (A fi) foarte răcit. 24 (D. lemn, pânză etc.) Care este prea uscat sau putrezit din cauza soarelui.
coptJ, coptă [At: GHICA, S. 307 / Pl: ~pţi, -e / E: fr copte, it copto] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia indigenă a Egiptului, după creştinare. 3 .y/‘Limbă derivată din vechea egipteană, folosită de copţi (1) ca limbă de cult. 4 a Care aparţine copţilor (1). 5 a Care se referă Ia copţi (1). 6 a Care este specific copţilor (1).
coptă .sf [At: LB / V: coftă l Pl: ~te / E: net] (Reg) 1 Gaură făcută de apă în ţărmul râurilor, lacurilor unde se retrage şarpele, racul sau păstrăvul.
2	Scobitură de pe un mormânt. 3 <îf coftă) Scobitură.
coptătură .y/’[At: RETEGANUL, P. V, 22 / Pl: -ril E: copt + -ură] (Reg) 1 Cocătură. 2 (îds) Bubă coaptă. coptor sn vz cuptor
coptord vtr [At: COSTINESCU / Pzi: p 3 -eazcî / E: coptorî css] (Reg) 1-2 (Sst) A (se) săpa. 3-4 A (se) roade. coptorar sm vz cuptorar coptoraş sn vz cuptoraş
coptorâre sf [At: DA ms / Pl: -ri / E: coptorî] 1 Săpare. 2 Roadere. coptorât1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: coptorî] 1 (Reg) Săpare. 2 Roadere.
coptorât2, -ă a [At: VLAHUŢĂ, N. 88 / Pl: -âri, -e / E: coptorî] (Reg)
1	Găunos. 2 Ros. 3-4 (Fig) Mâncat de boală sau de vicii Si: coptoroşit2 (3-4).
coptoreală sf [At: DICŢ. / Pl: -e/i / E: coptori + -eală] 1 Săpare. 2 Roadere.
coptori vtr [At: COSTINESCU / Pzi: -re.se / E: coptorî css] 1-2 (Sst) A (se) săpa. 3-4 A (se) roade. coptorire sf\At: COSTINESCU / Pl: -ri / E: coptori] (Reg) 1 Săpare.
2	Roadere.
coptori vri [At: COSTINESCU / Pzi: -re.se / E: coptă) 1-2 A (se) săpa. 3-4 A (se) roade.
coptoroşi vtr [At: DA ms / Pzi: -.ye.se / E: net] 1-2 A (se) săpa. 3-4 A (se) roade.
coptoroşit, -ă a [At: DELAVRANCEA, ap. CADE / PI: -iţi, -e / E: coptoroşi) (Reg) 1 Găunos. 2 Ros. 3-4 Coptorât2 (3-4).
coptoşi vr [At: ARH. OLT. XXI, 262 / Pzi: -$e.vc / E: net] (Reg) A se coji.
coptroşit sn [At: DEX2 / Pl: -«ri / E: coptoroşi] (Reg) 1 Săpare. 2 Roadere.
coptură sf [At: LB / V: cm/?— / Pl: -ri / E: copt + -ură] 1 Produs alimentar făcut din aluat şi copt în cuptor sau în spuză. 2 (Pex) Cocătură. 3 Puroi.
4	(Min) Bucata de rocă incomplet desprinsă de tavanul sau de pereţii unei galerii de mină, care ameninţă să cadă.
coptMţ, -ă a [At: V. A. URECHIA, ap. TDRG / Pl: -uri, -e / E: copt + -uţ] 1 (Rar) Aproape copt. 2 (Fig; d. oameni) Trecut.
copula vtr [At: DICŢ. / Pzi: -/ez / E: copula] 1-2 A săvârşi sau a face să se săvârşească actul sexual.
copulare sf [At: MAIORESCU, L. / Pl: -/ări / E: copula] 1-2 Copulaţie (1-2).
copulat, -ă a [At: DA ms / Pl: -ari, -e / E: copula] împerecheat. copulativ, -ă a [At: MDA ms / Pl: -i, -e / E: fr copulatif, lat copulativus]
1	(D. conjuncţii) Care leagă părţi de propoziţie sau propoziţii de acelaşi fel. 2 (Grm; îs) Verb - Verb care intră în alcătuirea predicatului nominal, făcând legătura dintre subiect şi numele predicativ. 3 (Grm; îs) Propoziţie ~ă Propoziţie, legată de coordonata ei printr-un raport de asociere în interiorul unei fraze. 4 (Log; d. judecăţi afirmative) Care are mai multe subiecte legate de acelaşi predicat.
copulaţie .y/'[At: DA ms / V: -iuwe / Pl: ~ii / E: lat copulatio, -ionis]
1	Unire a două celule de sex opus Si: copulare (1). 2 Act al împerecherii a doi indivizi de sex opus, prin care elementele sexuale masculine trec în organele genitale feminine Si: coit, copulare (2). copulaţiune sf vz copulaţie
copulă .y/‘[At: DEX2 / Pl: -/e / E: fr copule, lat copula) (Grm) 1 Cuvânt de legătură. 2 Verb copulativ. 3 Cuvânt care leagă subiectul de predicat. copun sm vz clapon copuz sn vz cobuz
Copyright sn [At: DEX2 / P: copirait / Pl: ~uri / E: eg Copyright] 1 Drept rezervat numai autorului sau editorului de a reproduce şi vinde operele literare, artistice şi ştiinţifice în alte ţări. 2 Drepturi legate de autor.
cor1 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 4 / V: (înv) hor(iu) / Pl: -uri / E: lat chorus, cf ger Chor] 1 Grup de cântăreţi care execută împreună o compoziţie muzicală. 2 (îlav) în - în acelaşi timp Si: deodată, împreună. 3 (îe) A face - cu alţii A face cauză comună cu alţii. 4 (îae) A se solidariza cu alţii în scopuri rele. 5 (Fig) Grup de persoane cu manifestări sau concepţii identice. 6 Compoziţie muzicală destinată a fi cântată de către mai multe persoane. 7 Executare a unui cor (6). 8 Parte a bisericii unde cântă un cor (1). 9 (Ant) Grup de cântăreţi şi dansatori, care luau parte la ceremoniile pentru cultul zeilor. 10 (Ant) Grup de actori care luau parte la desfăşurarea acţiunii unei tragedii ca personaj colectiv.
11	(Pex) Versuri cântate de un cor (10).
cor2 sn [At: VARLAAM, C. 254/j / Pl: -wri / E: lat chorus] (înv) 1 (înv) Horă. 2 Adunare. 3 Fân adunat pentru a se face căpiţe. 4 Fân adunat cu grebla. cor? sn vz cori cora v vz coară
corab sn [At: COMAN, GL. / PI: -wri şi -e / E: net] (Reg) Umplutură de la iazul morii.
corabangie .y/‘[At: BARONZI, L. 149, ap. BL II, 142 / Pl: -ii / E: net] (Arg) Femeie. corabaţică sf vz corabaţic corabe sfvz corabie
corabiasă .s/[At: PAMFILE, J. II, ap. III / PI: -ie.se / E: corabie + -ească] 1-3 Corăbiasca (5-7).
corabie sf [At: N. TESTAMENT (1648) / V: ~be / Pl: -răbii, (rar) -ii / E: vsl KOpAEAh] 1 Vas mare cu pânze, folosit în trecut pentru transport şi acţiuni militare. 2 (îe) A i se înneca (cuiva) corăbiile sau a scăpa -ia pe apă A fi trist, fară chef, 3 (îcs) De-a ~ia Joc de copii, nedefinit mai îndeaproape. 4 Jucărie care are forma unei corăbii (1). 5 (Reg) Vas în care mirele adună darurile primite la nuntă. 6 (Reg) Cizmă largă şi urâtă.
7	(Arg) Matahală. 8 (Reg) Cal mare şi slab. corab ier sm vz corăbier corabiiar sm vz corăbier
corabnk sm [At: COD. VOR. 86/4 / Pl: -ici / E: corabe + -nic] (înv) Corăbier (1).
coracă .y/'[At: LM / E: ngrX^P^X0^) (Med; îvr) 1 Angină. 2 Scarlatină. coracoid, ~ă [At: ANATOMIA, 145 / P: ~co-id / Pl: -izi, -e / E: fr coracdîde] 1-2 sf a (Formaţie anatomică) ce se aseamănă cu un cioc de corb. 3 a (îs) Apofiză -d Apofîză a omoplatului.
coracoidită sf [At: DN3 / P: ~co-i- / PI: -re / E: fr coracoidite] (Med) Osteită a apofizei coracoide. corai ai [At: DN3 / E: fr corait] De culoare roşu spre galben. corail sn vz coral1 coraj sn vz curaj corajă sf vz curaj coraje sf vz curaj corajie sfvz curaj
coral1 sm [At: NEGRUZZI, S. I, 18 / V: -ai/, (înv) -ă sf/ Pl: -i / E: ger Koralle, lat corallus] 1 Animal din încrengătură celenteratelor, cu schelet calcaros roşu sau alb Si: mărgean (Corallium rubrum). 2 Schelet de coral (1). 3 Bijuterie confecţionată din coral (1). 4 (Bot; îc) -e-albe Hurmuz (Symphoricarpus albuş). 5 (îs) - de stâncă Mineral asemănător cu coralul1 (2). 6 (Tip; mpl) Literă de titulatură.
coral2, ~ă a [At: TDRG / Pl: -i, -e / E: fr chorat] 1 a Referitor la cor1 (1). 2 a Specific corului2 (1). 3 a Care provine de la cor2 (1). 4 a Care
664
CQRBALĂU
aparţine corului1 (1). 5 a Care cuprinde un ansamblu Si: unanim. 6 a (îs) Templu - Sinagogă în care cântă un cor1 (1). 7 a (Lit; d. compuneri literare) Ale cărui motive, elemente, personaje prezintă armonie. 8 a/Cor1 (1). 9 sn (în biserica protestantă) Cântec religios liturgic pe mai multe voci. 10 sn Compoziţie pentru orgă pe tema unui cântec liturgic. corală sfvz coral1
corali- [At: DN3 / E: fr coralii-, lat corallum] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) corali**, „de corali**.
coralian, —ă a [At: DN3 / P: -li-an / Pl: -icni, -iene / E: fr corallien] Care este format din corali1 (3).
coralier, -ă a [At: DA ms / P: ~li-er / Pl: -i, -e l E: fr coralliaire] 1 sm (Lpl) Clasă de animale celenterate marine, cu schelet calcaros, care trăiesc izolate Si: antozoare. 2 sm (Lsg) Animal care face parte din această clasă. 3 a Specific coralierilor (1). 4 a Care se referă la coralieri (1). 5 a Care provine de la coralieri (1). 6 a Care aparţine coralierilor (1). 7 a Format din coralieri (1). 8 a (îs) Barieră -ă Colonii de corali care despart porţiuni de mări sau oceane.
coralifer, -ă a [At: DN3/ Pl:	-e	/	E:	fr	corallifere] (1-2) Care are
corali1 (1-2).
coraligen, -ă a [At: LTR / Pl:	-e	/	E:	fr	coralligene] 1-2 (Şîs calcar
-) (Calcar) care rezultă din acumularea coloniilor de corali1 (1).
coralin, -ă a [At: COSTINESCU / PI:	-e	/	E:	fr corallin, lat
corallinus] (Rar) De culoarea coralului1 (1).
coralină .v/‘[At: DA ms / Pl: ~ne IE: fr coralline] 1 (Bot) Algă marină acoperită cu o materie calcaroasă. 2 (Chm) Substanţă colorantă de culoare roşie.
coraliu, -\e a [At: DN3 / Pl: -ii / E: coral + -iu] Corai. coran1 sn [At: CANTEMIR, HR. 326 / V: ale-, (înv) cu-, alcuran / E: fr coran, ger Koran] Carte sacră a religiei musulmane, care conţine prezentarea dogmelor şi a tezelor acesteia, precum şi diferite precepte religioase, etice şi juridice, legende şi mituri. coran2 sn [At: CHEST. II, 431/375 / Pl: -uri / E: net] (Reg) Coteţ. corandă sf [At: LB / Pl: -de / E: net] 1 (Reg) Cavernă. 2 (Min) Cavitate de unde s-a scos piatra.
coraport sn [At: DN3/ PI: ~uri / E: co- + raport după rs co iok. ui /] Raport de completare făcut de o altă persoană.
coraportor, -oare smf [At: SCÂNTEIA, 1950, nr. 1601 / Pl: -i, -oare IE:co + raportor] Persoană care prezintă un eoraport.
corasan sms [At: ŞĂINEANU, D. U. / E: te khorasan] (îvr) 1 Mortar.
2	(Bot; îs) Sămânţă de - Flori de peliniţă uscate, întrebuinţate în farmacie.
coraslă sf[A\: DA ms / V: colastră, culastră, colastru sm, stă, -ste> -stră / E: ml *colastra (= colostra)] Lapte matern imediat dupa naştere. corasli v vz corăsli corast v vz corăsti cor astă sfvz coraslă cor aste sfvz coraslă corastră sf vz coraslă coraş sn vz curaj
coraşliu, -ie a [At: IORDAN, L. R. A. 30 / Pl: ~\i / E: coraş + -liu] (în limbaj periferic) Vesel. coratăr sm vz curator
coraziune sf[At: DN3 / P: -zi-u- / Pl: -ni / E: fr corrasion] Eroziune cauzată de vânt, în urma căreia iau naştere forme de relief eoliene.
corăbea sf[At: TEODORESCU, P. P. 52 / P: -bea / V: ~bia / Pl: -ele şi (reg) -biele / E: corabie + -ea] 1-2 Corăbioară (1-2). 3 (Mpl; îf -bia) Prăjitură în formă de corabie (1), cu migdale şi miere. corăbesc, ~ească a vz corabiesc corăbia1 sf vz corăbea
corăbia2 vi [At: DICŢ., ap. 1. GOLESCU,C. 1,78 / Pzi: -hz / E: corabie) (Rar) A naviga. corăbiar sm vz corăbier
corăbhr sm [At: N. TESTAMENT (1648) / V: (înv) —rabiiar, -ra-, -iear, -biiar/P: -bi-er / Pl: -i / E: corabie + -er] 1 Navigator pe o corabie (1). 2 Proprietar al unei corăbii (1). 3 Vornic care duce corabia (5) la nuntă.
corăbierească sf [At: H III, 80 / E: corăbier + -ească] 1-3 Corăbiască (5-7).
corăbiereşte av [At: DA ms / E: corăbier + -este] 1-2 Corăbieşte (1-2). corăbieri vi [At: COSTINESCU / Pzi: -resc / E: corăbier) (Rar) A naviga.
corăbiene ^[At: (a. 1691) MĂRGĂRITARE, ap. TDRG / P: -bi-e-/ E: corăbier + -ie] 1 Călătorie cu corabia. 2 Navigare. 3 Industria construcţiei de corăbii.
corăbhsc, -iască [At: GORJAN, H. II, 42/20 / V: -be- / Pl: -eşti / E: corabie + -esc] 1 a Specific corăbiei (1). 2 a Care se referă la corabie (1). 3 a Care provine de la corabie (1). 4 a Care aparţine corăbiei (1). 5 sfa Dans popular cu mişcare lentă, răspândit în Moldova Si: corăbiasa (1), corăbiereasca (1). 6 sfa Melodie după care se execută acest dans Si: corăbiasa (2), corăbiereasca (2).
corăbieşte av [At: H VI, 183 / V: (reg) -be- / E: corabiasca] 1-2 în felul melodiei şi dansului corabiasca (5-6) Si: corăbiereşte (1-2).
corăbioară şf [At: C. PETRESCU, R. DR. 76 / P: -bi-oa~ / Pl: -re / E: corabie + -ioară] 1-2 (Şhp) Corabie (1) (mică) Si: corăbea (1-3), corăbiuţă (1-2). 3 (Mpl) Corăbea (3).
corăbiuţă sf [At: LB / P: -bi-u- l Pl: -ţe l E: corabie + -uţă] 1-2 Corăbioară (1-2).
corai vi [At: DA ms / Pzi: -esc şi cor ăi l E: fo] 1 (D. ciori) A croncăni.
2	(D. maţe) A chiorăi. corăire sf[At: DA ms / Pl: -ri / E: corăi] 1 Croncănire. 2 Chiorăire. corăit sn [At: DA ms / PI: -uri / E: corăi] 1 Croncănire. 2 Chiorăire. corăitură sf [At: LB / PI: -ri l E: corăi + -ură] 1 Croncănitură. 2 Chiorăitură. corăjl v vz curăji corăjie sfvz curaj
corăsli vr [At: HERZ.-GHER., M. IV, 239 / V: (reg) -ra- / Pzi: -lese / E: corăsla) 1 (D. lapte) A se coagula. 2 (D. culori) A se îngroşa. corăslit, -ă a [At: DA / PI: -iţi, -e / E: corăsli] (D. lapte) Coagulat. corăslui vr [At: CADE / Pzi: ~e.vc / E: coraslă] A se corăsli (1). corăspunde v vz corespunde corăspundenţie sfvz corespondenţă corător sm vz curator
corău sm [At: VICIU, S. GL. / Pl: -ăi / E: fo] (Reg; injurios) Ţigan. corâţă sf vz coriţă
corb1 sm [At: PSALT. HUR. 304/9/ Pl: -i / E: ml corvus] 1 Pasăre semirăpitoare, omnivoră, din familia corvidelor, mai mare decât cioara, cu pene negre, lucioase, cioc şi picioare puternice Si: croncan (Corvus corax). 2 (îe) A crăpa ouăle -ului sau A îngheţa ouăle sub - A fi foarte frig. 3 (D. o persoană; îe) A face treabă sau slujbă ca -ul A nu se ţine de cuvânt. 4 (îae) A nu fi de nici un ajutor. 5 (îe) Negru ca -ul Foarte negru. 6 (Orn; îc) —albastru Dumbrăveancă. 7 (Orn; îc) —de-mare Cormoran. 8 (Orn; îc) —de-noapte Pasăre cu capul şi ceafa negre, spinare cenuşie şi pântece alb-cenuşiu (Nycticorax nycticorax). 9 (îc) —de-arătură Cioară-bălţată-de-câmpie. 10 (îs) Zilele -ului Perioadă cuprinsă între 19 şi 24 martie, când este foarte frig. 11 (Reg) Vultur. 12 (Arg) Ţigan. 13 (Prt) Cal slab, care nu mai este bun de nimic. 14 (Iht) Peşte de mare, de culoare brună, cu cap mare şi bot gros, rotunjit (Corvina nigra). 15 (Bot) Varietate de struguri pentru vin, cu boabe mari, negre şi tari Si: crăcănată.
16	(îc) —ciorăsc Struguri cu boabe mici şi rare, asemănători cu stafidele.
17	(Ast; art) Constelaţie din emisfera australă.
corb2,-oarbă a [At: DELAVRANCEA, S. 166 / Pl: -i, coarbe / E: corb] Foarte negru. corbaci sn vz gârbaci
corbalău sn [At: HERZ.-GHER.,M. IV, 239 / PI: -ăi i E: corbaci + -alău] 1-2 (Şdp) Gârbaci (mare).
665
CORBAN1
corban1, -ă [At: H III, 68 / PI:	~e	/ E: corb + -an] 1 a (Mai ales d.
lână) Negru închis. 2 .vfStruguri cu coajă groasă, de culoare brună şi foarte dulci. corban2 sn vz curban corbancă sfwz corpancă cor bas că sf vz c orbească
corbă şf [At: DA ms / Pl: -be / E: corb] (Nob) Corboaică. corbăci vt [At: COMAN, GL. / Pzi: ~ee.se / E: cârpoci2] (Reg) A prinde cu acul două bucăţi de stofă.
corbăia vi [At: GIUGLEA-VÂLSAN, R. S. 161 / Pzi: 3 corbăie / E: corb] (Reg; d. corb) A croncăni. corbăscă sf vz corbească
corbea sf [At: H IV, 250 / Pl: -ele / E: corb1 + -ea] (Orn) Corboaică. corbească sfs [At: H III, 486 / V: -ba- / E: corb + -ească] Struguri negri nedefiniţi mai îndeaproape.
corbet sn [At: DN3 / E: net] (Gimnastică) Trecere din poziţia stând pe mâini în poziţia stând, folosită ca element de elan în răsturnările sau salturile înapoi. corbi vt [At: PAŞCA, GL. / Pzi: ~be.se / E: corb1] A sfâşia. corbişor sm [At: ALECSANDRI, P. P. 145 / Pl: M / E: corb1 + -işor] 1-2 Corbuleţ (1-2).
corbiţă .vf[At: DOSOFTEI, P. S. 83 /Pl: -ţe /E: corb1 + -iţă] 1-2 (Orn; şhp) Corbă (mică).
corb'iu, Me a [At: ALECSANDRI, P. III, 276 / Pl: Mi/ E: corb1 + -iu] 1-2 Foarte negru.
corboaică şf [At: MARIAN, O. 17 / Pl: Mce / E: corb1 + -oaică] (Orn) Femelă a corbului Si: corbă, corbea.
corbos, -oasă a [At: I. CR. II, 256 / Pl: ~o.ş7, -oase / E: corb1 + -oasă] (Mai ales d. oi, vite) Foarte negru.
corbulean sm [At: MARIAN, O. II, 16 / Pl: ~em / E: corb1 + -ulean] (Orn) 1-2 Corbuleţ (1-2).
corbuleţ sm [At: ALEXANDRESCU, M. 339 / Pl: M / E: corb1 + -uleţ] 1-2 (Orn) 1-2 (Shp) Corb1 (1) (mic) Si: corbişor (1-2), corbulean (1-2), corbuşor (1-2).
corbuşor sm [At: ALECSANDRI, P. P. 141 / Pl: M / E: corb + -uşor] 1-2 Corbuleţ (1-2).
corcan1 sm [At: I. CR. 1,60 / V: -nă sf / Pl: M / E: ns cf ucr KopKWfiKH]
1	Crenguţă neroditoare de pe un butuc de vie. 2 Viţă de vie bătrână. 3 J oardă. corcan2 sm vz croncan corcan3 sm vz curcan corcană sf vz corcan1
corcăi vi [At: H IX, 3 / V: -coi / Pzi: ~e.ve şi corcăi / E: fo] 1 (D. apa care fierbe) A clocoti. 2 (D. apa care curge printre stânci) A susura.
corcălău sm [At: H X, 42 / Pl: ~ă/ / E: ucr KOpOKOJMH, cf corcan1. corcovă] (Reg) 1 Fag mare. 2 (Lpl) Castraveţi strâmbi şi noduroşi. corceriţă sfvz colceriţă
corchezi vt [At: CREANGĂ, GL. / V: -chizi, -chisi / Pzi: ~ze.se/ E: ns cf mg kurkâzni] (Reg) 1 vt A începe un lucru fără a-1 termina. 2 vi A nu mai avea încotro. 3 vt A poci limba. corchih v vz corchizi corchizi v vz corchazi
corci1 sm [At: DEX2 / Pl: ~ / E: mg kores] (Reg) Corcitură. corci2 vtr [At: RETEGANUL, ap. CADE / V: curci / Pzi: ~ce.sc / E: corci1] 1-2 (D. plante, animale) A (se) încrucişa. 3-4 (Prt) A (se) altera caracterul rasei prin împerechere nepotrivită. 5-6 (Prt) A (se) strica puritatea etnică prin amestec cu elemente străine.
corcie şf [At: LB /V: (reg) —ciu sn, —ciu ie / Pl: Mi / E: mg koresia] (Reg) 1 Loitră care se pune pe sănii. 2 Covergă. 3 Sac întins pe două beţe pe care se pune fânul pentru cai. 4 Sanie pentru cărat lemne. 5 Trăsură pe două roţi pentru căratul butucilor. 6 (Iuz; mpl) Patină. 7 Scară mică folosită la descărcarea obiectelor grele din car. 8 Scară folosită la coborârea
butoaielor în pivniţă. 9 Iesle din nuiele pentru oi. 10 (îf corciuie) Frunziş care se pune sub căpiţă pentru a feri fânul de umezeală. corcilâ şf [At: CHEST. V, 10 / A: net / Pl: Me / E: net] (Reg) Vas. corcină şf [At: H XVIII, 45 / A: net / Pl: -ne / E: corciu + -ină] Oaie cu lână sură. cor cioc sn vz cârcioc corciogar sm vz cârciogar
corcioiam [At: VÎRCOL, V./ Pl: ~ / E: corciu + -oi] (Reg) Amestecat. corcioman, -ă [At: H VII, 150 / Pl: M, ~e / E: corciu + -oman] 1 a Corcit2 (2). 2 .smf Corcitură.
corciomancă af [At: H VII, 150 / Pl: -nce / E: corcioman + -că] Corcioman (1). corciovă sfvz cociorvă
corcire şf [At: I. IONESCU, D. 188 / V: curc~ l Pl: ~ri / E: corci] 1 încrucişare a doua soiuri de plante sau animale diferite Si: corcit1 (1). 2 Alterare a unei rase prin amestec cu elemente străine Si: corcit1 (2). corc'iş sn [At: TDRG / Pl: ~uri / E: corciu2 + -iş] (Reg) Tufiş. corcit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: corci2] 1 Corcire (1). 2 Corcire (2).
corcit2, ~ă a [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: curc~ / Pl: Mţi, ~e / E: corci2] 1 Amestecat prin împerechere. 2 Alterat prin amestec cu alte rase Si: corcioman (1). 3 Rezultat prin încrucişarea a două soiuri diferite Si: corciu (1).
corcitură sf [At: ZAMFIRESCU, R. 190 / V: cur-, cher- / Pl: ~n / E: corci2 + -itură] 1 Animal sau plantă provenită prin corcire Si: corciu1
(4). 2 (Prt) Bastard. corciu1,coarce [At; NEGRUZZI, S. II, 16 /Pl: ~uri,-rci / E: mg kores]
1	a Corcit2 (3). 2 a Degenerat. 3 a (D. vite) De soi rău. 4 sn Corcitură (1). 5 sm Câine de vânatoare nedefinit mai îndeaproape.
corciu2 sn [At: MARIAN, ap. ŢIPLEA, P. P. / Pl: ~uri / E: ucr KOpvyxy] (Reg) 1 Tufă. 2 Arbore mic, cu multe crengi. corciu3 sn vz corcie corciug sn vz coşciug corciuie sfvz corcie
corcoaie şf [At: H IX, 3 / E: corcai] Loc unde apa unui râu face un zgomot puternic.
corcoană şf [At: RĂDULESCU-CODIN, î. / Pl: ~ne / E: corconi] (Reg) Femeie corconită. corcoată şf [At: JIPESCU, O. 132 / Pl: ~te l E: net] (Reg) 1 Zdreanţă.
2	Târfa.
corcodan sm [At: LB / V: curcud~, curcodană sf/ Pl: M / E: fo] (Reg) 1 (Orn) Curcan (Meleagris gallopego). 2 (Bot) Fumăriţă (Fumaria officinalis).
corcode a şf [At: PAMFILE, J. I. / V: curcu~ / Pl: ~ele / E: net] (Reg) Corcoduşă (1) (Prunus cerasifera).
corcodel1 sm [At: DOMBROWSKI 329 ap. DA / Pl: ~ei / E: cf corcodan] (Om) 1 Cufundar (1) (Cavia arctica). 2 Cufundar (2) (Podiceps cristatus). corcodel2 sm vz crocodil
corcod'i vr [At: VICIU, GL. / Pzi: -dese /E: corcodan] (Reg) A se găti. corcodină şf [At: LB / V: ~otină, curcud~ / Pl: -ne / E: corcodan] 1 (Orn; reg) Curcă. 2 (Lpl; îf corcotină) Curci şi curcani.
corcoduş sm [At: F1LIMON, C. 640 /V: -cu-, curcu- / Pl: M / E: pbl corcoduşă] (Bot) Arbore sau arbust din familia rozaceelor, cu frunze eliptice, flori albe şi fructe mici, de culoare galbenă, vânătă sau roşie (Prunus cerasifera).
corcoduşă şf [At: PANŢU, PL.2 / V: -cud-, (Buc) curcud- / Pl: -şe / E: net] 1 Fruct comestibil al corcoduşului, de formă sferică, dulce-acrişor Si: (reg) eoreodea. 2 Mâncare preparată din corcoduşe (1) Si: chisăliţă. corcofan sm [At: H IX, 89 / Pl: M / E: net] (Reg) Păduche mare. corcofeală sf [At: CADE / Pl: ~ele / E: net] (Reg) 1 Terci. 2 Minciună. corcofeti vt [At: DDRF/ Pzi: Mese / E: corcofeală] (Reg) A amesteca. corcoi v vz corcăi
666
CORDIŞ
corcolan sm [At: PAMFILE, VĂZD. 62 / Pl:	/	E:	net]	(Reg;	lpl) Nori
groşi mai ales pe timpul verii. corcoli v vz cor eoni corcolire sfvz corconire corcolit, ~ă a vz corconit
corcoman sm [At: DA ms / Pl:	/ E: net] (Trs) Pieptănătură a ţărăncilor.
corcomem vt [At: TOMESCU, GL. / Pzi: ~nesc / E: net] (Reg) 1 A aşeza cu grijă. 2 A ascunde. 3 (D. copii) A răsfăţa. 4 A corconi (3).
corconeală .v/‘[At: CIAUŞANU, V. / Pl: ~e/i / E: corconi + -eală] (Reg) 1-4 Corconire (1,3,4).
corconi [At: CIAUŞANU, V. / V: -o/i,~oşi / Pzi: ~/?e.vc/ E: net] (Reg)
1	vf A rasfăţa. 2 vt A menaja. 3 vr A tărăgana un lucru Si: a corcomeni
(4). 4 vr A umbla fără rost. 5 vr A sta mult pe gânduri. 6 vr A zăbovi. 7 vr (D. câini, pisici) A se ghemui. 8 vr A se înnora. 9 vr (D. găini) A se mişca atunci când sunt puse pe ouă.
corconire .s/[At: DA ms / V: -o/i- / Pl: ~r/ / E: corconi] (Reg) 1 Răsfăţare. 2 Menajare. 3 Tărăgănare. 4 Zăbovire.
corconit, -ă « [At: ŞEZ. XX, 15 / V: ~o/i* / Pl: ~if/,	/	E: corconi]
1	(Reg; d. copii) Răsfăţat. 2 (D. mămăligă) Fiert prea mult.
corcoret sn [At: ŞEZ. XXIII, 42 / Pl:	/	E:	ns	cf	corcos] Măr pădureţ
acru.
corcos, -oasă [At: H VI, 23 / V: corcoşă af / Pl: ~oş/\ -oas* / E: bg ropyK, srb gora/r] 1 a (Reg; d. fructe) Necopt. 2 a (îs) Poamă ~oşă Varietate de struguri nedefinită mai îndeaproape. 3 .s/Fructe necoapte şi acre.
corcoşă af vz corcos corcoşi v vz corconi corcotd v vz cocota
corcotm sm [At: BĂCESCU, P. 183 / Pl: ~ăz / E: net] Peşte nedefinit mai îndeaproape. corcote sfp [At: CIAUŞANU, GL. / E: net] (Reg) Deal. corcotmă sf vz corcodină
corcovă *v/ [At: S. POP, DR. V. 177 / V: -r/*o-/ Pl: ~ve / E: ns cf corcălău] (Reg) Cal mare şi slab. corcuduş sm vz corcoduş corcuduşă sfvz corcoduş
corcuşuri snp [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg) Bucăţi de pâine pentru cerşetori.
cord1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: lat cor, coris, cf cordial] (Atm) Inimă. cord2 sn [At: (a. 1638) IORGA, D. B. 66 / Pl: ~uri / E: mg kard] Spadă. cord3 sn [At: LTR / E: fr corde] 1 Ţesătură specială, formată din fire de urzeală bine răsucite şi foarte rezistente. 2 Ţesătură folosită pentru fabricarea anvelopelor.
cord4 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: net] Cuţit folosit în industria pielăriei pentru depilare.
corda vr [At: DA ms / Pzi: 3 coardă / E: coardă1] (D. lemne puse în stivă) A cădea grămadă.
cordaj sf [At: COSTINESCU / PI: -e / E: fr cordage] 1 Totalitate a frânghiilor, sforilor şi parâmelor unei corăbii. 2 Ansamblu de operaţii efectuate de o maşină de extracţie în timpul unei curse a coliviilor în puţul de mină.
cordar [At: LM / Pl:	/ E: coardă + -ar] 1 sm (Rar) Fabricant de
coarde1. 2 sn Plăcuţă din lemn de abanos, de care sunt legate coardele la instrumentele cu arcuş. 3 sn Pană de lemn cu care se răsuceşte coarda ferăstrăului cu ramă pentru a întinde pânza de tăiat Si: încordător, sucitor, (reg) codârlău. 4 sn (Reg) Ferăstrău mic cu coardă, mânuit de un singur om, întrebuinţat de dulgheri sau de butnari. 5 sn Parte a morii nedefinită mai îndeaproape Cf coardă.
cordat1 sn [At: DEX2 / Pl:	/ E: coardă după fr cordees] 1 (Lpl)
încrengătură de animale cu cordul susţinut de o coadă dorsală sau de coloana vertebrală. 2 (Lsg) Animal din cordat1 (1).
cordat2, ~ă a [At: DET. PL. LEM. 9, ap. DA ms / Pl: ~ati. ~e / E: fr corde] în formă de inimă.
cordă sfvz coardă1
cordăraş sn [At: DDRF / Pl:	/ E: cordar + -aş] 1-4 Cordar (1-4) (mic).
cordâi sfp [At: ŞEZ. XXXI 61 / E: net] (Bot; Mar) Flori albastre de munte nedefinite mai îndeaproape.
cordânc sn [At: CAB A, SĂL. / Pl: net / E: net] (Reg) 1 Cordenci. 2 Colac mare împletit. cordârlău sn [At: DA ms / PI: ~laie / E: cordar] (Reg) Cordar (3). cordea sf [At: NEGRUZZI, S. I, 195 / V: -e/ă / Pl: -ele / E: ngr xopSeĂXoc] 1 (înv) Panglică îngustă care serveşte ca ornament (la gât, la pălărie, în păr etc.). 2 (Bot; lpl) Iarbă-albă. 3 (Bot; îc) —roşie Planta Catocala sponsa. 4 (Zlg) Tenie. 5 (Iht) Peşte marin în formă de panglică, cu aripioarele dorsale codate iar cele anale contopite (Ophidion barbatum). 6 Joc de cărţi nedefinit mai îndeaproape. 7 Cordină. cordel sn vz cortel2
cordelar sm [At: DICŢ. / Pl: -/ / E: cordea, -ele + -ar] 1 Fabricant de cordele (1). 2 Vânzător de cordele (1).
cordelat, -ă a [At: BARCIANU / Pl: ~aţi, ~e / E: cordelă + -at] 1 împodobit cu cordele (1). 2 în formă de cordea (1). cordelă sfvz cordea
cordelăreasă şf [At: DICŢ. / Pl: ~ese / E: cordelar + -easă] 1-2 Vânzătoare sau fabricantă de cordele. 3-4 Soţie de cordelar (1-2).
cordelărie sf [At: DICŢ. / Pl: -ii / E: cordea + -ărie] 1-2 Meseria cordelarului (1-2). 3 Prăvălie a cordelarului (2). 3 Mulţime de cordele (1).
cordelier sm [At: DN3/ P: ~li-er / Pl:	/ E: fr cordelier] 1 Călugăr
franciscan, care purta drept centură o frânghie cu trei noduri. 2 Membru al unui club revoluţionar, opus iacobinilor, fondat de Danton, Marat şi Desmoulin.
cordelieră .v/‘[At: DN3/ P:	/	Pl:	~re / E: fr cordeliere] 1 Călugăriţă
franciscană. 2 Cingătoare răsucită (ca frânghia). 3 Torsadă.
cordel'ină a/ [At: DN3/ Pl: ~ne / E: fr cordelline] Frânghie folosită în alpinism pentru transportarea de materiale şi oameni.
cordeluşă sf [At: DICŢ. / Pl: ~.ye / E: cordelă + -uşă] 1-2 (Shp) Cordeluţă (1-2).
cordeluţă şf[At: EMINESCU, P. 13 / Pl: -re / E: cordelă + -uţă] 1-2 (Şhp) Cordea (1) (mică) Si: cordeluşă (1-2), cordică (1-2), cordicuţă (1-2), panglicuţă.
cordenci [At: H III, 19 cf 83 / V: -re/i- / Pl: ~«r/ / E: coardă + -enci] (Pop) 1 sn Piesă componentă a războiului de ţesut, constând dintr-o scândurică cu crestături pe margine, care opreşte sulurile să dea înapoi.
2	sn Limbă a meliţei. 3 sn Bârsă a plugului. 4-5 a, av (Fig; d. om) Rău şi răzbunător.
cordi [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~desc / E: coardă1] 1 vr (Nob) A se strânge. 2 vt (Arg) A avea raporturi sexuale.
cordial, -ă a [At: NEGRUZZI, S. I 68 / P: ~di-al / Pl: ~z\	/ E: fr
cordial] 1 (Med; iuz) întremător. 2 Care porneşte din toată inima Si: afectuos.
cordialitate sf [At: CĂLINESCU, E. O. II, 17 / P:	/	Pl: -tăţi /
E: fr cordialite] Manifestare spontană a unor sentimente sincere şi pline de afecţiune Si: afectuos.
cordică sf[At: SEVASTOS, C. 179 / Pl: ~dele şi (rar) ~ici / E: refăcut din cordele] 1-2 (Şhp) Cordeluţă (1-2). 3 Tenie.
cordicuţă sf [At: SEVASTOS, C. 181 / Pl: ~ţe / E: cordică + -uţă] 1-2 (Şhp) Cordeluţă (1-2).
cordierit sn [At: DN3 / P: ~di-e~ / E: fr cordierite] Silicat de aluminiu si magneziu.
cordiform a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr cordifomie] (Bot) Care are forma une inimi.
cord’ii sfp [At: VICIU, GL. / E: net] (Trs) Frunze de varză tinere, comestibile.
cordină .v/’ [At: DA ms / PI: ~ne / E: cordi + -ină] (Arg) Femeie de moravuri uşoare Si: cordea (7).
cord'iş av [At: LB / E: coardă + -/.y] (Reg; d. modul de a privi) 1 Chiorâş.
2	încruntat.
667
CORDIŞOARĂ
cordişoară -v/’[At: LM / Pl: -re / E: coardă + -işoară] 1-2 Coardeluţă (1-2).
cord'ită1 sf [At: DN3 / Pl: ~ţe I E: fr cordite] Exploziv obţinut din nitroglicerină şi nitroceluloză.
cord'ită2 sf [At: DN3 / Pl: -te / E: fr chordite] (Med; sîs ~ trofica) Afecţiune a coardelor vocale care determină o disfonie manifestată prin scăderea potenţialului de efort vocal. cordiuc sms vz cordiug
cordiug sms [At: ŞEZ. III, 146, ap. DAMfi, T. 30 / V: -iuc, -duc, curdun / E: ucr KOpjţK)k\ (Reg) Umflătură pe limba bovinelor provocată de ţepii din pleava ovăzului Cf puşchea. cordoba .y/ŢAt: DN3 / E: sp cordoba] Unitate monetară din Nicaragua. cordohan sn vz cordovan
cordom sn [At: DN3 / E: fr chordome] (Med) Tumoare (malignă) formată la nivelul unui cordon medular.
cordon sn [At: PANN, H. 52/9 / V: -dun, -dună sf / Pl: -oane / E: fr cordon] 1 Cingătoare (de material plastic, de panglică, de pânză, de piele etc.) Si: centura, curea Cf brâu, brăcinar. 2 (Spc; lpl; îs) -oanele dricului Panglici atârnate de dric de care se prind prieteni sau rude ale celui decedat.
3	Panglică lată de mătase purtată diagonal pe piept, de care sunt prinse anumite decoraţii înalte. 4 Cel mai înalt grad al unei decoraţii. 5 (Atm) Organ de formă tubulară care stabileşte anumite legături. 6 (Atm; îs) ~ ombilical Ombilic. 7 (Ggf; îs) ~litoral Fâşie de uscat îngustă, rezultată din acumularea aluviunilor aduse de valuri şi de curenţi marini, care desparte o lagună sau un liman de mare Si: perisip, săgeată literală. 8 (Muz) Cea mai groasă coardă a unui instrument. 9 Chenar al unui zid.
10	(Teh) Ansamblu de fire electrice conducătoare de electricitate, izolate şi strânse într-un înveliş protector. 11 (îs) ~ de telefonie Ansamblu de fire electrice foarte flexibile, folosit în telefonie. 12 Margine a unei monede cu grosimea mai mare decât partea centrală. 13 Şir de posturi militare însărcinate cu un serviciu de pază. 14 Linie compactă, formată de obicei din soldaţi care au ca sarcină să asigure ordinea în cazul unei afluenţe de oameni. 15 (îs) ~ sanitar Ansamblul măsurilor de izolare la care este supusă o localitate sau o ţară confruntată cu o epidemie. 16 (Ccr) Patrulă sau grup de patrule care asigură această izolare. 17 (înv) Frontieră. 18 (Iuz) Pichet de grăniceri. 19 Gheretă. 20 (Buc; în trecut) Ţară Veche, care cuprindea Oltenia, Muntenia, Moldova şi Dobrogea.
cordonaş [At: BĂLCESCU, M. V. 633 / V: -dun-i Pl: ~i i E: cordon + -aş] 1-2 sn (Şhp) Cordon (1) (mic) Si: cordonel (1-2). 3 sm (înv) Grănicer.
cordonelsn [At: POP, ap. JAHRESBER. VIII, 297 / Pl: -e / E: cordon + -el] 1-2 (Şhp) Cordonaş (1-2).
cordomzsm [At: BĂLCESCU, ap. GHICA, A. 540 / Pl:	/	E: cordon +
-ez] Cordonaş (3). cordoş, -ă [At: DA ms / Pl: ~i, -e / E: net] (Reg) Chipeş. cordotomie .y/'[At: DN3 / Pl: -ii / E: fr chordotomie] (Med) Secţionare chirurgicală a cordoanelor măduvei spinării.
cordovan sn [At: IORGA, S. D. XII, 153 / V: -ohm, (frm) -duan / Pl: -e / E: it cordovano] (înv) Marochin. cordovar sn [At: ŞEZ. XII, 70 / Pl: -e / E: cordovan] (înv) Marochin. cor duan sn vz cordovan corduc sm vz cordiug
cordui vt [At: DA ms / Pzi: ~ie.vc / E: coardă] (Reg) A strânge coarda care înfăşoară butucii sau lemnele încărcate. cordun sn vz cordon cordună .v/'vz cordon
corduş, ~ă a [At: PAMFILE, A. / Pl: -i, -e / E: ns cf colduş] (Reg) 1 Rău. 2 Ticălos.
corealitate sf [Ai: DN1 / P: -re-a- / Pl: -taţi / E: co- + realitate] Concept estetic şi filozofic care implică ideea simultaneităţii a două moduri de existenţă.
coreclamant, -ă smf [At: DN3/ Pl: -nţi, -e / E: co- + reclamant] Persoană care face o reclamaţie împreună cu altcineva.
corecliză sf [At: DN3 / Pl: -ze / E: fr coreclise] (Med) Ocluziune patologică a pupilei.
corect, ~ă a [At: P. MAIOR, IST. ap. RUSSO, S. 60 / Pl: -eţi, -e l E: fr correct] 1 Care respectă regulile dintr-un domeniu dat. 2 Aşa cum trebuie. 3 Fără greşeală. 4 (D. oameni) Care are o ţinută, atitudine, purtare ireproşabilă. 5 Cinstit.
corecta vtr [At: NEGRUZZI, S. 1,334 / Pzi: -tez / E: corect] 1-2 A(-şi) îndrepta greşelile, defectele Si: a se corija, (înv) a se corege (1-2 ). corectare .y/‘[At: MDA ms / Pl: -tari / E: corecta] îndreptare. corectat1, sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: corecta] îndreptare. corectat2, -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: corecta] îndreptat2. corectazie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr corectasie] (Med) Dilataţie a pupilei. corectitate sf [At: DA ms / Pl: -taţi / E: corect + -itate] (Nob) 1-2 Corectitudine (1-2). 3 Cinste. 4 Corectitudine (4).
corectitudine .y/’[At: CARAGIALE, ap. CADE / Pl: (nob) -ni / E: corect + -itudine] 1 Lipsă de greşeli Si: corectitate (1), corecţie (1). 2 Ţinută sau purtare corectă Si: (nob) corectitate (2). 3 Cinste. 4 (Log) însuşire a gândirii care respectă legile logice Si: (nob) corectitate (4).
corectiv, -ă a [At: COSTINESCU / Pl: -i, -ei E: fr correctif] 1 a Care poate corecta (1) ceva sau pe cineva. 2 sn Mijloc sau expresie care îndreaptă o stare de lucruri, ceva spus anterior etc. Si: îndreptare, rectificare.
corectopie sf [Ai: DN3/ Pl: -ii i E: fr corectopie] (Med) Anomalie a poziţiei pupilei care nu este situată în centrul irisului.
corector, -oare [At: LTR / A şi: -rector i Pl: -i, -oare i E: fr correcteur, lat corrector] 1 smf Persoană care face corectură (1) la o publicaţie. 2 sn (Teh) Aparat automat, folosit în diverse sisteme tehnice pentru corectarea funcţionării acestora.
corectură şf [At: MOLIN, V. T. / Pl: -ri i E: ger Korrektur, lat correctura] 1 Operaţie de înlăturare a greşelilor tipografice dintr-un text sau dintr-o formă de tipar. 2 (Ccr) Text tipărit pe care s-a făcut operaţia de corectură (1). 3 (îs) ~ în şpalt(uri) Primă îndreptare a greşelilor pe zaţul întins, nepaginat. 4 Fiecare din modificările operate pe un text corectat.
corecţie sf [At: P. MAIOR, IST. 233/? / V: (înv) -iune i Pl: -ii i E: fr correction, lat correctio, -onis] 1 (înv) Pedeapsă corporală aplicată unui vinovat Si: bătaie. 2 (Rar) îndreptare. 3 (îs) -iunea torenţilor Consolidare a surpărilor de pe mal provocate de ape. 4 (îvr) Corectitudine (1). 5 Pedeapsă dată cu scopul de a îndrepta pe cineva. 6 (în unele state; îs) Drept de - Drept al părintelui de a cere emiterea unui mandat de arestare împotriva copilului său minor. 7 (îs) Casă de - Loc unde îşi execută pedeapsa infractorii minori. 8 (înv; îas) închisoare. 9 Cantitate care trebuie adăugată sau scăzută din indicaţiile date de un instrument de măsurare pentru a compensa erorile sistematice care afectează măsurătoarea. 10 îndreptare, mai ales la calcul, tir etc. 11 Epanortoză.
corecţional, -ă a [At: MDA ms / Pl: -i, -e i E: fr correctionnel] (Jur) 1 Specific corecţiei delincvenţilor. 2 Care se referă la corecţia delincvenţilor. 3 Care provine de la corecţia delincvenţilor. 4 Care aparţine corecţiei delincvenţilor. 5 (D. pedepse, instanţe şi procese; în opoziţie cu contravenţional) Privitor la delicte Cf penal. 6 Care sancţionează o infracţiune. 7 (îs) închisoare -ă Sancţiune privativă de libertate, aplicată pentru săvârşirea unui delict.
corecţionaliza vt [At: MDA ms / Pzi: -zez i E: fr correctionnaliser] (Jur; îoc criminaliza) A hotărî (prin lege) ca o infracţiune, calificată înainte drept crimă (sau, mai rar, contravenţie) să fie considerată delict, aplicându-i-se o pedeapsă corecţională. corecţiune sf vz corecţie
coredactor sm [At: DN3 / Pl: -i i E: co- + redactor) Persoană care este redactor împreună cu alţii la aceeaşi lucrare.
coreean, -ă [At: DEX2 / Pl: -eeni, -eene t E: Coreea) l-2^1mf^a (Persoană) «are face parte din populaţia Coreei. 3-4 smf, a (Persoană) care este originară din Coreea. 5 smp Populaţie care locuieşte în Coreea. 6-7 a Care aparţine Coreei sau coreenilor (5). 8-9 a Privitor la Coreea sau la
668
CORESPONDENŢIE
coreeni (5). 10-11 a Care este specific Coreei sau coreenilor (5). 12 a Care provine din Coreea. 13 a Limbă vorbită de coreeni (5).
coree sfs [At: BIANU, D. S. / E: fr choree] Boală de nervi, frecventă mai ales la tineri, caracterizată prin mişcări musculare involuntare continue şi dezordonate ale diverselor segmente corporale.
coreferat sn [At: DN3 / Pl: -e / E: co- + referat după rs CDJţOKJiajţ] Referat care reia şi dezvoltă (critic) unele probleme dezbătute într-un alt referat.
coreferent, ~ă .vm/'[At: DN3 / Pl: -nţi, ~e / E: co- + referent] 1 Persoană care ţine un coreferat. 2 Autor al unui referent împreună cu altă persoană.
corege vtr [At: HASDEU, I. C. IX / V: ~rige~, (Trs; grs; iuz) -riga / Pzi: -reg / E: ml corrigere] (înv) 1-2 A (se) corecta.
coregent sm [At: DA / V: (înv) conr~ / Pl: ~nţi / E: fr coregent] Persoană care guvernează alături de monarh.
coregenţă sf [At: COSTINESCU / Pl: -ţe / E: fr coregence] 1 Funcţie sau demnitate de coregent. 2 Persoană care are funcţia sau demnitatea de coregent. 3 Titlu al coregentului. 4 Perioadă cât durează coregenţa (1).
coregidor sm [At: DN3 / Pl: -i / E: fr coregidor, sp corregidor] Prim magistrat al unui oraş sau al unei provincii spaniole, în care nu există guvernator.
coregional, ~ă a [At: DN3/ P: -gi-o- / Pl: -i, -e / E: it corregionale] Din aceeaşi regiune.
coregizor, ~oare smf [At: DN3 / Pl: -i, -oare / E: co- + regizor] Persoană care ia parte la regizarea unui spectacol alături de regizor.
coregon sm [At: DN3 / Pl: -i / E: fr coregon] Peşte de apă dulce, din familia salmonidelor, cu solzi argintii.
coregraf ~ă [At: DA / V: -reog- l Pl: -i, -e / E: fr choregraph] Persoană care creează un dans sau un spectacol de balet.
coregrafia vt [At: DEX2 / P: -fi-a / Pzi: -iez / E: coregraf] (Rar) 1 A regiza dansuri. 2 A face coregrafia (1) unui spectacol.
coregrafic, a [At: CODRU-DRĂGUŞANU, C. 242 / V: ~reog~ / Pl: -ici, -ice / E: fr choregraphique] 1-2 Specific coregrafiei (1-2). 3-4 Care se referă la coregrafie (1-2). 5-6 Care provine din coregrafie (1-2).
7-8 Care aparţine coregrafiei (1-2).
coregrafie .v/'[At: DA ms / V: ~reog~ l Pl: ~ii / E: fr choregraphie] 1 Artă a dansului şi a baletului. 2 Sistem de notare convenţională a paşilor şi figurilor de dans.
coreicy ~ă [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr choreique] (Med) 1 a Care se referă la coree. 2 a Specific coreei. 3 Care provine din coree. 4 Care aparţine coreei. 5 smf Bolnav de coree.
coreică .s/[At: HUI, 228 / E: ns cf coreţ, scoret] Parte a morii nedefinită mai îndeaproape.
corela [At: V. ROM. sept.-oct. 1939, 8 / Pzi: -lez / E: corelaţie] 1 vt A stabili o corelaţie între două fapte, situaţii. 2 vr A fi în corelaţie. corelată sf vz calarabă
corelare .v/‘|At: MDA ms / Pl: -lari / E: corela] Corelat1. corelat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri f E: corela] Punere în corelaţie (1) a două fapte, situaţii etc. Si: corelare.
corelat2, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 37 / Pl: -aţi, -e l E: corela] 1 Care se află în corelaţie. 2 Care este pus în corelaţie cu ceva.
corelativ, [At: MAIORESCU, L. 35 / Pl: -i, -e / E: fr correlatif] 1 a Care este în corelaţie (1) cu ceva. 2 a Care indică o corelaţie (1). 3 a (îs) Noţiuni -e Noţiuni care conţin note arătând existenţa unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii. 4 a (Imp) Corespunzător.
5-6 sf, a (Şîs conjuncţii -e) (Conjuncţii) care introduc două propoziţii coordonate sau o propoziţie regentă şi una subordonată, în raport de corelaţie una faţă de cealaltă. 7 sn Cuvânt sau termen corelativ (1).
corelativitate .v/'[At: DA ms / Pl: -taţi / E: corelativ + -itate] 1-3 Caracter corelativ (1-3).
corelaţie sf [At: VITNER, CR. 7 / V: (înv) ~iune / Pl: -ii / E: fr correlation] 1 Legătură reciprocă între lucruri sau fenomene. 2 Relaţie în care unul dintre termeni nu poate exista fără celălalt. 3 Dependenţă reciprocă între două procese sau fenomene.
corelaţional, -ă a [At: DEX2 / P: -ţi-o- / Pl: -i, ~e / E: corelaţie] Care este bazat pe corelaţie (1). corelaţiune sfvz corelaţie
coreligionar, ~ă smf [At: GHICA, S. 384 / P: -gi-o- / Pl: -i, ~e / E: fr coreligionnaire] Persoană care are aceeaşi religie cu o alta.
corelogramă sf [At: DN3 / Pl: -me / E: fr correlogramme] Reprezentare grafică a corelaţiei dintre valorile variabile ale unui fenomen. corenci sn, a vz cordenci
corencios, -oasă smf a [At: PAŞCA, GL. / Pl: -oşi, -oase/ E: cf mg karănkodik] (Trs; mgm) 1-2 Supărăcios. 3-4 (D. vite) Bătăuş.
corenie sf[At: CANTEMIR, HR. 57/8 / Pl: -ii / E: vsl £0p6HB] (Mol) 1 Origine. 2 Familie. 3 Soi. corenty a vz curent coreograf, -ă smf vz coregraf coreografic, ~ă a vz coregrafic coreografie sfwz coregrafie
coreometru sn [At: DN3 / P: -re-o- / Pl: -re / E: fr coreometre] Aparat pentru măsurarea deschiderii pupilei.
corepeta vi [At: DICŢ. / Pzi: -pet şi (rar) -tez / E: ml correpeto, -are] (Lîs) A repeta materiile de scoală sub conducerea unui preceptor.
corepet'i vi [At: DA / Pzi: -pet şi (rar) -tesc / E: corepeta css] (înv) A corepeta.
corepetitory -oare .vm/'[At: DA ms / Pl: -i, -oare / E: lm correpetitor] 1 Meditator. 2 Persoană care acompaniază la pian un cântăreţ, un dansator etc.
corepetiţie .v/'[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: ger Korrepetition] Repetiţie făcută cu repeţi torul. cores sn vz coreţ
coresponda vi [At: STAMATI, D . / V: ~pun~ / Pzi: -dez / E: cf ger korrespondieren, fr correspondre] A comunica cu cineva prin intermediul scrisorilor Si: (înv) a corespondarisi, a corespondelui, a corespunde (8).
corespondarisi vi [At: VĂCĂRESCUL, IST. 286 / V: -ris-, -risponder- / Pzi: ~.ye.vc / E: ngr xopeoiroŢTepii)] (înv) A coresponda.
corespondelui vi [At: CAT. MAN. I, 165 / Pzi: -iese / E: coresponda + -elui] (înv) A coresponda.
corespondent, ~ă [At: ST AM ATI, D. / Pl: -nţi, -e / E: fr correspondant]
1	smf Persoană care colaborează Ia un ziar sau la o publicaţie periodică, trimiţând spre publicare informaţii din locul unde se află. 2 .vm/‘Persoană care, în lipsa părinţilor unui elev, are răspunderea acestuia faţă de autorităţile şcolare. 3 smf (Rar) Persoană cu care cineva este în corespondenţă (4). 4 .vm/(înv) Funcţionar la o bancă însărcinat cu ţinerea corespondenţei (5). 5 smf Negustor care este în legătură cu alt negustor.
6	a Corespunzător. 7 a (îs) Membru - Membru al unei academii, instituţii ştiinţifice etc., având aceleaşi obligaţii şi drepturi ca şi un membru activ, cu excepţia dreptului de a vota. 8 a (Gmţ; îs) Unghiuri -e Fiecare din unghiurile formate de o secantă şi două drepte paralele. 9 a (Corn; îs) Cont - Cont pentru instituţiile de credit cu care lucrează o bancă.
corespondenţă .v/‘[At: CANTEMIR, IST. 183 / V: (îrg) ~d\n~, ~ris~, ~pund\n~, -ţie, -pundenţie, ~răspundenţie, -nţie, -roşpondeanţă / Pl: —ţe / E: fr correspondence] 1 Potrivire între lucruri, fenomene, părţi etc. Si: armonie, concordanţă. 2 (Com; îs) -a conturilor Legătură reciprocă dintre două conturi care se stabileşte prin dublă înregistrare a lor. 3 (înv) Legătură, mai ales, comercială. 4 Schimb (regulat) de scrisori între două sau mai multe persoane. 5 Totalitate a scrisorilor schimbate între două persoane. 6 Conţinut al unei scrisori. 7 (Trs; după ger Korrespondenzkarte) Carte poştală. 8 Relatare a faptelor petrecute într-o localitate, făcută de corespondentul unui ziar, reviste, post de televiziune etc. 9 (Lin) Raport constant existent între două unităţi lingvistice. 10 (Lin; îs) -a timpurilor Raport de timp dintre predicatul unei propoziţii subordonate şi predicatul regentei. 11 (Mat) Relaţie între două mulţimi, conform căreia fiecare element al unei mulţimi este pus în legătura cu unul sau mai multe elemente din cealaltă mulţime. corespondenţie sfwz corespondenţă
669
CORESPONDINŢĂ
corespond'mţă sfvz corespondenţă corespundă v vz coresponda
corespunde vi [At: MARCOVICI, D. 470/ 26 / V: (înv) -răs-, conr- / Pzi: -pund / E: fr correspondre] 1 A fi conform cu ceva Si: a se potrivi.
2	A răspunde la aşteptări, dorinţe, speranţe. 3 A comunica cu ceva. 4 A fi situat în acelaşi plan cu ceva. 5 A se afla în dreptul altui obiect. 6 (înv) A răspunde sentimentelor cuiva. 7 A comunica cu... 8 A fi aşezat simetric în dreptul altcuiva. 9 A coresponda. corespundenţie sf vz corespondenţă
corespundere .v/‘[At: DA ms / Pl: ~ri / E: corespunde} Corespondenţă (1). corespundmţă sfvz corespondenţă
corespunzător, -oare a [At: BUL. COM. IST. V, 21 / Pl:	~oare /
E: corespunde + -fdjfor] Care corespunde (1) Si: adecvat, nimerit,potrivit.
coreţ1 sn [At: COD. SILV. 26 / V: -es / A: coreţ/ Pl: -e / E: ucr «Ojpeifl (Reg) Măsură de capacitate pentru cereale, de aproximativ 90 kg. coreţ2 sn vz scoreţ coreţă sfvz coriţă
coreuţsn [At: DN3/ P: ~re-ut / V: cho- / Pl: ~e l E: fr choreute] Troheu. coreut sm [At: DN3/ P: -re-ut / Pl: -uţi / E: fr choreuteJ Corist în teatrul antic grec.
corfă vt [At: GHEŢIE, R. M. / Pzi: -fez / E: corfă2] (Reg) A refuza. corfăr sm [At: DICŢ. / Pl: -i / E: corfă2 + -ar] (Reg) împletitor de corfe2
(1).
corfă1 sf [At: DAM£, T. 168 / Pl: -fa / E: mg karfa) (Reg) 1 (Mpl) Bârnă aplicată la diferite obiecte pentru sprijin Si: spetează. 2 Bârnă de lemn servind la sprijinirea podurilor. 3 Parte a morii nedefinită mai îndeaproape. 4 (Lpl) Bârne de la piuă între care se mişcă maiele Si: fofeze.
5	Parte a joagărului nedefinită mai îndeaprope. 6 (Lpl) Vergi îndoite de pe acoperişul comarnicului pe care se pune pânza. 7 (Lpl) Cuie late la capetele loitrei sau scării Cf lopatea, spetează, zimt. 8 Acoperiş al şopronului. 9 Acoperiş al pătulului.
corfă2 sf [At: I. CR. II, 219 / Pl: ~fe / E: ger Korf) 1 (Trs; gms) Coş. 2 (îe; după ger jemandem einen Korb geben) A da cuiva - A-i refuza cuiva
0	cerere în căsătorie. 3 (în limbajul minerilor) Colivie.
corfău sn [At: CABA, SAL. / Pl: -feie / E: corfă1 + -ău] (Reg) Stâlp la casă.
corfell vr [At: CV, 1949, nr. 8, 32 / V: -foii / Pzi: ~lesc I E: net] (Reg)
1	(D. fructe, peşte) A se strica. 2 (D. haine) A se murdări.
corfi vr [At: N. REV. R. XIV, 349 / Pzi: -fese / E: corfă1] (Reg; d. scânduri, doage) A se îndoi. corfit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: corfi) îndoire. corfit2, -ă a [At: CONV. LIT. LIV, 166 / Pl: -iţi, -e* / E: corfi) (Reg; d. scânduri, doage) îndoit.
corfiţă sf[At: LB / Pl: ~ţe / E: corfă2 + -iţă] 1-2 (Reg; şhp) Corfă2 (1) (mică) Si: corfuţă (1-2). corfoli vr vz corfeli
corfos sm [At: HERZ.-GHER., M. IV, 239 / E: ns cf mg korha] (Buc) Latură.
corfoşi vtr [At: PAŞCA, GL. / Pzi: -sesc / E: corfos] 1-2 (Reg) A (se) murdări.
corfoşit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: corifoşi] (Reg) Murdărie. corfoş'it2, -ă a [At: DA ms / Pl: -iţi, -e / E: corfoşi] (Reg) Murdărit . corfus sn [At: ARHIVA R. II /](J, ap. 27 / E: ngr X0fxP0Q) (Grc) Golf. corfuţă sf[At: LB, ap. H XVIII 48 / Pl: -ţe / E: corfa2 + -uţă] 1-2 (Reg; şhp) Corfiţă (1-2). corgan sn [At: H II, 240 / Pl: net / E: net] (Reg) Velinţă. corh sn [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 41 / E: net] (Gig; reg) Grupă de cristale aşezate într-un spaţiu deschis, nemărginit.
corhăie şf[At: ŞEZ. VII, 179 / Pl: -hm / E: corhă + -aie] (Reg) Loc râpos.
corhăm sn [At: H XVII, 275 / Pl: -uri / E: ns cf bucur] (Trs) Parte din spate a hamului.
corhan1 sn [At: PORUCIC, E. 470 / Pl:	/	E:	net] (Reg) Piatră de
construcţie, uşor de cioplit.
corhan2 sm [At: MARIAN, INS. 490 / Pl: -i / E: ns cf torhan) (Ent) Insectă mică de culoare galbenă, care trăieşte în locuri întunecoase şi se hrăneşte cu resturi alimentare (Blatta germanica), corhm3 sn [At: PORUCIC, E. 28 / E: ns cf corhana] (Reg) Urcuş abrupt. corhănă1 sf [At: PORUCIC, T. E. 470, ap. DA / Pl: -ne / E: cf rs, ucr K\pniii] (Reg) 1 Coastă de deal stearpă şi greu accesibilă Si: corhăneală.
2	Coastă de deal unde pasc vitele. 3 Munte înalt şi golaş. 4 Prăpastie. 5 Loc neeultivat Cf pârloagă, ţelină.
corhănă2 ş/‘[At: MARIAN, INS. 490 / Pl: -ne / E: ns cf mg korha) Copac rămuros eu tulpina putredă şi scorburoasă.
corhmă3 sf [At: MARIAN, INS.490 / Pl: -ne / E: cf corhancă] (Ent; Buc) Corhancă.
corhăncă .v/‘[At: MARIAN, INS. 490 / Pl: -hanci şi -nce! E: corhan2 + -că] (Ent) Femelă a corhanului2 Si: (Buc) corhănă3.
corhărtsn [At: DEX2 / E: fr corharte] Material aluminos refractar, folosit la căptuşirea cuptoarelor pentru fabricarea sticlei.
corhăz sn [At: T. PAPAHAGI, M. 41 / Pl: -uri / E: mg korhâz] (Trs; mgm) Spital.
corhă sf [At: VICIU, GL. / Pl: -he / E: net] (Reg) 1 Râpă din care se prelinge tot timpul pământ. 2 Versant abrupt de munte.
corhăi vi [At: DA ms / V: ~ării / Pzi: -nesc / E: corhă) (Reg) A începe pâinea din mai multe părţi.
corhălău sm [At: ŞEZ. XXIII, 43 / Pl: -ăi / E: ns cf corhănă2] (Reg) Capac mare şi gros.
corhălui vi [At: STAN, M. 151 / Pzi: -iese / E: ns cf mg korhelykedik] (Trs; mgm) A chefui.
corhăneălă sf [At: DI ACONU, VR. 79 / Pl: -eli / E: corhănă1 + -eală] (Reg) Corhănă1 (1).
corhăm1 vt [At: ŞEZ. XXIII, 42 / Pzi: -nesc l E: corhănă1) (Reg) A transporta buştenii cu ţapina, prin rostogolire sau târâre. corhăm2 v vz corhăi
corhămt1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: corhăni] (Reg) Transport al buştenilor prin târâre sau rostogolire cu ajutorul ţapinei.
corhănit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: corhăni] (D. buşteni) Transportat cu ţapina.
corhănos, -Oâsă a [At: DICŢ. / Pl: -oşi, -oase / E: corhănă1 + -av] (Reg) Râpos.
corhei am [At: DOINE, 283 / Pl: ~ / E: mg korhely] (Trs; mgm) 1 Chefliu. 2 Beţivan.
corhodol sn [At: DENSUSIANU, Ţ. H. / Pl: -oăle / E: cf corhănă, cor hol] (Ţara Haţegului) Loc prăpăstios.
corhol sn [At: DA ms / Pl: -oale / E: cf corhă, corhan, corhănă, corhodol] (Reg) 1 Râpă. 2 (Lpl) Prăpastie. corhovă sfvz corcovă
corhuros, -oasă a [At: DICŢ. / Pl: -oşi, -oase / E: corhă + -uros] (Reg) Râpos.
cori1 sn [At: DICŢ. / V: cor / E: rs KOpb] (Reg) 1 Pojar. 2 (îs) ~ de vânt Vărsat de vânt.
cori2 vt [At: PAŞCA, GL. / Pzi: -resc / E: net] (Reg) 1 A aduna fânul în căpiţe. 2 A grebla fânul. 3 A usca la soare iarba cosită.
coriaceu, -ee a [At: DA / P: -ri-a- / Pl: -ei, -ee / E: fr coriace, lat coriaceus] 1-2 Care are aspectul sau constituţia pielii. 3 (Fig) Tenace.
4	(Fig) Zgârcit.
coriăl, -ă a [At: DN3 / P: -ri-al / Pl: -i, -e / E: fr corial] (Big) Care ţine de corion.
coriamb sm [At: DN3 / P: -ri-amb / Pl: -i / E: fr choriambe] Picior de vers antic de patru silabe, format dintr-un troheu şi un iamb.
coriămbic, -ă a [At: DN3 / P: -ri-am- / Pl: -ici, -ice / E: coriamb + -ic] (D. prozodie) Care este obţinut din coriambi. coriand sm vz coriandru coriandră şf vz coriandru
670
CORLEŞI
coriandru sm [At: BIBLIA (1688) / V: coli-, -and, ~dră sf, culeandră, sf (înv) coliandres, corni- / Pl: -ri / E: ngr xcp&rwîpou] Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe sau roz, miros pătrunzător şi fructe în formă de globuleţe, bogate în uleiuri eterice, folosite în industria farmaceutică, a parfumurilor sau drept condiment Si: chimen, iarbă pucioasă (Coriandrum sativum).
coribmt sm [At: DN3 / Pl: ~nţi / E: fr corybante] Preot al zeiţei greceşti Cibele.
coricatoare sf [At: DA ms / Pl: ~ori / E: net] Unealtă pentru reparat osia căruţei. coricoavă sf vz coricov
coricov, -ă sf a [At: PANŢU, PL.2 / V: ~oavă şf / Pl: ~i, ~odve / E: ns cf corcos] 1-2 (Măr) sălbatic. corida sf [At: DN3 / S: -rri- / Pl: -de / E: fr, sp corrida] Luptă cu tauri. coridor sn [At: NEGRUZZI, S. I, 10 / V: coli-, cari- / Pl: -oare / E: fr corridor, ger Korridor] 1 Loc de trecere îngust (şi lung), care leagă încăperile unei clădiri sau apartament Si: culoar. 2 Spaţiu îngust de-a lungul compartimentelor de tren. 3 Vale îngustă care leagă două puncte de teren.
coridor aş sn [At: DA ms / Pl: -e / E: coridor + -aş] 1-2 (Şhp) Coridor (1) (mic). cor ier sm vz curier
corifeu, -ee [At: CANTEMIR, HR. 164/ 30 / V: -ut sm / Pl: -ei / E: fr coryphee] 1 sm Conducător al corului în teatrul antic grecesc. 2 smf Persoană cu rol de conducător într-un anumit domeniu Si: căpetenie, fruntaş. 3 smf (Pex) Personalitate de frunte dintr-un anumit domeniu. 4 smf Solist într-un cor. 5 smf Balerin care conduce un ansamblu. corifeut sm vz corifeu corigd v vz corege corige v vz corege
corigent, ~ă smf a [At: TEODOREANU, M. II, 24 / V: -ije- / Pl: -nţi, -e l E: lat corrigens, -tis] 1-2 (Elev) care Ia sfârşitul semestrului sau al anului şcolar nu a obţinut nota de trecere la una sau mai multe materii.
corigentă sf [At: MACEDONSKl, O. III, 90 / V: ~ije~ / Pl: -ţe / E: corigent] 1 Situaţia unui corigent. 2 Examen dat de un corigent.
corigibil, -ă a [At: DA ms / Pl: -i, -e / E: fr corrigible] Care se poate corecta (1-2).
corija vtr [At: PARHON, B. 148 / Pzi: -jez / E: fr corriger] 1-2 A (se) corecta.
corijare şf [At: MDA ms 117 / Pl: -jări / E: corija] Corectare. corijent, -ă smf, a vz corigent corijentă sf vz corigentă
corimb sn [At: COSTINESCU / V: -bă şf/ Pl:	/	E:	fr	corymbe,	lat
corymbus] Inflorescenţă în formă de umbrelă. corimbă sfvz corimb
corimbifer, -ă a [At: COSTINESCU / Pl: -i, -e / E: fr corymmbifere] (Bot) Care are florile în corimb. cor'ind sn vz corindon corinda vi vz colinda cor'mdă şf vz colind
corindon sn [At: TDRG / V: ~nd / E: fr corindon] 1 Oxid natural de aluminiu, foarte dur, de obicei de culoare albastru sau galben, folosit ca pietre preţioase sau ca abraziv pentru şlefuire. 2 (îs) ~ hialin Rubin.
corintean, -ă smf a [At: CORESI, ap. GCR I, 24 / Pl: -eni, -ene / E: ns cf corintian] 1-13 Corintian (1-13).
corinteu sm [At: DEX2 / Pl: -ei / E: mg kurjânto] (Trs) Persoană care chiuie la nuntă.
corintian, -ă [At: DA / P: -ti-an / Pl: -ieni, -iene / E: fr corinthien]
1	a Corintic (1). 2-3 smf a (Persoană) care face parte din populaţia Corintului. 4-5 smf a (Om) originar din Corint. 6 smp Populaţia care locuieşte în Corint. 7-8 a Care aparţine Corintului sau corintienilor (6) Si: corintic (4-5). 9-10 Privitor la corint sau Corintieni (5) Si: corintic
(6-7). 11-12 Care este specific Corintului sau corintienilor (6) Si: corintic (8-9). 13 Care provine din Corint Si: corintic (10).
corintic, -ă a [At: DA ms / Pl: -ici, -ice / E: Corint + -ic] 1 (îs) Stil sau ordin - Stil arhitectonic la greci şi romani, caracterizat prin coloane canelate şi capitel decorat cu sculpturi cu flori de acantă în volută Si: corintian (1). 2 (îs) Coloană - Coloană în stil corintic (1). 3 Care aparţine stilului corintic (1). 4-10 Corintian (7-13).
corio- [At: DN3/ E: fr chorio] Element de compunere cu sensul „referitor la membrană“.
coriocarcinom sn [At: DN3 / E: fr choriocarcinome] (Med) Corioepiteliom.
corioepiteliom sn [At: DN3 / P: -ri-o-e-pi-te-li-om / Pl: -uri / E: fr chorio-epitheliome] (Med) Tumoare malignă dezvoltată în uter din resturile placentare rămase după o sarcină Si: coriocarcinom.
corion sn [At: DN3 / P: -ri-on / Pl: -oane / E: fr chorion] 1 înveliş extern al embrionului la vertebratele superioare. 2 Strat profund al pielii în care se găsesc vase sangvine şi nervi.
cOrioretimtă şf [At: DN3/ E: fr chorio-retinite] (Med) Inflamaţie a coroidei şi a retinei. coris sm vz cornis corispondarisi v vz corespondarisi corispondenţă sf vz corespondentă
corist, -ă smf [At: GHICA, S. 62 / Pl: -işti, -e / E: cor + -ist] Persoană care cântă într-un cor1 (1).
corişor sn [At: BARCIANU / Pl: -oare / E: cor + -işor] (Bot) Plantă din care se prepară vopsea roşie (Varioralia dealbata).
contă .v/‘[At: H XVIII, 145 / V: -rată,-reţă / Pl: -ţe şi -ţi / E: srb kornto, bg KOpETd] Albie.
corium sn [At: DEX2 / Pl: -ri-um l E: lat corium] Strat de piele Ia animale cuprins între epidermă şi stratul adipos subcutanat, format în cea mai mare parte dintr-un ţesut conjunctiv şi care, după o prelucrare corespunzătoare, se transformă în piele tăbăcită. coriză .s/'[At: DN3 / Pl: -ze / E: fr coryza] 1 Inflamare a mucoasei nazale.
2	(îs) ~ spasmodică Alergie la diferite substanţe din aer. 3 (îs) -contagioasă Boală contagioasă la unele păsări de curte.
corjs [At: DA / E: ns cf coarjăj (Reg) 1 Tufă. 2 Copac. corji v vz coji2 corlan sn vz cotlon corlat sn vz corlată
corlată1 sf [At: DICŢ. / V: cola-, -tie, -letie, ~lat / Pl: -te, -laţi I E: mg korlât] (Reg) 1 Parapet. 2 Rampă pe care se întinde postavul la uscat.
3	Poliţa din jurul cuptorului. 4 Vatră. 5 (Lpl) Lemne late pe care stă coşul casei Si: cotlan, corlan. 6 Bancă. 7 Iesle. 8 Scaun pe care se aşază covata.
9	Albie. 10 (îf corletiie) Obiect pe care se aşază copaia. 11 Scândură pentru gard. 12 (Pex) Gard. 13 (îf corlat) Spaţiu mic lângă strungă. 14 Parte a strungii unde se mulg oile. 15 Loc pe unde ies oile din strungă. 16 îngrăditură pentru vite, pe câmp. 16 Adăpost de ploaie, la strungă. 17 (Lpl) Dependinţe ale gospodăriei ţărăneşti Si: acaret. 18 împletitură aşezată pe car când se transportă fân sau snopi. 19 Spalier.
corlată2 .v/ŢAt: PANŢU, PL. / Pl: -te / E: net] Prună tânără atinsă de ciuperca Exoascus prunit. corlatie şf vz corlată1
corlă1 .s/[At: I. CR. III, 302 / Pl: coarle / E: ns cf mg karlat] (Reg) 1 Adăpost pentru vite Cf ţarc. 2 Colibă ciobanească.
corlă2 sf [At: MARIAN, O. II, 353, ap. COSTINESCU / V: cur- / Pl: -le / E: net] 1 (Orn) Pasăre din familia galinudelor, eu penaj măsliniu pe spate şi cenuşiu pe pântece, care trăieşte în bălţile cu stuf (Gallinula chloropus) Si: găinuşă, găinuşa-de-baltă, găinuşa-de-apă, găinuţă. 2 (Om) Cufundar. 3 (Orn) Cufundar-cucuiat. 4 (Trs; fig) Femeie vagaboandă.
corlăşi smp [At: VICIU, GL. / V: -Ieşi / E: ns cf corlegeni] (Bot; reg) Măcriş de câmp (Berbgeris vulgaris).
corlegeni smp [At: VICIU, GL. / E: ns cf corlăşi] (Bot; reg) Măcriş (Rumex acestosa). corleşi smp vz corlăşi
671
CORLETE
coriste sm vz coclet corletie sfwz corlată corletiu sm vz coclet
corlet1 sn [At: COMAN, GL. / E: net] (Reg) Limba meliţei. cortet2 sn vz scoret corlet3 smn vz coclet
corii [At: VICIU, GL. ap. LB / Pzi: ~lese / E: corlă2] (Reg) 1 vt A băga capul în apă. 2 vt A muia. 3 vr A se cufunda mereu în apă.
corl'ire sf [At: DICŢ. / Pl: ~ri / E: corii] (Reg) Cufundare în apă Si: corlit.
corlit sn [At: DICŢ. / E: corii] (Reg) Corlire corliţă şf[Al: VICIU, GL. / Pl: -ţe / E: corlă + -iţă] (Reg) 1 Ţarc. 2 Patul.
corlobaie .v/'[At: VICIU, GL. / Pl: -bai / E: ns cf cârlobat] 1 (Reg) Lemn de Ia osie. 2 Schimbătoare la roţile plugului. corlon sn vz cotlon
corm sn [At: DN3/ E: fr corme] Organism al plantelor superioare format din rădăcină, tulpină şi frunze, având o structură anatomică evoluată. cormalau sm [At: DA ms / E: ns cf cormană, curmei] (Zlg) Şarpe mare. corman sn vz cormană
cormană1 sf [Al: DAM£, T. 37/ V: ~mană mană, ~nvan sn, ~mun sn, ~monă,~mună, -mură, ~moră, ~mulă, scormulă / Pl: -ne şi -mene / E: mg kormâny] (Reg) 1 Răsturnătoare. 2 Scândură cu care se abate apa la moară. 3 Marginea nesecerată a holdei. 4 Catarg. 5 Ascuţişul securii.
6	Conducător.
cormană2 ş/ [At: DA ms / Pl: -ne / E: ns cf cormalău, curmei] (Reg) Larvă de cărăbuş. corman sn vz cormană1 cormană sfwz cormană1
cormăni vt [At: H XVI, 10 / V: ~ntoni, ~numi/ Pzi: -nesc / E: cormană] (Reg) A ara.
cormănitor,~oare a [At: H IV, 86 / Pl: -i,-l E: cormăni + -itor] (Reg) Care cormăneşte. cor mână sf vz cormană1
cormi smp [At: CV, 1949 nr. 9, 34 / E: net] (Reg) Perne mici de lână puse de femei sub basma. cormoajă sfwz cârnoajă cormoară sfwz cormonă
cormofite sfp [At: DN3/ E: fr cormophytes] 1 Grup de plante evoluate cu corm. 2 (Lsg) Plantă care face parte din acest grup. cormofiu, Me a vz cârmâziu cormonă sf vz cormană1
cormoneală .s/[At: PAMFILE, A. 241 / PI: -eli / E: cormoni + -eală] Bună socotinţă. cormoni v vz cormăni
cormoran sm [At: DA / Pl: -i / E: fr cormoran) (Orn) Pasăre cu cioc lung, încovoiat care se hrăneşte cu peşti Phala-crocorax. cormoră sfwz cormană1 cormulă sfwz cormană1 cormun sn vz cormană1 cormună sf vz cormană1 cormuni v vz cormăni cormură sfwz cormană1
corn1 [At: PSALT. 125/2 / Pl: coarne, -uri sn, -i sm, (înv) -ure / E: lat cornu) 1 sn Fiecare dintre cele două excrescenţe osoase de pe osul frontal al rumegătoarelor. 2 sn (Pfm; îe) A-şi arăta coarnele A se situa în apărare. 3 sn (Pfm; d. minciuni; îla) Cu coarne Mare. 4 sn (Pfm; îal; d. relatări) Exagerat. 5 sn (îvp; îe) A fi mai cu coarne decât altul A fi mai deosebit decât alţii. 6 sn (Pfm; îae) A fi orgolios. 7 sn (Pfm; îe) A(-i) pune coarne bărbatului A înşela. 8 sn (Pfm; d. bărbaţi; îe) A avea (sau a purta) coarne A fi înşelat de soţie. 9 sn (Pex; îe) A pune (cuiva) funia în coarne A supune. 10 sn (Pfm; îe; d. vite) A lua în coarne A împunge
cu coamele. 11 sn (Pfm; îae; fig) A-şi pune mintea eu cineva. 12 sn (Pfm; îe) A se lua (cu cineva) în coarne A se lupta cu cineva. 13 sn (Pfm; îe) A-i căuta (cuiva) în coarne (sau a căuta în coarnele cuiva) A face pe voia cuiva. 14 sn (Pfm; îae) A răsfăţa. 15 sn (Reg; îe) A băga (pe cineva) în ~de capră A pune pe cineva în mare încurcătură. 16 sn (Reg; îe) A scoate (cuiva) coarne (cu cineva) A bârfi. 17 sn (Pfm; îe) A face (sau a scoate) coarne A deveni impertinent. 18-19 sn (Pfm; îe) A-şi arăta coarnele A-şi manifesta duşmănia sau răutatea. 20 sn (Reg; îe) A-nfige ~u-n blana patului (sau în pământ) ori a pune ~u(-n pernă) A dormi adânc. 21 sn (îe) A-i merge ~ul A-i merge bine. 22 sns Substanţă chitinoasă din care sunt constituite coarnele sau copitele animalelor, folosită la fabricarea unor obiecte. 23 sn (Pan) Fiecare din cele patru organe tactile şi vizuale ale melcului. 24 sn (Pan) Fiecare din cele două excrescenţe ehitinoase de la capul unor cărăbuşi. 25 sn (îc) ~ul- berbecului înfloritură de pe ştergarele femeilor din Şeheii Braşovului. 26 sn (Bot; reg; îc) Mil-berbecului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 27 sn (Ast; pop; îc) ~ul sau coarnele-caprei sau ~-de-capră Capricorn. 28 sn (îc) ~ul-caprei sau caprii Vânt dinspre nord şi est sau de la miazăzi. 29 sn (Ned; îc) ~-de-şarpe Un produs al medicinei populare. 30 sn (Bot; îc) ~-de-secară (sau '-1 secarei) Ciuperca Clavicepspurpurea, parazită a ovarului diferitelor graminee, mai cu seamă al florilor de secară Si: clonţul-babii, secară-cornută. 31 sn (Pex; îae) Boală provocată cerealelor de cornul (32) secarei, manifestată prin apariţia, în spic, a unor formaţii tari, negricioase, în formă de corn1 (1). 32 sn (Pex; îae) Ergotină extrasă din corn (30), folosită în farmece şi medicina populară. 33 sn (Bot; reg; îe) ~ul-dracului Barba-popii (Aruncien vulgaris). 34 sn (Pop; îc) Cel-cu-coarne Dracul. 35 sn (îvp; îc) Cu-un-~ Inorog. 36 snp (înv) Bucăţi de hârtie sau de carton, tăiate în formă de cornel), care se puneau unui copil spre a-1 pedepsi. 37 sm Instrument de suflat făcut din corn1 (1) de bou, eu care buciumă vânătorii chemând copoii şi ogarii. 38 sm (Şîs ~ de vânătoare) Instrument de suflat, din alamă sau din alt metal, folosit la vânătoare sau pentru chemări, semnalizări etc. 39 sm (îs) ~ de armonie sau cromatic Instrument muzical de suflat cu tuburi de schimb pentru diverse tonalităţi. 40 sn (îs) —englez Instrument muzical de suflat din familia oboiului, eu sunet mai grav, cu ancie dublă.
41	sn (Reg; îs) -ul carabei Parte a cimpoiului. 42 sn (Mit; îe) ~ul abundenţei sau (înv) îmbelşugării Cornul1 (1) caprei Amalthea care a hrănit pe Jupiter, umplut cu fructe şi cu flori, care simbolizează belşugul, fiind emblema agriculturii şi comerţului. 43 sn (înv; fig; în Biblie) Simbol al puterii, strălucirii, în formă de corn1 (1) Ia capul unor profeţi. 44 sn (înv) Vas pentru păstrarea uleiului. 45 sn (înv) Vas pentru păstrat sarea sau praful de puşcă, făcut din corn1 (1) de vită mare, înfundat. 46 sn Instrument al olarului, cu care se fac flori pe vasele de lut, format dintr-un corn1 (1) subţire de vacă, găurit la vârf, terminat cu o pană sau ţeavă şi umplut cu smalţ. 47 sn (înv) Obiect făcut dintr-o jumătate de corn1 (1), care ajută la intrarea piciorului în încălţăminte Ciîncălţător. 48 sn (Med; îs) -ul lui Ammon Una dintre cele două prelungiri ale substanţei creierului care pornesc din partea posterioară a capului. 49 sn (Med; îs) ~ uterin Formaţie anatomică Ia uter eu aspect de corn1 (1). 50 snp Cele două mânere ale plugului, pe care se sprijină omul la arat Si: (reg) crăcane (11), iepe. 51 sm (înv; iuz; fig) Agricultură. 52 sn (înv; îe) A fi la coarnele plugului sau a duce plugul de coarne A fi Ia conducerea unei activităţi. 53 sn (Reg) Cui înfipt în capătul de sus al cornului plugului. 54 sm (Reg) Căprior. 55 sn (Reg) Mâner pe coada coasei. 56 sn (Reg) Fiecare din ţepele unei furci. 57 sn (Reg) Furcă din fier cu dinţii arcuiţi Si: (reg) colţă. 58 sn (Reg) Partea mijlocie a furcii de tors, menită să sprijine caierul. 59 sn (Reg) Dinţii furculiţei. 60 sn (Reg) Fiecare din braţele crucii. 61 sn (Reg) Crucea răşchitorului. 62 sn (Reg; lpl) Capătul răşchitorului Si: crăcană (12). 63 sm (înv; iuz) Filacter. 64 sn (înv) Parte a altarului. 65 sn Vârf ascuţit al marginilor unor pălării. 66 sn Aluat de franzelă copt în formă de semilună şi servit mai ales la cafea. 67 sn Colţ de pâine. 68 sn (Reg) Lamă în formă de seceră. 69 sn Fiecare din cele două extremităţi ale lunii în pătrar. 70 sn (Pan) Fiecare din triunghiurile sau piramidele de hârtie care reprezintă razele stelei de colindat. 71 sn (Pan) Fiecare din cele cinei
672
CORNICE
părţi din care este făcută prescurea. 72 sn (Thn; pop) Fiecare din cele două aripioare ale întrerupătorului de curent electric. 73 sn (Reg) Fiecare din cele două extremităţi ale nicovalei. 74 sn (Bot; reg; îcs) Coarne-de-mare (sau coarne-mari) Roşcove. 75 sn (Trs) Colţ. 76 sn (Trs) Capăt. 77 sn (Trs) Margine. 78 sn (Trs) Fiecare din bucăţile de lemn de brad pe care se sprijină acoperişul din ţiglă sau din şindrilă al unei clădiri. 79 sn (îrg; îe) -ul întâi (sau al doilea) al mesei Locul de onoare. 80 sn (îrg; îs; d. cârpe) In ~uri Cu cele patru colţuri legate spre a putea transporta ceva în ea. 81 sn (îrg; îe) întuneric ca în - întuneric beznă. 82 sn (îrg; îs) Coarnele matitei Lemne legate la cele două capete ale fundului sacului de la matiţă, pentru ca aceasta să nu se târască prin nămol. 83 sn (înv; iuz; îs) Coarnele lumii Puncte cardinale. 84 sn (înv) Aripă de oaste. 85 sn (înv) Parte a taberei unei oştiri.
corn2 sm [At: (a. 1705) GLOSAR DE PLANTE, ap. DA / Pl: -z / E: lat cornus] 1 (Bot) Arbustul Cornus mas cu lemnul foarte tare, cu frunze opuse, cu flori galbene şi cu fructe roşii comestibile, ale cărui frunze se întrebuinţează la vopsit Si: cornul-voinicel. 2 Lemn de corn2 (1).
corn3 sn [At: HERZ.-GHER., M. IV / Pl: ~uri / E: ger Kom (schnaps)] (Gms; Buc) 1 Rachiu (de secară) Cf secărică. 2 (Pex) Păhărel cu corn3.
cornac1 sm [At: MARIAN, INS. 35 / Pl: -ad / E: corn1 + -ac] (Ent; reg; şîcs) —mare Rădaşcă (Lucanus cervus).
cornac2 sm [At: NEGRUZZI, S. 1,329 / Pl: -ad / E: fr cornac] (Frm; îvr) 1 Persoană care conduce şi îngrijeşte elefanţi. 2 (Pex) îngrijitor de animale, în India.
cornacee şf[At: DN3 / P: -ce-e / E: fr cornacee] 1 (Lpl) Familie de plante lemnoase dicotiledonate,cu frunze opuse,întregi, flori gamopetale mici, galbene sau albe, grupate în umbele, şi fructe drupe sau bace roşii ori negre. 2 (Lsg) Plantă din cornacee (1).
cornaci, -ace [At: H 465 / Pl: - / E: corn1 + -aci] 1 a (D. animale) Cu coarne lungi. 2 sm Diavol. 3-6 sm (îrg) Cornist (2-5). 7 sm Persoană care ţine coarnele plugului. 8 sm (Bot; lpl) Planta erbacee acvatică Trapa natans, cu tulpini lungi, frunze romboidale, flori albe solitare, fructe negre-cenuşii cu două-patru formaţiuni ca nişte coarne1 (1) şi cu seminţe comestibile Si: (reg) castane-de-baltă, cast ane-de-lac, Vz castană, ciuline, colţan, colt ar, stea.
cornajsn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr cornage] 1 Zgomot patologic produs la trecerea aerului prin căile respiratorii (laringe, bronhii, trahee), îngustate din cauza unor leziuni, a unor infecţii etc. 2 Sforăială care se aude la animale, mai ales la cai când aleargă în galop.
cornalmă sf[At: ODOBESCU, S. I, 420 / Pl: ~ne / E: fr cornaline] (Min) Agat semitransparent, de culoare care variază de la roşu-închis la roşu-trandafiriu, folosit ca piatră semi-preţioasă la bijuterii.
cornar [At: ARHIVA R. II, 260 / PI: -z / E: corn1* -ar] 1 sm (înv) Slujbaş care strângea cornăritul. 2 sm Ţăran care ară cu plugul Si: cornaci
(4), comici. 3 sn Plug cu un singur corn1 (49). 4 sn Stâlp din peretele casei. 5 sm (Buc) Mitoc. 6 sn Căprior. 7 sn Colţar. 8 sn Crăcană. 9 sm (îrg) Vânzător ambulant de cornuri1 (65). 10 sm (Zlg; înv) Rinocer.
comat, a [At: CANTEMIR, ap. TDRG / Pl: -ati, ~e / E: corn1 + -at] (Rar; d. vite) Cu coarne mari Si: cornut, încornorat, încornăţel.
cornăreasă .v/‘[At: DA / Pl: -e.ve / E: cornar + -easă] 1 (îrg) Vânzătoare de cornuri1 (65). 2 (îrg) Soţie a cornarului (9).
cornări [At: CONACHI, P. 79 / Pzi: ~resc / E: corn1] 1 vt A împunge pe cineva cu coarnele1 (1). 2 vrr (D. vite) A se bate cu coarnele. 3 vt (D. femei) A-şi înşela bărbatul. 4 vr (înv) A încasa impozitul pe vitele cornute.
5	vi (Reg) A ara cu plugul. 6 vr (Reg; d. vite) A-şi rupe un corn sau pe amândouă. 7 vt (Reg) A încheia căpriorii. 8 vt (Reg; pex) A face ceva care are colţuri.
cornărie a/ [At: PONTBRIANT, D. / Pl: -iz / E: corn1 + -ărie) (înv) Brutărie în care se fac cornuri1 (66).
cornărit sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 87/22 / Pl: ~uri / E: corn1 + -ărit] (înv) 1 Impozit pe vitele cornute. 2 Arat cu plugul.
cornăţar sm [At: MARIAN, INS. 455 / Pl: -z / E: cornat + -ar] (Ent) Insecta mică de apă Naucornis cimicoides, cu corpul scurt şi lătăreţ şi cu picioarele dinainte în formă de corniţe.
cornăţel1 sn [At: PANŢU, PL?/ V: ~nuţ~ / Pl: ~e / E: cornat + -el] (Bot; reg) 1 Turiţă (Agrenomia eupatoria). 2 Brădişor (Lycapodium alpinum). 3 Scaietele-popii (Xantium atrumerium).
cornăţel2 sm [At: CORNEA, T. 9 / Pl: -ez / E: cornet2 + -el] (Reg) Lemn de care se atârnă şleaurile hamurilor Cf cornet.
cornăţel3,~ea a [At: H XIII, 199 / Pl: -ez, -e/e / E: cornat + -el] (Rar; d. vite) 1-2 (Şhp) Cornat (mic).
cornăţică a [At: H XIII, 199 / Pl: -re/e, (rar) -zez / E: cornat + -ică] (Rar; d. vite) Cu coarne mici. cornea sms [At: BARONZI, L. 150 / E: corn1] (Pop) Cornilă (2). cornean, a [At: DN3 / P: ~e-an / Pl: -eew, ~eene / E: fr corneen] (Atm) 1 De cornee. 2 Care aparţine corneei. 3 Referitor la cornee. 4 Caracteristic corneei.
corneană .v/'[At: DN3 / P: ~e-ană / Pl: ~eene / E: fr corneenne] (Gig) Rocă metamorfică, dură şi compactă, bogată în cuarţ.
corneci [At: I. CR. III, 280 / V: ~enci i PI: - / E: corn1 + -eci] 1 sm (Euf) Drac. 2 sm (Reg) Rădaşcă (Lueanus cervus). 3 sn Corn1 (44). 4 sn (înv) Penar pentru peniţele. 5-6 sn (Şhp) Corn1 (1) (mic). 7 sn (Bot) Plantă nedefinită mai îndeaproape.
cornee şf [At: DA / Pl: -«ee / E: fr cornee] Membrană anterioară, transparentă, de natură epitelică, a globului ocular. cornenci sm vz corneci
corner1 sn [At: DN3 / Pl: -e / E: eg, fr corner] (La fotbal) Lovitură din colţul terenului, acordată echipei în atac, dacă un jucător din apărare trimite mingea în spatele liniei propriei porţi.
corner2 sn [At: DN1 / Pl: -e / E: eg corner] (Ec) Formă simplă de organizare monopolistă, constând într-o înţelegere între întreprinderi în vederea cumpărării de mărfuri şi vânzării lor la preţuri ridicate.
cornet1 [At: LM / Pl: -e, (8) -zzrz, sn, -erz sm / E: fr cornet] 1 sn Bucată de hârtie răsucită în formă de corn1 (1), în care se împachetează bomboane, seminţe etc. 2 sn Conţinut al unui cornet1 (1). 3 sn (înv; îs) - acustic Instrument acustic în formă de pâlnie, care intensifică vibraţiile sonore, folosit de persoanele cu auzul slab Si: pavilion. 4 sn Instrument muzical de suflat din alamă, asemănător cu trompeta, de dimensiuni mai reduse şi mai sensibil, folosit în jazzul modem. 5 sn (îs) - cu pistoane Instrument muzical de suflat ca o trompetă, dar prevăzut cu pistoane în loc de ventile.
6	sm Persoană care cântă la cornet1 (4-5). 7 sn (Frî) Pahar de carton, în forma unui trunchi de con, cu care se aruncă zarurile la diferite jocuri de noroc. 8 sn (Atm; îs) -e nazale Fiecare dintre cele şase lame osoase în formă de cornet1 (1), situate câte trei în fiecare nară. 9 sn (Gig) Martor de eroziune conic, ridicat deasupra unei suprafeţe de eroziune netede sau puţin ondulate. 10 sn Produs de patiserie asemănător cu o vafă, în care se pune îngheţată, cremă etc.
cornet2 [At: LB / Pl: -z/rz sn, ~eţi sm / E: corn2 + -et) 1 sn Pădure de corni2 (1). 2 sn Loc acoperit cu cornet2 (1). 3 sn (Reg) Pământ format din sfărâmături de stânci. 4 sn (Reg) Vârf de munte Si: pisc. 5 sm (Bot; reg) Scaiete (Carduus nutans).
cornet3 [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 71 /V: ~tă sfl Pl: -uri sn, -erz sm / E: rs KOpneT] (înv) 1 sn Drapelul unui escadron de cavalerie. 2 sm Ofiţer de cavalerie. 3 sm Stegar de cavalerie Si: port-drapel. cometă sf vz cornet1
corneţel1 sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: cornet1 + -el] 1-8 (Şhp) Cornet1 (1-2, 7,10) (mic).
corneţel2 sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: cornet2 + -el) 1-8 (Şhp) Cornet2 (1-4) (mic).
corm vt [At: DA / Pzi: -«e.vc / E: corn1] (Reg) A încheia bârnele din colţurile unei clădiri Ci corn1 (77). comic sn vz ctirnic comice sfvz cornişă
673
CORNICEN
cornicen sm [At: DN3 / PI: -z / E: lat cornicen] (Ant) Cântăreţ din corn1 (37).
comici [At: LB / Pl: ~sm, ~wrz sn / E: corn1 + -ici] 1 sm (îrg) Ţăran care ţine coarnele plugului. 2 sn (Reg) Unealtă în formă de corn1 (1) cu care se umplu cârnaţi.
comicul sn [At: DN3 / Pl: -e / E: lat corniculum] (Ant) Semn onorific aşezat pe casca unor soldaţi sau ofiţeri romani.
cornkuhrsn [At: DN3 / PI: -/ / E: lat comicularius] (Ant) Soldat roman ataşat pe lângă un centurion sau pe lângă un tribun.
corniculdt, ~ă a [At: DN3 / Pl: -arz, -e / E: lat corniculum + -a/] (Bot; d. organe) Care prezintă mici excrescenţe ţepoase de forma unor coame1 (1).
cornier sn [At: DN3 / V: ~ă sf! P: -m-er / Pl: -e / E: fr corniere] Bară laminată (de oţel), cu profilul secţiunii transversale un pătrat gol tăiat pe diagonală. cornieră sf vz cornier
cornifică [At: DN3 / Pzi: -i[fie / E: corn1 + -ifica] 1 vr A transforma celulele moi din stratul de bază al epidermei în celule osoase. 2 vr A se transforma în ţesut cornos. 3 vr (Fam; d. femei căsătorite) A încornora.
cornificare [At: DN3 / Pl: -căr/ / E: cornifică] 1 Transformare a celulelor moi din stratul de bază al epidermei în celule osoase. 2 Transformare în ţesut cornos. 3 (Fam; d. femei) încornorare.
cornificat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cornifică] (Rar) 1-3 Cornificare (1-3).
cornificat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -arz, -e I E: cornifică] 1 (D. stratul de bază al epidermei) Transformat în celule osoase. 2 Transformat în ţesut cornos. 3 (Fam; rar; d. soţ) încornorat (2).
cormlă sms [At: PAMFILE, J. 11 / E: corn + -ilă] 1 (Pop) Bou cu coarne mari. 2 (îvp; iuz) Dracul. 3 (Fig; Buc) Om prost.
cornire .s/[At: DA ms / Pl: -rz / E: corni] (Reg) încheiere a colţurilor unei case Si '.comit1.
corriist, ~ă smf [At. I. IONESCU, M. 34 / Pl: -i.yrz, -e / E: fr corniste] 1 (Mii; înv) Gornist. 2-5 Cântăreţ din corn (36-39).
corniş [At: LM / Pl: -«rz, ~i / E: corn2 + -iş] 1-2 sn Cornet2 (1-2). 3 sm (Bot) Cornişte.
cornişă .s/[At: ODOBESCU, S. I, 388 / V: (înv) ~icc / Pl: -*e / E: fr corniche] (Arh) 1 Parte superioară, proeminentă şi ornamentată a zidului unei construcţii, pe care se sprijină acoperişul Cf chenar, brâu, ciubuc, parcan. 2 Mulură proeminentă care înconjoară un antablament, o mobilă etc. 3 (Gig) Parte superioară, ieşită în afară, a unui versant sau a unui perete stâncos. 4 Pantă abruptă. 5 Acumulare de zăpadă, depusă de vânt în formă de streaşină, care prelungeşte o pantă sau acoperişul diverselor construcţii. 6 Drum paralel cu curbele de nivel pe marginea superioară a unei pante abrupte, a unei faleze etc.
cornişe .v/‘[At: CHEST. V, 68 / Pl: - / E: corn1 + -iş(e)] (Reg) Oaie cu coarne lungi.
cornişon sm [At: DN3 / Pl: -z / E: fr cornichon] Castraveţi mici şi tari, folosiţi, mai ales, pentru conserve în oţet.
cornişor1 sn [At: ŞEZ. I, 297 / Pl: -oare / E: corn1 + -işor] 1-60 (Şhp) Corn1 (1, 22-23, 35-36, 43-46, 52-58, 60-61, 64-71, 74-77) (mic) Si: cornuleţ (1-60), cor nur el (1-60).
cornişor2 sm [At: PANŢU, PL. / Pl: -z / E: corn2 + -işor] (Bot; reg) 1-4 (Şhp) Corn2 (1-2) (mic). 5 Planta Lycopodium annotinum, târâtoare, foarte ramificată, care creşte pe stânci şi prin păduri umbroase Si: brădişor. 6 (Bot; reg) Pedicuţă (Lycopodium clavatum). 1 (Bot: reg) Brădişor (Lycopodium alpinum). 8 (Bot; reg) Ploşnicar (Ceratacephalus faleatus) Si: cornuleţ2.
9	(Bot; reg) Corniş (3) (Ilqua). 10 Plantă permanent verde, cu trunchiul bifurcat. 11 Plantă cu floare albastră, bună pentru stomac. 12 (îf cornişoare) Roşcove (Cerotania sil Coronilla). 13 (îc) —de-munte Brădişor (Lycopadium seIago). 14 (îc) —drept Brădişor (Lycopodium annontium).
cornişor* sn [At: SEVASTOS, N., ap. DA / Pl: -oare / E: corn-î + -işor] 1-6 (Şhp) Corn1 (1-3) (puţin). 7 Struguri cu boabele verzi, ţuguiate şi dulci la gust Cf corniţă2 (2).
cornişte sf [At MDA ms / Pl: -rz / E: corn2 + -iste] 1 Pădure de corni2 (1). 2 Loc acoperit cu cornet2 (1). cornit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: corni] Cornire. comit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: corni] (D. pereţii unei case) încheiat2.
corni/ sn [At: H XVIII, 141 / Pl: -e / E: corn1 + -iţ] (Ban) Sac în trei colţuri, din lână, în care se toarnă laptele prins şi prin care se strecoară zerul Si: ches,sidilă.
corniţă1 .s/[At: DA / Pl: -re / E: coarnă + -iţa] 1-2 (Şhp) Corn1 (1) (nedezvoltat). 3 (îe) Cel cu Dracul. 4 Fiecare din antenele lungi de la capul albinei, care sunt organe tactile. 5 Corn1 (22). 6 (Pop) Pieptene din corn1 (21). 7 (Fig) Minciună. 8 Dispozitiv ca un scaun, cu tăblia în formă de „U“ pe care se fixează o roată pentru a i se pune obezile. 9-10 (Şhp) Coarnă (mică).
corniţă2 .s/[At: H IX, 55 / Pl: -re / E: coarnă + -iţă] 1 (Bot) Strugure cu boabe negre-roşiatice, asemănător cu coarna sălbatică. 2 (Bot; reg) Cornişor3 (7).
cormz sn [At: H III, 387 / V: ~ris sn / Pl: -nr/ / E: bg KOpHIG] (Reg) 1 Tipar de tras ciubuce pe zid Si: ciubucar. 2 Rindea cu care se fac ciubucele pe marginea mobilei Si: lambac.
corniză .y/'[At: CADE / Pl: -ze / E: ngr xqpvftjfcj (înv) 1 Galerie de lemn sau de metal pe care se prind draperii sau perdele. 2 Vergea de lemn, de metal sau de plastic de care se atârnă draperiile sau perdelele.
cornofdn sm [At: ALEXI, W. / Pl: -/ / E: mg kornofa] (Mgm; îrg) Salcâm (Robiuia pseudacacia).
cornord vt [At: DA ms / V: ~nur& / Pzi: -rez / E: cornuri] (îvr) A încornora.
cornorar sm [At: GORJAN, H. II, 27 / Pl: -/ / E: cornuri + -ar] (Zlg; înv) Rinocer.
cornorare sf [At: DA ms / V: ~nur~ / Pl: -rări / E: cornora] (îvr) încornorare.
cornordt1 sn [At: DA ms / V: ~nur~ / Pl: ~uri / E: cornora] (îvr) încornorare.
cornordt29~ă [At: POLIZU / V: ~nur~l Pl: -arz,-e / E: cornora] (înv) 1 a încornorat. 2 sm Diavol. 3-4 smf, a (Pex) (Om) rău. 5-6 smf, a (Pex) (Om) necioplit. 7 a Ascuţit. 8 a Cu patru colţuri. 9 a (Fig) Exagerat. 10 a (Fig) Fantastic. 11 a (D. minciuni) Mare.
cornos, -oasă a [At: DATCULESCU, ap. TDRG / Pl: -o.yz, -oa.ve / E: corn1 + -o.v] 1 De consistenţa cornului1 (21). 2 De natura cornului1 (1).
3	Cu aspectul cornului1 (1). 4 (îs) Celulă ~oasă Celulă epitelială moartă. 5 (îs) Strat - Strat de protecţie a epidermei, relativ dur, format din celule cornoase (4).
cornovdl sms [At: BUD, P. P. 5 / E: net] (îrg)Vânt de miazăzi. cornuleţ1 sn [At: SLAVICI, N. I, 112 / Pl: -e / E: corn1 + -uleţ] 1-60 Cornişor1 (1-60). 61 (Şhp) Prăjitură umplută cu rahat, nucă etc. în formă de corn1 (1) mic. 62 (Fig; rar) Minciunică. 63 (Fig; rar) Exagerare. 64 (Fig; rar) înfloritură.
cornuleţ2 sn [At: PANŢU, PL. / Pl: -e / E: corn2 + -uleţ] (Bot; reg) Cornişte.
cornuluţ sn [At: BUD, P. P. 5 / PI: -z/rz / E: corn + -uţ ] (Trs; rar) 1-6 (Şhp) Corn1 (74-76) (mic). cornurd v vz cornora
cornurar sn [At: PĂCALĂ, R. 409 / Pl: -e / E: cornuri + -ar] (Reg) 1 Dulăpior aşezat în colţul odăii, în care se ţin mai ales sticle. 2 (Zid) Echer. 3 Colţar. cor nu rare sf vz cornorare cornurat1 sn vz cornorat1 cornurat2, ~ă smf, a vz cornorat2
cornuratic, ~ă a [At: CIHAC I / Pl: -za, -z'ce / E: cornuri + -atic] (Nob) 1 în formă de corn1 (1). 2 Ca un corn1 (1).
cornură sf [At: DA ms / Pl: -re / E: cornuri] (Reg) Franzelă dreptunghiulară rotunjită la colţuri, cu înflorituri şi susan.
cornurel sn [At: JARNfK-BÎRSEANU, D. 295 / Pl: -e / E: corn1 + -urel] 1-60 (Şhp) Cornişor1 (1-60).
COROBORAT1
cornurele snp [At: DEX2 / E: corn1 + -urele] Unghiuleţe. cornuros,-oasă a [At: BOBB, ap. CADE / Pl: ~oşi,-oase / E: cornuri (pil corn1) + -av] (Nob) 1 în formă de corn1 (1). 2 Colţuros.
cornuş, -ă a [At: T. PAPAHAGI, M. 170 / Pl: ~i, ~e / E: corn1 + -uş] (Reg; d. vite) Cu coarne mari.
cornut, ~ă [At: LEX. MARS. 197 / V: cur- / Pl: -uţi, ~e / E: ml cornutus] 1-2 smf, a (Specie de animal) care are coarne. 3 smf Animal din cornute (1). 4-5 smf, a (Animal) cu coarne mari, bine dezvoltate. 6 a (îs) Vite - Boul şi vaca. 7 sf Vacă cu coarnele crescute lateral, care împunge. 8 a (îc) Secară-~ă Corn-de-secară cf corn1 (29). 9 sm (Eut) Drac. 10 sf (Bot; reg) Ciumăfaie (Datura stramoniutn). 11 sm (Bot; reg) Turiţă {Agrimouia eupatoria). 12 sm (Bot; reg; îf cur-) Plantă nedefinită mai îndeaproape. 13 smp (Bot; reg) Holeră (Xanthium spinosum). 14 smp (Bot; reg) Scaietele-popii (Xantium strumarium). 15 smp (Bot; reg) Căldăruşă (Aquilegia vulgaris).
cornută .y/'[Aţ: DA / Pl: -te / E: fr cornue] (înv) Vas de sticlă sau de pământ cu gâtul strâmt şi îndoit, pentru experienţe chimice.
cornuţ1 sn [At: T. PAPAHAGI, M. 140 / V: sc-/ Pl:	/ E: corn1 +
-ut] 1-60 (Şhp) Cornişor1 (1-60).
cornuţ2sm [At: PANŢU, PL. / Pl: -i / E: corn2+ -uţ] (Bot; reg) 1 Planta erbacee Cerastium alpinum, cu tulpina târâtoare şi cu fructe în formă de capsule mici, cilindrice. 2 Planta erbacee Cerastium arvense, cu flori albe, care creşte la munte sau prin livezi.
; cornuţel1 ,-ea a [At: DENSUSIANU,Ţ. H. 267 / Pl: -ei,-e / E: cornut + -el] 1-2 (Şhp) Cornut (4) (mic).
cornuţel2sm [At: REV. CRIT. III, 120 / Pl: -ei / E: cornuţ2 + -el] (Bot; reg) 1 (Lpl) Plantă nedefinită mai îndeaproape. 2 Scaiete (Carduus nutans).
3	(îc) ~-de-câmp Cornuţ (2). cornuţef sn vz cornăţel1
cornwall sm [At: DN3/ P: corn-uăl / Pl: -i / E: eg cornwall] (Zlg) Rasă de porci creată în Anglia, de talie mare, de culoare neagră Si: marele-negru.
coroabă .y/'[At: PANŢU, PL. / V: -ombă / PI: -be / E: ml columba] (Bot; reg) 1 Fruct al mărăcinelui Si: porumbă, porumbea. 2 Planta erbacee Brunella grandiflora, cu tulpina păroasă, cu flori mari, albastre-violete Si: busuioc-de-pădure, busuioc-negruWz busuioc, iarbă-neagră. 3 (Bot; reg) Busuioc-sălbatic (Galinosoga parviflora). 4 (Bot) Cartofi (Solanum tuberosum).
coroade vt [At: PONI, CH. 189 / Pzi: -od / E: lat corrodo] (înv) A coroda (1).
coroadere .v/* [At: DA ms / Pl: -ri / E: coroade] (înv) Corodare (1). coroagă .v/[At: SĂULESCU, ap. URICARIUL, X 401 / Pl: -ge / E: bg KOpyra] 1 Scândură uscată şi strâmbată. 2 (Reg) Scoarţă de tei din care se face baniţa. 3 (Reg) Piele de oaie. 4 (Reg) Vită cu coarne.
coroan sn [At: DA ms / V: ~ron3 sm / Pl: ~e / E: net] (Reg) 1 Butuc verde. 2 Butuc de prelucrat în fabrică.
coroană sf [At: COD. VOR. 113, ap. DA / V: -ronă> -rună / Pl: -ne / E: ml corona] 1 Ornament în formă de cerc, aşezat pe cap. 2 Podoabă pentru cap,de formă circulară, făcută din flori, frunze Si: cunună. 3 (Spc) Cunună de mireasă. 4 (Şîs) ~ mortuară Aranjament floral de formă circulară sau ovală depus ca omagiu la un mormânt sau monument. 5 Coroană (1) din metal preţios împodobit cu pietre preţioase pe care o poartă regii, împăraţii, principii,ca însemn al autorităţii supreme. 6 Tiară papală.
7	(Fig) Putere monarhică. 8 (Pex) Monarh. 9 (Pex) Stat. 10 Semn în formă de coroană (5) pe stemele şi armurile unor familii nobile (în care au existat domnitori). 11 Monedă de argint care poartă efigia coroanei purtate de suveranul ţării respective. 12 Monedă din Imperiul Austro-Ungar între anii 1893-1918, valorând o sută de fileri sau o jumătate de fiorin. 13 (înv; îe) Trei ~ne Termen de dispreţ pentru un cal care nu valorează prea mult.
14	(Bot; şîc ~na-împăratului; pbl) Bibilică (Fritillaria meleagris). 15 Totalitate a crengilor unui arbore. 16 Parte superioară a dintelui,care iese din gingie şi este acoperită cu smalţ. 17 (Pex) îmbrăcăminte de metal sau alt material care acoperă un dinte bolnav. 18 Parte a piciorului calului
de deasupra copitei. 19 Lemne care formează laturile scocului, la moară.
20	Fruntar la moară. 21 (Gmt) Suprafaţă cuprinsă între două cercuri concentrice. 22 Zonă circulară roşiatică formată pe cer împrejurul soarelui la apus. 23 (Ast; îs) -na australă Constelaţie din emisfera australă, de formă circulară, cuprinsă între constelaţiile Scorpion şi Săgetător. 24 (Ast; îs) -na boreală Constelaţie circulară din emisfera boreală Si: (pop) Hora, Casa cu ogradă. 25 (îs) -a solară Strat exterior al soarelui, observabil, cu ochiul liber, în timpul eclipselor. 26 (Thn; îs ~ de rulare, ~ dinţată,
-	diferenţială, - divertoare, - oscilantă, - de zăvorâre etc.) Piese componente ale unor ansambluri mecanice, sau părţi ale acestora, de formă circulară. 27 (Fig) Ceea ce încununează. 28 (Reg) Coamă a acoperişului unei case ţărăneşti. 29 (Fig) Vârf. 30 (Fig) încununare. 31 (Fig) Capăt.
32	(Reg; îe A face o ~) Poznă. 33 (Thn; îs) -a şinei Capăt al şinei. 34 Cadru. 35 (Thn; îs) -a turlei Cadru de lemn care uneşte picioarele turlei de sondă cu partea ei superioară Si: geamblac. 36 (Muz) Semn pus deasupra unei note sau a unei pauze pentru a le prelungi valoarea Si: (rar) fer mata. coroapcă v/'vz coropcă coroaslă şf vz coraslă
coroba vr [At: COMAN, GL. / Pzi: 3 -bează / E: corobaie] (Reg; d. tencuiala casei) 1 A se umfla. 2 A se coşcovi.
corobaie sf [At: MAT. FOLK. 618 / V: -ova- / Pl: -băi / E: ns cf bg KOpum] 1 Scorbură. 2 Trunchi de copac găunos. 3 Văgăună. 4 Vale adâncă a unui râu Si: (reg) horoghină, scochină. 5 Albie a unui torent.
corobană sf [Ai: MARIAN, NU. 323 b/8 / Pl: -ne / E: ns cf corobaie]
1	Trunchi de copac scorburos. 2 Copac bătrân şi scorburos căzut la pământ.
3	Scorbură. 4 Gaură în trunchiul unui copac, provenită din putrezirea unei crengi uscate. 5 Deal înalt.
corobare a/’[At: MDA ms / Pl: -bări / E: coroba] (Reg) 1 Umflare a tencuielii casei. 2 Coşcovi re. corobatecă sfwz corovatic corobatic sm vz corovatic corobatică sfvz corovatic corobaţ'ică sf vz corovatic
corobă sf [At: H X 354 / Pl: -be! E: ns cf coroagă] (îrg; prt) Bou foarte slab.
corobăios, -oasă a [At: CADE / Pl: -oşi, -oase / E: corobaie + -av] (Reg) Scorburos. corobătec sm vz corovatic corobăţică sfvz corovatic corobcă sfvz coropcă
corobeaţă .s/[At: CONV. LIT. XX, 1008, ap. CDDE / Pl: -eţe / E: coroabă + -eaţă] 1-3 (Bot; reg) Coroabă (1-3) (Prunella vulgaris). 4 (Bot; reg) Măr pădureţ (Malus sylvestris). 5 (Bot; reg) Păr pădureţ (Pynus pynaster). 6-7 (Reg) Fructe (mici). 8 (Reg) Prune uscate. 9 (Reg) Fructe uscate.
corobete sm [At: H XVII 5 / V: ~eţ / Pl: -eţi / E: coroabă + -eţ ] (Ent; reg) 1 Vierme. 2 Vierme alb, lung de 2-3 cm. 3 Vierme de sub scoarţa copacilor. 4 Coropişniţă (Gryllotalpa vulgaris). corobeţ sm vz corobete
corobişcă sf[At: COMAN, GL. / Pl: -şti / E: net] (Reg) Cutie mică. coroblete sm [At: I. CR. II, 22 / V: ~eţ / Pl: -eţi / E: net] (Reg; irn) Poreclă dată ţăranilor de la câmp Si: cojan, corjan. cor obleţ sm vz coroblete
corobora vt [At: HASDEU, I. C. 99 / Pzi: -rez / E: lat corroborare, fr corroborer] 1 A întări. 2 A consolida. 3 A sprijini. 4 A confirma.
coroborant, ~ă [At: TDRG / Pl: -anţi, -e / E: fr corroborant] (Rar) 1 a Care coroborează. 2-3 a Care (se) sprijină (unul pe altul). 4 a Care întăreşte. 5 sn (Nob) Mijloc de întărire.
coroborare sf [Ai: COD. PEN. R. P. R. 435 / Pl: -rări / E: corobora]
1	întărire. 2 Consolidare. 3 Sprijinire. 4 Confirmare.
coroborat1 sn [At: DA ms / PI: -uri / E: corobora] (Rar) 1-4 Coroborare (1-4).
675
COROBORAT2
coroborat2, ~ă a [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 126,9/4 / Pl: -ari, -e / E: corobora] 1 întărit reciproc. 2 Consolidat. 3 Sprijinit. 4 Confirmat.
coroborativ, ~ă a [At: DA / Pl: -i,	/ E: fr corroboratif] (Rar) 1-4
Coroborant (1-4).
coroborare .v/ [At: DA / V: -iune / Pl: -// / E: fr corroboration] (înv: iuz) 1 întărire. 2 Consolidare. 3 Sprijinire. 4 Confirmare. coroboraţiune sfvz coroboraţie corochişniţă sf vz coropişniţă
coroda [At: DN3 / Pzi: -dez / E: fr corroder] 1-2 vr/* A (se) degrada în mod progresiv cu ajutorul agenţior chimici. 3 (Pgr) vr A pregăti o formă de tipar prin gravare chimică folosind o soluţie corosivă. 4 vt (Tex) A decolora pe anumite porţiuni o ţesătură vopsită, în vederea obţinerii unor desene Si: a ronja.
corodant, ~ă [At: DN3 / Pl: -nţi, -e / E: fr corrodant] 1-6 sm, a (Substanţă) care corodează (1-3) Si: eroziv.
corodare sf [At: DN3 / Pl: -dări l E: coroda] 1 Degradare a unor materiale, metale etc. în mod progresiv cu ajutorul unor agenţi chimici Si: corodat1 (1). 2 (Pgr) Pregătire a unei forme de tipar prin gravare chimică folosind o soluţie corosivă Si: corodat1 (2). 3 (Tex) Decolorare pe anumite porţiuni a unei ţesături vopsite, în vederea obţinerii unor desene Si: corodat1 (3).
corodat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: coroda] (Rar) 1-3 Corodare (1-3).
corodat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ar/, -e / E: coroda] 1 Care a fost degradat prin acţiunea progresivă a unor agenţi chimici. 2 (Pgr) Care a fost pregătit de tipar prin gravare chimică. 3 (Tex) Care a fost decolorat pe anumite porţiuni.
corodaşcă sf[At: DA / Pl: ~daşti / E: co- + rădaşcă] (Ent) Rădaşcă (Lucanus cervus).
corodă sf[At: DA ms / Pl: ~de / E: ucr KOpOM] (Reg) Lemne de foc aşezate în şir Si: stânjen, stivă.
corodeşte av [At: H X 8 / E: net] (înv; îe) A juca ~ A juca un dans ţărănesc asemănător unui brâu cf horodinca, coroer sm [At: DA ms / Pl: -i / E: net] (Reg) Curelar. corofir sm vz calomfir
coroftie .v/ [At: TEODORESCU, P. P. 542 / Pl: ~/7 / E: net] (Com; îvp) Stofă. corogi v vz coroji corogire sf vz corojire corogit1 sn vz corojit1 corogit2, ~ă a vz corojit2
corografic, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice i E: fr chorographique] (Rar)
1	Referitor la corografie. 2 Caracteristic corografiei. 3 Care aparţine corografiei.
corografie şf[At: DN3 / V: cho~ / Pl: ~i/ / E: fr chorographie] (Rar) Descriere generală a unei ţări.
coroi1 sm [At: (a. 1575) MARDARIE, L. / V: ~rui, curui / Pl: ~ / E: mg karoli] 1 Pasărea răpitoare Corchneis tinnuncula, mică, cu pene cenuşii pe cap şi pe coadă, cu spinarea ruginie iar pieptul gălbui-roşcat eu stropi bruni, aşezaţi în şiruri verticale Si: herete-roşu, închinătorul-mic, vănturel-mic, vetruşcă. 2 Şoim (Falco). 3 Uliul păsărilor Si: uliu păsărar, ulişor (Accipiter uisus). 4 Pasărea Corvus corone Si: (reg) cioară-neagră.
5	(îcs) De-a ~ul Joc de copii Si: de-a urliganul. 6 (Pan; ent) Coropişniţă (Gryllotalpa vulgaris). 1 (îvp) Poreclă dată ţiganilor Si: cioară, cioroi.
coroi2 vi [At: B1ANU, ap. TDRG / Pzi: ~/e.yc* / E: fo] 1 (Reg) (D. intestine) A chiorăi. 2 (D. curei) A bolborosi. 3 (D. porumbei) A gânguri.
coroia vr [At: CARAGIALE, S. 4 / Pzi: -iez / E: coroi1] 1 A se încovoia ea un cioc de coroi1 (1-3). 2 (D. nas) A se face coroiat2 (2).
coroiajsn [At: DN-1 / P: -ro-iaj/ PI: -e / E: fr corroyage] (Teh) Prelucrare prin laminare sau forjare a unei bare metalice. coroiat1 sn [At: MDA / Pl: ~uri / E: coroia] 1-2 Coroiere (1-2). coroiat2, ~ă a [At: SADOVEANU, P. S. 101 / V: ~/e/ / Pl: -ari, / E: coroia] 1 încovoiat ca ciocul coroiului1 (1-3). 2 (D. nas) Acvilin.
cordulă sf [At: DA / Pl: -de / E: fr choroide] Membrană fină şi pigmentată, situată în partea posterioară a ochiului,între sclerotieă şi retină.
coroidian, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ieni, -iene / E: fr chordîdien] 1 Referitor la coroidă. 2 Caracteristic eoroidei. 3 Care aparţine coroidei.
coroidită .v/ [At: DN3 / PI: -te / E: fr choro'idite] (Med) Inflamaţie a coroidei.
coroiere sf [At: DEX2 / PI: ~rz / E: coroia] 1 încovoiere ca un cioc de coroi1 (1-3) Si: coroiat1 (1). 2 (D. nas) Transformare în acvilin Si: coroiat1 (2).
coroiet, ~ă a vz coroiat
coroietic, ~ă a [At: HERZ.-GHER., M. IV, 240 / Pl: -ici, -ice / E: coroia + -tic] 1-2 Coroiat2 (1-2).
coroire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: coroi2] (Reg) 1 Chiorăire. 2 Sunet produs de chiorăire Si: coroit (2). 3 Bolborosire. 4 Sunet produs de curci Si: coroit (4). 5 Gângurire. 6 Sunet produs de porumbei Si: coroit (6). coroit sn [At: DA ms / PI: -uri / E: coroi2] 1-6 Coroire (1-6). coroji [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1923 / V: cojora, cojori, ~ogi / Pzi: -gesc / E: ucr, bg, rs KOpyf)KTb] 1 vr (D. lemn, scânduri, doage ţinute la căldură) A se strâmba. 2 vr (D. alimente) A se arde. 3 vr (D. piele) A se usca. 4 vr (D. piele) A se strânge. 5 vr (Reg; d. piele) A se întinde. 6 vr (Fig; îe) I s-a ~t capul S-a prostit. 7 vr (Fig; înv) A se umili. 8 vr A coji.
9	vr A cădea pojghiţa de pe ceva Si: a se coşcovi, a se scoroji (6). 10 vr (Pfm) A snopi în bătaie.
corojire sf[At: DA / V: ~ogi~ / Pl: -ri / E: coroji] (înv) 1 Strâmbare a lemnului sub acţiunea căldurii Si: corojit1 (1), scorojire (1), scorojit1 (1). 2 Ardere a unor alimente Si: corojit1 (2) scorojire (2), scorojit1 (2).
3	Uscare a pielii Si: corojit1 (3) scorojire (3), scorojit1 (3). 4 Strângere a pielii Si: corojit1 (4) scorojire (4), scorojit1 (4). 5 (Reg) întindere a pielii Si: corojit1 (5), scorojire (5), scorojit1 (5). 6 (Fig; înv) Umilire. 7 Luare a pojghiţei de pe ceva Si: corojit1 (7). 8 Cădere a pojghiţei de pe ceva Si: corojit1 (8) scorojire (6), scorojit1 (6). 9 (Pfm) Snopire în bătaie Si: corojit1 (9).
corojit1 sn [At: DA / V: -ogit / Pl: -uri / E: coroji] (înv) 1-9 Corojire (1-9).
corojit2, ~ă a [At: DA / V: ~ogit / Pl: ~ir/, -e / E: coroji] (înv) 1 (D. lemn) Care s-a strâmbat de căldură Si: scorojit2 (1). 2 (D. alimente) Care s-a ars Si: scorojit2 (2). 3 (D. piele) Care s-a uscat Si: scorojit2 (3). 4 (D. piele) Care s-a strâns Si: scorojit2 (4). 5 (Reg; d. piele) Care s-a întins Si: scorojit2 (5). 6 (Fig; înv) Umilit. 7 (D. obiecte) Căruia i-a fost luată pojghiţa de deasupra. 8 (D. obiecte) Căruia i-a căzut pojghiţa Si: scorojit2
(6). 9 (D. oameni) Care a fost snopit în bătaie.
corolar1 sn [At: MELIK, G. 3 / Pl: -e / E: lat corollarium, fr corollaire Cf corolă] 1 Ceea ce se adaugă în subsidiar spre a întări demonstrarea unei afirmaţii. 2 (Mat) Concluzie care derivă dintr-o teoremă. 3 Concluzie care urmează ca o consecinţă dintr-o teorie. 4 Consecinţă a unei afirmaţii.
corolar2, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr corollaire] (Bot) 1 Referitor la corolă. 2 Caracterisie corolei. 3 Care aparţine corolei. coroiat, ~ă a [At: LM / Pl: ~a/7, -e / E: fr corolle] (Bot) Care are corolă. corolă .y/'[At: NEGRUZZI, S. 1,102 / Pl: -le / E: fr corolle, lat corolla „coroniţă4*] (Bot) înveliş interior al florii, format din ansamblul petalelor, de obicei, frumos colorate.
coroliflor, ~ă a [At: DN1 / Pl: -i, -e / E: fr corolliflore] (D. plante) Care are flori cu corolă.
corohgic, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -ici, -ice / E: fr chorologique] De corologie.
corologie a/* f At: DN3/ V: cho- / Pl: -ii / E: fr chorologie] Studiu al răspândirii în spaţiu a obiectelor, a organismelor etc.
coromâslă .s/[At: BARONZI, L. 161 / Pl: -le / E: rs, ucr KOpOMHCJlO] (Reg) 1 Cobiliţă (1). 2 Braţ al balanţei. 3 (Ast; pop) Cobiliţă (2). c o rom bă sfvz coroabă
coromizlă .v/'[At: PAŞCA, GL. / Pl: -le / E: ns cf salamandră] (Reg) Fetiţă zburdalnică. corompei smp vz corumpenă
676
COROVATIC
coron1 sn [At: ARDELEANU, V. P. 22 / Pl: ~uri / E: fr coron] (Trs; rar) 1 Grup de case construite de întreprinderile carbonifere pentru muncitori. 2 Populaţie a unui coron (1).
coron2 sm [At: DA ms / Pl: -i l E: net] (Reg) Fir de molid, tăiat iarna, dar necojit. coron3 sm vz coroan
corona1 vtr [At: BIBLIA (1688), 1 /pr 14 / Pzi: -nez / E: coroană] 1-2 (înv) A (se) încorona.
: corona2 sfs [At: DN3 / E: it corona, fr couronne] (Fiz) Tip de descărcare electrică de forma unei coroane, care apare în jurul părţilor ascuţite ale conductorilor aflaţi la înaltă tensiune.
coronal, -ă a [At: DA / Pl:	-e / E: lat coronalis, fr coronal, it
coronale] 1 (Atm; îs) arteră -ă Din partea anterioară a craniului Si: frontal.
2	(Atm; îs) Os - Care formează partea anterioară a craniului Si: frontal.
3	Referitor la coroana solară.
coronament sn [At: MON. IST. II, 66 / Pl: ~e / E: lat coronamentum, fr couronement, it coronamento] 1 Ornament care încununează un edificiu, o poartă, o mobilă, un vas Cf cornişă. 2 Parte superioară a unui chei. a unui dig, a unui zid de sprijin etc. alcătuită de obicei din pietre cu formă geometrică regulată. 3 Totalitate a coroanelor arborilor unei păduri. 4 Totalitate a ramurilor unui arbore, arbust etc.
coronar, -ă [At: DN3 / Pl: -i, -e IE: fr coronaire] (Atm) 1-2 sf a (Vase sanguine) care au formă de coroană în jurul unui organ pe care îl irigă.
3	ă (D. vase sanguine) Care irigă inima. 4 ă (D. vase sanguine) Care aparţine inimii.
coronare ,v/'[At: DA ms / V: -run- / Pl: ~nari / E: corona1] (înv) 1-5 încoronare (1-5).
coronarian, -ă a [At: DN3 / Pl: -ieni, -iene / E: fr coronarien] 1 Care se referă la arterele coronare. 2 Care aparţine arterelor coronare.
3	Caracteristic arterelor coronare.
coronantă sf {At: DN3 / Pl: -te / E: fr coronarite] Inflamaţie a arterelor coronare ale inimii, constituind, uneori, cauza anghinei pectorale sau a infarctului miocardic.
coronarografie sf[M: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr coronarographie] (Med) Radiografie a arterelor coronare.
coronaropatie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr coronaropathie] (Med) Denumire generală pentru afecţiunile arterelor coronare.
coronat1 sn [At: DA ms / V: -run- / Pl: -uri / E: corona] (înv) încoronare.
coronat2,-ă a [At: ODOBESCU, S. I, 55/14 / V: -run-/P\: -aţi,-e ! E: corona] (înv) încoronat2.
coronaţie sf [At: URECHE, ap. LET. I, 109 / V: -run-/ Pl: -ii / E: corona + -ţie] (înv) încoronare. coronă sf vz coroană coroncan sm vz curcan
coroner sm [At: DN3 / Pl: -i / E: eg coroner] (Agm; rar) Ofiţer de poliţie judiciară în Anglia şi S.U.A.
cor om vt [At: URECHE, L. I, 156/33 / V: -run- l Pzi: -nesc / E: coroană] (înv) A încorona. coronie sfvz cununie
coromre sf [At: DA ms / V: -run-/ Pl: -ri / E: coroni] (înv) încoronare. coronişte .y/ [At: PANŢU, PL. / Pl: -ti / E: coronă + -iste] (Bot; reg) Planta ierboasă Coronilta varia, cu flori albe-roz Si: (reg) eioeârlan, cunună, cununiţă, floare-de-trânşi, sămăchişă, unghia-găinii.
coromt1 sn [At: DA ms / V: -run- / Pl: -uri / E: coroni] (înv) 1-5 încoronare (1-5).
coromt2, -ă a [At: M. COSTIN, ap. DA ms / V: -run- / Pl: ~ir/, -e / E: coroni] (înv) încoronat2.
coroniţă sf[At: IORGA, IST. R. I. 114 / Pl: -ţe / E: coroană + -iţă] 1-28 (Şhp) Coroană (1-4,10-12,15-18,22,28-29) (mică).
coroniu sns [At: DN3 / E: fr coronium] Element chimic ipotetic aflat în coroana solară, căruia i-au fost atribuite unele linii spectrale produse, în realitate, de atomii puternic ionizaţi ai unor elemente cunoscute.
coronograf sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr coronographe] Instrument astronomic pentru studiul coroanei solare.
coronulă sf [At: DN3 / Pl: -le / E: fr coronule] (Bot) Ansamblu al apendicelor care însoţesc petalele unei flori.
coropcar sm [At: ŞEZ. II, 224/25 / Pl: -i / E: coropcă + -ar] (Reg) 1 Negustor ambulant care umblă cu coropcă (1) în spate Si: (iuz) boeeegiu, mămular, tolbaş. 2 (Pex) Vagabond.
coropcă sf [At: (a. 1705) IORGA, S. D. XII, 15 / V: -roap-, -robcă / PI: -pee / E: rs KOpoâKă] (înv) 1 Ladă dreptunghiulară cu mai multe despărţituri în care îşi puneau negustorii ambulanţi marfa şi pe care o purtau în spinare. 2 (Reg) Ramă a ferestrei. 3 (Reg) Ramă a uşii. 4 Blănuri scumpe vândute în legături de câte 40 de bucăţi Si: (înv) soroaee. coropejniţă sf vz coropişniţă coropeşniţă sfvz coropişniţă corop'ijniţă sfvz coropişniţă
coropişniţă .v/‘[At: H II 27 / V: (reg) colăch'istri-, colopiştiri-, colopri-, conocluchiri-, conoch'ifteri-, conoch'iftiri-, conochiş-, conopeş~, conopişteri- (A: -pişteriţă), conopiştiniconopiştiri-, conosciri-, conoştlri-, conolifteri-, conolxftiri-, -oeliiş—, -pejn-, ~peş—, -ijn-, -pişteri-, -pişteri-, -piştini-, -p\ştiri-, -piţă, -plejn-, -pleş-, -oşgneln-, -oşpln-, goloprasci-} golopriş-, goropiştn-, pişteri-, t'ifte-, t'iftir- / PI: -ţe I E: bg KOpomwtFHHW] 1 (Ent) Insecta Grillotalpa vulgaris, dăunătoare plantelor, cu corpul greoi şi cu picioarele anterioare ca nişte lopeţi, care trăieşte în pământ şi care atacă în special culturile din grădinile de legume Si: (reg) păcluehe-de-eal, eoroi (6). 2 (Fig) Femeie grasă. 3 (Fig) Femeie periculoasă. 4 (Fig) Om de nimic. 5 (Fig) Om ruinat.
coropişniţi vt [At: PAMFILE, J. III, 81 / Pzi: -ţese / E: coropişniţă] (Reg) A muşca.
coropişniţoism [At: PAMFILE, J. III, 80 / Pl: ~ / E: coropişniţă + -oi]
1	(Reg) Mascul al coropişniţei. 2 (Şdp) Coropişniţă (1) mare. corop'işteriţă sfvz coropişniţă coropiştiniţă sfvz coropişniţă coropiştiriţă sfvz coropişniţă corop’iţă sfvz coropişniţă
coroplast sm [At: DN3/ Pl: -aşti / E: fr coroplaste] Modelor de figurine în pământ ars din Grecia antică. c or oplejniţă sfvz coropişniţă coropleşniţă sfvz coropişniţă corosb'mă sfvz corozbină corosiune sfvz coroziune
corosiv, -ă a [At: STAMATI, D / V: -ozav / Pl: -i, -e / E: fr corrosif, it corrosivo] 1-2 (D. substanţe) Care produce coroziune (1-2). 3 (îs) Agent -Substanţă care exercită o acţiune Chimică sau electrochimică pe suprafaţa unui material cu care vine în contact, provocând coroziunea. 4 (îs) Sublimat - Clorură de mercur, întrebuinţată în soluţie ca dezinfectant. 5 (Fig) Muşcător.
corosivitate sf [At: DN3 / V: -ozi- / Pl: ~taţi / E: fr corosivete] 1-2 însuşire de a produce coroziune (1-2). corostă .s/[At: CANDREA, F. 223 / Pl: -te / E: net] (Med; pop) Râie. coroşgnelniţă sf vz coropişniţă coroşpmiţă sfvz coropişniţă coroşpondeanţă sf vz corespondenţă coroşpondenţie sfvz corespondenţă
coroti vr [At: SBIERA, P. 169/92 / Pzi: -tesc / E: net] (Reg) A scăpa de cineva Si: a se descotorosi.
corovaică şf[At: DA ms / Pl: -iei / E: net] 1-5 (Orn; reg) Corovatic (4-5).
corovaie sfvz corobaie corovatec sm vz corovatic
corovatic sm [At: PANŢU, PL. / V: -rabaţ'ică, -obatecă, -oba-, -obatică, -obaţică (A: -aţieă), -obăţică, -tec, -că, -aţ'ică / Pl: -i / E: rs KOpOBaTUKb] (Reg) 1 (Bot) Lumânare. 2 (Bot) Lumânărică. 3 (Bot; şîc
677
COROVATICĂ
corobatică-albastră) Vineţele (Centaurea axillaris). 4 (Orn) Dumbră-veancă (Caracias garrulus). 5 (Orn) Ţigănuş (Plegodus falcinellus). cor ovaţie ă sfvz corovatic corovaţică sf vz corovatic
corozbină sf [At: CADE / V: ~osb~/ Pl: ~ne / E: net] (Reg) Peştele de mare Blennius sanguinolentus, de 15-20 em, eu pielea groasă şi vâscoasă, viu colorat, eu capul turtit în partea superioară, cu botul scurt, cu aripioara dorsală foarte lungă şi alcătuită din numeroase raze spinoase Si: (reg) căţel-de-mare.
coroziune .s/[At: LTR2 / V: -osi~f Pl: -ni / E: fr corrosion] 1 Proces de oxidare a metalelor pe cale chimică sau electrochimică. 2 (Gig) Eroziune a suprafeţei rocilor sub acţiunea chimică a soluţiilor apoase. coroziv, ~ă a vz corosiv corozivitdte sfvz corosivitate
corp [At: LET. III, 278/33 / V: (înv) corpos, corpus / Pl: ~/ şi -uri / E: fr corps, lat corpus] 1 sn Totalitate a organelor unei fiinţe vii Si: trup.
2	sn întreg anatomic şi funcţional Si: organism. 3 sn (îoc suflet) Parte materială a unei fiinţe. 4 sn (D. modul de desfăşurare a luptei; îlav) ~ Ia ~ în luptă dreaptă Si: deschis, pieptiş. 5 sn (îal; pex) înverşunat. 6 sn (îe) A face ~ comun cu cineva A se uni cu cineva. 7 sn (îae) A se asocia cu cineva. 8 sn Trup fără cap şi membre Si: trunchi. 9 sn (îla) De ~ Care se referă la trup. 10 sn (îal) Care se poartă direct pe piele. 11 sn Cadavru.
12	sn (îs) ~ galben Structură anatomică a aparatului reproducător feminin.
13	sn Parte principală a unui obiect. 14 sn (îs) ~ de casa Clădire (mare). 15 sn (îs) ~ de iluminat Dispozitiv în care se pot monta unul sau mai multe becuri, permiţând reglarea fluxului luminos. 16 sn Parte principală a unei scrieri, fără introducere, formule de încheiere etc. 17 sn Conţinut al unei cărţi. 18 sm (Fiz) Grup de molecule cu masa diferită de zero. 19 sm (îs) ~ străin Particulă care se găseşte într-un întreg de altă natură. 20 sm (Chm) Substanţă organică sau anorganică definită. 21 sm (îs) ~ simplu Substanţă ale cărei molecule sunt formate din atomi de acelaşi fel Si: element. 22 sm (îs) ~ compus Substanţă ale cărei molecule sunt formate din atomi ai mai multor elemente. 23 sn (îs) ~ ceresc Astru. 24 sn (Bot; îs) ~ lemnos Parte a tulpinei cuprinsă între măduvă şi scoarţă. 25 sn (îs) ~ geometric Corp mărginit de suprafeţe plane sau curbe definite geometric. 26 sn (înv) Consistenţă. 27 sn (Jur; îs) ~ delict Obiect care poartă urmele unei infracţiuni, adus în justiţie ca probă materială a vinovăţiei acuzatului. 28 sn (îs) ~ de literă Lungime a paralelipipedului care formează piciorul literei, exprimată în puncte tipografice. 29 sn (înv) Popor. 30 sn (înv) Tagmă. 31 sn (înv) Breaslă. 32 sn Totalitate a persoanelor care, prin funcţie sau profesie, formează o unitate legal constituită Si: corporaţie.
33	sn (îs) ~ legislativ (sau legislator) Totalitate a deputaţilor dintr-o adunare legislativă. 34 sn (îs) ~ diplomatic Totalitate a reprezentanţilor diplomatici din alte state, acreditaţi pe lângă un stat. 35 sn (îs) ~ elector Totalitate a cetăţenilor cu drept de vot. 36 sn (îs) ~ de balet Ansamblu de balet. 37 sn (îs) ~ de armată Mare unitate militară, cuprinzând mai multe divizii, de obicei, de aceeaşi categorie. 38 sn (îs) ~ de garda Clădire sau încăpere pe care o ocupă o gardă militară în timpul serviciului de pază.
39	sn (înv; îs) ~ de trupa Unitate militară independentă. 40 sn (îs) ~ expediţionar Totalitate a participanţilor la o expediţie, ştiinţifică sau militară. 41 sn Colecţie de opere compuse de autori diferiţi, referindu-se la acelaşi subiect şi formând, prin aceasta, o unitate. 42 sn (îs) ~ de legi Culegere de legi Si: corpus2. 43 sn (îs) ~ de doctrină Culegere de principii din care se alcătuieşte un sistem.
corpacă sf[At: ANTIPA, F. 152 / V: -rbancă* -ancă / Pl: -aci / E: net] (Iht; reg) Peşte de 20-25 cm, cu corpul foarte comprimat lateral, eare seamănă cu plătica şi se prinde în cantităţi mari în Dunăre Si: (reg) albitura, batcă, frunza-plopului. corpancă .s/vz corpacă
corpănlcă sf [At: DA / Pl: -ici / E: corpancă + -ică] 1-2 (Şhp) Corpacă (mică).
corpolent, ~ă a [At: C. PETRESCU, C. V. 18 / V: (îvr) -pul~! Pl: -nţi, -e / E: lat corpolentus] (D. oameni) Cu corp mare Si: trupeş, voinic.
corpolenţă s/[At: CĂLINESCU, E. O. I 17 / V: (îvr) -pul~i Pl: -ţe / E: lat corpulentia] 1 Mărime a trupului Si: (înv) trupeşie. 2 Grosime a corpului Si: (înv) trupeşie.
corporal1 sm [At: STAMATI, D. / Pl: -i / E: ger Korporal] (Mii; înv) Caporal.
corpordl2 sn [At: DA / Pl: -uri / E: lat corporis] (Bis) Pânză folosită în cultul catolic, pe care preotul pune paharul cu sfânta împărtăşanie Cf antimis.
corpordl*, ~ă a [At: GHEREA, ST. CR. I 243 / Pl: -i, -e / E: lat corporalis] 1-8 Care se referă la corp (1-3,8,13,18,20,26). 9-16 Privitor la corp (1-3,8,13,18,20,26). 17-24 Caracteristic corpului (1-3,8,13, 18, 20, 26). 25 Trupesc. 26 Aplicat corpului (1). 27 (îs) Pedeapsă -a Pedeapsă aplicată delincvenţilor, constând în lovituri sau tortură. 28 (îs) Percheziţie -a Percheziţie făcută unei persoane pentru a constata dacă nu ascunde sub haine, în buzunare etc. arme sau alte obiecte care i-au fost interzise.
corporalitate sf [At: DN3 / Pl: -taţi / E: corporal + -itate] 1-8 însuşire de a avea un corp (1-3,8,13,18,20,26).
corporatism sn [At: M. MANOILESCU. ap. DA / Pl: -e / E: fr corporatisme] (Ecn) 1 Tendinţă de organizare în corporaţii. 2 Sistem corporativ. 3 (Spc) Sistem de organizare economică, politică şi socială a statului corporativ. 4 Doctrină social-politică şi economică, apărută după primul război mondial, care preconiza înlocuirea sindicatelor muncitoreşti cu corporaţii, organizaţii profesionale din care să facă parte atât muncitorii, cât şi patronii, precum şi înlocuirea parlamentului cu o reprezentanţă naţională a corporaţiilor.
corporatist, ~ă [At: PAS, Z., ap. DA ms / Pl: -işti, -e / E: corporaţie + -ist] 1-2 smf, a (Persoană) care aderă la corporatism (4). 3-6 a Care aparţine corporatismului (2-4). 7-9 a Referitor la corporatism (2-4). 10-12 a De corporatism (2-4). 13-16 a Corporativ (1-4).
corporativ,	a [At: ZAHARESCU, E. P., ap. DA ms / Pl: -i, -e / E:
lat corporativus, fr corporatif] (Ecn) 1 De corporaţie. 2 Care se referă la corporaţii. 3 Care se bazează pe corporaţii. 4 Care priveşte organizaţiile economice sau politice de tip corporatist. 5 (îs) Stat - Stat de tip fascist, în care cetăţenii sunt grupaţi în corporaţii care funcţionează ca organisme de stat şi prin care se exercită dictatura fascistă sub forma unor adunări deliberative alcătuite din reprezentanţi ai corporaţiilor.
corporativism sn [At: DA ms / Pl: -e / E: it corporativismo] (Ecn) 1-4 Corporatism (1-4).
corporaţie sf [At: GHICA, S. 597 / V: -iune / Pl: -ii t E: lat corporatio, fr Corporation, it corporazione, ger Korporation, rs Kopnopawi] Comunitate (organizată prin lege) de persoane exercitând aceeaşi profesie Si: (înv) breaslă, cin, corp (33), (rar) ghild , (îrg) isnaf, tagmă, corporaţiune sfvz corporaţie
corpore sns [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 376 / E: lat in corpore] 1 (îlav) In ~ în grup. 2 (îal) Cu toţii. corpos sn vz corp corpulent, ~ă a vz corpolent corpulenţă s/vz corpolenţă
corpura vt [At: GRAIUL l, 539 / Pzi: -rez / E: net] (îrg) A recruta. corpus1 sn vz corp
corpus2 sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: lat, fr corpus] 1 (Tip) Corp de literă de 10 puncte tipografice Si: garmond. 2 (Liv) Culegere de documente, de fragmente din mai mulţi autori etc. cu privire la un anumit subiect.
corpuscul sm [At: DA / Pl: -i / E: lat corpusculum, fr corpuscule] 1-2 Corp (18, 20) de dimensiuni foarte mici. 3 Părticică de materie. 4 (îs) ~ tactil Formaţie nervoasă microscopică, localizată în dermă, specializată în recepţia excitaţiilor tactile. 5 (îs) ~ elementar Unitate virotică, alcătuită dintr-un centru de acid nucleic înconjurat de o capsulă proteică.
corpuscular, ~ă a [At: PARHON, B. 34 / Pl: -i, -e / E: fr corpusculaire, it corpusculare] 1-4 Referitor la corpuscul (1-4). 5-8 Care aparţine corpusculilor (1-4). 9 (îs) Filosofie -ă Doctrină a lui Epicur, care explica formarea lumii prin întâlnirea atomilor.
CORTICOSUPRARENALĂ
corrida sfvz coridă
corrigenda sfs [At: DN3 / E: lat corrigenda] (Liv) Erată. corsac sm [At: (a. 1761) TARIF, ap. ŞIO / Pl: ~aci / E: rs KopCRKb] (îrg)
1	Vulpe de stepă. 2 (Pre) Blană de corsac (1). corsdgiu sn vz corsaj
corsaj sn [At: COSTINESCU / V: -agiu / Pl: -e / E: fr corsage, rs KOpcaJK] Parte a rochiei care acoperă bustul.
corsar [At: STAMATI, D. / V: (îrv) cursariu / PI:	/ E: fr corsaire,
it corsaro] 1 sm Comandant al unei nave particulare, care, cu autorizaţia guvernului unui stat maritim, ataca şi jefuia vasele inamice. 2 sm (Pex) Hoţ de mare care prăda vasele de comerţ. 3 sm (Pex) Pirat. 4 a (îs) Vas -Corabie rapidă care alunga sau prăda vasele unui stat inamic.
corset sn [At: PANN, P. V. II, 156 / Pl: ~e / E: fr corset, it corsetto] 1 (înv) Pieptar cu oase de balenă sau de metal, purtat de femei pentru a li se ridica sânii şi a li se subţia talia. 2 Centură şi chilot elastic pentru comprimarea taliei, abdomenului şi şoldurilor. 3 (Med; îs) ~ gipsat Aparat din gips sau din alt material rigid pentru imobilizarea coloanei vertebrale sau pentru corectarea altor deformaţii ale sistemului osos. 4 (îs) ~ medical Corset (2) folosit pentru susţinerea unor organe. 5 (Fig; înv; îe) Slăbeşte-mă din ~! Lasă-mă în pace! 6 (Fig) Măsuri care nu lasă să se manifeste în libertate un fenomen.
corsetar sm [At: DA ms / Pl: ~i / E: corset + -ar] (înv) 1 Fabricant de corsete (1-2). 2 Vânzător de corsete (1-2).
corsetaş sm [Ât: POLIZU / Pl: -i / E: corset + -aş] (înv) 1-4 Corset (1-2) (mic).
corsetier, ~ă smf [At: DICŢ. / Pl: -i, -e / E: fr corsetier] 1 Persoană care creează modele de corset (2). 2 Persoană care face corsete (2). 3 Persoană care execută, după reţete medicale, corsete (3-4). 4 Persoană care comercializează corsete (2).
corsi vtr [At: COMAN, GL. / Pzi: ~.ve.sr / E: net] (Reg; d. pereţi şi alte obiecte plate) 1-2 A (se) strâmba.
corsican, ~ă [At: DA / Pl:	-e / E: Corsica + -an] 1-2 smf a (Persoană)
care trăieşte sau este originară din insula Corsica. 3 a Care aparţine corsicanilor (1). 4-5 a Specific (Corsicăi sau) corsicanilor (1). 6 sm Populaţie care trăieşte în Corsica.
corso sns [At: DN3/ E: fr corso] 1 Promenadă publică. 2 Stradă din centrul unui oraş care serveşte ca loc de promenadă. corsoi sn vz cosoi
corsur sm [At: GIUGLEA-VÂLSAN, R. S. 72 / Pl: -/ / E: net] (îppl a românilor din Serbia, pbl) Corbişor. corsuri v vz cursuri
corşag sn [At: BUGNARIU, N. / Pl: ~uri / E: mg korsâg] (Reg) Diaree. cort sn [At: COD. VOR. 171 IV: colturi / Pl: ~uri / E: ngr xâprrj) 1 Adăpost portativ demontabil, făcut dintr-un schelet de ţăruşi fixaţi în pământ şi acoperiţi cu una sau mai multe foi de pânză tare şi impermeabilă, de material plastic etc. Si: (rar) tabernacul. 2 (îs) Foaie de - Bucată de pânză tare, impermeabilă sau de material plastic din care se fac corturile. 3 (îe) A umbla cu ~ul A fi nomad. 4 (Fig; îae) A hoinări.
5	(îe) Ca la uşa ~ului în mod necivilizat. 6 (îae) Dans popular de pe valea Dunării, cu mişcări vioaie Si: (reg) zoralia. 1 (îae) Melodie după eare se dansează „ca la uşa cortului“. 8 (Pop; îe) Ca Ia ~ Ca ţiganii. 9 (îe) A fi mort în ~ A nu reacţiona la nimic. 10 (Pex) Adăpost. 11 (Pex) Sălaş. 12 (Pex) Umbrar. 13 (Spc; Bis; îe) ~ul mărturiei Cort unde se păstra, în templu la evrei, chivotul legii Si: tabernacul. 14 (Bis; îe) In Mirile drepţilor în rai. 15 (îrg) Umbrelă. 16 (îrg; îf colturi) Casă de locuit şi dependinţe, grajd, şură etc. Si: (reg) acareturi.
cortar sm [At: ALRM II/I h. 339 / Pl: ~i / E: cort + -ar] (Trs) Ţigan care locuieşte în cort (1) Si: lăieş. cortaş sm [At: ALRM Il/I h. 339 / Pl: -/ / E: cort + -as) (Ban) Cortar. cortean, ~d smf vz curtean
cortegiu sn [At: ARISTIA, PLUT. /V: (înv) ~ej/ Pl: -ii / E: fr cortege, it corteggio] 1 Şir de persoane care însoţesc o personalitate Si: alai, suită.
2	Şir de participanţi la o ceremonie Si: convoi. 3 (Fig) Ceea ce însoţeşte un fenomen. 4 (Fig) Şir. cortej sn vz cortegiu
cortel1 sn [At: ALECSANDRI, T. 1752 / Pl: -uri / E: cort + -el] (Reg) Umbrelă.
cortel2 sn [At: LB / V: -rdel / Pl: -e / E: net] (Trs) 1 Haină bărbătească, albă, de lână Si: anteriu. 2 Haină cu mâneci, din postav alb, brodat cu floricele din lână vopsită numite găitane Si: (înv) ipingea. 3 Şubă. 4 Vestă lungă de catifea, cu fluturi din mărgele.
cortel3 sn [At: LB / V: -til/ Pl: -e / E: mg kortely] (Mgm; îrg) 1 Cvartir.
2	Sălaş. 3 Locuinţă. 4 Gazdă. 5 Conac.
cortelar sm [At: DICŢ. / Pl: -i / E: cortel1 + -ar] (îrg) 1 Fabricant de umbrele. 2 Negustor de umbrele.
cortelaş sm [At: GH. BULGĂR, ap. DA ms / Pl: -i / E: cortel3 + -a.v] (Reg) 1 Persoană care încartiruieşte soldaţi. 2 Persoană care ţine în gazdă elevi. 3 Elev care stă în gazdă la cineva. cortehxţ sn [At: LM / Pl: -e / E: cortel1 + -ut] (îrg) 1-2 Umbreluţă (1-2). cortem v vz curteni cortemre sfvz curtenire cortenitor, -oare a, av vz curtenitor
cortes sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: sp, fr cortes] (în Spania şi Portugalia)
1	Organe reprezentative pe ţară,în evul mediu. 2 (Până în 1911) Parlament din Spania şi Portugalia.
corteş sm [At: DA / Pl: -i / E; mg kortes ] (Mgm; îrg) Agent electoral. corteşi vi [At: DICŢ. / Pzi: -şese / E: corteş] (Mgm; îrg) 1 A fi agentul electoral al unui partid, al unui candidat. 2 A reprezenta interesele unui partid sau ale unui candidat.
corteşire sf [Ai: DA / PI: -ri / E: corteşi] (Mgm; îrg) 1 Desfăşurare a unei activităţi de agent electoral Si: corteşit (1). 2 Reprezentare a intereselor unui partid sau ale unui candidat Si: corteşit (2). corteşit sn [At: DA / Pl: -uri / E: corteşi] (Mgm; îrg) 1-2 Corteşire (1-2). cortex sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: lat fr cortex] 1 Scoarţă a unui copac.
2	Coajă a unui fruct. 3 înveliş al părului, cuprins între măduva centrală şi cuticula exterioară. 4 (Şîs) ~ cerebral Scoarţă cerebrală. 5 (îs) ~ suprarenal Parte periferică a glandei suprarenale. 6 (îas) Glandă corticosuprarenală.
cortez, ~ă a [At: ODOBESCU, S. 1,228 / Pl:	-e	/	E:	it	cortese]	(înv)
1	Politicos. 2 Curtenitor.
cortezie .s/[At: ODOBESCU, S. III, 54 / Pl: ~i/ / E: it cortesia] (înv)
1	Politeţe. 2 Curtenie.
corti [At: BUGNARIU, N., ap. DA / Pzi: -tesc / E: ns cf mg korty] 1 vt A îndemna. 2 vr A prilejui. 3 vr A stimula. 4 vr A privi pe cineva ceva.
5	vr A interesa. 6 vi A avea voie. 7 vi A avea plăcere. cortic- vz cortico-
cortical, ~ă a [At: PARHON, B. 25 / Pl: -i, -e / E: fr cortical] 1-3 Referitor Ia cortex (1-3). 4-6 Care aparţine cortexului (1-3). 7 (îs) Substanţa -a Secreţie externă a rinichiului. 8 (îs) Partea -ă Parte externă.
corticectom’ie sf[At: DN3 / PI: ~i/ / E: fr corticectomie] Ablaţiune a unei părţi a scoarţei cerebrale.
cortico- [At: DN3 / V: ~ic- / E: fr cortico) Element prim de compunere cu sensul „referitor la scoarţa cerebrală14.
corticoidsm [At: DEX2 / PI: -izi / E: fr corticdide] (Big) Hormon secretat de corticosuprarenală Si: corticosteroid.
corticopleurită şf[At: DN3 / Pl: -te / E: fr corticopleurite] Congestie pulmonară localizată în zona corticală a plămânilor şi care afectează şi pleura din regiunea respectivă.
corticosteroid sm [At: DEX2 / Pl: -izi / E: fr corticostero'ide] (Big) Corticoid.
corticosteron sm [At: DN3 / Pl: -i / E: fr corticosteron] Hormon steroid prezent în cortexul suprarenal, constituind principiul activ al acestei glande, cu rol esenţial în metabolismul glucidelor.
corticosuprarenală sf [At: DN3 / Pl: -le / E: fr cortico-surrenale] 1 (îs) Glanda - Glandă endocrină pereche, indispensabilă vieţii, reprezentată
679
CORTICOTERAPIE
de porţiunea corticală a glandei suprarenale, care secretă un număr mare de hormoni sterolici. 2 Regiune periferică a glandei suprarenale, ai cărei hormoni acţionează asupra metabolismului substanţelor organice şi minerale.
corticoterapie sf[At: DN3 / Pl: ~iz / E: fr corticotherapie] Tratament cu hormoni ai corticosuprarenalei.
cortieotorme sf [At: DN3 / Pl: ~i i / E: fr corticotomie] (Med) Incizie a scoarţei cerebrale.
corticotrop sm [At: DN3 / Pl: ~z‘ / E: fr corticotrope) Hormon al lobului anterior al hipofizei, cu efect stimulator asupra funcţiunii cortexului suprarenal. cortil sn vz cortel3
cortină sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~ne / E: it cortina] 1 Pânză atârnată spre a acoperi sau a ascunde ceva. 2 (Spc) Perdea de stofă, de catifea etc. prin care se desparte sala de spectacol de scenă şi care, prin ridicare sau tragere în părţi, marchează începutul unui spectacol sau al unui fragment din acesta, iar, prin lăsare sau tragere spre centru, încheierea lui. 3 (îs) ~ de fier Perdea de metal care desparte sala de spectacol de scenă şi care este folosită, în cazul unui incendiu, pentru a împiedica extinderea acestuia.
4	(Fig; îas)Totalitate a mijloacelor folosite de ţările Europei Occidentale pentru a întrerupe relaţiile cu ţările comuniste.
cortişor sn [At: POLIZU / Pl: -oare / E: cort + -(i)şor] 1-10 (Şhp) Cort (1,10-12,15) (mic).
cortizol sns [At: DN3 / E: fr cord sol] Hormon principal al glandei corticosuprarenale.
cortizon sn [At: DN3 / Pl: ~oane / E: fr cortisone] Hormon secretat de glanda corticosuprarenală, preparat sintetic, folosit în tratamentul insuficienţei suprarenale, al reumatismului, al astmului, al unor infecţii etc.
cortizonoterapie .v/‘[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr cortisonotherapie] (Med) Folosire terapeutică a cortizonului.
cortol sn [At: PAŞCA, GL. / Pl: ~oale / E: mg kârtolni] (Mgm; reg; Min) 1 Curăţare a pietrişului rămas pe locul unde se lucrează în mină. 2 Schimbare a minerilor dintr-un loc în altul, unde se lucrează continuu. cortorar sm vz corturar
cortoraş sm [At: ALRM II/I, h. 339 / Pl: -i / E: corturi + -aş] (Reg) Cortar.
cortorăresc, -ească a vz corturăresc cor tor el sn vz corturel
cortoroseală .v/*[At: DA ms / V: cot- / Pl: -eli / E: cortorosi + -eală] 1-9 Cortorosire (1-9).
cortorosi [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 315/18 / V: cotorăsi, cotorisi, coto-, cuturisi / Pzi: ~sesc / E: bg KypTymKSSLTb] (îvp) 1 vr A se debarasa de ceva inutil. 2 vr A se mântui. 3-4 vtr A (se) scăpa de cineva indezirabil.
5	vr A se debarasa de ceva supărător. 6-7 vtr A (se) salva de un necaz..
8-9 vtr A (se) dezbăra de un viciu. 10 vr A se elibera. 11 vr A fugi de undeva. 12 A pleca, a elibera locul.
cortorosire .y/‘[At: PRALE, ap. DA. 652 / V: cotorăs-, cotoris-, coto-, cuturis-/ Pl: -ri / E: cortorosi] (îvp) 1 Debarasare de ceva inutil Si: cortoroseală (1), cortorosit1 (1), descortorosire, descortorosit1. 2 Mântuire.
3	Scăpare de cineva indezirabil Si: cortoroseală (3), cortorosit1 (3), descortorosire, descortorosit1. 4 Debarasare de ceva supărător Si: cortoroseală (4), cortorosit1 (4), descortorosire, descortorosit1.5 Salvare de un necaz Si: cortoroseală (5), cortorosit1 (5), descortorosire, descortorosit1 (5). 6 Dezbărare de un viciu Si: cortoroseală (6), cortorosit1 (6), descortorosire, descortorosit1. 1 Eliberare. 8 Fugă de undeva Si: cortoroseală (8), cortorosit1 (8), descortorosire, descortorosit1. 9 Plecare,eliberând locul Si: cortoroseală (9), cortorosit1 (9), descortorosire, descortorosit1.
cortorosit1 sn [At: PRALE, ap. DA ms / V: cotorăs-, cotoris-, coto-, cuturis- / Pl: ~uri / E: cortorosi] (îvp) 1 Cortorosire (1). 2 Mântuire. 3-6 Cortorosire (3-6). 7 Eliberare. 8-9 Cortorosire (8-9).
cortorosit2, -ă a [At: MAT. FOLK., 133 / V: cotorăs-, cotoris-, coto-, cuturis- / Pl: -iţi, ~e / E: cortorosi] (îvp) 1 Care s-a debarasat de ceva inutil Si: descortorosit2 (1). 2 Mântuit2.3 Scăpat de o persoană indezirabilă Si: descortorosit2 (3). 4 Care s-a debarasat de ceva supărător Si: descortorosit2 (4). 5 Salvat de un necaz Si: descortorosit2 (5). 6 Dezbărat de un viciu Si: descortorosit2. 1 Eliberat2. 8 Fugit de undeva Si: descortorosit2. 9 Care a plecat, eliberând locul Si: descortorosit2.
cortorositor, -oare [At: DA / V: cotorăs-, cotoris-, coto-, cuturis- / Pl: -i, -oare / E: cortorosi + -tor] (îvp) 1-2 smf, a (Persoană) care debarasează pe cineva de ceva inutil Si: descortorositor. 3-4 smf, a Mântuitor. 5-6 smf, a (Persoană) care scapă pe cineva de cineva indezirabil Si: descortorositor. 7-8 smf, a (Persoană) care scapă pe cineva de ceva supărător Si: descortorositor. 9-10 smf, a (Persoană) care salvează pe cineva de un necaz Si: descortorositor. 11-12 smf, a (Persoană) care dezbară pe cineva de un viciu Si: descortorositor. 13-14 smf, a Eliberator.
cortoroşiţă sf [At: MARIAN, NA. 334 / Pl: -ţe / E: cortoraş + -iţă] (Reg) Ţigancă nomadă.
cortuleţsn [At: ODOBESCU, S. II, 427 / Pl:	/	E:	cort	+	-uleţ]	1-10
(Şhp) Cortişor (1-10).
corturar sm [At: DR. V, 178 / V: -tor- / Pl: -i / E: corturi + -ar] 1 Ţigan nomad. 2 (Pex) Cal slab. 3 (Pex) Cal nărăvaş.
corturăresc,-ească a [At: H VII, 228 / V: -tor-/ Pl: -eşti / E: corturar + -esc] 1 Care aparţine corturarilor (1). 2 Referitor la corturari (1).
corturel sn [At: TEODORESCU, P. P. 477 / V: -tor-/Pl:	/	E:	corturi
+ -el] 1-10 (Pop; şhp) Cortişor (1-10). cortuţ sn [At: LB / Pl: -e / E: cort + -uţ) 1-10 (Şhp) Cortişor (1-10). corţui vt [At: CANTEMIR, 1.1.1,232 / Pzi: -esc/ E: fo] (înv) A ronţăi. coruga vr [At: PĂCALĂ, M. R. 138 / Pzi: p3 ~ruga / E: corugă] 1 (D. lemn) A se îndoi. 2 (D. lemn) A se încovoia. 3 (D. lemn) A se scoroji.
4	(D. casă) A se dărăpăna.
corugator [At: DN3 / Pl: -i / E: it corrugatore, lat corugator] (Atm) 1-2 sm, a (Muşchi) care încreţeşte pielea.
corugaţie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr corrugation, lat corrugatio, it corrugazzione] (Atm) încreţire a pielii ca urmare a acţiunii unor muşchi.
corugă .v/’[At: H IX, 284 / Pl: -ugi / E: bg KOpytfa] (Reg) 1 Tavă făcută din coajă de brad pe care baciul ţine mămăliga, lingura, sarea. 2 Vas de lemn din care ciobanii beau apă şi lapte. 3 Lingură mare de lemn cu care se bea apă din fântână. 4 Loc pe unde lemnele se dau de vale. corui sm vz coroi1 corumpător, -oare a vz corupător corumpe vt vz corupe corumpere sfvz corupere corumpt1 sn vz corupt1 corumpt2, -ă a vz corupt2 coruna vt vz corona corunare sfvz coronare corunat1 sn vz coronat1 corunat2, -ă a vz coronat2 corunaţie sfvz coronaţie corună sf vz coroană
coruncă .v/’[At: DEX2 / Pl: -nce / E: net] Dispozitiv folosit în industria extractivă pentru a prinde şi a extrage prăjinile sau ţevile rămase în gaura de sondă în urma unei avarii.
corund sn [At: LTR / Pl: -uri / E: net ] 1 (Chm; Min; iuz) Corindon.
2	Oxid de aluminiu, foarte dur, incolor, cu luciu adamatin, impurificat, cu urme de compuşi de crom şi de fier Cf safir, rubin, topaz, coruni vt vz coroni corunire sfvz coronire corunit1 sn vz coronit1 corunit2, -ă a vz coronit2
corupător, -oare [At: IORGA, L. 1,8 / V: conr-, -ump- / Pl: -i, -oare / E: corupe + -(ă)tor] 1-4 smf a (Persoană) care corupe (6-7).
680
COSÂTOR
corupe [At: C. NEGRUZZI, I 337 / V: conr~y ~umpe / Pzi: corup / E: lat corrupere, fr corrompre] 1-2 vrr (înv; d. alimente) A (se) altera. 3 vr (înv) A-şi pierde caracterul originar. 4 vr (înv) A-şi pierde destinaţia iniţială. 5 vr (D. oameni) A-şi pierde integritatea morală. 6 vr A face pe cineva să-şi piardă integritatea morală Si: a perverti. 1 vt A determina pe cineva, prin daruri, să îndeplinească o acţiune contrară datoriei sale şi adecvată intereselor corupătorului Si: a cumpăra, a mitui, (pfm) a şperţui.
corupere a/ [At: IORGA, L. II, 289 / V: conr~, ~ump~ / Pl: -ri / E: corupe] 1 (înv; d. alimente) Alterare. 2 (înv) Pierdere a caracterului originar Si: corupt1 (2). 3 (înv) Pierdere a destinaţiei iniţiale Si: corupt1 (3). 4 (D. oameni) Pierdere a integrităţii morale Si: corupt1 (4). 5 Determinare a cuiva, prin daruri, să îndeplinească o acţiune contrară datoriei sale şi adecvată intereselor corupătorului Si: corupt1 (5), cumpărare, cumpărat1, mituire, mituit1, (pfm) şperţuire, şperţuit1.
corupt1 sn [At: DA ms / V: conr~, -ump~! Pl: ~uri / E: corupe] 1 (înv; d. alimente) Alterare. 2-5 Corupere (2-5).
corupt2, ~ă a [At: STAMATI, D. / V: conr~, ~ump~/ Pl: -pţi, ~e / E: corupe] 1 (înv; d. alimente) Alterat2. 2 (înv) Care şi-a pierdut caracterul originar. 3 (înv) Care şi-a pierdut destinaţia iniţială. 4 (înv; d. cuvinte) Qreşit. 5 (înv; d. cuvinte) Deformat. 6 (D. oameni) Care şi-a pierdut integritatea morală Si: depravat, pervertit. 7 Mituit2.
coruptelă sf [Ai: D. RUSSO, BUL. COM. IST. I, 90 / Pl: -le / E: lat corruptela] (înv) Eroare într-un manuscris.
coruptibily ~ă a [At: LM / Pl: -i, -e IE: lat corruptibilis, fr corruptible] 1-6 Care poate deveni corupt2 (1-6).
coruptibilitate sf [At: DA / Pl: -taţi / E: lat corruptibilitas, fr corruptibilite] 1-2 Capacitate de a fi corupt2 (6-7) Si: venalitate.
coruptor, ~oare [At: DA / Pl: -i, -oare / E: fr corrupteur] (Frî) 1-4 smf, a Corupător (1-4).
corupţie sf [At: (1848) URICARIUL X, 4/21 / V: conr-, -iune I Pl: -ii / E: fr coiruption] 1 (înv) Alterare. 2 Seducere. 3 Depravare. 4 Abatere de la cinste. 5 Abdicare de la o datorie. corupţiune sf vz corupţie corvadă sfvz corvoadă
corvagiu sm [At: IORDAN, L. R. A. 158 / Pl: -ii / E: corvadă + -giu] Soldat care lucrează la corvezi.
corvan sn [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: -na, -ană sf I Pl: -e / E: ngr xopfkxvag] (Grm; iuz) Casă de bani păstrată în altarul bisericii. cor vând sfvz cor van corvană1 sfvz corvan corvană2 sfvz cervană corvată sfvz corvoadă
corvetă sf [Ai: GHICA, S. 400 / V: covertă / Pl: -îe / E: fr corvette, it corvetta, ger Korvette, rs KOpBGT] 1 Corabie mică şi rapidă, întrebuinţată în luptele maritime. 2 Navă de război de mic tonaj, uşor armată şi cu mare mobilitate în acţiune.
corvid sn [At: DN’ / Pl: -e l E: fr corroides] 1 (Lpl) Familia de păsări Corvidae, terestre sau arboricole, omnivore, variate ca mărime şi colorit, având ca tip corbul. 2 Pasăre din familia corvide (1).
corvoadă sf [Ai: I. IONESCU, M. 246 / V: -ată, ~voa-, ~voată / Pl: -vezi, (înv) -vede / E: fr corvee] 1 (înv; iuz) Muncă gratuită făcută de clăcaşi proprietarului de pământ sau statului Si: angara, beilâc, boieresc, clacă, havalea, robotă. 2 (înv) Muncă obligatorie pe care o făceau soldaţii la cazarmă, cu rândul. 3 (Pex) Muncă grea. 4 (Pex) Muncă de care nu poţi scăpa şi pe care o faci cu neplăcere. 5 (Pex) Muncă foarte plicticoasă. corvoată sf vz corvadă
corvoseală .v/'[At: CIAUŞANU, V. / Pl: -eli / E: net] (Reg) 1 Apă tulbure Si: ciorqfleacă, goroveală. 2 Mocirlă. corzdr sn vz cordar cos sn vz cosinus
cosa .y/’[At: ANTIPA, P. 49 / Pl: -ale / E: rs K0C2] (Pes; rsm) Peninsulă nisipoasă, joasă şi lungă, în limanuri.
cosdc1 sn [At: CI AUŞ ANU, GL. / PI: -uri / E: srb kosak „uşor de cosit“] (Olt) Triunghi de pământ.
cosac2 sm [At: ANTIPA, F. I. 145 / Pl: -dci / E: bg KOCaKb] 1 (Iht) Peştele de apă dulce Abramis ballerus, lung şi turtit, cu solzi mici, argintiu-închis, asemănător cu plătica. 2 (îc) ^-caraghios Cosac (1) mic, cu ochii mari.
3	(îc) ~-corcit-cu-batcă,~ cu-botul-turtit, ^-nemeş Cosac (1) mai mare.
4	(Fig; înv; îla) Pirpiri-~ Sărac lipit.
cosdc? sm [At: DDRF / Pl: ~aci / E: ns cf srb kuso, bg Kyco, ,,scurt“] Trunchi de lemn de 6 m lungime. cosdlă sfvz coseală1
cosalm sn [At: T. PAPAHAGI, H. / Pl: -sălaie / E: mg kaszâlo] (Reg)
1	Loc destinat cositului Si: fâneaţă. 2 Loc unde pasc oile Si: imaş. cosdci sm vz cosaş
coşar1 sm [At: MARIAN, INS. 518 / V: -iu / Pl: -i / E: cosi + -ar] (Reg) 1-8 Cosaş (5-12).
coşar2 sm [At: DEX2 / PI: -i / E: net] (Orn) Lopătar (Plaîalca leucorodia). cosdriu sm vz coşar
cosaş sm [At: ANON. CAR. / V: ~aci / Pl: -i / E: coasă + -aş] 1 Cositor.
2	(Ast; pop; îc) Cei-trei-M Cele trei stele aşezate în linie din constelaţia Orion Si: (pop) cei-trei-sfinti, îrisfeîitele, toiegele. 3 Fabricant de coase.
4	Vânzător de coase. 5 (Ent; şîc ~-mare, verde) Insectă mare din familia lăcustelor, care produce un zgomot asemănător cu fâsâitul coasei Si: (reg) căluţ-mare, călul-verde, căluî-de-iarbă, căluţ-de-câmp, cobiliţă, cobiliţariu, cosariu, lăcusîă-verde, scăiuş. 6 (Ent; şîc ~- mic) Căluţ-mic.
7	(Ent; îc) ~-gălbiu Căluţ-gălbiu. 8 (Ent; îc) ^-pestriţ Insecta Dectilus verrucivorus Si: căluşel, căluţ-pestriţ. 9 (Ent; îc) ~-roşietic Căluţ-roşietic.
10	(Ent; îe) - roşu Pârâitoare (Psaphus sîidulus). 11 Greieruş-de-câmp.
12	Păianjen.
cosdştină sfvz cosiştină
cosă .v/ [At: DN' / Pl: -se / E: fr cose] 1 Garnitură metalică pe marginea unui conductor electric Si: bornă. 2 Obiect protector din tablă care se introduce în interiorul unei bucle formate la capătul unui cablu.
cosăcel sm [At: ANTIPA, P. / PI: -ei / E: cosac + -el] (Iht) 1-2 (Şhp) Cosac2 (1) (mic) (Abramis ballemus). 3 (Pop) Blehniţă. cosăci vr [At: CIAUŞANU, V. / Pzi: -esc / E: cosăc1] (Reg) A se îngusta. cosăcire .v/ [At: DA ms / Pl: -ri / E: cosăci] (Reg) îngustare. cosăcit1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: cosăci] (Reg) îngustare. cosăcit2, ~ă a [At: PAMFILE, A. R. 231 / Pl: ~ir/, -ei E: cosăci] (Reg; d. terenuri) Cu formă neregulată.
cosăcuţăşf[At: ANTIPA, F. I. 146/ Pl:-ţel E: cosac2 + -uţă] 1-2 (Iht; şhp) Cosac2 (1) (mic) (Abramis ballemus).
cosărm1 sn [At: REV. CRIT. III, 120 / V: cusur~ / Pl: ~ă/ / E: mg koszora] (Reg) 1 Capăt al căpriorului de sub straşină. 2 Lemne care stau la baza căpriorilor. cosărm2 sn vz cosorău
cosăşel sm [At: ŢIPLEA, P. P. 27 / Pl: -ei / E: cosaş + -el] 1-6 (Şhp) Cosaş (1,3-4) (mic). 7 Lăcustă. cosător, ~oare smf, a vz cusător cosătoreasă sfvz cusătoreasă cosătură1 sf vz cositură c osatură2 sfvz cusătură coscîncednă sfs, a vz sânziană cosânţdnă sfs, a vz sânziană
cosânţă a/'[At: MAT. FOLK. 1541 / Pl: -ţe / E: net] (în descântece) Cu sens neprecizat, probabil cosiţă. cosânţednă sfs, a vz sânziană cosânzeană sfs, a vz sânziana cosânzidnă sfs, a vz sânziană coşare sfvz cosire cosât1 sn vz cosit1 cosât2, -ă a vz cosit2 cosâtor, -oare sf, a vz cositor2
681
COSÂŢĂ
cosaţă sf vz cosiţă
coscai sm [At: POP, ap. GCR III, 298/27 / V: ~ie sf / Pl: ~ / E: net] (Orn; reg) Corb (Corvus cor ax), coscaie sfvz coscai
coscă sf [At: H. I, 236 / Pl: -sci / E: bg KOim, pn kocka] (Reg) Pisică. coscenarist, ~ă smf [At: DEX2 / Pl: -işti / E: co- + scewarisr] Coautor la un scenariu.
coscenariu sn [At: DEX2 / Pl: -ii / E: co- + scenariu] Scenariu făcut de mai mulţi autori. coscior sn vz coşcior cosciub sn vz coşciug cosciug sn vz coşciug cosciuv sn vz coşciug coscodac sm vz scodac
coseală1 sf [At: T. PAPAHAGI, H. 217 / V: (reg) -sa/ă / Pl: ~e// / E: coase + -ea/â] (Reg; mpl) Cusătură.
coseală2 şf[At: GORUNEANU, ap. TDRG / Pl: -eli / E: cosi + -eală] 1-2 (D. animale) Cosire (8-9). coseaşcă .s/[At: ANTIPA, P. / Pl: -eşti / E: net] (Pes) Banc de peşti. cosecantă sf [At: LTR2 / PI: -te / E: co- + secantă, fr cosecante] (Mat) Funcţie trigonometrică a unui unghi, egală cu secanta trigonometrică a unghiului complementar.
cosemna vt [At: DEX2 - S / Pzi: -nez / E: co- + semna] A semna împreună cu altcineva un act, o lucrare etc.
cosemnatar, -ă .vm/'[At: DN3 / Pl: -rz, ~e / E: co- + semnatar] Persoană care semnează alături de altele un act, o lucrare etc. coserâre sf vz cosorâre
cosen vt [At: CIAUŞANU, V / Pzi: -resc / E: coşar + i] A tăia cu cosorul. coserire v/'[At: DA / Pl: -ri / E: coseri] Tăiere cu cosorul. coserit1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: coseri] Coserire. coserit2, —ă a [At: DA / Pl: ~/rz, ~e / E: cosen] Care este tăiat cu cosorul. cosi7 a/vz cosie
cosi2 [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: (reg) -sî / Pzi: ~.ve.vc / E: vsl KOCifTif] 1 v/ A tăia cu coasa (1) iarba, plantele de nutreţ, cerealele. 2 vt (Pex) A tăia. 3 vr (Fig; instrumentul e o armă, o boală etc.) A omorî. 4 vt (D. animale; nob) A paşte. 5 vr (D. animale) A-şi lovi, în mers, picioarele unul de celălalt. 6 vr (D. cal) A se răni cu potcoava când se coseşte (5).
7	vr (D. haine) A se roade prin frecare. cosicel sn vz cosiţei
cosicioară j/[At: TEODORESCU, P. P. 630 / P: -cioa- l Pl: -re / E: cosiţă + -ioară] 1-8 (Pop; şhp) Cosiţă (1,3-5) (mică).
cosie1 sf [At: PAMFILE, A.R.l 25 / V: ~si, -s/ie / Pl: Mi / E: coasă + -ie] (Mol; Buc) Coadă de coasă.
cosie2 sf [At: ŞINCAI, HR. I 118/11 / A: net / Pl: -ii / E: net] (înv; nob; ned) Condiment.
cosinus sm [At: LTR2 / Pl: -uri / E: co- + swms] (Mat) Funcţie trigonometrică a unui unghi, egală cu sinusul unghiului complementar.
cosinusoidă sf [At: DN2 / Pl: -de / E: fr cosinuso'ide] Reprezentare grafică a funcţiei trigonometrice cosinus. cosinzeană sfs, a vz sânziană cosir sn vz cosor1
cosire .s/[At: LB / V: (reg) — sare / Pl: -ri l E: cosi] 1 Tăiere cu coasa a ierbii, plantelor de nutreţ, cerealelor Si: cosit1 (1). 2 (Pex) Tăiere. 3 (Fig; instrumentul e o armă, o boală etc.) Omorâre. 4 (D. animale; nob) Păscut1.
5	(Ccr) Loc de pe care s-a cosit iarba sau cerealele şi pe care pasc oile.
6	(Ccr) Recoltă de iarbă bună pentru cosit1 (1) Si: coasă. 7 (Ccr) Loc unde iarba cosită e încă pe brazdă Si: polog. 8 (D. oameni; d. animale) Lovire, în mers, a picioarelor unul de celălalt Si: cosit1 (5). 9 (D. cal) Rănire cu potcoava când se coseşte (5) Si: cosit1 (6). 10 (D. haine) Roadere prin frecare Si: cosit1 (7).
cosirişte şf[At: PAMFILE, A. R. 160 / V: -s<vr- / Pl: -ti / E: cosire + -iste] (Reg) 1 Loc cosit Si: cositură. 2 Cosie1.
cosiş av [At: RĂDULESCU-CODIN, ap. DA / E: cosi + -iş] Ca şi cum ar cosi (1).
cosişoară sf [At: GOROVEI, C. 43 / Pl: -re / E: coasă + -işoară] 1-2 (Şhp) Coasă (1) (mică).
cosiştină .v/ [At: DA ms / V: -sa?- / Pl: -ne / E: cosi + -ştină] (Reg) 1 Holdă cosită pentru nutreţ la vite. 2 Loc cosit de curând. 3 Fânaţ de deal.
cosi/7 sn [At: ŞEZ. VI, 1/ V: (reg) -sâ/ / Pl: -uri / E: cosi] 1-3 Cosire (1-3). 4 (D. animale; nob) Păscut1. 5-7 Cosire (8-10).
cosi/2, -tf a [At: EMINESCU, N. 48 / V: -sâ/ / Pl: -ir/, ~e / E: cosi] 1 (D. plante) Care a fost tăiat cu coasa. 2 (Pex) Care a fost tăiat. 3 (Fig) Care a fost omorât. 4 (D. terenuri) De pe care s-a cosit iarba. 5 (D. cal) Care s-a rănit cu potcoava când s-a cosit (5). 6 (D. haine) Care s-a ros prin frecare.
cositor1 sns [At: LEX. MARS. 247 / V: (reg) -so/-, -s/-, ~storiu, cms-, cwso/-, chs/-, cmsw/- / E: vsl KtCMTep'b] 1 Metal alb-argintiu, maleabil, mai uşor decât plumbul, folosit la spoirea vaselor de aramă Si: staniu.
2	Staniu în aliaj cu cuprul, folosit la fabricarea veselei Si: bronz.
cositor2, ~oare [At: GHICA, S. 537 / V: -sâ/-, (reg) -s/oară, coştioară / Pl: -i, -oare / E: cosi + -tor] 1-2 smf a (Persoană) care coseşte (1), 3 a (Fig; înv) Ucigător. 4 sn Loc bun de cosit (1) Si: fânaţ. 5 .y/‘(La românii din Serbia; îf costoară, coştioară) Coasă. 6 sf Maşină de cosit1 (1). 7 smf Animal care se coseşte (5).
cositorar sm [At: PONTBRIANT, D. / V: -s/ăr-, (reg) -s/- / Pl: M / E: cositor + -ar] 1 Meşter care spoieşte vase cu cositor (1). 2 Meşter care fabrică obiecte din cositor1 (2). 3 Ţigan spoitor.
cositoreală .v/'[At: DICŢ. / Pl: -e/i / E: cositor + -eală] 1 Cositorire.
2	Spoială cu cositor1 (1).
cositori vt [At: COSTINESCU / V: (reg) -s/-, cms/- / Pzi: -resc / E: cositor1] 1 A spoi interiorul unui vas cu cositor1 (1). 2 A acoperi obiecte metalice cu un strat de cositor1 (1), pentru a nu se oxida.
cositorire sf[At: DICŢ. / V: (reg) -s/-, cms/- / Pl: -ri / E: cositori] 1 Spoire a interiorului unui vas cu cositor1 (1) Si: cositorit1 (1). 2 Acoperire a unor obiecte metalice cu cositor1 (2), pentru a nu se oxida Si: cositorit1 (2).
cositorit1 sn [At: DA ms / V: (reg) -s/-, cms/- / Pl: ~uri / E: cositori] 1-2 Cositorire (1-2).
cositorit2y ~ă a [At: MON. OF. (1875), ap. TDRG / V: ~s/—, cms/- / Pl: -iţi, -e l E: cositori] (D. obiecte) 1 Care este spoit în interior cu cositor1
(1). 2 Care este acoperit cu cositor1 (1).
cositură sf [At: COSTINESCU / V: (reg) ~săt~/P\: -ri / E: cosi + -tură] 1-5 Cosire (1-2,8-10). 6 Plante cosite. 7 Cosirişte (1). 8 Cantitate de iarbă cosită Si: recoltă. 9 Rană pe care şi-o fac animalele la picioare când se cosesc (5).
cosiţat, -ă [At: ANON. CAR. / Pl: -ar/, -e / E: cosiţă + -at] 1-2 smf, a (înv; nob) (Persoană) cu cosiţe (1). 3 sf Cosiţă (5).
cosiţă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 188/1 / V: (reg) -sâţă / Pl: -ţe / E: bg KOCHI&, srb kosica] 1 Păr al femeilor, lăsat să crească lung şi împletit, despărţit sau nu în două, apoi lăsat pe spate sau prins în jurul capului Si: coadă, codiţă. 2 (Pop; îe) A împleti - albă A rămâne fată bătrână. 3 (Pop; îe) -e moarte Păr fals împletit. 4 (Prc) Şuviţă de păr. 5 (Reg; pan) Bătătură de la genunchiul calului. 6 (Bot) Planta erbacee agăţătoare Vicia hirsuta, cu frunze terminate cu un cârcel ramificat, cu flori mici, albe-albăstrii, cu fructe păstăi păroase. 7 (Reg) Stuf împletit deasupra acoperişului casei.
cosiţei sm [At: PANŢU, PL.2 / V: Mcel, coşeţ~, coşi~ / Pl: -ei / E: cosiţă + -el] (Bot; reg) Planta erbacee Sium latifolium, cu foliole dinţate, cu flori albe, care creşte prin locuri mlăştinoase. cosm1 sn vz cosmos
-cosm2 [At: DN3 / E: fr -cosme] Element secund de compunere cu semnificaţia „(Referitor la) cosmos“. cosm3- vz cosmo
cosmadin sm [At: PAMFILE, S. 161 /V: -and~! Pl: M / E: Cosma + D(am)in] (îvp) Prima zi a lunii iulie, închinată, în calendarul creştin ortodox, sfinţilor „doftori fără arginţi“ Cosma şi Damian.
682
COSOI
cosmandin sm vz cosmadin cosmet- vz cosmeto-
cosmetic, ~ă a [At: BIANU, D. S. / A: (înv) -metic / V: ~cozm~/ PI: r/ci, -ice, (înv) -«ri / E: fr cosmetique] 1-2 .vw, c/ (Substanţa) care serveşte la îngrijirea şi înfrumuseţarea pielii, a părului. 3 sf Artă a îngrijirii igienice a pielii şi a părului, folosind cosmetice (1). 4 .y/'Profesiune a cosmeticianului. 5 sf Ramură a industriei chimico-farmaceutice care se ocupă cu fabricarea cosmeticelor (1). 6-8 a Referitor la cosmetică (3-5). 9-11 a Care aparţine cosmeticii (3-5).
cosmetician,~ă smf[At: LEG. EC. PL. 301 / P: ~ci-an / PI: -iew -ierte-, (nob) -i, -e / E: cosmetic + ~(i)an] 1-2 Persoană care se ocupă cu cosmetica
(3,5).
cosmeto- [At: DN3 / E: fr cosmeto-] Element prim de compunere cu semnificaţia: 1 De cosmetică (3). 2 Propriu cosmeticii (3)» cosmetolog, ~ă smf [At: DEX2 / Pl: -o#i, ~oge / E: fr cosmetologue] Specialist în cosmetologie.
cosmetologic,a [At: MDA ms / Pl: -ici, ~ice / E: fr cosmetologique] 1 Referitor la cosmetologie. 2 Care aparţine cosmetologiei.
cosmetologie >/'[At: DN2 / Pl: -ii / E: fr cosmetologie] Ştiinţă care se ocupă cu înfrumuseţarea corpului uman.
cosmiatrie .s/[At: DN2 / Pl: -ii / E: fr cosmiatrie] (Rar) Specialitate medicală care se ocupă cu înlăturarea defectelor fizice, şi menţinerea frumuseţii.
cosmic, ~ă a [At: LM / Pl: -ici, -ice / E: fr cosmique] 1 Care aparţine universului. 2-3 Referitor la cosmos (1-2). 4-5 De cosmos (1-2). 6-7 Caracteristic cosmosului (1-2). 8 (îs) Raze ~ice Radiaţii ionizate cu mare putere de pătrundere, care străbat atmosfera în direcţie aproape verticală.
9	(îs) Evoluţie ~ă Transformări succesive suferite de corpurile cereşti.
10	(îs) Spaţiu - Spaţiu infinit în care se află planetele, stelele, galaxiile etc. 11 (îas) Spaţiu interplanetar. 12 (îas; pex) Spaţiu din exteriorul planetei noastre, dincolo de atmosfera terestră. 13 (îs) Radiaţie ~ă Radiaţie corpusculară sau electromagnetică provenită din spaţiul cosmic. 14 (îvr; imp) Cosmogonic (1).
cosmo- [At: DN3 / V: cosm- (înv) cozrn- / E: fr cosnto-] Element prim de compunere cu semnificaţia: 1-2 Referitor la cosmos (1-2). 3-4 De cosmos (1-2).
cosmobiologie sf [At: DN2 / Pl: -ii / E: fr cosmobiologie] Disciplină ştiinţifică al cărei obiect este viaţa în cosmos (2).
cosmoceală sf[At: VICIU, GL. / Pl: -e/i / E: net] (Reg) Amestec de mai multe mâncăruri laolaltă.
cosmochimie sf [At: DN2 / Pl: -ii / E: fr cosmochimie] Ramură a chimiei care studiază elementele şi combinaţiile chimice din cosmos.
cosmocraţie .s/[At: DN2 / PI: -ii / E: fr cosmocratie] (Rar) Monarhie universală (imaginată de antici).
cosmodrom sn [At: DN2 / Pl: -«ri, (îvr) ~oame / E: fr cosmodrome, rs KOCMOJipOM] 1 Teren special amenajat pentru lansarea sateliţilor artificiali şi a navelor cosmice. 2 Staţie de plecare pentru navele cosmice cu oameni la bord Si: ast rod rom.
cosmoeconomie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: cosmo- + economie] (Rar) Mondoeconomie.
cosmofiziologie sf [Ai: DN3 / PI: -ii / E: fr cosmophysiologie] Ştiinţă care studiază funcţiile organismului în condiţii cosmice artificiale sau în timpul unui zbor în cosmos (2).
cosmofotogrammetrie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr cosmophoto-grammetrie] Metodă fotogrammetrică de măsurare şi de reprezentare grafică a unor mari porţiuni din suprafaţa terestră sau din a celorlalte planete, întocmind hărţi pe baza fotografiilor luate din sateliţi artificiali.
cosmogonic, ~ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr cosmogenique] 1 Referitor la cosmogenie. 2 Caracteristic cosmogeniei. 3 Care aparţine cosmogeniei.
cosmogenie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr cosmogenie] Teorie referitoare la geneza universului.
cosmogonic, a [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr cosmogonique] 1-2 Referitor la cosmogonie (1-2). 3-4 Caracteristic cosmogoniei (1-2). 5-6 Care aparţine cosmogoniei (1-2).
cosmogonie sf [At: HEM 1649 / Pl: -ii / E: fr cosmogonie] 1 Cosmogenie. 2 Ramură a astronomiei care studiază originea şi evoluţia corpurilor cereşti şi ale sistemelor de corpuri cereşti.
cosmograf, ~ă smf [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr cosmographe] Specialist în cosmografie.
cosmografie, ~ă a [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr cosmographique] 1 Referitor la cosmografie. 2 Care aparţine cosmografiei.
cosmografie sf [At: CULIANU, C. 3 / Pl: -ii / E: fr cosmographie] Ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea corpurilor şi fenomenelor cereşti aşa cum sunt cunoscute din observaţii, fără explicare şi interpretare.
cosmolog, ~ă smf [At: DA ms / Pl: ~ogi, ~oge / E: fr cosmologue] Specialist în cosmologie.
cosmologic,	a [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr cosmologique] 1
Referitor la cosmologie. 2 Care aparţine cosmologiei.
cosmologie y/'[At: LTR2 / Pl: -ii / E: fr cosmologie] Ştiinţa care studiază structura, dimensiunile, evoluţia universului şi legile generale care îl conduc.
cosmonaut,	smf [At: DN2 / Pl: -uţi, -e / E: fr cosmonaute, rs
KOCMOmâf] Astronaut.
cosmonautic, ~ă [At: DN2 / Pl: -ici, -ice / E: fr cosmonautique] 1 sf Astronautică. 2 a Referitor la astronautică. 3 a Care aparţine astronauticii. cosmonavă sf[At: DN2 / Pl: ~ve / E: cosmo- + navă] Navă cosmică. cosmonomic, ~ă a [At: DN2 / Pl: -ici, -ice / E: fr cosmonomique] 1 Referitor la cosmonomie. 2 Care aparţine cosmonomiei.
cosmonomie v/ [At: DN2 / Pl: -ii / E: fr cosmonomie] Totalitate a legilor care guvernează universul.
cosmopatologic, a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr cosmopatologique] 1 Referitor la cosmopatologie. 2 Care aparţine cosmopatologiei.
cosmopatologie .sf[At: DN3 / Pl: -ii / E: fr cosmopatologie] Studiul acţiunii nocive a factorilor cosmici asupra organismelor vii.
cosmopolit,	[At: KOGĂLNICEANU, ap. DA ms / Pl: -iţi, -e / E:
fr cosmopolite] 1-2 .vw/', a (înv) (Persoană) lipsită de sentiment patriotic. 3-4 smf, a (Persoană) care admiră tot ce este străin ţării sale. 5 a (înv) Pestriţ, provenit din amestecul mai multor naţionalităţi. 6-13 smf, a (Persoană) care se manifestă în sensul cosmopolitismului (1-4). 14-21 smf, a (Persoană) care susţine cosmopolitismul (1-4). 22 a Care aparţine mai multor culturi. 23 a Care este comun mai multor ţări sau tuturor ţărilor Si: universal. 24-27 a Referitor la cosmopolitism (1-4). 28-31 a Care aparţine cosmopolitismului (1-4). 32 a (D. plante; rar) Cu o largă răspândire geografică.
cosmopolitism sn [At: MAIORESCU, CR. I, 353/20 / Pl: -e / E: fr cosmopolitisme] 1 Concepţie din antichitate care promova ideea cetăţeniei universale. 2 Concepţie potrivit căreia patria este lumea întreagă.
3	Concepţie care nu face distincţie între patria proprie şi alte ţări, ci priveşte toate naţiunile cu acelaşi interes. 4 Concepţie politică prin care se propagă indiferenţa faţă de cultura materială şi spirituală a propriei naţiuni şi faţă de limba şi tradiţiile naţionale. 5 Lipsă de patriotism. 6 Admiraţie faţă de tot ce este străin ţării sale.
cosmos sn [At: DA ms / V: (rar) sm / Pl: ~uri / E: fr cosmos] 1 (Ant; îoc haos) Universul, considerat ca un tot armonios organizat, infinit în timp şi spaţiu. 2 Spaţiu cosmic.
cosmotron sn [At: DN3 / Pl: -oane I E: fr cosmotron] (Fiz) Accelerator de particule Si: sincropozitron. cosondroci smp vz cozondraci cosorău sn vz cosărău
cosoi sn [At: (a. 1645) IORGA, B. R. 89 / V: cors-, cus~ / Pl: -r>aie / E: net] 1 (Reg) Cui care prinde scaunul de osia carului. 2 (înv) Ţintă mare, de alamă, cu care se împodobeau hamurile. 3 (îrg; lpl) Cureluşe de nuiele cu care se leagă cercurile de lemn pe buţi. 4 (Reg) Curea lungă şi subţire
683
COSOLINĂ
cu care se leagă briceagul la şerpar. 5 (Reg) Şiret de piele cu care se leagă ghetele. 6 (Reg) Curea subţire ca găitanul. 7 (Fig) Cal slab şi bătrân, sortit tăierii. 8 (Reg) Piele netăbăcită, transparentă, din care se fac fire pentru cusut. 9 (Reg) Cusătură mare, urâtă. cosolmă sfvz coşolină
cosomor [At: VICIU, GL. / Pl: -i / E: ns cf posomori] (Reg) 1-2 smf a (Om) mânios. 3-4 smf a (Om) bosumflat. 5 a (D. timp) Noros. 6 av (D. apă; îe) A sta ~ A se face baltă. cosondroc sm vz cozondroc
cosor1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 62 / V: -s\r, -sur / Pl: -oare / E: vsl Ktcop’h, srb kosor, mg koszor] 1 Cuţit scurt, cu vârful încovoiat. 2 (Ie) A se ţine ~ A se ţine neabătut de o treabă. 3 (îae) A fi viril, în ciuda vârstei înaintate. 4 (îe) L-a ras cu ~ul I-a făcut-o. 5 (Spc) Un fel de coasă cu coada de 1 m, pentru tăiat stuful Si: târpan. 6 Planta erbacee acvatică Ceratophyllum demersum, cu tulpină lungă şi subţire, cu flori unisexuate, solitare, cu fructe ovale, prevăzute cu spini de forma unui cosor (1) Si: (reg) brădiş, frunza-cerei. 1 (Bot; reg) Foarfeca-bălţii (Stratiates alaides). 8 (Pfm) Penis. 9 (Spc) Penis de cal. 10 Cal bătrân.
cosor2 sm [ At: HERZ.-GHER., M. IV 240 / Pl: -i / E: ns cf cosomor] (Reg) 1 Om morocănos. 2 Om violent. cosorală sf vz cosoreală
cosoraş sn [At: I. VĂCĂRESCU, P. 350/19 / V: cusur- f Pl:	/	E:
cosor1 + -aş) 1-14 (Şhp) Cosor1 (1, 5-10) (mic).
cosorău1 sn [At: DENSUSIANU, Ţ. H. / V: -săr-, -reu, cursur-, cusur— / Pl: -râie / E: cosor1 + -ău] 1-14 (Şdp) Cosorul, 5-10) (mare).
15	(Reg; spc) Cuţit de tâlhari.
cosorău2 sn [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 99 / V: -reu, cusur-/ Pl: -raie / E: mg koszoru] (Reg) 1 Grindă care leagă alţi pari. 2 Furci pe care se poate clădi ceva. 3 Colţ al casei. 4 Lemne pe care se pun căpriorii Cf cosoroabă.
cosorâre1 sf{At: DA / V: ~serire / Pl: ~ri / E: cosorî1] 1 Tăiere a viei cu cosorul1 (1) Si: cosorât1 (1), cosoreală (1), cosoritură (1). 2 Curăţare a pomilor cu cosorul1 (1) Si: cosorât1 (2), cosoreală (2), cosoritură (2).
3	Tăiere a stufului cu cosorul1 (5) Si: cosorât1 (3), cosoreală (3), cosoritură
(3). 4 (Pex) Tăiere. 5 (Pex) înghiontire. 6 (Pex) Bătaie. 7 (Pex) Ucidere.
8	(Fig) Ironizare. 9 (Pex) Jignire. 10 (Reg) Scărpinare. 11 (Reg; d. vite) împerechere.
cosorâre2 sf[At: DA ms / Pl: -ri / E: cosorî2] (Reg) Privire morocănoasă Si: cosorât*.
cosorât1 sn [At: ANTIPA, P. 566 / V: -ser’it / Pl: -uri / E: cosorîJ] 1-11 Cosorâre1 (1-11).
cosorât2, -ă a [At: GRAIUL II, 324 / V: -serit2 / Pl: -aţi, ~e / E: cosorî1] 1 Tăiat2. 2 Curăţat2. 3 (Pex) înghiontit2. 4 Bătut2. 5 (Pex) Ucis2. 6 (Fig) Ironizat2. 7 (Pex) Jignit2. 8 (Reg) Scărpinat2. 9 (Reg; d. vite) împerecheat2. 10 încovoiat ca un cosor1 (1). cosorât1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: cosorî2] Cosorâre2. cosorât4,-ă a [At: HERZ.-GHER., M. IV 240 / Pl: -âţi, -e / E: cosorî2] 1 (Reg; d. sânge) Coagulat2. 2 (înv) învineţit2.
cosoreală .v/‘[At: CIAUŞANU, V. / V: -ra—/ Pl: -di/ E: cosorî1 + -eală] 1-11 Cosorâre1 (1-11).
. cosorelsn [At: PAMFILE, I.C. 118 / Pl: -e / E: cosor + -el] 1-14 (Şhp) Cosoraş (1-14). cosoreu1 sn vz cosorău1 cosoreu2 sn vz cosorău2 cosorişte sfvz cosirişte casorit sn vz cosorât1
cosoritură v/[At: LM / Pl: -ri / E: cosorî1 + -(i)turd] 1-11 Cosorâre1 (Ml).
cosorî1 [At: ŞINCAI, HR. II, 278/37 / V: -seri / Pzi: -rase / E: cosor)
1	vt A tăia via cu cosorul1 (1). 2 vt A curăţa pomii cu cosorul1 (1). 3 vt A tăia stuful cu cosorul1 (5). 4 vt (Pex) A tăia. 5 vt (Pex) A înghionti. 6 vt (Pex) A bate. 7 vt (Pex) A ucide. 8 vr (Fig) A ironiza. 9 vr A jigni. 10 vr (Reg) A se scărpina. 11 vr (D. vite) A se împerechea.
cosorî2 vr [At: HERZ.-GHER., M. IV, 240 / Pzi: ~ră.vc / E: cosor1] (Reg) A privi morocănos.
cosoroabă sf [At: (a. 1808) IORGA, S. D. XXI, 396 / V: ~sto~, -storoavă, coşto- / Pl: -be l E: mg koszorufa „cunună"] (Reg) 1 Fiecare din cele opt bârne aşezate orizontal deasupra pereţilor casei, spre a sprijini căpriorii Si: (pfm) cunună, prăştii, streaşină, vânturi. 2 Scândură sub streaşina casei, pe care gospodarul îşi pune uneltele. 3 (Fig) Femeie grasă.
4	Cal bătrân şi neputincios. 5 (îs) ~ pentru porumbi Coteţ al porumbeilor. cosotor sns vz cositor1
cosperdie sf [At: LEX. MARS. 124 / Pl: -ii / E: mg koszperd] (Mgî; iuz) Sabie.
cost1 sn [At: LM / Pl: -uri / E: drr costa] 1 Sumă de bani cheltuită pentru producerea sau cumpărarea unui bun, efectuarea unei lucrări, prestarea unui serviciu etc. 2 (îs) -ul vieţii Totalitate a cheltuielilor pentru bunuri alimentare şi nealimentare precum şi a serviciilor utilizate de o familie într-o perioadă determinată. 3 (îs) Preţ de - Total al cheltuielilor necesare în producţie pentru fabricarea unui bun oarecare. 4 (îas) Sumă de bani plătită pentru o marfă în scopul revinderii. 5 (îe) A vinde o marfă pe ~ sau ia preţul de ~ A vinde o marfă fără adaos comercial. 6 (îe) A vinde sub ~ A vinde o marfă cu un preţ mai mic decât preţul de cost1 (3). ' cost2 sn [At: STAMATI, D. / Pl: -uri / E: ger Kost] (Gmî; reg) 1 Hrană,
2	(îe) A ţine pe cineva în ~ A ţine pe cineva în pensiune.
cost1 sn [At: ŞINCAI, HR. I, 118/11 / Pl: -uri / E: net] (înv; ned) Condiment.
costa [At: (a. 1816) IORGA, S. D. XII, 172/31 / V: cus-/ Pzi: costă (reg) coastă, -teaz.ă / E: it costare, ger kosten] 1 vt (D. obiecte) A se putea obţine prin plata contravalorii (în bani) Si: a face, a preţui, a ţine, a valora, (înv) a costălui (1), a costisi (1). 2 vr (îe) Ce mă ~ă? De ce să nu încerc (să fac un lucru)? 3 vr (îae) Nu risc nimic. 4 vi A avea o valoare în bani Si: a preţui, (înv) a costălui (2), a costisi (2). 5 vi A fi scump. 6 vi A avea un echivalent valoric, altul decât banii Si: (înv) a costălui (5), a costisi
(5). 7 vr (a) A se plăti cu ceva Si: (înv) a costălui (6), a costisi (6). 8 vt A produce o pagubă Si: (înv) a costălui (7), a costisi (7). 9 vr (Fig) A produce o suferinţă. 10 vt (Fig) A supăra pe cineva. 11 vi A fi greu de făcut. 12 vr (îe) Nu mă ~ă nimic Nu-mi cere nici un efort.
costal, -ăi a [At: BREZOIANU, ap. TDRG / PI: -i, -e / E: fr costal] 1 (Ggf) De pe ţărm. 2 (Ggf) Referitor la ţărm. 3 (Ggf) AI ţărmului. 4 (Atm) Care aparţine coastei. 5 (Atm) Referitor la coastă. 6 (Atm) Caracteristic coastei.
costalgie sf [At: DN2 / Pl: ~i/ / E: fr costalgie) (Med) Nevralgie intercostală.
costandă .s/[At: (sec. XVI) CUV. D. BĂTR. I, 95 / V: constând sn, cons- şf / PI: ~de / E: bg KCXJTStHMWKSL) 1 Veche monedă de argint, cu valoare variind după epocă. 2 (Mol) Potronic. costandinat sm vz constantinat
costarican, -ă [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: Costa Rica + -an] 1-2 smf, a (Persoană) care locuieşte sau este originară din Costa Rica. 3-4 a Care aparţine statului Costa Rica sau costaricanilor (1). 5-6 a Caracteristic statului Costa Rica sau costaricanilor (1). 7-8 a Referitor Ia Costa Rica sau la costaricani (1). 9 smp Populaţie din Costa Rica.
costălui vr [At: (a. 1816) IORGA,S. D. XII, 172/31 /V: cuştul\,cuştul-/ Pzi: ~e.vc / E: mg kostălni] 1-7 (îrg) A costa (1, 4-9). costănaş sm vz căstănaş costărar sm vz cositorar
costător, -oare a [At: PONTBRIANT, D. / V: cus-/ Pl: -i, -oare / E: costa + -tor) (Iuz) Costisitor. costânteană sf vz sânziană
costectomie sf[At: DN3 / Pl: -ii / E: fr costectomie] (Med) Rezecţie costală. costei1 sn vz coştei1 costei2 sn vz coştei2 costei3 sn vz costrei
costelbă .v/ [At: DA ms / Pl: -be / E: co- + stelbă] (Pop) Stelbă.
684
COSTREME
costeliv, ~ă 6/ [At: COSTINESCU / Pl:	-e	/	E:	bg	£0era/BiB&] 1 (D.
oameni; d. animale) Slab de i se văd coastele Si: costiu, costiv, firav, uscăţiv. 2 (D. capre) Care dă puţin lapte. 3 (D. nucă) Al cărei miez nu se desprinde din coajă. 4 (D. nucă) Cu miezul mic şi uscat. 5 (D. lemn) Care are inelele anuale dese Si: îndesat, mărunt. 6 (Fig) Sec. 7 (Fig; d. oameni) Slab. coster sms vz coştei1
costeş sm [At: BĂCESCU, P. 32 / A şi: eo.v~ / V: ~/iş, coştiş / Pl: -i / E: ns cf costrăş] (Iht; reg) Biban.
costeşeţav [At: PAMFILE, VĂZD. 39 / E: costiş + -eţ] (îrg) De la umăr spre şoldul opus, în felul cum se poartă arcul Si: (reg) arceşte.
costicuţă sf [At: RĂDULESCU-CODIN, î., ap. DA / Pl: ~ţe / E: ctm constituţie + costiţă] (îrg) 1 Constituţie fizică. 2 Constituţie morală. 3 (îla) Slab de ~ Slab d£ caracter.
costie1 .v/ [At: I. IONESCU, D. / Pl: ~iz / E: coastă + -ie] (Reg) Coastă de deal. costie2 sfvz cosie
costier, ~ă a [At: DN2 / Pl:	-e / E: fr costiere] (Mrn) 1 De ţărm. 2 în
legătură cu ţărmul. 3 (îs) Navă -ă Navă care face curse de-a lungul ţărmului. 4 în regiunea ţărmului.
costindş sm [At: PRECUP, P. 48 / Pl:	/ E: net] (Reg) Mânz tânăr.
; costmă .v/*[At: ŞEZ. XXIII, 106 / Pl: ~ne / E: coastă + -ină] Costie1.
costisi vf [At: (1835) URICARIUL VIII, 136/1 / Pzi: p. -seşte / E: ngr xooTt%w] 1-7 (îrg) A costa (1,4-9).
costisitor, ~odre a [At: MARCOVICl, D. 146/5 / Pl:	-o'dre / E: costisi
+ ~(i)tor] 1 Care costă (1) mult Si: scump. 2 (Fig) Care necesită un efort mare pentru a fi îndeplinit. costiş1 sm vz costeş costiş2 sn vz costişă
costiş3, ~ă [At: CANTEMIR, I. 1.1, 168 / Pl: -i, -e / E: coastă + -iş] (înv) 1 a înclinat. 2 a Oblic. 3 av Pieziş. 4 av Strâmb. 5 sn Parte laterală a căruţei. 6 sn Lănţug eare leagă dricul de crucea căruţei. costiş a vi [At: LB / Pzi: ~.yez / E: costiş3] (înv) A înainta oblic. costişdt, ~ă a [At: CONACHI, P. 212 / V: (reg) -şet / Pl: -dţi, -e / E: costişa] (înv) 1 înclinat. 2 Strâmb.
costişă .v/'[At: DOSOFTEI, V. S. 69 / V: (reg) -şe, ~is / Pl: ~şe / E: coastă + -iş] 1 Coastă de deal de întindere mică. 2 (Reg) Pantă prăpăstioasă Si: cor liană, plisc, ţurană. costişe sfvz costişă
costişei sm [At: MOLDOVAN, Ţ. N. 301 / Pl: ~e/ / E: costiş3 + -el] (Reg) Cusătură cu negru pe mâneca iei femeilor. costişet, ~ă a vz costişat
costişeţe şfp [At: PĂCALĂ, M. R. 519 / E: costiş3 + -eţ] (Reg) Cusătură în formă de râuri oblice pe umerii cămăşilor ţărăneşti.
costişodră .v/'[At: ALECSANDRI, P. P. 190 / Pl: -re / E: coastă + -işoară] 1-4 (Şhp) Coastă (mică). 5 Costiţă (5).
costiţă .y/'[At: (1630) STEFANELLI, D. C. 3 / PI: ~ţe / E: coastă + -iţă] 1-4 (Şhp) Costişoară (1-4). 5 Coastă de animal comestibil, împreună cu carnea şi grăsimea de pe ea, care se prepară în diferite moduri Cf cotlet.
6	Costişă (1).
costiu, ~ie a [At: REV. CRIT. III, 120 / Pl: ~ii / E: coastă + -iu] (Reg; d. animale) Costeliv (1). costium sn vz costum costiunvd vtr vz costuma costiumăre sf vz costumare costiunidt1 sn vz costumat1 costium-dt2, ~ă a vz costumat2
costiv, ~ă a [At: CIAUŞANU, V. / Pl: ~i, -e / E: coastă + -zV] (Reg; d. animale) Costeliv (1).
costo-dlă sf[At: DENSUSIANU, Ţ. H. 314 / P: ~stoa-la / Pl: ~le / E: ns cf coastă] 1 Costie. 2 Costişă (1) care nu se poate ara în lung, ci în lat. costodră sf vz cositor2
costoboci snp [At: DEX2 / E: lat costoboci] Populaţie traco-dacică din nord-estul Daciei, menţionată documentar în sec. l-Il î. Hr.
costofdţă A/[At: PAMFILE, C. 26 / Pl: -ţe / E: coastă + faţă] (Reg; în ghicitori) Fâţă.
costoi vt [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / Pzi: ~e.se / E: ns cf fr cotoyer]
1 A trece pe Ia margine. 2 A atinge doar marginea.
costomoc sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~odce i E: ns cifostomoc, golomoc, ghemotoc] (Reg) Legătură de fân.
costomoci vt [At: VICIU, GL. / Pzi: -ocesc / E: costomoc] (Reg) A încurca. costor sns vz cositor1 costordr sm vz cositorar costorăredsă sfvz costororeasă
costorărie .s/[At: H XIV, 224 / PI: ~i/ / E: costorar + -ie] 1 (Reg) Meşteşugul cositorarului. 2 Atelierul cositorarului. 3 Prăvălia cositorarului.
costoredncă .v/' [At: MUSCEL, 29 / Pl: ~ence / E: costor + -eancă] 1 (Reg) Horă ţărănească. 2 Melodie după care se execută costoreanca (1). costori vt vz cositori costorire sf vz cositorire costorit1 sn vz cositorit1 costorit2, ~ă a vz cositorit2
costorit3, ~ă a [At: REV. CRIT. I, 171 / Pl: -iţi, ~e / E: ns cf custură]
1 Aranjat cu custura. 2 îngrijit. costoriu1 sms vz cositor1
costoriu2 sm [At: CHEST. V, 76/83 / Pl: ~i/‘ / E: net] (Reg) Bou slab. costorodbă1 .s/‘[At: DA / Pl: -be / E: net] (Reg) Teleagă eu un cal. costoroabă2 sfvz cosoroabă costoro-dvă sfvz cosoroabă
costororeasă .v/*[At: I. CR. I, 155 / V: ~răr~ / Pl: -ese / E: costor + -easă] (Reg) 1-3 Nevastă de cositorar (1-3). 4 Spoitoare cu cositor1 (1).
5-6 Costoreancă (1-2).
costosy ~oasă a [At: VÎRCOL, V. / PI: -oşi, -odse / E: coastă + -av] (Reg) 1 Cu multe coaste. 2 (D. un drum) Care urcă şi coboară multe coaste.
costotom sn [At: DN2 / Pl: -e t E: fr costotome] Instrument chirurgical pentru tăierea coastelor.
costotomie .v/‘[At: DN3 / Pl: -ii / E: fr costotomie] Secţionare chirurgicală a unei coaste. costrdş sm vz costrăş costrăredsă sf vz costorăreasă
costrăş sm [At: CANTEMIR, 1.1.1,14 / A: ~ră.ş / V: coas~, ~ra$, ~râş, ~reş, ~riş, -roş, -ruj, -ruş, -ruşă / Pl: -i / E: bg KOCrpGXH, KOCrpyWb, srb kostreS] 1 (Iht; reg) Biban (Perca fluviatiles). 2 (îc) ~-boticos Peştele Aspro vulgaris. 3 (îc) ~-spinos Peştele Gasterosteus aculeatus. 4 Ghiborţ.
5	(Pex) Mânz cu coama, coada şi moţul de pe frunte retezate întâia oară.
6	(Pex) Mânz care trece de un an Si: tretin. 1 (Pex) Mânz. 8 (Pex) Viţel tuns. 9 (Pex) Băiat tuns. 10 (Pex) Persoană tunsă neregulat. 11-12 (Pex; îf -ruş, -ă) Cal sau iapă cu dungi.
costrăşelsm [At: H III, 290 / Pl: -ei / E: costrăş + -el] 1-16 (Şhp) Costrăş (1,4-9,11) (mic). 17 (Iht; reg) Bubuioc. costrăş sm vz costrăş
costrea .sf[At: ALECSANDRI, P. P. 267 / PI: -ele şi -eie / E: costrei]. (Bot) Costrei.
costrei sm [At: LB / V: -tei, ~eme / Pl: ~, -eie sn / E: vsl KOCTfM&KT*, bg KOCrpeH] 1 (Bot; reg) Plantă de lac cu foaia Iată, tăioasă, înspicată Si: (reg) huler. 2 Planta erbacee Echinochloa crus-gallii, mare, cu rizom puternic şi târâtor, cu flori purpurii Si: bălaur, belangher, uler. 3 (Bot; reg) Iarbă-bărboasă (Artemisia vulgaris). 4 (Bot; reg) Mohor (Setaria glauca) 5 (Bot; reg) Odos (Avena fatua). 6 (Bot; reg) Plantă cu frunze lineare ascuţite, aspre (Lithosplimuri arvenge) Si: mei-păsăresc. 1 (Bot; reg) Ţăpoşică (Wadus shicta). 8 (Şîc ~-mare) Planta graminee Sorghum halepense, cu rizom puternic şi spiculeţe roşcate, foarte dăunătoare în culturile agricole, folosită ca plantă de nutreţ Si: coada-vulpii. costreme sfp vz costrei
685
COSTREŞ
costreş sm vz costrăş
costreţ sn [At: POP, ap. GCR / Pl: -e / E: ctm coteţ + ostreţ] 1-23 Coteţ (1-23).
costrică .s/[At: ALRT II, 29 / Pl: -rele / E: costrea + -ică] (Bot) 1-2 (Şhp) Costrea (mică). 3 (Bot; reg) Nume de plantă nedefinită mai îndeaproape. costriş sm vz costrăş costroş sm vz costrăş costruj sm vz costrăş costrufi vt vz costruşi costrujire sfwz costruşire costrufit1 sn vz costruşit1 costrufit2, -ă a vz costruşit2 costruş sm vz costrăş
costruşa vt [At: MARIAN, S. R. II, 69 / Pzi: ~şez / E: costruş] (Reg) 1-3 A costruşi (1-3).
costruşăre şf[At: DAMfi, T. 127 / PI: -sari / E: costruşa] (Reg) 1-3 Costruşire (1-3).
costruşat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: costruşa] (Reg) 1-3 Costruşire (1-3).
costruşat2, -d a [At: MDA ms / Pl: ~aţi, ~e / E: costruşa] (Reg) 1-3 Costruşit2 (1-3). costruşa sfwz costrăş
costruşi vt [At: MARIAN, S. R. II, 69 / V: -uji / Pzi: -sesc / E: costruş] 1 A reteza coama unui animal. 2 (Pex) A tunde. 3 (Pex) A tunde urât, neregulat.
costruşire şf[At: DR. V, 292 / V: -uj'i- / Pl: -ri / E: costruşi] 1 Retezare a coamei unui animal Si: costruşăre (1), costruşat1 (1), costruşit1 (1). 2 (Pex) Tundere. 3 (Pex) Tundere urâtă, neregulată Si: costruşăre (3), costruşat1 (3), costruşit1 (3).
costruşit1 sn [At: DR. V, 292 / V: -ufi- / Pl: -uri / E: costruşi] 1 Costruşire (1). 2 (Pex) Tundere. 3 Costruşire (3).
costruşit2, -ă a [At: DR. V, 292 / V: -uji- / Pl: -iţi, -e / E: costruşi] 1 (D. animale) Căruia i s-a retezat coama. 2 (Pex) Tuns2.3 (Pex; d. oameni) Tuns2 urât, neregulat.
costruşnic sm [At: H 10,535 / Pl: -ici / E: costruş + -nie] (Reg) Mânz mai în vârstă decât costrăşul (6).
costum sn [At: STAMATI, D. / V: (înv) -tium / PI: ~e / E: fr costume] 1 (Şîs ~ popular) Fel de a se îmbrăca specific al locuitorilor unei regiuni sau unei ţări Si: port. 2 Fel de a se îmbrăca specific unei epoci istorice.
3	Fel de a se îmbrăca al apartenenţilor Ia o clasă socială. 4 Fel de a se îmbrăca al practicanţilor unei profesii Si: uniformă. 5 Fel de a se îmbrăca într-o anumită ocazie Si: ţinuta. 6 (Pex) îmbrăcăminte specifică unui popor.
7	(Pex) îmbrăcăminte specifică unei epoci. 8 (Pex) îmbrăcăminte specifică unei clase sociale. 9 (Pex) îmbrăcăminte specifică unei profesii. 10 (Pex) îmbrăcăminte pentru o anumită ocazie. 11 Rând de haine. 12 îmbrăcăminte bărbătească alcătuită din pantaloni şi jachetă (şi vesta ). 13 îmbrăcăminte femeiască alcătuită din fustă sau pantaloni şi jachetă Si: taior. 14 (Pex) îmbrăcăminte purtată de cineva fără a corespunde cu apartenenţa sa la un popor, o epocă, clasă socială, profesie, sex etc., în scopul de a nu fi recunoscut (la un carnaval) sau de a juca într-o piesă Si: travesti. 15 (Gmţ; îs) ~ de scânduri Coşciug.
costuma [At: STAMATI, D. / V: (înv) -tiu-i Pzi: -mez / E: costum] 1 vt A îmbrăca pe cineva cu un costum (12). 2 vr A se îmbrăca cu un costum (12). 3-4 vtr A (se) travesti. 5 vt (Fig) A disimula.
costumare sf[At: DN2 / V: (înv) -tiu- / Pl: -mări / E: costuma] 1 îmbrăcare a unui costum (12) Si: costumat1 (1). 2 Travestire. 3 (Fig) Disimulare.
costumat1 sn [At: DA ms / V: (înv) -tiu-! Pl: -uri / E: costuma] (Rar) 1-3 Costumare (1-3).
costumat2, -ă a [At: DA / V: (înv) -tiu- / Pl: -aţi, -e l E: costuma] 1 îmbrăcat cu un costum (12). 2 Travestit2. 3 (înv; îs) Bal - Bal la care participanţii sunt costumaţi (2). 4 (Fig) Disimulat.
costumaţie şf [At: DN2 / V: (înv) -iune / Pl: -ii / E: costuma + ~(a)ţie]
1	Fel de a se îmbrăca pentru o piesă de teatru sau un carnaval. 2 (Pex) îmbrăcăminte pentru o piesă de teatru, un carnaval etc. 3 (Pex; rar) Fel de a se îmbrăca. costumaţiune sfvz costumaţie
costumbrism sn [At: DN3 / Pl: -e / E: sp costumbrismo] Curent artistic spaniol de la mijlocul sec. al XlX-lea, în literatură şi în pictură, redând în operele lui caracteristice scene de viaţă şi moravuri.
costumbrist, -ă [At: DN3 / Pl: -işti, -e / E: sp costumbristă] 1-2 smf, a (Persoană) care aderă la costumbrism. 3 a Referitor la costumbrism. 4 a Caracteristic costumbrismului. 5 a Care aparţine costumbrismului.
costumier sm [At: CONTEMP. Seria II, 1949, nr. 120, 12/5 / Pl: -i / E: fr costumier] 1 Persoană care confecţionează costume (14). 2-3 Persoană care vinde sau închiriază costume (14). 4 Persoană care are în păstrare depozitul de costume al unui teatru. cosur sn vz cosor1 cosut sn vz cusut1 cosutoreasă sfvz cusătoreasă cosutură1 sfvz cusătură
cosutură2 sfs [At: H VIII, 138 / E: ctm cositor1 + cusutură] 1-2 (Reg) Cositor1 (1-2).
coş1 i [At: RĂDULESCU-CODIN, 21 / V: cuş / E: ns cf fr couche, ger kusch] (Rep) Strigăt cu care se îndeamnă capra, vaca etc. să stea liniştită la muls.
coş2 sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 230/25 / Pl: -uri / E: rs, ucr KOW, pn kosz] (înv; Mol) 1 Tabără tătărească. 2 Grup de locuitori ai unui coş2
(1). 3 Formaţiune militară tătărească, ce reunea membrii unui coş2 (1).
4	(Pex) Tabără militară.
coş3 sn [At: PSALT., 168/5 / Pl: -uri / E: vsl KVLUh] 1 Obiect portativ de diferite forme, cu sau fără mânere, din papură sau din nuiele împletite, în care se păstrează sau se cară provizii sau obiecte Si: (reg) corfă, coşară
(1), coşarcă (1), coşniţă, cotarcă, paner, târnă. 2 Conţinutul unui coş3
(1)	Si: (reg) corfă, coşară (2), coşarcă (2), coşniţă, cotarcă,paner, târnă.
3	(Pex; şîs ~ de gunoi) Coş3 (1) sau cazan din material plastic, tablă etc. pentru depozitarea gunoiului. 4 (îe) A arunca la ~ A renunţa la păstrarea unui obiect lipsit de valoare. 5 (La jocul de baschet) Cerc metalic fixat la înălţime pe un panou de lemn şi prevăzut cu o plasă fără fund prin care trebuie să treacă mingea pentru a se marca un punct. 6 Punct marcat la baschet. 7 (îs) ~ propriu Coşul3 (5) echipei proprii, care trebuie apărat.
8	(îs) ~ advers Coşul3 (5) echipei adverse, în care trebuie introdusă mingea.
9	(îe) A reuşi miI A reuşi să marchezi un punct. 10 (Spc) Unealtă de pescuit pentru prinderea peştilor mici, împletită din nuiele de răchită sau de mlajă, având diferite forme şi dimensiuni Si: coşarcă (5),cutiţa-lesei, leagăn, spele, târnog, vâr să, vintire. 11 (Spc; îs) ~ de raci Unealtă din nuiele pentru prinderea racilor. 12 (Rar) Stup. 13 împletitură de nuiele umplută cu pământ sau cu bolovani, folosită la construirea unor diguri contra inundaţiilor sau în fortificaţii provizorii contra proiectilelor Si: coteţ.
14	(Reg) Coşar1 (7). 15 Ladă mare de nuiele sau de scânduri în care se păstrează cereale Si: hambar, sâsâiac, tron. 16 (înv) Coşciug. 17 împletitură de nuiele care se aşază pe loitrele unui car, când se transportă legume, fructe, cereale etc. Si: coşar1 (9). 18 (Pex) Platformă a căruţei care seamănă cu o Iadă şi care serveşte la transportul diferitelor materiale.
19	(Lpl) Cele două funduri împletite care se pun la căruţă numai când se transportă lucruri mărunte Si: chelnă, codirlă. 20 Dric. 21 Acoperiş de pânză sau de piele al unei trăsuri, care se poate ridica sau strânge Si: burduf, cobâră, coviltir,podit. 22 Parte a morii de forma unei pâlnii mari în care se toarnă grăunţele de măcinat. 23 (Pop; îe) A băga (sau a turna) în ~ A căpăta rând la moară. 24 (îae) A începe să macini. 25 (Fig; îae) A-ţi veni rândul să faci ceva. 26 (înv; îe) I-a căzut (sau i-a picat) din ~ A sărăcit. 27 (înv; îe) A le lua din ~ A începe să piardă din noroc. 28 (înv; îae) A da de mare necaz. 29 Pâlnie în formă de piramidă la maşina de treierat, în care se bagă snopii. 30 Ladă a teascului în care se toarnă boabele de struguri şi se strivesc. 31 (Pex) Coşar1 (10). 32 (Pex) Plasă pe care se
686
COŞCOGEAMETE
îmblăteşte. 33 Cilindru făcut din coajă de brad şi legat cu sfori de tei în care baciul pune brânză sau caş la dospit. 34 îmbrăcăminte în care se pun penele unei perne. 35 Colac al fântânii Si: ghizd. 36 (Mol; înv; îs) ~ de piatră Unitate de măsură a pietrei egală cu un stânjen sau 4 fârtaie. 37 (Trs; Ţes) Urzitor. 38 Cavitate prin care trece fumul din sobă spre a ieşi în afara casei Si: horn. 39 Parte de deasupra vetrei ţărăneşti, sprijinită de stâlpi, care trage fumul spre a-1 elimina Si: bageac, buduroi, fumar, hogeac, horn, urloi. 40 Construcţie deasupra acoperişului, pe unde iese fumul din sobe. 41 (Pex) Cilindru pe unde iese fumul la un vapor cu aburi. 42 (Pex) Cilindru pe unde iese fumul unei locomotive cu aburi. 43 (Pex) Conductă pe unde sunt evacuate gazele de ardere dintr-o instalaţie cu focar. 44 (Pop; îla) Tras pe ~ Murdar. 45 (Fam; îe) A şters ~ul A păţit-o. 46 (D. oameni; pop; îe) Parcă-i pus pe ~ Este (foarte) slab. 47 (Pop; îae) Pare afumat. 48 (Atm; îs) -ulpieptului Torace. 49 (Pop; îe) A fi tare în~ A fi puternic. 50 (îae) A fi sănătos. 51 (Pop; îe) A rupe pe cineva în ~ A-i trage cuiva
o	bătaie straşnică. 52 (Pop; îe) A se rupe în ~ A munci cu sârguinţă. 53 (Pop; îe) A fi rupt (sau fript) în ~ A fi foarte flămând. 54 (îae) A fi prăpădit de foame şi de sete. 55 (Pex) Carapace a racului.
coş4 sn [At: BIBLIA (1688), 79 / V: coji smp / Pl: -uri, (înv) -i sm / E: lat cossus] 1 Larva insectei Hypoderma bovis, ca un vierme alb, care trăieşte în pielea vitelor, formând o mică umflătură. 2 Umflătură provocată de coş4 (1). 3 (Şip) Bubiţă purulentă pe piele, ca urmare a unei leziuni sau a inflamării glandelor sebacee. 4 (Pop; îc) Zăbale-~ Inflamaţie a colţurilor gurii. 5 (Pop; îe) A sta ~ A fi gata.
coşaci sm [At: PANŢU, PL.2 / Pl: ~ / E: ns cf bg Ktxzm ,,păros“] (Reg) Planta erbacee Astragalus Onobrychis, păroasă, cu flori albăstrii, care creşte pe câmpuri şi în livezi.
coşagsms [At: ŞEZ. XXXI, 112 / E: ns cf corşag] (îvp) Stare maladivă de moleşeală în tot trupul Si: (înv) troahnă.
coşar1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 76 / V: -ră .v/'(pl: -văr/) -re sf, ~riu (S: -şea-), ^ăr, ~şăre sf\ ~$ănw, ~$er~, ~şere sf, ~şerie sfl Pl: -re, (reg) -ră, ~şăre, -sere / E: vsl KOLUdpd] 1 îngrăditură de nuiele, pentru adăpostul vitelor în timpul nopţii Si: saia, ţarc. 2 Grajd de nuiele. 3 Staul.
4	Strungă. 5 Coteţ pentru porci. 6 Magazie pentru uscarea şi păstrarea porumbului Si: coşarcă (6), cotarcă (1), grânar, hambar, pătul, porumbar.
7	îngrăditură de nuiele, cu fundul mai mic, sprijinită pe un dreptunghi de drugi aşezaţi pe trunchiuri groase de lemn, acoperit cu şindrilă sau stuf, în care se ţine porumbul Si: coş* (14), sâsăiac. 8 Şopron pentru păstrarea paielor. 9 Coş3 (17). 10 Leasă pentru uscat fructe Si: coş3 (31), loşniţă, slaniţă. 11 Coş3 (1) din papură, în care pescarii pun peştele prins. 12 (Pan; dep) Casă rudimentară, fără ferestre. 13 Locuinţă ciobănească.
coşar2 sm [At: GOLOGAN, C. R. 101 / Pl: -i / E: coş3 + -ar] 1-7 Persoană care face coşuri3 (1, 3, 10-11, 17, 19, 21). 8-14 Vânzător de coşuri3 (1, 3, 10-11, 17, 19, 21). 15-20 Persoană care curăţă coşurile3 (38-43) de funingine Si: homar, (reg) cotrău, urloier. 21 Persoană care bagă snopii în maşina de treierat. coşardş sm vz coşăraş
coşară1 .y/ [At: DA / Pl: -re / E: mg kosăr] 1-2 (Reg) Coş3 (1-2). coşară2 sfvz coşar1
coşarcă .y/ [At: ŞEZ. V, 59 / V: ~rgă (pl: ~şergî), ~şoar~ / Pl: -şărci l E: mg kosărka] 1-2 (Reg) Coş3 (1-2). 3 Coş3 (1) mare, cu două toarte.
4	Unealtă din cercuri de alun legate cu tei, pentru adunatul paielor de la arie. 5 (^es) Coş3 (10). 6 (Reg) Coşar1 (6). 7 Coş3 (30). coşarcuţă sfvz coşărcuţă coşare sf vz coşar1 coşargă sfvz coşarcă coşariu sn vz vz coşar1
coşava sfa [At: PAMFILE, VĂZD. 53 / Pl: -ve I E: bg KOlWBa,, srb koSava] (Reg) Vânt rece, cu viteză mare, asemănător cu bora, care bate primăvara dinspre Alpii Dinarici.
coşaveraj sn [At: DN3 / Pl:	/	E:	ctm coş3 + golaveraj] (Spt) Raport
de puncte la jocul de baschet. coşar sn vz coşar1
coşărdr1 sm [At: H X, 110 / V:	/	Pl:	-/	/	E:	coşar1 + -ar] 1-2
Persoană care face coşare1 (6-7). 3-4 (Reg) Proprietar de coşare1 (6-7). coşărdr2 sm [At: DICŢ. / Pl:	/ E: coşară1 + -ar] 1-14 Coşar2 (1-14).
coşăraş sn [At: MARIAN, NA. 302 / V: ~şar~ I Pl: ~e / E: coşar1 + -aş] 1-28 (Şhp) Coşar2 (1-14) (tânăr).
coşărcarsm [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 52 / Pl:	/	E: coşarcă +
-ar] 1-4 Fabricant de coşărci (1-4). 5-8 Vânzător de coşărci (1-4).
coşărcărie .y/ŢAt: GHEŢIE, R. M. 93 / PI: -ii / E: coşărcar + -ie] 1-4 Atelier de făcut coşărci (1-4). 5-8 Prăvălie de vândut coşărci (1-4).
coşărcuţă .y/[At: DA / V: ~şar~, cuşer~ / PI: ~ţe / E: coşarcă + -uţă] 1-8 (Şhp) Coşarcă (1-2, 4-5) (mică). coşare sfvz coşar1
coşărean sm [At: / Pl: ~eni / E: coşer + -ean] (înv) Slujbaş boieresc de pază la coşarele1 (7) de pe câmp.
coşăreaţă sf [At: JIPESCU, O. 68 / Pl: -eţe / E: coşar1 + -eaţă] (Reg) Coşar1 (1).
coşărel sm [At: COSTINESCU / V: ~şer~ / Pl: ~ei / E: coşar1 + -el] 1-28 Coşăraş (1-28). 29 Dans ţărănesc nedefinit mai îndeaproape. 30 Melodie după care se joacă coşărelul (29).
coşărit sn [At: POLIZU / Pl: ~uri / E: coş3 + -(ăr)it] 1 (înv) Impozit care se plătea pentru flecare coş3 (40) Cffumărit. 2-7 Curăţare a coşurilor3 (38-43). 8 Meserie a coşarului2 (15).
coşăriţă sf [At: PAMFILE, ap. CADE / V: ~şer~ / Pl: -ţe / E: coşară1 + -iţă] 1-4 (Şhp) Coşară1 (1-2) (mică). coşariu sn vz coşar1
coşărlâie şf[At: VICIU, GL. / Pl: ~â/ / E: coşuri3 + -laie] (Reg) Coş3 (38) prin care iese fumul din tindă Si: corlan, horn. coşâţă sf vz coşiţă
coşbar sn [At: DA / Pl: -e / E: net] (Reg) Coajă de cireş, paltin etc. pusă pe stupi contra soarelui şi a ploii Si: căptar. coşcan sn vz coşcană
coşcană .v/*[At: I. CR. III, 54 / V: -an sn / Pl: ~ne / E: ns cf coşcov] (Bot) 1 Rădăcină şi parte rămasă la suprafaţă, după ce s-a tăiat (ori s-a ars) stuful. 2 (îf coşcan) Cotor rămas în pământ după cosit sau secerat.
3	(îvp; îe) A călca ca pe ~ni A călca cu greu sau cu frică.
coşcă sf [At: CIOCÂRLAN, SĂM. IV, 155 / Pl: ~şei / E: ns cfcwov] Coajă.
coşcea .ş/[At: CHEST. II, 49/153 / Pl: ~.ycele / E: net] (Reg) Cocioabă. coşcioabă sf vz cocioabă
coşcior sn [At: ANON. CAR. / V: cosci~ / Pl: -oare / E: coş3 + -cior] 1-32 (înv) Coşuleţ (1-32).
coşciubaţă .y/’ [At: CHEST. V, 14 / Pl: -ţe / E: net] (Reg) Adăpost (provizoriu) pentru iernatul oilor.
coşciug sn [At: CORESI, EV. 347/24 / V: coci~, corci~, cosci~, ~ştig, ~şti~, cuschi~ / Pl: -uge / E: vsl	după	co^] 1-4 (îrg; şip)
Coş3 (1-2) (mic). 5 (Reg) Coş3 (1) din papură, în patru colţuri. 6 (Pex) Ladă. 7 (Pex) Grămadă. 8 (Spc) Coşuleţ din scoarţă de copac îndoită la mijloc, iar la capete prinsă cu crenguţe de brad, în care se culeg fragi şi zmeură. 9 (Spc) Sicriu. 10 (Nob) Trunchiul unui animal (mare), golit de organe interne Si: burduf, carcasă, foaie. 11 Parte a căruţei Cf coş (18).
13	(Reg; îf coştiug) Coteţ de găini. coşcoavă sfvz coşcov
coşcodaică .y/’ [At: COMAN, GL. / Pl: -dăici / E: net] (Reg) Coteţul câinelui.
coşcodan sm [At: CANTEMIR, IST. 61/30 / Pl: -i / E: pn K0K3K0MH, ucr KOVKOfflH „om urât“] 1 Maimuţă cu coada lungă. 2 (Fig) Om urât. coşcoge ai vz coşcogea
coşcogea ai [At: ALECSANDRI, T. 339 / V: coş~, cojc~, -ge,gogea, gojgo~,goşgo~ / E: tc koscoga] (Fam) 1 Foarte mare. 2 Enorm. 3 Barosan.
4	Crescut foarte mult. 5 Ajuns la maturitate. 6 Desăvârşit. coşcogeamete ai vz coşcogeamite
687
COŞCOGEAMITE
coşcogeamite ai [At: GANE, ap. ŞIO / V: cogeametea, cog-, cogem-, -mete, -eme, -emete, -em-, -emiţi, gog-, gojgogem-/ E: tc coscodamiti] 1-6 Coşcogea (1-6). coşcogeme ai vz coşcogeamite coşcogemete ai vz coşcogeamite coşcogemite ai vz coşcogeamite coşcogemiti ai vz coşcogeamite
coşcomeite sm [At: ARH. OLT. XXI, 262 / Pl: ~eţi / E: net] (Reg) 1 Dumicat mare Si: coco lan. 2 Cocoloş mare Si: cocolan.
coşconar sn [At: ALRM II/I, h. 349 / Pl: -e / E: net] (Reg) Coteţ de găini.
coşconeaţă .y/[At: ALRM II/I, h. 339 / Pl: -eţe / E: net] (Reg) Loc sub vatră unde se pun lemnele de foc.
coşcoreci sn [At: TOMESCU, GL. 271 / PI: -uri / E: net] (Reg) Gura râşniţei, pe unde se pun boabele de măcinat.
coşcov, -ă [At: EMINESCU, P. 192 / V: -oavă sf, -cuv, -ştiov, cotrov / Pl: -i, -e / E: tc kos-kof\ (îvp) 1 a Cu coaja umflată. 2 a Cojit. 3 a Gol pe sub coajă. 4 a Scorburos. 5 a Cariat. 6 a Găunos. 7 a (D. ridiche) Amar. 8 .v/‘Loc gol pe sub coajă. 9 sf Băşică sub piele. 10 .s/Umflătură mică.
11	av (îlav) Plin -a Plin cu vârf. 12 sf Movilă mică de pământ. 13 sf Depresiune cu diametrul mai mic de 2 m. 14 .y/‘Groapă mică, uscată, în urma scoaterii nisipului sau pietrişului Si: (reg) bahnă, chişai, crov, cute, răgălie. 15 sf Mic şes mănos, mai jos faţă de terenurile vecine. 16 sf Groapă unde adună copiii fructe. 17 sf Adăpost pe care şi-l fac câinii în paie sau fân. 18 sf Groapă sub malul râului, unde se ascund peştii şi racii Si: (reg) coif, copcă, răgălie. 19 sf Nămol vegetal amestecat cu resturi de stuf putrezit. 20 .y/‘Mică insulă plutitoare formată din coşcovă (19) Si: (reg) cocioc, coşcană.
coşcoveală şf[At: PAMFILE, C. / Pl: -eli / E: coşcovi + -eală] 1 Porţiune de perete cojită Si: coşcovitură (1), cositură (3). 2 Bucată de tencuială desprinsă de pe perete Si: coşcovitură (2), cositură (4).
coşcovi [At: DRĂGHICl, ap. TDRG / V: -cuvi / Pzi: -vesc / E: coşcov] 1 vf A face să se cojească Si: a coji, a scoroji. 2 vt A înlătura stratul superior de pe ceva. 3-4 vtr (D. tencuiala de pe pereţi) A (se) desprinde. 5 vr (D. furnirul de pe mobile) A se încreţi şi a plesni din cauza căldurii şi umezelii Si: (pfm) a se burduşi, a se coji, a se coşi, a se crăpa, a se scoroji, (reg) a se scovârda.
coşcovire sf [At: PAMFILE, C. / Pl: -ri / E: coşcovi] 1 Cojire. 2 înlăturare a stratului superior de pe ceva Si: coşcovit1 (2). 3 Desprindere a tencuielii de pe pereţi Si: coşcovit1 (3). 4 încreţire şi plesnire a furnirului de pe mobile Si: coşcovit1 (4). coşcovit1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: coşcovi] 1-4 Coşcovire (1-4). coşcovit2, -ă a [At: VLAHUŢĂ, ap. TDRG / Pl: -iţi, -e / E: coşcovi]
1	Care s-a cojit. 2 Căruia i s-a înlăturat stratul superior. 3 (D. pereţi) Căruia
i	s-a desprins tencuiala. 4 (D. mobilă) Căreia i s-a încreţit furnirul.
coşcovitură .y/ŢAt: IORGA, ap. CADE / Pl: -ri / E: coşcovi + -tură] 1-2 Coşcoveală (1-2). coşcuv, -ă a, sf vz coşcov coş cu vi vr vz coşcovi
coşenilă .y/ŢAt: DN2 / Pl: -le / E: fr cochenille] Insectă originară din Mexic, care trăieşte pe cactuşi şi din care se extrage carminul Si: (reg) cârmâz (Coccus cacti). coşer1 sn vz coşar1 coşer2, -ă a vz cuşer coşerar sm vz coşărar1 coşere sfvz coşar1 coşerel sm vz coşărel coşer ie sfvz coşar1 coşeriţă şf vz coşăriţă coşeriu sm vz coşar1 coşeţel sm vz cosiţei coşgeter sm vz coşgheter
coşgheter sm [At: DN3 / V: -ge- / Pl: -i / E: ctm coş3 + golgheter] Sportiv care înscrie cele mai multe puncte la jocul de baschet.
cosi [At: LB / Pzi: -ye.vc / E: srb ko&ti, ucr KOnWTHCX] (îrg) 1 vt A se înfoia. 2 vr A dospi. 3-4 vtr A (se) coşcovi (3-4). 5 vr (D. o parte lovită a corpului) A se umfla. 6 vr (D. piele) A se băşica. 7 vr (Fig) A se lăuda.
8	vt (Şîe a ~în bătăi) A bate foarte rău. 9 vr A se turti. 10 it A se apleca.
11	vr A fi obosit de căratul unei greutăţi. 12 vr A se zdrobi. 13 vt (Fig) A înşela. 14 (Fig) vt A seduce. 15 vt A fura. 16 vt A muşca tare. 17 vr (D. copac) A i se desprinde scoarţa.
coşie sf [At: H II, 299 / Pl: -ii / E: bg KOnjffl] (Reg; bgm) Vânătoare mare.
coşire sf [At: DA ms / Pl: -ri / E: coşi] (îrg) 1 înfoiere. 2 Dospire. 3-4 Coşcovire (3-4). 5 Umflare. 6 Băşicare. 7 (Fig) Lăudare. 8 Bătaie foarte puternică Si: coşit1 (8). 9 Turtire. 10 Aplecare. 11 Oboseală de la căratul unei greutăţi Si: coşit1 (11). 12 Zdrobire. 13 (Fig) înşelare. 14 (Fig) Seducere. 15 Furat1.16 Muşcătură tare Si: coşit1 (16). 17 Desprindere a scoarţei unui copac Si: coşit1 (11).
coşit1 sn [At: PISCUPESCU, O. 300/3 / Pl: -uri / E: coşi] (îrg) 1-17 Coşire (1-17).
coşit2, -ă a [At: LB / PI: -iţi, -e / E: coşi] (îrg) 1 înfoiat2. 2 Dospit2.
3-4 Coşcovit2 (3-4). 5 Umflat2.6 Băşicat2.7 (Şîe) ~în bătăi Bătut2 foarte rău. 8 Turtit2. 9 Aplecat2.10 Obosit de căratul unei greutăţi. 11 Zdrobit.
12	(Fig) înşelat2.13 (Fig) Sedus2.14 Furat2.15 Muşcat2 tare. 16 (D. copac) Căruia i s-a desprins scoarţa.
coşitură sf[At: LB / Pl: -ri / E: coşi + -tură] (Reg) 1 Umflătură. 2 Băşicare. 3-4 Coşcoveală (1-2).
coş iţă şf[At: DA / V: -şaţă- / Pl: -ţe / E: ucr Kanvnffl] (Reg) Podea sub un pod de apă. coşiţel sm vz cosiţei
coşleabă .y/'[At: BUGNARIU, N. / Pl: -ebe / E: ns cf bg wocm, ucr K\m, K\ WKîl, srb cuca] (Reg) 1 Adăpost pentru vite. 2 Coteţul câinelui. 3 Casă joasă. 4 Cocioabă.
coşmagă sf [At: (1814) IORGA, S. D. XXI, 468 /V: -moa-, hoşmoa-/ Pl: -age / E: ns cf cocioabă, cociomeagă, cociomeaţă, coşleabă, coşman-dră, coşmolie, coştireaţă, coştoroabă] (Reg) 1 Colibă de lemn. 2 Căsuţă în care stau ciobanii iarna şi păstrează brânza şi uneltele stânii. 3 Colibă de stuf de lângă stână, în care se află răscolul, strunga, perdeaua. 4 Colibă în care stau oamenii Ia lucru. 5 (Pex) Coteţ prost construit. 6 (Pex) Coteţul câinelui. 7 (Pan) Ridicătură de pământ asemănătoare unui bordei de ciobani.
coşmandră sf [At: I. CR. V, 183 / Pl: -re / E: ns cf coşmagă, coşmolie] (Reg) 1-3 Coşmelie (1-3). 4 Bucătărie de vară.
coşmar sn [At: NEGRUZZI, S. I, 295 / Pl: -uri / E: fr cauchemar] 1 Vis urât. 2 Vis care dă senzaţia de apăsare şi de înăbuşire. 3 Viziune înfricoşătoare. 4 (Pex) Obsesie înfricoşătoare. 5 (Fig) Stare de grijă apăsătoare şi obsedantă.
coşmaresc, -ească sf[At: DEX2 / Pl: -eşti / E: coşmar + -esc cf fr cauchemardesque] (Liv) 1-3 De coşmar (1-3).
coşmăgi vr [At: ŞEZ. V, 59/27 / Pzi: -gesc / E: coşmagă] (Reg) 1 A tărăgăna. 2 A se codi. 3 A lenevi dimineaţa în pat.
coşmăgire sf[At: DA ms / Pl: -ri / E: coşmăgi] (Reg) 1 Tărăgănare.
2	Codeală. 3 Lenevire dimineaţa în pat Si: coşmăgit1 (3).
coşmăgit sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: coşmăgi] (Reg) 1-3 Coşmăgire (1-3).
coşmăgioară sf[At: URECHE, ap. TDRG / Pl: -re / E: coşmagă + -(i)oară] (Reg) 1-14 (Şhp) Coşmagă (1-7) (mică).
coşmelie y/[At: JIPESCU, O. 130 / V: cojm-,cojmol-, -mol-, cuş- / Pl: -ii / E: ns cf coşmagă, coşmandră] 1 Casă mică. 2 Casă veche. 3 Casă dărăpănată. 4 Şopron. 5 Loc de adăpostire. coşmoagă sfvz coşmagă coşmolie sfvz coşmelie
coşnicioară a/' [At: I. CR. II 188 / P: -cioa- / PI: -re / E: coşniţă + -(i)oară] 1-4 (Şhp) Coşniţă (1, 6) (mică).
688
COTA2
coşniţar .sf [At: H X, 110 / Pl: -/ / E: coşniţă + -ar] 1-2 Persoană care face coşniţe (1, 6). 3-4 Vânzător de coşniţe (1, 6).
coşniţă sf [At: PALIA (1581), 164/7 / V: co/~, cuş~ I Pl: ~ţe / E: vsl KVCTiNHCA, bg rs xonmma, srb XOimnma] 1 Coş (1) mic de nuiele sau de papură pentru cumpărături sau pentru transportat mâncarea la lucru. 2 (Pfm; îe) Doar n-ai căzut cu ~ţa din cer Nu eşti de neam mare. 3 (îae) Nu e nimic de capul tău. 4 (îs) Bani de (sau pentru) ~Suma zilnică pentru cumpărături într-o gospodărie. 5 (Fam; îe) A face ~ţa A face cumpărăturile zilnice. 6 (Reg; spc) Stup. coşoarcă sf vz coşarcă
coşoi sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~oaie / E: coş3 + -oi] 1-50 (Şdp) Coş3 (1-3,10-15,17-19,31-35,37-43,55) (mare). 51 (Reg) Cuptor de grădele sau de căhale.
coşolcă .v/ŢAt: ALRM II/I h. 354 / Pl: -oalce, ~leci / E: ns cf coşoarcă] (Reg) Coş de nuiele cu fundul turtit.
coşolmă sf[At: (a. 1828) IORGA, S. D. / Pl: ~ne / E: ucr KOmeJBiHa, rs KOmeaum, srb koSelina] (Agr; reg) 1 Cereale cosite verzi şi folosite ca nutreţ. 2 Paie aruncate afară de maşina de treierat.
coşor sm [At: T. PAPAHAGI, ap. DA ms / Pl: ~/ / E: net] (Reg) împletitură de nuiele aşezată în faţa şi în spatele carului.
coşoroabă sf [At: PANŢU, PL.2 / Pl: ~be / E: net] (Reg) 1 (Bot) Vâzdoagă (Dianthus carthusianorum). 2 (Lpl) Mere şi pere uscate.
coşos, ~0dsă [At: COSTINESCU / Pl: -oşi, -oase / E: coş^+ -av] 1-2 smf, a (Persoană) care are (multe) coşuri (3).
coşoţel sm [At: VAIDA / PI: -ei / E: mg Kossuth (penz) „ban al lui Kossuth“] (îrg) 1 Veche monedă de argint în valoare de 10 creiţari Si: piţulă. 2 (îs) ~ de 20 Monedă de 20 de creiţari. coşovean sm [At: DR. V, 178 / Pl: -eni / E: Coşoveni] (Reg) Chirigiu. coştălu i vt vz costălui coşteai sn vz coştei1 : coştei1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 66/2 / V: cost~, coster, ~eai / Pl: -ee / E: mg kastely, bg Ktmm] (Mgî) 1 Castel. 2 Culă. 3 Fort. 4 Turn de cetate..
coştei2 sn [At: ECONOMIA, 55/18 / Pl: -e l E: ucr KOlWJBi] (Reg) 1 Coşar din nuiele, de păstrat porumbul ştiuleţi Si: (reg) sâsâiac, porumbar. 2 (Reg) Porumb.
coştei3 sn [At: ŞEZ. XXIII, 43 / Pl: -ee / E: ns cf coştei2] (Reg) 1 Săculeţ de pânză în care se pune făină. 2 Dos de pernă. 3 Faţă de pernă. 4 Coşuleţ în care se pune brânza de oaie. coştei* sm vz căştei
coştereaţă sf [At: I. IONESCU, ap. CADE / V: ~rne~, -tir-, ~tine~, ~tiure~ cuştir~ / Pl: -ete / E: ns cf bg KOimu] (înv) 1 Coteţ de porci. 2 Coteţ de găini. 3 (Irn) Casă mică şi urâtă. 4 Cămară mică, în care se ţin poame. coşterneaţă sf vz coştereaţă coştig sn vz coşciug coştineaţă sf vz coştereaţă coştioară s/vz cositor2 coştiov, ~ă a, sfvz coşcov coştireaţă şf vz coştereaţă coştiş sm vz costeş
coştiub sn [At: CHEST. II, 50/354 / P\:-e /E: net] (Reg) Casă ruinată, sărăcăcioasă.
coştiuba vr [At: CHEST. II, 388/46 / Pzi: -bez / E: ns cf coştiub] (Reg; d. pereţi) 1 A se coşcovi (3). 2 A se ruina. coştiug sn vz coşciug coştiuli vi vz cuştuli coştiureaţă sfvz coştereaţă
coştoafă sf [At: DR. V, 325 / Pl: -fe / E: ctm coş1 + cartoafă] (Reg) Flămânzare. coştoli v vz cuştului
coştoroabă1 sf [At: DELAVRANCEA, H. T. 10 / Pl: -be / E: ctm coştereaţă + cocioabă] (Reg; rar) Cocioabă. coştoroabă2 sf vz cosoroabă
coştui vt [At: ALEXICI, L. P. 1.266 / Pl: -esc / E: ns cf costălui] (Reg; rar) A merita. coştului vi vz cuştuli
coşuleţ sn [At: ISPIRESCU, L. 281 / Pl: -e l E: coş3 + -uleţ] 1-32 (Şhp) Coş3 (1-2,10-12,14,17,19,31-35,37,48,55) (mic). 33 (Spc; şîs) ~ de lumânare de ceară Lumânare subţire înfăşurată astfel încât să formeze un fel de coş mie, gol la ambele capete, care se aprinde la slujba de noapte din Vinerea Paştelui Si: colac-de-ceară, vârtelniţă. 34 (Bot; îe) ~-de-aur Iarba-turbării.
coşulte sm [At: DA / Pl: -ti / E: net] (Reg; rar) Mâncău. coşumi smp [At: CHEST. II, 220/319 / E: net] (Reg; rar)Carâmbii scării. coşurel sn [At: ŞEZ. VII 187 / Pl: -e l E: coşuri3 + -el] 1-32 (Şhp) Coşuleţ (1-32). 33-38 (Şhp) Coş3 (38-40) (mic). 39 (Spc) Pâlnii deasupra hambarului, prin care se toarnă vama. coş uţ sn [At: LB / Pl: -e / E: coş3 + -uţ] 1-38 Coşurel (1-38). cot1 i [At: DA ms / E: fo] Cotcodac.
cot2 [At: PSALT. 329/12 / Pl: coate, -uri, (îvr) cote sn, coţi sm / E: ml cubitus] 1 sn (Atm; d. oameni) Parte exterioară a articulaţiei dintre humerus şi cubitus, care uneşte braţul cu antebraţul. 2 sn (îlav) ~ !a ~ Alături. 3 sn (îal) împreună. 4 sn (îlav) In (sau din) coate Stând rezemat în coate (1). 5 sn (îe) A da din coate A-şi face loc, împingând pe alţii.
6	sn (îae; fig) A lupta fără scrupule pentru a parveni. 7 sn (îae) A dobândi ceva prin mijloace incorecte. 8 sn (Deseori cu indicarea cotului; îe) A arăta cuiva ~ul (însoţit de gest) A refuza pe cineva în mod batjocoritor.
9	sn (îae) A nu lua în seamă pe cineva. 10 sn (înv; îe) A întoarce ~ul (sau coatele) cuiva A-1 răsplăti rău. 11 sn (îae) A nu asculta pe cineva. 12 sn (înv; îlav) Din ~ în zadar. 13 sn (îlv) A lega ~ la ~ A lega un infractor cu mâinile la spate. 14 sn (îal) A lega împreună mai mulţi infractori. 15 sn (Pop; îla) Fudul de coate Sărac. 16 sn (Pex) Lovitură dată cu cotul
(1). 17 sn (îe) A-şi da coate(Ie) (rar, ~) sau, înv, a-şi da cu ~ul unul altuia A-şi face semne de înţelegere Si: (pop) a se coti. 18 sn (îae) A se amuza în ascuns pe seama cuiva. 19 sn (îae) A se alia în ascuns contra cuiva Si: (pop) a se coti. 20 sn (Pfm; îe) Mă doare-n ~! Puţin îmi pasă.
21	sn (îe) A-şi băga mâinile până-n (sau până la) coate A fura mult şi fără jenă. 22 sn (Bot; reg; îc) Cinci-coate Căldăruşă (Aquilegia vulgaris). 23 sn (îc) Coate-goale Sărac. 24 .st? Parte a mânecii care acoperă cotul. 25 sn (îe) A-şi roade coatele pe băncile şcolii A învăţa mulţi ani.
26	sn (îe) A -şi roade cu cineva coatele pe băncile şcolii A fi coleg de şcoală eu cineva. 27 sn (Pan; şîs) -ul dinapoi Partea ieşită în afară a articulaţiei de Ia mijlocul piciorului de dinapoi al calului Si: (reg) cai, cotâi, cotei (1). 28 sn Unealtă de zidărie Si: colţar, dreptar, echer. 29 sn Piesă încovoiată care face legătura între două piese drepte cu direcţii diferite, burlane, ţevi, conducte etc. 30 sn Loc unde îşi schimbă brusc direcţia un drum, o vale etc. Si: cotitură. 31 sn Meandră a unei ape curgătoare. 32 sn Serpentină. 33 sn (Reg) Colţ. 34 sn (Reg; spc) Peninsulă mică. 35 (Pop) sn Parte adâncă într-o apă, cu pereţii drepţi Cf bulboacă, vârtej. 36 sn Golf. 37 sn Mal abrupt al râului la schimbarea direcţiei în care curge. 38 sn (Fig; înv) Şiretlic. 39 sn (Fig; înv) Diversiune. 40 sm Distanţa de la cot la încheietura mâinii drepte, trecând peste vârful degetului mijlociu. 41 sm Veche unitate de măsură a lungimii egală cu 0,637 m (în Moldova) sau cu 0,664 m (în Muntenia). 42 sm (Pex; înv) Unealtă de lemn sau metal pentru măsurat, având lungimea unui cot2 (41).
43	sm (înv; pex) Bucată de material măsurată cu cotul2 (41). 44 sm (Rar; îe) A-i ieşi (sau a scoate) limba de un ~ A fi în mare încurcătură. 45 sm (îae) A fi foarte obosit după un efort (fizic). 46 sm (îvp; îs) Trei coţi de pământ Mormânt. 47 sm (înv) Unealtă de lemn sau metal liniată, pentru măsurarea capacităţii vaselor Si: carâmb, hărag. 48 sm (înv; pex) Operaţie de măsurare oficială a buţilor Si: cotit1. col3 sn vz cut1 cota1 vt vz căuta
cota2 [At: ŞTEFĂNESCU, C. 337 / Pzi: -tez / E: fr coter] 1 vt A numerota potrivit unei anumite ordini Cf a inventaria. 2 A stabili cursul acţiunilor, titlurilor de creanţă etc. (la bursă). 3 vt A introduce efecte la
689
COTAC1
bursă. 4 vi (D. titluri, acţiuni) A avea un anumit curs la bursă. 5 vi A evalua cursul valutar. 6 vt (Fig) A aprecia calităţile unei persoane. 7 vt A înscrie, pe un desen tehnic, dimensiunile obiectului reprezentat. 8 vr A înscrie cotele (13) pe o hartă.
cotac1 sn [At: GIUGLEA-VÂLSAN, R. S. / Pl: ~ace / E: ns cf cotaie] (Reg) Cotcană.
cotac2 sn [At: ŞEZ. XXIII, 43 / Pl: -uri / E: cot2 + -ac] (Mol) Pâlc de pădure.
cotacî sn [At: PAMFILE J. II, ap. DA / Pl: -ace / E: net] (Nob) 1 Pizmă.
2	Ură. cotac4 sm vz cotar2
cotdibă sf[At: ŞEZ. V, 59/1 / Pl: -tăibi / E: pbl ucr K0T0âaHf! „coş în care se ţin găinile“] 1 Coteţ pentru vite mici. 2 Coteţul câinelui.
cotaie' .v/ [At: (a. 1757) IORGA, S. D. XIV, 86/12 / V: ~al sn / Pl: -tăi / E: ns cf vsl KOTHA'h] (Ban) Găleată mare fără mâner pentru fiert apa. cotaie2 .y/'[At: TDRG / Pl: -tăi / E: ctm cotei + potaie] (Mol) Javră. cotai sn vz cotaie1
cotană sf[At: DA ms / Pl: ~ne / E: net] (Reg) Vas eu fundul rotund, servind ciobanilor pentru gătit, aşezat pe un lanţ prins de trei pari.
cotangentă sf [Ai: LTR / Pl: ~te / E: fr cotangente] (Mat) Funcţie trigonometrică a unui unghi egală cu tangenta trigonometrică a unghiului complementar.
cotar1 sn [At: H VI, 3 / Pl: -e / E: bg KOTap] (Reg) 1 Tinda stânei, unde stau scaunele pentru muls Si: arcaci, comarnic. 2 (Lpl) Uşile prin eare ies oile din strungă, la muls.
cotar2 sm [At: (a. 1806) IORGA, S. D. XV, 145 / V: ~ac / Pl: -/ / E: cot2 + -ar] 1 (înv) Persoană eare măsoară cu cotul2 (47) adâncimea butoaielor pentru a le determina capacitatea. 2 Slujbaş care verifica măsurătorile cu cotul2 (41) ale mărfurilor vândute sau lungimea reglementară a cotului2 (41). 3 (Ent) Omidă lunguiaţă şi subţire, cenuşie, care se deplasează îndoindu-se. 4 (îvp; îe) A merge ca un ~ A merge încet şi gânditor. cotară sf vz cotare1
cotarcă sf[At: (a. 1807) CARTE PENTRU ECONOMIE, ap. BV 11,494 / V: ~rgă / Pl: ~rci / E: srb mg kotarka] 1 Coşar2 (6). 2 Pod al casei sau al grajdului,în care se ţine porumbul. 3 Coş3 (1) de nuiele Si: (reg) cotăriţă.
cotare1 sf [At: ALRM II/I, h. 348 / V: (reg) ~ră / Pl: -ri / E: net] (Reg) Cocină.
cotare2 .y/' [At: DA / Pl: ~tări / E: cota] 1 Numerotare potrivit unei anumite ordini Si: cotaţie (1), (rar) cotat1 (1). 2 Stabilire a cursului acţiunilor, titlurilor de creanţă etc. (la bursă) Si: cotaţie (2), (rar) cotat1
(2). 3 Introducere a efectelor la bursă Si: cotaţie (3), (rar) cotat1 (3). 4 Curs al titlurilor sau acţiunilor la bursă, într-o anumită zi Si: cotaţie (4), (rar) cotat1 (4). 5 Evaluare a cursului valutar Si: cotaţie (5), (rar) cotat1
(5).	6 (Fig) Apreciere a calităţilor unei persoane Si: cotaţie (6), (rar) cotat1
(6).	7 înscriere, pe un desen tehnic, a dimensiunilor obiectului reprezentat Si: cotaţie (7), (rar) cotat1 (7). 8 înscriere a cotelor1 (13) pe o hartă Si: cotaţie (8), (rar) cotat1 (8).
cotare3 sf vz căutare cotargă sfvz cotarcă cotăriţă sf vz cotăriţă
cotarlă .v/[At: ALECSANDRI, T. 657 / Pl: ~le I E: ns cf cotei] 1 (Reg) Pisică. 2 (Prt) Câine. 3 (Prt) Javră. 4 (Fig) Copil neastâmpărat. 5 (Fig) Om bătrân şi rău. cotat1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: cota] 1-8 (Rar) Cotare2 (1-8). cotat2, a [At: ŞTEFĂNESCU, C. II / PI: -aţi, ~e / E: cota] 1 Care are înscris un număr potrivit unei anumite ordini. 2 (D. acţiuni, titluri) Care are un curs stabilit la bursă. 3 (D. efecte) Introdus la bursă. 4 (D. cursul valutar) Evaluat. 5-6 (Fig; d. oameni) Apreciat pozitiv sau negativ.
7	(D. un desen tehnic) Care are dimensiunile notate. 8 (înv; îs) Geometrie -ă Parte a geometriei descriptive care reprezintă obiectele prin proiecţiile lor în plan orizontal şi indică, prin numere, cotele (17) diferitelor puncte
ale acestor obiecte. 9 (îs) Schiţa -a Schiţă care notează dimensiunile obiectelor reprezentate. 10 (D. hărţi) Care are cotele (13) notate.
cotaţie y/ [At: DN3 / V: (înv) -iune l PI: -ii / E: it quotazione, fr cotation] 1-8 Cotare2 (1-8). cotaţiune sfvz cotaţie
cotă1 sf[At: ŞTEFĂNESCU, C. 522 / Pl: -te / E: fr cote] 1 (Şîs) ~ parte Parte cu care cineva contribuie la formarea unui fond, la o cheltuială comună Si: contribuţie, (iuz) cislă. 2 (îas) Parte care revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărţeli etc. Si: (iuz) cislă. 3 (Spc) Sumă pe care
0	încasează un jucător pentru fiecare miză pusă pe un cal care a câştigat cursa. 4 Parte cu care cineva contribuie Ia impozite Si: contribuţie. 5 Cotizaţie. 6 (înv) Cantitate de produse (agricole) pe care un producător trebuia să o predea statului. 7 (înv) Parte care revine unui producător ca sarcină de producţie, cu care acesta participă la producţia totală a acelui fel de bunuri. 8 (înv; îs) ~ de beneficiu Parte din beneficiu, repartizată cuiva. 9 Parte dintr-un tot, în cifre absolute sau în valori procentuale, căreia
1	se dă o anumită destinaţie sau i se aplică un anumit regim Si: coeficient.
10	(Pex) Cifra care exprimă cota (9). 11 (Şîs -ta bursei) Tablou la bursă care conţine,în fiecare zi,cursul acţiunilor,în unităţi monetare ale pieţei 12 Indicaţie în cifre şi litere a fiecărei serii de acte, documente, cărţi, într-o colecţie sau bibliotecă. 13 Indicare, pe hartă, a înălţimii diferitelor puncte de pe teren, în raport cu un plan luat ca bază, de obicei nivelul mării. 14 (Pex) Cifră de pe hartă care arată înălţimea punctului. 15 (Pex) Locul pe teren care corespunde cotei de pe hartă. 16 Indicare, pe un desen tehnic, a dimensiunilor diferitelor părţi ale obiectului reprezentat. 17 (Pex) Cifră care indică, într-un desen tehnic, dimensiunile obiectului reprezentat. 18 (îs) -ta apelor Nivelul unei ape curgătoare. 19 Ansamblu de cifre şi litere atribuit pentru identificarea unei cărţi dintr-o bibliotecă. 20 (îs) ~ de întreţinere Sumă de bani cu care fiecare dintre colocatari contribuie la cheltuielile comune de întreţinere a imobilului respectiv.
cotă2 sf [At: DN3 / Pl: -te / E: fr cotte] 1 (Liv) Fustă ţărănească. 2 Haină largă purtată de preoţii catolici.
cotărâtură .y/’[At: I. IONESCU, P. 110/ Pl: -ri / E: cotări + -(i)tura] (înv) Cotărit1 (4).
cotărcuţă .v/‘[At: DA / Pl: -ţe / E: cotarcă + -uţă] 1-6 (Şhp) Cotarcă (1-3) (mică).
cotări1 vt [At: DA / Pzi: -resc / E: cotar2] (înv) 1 A măsura pânza cu cotul2 (41) Si: a coti2 (20). 2 A măsura capacitatea vaselor cu cotul2 (46) Si: a coti2 (22).
cotări2 v [At: DA / Pzi: -resc / E.cotorîcss] 1-7 (Agr) A cotorî (1-7). cotăricioară sf [At: ALRT II, h. 320 / Pl: -re / E: cotăriţă + -ioară] 1-4 (Şhp) Cotăriţă (1-2) (mică).
cotărie sf[At: (1665) FURNICĂ, I. C. / Pl: -ii / E: cotar + -ie] (înv) Cotărit1 (3).
cotărire1 sf [At: DA / Pl: -ri / E: cotări] (înv) 1 Măsurare a pânzei cu cotul2 (41) Si: cotărit1 (1), coteala (16), cotire (16), cotit1 (16), cotitură
(16). 2 Măsurare a capacităţii vaselor cu cotul2 (46) Si: (reg) cotărit1 (2), coteala (18), cotire (18), cotit1 (18), cotitura (18).
cotărire2 sf [At: DA / Pl: -ri / E: cotări] 1 (D. pânză) Care este măsurată cu cotul2 (41). 2 (D. capacitatea vaselor) Care este măsurată cu cotul2 (46). cotărire1 sfvz cotorâre
cotărit1 sn [At: (a. 1772) URICARIUL XXII, 356 / PI: -uri / E: cotări] (înv) 1-2 Cotărire2 (1-2). 3 (înv) Impozit pe mărfurile care se vindeau cu cotul2 (41). 4 (înv) Impozit pe băuturile controlate cu cotul2 (46) Si: vină rit.
cotărit2 sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: cotar + -it] 1-2 Meseria cotarului (1-2). cotărit3 sn vz cotorât2
cotărit4y ~ă a [At: DA ms / Pl: -iţi, -e / E: cotări] (Reg) 1-2 Care a fost măsurat cu cotul2 (41,46). cotărit5f ~ă a vz cotorât2
cotăriţă .y/’[At: H. IX 88 / V: ~tar~, -tor- / Pl: -ţe l E: srb kotarica] (Reg) 1 Cotarcă (3). 2 Stup din împletitură de nuiele lipită cu lut. cotător sm vz căutător
690
COTEIEŞ
cotăzâU ~ăawz cotăzit
cotăzit,~ă a [At: ŞEZ. XXXII, 107 / V: -zât/ Pl: -Iţi, -e IE: net] (Reg)
1	Murdar. 2 Mârşav. cotai sn [At: DR. V, 300 / Pl: -e / E: cot2 + -ai] Cot2 (26). cotâng sm [At: VICIU, GL. / Pl: -ngi / E: mg katâng] (Reg) 1 Copilandru. 2 Băieţandru. 3 Flăcăiandru. 4 Feeioraş bine făcut.
cotângan sm [At: BUGNARIU, N. / PI: ~/ / E: cotâng + -an] (Reg) 1-8 (Şdp) Cotâng (1-4) (mare) Si: (reg) cotângan, cotângoi.
cotângău sm [At: CABA, SAL. / Pl: ~ă/ / E: cotâng + -ău] (Reg; şdp) 1-8 Cotângan (1-8).
cotângoi sm [At: N. R. R. L. I. S. II, 19 / Pl: ~ / E: cotâng + -oi] (Reg; şdp) 1-8 Cotângan (1-8). cotarcă sf[At: PAMFILE, B. 25 / Pl: ~rci / E: net] (Iuz) Holeră. cotârcl [At: TDRG / V: ~rşi / Pzi: -rcesc / E: ns cf cotoi, cotoci] 1-2 vtr (D. animale) A (se) cotoi (1-2).
cotârjă sf [At: DR. V, 178 / V: ~ter~ / Pl: -je / E: srb kotresan ,,zburlit“] (Reg) 1 Capră rea. 2 Cal bătrân, neputincios. 3 Copil slab şi neastâmpărat.
cotârjl vt [At: PAŞCA, GL. / Pzi: ~7e.se / E: cotârjă] (Reg) 1 A fura. 2 A mistifica.
cotârlan sn [At: CHEST. II, 283/360 / Pl: -e / E: net] (Reg; pbl) Cotlon. cotârlău [At: H XVII / Pl: ~laie sn, ~/ă/ sm / E: net] (Reg) 1 sn Coteţ de găini. 2 sm Băietan fără mustaţă. 3 sm Burlac. cotârleaţă sfwz cotârleţ cotârlete sm vz cotârleţ
cotârleţ sm [At: ARH. OLT. VII, 521 / V: ~eaţă, ~ete / Pl: ~/ / E: net] (Reg) 1 Coteţ de animale miei. 2 Coteţ de păsări. cotării1 vt vz codârli
cotârll2 vt [At: JAHRESBER., VIII, 82 / Pzi: ~lese / E: ctm coteli + cotarlă] (Reg) 1-3 A coteli (1-3). 4 A consuma tot ce este posibil. 5 A fura.
cotârllre .v/* [At: DA / Pl: -ri / E: cotării] (Reg) 1-3 Cotelire (1-3). 4 Consumare a tot ce este posibil. 5 Furt. cotârloi sm [At: CADE / PI: ~ / E: cotarlă + -oi] (Ban) Copilandru. cotâme aţă sf [At: H XII, 386 / Pl: -eţe / E: ctm coteneaţă + târnă] (Reg)
1	Coteţ pentru porci. 2 Poiata vierilor. cotârsă sfwz cotârză cotârşl vt vz cotârci
cotârză sf [At: BUGNARIU, N., ap. DA / V: ~rsă I Pl: ~ze / E: net] (Reg) Haine rupte Si: (reg) râză.
cotcană sf [At: DA / Pl: -ne / E: net] (Buc) Cârlig de lemn, înfipt în perete, de care atârnă ceaunul deasupra focului Si: (reg) cotac, cujbă.
cotcă sf[At: ECONOMIA, 7/7 /V: cocică, gotică / Pl: ~tei / E: mg kotyka] (Reg) 1 Minge. 2 (înv; îc) De-a ~ca Numele unui joc cu mingea nedefinit mai îndeaproape. 3 (înv; îe) De-a ~ca în găuri Joc cu mingea nedefinit mai îndeaproape. 3 (înv; îc) De-a pâţa ~ca Joc cu mingea. cotcârâgl vi vz cotcorigi cotclan sn vz cotlon cotclău sn vz cotlon
cotcodac [At: ALECSANDRI, T. I. 346 / V: ~aci, cutcudaţ / E: fo] 1 i Imită strigătul găinii care a ouat. 2 i Imită strigătul găinii speriate. 3 i (Rar) Imită strigătul cocoşului. 4 i (Rar) Imită strigătul altor păsări. 5 i (Olt; înv) Exprimă surpriza. 6 z (Olt; înv) Iată-mă. 7 sn Cotcodăcit1 (3).
8	sna (îf cutcudaţu) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. cotcodăci i, sn vz cotcodac
cotcodăceală sf [At: COSTINESCU / Pl: -eli / E: cotcodăci + -eală]
1-2 Cotcodăcire (1-2).
cotcoăăcl vi [At: ALECSANDRI,T. 105 / V: (reg) cătcăd-,cătcădăţl, câtcăd-, codc-, -docl, cotcol, cutcud-, cutcudăl / Pzi: -ăceşte / E: cotcodac] 1-2 (D. găini) A emite sunetul cotcodac (1-2) Si: (reg) a cotorozi (1-2). 3 (D. oameni) A trăncăni.
cotcodăcire .v/‘[At: DA / Pl: -ri / E: cotcodăci) 1-2 (D. găini) Emitere a sunetului cotcodac (1-2) Si: câtcărăit (1-2), cotcodăceală (1-2),
cotcodăcit (1-2), cotorozire (1-2), cutciuleţătură (1-2), cutcurezare (1-2).
3	Trăneănire.
cotcodăcit sn [At: TEODOREANU, M. II, 58 / Pl: -uri / E: cotcodăci]
I-2	Cotcodăcire (1-2). 3 Sunet emis de găină Si: câtcărăit (3), cotcodac
(7), cutcudeţătură (3).
cotcodlnă sf [At: JARNfK, ap. TDRG / Pl: -ne / E: ctm cotcodac + găină] (Reg) Găină. cotcodocl vi vz cotcodăci cotcol vi vz cotcodăci
cotcore sm [At: REV. CRIT. III, 120 / Pl: -ri / E: net] (îrg) Om căruia îi place să caute.
cotcoreza vi [At: PONTBRIANT, D. / V: cutcura, cutcur-l Pzi: -zează / E: ctm cotcoi + hureza] (îrg) 1-3 Cotcodăci (1-3).
cotcorezl vi [At: CREANGĂ, GL. / V: cutcureşi / Pzi: -zQşte / E: ctm cotcoi + hurezi] (Reg) 1-3 A cotcodăci (1-3).
cotcorigi vi [At: CIHAC, II, 67 / V: câtcârâgl,câtcâr~, -cârâg'i, -rogi, -rozi, ~oz'i / Pzi: -igeşte / E: ctm cotcodac + cucurigi] (Reg) 1-3 A cotcodăci (1-3). 4-5 A cucurigi (1-2).
cotcorodi vi [At: ZANNE, P. 1,468 / Pzi: -deşte i E: ctm cotcodac + boscorodi] 1-3 A cotcodăci (1-3). cotcorogl vi vz cotcorigi cotcorozX vi vz cotcorigi cotcozl vi vz cotcorigi
cotcuşă sf [At: VICIU, GL. / Pl: -şe / E: cotcă + -uşă] (Reg; şhp) 1-2 Cotcă (1) (mică).
cote sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~ / E: net] (Reg) 1 Ie. 2 Cămaşă lungă pentru copii.
cotea sms [At: PAMFILE, J. I / E: cot2 + -ea] (îrg) 1 (Gmţ) Persoană care refuză întotdeauna. 2 (Fig) Persoană care merge pe căi ocolite pentru a-şi atinge scopurile. 3 (Euf) Dracul. 4 Câine care aleargă după vânat în zigzag. 5 (îe) Nu e departe ~ de iepure Va izbuti în curând să-şi atingă scopul. 6 (îae) Se aseamănă mult cu... coteai sm vz cotei2
coteală .v/*[At: COSTINESCU / Pl: -eli / E: coti2 + -eală] 1-7 Cotire (1-7). 8 (Nob) încovoiere. 9 Cotire (9). 10 (C. indică drumul) Părăsire.
II-15	Cotire (11-15). 16 Cotărire (1). 17 (îvr; pan) Bătaie. 18 (îvr) Cotărire
(2). 19 îmbulzeală.
cot eaţă sf vz coteţ
coteaucă sf [At: DA / Pl: -uci / E: cotei2 + -aucă] (Reg) 1-9 Coteică1 (1-9).
cotecer sm [At: COSTINESCU / V: ~/icer / Pl: -i / E: coteţ + -er] 1 îngrijitor de coteţe dintr-un heleşteu. 2 Pescar care cunoaşte tainele unei bălţi. 3 (Pex) Vânător care ştie să caute bine.
cotecior sn [At: GORJAN, H. II, 37 / Pl: -oare / E: coteţ + -ior] 1-14 (Şhp) Coteţ (1-3,5-6,8-9) (mic). cotei1 [At: VÎRCOL, VJP\:-e/ E: cot2 + -ei] 1-5 sn Cot2 (26,29-32).
6	sn (Reg) Zigzag. 7 sm (Reg) Cotea (4).
cotei2 sm [At: CANTEMIR, I. I. I, 32 / V: (înv) ~eai / Pl: ~ / E: vsl KffTGJIb] (Pop) 1 Specie de câine mic. 2 Câine care nu mai creşte. 3 Căţeluş ţinut în casă. 4 Câine mic de companie. 5 Prepelicar. 6 (Pex) Câine blând.
7	Câine fără stăpân. 8 Javră. 9 (Fig) Băiat eu o conduită incorectă, necinstită.
coteiaş sm [At: PASCU, C. 147 / V: -ieş / Pl: -i / E: cotei2 + -a.v] 1-18 (Şhp) Cotei2 (1-9) (mic).
coteică1 sf [At: H II, 252 / Pl: -ici / E: cotei2 + -că] (Pop) 1-8 Femelă cotei2 (1-8). 9 (Fig) Femeie cu o conduită incorectă, necinstită.
coteică2 sf[At: COMAN, GL. / Pl: -ici / E: net] (Reg) 1 Albie. 2 (Îe) A schimba ~ca A deveni, din prieteni, duşmani. coteicră sf [At: PAŞCA, GL. / Pl: -re / E: net] (Reg) Amvon. coteicuţă şf[At: SBIERA, P. 115/41 / Pl: -ţe / E: coteică + -uţă] 1-18 (Şhp) Coteică1 (1-9) (mică). coteieş sm vz coteiaş
691
COTELELNIC
cotelelnic, -ă a [At: PAŞCA, GL. / Pl: -ici, -ice / E: coteli + -elnic] (Reg; d. animale) 1 Care caută mereu mâncare. 2 (D. câini) Care caută mereu vânatul.
coteleţsm [At: PAMFILE, C. 25/35 / Pl: ~i / E: coteli + -et] 1-3 Cotelitor
(1,3,5).
coteli [At: DIONISIE, C. 171 / V: -til\,-toii / Pzi: -lese / E: srb cotiljati (se)] (înv) 1 vt A cotrobăi (3). 2 vr A căuta pe furiş Si: (reg) a cotării
(2). 3 vt A face dezordine, stricând lucruri Si: (reg) a cotării (3). 4 vi A trebălui prin casă. 5 vt A deretica. 6 vi A face ordine. 7 vi A gospodări prin curte. 8 vt (Buc) A linge farfuriile. 9 vt (Pex) A fura. 10 vt (Reg) A controla calitatea vaselor de lut. 11-18 vtr (Reg) A (se) coti (1-8). 19 vr A se rostogoli.
cotel'ici sm [At: DA / PI: ~ / E: coteli + -ci] 1-3 Cotelitor (1, 3,5). cotelire .v/‘[At: DA / V: -til—, -toi- I PI: -ri / E: coteli] (înv) 1 Scotocire.
2	Căutare pe furiş Si: (reg) cotârlire (2), cotelit1 (2). 3 Răvăşire şi stricare a lucrurilor Si: (reg) cotârlire (3), cotelit1 (3). 4 Trebăluire prin casă Si: cote Ut1 (4). 5 Dereticare. 6 Rânduire Si: cotelit1 (6). 7 Gospodărire prin curte Si: cotelit1 (7). 8 (Buc) Lingere a farfuriilor Si: cotelit1 (8). 9 (Pex) Furt. 10 (Reg) Controlare a calităţii vaselor de lut Si: cotelit1 (10). 11-15 Cotire (1-5). 16 (Reg) Rostogolire.
cotelit1 sn [At: ŞEZ. XXIII, 43 / V: -til-1, -toi-1 / PI: ~uri / E: coteli]
1	Scotocire. 2-4 Cotelire (2-4). 5 Dereticare. 6-8 Cotelire (6-8). 9 (Pex) Furt. 10 Cotelire (10). 11-15 Cotire (1-5). 16 Rostogolire.
cotelit2, -ă a [At: COŞBUC, F. 85/35 / V: -til-2, -toi-2 / PI: -iţi, -e / E: coteli] (înv) 1 Scotocit2. 2 Căutat pe furiş. 3 Răvăşit şi stricat. 4 Dereticat2.5 Gospodărit2.6 (D. vase) Din care s-a mâncat totul. 7 Lins2.
8	(Pex) Furat2. 9-12 Cotit2 (1-4). 13 Rostogolit2.
cotelitor, -oare [At: MUSCEL, 108 / PI: ~i, -oare / E: coteli + -tor] (înv) 1-2 smf, a (Persoană) care scotoceşte. 3-4 smf a (Persoană) care caută pe furiş. 5-6 smf a (Persoană) care răvăşeşte şi strică lucrurile. 7-8 smf, a (Persoană) care trebăluieşte prin casă. 9-10 smf, a (Persoană) care deretică. 11-12 (Persoană) care gospodăreşte prin curte. 13-14 smf a (Persoană) care linge farfuriile. 15-16 smf, a (Persoană) care fură. 17-20 Cotitor (1-4).
cotenem sf [Ai: D. ZAMFIRESCU, R. 52,/ V: -tin- / PI: -ere / E: ctm coteţ + chichineaţă] 1-6 Coteţ (1-3, 5-6,12) sărăcăcios. 7 Cameră sărăcăcioasă. 8 (înv; îcs) De-a —ţa Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
9	(înv; îe) A fi din cei care ridică ~ţa pe sus A fi hoţ.
coterie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr coterie] (Liv) Grup de persoane care urmăresc scopuri ascunse Si: (fam) clică, gaşcă, coterjă sfvz cotârjă
coteţ [At: ANON. CAR. / V: -eaţă şf/ Pl: ~e, -uri / E: vsl KOTdlJb,,cuib“]
1	sn Adăpost mic din nuiele sau scânduri pentru păsări de curte. 2 sn Porumbar. 3 sn Cocină. 4 sn (Irn; îe) A pune pe cineva la ~ A pune la îngrăşat. 5 sn Adăpost pentru câini. 6 sn Adăpost pentru viţei. 7 i (Rep) Strigăt cu care se alungă animalele la coteţ (5-6). 8 sn Construcţie zidită pentru animale. 9 sn Cuşcă mică pentru animale captive. 10 sn (Fig) închisoare. 11 sn (Arg; fig) Ascunzătoare pentru cei urmăriţi. 12 sn (Pex) Colibă ciobănească. 13 (Pex) Umbrar al ciobanilor. 14 (Pex) Despărţitură a strungii. 15 (Pan) Cameră dezordonată. 16 (Pes; şîs) - cu o aripă, - cu două aripi, - bulgăresc, - de chefali, - cu şfărţai, - ţesut Capcană din nuiele, stuf sau trestie, pentru prins peşte. 17 (Reg) Dig din nuiele spre a abate apa de la mal, ca să nu-1 surpe. 18 (Reg) Grătar de nuiele în care se bat ştiuleţii de porumb, spre a desface boabele. 19 (Reg) Ghizd. 20 (Reg) Lemne puse la capetele ulucului, ca să nu stea pe pământ. 21 (Reg) Loc în care se învârteşte coaca joagărului. 22 (Reg) Gaură în pământ, la jocul numit „de-a poarca“. 23 (Prt) Cal mare şi slab.
cotetar sm, a [At: H IX 321 / Pl: -i / E: coteţ + -ar] (Reg) 1-2 (Animal) care umblă după pradă pe la coteţe.
cotfas sn [At: DA / V: -flas / Pl: -uri / E: ns cf mg kotyfolni „a găti mâncare rea“] (Reg) Murdărie. cotflas sn vz cotfas
cotfoit, -ă a [At: COMAN, GL. / PI: -iri, ~e / E: ns cf cotfosi] 1 Molatic.
2	încet la treabă.
cotfoseală .s/[At: BUGNARIU, N., ap. DA / Pl: -e/i / E: cotfosi + -eală] (Reg) Zeamă îngroşată.
cotfosi vr [At: VICIU, GL. / Pzi: -.ve.ve / E: cotfas] (Reg) A bucătări fără a se pricepe.
coti1 i [At: POMPILIU, B. 1009 / V: cuti, cixtiu I E: coteţ] Strigăt cu care se alungă viţelul la coteţ.
coti2 [At: ANON. CAR. / V: cofi / Pzi: ~re.se / E: cot2] 1-2 vir (înv) A (se) atinge cu cotul2 (1) Si: (îrg) a (se) coteli (11-12), a (se) ghionti, (înv) a (se) încota. 3-4 vir (înv) A (se) lovi cu cotul2 (1) Si: (îrg) a (se) coteli (13-14), a (se) ghionti, (înv) a (se) încota. 5 vr (înv) A-şi face loc prin mulţime cu coatele2 (2) Si: (îrg) a coteli (15), a ghionti (înv), a încota.
6-7 vir (înv) A(-şi) face semne cu cotul2 (1) Si: (îrg) a (se) coteli (16-17), a (se) ghionti, (înv) a (se) încota. 8 vr (înv) A intra în vorbă cu cineva atrăgându-i atenţia cu cotul2 (1) Si: (îrg) a coteli (18), a ghionti, (înv) a încota. 9 vr (înv; d. oameni) A petrece cu cineva Si: a încota. 10 vi (D. drumuri, râuri etc.) A-şi schimba direcţia Si: (reg) a cotigi (1). 11 vr (Nob) A se încovoia. 12 vi A se abate din drumul său Si: (reg) a cotigi (2). 13 vt (C. indică drumul) A părăsi Si: (reg) a cotigi (3). 14-15 vr A merge sau a fugi în zigzag Si: (reg) a cotigi (4). 16 vr A conduce pe cineva pe un drum cotit, spre a-1 rătăci Si: (reg) a cotigi (5). 17 vr (Rar) A întoarce ceva într-o altă direcţie Si: (reg) a cotigi (6). 18 vt (Rar) A ocoli ceva, deplasându-se pe o linie curbă, nu dreaptă Si: (reg) a cotigi (7). 19 vr (Rar) A evita pe cineva Si: (reg) a cotigi (8). 20 vr (înv) A cotări1 (1) Cf cot2 (41). 21 vr (înv; pan) A bate. 22 vr (înv) A cotări1 (2) Cf cot2 (46).
cotic1 sn [At: COSTINESCU / Pl: -uri / E: cot2 + -ie] 1-30 (Şhp) Cot2 (1,15,23,27-38) (mic). cotic2 sm [At: DA / Pl: -iei / E: ns cf cotei2, cotarlă] (Reg) Băiat leneş. coticer sm vz cotecer
cotidal, -ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr cotidaî] (îs) Linie ~ă Curbă care uneşte punctele de pe suprafaţa mărilor şi oceanelor, în care mareele au loc Ia aceeaşi oră.
cotidian, -ă [At: GHICA, A. 789 / P: -di-an / Pl: —ie/?/, ~iene / E: fr qiiotidien, it cotidiano] 1 a De fiecare zi Si: zilnic. 2 a Obişnuit. 3 a Permanent. 4-5 sn, a (Publicaţie periodică) cu apariţie zilnică.
cotigar [At: D. ZAMFIRESCU, CONV. LIT. XLIII, 915 / V: -iugar I PI: -i sm şi -e sn / E: cotigă + -ar] 1-6 sm Persoană care are o cotigă (1,3-7) Si: cotijnic (1-6). 7-12 sm Persoană care cară cu cotiga (1,3-7) Si: cotijnic (7-12). 13 sn Căruţă lungă şi joasă cu care se transportă greutăţi mari.
cotigarist sm [At: IORDAN, L. R. A. 182 / Pl: -i.yri / E: cotigar + -ist] 1-2 Cotiugaragiu (1-2).
cotigă şf[At: PSALT. 310/31 / V: căt-, -tiugă / Pl: ~igi, (înv) ~i#e / E: ucr KOTHFâ ] 1 Căruţă scurtă pentru transporturi uşoare. 2 Cantitate care se poate transporta cu cotiga (1,3, 6). 3 Car mic. 4 Car sărăcăcios, cu coşul stricat. 5 Căruţă cu două roţi Si: teleagă. 6 Car mai lung cu care se aduc lemne de Ia pădure. 7 (înv) Car mare, cu pereţii metalici, întregi, folosit la transportul gunoaielor. 8 (Pre) Fiecare dintre cele două roţi, de mărime inegală, legate printr-o osie, pe eare se reazemă grindeiul plugului Si: (reg) căroaie, rotilă, teleagă, teleguţă. 9 (Reg; fig) Preot bătrân şi bărbos.
cotigeală1 s/‘[At: COSTINESCU / Pl: -e/i / E: cotigi + -eală] (Reg) 1-8 Cotire (7, 9-15). 9 îmbulzeală.
cotigeală2 .y/'[At: CARDAŞ, C. P. 182 / V: ~tiuge-/ PI: ~igeli/ E: cotigă + -eală] Căruţă lungă, fără coş, pentru transportul lemnelor Cf cotigă (6).
cotigi vir [At: ALECSANDRI, T. 51 / Pzi: ~igesc / E: coti2 + fugi] (Reg) 1-8 A coti2 (10,12-18). 9 (îvp; îe) A nu niai avea încotro ~ A fi într-o situaţie fără ieşire.
cotigire sf [At: BARCIANU / PI: -ri / E: cotigi] (Reg) 1-8 Cotire (7,9-15). 9 (îvr) Vârtej.
cotigit1 sn [At: BARCIANU / Pl: -uri / E: cotigi] (Reg) 1-8 Cotire (7,9-15). 9 (îvr) Vârtej. cotigit2, -ă a [At: DA / PI: -iţi, -e / E: cotigi] (Reg) 1-7 Cotit2 (5-7,9-12).
692
COTIZATOR
cotigitură sn [At: DA / Pl: ~ri / E: cotigi + -tura] (Reg) 1-8 Cotire (7,9-15). 9-14 Cotitură (19-24).
cotiguţă sf [At: HERZ.-GHER., M. IV, 242 / PI: -ţe / E: cotigă + -uţă) 1-12 (Şhp) Cotigă (1-6) (mică).
cotljnic sm [At: DR. V, 178 / Pl: ~ici / E: cotigă + -nic] 1-12 Cotigar (1-12).
cotii1- [At: DN3 / E: fr cotyle] Element prim de compunere cu semnificaţia „(referitor la o) cavitate".
cotii2 sn [At: MURNU, 1.95 / Pl: -e / E: fr cotyle] (Atm) Cavitate osoasă, în care se articulează un alt os.
cotllă .v/'[At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~le / E: ngr XOT&V] (Grî) Unitate de măsură pentru capacitate egală cu 250 ml.
cotilechm, ~ă [At: COSTINESCU / Pl: -oane / E: fr cotyledon] 1 sn Frunzuliţă cu rezerve nutritive care se găseşte în embrionul unei plante fanerogame. 2 sn Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. 3 a (înv; d. plante) Cotiledonat (1).
cotiledonat, ~ă [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: fr cotyledone] 1 a (D. plante) Care are unul sau mai multe cotiledoane. 2 sfp Nume generic dat plantelor cu cotiledoane. cotih v vz coteli
cotilion sn [At: FILIMON, C. II, 346 / S: (înv) -illon / PI: -oane / E: fr cotilion] 1 Dans de bal cu ritm de marş sau de cadril, cu figuri şi scene de mimică. 2 Melodie după care se execută cotilionul (1). cotillre sf vz cote lire cotillt1 sn vz cotelit1 cotillt2, -ă a vz cotelit2
cotilold, ~ă a [At: DA ms / P: -lo-id i Pl: -Izi, -e / E: fr cotyloide] (Atm)
1	Care are forma unui cotii2. 2 Referitor Ia cotii2. 3 Propriu cotilului2. 4 De cotii2. 5 (D. cavităţi osoase) în care se articulează capul unui alt os.
cotilosaurian sm [At: DN3 / P: sa-u-ri-an / PI: -ieni / E: ger Kotilosaurier] 1 (Lpl) Ordin de reptile fosile înrudite cu stegocefalii. 2 (Lsg) Animal din ordinul cotilosaurienilor (1).
cotină şf [At: CIAUŞANU, GL. / Pl: -ne / E: cot2 + -ină] (Reg) 1-4 Cot2 (29- 32). 5 Loc strâmt. cotineaţă sf vz coteneaţă cotingenţă sf vz contigenţă
cotinoi sm [At: DA / Pl: ~ / E: net] (Reg) Mladă de brăduţ. cotioară sf vz cotor cotior sn vz cotor
cotire sf[At: POLIZU / V: coţi- / PI: -ri / E: coti2] 1 (înv) Atingere cu cotul2 (1) Si: (îrg) coteală (1), cotelire (11), (îrg) cotelit1 (11), cotit1
(1),	cotitură (1), încotare, încotat1.2 (înv) Lovire cu cotul2 (1) Si: coteală
(2),	(îrg) cotelire (12), (înv) cotelit1 (12), cotit1 (2), cotitură (2), încotare, încotat1.3 (înv) înaintare prin mulţime făcându-şi loc cu coatele2 (1) Si: coteală (3), (îrg) cotelire (13), (înv) cotelit1 (13), cotit1 (3), cotitură (3), încotare, încotat1.4 (înv) Atragere a atenţiei cuiva atingându-I cu cotul2
(1)	Si: coteală (4), (îrg) cotelire (14), (înv) cotelit1 (14), cotit1 (4), cotitură
(4),	încotare, încotat1.5 (înv) Intrare în vorbă cu cineva atrăgându-i atenţia cu cotul2 (1) Si: coteală (5), (îrg) cotelire (15), (înv) cotelit1 (15), cotit1
(5),	cotitura (5), încotare, încotat1.6 (înv) Petrecere împreună cu cineva Si: coteală (6), cotit1 (6), cotitură (6), încotare, încotat1.1 (D. drumuri, râuri etc.) Schimbare a direcţiei Si: coteală (l),cotigeală (1 ),cotigire (1), cotigit1 (1), cotigitură (1), cotit1 (7), cotitură (7). 8 (Nob) încovoiere. 9 Abatere din drumul său Si: coteală (9), cotigeală (2), cotigire (2), cotigit1
(2),	cotigitură (2), cotit1 (9), cotitură (9). 10 Părăsire a drumului. 11-12 Mers sau alergare în zigzag Si: coteală (11), cotigeală (4), cotigire (4), cotigit1 (4), cotigitură (4), cotit1 (11), cotitura (11). 13 Conducere a cuiva pe un drum cotit, spre a-I rătăci Si: coteală (12), cotigeală (5), cotigire
(5),cotigit1	(5),cotigitură (5), cotit1 (12), cotitură (12). 14 (Rar) întoarcere a unui obiect într-o altă direcţie Si: coteală (13), cotigeală (6), cotigire
(6),	cotigit (6), cotigitură (6), cotit1 (13), cotitură (13). 15 (Rar) Ocolire a unui obiect, deplasându-se pe o linie curbă Si: coteală (14), cotigeală
(1), cotigire (7), cotigit1 (1), cotigitură (1), cotit1 (14), cotitură (14).
16	(Rar) Evitare a cuiva Si: coteală (15), cotigeală (8),cotigire (8), cotigit1
(8), cotigitură (8), cotit1 (15), cotitură (15). 17 Cotărire (1). 18 (îvr; pan) Batere. 19 (îvr) Cotărire (2). 20 (înv) Vârtej.
cotirejsn [At: DA / Pl: -e / E: net] (Reg) Resturi neridicate de pe câmp după tăierea strujenilor.
cotlş [At: ALEXANDRESCU, M. / Pl: -uri / E: cot2 + -iş] (înv) 1 av în mod cotit. 2 av Cu ocolişuri. 3 a în zigzag. 4 a Strâmb. 5-7 sn Cot2 (29-31).
cotişor [At: TEODORESCU, P. P. 601 / Pl: -oare / E: cot2 + -işor] 1-30 sn (Şhp) Cot2 (1,15,23,27-38 (mie) Si: cotuleţ (1-30), cotuţ (1-30). 31-36 sm (Şhp) Cot2 (41-42,46) (mic) Si: cotuleţ (30-36), cotuţ (30-36).
cotişte .v/'[At: (a. 1755) IORGA, S. D. IV, 5 / Pl: -ti / E: cot2 + -iste] (înv) Cătun.
cotit1 sn [At: DA / V: coţlt1 / Pl: -uri / E: coti2] 1-7 Cotire (1-7). 8 (Nob) încovoiere. 9-15 Cotire (9-15). 16 Cotărire (1). 17 (îvr; pan) Batere. 18 (îvr) Cotărire (2).
cotit2, ~ă a [At: LET. I, 230/4 / V: coţlt2 / Pl: -Iţi, -e / E: coti2] 1 (înv) Atins cu cotul2 (1) Si: cotelit2 (8), (înv) încotat2. 2 (înv) Lovit cu cotul1
(I)	Si: cotelit2 (9), (înv) încotat2.3 (înv) Făcut atent cu cotul2 (1) Si: cotelit2 (10), (înv) încotat2.4 (înv) Contactat cu cotul2 (2) Cf coti2 (8) Si: cotelit2
(II),	(înv) încotat2. 5 (D. drumuri, râuri etc.) Care îşi schimbă direcţia Si: cotigit2 (1). 6 (D. drumuri, râuri etc.) Şerpuit2. 7 (D. o direcţie, un drum) Părăsit pentru altă direcţie. 8 (Nob) încovoiat2.9 (D. oameni; rar) Condus pe un drum cotit spre a se rătăci. 10 (D. obiecte; rar) întors într-o altă direcţie. 11 (Rar) Ocolit2. 12 (Rar) Evitat. 13 (înv) Cotărit2 (1). 14 (înv) Bătut2. 15 (înv) Cotărit2 (2).
cotitate .y/‘[At: HAMANGIU, C. C. 274 / Pl: -taţi / E: fr quotite] (Frr) 1-2 Cotă (1-2). 3 (îs) ~ disponibilă Parte din avere de care se poate dispune în viaţă sau prin testament, liberă de orice obligaţii legate de moştenire.
cotitor, ~oare [At: COSTINESCU / Pl: -i, -oare / E: coti2 + -tor] (Rar) 1-2 smf, a (Persoană) care face semne cu cotul Si: cotelitor (17-18). 3-4 smf, a (Persoană) care avansează făcându-şi loc cu coatele Si: cotelitor (19-20). 5-6 smf, a (Persoană) care merge sau aleargă în zigzag. 7 a (D. drumuri, râuri etc.) Care eoteşte. 8 a Şerpuit. 9 a Ocolitor. 10-11 sm Cotar (1-2).
cotitură sf [At: GORJAN, H. 1,113/ Pl: -ri / E: coti2 + -tură] 1-1 Cotire (1-7). 8 (Nob) încovoiere. 9 Cotire (9). 10 Părăsire a drumului. 11-15 Cotire (11-15). 16 Cotărire (1). 17 (îvr; pan) Batere. 18 (îvr) Cotărire (2).
19	Loc unde eoteşte un drum. 20 întorsătură. 21 îndoitură. 22 Ocoliş. 23 (Fig) Tergiversare. 24 (Fig) Ascunziş. 25 (Fig) Transformare calitativă esenţială produsă în desfăşurarea unui eveniment. cotiugar sm vz cotigar
cotiugaraglu sm [At: IORDAN, L. R. A. / Pl: ~i/ / E: cotiugar + -agiu] (înv) 1 Proprietar al unui cotigar (13) Si: cotigarist (1), cotiugarar (1).
2	Conducător al unui cotigar (13) Si: cotigarist (2), cotiugarar (2).
cotiugarar sm [At: IORDAN, L. R. A. 161 / Pl: -i l E: cotiugar + -ar] (înv) 1-2 Cotiugaragiu (1-2). cotiugă sfvz cotigă cotiugeală sf vz cotigeală2
cotiuliă .v/'[At: ŞEZ. V, 60 / Pl: -he / E: ucr KOTIOXR] (Mol) 1-2 Cotarlă (2-3).
cotiza [At: DN3 / Pzi: ~zez / E: fr cotiser] 1 vi A plăti o cotizaţie (1). 2 vi (înv) A plăti cuiva o cotă (2)-parte. 3 vi A contribui la o cheltuială comună. 4 vi A-şi plăti cota (1) în fonduri cu destinaţie specială. 5 vt (înv) A aplica timbrul de cotizaţie pe un carnet de membru al unei organizaţii.
cotizaţii, -ă a [At: DN3 / Pl: -i,-e / E: fr cotisable] Care poate fi supus unei cotizaţii.
cotizant, -ă [At: DEX2 / Pl: -nţi, -e / E: fr cotisant] 1-8 smf, a (Persoană) care cotizează (1-4).
cotizator, ~oare [At: DEX-S / Pl: -i, -oare / E: cotiza + -tor] 1 sn Registru de evidenţă a plăţii cotizaţiilor (1). 2-9 smf, a Cotizant (1-8).
693
COTIZAŢIE
cotizaţie .y/'[At: DA / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr cotisation] 1 Sumă de bani pe care o plătesc periodic membrii unei organizaţii. 2 Contribuţie bănească a cuiva la un fond special. cotizaţiune şf vz cotizaţie cotim sn vz cotlon cotldur sm vz coclaur cotleală sfvz cocleală cotlej1 sm vz cioclej
cothf sm [At: H XII, 35 / Pl: ~i / E: net] (Reg) Cocleţ. cotkt [At: NEGRUZZI, S. I, 207 / V: ~tă sf / Pl:	sn, sf, ~en sm / E:
fr câtelette] 1-3 sn Coastă de viţel, de berbec sau de porc, împreună cu felia de carne corespunzătoare din muşchiul spinării. 4 sn Friptură din cotlet (1). 5 sm (Fam) Favoriţi (mari şi deşi). cotletă sf vz cotlet cotlete sm vz cocleţ coti v vz cocli cotlială sfvz cocleală cotlire sfvz coclire cotht1 sn vz coclit1 cotht2, ~ă a vz coclit2 cotlitură sf vz coclitură cotlomă sfvz cotlon
cotlon sn [At: I. IONESCU, P. 267 / V: cătlm, clătan, coclan, corlan, corl~, ~tclan, ~tclău, ~tlan, ~oană sf ~lună sf ~troc, ~trog, ~tron, ~tmn, ~trună sfl Pl: ~oane / E: mg katlan] 1 (îrg) Zid din pietre în formă de potcoavă care apără focul de vânt şi pe care se pune cazanul la fiert. 2 Groapă în care se face focul, la adăpost de vânt. 3 (Spc; reg) Mic adăpost aproape de stână, unde se fierbe zerul. 4 (Reg) Cuptor în care se pune cazanul pentru fiert ţuica. 5 (Reg) Cuptor pentru arderea cărămizilor. 6 (Pan) Firidă sub cuptorul vetrelor ţărăneşti Si: (reg) cotruţă. 1 (Pan) Firidă în zid Si: (reg) ocniţă. 8 (Pan) Fereastră oarbă. 9 (Pan; Mol) Gaură în malul unui râu, sub pânza apei unde se ascund racii şi peştii Si: copcă.
10	(Pan) Gaură pentru ascunzătoare Si: bortă. 11 (Pan) Peşteră mică. 12 (Pan) Scorbură. 13 (Pan) Vizuină. 14 (Spc) Gaură în care se adăpostesc liliecii. 15 (Spc) Galerie subterană în care se adăpostesc animale. 16 (Pex) Ascunziş. 17 (Pex) Ungher. 18 (îvr) Unghi.
cotloneală .y/* [At: COSTINESCU / Pl: ~e// / E: cotloni + -eală] 1-5 Cotlonire (1-5).
cotloni vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~msc IE: cotlon] 1 A face cotloane (5-7) la sobă sau în pereţi. 2 (Pex) A scotoci. 3 (Pex) A răvăşi. 4 (Pex) A ascunde. 5 (Pex) A fura.
cotlonire .s/[At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: cotloni] 1 Executare de cotloane la sobă sau în pereţi Si: cotloneală (1), eotlonit1 (1). 2 (Pex) Scotocire. 3 (Pex) Răvăşire. 4 (Pex) Ascundere. 5 (Pex) Furt. eotlonit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: cotloni] 1-5 Cotlonire (1-5). eotlonit2, ~â a [At: DA ms / Pl: ~ir/,	/ E: cotloni] 1-2 (D. pereţi)
Care are cotloane (5-6). 3 (Pex) Scotocit2. 4 (Pex) Răvăşit2. 5 (Pex) Ascuns2. 6 (Pex) Furat2.
cotloniţă sf[At: CHEST. II, 334 / Pl: ~ţe / E: cotlon + -iţă] (Reg) 1 Colţul vetrei unde se adună cenuşa. 2 Lădiţă pentru cenuşă. cotlună sfvz cotlon cotnar sn vz cotnari
cotnari sms [At: I. NEGRUZZI, S. I, 186 / V: ~nar sn / E: Cotnari] 1 Vin produs în podgoriile de la Cotnari. 2 Recipient cu cotnari (1).
cotnărel, ~ea [At: ŞEZ. V, 68 / Pl: ~ei, / E: cotnari + -el] 1-2 sms (Şhp) (Un pahar cu puţin) cotnari (1). 3 a (îs) Pere ~e Pere rotunde, galbene. cotoară sfvz cotor
cotoarbă sf [At: TDRG / Pl: ~/?e / E: net] 1 (Reg) Pacoste. 2 (Reg) Poznă.
3	(Reg) Afacere. 4 (îe) A încăpea la ~ cu cineva A avea de furcă cu cineva. 5 (Buc) Femeie depravată. 6 (Reg) Cotoroanţă.
cotoasă sf [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 99 / Pl: ~se / E: cot2 + -oasă] (Ent; reg) Urechelniţă (Forficula auriculeria).
cotobatură sfvz codobatură cotobelc sm vz codobelc cotobelci1 sm vz codobelci cotobelci2 a vz codoberc
cotoc [At: LB / V: ~tog / Pl: ~oci sm, ~oace sn / E: bg K0T3K] 1 sm (Reg) Cotoi. 2 sm (Dep) Bou mic şi slab. 3 sm (Pan) Lemnişoare încovoiate, în care se introduc scândurile, spre a alcătui codârlă căruţei.
4	sm (Pan) Lemn în formă de triunghi care se aşază între acoperiş şi căpriori pentru a ridica streaşina casei şi a feri pereţii de ploaie. 5 sm (Pan) Fiecare dintre carâmbii scării Si: drugi, fustei. 6 sn (Reg; pan) Drug în care se articulează cotorul la grapa de spini. 7 sn (Pan) Mâner de care se apucă o roabă. 8 sm (Pan; ţes) Fiecare dintre cele două fofeze găurite ale alergătoarei, în care sunt băgate beţele cu mosoarele. 9-11 sn (Bot; reg) Inflorescenţa răchitei, sălciei, plopului Si: mâţişori,pisicei. 12 sm (Reg) Picior de pasăre fript Si: cotoi, cotoci [At: LB / Pzi: -ocesc / E: cotoc] 1-2 vtr A (se) cotoi3 (1-2). cotocire sf [Ai: MDA ms / Pl: ~ri / E: cotoci] 1-4 Cotoire (1-4). cotocit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cotoci] 1-4 Cotocire (1-4). cotocit2, a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: cotoci] 1-2 Cotoii2 (1-2). cotoflanţ sm vz cotofleanţ
cotofleanţ sm [At: JAHRESBER., X, 184 / V: '-lanţ, ~tro~, gotofre~ / Pl: ~enţi / E: ger Kartoffelpflanzer „cultivator de cartofi"] (Pop; Irn) Neamţ.
cotoflinţişor sm [At: PAMFILE, J. III, 63 / V: gotofi~ / Pl:	/	E:
cotofleanţ + -işor] 1-2 (Pop; irn; şhp) Neamţ (mic). cotog sm vz cotoc
cotohaliţâ .v/‘[At: PAŞCA, GL. / Pl: ~ţe / E: net] (Trs) Prostituată. cotoi1 sn [At: PAMFILE, A. R. 181 /V: ~/ui / Pl: ~ / E: ns cf cotolan, cotolean] (Pop) 1 Picior de pasăre fript Si: (reg) artig, ciric, copan (3).
2	(D. oameni) Partea piciorului până la genunchi Si: coapsă. 3 Ciolan.
cotoi2 [At: ALEXANDRESCU, M. 313/6 / Pl: ~ sm,~oaie sn / E: *cată + -oi cf vsl KOTy] 1 sm (Zlg) Motan. 2 sm (Reg) Pisoi de un an. 3 sm (îe) A avea ochi de ~ A avea privire vicleană. 4 sm (îe) A umbla ca un ~ A fi fără ocupaţie. 5 sm (îae) A umbla numai după plăceri. 6 sm (Bot; reg; îc) Coinăcelele-Milui Plantă cu flori rotunde şi păroase care se agaţă de curpeni pentru a face florile castravetelui să fecundeze. 7 sn (Reg) Cătuşă.
8	sn (Reg) Parte a cătuşei. 9 sn (îvp) Fiecare dintre cele două stinghii strâmbe între care se introduc scândurile spre a alcătui codârlă Si: cotoc
(3), mănuşă, stâlpuşor. 10 sn Fiecare dintre tălpile grapei între care sunt articulate cele două stinghii numite andrele. 11 sn Braţele ferăstrăului.
cotoi1 [At: LB / Pzi: ~e.se / E: cotoi2] (Rar) 1 vr (D. animale; fam; d. oameni) A avea un contact sexual. 2 vt (D. animale; c. indică femela) A fecunda.
cotoier sm [At: TOMESCU, GL. / Pl:	/	E:	ns	ci	cotoi1]	(Reg)	Persoană
care serveşte Ia masă la nuntă.
cotoiesc, ~ească a [At: M. I. CARAGIALE, C. 17 / Pl: ~e.ş/7/ E: cotoi2 + -esc] 1 Care aparţine cotoiului2 (1). 2 Referitor Ia cotoi2 (1). 3 Ca de cotoi2 (1). 4 Şiret. 5 Pofticios.
cotoire sf[At: MDA ms / PI: ~ri / E: cotoi1] (Rar) 1 Realizare a unui act sexual Si: cotocire (1), cotocit1 (1), cotoit1 (1). 2 Fecundare. 3 Act sexual Si: cotocire (3), cotocit1 (3), cotoit1 (3) . 4 Fătare. cotoit1 sn [At: MDA ms / PI: ~uri / E: cotoi3] (Rar) 1-4 Cotoire (1-4). cotoit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~i//',	/ E: cotoi1] (Rag) 1 Care a
îndeplinit actul sexual. 2 Fecundat2. cotojma v vz cotoşma cotojman sm vz cotoşman
cotolac sn [At: I. CR. V, 152 / Pl: ~«n / E: ns cf cot] (Mol) 1 Cotitură (19). 2 Cotlon (16).
cotolan [At: DAM£, T. 63 / V: ~lean / Pl: -/ / E: ns cf cotor] 1 sn Ştiulete Si: drugă,păpuşă, tulei. 2 sn Ştiulete bine dezvoltat. 3 a (D. oameni) Care are picioare lungi. 4 (Reg) Cotor. 5 (Reg) Coadă. 6 (Reg) Picior. 7-8 (Reg) Os (mare).
694
COTOR
cotole sms [At: H III, 18 / E: ns cf cotolean] (Reg) Câine ciobănesc mare şi ciolănos.
cotolean sn vz cotolan ; cotolenos,~oasă a [At: CIAUŞANU, V. / Pl: ~oşi, ~oase / E: cotolean + -av] (Reg) 1 înalt. 2 Ciolănos. 3 Copârşteos. 4 înspiţat.
cotoleţ sn [At: CHEST. II, 334/254 / PI:	/ E: ns cf cotolan] (Reg)
Cotloniţă (1). cotoii vtr vz coteli cotolire sf vz cotelire cotolit1 sn vz cotelit1 cotolit2, ~ă a vz cotelit2
cotolocuşca .s/[At: DOMBROWSKY, P. 198 / Pl: ~şte / E: net] (Orn; reg) Codobatură galbenă comună (Motacilla albe), cotolnici vr vz catolnici cotolnicit, ~ă a vz catolnicit cotoman sm vz cotoşman cotomclc am vz codoberc
cotompkţ sn [At: RĂDULESCU-CODIN / V: ~trompkte / Pl:	/	E:
net] (Reg) Lemn scurt şi gros Si: ciopârtac. cotomşa v vz cotoşma
coton sn [At: HERESCU, N. T. 164 / Pl:	/	E:	fr	coton]	(Frm)	1
Bumbac. 2 Fir de bumbac. 3 Ţesătură din bumbac.
cotonadă sf [At: DN3 / Pl: ~de / E: fr cotonnade] 1-2 (Rar) Ţesătură din bumbac sau din bumbac amestecat cu alte fibre. cotonie sf vz cătănie
cotonin sn [At: IONESCU-MUSCEL,ŢES. 23 / Pl:	/	E:	fr	cotonnine]
Fibră textilă din cânepă şi in, care înlocuieşte bumbacul.
cotoniza vt [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 321/ Pzi: ~zez / E: coton + -iza cf fr cotoniser] A dizolva substanţele de legătură din in şi cânepă, pentru a obţine fibrele.
: cotonizare sf [At: DN3 / Pl: ~zăr/ / E: cotoniza] Dizolvare a substanţelor de legătură din in şi cânepă, pentru a obţine fibrele Si: (rar) cotonizat1.
cotonizat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~wr/ / E: cotoniza] (Rar) Cotonizare. cotonizat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~aţi, ~e / E: cotoniza] (D. in şi cânepă) Căruia i s-au dizolvat substanţele de legătură, fiind transformat în fibre.
cotonoagă şf[At: R. IONESCU, C. 191/6 / V: chitănag, chitonag, chitonog,pitonag,pitonog sn / Pl: ~age / E: net] (Agr) Unealtă în forma unui băţ mai gros şi ascuţit la un capăt, care serveşte la săparea gropilor pentru aracii de la vie, pentru răsaduri sau pentru cuiburile de boabe de porumb, de fasole etc.
cotonog, -oagă [At: POLIZU / V: chităn~ / Pl: ~ogi, ~oage / E: ucr KywpHOnfH\ 1-2 smf, a (D. oameni; d. animale) (Individ) bolnav de picioare. 3-4 smf, a (D. oameni; d. animale) (Individ) care umblă şchiopătând. 5-6 smf, a (D. oameni; d. animale) (Individ) eare are picioarele strâmbe. 7-8 sm, a (Cal) care are picioarele umflate. 9-10 sm, a (Cal) slab de picioare. 11-12 smf, a (Pex; d. oameni) (Persoană) cu un picior bolnav. 13-14 smf, a (Pex; d. oameni) (Persoană) cu un picior paralizat. 15-16 smf, a (Pex; d. oameni) (Persoană) fără un picior. 17-18 smf, a (Pex; d. oameni) (Persoană) cu piciorul sau mâna strâmbă. 19-20 smf, a (Pex; d. oameni) (Persoană) care nu se poate servi de o mână. 21-22 smf, a (Pex; d. oameni) (Persoană) fără o mână din cot. 23-24 smf, a (Pex) (Om) fără ambele coate. 25-26 smf, a (Câine) cu coada scurtă. 27 şf(ln\) Mădular. 28 a/(înv) Ciot de mădular Cf cotoroage. 29 sf (Reg; lpl) Catalige.
cotonogeală sf [At: DAMfi, T. 68 / Pl: ~e// / E: cotonogi + -eală] 1 Cotonogire (1). 2 Şchiopătare. 3-10 Cotonogire (3-10). 11 Bătătorire. 12 Boală de picioare la vite. 13 Lovitură dureroasă la picioare. 14 (Fam) Bătaie zdravănă.
cotonogi [At: CARAGIALE, T. II, 23 / Pzi: ~gesc / E: cotonog] 1 vi (D. oameni; d. animale) A se îmbolnăvi de picioare. 2 vi (D. oameni; d. animale) A şchiopăta. 3 vt A lovi pe cineva peste picioare, astfel încât să nu mai poată merge. 4 vr A face pe cineva să şchiopăteze Si: a şchiopa.
5	vr A rupe cuiva un picior Si: a schilodi. 6 vi (Pex) A-i slăbi cuiva puterea membrelor Si: a se boşorogi. 1 vt A face pe cineva să nu mai aibă putere în membre Si: a boşorogi. 8 vr (Pex) A lovi pe cineva peste mâini, astfel încât să nu se mai poată servi de ele. 9 vr (Pex) A rupe cuiva o mână. 10 vr A bate pe cineva foarte rău Cf cotonogeală (14). 11 vr (D. piele; înv) A se bătători de muncă grea.
cotonogire sf [At: DA / Pl: ~n / E: cotonogi] 1 îmbolnăvire de picioare Si: cotonogeală (1), cotonogit1 (1). 2 Şchiopătare. 3 Lovire a cuiva peste picioare, astfel încât să nu mai poată merge Si: cotonogeală (3), cotonogit1
(3). 4 Provocare a şchiopătării cuiva Si: cotonogeală (4), cotonogit1 (4).
5	Rupere a piciorului cuiva Si: cotonogeală (5), cotonogit1 (5). 6 (Pex) Slăbire a puterii membrelor cuiva Si: cotonogeală (6), cotonogit1 (6). 7 Provocare a cotonogirii (6) cuiva Si: cotonogeala (7), cotonogit1 (7). 8 (Pex) Lovire a cuiva peste mâini, astfel încât să nu se mai poată servi de ele Si: cotonogeală (8), cotonogit1 (8). 9 (Pex) Rupere a mâinii cuiva Si: cotonogeală (9), cotonogit1 (9) Vz cotonogi (9). 10 Batere a cuiva foarte rău Si: cotonogeală (10), cotonogit1 (10) Vz cotonogi (10). 11 Bătătorire.
cotonogit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: cotonogi] 1 Cotonogire (1). 2 Şchiopătare. 3-10 Cotonogire (3-10), 11 Bătătorire.
cotonogit2, ~ă a [At: JIPESCU, O. 106 / Pl: ~iţi, ~e / E: cotonogi] 1 (D. oameni; d. animale) Care s-a îmbolnăvit de picioare. 2 (D. oameni; d. animale) Care şchioapătă. 3 (D. oameni; d. animale) Care a fost lovit peste picioare, încât nu mai poate merge. 4 (D. oameni; d. animale) Care a fost făcut să şchioapete. 5 (D„ oameni; d. animale) Care are piciorul rupt. 6 (Pex; d. oameni) Căruia i-a slăbit puterea membrelor. 7 (Pex; d. oameni) Ale cărui puteri au fost făcute să slăbească. 8 (Pex; dom) Care a fost lovit peste mâini, astfel încât să nu se mai poată servi de ele. 9 (Pex; dom) Care are mâna ruptă. 10 (Pex; dom) Care a fost bătut foarte rău.
11	(D. piele) Bătătorit2.
cotopială .v/"[At: COMAN, GL. / Pl: ~/e// / E: net] 1 Ciomag cu care se aruncă după un animal. 2 Băţ cu care se aruncă într-un pom pentru a-1 scutura de roade. 3 (îe) A lua (pe cineva) cu Ma A alunga (pe cineva) cu ciomagul.
cotor [At: ECONOMIA, 30 / V: cătur, ~tior, ~oară, ~tur / Pl: ~oare, (reg) ~oară sn, sm / E: net] 1 sn (înv) Parte, segment care uneşte două părţi ale unui obiect. 2 sn (Bot) Tijă care leagă frunza sau fructul de ramură Si: lujer. 3 sn (Bot) Cocean. 4 sn (Bot) Miezul verzei. 5 sn (Bot) Picior rămas după tăierea căpăţânii de varză. 6 sn (Bot) Miezul fructului. 7 sn (Bot) Parte superioară a codiţei, care rămâne la fructul cules sau căzut.
8	sm (Bot; reg) Mugur. 9 sm (Bot; reg) Inimă a miezului la fragi, căpşuni, zmeură şi mure, care intră în receptacul şi de care sunt lipite sepalele. 10 sn (Bot) Parte de jos a plantei, mai groasă, opusă vârfului. 11 sn (Bot) Tulpină a plantelor, de la rădăcină până la primele ramuri sau frunze. 12 sn (Bot; reg) Trunchi al arborilor. 13 sn (Bot) Coardă lăsată Ia butucul viei, din care dau viţele. 14 sn (Bot) Tijă purtătoare de seminţe la ceapă.
15	sn (Bot) Tulpină a plantelor, de la rădăcină până la vârf, de pe care pornesc ramurile sau frunzele. 16 sn (Bot; spc) Tulpină a porumbului, cu sau fără frunze, de pe care s-au cules ştiuleţii. 17 sn (Bot; reg) Nervură a frunzei. 18 sn (Bot) Capăt inferior, mai gros, al tulpinii sau al ramurii unui copac. 19 sn (Bot) Ciot rămas după tăierea unui copac sau unei ramuri.
20	sn (Bot) Ciot rămas pe tulpină după culesul ştiuletelui de porumb. 21 sn (Pop) Parte a snopului de grâu formată din tulpini legate, în opoziţie cu spicele. 22 sn (Bot) Parte rămasă în pământ din plantele cu tulpina tare. 23 sn (Bot) Rădăcină a plantelor leguminoase. 24 sn (Bot) Butuc al viţei. 25 sn (Bot) Trunchi de copac de pe care s-au tăiat crengile. 26 sn (Agr) Tăiere a viţelor inutile la vie. 27 sn (Agr) Săpare a viei. 28 sn (Agr; îe) A ridica via Ia ~ A lega via de haraci. 29 sn (Pex; lpl) Resturi rămase din tulpina plantelor de nutreţ. 30 sn (Pex; lpl) Crengi tăiate la curăţatul pomilor sau la vie. 31 sn (Pop) Parte rămasă dintr-un membru amputat. 32 sn Bază a organului sexual bărbătesc. 33 sm Parte de la cap a cornului rupt. 34 sn Coadă tăiată sau ruptă. 35 sn Parte superioară a cozii calului, care uneşte şira spinării cu rădăcina părului lung care formează coada.
695
COTORAI
36 sn Coadă de cal tăiată scurt. 37 sm Ax al penei de pasăre, de pe care se iau fulgii. 38 sm Parte tare a penei păsărilor, din piele şi până unde încep fulgii. 39 sm Rădăcină a penelor unei păsări care nu a fost jumulită bine înainte de a fi gătită. 40 sm (Pop; pan; d. oameni) Fire rare şi tari care cresc în barba tinerilor care n-au început încă să se bărbierească. 41 sm (Pop; pan; d. oameni) Fire din barbă rămase după bărbierit. 42 sm (Pop; pan) Fire rare rămase pe capul unui chel. 43 sm (Pan) Păr tuns prea scurt.
44	sm (Pop; pan) Barbă rasă prost. 45 sn (înv; pan) Toc fără peniţă. 46 sn (Pan) Parte mai groasă a unui instrument de scris, care se ţine între degete. 47 sn (Pan) Capăt de funie. 48 sn (Pan) Parte din fier a unui cuţit, a unei săbii etc. care intră în mâner. 49 sn (Pan) Parte a peniţei care se înfige în toc. 50 sn (Pan) Parte a pipei în care intră ţeava care se ţine în gură. 51 sn (Pan) Capăt de sus al undiţei, cu cârligul de care se leagă coarda. 52 sn (Pan) Parte a lingurii care uneşte concavitatea cu capătul ţinut în mână. 53 sn (Pan) Parte a măturii unde coada intră între nuiele sau paie şi este legată cu sârmă. 54 sn (Pan) Parte prea scurtă rămasă dintr-un obiect tăiat. 55 sn (Pan) Coadă prea scurtă a unei unelte. 56 sn (Pan) Bucată din coada ruptă a unei unelte care rămâne în inelul de metal. 57 sn (Pan) Parte a cărţii unde se unesc foile. 58 sn (Pan) Parte a chitanţierului care rămâne după tăierea chitanţelor. 59 sn (Pan) Carte cu copertele şi o parte din foi rupte. 60 sn (Pan) Parte a crucii de la pământ până la braţe. 61 sn (Pan) Parte care se înfige în pământ a unui par. 62 sn (îvp; fig; îe) A avea sau a face M>ară cu cineva A avea legături de afaceri cu cineva. 63 sn (îvp; fig; îe) A avea ~oare A avea bani. 64 sm (Fig) Om mic de statură şi gras. 65 sn (Pex) Mâner. 66 sn (Pex) Toartă. 67 sn (Pex) Coadă a unei unelte. 68-69 sn (Spc) Mâner al unei săbii sau al unui cuţit. 70 sn (Spc) Coadă a undiţei. 71 sn (Pex) Orice resturi care nu mai servesc la nimic. 72 sn (Pex) Mătură roasă de prea multă întrebuinţare. 73 sn (Pex) Lingură cu coada ruptă. 74 sn (Pex) Cuţit cu lama ruptă. 75 sn (Pex) Cuţit tocit. 76 sn (Pex; reg; îf ~tior) Răzuş cu care se curăţă plugul 77 sn (Pex) Bază rămasă dintr-o lumânare care a ars.
cotorai sm [At: DA ms / Pl: -rai / E: cotor + -ai] (Reg) Persoană care sapă şi îngrijeşte via Cf cotor (26-28).
cotordie sf[At: DA ms / Pl: ~ / E: cotor + -aie] 1 (Reg) Cleştişor cu care se scot firele din sprâncene sau din barbă Si: penseta, (înv) cimbistra.
2	(Lpl) Haine (vechi) în dezordine. 3 (Lpl) Scule în dezordine. 4 Act sexual la pisici Si: (reg) băcrănire, horjitură Cf cotârji, cotoci. cotordlă sf vz cotoreală
cotoraş sn [At: DA ms / Pl: -e / E: cotor + -aş] 1-96 (Şhp) Cotor (1-11, 13-17,20-24,32-42,45-52,57-59, 65-69,76) (mic). cotorăsi vtr vz cortorosi cotorăsire sf vz cortorosire cotorăsit1 sn vz cortorosit1 cotorăsit2, -ă a vz cortorosit2 cotorâsitor, -oare smf, a vz cortorositor
cotorăşie şf[At: H III 130 / Pl: Mi / E: ctm cotor + cârdăşie] (Reg) Termen de viticultură, nedefinit mai îndeaproape. Cf cotor (26-28).
cotorâre ş/[At: DA ms / V: -tărire* ,-rire / Pl: -ri/ E: coton] 1 Ridicare şi legare de araci a unei plante Si: cotoreală (1), cotorât1 (1), încotoreală
(1).	2 Prindere a unei plante cu cârceii de ceva Si: cotoreală (2), cotorât1
(2),	încotoreală (2). 3 Tăiere a viţelor inutile ale viei Si: cotoreală (3), cotorât1 (3), încotoreală (3). 4 Săpare a pământului din jurul viei, pentru a tăia rădăcinile date din altoi Si: cotoreală (4), cotorât1 (4), încotoreală
(4). 5 Jumulire a unei păsări tăiate Si: cotoreală (5), cotorât1 (5), încotoreală (5). 6 Batere a cuiva cu un cotor (53) Si: cotoreală (6), cotorât1
(6), încotoreală. 1 Căutare minuţioasă Si: cotoreală (7), cotorât1 (7), cotrobăire, încotoreală.
cotorât1 sn [At: IONESCU, P. 249, ap. DA / V: ^tărit1, ~rit / PI: -uri / E: cotorî] 1-7 Cotorâre (1-7). 8 Săpat1 la rădăcină. 9 Curăţat1 al viei. 10 Legat1 al viei.
cotorât2, -ă a [At: DA ms / V: Mărit3, ~rit2 / Pl: -aţi, ~e / E: cotorî]
1	(D. plante) Care este ridicat şi legat de araci. 2 (D. plante) Care s-a agăţat de ceva cu cârceii. 3 (D. vie) Căreia i s-au tăiat viţele. 4 (D. vie) Care a
fost săpată. 5 (D. păsări) Care a fost jumulită. 6 Bătut2 cu un cotor (53).
7	Cotrobăit2.
cotorbatura vt [At: PAMFILE, J. II, 375 / V: ~rob~ I Pzi: cotobatur / E: cotorbatură] (Reg) A codobaturi.
cotorbatură .y/[At: PAMFILE, J. II 375 / V: ~rob~ / Pl: -ri / E: ctm cotor + codobatură] (Reg) Codobatură.
cotorbaturoi sm [At: PAMFILE, J. II 375 / V: ~rob~ I Pl: ~ / E: cotorbatură + -oi] (Reg) Codobăturoi.
cotoreală .v/ [At: DA / V: -raia / Pl: -di / E: cotor + -eală] (Reg) 1-7 Cotorâre (1-7). 8 Scurmătură de câine. 9 Şterpelire.
cotord sn [At: TDRG / Pl: -e / E: cotor + -el] 1-96 (Şhp) Cotor (1-11, 13-17, 20-24,32-42,45-52,57-59,65-69,76) (mic). cotori vt vz cotorî cotorigi sfp vz cotoroage cotorire sfvz. cotorâre cotorisi vtr vz cortorosi cotorisire sfvz cortorosire cotorisit1 sn vz cortorisit1 cotorisit2, ~ă a vz cortorisit2 cotorisitor, -oare smf, a vz cortorositor cotorit1 sn vz cotorât1 cotorit2, ~ă a vz cotorât2 cotoriţă sf vz cotăriţă
cotorî [At: DDRF / V: (rar) ~ri / Pzi: -rase / E: cotor] 1-2 vt (Agr) A ridica şi a lega de araci o plantă. 3 vr (D. plante) A se prinde cu cârceii de ceva. 4 vt A tăia viţele inutile ale viei. 5 vt A săpa pământul din jurul cotorului viei, pentru a tăia rădăcinile date din altoi Si: a cuibări. 6 vf A jumuli o pasăre tăiată. 7 vt A bate pe cineva cu un cotor (53). 8 vi A cotrobăi.
cotoroabă .v/‘[At: PAŞCA, GL. / Pl: -be / E: net] (Reg) Pisică. cotoroage sfp [At: MARIAN, NU. 500 / V: -rigi / E: srb kotig „mădular" ] 1 Piftii. 2 (îe) Mai mişcă-ţi Me Mergi mai repede.
cotoroanţă .y/'[At: NEGRUZZI, S. 1,323 / Pl: -ţe / E: net] (Prt) 1 Babă.
2	Bătrână urâtă, fără dinţi. 3 Bătrână ursuză, certăreaţă, răutăcioasă. 4 Bătrână căreia nu-i tace gura,ocărând toată ziua. 5 (Reg) Peţitoare. 6 (Pex) Bărbat clevetitor şi ursuz. 7 (Reg; pex) Peţitor. 8 (Pop) Vrăjitoare. 9 (îvp) Prostituată. 10 (Pop) Femeie blestemată.
cotoroba vr [At: DA ms / Pzi: -bez / E: cotoroabă] (Reg; d. animale) A se împreuna. cotorobatura vt vz cotorbatura cotorobatură sf vz cotorbatură cotorobaturoi sm vz cotorbaturoi
cotorobuşcâ .v/'[At: MARIAN, O. I, 328 / Pl: -şte / E: cotor + buşi + -că] (Orn; reg) Codobatură (Motacilla alba).
cotorogi vr [At: CHEST. V. 85 / Pzi: -gesc / E: net] (Reg; d. lapte) A se acri.
cotorogire .y/’[At: MDA ms / Pl: -ri / E: cotorogi] (Reg) Acrire a laptelui Si: cotorogit1.
cotorogit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cotorogi] (Reg) Cotorogire. cotorogit2, a [At: DA / Pl: -iţi, -e / E: cotoroage] (Reg; d. lapte) 1 Acrit înainte de a ti fiert. 2 Brânzit.
cotoroi1 sn [At: DA ms / Pl: ~ / E: cotor + -oi] 1-44 Cotor (1-5,10-12, 15,18-25, 61,65-68) (mare).
cotoroi2 vi [At: DA ms / Pzi: ~e.vc / E: cotoroi1] (Reg) A cotrobăi cu zgomot.
cotoroială .v/'[At: DA ms / PI: -idi / E: cotoroi1 + -eală] (Reg; prt) Fel de a vorbi al ţiganilor.
cotoros, ~oasă a [At: PAMFILE, D., ap. DA / PI: -oşi, -oase / E: cotor + -av] 1 (D. varză) Care are cotorul (4) prea mare. 2 (D. ceapă) Care a făcut multe cotoare (14). 3 (D. terenuri) Care are multe cotoare (22). 4 (D. nutreţ) Din care rămân multe cotoare (29). 5 (D. păsări gătite) Care are mulţi cotori (39). 6-8 (D. oameni) Care are mulţi cotori (40-42). 9 (D. oameni)
696
COTROBĂIT1
Care are părul aspru. 10 (D. oameni) Care are barba ţepoasă. 11 (Fig; d. oameni) Care e scund şi îndesat. cotoroseală sfvz. cortoroseală cotorosi1 vtr vz cortorosi
cotorosi2 vi [At: GORUN, ap. DA / Pzi: ~.ve.ve / E: mg kotorâzni] (Reg) A cotrobăi făcând dezordine. cot or o sire1 sfvz cortorosire
cotorosire2 .y/'[At: MDA ms / PI: ~n / E: cotorosi2] (Reg) Cotrobăire care lasă dezordine. cotorosit1 sn vz cortorosit1 cotorosit2 y ~ă a vz cortorosit2 cotorositor, ~oare smf, a vz cortorositor
cotoroş sm [At: H XVIII, 142 / Pl: ~z / E: srb koturati „a se învârti“] (Reg) Fier care se pune în gaura roţii.
cotorozi vi [At: CADE / Pzi: ~ze.y/e / E: fo] 1-2 (Ban; d. găini) A cotcodăci (1-2).
cotorozire .ş/[At: MDA ms / Pl: ~rz / E: cotorozi] 1-2 (Ban) Cotcodăcire (1-2). cotoruş sm vz eodroş cotos sn vz cotoz
cotoşnva vi [At: DA / V: ~o/ma / Pzi: ~wez / E: net] A încotoşma. cotoşman sm [At: COSTINESCU / V:	~ojm~ / Pl: ~i / E: * cotoci
+ -man] 1-2 Cotoi (mare). 3 Cotoi castrat. 4 (Pan) Bucată mare de mămăligă Si: bulz, urs.
cotovaică .v/ [At: I. CR. IV, 393 / V: coţo~ / Pl: ~ice / E: cotovaie + -că] 1-2 (Şhp) Cotovaie (mică).
cotovaie .s/[At: CADE / Pl: ~vă/ / E: ns cf mg koty „pepene"] 1 Jumătate de dovleac copt. 2 Coaja unei jumătăţi de dovleac copt, din care s-a scos miezul.
cotoveală sf [Ai: VISSARION, FL. 72 / Pl: ~e// / E: net ] (Reg) 1 Bătaie.
2	Băţ.
cotovi vr [At: DENSUSIANU, Ţ. H. 56 / V: go~/ Pzi: ~ve.se / E: ns cf cotrovăi] (Reg) 1 A face pregătiri. 2 A se pregăti de plecare.
cotoz sn [At: HERZ.-GHER., M. IV 242 / V: ~os / Pl: ~uri / E: ns cf mg kotu „noroi“, kotus viz „apă murdară“] (Reg) 1 Mâncare din pâine şi lapte acru. 2 Mâncare pregătită cu mămăligă. 3 Mâncare rea. 4 Porcărie.
5	Noroi. 6 (Fig) Insultă adresată unei femei murdare. 7 (Fig) Afacere încurcată şi necinstită. cotozală sf vz cotozeală
cotozeală sf [At: ŞEZ. IX, 156 / V: ~za/ă / Pl: ~e// / E: cotozi + -eală] (Reg) 1-4 Cotozire (1-4). 5 Mămăligă rea. 6 (Fig) Amestecătură prost făcută. 7 (Fig) Mâzgălitură.
cotozi [At: ŞEZ. II, 225 / Pzi: ~ze.se / E: cotoz] (Reg) 1 vt A amesteca prost mămăliga, facându-i cocoloaşe. 2 vr (D. mămăligă) A face cocoloaşe.
3-4 vtr A (se) tăvăli. 5-6 vtr A (se) mânji.
cotozire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: cotozi] (Reg) 1 Amestecare insuficientă a mămăligii Si: cotozeală (1), cotoz.it1 (1), cotozuire (1), cotozuit1 (1). 2 Formare de cocoloaşe Si: cotozeală (2), cotoz.it1 (2), cotozuire (2), cotozuit1
(2). 3 Tăvălire. 4 Mânjire. cotozit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: cotozi] (Reg) 1-4 Cotozire (1-4). cotozit2, ~ă a [At: I. CR. III, 156 / Pl: ~iţi, ~e / E: cotozi] (Reg) 1 (D. mămăligă) Amestecată insuficient. 2 (D. mămăligă) Cu cocoloaşe. 3 Murdar. 4 (Fig) Mârşav.
cotozui vtr [At: ŞEZ. II, 225 / V: cutuz~ / Pzi: ~e.se / E: cotoz + -ui] (Reg) 1-6 A cotozi (1-6). cotozuire .v/*[At: DA / PI: ~W / E: cotozui] (Reg) 1-4 Cotozire (1-4). cotozuit1 sn [At: DA / Pl: ~wrz / E: cotozui] (Reg) 1-4 Cotozire (1-4). cotozuit2y ~ă a [At: I. CR. III, 156 / Pl: ~m,~e / E: cotozui] (Reg) 1-4 Cotozit2 (1-4). cotradanţ sn vz contraduns cotramţă sf vz cotreanţă
cotră .ş/[At: V. BĂJĂNICĂ, ap. DA ms / Pl: ~re / E: net] (Reg) 1 Coteţ (1). 2 Loc unde se ţin închise oile.
cotrău sm [At: I. ARDELEANU, ap. DA / Pl: ~ă/ / E: mg cotro „a râcâi“] (Reg) Coşar2 (15).
cotrâmba vr [At: PAŞCA, GL. / Pzi: ~/?ez / E: ns cf cotumba, strâmba] (Reg) 1 A se suci dintr-o parte în alta. 2 A se schimonosi. 3 A se strâmba.
cotrâncioară sf [At: ŞEZ. XXI, 18 / Pl: ~re / E: cotrânţă + -cioară] 1-2 (Şhp) Catrinţă (mică). 3 Catrinţă frumoasă. cotrânţă sfvz catrinţă
cotreang sm [At: BUGNARIU, N., ap. DA / V: hodr~ / Pl: ~engi / E: ns cf cotrâng] (Reg) Fir gros de cânepă care nu ajunge la maturitate.
cotreanţă sf[At: DDRF / V: ~ramţăy ~remţe sfp / Pl: ~enţe / E: mg kotronez] 1 Strai vechi şi rupt. 2 Zdreanţă. 3 Petec de pânză rupt. 4 Panglică subţire. 5 (Irn) Straie nemţeşti. 6 (Fig) Om molatec. 7 (Fig) Femeie desfrânată.
cotreaţă .s/[At: CHEST. II, 429/319 / Pl: ~efe / E: cotră + -eaţă] (Reg) 1-4 (Şhp) Cotră (1-2) (mică).
cotreică .v/'[At: ALRM II/I h. 353 / PI: ~/ee / E: cotră + -eică] (Reg) 1-2 (Şhp) Cotră (1) (mică). 3 (Spc) Cuşcă a porumbeilor. cotremţe sfp vz cotreanţă
cotrenci sm [At: COMAN, GL. / V: codr~ / Pi: ~ /’ E: ns cf cotor, cotreanţă] (Reg) 1 Iarbă bătrână. 2 Cotoare de fân.
cotrencioSy ~oasâ a [At: I. ARDELEANU, ap. DA / Pl: ~o.ş7, ~^a.ve / E: cotrenci + -av] (Reg; d. iarbă) Cu cotrenci (2).
cotrenţoSy ~oasă a [At: PAMFILE, J. 11,250 / V: ~rm~ / Pl: ~o.y/, ~^a.ve / E: cotreanţă + -av] Zdrenţăros. cotreţ sm vz cătreţ
cotricer sn [At: CHEST II, 324/246 / Pl: ~e / E: ns cf cotruţă] (Reg) Lădiţă unde se adună cenuşa.
cotrihoi sm [At: VICIU, GL. / Pl: ~ / E: ctm cotrenci şi trifoi] (Reg) Fân cu buruieni.
cotring sm [At: VICIU, GL. / PI: ~ngi / E: ns cf cotreang] (Reg) Ciorchine.
cotrinţar sm [At: ŞEZ. XXIII, 43 / Pl: ~/ / E: cotreanţă + -ar] (îrg) Individ zdrenţăros. cotrmţă sfvz catrinţă cotrinţos, -oasă a vz cotrenţos cotrkmţă s/vz cotroanţă cotro av vz încotro
cotroabă sf[At: ALRM II/I h. 349 / V: ~ob / Pl: ~/?e / E: ctm cotră şi cocioabă] (Reg) 1 Coteţ (1). 2 (Fig) Cocioabă.
cotroană sf [At: PĂCALĂ, M. R. 443 / Pl: ~«e / E: ctm cotră şi cotloană] (îvp) 1 Cavitate în pământ în care se fixează foalele. 2 Bucătărie de vară, făcută din scânduri.
cotroanţă sf[At: H II, 176 / V: ~r/ott~/ Pl: ~ţe I E: net] (Min; reg) Piatră.
cotroase sfp [At: ŞEZ. XXIII, 43 / E: net] (Mol) 1 Duhuri necurate. 2 Pozne. cotrob sn vz cotroabă cotrobată sf vz codobatură cotrobatură sf vz codobatură
cotrobăi [At: ALECSANDRI, T. I, 422 / Pzi: ~e.ve şi cotrobăi / E: ns cf cociobăi, coţobăi, cotroci] 1 vt A deranja lucrurile dintr-o încăpere căutând ceva. 2 vt A căuta amănunţit un obiect. 3 vi A cerceta peste tot Si: a coteli (1), a cotroci (1), a coţobăi, a scociorî. 4 vi A cerceta în scopul de a fura ceva Si: a coteli (9), a cotroci (2), a coţobăi, a scociorî.
cotrobăială sf [At: DA ms / Pl: ~/e/z / E: cotrobăi + -eală] 1-4 Cotrobăire (1-4).
cotrobăire .s/[At: DA / Pl: ~r/ / E: cotrobăi] 1 Deranjare a lucrurilor dintr-o încăpere căutând ceva Si: cotrobăială (1), cotrobăit1 (1). 2 Căutare amănunţită a unui obiect Si: cotrobăială (2), cotrobăit1 (2). 3 Cercetare peste tot Si: cotrobăială (3), cotrobăit1 (3). 4 Cercetare în scopul de a fura ceva Si: cotrobăială (4), cotrobăit1 (4). cotrobăit1 sn [At: DA / PI: ~/vn / E: cotrobăi] 1-4 Cotrobăire (1-4).
697
COTROBĂIT2
cotrobăit2, ~ă a [At: DA / Pl: -iţi, -e / E: cotrobăi] 1 (D. o încăpere, un dulap etc.) Deranjat în urma unei căutări. 2 (D. obiecte) Căutat amănunţit. 3 (D. o încăpere, un dulap etc.) Cercetat. 4 (D. o încăpere, un dulap etc.) Cercetat în scopul de a fura.
cotrobăitor, -oare [At: DA ms / Pl: ~i, -oare / E: cotrobăi + -tor] 1-8 smf, a (Persoană) care cotrobăie (1-4).
cotroboanţă .s/[At: H IX, 87 / Pl: -ţe / E: net] (îrg) 1 Contrabandă. 2 (îe) Sunt de ~ Sunt de alergătură.
cotrobol sms [At: I. CR. II 183 / E: ns cf cotrobăi] (Mol) 1 Rumeguş şi aşchii rămase la tăierea lemnelor. 2 Funingine de la curăţarea sobelor.
3	Cenuşă din sobă. 4 (îe) A da ~ A ocoli cu paşi mărunţi. cotrobond sn vz cotrobont
cotrobont sn [At: PAMFILE, J. II 262 / V: -nd, ~nţ I Pl: ~uri / E: net] (îvp) Joc de cărţi de copii nedefinit mai îndeaproape. cotrobont sn vz cotrobont
cotrobuţar sn [At: CHEST. II, 8/26 / Pl: ~i IE: net] (Reg) Om care nu are locuinţă. cotrobuţie v/'vz contribuţie cotroc sn vz cotlon
cotroci [At: ŞĂINEANU, D.U. / V: ~oşi / Pzi: -oşesc / E: ns cf mg kotroni „a răni, a scormoni"] (îrg) 1-2 vi A cotrobăi (3-4). 3 vt A adăposti.
4	vt (îf -oşi) A înveli. 5 vr A îmbrăca. cotrodanţ sn vz contradans
cotrofelniţă sf [At: CV, III, 9 / Pl: -ţe / E: net] (Reg) 1 Guturai. 2 Gripă. cotrofleanţ sm vz cotofleanţ cotrog sn vz cotlon cotrogea sf vz şotrogea
cotrohaliţă smf [At: CABA, SĂL. / Pl: -ţe / E: ns cf mg kotorojni, kotrodni] (Reg) Vagabond. cotrola v vz controla
cotroh vt [At: LUNGIANU, CL. 222 / Pzi: -lese / E: ns cf cotloni, cotrău] 1 A curăţa coşurile-1 (39-40). 2 A căuta ceva dând lucrurile la o parte Cf cotrobăi (1). cotrommţ sm vz contromonţ cotromaţ sm vz contromonţ
cotromenţe sfp [At: REV. CRIT. III, 120 / E: ns cf contromonturi, contromonţ] (înv) 1 Lucruri în dezordine. 2 Anexe din jurul casei. 3 (Lsg; gmţ) Casă. cotromplete sn vz cotompleţ cotron sn vz cotlon
cotroneţ sn [At: CHEST. II, 432/335 / Pl: -e / E: cotlon + -eţ] (Reg) Coteţ pentru păsări. cotropeşniţă sfwz cotropişniţă
cotropi [At: (a. 1865) URICARIUL X, 370 / V: -rupi, cut~, cutrup'i / Pzi: -pese, 3 (pop) -oapă / E: net] 1 vt (D. oameni) A năvăli. 2 vr (D. ape) A inunda. 3 vr A ocupa, prin violenţă, un teritoriu străin. 4 vr A lua în stăpânire ceva. 5 vr A uzurpa un drept. 6 vt (înv) A nimici. 7 vr (înv) A desfiinţa. 8 vr A înconjura din toate părţile. 9 vr (înv) A umple. 10 vr (înv) A acoperi. 11 vr (înv) A îngropa. 12 vr (înv) A se înveli. 13 vr (înv) A călea în picioare. 14 vt (înv; d. plante) A culca la pământ. 15-16 vtr (înv) A (se) dărâma. 17 vr (înv) A se prăbuşi. 18 vr (înv; d. oameni) A se pierde cu firea.
cotropire sf [At: (a. 1869) URICARIUL XIV, 146/5 / Pl: -ri / E: cotropi]
1	Năvălire. 2 Inundare. 3 Ocupare prin violenţă a unui teritoriu străin Si: cotropit1 (3). 4 Luare în stăpânire a ceva Si: cotropit1 (4). 5 Uzurpare a unui drept Si: cotropit1 (5). 6 (înv) Nimicire. 7 (înv) Desfiinţare. 8 înconjurare (8). 9 (înv) Umplere. 10 (înv) Acoperire. 11 (înv) îngropare.
12	(înv) învelire. 13 (înv) Călcare în picioare Si: cotropit1 (13). 14 (înv) Culcare la pământ Si: cotropit1 (14). 15 (înv) Dărâmare. 16 (înv) Prăbuşire.
17	(înv) Pierdere cu firea Si: cotropit1 (17).
cotropişniţă .v/‘[At: BARCIANU / V: -peş- / Pl: -ţe / E: ctm cotropi şi coropişniţă] 1-5 Coropişniţă (1-5). cotropit1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: cotropi] 1-17 Cotropire (1-17).
cotropit2, ~ă a [At: I. IONESCU, M. 27 / Pl: ~ir/, -e l E: cotropi] 1 Asupra căruia s-a năvălit. 2 Inundat2.3 (D. teritorii) Ocupat prin violenţă.
4	Luat în stăpânire. 5 (D. drepturi) Uzurpat. 6 (înv) Nimicit2. 7 (înv) Desfiinţat2. 8 înconjurat. 9 (înv) Umplut2. 10 (înv) Acoperit2. 11 (înv) îngropat2. 12 (înv) învelit2. 13 (înv) Călcat în picioare. 14 (înv) Culcat la pământ. 15 (înv) Dărâmat2.16 (înv) Prăbuşit2.17 (înv) Pierdut cu firea.
cotropitor,~oare [At: ODOBESCU, III, 258/5 / Pl: -i, -oare / E: cotropi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care năvăleşte. 3 a Care inundă. 4-5 smf, a (Popor) care ocupă un teritoriu străin prin violenţă Si: invadator, năvălitor.
6-7 smf, a (Persoană) care ia în stăpânire ceva. 8-9 smf, a (Persoană) care uzurpă un drept. 10 a (înv) Nimicitor. 11 a (înv) Care desfiinţează. 12 a Care înconjoară. 13 a (înv) Care umple. 14 a (înv) Acoperitor. 15 a (înv) Care îngroapă. 16 a (înv) Care înveleşte. 17-18 smf a (înv) (Persoană) care calcă în picioare. 19-20 smf a (înv) (Persoană) care culcă la pământ. 21 a Care dărâmă. 22 a (Fig) Copleşitor. cotroşi vrr vz cotroci cotroţai smp vz cotroţei
cotroţei smp [At: TOMIAC, ap. DA / V:	/	E:	net] (Reg) Tăiţei foarte
înguşti.
cotrov1 sn [At: POMPILIU, B. 1008 / A: net / PI: -oave / E: ns cf cotlon, coşcov] (Reg) 1 Loc unde se ascund racii şi peştii, pe sub maluri şi rădăcini Si: cotlon (8), cotruţă, eovru, ocniţă. 2 Culcuş pe care şi-l fac câinii în fân.
cotrov2, ~ă a, sfwz coşcov
cotrovăi vi [At: PAŞCA, GL. / Pzi: ~e.vc / E: ns cf mg kotrodni „a-şi lua tălpăşiţa"] (Reg) 1 A porni cu greu. 2 A ieşi cu greu. cotroz sn [At: ALRM 432/309 / Pl: -uri / E: net] (Reg) Cotroneţ. cotrub sn [At: ALRM 334/243 / Pl: -e / E: net] (Reg) Cotricer. cotrucer sm vz cotruţar
cotruit, ~ă a [At: DA ms / Pl: -iţi, -e I E: mg kotorni „a râcâi"] (Reg; d. roată) Care joacă deoarece are butucul larg. cotrun sfvz cotlon cotrună şf vz cotlon cotrupi vtr vz cotropi cotruţ sn vz cotruţă2
cotruţar [At: ŞEZ. XXXII, 76 / V: ~ucer / Pl: -i / E: cotruţă2 + -ar] (Reg) 1-2 smf a (Om) leneş. 3-4 smf, a (Om) care stă mereu lângă foc.
5-6 smf, a (Om) care stă mereu pe acasă.
cotruţă1 .v/‘[At: VICIU, GL. / Pl: -ţe / E: mg katroc] 1-2 Coteţ (mic) pentru păsări, miei, purcei. 3-4 Locuinţă de la câmp sau de la stână, eu toate anexele ei. 5 Casă murdară. 6 Loc unde cade fânul din podul grajdului.
cotruţă2 sf[At: COSTINESCU / V: -uţ sn / Pl: -ţe / E: mg katrocz] (Pop) 1 Vatră mică, în prelungirea vetrei mari. 2 Vatra de sub horn, unde se face focul. 3 Porţiune de vatră între sobă, cuptor şi horn. 4 Partea din fund a vetrei. 5 Parte a vetrei unde se adună cenuşa Si: cenuşar. 6 Colţ al vetrei unde stau să se încălzească pisicile sau copiii mici. 7 (îe) Şade încă pe ~ E foarte mic. 8 (Pex) Toată întinderea vetrei. 9 (Pex) Loc gol dintre cuptor şi perete. 10 Treaptă care serveşte copiilor pentru a se urca pe cuptor. 11 Loc de lângă soba unde se usucă rufe sau se dospeşte aluatul.
12	Dulap pentru vase de gătit, între sobă şi perete. 13 Pat pentru copii şi bătrâni, între sobă şi perete. 14 (Pan) Firidă în zid sub vatră, unde cade cenuşa printr-un grătar Si: cenuşar. 15 Firidă în zid unde se păstrează lemnele de foc. 16 Firidă în zid unde se ţin vase. 17 Firidă în zid unde se încălzesc mieii sau pisicile. 18 Mică firidă în perete unde se ţin chibriturile. 19 (Prc) Grătarul prin care cade cenuşa. 20 Poliţă dintre cuptor şi uşă. 21 (Spc) Cujbă ce ţine găleata pe foc. 22-23 (Fig) Cotruţar (1,3).
24	Căţea mică şi slabă. 25-26 (Fig) Fată sau femeie tânără care umblă din casă în casă, leneşă şi rea de gură. co/şină .v/’vz cocină
cottage sn [At: DN3 / P: co-tigi / Pl; -uri / E: eg cottage] (Rar) Casă (de odihnă) la ţară. cotui sn vz cotoi1
698
COŢOFĂNI
cotulbă ş/'[At: PAŞCA, GL. / Pl: -be / E: net] (Reg) Mănunchi de ramuri strâmbe.
: cotuleţ [At: COSTINESCU / Pl: -e sn, -i sm / E: cot2 + -uleţ] 1-30 sn Cotişor (1-30). 31-36 sm Cotişor (31-36).
cotumbă şf[At: I. CR. V, 183 / Pl: -be / E: ns cf cutubă, cotrâmbă] (Reg) 1 Lemn strâmb care serveşte ca unealtă Si: cujbă, crăcană. 2 Piesă cu care se unesc cele două lemne care formează pirostria. 3 Lemne legate între ele în formă de unghi Si: (reg) capră, cobilă, crăcană, iapă, traglă, trăgător, cotun sn vz cătun cotună1 sm vz cătană cotună2 sn vz cătun cotunesc, ~ească a vz cătănesc coturn vti vz cătăni cotunie sfvz cătănie cotur sm, sn vz cotor
coturbă sf [At: ŞEZ. V, 59 / Pl: ~be / E: ns cf cutubă] (Reg) 1 Femeie ticăloasă. 2 Prostituată.
coturel sn [At: MARIAN, D. 196 / Pl: -e / E: coturi + -el] 1-30 (Şhp) Cotişor (1-30).
coturn sm [At: CARAGIALE, N. S. 47 / Pl:	/	E:	fr cothurne, lat
cothurnus] (înv) încălţăminte cu talpă groasă de lemn purtată în antichitate de nobili sau de actori pe scenă. cotuşă sf vz cătuşă cătuşnic sn vz cătuşnică
cotutelă sf [At: DN3 / Pl: -le / E: fr cotutelle] Tutelă deţinută de două sau mai multe persoane. cotutor sm vz cotutore
cotutore sm [At: / V: (înv) ~or / Pl:	/ E: fr cotuteur] Persoană abilitată
de o autoritate juridică să exercite o tutelă împreună cu altă persoană.
cotuţ [At: CDDE / Pl: -uri sn, sm / E: cot2 + -uţ] 1-30 sn Cotişor (1-30). 31-36 sm Cotişor (31-36). coţ i [At: PAMFILE, C. 20 / E: fo] Cuvânt care imită scârţâitul Cf scârţ. coţac, ~ă [At: H XII 203 / Pl: ~aci, -ace / E: net] 1 sm (Iht; reg) Peşte nedefinit mai îndeaproape. 2 a (Reg) Uscăţiv. 3 a (Reg) Răutăcios. coţă sf [At: MAT. FOLK. 1,685 / Pl: -ţe / E: bg KOCEL] (Bgm) Privată. coţăi1 vi [At: COMAN, GL. / V: coţoi1, cuţui / Pzi: ~e.vc / E: ns cf bâţâi] (Reg) 1 A da din coadă. 2 (D. apă) A se clătina într-un vas în mişcare.
coţăi2 vr [At: POLIZU / Pzi: -esc / E: net] (Pop) 1 (D. animale) A se împerechea. 2 (D. oameni) A avea relaţii sexuale.
coţăială1 .s/[At: DA ms / Pl: -ieli / E: coţăi1 + ~(e)ală] (Reg) 1-2 Coţăire1 (1-2).
coţăidlă2 .y/*[At: DA ms / Pl: ~ieli / E: coţăi2 + -(e)ală] (Pop) Coţăire2. coţăire1 ş/ŢAt: DA ms / Pl: -ri / E: coţăi1] (Reg) 1 Mişcare a cozii Si: coţăială1 (1), coţăit1 (1). 2 Clătinare a apei într-un vas Si: coţăială1 (2), coţăit1 (2).	,
coţăire2 sf [At: DA ms / Pl: -ri / E: coţăi2] (Pop) 1 (D. animale) împerechere. 2 (Pex; d. oameni) Relaţie sexuală. coţăit1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: coţăi1] (Reg) 1-2 Coţăire1 (1-2). coţăit2 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: coţăi2] (Pop) 1-2 Coţăire2 (1-2). coţăit~ă a [At: DA ms / Pl: -iţi, -e / E: coţăi1] (Reg) 1 (D. coadă) Mişcat2. 2 (D. apă) Clătinat2.
coţăit4, ~ă a [At: DA ms / Pl: -iţi, -e / E: coţăi2] (Pop) 1 (D. animale) împerecheat2. 2 (D. oameni) Care a avut contact sexual.
coţcdr sm [At: NEGRUZZI, S. I, 92 / Pl: -i / E: coţcă + -ar] (Mol) Pungaş.
coţcdş1 sm [At: H VIII, 151 / Pl: -i / E: coţcă + -av] (Reg) 1 Jucător de cărţi. 2 Cartofor.
coţcaş2, ~ă a [At: STAN, ap. DA ms / Pl: -i, -e / E: coţcă + -aş] (Reg; d. ţesături) Cadrilat.
coţcat, ~ă a [At: STAN, M. ap. DA ms / Pl: -aţi, -e / E: coţcă + -at] (Reg; d. ţesături) Cadrilat.
coţcă .vf [At: ANON. CAR. / Pl: -ţci / E: mg, srb kocka] (înv) 1 Zar.
2	(îe) A strica -ca cuiva A strica planurile cuiva. 3 (Spc) Bucată de zahăr cubic. 4 Carou pe o ţesătură. 5 (Rar) Ghem. 6 (Rar) Cocoloş. 7 Joc de cărţi. 8 (Fig) Şmecherie. 9 (Fig) înşelătorie. 10 (îe) A juca cuiva o ~ A păcăli pe cineva.
coţcări vt [At: DDRF / Pzi: -resc / E: coţcar] (Reg) 1 A pungăşi. 2 A înşela pe cineva.
coţcărie a/ [At: ALECSANDRI, T. 425 / Pl: ~i/ / E: coţcări + -ie] (Pfm)
1	Pungăşie. 2 înşelătorie. coţi v vz coti2
coţientsn [At: STAMATI, D. / V: cuo~, cvo~! Pl: -e / E: ger Quotient, lat quotiens] (Mat; iuz) Cât. coţire sfvz cotire coţit1 sn vz cotit1 coţit2, -ă a vz cotit2
coţoby ~oabă [At: TDRG / Pl: -i, -oabe / E: net] 1 a (Mol; d. cai) Nărăvaş. 2 a (Trs; d. oameni) Guraliv.
coţobdie a/’ [At: MARIAN, O. I, 327 / Pl: -bai / E: net] (Orn; reg) Codobatură (Motacilla alba), coţobatină sf [At: ŞEZ. II, 224 / Pl: -ne / E: net] (Orn; reg) Codobatură (Motacilla alba).
coţobăi vi [At: HERZ-GHER., M. IV, 243 / Pzi: -esc / E: coţobăni] A cotrobăi.
coţobăneală sf [At: DA ms / V: -opă-1, ~open/ Pl: -eli / E: coţobăni + -eală] (înv) 1-5 Coţobănire (1-5).
coţobăni vr [At: ARHIVA, 1912, nr. 1 / V: ~opă-openi2 / Pzi: -nesc / E: ns cf coţobâră] (înv) 1 A se agăţa de ceva pentru a ajunge mai sus Cf: a se cocoţa. 2 A se îndârji. 3 A se trudi. 4 A se opinti. 5 (îe) Nu te ~ Nu mai fă eforturi zadarnice. 6 (Mol) A se răţoi.
coţobănire sf [At: DA ms / V: -opă-, ~open- / Pl: -ri / E: coţobăni] (înv) 1 Agăţare de ceva pentru a ajunge mai sus Cf: cocoţare Si: coţobăneală (1), coţobănit1 (1). 2 îndârjire. 3 Trudire. 4 Opintire. 5 (Mol) Răţoire.
coţobănit1 sn [At: DA ms / V: -opă-, ~open- / Pl: -uri / E: coţobăni] (înv) 1-5 Coţobănire (1-5).
coţobănit2, ~ă a [At: DA ms / V: ~opă~, -open- / Pl: -iţi, -e / E: coţobăni] (înv) 1 Agăţat2. 2 îndârjit2. 3 Răţoit2.
coţobâră sf [At: VICIU, GL. / PI: -re / E: ucr K0Uq6h0KR] (Zlg; Trs) Veveriţă (Sciurus vulgaris).
coţobrea sf [At: BORZA, D. / Pl: -ele / E: coţobrel] (Reg) 1 Fructul coţobrelului. 2 Fructele mici, rotunde, negre când sunt coapte, ale spinului.
3	(Fig) Fată mică, negricioasă.
coţobrel sm [At: PANŢU, PL. / PI: -ei / E: ucr KOlpKypffa] (Bot; reg) Porumbrel (Pinus spinosa).
coţobuşă sf [At: PASCU, C. 41 / Pl: -şe / E: net] (Orn; reg) Codobatură (Motacilla alba).
coţofană sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 33 / Pl: -fene / E: ns cf ucr K\'KOXiJOLTHp] 1 (Orn) Pasăre din familia corvidelor, cât un porumbel, cu coadă lungă, cu penele de pe spate negre, iar cele de pe piept albe (Pica pica). 2 (Orn) Pasăre din familia corvidelor, cu ciocul puternic, întors la vârf, cu coada în formă de daltă, mai lungă decât corpul, cu penele negre pătate cu alb, care fură obiecte sclipitoare şi este gălăgioasă Si: (reg) caragaţă, caragaţin, ciorcobară, ciorcuşă, coţofeică, fraşcă, garagace, sarcoi, scaragaţă, ţarcă, ţarcoi, ţărcuşă, vraşcă (Pica caudata). 3 (îvp; îe) Mâncat de ~feni pe şale Bubos. 4 (îae) Jupuit. 5 (Prt) Femeie rea. 6 (Prt) Femeie guralivă. 7 (Prt) Ţigancă. 8 (Reg; pan) Bucată de lemn ca
o	cătuşă eare ţine împreună capetele celor doi căpriori pe care se sprijină acoperişul casei Si: (reg) cătuşă, chingă, cocoşlău, găinar, limba-caprei Vz limbă, primblă, prinsoare, scleamă. 9 (Reg; pan) Fiecare dintre capetele furculiţelor ce se încrucişează peste inima carului.
coţofăni vr [At: MARIAN, O. II, 61 / V: -feni / Pzi: -nesc / E: coţofană] (Fig; d. oameni) 1 A se cocoţa unde nu merită. 2 A-şi da aere. 3 A atrage
699
COŢOFĂNOS
(prin gesturi) atenţia asupra sa. 4 A se răţoi. 5 A se linguşi pe lângă cineva.
6	A face mofturi. 7 A se lăsa rugat.
coţofănos, -oasă a [At: CIAUŞANU, V. / Pl: ~o.yz, -oase / E: coţofăni + -av] (Reg) Flecar. coţofeică şf[At: ANON. CAR. / Pl: ~ici / E: net] (îvr) Coţofană (2). coţofem vr vz coţofăni
coţofenoi sm [At: MAT. FOLK. 1579 / Pl: ~ / E: coţofană + -oi] (Pop) Mascul al coţofenei.
coţoflic sn [At: H XII, 386 / V: -ing / Pl: ~uri / E: ns ci coţofană] (Mol) Coada porcului. coţoftmg sn vz coţoflic coţoi1 vi vz coţăi1
coţoi2 sm [At: A. TOMIAC, ap. DA ms / Pl: ~ / E: ns cf puţoi] (Reg; dep) Om mic de statură.
coţoligă sf [At: H XVII, 334 / Pl: ~igi / E: ns cicoţobâră, căţăra] (Reg) Veveriţă (Sciurus vulgaris). coţopănedlă sfvz coţobăneală coţopăni vr vz coţobăni coţopămre sfvz coţobănire coţopămt1 sn vz coţobănit1 coţopămt2, -ă a vz coţobănit2 coţopeneală sfvz coţobăneală coţopem vr vz coţobăni coţopemre sfvz coţobănire coţopemt1 sn vz coţobănit1 coţopemt2, -ă a vz coţobănit2
coţor sm [At: GRAIUL II, 66 / Pl: -i / E: ucr KOlţyp] 1 (Reg) Pisoi. 2 Cotoi (1). coţovaică sfvz cotovaică
coţovei sm [At: PASCU, S. 313 / Pl: ~ / E: ns cf cotei, cuţu] 1-2 (Şhp) Câine (mic).
coţoveică sf{At: BIBICESCU, P. P. 228 / Pl: -ici / E: ns cf caţaveică, coţoabă] (Reg; pbl) Femeie rea de gură. coţovete sfvz cocliii-vechi coţovldh, -ă stnfvz cuţovlah
coţovldş sm [At: ARH. OLT. XXI, 262 / Pi: -/ / E: net] (Reg) 1 Copil neastâmpărat. 2 Copil care face mereu pozne.
coţubă şf[At: A. TOMIAC, ap. DA / Pl: -be / E: ucr K03y6pn, mg kozub „cutie din scoarţă“] (Reg) Coteţ de câine.
coţulă sf [At: I. CR. VI, 313 / Pl: -le / J£: ns cf coţuşcă] (Reg) Femeie de moravuri uşoare.
coţuş, -ă [At: CIAUŞANU, V / Pl:	-e / E: ns cf coţulă] 1-2 smf, a
(Om) insinuant. 3-4 smf a (Om) viclean. 5-6 smf a (Om) neastâmpărat.
7-8 smf a (Om) iscoditor.
coţuşcă şf[At: ŞEZ. XXIII,43 / Pl: -şei / E: coţuş + -că] (Reg) Poreclă dată unei femei aventuriere.
couhmb sm [At: DN-1 / P: cu- / Pl: -i / E: fr coulomb] Unitate de măsură pentru sarcina electrică, egală cu cantitatea de electricitate care traversează într-o secundă secţiunea unui conductor străbătut de un curent electric constant de 1 amper.
coulombmetru sn [At: DN1 / P: cu- / Pl: -re / E: fr coulombmetre] Voltmetru pentru măsurarea sarcinii electrice care a trecut printr-un circuit electric de curent continuu.
country a [At: DEX2 / P: cantri / Pl: ~ / E: eg country] (îs) Muzică -Muzică din folclorul american, devenită stil în muzica uşoară contemporană.
court sn [At: DN-1 / P: cort / Pl: -uri / E: eg court] (Spt; rar) Teren (de tenis).
covac sm [At: ANTIPA, P. 778 / Pl: -aci / E: sg ref din covaci) (Iht; reg) Peşte mic de pârâu (Zeus faber).
cov-dce sfp [At: RĂDULESCU-CODIN, ap. DA / E: net] (Reg) Mâncăruri scumpe.
covaci sm [At: LEX. MARS. 204 / V: căoa-, căuacoa- / Pl: ~ / E: mg kovăcs] (Trs) Fierar.
covaknt, -ă a [At: DN1 / PI: -nţi, -e I E: ger kovalent) (D. elemente chimice) Care prezintă covalenţă.
covahnţă .s/[At: DN3 / Pl: -ţe / E: ger kovalenz, fr covalence] Legătură chimică dintre mai mulţi atomi,care se realizează prin punerea în comun a unuia sau a mai multor electroni de către fiecare dintre atomii participanţi. covali1 vt vz covăli
covdli2 sm [At: SADOVEANU, P. S. 75 / Pl: ~ / E: ucr KOBam] (îrg) Fierar. covahe sf vz covălie
covdr sm [At: ŞEZ. XXXII, 15 / Pl: -i / E: cova(li) + -ar] (îrg) Fierar. covaridiit sn [At: DN3 / P: -ri-ant / Pl: -e / E: fr covariant] (Mat) Proprietate a mai multor funcţii de a varia în mod similar.
covarianţă sf [At: DN3 / P: -ri~an- / Pl: -ţe / E: fr covariance) 1 (Statistică) Media produşilor termenilor analogi a două variabile corelate. 2 Covariaţie.
covaridţie .s/[At: DEX2 / P: -ri-a- / Pl: -ii/ E: eg co-variation) Variaţie simultană, reciproc condiţionată Si: covarianţă (2). covarsă sfvz covarşă
covarşă sf [At: H VI 17 / V: -rsă / Pl: -şe / E: mg kovâsz] (Reg) Mâncare. covdş sn vz covaşă
covdşă .v/ [At: PAMFILE, S. T. 145 /V: -aş sn / Pl: -şe / E: ucr KBanja]
1	(Mol) Băutură cu gust acrişor preparată din făină cu apă rece, dospită şi apoi fiartă Cf: bragă. 2 Zeamă acră care se mânca rece, cu mămăligă prăjită, de sfântul Teodor. 3 Lapte acru. 4 Poreclă dată unui om debil, palid.
covată .v/‘[At: BIBLIA (1688), 22/2 / Pl: -te, -vaţi, -veţi, -vete / E: tc kovta, ngr ydfkxTXX] 1 (Reg) Albie 2 (îrg) Troacă. 3 (Reg) Albie mare dintr-un trunchi de copac, pentru frământat aluatul sau pentru spălat. 4 (Mol) Leagăn pentru sugari. 5 (Mol; îs) Broască cu ^ Broască ţestoasă.
6	(Trs; îe) A băga pe cineva sub ~ A înşela pe cineva. 7 (Trs; îe) A bate-n sita şi-n ~ A face propagandă. 8 (îae) A se pune în mişcare. 9 (Reg; îe) A luat cu ~ta A luat foarte mult. 10 (Reg) Lada în care curge făina după măcinarea grâului. 11 (Reg) Scândură din faţa lăzii în care curge făina.
12	(Reg; îe) S-a spulberat făina din ~ S-a pierdut profitul. 13 (Reg) Luntre. 14 (Reg) Butuc scobit la piuă. 15 (Reg) Fiecare dintre cele două bârne scobite pe toată lungimea prin care se deplasează carul joagărului.
16	(îrg) Vas în care se încarcă materialul dezagregat în minele metalifere. covă sf vz cofă
covăcerie sf[At: GHICA, A. 684 / Pl: ~iz / E: covaci + -erie] 1 (Trs) Meseria fierarului Si: covăcie (1), covălie (1). 2 Atelierul fierarului Si: covăcie (2), covălie (2). 3 Magazin unde se vând obiecte din fier Si: covăcie
(3), covălie (3).
covăcesc, -ească a [At: BUD, P. P. V / PI: -eşti / E: covaci + -esc] (Trs) 1 Care aparţine fierarului Si: covăresc (1). 2 Referitor la fierar Si: covăresc (2).
covăc'i vi [At: DICŢ. / Pzi: -ăcesc / E: covaci] (Reg) 1 A practica meseria fierarului. 2 (înv; fig) A făuri. covăcie .s/[At: DA / Pl: ~iz / E: covăci + -ie] 1-3 Covăcerie (1-3). covăcioaică .v/ [At: POLIZU / Pl: -ice / E: covaci + -oaică) (Reg) Soţia covaciului Si: covăciţă, covăreasă,făurăreasă,făurăriţă.
covăc'ire sf [At: POLIZU / PI: -ri / E: covăci] (Reg) 1 Practicare a meseriei de fierar Si: covăcit1 (1). 2 (înv; fig) Făurire.
covăcit sn [At: H XII, 235 / V: căocit I Pl: -uri / E: covăci] (Reg) 1 Covăcire (1). 2 (înv; fig) Făurire.
covăciţă sf [At: PAŞCA, GL. / Pl: -ţe / E: covaci + -iţă] (Reg) Covăcioaică. covăi vt vz covăli
covăiaty -ă a [At: CANTEMIR, 1.1.1, 182 / V: (înv) -it / Pl: -aţi, -e / E: covăia] (înv) încovoiat.
COVÂRŞIT1
covâity ~ă a vz covăiat
covăli vt [At: HERZ.-GHER., M. IV, 243 / V: ~vali',~vai / Pzi: -lese / E: covali] (Reg) 1-2 A covaci (1-2).
covălie şf[At: HERZ.-GHER., M. IV, 243 / V: ~val~/ Pl: ~ii / E: cova/z + -ze] (Reg) 1-3 Covăcerie (1-3). covăltir sn vz coviltir
covăreasă sf [At: MAT. FOLK. 1317 / Pi: ~e.se / E: covar + -easă] (Reg) Covăcioaică.
covăresc, -ească a [At: MAT. FOLK. 1317 / Pl: ~e.yti / E: covar + -esc] (Reg) 1-2 Covăcesc (1-2). covârşi v vz covârşi covârşire sfvz covârşire covârşit, -ă 6/ vz covârşit2 covârşitor, ~oare a vz covârşitor covăsală sf vz covăseală
covăsah vt [At: CHEST. V, 85 / Pzi: ~/e.vc / E: covăsa/ă] (Reg) A covăsi (1).
covăseală sf [At: TETRAEV. (1574), 223 / V: -sa- / Pl: ~e/e, ~e/z / E: covăsi + -ea/d] 1-2 Covăsire (1-2). 3 Lapte covăsit. 4 (Spc) Porţie de lapte covăsit folosită ca agent de fermentare şi cheag. 5 (înv; pex) Aluat. 6 (înv; pex) Plămadă. 7 (Reg; pan; lpl) Resturi de tărâţe din borş. 8 (Reg; pan; lpl) Drojdii de tărâţe folosite pentru a decolora ouăle roşii de Paşti. 9 (Reg) Amestec de lut galben cu apă, întrebuinţat pentru a murui vatra şi pereţii casei. 10 (înv; fig) Motiv de ceartă. 11 (înv; fig) Pretext pentru a distruge.
12	(Fig) Duşmănie.
covăsi vt [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pzi: ~.ve.sr / E: vsl, ucr KB3CHTH, srb kvasiti] 1 A acri laptele cu ajutorul unei porţii mici de smântână sau covăseală (4). 2 (înv; pan) A pregăti un decoct (acru) prin amestecul unui praf cu un lichid.
covăsire .y/'[At: DICŢ. / Pl: ~rz / E: covăsi] 1 Acrire a laptelui cu ajutorul unei porţii mici de smântână sau covăseală (4) Si: covăseală (1), covăsit1
(1).	2 (înv; pan) Pregătire a unui decoct (acru) prin amestecul unui praf cu un lichid Si: covăseală (2), covăsit1 (2).
covăsit1 sn [At: PANN, Ş. II, 39/19 / Pl: ~uri / E: covăsi] 1-2 Covăsire (1-2). 3 (Reg) Un fel de lapte bătut de oaie (rar, de vacă).
covăsit2, ~ă a [At: MAG. IST. IV, 377 / Pl: ~iţi, ~e / E: covăsi] 1 (îs) Lapte ~ Lapte acru. 2 (îs) Iaurt ~ Iaurt prea acru, care nu se mai poate consuma. 3 (înv; fig; d. suflet) Tulburat. 4 (înv; fig) Instigat la păcate.
covăsnean, -ă [At: DEX- S / Pl: ~ew, ~ewe / E: Covasna + -ean] 1-2 smf, a (Persoană) originară din Covasna. 3-4 smf a (Persoană) care locuieşte în Covasna. 5-7 a Care aparţine (Covasnei sau) covăsnenilor (1,3). 8-10 a Referitor (la Covasna sau) la covăsneni (1, 3). 11 sm Populaţia Covasnei.
covăsneancă sf [At: DEX- S / Pl: ~e«ce / E: covăsnean + -că] 1 Femeie originară din Covasna. 2 Femeie care locuieşte în Covasna.
covăş iţă .y/'[At: H III, 306 / Pl: ~re / E: ns cf ucr xmuicb ,,măcriş“] (Bot; reg; pbl) Măcriş (Rumex acetosa).
covătar sm [At: DA / Pl: ~z / E: covată + -ar] 1 Meşter care face covate (1-4). 2 Vânzător de covate (1-4).
covătat, —ă a [At: DR. V, 182 / V: —ăţat / Pl: ~aţi, ~e / E: covată + -at] (Reg) 1 Scobit. 2 Care are forma unei coveţi (1) Si: covătos, covăţit. 3 Cocoşat.
covătărie sf[At: H IX, 506 / Pl: ~iz / E: covătar + -ie] (Reg) 1 Atelier al covătarului (1). 2 Meşteşugul covătarului (1). 3 Magazinul covătarului
(2).
covătos, ~oasă a [At: DR. V, 182 / Pl: ~o.yz, ~oa.ve / E: covată + -as] (Reg) 1-3 Covătat (1-3). covăţat, -ă a vz covătat covăţât, -ă a vz covăţit covăţâtură sfvz covăţitură
covăţea sf [At: I. IONESCU, C. 215 / V: -ve/-/ Pl: ~e/e / E: covată + -ea] 1- 25 Covăţică (1-25). covăţecă sf'vz covăţică
covăţi vt [At: ECONOMIA, 20/18 / Pzi: ~re.se / E: covată] (Reg) 1 A scobi lemnul. 2 A da unui lucru forma unei covate (1).
covăţică sf [At: LB / V: ~ţecă, ~veţ~! Pl: ~icz / E: covată + -ică] (Reg) 1-18 (Şhp) Covată (1-4,10-11,13-15) (mică). 19 (Pan) Baltă. 20 (Spc) Vas de lemn cu capac, pentru transportat sare, piper, castraveţi muraţi etc. Si: (reg) bădoagă, botiţă, răcliţă. 21 Castronaş în care se serveşte la masă. 22 Cutiuţă de mărimea unei străchini, cu capac, pentru păstrat lucruri scumpe sau mărunţişuri. 23 Cutiuţă cu farduri. 24 Lădiţă mobilă sub coşul morii, care opreşte sau dă drumul boabelor la măcinat Si: (reg) copăiţă, postăviţă, sc ut urătoare. 25 (Pan) Şanţ cu apa.
covăţire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: covăţi] (Reg) 1 Scobire a lemnului Si: covăţit1 (1). 2 Prelucrare a lemnului sub forma unei covate Si: covăţit1 (2).
covăţit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~z/rz / E: covăţi] (Reg) 1-2 Covăţire (1-2). covăţit2, -ă a [At: C. PETRESCU, R. DR. 151 / V: ~ţât i Pl: ~irz, ~e / E: covăţi] (Reg) 1 Scobit. 2 Covătat (2). 3 Cocoşat. 4 (D. cal) Deşelat.
covăţitură sf[At: PORUCIC, T. E. 31, ap. DA / V: ~ţât~/ Pl: ~rz / E: covăţi + -tură] 1 Adâncitură 2 Scobitură. 3 Depresiune mică, închisă la amândouă capetele. 4 Vâlcea mică. covâltir sn vz coviltir covâltirit, ~ă a vz coviltirit
covâltiros,~oasă a [At: MARIAN, O. II, 34 / Pl: ~oşi, ~oa.se / E: covâltir + -av] (înv; d. ciocul unei păsări) Coroiat.
covânzător, -oare smf [At: DA / Pl: ~z, ~oare / E: co- + vânzător] (Jur; înv) Fiecare dintre cei care vând un obiect pe care-1 posedă în comun.
covârgic sms [At: PITIŞ, SCH. I, 110 / E: ns cf chivirgic] (Reg) Fâşie de blană albă de miel care se aplică la mâneci, la gât şi la clinii hainei. covârlac sm vz vârcolac
covârni vir [At: CIAUŞANU, V. / Pzi: -nesc / E: ctm coborî+povârni] (Reg) 1 A coborî. 2 A apune. 3 (Fig; d. oameni) A îmbătrâni. covâroşi vti vz covârşi covâroşire sfvz covârşire covâroşit, -ă a vz covârşit covâroşitor, -oare a vz covârşitor
covârşi [At: VARLAAM, C. 27/1 /V: -văr-, ~roşi / Pzi: ~.ye.ve / E: ns cf cm vârf şi (îndesat)] 1 vt A depăşi cu mult ca număr, ca forţă etc. 2 vt A întrece (ca măsură, valoare). 3 vt A lăsa în urmă pe cineva. 4 vi A fi superior. 5 vi A pune vârf la toate. 6 vi (înv) A excela în ceva. 7 vi (înv) A se distinge prin ceva. 8 vt (înv) A se ridica trecând peste vârful unei înălţimi. 9 vi (înv) Â trece peste ceva. 10 vr (înv) A depăşi un obstacol.
11	vt (înv) A depăşi limita a ceva. 12 vr (înv; d. proiectile) A trece pe deasupra ţintei. 13 vr A exceda. 14 vr (înv; d. ape) A se revărsa, acoperind malul. 15 vz (înv) A deborda. 16 vr (înv) A îneca. 17 vr (înv) A cotropi.
18	vr (înv) A acoperi de... 19 vr (înv) A copleşi. 20 vr (înv) A învinge.
21	vr (înv) A supune. 22 vr (înv) A întrece pe cineva la vorbă Si: (pfm) a dovedi.
covârşire s/[At: GCR II, 87/16 / V: -văr-, -ro$-/ Pl: ~rz / E: covârşi]
1	Depăşire cu mult ca număr, forţă etc. Si: covârşit1 (1). 2 (înv) Mulţime mare. 3 (înv) Număr mare. 4-5 Grad (prea) mare de bucurie, nenorocire etc. 6 (înv; îlav) Cu - în foarte mare măsură. 7 (înv; îal) în mod exagerat.
8	(înv; îal) Cu vârf şi îndesat. 9 (înv) întrecere a cuiva Si: covârşit1 (2).
10	(înv) Lăsare în urmă a cuiva sau a ceva Si: covârşit1 (3). 11 (înv) Superioritate. 12 (înv) Vârf. 13 (înv) Excelenţă. 14 (înv) Distingere prin ceva Si: covârşit1 (7). 15 (înv) Ridicare trecând peste vârful a ceva. Si: covârşit1 (8). 16 (înv) Culme. 17 (înv) Trecere peste ceva Si: covârşit1 (9). 18 (înv) Depăşire a unui obstacol Si: covârşit1 (10). 19 (înv) Depăşire a unei limite Si: covârşit1 (11). 20 (înv) Trecere a unui proiectil pe deasupra ţintei Si: covârşit1 (12). 21 (înv) Excedent. 22 (înv) Revărsare a unei ape, acoperind malul Si: covârşit1 (14). 23 (înv) înecare. 24 (înv) Cotropire.
25	(înv) Acoperire de ceva Si: covârşit1 (18). 26 (înv) Copleşire. 27 (înv) învingere. 28 (înv) Supunere a cuiva Si: covârşit1 (21). 29 (înv) întrecere a cuiva la vorbă Si: covârşit1 (22), dovedire. covârşit1 sn [At: MDA ms / PI: ? / E: covârşi] 1-30 Covârşire (1-30).
701
COVÂRŞIT2
covârşit2, -ă a [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 106 / V: -rar-, -roş- / PI: ~iţi, -e l E: covârşi] 1 Depăşit cu mult ca număr, forţă etc. 2 (înv) întrecut. 3 (înv) Lăsat în urmă. 4 (înv) Inferior. 5 (înv) Depăşit în înălţime.
6	(înv) Limitat2.7 (înv) Excedat2.8 (înv; d. maluri) Inundat. 9 (înv) înecat.
10	(înv) Acoperit. 11 (înv) Cotropit. 12 (înv) Copleşit. 13 (înv) învins.
14	(înv) Supus de către cineva. 15 (înv) Redus la tăcere. 16 (înv) Covârşitor (7).
covârşitor, -oare a [At: DOSOFTEI, V. S. 3/1 / V: -văr-, -roş- / Pl: -i, -oare / E: covârşi + -tor] 1 Care depăşeşte cu mult ca număr, forţă etc. 2 Care întrece. 3 Care Iasă în urmă. 4 Superior. 5 Care se impune. 6 Proeminent. 7 Foarte mare. 8 Extraordinar. 9 Impresionant. 10 Foarte înalt.
11	Infinit. 12 Excedent. 13 Exagerat. 14 Excelent. 15 De seamă. 16 Perfect.
17	Desăvârşit. 18 Impunător. 19 Debordant. 20 (înv) Care inundă. 21 (înv) Care îneacă. 22 (înv) Care acoperă. 23 (înv) Care cotropeşte. 24 (înv) învingător. 25 (înv) Care supune pe cineva. 26 (înv) Care reduce Ia tăcere.
covârşoc sn [At: POMPILIU, B. 1008 / Pl: ~uri / E: ns cf vâr să] (Pes) Partea interioară a vârşei. cove sf vz cobe
covecioară sf [At: DA ms / Pl: -re / E: covată + -cioară] 1-25 Covăţică (1-25).
covei [At: JAHRESBER. III, 233 / V: conv~! Pl: -e / E: ns cf încovoia]
I	a încovoiat. 2 a întors. 3 a Cotit. 4 sn Cotitură. 5 sn Drum cotit. 6 sn Serpentină. 7 sn Şerpuirea unui râu. 8 sn Linie curbă. 9 sn Zigzag. 10 sn (Mun) Ascunziş. 11 sn (Mun; fig) Gând ascuns.
covelină sf[At: DN3 / Pl: -ne / E: fr covelliney it covellina] Sulfură naturală de cupru, metalică, moale, de culoare albastră-violet, frecventă în zonele de alterare a zăcămintelor cuprifere. covelfir sn vz coviltir covercă sfvz covergă
covercot sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: eg cover-coat] (înv) Stofă de lână, cu ţesătură deasă, pentru pardesie, costume etc. covercuţă sf vz coverguţă
covergă sf [At: PONTBRIANT, D. / V: -rcă, -vir- / PI: -rgi / E: bg IcyBepKH] 1 Nuia încovoiată. 2 (Olt; spc; lpl) Cercurile care susţin coviltirul căruţei. 3 (Pan) Scheletul umbrelei. 4 (Pex) Coviltir. 5 (Pan) Grotă. 6 (Olt; pan) Umbrar vegetal. 7 (Reg) Colibă din pari acoperiţi cu frunze sau fân în care se ascund vânătorii. 8 (Reg) Colibă în care se adăpostesc de ploaie ciobanii sau pândarii. 9 (Reg) Şatră. 10 (Reg) Baracă pentru lucrători.
II	(Pex) Coşar. 12 (Pex) Casă proastă. 13 (Mol) Unealtă de tors. coverguţă sf [At: PONTBRIANT, D. / V: -rcu- / Pl: -ţe / E: covergă
+ -uţă] 1-26 (Şhp) Covergă (1-13) (mică).
covertă1 sf [At: ALEXI, ap. DA / Pl: -te / E: ger Kouvert] (Trs; gms) Plic.
covertă2 sf [At: DRĂGHICI, R. 7 / PI: -te / E: ngr xoupfym] 1 Parte superioară a unei nave. 2 Punte de manevră. covertă? sfvz corvetă covertură sf vz cuvertură coveţea sf vz covăţea coveţică sf vz covăţică coviliţă sfvz cobiliţă
coviltir sn [At: BĂRAC, T. 61 / V: -vă/-, -va/-, -ve/-, -vw/- / Pl: -e / E: net] 1 Acoperiş la căruţă, dintr-un schelet de nuiele curbate (sau bare), peste care se pun rogojini sau pânză groasă. 2 (Pan; înv) Acoperiş al diligenţei. 3 (Pex) Burduf la trăsură Si: ceahol, coş, cutubă. 4 Acoperământ de pânză sau de şindrilă eare apără de ploaie. 5 Umbrar. 6 (Reg; pan) Vârf al casei. 7 (Spc) Pânză a coviltirului (1).
coviltirit, -ă a [At: RĂDULESCU-CODIN, î. 301 / V: -văl- / Pl: -iţi, -e / E: coviltir + -it] (înv) 1 Căruia i s-a pus un acoperiş. 2 Cu coviltir, covircă sf vz covergă
coviţ i [At: ALECSANDRI, T. 898 / V: cwv—/ E: fo] (Mol; are) Guiţ. coviţa vi [At: PAMFILE, C. 11 / V: cmv-/ Pzi: 3 -ţă / E: coviţ] (Reg) A guiţa.
coviţare sf[At: DA / Pl: -ţări / E: coviţa] (Reg) Guiţare.
coviţat sn [At: DA / Pl: -uri / E: coviţa] (Reg) Guiţat. covîVăi vi [At: PAMFILE, C. / V: -/ai, ~ţei / Pzi: 3 -este / E: coviţ + -di] (Reg) A guiţa. coviţăire sf [At: DA / Pl: -ri / E: coviţăi] (Reg) Guiţare. coviţăit sn [At: DA / Pl: -uri / E: coviţăi] (Reg) Guiţat. coviţăitură .v/'[At: N. REV. R. III, 410 / Pl: -ri/ E: coviţăi + -tură] (Reg) Guiţătură.
coviţăli vi [At: RETEGANUL, ap. CADE / Pzi: 3 -Ieste / E: coviţ + -ăli] (Reg) A guiţă. coviţăi vi vz coviţăi coviţei vi vz coviţăi
coviţi vi [At: H VI, 8 / V: cwv-/ Pzi: 3 coviţa / E: coviţ] (Reg) A guiţa. covoiat, -ă a [At: DA / PI: -aţi, -e / E: covoio] încovoiat. covor sn [At: ANON. CAR. / Pl: -oare, (înv) -oară / E: bg KOBOpy] 1 Ţesătură groasă de lână, bumbac etc., cu desene decorative, care se pune pe jos, pe pereţi sau pe mobile. 2 (Pex) Ţesătură ţărănească cu model, făcută la război Si: scoarţă, velinţă, zăvastă. 3 (Fig) Strat de vegetaţie care se întinde pe pământ.
covoraş sn [At: TEODOREANU, M. II, 59 / Pl: -e / E: covor + -aş] 1-6 (Şhp) Covor (1-3) (mic) Si: covorel.
covorat, -ă a [At: JIPESCU, ap. TDRG / V: -râ/ / PI: -aţi, -e / E: covor + -at] (înv) 1-2 Ornat cu covoare (1-2) 3 (Pex) Acoperit.
covorărie sf[At: IORDAN, L. R. A. 168 / Pl: -iz / E: covor + -ărie] 1-2 Atelier de fabricat covoare (1-2). 3-4 Cantitate mare de covoare (1-2). covorat, -ă a vz covorat
covorel sn [At: COSTINESCU / Pl: -e / E: covor + -et] 1-6 Covoraş (1-6).
covrac1 sn [At: H X, 353 / Pl: -uri / E: covru + -ac] (Mol) Albie a unui râu cu maluri înalte şi cu multe coturi. covrac2 sm vz covrag
covrag sm [At: CONV. LIT. LIV, 166 / V: -ac, ~eag / Pl: -agi / E: ns cf srb kovrag ,,tufe“] 1 (Olt) Tulpină de porumb. 2 Fir de porumb singuratic dintr-un cuib. 3 Fir de porumb încă verde, insuficient dezvoltat. 4 Fir de porumb după ce i s-au mâncat frunzele de către vite Cf. (reg) băl ii, dulean, hulj, huljan, hulugi,jipi, lujer, motoloşi, pai de cucuruz, strujean, tulanaş, tuhlean, tulean, tideu, turjan, vegii. 5 (Olt; Pex) Vrej de bostan. 6 (Trs) Vreascuri. 7 (Bot; Trs; lpl) Planta Cent aurea austriaca. 8 (Bot) Planta Centaurea jacea. 9 (Bot) Planta Centaurea spinulosa. 10 (Bot; reg) Buruiană înaltă de 1,5-2 m, cu flori violete, cu frunze aspre, lunguieţe, adânc dinţate. covreag sm vz covrag
covrig [At: BIBLIA (1688), 224/1 / Pl: -igi / E: bg, vsl JWBpnn>] 1 sm Produs alimentar în formă de inel, uneori răsucit, preparat din făină de grâu şi presărat cu sare, mac, susan, chimen Si: colac. 2 sm (Pop; îlav) Când umblau câinii cu -igi în coadă în vremuri de belşug. 3 (îal) Niciodată. 4 sm (îvp; îe) A ajunge sau a ieşi, a scoate, a rămâne la Mgi A ajunge foarte sărac. 5 sm (îe) A se face - A se încovoia ca un covrig (1) din cauza frigului, a durerii etc. 6 sm Nod marinăresc. 7 av încârligat.
8	av în formă de covrig (1). 9 av (D. oameni) Slab.
covriga vr [At: BARCIANU / Pzi: covrig, -ghez / E: covrig] (înv) 1 A se încolăci. 2 A se ghemui.
covrigar sm [At: (a. 1782) IORGA, S. D. XII, 102 / PI: -i / E: covrig + -ar] 1 Persoană care face covrigi (1) Si: (înv) covrigiu (1), simigiu. 2 Vânzător de covrigi (1) Sî: (înv) covrigiu (2), simigiu. 3 (Dep) Om sărac.
4	(Dep) Om leneş. 5 (Dep) Orăşean.
covrigare sf[At: DA ms / Pl: -gări / E: covriga] (înv) 1 încolăcire. 2 Ghemui re.
covrigaş sm [At: LB / Pl: -i / E: covrig + -aş] 1-2 (Şhp) Covrig (1) (mic). covrigat1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: covriga] 1 încolăcire. 2 Ghemuire. covrigat2, -ă a [At: LB / Pl: -aţi, -e / E: covriga] (înv) 1 încolăcit2. 2 Ghemuit2.
covrigăni vt [At: MAT. FOLK. 1204 / Pzi: -nesc / E: covrig + -ani] (Reg) A ronţăi ca pe un covrig (1).
702
CRAC2
covrigăreasă .v/ [At: DA ms / Pl: -ese / E: covrigar + -easă] 1 Femeie care face covrigi (1) Si: covrigioaică (1). 2 Vânzătoare de covrigi (1) Si: covrigioaică (2). 3-4 Nevasta covrigarului (1-2) Si: covrigioaică (3-4).
5	(Dep) Femeie săracă Si: covrigioaică (5). 6 (Dep) Femeie leneşă Si: covrigioaică (6). 7 (Dep) Orăşeancă.
covrigărie sf [At: POLIZU / Pl: ~\i / E: covrigar + -ie] 1 Brutărie unde se fac covrigi (1). 2 Magazin unde se vând covrigi (1).
covrigătură sf [At: LB / Pl: ~ri / E: covrig + -ătură) (înv) 1 încolăcitură.
2	Ghemuială. 3 (înv) încovoială. 4 (înv) Cerc. 5 (înv) Roată.
covrigel sm [At: LB / Pl: ~e/ / E: covrig + -el] 1-2 (Şhp) Covrig (1) (mic) Si: covriguţ (1-2).
covrigi vr [At: CREANGĂ, A. 31 / Pzi: -igesc / E: covrig] (Reg) 1 A se încolăci. 2 A se ghemui.
covrigioaică sf [At: DA ms / Pl: ~ice / E: covrîgiu + -oaică] 1-7 Covrigăreasă (1-6).
covrigire sf [At: DA ms / Pl: ? / E: covrigi] (Reg) 1 încolăcire. 2 Ghemuire.
covrigit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: covrigi] 1 încolăcire. 2 Ghemuire. covrigit2t -ă a [At: MARIAN, INS. 309 / Pl: -iţi, ~e / E: covrigi] (Reg)
1	încolăcit. 2 Ghemuit.
covrigiu sm [At: SANDU-ALDEA, D. N. / Pl: -ii / E: covrig + -iu] (înv) 1-2 Covrigar (1-2). covriguţ sm [At: LB / Pl: ~i / E: covrig + -ut] 1-2 (Şhp) Covrigel (1-2). covrity -ă a [At: ŞEZ. II, 225/2 / Pl: -iţi, -e / E: covru cf covrig, încovrigat] (Reg) încolăcit împrejurul hornului sau al focului.
covru sn [At: DOSOFTEI, V. S. 80/12 / Pl: -ri I E: rs KpOBto] (Mol; Trs) 1 Vizuină făcută în pământ de animale sălbatice. 2 Adăpost al unui câine. 3 Locuinţă primitivă în grotă. 4 (Gig) Depresiune mică, rotunjită, în câmp, fără scurgere. 5 Vâlcea care seamănă cu o vizuină. covultir sn vz coviltir
cow-boy sm [At: DEX2 / P: cau-boi / Pl: ~ / E: eg cow-boy] 1 îngrijitor de vite din vestul S.U.A. 2 Călăreţ păzitor de vaci din vestul S.U.A. cox1- vz coxo-cox2 sn vz cocs
coxal, -ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr coxal] (Atm) 1 Referitor la coapsă.
2	Care aparţine coapsei. 3 (îs) Os - Fiecare din cele două oase plate care formează scheletul şoldului Si: os iliac.
coxalgie sf [At: DA / Pl: -gii / E: fr coxalgie] (Med) 1 Tuberculoză a articulaţiei şoldului. 2 Durere localizată în articulaţia şoldului. coxartrie .v/*[At: DN3 / Pl: -li / E: fr coxartrie] (Med) Coxartroză. coxartroză .v/‘[At: DN3 / Pl: -ze / E: fr coxarthrose] (Med) Reumatism cronic degenerativ al şoldului Si: coxartrie.
coxă sf [At: DN3 / Pl: -xe / E: lat coxa] 1 (Atm) Coapsă. 2 (Ent) Prima articulaţie de la picioarele insectelor.
coxitâ .s/[At: DN3 / Pl: -te / E: fr coxite] (Med) 1 Inflamaţie a osului coxal. 2 (Spc) Coxalgie (1).
coxo- [At: DN3 / V: cox- / E: fr coxe, lat coxa) Element prim de compunere cu semnificaţia: „coapse“. 1 Referitor la coapsă. 2 Care aparţine coapsei.
coxodinie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr coxodynie] (Med) Coxalgie (2). coxofemural, —ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr coxo-femoral] (D. articulaţii) Care face legătura între femur şi şold.
coxopatie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr coxopathie] (Med) Denumire generică pentru bolile şoldului.
coxotomie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr coxotomie] (Med) Osteotomie a osului coxal.
coz [At: V. A. URECHI A, ap. TDRG / Pl: (rar) -i / E: tc koz] 1 sm Atu la jocul de cărţi. 2 sm (Fig) Odor. 3 sm (Fig) Raritate. 4 sm (Fig) Bijuterie.
5	av (Pop; după „frumoasă" „mândră") Extrem de...
cozac1 sm [At: PAPAHAGI, M. 155 / Pl: -aci / E: mg kozăk] (Reg) Cazac.
cozac2 sm [At: H II, 61 / Pl: -aci / E: ns cf cozac1] 1 (Iht; Mol) Peşte nedefinit mai îndeaproape. 2 (Bot; reg) Pitoancă.
cozace:sfp [At: DENSUSIANU,Ţ. H. 57 / V: -aci, -aşi / E: srb kozice] (Reg) 1 Bube. 2 Pojar. cozaci sfp vz cozace cozaşi sfp vz cozace
comcea vi [At: DENSUSIANU, Ţ. H. 57 / Pzi: cozac / E: cozace] (Reg)
I	A căpăta bube. 2 A se îmbolnăvi de pojar. cozânzeana sf vz cosănzeana
cozerie .ş/[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr causerie] (Liv) 1 Convorbire familiară, uşoară şi plăcută. 2 Expunere simplă, fără pretenţii.
cozeur sm [At: DN3 / P: -zor / Pl: -i / E: fr causeur] (Frm) Persoană care ştie să întreţină o conversaţie plăcută.
cozimţisfp [At: PAŞCA, GL. / E: net] (Ent; reg) Specie de albine vioaie, cu înţepătură foarte dureroasă.
cozlete sm [At: I. POPOVICl, R. D. 164 / Pl: -eţi / E: net] (Reg) Coadă a ciorchinelui de struguri. cozleu sn vz cozliu
cozliu sn [At: ALRM Il/I h. 350 /V: -leu / Pl: -ri / E: net] (îrg) Dulap. cozm- vz cosm-
cozmetic, -ă sn, sf, a vz cosmetic
cozonac sm [At: PONTBRIANT, D. / V: cuzun-l Pl: -aci / E: bg KysyuaK, ngr xo^Souvd^i] Prăjitură din aluat dospit, frământat eu unt, lapte, zahăr şi ouă, uneori întins şi apoi răsucit cu diverse umpluturi Si: (Trs) colac.
cozonăcel sm [At: DA ms / Pl: -ei / E: cozonac + -el] 1-2 (Şhp) Cozonac (mic).
cozondraci smp [At: DDRF / V: -roci, cosondroci, -roace sfp, / E: ger Hosentrăger] (Pop; gms) Bretele pentru susţinut pantalonii Si: brăcinar, brăcire, pocheşti. cozondroace sfp vz cozondraci cozondroci smp vz cozondraci
cozoroc sn [At: POLIZU / PI: -oace, -uri / E: rs K03ypHQK] 1 Parte anterioară a şepcii,în formă de semicerc, care protejează faţa. 2 (înv; spc) Vizieră la coiful medieval. cr i vz era
era i [At: DDRF / V: cr I E: fo] 1-2 (Rep) Cuvânt care imită strigătul corbului sau al ciorii Si: car. 3 (Rar) Crac1 (1).
crab sm [At: GHICA, S. 550 / Pl: -i / E: fr crabe] 1 Crustaceu marin cu zece picioare, cu abdomenul scurt, îndoit sub cefalotoracele mare şi turtit, dintre care mai cunoscută e specia Carcinus moenas.
crabare sf [At: DN3 / Pl: -bări / E: ger Kraben, eg crabbing] (Tex) Operaţie de fixare a dimensiunilor ţesăturilor de lână.
crabă sf [At: DA ms / Pl: net / E: ns cf se radă, s creadă] (Trs) Iarbă cu foi lungi şi înguste, multe dintr-o rădăcină, care creşte în păduri şi rămâne iarna verde.
crabot sn [At: DN3 / Pl: -oţi / E: fr crabot] (Teh) Fiecare dintre proeminenţele frontale ale unui arbore sau ale unui disc, prin intermediul cărora se poate realiza antrenarea în mişcarea de rotaţie a doi arbori.
crac1 i [At: PONTBRIANT, D. / E: fo] 1 Cuvânt care imită zgomotul produs de un obiect care crapă Si: era (3). 2 Cuvânt care imită zgomotul produs de două obiecte care se ciocnesc. 3 (Fig; rar) Cuvânt care exprimă surpriza provocată de un eveniment neaşteptat.
crac2 sm [At: ANON. CAR. / PI: -aci / E: bg KpaK, srb krak] 1 (Dom) Picior. 2 (îs) Intre -aci între picioare. 3 (Pan; d. animale; îlav) In doi ~aci Ridicat în două picioare. 4 (Pex) Fiecare dintre cele două părţi ale pantalonului, corespunzătoare celor două picioare ale omului. 5 (Pop; pan) Fiecare dintre cele două părţi simetrice, care se pot desface, ale compasului, cleştelui, foarfecei ete. 6 (Pex) Fiecare dintre cele două părţi în care se bifurcă furca, scoaba etc. 7 (Pex) Fiecare dintre cele două mânere simetrice ale ferăstrăului, plugului etc. 8 (îvp; îs) -acii roţii Instrument de tortură care sfărâmă oasele celor condamnaţi să fie traşi pe roată. 9 (îvp; îs) -acii căruţei Cele două prelungiri dinainte sau dinapoi ale dricului căruţei. 10 (îvp; îs) -acii hăţurilor Curele care unesc cele două hamuri cu zăbalele.
II	(îvp; îs) -ul sau -acii războiului Butuc. 12 (îvp; îs) Ac cu -aci Agrafa de păr. 13 (Trs; înv) Ramificaţie a unei conducte. 14 (Reg) Vârtelniţă.
703
CRACA
15 (Reg) Furcă a fântânii cu ciutură. 16 (Reg) Cârlig cu care se face legătura între pari. 17 (Trs; înv) Prepeleac pentru uscat fânul. 18 (Reg) Cracă de copac. 19 (Sil; spc; îs) - lacom Ramură crescută din mugurii dorminzi, după ce arborele a ajuns la lumină. 20-21 Ramificaţie de deal sau de vale. 22-23 Picior de deal sau de munte. 24 Braţ al unui râu. 25 Afluent. 26 Ramificaţie a unui lac. 27 (îs) ~ cu apa moarta Ramificaţie a râului care şi-a pierdut legătura cu cursul principal. 28 (Reg; îe) ~-morac Expresie în jocurile de copii, care se referă Ia un băţ lung de 15-20 cm, cu mijlocul mai gros, aruncat peste un alt băţ.
craca vt [At: DN3 / Pzi: -achez / E: fr craquer] A descompune o substanţă organică prin cracare.
craca/ sn [At: MACAROVICI, CH. 440 / Pl: -e, (înv) -uri / E: fr craquage] Cracare. crăcană s/vz crăcană
cracare sf [At: LTR2 / Pl: -cări / E: craca] Proces industrial de descompunere, la temperaturi şi presiuni înalte, a unui compus organic în molecule mai simple, folosit mai ales în industria petrolieră Si: cracaj. cracaş, ~ă a vz cracoş cracatiţă sfvz caracatiţă cracauanca sf vz crăcăuanca
cracduer sms [ At: DN3 / P: ~ca-uer / E: ger Krakaaer] Salam din carne de vită, porc şi slănină, preparat prin afumare la rece după fierbere.
cracă .s/[At: PANN, P. V. I, 90 / V: crea~ / Pl: crăci / E: ns cf crac, creangă] 1 Creangă. 2 (îe) A-şi tăia ~ca de sub picioare A-şi pune în primejdie situaţia printr-o acţiune necugetată. 3 Ramură. 4 Ramificaţie la coarnele cerbului. 5 (Lpl) Crac (9).
cracăt sn [At: PAMFILE, CR. 153 / Pl: ~uri / E: crac1 + -at] (Reg) 1 Trosnet. 2 Orăcăit de broaşte. cracăuanca sfa vz crăcăuanca cracăvana sfa vz cracoviana
crachină .\/[At: MARDARIE, L. 662 / A: net / Pl: -ne / E: cracă + -ină) (înv) 1 Creangă. 2 Stâlpare.
crdchiţă sf [At. DA ms / Pl: -ţe l E: crac2 + -iţă] (Reg) Par lung şi subţire, bifurcat la capăt în mai multe braţe, pentru cules fructele din pom.
cracment sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr craquement] (Med) Senzaţie auditivă sau palpatorie de crepitaţie.
cracoş, ~ă [At: RETEGANUL, P. II, 78/32 / V: -caş / Pl: -i,	/ E:
crac2 + -<?.?] 1-2 av, a (în mod) crăcănat. 3-4 smf, a (Persoană) cu picioare lungi.
cracoviacul sna [At: DN3 / P: -vi-ac- / V: krakoviak / E: pn krakowiak]
1	Dans popular polonez cu caracter vioi, cu paşi săltăreţi, din regiunea Cracovia Si: cracoviana (1). 2 Melodie după care se execută cracoviacul (1) Si: cracoviana (2).
cracoviana sfa [At: ŞĂINEANU, D. U. / V: (îrg) ~eăva~/ E: Cracovia + -ian] 1-2 Cracoviacul (1-2).
cracovie sf[At: BRĂESCU, M. / Pl: -ii / E: Cracovia] (îvr) Monedă polonă valorând 10,90 franci.
cracoviţă sf[At: MARIAN, SA. 237 / Pl: ~ţe / E: pn krakow + -iţa] (îvr) Ghebă. cradel sn vz gradel
craflă sf[At TDRG / V: -fnă / Pl: -le / E: ger Krapflen] (îrg; gms) Gogoaşă. crafnă sf vz craflă
craga av [At: H XVIII, 172 / E: crăgui] (Reg) 1 într-un picior. 2 Rapid.
3	Vultureşte.
cragaicuţă sf [At: PANŢU, PL.2 / Pl: -ţe / E: net] (Bot; Mun) Coada-mielului (Verbascum phoniccum). cragă .s/[At: H XII, 172 / Pl: crăgi / E: drr crăgui] (Reg) Crăgui. crah sn [At: DA / PI: -uri / E: ger Krach] 1 Criză acută a vieţii economice, manifestată, îndeosebi, prin scăderea foarte mare a cursului acţiunilor la bursă. 2 (Pgn) Faliment.
crai sm [At: PALIA (1581) 54/9 / V: -alau / Pl: ~ / E: vsl *p&/B] 1 (îvp) Rege. 2 (îvp) împărat. 3 (înv) Principe domnitor al Ardealului. 4 (înv) Domnitor. 5 (Pop; îe) Nu e un cap de ~ Nu e un lucru de mare preţ. 6 (Fig) Stăpânitor. 7 (Fig) Mai mare peste ceilalţi membri ai colectivităţii. 8 (Orn; îe) ~ul păsărilor Pitulice (Tragladites tragladefes).
9	(Orn; îc) Puiul ~ului Pănţăruş. 10 (îvr; îc) ~nou Rege. 11 (îvr; îae) Mire. 12 (Ast; pop; îae) Lună în primul pătrar. 13 (Ast; pop; îc) —vechi Lună plină. 14 (îc) —de-rouă Personaj legendar care umblă numai noaptea pe rouă şi, dacă este surprins de soare, se evaporă ca roua. 15 (Ent; îc) Mil-broaştei Libelulă. 16 (Pop; îc) —verde Ramură verde, simbol al norocului. 17 (Bis; îe) Trei ~de la răsărit Cei trei magi eare s-au închinat Mântuitorului după naştere. 18 (Ast; pop; pan; îas) Constelaţia Orion. 19 Fiecare dintre cele trei personaje care joacă rolul magilor în piesa de teatru popular numită Irozii. 20 (Pex; art; lpl) Irozii. 21 (Pex; art; lpl) Colindători cu steaua. 22 (Pex) Vătaf al căluşarilor. 23 (Pex) Căpetenie a feciorilor dintr-un sat. 24 (Pex) Căpetenie a unui joc de copii. 25 (îcs) De-a -ul Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 26 (Reg) Rigă la jocul de cărţi.
27	(înv; îs) ~ nou sau - de Curtea-veche (sau de Curtea-arsă) Haimana care se adăpostea între ruinele Curţii Domneşti din Bucureşti. 28 (îas) Hoţoman. 29 (îas) Ştrengar. 30 (îas) Desfrânat. 31 (înv; îoc moş) Tânăr. 32 Bătrân care vrea să pară tânăr. 33 Bărbat uşuratic care are multe aventuri amoroase Si: craidon. 34 (Pex; rar) Beţiv. 35 (Bot; reg) Floare de grădină nedefinită mai îndeaproape Cf crăiţa. 36 (îvr; mgm) Fisc.
craia sfs [At: DDRF / E: crai + -a] (înv; îcs) De-a - (încălecata) Joc de copii cu mingea, la care jucătorii care aruncă mingea sunt călare pe ceilalţi Si: de-a iapa călare.
craidon sm [At: FILIMON, C. I, 769 / PI:	/	E:	crai	+ don (Juan)]
1-6 Crai (28-31,34-35).
craidonaş sm [At: PANN, Ş. I. 55 / V: crăi~/P\: -i / E: craidon + -aş] 1-12 (Şhp) Craidon (1-6) (mai tânăr).
crailâc sn [At: COSTINESCU / V: Mic / Pl: -uri / E: crai + -lâc] 1 Haimanalâc Cf crai (28). 2 Hoţomănie Ci crai (29). 3 Ştrengărie Ci crai (30). 4 Libertinaj. 5 Trai în afara legii. 6 Desfrânare Cf crai (30). 7 Imoralitate. Cf crai (33). 8 (Rar; pex) Viaţă de beţiv Ci crai (34). crail'ic sn vz crailâc
craimuş sn [At: COMAN, GL. / PI: -uri / E: net] (Reg) Mâncare pregătită în tigaie, dintr-un amestec de untură, ouă şi brânză.
crdină [At: ANON. CAR. / Pl: ~ne / E: srb krajina ,,graniţă“] 1 sf (îvp) Margine. 2-7 sf Ceată de crai (28-31,34-35). 8 av (îrg; îe) A umbla Mia A umbla fară rost. 9-15 av (îae) A umbla după petreceri, ea un crai (28-31, 33-34).
crainic1 sn [At: LIUBA-IANA, M. 128 / V: gran~ / Pl: ~uri / E: ger Kranich] (înv; iuz) 1 Maşină de ridicat pietre şi lemne grele. 2 (Spc) Mecanism al. morii care ridică şi coboară pietrele.
crainic2 [At: (cea 1650) IORGA, D. B. 95 / V: gr~ / PI: -ici / E: ucr KpaiÎHHK] 1 sm (Trs; înv) Funcţionar ales de districte dintre cneji, având sarcina de a executa sentinţele judecătoreşti şi de a strânge impozitele.
2	sm (înv) Mijlocitor între organele statului şi locuitorii districtului. 3 sm Funcţionar inferior însărcinat cu aducerea la cunoştinţa publică, prin strigare, a hotărârilor unei autorităţi Si: crancău, pristav. 4 sm (înv; îe) A striga ~ul A răspândi o informaţie Si: (îvp) a bate toba. 5 (Pex) Vestitor.
6	sm (Pex) Mesager. 7 sm (Pex) Sol. 8 smf (Pex) Persoană care vorbeşte la posturile de radio şi televiziune. craiobirău sm vz craiubirău
craiovean, [At: DEX2 / Pl: -eni, -ene / E: Craiova + -ean] 1-2 smf, a (Persoană) născută în municipiul Craiova. 3-4 sm, a (Locuitor) din municipiul Craiova. 5 smp Populaţia care locuieşte în municipiul Craiova.
6	a Care aparţine municipiului Craiova. 7 a Care aparţine craiovenilor
(5). 8 Privitor Ia eraioveni (5). 9 Care este specific municipiului Craiova.
10	Care este specific craiovenilor (5). 11 Care provine din municipiul Craiova.
704
CRANIOLOG
craioveancă a/'[At: DEX2 / Pl: -ence / E: Craiovean + -că] 1 Femeie născută şi crescută în municipiul Craiova. 2 Locuitoare din municipiul Craiova. crăiţă sf vz cratiţă
craiţipolcă sf[At: PÂRVESCU, C. 12 / Pl: ~Ici / E: ger Kreuzpolka]
1	(Reg) Dans popular. 2 Melodie după care se execută craiţipolca (1). craiubirău sm [At: ŞINCAI, HR. II, 292/20 / V: ~iob~ / Pl: ~ă/ / E:
crai(u) + -birău] (înv) Judecător regesc. croiau sm vz crai eram1 sn vz cramă eram2 sn vz hram
eram? .st? [At: (a. 1777) KOGĂLNICEANU, STIHURI, ap. GCR II, 115/19/ PI: ~uri / E: ns cf hram] (Iuz) 1 Primire sărbătorească oficială.
2	Recepţie.
cramă sf[At: DOSOFTEI, PS. 267 / V: eram sn, hr- / Pl: -me, (înv) ctămi / E: ger Kram „prăvălie", srb krama „colibă", pn „prăvălie"] 1 (Iuz) Magazin de băuturi alcoolice. 2 Clădire la vie, cu pivniţă, unde se prepară şi se păstrează vinul. 3 Local în care se consumă băuturi alcoolice şi preparate culinare tradiţionale într-un decor care imită o cramă (2). 4 (Reg; îf eram) Dependinţe în jurul casei Si: crambă (3). 5 (Trs; spc; îf eram) încăpere de lângă gura minei, unde se odihnesc minerii şi îşi păstrează uneltele. cramb sn vz crambă2
crambă1 sf [At: I. POPOVICl, R. D. 164, ap. DA / Pl: -be / E: ns cf creangă] Creangă.
crambă2 .s/[At: PAMFILE, I. C. 438 / V: cramb / Pl: -be / E: ns cf eram] (Reg) 1 Cameră în care se păstrează diferite obiecte Si: cleţ. 2 Colibă de lângă staul, unde doarme păstorul. 3 Colibă aşezată pe două tălpi de sanie. 3 Cramă (4).
cramen sn [At: MON. OF. (1875), ap. TDRG / A: net / Pl: -e l E: net] (înv) Piele sură de miel nou-născut din Crimeea. crampă1 sfvz crampen
crampă2 sf [At: BĂNUŢ, T. P. 108 / V: ~ăl / Pl: -pe / E: ger Krambambuli] (îrg) 1 Ţuică fiartă cu zahăr, băută fierbinte. 2 (Reg; îf -ăf) Băutură din zahăr caramelizat, apă şi alcool, aromatizată cu chimen.
crampă1 sf [Ai: CARAGIALE, M. 81 / Pl: -pe / E: fr crampe] 1 Contracţie involuntară, prelungită şi dureroasă a unui muşchi sau a unui grup muscular Si: colică, (pop) zgârci, (reg) cârcei. 2 (îs) -pa scriitorului Crampă a musculaturii antebraţului şi a mâinii care intervine în timpul scrierii. 3 (Lpl) Dureri abdominale acute. 4 (Reg) Unealtă de oţel cu cioc ascuţit, fixată într-o coadă de lemn, cu care se sparg rocile de duritate mică şi mijlocie din abataj. crampăl sn vz crampă2 crampăr sn vz crampen
crampău sn [At: PAMFILE, J. C. 158 / PI: -paie / E: net] (Reg) Târnăcop.
crampen sn [At: PAŞCA, GL. / V: ~pă sf -păr, croampă sf l Pl: -e / E: gerKrampen, srb kramp] (Reg) 1 Ciocan mare şi ascuţit, pentru scosul pietrelor din pământ Si: cazma, târnăcop, (reg) chirlopan, cioacă, cioancă, gheunoi, pioc, ţiu, ţucloi. 2 (îf -păr) Săpoi. 3 (îf -pă) Cazma. 4 (îf croampă) Sapă cu muchia prelungă şi ascuţită, pentru scos bolovani Si: chilovită.
crampon sn [At: IOANOVICI, TEHN. 284 / Pl: -oane / E: fr crampon] 1 (Teh) Piesă metalică pentru fixare. 2 Piron eu care se fixează pe traversă şina de cale ferată. 3 Cui de şină. 4 Cui de bocanc. 5 Bucată mică de talpă groasă, de cauciuc sau de material plastic aplicată pe talpa unor bocanci de sport, pentru a mări stabilitatea evitând deraparea. 6 (Fig) Om care se ţine scai de cineva. 7 (Lpl; fig; îe) A tăia la ~oane A spune minciuni Si: a tăia la piroane, a tăia cuie. 8 Rădăcină adventivă a unei plante agăţătoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc. 9 Pedicel de fixare situat pe faţa inferioară a talului lichenilor.
crampona vr [At: COMAN, GL. / Pl: -nez / E: fr cramponner] 1 A se agăţa cu disperare de ceva sau cineva. 2 (Fig) A insista pe lângă cineva.
3	A se strădui din toate puterile să păstreze ceva sau pe cineva.
cramponaj sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr cramponnage] 1-5 Utilizare a crampoanelor (1-5). 6-8 Fixare cu crampoane (1-3).
cramponare sf [Ai: DA ms / Pl: -nări / E: crampona] 1 Agăţare cu disperare de ceva sau cineva Si: cramponat1 (1). 2 (Fig) Insistenţă pe lângă cineva pentru ceva Si: cramponat1 (2). 3 Strădanie din toate puterile de a păstra ceva sau pe cineva Si: cramponat1 (3).
cramponat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: crampona] 1-3 Cramponare (1-3).
cramponat2,-ă a [At: CAMILAR, N. 388 / Pl: -aţi,-e /E: crampona] 1 Care s-a agăţat cu disperare de ceva sau cineva. 2 (Fig) Care insistă pe lângă cineva pentru ceva. 3 Care se străduieşte din toate puterile să păstreze ceva sau pe cineva. crampot sn vz crâmpot
cramură sn [At: VASILIU, P. L. 257 / Pl: -ri / E: vsl KpAMOAA, bg KpaMOM] (înv) 1 Văicăreală. 2 Gălăgie. cran sn vz craniu crană sf vz craniu
cranavet s [At: CALENDARIU (1814), 168 / Pl: ? / E: net] (înv) Sămânţă de brad.
crancadău sm [At: I. CR. IV, 122 / Pl: ~ă/ / E: ns cf crancor] (Reg) Poreclă dată băieţilor care au crescut repede. crancalău sm [At: DA ms / PI: ~ă/ / E: net] (Buc) Cioară. crancalâc sn [At: CREANGĂ, GL. / Pl: -uri / E: ns cf crancalău] (Mol)
1	Ştrengărie. 2 Nebunie. 3 Libertinaj. 4 Desfrânare. 5 Petrecere cu băutură şi femei. crancă sf vz creangă crancău sm vz croncău
crancor sm [At: REV. CRIT. IV, 85 / Pl: -i / E: ns cf crancadău] (Reg) Poreclă dată unui om înalt. crâng sn [At: ARH. FOLK. VII, 37 / Pl: -uri / E: net] (Reg) Cătun. c rangă sfvz creangă
crangor sn [At: ARH. FOLK. VII, 37 / Pl: -guri / E: net] (Reg) Cătun. crani- vz cranio-
cranial, ~ă a [At: DN-1 / P: -ni-al / Pl: -i, -e / E: ger Kranial] Referitor la poziţia unui organ faţă de craniu Si: cranian (4).
cranian, ~ă a [At: DA / P: -ni-an / Pl: -ieni, -iene / E: fr crânien] 1 Care aparţine craniului. 2 Referitor la craniu. 3 Cranial.
craniat sn [At: DN3 / P: -ni-at / Pl: -e / E: ns cf ngr xpawov] (Zlg) 1 (Lpl) încrengătură de animale vertebrate prevăzute eu craniu. 2 Animal din încrengătura craniate (1).
-crame [At: DN3 / E: fr -crânie] Element secund de compunere cu semnificaţia: 1 Referitor la craniu. 2 De craniu. 3 Craniu.
craniectonne sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr crâniectomie] Deschidere chirurgicală a unui craniu prea mic, pentru a da creierului posibilitatea de a se dezvolta. cranilogxe sfwz craniologie
cranio■ [At: DN3 / V: crani- / E: fr cranio-] Element prim de compunere cu semnificaţia: 1 Referitor la craniu. 2 De craniu. 3 Craniu.
cranioclast sn [At: DN3 / P: -ni-o-l Pl: ~e / E: fr cranioclaste] (Med) Instrument obstetrical folosit în eranioclazie.
cranioclazie sf [Ai: DN3 / P: -ni-o- / Pl: -ii / E: fr cranioclasie] 1-2 (Med) Zdrobire şi extragere a capului la fătul mort, cu ajutorul cranioclastului.
craniograf sn [At: DN3 / P: -ni-o- / Pl: -i / E: fr craniographe] (Med) Aparat care permite radiografierea craniului.
craniogramă s/[At: DN3 / P: -ni-o- / Pl: -me / E: fr craniogramme] (Med) 1 Radiografiere a craniului. 2 Clişeu rezultat din craniogramă (1).
craniohg, -ă smf [At: DN3 / P: -ni-o- / Pl: -ogi, -oge / E: fr craniologue] Specialist în craniologie.
705
CRANIOLOGIC
craniologic, ~ă a [At: DN3 / P: -ni~o- / Pl: -ici, -ice / E: fr craniologique] 1 Care aparţine craniologiei. 2 Referitor la craniologie.
3	Specific craniologiei. 4 Care provine de la craniologie.
craniologie s/[At: DA / P: ~ni-o~ t V: ~nil~, ~no~ / Pl: -£iz / E: fr craniologie] Parte a antropologiei care se ocupă cu studiul craniului.
craniomalacie .s/[At: DN3 / P: -ni-o-l Pl: -ci/ / E: fr craniomalacie] (Med) înmuiere a oaselor craniului.
craniometric, a [At: DN3 / P: -ni-o- / Pl: -ici, -ice / E: fr craniometrique] .1 Care aparţine craniometriei. 2 Referitor la craniometrie.
3	Specific craniometriei. 4 Care provine de la craniometrie.
craniometrie sf [At: DN3 / P: -ni-o- / Pl: -iz / E: fr craniometrie] Ramură a antropologiei care furnizează date asupra caracterului şi dezvoltării capului la om.
craniometru sn [At: DA / P: -ni-o- / Pl: -re / E: fr craniometre] Instrument de măsurare a dimensiunilor craniului.
cranioplasfie .s/[At: DN3 / P: ~ni-o- / Pl: -iz / E: fr cranioplastie] (Med) Transplant şi grefă a unui material osos la nivelul bolţii craniene.
cranioscopie sf[At: DA / P: -ni-o- / Pl: -iz / E: fr cranioscopie] 1 Disciplină care îşi propune să determine calităţile intelectuale şi morale după forma craniului Vz frenologie. 2 Examinare a craniului.
craniostdt sn [At: DN3 / P: -ni-o- / PI: -e / E: fr craniostat] Suport pentru craniu, folosit la orizontalizarea lui, pentru măsurare şi desenare.
craniotom sn [At: DN3 / P: "~ni-o~l Pl: -e / E: fr craniotome] Instrument chirurgical pentru deschiderea craniului.
craniotomie sf [At: DA / P: -«z-o- / Pl: -iz / E: fr craniotomie] (Med)
1	Operaţie chirurgicală de deschidere sau perforare a craniului fetal în cursul naşterii, în caz de hidrocefalie sau făt mort Si: cefalotomie. 2 Deschidere chirurgicală a craniului pentru a-i explora conţinutul. craniţă .s/[At: DA ms / Pl: ~te / E: pn krainica] Şlep mic Cf pelerină, craniu sn [At: KRETZULESCU, A. 13/13 / V: cran, ~nă sf / Pl: -ii / E: fr crâne] 1 (Atm) Ansamblul oaselor capului care conţine creierul la vertebrate Si: (pop) căpăţână, hârcă, scăfârlie, tigvă, ţeastă. 2 Cap descărnat de om mort Si: hârcă, tigvă, cranologie sf vz craniologie
cranţ1 i [At: CADE / E: fo] Cuvânt care imită: 1 Zgomot produs de dinţii care ronţăie ceva uscat. 2 Zgomot produs de şcrâşnirea dinţilor. 3 Zgomot produs de dinţi din cauza frigului. 4-5 (Pan) Scârţâit produs de cheie în broasca uşii sau în lacăt. 6 (Pan) Zgomot al foarfecelor când taie.
cranţ2 sn [At: BOCEANU, MEH. / Pl: -uri / E: ger Kranz ,,cunună“] (Reg; mpl) Bucăţi de lemn cioplite între care se pune pământ spre a se forma zidul unei clădiri.
crap sm [At: ANON. CAR. / Pl: -z / E: srb krap, bg Kpan] 1 Peşte de apă dulce din familia ciprinidelor, cu solzii mari, argintii-aurii, cu buza groasă şi cu două perechi de mustăţi pe falca superioară Si: (reg) ciortan, ciortănaş, ciorto-crap, ciuciulean ( Cyprinus carpio). 2 (Pfm; îe) Cap de creieri de iepure Cap mare, minte puţină. 3 (îc) —box Varietate de crap (1). 4 (îc) —ghebos Varietate de crap (Ghihonius) (1). 5 (îc) —gol (sau golaş ori lin) încrucişare de lin şi crap. 6 (Reg; îc) ~ săltăreţ (sau sulednic) Peştele Cyprinus hungarius Si: (reg) călăuz, olocar, sulac, sulă, sulinar, suloi, şuet, ulucar. 7 (Ast; pop) Constelaţie nedefinită mai îndeaproape.
crapan sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: net] Dispozitiv pentru prinderea şi ridicarea butoaielor sau baloturilor, format din patru lanţuri sau cabluri prinse cu câte un capăt de un inel, iar la capătul liber având cârlige. crapator sn vz cărpător crăpăt sns vz crăpet crapfănă .s/vz croafenă
crapină sf [At: DA / Pl: ~ne / E: crap + -ină] (înv) Baltă cu mulţi crapi (1).
crapodină sf [At: LTR / Pl: -ne / E: fr crapodine] (Teh) 1 Palier de capăt, cu axa verticală, folosit la toate construcţiile mecanice cu arbori verticali sau cu pivoţi. 2 Accesoriu care se pune la gura unei ţevi pentru
a nu se astupa. 3 Lagăr al unui arbore vertical, servind drept ghid pentru mişcarea de rotaţie şi ca sprijin pentru eforturile verticale.
crapulos, ~oasă a [At: DN3 / Pl: -oşi, -oase / E: fr crapuleux] (Frr) 1 Care este în mizerie morală. 2 Vicios. 3 Hoţesc.
cras, ~ă a [At: GOG A, P. 2 / Pl: -aşi, -e / E: fr crasse] (în legătură cu substantive abstracte) 1 Grosolan. 2 Care întrece măsura. 3 Care nu corespunde nici celor mai modeste exigenţe. 4 Al cărui caracter este sub orice limită. 5 Neruşinat.
crasă1 .v/'[At: DA ms / Pl: -se / E: net] (Reg) Sapă mare întrebuinţată la repararea şoselelor. crasă2 .s/vz crasnă1
crasă3 sf [At: DN3 / Pl: -se / E: ns cf it crasi, lat crasis] (Rar) Sinereză. crască sf [At: DAM&, T. / Pl: -sce / E: ucr Kpaaca] (îvr) Prăjină lungă pe care boiangiii întind firul vopsit la uscat.
craschiţă sf [At: DA ms / Pl: -ţe / E: crască + -iţă\ (Reg) Creangă bifurcată. crasiei smp vz craşci
crasnă1 sf[At: LIUBA-IANA, M. 108 / V: -să / Pl: -ne l E: net] 1 (Ban) Sapă ascuţită la vârf. 2 (Mol) Jug pentru o singură vită, cu un cui lung înainte.
crasnă2 sf [At: PSALT. HUR. 122/33 / Pl: -ne / E: vsl KfidCNA] (îvr; liv) Frumuseţe.
crasnic sm [At: GOROVEI, C. 938 /V: crâs~/ Pl: -ici / E: sl Kpîichiito] (Mol; înv) 1 Monstru, cu chip de purcel, făcut de Dracul cu o femeie.
2	Drac născut din ouă clocite la subsuoară de o vrăjitoare. crastai sm vz cârstei crastavan sm vz crăstăval crastavete sm vz castravete cras toi sn vz castron cras ton sn vz castron
crasulacee sfp [At: DN3 / P: -ce-e / E: fr crassulacees] 1 Familie de plante dicotiledonate grase, având ca tip crasula. 2 (Şls) Plantă din familia crasulaceelor (1).
crasulă .v/*[At: DN3 / Pl: -le / E: fr, lat crassula] Plantă ornamentală cu flori roşii.
craşcadău sm [At: CHEST. I, 480 / Pl: -ăz / E: mg kereskedo] (Trs) Geambaş.
craşci sfp [At: PANŢU, PL. / V: -asiei, crăs\ciy crasei / E: vsl KpdCd „frumos“, ,,roşu“] (Bot; reg) Cruşin (Rhamus frangula).
erată sf [At: DN3 / Pl: -te / E: eg erate] (Rar) Ambalaj în formă de şipci, de ladă, servind la transportul fructelor, damigenelor şi al unor mărfuri în saci de hârtie. erate sfp [At: H VII, 424 / E: net] (Reg) Câlţi pentru zidărie. crater sn [At: ANGHEL, SĂM. VI, 613 / A: (iuz) -ter / Pl: -e / E: fr cratere, lat crater, ngr xparep] 1 (Ant) Vas mare, frumos pictat cu scene mitologice şi cu două toarte laterale, în care se amesteca apa cu vinul la ospeţe. 2 Deschizătură în formă de pâlnie a unui vulcan, prin care ţâşnesc vapori, gaze, cenuşă etc. şi se revarsă lava. 3 (îc) —lac Lac care ocupă fundul unei căldări provenite din lărgirea, prin explozie, a craterului unui vulcan. 4 Adâncitură care se produce în diferite materii, în urma unui proces fizic. 5 (îs) - anodic sau - de lampă Cavitate care se produce la extremitatea electrodului de cărbune pozitiv, într-o lampă cu arc. 6 Gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafaţa pământului. 7 (îs)
-	lunar Adâncitură rotundă pe suprafaţa lunii, a cărei formare a fost pusă pe seama unei activităţi vulcanice sau a unui bombardament meteoric. 8 (îas) Circ lunar. 9 (Pex) Gaură în formă de pâlnie.
crateriforniy ~ă a [At: DN3 / Pl: -z, -e / E: fr crateriforme] (Liv) Care are forma unui crater (2).
craterizare sf [At: DN3 / Pl: -zări / E: it craterizzazione] Formare a unei scobituri în formă de crater pe anticatodul unui tub de radiaţii roentgen.
cratimă sf [At: MOLIN, V. T. 28 / Pl: ~me / E: ngr xpdhrjua] 1-2 (Tip) Semn grafic ca liniuţă orizontală folosit (pentru a lega două sau mai multe cuvinte care se pronunţă împreună sau) pentru a despărţi cuvintele în silabe.
706
CRĂCI
crdtiţ sn vz cratiţă
crâtiţă sf [At: LB / V: castri-, cărcat-, cârcat-, ~acatiţă, -aiţă, cratiţ sn, crăt- / Pl: ~ţe / E: vsl KpdThTKT\, bg KpaTHTKR, srb kratica] 1 Vas de gătit din (pământ ars sau) metal, rotund, puţin înalt. 2 (Rar) Tigaie. 3 Conţinut al unei cratiţe (1). 4 (îe; dep) A sta la ~ A se ocupa doar de treburile gospodăreşti. 5 (îae; dep) A nu avea nici un fel de aspiraţii. 6 (Dep; îe) La ~! Ocupă-te doar cu gospodăria, nu eşti în stare de altceva.
cratogen sn [At: DN3 / Pl: -e / E: ger Kratigen] 1 Regiune întinsă a scoarţei terestre care, într-o anumită perioadă, nu a suferit mişcări de cutare, ci numai mişcări lente de ridicare sau coborâre. 2 (Gig) Platformă. crdţă a vz creţ craţăr sn vz craţer
craţer sn [At: LTR /V: -ţărsn / Pl: -e / E: ger Kratzer] Maşină simplă alcătuită dintr-o serie de rachete puse pe o bandă, cu care se transportă în mină cărbunii extraşi.
erau i [At: DDRF /V: era / E: fo] 1-2 Cuvânt care imită sunetul produs de corb sau cioară Si: car. 3 Cuvânt cu care sunt jigniţi rromii.
craul sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: eg crawl] Stil de înot cu faţa în jos, cu mişcări alternative ale braţelor, forfecare a picioarelor în plan orizontal şi scoatere a capului din apă pentru respiraţie în mod ritmic, cu faţa în partea opusă braţului ridicat.
crauhst, ~ă smf [Ai: DN3 / Pl: -işti, ~e / E: craul + -ist] înotător în stil craul.
craun am [At: DELAVRANCEA, S. 57 / Pl: -i / E: ns cf craină] 1-7 (îrg; îe) A umbla ~ A umbla craina (8-15). cravaşa vt [At: DA / Pzi: ~.yez / E: fr cravacher] A lovi cu cravaşa. cravaşare sf[At: DA / Pl: -sări / E: cravaşa] Lovire cu cravaşa Si: cravaşat1, biciuire. cravaşat1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: cravaşa] Cravaşare. cravaşat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e / E: cravaşa] Lovit cu cravaşa. cravaşă .s/[At: ALECSANDRI, T. 1381 / E: fr cravache] Vergă elastică din piele sau îmbrăcată în piele, folosită la călărie, pentru îndemnarea calului la mers, alergat etc. Si: biciuşcă.
cravată sf [At: VLAHUŢĂ, D. 197 / Pl: -te / E: fr cravate] 1 Accesoriu al îmbrăcămintei (bărbăteşti), constând dintr-o fâşie îngustă de stofă, de mătase etc. care se înnoadă la gât şi ale cărei capete sunt de obicei lăsate să atârne pe piept. 2 (Iuz; îs) ~ roşie (sau de pionier) Bucată de ţesătură de culoare roşie, de formă triunghiulară pe care o purtau la gât pionierii.
cravatier sm [At: DEX / P: -ti-er / Pl: -i / E: fr cravatier] (Rar) 1 Meseriaş care confecţionează cravate. 2 Vânzător de cravate.
crază sf[At: DA / Pl: -ze / E: fr crase] Fuziune a vocalei (sau silabei) iniţiale a unui cuvânt cu vocala (sau silaba) finală a cuvântului următor.
crăbireasă sf [At: MAT. FOLK. 939 / Pl: -ese / E: craiubirău + -ea să] (îrg; iuz) Soţie de craiubirău.
crăcaie y/'[At: GOROVEI, C. 291 / Pl: -cai / E: cracă + -aie] 1 Crăcană (1). 2 (Gmţ) Pirostrii. crăcan snm vz crăcană
crăcană sf [At: COSTINESCU /V: era-, crăcan smn / Pl: -ne / E: cracă + -ană] 1 Cracă ramificată în formă de „V“. 2 Obiect din lemn desfăcut la un capăt în două sau mai multe braţe. 3 (Pex) Fiecare dintre ramificaţiile unui obiect bifurcat. 4 Obiect cu două braţe. 5 (Pex) Locul unde se bifurcă
o	crăcană (4). 6 (Pex) Loc unde ramurile unui copac formează un unghi Si: prăjină. 1 (Mol) Prăjină bifurcată la un capăt pentru sprijinit crengile prea încărcate cu fructe sau frânghia cu rufe puse la uscat. 8 (Mol) Furcă pe care stă cumpăna de la fântână. 9 (Pex) Spânzurătoare. 10 Sapă al cărei tăiş are forma a două coarne. 11 (Lpl) Corn1 (49). 12 (Lpl) Corn1 (61).
13	Ac de păr. 14 Pieptene cu dinţii rari pentru strâns părul. 15 Unealtă bifurcată la capăt pentru împănat friptura cu usturoi sau slănină. 16 Lemne prinse în unghi pe care se aşază plugul Si: (reg) cobilă, cotumbă, croc, iapă, traglă, trăgători. 17 Pirostrii. 18 Unealtă din trei pari uniţi la vârf, de care se agaţă ceaunul Si: (reg) cujbă, cotumbă. 19 Capră de lemne.
20	(Buc) Furcă de lemn. 21 (Reg; lpl) Lemne între care intră proţapul Si: gemănare. 22 (Arg) Pantaloni. 23 (Pop; îs) Om - Om cu picioare lungi
şi strâmbe. 24 (îs) Undiţă - Undiţă cu doi sau trei craci. 25 (Mol) Varietate de struguri albi sau negri cu ciorchini lungi, deşiraţi, cu rămurele alterne Si: cătdăruşă, crăcănată (7). 26 Vin din crăcană (25) Si: (reg) căldăruşă, crăcănată (8). 27 (îs) Poamă - Poamă băbească. crăcatiţă s/vz cratiţă crăcauanca sfa vz crăcăuanca
crăcăcit, -ă a [At: ALRM / Pl: -iţi, -e / E: pbl ctm crăcit2 + cracă] (Reg) 1-6 Crăcănat2 (1-6).
crăcăi vi [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~e.vc / E: crac1 + -ăi] (înv; d. lemn) 1 A trosni. 2 A crăpa.
crăcălău sn [At: DA ms / Pl: -laie / E: crac + -ălău] (Reg) Furcă cu două coarne pe care se fixează sita.
crăcăna [At: DELAVRANCEA, H. T. 132 / Pzi: -nez / E: crăcană] 1 vt (înv; d. plante) A se ramifica. 2 vr (D. obiecte) A se bifurca. 3-4 vtr (D. oameni) A(-şi) desface picioarele Si: (reg) a (se) băscăcăra, a (se) răscăcăra, (pop) a (se) răscrăcăra.
crăcănare sf[At: DICŢ. / Pl: -nări / E: crăcăna] 1 (înv; d. plante) Ramificare. 2 (D. obiecte) Bifurcare. 3 (D. oameni) Desfacere a picioarelor Si: (reg) băscăcărare, crăcănat1 (3), crăcănătură (3), crăceală (1 ),crăcire
(1), crăcit1 (1), crăcitură (1) răscăcărare, (pop) răscrăcărare, răscrăcărătură.
crăcănat1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: crăcăna] 1-3 Crăcănare (1-3). crăcănat2, -ă [At: NEGRUZZI, S. I, 263 / Pl: -aţi, -e / E: crăcăna] 1-2 smf, a (Persoană) cu picioarele strâmbe. 3-4 av, a (în mod) răsfirat.
5-6 av, a (în mod) bifurcat. 7-8 sf Crăcană (25-26). crăcănăcel, -ea smf, a vz crăcănăţel
crăcănătură sf [At: DICŢ. / Pl: -ri / E: crăcăna + -tură] 1-3 Crăcănare (1-3). 4-7 Crăcană (1-2,5-6).
crăcănăţel, -ea smf, a [At: PAMFILE, S. T. 26 / V: -ăcel, -nicel, -cren-/ Pl: -ei, -e / E: crăcănat + -el] 1-2 Crăcănel (1-2).
crăcănăţică [At: H 1,57 / Pl: -ici / E: crăcănat + -ică] 1-2 sf, a Crăcănat (1-2). 3 sf (Bot; reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape Vz crăcărele.
crăcănel, -ea [At: PAMFILE, J., ap. DA / Pl: -ei, -e / E: crăcană + -el] 1-2 smf, a (Persoană) crăcănată (2) Si: crăcănăţel (1-2), crăcăneţ (1-2), crăcănos (1-2), crăcănuţ (43-44). 3 sm (Gmţ) Broască.
crăcăneţ, -eaţă smf, a [At: DA ms / Pl: -i, -e / E: crăcăna + -eţ) 1-2 Crăcănel (1-2). crăcănicel, -ea smf, a vz crăcănăţel
crăcănii sfp [At: PĂCALĂ, R. 443 / E: crăcană + -//] Crăcană (17). crăcănos, -oasă [At: DDRF / Pl: -oşi, -oase / E: crăcană + -av] 1-2 smf, a Crăcănel (1-2). 3 a (D. obiecte) Bifurcat. 4 a (D. plante) Ramificat.
crăcănuţ, -ă [At: MARIAN, INS. 24 / Pl: -i / E: crăcan + -uţ] 1-44 Ara/'(Şhp) Crăcană (1-22) (mică). 45-46 smf a Crăcănel (1-2).
crăcărele sfp [At: BORZA, D. 52 / E: crăcană + -rea] (Bot; reg) Furculiţă (Scilla bifolia).
crăcărie .y/'[At: SLAVICI, ap. DA / Pl: -ii / E: cracă + -ărie] Mulţime de crengi.
crăcăt'ici a [At: KLEIN, D. / Pl: ~ / E: crăcat + -ici] (îrg) Crăcănat2 (2). crăcăuanca sfa [At: PAMFILE, J. III, 9 / V: crac-, -cau- / E: Cracău (pn) + -anca) (îrg) 1-2 Cracoviacul (1-2).
crăceală sf [At: COSTINESCU / Pl: -celi / E: crăci1 + -eală] 1 (D. oameni) Crăcănare (3). 2-4 Crăcire (2-4).
crăcelsm [At: PĂCALĂ, M. R. 18 / Pl: -cei / E: crac2 + -el] 1-22 (Şhp) Crăcuşor (1-22). 23 (Bot; reg; îc) ~-de-domn Pătlagină cu frunze înguste (Plantago lanceolata).
crăcele snp [At: PĂCALĂ, M. R. 19 / E: crac2 + -el] 1-22 (Şhp) Crăcuşor (1-22). 23 (Reg) Planta Cerasium cerasoides.
crăchiţă .v/‘[At: ŞEZ. V, 47 / V: -ăpi - / Pl: -ţe / E: cracă + -iţă] 1-8 Crăcuţă (1-8).
crăci [At: CREANGĂ, P. 54 / Pzi: -ăcesc / E: crac] (Pfm) 1-2 vtr (D. oameni) A (se) crăcăna (3-4). 3 vt (Pex; d. obiecte) A se desface în unghi.
707
CRĂCIMAR
4-5 vtr (D. dinţii ferăstrăului) A (se) strâmba în direcţii diferite. 6 vr (D. oameni) A merge cu picioarele depărtate. crăcimar sm vz cărciumar cracimă sfvz cârciumă
crăcior sn [At: MAT. FOLK. 341 / P: ~ci-or / Pl: -oare / E: crac2 + -iar] 1-22 (Şhp) Crăcuşor (1-22).
crăcire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri l E: crăci1] (Pfm) 1 Crăcănare (3). 2 Desfacere în unghi Si: crăceală (2), crăcit1 (2), crăcit ură (2). 3 Strâmbare în direcţii diferite a dinţilor ferăstrăului Si: crăceală (3), crăcit1 (3), crăcitură (3). 4 Mers cu picioarele depărtate Si: crăceală (4), crăcit1 (4), crăcit ură (4).
crăcit1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: crăci1] 1-4 Crăcire (1-4). crăcit2, ~ă [At: LB / Pl: -iţi, ~e l E: crăci1] 1-2 smf, a (Persoană) cu picioarele depărtate. 3 a (D. obiecte) Desfăcut în unghi. 4-5 (Rar) av, a (în mod) depărtat de centru.
crăcitură sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: -ri / E: crăci1 + -tură] (Pop)
1	(D. oameni) Crăcănare (3). 2-4 Crăcire (2-4). 5 Bifurcaţie.
crăciun [At: ANON. CAR. / V: ~e, creciun / Pl: -uri sn, -/ sm / E: ml creationem] 1 sn Sărbătoare creştină care celebrează naşterea lui Iisus Hristos, la 25 decembrie. 2 sn (îs) Pom de -Brad împodobit cu lumini, beteală, jucării etc.,în ajunul Crăciunului (1). 3 sn (Pop; îs) ~ul mic Anul Nou. 4 sn (îas) Sărbătoare de Sfântul Vasile. 5 sn (Pop; îs) -ul sătul Datină a tăiatului porcilor la Crăciun. 6 sm (îc) Moş - Personaj legendar, imaginat ca un bătrân îmbrăcat în roşu, cu barbă albă, foarte bun, care aduce daruri copiilor. 7 sn Icoană care reprezintă naşterea lui Iisus, cu care preoţii vin în casele creştinilor. 8-9 sn (Reg; şîs aluat sau colac de la ori din -) Colac făcut la Crăciun, păstrat până primăvara, când se pune în coarnele boilor cu care se începe aratul, apoi se mănâncă la câmp. 10 sn (îs) Moşii de -Pomană de Crăciun (1) pentru sufletul răposaţilor. 11 sn (Pop; pex) An.
12	sn (Reg; fig) Ciomag. 13 sn (Reg; fig) Ghiont. 14 sn (Reg; fig) Bătaie. 15 sn (Reg) Vicleim. crăciune sn vz crăciun
crăciuneasă .v/‘[At: PAMFILE, CR. 109 / Pl: -e.vc / E: Crăciun + -easă] (Mit; pop) Baba lui Moş Crăciun Si: crăciunoaie.
crăciuni vt [At: CIAUŞANU, GL. / Pzi: -nesc / E: Crăciun] (îrg) 1 A ucide ca pe porci Ia Crăciun. 2 A umple de sânge. 3 (C. i. fete) A viola.
4	(C. i. fete) A dezvirgina.
crăciuniţă .y/'[At: DA ms / Pl: ~ţe / E: Crăciun + -iţă] (Bot; reg) Plantă de interior care înfloreşte la Crăciun (1) (Bergenia crassifloria).
crăciunoaie .v/*[At: PAMFILE, CR. 58 / Pl: - / E: Crăciun + -oaie] (Mit; pop) Crăciuneasă. crâcni vi vz crâcni2
crăcoi sn [At: DR. V, 179 / Pl: -oaie / E: crac2 + -oi] 1-22 Crac2 (1,
4-7,9-10,12-15) (mare).
crăcoiat, a [At: DR. V, 179 / V: —ie/, -ă / Pl: -aţi, -e / E: crăcoi + -at] 1 (D. oameni) Care are picioarele strâmbe şi crăcănate. 2 (D. comute) Care are coarne îndepărtate şi rotunjite. 3 (D. furcă) Cu coarnele prea depărtate. crăcoiet, -« a vz crăcoiat
crăcos, -oasă a [At: PONTBRIANT, D. / V: crec~! Pl: -o.y/, -oase / E: cracă + -os] 1 Rămuros. 2 Stufos. crăcrenăţel, ~ea a vz crăcănăţel
crăcui sn [Ai: H IX, 88 / Pl: ~e / E: crac2 + -ui] 1-22 (Reg; şhp) Crăcuşor (1-22). 23 (Reg) Copan de pasăre.
crăculiţă .v/ [At: PONTBRIANT, D. / V: crcc— / Pl: ~ţe / E: cracă + -uliţa] 1-8 Crăcuţă (1-8).
crăcuros, -oasă a [At: CONV. LIT. XLIV, 268 / PI: -oşi, -oase / E: cracă + -uros] 1 Rămuros. 2 Stufos.
crăcuşă şf[At: BĂCESCU, P. 28 / V: cârc~l Pl: -.yc/ E: net] (Iht; reg) Grindei (Cobitis barbatula).
crăcuşoară sf [At: COSTINESCU / PI: -re / E: cracă + -uşoara] 1-8 Crăcuţă (1-8).
crăcuşor sm [At: LM / Pl: -/ / E:] 1-22 (Şhp) Crac2 (1,4-7,9-10,12-15) (mic).
crăcuţ sm [At: LB / Pl: -/ / E: crac2 + -uţ] 1-22 (Şhp) Crăcuşor (1-22). crăcuţă .v/’[At: PĂCALĂ, M. R. 515 / V: crac-, crec- / Pl: ~ţe / E: cracă + -uţa] 1-8 (Şhp) Cracă (1,3-5) (mică).
crăgni smi [At: GR. BĂN. 192 / E: net] (Reg) 1 Haimana. 2 (îvp; îe) Umblă - Umblă haimana.
crăguism [At: H XVIII, 162 / PI: - / E: srb kraguj] (îrg) Copil care a pierdut un joc şi este obligat să sară într-un picior. crăguia av [At: H XVIII, 162 / E: net] (Reg) 1 Rapid. 2 Vultureşte. crai vi [At: N. TEST. (1648) / Pzi: -e.vc / E: crai] (îvp) 1-4 A fi crai (1-4). 5 A domni. 6 A conduce o ţară.
crăiasă sf [At: DOSOFTEI, PS. 149 / Pl: -/e.vc / E: crai + -easă] 1 (înv) Regină. 2 (îc) —nouă Mireasă. 3 (îrg) Damă Ia jocul de cărţi. 4 Zână. 5 (Lpl) Iele. 6 (îe) zânelor sau zâna-~Cea mai mare peste zâne. 7 (îs) ~sa albinelor Matcă. crăiclonaş sm vz craklonaş
eră ie .y/'[At: (a. 1650) EUSTRATIE, ap. GCR I, 235/35 / V: ~i ie / PI: -i / / E- crai + -ie] (înv) 1-4 Ţară stăpânită de un crai (1-4). 5=8 Demnitate de crai (1-4).
crăielici sm [At: DAMfi, T. / V: cra/~/ Pl: - / E: srb kralje] (Bot; reg)
1	Verigei (Orobancha caryophyllacea). 2 Verigei (Orobancha cruenta).
crăiesc, -cască [At: (a. 1595) IORGA, S. N. 12 / Pl: -eşti / E: crai + -esc] 1-4 (înv) Referitor la erai (1-4). 5-8 (înv) De crai (1-4). 9-12 (înv) Propriu craiului (1-4). 13-16 (înv) Dependent de crai (1-4). 17 (înv; îe) Cezaro (sau chesaro) - Care aparţine coroanei imperiale a Habsburgilor.
18	(înv) Fiscal. 19-27 (Rar) De erai (27-35). 28 (Bot; reg; îe) Păr— Păr cu fructe de calitate superioară, galbene şi lungi. 29 (Bot; reg; îae) Păr cu fructe rotunde şi verzi, foarte bune la gust. 30-34 (Iht) Crăiete (1-5).
crăieş sm [At: ANTIPA, F. I. 190 / Pl: -/ / E: crai + -aş] (Reg) 1-42 (Şhp) Crăişor (1-42). 43 (Iht) Boiştean (Phoxinus phoxinus). crăieşte av [At: LB / E: crai + -este] 1-12 Ca un crai (1-4,28-35). crăiet sn [At: POLIZU / PI: -uri / E: crai + -et] l-$(îvr) Mulţime de crai (28-35).
crăiete sm [At: BARCIANU / Pl: -eţi / E: crai + -ete] (Iht) 1 Boiştean (Phoxinus phoxinus). 2 Behliţă. 3 Biban (Perea flaxiateles). 4 Peşte mie de munte, de 10 cm, pe burtă argintiu-roşiatic, pe spate negru. 5 Peşte mic.
crăieţ sm [At: BARCIANU / Pl: -i / E: crăieţi (pl. lui crăiete)] (Iht; reg) 1-5 Crăiete (1-5).
crăime .y/‘[At: ŞINCAI, HR. I, 74/12 / Pl: -mi / E: crai + -ime] (îvp) 1-4 Mulţime de crai (1-4). 5-12 Crăie (1-8). 13-20 (îvr) Crăiet (1-8).
crăini vi [At: ALECSANDRI, ap. ŞĂINEANU, D. U. / Pzi: -nesc i E: crainic] (îvp) 1-2 (înv) A crăinici (1-2).
crăinici vi [At: MIRON POM PI LI U, ap. TDRG / Pzi: -icescl E: crainic] (Reg) 1 A striga în public. 2 A vesti. crăinţă sf vz crăiţă crăion sn vz creion
crăios, ~oasă a [At: ARH. FOLK. I, 206 / Pl: -oşi, -oase / E: crai + -av] (Reg) 1-16 (înv) Crăiesc (1-16).
crairc .y/'[At: (a. 1593) HURMUZAKI XI, 369 / PI: -ri / E: crăi] (Reg) 1-4 Demnitate de erai (1-4) Si: crăit1 (1-4). 5 (Pex) Vrednicie crăiască Si: crăit1 (5). 6 (Pex) Mărire crăiască Si: crăit1 (6). (îvr) 7 Domnie. 8 Stăpânire crăiască Si: crăit1 (8). 9 (Pex) Regat. 10 Conducere crăiască Si: crăit7 (10).
crăişoară şf[At: FRÂNCU-CANDREA, M. 152 / Pl: -re / E: crai + -şoară] (îvp) Mireasă Cf crai (11).
crăişor sm [At: LET. I, 89/17 / Pl: -/ / E: crai + -şor] 1-42 (Şhp) Crai (1-4, 6-7, 20-25, 27-35) (mic). 43 Prinţ. 44 Pretendent la tron. 45 (Art) Nume dat lui Horia, conducătorul răscoalei ţărăneşti. 46 (Orn) împărăţel (Troglodytes). 47 (Iht) Lostriţă (Salmo trutta). 48 (Bot; reg; pbl) Vâzdoagă (Fagetes erecte). 49 (Bot) Crăiţă (17) (Cantarellus cibarius).
708
CRÂMPEI2
crăit1 sn [At: MDA ms / PI: ~uri / E: crăi] (îvr) 1-6 Crăire (1-6). 7 Domnie. 8 Crăire (8). 9 (Pex) Regat. 10 Crăire (10).
crăit2, -ă a [At: MDA ms / PI: -iţi. -e / E: crăi] (îvr) 1-4 Care a fost făcut crai (1-4). 5-8 Care a devenit crai (28-31). crăiţnr sm vz creitar crăiţariu sm vz creitar
crăiţă s/[At: ŞINCAI, HR. 1,120/20 / V: -iu/ă, erei- / PI: -ţe / E: crai + -iţă] 1-10 (Şhp) Crăiasă (1-4,7) (mică). 11 (Buc) Femeie de moravuri uşoare. 12 (înv; îs) -ţa mare Concina mare. 13 (înv; îs) -ţa mică Concina mică. 14 (Bot; lpl) Vâzdoagă (Tagetes erecta). 15 (Bot; lpl) Vâzdoagă {Tagetes patula). 16 (Bot) Specie de pere lunguieţe, verzi, fragede. 17 (Bot) Varietate de struguri albi Si: crăişor (49). 18 (Bot; reg) Burete-domnesc, comestibil, rar, pe deasupra ca o catifea purpurie, pe dedesubt galben-auriu,care creşte prin păduri şi locuri nisipoase. 19 (Bot; reg) Ciupercă înaltă, comestibilă, cu carnea albă. 20 (Bot; reg) Ciupercă necomestibilă Si: căciula-şarpelui. 21 (Bot; reg) Soi de ciuperci comestibile de pădure, galbene-roşiatice Si: ouţ, roniţă. 22 (Bot; reg) Ciuperca albă Amanita cesarea. 23 (Olt; art) Dans popular cu ritm vioi. 24 (Olt; art) Melodie după carc se execută crăiţa (23). crăiţăraş sm vz creiţăraş
crăiuţ sm [At: ANON. CAR. / Pl: -i / E: crai + -uţ] 1-42 (Şhp) Crăişor (1-42). crăiuţă sfvz crăiţă crălici sm vz crăielici crămălui v vz cremălui crămpoţi v vz crâmpoţi crămpoţire sf vz crâmpoţire crămpoţit1 sn vz crâmpoţit1 crămpoţit2, -ă sf vz crâmpoţit2 crămutartar sm vz cremotartar crăncăui v vz croncăni crăncuşoară sf vz crenguşoară crăncuţă sfvz crenguţă crăngos a vz crengos crămgurea sf vz crengurea crănguşoară sf vz crenguşoară
crănţăni vi [At: BARCIANU / Pzi: -nesc i E: cranţ + -ani] 1 A face zgomot, rozând cu dinţii ceva uscat sau tare Si: a ronţăi. 2 (D. foarfece) A produce un zgomot caracteristic atunci când cele două lame se izbesc între ele.
crăpa [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: crepa / Pzi: crăp / E: lat crepare] 1-2 vir (D. obiecte) A (se) desface (în mod brusc) în mai multe bucăţi. 3-4 vir (D. obiecte) A plesni din cauza gerului, a unei lovituri etc. 5-6 vir (D. obiecte) A (se) sparge. 7 vi (îe) Unde dai şi unde crapă Se spune atunci când se obţin cu totul alte rezultate decât cele scontate. 8 vi (îe) Crapă lemnele (sau pietrele) de ger, E un ger de crapă lemnele (sau pietrele) E foarte frig. 9 vi (îe) A - capul cuiva A omorî pe cineva printr-o lovitură (în cap). 10 vi (îe) A-i - (sau a-i plesni) cuiva capul (de durere) A-1 durea pe cineva foarte tare capul. 11 vir (D. lucruri elastice) A (se) rupe (fiind întins prea tare) Si: a plesni. 12 vir (D. piele) A deveni aspru, cu crăpături. 13 vi (îe) A-i - (sau plesni) cuiva obrazul de ruşine A-i fi foarte ruşine. 14 vi (îe) A se - de ziuă, a se - zorii A se face ziuă. 15 vi (Pop; d. animale şi oameni) A muri. 16 vi (îe) A — de frig (sau de sete, de necaz etc.) A-i fi cuiva foarte frig (sau foarte sete, necaz etc.) 17 vi (Prt) A mânca foarte mult, cu lăcomie (ca un animal).
crăpat1 sn [At: DAM&, T. 30 / V: crep- / PI: ? / E: crăpa] 1 (D. obiecte) Desfacere (bruscă) în mai multe bucăţi. 2 (D. obiecte) Plesnire din cauza gerului, a unei lovituri etc. 3 (D. obiecte) Spargere. 4 (D. lucruri elastice) Rupere Si: plesnire. 5 (D. piele) Asprire. 6 întredeschidere. 7 (îe) -ul zilei (sau de ziuă) Ivire a zorilor. 8 (Pop; d. animale şi oameni) Faptul de a muri. 9 Spargere a unei membrane din stomacul vitelor, urmată de moartea animalului. 10 (Prt) îngurgitare a unei mari cantităţi de alimente.
crăpat2, —ă a [At: COSTINESCU, ap. DA / V: crep- / Pl: -aţi, -e / E: crăpa] 1 Cu crăpături Si: plesnit. 2 întredeschis. 3 (Pop) Mort.
crăpăcios, -oasă a [At: GOROVEI, CR., ap. DA / PI: -oşi, oase i E: crăpa + -ăcios] (Pop) Plin de crăpături. crăpăt sn [At: CIAUŞANU, V. / E: crăpa + -at] (Reg) Arşiţă. crăpătură s/[At: ANON. CAR. / V: crep- / Pl: -ri / E: lat crepatura]
1	Deschizătură. 2 Plesnitură. 3 Săpătură. 4 Spaţiu îngust, între o uşa, o fereastră etc. (întredeschisă) şi tocul respectiv.
crăpăturică s/[At: LB / V: crep- / Pl: -ici / E: crăpătură + -ică] 1-8 (Rar; şhp) Crăpătură (1-4) (mică). crăpcean sm [At: DA / PI: -ceni / E: crap] 1-2 (Şhp) Crap (1) (mic). crăpclniţă sf [At: DA / Pl: -ţe / E: crăpa + -elniţă] (Fam; dep) Mâncare. crăpet1 sns vz crăpăt crăpet2 sns vz crepat crăpiţă sfvz crăchiţă
crăpeştean sm [At: SADOVEANU, î. A. 63 / Pl: -mi / E: crap] 1-2 Crăpcean (1-2). crăsici sfvz craşci crăsnic sn vz crâşnic
crăstăval sm [At: DAME, T. / Pl:	/	V: cras tavan / E: vsl KpACOTA
+ -av, -au] (Bot; reg) Plantă cu flori gălbui sau purpurii, care creşte prin locuri mlăştinoase Cirsium oleraceum. crăşei sfvz craşci
crăticioară sf [At: C AR AGI ALE, S. 6/15 / Pl: -re / E: cratiţă + -ioară] 1-2 (Şhp) Cratiţă mică. cratiţă sfvz cratiţă crăţy -ă a vz creţ
crăci vi [At: PAMFILE, C.Ţ. 254 / Pzi: -ăcesc / E: net] (Dob) A ţipa. cracimă sf vz cârciumă
crâcneală .v/'[At: CANTEMIR, 1. 1.1,235 / V: carc-/ PI: -di/ E: crâcni + -eală] 1 Crâcnire1 (1). 2 (înv; fig) Protestare. 3 (Fig) Protest.
crâcni1 vi [At: DA / Pzi: -nesc / E: crâc + -ni] 1 A produce sunetul imitat prin interjecţia crâc. 2 (înv; fig) A protesta.
crâcni2 vi [At: E. GRIGOROVITZA, N. REV. R. 1,64 / Pl: -nesc / E: fo] (Buc) A emite sunetul specific ciocănitorii.
crâcnire1 .v/'[At: DA ms / V: cârc- ! Pl: -ri l E: crâcni1] 1 Producere a sunetului imitat prin interjecţia crâc Si crâcneală (1), crâcnit (1). 2 (înv; fig) Protestare. 3 (Fig) Protest.
crâcnire2 sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: crâcni2] (Buc) Producere a sunetului specific ciocănirii Si: crâcnit2.
crâcnit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri IE: crâcni1] 1 Crâcnire1 (1). 2 (înv; fig) Protestare. 3 (Fig) Protest. crâcnit2 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: crâcni2] (Buc) Crâcnire2. crâcuţă sf vz crăcuţă crâg sn vz crâng crâiţar sm vz creiţar crâjmar sm vz cârciumar crâjmă sf vz cârciumă
crâm sm [At: BULET. GRĂD. BOT. V, 59 / Pl: -i i E: ns cf crin] (Bot; reg) Stânjenel (Iris germanica), crâmb sn vz crâmf crâmbiţă1 sf vz crâmpiţă1 crâm biţă2 sfvz scrumbiţă
crâmf sn [At: VICIU, GL. /V: -m£ / Pl: -uri / E: ns cf crâmpoi, cârfan, trifoi] (îrg) Codru de pâine.
crâmpei1 sm [At: DA / Pl: - / E: ns cf crumpenă] (Bot; reg) Cartof (Solanum tuberosum).
crâmpei2 sn [At: POLIZU / PI: -e / E: vsl np^nix + -ei cf crâmpi, crâmpiţă, crâmpoi, crâmpot] 1-2 Bucată mică (tăiată sau) ruptă din ceva Si: (pop) căpătâi, căpeţel, fărâmă, fărâmiţă, frântură, fragment, fracţiune, (reg) curmei, dărab. 3 Rămăşiţă. 4 Ruptură. 5 Bucată mică.
6-7 (Spc) Scurtătură de lemn (mai mult groasă decât lungă) Si: retevei.
8	(Spc) Capăt de aţă. 9 (Spc) Muc de lumânare. 10 Porţiune de pământ între două râpe. 11 (Fig; d. gânduri) Fragment.
709
CRÂMPEIA
crâmpeia vt [At: DA / Pzi: -iez / E: crâmpei] (înv) 1 A rupe în bucăţele.
2	A tăia mărunt. 3 A fărâmiţa. 4 A fragmenta.
crâmpeiaş sn [At: ISPIRESCU, L. 70 / Pl: ~e / E: crâmpei + -aş] 1-22 (Şhp) Crâmpei (1-11) (foarte mic).
crâmpeiăt1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri l E: crâmpeia] (înv) 1-2 Crâmpeiere (1-2). 3 Fărâmiţare. 4 Fragmentare.
crâmpeiăt2, ~ă a [At: VLAHUŢĂ, N. 75 / Pl: ~aţi, -e / E: crâmpeia] (înv) 1 Rupt în bucăţele. 2 Tăiat mărunt. 3 Fărâmiţat2. 4 Fragmentat2.
crâmpeiere sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: crâmpeia] (înv) 1 Rupere în bucăţele Si: crâmpeiăt1 (1). 2 Tăiere mărunt Si: crâmpeiăt1 (2). 3 Fărâmiţare. 4 Fragmentare. crampei sm vz crumpel crâmpeţitură .s/vz crâmpoţitură
crâmpi vr [At: DENSUSIANU, Ţ. H. 56 / Pl: ~/>e.sr / E: vsl K/vR/j/fTii] (Reg) 1 A sta pe vine. 2 A se încorda pentru a ridica ceva greu. 3 A urmări pe cineva.
crâmpiţă1 sf [At: LB / V: -mb\- / A şi: eram- / Pl: -ţe / E: vsl KpftmiTHLia] (Reg) 1-2 încurcătură a firelor cu care (se urzeşte sau) se ţese la război. 3 încâlcitură. 4 (Pex) Greşeală. 5 (Fig) Piedică. 6 (Fig) Greutate. 7 (Pex) Defect. 8 (Pex) Viciu. 9 (Fig) Neînţelegere. 10 (Fig) Bucluc. 11 (Fig) Ceartă. 12 (Fig) Necaz. 13 (înv; fig) Pricină (de judecată). crâmpiţă2 sf[At: DA / Pl: -ţe / E: net] (Reg) Scrumbie crâmpoi1 sn [At: GHEŢIE, R. M. 95 / Pl: -oaie / E: crâmpen + -oi] (Reg) 1-2 Crâmpen (1) (mare). 3-4 Ciocănoi. 5 Baros.
crâmpoi2 sn [At: COSTINESCU / Pl: -oaie / E: vsl Kp.nn'h. + -oi] 1-22 Crâmpei (1-11) (mare). 23 (Spc) Bucată mare de stofă. 24 (Spc) Bucată de pâine. 25 (Spc) Bucată mare de lemn rămasă după prelucrarea acestuia.
crâmpoşle sf [At: JIPESCU, O. 53 / Pl: -ii / E: cf crâmpei, crâmpoi] (Bot; reg) 1 Soi de viţă de vie autohton, cu struguri albi sau ruginii cu boaba rotundă. 2 Vin din crâmpoşie (1).
crâmpot sm [At: H XVIII, 172 / V: eram- / Pl: -oţi / E: vsl KpjRm* + -ot] (Reg) 1 Bucată. 2 Fragment. 3 Porţiune. 4 (Spc) Bucată de carne. 5 (Spc) Şir mic de cârnaţi. 6 (Spc) Perioadă de timp Si: răstimp. 1 (îe) Du-te cu ~ Du-te să nu te mai văd. 8 (îla) Beat ~ Beat mort. 9 (îe) A fi ~ A fi foarte beat.
crâmpota [At: DA / Pzi: -tez / E: crâmpot] (Reg) 1-6 vtr A crâmpoţi (1-6). 1 vt A fragmenta. 8 vt A sfârteca. 9 vt A măcelări. 10 vt A crâmpoti (10).
crâmpotare sf [At: MDA ms / Pl: -tari / E: crâmpota] (Reg) 1-4 Crâmpoţire (1-4). 5 Fragmentare. 6 Sfârtecare. 7 Măcelărire. 8 Crâmpotire (8).
crâmpotat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: crâmpota] (Reg) 1-4 Crâmpotare (1-4). 5 Fragmentare. 6 Sfârtecare. 7 Măcelărire. 8 Crâmpoţire (8).
crâmpotat2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, -e l E: crâmpota] (Reg) 1-5 Crâmpoţit2 (1-5). 6 Fragmentat2. 7 Sfârtecat2. 8 Măcelărit2. 9 Crâmpoţi t2 (9). crâmpoti v vz crâmpoţi crâmpotire sf vz crâmpoţire crâmpoţit1 sn vz crâmpoţit1 crâmpoţit2, -ă a vz crâmpoţit2
crâmpoţeală sf [At: DA / Pl: -eli / E: crâmpoţi + -eală] (înv) 1-4 Crâmpoţire (1-4). 5 Fragmentare. 6 Sfârtecare. 7 Măcelărire. 8 Crâmpoţire (8).
crâmpoţi [At: DA / V: crăm-, -oti, crom- / Pzi: -ţese / E: crâmpot] (înv) 1 -2 vtr A (se) rupe în fâşii inegale Si: a (se) crâmpota (1-2). 3-4 vrr A (se) tăia în bucăţi inegale Si: a (se) crâmpota (3-4). 5 vr A muşca din pâine, în loc de a tăia felii Si: a (se) crâmpota (5). 6 vr A tăia neregulat
o	pânză Si: a (se) crâmpota (6). 1 vt A fragmenta. 8 vr A sfârteca. 9 vr A măcelări. 10 vt A mânca dezordonat Si: a crâmpota (10). 11 (Fig; d. buze) A săruta cu patimă (muşcând).
crâmpoţire sf [At: DA / V: crăm-, -oti-, crom- / Pl: -ri / E: crâmpoţi] (înv) 1 Rupere în fâşii inegale Si: crâmpotare (1), crâmpotat1 (1),
crâmpoţeală (1), crâmpoţit1 (1), crâmpoţitură (1). 2 Tăiere în bucăţi inegale Si: crâmpotare (2), crâmpotat1 (2), crâmpoţeală (2), crâmpoţit1
(2), crâmpoţitură (2). 3 Muşcare din pâine, în loc de a tăia felii Si: crâmpotare (3), crâmpotat1 (3), crâmpoţeală (3), crâmpoţit1 (3), crâmpoţitură (3). 4 Tăiere neregulată a unei pânze Si: crâmpotare (4), crâmpotat1 (4), crâmpoţeală (4), crâmpoţit1 (4), crâmpoţitură (4). 5 Fragmentare. 6 Sfârtecare. 7 Măcelărire. 8 Mâncat în mod dezordonat Si: crâmpotare (8), crâmpotat1 (8), crâmpoţeală (8), crâmpoţit1 (8), crâmpoţitură (8). 9 (Fig) Sărutare cu patimă (şi muşcături) pe buze Si: (înv) crâmpoţit (9).
crâmpoţit1 sn [At: DA ms / V: crăm-, -otit, crom- f Pl: -uri / E: crâmpoţi] (înv) 1-4 Crâmpoţire (1-4). 5 Fragmentare. 6 Sfârtecare. 7 Măcelărire. 8-9 Crâmpoţire (8-9).
crâmpoţit2, -ă a [At: JIPESCU, O. 56 / V: crăm-, -otit, crom- / Pl: -iţi, -e / E: crâmpoţi) 1 Sfâşiat în bucăţi inegale, în mod dezordonat Si: crâmpotat2 (1). 2-3 Tăiat (inegal sau) strâmb Si: crâmpotat2 (2-3). 4 (D. pâine) Din care s-a muşcat, în loc de a se tăia felii Si -.crâmpotat2 (4). 5 (D. pânză) Tăiat neregulat Si: crâmpotat2 (5). 6 Fragmentat2. 7 Sfârtecat2. 8 Măcelărit2 9 (D. mâncare) Din care s-a mâncat în mod dezordonat Si: crâmpotat2 (9). 10 (D. buze) Sărutat cu patimă (şi muşcat).
crâmpoţitură s/[At: DA / V: -peţ- / Pl: -ri / E: crâmpoţi + -tură] (înv) 1-4 Crâmpoţire (1-4). 5 Fragmentare. 6 Sfârtecare. 7 Măcelărire. 8 Crâmpoţire (8) crâncait sn vz croncâit crâncăni vi vz croncăni crâncău sm vz croncău crânced, -ă sm, a vz crâncen
crâncen, -ă [At: LB / V: -ed/ Pl: -i, -e / E: vsl KpxHemtS, rs Kpyaam] 1 a (înv) Necopt. 2 a (înv) Crud. 3 a (înv; d. carne) Cu sânge. 4 a (înv; d. carne) Nefript. 5 a (înv; d. oameni) Ameninţător. 6 a (înv; d. fapte) Neomenos. 7 sm (Reg; îf -ed) Gunoi neputrezit. 8 a (Fig) îngrozitor. 9 a (Fig) Straşnic. 10 a (Fig) Cumplit. 11 a (Fig) Crud. 12 a (Fig) Aspru.
13	a (Fig) Feroce. 14 a (Fig) Nemilos.
crâncena vr [At: POGOR, HENR. 229 / V: -ncina / Pzi: -nez / E: crâncen] (înv) 1 A se înarma. 2 A se îngrozi. 3 A se cutremura de groază Si: a se crânceni (3). crâncenare .v/'[At: MDA ms / V: -ncin- / Pl: -nări / E: crâncena] (înv)
1	înarmare. 2 îngrozire. 3 Cutremurare de groază Si: crâncenat7 (3), crâncenire (3), crâncenit1 (1-3).
crâncenat1 sn [At: MDA ms / V: -ncin- i Pl: -uri / E: crâncena] (înv) 1-3 Crâncenare (1-3).
crâncenat2, -ă a [At: MDA ms / V: -cin- / Pl: -aţi, -e / E: crâncena] (înv) 1-8 Crâncen (5-6, 8-14). 9 încăpăţânat. crânceni vr [At: DA ms / Pzi: -nesc / E: crâncen] (înv) 1 A se înarma.
2	A se îngrozi. 3 A se crâncena (3).
crânceme .s/'[At: BĂLCESCU, M. V. 313 / Pl: -ii / E: crâncen + -ie] (înv) 1 Cruzime. 2 Ferocitate.
crâncenire şf[At: MDA ms / Pl: -ri / E: crânceni] (înv) 1 înarmare.
2	îngrozire. 3 Crâncenare (3).
crâncenit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: crânceni] (înv) 1 înarmare.
2	îngrozire. 3 Crâncenare (3).
crâncenit2 -ă a [At: CIAUŞANU,GL. / Pl: -iţi,-e / E: crânceni] (îrg) 1-8 Crâncen (5-6,8-14). 9 încăpăţânat.
crânceş sm [At: PANŢU, PL.2 / Pl: -i / E: net] (Bot; reg) 1 Călţunul-doamnei (Geuni rivale). 2 Cerenţel (Geumurbanuum).
crânci [At: VICIU, COL. / Pl: -ncesc / E: net] 1-2 v/r A (se) scânci. 3 vi A plânge cu suspine. crâncina v vz crâncena crân cinare sfwz crâncenare crâncinat1 sn vz crâncenat1 crâncinat2, -ă a vz crâncenat2
710
CRÂŞNIRE
crâncinătdte ş/ŢAt: CAMILAR, N. I, 104 / Pl: -rărz / E: crâncen + -ătate] (Nob) 1 Grozăvie. 2 Barbarie. 3 Nenorocire. 4 încercare cumplită a soartei.
crânciob sm [At: H XVIII, 72 / PI: ~z / E: net] (Reg) 1-2 Vierme metamorfozat care se găseşte în lemnul (de gorun) tăiat.
ermeote sfp [At: COMAN, GL. / E: net] 1-2 (Reg) Lucruri felurite cărate de cineva (în spinare).
crâng sn [At: PSALT. (1651), ap. DA / V: ~ăg, cring / Pl: ~uri / E: bg *pan&] 1-2 (înv; nob) Centru (al unui loc) Cf crug. 3 (înv; iuz) Eveniment important. 4 (Ast; pop; rar; lpl) Ciclu. 5 (îvr; îs) ~ul cerului Bolta cerească.
6	(îvr; îas) Adâncime de la faţa pământului până pe lumea cealaltă. 7 (Ast; pop; îae) Calea lactee. 8 (îrg) Curs. 9 (îrg) Circuit. 10 (îrg) Direcţie. 11 (îrg; îs) ~ul anului Durată a anului. 12 (Mol; îs) Cum stă ~zz/ Situaţie. 13 (Mol; îas) Afacere. 14 (înv; Buc) Indicator al ceasului. 15-17 (îoc codru) Pădure (tânără sau) (mică ori) de formă circulară. 18 Pădure deasă de aluni, fagi, frasini etc. crescută în locul unei păduri tăiate Si: (reg) buciu, rădiu. 19-20 Loc acoperit cu (tufe sau) arbuşti Si: (reg) huceag. 21 Pădure bătrână de lângă un oraş Si: dumbravă, sihlă. 22 Ridicătură de pământ în câmp, de unde se vede până departe, 23-24 (Pop; îe) Bate -ui, să sară iepurii Caută (să afle sau) să găsească ceva. 25-26 (Pop; îe) A lua -ul în cap A fugi (de frică) foarte repede. 27 (îae) A se ascunde în păduri. 28 (înv) Cărare. 29 (înv) Umplutură de crengi Ia un baraj distrus de inundaţie. 30 (Rar) Bucată de pâine Si: codru. 31 Câmp nelucrat. 32 Parte a morii învârtită de roata cea mică din interior Si: (reg) fanar, fener, prâsnel, prâstelnic, vălug, vălog. 33 (Pop; îe) S-a întors -ul morii S-au schimbat vremurile. 34 (Fig; înv) Axă a pământului. 35 (îvr; îf cring) Braţ.
crângăi vi [At: CANTEMIR, ap. DDRF / Pzi: -este / E: croncăni css] 1-3 A scoate strigăte cracteristice corbului, ciorii, vulturului.
crăngaxre [At: DA / Pl: iri / E: crângăi] 1-3 Scoatere a strigătului caracteristic corbului, ciorii, vulturului Si: crângăit1 (1-3). crângăit1 sn [At: DA / PI: -uri / E: crângăi] 1-3 Crângăi re (1-3) crângăit2, -ă [At: DA / Pl: -iţi, -e / E: crângăi] 1-3 (D. corbi, ciori, vulturi) Care scot strigătul caracteristic speciei. crângărime sf vz crengărime crângătură sf vz crăngătură
crânget sn [At: CHEST. IV, 105/270 / Pl: ~e / E: crâng + -et] (Reg) Desiş.
crângiţă sfvz scrâmbiţă1 crăngos, -oasă a vz crengos crăngşor sn vz crâng uşor
crângăi vt [At: DA / Pzi: -e.vc / E: ctm creng + crângui] 1-2 A cren-gui(1-2).
crânguire .s/[At: MDA ms / Pl: ~ri / E: crângul] 1-2 Crenguire (1-2). crângăit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: crângui] 1-2 Crenguire (1-2). crânguit2 y -ă a [At: MDA ms / Pl: ~iţi, ~e l E: crângui] 1-2 Cren-guit2 (1-2).
crânguhţ sn [At: ISPIRESCU, L. 289 / Pl: ~e i E: crâng + -uleţ] 1-32 (Şhp) Crâng (1-2,14-22,28,30-32,35) (mic). crângured sf vz crengurea
crângurodsă .v/‘[At: H II, 243 / Pl: -oa.se / E: crenguros] (Rar) 1 Varietate de struguri nedefinită mai îndeaproape. 2 Vin făcut din crânguroasă (1). crânguros, ~0dsă a vz crenguros crânguşodră sfvz crenguşoară
crânguşor sn [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 12/15 / V:	/ Pl: -oare /
E: crâng + -uşor] 1-32 (Şhp) Crânguleţ (1-32). crântă sf vz crintă crânţăm vi vz crănţăni
crâpa sfsa [At: ŞEZ. V, 156 / E: net] (îvp) Avestiţă.
crâşca vi vz crăşca
crâşcare sf vz crâşcare
crâşcat sn vz crăşcat
crâsnic1 sm vz crasnic
crâsnic2 [At: (a. 1739) IORGA, S. D. XIII, 105 / V: cărs—, cărstn~, cârstn~, crăs-, crăzw-, -âş«- / Pl: -ici / E: vsl kjdicti „cruce“, bg KptCTHHK ,,naş“] 1 sm (Reg) Paracliser. 2 sm Dascăl. 3 sn (Reg) Unealtă de pescuit din două nuiele arcuite şi încrucişate, de care se leagă plasa Si: (reg) cer cală, cior pac, comiher, cr ăst aci, crâstas (1), difan, hălău, lejnic, leşteu, lingură, năpatcă,posfat, prijinea, rochiu, scârţas, tărăbuc.
4	(îs) —de-mână, -fără-ţăpoi (sau tălpoi) Crâsnic (3) fără coadă, ale cărui arcuri sunt prelungite în jos, în forma unor picioare sprijinite pe fundul pârâului Si: crâstas (2). 5 sn (Ban) Plasă prinsă de doi pari încrucişaţi, cu care se transportă pleava de la arie.
crâstdci sn [At: I. IONESCU, M. 85 / Pl:	E:	crâstaş]	Crâsnic2 (3).
crâstdş sn [At: ANTIPA, P. 116 / V: cârs~, cres~y cn’s- / Pl: ~/ / E: vsl KpTxCTh „cruce“ cf crâsnic2] 1 Crâsnic2 (3). 2 (Şîs ~-de-mână, ~mic sau ~-fără-coadă) Crâsnic2 (4). crâstei sm vz cârstei crâstel sm vz cârstei
crâsteţ sm [At: TDRG / Pl:	/	E:	cârstei css] (Orn) Cârstei (Croycray).
crâsteu sm vz cârstei
crâşca vi [At: ANON. CAR. / V: cărcicd, cârş~y -asca, criş- / Pzi: crâşc / E: fo] (îrg) 1-2 A scrâşni din dinţi (de ciudă sau) de mânie. Si: crâscăi (1-2), încrişca, a seră şea. 3 A scârţâi. 4 (îe) A nu - A nu crâcni.
5	(Pan; d. lemne) A crăpa de ger Si: crâscăi (4), încrişca, scrăşca. 6 (Pan; d. zăpada îngheţată) A trosni sub picioare Si: crâscăi (5), încrişca, scrăşca.
1	(Ips) A tuna. 8 (Ips) A fulgera.
crâşcdnie sf [At: PAMFILE, C., ap. DA ms / Pl:	/	E:	crâşca	+	-nie]
(îrg) 1 Amărăciune. 2 Greutate. 3 Nevoie.
crâşcdre .v/'[At: CUV. D. BĂTR. II, 122 / V: carnc-, carş-, -âsc~, cri$- / Pl: ~n / E: crâşca] (îrg) 1-2 Scrâşnire din dinţi (de ciudă sau) de mânie Si: crâşcat (1-2), crâşcătură (1-2), crăşcăire (1-2), crăşcăit (1-2), încrişcare, încrişcat, scrâşcare, scrăşcat. 3 Scârţâire. 4 (Pan) Crăpare de ger a lemnelor Si: crâşcat (4), crâşcătură (4), crăşcăire (4), crăşcăit (4), încrişcare, încrişcat, scrâşcare (4), scrăşcat (4). 5 Trosnire sub picioare a zăpezii îngheţate Si: crăşcat (5), crâşcătură (5), crăşcăire (5), crăşcăit
(5), încrişcare, încrişcat, scrâşcare, scrăşcat. 6 Tunet. 7 Fulger. 8 (Fig) Nemulţumire. 9 (Fig) Durere. 10 (Fig) Nenorocire.
crâscdt sn [At: MDA ms / V: cârcic~, cârş-, -asc~, cr/ş- / Pl: -uri / E: crâşca] 1-10 Crâşcare (1-10).
crâşcătură sf [At: LB / V: criş- / Pl: -n / E: crâşca + -ătură] (îrg) 1-10 Crâşcare (1-10).
crâşcăi vi [At: ALRM II/I h. 70 / Pzi: crdşcăi / E: ns cf crâşca] (îrg) 1-2 vi A crâşca (1-2). 3 vi A scârţâi. 4-5 vi (Pan) A crâşca (5-6).
crâşcâire .y/‘[At: MDA ms / Pl: -rz / E: crâşcâi] (îrg) 1-2 Crâşcare (1-2).
3	Scârţâire. 4-5 Crâşcare (5). crâşcâit sn [At: MDA ms / Pl: -z/rz / E: crâşcâi] 1-5 Crâşcare (1-5). crâşcoi sn vz crască
crâşconiu sn [At: H IX, 61 / Pl: ~o‘dne / E: crască + -oniu] (Olt) Unealtă de ţesut. crâşnvdr sm vz cârciumar crâşmă sf vz cârciumă crâşmăredsă sfvz cârciumăreasă crâşmăn v vz cârciumări crâşmănre sf vz cârciumărire crâşmărit sn vz cârciumărit crâşmănţă sfvz cârciumăriţă
crâşmuliţă sf [At: DEX2 / Pl: -(6* / E: crâşmă + -uliţă] 1-2 (Şhp) Cârc iu mioară.
crâşmuşodră .y/'[At: ALECSANDRI, T. 1538 / Pl: ~re / E: crâşmă + -uşoară] 1-2 (Şhp) Cârciumioară.
crâşmuţă sf [At: MARIAN, SA. 22 / PI: ~ţe / E: crâşmă + -uţă] 1-2 (Şhp) Cârciumioară. crâşm vi vz scrâşni crâşnic sm vz crâsnic2 crâişmre sfvz scrâşnire
711
CRÂŞNIT
crâşnit sn vz scrâşnit
crâşnitor, -oare smf, a vz scrâşnitor
craştie sf [At: I. CR. II, 302 / PI: -ii / E: ns cf crâşcanie] (îrg) 1 Amărăciune. 2 Greutate. 3 Nevoie.
ere i [At: PRECUP, P. 14 / V: crea / E: net] (Rep) Strigăt cu care se îndeamnă caprele.. crea1 vt [At: RUSSO, Ş. 64 / P: ere-a / Pzi: -eez / E: fr creer, lat creare]
1	A face ceva ce nu exista înainte. 2 A înfiinţa o societate. 3 A institui un serviciu. 4 A institui o rentă, un ajutor. 5 A organiza o instituţie. 6 (Bis) A face să apară din nimic, printr-un act de voinţă divină. 7 A zidi.
8	A plăsmui. 9 A născoci. 10 (Pex) A inventa. 11 A face ceva pentru prima oară în lume. 12 A alcătui un întreg din elemente disparate Si: întocmi.
13	A forma. 14 A produce ceva nou din punct de vedere calitativ. 15 (îe) A ~discuţii A provoca discuţii. 16 (D. actori; îe) A ~un rol A interpreta, în mod original, un personaj. 17 A scrie o operă literară valoroasă. 18 A compune o operă muzicală de valoare. 19 A realiza o operă plastică originală, valoroasă. 20 (Şîe) A ~ cadre A pregăti persoane pentru o misiune, o carieră etc.
crea2 i vz ere
creac i [ At: PAMFILE, S. T. 26 / E: fo] (Rep) Cuvânt care imită strigătul broaştei. creacă sfvz cracă creamănar sm vz criminal creamănariu sm vz criminal
crean sns [At: BARONZI, L. 32/6 / E: ger Kren cf hrean] (Bot; reg) Hrean (Armaracia rusticana).
cremă v/'[At: REV. CRIT. III, 120 / Pl: -ene / E: net] (Reg; îe) Dă-1 în ~ (sau Sasă-S în '-ene) Dă-1 dracului. creang sn vz creangă
creangă sf[At: PRAV. 70 / V: cleancă, elecrancă, era~creng / Pl: -engi, (rar) c răngi, -enge, (nob) crenguri l E: bg rpaHKa] 1 Ramură de copac sau de pom Si: cracă (1). 2 (Rar; d. grâne) Ramificaţie de pai.
3	(Rar; d. flori) Ramificaţie de tijă. 4 (Rar; d. flori) Fir. 5 (Gms; îe) A ajunge la ~ verde A reuşi în afaceri. 6 (Gms; îae) A se îmbogăţi. 7 (îf cleancă, ele-) Lemn strâmb. 8 (Rar) Braţ de apă curgătoare. 9 (Reg) Pantă a unui munte. 10 (îvr; liv) încrengătură a unei familii. 11 (îvp; rar) Văzduh.
12	(tf cran ga) Dans popular oltenesc. 13 (îf c ranga) Melodie după care se joaca creanga (12). 14 (Pfm; îe) A umbla ~ga A umbla mult şi fără rost. 15 (Reg) Crengare (2). 16 Crăcană (20).
creanţă sf [At: GHICA, S. 548 / P: cre-an-1 PI: -ţe / E: fr creance] 1 Drept pe care îl are creditorul asupra unei sume de bani ce i se datorează.
2	Drept al creditorului de a pretinde de Ia debitor să dea, să facă sau să nu facă ceva. 3-4 (Ccr) Titiu care certifică o creanţă (1-2) Si: creditivă (2-3).'
creanţier, —a [At: DA / P: cre-an-ţi-er / Pl: -i, -e / E: fr creancier] 1 .vw/‘Creditor. 2 sn Registru în care se înscriu creanţele (3-4). creaplă sfvz creplă
creare sf [At: GHEREA, ST. CR. XI, 188 / P: cre-a- / P1: -eări / E: crea] 1 Construire a ceva ce nu exista mai înainte Si: creat1 (1), creaţie (1). 2 înfiinţare a unei societăţi Si: creat1 (2), creaţie (2). 3 Instituire a unui serviciu Si: creat1 (3), creaţie (3). 4-5 Instituire (a unei rente sau) a unui ajutor Si: creat1 (4-5), creaţie (4-5). 6 Organizare a unei instituţii Si: creat1 (6), creaţie (6). 7 (Bis) Apariţie din nimic, printr-un act de voinţă divină Si: creat1 (7), creaţie (1). 8 (Pex) Zidire. 9 (Pex) Plăsmuire, 10 (Pex) Născocire. 11 (Pex) Inventare. 12 Efectuare a unei acţiuni pentru prima oară în lume Si: creat1 (12), creaţie (12). 13 Alcătuire a unui întreg din elemente disparate Si: creat1 (13), creaţie (13), întocmire. 14 Producere a ceva calitativ nou Si: creat1 (14), creaţie (14). 15 Provocare de discuţii Si: creat1 (15), creaţie (15). 16 (îe) ~ a unui rol Interpretare originală a unui personaj de către un actor. 17 Scriere a unei opere literare valoroase Si: creat1 (16), creaţie (16). 18 Compunere a unei opere muzicale de valoare Si: creat1 (17), creaţie (17). 19 Realizare a unei opere plastice
originale Si: creat1 (IS), creaţie (18). 20 (Şîe) ~de cadre Pregătire a unor persoane pentru o misiune, o carieră etc.
creastă sf [Al: ANON. CAR. / PI: -este / E: ml crista] 1 Excrescenţă cărnoasă (de obicei roşie), dinţată, pe capul unor păsări. 2 (Bot; reg; îc) ~ta-cocoşului Plantă ierboasă (Celosia cristata) cu flori mici roşii sau galbene, reunite în vârful tulpinii pe o axă dilatată în formă de creastă ondulată. 3 (Bot; reg; îae) Plantă ierboasă cu flori roşii sau liliachii Si: hrahăn (Dentaria grandulosa). 4-5 (Bot; reg; îae) Plantă ierboasă cu foi lanceolate, cu spori de mărime mijlocie, foarte bombaţi, sau cu spori foarte mici, aproape plani,dispuşi pe faţa interioară a frunzelor (Aspidium Braunit sau lohatum). 6 (Bot; reg; îae) Talpa-gâştei (Chenopodium ruhrum). 1 (Bot; reg; îae) Ciupercă mare fragilă, comestibilă, cu tulpina cărnoasă, albă, care se pune la uscat Si: (reg) barba-caprei, burete-creţ, meloşel, opintiri, togmăgel (Dryodon carelloides). 8 (Bot; reg; îae) Rămurele (Ramaria borytis). 9 (Bot; reg; îae) Iarba-fîcatului. 10 (Bot; reg; îae) Clocotici (Rhinantus alpinus). 11 (Bot; reg; îae) Moţul-curcanului (Amaranthus condatus). 12 (Bot; reg; îae) Spilcuţe (Tanacetum vulgare).
13	(Bot; reg; îe) ~î a-găinii Rămurele. 14 (Bot; reg; îc) ^-măruntă Togmăgel (Ramaria crispala). 15 (Pan) Moţ de pene (de altă culoare) la capul unor specii de păsări. 16 (Pan) Pieptănătură în formă de creastă.
17	(Fig) Tăietură lungă şi îngustă. 18 (Fig) Crestătură. 19 (Spc; şîs) -estele crăcilor Fiecare dintre cele două scobituri în osia din spate a carului. 20 (Spc) Parte de jos a trunchiului de copac tăiat în unghi ascuţit. 21 Bucată tăiată din ceva crestat. 22 (Păs) Crestălău. 23 Parte superioară a unui zid acoperit de streaşină. 24 Vîrf al casei ţărăneşti, adesea împodobit eu figuri sculptate în lemn. 25 Ornament în zigzag. 26 (Spc; îc) ~ta-găinii Ornament incizat pe mobile. 27 Parte a unei plante care prezintă crestături. 28 Parte de sus a unui obiect formată din colţuri, ca o creastă (1) de cocoş. 29 Vârfuri ale unui şir de munţi, formând un contur cu ridicături şi adâncituri.
30	Partea cea mai înaltă, în formă de linie, a unui val. 31 Vârf al unui arbore. 32 (Spc) Vârf al molidului, crescut în ultimul an. 33 Ridicătură lungă şi îngustă. 34 (Atm) Proeminenţă osoasă. 35 Coamă de acoperiş.
36	(îs) -de taluz Linia de intersecţie dintre faţa unui taluz şi suprafaţa terenului natura! sau a platformei unui rambleu. creastere sfvz creştere
creat1 sn [At: MDA ms / P: cre-at! Pl: ~uri / E: crea] 1-20 Creare Cl-20). creat2, ~ă a [At: DA / P: cre-at / PI: ~aţi, ~e / E: crea] 1 Care a fost făcut,fără a fi existat mai înainte. 2 (D. societăţi) înfiinţat2.3-5 (D. servicii, rente, ajutoare) Instituit2.6 (D. instituţii) Organizat2.7 (Bis) Care a apărut din nimic, printr-un act de voinţă divină. 8 (Pex) Zidit2.9 (Pex) Plăsmuit^.
10	(Pex) Născocit2. 11 (Pex) Inventat2. 12 (D. o acţiune) Făcut pentru prima oară în lume. 13 (D. un întreg) Alcătuit din elemente disparate. 14 (D. ceva calitativ nou) Produs2. 15 (D. o discuţie) Provocat2. 16 (D. un rol) Interpretat2. 17 (D. opere literare) Scris2. 18 (D. opere muzicale) Compus2. 19 (D. opere plastice) Realizat2. 20 (D. specialişti) Pregătit2.
creatină sf [At: DN3 / P: cre-a- / Pl: -ne ! E: fr creatine] Substanţă proteică extrasă din ţesutul muscular, cu acţiune tonică, digestivă şi musculară.
creatinemie sf [At: DN3 / P: cre-a- / Pl: ~\i / E: fr creatinemie] (Med) 1 Prezenţa creatinei în sânge. 2 Cantitate de creatină prezentă în sânge.
creatinmă sf [At: DN3 / P: cre-a- / Pl: -ne / E: fr creatinine] Substanţă azotată rezultată din degradarea creatinei, prezentă în sânge şi urină.
creatininem'ie s/[At: DN3 / P: cre-a- / PI: ~i/ / E: fr creatininemie] (Med) (Buletin de) analiză (cu prezenţa creatininei în sânge).
creatinufxe .v/'[At: DN3 / P: cre-a- / Pl: ~i/ / E: fr creatinurie] 1 Prezenţă a creatinei în urină. 2 Cantitate de creatină din urină.
creativ, -ă a [At: DA ms / P: cre-a- / Pl: -i, -e / E: fr creatif] (Liv) 1-13 Care poate crea (1,6-14,17-19). 14-23 Pertinent creaţiei (9-18). 24 Care are imaginaţie. 25 Care are idei.
creativitate sf [At: RALEA, E. O. 185 / P: cre-a- / Pl: -taţi ! E: fr creativite] Putere creatoare.
712
CREDINCER
creator, -oare [At: ALEXANDRESCU, M. 35 / P: cre-a- / Pl: -/, -oare / E: lat creator, fr createur, it creatore] 1-26 .vm/‘, a (Persoană) care creează (1, 6-14,17-19). 27 sma (Bis) Dumnezeu. 28 smf Fondator. 29 smf Organizator. 30 smf (îs) -ul (sau -oarea) unui rol Actor care interpretează cu măiestrie un rol de teatru sau film. 31 smf (\as) Actor care joacă un rol în premieră absolută. 32 smf (îas) Actor care imprimă unui rol o interpretare originală (imitată de actorii ulteriori). 33 smf întemeietor. 34 smf Reformator.
creatrice .v/ [At: GHEREA, ST. CR. II, 11 / P: cre-a- / Pl: - / E: fr creatrice, it creatrice] (Iuz) Creatoare (1-13).
creatură sf {At: NEGRUZZI, S. I, 143 / P: cre-a- / Pl: -ri, (înv) -re / E: fr creature, lat, it creatura] 1 Om. 2 Fiinţă. 3 Animal. 4 Monstru. 5 (Bis) Orice creaţie a lui Dumnezeu. 6 (Prt) Individ. 6 (înv) Fiu în raport cu părinţii. 8-9 Persoană care îşi datorează (averea), (situaţia sau) poziţia socială unei persoane influente.
creaţie v/'[At: MAIORESCU,CR. I, V / V: ~îune / Pl: -ii/ E: fr creation, lat creatio, -onis] 1-7 Creare (1-7). 8 (Pex) Zidire. 9 (Pex) Plăsmuire. 10 (Pex) Născocire. 11 (Pex) Inventare. 12-18 Creare (12-15, 17-19). 19 Rezultat al creării. 20 Operă creată. 21 (Bis) Totalitate a fiinţelor şi obiectelor create de divinitate Si '.făptură, fire. 22 (Spc) Noutăţi de modă ale marilor creatori. 23 (îs) Casă de - Casă de odihnă a unei uniuni de artişti, cu condiţii favorabile activităţii creatoare. 24 Interpretare originală, valoroasă, a unui rol dintr-o piesă, dintr-un film, dintr-o operă etc.
creaţiomsm sn [At: DN3 / P: cre-a-ţi-o- / Pl: -e l E: fr creationisme]
1	Concepţie potrivit căreia universul a fost creat de Dumnezeu. 2 Teorie potrivit căreia sufletul fiecărui individ ar proveni, prin creaţie nemijlocită, de Ia Dumnezeu, deci ar fi un principiu deosebit de trup.
creaţiomst, -ă [At: DN3 / P: cre-a-ţi-o- / Pl: -işti, -e / E: fr creationiste] 1-4 smf, a (Adept) al creaţionismului (1-2). 5-6 a Referitor la creaţionism (1-2). 7-8 a Caracteristic creaţionismului (1-2). creat iune sf vz creaţie crebăn sn vz greabăn crebuml sn vz tribunal crecană sfvz crăcană crecănăţel sm vz crăcănăţel
crecinesc, —ească smf a [At: ŞEZ. V, 42 / Pl: -eşti / E: ns cf creţesc]
1-2 (Bot; îs) Mere -neşti (Soi de) mere galbene cu gust dulce aspru. ere ciun snm vz crăciun crecos, —oasă a vz crăcos creculiţă sf vz crăculiţă crecuţă sf vz crăcuţă credă sf vz cretă
crede [At: COD. VOR. 29/12 / Pzi: cred şi (reg) crez, Cj 3: să -eadă şi (reg) să -ează, Im: -ede şi -ez/, Ps: -ezui, Pt: -ezut, Gz: -ezând / E: ml credo, -ere] 1 vt (Iuz) A însărcina pe cineva cu ceva. 2 vt (Iuz) A încredinţa cuiva ceva. 3 vt (îoc a se îndoi) A fi încredinţat de adevărul unui lucru Si: a se încrede, a se încredinţa. 4 vt (Iuz; elipsă pentru crede că n-am) Se spune cerşetorilor când nu Ii se dă pomană. 5 vt (îe) Cred şi eu! Nu mă mir. 6 vt (îae) Desigur. 7-8 vi (Cu pp în) A da crezare (30-31) cuiva. 9 vi (Cu pp în) A avea încredere în cineva. 10 vi (Cu pp în) A se bizui pe cineva. 11 vtf a) A admite adevărul a ceva. 12 vtf a) A accepta părerea cuiva. 13 vtfa) A înţelege pe cineva. 14 vi (îe) A nu - ochilor (sau, înv, ochii) A nu crede ceea ce se vede. 15 vi (îe) A (nu)-i veni a -A (nu) putea să creadă (3) ceva. 16 vtfa) (îe) (Să vezi şi) să nu crezi! Este de necrezut! 17 vtfa) (îvp: pzi) Zău! 18 vtfa) (Ban; îf-ezi!) Crede-mă!
19	vt A considera că... 20 vt A i se părea că... 21 vt A-şi închipui că... 22 vtfa) (Pzi 2: int) Oare? 23 vi (îe) Cine te crezi? Ce părere ai? 24 vi (îae) Eşti înfumurat. 25 vi A avea milă de cineva. 26 vi A avea înţelegere pentru suferinţa cuiva. 27 vi A lua în seamă necazul cuiva. 28 vi (Cu pp în) A ţine foarte mult la ceva. 29-30 vi (Cu pp în) A avea un cult pentru cineva sau ceva. 31-32 vi A-şi pune toată nădejdea în cineva sau în ceva. 33 vi  crede în Dumnezeu şi a accepta preceptele religioase. 34 vr A presupune. 35 vt A bănui. 36 vt A spera. 37-38 vt A lua drept altceva sau altcineva
decât este în realitate. 39 vr A se considera. 40 vr (Pex) A se socoti altfel decât este în realitate. 41 vr (Pex) A avea despre sine o părere exagerat de bună.
credenţ sn [At: BARCIANU / V: -ă / Pl: -e / E: ger Kredenzftish)] (îrg) Bufet.
credenţar sm [At: LB / V: -iu, -dinţar, -din ţar iu / PI: -i / E: credenţ + -ar] (Reg) 1 Chelner. 2 (Iuz) Sufragiu. credenţariu sm vz credenţar
credenţă1 .y/'[At: DOC. (1769), ap. TDRG / V: ~d\nt, ~dineţ sn / Pl: -ţe / E: fr credence] 1 Mobilă din evul mediu, formată dintr-un corp aşezat deasupra bufetului propriu-zis sau pe montanţi sculptaţi. 2 (Reg) Policioară pentru vase. 3 Masă mică din altarul bisericii catolice, pe care stau vasele sfinţite Cf pristol. credenţă2 sfvz credenţ
credenţional sn [At: DA / Pl: -e / E: net] (înv) 1 Document prin care deputatul sinodului îşi mărturisea credinţa. 2 Mandat de membru al sinodului.
credere sf[At: LB / Pl: -ri / E: crede] 1 (luz) însărcinare a cuiva cu ceva Si: credinţă (1), (îvr) crezare (1 ),crezământ (1), crezut1 (1). 2 (Iuz) încredinţare a ceva cuiva Si: credinţă (2), (îvr) crezare (2), crezamănt fl), crezut1 (2). 3 încredinţare de adevărul unui lucru Si: credinţa (3), (îvr) crezare (3), crezământ (3), crezut1 (3), crezuţie (2). 4-5 Siguranţă asupra unei afirmaţii (proprii sau) a altcuiva Si: credinţă (4-5), (îvr) crezare (4-5), crezământ (4-5), crezut1 (4-5). 6 încredere în cineva Si: credinţă
(6), (îvr) crezare (6), crezământ (6), crezut1 (6). 7 Bizuire pe cineva Si: credinţă (7), (îvr) crezare (7), crezământ (7), crezut1 (7). 8 Admitere a unui adevăr Si: credinţă (8), (îvr) crezare (8), crezământ (8), crezut1 (8).
9	Acceptare a părerii cuiva Si: credinţă (9), (îvr) crezare (9), crezământ (9), crezut1 (9). 10 înţelegere a cuiva Si: credinţă (10), (îvr) crezare (10), crezământ (10), crezut1 (10). 11 Considerare. 12 Părere. 13 închipuire.
14	înfumurare. 15 Milă de cineva Si: credinţă (15), (îvr) crezare (15), crezământ (15), crezut1 (15). 16 înţelegere pentru suferinţa cuiva Si: credinţă (16), (îvr) crezare (16), crezământ (16), crezut1 (16). 17 Luare în seamă a necazului cuiva Si: credinţă (17), (îvr) crezare (17), crezămâni
(17), crezut1 (17). 18-19 Cult pentru cineva sau ceva Si: credinţă (18), (îvr) crezare (18), crezământ (18), crezut1 (18). 20 Nădejde în cineva sau ceva Si: credinţă (19), (îvr) crezare (19), crezământ (19), crezut1 (19).
21	Credinţă în Dumnezeu, acceptare a preceptelor religioase Si: credinţa (20), (îvr) crezare (20), crezământ (20), crezut1 (20), crezuţie (3). 22 Presupunere. 23 Bănuială. 24 Speranţă. 25-26 Luare drept altceva sau altcineva decât este în realitate Si: credinţă (24), (îvr) crezare (24), crezământ (24), crezut1 (24). 27 Autoconsiderare. 28 Părere despre sine neconformă cu realitatea Si: credinţă (26), (îvr) crezare (26), crezământ (26), crezut1 (26). 29 Imagine despre sine mai bună decât realitatea Si: credinţă (27), (îvr) crezare (27), crezământ (27), crezut1 (27). credet sn vz credit
credetălui vt [At: (a. 1837) PRAVILA COMERCIALĂ, ap. DA / Pzi: -e.vc* / E: credit + -ălui] (înv) 1-3 A credita (1-3). 4 A acredita (4) 5-8 A credita (5-8).
credetăluire y/‘[At: MDA ms / Pl: -ri l E: credetălui] (înv; nob) 1-3 Creditare (1-3). 4 Acreditare. 5-9 Creditare (5-8,10).
credetăluit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: credetălui] (înv; nob) 1-3 Creditare (1-3). 4 Acreditare. 5-9 Creditare (5-8,10) credetăluit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -irz, -e i E: credetălui] (înv) 1-3 Creditat2 (1-3). 4 Acreditat2. 5-9 Creditat2 (5-9). credeu sms [At: DA / E: cred + deu(m)] (înv) Crez. credibil, -ă a [At: DICŢ. / Pl: -/, -e / E: lat credibilis] 1 Care poate fi crezut. 2 Care se poate considera conform cu realitatea Si: verosimil.
credibilitate sf [At: DA ms / Pl: -taţi / E: fr credibilite] 1 Garanţie morală în urma căreia o persoană poate fi crezută. 2-3 însuşire de a fi credibil (1-2).
credincer sm [At: LET. III, 293/17 / Pl: -i / E: credinţă + -er] (înv) 1 Om de încredere. 2 Samsar. 3 Reprezentant prin procură. 4 Sfetnic.
713
CREDINCIOS
5	Curtean care se bucura de încredere deosebită. 6 Slujbaş al Curţii, subordonat cuparului, care avea în grijă pivniţele cu vinuri domneşti. 7 Slujbaş care lua credinţa (47), gustând din bucatele şi vinul de la masa domnitorului, ca să se încredinţeze că nu sunt otrăvite. 8 (Pex) Fecior care servea la masă. 9 (Reg) Chezaş. 10 (Reg) Ostatic.
credincios, -oasă [At: COD. VOR. 151/3 / V: -w/os / Pl: -oşi, ~oase / E: mi *credentiosus] 1-2 smf, a (Persoană) în care te poţi încrede. 3-4 smf, a (Om) demn de încredere. 5-6 smf, a (Persoană) care ţine la cineva cu credinţă Si: crezător (1-2). 7 a Fidel. 8 a Devotat. 9 a Cinstit. 10-11 smf, a (Om) statornic în sentimente de dragoste şi respect. 12-13 smf, a (Persoană) care crede în Dumnezeu Si: crezător (3-4). 14 a (Nob) Care este conform cu credinţa creştină. 15 a Religios. 16 a (înv; îs) (Prea) bun (sau drept, ori bine) - Ortodox. 17 a (înv; îas) Care crede cu adevărat în Dumnezeu. 18-21 smf, a (înv; îe) Puţin ~ (Persoană) care nu crede (cu tărie) în Dumnezeu. 22-23 a (Liv) Care nu-şi schimbă (părerile sau) sentimentele. 24-25 a Care îşi ţine (promisiunile sau) jurămintele. 26 smf (Iuz; spc) Om de încredere însărcinat cu supravegherea confecţionării mărfurilor Si: împuternicit, procurist, reprezentant, supraveghetor 27 smf Supus al unui domnitor.
credincioşie sf [At: ŞINCAI, HR. I, 375/6 / Pl: -i/ / E: credincios + -ie] (înv) 1 Credinţă. 2 Devotament. 3 Fidelitate. 4 Cinste.
credincioşire .v/' [At: HR III, 5/25 / Pl: ~/7 / E: credincios + -ire] 1 Credinţă. 2 Devotament. 3 Fidelitate. 4 Cinste. credineţ sn vz credenţă2 credinţ sn vz credenţă2
credinţă [At: DOSOFTEI, V. S. 23/b / Pzi: -rez / E: credinţă] (îrg) 1 vt A adeveri. 2 vt A întări spusele cuiva Si: a credinţi (2). 3 vt A încredinţa.
4	vr A da în grijă. 5 vr A credita. 6-7 vtr A (se) creştina. 8-9 vtr A (se) logodi. credinţwr sm vz credenţar
credinţăre v/' [At: CABA, SĂL. 87 / Pl: -răn / E: credinţa] (îrg) 1 Adeverire. 2 întărire a spuselor cuiva Si: credinţat1 (2), credinţire (2), credinţit1 (2). 3 încredinţare. 4 Dare în grijă Si: credinţat1 (4), credinţire
(4), credinţit1 (4). 5 Creditare. 6 Creştinare. 7 Logodire. credinţăriu sm vz credenţar
credinţăt1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: credinţa] (îrg) 1-7 Credinţăre d-7).
* credinţăt2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, ~e / E: credinţa] (îrg) 1 Adeverit2. 2 (D. spusele cuiva) întărit2. 3 încredinţat2. 4 Dat în grijă Si: credinţit2 (4). 5 Creditat2. 6 Creştinat2. 7 Logodit2.
credinţă .v/'[At: COD. VOR. 10/10 / Pl: ~ţe / E: lat *credentia] 1-10 Credere (1-10). 11 Considerare. 12 Părere. 13 închipuire. 14 înfumurare. 15-21 Credere (15-21). 22 Presupunere. 23 Bănuială. 24 Speranţă. 25-27 Credere (25-27). 28 Convingere în existenţa a ceva. 29 Siguranţă. 30 Certitudine. 31-32 (înv; îe) A da - A da crezare (30-31). 33-34 (înv; îe) A lua ~4a cuiva A se încredinţa de (sinceritatea sau) devotamentul cuiva. 35 (înv; îe) A-şi face - A se încredinţa. 36-37 (îe) A fi de bună (sau de rea) - A (nu) fi sincer. 38-39 (îla) De (sau cu) rea - Cu dorinţa (de a face rău sau) de a spune un neadevăr. 40 Ceea ce crede cineva. 41 (îs)
-	hună, - dreaptă, - drept-mântuitoare, - dumnezeiască, - pravoslavnică,
-	sobornicească Ortodoxism. 42 (înv; îs) - deşartă Superstiţie. 43 (înv; îas) Altă credinţă religioasă decât cea ortodoxă. 44 (înv; îas) Convingere greşită. 45 (înv; îs) Departamentul ~ţei Departamentul Cultelor. 46 (înv; spc) Asigurare dată că se va respecta un angajament Si: garanţie, chezăşie. 47 (înv; îe) A lua (sau a bea, a sorbi) -ţa A gusta din mâncărurile şi băuturile domnitorului pentru a se asigura că nu sunt otrăvite. 48 (îe) A fi de — A merita încredere. 49 (înv; îe) A-şi pierde (sau a-şi mânca, fam, a-şi păpa) -ţa A nu mai fi crezut. 50 (înv; îlav) De - De crezut. 51 (îal) Vrednic de încredere. 52 (îe) Om de - Om de încredere. 53 (înv; îe) în
-	într-adevăr. 54-55 (înv; spc) Jurământ (de dragoste). 56 (îla) Fără -Infidel. 57 (îrg) Logodnă. 58 (îrg; îe) A face (sau a-şi da) ~ţa A se logodi. 59 (îrg; ccr) Inel (sau năframă) dar de logodnă. 60 Credit. 61 (înv; îe) A-şi pierde ~ţa A-şi depăşi creditul. 62 (înv; îe) A da pe - A da pe datorie.
63 (înv; îe) A vinde pe — A vinde pe datorie. 64 (înv; îe) A lua pe — A lua pe datorie. 65 (înv; îe) A cumpăra pe - A cumpăra pe datorie. 66 (Liv; îs) Profesiune de — Declaraţie publică pe care o face cineva despre principiile sale (politice, religioase, artistice etc.) Si: crez.
credinţăreţ,~eăţâ [At: DOSOFTEI, V. S. 165/b / Pl: -/, ~e / E: credinţă + -reţ] (Nob) 1-2 smf, a (Persoană) care crede uşor ce i se spune. credinţi vtr vz credinţa credinţire sf vz credinţăre credinţit1 sn vz credinţat1 credinţit2, -ă a vz credinţat2 credinţos, -oasă smf, a vz credincios
credit sn [At: (a. 1837) PRAVILA COMERCIALĂ, ap. DA / V: ~det / Pl: ~uri / E: lat creditum, fr credit, it credito, ger Kredit] 1 încredere în solvabilitatea cuiva, pe baza căreia poate obţine bani sau mărfuri pe datorie Si: (înv) credinţă (60), veresie. 2 (îe) Pe (sau în) - Pe datorie. 3 (îs) Scrisoare de - Document care autorizează pe purtător să ridice o sumă de bani de la acela căruia îi este adresată scrisoarea. 4 (Nob; îas) Scrisoare de acreditare. 5 (Iuz; îs) Monedă de - Bancnotă. 6 (îs) -ul public încredere pe care o inspiră particularilor solvabilitatea statului pentru datoria publică.
7	Sumă de bani pusă la dispoziţia cuiva pentru împrumut. 8-9 (îe) A cumpăra (sau a vinde) pe - A cumpăra (sau a vinde) pe datorie. 10 (Iuz; îs) Stabiliment de - Bancă. 11 (îe) A deschide cuiva un - A autoriza pe cineva să ia împrumut de la o bancă până la o anumită sumă. 12 Amânare de plată acordată unui debitor. 13 Termen de plată. 14 Sumă prevăzută în bugetul statului spre a fi cheltuită pentru un serviciu public. 15 (îs) ~e ordinare Credite pentru cheltuielile obişnuite, prevăzute de la început cu determinare precisă în buget. 16 (îs) ~e extraordinare (sau suplimentare) Credite acordate pentru necesităţi neprevăzute ce apar în cursul anului bugetar. 17 (îs) ~e deschise Sume de care dispun ordonatorii de credit.
18	(îs) ~e virate Sume trecute de la un articol la altul sau de la o instituţie la alta. 19 (îs) Suplimentări de - Sume acordate peste creditele iniţiale.
20	(îoc debit) Parte (din dreapta) a unui cont sau a unei partide în care se trec, pe numele cuiva, în cazul conturilor de activ, toate ieşirile (scăderile) de activ. 21-22 (îoc debit) Parte (din dreapta) a unui cont sau a unei partide în care se trec, pe numele cuiva, în cazul conturilor de pasiv, toate intrările, sumele (care sunt primite sau) pe care le are de primit. 23 Instituţie financiară particulară care (sub supravegherea statului) dă bani cu împrumut proprietarilor rurali, urbani, industriaşilor etc. 24 Sistem financiar de împrumuturi cu dobândă. 25 Sumă de bani dată cu împrumut. 26-27 Procurare de bani prin împrumut pe baza (încrederii sau) a solvabilităţii. 28 Relaţie financiară care se stabileşte între persoana fizică sau juridică (creditor) care acordă un împrumut în bani sau vinde mărfuri ori servicii pe datorie şi persoana fizică sau juridică (debitor) care primeşte împrumutul în bani sau cumpără mărfuri ori servicii pe datorie. 29-30 împrumut acordat (cu titlu rambursabil şi condiţionat de plata unei dobânzi). 31 (Fig) încredere. 32 (Fig) Consideraţie de care se bucură cineva. 33 (Fig) Autoritate a cuiva în faţa semenilor. 34 (îrg; rar) Credinţă în Dumnezeu.
credită vt [At: GORUN, F. 91 / Pzi: -rez / E: fr crediter] 1 A deschide cuiva un credit Si: (înv) credetălui (1). 2 A vinde pe datorie Si: (înv) credetălui (2). 3 A înscrie în creditul (22) cuiva ceea ce i se datorează Si: (înv) credetălui (3). 4 A acredita. 5 A da cuiva o scrisoare de credit
(3)	Si: (înv) credetălui (5). 6-8 (îoc a debita) A înregistra în creditul (20-22) unui cont Si: (înv) credetălui (6-8). 9 (îe) A-un cont A înscrie contul debitor corespunzător şi suma respectivă. 10 (Fig) A acorda încredere cuiva.
creditare .y/*[At: DA ms / Pl: ~ră/7 / E: credita] 1 Deschidere a unui credit pentru cineva Si: creditat1 (1), (înv) credetăluire (1), credetăluit1
(1). 2 Vânzare pe datorie Si: creditat1 (2), (înv) credetăluire (2), credetăluit1 (2). 3 înscriere în creditul (22) al cuiva ceea ce i se datorează Si: creditat1 (3), (înv) credetăluire (3), credetăluit1 (3). 4 Acreditare. 5 Dare a unei scrisori de credit cuiva Si: creditat1 (5), (înv) credetăluire
714
CREMALIERĂ
(5), credetăluit1 (5). 6-8 (îoc debitare) înregistrare în creditul (20-22) unui cont Si: creditat1 (6-8), credetăluire (6-8), credetăluit1 (6-8). 9 (îe) ~ a unui cont înscriere a contului debitor corespunzător şi a sumei respective.
10	(Fig) Acordare de încredere cuiva Si: creditat1 (9), (înv) credetăluire
(9), credetăluit1 (9). creditat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: credita] 1-5 Creditare (1-5). creditat2, -ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, -e / E: credita] 1 Căruia i s-a deschis un credit Si: (înv) credetăluit2 (1). 2 Căruia i se vinde pe datorie Si: (înv) credetăluit2 (2). 3 Căruia i s-a înscris, în credit, ceea ce i se datorează Si: (înv) credetăluit2 (3). 4 Acreditat2. 5 Căruia i s-a dat o scrisoare de credit Si: (înv) credetăluit2 (5). 6-8 Căruia i se înregistrează în creditul (20-22) său un cont Si: (înv) credetăluit2 (6-8). 9 (Fig) Căruia i se acordă încredere Si: (înv) credetăluit2 (9).
creditivă sf [At: GHICA, A. 169 / Pl: -ve / E: ger Akkreditiv] (înv) 1 Scrisoare de acreditare (a unui ambasador). 2-3 Creanţă (3-4). 4 Scrisoare de credit.
creditor, -Oare [At: (a. 1754) IORGA, S. D. XII, 68 / Pl: -i, -oare / E: fr crediteur, it creditore] 1-6 a (Sumă) (cont sau) sold care arată care este creditul (20-22) cuiva. 7-9 smf a (Persoană sau) (instituţie) care a dat bani cu împrumut sau care are de primit o sumă datorată Si: împrumutător. 10 a Referitor la credite. 11 a (D. sume) Care se înscrie în creditul unui cont. 12-13 .vm/Titular al unui drept de creanţă (1-2). 15 sns (Iuz; csnz) Tip de stofă.
credo sni [At: DN3 / E: lat credo] 1 (Bis) A treia parte a liturghiei catolice cântate. 2 Expunere succintă a dogmelor fundamentale ale religiei creştine.
3	(Pex) Rugăciune intitulată „Simbolul credinţei" Si: crez. 4 Concepţie estetică a unui artist. 5 Sistem de norme etice după care se conduce o persoană în viaţa şi activitatea sa.
credul, ~ă [At: (a. 1789) IORGA, S. D. XII, 123 / Pl:	~e / E: lat
credulus] 1-2 smf a (Persoană) care crede cu uşurinţă, fără a verifica.
3-4 smf a (Persoană) care se încrede cu uşurinţă în ceva sau în cineva.
5	sns (înv; csnz) Tip de stofă Si: creditor (14).
credulitate .y/ŢAt: NEGRUZZI, S. I, 201 / Pl: -taţi / E: lat credulitas, -atis] 1-2 însuşirea de a fi credul (2,4).
creek [At: DN3 / P: cric / Pl: -uri / E: eg creek] (Agm) Curs de apă temporar din deserturile sărate din Australia şi America. creel sm vz creier
creep [At: DN3 / P: crip / Pl: -uri / E: eg creep] (Gig) Deplasare lentă a particulelor care alcătuiesc depozitele diluviale către partea inferioară a unui versant Si: fluaj. creer sm vz creier creere snp vz creier creeri smp vz creier
cr^hui, ~e a [At: VICIU, GL. / Pl: ~ / E: net] (Reg) 1-2 (Care umblă) ameţit2. 3 Zăpăcit2.
crehuit, ~ă a [At: VICIU, GL. / Pl: -iţi, -e / E: crehui + -it] (Reg; şîs)
-	de cap 1 Beat. 2 Zăpăcit2. erei1 smp vz creier
erei2 sn [At: ALRM I/I h. 36 / Pl: -uri / E: net] (Reg) Cerumen. creier sm [At: CORESI, EV. 277/32 / V: cleeri smp, clei smp, cleieri smp, cleri smp, cili smp, -eer, —eere snp, —eeri smp, —ei smp, -eiere snp, —eire snp, -eiri smp, -el, -eri smp, criei smp, criel, crier, crieri smp, criili smp, criiri smp, cri// smp, greier, greieri smp / Pl: -i / E: ml cerebrum] 1 Cea mai importantă parte a sistemului nervos central la vertebrate, situată în cutia craniană Si: encefal. 2 Organ al gândirii şi conştiinţei la om. 3 (îs) ~ mic Parte a creierului (2) situată în regiunea posterioară şi inferioară Si: cerebel. 4 (îs) ~ mare Parte a creierului (2) situată în regiunea anterioară şi superioară, formată din două emisfere.
5	(Pfm; îe) A-i zbura cuiva Mi A-i trage un glonţ în cap. 6 (Pop; îs) Pieliţa -ului Meninge. 7-8 (îe) ~ii munţilor Vârfurile (inaccesibile ale) munţilor.
9	(îe) ~ii codrilor Cea mai ascunsă parte a codrilor. 10 (Pex) Minte. 11 (Pex) Inteligenţă. 12 (Pex) Judecată. 13 (Pfm; îe) A-şi frământa ~ii A
se gândi intens Ia ceva. 14-19 (Fig) Persoană care (iniţiază şi) conduce (o afacere) (o mişcare sau) un complot. 20-23 (Fig) (Iniţiator şi) conducător (al unui proiect sau) al unei activităţi colective. 24 (Pan) Parte groasă a butucului roţii, în care se înţepenesc spiţele Si: căpăţână.
creieraş sm [At: BARCIANU / V: —i smp / Pl: -i / E: creier + -ay] 1-10 (Şhp) Creier (1-2,10-12) (mic) Si: creierişor (1-10), creieruş (1-10). 11 Cerebel. creieraşi smp vz creieraş creiere snp vz creier creieri sm vz creier
creierişor sm [At: I. NEGRUZZI, S. V, 168 / V: -işori smp, creerişori smp, cri~ / Pl: -i / E: creier + -işor] 1-10 (Şhp) Creieraş (1-10). creişori smp vz creieri
creieruş sm [At: DA / Pl: -i / E: creier + -uş] 1-10 (Şhp) Creieraş (1-10).
11	Cerebel.
creion sn [At: EMINESCU, N. 35 / V: crăi~ / Pl: -oane / E: fr crayon]
1	Instrument (de scris sau) de desenat, constituit dintr-o mină (neagră sau) colorată, din grafit sau din alt material, protejată de un înveliş de lemn Si: (pop) plaivas,plumb, (îrg) ceruză. 2 Beţişor din argilă combinată cu diferite substanţe, cu care se poate (scrie sau) desena în diferite culori. 3-4 Preparat (cosmetic sau) farmaceutic folosit la machiaj sau la diferite tratamente.
5	Desen realizat în creion (3-4). 6-7 (Fig) Mod (de a scrie sau) de a compune. 8 Uşurinţă de a compune ceva (valoros). 9 (îs) ~ luminos Dispozitiv electronic folosit pentru introducerea datelor în minicalculatoare. creiona vt [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 94 / Pzi: -nez / E: creion]
1	A desena cu creionul (2). 2 A schiţa, în grabă, un desen. 3 (Fig) A schiţa portretul unui personaj într-o operă literară.
creionaj sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr crayonnage] 1-3 Creionare (1-3). creionare sf[At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 178,4/5 / Pl: -nări i E: creiona] 1 Desenare eu creionul (2) Si: creionaj (1-2), creionat1 (1-2).
2	Schiţare, în grabă, a unui desen Si: creionaj (3), creionat1 (3). 3 (Fig) Schiţare a portretului unui personaj într-o operă literară Si: creionaj (4), creionat1 (4).
creionaş sn [At: C. PETRESCU, R. DR. 72 / Pl: -e / E: creion + -a.y]
1-8	(Şhp) Creion (1-4) (mie).
creionat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: creiona] 1-3 Creionare (1-3). creionat2, ~ă a [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: creion] 1 Desenat în creion
(2). 2 (D. desene) Schiţat (în grabă). 3 (Fig) Caracterizat succint.
creionist, ~ă a [At: DN3 / Pl: -işti / E: fr crayonniste] 1 (Rar) Desenator în creion (2). creire snp vz creier creiri smp vz creier
creiţar sm [At: (a. 1737) IORGA, S. D. XII, 37 / V: (îrg) crăi-,crăiţâriu, crăţ~, creţ-, cri~, graiţă, gr-, gri- / Pl:	/ E: ger Kreuzer, mg krajcâr]
(Trs; Buc) 1 (Iuz) Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania şi în Bucovina până la sfârşitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin.
2-4	(Pgn; lpl) Bani (mărunţi sau) (puţini). 5 (Spc; înv) Taxă pentru transportul scrisorilor eu poşta.
ere iţă sf vz crăiţă
creiţăraş sm [At: I. CR. 1,119 / P: cre-i- / V: (reg) crăi-, gri- / Pl: -i / E: creiţar + -aş] 1-2 (Şhp) Creiţar (1) (mie). 3-8 (Şhp; lpl) Creiţari (2-4) (puţini).
creiţărel sm [At: DA / P: cre-i- / V: cri~ / Pl: -ei / E: creiţar + -el] 1-8 (Şhp) Creiţăraş (1-8). 9 (Bot; reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape Cf bănuţ. crem1 sn vz cremă
crem2 ai [At: DUMITRIU, ap. DA ms / E: fr creme] Alb-gălbui (de culoarea untului). cremaieră .v/'vz cremalieră cremalier sn vz cremalieră
cremalieră sf [Ai: IONESCU-MUSCEL, ŢES. 538 / P: li-e- f V: -ai-, cremalier / Pl: -e / E: fr cremalliere, rs KpeMajmepa] Bară dinţată care se angrenează eu o roată dinţată, în componenţa unor maşini unelte.
715
CREMARE
cremare .y/‘[At: DN3 / PI: -mărz / E: ns cf lat ere mare] (Rar) Cremaţiune (2).
crematoriu, ~\e [At: ARDELEANU, V. P. 91 / Pl: ~/7 / E: lat cremator, -oris, fr crematoire, ger Krematorium, rs KpeMampHH] 1 u (Rar) Privitor la arderea cadavrelor. 2 a (Rar) De arderea cadavrelor. 3 a (Rar) Specific arderii cadavrelor. 4 a Care serveşte la ardere. 5-7 sn (Personal dintr-o) (instituţie dotată cu o) clădire amenajată cu instalaţii speciale pentru incinerarea cadavrelor. 8 sn Cuptor pentru arderea gunoaielor. cremaţie sfvz cremaţiune
cremaţiune sf [Ai: CADE / P: -fz'-w- / V: ~ie / Pl: -m / E: lat crematio, -onis, fr cremation, rs KpeMaiw] 1 Ardere. 2 Incinerare a cadavrelor Si: cremare.
cremă sf[At: COSTINESCU / V: (înv) crem / Pl: ~me / E: fr creme, it crema] 1 (Frî) Smântână. 2 (Frî) Frişcă. 3 (înv) Spumă. 4 (înv) Caimac.
5	(Fig) Ceea ee este de calitate superioară. 6 (Fig) Elită. 7-8 Produs (cosmetic sau) medicinal pentru îngrijirea pielii Si: alifie. 9 (îs) - de ghete Preparat pentru ungerea şi lustruirea încălţămintei de piele Si: (înv) vacs.
10	Pastă din lapte, ouă, zahăr, cafea, ciocolată, vanilie ete., care intră în componenţa unor prăjituri. 11 Pastă gelatinoasă servită ea desert. 12 (Şîs) Supă - Supă din legume pasate. 13 Lichior fin. cremălui v vz crămâlui creme sms vz cremene cremen sms vz cremene cremenal, ~ă smf, a vz criminal cremenalion sn vz criminalion crememxr sn vz criminal cremenariu sn vz criminal cremenă sfvz cremene
cremene ş/'[At: LEX. MARS. 246 / V: creme, cremen sm, ~nă, ~mină, -mine / Pl: (rar) ~ni / E: vsl Kpe,\\enb, hg KpcMeH, rs KpeMeHb] 1 Rocă sedimentară silicoasă, alcătuită din calcedonie, cuarţ şi opal, eare are proprietatea de a produce scântei când este lovită cu obiecte de oţel Si: (reg) beabe, beancă, bentă, bicaş. 2 (Spc) Bucăţică de cremene (1) (folosită la scăpărat cu amnarul, pentru a aprinde iasca). 3 (Spc) Bucăţică de cremene (1) care înlocuia, la armele vechi, capsa de aprindere şi care, lovită de cocoş, producea scântei eare aprindeau praful de puşcă. 4 (Pop; îe) Cât ai da (sau dai) în - într-o clipită. 5 (Pop; îe) A se face sau a sta
-	A sta nemişcat. 6 (Pfm; îs) Satul sau târgul lui - Localitate sau ţară unde nu e nici o autoritate Cf sat fără câini. 1 (Pop; îe) în -nul munţilor în creierii munţilor.
cremeni vi [At: CORESI, ap. DA / Pzi: ~nesc / E: cremene] (înv) A încremeni.
crememre .y/‘[At: MDA ms / Pl: -rz / E: cremeni] (înv; nob) încremenire. cremeniş sn [At: CHEST. IV, 84/740 / Pl: -wrz / E: cremene + -iş] (Reg) Loc expus vântului.
crememt1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cremeni] (înv; nob) încremenire.
crememt2, -ă a [At: CORESI, EV. 229/27 / Pl: -iţi, ~e / E: cremeni] încremenit2.
cremenos, -oasă a [At: DICŢ. / Pl: -oşi, ~o'ăse / E: cremene + -os] Specific cremenii (1). 2 Cu aspect de cremene (1).
cremieră sf [Ai: DN3 / P: -mz'-£~ / Pl: ~re / E: cremă + -ieră] Vas pentru servirea cremei (10).
cremimr1 sn [At: PAMFILE, C. Ţ. 44 / Pl: -e / E: cremine + -ar] (înv) 1-2 Pungă în care se ţinea cremenea (2-3). cremimr2 sm vz criminal1 cremimriu1 sm vz criminal1 cremimriu2 smfvz criminal2 cremină sf vz cremene cremine sms vz cremene
cremniter sm [At: (a. 1882) IORGA, S. D. VIII, 91 / Pl: -z / E: ger Kremnitzer] Monedă de aur ungurească emisă la Kremnitz.
cremnofob'ie sf [At: DN3 / Pl: -iz / E: fr cremnophobie] Teamă patologică de prăpăstii.
cremometru sn [At: DA ms / Pl: ~re / E: fr cremometre] Instrument de măsurare a grăsimii din lapte.
cremonă sf [Ai: NOM. MIN. 124 / Pl: ~oane / E: fr cremone] Dispozitiv metalic fixat la o Uşă sau la o fereastră, servind la închiderea acestora. cremortartar sms vz cremotartar
cremos, -oasă a [At: DN3 / Pl: -oşi, ~oase / E: fr cremeux] 1-4 Cu aspect de cremă (6-7,9-10). 5 Care conţine multă cremă (9).
cremotartar sms [At: PISCUPESCU, O. 215 / V: crămutartor, ~ort~, ~rtaron, ~mutartru / E: lat cremor tartari] 1 Sediment pe pereţii butoiului în care fermentează vinul Si: piatră-de-vin. 2 Substanţă pietroasă, acră, care se pisează şi se foloseşte ca medicament. 3 Purgativ. cremotartaron sms vz cremotartar
cremoză sf [At: DN3 / PI: ~ze / E: fr cremeuse] (Rar) Bomboană de ciocolată cu cremă.
cremşnit sn [At: DN3 / Pl: -uri / E: ger Kremschnitte] Prăjitură din două foi pudrate cu zahăr şi un strat gros de cremă (9) de vanilie. cremutartru sms vz cremotartar
crenat, -ă a [At: DN3 / Pl: -aţi, ~e / E: fr crene] (D. frunze) Cu marginile dinţate.
crenel sn [At: NEGRUZZI, S. II, 48 / Pl: -zzrz / E: fr creneau] 1 Fiecare dintre deschizăturile înguste, făcute la distanţă egală, în partea superioară a parapetului unui turn de apărare, al unui castel sau al unei cetăţi medievale, prin care se aruncau proiectile asupra inamicului. 2 Deschizătură îngustă în pereţii unei cazemate, ai unui adăpost sau în parapetul unei tranşee, prin eare se pot observa mişcările inamicului şi se poate trage cu armament automat portativ. 3 Ornament în partea superioară a unei mobile, în special în stil gotic, imitând crenelurile (1).
crenela vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~/ez / E: crenel] 1-3 A face deschizături în formă de crenel (1-3).
crenelare sf [At: DN3 / Pl: ~/ărz / E: crenela] 1-3 Practicarea unor creneluri (1-3) Si: crenelat1 (1-3). crenelat1 sn [At: MDA ms / PI: -zzrz / E: crenela] 1-3 Crenelare (1-3). crenelat2, -ă a [At: MACEDONSKl, 0.1,257 / Pl: -aţi, ~e / E: crenela] 1-3 Cu creneluri (1-3).
crenehxră sf [At: DN3 / Pl: -rz / E: fr crenelare] 1-3 Dantelă asemănătoare crenelurilor (1-3). 4-6 Motiv ornamental ca un zid ctf creneluri (4-6).
crengare .y/*[At: H XVIII, 20 / PI: -#ărz / E: crengi + -are] (îvp) 1 Mulţime de crengi. 2 Cele două crengi ale carului, între osie şi dric Si: creangă (15). 3 Crăcană (20). 4 (Bot) Flori de culoare albastră, probabil stufoase.
crengăraie .v/’[At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 156,7/4 / P: -ra-zV / Pl: -răz / E: creangă + -ăraie] Crengărie.
crengăne sf [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 156,7/1 / Pl: -iz / E: creangă + -ărie] Mulţime de crengi (1) Si: crengăraie, crengătură (2).
crengătură sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: creangă + -tură] 1 încrengătură.
2	Crengărie.
crengos, -oasă a [At: CANTEMIR, I. I. I, 227 / V: crăn- / Pl: -oşi, '-oase / E: crengi + -av] 1 Rămuros. 2 Stufos.
crengu'i vt [At: HERZ.-GHER., M. IV, 245 / Pzi: -zeve* / E: creangă + -ui] 1 A tăia crengile (1) arborelui doborât Si: (reg) a ciuhui, a ciungări, a crângui (1 ),a tegăşi. 2 A curăţa de crengi (1) Si: a crângui (2). 3 (Reg) A culege roadele unui pom.
crenguire sf[At: MDA ms / Pl: -rz / E: crengui] 1 Tăiere a crengilor
(1)	arborelui doborât Si: crânguire (1), crânguit1 (1), crenguit1 (1). 2 Curăţare de crengi (1) Si: crânguire (2), crânguit1 (2), crenguit1 (2). 3 (Reg) Culegerea roadelor unui pom Si: crenguit1 (3). crenguit1 sn [At: MDA ms / Pl: -zzrz / E: crengui] 1-3 Crenguire (1-3). crenguit2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -irz, -e> / E: crengui] 1 (D. un arbore doborât) Căruia i s-au tăiat crengile Si: crânguit2 (1). 2 (D. arbori) Curăţat
716
CREPUSCUL
de crengi Si: crânguit2 (2). 3 (Reg; d. pomi fructiferi) Căruia i s-au cules roadele.
crengui\ţă .v/* [At: DEX2 / Pl: -ţe / E: creangă + -uliţă] 1-14 (Şhp) Crenguţă (1-14).
crengurât, -ă a [At: ŢICHINDEAL, F. 165 / Pl: —aţi, ~e / E: crenguri + -at] Cu multe crengi (1).
crengurea sf[At: TEODORESCU, P. P. 63 / V: crăn~ l Pl: -ele / E: crenguri + -ea] 1-14 (Pop; şhp) Crenguţă (1-14).
crenguros, ~Odsâ a [At: ANON. CAR. / V: ele- / PI: -cm, ~oa.v<? / E: crenguri + -o.v] 1 Rămuros. 2 Stufos.
crenguşoară .v/'[At: POLIZU / V: crăncu~, crăn~ / Pl: -re* / E: creangă + -uşoară] 1-14 (Şhp) Crenguţă (1-14).
crenguţă ,y/‘[At: LB / V: clen~, crăncu~, crăn~ / Pl: -re / E: creangă + -z/fd] 1-14 (Şhp) Creangă (1-4, 7-9) (mică) Si: crenguliţă (1-14), crengurea (1-14), crenguşoară (1-14). 15 (îvp) Fiecare dintre cele două braţe ale ochelarilor.
creniţă sf [Ai: BIANU, D. S. / Pl: ~ţe / E: ns cf hreniţă] (Bot; reg) Năsturel (Nasturtium officinale).
creno- [At: DN3 / E: fr creno-] Element de compunere cu semnificaţia:
1	Referitor la izvor. 2 Propriu izvorului. 3-4 (De) izvor.
crenobiologxe sf [At: DN3 / P: ~bi-o~ / Pl: -iz / E: fr crenobiologie] (Zlg) Ramură a limnologiei care studiază organismele ce trăiesc în izvoare.
crenologie sf [Ai: DN3 / Pl: -iz / E: fr crenologie] Studiu al apelor minerale terapeutice.
crenoterapeut, ~ă smf a [At: DN3 / Pl: -urz, -e / E: fr crenotherapeute] (Medic) care este specialist în crenoterapie.
crenoterapie sf [At: DN3 / Pl: -iz / E: fr crenotherapie] (Med) Tratament cu ape de izvor minerale, termale etc. c ren vir şt sm vz crenvurşt crenviş sm vz crenvurşt crenvişt sm vz crenvurşt
crenvurşt sm [At: C. PETRESCU, î. II, 108 / V: -v/r-, -vi$, ~vişt / Pl: -z / E: ger Krenwiirstchen] Cârnăciori subţiri, din carne de vacă sau oaie, tocată fin, care se vând, uneori, în perechi şi se consumă fierţi, cu muştar şi hrean.
creo- [At: DN3 / P: cre-o- / E: fr creo-] Element de compunere cu semnificaţia: 1 Referitor la carne. 2 Specific cărnii. 3 Care aparţine cărnii.
4	Care provine de la carne. 5-6 (De) carne.
creodontă sf[Ât: DN1 / P: cre-o~ / Pl: -te / E: fr creodonthes] (Zlg; lpl) Subordin de mamifere carnivore fosile, cu dentiţie puţin specializată, cu membrele masive, prevăzute cu gheare. 2 (Şls) Mamifer din creodonte (1).
creofăg, a [At: DN3 / P: cre-o- / Pl: -agi, -ăge / E: fr creophague] (Liv; rar) Care se hrăneşte cu carne.
creofagie sf [At: DN3 / P: cre-o-fa-gi-e / PI: -iz / E: creophagie] (Liv) Obişnuinţă de a se hrăni cu carne.
creol, -d [At: D. ZAMFIRESCU, R. 11 / P: cre-o- / Pl: -z, -<? / E: fr creole] 1-4 smf, a (Persoană) de rasă albă, născută în America Latină sau în colonii. 5-8 smf, a (Pex; îs) - negru (Persoană) de rasă neagră născută în America Latină sau în colonii. 9-12 smf a (Pex) ( Persoană) născută în America Latină sau în colonii, din părinţi de rase diferite. 13-14 .v/ (Şîs limbă -ă) Limbă amestecată rezultată din contactul spaniolei, portughezei sau francezei cu un idiom indigen din America Latină sau din colonii. 15 smf (Pex) Mulatru. 16-17 smf a (Pex) (Persoană) cu tenul arămiu. 18 smf (lm) Rrom.
creollnă sf[At: LTR2 / P: cre-o~ / Pl: -ne / E: fr creoline] (Chm) Amestec lichid de săpun şi ulei greu, obţinut din distilarea cărbunilor de pământ şi folosit, în special, ca dezinfectant.
creozot sn [At: BIANU, D. S. / P: cre-o- / V: ~euz~ / PI: -uri / E: fr creosote] (Chm) Lichid uleios, gălbui şi caustic, cu miros tare, obţinut din distilarea gudroanelor de lemn, folosit în industrie şi medicină.
creozotâ vt [At: DN3 / P: ere-o-1 Pzi: -rez / E: fr creosoter] A impregna lemnul cu creozot pentru a-1 face mai rezistent.
creozotdre sf [At: DN3 / P: cre-o~ / Pl: -ră/*/ / E: creozota] Impregnare a lemnului cu creozot, pentru a-1 face mai rezistent Si: creozotat1.
creozotăt1 sn [At: MDA ms / P: cre-o~ / Pl: -z/rz / E: creozota] Creozotare.
creozotăt2, a [At: DEX2 / P: ere-o- / Pl: -arz, ~e / E: creozota] (D. lemn) Impregnat cu creozot pentru a deveni mai rezistent.
crep1 sn [At: LB / PI: -uri / E: ger Krippe] (Gmsr) 1 Scară de deasupra ieslei Si: (reg) ereplă (1). 2 Jgheab de adăpat vitele, dintr-un trunchi de copac scobit Si: (reg) creplă (2).
crep2 sn [At: ALECSANDRI, P. III, 88 / Pl: -z/rz / E: fr crepe] 1-2 (Văl din) ţesătură subţire, fină, ondulată, din fire de mătase sau lână suprarăsucite Si: (înv) zăbranic. 3 Bucată de crep (2) negru, purtată la pălărie, la braţ sau la rever în semn de doliu. 4 (îc) —satin Ţesătură cu una dintre feţe mată, iar cealaltă lucioasă.
crep3 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: fr crepe] 1 Cauciuc natural de culoare alb-gălbuie, preparat din latex, prin coagulare cu acid acetic, folosit pentru tălpi la încălţăminte. 2 (îs) Pantofi cu (sau de) - Pantofi cu talpă de crep3 (1). crepă v vz crăpa crepăre sfvz crăpare crepăt1 sn vz crăpat1 crepăt2, a vz crăpat2 crepăt sns vz crăpet ere pătură sfvz crăpătură
crepdeş'm sn [At: DEX2 /V: (înv) sfl Pl: -uri / E: fr crepe de Chine] (Pex; rar) 1-2 Crep2 (1,2). crepdeşină sf vz crepdeşin
crepenele sfp [At: DICŢ. / E: net] (Reg; îe) în - De-a berbeleacul Vz berbeleac.
crepem vt [At: DA ms / Pzi: -nesc / E: srb krepiti „a întări4*] (Ban; sbm)
1	A prinde. 2 A strânge.
crepeniţă sf [At: DA ms / Pl: -ţe / E: crepa + -niţă] (Reg) Parte a unui trunchi de copac crăpat în lung. crepet sns vz crăpet crepe te sns vz crăpet
crepulă .y/'[At: ODOBESCU, S. III, 55 / Pl: -de / E: fr crepide, lat crepida] Sandală purtată, în antichitate, de greci şi romani.
crepidomă sf [At: DN3 / Pl: -me / E: ngr ^p7^ri<So/ia] Fundament cu trepte al unui templu antic grecesc.
crep'mă sf [At: LTR2 / Pl: -ne / E: fr crepine] Cutie metalică găurită, folosita drept filtru Ia capătul unei conducte.
crepitănt, a [At: DA ms / Pl: -nţi, -e / E: fr crepitant] (Frm; liv) 1 Care trosneşte. 2 Care produce zgomote scurte şi repetate. crepităţie sf[At: DA / V: ~iune / Pl: -iz / E: fr crepitation] (Frm; liv)
1	(Med) Trosnitură produsă de ciocnirea extremităţilor unui os fracturat.
2	(Med) Zgomot al aerului în plămânii cu emfizem sau pneumonie. 3 Trosnet al focului. 4 Pârâit al sării aruncate în foc.
crepitaţiune sfvz crepităţie
creplă sf [At: PĂCALĂ, M. R. 435 / V: -eap~ / Pl: -le / E: ctm crep1 + iesle] 1-2 Crep1 (1-2).
crepon sn [At: IONESCU-MUSCEL,ŢES. 43 / PI: -oăne / E: irerepon] 1-2 Ţesătură cu creţuri sau cu model în relief.
crepoiiăt, -a a [At: NOM. MIN. 370 / Pl: -aţi, -e / E: crepon + -at] 1-2 (D. o ţesătură) încreţit sau cu model în relief. 3-4 (D. hârtie sau alte materiale) Asemănător cu creponul (1-2). 5 (D. materiale) Cu încreţituri.
6-7 (D. materiale) Cu caracteristicile creponului (1-2).
creposte sn [At: ARH. FOLK. IV, 187 / Pl: -rz / E: net] (îrg) 1 Cetate.
2	Fortificaţie.
creps sn [At: NEGRUZZI, S. III, 16 / Pl: -z/rz / E: fr creps] (înv) Joc de zaruri, originar din Anglia.
crepuscul sn [At: NEGRUZZI, S. I, 160/A: -cui l V: (înv) -/ă.v/7 Pl: -e / E: fr crepuscule, lat crepusculum] 1 Sfârşit de zi. 2 înserare. 3 (Fig)
717
CREPUSCULAR
Sfârşit. 4 (Fig) Declin. 5 Lumină difuză de după apusul soarelui. 6 (Pex) Lumină difuză dinainte de răsăritul soarelui. 7 (Pex) Semiîntuneric.
crepuscular, ~ă a [At: D. ZAMFIRESCU, R. 110 / Pl: -i, -e / E: fr crepusculaire] 1-7 Referitor Ia crepuscul (1-7). 8-14 Specific crepusculului (1-7). 15-21 De crepuscul (1-7). 22 (îs) Cerc - Cerc situat la 18° deasupra orizontului. crepusculă sfwz crepuscul crepusnic sm vz căpuşnic creri smp vz creier crerişori smp vz creierişor cresdl sn vz crezol
crescător,-oare [At: ŢICHINDEAL, F. 19/15 / Pl:	-oarei E: creşte
+ -(ă)tor] 1 a (Mat; îoc descrescător) Care creşte. 2-3 smf, a (înv) (Persoană) care se ocupă de creşterea şi educarea copiilor. 4-5 smf, a (Persoană) care se ocupă cu creşterea animalelor. 6 smf (îvr) Părinte adoptiv.
crescătorie .v/'[At: TDRG / Pl: ~i/ / E: crescător + -ie] 1 Loc unde se cresc animale. 2 Fermă.
crescătură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 100/2 / Pl: -ri / E: creşte + -tură] 1-9 (îvr) Creştere (1-9). 10 (îvr) Trăire. 11-14 (îvr) Creştere (12-14,16).
15	(îvr) Răspândire. 16 (îvr) Ridicare. 17 (îvr) Lungire. 18 (îvr) Adăugare.
19	(îvr) întindere . 20-25 (îvr) Creştere (27-32). 26 (îvr) Cultivare. 27-32 (îvr) Creştere (34-38,44). 33 (înv) Umflătură. 34 (înv) Tumoare. 35 (Iuz) Ramură crescută din nou.
crescând, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -nzi, -e / E: creşte] în creştere. crescendo [At: C. PETRESCU, î. II, 153 / E: it crescendo] (Muz) 1 av (D. execuţie) Sporind progresiv în intensitate. 2-3 sn Creştere progresivă a intensităţii sunetelor produse de voce sau de instrumente muzicale.
crescut1 sn [At: PSALT. 166/12 / Pl: -uri / E: creşte) 1-9 (îvr) Creştere (1-9). 10 (îvr) Trăire. 11-15 (îvr) Creştere (12-16). 16 (îvr) Propagare.
17	(îvr) Răspândire. 18-19 (îvr) Creştere (19-20). 20 (îvr) Progres. 21 (îvr) Ridicare. 22 (îvr) Lungire. 23 (îvr) întărire. 24 (îvr) Adăugare. 25 (îvr) întindere. 26-31 (îvr) Creştere (27-32). 32 Cultivare. 33-38 Creştere (34-38,44). 39 (înv; fam) Statură. 40 (înv) Mlădiţă. 41 (înv) Vârstă. 42 ,(înv) Educaţie. 43 (Reg) Adaos peste capacitatea prestabilită a unei stive de lemne.
crescut2, ~ă a [At: DOSOFTEI, ap. GCR I, 256/22 / Pl: -uţi, -e / E: creşte] 1 (înv) Născut2. 2 (înv) Fătat2. 3 încolţit2. 4-5 vi (D. oameni, animale, plante) (Care s-a dezvoltat sau) căruia i s-a dezvoltat o parte a organismului datorită proceselor vitale. 6 (înv; d. cereale) Răscopt2.7 (Bot; îc) Ridiche—ă Cucutoasă. 8 (îs) Ceapă -ă Ceapă care a încolţit. 9 (Pex; d. unele plante) Care a dat lujeri, muguri, frunze în timpul depozitării.
10	(D. o parte tăiată, rănită, uzată a organismului) Regenerat2.11-12 (îoc a se micşora, a descreşte) Care (s-a ivit în depărtare şi) se apropie. 13 Care ia proporţii tot mai mari. 14 Propagat2.15 Răspândit2.16 Care şi-a mărit intensitatea. 17 Care a prins putere. 18 Care a progresat. 19 Umflat2.
20	Ridicat2.21 Lungit2.22 întărit2.23 Adăugat2.24 întins2.25 (D. aluat) Dospit2.26 (Fig) Care sporeşte în importanţă. 27 (D. ape) Care şi-a mărit adâncimea. 28 (D. animale) Devenit adult. 29 (D. copii) Maturizat2. 30 Care a fost ajutat să se dezvolte. 31-32 (D. copii, animale sau plante) îngrijit de când s-a născut sau a răsărit şi până la maturizare. 33 Cultivat2.
34	(D. animale) Prăsit2.35 (D. animale) Adoptat2.36 (D. copii) Educat2.
37	(D. animale) Dresat2.38 Instruit2.39 (înv; îla) - de suflet înfiat2.40-41 (înv; d . oameni; îe) — bine (sau — rău) Care este bine (sau rău) educat.
42	Evoluat2.43-44 (înv; d. oameni) Care şi-a ridicat nivelul (profesional sau) cultural. 45 (D. cadre, specialişti) Format2. 46 (D. copii) Căruia i-a trecut copilăria.
ere sol sm vz crezol
creson sn [At: PANŢU, PL.2 / Pl: -oane / E: fr cresson] (Bot) 1 Plantă erbacee leguminoasă anuală din familia cruciferelor, cu flori albe mici, cultivată pentru frunzele ei folosite ca salata sau condimente Si: hreniţă (Lepidium sativum). 2 Bruncuţ (Isa tis tinctoria). 3 Cardame (Lepidium sativum). 4 Năsturel (Nasturtium officinale).
cresta [At: ECONOMI A 158/21 / Pzi: -tez / E: drr creastă] lvt A face tăieturi în came pentru a se frige mai uşor Si: a încresta. 2 vt A tăia slănina până la şorici, încât să aibă forma unei creste de cocoş Si: a încresta. 3 vt A face o tăietură în formă de cruce la ceapă sau ridiche, pentru a pătrunde sarea Si: a încresta. 4-5 vt A face tăieturi (pe suprafaţa sau) pe marginea unui obiect Si: a încresta. 6 vt A tăia ceva în formă de creastă de cocoş Si: a încresta. 7 vt A tăia, cu scop ornamental, adâncituri egale, la distanţă egală, în scoarţa unui lemn Si: a încresta. 8 vt A scobi. 9-10 vt A întrerupe uniformitatea unei suprafeţe (netede sau) de aceeaşi culoare Si: a încresta.
11	vt A însemna ceva printr-o tăietură Si: a încresta. 12 vt (îe) A — pe răboj A face o tăietură pe răboj pentru a ţine socoteala. 13 vt (Fig; îae) A ţine minte pentru a răsplăti ceva. 14 vr (înv; îe) A - pe cineva A băga pe cineva în seamă. 15 vr A face o tăietură dreaptă şi una oblică, intersectate într-un obiect, pentru a lua o bucăţică din el Si: a încresta. 16 vr A face
o	incizie în formă de cruce Si: a încresta. 17-18 vtr A (se) răni uşor Si: a (se) încresta. 19 vr (Reg; fig) A bate.
crestare .v/‘[At: MEHEDINŢI,G. F. 114/ Pl: -tari/ E: cresta] 1 Efectuare a unor tăieturi în carne pentru a se frige mai uşor Si: crestat1 (1), crestătură
(1),	încrestare, încrestat1 (1). încrestătură. 2 Efectuare a unor tăieturi în slănină, până la şorici, încât să aibă forma unei creste de cocoş Si: crestat1
(2),	crestătură (2), încrestare, încrestat1, încrestătură. 3 Efectuare a unei tăieturi în formă de cruce, la ceapă sau ridiche, pentru a pătrunde sarea Si: crestat1 (3), crestătură (3), încrestare (3), încrestat1, încrestătură. 4-5 Efectuare a unor tăieturi (pe suprafaţa sau) pe marginea unui obiect Si: crestat1 (4-5), crestătură (4-5), încrestare, încrestat1, încrestătură. 6 Tăiere a unui obiect în formă de creastă de cocoş Si: crestat1 (6), crestătură (6), încrestare, încrestat1, încrestătură. 1 Tăiere, în scop ornamental, a unor adâncituri egale Ia distanţă egală în scoarţa unui lemn Si: crestat1 (1), crestătură (1), încrestare, încrestat1, încrestătură. 8 Scobire. 9-10 întrerupere a uniformităţii unei suprafeţe (netede sau) de aceeaşi culoare Si: crestat1 (9-10), crestătură (9-10), încrestare, încrestat1 (9-10), încrestătură. 11 însemnare a ceva printr-o tăietură Si: crestat1 (11), crestătură (11), încrestare, încrestat1, încrestătură. 12 (îe) - pe răboj Efectuare a unei tăieturi pe răboj, pentru a ţine socoteala Si: încrestare pe răboj Vz încrestare. 13 (Fig; îae) Memorare pentru a răsplăti ceva Si: încrestare pe răboj Vz încrestare. 14 Efectuare a unei tăieturi drepte şi a uneia oblice, intersectate, într-un obiect, pentru a lua o bucăţică din el Si: crestat1 (12), crestătură (12), încrestare, încrestat1, încrestătură. 15 Efectuare a unei incizii în formă de cruce Si: crestat1 (13), crestătură (13), încrestare, încrestat1, încrestătură. 16 Rănire uşoară Si: crestat1 (14), crestătură (14), încrestare, încrestat1, încrestătură. 17 (Reg; fig) Batere a cuiva Si: crestat1 (15), crestătură (15).
crestaş sm vz cârstaş
crestat1 sn [At: NOM. MIN. 371 / PI: -uri / E: cresta] 1-7 Crestare (1-7).
8	Scobire. 9-15 Crestare (9-11,14-17).
crestat2, ~ă [At: LEX. MARS. 200 / Pl: -aţi, -e / E: cresta] 1 a (D. carne) Care are mai multe tăieturi, pentru a se frige mai uşor Si: încrestat2 (1). 2 a (D. slănină) Care are tăieturi până la şorici, încât să aibă formă de creastă de cocoş Si: încrestat2 (2). 3 a (D. ceapă sau ridiche) Care are tăieturi în formă de cruce, pentru a pătrunde sarea Si: încrestat2 (3). 4-5 a (D. obiecte) Care are tăieturi (pe suprafaţa sau) pe marginea sa Si: încrestat2 (4-5). 6 a (D. obiecte) Tăiat în formă de creastă de cocoş Si: încrestat2 (6).l a (D. lemn) Ornamentat cu tăieturi egale la distanţă egală în scoarţa sa Si: încrestat2. 8 a Scobit2. 9-10 a (D. suprafeţe) A cărei uniformitate de netezime sau de culoare este întreruptă Si: încrestat2 (9-10).
11	a însemnat printr-o tăietură Si: încrestat2 (11). 12 a însemnat pe răboj pentru a ţine socoteala. 13 a (Fig) Memorat pentru a fi răsplătit. 14 a (D. obiecte) Din care s-a luat o bucăţică, printr-o tăietură dreaptă şi una oblică intersectate. 15 a Căruia i s-a făcut o incizie în formă de cruce Si: încrestat2 (15). 16 a Rănit uşor Si: încrestat2 (16). 17 a (Fig; reg) Bătut2.18 a Cu colţuri pe margine. 19 sm Rotiţă de fier dinţată, care serveşte la mişcarea carului joagărului. 20 sm Colac mare, din făină de grâu, cu mai multe împletituri şi crestături în cruce, pentru înmormântări şi sfeştanii. 21 a (D. ţărmuri) Neregulat2. 22-23 .vm/(Gmţ) (Cocoş sau) găină.
718
CREŞTET
crestavete sn vz castravete
crestălău sn [At: PĂCALĂ, M. R. 453 / Pl: -lăi/ E: cresta + -ălău] (Reg) Instrument constând dintr-un lemn cilindric crestat, pentru sfărâmarea brânzei la stână Si: (reg) creasta (24), crestau (1), crestez (1), răvar. crestănedsă1 sfvz cârstăneasă
crestăneasă2 sf [At. DA / Pl: ~e.se* / E: net] (Bot) Avrămeasă (Gratiola officinalis).
erestător, -oare [At: LEX. MARS. / Pl: -i, -oare l E: cresta + -tor] 1-14 smf, a (Persoană) care crestează (1-7) Si: încrestator. 15-16 (Persoană) care scobeşte Si: încrestator (15-16). 17-18 .st?/-Unealtă pentru scobit sau incizat Si: încrestator. 19-20 smf a (înv) (Persoană) care supraveghează şi notează pe răboj, pentru a ţine socoteala a ceva Si: încrestator. 21-26 smf, a (Persoană) care crestează (15-16, 18) Si: încrestator. 27-28 smf a (Reg; fig) (Persoană) care bate.
crestătură .v/’[At: ANON. CAR. / Pl: -ri / E: cresta + -tură] 1-7 Crestare (1-7). 8 Scobire. 9-15 Crestare (9-11,14-17). 16 Tăietură. 17 Incizie. 18-19 Semn (pe răboj) Si: crestează (3-4), crestez (2-3), încrestătură. 20 Tăietură dintr-un material cu colţuri Si: crestează (5), încrestătură. 21-22 Sculptură în lemn (cu ornament în zigzag sau) cu tăieturi egale la distanţe egale Si: crestează (6-7), crestez (4-5), încrestătură. 23 Făgaş. 24 Văgăună. 25 Tăietură într-un lemn de construcţii pentru a fi îmbinat cu altul Si: crestează (10), crestez (6), încrestătură. 26-27 Deschizătură (strâmbă sau) strâmtă Si: crestează (11-12), încrestătură. 28 Semn crestat pe urechile oilor pentru a fi recunoscute. 29 (Lpl) Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelire sau crestare, folosit la elemente arhitectonice, la mobilier, la unelte şi obiecte de uz casnic etc.
crestăţe a sf [At LB / Pl: -e/e / E: crestat + -ea] (Bot; reg) 1 Susai-pădureţ (Mvcelis muralis). 2 Salata-iepurelui (Prenanthes purpurea). 3 Vătămătoare (Anthyllis vulneraria).
crestăţel [At: MARDARIE, L. 51 / V: -tef- / Pl: -ei / E: crestat + -el] 1 sm (Bot; reg) Vătămătoare (Anthyllis vulneraria). 2 sn Unealtă a olarului cu care crestează oalele la gură.
crestăţică sf [At H X, 354 / Pl: ~ici / E: crestat + -ică] 1-3 (Bot; reg) Crestăţea (1-3).
crestau sn [At: CHEST. IV, 67 / Pl: -taie l E: creastă + -ău] (Reg) 1 Crestălău. 2 întindere de apă. 3 Lac pe vârful unui munte. crestăvete sn vz castravete crestăz sn vz crestez
crestează sf [At ANTIPA, P. 170 / Pl: -eze / E: cresta + -ează] (Reg) 1 Tăietură. 2 Incizie. 3-10 Crestătură (18-22,25-27). 11 Făgaş. 12 Văgăună. crestelniţâ sfvz cristelniţă cresteneasă sfvz cârstăneasă cresteţ sm vz cârstei cresteţel sm vz crestăţel
crestez sn [At: VÎRCOL, V. /V: —tăz / Pl: -eze / E: cresta] (Reg) 1 Crestălău. 2-6 Crestătură (18-19, 21-22, 25). 7 Crestătură (7) în pragul de sus al prispei. 8 Parte bătută cu scânduri la pridvor.
crestxţă sf [At DICŢ. / Pl: ~ţe / E: creastă + -iţă] 1-38 (Şhp) Creastă (1-2,16-20,22-27,29-34) (mică). crestomaţie sfvz crestomaţie
crestomaţie sf[At: COSTINESCU /V: -arie / Pl: -li / E: fr chrestdmathie, ngr XPnwopădeia] 1 Culegere de texte din diferiţi autori, reprezentative pentru valoarea lor filologică, istorică, documentară Si: analecte. 2-3 Culegere de texte literare (aparţinând scriitorilor clasici) Si: antologie.
crestos,-oasă a [At NEGRUZZI, S. 1,191 /Pl: -osi, -oase / E: creastă + -os] 1-10 Cu creastă (1-2,16-18) (mare). 11-24 Cu (multe) creste (19-20, 30-34). 25 (înv) Crestat2.
crestară sf [At: T. PAPAHAGI, M., ap. DA ms / Pl: -ri / E: cresta + -ură] Crestătură la vârtej.
crestuş sn [At: DAMfi, T. 9 / Pl: -e / E: cresta + -uş] (Reg) 1 Gură în inima carului. 2 Creasta leucii. 3 Gaură în caş. cresus sm [At: DN3 / Pl: -uşi / E: fr cresus] (Liv) Om foarte bogat. creşă sf [At CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 108,12/3 / Pl: ~.ye / E: fr creche] 1-3 (Clădire pentru o) instituţie (şi personalul aferent) care asigură
creşterea copiilor până la vârsta de 3 ani, un număr de ore sau zile, săptămânal.
creştal sn vz cristal
crăşne sf [At FRÂNCU - CANDREA, M. 99 / Pl: - / E: net] (îrg) Pârghie cu două cârlige, cu care se cărau ciuberele cu apă.
creaşte v vz creşte
creşte [At: COD. VOR. 145/3 / V: (înv) -ea$- / Pzi: cre.sc / E: ml crescere] 1 vi (D. animale şi păsări sălbatice) A se naşte şi a se mări treptat, până la maturitate. 2 vi (D. animale şi păsări sălbatice) A se dezvolta, făcându-se mai mare, înalt, gros etc. 3 vi A trăi. 4-5 vi (îe) (Să) -ti (sau, îrg, creştere-ai) mare! Formulă de salut sau de mulţumire (adresată unui copil). 6 vi (D. plante; îlv) A -împrejur A se întinde. 7 vi (îe) A—văzând cu ochii (sau ca din apă) A creşte foarte repede. 8 vi (Pop; îlv) A — în burtă (sau a - carnea pe cineva) A se îngrăşa (de prea multă mâncare).
9	vi (Pfm; îe) A - carnea pe cineva A-i merge cuiva bine. 10 vi (Pfm; îae) A fi mulţumit. 11-12 vi (Pfm) A - inima din (sau în) cineva ori a-i
-	cuiva sufletul sau pieptul A simţi o mare bucurie sau mulţumire. 13 vi (D. o parte a corpului unui animal) A ajunge în starea originală. 14 vi A se face la loc Si: a se reface. 15 vi (D. păr, pene etc.) A apărea. 16 vi (Adesea îoc a descreşte, a se micşora, a scădea) A se ivi (în depărtare) şi a se mări prin apropiere. 17 vi (D. ape) A se umfla. 18 vi (D. aluat) A-şi mări volumul. 19 vi (D. zile, nopţi, vreme, timp; adesea îoc a descreşte, a se micşora, a scădea) A dura mai mult. 20 vi (D. zgomote, sunete, glas etc.; adesea îoc a descreşte, a se micşora, a scădea) A deveni mai puternic (în vibraţii). 21 vi (D. naţiuni, popoare; adesea îoc a descreşte, a scădea) A se înmulţi ca număr. 22 vi (D. avere, bunuri; adesea în opoziţie a descreşte, a se micşora, a scădea) A spori ca număr, valoare etc. 23 vi (De obicei, cu determinări care indică substanţa înlocuită; adesea îoc a se micşora, a scădea, a descreşte) A deveni mai puternic şi mai greu de suportat. 24 vi (D. defecte ale obiectelor; adesea îoc a se micşora, a scădea, a descreşte) A deveni mai intens şi mai adânc. 25 vi (D. boli, simptome, epidemii etc.) A se întinde pe o arie mai mare. 26 vi (D. forme de teren) A deveni mai mare, prin apropiere. 27 vi (D. oameni sau acţiunile, manifestările etc. lor) A progresa. 28 vi (D. ape) A se umfla. 29 vi (D. nivelul apelor) A se ridica. 30 vi (D. aluat, pâine, cozonac etc.) A-şi mări volumul prin dospire. 31 vi (îvr; d. lână) A deveni mai mare. 32 (Rar; d. timp sau unităţi de timp) A deveni mai lung. 33 vi (D. timp sau unităţi de timp) A se adăuga. 34 vi (D. ura) A se mări. 35 vt (C. i. copii) A îngriji să se dezvolte bine. 36 vt (C. i. plante) A cultiva. 37 vt (C. i. animale) A prăsi. 38 vt (C. i. copii) A educa. 39 vt (C. i. copii) A instrui.
40	vi (D. oameni) A-şi ridica nivelul profesional, cultural etc.
creştere sf [At MARDARIE, L. 304 / V: (înv) -/ire, -ea$- / Pl: -ri / E: creşte] 1 Mărire treptată, până la maturitate. 2 Dezvoltare continuă în mărime, înălţime, grosime etc. 3 Trăire. 4 (îs) ~ în burtă îngrăşare. 5 (Şîs
-	la loc) Ajungere în starea originală. 6 (îas) Refacere. 7 (Adesea îoc descreştere, micşorare, scădere) Ivire (în depărtare) şi mărire (prin apropiere). 8 Umflare a apelor. 9 Mărire a volumului unui aluat. 10 (Adesea îoc descreştere, micşorare, scădere) Mărire a duratei nopţii, a zilei, a timpului etc. 11 (Adesea îoc descreştere, micşorare, scădere) Mărire a vibraţiei unui zgomot, sunet sau glas. 12 (Adesea îoc descreştere, micşorare, scădere) Sporire, ca număr, valoare etc. a bunurilor, a averii.
13	(Adesea îoc cu descreştere, micşorare, scădere) Intensificare a durerilor, suferinţelor. 14 întindere pe o arie mai mare a bolilor, simptomelor, epidemiilor. 15 (Adesea îoc descreştere, micşorare, scădere) Evoluţie. 16 Umflare a apelor. 17 Ridicare (a nivelului unei ape).
18	Mărire a volumului prin dospire. 19 (Rar) Lungire a timpului unei acţiuni. 20 Adăugare a timpului unei acţiuni. 21 Umflare a boabei de cereale. 22 îngrijire (bună) a copiilor. 23 Cultivare a plantelor. 24 (înv; de obicei lpl) Produs (agricol). 25 Prăsire a animalelor. 26 Educare a copiilor. 27 Instruire a copiilor. 28 Ridicare a pregătirii profesionale, a nivelului cultural etc.
creştet sn [At: PALIA (1581), ap. GCR I, 36 / V: (reg) -#./ Pl: -uri / E: creşte + -et] 1 (Atm; pfm) Sinciput. 2 Punctul cel mai înalt al
719
CREŞTIN
capului. 3 (Pfm) Fontanelă. 4 (îlav) Din (sau de Ia) -până-n tălpi (ori în talpă sau Ia picioare) ori din talpă (sau tălpi) până în - Peste tot corpul. 5 (îlav) Din (sau de la) -până-n tălpi (ori în tălpi sau la picioare) De sus în jos. 6 (îe) Nu-i trece (sau nu-i vine) nici prin - (ori -ul) (capului) Nu-şi poate închipui. 7 (îae) Nu-i trece prin minte. 8 (Reg; îe) A-i scoate cuiva (ceva) prin - A cicăli. 9 (Reg; îae) A dojeni. 10 (Reg; îae) A tot aminti de-o binefacere pe care a făcut-o. 11-12 (Părul din) vârful capului. 13 (Pop) Căpătâi (1). 14-16 Vârf ascuţit (de munte, de stâncă, de copac etc.) Si: cap, coamă, creastă, culme, pisc. 17 (Gmt) Punctul de întâlnire al laturilor Si: vârf. 18 (Reg; pex) Partea cea mai de sus şi ascuţită a unei clăi Si: vârf. 19 (Reg) Parte a morii nedefinită mai îndeaproape.
20	(înv; pan) Personalitate. 21 (înv; pan; d. o situaţie, o stare) Vârf.
creştin, -0 [At: COD. VOR. 136/8 / Pl:	-e	/ E: ml christianus, -«]
1 a Care aparţine creştinismului Si: creştinesc (1). 2 a Privitor la creştinism Si: creştinesc (2). 3 a Specific creştinismului. 4 a Care provine de la creştinism. 5 a De creştinism. 6 a (îs) Era -ă Eră în care anii se calculează de la naşterea lui Hristos. 7 smf Adept al creştinismului. 8 smf (Pfm) Persoană. 9 (îs) - bun Om bun.
creştina [At: BIBLIA (1688) / Pzi: -nez / E: creştin} 1-2 vtr A (se) face creştin (3) Si: (reg) a (se) creştini (1-2). 3-4 vtr (Pfm; în religia creştină; spc) A (se) boteza. 5-6 vtr A (se) converti la creştinism. 7 vt A face cu forţa pe cineva creştin (7). 8 vt A stropi cu agheasmă. 9 vr A se lăsa stropit cu agheasmă.
creştinare sf [At: DICŢ. / Pl: -nari / E: creştina) 1 Trecere la creştinism. Si: (îvr) creştinătură, (la moţi) creştinie, (reg) creştinire. 2 (înv) Botezare.
3	Stropire cu agheasmă.
creştinaş sm [At: GRAIUL I, 130 / Pl: ~i / E: creştin + -aş] 1-2 (Şhp) Creştin (7) (tânăr). creştinat1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: creştină] 1-4 Creştinare (1-4). creştinat2, -ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 85 / PI: -aţi, -e / E: creştina] 1 Care s-a făcut creştin (7). 2 Botezat. 3 Care s-a convertit la creştinism.
4	Care a fost făcut cu forţa creştin (7). 5 Care a fost stropit cu agheasmă. creştinătate sf [At: CORESI, EV. 36/36 / E: ml christianitas, -atis sau
creştin + -ătate] 1 (îvp) Creştinism. 2 Purtare creştinească (1). 3 Totalitatea creştinilor (7). 4-5 (Pex) Ţările (sau popoarele) creştine (1) din lume.
creştinător, -oare smf a [At: DA ms / Pi:-i, -oare / E: creştin + -dtor] 1-2 (Nob) (Persoană) care creştinează (1) pe cineva.
creştinătură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 90/2 / E: creştin + -ătură] (îvr) Creştinare (1).
creştinăţie .s/tAt: DOSOFTEI, V. S. 184 / E: creştin + -ăţie] (îvr) Creştinism. creştineasă sf vz cârstăneasă
creştinesc, -ească a [At: CORESI, EV. 1 / PI: -eşti / E: creştin + -esc] 1-2 Creştin (1-2). 3 (îvr) Cumsecade. 4 (înv) Uman.
creştineşte av [At: URECHE, ap. LET. I, 172/29 / E: creştin + -este]
1	Ca un creştin (7). 2 în felul creştinilor (7). 3 Pe înţelesul tuturor Si: limpede, omeneşte, popular. 4 Uman.
creştini vtr [At: VICIU, COL. 98 / Pzi: -nesc / E: creştin + -i] 1-2 (Reg) A (se) creştina (1-2).
creştinie şf[At: FRÂNCU - CANDREA, ap. TDRG / E: creştin + -ie] (La moţi; din necesităţi de rimă) Creştinare (1). creştinire .s/[At: DICŢ. / Pl: -ri / E: creştini] 1-4 (Reg) Creştinare (1-4). creştinism sns [At: NEGRUZZI, S. I, 243 / E: creştin + -ism] Religie la baza căreia stă credinţa în persoana şi învăţăturile lui Iisus Hristos Si: (îvp) creştinătate (1), (înv) creştinăţie. creştire sf vz creştere creştit sn vz creştet
cretaceu, -cee [At: CADE / PI: -cee, -cei / E: fr cretace, lat cretaceus]
1	a Specific cretei (1). 2 a Care se referă la cretă (1). 3 a Care provine de la cretă (1). 4 a Care aparţine cretei (1). 5 sn (Gig) Cretacic (1).
cretacic, -ă [At: LTR2 / Pl: -ici, -ice / E: ns cf fr cretace] (Gig) 1 sn Ultima perioadă a erei mezozoice. 2 a Care ţine de cretacic (1).
cretă sf [At: C ALEND ARI U (1814), 191/29/V: (reg) ~edă, cridă, -efta, criţă / Pl: -te / E: lat creta, pn Krejder, ucr Krijda] 1 Carbonat de calciu alb şi fărâmicios, formând straturi geologice importante, mai ales de origine organică. 2 Bucată de cretă (1) (amestecată, uneori, cu substanţe colorante) în formă de baton sau de creion, cu care se scrie sau se însemnează pe tablă (pe o placă, o stofă etc. de culoare închisă) Si: (îrg) tibişir. cretei sn vz cătreţ
cretiny -ă smf « [At: C. PETRESCU, C. V. 241 / Pl: -i,-e / E: fr cretin] 1-2 (Persoană) care suferă de cretinism (1). 3-4 (Pex) (Om) stupid.
cretinism sn [At: DA / Pl: -e / E: fr cretinisme sau cretin + -ism] 1 Boală (congenitală) în primii ani ai copilăriei, cauzată de dezvoltarea insuficientă a creierului, asociată cu o insuficienţă a tiroidei, care se manifestă prin tulburări în creştere, prin înapoiere mintală etc. 2 Tâmpenie.
cretiniză vrt [At: DEX2 / Pzi: -zez. / E: fr cretiniser] 1-4 A deveni sau a face să devină cretin (1-2). 5-6 (Pex) A (se) prosti.
cretinizăre sf [At: DEX2 / Pl: -zări / E: cretiniza] 1 îmbolnăvire de cretinism (1). 2 (Pex) Prostire. cretinţă sfvz cătrinţă
creion sn [At: GÎRLEANU, N. / Pl: -ari şi -oane / E: fr cretonne] (Cmr) Ţesătură imprimată, rezistentă şi groasă, cu băteală de cânepă şi urzeală de in, pentru huse, draperii etc.
cretos, —oasă a [At: C. PETRESCU, î. I, 4 / Pl: -oşi, -oase / E: cretă + -os] 1 Cu multă cretă. 2 Precum creta.
creţ, ~eaţă [At: ANON. CAR. / V: (reg) craţă, crăţ t Pl: -i, -e şi -uri / E: net] 1-2 a (D. păr, lână; îoc neted, lins) Răsucit în inele sau în spirală Si: (reg) buclat, încârlionţat. 3 a (Pan; d. ape; îoc Un) Cu valuri Si: încreţit.
4-5 av (îe) A (se) face — A (se) încreţi. 6 a (D. fiinţe, blană sau haine de blană) Cu părul ondulat. 7-8 a (Pan) Care prezintă ridicături şi adâncituri sau cute (naturale). 9 a îndoit în cute regulate Si: încreţit, ondulat,plisat.
10	av (Reg; îe) Calcă - Calcă mândru. 11 a (Imp) Zbârcit. 12-13 sm (Mpl) Păr ondulat de la natură sau încreţit Si: buclă, cârlionţ, creţeală (1), (îrg) creţitură (1), zuluf. 14-15 sn îndoitură la haine sau la cizme Si: cută, fald, (reg) curmătură, undă. 16 sn (Cmr; înv) Aţă de bumbac răsucită Si: cretişor (2), extra-creţ. 17 sn încreţitură a pielii Si: cută, zbârcitură. 18 a/(Bot; reg) Nalbă (Lavatera thuringiaca). 19 sf (Bot; reg) Izmă creaţă (Mentha crispa). 20 sf(Bot; reg; pex) Izmă creaţă {Mentha suaveolens).
21	şf (Bot', reg; pex; lpl) încreţiturile de pe partea de dedesubt a pălăriei unor bureţi. 22 (Bot; reg) Muşcată creaţă (Pelargonium radula). 23 (Bot; reg; şîs craţa broaştelor) Vetrice (Tanacetum vulgare). 24 .v/’(Bot; reg) Varietate de struguri albi. 25 sn (înv; pan) Depresiune de teren cutată.
creţar1 sm [At: BORZA, D. 226 / Pl: -i / E: creţ + -ar] (Bot; reg) Gorun (Quercus petraea). creţăr2 sm vz creiţar
creţat, —ă a [At: C. PETRESCU, C. V. 169 / Pl: -aţi, -ţe / E: creţ + -at] (Nob) Cu creţuri (5).
creţărel sm [At: BORZA, D. 13 / PI: -ei / E: creţar + -el] (Bot; reg) Creţişoară (Alcheumilla vulgaris).
creţeală şf[ At: MOLDO VAN, Ţ. N. / Pl: -eli / E: creţ + -eală] (Reg) 1-2 Creţ (13-14). 3 Cusătură încreţită.
creţesc am [At: DA / E: Creţu + -esc] 1-2 (Pop; îs) Măr - (Specie de) măr autohton, mare, turtit, cu coaja verzuie sau gălbuie, acoperită parţial cu dungi roşii, cu gust acrişor şi cu aromă specifică.
creţi vtr [At: DICŢ. / Pzi: -ţese / E: creţ + -i] 1-2 (înv; d. păr) A (se) încreţi.
creţişor, -oara [At: LB / V: crăţişoară / Pl: -i, -oare / E: creţ + işor] 1-2 (Şhp) (Cam) creţ (1). 3 sn (Cmr) Creţ (11). 4 smf Plantă erbacee din familia rozaceelor cu flori mici, verzi-gălbui (Alchemilla vulgaris) Si: brumărie, ploscă, pleaşcă, umbrarul-doamnei. 5 sf Ciupercă comestibilă, albă, cu tulpina groasă, ramificată, care creşte vara şi toamna în păduri de brad (Dryodon coralloides) Si: (reg) barba-caprei, brânca-ursului, burete creţ, bureţi de conopidă, curelice, laba mâţei, mieluşel, opintiri,
720
CRIHAN
togmăgel, 6 sf (Bot: reg) Izmă creaţă (Mentha crispa). 7 .y/*(Bot; reg) Burete de conopidă (Ramaria coralloides). 8 sm (Bot; reg) Vindecea (Beîanica officialis).
creţitură sf [At; LB / Pl: ~ri / E: creţ + -itură] (îrg) 1 Creţ (9). 2 Zbârcitură.
creţos, -oasă a [At: DICŢ. / Pl: -osi, -oase / E: creţ + -av] (Nob) Cu creţuri (1).
creţului, ~\e a [At: D. ZAMFIRESCU, R. 6 / Pl: -ii I E: creţ + -uliu] Cu părul creţ (1).
creţură şf [At: SLAVICI / Pl: -re / E: sgp creţuri (pl lui creţ)] (îrg) Zbârcitură.
creţuşcă .v/‘[At: DAMfi, T. 188 / Pl: -şte / E: creţ + -uşcă] 1 Plantă erbacee din familia rozaceelor cu flori albe, mirositoare cu proprietăţi diuretice (Filipendulă ulmaria) Si: (reg) aglică, barba-caprei, caprifoaie, pepenică, sânziana, smântânică, taulă, teişoară, voinicească. 2 (Bot; reg) Taulă (Spiraea crenata). 3 (Bot; reg) Cununiţă (Spiraea ulmifolia). 4 (Bot; reg) Ferigă-de-câmp (Pteridium aquibinula). 5 (Bot; reg) Barba-caprei (Calacera viscosa). creuzet sn [At: LTR / P: cre-u- / V: (iuz) -zot l Pl: -e / E: fr creuset]
1	Vas în formă de con trunchiat, construit din porţelan, cuarţ, grafit sau din felurite metale, folosit pentru topirea sau calcinarea unor substanţe.
2	(Ind) Partea inferioară a unui furnal înalt, în care se varsă metalul topit.
3	(Tip) Rezervor al unei maşini de format litere, în care se topeşte aliajul. creuzot sn vz creuzet
crevasă sf [At: DN3 / Pl: -se / E: fr ere vas se] 1 Crăpătură într-un bloc mare de gheată. 2 (Rar) Crăpătură a pielii. crevat sn vz crivat ere vată şf vz crivat
crevetar sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr crevetin] Ambarcaţie specială pentru pescuit moluşte (creveţi, crabi etc.).
crevetâ .y/'[At: ANTIPA, P. 279 / Pl: -te / E: fr crevette] Crustacee marine comestibile, asemănătoare racilor.
crez sn [At: (a. 1675) GCR I, 220/12 / Pl: -uri / E: pzi p. 1 înv de la crede] 1 Mărturisire de credinţă a dogmei creştine (stabilită la Niceea).
2	(Pgn) Totalitatea principiilor, ideilor şi convingerilor cuiva.
crezare sf[At: PRAVILA (1814), 12/17 / Pl: -zări / E: crede] 1 (Mcv a avea, a da) încredere. 2 (înv) Credinţă.
crezjăcios, -cioasă a [At: KLEIN, D. 42 / V: -zeci~ / Pl: -oşi, -oase / E: crede + -ăcios] (îvr) Credul.
crezământsn [At: PANN, P. V. 1,123 /8 / Pl: -uri/ E: crede + -ământ] (înv) 1 încredere. 2 (îlav) Cu - Cu adevărat. 3 (îe) A da (sau a pune) ~. A da crezare. 4 (îe) A afla (sau a avea) - A se bucura de încredere. 5 Acceptare. 6 înţelegere. 7 Consideraţie. 8 Milă.
crezător, -oare a [At: CANTEMIR, IST. 294 / Pl: -i, -oare / E: crede + -ător] (îvp) încrezător. crezecios a vz crezăcios
crezol sn [At: DN3 / V: -esol / Pl: -i / E: fr cresof] Lichid extras din gudronul de cărbune, asemănător fenolului, cu proprietăţi antiseptice.
crezut1 sn [At: N. COSTIN, ap. LET. I2, 106 / Pl: (rar) / E: crede]
1	(îla) De - Vrednic de încredere. 2 (îal) Care poate fi acceptat. 3-4 (îe; îlav) (A da ceva) pe ~e (A da ceva) pe credit.
crezut2,~ă [At: PSALT. HUR.,ap. PSALT. 300 / PI: ~uţi, -elE: crede]
1	a în care poţi crede (1). 2 a Căruia poţi să-i dai încredere. 3 a Pe care te poţi bizui. 4 a Care merită încredere. 5 a Bănuit. 6 a (Reg) închipuit.
7	a (Reg) încrezut. 8-9 smf, a (Nob) (Persoană) care crede (1).
crezuţie sf[At: PALIA (1582), 7/27 / Pl: ~i/ / E: crezut + -ie] (Nob) încredere.
cri i [At: DEX2 / E: fo] (Are) Imită strigătul greierului. criant, —ă [At: DEX2 / P: cri-ant / Pl: -nţi, -e / E: fr criant] (Frm) Ţipător.
cribsn [At: LTR / Pl: -uri / E: eg crib] (Teh) Construcţie de lemn, zidărie sau metal, executată în albia unui râu pentru protecţia pompei care se alimentează din apa respectivă.
cribdă sf [At: CONV. LIT. LIV, 166 / Pl: ~de / E: srb krivda] (Sbm; Olt; Ijcp) înşelătorie.
cribdos, -oasă a [At: CADE / Pl: -oşi, -oase / E: cribdă + -av] (Olt) Nedrept. cribit sn vz chibrit
criblură sf [At: DN3 / Pl: -ri / E: fr criblure] Piatră dură, sfărâmată mărunt şi sortată, folosită la lucrări de asfaltare.
cribriform, -ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e I E: fr cribiforme] (D. formaţii anatomice) Perforat ca o sită. cribrit sn vz chibrit
cric1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: net] (Reg) Suman scurt şi strâmt. cric2 sn [At: LTR / Pl: -uri / E: fr cric] Aparat simplu pentru ridicarea (prin împingere în sus) a greutăţilor.
cricală sf [At: BUDAI-DELEANU, ap. CADE / Pl: -le / E: cârcală cf cârcălic] (Trs) Tocană făcută cu ceapă multă şi cu slănină, îngroşată cu făină bătută cu oţet şi puţină apă. crică av [At: BUL. FIL. IV, 81 / E: cf parcă, mătincă] (Reg) Cred că. cnchet sn [At: DA / Pl: ? / E: eg, fr cricket] Joc sportiv între două echipe a câte 11 persoane, în care fiecare echipă trebuie să introducă mingea în poarta adversarului, lovind-o cu nişte bastoane speciale.
crici [At: ARHIVA XXIII, 292 / Pzi: -iccsc / E: srb krikati cf crâcni]
1	vt (Sbm; Ban; Olt) A anunţa. 2 vt (Reg) A însărcina. 3 vt (Reg) A pune cuiva ceva în vedere. 4 vt (Reg) A stărui. 5 vt (Reg) A sfătui pe cineva prieteneşte, clar, stăruitor. 6 vt (Reg) A recomanda cuiva ceva. 7 vr (Reg) A se înţelege cu cineva. cricimă sf vz cârciumă cricni v vz crâcni
crico- [At: DN3 / E: fr crico-] Element de compunere savantă cu semnificaţia „(în formă de) inel“.
cricoid an [At: DN3 / P: -co-id l Pl: -e / E: fr cricoide] (Dctg) Ca un inel.
cridal, ~ă a [At: COD. ŢIV. A, 4/34 / V: cred- / Pl: -i, -e / E: cridă2 + -al] (Jur; înv) 1 Falimentar. 2 De faliment. 3 De falit. 4 De concurs. 5 (îf credal; îs) Masă -ă Totalitate a bunurilor unui falit. 6 (îas) Totalitate a creditorilor unui falit.
cridă1 sf[At: (a. 1807) IORGA, S. D. XII, 161 f?\:-de/E: ger Krula] (Cmr) 1 (Gms; înv; Trs) Stare a falitului. 2 Faliment. cridă2 ,y/'[At: DA / Pl: -de / E: tc krijdă] (Reg) 1-2 Cretă (1-2). criei smp vz creier criel sm vz creier crier sm vz creier
criergie sf [At: DN3 / P: cri-er- / Pl: -gii / E: fr cayergie] Acţiunea îngheţului asupra solului şi asupra rocilor de suprafaţă. crieri smp vz creieri crierilor sm vz creierişor
crieruncă .v/'[At: ŞEZ. IV, 136 / Pl: -nci f E: runcă pad creier] (Orn; reg) Ieruncă (Tetrastes banasta). criestezie sf vz crioestezie
crifan1 sn [At: CHEST. VIII, 19/14 / Pl: ~e / E: net] (Reg) Crifoi. crifan2 sm [At: KLEIN, D., 228 / Pl: -i / E: net] (îrg) Stâlp. crifău .v« [At: KLEIN, D., 228 / Pl: -fbi / E: net] 1 Stâlp. 2 Par. crifoi sn [At: VICIU, GL. / Pl: -oaie / E: cf sl Kfxnx, rs, bg k'pvx, srb kruh] (Trs) Bucată mare Si: (reg) crihan (1). crigăl sn vz crighel crigheală sf vz crivală
crighel sn [At: SADOVEANU, B. 156 / V: -igăl i Pl: -e / E: ger Krtigel] (Gms) Halbă. crighină sf vz crivină
crihală sf [At: I. IONESCU, M. 463 / V: cârh- / Pl: -le / E: net] (Olt) Umezeală.
crihan sn [At: ARHIVA XXIX, 49 / Pl: ~e / E: ci crifoi] 1 (Mol; Trs) Crifoi (1). 2 Mămăligă prea vârtoasă. 3 (Irn; pan) Vlăjgan.
721
CRIHANCĂ
crihancă sf [At: SADOVEANU, N. F. / Pl: -nce l E: net] (Reg) Pasăre sălbatică nedefinită mai îndeaproape. crihen sm vz crihin crihenă sfvz crihină
crihin sm [At: BARCIANU /V: -/zen / A: (înv) crih- / E: săs Krăkhen, ger Krieche] (Bot; Trs; săsm) Corcoduş (Prutnus cerasifera).
crihină sf [At: TDRG / V: ~henă / Pl: -ne l E: crihin] (Bot; săsm) Corcoduşă. criili smp vz creier criiri smp vz creier
crijac sm [At: URECHE, ap. TDRG / V: (sst) -at / Pl: -aci / E: ucr KpwoK3K, pn krzyiiak] (Mol; înv) Cruciat.
crijan sm [At: BORZA, D. 46 / Pl: -z / E: net] (Bot; reg) Tufănică (Chupsaute musim indiculus). erijat sm vz crijac crijnvdr sm vz cârciumar
crijmă1 j/[At: DOSOFTEI, MOL. 152/ V: (reg) ~\şmă,crâj~,cruşmă, cruj- / PI: -me / E: ucr Kpuxm] 1 (Reg) Cadou (care constă într-o pânză nouă, un ştergar sau o cămaşă) adus de naşi ia botez. 2 (Buc) Giulgiu. 3 (Reg; îf criş-) Legătură de 50 de şindrile. 4 (Reg) Placentă. crijmă2 sfvz cârciumă crijni v vz scrâşni
crijolită i/[At: DHLR II, 545 / Pl: -te / E: cf crisolit] Crisolit. crildş sm [At: ANTIPA, P. 429 / Pl: -i / E: crilă + -as] (Reg) Ajutor al vătafului la pescuitul cu lotca.
crilă sf [At: POLIZU /V: (Olt) gr~, (reg) cril / Pl: -le / E: sl, vsl KpHAO, bg KţMJI, srb kril] 1 (Pes) Fiecare din cele două părţi ale năvodului Si: (reg) aripi, difane, natre, plase. 2-3 Ceată de oameni (sau de copii). 4 (Reg; îlav) Cu -la Cu droaia. 5 (Reg) Ceată de hăitaşi care goneşte vânatul spre vânători Si: goană. 6 (Reg; îs) Om de - Gonaci. 7 (Reg; îe) A bate în — A goni vânatul. crili smp vz creieri crilic sn vz cleric
criluivt [At: PĂSCULESCU, L. P. 176 / Pzi: -esc / E: crilă + -ui] (Pes; reg) A lega una de alta ciltele (1) năvodului.
crimă sf[At: (a. 1848) URICARIUL X, 19 / V: (ltm; iuz) ~men sn / Pl: -me / E: lat crimin, fr crime] 1 (Jur) Infracţiune foarte gravă săvârşită contra legilor penale sau morale, pedepsită de legi Si: nelegiuire, fărădelege. 2 (Spc) Omor. 3 Faptă rea condamnată de orânduielile sociale.
4	(îs) - de război Acţiune a membrilor unor forţe armate în timp de război, care violează normele dreptului internaţional. 5 (îs) - împotriva umanităţii Atrocitate practicată organizat, care violează legile fundamentale ale umanităţii. 6 (îs) - internaţională Infracţiune deosebit de gravă împotriva legilor şi uzanţelor războiului, precum şi împotriva păcii internaţionale şi umanităţii. crimănar sm vz criminal crimăndriu sn vz criminal
crimbă sf [At: H XIII, 3 / Pl: -be / E: cf crintă] (Mol) Unealtă ciobănească cu care se tescuieşte caşul din strecurătoare. crimen sn vz crimă
criminal1 sn [At: PRAVILA (1814), 8 / V: (reg) creamănar, cremen-, cremene, creminar, -mănar, -ar, (înv) cremănariu, cremenariu, creminariu2, -arii/ / Pl: -i / E: ger Kriminal (gericht)] (îvp) 1 Judecătorie.
2	(Pex) închisoare. 3 Casă de corecţie. 4 Pedeapsă cu închisoarea.
criminal2, ~ă [At: CARAGEA, L. 89/6 / V: (îvp) cremen^, (reg) creamănar, cremenar, creminar, ~ar, (înv) —ariu, creminariu, cremenariu, cremănariu, Pl: -re, (înv) -nări, -nar(i)uri / Pl: -i, -e şi sn -uri / E: fr criminel, lat criminalis] 1-6 smf, a (Om) vinovat de crimă (1-3) Si: criminalic (1-3), (înv) criminalist2.7-9 a Care constituie o crimă (1-3). 10-12 a De crimă (1-3). 13-15 a Privitor la judecarea crimelor (1-3).
16	sm (îs) - de război Persoană care a comis crime (4) de război. 17 a (îs) Poliţia -ă Departament al poliţiei care anchetează crime (2).
criminalic, -« a [At: NEGRUZZI, S. III, 164 / Pl: -ici, -ice / E: ger kriminalisch] 1-3 (înv) Criminal2 (2,4,6).
criminalicesc, ~ească a [At: PRAVILA (1814), 132/5 / PI: -ceşti / E: criminalic + -esc) 1-3 Specific crimei (1-3). 4-6 Care se referă la crimă (1-3). 7-9 De crimă (1-3).
criminalkeşte av [At: COSTINESCU / E: criminalic + -este] 1-3 (înv) Ca un criminal2 (1,3,5).
criminalion sn [At: DIONISIE, C. 166 / V: cremen~ / E: lat criminalium] (înv; formă grecizată) 1 Judecătorie. 2 Judecată. 3 Judecător. 4 Minister de Justiţie.
criminalist1, -ă smf [At: DA / Pl: -işti, -e / E: fr criminaliste] (îvp) 1 Specialist în criminalistică. 2 Criminolog (1). 3 Autor care scrie despre criminalistică.
criminalist2, -ă smf [At: NEGRUZZI, S. III, 143 / Pl: -işti, -e / E: criminal2 + -ist] 1-3 Am/-(îvp) Criminal2 (1,3,5).
criminalistică .v/’[At: DEX2 / E: ger Kriminalistik] Ştiinţă care se ocupă eu cercetarea mijloacelor şi cu elaborarea metodelor de prevenire a infracţiunilor, de examinare a probelor judiciare pentru descoperirea infracţiunilor săvârşite şi a infractorilor.
criminalitate şf[At: DA / Pl: -taţi / E: fr criminalite] 1-3 Săvârşire de crime (1-3). 4-6 Totalitate a faptelor criminale2 (2,4,6) dintr-un teritoriu într-o perioadă dată. / criminaliza vt [At: MDA ms / Pzi: -zez / E: criminal + -iza] A califica
0	infracţiune drept crimă (1-3) şi a o pedepsi în consecinţă. criminalizare sf[At: MDA ms / Pl: -zări / E: criminaliza) Calificare
a unei infracţiuni drept crimă (1-3) şi pedepsirea ei în consecinţă. criminal2 sn vz criminal2
crimini vi [At: ŞEZ. V, 78 / Pzi: -nesc / E: cf încremeni] A încremeni. criminogen, -ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr criminogene] (Rar) 1-3 Care generează o crimă (1-3). 4-6 Care favorizează comiterea unei crime (1-3).
crimonolog, ~ă smf [At: DEX2 / Pl: -ogi, -oge / E: fr criminologue] Specialist în criminologie Si: criminalist1 (2). criminologief -ă a [At: DEX2 / Pl: -gici, -gice l E: fr criminologique]
1	Specific criminologiei. 2 Care se referă la criminologie. 3 Care provine din criminologie. 4 Care aparţine criminologiei.
criminologie sf [At: DA / Pl: -iz / E: fr criminologie] Ştiinţă a criminalităţii (1-3), a cauzelor ei şi a găsirii metodelor de prevenire şi de combatere a ei.
criminologist, -ă smf [At: DN3 / Pl: -gisti, -e / E: fr criminologiste] (îvr) Criminolog.
criminţi vr [At: ŞEZ. XX, 106 / Pzi: -ţese / E: net] (Reg; csnp; pbl) A se încrunta.
crin sm şi, rar, sn [At: DOSOFTEI, V. S. 140/1 / V: (reg) clin sm / Pl: -z şi (rar, sn) -uri / E: vsl KţmNvy, bg KpHHy, srb krinu cf crâm] (Bot)
1	sm (Şîc) -alb (sau de grădină) Plantă erbacee ornamentală, din familia Iiiiaceelor,cu flori, în formă de pâlnie, care cresc în vârful unui lujer, cu petale mari, albe şi strălucitoare şi cu miros plăcut şi puternic Si: (reg) lilie, lilie-albă, idiom, liliom alb, liliu,paparoase, stânjenei albi (Lilium candidum). 2 sm (Şîc) - de pădure (sau pestriţ, sălbatic) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina dreaptă şi cu flori roz-violet, cu pete purpuriu închis şi plecate în jos Si: (reg) aior, aisor, aişor-galben, alior, ain-de-pădure, cerluia turcească, fiere, leurdă, lilie, răsfug, usturoi, ustur oiţă (Lilium Martagon). 3 sm (îc) —albastru Plantă erbacee din familia liliaceelor (Agapanthus umbellatus). 4 sm (îc) —de-baltă Plantă erbacee din familia butomaceelor Si: (reg) fânul câinelui, garoafă de baltă, ghiocel, micsunea de baltă, micsuneaua apei, papură (de) rogojină, păpu-rică, pipirig înflorit, rosăţea, ţipirig cu flori (Butomus umbellatus). 5 sm (Şîc) —de-apă (sau —de-august,—de-sacsin,— francez, -ul-fânului-alb, —grecesc) Plantă erbacee din familia liliaceelor (Hosta plantaginea). 6 sm (îc) —de-toamnă (sau —ul-fânului-albastru) Plantă erbacee din familia liliaceelor (Hosta ventricosa) Si: (reg) cală. 1 sm (îc) —galben (sau ^de-toamnă, -i-broşteşti, -ul-fânului) Plantă erbacee din familia
722
CRIOTERAPIE
liliaceelor Si: (reg) dreţ-galben, stânjeni, stânjeni galbeni (Hemerocallis lilio-asphalelus). 8 sm (Şîc) —galben (sau de-toanină, roşu,-ul-broaştei, -ul-fânului,-ul-focului) Plantă erbacee din familia liliaceelor Si: frunza lată, găitane, galbene, lalele, lilion, lilion galben, păpurică galbena, păpuşoraş, stânjen roşu, stânjenel, stânjenel galben, şuvar sălbatic, tulipan galben, tulipani (Hemerocallis fulva). 9 sm (îc) —roşu Plantă erbacee din familia amarililacee (Amaryllis belladona). 10 sm (Şîc) —galben (sau '-de-toamnă, —roşu, -ul-fânului, Mil-focului) Plantă erbacee din familia liliaceelor Si: (reg) casiţă, căciţă galbenă, cosiţă galbenă, frunză lată, găitane galbene, lalele, liliom, liliom galben, păpurică galbenă, păpuşoiaş, solele, stânjen roşu, stânjeni, stânjenel, stânjenei galbeni, şuvar sălbatic, tulipani, tulipan galben (Hemerocallis fulva). 11 sm (Reg; şîc) —albastru Stânjenei (Iris florentina). 12 sm (Reg; şîc) —albastru,—vânăt Stânjenei (Iris germanica). 13 sm (Reg; şîc) —galben Săbioară (Iris germanica). 14 sm (Reg; îc) —de-apă, —galben Stânjeni (Iris helophilă).
15	sm (Reg; îc) ^galben (sau de-apă) Stânjeni (Iris pseudacorus). 16 sm (Reg; îae) Răţişoare (Iris humila). 17 sm (Reg; şîc) — de-munte Larice (Larix decidă). 18 sm (Reg) Coroana împăratului (Fritallaria imperialis).
19	sm (Reg; îc) —de-apă Obligean (Acarus calanues). 20 sm (Reg; îc) —de-apă (sau —vânăt) Săbiuţă (Gladialus unbricatus). 21 sm (Reg; îc)
—de-mare Nufăr alb (Nymphara alba). 22 sm (Reg; îc) —mărmurit Lalea pestriţă (Fritillaria nieutalis). 23 sm (Reg; îc) —roşu Gladiolă. 24 sm (Reg; lpl; şîc) -i-galbeni Crăiţe (Tagetes erecta). 25 sm (Reg; lpl; îae) Crăiţe (Tagetes patula). 26 sm (Reg; îc) -ul mâţei Brânduşă-de-toamnă (Calchicucu autumnale) .21 sm (Reg; îc) —ul-nevestei Cârciumărese (Ziunia elegans). 28 sn (îc; lpl) -i-de-mare Crinoide (1). 29 sn (Lsg; îae) Crinoid (2).
crină sf[At: H V, 48 / Pl: -ne / E: cf crivină] (Mun) Pădure mică de arini.
crinărie şf[At: H V, 97 / Pl: -ii / E: crin + -ărie] (Olt; lpl) Diferite specii de crin.
crincă şf[At: ANON. CAR. / Pl: -nci / E: bg KpHHKa cf crintă] (Ban) Oboroc lungăreţ, cu care se cară porumbul şi care serveşte şi de leagăn pentru copii.
crincimt, ~ă a [At: COMAN, GL. / Pl: -iţi, -e / E: net] (Reg) Amărui. crincuţă sf[At: ANON. CAR / Pl: -ţe / E: crincă + -uţă] 1-2 (Şhp) Crincă (mică). cring sn vz crâng
crinieră ,v/‘[At: DA ms / Pl: -re / E: fr criniere] (Frm) 1 Coamă. 2 Creastă de corp (cu penaj sau ornamente).
crinişel [At: DR. V, 533 / Pl: -i / E: crin + -işel] (Reg) 1-2 sm (Şhp) Crinişor. 3 av Alb ca crinul (1).
crinişor sm [At: DA / Pl: -i / E: crin + -(i)şor] 1-2 (Şhp) Crin (1) (mic) Si: (reg) crinişel (1-2).
criniu, -ie a [At: DDRF / Pl: -ii / E: crin + -iu] (îvr) Care este alb ca un crin (1).
crinoid sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr crinoide] (Zlg) 1-2 (Lpl) Clasă de echinoderme cu aspect de floare, care trăiesc fixate în zonele abisale Si: crini(2S)-de mare. 2 (Lsg) Exemplar din crinoide (1) Si: crin(29)-de-mare.
crinolină sf [At: NEGRUZZI, S. 1,327 / Pl: -ne / E: fr crinoline] Fustă lungă şi largă, în formă de clopot, aşezată pe balefie sau arcuri subţiri de oţel, la modă pe la mijlocul sec. XIX Si: malacof.
crinos, -oasă a [At: POLIZU / Pl: -oşi, -oase / E: crin + -av] (Rar) 1 Asemănător cu crinul (1). 2 Specific crinului (1). 3 Care se referă la crin (1). 4 Care provine de la crin (1). 5 Care aparţine crinului (1). 6 Plin de crini (1).
crinovil sn [At: DEX2 /E: net] Fibră sintetică obţinută din policlorură de vinii, care, tricotată şi purtată direct pe corp, se încarcă cu sarcini electrice cu efect terapeutic.
crintă şf[ At: LB / V: cran- / Pl: -te şi -nţi / E: vsl Kpimiiid cf bg km mim „vas“, srb krinika „tigaie"] 1 (Pop) Vas în care ciobanii storc zerul din caş. 2 (Reg; pan) Masă lungă şi scundă, cu patru picioare, făcută dintr-o bucată de lemn cu ramă pe laturi, pe care se toacă carnea (când se taie porcii). 3 (Reg) Vas mare din doage sau dintr-un trunchi de copac scobit
în care se pun rufele la spălat Si: pârlau. 4 (Trs) Lemn cioplit în patru feţe aşezat în marginea podului din faţa morii. crinii v vz scrânti
crio- [At: DN-"* / E: fr cryo-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1-2 „(referitor la) frig“.
crioanestezie şf [At: DN3 / P: cri-o- / Pl: -ii / E: fr cryoanesthesie] Anestezie la frig.
criobiologie sf [At: DEX2 / P: cri-o-bi-o- f Pl: -ii t E: eg cryobiology] Disciplină care studiază efectele temperaturilor joase asupra organismelor vii.
criocauter sn [At: DEX2 / P: cri-o-ca-u- / Pl: -e / E: fr cryocautere] Instrument pentru distrugerea unor ţesuturi patologice cutanate prin congelare cu zăpadă carbonică.
criofil, -ă [At: DEX2 / P: cri-o- / Pl: -i, -e / E: fr cryophile] 1-2 smf, a (Organism) care trăieşte la temperaturi scăzute.
criofită sf [At: DEX2 / P: cri-o- / Pl: -te / E: fr chryophites] 1 (Lpl) Grup de plante format din alge, muşchi, ciuperci şi bacterii adaptate la temperaturi joase. 2 (Lsg) Plantă care face parte din criofite (1).
criogmic} -â a [At: DEX2 / P: cri-o-! Pl: -ici, -ice l E: fr cryogenique]
1	Specific criogeniei. 2 Referitor la criogenie. 3 Care provine de la criogenie. 4 Care aparţine criogeniei. 5 (D. timp) Care produce scăderea temperaturii.
criogenie .y/’[At: DEX2 / P: cri-o- / Pl: -ii / E: fr cryogenie] Producere artificială a temperaturilor joase.
crioglobulină sf [At: DN3 / P: cri-o- / Pl: -ne / E: fr cryoglobuline] Globulină patologică din serul sangvin, perceptibilă la frig.
criohidrat sm [At: DN3 / P: cri-o- / Pl: -aţi / E: fr cryohydrate] Substanţă cristalină obţinută prin răcirea în apă a unei soluţii.
criolit sm [At: CADE /V: —ă sf l Pl: -iţi I E: fr cryoliţe, ger Kriolith, rs KpHOJMT] Fluorură dublă de sodiu şi aluminiu, întrebuinţată în metalurgie şi în industria sticlei. criolită sf vz criolit
criologie sf [At: DEX2 / P: cri-o- / Pl: -ii / E: fr cryologie] Capitol al fizicii care studiază procedeele de obţinere a temperaturilor joase, proprietăţile corpurilor şi fenomenele specifice care se manifestă aproape de zero absolut Si: crionică.
crio metric, -ă a [At: DN3 / P: cri-o- / Pl: -ici, -ice / E: fr cryometrique]
1	Specific criometriei. 2 Referitor la eriometrie. 3 Care provine din criometrie. 4 Care aparţine criometriei.
eriometrie sf[At: DN3 / P: cri-o- / -ii / E: fr cryometrie] Metodă de determinare a greutăţii moleculare a substanţelor prin măsurarea coborârii temperaturii de solidificare într-un solvent Si: crioscopie. criometru sn [At: DN3 / P: cri-o- / Pl: -re / E: fr cryometre] Crioscop. crionică sf[At: DEX2 / P: cri-o- / E: eg cryonics] Criologie. criopedogeneză .s/[At: DN3 / P: cri-o- / Pl: -ze / E: fr cryopedogenese] Formare şi evoluţie a solului sub acţiunea îngheţului.
criopedologie sf[At: DN3 / P: cri-o- / E: fr cryopedologie] Cercetare a comportării solului la îngheţ.
crioplanaţie sf [At: DN3 / P: cri-o- / Pl: -ii / E: fr cryoplanatio] Altiplanaţie.
crioscop sn [At: DEX2 / P: cri-o- / Pl: -oape / E: fr cryoscope] Aparat pentru determinat greutatea moleculară a substanţelor Si: criometru. crioscopie sf [At: DEX2 / P: cri-o- / Pl: -ii / E: fr cryoscopie] Criometrie. criosferă .v/ [At: DN3 / P: cri-o- / E: fr cryosphere] înveliş al suprafeţei terestre în zona de interferenţă a atmosferei, hidrosferei şi litosferei cu gheaţa sau cu posibilitatea formării acesteia.
criostat sn [At: DEX2 / P: cri-o- / Pl: -e l E: fr cryostat] Instalaţie pentru producerea şi menţinerea unei temperaturi scăzute constante.
crioşoc sn [At: DEX2 / P: cri-o- / Pl: -uri / E: mo{terapie| + şoc] Şoc la frig.
crioterapie .v/ [At: DEX2 / P: cri-o- / Pl: -ii / E: fr cryotherapie] Metodă de tratament care foloseşte congelarea cu ajutorul zăpezii carbonice în afecţiuni dermice.
723
CRIOTRON
criotron sn [At: DEX / P: cri-o~ / Pl: -oane / E: fr cryotrone] Dispozitiv cu funcţie de releu, dintr-un fir supraconductor pus în interiorul unei înfăşurări electrice, folosit în construcţia unor calculatoare electronice.
crioturbâţie sf [At: DN3 / P: cri-o- / Pl: -ii / E: fr cryoturbation] Deplasare a particulelor din sol sub acţiunea alternanţei îngheţului cu dezgheţul.
cripâlcă .sf [At: DAMfi, T. 136 / Pl: ~lce IE: sl Kpenur sau RpeneAT*] (Tex; reg) Scândurică cu crestături la războiul de ţesut, în care se bagă întinzătorul ca să nu dea înapoi sulurile Si: (reg) tocălire, căiţei, cordenci, piedică, proptar, răzuş, scară, scaun, tocălire.
cripeu sn [At: D. ZAMFIRESCU, ap. TDRG / Pl: -ri / E: fr crepe] (îrg) Mănunchi de păr pe care femeile îl puneau sub părul lor, ca să pară mai des.
cripit, ~ă a vz încropit
cripsion sn [At: IORGA, S. D. VIII, 55 / P: ~si-on / Pl: -ome / E: ngr xpuipOthxx] (Grî) Loc închis pentru bagaje, într-o trăsură Si: (înv) chichiţă.
criptă [At: ODOBESCU, S. 1,340 / Pl: -te / E: fr crypte, lat crypta, gr xfirarj] 1 Construcţie subterană într-un templu antic, în care se păstrau obiecte de cult, arhiva, tezaurul. 2 Construcţie (mai ales în forma unei bolţi sub biserică) în care se depun sicriele morţilor Si: cavou, (îrg) bolniţă, gropniţă. 3 (Med) Adâncitură mică, în formă de tub, pe suprafaţa unei mucoase.
criptic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice l E: fr cryptique] 1 Ascuns. 2 (îs) Limbaj - Limbaj obscur. 3 (D. ţesuturi animale) Cu ascunzători, focare de infecţie.
criptie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr cryptie] (Ant) 1 Probă de iniţiere cu care se încheia educaţia spartană. 2 Expediţie nocturnă de asasinare în masă a iloţilor, ce însoţea criptia (1).
cripto- [At: DN3 / E: fr crypto-] Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1 „ascuns44. 2 „secret44.
criptocristalin, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~z\ -e / E: fr cryptocristallin] (D. minerale şi roci) Care este foarte fin cristalizat.
criptodepresiune sf [At: DN3 / Pl: -ni / E: fr cryptodepression] Depresiune ascunsă umplută cu apele unui lac adânc.
criptofită .s/'[At: DN3 / PI: -te / E: fr cryptophyte] 1 (Lpl) Gen de plante erbacee perene care trăiesc şi iarna prin rădăcinile adânc înfipte în pământ.
2	(Lsg) Exemplar din criptofite (1).
criptoftalmie sf [At: DN3 / Pl: ~i i / E: fr cryptophtalmie] Malformaţie congenitală a ochilor care, rudimentar dezvoltaţi, sunt acoperiţi de pleoape.
criptogamă [At: DA / Pl: -me / E: fr cryptogame, ger Kryptogame] 1 sf (Lpl) Grup mare de plante inferioare, fără flori, care se înmulţesc prin spori. 2 sf (Lsg) Plantă care face parte din grupul criptogamelor (1). 3 af Care este lipsită de flori şi se înmulţeşte prin spori.
criptogamic, -ă a [At: DA ms / Pl: -ici, -ice l E: fr cryptogamique] 1 Specific criptogamelor (1). 2 Care se referă Ia criptogame (1). 3 Care aparţine criptogamelor (1). 4 Care provine de la criptogame (1).
criptogamie sf[ At: DA / Pl: ~ii / E: fr cryptogamie, ger Kryptogamie] (Rar) înmulţire prin spori.
criptogenetic, -ă a [At: DN3 / Pl: -ici, ~ice / E: fr cryptogenetique] (Dbl) Idiopatic.
criptogrâfsm [At: DA / PI: -i / E: fr cryptographe] (Nob) 1-4 Persoană care se pricepe să scrie (sau să descifreze) criptograme (2-3).
criptografia vt [At: CREŢU, ap. MARDARIE, L. 17 / Pzi: -iez / E: criptografie] (Rar) 1 A scrie în criptograme (2). 2 A compune criptografii (3). 3 A compune criptograme (3).
criptografic, ~ă a [At: DA"/ Pl: -ici, -ice / E: fr cryptographique] 1 Specific criptografului (1). 2 Care se referă la criptograf (1). 3 Care aparţine criptografii Iui (1). 4 Care provine de la criptograf (1). 5 Cu criptograme (2).
criptografie sf[At: DA / Pl: ~i/ / E: fr cryptographie] 1 Scriere cu criptograme (2). 2 Disciplină care se ocupă cu studiul criptogramelor (1-2)
3	Joc distractiv constând în descifrarea unei fraze scrise cu ajutorul unor semne, numere, desene etc.
criptogram sn vz criptogramă
criptogramă s/[At: CREŢU, ap. MARDARIE, L. / V: criptogram / Pl: -me / E: fr cryptogranime] 1-2 (Document scris cu) caractere secrete. 3 Joc distractiv constând din împărţirea cuvintelor unei fraze într-un număr exact de fragmente, care se înscriu într-o formă geometrică regulată, urmând să fie aflat modul şi locul în care ele se succedă.
criptohg, ~ă smf [At: DN3 / Pi: ~o gi, -oge i E: fr cryptologue] Specialist în criptologie.
criptologie, -ă a [At: DN3 / Pl: -gici, -gice / E: fr cryptologique] De criptologie.
criptologie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr cryptologie] Disciplină care se ocupă cu coduri secrete, documente cifrate.
criptomenoree .y/*[At: DN3 / Pl: ~e/ / E: fr cryptomenorhee] Lipsă a fluxului menstrual extern.
criptomnezie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr cryptomnesie] Incapacitate de a diferenţia evenimentele trăite de cele din vise, de cele citite sau de cele auzite.
criptonim, ~ă [At: DEX2 / Pl:	~e	/ E: fr cryptonyme] la Cu nume
ascuns. 2 sn (Iuz) Pseudonim. 3 sn Lucrare semnată cu un pseudonim.
criptopodie sf [At: DN3 / PI: ~i/ / E: fr cryptopodie] Diformitate prin umflarea considerabilă a feţei dorsale a piciorului.
criptorhidie sf [At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr cryptorchidie] Anomalie congenitală caracterizată prin oprirea testicolului în cavitatea abdominală sau în canalul inghinal.
criptoscop sn [At: DN3 / Pl: -oape / E: fr cryptoscope] Vapor pentru examene radioscopice în camere luminate.
criptotuberculoză sf [At: DN3 / Pl: -ze / E: fr crypto-tuberculose] Tuberculoză ascunsă, cu leziuni atribuite unei alte boli.
cris sn [At: ŞINCAI, HR. I, 287/8 / Pl: -uri / E: ngr xpu(JVC cf criză] (înv) Critică.
crisalidă sf [At: I. IONESCU, P. 333IV: ~iza~ / Pl: ~de / E: lat crisalis, ~idis, fr crysalide, gr xpvoaXXiC] 1 Nimfă a lepidopterelor, al cărei tegument are reflexe metalice. 2 (Pex) Gogoaşă în care este închisă nimfa lepidopterelor. crisanfxm sn vz crizantemă
criselefantln,-ă [At: DEX2 / Pl: -/, ~e / E: chryselephantin] (D. statui) Executat din aur şi fildeş. crlsis sn vz criză
crisnă .s/[At: VICIU, GL. / PI: -ne / E: cf ger Kreisen] (Reg) Fiecare dintre cele două dârguri mici, folosite Ia spălarea aurului.
criso- [At: DN3 / V: cris-, criz-, hr~ / E: fr chrysio)-] Element de compunere savantă cu semnificaţia: 1 „(de) aur“. 2 „în legătură cu aurul“.
crisoberllsn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr chrysoberyl] Mineral transparent, de culoare verde, foarte rar, folosit ca piatră semipreţioasă.
crisofenlnă sf[At: DEX2 / Pl: -ne l E: fr chryophenine] Colorant galben pentru bumbac, lână şi mătase.
crisograf sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: fr chrysographe] Copist care scrie cu litere de aur.
crisografie sf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr chrysographie] Arta de a scrie cu litere de aur.
crisoidină sf [At: DEX2 / P: -so-i- / Pl: -ne / E: fr chryso'idine] Colorant galben obţinut din anilină şi întrebuinţat pentru piele, hârtie, iută, tapete, lacuri etc.
crisolit sn [At: DA ms / V: -izo~ f Pl: ~e / E: fr chrysolithe, ger chrysolith] Piatră preţioasă verde-gălbuie cu luciu sticlos, măsliniu.
crisopraz sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: fr chrysoprase] Varietate de calciclorură de culoare verde.
crisoteraple ş/[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr chrysotherapie] (Med) Tratament antireumatismal cu săruri de aur.
crispa vtr [At: NEGRUZZI, ap. TDRG / Pzi: -ptz / E: fr crisper, lat crispare] 1-2 (D. muşchi, artere, nervi etc.) A (se) contracta (încreţindu-se la suprafaţă) în mod involuntar. 3-4 (D. feţele oamenilor) A (se) zgârci.
5-6 (D. degete) A (se) încleşta.
724
CRISTOFOR
crispare1 .v/'[At: DA / Pl: -pari / E: crispa] Contractare în mod involuntar a muşchilor, a nervilor, a feţei etc. Si: crispat1.
crispare2 sf[At: LTR / Pl: -pari / E: ger Krispeln] Operaţie prin care se înmoaie pieile tăbăcite. crispat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: crispa] Crispare1. crispat2, -ă a [At: C. PETRESCU, f. II, 16 / Pl: -aţi. -e I E: crispa] (D. muşchi) Contractat.
crispaţie sf [At: CARAGIALE, S. 153 / V: (iuz) -iune / Pl: -ii l E: fr crispation] (Asr) Crispare1. crispaţiune sfvz crispaţie
cristac sn [At: REV. CRIT. III, 120 / V: (reg) -aci (Pl: -tece), (reg; sgp) -ace / PI: -ace / E: bg Kp’bCTOK'b] (Pes; pop) Crâsnic. cristace sn vz cristac cristaci sn vz cristac
cristal sn [At: DOSOFTEI, V. S. 81/2 / V: (înv) -tial, -işt-, (reg) -ar /Pl: -e şi -uril E: ngrXPVCrraĂĂoC, lat crystallus (pentru cristal, cristar), pn krysztal, mg kristaly, cf cleştar, crestai, cristalin, cristaliza] 1 Substanţă minerală solidă cu o structură internă regulata, sub forma unor poliedre.
2	(Pan) Forme geometrice pe care le ia apa sau alte lichide când încep să îngheţe. 3 (îs) - de stăncd Varietate de cuarţ transparentă, incoloră, folosită în industria optică, radiotehnică sau ca piatră semipreţioasă. 4 Sticlă, fabricată special, incoloră, transparentă, care refractează puternic lumina, folosită la fabricarea lentilelor şi a unor obiecte de lux Si: (înv) cleştar. 5 Obiect fabricat din cristal (1,4). 6 (Atm; înv; şîs) -ul ochiului Cristalin (5). 7 (îs) -e lichide Substanţe mezoforme folosite la realizarea unor dispozitive optoelectronice de afişare.
cristalifer, -ă a [At: DN3 / Pl: -i, -e / E: fr cristallifere] Care conţine cristale (1,2).
cristalin, -ă [At: NEGRUZZI, S. I, 316 / Pl: -i, -e şi (sn) -uri / E: fr cristallin] 1 a (D. roci) Din cristal (1). 2-4 a Ca cristalul (1-3). 5 a Specific cristalului (1). 6 a Referitor la cristal (1). 7 a Care aparţine cristalului
(1). 8 a Care provine de la cristal (1). 9 sn (Atm) Partea lenticulară a ochiului care se află îndărătul irisului şi aduce pe retină imaginea obiectelor Si: (înv) cristal (6). 10 sn Ansamblu sau formaţie de şisturi cristaline (1) dintr-o regiune. 11 a (D. podişuri, munţi etc.) Care este format din şisturi cristaline (1).
cristalină sf[At: MACAROVICI, CH. 576 / PI: -ne / E: fr cristalline, ger Kristallin] (Chm; înv) Anilină.
cristalinitate sf [At: DEX2 / E: cristalin + -itate] (Gig) Grad de cristalizare a unei roci eruptive.
cristalit sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: ger Kristallite] Microcristal de dimensiuni mici din alcătuirea unui corp policristalin.
cristaliza [At: VLAHUŢĂ, ap. CADE / Pzi: -zez I E: fr cristalliser] 1-2 vtr A (se) face cristale (1). 3 vi A lua forme de cristal (2). 4-5 vi (D. idei, sentimente) A lua (sau a da) formă clară, frumoasă, artistică.
cristalizabily -ă a [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr cristallisahle] 1-2 Care (se) poate cristaliza. 3 Care poate fi făcut să se cristalizeze.
cristalizare sf [At: MACAROVICI, CH. 23 / Pl: -zări / E: cristaliza] 1-2 Transformare în cristale (1-2) Si: cristalizat1 (1-2), cristalogeneză (1-2), (înv) cristalizaţie (1-2). 3 Luare de forme de cristal (2) Si: cristalizat1 (3), (înv) cristalizaţie (3). 4-5 Luare (sau dare) de formă clară, frumoasă, artistică Si: cristalizat1 (4-5).
cristalizat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cristalizare] 1-5 Cristalizare (1-5).
cristalizat2, -ă a [At: MURGOCI - LUDWIG, M. 62 / Pl: -aţi, -e / E: cristaliza] 1 Care este transformat în cristale (1). 2 Care este format din cristale 3 (Pex; d. idei, noţiuni, cunoştinţe etc.) Bine conturat.
cristalizator sm [At: LTR / Pl: -i / E: fr cristallisoir] 1-2 Vas de laborator (sau aparat industrial) pentru cristalizarea (1) soluţiilor Si: cristalizor. 3 Vas (de sticlă) umplut cu un dezinfectant în care se ţin bisturiele spre a le păstra sterile.
cristalizaţie .v/ [At: DA / V: (înv) -iune / Pl: -ii / E: fr cristallisation] (înv) 1-3 Cristalizare (1-3).
cristalizaţiune sf vz cristalizaţie
cristalizor sn [At: DEX2 / Pl: -oare l E: fr cristallisoir] Cristaliza tor (1).
cristalogeneză sf [At: DEX2 / Pl: -ze l E: cf fr cristallogenie] 1 Studiu al condiţiilor de formare a cristalelor (1). 2-3 Cristalizare (1-2).
cristalogenic, -ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice l E: crystallogenique] 1 Specific cristalogeniei. 2 Care se referă la cristalogenie. 3 Care provine din cristalogenie. 4 Care aparţine cristalogeniei.
cristalogenie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr crystallogenie] Cristalogeneză (1).
cristalograf sm [At: MURGOCI-LUDWIG, M. / Pl: -/ / E: fr cristallographe] Specialist în cristalografie.
cristalografie, -ă a [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr cristallographique] 1 Specific cristalografiei. 2 Care se referă la cristalografie. 3 Care provine din cristalografie. 4 Care aparţine cristalografiei.
cristalografie şf [At: DA / Pl: -ii / E: fr cristallographie] Ştiinţă a formelor şi legilor de formare a cristalelor (1).
cristalofobie sf [At: DN3 / PI: -ii / E: fr crystallophobie] Teamă patologică de obiecte de cristal (4).
cristaloid, -ă [At: SANDU-ALDEA, S. 130 / P: -lo-id I Pl: -izi, -e / E: fr cristalloide] 1 a Care are înfăţişarea unui cristal (1). 2 sm Substanţă care cristalizează (1) uşor şi care, în stare de soluţie poate trece prin membrane vegetale sau animale. cristalometric, -ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr crystallometrique]
1	Specific cristalometriei. 2 Care se referă la cristalometrie. 3 Care provine din cristalometrie. 4 Care aparţine cristalometriei.
cristalometrie sf[At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: fr cristallometrie] Disciplină care se ocupă cu studiul formelor geometrice ale cristalelor (1).
cristaş1 sm [At: CV, III / Pl:	/ E: net] (Reg) Claie de grâu formată
din 14 snopi. cristaş2 sn vz crâstaş
cristă sf [At: ALECSANDRI, P. III, 93 / Pl: -te / E: fr crete, lat crista cf creastă] (Frî; Itî) Panaş. cristealniţă sfwz cristelniţă
cristei1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: net] (Pes) Crâsnic.
cristei2 sm [At: LB / V: -el/ Pl: ~ / E: cf cârstei] 1 (Orn; reg) Cârstei.
2	(îc) —dc-baltă Pasăre migratoare acvatică, cu aripi scurte, cu cioc lung, ascuţit şi cu penaj brun-măsliniu (Rallus aquaticus). 3 (Reg) Joc la priveghi nedefinit mai îndeaproape.
cristei sm vz cristei2
cristelniţă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 52/2 / V: (înv) cârs-, -teal-, cres-
l	Pl: -ţe / E: sl KpiiCTU^mmA] (Bis; rit ortodox) Vas mare cu apă sfinţită, în care se afundă copilul Ia botez Si: (înv) colimvitră, (Itî) baptisteriu. cristeneasă sf vz cârsteneasă cristenească sf vz cârstenească cristial sn vz cristal
cristiană .s/[At: DEX2 / Pl: -iene / E: fr cristiania] Oprire la schi printr-o întoarcere bruscă, cu schiurile apropiate.
cristianism sn [At: DEX2 / P: -ti-a- f E: fr christianisme] (Liv) Creştinism. cristienească sf vz cristenească cristineasă sf vz cârsteneasă cristinească sf vz cristenească cristir sn vz clistir
cristireaz si [At: FURTUNĂ, C. 113 / Pl: -ezi / E: net] (Orn; reg) Pasăre sălbatică nedefinită mai îndeaproape.
cristirui vt [At: CALENDARIU (1814), 176/2 / Pzi: -csc / E: cristir] (înv) A face cuiva clismă. cristofsn vz cristofor cristofoară sfvz cristofor cristofoare sf vz cristofor
cristofor sn [At: TDRG / V: -tof sny -ea, -ă, -oare, -oară şfi Pl: -i / E: (iarba Sfântului Cristofor)] (Bot; reg) Orbalţ (Actaea spicată).
725
CRISTOFORĂ
cristoforă sf vz cristofor cristoforea .s/vz cristofor
cristofotiţă .v/'[At: TDRG / Pl: ~ţe / E: cristofor + -iţă] (Bot; reg) Orhalţ (Actaea spicata). cristomaţie sf vz crestomaţie cristov1 sn vz hristov cristov2 sn vz cărstov
criş1, -ă [At: POLIZU / V: ~a / Pl: -i, -e / E: net] 1 a (Mol; îe) mi (sau -a) eu, el (ea) sau mi lui sau (ei)! Ferice de (mine, el, ea)! 2 a (Nob) Puternic. 3 a/'(îvr; îf crişa) Fată bătrână.
criş2 sn [At: RĂDULESCU-CODIN, î. 187 / Pl: (pbl) -uri / E: net] (Reg)
1	Murdărie. 2 Noroi. 3 Jeg. crişd a vz criş1
crişan1, -ă [At: GORJAN, H. 1,77/6 / Pl: -i, -e / E: criş1 + -ari] (Reg)
1	a Criş1 (1). 2 a (Rar) Criş1 (5). 3 sm Holtei tomnatic.
crişan2, —ă [At: DA ms / Pl: -i, -e / E: Criş + -an) 1-2 smf a (Locuitor) din regiunea Crişurilor.
crişan3 sm [At: BĂCESCU, P. 184 / Pl: -seni / E: Criş + -an] Peşte alb din Crişul-Negru şi pâraiele bihorene, nedefinit mai îndeaproape. crişcd v vz crâşca crişcare sfvz crâşcare crişcat sn vz crâşcat
crişcă1 sf[At: H XVIII, 173 / Pl: net / E: ucr KţMwa, srb krizka] (Ban; Buc) 1 Bucăţică. 2 Felie. 3 Drob (de sare).
crişcă2 sf [At: H. III, 386 / Pl: net / E: cf bg kjmihou] 1 (Orn; reg; pbl) Pescărel-albastru (Alcedo althis). 2 (Trs) Fată naivă. 3 (Trs) Proastă. crişcătură sfvz crâşcătură
crişcoi sn [At: H XVIII, 173 / V: (reg) -on / Pl: -oaie / E: crişcă + -oi] (Ban) Bucată mare. crişcon sn vz crişcoi
crişcovă .sf [At: ANTIPA, P. 779 / Pl: -ve / E: cf crişcă2] (Orn; reg) Chirighiţă (Stema hirundo). crişel, -ea a vz criş1 crişeu sm vz criş1 crişnidr sm vz cârciumar crişmă1 sfvz crijmă1 crişmă2 sf vz cârciumă crişmăreasă sfvz crâşmăreasâ crişnl v vz crâşni
crişniţă sf [Ai: H I, 369 / Pl: -ţe / E: (pbl) vsl KpuzmiKd] (Reg; ned)
O	parte a morii de vânt. crişpan sn vz grişpan crişpant sn vz grişpan criştdi sn vz cleştar1 criştdl1 sfii vz cristal criştdi2 sfn vz cleştar criştaht, ~ă a vz cristalin criştar sn vz cleştar
criteriu sn [At: HASDEU, I. C. 125 / Pl: -ii / E: fr criterium] 1 Punct de vedere, principiu, normă pe baza cărora se clasifică, se defineşte, se apreciază ceva. 2 Probă, concurs pentru selectarea celor mai buni sportivi dintr-o anumită ramură.
critic, —ă [At: ŞINCAI, HR. II, 51/19 / Pl: -ici, -ice / E: lat criticus, —a, ~um, fr critique] 1 a Care demonstrează o evaluare atentă şi o judecată pătrunzătoare (a unui fenomen, a unei activităţi, a unei opere literare, de artă etc.). 2 a înclinat să critice. 3 a Preocupat de a examina şi a evalua un fenomen, o activitate etc. 4 a Care anunţă o criză, o schimbare (mai ales în rău). 5 a (îs) Simptom - Care poate determina o criză, o schimbare (în bine şi mai ales în rău) Si: decisiv, hotărâtor. 6 a Primejdios. 7 a (La copii; îs) Vârstă -ă Vârsta trecerii de Ia copilărie la adolescenţă, când sunt expuşi la schimbări fizice şi de comportament. 8 a (Fiz; îs) Temperatură -ă Temperatura deasupra căreia un gaz nu mai poate fi lichefiat. 9 a (Fiz; îs) Stare -ă Stare a substanţei,în care dispare deosebirea
dintre fazele lichidă şi gazoasă. 10 a (D. presiunea, volumul unei substanţe) Valoare la care o substanţă e în stare critică (9). 11 a (Teh; înv; îs) Iuţeală -ă Viteză până la care un lichid curge normal sau arborele unei maşini se mişcă normal. 12 a (îs) Situaţie -ă Situaţie foarte periculoasă pentru starea fizică, psihică, economică etc. a unei fiinţe sau a unui grup de fiinţe.
13	sm Persoană care examinează, interpretează şi evaluează opere literare şi artistice. 14 sm Persoană care critică. 15 a (îs) Aparat - Totalitatea notelor, comentariilor etc. introduse la editarea unui text pentru a permite controlul modului de alcătuire a ediţiei. 16 a (îs) Ediţie -ă Ediţie a unui text însoţită de un aparat critic. 17 sf Analiză, evaluare a unor opere literare, artistice, a activităţii unor persoane sau colective. 18 .sf (îs) -ă literară (şi artistică) Ramură a literaturii care analizează, interpretează şi evaluează fenomenul literar şi artistic (contemporan). 19 sf (îs) -ă de text(e) Comentarii asupra formei şi conţinutului unui text. 20 sf(le) A fi sub orice -ă A fi de o calitate foarte scăzută. 21 .sf (îe) A fi mai presus de orice A fi la un nivel foarte ridicat. 22 şf Articol, studiu, ansamblu de studii de critică (17). 23 sf Judecare severă a unei stări de lucruri sau acţiuni, prin evidenţierea aspectelor negative.
critica vt [At: I. GOLESCU, ap. DA / V: (Trs; înv) —tza / Pzi: critic / E: fr critiquer] 1 A arăta, după o cercetare atentă, defectele unei lucrări ştiinţifice, literare, artistice etc. sau ale unei persoane ori acţiuni. 2 A examina şi a evidenţia (cu răutate) părţile slabe ale unei persoane, acţiuni etc. 3 A mustra. 4 A bârfi. 5 A blama. 6 A cârti.
criticabil, -ă a [At: CARAGIALE, N. F. 96 / Pl: -i, -e / E: fr critiquable] 1-2 Care poate fi criticat (1-2).
criticant, -ă smf, a [At: DN2 / Pl: -nţi, -e / E: fr critiquant] (Rar) 1-2 (Persoană) gata oricând să critice. 3-4 (Persoană) care bârfeşte Si: bârfitor, intrigant.
criticare sf [At: DA / Pl: -cări IE: critica] 1 Relevare, după o cercetare atentă, a defectelor unei lucrări ştiinţifice, artistice etc. sau ale unei persoane, acţiuni etc. Si: criticat1 (1). 2 Examinare şi evidenţiere (cu răutate) a părţilor slabe ale unei persoane, acţiuni etc. Si: criticat1 (2). 3 Mustrare. 4 Bârfire. 5 Blamare. 6 Cârtire. 7 (înv) Critică (17). 8 (înv) Critică (23).
criticarisi vt [At: (a. 1837) IORGA, S. D. VI, 121 / Pzi: ~.ve.sr / E: critica + -arisi] (înv) A critica.
criticastru sm [At: VLAHUŢĂ, ap. CADE / Pl: -aştri / E: ger Kritikaster] Critic neînsemnat (şi lipsit de onestitate).
criticat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: critica] 1-2 Criticare (1-2). 3 Mustrare. 4 Bârfire. 5 Blamare. 6 Cârtire. 7 Critică (23).
criticat2, —ă a [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: critica] Căruia i s-a făcut o critică (23).
criticesc, ~ească a [At: ŢICHINDEAL, F. 15/5 / Pl: -ceşti / E: critic + -esc] (înv) Critic (4).
criticism sn [At: HASDEU, I. C. 68 / Pl: -e l E: fr criticisme, ger Kritizismus] 1 (înv) Analiză critică a lucrurilor sau a faptelor. 2 Tendinţă exagerată de a critica. 3 Atitudine critică faţă de societate, exprimată în opere ştiinţifice şi literare. 4 (Fiz) Sistem filozofic (al lui Kant) care pune în discuţie capacitatea de cunoaştere.
criticist, ~ă smf [At: DA ms / Pl: ~i.yn\ -e / E: fr criticiste] 1-2 Adept al criticismului (2,4).
criticomanie sfs [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 108,5/1 / E: critic + manie] Mania de a critica. critienească sf vz cârstănească critiza v vz critica crvţar sm vz creiţar
criţă [At: ALECSANDRI, P. III, 254 / E: ucr Kpuww] (Mol; Buc) 1 sf Oţel foarte dur (pentru scule). 2 .sf (înv; îe) A fî om de -ţe A răbda mult.
3	av Foarte. 4 .sf (înv; îe) A fi iute ca -ţa A fi harnic şi vioi. 5 sf (înv; îe) A fi - şi oţel A fi energic. 6 .sf (înv; îe) A fi - la minte (sau la cap) A fi deştept. 7 av (îe) Beat — Foarte beat.
criţărelsn [At: DA ms / Pl: -ei / E: criţar + -el] (Bot; reg) Plantă erbacee nedefinită mai îndeaproape.
726
CROAZIERĂ
criţos, ~oasă a [At: PAMFILE, D. 115 / PI: -oşi, -oase / E: criţă + -av] (Mol) 1 Rău. 2 Arţăgos. 3 Violent. crius sn vz crov
criv, [At: H III, 71 / Pl: ~i, ~e / E: net] (Reg) 1-2 a, smf Griv. crivac1 sn [At: ANON. CAR. / Pl: -ace / E: bg, uer Kpmax] 1 (Ban) Cârjă. 2 (Ban) Ciomag. 3 (Reg) Fieeare din lemnele care fixează piatra zăcătoare a morii. 4 (Reg) Parte a luntrei. 5 (Reg) Lemnul scheletului transversal al luntrei. 6 (Reg) Chinga unei luntre. 7 (Reg) Coastele luntrei.
8	(Reg) Manivelă (la tocilă). 9 (Reg; pex) Bară eu mânere la capete, pentru scosul apei din puţ. 10 (Reg) Scripete. 11 (Reg) Macara.
crivac2 s [At: BRĂESCU, M. 11 / PI: -ace şi (pbl) -aci / E: srb krivak] (Reg) Creiţar.
crivaci sn [At: DDRF / Pl: -ace / E: crivac1] Aparat simplu format dintr-o bară orizontală şi una verticală, acţionat de un animal şi servind la ridicarea greutăţilor sau la punerea în mişcare a unei maşini.
crival1 s [At: H XIV, 21 / E: srb krivalja cf crivală] (Reg) Soi de strugure nedefinit mai îndeaproape. crival2 sm vz crivală
crivală .v/[At: DAMfi* T. 173 / V: gri~, -vea- sf, (3) -a/ sm / Pl: -le şi -vele, -văii / E: sl KpHB'b cf crivac, crival] 1 (Moi; Buc) Unealtă ciobănescă. 2-3 (Psr; Mol; Buc) Trepied sau bucată de lemn din care se improvizează un suport pentru drobul de sare pe care-I ling oile. 4 (Reg) Băţ despicat în două la un capăt, cu care se prindeau şerpii. 5 O parte a joagărului care transmite mişcarea roţii Si: (pop) coacă, cocârlă, crivea
(2), manivelă, vârtej. 6 Unealtă pentru confecţionarea frânghiilor. 7 (Dog) Cleşte de lemn al tâmplarului Si: teasc, crivea (3). 8 (Trs) Spărgătoare de alune sau de nuci. 9 (Reg) Lemnul orizontal care ţine stâlpii şteampurilorîn mină. 10 (Mun; îf crival) Lemnul care se pune lângă foc, între pereţii stânei şi pe care se pun lemnele la uscat.
crivat sn [At: NEGRUZZI, S. I, 17 / V: crev~ / Pl: -uri şi -e / E: ngr Xpeppdcn] (Mol) Pat (portativ) cu tăblii la capete, făcut de meşteri specializaţi.
crivă sf [At: DA ms / Pl: -ve / E: net] (îrg) Cri vină (2). crivăţ smn [At: CORESI, PS. 210 / V: (Mol) ~veţ (A: -veţ), griveţ l Pl: -uri sn (rar) -veţi, -vaţi sm / E: bg KpMBeifb] 1 Vânt puternic ce suflă iarna în Moldova şi Câmpia Dunării dinspre nord-est sau de la est Si: (reg) secuiul, (pop) traistă-goală. 2 Vânt geros Si: (reg) bihorel, şieş,fueş. crivaţan, -ă a vz crivăţean
crivăţean, -ă a [At: CANTEMIR, HR. 21 / V: —ţan -ă, -veţ-, -ă, -voţan, / Pl: -eni, -ene / E: crivăţ + -(e)an] (Mol) Nordic.
crivea sf [At: DAM&, T. / Pl: -ele / E: crivală] 1 Bucată curbă de lemn ca o greblă la capătul de jos al eoadei de Ia coasă, pentru adunarea în mănunchi a cerealelor tăiate Si: hreapcă. 2 Crivală (5). 3 Crivală (7). 4 (Dog) Unealtă folosită la legatul cercurilor de lemn. 5 (Mun; lrţ) întinzător.
6	(Mun; lrţ) Băţ de strâns pânza pe sulul dinainte. 7 (Mun; mpl) Cocârlă.
8	Parte a fântânii care leagă cumpăna de prăjină. criveală sf vz crivală
crivei1 sm [At: DA ms / Pl: - / E: sl KpHB + -ei] (Buc) Om şoldit. crivei2 sm vz grivei criveţ smn vz crivăţ
crivi vi [At: LB /Pzi: ~ve.se / E: sl, ucr KpmfflM] (Trs; înv) A se îndopa. crivinaş, ~ă [At: CIAUŞANU, V. / Pl: -i, -e / E: Crivină + -aş] (Olt; îs) Prune -e Prune care se coc în iulie.
crivină sf[At: PONTBRIANT, D. / V: -ighi- / Pl: -ne şi -ni / E: cf vsl, bg KţMBHHSL 1 Desiş de mărăcini mari, cu arbori subţiri printre ei. 2 Pădurice de arbori tineri spinoşi de la cotitura nisipoasă a unei ape, unde se adăpostesc iepuri şi potârnichi crivă. 3 (Pex) Loc nisipos cu vegetaţie spinoasă. 4 Regiune păduroasă. 5 Pădurice pe prundul unei ape, unde se găsesc lemne mai subţiri decât mâna. 6 (Olt) Loc umed, mlăştinos. 7 (Olt) Loc ierbos în care musteşte apa. 8 (Olt) Pământ lucrat, cultivat. 9 (Olt) Câmp şi livezi cu fân.
crivinos, -oasă a [At: 1. IONESCU, M. 57 / Pl: -oşi, -oase / E: crivină + -av] 1 Nisipos. 2 (Pbl) Mlăştinos.
crivoţan, -ă a vz crivăţean crizalidă şf vz crisalidă crizantem sn vz crizantemă
crizantemă ş/TAt: MACEDONSKI, 0.1,54 / V: -tem, (Trs) -isantim sn, Mină, -zentină / Pl: -me / E: fr crysantheme] (Bot) 1 (Şîc -tină de toamnă) Plantă ierboasă de grădină din familia compositelor, cu frunzele ovale şi, ca şi ramurile, alburiu-pâslos păroase care înfloreşte toamna târziu şi are nişte flori mari şi frumoase de diferite culori Si: tufănică, cătăline, dimitriţe, flor i-de-iarnă, gura-pahar ului, aurata, mărgărita, roman, romaniţă-mare, salomii (Chrysanthemum indicum şi chrysanthemum sinense). 2 Ochiul-boului (Callistephus chinensis). 3 (Reg; îf crizentină, şîc crizentină-galbenă) Tufănică-galbenă ( Rudheckia laciniata). crizantină sfwz crizantemă
criză .v/‘[At: MAIORESCU, CR. I, 103 / V: (grî) ~isis sn l Pl: ~ze / E: lat crisis, fr crise, ngr ^pioic cf critic] 1 Moment critic reprezentând schimbarea bruscă a stării fizice ori psihice a cuiva (manifestată prin reacţii, gesturi etc. neobişnuite). 2 (Med) Fază gravă sau moment critic ce precede
o	schimbare bruscă, în bine sau în rău, în evoluţia unei boli (acute). 3 (Ecn) Moment sau fază primejdioasă (hotărâtoare) prin care trec comerţul, industria sau finanţele unui stat. 4 (Ecn) Perioadă de tensiune, de tulburări (adesea decisive) din viaţa unei societăţi. 5 Perioadă când afacerile merg prost Si: (iuz) chesat. 6 Lipsă a ceva necesar vieţii (materiale). 7-8 (îs) - industrială sau agrară Fază în care producţia industrială sau agricolă stagnează sau regresează. 9 Lipsă acută de bani, (de mărfuri, de timp etc.). 10 (îs) ~ economică Dezechilibru între producţie şi consum. 11 (Pol; îs) - politică Situaţie gravă din viaţa socială, caracterizată prin diminuarea autorităţii puterii de stat, declin rapid al economiei, scăderea nivelului de trai al populaţiei, instabilitate politică şi socială. 12 (Pol; îs) ~ guvernamentală (sau de guvern) Intervalul de timp între demisia unui guvern şi formarea unui nou guvern. crizentină sfwz crizantemă
crizism sn [At: DA ms / E: criză + -ism] (Iuz) Nume dat ansamblului teoriilor privind criza culturii moderne. criz- ec vz criso
croafenă .v/'[At: ŢICHINDEAL, F. 446/10 / V: (reg) -apă-1 Pl: -ne / E: ger Krapfen] (Gms; Trs; Ban) Gogoaşă. croajnă sf vz crosnă croambă sfwz cloambă croampă1 sfwz crampă
croampă2 sf [At: BORZA, D. / V: cromp sn / Pl: -pe / E: mg krompe] (Bot; reg; şîc - măruntă) Cartof {Solanum tuberosum). croampă:? sfwz crampen
croancă sf[At: MÂNDRESCU, L. P. 72 / Pl: -nce / E: cronc] (Orn; reg) Cioară (Corvus). croapănă sf vz croafenă croasnă sfwz crosnă
croat, —ă [At: DA / P: cro-at / Pl: -aţi, -e / E: fr Croat, ger Kroate] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populaţia Croaţiei. 3-4 smf, a (Om) originar din Croaţia. 5 smp Populaţia care locuieşte în Croaţia. 6-7 a Care aparţine Croaţiei sau croaţilor (5). 8-9 a Care este specific Croaţiei sau croaţilor (5). 10-11 a Privitor Ia Croaţia sau Ia croaţi (5). 12 a Care provine din Croaţia. 13 .s/Limba vorbită de croaţi (5).
croaza vi [At: DN3 / P: cro-a-za / Pzi: -zez. / E: fr croiser] 1-2 (Rar) A naviga (aproape de ţărm) pentru supraveghere. croază şf vz croazea
croazea sf [At: GOLESCU, î. 43 / V: croază / P: croa-zea / E: fr croisee] (Frm; iuz) Stofă ţesută în patru iţe.
croazieră şf [At: LTR / P: cro-a-zi-e-ră / Pl: -re / E: fr croisiere] 1 Călătorie (de plăcere) pe mare. 2 (îs) Viteză de - Viteza medie a unui automobil pe o distanţă mare (raportată la consumul mediu de carburant).
3	(îas) Viteza normală după probe. 4 Regim de zbor al unei aeronave care evoluează la o viteză mai mică de viteza maximă.
727
CROĂTEŞTE
croăţeşte av [At: DA / P: cro-ă- / E: croat + -este] 1 în felul croaţilor.
2	Propriu croaţilor'. crob sn vz uncrop
crocant, —ă a [At: DN2 / Pl: ~wfi, / E: fr croquani] 1 (Dua) Care crănţăne când este mestecat. 2 (Dua) Tare şi bine prăjit sau copt. 3 (Fam: îe) A se da — A se lăuda.
crochet sn [At: VLAHUŢĂ, D. 53 / Pl: -uri şi ~e IE: fr croquet] Joc (englezesc) cu bile de lemn, care se lovesc cu un ciocan de lemn cu coadă lungă, urmând un anumit traseu, pe sub arcuri înfipte în pământ.
crochetă sf [At: DN2 / Pi: ~te / E: fr croquette] 1 (Mpl) Buletă sau bastonaş din cocă, legume, carne etc. prăjită în grăsime. 2 Produs de panificaţie ca un bastonaş.
crochiu sn [At: D. ZAMF1RESCU, ap. TDRG / P: -chi-uri / Pl: -ri / E: fr croquis] 1 Schiţă. 2 Reprezentare schematică a unui obiect. 3 Planul sumar al unei opere literare sau istorice. crociub sn [At: VÎRCOL, V. / Pl: -uri / E: net] (Reg) Groapă. crocnidlă sfvz crohmală crocmoli v vz crohmăli
crocnetsn [At: COŞBUC, F. 132 / Pl: -e / E: ns cf croncănit] (Formaţie personală) Croncănit.
crocodil sm [At: BIBLIA (1688), 77 / V: (îvr) corcodel / Pl: -i / E: fr crocodile, lat crocodilus] 1 Reptilă uriaşă din ordinul crocodilienilor, cu corpul acoperit de plăci osoase, coadă lungă şi cap alungit, cu fălci puternice, care trăieşte în fluviile din ţările tropicale (Crocodilus niloticus).
2	(Frm; îe) Lacrimi de - Plâns prefăcut. 3 Dispozitiv metalic fixat pe şinele de cale ferată pentru a transmite comenzile de semnalizare. 4 Cleşte de laborator. 5 Clemă ca un cleştişor cu fălci dinţate, care serveşte la realizarea unor legături electrice uşor demontabile.
crocodilieni smp [At: LTR2 / P: -li-eni / E: fr crocodiliens] Ordin de reptile mari cu o anatomie evoluată Cf crocodil (1).
croh sn [At: PAMFILE, I. C. 428 / Pl: -uri / E: ci gr oh2] (Reg; rar) 1 Mineral alb sau galben-roşietic, neted şi lucios. 2 Aşternut de paie, pe care dorm porcii. crohmal sn vz crohnmlă
crohntdla .y/[At: NEGRUZZI, S. 1,3 / V: ~ocm~,~moă~,~wia/ / Pl: (rar) -le / E: ucr KpoXMăAt] (Mol; Buc; înv) 1 Scrobeală. 2 Amidon.
crohmăli vt [At: DA / V: -mo-, ~ocmo~ / Pzi: -lese / E: crohmală) (înv) A scrobi.
crohmăhs, -oasă a [At: BARCIANU / Pl: -osi, -oase / E: crohmală + -av] (Reg) 1 Specific scrobelii. 2 Care se referă la scrobeală. 3 Care provine de la scrobeală. 4 Care aparţine scrobelii. crohmeală sfvz crohmală crohmodlă sfvz crohmală crohmoh vt vz crohmăli
crohmolit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: crohmoli] (Reg) Scrobit. crohmolit2, -ă a [At: NEGRUZZI, S.1,236 / PI: -iţi, -e l E: crohmoli] (Reg) 1 Scrobit. 2 (Fig) Rigid.
crohnit, -ă a [At: COMAN, GL. / Pl: -iţi, -e l E: cf crohos] (Reg; d. omăt) Zgrunţuros, cu spărturi sau goluri formate în timpul topirii. crohos, -oasă a vz cruhos
croi1 [At: VARLAAM, C. 2641 / V: (înv) crui, (reg) cwrăi, curm / Pzi: -esc / E: si KpOHffflf cf croitor] 1 vt (îrg) A tăia. 2 vt (îrg) A ciunti. 3 vr (îrg) A tăia în bucăţi. 4-5 vtr A (se) rupe o bucată dintr-un material. 6-7 vtr (D. un zid) A (se) crăpa. 8-9 vtr (D. un geam) A (se) sparge. 10-11 (înv) vtr A face tăieturi (de cuţit) pe corp. 12 vr (înv) A tatua. 13 vr A face (cu lovituri de nuia sau de bici) vânătăi sau dungi pe corp. 14 vr (C. i.
o	fiinţă sau obiectul cu care se loveşte) A lovi cu putere pe cineva (cu o nuia sau un bici). 15 vr A bate pe cineva (cu băţul sau cu biciul). 16 vr A deschide şi a urma un drum, înlăturând piedicile. 17 vi (înv; îe) A (o)
—	la (sau de) fugă A o tuli. 18-19 vti (Cu prep „de44; c.i. e o stofă, pânză, piele etc. sau obiectul însuşi confecţionat din acestea) A tăia (cu foarfecele) după măsură, bucăţi potrivite, spre a confecţiona îmbrăcăminte sau încălţăminte. 20 vt (înv; pgn) A confecţiona. 21 vi (D. judecători; fig;
înv; îe) A — din bucată A condamna pe cineva ignorând legile. 22 vr A confecţiona (o haină) după tipar. 23 vr A modela. 24-25 vtr A (se) forma. 26-27 vtr (C. i. caracterul, soarta, poziţia socială etc.) A(-şi) crea. 28 vr A însemna pe o bucată de material dimensiunile şi forma bucăţilor de tăiat. 29 vr A indica pe teren (cu semne sau şanţuri) dimensiunile şi forma fundaţiei unei clădiri. 30 vt A împărţi un teren. 31 vr A pune temeiia unei case. 32 vt A proiecta o construcţie. 33 vr A construi. 34 vr A plănui. 35 vr (Fig; cu complementul „la minciuni44 uneori neexprimat) A născoci. 36 vr (Nob) A deduce.
croi2 sn [At: BARCIANU / Pl: -uri / E: drr croială] 1 Croială (1). 2-3 (Reg) Croială (2,4).
croială.y/ [At: ZILOT,CRON. 336 /V: (reg) curui~ / PI: -ieli/ E: croi + -ala] 1 Felul cum e croită o haină Si: croi2 (1). 2 (D. case) Dispunere a camerelor Si: croi2 (2). 3 Drum deschis peste piedici. 4 (Fig) Fel de a fi Si: croi2 (3). 5 (Fig) Dispoziţie, sufletească. 6 (Fig) Caracter. 7 (Fig) Lovitură. 8 (Fig) Bătaie. 9 (Reg; fig) Minciună mare.
croire sf [At: LB / Pl: -ri / E: croi1] 1 Confecţionare a unei haine după tipar. 2 (îrg) Tăiere. 3 (îrg) Ciuntire. 4 (îrg) îmbucatăţire. 5 Rupere a unei bucăţi dintr-un material. 6Crăpare. 7 Spargere. 8 (înv) Facere de tăieturi (de cuţit) pe corp. 9 (înv) Tatuare. 10 Facere de vânătăi sau dungi pe corp cu lovituri de nuia sau bici. 11 Lovire cu putere a cuiva cu o nuia sau un bici. 12 Batere cu băţul sau biciul. 13 Deschidere a unui drum. 14-15 Tăiere a unor bucăţi potrivite pentru confecţionarea de îmbrăcăminte şi încălţăminte. 16Confecţionare. 17 Modelare. 18 Formare. 19Creare. 20 însemnare pe un material a dimensiunilor şi formei bucăţilor de tăiat. 21 Indicare a dimensiunilor şi formei unei fundaţii. 22 împărţire a unui teren.
23	Proiectare. 24 Construire. 25 Plănuire. 26 Născocire.
croişlog sn [At: PAŞCA, GL. / Pl: -uri / E: ger Schlag Cf durşlog] (Mnr; reg) Spărtură de un metru, care face legătura între două galerii de mină suprapuse, prin care se aruncă sterilul.
croit1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: croi1] 1-25 Croire (1-25). 26 îndeletnicirea de a croi.
croit2, -ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 55 / Pl: -iţi, -e / E: croi1] 1 (înv) Tăiat în bucăţi. 2 (D. materiale pentru îmbrăcăminte, încălţăminte) Tăiat (cu foarfecele sau, mai rar, cu cuţitul) în vederea realizării confecţiei încălţămintei. 3 Plănuit. 4 (îrg) Ciuntit. 5 Rupt dintr-un material. 6 (D. ziduri) Crăpat. 7 (D. geamuri) Spart. 8 Cu tăieturi (de cuţit) pe corp. 9 Cu vânătăi şi dungi pe corp. 10 Lovit cu putere. 11 Bătut. 12 (D. drumuri) Deschis, prin înlăturarea piedicilor. 13 Modelat. 14 Format. 15 Creat. 16 (D. o bucată de material) însemnată cu forma şi dimensiunile ce se taie.
17	(D. terenuri) însemnat pentru realizarea fundaţiei. 18 Proiectat. 19 Construit. 20 Născocit. croitor, -oare [At: MARDARIE, L. 227 / V: (Trs) cruitor(iu), curui~
1	PI: -i / E: croi + -(i)tor] 1 sm Meseriaş care croieşte (şi coase) haine.
2	sm Tăietor. 3 sm (Ent) Insectă mare, neagră, cu antene lungi şi mandibule ca o foarfecă, ce trăieşte mai ales pe stejari (Cerambyx cerdo) Si: (reg) gornic. 4 sm (Atm) Muşchi al coapsei aflat între osul iliac şi faţa internă a tibiei, prin a cărui contracţie se produce încrucişarea picioarelor. 5 sf Cuţit de cizmărie, cu vârful îndoit, pentru croit piele.
croitoreasă sf [At: C. PETRESCU, C. V. 169 / PI: -ese / E: croitor + -easă) Femeie care se îndeletniceşte cu croitoria (1) Si: cusătoreasă.
croitoresc, -ească a [At: BARONZI, L. 86 / Pl: -eşti / E: croitor + -esc] 1-2 Specific croitorilor sau croitoriei. 3-4 Care se referă la croitori sau la croitorie (1). 5-6 Care aparţine croitorilor sau croitoriei (1). 7-8 Care provine de la croitori sau croitorie (1).
croitori vi [At: TDRG / Pzi: -resc l E: croitor] (Rar) A se îndeletnici cu croitul1.
croitorie sf [At: H II, 62 / PI: -rii / E: croitor + -ie] 1 Meşteşugul croitului de haine Si: croitorit. 2 Atelierul croitorului, unde se lucrează haine.
croitorii sn [At: H VIII, 235 / Pl: -uri / E: croitori] Croitorie (1) Si: croit1.
croitoriţă sf [At: HERZ.-GHER. M. IV, 246 / Pl: -ţe l E: croitor + -iţă] 1 (Mol; Buc) Croitoreasă. 2 (Mun) Nevastă de croitor.
728
CROMOLITOGRAFIC
croitură sf [ Al: LB / Pl: -ri / E: croi + -titra] 1 Tăietură cu foarfecele într-un material. 2 Haina sau materialul croit. crojnă sf vz crosnă
croi sn [At: DA ms / Pl: -uri şi croale / E: pbl Krol] (înv) Capul (suveranului) de pe o monedă.
crom sn [At: IOANOVICI, TEHN. 30 / Pl: -uri / E: fr chrome] Element chimic, metal dur, cenuşiu-deschis, folosit la cromare, fabricarea de oţeluri speciale, compuşi chimici etc.
crom a vt [At: LTR2 / Pzi: -mez / E: crom cf fr chromer] A acoperi cu un strat subţire de crom.
cromafm,	a [At: DEX2 / Pl: -i, -e I E: fr chromaffine] (Rar) Uşor
colorabil.
cronvdj sn [At: DN2 / Pl: -e / E: fr chromage] Cromare. cromare sf [Ai: IOANOVICI, TEHN. 74 / Pl: -măr/ / E: crom) (Teh) Operaţie de depunere a unui strat de crom metalic pe suprafaţa unui material, pentru a-i da rezistenţă şi aspect estetic Si: cromat1. cromat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: croma] Cromare. cromat2, a [At: DN2 / Pl: -ar/, ~e / E: croma] 1 Care conţine crom.
2	Acoperit cu un strat de crom.
cromat? sm [At: CADE / Pl: -aţi / E: fr chromate) (Chm) Sare a acidului cromic.
cromatare sf [Ai: LTR2 / Pl: -zăr/ / E: cromat1 + -are] Acoperire cu o peliculă subţire, anticorozivă, ce conţine cromaţi1.
cromatic, [At: DA ms / Pl: -ici, -ice / E: fr chromatique] 1-2 a Care se referă la culori sau la colorit. 3 a (Fiz; îs) Aberaţie ~ă Defect al imaginilor obţinute prin lentile constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor. 4 a (Muz; îs) Gama ~a Gamă (1) de semitonuri. 5 a (Muz; îs) Interval - Interval alcătuit din două sunete cu aceeaşi denumire, unul fiind alterat. 6 .v/Arta preparării şi folosirii culorilor. 7 sf Colorit.
cromafulâ sf [At: DEX / Pl: -c/e / E: eg chromatid] (Big) Porţiune rezultată din despicarea longitudinală a unui cromozom înaintea mitozei.
cromatmă sf [At: DA ms / E: fr chromatine] Substanţă care reprezintă componenta chimică de bază a nucleului celular la animale şi la plante, având o mare afinitate pentru coloranţii bazici.
cromatism sn [At: LTR / Pl: -e / E: fr chromatisme] 1 Proprietate a razelor albe de a se descompune în raze diferit colorate. 2 Aberaţie cromatică (2). 3 (Muz) Succesiune de semitonuri. 4 (Muz) Structură melodică în care predomină cromatismul (3).
cromatoblast sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr chromatoblaste] 1 (Big) Celulă tânără care conţine sau poate să producă pigmenţi Si: eromblast.
cromatocxt sn [At: DN3 / Pl: -e / E: fr chromatocyte) (Big) Celulă colorată Si: eromocit.
cromatofor sm [At: DN2 / Pl: -i / E: fr chromatophore] 1 (Zlg) Celulă care conţine pigment colorant. 2 Corpuscul din celulele plantelor superioare şi ale unor alge care conţin clorofilă sau alţi pigmenţi.
cromatogen, ~ă a [At: DN2 I Pl: -/, -e / E: fr chromatogene] 1 Care colorează. 2 Care produce materii colorante.
cromatografia vtr [At: LTR / Pzi: -iez / E: cromatografie] 1-2 A (se) face o cromatografie.
cromatografic, ~ă a [At: LTR2 / Pl: -ici, -ice / E: fr chromatographique] 1 Care aparţine cromatografiei. 2 Referitor la cromatografie. 3 Care provine din cromatografie. 4 Specific cromatografiei.
cromatografie .s/[At: LTR2 / E: fr chromatographie] Metodă de analiză fizico-chimică pentru determinarea substanţelor dintr-o soluţie, bazată pe absorbţia selectivă de materiale solide sau pe separarea acestora în fază lichidă sau gazoasă.
cromatogramă ,v/'[At: DN3 / Pl: -me / E: fr chromatogramme] Diagramă cu compoziţia unui amestec de substanţe, rezultată în urma cromatografiei.
cromatohză sf [At: DN3 / Pl: -ze / E: fr chromatolyse] (Med) Degenerescenţă şi dispariţie a cromatinei nucleare.
cromatometru sn [At: LTR2 / Pl: -re / E: fr chromatometre] Aparat pentru măsurarea intensităţii culorilor.
cromatoplast sn [At: DN2 / Pl: -e / E: fr chromoplaste] Corpuscul de culoare galbenă, roşie sau portocalie care dă culoarea caracteristică morcovilor sau fructelor coapte Si: cromoplast.
cromatopsie .şf [At: DEX2 / E: fr chromatopsie] Capacitatea de a percepe distinct culorile.
cromatotaxiesf [Ai: DN3 / Pl: -ii / E: fr chromatotaxie] Afinitate pentru atacarea cromatinei nucleare.
cromatufie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: cromato- + -urie] (Med) Coloraţie anormală a urinei.
cromhidroză .şf [At: DN3 / Pl: -ze / E: fr chromhidrose] (Med) Colorare a transpiraţiei.
cromic, ~ă a [At: LTR / Pl: -ici, -ice / E: fr chromique] (îs) Acid -Acid obţinut din combinarea cromului cu oxigen şi hidrogen.
•cromie [At: DN3 / E: fr chromie] Element secundar de compunere savantă, cu semnificaţia „culoare44, „coloraţie44. cromism sn [At: DEX-S / E: crom + -ism] (Med) Intoxicaţie cu crom. cromit sm [At: LTR / Pl: -iri / E: fr chromite] Oxid natural dublu de fier şi crom, cristalizat cubic, metalic, negru, întâlnit în rocile eruptive.
cromiza vt [At: DEX-S / Pzi: -zez / E: fr chromiser] A supune cromizării.
cromizare sf [At: DEX2 / Pl: -zări / E: cromiza] Tratament termochimic de îmbogăţire cu crom, prin difuzie, a stratului superficial al unei piese de oţel, pentru creşterea rezistenţei la coroziune şi la uzură. cromizat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cromiza] Cromizare. cromizat2, a [At: DEX2 / Pl: -ari, -e / E: cromiza] Supus cromizării. cromlec sn vz cromleh
cromleh sn [At: DA ms / V: ~lec / Pl: -«ri / E: fr cromlech] Monument megalitic sacru, din epoca bronzului, alcătuit din mai multe pietre verticale dispuse în cerc, la distanţe egale, în jurul unei pietre mai mari.
cromnichelsn [At: DEX2 / E: ger Chromnickel] Aliaj cu 10-20% crom, 60-70% nichel şi restul fier, folosit la construcţia rezistenţelor bobinate care lucrează la temperaturi înalte.
cromo- [At: DEX2 / E: fr chromo-] Element de compunere, cu sensul „culoare, colorat44.
cromoalgrafie sf [At: DEX2 / P: ~mo-a!~ / E: fr chromoalgraphie] Procedeu de pregătire a unei forme de tipar multicolor prin executarea manuală a marginilor pe plăci de aluminiu.
cromoblast sn [At: DN2 / V: -ă sf / PI: -e / E: fr chromoblaste] Celulă a pielii cu pigmenţi. cromoblastă sfvz cromoblast
cromocistoscopie sf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr chromocystoscopie] Examinare cu citoscopul a funcţiunii renale şi a permeabilităţii uretrelor prin injectarea intravenoasă a unei substanţe colorante care se elimină prin urină.
cromocit sn [At: DN3 / PI: -e / E: fr chromocyte] Cromatocit. cromodiagnostic sn [At: DN3 / Pl: -ice / E: fr ehromodiagnostic] (Med) Metodă de diagnosticare prin înregistrarea circuitului unei substanţe colorante introduse în organism.
cromofor sm [At: LTR2 / Pl: -/ / E: fr chromophore] 1 Grup de atomi care, introduşi în molecula unei substanţe organice, o colorează. 2 Cromatofor (2).
cromofotografie sf [At: DA / Pl: -i/ / E: fr chromophotographie] 1 Procedeu pentru obţinerea fotografiilor în culori. 2 (Ccr; înv) Fotografie în culori.
cromofotogravură sf [At: DN3 / Pl: ~ri / E: fr chromophotogravure] Fotogravură policromă.
cromofototerapxe sf [At: DN3 / Pl: -i/ / E: cromo- + foto + terapie] Metodă de tratament a bolilor mintale cu ajutorul luminii colorate.
cromogen, smf a [At: LTR2 / Pl: -/ / E: fr chromogene, ger Chromogen] 1-2 (Combinaţie) care conţine în moleculă cromofori.
cromolitografic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -iei, -/ce / E: fr chromolitographique] 1 Obţinut prin cromolitografie (1). 2 Specific
729
CROMOLITOGRAFIE
cromolitografiei (1). 3 Referitor la cromatografie (1). 4 Care aparţine cromatografiei (1). 5 Care provine din cromatografie (1).
cromolitografie a/'[At: TEODOREANU, M. II, 40 / S: chro- / Pl: -iz / E: fr chromolitographie] 1 Procedeu litografic de imprimat în mai multe culori. 2 (Ccr) Reproducere obţinută prin cromolitografie (1).
cromonemă sf [At: DN3 / Pl: -eme / E: ger Chromonema] (Big) Filament cromozomial, lung şi spiralat, observabil în profaza mitotică.
cromopldst sn [At: DEX2 / PI: -e / E: fr chromoplaste] (Big) Cromatoplast (1).
cromoproteidă sf [Ai: LTR2 / Pl: -de / E: fr chromoproteide] Proteidă colorată în componenţa căreia intră un metal (fier, magneziu).
cromopsie j/[At: DN2 / PI: -ii / E: fr chromopsie] Boală a ochiului datorită căreia obiectele necolorate sunt percepute în culori.
cromoscop sn [At: LTR2 / Pl: -coape / E: fr chromoscope] 1 Aparat optic folosit pentru reproducerea în culori a clişeelor. 2 Cinescop întrebuinţat pentru transmisiunile de televiziune în culori.
cromoseopie sf [At: DN3 / Pl: -ii / E: fr chromoscopie] Studiu al culorii unui lichid organic, modificată în caz de boală.
cromosferă sf [At: LTR / PI: ~re / E: fr chromosphere] (Ast) Strat de culoare roz, compus din gaze şi din aburi incandescenţi, care înconjoară Soarele.
cromosferic, ~ă a [At: LTR2 / Pl: -ici, -ice / E: fr chromospherique] 1 Referitor la cromosferă. 2 Care aparţine cromosferei. 3 Specific cromosferei. 4 Care provine de la cromosferă. cromosom sm vz cromozom
cromoterapie sf [At: DA / Pl: -iz / E: chromotherapie] (Med) 1 Tratament al unei boli cu ajutorul luminii colorate. 2 Tratament al unei infecţii cu substanţe colorate.
cromotipie sf [At: DA / Pl: -iz / E: chromotypie] 1 Metodă litografică de tipărire în culori. 2 (Ccr) Imagine colorată obtinută prin cromotipie (1)-
cromotipografie sf [At: LTR2 / Pl: -iz / E: fr chromotypographie] Procedeu de tipărire în culori cu elemente de imprimare în relief.
cromozom sm [At: ENC. AGR. II 220 / V: ~osom / Pl: -z / E: fr chromosome] (Big) Corpuscul al nucleului, purtător al caracterelor ereditare, format în timpul diviziunii celulei şi variabil ca formă la fiecare specie.
cromozomal, -ă a vz cromozomial
cromozomial, ~ă a [At: DEX-S / V: -ma/ / P: ~mi-al / Pl: -i, -e / E: eg chromosomat] (Big) 1 Care aparţine cromozomului. 2 Referitor la cromozom. 3 Specific cromozomului. 4 Care provine de la cromozom.
cromozomic, -ă a [At: DN3 / Pl: -ici, Mce / E: fr chromosomique] Cromozomial. cromp sm vz croampă2
crompău sn [At: COMAN, GL. / Pl: -ăi / E: cf crampen, crampă, crâmpoi] (Reg) Instrument pentru săpat pământul. crompoţi v vz crâmpoţi crompoţit sn vz crâmpoţit2 cromtaler sm vz crontaler
-cron [At: DN3 / E: fr -chrone] Element secundar de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) timp".
cronaxic, -ă a [At: DN3 / Pl: -ici, -ice / E: fr chronaxique] 1 Referitor la cronaxie. 2 Specific cronaxiei. 3 Care aparţine cronaxiei. 4 Care provine de la cronaxie.
cronaxie sf[At: DEX2 / Pl: -iz / E: fr chronaxie] Timp minim în care are loc o excitaţie.
cronaximetrie sf [At: DN3 / Pl: -iz / E: fr chronaximetrieJ Măsurare a cronaxiei.
cronaximetru sn [At: DN3 / Pl: -re / E: fr chronaximetre] Aparat de măsurat proprietatea muşchilor de a se contracta.
cronc1 i [At: ŞEZ. II, 55 / E: fo cf croncăi, croncan] Cuvânt care imită strigătul corbului Si: clonc.
cronc2 sm [At: MÂNDRESCU, L. P. 72 / Pl: -nci / E: cronc] (Orn; Mar) Corb (Corvus corax).
croncan sm [At: ANON. CAR. / V: corcan / Pl: -i / E: cronc1 + -an] 1 (Om; Trs; Buc) Corb (Corvus corax). 2 (Orn; reg) Vultur. 3 (Mun) Pasăre răpitoare mare, dar mai mică decât vulturul. 4 (înv; prt) Demnitar înalt. 5 (înv; prt) Militar cu grad mare. 6 (Reg) Cal bătrân mare şi slab. 7 (Fam) Tânăr înalt (şi slab). croncar sm [At: DDRF/ PI: —i / E: crocan] (Orn) Corb (Corvus corax). croncăi vi [At: CANTEMIR, I. I. I, 103 / Pzi: -esc / E: cronc1] A croncăni (1).
croncăire sf [At: DA / Pl: -ri / E: croncăi] Croncănit. croncăxt sn [At: CANTEMIR, 1.1.1, 104 / V: crăn~, crân~} crăngă~, crângă~ / Pl: ~uri / E: croncăi] Croncănit.
croncăitor, -oare a [At: DA / Pl: -i, -oare / E: croncăi + -(i)tor] 1-2 Croncănitor (1-2).
croncăneală .v/’[At: DA / Pl: -e/z / E: croncăni + -eală] Croncănire (1).
croncăni vi [At: ALECSANDRI, P. P. 141 / V: crăn~, crân~, ~câ~, -co— / Pzi: -nesc, 3 -neşte / E: croncan] 1-3 vi A scoate strigătul caracteristic corbului, ciorii sau vulturului Si: a cloncăi. 4 vt (D. oameni; dep) A bodogăni. 5 vt (D. corbi sau vulturi) A sfâşia cu ciocul, croncănind (1). 6 vz (Mol) A umbla degeaba. croncănire *ş/[At: DA / Pl: -ri / croncăni] Croncănit. croncănit sn [At: BACOVIA, O. 34 / Pl: -urz / E: croncăni] Strigăt scos de păsările care croncănesc.
croncănitor, -oare a [At: ALECSANDRI, P. III, 8 / Pl: -i, -oare / E: croncăni + (i)tor] 1 (D. păsări) Care croncăneşte. 2 (D. sunete) Ca un croncănit.
croncănitură sf[At: DA / Pl: -rz / E: croncăni + -ură] Croncănit. croncău sm [At: MARIAN, O. II, 15 / V: cran~, crân~ / Pl: -ăi / cronc2 + -ău] 1 (Orn; Trs; Buc) Corb (Corvus corax). 2 (Orn) Cioară (Corvus).
3	(Fig; îf crancău) Rrom. 4 (Buc) Om fără căpătâi. 5 Crainic. 6 (Mun; prt) Slujbaş mare în grad în ierarhia administrativă. croncăni v vz croncăni cronconi v vz croncăni cronic sm vz cronică
cronic, -ă a [At: CANTEMIR, 1.1.1,43 / V: (înv) /iro-/ Pl: -ici, -ice / E: fr chronique, lat chronicus] 1 (Med; d. boli, îoc acut) Care durează mult. 2 Care se prelungeşte mult şi nu se vindecă uşor.
cronicar sm [ At: (a. 1625) GCR 1,70 / S: (înv) chro- / Pl: -i / E: cronică + -ar] 1 Autor de cronici (1). 2 Jurnalist care redactează o cronică (3) într-un ziar.
cronică sf [At: M. COSTIN. ap. LET I 216/27 / V: (înv) -wic sn, hro~ / S: (înv) chro- / Pl: -ici şi ( rar) -ice / E: lat chronica, fr chronique] 1 Lucrare istorică, specifică evului mediu, în care se expun cronologic evenimentele sociale, politice, familiale din viaţa unui popor Si: letopiseţ. 2 (Pex) Scriere care cuprinde o cronică (1). 3 Articol al unui ziar sau al unei reviste, în care se relatează noutăţi importante din viaţa politică, culturală, socială etc. 4 Rubrică din ziare sau reviste,cuprinzând cronici (3). 5 Scurtă comunicare oficială, privind schimbări în guvern, mişcări în corpul diplomatic etc.
cronicăresc, -ească a [At: TEODOREANU, M. II, 94 / Pl: -eşti / E: cronicar + -esc] 1 Care aparţine cronicarului. 2 Specific cronicarului. 3 Care se referă la cronicar. 4 Care provine de Ia cronicar.
cronichetă sf [At: DEX-S / Pl: -te / E: fr chroniquette] (Frm) Minicronică.
cronicitate .v/’[At: DEX2 / Pl: -taţi / E: fr chronicite] Stare cronică a unei boli.
croniciza vr [At: DEX-S / Pzi: 3 -z.eaz.ă / E: cronic + -iza] (D. boli) A deveni cronic.
cronicizare .s/[At: DEX2 / Pl: -zări / E: croniciza] Dobândire a unui caracter cronic de către o boală Si: cronicizat1. cronicizat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: croniciza] Cronicizare.
CROSING
cronicizat2, ~ă a [At: DEX2 / PI: -afi, -e IE: croniciza] (D. boli) Care a devenit cronic.
cronicuţă sf[At: HASDEU, 1. C., ap. DA / PI: -ţe / E: cronică + -uţă] (Dep) 1-2 Cronică (1) mediocră.
crono- [At: DN3 / E: fr chrono-] Element prim de compunere savantă, cu semnificaţia „(referitor la) timp“.
cronofag, ~ă a [At: DN3 / Pl: -agi, -age / E: crono-+-fag] Consumator de timp.
cronofotografic, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: fr chronophoto-graphique] 1 Referitor la cronofotografie. 2 Care aparţine cronofotografiei.
3	Specific cronofotografiei. 4 Care provine de la cronografie.
cronofotografie sf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr chronophotographie] înregistrare fotografică a unei mişcări, la intervale scurte de timp, în scopul studierii ei.
cronograf [At: IORGA, L. II, 568 / V: (înv) hro~ / Pl: -i sm, ~e sn / E: fr chronographe] 1 sm (înv) Cronicar (1). 2 sn Scriere cu caracter popular reprezentând o sinteză a istoriei generale, bazată pe izvoare istorice combinate cu legende biblice şi populare.
cronograf2 sn [At: IOANOVICI, TEHN. 357 / Pl: ~e ! E: fr chronographe] 1 Aparat automat, care înregistrează începutul şi sfârşitul unui fenomen sau unei acţiuni, folosit în fizică, aviaţie etc. 2 Instrument pentru verificarea funcţionării ceasornicelor şi a cronometrelor.
cronografic, -ă a [At: DA / Pl: '-ici, -ice / E: fr chronographique] 1-3 Care aparţine cronografilor, cronografelor sau cronografiilor. 4-6 Specific cronografilor, cronografelor sau cronografiilor. 7-9 Referitor la cronografi, cronografe sau cronografii. 10-12 Care provine de la cronografi, cronografe sau cronografii.
cronografie sf [At: DA / Pl: -ii / E: ngr	Scriere	de
cronografe1. cronogram sn vz cronogramă
cronogramă sf [At: DEX2 / V: -a/w / Pl: -me / E: fr chronogramme] 1 Inscripţie a datei cu cifre romane. 2 Informaţie dată de literele unei fraze, ale unui vers, ale unei inscripţii etc. care au şi semnificaţie numerală, de cifre romane. 3 Reprezentare grafică a variaţiilor unui parametru în funcţie de timp Si: historiogramă.
cronologic, -ă [At: HASDEU, l. C. 6 / V: (înv) chro- / Pl: -ici, -ice / E: fr chronologique, ger chronologisch] 1 a Referitor la cronologie. 2 a Care aparţine cronologiei. 3 a Specific cronologiei. 4 Care provine de la cronologie. 5 av Dispus în ordinea succesiunii în timp.
cronologicesc, -ească a [At: POLIZU / Pl: -eşti / E: cronologic + -esc] (înv) 1-2 Cronologic (1-2).
cronologiceşte av [At: POLIZU / E: cronologic + -etfe] (înv) Cronologic (3).
cronologie sfl At: C. PETRESCU, î. II, 259 / PI: ~i i / E: fr clironologie] 1 Disciplină auxiliară a istoriei care stabileşte epocile, datele şi succesiunea evenimentelor istorice. 2 Succesiune în timp a evenimentelor (istorice). 3 Istorisire cronologică (3). 4 Sistem adoptat pentru socotirea anilor. 5 Listă ce cuprinde o cronologie (2).
cronometra vt [At: DA / Pzi: -rez / E: fr chronometrer] A măsura timpul cu un cronometru. cronometraj sn [At: DA / Pl: -e / E: fr chronometrage] Cronometrare. cronometrare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 355 / Pl: -rări / E: cronometra] Măsurare cu ajutorul unui cronometru a timpului unei acţiuni Si: cronometraj.
cronometrat, -ă a [At: DA / Pl: -aţi, -e / E: cronometra) (în legătură cu o acţiune) A cărui durată este măsurată cu cronometrul.
cronometric, -ă a [At: DA / Pl: -ici, -ice / E: fr chronometrique] 1 Specific cronometriei. 2 Referitor la cronometrie. 3 Care aparţine cronometriei. 4 Care provine de la cronometrie.
cronometrie sf [At: LTR / Pl: -ii / E: fr chronometrie] (Fiz) 1 Parte a metrologiei care studiază procedeele şi instrumentele pentru determinarea timpului. 2 Tehnică a construirii de aparate pentru măsurat timpul.
cronometror, ~oare smf [At: IOANOVICI, TEHN. 355 / Pl: ~i, -oare / E: fr chronometreur] Persoană care măsoară timpul cu cronometrul.
cronometru sn [At: DDRF / Pl: -re şi (2, înv) -ri sm IE: ir chronometre]
1	Instrument de precizie ce funcţionează pe principiul ceasornicului, putând măsura timpul până la fracţiuni de secundă (folosit la normarea muncii, determinarea rezultatealor în întreceri sportive etc.). 2 (înv) Ceasornic de mare precizie.
cronoscop sn [At: DEX2 / Pl: -oape i E: fr chronoscope] Instrument pentru măsurarea unui scurt interval de timp, folosit în laboratoarele de fizică, de fiziologie etc.
crontaler sm [At: IORGA, S. D. VIII, 91 / V: (înv) crom/— / Pl: -i / E: ger Kron(en)taler] (înv) Monedă veche austriacă de argint, valorând până în 1815 între 6 şi 14 lei.
crontir sn [At: HERODOT, ap. DA / V: (înv) sc- / Pl: ~e / E: bg KpOHTHp] (înv) Clondir.
cronţ i [At: DA / E: on cf ronţăi] Cuvânt care imită sunetul unui aliment crocant sfărâmat între dinţi. cronţăi v [At: DA ms / Pzi: -onţăi, -esc / E: cronţ + -ăi] A ronţăi. cronţâială sf [At: DA ms / PI: -ie/i / E: cronţăi + -eală] Ronţăială. cronţăire .v/‘[At: DA ms / Pl: -ri / E: cronţăi] Ronţăire. cronţait1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: cronţăi] Ronţăire. cronţăit2, -« a [At: DA ms / Pl: -iţi, -e / E: cronţăi] Ronţăit2. cronţăitor, ~oare a [At: LESNEA, P. E. 30 / Pl: -i, -oare / E: cronţăi + -tor] Cronţănitor. cronţăitură .ş/[At: DA ms / Pl: -uri / E: cronţăi + -(t)ură) Ronţăială. cronţăneală sf [At: COSTINESCU / Pl: -e/i / E: cronţăni + -eală) Ronţăială.
cronţăni v [At: DA ms / Pzi: -onţăn, -nesc / E: cronţ + -(ă)ni) A ronţăi
(1).
cronţămre s:f[At: COSTINESCU / Pl: -ri / E: cronţăni] Ronţăire. cronţănit1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: cronţăni] Ronţăire. cronţămt2, -ă a [At: DA ms / Pl: -iţi, -e / E: cronţăni] Ronţăit2. cronţănitor, ~oare a [At: DA ms / Pl: -i, -oare / E: cronţăni + -(t)or] Care scoate sunetul „cronţ“.
cronţănitură sf[At: COSTINESCU / Pl: -ri / E: cronţăni + -(t)ură] Ronţăială.
crooner sn [At: DN3 / P: crunăr / Pl: -i / E: eg crooner] (Rar; asm) Cântăreţ de local, care interpretează melodiile într-un stil dulceag. crop1 sn [At: ALRM II, h. 347 / Pl: -uri / E: net] (Reg) Balama. crop2 sm vz uncrop
crop3 sm [At: BORZA, D. / Pl: —i / E: ucr Kpori) (Bot; reg) Mărar (Anethum graveoleus).
cropă .v/*[At: DR. V, 284 / Pl: -pe / E: cf groapă) (Reg; la cai) Gropiţă de deasupra ochiului. cropi v vz încropi
cros1 sn [At: LET2. III, 444 / Pl: -uri / E: net] (înv; pbl) Cloş. cros2sn [At: SCÂNTEIA, 1952, nr 2282 / Pl: -uri / E: fr cross] Cursă sportivă de alergare (pe teren variat şi cu obstacole) desfăşurată pe un anumit traseu şi cu respectarea unor norme tehnice.
cros3 sn [At: DN3 / Pl: -uri I E: eg, fr cross] 1 Lovitură la box, intermediară între directă şi swing. 2 Lovitură pe diagonala terenului de tenis.
crosă1 sf [At: DEMETRIUS, A. 188 / Pl: se / E: net] 1-2 Smoc de pene întrebuinţat ca ornament la pălăriile femeilor sau la chipiele militarilor.
crosă2 .v/'[At: DA ms / Pl: se / E: fr crosse] 1-4 Baston curbat la un capăt, cu care se loveşte pucul sau mingea la hochei, polo şi golf. 5 Cârjă episcopală. 6-7 (Liv) Pat al puştii sau al pistolului.
crosing sn [At: DEX2 / V: Crossing / Pl: -uri / E: eg Crossing] Construcţie subterană minieră care asigură încrucişarea a doi curenţi de aer, unul pe deasupra celuilalt.
731
CROSIST
cros'ist, ~ă smf [At: DEX2 / Pl:	~e l E: cros + -ist] Atlet specializat
în crosuri.
crosnar sm [At: COSTINESCU / Pl:	/	E: crosnă + -ar] 1 Purtător
de cros ne Si: crosnaş. 2 Hamal.
crosnaş sn [At: PONTBRIANT, D. / V: crozn~ l Pl: ~i IE: crosnă + -aş] 1 Crosnar (1). 2 Hamal.
crosnat, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: -aţi, ~e / E: crosnă + -at] încărcat cu o crosnă (2) Si: încroşnat.
crosnă i/[At: NECULCE, ap. DA / V: croas~, ~ne, ~oznă, (reg) ~oajnă, ~ojnă, ~nie, -oşnă, ~oşne, ~omie / PI: ~ne / E: bg Kp0UM&] (Reg) 1 Curea cu cârlig de care se agaţă (la hamali) greutăţile care se duc în spinare. 2 Sarcină (de lemne sau vreascuri) care se poartă în spinare. 3 Braţ de lemne de foc, aranjate şi legate astfel încât să poată fi luate în spinare, iar legăturile să poată fi petrecute peste mâini sau peste piept. 4 (Spc; înv) Traistă a copilului de şcoală. 5 (înv) Raniţă. 6 (Fig; îf croasnă) Copil nevoiaş. 7 Umflătură. 8 Mulţime de obiecte aşezate în ordine. crosne sfvz crosnă crosnie sf vz crosnă
crosopterigieni sm [At: DN3 / P: ~ri-gi-eni / E: fr crossopterygiens] 1 (Lpl) Ordin de peşti marini,cunoscuţi din era primară, cu corpul fusiform şi înotătoare perechi, ca nişte palete. 2 (Lsg) Peşte din ordinul crosopterigienilor.
crossbar sni [At: DEX2 / E: eg crossbar] Sistem de comutare prin bare comandate de relee, utilizat în telefonia automată.
Crossing sn vz crosing
crossing-over sn [At: DN3 / P: crosing-ovâr / E: eg crossing-over „încrucişare"] (Gen) Fenomen prin care se face schimbul reciproc de gene între cromozomii omologi.
croşă şf[At: DA / PI: ~şe IE: fr croche] (Frî) Notă muzicală de 1/8 de timp. croşet sn vz croşetă
croşeta vi [At: ARDELEANU, U. D. / Pzi: -tez / E: fr crocheter] 1 A împleti manual, cu croşeta. 2 (Fig; la fotbal) A dribla pe rând mai mulţi adversari.
croşetare sf [At: DN3 / Pl: ~făr/ / E: croşeta] Croşetat1. croşetat1 sn [At: DA / E: croşeta] împletire manuală cu croşeta Si: croşetare.
croşetat2, ~ă a [At: TEODOREANU, M. II, 241 / Pl: -aţi, ~e I E: croşeta] împletit cu croşeta.
croşetă sf[At: VLAHUŢĂ, D. 31 /V: -şet sn / PI: -te / E: fr crochet]
1	Ac lung, cu vârful îndoit ca un cârlig, cu care se fac diferite împletituri (mai ales dantele) Si: cârligel, i(n)gliţă. 2 (Teh) Piesă de fier în formă de cui sau piron cu un capăt lăţit şi cu găuri, folosită pentru a îmbina două bucăţi de lemn. 3 (Tip; mpl) Paranteză dreaptă. 4 Paranteză unghiulară.
5	Unealtă alcătuită dintr-o tijă cu lamă, cu care se îndepărtează amestecul de formare dintr-o formă de turnătorie. 6 (în arhitectura gotică; îf croşet) Ornament sculptat, ca o frunză cu vârful curbat.
croşeu sn [At: DEX2 / Pl: ~ee / E: fr crochet] Lovitură laterală scurtă, la box, dată adversarului la cap sau Ia corp, în care braţul este îndoit şi nemişcat din cot, formând cu antebraţul un unghi de aproximativ 45°. croşnă sf vz crosnă croşne sf vz crosnă
crot s [At: MAT. FOLK. 1210 / Pl: net / E: net] (Reg) Tăietură. crotal1 [At: ŞINCAI, ap. DA / PI:	sn, ~i sm / E: fr crotale, ngr
XpâraXov] 1 (înv) sn Castaniete compuse din două tăbliţe de fier sau de lemn. 2 sm (Zlg; reg) Şarpe-cu-clopoţei.
crotal2 sn [At: LTR / E: ngr	„zurgălău“] Cercel metalic
inscripţionat, pentru marcarea animalelor la ureche.
crotalie .ş/[At: DEX2 / PI: Mi / E: ngr ^QxyuxXov ,,zurgălău“] Marcă metalică aplicată pe urechea animalelor ca semn de recunoaştere.
crotină a*/ [At: DN3 / Pl: ~ne / E: fr crottin] Conglomerat sferoid de fecale la cai, oi etc. crotor sm vz curator
croţap sn vz proţap erou sn vz crov
crov sn [At: 1. IONESCU, M. 714 / V: (Ban) crlu, erou / Pl: -uri / E: srb krov] 1 (Olt; Ban) Groapă. 2 (Ban; îf erou) Coşcovă. 3 Prislop. 4 (Ban; îf erou) Copcă. 5 (Ban; îf erou) Gaură în malul râului sau sub rădăcini, unde se ascunde peştele. 6 (Ban; îf criu) Cuib. 7 (Reg) Oală. 8 Depresiune circulară sau alungită, dezvolată pe loesss prin tasare Si: găvan, padină.
crovan sn [At: BOCEANU, GL. / E: crov + -an] Groapă mare într-un loc părăsit.	'
croznaş sm vz crosnaş croznă sfvz crosnă croznie sm vz crosnă
crown sn [At: DN3 / P: crdun / Pl: ~e / E: eg, fr crown (-glass)] Sticlă specială, puţin dispersivă, pentru confecţionat lentile divergente. crr i vz câr crubă sf vz hrubă
cruce is/[At: TETRAEV. (1574), ap. DA / Pl: ~uci / E: ml crux, —cis]
1	Instrument de tortură în antichitate, format din două bucăţi inegale de lemn prinse perpendicular una de cealaltă, (cea scurtă pusă orizontal) de care erau legaţi sau pironiţi deasupra pământului condamnaţii la moarte prin răstignire. 2 Tortură pe cruce (1). 3 Simbol al credinţei creştine, reprezentând crucea (1) pe care a fost răstignit Iisus Hristos. 4 Obiect în formă de cruce (3). 5 (Fig) Suferinţă adâncă pe care o poartă cineva în suflet de-a lungul vieţii. 6 (în evul mediu) Semn distinctiv simbolizând crucea (3), aplicat pe costumele şi armele soldaţilor cruciaţi. 7 (îc) roşie Semn distinctiv, (cruce roşie pe lond alb) pentru spitale, ambulanţe, centre de asistenţă medicală etc. 8 (îae) Organizaţie care, în război, are grijă de bolnavi, răniţi şi prizonieri, iar, în timp de pace, de sinistraţi, de cei foarte săraci, de deţinuţii politici etc. 9 Obiect de lemn, de piatră, de metal etc. în forma crucii (3), căruia credincioşii îi atribuie proprietăţi miraculoase. 10 Cruce (9) (de metal) de care se serveşte preotul în timpul serviciului religios creştin Si: crucifix. 11 (îe) A fi (sau a umbla) cu ~a-n sân A fi om evlavios. 12 (îae) A fi cinstit. 13 (îae; irn) A fi ipocrit. 14 (îe) A nu fi - (de-nchinat) A nu fi cinstit. 15 Troiţă. 16 (îs) -a bisericii Crucea (3) din vârful turnului bisericii. 17 (înv; îs) ~a casei Cruce (3) pe vârful casei, la familiile de creştini. 18 Monument în formă de cruce
(3), ridicat pe mormântul unui creştin. 19 Semnul crucii (3) de pe piatra mormântului. 20 (Trs; îe) A găta cu ~a A muri. 21 (D. oameni; îe) A(-i) pune — (sau ori -cile) A înmormânta. 22 (îae) A omorî pe cineva, mai ales, în bătaie. 23-24 (Fig; îae) A lăsa neisprăvită o lucrare, o idee etc.
25	(Fig; îae) A sfârşi cu ceva. 26 (îe) A trage o - (sau cu -a) peste (ceva) A uita. 27 (îae) A părăsi. 28 (Mol; Buc; în superstiţii; îs) - de aur {în casă sau cu noi) Invocaţie pentru a fi ferit de nenorociri, când se pomeneşte numele diavolului. 29 (îe) A fi (flăcău) cât o - A fi (flăcău) înalt şi voinic.
30	(îe) A fi (fată) ca o A fi (fată) bine făcută. 31 (îas) Fată foarte frumoasă.
32	(îs) - de voinic Bărbat viteaz şi voinic. 33 (Rar; îs) - de muiere Femeie vrednică. 34 (Trs; rar; îas) Calificativ adresat de un bărbat iubitei sale.
35	(Trs; rar; îas) Termen cu care se adresează o femeie alteia. 36-37 Figură sau desen în formă de cruce (1), indicând decesul persoanei lângă numele căreia se află, marcând în calendar o sărbătoare creştină etc. 38 Decoraţii sau medalii în formă de cruce (1) Crucea „Sfântul Gheorghe“. 39 (Fig; pex) Persoane care posedă o Cruce (38). 40 (îs) - de Malta Cruce (3) cu braţele lăţite la bază reprezentând emblema cavalerilor Ordinului Ioaniţilor din Malta. 41 (îas) Dispozitiv cu patru braţe între care se angrenează butonul unui disc rotativ, transformându-se o mişcare de rotaţie continuă într-una intermitentă. 42 Bijuterie în formă de cruce (1). 43 Semn în formă de cruce (1) săpat, scris etc. pe un obiect sau text pentru a atrage atenţia asupra acestuia. 44 Semn pus într-un text clasic grec sau latin, indicând un pasaj care nu se poate înţelege şi nu poate fi corectat. 45 (La cărţile de joc, după ger Kreuz) Treflă. 46 (Trs) Steag cu cruce (3). 47 Prapur. 48 (înv; îe) A scoate M:ile A face o procesiune (religioasă). 49 Trupă. 50 Unitate de doi până la patru soldaţi, obligaţi să plătească
732
CRUCER1
căpeteniilor o anumită cotă de impozite. 51-52 (înv) Grup de persoane (mai ales de negustori) obligaţi să plătească solidar o cotă de impozit. 53 (înv) Impozit pe care îl plătea crucea (48). 54 (înv; îs) - întreaga de voinic Cel care putea să plătescă singur crucea (49). 55 (Pop) Cunună în formă de cruce pe care fetele o împleteau la nuntă pentru mireasă şi mire. 56 (Pop) Tufă de brad pe care flăcăii o împodobesc la nunta. 57 (Trs) Model de cusătură pe umărul iei. 58 (Trs) Claie de snopi de grâu aşezaţi în cruce (1). 59 (înv; Mol; îs) - (de spic) de păpuşoi, - care cască Jucărie făcută de copii din spic de porumb şi din foaia de sub el. 60 (înv; îs) ~ de trestie Jucărie făcută de copii din trestie. 61 (Chir; îs) - de Malta Compresă în forma crucii (38) de Malta. 62 Parte a unui obiect în formă de cruce (1). 63-65 (La căruţă, car sau trăsură; îs) -a dinapoi Parte care formează cruce (1) cu inima căruţei. 66 (îas) Spetează care leagă capetele crăcilor piscului Si: brăcinar, brănişor, coardă, iuhă, lehă, splină. 67-69 (La căruţă, car sau trăsură; îs) -a dinainte Bucată de lemn pusă de-a curmezişul peste proţap Si: cântar, cumpănă, lambă, lampă, răscruce, scară. 70 (Reg; îs) -(a) mare Feliharţ. 71 Reg; îs) -a înaintaşilor Orcic ce se leagă de capătul oiştei pentru a înhăma la aceeaşi căruţă doi sau mai mulţi cai înaintaşi. 72 Parte a săniei care leagă botul celor două tălpi şi face cruce cu proţapul Si: bot, bobot, obăd, opleniţă. 73 (Reg) Parte de la mijlocul cârcelului jugului Si: bulfei, lopătică, spetează, stinghie, scăiuş,popul cârcelului. 74 (La construcţii de lemn) Căprior Si: bandură, brătar, laiznă. 75 (Lpl) Beţe puse cruciş înăuntrul stupului, ca să susţină fagurii de miere Si: pretce, preci, pretcuţe, trepce, (reg) culmi, cuiele fagurului. 76 (Reg) Beţigaşe încrucişate peste care se întinde strecurătoarea pentru lapte. 77 Stinghii în formă de cruce alcătuind cadrul pentru geamurile ferestrei. 78 Gratii puse cruciş la ferestre. 79 înflorituri cu roşu pe pereţii caselor, împrejurul ferestrelor. 80 (Reg) Ramă pe gura fântânii de care se fixează stâlpii. 81 (La vârtelniţă; reg) Cumpănă. 82 (Reg; îs)
-a urzelii Parte a urzitorului sau urzelii unde se împreună chingile. 83 (Reg; îs) -a pânzei Parte cuprinsă între beţele vârâte între firele natrei. 84 (Reg; la mori) Răscruci dintre obezile roţii şi grindei. 85 (Reg) Pârpăriţă din capătul fusului de fier care învârteşte piatra alergătoare a morii. 86 (Reg) Aripi ale morii de vânt. 87 (Reg) Parte a răşchitorului nedefinită mai îndeaproape. 88 (Reg) Mestecătoare de jintiţă. 89 (Reg; şîs -a de la cotnarnic) Sărcer. 90 (îc) -a vâslei Mâner de lemn transversal de la capătul vâslei. 91 (Ant; la om; îc) -a spinării Osul sacrum. 92 (Pex) Şale. 93 (Reg; îs) în cruci Boală de om nedefinită mai îndeaproape. 94 (Reg; îs) între cruci Boală de oi nedefinită mai îndeaproape. 95 (Reg; îs) -a hamutului Parte a frâului nedefinită mai îndeaproape Si: strup. 96 Parângă. 97 (Mec; îs) -cardanică Dispozitiv mecanic de asamblare prin articulare, pentru transmiterea mişcării circulare între doi arbori ce formează între ei un unghi oarecare. 98 Fiting cu patru căi. 99 (Ast; pop) Constelaţie (în formă de cruce). 100 (Ast; pop; şîs -a fârtatului) Constelaţia Delfinul. 101 (Ast; pop; şîs -a (cerului cea) mare, -a miezului nopţii) Constelaţia Lebăda. 102 (Bot; reg) Plantă erbacee cu florile sau cu frunzele în formă de cruce. 103 (Bot; reg) Smântânică (Galium cruciata). 104 (Bot; reg; îc) ~a-florilor Dalac (Paris quadrifolia). 105 (Bot; reg; îc) -a (sau -de-a) mare Plantă cu florile dispuse cruciş şi cu flori albe. 106 (Bot; reg; îc) -a pământului Plantă erbacee din familia umbeliferelor cu tulpina şi frunzele acoperite cu peri aspri, cu frunze mari ca nişte pene, cu flori albe sau roz, dispuse în umbele, creşte prin fâneţe, tufişuri, poieni şi păduri umede Si: brânca-ursului, talpa-ursului (Heracleum sphondyiium). 107 (Bot; reg; îae) Omag galben. 108 (Bot; reg; îae) Cenuşer (Ailanthus altissima). 109 (Bot; îae) Potroacă (Centarium umbellatum). 110 (Bot; reg; îae) Untişor (Lathraea squam). 111 (Bot; îae) Pedicuţă (Lycopodim clavatum). 112 (Bot; reg; îae) larbă-grasă (Sedum max). 113 (Bot; reg; îc) -a-păştii Vetrice (Tanacesum vulgare). 114 (Bot; reg; îc) -a pâinii sau -a popii Pristolnic (Abufllon theo). 115 (Bot; reg; spc) Plantă cu flori galbene (Heracleum sibiricum). 116 (Bot; reg; îc) -a-voinicului Plantă erbacee din familia ranuculaceelor, cu rizomul puternic,cu frunzele lungi, având flecare 3-5 lobi, cu florile albastre, care creşte prin păduri în regiunea
montană şi subalpină Si: norocel, voinicel (Anemone angulosa sau Hepatica angulosa ori Hepatica transilvanied). 117 (Bot; reg; îae) Varga ciobanului (Dipsacus silvestus). 118 (Bot; reg; îae) Popâlnic iepuresc (Hepatica nobilis). 119 (Bot; reg; îae) Sunătoare (Hypericum perforatum). 120 (Ban; reg; îae) Rostopască (Chelidonium majus). 121 (Reg; îc) Poamă-în— Soi de struguri nedefinit mai îndeaproape. 122 (Reg; îs) ~a babei sau după cruci Joc nedefinit mai îndeaproape în eare copiii se dau de-a tumba. 123 (Pop) Cruce (34) pe care se aşază pietricelele la jocul „în buşi“. 124 (Cor; Trs) A zecea din cele douăsprezece figuri ale jocului de căluşari. 125 (Mol) Miez de nucă în formă de cruce Si: cocoş. 126 (Pop) Răscruce. 127 (Trs; min) Loc unde se întretaie două vine de aur Si: scaun. 128 (înv; îe) A fi în crucile satului A fi în mijlocul satului.
129	(Pop; îs) Crucile mesei Fiecare din cele două părţi laterale ale mesei.
130	(îe) A se pune - A se aşeza în drumul cuiva pentru a-i opri înaintarea.
131	(îae) A încerca să zădărnicească îndeplinirea unei acţiuni. 132 (îe) A i se face (sau a-i fl ori a-i sta) cuiva calea (sau drumul) — (ori cruci) A fi la o răspântie. 133 (îae; fig) A da de piedici. 134 (îae; fig) A nu mai şti încotro să meargă. 135 (îae; fig) A nu mai putea înainta. 136 (îe) A
1	se face cuiva calea - cu cineva A se întâlni. 137 (îe) A da cu -a peste cineva A întâlni (pe neaşteptate). 138 (îe) A se uita în -a cuiva A se uita drept în ochi. 139 (îlav) (In) — Cruciş. 140 (Pop; îalav; în legătură cu „a unge“) Pe piept, pe umeri şi pe genunchi. 141 (Pop; îs) -a amiezii,
—amiazi, ~a miază-zi, -a zilei Miezul zilei. 142 (Pop; îs) -a nopţii Miezul nopţii. 143 (Pop; îe) Uite asta-i ~ Hotărâre ultimă şi definitivă. 144 Gest făcut cu trei degete ale mâinii drepte (sau cu toată palma) cu care se atinge fruntea, pieptul* umărul drept şi umărul stâng când se imploră ajutorul lui Dumnezeu, când cineva se miră, se îngrozeşte etc. 145 (îe) A-şi face
-	(sau seninul crucii) A se închina. 146 (îae) A fi surprins. 147 (îae) A fl îngrozit. 148 (Pan; îae) A mulţumi lui Dumnezeu. 149 (îe) A-şi face -cu stânga sau a-şi face - cu amândouă mâinile A se mira peste măsură. 150 (Rar; îae) A cobi. 151 (în invocaţii; îe) —ajută! Doamne ajută! 152 (îe) A înjura sau sudui de - sau a ridica cuiva (sfinte) cruci A înjura de cele sfinte. 153 (Pex) înjurătură „de cruce“. 154 (în blesteme, şîe) Ucigă-l (mai ales bată-1) -a Diavol. 155-156 (îs) Frate (mai rar soră) de (rar pre-) - Prieten intim (nedespărţit). 157 (îcs) Frăţie de - Prietenie până la moarte, bazată pe sentimente de încredere şi afecţiune deosebite. 158 Creştinism. 159 Confesiune. 160 (în jurăminte; îe) Pe mea Pe legea mea. 161 (Pop; rar) Conducător. 162 (îc) (mare), înălţarea sfintei -ci, Ziua-M:ii Sărbătoare religioasă la 14 septembrie. 163 (Pop; îc) -a mică Sărbătoarea „Tăierea capului Sfântului Ioan“, celebrată la
29	august. 164 (îc) Ziua crucii de vară sau închinarea (sau scoaterea) sfintei -i Ziua Macabeilor, celebrată la începutul lunii august. 165 (îc) Postul M:ii Interval de 8 zile de post, ţinut (fără să fie impus de canoane) de ţărani înainte de Ziua-Crucii. 166 (Reg; lpl) Scoatere a crucii din gârlă, la Bobotează. 167 (îs) -a căruţei Bucată de lemn pusă de-a curmezişul peste proţap. 168 (îe) (Soarele) e - amiazăzi sau în - a miezii sau soarele e (în) cruci sau (în) - amiazăzi E la amiază. 169 Cruciş. 170 (îe) A se pune — A se împotrivi unei acţiuni. 171 (La catolici) Drumul ~cii Ciclu de 14 picturi sau sculpturi reprezentând chinurile lui Hristos de la judecata lui Pilat până la răstignire Si: calvar. 172 (îe) A i se face cuiva calea — A se deschide înaintea cuiva o răspântie. 173 (Fig; îae) A avea de ales între mai multe soluţii. 174 A se ivi piedici înaintea cuiva.
cruceală sf[At: DA / Pl: -ce// / E: cruci + -eală] (Rar) Crucire.
crucei .vm [At: SEVASTOS, N. 295 / E: crucer] (Reg; pbl) Bănuţ.
crucelxţă .s/vz cruciuliţă
crucelnic sn [At: LIUBA - IANA, M. 116 / Pl: -ice / E: cruce + -elnic cf crucelniţă] (Ban) 1 (La războiul de ţesut) Lemnul de care atârnă iţele.
2	Vârtelniţă.
crucelniţă sf[M\ H XVIII, 283 / Pl: -ţe / E: cruce + -elniţă cf crucelnic] (Reg) Parte a căruţei nedefinită mai îndeaproape.
crucer1 sm [At: MARIAN, O. II, 116 / Pl: -/ / E: cruce,cf ger Kreuzer] (înv) Creiţar.
733
CRUCER2
crucer2 sm [At: ŞINCAI, HR. 1,130 / Pl: ~i / E: cruce + -er cf cruciat, cruciadă] (Iuz; formaţie personală) Cavaler teuton.
crucerel sm [At: VICIU, GL. / Pl: ~ei / E: crucer1 + -el] (Trs; înv) Mică monedă de aramă de 2 bani.
crucetă sf [Ai: DN3 / Pl: -te / E: it crocetta] Platformă orizontală mică fixată deasupra arborelui gabier, pentru fixarea şarturilor arboreţilor.
cruci [At: ŞINCAI, HR. II, 247 / Pzi: -cesc / E: cruce] 1 vt (Rar; frr) A încrucişa. 2-3 vtr (D. animale; rar) A (se) încrucişa. 4-5 vtr (Rar; pex) A (se) amesteca. 6 vi (Rar) A înjura de cruce. 7-9 vr, (îvr) vi A(-şi) face semnul crucii (în semn de închinare, de mirare, de spaimă etc.). 10 vr (Fig) A se mira foarte tare ca de un lucru nemaipomenit Si: a se minuna, (înv) a se ciuli.
crucia vi [At: COSTINESCU / Pzi: -iese / E: cruce] (înv) A pune semnul crucii pe marginea unor rânduri scrise.
cruciadă sf [At: MACEDONSKI, O. I, 23 / V: -ată / P: -ci-a- / Pl: -de / E: cruce după fr croisade] 1 Fiecare din cele opt expediţii militare întreprinse, la îndemnul Bisericii catolice între 1096 şi 1270, în care armatele occidentale vizau eliberarea Ierusalimului de musulmani. 2 (Pgn) Orice expediţie militară împotriva unor eretici sau adepţilor altor religii în evul mediu. 3 (Fig) Campanie (de presă) organizată împotriva unui abuz, unei mişcări etc.
crucial, -ă a [At: STUDII, I, ap. DA / P: -ci-al!Pl:	-e / E: fr crucial]
Hotărâtor.
cruciat sm [At: MACEDONSKI, O. I, 24 / P: ~ci-at / Pl: -aţi / E: fr croise (refăcut după cruce)] Soldat care participa la o cruciadă, purtând ca emblemă pe haine sau pe armură o cruce Si: (iuz) crijac. cruciată sf vz cruciadă
crucieră .ş/[At: DEX2 / P: -ci-e- / Pl: -re / E: it crociera] (Rar) Acţiune de luptă dusă sistematic pentru dezorganizarea transportului maritim al adversarului.
cruciferă [At: DA / Pl: -re / E: fr crucifere] 1 sfp Familie de plante dicotiledonate, cu flori, cu petalele şi sepalele în formă de cruce. 2-3 sf, a (Plantă) care face parte din familia cruciferelor (1).
crucifica vt [At: COSTINESCU / Pzi: -ific / E: fr crucifier] 1 A răstigni.
2	(Fig) A chinui.
crucificare sf [At KLOPŞTOCK, F. 323 / Pl: -cari / E: crucifica] 1 Răstignire. 2 (Fig) Chinuire.
crucificat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cricifica] 1 Răstignire. 2 (Fig) Chinuire.
crucificat, ~ă a [At: GHEREA, ST. CR. UI, 374 / Pl: -aţi, -e / E: crucifica] 1 Răstignit. 2 (Fig) Chinuit.
crucifix sn [At: STAMATl, D. / Pl: -uri, -e, (îvr) -ficşi / E: fr crucifix] (Mai ales la catolici) Cruce reprezentând pe Iisus răstignit.
cruciform, -ă a [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr cruciforme] (Bot) în formă de cruce (1). cruciliţă sfwz cruciuliţă
crucioaie şf[At: H II, 88 / PI: - IE: cruce + -oaie] 1 Cruce mare. 2 (Reg) Crucea căruţei.
crucioc sn [At: CHEST. II, 304/156 / PI: -uri / E: rs nptoHoit] (Reg) încuietoare de la cămară.
crucioisn [At: H II, 207 / Pl: -oaie / E: cruce + -oi] (Reg) 1-2 Crucioaie (1-2).
crucire sf[At: DA / Pl: -ri / E: cruci] (Rar) 1 Punere, aşezare cruciş.
2	Mirare.
cruciş [At: CANTEMIR, 1.1.1, 184 / Pl: -uri şi -e / E: cruce + -iş] 1 av (îlav) în - în formă de cruce Si: încrucişat. 2 av (D. luptători; îe) A se prinde - A-şi înlănţui braţelele. 3 av (D. drumuri; îe) A se face - A se intersecta. 4 av (îe) A se uita - A privi saşiu. 5 av (Fig; îae) A privi duşmănos. 6 av (Pop; îe) A înghiţi — A se îneca. 7 av Transversal. 8 av în direcţie opusă. 9 av (Pop; îlav) (In) — şi (în) curmeziş Pretutindeni.
10	av (îal) Cu de-amănuntul. 11 av (înv; îlav) De Mii Oblic. 12 av (Pop; îe) A sta de-a -ul, a se pune - (şi curmeziş), (rar) în lungiş şi-n - A lupta (cu toate mijloacele) împotriva a ceva. 13 a Care este în formă de
cruce. 14 a Saşiu. 15 a (Fig) Duşmănos. 16 sf (înv) încrucişare. 17 sn (Ccr; mpl) Răspântie. 18 sf (Mol) Cruce (mică). crucişa v vz încrucişa
crucişător sn [At: DA / Pl: -oare / E: (în)crucişa + -(d)tor după fr croiseur] Vas de război mai uşor şi mai rapid decât cuirasatele, folosit la recunoaşteri, ca avangardă etc.
crucişătură şf[At: CARAGIALE, ap. CADE / Pl: -ri / E: cruciş + -ătură] (Reg) 1 încrucişare. 2 Privire saşie.
crucişoară sf[At: DICŢ. / Pl: -re / E: cruce + -işoară] 1-2 (Şhp) Cruce (42) mică Si: cruciţă (1-2), cruciuliţă (1-2).
crucişor sm [At: BORZA, D. / Pl: -i / E: cruce + -(i)şor] (Bot; reg) Mierea ursului (Pulmonar ia officinalis).
crucit,-ă a [At: NEGRUZZI, S. II, 85 / Pl: -iţi, -e ! E: cruci] 1 Aşezat cruciş. 2 (îe) A sta (sau a şedea) cu braţele-ncrucite A sta cu braţele încrucişate. 3 (Fig; îae) A nu face nimic. 4 (Fig) Uimit.
crucitură sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: -ri l E: cruci + -tură] (Rar)
1	Crucire (2). 2 (Reg) Arătare.
crucită sf [At: ŞINCAI, HR. 1,222 / Pl: -ţe / E: cruce + -iţă] 1-2 (Şhp) Crucişoară (1-2). 3 (D. o fată; cu sens desmierdător) Frumoasă şi bine făcută. 4 Parte a unui obiect, în formă de cruce (3). 5 (îrg) Oaie cu o cruce marcată pe ureche.
cruciuliţă sf [At: ALECSANDRI, P. I, 18 / V: -cil-, -cel- / Pl: -ţe f E: cruce + -uliţă] 1-2 (Şhp) Crucişoară (1-2). 3 Medalion în formă de cruce (3). 4 Cruce (4) mică aşezată pe mormântul unui creştin. 5 Model de cusătură pe umărul iei. 6 Podoabă femeiască. 7 Nume al unei stele nedefinite mai îndeaproape. 8 (Bot; reg) Mică plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene, care creşte prin locuri nisipoase Si: cănăbici, (Mol) cel-perit, cruguliţă (1), petimbroasă, spălăcioasă (Senecio vulgaris). 9 (Bot; reg) Plantă erbacee cu flori galbene din familia compozitelor, care creşte pe locurile pietroase şi stâncoase de pe coastele munţilor, până sus, în regiunea alpină Si: petimbroasă, spălăcioasă (Senecio rupester). 10 (Bot; reg) Bătătorniţă (Senecio erucilolius). 11 (Bot; reg) Spălăcioasă (Senecio vernalis). 12 (Bot; reg) Amărăciune (Senecio fuchsii). 13 (Bot; reg) Bătătorniţă (Cineraria cruenta). 14 (Bot; reg) Plantă cu floare albastră în formă de cruce, întrebuinţată ca medicament pentru durerile de mâini şi de picioare, nedefinită mai îndeaproape. 15 (Bot; reg; lpl) Arişnic (Lychuis calcedonia). 16 (Reg; lpl) Soi de strugure alb, cu bobiţe dese şi foarte dulci şi cu ciorchinele mare, lung şi subţire.
crucnă ş/ŢAt: DEX2 / Pl: -ne / E: ger Kriicke} Bară de oţel, cu mâner în formă de ochi, cu care se amestecă baia de metal topit la fabricarea oţelului.
crud, -ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 6 / Pl: ~uzi, -e / E: ml crudus cf crudelitate] 1 (D. alimente care se consumă fierte, fripte sau coapte) Nefăcut. 2 (Pop; îe) A trăi -a cu nesărata A trăi şi bine şi rău, dar mai mult rău. 3 (Pop; îe) A fi rudă pe turtă A fi rudă cu altul de la două neamuri Si: a fi rudă de pe gard. 4 (D. fructe) Necopt. 5 (D. plante) Care a răsărit de curând. 6 (D. plante) Care este incomplet dezvoltat.7 (Pex) Delicat Si: debil, fraged. 8 (D. oameni şi animale) Tânăr. 9 (D. oameni; fig;) Necopt. 10 (Pex) Copilăresc. 11 Naiv. 12 (înv) Recent. 13 (D. lemne) Verde. 14 (D. piele) Umed. 15 (D. piele) Neargăsit. 16 (D. minereu; înv) Neprelucrat. 17 (Fig; d. oameni) Sângeros. 18 (D. oameni; fig) Violent.
19	(Fig; d. oameni) Care simte plăcere când vede suferinţă Si: nemilos, cumplit, crunt, crâncen. 20 (Fig.; d. moarte, acţiuni omeneşti, purtare, suferinţă etc.) Care cauzează o mare durere mai ales morală. 21 Fără milă Si: neiertător, vitreg, neomenos, barbar. 22 (îs) -ul adevăr Realitate înfăţişată fără menajamente. 23 (îe) A -i vorbi (cuiva) - A-i vorbi (cuiva) fără menajamente.
crudac, ~ă a [At: JIPESCU, O. / Pl: -aci, -ace / E: crud + -ac] (Reg)
1	Cam crud. 2 Fraged. 3 Neformat încă. 4-5 (D. pâine, mămăligă) Necopt, nefiert. 6 (Fig) Simplu. 7 (Fig) Inocent.
crudăcixxne sf [At: CIAUŞANU, GL. / V: -duc-, -uzi- / Pl: -ni l E: crud + -iciune] (Reg) 1-5 Fruct, porumb sau dovlec necopt. 6 Mămăligă subţire. 7 Aliment care se mănâncă crud.
734
CRUSTĂ
crudărie sf[At: CHEST. V, 41 / Pk -ii / E: net] (Reg) Loc îngrădit unde dorm mieii.
crudătate sf [At: LET.2 1,105 / Pl: -taţi / E: lat cruditas] (înv) Cruzime. crudi vr [At: ŞINCAI, HR. II, 14/22 / Pzi: -dese IE: crud] (înv) A se teme.
crudicely -cea a [At: DA / Pl: -cei, -e / E: crud + -icel] 1-8 (Şhp) (Cam) crud (1-4).
crudiciune [At: CIAUŞANU, GL. / V: ~duc~ / Pl: -ni / E: crud + -iciune] (Reg) Aliment care se mănâncă crud.
cruditate sf [At: MAIORESCU, CR. 1,315/ Pl: -taţi t E: fr erudite] 1 (înv) Cruzime. 2 (Ccr; lpl) Fructe, legume proaspete, verdeţuri. 3 (Fig) Mojicie.
crudşor, -oară a [At: PANN, E. 111,8/ Pl: -i, -oare / E: crud + -(i)şor] (înv; lpl) Imatur. cruduciune sfvz crudiciune
cruduţ, -a a [At: CALENDARIU (1844), 64/8 / Pl: -i, -e l E: crud + -uţ] (Reg; şhp) Nedezvoltat fizic. cruduzi sf vz crudăciune
crug sn [At: (a. 1508) L1TURGHIER SLAVONESC, ap. BV 1, 7 / V: clug / Pl: -uri / E: rs Kpyr, srb krug cf crâng] (înv) 1 Cerc Si: cearcăn.
2	(Ast) Orbită. 3 (Ast; îs) -ul cerului sau ceresc Boltă cerească Si: tărie, firmament, crâng. 4 (Ast; reg) Calea Lactee. 5 (în legătură cu Soarele sau Luna) Ciclu. 6 Glob. 7 (Fiind vorba de ceea ce se măsoară cu ciclul unor fenomene astronomice) Curs.
crugulită sf [At: BARCIANU / Pl: -ţe / E: crug + -uliţă] (Bot; reg) 1 Cruciuliţă (8). 2 Bătrâniş (Erigeron canadensci). 3 Rujină (Senecio jacobaea). 4 Spălăcioasă (Senecio vernalis).
cruh sn [At: H VI, 22 / V: croh / Pl: -uri / E: ucr KpyKXa, rs KpOKXSL] (Min) 1 (Mol) Piatră de culoare neagră, lucioasă nedefinită mai îndeaproape. 2 (Reg; îf croh) Bocnă albă sau galbenă roşietică, netedă şi lucioasă.
cruhos, ~oasâ a [At: ŞEZ. XIX, 83 / V: croh- / Pl: -oşi, -oase / E: cruh + -av] (Reg) 1 Pietros. 2 Tare. 3 (D. lut; îf crohos) Sfărâmicios. crui v vz croi cruitor sm vz croitor cruitoriu sm vz croitor crujmă sfvz crijmă crumcir sm vz crumpă crump sm vz crumpă crumpănă sfvz crumpenă
cnxmpă .v/'[At: POMPILIU, B. 1008 / V: (Trs) gru~y grumbă sf, (reg) -/?, -pir, -piu sm, crupră sf / Pl: -pe, -pene, (Ban, de la *crumpil) -pii / E: crumpenă] (Reg; şîc -p-porcesc) Cartof (Solanum tuberosum).
crumpărie A/[At: DR XI, 65 / Pl: -ii / E: crumpă + -ărie] (Reg) Loc unde se cultivă crumpene.
crumpei sm [At: BORZA, D. / Pl: - / E: pbl mg krumpli] (Şîc - de lună) Cartof (Solanum tuberosum). crumpeişte sfvz c rumpe nişte
crumpei sm [At: H IX, 115 / V: crâm~ / Pl: -ei IE: crumpenă] (Reg; mpl) Cartof (Solanum tuberosum).
crumpeliştae sf [At: CHEST. IV, 100/15 / Pl: -ăi / E: net] (Reg) Loc cultivat, înconjurat de o pădure sau de teren arid. crumpen sm vz crumpenă
crumpenă sf {At: LB / V: -pănăy (Trs) ~pen sm, ~pină, ~pir sm, ~piră, grumpen sm, gr-, grumpir sm, grumpiri smp l Pl: -ne / E: srb krumpir] (Bot) 1 (Reg) Cartof (Solanum tuberosum). 2 (Olt; lpl) Napi porceşti.
crumpenişte sf [At: H XI, 69 / V: compirx-, -pei-, -piri- / E: crumpen + -işte] (Reg) Crumpărie. crumpii smp vz crumpă crumpină sfvz crumpenă crumpir sm vz crumpenă
crumpiră sfvz crumpenă crumpirişte sf vz crumpenişte crumplu sm vz crumpă
crună sf [At: CIHAC II, 85 / Pl: -ne / E: ngr xpovvâc] (Rar) 1 Fântână.
2	Izvor.
crundy -ă a vz crunt
crunty ~ă [At: CORESI, PS., ap. GCR 1,11/ V: crundy ~ă / Pl: -nţi, -e / E: ml cruentus] 1 a (înv) însângerat. 2 a (îs) Rană -ă Rană grea.
3	a (înv; îs) Ou - Primul ou ouat, cu uşoare urme de sânge. 4 a (D. război, lovitură etc.) Sângeros. 5 a Violent. 6 a Barbar. 7 a înfiorător. 8 a încruntat.
9	a (îs) Muncă sau osteneală -ă Muncă extrem de grea. 10 av Crâncen.
11	av Nemilos. 12 av încruntat. 13 av Foarte mult. 14 a însângerat.
crunta [At: CORESI, EV. 175 / Pzi: -tez. I E: ml cruentare] (îrg) 1 vr A se încrunta. 2-3 vtr A (se) însângera. cruntare sf [At: LB / Pl: -tari / E: crunta] (îrg) însângerare. cruntat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: crunta] însângerare. cruntat2y^ă a [At: POLIZU / Pl: -aţi, -e !E: crunta] (îrg) 1 încruntat.
2	însângerat.
crunteală sf [At: PAŞCA, GL. / Pl: -eli / E: crunt + -eală] (Reg; ccr) Puroi.
crup1 av [At: DA / E: Krupp] (Reg; înv; îe) A se îmbăta - A se îmbăta criţă.
crup2 sn [At: BIANU, D. S. / E: fr croup] (Med) 1 Boală a laringelui la copii (însoţită de apariţia unor membrane false pe căile respiratorii), manifestată prin sufocare şi tuse răguşită Si: (pop) guşter. 2 (îs) - fals Laringită striduloasă.
crupadă .v/'[At: ENC. ROM. / Pl: -de / E: fr croupade] Săritură a calului dresat, cu membrele posterioare întinse.
crupă1 sf [At: D. ZAMFIRESCU, R. 71 / Pl: -pe f E: fr croupe] (Frm)
1	Parte de dinapoi a şoldurilor unor mamifere între şale şi rădăcina cozii Si: (pop) sapă. 2 (Mai ales la femei; gmţ;) Posterior. 3 Parte dinspre coadă a cruponului (1). 4 (Fig) Prelungire de munte sau de deal. 5 Prelungire a unui mamelon. crupă2 sf vz crupe crupător sn vz cârpător
crupe sfp [At: COSTINESCU / E: ucr KpyiEL] (Mol) Boabe de porumb, de orez, de hrişcă etc. măcinate mare, folosite la prepararea unor mâncăruri. crupetor sn vz cârpător
crupier sm [At: DA / P: -pi-er I Pl: -i / E: fr croupier] Angajat la o casă de jocuri de noroc, care supraveghează jocul, plăteşte mizele câştigătoare şi le adună pe cele pierdute.
crupioare sfp [At: I. CR. IV, 7 / P: -pi-oa- I E: crupă + -ioară] 1-2 (Şhp) Crupe (mici) Si: crupşoare (1-2).
crupon sn [At: ARDELEANU, D. 102 / Pl: -oane / E: fr croupon] 1 (în industria pielăriei) Parte mijlocie a unei piei, după ce s-au îndepărtat gâtul, poalele, picioarele şi coada. 2 Placă de cauciuc, din care se taie tălpi pentru încălţăminte.
cruponare sf [At: DEX / Pl: -nări / E: crupon] Operaţie de despărţire a cruponului (1) de restul pieii. crupră sf vz crumpă
crupşoare sfp [At: HERZ. - GHERM, M. IV, 247 / E: crupă + -uşoare] 1-2 (Şhp) Crupioare (1-2).
cruraly a [At: ANATOMIA, 163 / Pl: -i, -e / E: fr cruraf] (Atm) Care ţine de coapsă.
crusei sm [At: BORZA, D. / Pl: ~ / E: ucr KpywfBBL] (Reg) Verigami (Rhamnus cathartica).
crustaceuy -ee [At: BIANU, D. S. / Pl: -ee şi -ei / E: fr crustace cf crustă] 1 snp (Zlg) Clasă de animale artropode, în general acvatice, cu corpul acoperit de o carapace chitinoasă. 2-3 sn, a (Animal) eare aparţine clasei crustaceelor.
crustă sf [At: B l ANU, D. S. / Pl: -te / E: ml crusta, fr croute, ger Kruste cf încrusta, crustaceu] 1 Strat exterior care se formează prin solidificare, uscare etc. la suprafaţa unor corpuri moi Si: coajă, scoarţa. 2 (Spc) Coajă
735
CRUSTOS
care se formează pe o rană care începe să se vindece. 3 Strat uscat şi întărit care se formează pe un teren arabil în urma ploilor, a bătătoririi excesive etc. 4 (Pex) înveliş. 5 (Fig) Strat tare de săruri depus pe pereţii unui vas sau ai unei ţevi în care se află sau prin care curge un lichid conţinând săruri. 6 Glazură (1). 7 înveliş impregnat cu straturi de calciu la unele nevertebrate.
crustos, '-oasă a [At: DA / Pl: -oşi,-oase / E: crustă + -os] 1-6 Cu crustă (1-6). 7-13 Specific crustei (1-6). 14-19 Referitor Ia crustă (1-6). 20-25 Care aparţine crustei (1-6). 26-31 Care provine de Ia crustă (1-6). cruşdlăsfvzcruşeală cruşăţ sm vz căuşet
cruşăţea sf [At: PANŢU, PL.2 / V: -uză'-1 Pi: -e/e / E: cruşit + -ea] (Bot; reg) Plantă erbacee, din familia cruciferelor, cu flori galbene-aurii, ale cărei frunze amare se mănâncă uneori ca salată sau se pregătesc ca spanacul Si: bărbuşoară, (Buc) găr naţii (Barbarea vulgaris). cruşdi sm vz cruşei
cruşân sm [At: PANŢU, PL.2 / V: ~şin sm / E: ucr Kpymwa,] (Bot) Arbust fără ghimpi din familia ramnaceelor, de 2-3 m înălţime, cu flori albe-verzui, cu fructe ca boabele de mazăre, a cărui scoarţă se întrebuinţează ca purgativ şi al cărui lemn ars dă un cărbune întrebuinţat la fabricarea prafului de puşcă Si: crasei, crasici, crăşei, cruşei, lemn-câinesc, pasa chină, paţachină (Rhamnus frangula). cruşcă sfvz cruşcă
cruşeală sf [At: I. CR. II, 70 / V: ~$a~ / Pl: -eli / E: cruşi + -eală] (Reg) 1-2 Argăseală (1-2). 3 Vopsea roşie. cruşei sm [At: BARCIANU /V: ~ş\u, (reg) ~şâiu / E: cf cruşân] (Bot)
1	(Şîc —frânguriu) Cruşân (Rhamus frangula). 2 Verigariu (Rhamuns cathartica).
cruşet sn [At: ŞEZ. IV, 127 / PI: -te / E: cruşi] (Reg) Cruşit1 (2). cruşeţ sn [At: DA ms / V: ~şăţ / E: srb krufac] (Ban; sbm) 1 Fărâmă.
2	Bucata (de sare, de brânză).
cruşi [At: POGOR, HENR. 229 / Pzi: -.ye.vc / E: ucr Kpyifflm] 1 vt A argăsi (1). 2-3 vtr A (se) înroşi. 4 vt A vopsi (cu roşu închis). 5 vt A stropi cu sânge. 6 vt (Fig) A face de râs pe cineva. 7 vi (D. animale) A urina cu sânge. 8 vr (D. vaci) A da lapte cu sânge. 9 vr (D. dinţi) A se strepezi. cruşm sn vz cruşân
cruşire sf [At: DA / Pl: -ri / E: cruşi] 1 Tăbăcire (1). 2 Cruşit1 (1). cruşit1 sn [At: VICIU, GL. / PI: -uri / E: cruşi] 1 Tăbăcire (1). 2 Boală internă la oi şi vaci, asemănătoare cu aprinderea din pricina căreia animalele urinează cu sânge Si: (reg) cruşet, cruşit1 (2).
cruşit2, ~ă a [At: POLIZU / Pl: -iţi, -e / E: cruşi] (îrg) 1 Argăsit. 2 înnegrit. 3 însângerat. 4 (îs) Ceai - Ceai stătut care a căpătat o culoare închisă. 5 (îs) Lapte - Lapte amestecat cu sânge. cruşiu sm vz cruşei cruşrnă sfvz crijmă
cruşon sn [At: DEX2 / Pl: -oane / E: fr cruchon, rs KpiOlWH] 1 Băutură alcoolică preparată din vin şi alte băuturi. 2 Sirop de zahăr, fructe etc.
crutat,~ăa[At: PĂSCULESCU, L. P. 127/Pl: -af/,~e/E: net](Nob; într-un descântec) Crunt.
crutcă .v/‘[At: CIHAC II, 82 / Pl: -tei / E: rs KpyTKEL] (Mol) Tort1 (1) gros (de lână) pentru ţesutul sumanelor.
cruton sn [At: DEX2 / Pi: -oane / E: fr crouton] Bucată mică de pâine prăjită (în grăsime) care se pune în supă. cruţ sm vz curuţ
cruţa [At: COD. VOR. 169/6 / Pzi: cruţ şi (îvr) -fez, (sst) -ţese / E: net] 1 vt (înv; c. este un lucru) A păstra în stare buna. 2-3 vti (înv; c. este averea, banii etc. sau intranzitiv cu prep din, dintru) A economisi. 4 vt (C. este o fiinţă) A menaja. 5 vt (Subiectul este o persoană foarte puternică sau divinitatea) A ocroti. 6 vt A se îndura de... 7-8 vt (C. este viaţa, sufletul, capul; construit cu dativul persoanei interesate) A lăsa în viaţă (după ce-i fusese hotărâtă moartea). 9-10 vtr (înv) A (se) păzi. 11 vt (Mai ales în legătură cu negaţia nu; c. e omul) A ierta (de pedeapsă). 12 vt (C. este
porunca, îndemnul etc.) A respecta. 13 vt (Iuz) A ezita. 14-15 vtr (Iuz) A (se) evita. 16-17 vtr A (se) ocoli. cruţalnic, ~ă a [At: LB / Pl: -ici, -ice / E: cruţa + -alnic] (înv) Cruţător. cruţare sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 70/7 / Pl: -ţări / E: cruţa] 1 Economie. 2 Menajare. 3 îndurare. 4 Lăsare în viaţă Si: cruţat1 (2). 5 (îe) Fără - Fără milă. 6 îngăduire.
cruţat1 sn [At: PSALT. 62/12 / E: cruţa] 1 îndurare. 2 (înv) Cruţare
(4). 3 (înv) Respectare a poruncilor cuiva.
cruţat2, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 80/2 / Pl: -aţi, -e / E: cruţa] 1 Economisit. 2 Menajat. 3 Iertat. 4 Lăsat în viaţă. 5 Acceptat.
cruţător, ~oare [At: PSALT. 300/25 / Pl: -ri / E: cruţa + -(ă)tor] 1 a (înv) Econom. 2 a (Rar) Milostiv. 3 a/(înv) Milostenie.
cruţâtură sf [At: APOLZAN, P. 1.200 / Pl: -re / E: net] (Reg) Cusătură specială cu care se fac încreţiturile la umerii şi la pumnarii (manşetele) cămăşilor. cruu sn vz crov cruzătură sf vz cruzitură cruzăţea sfvz cruşăţea
cruzeiro sm [At: DEX2 / Pl: - / E: por cruzeiro] Unitate monetară de bază din Brazilia.
cruzie sf [At: DUMITRACHE, 348 / Pl: -ii / E: crud + -ie] (înv) Cruzime (2).	4
cruzime sf [At: ANON. CAR. / Pl: -mi / E: crud + -ime] 1 (înv) Nedezvoltare. 2 Ferocitate. 3-4 Atitudine sau faptă crudă.
cruzitură sf [At: A III, 12Q / V: ~ză~ / Pl: -ri / E: crud + -itură] (Pop) 1 Fructe verzi, necoapte Si: (reg) crudiciune. 2 (Spc) Piepene mic.
ctitor, ~ă smf [At: (a. 1610) GCR 1,44 / V: (înv) ti~, ~tur / Pl: -ri, -re / E: vsl KTUTop’k] 1 Persoană care suportă sau contribuie, în parte, la cheltuielile pentru ridicarea şi înzestrarea cu odoare a unei biserici sau mănăstiri Si: fundator. 2 (Trs; Mun; imp) Epitrop. 3 (Trs; îf titor) Tutore.
4	(Reg; îf titor) Ziua următoare celei onomastice. 5 (Pex) Fondator al unei asociaţii, instituţii etc.
ctitoreasă .v/‘[At: C. PETRESCU, R. DR. 65 / Pl: -ese / E: ctitor + -easă] Ctitoră.
ctitoresc, '-ească a [At: POLIZU / Pl: -eşti / E: ctitor + -esc] 1 Referitor la ctitor (1) Si: (înv) ctitoricesc (1). 2 Specific unui ctitor Si: (înv) ctitoricesc (2). 3 Care aparţine unui ctitor (1). 4 Care provine de la un ctitor (1). 5 Care depinde de o ctitorie Si: (înv) ctitoricesc (3). ctitori vt [At: DDRF / Pzi: -resc / E: ctitor] A întemeia. ctitoricesc, ~ească a [At: URICARIUL I, 267 / Pl: -eşti / E: ctitorie + -esc] (înv) 1-3 Ctitoresc (1-3).
ctitorie sf [At: LB / V: ti~ / Pl: -iz / E: ctitor + -ie] 1 Aşezământ, mai ales bisericesc, întemeiat de un ctitor. 2 (Fig) Realizare. 3 Calitate de ctitor.
4	(Trs) Tutorat (5).
ctitorit, ~ă a [At: GALACTION, O. I, 13 / Pl: -if/\ -e I E: ctitor] întemeiat, de un ctitor. ctitur sm vz ctitor
cu pp [At: COD. VOR. 24/12 / E: ml cum] (toc fără şi alternând cu conjuncţia şi, arată legătura strânsă între două fiinţe sau lucruri, proprietatea sau acţiunea comună, colaborarea, concordanţa, asemănarea sau aceeaşi situaţie cu altcineva) 1 Leagă două substantive sau un pronume cu un substantiv care desemnează fiinţe sau lucruri casă - verandă. 2 Indică un conţinut pahar - bere. 3 Indică posesiunea om - pardesiu. 4 Indică
o	legătură prieten - mine. 5 Indică o însuşire om - talent. 6 (îlav) - ... — tot împreună cu... Si: laolaltă. 7-8 (îlav; rar) - toţii, ~ toatele Toţi sau toate împreună. 9 (Repetat, legând două noţiuni opuse sau extreme; îcs ca - buni -răi, - proşti - deştepţi etc.) Exprimă totalitatea. 10 (îacs) Fără deosebire. 11 (îacs) La un îoc. 12 (Leagă un substantiv repetat de două ori; îcs ca zi ~ zi, ceas - ceas, ban - ban etc.) Exprimă o acţiune săvârşită continuu şi metodic. 13 (îlav) Zi - zi în fiecare zi. 14 Formează, cu cuvântul următor, o structură predicativă sau un complement indirect A fi - cineva. 15-16 (De obicei alături de verbe reflexive) Arată reciprocitatea când e vorba de o acţiune care se face de două sau mai multe
736
CUART
persoane în comun sau una împotriva alteia A se certa ~ cineva. 17 Indică un raport de înrudire Soră ~ mine. 18-20 Arată instrumentul, .mijlocul sau materia care serveşte la săvârşirea unei acţiuni Lovea ~ ciocanul ... 21 (Precedat de: asemenea, la fel, potrivit, deopotrivă, egal. în rând, într-un chip, (înv) atocmd) Stabileşte un raport de asemănare. 22 Arată măsura Beau vinul ~ vadra. 23-25 (Urmat de un numeral, de un substantiv etc.) Arata o cantitate, un preţ, un număr (mare) sau un grad Mai scump ~ un leu. 26 (îoc înainte sau după; înainte de un cuvânt care conţine o idee temporală) Arata simultaneitatea De-odată ~ timpul. 27 (Precedat de prep de, îcs ca de ~ noapte, de ~ iarnă etc.) începând (chiar) cu. 28 (îacs) Din (timpul). 29 (îlav) - vreme, ~ timpul, ~ zăbavă La timpul potrivit.
30	(îal) După mult timp. 31 (îal) Cândva. 32 (îal) încetul cu încetul. 33 (îlav) - flecare zi Zilnic. 34 (îal) într-una. 35-38 (înainte de noţiuni temporale ca lună. an, zi. ceas etc.) Arată durata unei acţiuni, a unui angajament sau repetarea Lipsea - lunile. 39-40 (îlav) — anul (ziua etc.) Pentru un an (o zi etc.). 41 Introduce un complement circumstanţial de timp Venise ~ două ore mai devreme. 42 Introduce un complement circumstanţial cauzal Nu mai înţelegea nimic - atâta confuzie în jur. 43 (înv) Introduce un complement circumstanţial final A venit ~ acest scop. 44 Introduce un complement circumstanţial de mod Câştigă ~ acul. 45 Formează locuţiuni modale Cu blândeţe, cu grijă, cu binişorul. 46 (îlav)
—	aceste(a) - toate Cu acelaşi înţeles. 47-48 Formează locuţiuni prepoziţionale şi conjuncţionale - toate că, la fel ~ etc. 49 Introduce un complement circumstanţial sociativ Merg ~ Jean. 50 Introduce un complement circumstanţial de relaţie E primar numai ~ numele.
cuac i [At: CARAGIALE, N. S. 115 / E: net] Cuvânt care imită un acces scurt de tuse. cuadragenar, -ă smf, a vz cvadagenar cuadrmt sm vz cvadrant
cuadrat1, ~ă [At: ECONOMIA, 70 / V: cva~, qua~ / Pl: ~e şi (înv) ~uri / E: lat quadratus] 1 a (înv) Pătrat. 2 sn (înv) Pătrat. 3-4 sn (înv; îla; îlav) în ~ în careu. 5 sn (Ast) Poziţie a Lunii, în primul sau ultimul pătrar. 6 sn (înv; mat) Număr multiplicat cu el însuşi Si: pătrat. 1 sm (Tip) Bucăţică de fontă, ale cărei muchii formează un pătrat, întrebuinţată în tipografie spre a umple golurile între literele unui rând sau între rânduri. cuadrat2, ~ă a, s vz cvadrat2 cuadratne sfvz cvadratrice cuadratură sfvz cvadratură cuadr'ică sf vz cvadrică cuadricentenar, ~ă a vz cvadricenlenar cuadr'xceps sm vz cvadriceps cuadridimensional, ~ă a vz cvadridimensional cuadrifilar, ~ă a vz cvadrifil cuadrigă sfvz cvadrigă cuadrigemeni amp vz cvadrigemeni cuadrilăt, a vz cadrilat cuadrilater sn vz cadrilater cuadrilob sn vz cavadrilob cuadrilobat, a vz cvadrilobat cuadrilocuhr, ~ă a vz cvadrilocular cuadrilobăt, ~ă a vz cvadrilobat cuadrimotor sn vz cvadrimotor cuadrinom sn vz cvadrinom cuadripal sn vz cvadripal cuadripartit, ~ă a vz cvadripartit cuadripetal, ~ă a vz cvadripetal cuadripolar, ~ă a vz cvadripolar cuadrireactor, -ă sn, a vz cvadrireactor cuadriremă sfvz cvadriremâ cuadrisildb, ~ă a vz cvadrisilab cuadrisiidbic, ~ă a vz cvadrisilabic cuadriv-dlv, a vz cvadrivalv cuadrwiu sn vz cvadrivium
cuadr’ivium sn vz cvadrivium
cuadrofonic, a [At: DEX2 / S: qua~ / PI: Mei. Mce t E: fr quadrophonique] 1 Specific cuadrofoniei. 2 Referitor la cuadrofonie. 3 Care aparţine cuadrofoniei. 4 Care provine de la cuadrofonie. 5Care redă sunetul pe patru canale.
cuadrofonie sf [At: DEX2 / PI: Mi / E: fr quadrophonie] 1-2 Tehnică de captare şi redare a sunetului pe patru canale. cuadruman, ~ă a, s vz cvadruman cuadruped, ~ă a, s vz cvadruped cuadruplă vtr vz cvadrupla cuadruplex sn vz cvadruplex cuadruplu, ~ă a, s vz cvadruplu
cuaga sm [At: DN3 / P: cu-a~ / Pl: ~ / E: fr couagga, ger Quagga] Animal înrudit cu calul, asemănător zebrei, care trăia în Africa. cualifica v vz califica cualitdte sf vz calitate
cuantă .v/'[At: LTR / Pl: ~te / E: fr quanta] (Fiz) 1 Cantitatea cea mai mică de energie radiantă, a cărei valoare e proporţională cu frecvenţa radiaţiei. 2 (îs) - de energie Cantitate determinantă de energie care poate fi emisă sau absorbită de un sistem atomic sau molecular.
cuantic, ~ă a [At: LTR / Pl: Mei, Mce / E: fr quantique] (Fiz) 1 Specific cuantelor. 2 Care se referă la cuante. 3 Care aparţine cuantelor. 4 Care provine de la cuante. 5 (îs)- Număr - Număr ce caracterizează nivelul energetic al unei particule sau al unui sistem de particule. 6 (îs) Teorie ~ă Teorie conform căreia transferurile energetice în atomi şi molecule au loc numai în cantităţi discrete, multiplu al unei cuante. 7 (îs) Mecanică ~ă Ramură a fizicii care studiază fenomenele ce au loc la scară atomică.
8	(îas) Mecanică a fenomenelor care au loc la scară atomică. 9 (îs) Electrodinamică ~ă Ramură a fizicii care studiază procesele elementare discontinue din câmpul electromagnetic şi interacţiunea acestuia cu substanţe şi corpuri.
cuantifica vt [At: GHEREA, ST. CR. 111,219/ Pzi: Mfic / E: lat quantus, ~nm] 1 A determina extensiunea predicatului într-o judecată logică, înlocuind înţelesul prin cantitatea lui. 2 A stabili valorile discrete pe care le poate lua o mărime fizică. 3 A impune unei mărimi fizice astfel de condiţii încât valorile sale să varieze discontinuu.
cuantificare a/’ [At: DEX2 / Pl: ~cări / E: cuantifica] 1 Determinare a extensiunii predicatului într-o judecată logică. 2 Stabilire a valorilor discrete pe care le poate lua o mărime fizică. 3 Impunere de condiţii astfel încât valorile unei mărimi fizice să varieze discontinuu.
cuantificator sm [At: DN3 / Pl: M / E: fr quantificateur] (Mat) Simbol care arată cărui element al unei mulţimi i se aplică o proprietate.
cuantiza vtr [At: DN3 / Pzi: -zez / E: it cuantizzare] 1-2 (Rar) Cuantificare.
cuantizare sf [At: DN3 / Pl: ~zări! E: cuantiza] 1-2 (Rar) Cuantificare (1-2).
cuantum sn [At: DA / V: cva- qm~ / E: fr, lat quantum] (Frm; ltm) Cantitate, sumă (neprecizată) la care se urcă o cheltuială, un credit etc.
cuart sn [At: GHICA, S. 4*X) / V: cvart / Pl: ~uri/ E: fr quart, lat quartus, -a, —m/w cf cuartă] (Frm) Sfert. cuartadecimă sf vz cvartadecimă cuartal sn vz cvartal cuartă sf vz cvartă cuartet sn vz cvartet
cuartică .s/[At: DN3 / Pl: Mce l E: cf lat cuartus „al patrulea44] (Mat) Curbă de gradul patru. cuartir sn vz cvartir cuartolet sn vz cvartolet
cuarţ sn [At: DA / V: (înv) cv a- / PI: ~urll E: ger Quartz, fr quartz] Bioxid natural de siliciu, care se găseşte în natură ca nisip sau cristale hexagonale transparente, utilizat în tehnică, în optică etc.
737
CUARŢIT
cuarţit sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr quartzite, ger Quartzit] Rocă metamorfică alcătuită prin rec ri stal izarea rocilor cu cuarţ (nisipuri, gresii etc.), utilizată în construcţii, industria metalurgică etc.
cuarţos,~oasă a [At: DEX2 / Pl: -oşi, '-oase / E: fr quartzeux] 1 Specific cuarţului. 2 Referitor la cuarţ. 3 Care aparţine cuarţului. 4 Care provine de la cuarţ. 5 Care conţine cuarţ. cuasi- ec vz cvasi-cuasicontract sv vz cvasicontract cuasidelxct sn vz cvasidelict cuasiomric, —ă a vz cvasioniric cuasitotalitate sn vz cvasitotalitate
cuaternar, -a [At: DA / V: cva-, -ă / S: c/wa- / E: fr quaternaire, lat #Mate/7iariifs] 157? (Gig) Ultimă perioadă a neozoicului, care durează de la sfârşitul pliocenului până azi. 2 a Specific cuaternarului (1). 3 a Care aparţine cuaternarului (1). 4 a Referitor la cuaternar (1). 5 fl Care provine din cuaternar (1). 6 a (Chm) Cu patru atomi sau grupări funcţionale.
cuaternion sn [At: DN3 / Pl: -oane / E: fr quaternion] (Mat) Expresie complexă legată de rezolvarea unor probleme de geometrie în spaţiu.
cuatrocentxst, ~ă smf, a [At: DN3 / Pl: -işti, -e / E: it quattrocentista] 1-2 (Artist italian) din cuatrocento.
cuatrocento sn [At: DN3 / S: quattrocento / E: it quattrocento] 1 Termen prin care se desemnează sec. XV în Italia. 2 (Pex) Termen care denumeşte Renaşterea italiană. cuatuor sm [At: DA / Pl: -ri / E: fr quateur] Cvartet (1). cuazi- vz cvasi-
cub [At: C. PETRESCU, R. DR. 94 / Pl: -«ri / E: fr cube, lat cubus]
1	sn Corp geometric cu şase feţe pătrate egale. 2 sn (Pex) Obiect cu formă de cub (1). 3 sn (Mat) Produs al unui număr înmulţit prin pătratul său. 4-5 a (îs) metru -, centimetru - Unitate de măsură pentru volume, egală cu volumul unui cub (2) cu latura de un metru, (centimetru etc.).
cuba vt [At: DA / Pzi: -/?ez / E: fr cuber] (Gmt) 1 A evalua, în unităţi cubice, un anumit volum. 2 A ridica un număr la cub.
cubaj sn [At: DA / Pl: -«ri / E: fr cubage] 1-2 Măsurare şi calculare în unităţi cubice a volumului unui corp, a unei încăperi. 3-4 (Pex) Volum sau capacitate cubată.
cuban, -â smf a [At: C. PETRESCU, C. V. 78 / Pl: -i, -e / E: Cuba + -an] 1-12 Cubanez (1-12).
cubanez, ~ă [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: cuban + -ez] 1-2 smf a (Persoană) care face parte din populaţia Cubei. 3-4 smf, a (Om) originar din Cuba. 5 smp Populaţie care locuieşte în Cuba. 6-7 a Care aparţine Cubei sau cubanezilor (5). 8-9 a Privitor la Cuba sau la cubanezi (5). 10-11 a Specific Cubei sau cubanezilor (5). 12 a Care provine din Cuba. 13 sf Limbă vorbită de cubanezi (5).
cubat1 sn [At: DA / Pl: -«ri / E: cuba] (Gmt) Evaluare în unităţi cubice a unui volum.
cubat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -aţi, ~e / E: cuba] 1-2 (D. volume) Evaluat sau calculat în unităţi metrice.
cubatură .v/'[At: DEX / Pl: -ri / E: fr cubature] 1 Determinare a laturii unui cub cu volumul egal cu cel al unui corp dat. 2 Calculare a volumului mărginit de mai multe suprafeţe.
cube a i/[At: CANTEMIR, ap. TDRG / V: cumbe a / Pl: -e/e / E: tc kubbe, kembe cf srb kube] 1 (înv; la biserici şi mănăstiri) Cupolă. 2 (înv) Turn boltit. 3 (înv) Boltă. 4 Sală de recepţii (cu o cupolă) din palatul sultanului. 5 (Reg) Fumar.
cubeb sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: fr cubebe] (Bot) Arbust exotic asemănător piperului, din ale cărui fructe se extrag substanţe folosite în cosmetică şi farmacologie (Piper cubeta). cubelc sm vz culbec
cubelcească sf[At: BORZA, D. / V: ~bil~ / Pl: '-ceşti / E: net] (Bot; reg) 1 Lucernă galbenă (Medicago falcata). 2 Lucernă (Medicago sativa).
3	Trifoi mărunt (Medicago lupulina). cubelci sm vz culbec cuberc sm vz culbec
cubemat sm [At: VĂCĂRESCUL, IST. 250 / Pl: -aţi / E: lat gubemator, -oris] (înv) Guvernator.
cubernium sn [At: IORGA, S. D. XII, 52 / Pl: ? / E: lat gubernium]
(înv) Guvern.
cubic,-0 [At: H XVIII, 15 / Pl: -ici, -ice / E: fr cubique] 1 a Referitor la cub. 2 a Specific cubului. 3 Care aparţine cubului. 4 a Care provine de la cub. 5 a (îs) zahăr - Zahăr în formă de mici paralelipipede cu baza pătratică. 6 smf (Mar) Grămadă conţinând 1 m3 de piatră măruntă, aşezată pe marginea şoselei spre a fi aşternută pe drum. 7 şf(Mat) Curbă de gradul al treilea.
cubicular sm [At: DOSOFTEI, V. S. 220 / V: (iuz) —rie sf / E: lat	*
cubicularius] 1 Sclav care avea grijă de camera de culcare a stăpânului.
2	Demnitar roman care se ocupa de camera de culcare a împăraţilor. cubicularie sf vz cubicular
cub'xculum sm [At: DN3 / Pl: -uri / E: lat cubiculum] 1 (în casele romane) Dormitor. 2 Cameră mortuară într-o catacombă. cubilcească sf vz cubelcească
cubilou sn [At: IOANOVICI,TEHN. 79 / Pl: -uri /E: fr cubilot] (Met) Cuptor cilindric vertical, căptuşit cu cărămizi refractare, în care se încălzeşte metalul împreună cu combustibilul si materialele auxilia’re, pentru a obţine fuziunea metalului.
cub'xsm sms [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 164,8/1 / E: fr cubisme] Curent formalist modern în artele plastice, apărut la începutul sec. XX, care prezintă obiectele din realitate descompuse în cele mai simple figuri geometrice.
cubxst, ~ă [At: ARDELEANU, U. D. 15 / Pl: -işti, -e / E: fr cubiste]
1	a Care aparţine cubismului. 2 a Referitor la cubism. 3 a Specific cubismului. 4 a Care provine de la cubism. 5-6 smf, a (Artist) adept al cubismului. cubit sn vz cubitus
cubital, ~ă a [At: DA / Pl: -i, -e / E: cubitus + -al] (Med) 1 Care se referă la cubitus. 2 Specific cubitusului. 3 Care aparţine cubitusului. 4 Care provine de la cubitus.
cubitus sn [At: BIANU, D. S. / V: —if / E: lat cubitus cf cot] (Atm) Os principal al antebraţului, de la cot până Ia încheietura mâinii.
cublă sfl At: PAMFILE, I. C. 44 / Pl: -/e / E: cf cubleş] (Reg) Bucată de piele argăsită (de pe spinarea animalelor) din care se pot face câte două sau patru perechi de opinci.
cubleş a [At: CHEST. 1,191 Ul / Pl: -i / E: mg koblds) 1-2 (D. oameni sau animale; reg) Cocoşat.
cuboxd, -â [At: DN3 / Pl: -izi, -e / E: fr cuboide] 1 a De formă aproximativ cubică. 2 sn Os scurt al tarsului. cuborx v vz coborî cubur sm vz cobur
cuc1 sm [At: (a. 1640) GCR I 91 / Pl: cuci / E: ml cu(c)us] 1 (Orn) Pasăre călătoare cu pene cenuşii, cu coada lungă cu pete albe, care îşi depune ouăle în cuibul altor păsări (Cuculus canorus). 2 (Pop; gmţ; îe) Bata-1 -u! Bată-1 norocul. 3 (Pop; în blesteme; îe) N-ai mai auzi -ti! De-ai muri până-n primăvară. 4 (Pop; îe) A fi îmbrăcată ca ~u-n pene A fi frumos îmbrăcată. 5 (Pop; îe) A auzi-n gură ca -u A fi surd. 6 (Reg; îe) A sta ca -ul pe cracă A fi gata de plecare. 7 (Reg; fig; îae) A fi gata să moară. 8 (Pop; îe) A fi sărac ca -u A fi foarte sărac. 9 (îs) Lapte de
-	Ceva imposibil. 10 (Pop; îe) A-i cânta -ul (în faţă sau în dreapta) A avea noroc. 11 (Pop; îe) A-i cânta -ul în pungă A fi sărac. 12 (Pop; îe)
A-i cânta -til în casă A rămâne singur. 13 (Pop; îe) A avea casa Milui A nu avea nici un adăpost. 14 (Reg; îe) A avea mila -ului A fi fără părinţi.
15 (îe) A fi al -ului A fi al dracului. 16-17 (Pop; îe) (A avea) cap de -(A fi) prost. 18 (îcs) De-a ~ul Joc de copii asemănător cu „de-a ascunselea“. 19 (îla) A fi (sau a rămâne) (singur) - A fi (sau a rămâne) foarte singur. 20 (Fig) Fără rude. 21 (îlav) Cât (sau până-i) -ul Niciodată.
22 (îe) A fi sau a (se) face - de beat A fi beat peste măsură. 23 (Pop; îe) (A umbla) de flori de - A umbla fără rost. 24 (îs) Ceasornic cu -Ceasornic de perete care indică fiecare oră sau jumătate de oră prin apariţia
738
CUCNĂ
unei figurine ca un cuc (1) şi sunete asemănătoare celor ale cucului. 25 (Mol; Buc; irn; îc) —armenesc Pupăză (Upupa epops). 26 (Reg; îc)
—de-iarnă Cioară (Corvus). 27 (Bot; reg) Stupitul (mărgică sau glasul) —ului Plantă cu flori de culoare roşcată sau liliachie, care creşte în locuri umede (Cardamine pratensis). 28 (Bot; reg) Lalea (Tulipa gesperiana).
29	(Bot; reg) Burete şerpesc (Lepiata procera). 30 (Bot; reg) Bureţi pestriţi (Amanita muscaria). 31 (Reg) Dans popular obişnuit la nunţi. 32 (Fam; în limbajul soldaţilor) Emblemă de pe bonetă.
cuc2 av [At: SLAVICI, N. I, 173 / V: ~ca / E: mg kukra] (înv) 1 (îe) A sări — A sări în sus. 2 (La jocuri de copii; îe) A bate (sau a face cu) mingea — A azvârli pietre sau o minge drept în sus. 3 (La jocuri de copii; îe) A prinde mingea din - A prinde mingea din zbor. 4 (îcs) De-a Mi Joc de copii în care unul aruncă mingea şi toţi ceilalţi încearcă să o prindă din zbor.
cuc* sn [At: VICIU, GL. / Pl: cuci / E: ger Kuchen] (Reg) 1 Plăcintă.
2	Sângere te afumat.
cuc4 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: bg KyK] (Reg) Capăt de jos al unui scoc prin care se coboară lemnele de foc Si: săritoare, cuc5 sm vz cuci
cuca vi [At: HODOŞ, C. 93 / Pzi: cuc ! E: cuc1] (D. cuc) A cânta. cucdşâ sf vz cucoaşă
cucaviţă sf [At: ALEXIC1, L. P. 229 / A: net / Pl: ~ţe / E: srb kukavica] Termen depreciativ pentru o femeie.
cucă1 sf[At: MARIAN, O. I 42 / Pl: -uce şi -ud / E: cuc1] 1 (Orn; rar) Femelă a cucului. 2 (Irn) Ţigan. 3 (Bot; reg) Nume al unei plante nedefinite mai îndeaproape. 4 (Reg) Gropiţă în jocul „de-a bumbii“.
cucă2 sf [At: I. IONESCU, M. 86 / Pl: -uce / E: bg Kym, srb kuka] 1 (Reg) Măciucă cu cârlig, cu care se loveşte în cap morunul pescuit. 2 Instrument cu care se pescuieşte pe terenurile inundabile, compus din două lemne îndoite în formă de arcuri şi legate cruciş. 3 (Reg) Parte a războiului de ţesut nedefinită mai îndeaproape.
cuca3 sf [At: H XIV, 102 / E: bg KyKy cf cuc1] (Reg) 1 Coş colector la casele ţărăneşti. 2 Deschizătură din acoperişul casei care serveşte la ieşirea fumului din pod şi la iluminat. 3 Zid rotund deasupra coşului de fum, aflat în pod. 4 (Reg; pex) Sobă.
cucă4 sf [At: CANTEMIR, ap. ŞIO / E: tc kuka] 1 Căciulă mare, împodobită cu pene de struţ, purtată la ceremonii de către aga ienicerilor sau de către solaci. 2 Căciulă înaltă în formă de piramidă, împodobită cu pene de struţ şi îmbrăcată pe dinafară cu catifea aurie, trimisă de sultan domnitorilor români la urcarea pe tron şi purtată de aceştia la ocazii festive şi la parade. 3 (înv) Autoritate supremă. 4 (înv) Stăpânire. 5 (Reg; fig) Cap.
cucă5 sf [At: H IX, 3 / Pl: -uce, -ud / E: net] (Reg) 1 Loc ridicat şi izolat. 2 Deal înalt. 3 Vârf de deal mai ridicat decât locul din jur. 4 (Spc) Vârf de munte defrişat.
cucăi vi [At: ANON. CAR. / V: coc-, -cai / Pzi: cucăi, (înv) -e.se / E: cf mg kukkadoz ,,moţăie“] (Reg) A moţăi. cucăire sf [At: DA / V: coc- / Pl: -ri / E: cucăi] (Reg) Moţăire. cucăit sn [At: DA / V: coc- / Pl: -wri / E: cucăi] (Reg) Moţăire. cucăitor, -oare a [At: ANON. CAR. / V: coc- / Pl: ~i, -oare / E: cucăi + -tor] (Reg) Care moţăie.
cucăitură sf [At: ANON. CAR. / V: coc- / Pl: -ri / E: cucăi + -itură] (Reg) Moţăire. cucăi v vz cucăi
cuce a sf [At: PĂSCULESCU, L. P. / Pl: -e/e / E: cf cocie] (Pop; şhp) 1-2 Cocie (mică).
cucer sm [At: CODRU-DRĂGUŞANU, C. 193 / Pl: — i / E: rs £y*K5p] (Reg) Vizitiu (1).
cuceri7 smp [At: N. COSTIN, L. II,71/31 /E: bgKyKepi>] (înv) Oameni mascaţi (1).
cuceri2 [At: CORESI, EV. 444/30 /V: -ciri / Pzi: -re.vc şi (înv) cucer / E: ml conquaero, -ire] 1 vr (Adesea în legătură cu a se ruga; înv)
A se smeri. 2 vr A se ruga, umilindu-se. 3 vi (Rar) A se umili înaintea cuiva. 4-5 vtr (îvr) A (se) preda în semn de supunere. 6 vr A ocupa şi a supune un teritoriu cu puterea armelor. 7 vr (Fig) A câştiga prin perseverenţă. 8 vr (Fig) A-şi atrage simpatia.
cucerie sf[At: (a. 1689) GCR. I, 287 / PI: -ii / E: cf cuceri] (înv) Cucernicie (9).
cucerinţă sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: -re / E: cucerie + -inţă] 1 Cucernicie (1). 2-3 Cucerire (2-3).
cucerire .v/'fAt: CORESI, EV. 19/21/ V: (înv) -cir- /Pl: -ri / E: cuceri]
1 (înv) Cucernicie (1). 2-3 Ocupare şi supunere a unui teritoriu cu puterea armelor Si: cucerniţă (2-3), cuceritură (2-3). 4-5 (Pex) Obiect sau teritoriu cucerit. 6 (Pex; fig) Persoană a cărei simpatie a fost câştigată.
cucerit, -ă a [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: -iţi, -e / E: cuceri] 1 (înv; iuz) Smerit. 2 Ocupat prin puterea armelor Si: câştigat, dobândit, supus. 3 Câştigat. 4 (Fig; d. oameni) A cărui simpatie, bunătate, dragoste a fost câştigată.
cuceritor, ~oare a [At: NEGRUZZI, S. 1,272 / Pl: -i, -oare / E: cuceri + -(i)tor] 1 Care cucereşte (5). 2 (Fig) Care cucereşte (6). 3 Care-şi atrage simpatia celorlalţi.
cuceritură sf [At: CANTEMIR, 1.1.1,93 / V: (înv) -cir- / Pl: -ri / E: cuceri + -ură] (înv) 1-2 Cucerire (2-3). 3 (înv) Umilinţă. 4 (înv) Temenea.
cucernic, -a a [At: N. COSTIN, L. II, 89/38 / Pl: Mei, Mce / E: cuceri + -nic] 1 Supus. 2 Respectuos. 3 Cuviincios. 4 Modest. 5 Blând. 6 Devotat. 7 Drept. 8 Cuvios. 9 Obiectiv. 10-11 Calificativ de respect dat mai ales feţelor bisericeşti şi bătrânilor. 12 Evlavios.
cucerniceşte av [At: LB / E: cucernic + -este] (înv) 1 Cu smerenie. 2 Cu cinste. 3 Cu dreptate. 4 Cu evlavie. cucernici vr [At: LB / Pzi: -ce.sc / E: cucernic] (înv) A se smeri. cucernicie sf [At: (a. 1741) GCR II, 28/23-24 / Pl: -ii / E: cucernic + -ie] 1 Smerenie. 2 Devoţiune. 3 Cuviinţă. 4 Respect. 5 Cinste. 6 Cuvioşie.
7	Sfinţenie. 8 Evlavie. 9 (îs) - exagerată Bigotism. 10 (îs) - mincinoasă Iezuitism. 11 (îs) Ma ta (sau voastră) Termen respectuos de adresare pentru slujitorii bisericii.
cuceros, ~oasă a [At: MARCOVICI, D. 295/17 / Pl: -oşi, ~oase / E: cuceri + -os] (înv) Cucernic.
cuci1 smp [At: DOSOFTEI, V. S. II, 251 /V: cuciw sm / E: bg KyKy „om costumat, mască“] (Reg) 1 Flăcăi şi oameni căsătoriţi de curând care, potrivit unei datini, la Lăsata-secului sau ziua următoare, se maschează şi merg pe la casele oamenilor, unde dansează, sau umblă prin sat lovind oamenii cu o opincă muiată în noroi spre a-i feri de friguri. 2 Căluşari.
3	Bărbaţi tineri care fac pe paparudele. cuci2 smp [At: BORZA, D. / E: net] (Ban) Lalele (Tulipa gesneriana). cuciaş sm vz cociaş cucie sfwz cocie cuc ier sm vz cocier cucimă sf vz cuşmă cucinel av vz cătinel cutioară sf vz cocioară cuciorbă sf vz cociorvă cuciri v vz cuceri cucinre sf vz cucerire cuc ir itură sf vz cuceritură
cuciu1 [At: I. CR. III, 269 / P: cu-ciu / E: bg KyKGy mg kutya] 1 i (Adesea repetat) Cuţu. 2 sm Câine. 3 sm (Fig) Om linguşitor Si: codău. cuciu2 sm vz cuci1
cuciulit, -ă a [At: PAŞCA, GL. / Pl: —i/i, -e / E: cf căciulit] (Reg) 1 Smerit. 2 înfrânt. 3 Umilit. cuciumă sfvz cuşmă
cuciura vr [At: GCR II, 84/33 / Pzi: 3 cuciură / E: gudura apropiat de cuciw] (D. câini) A se gudura.
cuclă sf [At: VÎRCOL, V. / Pl: Me / E: bg KyKJia] 1-2 (Bgm; reg) Grămăjoară de bumbac, de coceni etc. cucnă sfvz cuhnie
739
CUCNIE
cucnie sf vz cuhnie
cucoană sf [Al: PRAV. 707 / V: coc~ / Pl: ~ne / E: ngr xoxxuivcx] 1 (Mol; Mar; înv) Copilă (între 12 şi 14 ani). 2 (înv) Fiică. 3 (Trs; înv) Domnişoară. 4 (îvr; îs) Lapte de - Produs cosmetic nedefinit mai îndeaproape. 5 (înv) Orăşeancă. 6 (înv) Termen de adresare pentru o femeie superioară din punct de vedere social. 7 (înv; arg) Găină. 8 (Reg) Insectă verde şi subţire nedefinită mai îndeaproape. 9 (Ent; îrg; îc) ~a-chifteriţă Coropişniţă (Gryilotelpa vulgaris). cuc oară sf vz cocor cucoi sm vz cucui cucon sm vz cocon cucomr sm vz coconar cuconaş sm vz coconaş cuconaşei sm vz coconăşel cuconăşi v vz coconăşi
cuconesc, ~ească a [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: -e.vri / E: cucoană + -esc] 1 Referitor la o cucoană (6). 2 Care aparţine unei cucoane (6). 3 Specific cucoanei (6). 4 Care provine de la cucoană (6). cuconeşte av [At: DA / E: cucoană + -este] în maniera unei cucoane. cuconet sn [At: JIPESCU, O. 16 / V: coc~ / PI: ~uri / E: cucoană + -et] 1-2 (Fam; şdp) (Mulţime de) cucoane (6).
cuconi [At: DA / V: coc~ / Pzi: ~nesc / E: cucoană] 1 vr A se adresa cuiva cu termenul „cucoană, cucon“. 2 vr (Dep) A-şi da aere (de cucoană). cuconie .s/vz coconie
cuconiţă sf[At: DA / V: coc~ / Pl: -fe / E: cucoană + -iţă] 1-2 (Şhp) Cucoană (6) (tânără). cucor1 sm vz cocor1
cucoi2 sn [At: ALR l, h. 6 / V: coc~ / Pl: ~oare / E: net] (Reg) Cucui. cucoriţă .ş/[At: BORZA, D. / A: net / PI: -ţe l E: mg kukorika] (Reg) Porumb.
cucos snm [At: CADE / Pl: -oşi / E: net] 1-2 Cucui (1-2). cucostârc sm vz cocostârc cucoş snm vz cocoş cucoşat, ~ă a vz cocoşat
cucoşel sm [At: BORZA, D. / Pl: -ei / E: net] (Bot; reg) Canale (Impatiens balsamina). cucoşeşte av vz cocoşeşte
cucotă sf [At: BORZA, D. / Pl: ~te / E: net] (Bot; reg) Planta Chaerophyllum cicutarium. cucoţat, ~ă a vz cocoţat cucovaie sf vz cucuvaie
cucovă sf[At: POLIZU / V: co~ / Pl: ~ve / E: tc konghu] 1 (Orn; reg) Lebădă de vară (Cygnus olor). 2 (Olt; Trs; dep) Mârţoagă. 3-4 (Reg; dep) Femeie sau fată înaltă şi slabă. cucoveau i vz cucuveau cuc ove ică sf vz cucuveică
cucovetă .ş/[At: MARIAN, O. I, 196 / Pl: ~te / E: cucuvea] (Om; reg) Cucuvea. cucşor sm vz cucuşor
cucu [At: DA / P: cu-cu / E: fo] 1-2 sn, i (Cuvânt care imită) cântecul cucului. 3 i Strigătul copiilor când se joacă de-a ascunselea. cucubea sfvz cucuvea cucubeică .v/ vz cucuveică cucubelc sm vz culbec
cucudele sfp [At: BORZA, D. / E: net] (Bot; reg) Corcoduşe (Prunus ceresiferă).
cucui1 snm [At: ANON. CAR. / V: ~coi, cocoi, gugui, huhui / PI: -e şi (rar) ~uri / E: m\*cucullius (cucullus)] 1 Umflătură la cap ce apare când te loveşti de un obiect tare Si: (Trs) bolfă, coc, cocor, cocos, neoacă, motâlcă, ţugui. 2 (La un obiect) Partea proeminentă Si: (reg) boţ, dodoloţ, gogoneţ. 3 (Buc) Vârf. 4 (Reg; la păsări) Moţ. 5 (Reg; la oameni) Moţ.
6	(Ban) Vârf de deal. 7 (Ban) Deal eu vârf rotund, mai înalt decât dealurile
din jur. 8 (Olt) Loc ridicat dintr-un dovleac păstrat iarna. 9 (Cu funcţie adverbială) Cocoţat.
cucui2 vi [At: PANN, P. V. III, 29 / Pzi: -cui şi ~e.se / E: cucu] 1 (D. cuc) A cânta. 2 (Reg) A miorlăi. 3 (Reg) A necheza. 4 (Reg; d. gaiţă) A zbiera.
cucui3 vi [At: GREGORIAN, CL. 57 / Pzi: -cui / E: ns cf cucăi] (Reg) 1 A aţipi. 2 A dormi. cucui4 v vz cucuia1
cucuia1 vr [At: ANON. CAR. / Pzi: -cu/ / E: cucuiul2] (Reg) 1 (Mai ales d. copii) A se căţăra. 2 (Fig; mai ales despre femeile tinere) A se împopoţona.
cucuia2 vi [At: VICIU, GL. / E: cf cucuta] (Trs) A umbla la urat în ajunul Crăciunului cu piţărăul.
cucuiat, ~ă [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 302 / V: huhu~, (Mol) ~iet, ~ă / E: cucui1 + -at] 1 a Cu cucuie (1). 2 a Bombat. 3 a Ţuguiat.
4	a (D. păsări) Moţat. 5 a (D. pui de animale cornute) Căruia îi cresc coarnele. 6 a Crescut pe ceva. 7 a Cocoţat. 8 a (D. copii) Zburdalnic. 9 sf (Mol) Biserică (construită pe o ridicătură). 10 sf (Pex) Cimitirul din jurul bisericii. 11 .s/(îe) A sta în ~a A fi mort. 12 sf(le) A pune la ^ A da uitării. cucuiet, a vz cucuiat
cucuiete sm [At: MARDARIE, L. 329 / PI: -e/i / E: cucui + -ete] 1-2 (Şhp) Cucui1 (1) mic.	ţ
cucuioavă .v/ [At: NOVACOVICIU, C. B. 7 / Pl: ~ve / E: cf cucui] 1 Cucui1 (1). 2 Cucui1 (2).
cucuiză sf [At: BORZA, D. / Pl: -ze / E: net] (Bot; reg) Afină (Vaccimiem myrtillus).
cucuiat, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -ari, -e / E: lat cucullatus] (D. flori) în formă de glugă sau capişon.
cucuia1 sf [At: VICIU, GL. / Pl: -/e / E: mg kukujo] (Reg; mgm) Cartof (Solanum tuberosum).
cuculă2 .s/[At: DEX2 / Pl: ~le / E: fr cuculle, lat cucullus] Veşmânt cu glugă, din stofă groasă şi aspră, purtat de călugării catolici. cuculbău1 sm vz culbec cuculbău2 sm vz curcubeu cuculbec sm vz culbec
cuculean sm [At: MAT. FOLK. 1263 / Pl: -em / E: cuc1 + -ulean] 1-2 (Şhp) Cuc1 (1) (mic).
cuculeasă .s/[At: MARIAN, 0.1,43 / Pl: -lese / E: cuc1 + -(u)leasă]
1	(Orn; pop) Cucă (1). 2 (Bot; reg) Floarea-cucului (Lychuisflos-cuculi).
cuculeie sfp [At: REV. CRIT. III, 121 / E: net] (Reg) Loc de pe o înălţime Si: (reg) cuculeie.
cucuiete sm [At: BARCIANU / PI: -eţi l E: cuc1 + -ulete] 1-2 (Orn) (Şhp) Cuc1 (1) (mic). 3 (Reg; îe) A se face ~ A se îmbăta.
cuculeţ sm [At: ALECSANDRI, P. P. 245 / Pl: -i / E: cuc1 + -uleţ] (Orn; şhp) 1-2 Cuc (1) (mie) Si: cuculeţ (1-2). cuculice .s;/’[At: H XVI%39 / E: cf cuculeie] (Reg) Cuculeie. cuculiforme sfp [At: DN3 / E: fr cuculliformes] 1 Ordin de păsări cuprinzând cucii. 2 (Lsg) Pasăre din ordinul cuculiformelor (1).
cuculină sf [At: PAŞCA, GL. / Pl: -«e / E: cf cucovă] (Trs) Fată înaltă şi subţire.
cuculiţă sf[At: MARIAN, O. I, 42 / Pl: -re / E: cuc1 + -uliţă] (Orn; pop) Cucă1 (1).
cuculiu sn [At: PRAV. GOV. 164, ap. TDRG / Pl: -ii / E: ngr XOVXOVXOV] (înv) Potcap (1).
cuculuţ sm [At: T. PAPAHAGI, M. 25 / Pl: -i / E: cuc1 + -uluţ] 1-2 (Orn; pop) Cuculeţ (1-2). cucumar sm vz cucumăr cucumălc sm vz culbec
cucumăr sm [At: PANŢU, PL. 82 / V: ~ntar/ Pl: -i / E: srb kukumar] (Bot; sbm; Ban) Castravete (Cucumis sativus). cucumea1 .s/vz cucuvea
cucumea2 .s/[At: MDA ms / Pl: -e/e / E: net] (Olt) Coamă (14).
740
CUCUTĂ
cucumeac sm vz cucumegă cucumeag sm vz cucumegă cucumeagă sf vz cucumegă
cucumegă sf[At: MARIAN, O. I, 196 / V: ~enc sm,~eag sm, ~eagă / PI: ~ege, ~egi sm / E: net] (Orn; reg) Cucuvea (1) (Athene noctua).
cucumeică şf[At: CHEST. II, 262/25 / V: Mei / E: net] (Orn; reg) Cucuvea (1) (Athene noctua). cucumelc sm vz culbec cucumelciu sm vz culbec cucunar sm vz coconar c ucu nară sfvz coconară
cucunos sm [At: CANTEMIR, I. I. I, 31 / V: -oz / Pl: ~om / E: vsl A^RCOflOCS„cu nasul coroiat"] (Orn; înv) Pasăre răpitoare cu ciocul coroiat nedefinită mai îndeaproape. cucunoz sm vz cucunos
cucură1 .v/’fAt: ANON. CAR. / Pl: ~re / E: mg kukora\ (Reg) Cormană. cucură2 .s/[At: CORESI, PS. 24 / Pl: ~re l E: ngr xovxotpov, lat cucurum] (înv) Tolbă de săgeţi. cucurbătă sfwz curcubetă cuc urban sn vz curcubeu cucurbeată sfwz curcubetă cucurbetariţ, -ă a vz curcubetariţ cucurbetă sfwz curcubetă cucurbete sm vz curcubetă cucurbeţe sfp vz curcubeţea cucurbeţea sf wz curcubeţea cucurbeţiană sfwz cucurbeţeană cuc urbeţică sfwz curcubeţică cucurbită sfwz curcubiţă
cucurbitacee .şfp [At: DA / E: fr cucurbitacee] (Bot) 1 Familie de plante dicotiledonate din care face parte dovleacul, pepenele. 2 (Lsg) Plantă din familia cucurbitacee (1).
cucurează .v/ŢAt: COD. SILV. 19 / Pl: ~eze l E: ns cf cucuruz] (Buc) Cucuruz. cucuncu i, sn vz cucurigu cucuridaun i vz cucurigu
cucurig sm [At: l. GOLESCU, C. I, 143 / V: cutc~ / E: srb kukurek] (Bot; reg) Varietate de spânz Si: boţoţel, iarbă-de-curăţenie, iarbă-şerpească, strecurătoare (Helleborus odorus).
cucuriga1 [At: ALECSANDRI, T. 252 /V: cutc~, cutcurica, Mgi / Pzi: ~r\g şi ~gesc, (3) ~rigd / E: cucurigu] 1 vi (D. cocoş) A cânta. 2 vr (D. oameni) A ţipa cuiva „cucurigu44 în urechi. 3 vt (Fig; d. oameni) A striga pe cineva. cucuriga2 i vz cucurigu cucurigagu i vz cucurigu
cucurigat sn [At: SANDU-ALDEA, A. M. 89 / V: cutc~ l Pl: ~uri / E: cucuriga1] Cântatul cocoşilor. cucurigi v vz cucuriga1
cucurigu [At: ŢICHINDEAL, F. 114/13 / V: Meu, cutc~, ~ga, cutcuriga, câtcâriga, câcâriga / Pl: -r/, (3, 5) Mgi / E: fo] 1 i Cuvânt care imită cântecul cocoşului. 2 sn (Şîc —gagu sau cucurigagu sau —danu) Cântecul cocoşului. 3 (Pex) sm Cocoş. 4 sn (Pfm; d. soţie; îe) A cânta - în casă A-şi impune voinţa ei în căsnicie. 5 (Pop) sm Floricele de porumb. 6 sn (Gmţ) Mansardă. 7 (Gmţ; îlav) La - în partea cea mai de sus. 8 sn (Gmţ; la teatru) Ultima galerie. 9 snp (Pop) Miez de nucă întreg.
cucurigui vi [At: DDRF / V: cutc~ / Pzi: 3 ~guie / E: cucurigu] A cucuriga (1).
cucurmină şf[At: PAŞCA, GL. / Pl: ~ne l E: net] (Orn; reg) Bibilică (Numidia meleagris).
cucurujel sm [At: CADE / E: ml *cu(r)culejel] (Reg) Boală a grâului cauzată de larva ţipăruşul grâului.
cucurujorsm [At: H XVIII, 168 / Pl: M / E: cucuruz + -or] (Bot; reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape. cucurus sm vz cucuruz
cucuruz [At: ANON. CAR. / V: -us / Pl: ~u/7 şi M, (19) ~e I E: bg gyxypys] 1 (înv) Fructul conic al coniferelor, între solzii căruia sunt seminţele. 2 sm (înv; pex) Conifere. 3 sm (Mol; Mun; îc) Mil-ursului Tulpinile fertile ale plantei părul-porcului (Juncus trifidus), având forma cucuruzului (1), pe care le mănâncă ursul. 4 sm (Trs; Ban) Porumb (Zea mays). 5 sm (Reg; îc) —alburiu Porumb mare, cu bobul alb. 6 sm (Reg; îc) —american (sau — colt-de-cal. - dinte-de-cal ori - dintele calului) Porumb cu bobul mare lat şi albicios. 7 sm (Reg; îc) —chircă (sau —cicantin, —mărunt ori —mărunţel, —nemţesc, —portocaliu) Porumb cu ştiuletele scurt, subţire, bogat în boabe şi în şiruri şi cu firul mănos în ştiuleţi. 8 sm (Reg; îc) —de-cinci-luni Porumb cu ştiuletele subţire, cu bobul lung şi roşietic. 9 sm (Reg; îc) —hăngan sau hăngănesc Porumb cu bobul lung şi mare, galben-roşcat, eu firul scurt şi ştiuletele mare. 10 sm (Reg; îc) —huţănesc Porumb pestriţ. 11 sm (Reg; îc) —măselat (sau —românesc) Porumb alburiu. 12 sm (Reg; îc) —mocănesc Porumb eu bobul mare şi spornic. 13 sm (Reg; îc) —moldovenesc Porumb cu bobul mare şi ştiuletele lung şi gros. 14 sm (Reg; îc) —morânglav Porumb eu ştiuletele mare. 15 sm (Reg; îc) —scoromnic sau scorumnic Porumb cu ştiulete subţire, cu boabe mari, aurii. 16 sm (Reg; îc) —tătăresc Porumb cu bobul foarte mic, alb şi rotund. 17 sm (Reg; îc) —ţigănesc Porumb cu bobul negru. 18 sm (Reg; îc) '-turcesc Porumb cu ştiulete gros, cu multe rânduri de boabe albicioase. 19 sn (Reg; lpl) Holde cu porumb. 20 sm (Reg; pex) Recolta semănăturilor de porumb. 21 sm (Reg) Ştiulete. 22 sm (Mol) Porumb insuficient dezvoltat. 23 sm (Bot; reg; şîc —alb, —de-munte, -ul-caprei) Cojocei (Petasites albuş). 24 sm (Bot; reg) Căptălan (Petasites hybridus). 25 sm (Bot; reg; îe) -ul-cioarei Bănicel (Malva pusiila). 26 sm (Bot; reg; îc) -ul-pădurilor sau —de-pădure Vinariţă (Asperula adorate). 27 sm (Bot; reg; îae) Muma-pădurilor (Lathraea squamaria). 28 sm (Bot; reg; îe) —sălbatic Lumânărică (Verbascum thapsus). 29 sm (Reg; îae) Lăcrămioară (Convalaiea majalis). 30 sm (Bot; reg; îe) —galben Coada-vaeii (Verbascum chaixiî). 31 sm (Bot; reg; lpl; şîe — roşu-de-captalan) Brustur (Petasites hybridus). 32 sm (Bot; reg; îe) -ul-măgarului Ciulin (Carduus nutans).
cucuruzaştină sf [At: LB / PI: -ne / E: cucuruz + -aştină] (Trs) Cucuruzişte.
cucuruzii smp [At: BORZA, D. / E: cucuruz + -ei] (Bot; reg) Viorele (Viola adorata).
cucuruzişte sf [At: ECONOMIA, 29/23 / Pl: ~ti şi (înv) - / E: cucuruz + -iste] (Trs; Buc) 1 Porumbişte. 2 Tuleişte.
cucuruzoaie .v/*[At: H XVIII, 168 / PI: - / E: cucuruz + -oaie] (Bot; Ban) Plantă nedefinită mai îndeaproape.
cucuruzii sm [At: BORZA, D. / Pl: - / E: cucuruz + -oi] (Bot; reg) 1 Barba-caprei (Tragopogon dubius). 2 Coada-vacii (Verbascum phlomoides). c ucu şei smp vz cocoşel
cucuşel sm [At: MARIAN, 0.1 / Pl: ~e/ / E: cuc + -(u)şel] (Orn; şhp) 1-2 Cuc5 (1) (mie).
cucuşor sm [At: SEVASTOS, C. 82 / V: -c?or /PI: M/ E: cuc + -(u)şor] (Orn; şhp) 1-2 Cuc5 (1) (mic). 3 (Ent; reg) Buburuză (Coccinella septempunctata).
cucută .v/TAt: LB / V: ~cătă, ~cată / Pl: ~te şi (rar) ~u// / E: ml *cucuta]
1	(Şîc —mare) Plantă erbacee, otrăvitoare, din familia umbeliferelor, cu miros urât, cu frunze mari, flori albe şi fructe brune-verzui,întrebuinţată în medicină Si: (reg) buciniş, duda ie, iarba călugărului (Conium maculatum). 2 (Pfm; îe) A fi ca o — A fi foarte slab. 3 (Pfm; îe) A mâncat
-	A înnebunit. 4 (Bot; reg) Crucea-pământului (Lycopodium davatum).
5	(Bot; reg) Ciumăfaie (Datura stramoniutn). 6 (Reg; şîc —de-apă,
—de-baltă, —înveninată, —mică) Plantă ierboasă, foarte otrăvitoare, din familia umbeliferelor, cu flori albe dispuse în umbele Si: (reg) buciniş-de-apă, buciniş-de-baltă (Cicuta virosa). 1 (Bot; reg) —de-baltă Mărăraş
741
CUCUŢ
OOenanthe aquatica). 8 (Reg; şîc —de-pădure) Plantă ierboasă, din familia rubiaceelor, cu frunze ascuţite şi flori albe dispuse în inflorescenţe Si: (Buc) sămcuţă (Galium schultesii). 9 (Bot; reg; îc) '«-mică Pătrun-jelul-câinelui (Aethusa cynapium). 10 (Bot; reg; îae) Pătrunjel de câmp (Peucedanum oreoselmum). 11 (Bot; reg; îc) '—sălbatică îngerea (Selinum carvifolia). 12 (Bot; reg) Haşmaciucă (Anthriscus silvestris). 13 (Bot; reg; îc) —mare Angelică (Angelica archangelica). 14 (Bot; reg; lpl) Pliscul-cucoarei (Erodium cicutarium).
cucuţ sm [At: JARNtK-BÂRSEANU, D. 400 / Pl:	/	E:	cuc + -uţ]
(Orn; şhp) 1-2 Cuc5 (1) (mic).
cucuţa1 vi [At: ALRM II/I h. 265 / Pzi: ~re.se / E: ns cf cucuia) (Trs) A colinda. cucuţa2 v vz cocoţa cucuţală sfvz cucuţeală
cucuţeală sf [At: PAŞCA, GL. / V: (reg) ~fa~ / E: net] (Trs) Femeie rea de gură.
cucuţică i/[At: PANŢU, PL.2 / Pl: -re/e / E: cucută + -ică] (Bot) 1-2 (Şhp) Cucută (1) (mică). 3 (Reg; şîc —de-baltă) Mărăraş (Oenanthe aquatica). cucuvăi sm vz cucuvea
cucuvaică sf[At: MARIAN, O. I, 96 / Pl: ~ici şi ~ice l E: cucuvea] (Orn; reg) Cucuvea (1) (Athene noctua). cucuvaie sf vz cucuvea
cucuvea sf [At: CANTEMIR, 1.1.1,23 / V: ~ube a, ~cumea, ~cumeagă ~vaie, ~elă, ~vai sm / Pl: -ele / E: ngr xovxovficfyia] 1 Pasăre răpitoare de noapte, din familia bubonidelor, cu penele brune-cenuşii şi ochi galbeni înconjuraţi de rozete de pene, care trăieşte pe lângă casele părăsite, pe coşuri şi prin scorburile copacilor Si: (reg) cucumeică, cucuveică, cocioveică (Athene noctua). 2 (Orn; reg; îc) —încălţată Cucuveaua (1) cu coada mai lungă şi cu ghearele acoperite cu mai multe pene (Nyctale Tengmalmi). 3 (îc) —pitică Cucuvea, care trăieşte prin pădurile de brad, al cărei ţipăt se aseamănă cu al unui căţel răguşit Si: (reg) ciuvică (<Glaucidiumpasserinum). 4 (Reg; fig) Persoană cu ochi mari, care vorbeşte (prea) mult. 5 (Pop) Ferestruică lăsată în acoperişul casei, pe unde intră lumina şi pe unde iese fumul.
cucuveau i [At: MARIAN, O. I, 197 / V: ~cov~ / E: fo] Cuvânt care imită ţipătul cucuvelei (1).
cucuveică*y/*[At: ALECSANDRI, P. II, 122 / V: ~ube~, cocov~,~cov~ / Pl: ~ici şi ~ice / E: bg KyKyB&m] (Orn; Mol; Buc) Cucuvea (1). cucuvelă .s/vz cucuvea
cucuveucă sf [At: ŞEZ. 1,18/ V: cocov~/ Pl: ~uci şi ~uce / E: cucuvea] (Orn; reg) Cucuvea (1).
cucuviţă .s/[At: H XIV, 334 / PI: -ţe / E: ctm cucuvea + bufniţă] (Orn; reg) Bufniţă (Bubo bubo). cudalb, ~ă a vz codalb cudălbean, a vz codălbean cudalbei, ~ă a vz codălbel cudălbi v vz codălbi cudălb'ia a vz codălbel cudălbică a vz cudălbel cudălbiţă sfvz codălbiţă
cudrului vi [At: LB / Pzi: ~e.se / E: ctm budului + cotrobăi] (Trs) A budului. cudulaţ a vz codălat
cudulcuţ sn [At: BORZA, D. / Pl:	/	E:	net]	(Bot;	reg)	1	Corcoduş
(Prunus cerasifera). 2 Corcoduşă. cuejdiu sn [At: COSTINESCU / E: net] (înv) Torent. cuensecinţă sfvz consecinţă
cuestă sf [At: DN3 / Pl: ~re / E: sp cuesta] (Gig) Formă de relief ca un povârniş, apărută datorită eroziunii apelor curgătoare şi retragerii versanţilor,într-o zonă unde straturile de roci dure alternează cu cele moi.
cufăr1 sn [At: (a. 1778) IORGA, S. D. XII, 99/PI: ~fere / E: gerKoffer]
1	Ladă cu capac (şi încuietoare) care se deschide pe balamale, în care se transportă sau se ţin diferite obiecte. 2 (Pop) Geamantan (de lemn).
cufăr2 sm [At: TDRG / Pl: -feri / E: ger Koffer(fisch)] (Iht; reg) Specie de peşte nedefinită mai îndeaproape.
cufărar sm [At: COSTINESCU / Pl: ~r / E: cufăr + -ar] 1-2 Fabricant sau negustor de cufere1 (1).
cufăraş sn [At: COSTINESCU / Pl:	/	E: cufăr + -aş] 1-2 (Şhp) Cufăr
(1) (mic) Si: cufărel (1-2), cufăruţ (1-2).
cufărel sn [At: DA ms / V: ~fer~ / Pl: ~ferele / E: cufăr + -el] (Şhp) 1-2 Cufăraş (1-2). cufări v vz cofări cuf ăriţă sfvz cofăriţă
cufăruţ sn [At: DA ms / Pl:	/	E:	cufăr + -uţ] (Şhp) 1-2 Cufăraş (1-2).
cuferel sn vz cufărel
cufoare sf[At: ALRM I/I h. 174 / Pl: ~ori / E: net] (Reg) Cufureală. cufrânge vt [At: ALEXICI, L. P. 205 / Pzi: ~âng / E: ml *cofrango,
-ere] (Pop; în descântece) A frânge. cuftă sm [At: LB / Pl: ~re / E: mg kufta] (Trs; mgm) Ajutor de bucătar. cuf te a sfvz chiftea cufturie sfvz cofterie
cufund sn [At: DEX2 / E: dr cufunda] (Reg; îlav) De-a ~ul Cufundându-se.
cufunda [At: CORESI, PS. 19 / Pzi: cufund şi (înv; nob) ~A,ez / E: ml confundo, -are] 1-2 vtr (D. obiecte sau fiinţe) A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale Si: a (se) adânci, a (se) afunda, a (se) înfunda, a (se) scufunda. 3 vr (D. o fiinţă) A intra în adânc. 4-5 vtr (Pop) A (se) îneca. 6 vr (Pop) A dispărea. 7 vr (Pop; fig) A o păţi. 8 vr (D. pământ) A se prăbuşi. 9 vr A prezenta o adâncitură. 10 vr A intra în pământ Si: 6/ ^ scufunda. 11 vr (Pan) A intra cu totul în ceva. 12-13 vtr (Pop) A (se) ascunde într-o groapă Si: a (se) afunda, (înv) a (se) astruca, a (se) înfunda, a (se) îngropa. 14 vt (Fig; rar) A compromite. 15 vt (Pop) A acoperi prin inundare. 16 vr (D. ochi) A fi înfundat în orbite.
17	vr (Fig) A dispărea (în umbră, întuneric). 18 vr (Fig; d. aştri) A apune.
19	vr (Fig) A se lăsa absorbit de o activitate, de somn etc.
cufundac sm [At: SIMIONESCU, F. R. 71 / Pl: ~aci f E: cufunda + -ac] (Orn; reg) 1 Cufundar (2)-cucuiat (Podiceps cristatus). 2 (îc) —mare Cufundar (1) (Gavia arctica). 3 (Lpl) Cufundaciu-urechiat (Colymbus major).
cufundar sm [At: MARIAN, O. II, 401 / V: ~riu l Pl: ~/ / E: cufunda + -ar] (Orn; reg) 1 Pasăre palmipedă înotătoare, mai mare decât raţa, cu pene negre strălucitoare, cu puncte albe pe spate, cu ciocul ascuţit şi aripile înguste Si: (reg) bodârlău, corlă, cufundac (2), pescărel, răţoi leşesc (Gavia arctica). 2 (îc) —cucuiat Pasăre palmipedă,înotătoare, de mărimea raţei, cu penele castanii pe spate şi albe pe burtă şi cu un smoc de pene ca un guleraş Si: (reg) corcodel, corlă, cufundac (l), fundac (Podiceps cristatus). 3 (îc) —mic Pasăre mică de apă, castanie-închis pe spate, iar pe piept gri-pătată (Podiceps minor).
cufundare sf [At: (a. 1581) GCR I, 29/22 / Pl: ~d*ri / E: cufunda] 1 Scufundare. 2 (Pop) înec. 3 (Pop) Aflare în dificultate. 4 (Pop) Acoperire prin inundare. 5 Prăbuşirea terenului. 6 (Pop) Ascundere în groapă. 7 (Fig) Compromitere. 8 (Fig) Copleşire. 9 (Fig) Apus de astre. 10 (Pop) Dispariţie. cufundariu sfvz cufundar
cufundat, ~ă a [At: ANTIM, P. 58 / Pl: ~aţi, ~e f E: cufunda] 1 Băgat într-un lichid moale. 2 (Fig) Absorbit. 3 (Fig) Ascuns bine. 4 (Pop) Dispărut. 5 Care a apus. 6 (Fig) Compromis.
cufundător, ~oare [At: BARCIANU / Pl: ~z", ~oare / E: cufunda + -(ă)tor] 1-2 a Care (se) cufundă (1-2). 3 sm Scafandru. cufundătură sf [At I. IONESCU, M. 86 / Pl: ~r/ / E: cufunda + -(ă)tură]
1	Cufundare (1). 2 Loc cufundat Si: adâncitură.
cufundiş sn [At: DDRF/ Pl: -uri / E: cufunda + -iş] (Reg) 1 Adâncitură.
2	(îlav) De-a ~ilea Cufundându-se.
742
CUI
cufundos, -oasă a [At: LB / Pl: -oşi, -oase / E: cufunda + -as] (Rar) Adânc.
cufunzime sf[At: CONV. LIT., ap. TDRG / PI: -mi / E: cufunda + -ime] Adâncime.
cufurealâ sf [At: CALENDARIU (1814), 191/24 / PI: -eli / E: cufuri + -eală] (Pop) 1 Cufurire. 2 (Pex) Diaree. 3 Excrement lichid. 4 (Fig) Om fricos. 5 (Fig) Lucru făcut de mântuială.
cufuri [At: DOSOFTEI, V. S., ap. TDRG / Pzi: -resc şi (rar) cufur / E: ml conforio, -ire] (Pop) 1-2 vtr A (se) murdări cu excremente lichide.
3	vt (Pex) A murdări. 4-5 vri A avea diaree. 6 vr (Fig) A fi cuprins brusc de o mare frică.
cufuricios, —oasă [At: LB / Pl: -oşi, -oase / E: cufuri + -cios] (Pop)
1	a Care suferă de diaree. 2-3 smf a (Fig) (Individ) fricos. 4 a (D. fructe) Care produce diaree.
cufurire sf [At: DA ms / E: cufuri] (Pop) Murdărire cu excremente lichide.
cufurit1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: cufuri] (Pop) 1-5 Cufureală (1-5). cufurit2, -ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 103/1 / Pl: -iţi, -e I E: cufuri] (Pop) 1 Murdărit cu excremente. 2 (Pex) Murdărit. 3 (Cu sens activ) Care suferă de diaree.
cufuritură sf[At: CHEST. VI, 161 / Pl: -ri / E: cufuri1 + -ură] (Ape; reg) 1 Diareea albinelor. 2 Excrementele albinelor bolnave. 3 Excrementele (normale) ale albinelor după o iarnă lungă.
cufurtiţă s/[At: REV. CRIT. III, 121 / Pl: -ţe / E: net] Fiinţă mitologică cu care se sperie copiii. cugeicâ sf vz cujeică cugelcă sfvz cujeică
cuget sn [At: COD. VOR. 111/2 / Pl: -e / E: cuget] 1 Gândire. 2 Ceea ce gândeşte cineva Si: gând, idee. 3 (îe) într-un - Foarte repede. 4 Minte.
5	(îlav) A-i trece (ori a-i da) cuiva prin (ori în) - A-i trece prin minte.
6	Raţiune. 7 (înv; îlav) Cu două Şovăitor. 8 (îe) A sta pe -e A sta pe gânduri. 9 (îae) A sta în cumpănă. 10 Imaginaţie. 11 Fel de a gândi.
12	(îlav) Cu (sau într-)un - Cu acelaşi fel de a gândi. 13 (îal) în consens.
14	Convingere. 15 Preocupare. 16 (îvr; îe) îmi bate -ul Mă preocupă gândul. 17 (îe) A-şi pune în - A intenţiona. 18 Intenţie. 19 (Şîs -ul inimii) Conştiinţa. 20 (îs) Mustrare (sau, îvr, bătaie) de - (ori a -ului) Remuşcare.
21	(înv) înţeles. 22 (îe) A-I mustra -ul sau a avea mustrări de - A fi chinuit de remuşcări.
cugeta [At: CORESI, EV. 18 / Pzi: cuget şi (îvr) -tez / E: ml cogito, -are] 1 vi A medita. 2 vi A se gândi la ceva. 3 vr (Trs) A chibzui. 4 vi A-şi da seama. 5 vi A ţine seama de... 6-7 vtr (înv) A (se) considera. 8 vt (înv) A născoci. 9 vt (înv; îe) A - sfaturi A unelti. 10 vi A plănui. 11 vi (înv; îe) A ~(în) bine sau (în) rău (cuiva) A voi binele sau răul cuiva.
cugetare sf [At: MARCOVICI, R. 30/10 / Pl: -tari / E: cugeta] 1 Gândire. 2 Reflecţie. 3 Idee. 4 Minte. 5 înţelegere. 6 Intenţie. 7 Raţionament. 8 Aforism. cugetat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: cugeta] 1-2 Cugetare (1-2). cugetat2,-ă a [At: PAS,Z. 1,26 / Pl: -aţi, -e / E: cugeta] 1 (D. lucruri) Gândit. 2 (D. oameni) Chibzuit.
cugetăcios, —oasă a [At: DOSOFTEI, V. S. 197/2 / Pl: -oşi, -oase / E: cugeta + -ăcios] (înv) Cugetător (1).
cugetăreţ, -eaţă a [At: DOSOFTEI, V. S. 16/2 / Pl: -i, -e / E: cugeta + -ăreţ] (înv) Gânditor.
cugetător, -oare a [At: MINEIUL (1776) / Pl: -i, -oare / E: cugeta + -(ă)tor] 1 Gânditor. 2 (îs) - de Dumnezeu Evlavios. 3 (îe) A fi bun (sau de bine) ori (de) rău - A fi bine sau rău intenţionat. 4 (Nob; d. lucruri şi întâmplări) Care dă de gândit.
cugetăţitură.s/[At: DOSOFTEI, V. S. 181 /PI: -ri!E: cugeta + -itură] (înv; nob; pbl) Enigmă. cugimă sf vz cuşmă
cuglă şf[At: N. COSTIN, ap. GCR II, 3/30 / V: cheg-, cuig- / Pl: -le / E: ger Kugel „bilă, glonţ“] (înv) 1 (Trs) Popie. 2 Bilă (de biliard). 3 Chivără.
cuglărie sf [At: DA ms / PI: -ii / E: cuglă + -ărie] (Ban; înv) Popicărie. cuguar sm [At: DEX2 / P: -gu-ar l Pl: -i / E: fr couguar] (Zlg; rar) Puma (Felis concolor).
cuguli vt [At: NOVACOVICIU, C. B. 7 / Pzi: -lese / E: ns cf ciuguli] (Ban) A mânca rămăşiţele. cuhâlm sn vz cohalm
cuhar sm [At: CONTEMPORANUL VI/1,42 / Pl: -i / E: ucr Kyxapb] (Buc) Bucătar.
cuharcă .v/'[At: HERZ. - GHER., M. IV, 248 / Pl: -rce IE: ucr KyxapKă] (Buc; irn) Bucătăreasă. cuhnă sfvz cuhnie cuhne sfvz cuhnie
cuhnie şf[At: URECHE, ap. LET. 1,105/1 / V: (Mun) cuc/î-, (Olt; Trs) cuw-, (Mun) cum-, (Trs) -wă, (Mar) -we, (Ban) cună, (Trs; Ban) cuină, (Ban) colină, cogne, (Trs) cunhă, conihă, cumnă, comne, coină, coihă / Pl: -ii / E: cf ucr KyxHx] (Reg) 1 Bucătărie. 2 Bucătărie de vară. 3 Bucătărie de campanie. 4 (Pgn) Loc unde se găteşte mâncare. 5 Bucătăria principală a unei mănăstiri. 6 Totalitatea alimentelor pentru întreţinerea unei gospodării. 7 Locuinţă modestă cu camere miei, pentru personalul casnic. 8 încăpere mică şi sărăcăcioasă. 9 Trăsură închisă.
cuhnişoară s/[At: CHEST. II, 389/149 / Pi: -re / E: cuhnie + -işoară] (Reg) 1-2 (Şhp) Cuhnie (1) (mică)^ cuhuci vi [At: POPOVICI-BĂNĂŢEANU, ap. DA ms / Pzi: -cesc / E: mg kohogni] (Ban) A tuşi.
cui sn [At: M. COSTIN, ap. LET. 1,254/8 / V: (reg) cunu l Pl:	/	E:
ml cuneus, -uni] 1 (Mar) Pană. 2 Bucată de lemn şi, mai ales, de metal subţire, de formă cilindrică sau cu muchii, ascuţită la un capăt şi cu floare la celălalt, care se bate în lemn sau în zid, servind la fixarea unui obiect de altul. 3 (îs) - de lemn Cep. 4 (îs) - spintecat Piesă de siguranţă dintr-o bucată de sârmă îndoită, care împiedică desfacerea piuliţelor. 5 (îe) — cu (sau pe) — (se) scoate Exprimă părerea că o suferinţă nouă face să se uite cea dinainte. 6 (Pfm; îe) A-şi bate un - în cap A adopta o atitudine care aduce necazuri. 7 (Pfm; îe) A avea nădejde în cineva ca într-un - de tei A nu avea încredere. 8 (Pfm; îe) A fi (a se şti) cu (sau a avea, a-i sta, a-i intra) un - la (sau în) inimă (sau în coastă) A avea o teamă mare.
9	(Pfm; îae) A avea un necaz mare. 10 (Pfm; îe) A sta (sau a fi ca) pe mî A fi nerăbdător. 11 (Pfm; îae) A nu avea astâmpăr. 12 (Pfm; îe) A face ~e (de bleah) A-i fi frig. 13 Bucată de lemn sau de metal bătută sau înşurubată în perete sau în uşă servind drept cuier. 14 Fiecare din braţele cuierului. 15 (în casele ţărăneşti; pex) Cuier de perete. 16 (Pfm; îe) A-şi pune pofta-n ~ A renunţa la un lucru mult dorit. 17 (Reg; adesea lpl) Zăvor de lemn. 18 Bucată de lemn înfiptă în uşă drept clanţă. 19 (Reg; îs) -ul capătului, -ie la capete, -ele de la capul osiilor, -ul de bleah, -ul de carâmb, -ele de la răscoale Cuiele (2) care ţin fixă roata carului. 20 (Mol; la car; îs) - prin dric(uri) Cui (2) care uneşte piscul cu inima şi cu vârtejul carului. 21 (Mun; la car; îs) - din inima (sau din inimoiul căruţei sau carului, -ul inimii) Cui (2) care trece prin dricuri. 22 (Reg; la car; îs) - din urechi Cui (2) care trece prin urechile proţapului şi prin pisc. 23 (La căruţe) Cui (2) bătut la capătul oiştei, de care se leagă opritorile. 24 (Reg; la jug; îs) -ul jugului, -ul din (la, prin) jug, -ul japiţei, -ul grindeiului Cui (2) care intră prin gaura japiţei, a proţapului, prin cea din ceafa jugului şi prin proţap şi care, de obicei, rămâne totdeauna la jug. 25 (La jug) Resteu. 26 (Reg; la cârcea; îs) -ul lopăţelei Cuiul (2) care se varsă Ia capătul din stânga al lopăţelei cârcelei. 27 (Reg; la plug; îs) -ul potângului Cui (2) care apucă potângul plugului. 28 (La grapă; îs) -ele grapei Dinţii grapei. 29 (La războiul de ţesut) Cui (2) care se vâră într-una din găurile lopăţicei spre a împiedica sulul de a se da înapoi.
30	(La vârtelniţă) Fiecare din cele patru fofeze de la capetele răscrucilor.
31	(Reg; îs) -ele alergătoarei Cuiele (2) care trec prin capetele celor două fofeze şi prin capătul de sus al răzimătoarei alergătoarei. 32 (Reg; îs) -de scară sau -ul scării Fuscel. 33 (Reg; îs) -ele fagurului Cele câteva rânduri de beţe pe care se clădesc fagurii. 34 (Reg; la masa dulgherului; îs) -ul şurubului Răsucitorul. 35 (Pop; la vioară) Cheie ce întinde coarda.
743
CUIA
36 (Reg; la case ţărăneşti) Fiecare din parii, în jurul cărora se împletesc nuieîele pe care se lipeşte humă, obţinându-se astfel pereţii casei. 37 (Reg; îcs) De-a ~ul (sau ~u) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 38 (Reg) Pahar mic. 39 (Reg) Ţoi. 40 (Reg; fig; ned) Boală cu junghiuri. 41 (Pfm; îe) A avea ~e la inimă A avea crampe la stomac. 42 (Iht; reg) Porcuşor.
43	(Pop; îs) ~ul lui Pepelea Drept al cuiva care, permiţând o interpretare abuzivă, aduce neplăceri altcuiva.
cuia vt [At: DA / Pzi: ~/ez / E: cui] (Reg) A bate cuie de lemn în talpa încălţămintei, în găurile făcute mai înainte cu sula.
curat sn [At: DA / Pl:	/ E: cuia] (Reg) 1 Batere a cuielor de lemn
în talpa încălţămintei Si: (reg) cuiere. 2 (îs) Sulă de ~ Sulă cu care se fac găuri pentru cuiele de lemn.
cuib sn [At: PSALT., 173 /5 / V: ~iub / Pl: ~wri / E: ml *cubium] 1 Culcuş făcut de păsări, de unele mamifere ete. pentru a se adăposti, pentru a depune ouăle, a cloci şi a scoate pui. 2 (Pfm; îe) A-şi face ~ A se stabili.
3	(Pfm; îe) A-şi face ~în ~ul altuia A trăi cu soţia altuia. 4 (Pfm; Olt; îs) ~w/ dracului Adulter. 5 (Pex) Toate păsările dintr-un cuib (1). 6 Cuibar (Fig). 7-8 (Pex) (Animalul cu) puii dintr-o vizuină. 9 (Fig) Locuinţă. 10 (Fig) Loc în care te aşezi confortabil (pentru odihna). 11 (Fig) Loc de origine. 12 (Fig) Reşedinţa obişnuită. 13 (Fig; prt) Loc de unde se răspândesc anumite iniţiative sau acţiuni. 14 (Fig) Ascunziş pentru duşmani, tâlhari, conspiratori sau cei organizaţi în mod clandestin. 15 (Fig) Spaţiu închis de jur-împrejur. 16 (Fig) Despărţitură făcută pe puntea unei corăbii. 17 (Fig) Spaţiu restrâns în care ceva preţios se găseşte în cantitate mare. 18 (îs) - de viorele Teren acoperit eu multe viorele. 19 Spaţiu mic în care se dezvoltă o îngrămădire de plante de acelaşi fel. 20 Gropiţă făcută în pământ, în care se seamănă legume sau cereale Si: cuibar (9). 21 Grămăjoară de pământ, în formă de muşuroi, adunat la prăşit în jurul lăstarilor de porumb sau de cartofi. 22 (Reg) Scobitură făcută într-o bucată de lemn sau de piatră în care se îmbină altă bucată. 23 (Reg) Gaură făcută la capetele unui stâlp de lemn sau al unei coloane de piatră, cu scopul de a se fixa bine în talpa şi în grinda unui edificiu. 24 (Mol; Buc) Cantitate de lapte acru care se pune în cel dulce ca să se prindă. 25 (Pop) Fermenţi care înăcresc vinul, borşul, laptele ete. 26 (Mol) Esenţă de culoare. 27 (Bot; Mol; îe) ~ul-păiiiântului, ~ul-rândunelii, ~ul-păsării, ~ul rândunicii Trânji (Neottia nidus avis). 28 (Bot; reg; îc) Mil-necuratului Şopârliţă (Veronica chamaedris). 29 (Pop; îs) ~ul-iz.vorului Adâncitură dintr-o fântână, din care izvorăşte apa. 30 (îs) ~ul albinelor Fagurii cu puiet şi cu hrană în care trăieşte şi se dezvoltă familia de albine. 31 (Fig) Loc adăpostit unde se plasează o armă automată grea. 32 (îs) ~ul corbului Post de observaţie de pe catargul unor nave, în care stă marinarul de veghe. 33 (Fig) Focar.
cuiba [At: ODOBESCU, S. III, 16 / Pzi: ~bez, (3) -bează / E: cuib) 1 vi A încuiba. 2 vt (Nob) A creşte puii în cuib.
cuibar sn [At: LB / V: ~e sf f Pl: ~e f E: cuib + -ar] 1 Adâncitură în fân, în paie sau în pământ unde păsările de curte ouă (şi clocesc) Si: cuib (6). 2 (Pex) Construcţie unde se află cuibarul (1). 3 (Pfm; fig) Cuib (9).
4	(Trs) Clocitoare. 5 (Pop) Ou care se lasă în fiecare cuibar (1), după ce se adună celelalte, pentru ca găinile să vină să ouă acolo. 6 Instalaţie specială în crescătoriile de păsări de unde se strâng ouăle. 7-8 (înv; fig) Loc unde se ţin obiecte interzise de lege sau au loc întâlniri clandestine.
9	(Fig) Cuib (17). 10 (Mol) Cuib (23). 11 (Pfm; fig) Culcuş.
cuibare sfvz cuibar
cuibariţă sf [At: DDRF / Pl: ~ţe / E: cuib + -ariţă] (Reg) Cuib de furnici. cuibăraş sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~e / E: cuibar + -as] 1-2 (Şhp) Cuibar (1) (mic).
cuibări [At: LB / Pzi: -resc / E: cuibar] 1 vr (D. păsări) A-şi face cuibul
(1)	undeva. 2 vr (D. păsări) A-şi face loc în cuibar (1) 3-4 vtr (Pfm; fig) A (se) aşeza într-un culcuş. 5 vt A muşuroi porumbul, cartofii etc. 6 vt (Trs) A scotoci. 7 vt (Fig) A aşeza la loc ferit. 8 vr (Pfm; fig) A se aşeza cât mai bine într-un loc. 9 vr (Pfm; fig) A se ghemui într-un spaţiu cald şi moale. 10 vr (Pop; d. dureri) A se localiza. 11 vr (Pfm; fig) A se pripăşi.
12	vt (Rar) A aşeza găinile în cuibar.
cuibărire sf {At: DA / Pl: ~n / E: cuibări] 1 (D. păsări) Aşezare în cuib Si: cuibărit1 (2). 2 (Pfm; fig) Aşezare în culcuş Si: cuibărit1 (3). 3 Muşuroire a porumbului, a cartofilor etc. 4 (Reg) Scotocire. 5 (Pfm; fig) Aşezare la loc ferit Si: cuibărit1 (6). 6 (Pfm; fig) Aşezare comodă Si: cuibărit1 (7). 7 (Pfm; fig) Ghemuire într-un spaţiu cald şi moale Si: cuibărit1 (8). 8 (Pfm; fig) Pripăşire. 9 Perioadă când (se) cuibăresc (1) păsările Si: cuibărit (10).
cuibărit1 sn [At: H II, 58 / Pl: -uri I E: cuibări] 1 (Mol) Săpat al viei împrejurul butucului. 2-10 Cuibărire (1-9).
cuibărit2, ~ă a [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~ir/, ~e / E: cuibări] 1 (D. păsări) Care şi-a făcut cuib (1) undeva. 2 (D. păsări) Care şi-a făcut loc în cuibar (1). 3 (Pfm; fig) Aşezat (strâns) într-un spaţiu mic. 4 (Pfm; fig) Instalat confortabil ca într-un cuib (1) călduros şi moale. 5 (Pfm; fig) Pripăşit.
cuibişte .ş/[At: PORUC1C, E., 31 / Pl: -ti / E: cuib + -iste] (Reg) Vâlcea în formă de cuib (1).
cuibiţ sm [At: CHEST. II, 194/10 / V:	sfl Pl: -i / E: cuib + -it) (Reg)
Scobitură făcută în peretele casei (sau al pivniţei) în care se păstrează diferite lucruri. cuibiţă sf vz cuibiţ cuibşor sn vz cuibuşor
cuibui [At: DA / Pzi: (3) -este / E: cuib + ui] (Reg) 1 vr A se încuiba.
2	vr A creşte puii în cuib (1).
cuibuire sf[At: MDA ms / Pl: -ri / E: cuibui] (Reg) 1 îneuibare. 2 Creştere a puilor în cuib (1). cuibuity ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ir/, -e / E: cuibui] ((Reg) 1 încuibat.
2	(D. pui) Crescuţi în cuib (1).
cuibuleţ sn [At: TEODORESCU, P. P. 407 / Pl:	/	E:	cuib	+ -uleţ]
(Şhp) 1-2 Cuibuşor (1-2). cuibura v vz încuibura
cuib urci sn [At: MARIAN, N. A. 321 /P\: -e IE: cuib + -urel] (Pop; şhp) 1-2 (Pop) Cuibuşor (1-2).
cuibuşor [At: ALECSANDRI, P. P. 298 / V: (rar) -bşor / Pl: (1 -2) -oare,
(3)	sm / E: cuib + -uşor] 1-2 sn (Şhp) Cuib (1) (mic) Si: cuibuleţ (1-2).
3	sm (Bot; reg) Trânji (Neottia nidus avis).
cuibuţ sn [At: LB / Pl: -e / E: cuib + -uţ] (Şhp) 1-2 Cuibuşor (1-2). cuier1 sn [At: LB / P: cu-i- f Pl: -e f E: cui + -er] 1 Suport de lemn (sau de metal), mobil (sau fixat în perete), prevăzut cu braţe (sau cârlige), în eare se agaţă haine, pălării ete. 2 (în casele ţărăneşti) Mobilă de lemn fixată în perete, prevăzută cu o poliţă, pe care se aşază farfurii şi cuie sau cârlige de care se agaţă oale, ulcioare etc. 3 (Reg; îs) - de vase Parul pe care se agaţă vasele de la stână după ce s-au spălat. 4 (Reg; spc; la grebla de apă) Riglă.
cuier2 sm [At: PONTBRIANT, D. / P: cu-i- / Pl: -i / E: cui + -er] (Nob) 1-2 Fabricant (sau negustor) de cuie (2). cuiere sf[At: DA / Pl: -ri / E: cuia] (Reg) Cuiat (1). cuieri vt [At: COSTINESCU / Pzi: -resc / E: cuier1] (înv) A agăţa în cui (2).
cuierie sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i/ / E: cui + -erie] (Nob) 1-2 Fabrică (sau depozit) de cuie (2).
cuiernic sn [At: CHEST. II, 432/403 / Pl: -ice / E: ucr KypHMK] (Reg) Loc unde se ţin păsările de curte. cuiglă sf vz cuglă
cuinar, a [At: PONTBRIANT, D. / PI:	/	E:	cuină]	(Iuz)	Culinar.
cuină sfvz cuhnie
cuinăreasă sf[At: BARCIANU / Pl: ~ese / E: cuinar + -easă] (Reg) Bucătăreasă.
cuinărie sf[At: COSTINESCU / Pl: ~\i / E: cuină + -ărie] (Nob) 1 Pricepere de a găti. 2 Meseria bucătarului. cuinie sfvz cuhnie cuinsecinţă sfvz consecinţă cuintadecimă sfvz cvintadecimă cuintalet sn vz cvintalat
744
CULATĂ
cumtă sf vz cvintă cuintet sn vz cvintet
cuirasa vt [At: DEX2 / P: cu-i- / Pzi: -sez / E: fr cuirasser] 1 A proteja cu o cuirasă (1). 2 A prevedea cu o cuirasă. 3 (Fig) A întări.
cuirasare .v/‘[At: DEX2 / P: cu-i- / Pl: -.vări / E: cuirasa] 1-2 Protejare cu o cuirasă (1,3) Si: cuirasat1 (1). 3 (Fig) întărire.
cuirasat1 sn [At: MDA ms / P: cu-i- l Pl: -uri / E: cuirasa] 1-3 Cuirasare (1-3).
cuirasat2> -d [At: TDRG / V: (după fr) chiur~, (rar) cura- / P: cu-i-/ Pl: -aţi, ~e / E: fr cuirasse] 1-2 sn, a (Vas de război de mare tonaj) care este protejat cu o cuirasă (3) şi înarmat cu artilerie grea. 3 a (Gmţ; d. oameni) îmbrăcat cu haine groase.
cuirasă sf[At: DA /V: (înv) chiur~ l P: cu-i- / Pl: -se / E: fr cuirasse]
1	îmbrăcăminte de piele, din zale de fier sau plăci de metal care proteja pieptul şi spatele războinicilor din antichitate şi din evul mediu, fiind păstrată până în sec. XIX Si: platoşă. 2 (Mol; pbl) llic. 3 Armătură formată din plăci de oţel special, cu care se blindează cuirasateie2 (1) pentru a Ie face să reziste împotriva mijloacelor moderne de luptă.
cuirasier sm [At: DA / P: cu-i- IV: chiur- / Pl: -i / E: fr cuirassier] Soldat din cavalerie îmbrăcat în platoşă.
cuişoară1 a/'[At: H 1,325 / P: cu-i- /V: (Ban) cuni- / Pl: -re / E: cui + -işoară] 1-2 (Şhp) Cu işor (1-2). 3 (Reg; ned) Podoabă femeiască.
cuişoară2 .ş/[At: BORZA, D. / P: cu-i- / Pl: -re / E: ns cf cuişor] (Bot; reg) 1 (Lpl) Flori sau arbuşti decorativi. 2 (Buc) Ceara-albinei (Asclepias syriaca). 3 (Şîc —de-grădină) Garoafa (Dianthus caryophyilus). 4 Garofiţe {Dianthus chinensis). 5 Garofiţe (Dianthus carthusianorum). 6 (Şîc ^sălbatică) Cuişoriţă (1) (nolosteum umbellatum). 1 Garofiţă-de-grădină (Lychnis calcedonica). 8 (Şîc —de-munte) Planta Alyssum repens Si: alhişoară, albuşor, ciucuşoară. 9 Garoafa-de-munte (Dianthus superbus).
10	(Lpl) Planta Ribes aureum. 11 (Lpl) Garoafa {Dianthus barbatus). 12 (Lpl) Cuişor (7) {Eugenia caryophyllata). 13 (Lpl) Bureţi-de-rouă {Marasmius oreades).
cuişor [At: ANON. CAR. / P: cu-i~ / Pl: '-oare sn, -i sm / E: cui + -işor] 1-2 sn (Şhp) Cui (2) (mic). 3 sn (înv) Broşă. 4 sn (înv) Cataramă.
5	sn (înv) Dintele de la cataramă. 6 sn (Lpl) Condiment alimentar din muguri florali uscaţi ai cuişorului ( 7), cu formă de cuie mici, folosit ca aromatizant. 7 sm (Bot; reg) Arbust exotic cu frunze ovale şi flori numeroase, roze şi cu miros plăcut de la care se obţin cuişoarele2 (3) {Eugenia caryophyllata). 8 sm (Bot; reg; lpl; îc) —I de câmp Garofiţă {Dianthus carthusianorum).
cuişoraş sm [At: BORZA, D. / P: cu-i- / PI: -i / E: cuişor + -aş] (Bot; reg) Garoafă {Dianthus caryophyilus).
cuişoriţă sf [At: DAM&, T. 186 / P: cu-i- / Pl: -ţe / E: cuişor + -iţă] (Bot; reg) 1 Plantă ierboasă, adesea roşiatică, din familia cariofitiaceelor, cu flori albe şi fruct ca o capsulă cu numeroase seminţe Si: (reg) cuişoare, rocotel, ridichioară, cuişoară2 (6) {Holosteum umbellatum). 2 Vindecea {Betonica officialis). 3 Cerenţel {Geum urbanum). 4 Mărţişor {Geum montanum). 5 Călţunul doamnei {Geum rivale). 6 Rocoină (Stellaria media), cuita v vz evita cuitanţă sf vz chitanţă
cuitoare sf [At: DA / Pl: -ori / E: net] (Buc) încuietoare. cuiţ sn [At: DA / P: cu-iţ / Pl: -e / E: cui + -iţ] (Reg) 1-2 (Şhp) Cui
(2)	(mic). 3 (Spc) Cui de cizmărie pentru opinci sau tălpile bocancilor. cuiub sn vz cuib
cuiungeresc, ~ească a [At: (a. 1775) ap. ŞIO / P: cu-i~ / Pl: -e.v/i / E: cuiungiu + -eresc] (înv) 1 Referitor la cuiungii (1). 2 Specific cuiungiilor (1). 3 Care aparţine cuiungiilor (1). 4 Care provine de la cuiungii (1).
cuiungiu sm [At: ŞIO, II,43 / Pl: -ii/ E: tc kujumg] (Tcî; rar) 1 Aurar.
2	(îc) —başa Căpetenie a aurarilor.
cuiuţ sn [At: DA ms / P: cu-i~ / Pl: ~e / E: cui + uţ] (Şhp) 1-2 Cuişor (1-2). cujăică sfvz cujeică
cujba vt [At: ECONOMIA, 220/3 / Pzi: ~/?e.vc / E: cujbă] (Reg) 1 A încujba. 2 A snopi în bătaie.
cujban sn [At: POP, ap ŞIO / V:	/	Pl:	~*»	/	E: gugiuman] (Dob;
tem) Haină domnească nedefinită mai îndeaproape. cujbare .v/'[At: CONACHI, P. 181 / Pl: ~bări l E: cujba] (Reg) încujbare. cujbaty ~ă a [At: LB / Pl: -aţi, ~e l E: cujba] (Reg) 1 încovoiat. 2 (D. oameni) Gârbovit. 3 Bătut rău.
cujbă sf [At: LB / V: coj~> cuşbă (Trs) gu~ / Pl: ~be şi (rar) -bi / E: srb guzba] (Reg) 1 Nuia pârlită în foc şi bine răsucită, folosită pentru a lega diverse obiecte Si: (reg) gânj, vânj. 2 Legătură la car. 3 Parte a plugului nedefinită mai îndeaproape. 4 Chingă. 5 Legătură făcută eu o nuia răsucită, care ţine o sarcină de vreascuri. 6 (Ban) Parte a biciului care se leagă de codirişte. 7 Bucată de lemn fixată în pământ (sau în zid) de care se leagă (sau se atârnă, cu un lanţ) ceaunul deasupra focului. 8 (La războiul de ţesut) Fiecare din cele două braţe în formă de unghi drept, de care sunt agăţate brâglele şi vătalele cu ajutorul cărora se bat firele Si: (reg) braţe, ciocan, furcă, mână, stâlp. 9 (Mpl) Grătar de fler din preajma vetrei pe care se pun lemnele verzi să se usuce. 10 (Bot; îc) ~ba-ciobanului Plantă din familia marcantiaceelor care nu posedă tulpină sau rădăcină, corpul ei fiind un tal, iar sporogoanele sunt purtate sub o căciulă conică, aşezată în vârful unui peduncul (Conocephalus conicus). cujbl vt [At: PLOPŞOR C. 92 / Pzi: ~besc / E: cujba] (Reg) A bate. cujbire sf [At: DA / PI: -ri / E: cujbi] (Reg) Bătaie. cujbit, a [At: DA / Pl: -iţi, ~e / E: cujbi] (Reg) Bătut2. cujdă sf [At: BARCIANU / Pl: -de / E: net] (Bot; reg) 1 (Trs) Arnică {Amica montana). 2 Plantă erbacee, din familia compozitelor, cu flori galbene, care creşte pe stâncile umede şi pe marginea pâraielor {Doronicum cordifolium). 3 Planta Doronicum columnae. 4 Planta Doronicum carpaticum. 5 Iarba ciutei {Doronicum austriacum).
cujeică .v/’[At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ~jai~, cuge~, cugelcă, ~elcă, ~jolcă / Pl: -ici / E: ucr KyjKeMKa.) (Reg) 1-2 Furcă sau lemn de tors. cujeică şf vz cujeică cujmă sfvz cuşmă
cujmărea sf [At: BORZA, D. / Pl: -ele / E: net] (Reg) Planta Valeriana tripteris. cujmete sn vz cuşmete cujmuţă sfvz cuşmuţă cujnişă sf vz cuşniţă2 cujolcăsfvz cujeică cujuhe sfvz gujulie
cui [At: ŞIO I, 143 / Pl: -i, -e / E: te kul] (Tem; înv) 1 sm Soldat. 2 sm (Pex) Oaste. 3 a Aprig.
culac sm [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 106/314 / Pl: -aci / E: rus KyJtak] (Rsî) Chiabur. culai, ~ie a [At: H II, 252 / Pl: - / E: culaş] (Reg; d. boi şi vaci) Gălbiu. culaje sfp [At: ANTIPA, P. 779 / E: net] (Reg) Lăstari de răchită din care se fac coşuri.
culant, ~ă « [At: NEGRUZZI, S. IV, 85 / Pl: -nţi, -e / E: fr coulani] (Frm) 1 (înv; d. stil) Curgător. 2 (Fig; d. oameni) Generos. 3 (Fig) Cu care te poţi înţelege uşor. cuhnţă sf [At: DEX2 / Pl: -ţe l E: ger Kulanz] Comportare culantă (2). culare şf[At: I. CR. III, 346 / Pl: -lari / E: net] (Reg) 1 Stuf de la marginea bălţilor. 2 Stuf gros. 3 Holdă buruienoasă. 4 Scufundătură adâncă şi largă pe un deal. 5 Peşteră largă.
culasă .s;/'[At: DEX2 / V: chiul~ / Pl: -se / E: fr culasse] 1 Piesă de metal care include cilindrii unui motor cu ardere internă. 2 Partea din spate a ţevii unei arme de foc (lângă încărcător). culastră sfvz coraslă
culaş,	a [At: H XVIII, 4 / Pl: -i, -e / E: srb kulas] (Ban; sbm; d.
cal) Gălbiu-deschis.
culată .v/'[At: DICŢ. / Pl: -te / E: it culatta] Partea din spate a ţevii unei arme de foc, unde se află locaşul închizătorului.
745
CULĂ
culă sf [At: M. COSTIN, ap. DA / Pl: ~le IE: tc, srb kula, bg Kyxa] 1 (înv) Turn circular. 2 (înv) Cupolă. 3 (Ban) Turn de observaţie. 4 (Olt; în trecut) Casă fortificată a proprietarului unei moşii (boiereşti) de la munte.
5	(înv; spc) Turn boltit în palatul domnesc, unde se păstra vistieria. 6 (înv; pex) Vistierie. 7 (înv; pex) Comoară. 8-9 (înv; pex) Ladă (sau ceaun) cu bani. 10 (Pop) Beci boltit. 11 (Pop; spc) Ascunzătoare. 12 (Pop; pex) Gazdă de hoţi.
culăcime sfs [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 112,12/3 / E: culac + -ime] (Rar) Chiaburime. culbăceasă sf vz culbeceasă culbăcească sfvz culbăceasă
culbec sm [At: DOSOFTEI, PS. 189 / V: col~, ~eciu, cubec, cobelciu, cucubelc, cocobelciu, cucumălc, cucumelc, cucumdciu / Pl: -ec/ / E: pbl ctm codobelc + melc] 1 (Zlg; Mol; Buc) Melc. 2 (Pop; îs) -ecii ochilor Lumina ochilor. 3 (Reg) Cochilie goală de melc. 4 (Reg) Conci. 5 (îrg; îf cobelciu) Inel. 6 (îrg; îf cobelciu) Cercel. 7 (îrg; pex; îf cobelciu) Belciug.
culbecat, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: -aţi, ~e / E: culbec] 1 Ca o cochilie de melc. 2 Spiralat.
culbeceasă sf [At: PANŢU, PL.2 /V: ~băce~ / E: culbec + -easă] (Bot; reg) 1 Planta Medicago falcata. 2 Vârtejul pământului (Medicago orbicula-ris). 3 Papanaşi (Trifolium arvense).
culbecească .v/'[At: PANŢU, PL.2 /V: ~băc~ sm I Pl: -ceşti / E: culbec + -ească] (Bot; reg) 1 Culbeceasă (1) (Medicago falcata). 2 Ghizdei (Lotus corniculatus). 3 Ghizdei mare (Lotus uliginosus). culbeciu sm vz culbec
culbuta vt [At: DEX2 / Pzi: -rez / E: fr culbuter] A descărca vagonetul prin basculare.
culbutare sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: culbuta) Descărcare a vagonetului prin basculare Si: culbutat1. culbutat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: culbuta] Culbutare. culbutat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e / E: culbuta] (D. vagonete) Care a fost descărcat prin basculare.
culbutor sn [At: DEX2 / Pl: -oare / E: fr culbuteur] 1 Basculator. 2 Element al mecanismului de distribuţie, format dintr-o pârghie articulată care transmite mişcarea de la arborele cu came la supapele unui motor cu ardere internă.
culca [At: PSALT. 216 / Pzi: culc / E: ml colloco, -are] 1-2 vtr (D. vietăţi) A (se) aşeza în poziţie orizontală (spre a dormi, a se odihni). 3 vr (Pfm; îe) A se - pe urechea aia (sau pe cea ureche, pe urechea aceea, pe-o ureche) A fi nepăsător. 4-5 vtr (Pfm; îe) Culcă-te (sau poţi să te culci) pe o (sau pe acea) ureche E în zadar să mai speri. 6 vr (Pfm; îe) A se ~ (o dată) cu găinile A se culca foarte devreme. 7 vr (Fam; îe) Mergi de te culcă! Lasă-mă în pace. 8 vr A găzdui. 9 vt (înv; în legătură cu „a muri“) A se pregăti. 10 (Fam) vrr A avea relaţii sexuale cu cineva. 11 vr (Pfm; îe) A se ~ pe lauri A se odihni după o victorie, bucurându-se în chip imprudent de roadele ei. 12 vr (D. fiinţe) A sta întins în toată lungimea corpului în poziţie orizontală Si: a se întinde, a se lăsa, a se lungi, a se tolăni, a se trânti. 13-14 vtr (D. militari) A pune să se întindă (sau a se întinde) pe pământ cu faţa în jos. 15-16 vtr (D. obiecte) A (se) aşeza înclinat pe ceva. 17-18 vtr A (se) pune în (sau peste) ceva. 19 vt (D. urechile animalelor) A ciuli, dându-le înapoi. 20-21 vtr A (se) lăsa în jos. 22-23 vtr (D. plante) A (se) îndoi spre pământ. 24 vt A frânge. 25 vt (Pfm; d. fiinţe; şîe) A ~la pământ A doborî. 26 vt (Pfm; îae) A ucide.
culcare şf[At: (a. 1689) GCR 1,285/31 / Pl: -căr//E: culca] 1 Aşezare în poziţie orizontală (pentru a dormi, a se odihni) Si: culcat1 (1). 2 Găzduire. 3 (Fam) întreţinere de relaţii sexuale Si: culcat1 (3). 4 întindere pe pământ cu faţa în jos (în cadrul unor exerciţii militare) Si: culcat1 (4).
5	înclinare a unui obiect Si: culcat (5). 6 Aşezare în (sau peste) ceva Si: culcat1 (6). 7 Ciulire a urechilor Si: culcat (7). 8 Lăsare în jos Si: culcat1 (8). 9 îndoire a plantelor Si: culcat (9). 10 Frângere. 11 Doborâre. 12 (Pfm) Ucidere. 13 Timp când se culcă cineva (sau când duce pe cineva să se culce) Si: culcat1 (13). 14 (Pfm; îlav) De la '-a găinilor până la cântatul cocoşilor De seara până dimineaţa Si: culcat1 (14).
culcat1 sn [At: DOSOFTEI, PS. 467 / Pl: -uri / E: culca] 1-14 Culcare (1-14). 15 (îlav) Pe la ~ La vremea culcării.
culcat2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. 1,60 / Pl: -aţi, -e / E: culca] 1 (D. oameni şi animale; şîe) A sta ~(A sta) întins orizontal, pentru a se odihni sau a dormi. 2 Găzduit. 3 întins pe pământ cu faţa în jos. 4 Aşezat înclinat pe (sau în) ceva. 5 Pus în (sau peste) ceva. 6 (D. urechi) Ciulit. 7 Lăsat în jos. 8 îndoit. 9 Frânt. 10 (Pfm; şîe) A fi ~ la pământ (A fi) doborât.
11	(Pfm; îae) (A fi) ucis. 12 (Fig; îs) Umbră -ă Umbră înclinată (din cauza soarelui la apus). 13 (Reg; şîs palmă -ă) Măsură cu palma ţinând degetele lipite. 14 (D. plante) Căzut la pământ.
culcător sn [At: CHEST. II, 325/150 / Pl: -/ / E: culca + -(ă)tor) (îrg) Loc de pe cuptor unde dormeau copiii. culcer sm vz clucer culcubău1 sm vz curcubeu culcubău2 sm vz cuculbău culcuduşă sf vz corcoduşă
culcuduţă şf [At: JARNÎK-BÎRSEANU, D., 33 / Pl: -ţe / E: ns cf corcoduşă] (Bot; reg) 1 Corcoduş (Prunus cerasiferd). 2 Corcoduşă.
culcuş sn [At: DOSOFTEI, V. S. 144/2 / Pl: -«ri / E: culca + -uş] 1-2 Loc de culcare (sau de adăpost) al animalelor şi al păsărilor. 3 (Pfm; pex) Loc de odihnă (sau de dormit) improvizat. 4 (Pex; rar) Strat moale de paie, de frunze etc. pe care se aşază fructe, ouă sau alte obiecte fragile sau perisabile. 5 Aşternut de paie în grajd. 6 (Pfm; pex) Adăpost. 7 (înv) Pat conjugal. 8 (Pfm; pex) Locuinţă. 9 (Cng; reg) Urmă unde a căzut un animal sălbatic. 10 (Min; rar) Strat mineralogic. 11 (Min; reg) înclinare a filonului. 12 (Reg) Strat de apă dintr-o fântână. 13 (Bot; reg; îc) Mil-vacii sau Mil-cloştii Vulturică (Hieracium pilosella). 14 (Bot; reg) Planta Hieracium bauhini folosită în medicina populară la durerile de urechi şi epilepsie. 15 (Bot; reg; îae) Ruşuliţă (Hieraciurriaurantiacum). 16 (Bot; reg Mil-iepurelui) Plantă nedefinită mai îndeaproape.
culcuşă a;/*[At: POLIZU / Pl: -şe / E: culca + -uşă] (Reg) Mămăligă care se mănâncă seara.
culcuţa av [At: HERZ.-GHER., M. IV, 249 /E: culca + -uţa] (în graiul copiilor) 1 La culcare. 2 (Fam; îe) Mergi ~ Fă nani.
culducuşă şf[At: PANŢU, PL.2 / Pl: -şe / E: net] (Bot; reg) Goldană (Prunus insititia). culdu'i v vz coldui culduş sm vz colduş culduş'i v vz colduşi
cule sf [At: BORZA, D. / Pl: - / E: net] (Bot; reg) Cartof (Solomonum tuberosum). culeandră sfvz coriandru. culeaşă sfvz coleaşă
culecd sm [At: BORZA, D. / PI: -e/ / E: net] (Bot; reg; îc) ~ bun Isop (Hyssapus officinale).
culee .v/[At: DEX2 / Pl: - / E: fr culee] 1 Canal prin care curge metalul de turnat din pâlnia de turnare în formă. 2 Materialul solidificat în piciorul şi pâlnia de turnare. 3 Infrastructura care se execută la capătul unui pod pentru a prelua sarcinile transmise de suprastructura acestuia şi a susţine calea de acces pe pod.
culegar sn [At: MOLIN, V. T. 29 / Pl: -e / E: culege + -ar] (Tip) Instrument de metal, ca o cutie alungită, cu un perete mobil în care se aşază literele şi albitura necesare obţinerii textului de imprimat Si: vingalac, culegău.
culegător, ~oare [At: ANON. CAR. / PI: -/, -oare l E: culege + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care culege recolta. 3 smf (Tip; uneori complinit prin „tipograf4) Zeţar. 4 smf (Cu determinări) Colecţionar. 5 şf Maşină de cules.
culegătoreasă şf[At: POLIZU / Pl: -ese / E: culegător + -easă] Femeie angajată să culeagă recolta. culegătone sf [At: DEX2 / Pl: ~i/ / E: culegător + -ie] (Tip) Zeţărie. culegău sn [At: MOLIN, V. T. 29 / Pl: -gaie / E: culege + -ău] (Tip) Culegar.
746
CULMINĂ
culege [At: PRAV. 308 / Pzi: culeg / E: ml colligo, -ectum, -igere] 1 v? A strânge cereale, fructe, flori etc. Si: a aduna, fl recolta. 2 vt A colecţiona. 3 vr (Pfm; îe) A ~ (pe cineva) de pe drumuri A ajuta pe cineva aflat în mizerie, oferindu-i mijloace de trai şi adăpost. 4 vr (Pop) A ridica peştele prins în crâsnic. 5 vt(a) (Pfm; îe) Alege până ~ Exprimă faptul că, dacă eşti prea pretenţios, s-ar putea să rămâi cu partea cea mai proastă.
6	vr (Pfm; nob; d. oameni; îe) A se ~ pe acasă A se întoarce acasă. 7 vt A ridica de pe jos diferite obiecte, alegându-le dintre alte lucruri. 8 vr (Pfm; îe) A-şi ~ măselele de pe jos A fi bătut bine. 9 vr (Trs; înv) A deduce.
10	(Tip) A aşeza literele în culegar Si: a zeţui. culegere .s/[At: MARDARIE, L. 4370 / Pl: -ri / E: culege] 1 Recoltare.
2	(Ccr) Colecţie. 3 Adunare de obiecte de pe jos. 4 (Tip) Zeţuire. cules1 sn [At: BIBLIA (1688), 902 / Pl: -wri / E: culege] 1 (D. recolte
şi culturi) Recoltare. 2 Timpul când se culege recolta. 3 (Ccr; rar) Recoltă.
4	(Tip) Culegere (4). 5 (Tip; îs) Maşină de - Maşină cu care se execută operaţiile de culegere şi de turnat litere sau rânduri.
cules2, ~easa a [At: PRAV. 56 / Pl: -eşi, ~e / E: culege] 1 (D. cereale, fructe, flori etc.) Recoltat2. 2 Adunat din diferite locuri Si: colecţionat.
3	Ridicat de pe jos dintr-un amestec de obiecte. 4 (Tip; d. textul unui manuscris) Compus literă cu literă.
culesă sf vz coleaşă culeş sn vz coleaşă culeşă s f vz coleaşă culeşer sn vz coleşer
culevrină .v/‘[At: BĂLCESCU, M. V. 134 / Pl: ~ne IE: fr couleuvrine] (Frî) Tun vechi cu ţeavă lungă şi subţire.
cu/i sm [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 156, 6/3 / Pl: -ii / E: fr, eg coolie] (Rar) 1 Muncitor indian (sau chinez) necalificat care lucrează cu ziua. 2 (Spc) Muncitor chinez care trage ricşa.
culic sm [At: MARIAN, O. II, 304 / V: ~ici / Pl: ~ici / E: rs KyJMK] (Om; reg) 1-2 Pasări de apă cu pene alb-trandafirii pe piept, cu aripi negre şi ciocul lung şi negru, care trăiesc pe lângă bălţi şi mlaştini (Himantopus rufipes şi Candidus). 3 Pasăre de apă cu ciocul lung, negru şi încovoiat, care trăieşte pe lângă mare (Recurvirostra avocetta)A Pasărea de mlaştină cu ciocul lung şi îndoit în jos, cu penaj brun-închis sau brun-ruginiu Si: fluerar, şneap (Numenius argnatus). 5 (îc) —mare Pasărea Haematopus ostralegus. culichiu sm vz chiulichiu cul'ici sm vz culic culiman sn vz culimas culimant sn vz culimas culimar sn vz culimas
culimas sn [At: CHEST. II, 128/276 / V: (reg) -a/, -ar,	-ant / Pl: ? /
E: net] (Reg) Tencuială. culimaţ sn vz culimas
culinar, ~ă a [At: EMINESCU, P. 255 / Pl: -i, -e / E: fr culinaire, lat culinarius] 1 Specific bucătăriei. 2 Referitor la bucătărie. 3 Care aparţine bucătăriei. 4 Care provine de la bucătărie. 5 (îs) Artă ~ă Pricepere deosebită în pregătirea şi aranjarea mâncărurilor.
culmă sf [At: MARIAN, NA. 19 / Pl: -ne l E: ml culina] (Trs, Buc; ltî) Bucătărie.
culion sn [At: MANOLESCU, I. 197 / P: -li-on / Pl: -oane / E: ngr XOVXOVXIOV] (îrg) Acoperământ de cap purtat de călugări sau călugăriţe, rotund şi fără margini, făcut din pâslă sau catifea neagră Si: potcap.
culisa vti [At: ENC. TEHN. I, 89 / Pzi: -sez / E: coulisser] (Mec) 1-2 A pune în mişcare, de obicei alternativă, o piesă mobilă, de-a lungul unui canal făcut într-o bară dreaptă sau curbă.
culisant am [At: IONESCU-MUSCEL, ap. DA ms / Pl: -nţi / E: fr coulissant] Care cu lisează.
culisare sf [At: DEX2 / Pl: -.sări / E: culisa] (Mec) Alunecare pe culise (6).
culisă sf [At: STAMATI, D. / Pl: -se / E: fr coulisse] 1 Bucată de pânză pictată si întinsă pe un pervaz de lemn, întrebuinţată pe scenele teatrelor
pentru a forma decorul. 2 Spaţiu scenic situat în spatele decorurilor, de unde intră actorii în scenă. 3 (Fig; lpl; uneori prt) Dedesubturile unei acţiuni (sau stări de fapt). 4 (îlav) în ~se în secret. 5 (Pex; fig) Loc unde se discută în secret probleme de interes public. 6 (Mec) Jgheab de-a lungul căruia alunecă o piesă mobilă. 7 (Mec; pex) Sistemul culisă (6). 8 (Pex) Piesă mobilă.
culisor sn [At: DEX2 / Pl: -oare / E: culisă] (Mec) Piesă mobilă a mecanismului cu culisă (6). culisou sn [At: DN3 / Pl: -ri / E: fr coulisseau] Culisă (6) (mică). culiş sn vz coleaşă culişer sn vz coleşer
culişman sm [At: DA / Pl: -i / E: net] (Reg) 1 Paznic. 2 Strajă. culişoară sf [At: (a. 1741) URICARIUL XXV, 314 / Pl: -re I E: culă + -(i)şoară) 1-2 (Şhp) Culă (mică).
culm1 sm [At: PANŢU, PL 2 / Pl: -i / E: net] (Bot; reg) Papură (Typha angustifolia).
culm2, ~ă [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr culm, ger Kulm] (Gig) 1 sn Carboniferul inferior din Europa Occidentală, caracterizat prin depozite de argilă şi gresie. 2 a Care aparţine culmului2 (1). 3 fl Referitor la culm2 (1). 4 fl Care provine din culm2 (1). 5 fl Specific culmului2 (1) culmar sn [At: H II, 282 / V: (reg) ~iu / Pl: ~e / E: culme + -ar] (Reg) 1 Faţă de masă lungă, aşezată pe culmea casei. 2 Culme (13). culmariu sn vz culmar culmă sf vz culme
culme ş/ŢAt: URECHE, ap. LET. I, 141/33 / V: ~mă, -mie / Pl: -mi şi (rar) -muri / E: ml culmen] 1 Partea cea mai înaltă a unui munte sau deal Si: creastă, coamă, spinare, vârf, (pop) culmiş. 2 Muchie orizontală formată de cele două planuri înclinate ale acoperişului. 3 (Reg) Grindă orizontală în care sunt fixaţi căpriorii acoperişului. 4 (Pan) Muchia de sus a unui zid. 5 (Pgn) Partea cea mai de sus. 6 (Reg; la cal) Coamă. 7 (Reg) Podoabă din vârful coifului. 8 (Fig) Gradul cel mai înalt la care se poate ajunge Si: apogeu. 9 (Pfm; îlav) La (nob în) — Foarte mult. 10 (Pfm; îcs) -a -mi/or Nemaipomenit! 11 (Reg) Prăjină lungă (în casele ţărăneşti), fixată de grinzi, de care se atârnă haine, ţesături sau obiecte. 12 (Reg; spc; lpl) Două sau mai multe rânduri de beţe pe care se clădesc fagurii. 13 (Reg) Ţesătură ţărănească, colorată, în formă de fâşie, întinsă pe perete ca podoabă. 14 (Pfm; îe) Ce-i pe mine, şi pe - Asta-i tot ce am! 15 Punctul cel mai înalt în traiectoria unui corp ceresc. 16 (Pfm; îe) A fi în fericirii A fi foarte fericit. 17 (Pfm; îe) Asta-i -a! Exprimă indignarea.
culmeci sm [At: PAMFILE, C. 35 / Pl: - / E: ctm culbeci + melc] (în ghicitori) Culbec (1). culmie sf vz culme
culmina vi [At: DICŢ. / Pzi: 3 -nează / E: fr culminer] 1 (Ast; d. aştri) A atinge punctul cel mai înalt pe bolta cerească. 2 (Fig) A atinge stadiul extrem al unei situaţii. culminant, ~ă a [At: GHICA, S. 536 / Pl: -nţi, ~e / E: fr culminant]
1	(îs) Punct(ul)- Punctul cel mai înalt pe care îl atinge un astru la orizont.
2	(îas) Momentul cel mai important în desfăşurarea unei acţiuni, a unui fenomen etc. 3 (Fig) Care ajunge la apogeu.
culminantă sf [At: MACEDONSKl, O. IV, 69 / PI: -ţe / E: fr culminance] (Frr) Punctul cel mai înalt.
culminare .v/'[At: MAIORESCU, CR. I, 107 / Pl: -nări / E: culmina) Atingere a punctului culminant (3) Si: culminat1. culminat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: culmina] (Rar) Culminare. culminat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: -aţi, ~e l E: culmina] (Nob) Ajuns la apogeu.
culminaţie sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) -iune / Pl: -ii / E: fr culmination) 1 (Ast) Trecere a unui astru prin meridianul unui loc. 2 (îs) Punct de - Punctul cel mai înalt, atins de un astru, deasupra orizontului.
3	(Fig) Apogeu. culminaţiune sfvz culminaţie culmină sfvz culmine
747
CULMINĂRIŢĂ
culminantă .v/’[At: CADE / Pl: -ţe / E: nil *culminaria] (Reg) Pânză foarte lungă şi lată, ţesută în diferite culori, care se pune de jur-împrejurul pereţilor de lângă tavan, în casele ţărăneşti.
culmine sf [At: ARISTIA, PLUT. / V: ~nă I E: ml culimen] (Formă latinizată; iuz; îlav) La (sau în) — La culme (9).
culmiş sn [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / Pl: -uri / E: culme + -iş] (Pop) Culme (1).
culniiţă sf [At: TEODORESCU, P. P. 614 / Pl: -ţe / E: culme + -iţă]
1-2 (Şhp) Culme (1) (mică) Si: culmuliţă.
culmuliţă .s/[At: CADE/ Pl: -ţe / E: culme + -uliţă] 1-2 (Şhp) Culmiţă (1-2). culnicx v vz colnici cuh av vz colo
culoar sn [At: C. PETRESCU, S. 241 /P: -lo-ar IV: (înv) ~lmr, Muoar l E: fr couloir] 1 încăpere îngustă şi lungă din interiorul unei clădiri, utilizată ca loc de trecere între încăperile de la acelaşi nivel. 2 Spaţiu îngust de-a lungul unui vagon de cale ferată, prin care se circulă şi din care se intră în compartimente. 3 Spaţiu îngust şi delimitat de-a lungul unei piste de atletism sau al unui bazin de nataţie, pe care aleargă sau înoată un concurent. 4 Spaţiu delimitat pe o şosea pentru un anumit tip de circulaţie.
5	(Ggf; îs) - depresionar Depresiune îngustă şi alungită, semiînchisă, care separă masive sau culmi de dealuri şi munţi.
culoare sf[At: NEGRUZZI, S. I, 45 / V: co/-, (înv) color / Pl: -ori / E: fr couleur, lat color, -em] 1 Totalitatea radiaţiilor de lumină de diferite frecvenţe pe care le reflectă corpurile şi care creează asupra retinei ochiului
o	impresie specifică. 2 (Pgn) Aspectul colorat al corpurilor. 3 (Lpl; îs) Culori complementare Culori care prin suprapunere dau culoarea albă.
4	(îs) - caldă Culoare aflată în prima jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre infraroşii). 5 (îs) - rece Culoare aflată în a doua jurriătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre ultraviolet). 6 (Lpl; îs) Culori moarte Culori şterse. 7 (Lpl; îas) Culori care nu se potrivesc una cu alta.
8	(îs) - fundamentală Fiecare dintre culorile (roşu, galben şi albastru) care nu pot fi obţinute prin amestecul altor culori şi care, amestecate între ele, dau toate celelalte culori. 9 (D. oameni; îla) De ~Care are pigmentaţie neagră. 10 (Pfm; îe) A avea — A arăta bine la faţă. 11 (Pfm; d. faţă; îe) A-şi pierde ~a (sau culorile) A deveni palid. 12 (D. stofe; îae) A se decolora. 13 Materie colorantă. 14 Creion cu mina colorată. 15-16 (Fig) Fel de a descrie (sau prezenta) ceva sau pe cineva. 17 (îs) - locală Totalitatea trăsăturilor caracteristice vieţii într-un loc sau într-o epocă dată (scoase în evidenţă într-o operă artistică). 18 (îs) - istorică Evocare a unei epoci istorice prin ceea ce are ea specific. 19 (Fig) Calităţi proprii stilului unei lucrări (artistice). 20 (Fig; îs) - politică Apartenenţă la un partid sau Ia anumite convingeri politice. 21 (Iuz) Sector. 22 Fiecare dintre cele patru categorii ale cărţilor de joc. 23 (Bot; reg; îc) ~a-focului Ruscuţă (Adonis flammea).
culoglu sm [At: BĂLCESCU, M. V. 140 / Pl: -li / E: tc kulo&u] (Tcî) Infanterist.
culot sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr culot] Piesă izolantă montată la partea inferioară a unui tub electronic, în care sunt fixate contactele. culată sf vz chiloţi
culpabil,	smf a [At: COSTINESCU / PI: -i, -e l E: lat culpabilis,
fr coulpable] 1-2 (Persoană) care a săvârşit un delict Si: vinovat.
culpabilitate .s/[At: DA / PI: -taţi l E: fr culpabilite] (Jur) Situaţia unei persoane care a comis un delict Si: vinovăţie.
culpabiliza vt [At: DEX2 / Pzi: -zez / E: fr culpabiliser] 1-2 A face pe cineva să se simtă (sau să fie considerat) vinovat Si: a învinui, culpabilizare .v/'[At: DEX2 / Pl: -zări / E: culpabiliza] învinuire. culpabilizat1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: culpabiliza] Culpabilizare. culpabitizat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, -e I E: culpabiliza] Care a fost considerat vinovat Si: învinuit2.
culpaci, -ace a [At: POLIZU / Pl: - / E: culpă + -aci] (înv) Culpabil (2).
culpaş, ~ă smf a [At: POLIZU / Pl: -i. ~e / E: culpă + -aş] 1-2 (înv) Culpabil (1-2).
culpă sf [At: STAMATI, D. / Pl: -pe t E: lat culpa, -cm] (Jur) 1 încălcare intenţionată (sau nu) a unei obligaţiuni contractuale sau a unei prescripţii legale. 2 Greşeală. 3 Vinovăţie.
culpeş,	a [At: POLIZU / Pl: -i, -e / E: culpă + -e.y] (înv) Culpabil
(2).
culpos, ~oasâ a [At: MDA ms / Pl: -oşi, -oase / E: culpă + -o.v] (Jur) Culpabil (2).
cult1 sn [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: -e, (rar) -uri I E: fr culte, lat cultus] 1 Omagiu care se aduce divinităţii prin alte religioase. 2 Manifestare a sentimentului religios, prin rugăciuni şi prin acte rituale. 3 Totalitatea ritualurilor unei religii. 4 Religie. 5 Sentiment exagerat de admiraţie, de respect, de veneraţie, de adoraţie etc. faţă de cineva sau de ceva. 6 (îs) -ul idolilor Idolatrie. 7 (Mpl; îf culte) Diversele religii ale unui stat.
cult2, ~ă a [At: LM / Pl: -Iţi, -e / E: lat cultus] 1-2 Care are un nivel înalt de cultură şi de cunoştinţe Si: instruit. 3-4 (D. manifestări ale oamenilor) De care dă dovadă un om cult2 (1-2). 5 Care are caracter savant.
6	(îoc popular; d. muzică, literatură, poezie) Creat de un autor instruit.
culteramsm sn [At: DN3 / Pl: -e / E: sp culteranismo, fr culteranisme] (Rar) 1-2 Cultism (1-2).
cultic,~ă a [At: DEX2 / Pl: -ici, -ice / E: cult1 + -ic] (Rar) 1-5 Specific cultului1 (1-5) Si: cultual. 6-10 Care se referă la cult1 (1-5) Si: cultual.
11-15 Care aparţine cultului1 (1-7) Si: cultual. 16-20 Care provine de la cult (1-5) Si: cultual.
cultism sn [At: DEX2 / Pl: -e I E: fr cultisme] 1 Bogăţie artificială a stilului. 2 Greşeală de limbă cauzată de dorinţa de a se exprima literar, mai puţin banal.
culiist, a [At: DEX2 / Pl: -işti, -e / E: fr cultiste] 1 Care adoptă cultismul (1). 2 Specific cultismului (1). 3 Carp se referă la cultism (1).
4	Care aparţine cultismului (1).
cultiv a [At: GHICA, A. 787 / Pzi: cultiv, (înv) -vez / E: fr cultiver] 1 vt (D. pământ) A face (prin lucrări agricole) să dea roade Si: a lucra. 2-3 vt (D. plante) A semăna şi a îngriji ca să se dezvolte şi să rodească Si: a creşte. 4 vt (îvr; d. animale) A creşte. 5 vt (Fig; complementul e o noţiune abstractă) A face să se dezvolte. 6-7 vt (Fig) A căuta să câştige şi să menţină bunăvoinţa sau prietenia cuiva. 8-9 vtr (Fig) A (se) instrui. 10-11 vtr (îe) A(-şi) - spiritul A (se) forma spiritual prin studiu.
cultivabil, ~ă a [At: I. IONESCU, D. 77 / Pl: -i, -e IIE: fr cultivable] (D. pământ, plante) Care se poate cultiva (1).
cultivare sf [At: IORGA, L. II, 339 / Pl: -vări / E: cultiva] 1 Lucrare a pământului (arându-l,semănându-l, îngrijind plantele până la recoltare) Si: cultivat1 (1), cultivire (1). 2 Educare. 3 Instruire. cultivat1 sn [At: DA / PI: -uri / E: cultiva] 1-3 Cultivare (1-3). cultivat2, ~ă a [At: P. MAIOR, IST. 272/9 / Pl: -aţi, -e / E: cultiva] 1-3 (D. pământ, d. plante) Care se cultivă (1-3). 4 (înv; d. organisme) Crescut. 5 (Fig; d. persoane şi d. facultăţile lor sufleteşti) Educat. 6 (D. limbaj) Perfecţionat. 7 (D. stil) îngrijit.
cultivator, -oare [At: TDRG / Pl: -i, -oare / E: fr cultivateur, ger Kultivator] 1 .vm/’Persoană care lucrează pământul (arându-1, semănându-1, îngrijind plantele până la recoltare). 2 .vm/*(îvr) Crescător de animale. 3 smf (Fig; nob) Educator. 4 sn Maşină agricolă pentru mărunţirea şi afânarea pământului, distrugerea buruienilor etc. Si: extirpator, (reg) scormonitor.
cultiverisi vt [At: COD. SILV. 29 / Pzi: -.ve.vc / E: ger Kultivieren] (înv) A cultiva (1).
cultivi vt [At: COD. SILV. 29 / Pzi: -ve.vc / E: cultiva css] (înv) 1-3 A cultiva (1-3)
cultivire .v/’[At: MDA ms / Pl: -ri / E: cultivi] (înv) Cultivare (1) cultivirui vt [At: DA / Pzi: -esc / E: cultivire] (înv) 1-3 A cultiva (1-3). cultiviruit, a [At: ŢICHINDEAL, F. 297/14 / Pl: -iţi, -e / E: cultivirui] (înv; ban) 1-3 Cultivat2 (1-3).
cultivit, a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: cultivi] (înv) (1-3) Cultivat2 (1-3).
748
CUMĂTREL
cultual, ~a a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr cultuel\ (Liv) 1-20 Cultic (1-20). cuituc sn vz coltuc cultucel sn vz coltucel
cultural, ~ă [At: GHEREA, ST. CR. III, 73 / Pl: -/,	/	E: fr culturel\
1 a Specific culturii (10). 2 a Referitor la cultură (10). 3 a Care aparţine culturii (10). 4-5 a Care posedă cultură (10-11). 6 a Care ajută la răspândirea culturii (10). 7 a (îs) Cămin - Instituţie de culturalizare, care organizează conferinţe şi spectacole artistice, popularizează cărţi şi reviste etc. 8 smf (Rar) Persoană care se ocupă cu problemele culturale (3) într-o organizaţie.
culturaliceşte av [At: DA ms / E: cultural + -iceşte] (Rar) Din punct de vedere cultural (1).
culturahsm sn [At: DN3 / Pl: ~e l E: fr culturalisme] 1 (Rar) Preocupare culturală (2). 2 Şcoală americană de antropologie care consideră contactul şi întrepătrunderea culturilor ca esenţiale în formarea societăţii şi a personalităţii indivizilor.
culturaliza vtr [At: DA ms / Pzi: -zez / E: cultural + -/za] 1-2 A (se) instrui.
culturalizare sf [At: LEG. EC. PL. 448 / Pl: -zări / E: culturaliza] Instruire.
cultură sf [At: LM / Pl: ~ri i E: lat cultura, fr culture, ger Kultur, it cultura, rs KyJWTypSL] 1 Totalitatea lucrărilor agrotehnice necesare pământului şi plantelor pentru a obţine producţii mari. 2 Ştiinţa de a lucra pământul şi de a îngriji plantele pentru a da roade. 3 (îs) Mare - Cultură (1) pe suprafeţe mari de cereale şi de legume care nu necesită o îngrijire specială. 4 (îs) -ra plantelor Ramură a agriculturii având ca obiect cultivarea plantelor, pentru obţinerea de alimente, furaje şi materii prime.
5	(îs) Plante de - Plante cultivate de om pentru diverse utilizări. 6 Teren cultivat cu un anumit fel de plante. 7 Creştere de animale. 8 Creştere în laborator a microorganismelor. 9 (Pex) Colonie de bacterii (obţinută în laborator). 10 Totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire şi instituţiile necesare pentru comunicarea acestor valori. 11 Sumă de cunoştinţe variate din diverse domenii. 12 Nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva. 13 (îs) Om de - Persoană cu un nivel intelectual ridicat, posedând cunoştinţe variate şi temeinice. 14 (îs) ~fizică Dezvoltare armonioasă a corpului prin sport sau exerciţii specifice. 15 (îas) Disciplină care se ocupă de acestă dezvoltare.
culturism sns [At: DEX2 / E: cultură + -ism] Disciplină sportivă bazată pe exerciţii complexe pentru reliefarea şi creşterea volumului muşchilor.
culturist, ~ă .vm/‘[At: DEX2 / Pl: -işti, -e. / E: fr culturiste] Persoană care practică culturismul.
culturohg, -ă [At: DEX2 / Pl: -ogi, ~oge / E: dr culturologie] Specialist în culturologie.
culturologie sf[AX: DEX2 / E: eg culturology] Ştiinţă generală despre cultură şi civilizaţie. culuar sn vz culoar
culuc sn [At: M. COSTIN, ap. LET. 1,20/1 / Pl: -un, -uce / E: tc kulluk] (Mol; tem) 1 Strajă. 2 (Pex) Pichet.
culucciu sm [At: DRĂGHICI, ap. TDRG / Pl: -ii / E: tc kullukcu] (Mol; tcî) Gardian.
cum1 [At: COD. VOR. 4/8 / E: ml quomo\do\] 1 av în ce mod. 2 av Ce ai spus? 3 av (Rep) într-un fel oarecare. 4 av (îlav) — de... Cum. 5 av (îcs) - de ... Cum se face că... 6 av (îlav) (Da) - (să sau de) nu Desigur.
7	av (Irn; îal) Da de unde! 8 av (Exprimă părere de rău, contrarietate, surpriză, mirare, indignare etc.) Se poate? 9 av Ce? 10 av (Adesea, o dată cu întrebarea se arată şi motivul nedumeririi, surprinderii) Oare? 11 av (îlav) Apoi (sau păi) -? Desigur. 12 av (îcs) Apoi (sau păi) -? Cum se face că... 13 av Cu ce preţ? 14 av De ce? 15 av (înv; în legătură cu verbul „a şti“) Ce ştii despre? 16 av (Rar) Care? Cum îţi este numele? 17 av (Fam; irn; îcs) De - aşa! Vorbă să fie! 18 av (Mai ales după vocative sau interjecţii) Cât de (mare, mic, mult, bine, tare etc.). 19 av (Pfm; îe) Nu e — Nu e cu putinţă. 20 av (îlav) — şi în ce fel Amănunţit . 21 av (îlav) Nu ştiu — într-un mod ce nu poate fi definit. 22 av (îal) Bizar. 23 av (îlav)
Nici (de)-în nici un fel. 24 av (îlav) -... (ne) - sau (înv) -... - nu Arată că principalul e realizarea unei acţiuni, nu modul de îndeplinire. 25 av (înv; îlav) - mai (de)... Cât mai... 26 av (Mai ales în corelaţie cu aşa) Precum. 27 av (înv; îlav) După -... Ca. 28 av (îcs) Cine (sau care) -...Fiecare în felul în care... 29 av (îe) - se zice Adică. 30 av După cum.
31	av (înv; îlav) — şi Ca şi. 32 av Astfel încât. 33 av (îlav) După (sau de) — De (cât) cum. 34 av (în enumerări sau când se dă ca exemplu) Precum ar fi. 35 av (îlav) - ai (sau s-ar) zice Ca de pildă. 36 av (Comparaţie reală sau ipotetică) Ca şi când. 37 av (înv; îlav) — nu şi... De parcă nu... 38 av (îlav) (După) - se cade Cum trebuie. 39 av (înv) Cu privire la... 40 av (îe) — e mai... Cât se poate de... 41 av (Introduce
o	completivă directa sau indirectă) în ce fel. 42 av (îe) A nu avea (sau şti) - A nu avea posibilitatea de a... 43 av (înv; introduce o completivă directă sau indirectă; urmat mai ales de pp) Cât de (mare, mult etc.) 44 av (îlav) Nu (aşa)...-Nu atât... cât... 45 av (îalav) Nu doar... ci mai ales... 46 av (Pfm; introduce o propoziţie temporală) în timp ce... 47 av (Introduce
o	propoziţie temporală; îlav) de -, îndată -, ce - îndată ce... 48 av (Introduce o propoziţie temporală; în corelaţie cu „cum“, „odată“, „aşa“, „pe loc“, (rar) ,,decât“) Imediat. 49 av (Introduce o propoziţie comparativă) La fel ca... 50 c (Introduce o propoziţie cauzală) Deoarece. 51 av (Introduce o propoziţie consecutivă) încât. 52 av (Introduce o propoziţie consecutivă; îlav) Aşa - sau aşa... - Aşa... încât. 53 c (Introduce
0	propoziţie condiţională) Dacă. 54 av (Introduce o propoziţie concesivă) Oricum. 55 av (Introduce o propoziţie concesivă) Oricât. 56 c (înv; introduce o propoziţie concesivă îlc) - ... iară Cu toate că. 57 c (înv; introduce o propoziţie finală) Pentru că. 58 c (înv; introduce o propoziţie finală; îlc - că, - de nu, - ca să) Pentru că. 59 c (Rar; introduce o propoziţie atributivă) în care. 60 av (Introduce o modală de gradaţie; îlav) După - de... După cât de...
cum2 sm [At: ALRM I/II h. 374 / Pl: -i / E: srb kum] (Ban) Nun. cuman, -ă [At: DEX2 / Pl: -/, ~e / E: fr cumanes] 1 smf Persoană aparţinând unei populaţii turcice, care s-a aşezat, în sec. XI, pe teritoriul ţărilor româneşti, unde, în parte, a fost asimilată de autohtoni. 2 a Care aparţine cumanilor (1). 3 a Referitor la cumani (1). 4 a Specific cumanilor (1). 5 a Care provine de la cumani (1). cumanac sn vz comănac cu manie .v/'vz companie
cumar sn [At: DAMfi, T. / Pi: -e / E: ngr xovjjapt] (Mol; înv) Oală de noapte. cumar ac sn vz comanac
cumarlnă sf [At: DEX2 / PI: -ne / E: fr cumarine] Produs cristalin cu miros de fân proaspăt, extras din fructele unor plante sau preparat sintetic şi folosit ca aromatizant. cumarnic sn vz comarnic
cumaş [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 192/20 / V: com- / Pl: (1-5) -e, (6) -/', ~e l E: tc kumas] 1 sn (îrg; iuz) Ţesătură scumpă de mătase sau de bumbac, roşie sau albastră, din care se confecţionau haine boiereşti. 3 sn (Reg; ccr) Haină boierească scumpă. 4 sn (înv; Mol) Stofă de mătase pentru rochii. 5 sn (Reg; ccr) Rochia pe care nunii o iau miresei.
6	smf (Reg; irn) Pramatie. cumătră .v/ vz cumătră
cumă sf[At: ALRM I/II h. 376 / Pl: -me / E: srb kuma] (Ban) Nună. cuman sn vz chimen cumănac sn vz comănac cumăndare sf vz comândare
cumărat, -a a [At: H 11,58 / Pl: -aţi, ~e / E: net] (Reg; d. gustul vinului) Astringent.
cumăt sm [At: CADE / V: -met t Pl: -me// / E: srb kmet] (Ban; sbm)
1	Jurat. 2 Consilier comunal.
cumăta vi [At: DA / Pzi: -/ez / E: net] (îrg) A se încumeta cumătraş sm [At: ALRM I/II h. 305 / PI: -/ / E: cumătru + -aş] (Reg) 1-2 (Şhp) Cumătru (drag). cumătrel sm vz cumetrel
749
GUMĂTRIE
cumătne sf vz cumetrie cumătriţă sfvz cumetriţă
cumătru, -ă [At: PRAV. 667 / A şi: (înv) cum- / V: (reg) coniătru / Pl: -metri, ~metre, (Mol) -ri, -re / E: vsl ktuWOT/m] 1 .vm/Naşul (sau naşa) în raport cu părinţii copilului ori cu alte rude. 2 smf Termen familiar sau prietenos de adresare (la ţară) între persoane de aceeaşi vârstă. 3 sm (Fam; pex) Bărbat. 4 .v/'(Fam; pex) Femeie. 5 sfa (Mol) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 sf (Bot; Trs) Priboi (Geranium macrorrhizum). 7 sf (Bot, reg) Pliscul-cucoarei (Erodium cicutarium). 8 sf (Bot; reg) Pălăria-cucului (Geranium phaeum). 9 sm (Pfm; îs) - mare Martorul mirelui la cununie. 10 sm (Pfm; îs) - mic Martorul miresei la cununie. cumătne sfvz cumetrie cumătriţă sfvz cumetriţă cumand sn vz contând cumânda v vz comânda cumândare sfvz comăndare
cumâs sn [At: DEX2 /V: -mis / Pl: ? / E: rs KyMBiC] Băutură preparată din lapte de iapă fermentat, foarte răspândită în Asia Centrală. cumbanie sfvz companie
cumbard sf [At: NECULCE, ap. LET. 291/37 / V: (înv) bum~, com~, gum~ / Pl: -le / E: tc kumbara] (Trî) 1 Ghiulea. 2 Piuă.
cumbaragiu sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 73/19 / V: ~mpa~ l Pl: -ii / E: tc kumparagi] (înv) 1 Tunar. 2 (îf cumparagiu; şîs) —başă Comandantul cumbaragiilor (1).
cumbară sf [At: I. CR. V, 278 / Pl: -re / E: ngr	(Reg)
Cumătră (1). cumbăhi v vz cumpăni cumbea sfvz cubea cumbur sn vz cobur
cumen sn [At: DEX2 / E: fr cumene] Amestec de hidrocarburi benzenice care se găseşte în uleiul gudroanelor cărbunilor de pământ şi în anumite fracţiuni de petrol. cumenecd v vz cumineca cumenecdre sf vz cuminecare cumenecăciune sfvz cuminecăciune cumerecd v vz cumineca cumet sm vz cumăt
cumetrdsm [At: PANN, P. V. 1,69/19 / V: -mă*- / Pl: -ei / E: cumătru + -el] 1-2 (Şhp) Cumătru (1).
cumetrenie sf [At: TDRG / Pl: ~ii / E: cumătru + -enie] 1 Ospăţ la botez. 2 Cumetrie (1) (drag).
cumetri vr [At: DEX2 / Pzi: -resc / E: cumătru] (Pop) A se înrudi cu cineva prin cumetrie (1).
cumetrie .v/ [At: PRAV. 859 / V: (Mol) -mă/- / Pl: -ii / E: cumătru + -ie] 1 Relaţie de înrudire între cumetri (sau cumetre). 2 (Mol; îe) A strica Ma A rupe prietenia cu cineva. 3 (Pex) Calitatea de cumătru. 4 Petrecerea de botez. 5 (Fam; îs) - grasă (sau - în genunchi) Ospăţ la botez, cu lăutari, la care ia parte şi preotul. 6 (Fam; pex) Petrecere mare.
cumetriţă .v/TAt: NEGRUZZI,S. III, 18 / V: ~măt~/P 1: -ţe/E: cumătră + -iţă] 1-2 (Şhp) Cumătră (1) (dragă). cumeţi vr [At: DA / Pzi: -ţese / E: net] (înv) A (se) încumeta. cumfeturi snp vz cofeturi
cum-gode(-mite) av [At: CADE / E: srb kakogod] (îrg) 1 Neapărat. 2 Oricum.
cumin sn [At: BORZA, D. /{A: net / Pl: ? / E: ns cf mg komeny] (Bot; reg) 1 Molură (Foeniculum vulgare). 2 (îc) —negru Negrilică (Nigella sativa). 3 (îc) —porcesc (sau sălbatic) Chimin porcesc (Peucedanum palustre).
cumină sf [At: BORZA, D. / A: net / Pl: -ne / E: net] (Bot; reg) Coronişte (Coronilla varia).
cumincior, -oară a [At: MARIAN, SA. 68 / Pl: -i, -oare / E: cuminte + -cior] (Mai ales d. copii) Cuminţel.
cuminecd [At: PSALT. 225/10 /V: (înv) -mew-, (în textele rotaeizate) -mere-, -mw«-, -wica / Pzi: cuminec / E: m\*comminico, -are] 1-2 vtr (îrc) A primi (sau a da) cuminecătură (2) Si: a (se) împărtăşi, a (se) griji.
3	vt A face să fie iertat (prin cuminecătură) un păcat, o greşeală. 4 vr (înv; construit eu dativul sau eu pp ,,de“) A se face părtaş. 5 vr (înv) A avea parte de... 6 vr (înv; construit cu pp „în“ sau ,,cu“) A fi iniţiat într-o credinţă. 7 vr (înv) A aparţine unei biserici. 8 vi (înv) A fi (sau a se pune) de acord. 9 vi (înv) A se uni. 10 vi A avea legături cu cineva.
cuminecare sf [At: CORESI, EV. 479/9 / V: (înv) -mew- / Pl: -car/ / E: cumineca] 1-2 Cuminecătură (1-2).
cuminecat1 sn [At: DA ms / Pl: -wri / E: cumineca] 1-2 Cuminecare (1-2).
cuminecat2, -ă a [At: (a. 1640) GCR I, 88/37 / V: -«ic- / Pl: -aţi, -e / E: cumineca] Care a primit cuminecătura (2) Si: împărtăşit, grijit.
cuminecăciune sf[At: (a. 1679) LITURGHIA, ap. CP., 219/30 / V: -me/i- / Pl: -ni / E: cumineca + -ciune] (înv) 1-2 Cuminecare (1-2).
cuminecătură sf [At: CORESI, EV. 30/23 / V: (înv) -men-, -n/c- / Pl: -ri / E: cumineca + -ătură] 1 (îrc) Ritul care constituie una dintre cele şapte taine şi care constă în gustarea, de către credincioşi, a vinului şi a pâinii sfinţite de preot, simbol al sângelui şi al trupului lui Hristos Si: euharistie, împărtăşire, grijire. 2 (Ccr) Vinul şi pâinea care se dau la cuminecătură (1). cuminica v vz cumineca
cuminicarisi vr [At: DRĂGHICl, R. 213/17 / Pzi: -sesc / E: comunica + -arisi] (înv) A comunica. cuminicaty —« a vz cuminecat cuminicătură sfvz cumenecătură
cuminte [At: CORESI, EV. 373 / Pl: ~nţi / E: cu + minte] 1 (Pop) a Cu judecată Si: raţional. 2aCu purtări bune Si: aşezat. 3 a în toate minţile. 4-5 smf a (Om) care este înţelept. 6-7 smf, a (Om) care este isteţ. 8 a Prudent. 9 a (Pop; d. fete şi tinere femei) Virgină. 10 a (D. femei) Serioasă (şi gospodină). 11 a Liniştit. 12 a (D. copii) Ascultător.
cuminţely -/ea a [At: DA / Pl: -ei, -e / E: cuminte + -el] Care este destul de cuminte (2).
cuminţenie .s/[At: VLAHUŢĂ, ap. TDRG / Pl: -ii /E: cuminte + -enie]
1	(Pop) înţelepciune. 2 (Pop) Judecată dreaptă. 3 (Pop) Pricepere. 4 (Pop) Prudenţă. 5 (Pop) Seriozitate. 6 (Pop) Chibzuinţă. 7 Purtare bună.
cuminţi vtr [At: l. IONESCU, D. 166 / Pzi: -ţese l E: cuminte] 1-2 vtr A-(şi) recăpăta (sau a face să-şi recapete) raţiunea. 3-4 vtr A deveni (sau a face să devină) mai serios. 5-6 vtr A (se) învăţa minte. 7-8 vtr (D. copii) A (se) linişti. 9-10 vtr A renunţa (sau a face să renunţe) la obiceiuri periculoase sau păgubitoare. cuminţică a [At: DA / Pl: -ici, -re/e / E: cuminte + -ică] Cuminţea. cuminfie şf[At: ALECSANDRI, T. 1221 / Pl: -ii / E: cuminte + -ie] (Rar) 1-7 Cuminţenie (1-7).
cuminţit,-ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 557 / Pl: —iri, -e / E: cuminţi]
1	Care a devenit mai înţelept. 2 Care se poartă mai bine. 3 Care a devenit mai serios. 4 Liniştit. 5 Care a renunţat la obiceiuri periculoase sau păgubitoare.
cwmir sm [At: DOSOFTEI, V. S., ap. TDRG / Pl: ? / E: vsl KyMHpi*] (Slm; înv) Idol. cumis sn vz cumâs
cumit sn [At: DA ms / Pl: -e şi -uri / E: net] (îrg) Calitate (a unui obiect sau lucru).
cumlău sm [At: BORZA, D. / Pl: -ăi / E: mg komlo] (Bot; reg) Hamei (Humulus lupulus).
cumnat, -ă [At: VARLAAM, C. II, 23/2 / Pl: -aţi, -e / E: ml cognatus]
1	.sm/“Fratele (sau sora) unuia dintre soţi în raport cu celălalt soţ. 2 (Lpl) Persoane înrudite în acest fel. 3 sm (Reg; îs) - de mână Naş de-al doilea, însoţitorul mirilor. 4 sm (Olt; îas) Persoană care invită cu plosca la nuntă. cumnă sf vz cuhnie
cumnăcioară sf [At: GIUGLEA-VÂLSAN, R. S., ap. DA ms / PI: -re / E: cumnată + -(i)oară] Cumnăţică.
750
CUMPĂRARE
cumnăţelsm [At: ALECSANDRI, T. 1098 / PI: -ei / E: cumnat + -el] 1-2 (Şhp) Cumnat (1) (drag).
cumnăţesc, -ească a [At: MARIAN, NU. 66 / Pl: -eşti / E: cumnat + -esc) 1 Specific cumnatului (1) (sau cumnatei) 2 Care se referă la cumnat
(1)	(sau cumnată). 3 Care provine de la cumnat (1) (sau cumnată). 4 Care aparţine cumnatului (1) (sau cumnatei). 5 De cumnat (1) (sau cumnată).
cumnăţeşte av [At: IORGA, L. I. 111 / E: cumnat + -este) în felul cumnaţilor.
cumnăţică ş/ŢAt: ALECSANDRI, T. 1098 / Pl: -ţele / E: cumnată + -ică) 1-2 (Şhp) Cumnată (1) (draga) Si: cumnăţea.
cumnăţie i/[At: LB / Pl: -ii / E: cumnat + -ie) 1 înrudire între cumnaţi (sau cumnate). cumme sfvz cununie cumpamst sm vz companist
cumpăioară sf [At: TEODORESCU, P. P. 504 / V: -pci-, -pe o-, ~pio~ / Pl: -re / E: cumpănă + -(i)oară) (Reg; şhp) 1-2 Cumpănă (1) (mică). cumpăn sn vz cumpănă
cumpămş sm [At: DIONISIE, C. 199 / Pl: -i / E: cumpanie + -as) (înv) Companist.
cumpănă sf [At: (a. 1574), TETRAEV. 209 /V: cumpăn (Mol) -p<§-/ PI: -pene şi -peni / E: vsl KonnoHii] 1 Dispozitiv format dintr-un braţ mobil de lemn aşezat pe un stâlp înalt, având legată, la un capăt, o greutate pentru echilibru şi, la celălalt, o găleată cu care se scoate apă din fântână.
2	Balanţă (1). 3 (înv; îs) - de galbeni Balanţă (2) mică de cântărit monede.
4	(înv) Cântărire. 5 (îe) A arunca (ceva) în - A aduce ceva ca argument decisiv în rezolvarea unei probleme. 6 (înv; îe) A pune (pe cineva) în — A pune (pe cineva) în încurcătură. 7 (îe) A fi (sau a sta) în - A şovăi în luarea unei hotărâri. 8 (Păs) Cantitate de brânză (sau de caş) pe care o primesc proprietarii de oi de la simbriaşi. 9 (Pop) Pârghie. 10 (Reg) Prăjină.
11	(Mol) Unealtă folosită la transportul vaselor cu struguri din vie la teasc.
12	(înv; spc) Barieră. 13 (Ban; îs) - de drum Barieră pusă la intrarea unui drum în pădure. 14 (Reg) Băţ pe care un copil îl pune între miri la ieşirea lor în tindă. 15 Prăjină cu care îşi ţin echilibrul dansatorii pe sârmă. 16 (îs) -na fântânii (sau a puţului) Braţ mobil al cumpenei (1). 17 (Pop; îcs) De-a -na Joc de copii constând în păstrarea echilibrului pe o pârghie. 18 Pârghie cu care se ridică şi se lasă piatra morii: Si: (reg) buhai, capră, cântar. 19 (Pop) Pârghie cu care se ridică stavila joagărului. 20 (Pop; la plută) Scoabă. 21 (îs) -na lemnului Punct de suspensie al lemnului plutei.
22	(Reg; la căruţă) Cruce. 23 (Olt;) Parte a vârtelniţei nedefinită mai îndeaproape. 24 (La construcţii; îs) -na verticală (sau de plumb, -zidarilor) Fir cu plumb. 25 (îs) -na orizontală (sau - hidrostatică) Polobob. 26 (La casele ţărăneşti) Partea superioară a acoperişului. 27 (La ceasornic) Pârghie. 28 (înv; la telefon) Furcă. 29 (Jur) Simbol al justiţiei, reprezentat printr-o balanţă. 30 Echilibru. 31 (îe) A ţine în — A echilibra.
32	(îae) A ţine ceva în poziţie suspendată făcând să se balanseze. 33 (îlav) în -Ţinându-şi echilibrul. 34 (îal; d. arme) în echilibru. 35 (Iuz) Limită.
36	(Iuz) Măsură. 37 (înv; şfg) Judecată. 38 (înv) Influenţă. 39 (înv; îf; complinit adesea prin atributul „mare“, „multă“, ,,grea“) Primejdie. 40 (Mol) încercare. 41 (înv) Nenorocire. 42 (înv) Neajuns. 43 (înv) Greutate.
44	(înv) Soartă rea. 45 (înv; îe) A fl în - de viaţă (sau de moarte, rar, de pieire) A fi în pericol de moarte. 46 (Art) Constelaţia Balanţei. 47 (îs) -na apelor (sau de ape) Punct înalt de teren de unde apele îşi trag izvorul şi de unde se separă, pornind la vale pe unul din cele două versante. 48 (îs) -na vâltorii Loc unde curentul unei ape duce obiectele ce plutesc pe ea. 49 (îs) -na nopţii Miezul nopţii. 50 (Mol) Cataclism. 51 Furtună (cu grindină).
cumpăneală sf[At: NEGRUZZI, S. I, 333 / V: —pen~ l Pl: -eli / E: cumpăni + -eală] Chibzuială.
cumpăni [At: PALIA (1581), 90/2 / V: ~pâni, ~peni, / Pzi: -nesc şi " (îvr) cumpăn IE: cumpănă] 1-3 vtri A (se) cântări, (cu balanţa). 4 vt (înv; îe) A - (ceva) în mână A încerca cu mâna greutatea unui obiect. 5 vt (înv) A plăti pentru ceva cu lucruri de preţ, raportându-se la greutatea obiectului cumpărat. 6-7 vtr (înv; fig) A (se) aprecia. 8 vr (înv; fig) A se
asemăna. 9 vt (înv; fig) A compara. 10 vr (înv; fig) A examina. 11 vr (înv) A chibzui. 12 vt (înv; îe) A — din ochi A examina spre a stabili valoarea.
13	vi ( înv; d. soare) A începe să coboare spre apus. 14 (înv) vt A fi mai presus. 15 vr (Reg; d. obiecte) A fi gata să cadă. 16 vt (Reg) A pleca într-o direcţie. 17 vr (Reg; fig; construit cu să sau cu la) A intenţiona. 18 vr (Reg) A se hotărî. 19 vr (înv) A îndemna. 20 vt (înv) A sfătui. 21 (înv) vr (Construit absolut sau urmat de să) A se mişca la dreapta sau la stânga.
22	vr (înv) A se clătina. 23 vr (înv) A se legăna. 24 vr (înv) A ezita. 25 vt (înv) A echilibra. 26 vt (înv; fig) A echivala cu. 27-28 vtr (înv) A (se) tempera. 29 vr (înv) A se — A fi în agonie. 30 vr (înv; îe) A i se - cuiva viaţa A-i fi viaţa în primejdie. 31 vr (îvp; îe) A i se - cu capul (sau cu moartea) A plăti cu viaţa. 32 vt (Pop) A aşeza o prăjină asemenea cumpenei de la fântână.
cumpănire sf [At: (a. 1814) URICARIUL I, 186 / V: -pew-/ Pl: -ri f E: cumpăni] 1 Cântărire. 2 (înv) Utilizare a balanţei Si: cântărit1, cumpănit1 (2). 3 (înv) încercare cu mâna a greutăţii unui obiect Si: cumpănit1 (3). 4 (înv) Plată pentru ceva cu lucruri de preţ, raportată la greutatea obiectului cumpărat Si: cumpănit1 (4). 5 (înv) Apreciere. 6 (înv; fig) Asemănare. 7 (înv; fig) Comparare. 8 (Fig) Examinare. 9 Chibzuire. 10 Estimare a valorii Si: cumpănit1 (10). 11 (înv) Coborârea unui astru spre apus Si: cumpănit1 (11). 12 (înv) Dominare. 13 (înv) Tendinţă de a cădea a unui obiect Si: cumpănit1 (13). 14 (Reg) Plecare într-o direcţie Si: cumpănit1 (14). 15 (Fig; reg) Intenţie. 16 (Reg) Hotărâre. 17 (Iuz) îndemn. 18 (Iuz) Sfat. 19 (înv) Mişcare la dreapta sau la stânga Si: cumpănit1 (19). 20 (înv) Clătinare. 21 (înv) Legănare. 22 (înv) Ezitare.
23	(înv) Echilibru. 24 (îlav) în - în echilibru. 25 (înv; d. o armă; îal) A ţine de mijloc, cu mâna lăsată în jos. 26 (înv) Echivalare. 27 (înv) Temperare. 28 (înv) Agonizare. 29 (înv) Aşezare a unei prăjini ca o pârghie Si: cumpănit1 (17)
cumpănit1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: cumpăni] 1-27 Cântărire. (1-23, 26-29).
cumpănit2, ~ă a [At: MARCOVICl, D. 13/22 / Pl: -Uţi, -e / E: cumpăni] 1-2 Cântărit (cu balanţa). 3 (înv) A cărui greutate a fost aproximată cu mâna. 4 (înv) Pentru care s-a plătit cu lucruri de preţ, raportându-se la greutatea sa. 5 (înv; fig) Apreciat. 6 (înv; fig) Asemănat2. 7 (înv; fig) Comparat. 8 (înv; fig) Examinat. 9 (înv) Chibzuit. 10 (înv) A cărui valoare a fost estimată. 11 (înv; d. aştri) Care începe să coboare spre apus. 12 (înv) Care domină. 13 (înv; d. obiecte) Care e gata să cadă. 14 (Reg) Care pleacă într-o direcţie. 15 (înv) Intenţionat2. 16 (înv) Hotărât2. 17 (înv) îndemnat2.18 (înv) Sfătuit2.19 Care se mişcă Ia dreapta sau la stânga. 20 (Iuz) Care se clatină. 21 (Iuz) Care se leagănă. 22 (Iuz) Care ezită. 23 (înv) Care este în echilibru. 24 Care este sprijinit de (sau pe) ceva. 25 (înv) Potrivit. 26 (Fig) Cu greutate. 27 (înv) Echivalat2. 28 (înv) Temperat2. 29 (înv) Care agonizează. 30 (Pop; d. prăjini) Aşezat ca o pârghie. 31 (Reg; d. oi) Care nu are o mamelă.
cumpănitor, -oare [At: I. IONESCU, D. 74 / V: ~pen~ / Pl: -i, -oare / E: cumpăni + -tor] (înv) 1 a Echilibrat. 2 a (Fig) Important. 3 smf Persoană moderată. 4 sm (Iuz) Administrator. 5 4/(Iuz) Scânciob.
cumpănitură sf [At: BIBLIA (1688), 248 / Pl: -ri / E: cumpăni + -ură) (înv) 1 Greutate. 2 Cantitate. 3 Seamăn.
cumpără vt [At: CORESI, EV. 386/4 / Pzi: cumpăr / E: ml compar o, -arc] 1 A intra în posesia unui lucru plătind contravaloarea lui în bani Si: a achiziţiona. 2 (Pfm; îe) Cum am -t-o, aşa o vând Repet aşa cum am auzit. 3 (Pfm; îe) A — cărbuni de la faur A cumpăra scump. 4 (Pfm; îe) A - vreme(a) A câştiga timp. 5 (Iuz; îe) A - venitul moşiei A arenda.
6	A răscumpăra. 7 (Pfm) A-şi da seama de caracterul cuiva. 8 (Pfm) A mitui. 9 (înv; frm) A obţine, a realiza ceva cu mare greutate.
cumpărare v/ [At: HERODOT (1645) 369 / Pl: -rări / E: cumpăra] 1 Intrare în posesiunea unui lucru prin plata contravalorii lui în bani Si: cumpărat1 (1). 2 (Ecn; îs) Putere de - Cantitate de mărfuri sau servicii accesibile populaţiei. 3 (Ecn; îe) Putere de - a banilor Cantitate de mărfuri sau de servicii care poate fi obţinută în schimbul unei unităţi băneşti.
751
CUMPĂRAT1
4	(Ecn; îs) Vânzare - Strămutare a proprietăţii unui lucru de la vânzător la cumpărător, în schimbul unui preţ. cumpărat1 sn [At: (a. 1815) URICARIUL 1,233 / Pl: ? / E: cumpăra]
1	Cumpărare (1). 2 (îla) De - Care poate fi cumpărat.
cumpărat2, -ă a [At: ANON. CAR. / Pl: -af/. ~e / E: cumpăra] 1 Care a fost (sau este) cumpărat. 2 (Fig) Corupt.
cumpărător, -oare [At: ANON. CAR. / Pl: -/, -oare / E: cumpăra + -(ă)tor] 1 a (înv) Care se poate cumpăra. 2 ş/Cumpărare (1). 3 ,v/'(Pex) Act al cumpărării. 4 smf Persoană (fizică sau juridică) care cumpără.
cumpărătură sf [At: (a. 1605) URICARIUL 1,159 / Pl: ~r/ / E: cumpăra + -(ă)turd] 1 Cumpărare (1). 2 Marfă cumpărată. 3 (Ccr; mpl) Obiecte cumpărate în diferite prăvălii Si: târguiala.
cumpăros sm [At: ŞEZ. XIII, 200 / Pl: -o.y/ / E: ns cf ngr xoujindpog] (Rar; reg; pbl) Cumătru.
cumpărţde sfp [At: COMAN,GL.IE: cu + împărţeală] (Reg) Colaci ce se dau de pomană rudelor (sau vecinilor) la Crăciun (sau Paşti).
cumpărţit sn [At: COMAN, GL. / Pl: ~uri / E: cu + împărţit] (Reg) Dat de pomană.
cumpăt sn [At: PRAV. 496 / PI: ~pete / E: ml compitus] 1 (înv) Stare de nehotărâre înaintea luării unei decizii. 2 (Pop; îe) A sta în — A chibzui.
3	(înv) Chibzuinţă. 4 (înv) Discernământ. 5 (înv) Echilibru sufletesc. 6 (înv) Judecată dreaptă. 7 Stăpânire de sine. 8 (Pfm; îe) A(-şi) pierde (sau a prăpădi) -ul A-şi pierde calmul. 9 (Pfm; îe) A(-şi) ţine -ul A-şi păstra calmul. 10 (Pfm; îe) A-şi căpăta -ul A-şi recăpăta calmul. 11 (îlav) Cu
-	(bun) Chibzuit. 12 (îlav) Fără - Neliniştit. 13 (înv) Părere. 14 (înv) Tact. 15 (înv) Dreptate. 16 (înv) Moderaţie. 17 Sobrietate. 18 (înv) Orânduială. 19 (înv) Potrivire. 20 (înv; îs) -«/ vremii Conjunctură. 21 (Rar) încercare. 22 (Rar) Primejdie. 23 (Rar) Nenorocire. 24 (înv; îlav) Pre supt - Pe furiş. 25 (îal) Cu vicleşug.
cumpăta [At: PSALT. 31/22 / Pzi: cumpăt, (rar cumpet) şi ~tez (rar ~petez) / E: ml * compilare (= computare)] (înv) 1 vt A potrivi. 2 vt A dispune. 3 vt A îndruma. 4 vt A pune la cale. 5 vt A determina pe cineva să facă un lucru. 6 vr A se strădui. 1 vt A economisi. 8 vt A păstra. 9 vt A menaja. 10-11 vtr A (se) modera. 12-13 vtr A (se) stăpâni. 14 vt A dilua
o	băutură alcoolică. 15 vti (înv) A alerga.
cumpătare .ş/[At: N. COSTIN, ap. LET. II 67/14 / Pl: -făr/ / E: cumpăta] (înv) 1 Potrivire. 2 Dispunere. 3 îndurare. 4 Uneltire. 5 Determinare a cuiva să facă ceva Si: cumpătat1 (5). 6 Străduinţă. 7 Economisire. 8 Păstrare. 9 Menajare: 10 Moderaţie. 11 Stăpânire de sine Si: cumpătat1
(11). 12 Fel de a fi calculat Si: cumpătat1 (12). 13 (luz) Calificativ reverenţios pentru domnitori-în actele scrise. cumpătat1 sn [At: MDA ms / Pl: -wr/ / E: cumpăta] (înv) 1 Potrivire.
2	Dispunere. 3 îndrumare. 4 Uneltire. 5 Cumpătare (5). 6 Străduinţă. 7 Economisire. 8 Păstrare. 9 Menajare. 10 Moderaţie. 11-12 Cumpătare (11-12).
cumpătat2, -ă a [At: LB / PI: -aţi, ~e / E: cumpăta] 1 (înv) Potrivit2.
2	Dispus2.3 îndrumat2.4 Uneltit2.5 Determinat să facă ceva. 6 Străduit2.
7	Economisit2. 8 Păstrat2. 9 Menajat2. 10 Moderat2. 11 Chibzuit. 12 Calculat. 13 Cu măsură. 14 Blând. 15 Păstrător. cumpătate sf [At: DDRF / Pl: ~tăţi l E: cumpăt + -ătate] (Rar) Moderaţie. cumpătător, ~oare a [At: DA / PI: -/, ~oare / E: cumpăta + ~(ă)tor] (Rar) 1 Care potriveşte. 2 Care dispune. 3 Care îndrumă. 4 Care pune ceva la cale. 5 Care determină pe cineva să facă un lucru. 6 Care se străduieşte. 7 Care economiseşte. 8 Care păstrează. 9 Care menajează.
10	Care moderează. 11 Care se stăpâneşte. 12 Care diluează băuturile alcoolice cu apă. cumpănă v/ vz cumpănă cumpăni v vz cumpăni cumpeioară sf vz cumpăioară cumpeneală sf vz cumpăneală cumpeni v vz cumpăni cumpenire v vz cumpănire cumpenitor, -oare a, smfvz cumpănitor
cumpeoară sfvz cumpăioară cumpioară sfvz cumpăioară cumpleciune sf vz cumpliciune
cumpli [At: PSALT. 28/17 / E: ml compleo, *~ire cf cumplit] (înv) 1-2 vtr A (se) omorî. 3 vt A-şi potoli pofta de mâncare. 4 vr A pieri.
cumpliciune sf[At: VARLAAM, C. 273/1 / V: -feci- / Pl: ~m / E: cumpli + -dune] (înv) Cruzime.
cumplire sf[At: PSALT. 74/7 / Pl: ~r/ / E: cumpli] (înv) 1 Sfârşit. 2 Omorâre. 3 Potolire a foamei Si: cumplit1 (3). 4 Pieire. 5 Neîndurare. 6 Faptă cumplită. 7 Zgârcenie.
cumplit1 sn [At: PSALT. 12/7 / PI: ~e I E: cumpli] (înv) 1 Totalitate.
2	Omorâre. 3 Cumplire (3). 4 Pieire. 5 Capăt. 6 (îe) (Până) în (la) - Veşnic.
cumplit2, -ă [At: VARLAAM, C. 18 / Pl: ~iţi, ~e IE: cumpli] (înv) 1 a Deplin. 2 a (D. fiinţe) Nemilos. 3 a Aspru. 4 a Crud. 5 a Sălbatic. 6 a Rău la suflet. 7-8 a, av Groaznic. 9 a (Fam; d. mâncăruri şi băuturi) Foarte bun.10-11 a, av Foarte tare. 12 smf Individ aspru, crud, rău, violent. 13 av Aspru. 14 av Foarte. 15 a Zgârcit.
cumplitate.v/ [At: PANN, P. V. III, 74/1 /Pl: ~taţi/E: cumpli + -(i)tate] (luz) Zgârcenie execivă. cumpreri smp vz crumpenă
cumsecade [At: CORESI, EV. 49/22 / E: cum + se + cade] 1 av Cum se cuvine. 2 av Convenabil. 3 av Cum se cere. 4 av Bine. 5 av La locul lui. 6 av Perfect. 7 av Straşnic. 8 a (D. oameni) Onest. 9 a (D. oameni) Cuviincios. 10 a Drept. 11 a Amabil. 12 a Care este aşa cum se cere Si: hun, potrivit.
cumsecădcnie sfs [At: G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I. 308 / E: cumsecade + -enie] Calitate a unui om de a fi cumsecade. cumti v vz cunti cumtit, -ă a vz cuntet2
cumul sn [At: HAMANGIU, C. C. XXXVIII / A: cumul I Pl: -wr/ / E: fr cumul] 1-2 Deţinere de către o persoană a mai multor funcţii sau atribuţii remunerate în acelaşi timp. 3 (îs) - de infracţiuni Săvârşire a mai multor infracţiuni în acelaşi timp.
cumula vt [At: I. NEGRUZZI, S. I, 278 / Pzi: -/ez / E: fr cumuler] 1 A deţine în acelaşi timp mai multe funcţii sau atribuţii remunerate. 2 A face un singur tot din două sau mai multe situaţii, sume de bani etc. 3 A avea în acelaşi timp mai multe calităţi oficiale.
cumulard, -d smf [At: EMINESCU, P. 229 / Pl: -rz/,	/ E: fr
cumulard] Persoană care deţine mai multe funcţii sau atribuţii remunerate în acelaşi timp.
cumulare .v/[At: MDA ms / Pl: ~/ărz / E: cumula] 1 Deţinere în acelaşi timp a mai multor funcţii sau atribuţii remunerate Si: cumulat1 (1) (rar) cumulăţie. 2 Constituire a unui singur tot din mai multe situaţii, sume de bani etc. Si: cumulat1 (2) (rar) cumulăţie (2). 3 Deţinere în acelaşi timp a mai multor calităţi oficiale Si: cumulat1 (3), (rar) cumulăţie (3). cumulat1 A7i'[At: MDA ms / Pl: -wr/ / E: cumula] 1-3 Cumulare (1-3). cumulat2, -ă a [At: CULIANU, A. 258 / PI: -aţi, ~e / E: cumula] 1 (D. două sau mai multe funcţii sau atribuţii remunerate) Deţinute concomitent de o persoană. 2 (D. două sau mai multe situaţii, sume de bani etc.) Care formează un singur tot. 3 Adăugat la altul. 4 (D. calităţi oficiale) Concentrat în mâinile unei persoane.
cumulativ, ~ă [At: HAMANGIU, C. C. / Pl: -/, -e / E: fr cumulatif] 1-2 a Care cumulează (1,3). 3 av Concomitent.
cumulăţie .v/'[At: DEX2 / Pl: -// / E: lat cumulatio, fr cumulation] (Rar) 1-3 Cumulare (1-3).
cumulommbus sm [At: DEX / Pl: -w.ş / / E: fr cumulo-nimbus] Formaţie de nori denşi, de culoare cenuşie-plumburie, de mari dimensiuni, care se dezvoltă pe verticală de la suprafaţa pământului până la 10 0(X) m şi aduce furtună cu ploaie, zăpadă şi grindină.
cumulostratus sm [At: DEX2 / Pl: -ma-/ / E: fr cumulo-stratus] Formaţie de nori compusă din nori stratus şi cumulus.
cumulovulcan sn [At: DN3 / Pl: -e? / E: fr cumulo-volcan] (Gig) Con vulcanic format prin suprapunerea alternativă de lavă, blocuri şi cenuşă.
752
CUNOAŞTERE
cumulus sm [At: DA / PI: -uşi / E: fr cumulus, lat cumulus] Formaţie de nori groşi, aibicioşi, cu aspect de grămezi izolate, al căror contur se modifică neîncetat şi care apar la înălţimi de peste 1000 m, semnalând timp frumos.
cumure av [At: FRÂNCU - CANDREA, M. 99 / E: ns cf cum] (Reg) Cum (ai zis)? cumuheca v vz cumineca cumunica v vz cumineca cumuşi av, v vz cum cumut, ~ă a vz comat
cumva av [At: COD. VOR. 86/6 / V: (înv) -vaşi f A: (Trs) cumva / E: cum + va] 1 într-un fel oarecare Si: oarecum. 2 (îe) Nu (care) - să Nici într-un caz să nu... 3 (Precedat, adesea, de prep de; înv) Poate. 4 (îlpi) Nu ~? Oare nu...? 5 (îal; răspuns Ia o întrebare de acelaşi fel) Nu-mi prea vine să cred. 6 (îlpi) Nu care - (şi) să...? Oare nu? 7 (înv; îlav) Care -Ceva din întâmplare. 8 (îal) Oarecum. 9 (înv; îlav) Alt care ~ De altfel. cumvâşi av vz cumva cunabiu, Me a vz conabiu cună1 sfvz cuhnie cună2 sfvz culme cunâme şf vz cununie
cunchi vr [At: COMAN, GL. / Pzi: ~chesc / E: net] (Reg) A se repezi. cuncorn sm [At: CORESI, PS. 69 / Pl: -i / E: cu + un + corn după ngr tioyoxpoc] (înv) Inorog.
cunctator sm, a [At: DN3 / Pl: -i / E: lat cunctator] 1-2 (Rar; liv) (Persoană) care temporizează.
cuneală sf[At: (sec. XVIII) ap. DA / Pl: -e/i / E: ngr KoyiKC] (Rar; grî) Iepure de casă.
cuneat, -ă a [At: DN3 / P: ~ne-at / Pl: ~eaţi, ~e / E: lat cuneus] (Rar)
1-4 Cuneiform (1-4).
cuneiform, ~ă [At: HOGAŞ, H. 93 / P: ~ne-i~ i Pl: -i, ~e / E: fr cuneiforme] 1 a Care este în formă de cui Si: (rar) cuneat (1). 2 a (îs) Scriere Sistem de scriere eu litere în forma de cui săpate în piatră sau imprimate pe tăbliţe de argint, folosit de unele popoare orientale antice Si: (rar) scriere cuneată (2). 3 sf Literă folosită în scrierea cuneiformă Si: (rar) cuneatâ (3). 4 a (Atm; îs) Oase ~e Cele trei oase ale tarsului. 5 .v/’(Gmţ; mpl) Litere greu de descifrat, neciteţe Si: (rar) cuneat (4).
cunetă sf [At: DEX2 / Pl: ~re / E: fr cunette] Mică rigolă amenajată în interiorul unui canal eu secţiune mare pentru a uşura scurgerea apelor eu debite mici.
cunetăţi vr [At: REV. CRIT. IV, 87 / Pzi: -ţese / E: cf cunti] (Trs) A se aşeza.
cunetăţire .sf[At: MDA ms / PI: ~ri / E: cunetăţi] (Trs) Aşezare. cunetăţ’it1 sn [At: MDA ms / Pl: -wri / E: cunetăţi] (Trs) Aşezat1. cunetăţ'it2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, ~e t E: cunetăţi] (Trs) Aşezat2. cuneus sm [At: DN3 / Pl: -uri / E: lat cuneus] Circumvoluţie în formă de pană pe faţa internă a lobului occipital. cungium v vz înconjura cunhă sf vz cuhne
cunicel sn [At: TDRG / Pl: -e / E: cunu + -icel] 1-2 (Ban; şhp) Cui (mic).
cunicer sm [At: (a. 1794) URICARIUL IV, 41/8 / Pl: -i / E: cuniţă + -er] (înv) Slujbaş care adună cuniţa.
cuniculicultor, ~oare smf [AX: DN3 / Pl: ~i, -oare / E: fr cuniculiculteur] Crescător de iepuri de casă.
cuniculicultură sf [At: DEX2 / Pl: -ri / E: fr cuniculiculture] Ramură a zootehniei care se ocupă cu creşterea iepurilor de casă. cu nie sfvz cuhne
cunieric s [At: ALRM II/l h. 349 / Pl: ? / E: cunie + -ieric] (Ban) Coteţ de găini.
cunitmctus sn [At: NDN / Pl: ~uri l E: fr cunnilinctus] (Rar) Cunilingus.
cunilmgus sn [At: MDA ms / Pl: -wri / E: fr cunnilinctus] Excitare eu limba sau buzele a organelor genitale feminine.
cunlţâ .v/'[At: NECULCE, ap. DA / V: co/î- / Pl: -re / E: ucr KyfflWfl] (Mol; înv) Impozit plătit pentru cirezile de vite străine de ţară, aduse în Moldova pentru păşunat (sau cumpărate de străini din Moldova şi ţinute aici pentru păşunat). cunjură v vz conjura
cunoaşte [At: COD. VOR. 5/9 / V: con— / Pzi: cunosc / E: ml connoscere] 1 vr A lua cunoştinţă de obiectele şi de fenomenele înconjurătoare, reflectate în conştiinţă. 2 vt A stabili, în chip obiectiv, natura, proprietăţile unui lucru, relaţiile dintre fenomene şi a le da o interpretare conformă eu adevărul. 3 vt(a) (înv; construit, mai ales, cu prep că) A aprecia. 4 vi (înv; construit cu prep la) A se pricepe la ceva.
5	vt A se alege cu ceva. 6 vr (înv) A se afla. 7-8 vtr A (se) remarca. 9 vr (îe) A (nu-)şi - lungul (sau vârful) nasului A (nu-)şi da seama de ce i se cuvine. 10 vr (îae) A fi obraznic. 11-12 vrr (înv) A (se) deduce. 13 vr (La imperativ; înv) Ia aminte! 14-15 vrr (înv) A-şi da seama de ceva. 16 vt (C. i. o stare sufletească) A simţi. 17 vr (La negativ; lit) A nu fi obişnuit cu ceva. 18 vr A se şti. 19 vr A avea (sau a dobândi) cunoştinţe pe baza studiului, experienţei. 20 vr A fi luat la cunoştinţă ceva. 21 vt A fi iniţiat (sau familiarizat) eu o operă, un scriitor. 22 vt A şti o limbă. 23 vr A-şi fl însuşit cunoştinţe temeinice într-o specialitate. 24 vr (Obiectul cunoaşterii este o fiinţă) A afla cine este cineva. 25 vt A identifica ceva.
26	vr A apuca pe cineva în viaţă. 27 vt A recunoaşte pe cineva. 28-29 vtr A face personal cunoştinţă cu cineva. 30 vr A şti de multă vreme pe cineva. 31 vr A se şti unul pe altul. 32 vr (înv) A se arăta. 33 vr (Construit eu dativul) A face cunoscut ceva cuiva Si: a înştiinţa, 34 vr (îvp) A recunoaşte ceva. 35-36 vtr (D. o persoană, mai rar d. un lucru) A (se) deosebi din mai multe de acelaşi fel. 37-38 vtrp (înv) A (se) descoperi. 39 vt A şti caracterul şi calităţile morale, felul de a fi al cuiva. 40 vr A-şi da seama de calităţile şi defectele cuiva. 41-42 vtr (înv) A avea relaţii sexuale. 43 vt (înv) A declara în faţa instanţei judecătoreşti. 44 vr (Pex) A da asigurări. 45-46 vrr (Pex) A atesta. 47 vr A se considera. 48 vr (înv) A recunoaşte cuiva un drept. 49-50 vir (îvp; uneori cu complementul har) A răsplăti. 51 vr (înv) A datora ceva cuiva. 52 vt (înv) A recunoaşte autoritatea cuiva. 53 vt (înv; îlv) A nu — A nesocoti. 54 vrr (D. persoane care s-au certat; îe) Nu se cunosc Nu-şi vorbesc şi nu se salută. 55 vr (Buc) A preţui pe cineva. 56 vr (îe) A nu - moarte A fi nemuritor. 57 vr (îe) A - lumea A avea experienţa vieţii. 58 vi (îe) Pe unde trece, se - Rezultatele activităţii sunt evidente.
cunoaştere sf [At: CORESI, EV. 529/13 / Pl: -ri / E: cunoaşte] 1 Percepere a obiectelor şi fenomenelor înconjurătoare Si: cunoscut1 (1).
2	Reflectare în conştiinţă a realităţii existente independent de subiectul cunoscător Si: cunoscut1 (2). 3 (îs) Teoria ~rii Ramură a filozofiei care studiază posibilitatea, izvoarele, formele şi legităţile cunoaşterii Si: gnoseologie. 4 (înv) Apreciere. 5 (înv) Pricepere într-un domeniu Si: cunoscut1.6 (înv) Aflare. 7 Remareare. 8 (înv) Deducere. 9 (înv) înţelegere a ceva Si: cunoscut1 (8). 10 Simţire. 11 Obişnuire cu ceva Si: cunoscut1 (10). 12 Caracter evident a ceva Si: cunoscut1 (11). 13 Dobândire de cunoştinţe pe baza studiului, experienţei Si: cunoscut1 (12). 14 Luare Ia cunoştinţă Si: cunoscut1 (13). 15 Familiarizare eu o operă, un artist Si: cunoscut1 (14). 16 Deţinere a unei specializări temeinice Si: cunoscut1 (15). 17 Aflare a identităţii cuiva Si: cunoscut1 (16). 18 Identificare. 19 Contemporaneitate cu o personalitate Si: cunoscut1 (18). 20 Recunoaştere a unei persoane Si: cunoscut1 (18). 21 Cunoştinţă cu cineva Si: cunoscut1 (20). 22 Familiaritate de multă vreme cu cineva Si: cunoscut1 (21). 23 (înv) Revelare. 24 Aducere la cunoştinţa cuiva Si: cunoscut1 (23). 25 (îvp) Recunoaştere a ceva Si: cunoscut1 (24). 26 Distingere a unui obiect din mai multe de acelaşi fel Si: cunoscut1 (25). 27 (înv) Descoperire. 28 înţelegere a caracterului, calităţilor şi defectelor cuiva Si: cunoscut1 (27). 29 (înv) întreţinere de relaţii sexuale Si: cunoscut1 (28). 30 (înv) Declarare în faţa instanţei judecătoreşti Si: cunoscut1 (29). 31 Asigurare. 32 Atestare.
33	Considerare. 34 (înv) Recunoaştere cuiva a unui drept Si: cunoscut1
753
CUNOPIDIE
(33). 35 Răsplătire. 36 Datorare. 37 Recunoaştere a autorităţii cuiva Si: cunoscut1 (36). 38 Preţuire a cuiva Si: cunoscut1 (37). 39 Experienţă a vieţii Si: cunoscut1 (38). 40 (înv) Recunoştinţă. cunopidie sfvz. conopidă
cunoscător, -oare [At: DOSOFTEI, V. S. II, 26/2 / PI: -i, ~oare / E: cunoaşte + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care posedă cunoştinţe speciale, temeinice într-un domeniu Si: expert. 3-4 smf, a (Persoană) care are un gust rafinat. 5 a (înv) Recunoscător.
cunoscătură sf [At. CATEHISMUL CALVINESC, ap. CDDE / Pl: -ri / E: cunoaşte + -(ă)tură] (înv) Cunoştinţă.
cunoscut1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 96 / Pl: -wri / E: cunoaşte] 1-2 Cunoaştere (1-2). 3 (înv) Apreciere. 4 Cunoaştere (5). 5 (înv) Aflare. 6 Remarcare. 7 (înv) Deducere. 8 Cunoaştere (9). 9 (înv) Simţire. 10-16 Cunoaştere (11-17). 17 Identificare. 18-21 Cunoaştere (19-22). 22 (înv) Revedere. 23-25 Cunoaştere (24-26). 26 (înv) Descoperire. 27-29 Cunoaştere (38-30) 30 Asigurare. 31 Atestare. 32 Considerare. 33 Cunoaştere (34). 34 Răsplătire. 35 Datorare. 36-38 Cunoaştere (37-39). 39 (înv) Recunoştinţă.
cunoscut2, —ă [At: PSALT. 321/2 / Pl: -uri, ~e / E: cunoaşte] 1 a (D. un lucru sau un fapt) Care este ştiut de toata lumea. 2 a (D. fiinţe şi lucruri) Remarcat. 3 a Stabilit în chip obiectiv. 4 a Apreciat. 5 a La care se pricepe cineva. 6 a Aflat2. 7 a Dedus2. 8 a înţeles2. 9 a Simţit2.10 a Obişnuit2.
11	a Luat la cunoştinţă. 12 a (D. opere, scriitori, artişti) Cu care cineva este familiarizat. 13 a (D. oameni) Care este ştiut de cineva. 14 a Recunoscut2.15 a (D. un aspect) Care a mai fost văzut. 16 a (înv; îe) A face - A prezenta pe cineva cuiva. 17 a (D. idei, pasiuni,îae) A prezenta.
18	a Al cărui caracter, defecte, calităţi sunt ştiute. 19 a (înv) Descoperit2.
20	a Cu care cineva a avut relaţii sexuale. 21 a Declarat în faţa instanţei judecătoreşti. 22 a Asigurat2. 23 a Atestat2.24 a Considerat2. 25 a (îvp) Răsplătit2.26 a (D. credinţă; îla) Răspândit. 27 a (îal) Adus la cunoştinţă. 28 a (îae) Prevenit. 29 a Renumit. 30 .vm/Tersoană pe care o cunoaştem.
31	sm (Log) Element (sau fapt) pe care îl cunoaştem într-o judecată logică.
cunoştinţă sf [Al: DOSOFTEI, PS. 102 / V: con- / Pl: ~ţe şi (Mol) -fi / E: cunoaşte + -inţă] 1 Cunoaştere (1). 2 Raţiune. 3 (înv; îe) A aduce (pe cineva) la buna (sau dreapta) - A ajuta pe cineva să înţeleagă. 4 (îe) A-şi veni în (sau la) - A-şi da seama. 5-6 (îe) A (nu) avea ceva în
-	A (nu) şti. 7 (îe) A da (sau a supune) în ~4a cuiva A înştiinţa. 8 (îe) A aduce la -ţa cuiva A informa. 9 Cunoaştere. 10 (înv; îe) A (nu) avea (mare sau desăvârşită) - de ceva A (nu) şti (sau a (nu) fi bine informat despre) ceva. 11 (înv; îe) A avea - de lume A şti să se poarte, să trăiască în societate. 12 (îe) In (ne)cunoştinţă de cauză (Ne)cunoscând bine un lucru, o situaţie. 13 (îe) A lua (la) - (de ceva) A fi înştiinţat. 14 (îae) A se informa. 15 (îae) A accepta. 16 Ştiinţă. 17 învăţătură. 18 (Lpl) Totalitate a noţiunilor, ideilor, informaţiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare. 19 (îe) A face -cu cineva A stabili o relaţie socială cu cineva.
20	(Fam; îe) A face cuiva - cu cineva A prezenta pe cineva cuiva. 21 Persoană pe care vorbitorul o cunoaşte. 22 (înv) Recunoaştere. 23 (înv) Supunere. 24 (înv) Recunoştinţă. 25 Conştiinţă. 26 (îe) A-şi pierde -ţa A leşina. 27 (Rar; îe) A-şi veni în - A se trezi din leşin.
cunoştinţe sm [At: VARLAAM, C. 113/2 / Pl: -fi IE: ml cognoscens, ~tem] (înv) Cunoştinţă (21). cunteni v vz conteni
cuntenitură sf [At CORESI, M. 274 / Pl: -ri / E: cunteni + -ură] (înv) Interzicere.
cunti vr [At: T. PAPAHAGI, M., ap. DA / V: c«m- / Pzi: -fe.vc / E: cf cunetăţi] (Reg) A se familiariza. cuntini v vz conteni
cuntire sf [At: DA / Pl: -ri / E: cunti] (Reg) Familiarizare Si: cuntit1. cuntiri v vz conteni
cuntit1 sn [At: MDA ms / Pl: -«ri / E: cunti] Cuntire. cuntit2, -â a [At: T. PAPAHAGI, M. 172 / V: cwro/- / Pl: -iţi, ~e / E: cunti] (Reg) Obişnuit. cunţă sf [At: H IX, 364 / Pl: -fe / E: net] (Reg) Cuşniţă.
cunun sn vz cui
cununa [At: PSALT. 11/6/ V: (înv) curura / Pzi: cunun l E: ml corono, -are] 1 vt (înv) A pune pe capul cuiva o cunună de flori. 2 vt (înv; pan) A împrejmui. 3 vt (înv) A ocroti. 4 vt (înv) A împodobi drept recompensă.
5	vt (înv; pex) A răsplăti. 6 vt (înv) A răscumpăra. 7 vt A declara pe miri căsătoriţi din punct de vedere religios. 8 vt (D. părinţi) A-şi căsători (după ritualul religios) fiul sau fiica. 9 vt (Pex) A căsători pe cineva. 10 vt (D. preoţi) A îndeplini serviciul religios al cununiei, consfinţind astfel căsătoria cuiva. 11 vt A asista pe cineva în timpul cununiei (1) în calitate de naş.
12-13 vrr A se căsători (religios). 14-15 vtr (înv) A (se) încorona.
cununare sf[At: MARDARIE, L. 125 / Pl: -«ări / E: cununa] 1-2 Cununie (1-2). 3 Punere pe capul cuiva a unei cunune de flori Si: cununat1
(3). 4 (înv; pan) Răsplătire. 5 (înv) Răscumpărare. 6 Declarare a unor persoane căsătorite din punct de vedere religios Si: cununat1 (9). 7 Căsă-torire a fiului sau fiicei după ritualul religios Si: cununat1 (10). 8 (Pex) Căsătorire a cuiva după ritualul religios Si: cununat1 (11). 9 îndeplinire de către preoţi a serviciului religios al cununiei Si: cununat1 (12). 10 Asistare în calitate de naş la cununia religioasă a cuiva Si: cununat1 (13). 11 Luare în căsătorie a cuiva, după ritualul religios Si: cununat1 (14).
12	(înv) încoronare.
cununaş sn [At: MUSCEL, 11/ PI: —e / E: cunună + -as] 1-2 (Pop; şhp) Cunună (mică).
cununat1 sn [At: ANON. CAR. / PI: -«ri / E: cununa] 1-2 Cununie (1-2). 3 Cununare (3). 4 (înv; pan) împrejmuire. 5 (înv) Ocrotire. 6 (înv) împodobire. 7 (înv; pex) Răsplătire. 8 (înv) Răscumpărare. 9-14 Cununare (6-11). 15 (înv) încoronare.
cununat2,-ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 169/1 / PI: -aţi, -e / E: cununa]
1	Cu cunună pe cap Si: (înv) încoronat. 2 Căsătorit. 3 (Pfm; îe) A nu fi
—	cu cineva (sau cu nimeni) A nu avea nici o obligaţie morală faţă de cineva. 4 (înv; pan) împrejmuit2.5 (înv) Ocrotit2.6 (înv) împodobit drept recompensă. 7 (înv) Recunoscut drept erou. 8 (înv) Răsplătit2. 9 (înv) Răscumpărat2.
cunună sf [At: COD. VOR. 163/1 / V: -wru-, con-, corn- / Pl: ~ni şi (rar) -ne / E: ml corona ci coroană] 1 împletitură circulară din flori, frunze sau ramuri (care se pune pe cap) Si: coroană. 2 (Spc; uneori complinit prin „de lauri“) Coroană care se acorda, în antichitate, învingătorilor în război (sau la concursuri sportive ori literare). 3 (Fig; înv) Răsplată. 4 (Pex; înv) Dregătorie. 5 (Fig) Glorie. 6 Coroană care se aşază pe capul mirilor la cununia religioasă. 7 (Buc; pex) Podoabă constând dintr-o floare şi mai multe cordele galbene, albastre şi roşii care se pune pe capul miresei când se duce la cununie. 8 (îvp; complinit, adesea, prin ,,împărătească“) Coroană. 9 (Fig; pex) Stemă. 10 (Fig) Diademă. 11 (îs) - de roze (sau de lumină) Aureolă. 12 (înv) Bandă2. 13 (Rel; îs) - de spini Cunună de spini aşezată în batjocură pe capul lui Iisus, înaintea crucificării. 14 (îs) -n« mucenicului (sau muceniciei) Martiriu. 15 (îas; pex) Răsplată cerească pentru credinţă. 16-17 Funie de ceapă (sau de usturoi). 18 (Trs) împletitură în formă de cerc (sau de cruce) pe care o fac secerătoarele din spice de grâu la terminatul secerişului. 19 (Şîs) - de munţi (sau de dealuri, de păduri) Lanţ de munţi, de dealuri, de păduri dispuse în cerc. 20 (D. un grup de persoane; îe) A sta - împrejurul cuiva (sau a ceva) A sta împrejurul cuiva formând un cerc închis. 21 (Pop; îs) ~na dinţilor (sau a măselelor) Dantură. 22 (Pop; îe) A avea (sau a fi cu) dinţii - A avea toţi dinţii. 23 (Mar; îs) ~na dealului Locul neted circular din vârful dealului.
24	(Mol; îs) -«a cerului Curcubeu. 25 (Mol; îs) -ni de aluat Colaci. 26 Rând de nuiele împletite de-a lungul gardului. 27 împletitură de la capetele ştoborilor prin care aceştia se ţin întăriţi. 28 (Mar; Trs; şîs) -«a casei (sau de la casă) Grindă principală cu care se închide partea de sus a unui perete de lemn şi pe care se reazemă celelalte grinzi ale tavanului şi ale acoperişului. 29 (Buc; îs) ~na fântânii Colacul fântânii. 30 (Buc; lpl) Cele două tălpi ale războiului de ţesut. 31 (Ban) Lemn care leagă trunchiurile plutei într-un capăt. 32 (Mol; îs) -«a ghemului Inel de aţă care se deapănă pe ghem. 33 (La cal; îe) -na copitei (sau a unghiei) Inelul, umflătura inelară formată din porţiunea unde se termină părul şi unde începe copita.
754
CUPIDITATE
34	(îae; pex; la unele animale) Unghie. 35 (La om; irn; îae) Negru sub unghii. 36 (îf corună) Fruntar (sau masă) a pietrelor. 37 (Mol) Joc de cărţi nedefinit mai îndeaproape. 38 (Trs; îs) ~na anului Ziua Sfântului Simion Stâlpnicul. 39 (Bot; Trs) Coronişte (Coronilla varia). 40 (Bot; Trs; îc) Floarea-~nii Curcubeu (Lychniys coronaria). 41 (Bot; reg; îc) ~na-Domnului Ceasornic (Passiflora coerulea). 42 (Bot; reg; îc) —albă Trifoiaş (Companula fenestrellata).
cununător,~oare smf, a [At: LB / Pl: M, ~oare / E: cununa + -(ă)tor] 1-2 (Persoană) care cunună. cunumcă şf[At: MAT. FOLK. 1473 / Pl: ~nele l E: cunună + -ică]
1-24	(Şhp) Cununiţă (1-24).
cununie i/[At: PRAV. 513 / V: (Trs) curu~y coron-, (Buc) ~nân~ l Pl: ~ii / E: cunună + -ie] 1-2 Căsătorie (religioasă). 3 (D. o persoană; îla) Cu ~ Căsătorit religios. 4 (Ccr) Cunună (6). 5-6 (îe) A(-şi) pune ~ pe cap (sau pe frunte) A (se) cununa. 7 (Pop; îe) A-i săruta cuiva Mile A lua parte la cununia cuiva.
cununioară sf[At: BORZA, D. / E: cunună + -(i)oară] 1-24 (Şhp) Cununiţă (1-24). 25 (Bot; reg; lpl) Toporaşi (Consolida regalis).
cununiţă sf [At: TEODORESCU, P. P. 193 / V: (reg) ~uru~, cono~ / Pl: ~ţe / E: cunună + -iţă] 1-24 (Şhp) Cunună (1-2,6-10,17-21) (mică) Si: cununică (1-24), cununioară (1-24). 25-26 (Reg; Ia creştinii ortodocşi) Fâşie de hârtie (sau de mătase) cu imaginea lui Iisus pe care preotul o pune pe fruntea mortului. 27 (Reg) Cerculeţ de 3-6 cm diametru, făcut din coajă de măr pe care se înfăşoară câteva fire de bumbac, mătase sau lână colorată, dus de fete la şezătoare de Sfântul Vasile. 28 (Bot; Trs) Coronişte (Coronilla varia). 29 (Bot; Mun) Mic arbust din familia rozaceelor, cu flori albe, care creşte pe stâncile umbrite din pădurile de munte Si: caprafoi, ciricel, taulă, teişor (Spiraea ulmifolia). 30 (Bot; reg) Saschiu (Vinca herbacea). 31 (Bot; reg; lpl) Plevaiţă (Xeranthemum annum si foeticum). 32 (Bot; reg) Lemn câinesc (Ligustrum vulgare). 33 (Bot; reg) Caprifoi (Lonicera nigra). 34 (Bot; reg) Caprifoi (L. xyiosteum). 35 (Bot; reg) Perişor (Pyrola rotundifolia). 36 (Bot; reg) Saschiu (Vinca minor). 37 (Bot; reg; îc) Ha lui-Hristos Ceasornic (Passiflora coer). 38 (Bot; reg; îc) —de-capre Horşti (Luzula silvatica). cunupidă sf vz conopidă cunup'idie sf vz conopidă cuoţient sn vz cvoţient
cupa vt [At: DA / Pzi: ~/?ez / E: cupă] 1 A măsura laptele oilor cu cupa.
2-3	A bea apă (sau lapte) cu cupa. cupaie şf vz copaie
cupaj sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr coupage] Operaţie de amestecare a mai multor varietăţi de vin pentru obţinerea unui anumit gust sau buchet Si: cupajare.
cupajare şf[At: DEX2 / Pl: ~/an / E: cupaj] Cupaj. cuparsm [At: (a. 1591) GCR 1,38/19 / Pl: ~i / E: cupă + -ar] 1-2 (Mol; în evul mediu) (Dregător domnesc cu) funcţia de ajutor al paharnicului.
3	Titlu purtat de cupar (1).
cupare sf[At: PRECUP, P. 12 / Pl: ~p&ri / E: cupă1] 1-2 Cupat1 (1-2).
3	(Trs) Poliţă.
cupat2 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cupa] 1 Măsurare a laptelui oilor cu cupa. 2 Băut al apei (sau al laptelui) cu cupa.
cupă1 sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~pe şi (rar, Mol) ~pi / E: lat cuppa, mg cupă] 1 Vas de lemn scobit folosit de ciobani la stână. 2 (La roata morii) Căuş. 3 (Pan) Aripă a morii de vânt. 4 (Trs) Cavitate în dinţii cailor de până la 6 ani. 5 (Trs; mpl) Adâncituri în câmpul unei ţesături. 6 (Reg) Căuş pentru var. 7 (Reg) Cofă pentru mălai. 8 (Trs; gmţ) Cap. 9 (îe) ~ goală Cap sec. 10 Vas de băut mai mult larg decât adânc. 11 Pahar cu picior, în formă de potir cu gura largă, pentru băuturi alcoolice. 12-13 (Pex) Conţinut al unei cupe1 (10-11). 14-15 (Fig) Caliciu. 16-17 (Pop) Unitate de măsură pentru lichide (mai mare de 11). 18-19 (Pex) Cană, vas cu capacitatea de o cupă1 (17). 20 Vas (de metal) care se atribuie ca trofeu câştigătorului unei competiţii sportive. 21 (Pex) Competiţie sportivă desfăşurată în vederea câştigării unei cupe1 (20). 22 (Mol; bot; lpl)
Ghinţură (Gentiana cruciata). 23 (Bot; Mar; lpl) Căldăruşă (Aqnilegia vulgaris). 24 (Bot; reg; lpl) Lumânărică (Gentiana asclepiadea). 25 (Bot; reg; lpl) Angeră (Gentiana clusii). 26 (Bot; reg; lpl; şîc ~pe-mari) Planta Gentiana kochiana. 21 (Bot; reg; îc) ~a-oii Călţunaşi (Tropaelum majus).
28	(Bot; îae; şîc) cupe-de-câmp Clopoţel (Campanula patullă). 29 (Bot; reg; îc) ~pa-vacii Volbură mare (Calystegia sepium). 30 (Bot; reg; îae) Volbură (Calystegia silvatica). 31 (Ape) Căsuţă în fagure unde este culcuşul larvei sau unde stă matca Si: celulă, (pop) cămăruţă. 32 (îs) ~ de matcă încăpere a măteii. 33 îngrămădire de snopi de coceni Si: căpiţă, claie, purcoi.
cupă2 sf[At: DA / Pl: ~pe / E: ngv xotma] Una dintre culorile cărţilor de joc, în formă de inimă roşie.
cupă3 sf [At: DEX / PI: ~pe I E: fr coupe] (Frm) Tăietură în croitorie Si: croială. 2 Separare în două a cărţilor de joc, înaintea partidei.
cupăresc, -ească a [At: (a. 1591) GCR I, 38/22 / Pl: ~eşti / E: cupar + -esc] (înv) 1-3 Specific cuparului (sau eupăriei) (1-2). 4-6 Referitor la cupar (sau la eupărie) (1-2). 6-9 Care aparţine cuparului, eupăriei (1-2) sau familiei cuparului. 10-12 Care provine de la cupar (sau de la eupărie) (1-2).
eupărie sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 413/18 / Pl: ~i i / E: cupar + -ie] (înv) 1 Slujbă de cupar. 2 Serviciu public al băuturilor.
cupărit sn [At: (a. 1741) IORGA, S. D. I, 103 / E: cupă1 + -it] (înv) Dijmă în băuturi pentru pivniţa domnească. cupea sf vz cupeu
cupelaţie .v/’[At: DEX2 / PI: ~ii / E: fr coupellation] Procedeu industrial de extragere a aurului şi argintului din minereurile bogate în plumb, prin topirea minereului într-un curent puternic de aer şi separarea plumbului ca zgură.
cupdă A'/'[At: DEX2 / Pl: -le / E: fr coupelle] Vas confecţionat dintr-un material refractar poros, folosit la extragerea metalelor prin cupelaţie.
cupenie sf [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: Mi / E: cupi + -enie] (Olt) Zgârcenie mare. cuperi v vz coperi
cuperos, -oasă smf a [At: DEX2 / Pl: -oşi, ~oase / E: fr couperose] 1-2 (Persoană) care suferă de cuperoză.
cuperoză .s/[At: DEX2 / Pl: -ze / E: fr couperose] 1 Inflamaţie cronică a glandelor cutanate ale feţei. 2 Totalitate a vinişoarelor roşii sau vinete care apar la oameni în jurul nasului şi pe umerii obrajilor.
cupeţ sm [At: (a. 1750) URICARIUL XXII, 375 / V: co~, -puţ / A: şi cupeţ / Pl: ~i / E: sl K^77ifi|b] 1 (Mol; slm; lit) Negustor. 2 (Trs; rar Ban; spc) Negustor de cai. 3 (Trs; rar Ban) Intermediar la comerţul cu vite.
cupeţi vi [At: BOGDAN, C. M. 33 / Pzi: -ţese / E: cupeţ] (înv) 1 A fi cupeţ. 2 A negustori.
cupeţ\e şf[At: BOGDAN, C. M. 34 / Pl: ~i/ / E: cupeţ + -ie] (înv) Negustorie.
cupeţire sf [MDA ms / Pl: ~ri / E: cupeţi] (îvr; slm) 1 Practicare a meseriei de cupeţ Si: cupeţit1 (1). 2 Negustorire.
cupeţiit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cupeţi] (înv; slm) 1 Cupeţire (1). 2 Negustorire. cupeţiit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iţi, ~e IE: cupeţi] (înv; slm) Târguit. cupeu sn [At: SANDU-ALDEA, SĂM. VI, 446 / Pl: ~ri- / E: fr coupe] 1-2 Trăsură (sau,în trecut, automobil) de lux,închis, în general, cu două locuri, în care vizitiul (sau şoferul) stătea în exteriorul caroseriei. 2 Compartiment de călători într-un vagon de cale ferată.
cupi [At: RĂDULESCU-CODIN / E: srb, ucr KyiBfm] (Reg) 1 vr A coase cu împunsături rare şi neegale, făcând ca materialul să se încreţească.
2	vr (Olt; pex) A se strânge. 3 vr (D. pâine) A se cocoloşi. 4 vt (Olt) A încolţi. 5 vt (Olt) A surprinde. 6 vt (Olt) A cuprinde. 7-8 vt (Olt) A încolţi pe cineva şi a-1 bate. 9 vt (Reg) A apleca partea cea lată a fierului plugului.
cupid, ~ă a [At: C. PETRESCU, C. V. 172 / Pl: -izi, / E: fr cupide, lat cupidus] (Frm; liv) 1 Avid de câştig. 2 Hrăpăreţ.
cupiditate sf [At: COSTINESCU / E: fr cupidite, lat cupiditas] (Liv)
1-2 Lăcomie (mare). 3 Sete de câştig.
755
CUPIL
cupil sm vz copil
cupire sf [At: l. CR. VIII, 187 / Pl: ~ri / E: cupi] 1 Coasere cu împunsături rare şi neegale Si: cupit1 (1). 2 (Reg; ccr) Petec rău pus la cămaşă. 3 (Olt; pex) Strângere. 4 Cocoloşire a pâinii Si: cupit1 (3). 5 (Olt) îneolţire. 6 (Olt) Surprindere. 7 (Olt) Cuprindere. 8 (Olt) îneolţire a cuiva pentru a-1 bate Si: cupit1 (7). 9 (Reg) Aplecare a părţii celei mai late a fierului plugului Si: cupit1 (8).
cupişoară sf [At: GRECESCU, FL. 6 / Pl: -re / E: cupă + -işoard] (Bot; reg) Cupuşoară.
cupit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cupi] 1 Cupire (1). 2 (Olt; pex) Strângere. 3 Cupire (4). 4 (Olt) îneolţire. 5 (Olt) Surprindere. 6 (Olt) Cuprindere. 7-8 (Reg) Cupire (8-9).
cupit, ~ă a [At: SĂM. I, 120 / Pl: -i/i, -e / E: cupi] 1 (Mai ales d. o cusătură) încreţit. 2 (Reg; fig) Zgârcit. 3 (Olt; pex) Strâns2.4 (D. pâine) Cocoloşit2.5 (Olt) Surprins2.6 (Olt) Cuprins2.7 (Olt; d. oameni) încolţit pentru a fi bătut. 8 (Reg; d. fierul plugului) Aplecat2. cupitură sf [At: DA / Pl: -ri / E: cupi + -(i)tură] (Ban) Pânză încreţită. cupiţă .y/TAt: ANON. CAR. / Pl: ~ţe f E: cupă + -iţă] 1-28 (Şhp) Cupă (1-8,10-15) (mică). 29 (Reg; ned) Măsură de capacitate pentru laptele de oaie.
cuplu sn [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: net] Bilet de hârtie cu imprimare specială emis ca ban cu o anumită valoare nominală.
cuplă [At: IOANOVICI, TEHN. 170 / Pzi: -/ez / E: fr coupler] 1 vt (Teh) A reuni două (sau mai multe) elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea Si: a cupla. 2 vrr (D. oameni) A forma un cuplu. 3 vrr (Fam; pex) A avea relaţii sexuale. 4-5 vtr A (se) instala două telefoane fixe pe aceeaşi linie.
cuplăj sn [At: IOANOVICI, TEHN. 243 / Pl: -e / E: fr couplage] 1 (Teh) Legătură realizată între două (sau mai multe) circuite electrice prin rezistoare, bobine etc. sau. prin intermediul câmpului electromagnetic variabil Si: cuplare (1), cuplat1 (1). 2 (Teh) Organ de maşină care face legătura între doi arbori coaxiali pentru a transmite rotaţia şi puterea de la arborele conducător la cel condus. 3 Manifestaţie sportivă alcătuită din două (sau mai multe) meciuri de acelaşi fel care se desfăşoară în continuare pe acelaşi teren. 4 Operaţie prin care două telefoane fixe sunt instalate pe aceeaşi linie Si: cuplare (4), cuplat1 (4). 5 (Lcr) Persoană sau familie care posedă telefonul instalat pe aceeaşi linie cu un altui.
cuplare sf [At: IONESCU-MUSCEL, ŢES. 71 / PI: -/ări / E: cupla] 1 Cuplaj (1). 2 Formare a unui cuplu (4) Si: cuplat} (2). 3 (Fam; pex) întreţinere de relaţii sexuale Si: cuplat1 (3). 4 Cuplaj (4).
cuplat1 sn [At: DA / Pl: -wri / E: cuplă] 1 Cuplaj (1). 2-3 Cuplare (2-3).
4	Cuplaj (4).
cuplat2, ~ă a [At: IOANOVICI, TEHN. 240 / Pl: -aţi, ~e / E: cupla]
1	(Teh) Reunit într-un sistem. 2 (D. oameni de sex opus) Care formează un cuplu (4). 3 (Fam; pex) Care întreţine relaţii sexuale cu cineva. 4 (D. telefoane fixe) Care sunt instalate pe aceeaşi linie.
cuplă a/[At: IOANOVICI, TEHN. 347 / Pl: -/e / E: fr couple] 1-2 Dispozitiv demontatul de legare a două elemente ale unui sistem tehnic (sau a două vehicule). 3 Piesă de legare între două vehicule de cale ferată.
cuplător, -oare [At: LEG. EC. PL. 302 / Pl: -i, -oare / E: cupla + -(ă)tor] 1 a Care cuplează. 2 sm Lucrător minier care cuplează vagonetele.
cuplet sn [At: STAMATI, D. / Pl: -e / E: fr couplet] 1 Scurtă piesă muzicală vocală, cu conţinut vesel sau satiric, inspirat din actualitate, în care toate strofele textului se cântă cu acelaşi refren. 2 Cântec intercalat între scenele unui vodevil. 3 Secţiune intercalată între refrenele unui rondo.
4	Poezie satirică alcătuită din mai multe strofe şi un refren. 5-6 Strofă a unui cântec (sau a unei poezii) terminată printr-un refren.
cupletist, ~ă smf a [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 126,11/2 / Pl: -i.şti, -e / E: cuplet + -ist] 1-2 (Persoană) care cântă, recită sau compune cuplete.
cuplor sn [At: LTR / Pl: -oare / E: fr coupleur] 1 (Teh; îs) - electric de vehicule Dispozitiv pentru legarea corectă a circuitelor electrice între două vehicule cuplate mecanic. 2 (Elt; îs) - optic Dispozitiv format dintr-un
emiţător şi un receptor de lumină izolate electric, folosit la transmiterea unor semnale prin intermediul luminii Si: optoizolator, optocuplor.
cuplu sn [At: ENC. TEHN. 207 / Pl: -ri / E: fr couple] 1-3 Reuniune a două persoane, forţe, obiecte într-o acţiune (sau activitate) comună. 4 Pereche formată din persoane de sex opus, unite prin căsătorie sau dragoste. 5 Doi actori care joacă împreună roluri principale. 6 (La tenis) Dublu. 7 Două animale reunite prin hamuri pentru aceeaşi muncă. 8 (Fiz) Sistem de două forţe egale antiparalele. 9 (Teh; rar şi impropriu) Cuplă
(1). 10 (Mar; ned) Element din scheletul transversal al unei nave. cu poc sn vz coboc
cupolă .y/‘[At: IORGA, C. I., II, 9 / PI: ~le / E: fr coupole] 1 (Aht) Partea semisferică, poligonală sau eliptică care alcătuieşte acoperământul unui edificiu Si: boltă. 2 (Mar) Mic turn blindat de pe vasele de război înarmat cu tunuri şi care se poate roti.
cupon sn [At: GHICA, S. 453 / Pl: ~oane / E: fr coupon] 1-2 (Fin) Parte a unui titlu de rentă sau a unei acţiuni bancare care se decupează la scadenţă pentru a-i servi titularului la încasarea dobânzii sau a dividendelor. 3 Parte detaşabilă dintr-un bilet, de pe un cotor etc. care conferă deţinătorului anumite drepturi. 4 Bucată mică de metraj (rămasă dintr-un material textil).
5	(Sil) Fiecare din părţile în care e împărţită o pădure în exploatare Si: parchet. (reg) rost, săciu, tăietură.
cupra vt [At: MACAROVICI, CH. 382 / Pzi: -rez / E: cupru] (Chm) A acoperi cu un strat (subţire) de cupru Si: arămi.
cuprare .v/’[At: DA / Pl: -dri / E: cupra] Acoperire cu un strat (subţire) de cupru Si: arămire, arămit1, cuprat1. cuprat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cupra] Cuprare. cuprat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -rari, -e / E: cupra] A acoperit cu un strat (subţire) de cupru Si: arămit2.
cupresacee .s/[At: DEX2 / PI: - / E: fr cupressacees] 1 (Lpl) Familie de plante răşinoase, cu frunze persistente, aciculare sau în formă de solzi şi cu flori unisexuate mici. 2 Plantă din familia cupresacee (1).
cupric,~a a [At: MACAROVICI,CH. 383 / Pl: ~id, -ice / E: ircuprique]
1	(Chm; d. compuşi chimici) Care conţine cupru. 2 Referitor la cupru. 3 Specific cuprului. 4 Care aparţine cuprului. 5 Care provine de la cupru.
cuprifer, a [At: NOM. MIN. 1, 53 / Pl: -i, -e / E: fr cuprifere] 1 (Min; d. terenuri, minereuri) Care conţine cupru. 2 Care se referă la industria extragerii cuprului. 3 Specific industriei extragerii cuprului. 4 Care aparţine industriei de extragere a cuprului. 5 Care provine din industria de extragere a cuprului. cupnnă sf vz coprină
cuprinde [At: PRAV. 146 / V: cop~ / Pzi: cuprind şi (îvr) cuprinz / E: ml comprendere] 1-2 vt A pune stăpânire, prin manifestarea puterii şi a voinţei, pe ceva sau cineva. 3-4 vt A apuca ceva de jur-împrejur cu mâinile sau cu braţele. 5-6 vtr A (se) îmbrăţişa. 7 vt (Trs; fig) A primi bine un oaspete. 8-9 vtrr (înv) A (se) uni într-un tot Si: a (se) îngloba.
10	v/ (Pop; d. plante) A prinde rădăcini. 11 vt (Complementul e o persoană sau o armată; complinit uneori prin din sau de toate părţile) A înconjura cu scopul de a prinde. 12 vt (înv) A lua prizonier. 13 vt (înv) A prinde.
14	vt (înv) A ocupa o ţară, o cetate Si: a cotropi, a supune. 15 vt (înv) A se face stăpân peste ceva. 16 vt A închide dintr-o parte o trecătoare, un drum, un loc. 17 vt A tăia calea cuiva. 18 vr (Trs) A sechestra. 19 vr(a) A stăpâni. 20 (Complementul e omul; subiectul e reprezentat de diferite manifestări fizice sau psihice) A pune stăpânire. 21 vr (Construit uneori cu dativul persoanei interesate) A dobândi. 22-23vr (înv) A avea sau a atrage de partea sa pe cineva (prin mită, farmec personal etc.). 24 vt (D. promisiuni; înv) A primi. 25 vrp (D. bani; înv) A se încasa. 26 vr A se îmbogăţi. 27 vr (înv) A se ajunge. 28 vtrp (înv; îe) A ~ cu ajutorul A ajuta. 29 vr (Complinit prin „cu auzul“) A auzi. 30 vt (Complinit prin „cu ochii“) A vedea. 31 vr (Complinit prin „cu mintea**) A înţelege. 32 vtrp A socoti împreună mai multe sume Si: a cumula. 33 vtrp A considera împreună mai multe lucruri, fapte sau împrejurări. 34 vt A rezuma. 35 vtrp (înv; Nob) A î/ivăţa. 36 vr (D. conţinut, dimensiune, întindere)
756
CUPTORAŞ1
A acoperi. 36 vt (D. corpuri) A ocupa. 37 vt (înv) A acoperi suprafaţa exterioară a unui lucru cu un strat. 38 vt (D. foc, ceaţă, praf, nori, întuneric) A învălui din toate părţile Si: a acoperi, a copleşi, a covârşi, a înveli. 39 vt (D. o haină) A fi potrivită pentru corpul cuiva. 40 vt (D. zăpadă, iarnă etc.; complementul e omul) A surprinde. 41 vt (Reg) A bloca un drum. 42 vt (D. bani) A acoperi o cheltuială, o datorie. 43 vt (înv) A se urca la suma de... 44 vt A conţine. 45 vt (Mat; d. numere) A include în mărimea pe care o reprezintă. 46 vt (înv; d. conţinutul unei cărţi, d. o lege, o epocă; complinit uneori prin „în sine“) A conţine. 47 vt (înv; construit cu prep „pentru“) A fi vorba despre... 48 vt (înv) A descrie. 49-50 vtr (înv; în legătură cu documente, hrisoave etc.) A (se) specifica. 51 vt (D. epoci istorice sau geologice) A se întinde pe o perioadă de... 52 vt (D. idei, mişcări sociale) A pătrunde. 53 vt (D. idei, mişcări sociale) A atrage.
cuprindere sf [At: DA / Pl: ~ri / E: cuprinde] 1 Stăpânire, prin manifestarea puterii şi a voinţei, a ceva sau a cuiva. 2 Apucare a ceva de jur împrejur cu mâinile sau cu braţele. 3 îmbrăţişare. 4 (înv) Primire cu ospitalitate a cuiva. 5 (înv) Unire într-un tot. 6 (Pop) Prindere a rădăcinilor plantelor. 7 înconjurare a unei fiinţe cu scopul de a o prinde. 8 (înv) Luare de prizonieri. 9 (înv) Prindere. 10 (înv) Ocupare a unui teritoriu, a unei cetăţi. 11 (înv) închidere într-o parte a unui drum, a unei trecători. 12 Tăiere a drumului cuiva. 13 (Trs) Sechestrare. 14 Dominare a omului de către un anumit sentiment sau stare sufletească. 15 (înv) Dobândire. 16 Atragere de partea sa a cuiva prin mită, farmec personal etc. 17 (înv) încasare de bani. 19 îmbogăţire. 20 Ajungere la ceva. 21 Auzire. 22 Vedere. 23 înţelegere. 24 Calculare împreună a mai multor sume. 25 Considerare împreună a mai multor fapte, împrejurări etc. 26 Rezumare.
27	învăţare. 28 Acoperire a suprafeţei exterioare a unui lucru cu un strat.
29	învăluire de ceaţă, praf, noroi, foc, întuneric. 30 Potrivire a unei haine pe corpul cuiva. 31 Surprindere. 32 Acoperire a unei cheltuieli sau datorii.
33	(înv) Ajungere la suma de... 34 Conţinere. 35 Includere în mărimea pe care o reprezintă un număr. 36 Conţinere într-o carte. 37 Descriere. 38 (înv) Specificare într-un document. 39 întindere a unei epoci pe o perioadă de... 40 Pătrundere a unei epoci pe o perioadă de... 41 Pătrundere a unei mişcări sociale sau de idei. 42 Atragere într-o mişcare socială.
cuprins1 sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 221/29 / V: (îvp) cop~! Pl: ~ari IE: cuprinde] 1 (înv) împrejmuire. 2 (înv) Curte întărită a unui castel.
3	(Iuz) Ocupare a unei ţări. 4 (înv) Stăpânire. 5 (Ccr) Proprietate. 6 Ţinut.
7	Hotar. 8 Spaţiu înconjurător. 9 Conţinut. 10 Sumar. 11 întindere. cuprins2,~ă a [At: (a. 1650-1675) GCR l, 230/1 / V: (îvp) cop~ / Pl: ~e / E : cuprinde] 1 (Rar) îmbrăţişat (unul cu altul). 2 (înv) înconjurat. 3 Stăpânit (de emoţii, de patimă, de vicii). 3 (Pop) înstărit. 4 (înv) Inteligent. 5 Care poate fi înţeles. 6 (înv) Cunoscut. 7 Ocupat cu ceva. 8 (D. suprafeţe) Acoperit (cu ceva). 9 (înv; d. spaţiu) Umplut. 10 învăluit (din toate părţile) de flăcări Si: încins. 11 Acoperit (de ceaţă, de praf, de fum, de nori, de întuneric etc.) Si: copleşit, covârşit, învăluit. 12 Conţinut (în ceva). 13 Specificat (în...). cuprinsător, ~oare a vz cuprinzător
cuprinzăcios, ~0dsă a [At: KLEIN, D. 68/ V: ~zecios,~oasă / Pl: ~o.ş7, ~oase / E: cuprinde + -ăcios] (înv) Care poate fi înţeles.
cuprinzător, ~oare a [At: DOSOFTEI, V. S. 131/1 /V: cop~, ~oare, (înv) ~nsă~, ~oare / Pl: ~i, ~oare I E: cuprinde + ~âtor] 1 (înv) Care înţelege. 2 (înv) Care se referă la... 3 Care este alcătuit din... 4 Care cuprinde mult. 5 Care are un conţinut bogat. 6 Care conţine esenţialul.
7	Care prevede o obligaţie. 8 Care adevereşte. 9-10 (îljv) Scurt şi ^Concis.
11-12 (îal) Categoric. 13-14 (îal) Irevocabil.
cuprinzătură sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: cuprins + -tură] (înv) Cuprindere. cuprinzecios, ~oasa a vz cuprinzăcios
cuprism sns [At: DEX2 / E: fr cuprisme] Otrăvire provocată de consumarea unor alimente fierte în vase de aramă.
cuprit sm [ At: ENC. TEHN. 399 / V: (rar) ~â sfl Pl: ~i ţi / E: fr cuprite] Oxid natural de cupru. cupritâ sfvz cuprit
cupro- [At: DN3 / V: cupri- / E: fr cupro-, lat cuprum] 1 Referitor la cupru. 2 De cupru.
cuproalidjsn [At: DN3 / P: ~pro-a~ / Pl: ~e / E: fr cupro-attiage] Aliaj bogat în cupru.
cupromchel sn [At: DN3 / E: ger Kupronickel, fr cupro-nickel] Aliaj din cupru şi nichel.
cupros, ~oasă a [At: MACAROVICI, CH. 383 / E: cupru + -av] (Chm; d. compuşi) Cu cupru monovalent.
cuproterapie .v/’[At: DN3 / Pl: ~i/ / E: fr cuprotherapie] (Med) Terapie cu săruri de cupru (sau cu cupru).
cuproxid sm [At: DN3 / Pl: ~izi / E: fr cuproxyde] 1 Oxid de cupru. 2 Redresor folosit în radio, compus din mai multe discuri de cupru acoperite cu un strat de oxid de cupru.
cupru sn [MURGOCI - LUDWIG, M. 61 / E: lat cuprum] Metal de culoare roşiatică, foarte maleabil, ductil şi bun conducător de electricitate, cu numeroase întrebuinţări în industria tehnică, în fotogravură, galvanoplastie, la obţinerea de aliaje etc. Si: aramă, cupşoară sfvz cupuşoară cupteor sn vz cuptor cuptior sn vz cuptor cuptiorăş sn vz cuptoraş
cuptioruş sn [At: CHEST. II, 297/158 / Pl: ?/ E: cuptior + -ma] Bucătărie de vară Cf cuptor (14).
cuptor sn [At: PSALT. 34/11 / V: cop(Mol) ~tior, (Mun) ~teor, (reg) cutior / Pl: ~odre, (rar) sm / E: lat *coctorium] 1 Construcţie din cărămidă,de piatră, de metal sau de lut, pentru copt pâinea şi alte produse de panificaţie. 2 Cantitate de pâine, de plăcinte etc. care se poate coace
o	dată. 3 Platformă zidită în prelungirea vetrei şi pe care se doarme la ţară. 4 (Reg; îs) - bătrânesc (sau ~ ţărănesc, ~ moldovenesc) Instalaţie care serveşte la încălzitul camerelor de locuit, construită din pământ, din lut, din lespezi de piatră, din ţigle, din cărămidă nearsă, din teracotă Vz cămin, vatră. 5 (Trs; Ban) Sobă (de fier, tablă, fontă). 6 (Reg; îe) A-i cădea (sau a-i pica) pe ~ Se spune despre o fată care a avut relaţii cu un băiat şi-l sileşte să o ia în căsătorie. 7 (Pop; îe) A aduce (părinţilor) noră pe ~ A se însura. 8 (Pop; îe) A trăi pe ~ A fi leneş. 9 (Pop; îe) A sta (sau a zăcea) pe ~ (sau a se muta de pe vatră pe ~) A trândăvi. 10 (Pex) Aragaz. 11 (Pex) Plită. 12 (Spc) Despărţitură a maşinii de gătit sau a aragazului, în care se coc prăjituri, cozonaci, se rumenesc mâncărurile Si: (reg) cocătoare, Ier. 13 (Mol; Mun) Instalaţie pe care se pune alambicul pentru fiert ţuica, rachiul etc. 14 (Reg) Bucătărie de vară. 15 Construcţie specială de încălzire, constituită dintr-o cameră cu pereţi metalici căptuşiţi cu material refractar, în vederea supunerii unui material la tratamente termice de topire sau la alte operaţii tehnologice. 16 (îs) ~ de (pentru) cărămizi, ţigle Cantitate de cărămizi brute (din argilă) aşezate în aşa fel încât să poată fi încălzite până la incandescenţă de un foc central înăbuşit.
17	(îs) ~ de var Varniţă. 18 (îs) ~ de cărbuni (de lemn) Cărbunărie. 19 (îs) - electric Cuptor (pentru topit) în care căldura este dezvoltată de unul sau mai multe arcuri electrice. 20 (îs) ~ul unei găuri de mină Porţiune din gaura de mină ocupată de o coloană de explozivi. 21 (îs) ~ (basculant) Siemens-Martin Cuptor de topit, în care materialul ajunge în contact cu produsul arderii (gazele) şi cu aerul şi care poate bascula mecanic. 22 (înv) Altar. 23 (înv) Loc de tortură (de forma unui cuptor) încălzit până la incandescenţă,în care erau aruncaţi cei persecutaţi pentru credinţa lor.
24	(Reg; îe) A fi la gură de ~ A fi în mare primejdie. 25 (Fig) Arşiţă.
26	(Pop; îs) Luna lui ~ (Luna) iulie.
cuptorar sm [At: COSTINESCU/ V: (reg) cop~ I PI: ~i / E: cuptor + -ar] 1 Meseriaş care face cuptoare (1) (sau sobe) Si: cuptoraş (l)Cfsobar.
2	Lucrător la un cuptor (15) Si: cuptoraş1 (2). 3 (înv) Brutar. 4 (înv) Simigiu.
cuptoraş1 sm [At: LTR / Pl:	/	E:	cuptor	+	-as1] (înv) 1-4 Cuptorar
(1-4).
757
CUPTORAŞ2
cuptoraş2 sn [At: LB / V: (înv) cop~, (reg) ~tio~ / Pl: ~e / E: cuptor + -aş2] 1-2 (Şhp) Cuptor (1) (de dimensiuni reduse) Si: (reg) cuptorel (1-2), cuptorul (1-2).
cuptorel sn [At: POLIZU / Pl: ~e / E: cuptor + -e/] (Reg) 1-2 Cuptoraş2 (1-2).
cuptori vi [At: COMAN, GL. / Pzi: -re.vc / E: cw/tfor] (Reg) 1 A săpa un cuptor în pământ. 2 (Fig) A bârfi. 3 (Fig) A duşmăni. 4 (Fig) A unelti.
cuptorie sf[At: DENSUSIANU, Ţ. H. / P: -r/-e / Pl: ~ii / E: cuptor + -ie] (Trs) Acoperământ din lemn care adăposteşte cuptorul (1).
cuptorire ş/TAt: GORJAN, H. II, 73/27 / PI: ~ri/E: cuptori] (îrg) Bolta unei peşteri.
cuptoriş sn [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: cuptor + -iş] (Trs) Săpătură laterală în fundul gropii, în care se aşază coşciugul.
cuptorişte şf [At: CDDE, nr. 371 / Pl: ~ti / E: cuptor + -iste] 1 (înv) Loc unde se află un cuptor (1). 2 (Trs) Casă acoperită, dar cu pereţii netencuiţi încă.
cuptoriţă sf[At: CĂTANĂ, P. B. III, 59 / Pl: -ţe / E: cuptor + -iţă] (Ban) Suprafaţă aşezată lângă gura cuptorului de pâine. cuptoruţ sn [At: DA / Pl: ~e / E: cuptor + -uţ] 1-2 (Trs) Cuptoraş (1-2). cuptug sn vz câptuh
cuptură1 sf[At: DA / Pl: net / E: net] (Min; reg) Rocă aflată pe punctul de a se desprinde din peretele galeriei. cuptură2 sfvz coptură cuptuşdlă sfvz căptuşeală cuptuşare sfvz căptuşire
cuptuşea sf [At: CHEST. 11, 196/18 / Pl: ~eli / E: cuptuşi] (Reg) Pardoseală. cuptuşi v vz căptuşi cuptuv sn vz căptuh
cupucă sf [At: H XVIII, 18 / PI: net / E: cupă1 + -ucă] (Bot; reg) Cupă1. cupulă sf [At: SIMIONESCU, FL. 39 / Pl: Me / E: lat cupula, fr cupule] (Bot) 1 Receptacul în formă de degetar, alcătuit din numeroase frunze mărunte lipite între ele, care se află la baza ghindei de stejar şi a altor fructe Cf păhărel. 2 Structură anatomică în formă de cupă1 Si: cupuşoară (4).
cupuliferă şf[At: DN3 / Pl: -re / E: fr cupuliferes] 1 (Lpl) Familie de plante cu fructul în formă de cupă. 2 Plantă din familia cupuliferelor (1).
cupulogramă sf [At: DN3 / Pl: -me / E: fr cupulogramme] Rezultat grafic al unei cupulometrii.
cupulometrie sf [At: DN3 / P: ~tri-e l Pl: Mi / E: fr cupulometrie] Explorare funcţională a canalelor semicirculare ale urechii, supunând bolnavul unor probe rotatorii.
cupură sf [At: DN3 / P: -pil- / Pl: -ri t E: fr coupure] (Frm) 1 Tăietură.
2	(Spc) (Parte dintr-un) articol, anunţ etc. decupat dintr-o publicaţie. cupus sn vz cobuz
cupuşoară v/’[At: ANON. CAR. / V: -/?ş~ / Pl: -re / E: cupă + -uşoară] 1-2 (Şhp) Cupă1 (mică). 3 Bol mic din lemn scobit (mai rar de tablă) întrebuinţat de ciobani la stână. 4 (Fig) Cupulă (2). cupuţ sm vz cupeţ
cur sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~wn, (înv) M sm / E: ml culus] (Pop) 1 Şezut. 2 (îlav) în ~ sau din -Şezând. 3 (îe) Ce-mi eşti bun, dacă dormi în ~! Se spune despre un om leneş. 4 (îla) Cu ~ul în două luntre Nehotărât. 5 (îal) Duplicitar. 6 (Irn; îe) Capul ţi-a mai fost o dată la ~ Ţi-e capul prost. 7 (îe) Gura bate ~ul Vorba nesocotită se pedepseşte 8 (îe) A se da de-a Mi-n cap A se da de-a berbeleacul. 9 (îe) A se da în ~şi-n cap A se da de-a berbeleacul. 10 (îae) A face totul. 11 (îe) A nu-i da Mii de pământ (călcâie) A nu-şi vedea capul de treburi Si: a nu mai prididi. 12 (D. femei; îla) Iute sau rea de ~ Desfrânată. 13 (îe) A da averea pe ~ A cheltui banii cu desfrânatele. 14 (îe) A se scula cu Mi-n sus A fi prost dispus. 15 (îe) A se tine de ~ul cuiva (sau a i se băga cuiva în a pune palma în ~cuiva) A linguşi pe cineva. 16 (îe) A-şi pune palma în ~ A fi nepăsător. 17 (îe) A rămâne cu ~ul pe gheaţă A rămâne ruşinat.
18	(îe) Mă doare în ~ (de tine) Puţin îmi pasă (de tine)! 19 (îe) Ce-i
pasă Milui Iui? (sau ~ul lui şi patru bani) Se spune despre cineva care nu se sinchiseşte de nimic. 20 (îe) A pătrunde (sau a reteza) paiul cu ~ul de frică (sau a-i tâţâi miI de frică) A fi înspăimântat. 21 (îe) A (se) râde lumea de cineva şi cu ~ul A ajunge batjocura lumii Si: a ajunge de poveste. 22 (îe) A-i ploua şi a-i ninge în ~ A fi fără chef. 23 (Mol; îe) Din ~! Nici nu-mi pasă. 24 (îe) în ~ după ureche Habar n-am. 25 (îe) A întoarce (totul) cu ~u-n sus A răsturna totul. 26 (îae) A cotrobăi.
27	(îe) A gândi cu Mii A judeca prost. 28 (îe) A lucra cu ~ul (sau cu picioarele) A lucra (foarte) prost. 29 (Bot; îc) -ul-boului Măceş (Rosacamina). 30 (Bot; îc) —cu-beşică Remf (Aristolochia clematitis).
31	(Bot; îc) Mil-găinii (sau Mil-puiului) Păpădie (Taraxacum officinale).
32	(îae) Podbal (Tussilago farfara). 33 (îae) Susai (Sonchus arvensis).
34	(Med; şîe) —de-găină Pecingine. 35 (îc) —gol(ea) Om sărac. 36 (Dep; îs) - de muiere Femeie. 37 (Med; îc) —de-ou Urcior2. 38 (îs) -«/ popii Papiotă pe care se înfăşoară bumbacul. 39 (Lpl îf curi) Bucă. 40 (înv; îe) A-şi bate M*ii A-şi bate joc. 41 Anus. 42 (îe) A se băga (sau vârî) ca rufa (sau cămaşa) în ~ul săracului (sau ca musca în ~ul calului) A se băga nepoftit în vorbă. 43 (îae) A se duce undeva neinvitat. 44 (D. haine, obiecte ete.; îe) A trage prin ~ A uza. 45 (îae) A murdări. 46 (îae) A şifona. 47 (îe) Parcă e cu miere în ~ Se spune despre cineva extrem de atractiv. 48-49 (îe) A avea ceva în ~ A fi preocupat (sau supărat) de ceva. 50 (îe) A -şi mânca din ~ (unul altuia sau unul de la altul) A fi nedespărţiţi. 51 (îe) A muri în ~ul cuiva A nu se despărţi de cineva cu care este foarte apropiat. 52 (D. obiecte) Partea dinapoi a unui obiect. 53 (îe) La ~ul pământului Foarte departe. 54 (îs) - de stog Partea de jos a stogului. 55 (îs) - de sac Sac umplut foarte puţin. 56 (îs) -«/ lemnului Capătul gros al unui trunchi Vz buzer, butuc.
cura1 [At: PSALT. HUR., ap. DA / Pzi: cur, curi, cură, (rar) curează / E: ml colo, -are, curo, -are] (îrg) 1 vt (Fig) A curăţa de păcate Cf a şterge. 2 vt A defrişa un teren. 3 vt A desface boabele de pe ştiuleţii de porumb. 4 vt A desface foile ştiuletelui de porumb. 5 vt A curăţa legume, fructe, ouă, nuiele etc. de coajă. 6 vt (îe) A ~ouă (roşii) cuiva A acorda cuiva atenţie (de teamă sau din respect). 7 vt A vântura grâul. 8 vf A castra (un animal). 9 vt A distruge. 10 vt A câştiga (la jocuri) bani sau diferite obiecte pe care au mizat ceilalţi jucători. 11 vr A se însănătoşi. 12 vr A muri. 13 vr (D. vite) A elimina placenta. 14 vr A scăpa de ceva (sau de cineva). 15 vr (îe) —m-aş de dracul cu tine De-aş scăpa de tine. 16 vr A se dezvinovăţi. 17 vr A se scuza.
cura2 vt [At: EROTOCRIT, ap. DR. 1,50 / Pzi: -rez / E: ger kurieren] (Rar) A trata un bolnav sau o boală Si: a curarisi (1). cura3 sfvz curea
cura4 v [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pzi pers 3: cură / E: ml curro] (Reg) A curge. curabie sfvz corabie
curabil, ~ă a [At: DA / Pl: M, -e / E: lat curabilis] Care se poate vindeca. curagao sni [At: DN3 / P: curasao / E: fr curagao] Lichior din coji de portocale amare. curagie sfvz curaj curagios, ~oasă a vz curajos curagiu sn vz curaj
curai s [At: BORZA, D. / A: net / E: net] (Bot; reg) Săricică (Salsola kali). curaie sf vz curaj
curaj sns [At: (a. 1774) URICARIUL I, 174 / V: coraj, coraş, ~agiu, corajă, coraje, coraj ie, corăjie, ~agiey ~a ie, ~ajie şf / E: fr courage, it coraggio] 1 sn Forţa morală de a înfrunta fără ezitare primejdiile şi dificultăţile de orice fel Si: bărbăţie, bravură, îndrăzneală, temeritate. 2 sn Tărie de caracter Si: fermitate, voinţă. 3 sn Pasiune pentru a întreprinde ceva Si: ardoare, zel. 4-5 sn (fljv) Cu ~ (în mod) curajos. 6 sn (îe) A avea ~ul să facă ceva A fi capabil să facă ceva pentru a impresiona sau a sfida pe cineva. 7 sn (Fam; îe) A avea miI opiniilor sale A-şi susţine
758
CURĂLUŢĂ
punctul de vedere, în ciuda opoziţiei pe care o suscită. 8 i Fii îndrăzneţ!
9	i Nu te lăsa! 10 sn (Pop) îndrăzneală a omului băut. 11 sn (Olt) Petrecere. curajă sfvz curaj curaje sfvz curaj curdjie sfvz curaj
curajos, ~Oăsă [At: CARAGIALE, O. VII, 27 / V: (înv) ~agios / Pl: ~osi, -oase / E: fr courageux, it coraggioso] 1 a Plin de curaj (1). 2 a Ferm. 3 a Inimos. 4 av Cu curaj (1).
curajuit, ~ă a [At: (a. 1805) BV II, 461 / P: ~ju-it / Pl: ~m,	/	E:
curaj] (înv) Plin de curaj (1).
curalice sf [At: BORZA, D. / Pl: ? / E: net] 1 Nufăr alb (Nymphaea alba). 2 Plantă din familia polipodiaceelor (Dryodon coralloides).
curama i/[At: IORGA, S. D. IV, 65 / Pl: net / E: ngrxoopapag] (înv)
1 Colectă. 2 Adunare a datoriilor cuiva în vederea împărţirii averii datornicului între creditori,în părţi proporţionale cu datoria (când averea nu acoperă toate datoriile). 3 Mâncare ciobănească preparată din carne de oaie fiartă, amestecată (după răcire) cu ceapă, piper, ardei, sare, zarzavat. curm, sms vz coran
curant, ~ă a [At: GHICA, S. 586 / V: (înv) ~rent / Pl: -nţi, ~e / E: cura2] (îs) Medic - Medicul sub îngrijijrea directă a căruia se află un bolnav.
curantă .v/"[At: DN3 / Pl: -te / E: fr courante] 1 Vechi dans francez cu mişcări vioaie. 2 Melodia după care se execută curanta (1). 3 Parte dintr-o suită instrumentală.
curar sn [At: DAMfe, T. 50 / Pl: ~te l E: cur + -ar] (îvp) 1 Curea de la ham, din părţile posterioare ale calului Si: (reg) bucar. 2 Scândură pe care stă ţesătoarea la războiul de ţesut. 3 Suportul din capăt al plutei.
curara .s/[At: DN3 / Pl: ? / E: fr curare] 1 Substanţă răşinoasă foarte toxică, de culoare neagră, cu gust amar şi miros plăcut, extrasă din unele plante exotice. 2 Preparat sintetic utilizat ca anestezic şi împotriva contracţiilor musculare.
curare1 sf [At DA ms / Pl: -rări / E: cura1] (înv) 1 Curăţare. 2 Desfacere (manuală) a foilor de pe ştiuletele porumbului Cf curăţa (5).
curare2 .s/[At: ARISTIA, PLUT., ap. DA ms / Pl: ~rări / E: cura2] (îvr) 1 îngrijire medicală. 2 Supunere (a cuiva) la un tratament medical Si: tratare.
curansx vtr [At: CODRU-DRĂGUŞANU, C. 79 / Pzi: -sesc / E: ngr xupaput] (îfm) 1-2 A (se) supune unui tratament medical Si: a (se) trata.
3-4 (Pex) A (se) vindeca.
curarisire sf [At: DEX2 / Pl: -ri l E: curarisi] (îfm) 1 Tratare. 2 Vindecare.
curarisxt1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: curarisi] (îfm) 1 Tratare. 2 Vindecare.
curarisxt2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iţi, ~e / E: curarisi] (îfm) 1 îngrijit medical Si: tratat. 2 (Pex) Vindecat.
curariza vt [At: DN3 / Pzi: -zez / E: fr curariser] 1-3 A aplica operaţia de curarizare (1-3).
curarizant sm [At: DN3 / Pl: -nţi / E: fr curarisant] Substanţă care provoacă relaxarea, urmată de paralizia muşchilor.
curarizare .v/’[At: DN3 / Pl: ~zări / E: curariza] 1 Admininstrare de curara
(2)	la animalele folosite pentru experienţe. 2 Administrare de curara (2) ca tratament în caz de convulsii, tetanos, spasme laringiene. 3 Anesteziere. curasă sfvz chiurasă eurasia sfvz colastră curastă sfvz colastră curastră sfvz colastră curastru sn vz colastră
curat1 sm [At: DA / Pl: ~aţi / E: fr cure] Preot paroh în biserica catolică. curat2 sn [At: SANDU-ALDEA, A. M. 133 / Pl: ~uri / E: cura1] (înv) 1 Vremea când se curăţă porumbul. 2 (Reg; d. jocuri; îlav) Pe (sau la) ~e Pe câştigate.
curat3, ~ă [At: COD. VOR. 116/1 / Pl: -aţi, ~e / E: cura1] 1 a (înv) Curăţat de foi sau de boabe. 2 a (înv) Sănătos. 3 a (îvr; d. deal sau vârf
de munte) Fără negură. 4 a (îvr; d. deal sau vârf de munte) Fără zăpadă.
5	a (Pop; fig) Fără obstacole. 6 a (Pop; fig) Sărac. 7 a (înv) Iertat. 8 a Lipsit de murdărie Si: nemânjit, nepătat, neprăfuit, nesoios. 9 a (înv; fig) Neîntinat. 10 a (îvr; în superstiţii; îs) Lunea -ă (sau marţea ~â etc.) sau moşii cei -aţi Fiecare dintre zilele săptămânii care urmează după prima zi a fiecărei luni când se fac molitve şi pomeni. 11 sn (îe) A trece (a scrie etc.) pe ~ A transcrie ceva, fără greşeală sau corectură, pe altă foaie sau caiet. 12 a (D. substanţe, materii, metale preţioase) Care nu conţine corpuri străine Si: adevărat, neamestecat,pur. 13 a (îs) Piatră ~ă Piatră scumpă Si: nestemată. 14 a (Pop; îs) Vin - Vin veritabil, necontrafăcut. 15 a (Pop; fig; îs) Bani ~aţi Bani obţinuţi prin muncă. 16 a (Pop; îs) Venit ~ Venit net. 17 a (Fig; d. comportament, ţinută) Ireproşabil. 18 a (Fig; d. inimă, suflet, sentimente, cuget etc.) Sincer. 19 a (Fig; d. cer, văzduh) Senin.
20	a (Fig; d. glas, voce) Clar. 21 « (Fam; îs) Vorbă ~ă Vorbă spusă fără înconjur. 22 a (Pop; îs) Treabă ~ă Lucru clar. 23 a (Fig) Lămurit. 24 a (D. aer) Lipsit de impurităţi Si: proaspăt. 25 a (D. o încăpere, o casă) îngrijit. 26 a (D. apă, lacrimi, pietre preţioase etc.) Transparent. 27 a (D. vase) Din care se poate mânca sau bea Si: (pop) nespurcat. 28 a (Fig; d. sânge) Nobil. 29 a (Fig; d. moarte) Naturală. 30 a (D. fiinţe) Care iubeşte curăţenia. 31-32 a, av Ordonat. 33 a (Fig) Cinstit. 34 a (Fam; d. femei) Fără menstruaţie. 35 a (Pop; mai ales despre fete) Cast. 36 a (Fam) Care nu are sau nu a avut (în timpul din urmă) relaţii sexuale. 37 a (Pop; îs) Duh - Duh sfânt, benefic. 38 a (Pop; îs) Prea -a (fecioară) Maica-Domnului. 39 a (Pop; în superstiţii) Care nu este sub influenţa diavolului. 40 a (Pop; în superstiţii) Asupra căruia nu apasă un blestem,
o	vrajă. 41 a (Fam; îe) A nu fi (lucru) ~ A fi ceva (anormal) la mijloc Si: blestemat, nefiresc. 42 a (Pop; d. ochi) Binevoitor. 43-44 a, av (înv) Evident. 45 a (Muz) Care respectă (strict) principiile armoniei.
curatclă sf [Ai: DA / Pl: -le / E: fr curatelle, lat curatela] (înv) Instituţie legală pentru ocrotirea şi administrarea intereselor unui minor, ale unei persoane incapabile (fizic sau psihic) Cf epitropie, tutelă.
curativ, ~ă [At: COSTINESCU / Pl:	-e	I	E: fr curatif] 1 a Care
vindecă Si: lecuitor, tămăduitor, vindecător. 2 sn Substanţă vindecătoare.
curator sm [At: (a. 1780) BUL. COM. IST. II, 215 / A şi: (reg) -rat-/ V: cor~, (pop) coratăr, (înv) ~e / Pl: ~i / E: fr curateur, lat curator] 1 (înv) Persoană care exercită drepturile şi execută obligaţiile decurgând din curatelă. 2 (Reg) Epitrop al bisericii. curatore sm vz curator
curatorie .s/[At: (a. 1817) URICARIUL IV, 307/7 / Pl: ~i// E: curator] (înv) Funcţia de curator (1).
curatorium sn [At: DN3 / P: ~ri-um / Pl: ~uri / E: cf fr curatorium, ger Kuratorium] (înv) Instituţie spitalicească în care bolnavii erau primiţi în vederea unei îngrijiri şi a unui tratament special. curauă sf vz curea
cură j/[At: STAMATI, D. / Pl: ~re / E: fr cure, lat cura] 1 Tratament (medical) constând în aplicarea metodică a unor mijloace terapeutice (băi, regim alimentar etc.). 2 Durata unei cure (1). 3 (îs) ~ balneoclimatică Folosire în scop terapeutic a apelor minerale, a nămolurilor, a factorilor climatici etc. curăbuş sm vz cărăbuş
curăciune sf [At ANON. CAR. / Pl: ? / E: lat curatio, -onem] (înv) Castitate. curăi v vz croi1
curăjx vir [At: NOVACOVICIU, C. B. 7 / V: cor~ / Pzi: -jesc / E: curaj] (Ban) 1-2 A-şi face provizii. curăiar sm vz curelar curălice sfvz curelice
curălit, ~ă a [At: CDDE / Pl: ~iţi,	/ E: curea + -lit] (Reg; d. moşii)
Delimitat. curălnic sn vz curelnic curăluşă sf vz cureluşă curăluţă sf vz cureluţă
759
CURĂSTRA
curăstra vr [At: CHEST. V, 108 / Pzi: -rez / E: curastră] (Pop; d. laptele pus la fiert) A se brânzi.
curăstare şf[At: MDA ms / Pl: -/ar/ / E: curăstra] (Pop) Brânzire a laptelui Si: (pop) curăstrat1. curăstrât1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: curăstra] (Pop) Curăstrare. curăstrat2 ,-ă a [At: CHEST. V, 108 / E: curăstra] (Pop; d. laptele pus Ia fiert) Brânzit.
curatoare1 sf[At: DA / Pl: -ori / E: cura1 +-toare] 1 Placentă. 2 Obiect cu care se curăţă boabele de pe ştiuletele porumbului.
curatoare2 sf [At: (a. 1736) BUL. COM. IST. V, 242 / Pl: -o ri i E: cura4 + -toare] (Reg) 1 Vas de lemn desfăcut la un cap, în care curge vinul la stors Si: (pop) curăţ ura2, deja, tocitoare. 2 Vas oval de lemn în care se face saramură pentru telemea, folosit la stână şi în alte scopuri.
curator, -oare [At: VARLAAM, C. 226 / V: Mu / Pl: -i, -oare / E: cura4 + -tor] (îrg) 1 a Care aleargă. 2 a (D. lichide) Curgător. 3 a Din care curge, izvorăşte ceva. 4 a Care se scurge. 5 a Dăinuitor Vz stătător.
6	smf Alergător. 7 sn Tip de caş nedefinit mai îndeaproape. 8 sn (îs) -de caş Roată de caş întreagă. curătoriu a vz curator
curătură vt [At: PANN, H. 21 / Pzi: -rez / E: cur ătură1] (Trs; nob) A plivi.
curătură1 .v/ [At: URICARIUL I, 348/21 / Pl: -ri / E: cura1 + -tură] (îvr) 1 Curăţare. 2 Loc defrişat, curăţat de cioturi, rădăcini, mărăcini etc. pentru a putea fi arat Vz curăturea, curăţătură (4) Jaz, runc. 3 Loc păstrat pentru fâneţe. 4 Loc curăţat pentru plantarea viilor. 5 Pământ desţelenit Vz laz. 6 Ogor bine îngrăşat. 7 (Pex) Deal acoperit cu vii. 8 Alunecare de pământ. 9 Ceea ce se curăţă, se rade, se cojeşte de pe ceva. 10 Ceea ce rămâne în ciur după ce se cerne grâul Si: codină, curăţătură (3). 11 (Lpl) Grăunţele care cad prin ciur, când se cerne grâul. 12 Placenta vacii. 13 Coltuc de pâine Si: cursură, cursonoi Vz codru. curătură2 sf [At: H XII, 19 / Pl: -ri! E: cura4 + -tură] Curătoare2 (1). curăturea sf [At: RĂDULESCU-CODIN, î., ap. DA / Pl: -e/e / E: curătură1 + -ea] (îvr) Pământ desţelenit şi proaspăt cultivat.
curăţa [At: COD. VOR. 143/11 / Pzi: curăţ, (înv) -ţese / E: curat3] 1-2 vtr A înlătura murdăria, impurităţile de pe ceva sau de pe sine Si: a (se) mătura, a («ve) peria, a (.ve) spăla, a (se) şterge . 3 vt A îndepărta coaja, pieliţa de pe fructe, legume, ouă etc. 4 vt A îndepărta asperităţile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, obiect, teren etc. în vederea recondiţionării, îmbunătăţirii aspectului etc. 5 vt A depănuşa. 6 vr (Fig; d. cer) A se însenina, 7 vt (înv; îe) A-şi ~obrazul (sau obrazele) A se dezvinovăţi. 8-9 vtr (îvp) A (se) vindeca de o boală (de piele). 10 vt (Reg) A castra. 11 vr (Reg; d. mamifere) A lepăda placenta. 12 vt (înv) A renunţa. 13-14 vtr (îvp; fig) A (se) slava de ceva rău. 15 vt (Fig; fam) A omorî. 16 vt (Pfm; fig) A înlătura (pe cineva din calea sa, dintr-o funcţie etc.). 17-18 vtr (Fig; în limbajul bisericesc) A (se) purifica. 19-20 vtr (Fig; fam) A rămâne sau a face să rămână fără bani, fără avere. 21-22 vtr A (se) mântui. 23-24 vtr A (se) descotorosi (de ceva). 25-26 vtr (înv) A (se) lămuri. 27 vr (înv; îe) A se ~ pe altul A arunca vina pe altul. curăţată sf [At: DA ms / Pl: ? / E: net] (Csnp) Curăţare (1) curăţate sfp [At: ALRT 11,211 / E: net] (Reg; d. pomi; îe) A fi în - A fi în perioada când se scutură florile.
curăţare sf [At: VARLAAM, C. 155 / Pl: -rări / E: curăţa] 1 înlăturare a murdăriei. 2 îndepărtare a cojii, a pieliţei de pe fructe, legume,ouă etc.
3	îndepărtare a asperităţilor, a depunerilor, a materialelor nefolositoare de pe o piesă, obiect, teren etc. în vederea recondiţionării, îmbunătăţirii aspectului etc. 4 Depănuşare. 5 Castrare. 6 (îvp) Vindecare a unei boli (de piele). 7 (Fig; în limbajul bisericesc) Purificare. curăţat1 sn [At: DAMfi, T. 120 / Pl: -uri / E: curăţa] 1-7 Curăţare (1-7). curăţat2, -ă a [At: LEX. MARS. 239 / Pl: -aţi, -e / E: curăţa] 1 Făcut curat prin îndepărtarea murdăriei. 2 Făcut curat prin înlăturarea asperităţilor, a depunerilor, a materialelor nefolositoare, a părţilor stricate etc. 3 (îvp; fig) Salvat de ceva rău. 4 (D. fructe, legume,ouă etc.) Decojit.
5	(Reg) Castrat. 6 (Fig; fam) Lefter. 7 (Fig; fam; d. oameni) Al cărui viitor
este compromis. 8 (Fig; în limbajul bisericesc) Purificat. 9 (îvp) Vindecat de o boală (de piele).
curăţăciune sf [At: DOSOFTEI, PS. 505 / V: -ţie- / Pl: -ni / E: curăţa + -iune] (înv) Curăţenie a sufletului. curăţănie sfvz curăţenie
curăţător, -oare [At: COD. VOR., ap DA ms / Pl: -i, -oare / E: curăţa] 1-2 smf, a (Persoană) care curăţă (1). 3-6 smf sn, a (Persoană sau obiect) care (se) purifică. 7 sm (înv; îs) - de ghete Lustragiu. 8 smf (înv) Persoană care înlătură ceva rău. 9 .ş/Instalaţie folosită la separarea corpurilor străine dintr-un material pulverulent, granular ete. 10 sn Dispozitiv utilizat la desprinderea depunerilor, impurităţilor ete. de pe suprafaţa pieselor. 11 sn Aparat pentru separarea dintr-un produs a unei faze formate din particule de lichid, de solid sau de gaze. 12 .v/‘(îrg) Scoabă a fierarului. 13-14 sf (înv; îs) -oare de ghete Grătar sau preş pe care se rad sau se şterg ghetele.
15	sf (îs) -oare de zarzavat Cuţitaş special pentru curăţarea (2) zarzavaturilor. 16 şf (îs) -oare de cereale Maşina pentru separarea impurităţilor din cereale.
curăţătorie .s/[At: DEX2 / Pl: -ii / E: curăţat1 + -orie] 1 Loc în care se curăţă (1) (chimic) obiecte de îmbrăcămite sau de uz casnic din ţesături Si: spălătorie chimică. 2 Atelier unde se efectuează curăţarea (3) pieselor turnate.
curăţătură sf [At: ANON. CAR. / Pl: (nob) -ri / E: curăţa + -tură] (îvr) 1 Curăţare (1). 2 Gunoiul care se adună la curăţenie (3). 3 Curătură1 (10).
4	Curătură1 (2). 5 Crengile şi aşchiile obţinute prin curăţarea pomilor de uscătură sau prin defrişarea terenurilor.
curăţel,-ea ă [At: LB / Pl: -ei, -e/e / E: curat1 + -el] 1-2 (Şhp) (Destul de) curat1 (8). 3 îngrijit. 4-5 (D. oameni; irn) (Destul de) drăguţ. 6 Lucrat îngrijit.
curăţenie sf [At: URICARIUL III, 22/31 / V: (reg) -$n-! Pl: -ii / E: curat1 + -enie] 1 Calitatea de a fi curat3 (8). 2 Aspectul unei fiinţe sau al unui obiect curat3 (8). 3 Dereticare. 4 (înv) Menstruaţie. 5 (înv) Castitate.
6	(înv) Vindecare. 7 Purgativ. 8 (Fig; în limbajul bisericesc) Purificare.
9	(înv; fig) Nevinovăţie. 10 (înv; fig) Integritate.
curăfi vtr [At: PRAV. GOV., ap. DA / Pzi: -ţese / E: curăţa css] 1-27 A curăţa (1-27).
curăţică af[At LB / Pl: -ici 1E: curat? + -ică] 1-2 (Şhp) Curată3 (8).
3	îngrijită. 4 (D. femei) Drăguţă. 5 Lucrată îngrijit. curăţiciune sfvz curăţăciune
curăţie sf [At: PSALT. 26/15 / Pl: -ii / E: curat? + -ie] (înv) 1-6 Curăţenie (1-2,5,8-10). curăţire .v/fAt: COSTINESCU / Pl: -ri / E: curăţi] 1-7 Curăţare (1-7). curăţit lsn [At: PAMFILE, A. R. / Pl: -uri / E: curăţi] Curăţat1. curăţit2, ~ă a [At: DA / Pl: -iri, -e / E: curăţi] 1-9 Curăţat2 (1-9). curăţitor, -oare smf a [At: ANON. CAR. /V: Mu / Pl: -oare / E: curăţi] 1-16 Curăţător (1-16). curăţitorie sf[At: DA / Pl: -ii / E: curăţi] 1-2 Curăţătorie (1-2). curăţitoriu a, smf vz curăţitor, -oare
curăţitură sf [At: ANON. CAR. / Pl: -ri / E: curăţi] 1-5 Curăţătură (1-5). curând [At: COD .VOR. 42/2 / V: (îvp) -rund, -rundă / E: ml currendo] 1 av Peste puţin timp. 2 av (îlav) Cât (şi cum) mai - sau cât de ~ Cât mai degrabă. 3 av (îlav) In — în scurt timp. 4 av (înv; îlav) Peste ~ Degrabă.
5	av (îlav) De ~ Nu de mult. 6 av (înv; nob; îlav) Până la ~ în grabă. 7 av (îlav) Mai ~ Mai degrabă. 8 av (îal) Mai uşor. 9 av (îal) Mai bucuros.
10	a (înv) Repede. 11 a (îvr; îlav) In ~ă vreme Peste puţin timp. 12a (înv; îlav) De ~ă vreme sau de ~ timp Nu de mult (timp). 13 a (înv) Ager.
curânda vr [At: CORESI, PS. 31 /V: -run- / Pzi: -dez l E: curând] (înv) A se grăbi. curârmă sfvz curmă
curb, -ă [At: KRETZULESCU, A. 26 / Pl: -i, -e / E: fr courbe] 1 a (D. linii) în formă de arc Si: arcuit, încovoiat. 2 a (D. planuri) Boltit. 3 .s/Figură geometrică având o singură dimensiune. 4 .v/'Linie care nu este dreaptă sau frântă. 5 .ş/Linie care reprezintă, grafic, o relaţie între două
760
CURCUBEŢICĂ
mărimi variabile, trecute una în abscise şi una în ordonate. 6 sf Porţiune din traseul unei căi de comunicaţie cu axa curbă (1), care racordează două aliniamente continuative ale căii respective. 7 sf(D. vehicule; îe) A lua -ba A vira. 8 sf Linie care descrie grafic fazele succesive ale variaţiilor unui fenomen. 9 .ş/(îs) ~ă de nivel Linie de pe o hartă care uneşte punctele de egală altitudine, căpătând valoare în raport cu un anumit plan de referinţă (de obicei nivelul mării). 10 sf (îs) -d batimetrică Linie de pe
0	hartă care uneşte punctele de egală adâncime ale reliefului fundului apelor (oceane, mări, lacuri). 11 (Ecp; îs) ~ă de sacrificiu Denumire dată, în 1931-1933, reducerii salariilor şi pensiilor muncitorilor şi funcţionarilor publici.
curbă vtr [At: DA / Pzi: ~/?ez / E: curb cf fr courber] 1 A deveni curb (1). 2 (Fig) A se supune voinţei cuiva (fără a se împotrivi). curbam sn vz curban
curbări sn [At: DOSOFTEI, V. S. 13/2 / V: cor-, -am, gu~ f Pl: -e / E: tc kurban] (îrg; tem) 1 Jertfa religioasă constând dintr-un animal întreg fript şi împărţit participanţilor. 2 (Pex) Ospăţ. 3 (îc) —bairam Sărbătoarea sacrificiului, la 70 de zile după bairamul propriu-zis. curbare .v/‘[At: DA ms / Pl: -/>ări / E: curba] îndoire. curbat1 sn [At: DA / E: curba] îndoire.
curbat2, -fl a [At: DA / Pl: -ari, -e / E: curba] 1 îndoit2.2 Gârbovit2. curbaturăt, ~fl a [At: DA / Pl: ~aţi, ~e / E: curbatură + -at] (înv) Care are curbatură (1).
curbatură [BIANU, D. S. / V: ~băt~ / Pl: -ri / E: fr courbature] (înv)
1	Durere musculară provocată de boală sau de o oboseală mare Si: deselare. 2 îndoitură.
curbei, -eată [At: ŞIO II, 143 / Pl: -eri, ~e / E: ns cf tc gurbet, alb kurbet, srb gurbat] 1 smf (Reg) Venetic. 2 a (Mol) Corcit.
curbetă .v/'[At: CADE / Pl: -te l E: fr courbette] (Reg) Săritură a calului cu picioarele din faţă ridicate.
curbigrăf sn [At: DN3 / Pl: -e / E: curbă + -graf] Instrument folosit în matematică pentru trasarea curbelor.
curbiliniu, -ie a [At: MARIAN - ŢIŢEICA, FIZ. I, 21 / Pl: -ii / E: curb(ă) + linie cf fr curviligne] 1 Care urmează o linie curbă (1). 2-3 Alcătuit din (sau închis între) linii curbe (1).
curbimetru sn [At: CADE / Pl: ~re / E: fr courvimetre] Instrument cartografic folosit pentru măsurarea pe hartă a lungimilor curbelor de nivel.
curbină sf [At: DAMfi, T. II3 / Pl: ~ne / E: coarbă + -ină] (Reg) Coarbă (1).
curbului vt [At: FRÂNCU - CANDREA, R. 51 / Pzi: net / E: ns cf mg koborolni] (Mgm) A scotoci.
curbură sf [Al: IOANOVICI, TEHN. 114 / Pl: -ri / E: fr courbure] 1 îndoitură în formă de arc. 2 Loc unde se găseşte o astfel de îndoitură.
curcan sm [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 306/6 / V: cor- / Pl: -i / E: curcă + -an] 1 Pasăre domestică mare, originară din America, cu coada lată care se desfăşoară în forma de evantai (Meleagris gallopavo). 2 (Pre) Masculul curcii (1). 3 (îe) A se umfla în pene ca un - A-şi da aere Si: a se îngâmfa. 4 (Dep) Poliţist. 5 (Fig) Dorobanţ. 6 (Fig) Om (foarte) bătrân.
7	(Irn) Om greu de cap.
curcâ sf [At: ANON. CAR. / Pl: -rci, (îvr) -rce / E: bg Kypm] 1 Femela curcanului (1) Si: (Trs) codină, corcodină , (Ban) ciurcă. 2 (Pex) Curcan (1). 3 (îc) —bronzată Rasă de curcan cu greutate corporală mare. 4 (Pfm; îe) A fi (sau a sta, a umbla) ca o - plouată (sau beată) A fi (sau a sta, * a umbla) abătut, dezorientat, zăpăcit. 5 (Pfm; îe) Nici -, nici curcan Se spune despre cel care n-are o situaţie precisă. 6 (Pfm; îe) Râd şi -rcile E din cale-afară de caraghios. 7 (Trs) Haină femeiască (asemeni recălului) îmblănită cu piele de oaie. 8 (Irn) Infanterist. 9-10 (Trs) încercare nereuşită de a minţi sau a înşela. 11 (Olt; îcs) De-a ~ca Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 12 (Bot; îc) Iarbă-de— Fumăriţă (Fumuria officinalis).
curcănar [At: PONTBRIANT, D. / Pl: (1) ~i sm, (2) -e sn / E: curcan + -ar] 1 sm Păzitor de curcani (1). 2 sn Coteţ pentru curcani (1).
curcănaş sm [At: MARIAN, O. II, 276 / PI: -i / E: curcan + -as) 1-4 (Şhp) Curcan (1) (mic sau jucăuş).
curcănăne sf [At: ALAS III/IV, 116/5 / Pl: -ii / E: curcan + -ărie] (Arg) Poliţie.
curcănet sn [At: DA ms / Pl: (nob) -wri / E: curcan + -et] Mulţime de curcani (1).
curcăme sf [At: ALECSANDRI, T. 529 / Pl: -ii / E: curcan + -ie] (Pop) Furtişag.
curcăreasă sf [At: GRAIUL l, 98 / Pl: -e.se / E: curcă + -ăreasă] (Mun) Păzitoare de curci (2).
curce sf[At: PAMFILE, J. II, 47 / Pl: -rci / E: curci (pl lui curcă)] (Reg; îc) -cea-babei De-a curca (11).
curceagsm [At: CHEST. 1,159 / Pl: ~cegi / E: curci + -eag] (Reg) Cal cu ochi de culori diferite. curci v vz corci
curcioaică sf [At: DELAVRANCEA, H. T. 133 / Pl: ? / E: curcă + -oaică] 1-2 (Şdp) Curcă (1) (mare). curare sf vz corcire
curcodană sf [PANŢU, PL 2 / Pl: ~/?e / E: ctm curcă + codană] (Bot; reg) Fumăriţă (Fumaria officinalis).
curcoi sm [At: DA / Pl: - / E: curcă + -oi cf bg KşpKOfi] 1-2 (Şhp) Curcan (1) (mare).
curcubă .v/ [At: DA / Pi: ? / E: ns cf curcubeiă] (Reg) Lemn scobit în care se ţine sare. curcubătă sfvz curcubetă
curcubătămţă a [At: DA / Pl: -fe / E: ns cf curcubătă + -ăniţă] (Ban; mpl; csnp; d. mere) Curcubetos.
curcubătări sn, a [At: N. REV. R. 1910 / E: curcubătă + -ări] (Ban) 1-2 (Mere) de dimensiuni mari, de vară, de culoare galbenă cu picăţele albe Cf curcubătăniţă, curcubetariţ, curcubetos, curcubeţesc. curcubău sn vz curcubeu curcubel sn vz curcubeu
curcubeă sf [At: BORZA, D. / Pl: -e/e / E: net] (Bot; reg) 1 Neghină (Agrostemma githago). 2 Curcubeu (3). curcubeătă sf vz curcubetă curcubei sn vz curcubeu1
curcubetă sf [At: LB / V: (reg) cucurbătă, cucurbeată, cucurb~, cucurbete, cucurbită, ~bătă, ~b\tă, -ie sm, -e/e sm / Pl: -re / E: ml curcubita] (Reg) 1 (Şîc —porcească,-te-de-nutreţ,cucurbite-româneşti) Dovleac (Curcubita pepo). 2 (Şîc —galbenă, —albă, —de-betcă, —de-cuculă,—de-tras) Tigvă (Lagenaria s ice rar ia). 3 (îc) —buburoasă (sau râioasă) Bostan (Curcubita verucosa). 4 (îc) Cucurb—porcească, (sau sălbatică) Mutătoare (Bryonia alba). 5 (îf -re) Pepene verde (Citrullus vulgaris). 6 (Fig) Vas făcut din fructul curcubetei (1), în care se păstrează lichide şi care servea (înainte de apariţia furtunului) şi pentru scoaterea băuturilor din butoi Si: (reg) tâlv, tidvă, trăgace. 1 Curcubeu (3). curcubete sm vz cucurbete
curcubetos, -oasă a [At: PĂCALĂ, M. R. 279 / PI: -cxyi, ~6>a.ve / E: curcubetă + -av] (Trs) De forma curcubetei (1) Cf curcubătăniţă, curcubătări, curcubeţesc.
curcubetuşă sf [Ai: BORZA, D. / PI: -ye / E: curcubetă + -uşă] (Bot; reg) Tigvă (Lagenaria siceraria). curcubeţe sm vz curcubetă
curcubeţeă sf [At: BIBLIA (1688), 268/1 / V: cucurb- / Pl: -e/e / E: curcubetă + -ea] (Bot; reg) 1 Mutătoare (Bryonia dioica). 2 Mutătoare (Bryonia alba). 3 Tărtăcuţă (Coccinia indica). 4 (îf cucurb~) Mărul-lupului (Aristolochia clematitis).
curcubeţeană sf [At: BORZA, D. / V: cucurb~ / Pl: -ene f E: curcubeţeă + -ană] (Bot; reg) Mutătoare (Bryonia alba).
curcubeţesc, -ească a [At: PANŢU, PL.2 / Pl: -e.yri / E: curcubetă + -esc] (Reg) Curcubetos.
curcubeţică ş/[At: BARONZI, L. 1,132 / V: cucurb~, cucurbiţ~, ~biţ~
l	PI: -e/e / E: curcubetă + -ică] (Bot; reg) 1 Mărul-lupului (Aristolochia clematitis). 2 Mutătoare (Bryonia dioica). 3 Păpălău (Physalis alkekengi).
4	(îc) —măruntă Zămoşiţă (Hibiscus trionum).
761
CURCUBEU
curcubeu sn [At: N. COSTIN, ap. LET. I 46/21 / V: (reg) cuculbău, cucurbeu, culcubău, ~bău, ~bei, ~bel / Pl: -e/e, (rar) -ei uri / E: net] 1 Fenomen optic care se datorează refracţiei, reflexiei totale şi dispersiei luminii solare în picăturile de apă din atmosferă şi care are aspectul unui imens are multicolor dispersat pe cer Si: curcubiţă. 2 Fascicul de raze luminoase care apar noaptea pe cer. 3 (Bot; reg) Plantă cu frunzele şi cu tulpina păroase, cu flori mari roşu-purpurii şi cu fructele capsule (Lychnis coronaria) Si: curcubea (2), curcubetă (6). 4 (Bot; reg) Neghină (Agrostemma githago) 5 (Bot; reg) Pir-gros (Cynodon dactylon). curcubiţă sf vz curcubetă
curcubiţă ş/ŢAt: HERZ.-GHER., M. IV, 251 / Pl: -ţe / E: curcubeu + -iţă] (Reg; în ghicitori) Curcubeu (1). curcubiţică sfwz curcubeţică curcudan sm vz corcodan curcudană sfvz corcodană curcudea sfvz corcodea
curcudeasca sfa [At: SEVASTOS, N. 281 /E: curcudea + -ească] (Reg)
1	Dans popular (cu lăutari) nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută acest dans. curcudel sm vz corcodel curcuden sm vz corcodan curcuduş sm vz corcoduş
curcuie v/ [At: ŞEZ. XXIII, 44 / Pl: ? / E: net] (Mol; Buc) Vită slabă. curculeţ sm vz curculez
curculez sm [At: POLIZU / V: ~eţ / Pl: ? / E: ns cf bg K0K0Jie3SL] (Ent; Mol; Mun) Gărgăriţă (Calendra granaria). curcumă sf [At: COSTINESCU / Pl: ? / E: fr curcuma] Şofran de India. curcumină sf vz cucurmină
curcuş sn [At: ŞEZ. III, 13 / Pl: ~uri / E: ns cf corcoduş] (Reg) Fruct. curcut sn [At: DDRF / Pl: ? / E: ns cf te kurkut, ngr xoupxoârv] (îvr) 1-2 Supă (sau terci de mălai) cu bucăţele mici de pâine.
curcuţă sf[At: MARIAN, O. II, 276 / Pl: -ţe / E: curcă + -uţă] 1-2 (Şhp) Curcă (1) (mică).
curdisi vt [At: IORGA, S. N. 216 / Pzi: sesc / E: ngr xoupSigw] (Grî)
1	A rândui. 2 A trata. curdisit,~ă a [At: IORGA, S. N. 141 / Pl: -iţi / E: curdisi] (Grî) Orânduit. curdismă i/[At: IORGA, S. D. VII, 46 / V: ~izmă f PI: -me / E: ngr xovpdlGjua] (Grî) Rânduială. curdizmă şf vz curdismă curduc sm vz cordiug curdun sm vz cordiug cure v vz curge
curea sf[At: ANON. CAR. / V: -ra«ă / Pl: -e/e, (reg) -răii / E: ml corrigia] 1 Fâşie lungă din piele, cânepă, material plastic etc. 2 Curea (1) folosită ca cingătoare. 3 Nojiţă. 4 Unealtă a cizmarului cu care acesta ţine fixată încălţămintea pe genunchi. 5 (Bot; reg) Broseăriţă (Potamogeton natans). 6 (Bot; reg; îc) ^lele-de-opinci-ale-Domnului-Hristos Iarba şerpilor (Triglochin palustris). 7-8 (Pfm; îe) A (nu)-I ţine pe cineva Mia (sau -elele) A (nu) avea curajul de a face ceva. 9-10 (îae) A (nu) fi capabil de o acţiune. 11 (îs) - de transmisie Bandă de piele (sau de pânză) continuă, flexibilă şi rezistentă, cu ajutorul căreia se poate transmite mişcarea de rotaţie şi puterea corespunzătoare de la un scripete (sau un arbore) de maşină la altul. 12 (îas) Ceea ee serveşte ca intermediar pentru a transmite ceva. 13 (îs) - de transport Bandă de transport. 14 (îvp) Unitate de măsură a lungimii egală cu aproximativ 16 picioare. 15 (îvp) Fâşie lungă şi îngustă de pământ (sau pădure). 16 (Mol; maa) Dans popular nedefinit mai îndeaproape Cf cureluşă (3). 17 (Ban) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
cureac1 sn [At: ŞEZ. XVIII, 168 / V: -riac / PI: ? / E: cur + -eac] (Reg) Fân (sau paie) aflate la baza stogului.
cureac2 sn [At: POLIZU / Pl: ? / E: ns cf bg Kopnn] (îrg) Loc curăţat în mijlocul pădurii.
cureastă sf vz colastră
cureatic sn [At: TOMESCU, GL. / Pl: ? / E: net] (Olt) Fiecare dintre cele patru lemne puse în cruciş pe care se clădeşte căpiţa de fân. curec sn vz curechi
curecher sm [At: CIHAC / Pl: —/ / E: curechi + -ar] (Mol) 1 Cultivator de varză. 2 Vânzător de varză. 3 (Ent) Coropişniţă (Gryllotalpa vulgaris).
curechesc, ~ească a [At: CDDE / Pl: -eşti / E: curechi + -esc] (Reg) Care seamănă cu varza.
curecheşte av [At: ŞEZ. XX, 7 / E: curechi + -este] (Reg) în felii subţiri (ea varza tăiată).
curechi sn [At: DOSOFTEI, V. S. 68/2 / V: ~ee, curichi / Pl: -uri / E: ml colic(u)lus] (Reg) 1 (Bot; şîe —alb sau (cu) căpăţână, de-iarnă, de-
înurat) Varză (1). 2 Mâncare de varză (dulce sau murată). 3 (Bot; îc) — guşat (sau nemţesc) Varză furajeră (Brassica oleracea var. acephala).
4	(Bot; îc) —creţ (sau de-vară) Varză creaţă (Brassica olearacea var. sabauda). 5 (Bot; îc) —chinezesc (sau de-câmp) Nap (Brassica napus).
6	(Bot) (îe) —de-câmp (sau sălbatic) Rapiţă (Brassica rapa). 7 (Bot; îc)
—de-stâncă Rujă (Sedum roşea). 8 (Bot) Gheaţă (Begonia semperflorens).
9	(Bot; îc) Mil-stâncii Urechelniţă (Sempervivum tectorum). 10 (Lpl) Verdeţuri. 11 (Bot; îc) —de-munte Plantă erbacee din familia compozitelor cu flori galben aurii şi cu fructe achene, prevăzute cu peri (Ligularia glauca).
curechierie jţ/*[At: BARCIANU / Pl: -i/ / E: curechi + -ărie] (Reg) Curechişte.
curechişte 5/ [At: H X, 90 / Pl: -ti / E: curechi + -işte] (Reg) Teren cultivat cu varză Si: (reg) curechierie, curechiştină, vărzărie. curechiştină ,v/'[At: DA / Pl: -ne / E: curechi + -iştină] (Reg) Curechişte. curechiţă .v/’tAt: MARIAN, INS. 258 / Pl: -re / E: curechi + -iţă] (Ent; reg) Fluture de varză (Pontia brassicae).
curechioSy ~oasă a [At: BARCIANU / Pl: -oşi, -oase l E: curechi + -av] (Reg) Care este aţos ca varza.
curechiu, ~ie a [At: MARIAN, CH. 39 / Pl: -c/îi/ / E: curechi + -iu] (Reg) De culoare verde închis (ca varza).
curechiuş sn [At: BORZA, D. / Pl: -e / E: curechi + -uş] (Bot; reg) 1 Gheaţă (Begonia semperflorens). 2 (Lpl) Urechelniţă (Sempervivum tectorum).
curelar sm [At: LB / PI: -/ / E: curele + -ar] Meşter care face sau repară curele (1).
curelăreasă sf [At: LM / Pl: -e.ve / E: curelar + -easă] Soţia curelarului. curelărie sf [At: ODOBESCU, 0.1,480 / Pl: -i / / E: curelar + -ie] 1-2 Atelierul curelarului (sau secţie într-o întreprindere) unde se fabrică (sau se repară) curele (1) şi alte articole de piele. 3 Magazin (sau raion într-un magazin) unde se vând articole de piele Si: marochinărie. 4 (Pex) Obiecte fabricate din piele. 5 (Pex) Mulţime de curele (1). 6 Meşteşugul curelarului.
curelice sf[At: BARCIANU / Pl: -ici l E: curele + -ice] (Bot; reg) 1 Barba-caprei (Colocera viscosa). 2 Bureţi-de-conopidă (Ramaria coralloides). 3 Creţişoară (Dryodon coralloides). 4 Nufăr (Nymphaea).
curelnic sn [At: CADE /V: -ră/- / Pl: -/ce / E: cf bg k \ piiMKi>] 1 (Ban) Plasă pentru fluturi, peştişori etc. 2 (Ban) Coteţ de găini făcut din nuiele.
curelos, —oasă a [At: LB / V: ~răl~ l Pl: -oşi, -oase IE: curele + -os] (Reg) Fibros.
cureluşă sf[At: LB / V: ~răl~, (reg) ~răruşă / Pl: -şe / E: curele + -uşă] 1-2 (Şhp) Curea (1) (mică) Si: cureluţă (1-2). 3 (Cor) Horă nedefinită mai îndeaproape. 4 (Pop) Joc de cărţi nedefinit mai îndeaproape. cureluţă sf [At: LB / Pl: -ţe / E: curele + -uţă] 1-2 Cureluşă (1-2). curent, ~ă [At: (a. 1817) URICARIUL V, 27/5 / V: cor- / Pl: -nţi, -e, (rar, .st?) -uri / E: fr courant] 1 a (îs) Apă -ă Apă care curge la robinet.
2	a (îas) Instalaţie de apă potabilă care poate fi folosită permanent în locuinţe. 3 a (D. vorbire) Fluent. 4 a (D. scriere) Cursiv. 5 a (D. an, lună etc.) Care este în curs Si: prezent. 6-7 a, av De fiecare zi Si: cotidian, zilnic. 8 a (îs) Cont - Cont deschis la bancă de o persoană sau o instituţie,
762
CURIOS
unde se depun şi de unde se ridică sumele pentru a fi utilizate după nevoi.
9	a (D. preţuri) Existent la un moment dat Si: în curs. 10 a (îs) Monedă ~ă Monedă cu valoare circulatorie. 11-12 a, av Obişnuit. 13 sm (Şîs ~ de aer) Deplasare a unei mase de aer dintr-un loc într-altul, cauzată de
0	diferenţă de temperatură Si: flux. 14 sm Deplasare a unui lichid în direcţia pantei Si: curgere, curs. 15 sm Debit. 16 sm (Şîs - electric) Deplasare ordonată, într-o anumită direcţie, a purtătorilor de sarcină electrică. 17 sm (îs) - electric continuu Curent (16) electric al cărui sens şi a cărui intensitate nu variază periodic în timp. 18 sm (îs) - electric alternativ Curent (16) electric al cărui sens şi a cărui intensitate variază periodic în timp. 19 sm Intensitate a curentului (16) electric. 20 sn Ansamblu de idei, opinii (politice, ştiinţifice, artistice, religioase etc.) care sunt adoptate la un moment dat de un număr mai mare de oameni. 21 sn (îs) - literar (sau artistic) Mişcare literară sau artistică, care reuneşte un număr de scriitori (sau de artişti) pe baza unui program estetic şi a unor înclinaţii (relativ) comune. 22 sn (îe) A fi (sau a se pune) Ia ~ A se informa cu privire la un lucru, la o activitate etc.
curentă1 [At: UNIVERSUL 8 decembrie, 1938 / Pzi: -/ez / E: curent]
1	vt (D. un conductor electric) A provoca cuiva un şoc (mai uşor) prin atingere. 2 vr (D. fiinţe) A atinge un conductor electric suportând un şoc.
curentă2 vt [At: DA / Pzi: -/ez / E: ger kurentieren] (Trs; înv) A căuta pe cineva peste tot (pentru a-1 aduce în faţa justiţiei).
curentare A/[At: DA / Pl: ~/ăr/' / E: curentay] 1 Provocare a unui şoc (uşor) prin atingere Cf curenta1 (1). 2 Atingere a unui conductor electric, suportând un şoc.
curentat, ~ă smf, a [At: DA / Pl: -aţi, ~e f E: curenta1] 1-2 (Persoană) care a suportat un şoc prin atingerea unui conductor electric.
curentograf sn [At: DN3 / Pl:	f	E:	fr courantographe] (Hid)
Curentometru înregistrator.
curentometru sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr courantometre] Dispozitiv pentru determinarea vitezei curentului (16). curere sfvz. curgere
cureş, ~ă a [At: DA / Pl:	-<?	/	E:	cur	+	-eş]	(Reg)	1	Cu	cur	(1)	mare.
2	Scurt şi gros.
curet sn [At: PĂSCULESCU, L. P. 177 /Pl:	/ E: cure] (Iuz) 1 Curgere
2	Mers. 3 Drum. cureţec sn vz curetic
curetic sn [At: H IV, 65 / V: -tec / Pl: ? / E: ns cf cureac1] (Mun) O parte a unei căpiţe de fân. cur fân sm vz curpen
curfirştină sf [At: CALENDARIU (1814), 31 / Pl: ~ne / E: ger Kurfarstin] (înv) Soţia curfiurstului.
curfiurst sm [At: LET. II, 64/10 / Pl: ? / E: ger KurfiirstJ (înv) Prinţ elector în imperiul german.
curgan sn [At: DA / V: -rhan / Pl: -e / E: rs Kyprsm] (Reg) Movilă mare de pământ (negru).
curgător, -oare [At: (a. 1773) URICARIUL IV, 21H / Pl: -/, -oare- / E: curge + -tor] 1-4 a Care curge (4,10,22,17). 5-6 a Curent (5,9). 7-8 a, av (D. vorbire, frază, stil) Fluent.
curge vi [At: COD. VOR. 34/4 / V: (reg) cura, (îrg) cure (/ Pzi: cur, curi, cură) f Pzi: 3 curg, curgi, curge Ps: cursei Pt: curs / E: ml curro, -rere] 1 (înv) A alerga. 2 (Ent; reg; îc) Cură-în-foc Fluture-de-lumină.
3	(Pop) A o lua la fugă. 4 (D. lichide, mai ales despre apă) A se mişca în direcţia pantei. 5 (D. ploaie) A cădea din abundenţă. 6 (Pop; îe) A ~ gârlă A veni din belşug. 7 (Fam; îe) Va '-multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) Va trece mult timp. 8 (Fam; îe) Dacă nu pică Chiar dacă câştigul nu este mare, tot te alegi cu ceva. 9 A fi dus de apă Si: a pluti.
10	(Pan; fig) A se desfăşura. 11 (Pfm) A se decolora. 12 A face să curgă
(4). 13 (D. ape curgătoare) A se vărsa în... 14 (D. secreţii ale corpului) A se scurge (în afară). 15 (D. sânge) A circula. 16 (D. materii nelichide) A se scurge. 17-18 (D. vase) A lăsa să se scurgă lichidul sau materia pe care le conţine (datorită unui orificiu). 19-20 (D. alte obiecte) A se desfăşura, a se desprinde de pe ceva (căzând). 21 (Pfm; îe) A-i ~peticele
A fi îmbrăcat în haine zdrenţăroase. 22 (Fig; d. păr) A atârna. 23-24 A năvăli, a se îngrămădi de peste tot. 25 (D. sunete, vorbe, discursuri etc.) A ieşi cu uşurinţă, fără efort. 26 (D. evenimente) A se desfăşura repede, unul după altul. 27 (D. vreme, viaţă etc.) A trece. 28 (D. preţuri, bani etc.) A circula. 29 (D. termene, dobânzi etc.) A se socoti de la... 30 A rezulta. 31 (D. corpurile cereşti) A evolua pe bolta cerului. 32 A-şi avea originea Si: a izvorî, a începe, a proveni, (înv) a obârşi.
curgere sf [At: BIBLIA (1688), 238/1 / V: -rere f Pi: -ri / E: curge] 1 (înv) Alergare. 2 Mişcare a unui lichid în direcţia pantei. 3 Plutire pe apă. 4 Desfăşurare a evenimentelor. 5 Decolorare prin spălare. 6 Vărsare a unui afluent în apa colectoare. 7 Scurgere a unor secreţii (în afară). 8 (Spc; îs) - albă Leucoree. 9 Circulaţie a sângelui. 10 Scurgere a unor materii nelichide. 11-12 Năvălire, îngrămădire de peste tot. 13 Rostire fluentă, fără efort Vz cursivitate, elocvenţă, volubilitate. 14 Desfăşurare (rapidă) a unor evenimente Si: curs, evoluţie, mers. 15 (îoc stare) Schimbare. 16 Trecere (a vieţii, a timpului etc.). 17 Evoluţie istorică Si: decurgere, desfăşurare, evoluţie, mers. 18 (Pop) Descendenţă. 19 Circulaţie a banilor. 20 Socotire a unei scadenţe de la... Cf curge (29). 21 Rezultare. 22 Evoluţie a corpurilor cereşti pe boltă Cf curge (31). curhan sn vz curgan
curi1 vr [At: I. CR; IV, 305 / Pzi: -resc / E: cur] (Pop) A umbla pe unde n-are treabă.
curi2 vt [At: I. CR. IV, 105 / Pzi: ~resc / E: rs KypMTb] (Mol; rsm) A fuma. curiac1 sn vz curuiac curiac sn vz cureac1
curial, -ă a [At: DA / P: ~ri-al / Pl: -i, -e / E: lat curialis, fr curial] 1 Care aparţine curiei1 (6). 2 Specific curiei1 (6). 3 Care provine de la curie1 (6). 4 Referitor la curie1 (6). curiastră sfvz colastră
curiat,-Ă a [At: DEX2 / Pl: -aţi, ~e l E: lat curiatus] Care este compus din curii1 (1).
curie1 .s/[At: SBIERA, F. S. 330 / Pl: -ii / E: lat curia] 1-3 (înv) Fiecare dintre cele treizeci de subdiviziuni ale tribului primitiv la romani (cu localul şi/sau personalul). 4 (înv) Localul senatului roman. 5 (înv) Senat municipal Si: consiliu. 6 Administraţie pontificală a bisericii catolice. 7 (înv) Corp electoral în Imperiul Habsburgic. 8 (Trs; înv) Curtea de casaţie. 9 (Trs; înv) Conac.
curie2 sm [At: DEX2 / P: cii-ri-e f E: fr curie] Unitate de măsură pentru radioactivitate.
curiepunctură .v/TAt: DEX2 / P: -ri-e- / Pl: -ri / E: fr curiepuncture] Tratament aplicat în cancer, care consta în introducerea în ţesuturi a unor ace cu radiu.
curier, -fl [At: LB / P: -ri-er f V: (înv) curueriu, -iir / Pl: -iy-e / E: fr courier, ger Kurier] 1 smf Persoană (în serviciul unei instituţii) însărcinată să ducă la destinaţie corespondenţă, mesaje etc. 2 smf (Spc) Factor poştal. 3 .vw/Ştafetă. 4 sn (înv) Corespondenţă care se trimite sau se primeşte o dată Si: poştă. 5 sn Rubrică (într-o publicaţie periodică) cu caracter informativ.
curier at sn [At: DEX2 / P: -ri-e- / Pl: -e / E: curier + -at] Activitatea curierului (1).
curieterapie sf [At: DEX2 / P: ~r/-e~ / E: fr curietherapie] Radioterapie. curixr sm vz curier
curiman sm [At: CDDE / Pl: -i / E: curi (pl cur) + -man] (Reg) Om cu curul (1) mare.
curion sm [At: DEX2 / P: ~ri-on f Pl: -/ / E: fr curion, lat curio] (înv)
1	Şeful unei curii1 (1) romane. 2 Preot care oficia sacrificiile.
curios,-oasă [At: (a. 1783) CAT. MAN. 11,343/54/V: ~oz/P: ~ri-os, ~ri-oa-să f Pl: -o.yi, ~oase / E: fr curieux, lat curiosus, it curioso] 1-2 smf a (Fiinţă) care manifestă curiozitate (1). 3-5 smf, a, av (Pex) Indiscret.
6-7 smf, a (Fiinţă sau obiect) care stârneşte curiozitatea (1). 8-9 a, av Straniu. 10-11 a, av Surprinzător. 12-13 fl, av Original.
763
CURIOSA
curiosa sns [At: DN3 / P: ~ri-o-I E: lat curiosa] Termen latinesc care indică texte curioase, rare. curioz, ~oază a vz curios curiozita şf vz curiozitate
curiozitate sf[At: LB / V: ~ra/ P: -ri-o- / Pl: -taţi / E: fr curiosite, lat curiositas, it curiosita] 1 Dorinţă de a cunoaşte (amănunţit) ceva nou sau neobişnuit. 2 Manifestare a interesului pentru un lucru deosebit. 3 Indiscreţie. 4-5 Caracterul ciudat al unei fiinţe sau al unui obiect Si: ciudăţenie, raritate, (rar) bizarerie. 6 (Ccr; mpl) Lucru interesant, care se întâlneşte rar Si: ciudăţenie, raritate, (rar) bizarerie.
curioznic, ~ă a [At: (a. 1785) ap. GCR II, 144/13 / P1: -ici, -ice / E: curioz + -nic cf rs K\[)H03iiftK] (îrg) Straniu. curir sm vz curier
curişorsn [At: GCR II, 334 / Pl: -oare / E: cur + -işor] 1-2 (Şhp) Cur (mic, bine conturat) Si: curuleţ (1-2). curlţă sf[At: ALRM II/I 354 / Pl: -ţe / E: net] (Reg) Coşuleţ. curiu sn [At: DEX2 / V: ~m I P: cu-riu / Pl: ? / E: fr curium] Element chimic radioactiv sintetic. curium sn vz curiu curlă sfvz corlă
curm1 sn [At: SĂM. IV, 767 / Pl: -uri / E: ns cf alb kurm] (Reg) 1-3 Curmei2 (1-3). curm2 sm vz curmal
curma1 [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: curm / E: pbl curm1 cf alb kurmue]
1	v/ (D. sfori, legături etc.) A strânge tare, încât pătrunde în carne. 2 (Reg) vt A tăia un lemn de-a curmezişul. 3-4 vtr A (se) rupe. 5 vr (D. oameni) A se apleca de mijloc. 6-7 vtr A (se) obosi. 8-9 vtr (Fig) A (se) întrerupe brusc. 10-11 vtr (Fig) A (se) omorî. 12-13 vt (Fig) A încheia (sau a întrerupe) o conversaţie. 14 vt (C. i. părul) A lega strâns. 15-16 vtr (Cop „din drum“) A (se) abate din drum. 17 vt A traversa. 18-19 vt (îe) A ~ pământul A umbla (sau a se zbate) mult. 20-21 vtr A (se) decide (în cele din urmă). 22-23 vtr (D. o acţiune judiciară) A (se) stinge.
curma2 sfvz curmală
curmal sm [At: PONTBRIANT, D. / V: hu~, curm / PI: -i / E: drr curmală] Arbore exotic din familia palmierilor, cu trunchiul înalt până la 25 m, cu frunze mari, de 2-3 m şi cu fructe comestibile Si: (reg)jinic, gurmaţă (Phoenix dactyliphera).
curmală sf[At: URICARIUL IV, 131/13 /V: curma, hurma, hur~ / PI: -le / E: ngr XOVpjJOC] Fructul curmalului, comestibil, brun-roşcat, bogat în zahăr, cu gust dulce şi plăcut Si: (reg)finică. curmalău sm [At: DA / Pl: ~ă/ / E: net] (Reg) Namilă. curman sn vz corman
curmare .ş/[At: (a. 1640) BV 1,109 / Pl: -mari / E: curma] 1 Constricţie puternică, astfel încât legăturile să intre în came Si: curmănire (1), gâtuire.
2	(Reg) Tăiere a unui lemn de-a curmezişul Si: curmat7 (1). 3 Retezare.
4	Aplecare de mijloc a unui om. 5 (Fig) întrerupere bruscă. 6 (Fig) Sinucidere. 7-8 (Fig; spc) întrerupere (sau încheiere) a unei conversaţii.
9	(înv; d. vocale) Elidare. 10 Traversare.
curmat1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: curma] 1-2 Curmare (2-3) curmat2, a [At: COD. ŢIV. 48/25 / Pl: -aţi, -e / E: curma] 1 (D. o parte a corpului încinsă cu o legătură) Strâns prea tare. 2 (D. obiecte) Retezat. 3 (D. un drum) întrerupt2. 4 (D. un munte, un deal etc.) Care prezintă o depresiune transversală. 5 (D. talie) Strânsă puternic (într-un corset). 6 (Pfm; îe) A fi ~ de foame A-i fi foarte foame. 7 (D. bătrâni) Gârbovit2. 8 (D. părţi ale corpului, mai ales despre braţe) Cutat (de grăsime). 9 (D. stări sau acţiuni) întrerupt2.10 (D. un acord, proces etc.) încheiat2. 11 sf (Orn; reg) Vrabie (Passer domesticus).
curmă şf[At: CANTEMIR, IST. 189/15 / V: -râmă / Pl: -me l E: curma1] (îrg) Tăiş.
curmăm vt [At: VÎRCOL, V. / Pzi: -nesc / E: curmăn > curm1 + -an, cf ucr KYpuuii] (Reg) 1 A curma1 (1). 2 (D. sfoară, curea etc.) A lăsa o urmă în piele, acolo unde a fost legată sau ţinută.
curmănire .y/[At: MDA ms / PI: -ri f E: curmăni] (Reg) 1 Curmare (1). 2 Lăsare de urme în piele de cureaua prea strânsă.
curmănlt1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: curmăni] (Reg) 1 Curmare (1). 2 Curmănire (2).
curmănlt2, -a a [At: DA / Pl: -iţi, -e f E: curmăni] (Reg) Curmat2 (1,8).
curmător, -oare [At: CONACHI, P. 85 / Pl: -i, -oare / E: curma1 + -tor] (Reg) 1 a Gâtuitor. 2 a Decisiv. 3 sn Ferăstrău de pădure.
curmătură .v/'[At: (a.l 763) URICARIUL XX, 406 / Pl: -ri / E: curma + -tură] (Pop) 1 Secţiune transversală printr-un corp. 2 Depresiune pe culmea unui deal sau a unui munte. 3 Prăpastie între doi munţi şi două dealuri. 4 Urmă rămasă în piele sau în trunchiul unui copac în locul unde a fost strâns cu o legătură Cf curma (1). 5 Durerile naşterii care determină îndoirea de mijloc.
curmăturiţă .y/'[At: CHEST. IV, 22/572 / Pl: -ţe / E: curmătură + -iţă] (Reg) 1-2 (Şhp) Trecătoare (îngustă) între doi munţi.
curmăţel sm [At: DA / Pl: -ei / E: curmat1 + -el] (Reg) 1-2 (Şhp) Vrăbiuţă (1-2).
curme a sf[ At: JAHRESBER. XX, 79 / Pl: ? / E: curm1 + -ea] (Reg) Grindeiul plugului.
curmei1 i [At: HERZ.-GHER. M. IV, 251 / E: fo] (Reg) Sunet care imită miorlăitul pisicii în călduri Si: (reg) curmeţ.
curmei2 sn [At: I. IONESCU, C. 153/26 / Pl: -ee / E: curm1 +-ei] 1-2 Capăt sau bucată scurtă de funie cu care se leagă ceva ori se priponesc vitele Si: (reg) curm1 (1-2), curmeţ (1-2),gujbă. 3 Funie de calitate proastă (făcută din coajă de tei sau de răchită) Si: curm1 (3). 4 Fiecare dintre frânghiile sau lanţurile cu care se leagă fundul carului Si: (reg) baieră, gânj, tambă, tinzătoare. 5 (Reg) Mlădiţă care creşte din tulpina viţei de vie. curmen sm vz curpen
curmeţ sm [At: BOCEANU, GL. / Pl: -i / E: curm1 + -eţ] (Reg) 1-2 Curmei2 (1-2).
curmete sm [At: MARDARIE, L. 329 / Pl: -eţi IE: curm1 + -ete] (Reg) 1-2 Curmei2 (1-2).
curmeziş [At: COD. VOR. 24/6 / V: ~ă şf / Pl: -uri sn / E: curma1 + -iş] 1-2 sn Direcţie transversală sau oblică. 3-4 sn (Îlav) De-a (sau în) ~(ul) Transversal sau în diagonală (dar nu drept). 5-8 a, av (îoc lungiş) Care este (transversal sau) oblic (nu drept). 9 av (îlav) In cruciş (sau în lungiş) şi-n ~ Pretutindeni. 10 av (După un adjectiv) Foarte. 11 sn Orice obiect care se pune de-a latul pentru a întări o construcţie, o cutie, un obiect etc. Cf întăritoare, traversă. 12 sn (Mol) Fiecare dintre cele două bârne care încheie pereţii laterali ai casei. 13 sn (Mpl) Braţele morii. 14 sn Chingă care leagă cele două braţe ale ferăstrăului Si: punte. mijlocaş, pod, război. 15 sn Stinghie pusă transversal Ia fundul vaselor de lemn Si: (reg) calafat, chingă, pop, punte, stâlp, uşă, zăplat. 16 sn (Mpl) Stinghie de lemn care leagă scândurile fundului carului Si: spetează.
curmezişa [At: CORESI, EV. 519/6 / Pzi: ~.yez / E: curmeziş] (Reg) 1 vr A tăia de-a curmezişul (2) (un drum, un câmp etc.) Si: (reg) a curmezişi, a încurmezişa (1) Cf a (se) intersecta, a (se) traversa. 2-3 vtr A (se) contrazice. curmezişă sfvz curmeziş
curmezişare ş/[At: TDRG / Pl: -sări / E: curmezişă] (Reg) 1 Traversare a unui câmp, a unui drum etc. Si: intersectare, încurmezisare (2). 2 Contrazicere.
curmezişat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: curmezişă] (Reg) 1 Curmezişare (1). 2 împotrivire.
curmezişat2, ~ă [At: CORESI, EV. 518/37 / Pl: -aţi, -e f E: curmezişă] (Reg) 1 a Aşezat de-a curmezişul (1) Si: încurmezişat2. 2-3 a, av (Fig; d. vorbe) Potrivnic.
curmezişi [At: TDRG / Pzi: -şese l E: curmeziş] (Reg) 1 vr A curmezişă (1). 2-3 vtr A (se) contrazice.
curmezişlre sf [At: MDA ms / Pl: -ri / E: curmezişi] (Reg) 1-2 Curmezişare (1).
curmezişlt1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: curmezişi] (Reg) 1-2 Curmezişare (1-2).
764
CURSIV
curmezişit2, ~â a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: curmezişi] 1 Curmezi-şat2 (1). 2 Contrazis2.
curnăţm sm [At: DA / Pl: -ăi / E: comatei (pil cornăţel)] (Reg) Scamă mică şi lunguiaţă, asemănătoare cu sâmburele de măslină, care se găseşte în lâna oilor Cf cornăţel.
curnic sn [At: H II, 239 / V: comic I Pl: -ice / E: bg KypHHKT*] (Dob; Mun; bgm) (Reg) Coteţ pentru găini. curnut, -ă a vz cornut curnuţ sm vz cornut
curopalăt sms [At: DOSOFTEI, V. S. 62/2 / V: (înv) corop- / E: ngr xooponaĂthrg] (înv) Majordom la curtea bizantină.
curos, -oasă a [At: DA ms / Pl: ~oşi, -oase / E: cur + -av] Care are curul (1) mare. curpmcă sf vz corpancă curpatoi sm vz cârpător curpăn sm vz curpen curpănaş sm vz curpenaş curpănă sfvz curpen
curpănărie *v/‘[At: DR. XI, 70 / Pl: ~i/! E: curpen + -ărie] (Csc) Mulţime de curpeni (2). curpător sm vz cârpător
curpen sm [At: DOSOFTEI, PS. 271 / V: -păn,-ă sf -pină sf (Pl: -e, -i) -e, -pin / Pl: ~i / E: ns cf alb kurpen] 1 Mlădiţă lungă a viţei de vie sau a altei plante agăţătoare, care se încolăceşte sau se agaţă de alte plante, de araci etc. 2 Tulpină a unor plante târâtoare (cum este dovleacul). 3 (Pex) Ramură tânără şi flexibilă. 4 (îe) A se urca în ~i A se urca cu dificultate, cu schimbări multe de direcţie, aşa cum face curpenul de viţă.
5	(Mol) Sfeşnic cu 12 braţe unde se pun lumânările înaintea catapetesmei.
6	(Mun) Numărul nouă în jocul de copii „pietricelele44. 7 (Bot; îc) ~-de-pădure (sau alb, negru) Arbust cu tulpina subţire, agăţătoare şi ramificată, cu frunze compuse,cu flori mari, violete sau albe, în panicule Si: curpeniţă (2) (Clematis vitalba). 8 (Bot; îc) —de-niunte Plantă din familia ranunculacee Si: curpeniţă (1) (Clematis alpina). 9 (Bot; Trs; şîc —scurt) Clocoţei (Clematis integrifolia). 10 (Bot; îc) —de-pădure Luminoasă (Clematis recta). 11 (Bot; îc) —alb Caprifoi (Lonicera caprifolium). 12 (Bot; îc) —alb, —de-munte Caprifoi (Lonicera xylosteum). 13 (Bot; îc) —tătăresc Plantă din familia caprifoliacee (Lonicera tartarica). 14 (Bot; îc) ~ină-de-pădure Lăcrămioare (Convallaria majalis). 15 (Bot; şîs —alb sau negru) Viţă sălbatică (Vitis sylvestris). 16 (Bot; îc) —alb Muştar (Sinapis alba). 17 (Reg; îf ~ă) Varietate de oi provenite din încrucişarea ţurcanei cu ţigaia.
curpenar sn [At: DR. XI, 67 / V: (reg) -iu ! Pl: ~e / E: curpen + -ar] (Csc) Curpenişte. curpenariu sn vz curpenar
curpemş sm [At: BORZA, D. / Pl: -i / E: curpen + -aş] (Reg) 1-2 (Şhp) Curpen (7) (mic, fragil). curpenă sf vz curpen curpene sm vz curpen
curpemt .s/[At: DR. XI, 70 / Pl: ~un / E: curpen + -et] Curpănărie. curpeni vr [At: DDRF / Pzi: -nesc! E: curpen] (îvr) A se căţăra (ca un curpen) Si: a încurpeni. curpemre sf [At: DDRF / Pl: -ri / E: curpeni] Căţărare. curpemş sn [At: GIUGLEA - VÂLSAN R. S. 80 / PI: -uri / V: -piniş / E: curpen + -iş] Hăţiş (de curpeni). curpenişte *s/ [At: DR. II, 67 / Pl: -ti l E: curpen + -iste] Curpănărie. curpemt1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: curpeni] Căţărare. curpemt2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -iţi, -e / E: curpeni] Care se caţără. curpeniţă sf [At: PANŢU, PL 2 / Pl: -ţe / E: curpen + -iţa] (Bot; reg) 1-2 Curpen (7-8). 3 Piciorul-cocoşului (Ranunculus acris).
curpenos, -oasă a [At: DDRF / Pl: -oşi, -oase I E: curpen + -as] Căţărător (ca un curpen). curpină sm vz curpen curpiniş sfvz curpeniş
curriculum vitae sn [At: DN3 / Pl: ? / E: lat curriculum vitae] Biografie scurtă cuprinzând toate indicaţiile privitoare la starea civilă, la situaţia etc. unui candidat.
curs1 sn [At: CORESI, EV. 380 / PI: -uri l E: ml cursus, -um] 1-2 (înv) Mers (repede). 3 (înv) Alergare. 4 Mişcare a unei ape în direcţia pantei.
5	(Pex) Albie. 6 (Şîs ~ul apei) Linia pe unde apa curge mai repede. 7-9 Scurgere de (lacrimi), puroi, (sânge). 10 (înv; fig) Cronică. 11 Mişcare reală sau aparentă a corpurilor cereşti. 12 (Fig) Interval de timp. 13 (îlav) în -ul în timpul cât durează ceva. 14 (îlav) în - de în timp de. 15 (îe) A da - unei cereri A rezolva o cerere. 16 Valoare în bani, la un moment dat, a unei hârtii de valoare în raport cu altă hârtie de valoare. 17 (îs) -ul acţiunilor Preţul la care se vând şi se cumpără acţiunile la un moment dat. 18 (îs) -ul bursei Preţul la care este cotată, la un moment dat, la bursă,
0	hârtie de valoare, o monedă (străină) etc. 19 Putere de circulaţie a unei monede.
curs2 sn [At: (a. 1804) IORGA, S. D. XII, 152 / Pl: -uri / E: fr cours]
1	Desfăşurare. 2 Urmare. 3 Evoluţie a unui proces (mai ales a unei boli).
4	Expunere a unor informaţii de către un profesor în faţa studenţilor etc.
5	Ciclu de lecţii sau de prelegeri. 6 Oră sau ore de program destinate acestor prelegeri. 7 (îs) ~ seral Curs2 (6) care se predă seara. 8 (îs) ~ inferior Clasele V-VIII ale unui liceu (în perioada interbelică). 9 (îs) ~ superior Clasele IX-XII ale unui liceu. 10 Curs2 (5) multiplicat în volum, folosit ca manual. 11 (îs) ~ de calificare profesională Şcoală profesională de scurtă durată.
curs3 sn vz cursă2
curs4, -ă [At: PSALT. 334 / Pl: ? / E: curge] 1 sn (înv; îs) înainte—ul Premergător. 2 a (Ban; îcs) Curs-acie-d’aia Ca urmare. curs5, -ă a [At: MINEIUL (1776), 173 / Pl: -rşi, -e / E: curge] Scurs. cursa vi [At: TDRG / Pzi: -sez / E: curs1] (Rar) A merge repede. cursant, -ă .vw/‘[At: SCÂNTEIA, 1947, nr. 740 / PI: -nţi, -e / E: curs2 + -ant] Persoană care urmează un curs2 (5) special de scurtă durată Si: curs ist.
cursar sm [At: LM / V: (înv) -iu / Pl: -i / E: cursă1 + -ar] (înv) 1-2 Bărbat care face (sau vinde) curse1 (1). cursariu sm vz cursar
cursă1 şf[At: PSALT. SCH. 13 / Pl: -se / E: ns cf alb kurthe] 1 Dispozitiv de diferite forme pentru prinderea animalelor sălbatice. 2 Primejdie. 3 (Fig) Uneltire. 4-6 Mijloc (viclean) de a atrage, a seduce, a prinde pe cineva. 7 (îe) A întinde (sau a pune) cuiva o — A ademeni pe cineva spre a-1 pune în dificultate. 8 (îae)A pune pe cineva la încercare. 9 (îe) A cădea (sau a se prinde, a da) în - A intra într-o mare încurcătură.
cursă2 sf[At: NEGRUZZI, S. I, 329 / V: curs / Pl: ~se / E: fr course]
1	Distanţă parcursă regulat de un vehicul de transport în comun pe acelaşi itinerar şi conform unui orar stabilit. 2 (Pex) Vehicul care parcurge o cursă2 (1). 3 Plată pentru o cursă2 (1). 4 Distanţă parcursă de o piesă între punctele extreme la o mişcare rectilinie alternativă. 5 (Fam) Alergătură. 6 întrecere sportivă care constă în parcurgerea rapidă a unei distanţe, pe un traseu dinainte stabilit (pe jos, călare, cu un vehicul etc.). 7 (îs) -sa înarmărilor Efort intens de militarizare a unor state în perioada Războiului rece. 8 (D. preţuri) Creştere grăbită (şi artificială).
cursă3 sf[At: GHICA, S. 33 / Pl: -se / E: ngr xadpov] (înv) Pastilă aromatică importată din Orient, întrebuinţată pentru a parfuma camerele.
cursător, -oare a [At: DOSOFTEI, V. S. 101 / Pl: -i, -oare / E: curti4 + -tor] (înv) Curgere (2).
curskr sm [At: (a. 1814) URICARIUL I, 205 / Pl: -i / P: -si-er / E: fr coursier] (Frî) 1 Armăsar. 2 Cal de curse2 (6).
cursist, -ă smf [At: CONTEMPORANUL IV, 82 / Pl: ~\ştL -e / E: curs2 + -/.v/] (Iuz) Cursant.
cursiv, -ă [At: ODOBESCU, S. I, 459 / Pl:	-e	/ E: fr cursif] 1-2 a
(D. scriere sau vorbire) Curgător. 3 a (D. caracterele de tipar) Care imită scrisul de mână, aplecat spre dreapta Si: italic. 4-5 sn, a (Text) tipărit cu caractere de tipar cursive (3) Si: italic.
765
CURSIVITATE
cursivitate A/[At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr 120, 14 / Pl: -taţi / E: cursiv + -itate] 1-3 Caracterul fluent al scrierii, al vorbirii, al formării ideilor. 4 Aspectul cursiv (3) al unui text scris sau tipărit.
cursoare sf [At: DOSOFTEI, V. S. 176 / Pl: -ori / E: curs4 + -oare] (înv) 1 Curgere. 2 Curent. 3 Flux. 4 Forţă.
cursor1 sn [At: CADE / Pl: -oare / E: fr curseur, lat cursor] Dispozitiv mic (de metal) care alunecă de-a lungul unei rigle sau al unei tije gradate ori care se învârteşte în jurul unei piese circulare gradate, permiţând citirea gradaţiilor.
cursor2 sm [At: CODRU-DRĂGUŞANU, C. 187 / Pi: ~i / E: lat cursor] (Ltr) Conducător de car.
cursunoi sn [At: DA / Pl: -oaie / E: net] (Reg) Umflătură ce apare, uneori, la pâine în timpul coacerii.
cursură sf [At: BIBLIA (1688), 81/2 / Pl: -ri / E: ml cursura] (îrg) 1 Curgere a apei. 2 Secreţii ale unor organe ale corpului (uman) Si: curgere, curs1, cursoare, secreţie. 3 (Ban) Diaree. 4 Bucată de pâine Vz curs, codru, coltuc. 5 (Fig) Durată. cursuri smp [At: ARH. FOLK. IV, 221 / V: cor-/ E: net] (Reg) Curţi. cursuroaie .s/[At: DA ms / Pl: ? / E: net] (Reg) Margine a acoperişului de grajd.
cursuş sn [At: (a. 1820) IORGA, S. D. XII, 208 / Pl: -uri / E: lat cursus] (Trs; înv) Curs2 (7).
curty ~â [At: ANON. CAR. / PI: ? / E: mg kurta] (Mgm) 1-4 smf a (Animal, pasăre) cu coada scurtă. 5 sm Urs.
curta vt [At: POLIZU / Pzi: -tez / E: curte] A fi plin de amabilitate pentru a câştiga simpatia, favoarea sau dragostea cuiva Si: (înv) curtarisi, curteni, curtagiu sn vz curtaj
curtaj sn [At: ŞTEFĂNESCU, C. 10 / V: (înv) -agiu / Pl: -e / E: fr courtage] (Iuz) 1 Ocupaţia curtierului. 2 Remuneraţie acordată curtierului la încheierea unei tranzacţii.
curtare ş/ŢAt: DA ms / Pl: -tari / E: curta] 1-3 încercare de a câştiga favoarea, simpatia sau dragostea cuiva Vz curte (31). curtarisi vt [At: DA ms / Pzi: -sesc / E: curte + -isi] (înv) A curta. curtarisire sf [At: DA ms / Pl: -ri / E: curtarisi] (înv) 1-3 Curtare (1-3). curtat1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: curta] 1-3 Curtare (1-3). curtat2, ~ă a [At: UNIVERSUL, 21 I 1934,2 / Pl: ~aţi, -e / E: curta] Căruia i se face curte (31) Si: curtenit.
curte .v/*[At: CORESI, EV. 107 / Pl: -rţi / E: ml *curtis, fr cour] 1-2 Spaţiu împrejmuit în jurul unei clădiri, al unei gospodării etc. 3 (îla) De
-	Care trăieşte pe lângă casa omului Si: domestic. 4 (înv) Locuinţa de la ţară a moşierului. 5 Palatul de reşedinţă al unui suveran. 6 Totalitatea persoanelor cu funcţii înalte la palatul unui suveran. 7-9 (îs) - de casaţie Instanţă juridică supremă, care judecă recursurile aproape numai din punctul de vedere al formei, cu drept de casare (cu localul şi/sau personalul aferent). 10-12 (îs) - supremă Instanţă superioară care judecă recursurile atât în fond, cât şi în formă (cu sediul şi/sau personalul aferent). 13-15 (îs) - de apel A doua instanţă unde se judecă recursurile făcute contra sentinţelor primei instanţe (cu sediul şi/sau personalul aferent). 16-18 (îs) -de conturi Instanţă judiciară însărcinată cu controlul cheltuielilor publice (cu sediul şi/sau personalul aferent). 19-21 (îs) - cu juri Instanţă de judecată în care verdictul este dat de juraţi (cu localul şi/sau personalul aferent). 22-24 (îs) ~ de fond A doua judecată a recursului contra deciziei primei judecăţi (cu localul şi/sau personalul). 25-27 (îs) ~ marţială Instanţă militară în timp de război (cu localul şi/sau personalul). 28-30 (îs) ~ constituţională Organ superior de justiţie care supraveghează aplicarea constituţiei în stat (cu localul şi/sau personalul). 31 Omagiu măgulitor adus unei femei în semn de afecţiune, spre a-i câştiga favoarea, simpatia, dragostea Si: curtenire.
curtealare sf [At: T. PAPAHAGI, M. 187 / Pl: ? / E: cortel] (Mar) Găzduire.
curtean, ~ă [At: VARLAAM, C. 378 / Pl: -eni, -ene / E: curte + -ean] 1-2 smf Persoană care (îndeplinea o anumită slujbă la curtea (5) unui
monarh sau care) făcea parte din suita unui suveran Cf curteancă (1-2).
3	sm Soldat care depindea de o curte domnească.
curteancă .s/[At: ISPIRESCU, U. 12 / Pl: -ence / E: curtean + -că] 1-2 Curteană (1-2).
curtenesc, -cască a [At: (a. 1679) IORGA, S. D. VI, 90 / V: -rin- / Pl: ~eşti / E: curtean + -e.vc] 1-2 Care provine de la curte (5) sau de la curtean (1-2). 3-4 Care aparţine curţii (5) sau curtenilor (1-2). 5-6 Referitor la curte (5) sau la curteni (1-2). 7-8 Specific curţii (5) sau curtenilor (1-2). curteneşte av [At: LB / E: curtean + -este] 1-2 în felul curtenilor (1-2). curteneţ, ~eaţă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: -i, -e / E: curtean + -eţ] (îrg) 1 Iscusit. 2 Politicos. 3 Obraznic.
curteni vt [At: DOSOFTEI, V. S. 44/2 / V: (îvr) cor- / Pzi: -nesc / E: curtean] (înv) 1 A aduce pe cineva în serviciul unei curţi (5) (făcându-1 curtean 1-2). 2 A susţine cauza cuiva (în faţa unui şef). 3 A curta. 4 A face o vizită cuiva, în semn de preţuire.
curtenie sf[At: DOSOFTEI, V. S. 115/ Pl: -i/ / E: curtean + -ie] 1 Curtoazie. 2 (înv) Funcţie la curte (5). 3 (înv) Maniere de la curte (5).
curtenire.ş/[At: ŞINCAI, HR. II, 17 / V: (înv) cor-/Pl: ~ri/ E: curteni] Curte (31).
curtenit, -ă a [At: NEGRUZZI, S. I 73 / Pl: -iţi, ~e / E: curteni] (înv; md. femei) Curtat2.
curtenitor, -oare a, av [At: EMINESCU, N. 29 / V: cor- / Pl: -i, ~oare / E: curteni + -tor] 1-2 Politicos.
curtezan sm [At: BELDIMAN, N. P. II, 6 / V: (înv) -tiz-, (pop) -nt, ~nţ/ Pl: ~i / E: fr courtisan] 1 Persoană care face curte (31) unei femei.
2	Bărbat neserios. 3-4 (înv) Curtean (1-2) (linguşitor).
curtezană sf [At: NEGRUZZI, S. 1,323 / V: (înv) -ft'z-, ~ntă / PI: ~ne / E: fr courtisane] 1 Femeie de moravuri uşoare, care trăia la curtea unui suveran sau a unui nobil. 2 Femeie cu conduită imorală. 3 Prostituată. curtezani sm vz curtezan curtezantă sfvz curtezană curtezanţ sm vz curtezan
curticea .v/*[At: BÎRLEA, B. I, 36 / PI: ~cele / E: curte + -iceo] 1-2 Curticică (1-2).
curticică sf [At: CARAGIALE, S. 44 / Pl: ~cele / E: curte + -icică] 1-2 (Şhp) Curte (1-2) (mică) Si: curticea (1-2), curtişoară (1-2).
curtier sm [At: ŞTEFĂNESCU, C. 48 / P: ~ti-er / Pl: -/ / E: fr courtier] (Cmţ; iuz) Agent însărcinat cu vânzarea sau cumpărarea de mărfuri, încheierea unor contracte, operaţiuni de bursă etc Cf comis-voiajor, intermediar, mijlocitor. curtime sfvz scurtime
curtină sf [At: ODOBESCU, O. III, 591 / Pl: ~ne / E: fr courtine] 1 (Mii) Zid care uneşte flancurile a două bastioane. 2 Fiecare dintre părţile pavilionului care înconjură un blazon regal. curtinesc, -ească a vz curtenesc
curtişare .v/[At: MARDARIE, L. 117 / Pl: net / E: curte + -isare] (înv) Sălăşluire.
curtişoară sf [At: COSTINESCU / Pl: -re / E: curte + -isoară] 1-2 Curticică (1-2). 3 Palat sau conac mic, reşedinţa de vară a unui moşier.
curtiza vt [At: V. HANEŞ, Ţ. O. 114/ Pzi: -zez / E: fr courtiser] (Frr) A curta. curtizan, ~ă smfvz curtezan
curtoazie .v/[At: GHICA, A. 637 / V: -^a- / Pl: -ii / E: fr courtoisie] (Frm) 1 Politeţe (exagerată). 2 Etichetă. curtuazie sfvz curtoazie
curtubeş sm [At: DOMBROWSKI, P. 414 / Pl: -i / E: net] (Orn; reg) Pănţăruş (Troglodytes). curuelnic sn vz curelnic curuer sm vz curier
curugiu sm [At: M. COSTIN, ap. DA / Pl: ~gii / E: tc korugy] (Tcî) 1 Soldat turc cu serviciul militar îndeplinit Si: veteran. 2 Invalid scutit de a merge pe front, însărcinat cu alte misiuni Si: apt necombatant.
766
CUSĂTOR
curai1 sm vz coroi1
curm2 vi [At: DA / Pzi: cur ui / E: net] (Reg) A curge. curul3 v vz croi
curuiac sn [At: CHEST. II, 432/44/ V:	/PI: 7 / E: net] (Reg) Coteţ
pentru păsări Si: cure Inie, pdtuiag. curuială sfvz croială curuieriu sm vz curier curuitor sm vz croitor
curul, ~ă a [At: CODRU-DRĂGUŞ ANU, C. 44 / Pl: -i, ~e / E: lat corzi/fr] (înv) 1 (îs) Edil - Magistrat din vechea Romă, care se ocupa cu construcţiile Vz primar. 2 (îs) Magistratură -ă Funcţia edililor curuli (1).
3	(îs) Scaun - Scaun de fildeş pe care aveau privilegiul de a se aşeza consulul şi înalţii magistraţi romani.
curulă i/[At: PAMFILE! A. R. 189 / Pl: ~le l E: net] (Bot; reg) Cartof (.Solanum tuberosum).
curuluc sm [At: ŞIO, ap. DA / E: tc kuruluc] (Dob; tem) Mod de uscare a tutunului pe şire întinse şi suspendate. curumpene sm vz crumpen curum v vz cununa curună sfwz cunună curundy ~ă av vz curând curunda v vz curânda curunie sfvz cununie curuniţă sfwz cununiţă
curunzel av [At: ANON. CAR. / E: curund + -el] (îrg) (Foarte) curând. curuţ sm [At: NECULCE, ap. TDRG / V: cruţ / Pl: ~/ / E: mg kuruc] (îrg) 1 Ostaş răsculat din oastea lui Gheorghe Doja. 2 (Pex) Rebel revoltat contra stăpânirii maghiare Cf lobonţ.
curuţime .v/‘[At: ŞINCAI, HR. III, 176/37 / E: curuţ + -ime] (îrg; csc)
1	Armată, ceată de curuţi (2). 2 Totalitatea curuţilor (2).
curvaleasă.s/[At: ŞEZ. 1,76 /Pl: ~e.se /E: ct curvă + aleasă] (în poezia populară) Curvă de lux, frumoasă şi pricepută Si: curvuleasă.
curvantă sf [At: DOSOFTEI,’V. S. 239/2 / Pl: -te / E: ngr XOpvPavfiC] (Grî) Preoteasă a zeiţei Cybela Cf bacantă.
curvar sm, a [At: CORESI, EV. 11/7 / Pl: ~i / E: curvă + -ar] (Pop) 1-2 (în morala creştină) (Bărbat) care are relaţii sexuale în afara unei căsătorii oficiate de biserică Si: curvăreţ (1-2). 3-4 Afemeiat. 5-6 (Pex) (Bărbat) foarte potent.
curvarnic, —ă a [At: CORESI, EV. 65/3 / Pl: -ici, Mce / E: curvar + -nie] (Pop) 1 Desfrânat. 2 Curvă (2).
curvasalâc sn [At: ALEXI, W. / Pl: ~uri / E: curvăsări + -lâc] (Pop) 1-5 Curvie (1-5).
curvaş sm [At: LEX. MARS. 243 / Pl: ~i / E: mg kurvas] (Pop) Curvar (3).
curvă [At: COD. VOR. 121/14 / E: vsl K^p^Eâ] (Pop) 1-2 sf, a (în morala creştină) (Femeie) care întreţine relaţii sexuale în afara unei căsătorii oficiate de biserică Si: curvăreaţă (3-4) Cf curvar (1-2). 3-4 sf a Prostituată. 5-6 sf, a Adulteră. 7-8 sf, a Curtezană (2). 9 sf Termen injurios (adresat şi bărbaţilor). 10 sf (Fig) Om cu două feţe Si: cutră. 11-12 sf, a (Pan; d. bărbaţi) Homosexual. 13 5/(în morala ţărănească) Femeie care destramă o familie prin întreţinerea de relaţii sexule cu bărbatul căsătorit, prin intrigi, seducere etc. 14 sf (Reg; îcs) -va-n-târg Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 15 sf (Orn; reg) Pescar de mare (Larus leucocephalus). 16-17 sf, a (Pex; d. obiecte de genul feminin) Ticăloasă.
18	a (Reg; îs) Fasole -ve Soi de fasole cu boabe jumătate roşii şi jumătate albe.
curvăresc, ~ească a [At: DA / Pl: -eşti / E: curvar + -esc] (Pop) 1 Specific curvarului (3). 2 Referitor la curvar (3). 3 Care aparţine curvarului
(3).
curvăreţ, ~eaţă [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / PI: ~i, ~e l E: curvar + -eţ] (Pop) 1-2 sm, am Curvar (1-2). 3-4 sf, af Curvă (1-2).
curvări vi [At: HERZ. - GHER., M. IV, 252 / Pzi: ~resc / E: curvar] 1-5 A eurvi (1-5).
curvărie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 109/1 / Pl: Mi f E: curvări + -ie] (Pop) 1 Viaţă depravată Si: curvăsărie. curvie, desfrânare, prostituţie. 2 (Ccr) Bordel.
curvărit sn [At: URECHE, ap. LET. 1,206/5 / E: curvări] (Pop) Curvie. curvăros, -oasă a [At: HERZ. - GHER.,M. IV, 252 / Pl: -oşi, -oase / E: curvar + -os] (Pop) Curvar (4).
curvăsărescy ~ească a [At: POLIZU / Pl: -eşti / E: curvăsărie + -esc] (Pop) Curvesc (1).
curvăsăreşte av [At: POLIZU / E: curvăsărie + -este] (Pop) Ca o curvă (1).
CKrvăsări vi [At: COSTINESCU / Pzi: -resc IE: curvăsărie] (Pop) 1-5 A eurvi (1-5).
curvăsărie .s/’[At: MINEIUL (1776), 179/2 / Pl: Mi / E: ctm carvasara + curvie] (Pop) 1-5 Curvie (1-5).
curvăsărire sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri f E: curvăsări] (Pop) 1-5 Curvie (1-5).
curvăsărit sn [At: PONTBRIANT, D. / E: curvăsări] (Pop) 1-5 Curvie (1-5).
curvesc, ~ească a [At: ANON. CAR. / Pl: -eşti / E: curvă + -esc] (Pop)
1	Specific curvei (1) Si: curvăsăresc. 2 înşelător.
curveşte av [At: CORESI, EV. 25/10 / E: curvă + -este] (Pop) Ca o curvă (1).
curvet sn [At: DA / E: curvă + -et] (Pop; csc) 1 Mulţime de curve (1).
2	Loc, clădire etc. cu (mai) multe curve.
eurvi vi [At: COD. VOR. 118/13/ Pzi: ~vesc / E: curvă] (Pop) 1 (în morala creştină) A avea reiaţi sexuale în afara unei căsătorii oficiate de biserică Si: a curvări (1), a curvăsări (1), a păcătui. 2 A trăi în concubinaj Si: a curvări (2), a curvăsări (2), a păcătui. 3 A comite un adulter Si: a curvări (3), a curvăsări (3), a înşela, a păcătui, a se spurca. 4 A se prostitua Si: a curvări (4),a curvăsări (4). 5 A trăi în desfâu Si: a curvări
(5), a curvăsări (5), a păcătui.
curvie .ş/[At: COD. VOR. 31/12 / Pl: Mi / E: curvă + -ie] (Pop) 1 Raport sexual între două persoane necăsătorite Si: curvăreală, curvăsărie, curvişag, curvuşag (1). 2 (Prc) Concubinaj. 3 Adulter. 4 Prostituţie. 5 Trai în desfrâu.
curvime sf [At: POLIZU / Pl: -mi / E: curvă + -ime] (Pop) 1 Curvet (1). 2 Viaţă de curvă (1). curvişag sn vz curvuşag curvişană sf vz curviştină curvişină sf vz curviştină
curviştină sf[At: STANCU, D. 196 / V: ~şi~, ~şană, ~voş~ / Pl: ~ne / E: curvă + -iştină] (Pop) 1-2 (Şdp) Curvă (1) (urâtă, murdară, nepricepută etc.).
curvoi sm [At: MÂNDRESCU, L. P. 161 / Pl: ~ / E: curvă + -oi] (Pop) 1-2 (Pop; şdp) Curvar (3). curvoştină sfwz curviştină
curvuleasă şf [At: ŞEZ. I, 287 / Pl: ~e.se / E: curvă + -uleasă] (Pop) Curvaleasă.
curvuhce [At: ANTIPA, P. / Pl: Mei / E: curvă + -ulice] (Pop) 1-2 sf (Şhp) Curvă (1) ( mică şi frumoasă) Si: curvulişcă (1-2), curvuliţă (1-2).
3	.s/(Dep) Curvă (9). 4 a Cam curvă (2). 5 .ş/(Orn) Pescar-de-mare (Larus leucocephalus).
curvulişcă .v/'[At: ALEXICI, L. P. 140 / PI: -şte / E: curvă + -ulişcă] (Pop) 1-2 Curvulice (1-2).
curvuliţă sf[At: SBIERA, P. 278 / Pl: -ţe / E: curvă + -uliţă] (Pop) 1-2 Curvulice (1-2).
curvuşag sn [At: DA / V: -viş- / Pl: -uri / E: mg kurvasag] (Pop) 1-5 Curvie (1-5). cusac sm vz cosac
cusător, ~oare smf [At: CANTEMIR, IST. 252 / V: cos-, (reg) ~sut~ / Pl: -i, -1E: coase + -tor] (Mai ales Ia feminin) 1 Persoană care coase.
2	Croitor. 3 Rufăreasă. 4 Brodăreasă.
767
CUSĂTOREA
cusătorea -v/*[At: MAT. FOLK. 300 / Pl: -ele / E: cusător + -ea] 1-2 Cusătură (1,4).
cusătoreasă ,v/‘[At: POLIZU / V: cos-, -sm/- / PI: -ese! E: cusător + 1-4 Cusătoare (1-4). cusătorie sf [At: H II, 168 / V: ~sut~ / Pl: -ii / E: cusător + -ie] 1-4 Meşteşugul cusătorului (1-4). 5 Locul unde se fac cusături (1) Si: croitorie.
cusătoriţă sf[At: HERZ. - GHER., M. IV, 252 / Pl: -ţe I E: cusător + -iţă] 1-4 Cusătoare (1-4).
cusătură .v/’[At: DOSOFTEI, V. S. 13/1 / V: (înv) cos-,—sm/—,cosut-, ~st- / Pl: -ri IE: cusut + -ură] 1 Cusut (1). 2 Felul (specific) de a coase.
3	Modelul unei cusături (1) sau al unei broderii. 4 Locul sau materialul unde se coase Si: cusut (3). 5 Aţa cu care se coase. 6 Cusut (2). 7 Lucrul, obiectul cusut. 8 Broderie. 9 (Fig; reg) Trăsătură (ascunsă) a firii oamenilor Cf aluat, material, pastă. 10 (înv) împunsătură. cusciinţă sfvz conştiinţă cuschiug sn vz cosciug
cuscrai sms [At: H IV, 90 / E: net] (Reg; îcs) De-a -ul Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
cuscră .v/'[At: PRAV. MOLD. 120 / Pl: -re / E: ns cf cuscru] 1-2 (Grad de rudenie între) mama unuia dintre soţi în raport cu părinţii celuilalt soţ Si: (înv) cuscrie (5). 3-4 (îs) -ra mică (Grad de rudenie între) mama miresei în raport cu mama mirelui. 5 (Reg) Fiecare din cele două copile care, când se apropie ridicarea zestrei de pe ladă, sunt suite, cu câte o năframă în mână, şi aşezate lângă ladă Cf druşcă, vătăşiţă, vorniciţă.
cuscrenie sf[At: NEGRUZZI, S. I 281 / Pi: -ii / E: cuscru + -enie] 1 (îvp) Cuscrie (1). 2 (Fam) Legătură îndepărtată (sau îndoielnică) de rudenie.
cuscret sn [At: VICIU, GL. / Pl: -uri / E: cuscru + -et] (înv; fam; csc)
1	Rude (îndepărtate) ale unui înalt funcţionar, care trăiesc din bunăvoinţa acestuia. 2 Funcţionari mărunţi. 3 Subalterni.
cuscri vr [At: CALENDARIU (1814), 59/25 / Pzi: ~re.se* / E: cuscru] (înv) A se încuseri.
cuscrie .y/[At: PALIA (1581), 137/17 / Pl: -ii / E: cuscru + -ie] 1 înrudire prin alianţă între părinţii a doi soţi Si: (îvp) cuscrenie (1). 2 (îe) A se lega cu -, (înv) a tocmi -, a lega - (cu cineva) A încuviinţa căsătoria dintre fiul (fiica) său (sa) şi fiica (fiul) cuiva. 3 (îe) A fi în - cu (rar, către) cineva A se încuscri. 4 (înv; fig) înrudire. 5 (înv; ccr) Cuscră (1).
cuscrior sm [At: DA / P: -cri-or / Pl: -i / E: cuscru + -ior] (Bot; reg) Plămânărică (Plumuneria moitona mollisima).
cuscrire sf[At: P. MAIOR, IST. 194/24 / Pl: -ri / E: cuscri] 1 (îrg) încuscrire. 2 (înv; fig) înrudire.
cuscrişoară a/*[At: MARIAN, NU. 65 / Pl: -re / E: cuscră + -isoară] 1-2 Cuscră (3-4) mică. 3-4 (Reg; şhp) Cuscră (1) (dragă) Si: (reg) cuscriţă (1-2), cuscruliţă (1-2).
cuscrişor sm [At: MARIAN, NU. 65 / Pl: -i / E: cuscru + -işor] 1-2 (Şhp) Cuscru (1) (drag) Si: (reg) cuscruleţ (1-2). 3 Cuscru (4). 4 (Bot; reg) Mierea-ursului (Pulmonaria angustifolia). 5 (Bot; reg) Mierea-ursului (Pulmonaria montana ssp melissima). 6 Mierea-ursului (Pulmonaria officinalis). 1 Mierea-ursului (Pulmonaria rubra).
cuscriţă sf[At: MARIAN, NU. / Pl: -ţe / E: cuscră + -iţa] 1-2 (Reg; şhp) Cuscrişoară (1-2). 3-4 (Reg; şhp) Cuscrişoară (3-4).
cuscru sm [At: PRAV. MOLD. 120/21 / PI: -ri l E: ml consoc(e)rum] 1-2 (Grad de rudenie între) tatăl unuia dintre dintre soţi în raport cu părinţii celuilalt soţ. 3 (Lpl) Părinţii unuia dintre soţi în raport cu părinţii celuilalt soţ. 4 (îs) - mare Socru mare. 5 (îs) - mic Socru mic. 6 (Reg; imp) Fraţii mirelui în raport cu părinţii miresei şi cu fraţii şi surorile acesteia. 7 (Pex) Rudă prin alianţă Si: (pop) cumătru. 8 (Reg) Tânăr care însoţeşte mireasa din partea mirelui Si: (înv) chemător, (reg) terfar, vătaf vornicel. 9 (Trs; pex) Nuntaş. 10 (Trs; îe) A se duce în -ri A se duce la nuntă (sau cu nuntaşii). 11 (Reg) Peţitor la fată. 12 (îvr) Complice. 13 (Bot; reg) Mierea-ursului (Pulmonaria officinalis).
cuscruleţ sm [At: JIPESCU, ap. HEM 2039 / Pl: -i / E: cuscru + -uleţ] (Reg; şhp) 1-2 Socru mic. 3-4 Naş de cununie.
cuscruliţă .ş/[At: JIPESCU, O. 131 / Pl: -ţe / E: cuscră + -uliţă] 1-2 (Reg) Cuscrişoară (1-2). 3-4 (Reg; şhp) Cuscrişoară (3-4).
cuscutacee sf [At: DN3 / P: -ce-e / E: fr cuscutacees] 1 (Lpl) Familie de plante parazite având ca tip cuscuta. 2 Plantă din familia cuscutacee (1).
cuscuta .v/'[At: BARCIANU / Pl: -te l E: fr cuscute] (Bot; reg) Torţei (Cuscuta epitymum). cusitor sn vz cositor1 cusitoriu sn vz cositor1 cusniţă sf vz cuşniţă1 cusoi sn vz cosoi cusotor sn vz cositor1
cuspidă sf [Al: DN3 / Pl: -de / E: fr cuspide] 1 Formaţie anatomică terminată printr-un vârf ascuţit. 2 (Bot) Ghimpe. cust sms [At: VARLAAM, C. 277/2 / E: custa] (îrg) 1 Viaţă. 2 Trai. custa1 [At: (a. 1579) IORGA D. B. 3 / V: cos-, cuşta,gu- f Pzi: cust / E: ml consto, -are cf consta, costa] 1 vi (îrg) A trăi. 2 vi (îrg) A exista.
3	vi (îrg) A dăinui. 4 vi (Ltî) A consta. 5 vt (îrg; subiectul e Dumnezeu) A ţine în viaţă. custd2 v vz costa
custare .s/[At: ŞINCAI, HR. III 285/8 / Pl: -tari / E: custa1] (îrg) 1 Viaţă. 2 Trai.
custdt, -ă a [At: P. MAIOR, IST. 26/22 / Pl: -aţi, -e / E: custa] (îrg) Trăit.
custător, -oare a vz costător custod sm vz custode
custode sm [At: MARDARIE, L. 10 / V: (înv) -od, ~diu / Pl: -ozi / E: fr custode, lat custos, -odis] 1 (luz) Paznic. 2 Persoană însărcinată cu paza şi cu păstrarea unor bunuri (mobile) la muzeu, la bibliotecă etc. 3 (Jur) Persoană însărcinată cu paza unui obiect pus sub sechestru. 4 Cuvânt sau silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă, sub ultimul rând, şi repetată la începutul paginii următoare, pentru a arăta ordinea colilor şi a paginilor manuscriselor Si: custos.
custodi vtr [At: ARISTIA, PLUT. / Pzi: -dese / E: custode] 1-2 (înv) A (se) păzi (cu o custodie 1). custodia vt [At: DA / Pzi: -diez. / E: custode] (înv) 1-2 Custodi (1-2). custodie .y/'[At: VARLAAM, C. 126/2 / A: (înv) -tod- / Pi: -ii / E: lat custodia] 1 (înv) Corp de gardă (format din o sută de oameni) Si: (înv) steag, strajă. 2 (înv) Paznic. 3 (Jur) Pază, păstrare (şi administrare) a unui obiect (pus sub sechestru) Si: (îvr) custozie. custodiu sm vz custode custor sn vz cositor1 custoră sf yz custură1 custori v vz cositori custorire sfvz cositorire
custos sms [At: BV I 23 / E: lat custos] (Ltr) Custode (4). custozie sf [At. SBIERA, F. S. 299 / Pl: -iz / E: custodi + -ie] (Nob) Custodie (3).
custura vt [At: COMAN, GL. / Pzi: net / E: custură] (Reg) A bate (tare) pe cineva.
custură1 sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: (reg) -re, -/oră, (prin apropiere de cusătură) -sm/- / Pl: -ri, (rar) -re / E: net] 1-2 (Pop) (Lamă sau) tăiş de cuţit. 3 (înv) Placă de metal. 4 (Pop; spc) Fierul coasei. 5 (Reg) Ferăstrău pentru scânduri. 6 (Pop; pex) Pânza ferăstrăului de la joagăr. 7 (Pop) Cuţit rudimentar (fără plăsele). 8 (Pop; pgn) Cuţit. 9 (Pop) Briceag. 10 (Pop) Tăiş de cuţit foarte ruginit. 11 (Pop) Cuţit care nu taie bine Si: (reg) bleau2, cioarsă. 12 (Pop; pex) Daltă. 13 (Pop; pex) Parte a plugului prin care acesta se strânge. 14 (Pop) Fierul lat de la plug. 15 (Pop; pan) Unealtă cu care se curăţă, se căpăcesc şi se scot fagurii din stup. 16 (Reg; spc) Cuţit cu care se taie capetele cercurilor la butoi. 17 (Pop; spc) Cuţit de cizmărie. 18 (Reg; pan) Creastă de munte stâncoasă, zimţată, specifică epocii glaciare. 19 (Ban; pex; ssp) Persoană înclinată spre furt.
768
CUŞMĂ
custură2 sf vz cusătură
custurar sm [At: REV. CRIT. 111,121/ Pl: -/ / E: custură + -ar] (Reg) Borfaş. custure sfvz custură
custurice sf [At: MARIAN. D. 55 / Pl: ~i ci / E: custură + -ice] (Reg) Cuţit mic cu un singur tăiş.
custuroi sn [At: CHEST. II, 122/294 / Pl: ? / E: net] (Reg) Loc gol în peretele caselor de lemn de la ţară, destinat cuptorului de pâine.
custuros, ~onsă a [At: CI AUŞ ANU, V. 156 / Pl: ~oşi. -oase l E: custură + -os] (Reg; d. oameni) 1 Costeliv. 2 Firav. cusur sn [At: (a. 1782) IORGA, S. D. XII, 104 / Pl: -uri! E: tc kusur]
1	(înv) Lipsă din ceva. 2 (înv) Rămăşiţă. 3 (înv; spc) Rest (dintr-o sumă de bani datorată). 4 (înv; d. o sumă de bani; îla) Rămas - în restanţă. 5 (înv; d. o sumă de bani datorată; îla) Fără — Integral. 6-7 (Fig; îljv) Desăvârşit. 8 (Fig) Imperfecţiune. 9 (Fig) Defect. 10 (Fig) Slăbiciune.
11	(Fig) Viciu. 12 (înv; fig) Vină. 13 (înv; îe) A nu face - A face neapărat ceva.
cusurae sf vz cursuroaie cusuraş sn vz cos or aş
cusură sf [At: CHEST. 11,113/386 / PI: net / E: net] (Reg) 1 Cosoroabă.
2	Buiandrug.
cusurău1 sn [At: CABA, SĂL., ap. DA / Pl: ~raie l E: cosor + -ău] (Reg) Cuţit (mare) de tâlhar. cusurău2 sn vz cosărău cus uree sfvz cursuroaie
cusurgioaică sf a [At: DA ms / Pl: Mce l E: cusurgiu + -oaied] (Fam) 1-2 (Femeie) cusurgie (1-4).
cusurgiu, Me smf a [ At: PAS, L. I 92 / Pl: ~g\i / E: cusur + -giu] (Fam) 1-2 (Persoană) înclinată să găsească cusururi (9-11) la orice. 3-4 (Persoană) care are chef de ceartă.
cusut1 sn [At: CREANGĂ, A. 62 / V: (reg) cos- / Pl: ~uri / E: coase] 1 Fixare a părţilor unui articol vestimentar sau a unui petic, a unui nasture etc, trecând prin ele un fir de aţă cu ajutorul unui ac Si: coasere (1), cusătură (1). 2 Operaţie de prindere prin coasere a unor ţesături sau bucăţi de piele Si: coasere (2), cusătură (6). 3 (Reg; ccr) Cusătură (6). 4-5 (Pan) Asamblare prin sudare sau prin nituire a materialelor metalice. 6 (îs) Maşină de ~ Maşină folosită pentru coaserea confecţiilor, a încălţămintei etc.
cusut2, -ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 28 / Pl: ~uţi, -e / E: coase] 1 (D. obiecte de îmbrăcăminte) Fixat cu un fir de aţă cu ajutorul acului. 2 (îlav) -cu aţă albă Cu falsitate vizibilă. 3 Brodat. 4 (Reg) Fixat în cuie. 5 (Reg) Foarte răcit. cusutor1 sn vz cositor cusutor2, -oare smf vz cusător cusutoreasă sf vz cusătoreasă cusutorie sf vz cusătorie cusutoriu sn vz cositor1 cusutură sf vz cusătură
cuş1 i [At: T. PAPAHAGI, ap. DA / E: net] Strigăt cu care se alungă câinele Si: cuş-chi, marş, ni.
cuş2 i [At: DA ms / E: ns cf ger kusch] Exclamaţie prin care se liniştesc vitele la muls Cf ceas.
cuşac sn [At: (a. 1791) ap. ŞIO / Pl: -uri / E: tc kuşak, bg KynBK, kusak] 1 Piesă de lemn cu secţiune pătrată sau dreptunghiulară, folosită în construcţii. 2 (înv) Riglă.
cuşalâc sn [At: (a. 1693) ap. ŞIO / Pl: ~uril E: cuşac + -lâc] 1 Mulţime de cuşacuri. 2 Stinghie folosită pentru corăbii. cuşăr sf vz cuşer cuşăi v vz cuşei cuşbart sn vz gujban cuşbă v vz cujbă
cuşcai sn [At: DA / V: (reg) ~e sf/ Pl: ? / E: ns cf cuşcă] 1 Instalaţie simplă (ca un jgheab) pentru scoaterea lemnului de foc din pădurile de
munte. 2 (Reg) Săniuţă de lemn pe care se coboară lemnele de foc (după ce au fost fasonate) din pădurile de munte. cuşcaie sf vz cuşcai
cuşcă sf [At: N. COSTIN, ap. LET. I A 9/23 / V: cru- / Pl: -şti l E: ucr Kyiwa] 1-2 Adăpost mic, în formă de căsuţă sau de cutie, cu sau fără gratii,în care se adăpostesc sau se capturează animale, păsări etc. 3 Cort, chioşc sau frunzar în care mănâncă evreii la sărbătoarea Sukoth. 4 Un fel de grătar de nuiele în care se bate porumbul Si: coteţ, leasă, leşoi. 5 (Pan; fig) Casă mică, strâmtă Si: colibă. 6 (Pan; fig) încăpere strâmtă. 7 încăpere mică, sub nivelul scenei, rezervată sufleorului în timpul spectacolului.
cuş-chi i [At: DA / V: Mi-chi, cuşti, cuş / E: mg kuss ki, ger kusch-di(ch)] (Mgm) Marş!
cuşchebap sn [At: URECHE, ap. TDRG / Pl: -uri / E: tc kus-kebaby] (Trî)Chebap.
cuşchie sf [At: I. CR. XII, 44 / PI: Mi / E: net] (Reg) Par care serveşte drept pârghie.
cuşchiricos, -oasă a [At: COMAN, GL. / Pl: -oşi, -oase / E: net] (Reg; d. oameni) Senzual.
cuşcliiţă sf [At: N. COSTIN, ap. LET. I, A 9 / Pl: ~ţe / E: cuşcă + -iţă] 1-2 (Şhp) Cuşcuiiţă (1-2).
cuşciucă sf[At: BORZA, D. / Pl: ? / E: net] (Reg) Plantă din familia cuscutacee (Cuscuta epilinium) Si: (reg) in iţă.
cuşciuga vr [At: CHEST. II, 388/64 / Pzi: 3 ~u#tf / E: ns cf cuştiuba] (Reg; d. varul sau tencuiala de pe pereţi) A se coşcovi.
cuşculie .v/’[At: CHEST. II, 298/263 / A: net / pi: Mi / E: cuşcă] (Reg; pbl) Odaie mică.
cuşcuiiţă .v/'[At: DA ms / Pl: -ţe / E: cuşcă + -uliţă] 1-2 Cuşcă (mică) Si: cuşchiţă (1-2).
cuşcuş sns [At: ŞIO / E: tc kus-kus cf fr couscous] (înv) 1 Pastă făinoasă în bobiţe pentru supă, ca garnitură la came etc. 2 (Bot; îc) — roşu Ciupercă din familia amanitacee (Amanita rubescens).
cuşcuţ sn [At: H VII, 172 / E: net] (Reg) Fel de mâncare nedefinit mai îndeaproape Cf cuşcuş.
cuşedea vrim [At: FRÂNCU - CANDREA, M. 51 / Pzi: 3 cuşede / E: cu- + şedea] (Reg) A se cuveni.
cuşe'i vti [At: ŢIPLEA, P. P. / V: -$«i / Pzi: -esc / E: ucr KyiWU] (Ucm) A bea puţin.
cuşer, -ă a [At: ALECSANDRI, T. 1537 / V: -$ăr, coşăr, cuşe / E: eb kâscher] 1 (D. mâncăruri şi băuturi; în practica religiei mozaice; îoc trif) Pregătit după ritual. 2 (Rar) Curat. 3 (Fam) Lefter. 4 (Fam; fig) Foarte bun.
cuşercuţă sf vz coşărcuţă
cuşetă .s/[At: DEX2 / Pl: -te / E: fr couchette] 1 Pat pentru o persoană amenajat, special, în cabinele vagoanelor de dormit sau de pe vapor. 2 (Pex) Cabină în care se află unul sau mai multe paturi. cuşihie sfp [At: GRAIUL II, 12 / E: net] (Reg) Fundul căruţei. cuşlă sf [At: CIAUŞANU, V. / Pl: -le i E: net] (Reg) Cuşcă. cuşlu'i vti [At: COMAN, GL. / Pzi: ~esc / E: cuşlă] 1-2 (Reg) A căuta cu atenţie (în cuşlă) hrană sau obiecte folositoare Si: (reg) a coteli.
cuşman [At: MAT. FOLK. 193 / Pl: -e / E: cuşmă + -an] (Reg) Căciulă mare.
cuş mar sm [At: TDRG / Pl: M / E: cuşmă + -ar] (Reg) Căciular. cuşmă a/ [At: ANON. CAR. /V: (reg) cujmă, cucima, cugimă / PI: -me
i	E: vsl kShma] 1 (Reg) Căciulă de blană (de miel). 2 (Reg; îs) ~ cu urechi Căciulă fără vârf, cu două prelungiri laterale care acoperă urechile (şi se leagă sub bărbie). 3 (Reg; îe) A avea casa sub - A fi foarte sărac. 4 (Reg; îe) A umbla (sau a se ruga) cu ~ma-n mână A se umili. 5 (Reg; îe) A-i ieşi cuiva părul prin - A fi foarte sărac. 6 (Nob; îs) - frigiană Bonetă frigiană. 7 (înv; îs) - de noapte Tichie. 8 (Reg) Pătură groasă de lână. 9 (Reg; spc) Pătură groasă de lână, terminată printr-o glugă (care se încheie sub bărbie) şi pe care o poartă mai ales păstorii peste alte haine, ca să-i apere de ploaie. 10 (Reg; spc) Ţesătură groasă de canură sau de păr de
769
CUŞMELIE
capră în care se învelesc copiii mici peste scutece. ll(Bot; şîs) -ma şarpelui Bureţi de pădure nedefiniţi mai îndeaproape Cf pălăria şarpelui. 12 (Reg) Ciocanul care ţine iţele şi brâglă la războiul de ţesut. cuşmelie sf vz coşmelie
cuşmele sm [At: VÎRCOL, V. / V: cujm~I Pl: -eţi / E: ns cf tc kusmet] 1-2 (Olt) Bucată (de pâine sau de mămăligă) Si: (reg) bucătură, calup, codru, şucap.
cuşmuliţă .v/’[At: DA ms / Pl: -ţe / E: cuşmă + -uliţă] 1-2 (Reg; şhp) Cuşmă (mică) Si: cuşmuţă (1-2).
cuşmuţă sf [At: MARIAN, NA. 407 / V: cujm~ / Pl: -ţe / E: cuşmă + -uţă] (Reg; şhp) 1-2 Cuşmuliţă (1-2). 3 (Reg) Cuşmă (1) mică, pentru copii. 4 (Bot; Buc; şîs) - brumărie Steluţă (Erigeon acer).
cuşniţă1 sf [At: GORJAN, H. II, 166 / V: (reg) cujn~, gujn, cuzn~ / Pl: -ţe / E: bg KymHHKă] (Reg) 1 Vatră (de piatră) pe care lucrează fierarul sau potcovarul şi pe care îşi aşază uneltele de lucru. 2 (Pex) Fierărie. 3 Topitoare de fier. 4 Fabrică de cuie. 5 Foc mare. 6 (îla) Ca la ~ Murdar.
7	Unealtă a dulgherului sau a rotarului Si: (reg) cobâlă, corniţă, scaun de înspiţat. cuşniţă2 sf coşniţă cuşta v vz custa cuşti i vz cuş-chi cuşti-chi i vz cuş-chi cuştiinţă sf vz conştiinţă cuştireaţă sf vz coştereaţă
cuştiuba vr [At: VICIU, GL. / Pzi: net / E: net] (Reg; d. pâine) A se coji.
cuştiubeţ sn [At: CHEST. II, 194/367 / Pl:	/	E:	net] (Reg) Firidă.
cuştiuli vi vz cuştuli
cuştuleţ sn [At: VÂIDA / V: (înv) ~iu / E: cuştiuli + -eţ] (Trs; mgm)
1	Gustare. 2 (Ccr) Mâncare sau băutură destinată a fi gustată pentru precizarea gustului Si: (reg) gustare.
cuştuleţiu sn vz cuştuleţ
cuştuli vi [At: CAB A, SĂL. 96 / V: coştoli, ~tiuli, ~lui l Pzi: -lese / E: mg kostolni] (Trs; mgm) A gusta. cuştului v vz cuştuli
cuşugsn [At: ALRM II/I h 296 / Pl: ? / E: net] (Mol) 1 CorfS2.2 Coşciug. cut1 sn [At: (a. 1695) IORGA, S. D. VI, 143 / V: cot / Pl: -uri / E: ucr Kyt] (Buc; Mol) 1 Mahala. 2 Cătun. cut2 sm [At: DR. V, 180 / PI: (nob) cuţi / E: bg Kyifb] Cal şchiop. cută [At: I. P. VOITEŞTI, ap. DA / Pzi: -tez / E: cută] 1 vt A încreţi un material textil, a plia, a drapa. 2 vr (D. scoarţa pământului) A suferi
o	cutare2 (2). 3 vr (D. piele, mai ales d. cea de pe obraz) A se rida. 4 vr (Pex; d. oameni) A îmbătrâni.
cutanat, ~ă a [At: PARHON, B. 177 / V: ~neu, ~nee / Pl: -aţi, -e / E: fr cutane] 1 Referitor la piele. 2 Care provine de la piele. 3 Care aparţine pielii. 4 Specific pielii. 5 (D. tratamente medicale) Care se aplică pe piele.
6	(îs) Ţesut - Dermă.
cutaneic, ~ă a [At: DEX-S / P: -ne-ic / Pl: -ici, -ice / E: cutaneu + -ic] 1-4 Cutanat (1-4). cutaneu, -ee a vz cutanat
cutare1 [At: VARLAAM, C. 368 b / E: ml eccu-talis] 1-2 pnh, anh (Numele unei persoane) care nu este de dorit sau nu este necesar să fie cunoscută Si: cutarete (1-2). 3pnh (Repetat) Unul... altul, acesta ... acela.
cutare2 i/[At: SĂM. VI, 72 / Pl: -tari / E: cuta] 1 încreţire. 2 Proces de îndoire a stratelor şi de formare a cutelor sub acţiunea mişcărilor scoarţei terestre. 3 Zbârcire. 4 (Pex) îmbătrânire.
cutarete pnh, anh [At: VAIDA /V: ~rite, ~arte / E: cutare1 + -ete] 1-2 Cutare1 (1-2). cutarite pnh vz cutarete cutarte pnh vz cutarete
cutat, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 130 / Pl: -aţi, -e / E: cuta] 1 încreţit.
2	(D. straturile de pământ) îndoit sub acţiunea forţelor tectonice. 3 (D. piele) Zbârcit. 4 (D. oameni; pex) îmbătrânit.
cută .v/[At: DA / Pl: -te / E: bg Kym] 1 îndoitură (adâncă) într-un obiect de îmbrăcăminte Si: creţ2, fald, încreţitură, pliu. 2 Urmă, dungă rămasă pe o ţesătură, pe o hârtie etc, în locul unde au fost îndoite. 3 încreţitură a scoarţei pământului sub acţiunea forţelor tectonice. 4 Rid.
cutăi vt [At: DA / Pzi: net / E: mg kutatni] (Reg) 1 A cotrobăi (prin oale). 2 A curăţa.
cutărică pnh [At: TDRG / E: cutare1 + -ică] 1-2 (Şhp) Cutăriţă (1-2). cutănţă pnh [At: TEODORESCU, P. P. 390 / E: cutare1 + -iţă] 1-2 (Şhp) Cutare1 (1). cutcubeţe sm vz curcubetă cutcudaţ i vz cotcodac cutcudăci v vz cotcodăci
cutcudăi vi [At: STĂNCESCU, B. 286 / Pzi: -esc / E: net] (Reg) Cotcodăci.
cutcudeţa vi [At: CIAUŞANU, GL. / Pzi: -ţez. / E: cutcudaţ] (Reg) A cotcodăci (1).
cutcudeţătură sf [Ai: GR. S. VI, 156 / Pl: -ri / E: cutcudeţa + -tură] Cotcodăceală.
cutcui vi [At: H 1,22 / Pzi: -esc / E: fo] (Reg; d. curcă) A scoate sunete caracteristice speciei Si: a bolborosi, curcura vi [At: H XVII, 425 / Pzi: -rez / E: net] (Reg) A cotcodăci (1). cutcurechi sm vz cucurigu
cutcureşi vi [At: H V 274 / Pzi: -şese / E: net] A cotcodăci (1).
cutcureza v vz cotcorezi
cutcurezare sf vz cotcorezire
cutcurica v vz cucuriga
cutcurig sm vz cucurig
cutcuriga v vz cucuriga
cutcurigi v vz cucuriga
cutcurigu i vz cucurigu
cutcurigui vi [At: DA / Pzi: cutcurig ui / E: cutcurigu] A cucuriga. cute1 av [At: BELDIMAN, N. P. II 86 / E: net] Câte. cute2 A/[At: DOSOFTEI, PS. 173 / V: ~tie / Pl:-, cuţi / E: ml cos, cotis] 1 Piatră de gresie folosită pentru ascuţit uneltele tăioase Si: acer. 2 Miezul apătos şi cleios, având forma unei dungi, din pâinea necoaptă bine Si: clisă, slănină. 3 Albie naturală pe coasta unui deal Cf canal, şanţ, ududui.
cute? sf[At: PAMFILE, J. II 327 / Pl: net / E: net] (Pop) Parte a cimpoiului făcută din soc şi introdusă în carabă.
cute4 sf[At: I. CR. V, 152 / Pl: net / E: net] (Buc) Tutun de pipă din frunze întregi.
cuter sn [At: DA ms / S: (3) cutter / P şi: caţăr / Pl: -e / E: eg, fr cutter] 1 Ambarcaţie mică, construită din lemn, acţionată mecanic sau cu pânze, cu un singur catarg şi cu bompres, având formă alungită pentru a se deplasa rapid, folosită în sport sau pentru pescuit. 2 Maşină de tocat, folosită la fabricarea mezelurilor. 3 Cuţit special pentru tăiat hârtie Si: cuţit (10).
cuterizare sf[At: DEX2 / Pl: -zări / E: Cuter] Sistem de clasare şi de depozitare a cărţilor în biblioteci după criteriul clasificării zecimale, iar în cadrul acesteia, în ordinea alfabetică a autorilor şi a titlurilor pentru cărţi anonime.
cutez sn [At: DA ms / Pl: ? / E: drr cuteza] (Nob) Cutezanţă. cuteza vti [At: COD. VOR. 49/7 / Pzi: cutez I E: lp cottizare] 1 (îoc a se teme) A îndrăzni. 2 A se încumeta. 3 A înfrunta.
cutezanţă sf [At: (a. 1776) URICARIUL I, 180 / Pl: -ţe / E: cuteza + -anţă] 1 îndrăzneală. 2 încumetare. 3 înfruntare.
cutezare y/IAt: COD. VOR. 81/1 / Pl: -zări / E: cuteza] 1-3 Cutezanţă (1-3).
cutezat, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 95/1 / Pl: -aţi, -e i E: cuteza] 1 a (D. oameni) îndrăzneţ. 2-3 a, av (D. fapte) Curajos.
cutezător, ~oare smf, a [At: NEGRUZZI, S. I 21 / Pl: -i, -oare / E: cuteza + -tor] 1-6 (Persoană) care cutează (1-3). cuti i vz coti1
770
CUTUMIAR
cuticular, ~ă a [At: DN3 / Pl:	-e	/ E: fr cuticulaire] 1 Care aparţine
cuticulei (1). 2 Specific cutieulei (1). 3 Referitor la cuticulă (1). 4 Care provine de la cuticulă (1).
cuticulă i/[At: DEX2 / Pl: -le / E: fr cuticule, lat cuticulă] 1 Strat subţire şi rezistent care acoperă şi protejează suprafaţă unei celule epiteliale. 2 Partea superficială, chitinoasă, a tegumentului la artropode, servind drept schelet extern. 3 Strat ceros la suprafaţa fructelor, a frunzelor şi a tulpinilor tinere.
cutie1 sf [At:(a. 1799), ap. ŞIO / Pl: ~i i / E: tc kuty, ngr xovri ] 1 Obiect de lemn, de carton, de metal etc. în formă de cub, de paralelipiped etc., gol în interior, în care se păstrează sau se protejează diverse lucruri. 2 (îlav) Scos ca din - Foarte îngrijit îmbrăcat sau prezentat. 3 (La jocul „capra“; îe) Capul la -Fereşte-ţi capul, proptindu-1 în piept. 4 (Fig; îae) Fii prudent! 5 (îs) ~ de scrisori (sau poştală) Cutie specială, plasată pe stradă de către organele poştale, în care expeditorii introduc scrisorile. 6 (îas) Cutie particulară în care factorii poştali depun corespondenţa adusă Ia domiciliu. 7 Aparat, dispozitiv, organ etc. care are forma unei cutii (1).
8	(îs) ~ de rezonanţă Lădiţa ce se adaugă diapazonului pentru a întări sunetul. 9 (îs) ~ de viteze Dispozitiv special, cu trepte de viteză, care permite uşurarea sarcinii motorului. 10 (îs) ~ craniană Cavitate osoasă în care se află creierul Si: craniu, ţeastă. 11 (Spc) Sertar. 12 (înv) Casă2 (1) de bani Si: casetă (1). 13 (îs) -ia milelor (rar de milostenie) Casetă în care se strângeau milosteniile pentru săraci. 14 (îe) A umbla cu ~ia A cerşi. 15 (Spc) Coşul teascului. 16 Cutia presei de ulei. 17 -cartotecă Cutie în care se ţin fişele de bibliotecă. 18 Ladă în care pune hingherul câinii prinşi. 19 (înv; îe) A umbla cu ~a A cerşi pentru biserici. 20 (îe; d. copii părăsiţi) A fi de la - A proveni de la orfelinat. 21 (Complinit prin „de copii“, „de prunci“ sau „de creştere") Leagăn de copii. cutie2 s/[At: ALRM II/I h 224 / Pl: ~ii! E: net] (Reg) Colivă. cutie3 sf vz cute2 cutie4 sf vz cutnie
cutier sm [At: POLIZU / P: -ti-er / Pl: -i / E: cutie + ~(i)er] 1 (înv) Perceptor. 2 (luz) Vânzător ambulant de mărunţişuri Si: cercelar, mămular, tolbaş. 3 Casier.
cutină sf [At: ENC. AGR. / Pl: -ne / E: fr cutine] Substanţă impermeabilă secretată de cuticulă (3) vegetalelor.
cutinizare şf [At: DN3 / Pl: -zări / E: fr cutinisation] Impregnare a ţesuturilor vegetale cu cutină.
cutioară .v/’[At: ODOBESCU, S. III, 24/7 / P: -ti-oa-/ Pl: -re / E: cutie + -oară] 1-2 Cutiuţă (1-2). cutiori sn vz cuptor
cutireacţie sf [At: DEX2 / P: -re-ac- / Pl: -ii / E: fr cutireaction] Test care consta în provocarea unei reacţii cutanate inflamatorii, utilizat pentru diagnosticarea diferitelor boli.
cutiţă sf [At: BARONZI, L. 94/ Pl: -ţe / E: cf ucr kytch] (Pes) Gura lesei de pescuit Si: cos Cf coteţ, cutiu i vz coti1 cutiugă sf vz cotigă
cutiuţă sf [At: NEGRUZZI, O. I, 208 / P: -ti-u- I Pl: -ţe / E: cutie + -uţă] 1-2 (Şhp) Cutie (1) (mică) Si: cutioară (1-2). cutne sf vz cutnie cutni sf vz cutnie
cutnie sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I 201 / V: (înv) ~ni, ~ne, cutie I Pl: ~ii / E: tc kutni] (înv) 1 Ţesătură din mătase şi bumbac. 2 (Lpl) Feluri de cutnie (1). cutorţel sm vz torţei
cutră .y/[At: ISPIRESCU, ap. CADE / Pl: -reIE: bg Kyipa, ngr xdtkpa] (Pfm) 1 Codoaşă. 2 Persoană făţarnică şi rea Cf lichea, secătură, cutrămura v vz cutremura
cutreier sn [At: EMINESCU, P. 251 / P: -tre-ier / V: (reg) -rier / E: dr cutreiera] (Rar) Cutreierare.
cutreiera [At: DOSOFTEI,V.S.61/1 / V: (reg) -ri-, (rar) ~riira / Pzi: cutreier / E: ml contribulo, -are cf a treiera] 1-2 vt A colinda (în lung şi în lat). 3 vt (Pex) A hoinări. 4 vr A frecventa. 5 vr (Nob) A se perinda.
6	vr (Rar) A se strecura. 1 vt A străbate.
cutreierare sf [At: DA / Pl: -rări i E: cutreiera] 1 Colindare. 2 Frecventare. 3 Perindare.
cutreierat1 sn [At: RUSSO, S. 102 / E: cutreiera] 1 Colindare. 2 Frecventare. 3 Perindare.
cutreierat?, -ă a [At: SADOVEANU, M. 107 / Pl: -aţi, -e l E: cutreiera] 1 Colindat. 2 Frecventat.
cutreierător,-oare [At: DA / Pl: -i, -e /E: cutreiera + (ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care cutreieră (1). 3 sm (Sst) Aventurier.
cutreierătură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 61/1 / Pl: ~uri / E: cutreiera + -tură] 1-3 Cutreierare (1-3).
cutremur [At: PSALT. 3 /5 / Pl: -e, (înv) -uri, -i sm / E: dr cutremura]
1	Zguduitură. 2 (Şîs) ~ de pământ Mişcare puternică şi bruscă, verticală, orizontală sau de torsiune a scoarţei pământului, provocată de dislocări subterane, de erupţii vulcanice etc. Si: seism, (înv) cutremurare (4), (pop) cutremurat1 (4), cutremurătură (4). 3 (Fig) înfiorare. 4 (Fig) Groază. 5 (Fig) Panică.
cutremura vtr [At: PSALT. 114/4 / V: ~trăm~, -trim- / Pzi: cutremur / E: ml * contre muie, -are cf tremura, cutremur] 1-2 A tremura sau a face să tremure, să se zguduie. 3-4 A (se) înfiora. 5-6 (Pex) A (se) îngrozi.
7-8 (D. pământ) A (se) zgudui din cauza unui cutremur (2).
cutremurare sf [At: MARDARIE, L. / Pl: -rări I E: cutremura] 1 Zguduitură. 2 înfiorare. 3 Groază. 4 (înv) Cutremur (2). 5 Panică.
cutremurat1 sn [At: MARDARIE, L., ap. DA / Pl: (nob) -uri / E: cutremura] 1-4 Cutremurare (1-4).
cutremurat2, -ă a [At: CORESI, EV. 282/3 / Pl: -aţi, -e / E: cutremura]
1	Zguduit. 2 înfiorat. 3 înspăimântat. 4 (D. pământ) Zguduit din cauza unui cutremur (2).
cutremurător, ~oare a, av [At: BARCIANU / Pl: -i, -oare / E: cutremura + ~(ă)tor] 1-2 înfiorător. 3-4 Groaznic.
cutremurătură sf [At: DA / Pl: (nob) -ri l E: cutremura + -(d)tură] 1-4 Cutremurare (1-4). cutrier sn vz cutreier cutriera v vz cutreiera cutrierătură sfvz cutreierătură cutriira v vz cutreiera cutrimura v vz cutremura cutropi v vz cotropi
cutrubau sn [At: ALRM II/I h 399 / Pl: -aie / E: net] (Reg) Cotlon. cutrubătură sfvz codobatură
cutrui vi [At: PAŞCA, GL. / Pzi: ~iese / E: cf cutră] (Reg) A umbla din loc în loc cu scopul de a face rău Cf. cutră (2). cutruli v vz cutrului.
cutrului vti [At: BUGNARIU, N., ap. DA IV: -li / Pzi: ~iese / E: mg kotorni cf cotrobăi, cotării, eutruzui] (Reg) A cotrobăi. cutrupi v vz cotropi
cutrupiş sn [At: DR. IV, 472 / Pl: ~uri l E: cutrupi + -iş] (Reg) Acoperiş al casei. cutruţă sfvz cotruţă.
eutruzui vti [At: ŞEZ. XVIII, 197 /Pzi: -iese /E: mg kotorâznî] (Mgm; Trs; Mol) A cotrobăi.
cutubă .y/‘[At: DA ms / PI: net / E: net] (Reg) Acoperământul unei trăsuri, al unui car etc. Si: coviltir.
cutulă .vf[At: H V, 104 / Pl: -le / E: net cf cotumbă, cotulbă] (Reg) Unealtă de fierărie nedefinită mai îndeaproape. cutuliţă i/[At: H IV, 71 / Pl: -ţe / E: cută + -uliţă] (Şhp) 1-2 Cută (mică). cutumă sf[At: DEX2 / Pl: -me / E: fr coutume] 1 Normă de drept consfinţită printr-o practică îndelungată Si: (liv) consuetudine, obicei. 2 Obiceiul pământului.
cutumiar, ~ă a [At: CURENTUL, 24 noiembrie 1930, ap DA / P: -mi-ar / Pl: -i, -e / E: fr coutumier] 1 (Jur) Referitor la cutumă (1).
771
CUTUN
2	Care ţine de cutumă (1). 3 Care provine dintr-o cutumă (1). 4 Specific cutumei (1). 5 Tradiţional. cutun sn vz cătun
cuturieră sf [At: DN3 / P: ~ri-e~ / Pl: ~re / E: fr couturiere] (Frî) Croitoreasă. cuturisi v vz cotorosi cuturisit, ~ă a vz cotorosit cutuzui v vz cotozui
cuţac sm [At: DA / Pl: ~aci / E: ucr KyWK] (Buc; ucm) Butuc scurt (de
4	m).
cută1 sfl At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ~ţe / E: net] (Trs; mpl) Fâşie (de slănină).
cuţă2 s/[At: REV. CRIT. III, 121 / Pl: ~ţe / E: mg koca] (Mgm) Femeie guralivă, care duce vorba de colo colo Si: cuţurie Cf cată.
cuţă* j/[At: ALECSANDRI, T. 435 / Pl: ~ţe / E: cf cuţu] 1-4 Căţeluşă (1-4).
cuţcrişă ş/[At: PANŢU, PL.2 / Pl:	/	E:	net]	(Bot;	reg)	Cuscrişor
(Pulmonaria augudifolia). cuţât sn vz cuţit cuţâtar sn vz cuţitar
cuţit sn [At: TETRAEV. (1574), 248/ V: (reg) ~ţât / Pl: ~e / E: ml *cotitus sau *acutitus(<acutire<aculutus)] 1 Instrument de tăiat, format dintr-o lamă metalică şi dintr-un mâner, având numeroase şi variate întrebuinţări în gospodărie, în atelier etc. 2 (îe) A avea pâinea şi ~ul (în mână) A avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. 3 (îe) A fi (certat sau a se avea) la ~e (cu cineva) A ti sau a junge duşman neîmpăcat (cu cineva). 4 (îe) A pune cuiva ~ul la gât A sili (pe cineva) să facă ceva.
5	(îe) A-i ajunge (cuiva) ~ul la os A ajunge la capătul puterilor. 6 (îae) A fi într-o situaţie dificilă, precară. 7-8 (îe) (A fi pe) (o) muchie de ~ (A se afla într-o) situaţie gravă, dificilă, la un pas de un deznodământ nedorit. 9 (îe) A-i da (sau a-i trece) cuiva un ~ prin inimă A simţi o durere adâncă. 10 Cuter (3). 11 Bisturiu. 12 (Pex) Intervenţie chirurgicală.
13	(Pex) Lovitură de cuţit (1). 14 (Fig; pex) Junghi. 15 (Fig; spc) Pneumonie. 16 Piesă tăioasă de metal la diverse maşini sau unelte. 17 (îs) ~ de plug Parte a plugului care taie brazda în plan vertical, fiind situată înaintea trupiţei Si: (reg) cuţitoaie (5), custură. 18 Piesă principală a cântarului, sensibilă la cea mai uşoară atingere, care indică greutatea unui corp. 19 Piesă componentă a unor aparate de conectare, care realizează
o	legătură electrică. 20 (Pop; îe) A descânta de ~ A vrăji cu un cuţit pentru a lua durerile. 21 (Pop; îe) A se afla pe ~ A se afla în ceasul morţii. 22 (în superstiţii, vrăji; îe) A pune cuiva ~ul sau a ursi un ~ A blestema pe cineva, prin formule vrăjitoreşti, să aibă dureri ca de rană de cuţit. 23 (Pop; îe) A pune (pe alţii) la A învrăjbi. 24 (înv; îs) - pieziş Unealtă cu care rotarul netezeşte lemnul rotunjit cu scoaba. 25 (îs) - de strung Unealtă cu vârful tare (de oţel special călit) cu care se strunjesc uneltele (de lemn, de metal etc.). 26 (înv; imp) Sabie. 27 (Zlg; şîc) — de-mare Lamelibrahiat cu valvele de forma plăselelor de briceag, care trăieşte în Marea Neagră (Solen marginatus). 28 (îe) A lua (pe cineva) în ~e A-1 ciopârţi. 29 (Pop) Pneumonie. 30 (Pop; îe) A zăcea sau a boli de ~ A fi bolnav în urma vrăjilor cu cuţitul (22). 31 (Pop; îe) A descânta de ~ A vrăji cu un cuţit cununat pentru a dezlega vraja cu cuţitul. 32 (îe) A-i intra (cuiva) un ~la inimă A fi cuprins de un fior rece. 33 (îae) A fi năpădit de griji 34 (îe) A i se pune cuiva un ~ în inimă A fi cuprins de frică.
35	(îe) A fi pe ~ A fi pe moarte. 36 (îe) A-i sări ~1 din teacă A fi la ananghe. 37 (Tip) Maşina de tăiat hârtia şi cărţile. 38 Cuţit de lemn cu care se taie mămăliga sau caşuh 39 (îs) ~ul pieziş al rotarului Unealtă cu care se strunjesc obiectele din lemn, metal etc. 40 (La războiul de ţesut) Cuţitul cu care se bat betele. 41 Limba meliţoiului. 42 (îs) Vârful ~i Alesă tură. 43 (îe) A fi (sau a sta) pe ^e A fi nerăbdător să plece sau să afle ceva.
cuţita vt [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 45 / V:	/ Pzi: ~tez / E:
cuţit] 1 A înţepa cu un cuţit (1) Si: (pop) a încuţita (1). 2 A înţepa ca un
cuţit (14) Si: (pop) a încuţita, a înjunghia. 3 (Teh; d. mică) A tăia cu un cuţit (16).
cuţitar sm [At: LEX. MARS. 17 / V: ~ţâtar/ Pl:	/ E: cuţit + -ar] 1-4
Persoană care face, repară, ascute etc. sau vinde cuţite. 5 Scandalagiu gata să scoată cuţitul în timpul unei dispute. 6 Hoţ care ameninţă cu cuţitul.
cuţitare .v/'[At: DA ms / Pl: ~tari / E: cuţita] 1-2 înţepare cu (sau ca) un cuţit (1). 3 Tăiere cu un cuţit.
cuţitaş sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~e / E: cuţit + -as] 1-2 (Şhp) Cuţit (1) (mic) Si: cuţituţ (1-2). 3 (Mol) Briceag. 4 Cuţit eu lamă de dimensiuni mici, folosit la desprinderea de aşchii sau în lucrări de gravare, retuşare etc.
cuţitat, ~ă a [At: GR. S. VI, 89 / Pl: -aţi, ~e / E: cuţita] 1 înţepat cu un cuţit (1) Cf cuţita (1). 2 Care produce junghiuri. 3 (Teh; d. mică) Tăiată cu un cuţit.
cuţitărie sf [At: LM / Pl: ~i/ / E: cuţit + -ărie] 1 Meşteşugul cuţitarului (1). 2-3 Atelierul sau prăvălia cuţitarului (1). 4-5 Obiecte fabricate sau vândute de cuţitar (1). 6 (Csc) Set de cuţite (care face parte dintr-un serviciu).
cuţitătură sf [Ai: ŞEZ. VII, 54 / Pl: ~ri / E: cuţita + ~(ă)tură] 1 înţepătură cu cuţitul. 2 Junghi.
cuţiti a [At: PAMFILE, CR. / Pzi: ~tesc / E: cuţiti] A ciopli cu cuţitul
(1)	sau cu cuţitoaia (1) Si: a cuţitoi.
cuţitit, ~ă a [At: PAMFILE, CR. 52 / Pl: ~iţi, ~e / E: cuţiti] Lucrat, cioplit cu cuţitul sau cu cuţitoaia Si: cuţitoit.
cuţitoaie sf [Ai: BIBLIA (1688), 228b / V: ~ţutr« l P: ~toa-ie / Pl:	~oi
t E: cuţit + -oaie] 1 Instrument format dintr-o lamă ascuţită de oţel (cu două mânere la capete), folosit în tâmplărie, dogărie, tăbăcărie etc. pentru cioplit, curăţat, îndreptat, răzuit Si: cuţitoi1 (2). 2 Unealtă tăietoare de oţel având o lamă plană sau curbă, prevăzută cu un mâner, folosită de potcovar pentru îndreptarea şi curăţarea copitelor. 3 Strung. 4 Instrument de pescărie prevăzut cu un cuţit, cu care pescarii scot cărmăcele la suprafaţă Si: (reg) rizacă. 5 Fierul plugului Si: cuţit (17), (pop) custură. 6 Cuţitoi1 (1). 7 (Iht; pan) Zvârlugă (Cobites taenie).
cuţitoi1 [At: DOSOFTEI, V. S. 21 / Pl: ~oaie / E: cuţit + -oi] 1 sn Cuţit mare (arcuit la vârf) Si: cuţitoaie (6). 2 sn Cuţitoaie (1). 3 sm (Iht; csnp) Zvârlugă {Cobites taenie).
cuţitoi2 vt [At: PAMFILE, I. C. 119/ Pzi: ~iesc / E: cuţitoaie] (Pop; reg) A ciopli, a trage la cuţitoaie.
cuţitoit sn [At: H IV, 255 / P: ~to-it / E: cuţitoi] Folosire a cuţitoaielor (1).
cuţitoit, ~ă a [At: PAMFILE, J. II, 92 / P: ~to-it / Pl: ~iţi, ~e / E: cuţitoi]
1	Lucrat cu cuţitoaia (1). 2 Tras la cuţitoaie (1). cuţitor sm vz cositor?
cuţitură A/[At: H XII, 281 / Pl: ~ri / E: ns cf cuţita] (Reg) Custură. cuţituţ sn [At: LB / Pl:	/ E: cuţit + -uţ] 1-2 (Şhp) Cuţitaş (1-2).
cuţovlah, ~ă smf, a [At: CANTEMIR, HR. 157 / V: cot~ / Pl:	~e /
E: ngr xouffiXaxog] 1-2 (Irn) Aromân.
cuţu [At: GAL AN, Z. R. 253 / E: cf bg Kyie, srb kuce, mg kuszi] 1 i Termen cu care se cheamă câinii (mici). 2 sm Căţel. 3 sm (Fam; îe) Să fiu sau să-mi zici mie dacă... Să mă tratezi ca pe un câine dacă...
cuţubatură sf [At: CADE / Pl: ~ri / E: cf codobatură] 1 (Orn; reg) Codobatură (Motacilla albă). 2 (Bot; reg) Planta Coronilla emerus. cuţui v vz coţăi
cuţulache sm [At: DA ms / Pl: ~chi / E: cuţu + -ulache] (Şhp) 1-2 Cuţulaş.
cuţulan sm [At: VLAHUŢĂ, D. 74 /Pl:	/ E: cuţu + -ulan] Căţelandru.
cuţulaş sm [At: DA ms / Pl: ~i / E: cuţu + -ulaş] (Şhp) 1-2 Câine (mic, frumos) Si: cuţulache, cuţulan, cuţulică, cuţulus. cuţulică sm [At: DA ms / Pl: net / E: cuţu + -lică] (Şhp) 1-2 Cuţulaş. cuţuliţă .v/ŢAt: H IV, 71 / Pl: ~ţe / E: cuţă + -uliţă] 1-4 (Şhp) Cuţă3 (mică).
cuţuluş sm [At: DA / Pl: ~i / E: cuţu + -ma] (Şhp) 1-2 Cuţulaş (1-2) mic.
772
CUVÂNTARE
cuţupem vr [At: ŞEZ. XX, 136 / Pzi: -nesc / E: cf coţopăni, coţobăni] (Reg) A face sforţări Si: a se opinti.
cuţurele sfp [At: RĂDULESCU-CODIN, î. / E: ns cf ngr xoumcoup(ov)] (Reg) Aşchii, surcele mărunte.
cuţuri vi [At: RĂDULESCU-CODIN, î. / Pzi: -resc / E: ns cf cuţurele] (Reg) A strânge cuţurele. cuţurie sf [At: CONV. LIT., ap. DA / PI: -ii / E: cf cută] (Olt) Cuţă2. cuţurişte ş/TAt: GR. S. V, 120 / Pl: -ti / E: cuţurie + -iste] (Reg) Femeie care înşală, care trage chiulul. cuţutoaie sfwz cuţitoaie
cuţuvrea sf[At: COMAN, GL. / Pl: ~ele / E: net] (Reg) 1 Căţea care latră mereu. 2 (Fam) Femeie depravată.
cuţuvrice sf[At: BUL. FIL. XI-XII, 489 / Pl: -ici l E: net] Cuţuvrea (1).
cutuzui v vz cotozui
cuvă sf [At: MARIAN - ŢIŢEICA, FIZ. II, 67 / Pl: ~ve / E: fr cuve] 1 Vas special din metal, lemn, beton etc., de diferite forme şi mărimi folosit în operaţii tehnice. 2 (îs) - de ulei Vas umplut cu ulei, în care se cufundă transformatoarele, reostatele etc. 3 Porţiunea superioară a cuptorului metalurgic vertical.
cuvânt sn [At: COD. VOR. 7/1 / Pl: cuvinte, (înv) cuvente / E: ml conventum] 1 Unitate de bază a vocabularului care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) şi a unui complex sonor Si: vorbă. 2 (Lin; îs) - simplu Cuvânt (1) care conţine un singur morfem radical. 3 (Lin; îs) - primitiv Cuvânt (1) care serveşte ca element de bază pentru formarea altor cuvinte. 4 (Lin; îs) ~ compus Cuvânt (1) format prin compunere. 5 (Lin; îs) - derivat Cuvânt format prin derivare. 6 (Lin; îs) - matcă, ~ titlu Cuvânt aflat în fruntea unui articol de dicţionar, sub care se grupează şi se glosează toate variantele şi expresiile, uneori şi derivatele şi compusele. 7 (îe) A nu găsi (sau a nu avea) -vinte A nu fi în stare (sub impulsul unei stări de moment) să exprimi ceea ce gândeşti.
8	(îlav) Cu alte -vinte Exprimând acelaş lucru altfel. 9 (îal) în concluzie.
10	(îlav) intr-un (sau cu un) - Pe scurt. 11 (îal) în concluzie. 12 (îlav) în puţine -e Pe scurt. 13 (îae) în concluzie. 14 (îlav) - cu (sau de) ~ Fără nici o modificare Si: exact, fidel. 15 (îlav) Imediat. 16 (îs) Joc de cuvinte Calambur. 17 (îs) Cuvinte încrucişate Joc distractiv-educativ în care trebuie găsite, pe baza unor indicaţii date, o serie de cuvinte, astfel aranjate într-o figură geometrică împărţită în pătrăţele, încât cuvântul citit orizontal să aibă o literă comună cu cel citit vertical. 18 Gând, idee exprimată prin grai Si: spusă. 19 (îs) - greu Vorbă hotărâtoare. 20 (îas; lpl) Vorbe de dojană, de ocară. 21 (îs) ~ introductiv sau ~ înainte Prefaţă (la o lucrare). 22 (îs) Purtător de - Persoană autorizată să exprime, în mod public, păreri care arată punctul de vedere al forului pe care îl reprezintă. 23 (îe) A pune un - (bun) A interveni (favorabil) pentru cineva. 24 (îlav) în (toată) puterea -ului în înţelesul adevărat. 25 (îal) Pe deplin. 26 (îe) A tăia (sau a curma) -ul A întrerupe pe cineva din vorbă. 27 (Reg; îe) A începe - A începe vorba. 28-29 Subiect de discuţie, de povestire Si: istorisire. 30 Discurs. 31 (îe) A cere (sau a da, a avea) -ul A cere sau a da cuiva dreptul de a vorbi (într-o şedinţă, într-o adunare etc.). 32 (îe) A lua -ul A vorbi (într-o adunare). 33 A-i lua cuiva -ul A interzice cuiva să-şi mai continue afirmaţiile (într-o adunare). 34 îndrumare. 35 (Pex) Ordin. 36 (îe) A înţelege (sau a şti) de - A asculta de spusele, de sfaturile cuiva. 37 (îs) - de ordine Dispoziţie dată de un superior. 38 Promisiune. 39 Angajament. 40 (îs) Om de - Om care-şi ţine făgăduielile. 41 (îs) - de onoare (sau de cinste, de om) Promisiune sau făgăduială care angajază cinstea cuiva. 42 (îe) A-şi da —ul de onoare A se angaja în mod hotărât că va face cu orice preţ ceva. 43 (îe) A crede pe - A crede fără a controla exactitatea spuselor. 44 (îe) A-şi ţine -ul sau a se ţine de - A-şi îndeplini o promisiune făcută. 45 Opinie exprimată. 46 Punct'de vedere (exprimat). 47 Libertate, drept de a revendica ceva, 48 (Mpl) Discuţie. 49 (Mpl) Ceartă. 50 (îs) Schimb de cuvinte Discuţie aprinsă. 51 (îe) Nu-i - Indiscutabil. 52 Motiv. 53 (îlav) Cu drept - Pe bună dreptate. 54 (înv) Ştire. 55 Zvon. 56 (înv) Pact. 57 (Rar) Facultatea
de a vorbi Cf cuvântare. 58 (îs) -cheie Termen folosit pentru a marca o diviziune într-un catalog (de bibliotecă). 59 (îas) Termen al unei unităţi frazeologice pe care cade accentul semantic. 60 (îs) -vedetă Termen ales din titlul unei lucrări sau al unei publicaţii care foloseşte la aranjarea alfabetică a lucrării în catalogul general sau în catalogul pe materii. 61 (îe) A avea cu cineva un - A avea de discutat ceva cu cineva. 62 (îae) A avea o răfuială cu cineva. 63 (înv; îs) Parte de - Parte de vorbire. 64 (înv) Tâlc. 65 (înv; pex) Simbol. 66 (înv) Prorocie. 67 (înv) Răspuns. 68 (înv) Explicaţie. 69 (înv) Mărturisire. 70 (înv) Teamă. 71 (îe) Din -în — Fără nici o modficare. 72 (Fam; îe) Adio şi n-am cuvinte Se zice cuiva care pleacă supărat şi căruia vrei să-i arăţi că nu-ţi pasă de supărarea lui Cf (ducă-se) opt şi cu-a brânzei nouă!; ducâ-se învârtindu-se. 73 (îe) Am cu tine un - Am să-ţi spun o vorbă. 74 (îae) Am să mă răfuiesc cu tine. 75 (Reg; îe) îmi fac- cu cineva Conversez. 76 (îe) A începe - A începe vorba. 77 (îe) A da- A vorbi. 78 (îe) A-i tăia (sau curma) cuiva -1 A-1 întrerupe. 79 (îe) A-i tăia -1 cu miere A întrerupe pe cineva pentru a-i da o veste bună. 80 (îe) Nici nu mai rămâne - Nici vorbă. 81 (înv; îe) A ascunde -l A ţine în secret. 82 (îae) A se preface. 83 (îe) Dintr-un
-	Fără a sta pe gânduri. 84 (îe; după fr pârtie de discours) Parte de— Parte de vorbire. 85 (înv; îe) Cuvinte acoperite Cuvinte cu tâlc. 86 (îe) Cuvinte deşarte Cuvinte fără temei. 87 (îe) Cu un — subţire Cu multă fineţe. 88 (îe) ~1 cel bun Vorbă bună. 89 (îal) Bună primire. 90 (îe) Cuvinte grele Vorbe aspre, de dojană, de ocară. 91 (Spc) Cuvântare Ia înmormântarea cuiva. 92 Predică. 93 Ştire. 94 Relaţie. 95 Faimă. 96 Vorbă. 97 Zvon. 98 Proverb. 99 (îe) Cele zece cuvinte ale Iui Dumnezeu sau ale lui Moise Decalogul. 100 (îe) A ţine (sau a păzi) -1 cuiva, a asculta de -1 cuiva, a ieşi (afară sau a nu se zbate) din -I cuiva sau a nu muta -1 cuiva A împlini ordinul cuiva. 101 (îe) A-şi ţine -1 sau a se ţine de - sau a sta Ia - sau a rămâne de - A respecta o promisiune 102 (înv, îe) A face-sau a-şi da-în sine sau a se lega la un-, a pune - cu cineva sau a lega -cu cineva A se înţelege cu cineva. 103 (îae) A face un legământ. 104 (îe) A ţine la un - A-şi respecta legământul făcut. 105 (înv; îe) A se înţelege sau a se ajunge la cuvinte A fi de acord cu cineva. 106 (înv; îe) A fi, a se uni, a se face, a se tocmi la (sau într-un)- cu cineva A fi de acord cu cineva. 107 (înv) Răspuns. 108 Propunere. 109 Lămurire. 110 (înv) Afirmaţie. 111 (înv) Ceartă. 112 (Mol; îe) Nu-i - Nu încape vorbă. 113 Raţiune. 114 Cauză. 115 Justificare. 116 (înv; îe) Sub (sau pe sau cu) - că... (sau de) sau pentru -1 că... Sub pretext că. 117 (înv; îe) Sub (sau cu)-de Drept. 118 (înv; îe) A da— A da seama. 119 Libertate de a reclama. 120 (înv) Teamă. 121 Dreptate. 122 (înv) Anecdotă transmisă oral. 123 (Fiz platonică) Dumnezeu. 124 (Tlg) Hristos, Fiul lui Dumnezeu. 125 (Inf) Format standard în care se scriu datele şi instrucţiunile la (mini)calculatoare.
cuvânta [At: PSALT. SCH. 64/13 / Pzi: -tez, (îpp) ~vânt; 2 şi (îvp) -vânţi; 3 şi (îvp) -vântă\ 6 -tează, (îvp) -tă / E: ml conventare cf cuvânt]
1	vt A-şi exprima gândul prin grai Si: a comunica, a declara, a enunţa, a exprima, a expune, a grăi, a spune, a vorbi, a zice. 2-3 vt (îe) A — de bine (sau de rău) pe cineva A spune lucruri bune (sau rele) despre ceva sau cineva Si: a vorbi de bine. 4 vi A avea capacitatea de a articula cuvinte ca şi omul Si: a pronunţa. 5 vi (Construit cu dativul sau cu prepoziţiile „la“, ,,către“) A începe vorba cu cineva. 6 vi A declara solemn. 7 vi (îe) A mare— A se răsti. 8 vt (înv) A slăvi. 9 vt (înv) A binecuvânta. 10 vt (înv) A ordona.
cuvântd [At: DOSOFTEI, PS. 16 / Pzi: cuvânt / E: ml convento, -are]
1	(înv) A vorbi. 2 (Nob; înv) A descrie. 3 vr (înv) A se spune. 4 vt (îe) A-de bine sau de rău (pe cineva) A vorbi de bine sau de rău pe cineva.
5	vr A articula cuvinte. 6 vr A se adresa cuiva. 1 vt A pune o vorbă bună pe lângă cineva. 8 vt (Rar; îe) A-1 - (pe cineva) A se adresa cuiva. 9 vt (îae) A-i da cuiva cuvântul. 10 vt (Nob; înv; îe, după sl vele-recevati) A mare - A se răsti la cineva. 11 vt (înv) A slăvi. 12 vt (înv) A binecuvânta.
13	vr A da ordin. 14 vr A declara. 15 vt A ţine un discurs. 16 vt A recita.
cuvântare sf [At: MARDARIE, L. 208 / Pl: -tari / E: cuvânta] 1 (înv) Exprimare a gândului prin grai Si: comunicare, declarare, enunţare,
773
CUVÂNTARE!
exprimare, expunere, grăire, spunere, vorbire, zicere. 2 (Rar) Capacitatea de a vorbi. 3 Vorbă. 4 (înv) Conversaţie. 5 (înv) Raţiune. 6 Discurs. 7 Cugetare. 8 Predică. 9 (înv) Prefaţă. 10 (îs) Mare ~ Răstire. 11 Fală.
cuvântareţ, ~ă a [At: DOSOFTEI, PS. 172 / Pl: ~i,	/	E:	cuvânta	+
-areţ] (Iuz) Cuvântător (2).
cuvântăreţ,~eaţă a [At: DOSOFTEI, V. S. 81/2 / Pl: ~i,	/ E: cuvânta
+ -ăreţ] 1 a (Iuz) (D. persoane) Cuvântător (2). 2 a Bun orator. 3 a (D. persoane) Care predică frumos. 4 a (D. limbi) în care se poate exprima cu uşurinţă orice idee. 5 sm înţelept. 6 sm Orator funebru. 7 sm Predicator.
cuvântariu sms [At: DOSOFTEI, PSALT. 256/31 / E: cuvânta + -ariu] (înv) Cuvânt (2).
cuvântat1 sn [At: DUMITRACHE, 41 / E: cuvânta] (înv; îla) De ~ De amintit.
cuvântat2, ~ă a [At: CORESI, EV. 415 / Pl: -aţi, ~e / E: cuvânta] (înv)
1	Vorbit. 2 Pronunţat. 3 Binecuvântat.
cuvântător, -oare [At: CORESI, EV. 483 / Pl: ~i, - / E: cuvânta + (ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care are capacitatea de a vorbi. 3 a (înv) Cultivat.
4	a (înv) înţelept. 5 smf (înv) Vorbitor. 6 smf Orator. Ism Predicator.
cuvântătorie sf[At: BELDIMAN, N. P. I, 53 / Pl: ~ii / E: cuvântător + -ie] (înv) Oratorie.
cuvântologie sf [At: RUSSO, S. 81 / Pl: ~ii / E: cuvânt + -logie] (înv) Lexicografie.
cuvei sn [At: CHEST. V, 34/57 / Pl: ~e / E: net] (Reg) Parte a stânei unde se păstrează berbinţele şi acareturile.
cuvelaj sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr cuvelage] Tip de susţinere sau de căptuşire etanşă a puţurilor de mină cu secţiune circulară care străbat roci acvifere cu debite mari de apă.
cuveni [At: PSALT. 56/7 / Pzi: 3 cuvine / E: ml convenio, -ire cf cuviinţă, cuvincios, conveni] 1 vr (Construit cu dativul persoanei) A avea drept la ceva. 2 vr (Construit cu dativul persoanei) A merita. 3 vr (Construit sau nu cu dativul persoanei şi complinit printr-un infinitiv sau un conjunctiv) A fi conform normelor moralei Si: a se cădea (29). 4 vr (îlav) Cum se -ne După cum se cere. 5 vr A se potrivi. 6 vr (înv) A fi vrednic de ... 7 vr (înv; în vechile texte bisericeşt, după vsl nc>A*EMTiice) A se asemăna. 8 vi (Frm; crpr la Alecsandri) A conveni. 9 vt A recunoaşte.
10	vr A trebui. cuvemnţă sf vz cuviinţă
cuvenire sf [At: CANTEMIR, ap. DDRF / Pl: ~ri / E: cuveni] (îvr) 1-2 Cuviinţă (1-2).
cuvenit, ~ă a [At: (a. 1774) URICARIUL 1,178 / Pl: ~iţi, ~e / E: cuveni]
1	Care (îi) revine cuiva de drept Cf cuveni (1). 2 (înv) Meritat. 3 (îvr) Convenit. 4 Potrivit.
cuvcrtă1 .v/TAt: STAMATI, D. / Pl: ~te / E: fr couvert, it coverta] Email transparent cu care se acoperă obiectele de faianţă şi de ceramică Si: glazură.
cuvertură sf [At: TEODOREANU, M. II, 59 / V: cov- / Pl: -ri / E: fr couverture] învelitoare (de postav, de pânză etc.) care se pune peste ceva sau cineva, ori în care se înveleşte cineva (sau ceva). cuvetă1 sfvz chiuvetă
cuvetă2 sf[At: DEX2 / Pl: ~te / E: fr cuvette] 1 Sinclinal în formă de căldare, cu lungimea şi lăţimea aproape egale şi cu secţiunea orizontală aproximativ rotundă. 2 (îs) ~a lacului Teren ocupat de un lac de acumulare până la nivelul crestei barajului.
cuviincios, ~oasă a [At: AMIRAS, ap. LET. III, 174 / PI: ~o.vi, ~oase / E: cuviinţă + -av] (înv) 1 Care îi revine cuiva pe drept, pe merit. 2 Potrivit (corespunzător). 3 Competent. 4 Suficient. 5 Motivat. 6 Just. 7 Necesar.
8	Preţios. 9 Conform cerinţelor societăţii, moralei sau religiei. 10 Politicos.
11	Decent. 12 Cuvios.
cuviinţa vi [At: DA / Pzi: ~ţez / E: ns, cf cuviinţă] încuviinţa. cuviinţă sf [At: TETRAEV. (1574),239 / V: (înv) -miiw- / Pl: ~ţe / E: ml convenientio cf cuviincios, convenienţă] (înv) 1 Ceea ce i se cuvine cuiva Si: (îvr) cuvenire (1). 2 Ceea ce îi revine de drept cuiva Si: cuvenire
(2). 3 Purtare bună, cuviincioasă, politicoasă. 4-5 (îla, îlav) Cu (sau de,
rar în) - (Care este) cum se cuvine (4). 6-7 (înv; îla; îlav) Fără (sau peste)
—	(Care este) nepotrivit. 8 (îe) A fi de -ţa cuiva A se cere (ceva) de la cineva. 9 (îla) De - Necesar. 10 (îls) Cele de — Cele necesare. 11 (îal) Ceea ce este conform cu... 12 (îlav) După -^ţă... Conform cu... 13 Privinţă.
14	Vredncie. 15 Motivaţie. 16 Măreţie. 17 (Slm) Asemănare. 18 (Frm) Convenienţă. 19 Ceea ce trebuie. cuvinios, -oasă a vz cuvios cuvinos, —oasă a vz cuvios
cuvinţel sn [At: CANTEMIR, HR. 52 / Pl:	/	E: cuvânt + -el] (Pfm;
şhp) 1-2 Cuvânt (1) (scurt).
cuvios, -oasă [At: PSALT. 139 / V: (înv) -inios, -i/îos / Pl: -osi, -oase / E: cuveni + -os] 1 a (înv) Asemănător. 2-3 a, av (înv) Potrivit. 4 a (înv) Motivat. 5 a (Iuz) Dispus spre... 6 a (Iuz) Suficient. 7 a (înv) Respectuos. 8 a (Rar; complinit prin prea; ca atribut dat sfinţilor, feţelor bisericeşti) Evlavios. 9-10 smf a Sfânt. 11 smf Că lugăr. 12 a (Iuz) înţelept.
13	a (îvr) Frumos. 14 a (înv) Distins. 15 a Omenos. 16 a Cucernic. 17 a Inteligent.
cuvios a vt [At: (sec. XVII) MOLITVELNIC 2V/1 / Pzi: ~*ez / E: cuvios] A face pe cineva vrednic de ceva.
cuvioşeşte av [At: CANTEMIR, ap. DDRF / E: cuvios + -este] (îvr) 1 Cinstit. 2 Evlavios.
cuvios ie .s/[At: MELHISEDEC (1773), ap. TDRG / Pl: -ii / E: cuvios + ie] (înv) 1 Bună-cuviinţă. 2 (înv) Omenie. 3 Evlavie. 4 (însoţit de un pronume posesiv) Titlu respectuos de adresare pentru călugări şi feţele bisericeşti. cuviţ i vz coviţ cuviţa v vz coviţa
cuzacică sf [At: DA / Pl: net / E: ucr £0339X3] (Ucm) Cerşetoare. cuzeruţi sm [At: BORZA, D. / E: net] (Bot; reg) Roşcove (Ceratonia siiujua).
cuzinet sm [At: ENC. VET. 30 / V: (iuz) cusi~ / Pl: -eri, sn / E: fr coussinet] 1 Piesă (metalică) în formă de cilindru scobit, în care intră fusul sau axul (mobil) al unei maşini. 2 Piesă de fontă care se fixează prin înşurubare pe traversă şi care menţine şinele nemişcate. 3 (Mva; îs) ~ plantar Partea de dedesubt a piciorului solipedelor (cal, măgar, catâr) care alcătuieşte un fel de perniţă cărnoasă moale. 4 Element de construcţie din beton armat, piatră dură etc. aşezat într-un bloc de fundaţie şi un stâlp care are ca scop transmiterea greutăţii la blocul de fundaţie respectiv.
cuzism sn [At: DEX2 / E: Cuza + -ism] Curent ideologic şi politic fascist interbelic, al cărui promotor a fost A. C. Cuza. cuzniţă sf vz cuşniţă
cuzniţie .s/[At: CHEST. II, 54/156 / Pl: -ii / E: net] (Reg; gmţ) Casă (1).
cuzunac sm vz cozonac
cvadragenar, smf, a [At: DEX2 / Pl: ~i,	/	E: fr qudragenaire, lat
quadragenarius] 1-2 (Persoană) care a împlinit 40 de ani.
cvadranssn [At: PRAVILA (1814) 145/1 /Pl: ?/E: \atquadrans,~tis, ger Quadrans, it quadrante cf cuadrant, cadran] (Jur; înv) A patra parte dintr-o moştenire.
cvadrant sn [At: DEX2 / Pl: ~e I E: fr quadrant, lat quadrans, ~ntis]
1	Instrument alcătuit dintr-un sfert de cerc gradat şi o lunetă, folosit, în trecut, pentru determinarea înălţimii aştrilor. 2 Instrument de precizie format dintr-un sfert de cerc gradat, întrebuinţat pentru măsurarea unghiurilor. 3 Organ metalic al unui aparat, instrument de măsură etc. în formă de sector de cerc, apropiat de un sfert de cerc. cvadrat1 sn vz cuadrat
cvadrat2 sm [At: DEX2 / Pl: -aţi, ~e / E: ger Quadrat] 1 Unitate de măsură pentru lungime, egală cu 18,04 mm, folosită în tipografie. 2 Albitură tipografică având această lungime. cvadrat* sn [At: DEX2 / Pl:	/	E: lat quadratus] (Ltî) Pătrat.
cvadratrice sf [At: DN3 / V: cua~ / Pl: - / E: ger Quadratrix] (Mat) Curbă folosită pentru cvadratura cercului.
774
CVASICONTRACT
cvadratură .v/'[At: LTR / V: cad~, cuad~ / Pl: -ri / E: fr quadrature it quadratura] 1 Construirea, cu rigla şi cu compasul, a unui pătrat care să aibă aria egală cu aria unei figuri date. 2 (îs) ~ra cercului Problemă (nesoluţionabilă) care constă în găsirea unui pătrat care să aibă aceeaşi suprafaţă cu a unui cerc dat şi a cărui latură să aibă un raport raţional cu raza cercului. 3 (Fig; pex; îas) Problemă nesoluţionabilă. 4 Poziţie aparentă în care doi aştri priviţi de pe pământ au o diferenţă de longitudine de 90°.
cvadrică sf [At: CADE / V: cua~ l Pl: ~ice / E: fr quadrique] (Mat) Suprafaţă reprezentată de o ecuaţie de gradul al doilea.
cvadricentenar, ~ă [At: DN3 / V: cua~ / Pl: ~i, -el E: cvadri- + centenar] 1 sn împlinirea a patru sute de ani de la un eveniment însemnat.
2	sn Aniversare a evenimentului cu acest prilej. 3 a Care durează de patru sute de ani.
cvadnceps sm [At: DN3 / V: cua~ / Pl: -psi / E: fr lat quadriceps] Muşchi care are patru ligamente de inserţie pe os.
cvadricolor, ~ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: fr quadricolor] Care are patru culori.
cvadridimensional, ~ă a [At: DN3 / V: cua~ / P: -si-o- / Pl: -i, -e / E: ns cf it quadridimensionale] (Rar) Care are patru dimensiuni.
cvadrienal, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, -e / E: fr quadriennal] Care durează patru ani.
cvadrifilar, ~ă a [At: DN3 / V: cua~ / Pl: -i, -e / E: fr quadrifilaire]
1	Constituit din patru fire. 2 (Elt) Cu patru conductoare.
cvadngă .v/'[At: DEX2 / V: cua~ / Pl: Mge / E: lat quadriga] Car antic pe două roţi, tras de patru cai înhămaţi unul lângă altul, folosit de romani la cursele de circ şi la triumfuri.
cvadrigemeni amp [At: DEX2 / V: cua~ / E: lat quadrigeminus] (îs) Tuberculi - Cele patru părţi ridicate ale bulbului rahidian. cvadrilater sn vz cadrilater
cvadrilateral, ~ă a [At: DEX2 / Pl: M, -e / E: fr quadrilateral] 1 Care are patru laturi. 2 (Pex) Pe patru părţi.
cvadrilion sn [At: DEX2 / V: catri~ / P: -li-on / Pl: ~ome / E: fr quadrillion] O mie de trilioane.
cvadrilob sn [At: DN3 / V: cua~ / Pl: ? / E: fr quadrilobe] Motiv decorativ alcătuit din îmbinarea a patru lobi.
cvadrilobat, ~ă a [At: DN3 / V: cua~ / Pl: -aţi, -e I E: fr quadrilobe] (D. organele unei plante) Cu patru lobi.
cvadrilocuhr, ~ă a [At: DN3 / V: cua~ / Pl:	-e IE: fr quadriloculaire]
(Bot; atm) Divizat în patru loji sau patru camere.
cvadrimotor sn [At: DEX2 / V: cua~ l Pl: -oare / E: fr quadrimoteur] Avion echipat cu patru motoare cu ardere internă.
cvadrinom sn [At: DN3 / V: cua~ / Pl: -oame / E: fr quodrinome] (Mat) Expresie algebrică formată din patru termeni.
cvadripal, ~ă a [At: DN3 / V: cua~ l Pl: M, ~e / E: fr quadripale] (D. elice) Cu patru pale.
cvadripartit, -ă a [At: DEX2 / V: cua~ / Pl: -iţi, -e IE: fr quadripartite]
1	(Rar) Format din patru părţi. 2 (D. alianţe, congrese etc.) La care participă reprezentanţii a patru ţări sau a patru partide.
cvadripetal, a [At: DEX2 / V: eua~ / Pl:	-e	/ E: fr quadripetale]
Cu patru petale.
cvadripol sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: fr quadripole] Reţea electrică cu două borne de intrare şi două borne de ieşire.
cvadripolar, ~ă a [At: DN3 / V: cua~ / Pl: -i, -e / E: fr quadripolaire] Cu patru poli.
cvadrireactor sn, a [At: DN3 / V: cua~ / P: ~re-ac- / Pl: -oare / E: fr quadrireacteur] 1-2 (Avion) cu patru motoare cu reacţie.
cvadriremă sf [At: DEX2 / V: cua~ / Pl: -me / E: lat quadriremis, fr quadrireme] Navă folosită în antichitate, care avea patru rânduri de vâsle sau patru vâslaşi la o vâslă.
cvadrisilab sn [At: DN3 /V: cua~ / Pl: -i, -e / E: fr quadrisyllabe] (Lin) Cuvânt format din patru silabe Si: tetrasilab.
cvadrisilabic, ~ă a [At: DN3 / V: cua~ / Pl: -ici, -ice / E: fr quadrisyllabique] (D. cuvinte) Care are patru silabe.
cvadrivalv, a [At: DA / V: eua~ / Pl: -i, -e / E: fr quadrivalve] (D. fructe) care are patru valve.
cvadrivium sn [At: DA / V: cua-, cuadrivin, Mu / E: fr quadrivium, lat quadrivium] (în evul mediu) Diviziune a învăţământului cuprinzând cele patru articole liberale (aritmetica, muzica, geometria şi astronomia).
cvadruman, smf, a [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr quadrumane, lat quadrumanus] 1-2 (Maimuţă) care se serveşte de cele patru membre ca de mâini. 3 smf(Mp\) Maimuţe.
cvadruped, ~ă smf, a [At: DA ms / V: cua~ / Pl: -ezi, ~e / E: quadrupede] Patruped.
cvadrupla vtr [At: DA ms / V: cua~ I Pzi: -lez. / E: cuadruplu] A (se) face de patru ori mai mare Si: a (se) împătri.
cvadrupht sm [At: DEX2 /V: ~e# / E: fr quadruplets] Unul din patru gemeni.
cvadrupltx sn [At: DN3 / V: cua~ / E: fr, lat quadruplex] Sistem de transmisie telegrafică permiţând transmiterea simultană a patru mesaje diferite.
cvadruplu [At: DEX2 / Pl: Mi, -le / E: fr quadruple, lat quadruplus]
1	a împătrit. 2 smf Grup de patru gemeni. cvalitate sf sl calitate cvantă sif vz cuantă cvantic, a vz cuantic cv antum sn vz cuantum
cvart1 sn [At: MOLIN, V. T. 29 / Pl: -uri / E: ger Quart, lat quartus cf cuart] 1 (Iuz) A patra parte dintr-o coală de hârtie. 2 (Tip) Format de tipăritură la care coala de hârtie se împarte în patru. cvart2 sn vz cuart
cvartadecimă sf [At: DN3 / V. cua~ / Pl: -me / E: it quartadecima] (Muz) 1 Interval de 14 trepte. 2 A paisprezecea treaptă de la un interval dat.
cvartal sn [At: (a. 1834) URICARIUL, VII, 193 / V: c/a-, cua~ / Pl: -uri / E: rs KBapraJl, ger Quartal] 1 (înv; Mol) A patra parte dintr-un oraş Cf cartier. 2 (luz) Parte dintr-un oraş Cf microraion, sector. 3 (înv; Trs) Trimestru.
cvartă .s/[At: DEX2 /V: cua~/ Pl: -te / E: it quarto, fr quarte] 1 (Muz) Intervalul dintre patru note consecutive. 2 Grup de patru conducte electrice izolate între ele şi răsucite, utilizat la cablurile electrice de telecomunicaţii.
3	(La scrimă) A patra dintre cele opt poziţii principale de apărare. cvartet sn [At: DA / V: cua~ / Pl: -e / E: fr quartette, it quartetto] 1
Formaţie muzicală alcătuită din patruzeci sau din patru instrumentişti. 2 Compoziţie scrisă pentru o asemenea formaţie. 3 (îs) ~ de coarde Formaţie fundamentală a muzicii de cameră (două viori, violă şi violoncel).
cvartirsn [At: N. COSTIN, ap. LET. II 69/32 / V: (înv) cfar~, cuartir, fartir l Pl: -uri, -e / E: ger Quartier, rs KBapmpa, cf cartier, cortel] 1 (îrg) Cartier. 2 (înv; îc) —maistru Ofiţer însărcinat cu aşezarea şi hrana unui corp de trupe Si: (înv) velconaciu. 3 (Mol; Trs) Locuinţă provizorie.
4	(Mol; Trs) Gazdă.
cvartirui vt [At: DA ms / Pzi: -iese / E: cvartir + -ui] (înv) A încartirui. cvartolet sn [At: DN3 / V: cua~ / E: fr quartolet] (Muz) Grup de patru note de durată egală cu aceea a trei note obişnuite. cvarţ sn vz cuarţ
cvas sn [At: NEGRUZZI, S. I, 176 / Pl: -uri / E: rs KBac] 1 Băutură acră şi răcoritoare, pe care o prepară ruşii din fructe, sau din apă, pâine şi malţ. 2 (înv; îs) ~ grecesc Varietate de vin dulce.
cvasi- [At: GHEREA, ST. CR. III, 61 / V: cuasi-, ~azi / E: lat quasi, fr quasi, ger quasi] Element prim de compunere care înseamnă „pe jumă-tate“, „aproximaţiv“, „cam“, „aproape“ şi serveşte la formarea unor cuvinte ca cvasistelat, cvasiuman etc.
cvasicontract sn [At: DN3 / V: cua~ / Pl: -e / E: fr quasi-contrat] 1 Angajament făcut fără o perfectare legală. 2 Contract imperfect încheiat între guvern şi producător în vederea încurajării unei anumite producţii.
775
CVASIDELICT
cvasidelict sn [At: DN3 / V: cua~ / Pl: ~e / E: quasUdelit] (Jur) Fapt ilicit care, comis fară intenţia de a vătăma, cauzează totuşi o daună, putând da naştere la o acţiune civilă pentru daune-interese.
cvasioniric, -ă a [At: DN3 / V: cua- / Pl: -ici, -ice / E: ns cf it quasi onirico] fn stare aproape onirică.
cvasistelăr, -ă a [At: DEX2 / Pl: -i, -e / E: cvasi- + stelar] (D. corpuri cereşti) Cu structură asemănătoare stelelor.
cvasiuman, -ă a [At: DEX2 / P: -si~u- / Pl: -i, -e / E: cvasi- + h/haw] Aproape omenesc.
cvasiunanim, -ă a [At: DEX2 / P: -si-u- / Pl: ~i,	/	E:	cvasi- +
unanim] Care este aproape unanim.
cvasiunanimitate sf [At: DEX2 / P: -si-u- / E: cvasi- + unanimitate] Marea majoritate.
cvasitotalitate sf[At: DN3 / V: cw«~ / E: cvasi- + totalitate] Aproape întreaga cantitate. cvaternar sn vz cuaternar
cver sn [At: DEX2 / E: ger £>wer(stellung)] (Rar) Ansamblu de linii orizontale dintr-o tabelă sau dintr-un formular. cvestor sm vz chestor cvestură sf vz chestură cvietanţie sfvz chitanţă cvietism vz chietism c vie tist, -ă a vz chietist
cvinariu, -ie [At: DN3 / P: -riu l Pl: -ii / E: fr quinaire] 1 a Care se divide exact la cinci. 2 a Care are ca bază numărul cinci. 3 sf Strofa sau poezie alcătuită din cinci versuri.
c vine vagen ar, -ă smf, a [At: DN3 / Pl: -i, ~e / E: fr qunquagenaire, lat quinquageanrius} 1-2 (Persoană) care a împlinit cincizeci de ani.
cvint- [At: DN3 / V: chint-, cuint / E: lat quintus] Element prim de compunere savantă cu sensul „cinci“. cvintadecimă s/[At: DN3 /V: cui~ I E: ns cf lat quintadecima] (Muz)
1	Interval de două octave. 2 Treapta a cincisprezecea a unui interval dat. cvintal sn vz chintal
cvintă s/[At: ŞINCAI, HR. III, 82 / V: cui-, chi- / qui~ I PI: ~te I E: lat quinta, fr quinte] 1 (Nob) Dare constând în a cincea parte din recoltă.
2	(Muz) Interval între cinci note consecutive. 3 (Ljc; îf c/zi-) Suită de cinci cărţi în ordine descrescândă. 4 (îs) Chintă regală Cvintă (3) în care
toate cărţile sunt de aceeaşi culoare. 5 (Iuz) Lână cu firul cu diametrul de 60-80 mm. 6 (îf chi-) Acces prelungit de tuse violentă.
cvintel sn [At: CALENDAR!U (1814), 1 IUI / Pl:	/ E: ger Quintef]
Chintic. cvintesenţă sfvz chintesenţă
cvintet sn [At: DA ms / V: qui-, (rar) cui-, chi- /Pl:	/ E: it quintetto,
fr quintette] 1 Formaţie muzicală alcătuită din cinci voci sau din cinci instrumentişti care execută, împreună, o compoziţie muzicală. 2 Compoziţie muzicală pentru cinci voci sau instrumente muzicale. 3 Strofă alcătuită din cinci versuri. 4 Linie de înaintare, formată din cinci jucători, a unei echipe sportive (mai ales la fotbal sau la rugby). 5 (îs) -cu pian Cvintet de coarde şi pian. 6 (îs) - de suflători Ansamblu alcătuit din flaut, oboi, clarinet, corn şi fagot.
cvintilion sn [At: DEX2 / -li-on / Pl: ~oane / E: fr quintilion] O mie de cvadralioane.
cvintolet sn [At: DN3 / V: cui- / E: fr quintolef] (Muz) Grup de cinci note de durată egală cu valoarea a patru sau şase note obişnuite.
cvintupla vir [At: DN3 / Pzi: 3 ~lează / E: fr quintupler] 1-2 A (se) înmulţi, (sau a se) mări de cinci ori.
cvintuplu, -lă [At: DEX2 / Pl: ~li, ~le / E: fr quintuple] 1 a încincit.
2	smf (Mpl) Grup de cinci gemeni. evit sn vz chit
evita vt [At: ALEXI, W. / V: cui- / Pzi: -rez / E: ger quittieren] (înv) A chitui. cvitanţă sf vz chitanţă cvitui v vz chitui cvituire sfvz chituire
cvituială .s/[At: POLIZU / PI: -ieli / E: cvitui + -eală] Chituire. cvorum sn [At: DA ms / Pl: -uri / V: quo- / E: lat quorum] Număr de membri necesar, conform legii, pentru ca o adunare să fie valabil constituită sau să poată lua o hotărâre valabilă. cvoţient sn vz coţient
cyan sn [At: DN3 / P: ci-an / E: fr, eg cyan] Nuanţă obţinută prin amestecul spectral al albastrului cu verdele.
cyborg sm [Ât: DEX2 / P: sai-borg / Pl: ~rgi / E: eg cyborg] Fiinţă hibridă al cărei creier este uman, iar corpul este (parţial) artificial (grefe, implanturi etc.) Cf android, robot.
776